Privim ca abonaţi pe D-nii ce vor bi/ne vroi a primi două, numere unul după alttil. APEL. Mai ales copiii se sting de boale molipsitoare, ca anghina difterică, scarlatina, etc. Pe cită vreme nu se ştiea ce ieste de făcut, pe cită vreme nu iera nici un drum deschis, pe care mergînd să dam de leacul acestor boale, puteam sta şi suferi unul după altul de pierderea vre unui copil iubit, sau chiar de pierderea tuturor. Acuma inse prin cercetările mai multor învăţaţi ca Saotewt, £aw, cBucAnez^ §zawitz>, sîntem pe calea care ne va duce la mîntuire. Fiinţele care prin înmulţirea lor în singe pricinuesc boa-lele molipsitoare cele mai primejdioase, au fost studiate şi sîntem în stare a le face nevătămătoare, ba chiar a le preface în aliaţi credincioşi din duşmani cum ne Ierau pană acuma. Dar nenorocirea Ieste, ca acuma totul se cîrmueşte de băni, de aceea şi vedem ca s’au făcut cercetări mai ales asupra boalelor animalelor folositoare (boi, porci, oi, cai, găini, etc); despre boalele oamenilor sau ale copiilor nu s’a găsit încă timp de ocupaţie! Credem că ar fi foarte frumos şi bine sa facem o societate, care să strîngă bani pentru scopul de a lupta cu anghina, scarlatina şi cu alte boale molipsitoare. îndată ce sumele strînse ar fi destui de mari s’ar putea publica un premiu mare pentru acel care ar descoperi 61 866 un medicament care să tămăduească anghina, sau searlatiDa, sau tifosul, cum tămaduesce chinina de friguri, etc. Tot o dată s’ar putea cere şi să se cerceteze calea pe care anghina se propagă pentru a întreprinde nimicirea tuturor cauzelor care îl priesc, adecă pentru a scoate boala cu rădăcini cu tot. Noi credem că o asemenea societate ar fi foarte la timp şi că îu scurt ar reuşi în lupta începută. Facem apel la toţi cetitorii noştri, la cel cari au copil şi au fost loviţi de nenorocire şi au trebuit să stea cu mînelo încrucişate de faţă la torturile copiilor iubiţi; la cel cari au copil şi păuă acuma au fost scutiţi, dar se pot aşteptă la asemenea nenorociri în fie ce moment; la cel cari n’au, dar simţesc milă pentru nenorociţi şi se revoltează împotriva tiranilor noştri misrcocopicl şi tocmai de aceea mai de temut. Facem apel şi îl rugăm să facă propagandă pentru reuşita acestei idei şi fără întîrziere să facem societatea şi să ne punem pe lucru. Pentru început acel cari sînt hotărîţî a face parte din această societate, să bine voiască a trime-te o înştiinţare la Redacţiea „Contemporanului01. Red. „Contemporanului*. APEL pentru incendiaţii de la Fălciu.etc. Nenorocirile ce lovesc pe semenii noştri nu trebue să ne lase nesimţitori. Oamenii trebue să se simtă so- 867 — Iidarî şi la nevoe sa găsescă nenorocitul tămăduirea suferinţelor. Azi a lovit nenorocirea pe unii, nune pe alţii şi nici nu ştim cînd ne va ajunge şi pe noi. Să facem, prin urmare, ce putem pentru incendiaţii de la Fălciu etc. Presa Bucureşteană şi cea leşană au luat iniţiativa. In Iaşi s’a format un comitet compus din toţi acel cari au bine voit a veni la apelul făcut de comitetul de iniţiativă al Presei. Noi deschidem -fbfcd de, o'U&sczhpţie şi rugăm pe abonaţii noştri, să trimeată cît vor crede de cuviinţă la adresa noastră. Se va publică socoteala de sumele primite şi le vom înnainta celor în drept. S’a hotărît a se face o lotărie şi la redacţie se vor găsi bilete de vînzare, etc. Credem că apelul nostru va fi auzit şi că vom putea face ceva pentru nenorociţii de la Fălciu, Red. „6ohtempoianu-îu ia AMINTIRI DIN COPILĂRIE. (.Imitaţie după Topffer) (sfîrjtt). Intrasem în cele dlntăifl zile ale holteiei mele: a veam patru-spre-zeee ani. Lucru ciudat, la această vrî-stă dădtt peste mine dragostea! Acufundat cu totul în tainice cugetări mă făcusem gînditoriti, tăcut şi nepăsătorii! de ori ce altă ceva, chiar începusem a nu maî învăţă lecţiile. Şi pe cine iubeam cu înfocare ? —O fată care putea în toată voia să-mî fi fost mamă! Ascun- — 868 deam cu îngrijire lăuntrica, mea văpae şi de mi numai taina o putea ţinea vie uurf ă\ ce descoperirea şi bătaea de joc ar s VÎrŞTdolul mieu ierâ duduca Zamfiriţa, o fată frumoasă, ai căreia părinţî locueau în acela-şi sat şi ^u departe de noî. Duduca Zamfiriţa venea adesa la suro mele şi ieu mergeam, se înţelege, cît puteam .Jţ» la părinţii iei şi singur şi eu surorile, de la o vreme şedeam acolo zile întregi. Stăm lingă dmsa P™d eum lucră şi ne îndrăznind a-i spune cit de puţin de spre focul ee-ml dogorea sufletul, mă sileam fac ^ tîtea înlesniri cîte puteam: îl ţineam sculul, cm pănâ lină; mă răpezam şi Podeam ghemul cmd ca ii mergea de a dura pe podele. — Cmd duduca Zam rita chemată pentru vre-o treabă de-ale gospodări 1, Ie f tin odaia de lucru, ied folosîndu-mă de lipsa iei cotrobăeam prin lucruri le sărutăm, le st aeam la piept cir o plăcere nespusă ştiind că toate £T£eoutPpiL mînele iei, îl luam mănuşele şi. le puneam pe mînele mele, mă îmbrobodeam cu ^armurile şi cu şalul duducă! Zamfiriţei şi cite nazbitu nu mal făceam! Deşi de atunci şi pănă acuma a trecut vreme multă, tot nu pot gîndî fără o întristare plăcută la acele vrem! fericite. . . o Nemic mal supărătorii!, nemic mai schingiuitorii! de cît a suferi în sine, fără a putea distăinm, tara a nutea arăta nimărul taina inimei tale. P Pentru a înlătură o stare de lucruri nesuferita, mă hotărî! să fac duducăl Zamfiriţa o Dar ce să-I spun ? Pentru ca să izbutesc m planurile mele trebueart ştiu cum să-I vorbesc şi ieram foarte încurcat cel descria s, sufletului mieu! „Judeam ieu. Mi se pare ca ori-ce fată simţitoare ar avea milă de durerea mea. Intr o • zi mă furişăi de ceialalţl fraţi şi mă dusei singur m 869 grădină, şi găsind o „chită de cînepă^ o aşezăi înnaintea mea, încliipuindu-mî astfeliu pe duduca inimeî mele şi începui a scrie pe un caet ceea ce ziceam cînepeî: „Zamfiriţă, tu ieşti îngerul vieţei mele, pe ting te slăbesc, fără tine nu pot trăi şi chiar de astăzi îţi spun „că inima mea îţi jură dragoste veşnică. Măcar de te-ai „supără pe mine, îţi spun că tu ieşti singura mea gîn-„ dire, unica mea mîngîere pe pămînt, că te iubesc nebuneşte. Ah! de-ai simţi măcar pe jumătate cît mine, ai „bine cuvîntâ ceasul în care m’am hotărît să mă arunc „la picioarele tale şi m’ai lăsă cu credinţa că nu ţi-am „vorbit îndeşert.“ Mi s’a părut că m’am uşurat punînd pe hîrtie în puţine cuvinte o parte din simţirile ce-mi înnăbuşau sufletul. Dar vai! cine şi-a putut închipui că o dragoste aşâ de frumoasă şi aşâ de temeinică va avea sfîrşitul ce a avut ?! Cui i-a trecut prin minte că planurile mele vor fl nimicite spulberate în vînt printr’o întîmplare neprevăzută ? 1 Intr’o sară fiind poftit chiar de duduca Zamfiriţa, mă dusei la o adunare ce se făcuse la vecinii noştri, întrînd în casă văzui lume multă, dar ieu plin de dragostea mea mă răţoiam pe lîngă duducă şi pentru ceia-lalţî nu fui nici politicos măcar. Intr’un tîrziu văzui întrînd în salon un tînăr nalt şi subţire, cu musteaţa resucită şi bine îmbrăcat. Pe cît am putut trage cu urechea, am oblicit că acesta ierâ peţitoriul duducăi de gazdă. Fără să-mi lase vreme de gîndit numai ce-1 văzui că se întoarce într’un picior şi se primblă încă de cîte va ori prin odae tot trăgîndu-mă cu coada ochiului şi apoi vine sumeţ la mine, mă apucă de mînă şi-mi zice răstit: „Domnişorule, nu vezi, că ieşti încă cu dinţi de lapte, nu vezi că n’a ince-put să-ţi mijască musteaţa, nu ieşti de cît un pişcan, caută-ţi de carte mai mai bine şi nu te roti împreju- — 870 — 1 du dunelor ca un curcan." La auzirea acestor cuvinte rUlr" în^sală, un hohot de ris cuprinse pe musafiri clocoteau In pieptul mieii ne Pi'nrlf) si mînxea ce clocoteau m putîndu-le fi ne mai ^ ™ sine, ieşit afară să mă recoresc, să mă resuna. 1Y. Uimit, buimăcit de cap după ocara ne mai pome- Ss* bag de K lîrulut and m’am trezit şi m’am desmeticit dm bux înăeealâ în oare mii gfaam, nitîndu-mii W, ^ seni cit nenorocirea m’a fost adus tom i J „^dea sepie ani In urma priveam cum un pâseanup ^uT^vSTfire, m* gîndiî la sup^ea familM BierLmînvSuirde gîndurt. numai ce auzii resumnu uu - -~r , ' t clopotul de la Mănăstirea Başca care suna de leg i TAtunci bSg&i de samii oi JPVieteni. (Anecdo'ă Populară). Intr’o noapte odinioară doi prieteni s’a ’ntîmplat Unul cam in patru iţe, altul bine afumat ? IJe la cnşma să pornească înspre casă la culcat. —TTiteŞ?d Cim -CriŞm ffara şi sPre ceriu în s«s cătînd „ Uite luna zise unul, inse altul respunzînd o.T’ Uit6j ie^ de sama cată Wae ”4^1’ frate?!. Ii soare, vai de lume! Vai de tine! „Să te treci aşa degrabă, să te ’mbeţî, păcat, ruşine . „Sa nu poţi macar cunoaşte care-I lună, care-î soare „Ie călişi curat de-a bine, mal frâţicâ, frăţioare . . ' luna> mftI ^eştine. Ce vorbeşti tu, n’are a face... ”Luna' fnT S°are Cat0ţl SOril- • • Te poftesc mă lasă ’n pace. soare, uite, ce ferbinte-I, ce căldură! . „Nici nu simţi acum pesemne! Bre dar groznic, te ’mbătaşl „Te-ai cirpit de tot sermane! Eşti bicisnic pătimaşi! . ? ,:oai’ t1^U’ta 1CÎ Ia ““ne> c«m păşesc de drept. He, bei! . . „bmt barbat odată, zdravîn, iar tu pace .. . turtă, clei!» „Dar acesta l soare soare !.. Uite, ’i soare, na ! să ştii.. . „Ce mai zici acum ? v t-v . , « Nemica. Zici că treaz Ieşti, bine, fii! „Dar îeu luna văd că este, căci o văd destul de bine.. ’ w!.oM B0ar6' ^ c"m te «a 62 — 882 — —Ba-’i chiar soare nici nu poate lună fi... „—Lunâ’î. _ „—Soare, ce tot lună?!... Soare nu maîlehâi.! Tot aşa zicînd într’una, unul soare altul lună, Intîlnesc un om în cale şi-l poftesc ca să le spună, Dacâ-i lună orî îl soare; înse omul ascultând Şi privind puţin la dînşii le respunsecam zimbind: _ „—Mă iertaţi. Pe-aceste locuri, n’am venit de cît de-o zi „Şi mă credeţi, soare, lună, încă nu ştiu ce va fi. Th. D. Speranţă. Edueaţiunea intelectuală morală şi fizică după II. Spencer. ('Urmare) BCU Cluj / Central Univers _ Jbrary Cili . Ieste adevărat că la oamenii, cari n’au avut o vieaţă cum se cade, senzaţiunile pot înşelă. Oamenii cari, ani întregi, au trăit închişi, cari şi-au exercitat mult creerul şi mai de loc trupul, cari au mîncat după arătările ceasornicului, iear nu după ale stoma-hulul, pot fi înşelaţi prin senzaţiunî bolnăvicioase; dar starea lor ieste pricinuită din călcarea poruncilor date de senzaţiunî. Dacă ar fi ascultat din copilărie de ceea ce-am numi conştiinţa fizică, atuiicl aceasta ar fi remas un sfătuitorii! credincios. _ _ Intre senzaţiunile ce slujesc a ne conduce, sînt şi senzaţiunile de cald şi de frig; şi un felii! de îmbrăcăminte care nu ţinea samă de senzaţiunile copilului, trebue privit ca vătămătorii!. Ideea că trebue să ne întărim şi deprindem trupul cu frigul ieste foarte greşită. Din această deprindere urmează adesa că mulţi copil mor, sau cel puţin sînt pătimaşi. Oamenii bogaţi văd cum copil ţerani-lor se joacă pe-afară aproape gol, şi văzînd că oamenii de la ţară sînt sănătoşi îşi închipue, câ-s aşâ din pricina îmbrăcămintei subţiri şi poartă aşâ şi pe copiii lor. Uită că copiii de la ţară trăesc în aer curat, se joacă toată ziua şi n’au trupul stricat prin muncă intelectuală mai pe sus de puterile lor. Nu din pricină că umblă neîmbrâcaţî sînt sănătoşi, ci sînt sănătoşi măcar că nu se îmbracă cum ar trebui. Pierderea de căldură le strică înse.— ^ Ieste ştiut că dacă cine-va sufere de frig şi din pricina unei constituţii puternice nu se înbolnăveşte, tot nu creşte, nu se des- — 883 — volta cit ar trebui. Acest adevar se poate constata la animale ca şi Ia oameni. Vonei/ii din insulele Shetlande sufăr mai mult frig de C,1\Cf\4m.SU(Jul Angliei, dar sînt pitici. Oile din munţii Scoţiei, smt închircite m asemănare cu cele din Angliea. In ţerile polare oamenii sînt scurţi, etc . . . 1 Ştiinţa expKcă această închircire prin pierderea căldureî, dovedind că toate celelalte împrejurări fiind aceleaşi, urmează nu- mal “î/0!8! efeci CăcI> cum s’a yĂS> pentru a înlocui pierderea de căldură trebue să se oxideze nişte substanţe, care alt felia ar sluji la hrânirea trupului. Cu cît pierderea de Căldură e mai mare cu atiţa ţrebuese arse mal multe substanţe. Dar puterea organelor mistuirei are margini. Prin urmare, cînd au de pregătit mari citim! de materiale pentru a ţinea temperatura trupului la gradul cuvenit, nu pot pregăti de cît puţine pentru a-1 hrăni. Prin urmare trupul remîne mic, sau de proastă calitate, sau şi mic şi prost tot o-dată, > v 9 De aice se înţelege însemnătatea straelor. După cum zi-ee Ine big: „Veşmîntul ieste pentru noi. . . equivalent cu o citime de hrană“ Micşurînd pierderea câldurei, micşurează ne-voea de hrană pentru a ţinea temperatura. Se ştie că animalele ţinute m grajdiurl calde se ţin în stare bună cu mal puţină hrană. Dacă sufăr frigul, îl sufăr pierzînd din grăsime, din muşchi, după Adevărul ştiinţific, astfelia dovedit prin etnologie şi cunoscut de agricultori, se aplică la copil cu îndoită putere. Cu cît smt mal mici şi cu cît cresc mai râpede cu atîta li se face mai mare ren prin pierderea câldurei. In Franţiea, copil mor adesa pentru că-I duc prin frig pentru a-i înscrie la primărie in registre. Quetelet a arătat că în Belgiea, mor de două ori pe atiţia copil în ianuar de cît în iulie. In Rusiea mor foarte mulţi copul. (Dar la noi, ce efect va fi avînd botezarea în apă rece la beserieâ, asupra copiilor ţeranilor?! Mi se pare că d-nil Doctori ar trebui să caute de nu pricinueşte această botezare mulţime de morţi, de nu cum va spălîndu-i de păcatul lui Adam, pu-i spala şi de păcatele ce ierau să facă în vieaţâ, omorîndu-i f°ta Ii-aduc.). Ieste ştiut că la copil pierderea de căldură chiar în condiţiumle obişnuite ieste mai mare îndoit, cît a celor în vnstă. . Vedeţi ce nebunie ieste a îmbrăcă uşor pe copil. Care părinte ajuns la vrîsta coaptă şi ne avînd altă trebuinţa fiziologică de cit de a înlocui în fie care zi ţesăturile, şi pierzînd căldura mai încet de cît copilul, ar crede folositoritt a îmblk cu picioarele goale, cu braţele goale şi cu gîtul gol? Cu toate acestea sileşte pe copil să îmbie aşâ, să facă o cheltuială de care se — 884 fereşte pe sine! Să-şî amintească că fie care dram de substanţă hrănitoare cheltuită fără folos pentru păstrarea temperatureî trupului, ieste luat de la Krănirea organelor şi că dacă va scăpâ poate de gutunarurl, de congestii şi de alte boale, va ajunge la o desvoltare mai rea de cit se putea. Aşâ dar nu trebue să ne îmbrăcăm tot deauna într’un fe-litt, dar să ne imbrăcăm aşâ că să nu simţim frig cilu-şî de puţin. Această regulă dată de Dr. Combes ieste primită de toţi oamenii de ştiinţă. Toţi oamenii competenţi zic că obiceiul de a suferi frigul ieste „un obiceiu, vătămătorii^, care ar trebui de lepădat. Ieste trist de a vede cum mamele vatămâ sănătatea copiilor, pentru a se supune unei mode negreşit. Destul de reu că se supun iele la toate nebuniile închipuite de francejl; dar ieste un lucru peste măsură de nesocotit câ-şî îmbracă copiii după „le petit courrier des dames“. Aste pricinuesc boale, li se opreşte creşterea şi li se slăbeşte constituţiea, nu-i rar să li se aducă şi moartea şi toate acestea pentru a urmâ modele franţuzeşti!! Apoi îmbracă copiii cu strae frumoase şi scumpe şi le poronceşte să nu le tăvălească. „Scoală-te îţi tăvăleşte jacheta cea nouă“ strigă mama la copilul, „care se dădea de a dura pe jos.“ „Vină înnapoi îţi împlî de ţernâ colţunil* strigă dădaca la băetul care se apucase să se sue la deal de a dreptul prin ţernâ şi bulgări. îmbracă reu copiii şi măcar nu-i lasă să facă eserciţil. Mii de fiinţî omeneşti sînt osîndite pe fie care an la nenorocire, numai pentru a urma model, cînd nu-s jertfiţi deşârtăciu* nel mamelor! ^ A „ . . Prin urmare straele să nu fie aşâ de groase în cât să ^ prici-nuească căldură înăduşitoare, dar să apere în totul de frig; in loc să fie de bumbac, de pânză, etc. să fie mai bine dintr’o stofă tare de lână, care să apere de frig şi să nu se rupă uşor, iar coloarea să fie aşâ ca să nu se tăvălească degrabă. Pentru băeţl s’a admis nevoea de eserciţiu trupesc, numai la noi nu se prea îngrijesc de asemenea lucruri. Cu totul alt-feliu se petrec lucrurile cu fetele. Spencer spune că a avut ocazia de a observă, un pensionat de fete şi unul de băeţî vecine cu dmsul. La şcoala de băeţî, mai toată grădina iera prefăcuta în loc pentru jocuri, cu toate cele trebuitoare pentru gimnastică. In toate zilele înainte de prînz, apoi la unsprezece ceasuri, la amează, sara după lecţie Ierâ asurzită vecinătatea de strigătele băeţuor, cari se jucau. Cît stau afară ochii şi urechile arătau ori cui câ-s plini de de bucurie că se află în acea stare de activitate plăcută care face să bată pulsul mai tare şi asigură prin această ^funcţionarea sănătoasă a tuturor organelor. Cît de deosebita iera pn- — 885 — velişţea de la şcoala de fete! Nici nu se ştiea că ieste alăturea un pensionat. Gradina tot aşa de mare ca şi cea de la' şcoala de băeţl iera cu alee pentru primblare, dar nemic pentru jocuri! In timp de cinci luni nu se auzi un rîset sau un strigăt. Uneori se vedeau domnişoare primblîndu-se prin alee cu cărţile în mmă Numai odată a văzut o copilă fugărind pe alta prin grădină Pentru ce aceasta deosebire? Oare constituţiea unei fete se deosebeşte aşa; de^muit de a unui bâet în cît fata să n’aibă ne voe de eserciţil? Oare fetele n’au gust pentru asemenea 'jocuri însărcinaţi cu creşterea fetelor îşi ace- per- a zice un a-■îe pentru zgomotoase? Să vede că acei __________ închipue că nu-i de dorit să le facă puternice şi sănătoase, in-chipumdu-şi că prin aceasta le-ar face să samene a ţerance. Se vede ca idealul de fernee, după dînşil, ieste nedespărţit de slâ-băciune şi sfiiala. _ Nu ne aşteptăm să mârturisascâ cine-va că aşa gmdeşte, dar ni se pare că idealul guvernantelor ieste sta Daca cred înse că şi bărbaţii au tot aceea-şi idee de xecţiea femeească, seînşală. „Prm anuare să lăsăm fetele sa alerge ca nişte nebune si să crească zbănţumdu-se şi bâtîndu-se ca bâeţiî,“ va zic ’ părătorii! al obiceiurilor. In „stabilimentele de educaţi domnişoare ni sa spus ca jocurile zgomotoase, ca ale bâeţilor, se privesc ca obrăznicii şi sînt oprite, noi credem că de frică să nu capete domnişoarele obiceiuri nepotrivite pentru o femeccum se cade. Temerea _ ieste neîntemeeatâ; oare bâeţil, măcar că s’att jucat şi au făcut gimnastică, nu pot să se poarte cum se cuvine cmd ajung mari? Ieste de crezut că fetele crescute cum dorim noi s ar apuca de mers într’un picior prin saloane, ori s’ar dâ peste cap ? Smtem deplin Încredinţaţi că nu. . "r.ce t.re^)ue ®a arătăm ideea noastră despre gimnastică, gimnastica ieste un exerciţiu artificial, ne firesc şi nu poate exercita armonic tot trupul. Apoi gimnastica nu pricinueşte plă-cei e şi exerciţiul fără plăcere nu ieste destul de folositorii!. Plăcerea singură Întăreşte trupul. Luaţi sama ce efect pricinueşte asupra unui bolnav o veste buna sau venirea unui prieten! Luaţi sama cum sfătuesc doctorii pe oamenii slăbănogi să caute a trăi În societăţi plăcute! Aduceţi-vâ aminte de folosul ce aduce schimbarea locului! Fericirea ieste foarte întăritoare. Grăbind bătăile pulsului, uşurează îndeplinirea celorlalte funcţiuni; şi tinde a ne face mai sănătoşi de cît ieram sau a ne însănătoşii dacă ieram bolnavi. Din această pricină jocurile sînt mult mai folositoare de cit gimnastica. Prin urmare nici pe fete, nici pe bâeţl nu fireşti6 SS1 °Pnm de ^ J0CUriIe Ia cari îr împing gusturile lor Ne remîne încă un punct de cercetat, punt care cere poate — 886 mai multă judecată de cît cele de cari am vorbit. Mulţi susţin .că în clasele culte tinerii şi acei ce ajung în vrîstâ coaptă nu-s nici aşa de mari, nici aşa de puternici ca părinţii lor. Auzind această părere crezusem că ieste greşita, dar luînd bine sama am văzut că în adevăr în clasele culte mai nicî o dată n’ajung copiii pe părinţi. Doctorii zic că oamenii de acuma n’ar putea suferi luările de sînge ce sufereau cei vechi. Pleşuviea înnainte de vreme ieste mai deasă de cît înnainte, dinţii cad mai de timpuriu, etc... Oamenii din veacul trecut, cu vieaţa desfrînatâ ce aveau, puteau suferi osteneli, cum nu pot suferi oamenii mai cumpătaţi din vremile noastre. Deşi beau vîrtos şi mîncau la ceasuri neregulate, deşi trăeau în case reu aerate, şi nu se îngrijeau mult de curâţânie, părinţii noştri puteau munci cu mintea şi cu trupul mai mult de cît noi. Şi generaţiea viitoare ni se pare că va ti şi mai slabă încă. Ce însamnă aceasta ? Oare hrana prea îmblelşugată de mai înnainte ierâ mai puţin stricătoare de cît aceasta de acuma neîndestulătoare? Oare hainele prea subţiri să fie de vină? Jocurile zgomotoase ale tinerimel, părăsite sub cuvînt de lipsă de eleganţă, să fie pricina? De bună samă toate aceste pricini au partea lor, dar mai puternică de cît toate pare a fi muncă intelectuală prea mare. Trebuinţile vieţei de acuma silesc pe oamenii în vrîstă să muncească mai greu de cît altă dată ; pentru a face pe tineri în stare a putea lupta cu folos îl supunem la o muncă intelectuală iearâ-şi mai mare de cît înnainte, Reul ieste îndoit. Părinţii slăbiţi prin muuca necumpănită fac copil slabi şi aceşti copil sînt siliţi să muncească cu mintea mai mult de cît muncise părinţii în tinereţele lor. Mergeţi unde voiţi şi vi se va vorbi de copil şi de tineri, băeţl şi fete cu sănătatea stricată din pricina învăţătureî. Unuia i-a hotărît doctorul să şadă la ţară pentru a-şl întări trupul prea slăbit; altul a căpătat o congestie cronică la creer; altul are nişte friguri din pricina aţiţărel pricinuită din pricina şcoâlel; aiurea veţi află că un tînâr a trebuit să pârăsască învăţătura şi că acuma după ce a început’o din nou, leşină adesa in clas. Aceste fapte nu-s numai închipuiri. Boala ajunge moştenită cunoaştem o damă crescuţi în o şcoală din Scoţiea în care nici nu mînca de ajuns nici nu ieră îmbrăcată destul şi care avea a-meţalâ demineaţa în tot timpul vieţei, copiii iei au moştenit această slăbăciune de creer şi nu pot să sufărâ fără dureri de cap şi fără ameţeli chiar o muncă intelectuală potrivită. Dar cîte stricări de sănătate pricinuite prin muncă intelectuală prea mare se întîmplă cu încetul şi nu se bagă în samă. — 887 — Dacă oamenii în vrîstâ sufăr din pricina muncei prea mari cu mintea, cu cit mai mult nu vor suferi copiii, cari nu-s în stare sâ muncească cît dînşil! Cînd ne gîndim la disciplina fără de milă din şcoli, nu găsim lucru de mierat, că pricinueşte atîtea rele, ci că nu pricinu-eşte mult mai multe. Iolin Forbes a arătat că în şcolele de fete dm Angliea se munceşte 13 ceasuri pe zi şi că într’un pensionat cu 40 de eleve, nu iera una care să nu fie mai mult sau mai puţin stocata la trup. 0 scoală unde se pregătesc profesori, elevii muncesc pănă la 13 ceasuri pe zi şi alţii şi mai mult, căci programele sînt încărcate şi profesorii interesaţi a trece examene cu elevii. Şi ce urmări are această muncă nesocotită?—Tinerii veneau rumeni şi peste puţin timp ^ se îngălbeneau. Boalele sînt foarte dese ; lipsa de gust de mîncare şi nemistuirea foarte obişnuita. Diareea aşa de râspînditâ în cît une ori a treea parte din elevi pătimesc de dînsa. Mai toţi sufăr de dureri de cap, pe unii îl ţine durerea zile sau chiar luni întregi. Unii nici nu mai pot urmă cu şcoala şi sînt nevoiţi să o părâsascâ. Aşâ ieste vieaţa într’ o şcoală model, întemeeată şi privi -ghiatâ de oamenii cei mai luminaţi ai veacului nostru! Asprimea examenelor, timpul prea scurt ce se dă pentru pregătire, silesc pe elevi să-şi strice sănătatea şi dacă se îngâdue asemenea stare de lucruri, se dă dovadă dacă nu de cruzime, cel puţin de o ignoranţă întristătoare. Lucru ciudat, cei mai mulţi părinţi înţeleg primejdiea unei culturi pripite a copiilor şi nu vroesc să înţeleagă că ieste tot aşa şi cu tinerimea! Un profesor de fiziologie zicea că copilul iui nu va luâ nici o lecţie înnainte de opt ani.-—O desvoltare pripită, o grămâdire nesocotită de materii strică tot viitoriul unui om. „ b)acâ cine-va cheltueşte multă putere într’o parte, nu-î re-mine pentru altele, putere din nemicâ nu se face. Dacă un tî-lnunceşte mult cu creerul, sîngele care-i vine la creerl ieste pierdut pentru creşterea trupului şi dacă munca ieste foarte mare, chiar creerul se strică. Creerul care în copilărie ieste destul de mare, se va organiza, se va perfecţionâ în structură, dacă copilul va ^ munci cu mintea; dar prin aceasta se va opri creşterea şi nu va ajunge cum ierâ să ajungă de mare şi de puternic. Aşâ se explică de ce tineri cari întreceau pe cei de o trîstd cu dinşii. retnia mai apoi în urmă şi dau de minciună a-fleptările profesorilor şi ale părinţilor. (va urmă). I. Nădejde. 888 Ce ştim, despre lume? (Sfîrşiî). Ne remîne o chestie de adîncit, căci fără aceasta am lăsâ neatinsă o parte foarte însemnată din problema lumei. Numai în treacăt am arătat într’un număr trecut ce credem despre spirit şi despre materie. Acuma inse voiîi luă chestiea maî pe larg şi mai adînc. ^ Toate fenomenele fizice se pot reduce la materie în mişcare, am dovedit că afară de materie şi de spaţiu nu poate să maî existe cevâ. Dar materiea însă-şî se poate reduce pănă la părticele de eter foarte mici şi în mişcare veşnică. Aşa numitele elemente [Aurul, argintul, oxigenul, etc.) sînt formate din atome, cari nu-s de cît grupe sau sisteme de părticele de eter. Aşă dar materiea poate fi privită ca compusă din părticele asemenea cari sînt întinse, impenetrabile şi în mişcare.— Prin urmare ştiinţa ne arată că trebue să ne închipuim un spaţiu nemărginit în care se află părticele întinsă şi impenetrabile şi veşnic în mişcare. La această închipuire ne duce fizica şi chimiea. Cercetările asupra spiritului, pe de altă parte ne arată că trebue să ni-1 închipuim ca compus din o stare de conştiinţă foarte simplă repetată şi combinată cu sine însă-şî în chipurile cele maî feliurite. Pentru a lămuri acest punct voiţi arăta cum ajunge Spencer la acest rezultat în vPrincipes cepsychologieu. Maî întăiu iea starea de conştiinţă numiţii sunet muzical, care ni se pare prin observare internă a fi simplă. Să presupunem o roată cu dinţî, care s’ar mişca aşa ca să lovească cu fiecare dinte într’o limbuşoară de metal; dacă s’ar mişca aşă ca să pricinuească maî puţin de 16 lovituri pe secundă, am simţi despărţite cele 16 zgomote. Dacă înse roata ar pricinuî 16, sau mai mult de 16 lovituri pe secundă, atuncî am simţi o singură stare de conştiinţă care ni s’ar părea simplă, deşi ar fi compusă din 16 sau maî multe urmîndu-se re- — 889 — gulat una după alta. Cu cît numărul loviturilor pe secundă va creşte, sunetul ce vom simţi va fi mai ascuţit şi de la o vreme nu vor mai putea să ne pricinuească vre o senzaţiune.—Timbrul sunetelor muzicale se explică ieară-şl prin combinarea unei serii de lovituri cu alte serii mai slabe, dar formate din lovituri mai grăbite. Ieată dar o dovadă că stări de conştiinţă, cari ni se pare simple, pot fi formate prin repetarea şi combinarea feliurită aaceleea-şi stări de conştiinţă elementară. Tot astfeliii se petrece lucrul şi cu senzaţiunile luminoase: De sigur starea de conştiinţă numită coloarea roşă constă din un număr de stări de conştiinţă foarte mare şi dacă numărul acelor stări de conştiinţă se înmulţeşte senzaţiunea se schimbă şi avem starea de conştiinţă numită portocali», galbănv, etc... Aşâ putem să ne închipuim toate stările de conştiinţă aduse la un singur element, şi după cum materia se reduce la părticelele de eter, tot aşâ, spiritul şi la acea stare elementară de conştinţă. Fără a întră aice în amărunte cari dovedesc, că numai de cît trebue să primim această părere a lui Spencer, voiu arătă numai că aşă se poate înţelege evoluţiea spiritului în seria animală. Acuma ne punem întrebarea, dacă părticelele materiale s;nt acele cai’i au aceste stări de conştiinţă, adecă dacă trebue să ne închipuim că acele părticele întinse, impenetrabile şi în mişcare ah însuşirea de a avea stări de conştiinţă, cînd sînt puse în mişcare înti-’un chip anumit; ori dacă trebue să admitem, că în spaţiti. se mai află pe lingă materie încă o substanţă, care să fie substratul fenomenelor psihice (sufleteşti), aşâ cum materiea ieste al celor fizice? Ne-am pus aşâ dară întrebarea dacă ieste pe lingă materie, încă şi acel ce numit spirit. înainte de toate trebue să fie bine lămurit, că tot nu înţelegem nici cînd zicem că materia simte, e/c, nici cînd zicem că spiritul simte. Cum se poate să simtă şi să cugete o părticică materială, o atomă de eter, nu în- — 890 — ţelegem şi nici nu vom înţelege vre o dată. Cum cugetă substanţa numită spirit, înţelegem tot atît de puţin. . ^ vr. Zamfirescu. Domnule Redactori In numărul 21 al „ Contemporanului “ de la 1 Maiii, aţî publieat nişte împrejurări care privesc pe Dl. Dr. Bueşenescu ca impiegat al comunei, împrejurări pe cari D-sa mi le atribuea mie, depă cînd l’am înlocuit 11 zile. Am aşteptat să văd ce proporţiuni vor lua asemenea justificări, şi în pre-ziua apariţiuneî „Contemporanului" Nr. 22, m’am informat că lucrurile au mers mai departe, căci v’a pus pe Dv. în poziţiune de a rectifica acestea în sensul justificărilor ce Dl. Dr. Bueşenescu îşi făcea celor cari-1 întrebau. Şi în adevăr că în Nr. 22 am şi citit rectificarea ce-aţi făcut, împărţind chestiunea în două din care prima jumătate mi se atri-bue mie, iear despre Dl. Dr. Bueşenescu ziceţij că s’a purtat ca un cavaler, şi mă mier cum nu mi s’a atribuit şi pe cea de a doua cu palmele, căci cine ieste capabil să se exprime în modul cum aţî arătat în prima parte din Nr. 21 al „Contemporanului", ieste evident că poate să şi pălmuească. V’am promis printr’o mică scrisoare ce aţi-bine voit a o publică în Nr. 22, că vă voiţi trimite spre publi- 6*3 — 898 — care în primul număr lămuririle cum am găsit că s’a petrecut faptul ce mi se atribue mie. In ziua de 16 Maiii cînd am luat cunoştinţă de cuprinsul rectificărel, cugetînd mi-am amintit că în timp de 11 zile de la 8 la 19 Mart, cît am înlocuit pe Dl. Dr. Bucşenescu, am fost chemat de D. moaşă a despărţire! la o singură facere de la casa Nr. 861 din strada Cocoş (femeea lui Yasile Fierariu sau Canea). Facerea ieră în prezentaţiune cranieană şi fără nici un accident.— D-na Moaşă mă chemase pentru-că însărcinata prezentă pe păretele posterior al vaginului o mică tumoare poli-poasă şi i-am spus D-nei Moaşe că tumoarea fiind mică, facerea va avea loc prin însă-şî eontracţiunile uterine deşi ieste o primipară, cu toate acestea dacă eventual se va ivi vre o dificultate, să mă chieme îndată.—A doua zi am vizitat femeea fără să fiu chemat şi am găsit că facerea se efectuase după cum diagnosticasem în prima zi.—D-na Moaşă nu mai ierâ în acel moment lîngă lehuză. Am mai fost chemat la casa Nr. 320 din strada „Morile de vînt“ la femeea lui Alecu Sofiieu sau Paiu, în-nainte de a suplini pe Dl. Dr. Bucşenescu şi am mers ca să servesc pe un confrate funcţionarii! (şi pe atunci, pănă după suplinire, prieten), pe care nu-1 găsise acasă la acea oară. La această femee în adevăr am găsit hemorgie gravă din cauza aderenţei a unei jumătăţi a placentei, şi am remas lîngă pacientă pănă am oprit hemoregiea. Adoua-zi am fost din nouchiemat ca s’o revăd, şi Bl. Dr. Bucşenescu îşi aminteşte cred de aeest caz, precum şi că am fost gratuit, numai în scop de a-î face D-sale un serviciu. Am fost la comisie ca să mă pun în cunoştinţă de persoana care se zice că m’ar fi chemat şi căriea i-aş fi dat respunsurile ce le arătaţi în partea întăia a reviste! Dv. Nr. 21, şi mi-a răspuns că ieste un Domn Gorescu din strada „Morile de Vînt“.—Am observat — 899 — registrul de bolnavi şi am văzut ea acest nume ierâ trecut în 'ultima zi de 19 Mart, cînd mai vizitasem dimineaţa bolnavii în locul D-lui Dr. Bucşenescu.—Am rugat să, mă conducă un agent poliţienesc la casa D-lui Gorescu, ceea ce am şi obţinut însoţîndu-mă un domn epistat. Intrînd în casa indicată de Dl. epistat, am găsit un Domn, despre care m’a asigurat Dl. agent că ieste Dl. Gorescu, şi cea întăiu întrebare ce i-am pus a fost că dacă mă cunoaşte şi m’a văzut vre-odată şi mi-a răspuus că „nu". Am întrebat de asemenea pe o tînără Doamnă ce Dl. Gorescu mi-a spus că ieste soţiea sa şi mi-a declarat iarăşi că „nu vă cunosc". M’am pus în poziţiunea persoanei care eonstată faptul şi ieată textual ce mi-a respun soţiea D-lui Gorescu: „Venindu-mî dureri de facere, bărbatul mieu a anunţat „la comisie ca să vie D-rul de quartal care am auzit „că se numeşte Bucşenescu şi după amieazâ a şi venit „un Domn scurt, cam gros şi cu barbă neagră. Durerile de facere începuseră demineaţă şi cînd a venit acel „Domn curgea puţin sînge după cum spunea moaşa, şi „i-a cerut o reţetă pentru oprire. Acel Dr. căutîndu-mă „a respuns că pentru moment nu ieste nevoe, dar dacă „va fi să-l chemăm- Mai tărziu spre noapte curgerea „a fost mai mare şi fiind-că acel Dr. n’a lăsat o reţetă, „moaşa a spus bărbatului mieu cînd s’a întors acasă, ca „să cbeme pe Dl. Dr. Rateu pe care-1 cunoşteam de „mult timp şi D-sa a venit a doua-zi.“ Dl. Dr. Bucşenescu a sosit de la Bucureşti în ziua de 19 Mart cu trenul de 1 oară p. m. cînd ne-am şi în-tilnit acasă la D-sa (ultima zi a suplinire!). _ _ Numele bolnavilor sînt trecuţi în registrul comisiei înnainte de sosirea medicului, îneît iei nu face de cît semnează în josul listei din registru, iear eopiea zilnică după acest registru se ţine de Dl. epistat care conduce pe medic pe la bolnavi. Pe cînd am ţinut trei luni locul D-lui Dr. Iuliano, 900 — unii dintre D-nil epistaţî cari mă, însoţeau, scăpaţi uneori din vedere a mă conduce la cîte unul sau doi bolnavi, dar mă chiemau în urmă sau mă conduceau a doua-zi. Dau de exemplu pe Dl. Dimitriu acum sub-comi-sariti, care ierâ din cei mai inteligenţi epistaţi pe atunci, şi cu toate acestea nu tot-deauna de cîte ori m’a însoţit m’a condus la toţi bolnavii. Se vede dar lămurit că tot ast-fel s’a întîmplat şi fa ziua de 19 Mart, ultima zi cînd am înlocuit pe Dl. Dr. Bucşenescu, de oare-ce în acea zi ca nici într’una cît am înlocuit pe Dl. Dr. Bucşenescu a fost pe listă numărul cel mai mare de bolnavi.—Faptul se explică şi mai lămurit că în ultima zi pe la oarele 3 p.m. m’a căutat un sergent de oraş cu trăsura ca să merg in quartal şi cumnata mea l’a îndreptat la Dl. Dr. Bucşenescu spunîndu-I că a sosit din concediu. Lucru curios, căci 11 zile cît am înlocuit pe Dl. Dr. Bucşenescu, mi se atribue faptul de natura celui publicat de Dv. în „Contemporanul Nr. 21; pe cînd pe Dl. Dr. Juliano 1’am suplinit trei luni şi nimenea nu s’a plîns contra mea, ba ceva mai mult ca de la acea epocă am fost dese-orl chemat cînd nu găseau pe Dl. Dr. Juliano a casă şi n’am refuzat, şi pentru aceasta ieu de martur pe însu-şl Dl. Dr. luliano. Oare dacă aşi fi aruncat vre-unux bolnav nişte es-presiunl ca cele de cari se scrie în „Contemporanul" nu s’ar fi respîndit vorba şi lumea nu numai că nu m’ar fi chiemat, dar ar fugi de mine? Pe cînd suplineam pe Dl. Dr. luliano am avut cazuri de hemoragii grave, precum a fost femea de la Nr. 272 din Ţicău, unde am petrecut multe oare din noapte pănă am oprit hemoragiea, şi apoi am tratat’o o lună de zile gratuit, şi dacă colaboratoriul Dv. voeşte să se informeze de la acea femee ce idee şi-a făcut iea de mine, îl rog s’o facă. Cetitorii au văzut cele scrise de Dv. în „Contem- — 901 poranul" Nr. 21 şi 22 şi compărîndu-le cu lămuririle mele, îşi vor forma convingerea despre fâptuitoriu. Primiţi, vă rog, Domnule Redactor, adîncele mele mulţămirî pentru favoarea ce veţi face publicînd aceste lămuriri în primul Dv. număr. D. Zamflrescu. Un rcspims la învinovăţirile ce-mX face 1>-1. Lneesen. In No. 22 ziceţi că dau o idee greşită cetitorilor „ Contemporanuluib spunînd că Yulcan a existat păn la publicarea articolului D-lui Tisserand în anuariul de pe 1882 şi că de atunci nu mai există! Greu păcat în adevăr, dacă l’aşi fi făcut. Din norocire conştiinţa nu mă mustră de o asemenea nelegiuire, n’am vestit asemenea grozavă revoluţie, sau mai bine cataclism, distrugerea unei planete. Numai după cît cunoşteam cbestiea lui Yulcan, după «Revue Scientifique" mi se părea sigur că există cu atîta maî mult că în No. de la 1878 Fe-vruar 2, cetisem un articol al D-lui Dumas întitulat: „Homtnage â la memoire de Le Verrier“ în care se zicea: „Ceea ce observaţiea arătase în privinţa mersului neregulat al lui Uranus aşezat la marginile sistemului solar, se întîmpla ieară-şî pentru mersul lui Mercur, planeta cea mai apropietă de soare." Le Verrier dovedeşte că se află deasemenea o planetă necunoscută între soare şi Mercur, şi că înriurirea iei turburătoare explică neregularităţile observate în poziţiile acestei de pe urmă astre. „N’a fost dat lui Le Yerier să vadă cu luneta planeta presupusă; de-abiea a zărit numai această astră; mersul iei răpede, care nu aminteşte nici de cum pe — 902 al lui Vulcan cel şchiop, şi strălucirea soarelui de care-i aşă de aproape fac observarea anevoioasă; dara văzut’o, cu o certitudine întreagă cu ochii spiritului, şi îi remîne onoarea fără păreche de a fi descoperit, prin calcul numai, două planete principale, cea dintăiti şi cea de pe urmă din sistemul solar, cea mai iute şi cea maî liniştită Vedeţi, D-le Lucescu, că pentru Dumas planeta Vulcan există cu siguranţă la 1878 Fevr. 2. Veţi zice că Dumas nu ierâ astronom, foarte bine, dar de sigur că cunoştea starea chestiei, cînd a spus vorbele citate înaintea „Academiei de ştiinţe. “ Există în ceriu sau nu; pentru oameni ca Dumas, la 1878 există înse, Vulcan. In „ Revue scientifique“ de la 17 august 1878, cetim următoarele lucruri: „Dl. Mouches comunică Academiei vestea de noua „observare probabilă a planetei Vulcan, observare făcută „de Watson. acest astronom a zărit, în timpul eclipsei „totale de soare de la 29 Iulie, astră de mărimea a pa-„tra, aşezată la 2 grade de soare. Se poate presupune, „că foarte probabil planeta a fost zărită din nou de dl. „Watson. “ Iată deci, D-le Lucescu, că dl. Mouches şi astronomul Watson credeau că există Vulcan pe la 1878 August în 17, ba dl. Mouchez credea că a mai fost văzut mai înainte. 'Dl. Gaillot (tot după acela-şi No din „Revue scien-tifique") a trimes o notă asupra planetei intramercu-riale. „îndată ce documentele trimese de astronomul a-„merican au fost primite la Observatorifi, dl. Graillot a „căutat dacă în adevăr nu se potrivea planeta cu Vulcan şi „ajunse la închiere că identitatea celor două astre nu-i dovedită încă, dar că ieste cu putinţă ca astra observată „să fie Vulcan. ...u Mai jos mai spune care ay trebui „să fie masa, care timpul revoluţiunei, etc.“ Ba chiar în 24 Decembrie 1881 No. 26 al revistei — 903 — citate am găsit un articol al d-lui Dallet intitulat „Les comltes et Ies planete* Ultra-Nepluniennes“ în care se vede un tabel unde figurează şi nenorocitul Vulcan, după Dl. Roche (învăţat profesor de la Montpellier, DL după Dallet). Prin urmare cred că am dovedit că astronomii şi oamenii de ştiinţa cunoscători în asemenea treburi au admis existenţa lui Vulcan şi de bună samă că nici articolul d-lui Tisserand n’a putut înduplecă pe toţi. Voiu dovedi în curînd această presupunere a mea. Aveam şi leu tot dreptul, atunci cînd am scris articolul să pun şi pe Vulcan între planete, cum l’au pus atîţia in anul 1881 şi nu cred să fi adus la idei greşite pe cetitorii „Contemporanului" prin aceasta. Cetitorii ştiu foarte bine că astronomii se pot înşela ca şi alţi oameni şi nu se vor mierâ, dacă s’ar dovedi că Vulcan admis atîta vreme, se va dovedi că nu există. leu declar înse că dacă aşi fi cetit articolul prescurtat de Dv. n’aşi fi pus pe Vulcan între planete, ci aşi fi amintit numai că astronomii s;nt încă neuniţi în privinţa existenţei lui. Pentru a vă dovedi că dreptatea ieste cu mine şi că învinovăţirile Dv. n’au temeiu voiu mai cita şi altă chestie. Voiu să vorbesc de atmosfera lunei. In toate părţile se scrie că luna n’are atmosferă, nici apă, cu feliti de feliu de dovezi; de sigur că aşa aţi spus şi Dv. elevilor, dacă v’aţi ocupat de această chestie; cu toate acestea ştiţi foarte bine că la eclipse de soare trecută s’a•'observat, zic jurnalele, că luna are atmosferă!! Iei, L'-le Lucescu, cum remîne? pănă la eclipsa de acuma n’avea luna atmosferă şi de acuma are ? Făcut’au astronomii crima de eare-i nu-i presupuneaţi în stare, cînd aţi scris tndrep area, din No. 22? Dar cu „Nebuloasele" oare ierau toate rezolubile adecă compuse din stele, pănă la descoperirea analizei spectrale şi de atunci s au stricat sistemele solare şi s’au făcut, nerezolubile sau găzoase? Oare soarele ierâ solid în cea mai mare parte şi — 904 — locuit poate pe timpul lui Herschel şi s’a făcut solid dar foarte fierbinte pe timpul lui Kircboff şi Bunsen • iar acuma ieste gazos cu totul? Oare pe timpul lui Cuvier se întîmplase în adevăr cataclisme în trecut şi acumă nu s’au întîmplat în acela-şi trecut! De şi vi se vor părea ciudate întrebările mele, dar cred că veţi vedea că tot aşă ieste cu învinovăţirile în privinţa lui Vulcan. Şi în această chestie* ca şi în altele au judecat oamenii după datele ce aveau şi dacă li s’a părut au tras încbiere într’un feliti sau în altul. Veţi zice că Dv. nu vorbiţi de ipoteze, ci de lucruri sigure, atunci vă întreb de ce Dumas se credea în drept a ne spune că Vulcan există cu o certitudine absolută.... Să închiem deci, că astronomii ca şi ceialalţi muritori sînt supuşi la greşeli, exemplele sînt destul de numeroase. ■ I. Nădejde. Înştiinţare. Sirnbad vestitul călăroriu dintr’o mie şi una de nopţi, ne-a trimes nişte note de feliul cum se învaţă prin şcolile, ce pretinde că se află prin insulele Australiei, prin centrul Africei şi în alte locuri. Noi în bu-curiea noastră sufletească, că pe la noi nu se petrec asemenea lucruri, nu găsim altă ceva mai nimerit de cît publicarea acelor note, pentru a dovedi clevititorilor că civilizaţiea noastră nu-i o formă deşartă. Verax.