j abonaţi pe D-nii ce vor bine vroi a numere unul după altul. APEL. Mai ales copiii se sting de boale molipsitoare, ca anghina difterică, scarlatina, etc. Pe cită vreme nu se ştiea ce ieste de făcut, pe cită vreme nu iera nici un drum deschis, pe care mergînd sa dam de leacul acestor boale, puteam sta şi suferi unul după altul de pierderea vre unui copil iubit, sau chiar de pierderea tuturor. Acuma inse prin cercetările mai multor învăţaţi, ca: Saotew-t, £aw, e§zawit&, sîntem pe calea care ne va duce la mîntuire. Fiinţele care prin înmulţirea lor în sînge pricinuesc boa-lele molipsitoare cele mai primejdioase, au fost studiate şi sîntem în stare a le face nevătămătoare, ba chiar a le preface în aliaţi credincioşi din duşmani cum ne lerau pănă acuma. Dar nenorocirea Ieste, că acuma totul se cîrmueşte de băni, de aceea şi vederii că s’au făcut cercetări mai ales asupra boalelor Vanimalelor folositoare (bol, porci, ol, cal, găini, etc); despre boalele oamenilor sau ale copiilor nu s’a găsit încă timp de ocupaţie! Credem că ar fi foarte frumos şi bine să facem o societate, care să strîngă bani pentru scopul de a lupta cu anghina, scarlatina şi cu alte boale molipsitoare. îndată ce sumele strînse ar fi destul de mari s’ar putea publica un premiu mare pentru acel care ar descoperi 16 202 — un medicament care să tămăduească scarlatina, sau tifosul, cum tămăduesct friguri, etc. Tot o dată s’ar putea cere şi să se uerce^ calea pe care anghina se propagă pentru a întreprinde nimicirea tuturor cauzelor care îl priesc, adecă pentru a scoate boala cu rădăcini cu tot. Noi credem că o asemenea societate ar fi foarte la timp şi că în scurt ar reuşi în lupta începută. Facem apel la toţi cetitorii noştri, la cel cari au copil şi au fost loviţi de nenorocire şi au trebuit să stea cu minele încrucişate de faţă la torturile copiilor iubiţi; la cel cari au copil şi păuă acuma au fost scutiţi, dar se pot aşteptă la asemenea nenorociri în fie ce momentla cel cari n’au, dar simţesc milă pentru nenorociţi şi se revoltează împotriva tiranilor noştri microscopici şi tocmai de aceea mai de temut. Facem apel şi îi rugăm să facă propagandă pentru reuşita acestei idei şi fără întîrziere să facem societatea şi să ne punem pe lucru. Pentru început acel cari sînt hotărîţl a face parte din această societate, să bine voească a trime-- te o înştiinţare la Redacţiea „Contemporanului. Red. „Contemporanului 209 — A încercări de Metafizică materialistă de Vasile Conta. (sfîrşitj Conta crede că între materialist! şi spiritualişti ieste ajbiea ceva mai mult de cît o simplă sfadă pentru cuvinte, zice D-sa, Spiritualiştii îşî închipue spiritul aproape în acela-şî feliu cum" îşi închipue materialişti! forţa. De pe aceasta se vede că aice spiritualist, însamnă un filosof care crede că totul se reduce la spirit. Conta arată că spiritualişti! îşî închipue principiul lor metafizic universal, ca o substanţă ce nu se poate pipăi, ce n’are formă nic! întindere, pentru că aceşt! filosofi îşî îndreaptă luarea a minte asupra facultăţilor psihice pe cari le studiează numaî prin observarea internă şi prin cugetare, ne luînd în băgare de samă trupul şi cu atît maî puţin forma lui. Din potrivă mate-rialiştiî ajung a-şî închipui principiul universal ca ceva ce poate fi pipăit, întins, că ceva a căruiea formă aminteşte pe a corpurilor, pentru că se ocupă aproape numaî cu studiarea acestora. De aice urmează că principiul universal acel ce la care se reduce lumea poate avea şi alte aspecte maî mult sau maî puţin deosebite după feliul de vieaţă, de îndeletnicire şi prin urmare de eu-noştinţî experimentele ale cugetătorilor. Pe urmă arată deosebirea de întindere a sferei principiilor metafizice. Sfera în care cugetarea omuluî primitiv se poate învîrtî cu privire la cantitatea de materie de spaţiti şi de timp ieste foarte mică de aice urmează că şi sfera principiilor metafizice, cari prin natura lor se rapoartă la totalitatea lucrurilor cunoscute sau chiar cu putinţă de a fi închipuite, au la omul pri-ttdtiv o sferă foarte mică. Sfera de cugetare şi prin urmare şi a principiilor metafizice se lărgeşte treptat cu cît ’nnaintează omul pe calea civilizaţiei, cu cît cunoştinţele sale experimentale se înmulţesc şi inteligenţa se disvoltă prin diferenţiarea organelor cerebrale. A- — 204 — cest progres se face treptat de la perioda fetişismului pănă la perioda materialismului, în această din urmă omul putînd cuprinde cu mintea sa o maî mare cantitate de cit tot deauna de materie, de spaţiu şi de timp. Prin sferă de cugetare înţelege Conta nu numai lucrurile cunoscute cu siguranţă, dar şi pe acele cari se pot măcar închipui. De aceea perioda materialismului ieste caracterizată nu numai prin un număr mai mare de cît tot deauna de cunoştinţî pozitive, dar şi prin puterea imaginaţiei de a pătrunde maî departe de cît totdeauna în infinitatea spaţiului, timpului şi materiei. Ar fi o greşală dacă ne-am închipui că omul a avut în totdeauna idee de nemărginit. In teoriea fatalismului (despre care vom vorbi în curînd) a arătat că ideea infinitului nu Ieste de cît ideea neputinţei noastre de a trece chiar cu închipuirea dincolo de oare-care margine de cantitate 5 ^ aşa că în ade văr cîmpul liber al imaginaţiei nu ieste infinitul m înţelesul obişnuit, ci o parte mărginită dintr insul. Se poate compără sfera cunoştinţelor pozitive cu globul pămîntesc, atunci atmosfera ar îmfăţoşâ întinderea pe care imaginaţiunea o poate îm-plea cu creaţiunile sale. Pentru a face bine înţeleasă i-deea^ sa, Conta arată cum sînt selbateci cari nu-şi pot închipui număr mal mare de cît 5 şi cum numerele în adevăr închipuite şi înţelese au mers tot crescînd şi acuma au ajuns maî mari de cît ori cînd, tot o dată ne dovedeşte că deşi putem scrie numere ori cît de mari, dar nu ne le putem închipui de cît greu şi tot ieste o margină din colo de care avem numai o idee vagă, ne-hotărîtă de mărime. . Conta susţine că măsură progresului ideilor metafizice ieste în acela-şî timp măsura gradului de civilizaţie } de oare ce ideile metafizice se des voltă paralel cu toate celelalte elemente ale civilizaţiei. în adevăr dacă sfera ideilor metafizice ale unei popor ieste mal mare de cît a altuiea, aceasta însemnează — 205 — că şi sfera cunoştinţelor pozitive ieste mai mare, prin urmare ştiinţele mai dezvoltate. în privinţa folosului ce trage omul din natură negreşit eă-1 vom află mai mare acolo unde sfera cunoştinţelor pozitive ieste mai mare, adecă unde ideile metafizice au sferă mai Întinsă, căci omul luptă cu natura Intern eindu-se pe cunoştinţele sale. Sfera moralei încă a mers crsscînd paralel cu a ideilor metafizice şi sentimentele de solidaritate sînt mai puternice acuma de cit tot deauna în trecut. In privinţa frumosului şi a artelor frumoase vedem că cu cît omul ieste mai civilizat cu atîta găseşte frumuseţi mai în adîncui lucrurilor, fiind adînc impresionat de părţile cele mai delicate, mai intime şi mai puţin bătătoare la ochi ale acestora. Sfera concepţiunilor şi creaţiunilor artistice ieste mai largă în perioda materialismului de cît totdeauna. Cităm acuma în întregime o bucată, căci din aceasta se vede că în privinţa literară Conta ierâ realist sau naturalist. „Se înţeloge că ort ce artist, fie iei pictor, muzicant, literator, eic, care ieste la înnălţimea culturei generale din timpul în care trăeşte, dă ca bază lucrărilor sale artistice datele ştiinţelor pozitive din acel timp şi numai deasupra acestei baze, adecă numai pentru ceea ce trece dincolo de sfera cunoştinţelor pozitive ale timpului, ici clădeşte cu creaţiunt proprii de ale imaginaţiuneî sale. Ieste adevărat că cel mal mulţi artişti din timpurile noastre maii cu samă literatori şi sculptori, se mărginesc în a imită modelurile remase de la Greci şi Romani, adecă a fa.ce opere cari ar fi, potrivite pentru starea de cultură a Grecilor şi a Romanilor dar nu pentru a noastră. Rutinarii inse şi imitatorii servili nu se pun la socoteală cînd e vorba de a constată şi a carac-teriză faza actuală prin care trece inteligenţa generală. Pe lingă rutinari, cari după natura lucrurilor trebue să fie mai numeroşi, se află şi artişti originali cari se în- — 206 — spira de la epoca în care trâesc şi crează opere in conformitate cu cultura generală a acestei epoci.a Conta făgăduea că va desvoltâ ideile sale asupra realismului într’o scriere specială, dar nefericirea noastră ieste că oamenii cei cum se cade se duc unul după altul în floarea vrîsteî, iar alţii ca acel cu clima palestinei trăesc pănă pe la 100 de ani. Observări critice. N’am voit să întrerup şirul ideilor lui Conta pentru a arătă în ce privinţă mi se pare că se înşală sau cel puţin că se exprimă prea încurcat. , . Pe. ma* ^Qu^e or* a repetat că pentru materialişti principiul ultim al lumei ieste forţa. Ideea ieste greşită. leu cred că tendenţa materialismului ieste de a negă existenţa forţei. După teoriele nouă ale fizicei totul se reduce la materie în mişcare, adecă la particule intinse, impenetrabile şi în mişcare, prin urmare principiul universal al lumeî se înfăţoşază de o cam dată astfeliti materialiştilor şi tot acestui principiu îi admit şi proprietatea de a simţi în anumite aşezari şi mişcări. ^ De atracţiune, electricitate, lumină, etc, negreşit că n a putut gîndi Conta şi a le numi pe dînsele forţe, ci de bună samă a crezut că materiea nu va fi existînd aşă cum se arată ci va fi manifestarea forţei. Aice înse ^r$a, *;U maa poate avea înţelesul cu care ne-am deprins din fizică, ^ ci ieste un nume dat principiului universal şi se potriveşte cu voinţa lui Sckopenhauer, etc. Intr’un loc la pagina 178 zice : „Inse după multe oft-servaţiunî şi comparaţiunî s’a constatat că toate forţele corpurilor susceptibile de a fi percepute cu simţul exterior se reduc la urma urmei la mişcare, adecă la strămutarea succesivă a corpurilor sau a părţilor lor din-tfun loc în altul.“ De aice urmează că Conta ştieâ că toate aşă numitele forţe naturale nu există şi că foiţă ieste un nume căruia nu-i corespunde cevâ real şi ne- — 207 — atîrnat de materie. leu cred că ieste mult mai lamu-uit a negei existenţa forţei de cit a face ca Blichner, de exemplu, în „Force et matiere^. adecă a zice că nu ieste materie fără putere şi ^putere fără materie. Cuvînttil forţă are în sine ceva întunecat aduce aminte de ceva asemănătorii! cu duhurile selbatecilor şi trebue^ să fie izgonit din ştiinţă. La urma urmei cum am mai^zis lumea se îmfăţoşază mterialismului ştiinţific ca _ părticele întinse §i impenetrabile în mişcare. Dar dacă ideea de putere ieste alungată de ştiinţa fizicei, atunci ce înţeles mai poate avea cînd am zice că pentru materialiştiî cei mai înnaintaţi materiea se reduce la o manifestare a forţei? Să însemneze că materiea se reduce^ la manifestarea mişcărei şi că mişcarea ieste principiul universal al lumei? Dar ce înţeles poate avea admiterea existentei unei mişcări fără cevâ care să se mişte, căci în fond îa aceasta ajungem ? Nu văd nici un chip şi nici un folos de a ne face o idee maî lămurită de principiul lumei de cît acea la care ne duc ştiinţele pozitive şi prin urmare mai departe de părticele întinse şi impenetrabile în mişcare cari sînt substratul lumei nu putem închipui altă cevâ. . Mai cred că spiritualismul ieste o greşală curată, o transformare silită a credinţilor neîntemeeate ale sel-batecilor primitivi, care astăzi sub loviturile progresului ştiinţelor pozitive a ajuns a şi închipui ceva ^ neintins ca existînd în realitate şi cu existenţă deosebită. Putem pi*ivî acest rezultat ca o soluţiune fără înţeles a unei ecuaţii. De pildă dacă am întrebă ce mărime va avea Corpul format în cutare sau cutare condiţiunî, sau care #ar supune la cutări condiţiuni şi am găsi după rezol-virea equaţiei zero; ce ar trebui să conchidem ? Că se va face un corp care va avea mărimea zero, ori că in eondiţiunile date nu există de loc vre un corp. Cred Că.nime n’ar stâ le îndoeală şi ar admite al doilea înţeles. Ce se întîmplă cu spiritualismul? O şcoală^ filosofica ţinîndu-se de credinţele populare admite existen- — 208 — ţa unui ce numit spirit şi-l crede cauza tutoror fenome-nilor psihice. Dar acel ce trebue să se supue la condi-ţiunile impuse de progresul cunoştinţelor noastre şi le-pădînd dintr’nsul ori ce calităţi cari n’ar putea să fie susţinute, cari s’ar părea lovitoare, etc. ajung să afle că spiritul trebue să nu fie întins, să aibă cu alte cuvinte mărimea zero! Spiritualiştii în loc să vadă ca ipoteza lor s’a redus la absurd, stăruesc cu o îndărătnicie neînţeleasă a admite că spiritul există, dar n’are întindere! Cevă care există fără să ocupe loc în spaţiu, deşi are existenţă reală şi neatîrnată mi se pare o absurditate şi prin urmare de lepădat. Nu înţeleg cum Conta credea că între spiritualişti şi între materialiştî ieste abiea ceva mai mult de cît o sfadă pentru cuvinte, ar fi aşâ dacă ar crede materialiştiî că principiul universal ieste forţa, căci prin aceasta trec în lagărul spiritualiştilor. Fo^ţa şi spirit sînt închipuiri întrate în mintea omenirei pe aceea-şi cale şi din cele mai vechi timpuri puterile naturei au fost duhuri şi duhurile puteri. Ce ierâ atracţiea alta de cît un duh care împingea moleculele una spre alta, ce ierâ puterea vitală de cît un spirit care regulă şi combină după anumite planuri materiea? ! După ideea mea spiritualismul se reduce la zero, iar materialismul îi iea locul. După cum n'a admis Conta ideea lui Spencer că religiea şi cu ştiinţa trebue să se împace şi că ajung la aeela-şi rezultat aşâ nu pot admite că spiritualismul se va împăcâ cu materialismul, unul va omori pe celelalt şi învingătoriul chiar de acuma se vede, va fi materialismul. Nu ne mierăm dacă mai găseşte spriritualismul credincioşi, căci vedem că şi fetişismul găseşte, dar adevăratul sistem filosofic de acuma ieste materialismul. Dacă materialismul se ocupă de fenomenele psihice reuşeşte ale explică pe toate şi împinge la urma urmei la concluziea că acel principiu al lumeî care ni se în-fâţoşază ca întins, înpenetrabil şi în mişcare ieste înze- — 209 — strat cu senzibilitate şi conştiinţă şi că în părticelele mişcate în anumite chipuri se petrec fenomenele psihice. Dacă am sta aice totuşi sistemul lumeî cu trecutul şi cu viitorul ar fi explicat de materialism, ne facem o idee cum ar fi văzut şi cunoscut lucrurile o fiinţă veşnică cu inteligenţa foarte mare, cu simţurile peste măsură de fine care ar fi privit din afară întreaga mişcare veşnică a materiei facerea şi desfacerea lumilor, începutul fiinţelor vieţuitoare, etc.. Acea fiinţe n’ar fi avut înse idee despre stările noastre psihice, noi înse ştim că anumite mişcări sînt însoţite de asemenea stări. , ; ,, Dacă voim să înnaintăm mai adînc atunci ne vedem siliţi a recunoaşte că din pricina constituţiei minţei noastre nu putem cunoaşte cum ieste pricipiul lumeî în sine, nu putem să ne închipuim despre dînsul că ar fi o forţă sau un spirit, căci atunci ne-am pune în contrazicere cu rezultatele ştiinţei contemporane şi ori cum nu vedem ce ne-ar împinge la aceasta. Ne putem înse în-credinţâ că în adevăr nu se poate ca lucrurile se fie cum ni se par, se poate ca între ceea ce ieste în adevăr şi între ceea ce simţim ca întindere, etc, se fie aceeaşi deosebire ca între senzatiea de lumină şi eterul în mişcare, putem înse fi încredinţaţi că principiul lumei ieste supus fatalităţeî şi că nu samănă nici cît de puţin cu ceea ce şi-au închipuit oamenii sub numele de D-zeu. Cum că D-zeu nu există şi că este o ipoteză adusă la absurd nu mai trebue dovadă, dacă am dovedit pentru spirit, căci D-zeu ieste un spirit mai puternic care a absorbit mai pe toate celelalte.— In scurt nu cred că se poate face compromis între spiritualism şi materialism că toate încercările de în-păcare vor remănea zădarnice. Viitoriul ieste al şiiinţei prin urmare al materialismului. loan Nădejde. — 210 - UN POET AMOREZAT. In „ Cimpoiul “ găsim o poezie de D-l Popi’ii, care de şi sa. mănă cu multe din poeziile ce se publică în jurnalele noastre literare, păcatul inse cade de o dată pe a D-sale; numai începutul e greu le va veni şi celorlalte rîndul. Cea maî mare parte din pbeziile noastre n’au alt merit (?) de cît că sînt rimate, măi departe nemic. Idei din cele maî curioase, sentimente ce nu mai omeneşti nu samănă a fi, fraze ce n’au nici un înţeles, cuvinte sunătoare fără a fi la locul lor; sînt cu îmbielşugare. Ce le pasă poeţilor de adevăr, pare că în poezie se cată aceasta? Cu cît vel spune lucruri mâi nebuneşti cu atîta ieşti mai mare geniu poetic, dadă lumea nu înţelege e pricina că lumea n’are sirii-ţul poetic şi doar aceasta nu va oprî pe poet de a scrie; Iei va scrie chiar de ar fi să' se înţeleagă numai iei singur. lată poezieâ: Acum) sau nici odată. r “Acum sau nici uă dată!—Eu nu mal am răbdare Să mal mă’nchin la tine, câ-n van mă pedepsesc Plîngînd şi în genunche tîrît cu degrădare Tu rece frumuseţă! nu simţi cît te iubesc ? .... De şi-aveam ochi-n lacrimi, scăldaţi în suferinţă Intr’inşiî ardea eternul c’un foc consuffiător De mi-atn pierdut şi minţea şi sacra conştiinţă Ajuns’aîn din victimă călău ne’ndurător! Nimic nu te mat scapă de patima mea cruntă Ce gdme' cu turbate în pibptu-mî sbuciumat Vulcanică^! ardoarea’ce inima-’mt frămîntă! Şi nu ştiu cum răbdat’am? de nu te-am zugrumat. Dar nu vezi tu femee! prin multa-ţl nepăsare Tu m’al făcut sălbatec, de pot să te omor! Nu plinge . . . . nu . . . .—E numai fantastica-ml visare Do-al suflet? simpte milă ! de nu-ţî inspir amor. Să încercăm a traduce în limba muritorilor sentimentele poetului „Acum sau nici o dalău e un ultimat, cu alte cuvinte poetul vroeşte a pune iubitei cuţitul la găt, să-l iubească acuma. Poetul ne spune că numai are răbdare să se închine la o frumu- — 211 — seţe rece cate îl priveşte cum se degradează stînd în genunchi şi care nu are nici o îndurare. Mal spune că scos din răbdătă, nemic nu o va mîntui de patima lui crunta, care-î clocoteşte în piept ca un vulcan! Se mal mieară iei singur cum de nu a zu-grumat’o; tot o dată îl spune să bage samă că l’au făcut selba-tec cu atîta nepăsare şi că se poate ca într’un moment să o omoare. La urmă furiea poetului trece şi sfătueşte pe iubită (?) să nu plîngă că aceasta e numai o visare, o roagă că de are suflet să simtă cel puţin milă dacă nu amor. Pentru a înţelege cît e de rîs o poezie cu asemenea idei) n’avem de cît să ne închipuim că lucrurile să petrec aevea. Aşa, iată nu om care stă şi vorbeşte şi de o dată ca un epileptic, bof! la pămînt, începe a săruta papucii şi rochiea unei femei, rugînd’o să aibă milă de iei, că piere, moare, de nu-1 iubeşte! Frumos tablou! acel care, poate cu cîte-vaminunte mal înnainte, se lăudase între prieteni că bărbatul are mai multă minte în ciubote de cît femeea în cap se tîreşte ca un vierme, se linguşeşte ca un rob nemernic, şi pentru ce?— Pentru a căpătă amor de pomană !! Tabloul e nostim, să vedem acuma dacă şi ideea ce presupune e tot aşa de înnaltâ. Din cele arătate urmează că poetul crede, că amorul se poate cerşi şi prin urmare da de pomană, cum să dă o pîne, un păhaf de apă; etc .... Dacă e aşâ ar fi mai bine să-şl' lege utt ochiţi şi la pod'. Un om în starea normală, nu se poate înamora la cea întâitl vedere ca trăsnit de fulger, căci un asemeneă: amor ar fi foarte superficial; în amor nu poate să joace r“ol numai forma, ci şi oare care potrivire de caracter, de sentimente, şi dă idei. De aceea zic, că acela ce ar iubi,cum trebue, acela care ăr vroî iubire şi na mila, va căuta a se înprieteni şi pe urma a face numai cunoscute sentimentele lui persoanei pe care o iubeşte, întfăbînd dacă e iubit sau nu, fără a să pUne la tocmeală său a căre de pomană, ori a dori să fie cinele ce-1 ţine iea pe braţe. Acela care iubind cere de'la femee sacrificii sau milă) ori să aibă indurare, nU simţeşte de cît o iubire 1 r Despre trichine şi tenii ce să mai spun? Dl. Nanianu crede că caenurus este un gen deosebit, iar despre tenii crede că se fac din linţile din cari şe fac şi trichinele. In (xeologie mtîlnim lucruri din cale afară de ciudate, i. ^ n>1 86 sPune paturile ce formează scoarţa glo-ului s au aşezat din ploile cari cădeau pe pămînt şi că vulcanii precum şi cutremurele de pămînt sînt prici-nuiţi5 prin aprinderea substanţelor combustibile âflătoa-re m iăuntni. De sigur că gîndea Dl. Nanianu la pucioasa, cărbuni de pămînt, etc. Apoi ne mai spune că vegetalele sînt mai vechi pe pămmt de cît animalele. Despre peşti ne spune că au arătat numai din devonian, despre mamifere şi păserî uu spune de cînd, de bună samă pentru că a copiat vre a«^C^ltUFa C e Pe *a ^ceputul veacului. Despre om de ' enca nu ne spune ea s’a arătat dinmiocen şi nu 18 — 234 — găseşte de cuviinţă a ne vorbi despre vrîstele de pieatră, de bronz, de fier, etc. D-l Nanianu crede că în terenul erei acea domină creda pe cînd numai departe de cit la noi cretaceul se compune mai ales din pieatră de năsip!! Potopul biblic se bucură de ocrotirea mărinimoasă a D-lui autorii! de vreme ce-1 primeşte a cuma cînd geologii îl izgonesc de pretutindenea cu înverşunare.^ Dintre scrierile criticate aice principiile de clasi-ficaţie sînt copiete de pe a D lui Mihali, cari sint copi-ete de pe una franţuzească, cum, am arătat ui No. 7 la pag. 263. Negreşit că vor fi şi celelalte copiete, dar pănă acuma n’am putut pune mîna^ pe texturile originale ale Introducere!, Cosmografiei şi Geologiei. (Ya urma) BCU Cli / Ceni il University Library Cluj Supunerea Femeilor. {Prescurtare din Stuart MUL) C. I. Mill arată şi lămureşte cit; se poate de bine toate punctele cele mai însemnate; din chestiunea femeeî Supunerea femeeî în numele legeî, cît şi a obiceiului ieste rea; şi nu e nici o îndoeală că e una din piedecile cele mai însemnate pentru înnaintarea ome-Sireî. In locul iei ar trebui o egalitate desăvîrşită. A apără cauza femeeî e destul de greu, nu din lipsă de dovezi, ci pentru că robiea femeeî ieste înte-meeată pe sentimente ; şi în tot-dea-una cînd o credinţa e împlîntată pe acestea, in zădar i se mai aduc în potrivă dovezile cele mai puternice. Pe cînd dacă ar avea de temeiti judecata şi dacă aceasta s’ar dovedi greşită, nime n’ar mai îndrăzni să o susţie, în vreme ce cu sen- 235 — timentul nu isprăveşti nicî o dată; orî ce aî spune, ori ce dovezi puternice aî aduce; tot se pare că remîne cevâ ascuns care nu poate ii combătut: sentimentul spune că aşă e bine şi aşâ trebue să fie. E foarte greu de învins o părere pe care toată lumea o crede bună. Trebue un talent rar pentru ca să poţi face măcar să te asculte. In tot-dea-una cel ce învinovăţeşte e datori d să aducă dovezi, şi nu în vino vă-ţitul. Nu e de ajuns să învinovăţeşti pe cineva că a făcut o crimă, ci trebue să dovedeşti aceasta. Cu femeile lucrul nu se petrece aşâ, bărbaţii zic: că iele sînt incapabile pentru cutare orî cutare lucru, nevrednice pentru a fi libere şi a se bucură de acelea-şi drepturi de cari se bucură ieî; dar nu-şi bat capul să dovedească cele ce zic. Puţin le pasă dacă le zicem că ieî cari strigă că sînt pentru libertate îs de rea credinţă, nedovedind pentru ce nu dau femeilor drepturile şi libertăţile de cari se bucură bărbaţii. Ieî trebue să aducă dovezi puternice pentru cele ce susţin; iear dacă nu pot atunci n’au dreptate şi fac o nelegiuire. Aşă ar fi îtt orî ce altă discuţie, dar aice nu e aşâ. Dacă vroese să reuşesc cît de puţin, trebue nu numai să respund la tot ce vor zice cei de părerea deosebită, dar încă să-mi în-ebipuesc şi să combat tot ce ar mai putea zice, să găsesc argumente pentru ieî şi tot o dată să le combat. Şi după ce voiţi fi resturnat toate argumentele lor, îmi vor cere să arăt părerile mele, dînd dovezi sigure cari să nu poată fi combătute. La urmă după ce voiţi fi împlinit această datorie, aducînd o armată întreagă de argumente, resturnînd la pămînt pe toţi protivnieiî miei, tot vor zice că n’am făcut nemic; fiind că supunerea femeei după cum am mai zis se sprijină de o parte pe părerea lumeî întreg!, iear de alta pe sentimente; şi noi prin dovezile noastre nu putem lucrâ de cît asupra judecăţeî. MilT arată că trebue o cultură înnaltă pentru a putea scoate pe oameni din credinţile lor greşite şi din — 236 — obiceiurile cu cari s’au deprins din copilărie şi pe cari putem zice că le au cbiar în sînge. Dacă stăpânirea bărbatului ar fi urmat din o cugetare asupra lucrurilor, orî dacă la început s’ar fi încercat cum e mai bine ca să cîrmuească femeea orî bărbatul, orî ca să fie e-galî, sau să nu-î lese femeeî nicî un amestec în afacerile publice; şi la urmă că iea trebue să fie supusă pe vieaţă unuî bărbat, poate că pe timpul acela cînd s’ar fi încercat ar fi fost bună. Dar trebue de cugetat şi de nu uitat că ceea ce ierâ bun şi priitoriti în trecut nu e numaî de cît bun acuma. Dar e bine ştiut că această părere nepriitoare femeeî nu se sprijină de cît pe teorie şi nu s’a încercat nicî o dată altele. Această neegalitate nţi e întemeeată pre vre-o teorie socială, orî pe vre-o cunoştinţă mai înnaltă care ar avea de scop fericirea omenire!; ci numai pe puterea bărbatului: iei a fost mai .tare şi de aceea femeea i-a fost roabă. Mai întăiti " prin puterea brutală, iear eu timpul cbiar ABCU cluj / Central University Library Cluj le dintăiu vremi ale istoriei, cea mai mare parte de bărbaţi ierau robi; a trebuit veacuri pănă ce bărbaţi înţelepţi să aibă curajul să arăte că nu e dreaptă nicî folositoare omenire!; şi acuma se poate zice că ro-biea nu se mai află în Europa, dar jumătate din omenire, zace încă în această stare deşi sub o formă îmblânzită. Cu toate îndulcirile ce s’au făcut sexului fe-meesc, totuşi semnul selbatec al sclăvieî nu s’a şters încă. Ie de mierat cum s’au schimbat în societate atî-tea lucruri cari ierau întemeeate pe putere iear aceasta a remas. Observînd bine vedem că aceasta întăreşte ideea că neegalitatea femeeî vine de acolo că iea a fost şi ieste încă mai slabă de cît bărbatul. Trăim într’un timp cînd dreptul celui mai tare nu se arată aşă de făţiş; cbiar acel ce se folosesc de iei au obiceiul de a se ascunde; toţi zic că nu puterea domneşte ,ci legea, pare că această ar fi altă ceva de cît tot cea dintăiu numai sub alt nume. Legea fiind fiica pute- a supus o prin legi. In e< — 237 rei trebue să i se supue şi să o asculte. In deşert se linguşesc unii cu ideea că dreptul celui mai tare a pierit. Orî ce urmă de bărbărie care a căzut, a trebuit putere care să o restoarne; nu-şî încbipueşte cineva cit sînt de trainice obiceiurile cari au puterea în partea lor. Obiceiurile rele se şterg foarte încet, începînd tot-deauna de la cele mai mici, mai puţin însemnate şi mai neîntrebuinţate. Să nu uităm că ceî ce au avut şi au puterea legiuită avusese înnaînte pe cea fizică, şi foarte rar se întîmplă să o pieardă pe cea d’întăiti nepierzînd pe cea a doua. Şi tocmai femeea n’a avut nici n’are puterea fizică. Această supunere a femeei s’a Îndulcit din ce în ce şi mai înnainte de cît a robilor, şi poate tocmai pentru aceasta va pieri cea din urmă din mijlocul naţiilor cari cred că au legi întemeete pe dreptate. (Va urmă) Sofiea Nădejde. BCU Cluj / Central University Library Cluj Despre înmulţirea vertebratelor Dnpft Clans, §chmarda, Nappey, Fort, etc* (SfîrşitC ' ' ' ' . în fig. II, III, IV se vede încă o beşică numită alantoidieană. In fig. II se vede sub formă de bulbu-căţură cu vase purtătoare de sînge, la capătul B al embrionului şi mult mai mică de cît cea umbelicală însemnată prin O şi C’; în fig. III o vedem însemnată cu A’ şi crescută aşa de tare că s’a lipit de păretele oului; în fig. IV beşica umbelicală ieste mult mai mică de cît cea alantoidiană, vedem pe cea di’ntăin însemnată eu OV şi avînd formă de pară, iar cea a doua adecă alantoida s’a întins mult pe păretele oului, acuma tot nul aproape ieste împlut de beşica amniotică şi de a-lantoidă. Această din urmă nu se află la peşti şi la ba-traciene, ci numai la paseri, reptile şi mamifere. La paseri. — 238 — la reptile şi la mamiferele inferioare marsupiale şi mono-treme alantoida slujeşte la respiraţiune şi cuprinde în sine substanţe de acele cari se vor afla mai tîrziu in urină. In adevăr beşica urinară nu ieste altă ceva de cit o parte din alantoidă. Dar la mamiferele superioare, la cele mai de aproape rude cu omul, alantoida slujeşte şi la hrana puiului formînd placenta. întocmai după cum la unii selacienî beşica umbelicală se preface într’un organ hrănitoriu, tot aşă se preface la mamiferele superioare alantoida. Yasele purtătoare de sînge*, artere, vine şi vase capilare, se înmulţesc în alantoidă, vin de se lipesc de păretele matricei şi se întîlnesc cu vasele mamei şi copilul se hrăneşte absorbind prin păreţiî capilarelor sale materii hrănitoare din sîngele mamei sale. Mai de mult se credea că vasele copilului stau in comunicaţie deschisă cu ale mamei, cercetările mai nouă făcute cu multă îngrijire au dovedit că asemenea comunicaţii nu se află. S’a dovedit acest lucru mtăiti prin aceea că s’au văzut cazuri cînd copii născuţi cu placentă cu tot au avut încă cît va timp înnainte de tăerea buricului circulare alantoid iană sau plăcentarâ fără să se vadă . Qurgînd şînge. din placentă {apojL£au făcut injecţii în artera alantoidiană şi dacă injecţiea sa îndeplinit cu luare aminte toate vasele s’au umplut fără să ieasă cevă afară prin placentă. Pe urmă s’a văzut că globulele din sîngele copilului nu sînt asemenea cu cele din al mamei, lucru ce: s’ar fi întîmplat dacă ar fi comunicaţie deschisă între vasele purtătoare de sînge ale mamei şi intre ale copilului. Feliul acesta de hrană a copilului, pe cît şi de resuflare a ajuns de ţine foarte mult timp la mamiferele superioare, la cele mai inferioare dintre dinsele lipirea ieste mai necomplectă şi ţine mai puţin timp. ^ Mulţi oameni cred că copilul se hrăneşte pe gură pe cît se află în pîntecele mamei sale, cum am arătat greş ala ieste foarte mare, căci singura cale pe care îl vine hrana ieste sîngele şi absorbirea materiilor^ hră- — 239 — nitoare se face în placentă prin vasele capilare. Placenta ieste acel organ cunoscut sub numele de loc sau soarte, sub acest din urmă nume cînd ieste vorba de vite. Intr’un articul din urmă am arătat că formele prin cari trece copilul de la ou pănă la naştere ne amintesc formele strămoşilor noştri, acuma mai trebue să lămuresc că în această cercetare trebue să deosebim acele caractere ale embrionului cari au fost căpătate pentru a se putea hrăni în timpul desvoltăreî. Aşa de bună samă că nici o dată n’au fost animale în vrîstă cu be-şica umbelicală, cu amnios sau cu alantoidă1 acestea sînt nişte organe cari s’au desvoltat în timpul vieţei embrionare şi sînt trecătoare. Tot aşâ ieste şi cu omidele, acestea şi-au căpătat mulţime de caractere cari se explică nu ca moştenite de la strămoşii insectelor, ci ca căpătate pentru vieaţa de omidă, aşâ nu încape vorbă că obiceiul de a-şi face culcuşuri de mătasă sau de a se preface în crisalide nemişcătoare s’au căpătat în timpul vieţei de omidă şi s au moştenit pentru această rază a desvoltăreî. Negreşit că într’un articol de revistă, ,p,u doJ'ibţ^ de a p'opulariză ştiinţa, nu puteam întră în amănunte foarte însemnate în feliul lor, dar cari n’ar fi gustate de cea mai mare parte din cetitori. Am voit numai să dau o idee lămurită despre 1 cele mai însemnate fenomene ce se cunosc în privinţa înmulţire! vertebratelor şi din cît am arătat urmează că cărţile noastre de şcoală cele mai obişnuite, eît şi credinţele chiar a oamenilor culţi sînt în mare parte greşite, nu mai corespund cu cunoştinţele, de acuma. Aşâ toţi cred că peştii sînt oviparl, adecă că se fac din ouă cari se leapadă afară din organele mamei ^i se clocesc singure, am arătat înse că sînt peşte la cari se nasc pui vii-şi la cari se observă o nutrire prin ajutoriul beşicei umbelicale întru cît-' va asemănătoare cu cea de la mamifere. De asexhenea am arătat ca la batraciene nu se află la toate acela-şî feliti de desvoltare a puilor, că la specii — 240 - foarte vecine găsim forme de înmulţire deosebite, precum oviparitate şi omviviparitate. La selacieni găsisem în aceea-şî grupă naturală de peşti pe unii oviparî ca toţi peştii pe alţii viviparî ca mamiferele. # Fără a întră în amănunte mă mulţămesc a arătă primejdiea generalizărilor grăbite. Istoriea desvoltărei fiinţelor fie în vieaţa individuală, fie în cursul veacurilor trebue să ne dee baza unei clasificări adevărat naturale. Buxley susţine această idee într’un număr al revistei ştiinţifice franceze. Yom da samă şi de acest articol în unul din numerele viitoare, căci îl găsim foarte însemnat şi credem că va face epocă în ştiinţă. loan Nădejde. BCU Cluj / Central Univer Library Cluj Vindi cai * ea Tiit>ei' culozei prin helenina (principiul activ al plantei Inula helenium) D. Dr. Korab după ce a recunoscut prin hultuiri că activitatea virulenta a părăsitului tuberculozei, iera stinsă, în liquidele de eultură, prin acţiunea heleninei, a obţinut acest resultat că: la cobay (porci de Indiea) cărora le dedea zilnic prin băuturi cîte 3 centigrame de helenina la fie care ; înoculaţiunea tuberculozei nu se prindea, pe cînd eeialalţi cărora nu le da din aceasta doctorie apărătoare, deveneau tuberculoşi. Injectând cîte două centigrame de helenină pe zi la doi iepuri tuberculoşi a reuşit a-i vindeca. Dacă în adevăr tubereuloza e de natură parasitară, proprietăţile otrăvitoare ale heleninei asupra acestor părăsiţi au se fie de mare folos. I>r. C. I. C.