Privim ea abonaţi pe D-niî ce vor bine vroi a primi doua numere umil după altul._____________________________ Sporedaniea unui om nou. (IDI2STTJ" IkCXXjX-â^Ctf). A casă Cătră sara zilei de 27 Iunie, vacanţiea m’a scos din şcoală. Nu văzusem oraşul de trei patru luni poate. Mi se pare schimbat, soarele mai strălucitorii!, aierul mai liber. Dinu Miliari simţea picioarele împiedecate ca cel care a locuit mult în închisoare. Acasă. Mama mă întoarce pe toate feţele, inspectează sipetul, bu-lendrile, cărţile; surorile se uită la mine ca la un om nou venit. Slugile se schimbase toate. Sînt străin în casa părinţilor miei. Sînt fiul regăsit şi nici mama nici tata nu înjunghie viţelul cel gras. — Dinule, tindc-s pantalonii cei suri, mă întrebă mama după ce a rescolit toată averea mea. — Pantalonii? Cari pantaloni?,... 0 păţisem. Ca trei luni înnainte tata dăduse pentru întâia oară lui Iancu Croitoriul de pe strada Primăriei, să~mî facă o pă-reche de pantaloni diutr’uu rest de strux. Pare câ-i văd şi acum cenuşii cu puchiţei negri. Cu pantalonii se mtîmplase ceva neobişnuit: îi despicasem într’o zi de la coapsă la călcâie, apoi îi dăruiseni feciorului din dormitoare. — Dinule, pantalonii! Ce-aî tăcut pantalonii! Voifi să povestesc odiseea pantalonilor, dar mă încurc şi nu sînt eremit. — D’apoihine, spînzuratale, ce, pare-că ieşti băet de bani gata şi ca resplată primesc o palmă. Dinu înse deşi crescut în sfintele învăţături ale lui Hristos, nu a întors şi’ceealaltă ţaţă. M’am mulţămit să fac un zgomot de Ie ierâ lehamite tuturor. La masă. Surorile stau înfipte pe scaune. Pun in gură bucatele cu chibzuinţă, ţin rnînile în jos. Din potrivă ieu stau cu coatele pe 47 — 602 — masă, îmbuc fără eleganţă, de multe ori mă restom cu scaunul pe spate şi aproape puu picioarele pe masă. Tata, mama, ţiţaia Dodo, surorile şi slugile sînt indignate, O căţeluşă a ţiţaeî Dodo „Streniera“ se uita la mine cu o-chiî iei de căţea inteligentă şi care cunoaşte „1’usage du moDde.“ — Dinule! Da bine, ai stat cu porcii? — Ba cu băeţii, mamaie. — Da bine la scoală al învăţat să stai aşa la masă, înghite mai încet, ai s& te înnecî. — La scoală. Aşa mîncăm la şcoală. In sfîrşit mă dau afară de la masă. Din odăi ea de alături aud cum mama se plîngea că am ieşit un soiit reu, că iea nu a vrut să fiu cu băeţiî de ţeran şi că de sigur băetul Casandrei ie tot mai cum se cade de cît mine. Tata tăcea. De mult se lepâdase de paternitatea mea. * * * Realitatea na ie numai veselă şi rîzîtoare. Tragicul întovă-Şeşte totdeauna comicul. Dacă aşi încerca să fac teorii literare, aşi spune că de aceea tragediile lui Shakespeare au putut trăî şi vor trăi încă multă vreme. Ce vraţi? Dinu Mi)ian nu de geaba a fost student în litere în vremea lui, tocmai acum cînd a uitat totul vra să se arate că ştie curte. Dinule vino-ţî în simţiri şi spune cucoanelor şi boerilor cari ascultă istoriea cum se cade şi fără îmfioriturî. * * * Tata se aprorîea de al 60-lea an, muncise toată viaţa, ajun* gînd din scriitoriu om mai de samă. Dar voise Bă facă bani şi se încurcase cu desăvîrşire. Cu cîţl va ani înnainte îl vîndnse cu toba moşia. Acum iearăşi toba îl ameninţa casele pe cari iei le zidise, în care ne crescuse, în care gustase fericirea şi încercase nenorocirea. Casele lui, singura lui avere, singurul loc în care să se adăpostească, iei căruiea bătrîueţele îi zdrobise trupul!... Apoi o datorie cătră o rudă a noastră îl necăjea şi mai amar. Voise să facă nn bine şi îşi găsise beleaua. Cînd voiu strânge într’un volum spicele despărechete ale amintirilor mele, voiu vorbi tnaî pe larg de toate treburile acestea în care falimentul vestitului banchier „Leib Cahane*, are rolul de căpitenie. — 603 — Tata începe să-şî piearzâ minţile. ^ ^ O dată ieram la masă. Intrase a casă posomorit. A început să ocărească sluga, începe să spuie vorbe neînţelese, fraze fără şir. Privirea-i ie selbatecă şi fără ţintă. Surorile mama şi ieu, începem să plîngem. Puţin cîte puţin s’a liniştit. Acesta a fost întâiul simptom. ^ Ca să putem trăi stăteam cînd în oraş cînd la vie. Tata avea o funcţie ticăloasă care îî strica şi mai reu minţile. _ Tmi amintesc cu groază acele nopţi, cînd în edaiea noastră auzeam paşii tatu-mieu, _ O candelă numai lumina. Pe furiş tata se apropriea de crivatele noastre şi cu degetele luî fierbinţi ne deschidea ochii în-trebîndu-ne dacă sîntem vîL Noi ue făceam că dormim, dar printre pleopele deschise zăream chipul g&lbăn al mamei, în privazul uşeî, care ne păzea să nu ne facă ceva reu. Apoi îl vedeam pe tata oftînd şi ducîndtt-se din nou să se culce. De mine însenuierâ atît de îngrijit îşi pierduse nădejdea de-a mă face cuminte. Pe bietele surori ma! cu samă Ie vîrâ in boală. Ca să ne scape de tata şi de fricele ce trăgeam, mama ne-a mutat la vie. Iea şedea şi într’o parte şi îutr’alta, luptîndcu boala tatei care propăşea şi cu sărăciea care din ce în ce ierâ mai simţită. O dată nu am mîncat de cît un feliu de bucate. Mama care nici o dată nu ne arătase starea în caro sîntem, ne-a spus că trebue să ne învăţăm şi cu nevoiea, poate faci un drum şi trebue să mînîncî cum poţi. * * * Ierâ demineaţa unei zile din August. Un vătăjel vine şi spune mamei că ieri sara a găsit printre vil un om care nu patea spune de unde vine şi ce caută. _ Ierâ bietul tata care scapase de sub privigherea Blugilor şi care o pornise din tîrg pe jos şi în amurgul serei spre vie. Căzuse într’un şanţ şi—şî sclintise o mînă. Cînd ni l’au adus ierâ necunoscut: fără pălărie, cu hainele pline de glod şi necurăţenii, rupte şi în neorânduială. Mina i-o legase la primărie. La început nu ne cunoscuse. _ _ a Apoi puţin cîte puţin se linişti îşi veni în fire şi înţelegîn-du-şl starea luî nu ştiea cum să explică venirea lui la vie. Mama l’a grijit, la îmbrăcat, i-a pus tot ce ştiea bun la mînă şi ea să-I liniştească, ne-a strins pe toţi lîngă dînsuL Ieram cuminţi de frică şi atinşi de nenorocirea pe care o simţeam puţin cîte puţin, deşi — 604 — bine iefi samă nu-mî-am dat atunci. Tata luă din bibliotecă cărticica „Mznea sau fiica orbului*şi începu să ne cetească. Mama culcată pe braţele lui adormise fericită şi liniştită, tata ostenit închise şi iei ochii. Remăsesem ieu şi surorile.’ cari sâ privim aceasta privelişte tristă, plăcută şi care cît voiu trăi va remînea tipărită in mintea mea. Obloanele odăiei incluse, muştele date afară; pe un pat tata şi mama dormind cu cartea deschisă la picioarele lor surorile împletind. In fund Dinu Miiian junior cetea pe Monte Cnsto: ierâ tocmai locul unde Dantes după ce a piîns pe abatele Faria îî rea leşul şi se pune iei singur în sacul în care iera sa ne aruncat în mare. Mă temeam să întorc fila ca să nu fac vuet şi de nn ceas aceleaşi linii am cetit. Acum peste atiţia ani poate le-aşî putea spune pe din afară. * * * Tata ie nebun. ... . fenea lui nu mai cunoaşte penimene. Intr’o sară şi-a ta^at gitul cu briciul. Şi acum pe fierul instrumentului ieste sîn-gele. tatei, negru şi împunătoriu ca sfinţeniea unei moaşte. Mama ne-a ascuns totdeauna aceasta. De la slugi aflasem totul. Yoiea sa-şi curme sufennţile moşneagul şi a fost împiedecat. In momentele mar luminoase, cu o aducere aminte minunată întrebă de cutare sau cutare lucru strîns s’au pierdut din casă de zeci de ani. O zi a fost grozavă. ^ Yoiea să plece pe uliţă şi împiedecat de poartă care ierâ închisa ca un animal selbatec căută scăpare peste ziduri, de pe ca- ri.ar„fi ^a!iut PP1- Patru 8aa cinci oameni îl aţineau calea şi Yoieau sa-l 'prindă. ’ . Ascuns în bucătărie pliveam astă scena grozavă ; Tata cu paş1 nesiguri fugind de^laun zidiu la altul, muşcînd, spumînd. în-jurxnd, Blugile după dînsul, mama spârieatâ rugîodu-1 si plîngînd cirni latnnd pe stăpînul lor. Oamenii se opriseră în dreptul por-ţm şi nepăsători ca lumea privea această vînătoare de om. Lingă zaplazul de lingă bucătărie numai două babe şopoteau şi se mi-nunan Nu auzeam de cît vorbele aceste: „Bietul Cuconul Costacbi, bietul Cuconul Costachi!....“ Iera înspre asfinţit şi soarele pierind roşise oraşul lumimnd ca la teatru cu foc bengal astă dramă. Obosit, plin de spume, cu straele rupte, cu rana de la gît deschisă ieară, o grămadă de ata fljUU8ese bietul moşneag cînd au pus ' car-mîna Pe 605 — De frică înlemnisem în colţul bucătăriei. _ O dată chiar crezusem că s'a siîrşit cu nune, tata fugărit icră si între în bucătărie. Noroc că am închis uşa. Un copil care îaclrde uşa latu-so. * Aţi văzut cum picură încet prim avar a sloiurile de ghie&ţă de pe marginile coperişelor, tot aşa de încet tui şi raidurile sub condeiul mieu. Amintirile sîut jalnice, colţurile vălului ce ridic îmi ruiiip inima şi de multe ori tac ia îoe să povestesc lucruri prea dureroase. Solemnul nu am fost nici o dată. dar dinnaintea părintelui naieu nebuu simţ uu i'eliu de respect, ieu care mi am respectat nemic pe lume, îu mintea mea apare chipul şters de timp al tatei si copilăriea mea năcăjită. Va crede cine-va că voiase să-mi resbun. Nu părinţii miei ştiu că mă iubeau. Nu, Dăscălii carii m’au învăţat şi înjosit nu au avut inimă rea;:cu toţii ati lucrat crezînd că fac bine. Dacă azi cetind aceste rîndurî mă vor crede nerecunoscătorii!, le voiu strigă cu putere: „Minţiţi, nu mă înţelegeţi. * ; BCU Cluj / Central * irsity Library Cluj Nebuniea tatei mergea din ce în ce mai reu. Prin stăruinţele rudelor, un serjent păzea în odaiea bolnavului, veşnic. Dar căutarea în casă ierâ cu neputinţă, nici bani nici mijloace de pază. A trebuit să-l duca la Goîiea. Golim 1 Cine nu a tremurat, trecînd pe lingă turnul înalt al besericei, gîndind că o flata şi iei poate fi adus fără cunoştinţa şi zidit în una din chiliile spitalului de nebuni. Intrîtrd în curte şi stînd lingă zidiul înnalt, la auzul strigătelor şi zheretelor nebunilor, de cîte ori nu aro remas gÎDditori. ' Pare că moşneagul ştiea că de acole nu va ieşi declt ca să moară! Nu voiea în ruptul capului să meargă în trăsura ce-1 aşteptă. Nu; moşneagul strigă, răcnea, şi im ş’a suit decît cu de-asila ca să meargă la Golia. O data tata dus, liniştea întră pentru oît va timp în casa noastră. Mama se ducea des să-l vadă, ii trimetea zilnic lucruri de mîncare şi aşteptă ceasuri mai bune. Cît despre mine, nu am putut nici o dată să-l văd acolo. Mama nu mă luă de frică să nn mă spariu de nebuni. * ' * Pe c.înd tata ierâ nebun, ieu petreceam vacanţiea cetind la Aritmetică, la care remăsesem repetent. 606 — Un ofiţeriu, ruda a noastră de departe, mă pregătea. In fiecare demineaţă, mergeam la dinsul. Dar metodul lui Lenoveanu, îmî stricase dosul şi capul. Nu întră şi pace în capul mieu ştiinţa numerelor. Nu întră nici în ruptul capului. in locul regulelor ce le ceteam tare în capul mieu se arătau favoriţii dascălului şi piciorul lui gata să mă lovească. Ades, instinctiv, puneam mina la partea „nenorocită" iu tocmai cum Arhimedie şi-o punea Ia frunte, dar fără ca să strig Eureha. leu nu găseam nemic. Pe va-canţie scosesem cartonul din fuudul pantalonilor. Dar mama ie deznădejduită. Dinul nu vra să înveţe. Dinul face prea multe nebunii. Zineele mele sînt rupte de mama, adeş ascunse, nu sînt lăsat să merg la Eduard ca să mă suiu pe case şi pe catalige. Dinu ie pus veşnic, toată ziua cu ochii pe Aritmetică lui Melik. Cu ochii stăteam ieu, dar cu ochii nu se învaţă. Ca să mă silească, mama dă voie ofiţerului să mă înveţe carte şi cu palma. La început credeam că-i glumă, dar ofiţeriul o dată a pus mina pe urechile mele. Mina pe urechile mele 1 Un străin! înţelegeam să fiii bătut în familie şi la scoală, căci tata spusese că dăscălii îmi sînt ai doilea părinţi. De astă dată sînt indignat, îmi iaeu plîogînd pălă-riea şi nimene nu m’a mai putnt aduce la lecţiile de Artimetică. — Dinule ai să mă omori, cum ai nebunit pe tatu-tu. Acum dădea vina pe mine. Dar Dinu, simţite riu pentru un moment, de adouazi începea vieaţa lui de libertate. De libertate ? Vai de astă libertate 1 Nu putem face nici un pas fără voiea mamaiei. Aveam un tovarăş de zmâu, Eduard, care şedea lingă noi. Plăcerea noastră ierâ de-a ne sui pe un grajd dîn vîrful căruiea dădeam drumul zmeelor. Nenorocirea mea înse ierâ că grajdiul dădea în spre ograda noastră. Cind ieram mai fără grijă de o dată auzeam ţipete din ogradă şî mama şi slugile fugind să mă iee de pre casă. Ieram amerinţat cu ştergerea tingirilor şi adese ori dosul mieu îşi amintea pricio&rele primite deia Lenoveanu. Mama, pe semne, că să temea să nu se desveţe a casă. —■ Dinule ai să mă omori! learăşî ?... * * Două septembrie. Sînt trimes la scoală ca să corig Ia Aritmetică. De cu sară îmi căutasem cartonul pentru ori ce întîmplare şi luîndu-mî sipetul şi un gavanos de brinză zburată o pornii spre scoală. Nemjca schimbat. Ţot zidurile trişte, coridoarele întunecase, — eor latrinele mîrşave şi pline pe înBCripţium. Aceieaşî elevi, aceiaşi pedagogi, aceiaşi dăscăli. Tot Musteaţa-Roşie directoriu. _ Cînd l’am salutat s'a uitat chiorîf la mine şi de abiea mi-a respuns. . Semn reu I * * Sînt singur cu Lenoveanu. — Fă cel mai mic numitoriă comun al fracţiilor...... Tac căci în mintea mea socoteam cit de departe aşi ajunge dacă s’ar întîmpla să fiu bombardat! — Iei! hai fă, ce taci şi nu lucrezi. Pe semne nu ai învăţat nemic, măgariulel... . . La acest cuvînt, anul trecut tot deauna ştieam că piciorul trebue să se puie în mişcare. Mă apropiu de scaun şi întorc dosul lui Lenoveanu, a- şteptînd. _ — Da bine, ce te întorci la mine cu dosul, doar nu ai tabela îo spate.... _ . .... S'a schimbai boierul nu ie cum îl fiii Mă întorc cu faţa, dar numitori ui comun remîne nedezlegat sărmanul. — Ai se remîî repetent. Şi Lenoveanu îşi iea catalogul şi pleacă. * * * Domnul Miiian ! Domnul Milian, strigă portariul prin toate părţile. — Vă pofteşte în cănţălerie. ^ Intrai. In fund, la biurou stă Musteaţă-Roşie. Domnule Milian, începu cadenţat directoriul, te du a casă, poftim o scrisoare pentru tatăl D-tale. — Dar cînd să viu ? ■ — Vel vedea....Să nu mai vii!... * * * Să nu mai vin î... Nu pricep. Ieşind pe poartă deschid scrisoarea care grăea cam ast-feliu 1 „Domnul mieu. „Fiiul D-voastră ne dînd senine de diliginţă şi bună purta- — 608 — „re, Direcţiunea va face cunoscut că nu-1 mai poate primi între „bursieri. Primiţi etc. Directore: Musteaţă-RoşieT ■ Atunci căzii ca un val de pe ochii unei. Ximene nu-mi spusese că sîut bursieriu. Tata şi marna nu-mi destăinuise starea mea. Ieram bursieriu şi acum sîut dat afară. Toate cele ce le-am suferit mi se explicau acum, vorbele neînţelese ale unora, mustrările obraznice ale altora. Pe toate le înţelegeam. „ Maf eugetul mă mustra ca ades rni-arn bătut joc de acei cari ierau bursieriu. Insultasem pe fraţii miei de calicie Laşul ce -am fost!,. ’ ' Cînd dădui scrisoarea, mama, căzu pe un scaun. Nu fui mustrat; nici ieu nu am mustrat’o că m’a înjosit şi a făcut din mine un bâet învăţat de pomană. „ Toate rudele, toate cunoştinţele fură puse în mişcare ca să fiu primit, căci mama auzea cn groază să fiu dat la Liceu sau la uimaaziu. Dinu cu băeţii cei rei! Mai bine aşi fi remas pe lingă fastele iei decît să tiu cu bâeţiî reu crescuţi. Pare-că bine mai fusesem crescut, unde am fost. BCU Cluj / Central University Librarv Cluj *■ ■ • ■ ' * * In acest restîmp de alergări, am fost trimes la vie, unde se culegea poama; Ce fericit ieram printre butucii plini cu struguri, pnntra flecăii voinici şi fetele tinere cari şopteau şi rîdeau cînd le priveam lung. Flecăii mă luau în braţe, mă treceau din mînă in mma şi-mi spuneau că ara sa tiu un puiu de cuconaşi,. Apoi strigătul la ciubăr şi ciubărarii ce veniau mergînd în fuga mare spre cramă, şi acum stau ca zugrăviţi în fundul min-ţeî inele. ’ Liceul nu mă^spăriea de feliu. Din potriva. Auzisem la scoală de vestirile revoluţii cari au avut loc acolo, auzisem cu entuziasm cum bâeţiî se baricadaseră şi cum pompierii se.încercau să le stingă eu apă focul revoluţionar, pe cînd sobele curgeau ia uliţe şi se schimbaseră în.mîjloce de apărare. „ „ nţjntea mea mă vedeam şi ieu în focul unei asemene mişcări stngmd: „Moarte sau învingere1'. La scoală nu avusem prilejul sa văd aşa ceva. Mai ales ieu nu fusesem amestecat în nici una. M am fost mâhnit cînd aflăi că am fost din nou primit. Acum inse ieram extern. x " Nu aveam noroc, pe semne, să fiu revoluţionar™. :: ''ţ : ■ * . ' * + — 609 — , ^ accs^ timP taţă-mieu îşî sfarmă trupul în cămeşa de torţa şi gemea sub loviturile păzitorilor. Const. Miile. Pocfonul Ţiganilor Anecdotă populară Nu ştiu cînd odată la vr’o zi mai mare, Cînd acei din ţară care maî de care, Ca supuşi pocloane Domnului duceau Miei, curcani şi alte . . . care ce puteau, Auzind ţiganii hotărîră Jndata Ceriul şi pămînful totul să rezbatâ Şi pe dracu’n patru dac’ar fi să-l facă Numai serbătoarea nu cumva să treacă, Fără să găsască vr’un poclon de samă Dar poclon! ... să zică Domnul: valeu, mamă,, Deci încep acuma lueru’n cale-a pune: Unul spune una, altul alta spune, Dar din toată vorba tot nemic nu iese, Maî pe jos de alţii ieară-şi să se lese, La ţigani ca dînşiî le venea ruşine, Căci putea să-i rîdă atunci ori şi cine Unul dă din umeri, altul maî vorbeşte, Altul plsn de ciudă strigă, ţistueşte, Altu’n jos se uită şuerînd de jale, Alţii stînd de-o parte tot se pun la cale. Un ţigan atunce între ieî păşeşte: ,,Staţi, di’ntăiu le zice .scuipă şi tuşeşte; ; „Mîna’n şold îşî pune ş’apoi le vorbeşte: . „ Ce maî dur la deal la vale, 48 i- 610 — „Taţi tot, pus v’aţî pus la cale, „V’aţî sfădit şi v’aţi bătut, „Şi nemică n’aţî făcut „Mă! ai noştriî! „Ian mal staţi „Şi pe Dediu l’ascultaţî „Să vă spue Dediu vouă „Cit îi una, cîte-s două: „Toate-s tot cu şartul lor „Ş’aţî luat’o prea uşor. „leu curcan, ppcion n’aşi duce „Măcar dracul să m’apuce, „Căci se poate cine ştie „Coreei dracului să-î vie „Ca la domn în cap să-î sară „Şi vr-un ochiu. să-î scoată afară „Ori vr’un miel glndiţî c’aşî vrea? „Sărăcuţ de maica ma! . . . „Să doc oae ca să-mi zică „Prost ca oaea? Mămulică! „Pentru noi aceste nu-s „Miei, curcani mai toţi au dus. „Ca podon să-î ducem dar „leu socot ceva mai rar „Şi covaşă m’am gîndit „C’ar fi foarte nimerit, „Că covaşă n’a mîncat, „CSt îi Domnul de bogat. Brava Dediu! Brava! strigă toţi de-odată Şi din palme veseli toţi încep să bată Toţi găsesc că-î bine ş’apoî chiar s’apucă Domnului covaşă ca poclon să-î ducă. Şi-an găsit covaşă. Unul aşeză — .611 Putina pe capu-şi şi Ia Domn plecă. Iei ruergeahmainte. După dînsu’n urmă Merg de rînd ţiganii. De vorbit nu curmă, Siafcuesc acuma cam ce urătură Cînd vor da covaşa, spune-vor din gură Deci au zis ca’ntăiul astfeliu să vorbească Dlnd la Domn covaşa „Domnul să trăească!“ . Iar ceilalţi în urmă vor ura şi iei Doamna şi copii şi supuşii săi Cînd la domn ajuns’au toţi zicînd în gînd ITrătura care le venea la rînd, Mai întăiu latrat’a, cum au fost vorbit, Cel ce-avea covaşă. Pragul a păşit Dar din urmă ieată unul la călcat La opinci pe-o-aţă, iei s’a'mpiedecat Şi-a căzut covaşa toată s’a vărsat Iar de ciudă- atunce zis’a necăjit: „Berechet al naibeî fu afurisit4' Iar ceilalţi de-ă rîndul zis’au fie-care Cum pe drum vorbise fără vr’o schimbare: Şi Doamna, Domniţa. . . „— Şi ale beizadele. . . „Toate păn Ia una mari şi mititele. . . . „— Şi-a lui neamuri toate. ... „— Şi moşi. . . Şi nepoţi.... „— Şi oştirea’ntreagă. ... — Şi supuşii toţi. ... — Şi noi cu covaşa. .... ■ — Şi ieu robul său. ... — Da, Amin s’ajute Sfîntul Dumnezeu. Tk. V. Speranţă. J) Dî1. Manouvrier şi crierii femeei / Of! îşi zice cstitoriul, iear crierii femeei, iear Manouvrier, iear grame. Se vede că avem de resplătit păcatele strămoşeşti de vedem aşa de des acelaşi lucru, căci de şi nu mai am gust să-l cetesc, totuşi singur titlul de pe copertă mă înnăduşe de ajuns. Şi nită-te, poftim, cînd ierain să cetesc în linişte „Contemporanul* tocmai atunci ce-mi văzură ochii: Manouvrier, crierii femeei, un lucru aşa de uzat aşa de banal că-ţî strica pofta de mîucare pe cîteva luni. Trebue să fii femee ca să scîrţil mereu cu atîta îndărăptuicie acelaşi lucru. Nu ştifl legile gîndireî omeneşti, dar îmi vine a crede că cam acestea vor ti cele întăî gîndirî ale acelor cari văzîndu-se biruiţi nu mal au ce zice alta de cît că chestiunea crierilor a ajuns nesuferită, că am vorbit atîta despre dînsa în cit a ajuns nesuferită, ba vor zice că ţine chiar loc de vomitiv. Nu ie de mierat de va fi aşa; bine înţeles că nu pot avea interes pentru o chestiune prin care 1: Be sfarmă cea din urmă şi cea mal tare baterie. Cu ce aer declamatoriu nu auzeai acum un an şi pe cel raaî mărginiţi la minte : „Ce sînt femeile pe lingă noi, iele cari au crieri aşa de uşori; şi nu îe dovedii că cu cît im animal ie mal inferior cu atîta are şi crierul mai mic. Noi bărbaţii sin tem stîlpiî lumiuel, unde ieste între femei un Biichner, un Moleschot etc. Bărbaţii întreţin focul ştiinţei ca vestalele focul sacru.11 Cu asemenea discuţie puteai pierde zile întregi fără să scoţi la capăt. Idolul bărbaţilor ierâ cîntariul, şi cît li ie de reu voitoriu acuma! Ce vor face? Sigur de ar avea putere l’ar Bfărî-mă cum fac Chinejiî cu idolii ee şi-î cred protivnicî. Aşa ne ameţise de căp, aşa ne fărmecase că nici nu mai încercam a gîndi că poate nu ie drept. A trebuit un esdtant puternic, ca articolul D-luî Delaunay, în „Kevue Scientifique11 pentru a ne dcsmeţi din buimăceala în care ne aflam. De la început încă ne minunam de ce se vorbeşte de greutatea absolută a crierilor şi nu de cea relativă, de ce ţin samă de aceasta pentru animale şi pen-trn bărbat şi femee nu. Lucrul nu părea curat; toţi strigau că femeea are crierii mai mici de cît bărbatul, absolut. Vedeam înse că oameni însemnaţi ca Spencer, Conta, etc dovedeau că trebue de luat relativ. Ieata ce zice Conta în „Teoriea Fatalismului11: ,,A-natomiea comparată arată că pe toata scara animalelor, începînd de la cele mai inferioare pană la om, puterea inteligenţei ieste în raport constant şi crescătoriu mal întăiu cu greutatea şi pe urmă cu gradul difirenţierei crierilor. Animalele cele mai inferioare n’au de obiceiu de cît ganglioni şi nişte rudimente de crieri. Su- — 613 indu-ne pe scara animală se adevereşte că animalele cele mai in ţeligente sîut tocmai acelea cari au un crier mai desvoltat, atît în privinţa greutâ{eî cît şi a diierenţiereî. De obiceiu, crierul cel mai greu ie şi cel mai inteligent. Dacă la prima vedere se pare că se găsesc multe abateri de la această lege, după puţină gîudire numai, se vede că ele nu sînt de cît aparente. Aşa de ex. o furnică e mai inteligentă de cît un ore-care ppşte cu. crierul foarte mare. Dar pe lingă putinţa unei calităţi superioare a crierului furnice!, e de observat că acest sistem slujeşte a imprima mişcare la nişte organe deosebite, şi presupumnd toate celelalte, lucruri egale, crierul trebuie se fie cu atît mai mare ct* cît corpul animalului e mai greu şi mai voluminos*. (pag. 25 ecL franceză). E natural că cetind asemenea lucruri trebuie» să ne vie îu cap ideea de a încerca cum ie la femee crierul relativ ca greutatea corpului. Mai cu seamă lucrul fiind uşor, de vreme ce în fie care carte de anatomie găseşti greutăţile medii ale trupului şi ale crierului la bărbat şi la femee. Şi după cum ered că cetitorii „Contemporanului* au văzut găsirăm nn rezultat foarte bun pentru noi desmoştenitele societăţei. Dar ştiţi vorba cînd norocul ori nefericirea să leagă de om apoi se ţin grapă. Aşa e şi cu noi; trec cîteva luni de la cele scrise în „Contemporanul* şi ieată că Dl. Manonvrier vine şi dovedeşte ştiinţific şi pe larg ceea ce şpnsesem în treacăt şi făgădueşte a reveni asupra chestiune!. Cu ce pofta de canibal aşteptam fie care număr din Bevistă pentru a vedea împlinită făgăduinţa! Ce vroiţi, iubirea de sine ne conduce pretutindene, şi mal cu seamă cînd vezi că suferi, cînd te vezi nedreptăţit. Cînd gîndeştî că prejudiţiiie mină în mină cu egoismul nenorocesc omenirea. Intre ceialalţl paria ai Bocietăţel ne numărăm şi noi femeile, şi nouă ca şi acelora ni e închisă calea de a ne lamina dea duce o vieaţă omenească, de a nu atîrna de nime. De ce venirea nnei fete pe lume scîrbeşte deobştie pe mame? Da ce, mă întrebaţi de ce? Pentru că simte durere gîndindu-se ca aceleaşi snferinţî, aceleaşi neajunsuri aşteaptă şi pe copilul iei. Cine n’a auzit de sute de orî fraza : „fetele n’au nevoe de atîta carte*, trebuea să zică roabele ; căci ie ştiut că stăpînil pe iei se cred înţelepţi, iei trebue să aibă cheea ştiinţilor, iear robii sa ştiea numai aceea cit le va folosi stăpînilor, fără să le poată sluji şi robilor spre a se emancipa de j»g- „Dar să venim la fapt. In „Revue Scientifique“ de la 17 Fevru-arie 1883. D-l Manouvrier zice că nu trebue de observat'numaiîn bloc factorii cari sînt îu legătură cu desvoltarea crierul nî, ci că trebue de luat fie care a parte. Ou scopul acesta D-l Manouvrier, a — 614 — început, cercetări asupra greutăţei scheletului, asupra deferitelor părţi «le acestuia, asupra raportului ce se află între crier şi dînsele. Adresîndu-se chiar la funcţiune D, M. arată că puterea medie la 65 de bărbaţi în Tristă de 25 pană la 45 de ani uefăcîud nici o muncă cn minele, s’a ridicat ia 56 de chilograine după dinamometruî lui Matbieu; şi puterea mijlocie a 52 de femei în aceleaşi condiţiuni s’a ridicat la 33 de chilograme. „Asemenea fapte merită să fie luate in samă, căci autoioul a arătat cil ie de falş de a compară chiar greutatea crierului cu greutatea corpului. “ In alt loc D-l Manouvrier arată că deosebirea ce se afla intre crierul feme ei şi al bărbat ului vine de la deosebirea grozavă a sistemului osos şi muscular, şt anume că la bărbat aceste sînt mult mai disvoltate. Aşa că femeea se deosebeşte do bărbat mai cu samă ■ la acele părţi cari sînt sirius legate cu mişcarea. -. l „Ar fi dar o minune ca femeea să aibă tipul parietal, dacă ie drept că zona mişcătoare a crierului ieste tocmai acoperită de zonă parietală a craniului. Dacă din contra regiunea parietală a femfeei ie .mai mică de cit a bărbatului atunci regiunea frontală şi oeejpitălătrebue să predomineze la feinee,“ Iu scurt, mimeroas-e măsurări făcute asupra diferitelor părţi ale craniului şi cifrele culese de Broca şi Manouvrier aduc la următoarea concluzie: „Regiunea frontală ie deopotrivă desvoltiitâ ,1a un sex ca şi fa celălalt, relativ cu craniul; dar în ceealaltă parte a craniului regiunea parietală predomueşte la bărbat, şi, regiunea occipitală la femee, Aşa că cran ul bărbătesc are tipul frou-to-parietal şi craniul femeesc tipul fron to-occipita 1.“ Mâi lămurit- putem zice : relativ cu trupul femeea are crierul mai greu de cit bărbatul, şi fiind că proporţional cu crierul partea frontală ie deopotrivă de desvoltală, relativ la trup partea frontală a femei ie mai mare de cit a bărbat ului. Sofiea Aădejde. Ştiinţă ta DL Macedonsehi Mulţi oameni lipsiţi de ştiinţă, de ruşine şi de bun simţ mi-a fost dat şâ văd, dar mărturisesc că d-lii Ma-cedonschi redactorul „Literatorului^ din Bucureşti i-a întrecut pe toţi. La alţii măcar se cunoaşte că înţeleg iei singuri dreptatea celor ce-î criticaseră; nenorocitul I>. Ma- — 615 — eedonschi inse după ce face greşeli neiertate unui băet din clasa a II gimnazială, n’are măcar bunul simţ de a se îndreptă după ce i se vîră în ochi nesocotitele fraze ce a scris şi tipărit. Innainte de a ajunge la chestiea viermilor de cada-vre,“ mă mier cum de n’are Dl. Macedonschi vre un prieten Doctor în medicină, ori student la medicină sau la ştiinţele naturale, care să-î fi spus: „Taci, frate, nu mai merge cu.........înnainte, te-ai pîcîlit o dată, ăjuugă-ţî „ Cu atîta mai mult mă mier, ciud văd între colaboraţi! revistei Bucureştene, veterinari şi un domn Th. M. Stoene-scu care, dacă nu mă înşel, se află şi la redacţie» „Spitalului" leu afară de dovezile ce voiu aduce şi cari cred că vor convinge despre adevărata stare a lucrurilor pe oricine afară de pe. d-lu Macedonschi şi pe cîţîva feticiştî maî fanatici, mai propun să meargă dl. Maeedonschi însoţit de „prietinii d-sale“ şi de un domn din partea mea la dl. profesor Brînză“ să-l întrebe dacă, are dreptate DL Macedonschi, cînd scrie că tiermii aia cadavre se fac din forţele chimica ale materiei în descompunere aflată în contact cu aerul (vezi „Literatorul" pag. 596 An III K6.10) Ămluat ca arbitru pe D-l Dr. Brînză, pentru că nn poate fi presupus de părtinire pentru noi de vreme ce a fost criticat în „Contemporanul" (1) , Maî luăm încă şi altă măsură pentru a convinge şi pe acei dintre cetitori cari n’au poate destulă pregătire spre a putea înţelege care din doi .are dreptate: ieu sau dl. Macedonschi. Acest mijloc poate va convinge şi pe însuşi dl. Macedonschi că se înşelă. leată şi mijlocul, să pună dl. Macedonschi pe toţi prietenii d-sale din ţară şi din străinătate să caute de vor gări o singură scriere, ieşită în cei din urmă două zeci de ani în care să se spue (1) Poate inse merge, cît din partea mea, la dl. St. C. MdtatlctCU ifi Dl. §aba Stefănescu ori la Dl. 5ihleam, etc. — 616 — negru pe alb că viermii din cadavre se fac nu din ouă de muşte, cum am zis ieu, ci din forţele tlmnice ale ‘materiei în descompunere in contact cu aerul.11 După ce, cum ieste sigur, toate cercetările vor remăuea zadarnice şi dinpotrivă va găsi de sute ori şi în scrierile oamenilor de ştiinţă celor mai însemnaţi tocmai ceea ce spun ieu, cred că se va convinge şi dl. Macedonschi că prea s’a grăbit a mă numi ,,măgăriu,“ „om lipsit de ştiinţă/4, etc. _. Lucrul cel maî trist din toate iesle că cunoştinţele ştiinţifice cele maî simple lipsesc pănă la aşâ grad în cît un om aşâ zis cult, care trebue să fi învăţat liceul a remas. tot cu ideea că viermii de cadavre se fac dîn materiea animală fără părinţi. Negreşit deci că tot aşa va fi cr; zînd de viermii din cireşe, de limbrici etc. D-l Macedonsclii se crede că apără heferogeniea sau generaţiuneeţ spontanee\ D-sa se leagănă cu speranţa, vai înşelătoare, că „Dacă domnii de la Contemporanul ar fi jcetit Zoologiea ce-mi recomandă cu atita graţiozitate ar fi văzut că aceasta cestiune ieste de un domen cu totul mai înnalt de cît acela compatibil (?) cu nişte cărţi elementare de studiu,—inse,—tot într’o vreme,—s’ar fi interesat poate, să citească cercetările ştiinţifice cele maî recente (?) şi ar fi aflat, că asupra modului de naştere al viermilor, esistă o serie (?) de teorii cu totul controversate între cari, cea maî de admis pare a fi şi versiunea adoptată de mine, versiune ce consistă din afirmarea că „viermii de cadavre naşe din forţele chimice ale materiei în descompunere aflată in contact cu aerul; iar nici de cum din ouă de muşte sau de raţă!“ {Vezi Liter. pag. 596. Art. III No 10) leu repet încă o dată că acuma nu ieste în lumea ştiinţifică, nici o discuţie îu privinţa originei. viermilor de cadavre, ci că se ştie cu desăvîrşire fără îndoieală că aşa numiţii viermi sînt larve de muşte şi anume ale unei muşte numită: Sarcophaga mortuorum (1) (i) Sarctpbpgă mgrtwrmi legt ifire Eieran menscbliqhe Lei- — 617 — Să citez şi dintr’un prieten înfocat al lui Pouchet şeful heterogeniştilor din Franţiea nu pentru alta, ci numai pentru a dovedi d-lui Macedonschi că acei ce apără generaţiunea spontanee nu cred că viermii de cadavre se fac din materie organică, ci că ştiu foarte bine că se fac din ouă de muscă, ori cît de caraghioz s'ar părea lucrul d-luî poet „izbutit" de la LiteratoriuL „ Filosofii şi învăţaţii din vechime au avut toţi cnm am spus, simţirea că ieste o spontaneiparitate: guzgani, şerpi şi cîrtiţe puteau să se facă din pămînt; broaşte, peşti de tot felini, din glodul mlaştinilor; insecte din carnea în descompunere. (Am subliniet pentru dl. Macedonschi, ca sa vadă că în vechime se credea cum crede D-ea acuma). Aristotel însu-şî crede că pişcariî (ţipariî) se fac diu glodul din rîurî, „ Aceste ideî fură primite pretutindiuea in ştiinţă, pană în veacul al XTI-le. Crezînd pe Aristotel, veacul de mijloc şi renaşterea primiră fără de cercetare, teorii1 e celor vechi în această privinţă, dar pe urmă, învăţaţii folosindu-se de microscop, se împărţiră iu două lagăre şi în curînd îşi putură împotrivi nume vestite. „ Cel întaiu duşman al heterogenieî (cum o înţelegeau cei vechi) fii Redi, doctor florentin învăţat. „ In 1658, vesti Academie! del Cimenta (a experienţei), al căreia membru ieră, că „viermii ce se fac in cărnuri sînt produşi de muşte şi nu de cărnurile înse-şî.,< „ Pentru a dovedi această idee, acoperi cu un „tiul‘£, cărnuri ce putrezeau, şi arătă că nu se faceau viermi, în-timp ce vălul ce Ie încunjurâ ieră acoperit cu ouă puse de insectele, atrase de miros. „ Experienţa ieră hotărîtoare şi deşi resturnă ideî crezute de veacuri, trebuiră să plece capul înnaintea ade- clieii, die in offenen Gewolben beigesetzt werden. Ikre Larve» sind die Leirhenwurmer. Zoologie von Ludwig K, Sclimarda, II Baud; pag, 191 Wieos I8T2 Wilhelm BraurniiUer. Adecă pe româneşte, Snrcophaga mortuorum îţi pune ouăle pe trupuri de om, cari stau ia boite deschise. Larvele iei sţnt viermii de cadavre. — 618 varului (Va face tot aşa dl. Macedonschi? Ne îndoim). (Pag. 36 L’Origine de la vie par le Docteur Georges Pnunetier, avec une preface par le Dr. F. A. Pouchet. Paris I. Rothscliild Plditeur, 1868). Ieată ce mal zice la pag. 34 „Heterogeniea" de care ne vom ocupă acuma nu poate produce de cît organisme vegetale sau animale, de feliul celor citate pană aice, adecă cu o structură foarte simplă/' Iar între animalele citate, cum vă puteţi încredinţa nu se văd şi larvele de insecte. Mai ciudat de cit toate ieste faptul că dl. Macedon-schi se întemeează, ca şi prietenul d sale de la „Binele public" pe Pasteur, pe Pasteur duşmanul cel mai neînpăcat al generaţiunei spontanee, nu a viermii or de cadavre (de aceştia nici n’a fost vorba în lupta pentru generaţiea spontanee), dar chiar a fermenţilor. Te uimeşti şi te în' trebî cu ce cugetă Dl. Macedonschi, cu crierii ori cu picioarele, cînd ceteşti: „Dumnealui, pe cît se vede, ieste lipsit cu totul de cunoştinţă, căci într’altfeîiu ar fi citit cît de in treacăt teoriea fermenţilor, ilustrele descoperiri ale lui Pasteur, principial pus înnainte de Leibtiitz ? sau. cel puţin faptul pozitiv în ştinţă că fermenţii sînt începutul vieţei organice, născută din materiea sau vieaţa anorganică, şi că, însă-şî descompunerea unei materii animale sau vegetale nu ieste de cit o fermentare putridă Nu prea văd ce are a face cîiestiea fermenţilor cu origina viermilor din cadavre cari sînt larve de muşte; dar D-l Macedonschi s’a pus să mă doboare cu nume marii Să vedem deci ce a zis Pasteur despre fermenţi, aşi putea să, trimet pe D-l filosof-poet la Chemiea de Foni, dar mai bine sâ-i citez cîte ceva între altele şi de la unul care crede în generaţiea spontanee, adecă de la D-l Dr. Georges Pennetier pag. 57 din l’Origine de la Vie. Paris 1868: „Se văzu atunci producîndu se un fe-ţ nomen destul de ciudat, chiar acei ce socotea hete-.jTogeniea nevrednică de a ocupă spiritele serioase şi credeau că i*au dat cea de pe urma lovitură, se uniră în — 619 — „potriva leşului iei. De teamă ca uu cumva barierile ce-x ..pusese Academica să nu o împiedece de a se naşte din „nou în public, se îndreptară câtră public, ţinură lecţii ..fără plată. Astfeliu vedem pe Domnii Milne-Edwards, „Cîaude Bemard la facultatea de ştiinţe, pe D-l Coste la „College de France'-', pe D-l ■ Pasteur însuşi la Sorbona, . .spunînd pe catedra că chestria ieste judecată, că cele mai din urmă lucrări aielaureatului Academiei (aleD-ltxi !,Pasteur adecă), au pus’o în numărul ipotezelor cari şi-„au făcut timpul." ^ Pe urmă voiu cită din prefaţa aceleea şi scrieri următoarele cuvinte ale lui Poucliet, şeful celor ce cred în generaţiea spontanee, pentru ca să vadă D-l Mâcedonschi, cum de bine ştie D-sa ce vorbeşte, citind pe Pasteur în potriva mea. Dar lucrul nu mă face şâ mă mier, ieste cunoscută „Beţiea de cuvinte" de care pătimea, patronul D lui Mâcedonschi, D-l Urej cbe şi se înţelege ca boala aceas'a molipsitoare a trecut şi la D-l Poet-filosof-inspec-tor al monumentelor istorice, etc, etc. D-l Pouchet zice la faţa xjv a prefeţei : „După ce au ascuns cu îngrijire „lucrările protivnicilpr lor, încoronau lucrarea îmfaţoşînd „experienţele lor ca cel de pe urmă cuvint al ştiinţei D-l ,Pasteur (ria sama D-le Macedonscbi) cită pe ale sale ca „trebuind să convingă pe ori cine, aşa a zis D-sa f(Comp-„tes-rendus 1860, t. 50, p 306) Altă dată în mijlocul „strălucitei noastre companixj vestea că va dobori toate „capetele hidrei heterogenieîA Prin urmare remîne de ştiut prin ce minune Pasteur duşmanul generaţiunei fără de părinţi a celor mai simple fiinţa'veţ-uitoare s;a prefăcut pentru D-l Mâcedonschi în autoritate pe care mi-o citează ca să sprijine idera „neştiinţifică" a D-sale că viermii din cadavre se fac din materiile în. putrezire şi nu din ouă de muscă (Sarco-phtxqa mortmnm, dacă ie vorbă, de oameni ori şi de alte muşte dară ie vorba de alte cărnuri în putrezire). _ „Să ferească D-zeu, cum zice poporul, şi pe puiul ..cel de şerpe" de filosofica D-lui Mâcedonschi." — 620 — î)-l Macedonschi temîndu-se să nu mă apuce sincopă (gîndiţî că-i glumă, are idei şi de medicină D-l poet-filosof-inspector de monumente) la vederea unei cărţi serioase de ştiinţă, are îngrijirea a-mî cită o frază din ,.Le lendemain de la mort“ al lu! Figmer. Pentru ca să vedeţi ce bine înţelege D-l poet cde ce citeşte şi de sigur şi pe cele ce le scrie vă copiez fraza citată: „Mate-• teriea corpului omenesc nu se distruge; iea nu face de cît aşi schimba forma şi subt această altă formă recompune nouî substanţe organice." Intâiu fiind că D-I Macedonschi spuue că în bieata broşură periodică „Contemporanul" (Pentru ce „bieată broşură", cînd numeşte pe „Literatorul" ,,o revistă?" Poate pentru că „Contemporanul" iese de un an şi jumătate numai, ori pentru că are numai „trei mii de abonaţi", pe cînd „Literatorul" are „o mie două sote;" ori pentru că noi u’am avut încă cinstea de a spune asemenea nesocotinţe ca facerea viermilor de cadavre fără de părinţi ?!) stilul ieste ridicol, ne luăm voe dea întrebă pe cetitorii ce feliu de limbă românească ştie D-l Macedonschi, cînd scrie: „iea nu face de cît a-şi schimbă forma" în loc de „iea îşi schimbă numai forma", Şi cît de corectă formă ieste „noui" că înmulţit femeesc de la „nouă"? . D-l Figuier ieste dintre heterogeniştî, dar cum am spus heterogeniştiî cunosc ceva mai mult decît D-l Macedonschi, apărătoriul caraghios al lor, istoriea ştiinţei şi experienţele lui Redi prin urmare, pentru a îndrăzni să spue că larve de insecte se fac fără ouă. Apoi în paza de mai sus nu vedem de cît că materiea dintr’un corp mort poate cu timpul formă alte substanţe organice, lucru cunoscut, şi care n’are a face cu viermi! D-lui Macedonschi. La pag. 516 care va remănea ca o pagină nenorocită în „literatorul" şi pe care mai tîrziu va voi D-l Macedonschi să o şteargă cu or! ce preţ dar va fi prea tîrziu, găsim fraze cari ar arăta, di că, bine înţeles, presupunem pe autoriu logic, că D-sa nu ştie că din ouăle de 621 — fluturi sb fac omide şi apoi din acestea fluturi şi câ 0-mizile sînt pentru ochi curat viermi. Apoi negreşit că nu ştie că viermii din cereşe sînt iară-şi făcuţi din ouăle unui feliu de flutur cunoscut. Cîfc despre viermii ce se fac în cărnurile de vacă lăsate vara să putrezască şi ţerâniî ştiu că se fac din ouă de muscă albastră şi chiar îi şi numesc muşiţă. Prin urmare ieată viermi din ouă de muscă. Dacă ar fi să combat generaţiea spontanee aşi arătă ideile celor mai însemnaţi naturaliştî materialişti, cari prin urmare n’au nici un folos de a negă această generaţie. Aşi cită pe „Haeckel" pe „Wundt", pe „Gegenbaur", pe „Charles Martine", pe „Jules Soury“ — şi chiar pe „Lange şi „Herbet Spencer", dar ie vorbe de viermii de cadavre şi nu deînfuzorii de aceea las generaţiea spontanee pe altă dată. Ideea tuturor ieste că chiar dacă cele mai inferioare fiinţe vieţuitoare „monerele" se fac acuma prin generaţie spontanee, faptul na fost încă probat prin experienţî şi că numai pentru aceste fiinţi se poate admite că tn adevăr cel puţin la început âu trebuit că se nască prin individualizare din protoplazma aflătoare îu oceanele primitive. De aice şi pană la viermi (larve de insecte încă) ieste treabă. Ne temem numai să nu se facă cumva viermi şi din geniul celui mai mare poet romîn, cum singur se numeşte, cu atîta modestie D-l Macedonschi. Ioan Nădejde. Flori de Carpnţi de Zahnria Antinescu Ploeşti 1882, (Sfîrşil) Mă ierte cetitoriul dacă cu tot „respectul naţional* ce-1 am pentru D'l Antinescu, am zăbovit atîta cu a doua parte a criticei mele. Gîndiţi numai că acest lucru pentru mine ie o adevărată clacă şi îmi veţi da dreptate. A ridica necurăţeniile făcute de alţii, socot, că nu ie lucru aşa de atrăgătorii. In acest res-tîrnp am primit o mulţime de scrisori cari îmi spun că zadarnic — 6.22 critic pe D-l Antinescn, de vreme ce D-sa ie mai pe jos do orî ce critică. Socot ca a se pune din acest punt de vedere ieste a se ptine pe mi teren falş; ca noi nu cugetă toată lumea şi mediocrităţile şi nulităţile cum zice D-l Maiorescu nu treime încurajate. Mai luaţi în samă că „poetul» 0) Autinescu în virtutea meritelor sale poetice ieste membru al unei academii din Italia (Stei-la, dacă nu mă înşel). Ce ar zice ua italian, cînd ar cunoaşte „poezia* D-lui Antiaescu? Apoi chiar laude publice i s’au adus I)-saje Nu mai vorbesc de decoraţii, şi de aceea trebue să-l arătăm întocmai cum ieste, fără umbră de merit poetic. Am păscuit dm „Fraţia Italo-Romîna “cîte-va rîndurî cari vor proba ce ie critica la noi: „Flori de pe Carpaţi, ale institutorului Zaharia Antineseu „din Ploeşti. Ie o adunare de poesiî din care iese un delicat mi-„ros al naturei şi o ardentă iubire de patrie; unele sînt dedicate „martirilor noştri căzuţi pe sacrii cîmpi de onoare în apărarea „patriei: Noi consiliem cetirea acestui elegant volum tuturor acelor „cari au cultul patriei şi iubesc afeeţiile tinere şi suave şi voesc a „petrece cîte-va oare in seninele şi profumatele orizonturi ale i-dealuluî." Aţi cetit; şi maî zică cine-va că nu avem datorie de-a lupta contră cotropirei literaturei noastre de aceste plăzmuiri fără BCL Cluj / Cen * * Vorbeam de stilul de băcălie al autorului in No. trecut. Mai ieată un specimen: Să nu-şi vază consoarta, părinţi, amici, copii. Ferească sfîntuL, un băiet din băcălie nu ţi-ar spune „Muşchi de porc.* Tot dea ana „de mascur;* tot aşa la stimatul D, Antinescn: «consoartă,* nu „femeie.* - * * * . . «Sa venim la „ardenta iubire de patrie* a autoriului. D-sa ie grozav. Socoate ca sîntem „Romani* fără nici o picătură de alt sîuge. . „Aşa fără vedere cînd patria mi-ar cere „Să-i apăr libertatea şi dreptul .suveran „Aşi merge cu ardoare, lupta-m'aşi cu plăcere „Alăture cu fraţii s’arăt ,,că ştim Roman0 „S’arăt, că ’n aste vine unu „nobilă'1 sînge cură, „Alu căruiea sorginte ie lingă Capitolu „Ca Mucius Scevola de şi-şu orbu dm natură jrMi—a.şi da şi viaţa pentru alu mieu popolu. m CU ie de „belicosu" D-l Antinescu ciad scrie din fundul odăieî! Carol Serob, uu poet acesta, a ştiut resboiul, l’a simţit, la gustat şi au face atîta zgomot ca institutoriul Antinescu, „Romanul" diu Ploeşti. 4 , Maniea ,,naţională11 a autoriului îl face să ne înşire pomelnicul tuturor domnilor: ' ,,Cu care spuneai lume! de gloriea străbună, ,,De Mircea, Mihaiu, Ştefan, Corvin şi alţi" „Ce ’uvinse tirania ascunsă ’n semilună. „Şi ’n luptă inimicii fugeau, zdrobiţi, „desculţi.11 Pe semne îşi lepădaseră ciobotele ca să poată fugi mai iute, sau D-l Antiuescu îi desculţă pe nenorociţii „inimici* pentru a întruchipa o rimă la „mulţi1-? * * * Voiu analiză poeziile cele mai ridicule. D. cx „Odă la punerea temeliei Liceului din Ploeşti." Aici găsim versuri „poetice11 de acest calibru: BCU Cluj ntral University Library Cluj _ „Căci din ast palatu eşi-voru fiii voştri cu mîndrie „Deveni-vor Mihai, Ştefani, Mirci, Corvini, Vladimiresci, „Vomă avea Cavnrî şi Lincolni, „Washingtoni de Românie," „O’Conellî şi ieroi ca Manta, Garibalzi şi fraţi Buzeşti. Lipseşte numai „Poetul din Ploeşti11 ca să avem şi „Tribou-lcţî de Românie." , , Apoi: „Municipiu, Guvern, Ţeară, Prinţi şi toţi ce se osteneşte* „Benefactorî şi Profesori; toţi să-şi aibă partea lorii. * ■ * * „Aniversarea triennaîă a secţiunei din Prahova" ne dă asemenea cîte va exemple vrednice de citat: ,,Fondîndu o societate pentru poporulu Romînu ' „Dă putere şi aceloru ce susţin Instrucţiunea-1 Apoi iear un pomelnic „Voi, o umbre glorioase î Ieşiţi astăzi din morminte „Lazaru,:Şincaî, Clain şi Maior, Mureşianu şi Văcăreşti „Bălcescii, Ţichindealu, Cărlova a. m. d... Un poet american a pus constituţiea în versuri, D-l Anti- — 624 -i nesca, socoate, că face poezii mimărînd pe toţi scriitorii ro-mini. Trec asupra ^„Omagiului la sacra urnă a lui Ştefan eel mare.*1 Cetiţi-o şi veţi vedea. Trec de asemenea asupra „Hebreu-lui Etern.* Venim la „Crucea Roşie.e „Azi fruntaşii naţiunei prin ofrande pe altare : „Iear matronele rotnîne se întrec a le-aduna: ,.ChiarjumW;a studioasă !şi-ofer premiile care „Priimite recompeusă vor oştirei a le da. Frumos devotament, dar proastă poezie ! „Şi Comercial, îndustriea, arta, clerul şi ştiinţa, . j*Azi aleargă să depuie toţi talantul ce mai au Şi ţerîna strămoşească saltă astăzi „româneşte.11 Ţerina care saltă romîneşte ? De ce nu Cliinezeşte ! In ,rMarşul bravilor11 auzim cu admirare că: . „Romînul ieste mare şi neam de împărat.11 O fi! Dar numai neam de poet nu ie D-l Antinescu. * * * Am văzut cum poetul din Ploeşti se închină cu respect naţional prinţului Oscar Gustav Adolf al Suediei. După aceasta poe-diplomaţie arătind cum Roinîniî s*au înfrăţit cu Scandinavii, de sigur pentru vr’uu scop mare, luarea înapoi a Besarabi-ei, poate. „Sognefjcldul şi Carpatul azi şoptesc în amic ie „Apoi Istrnl şi Tomea murmură ca nişte fraţi „Şi de astăzi înnainte o frumoasă armonie „De la Nord se va întinde păn’ la Istru şi Carpaţi. Aceste toate pentru că Gustav Adolf a avut nefericirea să treacă prin Ploeşti şi D l Antinescu să-i dedice o poezie: „In momente matinale ieu dedic cu umilinţă.11 _ _ Exagerări ridicole de şovinism şi mărire naţională falşă găsim la tot nudul. Aşa am arătat cum cum Onor. D Ănti-nescu ne face plăcerea de a fi Romîni „pur sang“ apoi cum în mod poetic aduce pe terenul versurilor D-saie: îndustriea, Comercial ŞÎ mormîntul străbunilor cari saltă româneşte. „La fiicele — 625 — RomÎDe“ ieste o adevărată propaganda pentru industriea naţionala cacî crede D-l Antinescu câ : poporului cangrenă arsă trebue cu foc ,,Cu loc sacru de vergine care vindecă pe loc. Mărturisesc că riam înţeles de fel acest „foc sacru de vergine care vindecă cangrena poporului.'1 „La fiicele Romîne11, uu hohot numai de rîs: D-l Antinescu numără toate productele naţionale întocmai cum ar face-o D-niî ioan Ghica sau A. D. Xenopol; ,;Imbracaţi toată suflarea în costum naţional „Faceţi din poporul nostru un popor industrial „P’ale noastre cimpiî mîndre pascu oiţele lănoase „Şi cu-a duzilor frunzeturî cresc gîndaciî mătăsarî „Ţara noastră-i ahuudentă în producte induîtrioase Ar fi trebuit de adaos şi „poeticoase." Par să nu socotiţi că D-l uită pe poeţi; din potrivă spune „fi ic iior romîne." . „ B^ţimulaţi şi pe Poeţii să-şi iea în mînă ale lor Lyre.® Mai înt-âiu construirea frazei „pe poeţu" miroase reu ; apoi dacă aşi şti care din «fiicile romînea a făcut crima „să stimuleze1' pe F*~I Antinescu, î.-aşi arunca îu faţă blăstamul tuturor acelora cari au fost siliţi să audă şi să simtă că poetul din Ploeştî , a luat în mini a sa Lyră.*1 1 Tot în „fiicile romine" găsim că dîusele deşi „vestale*4 de şi „vergine inocente*1 din a cărora,, pleoape apar muie viorele (?Ţ* totuşi au devenit mume şi; - „încă de la sinul Yostru punt-ţî faşia tricoloră „Preste scutecele care înfâşoar’ p'aî voştri fii. Copii înfăşaţi „naţional.*1 Ieată o idee pe care congresele economice ar trebui s’o puie la ordinea zilei. „La Statua L;bertăţei“ iearăşi ie-plma de haz. Ar fi prea lung să citez bucăţi căci ar trebui s’o copiez întreagă. Trec la „Omagiu la Capitala României „A urbelor matronă, cetate principală. ,,Fti mîndră şi voioasă în starea *n care ieşti Ieşti fana României ieşti „stea naţională*1. ’ Şi numele-ţi ie dulce; „Cetate Bucureşti!*1 Respect naţional, brînză naţională, birt naţional, ştiinţă naţională, toate sânt naţionale la noi pană încă şi „stelele*1. Să mai cităm: ,J.n tine residfază civismul, modestia; „Ieşti demna metropolă a ţereî româneşti „Ieşti brava avangardă; ’ţi ie dat să porţi făclia „Civilîzaţinnei prin stoluri pâgîneşti." Nu vă spuneam îeu: D-l Antiuescu voeşte numai decît sâ fim apusul Bulgariei şi ceea ce Hugo ieste pentru noi, să fie D-sa pentru Bulgariea, pentru Turciea sau Armeuiea, mai ales că „cetatea (?) „Bucureşti are un Rege şi o Regină iubită de popor" şi că ie doamnă: „Să ai comerciul ţereî şi iudustriea „Ştiinţî, arţî, guvernul şi un corp legiuitor1'. Numai unul? Pentru nnmele Sfîntuluî Zahariea, dar atunci ieşti radical, poete, vrai suprimarea senatulului. Tare mă tem că vor zice că ieşti socialist, mai ales că oamenii sînt rei. * * * Dar văd că sînteţi obosiţi şi ie ii de asemenea. V’aşî ţinea mai mult, căci cartea D-lui Antinescu ieste un adevărat izvor de monstruozităţi de tot soiul. Vă iert Inse căci v’aşi chinui prea mult şi ştiu că no aţi făptuit nici o crima pentru a vă ispăşi păcatul prin acest chin. (3u ce să încheiu? Cu tnsă-şi morala ce-o va trage cetitoriul din critica operei D-lui Antinescu, — care se arată cu totul lipsit de bunul simţ pentru a putea înţelege că poate fi bun profesor, bun romîn, dar nici o dată poet bun şi de talent. Şi cu aceasta sfîrşesc mchinîndu-mă cetitorului pentru cea din urmă dată cu „respect naţional". Emil. ttrămrea artificiala. (sfîrşit). Prin urmare zice D-l Quinquaud putem închee, că sub înriurirea acestei hrăniri: l-iu Vărsările au încetat pe cît şi sudorile ; II-lea Cu creşterea gustului de mîncare, au crescut şi puterile; Ilt-lea Greutatea bolnavilor a crescut cu totul; IV Tuşea şi scuipatul au scăzut, apoi s’au trecut de tot ; V Mutrirea, organismului s’a îmbunătăţit cum dovedesc ana'izeîe lăcuie de Yvon şi Debove ; „ureea1 s’a îumulţit în timp ce cîtimea urinei s’a împuţinat. 20 Oetomvrie începutul trătareî Volum. . . 2300 Reacţiune . de abiea acidă Uree (la litni ‘ * 7 gr‘ 25 (pentru 24 de caşuri 16 gr. 67 Albumină . . . Urme 10 Noemvrie 21 de zile după început 1600 curat acidă 21 gr. 25 34 de rame Foarte umilă VI-lea Semnele fizice se schimbă; să notăm pe al0 flegmei, în timp ce semnele de învîrtoşare tot remîn, Plămîile scot mai mult acid carbonic. Pentru a putea hrăni artificial pe bolnavi s’au născocit instrumente şi anume ţevii de cauciuc defeliurite mărimi şi cu pîlniî de steclă, etc. înghiţirea ţevieî 8e face cam greu de la cele di’ntăiu încercări mai ales la bolnavii îndărătnici, dar cn răbdare şi chiar slăbind prin doctorii simţirea farinxuluî se reuşeşte a vîrî ţeviea de cauciuc pănă în stomah. Debove a hrănit pe cei dintăiu dintre bolnavii căutaţi de dînsul cu lapte şi bulion în cari punea carne crudă rasă pe râzătoare şi gălbănuşe de ou. începea cu puţin, dar peste cîte va zile tot mărind porţiile ajungea să dea unui bolnav la două mîneărî sau trei: doi litri de lapte, 200 de grame de carne şi zce ouă. La bolnavii din urmă Debove a întrebuinţat pulbere de carne foarte fină amestecată cu lapte sau cu bn- — 628 — îion. leafă cum face pulberea de carne, iea carne de vacă fără grăsime, fără epircurî şi fără tendoane (vine cum zice poporul), o hăcueşte până ce o preface într'un feliii de aluat, o usucă pe table iufierbîntate pană la 90 de grade, o pisază în piuliţă, o cerne printr:o sită fină de matasă. Această pulbere ieste foarte fină. Această pulbere ieste foarte fină, se păstrează bine dacă o ţinem la uscat şi un gram dintr’însa foloseşte cît patru grame de came. Innainte de a hrăni pe bolnavi trebue să căutăm cu mare grijă să nu fie stricată mâncarea. De curînd a întrebuinţat cu folos pulbere de lapte. Dujardin Beaumetz (De l’alimentation forcee des phtisiques. Bulletin de therapeutique, 15 noemvrie 1881) D-sa intrebm’nţază amestecul următoriu: came crudă, 150 de grame, 4 ouă şi un litru de lapte. Cînd nu-i diaree, dă mai întăiu 3 sau 4 linguri de uutură de peşte, 5 linguri de peptone, apoi amestecul de mai sus. Dacă se întâmplă diaree nu dă peptone nici untură de peşte. Mult sfâtueşte au tor iul articolului, I)-l Quinquaud să nu se întrebuinţeze de cît la mare nevoe doftorii adevărate, căci prea adesea turbură mistuirea. După cercetările autoriului ieste bine a întrebuinţa mai alea carne hăcuită umeda, pulbere de lapte şi pulbere de carne, căeî acestea se mistue mal bine. In privinţa dozelor autoriul sfâtueşte sa se înceapă cu 25 de grame de pulbere de came la fie care mîncare, une ori chiar cu mai puţin; dacă stomahul mistue bine, se măreşte doza, se micşurează dacă se întîmplă ceva reu; în curînd stomahul se deprinde şi se poate dă până la 400 de grame pe zi. Totdeauna trebue de cercetat ;pe bolnav ce mâncări mistue bine şi ce mâncări reu şi de ţinut samă de spusele lui. . D-l Quinquapd crede că hrănirea artificială trebue de uripat ,,mult timpu. Chiar cînd bolnavul are gust de — 629 — mâncare tot trebue măcar o dată pe zi de dat hrana prin ţevie. Ca toate acestea hrănirea artificială nu ieste lipsită de primejdii şi doctorul trebue să ţie samă de mulţime de lucruri. Sânt bolnavi la cari se întâmplă din această pricină spazme la stomab şi la unii ieste chiar de părăsit ori ce încercare de hrănire silită. La alţii trebue de luat samă şi de dat hrană, când n’au fierbinţală, altfeliu varsă. La alţii insfirşit laptele produce diareî foarte rele. Deşi după spqsele autoriiţlui, np trpbpe şă ne închipuim că prin hrănirea silită s’a îuvinfe' tuberculoza, totuşi de se vor putea scăpă măcar parte din bolnavi, tot trebue de întrebuinţat unde ieste cu putinţă. După ,-Revue scieptifique4' No. 17, 1882. T. U. BCU C j / Central University Library Cluj Oameni cu c&adă. Sînt sau nu oameni cu coadă? Mulţi vor respunde cănii, ori vor zice că idee a ieste o superstiţie a poporului, etc. Totuşi gîndind bine n’ar părea aşâ de ciudat lucru, dacă la unii oameni s’ar află şi coadă, de vreme ce cum se ştie acuma cu siguranţă răstrainoşii noştri îndepărtaţi aveau roadă foarte bine crescută. La noi în fie care sat vei auzi ca s’au întîmplat pe Ia dînşii oameni cu coadă (strigoi, cum le zic ţcraniî), îţi Bpun că s’au făcut cercetări într’o vreme cînd nu ploă şi că s’au găsit oameni cu coadă. Nu ştim dacă în spitalele noastre s’au întîmplat să se afle asemenea cazuri, ieste de crezut că nu, căci atunci s’ar fi făcut de bună samă zgomot prin ziare. Ori cum ar ii înse, îndoeala în privinţa oamenilor cu coadă nu mai are acuma loc, de vreme ce s’a dovedit că se află asemenea oameni prin cercetări făcute de oaipeni de ştiinţă. Vom cita cazurile nouă cunoscute, din cetire. In ,,Revue scientifîque" No. 7 de la 17 Fevruar 1883căD-l Zaborowski a comunicat secţiei de antropologie că intre sorţaril din arondismentul al XVIII s’au dovedit doi cu coadă. Unul o pvea lungă nupiai de un centimetru, altul de 5 sap fi. âhţe" — 630 — lege că această coadă nu ieste de cit un rudiment şi nu o coadă cuin se cade. Tot o dată spune D-l Zaborowski că Mas Hortels. a găsit 19 cazuri de oameni cu coadă. D-l Arloiug în discursul ce a ţinut înnaintea societâţei de antropologie de la Lyon a pomenit de o fotografie făcută în Cochinchină de cătră D-l Tiraut membru corespondent al societâţei şi care imfaţoşazâ un băet cu coadă. („Revue scieutifique“ No. 5. 3 Fevr. 1883. pag. 158 colo-na a doua). Deci oameni cu coadă sînt. I. Nădejde. Scrisoarea ia Egipteni^ (sfîrşit). Cînd muri Champoliot» în vrîstă de 43 de ani lăsă gata manuscriptul celei mai mari gramatici a ieroglifelor. Ştiinţa Egiptologiei a înnaintat întemeindu-se pe scrierile lui, acuma sa ajuns la aşa de mare cunoştinţă a ieroglifelor şi a limbei egip-tenf 1.n,cît 8? Poate ceti cu siguranţă uu sul de papirus tot în acelaşî feliu la Petersburg ca la Londra sau Berlin. . „ Ş a ştiinţa egiptologilor prin descoperirea şi cetirea altei inscripţii iu ieroglife, în demoţie şi în greceşte, descoperita de Lepsma la Oauope. După regulele date de Champollion ni-me n ar n înţeles aceste ieroglife altfeliu de cum arată ittscripţiea grecească alăturată. Nu-şT poate cineva face cu uşurinţă idee de suma de cunoştmţi căpătate în privinţa vieţii şi istoriei egiptene prin cetirea ieroglifelor. Pentru a da o idee de cele mai UxrUa <*TOCOpenrî’ traducem aice revaşul lui Brugsch, citat şi în )rNeue Welt« după care am prescurtat şi în mare parte tradus acest articol: Siout **) 2 Mart 1881 „Am onoarea de-a face institutului ***) următoarea comunicare. Patrusprezece zile înnainte de moarte, mă cliiemă Mariette paşa, preşidentele aşa de jelit al Institutului, la patul sau de boala şi ma ruga, să fac o îndatorire lui şi ştiinţei. Iei singur nu ştiea ce însemnătate putea avea îndatorirea cerută. „In anul trecut chiar înnainte de călătoriea lui îu Franţiea *) Vezi No. 11 an. II, Capitala Egiptului de sas. ***) ReTaşul a fost trimes institutului egiptologie din Cairo. căpătase Mariette paşa veste, că se deschisese un monument in formă de piramidă („Mastaba“ le numea Mariette) aflătoriu pe un podiş pustiu la resărit de Saccara, de cătră nişte Arabi în slujba muzeului. Ieî desvăliseră intrarea care se afla spre Nord şi deschisese coridorul conducătorii! spre camerele din lăuntru. Coridorul ierâ lung de 36 de metri şi în toată lungimea îîîerau păreţi! acoperiţi cu ieroglife printre cari se cetea la fie care pas numele „Pepi" şi „Merira“ încunjurate cu inelul eliptic de care am pomenit în No. H. „Tot o dată îmi apuse Mariette, că Arabii au mai descoperit intrarea altei piramide foarte aproape de cea dintăiu şi că gangul şi camera morţilor ierâ şi la aceasta plină de ieroglife. „Mergi mine, mă rugă iei, la „Saccara", cercetează amîn-două. piramidele şi fă-mi cunoscut cit mai iute rezultatul cercetărilor. Poate vei face mare slujbă ştiinţei.“ ,,In demineaţa zilei de 4 Ianuarie pomii cu fratele meu Emil la Saccara. La 9 în sara aceleeaşi zile putui să-i trimet pe scurt o dare de samă. leatâ ce-i făcui cunoscut: I- iu. Monumentele dezgropate sînt adevărate piramide. II- lea. Piramidele acestea cuprind: una mumie a regelui „Pepi" care poartă adesa şi numele „Merira" ceealaltă mumîea regelui „Me-en-ra“, fiiul cel mai mare al lui Pepi din dinastica a şese a din Egiptul vechiu. _ _ Ui. Secriile de granit, cari cuprindeau mumiile (trupurile îmbălsămate, ale celor doi regi, se allară la locul lor. Inscripţii ieroglifice împodobeau căpacele şi părţile de pe lături ale secri-ilor. Acestea dovedesc că Pepi şi Menrera ierau regi. IV. Mumiea lui Pepi s’a aflat în stare bună, deşi de mult fusese prădată de javaeruri şi de alte lucruri preţioase ce va fi avut. V. Piramidele aceste sînt cele mai vechi morminte regeşti cunoscute, cu ieroglife. Inscripţiile ne arată nu numai numele faraonilor, ci şi multe citaţii din „Cartea morţilor" a Egiptului vechiu. _ _ _ VI. Inscripţiile pomenesc de Steaua Pothis („Sirius"), de constelaţiea Sahtr „(Orioii“), de planeta „Venus“ adecă dovedesc, cu no ştiuţi astronomice chiar în timpul dinastiei a şesea care după Brugsch a domnit pe la 3000 înuainte de Hristos. VII. Tâlhari au străbătut de mult în piramide au prădat şi stricat totut. VIII. Descifrarea numeroaselor ieroglife săpate sau zagrăvi-ste ieste de mare însemnătate peutru ştiinţă. Ne descopăr aceste ieroglife pentrucea dintăiu dată cunoştinţa exactă a părerilrr teologice şi a istoriei uuei epoci, care pană acuma lăsase amintiri numai în cîte-va nume mitologice aflate in grădinile de la — 632 — GiZeh şi Saccara. Inscripţiile dau lămuriri cu totul nouă asupra j?11 ,.1’ Zoologiei, sintaxei şi modului de scriere al limbeî celei dintăiu a Egiptului. „ După ce ascultă revaşul mieu îmi apucă Mariette mina şi-mi zise cu glas slab. Mii de mulţăiniri pentru veşti, Ceea ce-mî spui ieste foarte însemnat şi preţueşte cît Sarapeum, pe care lai văzut şi l’ai studieat cu mine acum treizeci de ani. Dar vedr-a voiu leu aceste piramide? Imbrăţoşază-ma şi adă-mî vesti în curmd 1“ ' * ., C1ţe va ziI« mă îotorsei la Mariette. Nu mai putea vorbi. II văzui pentru cea din urmă dată. La 18 Ianuarie muri. t ,or ™“' «n prieten, care mă iubise de la 1850 în coace. La 18 Ianuarie 1850 îmi deşchiaese pentru întăea-si dată Serapeul." be numea „Serapeum“ templul zeului sub pămîutean, de la Mem- PhlS‘ ™rIn!ULnSte -JbeNeue Welt“ aproape traducere pag. 379, 390, 403 anul 1881 Leiptzig. X. Mure descoperire! Nli ieste dat ori cărui muritoriu a spune lucruri nesocotite crezîndu-se încă că alţii greşesc şi nu ier însuşi. Asemenea noroc a avut D-l Macedonschi care s’a azvîrht in ştiinţă ca uu seibatec cu idei la modă cu cîte va sute de an! în urmă. leată inse un Domn care se is-scăleşte în modul următoriu: „P. Georgescu. „institut°ru şi membru in comitetuîu de Numismatică alu Clubului profesorală din Crai avari Ce numismat va fi fiind D-l P. Georgescu nu ştiu, dar ştiu afîta că s’a ficat nemuritoriă prin următoarea fraza pu bucată in „Voacea romană‘£ No. 10 pag. 9c „Zim-brulu i^ste uă spegă de cală (ero nu de bou, dupo curmi dicu umî) şi-a fostă şi în munţi! noştri Carpatî, euso a-curau nu mai este.“ A dracului (JegcoperirCj nu-i un singur naturalist ca- 633 — re să nu pună zimbrul intre boî, căci aşa samănă. Zimbrii ce maî trăesc în pădurea de. la Bialoviţa şi în Cau-caz, pe cit şi „bizonii* rudele lor de aproape din America sînt boî ca toţi boii: au copită despicată, rumegă, au coarne şi cu toate acestea deşteptul numismat de la Craiova spune cu despreţ că ieste călii zimbrul şi nu bou cum cred unii!! Se vede că D-sa îşi îochipue că deosebirile între bou şi cal sînt aşa de mici în cît ieste cu putinţă ca udu să zică că zimbrul ieste cal şi altul că bon!! Ferice ţara care are asemenea specialişti şi vai de copiii cu asemenea institutorii!! . ' Verax. Angina diftertcă, cauzaşi tratamentul iei.* . Cluj/---------crsity Librar . ■ . ■ . D~1 Dr. Trouessart11 a publÎGat în No. 9 de la 3 Mart 1883, un articul despre descoperirile celemai nonă în privinţa ■aBginei difterice. Consiliul naţional de. sănătate din Philadelphia a însărcinat pe Doctorii „Wood şi Formad“ să facă certietărî, cercetările s’an făcut şi au reuşit. Consiliul: naţional de sănătate va publică în întregime cercetările autorilor; dar pănă . atunci -R-l Trouessart s'a luat de pe un articol publicat în ;,Procedings of the Academy of natural Sciences of Philadelphia, 1882. p. 435,“ intitulat: „Despre natura contagiului ditteritic.1* : Cercetările s’au început încă din anul 1880, dar se ajunse la rezultate bune în anul 1881. In primăvara anului 1881/ ieră la Ludington, orăşel pe malul lacului Michigan o epidemie foarte omori toare de augină difterică. D-rul Formad merse acolo şi află mai întâia că epidemica se întîmplase într’o mahala aşezată peste o mlaştină astupată cu făină de lemn. Mai toţi copii: ierau bolnavi, o treime chiar murise. Dr. Formad cercetă mai multe cazuri, luă mai multe, membrane de cele ce se fac îu gît, făcu autopsie unui copil mort şi păstră mai multe bucăţi pregătite ditr’îusuL In toate cazurile cercetate sîngele ieră plin de ciuperci microscopice, unele slobode, altele adunate cîte mai multe la un După No. citat din„Kevue scîentiGque'1, 634 — loc, altele vîrîte în globulele cele albe din sînge. In toate organele ierau ciuperci, dar mai ales în rării nch îl Din cercetările făcute la Philadelphia urmează că îu nnele epidemii nu se află în sînge ciuperci, pe cînd în altele, foarte multe. Deşi cum vom vedea mai în colo nu se încape îndoeală despre faptul că ciuperci (Miârococcus diptherieus1*. Gobn.) pricinuesc angina difterică. Ou materialele aduse de la Ludington Be făcură multe experienţe asupra animalelor. Hultuirile făcute sub piele, în muşchi şi în trahee dădură acelaşi rezultat: locul unde se făcea hultuirea se acoperea cn o materie liquida cenuşie, înprejurul căreia se fă* cea o inflamaţie locală, animalul se îmbolnăvea şi marea dnpă foarte puţine zile. Cînd făceau hultuirî în gîtlej se făceau membrane şi se întindeau în trahee şi în gură. Sîugele ierâ plin de ,,micrococf‘ şi în multe cazuri şi organele dinnăuntru. Micrococii atacă mai întăin globulele albe, străbat îutr’însele şi se văd cum se mişcă. Prin lucrarea lor, arătarea globulelor se schimbă şi le vedem pline de ciuperci, cari de la o vreme rup globula şi materiea din lăuntru iese sub formă de masă neregulată, străvezie, plină de micrococi, In membranele falşe ce se fac în git încă se găsesc globule albe pline de micrococi: chiar măduva oaselor ieste plină de globule albe cn micrococi. Boala astfeliu pricinuită ierâ angina difterică şi puteau să se îmbolnăvească animalele şi unele de la altele. Remănea de ştiut dacă ciupercile ierau în adevăr pricina boaleL Cercetările lui „Curtis şi Satterthwaits11, din New-York, au dovedit că contagiul difteriei constă din părticele solide : în adevăr dacă strecurăm bine apă în care am pus să stee 'membranele difterice, apa nu mal poate pricinui boală, în timp ce materiile solide rentase pe strecurătoare pricinneau cu uşurinţă difteriea.. D-riî Wood şi Formad strecurară urină de la bolnavi şi materiile solide remase pe hîrtiea de strecurat ierau mai primejdioase de cît membranele chiar; deci micrococii din urina bolnavilor pricinuesc difterie. Se făcură culturi în feliurite liquide şi de o dată se vaza că se produc aceleaşi ciuperci, dacă se întrebuinţau materiale aduse de la Ludington şi dacă se întrebuinţau de la bolnavi de angină ordinară neprimejdioasâ cunoscută sub numele do „an-gine couenneuse." Dar micrococii de la Ludington se înmulţiră molt mai iute şi ţinură pănă la generaţîea a zecea, adecă se tot înmulţiră, dacă se Inan din o cultură şi se semănau în alt licid; cei de la „angine couenneuse“ nu se înmulţiră de cît pănă la a patra sau a cincea. Prin urmare tot acelaşi felin de ciupercă se a-flâ şi la difterită şi la angina neprimejdioasă. Qcrcîud să pricinueaşcă difterie la iepuri de casă cu ciu- — 635 — perei din culturi se dovedi că se putea desvoltâ boala cu cele din a doua generaţie, iear cu cele din generaţii mai depărtate nu. Deci ieată că se petrec lucrurile întocmai ca în cercetările lui Pasteur asupra fiinţelor organice cari sînt pricina holerei găine-lor, a charbouului, a boalei „mal rouge des cochons41.^ D-l Troues-sart nu ne spune, dacă Doctorii americani au tăcut şi hultuiri după metoda Ini Pasteur, de sigur ca ar fi dat acelaşi rezultat ca şi în potriva boalelor citate mai sus. In adevăr Doctorii americani au dovedit ca ţinînd la aer membranele pline cu micrococi din cei mai primejdioşî îi slăbeau aşâ că nu mai puteau pricinui boala. , . leată ce cred autorii acestor cercetări despre difterie. Uu copil capătă angină catarală simplă sau o înflamaţie a laringelui. Micrococii din gură găsc3C loc potrivit şi încep a creşte şi a se înmulţi. Se înţelege că primejdiea boalei vine de la puterea ciupercilor, dacă sînt slăbite prin contactul cu oxigenul vieaţa nu-î ameninţată, dar dacă cad pe părţile inflamate ciuperce Venite de la unul bolnav de difterie, atunci se face şi la acesta difterie şi ieste primejdie. Cea mai simplă angioă catarală, ca şi difterita ieste molipsitoare, numai difterita ieste mai molirsitoare. ^ Până aice ieste o prescurtare a articolului D-lor Wood şi Fermad făcută de D-l Trouessart şi tradusă aproape în întregime în româneşte. ^ , Credem folositorii! a arătă acuma şi tratamentul întrebuinţat cu mare folos de D-l Trouessart şi de alţii. Acuma se înţelege pentru ce foloseşte „acidul sulfnros,u precum şi „pastilele de sulfur11 în potriva boalei. In general acidele, precum zamă de alămîe ori bomboane acre folosesc, căci se ştie ca ciupercile nu pot trăi bine de cît într’un mediu alcalin. Doctorul P. A. Fontaine de pe la 1881 a făcut cunoscute efectele bune „ale smlfurei de calciu-4, D-sa a îngrijit dela 1874—1880, 444 de cazuri dintre cari 347 la copii şi i s’au întîmplat numai 44 de cazuri de moarte şi anume 15 cazuri s’an întîmplat înnainte de timpul de cînd începu a dă sulfura de calciu. Pe lîngâ aceasta mai dădea zamă de alămîe. Prin această metoda mor 10 la sută, pe cînd după altele scapă 10. Dr. Trouessart zice că îs tot dsauna, cînd se întrebuinţază această metodă de la început sau şi numai înnainte de otrăvirea sângelui se capătă rezultate minunate. Tot o dată spune că doctoriile puternice pentru a pricinui vărsarea fac mult reu, că pot face să capete copilul difterie mai uşor. Dacă trebue numai de cît să verse ajunge ,,i-pecacuanha“, care uu aţ iţă atîta membranele mucoase. : Stropirea cu apă fenicată în odaea bolnavilor o socoate Dr, Trouessart toarte folodtoire. Totuşi zice iei sulfura de calciu 636 — 66 pare că ieste îndestulătoare mai totdeauna. Prin ajutoriul iei se preface o boală primejdioasă într’alta foarte rar omorîloare, dacă se hrăneşte bine bolnavul şi -i se dau dotoriî cari să-î ţie puterile. Nu mai remîue de îngrijit de cît o angină simplă sau o bronc&ită şi doctoral are înpotriva acestora destule mijloace. Dacă, precum cred, dilteriea de la noi nu-i de felini ieî mai primejdioasă de cît în Statele unite şi în Franţiea ar trebui să se .ajunga şi lă noi cu aceleaşi leacuri tot la acelaşi rezultat. Lucrul ar fi destul de îmbucurătorul şi ar fi bine să se facă încercări: X. Olrigina Jiifiţelor vieţuitoare. *) , - S© ştie acuma că combinatiunile organice cuprind toate cărbune şi că chemiea organică ar putea fl numită âătiidiul cpmbinaţranilor cărbunelui." Cele mai multe din aceste combiuaţiî au fost aşezate în serii, altele nefiind . încă bine cunoscuta nu se ştie dacă fac parte din seriile cunoscute ori dacă formează serii nouă. Seriea cea dintâiu ieste „seriea* numită „grasă", pentru că cuprinde „untul, untdelemnul, seul" şi alte a corpuri grase" naturale. Tot în seriea grasă se află şi „zăîiarufile," probabil şi „substanţele crohmăloase“ pre-. cum şi, celuloza. Combinaţiunile citate formează terminiî ceî mai complicaţi ai seriei, cei mai simpli sînt mulţime de combinaţiuni de cărbune şi de Hidrogen, cari formează punctele de plecare ale celorlalte combinaţii mai complicate şi cari cuprind şi oxigen Multe dintre cărbunele de hidrogen s’au făcut prin sinteză şi credea ni-me nu va sta la îndoealâ că toate carburile de hidro-1 gen se vor putea face prin sinteză, adecă fără lucrarea unui organism vin, de a dreptul din cărbune şi hidro-geu(sau dacă nu de a dreptul cel puţin din alte corn-. Linaţii făcute, prin sinteza. La fie-care carbură corespund serii de combinaţiuni, precum: alcooluri; aldehi- (4) Vezi No. ţ4. — 637 — de, acide, eteruri. Multe din acestea au fost fâeute prin sinteză pornind de la carburele fondaraentale, între acestea voiu cită alcoolul sau spirtul ordinar, acidul acetic sau oţetul. Tot dintre alcooluriie acestei serii ieste _şi ..glicerina ' care se scoate din toate corpurile grase şi ieste cunoscută de toţi, acuma înse se poate face şi prin, sinteză. Corpurile grase ca untul, untedelemnul, seul, ete au putut fi făcute din glicerina şi din acidul stearic. margaric, oleic. Ieste drept că aceste acide încă n’au fost făcute prin sinteză, dar fac parte din aceeaşi grupă cu acidul formic, acetic, etc cari au fost făcut© şi de bună samă că urmînd lucrările asupra seiţer ae rvof face şi acidele complicate ca cele din corpurile gras©/[şi., atunci vom putea avea priu urmare şi corpuri grase • cute fără lucrarea organismelor vii. Gin cosa se par© că ieste un alcool pentatomic, iar zăharul