Privim ca abonaţi pe D-nil ce vor bine vroi a primi două numere unul după altul. APEL. Mai ales copiii se sting de boale molipsitoare, ca anghina difterică, scarlatina, etc. Pe cită vreme nu se ştiea ce ieste de făcut, pe cită vreme nu iera nici un drum deschis, pe care mergînd sa dam de leacul acestor boale, puteam sta şi suferi unul după altul de pierderea vre unui copii iubit, sau chiar de pierderea tuturor. Acuma inse prin cercetările mai multor învăţaţi, ca: ewt, £aw, cfau-cfvnez^ §zawifc&, sîntem pe calea care ne va duce la mîntuire. Fiinţele oare prin înmulţirea lor în sînge pricinuese boa-lele molipsitoare cele mai primejdioase, au fost studiate şi sîntem în stare a le face nevătămătoare, ba chiar a le preface în aliaţi credincioşi din duşmani cum ne Ierau până acuma. Dar nenorocirea Ieste, că acuma totul se cîrmueşte de băni, de aceea si vedem că s’au făcut cercetări mai ales asupra boalelor animalelor folositoare (bol, porci, ol, cal, găini, etc); despre boalele oamenilor sau ale copiilor nu s’a găsit încă timp de ocupaţie! Credem că ar fi foarte frumos şi bine să facem o societate, care să strîngă bani pentru scopul de a lupta cu anghina, scarlatina şi cu alte boale molipsitoare. îndată ce sumele strînse ar fi destul de mari s’ar putea publica un premiu mare pentru acel care ar descoperi 19 242 un medicament care să tămăduească anghina, sau scarlatina, sau tifosul, cum tămăduesce chinina de friguri, etc. Tot o dată s’ar putea cere şi să se cerceteze calea pe care anghina se propagă pentru a întreprinde nimicirea tuturor cauzelor care îl priesc, adecă pentru a scoate boala cu rădăcini cu tot. Noi credem că o asemenea societate ar fi foarte la timp şi că în scurt ar reuşi în lupta începută. Facem apel la toţi cetitorii noştri, la cel cari au copil şi au fost loviţi de nenorocire şi au trebuit să stea cu minele încrucişate de faţă la torturile copiilor iubiţi; la cel cari au copil şi păuă acuma au fost scutiţi, dar se pot aşteptă la asemeuea nenorociri în fie ce moment; la cel cari n’au, dar simţesc milă pentru nenorociţi şi se revoltează împotriva tiranilor noştri microscopici şi tocmai de aceea mai de temut. Facem apel şi îl rugăm să facă propagandă pentru reuşita acestei idei şi fără întîrziere să facem societatea şi să ne punem pe lucru. Pentru început acel cari sînt hotărîţl a face parte din această societate, să bine voească a trime-te o înştiinţare la Redacţiea „Contemporanului^ Red. ,,Contemporanului JIDOVUL LEŞESC PARTEA I. eu. apoi , cu Ioan, (urmare). XII Cei de mai înnainle Mathis. Ecaterina. rîdicîndu-se. —Mathis! Mathis, cu veselie.— He! Re! Re! eu sîut Heinrich. Primarele! Ana, (alergînd să-l imbrăţoşeze). In sfîrşit iată-te! Mathis. Da . . . Da . . . Mulţâmitâ Domnului! D avem omăt . . . . avem! Am lăsat trăsura la BicRem o va aduce mâine. Eeaterina, (Vine de-l îmbrăţoşază, şi îi iea mantaua). Dă o m coace . . Ne bucuri peste măsură că al venit în astă sară. Ce grijă aveam! , , Mathis. Gîndeam iefl, de aceea m’am grăRit. (Privind în odae) He! ^he! Re ! Moşul Walter şi HeinricR. Aveţi frumoasă vreme de inturnat acasă! . , ^'l****leşina, (strigînd la uşa bucătăriei) Lois...Lois... Adâ ciubotele D-lui MatRis. Zi lui Nikel să pue calul în graj'ditt. Eoig. în uşă. Da, îndată. (Se uită şi rîde, pe urmă fuge). pe lur'l7tin^-— Domnişoara Ana voeşte să plecăm Ana. ^ Credeam că vărul BotR n’are să te lese. _ Mathis. Ei dar apoi îmi ierau isprăvite treRile de ieri ctemineaţa, dar vărul m’a oprit să văd comediea. Ana. Hanswurst *) e la Ribeauville? Mathis. Nu e Hauswurst, e un Parizian, care face lucruri ain lizica . . . adoarme pe cine vroeşte. Ana. Adoarme oameni. Mathis. —Da. Eeaterina.—De sigur că le dă să bea ceva ? Mathis. —Nu, îl priveşte în ocRl făcîndu-le semne şi adorm. E^ lucru înspâimîntătoritt... Nu credeam de nu 1’aşlfi văzut. Heinrich. Da, brigadierul Stenger mi-a spus despre a- Pâpuşeriu nemţesc — 244 — ceasta ; a văzut acela-şi lucru în Saverna. Acest parizian adoarme lumea şi face pe oameni să spue ce vrea iei, cînd dorm! Matbis, şezind şi trăgînd ciobotele. Călră fiică-na). Ana? Ana. - Ce tată ? TWaf.liîs.—Caută în buzunariul mantalei. ^ Walter.- Oamenii sînt cam răutăcioşi. {Lois vine cu papucii primarului). Au ajuns prea ghibacî, se apropie sfîrşitul lumel. (Lois aduce papucii). XIII. Cei de mai îtmainle, Lois. I^ois.— Poftim papucii. Matbis.—A ! bine..... bine...... Lois iea ciubotele, scoate şporil şi punele în grajditt. . ]Lois.—Da, voiţi face. (Iese. Ana, scoate o cutie din buzunariul mantăleî, şi vine lîngă tată-săti). Ana.—Ce e aice? v Matliis, încălţindu-se.—(Iea deschide şi scoale o cuşmă aha tieană cu fluturi de aur şi de argint). , Ana.—Ah! Se poate ? Matliis.—Iei! Iei.... cum ţi se pare. Ana.—-E pentru mine ? Matbis.—Da, pentru cine dar ? Cred că nu e pentru Lois! (To(i se apropie să vadă Ana îşi pune căciula şi se uită în oglindă). Heinricli.—E cît se poate de frumoasă. Walter.—Şi îţi vine pare că ar fi făcută anume. Ana.—Ab, ce va gîndi Christian văzîndu-mâ? Matliis.—Va gîndi că ieşti cea mai frumoasă fată. (Ana vine şi-l sărută). A . Matbis.—Ieată darul ce-ţî fac de nuntă, Ana; m ziua nunţel vel pune-o şi vel păstra-o tot deauna. Mai tîrziil peste cinci-spre-zece ori douăzeci de ani, iţi vel aduce aminte că tată-tăil ţi-a dat’o. Ana, cu duioşie.—Da, tată. _ _ Matbis.—Tot ceea ce doresc, ieste să fii fericită cu Christian. Acuma să-mi aducă o bucăţică de şuncă şi o butelcâ de vin. {Ecaterina merge în bucătărie.—Călră Heinricli şi Walter). Veţi lua cîte un păhar de vin cu mine? Heinricb.—Cu plăcere Dl. primar. Walter, rîzînd.—Da pentru tine ne vom da cu plăcere această osteneală. (Ecaterina aduce un jambon din bucătărie: Lois vine in urmă cu pahare şi cu garafa)- 245 Ecaterina, rîzind.—Şi mie Mathis nu mi-ai adus nemic ! leată bărbaţii. Cînd ieram tînără venea cu minele pline de cordele ; dar acuma. mathis, cu veselie.—Aide taci. Yroeam să-ţî fac un dar neaşteptat, şi acum trebue să-ţi spun dinnainte, că şalul, boneta şi celelalte sînt în lada de la trăsură. Ecaterina.—Aşâ dacă-s în trăsură numai zic nemic- (şede şi toarce, Lois pune fală de masă, aşază farfuriea, garafa şi păha-rul Mathis se pune la masă şi mînîncăcu gust. Waller şi Heinrich beu. Lois iese). Mathis.—Frigul îţi cam dă gust de mîncare.... In sănătatea voastră! Walter.—Asemenea, Mathis. Heinrich.—In a D tale, D-le primare. Mathis.—Christian n’a fost astă sară? Ana.—Da tată a fost, dar a venit şi l’au chiemat, dar trebue să vie. Mathis.—Bine.... bine.... Ecaterina.—A venit tîrziu din pricina străjeî ce avea de făcut, pentru nişte contrabandierî. 7 r T CTni sity Library Cluj _ Mathis, mîncînd.—E lucru drăcos de făcut strajă pe o aşâ vreme. Despre pîrâti ierâ omătul de cinci picioare. Walter.—Da am vorbit despre aceasta; spuneam serjen-tulul că din iearna leahului nu s’a văzut aşă omăt. (Mathis care ridicase păharul îl pune fără se bea). Mathis.—Ah ! aţi vorbit despre aceasta ? Heinrich. In acel an trebue să vă aduceţi aminte, toate dealurile ierati pline de omăt. Calul leahului de abiea scotea capul de sub pod, şi Kelz veni să cate ajutorii! la pădurarii!. Mathis, (cm glas nepăsăloriu).— El! se poate . . . dar toate acestea sînt lucruri vechi; ca povestele bunică! . . . nime numai gîndeşte la dînsele. Walter. Cu toate acestea e de mierare cum de nu s’a descoperit cine l’a omorît. Mathis. Au fost ghibacl ... nu se va şti nici o dată nemic! (bea. In această vreme, se aude sunetul unui clopoţel în uliţă pe urmă tropotul unui cal, care se opreşte înnainlea hanului. Toţi se întoarnă. Uşa să deschide un evreu leşesc întră, lei e îmbrăcat cu o manta verde blănilă, cu iarmureă în cap, cu ciubote blănile. Priceşte în odae cu căutătură întunecată, toţi lac). — 246 XIV Cei de mai înnainle, Leahul, pe urmă Christian. Leahul, întrînd.— Pace d-voastră! Eeaterina, ridicindu-se.— Cu ce vă putem sluji d-le? Leahul. Omătul e mare . . . drumnl e greu, sâ-ml pue calul în grajd iii, voiţi plecă peste un ceas . . . (deschide mantaua, desleagă chimeriul şi-l pune pe masă. Malhis se ridică, se sprijină de spătariul scaunului; leahul îl priceşte, Malhis se poticneşte, întinde minele şi cade răcnind, zgomot). ’ Eeateriua, grăbindu-se.— Mathis ! . . . Mathis ! . . . Ana, de asemenea.— Tată ! (Walter şi Heinrich îl ridică, Ckristian vine din fund). Christian, pe prag.—Ce ieste? Heinrich, scoţind legăloarea lui Malhis în grabă. Doctorul. . . mergi de adâ doctor ! PARTEA II CLOPOŢELUL ^ Odaea de culcare a tui Mathis. O uşă din stingă deschi— zîndu-se în odaea hanului. O scară la dreapta. în fund fereşti cari se deschid în uliţă. Un scrin de stejar cu alămuri, între fereşti. Un pat cu baldachin, un dulap mare, mese, scaune. O sobă de fa-eanţă în mijlocul casei. Malhis şede pe un jilţ Ungă sobă. Ecaie-rina îmbrăcată ca dumineca, doctorul Frânte cu jiletcă roşă cu pantaloni scurţi, cu ciubote lungi, şi cu o pălărie mare de castor negru de modă alzaţiană stau lingă dînsul. 1 Mathis, Eeaterina, doctorul Frânte. Doctorul. Mergeţi mai bine, D-le Primăria? Mathis. Merg tare bine. Doctorul. Nu mal simţi durere de cap. Mathis. Nu. — 24? — Doctorul. Nici vîjîiturile în urechi? Mathis. Cînd vă spun că merg bine .... că sînt ca în toate zilele .... cred că-I destul de limpede! ^ _ Ecaterina. De mult avea visuri rele . . . bîiguea.... şi se sculă de bea apă rece. Mathis. Tuturor poate să le fie noaptea sete. Doctoral. De sigur, dar trebue să vă cruţaţi. Beaţî prea mult vin alb, vinul alb aduce podagră, şi de multe ori îţi aduce atacuri nervoase: două boale delicate dar foarte primejdioase. Vechil noştri landgrafî, marcgraft, stăpînt pe Sundgati, pe Bris-gatt, pe Alzaţiea de sus şi de jos, mal toţi mureaţi de podagră ort de vr’un atac fulgerătoriu. Acuma aceste boale cad pe capul primarilor, notarilor şi bogătaşilor. îl o boală aleasă .... prea aleasă încă .... numai primejdioasă. Intîmplarea d-tale de alalta-sară vine de acolo .... Aţi băut prea mult rtikewir la vărul Both, pe urmă v’a luat receala; aşâ că tot sîngele vă ierâ suit ia cap. Mathis. E drept că-mi iera frig la picioare; dar nu trebue să mergem aşâ departe; jidovul leşesc e toată pricina. Doctoral. Pentru ce ? . Mathis. De mult cînd s’a întîmplat istoriea cu jidovul leşesc, am văzut mantaua şi iarmurca pe care jandarmul Kelz le găsise; vederea acestora m’a tuburat fiind că de cu sară jidovul fusese la noi. De atunci n’am mal gîndit, cînd alaltă-sară, negu-ţitoriul de grîne întră şi zice tocmai acelea-şl vorbe ca celălalt.... mi s’a părut ca o vedenie. Ştia. bine că nu sînt stafii, şi că morţii nu se mal scoală; dar ce vral ? Tot deauna nu sîntem stâpînl pe cugetare. (Înlurnîndu-se călră Ecalerina) AI zis să vie notariul ? Ecaterina. Da ... fii liniştit! Mathis. Sînt liniştit; dar trebue ca nunta să se facă cît mal degrabă. Cînd vezi că un om sănătos cu mintea şi cu trupul întreg, poate să aibă asemenea atacuri, trebue să reguleze toate şi să nu lese nemic pe a doua zi. Ceea ce mi s’a întîmplat alal-tăerl poate să mi se întîmple încă şi în astă sară; pot să mor şi să nu văd copiii fericiţi. . . . ! Acuma lâsaţi-mă în ‘‘pace cu toate istoriile voastre. Fie din pricina vinului, ori din a frigului, ort din pricina leahului, mi-i tot una. Am mintea aşâ de limpede ca toată lumea; mal în colo puţin îmi pasă. Doctoral. Poate ar fi bine, D-le primare, să lăsaţi pe altă zi iscălirea contractului; înţelege-ţî că ori cum ar fi, aţîţarea cu trebile....... Matlifs. (ridicînd mînile cu o mutră nerăbdătoare).— Ah Doamne .... Doamne ... fie care să se îngrijascâ de trebile sale. Nu ştiu unde mi-î capul, cu atîţia dacă şi pentru că ai D-tale. * — 248 — Doctorii sâ-şl vadă de doctoriea lor şi să lese pe ceialalţl să facă ce vratl. Mi-al luat sînge .... bine! M’am tămăduit .... şi mal bine! Să cbieme notariul, să înştiinţeze martorii şi să se sfîrşascâ tot! Doctorul. (încet călră Ecalerina).— Nervii îl sînt încă aţîţaţl; e mal nimerit să se facă ceea ce zice. (Waller fi Hein-rich vin din stingă îmbrăcaţi de serbăloare). II Cel de mai înnainte, Walter, Heinricli. Walter. Eî! ! . El!! ni s’a spus că mergi mai bine ? Mathis. (inturnîndu-se).— El! voi sînteţl .... bucuros.. îmi pare tare bine că vă văd. (le strînge mina). Walter, rîzind.— Iată-te însfîrşit sănătos? Mathis, rizind.— Mi-a trecut, ce comedie! . . . . Hein-ricb mi-a fâcut’o cu istoriea lui, de jidanul cel leşesc. Ha ! Ha ! Ha!... Heinricli. Cine putea să prevadă asemenea lucru ? Mathis. E limpede, celălalt care vine tocmai atunci. Ce întîmplare! ce întîmplare! N’ar zice cineva că pare că ar fi venit înnadins ? Walter. Pre legea mea, D-le doctor, trebue să crezi că mie singur cînd am văzut pe leah întrînd, mi s’a zbîrlit părul. Eeaterina. Oameni în toată mintea să aveţi asemenea păreri ? Mathis. In sfîrşit mulţâmitâ D-lui, am scăpat, D-voastră trebue să ştiţi că noi săvîrşim măritarea Anei cu Christian. Poate că boala asta mi-a fost o înştiinţare de aceea trebue să grăbesc. Heiiirieli. Eî! D-le primar, cred cânu-înicî o primejdie. Walter. N’a fost nemic ... A trecut, Mathis ? . Mathis. Ba nu ... nu; trebue să-ml slujascâ de lecţie. Walter şi Heinrich, vă aleg de martori. La unsprezece ceasuri, după leturghie vom iscăli contractul, toată lumea e înştiinţată. Walter. Dacă voeştl numai de cît? Mathis. Da, numai de cît. (căiră Ecalerina) Eeaterina ? Eeaterina. Ce ieste ? Mathis. Leahul e încă acolo ? Eeaterina. Nu, a plecat ieri. Tare i-a părut reu de astă întîmplare. Mathis. Imî pare reu că a plecat . . . aşi fi vroit să-l văd, sâ-I strîng mîna şi să-l poftesc la nuntă. N’am nemic cu dînsui, ce e vinovat iei dacă toţi jidanii leşeşti samână aşâ de bine.... CeT de făcut dacă toţi att aceea şi iarmurcă, aceea şi barbă, şi ..l Ir-si feliu de manta .... Wnrich. De sigur nu i se poate împutk nemic. 249 — Walter. In sfîrşit ne-am înţeles la unsprezece vom fi aice. Matliis. Da (cătră doctor). Tocmai, D-le Franţz, ne veţi face mare bucurie venind la nuntă. Doctorul. — Mal ales, cu plăcere, D-le primarii!. Heinrich. Ieată trage al doilea clopot, aidem, la revedere, D-le Mathis. Mathis. La revedere. (Le strînge mina. Walter, Heinrich şi doctorul ies). III Mathis, Ecateriua. Ecateriua, (strigînd de pe scară)—Ana . . . Ana! Ana, (din odaea iei).— Yin îndată. Ecateriua. Da vină acuma, a tras de a doilea clopotul. Ana. iarăşi.— îndată. Ecateriua, (cătră Mathis). —Ware să mal gătească. Mathis. Lasă în pace copila, ştii doar că se îmbracă. Ecateriua. Nu mă îmbrac cîte două ceasuri. Mathis. El! tu ... tu .. . Dar apoi e tot aceea? Dacă veţi merge puţin mal tîrzîu nu-î nemic, banca remîne tot acolo, nime n’ar să o iea. Ecateriua. Aşteaptă pe Christian. Mathis. Er tocmai, n’are dreptate ? Trebuea să vie în astă dimineaţă ... îl zâbâveşte ceva. (Ana, veselă, vine cu căciula cea Alzaţiană şî cu un pieptar cu fir de aur). IV. Cei de mai înnainte, Ana. Ecateriua.—In sfîrşit ai isprăvit! Aua.—Da, îs gata. Mathis, (privind’o cu iubire).—Cît ieşti de frumoasă Ana. Aua.—Am pus căciula. Mathis.—Tare bine al făcut. (Ana se uită în oglindă). Ecateriua. — Doamne.... Doamne, nici o data nu vom putea sa fim de la început. Aide, Ana, aide. (Merge şi iea cartea de rugăciune de pe masă). Ana, (privind pe fereastră).—Christian n’a venit încă ? Mathis.—Nu; de sigur are încă trebî. Ecateriua.—Vină acuma, te va vedea mai tîrziu. (Iea iese, Ana după dînsa). Mathis. (strigînd). -Ana... Ana.. Dar mie nu-mî zici nemic ? Ana, (venind să-l îmbră\oşez-e).—Ştii bine că te iubesc! — 250 — astîmpâ*tIllS—Da Da‘"' Du'te acuma draSa> maică-ta n’are Ecaterina, (slrigind de afară).— Ieata trage clopotul de a treilea. (Ana iese). Mathis, (minio$\ Trage de a treilea ! De a treilea. Nu cumva preutul le va aştepta şi apoi să înceapă. (Se aude închi-zmdu-.se uşa de afară. Clopotele sună, lumea gătită trece pe la fereaslă, pe urmă linişte). V. Mathis, singur. Mathis. Ieatâ-î afară...- (ascultă, şi aruncă o privire pe fereasta\ Da, toată lumea e la besericâ. (Se primbla, trage tabac rapede). Merge bine . . Tot s’a petrecutbine....Ce lecţie, Mathis! ce lecţie! Un lucru de nemic şi jidanul ieşea la iveală. Tot se (lucea ia dracul... Atîta numai şi tespînzurau! (gîndeşte, pe urmă cu ctudă) Nu ştiu unde îşi are cineva cîte o dată capul! Trebue sa ne nebun! Un neguţitoritt de grîne vine, îţi zice buna sara.... pare că jidanii leşeşti cari vînd grlne nu samănâ toţi! (dă din interi, pe urmă se linişteşte de o dală). De aşi strigă pănă la slirşitul lumeî, lucrul nu s’ar mai schimbă.... Noroc numai că oamenii îs aşâ de proşti şi nu înţeleg nemic ! (clipeşte din ochi şi se pune pe jilţ)- Da.... Da..... oamenii sint proşti! (aşază focul) loate acestea sînt numai din pricina parizianului... m’a tulbu- 1„at. şarlatanul vroea să mă adoarmă.... Dar am gîndit îndată!1» Stal pe loc! Stai! Iea sama .Mathis.... Moda aceasta de a adormi Mmea e o scornire drăcească.... Aî putea povesti multe (rhind) lrebue să iii şiret să nu pul gîtul.... (rîde cu o mutră sireală) Vei muri Mathis bâtrîn şi cel mai cinstit din ţară, îţi vei vedea cu veselie copul şi nepoţii, şi-ţi vor pune pe mormînt o pieatrâ scrisa cu litere de aur de sus pănă jos. (tăcere). Dar în sfirşft toate _s au petrecut bine! Numaî fiind că visezi şi fiind că E-caterma, vorbeşte ca o ţarcă înnaintea doctorului, te vel culcă colo sus, cheea în buzunar iii, las să te asculte pâreţiî. (Se ridică) Acuma să numărăm banii ginerelui.... Pentru ca ginerile să ne iubească... (rîde) pentru ca să ţie parte socrului, dacă bînd cî- teva păhare va zice vre o prostie.... He! He! Ile ! Christian e şiret, nu-î ca Kelz surd şi orb pe jumătate, făcea procese-verba-le de un cot,... şi în iele nemic; nu, iei ar fi în stare să dee de urma. Îndată ce l’am văzut mi-am zis: tu-ml vel fi ginere şi dacă leahul începe a înviea tu-1 vei împinge în ceea lume! (Se apropie de scrin, îl deschide, scoale un săculteţ plin cu aur îl deşartă deasupra scrinului, şi începe a numără încet, aşezind fişicurîle cu — 251 — îngrijire. Pin timp in timp se opreşte, priveşte rîle o bucată o cînlăreşle pe degete.—încet). Am zis trei zeci de mii (nnmărînd fîşicurile), da, trei zeci de mii... Frumos.... Hei! Hei! e plăcut să auzi sunînd de aceştia.,., va fi mulţămit jandarmul. (Urmează mai departe, şi observează o bucală cu mai mare luare aminte de cîl pe celelalte). Aur vechia.—(Se întoarnă spre lumină). Ah ! acesta e încă din chimeria.. Ne-a priit bine ehimeriul.... (gindind). Da... Da, fără acesta ar fi mers reu hanul... ierâ vreme... opt zile mai tîrzitt şi cămătariul Ott ar fi venit cu căruţa luî... Dar noi ieram în regulă, aveam banii... de la aşâ zisa moştenire a moşului Martin. .. (pune bucata în un fişic). Chimeriul ne-a scos din picior un spin tare rea.... Dacă Ecaterina ar fi ştiut.... Ser-mana! (pripind fîşicurile| trei zeci de mii de livre.... (vuel de clopoţel). Clopotul de la moară! (slrigînd), Nickel.... Nickel! (Uşa se deschide şi Nickel vine cu un călindariă in mină). YI. Mathis, Nickel. Aickel.—M’aţl strigat D-le primarii!? Matkis. —Ieste cineva la moară? Aickel.—Nu, D-le, toată lumea e la beserică... roata e oprită. Matkis.—Am auzit clopoţelul... ieral în odae? Nickel.—Da, D-le, n’am auzit înse nemic. Matkis.Grozav!... ieu credeam.... (îşi pune degetul cel mic în ureche.—Cătră sine). îmi începe ieară-şî vîjîeala în urechi.... (călră Nickel) Ce făcel acolo? Nickel.— Ceteam pe Mesagerul şchiop. Matkis.—De'sigur istorii de stafii? Nickel.—Nu, D-le primăria, o istorie de nişte oameni din Bavariea, nişte tâlhari pe cari i-au descoperit la vre-o douăzeci de ani: din pricina unui cnţit care s’a găsit la un fierăria în o mulţime de fierării vechi; au fost luaţi împreună ca o turmă de lupi: mama, doi feciori, şi bunicul. I-aa spînzurat unul lîngâ altul. Priviţi.. (îi arată Călindariul). Matkis.—-Bine.... bine! mai bine ai ceti rugăciunile (Nickel iese). VII. Matkis singur, pe urmă Ou'istian. Matkis, dină din umeri.—Auzi îl spînzură după două zeci şi trei de ani din pricina unul cuţit vechia! proşti... trebuea să facă ca mine să nu lese urme. (îşi urmează ca socolelele). Ani zis trei-zecl de mii de taleri.... da.... Aşâ...- unu... doi... trei... — 252 - (Yorba i şe stinge, iea fişicurile le pune in săculfeţ, şi-l leagă). D’apoî au iei noroc!.... Unde mi s’au făcut mie asemenea daruri... A trebuit tot să clştig, ban cu ban. In sfîrşit unii se nasc cu noroc, alţii sînt siliţi ca să facă ceva. (Se ridică). Toate sînt în regulă. (cineva bale la fereastră se uită. —încet). Cbristian. (cu glas tare). Poftim; întră Cbristian! (Se îndreaptă spre uşă, Chrislian vine). Cbristian, slrîngînifu-t mina.—Aşa dar, D-le Mathis, mergi mai bine ? Mathis.—Da, nu prea reu. Auzi Cbristian, acum chiar am numărat zestrea Anei.... Aur frumos ştii colea sunătorii!! Chiar cînd ştii că aî să-l dai tot îţi place. Cite amintiri de munca, de purtare bună... pare că vezi trecîndu-ţl tinereţa pe dinnaintea ochilor; şi cîtâ mulţâmire cînd ştii că al să faci fericirea copiilor. Cbristian.—Cred D-le Mathis; numai banii cîştigaţl prin muncă ne folosesc; ca şi semînţa cea bună care creşte şi ni dă seceriş. 9Iathis.—Tocmai aşâ gîndeam şi ieii şi îmi ziceam, cît e de bine cînd semînţa cade în pâmînt bun. Cbristian.—Vroiţi să iscălim azi contractul ? Mat bis.—Da, cu cît mal degrabă cu atîta mai bine. Numi-a plăcut nici o dată să amîn lucrurile. Tare nu pot suferi oamenii cari nici o dată nu sînt hotărîţî. Cînd odată te-al înţeles, nu ştiu pentru ce se-ar amina lucrurile dintr’o septămînă în alta. Asta ar dovedi lipsă de caracter, şi bărbaţii trebue să aibă caracter. Cbristian.—Iei! D-le Mathis, ieu nu doresc de cît aceasta; dar gîndeam că poate Domnişoara Ana... Mathis.—Ana te iubeşte.... femeea mea asemenea.... în sfîrşiţ toţi (închide scrinul). ' Cbristian.—Bine, să iscălim. Mathis.—Da, şi după ce vom iscăli contractul, vom face nunta. . : Cbristian. — Nici s’ar ii putut să-mi spuneţi ceva mai în- veselitorii!. Mathis, rizind. — O dată e omul tînâr.... trebue să te foloseşti de vieaţă........................ Acuma zestrea e gată cred că vel fi mulţâmit. Cbristian. — Ştiţi, D-le Mathis, că ieu n’am cine ştii ce...-n’am... Mathis.—D-ta aî curaj, ai purtare bună şi ai rang, despre celelalte mă îngrijesc ieu. Numai trebue să-mî fâgâdueştî ceva. Cbristian.—Ce? Mathis.—Tinerii sînt pretenţioşi vrau să înnainteze. Cu toate acestea ieu Iţi cer să remîî în sat, atîta cît^ vom trăi noi. _ 253 — N’avem de cît un singur copil, îl iubim ca ochii dm cap, şi ni s’ar rupe inima văzînd că pleacă. . . £ Christian.—J )oamne! D-le Mathis, dar mcăeri nu mi-ar aşa de biDe ca în familiea Anei, şi.... x , „ . Mathis. Făgădueşti că vei remănea, chiar dacă te-ar mna- intă, ofiţieritt în alt loc? Christian.—Da. Mathis.—Pe cuvîntul D-tale. Christian.—Da. _ , M ,, , Mathis.—Sîntmulţămit,destul.(înparte)Trebueaaşa! (tare). Acuma să vorbim alte cele. Ai întîrziet azi demineaţă, se vede că ai avut trebi? Ana te a aşteptat, dar în sfîrşit.... Christian. — Ah! ceva grozav.... nu mi sa întimplat nici o dată. închipuiţi-vă am cetit procese-verbale de pe la cmcipănă la zece.timpul trecea. cu cît ceteam cu atîta mai mult vroeam să cetesc. Mathis.—Ce feliti de procese-verbale ? ■' , Christian.—Despre jidovul leşesc pe care Iau omoritsuD pod. Heinrich mi-a povestit întîmplarea alaltăieri-sara, asta, ma neliniştea. E minunat cum de nu s’a descoperit nemic. Mathis.—De sigur.... De sigur.... .... , Christian. cu mierare.—Dar ştii că a fost şiret cel ce omorît! Inchipuiţi-vă câjandarmâriea, poliţiea şi tribunalul toate ierau în picioare; şi nu s’a găsit cea mai mică urmă ! Am cetit şi-s înspâimîutat. Mathis.—Da, nu ieră prost. . . . . Christian.—Prost!.... Ba putea să fie cel mai şiret jandarm. Mathis.—Crezi ? ... , x Christian.—De sigur. Sînt atitea mijloace de a găsi cele mai mici lucruri, şi sînt puţini în stare de a scâpk, aşa că pentru asemenea..... . • Mathis.—De pe aceea ce zici văd că ieşti om cu judecata. Tot deauna am gîndit câ-ţt trebue de o mie de ori mânuit şiriclic, mai multă ghibăcie, pentru a scăpa de jandarmi, de cît pentru a prinde pe vinovaţi căci toată lumea ţi-I în pptriva. Christian.—De bună samă . MathiS.-Şi pe urmă cel ce a reuşit o dată, tace si a doua-oară şi a treiea, ca jucătorii. Ii vine îndammă a ciştig bani, fără să muncească, s’apucă necontemt de tălhăru păna ce-i prind; căci cred că trebue mult curaj pentru a face o singur dată şi a nu mai începe iară-şî. Christian.—AI dreptate, D-le Mathis, şi acel despre care vorbim, sigur că s’a oprit de atuncea de a mai face asemenea — 254 — lucruri. Ceea ce-e mai minunat e că nu s’a găsit cea mai mică urmă despre leah; ştii ce mi-a venit în cap ? M at Ii îs.—Ce ? Christian.—în vremea aceea, ierau mai multe cuptioare de ars oale, pe coasta Weehem. Cred că au ars trupul în vre un euptoritt şi din pricina aceasta nu s’au găsit alte dovezi de cit mantau şi iarmurca. Moşneagul Kelz care se ţinea de obiceiul vechiu, n’a gîndit nicî o dată la una ca aceasta. Mathis.—Foarte cu putinţă... ideea asta nu-mî venise nicî o dată în cap. Ieştî cel dintâiii. Christian.-—Da, D-le Mathis, mi-aşî pune capul că e aşâ. Şi ideea aceasta te duce la altele multe. Dacă s’ar şti cine ardea oale pe acea vreme.... Mathis» Iea sama, Christian, iett ardeam oale, aveam un cuptoriu cînd s’a întîmplat nenorocirea. „ Christian, rîzind.—A ! D-ta, D-le Mathis!.. (Rid îngreuna. Ana şi Ecaierina se arată la fereasta din fund. Ana* de afară. Iei e acolo ! (Christian şi Mathis se întoarnă U^a se deschide, Ecaierina rine, pe urmă Ana). (va urmâ). Traducere din Erckmann Chalrian de Sofiea Nădejde. Supunerea Femeilor. (Prescurtare din Stuart MUL) C. I. (Urinare) Numai observînd istoriea sau obiceiurile popoarelor mai selbatece ne putem face idee de ceea ce însemna înainte puterea şi cu cîtă grozăvie se foloseau de dînsa cei cari o aveau în mină. A se reseulâ în contra putere! ierâ ceva neauzit, căci şi legile şi obiceiurile ierau în contra răzvrititorilor, ba ierau chiar priviţi ca cei mai mari criminali, vrednici de cele mai mari pedepse ce se pot închipui. Ideea de a face bine celui supus, s a născut de sigur atuncia cînd stăpînul avea nevoe — 255 — de iei şi trebuea să-î facă, oare-cari fâgădueli; dar pe care cele maî de multe orî nu le ţinea în samă mai nici odată. Republicele au fost cele întăî cari au recunoscut oare cari drepturi pentru robi, pe urmă Stoicienii şi Jidanii. Creştinismul a luptat şi iei pentru a nemici robiea dar n’a făcut nemic. Putere avea de vreme ce resculâ masele să meargă să moară pentru Sîntul mor-mînt; ori făcea ca mii de bărbaţi şi de femei, să se lese de toate plăcerile lumeî. Asupra regilor chiar avea destulă putere, de vreme ce îi făcea să-şi lese femeele cele mai iubite numai dacă ar fi găsit o înrudire de al pa-tru-spre-zecelea neam etc. . Cu toate acestea selbătăciea feodalilorr nu se putea îmblînzî, iei apăsau cumplit pe şerbi (cariierau ţeranii) şi chiar pe orăşeni. Aceasta a ţinut pănă cînd oraşele s’au întărit, pănă cînd au avut armată cu care au mers şi au nemicit pe feodali. Numai puterea a sfărmat şi nemicit puterea, cu toate acestea multe din obiceiurile tirane se păstrară pănă la revoluţiea cea mare, ba unele se păstrează chiar şi azi. Mai în totdeauna puterea a dictat legile purtărei; nu e mult de cînd s’a lăţit ideea că legile şi treburile societăţei să fie regulate după morală şi nu după putere, de. ex: Englejii cu vre-o patru-zeci de ani în urmă aveau încă fiinţi omeneşti în mînele lor pe cari le vindeau şi le cumpărau. Chiar în America anglosaxonă nu de mult să făcea negoţ cu creşterea robilor. Noroc că mai toţi acei cari nu trăgeau nici un folos din aceasta, se îngrozeau de un negoţ aşă de josnic şi nu încetau de a striga în potriva lui. Cea mai bună dovadă, că puterea e totul şi nu bunul simţ, ieste militarismul pe care îl găsim la toate naţiile. Fireşte că orî ce jug e umilitoriu pentru toţi afară de tiran, nu vedem înse nici o deosebire între această putere şi intre a bărbatului asupra femeeî; această putere o are atît cel înţelept cît şi cel mai îndobitocit dintre bărbaţi ; şi acei care doresc puterea de sigur o vor întrebuinţai mai întăitt asupra celor ce le sînt mai aproape. Am văzut — 256 — cu cită greutate cad stăpînirile întemeate pe putere; cu atîta mai greu va cădea stăpînirea bărbatului, care e aşa de bine întărită din toate părţile. „ Femeea trăeşte „sub ochit bărbatuluî, fiind dar sub mîna stăpînuluî se „află într’o legătură mult maî strînsă cu dînsul de eît „cu tovarîşele iei de suferinţă; iea n’are mijloace de „a unelti în contra lui, nici putere de a-1 învinge; ci „are înteres să cate a-i plăcea, şi a nu-1 supăra.“ Ieste firesc că asupriţii să se rescoale în contra asupritorilor; femeea nu poate fiind legată prin sentimente. Ie de mierat că s’a început oare care mişcare în această chestiune, cînd vedem că atîtea rele ale puterei sînt încă în floare la naţiile cele maî civilizate. Yor zice unit că supunerea femeeî ie naturală; nu trebue de uitat înse, că orî ce stăpînire pare naturală în timpul cînd îşi are fiinţa, de pildă: Grecii credeau că e natural ca ieî numai să fii stăpînî. Englejilor le părea foarte natural ca negrii să fie robi. In vrîsta de mijloc nobilii găseau natural ca ţeranil şi orăşenii să fie supuşi capriţiilor lor. Aşâ pe eît vedem vorba contra natureî, însamnă contra obiceiului de. ex. Englejilor le pare natural a avea o femee în capul lor; pe cînd unor popoare depărtate nu le vine a crede. Să nu ni se zică că asuprirea femeeî nu se potriveşte cu celelalte; fiind că iea o primeşte de bună voe, fără să se plîngă. Căci sînt multe cari nu o primesc, iar altele cari au început să strige în contra aceştiî nedreptăţi. Cele mai multe sufăr şi tac, ştiind că nemic nu le-ar folosi tînguirea în contra bărbaţilor, ci că îî va întărtâ încă mai mult în contră-le, de vreme ce trebue să se întoarne- iar sub stăpînirea lor; femeea de obiceiiî tace şi rabdă, şi e silită de a ascunde multe din suferinţele ce are de la bărbat: Creşterea femeeî de sus pănă jos are de temelie răbdarea. Cum stau lucrurile azî e maî cu neputinţă o res-coală a femeilor în contra tirănieî bărbaţilor. E destul de dovedit că starea lor e cu totul deosebită de acelor- 257 — lalţî apăsaţi. Bărbaţii nu se mulţămesc numai cu ascultarea femeilor, ci au pretenţii ca ele să aibă pentru iei şi iubire. Pe robi, stăpînii îî făceaţi ascultători de frică pe femei înse le vroesc ascultătoare dar nu de, frică, ci de bună voe, lor trebue să le placă supunerea şifsă iubească pe asupritori. La, toate acestea s’a ajuns, prin educaţiea ce s’a dat femeei. Pănă la atîta li s’a falşificat mintea în cît femeile singure cred, că e bine şi folositori fi şă aibă un caracter cu totul deosebit de al bărbaţilor. Ele nu trebue să aibă vroinţâ, ci să se lese după voea altora adecă a bărbaţilor, să fie supuse şi răbdătoare dacă vroesc să fie fericite. Ni se spune în numele moralei că femeea trebue să trăească pentru fericirea altora! Care e ţinta, sau care e steaua polară după care se conduce educaţiea femeei? A plăcea bărbatului ieste culmea pretenţiilor iei, fiind că reuşind într’aceasta poate avea toate celelalte. Cinste, plăceri, toate bunurile socie-tăţei le poate căpătă numai prin bărbat! După ce femeile au ajuns în astă stare; bărbaţii ca să le ţie supuse mai cu siguranaţă, au început a le arăţâ slăbăeiunea, lipsa, de vroinţă, şi alte însuşiri zise femeeşti. Vedem că nu e de mierat, dacă femeea e aşa cum e şi putem zice eu siguranţă, că dacă robul ori plebeul, ar fi fost în aşă condiţiuni ca femeea; dacă s’ar fi educat cu scopul de a plăcea stăpînulul şi ,de a-1 iubi, dacă li s’ar fi ascuns aşă de bine robiea, de sigur că şi azi i-am găsi tot în starea de atunci. , , Legea şi societatea de azi se deosebeşte de cea veche prin aceea că soarta omului nu mai e hotărită din-nainte, ca atunci, cînd unul se năştea rob, altul stăpîn chiar meşteşugurile trebueasăfie regulate de lege. După sute de ani în sfîrşit, după atîtea suferinţî societatea a înţeles că e mai folositoritî a lăsă pe fie care să lucreze ce va vroi; de sigur că cel cu braţe slabe nu se va apucă de fierărie. E folositoriu societăţei ca fie-care să aibă mijloacele şi slobozeniea de a se apuca de ceea ee-1 va povăţuî gustul. 20 — 258 Dacă ieste această libertate pentru bărbaţi de ce n’ar fi şi pentru femei ? După cum n’are nici o înriu-rire asupra viitorului cuiva, faptul că se naşte bălan ori smolit, tot asemenea n’ar trebui să aibă dacă se naşte fată ori băet. Azi mai în toate ţerile, ori ce slujbe, ori ce întreprinderi sînt slobode tuturor bărbaţilor (măcar pe hîrtie). Pe cînd jumătate din omenire e îndepărtată de la toate acestea, numai din pricina sexului. Unii zic că femeile sînt necapabile şi nu ar fi în stare de a se folosi de drepturile ce le-ar da legea. E sigur ?nse că între bărbaţi sînt mulţi care nu vor fi în stare să se folosească de drepturile ce le au, dar cu toate acestea legea li le dă. E de dorit ca această chestie să se desbată cît mai mult; fiind că numai aşâ mulţimea se va înCredinţâ despre ceea ce ar fi mai folositorii! şi mai drept. Fie care e datoria să observe bine înnainte de a botări cevâ, ori de a zice că chestiea egalităţeî sexelor se sprijină numai pe teorii; mai degrabă putem zice că ideea ne-egalităţei se sprijină pe teorii. Poate unii ar zice, că, cu toată starea cea rea a femeeî, civilizaţiea a crescut. Dar, oare cine ne poate spune că dacă femeea ar fi fost eg«lă în drepturi cu bărbatul, omenirea n’ar fi ajuns mai de mult acolo unde e azi, şi prin urmare acuma ar fi mai înnaintată în civilizaţie ? Istoriea arată că ori ce progres e însoţit de înbunătăţirea stărei femeeî. Şi de multe ori se poate cunoaşte gradul de cultură al unui popor de pe starea intelectuală şi materială a femeeî. Nu putem zice că natura celor două sexe se potriveşte ou rolul ce împlinesc. Mill sprijinindu-se pe eons-tituţiea spiritului omenesc zice că, cum stau lucrurile azi, nu se poate hotărî ce feliti e natura celor două sexe. Dacă s’ar fi găsit societăţi numai de femei, ori numai de bărbaţi, sau societăţi în cari femea să fie egală bărbatului; atunci poate s’ar putea şti ceva sigur despre deosebirea intelectuală şi morală a celor două — 259 sexe. Ceea ce se numeşte azi natura femeeî e un pro* duet artificial. Se poate zice cu siguranţă că nici odată caracterul supuşilor n’a fost aşa de sQhimbat cum e al femeeî. Bărbaţii au căutat a mări la femei acele a-plecărî cari le mulţemesc mal mult interesul lor. Cea mal mare piedecă la înnaintarea tuturor ideilor sociale ieste neştiinţa şi nepăsarea pentru tot ce formează caracterul unui om. Mulţi cred, că, dacă o parte din omenire e formată într’un cbip, de pricină sînţ înclinările naturale şi aşă trebue să rămîe. Nu-f poţi abate de la această idee chiar cînd le arăţi lămurit pricinile cari au lucrat. Fiind că în Franţiea constituţiile pot fi reşturnate, cînd acel însărcinaţi cu apărarea lor nu se ţin de învoeală, de aceea sînt unii cari au stîr-niţ că Francejii nu-s făcuţi pentru o cîrmuire liberă. Fiind că Grecii înşală pe Turci cari-îi despoea fără de ruşine, de aceea unii au stîrnit că Turcii îs mai cinstiţi de cit Gfeciî. Toate se esplică prin aceea că de o-biceiti oamenii nu văd în lucruri de cît ceea ce au maî dinnainte în minte. In starea de azi e cu neputinţă de hotărît care e deosebirea naturală de caracter. Căci ori ce deosebire intelectuală ori morală între bărbat şi femee nu poate •fi dovedită că nu e artificială. Nu pot fi socotite ca naturale de cît acele caractere cari nu pot fi explicate din pricina educaţiei. ^ Ar trebui cunoştinţi întinse, pentru a avea dreptul să zică că se află intre amîndouă sexele o deosebire morală ori intelectuală, şi fiind că pănă azî nime n’are asemenea c unoştinţî de aceea nime n’are dreptul a da vre o părere. _ Fiziologiştiî au găsit oare cari deosebiri în consti-tuţiea trupului femeeî şi al bărbătuluî; dar nu se pot hotărî deosebirile sufleteşti ce urmează de acolâ; căCî pentru ^ aceasta ar trebui ca fiziologii să fie în acelaşi timp şi psihologi iscusiţi, lucru cam rar. Se găsesc nu- 260 — mai icî colea cîţiva bărbaţi care cunosc caracterul a două, trei femei. Bărbatul ar putea să studieze caracterul femeel cu care trăeşte mai ales cînd între iei sînt nişte sentimente puternice aşa că iea să nu ascundă nemic şi să spue cele mai mici fenomene sufleteşti. Aceasta se întîmplă foarte rar şi de aceea foloseşte puţin. Nu trebue ieară-şi de uitat că de vreme ce femeea atîrnă de bărbat iea nu-î va arătă de cît acele părţi ale caracterului pe cari le va crede că-i sînt mai plăcute. Numai atunci se va putea şti ceva sigur, cînd singură femeea va studiea caracterul sexului iei şi-l va da la iveală. Pănă azi iea nu e în stare a face aceasta. Aşa că cel mult vom cunoaşte caracterul a două trei femei, dar nici o dată a sexului întreg. . Bărbaţii nu vor avea despre femei o cunoştinţă de-săvîrşită, cîtă vreme femeile singure nu Vor spune ceea ce ştiu. Un aşa timp nu va fi cam degrabă. Pănă acuma femeile au scris mai numai nişte linguşiri pentru bărbaţi. Doamna de Stael zice în una din scrierile sale:: „Bărbatul poate înfruntă părerile mulţime!, femeea mse trebue să se supue“. Adesa femeea nemăritată scrie ca să găsească un bărbat. Cele măritate propeveduesc de multe ori o aşa supunere pentru sexul lor că nici bărbaţii n’ar fi în stare să dorească mai mult. Femeile au încă multe prejudiţiî, şi nu le vor pierde pănă cînd nu vor putea şi iele să se desvolte aşa de liber ca bărbaţii. Nu trebue mulţă ştiinţă la regularea chestiei femeeşti, ei numai slobozeniea şă şi-o reguleze cum se vor pricepe iele. Cel mai bun mijloc ca să ştii ce poate face o persoană ieste, de a o lăsă să încerce. Nime nu poate hotărî ce trebue cineva să facă pentru fericirea lui. E sigur că lăsînd libertate femeilor iele nu vor face lucruri nepotrivite pentru dînsele. Vor face aceea ce natura le va îndemnă; prin urmare e de prisos a le-opri de la nişte lucruri pe care însu-şi constituţiea nn le va lăsă să le facă. — 261 — Mai toţi bărbaţii cred că menirea femeeî ieste mă-ritarea, naşterea şi creşterea copiilor. Asta dovedeşte că ceea ce le pare mai desgustătorid cred că e menit pentru femei ; că dacă le ar lăsâ slobozenie de a face alte cele, dacă le-ar da alt mijloc de traiti, numărul celor cari ar face ceea ce zic iei natural, ar fi neîndestulătorii!. Dacă în adevăr cel mai mulţi bărbaţi gîndesc aşa ar fi bine să spue pe faţă. Fără îndoeâlă că aceasta e temeliea tuturor celor ce s’au scris despre acest lucru, aşi vroi înse să-l aud zicînd făţiş: „E trebuitorii! ca femeile să se mărite şi să facă copil, iele n’ar face dacă nu le-âm sili, aşă dar trebue de constrîns“. Asemenea ziceri s’ar potrivi foarte bine cu a cultivatorilor de trestii, iei ziceau. „Trebue de cultivat trestiea şi bumbacul, albii nu pot, negrii nu vrau cu preţul ce le dăm, aşâ dar trebue să-î silim. “ Tot aşa şi cu marinarii cari nu vroeau să se înscrie. Li s’ar fi putut respunde „plătiţi bine şi mărinariul se va înscrie de bună voe.“—„Nu voim“ ieată respunsul. Dacă în adevăr gîndesc ast-felitt cum zic; asta dovedeşte că femeele nu găsesc cevă plăcut în mări tare, pentru ca să fie sm omite la aceasta. Frumoasă idee au bărbaţii singuri despre măritare dacă zic femeilor : „măritaţi-vă ori nu veţi căpăta nemic“. Aşa se explică după mine ura unor dintre bărbaţi pentru libertatea şi egalitatea femeilor. Să tem, nu că femeile nu vor voi să se mărite, dar că Vor cere condiţiunl egale; şi că ori ce femee cu caracter, va fi în stare să facă ori ce alta ce nu ar înjosi-o de cît măritîndu-se să-şi iea un stăpîn. Dacă bărbaţii; cred că Jegea măritărel trebue să fie tiraniea, atunci au drept să nu Iese să aleagă de cît cea ce am zis. Atunci tot ce s’a făcut pentru a lumină spiritul fe-meel a foât o greşeală. N’ar fi trebuit să le dee edu* -caţie literară. Femeile cari cetesc şi mal cu samă cari — 262 scriti, sînt o semînţă de discordie şi de turburare. Au făcut rett că au lăsat pe femei să înveţe alte cele de cît a şti cum se îndeplinească rolul de cadînă şi de slujnieă.- (Ya urmă) Sofiea Nădejde. Despre Vulcani. Ori cine a auzit de vulcani şi foarte mulţi îşi vor fi amintind fraza din Geografie, că vulcanii sînt munţi cari aruncă pe o gură largă numită crater materii topite numite lavă. Această definiţie nu poate să ne dee idee lămurită despre ceea ce se chieamă vulcani. Să luăm exemple pentru a înţelege lămurit vulcanii şi pricinile lor, numai aşa vom scăpă de primejdiea de a-i socoti ea nişte deschideri întocmite de atot puterniciea. lui D-zeu pentru a nu se întîmplă (doamne fereşte) să plesnească pămîntul în bucăţi. Mai de mult ierâ obieeiQ a închipui feliiî de feliîi de poveşti despre istoriea pă-mîntului şi nu de a căută adevărul. Unii lăudau Ge-ologiea şi o puueau între ştiinţile unde închipuirea poate avea cel mai însemnat rol şi în adevăr cîte şi mai cîte lucruri frumoase nu au izvodit geologii vechi pentru a putea înţelege trecutul pămîntului. Cu atîta mai mult trebue să arăt ce se ştie despre vulcani, cu cît nici a Geologie din cele ce se învăţau nu de mult prin şcoli şi chiar se vor mai fi învăţînd încă pe une locuri nu spune ceva cum se cade despre această chestie. Ceea ce a lovit mai ales luarea aminte a natura-liştilor a fost forma de multe ori conică a munţilor vulcanici, şi-au închipuit că vulcanul ieste un munte. In Geologiile Vechi ni se spune că în locul unde aţe să. fie un vulcan se ridică pămîntul în formă de clopot, apoi se face o spărtură prin care se aruncă feliurite ma- — 263 terii solide, licide şi gazoase. Parte din aceste materii cad în jurul deschiderii şi formează o rîdicătură conică. Hîdicătura întâia o numeau con de, rîlicătură^ pe cea’a — 264 — dotiă cori de erupţiune. Acuma înse se ştie că aşa numitele conurî de rîdicătură s’au format toţ din materiale aruncate de vulcan. LyM în cartea sa numită Brin-cipiide Geologie dovedeşte cu de amăruntul falşitatea credinţelor şcoalei vechi şi arată că teoriele lui Leopold de Buch, etc, nu se întemeează pe nici o dovadă. Lyell a căutat la Vezuv şi a văzut foarte bine că aşâ numitul cop de rîdicătură ieste format tot din pături de lavă şi de cenuşă m totul asemănătoare cu cele din conul de erupţiune. Se zicea că lava nu poate să se învîrtoşeze de cît pe suprafeţe foarte puţin plecate, Lyell a arătat la muntele Etna curenţi de lavă cari s’au învîrtoşat deşi curseră pe suprafeţe foarte înclinate. In sfîrşit a dovedit c& vulcanul Etna avea într’o vreme două vîrfurl şi că cum se vede în fig. 1 deasupra cele două cratere R şi S au format ca o şea între dînsele aruncînd materii, a-poî de la o_ vreme craterul R a încetat şi S a tot urmat eu erupţiunile, a acoperit cu desăvîrşire craterul vechii! şi a ajuns singurul crater aflătorii! în vîrful Etnei. Peste un timp a avut loc o erupţie prin craterul R şi păturile de deasupra liniei curbe E 0 D au fost aruncate şi aşk s’a făcut Valea numită Val del Bove. Dacă n’ar fi această vale nu s’ar fi putut descoperi că Etna a avut o dinioară două vlrfurî. Dar dacă istoriea formăreî muntelui Etna se înţelege bine cîrid admitem că tot muntele aproape, s’a format din materiile aruncate; nu se poate explică de felii! în teoriea conurilor de rîdicătură, sau mai bine: cercetarea constituţiei muntelui vulcanic al Etnei a dovedit că teoriele vechi ierau greşite. Vulcanul nu ieste în adevăr altă cevâ de cît o deschidere care pune în comunicaţie materiele topite aflătoare la adîncime, cu atmosfera. Muntele nu ieste vulcanul, ci o urmare a acestuia. In fig. II sus se vede cum ieste constituit un vulcan. Dedesupt vedem păturile orizontale prin cari s’a făcut deschiderea şi tot o dată vedem cum se scoboară un canal — 265 Fig. 2. năuntrul pămîntului; înjlăuntrul vulcanului se vede «pre o masă de materie topită de"formă conică Jcare aruncă aburi şi alte materii pe canalul numit crater; în jurul — 266 — craterului vedem un munte conic format din pături de materii asvîrlite de vulcan. Acuma înnainte de a arăta mai pe larg pricina. vulcanilor şi a erupţiunilor lor să istorisim dupăZyell şi după Fuchs cele mai însemnate erupţii ale Yezuvului, etc. „ De la începutul colonizărei greceşti în Italiea de la miează-zi, Yezuvul nu dăduse semne de vieaţă. Na-turaliştiî puteau cunoaşte că muntele ieră vulcanic, Strabon îl cunoscd, dar nime nu se aşteptă să-l vadă avind ieară-şl erupţiuni. Pe atunci forma Vezuvului ieră conică curat şi foarte regulată, nu avea ca acuma două vîrfuri, ci numai unul singur. Plutarc spune că avea la vîrf un crater eu coastele priporoase, pe cari creştea viţa de vie selbatecă, fundul lui ieră un şes fărăiearbă,. coastele de pe dinnafară a muntelui ierau acoperite de ogoare foarte bine lucrate; la poalele lui ierau. oraşele Pompei şi Herculanum.“ * „Cel întăiii semn de trezirea vulcanului fii un cutremur din anul 63 după Hristos, care pricinul mari stricăciuni. Pănă Ia 79 urmară des una după alta zguduituri slabe, în luna lui August din acest an se înmulţiră intărindu-se tot o dată şi se încheeră prin erupţiune. Plin cel bâtrîn comandă pe atunci flota romană la Misena şi, dorind să vadă fenomenul de mai aproape, fă înnă-duşit de aburi sulfuroşi. Plin cel tînăr ne-a lăsat o descriere adevărata a acestei scene înspăimîntătoare. Se văză mai intăiti un stîlp gros de fum rîdicîndu-se drept în sus din Vezuv, apoi întinzîndu-se în lături, aşa că partea de sus semănâ cu figura ce formează crengile pinilor din Italiea, iear partea de jos cu trunchiul. Ceriul se întunecă de, nouţa de fom şi din cînd în cînd se vedeau fulger urnite de întunericul cel mai cumplit. Xîenuşa căzii păn la Misena unde stăteau corăbiile ^romane.... marea se trase înnapoi şi multe animale dintr’însa se văzură pe uscat. “ ■ Oraşele Pompei şi Herculanum nu fură acoperite cu: lavă, cum cred unii ci cu cenuşă şi dintre locuitori — 267 — muriră foarte puţini, mai toţi avuseră timp să părăsa-scă oraşele. La 79 nici n’a produs Vezuvul lavă, dar mare parte din conul cel vechiu s’a sfărmat în pulbere, remăşiţele lui se numesc acuma Somma. La 1631 se întîmplă o erupţiune foarte puternică, şi aceasta avii loc după un repaos îndelungat. Muntele ieră acoperit cu copaci foarte bătrîni şi cu alte plante,, chiar în crater ierau tei şi stejari şi turmele păşteau într’însul. Pe fundul craterului ierau două lăculeţe cu apă caldă. Vulcanul se părea stîns. La 1631 se începură zguduituri cari din ce în ce se făceau mai tari şi maî dese. în noaptea lui 16 decembrie fură aşă de straşnice în cît se înspăimîntară locuitorii din Neapol. La 17 demineaţă ţeraniî cari veneau la tîrg văzură un stîlp de fum ieşind de o dată din vîrful muntelui. Fumul ieră de o dată alb; apoi se făcu negru cu străluciri roşe la mijloc. în curînd se ridică ;pănă la mai multe mii de metri, se lăţi la partea de sus în formă de leică. încet încet ceriul se întunecă norii de fum ascundeau lumina soarelui. Tot o dată ploae de cenuşă începi! a cădea. Fulgere strălucitoare luminau din timp In timp şi pe lingă exploziile vulcanului se auzea şi trăsnetul. Poporul privise cu mierare fenomenele, dar văzînd întunecimea, ploaea de cenuşă, fulgerile şi trăs-, netele se împlh de groază şi în tot oraşul se auzeau numai bocete şi ţipete de groază. > Locuitorii din Torre dell’Anunziata şi din Torre del Greco fugiră uni! spre Castellamare, alţii spre Neapol. Cei cari apucară spre mare, o aflâră turburată prin zguduiturile fundului. Mulţi dintre cei ce fugeau fură omorîţl prin loviturile zgurei înfocate aruncate de vul-* ■ ean; ceialalţi găsiră porţile oraşului închise, şi păzite ; de soldaţi, pentru că ierâ • de temut ,să, nu se aducă ciuma. Unii se întoarseră a casă şi râuriră,;, alţii fură spre sară primiţi în oraş. s Pe la 11 ceasuri demineaţa, fumul şi scînteerea fo-< — 268 — •cuiul crescuse, căci se formaseră aproape de margina apusană a muntelui, multe crăpături şi cratere. Nourii de fum şi ploaie de cenuşă se întinseră pănă în provin-ţiea Basilicate şi după amiează pănă la Tarent. Cutremurul de pămînt ajunsese aşă de tare incit ai fi crezut că te afli pe o mare furtunoasă, şivoae de apă rupseră uliţile cari legau oraşul cu ţermul mărel. Cenuşa care pănă acuma căzuse aiurea din pricina vîntulul începi! a cădea în oraş. Pe la 1 noaptea zgomotul subpămîntean ierâ aşâ de straşnic îii cît, se părea ca muntele trebue să se despice. în curînd un pulioifi de glod năvăli de pe conul vulcanic. In ziua de 17 năvăliră de pe munte trei pulioae de glod, luînd copaci şi case; două înnecară şesul Nolei şi al treilea, Porţiei şi Pesina. Marea între Neapole şi Sorrente se retrase la un cbilometru de la ţerm, apoi aruncîndu-se cu o furie ne mai auzită spre ţermurile sale, aruncă pe uscat corăbii şi pustii toate locurile de pe lîngă mâl. Insulele Iscbia şi Nisita avură aceea-şl soartă. Ploaea de cenuşă încetă în curînd la Neapol, dar se văzil un puboiti, de lavă de la Posso-Grrande pănă la Bosco tre case. Se părea că muntele întreg se topeşte şi lava curgea formînd mulţime de curenţi, pe de oparte spre Porţiei şi Resina, pănă la Torre del Grebo, de alta spre Torre dell’Ânnunziată: 2000 de oameril pieriră^ acolo. In multe locuri lava curse îtt marea. Pe Ia amiează-zi tot ierâ întunerec la Neapol. Se văzil străbun rea lavei ■care se mişcă spire niarea şi copacii aprinşi ce-i cără. ■ In ziua de 16 cenuşa ajunsese pănă la Tarent^ la 171 ajunse în Dalmaţiea* în insula Negropont şi pănă la Constăntinojioli. Pănă11#'23> et%pţieă' nu slăbi, apoi m&î ţinfi păn la1 mart 16821, dar fără a îmfăţoşă fenomene deosebite. Patru zeci de oraşe şi sate fusese nemicite în parte de lăVă!, îiipărto db cutremure de pămînt: numărul — ;269 — oamenilor omoriţî se socoteşte a fi vr’o 4000 şi al animalelor 10,000. *) Iată cum descrie Euehs erupţiunea lut Etna (1865): „După o erupţiune ce avii loc în 1852 în Val del Bove, Etna, afară de cîte-va cutremure de pămînt, nu îmfăţoşă nemica vrednic de a fi însemnat. Numai tot aruncă aburi de apă şi alte gazuri. In luna lu! mat 1863, vulcanul îneepil a da semne de vieaţă şi avii o erupţiune de cenuşă cari fu duse, la 7 Iulie, pănă în Calabra şi la Malta. Mat urmă o erupţiune de zgură, apoi. o periodă de repaus ce se întinse pănă la 1863 august. In acest an aruncă cît-va zgură şi pe urmă iar se linişti. In anul 1865. în Eevru-ar începi! erupţiunea cea mare şi ţinti pănă in luna lut Iunie. . . La 30 Ianuariu în urma cutremurelor cari ţineau de mat multă : vreme, de o dată, după o zguduitu-ră, straşnică, simţită la 10 ceasuri, o lumină strălucitoare lumină baza lui' Monte Erumento, con lateral eruptiv. IJn puhoiti de lavă înfocată începii a curge dintr’o crăpătură în mijlocul unui nour de fum, de cornişă şi de zgură şi însoţit de; trăsnete puternice: strălucirea mai crescu încă, cînd aprinse o pădurede epicea în drumul său. Ţeraniî ale căror cîmpuri şi locuinţt ierau ameninţate de lavă, înerezîndu-se în apărarea sfîntului lor patron, încUnjurară proprietăţile lor cu icoane împodobite cu flori. Dar lava înnaintă arzînd semănăturile şi locu-intile pe unde trecea. Ţeraniî cu femei, cu copii stăteau în’genuucbî şi se rugau, lava înse î! cuprinse şi-î arse cu desăvîrşire. Mult le-au folosit rugăciunile şi icoanele l Puhoiul de lavă se rostogolea de a lungul coastelor muntelui, încărcat de zgurăj; de bolovani şi de copaci arşi, arzînd şi nemicind tot ce întilnea. In cunnd se împărţi în mai multe puhoae cari' străbătură în cele * Descrierea erupţiei de la 1631 ieste dopi Eaehs. Volcans et ŢrembUin^ts de Ierte 1876. — 270 mai frumoase păduri şi le dădură foc. Unul sa prăvăli cu pîriituri spăimîntătoare de pe o stîncă formînd o cascadă naltă de 60 metri împlil valea şi apoi curse mai departe. Spintecătura cea mare împărţise pe Monte Fru-mento în două părţi şi trecea drept prin mijlocul craterului celui mare, se putea urmări de pe aborii ce ieşeau dintr’însa pănă aproape de Yal del Bove.... se formară vr’o şepte cratere. De la început lava curgea foarte iute mai apoi foarte încet. Din această pricină nu ajunse păn la partea lecuită şi stricăciunile le făcu mai mult în partea pădurilor. In cele di’ntăiti zile ale lui Fevruar, cînd se făcuse cele 7 crateere, erupţiile de lavă şi de cenuşă ierau însoţite de vîrtejuri de fum . . . Aborii albi formau inele foarte delicate. Cînd ieşeau mai cu tărie, se auzeau zgomote asemănătoare cu cele ce fac ciocanele bătînd pe ilăe. Acest fapt explică povestea celor vechi că Vulcan şi cu ciclopii lucrau acolo fulgerile lui Joia. Pe la începutul lui Mart curse alt puhoiii de lavă şi ameninţă Linguagrossa, totu-şi se opri mai sus. De o parte şi de alta a puhoiului lava curgea şi formă ca un lac, care stătu înfocat pănă pe la sfirşitul lui Iunie. Erupţiunea avuse loc prin deschideri aflătoare pe coastele muntelui, departe de vîrf, dar prin craterul cel mai de sus ieşeau abori îmbielşugaţî cînd aveau loc erupţiunile! (Va urmă). Ioan Nădejde. Respums la adresa d-lni „ Verax-Mordax- VindexL. Domnule Redactor! In foia Dv, „Contemporanul", (N. 4. din a. c. 1882), s’a publicat un complicat atac contra novelelor mele istorice, şi contra ocupaţiunii mele pedagogice. Atacul s’a repetat in N. 5.—Aceste — 271 — atacuri ar fi cu totul neesplicabile, dacă nu aş releva câteva împrejurări, cari le esplică. Demult ne aşteptam la vre o tentativă de resbunare din partea onorabilului domn Ioan Nădejde, pentru că dsa a fost destituit din postul de profesor la liceu, când s’a întâmplat, de eram «u director şi, prin urmare, nu am fost surprins, când mi s’a relatat, că dsa, onorabilul d. I. Nădejde, s’a încercat a căpătă •câteva coli din n6ua mea novelă „Tinereţa lui Stefan-cel-Mare", pentru a o critică in „Contemporanul" dv., inainte de a fi tipărită totă. Refusându-i-se acestă dorinţă, totuşi o vedem împlinită in „critica" din N: 4.; eăcî acoltţ* criticul pronunţându-se contra novelei „Decebal", s’a presentat ocasiune de a se pronunţa şi contra novelei mele despre Stefan-cel-Mare; şi apoi; prin o genială deducere (?), că resboiele romanilor insemnezâ bătaia elevilor în şcoli,—mi se atribue nesce stranie teorii pedagogice, „selbătăcie", şi chiar „gust de canibal" (!)—Notez aci, că seiu, cumcă manuscriptul criticei eră scris de mâna dlui I. Nădejde, când s’a dat la tipariu;—pe coperta stă „Verax" lângă critică, iar sub text „Mordax",—in N. 5. „Yindex mi se pare, tote pseudonime ale unui şi aceluiaşi binecunoscut critic iaşian. Sub text se vede pusă şi data de „Bucuresci;" ânsă, in o notiţă, autorul singur se arată de iaşian, zicând, că s’a „luat după istoria romanilor predată de d. Lambrior la şcola militară" (din laşij;— in cât masca de „Bucuresci" e pre slabă, pentru a ascunde personalitatea domnului din Iaşi, cu spiritul seu, cu maniera sa, şi cu unicul seu stil. *). ^ Dacă nu am cunosce aceste împrejurări, ar remâne neespli-cabilă critica ; şi eu me cred autorizat a presupune, că e un început