Privim, ca abonaţi pe P-nii ce vor bine vroi a primi Souă numere Uimi eluipă altul. .. lJ____J r___________________________; •, Cănătoriea liberă» Nu: putem; sta nepăsători faţă cu. .chestiunea!. căsăk toriei libere .caro de , o lână dc zile stăptneşte presa foancez^.' i;; ; -v ; - ; . .: , : i Vestitul geograf Mlme fţeclw, ea părinte a rupt cu tradiţiuneă veche şi .a lăsat deplină libertate fetelor sale de;a se căsători eu cine vor voi şi ou sau fără formalităţile cerute de legea scrisă şi de prejudecăţile sociale. , Fetele sale ah iubit şi şi-ad sfinţit căsătoriea nu* maî prin legătura firească a dragostei. . Nici preuluL nici ofiţierul stăreî civile nu; s’afl amestecat,ţ- unul ca să le spue pornografiile obişnuite, altul puind în josul, actului .pecetea inferionităţoîîşi a.supunerea oarbe pentru fem.ee»,' . nn j .. - ■ : 'a:.Se- înţelege,: acesţ-fapt cutezător bai pricinuit multă., vorbă şi discuţie care sde care mii ocărîtoarei pentru ast omi model de ştiinţă şi: cinste. ,breşa reacţionară nici maî nudt, nici mai puţin a numit pe acest om proxenetul fiicelor sale; reacţionarii religioşi au strigat că iestele; călcare did> cele sfinţi eăoîmnipal D-zeinpoate lega pe oameni; reacţionarii sociali au strigat,- căci1 după t dînşifrtemieliea soei^tăţel,d©jdzî- ieste- familieatast< felia alcătuită, după lOhmeGodiil uo-io arată, -birui - i, * •, . Mai nuilt, -ziarele pentru-a falsifica adevărul au ziş băi !ţ, Elifişe Itccdusr.gii*-» măritat fetele.S Adecă că dm-sul dărămmd ăutoritâtea socială şi religioasă- ă pus; îu locul lor pe-acea, părintească;. Vestitul,.geograf a scris un răvaş. uiiuia di a redactorii ziaralfiiayfes Batwilleu pentru a statornicii !l ucr urile - ast-felid- Uium- ătii fost. Ret;: producem scrisoarea spre a lămurlbrin înse-şî zisele părintelui, adevărul: e •. ,'b , ■ ’ 28 362 — „Sînt datoria şă vii mulţămosc pentru cuvintele bi -„nevoitoare ce aţi zis în privinţa căsătoriei copilelor „mele,- iele compensează în de ajuns batjocurile venire de aşâ jos. Aprobarea unui ota cinstit mă bucură. „Ne făcînd nemiq, pentru ca un act cu totul privat «să devie prada presei, nu am voit 'să desmint poves-„tirea închipuită, care a dat loc la întreaga polemică. „ Dar voiesc să vă spun, că nu am r' făcut * act de auto -„ritate părinţească măritînd fetele mele. Nu credeam „că sfinţirea religiunei şi maiestatea lcgei, poate avea ca „moştenitoare autoritatea părinţilor; In deplina lor li-„bertate tineriîs’au ales şi dacă m’afi poftit să vorbesc, „afi făcut acesta- pentru că vedeati în mine cel inaî bun „şi mai intim prieten. Lor înse le revine responzabili-„tatea şi onoarea « actelor ce 1 au • săvîrşit. Ţin să daţi „astă mărturie. t i , . it: ; „Ziceţi că acest osemplu va;fi imitat: sînt. sigur, „căci sînt în partea adevărului, căutfrid sancţiunea „purtăret lor, nu în articulele codului penal safi civil, „dar în conştiinţă. Dînşii ati făcut ceea ce credeaţi că „trcbue să facă şi do la început sînt respiătiţi prin simpatica oamenilor cinstiţi. Oît despre insultele oameni-„lor mîrşavi, şi iele sînt o resplată“. ■ . ' : JHlisee Reclus. După ce am povestit faptul, să discutăm chestiunea în sine. ^ ; ‘ Doi tineri se iubesci -Luciul ie firesc şi nimene nu are de zis nemic în potrivă. «Dorinţa lor de sigur ieste ca amîndoî să fie înpreună, tea • amîndbî aducînd individualitatea lor întreagă să meargă în vieaţăpe acela-şî drum.; Totul depinde de la conştiinţa lor. de la cunoaşterea şi ideea ce are fie-eăre de tovarîşul săfi. , 0 remăşiţă' Inse a bărbăriei ieste prejudecata eă ast act în totul individual să fie’ pus sub lanţurile a « trei autorităţii acea religioasă (azi destul do slabă), acea părintească şi acea socială. Innainte dc a te că- — 363 sători trebue să asculţi de porunca besericeî, a părinţilor. a societăieî. i , Doi tineri .să;’ iubesc. Dacă părinţii st t>npotrivescţ dacă legea se împotriveşte dacă. besCriea ic potrivnică şi daCă bărbătul şi feineea sjnt în stare a trece peste aste' piedeci, dacă. iei Îşjl dau ţinui altuia. dragostefi lor • ătft: prejudecăţile cît |i îegilŞ'pun pecetea ruşihei pe fruntea lor şi. pe acea ă copiilor numele de copii naturali cari şînt obijduiţi şi reu văzuţi de legea civilă. ' Aşa dar azi un' om, care nr asCulţâ dC conştiinţă sa, : înţ! privinţă stare! civile a familiei sile ,e a^jqoâjpe afară dţn Iegei InDrănţia si BelgiCă cel puţin câsătoriea religioasă nu e obligatorie. La noî astă cbestiun^ id controversată, căci constituţia romînă o. cerep pe , cina Codul ci Vil nu opomeneşte de feliu. . Organizaţia familiei, făcută după sfinta .familie romană nu numai eă-î imorală, dar ie încă dăunătoare, individului, căci legăturile legei aeold unde nu trebue să fie deeît legăturile dragostei sînt greii de. dis? legat’ şi adesa cbiar ’ cu neputinţă. , . i • Idealul «menirei de. sigur ieste dragostea pănă la moarte, dar moştenirea ’ vremilor trecute . ne-a dat un organismu stricat (care" în mijlociii sociălrde aCum să strică şi mai red) care ades rumpe firele «dragostei, sati a pretinsei dragpştî foarte uşor. Ce ie de fă,cut a-"' tuncî ? . A trăi cu cine-vă pe care nu-1 iubeşti, ieste ‘ una cu a se prostitul şi deci cel măi firesc lucru ieste, a rumpe o legătură în care simţimentul firesc al drago-gosteî nu mai fiinţează, bine înţeles asigurînd soarta copiilor;. dpj Legea. (şi. fiuţŞoate legUe) i^mite .diyorţiul. 1) Sati prin intervenţiunea societăţeî care" Să crească, pe viitorii cetăţeni sau prin , buna învoire a, celor , ce nu i&aî pşt sta înjţreunâ, lqcru care sb cpre. în divorţul inpiiL consiţiţini^f' inutu-, al' pănă'Tâ un oăie care punât.' ÂstfeKu'pentrU' a li Se' admite-cererea trebue să arăte convenţiunea făcută asupra .puntului cui vbr fi1 încredinţaţi copiii. . (ţ)od. Civ. Belg. Art. De asemenea tot în cazul divorţului prin Cbhsimţimînt lAutUal jii- 364 — Dar: cum ? Sau pentru o cauză anumită şi numărul pri-cihelor e Kotărit sati prin consimţimînt mutual. In a-mîndouă cazurile totul atîrnă de justiţie care ie slobodă a desface căsătoriea sati a lăsa legai lanţul. In cazul consimţimîntuluî mutual, puterea părintească joacă maî nrare rol de cît voca ă soţilor. Cît despre religiune nu mai vorbim. Dînsa pretinde că ceea ce-a legat D-zeu, nu ie dat omului să deslege. Cu alte cuvinte căsătoriea legală fiind şi immorală şi vătămătoare nu remîne decît căsătoriea liberă" care corespunde progresului şi ideeî ştiinţifice despre măritiş. - Bine 1 ni se vă respunde, dar pentrui Copiii ce li vei avea, ce veî face D-ta cu toate urmările ce vin ^in actul liber al căsătoriei ? ' T Aici nu voiti da ieti respunsul. Lumea plăzmuin-dvjrşî în un chip familiea, a îngrădi t’o de toate urmările şi, ae sigur că pentru acei ce nu pleacă capul stib jugul iei, nu dă de cît despreţ şi neajunsuri. Dar onoare celor care propeyeduesc, cniar prin .fapte moralizarea familiei şi'sfărmarea instituţiei care se cbiemă după Codul civil căsătoriea legală. 1 ; / , Xu e departe vremea, clnd " toate facile ce strîng i trupul, individului vor fi rumpte şi într’o lume ce-şi iea ; ea deviză libertatea va fi fic-care stăpîii pe drăgo-j stea şi conştiinţa Iui. ’ , ' ! 11 ,. Până atunci, încă o-data, datoriei noastră, ieste de-a cinsti , pe apei cari aii fost' mâi "slobozi de prejudecăţile sociale şi au făcut un nou.pas pe ‘drumul viitoriului, ’ • ....Comt. Miile. " Un ‘ fechilbditoriu * de îimbă pripăşit la’ ! oiKr y. revista „Asachi.“ . .. . Inxiaiiite' de toate şă djiu pe faţă frazele româneşti din . articplul intitulat. Dariin şi Antropologie tradus din mălaie dii^ bunurile fiQ cărui soţ ieste eîştigată de copiii în, deplină proprîptate. ‘(Cod. Ciţ.' B. Ait- 305). V ' , — 365 — Revue scientifique şi apoi voiţi spune şi ce gînduri miau adus mie (jşi îndrăznesc a crede că cititorii ^ noştri îmi vor dâ dreptate, cred chiar că comitetul de redacţie al revistei „ Asachi “ se va uni cu mine şi vă pdfti pe D-l Jurawccki ÎT să ieasa din comitet. „Doi piemhri ăi congresului nostru având idea do a revocă (în loc de si evocă sau invocă) memoria marelui om.-‘ - , ’ , ' „de a cumpăni cu echitate», în loc de cu echitate, (adecă un articol mai mult ne dărueşte D-l Jurawsehi.) „Iii realitate noi ne mărginim a pi'oclamă ca.adevărul (iar vin articol pe de asupra), ceă ce putem proba (■a cutare .(in loc de. ai are). / • \ ; „care de acoln a cufundat ăşâ de adinet rădăcinele iei în t&fe direcţiuni, voiţi zice embryogenie.. (Aice a pierit articolul la amin d o 1iă s ub s tanti vele articulate, întocmai ca şi, la titlu,, unde cetim: v Darwiri şi' Ânhrh-pbţogfi? lbb ;aW.‘i4^d^0i^i^ifc^ilyLihr^'dluj ‘'J "* . „Precum cea mai marc parte a rdmuHlor:a /fîiin-feloi* i'ăturdfe (Aice un s 'de prisos, hu mai zic heinie pentru că nu întrelminţază/ forma ale, ar fi a cefe'" prâa' inhlt de;la uri om cane 'hibi nu ‘ cunoaşte cele mai simple lucruri' din limba în care se apucă de scris pentru reviste literare.). ... , ' ," * „NhVenPde Jcît să răsfoim scrierile fiziologice şi,, patologice, bătrânului Iqan Prederic-Meckelb ; M ' ; u 1 '' ; (Par ale săti a rităear, î limitate, de bătrînuluî unde a iremaS !?i * ■ | Î ; — • ’ ■ ( 1 ‘ ■ ■; ‘ • • ' : f U l :- • maretr '■ ! - : • A 7 - — - 7- ' 7* 7- • . , - • «pe basa eflorescenţei şaline şi seoicelor' a mdlu-ştelbr, ■ VelditSrb1 şi aţi.'.1.'.* Apoi Vorbind de' straturi de năsîp le zice iei şi în-trebuinţază cuvîntul şarpantă pentru a ne îmbogăţi limba. 7 11 Cluj / Central Uriiversîty I ibi 7 luj • ' ! Iii alt articol tot' de I)-î N. Juraivsclti, intitulat “ «Naşterea sufletului colectiv sati naţional a popoarelor'' tradus după Helch. găsim aceea-şi limbă, precum dovedesc următoarele douâ-trel exemple. ' / .... „Un numer însemnai « tinerilor comersanţiu „ală-turează" în'loc de înîăţurează. . Trebue mărturisit.că aceste fenomene -sunt:senine a flecăderei şi nu a Ţmprirei; însă^ea (%decăffenomenele)<.. a ; Cred că aj ung • dacă nu şi prisosesc exemplele, a-duşe pentru dovedi că» J M N. Jurawsclii nti ieste; romi n şi că. nţj. ştie rornăncştc şi că ieste .ruşine pentru o revistă, romaneasca să publice asemenea scbiledituri. Avem convingere că de acum înnainte vor lipsi din^A- şacbi.” .... ... 7 - , . . ;,7 : , . ;; . ,.7-7 > ,. • Verax. ■ , -r, ■■;:>■: ' ■ - .......ir ': •" ^ f 5 .. . : .. 7. • - V' • V-I 1 ■' V T’*'? • — 368 — Critica piesei Jidovul Lesesc. Innainie de critică mă voiţi încercă & spune cîte-va cuvinte asupra naturalismului. In lumea literară de azî naturalismul începe a înlocui romantismul • putem zice că stăm £aţă Ia agonica acestuia. Romantismul cu tot alaiul începe a fi alungat atît din poezie cit şi din proză. I-a şi venit vreţnea, ;a trăit destul, ba poate prea mult. Romantismul e poate faza mijlocie între povesti şi naturalism. In poveşti găsim, zmei, drumuri de aur 0rl,^e p’IPlC urieşî, strigox;. la.romanţieî vedem pe unii cari mor cite de două-treî ori şi iear învie ţ pe i^ul care.şe .lgptă^cu eîte. zece şi tot ^nu-i dovedit; în sfîrşit lucrurile cele mat nepomenite la ■dţnşii. se poţ. i. ; Şf pentru ce %pi ^lergâ ppî fiupăţ lucruri înf^liipuite ? Ue ce am pune pe hârtie eaipetene cari nu iţii fost şi iilci nu vor fi, întîmplărî artificiale, plăzmuite (le crierii noştri,, o • lume ,de fantasp-f, ori mai bine de, automaţi, Patern zice chiar păpuşi T1,|maî oam.epi nu. bine--oa-r0 a alerga în lumi necunoscute, a scrie lucruri despre cari ori cine va zice. ^Acesfea -ve ..înflmplă numai in rotnanuriu. Natura nu. e (iestul, de bogată, destul de vârieată, nu găsim în iea mulţime . de liiprurî cari ar merită, să fie observate şi descrise ? Pentru cer ain des-preţui descrierea vioţo/i şi a Întiipplărilor zilnice ? Cîte nu sn întâmplă omul iii în vieaţâ.; Fericirea, r nenorocirea; iubirea, ura * bogaţiea. sărăbiea £, frumosul şi urî-tul : po toate le găsim pe - toate alem ’voe să le scriem, numiţi să ' pun Cin oameUY.căre le simt şi" nu păpuşi Ori cine ar ceti să vadă Că c fir copie ‘ adevărată a ’nâ-turel! $1 nUdbcbipUiri^fairtâstice.5 Pasiunile îfinainte' de toate să fie omeneşti şi nu nişte abstracţii create dVipă gustul antonului Cine voeşte a scrie trebue să studieze mal mtăiti natura omenească, iar nu să se iea numai după fantaziele Iul A face o nuvelă fără să fi observat caracterele şi pasiunile ce vroeşte a descrie însamnă a 369 face o nuvelă de cabinet, în care toate întîmplările îşî att fiinţa numai în crierii autoriuluî, dar nici odată în lumea reală. Ceî mal însemnaţi scriitori naturalişti ca Balzac orî Zola au ascuţit multe plumburi, şcoţind la note, cutrierînd. prin toate clasele societăţeî până ce s'atî apucat de scris. Orîeulşcrie „a l’iinproviste“ i se poate întîmplâ cum zice Horaţîii, „să piic un cap de femee la un trup de peşte“. - - ,. Ar zice cineva,: cetim să ne dosfătăm, prin Urmare poate fi ori ce, numai să, fie frumos. • Dar, ce poate fi mai frumos de eît adevărul ? E drept cotim do multe ori că să ,ne desfâtăm, dar pare nu e , bine pînd . în î acela-şî timp ne şi înstruim; no cunoaştem datorieie, .pe facem mai buni? Nu e bine ea dţn.întîmplă'rilef aJţţpra să JLuăm lecţii ? . - ... . Romantismul nu face altă de cR-Âncarcă,. capul', tinerilor cu o mulţime de lucruri ce nu se. vorş îritljaoplA nici odată.’ Rata ţînără; săv;a oăpăjtăţd^p^şleje;şdvjdin poeziclc romantice, ideea că iea e un înger, : o floare, căreiabarbaţil îl, cad în genunchi; că iea are , nevoe de ocrotire, că nu, poate (aee un pas fără,.dp; .braţul.bărbatului, iear pentru şpţijinul. ce."capătă- îl. dă .fry-musOţa şi tinereţa ud.. j* ri’o îhd l Mur -,s Jşl- mal îpchipue că petreep vieaţa în s^b^ri şi jgggţ* blârl orl în un „doloe farniente“ va mal veni,;}in copilaş ori doi-cu părul ca măţâsa, şi-î va împodobi ryieaţa 5 ,pn bărbat care <>' adpară şi o iubeşte 1^, nebunie, ,4 după ciipi se obişnueşte'- â se' zice în limbă mâhâiălilord,; in dltple va găsi, ţrădşre, ură, neiubire puse., sub o. forniă uri-eşa. In altele vagăsî, adulter iu pus ,sub laşâi.forpţe’fln cîţ făptaşii vor‘ieşi nevinovaţi, ca Ipi|ţej.^uiubâşis.,etc,t \ Dar pare aşa, ş.â fie vieaţa reală V , Oare în asemenea condiţiunt.1 Nâteralismul dă şi iei trbe de a crea, numai, trebue ca crearea să fie în; potrivire :cu natura omenească. ' . 1;; ' - ,... \ ■ Mult ţţiaî nimerit ierâ dacă subiectul acesta ar fi fost pus sub formă de nuvelă, căci în nuvelă autoriul poate descrie cugetările fie cărei persoane fără ca lucrul să pară silit5 pe cînd pe scenă vorbirile persoanelor eătră sinpăşâ că publicul audţs. icar dbt destin pre-jur nu, sîfit ’Cii 'totul lipsite de bun simţiţi. Ori sunetul de clopoţel pe care publicpl şi Mp.tbis îl aude iear ceî de pr’in prejur nu, e dăj asemenea^ Alte ? îagîmfărfitetrale, ca „trebue penifv, m m mdswia >ntfnprea găsiră; fără îndoeală că atîrnă mult de la actori; dacă aceştia vor fi pe catalige, tot farmecul, piesei va fi nemiiţit. Şi din nefericire actorii buni sînt aşâ de rari! Luctul ie foarte gingaş şi mai ne vine a .crede că teatrul ca, şi versurile vor pieri cu timpul,, amândouă sfint lucruri prea artificiale, pentru ca să mai poată avea; un viitbifiti. Zicem că rima pare că nu are semne de o vieaţă lungă, fiind că e peste măsură de artificială, nime nu vorbeşte cu rime ; prin urmare ce rost aii versurile . . _ ; Spjîea Nădejde. — 372 _ nostalgie. L i 2f de sus dm rîndul al cincilea, de sus u* g ?a MSerul m’am dus: Pansul, Sena verde şi Franţiea şi marea Gorupţda alături cu desinteresarea xi,ţtef fe strada ce’n cale te opresc, Politicele lupte cW-alor meschinărie i ' u™a> în icalea-mi de beţie i?i-alăturt sint de tine, cu: tine mă găsesc i 'SUS, r!; ^% %SnS ^n rînduI al cincilea; de _ Cu gmdul lingă tine ca fulgerul ni’am dus - p£Z T:tP* V-etlie k 9i la moLte, Părtaşă de-o potrivă l’a traiului miefi parte W?sr;?ţxnîpdfu copila^, Cu părul de mătasa, cu zîmbet pe guriţă draSala9e- «curta lui S Fuginâ, drăguţul tatei, să prindă vreun cosaş, ' BCU Cluj'/1 Ccritrăl University Libraiy Cluj - De sus, de " sus ‘:.. -'.LOT •'i \'V , r'-i -ib ,i o''/ ‘ Cn' 1 LUS«din *îndul aI cimrfiea, de 5 -T ingă t,n° ca fulgerul .ip’ai di : s î^n Maiu ;..lasăm Parisul şi gUS pe. ’nperială %lnoanţne fereşte, fbftdică, diţr dacă, ţi-ar „muri- mă-ty ?*• , -y ,,— Măi, lipseşti de-acolea! Cine naiba te-a scos „des de demineaţă înnainte-mi să-mi meneşti pe mama — 374 — „şipe tata? Zî, cioară, ferească D-zeu, oii' te iea dracul. „— Ferească D-zeu, bădică. Far: dacă ţi-ar muri „vr’o fată oii vr’un băet ?“ „ - Aşâ !. zise omul. Ian să-ţi arăt ieu. Umflă pe „ţigan de chică şi ’ncepu a-b îmvîrti pănă ee-1 ameţi» Cînd îl lasă din mănî plîttgea ţiganulcU glas. Na, bpceşte, zise omul. Aşă se face. Ce-ai „căutat, ax găsit/- ,, . : — Bodaprosto zise ţiganul şi o croi spre casă bucuros; iar omul, pănă1 cine ştie undo îL’petrecii cu bulgări de ciudă că i-a zis bodăprostc. — Bodaprdste pentru bătae de sufletul mîne-ta şi al tătîni-tău că te-au făcut prost, nu de sufletul mieur cioară bălţată ce ieşti zicea, omul, aruncînd după dînsul. „Ieaca şm întrebat ne un om ?izise tiganul, cînd a-„junse a ca^ lâr^^nl^fe lyffiă spăs Ca dkcă-ţî moare „tata, zici Doamne feroşţe; daciţ-ţî moare mama zici „ferească D-zeu ; iar daca-ţî moare băet orî fată orî po-„jidicurî de-aeestea te boceşti. Hai, boceşte !‘- ■' Ş^apoî undh ’nOepufă1 ţiganii... Ţiganca bocea nu bb-ceă; mal mult se sclifosea iar ţiganul striga cît'îî- luâ gura: : : ' ■ : ' : - ■ . • „Dragul tetei, dragul teteî, cum murişi !... - j „A murit mititelul şi Doamne bino-î maî şedea ; cu „antereu verde, cu giubea verde, bir liuled, veido, cu cin* „buc verde, cu şea verde şi cu cal verde.... - „ — Dar de-avea? întrebă' ’un ) om Căre venisC' âă vadă do ce se goidea ţiganul. - ^ IU „—Nu, bădică nu le-avea „Dar avea de gîndsă-şî‘iea/’~ Proât * eioroiîi făcfi; oiriul, idş i pe uşă şi-şi cătă de;treabă:» / . v;ur-'■ ‘ —• Na,! zise’ţiganul. Numai dracul vă maî întră ’n voie, luâ-v’ar ielele pricopsiţi. Te face cioară pioastă-pentru că ţUâ murit !băetul. Mai bine nu ihă/ murea...» T.. D. ■- ■ '■ ; -r} ■ ’ ; u ■■■i- y-'-'. , . - '■ : :: - St î; i"'l' " I ■1 ■1 /!11 1 - " T . L '' : r ' ; .. — 3 75 HOXSTRI OZITATK ISTORICA ’ Un' viitorii! licenţiat în litere, D-l Gărcineănu^. despre care „Contemporanul“ s’a mai ocupat cu altă, ocazie, scrie într’o polemică cu redactorul unui ziar satiric. din Iaşi, următoarele: „De şedeai în Paris ai avea ca locuinţă o frumoasă „celulă de la Bastilia.1 (V. Trib. Liberă N-o 11). • Sfinte Agatoklc! 0 cfelulă la. Bastilie ? Şi tocmai in anul graţiei 1882 şi sub a treia republică? Pe semne, viitbriul licenţiat, face ca copiii' ceî miei, cari rup din carte filele ce le-ati cetit şi care din minte au zburat. Pe semne că D-sua-dras cu-o ştersătură de condei ti , peste toată epoca revoluţionară din 1789 caro a dără-mat'' tocmai . acea Bastilie, in care D-l Gărcineanuf voeşte numai decît să bage pe redactorul foieî. . Nn s’a găsit nici un Francez care să rezidească Bas« tileăşi tocmai pe malurile verzi, şi mînoase ale Pfihărei (stil patriotic) s’a găsit un om care să dărîme coloană care stă în locul vechei înclnsori şi să dea jos geniul Libortăţei de deasupra, rădieînd negrele ziduri ale ilfts-tilieî î Zoti l Sînt mîndru că sînt Romin şi că- fao şi ieu parte din acOst popor menit de glorie şi mărirel;.. Dar gluma ie glumă. Să vorbim mai serios. leată pentru ce se învaţă istorica atît în Dyceu, eît şi în Facultate, pentru aceasta. se plătesc atîtea t left,. pentru ca acest monstru istoriei! să leasă din pîntCcele fă4 ■ eultăţiî de litere. . . ' .' . r-- •- ■ o . Peste ? ani 'vofii sorbătorî 'centenarul _ dărîmiărei Bastiliei şi ieată că un viitoriti licenţiat in litere ieste , aşă de inocent cu cunoştinţele D-sale, că după 93 de ani de la dârîmarea acestei închisori, găseşte de cuviinţă a trimete pe finul din duşmanii săi, să o lbcueaseă. N’are noroc pe semne D-l G^rcineanu să spuo cîte-ceva în public, fără să devie ridicol., ; , , : Dacă scoalele noastre dafi astfel de roade, cp rem cu tot din-adinsul suprimarea catedrelor deistori© — 376 — ca cu totul nefolisitoare. Atunce, cel puţin, aceî ca D-l Gărcineanu, ar avea pretext de a zice’ că nu pot Şti de vreme ce n’aii învăţat. ;; In tot cazul ie foarte trişti . O A Z E L E.' llfl» ' . ; DE . ' Mt'nst Hellmutii. Pusliea Şah ar ei se întinde de Ia ’ţermul oceanului atlantic pană la lanţul oazelor egiptene şi nubiene, avînd lungimea de 5,200 de chilometri şi J&ţimea de 1,500, iar suprafaţa de 6 milioane de: chilometri pătraţi. Până îii timpul dinurmă a renias necunoscută şi s’aa cre^ut deşpre natura .acestei pustii de pe auzite şi de pe .ÎDehipuirîIucrurile cele mat minunate şi in v parte niineinuoase. fie o jumătate de veac înse în Urmă călătoriilor lut Barth, Itoldfs, Daveyrier, Naclitigal, Vogel, Schwein-fin*m7 Lenz şi ale âltdr^a s’a dovedit câ Sahara nu-i o înare de năşip; pi că din potrivă ne înfăţoşază această pustie cele mat mari deosebiri; une locuri, munţi .sţîncoşî,, văl cu fluvii şi lacuri, podişuri înalte şijearăşi pe aiurea şesurî întinse.; şi joase acoperite de dealuri de nasip* schimbătoare. ; - s 1 ! ' ! . Pănâ‘ la călătoriile amintite Cea mai mare parte dintre oaze nu forau cunoscute. Se credea măi de mult că aceste ’ oaze sînt nişte insul» verzi: de purmăll uâafeţ dejup izvor, unde îşi pot >aş-timpărk setea caravanele. In adevăr înse sînt ,oraşe .şi sate, :în-tc"fo?afo de fpliuri te triburi dş., Arabi, Berberi şi de alte popoare amestecate cu Negri,:ori 'unde'îerâ. .cu putinţă creşterea, curmalilor măcar. 'Eea mal' mare ' părte'■ din triburile locuitoare în Sa-liara ^sPjdiHitălbărflfîşi i*zbuaeişifnase aşază nieăerî pentru mult timp, altple ti^şfPţln puwtf.cu turmele lor de ol: şi de capre şi, toate cele, nonpidp. dpspţeţuşşc pe locuitorii;; oazelor. Bretutin-a^pî în... Sah^ra şi chiar în mjloeuiuit deşei*tuluî îngrozitorii se află asemenea oazey numite Ilfofras în limba locului; una ori sînt cîte una aşâ că trebue zile de calfe pană la cele mal apropiete, alte ori. sta8. cîte mal multe lă mică depărtare unele de altele şi formează [grupe. — 377 — Oazele se află numai în locuri unde pămîntul Ieste cam plecat aşâ ca se poate strînge apă de asupra păturel de humă de sub nâsip ; această apă curge încetişor sub coaja pietroasă satl năsipoasâ. Une ori iese sub formă de izvoare, alte ori se fac sfredelituri prin care iese şi prin ajutoriul acestei ape se face năsi-pul în stare a hrăni mulţime de plante. . Căci acest năsip al Saharei cuprinde în sine mulţime de se-minţî de plante m cît după o bură de ploae peste noapte se acopere cu verdeaţă, care creşte şi formează păşuni şi apoi se usucă de căldură. Se înţelege că oaza Ieste ţelul câtrâ care tind caravanele ostenite de lupte îndeliingate cu tot feliul de lipse în regiunea dunelor şi podişurilor pietroase. Dar de multe ort de frică să nu fie prădate, caravanele stai! şi poposesc în pustie gata a se apără cu armele de năvălirile triburilor de tâlhari. Negreşit că se •opresc şi în oaze cînd ştii! că locuitorii sînt primitori şi paclnicl. Multe Hofra sînt în regiunea Fesan la marginea de la miează-noapte a Saharei aflătoare sub Turci. Aceste Hofra se află pe drumul cel mare al caravanelor, care merg de la Tripolis prin mijlocul pustiei m Sudan. Toate sînt oraşe încunjurate cu zidiurl cu cîte o mie de locuitori şi mal mult, cea mai mare şi cu comerţ mai însemnat este Murzuc cu 6000 de locuitori, reşidenţa eai-macanulul sultanatului vechii! al Fesanuluî. Ca şi în celelalte oaze ieste şi Murzucul încunjurat cu cîmpurl şi grădini udate prin canalurî, în cari se varsă apă scoasă din fîntînl ca unele de pe la noi. Bogâţiea oazelor în această regiune sînt pădurile de curmali, cari se află acolea de cele mal bune feliurl. Cerealele se strîng de trei şi patru ori, afară de acestea în grădini cresc smochine şi migdale, bumbac şi tot feliul de legume. In uliţa mare sînt dughenl în cari se vinde: fildeş, pene de struţ, piei de rinoceriu, curmale, pîne, unt, găini, lapte, harbujî chiar şi robi deşi Ieste oprit. Caimacanul închide ochii pentru că primeşte 25 de franci pentru fie-care Negru vîndut. Industries se mărgineşte la meşteşugurile cele mal trebuitoare, precum croitoriea, fierăriea, oiăriea şi, împletirea panerilor de halfa. Rhat ieste^ foarte vestit ca oraş comercial în nordul Saharei. Se află afară din sultanatul Fessan pe podiş, unde trăesc Tuaregii nomazi. Aceştia socotesc oaza Rhat ca întemeeată de dînşil şi ca supusă lor. La 1874 s’a pus oraşul sub stăpînirea sultanului de la Stambul şi a cerut soldaţi turceşti din .Tripolis ca să-l apere de prâdâciunile nomazilor. Tuaregii nu se lăsară păgubaşi Şi silesc caravanele să le plătească pentru a le însoţi şi apără în •regiunea muntoasă ce remîne de străbătut. Rhat are peste 4000 de locuitori şi ieste încun jurată de mal 29 — 378 — multe sate. Tot feliul de rase de oameni şi tot feliul de îmbrăcăminte se întîlnesc într’însul. Ceva însemnat ieste că femeile sînt stăpîne pe case, grădini, izvoare şi roadele pământului. Acest obiceitt. dovedeşte că locuitorii sînt tot Tuaregi, adecă un felia da Berberi, la cari femeea stă mult mal sus de cît la Arabi. Cea mare din oazele nordice ieste Rhadames, oraş vestit, care înnainte de vremea Romanilor avea o cultură însemnată asemănătoare cu a Egiptenilor celor vechi. Un isvor puternic de a-pâ dulce preface o întindere mare de deşert într’o grădină roditoare. In toată Sahara ieste vestit izvorul de la Rbadames, altul ca acesta nu mal ieste în toată pustiea. Asemenea comoară nu poate fi lăsată în voea tuturor, de aceea ieste cu îngrijire păzită şi se dă fiecărui apa trebuitoare. De pe taxele ce se ieil pe apă strînge cîrmuirea 50,000 de franci pe an. Rhadames, care are Ia 7000 de locuitori, samănâ de departe a o cetate puternică şi grâinâzile de case albe încunjurate de păduri verzi cenuşii de curmali formează o privelişte fărmâ-cătoare. Mal toate casele sînt cu două rîndurl şi aii de asupra o teraţâ încunjuratâ cu zidia, în mijlocul acesteia se află o deschidere pe unde străbate lumina în lăuntru. In rîndul de jos ieste dugheana, într’al doilea locuinţa familiei sus pe teraţă lucrează şi pregătesc mîncare femeile, bărbaţii se sue sara acolo şi vara chiar dorm. Teraţele dela case staii în legătură unele cu altele şi formează chiar ca un feliu de poduri peste uliţe. Femeile se primbla ziua pe dînsele, merg una la alta şi numai sara se coboară ca să meargă la moschee. Uliţele sînt din pricina teraţelor aşa de întunecoase, că chiar ziua îmbla cei cărora le dă mîna cu fînare şi aşâ de strîmte ca doi întîlnindu-se cu greu pot trece unul pe lingă altul. _ _ Partea nordvestică a Saharei atîrnă de Algeriea şi prin urmare de Franţiea. , Aceasta parte se deosebeşte de cea descrisă până acuma şi în privinţa pământului, căci cuprinde multă apă subpământeană uşor de adus la suprafaţă prin fîntinl arteziene; tot o dată se alege dintr’însa în lacuri şi mlaştini cîtiml foarte mari de sare. Poporul arab locuitoriu în aeeste părţi ieste iearâ-şî deosebit de tipurile de cari am vorbit până aice. Pănâ nu de mult nu străbătuse în aceste părţi nici un european, din pricină că Arabil de pe acolo sînt mahomedani foarte fanatici. Creşterea calului ieste îndeletnicirea acestui popor şi în adevăr se găsesc la dînşiî cei mai buni cat arăbeşti. In regiunea cuprinsă între vîrfurile Atlasului şi podişul stâncos al Muidirului, se află multe oaze foarte vechi. Cea mai însemnată ieste Biscra la mieazâ noapte, Parisul pustiei, ca un felitt 379 — de staţie înnaintată a civilizaţiei. O pădure de curmali încunjură aceasta capitală a unei regiuni ce cuprinde vr’o treizeci de cetăţi : case frumoase şi trainice se află acolo despărţite prin uliţî late. Locuri umbroase pentru primblare cu pădurele mirositoare sînt ne încetat pline de locuitori din Biscra şi de streini veniţi pentru negoţ din Algeriea, Maroc, Tunis, Tripolis şi din Sudan. Mulţime de cafenele arăbeşti sint în uliţa mare şi se pot vedea înţr’însele Arabi fumînd, îmblînzitorl de şerpi, dănţuitori şi dănţuitoare, comedianţi şi cîntareţl de tot feliul. _ Biscra ieste o colonie militară franţuzascâ şi are Ia 7006 de locuitori, ca şi El Aruat şi Geryville aşezate cîte trele aproape de atlas. Tot sub francejî se află Tuggurl şi Berrian. Warqla ieste oaza cea mai bogată în curmali din toată Sahara algeriana şi care se află departe spre mieazâ-zî şi ieste de mult reşidinţa unui sultan. Poporul ieste din tribul Şoanba şi foarte amestecat cu Negri. Franţiea iea taxe de pe 500,000 de curmali şi mulţi sînt scutiţi ca proprietate besereceascâ. Pe un vîrv de stîncă ieste El Golea, unde de abiea au străbătut până acuma doi europeni, deşi se află sub Francejî. Un punct însemnat de întîlnire al caravanelor cari trec prin partea resâriteanâ a Saharel ieste In Sahlah, capitala oazelor de pe podişul Tadmayt. Poporul ieste fanatic şi nu vrea să între în legături cu creştinii. Spre hotarul Marocului Ieste un alt şir de oaze în partea nordica a pustiei. Cea mai însemnată din toate ieste Tafilel. Aceasta numără la 100,000 de locuitori şi ieste încunjurată de munţi selb^tecl. De trei ori pe septâminâ se ţin acolo iarmaroace, unde se întîlnesc cel ce merg de la Maroc în Algeriea şi innapol. Casele. sînt de lut şi în formă de movile, fie care uliţă are specialitatea iei, una se numeşte a neguţitorilor de untdelemn, alta a postăvarilor, etc... Se face mare negoţ cu curmale, în toată pu stiea se cunosc curmalele de la Tafllet ca'cele mai bune. Această regiune cuprinde vr’o 200 de csorurî (sate sau tîrguşoare). Locuitorii sînt selbatecî, după Rohlfs n’a mai fost pe acolo creştini. De la Tafllet merge o cale de caravane la Timbuctu, care ne ierâ aproape necunoscut cu vr’o 50 de ani în urmă. Calea duce prin pustii şi trece prin mai multe oaze însemnate din valea lui Draa, între aceste Klaua ieste un loc însemnat de negoţ pentru aur, fildeş, piele lucrată şi robi din Sudan; mal spre a-meazâ-zi tot pe această cale se află oraşul Taude/n vestit prin sarea cu care face negoţ şi care se scoate din nişte pături bo- * DII’. Duncu în conferinţa ce a ţinut la Iaşi ne-a supus că D-sa a fost la Tafllet împreună cu o colonă franceză. — 380 — gate aflătoare numai la cinci metri sub năsip. Un oraş locuit de tâlhari ieste El Aranan. In sfîrşit după ce se trece cu mare greutate printr’o regiune de dune se ajunge la Timbuclu. Uliţele sînt largi şi luminoase în partea din mijloc unde se află case frumoase cu cîte două rânduri şi împodobite; iar pe la mărgini uliţele sînt foarte înguste. Oraşul are 20,000 de locuitori, dar mal tot deauna se află într’însul până la 10,000 de neguţitorî Arabi satt Mauri. Din pricina aşezâreî sale la marginea de la amieazâ-zi a deşertului, Timbuctu a ajuns unul dintre cele mal însemnate oraşe comerciale din năuntrul Africeî. Partea sudică şi apusană a Saharel apusene se credea până la cele din urmă cercetări un ocean uniform de năsip, totuşi şi aice se află localităţi locuite între pustiile îngrozitoare. Apa şi plantele fac cu putinţă traiul multor popoare de păstori, cari schimbă productele turmelor lor cu mărfurile Sudanului şi ale Europei O localitate de acest feliti ieste Aderer cu Wodan csor mal însemnat de 5000 de oameni. In veacul al 16-lea aveai! aice Portughejiî o factorie. Se fac destul de multe curmale. In şe-surile mlăştinoase din apropierea Nigruluî locuesc Tuaregii păstori, cari-şî mută corturile dintr’o însulă în alta şi chiar trec dincolo de fluviu, mînind peste dînsul turmele lor de vite cornute. In munţii Bagsen ieste valea roditoare Tinlellusl. O regiune alpestrâ în Sahara ieste Air, acolo se află oraşul Agades în care şede un sultan al Tuaregilor. Veniturile lui se trag mal cu samă din darurile dela caravane. Agades ieste un oraş care cuprinde mal mult case de lut şi cu o moschee renumită. Femeile lucrează aice cu mare ghibâcie pieile şi le vînd îatr’o hală de trunchiuri de curmal. Alte localităţi însemnate mal sînt Kâuar şi Bilma. Un popor deosebit, războinicii Tibbuşî, urmaşi negri sat! bronzaţi ai Berberilor, locuesc ţara muntoasă numită Tibesli, în care numai valea Bardai ieste ceva mai roditoare. La Borcu sînt mulţi curmali dar adesa n’au parte din roade acel ce le aii îngrijit, căci vin trupe de Arabi şi pradă. Partea resăriteanâ a Saharel ieste pustiea libicâ peste care domneşte Egiptul. In această pustietate se află oraşe străvechi. La El Chargeh se află multe sfarmâturi de temple vechi, acuma a căzut din strălucire iar gradinele de portocali şi de trandafiri se strică din zi în zi. Oaza Kasr Dachel are mulţi curmali; şi aice sînt multe sfărmăturî din timpul civilizaţiei vechi egiptene. Oraşul ieste bine zidit, are la 6000 de locuitori şi ieste cîrmuit de un muşir egiptean; toate feliurile de meşteşug sînt şi acuma ca în vechime, aşk că meşteşugurile se moştenesc în familii. Ku- — 381 farah n’a fost încă văzută de europeni. Rohlfs la 1869 a reuşit să ajungă în cea mal vestită oază din pustiea libicâ, Siuah. După descrierea acestui călătorii! Siuah ieste un răii! adevărat; măslini umbresc pîrăe şi lacuri albastre ca ceriul; portocali şi alămâl, de cari se sprijină viţa de vie, smochini, meri, piersecl, perji, migdali formează o pădure neîntreruptă. In aceasta oază ierâ în vechime templul şi oraculul lui Ammon. Şi acuma sînt acolo catacombele în cari se află mumiile preoţilor lui Ammon. In apropriere de TripoMs ieste o oază foarte mare numită Augila foarte bogată în curmali. *) Tradueere de /. Nădejde. Monstruozitate Poetică. Remînem cîte-odată spâimîntaţl de lipsa de ruşine a scriitorilor noştri. Cetiţi numai, vă rog, următoriul plagiat iscălit G. Soroeanu (?) şi publicat în „ Viitorul“ din Roman. Ie adevărat sat! nu numele iscălitului, nu ştim; dar intenţiea nu poate fi cinstită de vreme ce nu se spune nimic de Bolintineanu, nici de poemul vSorinu de unde s'a... agonisit bucata de mal jos. Apoi hoţiea. ie chiar proastă de tot, căci începe cu mijlocul unei fraze. Cel puţin D-l Stan ierâ mal şiret, căci a schimbat rîndul strofelor, pe cînd D l poet al Romanului nu face nici atîta. Sîntem Belgicâ Orientului, nu-I aşâ că pe zi, pe zi ci mergem, înaintăm spre progres. Numai astă propăşire merge alături cu meşteşugul care se chieamâ hoţie şi care şi-a ajuns culmea. Acum cetiţi şi judecaţi: Bucăţile pe cari poetul le aii lăsat luî Bolintineanu le punem în parenteză. Haiducii cînd te prădat! tot îţi lâsâil cîte ceva de cheltueală, aşk a făcut şi D-l Gr. Soroeanu. Fii mulţămită umbră nenorocita a poetului din Bolintin: Din Bolininteanu. POESII. V. I. p. 191. (Sonn). De cit credinţa noastră şi atunci am pizmuit Pe prostul care crede şi trece’n bucurie *) Traducere din »Bibliothek der Unterhaltung und des Wissens.“ Iahrgang. 1882 zweiter Bând Stuttgart pag. — 882 — O viaţa’n care nu ştim la ce am mai venit Ciudată, doamne, ieste fiinţa omenească (După o pauză luînd hirca de mort în mină) Oh! ieată ce remlne în lume după noi ... Ce-ai fost în asta vieaţă ţerînă pămîntească? Tu poate ai fost ca mine împinsă de nevoi? Ori poate-o frumuseţe (l’a căreia picioare Cu pulbere aurită junimea a călcat ? Ai fost ferice poate ? şi mandră rizâtoare Ca visul tinereţii din lume ai zburat ? Dar unde ie mîndriea şi dalba ta junie ? Voi cari-aţi fost iubit-o, vedeţi ce aţi iubit? - Vedeţi tot de o dată a voastră nebunie Vis dulce ce se stinge îndată ce-aţi gîndit!) Dar ce zic ? iei fu poate, vr’un domn aci în lume Aceasta hîrcă poate ce vîntu-a trenţurat Nu s’a plecat în vieaţă şi poate l’aliei nume Mai multe milioane de sclavi au tremurat. (Dar unde-il ieste tronul, coroană şi mărire ?) Ah unde ţi-e mărirea, poporul credincios ? Un cap de sclav alături nu este osebire Din tine şi din’trînsul, aveţi acelaş os. Ediţiea Socec 1877. " Viitorul“ Ao. I. No. 7!. 14 N'oembr. 82. Roman, POESIE. De cît credinţa noastră, şi-atunci am pizmuit Pe prostul, care crede şi trece ’n bucurie O ! viaţă în care nu ştim la ce am mai venit... Ciudată, Doamne, este fiinţa omenească!... (După o pausă, luînd hîrcă de mort în mină) Ah ! ieată ce remîne în lume după noi!... Ce-aî fost în astă viaţă, ţerînă pămîntească ?... Tu poate ai fost ca mine, împinsă de nevoi? Ori poate o frumuseţe...... Dar ce zic?... el fu poate, vr’un domn aici în lume. — 383 — Această hîrcâ poate, ce vent-o a henturat (?) Nu s’a plecat în viaţă; şi poate l’al el nume Mal multe milioane de sclavi atl tremurat? Aii! unde-ţî e mândriea poporul credincios ? Un cap de Sclav, nu este deosebire Din tine şi dintr-însul; — aveţi acela’şî os. Emil. G. Soroeanu. Supunerea Femeilor. (Prescurtare din Stuart MUL) (urmare) - Nu se poate nemic hotărî despre deosebirea între bărbat şi femee, cîtă vreme nu s'ati studiat legile psihologice ale formăreî caracterelor; şi cîtă vreme scolele fiziologice şi psihologice le vor privi eu un despreţ ce de abiea îl ascund. Zic, că azî nu se poate şti ce deosebire naturală ori artificială ieste între mintea bărbatului şi a femeei; dacă în adevăr ieste o deosebire naturală; sad ce caracter natural s’ar căpătă dacă s’ar nemici toate pricinile artificiale. Se zice că femeea n’a produs nemic însemnat în filosofie, în ştiinţă şi în arte. Se poate oare de aice hotărî că femeea nu ieste în stare din natură a produce asemenea copo-d’opere ? Aice se poate respunde: că nu sînt nici trei generaţii de cînd iei-eolea cîteva femei au început a se încerca să înveţe filosofiea ştiinţele ori artele. E natural că mai degrabă între bărbaţi cari ierad o mulţime să se găsească cîteva genii producătoare de cît între femei cari ieraţi numai cîteva. In literatură şi poezie unde femeile se ocupă mai de mult ati produs destule lucrări însemnate. Dacă observăm lucrările femeilor, atît cele de literatură cît şi cele de artă, găsim o singură lipsă, destul de însemnată, lipsa de originalitate. Nu vroim să — 384 — zicem prin aceasta că iele n’ar avea idei originaler. dar că n’ati produs idei cari fac epocă în istoriea gîndireî, cari formează o şcoală nouă; compoziţiile lor nu se prea deosebesc de tipul aflătorii!. Cît despre stil nu sînt nici de cum mai inferioare bărbaţilor. Se vedem cum se explică lipsa arătată mai sus. Să începem cu gîndirea filosofică. Trebue să ne amintim, că la începutul civilizaţiei, cînd fără de multă învăţătură, numai curat prin puterea geniului, puteai să faci descoperiri mari şi multe, tocmai atuneia, zic, femeile nu se ocupai! nici de cum cu ştiinţa. De la Hipatiea şi pănă în vremea reformei, vestita Heloiză ieste singura femee, care să se fi apucat de asemenea lucruri; şi cine ştie cît n’a pierdut poate omenirea din aceea că femeile nu aii luat parte la învăţătură. Acuma nu e aşa de uşor a face descoperiri, pentru aceasta trebue să ştii tot ee aii făcut cei dinnaintea noastră; lucru destul de grei!, căcr sînt atîtea pietre la clădire, în cît cel ce vrea să mai pue una deasupra trebue cu greutate să o sue pe a sa la înnălţimea unde aii ajuns celelalte. Şi cîte femei se pot găsi în asemenea condiţiuni? Doamna Somerville, singură dintre femei, cunoaşte din matemateci tot ce trebue de ştiut azi pentru a face o descoperire însem-natăf De cînd economiea politică e o ştiinţă, două femei numai, au ştiut atîta ca să poată scrie ce vă folositorii! în această privinţă. Care femee a învăţat limba sanscrită orî slavă pentru a fi filolog însemnat ? Ce femee a învăţat atîta ea să poată fi un istoric vestit ? Numai atunci se va putea judecă despre originalitatea femeeî, cînd va căpătă toată educaţiea trebuitoare. Cît despre literatura femeilor care ieste o imitaţie de pe a bărbaţilor, e acelaşi lucru ca şi cu literatura latină care e imitaţie de pe cea greacă. Pricina ie că Grecii au fost întăitL Dacă femeile ar fi fost unde-va departe de bărbaţi, atunci ar avea o literatură a lor proprie. După cum pictorii ce! însemnaţi de la început imitea-ză pe învăţătorii lor şi numai tîrziti aiî ajuns să-şi arăte — 385 geniul lor creatorii!, tot asemenea şi femeile’maî întăiu vor imită,. Cu toate că ie cam curios a pretinde ca scrierile lor să se deosebească nu maî de cît de ale bărbaţilor, deşi fără indoeală fie care femee care scrie are planurile ieî deosebite. ^ Femeile maî cu samă din clasele înnalte învaţă artele frumoase; şi dacă nu s’au găsit între iele genii, pricina e că cele maî multe învaţă pentru trecere de timp şi nu pentru artă şi pentru a se brăni! Femeile învaţă muzica pentru a execută nu pentru a compune. Pictorii de azi nu prea sînt cel mare lucru; şi dacă în veacurile trecute ati fost bărbaţi vestiţi în pictură pricina e că se dădeati. la pictură oameni cu ştiinţă foarte desăvîrşită; mulţî din ieî aveaţi chiar ştiinţă enciclopedică. Pe atuncea cu artele frumoase căpătaţi ranguri cum se capătă azî cu politica orî cu războiul. Ţerile cari ati produs compunâtorî muzicali însemnaţi sînt Gfermaniea şi Italiea; şi tocmai aice educaţiea femeeî & foarte în urmă. In aceste ţeri găseşti mii de bărbaţi cari cunosc legile compunereî pe cînd femei numai cu zecile. ■ ' ; . Afară de pricinile arătate pentru cari femeile re-mîn în urma bărbaţilor, sînt încă şi altele cari lămu-rec în deajuns. Aşă, puţine femei ah timp de a se o-cupâ serios; acesta e un lucru pe care nime nu4 va tăgădui. Obiceiurile vieţeî ieti femeeî mare parte de vreme. Innainte de toate ieste îngrijirea gospodăriei, chel-tuelele casei, la cari trebueşte în fie care familie măcar, o femee; asta nu se întîmplă numai dacă doar familiea e destul de bogată ca să poată ţinea servitoare, şi să poată suferi părăduelele şi risipele nelipsite în asemenea împrejurări. Direguirea gospodăriei chiar cînd nvi e mare, e foarte grea pentru spirit; căci trebueşte o veghere necontenită, nişte ochi cari să vadă în fie care ceas tot ce se petrece şi gata necontenit a da lămuriri asupra tuturor lucrurilor despre cari s’ar întrebă. Dacă femeca ie din clasa înnaltă şi n’are — 386 — nevoe să se ocupe cu asemenea lucruri, atunci vizitele, toaletele, corespondenţa, balurile, etc.. îi ieu tot timpul. Afară de aceste datorii femeea trebue să aibă vreme si spirit pentru toată lumea. Dacă un bărbat are o slujbă, isprăvind’o poate tare bine să se retragă şi să studieze ce va vroi fără să jignească pe cine-va. Femeea nu poate să lipsască de la datoriile sociale. Femeea ie tot deau.na la ordinile cuiva şi de obiceiu la ordinile tuturor. Dacă voeşte să studieze ceva trebue să se folosească de puţina vreme ce o poate avea pe apucate. O femee renumită a zis că „tot ce femeea face, e făcut tn timpul ce are de pierdut.“ E oare de mierare dacă nu ajunge la cevă însemnat în lucrările în cari trebu-eşte o aţintire necontenită şi interesul cel maî mare? Bărbaţii au ambiţiea de a fi renumiţi pe cînd femeile se mulţămesc a fi admirate de cei ce le încunjoră ; sigur că şi aceasta nu e de cît din pricina educaţiei ce li s’a dat. ’ Complimentul ce se face femeeî lăudîndu-se bunătatea iei morală, se poate lua de mînă cu bănueala ce i se face că să pleacă uşor la îndemnările inimeî. Se maî zice că în lucruri mari judecata femeelor e falşifi-cată de simpatie ori de antipatie. Să presupunem că e adevărat; atunci ar trebui de dovedit ca femeile se în-şalâ mai repede de sentimente de cît bărbaţii de interesul lor personal. Cea maî însemnată deosebire între bărbat şi femee ie că bărbatul lipseşte de la datoriea şi Interesul public pentru mulţămirea lui, pe cînd femeea, căreia nu i se recunoaşte nici un înteres propria, lipseşte pentru interesul ce are pentru alţii. Trebue de luat m samă că femeex i se întipăreşte în minte ide-ea că e datoare să aibă înteres numai pentru acei cu cari ie împreună; fără să i se pue în cap cele maî mici sentimente despre datoriile sociale. Cînd acel ce au un privilegiu încep a face batîrurî celor ce sînt lipsiţi, mai tot deauna e din pricină că simţesc teama că cei din urmă le vor lua cu de a sila. — 387 — Puţini vor fi pentru libertatea femeeî cită vreme vor putea zice că iea nu se plînge. Prin aceasta bărbatul păstrează mai mult timp un privilegiu nedrept. Se poate zice acelaş' lucru despre femeile din barem, iele nu se plîng că nu sînt slobode ca femeile Europene. Ba găsesc că femeile noastre sînt neruşinate. Ie rar ca bărbaţii cbiar, să se plîngă de starea generală a socie-tăţei; şi plîngerile ar fi încă şi maî rari, dacă n ar şti că’ sînt ori că se pot face stări sociale mai bune ! Femeile nu se plîng de starea lor, ori mai de grabă se plîng, căci plîngerile se găsesc deajuns în scrierile lor. Plîngerile lor sînt ca şi cele ale bărbaţilor cari se plmg de nevoile vieţei 5 iele nu samănă a bănueli şi nici nu cer o schimbare. Dar dacă femeile nu se plîng de puterea bărbaţilor, fie care se plînge de bărbatul săti, orî de bărbaţii prietenelor sale. Tot asemenea e în toate robiele, mai cu samă la începutul mişcărei emanei-pătoare. La început sclavii nu se plîngeaîi de stăpînî ci de tirăniea lor. Comunele de o dată începură a cere numai cîteva privelegiî, maî tîrziu vroiră să fie scutite de ori ce dare la care nu vor consimţi. Azi numai rescoala femeilor poate fi privită ca înnainte re-scoala supuşilor în contra regelui. O femee care iea parte la o mişcare pe care bărbatul săti nu o mcuvi-inţază, se face numai martiră fără a putea să fie apostol, căci bărbatul poate să pue capăt apostolatului. Nu se poate aştepta ca femeile să se sacrifice emancipărei pănă ce bărbaţii, în număr îndestulătorii! nu se vor uni cu această mişcare. £ o fi ea Nădejde. , (Ya urma). — 388 — Despre Vulcani. (sfîrşit) . Cum că apa joacă mare rol la erupţiunile vulcanice se vede înnainte de toate de pe faptul că toţi vulcanii activi se află ori aproape de malul oceanului ori chiar în insule, cîţi va vulcani se află lîngă adunături mari de^ apă dulce. Pe urmă s’a dovedit cum am spus că aborî de apă se află în foarte mare cîtime între mar teriile aruncate din crater, ba chiar şi în lavă se află multă apă aşă că lava poate fi privită ca un amestec de apă peste măsura de fierbinte şi de minerale topite sau în cristale mici. Fiind că de obiceiu “străbate apa de mare pănă la masa de lavă, de aceea se pot află în productele erupţiilor toate combinatiunile cnemice aflătoare în apele măreî. Pentru a înţelege cum se întîmplă erupţiile să cităm cîteva experienţe. lt ’ bă îea o ţevie de fier astupată la un capăt şi la celălalt înconjurată cu un feliti. de taler. Aşezăm ţe-viea cu capătul cel astupat în jos, o împlem cu apă şi punem dedesupt o lampă de spirt. Apa se va încălzi, se înţelege, mai tare la partea de jos, înse din pricina apăsăreî nu va putea să se prefacă în aburi dar peste cîtva timp o pătură aşezată ia oare care înnălţime în ţevie se încălzeşte de ajuns pentru a se preface în aburi deşi ieste apăsată şi atunci se face o explozie, o cîtime de apă ieste aruncată afară din ţevie şi cade în taler, apoi îndărăpt în tub. Prin prefacerea în aburi a. Paturi s’a micşurat apăsarea păturilor maî adîncî şi s a putut preface şi iele aşă că curînd urmează o izbucnire foarte puternică de apă. Aşa se petrec lucrurile în gheizere, în vestitele izvoare cu explozii periodice. Dacă am presupune în loc de apă curată un amestec de apă şi de minerale topite, etc, adecă lavă. Iu- — 389 crurile se vor petrece tot astfeliu şi vom avea explozii vulcanice, erupţiunî. S’a mai făcut încă şi altă experienţă cu pucioasă topită amestecată cu apă foarte fierbinte şi aşa sînt de însemnate şi de limpezi faptele ce s’au observat în eît trebue să descriem şi această încercare. După ce a prins pucioasa coajă, spargem într’un loc şi îndată vedem că se produce o erupţie; bombiţe de pucioasă sînt aruncate, un con se formează în jurul craterului, chiar curenţi de pucioasă se varsă pe coastele craterului pitic. Tocmai aşa se mtimplă cu lava cînd se află în crater sad chiar după ce s’a vărsat în puhoae. Adesa s’a văzut cum se spărgea coaja curentului şi în jurul spărtureî se formă un con din sfărmături întocmai ca cel din jurul craterului vulcanic. Aceste fapte arată că apa ieste pricinuitoarea erupţiuni-lor, puterea lucrătoare. Numai ieste loc pentru vre o putere tăinuită aşa cum le place unor viitori profesori universitari ori doctori în feliurite ştiinţi. _ Din observarea fenomenelor petrecute la erupţiu-nile de pucioasă topită se poate înţelege şi cum se stîng vulcanii. In adevăr dacă lîngă un vulcan de pucioasă facem altă deschidere, erupţiunile se fac pe aceasta şi materiea topită se retrage din conul făcut din aruncături învîrtoşete. Acest con scorburos n are multă tărie şi rîsipindu-se ne-ar lăsa o gropicică încunjurată eu remăşiţî din con, în fund am putea vedea locul pe unde se suea pucioasa topită. „ Dacă din potrivă am lăsâ să se petreacă lucrurile în pace păn ce se va învîrtoşă pucioasa, atunci vulcanul de asemenea se va stînge, mse m lăuntrul conului va fi un con vîrtos de pucioasă, care fiind mai tare de cît grămada de bucăţele ce se chiamă con va putea ■ stă în picioare, chiar după ce s ar rîsipi acesta. ^ Am văzut că vulcanii vechi tot aşa au ajuns, din unii au. remas conul solid de bazalt, din alţii numai o groapă încunjurată de remăşiţele acoperemîntului conului. 391 ('uni am arătat prescurtând scrierea lut de la Berge, în adevăr s’a început războiul în 101, dar bâtaea de la Tapae a avut loc în anul 102, iar după textul D-luî Xenopol se pare că tot în anul 101. Apoi Traian a cucerit chiar Sarmisegetuza; iar Banatul şi parte din Transilvaniea împreună cu capitala Daciei au fost luate de Romani şi cedate de Decebal prin tractatul de pace. Această cedare de pămînt nu o pomeneşte D-l Xenopol, ceea ce ieste mare greşală. In al doilea războiţi Dacii aveau altă capitală, D-l Xenopol crede că tot Sarmisegetuza, apoi Decebal nu s’a omorît chiar în timpul luăreî capitalei celei nouă, ci a urmat însoţit de o mînâ de viteji lupta şi s’a înfundat în nă-untrul ţerei sale şi numai după mai multe lupte s’a ucis. Pe urmă D-l Xenopol ne vorbeşte despre alianţa Geţilor cu Romanii, fapt scos nu ştim de unde, de la Berge pomeneşte de Buri şi de Iazigi numindu-i aliaţi ai Romanilor; iar ca aliaţi ai Dacilor ne arată un popor sarmatic. De unde dară răscoala Geţilor. In istoriea pentru şcoala primară cetim la pag. 23: „Traian „porni în contra Dacilor în anul 101 după Chr., şi după ce fălcii un pod de plute peste Dunăre trecu în Dacia prin partea „pe unde astăzi se mărgineşte Serbia cu 'România11. Aice se face greşală, căci cum dovedeşte de la Berge trecerea s’a făcut pe la Laederata (Uj Palanca) adecă pe unde se hotâreşte Banatul cu Serbiea, nu cum zice D-l Xenopol cu Romăniea. Aice spune bine despre bătaea de la Tapae şi o pune în 102, prin urmare în istoriea pentru liceii ierâ greşală de stil numai. Şi m această istorie înse nu se pomeneşte de cucerirea Sarmisegetuzeî şi de cedarea unei bucăţi de pămînt Romanilor chiar din întâiul războiţi. La pag. 25 vorbeşte în modul următorii!: „EI înşelă pe un co- „mandant Roman foarte iubit lui Traian Longinus, spunadu-i că „voeşte să vorbească de pace, puse mîna pe el şi’l ameninţă cu „moartea dacă Traian nu-i va înnapoî toată ţara pană la Dună-„re şi o despăgubire de răsboiu. “ Aice înse se vorbeşte de bună samă de partea din Olteniea cucerită în al doilea războiţi pe timpul prinderei lui Longinus şi nu despre Banat şi parte din Transilvaniea împreună cu capitala despre cari nici nu ştie D-l Xenopol că aii fost cedate Romanilor după întăiul războifl.. La pag. 25 cetim „văzînd însă că silinţele lor sunt zadarnice şi că Sarmisagetuza va cădea în manile învingătorului.... “ Aice ie vorba despre al doilea războiii, deci ieste vădit ca D-l autoriu socoate că Sarmisegetuza n’a căzut pentru totdeauna în cel dintâiii. Despre moartea lui Decebal se face aceeaşi greşală ca în istoriea pentru cursul liceal. — 391 — Cum am arătat prescurtînd scrierea lut de la Berge, în adevăr s’a început războiul în 101, dar bătaea de la Tapae a avut loc în anul 102, iar după textul D-luî Xenopol se pare că tot în anul 101. Apoi Traian a cucerit chiar Sarmisegetuza; iar Banatul şi parte din Transilvaniea împreună cu capitala Daciei aii fost luate de Romani şi cedate de Decebal prin tractatul de pace. Această cedare de pămînt nu o pomeneşte D-l Xenopol, ceea ce ieste mare greşală. In al doilea războiţi Dacii aveau altă capitală, D-l Xenopol crede că tot Sarmisegetuza, apoi Decebal nu s’a omorît chiar în timpul luărel capitalei celei nouă, ci a urmat însoţit de o mînâ de viteji lupta şi s’a înfundat în nă-untrul ţerel sale şi numai după mal multe lupte s’a ucis. Pe urmă D-l Xenopol ne vorbeşte despre alianţa Geţilor cu Romanii, fapt scos nu ştim de unde, de la Berge pomeneşte de Buri şi de IazigI numindu-i aliaţi al Romanilor; iar ca aliaţi al Dacilor ne arată un popor sarmatic. De unde dară răscoala Geţilor. In istoriea pentru şcoala primară cetim la pag. 23: „Traian „porni în contra Dacilor în anul 101 după Chr., şi după ce fălcii un pod de plute peste Dunăre trecu în Dacia prin partea „pe unde astăzi se mărgineşte Serbia cu Romăniau. Aice se face greşală, căci cum dovedeşte de la Berge trecerea s’a făcut pe la Laederata (Uj Palanca) adecă pe unde se hotăreşte Banatul cu Serbiea, nu cum zice D-l Xenopol cu Româniea. Aice spune bine despre bătaea de la Tapae şi o pune în 102, prin urmare în istoriea pentru liceil ierâ greşală de stil numai. Şi m această istorie înse nu se pomeneşte de cucerirea Sarmisegetuzeî şi de cedarea unei bucăţi de pămînt Romanilor chiar din întâiul războiţi. La pag. 25 vorbeşte în modul următorii!: „El înşelă pe un co- „mandant Roman foarte iubit lui Traian Longinus, spunadu-i că „voeşte să vorbească de pace, puse mîna pe el şi’l ameninţă cu „moartea dacă Traian nu-i va înnapoî toată ţara pană la Dună-„re şi o despăgubire de răsboiu. " Aice înse se vorbeşte de bună samă de partea din Olteniea cucerita în al doilea râzboitt pe timpul prindere! lui Longinus şi nu despre Banat şi parte din Transilvaniea împreună cu capitala despre cari nici nu ştie D-l Xenopol că aii fost cedate Romanilor după întăiul războiţi. La pag. 25 cetim „văzînd însă că silinţele lor sunt zadarnice şi că Sarmisagetuza va cădea în mânile învingătorului...." Aice ie vorba despre al doilea războiţi, deci ieste vădit ca D-l autoriu socoate că Sarmisegetuza n’a câzut pentru totdeauna în cel dintâiîi. Despre moartea lui Decebal se face aceeaşi greşală ca în istoriea pentru cursul liceal. — 392 D-l Ivopală în „Noţiuni de Istoria Romani/oru pentru şcoa-lele primare de ambele sexe, etc... 1881 Iaşi“ face următoarele greşeli. Nu spune că în întâiul războia s’a luat Sarmisegetuza, nici că Decebal a fost silit să lase chiar după acesta Banatul şi o parte din Transilvania cu vechea capitală în puterea Romanilor. Apoi otrăveşte pe Decebal în Sarmisegetuza la sfîrşitul celui al doilea războiu, pe cînd istoriea adevărată ieste aşâ cum am arătat în prescurtarea făcută după de la- Berge în unul din numerele trecute. O greŞalâ chiar de la început ieste că spune că Traian a pornit asupra Dacilor la 100, pe cînd se ştie că a pornit în 101 la 25 martie. In „Elemente de Istoria Romanilor pentru clasele primare prelucrata de George Hrisoscoleu, etc.. 1878 Iaşi*, găsim de asemenea ca Traian a plecat asupra Dacilor în anul 100 şi apoi că nu ştie ca şi ceialalţl domni citaţi mal sus despre cucerirea Sar-misegetuzei. etc... La colonişti spune că au fost aduşi mal ales din Italia. Faptele arată că au fost mai mulţi din Orient. D-l Mărescu spune şi mai frumos zice că Traian cu o armată colosală a trecut Nistrul a bătut pe popoarele de pe acolo, a trecut apoi în Asiea şi alte fabule întocmai ca într’un cronicarii! vechia ron$gL cluj (Va urma) Verax. Manuscriptul de la Voroneţ (sfîrşit). XX Cel, cea se află întrebuinţat ca articol înaintea substantivelor. E se Dimitrie acesta ceia ce sîntu cu rusul me§terl. XX O formă ciudată de trecut simplu: venre şi venremu, etc. Ar mai fi multe de observat mai ales dacă am avea în întregime documentul; dar din toate acestea urmează că limba manuscriptului ieste tot cea din texturile măbăcene publicate de D-l Hâjdăti în tomul al doilea din „ Curente den bărîni.T> In adevăr se află în — 393 texturile măhăcene toate particularităţile citate aice cu următoarele deosebiri. II Schimbarea lui n în r sau nr ieste mat puţin riguroasă în texturile măhăcene, găsim mai multe cuvinte de origină latină cu n neprefâcut, ceea ce arată că influenţa dialectului care a ajuns literar se simte mal mult asupra celor de la Măhaciti. III A accentuat de ia înmulţitul snbstantivelor fe-meeştî află prefăcut în ă, se găseşte cetăţile, bunrătăţeî, etc; formele cu a păstrat sînt foarte rari, în legenda lui Avraam am găsit caile în loc de căile. In această : privinţă dialectul manuscriptului de la Voroneţ se arată maî vechid sati mat bine măi păstrat pe cît cel de la Măhaciti. Noî nu cunoaştem vre un text romînese în care să se afle a aşa de curat ca la Yoroneţ. V N’am întîlhit în texturile măhăcene formele nă Şi 1>Î. ' " ' ’ ' . , YII Conjuncţiea să se află de multe ori sub forma se în texturile măhăcene ca şi în manuscriptul de la Yoroneţ, dar în acest din urmă schimbarea luî e în ă după s se arată maî rar, în forme că însă ,(lnse) şi să. , , VIII Să cu înţeles de dacă se află la amîndouă. X U final întocmai ca şi în cele de la Yoroneţ se află păstrat în texturile măhăcene. ; ^ , , .1 XIY Gr în loc de j încă se află în texturile; măhăcene ce şi în cel de la Yoroneţ. etc. ; j, ,;. Cu un ciivînt manuscriptul de la VoronCţ ieste scris în dialectul mâhăcean dar îl îmfăţoşază ceva maî bine păstrat, de cît în scrierile luî Popa Grigorie. leată acuma şi părerile mele asupra ideilor D-luî I. Biimbacu redactorulh „Aurorei romane". I)-sa zice la pag. 131: „Stadiul de desvoltare alu limbeî nosţre naţionale, pro carele ni’lu representă limba „ manu-scriptuluî voroneţ6nun, este unul' din cele maî interesante: ieste, adecă acelu stadiu al limbeî române, cşpd limba nostră âncă nu’şi termina-se (?) fierberea deplinu 30 — 394 — din epoca formaţiunii sale, alesu în privinţa „sunetelor sale.“ Acestea se află ancă în luptă unele în contra altora, pe când formele cuvintelor păru a fi ajunse deja la 6reşi-care stabilitate. Nu ştim de unde-şi iea D-l Bumbac ideea că limba noastră a avut o peiiodă de fierbere, pe cît ştim istoriea acestei limbi, desvoltarea din toate punctele de vedere s’a urmat fără încetare şi o periodă de fiebere n’a existat. ■ Apoi despre ideea că a şi e nu se prefăcuseră în î ci ierau încă în faza ă; nu vedem de unde a scos’o D-l Bumbac căci se ştie că ortografica sunetelor ă şi î a fost foarte neregulată pănă tîrziu în veacul al XVII-lea cînd s’u regulat semnele peutru a şi î anume mai ales în cărţile besericeştî. Apoi î ieste mult maî vechiîi de cît i se pare D-luî Bumbac şi după dovezile aduse de D-î Laiiibrior se pare că, î nu s’a făcut din ă în forme ca cîwe, ni în e, lina etc. L’niversity Library Cluj ' La pag. 132 cetim : „Din acestă epocă, unde se lupţa sunetul r contra sunetului n, a eşiţu deja de mult limba romînă, ba a şi uitatu de ea.“ Aice spune D-l Bumbac o adevărată comedie, cum adecă crede D-sa că în toată limba romînă a fost o vreme cînd se petrecea prefacerea lui n în r şi apoi s’a făcut întoarcere la forma vedic ? Mi se pare înşe deplin dovedit că schimbarea, lui n în r s’a petrecut într’un dialect romîncsc şi apoi dacă s’a pierdut lăsînd puţine urme. faptul se explică prin înfluinţa altor dialecte în cari nu se schimbase n în r. Mai ales în limba romînă numărul dialectelor locale a fost foarte mare şi am ajunge departe, dacă ne am închipui că toate dialectele au trebuit să treăcă prin aceleaşi faze. Aşa ar crede D-l Bumbac, că toate dialectele romîne au avut. formele singe ca cel muntenesc, brichiatră, chept, ghine. geriţie. cier (fier), efe, ca cel moldovenesc? ‘ Iar dacă nu crede asemenea lucruri ciudate şi admite că a fost, dialect cu pieatră şi dialect cu chiutră — 895 atunci de ce nu face tot aşa cu n-r, de ce nu-i vine în minte că s’a putut, cum a şi fost, ca să fie dialecte în cari să se întrebuinţeze: buru, mînre, viîrîncă etc şi al-' tele cu n neatins: bunu, mine, mînîncă, etc..? Mai constatăm cu durere faptul că toate lucrările limbistice mat nouă, multe puţine cîte s’au făcut asupra limbeî romîne au remas necunoscute P-lui Bumbac. Dacă D-sa ar fi cetit texturile măhăcene, ar fi văzut că manuscriptul de la Voroneţ ieste scris în acelaşi dialect şi nu ne-ar fi spus, că vine din adîncimele evului mediu! ■ loan Nădejde. Cîte-va consideraţ. asupra tipurilor omeneşti (Urmare) : 5- Tivul lapon — Laponii locuesc în părţile Suediei, ale Norvegiei şi ale Husieî învecinate cu capul Nord. — Mal de mult se întindeaft mâl departe înspre. Sud, înse afl fost respinşi de Fineji. — Laponii sînt foarte mici la statură; capul lor ieste marc, pieptul lat, mijlocul subţire, picioarele de la genunchift în jos scurte, mînile şi picioarele delicate; faţa şi fruntea sînt late; părul lor ieste aspru, scuît şi negru, barba puţină; ochii sînt mari căpril închişi şi aeufimdaţî, cu deschizăturile pleoapelor oblice, după cum'zice M. Vanderkindere- nasul ieste(scurt, lat, mal alqs foarte lat la rădăcină ; umerile obrajilor eşite în afară şi bârbîea ascuţită; coloarea pielei ieste galbănă-brună satt galbănă ştearsă,. , Afară de acestea' Laponiî ad craniul brahicefal mijlociu, adecă nici adevărat brahicefal (ceva mai lungăreţiă), nici curat mezo-cefal (ceva măi scurt); iei nu sînt aşk de progiiâţî câ Finejii: Totalitatea caracterelor tipului lapon ni arată că nu trebuie să amestecăm acest tip eu tipul finez. - In unele privinţl se apropie de tipul samoied, înse acest din uriM ieste adevărat mongol, pe cînd Laponiî nu se pot pune cu siguranţă în acest tip general; deci trebuie să ne mărginim a descrie acest tip între tipurile mongole adâvărate şi între tipul; finez, fără a l pune în vro una din aceste grupe. : — 396 După socotelele lui Guillarl, Laponii n’ar fi de cît vre o 9,000. Iei sînt singurul popor adevărat nomad din Europa. Eonul ieste singurul animal domestic care îndulceşte întru cît-va vieaţa cea grea a Laponilor. 6. — Tipul finez. Acest tip, după cum vom vedea din descrierea caracterelor sale ieste oare cum mijlociu între tipurile blonde europene şi tipurile brahicefale din Asia. Fincjiî se afla respîndiţl prin locurile ce se întind sub ţara Laponilor şi a Samoiezilor, începînd de la marginele răsăritene ale Suediei şi ale Balticei până la fluviul lenixei (Siberiea , iar în latitudine de la marca Albă pănă la cursul mijlociii al fluviului Volga . (cam până, la 53<> lat. boreală'. Triburile care pot fi socotite ca fineze sînt: dsUokii' de pe lingă fluviul Obi (Siberiea), Ciucaşii, Cere-misii, Morduanii, Voiiai.it şi Vermienii din Rusia de mijloc, în sfîrşit Finlandejii,- Estonienii şi Licorii e» ii de pe lîngă Baltica. Iată în scurt caracterele tipului finez : Pielea de coloare albă, de obiceitl cu pete mici roşietece (pistrue). Părul de coloare mal des roşă, la unii gâlbitt, galbîn auriu sati albitt, mai rar castaniii; din triburile pe care le am amintit ca fiind adevărat. fişeze, Finlandejil,; Ceremisil, CiuvaşiI, OstUfcilţi şi mâi ales iYotiakii, au părul roş; la nici un popor din lume păr curat roş ca la Votiafeţnţţrse>găseşte. Barba Finejilor nu ieste tocmai mare, dar sprincenele sînt tufoase ; ochii sînt acufundaţi, cu dischizăturile. pleoapelor înguste, albaştri, verzf-cenu-şil sau eâpril. Nasul ieste drept, cu nările mici; buzele de asemenea mici; faţă de obiceifl slabă şi din această pricină umerijc obrajilor sînt cşite în afară; bărbiea ieste rotundă; urechile sînt late şi aşezate cam sus; dinţii, se rod degrabă. In privinţa craniului Finejilor nu's’atţ făeuţ destule, măsurări,; aşaln cît nu se ştie bine cum. sînt; totuşi după ,cîte măsurări s’aii făcut ar urma că Finlandejiî să fie curat brahicefall, Estonienii mijlocii între brahicefall şi mezocefall, iar despre cialalţî nu se ştie bine, înse de sigur că tot cam aşâ. Iii .privinţa, scheletului nasal şi în privinţa prognatisplulul se ‘lipr^jpleV".Ţţîpijrile galbene; nu se ştie înse clacă sd apropie de. asemenea şi în privinţa, forme* orbitelor ochilor. ' .' Statura Finejilor ieste mşl mare de cît a Laponilor, în, general mşd mică, ceva dc. cît mijlocie; cu toate acestea, dacă Bon-sdor//n’ă. greşiţ îpş măsurările ce a făcut asupra a 682 de soldaţi pe carii, iei îl credea Finejl, atunci ar urma că statura lor mijlocie, să fie lm 714* adecă mal mult de cît mijlocie. Gîtul lor ieste subţire, pieptul îngust şi lăţit, braţele lungi, mînîle late, şoldurile de asemenea late după trup, picioarele de la genunchii! In jus scurte şi subţiri, căputa piciorului lăţită. — 397 — Finejiî sînt oameni cu obiceiuri simple, nu sînt nomazi şi se ocupă mai mult cu vînatul şi cu păscuitul. Iei păstrează mult ciuda. • ... . Totalitatea caracterelor descrise, arată că Finejiî nu. trebuie amestecaţi cu Laponii, Sainoiezil sau cu vre un alt tip mongol, şi deşi np. sînt curat europeni, totuşi se apropie mal mult de cît de mongoli „ . . Ruşii de la Nord sînt în. mare parte amostecaţî cu Finejl. Afară de aceasta ciad în tipurile blonde europene găsim indivizi cu părul roş şi pistrui, avem dreptul să presupunem un ; a, mestec cu tipul finez. In Frapţiea, Angliea, Germania, etc, sc gă-seşc destule, cazuri de păr roş, şi dp pistrum Pentru a înţelege înse • cum de.au ajuns Finejiî tocmai prin aceste locuri,, trebuie să presupunem că poate triburi finezc vor fi,fost asociate cu, barbarii,. mal ales cp Iluuil, carii aii năvălit prin aceste locuri. Unile triburi deşi poartă numele de, finele, înse sînt,; am®-! stocate cu ,aRe tipuri; aşă upi^, carii sînt iniei de stat, cu; părul: şi ochii, negri,„etc se apropie de .Laponi, alţii precum Mordpănil. sînt foarţe: smifistpga#/Icu„Mpngolî; în fine alţii,, precum .sînt Vagul,ii, sînt Finejiî numai după limbă, dar alt felifi sînt şi mal a- mestecaţî. iu CI cn ' , A ... . A , , . Ungurii sau Maghiarii, după limbă smt Finejî, mse aşa de amestecaţi cn Turci, KuzasI, Bulgarlj Romînî, etc, în cit caracterele Finejilor sînt mal; ide tot pierdute. Oblicitatea ochilor şi ieşirea umerilor de la obraji, ce întîlnim .la unii,ine face să credem că s’au amestecat mult cu Mongoli, presupunere care ieste, întărită în parte şi prin tradiţiunile ce afi;că ar fi pogorîtorl din Hunii lui Atila. Istoricii îl socotesc ca pogorîtori din (M'utki satt mal degrabă ea venind dintr’o ţară; aşezată dincolo de Urall, numită Uqri. Prin amestecare cu mal multe tipuTI, Ungurii, maf ales nobilii, afi ajuns a. forma, unul din .tipurile cele mal frumoase din Europa. _ Pentru a ne face o idee despre origina Turcilor, precum şi despre respîndirea Finejilor în vechime, trebuie să amintim în scurt ce se ştie despre deosebite triburi care afi oare care legă- tură cu Finejiî. Se ştie de un trib numit' Wurig-nv,. care năvălind' nefioptenit în China, a silit pe Chinejl să facă Zidiul vel mare. Spre apus de la acest trib trăea, după cum zice istoricul chinez MnluanUm, un alt popor anume USiurr, acest din urmă popor avea pârtii roş şi ochii reni (caractere de ale tipului finez) şi din supus tribului Hiimg-nu, deveni neatîrnat. In ; acelaşi timp se mal vorbeşte de, un al doilea popor cu părul roş şi cu ochii verzi, anume despre , Ting-,Ling,,. care locuea dincolo de Alia'1 pe lîngă Icni- - 398 - sei. po r±s z% îîft3^ i^-rr £ putem zicePcă sinVpojrorîtSfoi ^„T &;f d,e “^V11 cît să statura nu se potr veste cn , vLZ' ^1’ °Wvînd <* numai puşi în grupa AHai.cilor împreună cu^ TătacF\\ ^ SÎnt ssa tr&r r 5* Sr.* £î“«n: " vâ”* — ■*"*“ * «-* ™ c»i .rcx° tx^v AÎfde ia t“k? un p°p°r “™ “» -M- ~ *s xşx T.1S tl & ceste noDoarP. «ntirvi^ _t .... un trib din sau nopol, ceste popoare, anume G«„r„«,-ft năvăliră îu Turchestanul apu ieratt lingă Constanţi■ fi c.prin» I»di„ ,i « ,r fi ^jjsraiysriK“i s« ~ »=rg>:;=:= î. îwry D aceste popoare unele s’att amestecat din mongol general. <399 — noii cu Mongolii propriu zişi, în cît sînt acuma curat mongole (aşa sîntp Tur corn anii, Usbechiî, Kîrgîjiij altele precum Turcii de astăzi luind mai mult femei Circasienii şi Grece au devprit curat europene etc. Cum ca a fost un tip particular turc, \ici nu remîne îndoiala, înse acuma nu i se pot hotărî caracterele din pricina multelor amestecări; .cu toate acestea se poate zice că ficea parte dm tipul mongol şi anume dintr’o ramura particulară numită '1 uraniană, de pe numele locului unde a trăit. Acuma putem trece la descrierea celui din urmă tip general ce ne-a mal remas, anume la tipul european sau medîiera-nean. Acest tip inse fiind cel mai însemnat şi cel mat respîndit dm toate, îl vom descrie mai întâia în general şi apoi tipurile secundare pe care le cuprinde _ (va urma). Bătîie Iu şcoli. a Ip. sfîi’şit se face lumină, începe a se vedea qă şi în giipnazii se întrebuipţază inetode englezeşti saii .de ale Ddui M^dărescu.; Bine că; nu ne lăsăm pe jos şi că. stăm alături cu poporul cel maî civilizat din veacul al nouăsprezecelea. Ba chiar îndrăznesc a spune eă şi în această. privinţă urmaşii ..Romanilor ati lăsat departe în urmă pe greoii. Anglo-Saxouî. . Pentru maî bună dovadă voiţi aduce la cunoştinţa publică ce felii se urmează eu pedagogiea în Gimnaziul Ştefan eol.Ma re din; Iaşi. Un Domn profesor de gimnastică, şi de exerciţiu militar bate regulat ca la cazarmă. Ir. ziua de 12 Noemvrie D-l Negruţi a pus pe un olev să păl-mueaseă pe altul (se vede că voea să-l .înveţe , teoriea palmelor) şi neplăcîndu-i cum a tras Alexandru Popo-vicî palme lui Dumitriu, i-a zis: „Nu se trage aşii, iea-tă cum!* şi i-a şi dat o palmă zdravănă lui Popovicî, apoi a zis lut Dumitriu: „Ia acum trage-i şi tu una”, Dumitriu de cuvînt şi temîndu-se să nu păţască şi iei’ dacă nu va trage după modelul prefesoral, şi-a pus toate puterile şi a tras o palmă pe celălalt obraz al — 400 — lui Popovicî cum se cade şi ieatâ folosul exemplului, Popovicî a c&zut jos şi l’a umplut sîngele pe nas şi pe urecHe! Faţă cu asemenea grozăvii, ne întrebăm ce ieste de făcut, se vorbeşte, se scrie, jurnale ca «Românul", adecă dintre cele mal însemnate din ţara, strigă în potriva bătăeî în şcoli şi în armată, iar Domnii profesori plini de îndrăzneală bat fără grijă! Ne facem datoriea fâeînd cunoscute publicului asemenea metode pedagogice, mult mal însemnate de cît a Iul Speneer, etc. Nu trebue să se treacă cu vederea că şi alţi'Domni profesori bat în gimnaziul Ştefan cel mare, unul întră în clasă cu vergi, altul dă palme şi unul pumneşte şi face morişcă din cînd în cînd, toţi aceşti trei afară de D-l Negruţl. PărinţiDstnt foarte de vină păntru asemenea lucru, căci aii nărav că vin la şcoală şi roagă pe profesori să îndrepte pârinfeşfe (ştiţi ce: înţeles are acest cuvînt) a* pucăturile rele ale copiilor; mi s’a spus că chiar Doamna Popovicî a rugat" pe D-l Curius să bată pe Popovicî jeluindu-se că are nouă copii şi numai ştie ce să mai facă. Toţi profesorii nu ştiu să respundă ca D-l Pohi, care pe cînd ierâ încă la liceti a zis unei Doamne care se ruga să se bată din cînd în cînd fecioruşul Domniei-Sale: «Nu putem, Doamnă, guvernul nu ne plăteşte şi pen'ru bătae.u ■ Am dori să se facă o anchetă serioasă, pentru ca să ieasă la iveală cum îşi înţeleg unii profesori misiunea lor pedagogică şi cu iii ştiu a-şî ţinea prestigiul • profesoral (stilul- legel de Instrucţie). Vedetot.