Privim, ca abonaţi pe JJ-nii ce vor bine vroi a primi două numere unul după altul. Unirea face puterea. Unirea face puterea*4 ieată o zicătoare rostită aşa de des şi cu multă uşurinţă, puţini înse cugetă cît adevăr se cuprinde într’însa. mai cu samă cînd e vorba de luptat în potriva unul duşman. Nu credeţi cetitori că duşmanul de care voesc a vorbi e Austriea ori Turciea ori JRusiea • duşmanul nostru nu e aşa de mare, ie chiar microscopic; nu-1 vezi de unde vine nici încotro va merge cu pustiirile lui. Ieată un prieten vine şi fără să ştie ţi-1 aduce, ori scoţi copilul se iea puţin aer şi îl aduci otrăvit gata, cu un cuvînt e duşmanul cel mal îngrozitoriu, căci e nevăzut, e un felii! de diavol modern. Cel puţin bigoţii pentru dracul a veati o armă cu care credeai! că se pot apăra, noi pentru duşmanul nostru nu avem încă nemic. Vedeţi singuri că în contra unul asemenea duşman nu se poate luptă cu fierul; dar de sigur că am putea luptă şi chiar birui cu aurul. Aţi gîcit de sigur că e vorba de boalele parasi-tare şi pentru acuma de ănghină şi scarlatină, carile pustiesc satele şi tîrgurile punînd în pămînt mii de copil. Ie vorba de un aşâ duşman înnaintea căruiea stal cu mînele încrucişate văzînd cum îţi înnăduşe copilul iubit şi nu-1 poţi lovi. Se poate mal mare chin de cît acela ce simţeşte omul cînd ar vroi să se apere şi nu poate ? De multe ori cînd desnădăjduirea e mare, cînd n’avem în contra cui ne răzbună, trebuie mare curaj ca să nu ne sfarmăm fiinţa noastră. Care e părintele care văzîndu-şl copilul în prada morţel, n’a simţit durerea strîgîndu-1 gîtul, înnăduşindu-1 glasul, strigînd în zădar: „ce se fac ... ce se fac . . .“ Trăsnetul lovind ne nemiceşte simţirea în o clipală ’ 34 — 442 pe cînd cuvîntarea doctorului „ie difterită“ ne trăsneşte fără a ne nemicî simţirea. Cînd vezi copilul vioiu şi grăsuţ căe hotărit la moarte, cînd îl vezî, cum pare că vrea a luptă cu duşmanul, cum întinde minele apucîndu-te de gît pare că ar cere ajutorii!, parcă ar zice: „nefericiţi părinţi, mi-aţi dat zilele şi acum nu mă mîntuiţî de moarte".... Sînt cazuri în cari copilul moare cu toată cunoştinţa, de multe ori cu mîncarea în gură. Dar, ce mă încerc ieu a descrie grozăviile acestei boale, sînt lucruri care descrise chiar de talente mari tot remîn palide pe lîngă realitate. Puţine sînt familiile cari n’au fost otrăvite de acest duşman- Omul, fiinţa cea mai desăvîrşită, să nu poată doborî o blăstemată de părăsită care îşi alege de locuinţă sîngele copiilor noştri ? Ieste o vorbă, cîtă vreme omul rabdă, se vede că merită să răbde şi în adevăr dacă o- menirea s ar fi mulţămit numai cu tmguirea, dacă n ar . , • ( ’ . JniversitVjţibi ° lui 7 „ căutat şi a munci pentru fie care pas cătra o stare mai bună, atunci de sigur nu am fi nici unde sîntem. Azi prin bani poţi face dacă nu ori ce, cel puţin foarte mult! „Le mal rouge“ bîntue neamul porcesc dintr’un departament al Franţiei, capitaliştii se înspăimîntă, votează 50,000 de lei lui Pasteur şi ieată că reul va fi de sigur învins. De ce nu avem şi noi 50,000 de lei şi am fi sigur de copiii noştri, anghina nu ni i-ar înnăduşi. Dar oare dacă nu-î avem fie care în parte, dacă guvernele găsesc milioane pentru fel iu de feliu de lucruri, ca: ghiulele, tunuri, manevre decoraţii, încurajări pentru industriea naţională cu milioane, etc... nu putem noi punînd puţină osteneală să întruchipăm nenorocita sumă de 50,000 lei? Dacă mai marii zilei ah un boţ de aur în loc de inimă să le arătăm noi că nu ne-am dat sufletul banului, că sîntem în stare a sacrifică ori ce pentru a îndeplini un lucru folositorii! nouă şi altora. De am socoti ca camătariul cel mai sgîrcit banii, ce: i-am întrebuinţâ pentru a forma suma trebuitoare, am — 443 — vedea că ni iese cîştig şi nu pagubă. Fie cărui cînd i se va întîmplâ o nenorocire, bine înţeles vorbesc de an-gbină, pe lîngă pierderea şi suferinţa morală, va mai cheltui dacă nu mii cel puţin sute de franci cu doctorii, desinfectare şi cîte de carile mi-î groază să-mi amintesc. Ori cine are o casă, o vie, le asigură, îşi asigură roada de pe moşie, magaziea, marfa, chiar mobilele sînt de multe ori asigurate şi pentru toate acestea plătesc sume însemnate. Dar oare pierderea unui copil poate fi asemănată cu pierderea acestora? A-şi întruchipâ casa, a-şi cîştigă banii pierduţi, ori cine cît ie în vieaţă nu desnădăjdueşte a şi le face, dar a-şî înviea copilul mort nu poate, şi, fie copiii cît de numeroşi, fie care îşi are locul săd. în inima părinţilor. Ce părinte dar s’ar zgîrci de a da cevâ ca să asigureze vieaţa copiilor? închipuiţi-vă cît ierâ de grozav vărsatul înnainte de a se fi descoperit hultueala. Noi ne-am făcut datoriea şi am dat alarmă, dar dacă nime nu se va sili a ne da ajutor iu vom remănea ca paralizaţi în încercarea noastră. Un aşa lucru nu-mi vine a crede, căci atunci ar însemnă că naţiea noastră ie lipsită de ori ce aspiraţie mai înnaltă, că e înnăduşită de nemicurile zilnice şi înveninată de un fatalism oriental stînd cu pîntecele la soare zice: «ce va fi să fie va fi“. Aceasta ar dovedi că n’avem nici de cum ceea ce se numeşte energie. In Angliea ori Grermaniea vezi felifi de feliu de societăţi, cari trăesc şi-şi împlinesc, măcar cit de cit scopul la care ţintesc. Şi noi cari ne numim Belgiea Orientului să nu putem întruchipă o societate a cărei nevoe e destul de simţită. Nu fie de deochi că nu ne prea fălim în societăţi, ba iertaţi am uitat, că lumea noastră cea nervoasă de prin Bucureşti a format o societate de proteguirea animalelor. Fericite dobitoace, căci pentru voi s’a găsit o coardă simţitoare la inimile cele de aur, dar pentru voi nenorociţi copii încă nu. Se nădăjduim înse că nu veţi fi necontenit uitaţi şi poate — 444 — în scurt timp ne vom bucura de înfiinţarea unei societăţi. Lucrul nu ar fi greu, noi am primit aderări pănă acuma de la vre-o şese-zeci depersoane care zic că ieati parte la o asemenea societate. Aşa că ar trebui în fie care oraş să se formeze cîte un comitet local unde să se înscrie şi să se strlngă banii • iear la finele fie cărei luni banii din toate părţile şi în numele societăţei întregi să se pue la o casă de economie şi dacă fie-care persoană cu inimă care sîmte folosul unei asemenea societăţi, va face cevâ sacrificii, va putea da pe lună zece franci. Căci cu cîte nemicuri nu cbeltueşte cineva această sumă. Lucrul cel mai nemerit e să dee fie care cît poate. Punînd în termen mijlocit! că dă fie care cîte zece franci pe lună, pe zece luni fac o sută de franci şi de se vor găsi numai cinci sute de persoane, în toată ţara ieată suma de 50,000 întruchipată. Minunat lucru şi unirea. Acesta nu e singurul mijloc pentru a putea strînge bani, se mai pot da reprezentaţii teatrale, şi concerte, la cari fără îndoeală că lumea bine voitoare nu va lipsi de a veni. Inchiem crezînd că nu vom fi strigat în deşert. Soft ea Nădejde. Povestea Poveştilor. (Poveste.) Ierk o babă şi avea patru feciori, toţi oameni cît oamenii, cogemi-te bojmâlăl, dar leneşi de le duhluiâ urma. Toată, ziulica şedeau în casă tologiţl ca nişte moroi şi aşteptai! numai mîncarede-a gata de la bieata babă care ierâ ca val de capul iei slabă şi bâtrînâ de-abiea mergea şi pe lingă altele şi săracă. Intr’o zi baba s’a mînieat şi iea şi le-a hotârît să-şî iee catrafusele şi să meargă după cîştig. De o dată nu prea voeaii flâcâuanil noştril, dar dacă ai! văzut că nu-I de şagă sau dus, astăzi unul, mîne altul, pănă ce re-mase numai cel mal mic. Acela tot ierk mal cupriinţâ bietei babe. Nu se îndură s’o lese aşa de izbelişte. 445 — Intr’o buna demineaţă inse, baba s'a sculat şi-a muriţi ^ Băietul acuma strein, fer de nici un sprijin, apucă şi iei încotro văzu cu ochii, luă lumea ’n cap şi se duse. _ . Mergînd iei, ajunse printr’o pădure cu nişte copaci mari ş deşi de nu vedeai nici soarele. Trei zile şi trei nopţi merse iei printr’însa dar de dat de margmă nu mal da. A treea-zi pe la prînz, numai ce mtilneşte un călugăr b trîn, bătrîn, aşa de bătrîn ca cu cîrja trebuea să-şi ridice genele ca să se uite la om. — Buna ziua, părinte, zise băietul. ____, ___ Mulţămesc Dumni-tale, zise călugărul rîdicmdu-şl genei . Dar ce vînturl te-ati adus pe aice ? — Slujbă caut, părinte. Slujbă ! Vină la mine. Am trei oiţl şi-mi trebue un cioban o păzască şi să nu aducă apă de unde beii şi learbft de . care să le păzască şi —------------ unde paştile. Dacă vel fi vrednic şi-mi vei sluţi cu credinţă, iţi voiil plăti bine, iear de nu, îţi voiţi tăea eapul, să mintuiti lumea de un reii şi de un mişel. ^ De o dată bâetul să uită cam lung la călugăr, dar mai pe urmă îşi facil socoteală: „Ce va da I)-zeU, ori voiţi muri ori voiii trăi, haide într’un noroc". Se prinse cioban la călugăr şi porni cu dinsul prin pădure. -cntral Library CI L prin pauuici. , ■ m Oile mergeai! înnainte şi iei în urmă, pănă ce ajunseră la , - sa călugărului. , . Casa călugărului ierâ într’o poeană verde ca buratecn , şi de jur împrejur ocolită de nişte copaci nalţi şi frumoşi, tot unial şi unul parcă ierati aleşi. Casele mari, frumoase, dar mirosea* a pustiii cît de colo, nici un suflet de om, nici o m5car^’ pâreţil albi şi nalţi de te luâ groaza. Iar de jur ţ ţ selor în toţi parii din gard ierâ cîte un cap de om. N poartă ierâ un par fără cap. ^ Cînd ajunseră aproape de casă parul cel făr de cap a începu a sări în sus de bucurie şi a striga: „Cap ! Cap ! Cap . - Lasă câ-î vedea cap ! Ăm să fac cu tine mămăligă, tăcu băetul rîzînd. Dar uitîndu-se pe la ceialalţl pari cunoscu şi capetele celor trei fraţi al lui şi i se cam tăe gustul de ‘ că-î venea să se lese de slujbă, dacă l’ar fi lăsat călugăru • Fraţii lui fuseseră şi iei pe-acolo; dar nici unul na tost adus iearbă de unde păşteaii oile nici apă de unde bea ie e. Porneaii cu dînsele la păscut, mergea* pănă într’un loc, nu se bizueaii să meargă mal departe şi se culcau. Oile se u?ea în treaba lor şi cînd se întorceau înnapol se luau şi ie up dînsele. Rupeaii de jos nişte iearbă şi puneaţi în traistă, ump ea — 446 — urciorul cu apă din vr’un pîrâil şi-l duceaţi călugărului ca să-şî mîntue vieaţa. Călugărul numai ce punea mina pe iearbâ o şi cunoştea pe loc, li luâ frumuşel capul şi le punea în par. După amieazâ călugărul ehiemă pe băet, îl dădu strae ciobăneşti: suman, pălărie, glugă, îi dădu un urcior pentru apă, o răcliţă pentru iearbâ şi-l trimese cu oile. Cînd se duse bâetul la oî, le găsi culcate. Strigă la iele, înse una ţigae nu se sculă. Iei o ridică încetişor de jos şi o puse în picioare. Cum o puse în picioare, oaea se scutură şi-I zise: cîţl ciobani a avut stâpinul nostru, nici unul nu s’a ostenit ca tine să ne rîdice pe vre-una de jos. Măcar să fi fost cit de bolnavă, începea a te croi cu biciul şi a te ghionti cu piciorul până ce moartă coaptă, trebuea să te scoli. Pentru aceea noi nemic n’am vrut să-î învăţăm şi acum ieatâ-le capetele prin pari. Iear tu bă-ete mergi la stâpîn sâ-ţl mal dea un rînd de haine pe lîngâ acestea şi apoi te voii! învăţă ieil ce să facl.“ Băetul făcu precum îl învaţă oaea, merse la călugăr, mal luă un rînd de strae, se îmbrăcă peste celelalte şi-apol porni cu oile. Iele mergeai! înnainte pe unde le ierâ drumul şi iei după dînsele şi tot la cea ţigae se uită. Aii mers înnainte aii mers până ce ai! ajuns la un pîrăii. Oile trecură. Cînd se treacă şi iei de o dată se dâdii înnapol de spaimă. Acela ierâ un pîrăii cu viermi neadormiţi. Până acolo fusese toţi cîţl slujise la călugăr, iear mal încolo ba. Oaea cea ţigae învăţă pe băet de tăb din pădure o nuea lungă şi groasă că deabiea se îndoea. O sprijini în mijlocul pîrău-luî, seapucâ devîrful iei şi cînd îşi făcu o dată vînt trecii tocmai în celălalt mal; iear viermii cel neadormiţi aşâ de tare rose-se nueaua că din cît de groasă ierâ, remăsese numai cît simcea-ua fusului. — leatâ-ne pe ceea lume zise oaea cea ţigae câtrâ băet. Acest pîrăii îl ierâ hotarul. După ce trecuse pîrăul nu mult aii mers, pănă ce atl ajuns pe nişte locuri pline de copaci uscaţi şi de buruene uscate parcă Ierâ iearnâ, numai omăt nu ierâ. O frunză măcar ori un fir de iearbâ verde nu se vedea. Iear prin copaci zburaţi mulţime de paseri cari cîntatt aşâ de jalnic că te rupea la inimă şi ziceaţi: „val de noi şi de noi şi de cei ne-au născut pe noî“. Mal zburaţi şi o mulţime de fluturi, dar val de capul lor, că ori unde se puneaţi tot pe uscat nemereau şi ierau aşa de slabi că deabiea pu-teaii strînge aripele. -- 447 Maî Innainte ierâ un cîmp întins dar pustiii şi unde şi unde cîte o casă. _ Băetului îl veni în gînd să vadă cine şed pe-acolo. Intră într’o casă şi cînd colo înnăuntru, ce să vadă? Ierâ o femee moartă, şi în nasul iei ierati vîrîte două fuioare de cînepă. Iei se uită la dînsa, se mieră şi se duse mal innainte. ^ In altă casă găsi un om mort, întins pe pat şi cu un topor înfipt în piept. De acesta se mieră şi mal mult. Doamne fereşte, gîndea iei, ce lucruri minunate maî găseşti pe aice. Mal întră şi în altă casă, dar şi acolo tot de acestea a găsit. Un om mort şedea pe-o laiţâ cu gura căscată şi-I curgea venin din gură unul şerpe mare, care şedea spînzurat într’un cuiii. _ Nu maî întru da-acum prin alte case, zise bâetul şi-şi cătă de drum; dar prin mintea lui numai morţi umblaţi. Maî departe ajunse pe nişte locuri aşâ de frumoase ^că nu te mal sătura! de privit, îţi părea că visezi, că nu mal sînt ^ a-eve: flori, copaci înfloriţi şi păseiî cari cu felitt de felin de viersuri ziceaţi: „Ferice de noi şi de noi şi de cel ce ne-ati născut pre noî,“ şi cîntatL de te adormeau. . _ După ce trecură de toate acestea ajunseră într’o_ vâlcica despre amează, că tot spre amiează mergeau. Acolo găsiră o mnl-ţime de izvoare şi nişte uluce sparte şi stricate ca de o mie de ani. ■ ^ . Cum ajunseră oile, ulucile (treucile) se făcură ca nouă şi se umplură cu nişte apă ca lacrima de limpede. Acolo ierâ locul de unde beati apă oile călugărului. Cînd începură să beie -apă, bâetul puse ulciorul la gura celei ţigăt şi-l umplu chiar de •unde bea iea. A -•• • . După aceea, ulucele s’ati făcut iear vechi ca maî innainte, iear oile s’ati întors înnapoî spre casă. Mergînd începură ă paşte. Unde puneaţi iele gura de o dată creştea cîte un smoc de iearbâ, verde ca buratecul, grasă şi plină cum^ nu s’a mal văzut pe aiurea. Băetul mergea tot după cea ţigaie şi de unde apuck iea cu gura şi iei rupea cu mîna şi punea în traistă. Cînd ajunse prin cîmpul cel înflorit mulţime de flori începură a se pune pe straile lui, iear iei după cum îl învăţase oiţa, cea ţigae, lăsă de se puseră clte voirâ şi apoi începu a lepădă cînd gluga, cînd cuşma, cînd sumanul cu flori cu tot şi le zicea: şedeţl florilor aice că voiţi veni ca să vă ieti. Aşa fâcii iei până ce lepădă tot rîndul cel de al doilea de straie, pe care le lu-asă după învăţul oiţei cele ţigâî. Acele flori ierau fete cari murise nemăritate. Iele voiatl să ieasă la lume şi dacă nu le ar fi lepădat ar fi murit şi iei. Păserile ce ziceau: „Ferice de noî şi de „noi şi de cel ce ne-atl făcut pe nol“, ierati copil cari murise bo- — 448 tezaţl şi precistuiţb Cele se ziceai!: „Val de no! şi de noi şi de cel ce ne-ati făcut pe noî“, ierail copii nebotezaţî; iear fluturii cel slabi ierail copil pierduţi. Cînd ajunse la casa unde ierâ acel cu şerpele, întră în nâ-untru şi bîţ şerpele din cuitt. Ce al făcut ? Strigă de o dată mortul rîdicîndu-se de pe pat. — Am vrut sâ-ţî fac un bine, respunse băetul. — Nu, fătul miett, nu trebuie să faci nemic. Aceasta ieste osînda mea pentru că în vieaţă cit am trăit, vara cînd mă culcam, în loc sâ-ml pun brîul sub cap îl puneam în cu iii. ^ Acuma trebuie să rabd. Sînt douâ-zecl şi patru de ani de cînd râbd şi mal am încă cinci ani de răbdat. Ieram de 29 de ani cînd am venit aice. Ieartâ-mâ că n’am ştiut, zise băetul şi se duse. Cînd ajunse la cel cu toporul în piept apucă de topor şi îl scoase, dar omul se sculă şi îi spuse că mal are nouă ani de stat aşa; pentru că pe cînd ieră în ceea lume cînd tâiea lemne Simbâtă sara, nu lua toporul să-l ducă în casă, îl lăsă spre sfînta Duminecă înfipt in trunchiu şi mal are de stat aşa 9 ani. Băetul zise că să-l ierte şi se duse. După aceea ajunse la femeia cea cu cînepa în nas. Cum ajunse apucă de amîndouă fuioarele şi zmunci o dată de le scoase. Femeea se sculă şi-l zise ca şi ceealalţl că aceea ieste osînda iei, pentru că pe cînd ierâ în ceea lume şi periea cînepa la cine-va, indosea din fuioare, şi mal avea de stat încă 33 de ani. După acestea băietul îşi căută de drumul lui. Trecu cîmpul cel pustiii, ajunse la pîrâtt, luă prăjina, sări şi se duse a casă. Cînd văzu călugărul iearba şi apa, sarea în sus, cît ieră de bătrîn. — Brava băiete ! zise iei, văd că m’al slujit cu credinţă până acuma, dar să ştii că n’al scăpat încă. Aseultâ: „bă faci o groapă adîncă şi mare, s'o umpli de lemne, să dai foc lemnelor şi cînd vor arde mal tare să mă arunci acolo, să ard şi ieri. „Apoi la sfîrşitul fie-cărel luni să scormoleştl în cenuşă şi vel, găsi două-spre-zece ciolănele. Innainte înse de a căută în cenuşă, să iei o albie lungă de un stat de om, să aşterni într’însa iear bă de pe ceea lume şi peşte dînsa să înşiri în lungiş toate eiolânelele şi să le acoperi cu iearbă. Cînd vor fi deplin două-spre-zece ciolănele, să torni peste dînsele şi peste iearbă jumătate din apa cea de pe ceea lume, se acoperi albiea c’o pîpză — 449 curată şi să o laşi aş'a trei zile. A treea zi la revărsatul zorilor să ridici pînza şi atunci îţi voiţi plăti hacul tău. ^ ^ Bâetul tăcu groapă, puse lenme, le dădu foc şi cind ardeaii mai tare, umflă pe călugăr în spate şi-l aruncă. Lemnele arseră toate şi cu iele arse şi călugărul. Ieată m’am mîntuit de bietul călugăr. Cine va mai pune de-acum capete prin pari? Dar mie cine dracul îmi va plăti, gândea băetul şi se învîrtea încoace şi în colo prin ogradă, de ur4t. ... In vremea aceea oiţa cea ţigae veni la iei şi-i zise: 1 ă băiete ce ţi-a zis stăpînul tatl, că nu vei greşi; iear cînd va fi să-ţi iei bacul, altă nemic să nu ceri de cît cornişorul de la părete, şi cum vei nemerî nu te vei căi. Apoi veniră şi celelalte două oi şi porniră tustrele pe ceea lume, că de-acolo ieraii. Iear băietul ascultînd ce-i zisese oiţa, tot ce l’a învăţat călugărul a făcut. In demineaţa cea de pe urmă, cind ciolanele toate mvălite în iearbă şi udate cu apă de pe ceea lume ieraii in albie, acoperite cu-o pînză curată, cînd începu a se „onizi“ de ziuă, bâetul merse la albie şi încetişor rîdicâ pînza de la un capăt. Cînd colo, ce să vadă r In locul ierbei şi al ciolanelor ierâ un băiet tînăr ca de 16 ani şi frumos de nu te urni săturat să-l priveşti. Aceala ierâ călugărul: întinerise'1"'/*™1? Llbrar>; CblJ — Maî ieste mult pănă la ziuă întrebă tînârul. — Nu, stâpîne, respunse băetul plin de mierare. ^ —- Brava, bine maî slujit, zise apoi tînărul. Se întinse o dată de i-se aşezară ciolanele bine şi în sfîrşit se rîdicâ din albie, se spălă cu apă de pe ceea lume şi zise cătră băiet . — Cere acuma de la mine ori-ce voeştt şi-ţi voiţi da. — Să-mî dai cornişorul de la părete. — Cornişorul?!. făcu tînărul, cam pe gîndurl. Dacă l’ai cerut tu din capul tău, bun cap ai avut; iear de te-a învăţat ei-ne-va bine ţi-a priit. Apoi merse cu băetul prin toate odăiele şi tocmai în cea mai din fund răzâlui din fund cu un cuţit pe un părete şi scoase un cornişor cît un deget. II dădu bâetului şi-i mai dâdb pe lîngâ dînsul şi bani cît a putut iei duce. Dar ia spus să nu deschidă cornişorul până ce nu va avea casa şi gospodâriea lui. . După aceea băetul îşi, luâ ziua bună şi porni. _ ^ In urma lui, tînărul şueră o dată din degete, şi numai ce-I veni un cal negru ca corbul, şi c’o şea numai de aur şi de pietre scumpe, că la soare puteai câta, iear la dînsa ba. Calul necheză o dată de resună pădurea, iear tînărul încăleca şi zbură în înnaltul ceriului. A Cum mergea băetul pe drum, hoima se gîndea ce va ii in 450 — cornişor. Sâ-1 deschidă se temea, să nu-1 deschidă nu se puteâ răbda. Aici îl strîngea în sîn, aici îl scotea şi ie uita la dîn-sul. şi tot aşa. De la o vreme, înse, nu mal putu răbdâ înfipse cuţitul şi-I scoase fundul. r . Oum îl desfunda, începură a ieşi dintr’însul felitl de felia de Vietăţi; peşti, păserl, cal, hol, bivoli, cerbi, căprioare, iepuri, lupi, m sfirşit tot ce vedem astă-zl m lume, iear iei îşi puse mînile ’n cap şi începu să plîngă ca un copil că n’a ascultat cum îl învăţase tînărul. In minuntul aceala numai se trezi că-î iese înnainte ca din pămint un boierănaş cu strae nemţeşti şi-I zise: „Ce mal plîngîşi te frăsueştl degeaba ? L»ă-ml ce-ţl voia cere iefi şi vel vedea cum mtr o clipă ţi le voia strînge toate la loc în corn.“ — Ce să-ţî daa ? ^ Să-mi dai ce-ţl va fi ţie mal drag în lume. Băietul stătu o bucată pe gîndurî. Ce sâ-mî fie mal drag ?.. Negreşit că femeea gindl iei. Iei, şi dacă îmi va luâ femeea, ce pagubă. Parcă alta nu voifi mal găsi! !. Apoi zise: „măînvoiesc, haide strînge-le ^ Făcii înscris, îl iscăli cu sînge şi-l dădu boie-rânaşuluî care îl stnnse, şi cînd începu a bate cu degetul în cor-mşor, toate vietăţile dădeau una peste alta ca să intre în trînsul, şi intrară toate pănâ la una. După aceea băetul bucuros strîngîndu-şl cornişorul îşi luă ziua bună şi se duse în drumul lui, gindind : cine poate fi acel boierănaş; dar boierânaşul ierâ dracul. i i ce se despărţi de dracul, băetul luă drumul spre locul de unde ierâ iei, ajunse în satul lui, căută să mal vadă casa în care şezuse, dar, sănătate, nici locul nu se mal cunoştea. f;11'* 7°rba’ nev°ie de dînsa n’avea, că bani cu ce-şl face casă, ii dăduse lui călugărul de-ajuns şi de ’ntrecut. îşi turnă nişte •case şi nişte şuri şi nişte heiurî de-I mergea vestea. Gospodărie •ca la dînsul prin meleagurile acelea nu se mal pomenea. Cum îşi văzu casele gata, îl veni în gînd să se statornicească. Se însură cu-o fată care ÎI plăcii lui şi se făcu gospodăriţi în tot bunul. Numai cornişorul încă nu-1 desfundase. Acuma îl veni şi lui rîndul. Cînd î] desfundă începură ieară-şi a ieşi dintrî’nsul ca în rîndul trecut, dar acuma nu mal apucaţi pe cîmpi, mergeai! fiecare la locul lor : boii şi vacele prin şuri şi prin ocoale, caii prin grajdiurî; cerbii, prin păduri; iepurii prin tufe; urşii, lupii, vulpile prin codri, prin lanuri, prin stuhăril, peştii prin bălţi, găinele şi cureele prin poeţi, vrăbiile prin şuri, cînil în ogradă, în sfirşit toate la locul lor, după cum a vrut şi cum le-a menit iei. Trebile mergead bine şi băietul nostru ajunse omul cel mal 451 — vestit. Avea acuma şi un băieţel care-î ierâ ca ochit din cap. Nemica nu-I lipsa. Toată lumea vorbea de norocul lui şi chiar iei singur se credea fericit. _ _ După ciţl-va ani de zile îl veni un oaspe. II primi bucuros, că cu ce să-l primească avea iei, de-aţl avea şi D-stră ca dînsul. Trei zile şi trei nopţi l’att ţinut pe băut şi_ pe mmcat. Femeea nu ştiea nici cu spatele, nici nu-I trecea prin cap, cine putea să fie acel oaspete. Dar omul sărmanul, bea iei S1 Petr®-cea că n’avea ce face, dar şedea ca cinele m car. Numai D-zeu ştie cum ierâ inima lui. Se temea nu cum-va oaspetele iul să be cel cu care făcuse zapisul, cînd desfundase întăma-şl dată comi-şorul. Şi doară gîcise. Ierâ chiar dracul în picioare. Cînd se împliniră trei zile, dracul îl ceri juruita. — Yra să zică al venit să-mi iei femeea, făch omul. ____ Ba nu. Iett băietul vreţi să mi-1 dai, zise dracul. Dracul vra să ieie băietul, dar băietul nu mai iera acasă. De cum venise dracul, băetul parcă-î spunea mima, mititelul, că acela nu-î om curat. Incepii a da dosurile pănă îşi lăsă şi tata si mamă şi apucă încotro văzii cu ochii. . . Tot s’a dus, s’a dus plîngînd pănă ce a ajuns la malurile măreî. . Cum ierk iei necăjit văzii o mreană jucîndu-se prin apă. _ _ — Mreană, mreană, zise iei, tu te joci şi te veseleşti şi îeu mor de scîrbă şi de năcaz. ^ ____Nu mă ioc, stâpîne, respunse mreana, iett vrett să te scap de vrăjmaşul tâtt. (Ii zicea stăpin, că doară şi iea se trăgea din peştii cel din comişorul de la părete.) — Dar cum poţi tu să mă scâpl ? . — Cum? De asta te îngrijeşti? Vină la mine, să te pun su un solz, să mă duc în fundul măreî, să pun toţi peştii peste mine si lasă de te-va mal găsi. , „ , _ — Haide, zise băietul. Se duse la dînsa, se băgă sub un solz şi iea se lăsă în fundul măreî şi pe toţi peştii din marea 1 PUSG Şedeai ascunşi, nici nu gîndeatt, cînd colo ieaca şi dracul şi cum ajunse şi strigă: „Hei,hoaţă de mreană ascunsă sub peştii măreî, adă-mî băetul că-I al miett. ___ Vezi că n’al putut face nemică, zise băietul cătră mreană. — Dă, stăpîne, cît am putut am făcut. In fundul măreî m’am cufundat şi sub peştii măreî m’am ascuns, dacă m a găsit a cui e vină ? . . . . , . •, i In vremea aceea dracul mai strigă şi de al doilea şi de al treilea şi mreana ieşi în faţa apei şi-l dădii băietul. — 452 — Dracul luă pe băiet şi porni cu dînsul la om a casa eă iei din mina lui vrâ să-l ieie, că de dînsul îl fusese juruit. ’ Cum a ajuns la om, s’a pus iear pe băut şi pe mîncat trei zile şi trei nopţi. (va urmă). Th. D. Speranţă. Supunerea Femeilor. (Prescurtări din Stuart MM.) (sfîrşit) Cîte o dată ie nevoit să jertfească interesele sale poate averea ori chiar mijloacele de traiti. Bărbatul le-ar înfruntă toate acestea, dacă n’ar fi vorba de cît de dînsul ; dar se va opri de a le impune familiei: familiea sa e femeea şi fiicele; căci despre băieţi crede că vor împărtăşi acelea-şî sentimente ca şi dînsul, că vor putea suferi acelea-şî pierderi ce sufere iei, şi cu bucurie se vor jertfi pentru aceeaşi cauză. Dar oînd ie vorba despre fete, măritarea lor poate să atîrne de purtarea lui; pe urmă femeea lui nu ie în stare a pătrunde a-dîncul ideei pentru care iei face asemenea jertfe; dacă crede că ideiea merită jertfe, crede numai pentru iubirea cătră bărbat; iea nu împărtăşeşte entuziasmul lui. şi conştiinţa iei nu-1 încuviinţază; pe cînd aceea ce iei vroieşte să jertfească are pentru dînsa foarte mare preţ. Omul cel mai bun şi mai neîntere-sat nu va sta la îndoeală multă vreme, cînd ie vorba să facă, să cadă asupra femeeî urmările faptelor sale ? Ori cine are femee şi copii a dat ca un feliu de ostatici păre-reî lumei. Pentru bărbat Încuviinţarea acestei puteri, adecă a părereî lumeşti, poate să fie fără însemnătate, pe cînd pentru femee iea ie foarte însemnată. Bărbatul poate să se mnalţe mai sus de părerea lumei şi a — 453 — ide se s'a socotit Aice ie mare se mîngîea de duşmăniea iei prin încuviinţarea acelor ee judecă ca şi dînsul; pe cînd femeea şi fiicele sale nu pricep aceasta. Adesa s'a bănuit femeilor tendinţa ce au de a pune toată puterea lor în^ acea parte u poate căpătă consideraţiea lumeî şi li ° Q ca o slăbăciune şi ca o copilărie. ... nedreptate. Societatea a făcut din toata vieaţa femeei numai o jertfă. a cerut ca femeea să-şi înnaduşe toate apucăturile iei fireşti, şi pentru această uitare de sine nu-î dă de cît o singură resplată, consideraţiea. Dar consideraţiea femeei ie nedespărţită de a bărbatului, şi acuma după ce iea a cumpărat o şi plătit’o se vede lipsită pe nişte motive pe cari îeanu le înţelege. Iea şi-a jertfit vieaţa şi bărbatul sau nu poate să-î jertfească un capriţiti, pe care lumea nu-1 primeşte nici nu-1 recunoşte şi care ie pentru .luDJ chiar o nebunie, dacă nu ceva mai mult. Mai ie de însemnat că starea socială a bărbatului atirnh de 1-deile ce are. Aşâ că multe femei _ bănuesc bărbaţilor cari sînt de alte idei, că din pricina purtarei lor iele nu se bucură de un rang mai înnalt: de aceea fin nu înnaintează în armată, ori fetele nu găsesc nişte gineri buni, zic iele. Cu asemenea putere, care nu lipseşte mai în fie-care casă, trebue să ne mai mierăm, daca cei mai mulţi sînt orbiţi de nefericitul cum se cade aşă de însemnat azi? „ . . » „ Deosebirea de caracter între bărbat şi femee care ie mai cu samă din pricina educaţiei, e foarte stricătoare idealului mărităreî. 0 legătură strînsa intre fanţi cu totul deosebite una de alta ie o adevărata visare. Deosebirea poate să atragă, asemănarea singura mse numai prin asemănarea ce se ană intre soţi pot ’ să-şi facă fericirea unul altuia. Cîtă vreme femeile vor fi aşa de deosebite de bărbaţi, nu ie de mierare ca iei să voească a avea o putere fără mărgini asupra lor. Dacă oamenii nu se asamănă m deajuns, nu pot avea nici o asemănare de interes adevărat. Scriitorii pro e — 454 — stanţî şi liberali strigă în contra putere! ce au preuţii catolici asupra femeeî, nu sub cuvânt că ie rea, ci pentru că micşurează puterea bărbatului. In Ângliea se întîmplă adesa ca o femee evanghelistă să aibă un bărbat de alte idei. Dar de se întîmplă chiar să nu fie deosebire de opinii, ie deajuns să fie o deosebire de gusturi care va strica foarte mult fericire! casnice. Dacă soţiî sînt ceva mai bine crescuţi, îşi sufăr gusturile unul altuia ; dar oare se aşteptau la aceasta cînd s’aii luat ? Asemenea deosebiri de caracter vor aduce după sine deosebiri de gusturi asupra tuturor trebuerilor. Amîn-dolvorvoî să primească oameni deosebiţi şi să meargă în societăţi deosebite. Fie care va căută persoane cari împărtăşesc aceleaşi gusturi ca şi sine : persoanele plăcute unui vor fi indiferente ba chiar neplăcute celuilalt; şi cu toate acestea nu se poate ca soţii să n’aibă aceleaşi relaţiunl, nu pot să trăească în apartamente deosebite, nici să primească oaspeţi diferiţi, ca în vremea lui Ludovic al Fie care va vroi a creşte copil după gusturile sale, şi a le insufla sentimentele sale; atunci ori se va face între soţi un compromis, împlinindu-şl fie care gustul pe jumătate, ori femeea va consimţi cu jale, ori pe sub mînă va strică tot ce bărbatul face. * Ar fi o nebunie de crezut că aceste deosebiri de sentimente şi de gusturi, nu-s de cît din pricina deosebire!^ de educaţie, şi că în alte circumstanţe nu ar fi deosebiri de gusturi şi sentimente. Dar nu ie de tăgăduit că aceste deosebiri sînt mărite prin educaţiea ce să dă; ba chiar nici mal pof fi lecuite. Cu educaţiunea ce să dă femeilor, rar se întîmplă ca să fie unire între bărbat şi femee în privinţa gusturilor şi a plăcerilor. Şi unul şi altul trebuie să se supue fără nădejde şi să renunţe de a găsi în tovarîşul vieţel, acel «idem velle, idem noile, “ care ieste pentru toată lumea legătura unei tovărăşii adevărate: ori dacă bărbatul reuşeşte, a-tuneea ie că a ales o femee de o complectă nulitate aşa că n are nici velle nici noile, şi-x ie tot una a face 455 — aceasta ori ceealaltă, numai să-i spuie pe să facă. Dar de multe ori chiar socoteala aceasta nu iese ^ bine la capăt; căci prostiea şi slăbăciunea, nu sînt în tot deauna o chizeş pentru supunerea aşteptată cu ^ atîta încredere. Şi cbiar de ar fi, oare să fie acesta idealul mări-tărei ? Ce îşi iea bărbatul în asemenea caz, dacă nu^o slugă ori o stăpînă ? Pe cînd dacă două persoane în loc să nu fie nemic, sînt ceva, dacă ţin unul la altul şi nu sînt prea deosebiţi, interesul ce au pentru aceleaşi lucruri, ajutat de simpatiea unuia cătră altul, des-voltă germenii aptitudinilor de a se interesă de lucrurile. cari mai înnainte nu interesaţi de cît pe unul singur, şi încet, încet produce în fie care o asemănare de gusturi şi de caracter, schimbînd întru cit-va, dar îmbogăţind ambele naturi, şi adăugind capacităţilor unuiea şi pe ale celuialalt. Aceasta se întîmplă chiar între doi prieteni cari trăiesc mult împreună, şi s’ar mtimplă des daca nu foarte des în măritare : numai ^ dacă ® caţiea ambelor sexe nu ar fi aşă de deosebită, în cit o unire potrivită ie aproape cu neputinţa. Dacă o dată-acest reti ar fi tămăduit; ori cari ar fi celealte deosebiri de gusturi ce despart soţii, ar fi măcar o unire^în chestiunile cele mai de căpetenie ale vieţei. Dacă amîn-doi se înteresază deopotrivă de aceste chestiuni mari, îşi ajută unul altuia, şi se încurajază unul pe altul, in tot ce-i priveşte, celelalte chestiuni în cari gusturile lor se deosebesc le par neînsemnate; căci ieste o temelie pentru o amiciţie trainică, şi veşnică, aceasta mai mult de cit ori ce va face ca în toată vieaţa, fie care dintre soţi să aleăga plăcerile celuilalt soţ în loc de pe ale sale. , ....... Pănă aice n’am privit de cît pierderea fencirei casnice ce vine din pricina deosebire! între bărbat şi fe-mee; dar ceea ce întăreşte mai mult relele neasemăna-rei ieste inferioritatea. Deosebirea dacă ie în nişte calităţi bune, poate folosi, inteţind şi pe celălalt ca _ să-le capete. Dacă fie care dintre soţi se întrec dorina — 456 a căpătă calităţile ce-i lipsesc, şi face chiar cele maî mari silinţî, deosebirea ce se află între ieî nu face o deosebire de interese, ci ii uneşte maî mult şi măreşte rolul ce fie care joacă în fericirea celuialalt. Dar dacă unul dintre soţi ie mult mai inferior de cît celălalt, fi nu cată ca cu ajutoriul celuilalt să se ridice la acelaşi nivel, influinţa celui inferior asupra celui superior, ie dăunătoare în o căsătorie, şi mult maî dăunătoare în o căsătorie fericită de cit în nna nefericită. Nu fără pedeapsă se osîndeşte unul mai cuminte a trăi cu unul maî inferior, pe care îl ale.sp de tovarîş intim şi unic. Ori ce tovărăşie ce nu înnalţă înjoseşte şi cu cit ie maî intimă şi maî familiară cu atîta are maî mult acest rezultat. Un om adevărat superior pierde cînd ie regele societăţeî lui. Azî legătura între bărbat şi femee ie mult maî strînsă de cît altă dată. Innainte bărbaţii petreceah maî mult între ieî, azî sentimentele cari leagă pe bărbat cu femeea cere ca iei să petreacă mal mult cu femeea şi copiii. Pe deoparte educaţiea a făcut întru cît va pe femei capabile de a servi de to-varîşe bărbaţilor, dar în cele maî multe cazurî le ah lăsat cu totul inferioare. Vedem adesa că tineri cariî făgădueau mult încetează de a înnaintâ după ce să însoară şi îndată ce cineva nu merge înnainte dă înna-poî. Femeea care nu dă zor bărbatului înnainte, îl opreşte în loc. Bărbatul încetează de a se înteresă de lucrurile de cari femeea n’are interes; încet încet nu maî doreşte, nu maî iubeşte şi în curînd fuge de societatea cu care maî înnainte împărtăşea aceleaşi dorinţî, şi care l’ar face să roşească că le-a părăsit. Cele maî nobile simţiri ale inimeî şi ale sufletului încetează de a fi, şi această schimbare coincide cu interesele egoiste făptuite de familie, aşa că peste cîţî-va anî nu se deosebeşte întru nemic de ceî ce n’ati avut nici o dată altă dorinţă de cît a-şî mulţămi o deşărtăciune proastă şi iubirea de cîştig. — 457 Gît de fericită ar fi casătoriea între două persoane instruite eu aceleaşi idei şi cu aceleaşi credinţi, egale în toată puterea cuvântului! Susţin chiar cu cea mai mare încredere că acesta ie idealul mărităreî. Renaşterea morală a omenire! nu va începe cu tot dinnadin-sul, de cît atunci cînd relaţiunea socială cea mai de temelie va fi pusă pe picior de egalitate şi cînd membrii omenire! vor recunoaşte că fiinţa pentru care iei ati cea mai mare simpatie trebuie să aibă aceleaşi drepturi şi aceeaşi lumină ca şi iei. Pănă aice ne-am îndeletnicit mai cu samă a arăta foloasele ce ar avea societatea din o asemenea egalitate. Dar nu trebuie să nu ţinem samă de cîştigul şi fericirea acestei jumătăţi a omenire!; ce deosebire grozavă între o vieaţă de robie şi supunere şi între o vieaţă întemeeată pe dreptate! După hrană şi îmbrăcăminte libertatea ie cea mai straşnică trebuinţă a firei omeneşti. BCU Cluj / Central Universîţy Ljbrary Cluj _ _ Pentru a putea judecă cîtă fericire aduce cuiva libertatea, să privim cît ne aduce nouă. Căci nicăeri judecata nu se deosebeşte mai mult de cît cînd judecăm pentru noi ori pentru alţii. Cind cineva se plînge că ie administrat reu, că ie nedreptăţit, etc. zicem că ie cîrtitoriu. Dar cînd ie vorba de noi, credem că nici nu mai trebuie dovadă să arătăm că sîntem nedreptăţiţi şi cea mai bună administraţie a epitropilor ne pare rea numai fiind că noi nu facem parte din iea. Tot asemenea ie cu naţiile. Ce cetăţean din o ţară liberă, ar voi să-şi schimbe libertatea lui eu o administraţie făcuta de alţii ori cît de bună ar fi ? Chiar de ar crede că se află vre un popor care fiind cîrmuit de cătră alţii are o administraţie bună, tot n’ar voi căci are maî multă încredere în sine. Şi fiţi siguri că tot ce simţim noi, femeile simţesc şi iele tot atîta. Tot ce s’a zis de la Herodot şi pănă în zilele noastre despre inriurirea guvernelor libere asupra sentimentelor, asupra minţei şi a 35 — 458 — datoriet, sînt tot atît de adevărate pentru femei ca şi pentru bărbaţi. Să ne amintim numai ce am simţit, cînd ne am văzut slobozi de stăpînirea părintească. Nu ni s’a părut că parcă ne-am fi uşurat de nişte sarcini grele, că ni s’ati scos nişte legături neplăcute dacă nu dureroase? Nu ne am simţit îndoit de vioi de cît în-nainte? Oare vă închipuiţi că femeea n’are aceste simţiri? Oînd cineva nu poate nădăjdui să capete libertate, înse are oare care chip de a căpătă putere, aceasta ajunge ţinta tuturor dorinţilor sale; cei carii nu-s lăsaţi a-şî vedea singuri de treburi se mulţămesc cum pot ocupîn-du-se de treburile altora, cu vederi egoiste. De aice vina patima femeilor pentru frumuseţă, găteală şi fudulie; cbiar luxul şi desfrînarea îşî afi tot această rădăcină. Cu cît libertatea ie mai mică cu atîta dorinţa de putere ie mai mare şi mai neruşinată. Toată lumea are nevoie de a-şi putea întrebuinţâ puterile la cevâ. Dar femeea după ce şi-a făcut da-toriea iei de mamă, după ce şi-a pus copiii la cale; ori femeile cari n’aîi avut gust sat! ocazie ca să împlinească acestea datorii, ce se facă? Iele n’ati deschis în-naintea lor nemic, d?ar să între în vre o societate de binefaceri. Cînd cineva începe a spune că femeile cu talentele şi cu prudenţa lor ar fi de multe ori folositoare statului, îndată protivniciî încep a ne pofti să rî-dem de priveliştea unui parlament sau a unui cabinet, unde stati fete de cite optsprezece ani ori femei tinere de douăzeci de ani. D-lor uită că bărbaţii la această vrîstă nu sînt ehiemaţî a împlini aceste slujbe, pentru ce atunci ar fi chiemate femeile ? Bunul simţ ar trebui să le spue că asemenea slujbe vor fi încredinţate femeilor cari şi-ati petrecut tinereţele instruindu-se pentru a putea fi vrednice de împlinit slujba la care sînt chiemate chiar vedem azi că nu toate femeile au gustul măritărei, ci unele îmbrăţoşază cîte una din carierele ce le sînt deschise. Cîte femei care ajungînd la patru-zeci satt cincizeci de ani ar putea aduce foloase însemnate 459 — mai cu samă in diriguirea clieltuelelor, căci fie care din iele aduce o esperienţă căpătată în diriguirea casei! Dar de ceea ce ne ocupăm mai mult acuma nu ie folosul ce iele ar aduce societăţeî, ci despre vieaţa urîtă şi fără nici un scop la care sînt menite. „Pentru fericirea o-mulul ie foarte însemnat ca să-şî iubească cariera; lucru ce ie aproape de tot oprit femeeî. După cum unii cuceritori nu lasă cuceriţilor de cît acele slujbe pe cari iei nu le pot face, ori nu vreu, tot aşa ie şi cu femeile. Cînd privim numai cît reb se face unei jumătăţi din omenire, prin necapacitatea de care ie lovită; şi fiind lipsă de ori ce mulţămire personală, urmează desgustul de vieaţă ; a răpî libertatea, ie a răpi cel mai mare bun; şi se sărăceşte omenirea rîpindui-se tocmai aceea ce i-ar putea face vieaţa mai scumpă. iSofiea Nădejde. BCU Cluj / Central University Library Cluj Hotărîre. Să plece fruntea cel care-o pleacă ’Naintea marilor pigmei Cel care ’n lume vra ca să treaeă Rugind pe unii, plîngînd la alţii Mare cu micii şi mic cu 'nalţii, Jertfă a lumeî fără idei. leu unul Inse nu voiă plecâ-o, Sub greul lumeî nu voit! cădea. Strivit de dînsa nu voiii rugâ-o Şi sfârîmlnd’o plin de urgie Poate voiţi rîde în veselie Trecînd cu pasul peste iea. Şi dacă dragostei ne pune Grozave stavile în drum, Dacă de mine rizînd iea spune Şi dacă scumpa mea iubită Iea ne desparte şi prin ispită Vra să prefacă dragostea ’n scrum. — 460 — Şi dacă neagra prostitută Rînjeşte ginginele iei Şi torsul dragostei, tăcută, Vra să desfacă şi să rumpâ Lovind iubirea noastră scumpă Şi dîndu-ţl farmece să bei. Dacă ’n inima ta dragă Nu-î stîns’a dragostei făclie, Voitt sfărîmâ şi lumea ’ntreagă Şi tot ce ’n cale îmi va stâ Spre-a fi al tătt şi tu a mea...... Unind iubire şi junie.... Şi peste nouă mări şi ţerî Călca-va pasul mieii pribag Făr’ a privi la desfătări Pănâ putea-voiii cu izbîndă A dragostei fiinţă blîndă Să am în chipul tătt, cel drag. DCU Cluj / Central University Library luj Atunci frumoasa fericire Vieaţa noastră ’ncununînd Pe-altariul sacru de iubire Jertfind vieaţa noastră ’ntreagă Cu mînâ ’n mînâ vom merge dragă... Vom merge veseli şi rîzînd..,. Şi lampa vieţeî cînd se va stînge Cum se sfîrşeşte şi fericirea Noi vom muri fără de-a plînge.... Cum mor aceia ce att luptat.... Cu gîndul alb şi nepătat Ştiind şi ura şi iubirea leii fruntea draga nu voiţi plecâ-o Sub greul lumel nu voitt cădea Strivit de dînsa, nu voiu ruga-o Şi sfărîmînd’o plin de urgie Poate, voitt rîde cu bucurie Trecînd cu pasul peste iea. Dec. în 8. 1882. Const.Miile. 461 — Ştiinţă la D-l I. P. Eliadi de la „Şcoala ' Rom%nă“ din Ploeştî. In. No. 21 dela 30 Noemvrie 1882 pag. 451 se află un articol întitulat „ Adevărată petră filosofală VI. Modulă cum s'a formată cărbunele de pămentă’ “ D-l autoriti (pe cît se pare,"*D-l Eliadi) voeşte să spue cum s’a făcut cărbunele de pămînt şi ne zice: „elti pare a se fi formaţii în vederea necesităţiloru viitoru-seu stăpânii, cu multu timpii înainte de a fi puşti Dumnezeu pe omu, pe suprafaţa pământului “ şi ceva mai de parte, că: „ (pădurile) ard fi dispăruţii cu desăvârşire, şi cu densele şi combustibilulii, decă Provedinţa în prevederile sele, n’arii fi decişii altii-feliu.» Prin urmare ţară noastră nu ieste lipsită de oameni luminaţi cari totuşi n’aii izbutit a se lepădă de credinţa înşelătoare, că toate s’ati făcut în vederea foloaselor omului. Această greşală de judecată ieste cunoscută în ştiinţă sub numele de greşală anthropocentrică. Dacă s’a îngrijit aşa de mult Dumnezeu de oameni, atunci de ce sînt atîtea dihănii caiile ne pricinuesc boalele cele mai grozave, de ce războae şi bărbării de tot feliul printre oameni? Apoi dacă D-zeti s’a îngrijit de oameni pentru ce aii să pieară cu toată civilizaţiea lor tocmai după ce vor fi ajuns în sfîrşit a forma aşâ feliu de societăţi în cît să asigure fericirea tuturor ? Mi se pare că ar fi trebuit să ştie D-l I. P. Eliadi despre viitoriul sigur şi neînlăturat al omenireî, cînd s’a apucat de dat lurnei «adevărata p6tră filosofală. “ La pag. 452 găsim o greşală de fapt, mult mai grea, care dovedeşte că, deşi se apucă D-l autoriii de dat la alţii pieatră filosofală, tot n’a crezut de cuviinţă a vedea ce se zice prin geologiile ceva mai nouă despre şirul în care s’aii arătat fiinţele vii pe pămînt. Ne spune D-l I. P. Eliadi că în epoca carboniferă, adecă pe cînd s’ati făcut adevăraţii cărbuni d® pămînt în Angliea, Franţiea, Belgiea, etc, «nu esista încă pînă 462 — atunci, nici una din insectele ce trăescu pre flori, nici o pasere prin arbori, nici un mamiferu pe acestu pământii virginii. . . . Pe acestu timpii, vieţa eră încă concentrată în ape\ moluştele, crustacee'e. pescii şi reptilele acuatice erau singurii representanţi ai vieţei animale* Acuma se ştie că existaii chiar din epoca carboniferă moluşte, insecte, arahnide, batracieneşi reptile de uscat şi prin urmare pădurile carbonifere nu ieraii aşa de lipsite de locuitori cum îşi închipue D-l I. P. Eliadi. Pe urmă ce înţeles are următoarea frază: „Aerul încărcat de acidii carbonicii, atâtii de favorabilă vege-talelorii, nu s’arii fi putută respiră de animalele ce populează actualminte pămîntul nostru. “ D-l I. P. Eliadi se pare a nu şti că plantele au nevoe de oxigen pentru respirare întocmai ca şi animalele şi că într’o atmosferă prea încărcată cu acid carbonic ar pieri. Se înţelege la ce trebue să ştie cum stau lucrurile cu resufla-rea plantelor D-l I. P. Eliadi, cînd pe la noi sînt doctori în ştiinţile naturale cari nu ştiu. Lyell cu drept cuvînt s’a ridicat încă foarte de demult în potriva celor carii voesc să explice numai de cît prin lucruri ciudate fenomenele geologice şi arată că în epoca carboniferă ierâ aerul tot aşa de des ca acuma şi anume în-temeindu-se pe mărimea picăturilor de ploae din acele vremi; iar mărimea picăturilor se cunoaşte de pe urmele ce au lăsat pe mîlul de pe malurile mărilor. Altă dovadă mai aduce faptul că trăeatt pe atunci animale ca unii culbeci carii se resuflă în aer şi şopîrle, etc cari n’ar fi putut trăi în atmosfera încărcată cu acid carbonic. Pe urmă s’a dovedit că pentru a explica cărbunii formaţi nu-i nevoe de cît de a admite că epoca carboniferă a ţinut milioane de ani şi aşâ aii făcut specialiştii cari au studiet feliurite basene pentru a afli măcar pe aproape cît timp s’a cerut pentru formarea păturilor de cărbuni. Pe urmă D-l I. P. Eliadi îşi închipue că „trombe „imense de apă, aruncate ca nişte curenţi gigautici, dă- — 463 — 0râmau şi desrădăcinau totti ce se afla în calea lorii“. Şi că aceste trombe au grămădiţii copaci în „lacuri, basenuri, mări, etctf şi au format adunăturile din cari s'aii făcut cărbunii de pămîntii. Acuma s’ati lăsat de mult geologii de asemenea închipuiri ca din poveşti şi-şi explică formarea păturilor de cărbuni prin mijloace mult mai liniştite şi mai asemănătoare cu cele ce lucrează şi acuma. Aşa, ieste cunoscut că şi acuma se strîng multe lemne la gurile unor fluvii şi se acopăr cu mîl. Aceste lemne se pot preface cu timpul în cărbuni de pămînt. Apoi foarte multe păduri carbonifere s’ati prefăcut în cărbuni chiar pe locul unde creşteau cum dovedesc copacii aflaţi cu rădăcini cu tot şi tocmai aşă cum creşteati. Asemenea comedii ca cele descrise de D-l I. P. Eliadi dovedesc fantazie aprinsă la năs-cocitorii lor, dar cam puţină ştiinţă. Păcat. Verax. BCU Cluj / Central U versity Library Cluj Domnişoarei S... JV... Tu ce-ml zbori voios îu cale Rândunică, draga mea Spune-î că pătruns de jale Tot plîngînd gîndesc, la iea Vint ce fugi pe plaiuri falnic, Zbori spre draga ce iubesc Şi-I şopteşte cu glas jalnic Că plîngînd la iea gîndesc. Iear tu lună argintie Tu priveşti în al mieii gînd Şi’n zădar ţi aŞî spune ţie Că la iea gîndesc plîngînd. Bruxelles Noem. 1882. -4. C. Cuta. 464 De unde vine grindina ? In numărul dela 24, Decemvrie 1882, din nRsvue sci-entifique„ ieste publicat un articol al D-luî Schwedoff despre „origina grindine!” articol care a fost mal întăiti publicat într’o carte rusască la Petersburg. ])-l Schwedoff sprijinindu-se pe o mulţime de fapte dă o explicare cu totul neaşteptată originel grindine!. Să vedem ma! întăiti faptele şi să începem cu mărimea boabelor de grindină, ieată ce zice D-l Schwedoff: „In 1819, în, Franţiea grindina sparse acoperemin-tele şi unele boabe aveau 31 de centimetri din jur împrejur. In 1846, la Utrecht, o boabă avea 65 de centimetri. Grindina ce căzu în 1863 la Kivacht în Zelan-da a spart nu numa! acoperemintele ci şi podurile caselor. O boabă de acestea după ce sparse podul lovî a-şâ de tare un om în cît fu nevoit omul să zacă o lună de zile. Boamba de ghieaţă cîntărea 6 ohilograme. Acest fapt nu poate fi supus la vre o îndoeală, adecă nu se poate închipui că boamba de ghieaţă se va fi făcut prin lipirea mai multora după cădere, căcî a intrat singură prin acoperemînt şi prin pod în casă. Se spune de asemenea că în Ungariea a căzut o bucată de ghieaţă lungă de treî picioare (un metru) şi lată de doî. Ce-i drept uni! învăţaţi zic că se vor fi lipit ma! multe bombiţe micî, dar pricina ieste că nu le venea la socoteală şi că nu vedeau vre un chip de a înţelege cum ar fi cu putinţă să se facă asemenea bucată de ghieaţă în aer şi să stee sus pănă ce ar ajunge la asemenea mărime, dar nic! cel de şese chilograme nu se poate explică după teoriile de pănă acuma.“ Daguin *) în fizica sa deşi se ţine de teoriile vechi, citează nişte boabe de grindină grele de cîte 2 chilo- *) Trăite elementaire de Physique theorique et experimentale avec Ies applications, etc„ Toulouse et Parii. 1876. 465 — grame cari au căzut la Cazorta în Ispaniea şi ati spart -acoperemintele caselor şi o bucată de gbieaţă aşâ de mare ca şi cea din Ungariea, care ar fi căzut în Indiea lingă Seringapatnam pe la sfîrşitul domniei luî Tip-jioo-Saib. IU Cluj / Centraff§fvcI*ity Librar) Chiar de pe acuma vedem «că teoriile cari susţin că asemenea mase mari de ghiea-ţă, fie chiar numaî de 6 chi-lograme, ca să nu vorbim de cît sprijinindu-ne pe fapte sigure, nu se pot explică. Da-guin pune semne de mierare după fraza in care spune de boabele de cîte două chilo-lograme citate mai sus. Ce ar fi zis dacă ar fi cunoscut mg. j.i. că a căzut în Zelanda una de 6 chilograme şi că im-prejurările cădere! ah fost aşă de lămurite în cît nu poate fi vorba de lipire după cădere. „Pentru a explică starea în aer a boabelor de grindină învăţaţi! susţin că curenţi! de aer suitor! o- 56 — 466 — prese boabele de a cădea şi că le duc aburi de apă, şi-i recesc de ajuns pentru a putea înghieţâ. Fără a» zice că asemenea curenţi nu se află, trebue de luat aminte că faptele nu arată nici o legătură între căderea grindine! şi între asemenea curenţi de aer. D4 Abicb care a observat de multe ori grindina şi a făcut studii foarte însemnate aimşra «ţţ, #fiă nă ,^^flina nu atîrnă de innălţimţsa argintului viuîn baromotee, ca re totuşi trebuie să fie înriruifcă de curenţii suitor închipuiţi de învăţaţi. Vom cita un singur fapt %atîm-plat la 14 Ianuarie 1860 pe Oceanul Atlantic la trei zile de depărtare de capul Buaeî Speranţe: căxusă lteam-be ie gbieaţă miri eît jumătăţile ie eă*ăaaidă,deşi nu se vedea nici un semn prevestitorii! de furtună. Totuşi pentru a ţinea în aer asemenea boambe de grindină ar fi trebuit curenţi o inţalăâe 30 pă- nă la 40 de metri pe secundă şi barometrul s’ar fi scobont cu un centimetru.mai jos de înnălţimea obişnuită. ^Să trecem acuma la cîtimea de gbieaţă ce .cade în timpul grindinei. In 1876, la Madrino (Italia), a căzut grindină de a făcut o pătură groasă de un decimetru şi unelocurî de două; în 1818 în insula Strons (Scoţiea), grosimea păturei ajunse la două şi chiar trei decimetre; în 1830 în Mexieo la 4 decimetri. Nu tre-bue de uitat că ploaea şi omătul nu ajung nici o dată la asemenea eîtime şi că grindina nu ţine nici o dată mai mult de 20 de minute. Ploile tropicale cele mai vătămătoare nu jjrodue o pătură de apă mai groasă , de două chiar de ţin mal multe ceasurlP“iMwd 4H^ altul. Afară de acestea se poate dovedi prin calcul că pătura de apă ce s’ar putea aşeză din atmosferă în împrejurările cele mai priitoare n’ar pur , tea trece peste patru sau cinei decimetri, ori ce ne-am închipui despre împărţirea aburilor ;în . păturile de aer-înnainle şi după căderea grindine*. „Temperatura grindinei nu şe potriveşte mai bine* cu cerinţile teoriei. Se ştie că temperatura ghieţei făcute de curînd ieste de o potrivă cu zero, ori care ar fi temperatura aerului incunjurătoriti. Chiar atunci cîifd apa se receşte sub zero fără să îngheţe, temperatură ghieţei ce se face dintr’însa nu-i mai joasă de cît zero. Altfeliu ieste cu grindina. Grindina căzută în Alsaţiha în 1877 avea—2° C. şi- 4° C. pe cînd aerul încunju-rătoriQ ierâ la 27° C. Cailletet a aflat că temperatura grindine! căzute în luna lui Iulie iera 9° C. După Boussingault, temperatura grindine! căzute în 1975 ieră de —13° a aerului fiind la+26, vedem prin urmare că ghieaţa din boabele de grindină ieste une ori cu 13 grade mai rece de cît ar fi trebuit să fie după teorie. Fig. III. „Se ştie că boabele de grindină sînt adesa cu rî-dicături rotungioare pe^suprafaţă. Acest fapt ieste"ci-tat de toţi cei ce ah făcut teorii despre grindină, pentru că li se^ părea că află într’însul dovadă că boabele se fac prin lipirea neregulata a altora mai mici în sinul atmosferei. Uitîndu-vă în fig I la numerele 1 şi 2 negreşit că veţi începe a vă îndoi de adevărul teoriilor vechi. Figura 1 arată suprafaţa polară şi 2 cea ecuatorială a multor boabe de grindină observate de D-l Abich în Oa/ucaz la 8 Iunie 1869.» Iată ce zice Abich, citat de ■Wl fechwedoff, în Analele societăţel ruseşti de Geografie, — 468 — secţiunea Caueazuluî: „Regularitatea boabelor, zice D-l Abicli, şi forma lor ciudată dădea acestor corpuri o însemnătate deosebită. O treime din boabele căzute ie-raîi în totul asemenea cu mandarinele la formă şi la mărime. Acest tip comun tuturor boabelor dădea pe faţă că ieste o lege generală pentru formarea lor...“ Fig. IV, „La întăea privire s’ar părea că boabele sînt alcătuite din gră-uncioare de ghieaţă lipite între dînsele în pături concentrice împrejurul unui sîmbure şi despărţite prin pături cari samănă cu omătul. .Dar luînd bine sama a aflat că boabele sînt în întregime formate numai din ghieaţă străvăzie, străbătută de mulţime nenumărată de crăpături şi de canale foarte înguste. Păturile ce semănau a omăt ierau străbătute Fig. V. de mal multe canale şi de aceea se păreau lăptoase şi nestrăvâziî. Toate canalele se îndreaptă de la mijloc spre suprafaţă şi sînt mal înguste la partea din lăun-tru. Din pricina acestor crăpături cari-s aşezate după — 469 anumite suprafeţe urmează că suprafaţa boabei ieste cu rîdicăturî rotungîoare şi din pricină că toate crăpăturile se îndreaptă spre mijloc, se pare partea de la mijloc ca un feliti de sîmbure. In fig I laN. 3 şi 4 se poate vedea cum sînt aşezate părţile boabelor. Ceea ce se cbieamă sîmbure ieste în adevăr în strînsă legătură cu ceealaltă parte a boabei. In unele foarte lăţite sîmbu-rele părea cilindric şi i se vedeau capetele la polii boabelor carii aveau cîte o scobitură. In cazul din urmă porneau de la poli nişte făşiî de gbieaţă, cum se vede la No. 4.tf ^ ^ Aice urmează o mulţime de amănunte şi de legi în privinţa formei boabelor de grindină, cari sînt prea complicate pentru a le pune aice într’un articul de popularizarea ştiinţei. Vom cită numai legea întăiu: aSuprafaţa unei boabe de grindină sferoidală Ieste o suprafaţă de echilibru a unei mase fluide care s'ar roti împrejurul unei osii. “ ntralUniversîty Library Cluj «Urmează din cele spuse că credinţa, foarte res-pîndită printre învăţaţi, că boabele de grindină sînt adunături neregulate de grăuncioare strînse în pături concentrice împrejurul unui sîmbure ieste greşită. Boabele sînt aşâ de regulat construite încît nu se pot explica prin vîrtejurî atmosferice. Dar ieată şi alte fapte cari sînt de asemenea în potriva teoriilor vecbî. „Boabele de grindină au adesea forme cristaline foarte desvoltate. Aşa a observat Adanson nişte forme în 1769, la Paris; Delcros, în 1819, în partea de la a mieazăzi a Franţieî; Neuchel (fig. III No. 2), în 1863, la Tiflis; Abicb, în 1869, la Bely-Kluche (Caueaz); Secchi, în 1876, în Italiea (fig. IV, No. 1).; După Abicb, boabele de grindină de la ?/21 Iunie 1869 (fig. III, No. 3, fig. IV, No. 2; fig. V) ierau fbrmate dintr’un sferoid aşezat în mijloc, foarte turtit şi dintr’o grupă de cristale aşezate din jur împrejur. Structura sferoi-dului ieră foarte regulată. Crăpăturile şi ţevioarele cele foarte înguste carile făceau ghieaţa cam nestrăvezîe, — 470 — se îndreptau cu părţile cele mai înguste în spre partea dnla mijloc şi o făceau să samene a sîmbure. Şese foiţi de ghieaţă formînd ca nişte meridiane plecaţi de la, sîinbure spre suprafaţă. Aceste foiţi nu se deosebeau de ceealaltâ ghieaţă de cît prin aceea că canalele şi crăpăturile ierau microscopice şi îndreptate paralel cu suprafeţele lor; pe cînd în celelalte locuri ierau lărgite aşă că se puteau vedea cu OGhii neînarmaţî şi mult mai rari. Cît despre cristale, formate din ghieaţă cu desă-virşire străvăzie, se aflau mai ales pe equatorul boabelor, şi se rîdicau, în grămezi ori cîte unul, pănă la 15 sau 30 milimetri. Fapt vrednic de ţinut minte: zece ani mai tîrziu, la 1V 29 Iunie 1879, la acelaşi ceas, se observară aceleaşi forme la Bâle. Dar fapt şi mai însemnat, în aceste două întîmplări starea atmosferei ierâ eu totul neasemănată. La Bâle, termometrul arătă 3Q de grade, aerul ierâ înnăduşitoriu, liniştea desăvîr-şită şi boabele de grindină cădeau aproape vertical• în timp ce la Bol y-Klutche temperatura nu trecea de 12°.5, atmosfera ierâ foarte turburată, şi boabele de grindină se aruncau din toate părţile orizontului. „Experienţa ne arată că, pentru a formă un crisr tal regulat ceva mărişor, trebue să fie licidul într’o linişte desăvîrşită şi îndelungată. Cît despre apă, putem să luăm toate măsurile cu putinţă pentru a o apăra în potriva curenţilor năuntricî şi a schimbărel grabnice de temperatură în timpul îngheţărei, tot nu putem căpătă cristale de cît foarte mici şi în formă de prizme cu şese feţe, dar nu de piramide. Urmează, dacă voim să- ţinem samă de legile fizicei, că formarea unui cristal piramidal de ghieaţă de 15 pănă la 30 de milime-tre de gros în timp de cîteva minunte, de cîte-va ceasuri cel mult, şi în mijlocul furiei unei furtuni, trebue să fie socotită ca un fapt cel puţin minunat. Dâr fiind că minunile nu fac parte din ştiinţă, sîntem siliţi a căuta origina grindine! în afară de atmosfera noastră, în afară de planeta noastră, în spaţiul interplanetarii!. — 471 — „Ori cît de ciudată s’ar părea această idee de o •dată, ieste înse cu desăvîrşire potrivită cu adevărurile cîştigate de ştiinţa contemporană. Dacă analiza chimică a meteoritelor (a pietrelor ce cad din ceriti) ne-a descoperit că în spaţiul dintre planete se află fier, siliciu, nickel, cobalt, magneziu, chrom, manganez, plumb, aramă, aluminiu, potasiu, sodiu, calciu, arsenic, fosfor, azot, pucioasă, clor, carbon, hidrogen şi combinările lor cele maî feliurite, n’ar fi nici o pricină pentru a negă fiinţa unor meteori te compuse din oxigen şi hidrogen, adecă de ghieaţă, căci cum se ştie spaţiul interplanetar ieste foarte rece.“ Pentru a ajunge la această idee D-l Schwedoff a trebuit să fie cu desăvîrşire lipsit de prejudiţiî, atîţia şi atîţia învăţaţi s’ati. îndeletnicit cu grindina şi ni-mărui nu i-a venit în minte să cerceteze de nu cum-va vine din spaţiele interplanetare, cel puţin ieu nu cunosc asemenea teorie pănă la a P-lui Schwedoff, D-sa , ly v Ginit ai \ )taţv nu citează mcî un învăţat care să mal n avut asemenea idei, nici redactorii revistei nu pomenesc vreunul, apoi D-l Spring într-un articol foarte însemnat despre rolul grindine! în pricinuirea furtuneler şi publicat tot în Kevue scientifique în No. dela 12 August 1882 adecă nume! cîte-va luni înnainte de articolul de faţă nu pomeneşte cîtuşi de puţin de vre o teorie care să! explice grindina ca meteorite. Chiar acei cari au avut prilej să afle mulţime de boabe de grindină cu sîm-buri de pietre meteorice tot n’au înţeles însemnătatea şi au căutat a explică faptul admiţînd că ghieaţa s’a aşezat din atmosfera noastră în jurul sîmburilor me-* taliei. Aşa de greu iese omul din cărarea bătută 1 (va urmă). 1. Nădejde. 472 — Căsătoriea lil>ei*îi. Mă folosesc de prilejul ce mi-1 dă „Romanul* In acest ziar D-l I inx critică întâiul mieu articol asupra căsătoriei libere. Azi voiu complectă cele zise atunci şi in numărul trecut. Mă folosesc de critica din „Romanul" nu pentru a discută cu D-l Linx.. Articolul acestui domn ieste cu totul lipsit de seriozitate ştiinţifică: un feliu de cîrtealâ cum obişnuesc cucoanele de prin mahala. Veţi găsi, după cum veţi vedea, lipsă de cunoştinţl ştiinţifice, lipsă de bună credinţă, lipsă de pricepere a ziselor mele, lipsă desăvîrşită de logică. Aşa în treacăt voiu arătă deşertul capului D-luI Linx. * * * Mă întorc asupra ideel mele di’ntăitt : Ce ie căsătoriea le~ gală, ce ie căsătoriea liberă. Căsăţoriea liberă. Tovărăşiea între bărbat şi femee — după cum zic legiştil, dar tovărăşie în care femeea nu are drepturi de o potrivă cu soţul iei. Tovărăşie Ia a căreia alcătuire întră părinţii, carii pote să se împotrivească voinţei viitorilor soţi şi adesa să-i silească a se legă împreună fără de iubire. A Căsătoriea liberă. Tovărăşie între bărbat şi femee, în care amindol soţii îşi păstrează drepturile lor. Tovărăşie care se face dm buna înţelegere acelor doi viitori soţi, fără a avea nevoe de învoirea părinţilor şi a ofiţeriuluî stâreî civile. . Pentru a judecă care din aceste două feliurl de câsâtorie-îeste mal bună să vedem care dintr’însele ar face cu putinţă în-temeerea mal multor căsătorii întemeeate pe dragoste adevărată şi nu pe alte pricini, ca bogăţie, stare socială şi alte lucruri la carile ţine morţiş D-l Linx dela „Romanul." Nu am zis, nici nu zic că căsătoriea liberă ar face ca prin farmec să înceteze nemoralitatea în legăturile între bărbat şi femee, dar cred, până ce mi se va dovedi că mă înşel, că căsâ-toriea liberă, deşi nu va împiedecă căsătoriile cari se fac acuma cu bună voea viitorilor soţi fără să aibă ca temelie dragostea, totuşi va face să aibă loc un număr de’căsătoriî morale împiedecate acuma de. părinţi şi de legi. Dacă vom reuşi a dovedi că prin căsătoriea liberă s ar înmulţi procentul familiilor morale, adecă întemeeate pe iubire adevărată de o parte şi de alta, va trebui să fie alături cu noi in lupta in potriva căsătoriei legale toţi oamenii morali şi carii voesc binele neamului lor. — 473 — Să luăm eîte-va pilde : Iubesc o fată şi sînt iubit. Nimene nu se împotriveşte căsătoriei noastre. Ne însurăm legal. Sîntem oameni cinstiţi, dreptatea şi ştiinţa ne arată ce drum să ne tragem în vieaţă. Legea pentru noi nu-i de cît o formă deşartă; nici unul nici altul nu se foloseşte de puterile ce i le dă iea. Ne potrivim foarte bine la caracter şi numai moartea ne va putea despărţi. Ieată o căsătorie legală în care dragostea adevărată întră. Ştiu că nu se intîmplă multe la mie, dar totuşi se intîmplâ; prin urmare sînt cazuri cînd căsătoriea legală formează familii morale în potriva cărora nu putem cîrti. Să vedem şi alt caz. Sînt dezgustat de plăcerile lumei. M’am tîrit din casele de prostituţie pănă prin etaeurile damelor mari. Âm deşertat pâharul plăcerilor. Acuma sînt dezgustat. L»e iubit nici nu mai ie vorbă. îmi găsesc o fată care sâ-mî slujască de mulţămitoare a poftelor trupeşti, o plătesc bine ţinînd’o în bogăţie. Mă însor cu dinsa liber. Nu mă iubeşte, nu o iubesc. Ieată deci o căsătorie liberă care a întemeat familiea immo-rală. Prin urmare forma nouă de căsătorie n’ar putea împiedecă negoţul cu trupul omenesc: Să ne întoarcem la cazul de mai sus: Doi tineri se iubesc. Sînt hotărîţi să se căsătorească. Părinţii inse nu voesc. Pe cîtâ vreme va fi căsătoriea legală tinerii nu pot face nemică, dacă ar fi înse căsătoriea liberă s’ar putea luk şi s’ar formă o familie morală care altfelitt ieste împiedecată. Pilde de feliul acestei din urmă sînt foarte multe, mult mai multe de cît se crede. Ce-i drept dacă cei ce se iubesc cu tărie, înţelegînd că vieaţa lor n’ar mai avea nici un farmec aflîndu-se despărţiţi în loc de a petrece necontenit împreună cum le ieste dorinţa cea mai înfocată, găsesc chipuri de a sili pe părinţi sâ-i lase împreună,; fug şi se căsătoresc fără să-mal aştepte voea cui va, părieţii înse după un timp îi ieartă şi le dau voe dc se pun sub formele legale. Legea, nu trebue să uităm, dă putere foarte mare în potriva aşâ numitului rlpitoriţt, dar oamenii fiind mai buni de cît legea şi fiind de prisos a aduce fata înnapoi în casă în urma unui scandal, părinţii nu se folosesc de drepturile ce li dă legea şi ieartă. Am zis că cei mai energici se pricep a câlcâ peste voea părintească, dar ce se întîtnplă cu cu cei mal molateci ? Tînjesc cîtă va vreme, pe urmă închipuindu-şi că iubirel nu-I ieste dat a fi pe lumea aceasta, se strîCă moraliceşte şi ori se aruncă în tot feliul de desfrînârl, ori caută de întră în căsătorie cu acei plăcuţi părinţilor, fac adecă familii nemorale în loc de familii — 474 — •cum se cade, cum ierâ să fie dacă nu se împotrivea voinţa părinţilor. Nu treime de uitat că părinţii carii mai tot deaunanus’au luat, din dragoste caută a sili şi pe copiii lor să facă ca şi dîn-şii. Părinţii ar avea destulă înriurire rea şi dacă ar fi câsâtori-ea liberă, căci ar sfătui necontenit pe copil să iea sama să nu îmbie după dragoste, să caute alte foloase, să pue mîna pe bani. Pe urmă să nu se creadă că ne închipuim că oamenii sînt îngeri şi că eâsâtoriea legală îi preface în diavoli. Ştiu foarte bine că sînt mulţi oameni stricaţi carii vor avea purtări rele ori cum s’ar chiemâ eâsâtoriea ce vor face. Numai atîta susţinem cu încredere că nu ne înşelam, că prin căsătoriea liberă ar creşte numărul căsătoriilor morale, prin urmare ar creşte fericirea o-menireî şi s’ar înmulţi acei oamenii carii au sentimentele iubire! adevărate mai dezvoltate. Mai mult încă căsătoriea liberă ieste un pas însemnat pentru a asigura demnitatea femeei, nu ieste nevoită femeea să se vadă dată de multe ori fără voe ca o vită şi pentru a se mîn-tui de dînsa din casă; nu aude preotul spunîndu-i că femeea să se teamă de bărbat şi că bărbatul trebue să fie capul femeei cum şi Hristos Ieste capul besericeî şi nici cele puse în Codul Civil şi cetite de ofiţeriul stâreî civile la cununie. In căsătoriea liberă femeea nu ieste supusă bărbatului prin puterea vre unei legi şi-şi poate apăra mai cu folos demnitatea sa. Zicem că prin căsătoriea liberă s’ar îmbunătăţi starea fe-meeî, nu înse că femeea s’ar putea prin aceasta emancipâ cu de-săvîrşire sînt şi alte lanţuri de sfărmat cum arată foarte bine Mill în scrierea sa despre „Supunerea femeilor,“ care s’a tradus în „Contemporanul." Voia respunde aice acelor carii îşi închi-pue că femeea află în căsătoriea legală o apărare o asigurare în potriva capriţiilor bărbatului! Se pare că acel carii aii asemenea idee nu au luat samă cum de uşor pot bărbaţii rumpe o căsătorie care nu le mal place. Cine împiedecă pe un bărbat de a se cununâ în toată regula cu o fată pe care nu o putea înşelă şi după ce se va sătura de dînsa să o lase pe drumuri? Ce poate face legea altă ceva de cît să despartă o pâreche, dacă de pildă bărbatul îşi cheltueşte banii cu tot feliul de femei, dacă Bate femeea, dacă face toate ' necuviinţile ? Ieată deci bărbatul cum poate lăsă pe femeea legală tot aşa de bine ca şi pe acea luată prin înţelegere liberă. Pe urmă care ar fi • acel bărbat sau; acea femee care simţind că nu mal ieste iubită de soţul celălalt, că ieste chiar urîtă şi despreţuitâ, care ar fi zic în stare a voi să nu rumpă ori ce legătură şi aşâ şi trebue şi aşa se va face în ambele forme de căsătorie. Prin aceasta respund acelor — 475; — cari se înşeală adimînd spre apărarea căsătoriei legale, faptul presupuscă aceasta arapărâ oareşî cum pe femee. * * *• De obşte ni se spune că căsătoriea liberă- ieste immorală. Ca să nu întru în certe zadarnice voiţi arăta mal întâia cum ştiinţa contemporană înţelege moralul şi immoraM. Tovarîşul mieu Ioan Nădejde în studiul său: „Ce ştim de spre lumea s’a ocupat de această chestiune, arătând, după filosoful englez Herbert Spencer, ce se chieamâ moral şi ce îmmoraL „Acum s’a dovedit foarte, bine că acele fapte pot fi privite „ca morale cari prioinuesc fericirea individului, a familiei Iul şi „â semenilor cu carii trăeşte în societate; că acelea sînt. îmmo-„râle carile pricinuesc nefericirea. Herbert Spencer care susţine „aceasţă idee arată că în toate sistemele de morală, în fond tot „această idee se găseşte. In adevăr chiar la acei carii pun refula morală în voinţa lui Dumnezeu, tot găsim că fericirea în .„vieaţa aceasta şi In ceealaltâ se făgâdueşte acelor cari vor îm-„plini voinţa lui Dumnezeu şi nefericirea celor ce o vor călcâ. „Deosebire numai că fericirea sau nefericirea ne o înfâţoşază ca „o răsplată dată de Dumnezeu, liverşity Library Cluj „Urmările fireşti ale faptelor, ieată sancţiunea legcî morale, sancţiune mal bună de cît frica lui D-zeu-“ *) Ieaţă dar că avem o călăuză, o normă după care să judecăm aceste două soiuri de căsătorie. * * tj: Căsătoriea legală punînd în multe cazuri piedecă căsătoriei întemeeate pe iubire Ieste mai puţin morală de cît cea liberă. Prin punerea de stavile dragostei aduce vătămare indivizilor loviţi de a dreptul, copiilor şi societăţel. Şi ieată pentru ce: Să luăm un caz oare care: Doi tineri se iubesc. Nu se pot înse căsători din pricina părinţilor. (Nu vorbim de cazul excepţional al militarilor ofiţeri, ca-ril trebue să aibă învoirea mal marilor şi să găsască fată cu zestre de 30,000 de franci ori 40,000). Aceşti-doi tineri carii ar fi putut trăind împreună să se des-volte după legile fireşti, sînt despărţiţi. Pierzîndu-şl ori ce ideal fata ie cu putinţă să se mărite cu altul pe care nu-1 Iubeşte. Băr- —-----—------ ' ' a " *) V. .,Contemporânnl,‘i An. I. No. 19 p, 709—711. Iar pentru chestiile de morală pe larg în „Les bases de la Murale erohitioniste‘‘ a Inî Hferbert-- Spencer. : ' — 476 — bătui din partea lut va trebui să se tîrască prin casele de prostituţie de feliurite grade, stricîndu-şt vieaţa atît din punct de vedere moral cit şi fizic, sau poate să însoară pentru ca să sfîrşa-scă într’un felitt. Cîte cazurî nu se cunosc cînd tinerii opriţi în iubirea lor s’au omorît ? Ieată cum câsătoriea legală pricinueşte nefericirea sau chiar moartea unor fiinţî omeneşti cari ar fi putut poate face o familie morajă. Copil carii vor ieşi din căsătoriile legale fără dragoste, nu vor putea fi îngrijiţi cu toată iubirea cuvenită, căci multe sînt năcazurile ce trebue de suferit cu copiii şi greu Ieste a le suferi cînd soţii nu găsesc nici o fericire in împreună vieţuire. Pe urmă copil câri nu-s din dragoste ieste de crezut că vor moşteni şi iei nepăsarea părintească în chestiile de iubire şi la rîndul lor lor face familii întemeeate pe interes în loc de pe iubire. Ieste înse cu desăvîrşire dovedit că, cu cît omenirea va înnaintk trebue să se statornicească o familie monogamă legată numai prin iubire şi că prin urmare ieste vătâmâtoria lucru înmulţirea celor cari nu pun nici o însemnătate pe dragoste şi prin urmarea câsătoriea legala ajutînd la aceasta înmulţire mat mult de cît cea liberă Ieste mal puţin morală. ' Pentru a dovedi unor oameni cari nu ştiu alta de cît a strigă „nihilism, revoluţie, etc“ la fie ce prilej, se prinde ori nu, voia cită cîte-va cugetări ale Reginei Elisabete, pentru a vedea de vor zice că şi regina Ieste nihilistă ca şi cel de la „Contemporanul, “ şi de va îndemuâ Linxul ce hâlâdueşte prin foeletoane-le „Romanului, “ pe părinţi să iee samă să nu li se învenineze copiii cetind scrierile reginei: „Copiii din amor sînt în genere frumoşi şi Inteligenţi. Ce critică a căsătoriilor noastre de model'!“ Apoi: „Soarele ieste cel dintâia amant al florei, pentru fetele cele „tinere, soarele ieste uneori o lampă pe jumătate stînsă. Cum „voiţi ca iele să înflorească ?“ „Femeea din societate cu greu remîne femeea bărbatului iel.“ Pentru a înţelege mal bine că copil vor fi reu crescuţi în familiile unde nu ieste dragoste, să gîndim numai la pildele ce vor avea copil înnaintea ochilor din cea mal fragedă copilărie şi să nu uităm că numărul căsătoriilor din iubire ar fi mai mare sub domniea căsătoriei libere de cil acuma. * * Cînd vorbesc de voinţa ambilor soţ^ îl socot ajunşi în acea vrîstă cînd pot cumpăni în de ajuns greutatea faptului ce fac. Un copil de 12 sau de 14 ani nu poate înţelege ce face. Apoi la această vrîstă organismul nu ieste de ajuns de desvoltat pen- — 477 — tru căsătorie. Aice se înţelege că ieste trebuinţă de amestecul părinţilor şi poate şi al doctorilor. Dar de cîte ori părinţii silesc prin vorbe şi chiar prin fapte să se mărite o fată de 15 ani satl de 16. Ieste ştiut cum peţitori încep a veni de pe la vrîsta de 14 ani unei fete şi cum stăruesc părinţii să se mărite atunci cînd o cer, că pe urmă nu va voi nime să o iee. De cîte ori nu se ademenesc fete carile încă nu ştiu ce va să zică iubire a se mărită numai pentru a scăpâ din casa părintească şi pentru a fi nevastă, doamnă, să aibă casa lor? De cîte ori asemenea fete măritate fără să fi simţit focul dragostei făcîndu-le să dorească vieaţa împreună su iubitul inimeî lor, iubesc mal pe urmă şi sînt silite după lupte zadarnice a înşelă bărbatul şi după ce iubitul le părăseşte, căci ce ar putea face cu o femee măritată, să se arunce in braţele altora şi...în familie domneşte moralitatea. Pe urmă dacă am presupune un caz cînd fata sau bâetul ar iubi o fiinţă nevrednică ce va folosi amestecul părinţilor ? Putea vor împiedeca părinţii acuma cu toată puterea ce le dă legea ea fata să nu fugă cu iubitul? De bună samă că nu. Se înţelege că asemenea cazuri nu vor da loc, la familii mal sănătoase nici dacă ar fi câsătoriea liberă, dar am spus de cîte.va ori că nu credem că căşătoriea liberă ieste un talisman prin care s’ar putea ajunge a avea în societate numai familii morale, dar mi se pare că am dovedit că.s’ar' împiedeca multe căsătorii nemorale ca cele făcute de fetele nevrîsnice ademinite de părinţi şi s’ar face cu putinţă altele cari acuma se împiedecă de părinţi pentru că nu ieste unul din viitorii soţi tot una do bogat ca celălalt, sau pentru că nu ieste din aceeaşi pătură socială, ori pentru , eă n’are aceleaşi credinţi religioase, sociale ori politice ca părinţii celuilalt,—familii cari ar fi morale. După ideea noastră rolul părinţilor ieste să sfătuească, pre-eteneşte pe copil şi dacă vor fi reuşit a căpătâ iubirea şi respectul copiilor negreşit că vor putea face mult bine prin sfaturile lor, dacă nu vor fi călăuziţi de mîrşave înterese băneşti cum se întîmplâ aşa de adese. Noi credem că părinţii. vor avea prea multă înriurire; pe cită vreme vor fi deosebiri de avere între oameni, de obieeiii părinţii vor fi aplecaţi a stărui să se facă că-săţoril întemeeţe pe ceea ce se chieamâ în limba franţuzită de acuma „convenienţe. “ D-l Linx de bună samă numit aşâ prin ironie, căci în loc de a pricepe ce ziceam în articolele mele, mă învinovăţeşte că susţin „c& fratele să iea pe soră, părintele pe fiică-sa, căci se iubesc.u Mal întâiă Linx ar fi trebuit să ştie că asemenea obSceiă a fost şi că a pierit din obiceiuri prin propăşirea neamului; ome- 478 — nesc. Apoi cam aşi numi moral actul acesta dăunătorii! neamului omenesc? Oăsâtoriea unul tată eu fiică-sa pe cit şi a mamei cu fiiul ieste malîntâiQ aşâ de immorală ca şi a ori cărui bătrîn Bau bătrînă cu un tînăr şi apoi mai ieste immorală pentru că boaldte aflătoare In familie s’ar moşteni cu îndoita putere asupra copiilor ce ar ieşi din asemenea căsătorie. Intre fraţi, ieste de asemenea immorală pentru că printr’îttsa se strică neamul moştenindu-se boalele familiei din amîndonă părţile. Dar mal pe sus de toate ieste de ştiut că deprinderea de asemenea legături fie din ori ce pricina ar fi, a pierit şi na arată popoarele civilizate vre o tendinţă a ajunge la asemenea legături. Dadă obiceiul ar fi fost înrădăcinat în popor nu ne îndoim că legile l’ar fi primit şi căsătoriile de care vorbeşte D-l Linx ar fi fost foarte legale. * ' * * Daeâ am spus eă idealul omenirei Ieste iubirea pătiă la moarte, dar am ţinut samă de tapţul că oamenii nu-s îngeri şi prin urmare poate fi nevoe să se despartă acel ce se uniseră pe vieaţă; D-l Linx ar fi trebuit să Cugete nu mult şi să vadă că nu votbeam de"'divorţiu legal. fSrid câsâtorica va fi liberă va fi şi despărţirea. Am vorbit de divorţiu ca să arăt că şi legile dc acuma cei puţin la noi îiigădnesc divorţiu! şi-îngrijesc Ce sa Şb facă cu copiii. Tot D-l Linx, departe de a fi cetit ceva înnaitite de a Se apucă de scris despre căsătorie, n’a cetit riicl măcar ar^ ticolul mieu, căci altfelitt n’ar fi zis că n’am spus ce se va face cu îngrijirea copiilor. Acuma n’am loc să dovedesc D-lui Linx că ideea cum că [airii-liea ieste baza societăţei nu ieste tocmai aşâ dc adevărată pts cît crede D-sa şi că adesea ieste Chiar duşmănie între una şi alta. Mă voitt folosi de alt prilej, mai avînd .a reSpuride în Curînd şi altor critici ( :). In scurt deosebirea între căsătotiea legală şi cea ijiberiă '&% arătat mi se pare de âjtftts, pe dît şi superioritatea morală a celei din urmă. Găsătoriea liberă, dacă voiţi, ar putea fi recunoscută şi prim legi şi atunciarfî 'şl iea legală prin urmave nu tre-bue să ţincnţ de cuvintele legală ;şi liberă Cînd voim să ne facem idee despre deosebirile între aceste dopa forme, ci dc deosebirile reale. . Gen .mai însemnată deosebire air fi că voinţa viitorilor soţi ar jucâ mai însemnat rol de cît » (părinţilor, carii ar putea să se fokNsască deprtetenid&ropdilprdînd Medacţiunea.