Privim ca, abonaţi pe D-nii ce vor bine vroi a primi două numere unul după altul. APEL. Mai aîes copiii se sting de boale molipsitoare, ca aDghina difterică, scariat!na, etc. Pe cîtă vreme nu se ştiea ce ieste de făcut, pe cîtâ vreme nu iera nici un drum deschis, pe care mergînd să dam de leacul acestor boale, puteam sta şi suferi unul după altul de pierderea vre unui copil iubit, sau chiar de pieiderea tuturor. Acuma inse prin cercetările mai multor învăţaţi ca r, £aw, e&wcfmet, S-za-luit*?, smtem pe calea care ne va duce la mîntuire. Fiinţele care prin înmulţirea lor în sînge pricinuesc boa-lele molipsitoare cele mai primejdioase, au fost studiate şi sîntem in stare a le face nevătămătoare, ba chiar a le preface în aliaţi credincioşi din duşmani cum ne Ierau pănă acuma. Dar nenorocirea Ieste, că acuma totul se cîrmueşte de bani, de aceea şi vedem că s’au făcut cercetări mai ales asupra boalelor animalelor folositoare (bol, porci, ol, cal, găini, etc); despre boaleie oamenilor sau ale copii-loi nu sa găsit încă timp de ocupaţie! Credem că ai fi foarte frumos şi bine să facem o societate, care să stnngă bani pentru scopul de a lupta cu anghina, scarlatina şi cu alte boale molipsitoare. îndată ce sumele strînse ar fi destul de mari s’ar putea publica un premiu mare pentru ace! care ar descoperi 64 — 907 — ce au văzut experienţa făcută mai întâiu de Weber, vor înţelege ce efecte are osteneală creerilor asupra trupului. Weber a arătat că aţiţînd nervul Ya-jUs, care leagă creeriî cu mâruntaele, inima încetează de a bate; îndată ce nu-1 mai aţiţăm, inima prinde a bate îeară-şî. Cine nu a simţit palpitaţiile ce însoţesc nădejdea frica, mîniea, bucuriea; cine nu ştie cît de dureroasă ieste băta-ea inimeî în asemenea întîmplîrî. Şi deşi mulţi n’au simţit aşa de târî mişcări sufleteşti, încît să li se oprească inima şi să leşine, dar toţi ştiu că aţiţarea sufletească poate pricinui asemenea efecte. Ieste ştiut de asemenea că din aţiţarea prea mare a creerilor urmează turburărl în mistuire. Lipsă de poftă de mîncare se în-tîmplă şi la bucurie foarte mare şi la durere. Cind avem o bucurie sau o întristare mare îndată după mîncare, se întîmplă adesa să arunce stomahul hrana sau să o mistue foarte cu greu. Chiar munca intelectuală, cînd îî prea mare, poate avea acelea-şî urmări. Relaţiunea între creerî şi între trup, aşa de lămurită în împrejurări ca cele amintite maî sus, se poate observa şi în împrejur rî mai puţin bătătoare la ochi. După cum aţiţârile cele straşnice şi trecătoare ale creerilor pricinuesc turburârî straşnice şi trecătoare în trup, cele slabe, dar neîntrerupte, pricinuesc turburărl slabe dar cronice. Adesa se cer anî întregi de linişte pentru a ne mîntui de boale pricinuite, sub deosebite forme, prin prea multă muncă cu creeriî. Une orî sufere numai inima, se observă palpitaţii, puls slab, bătăile scad pană la 50 pe minuntâ, ba şi maî tare. Alte orî, stomahul sufere maî mult: nu se maî pot mistui bucatele, şi vieaţa ajunge o povoarâ şi nu se poate îndrepta de cît cu încetul. De multe orî şi stomuhul şi inima sufăr. Maî tot deauna somnul ieste scurt şi întrerupt, şi de obiceiil, se constată o slăbire a minţeî. Gîndiţî acuma cît de mare-î reul ce se face copiilor şi tinerilor, printr’o încordare prea mare a minţeî. O turburare a să-nâtăţeî maî mare sau mai mică va urma neapărat după orî ce muncă intelectuală nepotrivita, şi chiar de nu se va pricinui o boală, tot se va întîmplâ o degenerare a trupului. Cum s’ar putea să se desvolte trupul cum trebue, fără poftă de mîncare, cu nemistuirî, cu o circulaţie_slabă? îndeplinirea funcţiunilor atîrnă de la sîngele ce circuleazâ prin organe. Fără sînge de ajuns în cantitate şi în calitate nici un măruntaiu nu-şî va putea aduce la bun sfîrşit funcţiunea sa. Dacă lipseşte sîngele, nici un nerv, îiieî un muşchiu, nici o ţesătură nu-şî va drege pierderile. Dacă lipseşte sînge sănătos, nici creşterea nu va fi regulată, nici îndestulătoare. Şi dacă, cum cred toţi ceî ce se îndeletnicesc cu aceste stu- — 907 — ce au văzut experienţa făcută maî întâiu de Weber, vor înţelege ce efecte are osteneală creerilor asupra trupului. Weber a arătat că aţiţînd nervul \'ayu.s, care leagă creeriî cu măruntaele, inima încetează de a bate; îndată ce nu-1 maî aţiţăm, inima prinde a bate îeară-şT. Cine nu a simţit palpitaţiile ce însoţesc nădejdea frica, mîniea, bucuriea; cine nu ştie cît de dureroasă ieste băta-ea inimeî în asemenea întîmplîri. Şi deşi mulţi n’au simţit aşa de tari mişcări sufleteşti, încît să li se oprească inima şi să leşine, dar toţi ştiu că aţiţarea sufletească poate pricinui asemenea efecte. Ieste ştiut de asemenea că din aţiţarea prea mare a creerilor urmează turburârl în mistuire. Lipsă de poftă de mîncare se întâmplă şi la bucurie foarte mare şi la durere. Cind arem o bucurie sau o întristare mare îndată după mîncare, se întîmplă adesa să arunce stomabul hrana sau să o mistue foarte cu greu. Chiar munca intelectuală, cînd ît prea mare, poate avea acelea-şî urmări. Relaţiunea între creerî şi între trup, aşâ de lămurită în împrejurări ca cele amintite mai sus, se poate observa şi în împrejur rî maî puţin bătătoare la ochi. După cum aţiţârile cele straşnice şi trecătoare ale creerilor pricinuesc turburârî straşnice şi trecătoare în trup, cele slabe, dar neîntrerupte, pricinuesc turburărî slabe dar cronice. Adesa se cer anî întregi de linişte pentru a ne mîntui de boale pricinuite, sub deosebite forme, prin prea multă muncă cu creeriî. Une orî sufere numai inima, se observă palpitaţii, puls slab, bătăile scad pană la 50 pe minuntâ, ba şi mai tare. Alte orî, stomahul sufere maî mult: nu se maî pot mistui bucatele, şi vieaţa ajunge o povoară şi nu se poate îndrepta de cît cu încetul. De multe orî şi stomuhul şi inima sufăr. Mai tot deauna somnul ieste scurt şi întrerupt, şi de obiceiti, se constată o slăbire a minţeî. Gândiţi acuma cît de mare-î reul ce se face copiilor şi tinerilor, printr’o încordare prea mare a minţeî. O turburare a sâ-nătăţeî maî mare sau mai mică va urma neapărat după orî ce muncă intelectuală nepotrivita, şi chiar de nu se va pricinui o boală, tot se va întîmplâ o degenerare a trupuluî. Cum s’ar putea să se desvolte trupul cum trebue, fără poftă de mîncare, cu nemistuirî, cu o circulaţie_slabă? îndeplinirea funcţiunilor atârnă de la sîngele ce circuleazâ prin organe. Fără sînge de ajuns în cantitate şi în calitate nicî un măruntaiu nu-şî va putea aduce la bun sfârşit funcţiunea sa. Dacă lipseşte sîngele, nicî un nerv, nicî un muşchiu, nicî o ţesătură nu-şî va drege pierderile. Dacă lipseşte sînge sănătos, nicî creşterea nu va fi regulată, nicî îndestulătoare. Şi dacă, cum cred toţi cel ce se îndeletnicesc cu aceste stu- — 908 — dii, degenerarea trupului ieste o urmare a munceî intelectuale prea multe, cum trebue să osîndim acest sistem de muncă prea mare de care am vorbit mai sus? Cuprinde o greşală grozavă, ori din ce punct de vedere l’am privi. Ieste greşit din punctul de vedere al cunoştinţelor de căpătat; căci spiritul ca şi trupul, nu poate să mistue de cît o câtime hotârîtă de hrană, şi leapădă în curînd prisosul de fapte ce-I înfăţoşaţi. In loc de a fi pietrele cladirel intelectuale, aceste fapte numai trec prin minte şi iese îndată după examene. Ieste greşit şi pentru că insuflă desgust pentru învăţătură. Ori din legătura de idei pricinuită prin o muncă grea, ori din pricina stărei creerilor lăsată în urmă de aceasta, adese ori naşte desgustul pentru cărţi; şi în loc de o deprindere de a se educa de bună voe, adesa se întîmplă o dare îndărăt. Ie* ste greşit, căci nu-î destul a căpăta cunoştinţi, trebue să se organizeze şi pentru aceasta se cere timp şi cugetare. Printr’o gră-mâdire prea mare de fapte nemistuite înnaintarea inteligenţei se împiedecă. Nu-s folositoare cunoştinţele' adunate în creeri ca grăsimea în trup, ci cele prefăcute în muşchi aî spiritului. Greşala acestui sistem ieste şi mai adîncă încă. Dacă ar şi fi potrivit cu desvoltarea adevărată a minţel, tot ar fi reu, căci, cum am arătat, ieste stricătorii! pentru tăriea trupului aşa de trebuitoare în vieaţă. Se ştie că reuşita în lume atîrnâ mai mult de la energie de cît de la cunoştinţele căpătate. O voinţa puternică, o hărnicie neostenita umplu în mare parte chiar lipsurile de educaţie, iar unite cu acea cultură ce se poate căpăta fără a-şi ruina sănătatea de sigur vor învinge în lupta pentru traifi. O maşină, în asemănare cu altele, mică şi reu făcută, dar lucrînd sub mare apăsare, va face mai multă treabă de cît o maşină mare şi foarte desâvîrşită dar care nu lucrează de cît sub apăsare mică. Apoi chiar dacă ar asigură reuşita în lume, boalele neîncetate nu-s o nenorocire de care trebue să ne ferim mai mult de cît de ori ce? Ce folos de avere şi de ranguri, dacă suferim? Urmările acestui sistem de cultură silită sînt şi mai rele încă pentru femei de cit pentru bărbaţi. Fetele fiind că sînt lipsite cu desavîrşire de exerciţiile tari şi plăcute ale băeţilor, cari pănă la un punct îndreaptă relele ce urmează din munca intelectuală prea mare, sufăr aceste rele în toată întinderea lor. Iiintr’a-ceastă pricină vedem atîtea fete palide şi urîte în saloanele Londrei. Mamele cari socot că prin cultură nesocotită a minţei vor face să fio iubite fetele lor se înşală, căci Ieste sigur că frumu-seţa, sănătatea şi caracterul vesel au mai mare rol în pricinuirea iubire! de cît toate cclc-lalte caractere. Toate cele-lalte însuşiri sînt mai puţin luate în samă. Ast felia creşterea copiilor Ieste greşită din mai multe pune- — 909 •te de privire. Prin neajunsul hranei, prin neajunsul veştmîutului prin lipsa de exerciţiu (cel puţin pentru fete] şi prin prisosul de muncă intelectuală Acest sistem de creştere cere prea mult şi dă prea puţin. Aşa cum cheltueşte puterile copiilor şi ale tinerilor, tinde a-î face maî asemenea cu cel în vrîstă de cit ar trebui. Nu ţine samă de acest adevăr, că dacă în fetus toate puterile se întrebuinţază numai pentru creştere; dacă, în pruncie, se între-buinţază mai toate pentru acelaşi scop, aşâ că remîn foarte puţine pentru acţiuni fizice sau mentale, creşterea Ieste funcţiea principală cărora trebue să se supună toate celelalte în tinereţe. Pentru a ajuta creşterea trebue să dăm mult organismului şi să-I cerem puţin. Pricina educaţiei noastre pripite si silite, ieste faza de civilizaţie în care ne aflăm şi prin care trecem. In timpurile primitive, eînd războiul ierâ cea mal însemnată din funcţiunile sociale, târiea trupului se cerea maî ales; educaţiea ierâ la acea epocă curat fizică. Puţin se îngrijau atunci de cultura spiritului, şi ca mai tîrziu, în timpurile feodale, o despreţuiau. Dar acuma cînd puterea muşchilor slujeşte numai la munca cu minele, şi cînd reuşita în vieaţă atîrnâ maî mult de la puterea minţei, educaţiea s’a făcut maî mult intelectuală. In loc de a ne îngriji de trup şi a părăsi cu totul mintea, luăm în samă numai mintea şi nu ne îngrijim aproape de feliu de trup. Şi un sistem şi altul ieste greşit. Trebue să se desvolte armonic şi trupul şi mintea. Poate că nimică nu va ajuta mai mult sosirea vremei cînd şi trupul şi mintea să fie de o potrivă de îngrijite de cît împrâ-ştierea credinţei că păstrarea sănâtâţeî Ieste o datorie. Puţini oameni înţeleg că poate fi un lucru pe lume care s’ar putea num-moralilate fizică. Faptele şi vorbele oamenilor, par a presupune că putem să facem ce-am vroi din trupul nosru. Relele ce-şi pri-cinuesc câlcînd legile organismului, le socot ca nişte lucruri întâmplătoare, nu ca urmări rele ale purtâreî lor greşite. Deşi urmările rele ale acestei purtări asupra acelor ce o au şi asupra generaţiilor viitoare, sînt adesa aşâ de stricătoare ca şi ale crimei, iei nu se socot de felifi. criminali. Ieste adevărat că, în privinţa beţiei, toţi cunosc că această călcare de regulă ieste vătămătoare şi vinovata; dar de ce nu cred tot aşâ despre toate călcările legilor higienei ? In adevăr ori ce vătămare adusă de bună voe sănâtâţeî Ieste un păcat fizic. Cînd oamenii sa vor încredinţa de acest adevăr, atunci, dar nu mai degrabă, educaţiea fizică a tinerime! va fi îngrijită cum se cuvine. *). Trad. şi scurtată de I. Nădejde. *). Educaţiea intelectuală morală şi fizică după H. Spencer s’a publicat în următoarele numere ale „Contemporanului^ : 6, 7, S, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 20, 21, 22, 23, 24. — 910 — Din călâtoriele lui Simbad Mârinariul. Ij n profesor explica scheletul, (nu cum. va să cre-deţî că la noi, ferească sfîntul, mi se pare că în insulele didji) cum se făcu nu ştiu, dar osul vomer (acel în formă de fier de plug şi care desparte nasul în două părţi) fu oropsit şi uitat din pomelnic. Un băiat (cam colţos, ştiţi cum poate fi un selbatec), se sculă şi întrebă unde a lăsat pe osul vomer. Profesorul zăpăcit începu a-1 căuta pe la ceafa scheletului etc şi a arătă că acolo se află. Selbatecul, rînjîndu-se fioros, strigă că nu-i adevărat şi că vomerul se află în nas. Profesorul stărui în părerea lui că se găseşte la ceafă, că nasul ieste despărţit în două printr'un zgîrc, etc.. Selbatecul înse în-căpăţinat arăta în carte, că partea adîncă a vomerului ieste osoasă şi chiar sări peste bănci şi vîrî sub nasul profesorului o Zoologie. Ne avîndcemai face, strălucitul profesor începu a ţinea o cuvîntare prin care credea să facă pe Fidjeni a crede, că în privinţa locului unde se află vomerului „părerile învăţaţilor sînt încă deosebite", că procesul încă nu s’a sfîrşit. Mi se pare chiar, dar nu pot încredinţai, că a citat şi cîte va cuvinte latineşti : nlis adhuc sub judice est.u Fidjieniî de şi învăţau cîte şese ceasuri pe septămînă latineşte, ba încă din cea mai fragedă copilărie, aşa de bine înţeleseră cuvintele latineşti, în cît le luară drept o insultă personală şi începură a urlă şi a arunca cu cărţile şi cu călămă-rile în contra profesorului. Nenorocitul scăpă cu capul numai cucue!. Se înţelege, la selbateci nu putea să se întîmple altfeliîi: cum iex’â profesorul aşii şi şcolarii. Mul-ţămită ceriului că pe la noi asemenea scene înjositoare nu se petrec ! ! Iată ce însemnează ţară civilizată ! $ & # Tot un profesor, dar de geologie, a păţit altă ruşine în insulele Honolulu. Ierk vorba de nişte elefanţi cari nu mai trăesc acuma, de Mămuţă. Profesorul ţinea 911 — o măsea în mină şi luîndu-şî mutra lui Hamlet cînd se juca cu cranie, începu a declamă: „ Oii! gîndiţi „numai, dragi şcolari, cîte animale va fi sfăşieat măseaua aceasta! Cîte suferinţi ! închipuiţi-vă durerile nenorocitelor animale sfârmate între aceste măsele !—„Nu-î „adevărat, răcnî tocmai atunci un honoluliav, ieată în „carte spune că Mamuţii mîncau vegetale, s’au. găsit în „Siberiea trupuri înghieţate, s’au cercetat remăşiţele aflate „printre ridicăturile măselelor şi în stomah şi nu s au „găsit remăşiţi de animale nevinovate...." —„Nenorocitule, ai uitat de animalele microscopice, „ori de viermuşorii cari puteau fi înghiţiţi cu hrana vegetală “, strigă altul, strîmbîndu-se grozav şi făcînd din ochi la ceialalţî şcolari. Toţi selhatecii începură a aplaudă ca la teatru, ha unii cereau să mai spue încă o dată Dl, Proiesor, strigând bis !! • Dacă asemenea lucruri s’ar fi petrecut la noi, de sigur că elevii ar fi fost daţi afară din şcoală pe toată vieaţa, poate şi după moarte n’ar fi fost primiţi în şcoalele din lumea visurilor!! La Honolulî, înse s’au petrecut lucrurile altfeliu, profesorul a fost trimes să se primble şi acuma îşi cîştigă vieaţa cinstit, cîrpind ciubote, dacă se vor fi purtînd pe acolo. Nenorocitul încercă să se apere spunînd că aceste sînt intrigi ale Chinei, ale Iaponiei şi ale Sţatelor Unite, cari fundaseră U-niversităţî cu planul machiavelic de a desnaţionalizâ pe Honolulieniî• dar selhatecii tîmpiţi nu l’au ascultat. Ce vroiţi ?—urmările bărbăriei ! ' . & . Simbad mărinariul, fiind silit să se oprească cîte-va zile la Numeea, de urît merse se vadă ce se învaţă în şcoli la Canarii, vcari-şî ascut dinţii pe ciolane omeneşti11, nimeri tocmai cînd ieră vorba că „corpurile acufundate „într’un liquid pierd atîta din greutatea lor eît cîn-„tăreşte liquidul dat în lături. “—Ieră vorba de cîntă-rirea corăbiilor, profesorul Canac, arătă că apa dată într’o parte cîntăreşte, cît partea corăbiei acufundată în. 912 — apă?> alt profesor ce se află din întîmplarea(?) în clasa pretindea că apa desloeuită cîntăreşte cît partea din eo-îabie ce se află deasupra nivelului măreî. De la vorbe ajunseră la pumni şi la păruieală. Canaciî ceî tineri nu mai puteau de bucurie, cei ce dormeau se treziră şi luară parte la veseliea obştească. Mărinariul căută să despartă pe luptători^ şi se silea să-i facă să înţeleagă, ca n au dreptate, căci apa desloeuită cînUlreşte cît cora-mea- dar în deşert, bătaea urmă pănă ce veni politiea şi-i arestă pe am:ndoi. A. doua zi Domnii profesori m loc de lecţiea cuvenită întrebuinţară ceasurile pentru a se ocări unul pe altul şi a căuta să facă pe Ca-naci să rîdă de duşman. Canaciî rîseră de amîndoî ! & & , ,Tot Simba(1 spune că aflîndu-se în Madagascar intr un oraş unde ierâ o şcoală de fete înnaltă şi, vroind să vadă ce felii! de învăţătură se dă într’însa, merse la un concurs pentru internat, care din întîmplare se ţinea cinai atunci. Trecu prin ogradă văzii fetele primblîn-du-se cîte două sau cîte trei: unele ceteau la obiectele ia cari ierâ să fie întrebate în curînd, altele înse se lăudau că ştiu ce are să le întrebe Dl. Profesor, căci vuase de cu noapte întrebările ? ! Minune, gîndea Simbad, care, ca om învăţat, nu credea că visurile pot arăta a-devănd şi pentru a mai trage cîte ceva cu urechea se mai pnmblă puţin prin ogradă şi auzi cum spuse una ea ciie s o întrebe despre soare, alta despre întunecime-e de lună, etc... \ ă închipuiţi de spaima lui Simbad, cmd^ se înţîmplă^ întocmai aşa cum visase fetele ? ! Vroind să se lumineze mai bine în această privinţă întrebă^ pe unul dintre părinţii concurentelor, dacă ieste adevărat că se poate visă ce întrebări se vor pune a-doua zi. Selbatecul zimbi cu batjocură şi-l întrebă prin ce păduri a crescut de nu cunoaşte obiceiuriile oamenilor. „-Je ochi de vulpe auzit’ai ? De spete ai auzit? Nu ştii — 913 vcâ cu galbeni visezi şi ce notă vei capătă? Iaca pe „mine mă ţin 30 de galbeni notele bune ce va căpătă fată-meaa. Ingreţoşat de asemenea lucruri mîrşave, Simbad mulţămi ceriului cu o jertfă de sută de boî şi cu mai multe sărindare, că în Romăuiea patriea sa, asemenea obiceiuri au remas necunoscute şi că la noi numai ştiinţa se cauta, iear cuvintele mită şi hatîr nici nu se pun în dicţionare... ci se cunosc numai din practică. * * * In Dahomey a aflat prietenul nostru altă istorie. I rofeşorul dăduse băeţilor să respundă în scris la o întrebare şi prinse pe mai mulţi leneşi copiind fără ruşine de pe cărţi. v lălliarilor, le zise, cinstitul profesor, ce gândiţi „sa ajungeţi r Veţi fi de ns în lumea aceasta şi în cea «viitoare!^ Acuma.copieaţi de pe cărţi şi tot aşâ veţi „face şi cind veţi fi mari, veţi luă cărţi streine le veţi „traduce, cum vă veţi pricepe în limba noastră şi veţi „pune deasupra numele vostru, veţi învăţă lecţiile pe „de^ a rostul şi le veţi spune de pe catedră şi veţi strică „mintea tinerilor! Dacă veţi ajunge în alte slujbe veţi „fură în dreaptă şi’n stingă.. ruşine, ruşine!!a—Ce lipsă de judecată la acest selbatec, nu-î vorba trebue de ţinut samă de starea de civilizaţie! Oare tot aşâ ar fi gândit, de venea să vadă cum se petrec lucrurile într’o ţară cunoscută Dv. tuturor, unde prin plagiare se capătă tot ?_ Profesori la Universitate, profesori de liceu, Doctori, plagiează pe întrecute şi cîştigă mii de franci pe lună şi singura pedeapsă ce li se dă ieste decorarea cu enti sau cu Corona Româniţi! Nu cred, ar fi fost mai prevăzătorii! şi ar fi deprins pe şcolari meşteşugul de a fură munca altora şi apoi a o pune sub scutul legilor. leu încă cred, că nemulţămirile ce ar putea suferi plagiatorii de la nişte critici fără inimă, de la Zoilii prigonitori ai muncei romaneşti (cetiţi, vă rog. da-bomeene, în loc de româneşti, căci ştiţi că nu-î vorba — 914 — de noi) ar fi înlăturate, dacă prea înaltele corpuri de lege dătătoare ar face o lege prin care sa se pedep-sască cu ştreangul acei ce ar pune alături în două co-l°ne scrierile romăneştî (daliomeene) cu acele streine sub cuvînt că ar fi eopieate...prin această apărare a industriei naţionale în scurt timp am avea foarte bune cărţi de şcoală.... Un^ profesor din Monomotapa văzînd cum se pierdeau obiceiurile strămoşeşti: se părăsea portul, se părăsea obiceiul ^ de a mîncâ pe duşmanii prinşi în luptă, se moleşâ în sfîrşit naţiea de tot, ajunse la ideea de a deşteptă bărbăţiea veche schimbînd limba, adecă întărind sunetele .... . La aceŞt punct al notelor lui Simbad am fost cuprins de mierare: cum, ziceam ieu, descoperirea unui geniu românesc, a străbătut pănă la Monomotapa? Aşadar şi de astă dată n’am fost în stare a înţelege adevărul cuprins în geniala scriere a unuia dintre noi şi vom vedea această teorie aplicată în teri streine mai înainte de cît la noi! ! Vai !Cine s’ar fi gîndit, că vom suferi asemenea ruşine şi înfruntare?! Dar timpul nu-i pierdut, să nu ne discurajăm. Simbad. NĂLUCIRILE. Pbosit şi plin de jale cătră sară vin acasă. Dintr’o lume ce-I pustie vin în lumea de durere. Masa, patul, vechi tovarăşi, şi cu pana mea cea roasă. Îmi văd singure plînsoarea care ochii miel o varsă, Iele singure ştiu numai trista mea nemăngâere!... — 915 Răzămat pe mînî cu capul stau pierdut în multe gîndurl: Viaţa ’ntreagă dinainte-ml îşî desfăşură tabloul, Fericiri şi suferinţe îmi apar tot rîndurî, rîndurl, Se cutremur, a podelei putrezite, roase scîndurl Se cutremură şi trupu-ml ca în codri vecin ecoul. Şi năluce ’nsufleţite împrejurul mieu se ’nnalţă Iele trag un danţ selbatec hohotind în cor voios. Oh! val mie, Desperarea îmi întinde a sale braţe Dar atuncea, tu iubită, tu a vieţeî mele viaţă. O alungi—şi cu a ta mînâ fruntea mea dezmierzi duios! Mî-amintesc atuncea, dragă, din aprinse tinereţe Amîndol cînd împreună am visat un vis—minune, Cînd uniţi într’o simţire neştiind de bătrîneţe Credeam anii noştri pururi împletiţi în dimineţe, Credeam lumea paradisul omenirel veşnic bune ! Val! acele vremi curate au sburat fără să lese Vre o urmă, vre-o scîntee din sublimul Ideal Şi ca oaspeţii netrebnici ce ’n orgie cad sub mese Toate a noastre visuri scumpe, simţiri mândre şi alese S’au minjit de glodul negru al procletululul Real! Şi rînit amar în suflet de amară suferinţă De atunci lacrime de sînge am vărsat fără ’ncetare Şi lipsit de a mîngăerel dezmierdare şi credinţa Aşi ti vrut plin de urgie în adînca mea dorinţa Să fug, să dispar din lume lâsînd’o cu blestămare ! Dar năluca desperârel ce urmatu-m’a mereu Cu selbateca-I privire îmi sleia a mea putere. Oh! în pieptul mieu atuncea orl-ce avînt, de Prometeu Ca a puştel detunare ce se stînge în drumul seu Murea groznic—moarte crudă — sfăşiindu-mă în durere ! Şi martir menit în lume să duc crucea lui Hristos leu prin lumea de durere trec uimit şi plin de groază. Oh! în „valea cea de plîngerl“ nici un loc nu văd frumos, Floarea tristă de mormînturl împle al vieţei cîmp spinos Şi într’o noapte întunecoasă omenirea înaintează! Oh! opriţi, opriţi căderea, jalea care ne aşteaptă!.... Desfrlnaţilor îndată ceasul vostru va sună — 916 — Şi cumplita remuşcare vă va da o grea resplată Yoî veţi merge sarbezî, galbeni pe' cărarea ce se ’ndreaptâ La mormînt, cînd glasul morţei păcătoşii va cbiemk! Iară noi, iubită, ieară-şl ca în zorii tinereţe! Uitînd tot amarul negru ce atît ne-a chinuit Tot sub prizma ideală, sub zimbirea dimineţei Vom privi a noastre visuri, nălucirile juneţe! întruparea lor gâsindu-şl într’un veac mal fericit! Şi pe harpa-mi simţitoare cîntul dragostei Iubit, Cum sub raza aurorei zbor zefiri în dezmierdare, leu atuncea pentru tine voiţi cînta însufleţit, Cînd iubirea dulce, blîndâ ca un vis fără sfârşit Va opri a ferieirei neîmblînzită alergare! Obosit şi plin de jale câtră sară vin acasă.... Dintr’o lume ce-I pustie vin în lumea de durere Masa, patul, vechi tovarăşi, şi cu pana mea cea roasă îmi văd singure plînsoarea care ochii miel o varsă Iele singure ştiu numai trista mea nemîngăere!.... ^ B Clui / Central Universitv Library Cli Paris Martin. Dl. I. Găvănescul. ' (Sfîrşit) Să vedem. In latina populară, toate cazurile se pierduseră afară de N. şi A, cazurile G. I). Abl. se înlocuise pnn Acuzativul tu prepoziţii. Prin urmare trebue să fi fost o vreme in limba rc-mJnă) ‘ ţ11'1 se făcea genetivul cu prepoziţiea de şi dativul cu a. Chiar pănă azi In oxpresiunile, ca : „coadă de cîne, sită de mălasăa avem genitivul cu de. Acuma nu cunosc să se zică „coada de cinele ceciuului,“ dar „pe mijloc de umerele lui,* ne arată că s’a zis. Expresiunile „miroase a carne, calcă a popa, precum şi domniţi pre paserile ceriului, şi a toate fierilor, .... 44— *să facem omul pre chipul ce să /ie asemene noo, ce să domnea-„scă pre peştii măriei, si dobitocului, paserilor ceriului, şi jivinelor şi a tot pâiuintulul (cartea de citire de A. L. pag. 38.) ne dovedesc că a avut dreptate Dl, Lambrior să admită un dativ — 917 — cu prepoziţiea a. In adevăr vedeţi verbul a domni construit cu pre, cu dativul fără a şi cu cel cu a. Se zice; să domnească pre păsărele ceriuluT, să domnească dobitocului, dar şi să domnească a toi pământul, a toate fierilor. Astăzi s’a păstrat acel dativ numai iu unele expresii cristalizate, ca miroase a carne şi mai mult încă au fast înlocuite prin un dativ cu la. Aşâ să zice dă apă boilor lui Vasile şi dă apă la boii lui Vasile. Pe urmă la Macedoneni ieste pănă acuma Întrebuinţat dativul cu a şi pentru D şi pentru G. Negreşit, prin urmare, că s’a făcut de la o vreme amestec între aceste cazuri şi formele cu a au învins pe cele cu de, în foarte multe locuri. __ _ Dv, Domnule Găvănescul, ne spuneţi cu mare credinţă că stelei ieste genitivul organic (?).. Cum, adecă credeţi că s’a păstrat formele genetivuluî latinesc stellaell Bine, dar cred că ştiţi că genitivul şi dativul se pierduseră, apoi că din formele stella şi stdlam a trebuit după legile foneticei romîne să ieasă stele şi stea aşâ că stele ne îufăţnşnză pe N şi stea pe A, după cum cozi ne înfăţoş .ză pe codae (caiu'ae) şi coade pe codaş (eaudasp In adevăr ieste o lege că a final ne urmat de m s’a prefăcut, în e. Exemple, toate neutrele plurale: Ossa — oase; tempora — timpure, timpuri; cte... forme ca Coste, Negre, vespe, carte, cari vin din Constans, ţCosta), Nigra (Negra), vespa, ckarta... Prin urmare din codaş, coda, code, coade; din sleita, stelle, sleale, stele. In sfîrşit mergeţi cu cetirea mai departe de cit puţinele file ce aţi frunzărit înnainte de a scrie articolul şi vă veţi convinge, că Di. Larnbrior nu lucrează cu teorii adhoe... Mare haz faci, D-le Găvănescul, cu a de la mănăstirea de Bistriţă, şi cu al. a, ai, ale, "cari ar aduce după metoda Dv o «-rechere şi un trei elevilor, cari le-ar explică ca Dl. Larnbrior! Păcat că nu-1 aveţi pe inînă, l’aţi învăţă cum să se apuce de aruncat asemenea pietre în lacul cu broaşte al filologiei noastre! Lmiştiţi-vă înse a de la mănăstirea tot articol remîne şi ala, ai, ale, se desface în prepoziţiea a şi partea schimbătoare adăugită mai tîrziu; căci veţi fi ştiind, că la Macedoneni şi la Moldoveni se întrebuinţază numai a înnaintea genetivelor (la Macedoneni Şi înaintea dativelor) fără de l,i,le. apoi mai de demult se zicea mănăstirea a Bistr iţei, calul a vecinului, etc.... Sfîrşesc, Dl. mieu, şi-mi pare reu, că în loc să vă puneţi pe cetit şi unde vi se părea că nu înţelegeţi să fi mai crezut că poate ieste şi vine Dv, care nu ştiţi nemică serios despre limba romînă, şi să nu vă fi închipuit că autoriul vorbeşte într’aiurea. Pentru a vă face idee de metoda serioasă şi sigura a cercetărilor D-lui Larnbrior n’ar fi reu să cetiţi în „Romania" sau în „Contemporanul" teoriea lui A, etc, şi vă veţi încredinţâ. I. Circoavă. — 918 — O întrebare D-lui Gregoriu Stefănescu profesore la Facultatea de ştiinţi. Multă vreme mi-am dat osteneli zadarnice pentru a putea pricepe cum aţi ajuns a vă închipui vechimea relativă a păturilor aflate la Bahna, aşa cum le văd aşezate în „Nota asupra Basinulul terţiar de la Bahna (Judeţul,, Mehedinţi “) Bucureşti 1876. Acuma folosîndu-mă de revista „ Contemporanul“ m’am hotărît să vă cer explicare şi cred că veţi bine voi a mi-o dâ. Cum se vede de pe secţiune mar ga cu congeriî ieste mai nouă de cît alternanţa de năsip fm ^i grosolan micnceu şiargil verzia, etc, care se află sub amândouă bucăţile păturei cu congeriî. Această alternanţă ieste mai nouă de cît „argila cu Ostraea crassissirnau şi de cît toate păturile ce urmează dincolo de frîntură între „alternanţă“ şi între dealul de micaschist al Cur chei sau Surei. Acuma trebue să admitem că păturile cu Ostraea crasnssi-ma şi pănă la pîrăul Bahna sînt de o vrîstă cu cele de sub alternanţă de dincolo de frîntură, ori măcar cu o parte dintr’însele. leu aşi crede că sînt de o vrîstă cu alternanţa de greziv, nu-dp, copdoane de argilă şi calcar concreţionnt nodoros şi madreporic, ce se află chiar sub alternanţa de năstp fin şi grosolan de dincolo de frîntură. Apoi dacă în adevăr aţi găsit congeriea subglobosa Partseh. nu încape îndoială că murga cu congeriî ieste partea cea mai nouă a ncogenului sau după Credner chiar pliocenul.—Dacă păturile cuprinse dela Bahna pănă la cea cu Ostraea crassissirna, incluziv n'ar cuprinde ceri-thium plica'mn, atunci le-aşî crede sarmatice, ea şi cele de la Răpcdea de la noi; dar cerit/iiom plicatum după Hauer, etc, se află in formaţiunea aquitaninnă de la miocenul inferior sau din oligocenul superior, aşii că după cerithium pheatum am fi siliţi a o pune în aquitanian. Pe urmă păturile de calcar grosolan, dacă cuprind o-perculine mai bine le-aşi pune în eocen. — 919 — Intr’un cuvînt lucrul ieste foarte încurcat, mi se pare că fosilele sau determinat aşa de reu' ca şi vechimea relativă a păturilor, căci Dv, nu ştiu cum aţi ajuns la idee că mar ga cu congerii ieste mijlocie între păturile de lingă Balina şi între cele de lîngă dealul Curchia !! Ar fi bine să se lămurească o dată chestiea: ori sectiea îi bună şi explicarea rea, ori explicarea bună şi secţiea rea. Care din două? Verax. Studiul ştiinţific al limbeî romîne. (urmare) bî. Trecutul simplu al verbelor de cari vorbirăm 0 if x ral University Library C lui se conjuga: rom. vechiu şi munteneşte tăiai taxaşi giunghiaî giimghiaşî muiai muiaşi îmărăştiăi îmrâştiaşi etc. neologisme studiai etc. moldoveneşte tâiei taieşî giunghiel giunghieşi muiei muîeşi împrăştiei împraştieşi etc. studiei etc. Vorbele care au ţ sau z înnainte de a accentuat păstrează acest a în rom. vech. şi în munteneşte, şi îl prefac în ă în dialectul moldovenesc: încredinţai (rom. vech. şi munten.) încredinţai (moldo.) îucuviinţai încuviinţai aşezai aşezai — 920 — Această schimbare ieste făcută prin înriurirea ana-1 logieî; cum am arătat pentru lăudăi, e'c. Dar dacă a acc. are înnainte ş atunci avem: în ....înfăşei (mold liter.) şi înfăşăî (pop). c). Participiele trecute ale acestor verbe sufăr în moldoveneşte aceea-şî schimbare, precum: tăiat (mold. şi romvech.) tăiet (moldov.) giunghiat „ giunghiei „ muiat „ muiet „ împrăştiat „ împrâştiet „ etc. etc. Această prefacere s’a făcut sub înriurirea pluralelor: tâieţî, ghumghieţi, muieţî, împrâştieţi, etc, şi a altor forme ale verbelor. ’ Participiele în cari a accentuat are înnainte un ţ sau 2 au aceea-şî formă în amîndouă dialectele: încredinţat. aşezat, înfiinţat, etc ... Dar dacă are înnainte un ş1 remîne neschimbat în munteneşte şi în rom. vechiti, iear în moldoveneşte se preface în e şi apoi în ă: ’ înfăşat (munt.) înfăşet (mold. lit.) înfăşăt (mold. pop.) îngroşat „ îngroşe' „ îngroşat „ îngrăşat „ îngrăşet „ îngrăşat „ etc. etc. etc. Faptul acesta dovedeşte că după ş se auzea un i şi s au produs formele plurale î'tfăşieţl. din înfăşiaţî, îngro-şieţi din îngroşiaţî, etc, şi sub înriurirea acestor forme s’a schimbat şi a de la singurit; iear la formele cu ţ şi z nu se auzea i înnainte de a şi de aceea au rernas neschimbate. d). Sufiptul ariu din lat. arium se preface în enu emd are înnainte un i sau un e. Acest fenomen se îm-faţoşază acuma în munteneşte şi în moldoveneşte. precum : oviarium oieariu. oierm oieri boliaru boieariu, boieriu bouri. etc. etc. etc. etc. Formaţiunile cu sufiptul ariu, la cari acest sufipt — 921 — are înnainte ţ sau z, păstrează pe a neatins: frunzariu (din frunză), vărzariu (din varză), cîrnâţariu (din cîrnaţ), etc. Dar acele tn cari sufiptul ariu are înnainte un ş prefac pe « aceentuat în e apoi în ă. în dialectul moldovenesc : ostjarium(delaostia),uşariu(m..şir.v),uşeriu(m.I), uşări(m.p), păpuşă ,păpuşariu , păpuşeriu , păpuşări cof w poşariu poşeriu , coşări cenuşa penuşariu penuşeriu penuşâri e^c. etc. Neologismele păstrează pe a: ziar plural ziare ; fonciar — plural fondare ;... . e)- Pluralul cuvintelor ca muntean, sătean, vătean şi altele formate prin sufiptul ean ieste pretutindenea munteni, săteni, văleni, eto, pentru că a cuprins între două labiale s’a prefăcut în e. f). Sufiptul aş, se preface în eş în moldoveneste, tot deauna cînd are înnainte i sau e, precum : ’ 6riaş (magyar), uriaş (munt. şi rom. v), urieş (mold). medjaş (n. slav), megiaş ( „ „ ), megieş ( manunchiaş „ , mănunchiaş „ ), mănunchieş . . . et?. etc. Pricina ieste că după ş se auzea un i. Numele propriu Iaşi s’a făcut Ieşi,—Eşî—E^. In veacul al X\ III se pronunţa în Moldova Eşi, cum dovedesc documentele. De pe alte cuvinte în cari a ieră schimbat în e, vedem că schimbarea s’a întîmplat în în veacul al XVI-lea. învăţaţii noştri au explicat cuvîntul Iaşi din lassii care ar fi fost numele unui oraş zidit pe locul unde acuma se află Iaşii. Dar mal degrabă ieste de crezut că avem a face cu o falşificare, căci zice dl. Lambrior, că n’a putut află pieatra cu inscripţiea C. LEGr... SSIEN SIS pe care Gr. Seulescu o cetea legio iassensis şi că va fi fost închipuită de acea generaţie de învăţaţi cari au fabricat documentul lui Huru. ’ 65. — 922 — Sîntem încredinţaţi că aşa ieste că adecă n’a existat nici o dată Municipium Jassiorum, nici legio iassensis şi că Daciea nu cuprindea decît : Banatul, Olteniea şi Transilvanieiar Bucovina, Moldova, Besarabiea şi Munteniea de dincoace de Olt nu făceau parte din provinţiea romană, Daciea. Adevărata origină a cuvîntului o arată dl. Lam-brior în modul următoriu : De mult va fi fost un oare care las stăpîn pe aceste locuri, urmaşii lui se numiră Jap şi apoi acest nume se întrebuinţă şi pentru satul sau oraşul ce se rîdică. In documentele slavo găsim tot deauna numele scris las • la 1407 se găseşte pentru întâia oară cuvîntul Jap. g) Pluralul cuvintelor în iac, iag, etc. ne arată un a prefăcut în e : toiag, toiege; liliac, lilieci ; moşniag... mopdegi ele... h) A doua pers. sing. de la imperfectul indicativului vedeai, vedeei, vedei; credeai, credeţi. credei; apoi prin analogie s’au produs forme cu e în loc de a chiar acolo unde nu s’ar fi schimbat din pricini fonetice şi s’au făcut formele moldoveneşti: vedem (vedeam), vedei (vedeai), vede (vedea), etc.. In munteneşte s'au păstrat formele româneşti vechi: vedeam, vedeai, vedea. etc. h) Am mai spus că e accentuat s’a prefăcut în ea, cînd în silaba următoare se află ă sau e, precum: legem leage mtîdum (netedo) veatedu porcellas pur ce ale, etc . . . Acest a s'a prefăcut în e cînd se cuprindea între două vocale limbale; precum: leage. leege, lege, etc . . . Grupa iea, ie, precum,: perdii. pierde, piearde, piarde, pierde. Această schimbare s’a întîmplat şi în munteneşte şi în moldoveneşte. afară de cînd se află un § înainte de iea, precum : peade care munteneşte a remas fade, iar în moldoveneşte s’a prefăcut în şiede, şede, şâde. De pe cele spuse se vede că în dialectul moldove- — 923 — nesc schimbarea lui a în e în condiţiunile arătate la începutul părţei a-IY s’a întîmplat fără nici o excepţie aşâ cum se fac schimbările fonetice... La. munteni înse schimbarea s’a făcut numai în unele Guvinte şi de aceea ieste de crezut că a fost o influinţă moldovenească, un împrumut de forme. Această schimbare după cercetările d-lui Lambrior s’a întîmplat în Moldova prin veacul al XVI-lea, căci din acel veac se găsesc forme ca verde, fiere pentru vearde1 fieare puse din greşală în loc de formele literare. In limba scrisă înse nu întrară multă vreme din pricină că limba în care s’au scris cele în-tăitt cărţi bisericeşti ajunsese limbă literară. Din acea limbă s’a format şi limba noastră literară se înţelege schimbată mai mult sau mai puţin de dialectele învinse. ■ Y s Un a accentuat se preface în ă la înmulţitul substantivelor femeeştî sfîrşite în i, precum : dată. daţi; bucată, bucăţi • lucrare, lucrări 5 nare, nări- mare, mări- carte, cărţi- etc.. Substantivele femeeştî cu înmulţitul în e păstrează pe a neatins, precum: barbă, barbe\ casă. case; faptă, fapte- palmă, palme; sapă, sape *, etc. Nu se poate admite o pricină fonetică acestei schimbări, căci a tocmai în acelea-şî împrejurări remîne neatins la substantivele bărbăteştî şi la adiective, afară de călare, călări care-i un infinitiv luat ca substantiv şi apoi ca adiectiv. Iată şi exemple: lapte, lapţi - fag, fagi • cadrf, calzi, etc. Prin urmare avem a face eu o analogie falşă, pe care ne fâgădueşte Dl. autoriti a ne o explică cînd va vorbi de e accentuat. Acuma arată numai că nu e veche, de vreme ce se află forme cu a neschimbat şi în veacul al XVII-lea. In adevăr în cărţile citate se află părţi şi părţi, cărţi şi cărţi. Până acuma analogiea nu .s’a întins asupra tuturor cuvintelor, căci avem vacă, — 924 vaci şi nu mei, etc.. Această schimbare s’a aplicat §i supra elementelor streine: lăcată. lăcăţl; ladă, lăzi, etc marcă, mărci. Afară de aceste cinci cazuri şi de cîte va fenomene de analogie a accentuat latinesc remîne neschimbat, Schimbările: â-\~n—în â-ţ-ru—ăm. âu de la sfîrşitulcu-vintelor=d=ă sînt vechi şi s’au întîmplat numai la cuvintele ce ierau în limbă pe vremea lor. Cu cît fenomenul ieste mai vechiti cu atîta la mai puţine elemente streine s’a aplicat, pentru schimbarea a-f-n—in de abiea găsim cîte-va cuvinte streine. Iar a în e şi a în ă din substantivele femenine... se aplică la toate elementele streine, căci şi sînt nouă. Cu drept cuvînt se ridică DL autoriu în potriva învinovăţire! ce duce dl. Chiac lim-bei romîne că na şi-a dat silinţă cît de mică pentru a asimîlâ cuvintele streine cu fondul latinesc al limbei. Stu-diele făcute de dl. Lambrior dovedesc că fie care cuvînt s'a supus la schimbările ce s'au întîmplat m limbă după intrarea Ini. Această învinovăţire arată că dl. Cihac nu cunoaşte de feliîl metoda ştiinţifică de a studia limbele. Această părere din urmă nu o dă dl. Lambrior pe faţă, ieu înse nu mă sfiesc a o spune *). • (Va urma) I. Nădejde. Iară-şî 1>. Dr. Romitice a nu Vestitul autoriu decorat cu Bene-merenti clasa X-a pentru plagiare. Mult m’am gîndit de pe ce se ieau acei ce împart ploae de bene-merenti, căci mi se pare că rar plagiatorii! a scăpat neînsemnat! Un prieten mi-a spus că dacă vro-eşti să te decoreze n’aî de cît să te aţii şi să ajuţi vre unui ministru la pus paltonul şi... te mierî singur cînd *). Cu acest articul am sfîrşit cu arătarea scrierilor D-lul Lambrior din „Romăniea“ păn la volumul din Iulie 1881 (Nr. 39;. Nr. „ Contemporanului “ în care s’a scris despre această chestie sînt: 13, 14, 15, 17, 19, 24. — 925 — te trezeşti mare literat, om de ştiinţă, filosof, etc, Noi înse am respins cu despreţ asemenea închipuiri reu voitoare şi socotim, pănă la altă dovadă, că bene-me-renti se trage la sorţi şi le capătă acel pe cari cade păcatul. Dl. Dr. Gr. Romniceanu, ale cărui izbînzl pe cîmpul foarte lucrat al plagiereî se cunosc, Ieste vrednic a căpăta un loc mal deosebit. D-sa nu numai că şi-a bătut joc cu mare şic, de acel ce strică limba, a-rătîndu-le modele de „limbă maternă”; nu numai că a plagiat mal mulţi autori streini şi a pus roadele haiduciei D-sale sub pavăza legilor; dar a îndrăznit a co-piea chiar teza D-luI Dr. Bercariu de la Huşi şi prin această negustorie nevinovată a căpătat locul de Tiirurg primari. Dl. Dr. Bercariu a spus că a lucrat teza D-sale, după P. Bert şi lieverdin, Dl. Romniceanu n’a crezut de cuviinţă. Ba, în prefaţă ne spune: „Dacă tratăm ca subiect al concursului nostru, greffa der-„mo-epidermică, acdsta n’o facem a avea pretenţiunea la nouele „invenţiunl (!) (construcţia maternă). „Scopul nostru a fost a verifica (!) singuri celle zisse de „alţii într’o cestiune atât de importantă la noi, unde spitalele sînt „pline de ulcere. „Rugăm pe toţi confraţii noştri, sS bine-voiească a arăta 6-„misiunile şi erorile, căci repetăm, scopul nostru nu este altul de „cât o încerare“(!?) Ce „savante^ hirurg, te linguşeai cu Închipuirea că lumea te va crede „înventătoriii“? Ce vroiţi ameritulu tot deauna Ieste modest, Dl. Dr. Romniceanu se mul-ţemeşte cu altă cevâ. Nenorocirea a vroit ca Dl. Dr. să nu fie dat pe faţă cu întăia plagiare şi a socotit că tot aşâ va fi pe vecie: Dar vorba ceea «Urciorul nu merge de multe ori la apă». Măcar că plagiatoriul ieste aşâ de sus, dar publicul. sîntem convinşi, ne-ar crede şi fără a vedea texturile în două coloane, totuşi spre mai bună regulă, ieată cîte cevâ Credem că am sfirşit cu Dl. Doctor, atîţia şi atî-ţia oameni cum se cade aşteaptă rînd şi D-Sa nici gîn- — 926 deşte, ne sileşte să întrebuinţării trei numere pentru a-'i zmulge penele de păun cu cari se împopoţase.................. Câte-va cuvinte asupra greffel dermo-epidermice. Memoriu presentat şi susţinut la concursul de chirurg primar, de Dr. Gr. Romniceanu. Bucurescî 1874. Preţul 2 lei noi. Pag. 5. Definiţiune. Numim grefă când o parte ore-care dintr’un animal e detaşată şi transplantată pe un altul unde continuă a vieţui sau când reunim şi lipim douc animale prin legături organice care ar stabili o solidaritate vitală între elle. Pag. 6. Historicul. Afară de Indieni cari par a fi cel d’ântâiu să fi aplicat greffa printr’un procedeu de anaplastie, întrebuinţat la reformarea nasului nu găsim nimic că ea era cunoscută în antichitate. Pentru a găsi origina ei cată să mergem până la acea epocă (secol XV) în care tăerea nasului sub diferite pretexte după cum se făcea in Italia şi Sicilia silî pe medici a da naştere greffeî, căci numai în această epocă găsim pe nasificl între cari fi-gurezâ Branca, apoi Bojano, Contribution â l’etude sur la greffe dermo-epidermique et son application ala circatrisation des plaies, par Georges Bercaru, Docteur en medecine de la fa-culte de Paris. Paris 1872 Pag. 8. Definition. II y a greffe en pre* mier lieu, quand une pârtie est detachee d’un animal et trans-plantee sur un autre, ou elle continue a vivre ; ou bien quand Ies deux animaux sont accoles l’un â l’autre et reunis par des liens organiques qui etablis-sent entre eux une solidarite vitale. (D. G. Bercaru spune în Nota 3 că a luat’o după P, Bert: These sur la greffe animale 1863). Pag. 9. Historique.—Les Indiens pa-raissent l’avoir apliquee les pre miers par un procede d’auto-plastie, â la reformation des nez. Mais il fautarriverau XVe siecle pour avoir des document» authentiques. En Sicile et en Italie surtout, ou l’on coupait â cette epoque beaucoup de nez sous differents pretextes, les Branca furent les premiers nasifices puis vinrent Bojano, Pavone, Man--gitor, etc. enfin Gaspard Taglia-cozzo auquel les Bolonais eleve-rent une statue dans leur amphi- — 927 — Pavone, Mangitor şi Gaspard teatre etic representerent tenant Tagliacozzo, căreia in recom- un nez â la main. pensa multelor operaţiuni de felul acesta, i se ridică o statue în care era representat ţiind un nas în mână. Pag. 7. Pag. 11. ... se citează faimoasa espe- On cite encore la fameuse ex-rienţă ce Hunter făcu, inplan- pfirience de Hunter dans la quel-tând un dinte human în cresta le une dent humaine implantee unui cocoş, cu care remase în dans la crete d’un coqresta en comunicaţie, fapt confirmat de communication avec cette crete A. Cooper. (Le fait est confirmi par A. Astăzi chiar D. P. Bert ra- Cooper). porteazâ în teza D-sale nişte M. P. Bert. rapporte de cu-esperienţe pline de interes şi rieuses experieuces faites sur Ies cari att fost făcute pe diferite animaux et qui ne sont pas sans animale. D-sa pune laba unui interet. H commence par mettre puiă. de şorece sub pielea altuia, une patte d’un jeune rat sous laba care nu întârzie a se lipi la peau d’un autre; puis cette de pielea celuî-alt, unde conţi- patte se greffe et s’agrandit. nuâ a creşte, etc. etc. etc. etc. Pag. 10. Pag. 22. ’Mulţî chirurgi au încercat a On a tente de greflfer des greffâ pe surfeşe sângerânde, lambeaux sur une surface sai-D-l Reverdin însS, nu crede în gnante. M. Reverdin croit que le succes, şi aceasta necredinţă o succes n’est pas probable, se-baseazâ pe aceea că, nu e pos- Ion lui il n’est pas possible que sibil ca insulele cicatriciale se Ies ilots commencent a se for-începâ a se forma, înnainte ca mer avant que le tissu embry-cessătură embryonară să se fi onaire soit developpe.—Alors la format. greffe est inutile avant cette pe- Intru cât ne privesce şi mai riode.— cu semă că mare parte din gre- Pour moi, je pense, que le tis-fele noastre au fost • făcute pe su embryonaire n’est pas indis-surfeşe sângerânde putem afir- pensable pour la reussite de la mâ (!) că ea reuşeşte tot atât greffe. _ de bine ca şi simpla lipire a On s’est encore demande si lambourilor pe ulcere, lucru ce la greffe pouvait prendre sur 928 — ne face a crede (!?) că cessătu-ra embrionară nu e indispensabila în reuşita greffei Unii, voind a se assigura daca greffa ar putea isbuti pe ul-cerile specifice, au cercat’o (Re-verdin) însă, în momentul când mugurii cărnoşî erau în acelaşi nivel şi ulcerul ajuns la suprafaţa pelei. — Se înţelege de sine (?) că chiar în cazul de reuşită greffa nu împedicâ recidiva ulcerului fie el canceros sau syphilitic. etc- etc. etc. Pag. 11. In antiquitate lambourile destinate a fi grefate, se luau du-pe gamba sau cdpsa pătimaşului sau a altul individ şi înainte de ale rădica se însemna cu un condeiu, lamboul destinat a fi luat, apoi cu scop de a activa vitalitatea acelei regiuni în momentul detaserâî lui, atrăgând sângele în reţeua capilară, o lovea cu un corp tare până se roşea. Acest procedeu destul de barbar etc. etc. etc. Pag. 12. Una din condiţiile esenşiale şi de la care depindea în mare parte succesul, era ca regiunea greffatâ se fie în absolută imobilitate în prima periodâ (adhe-sivâ a lamboulul] etc. etc. etc. des ulchres speeifiques. M. Re-verdin qui a afait des experi-ences se prononce pour l’affir-mative, mais il prend Ies plaies au moment ou elles ne sont plus ulcereuses et lorsqu’elles se recouvrent de bourgeons char-nus.— 11 va sans dire que la greffe alors meme qu’elle arrive â bone fin, n’enleve pas au cancer, â la syphilis, la propriete de recidiver. Pag. 23. Les anciens qui faisaient l’o-peration de la greffe, retirait leurs lambeaux de la jambe ou de la cuisse de leurs mala-des ou de celles d’un ami du malade. Pour cela ils dessinaient sur le membre en question la quantite de lambeaux qu’ils vou-laient transporter et puis frap-paient la pârtie du membre sur Ia quelle ils avaient dessine le lambeau a enlever. Ils avaient pour but d’attirer le sang dans le reseau capillaire et d’ac-tiver la vitalite de cette region au moment oii on allait en de-tacher la greffe. Ce procedd barbare, etc. etc. Pag. 24. Mais la principale des condi-tions pour le succes est sans contredit l’immobilite absolue de la region greffee, pendant tou-te la periode du travail adhesif. etc. etc. etc. — 929 La pag. 13 Dl. Dr. Romniceanu ne arată cum a procedat D-sa la facerea lambourilor, procedeu inse care se citeşte la pag. 12 a tlieseî D-lui Dr. Bercaru ca fiind al lui Reverdin, textul îl găsim cu mici transpuneri de cuvinte aidoma, de exemplu: Alte ori luarea lambourilor o făccm după procedeul D-lui Olier (din Lyon) şi care este cel următor: pelea fiind întinsă cu pu-sul[?] şi indicatorul mînei stingi vî-rîm paralel cu suprafaţa ei un cuţit (D. Ollier se servia de cuţitul de cataracte al lui Beer) şi îndată ce lama este introdusă în porţiunea superficiale a dermului ’i imprimăm o repede mişcare de ducere şi venire prin care ridicăm destul de repede banda destinată a fi grefată şi a căror lungime e de la 5 mili-jaaetre la 7 centimetri.(!!!) Pag. 14 Intr’un caz ne-am servit de lambouri luate de la un cine şi în altele de veru şi lambouri de la un negru (!) şi resultatele au fost satisfăcătoare, afară de două din celle împrumutate de la câne.— Pag. 13. M. Ollier de Lyon se sert du couteau k cataractes de Beer par le procdde suivant: La peau etanttendue avec Ies deux doigts, le couteau est appli-que paralelement â sa surfaee, et une fois la lame introduite dans la portion superficielle du derme, il imprime a 1’instrument un mouvement rapide de va-et-vi-ent.De cette facon et avec un peu d’habitude D.Dr. Romniceanuo are şi încă multă )il enleve rapi-dement de longues bandelettes mesurant habituellement 10 k 15 millimktres.— etc. etc. Nu ştim dacă aceste mărturi-risiri sunt fondate sau tot ca şi cele-alte, ceea ce ştim e că in thesa d-lui Bercaru la pag. 19 se vede că t»t Dl. Reverdin s’a servit eu assemenea lambouri. Articolul „Varietăţi" din memoriu D-lui Dr. Romnicea-nu este aprope ad literam cu pag. 16, 17 şi 18 din Dr. Bercaru, exemplu: Pag. 16. Tot printre modificaţiunile procedeului operatoriu se numeră şi aceea a D lui Durham care ea lambourile dupe marginea ulcerului, lâsăndu-1 încă aderent Pag. 18. . , . . Au lieu de transplanter sur laplaie des lambeaux com-pletement detacbes, ce chirur-gien (Durham) Ies prend sur Ies bords aux quels ils restent — 930 — printr’un punct de părţile de unde l’a luat, procedeu care credem (!!) că merită mal bine titlul de o mică autoplastie şi in care lamboul e punctul de plecare al cicatricei er nici de cum grefa. Pag, 21. Nutriţiunea. îndată ce s’a stabilit comunicaţiunea vasculară lamboul greffat începe a se nutri, creşte şi complectează des-voltarea sa urmând acele-şi legi ca şi când n’ar fi fost transplantate. Ca probă putem cita es-perienţile D-lui Bert, etc. etc. adherents par un point. . . . (M. Reverdin (nu M. Romniceanu) a objecte que ce procdde n’est plus de la greffe, mais une sor-te d’autoplastie en petit avec cette difference que Ies petits lambeaux deviennent de cen-tres de cicatrisation. Peg. 33 Nutrition. La communication vasculaire etant acquise, la pârtie greffee se nourit et s’ily a lieu complete son evolution, pro-bablement suivant Ies memes lois que si elle etait restee en place. . . Les experiences de M. Bert le prouvent. etc. Aflăm că DL Dr. Romniceanu nu osteneşte nici de cum a merge pe această cale, ast-feliu în curînd vom avea fericirea a vedea a 2 fasciculă din originala (ce rîdeţî?) D-sale Patliologie chirurgicală.—îi urâm succes pe această cale spinoasă, dar cinstită. . Audusx. Scrisoarea D-Iuî (iorescii. Domnule Redactori Cetind în ziarul ce redactaţi, Nr. 23 din 1 a curentei luni, desminţirea ce se încearcă a face Dl. Dr. Zamfirescu la cele publicate în Nr. 22, am văzut că arată că nu a fost la boala soţiei mele, şi vă pune In vedere ca probă constatarea făcută de D-sa, prin D-sa. Pentru a se lămuri chestiunea o dată pentru tot-deauna, icată m sumă cum s’au petrecut faptele, şi pe cari vă rog a le da pu* blicităţeî. La 18 Mart a. c. noaptea s’a bolnăvit soţiea mea de facere în* 931 soţită de emoragie, a doua zi m’am dus pe la comisie înstiinţînd’o să trimeată Medicul Desp. Cînd m’am întors de la cancelarie pe la oarele 12!/2? mi s’a spus că a fost doctorul de mai bine de o oară, dar că, pe lîngâ că n’a voit a da nicî-o reţetă spre a scădea violenţa cel puţin, dacă a nu opri emoragiea, s’a purtat într’un chip foarte nepoliticos : căci întrînd, a întrebat răstit: „Unde e femeea care zace?.“ apoîcătră soţiea mea; „Pe semne ieşti bolnavă de facere!apoi câtră moaşa, care sta lîngâ bolnavă: „Dă-te în lături să văd femeea asta;“ apoi : „Unde e moaşa,“—şi iea iera lîngâ D-sa ■, în fine a făcut interogatoriul moaşei despre studiele şi locul unde şi le-a făcut; iear la stăruinţele moaşei de a se da ceva să înceteze emoragiea, D-sa a zis că nu dă nemic; că va naşte peste 8—9 zile (soţiea mea a născut a doua zi); a rînduit numai comprese cu apă rece, la care moaşa arătînd că iele poate ar putea cauza ceva reu copilului, a respuns mîniat: „Ce vrei să moară mama?“ prin urmare D-sa a găsit că din doi trebuea să moară unul, şi lăsa dar cazul la apreciare. La relatarea acestora am voit a alerga să denunţ faptul locului competent, înse a trebuit să alerg mai curînd la Doctori, căci trebuea innainte să-mi scap soţiea şi copilul, cu toate că Dl. Dr. Zamfirescu zisese că numai pe unul pot scăpă [şi a fost drept în profeţiea D-sale, se vede că ştiea eonsequenţele compreselor cu apă rece], în desperarea mea comunicam tuturor întîmplarea mea şi ast-fel şi unuia dintre D-nil colaboratori ai acestei reviste, după care aţi bine voit a publica, cu nume greşit înse, căci aşa spusesem şi în amestec cu alte fapte relative la medicul titular al Desp., pe cari fiind că numai le auzisem, le-am retras faţă chiar cu Dsa. In luna trecută vine la mine un Domn, însoţit de un epistat, şi după ce întreabă dacă-1 cunosc şi-I respund, că nu (singurul fapt care ieste adevărat din constatarea D-sale), se adresază soţiei mele întrebînd-o dacă-1 cunoaşte, şi dînsa îl respunde: „Da, Dv. sînteţl Dl. Dr. Bucşenescu •“ atunci D-sa zice „Nu, ieu sînt Dr. Zamfir eseu. “ Apoi întreabă dacă îşi aduce aminte cum s’a purtat D-sa la boala iei, la care soţiea mea i-a respuns că s’a purtat cum am arătat ieu mai sus. D-sa după ce a mai încurcat cîteva cuvinte a plecat. Nu e vorba aice de polemică, aice e vorba de o afacere serioasă ; Dl. Zamfirescu i s’a părut că tot aşa de uşor îl va fi a se disvinovăţi cum de uşor a scăpat pentru că nu şi a făcut datoriea. Apoi nu-I tot aşa; cele zise de mine le susţin şi acuma şi sînt gata a le proba orf-eînd. _ D-le Redactor, mă mier cum Dv. aţi publicat nişte rectificări, în cari nu există nicî-o probă,—afară de constatarea făcută de D-sa(?!). — 932 — ^ face nemic, lumea se va convinge mai bine de caracterul D-luI Dr. Zamfirescu, care, după ce a lucrat cu atîta despreţ şi uşurinţa în o afacere atît de grava, unde iera în ioc vieaţa a 2 oameni,—a avut curajul sa tâgăduească că a fost D-sa. Dar acum o întrebareDaca sa constata că a fost D-sa — cum remîne cu purtarea ce a avut o ? ’ Căci D-sa nu a cautat a dovedi ca nu s’a purtat după cum am denunţat îeu opiniuneî publice, ci numai că nu ieste D-sa care a fost la boala soţiei mele în ziua de 19 Mart a c probă constatare D-sale. ’ 1 Aşa dar ce rămîne a se şti ?—Numai un singur lucru : care Medic a fost la mine să cerceteze boala soţiei mele la 19 Mart a; c-> faptele remănînd intacte. Registrul de la comisie arată enm a fost la mine în acea zi între oarele 11—12, prin urmare remîne pe deplin stabilit modul arătat cum s’a purtat cătră soţiea mea, plus ca „garnitură" neadevărurile cele mai mari spuse m desmmţirea ce a dat. Nu iera nevoe deci de desminţire spre a se încurca mai reu lucrul. ’ Aceste relatate le menţin, şi ort ce rectificări sau desminţirl s ar face încă. Primiţi cu această ocaziune asigurarea sentimentelor mele de amiciţie. A Gorcscu. Amintiri din pension. Ispi-ăvisem cele patru clase primari Unele din to-varîşele mele intrase în şcoala centrală, altele mai bogate în pensioane; iar ieu ieram plină de jale, căci părinţii nu credean de trebuinţă să mă dee mai departe la învăţătură îmi ziceu ca respuns la toate stăruinţele mele „ Ţi-i destul, doar n'ai să fii -filosoafă Simţam în mine dorinţa de a şti, căci vedeam că din şcoala primară numai cu scrisul şi cu cetitul mă alesesem; dar ce puteam să fac faţă cu voinţa părinţilor ? Ieram numai de unsprezece ani şi nu găseau nepo-trivitase îngriji de „viitor iul mieu* şi oridecîte ori mă apu- — 933 — cam de muncit la cevâ, mama mă dojenea şi mă oprea sub cuvînt că-mî stric minele şi-mi pîrlesc obrazul şi cîte altele. Mă numeau „selbatecă8 din pricină că fugeam de prin casă clnd veneau musaferi. îmi aduc aminte cum venise lu noi într’o duminică o preuteasă cu fecioru-seu „în vizită După obiceiu pierisem din casă, mama vroia să mă aducă cu de a sila, m’am luptat cu îndărătnicie şi nu m’am dus; dar fiind ocărită, de supărare n’am mîncat nemică toată zioa. Selbătăciea mea nu ieră o apucătură fără temeiti, căci ştiţi ce deprindere frumoasă au părinţii de a năcăji pe copii: ba că au să fie în curînd bătrînii cuscri, ba că tinerii îşi fac cu ochiul, ba că se potrivesc, ba ameninţări glumeţe părinţilor bă-etului să şi-l păzască şi cîte altele;—apoi slugile,'cari cum văd venind in vizită, aduşi de părinţi, nişte băeţi, îţi zic „aleargă ţi-au venit peţitorii", etc.... Trecuse un an şi jumătate de la ieşirea mea din şcoala primară, pierdusem toată nădejdea de a învăţă. Mai mult îmi părea reu că nu ierâ să ştiu şi ieu franţuzeşte vr’o dată, căci mărturisesc îmi părea cea mai mare fericire a şti franţuzeşte; nu ştiu pentru ce, dar atîta ţin minte că limba aceasta mi se părea foarte frumoasă. Poate că ieră şi ideea că in cărţi franţuzeşti se pot afla multe lucruri frumoase, văzusem pe coperta multor romane, „tradus din fraţuzeşte" şi iară-şî tre-bue să nu ascund că-mi plăcea să cetesc romanurî. îmi aduc aminte cum pusesem o dată mîna pe „Grenoveva de Brabant" şi mama prinzîndu-mă că o ceteam, se năcăjise să mi-o iee. Ciudaţi oameni, parcă simţesc prin instinct că fetele cu idei mai înalte despre iubire, nu vor face voia părinţilor, cînd va veni vremea măritatului! Necontenit mă învăţau să nu mă pîrlesc, etc. şi credeau că nu trebuea să am ideea despre iubire, negreşit pentru că cei mai mulţi cred, că măritările din dragoste nu iese la capăt bun, parcă celelalte cine ştie ce flori înfloresc! — 934 Dar tocmai cînd * pierdusem toată nădejdea, cum am spus, printr’o întîmplare ciudată mă dădură la pension. Moşul mieu, tata şi nişte prieteni vorbeau de multe de toate într’o sară, nu ştiu cum veni vorba şi ta-tă-meu zise: „Bine mai ieste să ştie omul măcar două trei limbi! “ Atunci m’am repezit din odaea de alături ş1 i-arn Z1S: nA.şă, ştii că-î bine să ştie omul limbi, a-tuncî de ce nu mă dai şi pe mine se învăţ: “ Moşul mieu. care, mulţămită vinului, avea ceasuri de dărnicie mi-a zis: „Cum. tu vrei să r veţi? Iaca plătesc ieu pe trei luni pentru tine“. Şi aşa am intrat în pension. Casa_ in care icră pensionul ierâ foarte mare şi oarte nsipită pe din afară, aşa că ierai ameninţată că-ţî va cădea nici nu ştii cînd vre-o cărămidă sau vre-o bucată de tencuială în cap. Din jur împrejur iera un zidiţi de nu se vedea de cît ceriul. In lăuntru ierau mai multe odăi, dintre cari mai însemnat iera salonul unde dormeau internele. Zugrăveala lui arătă că nu iera menit tocmai pentru o_ scoală de fete. Judecat! singuri: pe bagdadie iera zeiţa frumuseţei aproape goală cu amor şi cu doi porumbi; mai încolo ieră Joia arun-cmd fulgere şi din jur împrejur turme de zei şi de zeiţe, ori de preoţi şi de preutese jertfind. Deşi vechi dar toate acestea figuri ierau încă bine păstrate.—Pe jos ierau parchete; unele lipseau şi ierau inlocuite cu lut Mare pagubă nu iera, căci cele ce remăsese scîrţieau de ajuns şi de întrecut. Ca profesori, afară de Directoară care supravegea totul, iera o „ guvernantă“ de la care nu auzeai mai toată ziua de cît: „pariez franşais“ şi să fi greşit vre una să spue cevk româneşte, îndată i se spînzură la gît o limbă roşă de postav, care însemna că purtătoarea iei a ac!it: ° măgărie, vorbind româneşte! Guvernanta noastră iera şi foarte evlavioasă, postea în fie care simbătă şi în toate zilele se închina cîte un ceas. Dar credinţa în Dumnezeu n’o împiedecă de a-şi căuta vii-tonul în cărţi şi pe la vrăjitoare ! Ierâ un profesor de 935 — nemţeşte foarte politicos, ştieai nu ştieaî lecţiea îţi zicea : Nu face nemici£ damieelă, veţi învăţă altă dată-“ Acest profesor avea o metodă toarte neînţeleasă de a ne învăţa gramatica nemţască sau „Şprahleru“ cum îi zicem noi. Ne dădea să învăţăm pe de a rostul, fără să-şi bată capul dacă măcar înţelegem ce iera scris. Reu ieste a învăţă pe de a rostul, papagaliceşte, gramatica românească, cum ni se întîmplase în şcoala primară, dar a învăţa gra-'matiea nemţască ?! Mi se cam urîse de limbi, de cînd cu limba caa de magariu şi cu şprablerul D-lui celui politicos.—Profesor de româneşte ierâ un biet diacon, care, de bună samă, avea multe-şi grele păcate pe suflet, de vreme ce ajunsese profesor la un pension de fete: în adevăr nici Sfinţiea sa nu iera de profesor, nici fetele de şcoală. Cînd intrai in clasă, nu-1 mai vedeai, aşâ ierâ de încunjurat din toată părţile. Unele din eleve îl pieptănau, altele îi împleteau coada, altele strigau „sus părinte că se udă cărţile “, altele cereau să lise pue 6 sau 10, „că au ştiut bine“. Ori ce lecţie ar fi fost, auzeai „Părinte, ascultă-mă Ştefan cel mare, eă-1 ştiu“ Ierâ, nu ierâ lecţie, n’avea ce se face bietul popă, asculta şi iei numai să se mîntuie şi punea nota dictată de cele mai colţoase. Note mici căpătau numai cele mai nouă, mai ruşinoase, cari nu deprinsese obiceiul locului. La tabelă ierâ nostim de tot şi mă tem că leafa ce lua Sfinţia sa trebuea să o cbeltueasea pe anteree, căci fetele pentru a se face ascultate trăgeau cît ce puteau de an-tereu... Una anume Ţinea avea mare putere asupra părintelui, căci luase de la dînsul lecţii a casă. Părintele venea cam des după paralele, ce nu i se dăduse, şi in dată ce Ţinea îi zicea: „părinte ascultă-mâ“ sau „părinte pune-mi noată bună, că de nu am să slobod cînii cînd vei mai veni la noi după parale “, Sfinţia Sa se făcea ca pînea cea buna.—Cred că se va ţinea în sama în lumea ce-ealaltă răbdarea acestui profesor, că în adevăr se purta ca un înger mult milostiv. leu fiind că făcusem şcoala primară n’aveam de împărţit nemică cu părintele. — 936 — Am uitat să spun că mai ierâ şi un moşneag rin-daş. Acesta îndată ce vedea că fetele se primblau prin ogradă, închidea poarta şi portiţa şi aştepta cu măturoiul în mină pe indrăsneţul care şi-ar fi pus vieaţa în primejdie privind în ogradă. . tiv Mai ierau doi dulăi la lanţ. Aceştiea ierau slobozi numai noaptea; demineaţa veneau singuri la lanţ. O a* tă însă n’apucase încă moşneagul a-i lega şi amindoi dulăii se repeziră la un băet îmbrăcat cu jsubă, care-hărăţia în toate zilele prin poartă, şi-l trîntiră la pă-mînt. Nu ştiu ce s’ar fi ales, dacă n’ar fi sărit nişte trecători şi n’ar fi alungat zăvozii! . Mai iera o bucătăriţă harnică cît trei, dar răcoa-să cît zece draci, nu ierâ cu putinţă să afli de a lţ* sa ce mîncare va fi la masă, ori cît te-ai fi rru^c} * Avea şi alt obiceiti, nu primea pe nimene în bucătărie, ci te dădea frumuşel afară. # Să ne întoarcem iar la profesori! Directoarea văzuse de la o vreme, că ori trebue să schimbe fetele, ori profesori; şi fiind că venea mai uşor de schimbat profesorii, îi schimbă, . In locul părintelui a adus un profesor mănuşat, ci-lindrat, etc, în cît însuflâ respect fetelor şi nerîndueala de mai înnainte se trecil cu desăvîrşire. Directoara văzind, cam tîrziu, că prost examen ierau să dee elevele părintelui diacon, ne puse pe noi cele ce făcusem şcoala primară, să mai „repetuima cu profesorul cel nou 1 Acest profesor avea un obiceiti ciudat tot deauna ţinea mina la ochi şi se făcea că nu vede nemică. La examen inspectorul văzînd ştiinţa noastră izbi aşa de tare condeiul în călămari, în cît cerneala sănnd stropi hainele de serbătoare ale „domnişoarelor" şi strigă că „nici nu ştie ce noate să mai pue. ^ . După vacanţie s’au întîmplat mari schimbări, se facă curs superior şi ne veni un profesor de la liceu, Acest domn la lecţiea de ştiinţele naturale ne dadil un caet, care începea cu cuvintele următoare: „ b un — 937 — n D-zeu a început crearea cu fiinţele cele mai inferioare şi apoi treptat a ajuns până la om, de aceea vom „începe şi noi aşa“ Am început în adevăr ca şi D-zeu (după cum ne asigură Dl. profesor), dar n’am avut parte să ne suim treptat pănă la om, am remas în drum horhăind printre dihoniile cele mai de jos. Mult mai bine ar fi fost, dacă în loc să începem ca D-zeu, am fi început ca oamenii. Trebue să mărturisesc, ca mai mult de o mie de ori m’am folosit din lecţiile Directoarei, care avea o mulţime de tablouri de animale frumos zugrăvite şi ne cetea de pe cărţi nemţeşti despre obiceiurile şi despre mărimea feliuritelor animale precum şi despre ţerile pe unde trăesc. Păcat numai că Diree-toara nu ştiea bine româneşte şi noi şi mai reu încă nemţeşte ! Domnul profesor înse ne dădea bucăţi de învăţat pe de rost, încredinţîndu-ne că n’aveam nevoe de explicaţii... Poate! # Peste o lună de zile am avut ieară-şî schimbare de profesor, în locul profesorului de româneşte a venit un seminarist. Se vede că-şi închipuise că a intrat la nişte selbateci şi că-şi pusese în minte să ne creşti-tineze. de vreme ce fără să ţie samă, că nu se începea clasa cu dînsul ne puse să facem rugăciune. Lasă că ne păru ciudată ideea D-sale, dar mai avea şi o mutră aşâ de ciudată în cît ne îmflâ rîsul. leu rîdeam mai tare de cît celelalte şi de aceea mă puse pe mine să zic rugăciunea. Noroc, că o prietenă a mea o făcu pentru mine. Seminaristul a început nu ştiu de ce, cu higiena, poate o ştiea mai bine, dar nu ţinti mai mult de o sep-tămînă, şi văzînd că nu o poate scoate la capăt, se duse şi am reinas iear fără de profesor. Directoara înse nu ştiea ce să mai facă, pe cine să mai aducă în locul lui „Grură de balaur căci aşâ porecliseră fetele pe Dl. Seminarist şi nu fără temeiti. ^ Nu trecti mult şi ne veni profesor un student din clasa a VI de la liceu. Acesta alt-feliu ierâ mai bun 68. — 938 — de cît ceialalţî, dar nu înţeleg, cine l’a sfătuit să ne ţie un discurs. N’am înţeles nemică din cîte a mai în-şmat, va fi fost prea înalt, dar îmî aduc aminte că a sfârşit prin: „leu îmî voiu da toate silinţele şi cred că şi domnişoarele nu mai puţin." Cu acest profesor am început Fizica, Zoologiea, Istoria universală. La Isto-ne ne explica şi ne dădea lecţii foarte regulat, învăţam cu de a măruntul toate poveştile ce scrisese He-rodot despre Mezî, Perşf şi Egipteni învăţam cu gust şi^ ieram mîndre, căci ne spunea, „că tot această istorie se învăţă şi la liceu în clasa a V." Orî cum ar fi, cel puţin poveştile le ţin minte şi acuma. La Matematică ne dădiŢ Aritmetica de Melic, dar ne cerea să învăţăm numai regulele şi să ştim a lucră; poarte ar fi vrut să ne înveţe şi mai bine, dar nu se pricepea nici iei; şi apoi chiar m alte şcoli superioare de fete auzeam că tot aşâ se învăţă. Pe timpul acela s’a întîmplat un bont cu Jidanii, be începu lucrul de la grădina publică şi apoi ajunsese că veneai! ţeranii cale de cîte-va poşte cu parii în spate; numai — se gătise totul cînd au sosit: Lipovenii şi Ţiganii făcuse de ierâ oraşul pare că pustiu. Profesorul nostru fusese în fruntea studenţilor şi-l arestaseră. Unii spuneau că Jidanii i-au tăiat un picior, alţii că o mînă, etc. - r y Examenul sosea şi noi ne sileam să nu păţim ca’n anul trecut, numai nu ştiu cum se făcuse că cu lucrul de mînă remăsesem cam prost. Ştieam că trebuea să se facă „expoziţiea de lucru de mînă", dar nu pricepeam ce vor expune, dacă nu ierâ nemică gata. Cu o lună înainte de examen se începură o mulţime de împletituri de lină, de aţă, flori de hârtie, covoare cusute pe postav şi alte lucruri folositoare', ierâ la noi un ateliu în toată puterea cuvântului. Mă gîndeam ieu, cum se vor găti toate mindreţelopân laexamen, dar seşilucrâ groznic! Directoara şi guvernantele se sculau cu noaptea ’n cap şi lucrau, căci fetele aveau de învăţat şi trebuea să le — 939 — ajute. Aşâ de mult le ajutară în cît lucrurile fură gata şi expoziţiea strălucită, Yeni şi zioa examenului, salonul de dormit ierâ prefăcut în salon de primire: pe jos se aşternuseră covoare, cari ascundeau lipsa parchetelor, dar nu puteau înnăduşî scîrţiiţul; scaune, jilţuri, flori, în toate părţile; o masă acoperită cu postav verde cu cataloage de examen şi cu programa, în faţa mesei tabela. Apoi fetele îmbrăcate în haine albe, cu cordele, unele chiar „frizate". Directoara, guvernantele şi profesorii ierau în strae de serbătoare. Profesorul de româneşte poftise pe colegii lui de la liceu să vie să vadă cum îi vor respunde elevele şi în adevăr şi venise foarte mulţi. Dl. Profesor îşi dăduse osteneală tot anul şi pentru mai mare siguranţă ne spuse că ar fi maî bine să citim fie care cîte o bucată anumită, mie îmî dăduse să învăţ Semi-romida, la Istorie. Cu ce plăcere recitam: „Natura mi-a „dat corp de femee, dar faptele mele m’au egalat cu „cei mai viteji dintre bărbaţi, etc.» Pentru noi încă tot există Semiramida! Se începă exemenul. Fetele respmgdeau de minune, aşă că delegaţii, mai ales unul, nu mai sfîrşeau cu: „mersi, duduţă; foarte bine, tare bine, de ajuns." Iar profesorul nostru, tot stăruea să ne mai întrebe şi aşă ţinu examenul pană la 7 sara. Toate căpătarăm cîte 10 chiar şi ieu, deşi mă intrebase altă-ceva, nu Semiramicja. Mai ierâ examen de danţ. Căci cu cîte-va j; luni înnainte venise în oraş un profesor şi Directoara se grăbise a ne ferici şi eu această podoabă femeească. Ba ne spunea că dacă nu vom învăţă danţul nici nu vom putea merge „elegant", nici nu vom avea mutre „nobile®. Apoi părinţii cari „n’aveau parale" pentru a plăti alte studii, găseau în tot-deauna pentru „danţ", ştieau se vede că ast feliti vor pune fetele în stare a se mărita mai uşor; şi aveau dreptate, cine nu ştie ce iubiri trainici, ce căsătorii fericite, ce lucruri frumoase se întîmplă de la baluri. Dar fetele! La danţ ştiu că le — 940 — trăgea inima, altă ceva nu aveau în cap. Cum se de-prindeau a zimbi „graţios®, a arunca căutături „languroase®, cum îşi mlădieau taliea şi cum se roteau ro-tunzind minele şi apucînd cu cîte două degete de capetele rochiilor!! Atunci înţelegeau şi iele că învaţă cevâ folositorii. Să fi văzut o dată camera de toaletă înnainte de bal n’o mai uitai: straie aruncate, ciuboţele asvîrlite prin toate colţurile, piepteni, ete.. Adevărat cîmp de luptă.. In deşert se încerca Directoara să le sfătueescă să nu iea lecţiea de de nţ altfeliii de cît pe celelalte! Deslănţuise demonii şi nu-i mai putea opri. Se înţelege că examenul a reuşit foarte bine. Dar pianul să nu-1 uit, că destul mi-a drăngănit ani întregi în urechi! Cu lunele se deprindeau fetele eu eîte un cîntec şi apoi îl cîntau de pe note (vorbă să fie) la examen; iar părinţii, după ce se asigurase că fetele lor au primit ca premiu cărţile ce singuri le cumpărase, se întorceau a casă plini de veselie şi despreţueau pe acei cari n’aveau fete educate şi învăţate ea dînşii.— SUMARIUL ANULUI lin AL ;;C8HTEMP8RAKULBI“ A u da x: I. Circtfavtt: I, C'reangft: Al. C. Cnza: T. D. V. iMmitrescu: Monstruozităţi : Istoriea D-lui Oernâtescu (318); Botanica D lul Dr. Brînză (610 ; încă unul (738); Cum se ajunge la Universitate (769); 'Tot D. Dr. Romniceanu (787). Iară-şi Dl. Dr. Romniceanu (924). D. Găvăneseul (862, 916). întimpinaje (278); Cînd ieram în floarea . mea şi mieluşica (431); .Bratu (483). @ rugăminte (179); A doua înviere (244 ; Lor.... (246); Monologul unui calic (282); Respuns la întrebare (316); Nemîngâerea (513]; Moîfologul unui cobzar (555); Părintelui Damascbin ' 610); Idem (725); Isus Naz ar ine anul (841). Vereşciagbin (397),; Poveste (445); Halal de Geografiii (476). 941 — Un elev al I>-Inl Dambrior: Lucruri ciudate (343). Emil Un filantrop: Ghedebe: Giordano : P. Gărcineann: A. Gorescn. P. V. Grigorin: fi. G. Iae’aşâ: I. G. Eneescn: Unei lin : Uazarin : Con st. miile : U C fi. C. Moseu: Mălin: Mordax: Martin: 1>. Morjiiii: I. Nădejde: Critică literară (58); Critică (Veniamin Co-stacbe) (81); Congresul studenţilor. (257); Mizeriea în Londra (505); Respuns D-luI Gărcineanu (520). Cauze stricătoare desvoltâreî copiilor [44^). Epigramă (700). ’ Beduinul rătăcit (62); Moartea cerşitoriului (174); Oarba (193;; Nourul (419;. Respuns (440). O scrisoare (930]. Neera (252); La Fanny (276); Iluziilor mele (317). Stelele căzătoare (90;; Hemoglobina..(423). Un congres (585). Despre planeta Vulcan 1726, 747); 0 îndreptare (836). De-mi spui (180). La Mariea (446). Cugetări, learna (17); Zoie povestire (21); Indignarea (33) ; La plecarea mea, Măriei (55) , Versuri (80) ; Câtrâ femei (85 ; Re-mas bun (103); Ideal şi Real (104); Contrastul (135); Prunc’ucigaşa, povestire (145) Măriei (168); Un respuns (190); Plecarea (241); La poeţi (270); Studentul (324); Fugi Bacantă (380 ; In ajunul anului nou (511 ; Beţiea opiului (511); Dorinţi nebune (517); Dacă (549), Unui poet decorat (550); Pe drumul câtrâ moarte (779); Aţi zis’o (8621. Femeea (277 >. Copii fiaîuîall (497). Studentul Bombonel £501) ; ^Monstruozităţi poetice (553); Un poet plagiatoriu (634); Câtrâ un poet (701); Idem (741). —-Odinioară, acum (518); Din ,exil (566 . Nă-__ lucirile (914'. Amintiri din eopilărie (827, 867). Despre Darwmism (6, 36), Mijloc de a ocoli pâmîntul în 24 de oare (15), Ce ştim despre lume? (43, 86, 127, 185,227,265,309,415, 425, 480, 707, 888); Cursul elementar de ge-ografîe al D-lui Mărescu (93); Minei alogiea cu noţiuni de Geologie de Dl. B. Nanianu [132, f 942 159): Educaţiunea intelectuală morală şi fizică după. Spencer (200,247,272,321,345,386,433, 548,524,545,622. 644, 678,760,794. 848, 882, 906)Partea ştiinţifică din „învâţătoriul copiilor “ (205), Elemente de ştiinţilenaturale deD. Hrisoscoleu ( 253); Respuns la mtimpinare (280); Ciuma siberiană şi holera gâinelor (305 ; D. Victor Pompilian (330, 361, 421), Respuns D-lui. Davidescu (336); Generozitatea -D-luî Creangă (339); Explicări pentru orto-trrafiea romînâ de V. Ionescu (340, 356;) Minunile ştiinţei (380, 390, 458, 502); Hul-tuirea în potriva ciumei siberiene în Unga-riea (385 ; Dl.Veterinariu Ivlef şî ciuma (395;; Monstruozităţi: „Vulturul" d-lul Macri(413); „Direcţiea Progresului" critică (437); Essai sur le vocalisme roumain par G. D. Georgian (443 ; „Progresul medical romîn" şi ciuma siberiană (452, 466); Studiul ştiinţific , V limfip.t romîne (493. 521, 579,639,721,920); ' î>. Vasile Ionescu (570); Despre aşa numitul magnetism animal (575, 657); D. Ştefă-nescu şi prevederea timpului (6T2); Acul furmicelor (758), Cartea D-lut Lambrior (764); Charles Parvin (805 ; Vasile Conta [811); Poalele molipsitoare după starea ştiinţei' 820); D-luî Vegbede şi D-nel Dafn4 (823 ); Tainele nepătrunse din „Şcoala romînă" [855); Un respuns d-lul Lucescu [901). Cărţile noastre de studiu: Zoologieade Dl. B. Eâneanu (47, 73, 114, 156 -, Spectroscopul şi aplicaţiunile sale (175, 214, 236); Geogra-fiea d-luî Gorjan (191, 242); Monstruozităţi ştiinţifice şi literare: Geografi ea d-lut Măre' seu (286); Despre control în instrucţie (374); Geografiea d-luî Zamfirol şi a d-luî Ienescu (377); Efectele bâtâel (406). Soţi t a Ifftdejde : Cătră femei (2), Femeea şi legea (83], Me-tOrnologiea d-lul Drăgescii (analiză) (98, 139, . 165, 195); Despre egalitatea şi neegalitatea celor două sexurî, respuns d-luî Delaunay (295), Respuns d-luî Teiuleanu (326), Emanciparea femeeî (364); Respuns. la scrisoarea ă-lul A. Bonatu (410;; Respuns d-lut A. Bo- «. li, ITftdejde: 943 — Dr. IMcardo: Rusticus: Redacţiea: ; »S?ffiăniea. Liberă" (453, 472); E- , ducaţiea femeeî (604]; Despre căsătorie (626 ; O rea înţelegere (690), ProstîtuţîeaŢ797,8421; \ Răspuns d-lul Maiorescn în chestiea erieru-| lui la femei (873). ............... Cîteva lămuriri unul Domn anonim (528], _ _ „ , Monologul unul soldat [808 i. ** Reteganul: Paripul ţiganului (620). jD.KcImh: Cele şepte zile ale creaţiuneî după biblie • (350). Curs de higienâ, ed. II de Dl. Dr. Iuliano critică (137, 169). Ne zic (804). . . ' ^ Cătră cetitorii noştri (pag. 1), Idem (2051, Respuns D-lul Cobîlcescu (264), Cătră ee-titorl (465], Noutăţi ştiinţifice (540), Apel îriS''‘ ^* .Sa,,hir : ^msul (88), Copilul cîntătoriti (124). ” »»g“incscu: Scrisoarea d-lul Săgbinescu (752). ' Simbad : Din călătoriele lui (910). Cm Student în retragere: Ceva despre Algebra d-lul Cli--■ mescu şi acea a d-lul Culianu (493). Th.R, Speranţă: Trei surzi (14), Morţii şi boţii (41), Veri-Şoara Lma, nuvela (65, 105), Ţiganul la stî-. nă (92), Păstorul, (95), Ţiganul la cuLuătrul ' £™1), Peţitoriul (162), Socrit şi ginerii (197 ) Cătră poeţi (204 >, Circul î211), Ţiganul împărat (234', Ţiganul şi sfinţii (291), Tiga-(353', Ţiganul la mănăstire (404), Ciobanul la beserică [456), Dracul şi baba (508 , Ţiganul în cort (566), Manual de Geografie de dl. Săghinescu (615), Ţi- Sa™l la mal (634), Pătăraniea lupului (684), Călindarul popi, [715], Respuns d-lul Sâ-gmnescu (755), Ciobanul la Dumineca mare [773), Albinele ţiganului (802), Monologul unul cîne (833), Şaua şi ţiganul <852 , Doi prieteni (881). Ploşniţile (894). ' Nu te-am uitat (126). Dorinţa (199). Cărţile noastre de studiu (18>, Respunsul d-lu Namanu (96), Noutăţi ştiinţifice (217), Respuns la o circulară a d-lul Nanianu (292) Noutăţi ştiinţifice şi lucruri ciudate (300), I. S. Truţescu: T. C. Ţ 944 Yerax: Respuns d-luî Davidescu (304], Prevederea timpului şi dl. P. S. Aurelian (371), Noutăţi ştiinţifice (504.) Monstruozităţi literare şi ştiinţifice (56, 101, 141, 181, 219), Respuns revistei Asachî (303), Monstruozităţi: Geometrica d-lui Petrescu (460), Zoologiea d-luî Sihleanu (489), D. Ma-teescu şi ziarul „Paloda" (530', încă un c-pure (539), Nota K din cartea d-lui Vizan-te (542), Le adresa d-lui Gărcineanu (552) Conferinţele din sala Universitâţeî (651, 695, 735), Foaea soeietâţel „Progresul" (716), Lucruri ciudate: „Voacea adevărului" (742) Agachi Flutur de Y. Alexandri [775), Te*, "'-lui Filipide (781), Un liceu în perspectiv Un foileton în .Gazette de Roumanşe ,r852), f Yliulex: Monstruozităţi ştiinţifice şi literare : Botani- ca Ci-3 ci nul Nanian.i (262). t Vedetot: bătui in şcolile prima rc '334); Iară-şî d-nki Mărdărescu \ Seandaiiii ^e la semina. (650); Cum înţelef; n-.;f Atncţiona.î datoriea ) (816); Rectificare iS: ' ©. ©ostili V«lle»s Iluzii pierdute (376 ); O ser •••.•,• (662). Cîte-va consideraţii asupra tipurilor omeneşti (514, 565, 618, 669, 732, 814, 839). ,Y.: îstoriea universală a d-lui Xenopol (446\ l Cei întăi locuitori ai Europei după d’Arbois de Jubainville (469, 533, 560, 674); Resp d-lui Z (538); X cătrâ Z (659, 666). Y.: Somnul (488). Dr. Zainfirescu: O scrisoare (897). Z.: I. ii. ţ.; Epigrame (502); Un respuns la un respu%s (5951. ' 1 Ţiganul şi puşca (307]; Ţiganul şi călugărul (393;; Cliişte ţigăneşti (491). f Amintiri din pension (932). #: R &