Privim ea abonaţi pe D-nii ce vor bine vroi a primi dona numere imul după altul. Spovedaniea unui om nou. (IDin-u. IMTilisim). Anul al doilea. Şcoala îşi schimbase localul. Asociaţii cumpăraseră de veci casa cea mai mare diu tîrg: o închisoare grozavă şi amerinţă-toare care domineazâ tot oraşul. Aşezate între două uliţe, casele se arată ca o zidire tăcută şi plină de tăinicie. De tăinicie? Numai din tainele a 8 ani de zile ce i-am suferit, s’ar scrie un volum. Şi cîţi au fost ca mine !.... Acum sînt intern. . Pe cînd icu petreceam vacanţiea culcat pe laurii mici, mama şi ţiţaia Doao o pierduseră cusînd cămeşi, şi toate bulendrele cerute de reglement. * * * ^ In ziua de 8 Septembrie fui trimis la scoală. De astă dată am fost scutit de solemnitate şi de discursurile tatei. M’a dus Tudurachi la scoală. Acolo am fost de faţă la sfinţirea apei de căţră popa ^ Alexandru. Ca să nu vorbesc înnainte de trebuinţă, mai încolo voiu zugrăvi chipul popei Alexandru, care în tragi-comedia vieţei inele îşi are şi iei rolul. M’am întîlnit cu colegii, le-am strîns^ mîua şi ast-feliu am început să repetuesc al doilea an. Despre învăţat nu îmi ierâ greu : nu ceteam decît toarte rar şi cîud şfieam că trebue să mă iee în tîrg. Acum sînt om, nu sînt bătut; din potrivă ieu bat. Soldatul pumnit, cînd a ajuns serjent, îşi resbunâ asupra celor mai de jos. Tot aşa făceam şi ieu. * * * A Ce învăţam ? Catihismul. Profesor, un biet student pe care ^ P°reclisem „chipăruş.* Ieră iute grozav şi aceasta ne făcea să rîdem. Morala creştinească învăţată şi înţeleasă de băeţi de 8 9 ani. îmi aduc aminte că ierâ vorba de feeioriea Maicei Domnului pe cînd a născut pe Hristos. Mai întăiu trebuiea să ştim 44 562 — ce ie feciorie şi ce legătură ieste între iea şi naştere. Şi am ştiut aceasta din preună cu multa ce nu ar fi trebuit să ştim şi cari ne aprindea mintea prin farmecul necunoscutului. u Plecaţi înse fruntea şi tăceţi: Nu se discută Murala creştină. Ce mai învăţam ? Nemţasca. Adecă gramatica germană ştiută pe de rost în nemţeşte. Apoi: Ich biu gut, du bist, schlecht, er ist gross. Franţuzeşte: L’ami des Enfants. Figurile ne plăceau mai mult decît ba-ba-bou. * * * • _Am zis că ieram intern. Aşi trece de pornografic dacă aşi zugrăvi, după natură, obiceiurile cari se învăţă în scoală şi mai cu samă în internat. De acolo ies acei tineri cu ochii vineţi şi stecloşi, de acolo ies oftigoşii şi toţi aceia cari se scoboară foarte de curînd în groapă. Mărturisesc, fără să roşesc, că am trecut prin multe că, aproape tot ce au făcut şi alţii, am făcut şi ieu. Precum înse, din supra-veţuitorii unei corăbii înnecate, unii povestesc întîmplarea; tot aşa şi ieu, singurul care am mintea sănătoasă, cred de datoria mea să strig şi să arunc blăstămul în potriva acelora cari pune viţiul în aşa împrejurări că trebue să se desvolte şi să crească. * * * Nemic extraordinar anul acesta. L’am sfîrşit cu bine, şi am putut trece clasa fără să fiii corigent. Singurul an din 9 în care am învăţat bine. Lucru inse foarte curios, căci ieu nu învăţasem de loc. .. „ petrecut vara pe malul Prutului, la ^orca. Vieaţă năcăjită! Ce folos, că aveam orizonturile largi, priveliştele frumoase, ce folos că priveam luntraşii carii scoborau Prutul cîntînd, ce folos că ades mă minunam, cînd valurile ieraii turburi şi învrăjmă-Şite, ce folos de toate, cînd ieram ca stigleţul în cuşcă? Dinu nu avea voie să se scalde fără mama sau tata, Dinu uu avea voie să meargă în^ sat ca să—1 mmînce ciuii sau să se joace cu băeţiî ţe-ranilor, Dinu nu se putea duce în livadă, nici pe malul Prutului, căci, doamne fereşte, se poate rumpe malul. Aici îmi veniseră de hac. Apoi ocările mamei cînd nu ascvdtam: . t^inule vraî să omori pe mă-ta, o singură mamă ai; cînd va muri vei vedea că nu mai găseşti alta. Cît despre tata, ierâ 563 — o- cea posoD?orît ades îndrepta greşelele mele, sub-liniind canle mamei cu bastonul său : Sf. Nicolai mal Sf/5S'r“ “0r“l1 W *> i**wrtS*52i£m’am intorssinsurcu dto5ul'* Ias'' Atîta tot, din acest an îmi aduc aminte. w pAm ai4at Să maî spun că directorul se schimbase- în locul ui Papa Culeiu, venise Musieaţâ-Rofie. Acesta ie profesor la U Diversitate^ inginer de Mine. Multă vreme nu am şîiutce sînt iedll lDginer de mjne' Adecă numai pentru dînsul, socoteam Anul al treilea. + , Tot. î?term Cum un vechiu soldat îşî spune izbînzele lui tot aşa şi ieu, îmi trag surtucul, tuşesc şi cer la toţi să tacă •’ 16lte ep?ca. mea de glorie. îl acest an L săvSt boîenh, In ZI rn ?! ™a*a de scolar în toată slt bozema. In acest an am dat drumul uăzuinţilor şi zborului firei Maiu întăiu : acum ieram di’ntre cei vechi; noi ierau omul ţime intre cari şi nenorocitul Aclas. Pe acesta îmi a Stăm nu te- Atît- i6a&tCer !aM?' pentru nefericirea luî avea o chelbe î/cap. Ahta ,-a trebuit. Mai-avea încă şi o soră. A avea surori ieste o nenorocire pentru un băiet în scolia. Şi 16u aveam Tuă dar PUmnuldatînochiul lui Ma?otă;sâ le scoei^m^«t/US'eSae“ ’eă.,la înc°P»t, ieră acum bietul Aclas. M- \ Meto- de lacrimi, Milian numi dă paşi. — Nu-ţî da pace, dar ce-aţi făcut? Se leagă de soru—mea şi de părinţi. Dinu M;i;TaSâ a?Zeam pe însPeetoriu cetind: Postiţi de un felin • Dina Milian pentru că a spus necuviinţe lui Aclas. ' poi după masă, ce păţia chelbea luî Aclas, numai iea ştiea Ies ™ HPr]gomrţa lui Aclas ieram tovarăşi cu mulţi, dar mii a_ Cei - UJUna mK- /eraLl doî BllJauî, unul mare şi unul mic Cel mare iera grozav de prost şi ieră superior; totuşi de multe i 1 CUK . voearri sa-i fac în ciudă, strigam .- Bujano! Se fugărea după mine, dar cadea jertfă furiei sale; leu mă repezeam în ea»- . , # ------- ■ MltJUjJICV IUI îrjoriî, ieră veşnic între noi ca să ne împace- auzeai pe ^«Mponînd plin 564 — ţelerie şi plîngînd începeam să spun că m’a bătut de geaba. De multe ori a fost pedepsit pentru mine pe sfînta dreptate. Cu Bujană cel mic, frate-său, ieram prieten şi coleg. La început ne-am bătut; credea că fiind mai mare mă va bate; dar a păţit’o. In loc, să mă bat, cum credea iei, îi sării, fără multă vorbă, în spete, căci ieram scurt pe lîngă dînsul şi puindu-î mî-na în păr tot trage băete, trage, până am făcut pace şi ne-am unit puterile în potriva altora. Cu Aclas ieram veşnic în sfadă. Fiind că mă legam de so-ru-sa şi iei îmi plătea cu aceeaşi monedă : Ieram poreclit pot-covariu; din potcovariu iei făcuse poctovâriţă din cauză că ierâ cepeleag. Veşnic clasa resuna de strigătele noastre - Naştohţăl Poctovâriţti! şi apoi un gest necuviincios la adresa lui Aclas pe a căruie soră o cbiema Nataliea. Natalia, Nataliţa, Naştoliţă !... * * * Blanqui întrebat o dată la un proces despre domiciliul lui respunse : Temniţa. Şi ieu aşi fi putut spune tot aşa despre mine. In adevăr tata se spăriase, îi ierâ ruşine, să vie să mă vadă, căci ierâ sigur să asculte vorbe ca acestea: — Domnule Milian, băietul D-tale ieste grozav de obraznic, nu ştiu ce să-î facem, ne stricâ şi pe ceilalţi. Adecă cu alte cuvinte : Băietul D-tale pe care îl ţinem de pomană ne strică şi pe cei carii plătesc!.. Deznădăjduit tata se întorcea acasă, lepădîndu-se de paternitate ; Copilul dumiiale, soră, îmi face ruşine !. .. Nu mai ieram copilul lui, ieram acum numai al mamei. Mama, a venit şi iea să mă vadă, dar s’a întors fără a-mi zări chipul. Pricina fusese că mă. ipînsurasem. Ieată cum: Ieram în repetitoarea de, după a miează. Moşotă stătea lîu-gă mine cu saltariul. Nu ţiu bine minte pentru, ce dar ne trezirăm deodată unul cu mîna în părul altuiea. — Lasă de păr, striga Maşotă, făcînd nişte buze de arap. — Ba lasă tu. — Milian, Maşotă, afară. Ierâ pedagogul care privea lupta noastră. Iţi mai trebue strigai ieu vrăjmaşului mieu, arătîndu-i un smoc de păr bălan ; dar ţie? respunse, încruntat Maşotă, ţînînd în mină, ca un trofeu, o şuviţă din părul mieii negru. — 565 — Sîntem în „carceră“ amîndoî. Carcera se alcătueşte din două chilii strimte, cu uşele bine ferecate şi, de-abiea luminată prin o ferestuică de asupra uşei. Pă-reţii sînt plini de înscripţiunî şi injurii pentru acel ce a închis pe soriitoriu. Se ceteau lucruri de aceste: „— Mama lui Musteaţă-Roşie care m’a închis de geaba azi în 7 Febr. 1871.“ „Hovidescu ieste un porc.“ Apoi nume, lingă nume. Pentru cea din urmă oară cînd am fost închis, mi-am cetit numele de peste 20 de ori. Şi acum tre-bue să fi remas acolo, ca glonţele în zidul unei case bombardate. Aierul ie greii şi mirosul de latrină domneşte în toată puterea lui. O jumătate de ceas, nu ne-am vorbit, căci ieram supăraţi. La urma, urmei, aud un pumn în păretele ce ne despărţea: Mi-lian, strigă Maşotă. Ce ieste ? Ce faci tu ? Dar tu! Ne imprietenisem. Lui Maşotă îi ierâ foame şi ar vroi să ieasă afară. Dar cum? — Mi-e milă de dînsul şi—î făgăduesc bucata de pîne din buzunariu şi deschiderea carcerei. Din două, trei izbituri, deseuiu uşa de la chilia mea şi Maşotă vede lumina zilei din preună cu feliea de pîne. Am sfătuit, ţ’am închis din noii pe Maşotă şi acum căutam mijlocul să mă închid şi pe mine, aşa că să nu înţeleagă nimene că am stricat uşa. Intrai din nou în chilie şi suindu-mă, pe uşă caut să-mi trec aşa trupul prin ferestuică de deasupra, ca să ajung cu mîna la cleampă şi s’o închid. Scot capul prin bortă, dar trupul nu poate întră. Yoiu să scot capul înapoi, dar nu pot; mă smuncesc. Atunci scap piciorul şi ieată-mă-s în aier cu trupul şi cu capul în fereastră. Ţip, mă fac vînăt, dar Maşotă ie închis şi în zădar se izbeşte în uşă. Un minut de zabavă şi mă duceam în lumea celor morţi. Noroc că a sărit o slugă care m’a scos mai mult mort de cît viu. Tocmai atunci venise şi mama, căreia i s’a respuns că sînt închis. * * * Am plătit carcera, am fost bolnav o septămînă şi Duminica viitoarş ie-pam să fiu închis, Ziua icra frumoasă, poate să fi fosţ — 566 — prin M&iti sau începutul lui Iunie, Osîndiţi cu mine ierau şi fraţii Guluţă. Tustrei hotărîrem sa fugim la vie la noi, ' Şi am fugit, O zi întreagă am petrecut’o printre viile Copoului, sărind şanţurile din viea noastră în viile vecinilor, mincînd fructele verzi şi rumpînd cît mai multe crengi. Sara ne-am întors iearăşî la scoală prin spărtura unui za-plaz vechiu. Cum sosirăm am fost chiemaţî în canţelerie. Muşte aţă-Koşie ie singur. —Domnilor, ne spuse iei liniştit şi mîncîndti-şî musteţele. domnilor, D-voastră nu aţi ascultat de pedeapsa ce vi s’a dat. Bine. Veţi ii pedepsiţi aspru. Noi nu respundem nemic. Mai cu samă D-ta domnule Milîan! . Mai en samă D-ta\ Adecă D-ta care ieşti ţinut degeaba şi ieşti nerecunoscătorii Guluţă plătea, îlilian, nu. * * * De învăţat tot învăţam, mai ales la Istorie. Aveam un profesor foarte bun şi de treabă, D-l Cernescn care a murit săracul de oftigă acum 10 ani, Ieram băietul cel mai bun din clasa a treia. Din clasa a treia, pentru că sărisem clasa a doua la sfîr-şitul anului trecut. Ştieam istoriea Romîuilor, destul de bine şi declamam frumos faptele lui Mihaiu Viteazul sau despre gradinele atârnate ale Semiî-amidei. Singurul dascăl care a deşteptat în mine o idee serioasă; cetind istoriea sau povestea atîtor oameni, m’am ÎDtrebat o dată ce voiu fi ieu,va trece numele mieu fără să remîe din iei vr’o zdreamţă pe pămînt. Viermele ambiţiune!, mă rodea de mic. O dată, într’o noapte, gîndind că poate voiu trece fără urmă pe pămînt, am plîns. Lucrul pare de necrezut, dar aici mâ spoveduesc, înlăturînd minciuna şi plăzmoirele închipuirei. * * * Alt-feliu profesorul de Matematică. D-l Lenoveanu! Ierâ grozav de abraş-. Metodul luî de-a ne învăţă stătea în piciorul stîng. Îndată ce făceam vr’o greşală, se întîinplâ această scenă luată de pe natură: — Măgariule, de ce nu ai învăţat ? Tăcere din partea elevului. ! Vină în coace. Apoi, apucând urechea o îndoea iuti» degete 567 — şî o motoîea pană se făcea roşie. După aceasta cu mîna luînd piciorul sting îl azvîriea asupra părţeî posterioare a elevului, care ades ajungea cu nasul de tablă, ştergind, cîte o dată, cifra ce-o pusese mal mult. . depiinsesem cu această îndeletnicire. Cîud ieram scos la lecţie, dinnainte întindeam urechea, întorceam dosul şi aşteptam. Spre mai muită garanţie a părţilor moi. pusesem un carton îa pantaloni. La început loviturile ierau mal puţin puternice; la sfârşitul anului glonţiî se schimbase în ghiulele. Tocmai mai tîrziii aflasem pricina metodului acesta, atît de ciudat. Dascaiul fusese paralizat la piciorul stîng; doctorul îi recomandase mult exerciţiu şi acesta se făcea pe sama trupurilor noastre; la începutul anului piciorul ierâ slab; la sfîrşit ieră acum tare. Bine înţeles, că nu am putut pricepe nici o dată Matematica, din astă pricină. Şi-acum cînd aud de cifre pare-că văd piciorul care să destinde şi pe Dinu Milian zburînd spre partea opusă a păretului, De Lenoveanu, mă temeam, ce ieste dreptul. * • trifl UniveTsit Frica şi loviturile suferite de la Lenoveanu, Ie răzbunam pe alţi dăscăli: pe Guţureanu şi pe Ştefanovicî* Clasai lor ierâ mai reii de cît recreaţiea: jucam, săream, băteam pe Aclas, mă îucaiicam pe Bujana cel mic şi astfeliu călărieam pe dinnaintea profesorului. La Guţureanu, aveam obiceiu aâ mă suiii după speteaza scaunului şi să-i puu coarne. O dată înse mi-a tras o palmă de-am văzut numai stele. Îndeletnicirea mea obişnuită ierâ ca se descalţ pe Aclas şi apoi să-i arunc ciobotele pe sobă: O sobă colosală pentru experienţe chimice care nu s’au făcut nici o dată. » Cînd dascălii voieau să meargă să se jeluiească, ne puneam m usa şmu-i lăsam. Mici clas, nici recreaţie. De reul mieu a-mindoi s’au dus înnainte de sfîrşitul anului. mnite ori îuse ierau liniştiţi căci uu veneam de feliîî la clas, ci fugeam în grădină pe zapiazul care despărţea grădina celor mici, de a celor mari. Mu ne putea prinde nimene, căci tot ueauna cînd auzeam păsuri, săream de cea altă parte. . In repetitoare nu ierâ chip să stau căci de la apel ieram aat tot aiară. Cînd venea numele mieu de strigat la catalog tot deauna strigam în loc de present alt-ceva. O dată am strigat-Haţmaţuchil îmi aduc aminte că pedagogul a trebuit să chieme pe direc- — 568 — tor ca să astimpere hazul băeţilor. lear Dinu Milian, a nnccat haţmaţuchî Ia masă. Pe cinci din sufragerie se auzea concertul plăcut al lingurilor şi al farfuriilor, stăteam la uşă plîngîud. * * * _ La esamen de-abea am ieşit. La Matematică inse am remas corigent. Cînd am fost întrebat, mi-a venit în minte piciorul profesorului şi nâzdrăvăniele ce se spunea pe sama lui. Nu ie vorbă ea şi fără aceasta nu aşi li respuns, Const. Miile. Împuşcarea osîndiţUor. 'Mai zilele trecuta ceteam în jurnalele noastre politice un fapt care m’a umplut de dezgust. Arsese penitenciarul din Slănic, ziarele politice spuneau cu nepăsarea lor obişnuită că ofiţerul dădu poruncă să împuşte pe ori care-lvorvideacă are de gînd să fugă. Pe de altă parte lumea din tîrg a sosit cu topoare ca să despice pe orî şi cine va face un pas. Nostimă lume!... In îneurcala aceasta, soldaţii au ascultat aşa bine că unul a străpuns cu baioneta pe un alt tovarăş de-ai lui, crezîndu-1 hoţ. Acest fapt mi-a amintit două scrieri despre cari de mult voiam să vorbesc: Despre împuşcarea osîndiţlor şi fugarilor de Constantin Â. Filitis şi „Din zbor nu is păcat“ a lui Mir ce a G. Bosetti * * * La noi pedeapsa cu moarte legal nu fiinţează de mult. Cu toate aceste ie a se aplică zilnic fără ca nimeni să-şî rădice glasul. Am ajuns în acea stare de spirit cînd totul să mărgineşte în îndestularea burteî: Chaeun pour soi Dieu pour tous. Nimeni nu-şi mai Iasă azi treburile pentru a apăra dreptatea şi adevărul. Inpuşcarea osindiţilor tot de auna mi-a lovit mintea. Mai ales că de aceasta — 569 — se leagă o amintire din copilărie. Fusese procesul vestitului haiduc Chir-Toacă, cel de pe urmă poate din neamul Co-drenilor. al Jienilor şi al Tunşilor. Tata mă dusese la proces de şi nu aveam de cît poate cel mult 6—7 am. O simpatie ascunsă am căpătat pentru acest om viteaz. De aceea am plins, cîud soldaţii I’au împuşcat pe drum. Taina îinpuşcăreî înse o ştieam. Chir-Toacă nu se încercase să fugă, dar colonelul poruncise soldaţilor: Dacă îl duceţi via ro ucid pe voi. Chir-Toacă ce-i drept putea să scape: Iera primejdios şi pentru ca să nu mai amerinţe liniştea au torităţeî, închisoarea mormîntului, iera maî sigură de cît închisoarea statului. Şi Chir-Toacă a fost împuşcat. * * * Sîntem oameni foarte practici. Avem de ochii lamei foate .libertăţile cu putinţă, pe hîrtie. Vedeţi: pe cînd în Frânţi ea, Belgiea, Italiea, Sviţera, etc pedeapsa cu moarte fiinţează, la noi —nu. Juriul osîndeşte pe om la munca silnică pe vieaţă. Capul osindituluî nu cade sub cuţitul Jegeî. Doamne fi r şt- Autoritatea înse se însărcinează cu ac* asta . . Osmditul ie înpuşcat ca cel maî simplu iepure; cel puţin iepurele are picioarele slobode şi poate fugi, pe cînd osinditul cu totul nestricătorm şi neapărat cade fără a putea să-şi apere vie-iţă. Un asasinat mişelesc—ce mai mult—dacă vom numi lucrurile, cu al lor nume. — Un asasinat mişelesc. Da. Cel puţin hoţul îşi pune în primejdie vieaţa îuh Poate să fie dovedit în luptă. Iei nu leagă mai întăiu jertfa şi apoi s’o ucidă. Nu. Hoţul nu ie mişel. Asasinatul amorităţei înse ie din acestă categorie. Dar codul pedepseşte aşa crime şi cum se face că ase-menia ucideri sînt resplătite prin decoraţii? Cum? Fiind că sînt<-m, cum am zis, cu to*ul căzuţi moraliceşte. Fiind că nu mai sîntem în stare să simţim indignarea. Am adormit sub copacul veninos al libertăţilor noa- 45 stre constituţionale, şi nu sintem noi strănepoţii marelui „Troian,,, nu am avut domni ca Ştefan cel Mare şi Mihalţi Viteazul; aceasta im ie de ajuns pentru ca să fim fiberi ^şi ţara noastră focarul Libertăţeî, Kgalităţeî, Frater-nităţeî; au nu noi am pus fitilul Revoluţiunei celei mari franceza?... Un popor ca ai nostru, alcătuit din sco-ooritorn lui Traian poate iei să se îngrijască de trebu-nle lui Sîntem poporul lui D-zeu. Nu avem nevoe de muncă căci atot—puternicul Creatoriu ne va hrăni cu mană, ca şi pe Evrei în deşert. * * * D-l Gostantin Filitis ne citează o mulţime de fapte ae soiul acestora. Mai ales pilde de împuşcarea arestaţilor fugari Ie aproape de mintea omului că cel închis voeşte şi tot deauna are în gînd să fugă. Păzitorii sînt puşi tocmai pentru ca să împiedece aceasta. Legile sînt hotărîte în privinţa fugei arestaţilor. In privinţa pedepsire! păzitorilor din pricina cărora s’a făptuit fuga—tot aşa. Nicăiure înse nu găsim pedeapsa cu moarte pentru aceia cari s’ar încerca să scape. împuşcarea în acest caz ieste un asasinat care în neorînduiala legilor şi în indiferenţa noastră, trece nepedepsit, dacă nu° resplătit. Tot D-l Filitis ne citează faptul ca soldaţii cari au măcdă-rit pe osindiţii din penitenciarul Telega, au fost decorat! Autoritatea care încuragează—asasinatul !.„. ’ Sînt multe lucruri bune în cartea D-lui Filitis—pe cari ar trebui să le cităm. Sînt înse prea multe şi spaţiul nostru nu ie tocmai larg. Cetitoriul cetească broşura întreagă şi se va convinge că cartea D-lui Filitis fi cetită. Găsim idei sănătoase, ironie tăietoare pentru oamenii noştri politici, fapte multe şi revoltătoare ca temelie a ziselor sale. Despre Capitolul lui Mircea Rosetti. din scrierea Gir-muiţî şi chinuitori iearăşî nu ie nemic de spus—de cîfc în bine. Stilul ie curat, tăietoriu şi tot această teorie se găseşte întemeeată pe uciderea hoţului Ştirbei şi al altuia 571 Autoriul ne istoriseşte cum un prieten al său a putut împăca pe un birtaş, îmfuriat că Mircea ucisese o rîndunică-Rindunica la Romînî ie păcat a fi impuşcată. Din zbor înse nu ie păcat,—strigă prietenul şi birtaşul fu convins că aşa trebue să fie. Mircea reiea această teză. A Împuşca pe un hoţ îu închisoare sau de faţă cu toată lumea, cînd nu ie nici o pricină, ieste o crimă. Din fugă înse nu ie păeatl Apoi Mircea dovedeşte cîtfără de logică şi umbră de adevăr ie scris raportul în afacerea morţeî lui Ştirbei. * * * „Acei cari voesc, zice D-l Filitis, a regenera starea e-„ conornică şi literară din acesta ţară sînt datori a se „interesă şi de chestiuni juridice cu toate aceste nici un „semna n’au dat în această privinţă Dacă ie vorba de noi în aceste rînduri, ne folosim de prilejul ce ni se dă ca să spunem că „Contemporanul" nu va lăsă neatinse chestiunile juridice mai ales cînd au uu interes social vădit. Acum un sfiit D-lni Filitis: stilul încâlcit, dă şi idei încîlcite. Mai multă îngrijire în scriere ar fi făcut lucrarea şi mai bună. Noi înse nu facem o crimă din aceasta. In mulţimea de hoţii literare sau lucrări de-a zecea mînă, ne bucurăm cînd găsim o lucrare mai coustiinţioasă şi mai apropiată de adevăr. Nu putem însă fi optimişti şi a mască adevărul prin laude deşerte. Stilul D-lui Filitis laşa de dorit. Nu ie mare lucru, dar dacă ierâ nu strică. Emil. Declinaţie cu două cazuri în româneşte. , . muh 8'a văzut că numele româneşti au une ori mai wulte forme pentru singurit ori pentru înmulţit, dar unii na s’îiu gîndit să caute explicaţii pentru aceste forme, alţii au dat expli- — 572 — cftţiî greşite. Pentru a face mailămuirt lucrul voiu luă exemple* S*aţim«Can-C,,-V,iteTÎai la>Dln‘ţit Şi roate dar mine n a spus pana la D-l Lambnor ca aceste două forme au fost o dimoara cazuri deosebite, îutăea, roţi, caz subiect şi a doua roate caz regim * învăţaţii noştri credeau că roţi se va fi făcut în cursul timpului diu roate. Se ştiea de mult ca cuvinte ca : stea barbă etc mai au la singuri t încă o formă: stele, barhe etc care seîntrebuiuţază la genetiv şi dativ la singurii, ca în exemplele următoare: lumina Estete festei *>arb^ etc; învăţaţii noştri credeau ca stele şi barde smt făcute din gcnetivele ori dativele latine stete lae barbae La noi m ţară D-I Lambnor a susţinut întăiu eă stele ş, Oarbe, de la singurit sîut făcute din stella şi barba şi prin urmare ca sau făcut dm nominative şi an fost ia cazul subiect m foasta limba romină. J?e ase™enea se ştiea că unele nume de pe declinarea a IU sau făcut dm nominativ, precum om (homo), şerpe (serpensi 3*± °U/eX ’ T’ laral\elerault “ai numeroase din acuzat^pri îe^aiine^’ £paren!em)’ *T"'e (ieporem), munte (montem),Petc se mai ştiea chiar ca se afla la puţine şi nominativul şi acuzatî- vul, precum ia oaspe, oaspete (hospes, hospitem); dar nime nu spusese ca m foasta limbă romină toate numele bărbăteşti şi fe-meeşti au avut caz subiect (diu Nom) şi caz regim (din Acuzativ) cu alte cuvinte că am avut şi la declinarea a treia două cazuri. i P Pn a?eafa ch<îstie a 3cns Lambnor in „Introducerea11 la cartea D-sale de citire şi chiar în „Contemporanul11 a fost vorba aşa m treacat; acuma inse voiu cercă a luă ehestiea cu de a măruntul şi de va fi cu putinţă a aduce în unele locuri dovezi unde Teme*'6 3 de cît l)~l Lambrior cele vor.hi°IULtrebU0 f fi"foarte totărit a lepădă ideile sale cele vechi, daca va vedea ca nu-8 intemeate pe nemica ştiinţific t « domni r* n* f * dfaaUf de -îa profewî; zie «««L Jen-’ tru domni ca Qatănescul de la „Bmelo-public11. Acest domn im cTrlle eK: iTP -Wl-ruri cu totul ^ torit CaP L Sal- ?i a început * numi pe auto?- Ş1 Ca aseme,iea dovezi ştiinţifice' cercat sa doboare ceea ce un om făcuse muncind şi cum cere ştiinţa’ din zilele noastre. s a m-cum se cuvine Innainte de toate trebue să deosebim în româneşte de substantive. trei clase Clasa întăea cuprinde pe acele carile an fost în vedrme în a iar acuma au ajuns unele tot cu ă, altele cu et accentuat s” altele cu w. lenta şi exemple: roată (vechiu roată), stea (vechi* — 573 — steaua), minte {vechiu mîniă). * Tot la această clasă sau unit cuvintele turceşti: pară, basma, pentru că ierau şi iele cu ă la urmă ca stea, vergea, etc. Alt felin aceste nume vin de la cele de pe declinarea întăea latinească. Clasa a doua cuprinde substantivele în « îutreg în u scurt ori în consoane: Aceste toate au fost în u întreg în vechime. Ieată exemple: socru, lucra, lucrătoriu, amnariu, om, domn, cerb, pom,etc. Toate avuseră din vechili u întreg, acest w întreg se păstrase până prin veacul al XVl-lea în dialectul de la Măhaciu, în Transilvani ea; în unul din documentele Bcrise în dialectul măhăcean anume în cel de la Yoroneţ, despre care am vorbit în „Contemporanul" se vede u întreg aproape tot deauna **. Aceste substantive vin mai toate de pe declinarea a Il-a la-tiuească. Clasa a treia cuprinde substantive în e curat, precum: munte, punte, pine, cine, părinte, jerpe, etc. Acestea vin de pe a treia declinare latinească. * . * * Să vedem acuma ce forme găsim la fie care clasă şi să le căutăm explicare. Cuvintele în ă şi ea de la clasa întăea au la singurit două forme, ba chiar şi trei. Forma în â sau eu ieste pentru toate cazurile afară de G şi D singurit, unde se întrebuinţază formele cu e sau chiar i: stea, stele; vergea, vergele; roată, roate {şi roţi); mamă, mante; etc .... La înmulţit unele au numai o formă cu e, precum mame; altele numai cu i precum nuci, guri■ altele au amîndouă formele cu înţeles deosebit înse, precum: bucăţi, bucate, etc; altele în sfîrşit au două forme uua cu i, alta cu e, dar cu acela-şi înţeles, precum; roate top; bărbi, barbe; etc . . . Mai trebue să spunem că unele substantive au intr’ua dialect o formă la înmulţit şi în altele alta. Aşa cuvîntul casă are la noi case, iar la munteni are şi căşî. * Din steană a’a făcut stea prin căderea grupei uă din silaba eauă, la rominiî din Macedoniea se zice şi acum tot steaua; din mîniă, etc s’a făcut mtnie prin prefacerea lui «precedat de i, în e- ** Căderea In! u final, pe cit şi scurtarea, s’a Intîmplat după legi: 1) * final neaec. s’a scurtat cînd avea înnaintea sa un i neaccentuat, ax: lucrătoriu~ lua ăturiă, etc. La Moldoveni scurtarea a ajuns aşa de tara că u în asemenea poziţie s’a pierdut cu totul. 2) u final cînd a avut vocaie înnaintea sa s’a unit eu dînaele şi a făcut diftong, precum: al-bă-slri-u. -al-bă-striu, o-uzzou, etc. 3) tt final cînd a arat înnaintea sa l sau r s’a păstrat, dacă se mal află şî altă consoană înnaintea acestora, precum: lucru, socru, altfeliu a căzut de tot, precum : domnuzzdomn, pomu^pom, cerbu cerb, etc. (Vorbiră <ţe limba literară). ' — 574 — îonainte de toate nu putem zice că formele de la singurii; stele, barbe, etc s’au format din genetivul şi dativul latinesc stellae barbe,etc pentru că in limba latină populară nu ierau de citdouă cazuri nominativul şi acuzativul, cel dintăiu pe care Fam putea numi caz subiect, cum se şi numeşte, pentru că se întrebuinţa numai ca atare; iar al doilea se poate numi mai bine caz regim, pentru că singur sau cu prepoziţii îulocuea cazurile din limba latină clasică. Deci în latina populară ierau la colonizarea Dacic! forme ca strfla şi stejlam, pentru genetiv se întrebuinţa de steilam, pentru acuzativ ori steilam, etc. Pe urmă din forma stellae nu putea să se facă stele, ci mal de grabă xtdli, steli, stiî, dacă ne luăm între altele de pe forma luni diu hmae în exprcsiea; dies iunue. Aşa dară din steVa, şi din steilam trebue să fi ieşit formele stele şi stea de la singurit. Pentru a vedea că din aceste forme se şi pot explică n avem de cit să citam doua legi de schimbare ale lui a neaccentuat: 1) A final neaccentuat s’a schimbat în ă cînd avuse după dînsul «t; . 2) A final neaccentuat ne urmat de m s’a prefăcut în e, cum arată: osaz=oase, tempora—tempure, Costa (diu Constans}- Coste, etc . . . Din stella, barba, racca, etc au venit formei e stele, barbe, va ce ţ iar din steilam, barbnm, naccam etc . . sbala, steaua, barbă, vacă. Pentru cei cărora s ar parca cam ciudată forma cu oi şi lucrarea acestui iii asupra luî a vom spune că wi, deşi se pierduse, dar las ase un sunet slab liugăo cârc a lucrat la nazalizarea Iui. Dovadă că îu adevăr forme ca: stele, barbe, race..., au fost întrebuinţate ca subiecte avem mulţime de nume proprii. îu adevăr cum sft ne explicăm nume ca: Lupe, Stele, Negre, Pietre, Fete, Hiine, Gheţe, etc, cari le se întrebuinţază şi articulate cu o’ Lupe.a, Stelea, -Negrea, Cordea, Pictrea, Fetea, MUura, Ghdm, etc ... Toate aceste nume sînt nominative vechi de la substantivele femeeşti: Lupă, Sterilă, Neagră, Coardă, Pieatră, Fentă, Mină, Ghieaţă, etc . . ’ Din vremea pe cînd se zicea încă Ia nominativ singurit: SfeZe, Corde, etc au fost luate aceste forme ca nume proprii şi şi au rernas şi după ce s’a pierdut declinarea veche cu două cazuri. Se înţelege că s’au putut pe urmă formă după tipariul acestora, nume şi de la substantive bărbăteşti şi de la cuvinte îutrate în limbă mai tîrziu. ^ Pe urmă sînt cuvinte ca respa, charta, cari n’au dat româneşte vespa, cartă, de la acuzativ, ci respe, carte, adecă de la nominativ şi aceste forme şi acuma sînt întrebuinţa!e ca nominativ dar 575 au trecut la a treia unde sint şi alte substantive cu e la no- minativ. „ . „ . Alta dovadă cum că formele cu e au test o dimoara nominative la declinarea întăea mai ieste faptul că multe cuvinte de la a treia au trecut la întăea şi şi-au format un acuzativ în ă, care mai pe urmă a remas pentru nominativ şi acuzativ. Aşa au lost cuvinte ca: ghinde, (glandem), care acuma se zice ghindă; mincitme (mentionem), acuma minciună; secare (secalem), acuma secară; htmtne {luminem *) acuma lumină grindine; (graudinem) acuma grindină, etc. Aceste cuvinte n’au putut să-şi formeze o formă cu ă de cit pe eîud ierau în limbă multe cuvinte cu nominativul în e şi cu acuzativul în â. _ u Despre cele două forme de la înmulţit nu putem zice că una s'a făcut din alta, adecă că forma cu i se va fi făcut din cea cu e; căci întăiu nu avem o lege fonetică pentru o prefacere veche şi generală a lui e tinal ne accentuat în i şi apoi, formele acestea se află în româneşte din foarte vechi timpuri" de vreme ce s’au prefăcut şi la dînseîe t, d, s în ţ, s, ş îunainte de * final, lucni care s’a întâmplat pe la începutul limbeî romîne. Voiţi cită: porţi (de la poartă), roţi (de la roată), căşi (de la casă), cozi (de la coadă), etc.. Negreşit că mai pe urmă s’au făcut asemenea plurale şi la cuvinte streine, ca barzi (de la bardă), huiţi (de la haltă), etc, dar acestea au avut ca model pe cele vechi de origină latină’şi la acestea nu putem înţelege prefacerea, de cît admiţind că. la începutul limbeî romîne ierau alăturea forme, ca, codi .şi code, easi şi case, roti şi rote, ctc. . . Din ce forme latineşte s’au făcute acestea. . Cit despre rote, de bună samă din rotaş, care a pierdut pe s, apoi a final s a prefăcut în e după o lege citată mai sus. Forma roti ipste nominativul de la declinarea I-a de la înmulţit şi înlocuise în latineşte po- pular pe rotae, . . • Aşa dar dacă am voi să punem un cuvînt de pe mtaea declinare sub formele ce avea în foaşta limbă română înnain.te de. avea modelul următorii! PI. pieirea declinare! cu două cazuri am S. rote (caz subiect) rota (caz acuzativ) de rota a rota etc. , Să "vedem acuma ce s’a îutîmplat cu substantivele de pe declinarea a doua. . Astăzi avem o singură formă pentru singurii şi una pentru înmulţit, aşâ avem: lupu (pentru toate cazurile de la Mugurit), (pentru înmulţit, iearâ-şî pentru toate); «r««, urşi; dotufffţ şi roţi (caz subiect) rote (caz acuzativ) de rote . , . de rote etc, . . de — 576 — ăomni; socru şi socri, etc..Aice nu aflăm ca la declinarea I toa- te cele patru forme vechi. Să vedem înse de pe latineşte la ce rezultat putem ajunge. Ştim că în latineşte popular remâsese numai formele de la nominativ şi acuzativ. Adecă pentru singurii: N. dotnnos, ăomno (clasic dominus) Ac. domnom, domno ( „ dominion) N. domni (clas. domini) Ac domn os ( „ domin os) Trebue să fi fost un timp deosebire între ăomno cu o curat la sfîrşit şi între ăomno în care poate va fi rentas vre o urmă de nazalizare. Dar cel puţin, cînd o final neaccentuat se prefăcu în u, amîndouă formele se confundară şi numai fu deosebire între cazul subiect şi între cel regim. Dintre formele de la înmulţit a cazului regim ima ajunse tot la dotnnu şi pe urmă se pierdu remănînd numai cazul subiect pentru amîndouă. ^ Cum că în limba latină populară în adevăr a fost o formă în os pentru acuzativul înmulţit arată * dela înmulţitul substantivelor franţuzeşti, pe cît şi forme cu os diu spaniolişte. In curînd voiu arătă o dovadă despre fiinţa unui caz regim cu u la înmulţitul declinatei a doua, chiar în româneşte. La clasa a treia, adecă la substantivele de pe a treia latinească, găsim acuma unele cu două forme la singurit, precum, oaspe, oaspete, etc. Aice nu încape îudoeală că avem cazul subiect oaspe din ospe (clasic hot-pis) şi cazul regim oaspete dm o-spete (clasic hospitem). Acum înse nu mai au deosebire de înţeles. Altele au o formă ce se poate explică numai diu nominativul latinesc, precum: şerpe (şerpens), om (hamo, popular omo), jude (judex), soru (sonor), dor (dolor), imperator (pop emperator), împărat, lume (lumea), etc; Altele însfîrşit au o formă tăcută dm acuzativ, precum: părinte, (parentem), purece (puiicern, pop pu~ tece), pîntece (panticem, pop pantecem), rugăciune (rogafione,) muiere (mnlteretn), etc. Negreşit că in limba veche romanească, dacă nu toate, dar cele mai multe substantive diu clasa a treia aveau cite două forme întocmai ca oaspe, oaspete; ninic, nimeae; „etc şi că se zicea: o mu, omeni; jude, judece; doru, dorore; lume. lumeţe;ptne, purece ; e.tc. Forma făcută diu nominativ ierâ caz subiect, ceealaltâ caz regim. Mai pe urmă au avut amîndouă formele acelaşi înţeles şi apoi la cele mai multe a maus chiar numai una. Aşa a fost şi m lranfuzcşte şi îti alte limbi romanice, în franţuzeşte de piidâ avem acuma on şi homme. Forma îutăea ieste din borna (caz subiect), a doua din Uomincm caz regim, a* — 577 — cuma on are rol mimai de pronume nehotărît, se cunosc inse texturi în cari on îusamnă om, _ _ La înmulţit nu găsim de cît o singură formă cea cu t, bine înţeles că vorbim de substantivele masculine şi femeniuel. Forma latinească clasică eu es se înlocuise în latina populară priu o formă asemănătoare cu cea de la a doua. In adevăr la noi avem: oameni, iepuri, peşti, etc ca şi la italieni: voţnini, etc.. La noi, ca şi la Italieni nu găsim de cît forma nominativului, dar a trebuit să avem şi un acuzativ în os, o, tc întocmai ca şi la a doua, cum dovedesc alte limbi romanice. Iumulţitul se confundase deci cu cel de la decliuarea a doua, _ . (va urmă). 7. Nădejde Căsătoriea lidboi'ii. Dacă aşi fi stat să respund tuturor celor cari m’au cinstit cu critice asupra căsătoriei libere, desigur ar fi trebuit să umplu pe lună două numere întregi din „Contemporanul. “ Din fericire aproape lot ce am de zis asupra chestiune! ie sfîrşit. Toate criticele atît de prin ziare, cît şi particulare cătră mine, nu au adus nimica nou. Pen-; tru mai tîrziu îmi păstrez dreptul de-a reBpnnde finei critice făcute de D. Săruleanu în „Şcoala Romînă*. din Ploeştî şi intitulată „Selbateciî de la Contemporanul în treacăt, fie spus că D-l Săruleanu, după ce mărturiseşte că nu s’a ocupat de chestiuni sociologice, se încercă a face sociologie din gîeite. Tot acest domn Săruleanu, mă invinue că aduc în ţară idei nouă şi „selbatece". Din norocire inse ziarul „Timpul" a publicat de cnrînd un proiect de proclamaţie a guvernului provizoriu de la 48. Ca sătoria liberă apărată de mine, o vedem decretată acolo şi proiectul atribuit D-lui C. A. llossetti. Acum judecaţi logica D-lnî Săruleanu : D-lui, dacă nu ne înşelăm, ie partizan al politicei D-lor liosetti-Brătianu şi tot D-şa, nu- 578 meşte de „selbaieceL' ideile propoveduite de şefii săi. Curios partid! Mai curios Dd Săruleanu In' unul - din studiile trecute am adus iu sprijinul mieu pe Carmen Sylva, regina scriitoriilor. dacă trebue să credem pe D-l Scirlat C. Moscu. Azi aducem actele părinţilor noştri, ca să arătăm ca, îu zădar siutem învinuiţi, de lucruri pe cari le-au propeveduit ac-i dinna-intea noastră. Noi nu facem decît să-i urmăm, iudrep-fînd greşelele lor şi folosindu-ne de propăşirea spiritului omenesc. Ce ie drept, multe lucruri ne par ciudate în proclamaţie aşa d. ex aducerea la îndeplinire de cătră Mitropolit şi multe nu sînt „tocmai“ ideile noastre. Aceasta Inse dovedeşte că ideile timpului ierau şi ideile autorilor. Acum ascultaţi proci amaţiea. „ Dreptate, frăţie. In numele populului Romîn, guvernul provizoriii: . „Fiindcă după voinţa popoîului şi după jurămîntu ce s’au făeut în cîmpul libertăţii robia s’au desfiinţat: „Fiindcă robul cel mai adevărat şi nenorocit a fost păn- acum femeea (cea măritată). ’ «Fiindcă după natură femei i s’a dat simţirea iear bărbatului puterea şi în timpi de acum nu mai ieste iertat ca cpla ce sirhte să fie robul celuia ce" are puterea cea absolută; . „Fiindcă o naţie nu poate fi mare şi puternică decît cînd (va avea mume bune,) femeea va şti să fie mumă, şi "(mi poate fi) mumă cînd ieste în robie nu poate în-sufiâ de.cîţ robia fiului iei. . „Fiind că vorbele beserecii că femeea se va teme de bărbat, ieste o degradare a amorului şi a omenirii. , ţ . . «Şi fiindcă nici bărbatul nici femeea nu pot jura unul altuia un amor pe vieaţă fără a fi în primejdie de-a nu’şî c^ca jurăpiiîntul, dovedit fiindcă (amorul) a iubi nu se poate porunci* . = Decretăm: Art. 1. Femeea ieste liberă şi de-o potrivă cu bărbatul. . ■ . , Art. 2. Toate căsătoriile slut distanţate. , Art. 3. In viitor (nu se) căsătoriile se vor face pria tribunale. ^ ■ Art 4. Se va rîndui o comisie care va tace o pravilă pentru asigurarea creşteri şi averi copiilor acelor familii ce se vor despărţi. Prea sf. mitr. şi ministru dreptăţii . slut .însărcinaţi cu aducerea la îndeplinire a acestui decret. („Timpul4* din 9 Ian. 83 No. 5). ‘ Const Miile. Poelonui ţiganilor BCfc, Cluj / Central 1.1 mversily Tibrarv Cluj Anectodâ populară. O dată- nu ştiu la ce serbătoare va 6 fost,- toate 'naţiile din ţară fusese cu colaei la vedă. Ţiganii ca să nu romîe mai pe jos .hotărăsc să duca şi iei ceva. Dar- ce să. ducă ? Co fusese urai‘ bun de dus, dusese alţii. Ce si facă ? începură- să «e i puifl. ia; cale sf aleagă un poclon, da poclon nu bucluc, să im maî-4© la niinenc ca la dinşiî, să-i puie pe toţi în cpfâ. ^ „ Răcneau şi se frâsneau de ciudă.; «a ţi-*r fi fost şi tailăsa^ prăveşti. Cînd spunea vre-unul ceva bun de jpoelon numai ce a-uzai şepte-opt strigînd': „aceea e’a dosi“ ' 1 1‘-J — Ceea s’a dus, ceealaltă s'a dus, ce dracul, făcu unul mai bâtrîn. Hai să ducem ceva să se îndulcească şi vodă, să-şi lingă buzele cînd va gustă. Şaj.. duceffl, covaşă, bre I * Că dă, de vodă, vodă-î iei şi pănă acuma va fi mîncat iei multe^ bunătăţi, dar covaşâ ştiu că n’a mîncat de cînd l’a făcut mămucă-sa. _ — Brava, făcură ţiganii de bucurie şi cit le luă gura strigau : covaşă, covaşă, covaşă să ducem. , — A doua-zi pe la amiează mergeau cu poelonui. Unul co putină de covaşă pe cap mergea înnainte, iear după dînsul după enm li-i obiceiul mergeau unul după altul îuşira-ţî pe drum ceia-lalţî ţigani vorbiud fieşte-care şi toţi de o dată şi anume cel din urmă tocmai cu cel dinnaiute. Şi ce vorbeau ? — 580 — Se puneau la cale cum se închine poclonul. „ . Hotărîră deci ca întăiu şi întăiu să între cel cu putina şi sa zică : trăeaseă Mariea sa Domnul; iear după dînsul să între cîte unul toţi ceialalţî şi să zică pe rind : Şi Măriea Sa doamna şi toate beizadelele şi toată armata şi toţi supuşii lui, si noi cu toţî. Amin, să dea D-zeă ' . Cînd *junseră la domnie, după cum fusese vorba întră mai mtăaŞ cel cu putina. Dar cînd păşi pragul unul din urmă îl călca pe-o aţă de la opincă şi iei se împiedecă şi căzu cu putină cu cu tot drept m mijlocul caseî. ~ Fire-ar afurisit, strigă iei înciudat, iear după dînsul si şi ceialalţî cum li fusese vorba, începură: * . ~~ Ş1 Măriea sa Doamna şi toate beizadelele şi toată armata şi toţî supuşii lui şi noî cu toţii. Amin, să dea D-zeu_____ — Afară, cipsre, strigă un slujitoriu şi-î luă pe fugă Nu incapeau pe uşă ţiganii de frică. Şi cînd scăpară afară, parcă scăpaseră din iad, fugeau cu limbeie scoase. Nici îu urmă n’aveau cmd se uita. — Staţi măi, făcu unul după ce se satură de iugit, spuneţi pentru ce ne-au alungat ? . r * . — Aşa! făcu altul, încă ai obraz să mai întrebi, nles- ni*ţi-ar obrazulsâ-ţî plesnească?!.. * Cum de mergeţi voi să hiritisiţî atîta lume pe Domn. pe Doamnă, armata.... numai cu-o putină de covaşft ?..Trebuea de tot omul sa ducă cîte una, să aibă de unde se ’ndulci cu toţii. A-sta-i mmcare lacomă, bre 1 n’ai nevoie să te mm osteneşti s’o ru-gumi, o înghiţi de-a gata rugumati, îi mîncare boerească, bre! — *lr®Ta,rm ?apnl C6lui ce‘a dus numai atîta, zise unul. ’ “ Ar fi fost ma poate, respunse cel ce-o dusese dacă nu se var8a pe halatul lui vodă. Dar păcat că sa vărsat*.*, 1 Adevărat că-i păcat, dar bine încalea c’a avut şi bietul roda noroc de i-am închinat’o frumos...». . Th. D. Speranţă. — S8i GÂNDIŢI Gîndiţî vo! câ nu-mî place A cîmpurilor pace Şi flori şi griul copt Şi lanuri şi livede Şi lunci cu haină verde Şi—al fetelor drag port? Vieaţa cîmpenească Voinică ţerănească, Cîmpiea ’n liniştire? Gîndiţî voi că adese In miriştile dese N’am dus a mea gîudire? Că n'aşî vrea în cîmpie Prin learba cea verzie Să-mi pierd de urma mea Şi’ntins mereu la soare Lasind viersul sa zboare Să uit de vieaţa grea? Să uit de strimtorime, De luptă, de mulţime, ■ De fum şi cafenele, Să sorb îu lăcomie Mirosul de cîmpie : De flori şi de vâlcele?... Ob 1 ce? nu-s ieii fiinţă , Cu gînduri, cu dorinţă Cu ’ntiose idealuri?... Şt cum n’aşî vrea în cîmpuri, Pe vale şi pe dîmburi Să las a vieţei valuri ?... Cum am văzut o dată O neagră desfriuată Tîrînd prin lupanare Slăbite le iei forme Sucite şi diforme, Cu sinu ’n spîazurare, Cum dînsa avea doruri, Ce-ades veneau în coruri S’o ducă ’n depărtare. Sub tropicele calde Şi traiul ieî să scalde In firea ’ncîutătoare. Ca dînsa ’n nostalgie De multe ori re'nvie In mine doruri sfinte, De cîmpurî şi verdeaţă, De pace şi dulceaţă, De-a apelor cuvinte.... BC Dar tot ca dînsa dorul îşi iea'îndată zborul... ‘ Ca iea în lupanar... Remîn — să-roi tîriiu lanţul Plîngînd — să’ncep ietir danţal Prezentului barbar!... C lu j C entral Umversity Library Cluj Ca dînsa —• rid de lume, De tristele ieî glume, Ca dînsa rid şi plîng, Sub masca Teseliex Duc chinul ruşiniei Şi doruri ce se sting Şi’nnuntrn de cetate Iteraîn cu mini legate Să lupt, să plîng, să rid Să-roi duc prin lumea toată O vieaţă dezgustată Şi un trup uâeat şi hîd !.... Gîndiţi voi că nu-mi place A cîmpurilor pace Şi flori şi griul copt Şi lanuri şî livede Şi lunci cu haina verde Şi-al fetelor drag port?.,. Paris, 1882. — 583 — € oiourea apel fi a aerului. DI. Spring a ţinut la universitatea de la Liege despre această chestie o conferinţă care a fost publicată şi în „Revue scientifiquea de la 19 Fevruar. 1883, credem că cetitorii noştri se vor interesă de pricina colorei a-ernlui şi a apei, cu atîta maî mult cu cit toate ideile de pană acuma ieaau greşite de vreme ce nu urmau din es-perienţe ci mai mult din presupuneri. Tyndal, un învăţat inglez a arătat mai întăiu că culoarea albastraagerului nu vine chiar de la aer, prin urmare că nu :se zice bine cînd se spune „aerul văzut în pături groase ieste albastru11. Iei a dovedit că lumină albastră ie“ pricinuita prin reflectarea lnmineî de cătră nişte corpuşoare _fharţe mici de apă aflătoare în aerul cel mai senin. ceste picături se fac mai mari atunci pare ceriul niăî BC ntral albiu. _ Dl. Spring a dovedit mai întăiu că apa distilată ţi absolut lipsită de fiinţă organice ieste de o coloare albi^ stră foarte frumoasă: din potrivă apă distilată ordinară ieste verde: Pentru a arătă acest fapt s’a folosit de următoarele instrumente. Avea două tuburi de Steel ăl ungi de cîte 5 metri şi groase în diametru de eîte 4 Cebtiihe-tre. Tuburile cele de steclă ierau vîrîte în altele de ftfe-tal pentru ca să nu poată străbate în întrinsele lumină pe delăturî. La amîndouă capetele ierau astupate cu plăci de sfeclă prin cari putea trece lumina ce venea pe fereastra laboratoriului. Tuburile ierau aşezate perpendicular pe suprafaţă u-nuî ochiu nelustruit din geamul ferestrei. La amîndouă capetele tuburilor ierau puse nişte tubuşoare prin cară se putea turna liquide în lăuntru. ‘ Dacă a turnat în aceste tuburi apă distilată obişnuit, uitîudu-se prin tub a văzut’o verde, întocmai1 după cum se vedea şi în esperienţile chimistului V. Meyer. Dar dacă a adăugit o soluţiune foarte slabă de bichto- — 584 — rurâ de mercur, adecă în apa destilată pusă din nou la cercare se afla ÎOOOO ea parte de bioldorură de mercur. Se ştie că aceasta substanţă ieste foarte otrăvitoare, de a-cee dacă ar fi fost fiinţă vii în apă trebuea să fi pierit. Şi în adevăr apa aceasta se vedea albastră. Maî ieată altă experienţă: s’au împlut amîndouă ţeviile cu apă desti-lată proaspătă, care părea albastră, (ntr’o ţevie n’a pus bichlorură de mercur şi apă se făcu verde, pe cînd eeealaltă îşi păstră coloarea albastră. S’a pus biclorură de mercur în apa cea verde şi peste cît-va timp iarăşi a'a făcut albastră. ^ Tyndal a dovedit că în aerul cel maî curat pe cîfc şi iu apă se află corpuşoare foarte mici. In adevăr cînd trec© o rază de lumină prin aerul, cel maî curat ori prin apa destilată in contact cu aerul, putem urmări drumul razei îu care joacă părticele ce reflectează lumină înspre ochii noştriî şi în toate părţile. După Stas apa destilată cuprinde nişte materii organice cari peste un timp se fac solide. Ieată deci pentrn ce apa proaspăt distilată ieste albastră şi p^ste 70 de ceasuri se face verde. Stas a aflat chip de a face apă destilată cu totul lipsită de materii streine. Ieată cum a lucrat Dl. Spring: a fiert timp de patru ceasuri apa intr’un vas de steclă peste un amestec de manganat şi de permanganat de potasiu alcalin, apoi distilată de două ori într’un aparat în totul de platină şi primită într’un vas de argint, fără a fi venit în contact cu aerul. Pentru a se încredinţa şi maî bine de curăţenie acestei ape a evaporat’o pe o suprafaţă lustruită şi a văzut că nu lasă materii solide. Tm-plînd cu apă de aceasta unul din tuburile de cari am vorbit a aflat că apa curată avea coloare albastra şi păstra această coloare ori cît de mult timp. O rază du lumină nu se vede cînd trece prin asemenea apă pentru că nu întâlneşte părticele care să reflecteze lumina în toate părţile. Dacă cunoaştem acuma coloarea fundamentală a a- — 585 — pei să vedem, cum se esplieă colorile cu cari le aflăm în natură. Innainte de toate apa ne pare necolorată cînd o-întrebuitiţăm în cantităţi mici pentru ca atonei formează o pătură prea subţire pentru a ne face să-i cunoaştem coloarea. Apele mărilor au cele mai feliurite colori, aşa; «pole Mediteraneî sînţ albastre indigo, ale oceanului atlantic albastre ca ceriul, ale lacului de Geneva azurii, ale lacului de Constanţa, ale Rinului,- ale lacului de Zurich şi ale celui de .Lucerna smt mai mult verzi de cit albastre; a le lacului KIoenthal lîngâ Glaris sînt aşa de verzi îneît de abia le putem deosebi de iearba ce le incunjoarâ. Apele lacului de Stafiei, lingă Marnau la poalele Alpilor ba-vareji sînt negre. Să vedem mai întâiu cîteva experienţe de ale D-lui Spring şi apoi vom vedea cum se explică aceste colori. A luat cinci litri de apă destilată albastră, a pus într insa cîteva grame de var lipsit de fier, scos prin îu-fierbîntauea marmurei de Carara. Apa de var ast-feliu pregătită, fu lăsată să şe odihnească cinci zile, după care odihnă ierâ gu totul. limpede; apoi sa trecut priutr’îosa acid carbonic până de s’a făcut un depozit de abiea simţit - ' ■ . Această apă turnată într’un tub „iera cu totul opa-câw: parcă s’ar fi pus cerneală în tub îu loc de apă limpede. S’a scos din tub s’a amestecat cu apa cnr.tă, s’a trecut printr’însa un curent de acid carbonic pentru , ca să precipite varul sub fo? mă dfe carbonat de calciu şi pentiu a topi cirbonatul ast-feliu format. Din timp în timp se îutrerumpea curentul, se limpezea licidnl şi se observă din nou în tub. Din ce în ce lăsă să treacă mai multă lumină; întâiu o lumină, cafenie, apoi cafenie deschisă, apoi galbăuă, verde şi însfîrşit după o circulaţie de acid carbonic timp de opt-spre-zşce ceasuri, licidul se făcuse albastru bătînd îu verde. ^ . Dacă facem aceleaşi încercări cu apa de barită, găsim că se petrec aceleaşi schimbări de coloare. 46 — 586 — Apoi apă ţinînd în soluţiune silicat de sodiu şi puţin acid silicic slobod s’a arătat nestrăvezie sub o grosime de cinci metri, iar sub grosime de nn metru ierâ gălbie. Apă curată ţinîud în suspenziune puţină chlorură de argint necristalizată încă, ieste nestrăvezie sau galbă-nă după grosimea paturei de apă observate. Amoniacul topind chlorură face să se pieardă nestrăveziea orî coloarea galbănă. Coloarea unui licid nu ieste pricinuită în totul de corpuşoarele spînzurate într’îneul, chiar soluţiunile îm-bielşugate, „saturate1* dau coloare licidelor prin iele în-se-le necolorate şi schimbă pe a celor colorate. Apa care cuprindea var în soluţiune ierâ verde, ceea ce dovedeşte că acest var producea destulă coloare galbănă pentru ca amestecată cu cea albastră a apeî să dee verde. Din experienţile lui Spring mai urmează că coloarea, galbănă se pricinueşte, atârnă mai puţin de cantitatea ^le sare topită în licid, cît de vecinătatea punctului de solidificare al sărei. Cantităţi mici diutr’o sare care se topeşte greu pricinuesc acela-şî efect ca şi nişte cantităţi, mari din vre un corp mai solubil. Pentru a se încredinţa de această urmare ieste în adevăr aşa, Dl. Spring a fiert apă înt'un vas de stec-lă. Steela de şi se topeşte foarte greu în apă, dar tot se topeşte puţin. După ce turnă apa cu steclă în suspenziune în tub, văzu că ierâ în totul nestrăvezie. După cîte-va ceasuri, lăsă să treacă lumină galbănă închisă, după două zile, se făcu verde şi remase tot aşâ. Atunci ierâ foarte limpede, dar cantitatea de materie luată de la steclă şi păstrată ierâ îndestulătoare pentru a prodace prin amestec cu cea albastră a apeî o coloare verde. leafă acuma cum explică coloarea maselor mari de apă din natură: „Se poate zice că apa cu totul curată ieste de o coloare albastră frumoasă, dacă grosimea păturei ieste îndestulătoare. Dacă apa cuprinde topite „cu desăvârşire" sărurî necolorate „în puţină câtime1* coloarea iei nu — 587 — se va schimba şi va părea tot albastră; dar dacă din potrivă apa cuprinde un precipitat de abîea Început şi prin urmare ţine în soluţiune substanţe în aşa citime în cît se apropie de punctul For de saturare, lumina ce va trece prin apă va fi galbănă mai mult sau mai puţin închisă; se poate chiar ca apa să nu lese să treacă de feliu lumina şi apa va fi nestrăvezie, neagră. Lumina cea galbănă se va uni cu cea albastră a apei, şi va forma coloarea albastră verzie, verde-albăstrie, verde curat, după proporţiea de galbăn. Dacă coloarea galbănă va fi destul de tare va putea înnăduşi cu totul pe cea albastră, apa. va îmfaţoşâ o coloară galbănă, cafenie sau chiar şi mai închisă. „Să vedem cum se realizază aceste condiţiunî în natură. „Iu general, substanţele puţin solubile cuprinse în apele naturale şi puţind să se înfăţoşeze sub formă de precipitate de abiea începute în ape, sînt: carbonatai de calciu sau do magneziu, silicea, silieatul de aluminiu, alumina. Nu trebue să ţinem aice samă de corpurile ce se topesc uşor, ca chlorura de sodiu {sarea de bucătărie), chlorurâ de magneziu, sulfateîe, etc, pentru că nu se află în cîtimî destul de mari. „0 apă albastră, ca cea din lacul de Geneva, sau din lacul de Atchen, în Tyrol, va trebui să cuprindă calcar di-solvit cu atâta mii cu desăvârşire cu cît ieste mai albastră. Ya trebui să se afla în apă o câtime îndestulătoare de acid carbonic pentru a pricinui carbonat acid de calciu. „0 apă verde, din potrivă, precum cea din lacul de Constanţa, va trebui să cuprindă calcar topit mai reu, adecă să cuprindă mai puţin acid carbonic. ■’ „Cercetările lui H. Saiote-Claire Deville, de pe la 1848, arata că în adevăr aşa se şi petrec lucrurile. ’ : . mergem mai departe. Dacă în adevăr o apă cal cară' ieste cu atîta mai albastră cu cît calcarul ieste mai bine topit într’însa, urmează că punînd calcar într’o — 588 — apă albastră să o facem verde. In adevăr lacul de Achen, ale cărui ape sînt albastre închis la adîncime, sînt verzi pe ţermul de la mieazâ noapte. Acolo na este adînc şi se bat necontenit valurile în bolovani de calcar şi prin urmare ieau calcar şi se fac verzi. De pe cele spuse pană aice urmează că şi alte substanţe ar putea pricinui aceleaşi efecte ca şi calcarul aşâ că pot să fie ape verzi fără calcar. Chiar şi silicatul de aluminiu poată produce asemenea fenomene. Se ştie că silicatul de aluminiu sau argila, deşi nu se topeşte în apă, dar fără să fie topită formează un feliu de emulziune adecă se află părticele mici atîrnate în apă. In dată ce se întruneşte apa aceasta cu apă sărată, argila cade la fiind. Aceasta precipitare joacă mare rol la începutul deltelor. Dl. Spriog citează observaţiile lui Schleinitz care a călătorit cu vasul „Gazela". Acostă a luat sama că de cîte oii întîlnea apă albastră, o găsea tot o dată şi mal grea. Totul se explică prin precipitarea silicatului de alumină care dădea coloare verde, prin sare *). 1. Nădejde. Un caz patologie. în unul din No. noastre trecute spuneam că D-l Ma* bedonschi ie cuprins de maniea persecuţiunilor şi-a măririlor. Azî din respuDsul sau publicat în „Literatorul" se poate uşor vedea că boala propăşeşte din ce în ce stîn-gînd cu repegiune, cele din urmă scîntei de bun simţ. 1) Articolul ieste prescurtare, pe une locuri traducere a articolului lui Spriog din „Revue scientifique11 de la 10 Fevruar. — 589 — Noi în criticile noastre am căutat să fim cît de ne-nepărfinitori şi totdeauna am întrebuinţat argumentul în locul insultei şi a minţireî. Dovadă că D-l Macedon-schi nu are dreptatea cu dînsul, ieste că le intrebuinţa-ză pe ammdouă. Ie ştiut că în lipsă de dovezi, se în-trebuinţază insulta, Aşă face D-l Macedonschi. Iugîmfat că a descoperit numele mieii sub acel de „Emil" D-sa credea că mă zdrobeşte sub greutatea unor epitete ca acestea: „poet neisprăvit, nebun, nenorocit dizgraţiăt al-Muzeîor şi viitori.fi oaspe al Goliei, ştudent, şcolar" etc. Cu prietenul mieu Nădejde a mers şi mai departe numin-du-lpur şi simplu „măgariu" ; socot că aceasta ie numai un început: pentru viitoriu vom vedea poate şi alte nume de animale, ca: porc, cal de saca, bou, precum şi sudâl-mî ş. a. m. d, * * * „Astă-zî dar, o dată pentru tot deaunâ zice D-l „Macedonschi Intru un moment în vorbă cu aceşti oameni" Auz! D-ta! Ie grozav de mîndru D-l Macedonschi. De pe tronul D-sale de fetiş şi Pontifox maximus al poeziei „sociale" de-abiea aruncă o privire umilitoare cătră noi iştialalţî, poeţi neizbutiţi, măgari şi alte lighioane. Zimbim şi trecem înnainte. ' "" D-l Macedonschi, neputincios de-a vedea puntul neinteresat de unde am plecat, ne amestecă cu aceia carii sînt tămîitoriî lui Alexandri. Ceea ce nu-1 lasă să doarmă ieste că i-am negat dreptul de-a se lăudă că a deschis întăiu. drumul criticei analitice. Pentru a dovedi că ieste D-sa cel întăiu, mă numeşte „unul care scrie de pe auzite* şi ne citează pe D-l Maiorescu acolo unde în „critice" vorbeşte de Alexandri. Dar, D-sa trebuea să mă citească mai bine şi să vadă că nu vorbesc de Maiorescu ca critic al lui Alexandri, dar ca „critic" în general şi atunci âr fi văzut că „Critica analitică" nu ieste străină D-lui Maiorescu. Ori pe semne Onor D-l Macedonsobi nu ştie Că autoriul „Criticilor", a mai scris şi „Poesia Pomina." — 590 — _ spus că în boala D-sale D-l Macedonschi, între-buinţază insulta şi neadevărul. Insulte am arărat destule; să arătăm pe D-l Macedonschi minţind. »Acelaşi articol, zice D-l Macedonschi, adaugă abe-„raţiunea că „Domele* D-luî Alexandri sint „poezii populare*, etc. Şi maî jos: „Nu zic, se află şi printre „Doine“ poezii ce aparţin „poporului, dar între acelea şi ale autori ului, am ştiut să „fac precum se va vedea maî departe deosebirea cuvenită.* Acum să vedem ce am spus ieu: „Poeziea populară o va lăsă D-l Macedonschi popo-„ruluî, dar socotim că chiar în doine ieste nedespărţit „ceea ce ieste a poporului de ceea c