Privim ca abonaţi pe D-nii ce vor bine vroi a primi două numere unul după altul. apel. Mai ales copiile sting de boale molipsitoare, ca anghina difţerică, scarlatina, etc. Pe oiţă vreme nu se şti ea ce ieste de făcut, pe cită vreme nu iera mcî un diurn deschis, pe care mergîud să dăm de leacul acestor boale, puteam stă şi suferi unul după altul de pierderea vre unui copil iubit, sau chiar de pierderea tuturor. Acuma inse prin cercetările mai multor învăţaţi, ca: SiaW, 2aW, ffiacW smtem pe calea care ne va duce la mîntuire. Fiinţele oare pnn înmulţirea lor în sînge priciuuesc boa-Iele mohpsdoarc ceie mai primejdioase, au fost studiate ş, sintem iu stare a le face nevătămătoare, ba chiar a le preface în aliaţi credincioşi din duşmani cum ne lerau până acuma. Dar nenorocirea si J,l “°““a t0r" se 0Îm™eŞte de bani, de aceea edem ca sau făcut cercetări mai ales asupra boalelor animalelor folositoare (bol, porci ol cal găini, etc); despre boalele oamenilor sau ale copii- ar fi AL gfS,t ‘“0ă '/'"P de OGUpaţie! Credem că av h foarte frumos ş. bine să facem o societate, care 2 , “fe-baUÎ- Pentm 8C°PUl de a '“P‘« ™ aLhi- ce^umere C" aLteJboale moliPsit'®-'>- îndată pubhca^mi ar S deS‘Ul de marl 8’“r P“tea publica un prenrn, mare pentru acel care ar descoperi 13 162 — uu medicament care sa tamaduească anghina, sau scarlatina, sau tifosul, cum tămăduesce chinina de friguri, etc. Tot o dată s’ar putea cere şi să se cerceteze calea pe care anghina se propagă pentru a întreprinde nimicirea tuturor cauzelor care îl priesc, adecă pentru a scoate boala cu rădăcini cu tot. Noi credem că o asemenea societate ar fi foarte la timp şi că m scurt ar reuşi m lupta începută. Facem apel la toţi cetitorii noştri, la cel cari au copil şi au fost loviţi de nenorocire şi au trebuit să stea cu minele încrucişate de faţă la torturile copiilor iubiţi; la cel cari au copil şi pană acuma au fost scutiţi, dar se pot aştepta la asemenea nenorociri în fie ce moment; la cel cari n’au, dar simţesc milă pentru nenorociţi şi se revoîtează împotriva tiranilor noştri microscopici şi tocmai de aceea mai de temut. Facem apel şi îl rugăm să facă propagandă pentru reuşita acestei idei şi fără întîrziere să facem societatea şi să ne punem pe lucru. Pentru început acel cari smt hotânţl a face parte din această societate, să bine voească a trime-te o înştiinţare la Redacţiea „Contemporanului . Red. „Contemporanului. 163 Cel juiii&tatc ari. (Poveste). Iera o dată un popă care avea 250 de stupi şi I căuta singur; dar se şi pricepea la treaba prisăcârieî. D’apoi şi popa şi preoteasa ierau sgîrciţl: N’ar fi dat cui-va o picătură de miere, măcar sa-î fi picurat cu luminarea ! ' Intr’o bună dimineaţă numai se trezi popa că î lipseşte un stup. Cine la luat, nu se ştie. Popa nici n’a mîncat de scîrbă; iear preoteasa toată ziua s’a bocit. A aoua-zi altă bucurie: mai lipseşte un stup. _ „Cu rinduieala asta, zise popa, no! avem să rămînem făr de prisacă !. Ce iera de făcut ? S a sfătuit cu preoteasa să se puie de pmdă, să vadă cine-i neguţîtoriul, care s’a făcut tovarăş la pri-saca lor. r Căută de cu ziuă un ştiubeiil mare, îl duse în prisacă şi cum amurgi, preoteasa întoarse ştiubeiul cu fundul în sus peste popâ^ ş apoi se duse n casă la copil. Iear popa puse picioarele pe nişte ,.pretce"' de la ştiubeiu şi ocbiul la ,.urdiniş“ şi se aşeză la pîndâ. ' Pe la miezul nopţii, auzi popa dupaind printre stupi : ursoaică intrase în prisacă, Apucă stupii pe rînd în braţe şi cerea să yada care-I mai greu. Tot cercînd ajunse şi la popă. Rîdîcâ jpuţm ştiubeiul şi vâzînd ca-î mai greu de cît celelalte, îl umflă in spate, trecu gardul şi se duse tocmai la vizunie, trînti o dată ştiubeiul şi numai ce ieşi popa. Cînd îl văzu ursoaica aşa de bărbos, se trase într un ungher iu şi nici nu crîenea. Mai pe urmă se deprinse cu iei şi nu vroi să-I mai dee diurnul. Zi şi noapte şedea popa’n vizunie. IJrsoaica-I aducea de mmcare miei, zmeură, miere şi ce mai putea. Dar şi cînd ieşeă şi cînd intra, astupa la gura vizuniei. Trîntea nişte stînci de nici dracul nu le mai putea urni. Pe cmd şedea popa acolo, se întîmplâ de facil ursoaica un puiu. Dar ce pum!... Doamne fereşte. Multe mai auzi cît trăeştî! ca, s a mierat şi popa cînd la văzut. Pân l’a brîu om ca toţi oamenii iear picioarele de urs. Şi creştea dracul ca din pămînt. In vr’uii an s a făcut coşcogea coblizan, şi ierâ şotelnic şi drăcos de n’aveâ pareche, se-vede că semânâ mîni-sa. i /lA^>0Pa 3 învaţă şi carte şi tot ce ştiea, şi făcea mare haz ae dinsul. Uită că şedea închis în vizunie. r Povestind popa cum e afară’n lume îivenî şi lui gust sa vadă dacă ieste aşâ şi hotărî sa facă pe dracul în patru numai sa poată ieşi din vizunie. — 164 — Intr’o zi cînd ursoaica se dusese de-acasă, găsi prilej bun. Se apucă de tăbîrcit pietrele şi tumurugii de la gura vizuniei şi numai se trezi afară, că doar Jumătate-Urs ierâ şi tare. Cînd se văzu afară o apucă la sănătoasa cu popa care pla-nuea tocmai spre satul de unde iera iei şi unde-I iera casa şi s’au tot dus. Cînd începu a se zări satul, popa se lăsă numai în antereu şi’n giubea ; iear straele de pe dedesubt şi încălţările le dădtx lui Jumătate-Urs ca să nu se vadă că-I aşa păros. ■—■ Ascultă, îi zise popa. Acasă voiu spune că ieşti un copil orfan şi ieu te-am înfiet, dar tu se cauţi să fii cuminte, să săruţi mîna preotesei şi fetelor să le zici leliţă. — Bine, zise Jumătate Urs, şi-o apucă la goană. In scurtă vreme ajunseră prin sat. Se întîmplase tocmai în serbătorile paştelor. Mai tot satul ierâ strîns la crîşmă. Bâeţiî ciocneau ouă roşii, scrînciobul umbla, şi flăcăii şi fetele jucau de pîrîea pămîntul. . — Ce e acela ce se’nvîrteşte, întrebă Jumătate-Urs arătînd scrînciobul. — Acesta ieste spînzurătoarea lui Iuda Iscarioteanul, re-spunse popa. In sfîrşit ajunse acasă. Cînd se văzu Jumătate Urs în casă la popa, parcă ierâ acasă la dlnsul. Toate le sucea, şi le’nvîrtea, trîntea, buşea, re-sturna fără grijă. • La masă remaseră toţi flămînzi din pricina lui. Le mînca tot de dinnainte. Iear după masă se începii o bîrjoanâ cu fetele de nu se mai auzea nici în ceritt nici în pămînt Strigă şi popa şi preoteasa ; dar degeaba. Vedeai numai fetele văitîndu-se, care de-o mînâ, care de-un picior şi fugind ca de dracul în cotro apucau. Ba una în fugă trînti şi pe bietul popă cît ierâ de lung, iear preoteasa îşi pusese un ţol în cap după uşă ca să nu-i vie rîndul şi iei. . In sfîrşit după ce fugiră fetele, Jumătate-Urs se mai ogoî şi popa îl mai luă cu vorba. Iear preoteasa la toţi sfinţii şi mucenicii se.rugâ s’o înveţe ceva să scape de dînsul. Dar nu găsea nici un chip şi numai înghiţea de nqeaz. „De-aeesta nu mai scapi nici în ruptul capului4', gîndea iea, şi blestemă pe popa. — leu aşi vrea să mă spînzur zise Jumătate-Urs cătră popă.—Voiea să se dee în scrînciob. _ — Nu se poate respunse popa. L’ar fi lăsat la scrînciob, dar se temea să nu mai facă şi-acolo vr’o poznă. — Cum, ce zici? întrebă repede preoteasa auzindu-1 că vra să se spînzure. Se bucurase că poate va scăpă de iei. — 165 — şi prinse pe Iea cîntâ colea: scripcariti „Iera un — Vrau să mă spînzur, şi nu mă lasă .... . — Da lasă-1 părinte !!.. Du-te, du te drăguţă, nu te uita la părintele. Aşa-î Dumnealui aţos. . — Apoi tot mă duc. Se duse la crîşmâ. Se uită cu de-a-măruntul la scrînciob, la horă şi-apoî ceru yoe de la scrînciobarî să împingă şi iei la scrînciob. , Scrînciobarii îl învoiră. Cînd puse iei mîna începu a se’nvîrtî bietul scrînciob de gîndeai că i-au umflat ielele. Iear ceî de prin scaune cădeau săraci! ca nişte tâbultoace care’n cotr’o. prin spin! prin şanţuri, stîlciţî şi prăpădiţi de te luau fiori. Tot satul se stnnsese împrejurul lui, dar parcă iera chip *n°Pr^asca!- -f îppms şi-a învîrtit până ce-a stricat şi scrîn-ciobul, la scos şi din furci şi l’a dat de-a dura la vale. A ' Du-te, na!... Strigă iei în urma scrînciobulul. Iea aşa! lnvirteşte o dativ bme şi-ţi iea. grija, nu tot scîrţa, scîrţa toată ziua parcă trag boii. După aceasta se duse la lăutari de arcuş. — Stăi mâl, ce cînţl fleacuri ? popă şi avea 250 de stupi. “ —- D’apol nu ştiu !... ’ — Cum nu ştii ?!! „Iera un popă, şi avea 250 de stupi....“ -Lasă bre, lăutarii să cînte flăcăilor, zise unul mal îndrăzneţ. — Da ce, îeu nu-s flăcău — Ş’apol, dar noi le plătim. Dacă Ie plătiţi de ce nu-mi cîntâ şi mie un cîntec, ierâ un popă ţi avea 250 de stupii... — Nu se poate." —»El Dacă-î pe-aceea apoi ierâ un popă şi avea 250 de stupi , auzi tu ?... Inbâţă pe scripcariti şi unde începii a-1 tăr-mazi pe jos. Flăcăii alergară să-l scoată; iei îl apucă de picioare şi cmd începu ai nâzlojî, fugeau ca potîrnichile de dinaintea iul, căci pe care-1 lovea nu se mai sculâ. Intr’o clipă se făcb o linişte ne mai pomenită. Parcă nu mai fusese joc de cînd lumea. Numai Jumătate - Urs mergea bâlâlâind din mînî spre casă să spuie popel^ bucurie de isprăvile ce făcuse ! Cînd auzi popa îşi puse mînile în cap. ' t CjDe Ştie Ce voi.mai Pât‘ cu satul gîndia iei. • i ^ aa®var satul se jeluea la curte şi boieriul chiemâ pe popă şi-l întrebă. r 1 T,Ce te,ai aPucat Părinte? Ce păcat ai adus pe aice? iot satul se plînge că le-a calicit flecâil şi fetele. Să faci cum vel şti, sâ-i mătrăşeşti de pe aice. Alt felitt va fi reu . 166 — Doamne! D’apoi ce să-I fac ? — Na !. Trimete-1 la pădurea afurisită, să se ducă să nu se mai întoarcă, să-l mînînce nişte dihănii. — Bine! Respunse popa bucuros. Se duse a casă şi a doua zi pân în ziuă îl trimese după lemne la pădurea cea afurisită unde umbla stăhiile cu cirdurile, fieareîe cu potăiele şi dracii cu miile. Jumâtate-Urs porni, merse, ajunse, desjugă boii şi se apucă de încărcat. Un lup veni tupiluş pe lingă car şivroeasă mânince un bou. — Cată, mînîncă boul c’apoi tragi tu la jug!.. Lupul încolţi un bou şi-l omorî. Jumătate-Urs îl apucă de după cap şi-l turnă la jug. Mai apoi veni şi un urs care păţi ca şi lupul. In sfîrşit după ce încărca bine carul, înjugă pe lup şi pe urs şi porni cu plin în spre casă. Hăis Ursan ! şi ţa Lupan 1 strigă de se resunâ pădurea şi cînd le împungea cîte un ghiont prin deşerturl se făceau numai cîrcel şi trăgeau de gîndeai c’au fost fătaţi la jug. Pădurea ierâ destul de departe, dar cînd amurgea, Jumătate-Urs întră n sat. Cluj / Central University Libr; -La un pod îl ieşi înainte un drac. — Măi cel cu carul! zise dracul, am să-ţi rup un capăt. — Rupe, dacă vrei să-l duci tu. — Da de dus, făeii dracul, se hîrtoi cu coada pe lîngă roată şi rupse capătul — Stăi! Strigă atunci Jumâtate-Urs, pune umărul şi ţine. ' Dracul mai încurcă teiu de curmeiu, dar cînd îl înşfacă odată de-un corn, nu mai avu ’ncotr’o vîşcâ, puse umărul, apucă cu amîndouâ mînele şi ducea de capăt îngheboşat de gîndeai că-I ies ochii. — Deschideţi poarta, strigă iei cînd ajunse a casă. — Deschidă-ţl urşii, şi lupii zise preoteasa înciudată că n’a scăpat de dînsul. ’ — Apoi, iei sînt înjugaţi respunse Jumătate-Urs. — Deschidă-ţî dracul. •— leu ţin capătul respunse dracul gîfîind. Cînd întră în ogradă cu lupul şi cu ursul înjugaţi la cai-, „Ursul!! Lupul !!.. strigau fetele, sfinte Mină zicea popa, Maică precistâ, zicea preoteasa, şi fetele şi popa şi preoteasa fugeau de le pîrîeaa copitele. Numai încăpeau pe uşă. Dădeau unul peste altul să s’ascundă ’n casă.—Noaptea numai urşi, lupi, draci şi feliurite feliurl de minunăţii au visat cu toţii. Adoua-zi popa vorbea ’ntraiurea. — 167 ' — Nu-I chip de scăpat şi pace. Ce e de făcut? Se găsi o babă care-I învăţă să-l trimeatâ la moara dracilor, unde chiar împăraţi cu oşti nu s’au putut apropiea. & puseră în car nişte saci cu ţernâ, cu cenuşă, cu cărbuni, şi-l porniră la moară. > — Cată să-ml faci făină bună, zise preoteasa. — Bine, bine, respunse iei şi se duse bucuros. Cînd ajunse la moară, bâtii la uşă. — Cari-s aceia ? întrebară dracii. — leu singur, da cine să fie ! — Tu ieşti Singur ? — D’apol cum ? — Haide întră’n nuntru Singur. —, Ba ieu am să aduc şi sacii. Duse în nuntru sacii îl aşeză într’un colţ şi scoase din traistă un puitt fript ee-I dăduse preoteasă, îl puse pe-o ţiglă şi începu a-1 învîrti pe foc ca să-l încălzască. Un drac, ca să gâsască capăt de vorbă, prinse de la iezătură cît mi ţi-I broscoiul, îl înfipse pe-un băţ, se duse la foc şi începi să-l învîrteascâ şi iei lîngă puiul lui Jumâtate-Urs. — leu am să mînînc puiu, zise dracul, şi tu aî să mînîncl broască. R . Cluj / Central University Librarv Cluj — Da!!. ÎI mîncâ!!.... — Ba am să mînînc puitt. - — Ba ieu am să mînînc puitt. — Ba ieu fecu iei înciudat, apucă băţul cu broasca din mîna dracului, şi cum ieră broasca umflată şi sfîrîea plină de zamă, îl cîrpi odată peste oehl de se duse de-a dura. — Ce ieste ? întrebară de-o dată toţi dracii. — M’a ehiorît!... — Cine ? . — Ieu singur. — Tu singur !!. Ş’apol încă ne strici liniştea zise unul mai mare. Ian umflaţi-1!!. I-au mai tras şi iei un rînd. Dar n’au remas dracii numai eu-atîtâ. Cînd sâ-şl toarne sacii în coş, dădu că sâciî ierau plini cu cenuşă, ţernă. „Aşa! zise iei. Vra să zică Domniele-Voastre vă apucaţi şi de alte negustorii. Mi-aţi schimbat sacii şi mi-a ţi dat gunoae?!. Nu vă temeţi! Nu-s aşâ de prost să-ml las lucrul mieu de „pomană!.“ Căută prin moară nişte saci deşerţi şi cîtâ făină găsi la draci, toată o puse’n saci. De se găsea vr’un drac să-I zică ceva, val de capul luî. Se trezea eîte e’un gîrbacitt de rămînea cu tuse. îl umblau dracii pe — 168 dinainte ea titirezul, ba şi sacii i-au încărcat. Cînd l’au văzut pornit au zis bodaproste c’au scăpat numai cu-atîta. — Am prăpădit un car cu boi, dar am scăpat şi noi de dracul, zicea preoteasa, cînd şedea la masă, cam într’a murgul. Numai ieată şi Jumâtate-Urs întrâ’n casă c’un pumn de făină de prubâ. — Ce ? Al venit ? — D’apoî, ieram să dorm prin sat?!. Să vă fac să m’a-şteptaţl?! Cînd văzu preoteasa c’a mai adus şi făină se-încruci. „Se vede că de-acesta nu-I cbip de scăpat, zise iea. Poate-I vr’un fapt ceva !!.. Adoua zi cînd spuse popa la curte, boieriul se minună şi iei şi se puse pe gîndurî. ' — Ştii ce, părinte ? Să-l trimetem la bătălie colo după deal. Aceia cred câ-I vor veni'de bac. — îl trimet numai de-ar vra. —Vral să te duci la bătălie, îl întrebă popa cînd se întoarse acasă. — La bătălie!1 I! ba!! Vrau, cum nu!! Dar sâ-ml dai ieapa cea albă, să merg şi ieu călare batîr pân acolo. Popa-I dădu ieapa. Iei încăleca şi se duse după ce mal întâia îşi luă făină şi ceaun, pentru mămăligă. _ — Să te’ntorcl cînd s’a ’ntoarce pieatra, zise popa, aruncînd cu pieatra ’n urma lui. «?. Cînd se urcă Jumâtate-Urs pe muchiea dealului văzu bătă-liea. Poieau ca furmicele. Se încăerase de nu mai înţelegeai ce ieste, şi resună valea de strigăte şi de sudâlml — Voi vă bateţi!! făcu Jumâtate-Urs, mergînd spre bătălie, dar mie mi-l foame, n’am gust de bâtae. Merse mai nainte, descăleca şi se apucă sâ-şl facă mămăligă. Cînd începuse ceaunul să fiearbă şi ierâ aproape să puie făină, începură a veni de la bătălie ca o ploae de plumb! şi a câdea’n ceaun. — Măi, şedeţl!! Şedeţî măi!!.. Nu vă faceţi rîs de mămăligă! Măi! N’auziţî!!. Strigă iei spre bătălie. Vâzînd că nu-1 ascultă, apucă ieapa de picioarele de dinapoi se duse de vale şi cînd începu a se roti printre dînşii cădeau clae peste grămadă. După ce-I culcă la pâmînt pe toţi, se întoarse la ceaun. Vărsă plumbil din iei, făcu mămăligă şi se puse la mîncare. — Acuma veniţi şi voi de mîncaţî, ş’apol ne vom bate. — 169 — După mîncare trase-un somn zdravăn ş’apoî se sculă. — Sculaţi mâî! ! Să ne batem !! Sculaţi ori mă duc a casă!... Strigă iei; dar văzînd că nu vine nimene zise: „atîta pagubă. Luă ieapa ’n spate, căci iera moartă şi porni spre casă. Cînd ajunse-acasâ, iera noaptea. Puse ieapa’n grajditi, o aşeză’n piceoare ş’apoî se duse’n casă. — Ce bre, aî venit?!..,. Întrebă popa. — D’apoî cum.,.. Abiea te vad de foame. — Dar ce, s’a mîntuit bătâliea?! - — D’apoî cum. . . . N’am mîncat de la amîeazâ nici ieu nicî ieapa. Du-te şi-î dă nişte fin ca pe mine mă dor pice oarele, M’am grăbit să vin, mă temeam să nu vă fie urît. Popa se duse’n grajditi; dar cum iera înciudat, ghionti o-datâ zdravăn cu coada ţăpoiului în ieapa: — Na! hăram, mîncate-ar cînil!! N’aî fi mai ajuns să-l aduci !! . Cum ierâ ieapa numai înţinată căzu jos — Uite. Bat’o D-zeu, c’am ucis’o. Tocmai atunci veni şi Jumătate Urs. — Ce ieste ? A pierit ieapa, întreba iei: — Pierit, da ! Val numai ia aşa am atins’o, şi-a căzut de odată: bof!.. — Nu-î nemica părinte, nu te mai scîrbî, las să fiu ieu sănătos ! Nu-î aşâ ?... Adoua-zi, popa se duse la curte şi cînd spuse că bătăliea s’a gătit şi Jumâtate-Urs a venit a casă, boeriul remase cu gura căscată. Mai vorbind despre isprăvile lui, boieriul zise : — Doamne părinte, după cît de tare-i iei, D-ta aî putea face cu dînsul o bogăţie..... —■ Dar cum ? _ — Cum ? Să-l pul la muncă. Ieu l’aşî pune la arie. N’aşi mai avea nevoie de cal. Iei mi-ar trieră tot grîul numai cu îm-blâciul. — Aşa !!. Să ştii cucoane că ţi-1 dau D-tale, să-ţî triere, să-ţi iacă ce-i vrea. Se duse popa a casă şi-l trimese la curte. — Ei, măi flăcăule, zise boieriul cînd îl văzii, vraî să munceşti ceva la mine ? — Dă, aşi munci numai dacă m’ar lăsă părintele. Ştiu ieu poate vra să mă mai trimeatâ unde-va — Nu, nu te mai trimete. Vină la mine sâ-mî trieri nişte grîu. — D’apoi mi-I plăti?.. — Se’nţelege.... _ 170 — Merse la cîmp cu boieriul, văzu grîul şi se învoi să-l triere în parte. Pentru toată trierătura să-î dee două spinări de grîu, adecă atîta cît va putea duce de doim orî în spate. ^ _ După ce mîntuiră tocmeala, boieriul se duse a casa iar Ju-mătate-Urs tăie cît mi ţi-î copacul, îl luă pe umăr cum iera cu crengi cu tot, se duse la arie şi luă girezile de-a riŢidu . ^ S’aşeză de-a lungul gireze! şi cînd începea a jnepai pe dată ierâ turtă. In vr’o trei râstîmpurt găti de bătut şi totm zioa aceea s’apucâ de vînturat. . , . 1 Boieriul vru se’nceapă a cărâ grîul la hambariă, dar iei nu lăsă pe nimeni să se apropie până ce nu-şî va lua partea lui. Strînse de prin sat cîte ţolurt a găsit, le cusu şi lacu un toi mare. Cînd se duse la arie sâ-ş! iee partea lui, dm cit gnu avea boieriul nu-i ajunse de două spinări, a trebuit să mai iee şi paie. - x Pe boieria îl apucară toate boalele, chiemă pe popă^ şi-i hotărî că până ’ntr’o zi şi o noapte să nu mai audă ca Jumătate Urs ieste pe acolo, alt felia va fi scos din popie şi surgumţ . Ce să facă popa ? S’a umplut sacul pănă n gura. Chip de sţat nu-î, Să-şi puie în cîrd cu boieriul nu-I da mîna, sa-1 alunge pe Jumâtate-Urs nu putea, nivcrsity I C1 ui . „ e Se sfătui cu preuteasa, să lese pe Jumâtate-Urs şi sa ug . Trimeseră fetele de cu ziuă înnainte şi peste noapte au remas să fugă şi ie!. A Lăsau totul. Numai bani! cîţî îl aveau şi cărţile au hotănt să le iee cu dînşiî. Banii i-au luat preuteasa, iar cărţile le-a pus popa într’un sac mare şi le-a ascuns după casă pe ndâmma luat. In fundul sacului a pus şi evanghelia. ^ Jumătate-Urs simţise totul, dar să făcea prost, cum mîn-câ sara, se duse ’ntr’o şură de se culcă. Cînd îl cauta preuteasa iei horâia de se resuna şura. „ T , _ . „Q Popa şi preuteasa se făcură şi iei că se culca. Lntrara m casă şi încuerâ uşa. Jumătate-Urs, înse cum văzu că s’au dus ie! în casă, ^ sculă frumuşel se duse după casă, scoase cărţile din sac, intra, iei în nuntru îşî puse vr’o cîte-va cărţi pe cap la gura sacului,, şi tâcii pitic. La vr’un ceas două din noapte numai auzi foşnind ceva pe sub streşină. Ierâ popa şi cu preuteasa, ieşeau din casă pe sub streşina ca să nu-I zâpsascâ iei. - Cum se dădură jos, pap»« apucă sacul de gură, preoteasa i-1 aburcă ’n spate şi porniră. Au mers iei, au mers cît au mers şi au ajuns la o apă, care ierâ hotarul moşiei. Sfit — 171 — Hai să trecem apa au zis, ş’apoi ne vom culca sa apucăm şi noi vr’o leacâ de somn, şi începură să treacă. Cum mergeau iei, sacul ajungea puţin în apă şi Jumătate Urs se uda la picioare. ;— Sus părinte că se udă cărţile ! Strigă iei din sac. — Auzi părinte, şfînta Evanghelie zice că se udă cărţile, facil preoteasa. — Maî rîdicâ şi tu de fund să nu se ude. Rîdicâ preuteasa de sac şi trecură apa. Pe mal, s’apucară să caute dacă nu s’a udat Evangheliea, cînd colo găsiră pe Jumătate Urs. -- Tu ieraî ? întrebă popa. — leu ? — Şi la ce te-aî vîrît în sac ? —■ Ca să mă luaţi şi pe mine. — Vra să zică tot n’am scăpat de tine. — Nu, părinte. — Mult al să mă necăjeşti tu ? — leu ştiu !... Osteniţi de drum, au kotărît să se culce. S’au aşezat pe mal, unde ierâ apa mai adîncâ. Preuteasa s’a culcat la mijloc şi Jumâtate-Urs despre apă, cu socotinţă ca după ce va adormi să-l înneee. Se’ntîmplâ înse că adormiră iei di’ntâitt. Cum îl vâzh, că dorm îşi schimba locul, se culcă între dînşiî. Cam despre ziuă ierâ întuneric de nu zăreai mîna. Se trezi popa. Puse mîna pe Jumâtate-Urs şi începu al hîţinâ. — Pune mîna ici şi ’mpinge râpede, zise popa. Jumâtate-Urs îl ascultă şi’ntr’un minut dădură pe preutea- să ’n baltă şi-o înnecară. — Las’o că s’a înnecat de-acum zise Jumătate Urs. — Ce ? tu ieşti măi ? !! !.. — D’apol cum... — Vra să zică am înnecat preoteasa ! — P’apoi cum. — Ş’apoi ce-î de făcut acuma ? —— Haide acasă, c’am flămînzit. După aceea nu ştiu ce vor fi mai făcut, Jumătate Urs cred că nu va fi murit că doar ierâ încă tînâr pe vremea aceea. Th. D. Speranţă — 172 Cite-va consider, asupra tipurilor omeneşti. (urmare). IilSOTRIHlf. Haeclsel Observând caracterele generale ale tipului Malezo-Polinezian şi mai ales ale sub-tipului ai doilea din tipul inalez, le a găsit mijlocii între caracterele tipurilormongole şi ale tipurilor mediteraniene (tipurile cele maî superioare din toate). Pe urmă închipuindu-şi un tip şi mai mijlocia (care acuma nu mai există), Fa admis ca punct de plecare pentru trei ramuri principale de. oameni : Malezo-Polinezienii de astâ-zi, Mongolii şi Euplocamiî (oamenii cu părul buclat din care fac parte tipurile superioare). Acest tip ieste numit de Haeckel speciea Pro- Maleză. . 4. Tipul Mongol general. Acesta cuprinde în sme tipuri destul de deosebite şi cu caractere adese-ori contrarii în unele pri-vinţi. Totu-şî tipurile acestea se asamănă între dmsele mai bine de cît cu ori cari alte tipuri şi din această cauză nu se poate face alt feliîi de cît să se întrunească în acelaşi tip general, fără de a hotărî de o cam dată valoarea sa în clasificarea zoologică adecă dacă ieste rasă, specie, en, sau^altă grupă. Tipurile principale, cuprinzînd şi iele alte tipuri secundare care formează tipul mongol general, sînt: a) tipul mongol propriu zis, b) tipul eschimos şi c) tipul samoied. ' a) Tipul mongol propriu zis. Numele acestui tip, de la care s’a numit şi tipul general, s’a luat de la un trib nomad de lingă munţii Kara-Eara la nord de deşertul Gobi. De sigur că însemnătatea istorică a acestui trib, care sub Gengis-Han a umplut Asiea de omoruri şi pusteiri, a făcut că numele său să remîe în-tregei grupe de oameni asemănători cu dînşii; căci alt feliîi ca-racterile acestui trib nu sînt aşi» de generale în cît să fie luate ca tip. Tipul mongol propriu zis împreună cu sub-lmpărţirile sale, se întinde în toată partea Asiei ce vine la resârit, de fluviul Obi Marea Caspică şi Golful Bengal. Caracterile sale generale sînt: . Pielea de coloare albă-gălbie neamestecatâ cu roş sau brun, părul negru, drept, aspru şi lung, cu firele aproape cilindrice şi groase. Barba rară şi adese ori favoritele şi barba propriu zisă lipsesc cu totul, sau se reduc la cîte-va fire rari şi groase, iar musteţile sînt formate din cîteva fire lungi şi drepte, in general putem zice că mongolii sînt spînatecî. Capul ieste mare şi încăperea craniului mijlocie, între încăperea craniului ia Negri şi în- — 173 — tre aceea a .Europenilor; craniul ieste brahicefal, adese ori me-zocefal, dar nici odată adevărat dolihocefal. Faţa ieste în general turtită, şi mai lată în dreptul umerilor obrajilor, de cit în ori ce altă parte; aceasta provine din causă că oasele^ de la umerii obrajilor, sînt scoase în afară lateral cam în sus şi depărtate între iele. Rîdicâturile sprincenelor sînt foarte puţin scoase în arară şi locul slobod dintre orbitele ochilor foarte mare. Nasul ieste turtit, săpat în lăuntru în loc să fie bulbucat în afară şi spinarea sa rotunzitâ; iar aşezarea nărilor şi moliciunea sgîrcurilor de la vîrf, apropie nasul Mongolilor de al Negrilor de care Inse se * deosebeşte prin aceea că ieste mai mic şi mai delicat. Ochii sînt negri (aşâ de tare cîte odată în cît irisul se confundă aproape cu pupila şi din aceasta cauză, par încă şi mal mici de cît sînt, căci se ştie că un corp negru pe un cîmp alb, se vede mai mic de cîtu-Ij, mici cu deschizăturile pleoapelor înguste şi aşezate la unele subtipurl oblic, pe cînd la altele sînt chiar orizontale sau puţin deosebite de orizontale. Buzele sînt groase. _ ^ Prognantismul, in general destul de însemnat; ieste inse de ţinut samă că din tipul mongol propriu zis, mai ales chinejii şi popoarele apropiete de dînşil sînt mai prognaţl, iear adevăraţii Mongoli sînt cu mult mai puţin. Acest caracter s’ar putea pune mai degrabă la tipul eschimos. Mongolii în general sînt scurţi şi groşi; gîtul lor ieste scurt. Putinţa de a prinde lucruri cu degetele de la picioare, ieste cam generală între mongoli. ^ Diferitele triburi respîndite în partea Asiei pe care am arătat’o ca o locuinţă a tipului Mongol propriu zis sînt departe de a fi toate cu aceste caractere generale. Pe cînd la unele^ ieste nasul turtit şi concav cum am spus mai sus, la altele din contra ieste bulbucat şi aproape arcuit; pe cînd la unele faţa ieste turtită şi lată la altele, ieste mai îngustă şi mai aproape în general de a Europenilor; de asemenea şi în privinţa mulţimel pârului de la musteţî, în privinţa craniului, etc. Toate aceste fapte dovedesc o mare amestecătură, care se esplică uşor ştiind caracterul cel resboinic şi nomad al poporelor mongole. In adevăr în mai multe dăţl triburi mongole s’au respîndit pe întinderi foarte mari supuind popoarele ce întîlnau în cale şi amestecîndu-le cu altele robite şi aduse de pe aiurea. Caracterile descrise mai sus se ra-poartă mai mult la mongoli cum ar fi fost înnainte de a se fi amestecat cu alte tipuri deosebite. „ _ Tipul eschimos pe ccre-1 vom descrie după acest de mai sus, ieste oare cum a doua ramură principală din tipul mongol general anume ramura dolihoceţală ; căci am văzut la cel de mai sus brahicefalia ca un caracter de deosebire. (Va urma) W. 174 a® a as; ■ TOCALISMULt LATIA f ŞI ROMÂlt DU Alt. DENSUSIANU. — IAS8I. TIPO-LITOGRAFIA BUCIUMULUI ’ ROMÂRU. Să vedem ce zice Dl Lambrior despre chestiea luî o în limba romînă şi apoi să punem în faţă cele ce ne spune Dl. Densti-şianu şi să judecăm de preţul lor. în limba latină populară ierau două feliurî de o (închis şi deschis) şi un singur felii! de u. O închis din latina populară corespundea cu o lung şi cu u scurt clasic, o deschis cu o scurt, iar m popular cu u lung clasic. Aşâ ne arată toate limhele romanice prin urmare aşâ a trebuit să fie şi în limba romînă o curgere de vreme. Aşâ dar trebue să fi avut şi noi d >uă ori trei feliurî de o. în limba literară de acuma găsim numai vr’o 12 cuvinte cu o în loc de u clasic, adică cari ne păstrează vocala din latina populară. Iată acele cuvinte înşirate de Dl Lambrior la pag. XLIX în nota în care vorbeşte despre chestiea luî o: nur îmi eubiium fibi ' rubeum excutio p in v i am russeum cmciumnum muriam cububrm stricturam adiilierim (clasic) Uni 11 ii ii ii ii n noro cobeio rob iu ui plovia rossio auctdmno mori a rdbulo striclora adoliero (popular} nor, noră coulo, col ii 77 77 77 77 77 77 77 o (în cotro) roîb scot ploaie roşiu toamna moare covru slrimloare holru 77 77 77 7 7 77 77 77 Cum să ne explicăm faptul că numai în aceste cuvinte ni se înfâţoşază o popular latin? După metoda ştiinţifică nu putein se ne mîntuim cu vorbe ca excepţii, neregularităţî, etc. Sîntem siliţi a admite că aceste cuvinte sînt remâşiţe dintr’un dialect stîns, in care se păstrase încă mult timp o accentuat care corespundea lui 6 din latina populară sat! lui u clasic. AcOst dialect a fost stîns de limba besereceaseă. Putem asemăna acest fenomen cu stingerea dialectului de la Măhaciii, acest dialect studiat de Dl Hîjdâu avea între altele pe n între două vocale schimbat în r. Exemple: mire pire, dumerecă, vereri, pentru mine, pine, du — 175 menecă. Formele dialectale aii pierit înnaintea formelor cu n, întrebuinţate în tipăriturile de la Braşov şi oamenii s’ail învăţat a zice şi iei ca popa la beserecâ. Dar din dialectul de la Măhaciii satt din altul ca dînsul a remas în limba literară forme ca: fereastră- din feneslram, mărunt din minuium imenuto ; sînge'ă din san-j'f1 j'■ < fti'iu dm retiunclutn, etc. De buna sama ca in dialectele cari nu cunoşteati schimbarea lui n în r se zicea fenea-stră, mănunl (cum şi zice pe la noi), singenă, renunchlii, etc. iar formele cu r sînt din vre un dialect în cari se schimbase pretu-tmdenea n în r. Tot aşa a trebuit să fie şi cu formele citate mai sus, dialectul bisericesc confundase pe o închis cor. cu tl) cu u şi a stârpit vre un dialect local care nu-1 confundase, dar din dialectul învins aii întrat în limbă formele înşirate în No. 12. Cum că dialectul bisericesc confundase pe o se vede din faptul amintit de Dl Densuşianu, că în tipăriturile luî Coressi nu se vede luptă între o şi u. Prin urmare în dialectul învingătorii! o corespunzătorii! lui u clasic se pronunţă deosebit de 6 corespunzătorii! luî ii. In unele dialecte acest felii! de o se confunda cu celalalt o închis, în cel literar cu u. Negreşit că documentele maî vechi de cît întinderea limbeî literare trebue să ne arăte forme cu o în loc de u, şi în alte cuvinte şi chiar forma transilvăneană jone în loc de june mi se pare o remăşiţă din dialectul în care se zicea lop (lupus , croce (crticem', etc. . . In cuvintele aduse de Dl Densuşianu vedem că ceî mai mulţi o în loc de u se află în locuri unde sînt neaccentuaţî, ceea ce n’ar trebui amestecat cu faptele de cari am vorbit pân acuma. Se ştie că o neaccentuat s’a prefăcut în « şi că dacă găsim acuma forme ca omenesc în loc de «menesc, etc. trebue să avem în vedere înriurirea luî om, care împiedecă formele cu u, iar în forme ca dormim în loc de durmim avem a face cu influinţă formelor accentuate, după analogiea cărora s’au format forme cu o în locul celor cu u. Acuma mai ieste de ştiut dacă în cop tonii, nepot im-ioşl, şi alte forme citate de Dl. Densuşianu avem a face cu un dialect în care s’au produs prin influinţî nouă forme cu o m loc de u, orî cu un dialect în care nu s’a întîmplat prefacerea lui o neaccentuat în v. leu cred că sîntem în cazul întâitt, căcî schimbarea luî o neace în u trebue să fie veche de vreîtle ce se află la mecedonenî şi întîlnim forme ca purcariiî, înfluri, etc îă cele maî vechi texturi. Aşa că lupta între o şi n în forme ca copioriu şi cvptorin; pormhn şi dormim; pvrcariu şt porcarii etc n’are a face cu lupta _n latineşte, măcar cc-ar zice D-l Hîjdău luîndu-se după Mabillon Lepsius. A fost o vreme cînd nu se începuse încă schimbarea — 178 — La pag- 55 ni se spune că ea şi oa se aflau din latineşte şi că se află şi în unele dialecte italiene, aice ne arătăm părerea de reu, că Dl. autorid n’a ştiut că pentru a putea zice că fenomenul e=eo şi o=oa nu ieste propriu al limbel noastre trebuea să ne dovedească că în latineşte sa prefăcut e m ea şi o hi oa, tocmai după legile din româneşte şi apoi că noî am moştenit acele forme gata. Dar chiar Dl. Densuşianu ne spune că în texturile vechi ieste mai rară prefacerea lui e în ea, apoi aplicarea lege! la cuvinte streine arată că ieste mai nouă de cît intrarea în limbă a acelor cuvinte. Ori poate a voit Dl. Densuşianu să ne gpue că grupele o a şi ea se află şi iu latineşte şi italieneşte î . Atunci nu-i minune, de bună samă că vor fi fiind şi în chinezeşte. Acestea sînt observările ce am avut de făcut asupra foneticei romîne tratată de Dl. Densuşianu şi mă văd silit cu părere de reu a arăta cetitorilor ce poate lipsa de metodă ştiinţifică. Lipsa de metodă se vede chiar de la început, cînd ne spune că limba romînâ se va fi făcut din dialectele italice (osc, etc), pe cind se ştie că limba latină populară nimicise de tot limbele streine m Italiea şi în Imperiu. CU Cluj / C îtral (Jmversity Library Cluj încercări de Metafizică materialistă de Vasile Conta. (urmare; Cartea luî Conta se sfirşeşte eu secţiunea intitulată, observaţimn geniale. . întăiti. ne spune că Hegel a avut dreptate susţmînd că ideile omenire! se formează după aceleaşi legi ca şi ideile unui individ, arătînd că istoriea ideilor metafizice confirmă acest adevăr. . Se ştie că ieste o necesitate intelectuală care sileşte pe individ a reduce tot mai mult la unitate cunoştinţele sale, adecă a grupă mai multe fapte sub o singură idee generală, ăpoî a întruni mai multe idei generale de acestea sub alta mai generală şi aşâ mai departe. — 179 Tocmai aşa s’a întîmplat şi cu omenirea, care şi-a unificat din ce în ce ideile sale metafizice. In timpul fetişismului se credea că lumea ieste compusă din mulţime de fiinţi cu trup şi cu suflet, aceste fiinţi se credeau neatîrnate unele de altele. Pe încetul înse ajunge a se crede că lumea ieste împărţită între mai mulţi stăpînî, pănă ce se supune unuia singur. In perioda panteismului se socoate că lumea ieste o singură fiinţă cu trup şi suflet. Mai tîrziu în cea de pe urmă formă a panteismului şi în materialism se crede că lumea se compune numai dintr’o substanţă. Ar fi putut zice einevâ că prea logic judecă sel-batecii şi trec de la un fel iii de credinţă la altul, dar Conta respunde cu drept cuvînt că raţionările se fac şi fără conştiinţă şi că noi acuma putem înţelege mai bine mersul ideilor strămoşilor noştri de cîf şi-l înţelegeau iei singuri, după cum înţelegem mai bine mersul ideilor noastre din copilărie acuma de cît atunci. Conta mai arată că noi nu ne putem face închipuire de ideile metafizice ce-şi vor mai face oamenii în vii-toriti şi aceasta, „pentru că inteligenţa fiind o funcţiune a creerilor, puterea sa de a concepe idei ieste ho-tărîtă şi strict limitată de gradul de perfecţionare a creerilor. ” Apoi arată cum în lăuntrul fie cărei societăţi se găsesc păstrate în păturile sociale ideile metafizice vechi, ca exemplu iea ceea ce se petrece în societatea zisă creştină a Europei. „Pe treapta cea mai de jos găsim oamenii cei mai neluminaţi şi mai mărginiţi la minte cari cred încă în strigoi, în stafii, în vrăji, etc şi cari înţeleg toate ideile creştine după obiceiul fetişiştilor. Ast-feliii iei pun preţ numai pe formele din afară ale creştinismului, precum pe icoane şi cruci şi le privesc ca nişte fetişe, pe formulele religioase ce se zic la feliurite întîmplărî, etc.—Mai sus găsim creştini mai deştepţi cari gîndesc mai mult la Hristos, la Maica Domnului, la îngeri şi 180 — sfinţii, dar şi-I închipuesc aşa cum îşi închipueau poli-teiştiî zeii lor şi pe semi-zel. Aceşti creştini tot oîndesc la stafiî, la strigoi, etc, dar îi numesc draci şi nu se tem aşa tare de dînşil. Pe treptele intelectuale ma! înnalte ale societăţe! creştine se găsesc monoteiştî şi de asupra acestora panteiştî şi materialişt!.“ Pentru a ne da o idee de feliul cum se desvoltă pe nesimţite ideile ce caracterizază o periodă oare care ne descrie desvoltarea periodeî materialismului observată la clasele cele mai luminate ale societăţilor o-meneştî. La început se credea că toate mişcările din natură sînt pricinuite de duhuri. Cu timpul începură a se explică alt-teliu unele mişcări, precum a pietre! ce cade cînd o lăsăm din mînă. Negreşit că explicarea ieră neîndestulătoare, dar destul că se ajunsese la încredinţarea că se pot întîmplâ mişcări fără să fie pricinuite de duhuri. Pe încetul se admise că riul curge, stîncă'se rostogoleşte ieară-şîfără de amestecul duhurilor. Cu cît se înmulţea experienţa omenire! cu atîta se micşu-ra sfera fenomenelor pricinuite de spirite. Ajunge o vreme cînd omul înţelege că nourii sînt de aceia-şî natură cu aburi! ce se rîdică de pe o oală cu apă care fierbe, află că soarele luna* şi stelele sînt corpuri fără vi-eaţă care se pun în mişcare ca şi pieatra ce cade. Omul întinsese domniea spiritelor asupra lume! pornind de la luerurile din prejurul său, acuma scoate de sub această domnie mai întăiii întîmplârile mai apropiete şi mai pe urmă şi pe cele mai îndepărtate. Ajunge vremea cînd spiritul începe a fi alungat şi din lăuntrul nostru. De la început se explicau toate fenomenele prin lucrarea sufletului, dar încet încet una cîte una se scot funcţiunile trupului din domniea sufletului şi se explică mecaniceşte şi de la o vreme nu ma! remîne loc pentru suflet. - leată cum înfăţoşază Conta discuţiea între materi-alişti şi dualiştî. 181 — „Să presupunem pentru un moment, zic materia-liştiî, că omul are suflet aşâ cum îl înţeleg spiritualiştii. Se ştie înse că facultăţile sufleteşti nu sînt tot una la toţi oamenii. Sînt oameni cu inteligenţă foarte puternică şi liberă, cu sentimente foarte delicate, în sfârşit cu un suflet foarte pronunţat. Inse, dacă de la aceşti oameni ne seoborîm treptat în jos găsim de cei cari au facultăţi psibice din ce în ce mai puţin des-voltate, pănă ajungem la imbecili şi idioţi la cari aceste facultăţi sînt foarte slabe. Ieste înse admis că oamenii imbecili au suflet ca şi ceî inteligenţi. Dacă acum conipărăm un om imbecil Cu un cîne sau cu un elefant inteligent, vedem că deosebirea în privinţa inteligenţei ieste mult mai mică de cît între un om foarte inteligent şi între un idiot. Deci dacă are suflet i-dioţul trebue să aibă cînii şi elefanţii. Scoborînd scara inteligenţei animale ne vedem siliţi a admite suflet stoicelor şi chiar bureţilor de şters, apoi şi monerelor cari sînt numai bucăţele de protoplasmă, de bună samă făcute prin combinarea elementelor în apele mărei. Dacă monerele au suflet trebue să aibă şi apa şi toate corpurile neorganice şi atomele poate. Dar mişcările corpurilor neorganice se produc oare prin voinţă, inteligenţă şi simţire? Spiritualiştii zic că nu! Dar atunci şi monerele trebue să se mişto fără a avea ceva deosebit de materiea obişnuită. Dacă monerele trăesc numai cu puteri materiale, tot aşâ trebue să trăieaseă şi fiinţele care le sînt numai cu un grad superioare, precum sînt celulele organice şi aşâ păşind gradat ajungem să aflăm că tot numai de puteri materiale trebue să fie produse şi mişcările cînilor şi elefanţilor şi ale oamenilor proşti şi în sfîrşit şi ale celor inteligenţi. Prin urmare ceea ce se numeşte suflet omenesc nu ieste de cît o combinaţiune specială un joc complect de puteri materiale. ’ • ^ Jn scurt ceea ce se numeşte suflet nu sînt de eît mişcări materiale produse de organismul sau mecanismul — 182 — foarte complicat al corpului material ce se numeşte creer. Aceste mişcări sînt supuse la legi ^ necesare şi fixe ca si toate celelalte mişcări ale materiei. ’ Spiritualiştii zic că nu ieste nici o asemănare între mişcările aflate pe cale obiectivă şi între puterile sufleteşti cari se descopăr numai pe^ calea subiectivă, adecă prin observaţie internă. De aici ar urma după dînşiî că chiar dacă activitatea sufletească a omului poate fi, sau ieste, în corelaţiune cu oare cari mişcări ale creerului său,.... totuşi ieste o deosebire radicală intre aceste două ordine de fenomene. La această obiecţiune un filosof materialist ar re- 75 7 . spunde: . .. w * Omul are un simt interior numit conştiinţa, care ieste "poate subdivizat în mal multe simţuri particulare şi cu care simte aceea ce se petrece în sufletul său cînd ieste în activitate; apoi mal are un simţ exterior, subdivizat în mal multe simţuri particulare, cu care simte ceea ce se află şi se petrece în afară de sufletul său.„ Pentru a putea compărâ între sine doua lucruri trebue să fie supuse amîndouă la aeela-şî simţ. Dar prin simţul interior cum vom putea găsi asemănarea sau e-osebirea între activitatea noastră sufletească şi între ma-teriea în mişcare, cînd aceasta din urmă întră m minte pe calea simţurilor exterioare? „A pretinde ca prin observaţiunea Interioară s’ar putea afla raportul intre trup şi suflet sau între suflet şi celelalte puteri am natură ar. însemnă că se poate află raportul dintre greutatea şi lumina corpurilor prin cmtariu.a „ Prin simţu exterior ieste înse altă. ceva, lucrurile cari ne fac ace-ea-şî impresie.trebue să aibă şi o causă identică. Prin observaţiea exterioară s’a dovedit că toate forţele corpurilor, se reduc la mişcare, apoi că mişcările sint su-pu&euneî legi caxaieste că mişcarea nu se naşte nici nu dispare, ci se schimbă. Be aceea de eîte orf vedem că opiea-tră, o. plantă, sau un animal se mişcă, această mişcare ieste efectul unei impulziunî anterioare dată acestor cor- — 183 puri, adecă unei mişcări anterioare care a încetat prin aceea eă s’a transformat în mişcarea actuală a acestor corpuri. Omul nu se îndepărtează de la această lege. Toate mişcările ce se execută în şi prin sistemul ^nervos ge reduc la aceea ce se numeşte acţiune reflexă: la capătul unui nerv simţitoriu se întîmplă o aţiţare, care dă naştere la o mişcare care transformîndu-se poate . da naştere la o mişcare a unui organ. _ . ta organ (muşchii!) ieste dusă aţitarea prin nişte nervi numiţi mişcători. Toată activitatea sufletească a omului se reduce deci pentrti simţul mieu exterior la o mişcare moleculară a sistemului nervos, mişcare de a-cela-şî feliti cu mişcarea moleculară a celorlalte corpuri din natură. Şi cum aşi putea sa-mi închipuiţi altfelih sufletul unul om pe care nu-l cunosc de cît prin ajuto-riul simţului mieu exterior, şi care 'ml face prin canalul acestui simţ aceea-şi impresiune în privinţa puterilor sale ca ori şi ce alt corp material din natură? Ieste adevărat că prin simţul interior mai capăt o cunoştinţă. de altă natură despre sufletul mieu; dar această cunoştinţă se rapoartă numai la sufletul mieu, şi nu o pot întinde şi la sufletele celorlalţi oameni de cît prin analogie, dar atunci cu aceea-şl dreptate putem atribui tuturor corp urilor materiale o activitate sufletească unită cu conştinţă. „S’a aflat că orbul din naştere care cunoaşte lucrurile numai prin pipăite, nu le cunoaşte după ce poate vedea, în urma vre unei operaţii, privindu-le numai, şi nu poate găsi nici o asemănare între imagina obieetu-lui căpătată prin pipăit şi între cea formată prin organul vederei aşâ că are convingere că imaginele vin de la două lucruri deosebite pirin natura lor. Această convingere nu încetează de cît eînd priveşte şi pipăe în acela-fi timp obiectul şi numai după ce se statorniceşte prin experienţă asociareă acestor două feliurî de senzaţiunl poate cunoaşte aproape tot deauna calităţile optice prin pipăire sau din contra.“ 184 — „Simţul interior se află fără schimbare în fată cu cel exterior în aceea-şî situaţie ca simţul pipăirei fată cu al vedereî la orbul operat,în cele dintăiti momente cînd priveşte obiectele din jurul său. Intre o idee şi o mişcare moleculară ieste o prăpastie precum ieste la orbul operat între păbarul pipăit şi păbarul privit. Omul crede că ideea trebue să fie pricinuită de altă substanţă eu totul deosebită de molecula cerebrală, întocmai după cum orbul operat crede că păbarul simţit cu pipăitul ieste cu totul altul de eît cel simţit cu vederea. Omul crede toată vieaţa ca o idee ieste altă ceva de eît o mişcare moleculară, pentru că în toată vieaţa nu i se întîmplă o singură dată ca, în acela-fi timp în care ideea se formează sau se află în capul său, să vadă sau să pipăe moleculele făcînd mişcări potrivite, - De aice urmează că creerul cu mişcările luî şi sufletul sînt unul şi acela-şî lucru, pe care înse ni-1 înfăţoşăm în două feliuri deosebite pentru că-1 cunoaştem prin mijlocul a două simţuri deosebite.“ Gu dovezi de acestea sînt pe calea de a da explicare materialistă facultăţilor sufleteşti, crearea lumeî şi a fiinţelor organice o dovedesc şi mai uşor şi desrădă-cinează credinţa în D-zeu. (sfîrşit în No, viitoriu) I. Nădejde Ce felin de matematec ieste Dl. Eiistfiţhi CiocanelUprofila şcoala centrală ile fete din Bucureşti. In ediţiile vechi ale Geometriei elementare a D-lui Eustaţiu Cioeanelli, cit şi m aceasta de acuma din urmă găsim cu mare mierare şi părere de reu că Dl. profe- 185 sor şi autorii! mi ştie cum se află suprafaţa totală a unei piramide drepte, a unui con drept, a unui truncliiti de piramidă ori a unui truneliiu de con. Ne mierăm cum de atîta amar de ani de cînd iese ediţii peste e-diţiî din cartea D-lui Cioeanelli şi de cînd se învaţă în atitea şcoli nu s’a găsit nime, darnime care să arate prin vre un ziar sau prin o scrisoare cătră Dl. autoritt, asemenea ruşinoasă neştiinţă!! ^ _ Ieată ce zice Dl. Cioeanelli: ,,188. Suprafaţa pyramidei drepte şi a conului dreptu. Se potea-flă suprafa9a totale a unei pyra-mide multiplicându conturiulti (?) basei sele cu înălţimea, şiluându (Jiumgtate din produsu(fig. 157). La acestu numeru, adaugemu apoi şi suprafa9a basei (care fiindu unu poligonu, se calculeză după regulile aceluia). Totu asemenea se va afla şi suprafaţa conului dreptu; înse conturiulu basei fiindu o circum-ferin9a, (?) se va afla mai ântâiti lungimea circumferi^ei ; după aceea urmăm ca mai sus.“ Dig. 1. In figura ce face Dl. auto. _ riti. nu se vede trasă de cît înnâl- ţimea piramidei, adecă o linie perpendiculară pe bază şi pornind din vîrf, prin urmare liniea AO după figura noastră (fig.l). Se ştie înse şi anume de băeţiî din clasa a III gimnazială că suprafaţa laterală ieste suma triungbiurilorti. ABC, ABD şi ADC şi că suprafaţa acestor triunghiuri ieste egală cu basa înmulţită cu V2 innălţimei triunghiului, adecă în triunghiul ABC, va fi BCXx'j? şi fiind piramida dreaptă, cum zice Dl. Cioeanelli, vor fi egale cele trei înnălţimî şi vom avea suprafaţa laterală egală cu perimetrul bazei — 188 noscut, yre un folos ceva ‘ adeTarul trehuG să fie cu-şterea lui. * va “«greşit din cunoa- gusotf scrisoarea trimes* darului Time, de G. Fer- acrie M* a bate &* în şcoli, tr’un pensionat din partea de ^?e ^ întîmPkt «»! unei fete al eitreia tuC stat ieu'X»" zece ani şi am trimesV acold ca f* îl de„°î‘p™-pe urmă an de învăţătură în ^ Ş ,sfir’asca cel de doisprezece ani nu alS a ° ° C0^ de roncl fetei de care am vorhit - Prţfesoarâ, aceasta po-dică fustele. Fata cea I ? ° ,ba“ * PMar » rf-rie îndemnarea Atunci nrnfta U roiS1 rcsP^nse cu tă- .**"■ pe «^AJ2SS(SS^JUSStabi“fl-rte m clasă unde lucrau «atUa on ’ *ata cea mare şi zise că are să dee o pildă U Poro dmtJe, tovarîŞ A le biciui dinnaintea bărbaţilor ieste cu desăvârşire îngrozitorii!. Acest obiceiii n’ar trebui să fie îngăduit de legi. Şi-mîpare reu că trebue să mărturisesc că lucrul se petrece. Intr’o şcoală religioasă de mînă în-tăiîi am aflat de la un prieten al mieu ca fata lui, în vrîstă de nouă-spre-zece ani şi frumoasă, aproape de a se mărita, fu bătută cu o vargă de mesteacăn înnaintea clasei întregi, de faţă şi cu preotul parohiei. “ Din aceste citaţii traduse după „Le Reveil" No. 238 de la 1882 August 26, urmează că în Angliea se petrec asemenea selbătăciî! Să nu uităm că în armata engleză se obişnueşte de asemenea bătaea cu biciul şi anume cu un biciti cu nouă pene (vestita miţa cu nouă cozi)! — 190 — Acuma să ne mai întoarcem şi la noi. Se bate destul de bine, nu ne lipseşte mult şi vom ajunge pe englezi, mai ales că, cum orî cine ştie, înnaintăm de o bucată de vreme cu paşi repezi pe calea propăşirei. Aşa, dl. Mărdărescu et comp. bat foarte bine cu vergî, urecbesc, zmulg părul, strămută fălcile, surzesc copiii, dar ni se pare că n’au ajuns la desăvîrşirea englezască de a bate pe gol! Curaj inse şi în curînd îi veţi ajunge, mai ales că şi dl. Florentin om care cunoaşte pedago-giea şi multe alte lucruri ne spune că obiceiul îl moştenim de străluciţii noştri strămoşi de la Traian şi de la Komanî. Tot odată rugăm pe părinţi mai ales acuma cînd se deschid şcoalele să iea lămuriri şi să-şi dee copiii şi copilele acolo unde se urmează metodele engleze. Ni se spune că sînt şi la noi şcoli în cari fetele fac rugăciuni stînd legate la lanţ, că se dă ca pedeapsă să lingă gunoiul de pe jos, că pentru unele abateri de la regulament se pedepsesc fetele a sta un timp cu poalele în cap şi alte lucruri frumoase şi asemenea institute de creştere n’ar trebui trecute eu vederea, ci încurajate. Toate aceste bătăi după ideea mea nu se explică bine de cît dacă luăm aminte că pentru acei ce bat sau privesc bătînd, urmează o plăcere sexuală. Gustul de a bate ieste încă o faţă a desfrînărei, bătaea prici-nueşte cu atît mai multă plăcere cu cît se face mai englezeşte (vedeţi mai sus). Ori ce strigări şi rugăciuni cătră guvern spre a opri stricarea copiilor şi a-i scoate din ghiearele des-frînaţilor, vor remănea zădarnice. Totul atîrnă de la părinţi, ajute-se singuri. Vindem. — 191 — Cărţile ©-lut HTanianu Nu vă pară ceva de mierat, D-lor cetitori, că iară ne-ain apucat de D-l Nanianu, două pricini ne-au silit să facem acest pas: întăiti că s’a format, se zice, o co-misiune pentru cercetarea cărţilor de şcoală şi afurisirea celor rele şi al doilea pentru că vroim să facem un studiu complect asupra unui tip de plagiatorii! aşa de lipsit de ori ce cunoştinţi în cît cu toată plagiarea tot a reuşit să spue nenumărate monstruozităţi. Noi nu avem obiceiii a porni de la studii generale ci de la particulare, am luat pe rînd cîte va din cărţile plagiatoriului tip, le-am cercetat şi numai după această lucrare pregătitoare îndrăznim a privi opera întreagă a D-lui Nanianu şi a ne da părere despre dînsa. Am fi putut chiar de la început să fi scris numai cîte-va feţe şi să fi arătat cît preţueşte ştiinţa D-lui autoriu (?), dar atunci cetitorii noştri ar fi zis, că-s bîrfele, cum s’a încercat chiar D-l criticat singur. încă o pricină care ne împinge la facerea acestui articol ieste o circulară a D-lui Nanianu în care se vede că deşi s’a lăsat de multe din pretenţiile vechi, precum de a se iscăli: «membru coîlaboratur>; alu societăţii phsico-matimaticeu etc, tot mai are încă naivitatea de a se crede cel mai bun stilist şi cu limba cea mai românească. înnainte de toate se cere ca autoriul să cunoască ma-teriea despre care scrie, o cunoaşte D-l Nanianu? lies-punsul nu poate fi îndoelnic pentru cel ce ştie ce mai descoperiri a făcut D-l Nanianu. Aşa în „Introducerea în ştiinţele naturaleu: La pag. 46 spune că sînt întunecimi inelare de lună, adecă că se întîmplă să se întunece partea mijlocie a lunei iar din jur în prejur să remîe un inel luminos! Dacă D-l Nanianu ar fi învăţat vre o dată Cosmografie ar fi aflat că umbra pământului ieste un con şi că pe la locul pe unde trece luna prin trînsul la întunecimi, — 192 — acest con ieste de trei ori mai gros de cît luna. Daca am presupune o tăetură de a curmezişul acestui eon pe la locul unde trece luna diametrul cercului format ar fi, cum am zis, de vr’o trei ori cît al luneî, cum se vor putea deci întîmplâ eclipse inelare de lună?! D-l Nanianu a auzit de eclipse inelare de soare şi şi-a zis de ce să nu fie şi de lună, fără a băgâ de samă că cele de soare pot fi inelare căci une ori luna se pare mai mică de cît soarele şi alte orî mai mare sau măcar tot una. Cînd se pare mai mică, dacă se întîmplă o eclipsă, se poate să se întunece partea centrală, dar tot va remănea un inel luminos împrejur, în celelalte cazuri întunecimea va fi totală. Greşala nu-î de tipariu pentru că o găsim şi în Cosmografiea pentru clasa a IV şi pentru că la probele despre rotunzimea pămîntuluî ne dă forma circulară a umbrei văzute pe lună, fără a presupune că se văd numai arce de circomferinţă şi nu nu cerc sau o circumferinţă întreagă. Uni- Library Cluj Această greşală ieste prin urmare cu desăvîrşire bine dovedită. Poate Dl. Ienescu et. comp. să strige cît îî. va plăcea, dovedească că nu avem dreptate! La pag. 42 dovedeşte că descrie luna de pe auzite, căci nu ştie în cotro i-s întoarse vîrfurile cînd e craiu nou şi cînd ieste pe sfîrşite. La pag. 62—63, pe cît şi în Cosmografie la pag. 13 şi 20 spune că toate nebuloasele sînt grupe de stele, fără a avea măcar idee că acuma s’a dovedit că sînt nebuloase cu desăvîrşire gazoase. Despre soare şi în Introducere şi in Cosmografie ne spune că constă dintr’un simbure solid, obscur, în-eunjurat de atmosfere, adecă nişte idei învechite lepădate de mult din ştiinţă, căci acuma se ştie că soarele trebue să fie gazos în întregime, cum s’a şi dovedit în „Contemporanul" într’un articol intitulat „Spectroscopid ■şi aplicaţiile sale la astronomie“. La pag. 79 din Introducere ne spune că dungile 193 cele negre din spectrul solar se explică pentru că pînt în soare alte materii de cît în flăcări, adecă n’aro nici O idee de analiza spectrală, fiind că a copieat vre o carte scrisă înnainte de descoperirea lui Kirchhof şi Bunsen. La probe despre rotaţiunea pămîntulul pune, că pieatra lăsată de sus cade spre apus de la verticală (la pag. 24) şi alege partea din spre apus a unui turn, ceea ce dovedeşte că nu-î vorba de greşală de tipariti. Dl. Nanianu dacă gîndeşte şi dacă şi-a închipuit cum dovedeşte căderea spre apm, că pămîntul se roteşte spre resărit 5 atunci trebue să creadă că se poate înconjură pămîntul cu balonul în 24 de ceasuri, căci pieatra cade spre apus de sigur pentru că remîne în urmă de pămînt care fuge de sub dînsa şi dacă balonul ar fi suspendat în aer, negreşit că, după Dl. Nanianu, călătorii ar vedea trecînd pămîntul pe sub dînşit şi s’ar putea scoborî ori unde pe paralele locului, Adevărul ieste că pieatra cade spre resărit, pentru că are mai mare iuţală într’a colo de cît piciorul yerticaleî pe care se află, eăcî se află mai departe de centru. : Ieată acuma cîte va mostruozităţî mai...... bătătoa- re la ochi din Zoologie. (Ya urma). Despre înmulţirea După Claus, % In această grupă a vertebratelor se cuprind mamiferele (animale cari hrănesc puii cu lapte şi sînt acoperite cu păr, precum : omul; momiţele; fieareţe ; liliecii^ iepurii şi alte rozătoare ; ariciul şi cele asepic-nea lui; rumegătoarele şi neamul porcilor; caii pino-cwil şi tapirii ; focele, chiţii; elefanţii 5 cangurul şi cele asemenea cu dînsul, etc); paserile; reptilele (şerpi, 194 — şopîrlele, crocodilii şi broaştele ţlstoase); batracie-nele (buratecul, salamandra, broasca rîioasă etc); peştii (osoşl cu desăvîrşire; Moronul şi cel înrudiţi cu aînsul, cunoscuţi sub numele de ganoizî; -Rechinul, torpila şi alţi peşti cu schelete zgîrcoase, numiţi la un loc sdacimi) ; dipnoil vertebrate mijlocii între peşti şi batraciene; ciclostomil şi Acraniatele (aceste din urmă cuprinzînd acuma numai pe Amphyoxus). Toate vertebratele se înmulţesc din ouă. Oul ieste o celulă mai mult sau mai puţin schimbată, în Nr. 4 din anul al II-lea am arătat figura ovulului şi cîte va din schimbările ce sufere. Am spus tot aeold că ovulul pentru a se putea desvoltâ şi dă naştere unul animal asemenea cu părinţii săi trebue să se amestece cu o altă celulă mişcătoare numită spermatozoăriu, care se formează în organele bărbăteşti. Mai toate vertebratele au sexurile despărţite adecă sînt indivizi bărbaţi şi indivizi femei. Numai la peşti se află cîte-va specii hermafrodite, adecă la cari fie care individ are şi organele pentru formarea ovulelor şi acele pentru a spermatozoariilor, chiar şi la crapul nostru se întîmplă uneori indivizi hermafrodiţi. De pe cercetarea amărunţită a organelor se vede înse că tipul vertebratelor se trage din forme hermafrodite, cari vor fi fost în trecut mai numeroase de cît acuma. Ouăle tuturor vertebratelor samănă, deşi de la o _ întăie privire s’ar părea Fig. 1. foarte deosebite. Mai ales se îndepărtează de forma obişnuită, ouăle păserilor şi Jale reptilelor. Pricina deo-sebirel ieste înse că ouăle acestor vertebrate cuprind multă materie hrănitoare pentru embrion, care nu primeşte hrană nici din trupul mamei sale, ca ale mami- 195 — ferelor şi al altor vertebrate, nici nu înnoată slobod în apă ca al broaştelor ordinare ori al celor mai mulţi peşti. Ieată aice figura unui ovul simplu, cum ieste al mamiferelorti. Materiea care-1 umple se chieamă vi-telus sau protoplasmă; corpul sferic de natură proto-plasmică aflătorii*. în lăuntrullui ieste nucleul, care cuprinde în lăuntrul său nucleolul sau pata germinativă. Toate aceste părţi ale ovulului se află şi în oul păserilor, dar date într’o parte la o coastă a gălbănu-şuluî sub învălitoarea vitelină. După cum am văzut că se întîmplă împărţirea protoplasmei în ovulul ^ mamiferelor aşă se întîmplă şi cu partea care reprezintă ovulul în oulti păserilor.—Grălbănuşul şi albuşul se întrec buinţază pentru hrana embrionului. ^ Pentru a putea da o idee eevâ mai limpede despre chipurile cum trăesc embrionii deosebitelor vertebrate pănă ajung deşăvîrşiţi, va trebui să întru în oare cari amănunte despre embrionul mamiferelor. ^ Credem că cetitorii iubitori de ştinţă ne vor urma şi ne vor da toată luarea a minte, căci cale împărătească nu ieste pentru ştiinţă: Cine voeşte să ştie trebue să muncească, nu ieste cu putinţă a pune pe alţii să muncească pentru noii Iată un lucru necunoscut D-lor Nanianu, Mihali, etc Comp. : : După ce s’au împărţit protoplazma ovulului într’o mulţime de celule şi a format pentru un timp un. organism ca o mură, celulele se strîngpe sub membrana ce îmvăleşte oul şi formează o sferă scorburoasă, plină de licid. îndată după formarea membranei se vede un punct al iei întunecîndu-se şi îngroşîndu-şe puţin. Pata ieste circulară de o dată, apoi se face eliptică şi înfă-ţoşază la mijoe de a lungul o linie transparentă care arată locul unde se va formă măduva spinărei. In acest timp membrana sferică formată din celule se desparte în două membrane concentrice, aşă dară oul cuprinde din afară în lăuntru: membrana vitelină, şi sub aceasta două fiaembrane celulare sferice cpncentrice, 198 Iiitre cele două membrane din cari constă şi embrionul se desvoltă o a treia, în care se arată cele în-tăiii vase pentru eircularea sîngeluî. Embrionul se rîdieă cu spatele în afară, iar partea eare va fi capul şi cea care va fi coada se curbează şi se pleacă în spre mijlocul oului, aşa că embrionul iea forma de luntre cum se vede în fig. II, unde D’ ieste capul, D coada şi între amîndouă trupul embrionului. Embrionul tot acufundîndu-se în năun-trul ovulului trage după sine membrană celulară aflătoare chiar sub cea vite-lină şi-şi formează ca o pungă, care se închide lipindu-i-se capetele însemnate cu C’ şi apoi se pierde legătura cu membrana însemnată în figfll. cu B. In fig. III se vede că punga ieste despărţită şi depărtată de membrana % din care făcea parte. A- ceasta pungă se împle cu li-eid şi se cunoaşte sub numele de aninios. In fig. IY se vede cum a crescut această pungă şi s’a lipit de păretele ovulului şi de membrana cea de sub vitelînă. Beşica am-niotică umple mai tot ovulul şi embrionul ieste ca spînzu-rat în licid prin celelalte anexe. Amniosulu se află numai lă Mtimifere, Răserî şi Reptile. Gblelârlte Vertebrate nu-1 aii, dar explicările date au ară- - m tat, că amniosul se formează din o membrană care se află la celelalte vertebrate şi că vertebratele amniotic e, au dintr’untăiîi embrioni fără această pungă ca şi celelalte mai inferioare. Acuma trebue să vorbim de beşica umbelicală. Aceaşta se formează din membrana interioară care ierâ concentrică cu acea din care s’a făcut amniosul. In fig. II be-şica umbilieal ieste însemnată cu literele C, în III prin V. U, în IV prin V. O. Cum se vede ace-stă beşică merge mieşurîndu-se de la fig. II, la III şi IV. Iată acuma cum se formează. Din jur împrejurul embrionului se face o gîtuitură care desparte membrana sferică interioară în două părţi una mai mică în lă-untrul embrionului va forma cu timpul păretele de pe dinnuntru al maţelor; iar ceealaltă mult mai mare formează beşica umbelicală; care se pune în comunicaţie cu maţele prin o parte mai îngustă, cum se vede în figuri. Beşica umbelicală la peşti ieste foarte desvolta-tă şi embrionii îmblă multă vreme cu beşica atîrnată de pîntece, une ori chiar printr’o prelungire în formă de ţevie. Materiea aflătoare înnăuntrul beşlcei serveşte la hrană, pahă ce poate puiul tînăr să-şi capete altfeliu Fig. IV Fig. 5. La batraeîene nu se observează cala aşă de mare ca la peşti, ci de t cele trebuitoare. La unii peşti, precum la Mustellus laevis dintre Selacienî şi la alţii, beşica umbelieală are şi altă întrebuinţare. Ovulul se desvoltă într’o lărgire a ţevii-lor prin cari se scoboară ovulele, acolo se lipeşte beşica umbelicală de păretele tubului, care formează ca un feliti de matrice şi se Hrăneşte absorbind materii Hrănitoare din sîngele ce circulează prin matrice. Mai slnt şi alţi peşti la cari se nasc pui vii, dar aşâ ca la aceşti selacieni nu se mai întîmplă pană la mamifere, (fig 6) -,199 de tot viţelul în intestine şi embrionul ieste din această pricină cam umflat la pxntece. Specii ^ cari nasc pui vil se află şi între batraciene şi anume s’a constatat mal bine la Salamandra atra. domnişoara Cbauvin a scos embrioni încă nedesvoltaţî de ajuns din matricea acestor salamandre şi i-a pus în apă şi în loc de a peri s’au desvoltat. Acest fapt dovedeşte că nu ieste o legătură aşă de strînsă între puitt şi .între mamă ca la Mustellus laevis sau ca la mamiferele superioare. La păserl şi la reptile se observează la începutul vieţel embrionare o beşică umbelicala foarte desvoltată precum şi un sistem bine desvoltat de artere şi devine, cari fac cu putinţă o eirculaţiune umbelicală sau vitelină. In fig. 5 se văd arterele şi vinele. Vasele cari-s făcute ca cel însemnat cu No. 5 sînt vine, cele ca cel cu No. 3 artere şi cercul cel de prin prejur însemnat cu No. 1, ieste un vas în care se duce sîngele prin artere şi din care se întoarce la inimă prin vine. In ng. V se văd două artere, dar cevă mai tîrziu se întrunesc într’un singur trunehiti. în partea lor superioară. Fig. 6. — 200 — La mamifere în partea întăiti a vieţeî embrionare mea se observă o beşică umbelicală foarte desvoS cum se vede în fig. 2 înzestrată cu vase de circulaţie Wo 6 şi întitula. De lapphcahon des lois de Vevolution t ™ crede cu putinţă ca !Lf ffS9 1.nfenoare Monotremeşi Marsupiale să fie cevâ asemănătond cu ceea ce se petrece la Mustellus laevis, ° Plac®ntaf umbelicală, înse imperfectă. Dacă 7 1° +desT°]tarea cea mare a acestei beşicî la lnpnif le Cltate Ş1 de vasele însemnate ce cuprinde iucriu nu se pare cu neputinţă. ^ (Va urmă) /. Nădejde BCU CI Varietăţi • *ary C In Revue seientifique găsim un articol în care vorbeşte despre cbestiea^ bacalaureatului şi spune că la un examen comisiunea ierk compusă numai din literaţi şi le'a venit de ^ pus notele cu fracţii 2 /3 sau 3 2/5 etc. Cînd a ajuns înse forba la adunat mme nu putea, a trebuit să cbeme un profesor de la secţiea ştiinţifică care să adune fracţie|e C Acuma să nu ne mierăm dacă se află pe la noi profesori de latineşte, cari socot că învîrtirea pămînţuluî feste mai o presupunere nedovedită. ' nu-