Privim ca abonaţi pe lî-niî ce voi* bine vroi a primi două miniere mm! după altul. Spovedaniea unui mm nou. (IDl^TT MILIAN). Moartea tatei. ^ 18 Martie 1883. Am cetit cite-va din spovedaniile mele la prieteni, le-am cetit chiar la oameni străini pentru ca sa văd ce gîndesc ’ şi alţi^ Anrfost prost Pare-că lumea are acelaşi gînd ! Unii mi-au strîns mina şi m’au felicitat, alţii mi-au spus că fac reu : unii au^ crezut Că am făcut un capo d’operă, alţii că am făptuit o crimă în potriva amintirei părinţilor şi profesorilor miei. , Sărmanii! Sărmanii. a îmbuibaţi ele ideile Clasicismului şi ale Romantismului, n’au înţeles dînşiî că în vieaţa fiecărui om' ieste un roman adevărat .în. care frumosul şa mitul, idealul şi realul sînt şi vor fi veşnic. In vieaţa lor de culbece,' ascunşi în scoica neagră şi întunecoasă a inteligenţei lor, dînşiî au socotit o nelegiuire de-a spune şi celorlalţi drama şi comediea vieţui tale,, ast-feliu cura a fost. Realitatea^ şi adevărul sînt de ajuns pentru ca să' mişte . sufletele cari sînt îu stare să simtă. Chiar cînd un singur om ar fi cu mine ştiind că acest om mă pricepe, voiu, fi mulţămit. Proşti dar mulţi, îmi va respunde ci ne-va cu musca pe căciulă. Aşa ie, ai dreptate, dar vorba Romînului... . , ........... A crude că^ îmi bat joc de tata, de mama, de tot ce am iubit şi iubesc încă, ieste iearăşi de necrezut, afară de pentru acei oameni cari înţeleg toate afară de ceea' ce cetesc. Pentru ce mi-aşi răzbuna pe nişte mprţi, pentru ce ? Cînd ieu ştiu că mama m’a iubit cu focul cel mai sfînt; pentru ce cînd Uta mi-a dat tot ce-a putut să-mi dee • inţenţiea le-a fost buuă; sînt iei vinovaţi dacă do rezultat fiul lor nu ie mulţumit âzi? Nu. Dar pentru ce mat stau la vorbă? La urma urmei nu sjrun de cî-t adevărul şi dacă adevărul supără, fie—nu sînt ieu vinovat. Zeiţa adevărului, ieşind din fîntînă, goală, frumoasă, atrăgătoare prin formele iei ro-, tunde, prin sinul iei bogat, poate să supere pe moraliştii, cari merg noaptea in templurile desfrînăreî, în ascuns şi cu gulerul ridica , pot dînşiî să strige, dar înnaintea iei mă plec cu respect- 53 . — 682 goiăciuuea nu naşte idei inîrşave de cit în inimele stricate, pentru sufletele curate iea nu inspiră de cît frumosul şi respectul. * * * Am vorbit înse prea mult. Digresiunea o socot zădarnieă cînd ştiu că nu va închide gura unora, precum nu o va deschide pe a altora. Să închidem dar pentru azi cartea. Mi-e frică pare-că să încep acum povestirea lucrurilor jalnice şi ca acel care tot amină un lucru neplăcut, amîn şi ieri spovedaniea acelui timp cînd copil încă am văzut veşniciea galbenă şi nepăsătoare acoperind cu prostirea iei chipul zbîrcit al tatei. * * * • Desigur vi s’a întîmplat noaptea ca luminarea sfîrşindu-se să înceapă agoniea stîngerei. Aţi văzut cum .mucul mai întăiu cade sfîrîind, cum apoi aruncă o flacără gălbie, alta albastră, pare că s’a stîns şi se aprinde iearăşi Şi tot aşa, poate, jumătate de ceas între lumină şi îutunerec, pănă cînd după cea din urmă sforţare şi licărire, întunericul domneşte: lumina s’a stîns. Tot aşa şi moşneagul se luptă cu moartea. Innainte de a muri prevestiri ne făceau să tremurăm, căci cînd un lucru se aşteaptă toate sînt prevestiri, chiar lucrurile cele mai nevinovate şi în mintea mamei superţioase semnele ierau lucru mare. Intr’o noapte fui deşteptat diu somn prin zgomotul casei întregi: mama, ţiţaiea Dbdo, slugile fugeau prin casă, câutînd pe sub pat şi făcîndu-şi cruce. Ce ieiâ ? O broască cu coadă, o lighioană necunoscută devenise mu-saferiul casei. începuse să ciute ia limba iei şi îndată după stingerea luminărilor se suiea pe perdele cu iuţala fulgerului fără nici o ruşine şi pe semne, ca lighioană inteligentă ce ierâ, îşi bătea joc de toţi cei ce voiau s’o prindă. La minunt, dţipă aprinderea luminărilor iea pierea ca prin minune. Deaiguri in ochii tuturor ierâ dracul sau moartea care venea iu casa noastră. leu înse nu am putut nici o dată s’o văd, ceea ce mă face să cred că lighi-oaiea nu a avut fiinţă de cît în închipuirea celor din casă, mai ales că după moartea tatei nu s’a mai văzut. Asta întărise credinţa Tasiei, bucătăreasa, că casa a fost vizitată de cinstitul şi marele Scaraosehi; din protivă Catinca, socotea şi strigă tot de- — 683 auna că a fost moartea, mai ales că dînsa auzise şi cucuveaua cîn-tînd pe casa boeriului. In ochii mamei, tot moartea ori diavolul a fi fost nu ştiu. Ceia ce ie hotărît ieste că şi iea credea că nu putuse fi lucru curat. Pentru ca să ne curăţe casa, a chiemat pe popa Alexandru, de la Buna-Vestire să facă aghiazmă, doară necuratul va fugi de cruce şi de frica popei. Nu ştiu dacă lighioaea s’a spăriat de sfiştocul, patrahirul, aghiazma şi barba popei, dar mi-e tare îmî ierâ frică de popa Alexandru, cu barba lui ascuţită, puţin cam ghebos, cu nasul de vultur şi cu obrazul ciupit de vărsat. _ Lui Vcigă-l toaca inse nu ie-a prea fost ruşine de aghiazmă, căc! a mai hălăduit pe la noi mult timp, după ce popa a iuat curcan şi bani în schimbul curăţirei casei. * / * * Veşti triste vin de la Goliea. Tata merge reu, reu de tot.. Mama de două şi trei ori pe zi se duce acolo. Dar nu mai ieste nădejde de scăpare. Moartea voiea să scape pe moşneag de chinurile nebuniei. Pentru ca să-l poată vîrî în spital a fost greu, pentru ca să-l scoată ierâ şi mai reu. Nu mult a trebuit pentru ca să moară acolo unde mama nu ar fi vrut în ruptul capului. Autorizaţiea directoriului, ba a doctorului, ba mai ştiu ieu a cui; dar totul ce ţin minte ieste că eu o zi înnainte de moarte Ta putut aduce acasă, în casa lui, lingă copilaşii şi femeea lui, încunjurat de fiinţe cuno -SGute şi iubite, nu de chipurile selbatece ale păzitorilor, pe patul moale, nu pe crivatul şi mindiriul spitalului în cămeşa de forţă, sub loviturile păzitorilor care se mai ţin de reţeta religioasă a gonirei necuratului din trupul bolnavului, prin lovituri. _ ^ Bare-orî înnainte de moarte mai cunoştea pe mama. Desigur ierâ momente lucide în caro bătrînul vedea unde ieste şi ce sfîr-şit va avea. Tot deauna m’a lovit gîndirea ce trebue să aibă un nebun, cînd îşi cunoaşte starea lui de plîns. A zugrăvi simţirile acestor minute, socot, că ieste a întemeiea un capo d’operă de observare omenească, de analizare a tuturor rotiţelor intelectuale cari aleătfiesc omul gînditoriu. ’ * ■ * * 0 trăsură soseşte. . Ie tata. II coboară alţii, dînsul nu mai simţeşte, mimai cunoaşte pe uernme. L’au pus în odaiea cea mare. Nu ue-au la- 684 — sat să-l vedem; prin borta cheei inse am zărit chipul iui galbăn, barba lui crescută în neregulă, fruntea lui zbîmf.ă, masca nsor-ţei care se întindea treptat, treptat. _ Grălbineală chipului contrasta cu albeaţa prostire! şi tata părea în fundul aşternutului ca o picătură de ceară galbănă pe-o masă de marmură. Doctorul ie chiemat. Dă din umere; ce vraţi să mai facă? Totul s’a^ sfîrşit. Scrie pentru mîngîere o reţetă, vesteşte pe mama şi ca toţi doctorii cari-şi văd faţă cu moartea nemicniciea lor, se răpezi în cupeaua lui cu aierul mâhnit şi se duse. Toate rudele sîut chiemate, turburînd cu plînsetul lor moartea moşneagului. Sara. Surorile sînt aduse de la pension şi trustrei fraţii sîntem a~ duşi înnaintea patului de moarte ca să cerem iertare de la cel ce ne făcuse şi să sărutăm mina aceluiea care nu mai avea de trăit de cît până la miezul nopţei. ' Am intrat în vîrful degetelor,. spărieaţî şi plini de respect şi de groază. Ne-am pus în genunchi şi, sărutîndu-i mina lui rece ca şi argintul icoanelor de la beserică, fie-care pe rînd ăm spus încet: — Ieărîă-ne tătuţă. Ochii moşneagului pare că luaseră altă căutătură, buza lui pare-că se mişcă puţin, pare că o suflare caldă venea de la iei Spre noi. Apoi nemic. Neantul, căutătură fără ţintă, ochii turburi şi roşi. Pe frunte o rană care prinsese coajă, la tîmplă alta. Mama ne spunea că a căzut la spital din pat. Totdeauna ieu inse voiu vedea pe fruntea latei loviturile păzitorilor şi chinurile cari le sufăr acei cari tocmai ar trebui să se bucure de cea mai mare îngrijire. Cînd voiu avea prilejul să strig contra nedreptăţilor şi a crimelor care necinstesc societatea, voiu avea înnainte trupul stîlcit şi vînăt al moşneagului care mi-a fost tată. In strigarea lui Dinu Milian junior, va fi strigarea tatu-său strivit sub biciul şi loviturile călăilor. * Te voiu răzbună pe tine, ranele tale le voiu unge cu fierea şi spuma acelora pe cari îi voiu face să spumeze şi tu ai fi mulţă-nsit, moşnege, dacă morţii ar mai putea simţi. Ai murit inse fără nădejde, ai murit lipsit de credinţă, sceptic, nebun, nevoind nemic. de cît liniştea groapei după o muncă de mai mult de-o jumătate de veac. In mine, ştiu, nu mai puneai nici o iluzie. 685 * i» * Ce gîndea oare tata cînd ne-a văzut ? Nu ştiu. Poate per-duse conştiinţa. Ce ar fi putut gîndi inse cînd ştiea ca peste două zile casa îerâ să fie scoasă la mezat, copiii remaşi pe drumuri, femeea lui cu care trăise de la 1856, singură şi fără aju-toriu. Iu mintea lui slăbită de sigur venea sunetul dobeî şi strigarea : Cine dă mai mult V Măriei o dată, de doua, Marjei de trei orî 1 . * * * 21 Noembrie 1872. Tata a murit. . a Pe cînd dormeam dînsul murise creştineşte, împărtăşit şi cu luminarea un mînă, dînsul care crezuse aşa de puţin în popime şi în dogmele iei. - a odaiea cea mare, pe un catafalc de mese şedea moşneagul îmbrăcat în haine negre, cu fesul morţilor pe cap—cu crucea de ceară pe piept. Pare că dormea, nemic nu se schimbase din ceea ce fusese cu o sară înnainte. Patru luminări ardeau la cele patru coiţurî ale catafalcului, făcînd din preuuă cu mirosul tâmîieî aprinse—putoarea morţilor. Ferestrele sîut deschise şi firea părea tot aşâ de înghieţată ca şi trupul părintelui. Napoleon al IlI-lea din cadrul lui negru privea acest tablou liniştit şi cu mânuşa în mînă, pe cînd „îngroparea morţilor de -Valea-Albă" cu tidvele iei urîte amintea moartea care iera stăpînă şi pe pînza pictorului, şi pe trupul lui Costachi Mi-lian. ^ Clopotele trag la patru besereci. în cîntecul lor jalnic nu văd de cît înştiinţarea corbilor că aii un leş mai mult. a Popa Lohan, de la Sf. Athanasie, îngînâ pe nas şi mormăind intona cîntarea morţilor, pe cînd în odaisa de alături mama plîu-ge, surorile plîng,. jidovii sosesc cu cele trebuincioase morţilor,' ţar făclierul Pirilă se tîrgueşte pentru luminări. Cu naivitatea copilului privesc liniştit pacea morţei, ochii de-abea închişi ai tatei şi în mintea mea revine toată copilărieă mea şi^ toate scenele în care tata a avut un rol oare-care.— îmi venea în minte acele seri cînd moşneagul liniştit se punea să cetească şi cînd iau,/nebunul, îi stingeam luminarea.— ,,Lasă, tălha-riule, că te-6iiî prinde ieu!“ şi tata, furios, se răpezea din pat să' mă prindă. De mult inse ieu ieram zburat iu odaia de alături şi trăgînd zăvoriţi, strigam rizînd.—„Dacă nu-ţi dau drumul, ara pus zăvoiuu. . ' 1 ■' 686 — Ieram cepeleag şi nu puteam zice „zăvorul.1* îmi mai aminteam lucrurile plăcute din vieaţa mea; înna-intea mortului uitasem năcazurile ce trăsesem de la dînsul, precum şi acele ce-î făcusem.— Moartea punea între mine şi dinsul, pîrâul limpede şi dulce al păcei şi al iubirei. * * * ^ Mă uit ţintă la mort. Ochii mi se pare că se mişcă, pun mîna sub cadavru şi pare-că simt o ferbinţală. Il cred pe tata învieat şi fug dincolo ca să vestesc bucuriea. Un rîs amar ie pe buza tuturor: doctorul constătase moartea. De acolo puţini se întorc. Iera acum sara. Fînarele se aprinseseră, luna iera'pe ceriu, laşul începea să se culce. îmbrăcat bine mă preumblam dealungul, cerdacului, şi toate gîndurile treceau priu capul mieu : gîndul de-a plînge înse nu l’am avut. „ . Tabloul iera jalnic şi frumos: La lumina luneî dealurile Ce-tăţuieî şi ale Galatei se desfăşurau în depărtare. Cetăţuiea în vîr-ful muntelui, ruinată şi tăcută părea că priveşte din sus oraşul şi gbieaţa dintre malurile Babluiului. In odaiea cea mare mormăitul popei, alăturea plînsete şi gemete, în uliţă o catirincâ cu glasul iei răguşit şi resuflat cîntînd : „De te-ai duce „N’aî mai fi, „Dragă băeţele 0 convorbire îmi atinse auzul: o sfadă mai mult, mă apropiei de fereastra odăei unde ierâ mortul: popa dormea pe carte la capul mortului care stătea tăcut şi liniştit pe catafalc. Lîngă fereastră dascălul şi cu Catinca—fata din casă. Nu auzeam de cît cuvinte întrerupte: Ibovnic, seîrnâvie, se te prindă oamenii. Apoi să ceartă. — Lasă, lasă, nu mai bodogăni atîta—după ce s’or culcă boerii. Şi un sărutat lacom reaună în odaie: Popa se sculă şi începu să mormăiască, dascălul aprinse căţuiea de afumat, ieăr în uliţă catirinca urmă : „De te-ai duce ' — 687 — „N’ai mai fi „Dragă băeţele. Pe cînd a doua zi tata mergea spre groapă, la tribunal toba batea: haricî odată, de două, harici de trei ori Gînd ne am întors acasă de la beserecă, nu mai ieram în casele ndastre. Ieram străini în casa tatălui nostru. Const. Miile, Csusiiicle Odăiţa noastră’î mică, fericirea noastră! mare Pacea, liniştea, iubirea şi cu mutic’ aioi domnesc Lingă dînsa uit trecutul plin de chinuri mult amare, Uit căinţa unei vieţe,— fără voie gloduroasă Şi vlăstarele uscate cresc din nou mai viguroase La al dragostelor noastre raze calde ce lucesc. Dacă negru! viitorul ieu voiu merge în s*pre dînsul Fericit, lipsit de chinuri şi voios, nepăsătoriu; Căci ie mare fericirea cînd- măcar o dată plînsul Ţi l’a şters mîna femeeî ce iubeşti şi te iubeşte; Dinsa care zi şi noapte cu ochi dulci te urmăreşte Şi-ţi zimbeşte fericită ca un vis drag de amor!.., Pe oceanul larg al vieţei—am lăsat vîslele toate Şi corabiea se duce . . . dusă ’n voie de şuvoiu lear în luntru lopătarul oşteait întins pe spate Nu priveşte decît ceriul nesfîrşit cum ie şi marea : Ca şi dînsul—n’am în suflet decît numai nepăsarea Ce va fi va fi— Mărie, dar acum să ridem noi. Am cîntat’o ca iubită voiu cîntarO că femee Cu-a mea pană viguroasă . . . dragostea voiu zugrăvi 688 — Şi în faţa lamei triste, sceptice fără idee Fără doruri, fără gîndurî, fără idealuri sfinte A iubirilor icoană vie, mîndră şi fierbinte Cu a mea mină şi-a ta mină noi Mărie vom zvîrli Iar tu sfîntă răzvrîtire ideal neatins încă Cel dorit ca şi iubirea ca şi dînsa mie drag De mi-e scris ca nici odată în iubirea mea adîncă Să nu văd realitatea Voiu muri strigînd trăească dragostea şi libertatea Iear Mărie tu-mî vei pune pe mormînt al nostru steag. Const, Miile. Mormîntul XI ion. Pe mormîntul mieu prieteni ţerina grea nu vraţi să-mi fie Să ţlu'mi Puneţî pieatră scrisă, cruce, înger păzitoriu Răsădiţi-mi rog mai bme trandafiri şi iasomie, Şi-un salcîm ce’n umbră vara trecătoriul să îmbie, Toporaşi şi micşunele şi levant mirositoriu. * ' . ■:■■■ * * La mormîntul mieu prieteni lăsaţi popii toţi să vie, Dar le spuneţi că’n viaţă gîndul mieu a fost ateu, ’ C’am privit religiunea ca o goală comedie, Spovedaniea minciună şi prohodul ca prostie Şi că ceriul pentru mine a fost fără Dumnezeu. La mormîntul mieu prieteni, să nu faceţi vorbă lungă Asvîrîiţi-mă în groapă probodit, neprohodit; Căci mă tem moştenitorii prea din greu să’ nu mă plîngă, Sau grozav blăstăm de cioclu zăbăvind să nu m’ ajungă’ Ş-s n pAmînfc pe veci şa-DM stele trupul mieu imputrezifc. * * • La mormîntul mieu prieteni, veţi zări poate-o femeie Jmbrăcată’u bârne negre şi cu părul despletit, — 689 — La mormîntul mieu să-i spuneţi în zădar să nu mai steie lea, ce’n vieaţă gurei mele i-a dat fiere ca să beie Şi cu neagră ’nşelăciune traiul mieu l’a otrăvit. * * * ' Pe mormîntul mieu prieteni ţerîna grea nu vraţi să-mi fie Să nu-mi puneţi pieatră scrisă, cruce, înger păzitoriu Răsădiţi-mi rog mai bine trandafiri şi iasomie, Toporaşî şi micşunele şi levant mirositoriu. Brux. Mart 1883. A. C. duza. Hulubi ţigăneşti. Anecdotă populară. De unde şi pănă unde, o dată, le venise ţiganilor gust de hulub. Pe unde se găsesc pui de hulub nu ştieau. S’apucară de întrebat. Nu ştiu de unde, se vede că tot norocul lor, le scoase înnainte pe-un flăcăoan din sat care numai pe dracul mi-1 înşelase că nu-1 văzuse. ^ — Iu eutare loc în pădure, zise iei, ieste un cuib de hulubi. Dacă vă trebue mergeţi şi—i luaţi.- Acolo ştiea iei ut» cuib de cioară. . Ţiganii, bucuriea lor. Nici una, nici două, de tot să ;meargă. Cogemete cîrd de ţigani mergeau la pădure cu limba scoasă • după pui de hulub. . : ; _ Merg, ajung, dar cîud ajung colo, destulă.bucurie. Cuib ie-râ, dar ce folos? Ierâ tocmai în vîrvul unui copac nalt do te durea gîtul uitîndu-te în sus şi oblu, fără crengi pan aproape de vîrf. Chip de suit nu-î. Ce să facă iei ? Se uitau în sus şi se scîrpinau în cap. S’aud puii ţipînd. — Oare hulubi să fio ? — D’apoi ce altă?!. N’auză cum cotcodăcesc ?!. — Pe dîuşii, dar cum ? S’au dus la pădurarii! să le ’mpru-mute o scară. Pădurariul Se dădu scara şi merse şi iei. După ce se suiră ţiganii, ce-î veni pădurariului ? Luă binişor scara şi se duse a casă. , Ţiganii nu băgaseră de samă. Ierau cu gîndul la pui. — 690 — Ierau mulţime de pui, plin cuibul. Aveau pene dar tot li se vedea şi pielea. In cuib ierâ şi cioara. Cîud se uită un ţigan în cuib, cioara se sculă răpede întinse aripele şi începu să cîrîe la iei. Ţiganul cam de bucurie dar şi de frică, cu minele la ochî se uită printre degete, da din cap şi cîntâ : „Măi hulube, hulubaş, „Dragul tetei, puiu golaş „Ce te uiţi posomorit „Şi tot ţipi aşa urît?..... In sfirşit cînd s’au pus iei cu toţii şi au început a vînturâ cu căciulele a fugit bieata cioară. Iei luară puiii şi voeau să se deie jos. Dar dă-te, dacă poţi. — Dă-te măi tete! — Ni n’ai scărete !.. Hau pe colo, hau pe dincolo scara nu-i . — Staţi să vă ’nvăţ ieu făcu unul mai bătrîn. De suit a fost greu dar de dat, las pe mine. Se apucă cu minele do creangă, spînzură în jos picioarele şi zise altuiea să se prindă de picioarele lui, un altul de picioarele celuilalt şi tot aşâ, iar cel cu puii să se ţie încetişor de dîu-şii şi să-şi deie drumul până jos. Tocmai cînd ierau înşiraţi cu toţii şi cel cu puii se scoborâ, cel de sus strigă: — Luaţi sama şi vă ţineţi bine să mai scuip în palme. Zise, dar cînd să scuipe: bof! cîc nai ţi-î grămada căzură imul peste altul şi toţi peste pui. — Eh ! făcu cel ce se ţinuse de sus. N’aţi putut stă pe loc cum v’am zis!!. Dracul v’a pus să trageţi în jos?.... Th. D. Speranţă. Ţiganul la deal. Anecdotă populară. Iutr’o vreme nu ştiu unde, cînd, anume După cum s’aude râsunînd prin lume Cu-o căruţă mare mulţi ţigani mergeau La un deal şi caiii mai nu mai puteau, 691 — Şi ’n sfîrşit statură. Iar ţiganii vrînd Să-î pornească iearăşî, haide toţi de nud Cu biciuşti cu beţe care cu ce-aveau, Jnepăieau să meargă. Caiî nicî gîndeau. — Iii! căluţ cu tetea! Haide, hil dăiac „De ’nnoptăm pe drumuri uu mîncaţî alac.“ Hil şi hii tot strigă, bat în cai mereu Şi-apoî între dânşii la sfădit se ieu. Unul ocăreşte pe ceilalţi ai săi Zice că-s de vină că sînt cei mai grei. Uuu-şî iea desagii vrînd în mîuî să-l ţie Ca ’n căruţă ast-feliu mai uşor să fie. Alţii stau pe draghini alţii chiar pe scară Alţii jos de ciudă iute se scoboară Şi de ’mpins s’apucă. După ătîta trudă Suduieau, iar alţii şuorau de ciudă. Impingîud căruţa unul se rîdică Şi ’npingîud ’nnainte începu să zică: „Ce tot, de harăm de cal „Tot strigaţi şi hii la deal. „Dealu-î mare de suit „Şi de-aceea m’am gîndit „Să mai punem vr’un cuvînt „La icoane la vr’un sfîut. „Ş’apoi iar m’am răsgîndit „Care-ar fi mai nimerit „Să-l alegem, să-l rugăm „Unul zdravăn să luăm. „Sfîntul Petrea nu mai vine „Că-î chelariu şi n’are cine „Să rămîie ’n locul său, „Şi-l ţînceşte Dumnezeu. »Sînt-Ion poate-ar veni „D’apoi ce-ar mai folosi? „De spătos spătos îi, mare, «D’apoî cap Sărmanul n’are. „Sfîntul Luca iar păcat „Căci cam surd ş’a întîmplat. „Apoi dar pe care-1 vrai ? „Vrai pe sfîntul Necolaî? „Bine-ar fi de s’ar putea, „Dar şi-aice-î o belea. „Ie bătrîn sărmanul sfînt „Mai aproape de mormînt „Şi se poate cine ştie „Moartea chiar în drum să-i vie „Iar de moare, mai ştii cum „Făr da hram remîi pe drum. „Sfîntul Toader ar fi bine „Să-l luăm dar vai de mine, „Cine dracu-mî spuue mie „Iepe, cai din herghelie „Cari-i are ne ’nvăţaţi „Nu te spulber pe urlaţi f.... „Sfîntul Gheorghe chiar să vie „Are cal de călărie, „Ce ţi-f bun. Chiar ieu să-I am „Dacă nu-î deprins la ham?... „Căci pe dînsul ori şi cînd „Tot călare-1 vezi mşrgînd. „Pe Hristos să-l mal rugăm „Apoi nici nu ne-apucăm „Cum îi gol şi prăpădit „N’are chef de mai venit. „Maica Domnului apoi „Ce mai poate ? Spuneţi voi ? „Chiar de-ar fi curat să vreie „Tot ie minte de femeie. — 692 punem stăruinţi „Căci din cîţi-s zeu aşa patru-zecî de sfinţi „are cine ne-ajuta. După astă vorbă toţi cu ’nchinăciunî Fac metăni se roagă şi cu rugăciuni Chiamă hojma sfinţii ce vor şti să facă Numai doară dealul ar putea să-l treacă. Dar cu rugăciunea cînd s’au pomenit Impingînd căruţa ieată s’au trezit Că trecuse dealul, şi apucînd la vale Cum ierâ căruţă încărcată tare Impingînd şi caiii îşi luase vînt Nu ştieau ţiganii pe ce lume sînt. Se ţineau de draghini tremurînd de frică Se păreau, sărmanii cînd de cînd că pică. lear din toţi la urmă unul mai mintos . Aşteptîndu-şi ceasul ca să cadă jos Zise pliu de frică, clănţănind din dinţi: j>Drea mulţi sfinţi acuma! Lepădaţi din sfinţi!11 ■ . Th. ]). Speranţă. E U C ra crsity L- Mesia Ţiganilor Anecdotă „originală" Salte’n, veselie, cînte dănţuească Azi într’o unire ceata ţigănească. sRoinanua o foaie de dauuăzi spuue Chiar cu tot de-adinsul proaspătă minune; Meşiea veuit’a la ţigani, venit!,.. Luoru-î ne’ndoelnic ieste tipărit, Şi-ăpoi nu î cu dreptul, ce mai for mai mor Ca şi iei să-şî aibă m’esiuca lor?!., Pănă-acuma nu ştiu unde-a fi stătut Ghemuit sărmanul , şi necunoscut. I,ar a?ulIb vede ca să se’mplinească Şi v.r'o prorocii! veche ţigănească S’a ’ntrupat în cfiipui unui dobitoc Care „Linx" îşi zice iar aici pe loc !5Rîs „Toţi nebuni îs, auleu! : „Una cred iei, altă ieu!!..'4 „Ne-a pus legea ’intr’un „corset^ Şi-a tot strîns’o, şi-a tot 3trîns’o„Legea taine are multe Sl-Q hnlit^A oi__o îirlino^A ' TI . . - ■ iu' « „Şi-a.boţit’o şi-a întinş’o „De şi ochii i-a ieşit „Şi pe voi v’a rătăcit „Căci din lapte cum am dus „Iei covaşă-acum ă pus „Uite lucruri vrăjmăşeşti „Uneltiri diavoleşti, „Ispitirea cea de-apoi „Şi de-o credeţi vai de voi, „Duşi veţi fi lă iad de vii „Cu femei şi cu copii „Pan la piele desbrăcaţî „Got la cot burduf legaţi „Ca să trageţi înhămaţi „Cei ce au urechi s’asculte. „Ieu sînt cel din veci ales „Şi la voi acum trimes mă lupt, să mor, să crap .„Să' . . t „Şi pe cel chişleag să-l scap. „M’ascultaţî. cît sînt cu voi ... • „Mini, poimîui mă duc ’napoi „Ş’apoi iar cu slavă mare „Şi pe alba mea călare „Voi veni la voi, veni „Să văd cele' ce vor fi, „De-aţi crezut de n’aţî crezut o „Cu porunca-mi ce-aţi făcut. „Ş’apoî iar am să mai viu „Să-mî pun leanca sus pe-uii spin — 694 — „Pe furiş să mi-o ochesc „Iar cînd vorba n’aşî ţinea ,,Oa s’o fur, s’o şterpelesc „Voi să-nrî faceţi ce veţi vrea „Şi cu-aceasta să sfîrşesc. ................................ Astfeliu le vorbeşte Rîsul amărît De schimbarea legei foarte îngrijit Iară cei de faţă—cum s’a auzit Plini de bucurie toţi au hotărît Un ospăţ 8ă-i facă tot din crap prăjit. „Să mînînce’n cale cel trimis din veac „Căci la dracul doară-i Mesie un fleac. " Th. D. Speranţă. Mamifere creitmee. Partea de pe deasupra a pămîntuluî iiste formată din pături feliurite aşezate unele peste altele. Aşa de pildă dacă am săpâ într’un loc am găsi lut galăpn, sub acesta o pătură de humă mai groasă sau maî subţire, apoi o pătură de năsip, apoi una de pieatrâ de var. Dacă am săpa şi mai departe am află sub pieatra de var o pătură de lut învîrtoş'ată foarte tare, pe urmă iear pieă-tră de var, apoi prundiş lipit înpreună, apoi marmura, gneiss şi granit. Toate păturile înşirate do la granit în sus, s’ău făcut de bună samă în mări ori în lacuri şi în toate găsim remăşiţî de plante sau de animale cari tră-ieau pe cînd păturele se formau în fundul apelor. Săpăturile făcute îhtr’un loc nu ne-ar face să întîlnim tot a-ceîeaşl pături ca în altul, ci se întîmplă că unele pături lipsesc într’o regiune şi se află în alta. Dacă pentru a studiea păturile ce alcătuesc partea de dinafară a coajei pămîntuluî ar trebui să facem săpături cum am spus mai sus, ar trebui mări cheltuelî, din fericire nu ieste nevoie şi ieată petthu ce. Păturile cari la Iaşi, de pildă, se află la 1000 de — 695 — metri de adîncime se ridică şi se apropie dc suprafaţă aşa că la munţi le vedem chiar sub pătura de pămînt vegetal, adecă chiar la aer putem zice. Aşa că pentru a şti cum se compune coaja pămîntuluî nu-î nevoe de sfredelituri ci de călă'oriî într’o parte şi în alta pentru a află ce pături ies la faţă în ţerile muntoase sau chiar şi în cele nenmntoase. Aşa prin împrejurimile Petersbur-gului se află o pătură de lut care samănă cu cel de pe la noi, adecă ieste tot aşa de neînvîrtoşat şi se şi între-buinţază la făcut oale. Această pătură de lut ieste cu toate acestea mult mai veche de cît lutul de pe la noi. Scoicele şi alte animale aflate într’însa au dovedit ca prin ţerile din mijlocul Europei păturile de aceeaşi vrlstă sînt prefăcute în materii pietroase şi une locuri se află la mi! de metri de la suprafaţă. După această introducere ne apropiem de scopul nostru adecă de ehestina mamiferelor cretacee, dar pentru a nu remănea neînţeles de unii dintre cetitori, cari n’au învăţat, Geologie voiţi spune cum s’au împărţit păturile cu fosile adecă cu remăşiţî de fi-inţî vieţuitoare. Cele mai vechi au fost numite formaţiunea primară, şi pretutindenea s’au găsit alcătuite numai din pietre foarte tari, ca gneisul, micasehistul şi altele ce se pot vedea în muzee ori în colecţiile de pe la gimnaziile din ţară. Peste acestea urmează une locuri alte paturi cari au fost numite la un loc formaţiune paleozoioă. Altă grupă de pături şi mai nouă a fost numită formaţiunea mesosoică şi în sfîrşit grupa din urmă şi cea mai nouă s’a numit cainosoică. Formaţiunea cainozoieă s’a sub împărţit în eocenă, neogenă şi quaternara. Gea eocenă împreună cu cea neogenă mai poartă şi numele de terţiara. Iaşii şi Bucureştii sînt zidiţi pe formaţiunea terţiară şi anume pe pături neogene. Se înţelege că peste ace-tea se află şi de cele quaternara cum sînt feliurite prun-dişuri, mîlituri şi lut. La Repedea în deal pieatra de var ieste iearăşî neogenă. Sarea din toată Romăniea se află de asemenea cuprinşi în pături neogene. In mai multe locuri în Garpaţi s’au aflat pături eocene. — 696 — Formaţiunea mesozoica încă se află bine desvoltată Ja noi. In Moldova se întinde de la hotarul Transilvaniei o şuşeniţă lată de pături mesozoice şi se urmează pe pămîntul Bucovinei. După cercetările făcute în alte teri s’a împărţit formaţiunea mesozoică în trei sau patru sub-' formaţiuni şi anume: triasică, retică, jurasică şi cretacee. _ Formaţiunea paleozoică lipseşte din ţara noastră, afară de cîte-va pături din Dobrogiea, dar se poate să se dovedească, cu timpul între păturele cristaline din munţii noştri. . Acuma înse ce socot păturile de gneiss miea-sehist, între cele primare. ’ - Să vedem acuma ce se ştie despre mamifere. Cele mai vechi cunoscute s’au aflat în triasul superior (sau în pătură retică, dacă o socotim şi pe aceasta, ca o subfor-, maţiune). Apoi sau mai aflat în formaţiunea jurasică. In cea Camozoică ce arată chiar din eocen foarte multe mamifere. Pănă acum nu se găsise nici o urmă în cea cretacee. Lucrul se înţelege uşor, căci păturile cretacee auJost formate în mări departe de ţermurî şi chiar astăzi cam puţine mamifere ce vor fi îiigropînd în păturile cf.86 formează prin mijlocul oceanului celui mare sau c“lar P^.11 oceanul atlantic. Mamiferele din păturile tri-asice şi jurasiee, se pare că sînt înrudite cu cele mai în-fenoare dintre mamiferele de astăzi, cu „marsupialele şi monotremele". ^ Aceste mamifere nasc puii foarte mici şi slabi şi unele îi ţin pe urmă într’o pungă pănă ce cresc de ajung ca ai mamiferelor superioare. Astăzi nu se află monotreme, de cît în Ausfraliea şi incă puţine. Marsu-pialele sînt mai numeroase, dar se află în Australiea şi în Americă de sud. Mamiferele superioare mi se află de (ât de la începutul perioadei cainozoice. începutul lor trebuc înse să se fi făcut din păturile cretacee, de aceea ar fa foarte însemnat lucru, dacă s’ar află undeva pături crfetacee cu mamifere. Acolo am găsi forme ciudate, căci ia începutul periodeî cainozoice ierau gata despărţite grupele cele mai îusemnate. Aşa liliecii din păturile eocene — 697 — au aripele lor tot aşa de bine formate ca şi te eşti de acuma şi totuşi trebue să fi fost mai întăiu lilieci cu a-ripî mai nedesăvîrşite şi chiar animale despre cari şă nu ştii să zici de-s lilieci ori altă ceva. In „ Revue scientifique“ No. 12, de la 24 mart 1883 cetim Că D-l E. D. Cope a publicat în „ The American Naturalist0, octomvrie 1882, p. 830“ un ărticul despre mamiferele creatacee descoperite de I. L. 'Wbrtmanh în păT păturile lacustre de la Laramio (Wyoming). Localitatea se află aproape de linioa ferată în mijlocul Statelor. 11-nite. Păturile de la Laramie sînt cretacee superioare , ;şi ău mai fost Cercetate şi de D-î Lieşqiieieux, care a studiat mai cu samă plantele. Acestea ierau foarte a-semanătoare cu cele terţiare, dar în pădurile forniatd.de. dînsole irăeau reptile cretacee. D-l Wortmann a aflat pintre osămintele de reptile o bucată de falcă cu doi dinţi întriînsa şi partea .dc ' jps a osului humei us. D-l Cope a numit acest namifer cre-taceu Meniscoessus conquistits. S’au găsit şi remăşiţi ,de,la alt mamifer dar prea neînsemnate. , V Ieată deci ca, îndată ce s^ău'studiat' qu luaţe', utpjtiţş! nişte paturi făcute m lacuri, s’au găsit. şi mamifere cretacee. Ieste de crt zuţ ea după îilarsh asupra maiuifei^er terţiare /a^.epjoâne ş mulţime de lumină asupr^ lumeî animale din acel e yrAni,, tot aşâ şi cercetările asupra păturilor cretacee yp!p ţla lă iveală mamifere foarte IrişemnaV pentru înţelegerea, istoriei dosvoltarei acestei cîaşe>l^Qnişcoeşşuş ieste -D-l Cope tot dintre mamiferele inferioare. Negreşit Ynse că se vor află în curînd şi de celelalte. • , I. Nădejde: 54 — 698 — Conferinţa D-lut Hijdău. Luni la 14 Mart 1882 D-l Hîjdău a ţinut în sala Universităţei din Iaşi o conferinţă despre „Estetica în sintaxă* D-sa a vorbit mai ales despre un fenomen sintactic numit chiasmă sau încrucişare. Să dăm un exemplu, aşa se zice „scoalâ-le şi te îmbracă*, adecă se pune dintăiu complinirea te după verb şi apoi înnainte. Logic ar fi fost să se zică: „scoală te şi îmbracă te“, sau „te scoală şi te îmbracă* Din poezioa populară a citat ca exemplu: »Semănat'am grîu de vară şi-a ieşit numai negară* etc, deci. „semănat'am şi a ieşit “ în loc de „semănat'am şi ieşit'amu orî : „am semănat şi a ieşit.* Din texturile romîne vechi ne-a citat D-l Hîjdău mulţime din scriitori transilvăneni, munteni şi moldoveni. Dintre transilvăneni a pomenit pe popa Origore de la Măhaciu şi pe Caressi, apoi din Mun-teniea pe autoriul evangheliariului manuscript de la Londra (care după D-l Hîjdău a fost scris de un muntean din districtul Teleorman), dintre moldoveni a pomenit mal ales pe Dosoteiu. La toţi a aflat cliiasme foarte multe, se poate chiar zice că chiăsma în yremile acelea ie-ră aşa de intrată în obiceiu în cît nici nu se putea vorbi altfeliu. Multe din aceste cliiasme numai sînt astăzi cu putinţă, ca „veselcscu-mă şi mă bucur“ sau „veseli-mă voia şi mă voiu bucurăetc. Chiasnia a^ lost pricinuită din cauze estetice, s’a răsturnat şirul .logic al cuvintelor pentru ca astfeliu să facă mal măre întipărire asupra ascultătorilor sau a cetitorilor^' Apoi după ce a dovedit întinderea fenomenu;ui în toată limba rommâ, a trecut D-l Hîjdău la celelalte limbi romanice, şi a cercetat de se găsesc printr’însele asemenea schimbări de loc. In limba franceză de astăzi nu se află şi chiar la noi a pierit în mare parte chia-sma sub înriuriiea franţuzască. In limba franceză veche tot se găsesc ceva urme, aşa ne-a citat D-l Conferenţiar ceva din poema Iul Roland: „II a gentil corjps et 699 —' contennance fiere.* Intăiu a pus adjectivul funamtea substantivului şi apoi după şi nu doară pentru că s’ar fi schimbat înţelesul, ci numai pentru estetică. Chiar in limba franceză veche nu se află înse asemenea chiasme că „du-te şi te- îmbracă* sau altele întrebuinţate la noi a-şâ de des. In limba spaniolă a găsit D-l Hîjdău in--poema lut „Cid campeadof11 multe exemple de chiasme întocmai ca ale noastre, nu le citez, căci nu le ţin minte dar ierâ pronumele las la întăihl verb înnainte şi la al doilea după, etc. In Italieneşte în foarte'multe cazuri gramatica nu s’ar împotrivi întrebuinţăreî chiasmei, dar de întrebuinţat în realitate nu se întrebuinţaze. După toate acestea U-l Hîjdău crede că în limba latină populară ierâ foarte obişnuită chiasma şi că se pierduse în cea clasică, după cum s’a pierdut şi la noi. Numai a rar o găsim la oratori şi la poeţi. Aşa că după D-l Conferenţiar limba romînă ar fi păstrat mult mai bine deprinderea poporului roman cel puţin în această privinţă. : D-l Hîjdău ne-a dat şi un sfat foarte bun, anume să ne puberii pe cercetat şi studiat limba veche româneasca şi să căutăm a nu pierde din frumuseţele iei. Aşă la chiasmă am putea să ne întoarcem uşor, căci încă n’a pierit din gura poporului. D-l Lambrior încă a vorbit despre fenomenul acesta în „Introduce* ea“ la cartea D-sale de cetire şi despre aşa numitul „ritm11 al bazei chiar în proză. Şi D-sa ca şi D-l Hîjdău ne-a trimes ja Kmha băfrînilor şi la ă poporului pentru ane înfrumuseţa limba noastră literară. * D-l Hijdău ne-a spus la sfîrşit că D-sa a fost în tot deauna de idee că trebue de căutat adevărul fără interes personal ori naţional şi ca D-sa chiar aşă a şi făcut, L’am întrebă atunci de ce se supără aşă de groznie pe D-l Gaster pentru articolul despre „Stratificarea elementului latin in limba ramînă“. Mi se pare că cu toate gre- T- ft)0 felele de amărunte (despre cari voiu vorbi alta data) dar tot a dovedit D-l Gaster că am primit destul de tirzium veacul de mijloc multe cuvinte latine prefăcute după .legile fonotice alo hmbeî albaneze. In adevăr dacă vedem lutr un cuvînt latinesc prefaceri neobişnuite în fone-„tipa npastră şi obişnuite la albaneji şi tot o dată vedem .ca cuvmtul acela a fost tratat ca nou Intrat în limbă, n’a-veip. încotro trebue să credem că Romînil au luate cuvinte de la Aţaneji m. veacul de mijloc. Ce are a face dacăa-ceste fapte sint in potriva ideei D-lui Hîjdău şi acelor pe susţin ca Romimi n’au părăsit Daeiea? Nu ne-a spus Ur^a,.singur ca adevărul trebue căutat fără a ţinea sama de interesele personale sau naţionale. ■ . încă ceva cred de nevoe.sâ zic aice, fiind e’a ajuns yorpp de teoriea lu! Roşsler, Tomaschek şi alţii. Foarte rpu f^apei,capi,se^cred fără de greşeli ca papa, dud scriu ca daca sar dovedi.că Romînil s’au înting în Da-wea după veacul al XII, atunci n’ar avea nici un drept asupra ţenlor cucerite de dînşiî prin dreptul munceî. Ieî ucreaza pamintul şi l’au lucrat, l’au apărat cu puterea lor cmd a fost trebuinţă şi-1 vor apăra. Poporul munci-tonu romîu nu despoae pe nimene, ci trăeşte din munca sa piin urmare mme mi-i poate zice : ,du-te de aice că nai drept .afara de acestea la urma urmei cum a zis de ciirind D-l Xenopol în „Convorbirile literare" nu dreptul istoric sau altul va hotări a cui să fie Daeiea ci puterea. Noi sîntem aice şi vom sta pe loc, pană ce mp vpm; fi zdrobiţi. Reu ieste cînd se amestecă patri-oţism m cercetarea adevărului, ar trebui să ne mal deprindem a priyi adevărul în faţă tară groază. Pe minciuna slab sprijin. Verax. — 701 — FAM1L1EA (Urmare). Ia societăţile primitive nefiind nici o regulă socială în privinţa relaţiunilor sociale nici nu putea zice că ierâ un feiiu de căsătorie aşa zisă „comunistă4', cum vor unii sociologi. De sigur că pe lingă promiscuitatea generala se aflau şi forme cari semănau a monogamic, a poligamie şi a poliandrie. Adecă uniî bărbaţi cari ţineau mai mult la o femee, o aveau numai pentru dînşiî, măcar pănă cînd altul mai tare le-o lua cu sila. De asemenea se poate ca bărbaţii cei mai voinici să fi avut Iii puterea dor mai multe femei, pe cari le apărau de ceia-lajlţî şi tot ast-feliu se putea întîuiplâ ca o femee dorită de mai mulţi să fi trăit cu aceia numai. Din acest a-mestee de forme s’a desvoltat după locuri şi după tre-buinţi una din formele mai superioare. Se înţelege inse că monogamiea primitivă nu ierâ întru nemică mal nobilă de cit celelalte forme : lipseau de bună samă toate însuşirile ce sîntem obişnuiţi a le atribui dragostei adevărate. Sila ierâ totul. Spencer dovedeşte că deşi în unele locuri a putut să trăească până aeuma poligamiea şi poliandriea, totuşi forma cea mai potrivită şi mai morală ieste monogamiea. In adevăr o mulţime de rele urmează pentru cei în vrîsta, pentru copii şi peutru societate din formele celelalte de familie, şi numărul femeilor fiind aproape de o potrivă de mare cu al bărbaţilor negreşit că monogamiea ieste mat .firească. Apoi chiar în ţerde unde se află poligamiea încă nu se întîlneşte de cit la bogaţi carii au cu ce ţinea mai multe femei, cei mai mulţi barbaţî ţin numai o femee. Poliandriea ieară-şî n’a putut să ţie de cit în locuri unde ca în Tibet ţara ieste foarte săracă şi unde bărbaţii lipsesc de «pe acasă cu lunile. Acolo se întovărăşesc mat mulţi bărbaţi, fraţi sau streini, şi ieu o singură femee şi stau cu dînsa pe rind. — 702 — Făfa să mai intru aice m amărunte voiu trimete pe Domnii ce vor^ voi să cetească mai pe larg la cartea lui H. Spencer ori la a lui Ia toumeau, iar dacă ar voi să vadă pe scurt ideile lui Spencer în această privinţă să cetească „Ce ştim despre lume* din anul întăiu al Con-temporanuluî*. ” ■ Să ne îngrijim acuma mai mult de monogamie.—Cum I am spus la început monogamiea u’a înbunătăţit întru ne- . nrcă starea femeeî. Ferr.eea ieră roaba bărbatului, care ’ putea să o bată, să o omoare, să o alunge, să o vîndă - oii să o închirieze ori cui ar fi vroit, ba chiar să o i mînînce. ' ^ Nimene nu se îngrijea do voinţa femeeî. Ori o a- pucâ bărbatul cu sila şi chiar ii dădea în cap o lovitură de o ameţea şi apoi o tîrâ de păr pănă la un loc mai îndepărtat; ori o lua după o înţelegere cu părinţii plătind pentru dîosa ca şî pentru un dobitoc ori care. Asemenea obiceiuri sînt foarte respîndite. La unele triburi bărbatul nu are nici o grijă de purtarea femeeî lui, i din potrivă priveşte ori ce relaţiuni ale iei cu alţi băr- ) baţi ca laudă pentru gustul său! La altele femeea se ; împacă cu bărbatul ca să fie credincioasă patru zile pe i sepţămînă, iar în celelalte să facă ce va voi. La multe însfirşit băibaţii ţin foarte mult ca fetele cînd le vor luă iei să fie fecioare şi pedepsesc cu moarte pentru necredinţă în timpul căsătoriei. Dar pentru dînşiî nu se văd pedepsp, iei au voe să aibă chiar şi alte femei, cari poartă feliurite nume. încetul cu încetul începe a se socoti ca trebuitoare şî învoirea fetei, o întreabă şi pe dînsa de îi place peţitoriul; dar mai adesea această întrebare se priveşte numai ca o formalitate şi părinţii se silesc să facă pe fată să primească, chiar şi cînd nu vra, nu mai dacă lor le vine ginerele la socoteală. Părinţii au multe mijloace de a sili pe fată să primească un băr- . bat,.^căci cum stau acuma lucrurile, fetele trebue să tră-câseă pe sama părinţilor şi chiar de ar putea trăi şi sin- — 703 — gure, dar obiceml dă putere foarte mare părinţilor şi maî ales tatălui. Nu trebue să ne lăsăm înşelaţi de legi, poate foarte bine stă scris pe bîrtie că fata poate în toată libertatea să zică Da sau Nu, fie cine ştie că în realitate lucrurile se petrec cam altfeliu. Se înţelege că de la început şi chiar şi acuma la oamenii nedesvoltaţî moraliceşte nu se cere iubire în căsătorie. La noi părerea celor maî mulţi ieste că dragostea ieste chiar vătămătoare, oamenii sînt deprinşi a socoti căsătoriea ca întemeeară pe prietenie, pe potrivirea neamului, a avereî, etc. Mulţi înţeleg aşa de bine ce ieste iubirea în cît îşi închipue că iubesc pe toate fe' meile ce întîlnesc; alţii cred că pot iubi pe cine vor voi iei, vei auzi adesea: „lasă să se mărite că 1 va iubi iea după aceea®, şi fetele „bine crescute® au obiceiu de zic: „ieu am să-mi iubesc bărbatul ales de părinţi?. Dar începe de pe acuma a-şî face loc ideea că căsătoriile întemeeate pe interese şi nu pe iubirea viitorilor soţi sînt căsătorii nemorale. îndată ce primim acest punct de vedere, negreşit că aflăm uşor că voinţa tinerilor ieste totul şi nu a părinţilor şi că, cît vor putea tinerii să se iee mai urnit din iubire, fără împiedecărî, cu atîta mai multe familii morale se vor face. Moralitatea sau nemoralifatea unei familii atîrnă deci, nu de Ia cetirea unor articule de cătră ofiţeriul stărei civile, nici de la voinţa părinţilor, nici de la religie, ci numai de la iubirea adovărată a soţilor. lentă de ce am spus şi spunem că căsătoriea liberă ieste mai morală de cît cea legală. Prin aceasta nu zicem că nu se poate să se fnte-meeze o familie morală chiar cu voea părinţilor, cu ofiţeriul stărei civile, cu religie şi cu bani; după cum nici nu zicem că toate căsătoriile libere sînt morale. Morală ieste căsătoriea întemeeată pe iubire, dar în căsătoriea libera iubirea nu se cere numai de cît. Cum ana maî zis într’o societate unde căsătoriea ar fi liberă s’ar împiedecă formarea multor familii inmorale şi s’ar fac© cu pulinţă întemeerea multora de cele morale ct,ri acuma nu se pot face. ^ Spencer arata foarte bine cum căsătoriea monoffa-mica mtemeeată^ pe iubire ieste cea mai morală din toate căci prin această formă de căsătorie se aduce folos soţilor, copiilor cit şi societăţii şi nu se aduce nimărui vă-tamare. Pe^ cmd in celelalte feliuri de căsătorie sufăr ori cu toţii ori macar unii. ^Negreşit că nu sîntem de idee că căsătoriea monogama trebuie ţinută legată prin pubere de dinnafură, a-eca ca sa nu se mai poată despărţi cei ce s’au căsătorit, f? L.Se, P°ate să ne Pară reu cînd vom vedea ri1 rnroac 1Ublt’ se urăsc ^ {uS un ol de altul, nni? LdTÎlC,lt ? Se P°ate să-î silim să trăească împre-• • , P° lar ^ fcmeea dacă va avea asigurat traiul leişral copiilor, cum va ti de samă bună în societatea viitoare, negreşit ca nu va pretinde ca bărbatul care-i £ îwf ° P°ate suferî să trăească mai de parte cu dlusa Credem ca cu cit omenirea va înnaintâ şi vor pieri moini b '°r Can SUferim acuma> cu atîta familia monogama vă îyunge mar strînsă şi cu atîta mai rari vor fa despărţirile. Ideea celor cari socot că familia se va strica şr ca copiii vor fi crescuţi de Stat ieste greşită. nnWă ^ i 8flă“I,Ia radicaîî precum la Naquet (care numai socialist nn-î) la Charles Letourneau şf la unii so- I)ar ac®®®e păreri nu fac parte dm ideile socialiste şi putem ci'â alăturea cu Guesde care se uneşte cu radicalii în această privinţă, pe Bebel care ieste de aceeaşi idee cu Spencer în „Die Frâu und Ca.m că C0E® ^ fi educaţi şi învăţaţi p socoteală comunelor nuîncape îndoealâ, chiar acuma D^rUîria<^ f ,*^e publice; dâr creşterea co- în cei d^fă^T"U -de Iedere mora,> fizic 9* intelectual m cei dintâi am ai neţei cere atîtea îngrijiri în cît numai de la părinţi o vor putea căpăta. Aşâ că în societatea oea mai desăvîrşltă familiea va fi mai strîns legată de cît acuma, ba chiar va creşte iubirea copiilor pentru părinţi, căcî se ştie că acuma lipseşte foarte mult. Unii între cari vom număra pe D-l Macedonschi, vestitul descoperitorii al generaţiei spontanee a muştelor, cred că familiea ieste un izvor de egoism şi de sentimente rele între oameni. Noi credem Inse că în adevăr numai în familie s’au născut sentimente mai înnalte de iubire cătră alţii, de altruism; în iubirea cătră femee şi cătră copii vedem noi rădăciua multor sentimente alese. Dacă lupta pentru vieaţă şi teama de a pieri de foame în viitori», dacă grija de viitoriul copiilor pe cari părinţi! n’ar voi să-î lase în lume neînarmaţi, face acuma ca fie-eare părinte de familie să caute a deapoea şi a zmunci din toate părţile pentru dînşiî, acestea toate sînt urmări fireşti ale minunatei stări sociale în oare avem cinstea de a ne a-flâ. într’o lume înfemeeată pe dreptate şi din care des* poerea va fi pierit, familiea nu va mai putea pricinui asemenea rele, de aceea se va întări, cum am mai zis. Apoi să lăsăm acuma de-o parte familiea monogama şi să vedem cum sînt în adevăr relaţiunile sexuale în societatea noastră civilizată. Mai înnainte de toate ne loveşte prostituţiea, caro, zic „apărătorii familiei^, ieste un î eu trebuitoriu. Cu alte cuvinte se află în mijlocul socie-tăţeî mai multe mii da femei cari trăesc în promiscuitate cu toţi bărbaţii cari vin la dînsele. Tinerimea şe vede că în casele de prostituţie se deprinde cu sentimentele trebuitoare pentru o căsnicie fericită ! In casele de prostituţie merg bărbaţii însuraţi de-şi complectează haremul, ctnd bine înţeles nu pot să stee în legături eu femeile altora. Şi acei cari îşi petrec rieaţa cu femeile comune, îndrăznesc să ştrîge în contra noastră, cari voim căsătorie» întemeiată pe iubire, că căutăm să nemicim familiea ba au îndrăznit unul de la „Binele public“ (nu-î de mierat) a scrie negru pe alb- că noi voim să alungăm iubirea din căsătorie. Se vede că cinstitul Domn a crezut că cetitorii „Binelui public“ sînt aşa de desgustaţî de §5. 706 ziare m cit daca scapă de chinul zilnic ce le pricinueşte jurnalul Domnieî-Sale nu mai pun mina pe altele! înţeleg aă ne cufunde cit iî va plăcea, dar cel pnţin ar trebui să bage de samă ca orbirea să nu-i facă să scrie lucruri cu desâvîrşire, falşe, căci pe urmă nu-i vor mai crede oamenii nici cînd vor spune adevărul (Va urmă). / Nădejde. Declinaţie cu două cazuri în romăneşte. , (urmare). După substantivele de la declinarea a treia s’au confundat la înmulţit Otf cele = de la ă' doua. attmcî a trebuit să fie şi un caz regim cu o corespunzătorii! cu os clasic. Prin urmare cuvinte că om trebue să fi avut la înmulţit formele : omeni şi omenu,etc. Acuzaţi vele acestea nu se mai află acuma, dar se pare că au lăsat urine şi a nume ieată cum. Se ştie că pe lingă formele: purece, pînlece, şoarece, etc se află ş» formele: purec, pîntec, şocerec. D-l Lambrior explică purec, din pttlex, pîntec din pantex, etc, adecă socoate că purec ieste cazul subiect; dar fiind că trebue să ne ţinem de legile fonetice nu putem admite că din pulex a putut să se facă purec, cînd (ţin judex s’ă făcut jude, adecă a căzut cu totul x .dela urmă. Penfru că forma jude ieste cu desevîrşire sigură, nu putem scoate din pan.-tex, de cit pmU sau pirite*. Inlătuiind deci expl.carea D-lui Lambrior ne întrebăm cum să explicăm formele de la singurii purec, pîntec, etc. Să luăm cuvintele domn şi purece şi să le punem sub forma ce aveau îu foasta limbă roaiînă: S. caz subiect domin , S. caz subiect pure „ regim do»mu . . caz regim purece lnm.„ subiect domni Inm. caz subiect pureci- „ regim domnn - „ regim purecu. Din pricina potrivirei înmulţituluî a putut să se întîmple prin analogie formarea uimi sihgurit ca la declinarea a doua. *) Oare numele Pi ntea să nu fie nominativul veehiu? înţelesul cuvîn-tului ar putea, hotărî. 707 — Deci vor fi fost pentru cuvintele acestea şi de bună samă şi pentru altele pe lingă formele pure şi pur fee şi una purecu care se potrivea cu lupu. In unele dialecte a învins forma nouă şi la macedoneni se pare că forme de feliul acesteia se întrebuinţază, în alte locuri a dovedit forma cazului regim şi au remas forme ca purece, pînfece; la cuvîntul jude înse a învins cazul subiect. Ori cum ar fi dar formele cu u de la singuritul substantivelor de pe a treia dovedesc că a fost o dată în româneşte la declinarea aceasta la cazul regim de la înmulţit o formă cu u. Din pricina acestei potriviri a îuroulţitului de la a doua declinare cu cel de la a treia a trebuit să seîntîmplo multe schimbări de declinare şi mai ales multe cuvinte de pe a treia vor fi trecut la a doua, de vreme ce forma de la a doua adecă forma cu cazurile confundate a remas învingătoare. Să/căutăm acuma priciuile pierderei declinăreî cu două cazuri. Innainte de toate substantivele neutre ierau chiar în tot timpul numai cu o formă pentru cazul regim şi subiect. Aşa cuvîntul eaput a avut pentru singurit numai forma capo, apoi capu; chiar şi pe cînd poate încă se deosebea la lup, forma lupo (din lupos, clasic lupus) de lupo (din lupom, clasic lupum). Tot-.aşâ şi la înmulţit, capele (din capela, clasic capUa) se întrebuinţa pentru amîndouă cazurile. Prin urmare dacă vom pune cazurile substantivelor neutre am căpăta tipul următoriu : 8. ■ Caz subiect: capu Caz regim : de capu, a capu, capu ■ , etc. Inm. , Caz subiect : capete Caz regim : capele, de râpele, a capete, etc. . . Adecă tocmai tipul cel mai obişnuit în limba romînă de acuma. După neutre,.au venit la acest tip cuvintele singurite de la a doua, chiar şi cînd ierau masculine şi anume cînd s’au confundat lupo(din lupos) cu lupo (din lupom). Şi s’a format un tip în tocmai ca şi la capul. Pe urmă s’a întîmplat la înmulţi-tul declinăreî a doua şi a treia prin pierderea formei cu « şi numai la declinarea întăea şi.la a treia la singurit au remas urme mai multe din cele două cazuri acolea întâlnim stea şi stele etc. De bună samă că mai întăiu se va fi pierdut deosebirea de caz, adecă se putea întrebuinţa ca subiect, ori ca regim amîndouă formele vechi cum se întîmplă şi acuma cu roţi şi roate, oaspe Şi oaspete, apoi una din forme a învins pe ceealaltă şi ne-a remas om (caz subiect), iar omene (caz regim) s’a pierdut; ori părinte — 708 — (caz regim), iar cazul subiect s’a pierdut. La întăea declinare la singurit s’a întîmplat întrebuinţarea formei eu e la genetiv şi dativ articulat şi încă nu pretutindenea, de bună samă tot pe cînd se întrebuinţa stelă şi stele cu acelaşi înţeles. (Ya urma) ’ I. Nădejde. Dialectul Macedonian. Reproducem mai jus Ascăparea aii Dlnce di măriile turceşti, traducerea unei poeme provenţale „L’Escrivet(a.“ In numărul viitorin voiu face un studiu asupra limbei. ASCĂPAREA AXjI DlNCE. CU Cluj/Cer ersity Library Cluj DI MAN'lLE TURCESCt Sub dialectul ie la Cruşova din Macedoniea 1 Măritară Dincea m’ică, ş’di muşuteţa llieî, Toţi gion’î-lli uă cllimară „lilicea lumi-llieî.“ Di multu m’ică Dincea ş’minută di caî îţî şupureşll. „Vom se te’ntreb, a Domnâ, spune’ m% aşi’m’I ; , „ i-' , bănedî!“ ”®U arîd di iine> °o hiî bărbat-lu a m’ieu; „ila ai nilliu sultan-luî gi trembură ti ieu!“ fugiră dit palatu, pit culă iellî tricură, 60 Şi galbme sculară cît doi-lli putură; Se dusseră tu ahure, iu ierâ caî-llî legaţi, Ş akpsiră mal gion’Mli, ma’timrî, ma’muaati. lei acaţo dţinu-lu, şi agel albul iea; mnânda-lul ’ncălare, ca luna lumbrisea. * ®f?'lmsiră *a ’mare; când vre s’discălicâ, Avdira ună boge; sultan-lu ’llî avinâ. —- „Sultan-lu ne avină, sultan-lu ieste auâ!“ Sultan-lu tot sti igându, a gione-luî şlîgea : 70 ~n j,^.ma?ama ?i ’m’î i'iaşi, amarea uă afumă, ° gi ml arăchişi, loc-lu ’l cutrimburâ. „Ou vlnn, cu pâne caldă, şepte an’î teta hrănii, „lu sirma ş tu atlaze ieu uă armătusiî, „Şi nor di hilliu tu minte aveam se uă făgearn; „b era s ua aggmngerem, cap-lu vre se ’lli tălliam'. “ 70 — ,,Cara - 1 ' ■ cu chin, cu pane, nessă uă hrănişi, nf.LîO o’ „X _____ „Cara tu atbize ş' sumă, uă armătusişl, „Ş cara aveai tu minte a hiilî-tul tea s’ IJî uă dai „A mea mulliere eiâ, şi ieu ’iera m’I uă luaî!..“ *j ca^ dmSt^ de * ?e Cfleşte ca gn franţuzesc ori ca » dm „nte (wm)« din moldoveneşte. In alt număr -publica traducerea şi studiu. I. Nădejde. voiu — 711 — ZIMBRI I3M CAMERĂ Dl. P. Georgescu numismatul de la Craiova şi-a pus articolul şi îu ,,Invăţătoriul“ din Bucureşti. Ţinînd samă, se vede, de critica mea a prefăcut puţin fraza citată în .-No. 16. ;Ieata ce zice : „Zimbrnl este o speţă de cală, după cum ţlicu unii; ero după alţii de bon, etc“ Iu rîndul trecut zisese: „ero nu de bon.V La cuvintul unii înnădite de punct virgulă ieste pus un semn care ne trimete la notă. Să vedeţi îase ce stă în notă. leu mărturisesc că ffl’am încrucit: „Acesta după C. Boliac, renumitulu arheologă şi numismatică, care în Camera Legiuitore, şedinţa din 6 Martie 1872. a susţinută cele următoare: „O-lorit, sciinţa nu se pune la votu ; ori scii, ori nu scii. Zimbrulă, D-loră, precumu potu să răspundă toţi/acel carî au învăţată, istoria • naturală, nă este de locft gentilă bou, este genulu cală; şi capulă de cală, n’a foştă nţci o dată în armele ţerei. Zimbrulă-se vede că a fostă ;v*e o1 dată în Carpaţi, deio acum iiu mai există de cât în capulă de Bana Speranţă, la noi numai esie“. Mai' ia vale * vedem şi următoarea citaţie:’ „Tote acestea D-loră suiită lucruri cunoscute ..de cei cari s’au ocupată cu asemenea cestiiiui, şi ori cine voiesce a stu-dîa fie care din aceste embleme, u’are de cât să consulte o carte forte însemnată, care este destulă de voluminosa intitulată S tern atograpbi a, şi care se află în bibliotheca de ia Moscova*. Ieată dar că C. Boliac a spus în uumele unei cărţi voluminoase : S t e m a t o gr ahi a: a prefăcut înnaintea camerei zimbrul în ca! şi nici mai mult, nici mai puţin, în numele ştiinţelor naturale. Bre ! Mare comedie Ba încă ne mai spune că zimbri se mâi află pe la capulă de Buna bperanţă! Şi ieu mă ţin că am învăţat, ştiinţele naturale, dar de zimbru n’arn auzit sâ (ie cal. Toţi zoologii îl numesc- pe; latineşte: Bisnn eurnpaeu.i ieste înrudit de aproape cu bisonul dm America adecă cu Bison americanus. Numai C. Boliac a ştiut aşa de multă Zoologie de a prefăcut boi în cai şi i-a trimes pe la capul de Buna Speranţă pe unde u'au fost de cînd îi lumea. Cum am mai spus Zimbrii nu s’au stins cu totul ci după cum spune Jţiamy în Precis de Paleontologie humaine 1870 Paris, pag. 167, în Nota 2 se află în pădurea de la Bialowicza, îu 1853 iarau 1543, Tot pe acea pagină cetim că se află în Caucaz, precum şi, în Asiea pe ţărmurile locului Ho-Ho-Noor. Deci ieste uşor de văzut şi âe-dovedit că nu-s cai. ci boi.— îu Transilvaniea se mai aflau încă prin veacul al XVIII. Box wrus trăea şi iei prin Europa, dar se pare că a pierit innainte de Zimbru, acuma nu se ipai află aică- — 712 — eri. Nu ştim dacă pe vremea cînd a vorbit, cum am arătat mai sus, Boh&c m Cameră, s’a găsit cineva care să-i spue că reu de tot cunoaşte ştiinţele naturale şi câ dacă Stematographia „cea destul de voluminoasă41 de la Moscva cuprinde tot osemenea a-devaruri, atunci, vai de numismatică! Verax. Libertatea femeei in prelegerea D-lui Misir D-l Misir în conferinţa ce a ţinut la universitate despre egalitate, libertate, şi fraternitate s’a abătut în trea căt şi asupra chestiei, dacă femeea merită şi iea liberta te înnaintea legilor, ori nu. Numai păcat că D-luî a trecut în zbor asupra chestiei şi nu şi-a declarat curat cugetul. Căci voim mai bine un adversarii înverşunat, fanatic chiar, de cît unui care nu se dă tocmai în contra, care da multe ori. de vrei să 1 convingi, ţi se pare că a înţeles şi s’a convins, pe cînd iei a remas tot neschimbat tot cu ideea lui fixă în cap. Cît despre D. Conferenţiar, l’am gîcit foarte bine între cine poate fi numerat am înţeles ce idei are D-sa de chestiea femeească. D lui zice innainte de a începe a vorbi de libertatea femeeî că nu se va ocupa de inteligenţă ori de meritele ce iea are. Minunaţi-vă ce cavalerism, cît ie de milostiv şi de îndurătoriu; cînd putea tare bine să înceapă şi D-lui prin o tiradă â la D. Maiorescu: Cum să dăm libertate femeilor acestor fiinţi tot deauna în vrî-sta copilăriei care nu se pot conduce singure şi veşnic au nevoe de braţul nostru, fiind tot atît de slabe la trup ca şi la minte; şi ţinînd seamă de eloquenţa I) sale şi de bună vroinţa publicului pentru asemenea idei sănătoase bază familiei, sigur că o ducea numai în aplause. Dar fie zis între noi n’a zis D-l Misir nemic de inteligen- “*■“ îl S *■“* ţa ori de nenorocitul erier al femeei, căci ie prea dovedit că nu mai are ce, şi că nu ie adevărat că femeile sîut mai puţin inteligente de cit bărbaţii. Se ştie că ocupaţiile lor sînt deosebite câ nu se pricep în trebile bărbaţilor, după cum nici iei nu se pricep în ale femeilor, după cum un doctor în drept nu se pricepe în medicină ori un istoric în matematică, dacă nu se va fi îndeletnicit cu acestea. A nu şti ceva nu însamnă a fi prost. A cui ie vina dacă inteligenţa femeei din clasele burgheze a fost îndeletnicită cu lucruri nefolositoare? A cui ie vina dacă pentru cariera iei nu-i se cere de cît a părea cît mai frumoasă ? A cui ie vina dacă iea se reduce la un lucru de speculă? Nu ie a altora de cît a socdetă-ţeî şi mai îu deosebi a bărbaţilor; iei avînd puterea în mină au voit să facă din femei un lux, un, obiect de plăcere, vom vedea înse mai la urmă că pentru acest capriciu al lor nu remîn nepedepsiţi. Cu ce gust nu s’ar fi arătat în alte vremi, că femeea ie mai delicată la minte, nu poate ţinea cu judecata tare a bărbatului. Ce vroiţi, ai’ li zis D-sa, lucrul ie aşă de observat că avem chiar în popor vorba „plete lungi şi minte scurtă*', şi atunci sala ar fi bubuit de aplause, căci asemenea idei sînt foarte molipsitoare şi măgulitoare pentru bărbaţi. Sînt sigură inse că o asemenea insultă publică nu putea trece iară o manifestare din partea femeilor, chiar cele mai engleze ar fi deşertat sala, lucru ce poate i se cuvinea şi acuma D-luî Misir. D-lui a lăsat a se înţelege că femeea nu ie vrednică d8 a fi liberă şi că legea mamă (vitrigă) a tuturor celor slabi, îi voeşte binele pnnindu’o toată vieaţa sub epitropie. Lucrul ie falş; bărbaţii au puterea în mînă şi nu voesc a-şî avea părtaşi noi la dînsă, ştiind că atunci va trebui să-şi micşureze fie care porţiea lor; nu dau femeilor drepturi tot pentru acela-şi lucru pentru care nu dau nici muncitorilor. D-luî face ironie amiutind ceea ce s’a zis d§ ăfcîtea 114 — orî: că femeea la noi mai n’are altă carieră de cit aceea a măritatului. Lucru ce numai de ris nu ie. Societatea cît şi membrii iei trec cam prin trei faze în privinţa faptelor lor: întăiu fac fapte nemorale şi dăunătoare semenilor, iară a înţelege că nu sînt morale, al doilea le fac, dar mărturisesc că ie reu şi ar trebui’ cu totul alt-feliu, al treilea recunosc şi încetează de a ie mai face. Iei bine, D-l Misir ie de abiea în faza întăiu, D-sa vorbeşte, dar nici nu-i trece prin cap ce ie un reu, o ruşine pentru societate. Pentru a-şi închipui ce linişte şi mulţămire sufletească simt femeile gîndind la această unică carieră n’au de cit să-şi închipuie, că bărbaţilor nu le ar remănea de cît cariera însurătoarei, căci poate să fie oare care asemănare între simţirea femeei şi a bărbatului. Orî poate nu, D-ie Misir?! Poate ne vei tăgădui şi libertatea de a simţi ?! • ’ ■ ■■ ' ■ • " ' . • . > ' ' ■ „ „ Par sa> nu ca dacă măritarea ie o carieră vor năvăli o mulţime de pretendente la iea; de unde intrigi înfamii şi tot ce-şî poate cineva închipui mai reu; lucru natural de vreme ce se naşte lupta pentru existenţă. Frumos viitoriu croiesc bărbaţii pentru fiicile lor. Stuart Mill vorbind despre libertatea şi egalii af ea femeei, dovedeşte foarte bine foloasele ce ar d«curge de la iea şi trebuie ca cineva să fie prea îmbuibat de rea vroinţă pentru a nu se convinge. leată cîte-va idei de ale lui: Ne întreabă că ce folos ar fi de a da femeei liberiate şi drepturi egale cu ale bărbaţilor? Cea întăiu ar fi că s’ar regulă un lucru după di eptate m loc de nedreptate Toate aplicările egoiste, iubirea de sine, socotirea sa mai pe sus de toţi şi toate aceste rele egoiste care stăpînesc azi omenirea, îşi au rădăcina în alcătuirea traiului de astazi între bărbat şi fe-mee. De aice toate acestea îşi scot hrana cea mai puternică. Inchipuiţi-vă numai ce gîndeşte un băet trecând la vrista bărbătească, cu credinţa că fără nici un merit şi chiar de ar fi cel mai prost dintre bărbaţi, numai prin — 715 — naştere, nutnaî prin aceea că ie de parte bărbătească, va fi mai pe sus de cît jumătate din omenire. Foarte de timpuriu băeţiî încep a se crede superiori fetelor şi tinerii învaţă degrabă să crede mai cuminţi de cît mamele şi a socoti că acestora nu le se cuvine de cît cruţare, fără nici un respect adevărat. Oare îşi închipuie cineva că toate acestea nu strică pe om ca individ şi ca membru al societăţeî? Ie tot acelaşi lucru ca şi Cu un rege moştenitoriu care se crede mai bun de cît toată lumea fiind născut rege, sau de un nobil fiind că ie născut nobil. Purtarea bărbatului cu femeea seamănă foarte mult cu aceea a seniorului cu vasal cu deosebire ca femeea trebuie să fie mai ascultătoare bărbatului de cît ierâ7vasalul stăpînului. Această neegalitate sfarmă toate principiile de dreptate; şi ori şi ce ar face edu-caţiea şi civilizaţi ea pentru a nimici legea puterei şi a o înlocui cu aceea a dreptăţei, nici nu se va clăti din loc pănă ce cetăţuea duşmanului nu va fi atacată şi cîfă vreme dorinţa de a stăpîni pe cel mai slab va fi chiar în inima societăţei." Nu mă voi abate mult asupra acestor chestii pe care cetitorii „Contemporanului1' le-au cetit în prescurtarea ce am făcut din cartea lui Stuart Miil. Mă mier de ce D, Misir nu arata relele ce ar urma din darea liber-tăţeî femeilor, din aceea că ar priirni aceeaşi educaţie şi s’ar bucura de aceleaşi drepturi ca şi bărbaţii. Dar ne putem aştepta că va născoci ceva şi în această privinţă, limba şi sintaxa ie bogată, mai cu samă cînd cineva îşi propune a lua lucrurile numai la suprafaţă, d. ex. cum arată D-lui că oprirea, ca ţeranii să nu şi vînd pămîn-turile ie folositoare. Ori oprirea dea sconta leafa... Toate acestea înse nu sînt de cît oblojeîe, D-le Misir, şi nu distrug reul nici miseriea. Ţeranul dacă vinde pămîistul îl vinde de miserie, de nevoe, de foame chiar, voind aşi alina sărăciea măcar pentru moment. Şi legiuitorul n’a lovit în miserie cînd la oprit să nu vîndă, căci iei îl Vă — 716 — chmea mai toată vieaţa ceea ce se deosebeşte puţin de viudere, cind va avea nevoe şi nu-1 va avea cu ce lucra. lot asemenea şi funcţionariul cînd îşî va vedea fe-meea on copilul bolnav, cînd nevoea îl va strînge de git va mprumuta şi încă poate mult mai dăunătoriu de folos1111^11^' &Şâ Că kge Grădi?teauu> aduce puţin • în aceastâ prelegere să mai combate şi căsăto- nea libera, şi se zice că atunci ar fi vai de femei : de vreme ce amorul nu ţine de cît puţin timp şi dacăn’arfi egea care să-iţie pe bărbaţi ce ar face femeea. Ce frumos ideal de gospodărie ! A trăi cu cineva de frica legei. Pe cit se vede D-sa vorbeşte de lucruri pe cari nu le cu-uoşte; căci dacă cineva a iubit şi după cîte-va luni de Ja însurătoare amorul lui şi a luat sborul în altă parte • şi dacă cineva ie aşâ de uşor că schimbă sentimentele ca ciubotele, şi prin urmare are nevoe de frică zapciu (care ie legea) ca să nu lese femeea noi ori de socotim ca aceea nu a fost iubire ci numai aprindere de călcăe-mar acel om, natură anormală, un product bolnav a so-, cietaţei de azi, şi în asemenea întîmplare legea nu foloseşte nemic căci fie căsătoriea legală ori liberă despăr-ţemea ni asemenea cazuri face puţină deosebire. Iear de vom zice ca legea condamnă pe bărbat la alimente ce mai fericire a lua bani din mina celui ce te despretu-eşte şi ureşte. ^ v i- Zi°8 Câ femeiie azi trăesc pe socoteala bărbaţilor. Frumos de tot, să analizăm puţin lucrul şi sa vedem de ie aşâ. Să începem cu majoritatea, adecă cu temeile dm popor. Oare acestea trăesc pe socoteala băr-aţi or, nu muncesc iele din zori pănă noaptea tîrziu nu cresc iele m aceleşi timp copii, o sarcină destul’ de grea şi fara care societatea n’ar putea fi ? Aice femeea ie numai roaba putereî şi a prrjudeţiului, iea cu munca iei poate trai. Daca venim la minoritate găsim: ori femei bogate, cari im trăesc pe socoteala bărbatului ci pe do* — 71? — bîttda banilor, adevăr ce chiar Dl. Misir nu Fa tăgăduit, lear cît despre femeile fără avere din clasa burgheză găsim două categorii: ori cochete cari nu fac nemic şi pe care singuri bărbaţii şi le aleg şi le ţin pentru luxul şi gustul lor, plătinduşi-le şi fasonîndu-le cum le place; pană ce acestea le deprind slăbăciunea, şi pe urmă îi poartă iele de nas cum vor, şi joacă stăpîniî înnaintea roabelor, ca ursul înnaintea ţiganului. CJte prostii, cîto infimii nu fac bărbaţii numai pentru a plăcea unei femei care cu toată prostiea ieîa ştiut şi a putut subjugă bărbaţii, pe iei capo-d’operâ a creaţiuneî; aice le vine re-splata cuvenită. Tot. în clasa burgheză găsim ferhe-ea care dacă nu cîştigă bani icouomiseşte, administrează ceea ce aduce bărbatul, creşte copiii, aşâ că tot. nu se poate zice că trăeşte pe socoteala bărbatului; căci după cum arată Mill de multe ori părădueala şi neregula ce să întâmplă în o gospodărie unde femeea lipseşte echivalează cu o sută ori două de franci ce ar putea aduce iea prin funcţiea ce ar avea. : Yedeţî bine că Mill care ie pentru libertatea de» plittă a femeei iea toate în seamă, şi zice că femeea trebui să poată trăi independent, ieâr că la măritare bărbatul trebuie să recunoscă că dacă iea renunţa la un cîş-tic bănesc nu ie de cît în folosul lor, şi să nu-i scoată ochii că trăeşte pe socoteala lui; ştiind bine că la cea întâi ocazie ira are alîta educaţie ca să poată trăî de sine. . . Sofiea Nădejde, Conferinţele de la Uni ver filiale Duminecă la' 13 Martie a vorbit Dl. Panu despre „Morală în roman şi în teatru11. D-sa a arătat că ieste foarte greşită i* deea acelora cari în loc de a căută dacă pe scenă sau în roman li se îmfăţoşază vieaţa aşâ cum ieste, caută numai dacă autoriul 718 — a întrebuinţat orî nu nişte păpuşi eu nume de oameni pentru a dovedi bunătatea unui principiu socotit moral. Ieste uşor a zice cutare roman nu-i moral, d-ir mult mai greu a spune dacă ieste corespunzătorii! eu realitatea. D-sa citează exemple din piese cunoscute franceze şi arată că tocmai acele locuri unde se arătau sentimente adevărate au fost numite de critici ncmorale. Teatrul nu sa mulţămit inse nici cu morala comună, ci a fabricat o morală deosebită pentru scenă. Vedem oameni suferind şi bitul nenorociţi, pe scenă, dar nu putem să compătimim ca dînşii pentru că nu simţim într’înşii fibra omenească, sînt păpuşi. Un exemplu tipic pe care-1 citează Dl. Panu, după Zola, ieste piesa „Z,e Roman d’un jcune homme pauvrel1. Un tînăr foarte cum se cade, ba chiar nobil, iubeşte o fată de asemenea nobilă şi cum se cade, dar bogată; tînărul'inse nu vrea să o iee pentru câ ieste bogată şi din această pricină sufere, dar nime nu poate compătimi cu dînsul, căci în asemenea întâmplări ca a lui a luă o femee bogată nu ieste lucru nemoral: ar fi nemoral dacă ar luă o babă bogată, pe care de bună samă n’ar putea-o iubi şi ar lua-o numai pentru interes. Mai pe urmă iei se îmbogăţeşte prin o moştenire neaşteptată, dar atunci fata care mi se pare, pierduse averea nu vrea să meargă după dînsul. Vra să zică isară-şî simţire cu totul nefirească, căci o fată săracă numai atunci face o faptă nemorală cînd s’ar mărita din interes' bănesc cu un om bogat şi tînăr, iar nu cînd l’ar iubi şi ar fi iubită. Autoriul piesei nu găseşte alt chip de a drege încurcătura făcută de cit că îmbogăţeşte din nou ca prin minune pe fată şi numai după ce amin doi au ajuns de o potrivă de bogaţi se ieu. Un exemplu de scenă naturală dar care a fost privită ca nemorală, ne dă Dl. Panu din o piesă a lui Alexandru Dumas fiiul, mi se pare. Acolo vedem o femee (marchiză ?) care ieste un model de toate virtuţile şi ieste măritată cu un om plin de toate viţiele. După mulţime de ticăloşii bărbatul moare, marchiza şi toţi cei ce o înconjurau arată la această veste un feliu de bucurie. Criticii au socotit scenă între cele nemorale, convenţiea teatrului ar fi cerut ca femeea să se arunce asupra trupului bărbatului, să verse lacrime, să fie cuprinsă dc o durere fără margini şi poate să se închidă în vre o mănăstire. Se vede mai uşor cit de deşartă ieste toată morala cerută în romane şi la teatru dacă vedem eu ce uşurinţă poate cineva să demonstreze ori ce principiu, închipuind păpuşi potrivite. Vo-eşte cineva să dovedească că fiii naturali sînt peste măsură de vătămători, n’are de cit să fabrice un roman ori o piesă de teatru în care să se afle un fiu natural plin de toate reutăţile şi care Să ajungă a face nefericirea părinţilor şi a familiilor cu cari va — 719 — veni în legătură. Din potrivă voeşte autoriul să dovedească că fiii naturali sînt mai bine constituiţi de cît ceî legiuiţi, n’are de cît să închipue altă istorie şi atunci fiiul natural va fi mîntuito-riul tatălui său de la vre o necinste, va îndreptă aplicările greşite ale fratelui lui de pe tată, va scoate pe soru-sa de petată din mrejele vre unui şarlatan, va aduce biuecuvîntare pretulinde^ nea. Dl. Panu ne cită o piesă în care un fiiu din categoriea a doua, adecă dintre fiii Daturali buni, după ce primi de la fratele său, fiiul legitim, o palmă, îî întoarse obrazul, şi-i zise: „Acuma şterge-o cu un sărutat11.— Dacă va fi cineva naiv, va zice ieşind de la această piesă: „Copiii naturali trebue să aibă drepturi deopotrivă cu ceî legiuiţi11 şi ieşind de la ceealaltă de care amintii mai sus: „Copiii naturali nu trebue să aibă aceleaşi drepturile-gale ca cei legiuiţi, mei cu un preţ11. Prin asemenea închipuiri s’a făcut oare vre un pas pentru dezlegarea acestei chestii? Negreşit că nu. Din nemică nu poate ieşi ceva. Cu minciuni nu putem pretinde să moralizăm lumea. Numai de la cercetarea ştiinţifică a lumeî aşa cum ieste şi de la cunoaşterea iei putem să ne aşteptăm la ceva bun. De aceea mişcarea naturalistă în literatură ieste bună şi folositoare. Cam atâtea îmi amintesc aşa pe sărite din conferinţa D-lui Panu. bumai mă văd silit să trag luarea a minte a D-lor de la „Şcoala Romînă11 din Ploeşti ca să iee măsuri aspre, lucrul ieste vădit, Iaşii au ajuns un focariu de idei selbatece, Dl. Panu ieste şi iei unul dintre cei mai înverşunaţi naturăliştî şi ce ie mai ciudat, tot fără să fie socialist. Materie de gîndit se află pentru Dl, Săruleanu cu prisosinţă. , ' ' * • * * Duminică la 20 Martie D-l Missir a vorbit despre „Libertate, egalitate şi fraternitate “ Mai întăîu D-sa a dovedit ca în societate nu se află asemenea lucruri ci numai pe *hîrtie. A arătat cum proclamarea libertăţei, egalităţeî, fraternităţei, etc nu împiedecă pe cei cari nu au la îndămînă mijloace materiale de a fi încălcaţi de ceialalţi mai norociţi. D-sa, se înţelege, a tot dat a înţelege că acei cari-s învinşi în luptă sînt cei mai lipsiţi de inteligenţă, pe cîud acei ce reuşesc ar fi tot deauna modele de inteligenţă, poate şi de virtute. Analiza D-sale ca şi a tuturor semenilor D-sale, apărători plini de zel (în lipsă de altă ceva) ; ai societăţei de acuma s’a mărginit cu totul numai la faţă, n’a , bine voit a cercetă cu deamăruntul cum se face că unii înving în luptă pe alţii, dacă înving ceî mai buni şi dacă nu cumva lupta — 720 — fie acuma nu face de obicmu sâ plutească pe cei ca :,•«e moştenită oii po ce; mai lipsiţi de conştiinţă. Dacă cm : 4* ceasta cercetare şi apoi ar fi mai căutat dacă nu jesVe vr? o nedreptate ca temelie a îmbogăţiri celor puţini ceri formează ; -cuma pătura domnitoare. Putea D-sa sâ' aibă ori ce idee, putea să creadă că venitul celor cari cîşt-igă 1000 do galbeni pe ri făl ră de muncă ieste pe dreptate, dar cel puţin l’am fi auzit vorbind serios, luptînd cu oameni cari se află în adevăr în societate, iar nu cum a tăcut, în conferinţa D-sale. A fabricat nişte a-şâ numiţi „progresişti1* de pae, le-a închipuit D-sa tot foliiil de idei nebuneşti şi apoi i-a răsturnat la pâmînt în aplauscie (poate şi ironice) ale ascultătorilor! Aşa ieste foarte uşor Negreşit că a strînge bîrfele de prin măhala şi a le spune într’o adunare ieste un mijloc sigur de a culege aplause meritate; dar a cerceta cu iubire de dreptate ce zic în adevăr cut.ari oameni, a cită din broşurile şi din ziarele lor, a lovi în temeliea ştiinţifică a ideilor pentru cari oameni foarte luminaţi îşi întrebuinţază vieata — ieste o treabă mai pe su-s de cunoştinţele şi de apucăturile I)-lul Missir. D-sa a avut curaj să spuo în faţa publicului, că sînt oameni, ba chiar partide întregi, cari voesc să ajungă de azi pă< na mme la „ egalitate absolută*' poate şi la aceea că oamenii sa nu se deosebească nici prin coloarea ochilor, nici prin lungimea nasului, moi prin judecată, însfîrşit să fie toţi ca turnaţi pe acelaşi calup. Pe cînd cele mai înnaintate partide cer numai ca să se dee tuturor mijloace de a-şî desvolta facultăţile şi a ajunge oameni aşa de complecţi pe cît le ieste cu putinţă cu cri-ern şi cu-trHpul lor. Trebue să mărturisim că ieste cam departe de Ia această idee până la lungimea de o potrivă a nasurilor. Lucru ciudat. Chiar D-sa. a slîrşit cu o îndemnare eătrâ- tinerime, îndemnare la care aşi subscrie jetr cel dintăiu. Iar cît despre socotelele cu femeile şi cu socialiştii se vor regulă aceste socotele aiurea inai pe larg. Verax. Căfră Domnii abonaţi! Au pornit prin ţară Domnii Staviroscu şi Necolai . pescu> însărcinaţi cu strîngeroa baniior. Iei an chitanţe şi împuternicirea cuvenită. Joan Nădejde.