Privim ca abonaţi pe D-nii ce vor bine vroi a primi donâ numere unul dnpă altnl.____________________________ REVĂRSAREA Casa lui Riimbeau, menită dintru’ntăiu pentru fabrică, ie-ra zidită foarte fără trăinicie. Apoi, primea în fa| puhoiul din uliţă. îmi părea că o văd tremunud sub izbire? malurilor • şi cu giţlejul înţepenit, mă uitam după Cyprien, care ergea pe acoperiş. De o dată se auzi o huruitură. Lună resărea, o lună rotundă, pe ceriu curat, care cu faţa-i galbână lumină acest lac iară de ţermurî ca o lampă liniştită. Casa lui Raimbeau se năruise. Scosesem un ţipăt de groază, cînd văzusem de Cyprien căzînd. In năruitură nu se vedea de cît o furtună, o ţisnitură de valuri sub sfărmăturile aco-peremintuluî. Apoi, se făcu linişte, apa se aşeză ieară-şî, casa năruită se arăta ca o gramadă neagră, scoţînd afară din apă scheletul iei de scînduri despicate. Ierâ o adunătură de grinzi amestecate, un schelet de catedrală pe jumătate sfărmată. Şi mtre grinzi, mi se păru că văd un trup zbătîndu-se, ceva viu tacind silinţi mai pe sus de puterea omenească. — Trăeşte! strigai. Dumnezeu fie lăudat, trăeşte! Acolo deasupra apei albe luminată de lună! ’ Un rîs nebunesc ne zguduea. Bateam în palme de bucurie ca şi cum am fi scăpat cu toţii. ’ — Se va urcă deasupra, zise Pierre. — Da, da, uitaţi-vă! ne arătă, Gaspard, vedeţi, cearcă să apuce grinda, la stînga. . Da* rîseţele noastre încetară. Nu mai ziceam nici un cuvint îpnecaţî în gît de frică. înţelesesem starea grozavă a luî Cyprien! Cind căzuse casa, picioarele i se prinsese între două grinzi* şi şedea spmzurat, fără să se poată descurcă, cu capul în jos* la cite-va_degete de la faţa apei. Fu o luptă îngrozitoare cu moartea. Pe acoperişul casei vecine, Aimee tot în picioare, cu cei doi copii. Un tremur o zbuciumă. Ierâ de faţă la moartea barbato-su, nu părăsea din ochi pe nenorocit, sub dînsa, la eîţi va metri de Ia dînsa. Şi scotea un urlet neîntrerupt, un urlet de cine turbat de groază. *) Traducere din Emile Zoi». Yezi $9. 16 jjjin ^Contemporanul1*, 722 — — Nu putem să-l lăsăm să moară aşa, zise Jacques desnă- dăjduit. Trabuc sâ: mergem acoloI • — Poate s’ar putea scobori cineva pe grinzi şi l’ar scoate. Şi porneau spre casele vecine, cînd şi cea de a doua se nărui. Le ierâ tăet drumul. Atunci, un fior îngliieţat ne cuprinse. Ne apucasem de mini, fără să mai gîndim; ni le strîngeam cât puteam, fără săe ne luăm: ochii de la privclişţea cea înspăi-mîntătoaro. " ........ v Diutru’utăiu Cyprieu încercase a se înţepeni. Cu o putere neobişnuită se depărtase de apă, îşi ţioea trupul îndoit în afară. Dar osteneala îl dovedea. . Totuşi se luptă, voi să. se ‘apuce de grinzi, căută cu 'minele în toate părţile, doar ar găsi pe cb să pue nfina. Apoi, primind moartea, căzu înnapor, atârnă din nou, fără mişcare. Moartea veni încet. De abiea i se muea părul în apă, care se urcă cu răbdare. Trebuea să fi simţit receălă la creştetul, capului. Un val ii rida fruntea: Altele îi închiseră o-chiî. încet, văzurăm cum îi acopdrî capul. - Femeile la picioarele noastre, îşi ascundeau faţa între mîm. Chiar noi, căzurăm'în genunchi, cil braţele întărise, plîngînd, bîl-bîitid rugăciuni. Pe acoperemîut, Aitiiee tot în picioare, cu copiii lingă dînsa urla mai tare, noaptea. * . ■ *1 l’Cluj / Central l Iniversin rv Cluj : ■ • . • ■ ' • IV ' ’ : ; " ' Nu ştiu eît am stat îngroziţi de nenorocire. Gînd'îmi vbhii în fire, apa mar crescuse încă. Acnnnv ajungea pătiă la ţigle ; acoperişul ierâ o insulă îngustă, ieşind din’apa nemărginită; ! La' dreapta, la 'Stmga casele trebuea să >se fi prăbuşit: Mârdă se întindea. ■ ■ : '■ !■-. “■ O-î'" : •’ — Mergem, şoptea Rose' ţinîndu-sC de ţigle. ' ' Şi itoţi, îh> adevăr, simţeam par^e că fne! âm fi mişcăţ cu acoperiş cu tot. Ni se părea că ne duce curSttl apei: * Apoiiii-lîndume la clopotniţă nemişcată în faţa noastră, nălucirea înceta; ne aflam întFadelaş-î loc băMiţî de' valuri: ' ‘ . Apa, atunci, începu asaltul. Pană la acest timp, puhoiul met-sese pe uliţă; dar năruiturile1 oprindu-1, îl trimit tea>u îndărăt.' Ne atacă în toată regulă; 'Cumţtrecea d grindă, o bucată: de lemn;J puhoiul o apuca; 0 cumpenea, apoi o izbea în'"potriva cnserfitfâ^ stre: Şi. nu o mai slăbea, I o trăgea înnapoL o izbea din AArîf'bătând * cu dînsa zidiurile fără încetare, regulat. In ctîrînd, ghcttp'-âd*4*' uăfeprezece grinzi ne loveâu de'O dată, din toftte părţild.:’ Apa mugea. Scuipate de spumă ne udau picioarele. Auzeam, ' gfefnâtttl înnaduşit al casei pline de apa, sunătoare, cu păreţi cari pîrîeau. ’ ’ ' ' ele ’o'elur' ui î put -rnîc0, .«înd ..bîrucle •“i’ ;;; nme. .la — 723 — izbeau drept, gîndeam că ne-am prăpădit, că zidiurile ierau sa crăpe pentru a ne dă riului, in despicăturile lor căscate. ^ u Gaspard se apropiese chiar de marginea aeoperemîntului. Izbuti să apuce o grindă, o trase sus cu braţele luî de voinic. — Trebue.să ne luptăm, ne strigă iei. _ , „ Jacques, din partea lui, se silea să oprească 6 prăjină lungă. Pierre îî dădiî ajutoriu. leu blâstămam batrîneţa care mă făcea slab ea un copil. .Dar apărarea se întruchipa,^ trei ^oameni, împotriva Unui riu. Gaspard ţinînd grinda aştepta bucăţile de lemn pe cari le izbea puhoiul în potriva casei, şi le oprea cu tărie, la puţină depărtoreide acoperiş. ^ _ ! Une ori lovitura ieră, aşă de straşnicii, că Gaspard cădea. Lingă. dînsul, Jacques, şi Pierre mîuueau prăjina cea-lungă, ca să depărteze lemnele. Timp de un ceas ţinu‘această luptă nefolositoare. încet încet îşi pierdeau minţile, sudueau, loveau* batjocoreau apa. Gaspard o tâea ca cu sabiea, ca şi cum s ar li luptat piept la piept cu dînsa, o spărgea cu lovituri i-a pe un trup. Şi apa,îşi; păstră îndărătniciea iei liniştită, fără nici 0 rană, neînvinsă. Atunci Jacques; şi Pierre se trintiră obosiţi pe. aoopfe-năş;, .iar Gaspard, repezindu se, prea tare pierdu-grinda^s-eana^ îu-cepu a ne bate acoperemîntul, şi iea. Lupta ieră cu-neputinţă.; ■ , , .ÎJarie şi Veronique se ţineau înibcăţoşate. Tot- ziceau ne- încetat, cu glas' sfâşietori®, necontenit aceleaşi vOrbei:'vorbe îu-: şpaiaplntatoare, ce-mî resună şi acuma în minte> < . A . — Nu vreu să mor!... Nu vreu să mor JiRo.se Ip ţinea îm- prejurate ,cţi. braţele, căută să le mîngie, să le dea curaj, şi chiar iea, ţremftrînd, sa uita în sus şi striga fără de voe: , , — Nil.-vreft gă mor! >,• ; ■ '■ - ■ ■ „ A , . , Numai mMnşa Agatbe ;nu zicea. net»igoală.^ Cei de Vă. feain-ţiU,‘ cari aveau bărci, trebae ■ să;fir ‘foşat■ apucaţi pe neaşteptate .malJnnainte de oît noi. fi ' ; , , ,.-Gaspard, in acest timp se învârtea pe acoperenmit. De o dată, ne.cbiemă. Ne zise: ; c h- 'm ; * : - ;■ , • ‘ , Lufeţi sama !.. . Ajutaţitmi, Ţineţi-mă bme. ■ ;;•;'■ ? Apucase’/ o prăjină, pîndea un ?acoperiş de grajdim, mare negru, care se apropiea încetişor de casă. Cînd ajunse în. dreptul lui, îl, opri cu prăjina; şi,; simţi ndu-se tîrît, strigă' să-i dăm ajutoriu. II /apucasem, de mijloc şid ţineam bme. Apoi îndată ce — 724 — întră acoperemîotul în puhoiu, veni singură de se lipi de casa ba încă aşa de tare că ne temurăm să nu-1 vedem prefăcut în ţăndurî. Gaspard sărise cu îndrăzneală pe pluta dată de întîmplare. Imblă pe dînsa în toate părţile ca să o cerce de tare, în timp ce Pierre şi Jacques o ţineau lîngă casă; şi rîdea, zicîndu-ne plin de veselie. ' Bunicule, am scăpat! ... Curat corabie. Uitaţi-vă picioarele nu mi-s ude. Şi ne va ţinea uşor pe toţi. Vom fi ca a casă pe dînsa! Totuşi, crezu de cuviinţă a o mai întări. Apucă grinzi de cele ce pluteau, le legă cu frînghii, pe cari le luase din casă Pierre, ca să fie la nevoe. Căzu chiar în apă; dar cînd strigarăm înspăimintaţi, începu iar a rîde. Apa îl cunoştea, mergea o leghe ia not in Garonne. După ce se sui pe acoperiş, se scutură, şi strigă: — Haide, suiţi-vă să nu pierdem timpul. ^ Femeile se puseseră în genunchi. Gaspard duse în braţe pe Mărie şi pe Văronique pe plută la mijloc, unde le puse jos. Rose şi mătuşa Aghăte se lunecară pe ţigle şi se puseseră lîngă feţe. Atunci privirăm spre beserică. Airnee ierâ tot acolo. Acuma se răzămâ de un ogeag, şi-şi ţinea copiii în braţe, apă i se su-ise pană la brîu. A te mâhni, bunicule, îmi zise Gaspard. O vom luă trecînd, îţi fâgăduesc. Pierre şi Jacques se suiseră pe plută. Sării după dînşiî şi ieu. Se plecă ceva într’o parte, dar ierâ îu adevăr tare îu destul pentru a ne ţinea pe toţi. In slîrşit, Gaspard, părăsi la urma tuturor acoperemîntul, zicîndu-ne sâ luăm prăjini, pregătite de dînsul ca să le mtrebutnţăm ca vîsle. Iei avea una . foarte lungă şi o mînuea cu ghibăcie. Ne puserăm sub ascultarea lui. Cînd ne poronei iei, împinserăm cu prăjinile în acoperemînt pentru a ne îndepărtă de dînsul. Dar cu toate silinţile noastre nu puteam să ne deslipim de acoperiş, pluta se ţinea parcă ierâ legată. Ne depărtam puţin, dar puhoiul ne izbea cu străşnicie în-napoi lîngă casă. Ierâ primejdie, căci se putea să se facă fărî-me pluta noastră. Atunci simţirăm ioară-şi că nu puteam face nemică. Ne crezusem mîntuiţi şi tot ieram încă în puterea apei. Chiar, îmi părea reu că femeile nu mai ierau pe casă; căci, mă aşteptam să le văd căzînd în apă şi înnecîndu-sc. Dar cînd, îndemnă! să ne întoarcem pe acoperiş, nime nu voi să mă’ asculte. — Nu, nu, sâ mai cercăm. Mai bine să murim aice. Gaspard nu mai ndea. Ne silirăm ieară-şî să ne depărtăm, apăsam — 725 — din toate puterile cu prăjinile. In sfîrşit Pierre se sui înnăpoi pe casă şi ne trase cu o frînghie spre stingă; aşa ne scoase din puhoiu; apoî, după ce veni şi iei pe plută, numai din cîte-va lovituri cu prăjinile puturăm să ne depărtăm. Dar Gaspard îşi aminti că-mi făgăduise să trecem pe lingă Aimee şi să o luăm, Aimee ai câriea urlet jalnic nu mai încetă. Pentru aeeasta, trebuea să trecem uliţa în care ierâ puhoiul cu care ne luptasem. Mă întrebă cu ochii. Ieram turburat pănă în adîncul inimei, nici o dată nu se luptase astfeliă gîndurile în mine. Ierâ să punem în primejdie opt fiinţi. Şi totuşi, dacă statui o clipă la cumpene, nu avui putere să mă împotrivesc la chiemarea cea jalnică. > — Da, da, zisei lui Gaspard. Ieste cu neputinţă, nu putem să mergem fără dînsa. . Plecă capul, fără nici o vorbă, şi începu a se ajută de zt-diurile remase în picioare sprijinindu-se cu prăjina lui " ce» lungă. Trecurăm pe lîngă casa vecină trecurăm, pe deasupra grajdiu-rilor noastre. Dar, cum ieşirăm în uliţă, scoaserăm fără de voe un ţipet. Puhoiul, care ne apucase din nou, ne luă şi ne aruncă spre casa noastră. Timp de cîte-va clipe furăm ca ameţiţi. Ne ducea ca pe o frunză, aşâ de iute, încît nu sfîrşisem ţipătul şi ne şi izbisem de acoperiş. Se rupse, scîndurile desfăcute se în-vîrteau prin apă, toţi căzurăm în apă. Nu ştiu ce se petrecu. îmi aduc aminte că văzui pe mătuşa Agathe pe apă, ţinută de fuste; cum se acufundă, cu capul îndărăpt, fără să se zbată. O durere ascuţită mă făcu să deschid ochii Pierre mă trăgea de ţ>ăr, pe acoperemînt, Pierre se acufundă ieară-şi Şi în ameţală mea, mă tpierăi cînd văzui pe Gaspard, în locul unde se acufundase frate-meu: tînărul aducea în braţe pe Veronique. După ce o puse lîngă mine; se aruncă din nou, şi scoase pe Mărie, care ierâ cu faţa albă ca ceara, aşâ de ţapănă şi aşâ de nemişcată, încît o crezuî moartă. Apoi, se arnucă din nou. Dar, degeaba. Pierre ieşise şi iei deasupra apei. Amîndoî vorbeau, îşi dădeau lămuriri pe cari nu le puteam auzi. Cînd se sueau obosiţi pe acoperiş: — Da, mătuşa Agathe 1 strigăi ieu, da Jacques! da Rose!1 Dădură^ din cap. Lacrimi mari le curseră din ochi. Dîn cî- te-va vorbe înţelesei să Jacques îşi spărsese capul de o grindă. Rose cuprinsese trupul bărbatu-su şi se înnecase cu dînsul. Mătuşa Aghaţlie nu se mai arătase deasupra apei. Ne închipuirăm că trupul iei înpins de cursul apei, intrase în casă, sub noi, prin vre o fereastră deschisă. Şi, rîdicîndu-mă, mă uităî spre acoperemÎDtul pe care Aimee stătea cîteva minute mai îiinainte. Dar apa se tot suea. Zării numai braţele iei înţepenite cum ţineau afară din apă cei doi copii. Apoi, casa aceea să nărui, pătura de apă se închise, sub lumina somnoroasă a lunei, V Ieram numai cinci pe acoperiş. Apa ne lăşă de abiea o şu-şeniţă- îngustă de a lungul culmei. Un ogeag căzuse. Trebuea să .ridicăm pe Veronique şi pe Mărie încă tot leşinate, să le ţinem aproape în picioare pentru ca apa să nu Ie ude picioarele, In sfîrşit îşi yenirăiîn «ine; şi mălmirea noastră crescu- încă, ciad le văzurăm «de, tresa,urînd, strîgînd din nou, că np vor şă moaLe linişteam,-ca pe nişte copii, zieîududo că nu ,vor muri, că nu vom lăsă moartea să le iee. Dar. iele nu no mai credeau, ştie»» că;.trebue* să- moară. Şi; de cîte ori cuvîntul „a murî“, redusă cauUm.olapoţ, Ie clănţăneau dinţii şi groaza le aruncă u-nai în braţele celelalte,. -vSe efirşistVjdjn satul.năruit nu mai remăsese.de cit cîte-rva • bucăţi de zidiui iBeserepa..peaţinsă, dp la care. ne veneau glasuri, ■ rdurmjuţnd® oameni sto sigiiranţă.. Departe mugea- curgerea neţnă-ijşutatăfăf apelor,;Nu. mai auzeam nici năruirile caselor, cari se-mămm xSu zgoîbotul carelor de pruud descărcate dinjtr’o.idată. Ie-E»*mi‘părăsiţi,-.ca» îu mijlocul Oceanului la omiede. leghe ;dp uscat. -O- dată.;ui «ş,:păru că auzim la stingă-*m .zgomot de vlsl.e. Ai fi zis nişte lovituri blîode, regulate, din ce in ce mai lămurite. Ge muzică: de-nădejde, şi cura ne scularăm în picioare pentru a vedeai Nici nu ne răsuflăm. Si n« zăream nemică. .Pătura galbăiiă se întindea^, pătată-cu umbre negre;, dar nici, ,-tfnş., din acpBte. umbrş, -.vârfuri de copaci, bucăţi de zidi-u, nu ,*e.i mişca. iŞcîaduri, ierburi, poloboace deşerte, ne pricinuiră bucurii zadarnice;. făceam, semnă cu basmalele, pănâ de, cunQScind, că a® î«-şelăsem,- cădeam -iearăşî în .îngrozirea care ue lovea neîncetat ,u-«cphiletcu aedst: zgomot fără şă putem afla de- unde;venea-.. i-r-.O văd,-strigă; Gaapard,; o dată. -Uitaţi-vă ! acolo în departe, o barcă mare. . - ’ - :Şi ne! alăpta,'culmina, iuţi panct îSudepărtat. - i ^Dar, -nittdu vedesam iemicăn-Pierre; de asemenea. Iar Ga-S*pard se indărătnicea. Ifn-ă; a-barcă. Loviturile lopeţilor . se au-zăăujmaiîilămurit. Atunci, d'-zărirătn şi noi. Mergea încetişor, pa-.recă.r,sd îovîrtea în - pucul, ooethi, fără să se apropie,,îmi aduc a-mipfe .că'iieram. ca.mebnai îBidieam braţele reu sărit, lena foarte bine-, foarte recoare şi•■foarteliniştiţi ca‘peitia^' Iul unui lac, în zori, Dâr auzeam necontenit rîsul lingă' mine,1 ţip înturnîndu-mă, văzui pe Mărie în picioare1 cu straele udo. lea- rîdea. . V " ' Gîf de frumoasă ierâ şi de' blîbdă-,-sărmana' cOpilă; la? acest ceas de de mi nea ţa! 0 văzui plecîudu-se, luîud apăîn puinnyşi spălîndu se1 pe obraz. Apoi îşlSuer* părul idî eeb <şi-î' înnodă după cap. Fără îndoealăv -îi părea Că d&i'ăflâSmodăîjia iei,3 duminecă;- cînd suda plin de veselie clopotiil;-- Şririifeaţ*Ca un copil, cu: ochii limpezi, Cu faţa fericită. ' %v.,ţ m leu^îneepui a îMe ca dînsa, m^li^iridu-Mâ^^înBbti^^iblf;1 îşi pierduse minţile, de groază- ţi nebuniea ierâ1 pentru 'dînSS' nli' dar ceresc, aşâ de fericită se păteă: "I)ăr,4n curmdi fe' opri* ţi* strîgfi, parecă mspundea Unui glâs cam o cbrema ţ# p£; cai» ntimal idr ■ '?!:iîi:f ■' ■'■"-oumu: -n; de? ; mţ '-•■."•a' -^Mfergi Merg! r ■ ;o» îacepu iear cîiifccut,' sb■ eolrori1 înOet de: pe Acopefţş, înftfăv în apă, care o acoperi încet fără zguduituri. Ie#f Mă uitamomp.rierid.y«ite dbeiri-:aiftde Se îtitteefeei' • ţ1'-' j-j_ u'* După -aceasta;' nu-ini1' maî :adtfe' 'aminte '- de «emicăi iierăittl singur pe !aoopet9tt$8t.>’ţ^$U şePiMî'ăbfsd.; ‘Ud* ’ în piciqare, şi-mi pare eă: ttiă ţineam de dînsut din torttb puîeritO; ‘ ca un dobitoc: oare fbgd dfe mOartev :Ap®î,-'1 ««nwidăi' nemfică; &-■ negreaţăj- deşertul» : o - /> "Vît o -tr .... Pentru ce mal trăeSc? Mi ■ s’â' şpuâ *t*â ' cei de la1 Raiutift ' venise pe la şese ceasuri, cu bărci şi-bă iîiă aflase! eulcăt-pddlili: ogeag, leşinat. Apele avuse cruzimea, de a nu mă lua pe cînd nu mal şimţgfijfn nenorocirea mea. ^ leu, bătrînui, scăpă! de moarte. Toţi murise, copil de ţiţă, fetele de măritat, tinerii de curînd însoţiţi, şi cel de demult. Şi ieu, trăesc ca o burueană, vîrtoasă şi uscată, înrădăcinată pe pruna. Dacă aşi avea curaj, aşi face că Pierre, aşi zice: „M’am săturat, sara buna!“ şi m’aşî aruncă în Garonne ca să merg şi ieu unde au mers ceialalţl. Nu mal am nici un copil, casa mi-I năruită, cîm- — 728' — punle pustiete. ^ Oh! sara, cînd ieram toţi la masă, bătrîniî la mijloc, cei tmeri ia şir, şi cînd veseliea lor mă încuniurâ si-mi ţinea cald! Oh! zilele însemnate ale secerişului şi ate strîn-sulu, viilor, eînd lucram cu toţii, şi ne înturnal acasăpliSde de mindriea bogăţiei noastre! Oh! copiii cei frumoşi şi viile gr.llle hucuriea bătrîneţilor mele, plita vie a vieţei mele întregi! Fiind ca pierise toate acestea, Dumnezeule' la ce voieşti să mai trăesc? ' un ajutoriu. Voiu dă Nu-î nici o mîngîere. Nu voesc nici ogoarele mele la cei ce mai au încă copii. Iei, vor avea curai de a curiţi pămîntul de lemnele aduse de ape şi de a-1 lucra din nou. Cînd n ai copii, îţi ajunge un colţ pentru L să mori fi vni^TV S1Dgră d0rîn^ă’ cea mai din urmă dorinţă. Aşi fi voit să aflu trupurile copulor miei, pentru a-le îngropa in tin- tenm, sub o pieatra mtr’un loc unde voiu merge şi ieu să-i in- It-la«Sl8PUr u’ s’a1Pă!caU> la Toulouse, mulţime de trupuri duse de apă, Mam hotarit să cerc călătoriea „ - x “?norocir« înspăimînţătoare! Aproape de’ două mii de hat?ep!- SUţf taate podurile luate; o mă- haaJusta, mnecata sub glod; drame înfiorătoare, două zeci de mit deneuoroc.ţipe jumatategoi, înspăimîntaţî de frica tifusu-prelutmdenea, uliţile pline de convoiuri de morţi, mi-«Iănei“dxSiU Ht°are P-,HtrU, a ,tămăduî a«tearăni. Da? mer- SS, wZfZet Pn“ ”I,,el0r' “ ■*"*•» "Wh Mr s’a spne că în adevăr s’au păscuit multe trupuri Le în r?rrVntrUQ °0lţ al tÎDtirimuluI în ?‘r. Numai avuse grijă rli^rada8erv Pe 061 necunoscuţi. Printre aceştia am aflat pe 2‘X? ■„ tirmqae: ^ d°;o8odnw fi SSÎ’J era dmdu-şi în moarte sărutarea de nuntă. ar fi B de ta-re’ ,cu,braîele inţepenite, cu buzele lipite, că ar fi trebuit sa le rupă minele pentru a-i descleştâ. îi fotoera-fiaseră înpreună, şi dormeau împreună sub pămînt. g x. Nu “aî am de la dîn?iî de cit acest chip îngrozitoriu aceşti copii îmflaţi de apă, păstiînd pe feţele lor galbene vitejiea privesc, şi plîng. J copii_____ iubirei lor. îi (Sfirşit.) I. Nădejde. — 729 — Popa fi MHriaciut. Anecdotă populară. Un pîrlaciu o dată, cum s’a răsgîndit, Hai să fiu, îşi zise: un pîrlaciu cinstit, ivise şi de’ndată ce şi-a pus în gîud Se jură pe toacă şi pe sfinţi de rînd, Dracii toţi să-l pripdă, ielele să-l iee Cînd din nou la rele vrere-ar să se deie. Iar de-acele cîte pan atunci făcuse Vrîud să-şi scape gîndul în sfîrşit se duse Păn şi la duhovnic să-l duhovnicească Ca să ’nceapă-aeuma vieaţă creştinească. Cînd la popă ajunge, gîndul său îi spune.. Popa petrahirul peste cap n pune Şi ’ncepu, cu ’ncetul, cartea desehizînd Deslegărî, molifte a-î ceti de rînd. Popa face cruce, eîntă şi ceteşte Iar pîrlaciul hojma ochii şi-î roteşte Ici colea prin casă, păn şi pe sub pat, Dinaintea popei cum şedea plecat. Cum ochea prin casă, cînd cată de o dată De la brîu, la popa, vede spînzurată Punga cu parale. Popa tot ceteşte Iar pîrlaciîi ’n sine cam se răsgîndeşte Zice: „Bre! Ce pungă! Zeu pre legea mea! „Ian să văd, în caltea, are bani în iea. Clitişor în pungă, galbeni galbiorî Ierau toţi de aur, şepte zimţişori. Popa face cruce, eîntă şi ceteşte De desubt iei punga tace şi-o goleşte. Iar apoi cînd popa din cetire tace Şi ’ntrebărî începe de greşeli a-î face Iei îi spune totul, ce greşeli făcuse, Iar la urma urmei ieată ce-i mai spire: — 730 — „Mai făcui, părinte, încă un alt păcat, „La un popă ’n pungă mina i-am băgat. „Dar să-ţi spun, părinte, cum s’a petrecut „Nu i-am zis nemică, nici nu l’am bătut. „Nici o vorbă proastă n’a fost între noi, „Stăm aşa cu dînsul cum stăm amîndoi.' j)an“> tată, frumuşel i-am şters „Ş apoi iar în treabă-mi m’am pornit şi-am mers „Dar apoi, părinte, ca să-mi spăl păcatul „lot acelui popă, lui şi nu la altul „Numai să mă ierte, vream să-î dau părale, „Dar acum, părinte, na-ţi Sfinţiei-tale. „Rog să fie biue darul mieii primit „Doar mi-ar fi păcătui astă-zi ispăşit.11 Zise şi ’n mîni popei galbeni trei îi puse oarutmdu-i mina şi’n sfîrşit se duse. Popa iar de ajunsă cinste i-a făcut : Pan la poartă mers’a de lă petrecut. V1 ’nnapoi in casă paşii îndesind Se ’ntorcea făcîndu-şi socoteală ’n gînd : „Şepte cei din pungă şi cu trei fac zece, Nici ceva de lipsă, tocmai nici nu ’ntrece. De ar mai fi de acestea, ştii eă n’ar fi reu Dar mai ştiu norocul ! Măre î Dumnezeu!! Poate chiar şi popa care a fost prădat Banii nu cu dreptul să-î fi căpătat. Cum haram veuit’au, tot hăram. i-a dat. Iu sfîrşit cu dreptul cu nedreptul fie , Cîţi-va zimţi, la dracul, mi se cad şi mie11. Cmd ajunse ’n casă, punga deschizînd, Vrmd B’audă ’n pungă banit.zuruind •8w*r supri1 -i ^ţitie niîn$ -,;v? Lasă ’n iea să cadă galbenii d© o dată. Cad, dar sunet, pace... Popa se ’ncreţeste Punga ’n mini răstoarnă,, scutură, suceşte' Numai cei trei galbeni cad din fund de sus Iar ceilalţi vr’o şepte ier de unde nu-s.... ' Cată popa ’n pungă scutură, trînteşte Viră n fundu-î mîna şi mal zgîncileşte „M’a pîrlit tâlhariul», zice şi ’ntr’o clipă" Fuge ca să-l afle. Cată, dar nemică. A fugit, fugit’a. Dus îî, ca mai dnş — 731 — Prinde l’ar lungoarea, bată-1 cel de sus... S’a rugat să fie hoţul ispăşit, Dar de bani pe mine chiar m’a curăţit;.... Cum vrâjit’au dracul ori mai ştiu ieu cine Să mă prade hoţul, uite, chiar pe mine. Th. D. Speranţă. Conferinţa D-lul Aenopol despre teoriea lui Bosssler. ' ; Duminică la, 3 April a ţinut D-l Xenopol o conferinţă despre* .vestita teorie a Ini Eossler. Se ştie ca Rossler, alţiC mai inimi n te de dînsul şi alţii după dînsul s’au îndeletnicit cu chestiea Romlnilor. Remas'au Romînii aice la părăsirea Daciei de cătră Aureli an? Rossler şi alţii, ne spun că nu. Unde s’au dus Romî-nii de aice şi cînd s’au întors înnapoi? Rossler ne spune că s’au duş în peninsula balcanică şi că s’au întors înnapoi tîrziu pe la 1200 după llristos. ? D-l Xenopol crede că pentru Ronjini şi mai ales pentru ceî din Transilvanie» dezlegarea aceştei întrebări, după ideile lui Rossler ar ti o lovitură de moarte, căci ar pierde încrederea iu rădăcina dreptului lor chţar._Arată că Rossler şi alţii zic’că Ro-minii fiind ea nişte vepetici in ţerile acestea n'au nici un . drept. Mi se. pare că-i greşală a ne pune pe.asemenea teren, căci ,azi mine se poate să se aducă asemenea» dovezi. pentru teoriea lui Rossler în cît să nu mai fie chip de luptat înpotrivă şi atunci noi singuri ne-am fi pus laţul în gît. Cbeştiea lui Rossler are interes numai ştiinţific şi drepturile Rouiinilor au alte temelii de cit dreptul aşa numit istoric. Cu tpt dreptul istoric piere un popor, dacă n are tărie şi reuşeşte dacă -se luptă, nu pentrii a robi alte popoare, ci, pentru a du fi călca in picioare de streini. După cum_nu trebiie să fie un om despoet de altul, tot aşâ şi un P°P^r.: Chestiea, romanească nu se va deslegâ, prin teorii ca ale lui Rossler sau ca a protivnicilor lui. _ Să vedem’ acuma ce ne spune D-l Xenopol. In tăi îi arătă că oşslerianiî se întemeează pe un text dintr’un scriitoriu roman în care se zice lămurit că Aurelian a scos din Dacica lui Tmian legmnle şi toţi locuitorii din sate şi de la tîrgurî. D-l Xenopol pe spune că ieste cu neputinţă să se fi strămutat un popor sta- — 732 — tornic, nu nomad; că chiar de fug dinnaintea năvălitorilor fug numai cei cu dare de mină, iar sărăcimea, adecă mai tot poporul remîne. Dinnaintea unor năvălitori prea selbatecl, de pildă cum îerau Tătarii, se bejenăresc oamenii la păduri şi la munţi şi după ce se linişteşte ţara se întorc iar la locul lor, tot gîndind că vor veni vremi mai bune. Aşa vor fi făcut şi Romanii la năvălirea barbarilor, zice I)-l Xenopol. Ou toate că barbarii asupra Daciei îşi deseărcau furiea, nimicind oraşele şi satele, cu toate că puhoiul de barbari a ţinut vr’o mie de ani, totuşi zice D-l conferenţiar, Romînii au remas pe loc şi după ce s’au liniştit lucrurile s’au scoborît înnapoî la şesuri şi au întemeiat principate.— Cît despre textul din scriîtoriul roman, zice D-I Xenopol, trebue să ni-1 explicăm prin aceea că va fi fiind luat din darea de samă oficială despre părăsirea Daciei şi că împăratul va fi voit să „aurească hapul" cel arma incredinţînd pe Romani că dacă au pierdut Daciea, au altele două în loc de a dreapta Dunărei şi că locuitorii n’au remas pe minile barbarilor.— Pentru a sprijini ideea D-sale mai arată D-l Xenopol că pe vremea aceea ierâ Daciea cu minele iei de aur ca o Californie a lume! vechi, acolo alergau oameni din toate părţile aşa că Daciea romană, adecă Tran-silvăniea, Bănatul şi Olteniea cuprindea vre’o 80 de oraşe şi numai Sarnisagetuza se întindea pe un loc unde se află acuma 10 sate ... La minele de aur lucrau la 20000 de muncitori, etc. Altă dovadă a Rosslerianilor ieste că documentai nu se poate dovedi fiinţa Romurilor în Daciea de cît de pe la 1200. D-l Xenopol zice că pe ia 1200 nu încetaseră încă năvălirile barbarilor şi cum ar fi fost cu putinţă ca Romînii să se întoarcă innapoî la barbarii de cari fugiseră. D-l Xenopol nu ţine samă de multe lucruri şi între aitele de faptul că îutr’o mie de ani se schimbase şi poporul roman în romÎD şi barbarii nu mai ierau tot aceia: Romînii se selbătăciae şi barbarii se mai inblînziseră. Apoi reu ocăreşte D-sa pe Cumani, cari nu ni se arată aşa de rel pe vremurile acelea. Apoi singur D-sa a spus că Daciea ierâ sub Bulgari, prin urmare Romînii ar fi mers tot prin ţara lor. Rosslerianil se mai intemeează pe religiea Romîuilor care ieste după ritul bulgăresc pe limba oficială care ierâ tot bulgărească şi pe alfabetul chirilic. Iei zic că de unde au luat Romînii aceste lucruri, dacă au stat neîntrerupt iu Daciea lui Traian şi n’au venit in veacul de mijloc de peste Dunărea. Aice arată D-l Xenopol că Rominiî au fost creştinaţi înnainte de venirea Slavilor şi ara'ă cuvintele latineşti ca heserică (baseleca pop), creştin (crestianoi, cruce (croce), lege (lege) etc, dar nu respunde la cele zise de Tomascheck şi publicate in „Convorbiri literare", adecă k argumentul că cuvintele baseleca şi lege cu înţelesul — 733 — românesc se întrebuinţau în peninsula balcanică şi că prin urmare acolo vor fi primit Romîniî creştinismul. Mai arată că îtnpărăţiea bulgară se întindea peste toată Daciea şi pănă Ia Peşta, chiar Peşta zice D-l Xenopol ieste nume bulgăresc, prin armare nu-i minune dacă Romîniî au luat ritul bulgar şi limba oficială bulgară. De la fraţii Metodiu şi Chirii începuse şi limba slavă a fi privită ca limbă sfîntă şi de aceea a fost primită de Romîni. Apoi, zice D-sa, chiar Ungurii, Moravii şi Leşii au fost dintr’un-tăiu de ritul bulgăresc şi numai mai pe urmă au trecut la Catolicism. Am spus înse că a remas nerespuns la argumentul lui Tomaschek. ^ Rosslerianii mai aduc pentru dînşii ca dovadă ®faptul că Romîniî ierau foarte număroşî în peninsula balcanică, de vreme ce au făcut acolo împărăţie sub dinastiea romînească. D-l Xenopol, pentru întăeaşî dată dintre toţi scriitorii se sileşte a dovedi că numai dinastiea şi începătorii mişcărei ierau Romîni, iar tot poporul precum şi inteligenţa ierâ bulgară.— Foarte ciudat lucru a spus D-l Xenopol, cînd se cunosc texturi în cari se vorbeşte de Romîni prin locurile acelea. De pe cîte-va mii de Romîni nu s’ar fi intitulat loniţă împăratul Romînilor şi al Bulgarilor şi greu i ar fi fost să supue pe Romanii din Daciea lui Traian. D 1 Lambrior în cursul de iştoriea literatura romîne citează pe Constantin Porfirogenitul împărat de la Constantinopoli, care spune într’un tractat al său dispre administrarea imperiului de un popor care locuea în Imperiul bizantin şi se întindea pănă la Dunărea, pe acest popor îl numeşte iei popivot ('cetit romani), aceştia nu puteau fi de cît Romîniî şi trebue să fi fost foarte numeroşi după spusele împăratului. Fără să mai citez şi alte dovezi, chiar din aceasta se vede cu ce uşurinţa preface D-l Xenopol lucrurile după cum îi vin D-sale la socoteală. Dacă voim să dovedim pe Rossler să nu uităm că avem de convins pe streini şi nu pe Romîni. Aceşti din urmă, încredinţaţi că au nevoe de dreptul istoric, se cpnving uşor. ^ Altă dovadă a Rosslerianilor ieste că în limba romînă se află cuvinte albaneze şi cuvinte din limba greacă veche şi prin urmare, zic iei, Romîniî au fost multă vreme lîngă Albanejî şi lingă Grecii vechi şi de la aceştia au luat cuvinte.—D-l Xenopol spune că cuvintele greceşti vechi au fost aduse de colonişti greci din Asiea mică cari ierau foarte numeroşi în Daciea şi aveau chiar templul unui zeu de la Comagena şi că s’au găsit şi pietre cu inscripţii greceşti. Cît despre cuvintele albaneze le explică D-l Xeuopoi ca remase de la Daci cari ierau tot din aceaşi grupă de popoare ca şi Albanejiî şi că de la Daci au intrat cuvintele acestea în româneşte, căci Romîniî s’au amestecat cu acest popor. — 734 Fără să mai tragem la îndoeală tracismul Albanejilor, arătăm numai că neştiinţa D-lui Xenopol în limbistică i’a rătăcit reu de t°f- ^ Cuvintele albaneze din limba romînă sînt intrate tîrziu, dovadă că nu s’au supus la schimbările cele vechi romaneşti, cum s’ur fi ^tîraplat cu nişte cuvinte moştenite de la Daci. In această privinţă sînt foarte folositoare şi doveditoare cuvintele albaneze cercetate de D-l Gaster, deşi acest limbist le-a prea înmulţit. Altă dovadă a Rbssleriaeilor ieste lipsa în Daciea de nume de oraşe, de munţi, de riuri, cari să se explice din latineşte, cum de pildă se întîmplă în Franţieâ,'Ispaniea, Italie», etc... D-l Xe-nopol s^îne mai întăiu că Barbarii aice îşi vârsau furiea şi a-poî cîud ajungeau în ţerile de la Apus ierau mai puţin selbateci şi nu mai stricau totul. Aice inse, zice D-l Xenopol, Romînii fugeau la muriţi şi cînd se întorceau la şes urî nu mai găseau nici satb nici oraşe, ori dacă şi găseau dar le' găseau făcute şi nu, roite de năvălitori. Despre valoare» Aceste tfeoriî ar fi cam greu de spus ceva în bine, iar despre afirmarea D-sale că inulţime, de nume latineşti s’aî^ fi păstrat, precum: Tapa (Tapae în Banat), Pata (Patavicum) în Transilvaniea, Ompoiii (Ampeium) un riuleţ, Olt (Aluta), Argeş (?), JBuzeuQ), Jiu (?), Prut, Siretiu, nici atîta. Despre munţi ne spune că toate numele de Ia Dorn» pană la POrţile ^ fier &înt. latineşti, ba chiar şi în regiunea locuită' de Saşi a remas Harghita (pe acesta îl declară D-l Xenopol cu desăvârşire românesc, dar păcat că nu ne-a spus din ce formă latinească îl scoate D-sa). Am uitat sa spun că D-l Xenopol numără între cuvintele latine, nume de locuri, eaTurnul Severinului (de la Severus) şi Caracalul (de la Caracala) . D-sa ne-a spus că toate aceste nume se pot scoate din latineşte aşa cum se scoate usto-roiă din alium şi războiu din bellum. N’avem de zis nemică, în adevăr după ştiinţa filologică* a celor ce scot din M^«^», ustoroiu, poate sa fie şi Severtn din Severinusşi Oaracăl (nu Garacal) din Caracala; dar după ştiinţa limbistibei nttiBt'g' lucrurile aşa de »Şor. .Mă mier de ce n?a spus şi de&pfbGW&Mfîic eă ieste din Rpniănicum, despre Dţtnbgviţa1 ■fiă-îidte’&a*nbo vito, de Slatina că-i din Stclla latina, etc... Ar ti fost tot aşâ de uşor şi s’ar mai fi lungit catalogul. Ştim de mult că D-l Xenopol are idei foarte duşmăneşti pentru limbistică şj că nu pierde nici un prilej de a o ocări, deşi, cu toată neplăcerea D-sale, chestie» lui Rossler nu se va limpezi, în lipsă de' documente istorice, altfeliu de cit prin cercetări Asupra limbei. Dintre numele citate de D*sa nici unul nu dovedeşte remăneiea neîntreruptă a poporului romîn în Da-riea. De mierat ieste inse din ce forme latine ne va scoate D-l Xenopol: Bistriţa, Oeanlăul, Rarân!, Oituzul, Dorna, Trotuşul, Vran-cea, etc!.. 735 — Altă dovadă şi cea din urmă zice D-l Xenopol, adusa de Rosslerianî ieste asemănarea între limba romînilor din Macedonie» şi între a noastră, Rosslerianiî zic că dacă limbele samănă aşa de bine trebue să fi trăit mult timp cu toţii la un loc şi despărţirea nu poate ti de cît tocmai de prin veacul al Xll-lea. D-l Xenopol ne spune înse că limba din Macedoniea nu samănă de loc cu a noastră că va fi peste putinţă să se înţeleagă un ron?*« a’ce cu unul de acolo, că limbile se deosebesc nu numai în privinţa elementelor străine ci şi în a celui latiuesc; şi pentru a susţinea asemenea idei fotXţ^Mwa.m Uptftie că Macedoneniiati ţ (din viginti^îdMsi ţn aâevăr gimiţi cu g cetit ca în vin din dialectul moldovenesc) pe care n’o avem noi şi mcasă (lună de zile) care de asemenea lijosegte. de la noi, ba încă zice p-1 Xenopol am crede că-i votba de ‘masă cînd am auzi. De ai-ice scoate D-sa înch&ere că Macedonenii ţiu he sînt fraţi şi că s'au deşvoltat de o parte, din alte amestecuri......Pentru â cre- de asemenea lucruri se cere o lipsă desăvîrşită de cunoştinţî lim-bisţice. p-1 Hîjdău a arătat ca prin Veacul al XIV şi al XIII limba vorbită în Daciea lui Traian nu se deosebea de felii! de cea din Macedoniea, iar deosebirile s’au făcut după ^ceea! Rosslerianiî îşi explică asemănarea afirmată de D-l Hîjdău (ori cum, o autoritate în limbistică cu mult mai cunoscută şi mai vredniCA de crezare de cît D-l Xenopol) prin faptul că despărţirea nu se întîmplase de cît de puţin timp, iar deosebirile prin desvol-tarea a parte a fiecărui dialect... Noi vom urma cu studiul început prin publicarea „Aseâpărţa aii pince din mân'ile turgesci“ şi vom dovedi că limba din Mâcedonifâ ieste un dialect românesc de aproape înrudit cu cel din Moldova. D-l Xenopol a mai spus că pentru ideile D-sşle vine în sprijin faptul că Romîniî se arată înnaintea întemeerei principatelor maî numeroşi în Transiivauiea, de unde se scoboară ia şe-surî, pe cînd după Hossler art fi .trebuit să şe întindă de la Dunăre in sus Dar nici aice pti seţvede nici o putere doveditoare, căci iefâ firesc lucru' ca fioiî vebiţî să se ducă în locurile cele mai sigure, ^ In sfîrşit ca ineheere spunem că ,de la conferinţa D-luî Xe-nopol ani ieşit cu convingerea că dacă se vor aduce în potriva Rosslerianilor tot asemenea dovezi apoi va trece multă apă pe Prut până ce vor fi învinşi. Se vede foarte bine că D-l Conferenţiar nV putut aduce nici un argufnent'puternic în potriva, nici slăbi macar pe ale protivnicilor D-sale. _ D-sa închee cu asigurarea că Romîniî trebue să nădăjduea-scă de la viitorii! îndeplinirea dorinţei lor celei mai fireşti. Şi noi' credem că vor ajunge la această ţintă prin ştiinţă şi spirit filo- X i — 736 sofie, prm tărie şi lucrare neîncetată; iar nu prin drepturi istorice foarte reu întemeate. In mijlocul ori cîtor ruine trebue să se tm-plmtcze semnul adevărului, a zis D-l Maiorescu, aşâ zicem şi noî de aceea lovim orî unde găsim neadevărul! ’ Verax. Dialectul JHfacedoman. (Urmare) înnainte de traducerea probei de limbă macedoniană din ^o. trecut sint silit a îndreptă greşelele cari au scapat in text. în alte articole nu fac aşa mare reu greşelele (nu-i cuvînţ ar fi mai bine să nu fie nici acolo, dar n’am văzut tipărituri fără greşuri), dar în cele de limbistică strică totul. La. pagina 709 rîndul 23 nu trebue mulţi cu i ci mulţi CU i întreg. ,jCcnlra| Univensity T.ibrary . La pag. 709 rîndul 35 nu trebue nessâ, ci nessă La pag. 709 rîndul 44 cuvîntul mana trebuea scris mâna. La pag. 709 versul 45 trebue la urmă ta şi nu jwe«. La pag. 710 versul 49 trebue m’asculţi cu i întreg, iar nu m'asculţi cu i. ’ La pag. 710 versul 52 trebue orfăn-lu, iar nu or-fan-lu. La pag. 710 rîndul 61 trebue cai-lli iar nu căî-Ul La pag. 710 versul 77 trebue chin in loc de chin. La pag. 710 versul 78 trebue apostrof între iera şi m’î. In nota de la sfîrşit trebuea de spus că m’ şi »’ se citesc ca gn franţuzesc, iar nu numai n\ Acuma trebue de spus încă în privinţa cetireî cîte ceva. g se ceteşte ca ţ şi l’a întrebuinţat D-l Taşcu Ui-escu cmd sunetul ţ vine din c. — Vh se ceteşte ca t grecesc de acuma, aşa cum se aude pe la noi în vin, înse nu că în g;n. O cu accent grav ics*e pus în loc de o şi se ceteşre oa.—ă sau e se cetesc ca-şi la noi; â,î,u7 î, de asemenea. ’ —11 se citesc ca gl italienesc sau ca 1 muiat din franţuzeşte, nu inse ca la Paris în bataille, etc .. — Ş se ceteşte ca un z aspru, ca în moldoveneşte „Dacă o ajungeam, capul i-aşi fi tăeat!..“ — „Dacă cu pîrte, pe dîaba OihrSnişî ,, Dacă în satin şi mătâaă o: îrhbrăcfişî, ■ „Şi dacă aveă-i în inimh jilu-ftţ;'"O,,daî,< ’ „A rnea femee i'eră, .şi iepfjţăjil,.' ■■ -(Va urma) : : • - . >r; r ; U D-ţpr de in „Aptirăt0riuP‘. BCU Libr In numărul .de la 24 Martie 18Şr3 No., $2. .al „.Adărăţoriiiltu14 am aflat un articol inţjtnlaţ: ranuţv-10?'.... ippaipţeVae a urai, i(ptirjdd |Vcdt>ă ,eu' Dommil alcă-tuiţoriă aţ ’. priicpf^ţuX,. ’ ’.f* ui$r|pmm, ^(^ta şî^jjă ţŞin. ,,OoptepppEanul‘ţ' "Ijjp gye|al^.,, de |ip|ritt .ş’gjU „puf,, şi după, vppatiyul „Dţ)ş /Liăx!‘ ’* ,pîte; ]ţp \Jjpjpt, in 'ţoc^de vi^mă, aşâ: că în loc de : ,sdş.^lş|j-îijă,r d^ft,'ţpq£,‘ -t>-I, ^^'ropoţy^a-pzi,t anectddş- ,on. copapiiŞ};^* gţj| ',^rîî!-sCajy mă, D-le Lirrx, (M Xr^UrojMM a agiui. anecdotă’şp opvaşp » şVpent’o eic...“ Apoi maţ la:ivj$e jş ^ s^îşp^jf'*4* V—u.i.» ,r ... „ip, ,stare. sarîij;,adufi%* tpiin|e, ^ ki ji,lf.iipip; şi|SM nm'3 ,ŞCru ■ r ..*=.>••• •• :• »■* - ’ - > 4) •> » •_ "(*■’•§< ' 1 ‘ ' *'■ 1 i * ■ ' !*â t AM «%.<• • %i !%.*■&* * *■ . • j- Mr j V „ieste. npfcpicita. dŞ:,Prs^ WŞŞtp rfg,-- ij$Je ajpiţj|ia.şi|ieU|Yace ca WMAfafP K*P%t $6$kţîtt' adevăr, s’afost pus un parănî^-.. căci care yipe dupd df?nşş.:şi ';*&*' r, .iye Ixitre- bjtrsvjaşă se îpţpîegp.|» op..^^r^ptiiJlăre. Pur rund bucata ditată' cum ar fi trebujt spr pf>, y^ip ‘ jdar „dacă P-l Arghiroppl ae .apcundel.apV ':Liş^ţcine „altul ar fi fost îa.ştâre sş-şî aducă ăminte ca a publicpt Dl-ţA. ,,o anecdotă popnlpră,,la (4 Iunie ',ijw6-ţd83^?),.şţ;pr4ţ|şd^pc^ anecdota cu lapte acru, elc“ Mi se pare că nu ieste vre o gre -şală de punctuaţie aşa cum voea Dl. de la „Apărătoriul". Noi ştim că în „Contemporanul14 ca şi în toate tipăriturile, mai ales româneşti, sînt foarte multe greşeli de tipariă, dar nu ne aşteptam să nu înţeleagă un literat de puterea celor de le „Apără-toriul“, că nu se pot cunoaşte greşalele unui scriitorii! de cît 'ţ dacă se adună mai multe fraze în cari se repetă aceleaşi greşeli, 1 cum le vom face noi îndată. ;; v Toată mîniea D-lui de la „Apărătoriul" vine din pricină < ; că am spus maţ multor Jidani că nu scriu bine româneşte arătîndu- | le şi greşelele făcute, cum s’a întâmplat cu unul de la „Paloda“, cu unul de fa „Progresul41 ori Foaea progresului'4 din Bucureşti, «te.. ’M **r de la ziarul,,Romană", că poate vre un fiu fi al luf istăeî â putut, nccunoscînd anecdotele populare, să zică că 8pe- Jj raDţă a furat anecdota eea cu covaşa de la D-l Arghiropol.—Dom- | moiî de la Apărătoriul" nu se uită, de avem sau nu dreptate f înşirînd greşelele jidoveşti în criticile noastre, ci Îşi închipue că m voim să ne batem joc de naţiunea jidovească fiind că am sfîrşit " cu ţiganii. , . > deilă „Apărătoriul41 că moi nici M de ţigani nu ne batem joc nici de jidani, publicăm anecdotele i populare pentru că trebue să se siringă o dată toată literatura M popularA romăneasCă şi nu creadă Dptamiî de la „Apărătoriul14 că || rie vom sfii a publică şi anecdote despre Jidani. |j Innâinte de altele să arăt cu ce nepărtinire vorbeşte D-l care ; ne loveşte, Dsa zice că între Speranţă şi Linx ar fi urmat sfadă ' pentru proprietatea unei anecdote, pe cînd Speranţă n’a pretins, nici nu putea pretinde, că iul a fabricat anecdotele „po-pulare*1 publicate şi se putea uşor vedea din discuţiea urmată, ®unL^ără “'eî un temeifi se năpusti Rîsul asupra noastră pretinzînd că D-l Arghiropol a compus anecdota cu „laptele cel acru" şi Speranţă a prefă cut^o şi dat’o ca a sa proprie. . Să Vedem acuma dacă avem dreptate să ne plîngem de limba în care scriu Jidanii colţi şi pentru aceasta voiu scoate exemple chiar din No. 22 în care D-lor se leagă de noi ni tam ni sam. Iri articolul de fond, coloua întăiu cetim: «Guvernul ieste ţinut a respectă opinfunea poporului, sau al aceluia care are mandat de a vorbi îp humele lui.44 * In eolona a doua‘ttît din articolul de fond aflăm : • i ; «Ba nu ţine seamăde insinuările unor fol, cari debiţind «In caiumnii cu prea multă uşurinţă, etc“, Te faţa îutăia colona atreiarindul al 11-lea vedem: „Gabel-la va începe ăncâ tnainlca de Paştiiar măi jos în aceeaşi . colonă: «casa a d-luî Căpşa“. Jidovisrae sigure, mi se pare. ? — 741 — In -Foileton* vedem repetîndu-se greşala cu ali (nu mai vorbesc de apostroful pus înnaintea lui i) instrueşte despre artă şi literatură, ca un Proteu cu o mia de figuri al condeiului.« Dacă ieră să se raporteze al la Proteu, trebuea altfehfi scris sau cele puţin trebueau două virgule uua după Proteu şi alta incinte de al. Asemenea greşeli de punctuaţie fiind nenumărate nici nu ler^“j®pf““{eton cetim eă iiVilleme8saut batea di» amândoi palmele* (?!!) Românească se chiamă asemenea limbă- Ce însemnează ,cercatori* în loc de „cerşiton* / Poate tot româneşte. Mai ştii? Ori „ueştiitoriu* m loc de „neştiutonu , Este un lucru nedespărţit de marile talente ale originii Iui, Ce fac ca carieră lui Sir George Iessel «ă fie aşa dp lusemuată peu-tru Israeliţi, englezi, după cum am zis dm aceste punct de vedere trebue să judecăm etc. ..“ . , . s - j.* Ce feliu de cuvînt o mai fi şi „un sotreet Apoi fraza ut-mătoare face vîrf: „Sir George Iessel deveni Maestru al Roilor şi succesor în Cancelaria, aceasta are avautagiul de jar? înnainte cu puţin se bucura rar un ludecator, care r e espediţi şi vrednic de încredere41. înţeleagă Balan l _ ; „{< „Unul dintr’aceia pe care jurisconsulţii doresc a onora ... etc.; Cred că ajung cele spuse, dacă nu şi întrec, pentru * «J®"1 cît da frumoasă limbă şi punctuaţie se află m „Apăratonul% dea- P Un sfat acuma. de „Deşteptarea41^ nu se prea miere, mei cu pîcăleală ce i-au făcut’o să nu se ingţmfe, c* ^nt J‘ la „Apărătoriul44 tot de-o bae cu cei de la .Deşteptarea V ^ şov oişti fără judecată creştini şi ceilalţi şovimşt» tot a^ de ^ tepţi, dar Jidani,-Ce mai voiţi, daca Dommi do h1 ^ătorml au îndrăznit să numească munca crişmanlor de la ţara, cinstită şi să vorbească că Jidanii şi ţeraim smt asupnţi. iar alţii asupritorii Domnii de la „Apăraţonul44 se dădeau de socialişti de vreme ce publicau articole diu „Bessarabiea14 şi maice-reau de pe la noi/Noroc că-î ştieam noi ce poame siut Acum în urmă îmi trimeseseră şi mmpoRire sa dau atestare că Jidanii nu îotrebuinţază sînge crpşftineşe! Pare toate sectele jidoveşti! Să aşteptăm sfîrşi ul proceşulm de to. Tisza Esslar. Declar inse aice că chiar de ar fi asemenea seda cant bală, aceasta n'ar putea fi o învinuire pentru naţiea Mreajă Mai bine ar fi să se pue tinerii culţi dintre Jidani a lumiu poporut lor, care ieste stăpînit de un bigotism mal -m^re^ “ j* nrA«finf * dar du să linguş^sca toate de cît al Romînilor creştini; de^fnoşiT10^'86 ^ " S0Ci6tăţile’ ni?te adeţăratî Şoviniştî ,H. . ^ ^3Pr» jidovismurile din limba cescriu Domniile-Lor nu-î J ţSjf6 V,TTe, c® învaţă întăiu nemţeşte; dar noi avem datorie înVeţ^Smf lUd ^ asemenea 8re?olî- C>ne vrea să scrie, I. Miăsfurnarea (herniei. mergein p4 calcă propăşirei iute de tot, ba cluar răa mm să nu n6 rupem gîtul. Trebue să ştii îuse că cjb toate, că mi-şm pus numele „Âudax“, dar nrâ eăiiitifecjfiorîy eîffid gin dese să mă apuc ieu, ieu care titlu de licenţiat ori de doctor, să mă apde eâ^ găsesc greşejî D-luî Zarifopol, specialist în che-mie. şi în Fizică! Cînd am cetit dintru’ntăiu articolul D-sa*§ tfExpireşiea. legei &Hmh%$'<şra în No. 3 din „H&irea-ţitmi ştimţific^iwkmspăimîntet şi mi-am zis : „^ai de . „vieaţa ta, Audax, ai învăţat şi tu Oheinie, dar n'ai Inie-. Dd G. >>flWPP^yşfJ^^e^âHp infudrif^' caiie te ’fâdei şă brezî caftii oşja,0‘, \ivJ:' .deşi iD»n^ cfcţijQiă ,.uii mă- .ejffiiiosc, dar .«ftfefil mustrat singur. .,.... 'că i>-I iarifopol ă 8W 'fâtt mw: pe de- 4#0£iijd GftiSi^.jlj^mpiat voiipzioe şi ieu ca Ce-sar erad a trecut Btebicsaaiuli asupra Bornei: Sorţul s’a **' Pentru inai bună încredinţare am întrebat mai ttiuîţî Oâ^ebî du ciindctinţi serioase în şhemie şi toţi vă rog/samă că n’am citat latineşte, dar ca să CUt±,!a ^ nu ?tiu 0 limbă aşa de folositoare, >ţeatZi „§t^‘jăctq , , X se mierau cum de a lunecat D-l Zarifopol sa scrie asemenea monstruozităţi. leată de ce-î vorba. s, , ;; Cînd facem apă din oxigen şi din hidrogen, ved'ern că oxigenul întrebuinţat cîntăreşte de opt orî fcîţ, genul. Orî cîtă apă am face in tot deauna greuţateapxj-genului întrebuinţat ieste de opt orî cit a hidrogenului. Pe urmă dacă vom caută cu cit clor se poate up.i cu uii gram, de pildă, de hidrogen, atunci vom găsi dO’ăor Luînd alt element vom găsi alt număr _ţ)entî,U (dîn-sul şi vom avea cunoştinţa de raportiîţ ^i^ţaşior '^e, deosebite corpuri ce se unesc între dînsele spre‘a formă.' combinaţiunî chemice. , ,, Daca vom cercetă combinaţiunile azotului cu Oxigenul vom vedea că: în protoxidul de azot 14 de Âz. se combină cu 8 de oxişeiţi, în bioxid 14 de Az. „ „ cu td'dd oxigb în acidul azotos 14 de Az. „ cii 24 de în acidul hipoazotio 14 de Az. ,, ,, cu St db oxi£.' - şi în acidul azotic 14 de Az. „ . „ cu 40 de‘ ©xigi Aceste raporturi între greutăţile elementelbfMCe'• ste*"' combină s’au numit echivalenţi. Pentru Corpi? Calr se 6oÂiJ -bina în mai multe proporţii, cum se întîmplă nul în exemplul de ibăî'sus se iea ba ebhiWlelii'^nftîjŞlr^l rul cel măi mic, adecă opt, şi se zice că îh'iltoxid^^biii^^ bina un echivalent de azot cu doi de ox'igbii, efb.£fEbhcă'■* valentul hidrogenului se însamnă cu 1 ădeba sa* ieă! bfc-unitate. •: D-l Zarifopol vorbind de determinarea eclnvaUmţjh'' lor ne spune : „Echivalentul uhîii metaloid ăau nfA tyi’aăb „fi cantitatea de metaloid sau de metal care1 ăr . intră „într’un echivalent de acid său ife (pas 81 NOÎ*;?i; din „Recreaţiâni ştiinţifice".) Am Întreba pe b-l'ZaiifopClj’ dacă echivalentul oxigenului ieste/ 41), căci atu!a în acidul azotic’.-..: Mi se pare că: n’ăt- ti s'iibat,' oaie re limpezală în stil... (Brava ! îmi şede oare fi Uttio&rîfiâl? dau a înţelege cu unii oameni nu ştiu ;-şi arătă fă&urit — 744 — ideile ? De unde ştiu ieu de nu crede D-l G. Z. chiar asă cum a scris?) 1 _ S’a mai dovedit că dacă un corp alungă pe altul dintr o combiuaţiune, raportul între greutăţile lor ieste tot echivalentul, cu alte cuvinte că corpurile se înlocuesc echivalent cu echivalent. Aşa. daca clerul va luă locul hidrogenului în vre o combinaţie atunci 30 50 de cler va vor înlocui 1 de hidrogen. Aşa dar într’un înţeles, 30'50 de clor sînt echivalente cu 1 de hidrogen, cu 8 de oxigen, etc. Acuma după progresul făcut de Chemie s’a părăsit teoriea echivalenţilor şi se întrebuinţază greutatea moleculară, şi cca atomică. Sînt acuma mijloace de a află raportul de greutate între atomele elementelor precum şi a moleculelor; dar despre acestea voiu îndrăzni să vorbesc altă dată, acuma să ne mai gîndim la articolul D-J lui Zarifopol. Nu ieste nic^un chemist care să nu admită că în fenomenale chemice ordinare atomele corpurile remîn întregi şi prin urmare că combinaţiunile se fac între atome, ori o atomă cu o atomă, ori una cu două, ori una cu trei, etc. De asemenea în înlocuiri o atomă înlocueşte o atomă a altui element ori două, etc, dar fenomenele se petrec între atome. Greutatea atomelor remănînd neschimbată şi fiind o cîtime cu desăvîrşire hotărîtă în sine, urmează că raporturile ponderale de cari am vorbit adecă echivalenţii sînt cantităţi cu desăvîrşire neschimbătoare. Prin urmare ieste cu neputinţă ca un gram de hidrogem să se combine in unele împrejurări cu opt de oxigen în altele cu opt şi cîte-va zecimi, sutimi, etc. Apoi după toate aceste lucruri cu totul afară de îndoeală, ştiţi ce scrie D-l Zarifopol la pag. 82: „înlocuirea ne fiind de „cit parţială, echivalenţii nu ar fi cantităţi invariabile, după cum se crede acum, dar cantităţi limite, adecă invariabile în oare care condiţii de-„terminate." Adecă D-l Zarifopol crede cu putinţă ca echivalen- — 745 — ţn^sa nu fie cantităţi, ficse ei variabile. Asemenea credinţa mCÎ.lm ^ d,n feH^ar răsturnă dm t.mehe Chemiea întreagă, mar mai fi nemică si^nr m cunoştinţele noastre. Noroc (numai nn pentru D-l Za-nropol) ca a făcut asemenea descoperire ndiitelegind ce în-samna Urnită. D-sa va fi cetit undeva că echivalenţii aşa cum 11 avem acuma nu-s exacţi, că la fie ce perfectio - T]LVnSt?mT^l0l 86 g"8eSC orturi mai exacte,’ că valorile reale ale echivalenţilor sînt Urnita de care ne tot apropriem, de ex: se poate ca echivalentul adevărat al oxigenului, să nu fie 8 ' ' 6 foarte mică, poate chiar foarte P|ungă şi^ca'noi^să^ne Sg***» ^ dînSa Ia ^ - P-fectionare a strumentelor, dar sa nu o ajungem nici o dată. Inse tfi mrsînt8^^nCh^e,,Ca 0-1 Z'‘rifoPoI> că echivalenţii nu sint citimi neschimbate, ieste cam departe Am dat deci şi explicarea greşeîei D-lni G. Zarifopol şi vom da ame ° lămurire şi în privinţa Iui 0. Bo- vTntniU7ehefaC6r- llmbnior în caî- Bol iac a văzut că cu-brl i lînb CU,Zl.mbr,î îi îi-* închipuit că Ze- aî Z;'b:fl unul * «celaşî animal. De aceea a pus ca Zimbrul ieste un feliu de cal, că se află pe lingă colomea Capului în Africa de sud, că cei cari au ce-it prin zoologii ştiu 8cest lucru foarte bi etc_ ^ se explică greşala lui Boliac, iar a D-lui Georgescu de la Crniova, prm fetişism, adecă crodmţă neînteteaptă îu vorbele unui om care s’a bucurat de nume mare în aceasta ţ=»râ. Audax, 58 — 746 — Origina fiinţitor vieţuitoare (Urmare). Cea dintăiu fiinţă vieţuitoare a fost chiar protoplasma însa-şi. In adevăr această combinaţiune chimică nu. avea forme hotărîte, dar sâ hrănea, se resufiâ, creştea, respundea mai mult sau mai puţin la aţitările pii-einuite de lumea încunjurâtoare, adecă la loviri mecanice, la sunet, la lumină, la căldură, la electricitate, etc... Gea mai inferioară fiinţă protoplasmică, avînd o formă ceva mai hotărîtâ ieste Bathybius Haeckelil. ^igura I poate da o i-:spre această fiiinţă descoperită de Huxlry în mîl scos din fundul oceanului atlantic de la adîn-cimi de 4000 ori chiar de 8000 de metri. In privinţa acestuia au fost şi sînt încă mari neînţelegeri, unii între cari şi Kig, 1. Huxley se convinsese că B a t h y b i u s H a e c k e 1 i i s’a fost format în vasele in cari se păstrase în şpirt mî-lul scos din fundul Oceanului. De această idee ieste şi Vogt care scrie în „A uf der Hohe“ un articol foarte însemnat despre origina fiinţelor vieţuitoare. Iei zice că ori cine poate să-şî fabrice un Batbybius în cîte va mi-nunte turnînd şpirt în apă de mare... numai, spre întristarea celor cu generaţiile spontanee, Bathybiul format ar fi un precîpat de sulfat de calciu. Lanessan în ,,Manuel d’Histoire medicale parj. L. de Lanessan. Troisieme pârtie Zoologie 1882 Paris“ spune că D-l Bresels a aflat în strîmtoarea lui Smitts, o fiinţă vieţuitoare în totul asemenea cu Bathy-bius, cfiiar pe mîlul proaspăt scos din fundul mărei de la o adîncime de peste o sută de metri. Breşele ni-1 descrie ca o masă protoplasmică omogenă şi liberă, fără să cuprindă în sine măcar grăuncioare de calcar ca Ba-thybius Haeckelii. Masele protoplasmice ierau foarte cleioase, formau ca nişte reţele cu ochiuri mari, aveau mişcări, ca alte fiinţi inferioare, absorbeau părticele de carmin şi alte corpuri streine şi aveau printr’însele curenţi cari duceau încoace şi în colo grăuncioare.'1 (Ioc. cit. pag. 8). Această fiinţă a fost numită Protobathybius. Lanessan tot pentru a dovedi că Bathybius nu-i un precipitat de sulfat de calciu mai spune că Greef a descoperit un alt organism asemănătoriu cu acestea şi l’a numit Pelomyxa Alt duşman al Bathybiuluî ieste D-l A. Milne Ed-wards, care vorbeşte cum urmează, într’un articol publicat în „Revue sciintifique“ şi intitulat: „Les explora-tions de rOceşpa. y,Gîţl va naturaliştî, loviţi de puterea j.fenomeneloj ţieţiei în adîncurile Oâeaauîui, crezuse că „leagănul rfyfâfieî vi! ieste ascuns acolo. Crezuse că au „descoperit, ŞÎ închipuirea lor dăduse Un rol foarte îndemnat unul feliu de materie cleioasă, inb&le şi destul „de asemenea cu albuşul de ou, pe care b sdot adesea „căngile din fundul Oceaauluî. După dinŞi! materiea a-„ ceasta ieră vie şi pe cale de a se organiză de la sine ; „ierâ o formă mijlocie între corpurile brute şi între coaie vieţuitoare, ierâ un feliu de început nedesăvîrşit bi-„ne care, mai pe urmă, prin prefaceri treptate, trebuea „să dea naştere la forme mai perfecte. E dăduse un nu-„me, batbybiua, şi loc în clasificaţiile lor, lingă monere. „Cei cu vaporul Travailleur, se hotărâseră să-şi dee „toate silinţile pentru a găsi şi a studia bathybiul. A „fost uşor de găsit. Adesa în mîl, am aflat acqastă substanţă neînţeleasă; am privit’o cu microscopul, şi am — 748 — „Cunoscut că nu ierâ vrednică de cinstea ce i se făcuse „şi de paginele elocjuente ce i-au fost închinate. Bathy-”biul ieste o adunătură de materii mucoase cari ies din „bureţii do mare şi din unele celenterate cmd le ating "uneltele de păscuit. Bathybiul, care a prea ocupat lumea „învăţată, trebue să se coboare de pe piedestal şi să în- „tre în neant.'- . Aşa vorbeşte D-l Milne Edwards şi bucunea D-sa'e ieste nespusă, deci ori precipitat de sulfat de calciu ori materii mucoase pierdute de bureţii de mare, etc. .atîta se lasă pentru bathybiu de cei cari-i sînt în potrivă. Să vedem ce vor rt spunde apărătorii. Pănă la încheerea procesului, noi îl vom privi ca şi cum n’ar fi şi vom vorbi despre monere de acele a cărora fiinţă nu se poate pune la îndoea'ă şi vom vedea că nu păgubim nemică căci cele mai simple monere sînt curat nişte gomoloaţe de protoplasmă omogenă. At este gomoloaţe^ nici nu au dreptul să fie numite măcar. celule., căci n’au nici îm-văliş. nici sîmbure şi sînt cum am spus cu totul omogene. In fîg. 2. se vede o asemenea fiinţă. Big. 2. In fig. II ieste speeîea numită de Haeckel, descoperitori ul ici, Protamoebă primitiva. Fiinţă aceasta trăeşte în marea, tîrîndu-se pe animalele din apele mărci şi poate fi ea forma cea mai inferioară, cunoscută p&nă acuma, a materiei vieţuitoare. Se alcătueşte din-Ir’o bucăţică de protoplasmă, aproape microscopică, ceva mai deasă şi mai omogenă pe lîngă mărgini, dar fără de învâliş şi fără de sîmbure. Haeckel numeşte asemenea — 749 — organisme c y t o d e, spre deosebire de celule. Prin cy-to de înţelege bucăţi de protoplasma fără simbure, iar prin celule de cele cu sîmburî. Atît cytodele cit şi celulele pot să aibă îmvâliş sau nu, Haeckel numeşte g y m-nocytode şi gymnocyte pe cele fără îmvăliş, 1 e-pocytode şi lepocyte pe cele cu membrană învă-litoare. Pe celule şi pe cytode le numeşte la un loc P l est ide. Protamoeba ieste deci o gymnocytodă. In starea de repaus, foruia protamoebei ieste aproape sferică; dar cînd se mişcă, are mărgini foarte neregulate,, din pricină că unele părţi de materie se lungesc, formează ridi-căturî, cum se văd în figură. Kîdicăturile se numesc pseudopode. Pseudopodele se formează şi apoi se strlng din nou şi ies altele în locul lor. _ Masa întreagă se mişcă încet după pseudopode cari pare că o trag după dinsele, sprijinindu-se pe corpnrile streine pe cari se tîreşfe protamoeba. Pseudojiodele sînt totdeauna cu vîrfurile tîmpite şi nici o dată nu se lipesc intre dinsele. Protamoeba resuflă absorbind oxigen de acel ce se află topit în apă, şi se lirâneşt e vîrind în sine ce întîlneşte. Dacă corpaşornl intrat în lăuntrttl cy-todei ieste bun de brană se. ţ>i«*rd§^1neTO încet în protoplasma înconjurătoare, de ritriesţş Immnlţirea se face foarte simplu, proximo- fia se desparte in două şi fie care parte creşte pană ajunge ăşâ de mare ca aceea dn care s’a fâcnt şi apoi se d sparte şi iea. Sînt monere cari ătt; pseudopode foarte multe, ascuţite şi cari se lipesc între dinsele, acestea formează al doilea tip, căci cele cu psendopode ca protamoeba for-mealsă tipul întăiu. Aceste din urmă adecă ce'e cu pseudopode lungi şi ascuţite se numesc B hizom on er ie-n c, iar celelalte Lobomoneriene. Monerieneje împreună cu alte tipuri formează regnul Pro tis tel or, adecă al acelor fiinţă cari nu sîut nici plante nici animale. Din forme de protiste s’an format cele întăiu plante şi cele întăiu animale. Unii dintre naturaliştî, precum Haeckel, puu multe fiinţă vieţui- — 750 toate în regnul Protistelor, alţi! pun foarte puţine afară de monere, alţii în sfîrşit împart cum pot organismele inferioare între animale şi vegetale. Din forme ca ale Lobomonerienelor s’au desvoltat la începutul vieţei pe pămînt Amoebienele, acestea se deosebesc de Moneriene prin aceea că au sîmbure. Unele dintre Amoebiene au remas goale, altele au îmvăliş şi se şi împartînGymnamoebe şiTliecamoebe. In fig. III avem reproducerea prin despărţire a u-nuî organism numit Amoeba sphaerococcus. In A. stă âmoeba în repaus în totul asemenea unei celule, de vreme ce are sîmbure şi membrană învălitoare. In G. amoeba a rupt membrana şi se mişcă întinzînd pseudopode. In D sîmburele s’a despărţit în două şi protoplasma încunjurătoare mai stă încă unită printr’o legătură îngustă. IuB s’au făcut două amoebe micî(B şi C). Am o e b a prineeps ieste uri. tip de Amoeba fără membrană. Fig. 3. Lingă Amoebiene putem vorbi şi de Mago sphae-ra Pianula (tig. IV). Aceasta a fost descoperită de Haeckel in 1869, pe coastele Norvegiei, la insula Fis Oe lîu-gă Bergen, pe suprafaţa mă-rei. Aceste sfere sînt străvezii şi se compun dm vre o 30 sau 40 de celule în formă de 751 para şi cu cili (cilii sînt nişte prelungiri ale membranei, cari prin mişcările lor împing sfera în toate părţile), loa-te celulele stau cu partea cea subţietă spre centrul sferei. Peste ctt-va timp celulele se desfac şi trăesc cîte una în apă, işî strîng cilii şi ieu formă de amoebă. Celulele se învălesc mai pe urmă îrtr’o membrană, apoi se împart în o mulţime de celule mici cari capătă cili vibratori, se subţiează la capătul dinspre centrul sferei ce formează toate la un loc, sfarmă învălişul comun şi iea-răşî plutesc pe marea sub formă de magosphaere. După cum din Lobomoneriene s’au desvoltat Amoebienele, tot ast-feliu din Rhizomoneriene au ieşit Foraminiferele (acestea au sîmbure şi un învăliş, o scoică de calcar) şi R a d i o 1 a r e 1 e (acesteaa au protoplazma mai schimbată şi scoici de silice). In fîg. V ieste un radio-lariâ nurnit A ctî n o s p h a e • rium Ei 6 h o mii, care înghite o bucăţică de materie hrănitoare a. Această fiinţă ajunge pană la mărimea unei gămălii de bo’d şi se află ptin apele dulci. Ieste formată din două felinii de protoplasmă: la mijloc ieste nişte protoplasma deasă, de Hg- 5. coloare închisă, cuprinzînd unu', doi sau mai mulţi în sîmbuiî in fîg. V se văd doi; pe deasupra protoplasma ieste mai puţin deasă, mai limpede, plină de beşicuţi cari o fac să pară spumoasă. De pe suprafaţa act stei pături pleacă mulţime de pseudopode în formă de fire, cum sm vede în figură din jur în prejur. Dintre Foraminifere s’ar putea cită multe şi foarte însemnai e prin rolul ce au jucat şi joacă şi acuma în for- 752 — mersa stincelor. Se ştie că piramidele Egiptene sînfc formate din pietre pline de nişte foraminifere în formă de linte, cunoscute sub nume de numuliţî. In Carpaţî, în Alpî, în Himalaia, sint pături cu numuliţî foarte întinse şi foarte groase. In America de nord mai întăiu, apoi în Europa s’a descoperit în paturile cele mai vechi numite schisturî cristaline, ceva care se crezu a fi un foraminifer foarte mare şi i se dădu nume: E o-20011 canadense. Dar acesta a păţit ca şi B a 11) y-bius Haeckelii de aceea îl lăsăm şi noi afară. Haeckel pune pe Foraminifere şi pe K a d i o-lare între Pro tis te şi, pe <ît cred, cu drept cuvînt. llamul de fiinţî cari se trag din R h 1 z o m o n e r i e n e n’a maî dat naştere la alte organisme şi s’a sfîrţit ca îutr’o înfundătură. Dinpotrivă ramul care a plecat de la L o b o m o n e r i e n e a dat naştere tuturor fiinţelor vieţuitoare. Am vorbit despre Amoebiene, mai' sus de cît acestea vin l-n fuz.o.r iii e,. cari fac parte tot din ramul caie pleacă cum am spus do li Sobomonerie. In fi'g-, Yl am pus un P u r a m e c i u simplificat şi uşă ca să fie uşor de înţeles, iar fi. ura VI! un V o-rtice 11 a microstoma Chiir H tcckel pune toate Inftizoriile între animale şi a nume în tipul P r o t o-z o a r ii 1 6 r primitive, aşă vom face şi uoî, adăugind tot o dată că înfuzoriile sîut făcute din amoebe anim de şi acestea din monere animale. Aşa dar Haeckel mede că între mon rele primitive au f ist unele din cari s’au ridicat animale e, alte Fig. 7, — 753 — din cari vegetalele, şi altele din cari s’au format grupele de protiste, cari nu-s nici animale nici vegetale. (va urmă). I. Nădejde. O cuşcă do flar*o sellbatioo. (Emile Zola). Intr’o d mineaţă un Leu şi o Hienă din grădina Plantelor, n uşiră să deschidă portiţa cuştei lor. închisă cu n< băgare de samă. Demineaţa ierâ senină şi soarele strălucea vesel pe marginea ceri lui. 0 recoreală pătrunzătoare, recoreala plăcută a primăverei care se întoarce, ierâ sub castanii cei înnalţî. Cele două dobitoace cinstite, care mincaseră cu îmbelşugare, se primblară încetişor prin grădină, o-prindu-se din cînd în eînd pentru ca să se lingă şi să se bucure, ca nişte oameni de treabă, de fruinuseţa dinam'bi. S * întâlniră în fundul unei „alee“ şi după plecăciunile obişnuite, începură să se preumble în preună, vorbind ca nişte prieteni. Dar grădină începu să li se pară inî ă şi c i torni mici. Se intrebară unul pe altul a-tuncî cu ce plăceri ar putea să şi treacă iei dimineaţa. — Zeii, zise Leul, îmi vine să-mi mulţumesc o poftă care o am foarte d > demult. Iată. sînt atîţia ani, de cînd oamenii vin ca nişte proşti de mă privesc în cuşca mea şi tot di-auua am jgîndit că lâ întâiul prilej, mă voiu duce să-i văd si ieu în cuşca lor. .. chiar dacă aşi părea tot. aşâ do prost ca şi dînşii. Dacă vrai te poftesc la o preumblare scurtă prin cuşca oamenilor. In acest miu unt, Parisul care se deşteaptă, înc-pu sâ mugească cu at.îta 'putere în cît Hiena se opî în Inc, ascultînd cu nelinişte. Yuetul oraşului se rîdicâ amerin-ţătoriu şi nelămurit şi acest vuet alcătuit dm al trăsuri- — 754 — lor, din strigătele de pe uliţi, din lacrimile şi rîsetele noastre, semăna cu urletele de durere şi horcăitul tra-gereî de moarte. — Doamne! şopti Hiena, se gîtuie de sigur în cuşca lor. Asculţi cit sînt de înciudaţi şi cum plîng? — Ce ie dreptul, respunse Leul, fac un zgomot ca în Iad: vr’un îmblînzitoriu, poate, îi schingiuieşte. Yuetul creştea şi Hiena îi ierâ frică de-a binele. — Socoţi, că ie bună, întrebă iea, să se ducă ci-vâ înlăuntru acolo ? .... — Iei ce ? Zise Leul, nu ne-ar mîncă doară la dra- cul ! Haide! Trebue să se muşte de tot nostim şi vom avea ce rîde. ... , _ ■ - îl. . Iîi uliţe* merşeră cum se cade, pe lingă case. Cînd ajunseră la o respintine, fură hmţl de mulţime • Ssr supaseră înpingerei car© le făgăduiea o privelişte plină de interes. Nu mult după acea ajunseră înfr’o pieaţă întinsă unde un noibd întreg se înghezuea. La mijloc un feliu de rîdicătură de lemn boit roş şi toţi ochii ierautinţifi spre această rîdicătură, cu lăcomie şi plăcere. — Uită-te, zise încet Leul, Hienei, rîdicătură ceea de sigur trebue să fie o masă pe care se va da un ospăţ la toţi oamenii aeeştna cari de pe acum îşi ling buzele. Numai masa mi se pare cam mică. Tocmai cînd zicea aceste cuvinte, mulţimea scoase un strigăt de muiţămire şi Leul gîndi că vor fi sosind mîncările, maî ales că o trăsură trecu, în fuga mare, pe lingă dînsul. Scoborîiă din trăsură un om, îl suiră pe ridibătură şi cu mare ghibăcie îi tăieră capul; apoi îi puseră leşul în altă .trăsură şi să grăbiră să-l lipească poftei, ele mâncare a mulţimei care urlă, de sigur de foame. —- 755 — lea’n uită-te, nu-1 mînîncâ ! strigă Leul cu totul încurcat. Hiena simţi un Hor uşor scuturîndu-i perii. — In mijlocul căror fiare selbatece, m’ai adus? zise iea. Iele ucid fără să se fie foame. Pentru numele lui D-zeu; haide să ieşim iute din mulţimea aceasta. , III. . După ce părăsiră pieoţa, luară pe bulevarde „exfe? rioaie“ şi merseră după aceia încetişor de-a lungul.; Chşn iurilor Senei. Ajungînd în ,;la Cite“, zăriră.după Notre-Dame o casă joasă şi lungă, în care trecătorii. intrau . cum întră lumea în baratpele.de la iearinaroace, ca e ă vada vre-o minune şi ieşeau plini de miorare. Pe lingă acestea nu se plătea nici la intrare, nici la ieşire. Leul. şi Hiena se luară după mulţime şi văzură pe nişte,. Ies-pezi mari leşuri întinse, cu carnea bortelită de, ianij. Privitorii muţi şi curioşi piiveafi liniştiţi leşurile.-, s . —* Iei! Ce-ţi spuneam ?' şopti Hiena, iei nu ueid p&n* tm ca să mînînce. Uită-te cum lasă a& se ştcic# min-căiPe. ‘ "Ciud ajunseră din nofi în ..uliţă, trecură pe lţug^ma-gaziea unui casap. Carnea spinzurată de cîrlige de ,şŞer iei â cu totul roşie; deaîungul păreţilor ierau grămezi de carne şi sîngele îu părăe mici, curgea pe plăcele/ie marmură. Dugheana întreagă strălucea îngrozitoriu... .;..... — Uită-te zisă Leul, zici că nu mînîncă. Iată îndestulă carne ca să hrănească în timp de 8 zile colonita noast ră de la grădina Plantelor. • • Oare carne de om să fie? Hiena, cum am spus, mîucase bine : — Pf! , .zise iea întorcînd capul în greţos. Vide rea atitor cărnuri îmi face teii la stomah. IV. ■ — Iei sania, începu Hiena o leacă mai departe, iei 756 — sama la aceasta porţi groasa şi la broaştele acestea mari ? Oamenii pun fier şi lemn intre dînşiî pentru ca să înlătureze neplăcerea de a se sfîriea intre dînşiî. Şi la fie care colţ de uliţă sînt oameni cu săbii, cari ţin în frîu purtarea publică. Ce dobitoace selbatece! In acest minunî, o trăsură care trecea strivi un copil şi singele ţişnî pănă pe faţa Leului. — Dar ie dezgustătorii! strigă iei, ştergîndu-se cu laba ; nu poţi face doi paşi liniştit. Plouă cu sînge in cuşca lor. — Se înţelege, adăugi Hiena, au născocit maşinele acestea mergătoare pentru a putea să aibă cît mai mult şi acestea sînt teascurile ticălosului lor cules de vie. De cH-vă timp, văd, la fie care pas, hrube ciumate în fundul cărora oamenii beau pahare mari pline cu ceva roşiii care nu poate fi alt ceva de cit sînge. Şi beau mult din astă băutură pentru ca să le dee nebuniră omorului, căci, în mai multe hrube, am văzut pe băutori ucigîndu-se cu pumnii. — înţeleg acum, zise Leul, la ce trebue apa cea mare care trece prin cuşcă: spală necurăţeniile şi duce tot sîngele vărsat. Desigur tot oamenii vor fi adus’o pe la dînşiî de teama ciumei. Inti’însa aruncă iei pe cei u-cişî. j Nu vom mai trece pe poduri, întrerupse Hiena tremuri nd ... Nu ieşti ostenit? leu cred că ar fi bine să ne întoarcem V. Nu pot urmări pas cu pas cinstitele dobitoace Leul avea gust să vada tutui, şi Hiena, a cari ea spaima creştea la fie care pas. ierâ silită să meargă după dinsul, căci, cit ie lumea, nu ar fi îndrăznit să se întoarcă singură. Cînd trecură pe lingă Bursă, iea prin rugăciunile iei? făcţi că nu intrară. Djn astă peşteră ieşeau aşa plin- sete, aşâ strigări, în cît stăteau la nşă, tremurătoare, şi cu părul zbîrlit. — Haide, vină; vină iute, zicea iea, căntînd să tragă după dînsa pe Leu, desigur aice ieste teatrul măcelăriei obţteştî. Auzi gemetele jertfelor şi strigătele de bucurie, furioasă ale călăilor? Ieată o căsăpie care trebue să îndestuleze toate dughenile de carne din mahala. Te rog haidem să ne ducem Leul, căruiea începea să-i fie frică şi ţinea acum coada între picioare, se îndepărtă fără multă rugăminte. Dacă nu fugea, icra că vroea să-şi ţie neatinsă faima lui de vitejie. Dar într’însul se învinovăţiea de atîta îndrăzneală, şi îşi zicea că mugetul Parisul, dimineaţa, ar fi trebuit, să îl oprească că să străbată în mijlocul unei a* şâ de selbateci menajerii. Dinţii Hienei clănţăneau de frică şi, amîndoî, înna-tau cu luare aminte, căutîndu-şî drumul ca să ho întoarcă acasă, tcrezînd, la fie care minut că sîmt unghiile trecătorilor cum să adîncese în gîtul lor. VI. Şi ieată că, de o dată se ridică o strigare grozavă din unghiurile cuştei Dughenile se închid, clopotul se vaită cu un glas îngrijit şi întrerupt. Grămezi de oameni înarmaţi umplu uliţele, sinulg pavelele, ridică în gi abă baricade. Mugirea oraşului a încetat; domneşte o tăcere grea şi jalnică. Dobitoacele omeneşti tac; să tîrie de*a lungul caselor, gată să se răpeadă. Şi în curînd să răpăd. împuşcătura începe, întovărăşită de glasul greu al tunului. Singele curge, morţii să strivesc cu faţa în glod, rîniţiî urlă. S’au alcătuit două^ tabere m cuşcă oamenilor şi aceste fiare se veselesc ucigîndu-se aşâ în familie. Cînd Leul a înţeles ce se petrecea: — Doamne! strigă iei, scoate-ne din astă încurcată. *— Sînt destul de pedepsit că am ascultat de gustul prostesc ce aveam să vizitez aceste fiare sîngeroase. Ce blînde sînt obiceiurile noastre pe lînga ale lor ! Nici o dată nu ne mîncăm între noî. Şi întorcîndu-se cătră Hienă: — Haide, iute, să fugim urmă iei. Să nu ne mai facem viteji. leu, mărturisesc sîn-t îngheţat de frică. Tre-bue să părăsim cu iuţală aceste locuri barbare. Atunci, apucară fuga cu ruşine şi spaimă. Mersul lor din ce în ce se făcea mai furios şi mai iute, căci spaima le batea şoldurile şi amintirele spăimîntătoare din timpul zilei ier au ca atîtea înţepări cari le grăbeau paşii. Ajunseră ast-fol în Grădina Plântilor de abea resu-flîndu-se, uitîtidu-se cu frică înnapoi. Atunci, resuflafăîn linişte, fugiră de se ghemuiră în fundul unei cuşti deşerte’ lâ care închiseră uşa bine. Acolo, se bucurau de întoarcerea lor. „ —- Ah ! lasă, zise Leul, nu mai ies din cuşcă ca să mă duc să mă preumbla în cuşca oamenilor. Nu ieste pace şi fericire cu putinţă de cît în fundul acestei chilii dulci şi civilizate. VII- Şi, fiind că Hiena călită gratiile cuştei una după alta: ',, ' , ' . . , — Ce te uiţi aşa? o întrefca'LeuJ. — Mă uif, zise Hiena, daca gratiile aceste sînt destul tari şi dacă ne apară în de ajuns in potrivă selbă-tăciei oamenilor. . Trad. de Emil. — 759 — Ţiganul Norocos Anecdotă populară .. „Maică sfîntă, prea cinstită, „Cît e lumea de ’ndrăcită! „Cînd habar de grijă u’ai „Poţi de’ dracul chiar şă dai. Astfeliu zice minunat Un ţigan căşas, de sat Faţa-şi schimbă, se roteşte Şi ţigancei povesteşte: „leu din feliul mieu, din fire „Sînt om iute, cu simţire, „Pentru-o vorbă de ocăra „Mă prefac în foc şi. pară „Ţip turbez şi muşc, lovesc „Tot ce ’n cale-mi întîlnesc „Lumea ’ntreagă nu-i în stare „Să-mi ogoaie a mea turbare. ,,— Ce vraf mai ? Paşol, te cară, „Ce-mi tot intri ’u suflet cioară? „leu întreb de ce-1 ghionteşte, ' „Iei cu ghiontul îndeseşte. „Deci aprins atunci de tot, ; „Dau la dînsul ca să-l scot. ■ ,,Iel la dînsul, ieu la mine : „Trag şi trage, dar ce-i vine „Mortul Naibeî, se ’ndîrjeşto, : „Hîrştî o palmă,; mă plesneşte. „Ian să-mi spui acum», zeu, „Ce faceaî in locul mieu? - C „Plin de draci atunci poraese „Numai gata să-l lovesc. „Dar în minte mi-a venit „Că-s ojn iute şi-am gîndit „Azi la crîşmă măr^ lă văleni nşaîîja4 ş|-î zic ascultă: „Să mă pun şi ieu la cale leu nu-ţi fac poltire multă „Despre treburi. Cînd sosesc, „Găci prăveşte ici ia .minei „Ce să vezi colo? Găsesc „Bat cu-o mină cinci ca tftie. „Un romîn afurisit, . „Iei ca dracul nici gîndeşte „Slab că dracul, ogîrjit „Iar s'apucă de-1 ghionteşte. . „Pe-uu biet om de-ai noştri „înciudat atunci mă ţluc ; . • în drum „Vrcu pe-acela să-l. apuc . , ,,Mi-l prinsese nu ştiu cum, „Dar sfrijitul se ’ndîyjeşte-:: • „Şi ’ncepuse, mamă dragă, ... „Şi’ncă-odată mă pirpeşte; „Gbionturi palme ca să-î tragă „Decisîngios cum ştii că sînt „Ca ’ntr’un codru far de. frică. „Sar la iei să-l fac pămîat. „Făr dţ-o vină cît de mică. . „Dar norocul Pa slujit, . ; „Grabnic1 ieu la ieî mă duc „Căci în minte; nşi-a v«Sil , ■ „Pe romîn din scurt apuc: MCă-s om iute şi ’n sfîrşit ,—Stai! Destul! destul 1 i-am zis „L’am lăsat, m’am stăpânit ,Cu«i te-apuei să-ţi faci tu rîs „Hai să eprc mi-am zis în mh^e .. „Ca ’ntr’un codră făr de frică „N’a ’hţelege iei cu bine!/; „Far de-o viBă cît de mică.“ „-—Măi romîne-atuncî îi zic „Pentru’un lucru de nemic „Păcătosul cel sfrijit „Sari la om şi-l ocăreşti „Cît iera de prăpădit ,,Şi-l tot sudui şi-l ghionteşti. „Făr de-o leacă de ruşine „Ţi-a greşit atuncea ieată „Se gurguţă atunci la mine, „Iei şi-l du la judecată." 760 — „teu îî zic, dar ielce-i vine ,,Oă se ’ntinde mr la nune ,,Şi ca dracul se ’nteţeşte „Şi ’ncă o palmă-mî mm croeşte! „Ca chibritu atunci pe loc , M’am făcut pe dînsul foc „Ce va fi, ini-am zic, să fie. „De-acum dracul chiar să vie ,,Nu-l mai iert, îl prăpădesc. „Numai iar îmi amintesc „Că-s om iute, şi gîndesc: , Slab îi, puhab, o tigoare, „Sa-l loveşti o dată moare, „Ş’apoî poate, dă, mai ştii „Are casa şi copii. „ţ)e-a muri remîn săraci. „Spune-atuncî cu iei ce faci? „Parrcă-o milă mi-a venit ,,;?’apoî iar m’arn stăpîmt. , Nu vreu, zic, pe legea mea „Să mai intru ’ntr’o belea. „M’am poruit şi l’am lăsat „Să nu intru ’utr’un păcat. „Căci pe cinste cîud gînd. sc , Oe puteam să mai păţesc , Nu ştiu cui să mulţămese.... „Uite, zeu, prin oîto treci „Sfintă-î vorba ceea ’n veci; „Vecinie omu’n ori-ce loc „Sa se plîiigă de noroc. Th. D. Speranţa. bBIBLIOGRAFIE. Literatura populat# românii de Dr. M. Guşter cu un apendice Voroava Garamanţilor cu un Alexendru Machedon de Nicolae fost in Bucureşti Ig. Hairaann. Librar Editor 7t Calea Victoriei td. <883. Pr tul 5 lei noi. Cartea ieste foarte însemnată şi vom vorbi în curînd despre dînsa, de o cam dată o recomăndăm'cetito-lilor uoştri, D-l Gaster ieste unul dintre cei mai cunoscători în ale limbei romîne. Amicul Junime* române. Prima Carte de cetire în limba germană de F. Bergamenter. Bucarest 1883. Seeetoare la ţară curs elemeutar de agricultură, împărţit în douăsprezece şezetori... de Pann Constantinescu. cudi. a 111-a Bucureşti. Preţul 1 leu. „ M• Buclclon. L’Hygi ene daus la Familie traduit de Panglais par Flora Carnegie revue par U. Chousserie. Galaţe G. D. Nebunelii et fils, Libraires-editeurs. 1888 prix 2 fr. 50 b. Buna menageră. Carte fie bucate practică de Ecaterina Colonel-Steriad (născută Malaxa) Ediţiunea a III, cu 20 de figuri Galaţi. Tipografia I. G. Nebunelii 1883, preţul 5 lei.