Privim primi două ca abonaţi pe D-nii ce vor numere unul după altul. bine vroi a Povestea Poveştilor. (sfîrşit). Bâetul mai stătu pană a doua zi şi fugi din nod. . Mergind iei ajunse într’o cîmpie. Acolo văzu iei o pajură rotindu-se, lâfoindu-se şi umflîndu-şl penele. —_ Pajură, pajură neruşinată ce ieşti, tu te roteşti şi te lă-foeştî şi te fuduleşti, iar ieu mor de scîrbâ şi de năcaz. — Nu stăpîne, nu mă fudulesc, ci mă pregătesc să te ascund pe tine. Auzi! . să mă ascundă iea! Dacă nu m’a ascuns iea mreana bine şi tot m’a găsit, dar tu unde al să mă ascunzi ?! . — Ied!! . . _Vină colea sub aripă şi n'al băbar. L a luat pajura, 1 a ascuns sub aripă şi cînd a strîns aripa la loc, nici nu se cunoştea. Chiar dracul a trecut pe lingă dîn-sa de vr’o cîte-va ori şi nu l’a tăet prin cap, c’ar fi acolo. Mal pe urmă inse, pe semne i-au fost spus alţi (jracl, că numai ce veni la pajură şi-I zise : — Hei, tâlharid de pajură ce ieşti, dă-mî băetul că ie al mieu. a Dintru’ntâiu pajura nu vrea, dar mal pe urmă, n’a avut încotro, l’a dat. Cum văzu dracul pe bâet, îl luă şi se duse iearăşl cu dîn-sul la tată-1 lui, şi iarăşi se aşezară pe băut şi pe mîncat trei zile şi trei nopţi. Bâetul nici o zi n’aşteptă să treacă şi iar fugi, Data asta ajunse la o pădure. In marginea pădurel văzii alergînd un cerb. a Cerbule, cerbule, tu zburzi şi te veseleşti, iear ied mor de scîrbâ şi de năcaz. — Nu, stăpîne, nu zburd, ied veneam să te scăp. . Tu să mă scăpl ?! Dacă n’a putut iea mreana, ori pa- jura d’apol tu... ,a — Ieti ?! • Vină colea. Am o măsea bortoasă, vîră-te în tr însă şi-ţi dau chizâşie că n’are să aibă ce-ţl face. Cerbul deschise gura şi băetul se vîri în măsea. Nu peste multă vreme veni şi dracul. 37 482 — —■ Hei cerbule, dă-mi băetul câ-I al mieii. — Zeii! Nu te face! — Ce, nu te face, dă-mi băetul. — Sărmane! Se vede că n’aî de lucru. Ţi-oid da un bâet de nu-1 vei putea duce. — Ce, adecă te pui cu mine. — Ba nu. Aşteaptă oleacă, zise cerbul şi începii a se da înnapoi şi a-şî pregăti coarnele ca să-l izbească. Cînd îl văzu dracul încordîndu-se, i se tac gustul de vorbă şi se cam mai duse. A cercat o vreme ca să i-1 deie de voie, pe urmă îşi puse ’n gînd să-l fure, dar tot degeaba. Umbîâ dracul cine ştie pe unda, uitîndu-se la bâet. Ii curgeai! ochii după iei, dar n’avea nas să se apropie, că se temea de cerb. Cerbul scotea pe bâet din gură, umbla cu dînsul prin pădure şi făcea pe drac să se răsbolească de ciudă. Băetul noaptea dormea m măseaua cerDuluî, ziua ierâ cerbul cu dînsul; iar dracul cine ştie cită vreme umblă tupiluş prin tufe ca să-l fure, dar n’a putut Cu cerbul o ducea băetul strună, cînd vrea să doarmă, dormea în măsea, cînd vra să mînînce vîrâ mîna în urechea cerbului şi ce gîndea acea mîncare scotea. Se deprinsese cu cerbul ca şi cu un om. Umblă toată ziua cu dînsul prin pădure: „hăis cerb, ţa cerb£< şi-l ducea de corn la păscut pe unde ierâ iearbă mai bună, că bietul cerb îmbătrînisc acuma şi nu vedea prea bine. ' După o bucată de vreme cerbul slăbi de tot şi ierâ aproape să moară. -- leu am să mor, stâpîne, zise iei câtrâ bâet, iar tu, îndată ce voiu muri să-mi scoţi inima, maiul şi rerunchii şi cînd te vei culca la noapte să puî inima la cap, maiul în partea dreaptă, un rerunchiu în partea stingă şi unul la picioare şi se te culci fără grijă. Peste vr’o două zile cerbul muri. Băetul îî scoase maiul, inima, rărunchii, şi cînd se culcă puse inima la cap, maiul în partea dreaptă, un rărunchiu în partea stingă şi unul la picioare, apoi adormi dus. Din inima cerbului înse se făcu un urs, din maiti un lup, dintr’un rărunchiu o vulpe şi din celălalt un iepure, şi stăteau toţi împrejurul băetulul. Cînd deschise iei ochii demineaţa înlemni. Nu ştiea încotro s’apuce. Ursul vîzîndu-1 spăriet ii zise: „Nu te teme, stăpîne, noi sîntem cînil tăi. Te vom apăra tot aşâ de bine ca şi cerbul. “ La aceste vorbe, băetul îşi mal veni în fire, se sculă, în- 483 — cepu să netezascâ pe lup, pe urs şi să se joace cu iepurele. Pe urs îl numea Greu ca pămîntul, pe lup, Vede; pe vulpe Aude-iear pe iepure, Uşurel ca vîntul. Maî pe la prînz veni şi dracul îmbrăcat cu nişte strae bune ca un boeriu bâtrîn. Cînii cum îl văzură începură a tăbărî pe dînsul. Băetul inse nu-1 cunoscu, opri cînii şi-l întrebă ce caută. — Caut un cioban. leatâ ieii mă prind, tot mi-l urît a şedea degeaba, zise bâetui şi chiar făcu învoeală şi se vîrî cioban la dracul. Apoi merse la dracul acasă, luă oile şi porni cu dînsele la păscut. Dracul sărea ’n sus de bucurie c’a pus mîna pe dînsul. Şnar fi jucat iei mendrele în largul lui, dar n’avea chip. Bâetui nu slăbea cînii de lîngă dînsul, Doamne fereşte. Ce să facă dracul ? Cum să scăpe iei de cînl ? i •, a^cu un bordeiti de fier şi cînd venea băetul la mîneare acolo îl dădea să mînînce. Intr o de amiează pe cînd mînca băetul în bordeiti şi cînii şedeatt împrejurul lui, dracul se făcu în chip de lup, luă oile pe tugă şi le duse cine ştie unde. Apoi veni acasă şi spuse băetu-iui că oile aii fugit. Băetul degrabă lăsă lingura dela gură şi alergă după oî, ieai diacul in urma luî închise repede uşa bordeiului. încue cî-nil în năuntru şi porni după bâet. Cum îl ajunse, începu la dînsul de tot, să-l mînînce. Băetul, de frică, se sui într’un copac, şi începii a rugă pe diacul să-l mai lese oleacă să-şi plingă păcatele. Dracul se învoi şi băetul începu a strigă: Uu !.. Nea Vede, nea Aude, nea Greu ca pămîntul, Nea Uşurel ca vîntul! ! Săriţi că moare stăpînul vostru. Cînd strigă iei, iepurele din bordeiu auzi şi spuse vulpel: auzi cumătră că moare stăpînul nostru. v Taci din gură. Adecă tu te-al găsit să auzi maî bine, făcu vulpea şi cînd ii lipi o labă, căzu iepurele ameţit. Dracul acuma sare la bâet să-l mînînce. Băetul descalţâ o opincă şi i-o aruncă: „Na, roade opinca pănă ce voiu găti bocetul, şi începii a striga ieară : „UuL Nea Vede, nea Aude, nea Greu ca pămîntul, nea Uşurel ca vîntul, săriţi că moare stăpînul vostru. Atunci auzi vulpea şi spuse lupului: — Auzi cumătre, lupule, moare stăpînul nostru. Lipseşti de-acolea făcu lupul, şi îl aădii o labă de căzu şi iea lîngă iepure. — 484 — Dracul, înse a fost gătit opinca, băetul îi dădu şi pe ce-ealaltă şi iear strigă. „TJu!! Nea Vede, nea Aude, nea Greu ca pâmintul, nea Uşurel ca vîntul! săriţi că moare stăpînul vostru. Acuma auzi lupul. — Auzi cumâtre, Ursule, moare stăpînul nostru. ^ , v Ursul numai se uită la dînsul cu coada ochiului, şi-i cîrpi o labă de căzii şi iei ameţit lîngă vulpe. Dracul gătise acuma şi ceealaltâ opincă şi începuse a se arâ- căduî la băet. Ce să facă băetul r Ii dădu căciula şi iear strigă : — Uu!. Nea vede, nea Aude, nea Greu ca pâmîntul, nea Uşurel ca vîntul! săriţi că moare stăpînul vostru. Astă dată auzi şi ursul. — Haide, iepure, zise iei. Iea izbeşte-te în cel părete de vezi nu-I face vr’o zare de lumină. Iepurele sări, şi căzii ameţit, iear pe părete nici urmă nu se cunoştea. După iepure sări vulpea. Păţi şi iea ca iepurele dar făcu oleacă de crepătură. Lupul fâcii mai mult, dar ursul cînd^ se opinti o dată trecu dincolo cu părete cu tot. După ce trecu apucă la goană încotro auzise strigînd, iear după dînsul şi ceialalţi a-lergatt eu limbele scoase. Cît ai clipi ajunseră la băete. Dracul de frică se fâcii o cioată putregâioasă, dar băetul fâcu semn clinilor carii intr’un minut o făcură mii de fărîme. ^ După aceea băetul se dădu jos, fâcii o ţiglă, înfipse pe dîn-sa nişte bucăţi de putregăit! carile ierau mai putregâioase şi se duse a casă. (Putregaiul ierâ grăsimea). A casă făcu foc şi se puse să frigă putregaiul. Cînd aşeză putregaiul la foc, începu să ieasâ nişte şfarâ de untură de te ’nnăduşâ şi numai ce se trezi cu drâcoaica. — Pute a carne de-a barbatu-mieu. — Zeti! Ce zici? — Pute a carne de-a bârbatu-mieu. — Ian te cară.... — Pute a carne de-a bărbatu-mieu. . ^ ___ Ce tot carne de-a bărbatului tăti ? făcu băetul, şi cînd o cîrpi o dată cu ţigla peste ochi plesni drăcoaica, şi tot bordeiul se umplu de păcură din pîntecele iei. Cînd a plesnit iea, a ieşit dintr’însa şi zapisul ce l făcuse dracul cu tată-1 băetului. Băetul strînse zapisul, ieşi din bordeifi, strigă cînil, îi netezi şi le zise să se ducă de-acuma unde voesc, că iei nevoe de dînşii nu mai are. Apoi îşi luă băţul în mînâ şi porni să-şi caute părinţii. — 485 — A mers iei, a mers prin păduri pustii, peste vâî ne umblate şi pe dealuri de om ne urcate pană ce ajunse la un sat. ^ In sat trase la o casă care i s’a părut lui mai bunâ. Nimerise chiar la părinţii lui, dar nu mai cunoştea nici locurile nici oamenii, că vreme ierâ doară de cînd se dusese iei de a casă. Omul de gazdă cu mare bucurie l’a primit şi l’a ospătat, iear după ce l’a ospătat i-a zis: ^ — Flâcâule, tare mi-î drag să ascult. Povesteşţe-mî cevâ şi nu-ţî va fi degeaba. Mulţi bol şi vaci şi cal şi ol şi cîte altele am dat pentru cîte-vr’o povestire, cui îmi spunea, iţi voiţi da şi ţie. — Hei, moşule, la grea belea mă bagi. Multe ştiu ieu că multe am păţit şi multe am tras de cind sînt, dar nu-ml vine să le spun. , , . , , — Spune flăeăule, că dacă vor fa de mierare cele ce le-al păţit tu, îţi voitt spune şi iea altele mal de mierare, ce mi s’aa întîmplat mie. . . ^ . . Băetul începu să spue mal întâia cine ierau părinţii lui, cum trăeaa şi cum a venit o dată la iei un oaspete de care iei se temea, cum a fugit iei şi cum oaspetele s’a luat după dînsul de la găsit şi l’a adus înnapoia şi cum a fugit iei din noa. _ Cînd spunea iei, moşneagul hojma suspină, iear_ cînd zise că a fugit din noa de odată strigă moşneagul: „tu ieşti copilul mieu,“ îl strînse în braţe şi-l sărută cu dulceaţă; iear mâ-sa de bucurie nu mai ştiea pe ce lume ieste. _ _ Băetul spuse cîte-a păţit iei şi la urmă scoase şi zapisul. Apoi tatăl său spuse şi iei cîte păţise. In sfîrşit fiul şi părinţii se găsiră, se cunoscurâ, şi remase-râ să trăească de-acum înnainte la un loc, şi afi trăit mulţi şi fericiţi anî. t Iear băetul spuse copiilor toată povestea precum am spus o şi ieu şi le-a zis să o spue şi iei la alţii precum vă zic şi iea. De-atuncI s’au început poveştile. Th. D. Speranţă. De unde vine grindina ? (sfîrşit.) „Grindina cade din nouri foarte crrecteristicî, adese orî întunecaţi, aproape negri, alte orî foarte stră- — 486 lucitori, dar totdeauna groşi, cu margini lămurite şi turburate; se numesc nouri furtunoşi. Tot aşa sînt şi nourii carii însoţesc căderile meteoritelor. Vestitele me-teorite dela 26 april 1803 au căzut dintr’un nouraş în formă de dreptunghiu, ai cărui aburi se îndepărtară ca prin explozie. Meteori tele de la 13 iunie 1819 căzură dintr’un nour alb cenuşiu care se împrăştia mai apoi ca un fum. Pieatra meteorică de la 14 maiu 1864 lăsă după dînsa un felib de nour alb, lungăreţ care ţinii mai mult de un şfert de ceas. Pieatra meteorică de la Pultovsk fu însoţită de o urmă palidă. Grindina de pietre de la 1868, în Piemont, căzii dintr’un nour cu formă neregulată încunjurat într’o atmosferă de fum, etc. «Puţin înnainte de căderea grindine!, se aude adesea un zgomot deosebit care nu semăna nici cu al furtunei, nici cu al trăsnetelor. Unii asemănează zgomotul cu cel ce-1 fac nucile cînd le răscolim. Peltier spune de o grindină înnaintea căreia se auzi un zgomot aşă de tare, încît crezu de la început că soseşte un escadron de călărime. După Abitcb, înnainte de grindina de la 8 iunie 1860 se auzi un zgomot asemenea unui puhoiii straşnic, şi înnainte de cea de la 27 iunie un feliîi de plesnitură. înnainte de grindina din insulele Orcade, în 1818, se auzi un zgomot ca şi cum mai multe tunuri ar fi dat focuri unul după altul. Tot aşa se întîmplă şi cu pietrele meteorice. înnainte de căderea de meteorite de la Aigle se auzi un vuet parcă s’ar fi slobozit dintr’o dată o mulţime de puşti, apoi se auzi un zgomot îngrozitoriti de darabane. înnainte de grindina de pietre de la 13 iunie 1819 se auzi o rostogolitură cu pocnituri ca de puşti foarte numeroase. Bolidul de la 13 maiu 1831 fu însoţit de trei detunături straşnice aşa de tari ca de tun şi urba mate ca de vuetul ce face o trăsură grea cînd merge pe o uliţă cu pavele neregulate. „S’au încercat a explica acest zgomot, cînd ie vor-de grindină, prin izbiturile boabelor de grindină între — 487 dînsele; dar pricina aceasta n’ar fi câtuşi de puţin în potrivire cu efectul. Afară de aceasta, daca presupunerea de care vorbim vuetul ar fi adevărată, ar trebui să crească cu cît se apropie grindina şi sa ţie în tot timpul cădereî. In fapt înse se aude puţin înnainte de a începe căderea boabelor. Lucrul se înţelege cu uşurinţă, dacă primim ideea că grindina vine din întindjre-le dintre planete. In tocmai ca şi meteoritele, boabele de grindină fac o detunare, cînd străbat în atmosfera noastră, din pricina grămădirei neaşteptate şi iuţi a aerului şi cad fără zgomot ; fiind că au pierdut iuţala din pricina impotrivireî ce le pune aerul. «Adese ori sînt boabele încunjurate cu o pătură ce samănă a omăt. Această pătură se vede şi la mete-orite. „Se vede, zice D-l JL)aubr6e (Comptes rendus de l’Academie des Sciences t. LXXIV), că fie care bucată (diutr’un meteorit) ieste învălită cu o peliţă de metal mai mult sau mai puţin subţire, a căreiea structură ieste mai neregulată de cît al celeilalte păi ţi. “ «Cristalele de gfiieaţă ce se pot forma în atmosfera noastră, sînt tot deauna foarte mici şi nu pot fi asemănate cu acele descrise mai sus şi arătate şi în figuri (No. 12). Tot asemenea deosebire se află şi în pietrele meteorice. „Dacă urmărim, zice acest învăţat, chipul cum sînt aşezate octaedrele. vedem că în multe mase de fier, sînt aşa feliti aşezate în cît formează la un loc un singur cristal. “ Apoi arată că în fierul artificial cristalele sînt mult mai mici, adecă ceva care se potriveşte de minune cu fenomenele de carile am vorbit mai sus în privinţa cristalelor din boabele de grindină. Pe urmă cbiar formele cristaline ale cristalelor de gtieaţă de la grindină ieste deosebită de cea a cristalelor ce se pot face pe pămînt, întocmai aşa ieste şi cu fierul meteoric. După Daubree cristalele din fierul meteoric sînt octaedre. iear'cele din fierul artificial cuburi. Uneori grindina ieste însoţită de pietre meteorice. Intr’o citaţie din articolul D-lui Schwedoff se spune urmă- — 488 toarele fapte: Eversmann a aflat în boabele căzute la Sterlitamansk, în provinţiea Orenburg (din Rusiea) oc-taedre cu unghiuri obtuze formate din sulfat de fier. In provinţiea Majo, în Spaniea, au căzut de asemenea boabe de gbieaţă cu sîmburî de metal în carii Pictet a dovedit că ieră fier. La Padua, în 26 august 1834, au ; căzut boabe de grindină cu sîmburl cenuşii, Cazzari a dovedit că sîmburiî de carii ie vorba ierau făcuţi de fier şi de niekel. Nordenskiold a cercetat la Stockholm fier metalic în nişte boabe de grindină. < „Unii au încercat a explica faptul presupunînd că ; furtunele rîdică materii pietroase de pe pămînt şi le duc pănă la nouri; din această pricină nu se punea ■ nici o însemnătate pe pietrele ce însoţesc grindina. In 1815, Academica de ştiinţe de la i'etersburg primi o ladă cu prube din pietrele căzute în timpul grindine! . la Wilna, şi dintre carile unele cîntăreau pănă la 500 ; de grame. Nu se ştie ce s’a făcut cu aceste pietre, cel ‘ puţin în muzeele Academiei nu se mal află. Tot aşa ; de puţin se ştie şi despre feliul pietrelor cari au înso- ; ţit grindina de la Perny la 1809, la Fatosek în 1844, ! la Nachrachinsk în 1833 (Rusiea). Mal tîrziu după ce ! se ştiri că pietrele veneau din întinderile dintre plante, se încercară unii învăţaţi a spune că se prinsese gbi- 1 eaţă din atmosferă în jurul sîmburilor veniţi din afară. i «Toate presupunerile mai ciudate unele de cît al- < tele, sînt de prisos dacă admitem că grindina vine ga- < ta făcută din afară de atmosfera noastră. Tot ce se pă- ; rea ciudat, ne asemenătorib cu adevărul, cu neputinţă j chiar, cînd presupuneau că grindina se face în aerul nostru, se face uşor de înţeles, dacă primim presupune- j rea de care vorbim aice. Boabele de grindină sînt une- \\ ori foarte mari pentru că nu ieste în spaţiurile cereşti ’ margină pentru mărimea boabelor. Citimea lor ieste ' uneori foarte mare, pentru că spaţiul ceresc n’arc măr- ' gini; forma ieste sferică pentru că aceasta ieste forma , obişnuită a corpurilor cereşti, — 489 ,, Unele boabe au pe dînsele cristale de mărime neobişnuită pe pămînt, pentru că cristalizarea boabelor ca şi a meteoritelor se face in timp de mii de ani şi într’o linişte desăvîrşită, aşa cum n’ar fi cu putinţă pe pămînt. Temperatura grindine! ie foarte rece, pentru că şi întinderea ceriului ieste la o temperatură foarte rece. In sfîrşit grindina ieste însoţită a dese de me-teorite, pentru că şi grindina şi pietrele meteorice sînt din aceeaşi familie şi călătoresc împreună în adîncimi-le ceriului. ’ „Privită din acest punct de vedere, fie care boabă de grindină are istoriea sa, periodele sale de formare. In cea dintăiii se adună din pricina atragere!; în -a doua se supune condiţiunilor de echilibru cerute de •volum şi de îuţala rotire! şi se formează în cbip de sferoid mai mult sau mai puţin turtit; în sfîrşit masa se supune puterilor năuntrice şi se cristalizază. „Să nu ne ascundem că ideile arătate aice pot ridică mulţime de împotriviri. S’ar putea pune întrebare: ■Cum se poate să iea gbieaţa forma sferică remănînd tot vîrtoasă ? Cum se poate că ghieaţa să cristalizaze remănînd tot solidă ? De ce nu cade grindină iearna, în timp ce pietre metorice cad ori in ce vreme? De ce nu cade grindină pe lună, fiind că dacă ar cădea „grindină, s’ar face abori, ar fi atmosferă de abori de .apă, etc. „Toate aceste întrebări cari ar puteşi să se pară foarte încurcătoare şi zdrobitoare, nu sînt pentru mine {pentru' D-l Schwedoff) de cît izvoare de deduceri de cele mai însemnate, dar carile nu pot fi grămădite în cîte-va file. Trebue să nu uităm că ştiinţa din zilele noastre cu toată înnaintarea iei ieste încă plină de ■credinţi deşerte moştenite din trecut, carile nu se vor şterge de cît cu a nevoe. aceste credinţi deşerte ne fac să vedem piedecă unde urmaşii noştri vor vedea puncte de sprijin şi dovezi pentru altă privire asupra lumei.“ Pară a mai adăogi multe pe lîngă zisele D-luî 38 490 — Schwedoff trag luarea aminte a cetitorilor asupra faptului descoperit de curînd cu „ghieaţa fierbinte'*, despre care am vorbit în unul din numerele trecute, pentru ca să vadă că multe lucruri cari li se par nelogice, se întîmplă şi prin urmare că trebue de primit cu luare-aminte teoriile nouă şi de cîntărit cu băgare de samă dovezile aduse. Ieste uşor a zice: Unu se poatev dar foarte puţin ştiinţific. Cit despre mine, dacă părerea mea are vre o însemnătate, voiţi spune că sînt încredinţat de adevărul teoriei lui Schwedoff, fără a înceta înse de a crede că poate să fie grindină cu boabe mici şi fără cristale produsă şi în atmosfera noastră. Faptul care mă face să cred aşă ieste că a căzut adesea grindină cu frunze şi cu pae în lăuntru. Dacă ieste aşa atunci trebue să admitem şi grindină atmosferică. Ori cum o idee luminoasă a avut D-l Scbwedoff şi am putut căpătă lămuriri mai pe larg asupra corpurilor ce se mişcă în spaţiile interplanetare. prescurtat de Ioan Nădejde. Flori de Carpaţi. Poesil de Zaharia Anlinescu. Ploeştî 1882. Volumul?—Frumos. Hîrtia ?—Bună. Tipăritul?—Curat. Po-tretul autoriuluî ?—Laudele noastre maestrului din Lipsea. Conţinutul ?.191 de pagine mal aducătoare de somn de cit macul!.... Bai mă înşel, cetind unele din poeziele D- iale (adecă D-luî le spune aşâ) nu te poţi opri să nu zbucneştt de ris. Bine înţeles că. poetul din Ploeşti le-a scris cu gînd serios. Autoriul pare a fi om bătrîn; cel puţin mi-ar fi putut fi tată. Cum D-sa s’a apucat de asemenea comedii nu putem pricepe. Om bătrîn !.... Şi să scrie lucruri pe carile şcolarii de 14— 15 ani le scriu, dar nu le publică. Dar pe semne vechiea zicâtoare ie adevărată. * * * D-l Antinescu, ciumează lumea de la 1847, cu poeziile D-sale şi tot minte la cap nu i-a venit. Trebue să mărturisesc — 49l — 2„fen VOlTUl' CăCl’ 06 VraţI’ roIuI beilor ™ ie tocmai plăcut Dc multe ori trebue sâ-ţî astupi nasul, să faci toate cele cu putinţa pentru ca să nu adormi, de multe ori îţi eăsestî be- sonaf Da vedetf* ^ numesc bîrfitoritt şi calomniatoriu perS iÎLr ţr m Ce fare sînt fată cu D-Itt Antinescu. Va de lînd V» d . T batjocoresc perii D-sale albi, că umplu spune? P Un ap°St° a bîomănizmulul. Mal ştia, ieu ce —- va mal t de M de Peptru a putea fi folositorii! voia face alt-felitt- trebnS °n aaf? ,maxima acum atît de banală din pricina Întrebuinţăm: „Stilul ieste omnl“ Putem ZlP.fi Sl TI Al ftrtw A-Mrtn flntn«înl u Ti.;' 1 , Putem zice şi noi „Scrierea ieste autoriuL De pe volumul D-luI Antinescu îl vom cerceta ce felia de om ieste şi carile au fost pncinele ce l’att împins să scrie. l.’rdvcrsiiv Lih cerşit * Maî mtăitl se luăm pe omul sentimental. i.. . Am°rul- ^ Ca toţi poeţii să înţelege că a fost amorezat. Iu-b.1, ? „ sale smt: angele, turturele, filo mi le, aii ochii de oazele, smtbelle, legere, votează, aii talie divină, sînt gentile, columbele, rondunele, au buzele stropite de vin şi sînt aşâ de frumoase drăguţele poetului, că ar voi să fie o păsericâ pentru ca una din iele să-l prindă să-l puie pe Dl. Antinescu în sîn. Nostimă trebue sa mal fie pnvdiştea această. Incbipuiţi-vă pe poetul Ploeştilor in sinul Manei sale. Ast-feha se numeşte una din frumuseţele carile .aat .“tul Antinescu oare favorate. A simţit poetul amorul sau poeziele D-sale sînt echoul aventurilor. Toate versurile din r tonte de pe Carpaţi sînt de soiul celor din „Dorulu, în cît vo-liişiil poetului cu drept cuvînt s’ar putea întitula „Flori de ma- hala11. Ascultaţi numai: Dorul Şarmantă damicelâ Cu ochii de gazelă Ornată precum ieşti Pe toate 1’eclipseştl, Antinescu Ochii iei, ochi de gazelă Părul iei noapte din Maitt (?> Ah! a iei fiinţă bellă Ie un îngeraş din raitt ! — 492 — Ţii minte draga cînd în brişchiţă Maî ţii tu minte, dragă brunettă Cind Doamna nopţel pe cerii! lucea Şi iei! cu tine’n cabrioletlă ■ Zburam în fugă spre şosea ! Toată dragostea multiplă a poetului se învîrteşte în iuru a umu sărutat pe care îl culege de pe unde poate. Toate aceste spuse îna’o limbă pentru care gramatica ie necunoscuta şi de care un ţeran ar jura că nu-î limba lut : „Cînd cugetul îmi zboară la tine colnmbellă. „Prin munţi, păduri, văi, dealuri pe unde am passat. Pe unde am passai?.. De ce pe unde aimălaiul...Greşeli de gramatică: „Numai cînd^ ieste unire, numai cînd ieste frăţia. „Prospereaz ori ce cetate lucruri mici devine mari. * j «Precum dar cimentul astâ-zl unesc pietre cu tăria. Adecă lucrurile mici devine mari şi cimentul unesc pietrele. 91 cine ştie poate, D-l Antinescu, ie profesor de gramatică! Maî departe: " „Şi a lori! frumuseţe deplină „Totâ ziua m« ’ncăntau Frumuseţa îl încîntau pe D-l Antinescu ! „Fraţii voştri ve privesce „Moşii voştri azi tresare ! „Ah! marea depărtare Pe toate nimicesc. Voacea ta de simpatie Cînd în urmă tu vorbeai Ierâ ca o melodie Ce pe mine m’adormeal, etc.. O melodie ce mă adormeal în loc de ce mă adormea! Am început cu simţimintele amoroase ale poetului. Rîdicatu-s’a D-l Antinescu la simţiminte mai înnalte ? Poetul a pierdut-dupâ cum se întrevede din volumul sătt, pe întâia sa soţie. Ieată cum descrie iei acest lucru jalnic : „Cînda am păşită în sfera conjugală Yîntu-ml râpî o roşă câtrâ nttorl „Şi alta ’n loc prinseiu atunci cu fală Şi o ador că’î flore dintre flori. Mal întâia presupunem că ie vorba despre soţie-safl despre un copil mort, căci roza D-luî Antinescu rîpită cătră nori nu ne dă noţiunea adevărată. Dar mare durere în tot cazul! Grrovav ! — 493 Mi-a pierit căţeluşul săracul, dar am altul mai frumos. Ieată toată d1. .rea poetului. Toate acestea afară de „sfera conjugală11 care mirose a băcâlie. _ In privinţa amorului poetul veşnic să jeleşte cu „gelle11, că ie depărtat de filomita lui. Durerea D-sale ne face să rîdem mal ales cind ne preumblă prin „z-ona ecl- Unău înpreună cu „talia svelloasău a Afrodîteî D-sale, avînd cordul înmărmurit ee are D-l Antinescu în internvlu seu. „Nu de mult firultt electricu ,, Dorulu meu ’ţi-a anunciatu „Şi respunsulă teu magnetică „Sufletultt mi-a consolat „Dar în vană căci depărtarea „Scopulu mi-a paralisatu „Nenoroculu, întîmplarea „Me lipsi d’ună sărutată. Sărmanul D-l Antinescu!... „Ţi-aducî aminte dragă, cîndu braţâ în braţă pe lună Piaţa taciturnă urgenţii o traversam ? „Momentele sublime în care ne uneam Nici Zola nu trece peste marginea trecută de poetul Ploe-ştilor. Totu ce putem face la vorbele D-sale ie să scuipăm şi să întoarcem fila. Poetul ne descrie pe D-şoara Emilia Orgbidan: „Iear buzele tale carmină represintâ „Şi cbiară alabastru ar rivalisâ „Cu braţele tale; şi-a Deilor gintă „Ueul Că-mi vine-a crede s’aru scandalisa. Ie întrebarea dacă D-şoara Orghidan a remas mulţămită de astă dezbrăcare ce i-o face poetul. Trebue să cred că D-l An-tinescu ca craiu de mahala ştie multe asupra trupului D-şoarelor. Apoi buza de carmin saă mai roşă de cît carminul, mirose a boiea desigur. Complimentul ie-o insultă precum am văzut tot pe D-l Antinescu spuind că : „Se audu ferice, vorbe argintine „Din buzele ’ţi roşe stropite de vinii! Ya se zice Mariea poetului, ( acea pe care o roagă d-l Antinescu să-l puie in sîn) bea bine şi fără prejudiţiî. Cîte o dată — 494 — , +r^U i?°ietU i -atlt <^e1eflulV0C in Clt ne aduce în minte idei cu totul altele, decit probabil a voit să spuie : Ast-feliii: „Cînd pe lemnul din pădure v’aşezaţl voî amîndouâ n'e desimii ca să'l atingeţi şi dă soriu urmoniosH! Toate versurile nu aii măcar o singură idee poetică Poeziea „Dorului* şi atîta tot. Poeziea „Dorului* cu diminutivele iei şi m plus o limbă nenorocita cînd autoriul în focul D-sale patriotic vra s’o „purifice“ . , Pentru a arătă tot izvorul poetic al D-luI Antinescu în noe-ziele amoroase de mahala, voiu citâ cîte-va cari ît juvaeLle neat^p2CUmP/G/a e Vol™"luI V în care poetul Ploeştilor a spă-neat pe damicelele cu ochi de gazetle, belle de prin măbala : ? ^Căte odată for’ asceptare „De ce ml simţu ochii urneai de tottt arde^ capul cu îmflamare (de crieri?) „r oră sâ’i pottt da vr’untt antidotu ? „reptultt mefl geme fără ’ncetare ,.Altt meu respiriu e încetatu „ Medicamenlulu şi-a mea salvare E numai peptu-ţl celtt delicatu ! (Bre !) Acum „TentatorulH“ mă „tentează^ Serbarea naţională Celebrată, in.tr'o sală Se terminase frumoşi „Maseaua mea“ ie culmea Ideilor josnice şi fără umbră de poezie: T „Cită a fostu ea sănătosă „Cu praf roşiii o am frecat „Socoteamu s’o facă frumosă Dară e osii rett, blăstemat. •i ® frecat’o cu praf de dinţi rett. De ce nu aţi luat prafurile D-ruluI Lapierre din Paris?... D’apol „Haina“ ? „Stâî Hăinuţă * a scumpei melle „Stai puţinii să te sânittt „Poate scumpa-mî aşia-o vruttt * De ee nu „hăinnţu!ieâ“, sau „hainuţucuşă" safi „ hainită'! ? — 495 „Când mi-a $isu cu lăcrămeile : „Iţi lastl acum haina mea „Să te consolezi cu ea!.. „Şi-a plecată „Ea îndat’ „Lăcrămând!! „Si plângăndu „Iar efl priveam suspinînd ! „De vergină sau de Damă „Haină tu ai devenita „De şi camu te-ai înveehitu „ Dara te iubesca fără samă „Spune-mi drepta şi adeveratu „Ea vr’o dată m’a tradatu? „Ca să ştia „Să mă ţia „Incellata „Sea amalu „Cum voia fi fosta destinata !.. Stilul D-lui Antinescu îmi aduce aminte stilul copiştilor de la poliţie, carii intrebuinţază cuvinte tehnice tocmai acolo un-nu trebue : Astfelifi: „Asculta ah Rondunellă „Te vedu triştă vrei să sbori „Eu te-aşteptu mâne în Şiori „Să-mi aduci altă nuvellă Adresaţi-vă la D-1N. D. Popescu — nuvelistul Calendarelor. „Du-te shoră cu urgintă „In cuibu-ţi la puişori „N’o fi mâncata din Şiorî „Aşteptînda a ta presinţe Alta: A mea voce primară (?) Fu plânsula îngânată. . etc Să fie palidală'?) Acuma ca şi ’n trecuta. Atunci din gură în gură Ala mea nume ar VOLÂ (? !) Multe veacuri peste ţară Cu furtuni aa parcuraiie! — 496 _ Veacurile au parcurat peste ţară?.... O fi că lumea ie rea şi D-l Antiuescu poet. Nu mai vorbesc de încurcală ideilor ca iu „Q flore plutind pe Dunăre“. Nu ştim dacă ie vorba de floare sau de femee. A-poî poetul amestecă Dunărea cu Rinul în cît cum zice Romînul:. Bălan aleagă ! Exemple de dimutive de bucătărie : „Se mişcaţi încetişor „Frunduliţe militelle „Din satcămulu rolunjioru „Spune dragă slelişoară „Scumpei mele (jiseiii ea, „Că suspin din ânimioră „Pentru sufleţelulu meu ! Pentru ca să sfîrşesc cu poeziele amoroase din „Florile de pe CarpaţI" voiu cita juvaerul cel mat nostim al spiritului de mahala care domneşte în întreg volumul, poetului din Ploeştl. Mai întăitt vedem un motto al lui Calderon pus în nemţeşte pe cînd poetul a scris în spanioleşte. Orî poate ie traducere ?.... ^ In privinţa „moţurilor" autoriul, simţindu-se slab se sprijine m fie-care bucată pe cite o citaţie. Ades vedem două sau trei motto pentru o singură poezie. Şi în plus o mulţime de poeţi romînl necunoscuţi şi tot a-tit de talentaţi ca şi D-l Antinescu. De alt-felitt lucrul se explică. Dar nu ştiti dacă Calderon, Goete, Lord Byron, Alexandri, Bolin-tineanu, Camoens şi alţii ar fi mulţumiţi de tovărăşia D-luI Antinescu. Mal luaţi in considerare că poetul (?) are cînd scrie „Conlradanţulîntre 50—60 de ani, apoi judecaţi: j^ONTRADANTUL (1880) Der întâii! să ’ntrebii pe Marna," — Ce! Copillă, n’al unii Domnii? — Apoi, Mamă, ’ml amu luat „ . . . . sema Memen Augen muss ich. sagcn n i w . Dass sic sehweigon. nicht dera STunde, lUSU Să tragă UHU SOUlIltL, «rîti!; şî-acumu, în fine, Calderon. Cu âstii june paşii în paşi! j- Voiu danţâ ; ne stă mai bine. Suntemfl. potriviţi,\Aux places ! Domnişdra mea frumosâ rT ’Ml accordaţl unu eontradanţu? O, de ce nu, sumă. voîosă De cându aspiri! la fa vor ea Vomă danţa într’unu balanţă; ’CestuI fericită momentu — 497 D’a danţa, să amtl onoarea Cu unu Angeltt inocenta ! Astăcjî îusă fericirea Cerii I it mi-o a accordattt Ca să aflu mulţumirea Ce-o doremu neîncetată. — — Domnultt meu! ’mî-al cuno- scinţa ? — Cumtt să nu ! şi cîndtt aî sci Pe opttt dille locuinţa Noi o-avemtt chiar Vis-a-vis. III — De optă fldle, (Jiăa, sera, Cu ardore te privesctt, Şi ett me topescă ca cera Câutândtt ca să ’ţl vorbescă. Sumă perdutu! Intr’o plânsoare Eu o ducă căci te îubesctt. La ferestră cu ardoare. Ore ’ntregl te urmărescu, — Cliiaru pe mine ?—Domnişdrâ Amorultt meu nu e van. (?) OrI-ce di ce se strecdrâ Elii totă merge En avani! IV — Domnultt meăL.—Ah, Dom- nişoră. Să ’ml daţi voiă să v6 spuntt Că untt omtt cândtt se însoră Nu-I tot-d’auna nebună.; Omtt solida sumtt şi cu stare, O femeiă pot nutri, Magasinultt mett e mare Plinii de marfă ’n veci va fi. Are slove aurite Tabla u""v cea de ferră, Negoţultt mett multa promitte Merge bine—En arriere. V — Domnultt mett ! lasă urgenta, Mal dă’ml timpii să mg gon-• desctt; Cu assalttt ’mî-ial pacienţa Şi confuză mS gâsescil. Anii mei suntii juni şi sboră, Sumtt timidă ’n feliultt meii, Tocmai ca o căprioră, Nu sciii, dett, ce să facil ett. Căci ett n’amtt esperienţă, Nu potil a me confle, Insă aec. 82. La fereastra dragei mele s’au oprit colindătorii: Sună clopotul şi biciul tot plesneşte vî]iind, Iear buhaiul greoitt geme ca un glas din adîncime. Sînt ferestrele închise; prin obloane, o lumină De-abiea străbate-afarâ, slabă, galbănă şi lină, A mea faţă luminînd La fereastra dragei mele s’ail oprit colindătorii. Draga mea în astă sară voifi şi ietl să te urez, Fără bicitt şi fără clopot, fără vuet şi strigare Voiu şi iett să spun, drăguţa, tot ce inima mea simte De amor şi fericire sâ-ţî aduc şi ieU aminte, Yoiii şi ieU să colindez. La fereastra dragei mele s’ati oprit colindătorii: Draga mea ţi-aducî aminte că o-dată ne-am iubit, Că o-dată noi croisem viitoriul înpreunâ, , Ca o-dată ieram siguri, tu de mine, ietl de tine, Că ’n potriva unor piedecî şi umane şi divine Ierâ totul hotărît. La fereastra dragei mele s’ati oprit colindătorii: Dar de-atuncea aspre vînturî ne-att lovit pe amîndol Şi-atl rupt firul de iubire, şi-atl rupt fără de căinţă Din a dragostilor carte, multe file, multe rîndurl, Schilodind şi năzuinţe, schilodind şi-a noastre gîndurl, Despărţindu-ne pe noi. La fereastra dragei mele s’au oprit colindătorii: Inse dragostea-î mal tare decît zidiul astor legi, Iei nu-I pasă nici de piedecî, nici de lume, nici de moarte; Dacă dragostea nu-I stînsă, vom fi tari, vom fi iubită, Ca şi stîncele de pieatrâ ce cu marea învrăjbită Lupt de secole întregi. La fereastra dragei mele, s’aă oprit colindătorii: Poate dragă ca şi mine tu aeuma te gîndeştl Că stăm asta-zl înpreunâ, fericiţi la gura sobei Ascultînd colindătorii ce ne cîntâ sub ferestre Pe cînd focul luminează, pe cînd geru-afară creşte Spuind hornului poveşti 514 - La fereastra dragei mele s’au oprit colindătorii: întreg planul fericire! prefăcutu-s’a în fum Tu ieşti singură, iett singur, şi-acum plîngem înpreună Ascultând colindătorii şi oraşu ’n veselie Noi zărim aeve visul unei lumi de poezie Ce-a pierit, pierit acum ! La fereastra dragei mele s’att oprit colindătorii; Sună clopotul şi biciul tot plesneşte vijîind, Iar buhaiul greoii! geme ca un glas din adîncime Sînt ferestrele închise; prin obloane, o lumină De-abiea strebatâ afară, slabă, galbânâ şi lină A mea faţă luminînd. . Const. Miile. Spiritiştil prinşi cu mina In sac.* Vom descrie aice o boscărie de a spiritiştilor, prin care voeau să dovedească că pot chiemă duburî. Dacă punem pe o masă un vas cu parafină liquidă şi unul cu apă rece şi vîrîm mîna în parafină apoi în apă, peliţa de parafină care se pusese pe mînă se îmvîrtoşază şi mîna ieste încunjurată ca de o mănuşă de parafină, albă. ^ Putem să scoatem această mănuşă de pe mînă înse ieste cu neputinţă să nu o stricăm puţin, alt feliti mu iese mîna. Ieată cum ieste odaea în care se fâcfi încercarea: O odae mare, deşartă, în care ierâ un paravan şi o masă, pe care stâ vasul cu parafină, cîntărită foarte cu mare îngrijire, vasul cu apă rece şi o lampă care a-runcâ puţină lumină. Pentru privitori se aduseră scaune puţin mnainte de începerea comediei. Intr’un colţ sta un harmonium. Odaea, masa, paravanul fură cercetate cu mare îngrijire şi nu se află nici un instrument * După Die Nene Well anul 1882. — 515 — ascuns într’însele. Privitorii se puseră pe scaune şi mediul (fiinţa omenească prin care se arată spiritele, îm-prumutînd îmvălişul spiritului iei, numit perispirit) Innainte de toate fu desbrăcat de surtuc şi căutat de a măruntul ca nu cumva să aibă cevâ ascuns. Mediul arătă şi buzunarele ca să se vadă că ieraii goale. Doi dintre privitori îi legară mînele la spate, alţi doi pecetluiră capetele şferei. Pentru mai multă încredinţare legară mînele pe la încbeeturî una de alta cu sîr-mă de aramă subţire. Apoi puseră un sac de tul peste capul şi partea din sus de mijloc a mediului, şi-l legară în jurul şelelor cu o încingătoare ale cărei capete fură legate şi pecetluite; pe lîngă aceasta îl legară şi cu aţă tare. Mediul porni spre masă, doi streini aduseră paravanul înnaintea mesei şi încă o dată se dădii voe la toţi necredincioşii să caute de nu se face vre o înşelăciune. Nu se găsî nemică. Toţi cei de faţă se puseră pe scaune, se apucără de mîni spre a forma aşa zisul lanţ magnetic, fu oprită rumperea cercului pănă după sfîrşitul încercăreî, căci se zicea că dacă s’ar rumpe lanţul, spiritele ar face vre un reu mediului. Odaea ierâ luminată numai de lampa cea de pe masa din dărăptul paravanului, aşa că ierâ întunerecul cel aşa de plăcut duhurilor. Un muzicant cîntâ din harmonium melodii solemne. Atunci începu mediul a geme, ca şi cum ar fi fost chinuit de o fiinţă nevăzută, apoi scoase un ţipet selbatec şi tăcit. După trecere de mai multe minute mai ţipă o dată mediul şi căzii jos. Aduseră lumînare şi îndepărtară paravanul. Mediul stătea jos leşinat şi în vasul cu apă rece înnotâ o formă scorburoasă de parafină, care se părea luată de pe o mînă foarte mare. încet, încet se desmetici mediul. Tulul, pecetiile, şferile, sîrma, ie-rau neatinse, întregi. Cum că forma se' făcuse din parafina de pe masă se putea ori cine îneredinţâ cîntărind pe cea ce mai remăsese în vas, în adevăr lipsea din-tr’însa tocmai eît cîntărea forma cea scorburoasă de — 516 parafină. Cum făcuse mediul cu minele legate, învălît în tul, care s’ar fi rupt de încerca să-şi scoată mînele, cum făcuse de formase un îmvăliş de mînă care semănâ maî mult a mînă de diavol înnarmată cu ghiare de cît a mînă de om ? Ieată şi explicarea încercărei : Se dădd la un meşter de făcti o mînă de drac cu unghii, cu vîrcî, cu negei; se fâed un tipărit! în cleid elastic; în formă, se vărsă un amestec de colonium şi de oleiu de ricină, aşâ că după ce se învîrtoşă se făcu ca ° mănuşă în totul asemenea cu mîna cea de drac, se lipî o ţevioară de lemn la locul unde începe braţul a-şâ că prin ajutoriul acesteia se putea îmflâ mănuşa după voe. Mănuşă cînd ierâ neîmflată ierâ foarte mică şi putea fi ascunsă cu uşurinţă în botine sub gumă. Nime nu gindi să caute şi în încălţăminte, deşi căutară pre-tutindenea: se aşteptau să afle o formă de parafină sat! o mînă solidă nu o mănuşă desîmflată. Aşă numitul lanţ magnetic se făcti pentru ca să nu se vadă cum scotea mediul din ciubote, cu dinţii, mănuşa. Lucrul de căpitenie ierâ să aibă mediul destulă ghi-băcie şi deprindere gimnastică pentru a putea scoate cu dinţii mănuşa din botine. Gremetele aveau de scop de a creşte efectul, iar stîgătul cel dintăiti. arătă că s’a reuşit cu scoaterea mănuşeî, cu îmflatul iei ; al doilea strigăt înştiinţâ că toată lucrarea s’a slîrşit! Mănuşa o aruncă mediul într’un colţ, gîndind cu dreptate că nimănui nu ierâ să-i vie în gînd să caute mînuşa, cînd se arătaseră duhuri. Această experienţă obişnuită la spiritiştî şi pe care pun iei mare temeiti pentru a dovedi că în adevăr pot ehiemâ duhuri a fost făcută de un necredincios, bun gimnastic pentru ca să dovedească că spiritiştii 0r* Şarlatanî, ori nebuni, ori naivi sau mai bine că intre dmşii se află din eîte trele aceste tagme. — 517 — Faţa cu propeveduirea spiritistă a D-luî Mangiuca, cel cu Calendarele, ne vom sili a rupe masca şarlatanilor şi a dovedi lipsa de orî ce temeiti ştiinţific a acestor superstiţii ruşinoase şi primejdioase. In N° viitorii! voiţi vorbi despre moartea părută a unor fanatici indieni, pe care pune atîta temeiti D-l Mangincaîn Calendariul D-sale pe anul 1883. W. Din trecut. Din noaptea vremilor trecute O amintire îmî zimbeşte Ieşti tu copil’a poesieî Or o părere m’amăgeşte ?... Un dor aprins de fericire Ce’n tinereţe am urmărit A fost, a fost un vis fantastic Ce’n negrul vieţeî a pierit!... Din idealul plin de farmec Ce l’am avut o dată’n lume Azi mi-a remas amar şi jale.... A suferinţei negre urme!... Şi-acum pierdut în ieadul lume! Viaţa’n chinuri ieu mi-o frămînt Venin, amar, despreţ şi ură Dueînd cu mine pre pâmînt!... Martin. Ceva despre obiceiurile albinelor. D-l Robertson scrie înSciintific American pentru a ridica o năpaste de pe capul albinelor. Se credea că iele mînîncă struguri şi alte fructe. D-lîl Robertson a — 518 f&cut încercarea următoare şi pofteşte pe cei ce nu-1 vor crede să încerce şi iei; a pus struguri de poamă aproape de un ştiubeia de albine; după cîte-va zile înse, nici o bobiţă măcar nu ieră atinsă de albine. După aceasta a spart jumătate din numărul boabelor. Albinele att supt toate boabele sparte, dar de cele întregi nu s’au atins. In scurt albinele nu se ating deoît de punctele începute de alte insecte ori cari au început a putrezi etc şi prin urmare ne folosesc prefăcînd în miere nişte fructe altfeliu pierăute. D-ld. Vogel de la Munich a scris revistei Hum-boldt că a dovedit că tot acelaşi acid se află în urzici şi în beşica de venin a albinilor. Acest acid ieste acidul formic, care se află şi la furmici. La albini slujeşte acidul, formic nu numai pentru apărare ci si pentru a feri mierea de dospire. Prin urmare cu cît vor fi mai rele albinele cu atîta va fi mai bună mierea lor căci vor lăsa mai mult acid in faguri şi prin urmare vor împiedecă de a se oţeti şi tot odată va avea şi gust mai bun. y ° (Revue sciintifique 30 Sept. 1882). T. U. Despre ardere * Cercetătorii din vechime văzînd arderea lemnelor şi-au închipuit că focul (se vede că para) ieste un element 'deosebit de celelalte care mistue lemnele ci i se aruncă ca şi cum s’ar hrăni cu dînsele. Luîndu-se după cum se par lucrurile, cei vechi nu faceau altă greşală de cît tot acea ce o făceau cînd socoteau ca soarele şi stelele se învîrtesc în jurul pămîn-tului pentru că aşâ ni se pare. MaT Pe alţi învăţaţi luînd sama mai de a- * In cea mai mare parte după „Die Neue Welt.“ — 519 roape crezură că în lucrurile ce pot arde se află o-substanţă arzătoare şi că productele arderei se despart din materiile arse. Aşâ se credea că pucioasa se compune în gazul înnăduşitoriti. care ce face cînd o ardem şi din o materie arzătoare şi că în timpul arderei ce desparte gazul cel înnăduşitoriti de materiea cea arzătoare. Această idee a fost susţinută cu multă tărie de Stabl (1660—1734) care a numit Jlogiston materiea arzătoare presupusă în corpurile arzătoare. Iei credea că-un corp arde, dînd afară flogistonul, şi că cu atîta ieste maî arzătoriti cu cît cuprinde mai mult flogiston. Ceva ciudat ieste că pe vremea cînd teoriea flogistică, ierâ în floarea iei, nime nu se îngrijea de cît de feliul substanţelor ce se află în corpuri şi nu de cantitatea lor. Se îngrijeau de prefacerile ce urmează din lucrarea materiilor unele asupra altora înse treceau cu vederea greutatea lor. Nu mai această modă putu face pe un om ca Stabl să treacă cu vederea că corpurile dau prin ardere producte mai grele de cît dînsele, deşi după dînsul corpurile arzînd pierdeau ceva în loc să cîştige. Aşâ fierul ars ieste maî greu de cît înnainte de ardere, dar Stabl şi toţi cei ce ţineau cu dînsul nu se simţiră zguduiţi în credinţa lor. Maî tîrziu cînd începură a se rîdicâ din toate părţile în potriva teorieî flogistice şi a-i pune înainte faptul că rezultatele ardereî cîntăresc mai mult de cît corpurile arse, încbipuiră explicarea că flogistonul ieste atras maî tare de cătră alt corp ceresc de cît de pămînt şi că prin urmare corpurile combinate cu dînsul ierau maî uşoare şi să făceau mai grele după alungarea flo-gistonuluî. Descoperirea oxigenului şi urmările ce ştiu scoate din această descoperire Lavoisier (1733 —1794) dovediră că fără cumpănă nu poate fi teorie cbemică adevărată. (va urmâ) 1. Nădejde. 520 — Catrâ cetitorii noştri Acuma după un an şi jumătate de la începerea „Contemporanului “ trebue să spunem cîteva cuvinte cetitorilor noştri pentru a le arătă cum stăm. Avem peste 3000 de abonaţi, iar revista se tipăreşte în 4500 de exemplare. Sîntem foarte mulţâmitorî publicului că ne-a sprijinit m lupta mtrepinsă, credem că ne-am făcut datoriea pe cît am putut. Pot să placă sau nu ideile noastre, pot să pară prea aspre criticile, dar nu ni se va zice ca am falşificat adevărul. Cedem că reul de care sufere literatura noastră ieste aşa de mare, încît numai prin lovituri straşnice se va putea nemicî. Am lovit fără să ne uităm, dacă cel prins cu greşală ne ierâ prieten sau nu. Am arătat ce cugetă oamenii de ştiinţă despre lume şi calea apucată o vom ţinea fără să ne obosim. Aice ne vom apără şi de învinovăţirea ce ni s’a adus din cîteva părţi că de ce trimetem numere fără să ni se ceară. Noi trimetem numere de cercare, dar nu am uitat a pune în fruntea pagineî întăiti a fie cărui număr că privim ca abonaţi pe acel cari vor primi două numere unul după altul; apoi şi dacă ni se trimite înapoi revista şi mai tîrziu n’am făcut nici o dată vorbă, nici n’am deschis cataloage de numele celor ce ne-au respins „Contemporanul44 fie din ori ce pricină, cum a făcut „Literatorul14 din Bucureşti. Noi vom trimete şi de acuma numere de cercare la toţi oamenii culţi ale căror adrese ne vor venî în mînă pentru că să cunoască fie care revista noastră şi să se aboneze de va crede de cuviinţă. La noi publicitatea ie-te aşa de puţin întinsă, că pot trece ani pănă ce se va împrâştiea vestea că la Iaşi iese o revistă care poate ieste de vre un folos. Facem cum ni se pare bine şi drept, pot să zică duşmanii ce vor voi. Redacţiea.