Privim, ca abonaţi pe JD-nii ce vor bine vroi a primi două numere unul după altul. JIDOVUL LESESC 9 PARTEA III (Sfîrşit) II Mathis, Ana, Christian. Ana, (se 'pleacă fi sărută pe Mathis). — Buna sara, tată, ■dormi bine. al University Mathis, sărutînd’o.— Buna sara copilă! (Cătră Chrislian care şedea lingă Ana).— Aice are sâ-mî fie mal bine. Atîta vin, atîtea strigăte şi cîntece îmi ameţesc capul.... Am să dorm mai bine. Christian. -— Da, odaea e recoroasâ. Noapte bună.... Somn dulce. Mathis, slrîngîndu-le mina. — Asemenea şi vouă copiilor! (Ana şi Cristian ies.) III. Mathis, singur. Mathis, ascultă pe urmă se duce fi încue uşa cu zăvorul. In sfîrşit îs mîntuit . . . Toate merg bine... Jandarmul e prins. Acuma mă culc pe amîndouă urechile. (Şede fi se desbracă). Dacă s’ar întîmplă cevâ în contra socrului mareşalului, îndată totul, va fi înnăduşit. (Cască fi ascultă cîntecele de jos). Trebue să ştii cum să trăeştl în lume.... la joc îţi trebuesc cărţi bune în mînâ.... El! cărţile bune fac tot.... cu cărţi bune nu ai nici odată întîmplârl rele.. (Se ridică de pe jilţ fi merge spre pat. In actsl minut uşa hanului se deschide toţi ies în uliţă cîniînd, Mathis ridică perdeaua şi priveşte). Iatâ-I de acuma nu mal voesc nemic... He! he! he! ştiti că vor face gropi în omăt până vor 25 — 322 ajunge acasă. Al dracului lucru şi vinul... un pahar de vin şi toate îţi par frumoase. \Cinlecele se îndepărtează Mathis deschide ferestrele trage stolurile şi merge cătră pal). Da, merge bine ! (Ia garafă şî bea). Merge tare bine! (Pune garafa pe masă, întră în alcov şi trage perdelele, stinge luminarea.) Poţi se te lauzi Matbis ţi-aî împlinit bine trebile. (Cască şi se culcă). Nime n’are se te audă, dacă vei visa... Nime... Visuri.. Nebunii., (linişte). IV. Mathis. adormit în alcov. După aceea Tribunalul. Preşedintele, Procurorul, Judecătorii,Jandarmii, Publicul.(Fundul scenei se schimbă pe încetul. Lumina mai întăîu slabă creşte din ce în ce, lucrurile încep a se vedea bine. Sînt înlr’un tribunal. 0 boltă întunecată şi înnaltă, bănci în feliU de jumătate de cerc pline de privitori: două fereşti; trei judecători cu loce şi mantii negre şed pe scaunele lor, la dreapta grefierul, procurorul la stingă. 0 uşă la o parte. Innainlea judecătorilor o masă pe care stă o manta verde împodobită cu blană şi o iarmurcă. Preşedintele sună. Mathis în zdrenţe, istovit, vine pe uşa din fund încunjural de jandarmi. Pe faţă-i se cunosc suferinţele temniţei. Merge şi şede ; trei jandarmi îi stau la spate. Toată scena se petrece în un feliu de penumbră vorbele şi vuetele sînt şoşole. Cu cit lucrul se hotăreşte cu alîta vorbele sînt mai lămurite. Visul adormitului se face mai lămurit. După semnul preşedintelui, grefier iul ceteşte actul de acuzaţie şi spusele marlurilor. Se aud din ce în ce mai bine cuvintele „Noaptea de ‘M Decemvrie" „Baruch Koweski.... hangiul Mathis...... O şărlălănie diavolească.... îucunjurîndu-se cu cinstea norodului, nedescoperit timp de 15 ani.... Vremea dreptăţei... O întîmplare neaşteptată.... Fraţii Hierlhes.. din nou linişte, La sfirşitul celi- rei scena e luminată mai tare). Preşedintele. Invinovâţitule al auzit spunerile marturi-lor, ce ai de respuns ? Mathis. Marturî! Oameni cari n’au văzut nemic., oameni cari şed la două trei poşte de locul unde s’a întîmplat crima.... noaptea... learna... Aceştia-s»marturî ? Preşedintele. Respunde liniştit; schimele, furiea nu-ţî sînt folositoare. Ieşti şiret. Mathis. Nu, D-le preşedinte, sînt om neiscusit. Preşedintele. Ai ştiut să alegi vremea... ai ştiut să a-lungî presupusurile... aî îndepărtat ori ce dovadă materială... Ieşti o fiinţă îngrozitoare ! Mathis. Fiind-că nu se găseşte nemic în contra mea de 323 — de aceea sînt îngrozitoriu. Aşa dar toţi oamenii cinstiţi sînt îngrozitori, fiind că nu se găseşte nemic în contra lor ? Preşedintele. Glasul norodului te învinovăţeşte. Matliis. Ascultaţi, D-lor judecători, cînd cine-va înnaintea-ză, cînd se ridică mai pre sus de alţii, cînd îşi cîştigă cinste şi bogăţie, mii de oameni îl zavistuesc. Aceasta o ştiţi, e un lucru ce se întîmplă în fie care zi. El bine, pentru nenorocirea mea, mii de zavistnicl, de vre-o cincl-spre-zeee anî, ati văzut că tre-bile mele merg bine, şi ieatâ pentru ce toţi mă învinovăţesc ; ar vroi să mă vadă căzînd, ar vroi să mă vadă pierind. Dar oare oamenii drepţi, plini de bun simţ trebue să asculte nişte zavistnicl ? N’ar trebui oare sâ-I pedepsească ? Preşedintele. Vorbeşti bine; de multă vreme al învăţat în tine această cuvîntare. Dar noi avem ochii pătruzătoM, vedem ce se petrece în D-ta. Cum se face că auzi sunet de clopoţel ? Matfeis. Nu aud sunet de clopoţel. Afară miel de clopoţel. Preşedintele. Minţeştl! Chiar acuma, auzi sunetul... spune-ne pentru ce ? Matliis. Nu e nemic... sîngele îmi vîjîe în urechi. Preşedintele Dacă nu ne mărturiseşti pricina vuetulul vom chiemâ tălmăcit! de visuri. Matliis. E drept că aud acest vuet. Preşedintele. Grefier, scrie că aude vuetul. Matliis, cu mociune. Da.. înse îl aud în vis. Preşedintele. Scrie câ-1 aude în vis. MâtKis. E slobod ori cărui om cinstit să viseze. Un jirivitoriu, încet cătră vecinul, său. E drept visurile' ne vin tară voea noastră. Un altul, ieară-şi. Toată lumea visază. Matliis. inlorcîudu-se cătră public. Ascultaţi, nu vă temeţi pentru mine... Acestea toate nu-s de cît un vis... Dacă n’ar fi vis apoi aceşti judecători ar purtă peruce, ca în vremile vechi de cînd sînt mai bine de o sută de ani! S’a mal văzut vre-o dată oameni aşa de nebuni, cari să se zăbovească cu vuetul unul clopoţel ce se aude în vis? Ar trebui de pedepsit şi pe cinele ce ar hâmăi visînd ! Ieatâ deci judecători ? Ieată deci oameni care pentru ‘ nişte gîndirl deşerte, voesc să spînzure pe semenii lor !.. (Scoale un hohot de rîs.) Preşedliitiele,‘ cu ton aspru. Tăcere, învinovâţitule, tăcere ; te apropii de judecata veşnică, şi îndrăzneşti să rîzl... îndrăzneşti să înfruntezî privirea lui D-zettL (Inlurnindu-se cătră judebători] D-lor judecători, vuetul acesta de clopot vine din o amintire... Amintirile formează vieaţă omului; auzim glasul celor — 324 — pe cari i-am iubit, multă vreme după ce au murit. învinovâţi-tul aude acest vuet, fiind că are în suflet o amintire pe care • ascunde. Calul leahului avea clopoţel!... Matliis. Nu e drept... N’am amintiri. Preşedintele. Taci! Matliis, cu ciudă. Un om nu poate fi osîndit pe presupuneri. Trebuesc dovezi. Nu aud vuet de clopoţel! Preşedintele. Grefierii!, scrie că învinovăţitul se contrazice ; înnainte mărturisea... acuma tăgădueşte. Matliis, înpuriindu-se. Nu... nu aud nemic!... [puetul de clopoţel se aude). Sîngele îmi vueşte în urechi... (puetul se ^ re-înnoeţle). Chiem pe Christian, ginerele mieu. (Cu glas tare şi ui-lăndu-se în toate părţile'). Pentru ce Christian nu e aice? (tăcere Judecătorii se privesc. Şoşoţ între ascultători, vuetul de clopoţel se îndepărtează). Preşedintele, cu ton măreţ. Invinovăţitule, stârueştl încă în tăgăduiri? _ Matliis, cu tărie. Da, am prea mult sînge, şi atîta tot! Nu e nemic în contra mea. E cea mai mare nedreptate a ţinea un om nevinovat în închisoare. Sufăr pe nedreptul. Preşedintele. StărueştI!... Bine ! Noi, Rudiger, baron de Mersbach, mare prevost al Măriei sale împăratul în Alzaţiea de jos, împreună cu consilierii şi judecătorii noştri, Dl. Luis de Falkenştein şi Eeininger, doctor în drept;—Luînd în samă că acest lucru se trâgânează de vr’o cincl-spre-zece ani, eă^e cu neputinţă de a-1 limpezi cu mijloacele obişnuite;—Luînd în^ samă, paza, şiriclicul şi îndrăzneala învinovăţitulul; —mai lumd m samă moartea martorilor cari ne-ar putea lumină în această împrejurare grea, de care atîrnă cinstea tribunalului nostru; — Bine înţeles că crima neputînd remănea nepedepsită, şi că nevinovatul nu poate cădea în locul vinovatului;—Luînd in samă că această m-timplare trebue să slujască ca pildă în viitorii!, pentru a înfrma zgărceniea şi pofta celor ce se cred mintuiţl prin un şir de ani; — Din aceste pricini, poroncim să se asculte tâlmaciul de visuri.— Husari, aduceţi tălmaciul! Matliis, (cu glas grozav). Nu vroesc. . .. nu... Visurile nu dovedesc nemic! Preşedintele, (cm glas hotărît). Aduceţi tălmaciul. Mathis, bălînd în masă. E grozav... e în contra dreptăţel! Preşedintele. Dacă ieşti nevinovat pentru ce te temi de tălmacii!? Pentru câ-ţî vede gîndul? Fii mai bine liniştit, căci alt-feliii dovedeşti că eşti vinovat. Matliis. Să vie avocatul Linder din Saverna; nu cruţ banii pentru asemenea lucru. Sînt liniştit ca un om care n'are a-şi — 325 — împutâ nemic.. Nu mă tem de nemic, dar visurile sînt visuri... (slrigînd). Pentru ce Cbristian nu e aice! Cinstea mea e şi a lui.. să-l chieme... Iei e un om cinstit! (ieşindu-şi din fire). Christian te-am făcut bogat vin de mă apără!----------(Tăcere. Scena se cam întunecă. 31alhis, în alcov suspină şi se mişcă. Toiul se întunecă. După căi-ta timp, tribunalul se arată din nod, înlăid în înlunerec, pe urmă se luminează de o dală: Mathis a adormit din nod adine). V. Cei de mai înnainle şi Tălmaciul. Preşedintele, (călră tălmaciit). Şezi. _ Tălmaciul. D-le preşedinte şi D-lor judecători, vroinţa D-voastre mă sileşte să vin, fără de aceasta nu m’aşl apropiea. Hlathis. Nu se poate crede In nebuniele tălmacilor, iei înşală lumea ca să cîştige bani.... Acestea sînt boscâriî-Pe acesta l’am văzut Ia văru-meu Botb, în Ribeauvilld. Preşedintele. (călră talmacid), Poţi să-l adormi? ^ Tălmaciul privind pe Mathis. Pot. Dar aveţi ceva re- măşiţl de la ucis ? . Preşedintele, [arălînd lucrurile pe masă).—Ieată boneta şi mantaua. Tălmăciţi.—îmbrăcaţi pe învinovăţit cu mantaua. Mathis, (s cotind un strigăt înspăimîntălorid).—Nu vreţi. Preşedintele. leu poroncesc. _ Mathis, zbăiîndu-se- Nici odată!... nici odată.... Preşedintele. Se vede că ieşti vinovat ? Mathis. Cbristian!... Oare unde e Cbristian ? Să spue iei, dacă nu sînt om cinstit! IJn privitorii!, (încet). E grozav ! „ Mathis, (călră jandarmii care îl îmbracă cu mantaua). O-morîţi-mâ îndată! Preşedintele. Nenorocitele ! împotrivirea te dă pe faţă. Mathis. Nu mă tem., (tremură cu mantaua, încet, vorbind călră sine). Mathis de dormi Ieşti pierdut!.... (şede in picioare cui ochii aţintiţi înnainle, şi ca lovit de spaimă). _ _ • o femee din popor, (rîdicîndu-se). Vrau să ies... lasaţi-mâ să ies. Husariul. Linişte ! (Femeia şede, linişte mare i Tălmaciul, (cm ochii aţintiţi asupra lui Malhis). Mathis. [c’«« glas înnăduşil]. Nu... nu... nu vreu... Tălmaciul, leu vreu! Mathis. gîfîind Scoate-mi aceasta, scoate... ^ Tâlmaciul, călră preşedinte. Doarme, ce trebue să întreb? Dormi. nu rr... — 326 — Preşedintele. Ce a făcut în noaptea de 24 Decemvrie, sînt acum cineî-spre-zece ani. Tâlmaciul. Eşti în noaptea de 24 decemvrie 1808 ? Mathis, încet. Da. Tâlmaciul. Ce ceas <■ '? Mathis. Unsprezece gijumătate. Tâlmaciul, Vroesc sa vorbeşti. Mathis. Oamenii ies din crîşmă. Ecaterina şi Ana s’au dus să se culce. Kasper întră... îmi spune că focul in cuptoriul de oale e aprins. Ii zic, bine., mergi şi te culcă voiu merge acolo. Iei se duce... remîn singur cu leahul care se încălzeşte la foc. Afară totul e în adormire. Nu se aude nemic de cît din cînd în cînd clopotul calului în şură, omătul e de două palme. [Linişte], Tâlmaciul. Ce gîndeştl? Mathis. (xîndesc câ-ml trebuesc bani.. că de nu voitt avea trei mii de franci în ziua de 31, hanul se vinde... gîndesc că afară nu e nime, că e noapte şi că leahul va merge singur pe drumul mare. Tâlmaciul. Ieşti hotărît sâ-1 ucizi? Mathis, (după un mi nun t d<- tăcere) Omul acesta e tare... are umeri zdraveni.. de sigur că se va apăra, dacă cineva ar sări asuprâ-i. (Mathis se mişcă). Tâlmaciul. Ce al? Mathis, încet. Mă priveşte.... Are ochii cenuşii (cu glas adine, pare că rorbindu-şi tui. însu-şi). Trebue să-l omor !.. Tâlmaciul. I eşti hotărît ? Mathis. Da..., îl voiu omori!... încerc.... încerc.... Tâlmaciul. Vorbeşte! Mathis. Qu toate acestea trebue să văd.... ies.... e întu-nerec... ninge neîncetat.... nu-mi vor vedea urmele pe omăt.( Ridică mâna şi pare că cată ceva'. Tâlmaciul, Ce faci ? Mathis. Pipăesc în sanie.... dacă are pistoale.... (Judecătorii se uită unul la altuf, mişcare între ascultători). N’are nemic.. II voitt omorî... lea! - (Ascultă). In sat nu se aude nemic.. Copilul Anei Weber plînge.... O capră behâeşte în staul, leahul îmbla prin casă. Tâlmaciul. Ce faci, întrl ? Mathis. Da. Leahul a pus şese franci pe masă, îl înna-poesc bani.... Iei se uită la mine. (tăcere). . Mathis. întreabă cît e până la Mutzig ?... patru poşte mici.. îi doresc drum bun... îmi respunde: „D-zeu să te bine-cu-vinteze!“ (tăcere . Ho! Ho! (Fata lui Mathis sn schimbă). 327 — Tălmaciul. Ce e ? Mathis. încet. Chimeriul! (Tare şi cu glas aspru) Iese a ieşit! (In această treme Malhis face cîţiva paşi, cu spatele îndoite, pare că urmăreşte prada. Tălmaciul ridică degetul pentru a face semn judecătorilor să iea sama.— Malhis inchide mina) : Bărdiţa !.. unde e bărdiţa ! Ah ! aice, după uşă.—Ce frig, omătul cade.., nici o stea.... curaj, Mathis vei avea chimeriul... curaj, {tăcere). Tâlmaciul. Leahul pleacă.... îl urmăreşti? Mathis. Da. ... Tălmaciul. Unde ieşti ? Mathis* Afară din sat... în cîmp... Ce frig ! (tremură). Tâlmaciul. Al luat’o de-a curmezişul ? Mathis. Da... Da... (Tntinzind mina). Iată podul cel mal re... şi colo în vale, pîrâul... Cum latră cînil la stîna lui Dani-il.., cum latră!... Şi cît e 'de roşie fierâriea lui Fincik! .. (încet vorbind cătră sine). A omorî un om... a omorî un om. Mathis tu nu vei face aşa lucru; Nu, D-zeu nu vroeşte ! (începe a umblă cu spatele îndoite). Eşti nebun ! Ascultă vei fi bogat.. Femeea şi copilul tău nu vor mai avea lipsă de nemic... Leahul a venit, atîta mai reu... Nu trebuea să vie ! Vel plăti tot şi nu vel mai avea datorii... (slrigînd înnăduşit). Nu mai este D-zeu, trebue să-l ucid!.. Ieacă podul... podul!... (tăcere se apropie şi ascultă) Nime pe drum, nime. \C’un aer înfricoşat).™ Ce tăcere? (îşi şterge fruntea cu mina). Ţi-e cald Mathis inima-ţî bate... din pricina că ai alergat... Unul bate la Wechem... şi luna începe a se ivi. Poate că leahul a trecut. Cu atîta mai bine... {Ascultînd). Clopoţelul... Da!.. (Se lupii cază de odată şi şede nemişcat. Tăcere. Toaie privirile sini îndreptate spre dînsul, încet) Veî fi bogat. vei fi bogat! iVuetul clopoţelului se aude. 0 femee tinărâ îşi acopere faţa cu pestelca, ceilalţi întoarnă capul. De o dală Mathis se repede şi scoale un feliu de geamăt, dînd o lovitură puternică pe masă) Ah! Ah, te-am prins jidane!... (se pleacă înnainle şi loveşte cu turbare). O femee. Ah ! Doamne ! (cade zdrobită). Preşedintele (cu glas tremurălariu) Scoateţi acea femee. (o scot). Mathis, (îndrepltndu-se]. De acuma nu-I mal trebue nemic. (Se pleacă şi se uită pe urmă mai dă o lovitură) Nu se iaai mişcă... s’a sfîrşit! (Se ridică scoţind un suspin, şi întoărce tichii împrejurul lui). Calul a plecat cu saniea. (Ascullînd) Cine-va...' (Se întoarnă înfricoşat vrea să fugă). Nu... e vîntul în copaci... (Plecîndu-se). Degrabă. Degrabă chimiriul!. îl am... ha! (face schirne pare că-şi ar legă chimeriul). E plin de aur.. e tot 328 plin ! Grăbeşte-te Mathis.. Grăbeşte-te! (Se pleacă şi pare ca iea trupul pe umere, şi începe a se îtwîrli înprejurul mesei, cu spatele îndoite cu paşi grret, ca un om ce se îndoae sub sarcină)„ Tâlmaciul. Unde mergi ? Mathis. (oprindu-se) La cuptioriul de oale. Tâlmaciul. Ai ajuns ? Mathis. Da! (Făcînd schime pare-câ ar aruncă sarcina la pămînt). Dar greu mai ierâ!... [Se resuflă greu, pe urmă se pleacă şi pare că iea din nou trupul. Cu glas răguşit) Mergi îu foc jidane! mergi!... (Se pare că îl împinge cu un par din toate puterile. De o dală scoale un ţipel de groază şi cade cu capul între mini. Incel). Ce ochi!.... Doamne! Ce ochi. (Tăcere îndelungată. Rîdicînd capul). Mathis ieşti nebun!... Uită-te... nu mai sînt de eît oasele... Şi oasele ard... Acuma, chimeriul... Pune aurul în buzunare... Aşâ... Nime nu va şti nemic... Nu vor găsi dovezi. . Tâlmaciul. (călră preşedinte). Ce să-l mai întreb? Preşedintele. Ajunge. (căiră grefier). Ai scris? Grefieriul. Da! Preşedintele. Trezeşte-1 să vadă singur. Tălmaciul. Vroesc să te trezeşti! (Mathis se deşteaptă, pare ameţit). Cluj / Central I Ini verşi tv Library Cluj Mathis. Unde sînt ? (se uită). Ah! ce s’a întîmplat ? Grefierul. Ieată cele ce ai spus... ceteşte. Mathis. (după ce a cetitcîleva rînduri). Nenorocitul! Am spus tot!., sînt pierdut!.. Preşedintele, {călră judecători.) Aţi auzit.... s’a osîn-dit singur. Mathis (rupînd mantaua). Cer dreptate, minciuni, sînteţi nişte înşelători!.. Christian... voesc să vie ginerele mieu Christian. Preşedintele. Jandarmi, faceţi-1 să tacă. {Jandarmii în-cunjură pe Mathis.) . Mathis. (zbălîndu-se.) E o crimă în Contra dreptâţel, mi să rîpeşte singurul martur ce am... II chiem pentru D-zeu! (cm glas sfăşietoriu). Christian... voesc să-ţi omoare pe tatăl femeie! tale... Ajutoritt! (Se zbate ca un zminlit). ’ • Preşedintele, i cu mâhniciune.) Invinovâţitule mă ■ sileşti să-ţi spun lucruri pe cari aşi fi vroit să le ascund. Christian Bârne aflînd de ce ieşti învinovăţit s’a omorît!.. {Mathis rethîne uimit cu ochii ţintiţi asupra preşedintelui. Tăcere adincă. Judecătorii se sfătuesc încet. După cilăra vreme preşidihlele se ridică). Preşedintele (cm glas încet) Fiind-ca în noaptea de 24 Decemvrie, între miezul nopţei şi unul, Hans Mathis a sâvîrşit, asupra lui Baruch Kowescki, nelegiuirea ca 1’a ucis şi aceasta — 329 — fiind cu precugetare, de a-1 prăda în vreme de noapte cu mina armată, noi îl condamnăm se fie spînzurat de gît, până ce va muri. (Inlurnînduse călră un poriariu]. Aduceţi Călăul. {Mare mişcare între ascultători. Uşariul deschide uşa de la dreapta; un om mic îmbrăcat în roş, cu faţa bugedă, cu ochii strălucitort se arată pe prag. Linişte mare. Preşedintele arată cu mina spre Mathis. Yuet straşnic de clopoţel, Mathis pune minele la cap_ şi se poticneşte. Totul se face nevăzut \ Se arată odaea primăriului. L zîoa mare, soarele străbate printre crăpălurele persienetor şi razele se lungesc ca nişte linii pe podele. Perdelele alcovului se clătină, Garafa cade de pe masa de noapte şi se strică. Tot în aceasta vreme se aude înnainlea hanului o muzică veselă, cînlînd cînlecul lui Laulerbah, întovărăşit de o mulţime de glasuri. Aceştia stnt flăcăii, cari cînlă miresei. Oamenii aleargă pe uliţă. O fereasla se deschide, muzica încetează. Hohote de ris. Glasuri numeroase) Ieat’o... leat'o.. E Ana! (Mus «ca şi cîntecele încep, mulţi întră în han. Vuel mare jos, Paşi repezi, se aude cine-vape scări, Bat la uşa lui Mathis) ~ . Ecatlierina. {de afare strigînd) Mathis! scoala-te. E zioa mare. Toţi oaspeţii sint jos. (tăcere, lovesc mai tare)., Christian. D-le Mathis ! D-le Mathis (tăcere) Da doarme. (Se sue şi alţii pe scări, lovesc din nou în uşă.) Walter Hei! Mathis. Aide. A început nunta... hop.. hop... (linişte) E ciudat, nu respunde. . . Ecatherina, cu glaş îngrijit. Mathis ! Mathis . (be aud şosote, vorbă, pe urmă Cristian zice cu glas tare.) îsu, e de prisos, lăsaţi-mâ. (Şi de o dată uşa zguduită tare se deschide-, Christian vine în mare ţinută.) ,3 Christian. ţpe prag).. D-le Mathis !., (zăreşte farămaturele garafei pe podele, merge călră alcov, dă perdelele înlr o pătle şi dă un ţipăt.) _ Ecatherina. (aleargă spărietă) Ce ieste ? ce ieste ? Christian ce e V . ! _ Christian. (întorcîndu-se răpede) Nute uita, Doamnă, (o ie în braţe şi o scoale pe uşă, strigînd răguşii) Doctorul Frantz Doctorul! Ecatlierina, (sbălîndu-se) Easă-mă să văd.. Christian vrau să văd. Christian. Nu! (Strigînd pe scară, cătră cei de jos.] Nu lăsaţi pe Ana să vie. Doamne! Doamne! (Iu aceasta fereme Walter, Heinrich, şi a',ţii întră în odae se grămădesc împrejurul alcovului, Heinrich deschide fereşlile şi ridică piersienele). 'Walter, (privind pe -Malliis) Toată faţa îl e vînătă!. (Toţi — 330 — sini încremeniţi, Doctorul Frânt întră gîfuind. Se dau într'o parte lăsîndu-i loc.) 1 Doctorul. (repede) L’a lovit damlaua, (scoţind din buzunari/u lanţeta) Ţinc-î mîna D-le Walter... De-ar veni sînge ; (Muzicanţii întră urmaţi de mulţime de oameni îmbrăcaţi ca de serbăloare şoptesc între dînşii şi merg in cir ful degetelor, apoi o fenice tî-nără cu un copil în braţe ne arată pe prag şi se opreşte plină de mierare, văzînd alîta lumeţ copilul suflă înlro trîmbiţă). Walter. Nu vine sînge? Doctorul. Nu. (Înlurnîndu-se cu mînîe). Sa tacă copilul. _ l^Ciuccîi cea tin.il*.!. Taci. Ludwig. Adă! ferea să-î iea trîmbiţa. Lopilul se împoţriceşte, şi începe a plinge). Doctorul, (cu întristare). S’a sfirşiţ,. Dl. primăria a murit: vinul cel alb l’a omorît. Walter. Sărmanul Mathis. (Se razimă de pal cu faţa între mini şi plînge. Se aud în sala de desubl strigătele sfâşietoare ale Anei şi ale Caterinci.) Heinricli. (pricind pe Mathis). Ce nenorocire ! Un om aşa de treabă! ? Altul (cătră vechiul său). Cea mai frumoasă moarte.. Nu suferi! BCU Cluj/ Central Univers* Sofiea JTâdejde, Traducere din Erckmann Chairian (Le Juif polonais). _ Estragem din volumul de poezii Ce prietenul nostru Miile publică acum. Cîte-va bucăţi de versuri. Pe lingă poeziele pur literare, volumul conţine în special poezii sociale. Pănă la ieşirea volumului ce-i sub presă, credem că facem plăcere cetitorilor publicând cîte-va din iele. Un poem..... r Să am talent puternic şi geniul poetic In loc Haina cea veche s’o cos petic cu petic In loc a mea gîndire s’o tîrîiu pe pâmînt, ' In loc să mă culc veşnic cu această prostitutâ Ce azî sărută unul, pe altul mirii sărută Şi-ăl cărei pat slujeşte cîntărel drept mormînt. 331 In loc să-mi tîrîiH vieaţa prin aste lupanare, Cu-aripa urieaşft m’aşî duce’n lumea mare, M’aşî pierde’n Nesfîrşitul acestui Univers Şi-acolo privind mersul lumeştilor sisteme, Pe-aceste urieşe şi nesfîrşite teme Cîntare-aşi al naturel, al lumel veşnic mers. Şi-acestul mic grăunte ce-î zic şi lumea noastră, Mai mic de cît steluţa din bolta cea albastră I-aşî spune o poveste de moarte şi de traiu, Şi soarelui gigantic i-aşi spune la ureche A morţeî şi-a recirel poveste-atît de veche Şi-a lui nemicnicie i-aşî spune ăstui craiti!... Apoi rîzind sarcastic de luptele-omenireî Aşi povesti sfărmarea şi închegarea firet. In jurul unul soare de ghieaţâ şi-acum mort, Aşi arăta pâmîntul făcîndu-şl a lui roată Purtînd pe-a lut spiaare pe omenirea moartă... Cum leşul unei nave talazurile port....... BCU Cluj ' y Library Cluj Şi veşnica schimbare din firea nesfîrşitâ Aşi zugrăvi-o lumeţ cu-o mînâ iscusită; Aceea-şt tragedie jucată ne’ncetat: Sfârmare, închegare, vieaţâ şi-apoî,moarte Şdn urmă re’ncepută mereii aceia-şt parte : Piesă admirată ce lumile-au jucat!... • M’aşt pierde printr’o lume de urieşl bălaurî, De Mastodonţi şi mîndri şi mart Ihtiosaurt, Zburînd pe-aripa vr’unut gigant Pterodactil Şi-aşi asistă la lupta gigantică, meschină Ce a purtat cu firea a omului j uvînâ Iel-al fatalităţel nemernic, slab copil. Şi aşi cînta amorul acestor lighioane, , Măreţ, sublim, gigantic, selbaitec ; la cucoane Le-aşî spune cum iubit’ati strămoşii D-lor, Le-aşî arătk prin codri maimuţele uşoare Eăcînd .mereu la versuri, curtînd pe domnişoare î.ipsiţl de ochi de steclâ lipsiţi de fracul lor. 332 — Aşî duce’n astă lume a noastre goale forme, Le-aşi arăta amorul lipsit de uniforme, Maimuţa alegîndu-şl pe scumpul maimuţoii! Cu ochii plini de fulgeri, cu urieşe spete Ca’n luptă să învingă pe cele alte cete Şi-apol sâ-şî facă dorul, sfirşind crudul războiţi !.. Nu sînt acolo case spre-a obştei desfrînare In care pentru aur ie trupul de vînzare In care se corumpe femee şi bărbat Şi care din pruncie pe frunte-ţî lasă încă Pecetea desfrînârel şi neagră şi adîncâ Ce nimene n’a şters’o, ce vremea n’a spălat! Le-aşi arăta natura şi fără frunzl de vie Rîzindu-ml de această scîrboasă ruşinie Ce învâleşte totul ce’n lnme ie mai sfint ; Şi’n loc s’aspir putoarea alcovurilor cari Sînt una cu acele ce sînt prin lupănare Aşi rumpe manta falşă acestui falş pâmînt. . „ Cluj / Centra LI In iitv Lihtary.Cluj Aşi spune şi prezentul, trecutul, viitoriul Şi iear acelea-şl faze schimbînd din noii decorul: Robie, bătălie, victorie şi moarte Eterna undulare din nesfîrşitul vieţeî Pruncie, bărbăţie şi greul bâtrîneţel Mişcîndu-se în cercul ce-I zic fatalitate. Dar geniul poetic nu-1 are a mea frunte; Nu sînt de cît movilă în loc să fiii un munte Şi-altora le vine această datorie Pe mine mă atrage în luptele din lume Lumeasca datorie şi al dreptâţeî nume Cîntarea biruinţei sati cîntecul robiei. In uraganul veşnic ce suflă’n omenire Grăunte de ţerînâ mă duc fără de ştire Acolo unde vîntul îşi poart’ai lui copil Şi suflul bătăliei de trece pe-a mea strună Iea cîntă sub suflarea’! cîntarea ce răsună, Cum sună glasul morţel, flâmîndeî sărăcii Const. Miile, — 333 — UWPI VITEAZ. Părăsiţi aî poeziei ce pe-o lira fără sunet, Insultaţi eroi şi jertfe şi-al dreptăţeî sacru tunet, Voi-ce-odatâ, luaţi în braţe, de o stearpă inspirare Aţi zvîrlit fără ruşine al despreţului scuipat Pe obrazul fără pată unul om viteaz şi mare Voi nemernici ce-o dată pe Osman aţî insultat. Voi şi tu Mirciană liră, ce-aţl cîntat mâcelâriea Şi în lanţul slugâriel atîrnat’aţî poeziea Salutînd învingătorii, sau pe vodă salutînd, Ce ? Salivă nu mai are gura voastră ? De ce oare Nu resună sus şi groznic a valeţilor cîntare, Nu mai e, un om, o ţară, un drapel de insultat. Un Osman nu se ridică ca o umbrâ’n răzbunare In burnuzul lui ce zboară sub a vmtului suflare ? Nu zăriţi o faţă neagră, un eroii cu paloş rece, Pe-a lui cal, copil de fugă printre sfincşi şi piramide ? Şi cbemind pe Zeul luptei şi Coranul ce-I suride Nu-aţI văzut voi pe Arabi, pe felahul care trece? Şi de ce vi-î mută lira, voi fantome de cîntare? Vrednic nu-I viteazul zilei de-a piticilor scuipare, Cel ce luptă pentru ţară, pentru’n gînd, pentru Coran, Cel ce’n ura lui adîncă şi măreaţă şi sublimă Vrea să moară ca eroul sau să moară ca victimă Nu va scos din letargiea unul somn stupid şi van ? leu ce-am zis D-zeirel, remas bun şi cale bună, leu ce-am rupt cu astă lume cu povestea iei nebună Şi în rîndul rezvrâtireî gol de mituri am venit, Cînd văd oameni ce-s în stare o idee să susţină Cînd se lupt spre-a ţerel bine, cînd cu armele în mînâ Vor mai bine moartea rece, de cît traiul înjosit. Intr’un veac ce-şl are idol punga plină şi’njosirea Unde totul se concentră în cuvîntul umilirea Despoerea, mişeliea şi despreţul pentru mici Im! plec fruntea înnaintea celor care fără teamă îşi rîdic fruntea la ceriurl — fie-o frunte de aramă Şi mă’ncbin şi cînt eroul fie cbiar din inamici!... — 334 Cînd războiul se conduce de Mamonil jidanaticl, Cum îmi place mie zborul unor mari şi bravi fanatici, Ce îşi apără pâmîntul goli de aur, plini de ură Cum îmi place să văd încă lancea lor ce zboarâ’n aer, Cum mor dinşil fără teamă, fără plînset, fără vaier Contrastînd meschina frică, cu deschisa lor bravură. O Arabi! Nu-s ca tine ura ta nu mă inspiră Mi-am dat vieata altor scopuri, altor hipte a mea liră Dar sînt veşnic cu învinşii şi cu oamenii viteji Şi de-aceea a mea strună, uitînd lupta intestină Azi ’ îţi pune flori de lauri pe-a ta frunte şi îngînâ Dorul morţel pentru-aceia ce sînt hoţi, ce sînt Englejl. Mergi în luptă printre gloanţe, mori sub sfinxl şi piramide, Mori viteje, mori cu arma, vâzînd cerul că-ţl suride Şi aruncă tu selbatec în obrazul astei lumi Ce şi-a pus pe frunte lustrul propăşire! prefăcute Vieaţa ta, a ta onoare, trupul ţerel schilodite Şi argintul iei l’aruncâ în al mâreî albe spumî. Iear voi spectre-ale cîntărel intonaţi cîntărl din harpă Imitaţi cîntul monedei, insultaţi a lui eşarpâ Şi-ardicaţI în lumea ’ntreagâ steagul banului mişel. Şub scuipatul înjosirel pe a istoriei aramă Astă frunte vitejascâ vă va cere veşnic samă; Veţi muri insecte-a zilei pe-cînd veşnic fi-va iei. Ie un hoţ a zis odată cel cu pungele umflate, Ca şi Cain purtînd prin lume a hoţielor păcate, Ie un hoţ viteazul zilei şi săracul luptătoriu Ie un hoţ—ie adevărul: ie un hoţ—aveţi dreptate Dar iei fură de pe frunte firma lumel cultivate Voi în schimb luaţi libertatea, punga bietului popor. Paris. 1882 August 30. Const. Miile. — 335 — Spartacus. Bellnm servile. Atlet cu muşchi de criţă din vremile bătrîne Ieroti al rezvrătirel, voinic între voinici Spartacus las gîndirea să meargă în spre tine, Spartacus tu eroul-eroilor antici Murit’al ca vitejii cu sabiea în mînă Stăpînil tăi în lanţuri nu te-aii putut ţinea Frumoasa libertate, a lumelor stâpînă In scurta ta vieaţâ a fost iubita ta ! (Jum arătat’al lume! ci ieste libertatea, Cum robii sînt în stare să lupte ca eroi, Cum pălmuit’al groznic, sublim anticitatea, Spartacus-omul plebeî-pe oamenii de soiţi !... BCU Cluj / Central U versity Library Cluj Zadarnic în spre tine a Romei legioane Porneaţi să te înnece în sîngele-ţl fierbinte Căci tu duceai în contra urdiilor duşmane Stindardul libertăţel şi-a tale jurăminte; Iele-şi duceaţi robiea, ruşinea, înjosirea, Tu gloriea, dorinţa de moarte sau de traiii ; Iele-şl duceau stindardul cu vorba: umilirea; Tu, steagul roş de astă-zl al foamei jalnic grăiţi! De-aceea l’al tău nume smerit plec a mea frunte Cu toţi al mei tovarîşî din vremile de azi..,. Cum stîncele din vale salută ’nnaltul munte Te salutăm Spartacus-străbunule viteaz ! Const. Miile. 336 — Un Poet. (Dl. Al. A. Macedonschy) Horaţius a zis că poeţilor multe li se îngădue şi se vede că poetul despre care vorbim azi, a luat în serios pe autoriul satirelor şi odelor. In adevăr, vedem în D-l Macedonscby petrecîndu-se lucrurile cele mai ciudate : Om, nu fără talent se crede geniu şi apucat de maniea prigonirilor, pe care prietenul nostru D-r Eussell a descris’o aşa de bine (1), îl vedem necăjit de o incbipuită lume. de-o droae întreagă de duşmani, care de care mai învrăjbit contra D-sale. Poetul se îndreaptă atunci cătră D-zeu (deşi în alte poezii se făleşte ca e atheu) şi blastămă pe toţi duşmanii săi închipuiţi, cari nici nu-1 lasă să bee o cafea, să meargă la preumblare, să între într’o berărie, să calce mai în lăuntru saii mai în afară. Singura lui mîngîere ieste la D-l Ureche, care singur îl învăleşte în manta şi sub egida diurnelor şi poetul drept recunoştinţă catră ast al doilea Mecenas îi strigă: „ Ureche lasă să te ’njure, au voace faptele ce faci!a ... Atîta prigonire pe capul unui om! Desigur numai posteritatea îl va cunoaşte; tot ce dînsul are pentru moment, tot ce îi îndulceşte amarul ieste activitatea cheltuită în societatea de admiraţie mutuală a „Literatorului“. In adevăr ar fi curioasă statistica odelor şi poezielor dedicate D-lui Macedonschy de cătră toţi poeţandriî ro-mînî şi streini. Şi să nu credeţi că-i glumă: un oare care poet de a şeptea mînă din Belgiea — D-l Nizet dedică poeziele sale (vorbă să fie — căci numai poezie nu pot fi elucubraţiele D-lui Nizet) nici mai mult nici mai puţin deeît „au grand pohte roumain M. Macedonschy^. Intr’o notă D-l Macedonschy se arată aşa de măgulit de astă dedicaţie că o pune mai pe sus deeît toate pre- 1) Vezi „Un studiu Psyhiatric“ 1880. Tip. Buciumului. — 337 miile academice. (Miţa dacă nu ajunge la carne zice că pute). In paranteză putem spune ca D-l Nizet ieste şi iei un poet 'neînţeles, care lucrează pentru viitoriu. 11’apoî celelalte dedicaţii şi laude reciproce ! .. Un mijloc de-a întră în coloanele Literatorului, cred, că ieste de-a-ţi dedica versurile tale marelui poet al României, D-luî Al. A. Macedonscliy. Alt-feliti. nu se poate explica cum între poezii şi versuri eîte odată bune ca ale D-luî Scrob şi ale D-lor Macedonscby şi Zamfirescu. vedem stupidităţi de calibrul acesteia. Suflă un vînt puternic Un dulce — ecott urma z Ecott indiscifrabfl Ce el se precurma Gu’n Ha BCL Dar vîntul bătînd încă Ca element ostil? Putui atunci pricepe In şuerul subtil ? Un tll Library Cluj Tîrziti în agitarea’i Gind vîntul se ’ncorda O scumpă suvenire Ecoul său îmi dă Cu’n «ta. , Aţi cetit’o; vă plîng dar trebuea. Am căutat care e pricina dragostei D-luî C. N. Yasilescu autoriul, pentru monosilabe şi nu am putut găsi decît una singură. D-sa e şi veterinaria şi e cu putinţă ca contactul cu bolnavii ce-î caută zilnic să-i fi dat şi ast amor ciudat. înţelegem pe D-l Yasilescu, dar nu şi pe D-l Macedonscby care a publicat astfeliu de năzdrăvănii. Altă istorie. D-l Trutzescu —rodnic ca Eva în versuri, face marturiea foarte onorabilă de altfelio, ca: „Astăzi tot plîngînd într’una Dorul nesfîrşit . Dorul mi-a strivit simţirea . j Şi am înelumil." 26 — 338 — Lucruri de acestea, se întîmplă, căci boalele sînt pe oameni şi D-l Trutzescu spuind singur ce-1 doare, nu putem zice decît: «Sărmanul băeat.a Cetitoriul, bun la inimă, va zice şi iei cu noi tot astfel, avlnd deplină convingere că versurile de mai sus sînt foarte nimerite pentru albumul unei case de zmintiţi, în care bolnavii scrib unele din gîndirile lor. Nimene înse nu va înţelege cum iele se află în „Literatoriul" — afară de acei ce ati cetit revista bucureşteană în care poetul bolnav — dedică o bucată de versuri. „Pe Amara-diaa tot marelui poet Macedonschy. Dar să ne întoarcem la D-l Macedonschy spre a-i studiâ boala, care cum am zis se poate reduce la ma-niea persecuţiilor şi a măririlor. In cel din urmă No. al „Literatorului", poetul îşi dă pe faţă paroxismul boalei. Dînsul povesteşte în notele poeziei. « Viaţa de apoi — (I-ea fază)" cum a scris „Noaptea de Noemvrie» şi începe printr’un vers ridicol: BCU Cluj . Central University Library Cluj „Că ieu mi-am dat suflarea cunoaşteţi foarte bine. Dar nimene nu ştie de-atunci ce-a dat din mine.u Trebue să mărturisim că mulţi nu ar fi măguliţi de astă ştiinţă. In astă poezie D-sa rumpe lănci contra D-luî Emi-nescu şi Alexandri căci sînt: .... Un eîrd de falşi poeţi. Şi pentru ce vă rog! Numai pentru pricina că cel întăiti a crezut de cuviinţă a nu vedea în D-sa un poet mare; iar cel al doilea fiind că a luat singur de la Academie 10,000 fr; pe cînd pentru „adevăratul poet" nu a găndit decît milostivul logofăt al cultelor D-l Ureche. Nu susţinem pe D-l Alexandri, dar nu ierâ îngăduit d-lui Macedonschy, a numi poet falş pe cine-va pentru o pricină de bani şi gheşeft. Ast-fel poetul schimbă pe D-l Eminescu în ciupercă alături de Prodănescu, iear pe D-l Stăncescu nici mai mult nici mai puţin decît într’un măgariu, fiind că a- — 339 cest domn ţine în comitetul teatral „locul D-luI Ma-oedonschy" şi al altora desigur al D-lor Yasilescu, Tru-tzescu, Moscu, etc. . . Apoi D-sa pune între poeţii adevăraţi pe D-nil Grandea, Stoenescu şi pe toţi ceialalţî membri ai socie taţii admiraţiuncî mutuale a „Literatorului". Deasupra tuturor pluteşte geniul D-lui Macedonschy care luptă cu prezentul, cu falşii poeţi, cu bulgarul E-minescu şi cu toţi eeialalţi care nu aîi recunoscut geniul D-sale. Poetul, în maniea sa de bolnav, uită modes'tiea şi fără multă bătae de cap alcătueşte comitetul teatral în care; „nu se uită şi pe sine." Noi credem că aste apucături bolnave, nu pot decît duce la pieire literatura noastră atît de săracă şi în care autoriul «Vieţei de apoi" vra să introducă pe toţi aceia ce i-ati admirat geniul şi cîntat lyra. De sigur că D-nii de la „Literatorul" vor vedea în studiul nostru cu totul nepărtinitorii! un duşman nou care vra să le doboare fetişul. Noi îi sfătuim să iea în serios zisele noastre, căci ie jalnic a vedea oameni ce ar putea produce ceva bun, duşi de vîntul ambiţiei şi al admiraţiei ridicole a propriului lor talent. Bonzii cad în extaz privindu-şi buricul, pentru ce ar face şi D-lor tot aşa, căzînd în astă stare, dinnaintea unui genift închipuit ? Emil. Ghieaţă Fierbinte. Mulţi dintre cetitori vor crede că avem de gînd să glumim şi că sub cuvintele ghieaţă fierbinte voim să înţelegem pe cine mai ştie ce poet mare al tuturor Ro-mînilor; dar se vor înşelă, căci departe sînt de noi asemenea apucături. Voim să vorbim cu tot dinadinsul — 340 de ghieaţă fierbinte fără nici o umbră de figură retorică. Lămuriri în privinţa acestui lucru de necrezut şi care ar fi putut fi dat că pildă de două cuvinte lipite împreună, deşi în adevăr nici odată nu se întîl-neşte în natură asemenea asociaţie, luăm din «Die Nene Welt» care iese în Leiptzig. leată în scurt cum a reuşit după D-l E. L, Thomas Carnelley să facă gbieaţă fierbinte de 156 de grade. Se ştie că pentru ca un gaz să se prefacă în licid nu ieste cerută numai apăsare, ci şi un anumit grad de temperatură. La unele temperaturi gazul nu s’ar face licid, chiar dacă l’am apăsă ori cît de mult. Gradul de căldură de la care în jos se mtimplă amintita prefacere se chieamă temperatura critică a gazului în chestie. Ceva asemănătorii! ieste la topirea corpilor şi anume, pentru ca un corp solid să se topească se cere ca apăsarea să nu se coboare mai jos de o cîtime neschimbătoare pentru fie care corp, dacă^ toate împrejurările remîn acelea-şî. Lupă cercetările lui Thomas Carnelley publicate, după spusa lui E. L. dela vDie Neue Welt\ în tomul al 40-lea din „Chemikal News", pag. 130, apăsarea critică ieste 1/i65 dintr’o atmosferă pentru ghieaţă; adecă că ghieaţa, dacă va fi supusă la o apăsare maî mică de cît a o sută şesezecea parte din a atmosferei, nu se va mai putea topi, de am mfierbînta-o cît de mult. In asemenea caz ghieaţa se evaporează cu încetul. Prin urmare putem înfierbîntă ghieaţă pănă la 156 de grade, adecă pănă la o temperatură mult mai mare decît a fierberei, fără să o vedem topindu-se şi tot ast-felit! putem face să se solidifice apă înfierbîntată aşă de straşnic. ' Cu toate că faptul dovedit de Carnelley . se pare adevărată minune şi chiar poveste curată; totuşi, lufhd în samă însuşirile ghieţei şi legile cunoscute, vedem că mi-nuhea nu prea ieste aşa de mare. In adevăr se ştie că ghieaţa pentru a se topi fără să-şî schimbe temperatura, adecă remmînd tot la zero graile, are nevoe de a ab- 341 — sorbi atîta căldură, cită se cere pentru a încălzi aceea-şî eitime de apă pana la 79 de grade. Această > însuşire a gbieţeî se învederează, dacă luăm un cbilogram de ghieaţă la zero grade şi o amestecăm cu un cbilogram de apă fierbinte de 79 de grade; căci atunci în loc să căpătăm două chilograme de apă la 39 grade şi jumătate, vom avea apă la zero grade. Aşa dar gbieaţa a absorbit pentru a se topi numai, fără nici o ridicare de temperatură, atîta căldură cîtă trebue pentru a ridica aceeaşi cîtime de apă de la zero grade la 79. Acuma dacă s’a aflat că gbieaţa nu se poate topi sub o apăsare mai mică de cît Vl 65 dintr’o atmosferă; negreşit că nu ne poate prinde mierarea aflind că această gbieaţă poate fi înfierbîntată foarte tare fără să se topească. Să vedem acuma pănă la cîte grade ar trebui să înfierbîntăm gbieaţa pentru a o face să absoarbă căldura ce de obiceiu absoarbe, cînd se topeşte sub apăsarea atmosferică. Se ştie că gbieaţa se încălzeşte aproape de două ori mai iute de cît apa lieidă, prin urmare căldura în stare de a rîdicâ apă lieidă de la zero la 79, ar putea rîdicâ gbieaţa, dacă nu s’ar putea topi, până pe la 156 de grade şi atunci gbieaţa tot n’ar fi absorbit de cît atîtă căldură cîtă absorbe cînd se topeşte. Dl. E. L scoate de aice o înebeere foarte curioasă anume, că gbieaţa înfierbîntată păn la 156 de grade, dacă am supune-o la apăsarea atmosferică s’ar topi îndată şi că apa ce s’ar face dintr’însa ar fi rece şi anume de zero grade, căci toată căldura care a putut rîdicâ ghieaţa la 156 de grade ar fi trebuitoare, pentru a ţinea apa lieidă. la zero grade. Nu se ştie dacă Carnelley a făcut şi această cercare, cel puţin în „Cbemikal News“ n’a publicat’o înGă pănă la data articolului din ,,Die Neue Welta de la 26 Mart 1881. ' T. U. — 342 — Apucături Caraghioaze. Mulţi au naivitatea de a crede că, s’a mîntuit cu drepturile de nobleţă, cu pretenţiile nefundate, într’un cuvînt cu acel cîrd de absurdităţi de care ieste plin trecutul. Dar, din nefericire, amăgirea li ieste mare ! Gîte urme n’au remas şi încă tocmai acolo unde te aştepţi mai puţin! De cîte ori nu ni se pare că sîntem încă în veacul de mijloc, în faţa unor împrejurări cari numai atunci ierau obişnuite ! Nu credem fără folos a ne ocupa puţin de aceste urme; căci după cum geologii ajutîndu-se de fosile ajung să statornicească vrîsta păturilor pămînteşti, precum şi însemnătatea vieţei animale şi vegetale din deosebite timpuri, de asemenea şi noi, urmînd aceea-şi cale vom avea un mijloc sigur ca să putem măsură starea şi gradul de propăşirersîîn care se află unele minţi aşa aumite înnalte. Bă amintim cîte-va din aceste fosile intelectuale şi morale. Ieste ştiut de ori cine că în veacul. de mijloc, ba cbiar şi în timpurile mai nouă, un nobil credea ca o înjosire nepomenită a se măsura în duel cu un ne-nobil cbiar şi cînd ne-nobilul ar fi fost destul de înnaintat ca să simţască o ocară şi să nu vroească a o primi cbiar punîndu-şî viaţa în primejdie! Acest obieeib s’a pierdut încetul cu încetul sub forma lui de la început, dar sub altă formă trăeşte încă. ba putem cbiar zice că ieste în florea vîrstei! Veţi judecă din cele următoare dacă avem sau nu dreptate susţinînd aceasta. . Aşa d. ex. te apuci şi critici pe un mare om de ştiinţă. îi arăţi că a făcut o mare.........greşală-, te a- ştcpţî la un respuns straşnic, la nişte dovezi, cari dacă nu vor, fi în stare să şteargă greşala săvîrşită, dar cel puţin vor probă că avem a face cu un om nu tocmai .... slab ! Dar zădarnică aşteptare ! Nu se catadicseşte marele o/«(?) să respundă ! Dacă ai urecbi mai fine, a-- — 343 — uzî că pe ici colea a ieşit la iveală cîte-va vorbe de vmare valoare”, product al adîncelor cunoştinţî cu cari ieste înzestrat „ilustrul savanta î Ieată acele vorbe nsa-cramenialeu, acele „axiomea aplaudate de colegi şi declamate cu îngîmfare chiar şi de cotei: „Cum să mă pun la discuţie cu un bacalaureat, ieu care sînt doctor ? N’am cui respundel Nu mă lasă demnitatealu Nu-î un nobil care nu vroeşte să se lupte cu un nenobil ? Tocmai, tot acela-şî lucru ieste şi cu atîta mai fără te-meiti cu cît ieste vorba despre lupta ştiinţifică, despre o luptă frumoasă şi liberă din care nime mi poate fi alungat de cît prin puterea dovezilor! Acelui om de ştiinţă care nu se apără pentru o greşală ce i se impută, nu i se cade acest titlu! Ieste ruşine ca ştiinţa să aibă asemenea apostoli! Dar n’aveţi grijă că ştiinţa nu vă primeşte! Dar ce s’ascunde sub această îngîni-fare pretenţioasă ? După cum nobilii nu primeau lupta cu nenobilii de frică să nu cumva să se vadă că ierau de multe ori mai slabi, aşa şi pretinşii oameni de ştiinţă, se feresc de a dâ la lumină slăbăciunea lor! Nu se pun la luptă cu bacalaureaţii, pentru că să tem să nu cadă cu o ruşine cu atît mai mare, cu cît au şi pretenţii mai mari ! Ş’apoi să nu credeţi că aceşti bolnavi da boala titlurilor, sînt modeşti Cu acei carii le sînt superiori prin titluri adevărate, adecă prin cercetări şi descoperiri însemnate! Nu, din contra sînt foarte ...... îndrăzneţi ! Iei ştiu una şi bună, cred aceea ce-le au spus profesorii lor, fără să gîndească că să poate să fie şi alt-feliti ! Dacă cineva are alte idei, dacă vre un adevărat om de ştiinţă le restoarnă credinţile prin dovezi netăgăduite, prin cercetări cari au cerut ani de muncă, iei printr’o trăsătură de condeiti cred că au nemicit totul ! Numai ce-î auzi: «Nebunii! ipoteze gratuitei Botaniştî puţini serioşi! Şi cui se aplică acestea şi de cine? Lui Darwin, lui Haeckd, lui Lamarck, lui Huxley ete. de nişte Vai de iei!!.. Nu de mult am auzit pe un coteiu lătrînd lă gloria lui Darwin şi sculîndu-se în două la- — 344 — bc asupra iei! O ! sărmane coteiti cît de departe ieştî de a-ţî cunoaşte micşurimea şi cît de reu îţî înţelegi interesele ! In loc de a te gîndi să romanizezi Parisul prin şederea-ţî prelungită, maî bine te-ai pune să înţelegi ceea ce a făcut Darwin ! Iată dar cum ieste astă nouă boerime ştiinţifică ! Lasaţî, vă rugăm, iluştrilor savanţi lăsaţi ceva din îngîmfare şi rîdicaţî mănuşa ce vi s’a aruncat de atîtea ori! Nu vă place Darwin ? Noi îl susţinem! Dovediţi că ideile lui sînt visuri, după cum ziceţi aceasta în treacăt fără nici o dovadă, lucru ce nu va aduce multă cinste! Dar greu vă veţi lăsă de acest o-biceiti. foarte îndemînatec. Ce maî uşor respuns la a critică de cît riam cu cine mă 'pune! Dar cum remîne cu greşelele dovedite, cum remîne că te a prins cu furăturî proaste şi neruşinate, cum remîne că nu ştii a traduce măcar? N’am cu cine mă pune! Âî auzit pe cineva zieînd aşa şi teaî învăţat a zice tot asemenea fără să te gîndeşti, daca se potriveşte orî ba. Ieste obiceiti de a zice cînd nu te poţi apără, „că nu bagi în samă! “ Păcat că n’aî ştiut istoriea mo-miţoiuluî, care văzînd pe stăpînul său că alege hîr-tiî, pe unele scriind cîte ceva, iear pe altele rupîn-du-le, a crezut să facă şi iei asemenea, a mînjit parte din iele cu cerneală, iar parte le-a rupt, crezînd că ceea ce a făcut nu se deosebeşte întru nemic de ceea ce făcuse stăpînul său. Aşă şi D-ta (ne adresăm la un plagiatorii! în general, luîndu-1 ca tip; puteţi concura orî cari din marea turmă, ca să: căpătaţi această cinste !) ai crezut că vel putea acoperi greşeli vrednice de un papua^ furăturî nepomenite, printr’o singură frază zisă de altul în altă împrejurare poate cu dreptul: n’am cu, cine mă punel Pănă şi Dl. acel acel cu bătaia tâlhărească a zis că nu respunde, c$ci nare cu cine se nunti! Ţineţi-vă rîsul. . Prin-zî pe un scriitor cu renume, pe un poet vestit, îl prinzi cu furăturî; lucru vădit! Boerimea nu res-puude ! Dar vroeşte să te muşte pe furiş ! Te numeşte Jiecariu. A fi! Dar cel ce fură, rimează cu flecariu; — 345 — Descopere pe un profesor că nu vine cu lunile şi cu septămînile pe la clas, dar nime nu bagă în samă ca să-ţî respundă, pe furiş înse auzi: „Ce să te pui, aşa să leagă de toţi! In tot locul tot boerie, tot ^ neca-tadicsire de a se măsură cu nişte oameni fără titluri I Ei boerilor, geaba vă ascundeţî după diplome, căci noi vă declărăm de neputincioşi, de căutători de pretexte, îndată ce nu veţi respunde, dovedind că nu ieste drept ceea ce vi se impută ! _ Ş’apol şi diplomele ce sînt de multe ori ? Te duci în Franţiea, te pui bine pe lîngă vreun profesor, îl linguşeşti, sau chiar şezi la gazdă la dînsul, plătindu-i de sigur foarte bine; şezi 8 sau 9 ani pe acolo, faci o teză ajutat* de sfaturile profesorului şi cînd vil în ţară strigi de la graniţă, că în anii cîţl al stat în Paris, toarte descoperitele ştiinţifice le-ai făcut singur, cu toate că din invidie n’aî fost publicat în nici o revistă! Sau te duci la Dijon, unde un prieten făcîndu-şî milă te scoate eu multă trudă măcar licenţiat. Sau dacă se întîmplă de înveţi ceva te mărgineşti a eopieâ până şi gesturile şi portul profesorului. învăţînd un nomol de fapte, fără să poţi scoate; ceva din iele, aşa în cît, cînd. auzi cevă în astă privinţă spui mai mult de cît copilării ! Hei iluştrilor! Ceea ce ne-aţî adus din Franţiea şi din Germaniea nu ieste ceea ce face gloria ştiinţifică a acestor ţerl. Ne-aţî adus ştiinţă oficială, pretenţiunile pedante, cu un euvînt mai mult vechituri; dar din ştiinţa nouă, din cea plină de vieaţă, nu ne-aţî adus nemic, căci nici n’aveţî idee de dînsa. Aşa dar încă. 0 dată vă mai rugăm, lăsaţi aceste pretenţii de boerie Şl mai ascultaţi ce mai zic şi piticii, ori cît de y/neţî aţi fi ; Nu vă faceţi a nu auzi. căci vam spus ce feliă f>9r cotim noi ast-feliti de nazuri! Mîntuind rog pe filosofii cei prea aţofi sa nu creadă că fae parte din vre o coa^ liţiune care îl persecută prin Bomba, ete. cu attţ măi mult că do Nuvele fdntazri nu m’am ocupat. v ; : . Attfkece. A 346 — Supunerea Femeilor. {Prescurtare din Stuart Mill.') (urmare) Dacă vroim egalitatea femeei în familie, cu atîta mai mult vroim să fie egală în trobi le din afară, să poată fi în toate slujbele în cari sînt bărbaţii ; [căci dacă pănă acuma nu se dă femeilor acest drept, pricina e că bărbaţii vroesc a le ţinea mai cu siguranţă supuse ; n’au înţeles încă că vremea a sosit să trăească cu egali. N’ar putea nime tăgădui că e nedrept a îndepărtă jumătate din omenire de la cea mai mare parte din slujbele cu cari ar putea trăi şi de la toate funcţiile înnalte: a botărî că femeile din naştere chiar sînt nevrednice de a împlini acele slujbe de la cari bărbaţii cei mai proşti nu sînt izgoniţi. In cele două veacuri din urmă îndepărtau pe femei de la slujbe nu sub cuvîntul că nu sînt capabile, ci că nu e folositorii! so-cietăţeî. adecă bărbaţilor. Astăzi sînt mai şireţi şi tot de-auna cînd asupresc pe cineva zic că fac aceasta pentru fericirea asupritului. Aşă bărbaţii pretind că dînd femeilor drepturi le-ar face nefericite, şi fiind că le doresc fericirea de aceea nu le dau. Nu e de ajuns dacă zic că femeile în mijlociii sînt mai puţin inteligente de cît bărbaţii, sau că mai puţine femei de cît bărbaţi sînt în stare a împlinî slujbile la cari se cere inteligenţa cea mai înnaltă; ci trebue să pretindă că nici o femee nu e în stare a împlini acele funcţii şi că femeile cele mai inteligente sînt mai pe jos de cît bărbaţii cu inteligenţă mijlocie. Dar dacă toate slujbele vor fi puse la concurs, atunci nu e nici o frică că ar ajunge la iele femei necapabile. Poate s’ar întîmplâ să fie mai puţine in slujbe de cit bărbaţii. Cel măi înverşunat în contra femeilor nu va putea tăgădui că mulţime ăe femei au fost în stare de a se rîdicâ cu inteligenţa şi eu faptele tot aşa de sus ca şi bărbaţii. Femeile ar trebui să aibă voe la alegeri, căci ar _ 347 — fi o oligarhie, dacă s’ar cere ca toţi alegătorii să aibă aceleaşi calităţi ca şi candidatul. Legea crede pe fe-mee capabilă de a-şî alege bărbatul ce are să o stăpî-nească toată vieaţa, cu ce drept deci o îndepărtează de la alegerile publice. De ar fi ca toate femeile să fie măritate, de ar fi ea toate să fie roabe, au încă drept mai mult ca să fie alegătoare, căci se ştie la ce apăsare se pot aştepta robii, cînd legile sînt făcute de stăpîni. Cînd observăm cu cîtă îndărătnicie se lucrează pentru a înnăduşi în femei ori ce tendinţă de ^ abatere ele la obiceiurile zilnice, ne mierăm cum de s’au găsit ici colea femei cu spiritul mal liber. 'Un exemplu cum că femeile ar putea îndeplini ori ce funcţii publice iestep® că reginele ca Elisăbeta, ori Victoriea n au fost mai rele de cît regii. Aice, reti voitorii zic, că aceasta vifie de acolo, fiind că în timpul regilor, domnesc femeile şi în timpul reginelor bărbaţii. Lucru cu desevărşire falş, căci un rege molatec se lasă a fi condus tot atît de mult de favoriţi cît de favorite. Cu drept, se zice că femeea cunoaşte mai degrabă caracterul*, şi prin urmare îşi poate alege oameni potriviţi pentru slujbele ce aii de împlinit. Această calitate mse i-ar sluji nil numai ea regină, dar şi ca ministru, şi apoi efiiar ca ori şi ce funcţionarii! nu i-ar strica de va putea deosebi bine caracterele. . * Dacă surorile regilor sînt capabile de a tace acela-şi lucru ca fraţii lor. atunci de ce n’ar fi capabile surorile miniştrilor, directorilor de stabilimente publice, prefecţilor, etc. .. ? . Educaţiunea femeei pănă azi a fost cu totul artificială şi în potriva naturei iei, nime nu poate tăgădui că dacă s’ar fi lăsat femeei o educaţiune slobodă, îea nu s’ar deosebi aşa de mult de barbat. Dacă observam ie-meea aşa cum ieste, vedem că are mare talent pentru lucrurile practice. Se zice că femeea are o pătrundere mare şi repede a lucrurilor ce i se înfâţoşază. _Această pătrundere o ajută a adună cu gfiibăcie lucrurile ci i — 348 se înfăţoşază. Dacă se întîmplă ca femeile să ştie tot aşa de bine ca şi bărbaţii rezultatele ştiinţei, fie prin cetire ori prin instruirea lor proprie (zic anume din întîmplare. fiind că acele femei cari sînt capabile de lucruri mari sînt acelea ce s’au instruit singure) sînt mai bine înnarmate de cît bărbaţii şi pot reuşi în lucrări practice. Mulţi bărbaţi cari au căpătat multă învăţătură nu sînt în stare să înţeleagă un lucru ce li se înfâţoşază şi adesa nu văd ceea ce este, dar văd ceea ce-s deprinşi să vadă. Cu aceea-şî educaţie şi cu aee-lea-şî facultăţi, femeea vede şi înţelege de multe orî mai bine de cît un bărbat, lucrurile ce-i stau innainte. Descoperirea principiilor generale se datoreşte maî cu samă studielor teoretice; punerea în lucrare a acestora atîrnă de la întrebuinţarea practică; şi femeile a-şâ cum sînt azî,. au mare îndemînare la aceasta. Se zice că femeile inteligente sînt maî iuţi în ho-tărîre asupra unul lucru, de cît bărbaţii; calitate destul de folositoare, eăeî de multe orî reuşita unuî lucru atîrnă de la o hotărire ghibaee şi repede. S’ar zice poate eă nervozitatea cea mare a femeilor le face a nu fi potrivite de cît pentru vieaţa casnică, pentru că sînt schimbătoare şi nepotrivite pentru o lucrare stă- ruitoare. Aceste cusururi vin din pricină că au prea multă putere nervoasă, şi iele n’ar maî avea fiinţă îndată ce aceasta ar fi întrebuinţată în lucruri: maî superioare. O parte din nervozitate e şi din pricina în-curăjăreî ce i s’a dat, dovadă atacurile de nervi şi le-şinele care s’au împuţinat de cînd au eşit de la modă. 0 constituţie nervoasă capătă mai eu samă femeile crescute departe de orî ce grijă şi lucrare maî serioasă, cum sînt acele din clasele înalte; dar- acele cari muncesc zilnic, sigur că nu peste măsură, sînt tot aşa de puţin nervoase ea şi bărbaţii. Se întâmplă naturi bolnăvicioase atît între femei cît şi intre bărbaţi, dar după cum acestor din urmă nu li se face nici o deosebire de ceialalţî, tot ademenea nu trebue să se facă nici — 349 femeilor. Nervozitatea e de multe ori stricătoare, dar cîte odată face minuni, oamenii nervoşi în unele momente de aţiţare fac lucruri de cari ar fi fost incapabili altă dată. Aceasta e pricina, că de multe ori femei slabe au făcut sacrificii şi lucruri de necrezut. Francejiî, Italienii sînt maî nervoşi de cît Englejiî -şi cu toate acestea oamenii lor de ştiinţă, legislatorii, magistraţii n’au fost maî pe jos de aî Englejilor. Acelaşî lucru se potriveşte şi pentru femei. Să zice că spiritul femeei e mai schimbătorii!, că nu poate a se aţînti multă vreme asupra aceluiaşi lucru că maî degrabă poate sări de la un lucru la altul. Aceasta se poate explica pentru ce n’au ajuns la măre însemnătate, în lucrurile cari cer răbdare şi lucrare îndelungată. Dar remîne de dovedit, dacă e folositoare spiritului omenesc o concentrare îndelungată asupra a-celeea-şî lucrări, fie cbiar teoretică. Am observat că cbiar în lucrările abstracte e maî bine dacă te întorcî adesa asupra aceleea- şîproblâme de cît să lucrezi fără întrerupere. E foarte folositorii!, dacă cineva poate trece cu mintea de la o lucrare intelectuală la alta, căci atuncî crierul osteneşte maî greu; şi tocmaî femeile au această calitate, de vreme ce sînt schimbătoare. Poate acesta vine din pricina ocupaţiu-nilor femeilor cari sînt atît de multe şi deosebite încît spiritul lor nu poate să se aţintească o minută asupra acelueaşî lucru. S’au văzut de multe orî femei lucrînd intelectual, în nişte împrejurări în cari bărbaţii n’ar fi cutezat să se încerce. Dar zic unii, anatomiea arată că bărbaţii au o capacitate craniană mai mare de cît femeile,: adecă au crierul mai mare. Lucru nu ieste înse dovedit. Nu s'a cercetat dacă creerul femeeî e mai mic de cît al bărbatului. A scoate aceasta de pe aceea numai că-femeea e mai mică de cît bărbatul e falş ; ar fi o judecată care ne-ar duce de parte, căci un bărbat înnalt ar trebui’ să fie mai cuminte de cît unul mai scurt, un ele- — 350 — fant sau o balenă mult mai cuminte de cît omul. Un învăţat care cîntărise mulţi creerl omeneşti îmî spuse, că creerul cel mai greu ce a găsit, mai greu chiar de cît al lui Cuvier a fost al unei femei. Trebue de luat în samă că nu se ştiu bine relaţiunile între creer şi inteligenţă, Nu ne îndoim că această relaţie e foarte strînsă. Mai e de crezut că poate creerul femeei e mai fin de cît al bărbatului. Pe urmă se ştie că lucrarea unui organ atîrnă nu numai de mărimea lui dar şi de repegiu-nea cu care lucrează: aceasta se poate cunoaşte de pe circulaţie şi n’ar fi surprinzătorii! ca creerul bărbatului să fie mai greu, iear ca circulaţiea să fie mai repede la femee. Am spus încă odată că nu se ştie cu siguranţă dacă ieste vre o deosebire între facultăţile mentale ale femeei şi ale bărbatului. ' Ideile ce sau format despre femei sînt cu desăvîr-şire neîntemeeate. (Ya urma) O n \tw7.7 botiea Nădejde, Despre Vulcani* (urmare) Unele din cristalele, aflate în cenuşă se formează în timpul învîrtoşăreî picăturilor de lavă, altele ierau gata formate în lavă. Dacă întâlnim bucăţele neregulate de cristale se înţelege că cristalul nesfărmat ierâ solid în lavă înnaintea de explozie aborilor. Stâlpul de foc ce se vede în timpul nopţel a dat pricină la felii! de felin de închipuiri, unii socoteau că stîlpul ieste o pară de foc, dar atunci cum am putea înţelege nemişcarea lui chiar în timpul vînturilor celor mai puternice ? Alţii şi-au închipuit că stîlpul e format din bucăţele de lavă învîrtoşate şi înfocate aruncate prin — 351 — crater; dar atunci nu se poate înţelege înălţimea colonei care ieste mult maî mare de cît aceea pănă la care pot ajunge bucăţelele de zgură, nici, cum de se poate vedea prin colona de foc cbiar cea mai slabă stea. Singura explicare care ne face să inţelegem totul şi în potriva căreia nu se aduce nemica, ieste că colona de foc e partea din spaţiu luminată de lava înfocată care umple craterul. Strălucirea colonei nu-i tot deauna de un feliu, din timp în timp slăbeşte, apoi iear începe a străluci. Faptul se explică prin aceea că lava se acopere cu coajă şi apoi coaja se rumpe şi se arată din nou lava strălucitoare peste' măsură. In timpul eînd coaja ieâte mai tare, colona ieste roşie închisă, căci ast-feliu de lumină se aruncă în spaţiîi. Se înţelege că o colonă de acest feliti poate sta, nemişcată în timpul fur-tunelor şi fi străvezie. Bucăţele de zgură aruncate din crater fac să se vadă din cînd în eînd linii mai luminoase prin colonă, cum o străbat cu iuţala fulgerului. Ar greşi înse cine-va dacă ar crede că în timpul erupţinniInr vulcanice nu se întîmplă chiar flăcări, mai mulţi naturaliştî au observat asemenea flăcări la Ve-zuv şi la Santorin. Aceste flăcări se explică uşor, căci Ştim că vulcanii aruncă gazuri arzătoare ca hidrogenul sulfurat şi hidrogenul curat. Pin pricina feliuritelor substanţe ce se amestecă într’însele, flăcările au cele mai deosebite colori. In timpul erupţiunilor se întîmplă mai tot deauna furtuni grozave, lucrul ieste uşor de înţeles, eînd gîndim că vulcanul aruncă mulţime de aburi de apă şi că desvoltă electricitatea. Palmieri a dovedit că aburii sînt electrizaţi pozitiv şi cenuşa negativ. Pentru ca să se pricinuească o furtună se cere că erupţiunea să fie foarte puternică şi să producă mase colosale de aburi electrizaţi. Despre lavă se ştie că nu ieste tot deauna în totul topită, iea de multe ori cuprinde şi cristale gata for- — 352 — mate în Lăuntrul. său, de asemenea nici temperatura lavelor nu ieste aceea-şi sau măcar cam aceea-şi. Curenţii de gold ce se produc une-ori şi cari ade-sa pricinuesc mai mari nenorociri de cît cei de lavă se formează în deosebite cbipuri. Unii se formează din apa care cade în timpul ploilor furtunoase explicate miai sus, cari ieu la vale cenuşă. Alţii se formează prin topirea omătului care acopere muntele vulcanic. Altele din apa ce umple craterele în timpul de linişte. Aşâ în timpul erupţiuneî lui Kotluga, în Islanda 1755 si’au topit ghieţăriî şi un curent care se împărţi în trei, năvăli în văi. La 1691 se produse la vulcanul Imba-buro un curent de glod care coprindea mulţime de peşti. Pănă acuma am citat curenţi de glod pricinuiţi din plot ori din revărsarea lacurilor craterice dar se cunosc cazuri de curenţi de glod aruncaţi chiar din năuntrul vulcanului şi de obiceiu sînt atunci -fierbinţi. Fucbs, după care luăm aceste amănunte, citează vulcanul Unsen care la 18 I anuar iii 1793 a vărsat curenţi de apă clocotită şi de glod. Tufurile sînt formate din cenuşe vulcanică cînd s’a aşezat regulat şi s’a lipit într’o masă. De obiceiu se fac tufuri sub marea şi într’însele se îngroapă din animalele marine; se înţelege de ce însemnătate sînt tufurile vechi în cari se află adesa foarte multe fosile pentru eă animalele marine se înnăduşă de mulţimea de cenuşă încărcată une ori şi cu substanţe omorîtoare. Beambele vulcanice se formează din lava topită şi aruncată de puterea aburilor şi solidificată sub forme mai mult sau mai puţin sferice. Afară de feliurite producte solide, vulcanii mai aruncă şi gazuri. Unele dintr’acestea precum clorurile de sodiu, de fier, de plumb, de aramă, apoi acidul clor-hidric, hidrogenul şi acidul sulfuros se asvîrl nu mai în timpul cînd vulcanii sînt foarte activi. Alte gazuri ies din cratere sau din crăpăturile vulcanilor în tim- purile de linişte precum: acidul carbonic. Aburi de apă se află în tot deauna în mare eîtime, pe cît timp vulcanul ieste în activitate, acidul carbonic se arată încă multă vreme după ce vulcanul se socoate ea s.tîns. . ■ Ce se întîmplă eu vulcanii cu desăvîrşire stinşi? Cercetările făcute asupra tracliiturilor şi basâltelor terţiare arată, ceea-ce se şi poate prevedea uşor, că cu timpul se, îm prăştic materie 1 o ce formează partea de asupra a conurilor vulcanice că din .munte nu pemîne ,de;:cît, qri o groapă măre îneunjurată; de cqvâ ţirţnerflin învălişul conului şi în fundul, căreia se poate găsi locul po ytmde venea lava topită din adîncime; ori dacă înnăuntrul vulcanului nu ierâ scorbură ci un con . de trachiţ sad de basalt solid, atunci remîn pc mult timp asemenea munţi conici ca urme lăsate de vulcanii vpcfii. , In lig 1 din No. 7 (ap IX) am pus sub figura Bt-nei două figuri, mal mici, luaţi', din Buchs. Cea: din .ştjînga, ieste o .făptură a vulcanului Perlerkopb din ÎSifel. păturile A sînt foarte veclii, devoniene, B sînţ pături de zgură şi de bombiţe foarte mici, C ieste o pătură de tuf, iar D ieste lavă compactă. Pătura C ieste o remă-şiţă din păturile de bombiţe cari acopereau conul de lavă compactă.,, Negreşit că de de ,mult va fi foşţ acolo un vulcan ca şi nei de,.acuma şi cu timpul ş’ab’îhî-prăştiet materialele ce formau partea de pe dpasupra a cpnuluî. Tdţ aşa. ieste şi figura ceealaltă eare-i o tăe-tură. prin conul başaltic. al Soheidelbergului, lingă Remagcn. • , , Teoriea vulcanilor. Mulţi din cetitorii noştri au idee de închipuirile, pe-şi fac despre vulcani profesori ca ;,d-l Nanianu şi viitori profesori 4b Universitate ca Î)-J pictor pQmp^^^^ urmare pot judecă cît de mare nevoe ieste să facem cunoscute teoriele acelor cari se îndeletnicesc cu asemenea chestii ani .îndelungaţi. * Se înţelege că foarte de demult s’aii năcăjit paipe-nii să afle pricina vulcanilor, dar cita vreme au cau- ' 27 ' 354 tat să gîcească au închipuit poveşti şi s’au îndepărtat de adevăr, abiea în timpurile din urmă cercetarea ştiinţifică a putut înlătură negurile dese ce se grămădise asupra acestei chestii destul de simplă. Oamenii de ştiinţă chiar ceî cari se dădeau de mai sistematici şi mai băgători de samă au făcut cele mai năstruşnice ipoteze pentru a explică vulcanii, li s’a părut că nu le-ar ajunge numai adunături de lavă aflătoare nu tocmai departe une-locurî sub coaja pămîn-tului şi au topit tot pămîntul pănă la mijlocul lui şi ^ Indicativul s’a amestecat cu conjunctivul şi la alte locuri, aşii cîntasem care, acuma ieste 1 prea-trecutul indicativului vipie, din prea-trecutul conjunctivului canlăvisemus. Apoi la prezentul indicativului forma care a? dat atîta bâtae de cap ortografi-ştilor noştri ' nud do cît şuti' (popular suni sau sentaf, In ; texturile vechi se mai află şi sem, set, (set) tot cu înţeles de indicşr tiv în loe-'de suntem !şi sunteţij -deşi sînfc A-iiniiSjUsemo), isilţş (se-ti.) de la conjuctivul 'prezent latin. Formele de azi; sinlm>*‘*4eţi.j s au făcut prin analogie cu celelalte verbe de ■ la; a: treişa persoana înmulţit*!»!. In iade văr se < zice tăcem,,, tăceţi)’Jjacj decă s’a zis^ şi siiilerh, sin'eţt, siM,’tmcari persoana întăia rse deosebeşteprift lipirea! lui e/« la-A treâ înmulţit şi a doua prin® lmpr. i O pildă şi mai' ciudată de uitare nu numai a modulţii -ci. şi a timpului averii' în forma ar'e de la prezentul ănJiifiatividpI de la peffeoana m 3*a.'gingv-.a denbuful a^avea., Aceadtă ;ft)raiă buh să* viesodi®; hdberelq ;prin trecerile Aserei-auere, ■.[auărfif' fftej.n Trecutul conjunctivului să fi lucrat şi prea-trecutului să. fi fost lucrul sînt formate din. elemente latine, dar nu. moştenite. Mâi de mult Be-' meeH' Oti fi variabildupă'persoane, ăşâ.eĂ!aflăn5Ţ in texturi vechi citate de 1)1. autori u.; • _ ' ,ir:Aââ-de; această) ţară să Ifqe il'aeuif -jşiyaJţfr- intr’înaa; ihtati’îiftar' inte dfeîrioî; ,jtJreche Letop. ed, I. t.. I.; pag. 116‘h.- ' „Nunial unul zic să ;ri«,iscăpaî„activi (Tot la.acelaşî,pagf 204}^ „Cît şi singur Paşa săiivniiifiet -ufţal ândămînâ p luntre ,mică‘ey a^ironsGbstân'Let ţereioMolddvel'ed; L t. In pag. -214)^y,i ■> > , Aceste timpuri active se confundau cu.forme pasive ><ţi,: do aceea a!it- făcut o bifurcare cum' s® iobişnueşte adesa în i - aseftenea întîmplâre. o A. , .; v....- . . = ! |? ifU; .rm,. Cum de ajunse .verbul a fi usâ tie auxiliari lai.forma; ac ti*; vă se explică după Dl. Lambrior prin aceea că odinioară verbele neutre se conjugau cu suin, iear cele active cu habeo; dar deosebirea între aceste verbe ieste foarte grea şi adesea trecînd verbe de la o grupă la ceealaltă s’a început luptă între formele cu sum şi între cele cu habeo. Aceste din urmă au învins de vreme ce şi verbele neutre se conjugă acuma cu habeo, numai învingerea &f%jntr|âgft, 'fte| vei^^Ş-ffa remas la trecutul şi prea #^ătul ® MnjiftMvuftft, :bă#fi«i# ci înţeles activ transitiv. . , .• Acuma cît pentru istorica ‘conjuncţiei să, o putem face scurt. La începutul lirnbeî-să.,sub, ffirma sţ (coţşsp. cu. la.tineşte clasic **) ăvea înţeles de dăţMl. , Âceşt, în’ţe}es:,s’ş; păstrat până azi în trecutul şi prea-trecuţijl coDjppijţiv^u^jj^pcuip şi; îp.expresiuni, — 358 ca,, să pol i-aşî da- să-mi ajute D-zeu aşi scoate-o la capăt, etc.-In texturile vechi găsim foarte des se sau să cu înţeles de dacă. Dl. Lambrior citează. „E să nu ascultare ei, spune la besearecă n, -ij 'Chrestomat. Cipariu p. 5) „Să amu fure ochiul tău prost tot trupul tău lu mi nat va fi“ (Manuscriptul din 1574 Columna lui Tratau de Dl. Hâsdău 1882 Ni*: 2:) 5 -!;■ , - . ; : _ ^ Apoi Sil manuscriptul de la Voroneţ am aflat o mulţime şi le^aitf teitat’ în- No. 8 al Contemporanului an lip în acele locuri sd ieste ; sub forma veche se. . Dii formele unde pe lingă condiţie : mai ; ieră cuprinsă şi dorittţa :s’ă desfăcut; construeţiea întrebuinţată acuma şi în care să ieste legătoard fără înţeles ca în,,mm cred să laude el pe loanu Ctc. şh altoie citate de Dl. autorii! şi cunoscute de toţi; : *> olld.'/ÎJaulbri(M*! mai arat* că Diez a constatat că conjuncţiea .vi' feie aflăiihtrebuinţătă ia toate limbele romanice în jurăminte şi>1ti invocaţii .şi unele din aceste exemple se apropie de româneşte. «— > ' " - ' xeus iuparăiso (să mergi paradis ! dacă ai merge* paradis, de ai merge în paradis; provincial si deus m'ajvt (să-mi ajute D-zeil). etc.: l>e:la aeeste eonstruCţilvunde con-ju«dtivai atîrriă de un verb subînţeles, ce ar arăt» ideeă de voinţă sau de doriiiţh. De la acestea s’a tredut la cele de trebuinţă şi ide: putinţă:- „trebue să meargă^ doresc s spun,., apoi larugăminte", poruncăf etc. pănă ce am căpătat în limba noastră o conjuncţie, ce însoţeşte modul conjunctiv şi une ori numai iea singură îl deosebeşte de indicativ. ; Cu plăcere vedem ceva luminăi şi în sintaxa noastră, precum am văzut şi în etimologie şi ori ce s’ar zice, mal toată lumina aceasta de uri singur om a fost făeută. : - i - ' loan hadejde. - • < • ' ’ ■. ■ ■ ; • ■ . . ' wrsrmmmKxMnwr*’ ' nn.. .V , : . . . • I.. - Viiî j- ■ =; ţiganul la plug. (Anecdotă populară) Un ţigan o dată, la un om intraâe ' Ca pfugâritl şi tocmai cînd îl îmbrăcase ■ Omul cu căciulă, cu opinci, suman, — 359 — De jurai văziiidu-1 că nici nu-î ţigan, începu să facă mofturi, să s'alinte Că e greu la pluguri şi de acu’nnainte Nu mai întră Doamne într’aşâ simbrie ; Hâmisit de foame, ori şi cum să fie. i „r^Hai mai iuti,la, treabă nu mai face gură, r < „Zisc-odatâ omul, eatsă-ţi de arătură . ; / ^,0’apoi, stric tocmala... Cred că nu-ţl prea vino / ;,Sâ te duet ca napul cum venişî la mine ?! i- : ■ „—Nu mă tem bădicâ „Asta nu-î nemică. „Doar mă chieamă Pralea a >dt'K ■ , „Care apucă valea ■; i „Şi se duce dus : . . „Tot spre hucitt în sus <•, „Pănă’ntr’un alt sat . , • „Cum e îmbrăcat. „Fuge nici nu-i pasă , • . , RCiiciu„plugu ’n drum ¥ la*» :iuj ..........................................■ • ^Duimneta bădică 15 ■; „Te chieamă Tănase.... Astfeliu zise atunce, ca respuns ţiganul, Imbrăcînd pe mînecl îngrijit sumanul. „—15a Otic mă ehimnă cel. cu pasul lung „Şi ’ntr’un duh pe Pralea numai ţi-1 ajung „Ş’apoi cu oticul mi-I măsor pe spate , r „Cît de lung îl Pralea... Ian rcspunde fraic ' . „Ce socoţl de mine, spune nu-i frumos?" 1 Întrebă şi omul, „spune!" ' : . „—Bucuros! ' .....' „Da, frumos, se poate ; dar cînd bagi de samă ‘ , „Cum aî zis bădica, Doamne reu te chieamă T. D. Hpetanţă. — 360 Sub presă/ ^Versuri de G. Miile£< Cuprinsul Volumului ; I) Din caelul roşiii. Indignarea, Contrast. Pe drumul cătră moarte. Poeziea roşie. Programul. La moartea iul B. Conta. Lumea moartă. Cătră Sărăcie. GîndiţI. i Spre ieL.Lui Ion Nădejde. Veacul nostru. Daţi-ml pace. Comună din Paris. Fragment. Unul Viteaz.; D-zett e nihilist. Vivat rex, vivat.L Aţi zis’o. JDe ziua mea. leu şi iei. Beţivul. Viaristul cerşitoriu. După natură. Vae Victis! La poeţi. Dorinţî nebune. Beţia opiului. In ajunul anului nou. Dacă. Unui poet decorate Studentul. La Morga. In Egipet. La un banchet, Cătră studenţi. Cugetări. /Iarna. Un respuns. Lui Zubcu Codreanu. Unei prostitute. ; , II. Din cartul de dragoste Dedicaţie. Ideal şi real. Remas bun. La plecare. Măriei de zioa el. Plecarea. Fugi bacantă. Scrisoarea I-ia. Ca să te uit. Să plec. Imalbumurî. Nostalgie. Insomnie. Oh ! visuri. La- gurausabeU/Mî-ai spus, Totuşi. La teatru. GîndirI triste. Sînt ; frumoasă... Sonet unul popă. Oh! N’am sâ-ţl spun. : / - . ; . .L III Traduceri: ... f , i Fraţii hoţi din Puşchin), Nourul. Oarba. Moartea Cerşitoriu-lui. Oarele amoroase. Din Neorasoffui Propăşirea. Cătră femei. D-şoareţor ifeni şi Patilina.' ScrisoareaDC, ăuT cetit’o împreună cu fratele D-şoarei Jeni care se întimplase ia' noi. D-luI Dr. C. I. G. Ne pare re* să, vă spunem că articolul ce ne-aţl trimes despre Matele ce si'.pof 'capătă prin hăituire ieste o piagiare de felini celor biciuite de ătîtea ori în Revista noastră. Nu cred că âţl fost atît de naiv în cît să copiaţi, cum a dat D-zeu, un ărticol şi sa-I triinbteţl spre publicare, tocmai la noi fără vre 'im: gînd refl. ‘ Aţî'Vroit să dovediţi lutneî că Con-/emporafti/f ţpuW^ăr.şi.'.furatairl şi prin urmare să ne înscrieţi şi pe noi în turma cea mare. Nenorocirea D-voastre înse a făcut să vă înşelaţi în aşteptare.