Privim ca abonaţi pe JD-nii ce vor bine vroi a primi două numere unul după altul. APEL. Mai ales copiii se sting de boale molipsitoare, ca anghina dilterică, scarlatina, etc. Pe cită vreme nu seştiea ce ieste de făcut, pe cită vreme nu ieră nici un drum deschis, pe care mergînd să dam de leacul acestor boale, puteam sta şi suferi unul după altul de pierderea vre unui copil iubit, sau chiar de pierderea tuturor. Acuma inse prin cercetările mai multor învăţaţi, ca: £aw, cBuchnet, §za-witz>^ sîntem pe calea care ne va duce la mîntuire. Fiinţele care prin înmulţirea lor în sînge pricinuesc boa-lele molipsitoare cele mai primejdioase, au fost studiate şi sîntem în stare a le face nevătămat oare, ba chiar a le preface în aliaţi credincioşi din duşmani cum ne lerau pănă acuma. Dar nenorocirea Ieste, că acuma totul se cîrmueşte de băni, de aceea si vedem că s’au făcut cercetări mai ales asupra boalelor animalelor folositoare (bol, porci, oi, cal, găini, etc); despre boalele oamenilor sau ale copiilor nu s’a găsit încă timp de ocupaţie! Credem că ar fi foarte frumos şi bine să facem o societate, care să strîngă bani pentru scopul de a lupta cu anghina, scarlatina şi cu alte boale molipsitoare. îndată co sumele strînse ar fi destul de mari s’ar putea publica un premiu mare pentru acel care ar descoperi 22 282 — S£ C un medicament care să tămăduească anghina scarlatina, sau tifosul, cum tămăduesce chinina t igurl,etc. Tot o dată s’ar putea cere şi să se cerceteî calea pe care anghina se propagă pentru a între prinde nimicirea tuturor cauzelor care îi priesc adec pentru a scoate boala cu rădăcini cu tot. Noi credei ca o asemenea societate ar fi foarte la timp şicăî scurt ar reuşi în lupta începută. Facem apel la toţi cetitorii noştri, la cei cai u copi şi au fost loviţi de nenorocire şi au trebui sa stea cu minele încrucişate de faţă la torturile co- CeI Cari aU COpiI şi Păllă acuma a. ost scutiţi, dar se pot aşteptă la asemenea nenorociri m fie ce moment; la cei cari n’au, dar sim-ţese mila pentru nenorociţi şi se revoltează împotrivi tiranilor noştri microscopici şi tocmai de aceea mai de temut. Facem apel ‘şi îi' rugăm”‘să^fadT^^T-ganda pentru reuşita acestei idei şi fără întîrziere să facem societatea şi să ne punem pe lucru. Pentru început acei cari sînt hotărîţl a face parte dm această societate, să bine voească a trime-te o înştiinţare la Kedacţiea „Contemporanului* Red. „ Contemporanului. JIDOVUL LEŞESC PARTEA II (urmare). VIU Cei de mai înnainte, Ecaterina, Ana. Mathis. Dar mă rog Ecaterino, eeialalţl vin ? Ecaterina. Toţi sînt în odae; notariul le ceteşte contractul. Mathis. Bine... bine... (Ana ţi Christian vorbesc încet). Cliristian (ţinînd minele Anei). Domnişoară, cît de bine te prinde căciula ceea. Ana. Tata mi-a adus’o de la Ribeauville. Christian. Iată ce vra să zică tată. Mathis, (uitîndu-se în oglindă). La o asemenea zi trebue să te razi. (Intorcîndu-se cu veselie) Hei! mareşale, iată minutul cel mai însemnat! Christian, {fără să se înloarne). Da, D-le Mathis. Mathis. Ei! dar ştii ce se face cînd cu toţii se învo-esc, cînd tatăl, mama şi fată sînt mulţâmiţî? Christian. Ce se face, D-le Mathis? Mathis. Zicem buna ziua celei care are să ne fie femee şi o înbrâţoşăm! he! he ! he ! Christian. E oare drept Domnişoară ? Ana, dindu-i mîna. leu nu ştiu.... D-le Christian. (Chrisli-an o îmbrăţoşază). K ^ Mathis. Trebue să vă cunoaşteţi! (Ana şi Christian se uită unul la altul cu duioşie, tăcere. Ecaterina şede lingă sobă, îşi acopere fala cu pestelca ; se pare că plînge. Mathis luînd minele Ecaiertnei). Ecateiină, ean priveşte cît sînt de fericiţi.. . .! Cînd gîndesc că şi noi am fost aşa! (Ecaterina tace, Mathis, că-trăsîne cu un aer gindUoriă). Da e adevărat am fost aşâ ! (tare) Haide, haide toate merg bine. (luînd pe Ecaterina de braţ o scoate). Să ieşim trebue să-î lăsăm o leacă singuri, sînt sigur că au aşi spune multe. Pentru ce plîngî? Ieşti supărată! — 284 — Ecaterina. Nu. Matliis. Ei mă rog, aceasta trebuea să se întîmple, şi nici nu putem dori ceva mal bun. (leu). IX Chmtian, Ana. Cliristian. Oare e drept, Ana, avem să ne luăm împreună... oare e drept ? Ana, rîz-ind. Dar apoi! de sigur, notariul e acolo.... Dacă vrei să-l vezi? Cliristian. Nu, dar nu-mî vine a crede atîta fericire. . . leu Christian Beme numai mareşal des logis, să ieu pe cea maî frumoasă fată de aice, pe fata primăriului, a D-luI Matbis, cel "maî cinstit şi mal bogat... vezi, îmi pare un vis! Cu toate acestea e drept, nu-I aşa Ana ? Ana. Se înţelege... e drept? Christian. Cum se întîmplâ lucrurile.. . Sigur că D-zeu îmi vra bine, alt-feliti nu s’ar fi întâmplat. Cît voiţi trăi, Ana, am sâ-mî aduc aminte. întâia dată te-am văzut primavara trecuta, dinnaintea fîntîneî, în mijlocul tuturor fetelor din sat; rîdeaţî împreună spălînd cămeşi. leu veneam călare de la Wasselonne, cu moşul Fritz ; dusesem o depeşă. Te văd încă cu fusta cea roşie, cu braţele albe şi cu obrajii rumeni: al fost întors capul şi mă priveai, cum veneam. Ana. Iera atuncea a doua zi după Paşti, îmi aduc bine aminte. Cliristian. Doamne sfinte, îmi aduc aminte ca acuma! Am zis lui Fritz: „Ce fată aşâ de frumoasă e aceasta? Ie Domnişoara Mathis, fata primăriului, cea mal bogată şi cea mal frumoasă de aice.“ îndată am gîndit: „Nu-î pentru tine, Christian, nu-I, cu toate cele cinci campanii, şi cele două răni!“ De atun-cea îmi ziceam mereu în mine: „Da, sînt în lumea aceasta oa- meni fericiţi, oameni cari nu şi-au pus pielea nici odată, şi cari capătă tot ce-I maî plăcut pe lume! Va veni vr’un bâet bogat, feciorul unul notariu, orî al vre unul berarii! şi va zice : „Ştii că-mî place“ şi s’a sfîrşit. Aha. Aşa! dar n’aşl fi vroit. Cliristian. Dar dacă l’aî fi iubit ? Ana. N’aşl fi putut să-l iubesc de vreme ce iubeam pe altul. Cliristian, înduioşat. Ana, nu vel şti nici odată cîtă plăcere simţesc, auzindu-te zicînd... Nu., n’al să ştii nici odată! (A- — 285 — na se înroşeşte şi pleacă ochii, tăcere. Christian îi iea mină). Iţi aduci aminte Ana ceealaltă dată pe la sfîrşitul secerişului, ieraî în trăsură cu un buchet şi încă cu vre-o trei, patru fete din sat? Cîntal cîntece vechi... De departe te ascultam şi gîndeam: Iea e acolo !.... Dau vînt calului. Şi îndată ce m’al zărit al tăcut. Celelalte îţi ziceau: „Cîntă, Ana, cîntă! “ Dar n’al mal vroit să cînţl. De ce nu cîntal? Ana. Nu ştitl____îmi iera ruşine. Christian. Nu simţial nemic pentru mine? Ana. Ba, da. Christian. Mă iubeai atunci? Ana. Da! Christian, Dar ştii, că mie îmi făcuseşî supărare, am gîndit: „nu vrea să cînte înnaintea unul jandarm, e prea mîndrâ." Ana. Christian! Christian. Da îmi făcuseşî mare supărare ; ieram mâhnit. Moşul Fritz îmi zicea : „Ai cevâ, mareşale, de sigur ai cevâ ?“ Dar nu vroeam să-l fac să înţeleagă, şi-I respundeam: „Dâ-mî pace. .. cautâţl de treabă... ar fi mult mal bine.“ Ana, rîzirtd. Da sigur că tot mă iubeai! Christian. Se înţelege, de aşi fi vroit să nu te lubese că nu puteam. Tot deauna cînd treceam pe lîngă casă şi te uitai... Ana. Mă uitam în tot deauna.......te auzeam cînd treceai şi cînd te întorceai! Christian. In fie care dată, gîndeam: „Ce fată frumoasă!... Ştitl că va avea noroc cel ce o va luâ. “ Ana. Şi treceai în fie-care sară-- Christian. După ce isprăveam slujba. Veneam în tot deauna cel întăiu la han, pentru ca sâ-ml ieu băutura; şi cînd mi-o aduceai singură; nu mă puteam opri să nu mă roşesc. Lucru de rîs pentru un vechiu soldat, un om care a fost în bătălie__cu toate acestea e aşa. Cred că vedeai? Ana. Da... şi-mi părea bine! (Se privesc şi rid împreună)• Christian, Strigîndu-i minele. Ana!.. Ana!.. cît te iubesc • Ana. Şi ieu te iubesc tare... Christian. Christian. De la început ? Ana. Da de cînd te-am văzut. Uitâ-te ieram chiar la această fereastă cu Lois, împleteam, fără a gîndi la cevâ. Numai ce aud că Lois zice: „Iată mareşalul cel nou!“ Deschid perdeaua şi vâzîndu-te călare, am gîndit: „Acesta mi-ar plăcea." [îşi ascunde faţa cu amîndouă minele). Christian. Şi ştii că fără de moşul Friţz, n’aşl fi îndrăznit nici o dată să te cer.! Ieraî aşâ, aşa de mai presus de mie. — 286 — că n’aşl fi avut nici o dată îndrăzneală. Dacă ţi-aşî spune cum am căpătat curaj, n’aî putea crede. Ana. Nu face nemic, spune. Chrfstian. Intr’o sară, moşul Fritz îmi zice: „Mareşale, iubeşti pe Domnişoara Mathis!" Cînd am auzit, nu mă mal puteam ţinea pe picioare. „Iubeşti pe Domnişoara Mathis, de ce nu o ceri să te însori ?“ „leu! leu? Dar ce mă socoţl de prost? O aşa fată ar merge după mine? Nu gîndeşti moşule ce spui!" De ce nu, Domnişoara Mathis, te priveşte cu ochi dulci; primarele de clte ori te întîlneşte, strigă de departe: „Hei! buna zioa, D-le Christian, cum mal mergi ? Vină de mă vezi mal des; mi-a venit wolxheim, vom mal bea o leacă. Iubesc tinerii harnici ca D-ta!“ E drept D. Mathis zicea aceasta. Ana. Ştieam bine că te iubeşte.... îl aşâ de bun tata! Christian. Da, şi găseam că e foarte omenos, aceasta din partea Iul; dar să cred câ-mî va da fata, mi se părea prea peste putinţa, cred că înţelegi ? De aceea tot ce-mî spunea Fritz, ierâ tot una cu nemicâ, şi i-am zis : „Dovadă că nu-s aşâ de prost, cum mă crezi, moşule Fritz, e c’am să cer mutare de aice !“ „Să nu faci.... să nu fad aşă ! Sînt sigur câ-ţlva merge bine, numai n’al curaj, e de mierat, pentru un om mîndru. Dar fiind că D-ta nu îndrăzneşti, leu îndrăznesc !" „D-ta?" „Da !* Şi nu ştitt, cum, ieată-1 că pleacă fără să-î respund. De abiea ieşise afară şi îmi venea să-l chiem înnapol! Toate mi se învîrteau în cap, îmi Ierâ ruşine de mine, merg în casă şi mă ascund după perdea, îmi închipueam, câ-î zic, ştii cum obişnueşte a se zice: „Că fata e prea tînărâ.... că are încă vreme să aştepte," cu alte cuvinte câ-1 dau afară. Ana.— Bietul Christian! Christian.— în sfîrşit . ieată-1 că vine. îl aud cum strigă de pe cărare: „Mareşale da unde dracul ieşti?“ „Ei, ieatâ-mâ-s...“ „'Aide, e fin ... e fîn. . . toţi te vroesc, toţi: Tatăl şi marna..." „Şi domnişoara Ana?" — „Domnişoara Ana? Cred şl ieu!" Cînd am auzit ieram aşa de fericit .... Moşul Fritz, aşâ-I că nu-I frumos? . . . Cu toate acestea, îl apuc (cuprinde pe Ana pe după gît) şi îl sărut . . . (o sărută iea rîde). In sfîrşit nici odată n’am simţit maî mare fericire. Ana. Ca şi mine cînd mi-au zis: „D-l Christian te cere, tu vrei?", îndată am strigat: „Nu vreu pre altul . . . Mal bine să mor de cît să ieu pe altul!"—Plîngeam fără să ştiu pentru ce ; degeaba îmi zicea tata, haide . . haide, nu plînge, îl vel avea, dacă vrei!" Dar aceasta nu mă împiedeca de a plînge. ('Rid. Uşa se deschide, Mathis vine pe prag îmbrăcat, de serbătoare: panta- — 287 — ioni de pluş, ciubote lungi, jiletcă roşă, slrae cu bumbi de metal si cu pălărie de castor largă după moda alzaţieană. X Cei de mai înnainle, Mathis. Mathis, cu aer împunăioriu.— Ieî copil e gata tot. (cătră Ehrislian). Cunoşti actul, Christian; dacă vraî ceteşte-1. Christian. Nu, D-le Mathis, e de prisos. Mathis. Aşk dar acuma trebue numai de iscălit, (mer-gînd la uşă), Walter, Heinrich, veniţi .... să vie cu toţii ... . Lucrurile cele mai însemnate din vieaţă trebue să se facă înnain-tea tuturor. Aşa îerâ obiceiul cel vechia la noi în Alzaţiea, obi-•ceia cinstit, care le întărea mal mult de cît scrisul! (In vreme ce Mathis vorbeşte, Walter, Heinrich, Ecaterina, Lois, Nickel şi streini vin. Unii slrîng pe Christian de mină, alţii urează pe Ana, se a-şază în prejur în casei. N otarlul vine în urma tuturor, plecindu-se în dreapta şi în stingă, cu condica subsuoară. Lois trage jilţul lînga masă. Tăcere, Notoriul se pune jos, şi toată adunarea bărbaţi şi femei se st ring înprejurul lui.) DCL' Cluj/Central ţ^mversitv Librarv Cluj Ce't de mai înnainle, Walter, Heinrich, Ecaterina, Notarial, Lois. Nichel, ţerani şi ţerance. Notarial. D-lor marturî aţi auzit contractul de căsătorie al D-lui Christian Beme, mareşal de jandarmerie, şi a D-rel Ana Mathis, fiica lui Hans Mathis şi a soţiei sale legiuite Ecaterina Mathis născută Weber. Are cineva de făcut vre-o observare cevâ? (tăcere). Dacă vroip să-l mal cetim. Hai mulţi. Nu, nu, e de prisos, _ Notarial, rîdicîndu-se.— Aşk dar să iscălim. Matliis, cu glas, şi cu ton măreţ.— Un minunt lâsaţi-mă să zic cîte-va cuvinte. (Inlorrîndu-se cătră Christian). Christian ascultă-mă: Azi te privesc ca pe copilul mieii, şi-ţi încredinţez fericirea Anei. Ştii că mal scump de cît ori ce pe lume ne sînt copiii, ori dacă nu ştii acuma, vel şti mal tîrziii. Vel şti că în iei e toată bucuriea noastră, toată nădejdea şi toată vieaţa, că pentru dînşiî nemic nu ni e greu, nici munca nici osteneală, nici răbdările, vei şti că jertfim totul, şi cele mai mari nenorociri nu sînt nemic pe lîngă scîrba de a-î vedea nefericiţi! Vel înţelege, Christian, ce credinţă am în D-ta, cît te cinstesc pentru ca să-ţi încredinţez fericirea singurului nostru copil, fără teamă, ba chiar cu bucurie. Mulţi peţitori bogaţi au fost. Dacă n’aşî fi ţinut de — 288 — cît la avere i-aşl fi luat; dar înnainte de avere pun cinstea şi cu-rajul7 pe care alţii le dispreţuesc. Acestea sînt adevăratele bogăţii, pe cari bâtrmil le cinsteatt, şi pe care le pun mai pre sus de toate. _Dacă stringl şi te îmbogăţeşti, poţi să al prea mulţi bani dar nici o dată n’al prea multă cinste! Aşâ dar, am respins pe cel ce nu aduceai! de cît banii şi primesc în familie pe cel care n are de cît purtarea bună, curaj şi inimă. (Inturnîndu-se călră privitori şi cu glas tare). Da am ales dintre toţi pe Christian Bârne, fiind că e om cinstit, şi ştitt câ-ml va face copila fericită. (jlirlstJăii, mişcai.— D-le Mathis, vă făgăduesc. (îi slrîn- ge mina), - Mathis. Aşâ dar să iseălim. Ho tar iui. Se întoarnă de pe jilţ. Vorbele pe cari toţi le-au auzit, sînt vorbe bune şi adevărate, cari arată înţelepciunea. D-iui Mathis. Am făcut multe căsătorii în vieaţă, dar în tot dea-una^ se mărită livada cu casa, ori pomâtul cu grădina, sau ludovicii cu francii! dar a căsători bogâţiea cu cinstea, cu caracterul omenos .... ieată ce numesc frumos, ce cinstesc.— Şi cre-deţi-mă cunosc lucrurile vieţel, ieu prorocesc că această măritare va ti bună, va fi fericită, aşâ după cum se cuvine oamenilor cinstiţi. Asemenea mâritărl sînt din ce în ce mal rari. (Inturnîndu-se călră primare) D-le Mathis ? Mathis. Ce D-le Hornus ? Ho tari ul. Irebue să vă strîng mîna, aţi vorbit cum trebue! Mathis. Am zis ceea ce gîndesc. WMţci’* Da . . da . . . gîndeştl aşâ: nefericire numai că puţin iţi samănâ. IleioriCh. N am obiceiti să mă înduioşez, dar bine a! vorbit. (Ana şiEcalerina se îmbrăţoşază plingînd, lilai multe femei le înconjură] unele suspină. Mathis deschide ser im 11 • scoate un săculleţ, pe care îl pune pe masă, înnainlea nolariului. Toată lumea se uită cu mierare). Mathis, impunător iu. D-le notari Q, Ieată zestrea . . . ierâ gata de doi ani . . . Aceste nu sîot fâgâduell, nici hîrtie ... ci aur . . . treî-zeci-de-miî de franci, in aur franţuzesc! Toţi privitorii, încet.— Trel-zecî-de mii de franci1 Cliristian. E prea mult, O-Ie Mathis. • • • • . . Mathis, rîzind cu toată ini,„a.— El Christian, între tată şi fecior nu se numără. Cînd ieu şi Ecaterina nu vom mal fi veţi găsi încă şi alţii!-Ceea ce-mi face mal multă plăcere e că aceşti bani, sînt bani cinstiţi .... bani cărora le ştia izvorul. ŞtiQ că nu-l mc! o pară eîştigată pe nedrept acolo . . . ştift (.vuet d4 clopoţel în săculleţ). ' ' ' — 289 — Notariul, înturnindu-se.— Aide, D-le Christian, aide iscăleşte (Christian merge să iscălească. Malhis stă înmărmurit cu ochii pe săculteţ, ca lorii de ameţeală.) Walter, dind condeiul iui Christian.— Nu se iscălesc în toate zilele aşa contracte. Christian, rîz-ind.— Eî! Nu, moşule Walter, nu . . . (iscăleşte şi dă condeiul Ecalcrinei). Mathis, (cătrâ sine uitîndu-seîn dreapta şi în stingă ceiialalţl nu aud nemic! . . . Notariul. D-le primăria, rîndul D-voastră şi apoi s’a isprăvit. Ecaterina. Na-ţl, Mathis, condeiul....... ieu nu ştitt să iscălesc.. voiu face o cruce. Mathis, călră sine.—Sîngele tmi vîjîe în urechi!.... Notarial, arălînd cu degetul locul pe contract.—Aice, d-le primare, lîngâ doamna Ecaterina. (ieară-şi sună clopoţelul). Mathis, călră sine cu asprime. — Curaj Mathis!. .. (Se apropie şi iscăleşte cu mină sigură, pe urmă apucă sacul cu bani şi-l deşartă răpede pe masă. Cilcca bucăţi cad pe podele. Toţi se mieoră). BCU Cluj / Central I Ini verşi ty Library Cluj Ecaterina. Ah Doamne, ce faci?.. tAleargă după banii căzuţi). Mathis, călră sine.-—Iera sîngele !... (tare). Yroesc ca no-tariul să numere zestrea innaintea tuturor ! (ca rîs). Ar fi putut crede cineva câ-s gologani în fundul sâculteţel... Christian, răpede.—Iei D-le Mathis, ce lucruri gîndeştl? Mathis, intimând mina. - Ascultă, Christian, secretele sînt pentru mişel! Intre oameni cinstiţi totul trebue să se facă ziua mare. E bine ca fie care să poată zice: ieram acolo am văzut zestrea pe masă.... nişte aur de-ţl luâ ochii... (călră Notoriu). Numără, D-le Hornus. Walter, rîzind. Cîte o dată ai nişte idei ne mai auzite, Mathis. Notariul.—Dl. primare are dreptate, aşâ e mai în regulă f Începe a număra. Malhis se pleacă sprijinindu-se de masă şi priceşte. Toţi se apropie. Tăcere). Mathis, călră sine cu qchii asupra grâmăzei de aur . . Ierâ sîngele!-- — 290 PARTEA III. VISUL PRIMĂRIULUI. O odae în vinciul înlăiu, la Mathis. Alcov la stingă, usă la dreapta, două fereşti in fund. Noaptea. ' I. Mathis, Walter, Heinrieli, Chmtian, Ana, Ecaterina. w aducind o luminare aprinsă şi o garafă.—lei întră rapede şi par ameţiţi de vin Heinr ich, rîzind.—Ha! Ha! Ha! toate se sfîrşesc bine , trebuea ceva pentru ca să se sfîrşască bine. Waltcr. Dar, am băut Wolxheim! Ne vom aduce te multă vreme de contractul Anei. î***iS^*ai1* dar e totărît, D-le Matbis, vă culcaţi aice ? . Mathis. Da, e hotărît. (cătră Lois>. Lois, pune luminarea şi garata pe masa de noapte. Ecaterina. Ce idee, Mathis! Mathls. îmi trebue recoare nu vroesc să mai am un atac. Ana, încet cătră Christian.—Trebue să-l lăsăm.... are apu- amm- Bine, D-le Mathis, crezi câ-ţî va fi mai caturile lui.... Christian. bine aice.... Mathis. Da, ştitt ce-mi trebue, căldura e pricina întîmplă-rel mele de dăunâzl... dar va trece... (şede si începe a se desbrăca de desupl se aude ciulind'. moşui™W™terCl1’ AsCultaţî’ Cum ccialalţl petrec, să ne coborîm Walther. Ne părăseşti in minutul cel mai frumos, Mathis. _ Malhis, Ce dracul, am dreptate ! De la unspre-zece de demmeaţa până la miezul-nopţel, cred că-î destul! Ecaterina. Da, doctorul i-a zis să iea sama cu vinul cel alb . . . căci i-ar putea face din nou reu; a băut încă prea mult de demmeaţă până acuma. 1 * • ; • ^me • • • vo'a tea un gît de apă rece, mnamte de a mă culca, cred că mă va mai linişti. (Vre-o trei patru oaspeţi beţi îşiră împingîndu-se). Cel întăih. Ha! Ha! Ha! merge bine! merge bine! — 291 — Altul. Buna sara, D-le primare, buna sara. Altul, lan spune, Heinrich, nu ştir, strâjerul de noapte e jos. Weinrich. Ce vroeşte. Un beţiv. Vrea să se deşerte dugheana .. . căci e vremea. Nfathis. Să-I dee şi lui un păhar, şi pe urmă buna sara! Walter. Pentru un primare, nu sint regulamente. Dfatbis. Regulamentele sînt pentru toată lumea. Ecaterina. Aşa dar Mathis, ne scoborîm. Jlatliis. Da, da, du-te să mă lase în pace. Walter, dindu-i mina.— Noapte bună, Mathis, şi să nu al visuri rele! Mathis. mintos.— Nu visez nici o dată.— Noapte bună, la toţi . . . mergeţi . . . mergeţi! Ecaterina. Cînd îl vine ceva în cap! (Iese. Toţi trec adiind ţi strigă pe scară: Buna sara: buna sara, D-le primare. Ana si Christian remin mai pe urmă.) . (va urma). Traducere din Erckmann Chalrian de Sofiea Nădejde. BCU Cluj / Central University Library Cluj Războaele cu Daci! (sfirşit) A doua trecea prin Dierna, ad Mediam, Praetorium, ad Pannonios, Gagana, Mascliana şi se unea cu cea dintăiii la Tibiseum. De aice îerâ un singur drum pană, la Sarmizegetbusa (Varbely). __ Fragmentul din Dacicele lui Traian, păstrat de Pris-cian. zice: „De acolo ajunserăm la Berzobim, apoi la Aixima. Cu toată deosebirea de ortografie, ieste cu neputinţă de a nu cunoaşte Bersovia şi Ahihis de pe barta lui Peutinger. Prin urmare Traian trecil Dunărea la Lederata, adecă merse pe drumul cel mai apusan pe aproape de Panoniea, unde putea să se retragă la înţîm-plare de nenorocire. Se înţelege că barta lui Peutinger ne arată lumea romană cum ieră pe timpul cît Daciea a fost sub Ro — 292 — mani. Mannert a dovedit că arată cum ierâ lumea pe timpul lui Al. Sever. Armata care lucră în Daciea ierâ compusă^ din trupe aduse din Panoniea şi Mesiea. De pe inscripţiile aflate pe mormintele soldaţilor cari primiseră răsplăţi se ştie că au luatparte la războae legiuni-^1-aadjutnx, l-a Italica, l-a Minervia, V-a Macedonica VII Chindia, XIII Gemina. Legiunea I-a Italica a luat parte la cel dintăiti. războiu, l-a Minervia la al doilea. t j Aiaeedonica se pare că a luat parte numai la al doilea, căci alt feliu Mesiea de unde pornise l-a Italica ar fi remas cu desăvîrşire neapărată. VII Claudia ua parte la întâiul, a Xlll-a Gemina la al doilea l-a adJUţrix încă luă parte la întâiul războiţi sub Q. Clitius Agricola. Aşâ dar fură întrebuinţate în războiul întăiti: l-a adjutrix, I-a Italica, VII Claudia şi în al doilea : l-a Minervia, V-a Macedonica,^ XIII Gemina. Adecă cît 18000 de oameni, sau adăugînd şi corpurile ajutătoare cîte 25000 Anul 101. Armata porni de la Viminacium (Ku-stoiatz), urmă ţermul drept al Dunărei păn la Ledera-ta unde trecii fluviul pe un pod de vase. Traian după. ce cercetă vecinătatea prin şpioni şi discută în sfatul do războiţi planul, lacd o jertfire şi porni trupele spre Ti-biscum prin Bersobis şi Aixis. Atunci primi o solie de la Buri, popor german, aşezat lîngă Vistula şi aliat credincios al iiomanilor acuma şi mai pe urmă. Iei sfătueau pe lraian să încbee pace şi să se întoarcă îndată, aşâ do mare frică însuflase Deeebal! *). 1)1 , {/LXVIII, 8) cit. de de la Berge spune că soliea a test trimesă pe un burete mare cu litere latine. Se credea ca pe colona lui Traian chiar ierâ făcut aducătorul buretelul. Dierauer înse a dovedit că aşâ zisul burete mra un scut sau vre o podoabă a calului. Apoi -Krphilinus a înţeles reu şi a copieat reu bucata din n>ion. ^ns ipsamnă şi garda săbiei. Ieste de crezut că ari.J nn* ®scuns teaca săbiilor sau altfeliti scrisoarea cătră lraian, cum şi ierâ obiceiu. — 293 — Dacii nu ieşiră înnainte, ori de frică ori pentru că Decebal voiea să lase pe Romani să strebată mai în lă-untrul ţereî. împăratul, pentru a-şi ţinea în siguranţă comunicaţiea cu Mesiea fâcă mai multe lagăre întărite. Cea întăiti luptă avii loc lîngă un sat la locul unde ierâ de trecut un riu, lupta fu mai mult de pedestrime. Dacii tot se ţineau, dar fură spăimîntaţi de o furtună şi bătuţi. Traian fu proclamat Imperator. Lupta avu loc între Bersobis şi Lederata. Altă batae însemnată nu se mai întîmplă în acest an (101), căci Traian nu mai fu proclamat Imperator vre o dată. Decebal înţelegînd cu cine are a face, începi! a ne-goţiea pentru pace. Traian nu avea înse aplecare la pace, acuma după ce cîştigase o bătălie şi avea bună nădejde să sfîrşască o dată cu Dacii: afară de aceasta regele Dacilor făcit şi o greşală: trimese ca soli nişte bărbaţi din clasa de mijloc. Traian nici nu vru să-i primească : iearna întrerupse luptele şi împăratul se întoarse la Roma BCU Cluj / Central Un rsity Library Cluj Anul 102. După întoarcerea lui Traian, Dacii fură învinşi într’o bătălie sîngeroasă la care luă parte multă călărime de amîndouă părţile. Dacii primiseră ajutorii! de la Sarmaţi, cari se cunosc de pe zelele lor descrise de Tacit şi de pe lipsa scutului. Biruinţa costă scump pe Romani. Dion spune că la o bătălie care avă loc la Tapae sau Tabae lipsiră petecile pentru legat rănile şi că Traian îşi sfăşie straele şi le dădu pentru această întrebuinţare. Colona ne arată aice o ambulanţă cu mulţime de soldaţi rîniţî. _ După biruinţă făcură Romanii un lagăr întărit. Dacii se apărau şi Romanii ierau siliţi să întărească poziţiile cucerite aşâ ca să nu mai fie cu putinţă lui Decebal a mai pune mîna pe pămîntul luat în stăpînire de oştile romane. Războiul mergea încet, trecuseră 18 luni şi Romanii de abiea ajunseră la poalele munţilor ce serveau Dacilor de întăriri şi de locuri de scăpare. _ După bătaea de la Tabae înnaintară spre Tibiscum — 294 — şi intrară într’însul. Se pare că acolo a fost o luptă de vreme ce Traian fu proclamat ieară-şî imperator. După aceasta fără a pierde timp înnaintară spre Sarmizege-thusa prin strîmtoarea Porţilor de Fier. Lupta ajunsese foarte selbatecă şi crîncenă ; mai ales femeile chinueau groznic pe prinşi. Cu cit înnaintau mai în lăuntrul ţereî cu atîta Traian mergea mai cu luare aminte, înmulţind măsurile de privigliere jertfele şi rugăciunile pentru a dă curaj soldaţilor. Acuma trimese Decebal ca sol un pilophor, adecă un dac din clasa cea mai înnaltă. Dar negoţierile se întrerupseră şi lupta urmă. Romanii asedieară capitala care căzii în mînele lor şi Decebal primi condiţiile ce-i impuse Traian : Să nu mai ceară bir de la Roma, să dee înnapoî maşinele de războiţi, precum şi lucrătorii şi fugarii, să lase Romanilor partea din Daciea cîtă fusese cucerită, să fie numit aliatul poporului Roman, adecă să nu aibă voe să poarte războiţi fără voiea Senatului. Aceste condiţii fură primite şi de Senat şi pacea se socoti înelieetă numai după aceasta. Scena supunerei lui Decebal ieste închipuită pe colona lui Traian. După această din urmă biruinţă Traian mai fu proclamat imperator, a treia oară de la începutul războiului. Războiul întăiti se sflrşi în anul 102 cum dovedesc cele mai vechi medalii cu IMP. III, cari fură bătute in acest an. Medaliele şi inscripţiile ne arată că Romanii au cîştigat trei biruinţi mari, de vreme ce Traian a fost de trei ori proclamat imperator, colona lui Traian ne arată tot de trei ori scena aclămăreî prin urmare se potriveşte cu inscripţiile. Al doilea războiu. Decebal voise numai să scape de Romani pentru un moment. Peste doi ani începiî ieară-şî a face arme a rîdicâ întăriturî, a primi fugari, a lega relaţii cu popoarele vecine. Pentru a doua oară Senatul îl nume- — 295 — şte duşman al poporului Roman, şi Traian porni îu potriva lui cu hotărîre nestrămutată de a preface Daciea în provinţie. Se pare că declaraţiea Senatului se făcu în 104, dar' operaţiile nu începură de cît în 105. Innainte de începerea operaţiilor se făcu podul de pieatră dela Dro-betae (astăzi Turnul Severinuluî). La 1858 se văzd insula artificială de care vorbeşte Procopiu şi Tzetzes şi remăşiţl din 16 stîlpl. La baza unuia se găsiră cărămizi cu inscripţii. _ Decebal atăcă mai întăiti pe Iazygî cari se arătaseră aliaţi credincioşi ai Romanilor şi le luă o bucată de pămînt (7 Dion, LXVIII, 10 citat de de la Berge). Decebal ştiind că nu va putea învinge prin putere căută să scape de Traian prin trădare, cumpără doi fugari Romani ca să-l omoare; dar nu reuşi căci unul dintr’înşil fu presupus, pus la tortură şi descoperi şi pe tovarîşul său. Prin altă înşelăciune puse mîna pe Cassius Longinus. Se ştie ce s’a întîmplat. Traian urmă, războiul cu mare băgare de samă, Mîntui legionarii îneunjuraţl de Daci în lagărele făcute în timpul războiului celui dintăiti, apoi merse a-supra capitalei celei nouă. Nu se ştie bine unde ierâ această capitală, poate să fi fost pe la Grădiştea lingă pasul Vulcan, la izvorul Jiului, acolo unde se văd ruinele unei cetăţi zidite cu bolovani fără tencueală. S’au aflat pe acolo bani de aur numiţi pseudolysimachi. Decebal dădu foc oraşului şi adună pe capi într’un sfat în care se desbătură hotărîrile ce ierau de luat. Cei mai mulţi crezură că nu mai ierâ cu putinţă vre o împotrivire • dar fiind că nu voeau să cadă vii m mînele duşmanilor se otrăviră într’un ospăţ. Poporul nu mai voea lupta şi mulţi se supuseră lui Traian. Decebal urmat de cîţl-va viteji se retrase în părţile cele mai îndepărtate ale ţerel sale, botărît a mai luptâ încă._ Romanii îl urmăriră, fu învins şi se străpunse cu sabiea. Capul tăet de un soldat fu adus lui Traian şi trimes la Roma. TovarîşiI lui Decebal se mai luptară încă şi nu fură 296 — învinşi de eît după ce se dădit foc -satului în care această mînă de bărbaţi viteji se închisese. Dion povesteşte şi de comorile ascunse sub riul Sragetia (poate •Jiul) şi în adevăr se ştie că averile lui Decebal măcar în parte au căzut în minele lui Traian. Se vede că războiul s’a sfîrşît în anul 106. Războaele dacice ni se întăţoşază pline de măreţie, ©in partea Dacilor admirăm desnădăjduirea vitejască care • înmulţeşte piedecile înnaintea duşmanilor şi apără pas cu pas fie care-sat, fie care pădure, fie care riu. Pentru a-i învinge a trebuit o ştiinţă militară perfecţionaţi?, neîncetat în timp de opt veacuri. Prin activitate, prin ghibăcie, prin împotrivirea cea mai îndărătnică, prin frica ce în sufla. Decebal se pune între duşmanii cei mai vestiţi aî Romei, alături cu Mitridato şi cu Anibal. Provinţiea romană Daciea cuprindea, după dovezile de tot feliul aduse de de la Berge, numai Transilvaniea, Banatul şi Olteniea. In adevăr drumurile Romanilor -se află numai în aeeste'fre?'vţeri? Toate oraşele însemnate pe fiarta lui Peutinger se află tot într’însele. Monumente şi inscripţii romane nu se află în Moldova şi Munteniea mare şi singura inscripţie găsită la Grergina da gura' Seretiului dovedeşte că cetatea făcea parte din provinţiea Menea ca şi Tyras de la Nistru, ceea ce n’ar fi avut loc dacă Moldova făcea parte din Daciea romană. Inscripţiea cu Dacii Iassii şi povestea cu Munici-pium Jassiorum sînt fabule şi greşeli. Provinţiea iera împărţită în Dacia Apulensis^ Dacia Mălvemis şi Dacia B’oroliss'ensis. Apulum şi Porolisum ierau în Transilvaniea, Apulum pe unde ieste acuma Karlsburg şi Poro-liSsum le capătul unei eăî romane în împrejurimile ora-ştîlui Dees. Dacia Malvensis va fi fost Olteniea. Gea mai mare parte din colonişti au fost aduşi din Orient cum dovedesc numele şi epitetele zeilor adoraţi. Provinţiea Daciea ajunsese foarte populată şi foarte bogată. loan Nădejde. — 297 îfafora Ţiganului (Anecdotă populară] Un ţigan deprins cu şoalda, potlogăria, ajungînd să nu mai poată să găsască de pe nieâierea, sta pe gînduri, ce să facă. Plânuea, chitea cu gîndul; dar degeaba! Nu-î ieşea de felitt lâ capăt. leată, inse, că-şi aduse aminte că de-î vorba cîte-odată ca să scape de un necaz, de-o supărare, oamenii se duc, se roagă Ia beserecî să le-ajute D-zeu. Şi le ajută. „Zeu c’aceasta-î nemeritâ, zise iei. Cine dracul Ieste în lu-„me năcăjit aşâ ca mine?!... N’aî tu ban de rîs in pungă să „mînîncl; nici un paiu măcar, o sdreamţâ de întrecut, s’o vinzi să „capeţi vr’un pitac!!... Dacă cerisâ-şl facă milă, cine-va, de-odatâ’ţî „zice: „Mergi la lucru măi ţigane!! .“ Iei mai zi ceva!! Te „învîrteşti pe cît e ziua printre pâserl, printre cîte... Mai chiteşti „pe ici pe colo cîte-un lucru pe’ndămînă de şurdit; şi n’aî capsă „mi te apropii ca de foc!! . . Uite colo ce mai curcă grasă!! „Doamne sfinte !! Inse ce sâ-I faci dacă-I bîja ?! Te pîndesc ro-„mînii naibeî parcă-s afurisiţi!! N’aî tu parte să te capeţi cu nemic; „un purcel batîr, o gînscă, o găină ori un puiti, sănătate!... „Zeu m’aşi duce mâmulică la beserecă ’ntr’o fugă dac’aşî şti „c’ar fi să capăt de la sfinţi vr’un ajutoritt. Să-mi ajute-acum deodată măcar scroafa cea bălae s’o pot căptuşi, ş’apoi Iasă! !.. „Hei!... De-ar vra ca să-mi ajute măcar cît de cît, tot cu „’ncetul, tot cu’ncetul ce-aşi mai face ieu?!.. Zeu, m’apuc că’n „scurtă vreme mai vedea cu cal, cu căruţă şi cu oi, ba chiar cu stînă. „Ce-aşi mai vra să ştiu atuncia de vătaf ori chiar de vornic. „I-aşi triinete, în scurt, la dracul, păcătoşi! Hei sărmanii şi căciula şi-ar lua-o înainte-mî. „Dar aşi da şi ieu atuncia la beserici multe daruri. Ce eo-„lacî aşi face, Doamne, şi colivl colea cît roata să se miere toţi „romînii şi să vadă cine-s ieu... „Zeu mă duc, să-mi cerc norocul, la besereeă. Mă duc să „mă vază batîr sfinţii dacă nu şi D-zeu, să mă vadă gol ca napul „şi flămînd, să se’ndure să-mi ajute să mai scăp şi ieu vr’o leacă „de nevoi şi de necazuri şi să-mi dea prilej şi mie să mă pot „hrăni pe lume“. S’a dus ţiganul la beserecă. A stat în picioare atîtea ceasuri holbînd ochii la toţi sfinţii şi câtînd pe D-zeu '' să-l vază. „Iear cînd popa mai la urmă dădea naforă la oameni, cînd „veni la rînd ţiganul voind naforă sâ-I dea, popa nu ştiu de pe 23 — 298 — unde căpătase coşcogea-mi-te rădaşcă cornorată şi l-o dete atuncîf în mînâ. —„Ţine măi şi te sfinţeşte^, zise popa. ^ Iei tâcfi şi-o strînse bine. Se’nchină pe la icone şi porni să meargă acasă bucuros. q aceasta mî va ti dat’o să-mî ajute. Am s’o port „de-acum Ia mine tot-dea-una cînd va fi să merg ca omul la „vânat găini ori reţe... Ia aşa!... „Buni mai sunt şi sfinţii Doamne ! zeu, bălai de ieî că-s sfinţi „căci ce-i dreptul li se şede !! gîndea iei. Dar râdaşca n palmă bojma zgâncilea şi-l înţepâ de mergea cîrlig ţiganul. Ce să fac, mă rog, cu-aceasta, întrebă pe-un om. Mînînc’o, ce să-î faci îl zise omul neştiind ce are iei doar e naforâ sfinţită. . Deci Ţiganul o dete ’n gură, crănţăi ce crănţăi şi-o ’ngb i- ţi cu val nevoe. Apoi vesel începii sâ-şt facă cruce. . Dar acuma-ţi faci tu cruce, după ce-ai mîncat îl zise, iar un om. „Dă, bădică, fac cmd pot. Am făcut de bucurie c’am „scăpat şi ieu odată de am vâzut’o înghiţita, căci a mea ierâ „chiar vie şi mişca vîrtos". — Mişcă ?!!.. — Se ’nţelege. Uite ’n palmă!, M’a ’nţepat de m’a gătit. • • ^GCa sPun*n<^ apoi la oameni cum ierâ c’avea şi coarne şî picioare, începură cu toţi să rîzâ. . — Na, gîndi ţiganul atuncea, m’au făcut de rîs!!... Vedeam „ieu cum cătau la mine sfinţii.. Apoi lasă, vor vedea de la mine „colivă. „Eî, mă rog îţi place ?. Apoi sfinţi mi-au trebuit ?.. „Cine dracu ar fi gîndit „C’aveau gust de pîcîlit“. Iar la urmă ca s’o curme, căci rîdeau de iei de-a rîndul rîdică şi iei din umeri şi le zise: T „Ce mai rîdeţi? parcă Doamne cine ştie ce mare treabă? Dar mai încet numai pentru dînsul: „Am vâzut’o iett că~i crudă „Dar mîncăl şi ieu în ciudă.u * Th. D. Speranţă. — 299 — Manuscriptul de la Voroneţ (Bucovina) despre „Kaptele Apostolilor^ Acest manuscris ieste aflat de Dl. profesor Creţu la mănăstirea Voroneţuluî încă din anul 1871 si acuma pentru întăia oară auzim ceva mai pe larg despre dînsul, Dl. Bumbac în articolul ce scrie despre această chestie în „Aurora Romînă“ pe la 15 Septemvrie 1872 ne spune că Dl. Sbiera în minele căruia a căzut documentul, a pregătit un studiu adîncit asupra lui şi-l va trimete dacă nu l’a trimes Academiei romîne- leu fo-losindu-ma de copiea publicată m Aurora romînă voiu studioa dialectul m care ieste scris manuscriptul. Dar să vedem mai întăiti ce se ştie despre vrîsta lui. De pe o notiţă aflată pe o pagină albă urmează că manuscriptul de la Voroneţ ieste dinnaintea anului 1733. La acest an un călugăr Constantin din Dorha face însemnarea de eare am vorbit şi ne spune: „Această carte au fost scrisa pe rumănie şi nui bună de nimică, etc“ şi pune data 1733. Nu putem zice ca Dl. Bumbac că Constantin din Dorna a fost aflătoriul sau copieto-riul 5 căci nu ar fi zis ca cartea nu-î buna de nimică dacă ar fi copiat o iei. Ori cum slova manuscriptului cum mi se pare nu va fi semănînd cu acea a lui Constantin. Aşa dar manuscrisul ieste din veacurile XVI. ori XV, etc. Vom vedea la urmă dacă se poate zice ca Dl. Bumbac că manuscrisul dătează din adîncimele evului medio. ' Iată ce caractere are limba documentului: I .Acuzativul la substantivele proprii şi la pronumele ce le ţin locul se face fără preposiţia pre. N’am găsit nici un acuzativ cu pre. Iată cîteva exemple: ascultîndu voi, deaci prinseră toţi elenii Sostena, Deaci pristoi întru Efesu şi aceia lăşă acie, isiisuln — 300 — cunoscu şi I*avel ştiu eară t oi cinre seţî, E Paveiu vru-îndu se între întru gloată nulu lăsară elu ucenicii lui. Din gloată aleaseră Alekxandru şil scoseră elu iudei-loru, etc. II. Pe n între două vocale îl aflăm, sub forma nr ■şi chiar r. inrăintea, poară, cu rosul (cu nusul), cealea ce viru, lunri, urii, mîrule, (mînule),spnnre, cinre, aduraşi (adunâ-şi) înturearece, venri, sinre, veritu. mînra, venre, urulu, neştinre, rarii (unei), venremu, adurară-se, pînre, demîrea-ţă, lumînrari, aduraţi, giurelu (junei), veremu, venriu oameri, menre (mine) burătatea, bătrînri. Cuvinte cu ra neschimbaţii din elementul latin am aflat am, anulu, dintănia, puţină de 3 ori tot cu n, întăni, într’un. Dar la dintănia şi întăni, n trebue să fi fost prefăcut şi pe drum de cădea. In numeral se află şi cu r, în cît remîne ara, arai, anulu neprefăcut şi pra/i-raa. In cuvintele slave ori în numele proprii ra nu se preface, aşă aflăm : meni, pocaanie, ucenicii, pomeniaşte, rîuiţi, hicleanele de mai multe ori, goni. In numele proprii ce s’au luate din textul tradus ra se păstrează, ca Makiedonia, elenii, Sostena, Galionu, efeseeani, soluniani. Aşa dară schimbarea se mărgineşte la elementul latin, ceea ce dovedeşte că aceste cuvinte slave intrase în limbă după începutul sehimbărei. III. A accentuat la înmulţitul substantivelor feme-eşiî nu se prefăcuse în ă c$nei urmă i ira silaba următoare. Ex. întrebări, năpastile, cetăţile. bunrătaţile; lumă-nrari, cărţile, acestea sînt singurele forme în bucata citată în „ Aurora“ şi nu se află nici una cu a. Ieste de însemnat că toate sînt cu e la singurit. IY. Se află un plus quam perfect cu ajutătoriul a ii: „că aşa era zisu fi rar ea însuşi pedestru se meargă,“ în loc de că nfâ zisese. V. Are formele na fi iă pentru «e şi ie la pronume, adecă are formele vechi făcute din raos şi ios. 301 Ex : mutâmună, descărcămunăi lă zise, se află si le: în le ardea. VI. luo eu înţelesul unde: iuo prebîndimu şapte zile, iuo era aduraţi. VII. Conj. să de obiceiu nedeosebită de pronumele se, amîndouă sub forma se. şi se pâria cu iudeii, nu se giurui, dchurele cealea hicleanele se easă dintrînşi, rîniţi se scape, şi se spargă mâriea ei, să nuşi dea sinre, se se desleage, şi aşâ pretutindenea afară de două ori cînd găsim să (conj): să fiu şi să nu faceţi. VIII. se cu înţeles de dacă. Eară se întrebări sîmtu şi de cuvente şi de numere, eic, E se Dimitrie acesta şi ceia ce sîntu cu rusul meşteri, Eară se ceva după alte ceareţi după leagea bă-seariciei, ete. Nevoia-se se ară puteare fi lui întru a cinci-zecdea, etc. IX. Pronumele conjuctive după verb foarte des: mutămună (în loc de ne mutăm cum s’ar zice acuma), descărcămună, nevoeasi,, cademise, pleacăse, adurarăse, se întoarcâse, se descarcese, cademise (mi se cade), por-nirăse, blăstămămuvă, măriase (se mărea]. X 17 final neaccentuat păstrat mai pretutindenea. Unele cuvinte ca Pavelu, elu^ lu se află de cîte-va ori şi fără w.Forma derep ce, pentru dereptu ce arată că aiurea se petrecuse căderea lui u. XI Are ades lu în loc de lui: zise lu Pavelu, lu Diopetu XII E cu înţeles de şi (lat ei) foarte des. E Alexandru măhăi cu mînra, e jidovilor a şi eleni-loru sile multe făcea. E însuşi întră întru gloată, A cfos-pă trei lunri întrebase etc, A reoi venremu în corabie, etc. Acest e se vede a fi avut înţeles deosebit de şi, arătînd un feliu de opoziţie mai mult potrivită la înţeles cu eară. XTTT Ei pentru articolul femeesc la genetiv şi dativ. Artemideei, gloateei, băseareciei, (de 2 ori), giudecătoareei% voroaveei. — 302 — XIV €w neschimbat în j: giudecătoareei, giurui, giosu. XY O neaccentuat prefăcut în u în locuri unde acuma au fost formate forme cu o prin influenţa formelor accentuate. nută (înnotă), vruindu (vroind) de mai multe ori, XYI N necăzut în întăni, dintănia, XYII Articulare ca în formele olteneşti şi populare munteneşti: nâpastile cealea iudei ştile, dchurile celea Mcleanele se ease dintrînţi. XYIII Infinitiv întreg cu aux. innainte. se ară pu-teare fi, de alt-felid se întrebuinţază formele scurte. XIX Forme cu e acc. urmat de n neprefăcut în e se întîlnesc următoarele: cuvente (de două ori), mente, etc. (Va urmă) / Nădejde BCU Cluj / Central Uni ;ity Library Cluj l)e ce?... Cînd soarele mîndru zîmbind se iveşte, Cînd rouă pe frunză îţi pare rubin, Cînd vesel albina la muncă porneşte, De ce stau a lene şi jalnic suspin ? Cînd vîntul de sară prin crîngurî şopteşte, Cînd luna resare pe ceriul senin, Cînd paserea noaptea încet ciripeşte, De ce oare’n taină ieu jalnic suspin ? De ce demineaţa şterg lacrimi amare De ce n’am odihnă din zori până’n sară Şi visuri cernite de ce mă muncesc?... Şi azi mi se pare că tot o iubesc ! Bruxelles. A. C. Caza. 303 — IAi DAMASCHIli. Am vrut să ştiu ce-î veseliea Şi-am întrebat pe Damascbin, Iei mi-a respuns că e beţiea, Cu vechitl Cotnariu şi cu pelin. Am vrut să ştiu ce-i neagra jale Şi-am întrebat pe Damascbin, Iei mi-a respuns cam pus la cale: Cînd n’am băut amar suspin! Am vrut să ştiu ce-î poeziea Pe Damasehin l’am întrebat, Mi-a spus ceva batâ-1 pustiea Dar nu ştiu ce, căci iera bat! Bruxelles. A. C. Cn*a. BCU Cluj LA MAREA Library Cluj Vin valurile albe şi marea clocoteşte Copilul fără grijă pe malul ieî clădeşte, Cetăţi cu zidiurl groase în mii de cotituri: Năsipu-i-e granitul şi scoicele sculpturi. Şi plin de bucurie din virful ieî priveşte Cum marea albe valuri mugind rostogoleşte, Păn vine de-odatâ în răpezl sărituri Un val ce lasă’n urmă cetatea’n dărmăturî Şi-atunce lung se uită cu inima zdrobita La bieata lui clădire de valuri potopită Şi plînge, sărmănelul, de jale şi de dor.... Aşa zidim cu toţii pe valuri năsipoase Palaturî minunate cetăţi cu zidiurl groase Şi undele amare le spală urma lor! Bruxelles. A. C. Cuza. — 304 — Ştiinţă la Dl. Macedonschi de la „Literatoriul“ In No. 7 din Iulie 1882 găsim în „Literatoriul" de la Bucureşti la pag. 390 o bucată întitulată „capitole filosofice“ II „Despre viaţa şi simţirea materiei". Dacă ideile D-luî poet ar fi fost puse sub scutul rimelor şi al ritmului am fi crezut că-î glumă, dar proza se iea de obiceiti. mal la de aproape socoteală. Să vedem prin urmare ce idei filosofice are Dl. Macedonschi sau mai bine zice că are. Cu atîta mai mult trebue să facem asemenea cercetare cu cit dacă nu mă înşel Dl. Macedonschi vrea să treacă drept scriitorii! realist sau naturalist, vrea dar.... despre aceasta altă dată vă voiu vorbi. „Bău se considerează materiea brută ca inertă, sau ca lipsită de viaţă". Adecă materiea nu ieste inertă, D. Macedonschi ne spune şi nu credeţi că în glumă, ba nici mai mult nici mai puţin de cît în „armonie cu şti-inţaa. Frumoasă ştiinţa n’am ce zice! Ştieam că natu-raliştii şi filosofii cei mai înnaintaţi socotesc ca inertă toată materiea, chiar şi cea din creeriî poeţilor, căci prin inerţie se înţelege însuşirea ce are materiea de a nu-şî putea schimbă starea de repaus sau de mişcare fără vre o pricină din afară, aşâ de pildă fără izbiturile altei materii. Inertă ieste toată materiea alt fel iu ar trebui să admitem, cum poate face Dl. Macedonschi în momentele de însuflare poetică, că din nemică se poate face putere. In adevăr închipuiţi-vă că o părticică de materie stă în repaus într’un loc cu desăvîrşire gol. Să presupunem ca Dl. Macedonschi că nu-I inertă, s’ar putea prin urmare, ca aşă de la sine să se pue în mişcare fără ca altă mişcate să fie cheltuită. Curaj, D-le Macedonschi, urmînd capitolele filosofice veţi descoperi şi mişcarea veşnică, pe Cît şi prefacerea cercului în pătrat, etc. Apoi de unde a scos Dl. Macedonschi că inertă şi lipsită de vieaţă tot una ieste? — 305 — „Un om moare: „Mai simte oare materia sau nu ? „Cine ar putea sa răspundă negativ, „când cadavrul în putrezirea sa, dâ na-„ştere la viermi? „Oare poate se nască ceva viu din ceva morţi“ Aşh dar la atîta îl duce capul pe Dl. M!! D-sa nu ştie că viermii din cadavre, din cireşe, mere, etc se fac din ouă puse de insecte ? Dar atunci ar trebui să se pună să înveţe zoologiea elementară. Un băet din clasa a D-a de la liceu ar putea spune D-lui filosof şi poet realist (?!) că viermii D-sale se hrănesc din cadavre şi apoi se fac fluturi sau alte insecte! Mai punem cîte-va întrebări D-lui Macedonschi. Dacă atomele simt ca şi oamenii de ce nu-şî aduc aminte atomele din creerii noştri despre istoriea lor trecută. Dacă pămîntul simte şi cugetă unde-î sînt organele centrale nervoase, căci altfeliu nu ne-am putea închipui cum are conştiinţă de ce se petrece pe dînsul şi cu dînsul. Despre învinovăţirile ce aduce D-lui Alexandri pentru cei 10,000 de franci luaţi ca premiu, nu zic nemic; dar fi-va bun D-l poet a ne spune cum remîne cu postul de inspector al monumentelor publice, plătit cu 1,000 de franci pe lună? Cîte-va consid. asupra tipurilor, omeneşti. (Urmare) b) Tipul eschimos. Haeckel descrie pe eschimoşi Ia un loe cu Ciucşit, Kamciadalit, huriaţii şi Jucagirii, formînd la un loc spe-ciea polară.— Topinard înse pune tipul eschimos, ca un sub-tip al tipului mongol general, iar pe Ciucst, hamciadali etc nu-I descrie, ne fiind bine cunoscuţi. Eschimoşii trăesc mai ales în Groenlanda, unde au străbătut — 306 — de prin secuiul al XIV; mai înainte trâiati în Asia; acuma merg spre stingere.— Stătura lor Ieste mică.— Iei sînt groşi, spâtoşî musculoşi şi cu capul mare; membrele sînt groase, înse la capete tadecă palma mînel şi câputa piciorului) sînt mici şi bine formate. Faţa lor ieste aşa de turtită, în cît Ieste chiar scobita în locul _ unde se află nasul; obrajii lor sînt cârnoşl; nasul mic, lăţit şi foarte puţin bulbucat; umerii obrajilor foarte tare ieşiţi în afară; ochii sînt acufundaţi, negri, cu deschizăturile pleoapelor înguste şi oblice; gura lor Ieste mică, rotundă şi cu buza de jos groasă; dinţii sînt regulaţi, mse de regulă îl găsim roşi până lîngâ gin-genl, din pricină că se servesc cu dînşil la lucratul pieilor şi astfeliă se rod.^—Coloarea pielei lor Ieste brună-cenuşie mai închisă sau mai deschisă, bâtînd cevk în roşietec.— Părul lor ieste lung, puţin şi foarte negru, firele sînt aproape cilindrice; barba lipseşte aproape de tot, iar musteţele se reduc la cîte-va fire aspre ţi rari, ca musteţele unei mîţl — Craniul Ieste dolihocefal curat iar progna-tismul cam mijlociu. c) Tipul samoied.— Acest tip se poate socoti ca al treilea sub-tip principal din tipul mongol general.— Samoiezil se află res-pîndiţl prin locurile cuprinse între Mese» (afluentul mârel Albe) pănă la Kalanga (fluviu în Siberia) pe de o parte, iar pe de altă parte de la oceanul îngheţat arctic pănă la Altai şi lacul Baical. Inse această mare întindere de pămînt nu Ieste ocupată numai de Samoiezî, căci pintre dînşil se află respîndite o mulţime de triburi fineze şi mongole.— Caracterele generale ale samoiezilor sînt: - Statura mai mare de cît a Laponilor, înse totuşi mai mică , de cît mijlocie.—Pielea lor Ieste de coloare galbână afumată.— Părul Ieste lung, negru, aspru şi]drept; barba puţină. — Faţa Ieste turtită şi cu umerii obrajilor scoşi în afară ; nasul turtit, aşa în cît nu Iese mal lnnainte de cît obrajii, lat la rădăcină şi cu nările largi; ochii negri, deschizăturile cu pleoapele lungi, înguste şi puţin cam oblice; gura mare, buzele înse subţiri şi resfrînse. ■ Craniul samoiezilor Ieste în general brahicefal; înse prezintă ; caractere prin care se apropie cevâ de al eschimoşilor. . Samoiezil sînt groşi, musculoşi, au genunchele ieşite în afară, partea piciorului de la genunchitt pănă la glezne scurtă, iar pi- : cioarele mici. Observlnd totalul caracterelor generale ale samoiezilor, vedem trebuie să-I socotim că făcînd parte din tipul mongol general şi încă fiind foarte aproape de tipul mongol propriu zis; prin unele caractere înse formează un felitl de trecere cătră tipul ; eschimos. ; Acestea sînt cele trei tipuri mai însemnate cari am zis că formează tipul mongol general.— Mai sînt cîte-va tipuri care se ■ — 307 — pot socoti tot în tipul mongol, pe acestea numai le vom aminti: tipul lu/igus de care se leagă şi lipul mandşii, deosebindu-se în oare care privinţî de sub-tipul mongol propriu zis; tipul corean de care se apropie cîte-va tipuri dinlaponia; lipul tibelan de care se apropie tipurile: chinez, birman şi anamit (aceste din urmă 3 tipuri formează un felia de trecere cătră tipul malez). - Triburile Aino (din Iaponia), Miaotse şi Lolo (din provincia Yunan) se crede că fac parte din grupa tipurilor europene. Limbile popoarelor mongolice*) se caracterisazâ prin lipsa de flexiune (adecă prin lipsa de conjugare şi declinare).— înse cu toate că au acest caracter comun, totuşi putem deosebi două mari grupe: 1) Limbele monosilabice, adecă acelea în care ori ce eu-vînt are numai o singură silabă şi 2) Limbele polisilăbice, adecă acelea în care se găsesc cuvinte de cîte mai multe silabe.— între popoarele cu limbe monosilabice putem cita: libetanii, birmanii, chinejii, şi siamejii.— Popoarele mongole care vorbesc limbe po-lisilabice se pot împărţi în trei grupe: 1) Coreo-Iaponejii cuprin-zînd pe Coreenii şi pe laponej« propriu zişi 2, Allaicii cuprinzînd pe: Turci, Tatari, Kîrgiji, Burlaţi, Calmuci şi Tunguşi.— 3) Ura-lienii cuprinzînd pe: Fineji şi Samoiejî. Amintindu-ne cele ce am zis la început în privinţa limbel, putem înţelege că nu urmează că Finejil d. ex. să fie numai de cît socotiţi ca mongoli de vreme ce vorbesc o limbă mongolică, putem afirmă numai că au fost în relaţiunl de aproape cu mongolii şi s’au amestecat cu dînşil. [va urmă) ' W. Supunerea Femeilor. {Prescurtare din Stuart MUL) C. II. (Urmare) In al doilea capitol Mill arată cît e ăe însemnat divorţul pentru femee, căriea nelăsîndu-i-se alt mijloc de traiti de cît măritarea, treime să aibă libertatea de a-şî cercă norocul mai de multe ori. Nu e multă vreme * Ieste de observat că finejii deşi nn sînt mongoli în privinţa caracterelor fizice, totnşl în privinţa limbel se apropie.— Acelaşi lucru putem zioe şi despre Turci, Tătari, Kalmuci, etc. 308 — de eînd tatăl avea drept de a face ce va vroi din fata lui. Cînd se mărită femeea trecea sub tirăniea bărbatului care avea drept de vieaţă şi de moarte asupra iei. Creştinismul, la lăţirea căruia femeea a ajutat aşâ de mult, i-a înbunătăţit puţin soarta. De fapt înse a remas tot roabă. Innaintea altariului jură că va ţinea credinţă bărbatului toată vieaţa. Ca şi robul iea nu poate strînge avere pentru dînsa, tot ce are e al stăpînului. Nu demult i s’a recunoscut dreptul asupra unei sume din venitul avereî iei, această mică înbunătăţire, se datoreşte sentimentului tatălui, care ţine la fată mai mult de cit la ginere. Se zice că femeea şi bărbatul nu fac de cît o persoană legală, prin această contopire personalitatea femeei e aproape nemicită. Tot ce e al femeei e şi al bărbatului, dar nu tot ce e al bărbatului e şi al femeei; iea nu are nemic, nici nu i se cuvine să iea ceva din ale stăpînului. Bărbatul are voe să facă ce va vroi cu averea lui nici o autoritate, nu vine să-l împiedece, sub vr’ifn protest ceva, iei are voe să-şi lese copiii flămînzî, nime n’are drept asupra muncei lui. Femeea de multe ori e despoeată chiar de munca sa. Din cele ce urmează vedem că e mare nefericire pentru femee acolo unde nu ieste despărţănie;: deşi divorţul nu e de dorit, dar din două rele e de ales pe cel mai puţin reu. Negarea despărţeniei e încă o mai mare asemănare cu sclăviea, deşi în timpurile din urmă robii în cazuri anumite puteau sili pe stăpîni să-i. vîndă. E o fericire, că de multe «rî oamenii sînt mai buni de cît legile, dacă soarta femeei ar fi aşâ cum i-o croeşte legea, vieaţa ar fi adevărat iead. Dacă sînt unii bărbaţi emenoşi cari nu se ieau după lege, ci după bunul simţ, cari nu-şi exercită tirăniea asupra femeei; nu însamnă că e bine ca legile să fie cum sînt; căci sînt mulţi mişei cari vor fi mai tirani de cît le dă voe legea. Cel mai netrebnic bărbat va avea. o fiinţă omenească pe Care o va putea munci în deosebite- 309 chipuri, numai a o omorî nu poate; dar pe încetul şi cu ghibăcie o poate şi omori. Cîţî bărbaţi cunoscuţi în afară ca oamenii de treabă, în casă cu femeea şi cu copiii au purtarea cea mai selbatecă! Atîrnarea la eare femeea ieste adusă de lege şi de obiceiti în loc de a-1 face mai miloşi îl selbătăceşte mai tare, îşi închipue că legea le-o dă ca pe un lucru cu care se pot sluji după gust. In tirăniea casnică cît şi în cea politică monştrii arată ce preţueşte despotismul. E drept că demonii sînt tot aşa. de rari ca şi îngerii, dar între iei sînt o mulţime de grade, şi adesa sub o poleeală civilizată se ascunde un egoism şi o îndobitocire fără de mărgini; zic unii că familiea e şcoala simpatiei, cum e azi mai degrabă ieste şcoala egoismului: bărbatul ţine la al săi ca la o proprietate a Iul. De multe ori femeea capătă asupra bărbatului o putere destul de mare, lucru ce adesa e chiar stricătoriti, căci putere nu trebue să aibă nici unul. Unii zic că în familie ca şi în societate trebue o cîrmuire, trebue unul să poroncească şi ceialalţî să asculte. Nu e adevărat că în asociaţiunl trebue să fie unii poroncitorl şi alţii ascultători, de ex: In negoţ tovarîşil sînt de o potrivă fie care îşi alege ocupaţiea cea mai nimerită pentru dînsul. Dacă în tovărăşie legea s’ar amestecă, atunci sigur că nime n’ar mai face tovărăşii, ca să-şi iea stăpin. Se poate întîmplă ca în unele lucruri să nu se înţeleagă şi să trebuească ca voinţa unui să fie ascultatăţ dar nu e lege ca acesta să fie în tot deauna acelaşi. Nu trebue ca legea să hotărească ce să facă fie care; fără îndoeală se va apuca de ceea de ce vor fi capabili Cînd caracterele nu sînt de tot protivnice, de obiceiu se înţeleg. Ar zice unii că femeea ştiind că legea e în contra iei de aceea se supune; lucru ne adevărat de vreme ce şi bărbatul de multe ori se uneşte în păreri cu femeea. Oamenii cinstiţi se înţeleg între dînşiî fără de vre-o frică morală ori fizică. Protivnicilîndărăptnici, vor zice, că bărbaţii fac concesiuni femeilor fără de — 310 — frica, adecă, bărbaţii au judecată dreaptă pe cînd femeile nu, că dacă s’ar da femeilor drepturi, iele nu ar recunoaşte nimăruî, nici nu s’ar supune la nemic dacă bărbaţii nu le ar sili prin putere a se supune la toate. Unor asemenea judecăţi le-a trecut de mult vremea şi azi nu sînt vrednice nici de un respuns. Azi nime nu mai zice că femeile n au sentimente bune, ci tocmai protivnicii zic că femeile sînt mai bune de cît bărbaţii. Drept că prin o laudă vroesc a ascunde o nedreptate. E de netăgăduit că femeile fac mai multe jertfe pentru familie de cît bărbaţii, nu trebue înse să uităm că li se cîntă mereu, că sînt menite pentru fericirea altora. Poate că egalitatea le-ar mai împuţină din această jertfire, dar şi bărbaţii ar fi mai puţin iubitori de sine, şi nu ar crede că e un lucru frumos ca voinţa lor să slujască de lege unor fiinţî cu mintea întreagă. Bărbaţii se deprind foarte uşor a se adoră; iei şi clasele înnalte au fost tot deauna aşâ. Cu_ cit ne coborîm mai jos pe scara socială, cu atîta găsim mai respîndit acest obiceiti, mai cu samă la cei ce nu pot avea stăpînire de cît asupra unei nefericite femei şi a unor sărmani copii. Alţii nu vor fi nici o dată mulţămiţî, cît nu va domni voinţa lor, dar asemenea oameni sînt meniţi sătrăească singuri. ’ Jiigalitatea legiuită pentru persoanele măritate nu e numai dreaptă şi menită a-I face fericiţi, dar e şi singurul mijloc de a face din vieaţa zilnică o şcoală morală. Poate vor trece cîte-va generaţii pănă ce acest adevăr va fi recunoscut de toţi, cu toate că singura cale de a desvoltă sentimentele morale, ieste societatea între egali. Educaţiea morală de azi şi pănă azi a avut de temelie puterea. Putem asemăna societatea, cum e azi, c un lanţ ori mai bine cu o scară unde fie care om e deasupra sau de desuptul celui ce e mai aproape; ori unde nu poronceşte, trebue să asculte. Ascultarea şi po-roneirea se cred, din nefericire azi trebuitoare, pe cînd e sigur că starea normală a societăţeî e egalitatea. Cu — 311 — cît înnaintăm spre progres cu atîta ascultarea şi poron-cirea sînt mai rari. Morala celor întăiu veacuri a fost supunerea înnaintea putereî, mai tîrziti ierâ dreptul ce avea cel mai slab a fi ocrotit de cel tare. Cu un cuvînt am avut morala sclaviei, morala cavaleriei, acum e rîndul pentru morala dreptăţeî. Se începe un şir de fapte în cari dreptatea va fi cea întăiu virtute, sprijinită pe unirea persoanelor egale, legate şi prin simpatie. Nu e o nouătate că omenirea prevede schimbările viitoare şi simţeşte că sentimentele ce are se potrivesc cu trecutul şi nici de feliti. cu viitoriul. Oamenii învăţaţi au văzut tot deauna viitoriul omenirei. A simţi ca şi generaţiile viitoare e dat puţinora. Instituţiile, cărţile, edueaţiea, şi societatea, toate pregătesc omenirea pentru regimul ve-chifi, măcar că cel nou s’a ivit de mult., Cea mai înnaltă virtute omenească ieste de a vroî egalitatea semenilor săi^ fără de a cere vre o dată aceea ce altora nu ar putea încuviinţa. Dar în vieaţa cum e azi constituită, nemic nu lucrează spre întărirea acestor virtuţi. Familiea e o şcoală a despotismului. Familiea ar trebui să fie o şcoală de simpatie în egalitate, o vieaţă cumună în iubire, şi în care puterea să nu fie toată în o parte şi ascultarea în alta. Iată ce ar trebui să fie, familia pentru părinţi. Aşâ s’ar deprinde cu virtuţile trebuitoare în toate celelalte asociaţii • copiii ar vedea un model de purtare şi de sentimente căpătate„pe o cale naturală şi nu prin supunere ca azi. E sigur ea o mare parte din membrii familiilor claselor mai înalte trăesc împreună ca şi cum ar fi egali şi nu după legile aflătoare. Legile nu s’ar înbunătăţi nici o dată, dacă n’ar fi oameni mai detreabă de cît iele. Toţi cei ce au puţin spirit filosofie cred că dacă n’au suferit urmările legilor, şi ale obiceiurilor rele, nu sînt stricătoare nici pentru alţii şi că poate sint chiar folositoare; dacă toţi le încuviinţează. Asemenea oameni nu gîndesc nici o dată pe an la ce ar fi iei supuşi, dacă s’ar conduce după — 312 legi, ci văd lucrurile ca şi cum ar fi egali innaintea legeî. Ar fi ieară-şî nedrept a crede că toate căsători-ele nu sînt aşâ îngrozitoare de cît doar acolo unde bărbatul e un ticălos fără margini. La clasele de jos, bărbatul cu cît simţeşte că are mai multă putere asupra femeeî lui, cu atîta o dispreţueşte mai mult de cît pe ceealalţi semeni sau chiar pe cele-l-alte femei. Ori ce om de inimă să observeze aceste lncruri şi va vedea cit desgust simte cineva pentru nişte instituţii eari sînt în stare a strică pănă la atîta natura omenească. Unii vor zice că religiea poronceşte ascultare. Aşă se respunde în tot dea-una cînd un lucru e vădit că-î răti. Dar religie poronceşte şi supunerea robilor cătră stăpîni. Aceasta vine de acolo că creştinismul nu a avut scop a schimbă toate formele sociale mai cu samă acele ce ierati aşk de înrădăcinate. Cît despre averea ce are femeea ori bărbatulti tre-bue să remîe stăpînî fie care pe a sa. Aceasta nu împiedecă ca averea să remîe a copiilor. Sînt unii cari s’ar simţi loviţi la ideea despărţire! de bunuri. Mill mai mult de cît ori cine zice că e pentru comunitatea averilor, dacă aceasta se face cu învoirea proprietarilor, dar e cu totul împotriva celor ce zic: „tot ce e «l tău e şi al mieu dmr nu tot ce e al mieu e şi al tău11. Nedreptăţile acestea au început a încetă în multe ţeri. Cînd familia nu se ţine din venitul propietăţilor, ci din aceea ce se cîştigă, se pare că mai nimerit ieste ca bărbatul să se însărcineze cu cîştigarea banilor şi femeea cu îngrijirea casei; căci dacă pe lîngă munca fizică de. a face copii;, de a-î creşte măcar în cei întăiti. ani, mai adăogim grija de aiconomisi, îşi iea a-suprărşi o parte îndestulătoare, şi de obiceiu partea cea mai grea atît a muncei fizice cît şi a celei intelectuale trebuitoare în căsătorie. Dacă îşi iea asupră-şî şi alte sarcini, rar poate să părăsască pe cele dintăiti; dar mai adesa nu le poate împlini nici pe una nici de alta 313 — bine. Grija ce nu are de copii şi de gospodărie nime nu şi-o iea; acei dintre copii cari nu mor cresc cum pot şi cum se întîmplă; iear îngrijirea gospodăriei e aşa de rea în cît aduce mai multă pierdere, de cît venit aduce femeea. Aşa dar zice Mill, după mine nu e de dorit ca femeea să contribuească cu munca iei la adăogirea venitului. In o stare de lucruri nedrepte, poate să-î fie folositorii!, căci aceasta îi dă oare care putere înnaintea bărbatului stăpînul iei legiuit, dar pe de altă parte bărbatul o poate asupri mai mult lăsîndu-i şi grija casnică şi silind’o a lucră în afară pentru cîştig în vreme ce iei petrece fumînd ori bînd. Dar e absolut trebuitorii! demnităţei femeei ca $ă poată cîştigă cevâ, dacă n’are vre o proprietate a iei, de ar trebui chiar să n’aibă nici o dată nevoe de acest drept. Inse dacă măritarea ar fi un contract egal pentru amîndoi neporoncind supunerea, poate să nu îetrebulnţeze acest drept; iear dacă între soţi nu e înţelegere, daca divorţul urmează, femeea poate în un chip cinstit sa-şl câştige traiul ca şi un bărbat. După cum un bărbat poate să aleagă între două slujbe tot asemenea şi femeea, cînd se mărită poate alege direguirea gospodăriei şi educaţiea copiilor, cîtă vreme va fi trebuitorii'], şi se oprea nu de la ori ce altă ocupaţie, dar de la acele ce ar împiedeca-o de la cele arătate mai sus. Iată dar motivul care împiedecă pe cele mai multe femei măritate de la ocupaţiile din afară. (Va urmă) Sofiea Nădejde. Nelogica unul profesor de logică. Ca profesor de logică Dl. Florentin ieste foarte tare în această materie, ca dovadă cetiţi cum ajunge D-sa la încheere că subsemnatul l’a criticat. Spune că ştie că 24 — 314 manuscrisul criticei a fost scris de mina mea pare că n’aşî prescrie ieit toate manuscrisele cari ni se trimet şi n’au Ortografică şi limba noastră! Apoi' ca cui mede pătrundere arătăm că D-sa ad,uce pentru a-şî sprijini ideeâ că ăutoriul criticei ieste'ieşan faptul că acela se îiitemeează pe' Istoriea ce predă DL Lambrior la şcoala mi Ii tacă de la noi, pare că mulţime de ofiţeri şi de studenţi din şcoala militară din Bucureşti n’au învăţat aice la DL Lambrior şi nu ar fi putut să fi trimes cineva de acold critica în contra lui aDecebaI!° DL Florentin ştie că l’am Criticat ieu pentru că i s’a spus de cinevâ dintre prietenii D-sale din tipografiea; D-lui Codrescu. In sfîrşit ce-i păsă D-sale de autoriU, mi se pare pă ierâ de ajuns să . se mărginească la apărare fără a-şT îlicbipm că pentru ă îndrăzni să critic un geniu ca D7sa numai cea mâi oarbă, dorinţă de răzbunare mă putea înipinge. Cbiar nici numele de critică nu merită, după Dl. âutoîdtî articolul mieu; atunci dacă n’aveau nici un temei fi Învinovăţirile ce i-am făcut de ce s’a grăbit a-mi respunde printr’un articol plin de liaz ? Innainte de toate trebue să arăt cetitorilor noştri cum de a scris DL T. Mâiorescu scrisoarea cea plină do laude autoriului lui „DecebalL Pe cînd ierâ DL Florentin la Botoşani â trimes la „Junimea^ pe „DecebaD, D. Maioreşeu cu talentdl D-sale birie cunoscut a cetit aşa de frumos ciudatele elucubfaţiuni ale D-lui F. în eît a pricinuit un entUsiăâm foarte mare. Chiăf Fii âeea 'sară s’au trimes depeşi de laudă autoriului, Dl. Pogor a propus să se scrie lui Gustave Dore să ilustreze ediţiea ce avea de gînd să tipărească societatea, etc. Dar nenorocire, entusiasmul membrilor „ J uni mei “ şi cbiar aFP-ţui Maioreşeu a pierit ca, fumul, ,cînd au avut înnâintA tiovela tipărită V Atunci au Văzut cu ce poamă aveau a face, dar, ierâ prea tîrziu!! Ieata pentru ce nu js’a mâi publicat ediţiea de care se vorbeşte în r|Vâşul plin de laude al, l)-luî T. Mâiorescu. Nu vă' vine a . crede' D-le âutoriti, cercetaţi de la D-nii membri — 315 — ai Junimeî. Dacă cinevă se va găsi în stare a zice că nu spun adevărul, atunci voiu da pe faţă şi ieu de la cine am aflat această hazlie istorie. Vezi D-le Florentin, ca de multe ori ieste bine a tăcea, chiar ieste şi un proverb: -si tacuisses philosophus mansisses. După această explicare credem că nime nu se va lăsa înşelat de laudele ce«şî aduce Dl. Florentin cu a.tîţa modestie. ‘ ; Să trecem acuma la cele 6 puncte pe caid aşa de cu deplină încredere se sprijină Dl. autoriti. 1). „Să probeze, zice D-sa, că iep şan vfalsificat adevărul istoric “, cînd am exclus din novelă faptple greţoase ,şi chinuitoare pentru eetitoriu, d. ex. s^ţp^uirea prisonierilor romani de cătră’ femeile dace, etc$ şi cînd am' format unele detaiiurl istorice, după cuţn prescrie scopul novelei, şi legile frumosului în general. “ , Şiret de tot s’a făcut-, Dl, plorenti.n, se face că nu înţelege de ce l’am învinovăţit şi-l învinovăţesc, ii’ap zis că a falşificat istoriea excluzînd faptele, greţoase şi cHiiuitoăre, fete.... Zis’âni iexi xinde-vâ aceasta ? 13b unde O scoate Dl. autdriu ? Minunile1 logicei mari sîntl leu am dovedit că Dl. Florentin nici idee h a ăVufc db adevărul istoric. Am arătat după Dl. Lambriorifetoriea războaelor dacice, iear Dl. L. a prescurtat pe (te la Bvrye, ale cărui studii le-am şi publicat în Nr. 7 şi: -.8 «Je ., muntelui se afla Uxi crater cu un diametru de 4000 de metri, prin urţnare” unul din cele mai mafi cratere'vii-' iioseute. Prin acest crater: ies ci te o dată puhoan 4«-spăimîntătoare de lavă. ' : . După descoperirea insulei, cea mai • mare erupţie (**) Fuchs loc, cit. pag. 67. 320 s’a întâmplat la 1866. Un crater noii se facil la 3000 de metri de înălţime şi dintr’însul timp de trei zile curse un curent de lavă pe coasta nord-ostică a muntelui. Apoi după repaus de o zi şi jumătate ieşi alt curent dar cu mult mai de jos de pe la 2000 de metri de înnălţime şi din partea resăriteană. Mase însem-năte de fum fură aruncate cu sgomot înspăimîntătoriti şi peste puţine zile se făcuse nn con din bucăţi de zgură. Lava ieră aruncată cu atîta tărie în cît se ridică sub formă de colonă înfocată. După spunerile celor ce au fost de faţă, colon a ierâ groasă de pro 30 de metri şi naltă de 330. Toată partea resăriteană a insulei Havaî semănă a un fluviu de foc, şi noaptea se vedea mai ca zioa. Pu-boaele curseră pănă la o îndepărtare de 56 de chilo-metri şi nu se învîrtoşază de cît in vecinătatea Rilolu-luî. Erupţia ţinu 20 de zile, lumina se vedea pănă la o îndepărtare de 320 de ehilometri şi zgomotul se auzea pănă la 60. Innaintea de a căută pricinele adînci ale fenomenelor vulcanice să arăt cum se explică fenomenele din afară. Am vorbit de cenuşe vulcanice, dacă cineva ar crede că sub numele de cenuşe se înţelege remăşiţa unei ardere, cum ieste de pildă cenuşă de lemn s’ar înşela! Cenuşa vulcanică ieste lavă prefăcută în pulbere prin exploziea aburilor, întocmai după cum se întâmplă cu apa întrebuinţată pentru a încărca o puşcă. Aboriî formaţi prin aprinderea pravului prefac apa în pulbere foarte fină. Dacă ţinem acuma samă că lava recin-du-se se face vîrtoasă, vom înţelege că părticelele de lavă licidă se învîrtoşază şi că ast-feliu lava se preface în cenuşe vulcanică. De pe cenuşă se poate în totdeauna şti ş1 cum ieste compusă lava vulcanului, dacă întrebuinţăm microscopul. (Va urmă) 1. Nădejde.