Privim, ca abonaţi, pe D-nii ce vor bine vroi a primi două numere unul după altul. APEL. Mai ales copiii se stîng de boale molipsitoare, ca anghina dilterică, scarlatina, etc. Pe cită vreme nu se ştiea ce ieste de făcut, pe cită vreme nu ieră nici un drum deschis, pe care mergînd să dăm de leacul acestor boale, puteam stă şi suferi unul după altul de pierderea vre unui copil iubit, sau chiar de pierderea tuturor. Acuma iuse prin cercetările mai multor învăţaţi ca $a»teuz. £aw. eBwcfinez. ite, luj / Central Uni . 7 7 7 smtem pe calea care ne va duce la miutuire. Jenn- ţele oare prin înmulţirea lor în sînge pricinuesc boa-lele molipsitoare cele mai primejdioase, au fost studiate şi smtem în stare a le face nevătămătoare, ba chiar a le preface în aliaţi credincioşi din duşmani cum ne lerau pana acuma. Dar nenorocirea Ieste, că acuma totul se cîrmueşte de băni, de aceea şi vedem că s’au făcut cercetări mai ales asupra boalelor animalelor folositoare (bol, porci, ol, cal, găini, etc); despre boalele oamenilor sau ale copiilor nu s’a găsit încă timp de ocupaţie! Credem că ar fi foarte frumos şi bine să facem o societate, care să strîngă bani pentru scopul de a lupta cu anghina, scarlatina şi cu alte boale molipsitoare. îndată ce sumele strînse ar fi destul de mari s’ar putea un premiu mare pentru acel care ar descoperi 58 826 un medicament care sa tămadueascâ anghina, sau scarlatina, sau tifosul, cum tămăduesce chinina de friguri, etc. Tot o data s’ar putea cere şi sa se cerceteze calea pe care anghina se propaga pentru a întreprinde nimicirea tuturor cauzelor care iî priesc, adecă pentru a scoate boala cu rădăcini cu tot. Noi credem că o asemenea societate ar fi foarte la timp şi că în scurt ar reuşi în lupta începută. Facem apel la toţi cetitorii noştri, la cel cari au copil şi au fost loviţi de nenorocire şi au trebuit să stea cu minele încrucişate de faţă la torturile copiilor iubiţi; la cel cari au copil şi păuă acuma au fost scutiţi, dar se pot aşteptă la asemenea nenorociri în fie ce moment; la cel cari n’au, dar simţesc milă pentru nenorociţi şi se revoîtează împotriva tiranilor noştri misrcocopicl şi tocmai de aceea mai de temut. Facem apel şi îl rugăm să facă propagandă pentru reuşita acestei idei şi fără întîrziere să facem societatea şi să ne punem pe lucru. Pentru început acel cari sînt hotărîţl a face parte din această societate, să bine voiască a trime-te o înştiinţare la Redacţiea „Contemporanulula. Eed. „Contemporanului APEL pentru incendiaţii de la Fălciu.etc. Nenorocirile ce lovesc pe semenii noştri nu trebue sa ne lase nesimţitori. Oamenii trebue să se simtă so- — 827 — lidarl şi ia nevoe să găsescă nenorocitul tămăduirea suferinţelor. Azi a lovit nenorocirea pe unit, mine pe alţii şi nict nu ştim cîod ne va ajunge şi pe noî. Să facem, prin urmare, ce putem pentru incendiaţii de la Făleiii etc. Presa Bucureşteauă şi cea Ieşană au luat iniţiativa. In Iaşi s’a format un comitet compus din toţi acel cari au bine voit a veni la apelul făcut de comitetul de iniţiativă al Presei. Noi deschidem iietă de eu-deczi-piie şi rugăm pe abonaţii noştri, să trimeată cit vor crede de cuviinţă la adresa noastră. Se va publică socoteala de sumele primite şi le vom înnainta celor în drept. S’a hotarît a se face o lotărie şi la redacţie se vor găsi bilete de vînzare, etc. Credem că apelul nostru va fi auzit şi că vom putea face ceva pentru nenorociţii de la îalciu, Red. „ Q-ontem-pozan-u-lu-i u. AMIFTIEI DIF COPILABIE. (Imitaţie după Topffer) Nici o vrîstă nu întipăreşte în mintea noastră lucruri mai neşterse, de cît copilăriea. Toate întîmplările petrecute m alte timpuri ale vieţeî, se întipăresc mai greu şi se şterg răpede. I Pe cînd m’am trezit şi ieu în lume, îmi aduc bine amintej că în casa părinţască trăea pe lîngă tată- — 828 — mieu, un frate al luî mai mare, numit Toma. De dânsul se spunea, că în tinereţe avînd nenorocirea de a nu fi iubit de aceea pe care o vroea de soţie, se hotărî se a se lipsi de fericirile căsătoriei, remănînd burlac, şi acum îşî odihnea bătrineţele în casa tatălui mieii. Moşul Toma iera om chipos, bine făcut, nalt şi spătos, ieră mare şi puternic ca un urieş; dar cum se întîmplă ade-sa într un trup aşa de straşnic se sălăşluea un suflet bun şi blînd. Toţi copiii din casă îl iubeau, ca pe tatăl lor, dacă nu mai mult. . In nopţile lungi de iearnă ne adunam buluc în jurul lui, dinnaintea focului, şi iei stînd întins şi lăfoet într’unjîlţ, ne spunea feliti de feliti de poveşti, una mai frumoasă ’de cît alta, toate înse pline de strigoi, de zmei, de bălauri, de stahil, de draci şi de alte lighioi.—Toate aceste dihănii, toate aceste arătări, zugrăvite de moşul Toma, mi se arătau prin vis şi făcură din mine un fricos, de mă temeam şi de umbra- mea. A Satul, în care lăcuea tatăl mieu şi unde-mi petre-cui şi.ieu copilăriea, feste pe un tăpşan întins. Din cerdacul casei noastre, care ieră zidită pe un dîmb, arun-cîndu-ţî privirile împrejur, tocmai unde apa bomuzului se uneşte cu a Moldovei, vedeai o luncă deasă si frumoasă de plopi şi de răchiţi, cutrierată de feliurite că-răruşî, ce şerp.ueau în toate părţile. La capătul de la vale al luneci se vedea un zidiu ruinat, din colo de care îerau mulţime de cruci de pieatră şi delemn. Dm bătrîni se spune că acolo fusese un sat şi o beserică, satul îl părăsiseră, pentru că se temeau să nu-1 iea Moldova. In adevăr Moldova tot măcinînd malul năruise beserică şi ■ remăsese numai ţinterimul şi o parte din zidiu. Această luncă frumoasă şi nu depărtata de satul nostru ieră locul de primblare al moşului Toma în zilele de serbători şi duminecele. . Aveam de abiea şepte ani, cînd pentru _ întăea-şi dată mă i primblăi prin această' luncă, întovărăşit de moşul mieu. Treceam pe sub umbra plopilor urieşi, pe a — 829 — cărora vîrfurî îmi arătă moşul păserelele ce zburau din creangă’n creangă. —Se joacă, zisei ieu. —Nu, copile, merg de caută hrană pentru puişori şi le-o aduc în plisc şi apoi se duc după alta. —Unde-s puişorii lor ? • —Pănă cînd se sburătăcesc şed prin cuiburi, pe cari nu le putem vedea. — Pentru ce nu le putem vedea noi? . Făcînd aceste Întrebări copilăreşti şi multe altele la cari-mî respundea moşul cu bunătate, tot înnaintam fără a băgă de samă că cutrierasem toată lunca şi ajunsesem la marginea iei dinspre resărit, unde dădurăm peste zidiul năruit şi dincolo de dînsul de cruci şi de pieatră mare de marmură albă. Aceste lucruri dişănţate îmi aţiţară mierarea şi întrebăî pe moşul, ce ierau acele cruci şi morminte. —Aice-î ţintirim, zise iei, loc unde se duc morţii. —Ce vra să zică aceasta moşule ? îl întrebăî. —Astă însemnează.... —Dar unde îi duc pe morţi? îl întrebăî ieu iea-ră-şî nelăsîndu-1 să-şî sfîrşască vorba- —Ii duc de-î îngroapă în pămînt. —Pe ce moşule ? Cu asta cred că li se va face mare reu. —Nu, copile, morţii nu mai simţesc nemică. Ne întoarserem a casă tot pe unde venisem. Din cînd în cînd înse tot mă întorceam spre sălaşul morţilor şi-mî făceam feliu de felitî de idei, care de care mai ciudată, despre morţi şi morminte. Dar uităi în curînd de morţi, cînd ajunserăm pe malul Moldovei, unde văzui un păscariti prinzind peşte cu undiţa. Apa îerâ mică şi aşă de limpede că se vedeau peştişorii, cum alunecau printre pietricelele din fundul ri-uluî, iear păscariul încălţat cu nişte ciubote de teletin, s’a fost vîrît chiar în apă. — 830 — — Ieaca, moşule, vezi, iei s’a vîrît în apă! — Îî un păseariti, care prinde peşte; să aşteptăm puţin şi-l vei vedea mişcîndu-se, cum va simţi că s’a prins vr’un peşte în undiţă. Stăteam privindu-1, păscariul înse nu se mişcă din loc. Puţin, cîte puţin şi încetişor mă apropieî şi mă lipii ca o lipitoare de moşul mieu, strîngîndu-1 de mînă, căci păscariul nemişcat mi se părea cam dişănţat. Ochii lui pironiţi pe pluta undiţei, undiţa cufundată în apă, tăcerea adîncă ce domnea în jurul nostru, înriureau asupra minţei mele fragede, turburată prin vederea ţin-terimul ui. Insfîrşit văzînd că păscariul iese din apă şi apucă pe malul Moldovei în jos, trăsei de mînecă pe moş Toma şi urmarăm cu primblarea înnainte. Apucarăm pe malul Moldovei în sus, pe nesimţite petrecurăm toată lunca pană la ceealaltă margină din spre apus, unde nu ieră de cît prund şi năsip. Prundişul de pe amîndouă malurile se întindea, cît cuprindea! cu ocbiî, numai unde şi unde se vedeau pilcuri de verdeaţă, pe acolo păşteau vitele sătenilor, iear băeţiî cari le păzeau strînşî la un loc, şedeau unii tologiţl pe iearbă, alţii se bîrjoneau de a trînta, iar alţii jucau de a mingea. Moş Toma îmi arătă cum se aflau prin prundiş multe feliuri de pietricele: unele late, altele rotunde, altele lungăreţe ; mă învăţă cum se fac bol, aruncînd pietricele ea să atingă apa în mai multe locuri. Această joacă băeţască îmi plăcu mult şi mă facil să-mi mai vin în fire. Lîngă malul Moldovei ierâ o topliţă plină de apă limpede şi scăzută. Moş Toma mă îndemnă să mă scald şi desbrăcîndu-mă mă vîrî în apă, iear iei se aşeză pe mal, si răzămîndu-şi bărbiea pe mănunchiul bastonului, mă privea cum mă jucam în apă. Aruncîndu-mi şi ieu privirile asupra feţei lui, nu ştiu pentru ce, dar chipul lui sub această formă remase întipărit în mine. Baea îmi însenină faţa, îmi alină turburarea sufletului şi îmi facil gust de joacă, începui a trage pe — 831 — moş Toma de poalele antereului şi iei înturnîndu-se răpede şi tropăind mănunţel din picioare se făcea că mă fugărea, pănă ce ajungînd in luncă, prinsem a ne jucă de a mijoarca: moş Toma se ascundea pe după copaci, iar ieu îl căutam fugind in dreapta şi în stingă Cu o plăcere nespusă, simţind mare "bucurie cînd îl găseam. O dată se întîmplă înse că-î pierdui urma şi tot căutîndu-1 din copac în copac, mă înnaintăi în desimea luncei fără să pot dă de dînsul. Strigăi, dar nime numi respunse. Atunci grăbindu-mă apucăi încotro mi se părea lunca mai puţin deasă, pierdui cărarea şi mă trezii pe malul Moldovei dinnaintea unei dihănii, a căreia vedere mă im piu de spaimă. Ierâ scheletul uricios al unui taur, care, prins pe semne de vîrtejul şuvoaelor în timpul vre unei ploi, fusese rostogolit de apă la vale şi, cînd Moldova se trăsese în matca iei, îl lăsase pe mal. Capul taurului ierâ grozav, gropile ochilor cele deşerte, bortele nasului, gura căscată în fundul căreia se zărea o gîtiţă scîr-boasă, mă loviră într’atîta, mă vîrîră în aşâ frică, încît începui a striga din toate puterile : „Moşule! Moşule!“.. Moş Toma, se arătă atunci, mă răpezii la dînsul şi mă îndepărtai de acest loc înspăimântătorii!. Sara, cînd mă culcară ieram foarte neliniştit şi temîndu-mă în singurătate, mă rugăi să lase uşă de la odaea în care mă culcam pe-jumătate deschisă; în sfârşit somnul alinăto-riu veni şi-mi alungă toată frica. . . , 11 După doi. ani moş Toma murî de bătrîneţe. La darea sufletului nici o oţerătură nu se arătă pe faţa lui, muri liniştit, vieaţa în iei se stinse, cum s’ar stînge o luminare care şi:a sfîrşit materiea arzătoare. Cu limbă de moarte lăsă, să fie îngropat în ţinterimul cel vechili de la capătul luncei. Această dorinţă i se îndeplini. Se pregătiră cele trebuitoare pentru îngropare, pe mine mă îmbrăcară în negru, şi-mi puseră crep negru în jurul — 832 — pălăriei şi cînd se porni alaiul trebui să urmez secriiul pănă la mormînt din preună cu eeialalţî din familie, cu toţii îmbrăcaţi de asemenea în negru. La scoaterea mortului din casă, nu îndrăzneam să întreb pe tata ce însamnă toate acestea, căci osebit de întristarea care mă făcea slîicios, apoi, cum se întîmplă adesa, nici nu ieram aşă de deprins cu tata ca cu moşul. Cît ţinti drumul de acasă şi până la ţinterim mergeam, scîrbit cu capul plecat, gîndindu-mă la bietul moş Toma: îl duceau sermanul, cum îmi spusese cu doi ani înnainte, la ţin-ţerim. Dar neştiind ce vrea să zică mort, credeam’ în mintea mea cea slabă că moşul stă viu pe năsăliî şi aşteptam cu nerăbdare să văd ce au să-i facă. Deşi mă temeam, dar tot credeam că lucrurile se vor petrece departe de mine - înse fu altfeliti. După ce alaiul ajunse la locul hotărît pentru îngropare şi după ce se sfîrşiră rugăciunile pentru morţi, veniră înaintea noastră doi oameni grozavi, cioclii, luară pe moşul şi-l duseră lîngă o groapă mare, şi scobo-rîră secriul în groapă. începui a tremură atunci şi vederea mi se întunecă şi-mi slăbiră picioarele. După ce sloboziră secriul, cioclii cei grozavi apucară lopeţele şi începură a dă ţernă peste dînsul. ’ > Aprinzindu-mi-se închipuirea de vuetul ce făceau pietrele şi oasele ce cădeau peste secriti, mă năpădi plîn-sul cel mai grozav. Pe cînd popii cîntau „ veşnica lui pomenire “ ţipetele şi bocetele celor din familiea mea amestecate cu sunetul clopotelor mă făcură să mi se pară că aud horcăitul înnăduşit al moşului Toma în secriu. De feliul mieu chiar, sînt cam fricos, căci aceste întipăriri au remas neşterse . din sufletul mieu şi sînt gata a se trezi îndată ce mintea nu-mi ieste plină de alte gîndurî. — 833 — De aice .încep întîmplări, cari cu cîţi-va ani niai tîrziu năpădiră asupră-mî şi-mî pricinuiră mai straşnică frică de cît cele din trecut. (Ya urma) 2>. Morţun. Folticeni. Monologul unui cîne. »In sfîrşit sosi şi noaptea, cînd cu dreptul mi se face „Să mă ’ntorc la mine-a casă, să mă culc să dorm în pace, „Mulţămit de vieaţă’n totul şi de toate ’ndestulat, „Dupre cum prin legea fireî dreptul cînelui s’a dat. „Inse vai! Amărăciune! De cu noapte m’am pornit, „Alergat’am tot înt’una, garduri, zidiurî am sărit „Ca s’ajung acum aice după cît m’am sbuciumat, „Maî flâmînd de cît asarâ, de cît azî cînd am plecat. „Te’nvîrteşti pe cît e zioa, fugi, te tupili, te’ndoseşti, „Şi din toată osteneala vr’un gunoitt de nemereştî,^ „Te mîndreştî; îţi pare bine, te socoţî într’un cuvmt, „De cît ori şi ce suflare ce se mişcă pre pămînt, _ „Maî ferice; căci acuma n’aî nici drepturi, n’ai nemic, „Din stăpîn ca cîne’n lume, ai rămas curat calic. „Unde-s astă-zi toţi aceia cai de poştă cari-odatâ, „Ne dădeau ospăţuri grase, şi la cari cînii roată, ^ „Ne strîngeam şi stăm la masă şi mîncam, mîncam, mmcam »Din bielşug, de plini ţifoae, ţologiţi abiea suflam?!...^ „Vremuri, vremuri fericite, cum v’aţî dus! 0! Cum v’aţi dus „Şi-aţi lăsat în urmă numai scbelălâu ş’amar nespus!!.. „Dacă-aşi fi’n putere-acuma, să fiu tînăr cu virtute, „După cum ieram odată, cînd puteam să lupt cu sute, „De vrăjmaşi, atuncea totul ce de neamul mieu n’ar fi, „Sfaşiere-aşi într’o clipă. Lumea toată-aşî curâţi. „Iar pe cîni pe toţi grămadă la un loc i-aşi adunâ, „Şi lătrînd cu glasu-mî falnic cu mîndrie le-aşi strigă: —„0! Dulăi, dulăi ! Ruşine, voi netrebnici, blăstămaţi, „Să vă faceţi! Zeu, ruşine, să tăceţi, să tot răbdaţi, 834 — „Să vă calce toţi pe coadă, pân şi cel mal păcătos, „Dintre oameni. Zeu mal bine aşi voi mal bucuros, „Să mă’nnec!.... Atîta lucru nu pricepeţi, nu vedeţi „Că de-aţl fost stăpînl odată, azi în faptă robi sînteţî?!. , „Bou şi porc şi toate cîte cîneluî s’au dat, „Să-l slujască, azi cu toţii în stăpînl i s’au schimbat. „Omul—pace—nici gîndeşte. că-î tocmit la noi hărgat, „Locuinţa să ne facă, să ne dee de mîncat, „S’a făcut acum, de-a bine, peste noi stăpîn de plin. „Ca pe slugi pe toţi ne ţine. Vieaţa noastră-I drept un chin „Zi şi noapte prin gunoae ne hrănim ne-adăpostim, „Copţi de soare trecem vara, îearna frigul suferim.— „O ! Dar vîntul, uite, trage prin sărmana mea de blană, „Ca prin gard, la os străbate şi mă suflă ca pe-o pană. „Spună-mi verde-acum eoteiul de mal ieste azi dreptate, „Spună-mi javra care-a lene să desfată prin palate „Şi se’ntinde se lungeşte pe-aşternut pe paturi mol, jDacâ-I drept ca prin gunoae să ne trecem vieaţa noi. „Spunâ-mî javra cea spurcată, pricopsitul de coteiu, „De-I frumos să-şî pieardâ vremea. Ori s’arăte vr’un temeiu, „Pentru care neamul nostru ca mişelul înjoseşte, „Tologit şezînd cu mîţa.... Ş’apoî doară nici roşeşte, „Privind omul cum ne’mpilâ şi’njosirea cum ne creşte.... „Păcătoşi! Mişel! Nemernici. Zeu că-s buni să-î legi de cozi „Şi pe toţi să-î svîrlî în gîrlă, să te mîntul de nerozi.... „Cum? Nu-î drept? Ba-î drept, căcîînsu-mî am văzut cuochiî-mieî „Chiar mal Ieri în colţul stradei nişte diavoli mititel. „De băieţi, cum chiar de geaba, au legat o tinichea, „După coada unul cîne, zeu cărunt şi cum fugea, „Parcâ-1 văd.... Dar mie însu-mî cîte dracul mi-au făcut, „Cîte beţe mă loviră şi de cîţî am fost bătut!! !.... „Dacă mic cu mare cînil sâ-şi dea laba s’ar uni, „Ca să lupte, neamul nostru de năcaz ar mîntui, „Şi-ar supune iar pe oameni şi iar face iar hârgaţl, ' „După cum prin tabla lege! slugi la cînî au fost lăsaţi.. „Dar atuncea, zic, atuncea s’ar vedea ce ieste un cine „Şi socot că vremea însă-şî a venit şi azi ori mîne, • „Vom învinge.... „Ştii că frigul mă boţeşte reu, cumplit?... „Din dulău cît casa, uite, tot m’am strîns şi m’am sgîrcit „Cît un ou... şi tremur, tremur de socoţî că chiar şi moartea 835 — „Va yeni să-mî curme vieaţa pe gunoitt aice, noaptea. „Heî! Noroc de bieata coadă; căci sărmana de-ar lipsi „N’aşI avea nici botul unde să mi-1 pot adăposti. „Las că-I drept că nu-î prea lungă; înse cine-î vinovat ?... „Cînd ieram un câţelandru pentru slujbă mi-am luat „Un h argat, un om pe care mi Fam fost însărcinat „Să ’ngrijască pentru totul, să-mi gătească de mîncat. „Şi ce-i dreptul, casă, masă, ori ce vream şi cum ceream „Cu ’ngrijire-mî da de toate şi cu iei mă mulţâmeam, „Pe la câmp mergea la munca, ieu a casă râmînînd, „Ca stăpîn păzîndu-mi casa, mai lătram din cînd în cînd, „Mai dormeam... Ierâ chiar bine; înse ’n urmă a căpiet „Căci sărind la mine-odată vîrful cozii mi-a tâiet. „Ş’apoi! Fie ! Căci cu-atîta am scăpat uşor îmi pare „Dar la alţii li se ’ntîmplă cîte-o pacoste mai mare... „Nu-î cuvînt că chiar pe mine mă găsise berechet, „Vra să-mi tae şi-o ureche pe cînd coada mi-a tăiet, „Dar scăpai... „Grozavă iearnă!.. Frig de tot, zeu, ger cumplit, „Mi-a ’ngheţat sărmana coadă şi de bot mi s’a lipit... CU Cluj / Ccn al University Library Cluj „De-aşî avea şi ieu vr’o sobă ş’un hărgat să-mi facă foc, „N’aşî mai duce grija ierneî, n’aşî gîndi la ger de loc. „Dar aşa... „O ! Las pe mine. Chiar îmi pun de-acuma ’n gînd, „Cîte beţe sunt la oameni să le rod pe rînd, pe rînd „Şi să vezi apoi atuncea îndrâzni-vor să mai zică „Ţibă! tio! cotarlă, turbă, pentr’un lucru de nemică!... „Tremurînd şi morţi de frică îmi vor zice toţi stăpîne, „Sau Jupîn Dulău vor zice, ori vor zice Domnul Cîne. „Haide de!... Te-aşteaptâ, lasă ca să-ţi zică precum spui... „Baţi vor zice chiar pahae... Da de ce? Cum? Parcă nu-î „Lucru drept şi chiar cu cale ca să-mi zică- Domn, Jupîn!! „Nu mi-ar stâ şi mie bine, cum am fost să hu stăpîn?!... „Ba voiri fi. Vom li cu toţii. Noi dulăii toţi vom fi „Numai noi stâpîni şi lumea numai noi vom stăpînî „Numai noi; căci neamul nostru este neamul cel cînesc. „Iei e greul şi puterea. Şi comîndul strămoşesc „Ştăpînirea peste toate cîte sunt pe-acest pămînt „Pentru cînî de sus lăsate, toate-s dreptul lui cel sfînt. „Da. Să ştiţi cotei nemernici, voi ai cînilor ruşine!.... — 836 — „Doar cînescul singe curge numai prin a noastre vine. „Ha, ha, ha! Te-aî pus pe planuri, măi dulău, te aprinzi de tot? ”âî \iitat că chiar a sară mîncâşl una peste bot?... „Da, mîncat. ha încă bună şi chiar astăzi am mîncat ”,Peste cap vr’o doue bune, şi de-a lungul mi-au mal dat. „Dar! Aşa-î! Acum de-o vreme nici n’aî cap să mergi pe stradă „Sau să dai cu altul laba. E de-ajuns să mi te vadă ^ „Yr’un băiet şi las pe dînsul... De aî mîncat de n’aî mîncat De nimica nu te ’ntreabă, ieşti cu chef ori supărat ’,Svîr r r... cu pieatra după tine, ş’apoî fă vr’un schelâlău, ’„Dacâ vrei s’audă ş’alţiî, c’apoî val de capul tău!... Eî! De-ar fi să fie Doamne, numai cinî în astă ţară, furnal cînî să vezi pe strade de cu zi şi până ’nsarâ, ”Le-ar mal da la oameni nasul, orî ar fi vre unu^ n stare ’pintre cînî vr’un pas să facă chiar c’un băţ, în mînâ, mare. ”Dar atunci aşi zice bravo, şi m’aşî prinde bucuros „Să mă duc la dînşiî slugă — căci dulâu-î fioros, „Chiar din fire. Aşa de pildă cît îs ieu de păcătos „Pot să-ţî torn acum de-odată şese, şepte, oameni jos. „Stal să văd! S’aude-un-tropot îndreptîndu-se spre mine. „Naţi-o bună! Stăl că-mi pare că zăresc pe nu ştiu cine „Din cale venind încoace... Un băiet. Da. Uite-1 vine. „Hal să plec, să cat aiurea dac’ar fi să mai găsesc ^ „Vr’un gunoitt. Şezînd pe-aice mă cam tem se n o păţesc; 7„CâcI bâetul naibel ’ndată te păleşte, n’aî habar, . ,Cu vr’o pieatrâ... Ş’apoî rabdă. Hal s’o ştreg la fuga iar... ?„Haî la drum căci stînd pe gindurî, s’a ’ntimplă s’o păţeşti rau „Te-î trezi cu-o calcavură de-a fi val de capul tău, Th. D. Speranţă. O îndreptare- Domnule Kedactor ! Ţin sa vă mulţâmesc pentru bunătatea ce aţi avut dea publica scrisoarea mea relativ la ipotetica planetă Vulcan. Tot odată mă văd silit să îndrept o greşală ce — 837 — ar resultâ, după părerea mea, din nota adăugată de Dl. I. Nădejde la acea scrisoare. _ . Dl. Nădejde zice că de ar fi cetit articulul din anuariul pentru 1882, care anuar nu apăruse incă în luna lui Iulie 1881, pe cînd D-sa a scris articulul în cestiune, negreşit că n’ar fi pomenit despre Vulcan. Aceasta-I clar, dar mi se pare că de aice ar urma că dela observarea eclipsei de Soare din 29 Iulie 1878, sau poate Încă de mai înnainte, şi până la publicarea anuarului pentru 1882, Vulcan a esistat, şi numai dela publicarea acestui anuar în coace, Vulcan a încetat a mai esista, pentru că Dl. T. a adunat şi publicat dovezile contra esistenţel acestei planete. Aceasta ieste o greşală şi cred că Dl. I. Nădejde va conveni împreună cu mine, în interesul adevărului, că nu trebue să se dee cetitorilor „Contemporanului1' o astfeliu de idee despre descope-rirele astronomice. _ Nu-î destul că cutare astronom, fie iei cît de renumit, să vestească că a descoperit în spaţiu un corp necunoscut mai înnainte, pentru ca cu toţii să admită esistenţa acelui corp. Trebue ca şi alţii să verifice prin iei înşi-şi descoperirea, să vadă acea astră, şi în urmă numai se admite esistenţa iei ne avînd ce face în faţa reali ţâţei. Ieată pentru ce dela data ipotezei lui Le Ver-rier şi pănâ astăzi, adecă şi după observaţiea L)-luI Lescarbault din 1859, şi după acea a D-luî Weber din 1876 şi ebiar după acele' ale D-lor Watson şi Swift din .1878, planeta Vulcan nu a esistat pentru astronomi, a fost ipotetică. In particular, după observaţiile americane din Iulie 1878 n’a trecut mult pănâ s’a dovedit că corpurile a şi b ieraii două stele din constelaţica Racului, şi în vara anului'1819. Dl. Flam-marion serica în astronomica sa populară, publicată în formă de ziar, apropo de acea observaţie: „Doi astronomi americani, D-niî Watson şi Swift, au . anunţat că au, văzut două planete in-tramercupiale.,.,.. Dar nu ierâ greu , a se încredinţâ că cele două puncte strălucitoare, luate drept două planete, ierau două stele Tbeta şi Zeta din Rac" (pag. 433). Această lucrare a fost citată în scrisoarea mea precedentă. Se pot cercetă anuarele astronomice din anii din urmă; în nici unul nu se va vedea Vulcan trecut între planetele cunoscute. Acestea le cred de ajuns spre a scoate pe cetitori din credinţa, ce ş’ar pute face, că astronomii astăzi admit esistenţa unei astre_ ca sigură, şi mine sau poimîne o. contestă. 6 altă greşală, mai puţin însemnată, văd în numele autorului articolului din anuar,, E bine să nu încurcăm pe cetitori. Au-toriul ieste Dl. F. Tisserand, astronom, membru al; Academiei de ştiinţl din Paris, membru al Biuroulul de Longitudini, şeful misiune! franceze care va merge în Martinica spre a observa trece- — 838 — rea planetei Yenus pe discul Soarelui îu îearna viitoare (6 Decemvrie 1882), şi uu Tissandier, prin care s’ar pute înţelege Dl. Gaston Tissandier, redactorul principal al Ziarului „La Natureu. Dar aceasta ieste de sigur o scăpare din vedere, sau o alunecare de condeitt. _ Cu această ocazie, aşi dori să adaug încă cîteva cuvinte. Două opinii împart astăzi pe astronomi în modul esplicărei mişcâ-rei seculare a periheliuluî luî Mercur. Unii, admiţlnd partea a doua a ipotezei lui Le Verrier,—că un şir de asterozî ar circula Intre Soare şi Mercur,—cred că observaţiile de până acum nu sînt de ajuns; aceştiea aşteaptă nouă observaţii de pete solare şi de eclipse totale de Soare. Vom vedea dacă eclipsa de Soare cea avut loc de cîte-va zile (5 inaiti s. v.) şi care a fost vizibilă şi la noi, va aduce ceva nou. Alţii, avînd în vedere numărul imens de observaţii, făcute în aceşti din urmă 20 anî, cari nu au confirmat întru nemic ipoteza luî Le Verrier, propun o altă esplicare. Ieatâ-o: Intre comete şi stelele căzătoare s’a găsit o legătură, sînt în spaţiu grape de asteroizi micî, ca nişte rol de albine, care urmează drumurile unor comete anumite. Acestea sînt un fel de comete de asteroizi, une ori atît de lungi încît le trebue mai mulţi anî pentru a trece prin un punct al drumului lor. Cînd Pâmîntul, în mişcarea luî împrejurul Soarelui, tae unul din acele drumuri, dacă asteroizi se găsesc în acea parte, unii din iei străbat prin atmosfera noastră, se aprind şi dau loc aşa numitelor stele căzătoare. Aceste curente de asteroizi vin din toate direcţiile, trec în apropiere de soare încunjurîndu-1 şi apoi se îndepărtează pentru a se reîntoarce mai tîrzift. Se înţelege de aice că în regiunele cir-cumsolare, iele sînt mai îndesite de cît în acele îndepărtate, că ar pute esercita o atracţie simţită asupra luî Mercur, a câreî urmare ar pute fi o creştere în mişcarea periheliuluî planetei, că în regiunele îndepărtate de Soare fiind mult mai rare, influenţa lor asupra celorlalte planete ar fi cu totul ne însemnată. Se crede că cometele n’au făcut tot deauna parte din sistema noastră planetară, că iele s’au introdus în iea cu timpul, că sîmburile lor se compune din o agregaţie de pietre analoge cubolidele sau aeroli-tele ce cad une ort pe pâmînt, că cozile lor se compun din materii foarte uşoare şi din materiî mai grele. Se crede asemenea că cometele se descompun treptat şi din iele ar rezultă asteroizi! ce vin pe drumttl lor, une ori In şiruri considerabile. Cît pentru cozile lor, se crede de unii că iele se descompun în materiî foarte uşoare, ce ar fi respinse de soare şi în materii mai, grele, cari şîntşi cele mai abondente şi cari au format cozile cele măi strălucitoare şi cele mai curbe. Acestea descriii orbite — 839 — eliptice şi trec la fi care revoluţie în regiunea periheliuluî cometei din care au făcut parte. Dacă considerăm numărul mare de eo-jnete ce au circulat de milioane de anî în toate planurile ce^ se pot Închipui, şi au trecut aproape de Soare în toate direcţiile, atunci se va înţelege că materiile părăsite de comete trebue să producă oare care efect în vecinătatea Soarelui, pentru că acolo iele sînt mult mai îndesite. (A vedea scrisoarea D-luI H. Faye din Revue Scientifique No. 10, 11 marş 1882; Astronomiea populară a D luî Flammarion. l.c,). _ . Ieatâ dar două ipoteze: în una un curent de asteroizl circu-lează între Soare şi Mercur; în cealaltă o mulţime de curente de asteroizl vin din toate părţile, unii foarte de departe, trec aproape de Soare îucunjurîndu-1 şi apoi se îndepărtează. Această din urmă are în sprijinul ieî observaţiea care dovedeşte zilnic e-sistenţa unor asemenea curente. Ieste dar prea posibil ca o planetă sau mai multe planete micî să nu esiste între Soare şi Mercur şi zeul Vulcan să nu-şî poată găsi o lume aproape de Soare. Să ne eprim înse, eâcî viitorul singur va hotărî. Primiţi, vă rog, D-le Redactor, salutările mele. BCU Cluj / Central University Lib^‘ 1 Lucescu. Cîte-va consider, asupra tipurilor omeneşti. (urmare). Neo-Caledonieniî prezintă o escepţiune curioasă; căci pe cînd prin toate caracterele generale se apropie de papuaşi, se deosebesce înse prin modul de aşezare a părului, care deşi lînos ca la papuaşi, nu ieste înse aşezat în tufe.—Zicem că aeeastă escepţiune ieste curioasă, pentru că am arătat mai în urmă că unul dintre caracterele cele mai constante ieste părul.—Această cu-riositate, împreună cu, alte particularităţi de ale Neo-Coledonienilor, dovedesc că în adevăr acest tip ieste o amestecătură de alte tipuri destul de deosebite unele de altele. Tipul negriio, respîndit prin insulele Andamane, Filipine şi prin peninsula Malaca, afară de coloare şi de forma părului, are caracterele în general deosebite de ale papuaşilor şi de ale tipurilor negre inferioare.—Ieată cîte-va caractere de ale acestui tip: statura mică (lm47 în mijlociu); părul lînos, creţifi, negru şi aşe- 840 — zat în tufe; barbă puţină, pielea neagră ca cărbunele şi lustruită ; fruntea bulbucată şi destul de mare (m raport cu fruntea altor negri) ; buzele nu tocmai groase şi mai puţin resfrînse; în privinţa prognatismuluî se apropie mai mult de tipurile galbene de cît de cele negre; ochit mari, rotunzi şi cu pleoapele groase. Tipul lasmanian, care nu mai ezistă acuma, se deosebea foarte mult de tipurile vecine. _ Gura Tasmanienilor ieste tot atît de puţin scoasă înnainte, ca şi a Europenilor; prin urmare în privinţa prognantismuluî sînt cu. mult superiori celor mai multe tipuri.—Inse prin coloarea pielei, prm forma părului, prin capacitatea craniului, etc, se apropie de papuaşl şi de negri în general.—Coloarea pielei lor ieste neagră ,m coloarea şocolatei, inse ieste mai deschisă de cît a negrilor din Africa, părul lînos, creţiă şi aşezat în tufe; barba a-bondentă; de asemenea şi părul pe suprafaţa corpului; nasul lăţit, gros Şi mare, gura mare, cu buzele groase (mai ales cea de deasupra) şi resfrînse; bărbiea mică şi dată înapoi, etc. lipul holenlol.—Acest tip se află acuma respîndit numai’ în capătul despre sud al Africei; înse ieste sigur că mai de mult ocupa mai toată partea resăriteană a Africei, de unde a fost necontenit alungat in spre sud de cătră alte tipuri mai puternice, Intre altele se poate cita ca probă că aşa s’au petrecut lucrurile, şi faptul că numirile locurilor de prin Cafreriea sînt hotentote.— Acest tip, ca şi al 1 asmanieniîor şi altele, merge spre stingere. In acest tip putem face în general două grupe: TLolenlotii propriu z-i.şi şi Boschimanii. ' Hotentoţiî au pielea de coloare galbână brună sau gşlbănă cenuşie; părul negru, lung, lînos şi aşezat în tufe; barba ' puţin desvoltatâ şi suprafaţa corpului fără păr; fruntea îngustă înse mnaltâ şi adese ori bulbucată; nasul foarte turtit, nările mari, foarte depărtate unile de altele şi resfrînse în sus; prognatismul foarte mare ; gura mare, buzele groase, scoase înnainte şi resfrînse; bărbiea ascuţită; deschizăturele pleoapelor oblice caracter prin care amintese pe Chinezi, ochii mici, de coloare castanie închisă sau neagră, foarte depărtaţi unul de altul; după cum sînt “i. prognaţî asemenea sînt şi mai dolihocefall de cît Negrii din Africa.—Statura Hotentoţilor ieste mică; unii sînt groşi şi musculoşi, alţii înse delicaţi.—Cu toate acestea trebue sa nu trecem cu vederea tipul hotentot ieste departe de a fi uniform. In privinţa prognatismuluî, a turtireî nasului (plalirhinie) etc, se găsesc deosebiri aşâ de considerabile, îneît nu putem să Ic esplieâm de eît printr’un amestec de mai multe tipuri, care mai do mult ocupau o luare parte din Africa înse acuma sînt stinse şi numai resturile lor amestecate sînt grămădite cătră Sud, ' — 841 — ■o- , , °Şcllimanil, pe lîngâ caracterele pe cari le au comune cu Hotentoţii propriu zişi, se deosebesc mai ales prin: slealopygie *) escepţiune la Hotentoţii propriu zişi, iear la Boschi- de cit lm JutT1» ^ ]’ stat,JFa ,mtdt mai mică (în mijlociu mai puţini • ■ ’ , ne e Particularităţi în privinţa scheletului prin 3£ ete pr°pie de mai mult de cît Hotentoţii propriu f..int-inPUl Boscllimai1 P;iro a fi fost mai respîndit de cît al Ho- 5-oS srs£;n,c,,ci ?icolea prin AfHca se aas Mi™> ^ _ Hotentoţii şi mai ales Boschimanil pare că sînt cel mai din m-âW^dfa TT 5W Cucier> care de obiceiu nu se prea grăbea de a declăra adevăruri contra religiei, nu putu să se o- SpUn<3 Pe /aţa urmatoarele lucruri în privinţa unei ţ cfe f^e adusă la Paris: „Iea lungea buze- „ e nti un chip cu totul asemenea cu acel ce l’am observat la r n °f"utanS ’ «Mişcările sale ierau cam apucate şi capriţioase, „in cit aminteau pe ale momiţel; buzele sale slnt îmflate într’un „chip monstruos Şi la urmă zice : „Nici o dată n’am văzut ca-„pete omeneşti mai asemenea cu ale momiţelor de cît al acestei „temei . Deci leatâ că un apărătorii! înfocat al religiunel, spune cu smge rece că chipul lui D-zeu samână a momiţă! Cum! ? Oamenii, fin lui Adam, creaturele lui D-zeu după chip şi asemănare, să se asamene cu momiţele?! Ce erezie!... . Dacă Boschimanil actuali samănâ cu momiţele, ce să mai zicem despre tipul primitiv boschiman, care nu ierâ încă amestecat cu alte tipuri mai superioare? Vom revenî la urmă asupra acestei chestiuni. 1 Tipurile descrise până aice, se întrunesc într’o singură grupă tufe U OtrlC U; numitâ grupa lophocomilor, adecă cu părul aşezat în . doua Srupă numita a Eriocomilor cuprinde mai multe tipuri, ioate aceste tipuri au părul lînos ca şi cele de mai sus mse nu aşezat în tufe, ci respîndit uniform pe toată pielea capului’ (va urma). W. ISTJS NAZAMINEAJS'UJL. Cînd Isus Nazareneanul visa lumea dezrobită, „\â iubiţi unul pe altul!“ ctnd la oameni cuvîntâ ]• Vezi Ttipinard A.nlhrnpo!ogie. 59 — 842 — Vai! atuncea omenirea ierâ stoarsă de putere Că şi-acum ceî mari poporul apăsau fără durere Şi sărmanul de la ceriurî numai, milă aştepta. Ai venit, şi temelia lumel vechi e sdruncinatâ Cu gunoaiele străveche altă lume-I închegată. Altă lume?., ironie!.. Dar aprinşi de focul sfînt ^ Cel veniţi întăitl cad jertfă, căci în valea pămîntească, Vel muri pentru idee de vrei dînsa să trăiască Şi să prindă, ca stejarul, rădăcină în pămînt! Ai venit, te-au pus pe cruce, te-au hulit şi după tine Au căzut martiri şi totuşi unde-s zilele senine? Unde-I traiul cel de aur?... unde-1 lumea ce-aţî visat?... Silnicia tot domneşte, cel serman de foame piere, Ca şi-atuncl e gol în lume, rază nu-I de mîngîere O Isus, pentru poporul pentru care te-al luptat. Intrupeazâ-te aeve şi din ceriurî te coboară, ^ Căci mai greu pe omenire a vieţei grea povoară Zace azi de cît atuncea pe cînd tu te-al răstignit ; Mal adîncâ-î suferinţa, desperarea-i mal adîncă, Nedreptatea ca şi-atuncea ne lovesce astăzi încă Şi de sus nu-I mîngîiere pentru cel nedreptăţit. Farisei avem şi astăzi, cărturari, pigmei făţarnici, _ ^ Ca şi-atuncî o turmă hîdă de călăi şi zbiri slugarnici, Ca şi atunci o lume neagră, păcătoasă te-ar primi; Un cuvînt de deşteptare şi clădirea s’ar aprinde!... Ar sârî ca şi zăvozil, luda ca şi-atuncl te-ar vinde Şi cu toţii, plini de ură, ca şi atunci te-ar răstigni! Bruxelles 10 Mai 1882. Al. C. Cuza. PROSTITUŢIEI. (Sfîrşit). La clasa mai săraca, cum am zis, contribue la lăţirea prostituţiei atît mizeriea, cît şi pildele cele rele. Copilul aude vorbe şi vede scene, cari îi aţiţâ simţu- 843 rile şi curiozitatea. Inehipuiţi-vă o familie în care tata, mama, băeţiî şi fetele stau ghemuiţi în aceea-şî odăiţă, ba de multe orî dorm pe acela-şî pat! J)e obiceiti femeile se prostituesc ca marfa iear bărbaţii ca cumpărători. Lucrurile se petrec, cam aşâ : fetele tinere sînt de multe orî ademenite şi devin amantele unor netrebnici, cari le fagăduesc, că le vor lua de soţii şi multe altele ; peste puţin timp sînt părăsite, atunci un altul iea locul, şi aşă maî departe ajung în deprăvarea cea maî desăvîrşită. Maî ades sînt smomi-te de cătră factorî, cari sub diferite preteste pot străbate orî şi unde, aceştia prin făgăduinţî şi prin darurî reuşesc a ademeni pe fete şi de multe orî pe părinţî, pentru a le vinde la vre un desfrînat. Acesta a fost pasul cel greu, toate celelalte urmează cu regularitatea unuî ceasornic. Pricina acestora e în tot deauna mizeriea, care la noî poate nu-î aşâ de groznică ca în alte oraşe marî ca Londra şi Parisul, unde de multe orî femeile negăsind de lucru sînt silite sau a se prostitul sau a muri de foame. La noî, dacă nu mă înşel, prostituirea se face ade-sa din pricina luxuluî. Lucrul e foarte uşor de esplicat. Aşâ o fată săracă, care nu poate eîştigâ aproape nemic, vede femeî îmbrăcate bine, pe unele în mătasă şi în catifea; vede pe la magaziî obiecte cari îî îeau ochii, şi remîne ameţită numaî la gîndirea, dacă ar putea iea avea o păreche de cioboţele, o pălărie sau o rochie ca cele ce a văzut!! O fată a căriea minte hrăneşte asemenea idealurî; care n’are aproape nici idee de ceea ce e moral şi ce nu, va privi ca o norocire a se vinde orî cuî va fi în stare să-î îndeplinească măcar o parte din idealurile ieî. De sigur că mulţî vor strigă, cum de o fată din popor, doreşte a face lux ca cele bogate, şi pentru aceasta se şi prostitue ! Lucrul nu e nici de cum de miera-re ca o fată fără nicî o educaţie să facă aceasta; căci în adevăr pentru a dori aurul, mătasa şi catifeaua nu tre- — 844 — bue multă ştiinţă; din contra treime multă judecată pentru a le privi după propriea lor trebuinţă şi poate pentru moment a le despreţul ebiar. Nu numai de a dreptul mizeriea împinge la depravare, maî ieste încă şi gustul bolnăvicios de a se corupe, cari îşi are rădăcinile tot în mizeriea, dacă nu materială, atunci morală. D. ex. bărbaţii sînt tot aşâ de stricaţi ca şi femeile, şi, de vreme ce eheltuesc bani pentru aceasta, ar zice cineva că nu-e mizerie. Pe cînd în fond e tot aşâ, căci şi bărbatul au fost încunjurat tot de acelea-şî exemple ca şi femeea, şi lui societatea nu i-a dat o educaţie maî morală de cît femeeî, şi încă maî de aproape îl strînge mizeriea, cînd gîndeşte că nu va putea nici o dată cu munca lui ţinea o familie.- In general oamenii au foarte puţine şi foarte slsw be noţiuni de pudoare, de iubire, de cea ce e moral şi ce nu. Numai cultura intelectuală e în stare a face pe cineva să înţeleagă, ce e moral şi ce nu, şi dacă nu le poate singur pune în practică, cel puţin să le recunoască şi să tinde într’acolo. Moralitatea unui om atîrnă de la noţiunile ce are despre aceasta. D. e. se spune despre o fată, care fusese crescută în ideea că trebuie să se prostituească pentru a ţinea pe mă-sa şi pe bunică-sa şi ierâ cu neputinţă a-î scoate din cap această credinţă ! î Un selbatec d. e. maî nu are noţiune de moralitate, iei ştie să-şî mulţămească fiinţa lui, puţin îi pasă de va fi aceasta stricătorii! altuia, sau ebiar lui însu-şî în viitorii!, iei nu se conduce de cît de impresiunile momentului ! Sînt foarte puţini aceî ce au' o idee despre ceea ce e moral şi ce nu, sau mai bine despre ceea ce e folositorii! în adevăr societăţeî şi lor. Yoiii maî aminti încă. că nici o clasă a societăţeî nu e scutită de acest reti. Aice aflăm o femee măritată care are doi, treî amanţî, şi sînt foarte potrivite versurile din „Indignarea" de C. Miile — 845 — „Fereastra ca şi uşa, priviţi, sînt unse anume „Căci nu-I frumos amanţii să fie odată doi! “ Din coace un bărbat cari şi iei ţine două trei case, în loc de una. In altă parte un părinte care-şi vinde fata pentru bani. Bărbaţii cbiar găsesc foarte nemerit de a se alipi pe lîngă vre o babă, ce poate să le procure cîte cevâ de cbeltueală. Dar ce se mai zicem de învîrtitura legală ce se face între femei şi bărbaţi, azi Doamna A, peste cîteva luni devine Doamna B, nu trece mult şi auzi, că poartă numele D-lui C. Aşa că nu e alta de cît o schimbare de femei şi de bărbaţi, care pentru ruşinea societăţeî e înfierată cu legalitatea şi onestitatea, dar care nu e alta nemică de cît o josnică prostituţie. Aice îmi amintesc de satira D-lui lacob Negruţi; şi fiind că ori ce descriere a mea ar fi palidă pe lîngă a D-sale, de aceea voiţi cită partea corespunzătoare: „Ici într’o adunare de douzecl pârechl Toţi soţii cel de-acuma fusese soţii vechi Nevestelor de astăzi a altor noi bărbaţi Ş’aceştiea înnainte fusese însuraţi Cu gingaşele doamne a celor de întâi, In cît în fapt făcuse schimb numai de femei. Şi cît de bine pacinic şi vesel trâieau toţi: Soţiilor trecute acuma foştii soţi Făceau aprinsă curte, ş’obşteaseâ încuscrire Asigură succesul cu multă înlesnire. Colo iera raportul ceva mai complicat; Văzînd c’a lui soţie amicul i-a furat, Bărbatul rîpi fiica ce-acest bărbat avuse Din altă cununie trecuta, cînd ţinuse Pe-o var-a sa primară, asâ în cît uniţi Prin trei puternici lanţuri sînt ambii însoţiţi; E socru unul, altul e ginere, cumnat Şi văr, şi ce mai mult e, prieten Înfocat; Cînd se întîlnesc pe stradă sar Iute din trăsură Ş’in dulce îmbrăţoşare se pupă drept în gură, Jn cît te’nduioşazâ să vezi cît se iubesc. 846 — Iear din colo trei patru surori se despârţesc De soţi, ş’aleg cu toate pe tot acel bărbat. Aflînd tărziu acesta, că nu ieste iertat Pe toate de o dată să iea în cununie Invită pe toţi verii ce are, ca se vie Şi de surori să cate; aceasta se şi face Şi două luni de zile cu toţi trăesc în pace. Copiii în atîtea familii încurcaţi Avînd trei mame unul şi altul patru taţi Iear unchi, fraţi, veri, mulţime, sînt foarte folosiţi; La noi cine nu ştie că ieste obiceitt Să schimbi cît poţi mai grabnic vr’o doua, trei femei, Şi de am vrâ bărbaţii cei simpli a nota Ce şi-au păstrat soţiea, puţini am numără? *]. In sfîrşit satira întreagă e minunată, căci zugrăveşte foarte bine obiceiurile. Observînd efectele prostituţiei le găsim că sint cele maî îngrozitoare pentru fericirea societăţeî. Prostituţiea ieste în tot deauna însoţită de abuzuri, cari distrug fiinţa omenească. Din pricina iei tinerii nu au vieaţă, bătrîniî (nu că doar i-aşi idealizâ) aveau idee de relele neiubireî în o căsătorie, pe care noî o considerăm ca şi o prostituare, de vreme ce ne-a remas proverbul: „Unde-î dragoste puţină, lesne-i a găsi pricină". Din pricină că căsătoriele se fac, de obiceitt, fără iubire; de aceea puţină îngrijire atît din partea femeeî cît şi a bărbatului de ceea ce-i place unuia sau ce nu-î place; o nepăsare desăvîrşită, pentru a căuta să-şi facă unul altuia vieaţa cît maî plăcută şi maî liniştită. Nu gîn-desc că sînt de ajuns furtunile cari vin din afară şi nu trebue să le mai înmulţască ieî, şi să le isce înnăuntrul lor. Nu se gîndesc, nici voese a se gîndi la aceea că neplăcerile şi turburările zilnice, cu toate că par mici, dar lucrînd anî dau efecte mari. Cită jale şi cîtă groază nu ne cuprinde gîndindu- Convorbiri Lierare. Anul al VIII. — 847 — ne la acei părinţi cari au luptat, au muncit amar şi au crescut copii, i-au mîntuit din toate nenorocirile copilăreşti, pe cari ori ce părinte le ştie cît sînt de numeroase 5 şi tocmai cînd trebuea să se bucure puţin, să uite ostenelile trecute, tocmai atuncea îşi văd copii dragi rîpiţi, pierduţi, Şi din ce pricină? Din aceea a^ prostituţiei, sau a deprăvărei. Cum putem noi să-i apărăm de asemenea infecţie în o societate ca aceasta? In o societate în care nu poţi lăsă copilul un pas şi să nu audă un cuvînt murdar. In societatea de azi eşti ameninţat din toate părţile aşa că nu ştii din cotro să te păzeşti. # Cu un cuvînt trebue să mărturisim că de^ vreme ce deprăvarea e aşâ de feliurită şi pricinile cari o produc, măcar că pornesc din acela-şî izvor; trebue să fie nenumărate. Mulţi au recunoscut parte din efectele rele ale prostituţiei. Aşâ în Austriea e oprită prostitu-ţiea patentată din timpul Măriei Teresia, dar, ce folos, opreşte pe cea patentată şi se desvoltă cea privată. ^ In Franţiea Anbertine Auclerc, propune un mijloc pentru stărpirea prostituţiei cam aşâ: Guvernul să fa- că un atelier în care toate femeile lipsite de lucru, să poată găsi şi în scbimb vor avea brană, adăpost etc. iar pe cele pe care poliţiea le va află că exercitează meseriea de prostitute din preună cu bărbaţii de aceea-şî tagmă, să le trimeată să formeze o colonie. Aice întru cîtva se apropie de adevărata cauză, dar, totuşi e încă foarte departe, şi efectul ce s’ar căpătă ar fi foarte mic. _ ‘ A atacâ acest reu tăind numai una din ramuri este de puţin folos, căci nu bine am tăet una şi creşte alta. A trimete toate prostitutele din ţară sau a omorî pe toţi criminalii e tot una, căci in puţin timp societatea va formâ alţii. In adevăr după propunerea de mai sus femeile nu se vor prostitul din pricina foamei* dar nu rămîn celealte pricini nenumărate? . Am zis că trebue să stârpim izvorul, adecă, mize- — 848 riea. dar prin aceasta nu înţeleg, că numai să nu moară oamenii de foame, ci^şi să dispară întunerecul. Societatea întreagă trebue să se poată lumina; fie-care să-şi cunoască drepturile lui de om, după cum şi datoriele lui cătrâ societate. Inţelegînd scopul societăţeî; putînd avea fie care pe o caie cinstită, adecă prin o muncă potrivită puterilor sale, o vieaţă omenească cît se poate mai bună nu credem să poată a se mvidieh unul pe altul şi aşă se vor împuţina şi exemplele rele. Atunci după cum e probabil că nime avînd tot ce trebue, nu va căuta să fure, tot asemenea nime nu se va prostitul, de cît doară acei cuprinşi ca de un felin de boală; şi ca bolnavi, de sigur, vor fi trătaţi după o cură medicală; căci liniştea semenilor nu trebue să fie turburată din pricina cîtor-va reî. Nu zic că prostituţiea va dispărea de o dată ca prin farmec, ci pe încetul; de sigur că generaţiunî nevinovate vor trebui să suferă din pricina păcatelor strămoşeşti, după cum vor suferi şi de boalele moştenite; dar izvorul care le producea, fiind secat, altele nouă ne producîndu-se, şi pe cele existente căutînd a le îndrepta va veni timpul, cînd, poate, vor dispărea cu totul; dacă e menit ca societatea omenească să tră-ească şi să înnainieze. Sofiea Nădejde. Educaţiunea intelectuală morală şi fizică după II. Speucer. . (TJrmare) De bună samă fetele şi băeţiî pot fi crescuţi cu hrană vegetala numai. La oamenii bogaţi, se află copil cărora li se dă puţină carne şi cari cu toate acestea, cresc şi se par sănătoşi. Hrana animală Ieste aproape necunoscută copiilor de muncitori, şi cu toate acestea ajung puternici. Dar aceste fapte, la prima vedere împotrivitoare părerel noastre, n’au greutatea ce se crede — 849 de obiceitl. Intăitt nu urmează câ acel ce trăesc numai cu cartofe şi cu pine ajung la o desvoltare fericită; şi compârarea între muncitorii şi nobilimea inglezâ, precum şi între muncitorii francezi şi burgheziea aceleea-şl naţii nu-î de felin priitoare mincăto-rilor de vegetale. Apoi, nu-î vorba numai de mărimea cărnurilor, dar şi de feliul lor. Nişte muşchi mol, înfoeţl se arată pentru ochi sub acea-şl formă ca cel vîrtoşi, dar cea mal simplă cercare va dovedi că cel ce se hrănesc cu carne sînt mult mai puternici de cît ceialalţî. Uitîndu-ne la animale ne încredinţăm de acela-şl lucru. încercările făcute cu animalele au dovedit, că dacă o hrană puţin nutritoare poate să le îngraşe, nu poate înse nici o dată să le dee puterea trebuitoare pentru a face mult lucru. Daţi unul cal ovăs şi veţi vedea câ poate munci mal mult de cît dacă i-aţl dă numai fîn. Cît priveşte pe oameni, faptul e dovedit şi mai bine încă. Nu vorbesc de regimul atleţilor, care ieste tocmai cum zicem noi. Vorbesc de încercarea făcută de acel ce întreprind facerea drumurilor de fier, asupra muncitorilor. De mult se ştie că marinarii jnglejî, hrăniţi cu multă carne, sînt mal harnici de cît mărinaril altor naţii, hrăniţi mal mult cu materii făinose, prin urmare vegetale. Ingiejiî, cînd se apucă de făcut drumuri de fier pe continent găsesc mal folositorii! a aduce lucrători din Angliea. Un fapt a arătat că hrana şi nu rasa ieste pricina, căci, cînd mărinaril altor naţii sînt hrăniţi cu carne, se apropie de cel ingleji în hărnicie şi putere. H. Spencer a făcut o încercare asupra sa chiar, şi a găsit că hrana vegetală slăbeşte puterea fizică şi intelectuală. Aceste dovezi deosebite nu arată oare că avem dreptate în privinţa hrănel ce se cuvine copiilor ? Nu urmează că chiar dacă am putea ajunge să dăm copiilor aceea-şl aparenţă cu hrana vegetală ca cu cea animală, tot ar fi mare neasemănare în privinţa ca-lităţeî muşchilor, etc. . Deşi nişte copil de la cari se cere foarte puţină activitate fizică şi intelectuală, ar putea trăi fără hrană animală, din contra copiii de la cari se pretinde muncă fizică ori intelectuală, trebue să mînînce carne multă. Dacă nu li se dă a-gemenea hrană bogată negreşit că creşterea lor va suferi din toate punctele de vedere. Mai trebue să arătăm câ hrana trebue să fie feliuritâ, variată. In această privinţă regimul copiilor Ieste foarte greşit. Ce-Î drept au la masă mîncârl mal variate şi în fie care zi altele; dar în toate zilele septămtnel, în toate septămînele lunel, în toate lunele anului, au la mînca’-ea de demineaţă pîne şi lapte, sau supă cu crupe de ovăs; şi, tot cu atîta statornicie minîncă sara lapte şi pîne, poate ceaitt, cu unt şi cu pîne. Acest obiceitl ieste în nepotrivire cu învăţurile ce ni le dă — 850 — fiziologiea. Desgustul pricinuit, dacă mîncăm multa vreme acelaşi feliu de mîncare şi plăcerea ce simţim vâzînd că vom avea la masă un felia de bucate nou sau ne mîncat de mult, nu-i un fapt fără însemnătate, cum cred mulţi din nebăgare de samă sau din neştiinţa. S’a dovedit că nu-î nici un felitt de mîncare chiar din cele mai bune, care să fie în stare a ne dâ tot ce Ieste trebuitoritt pentru a putea ajunge să căpătăm elementele ce ne lipsesc. Se mal ştie că plăcerea ce ne produce o mîncare ieste o aţitare pentru sistemul nervos, care face să se mistue mai bine celelalte mîncârl. Nu numai că trebue să ne schimbăm mîncările des, dar chiar la fie care masă trebue să avem mai multe feliurî de mîncare. Prin această amestecare de mîncărl numeroase căpătăm mai signr elementele trebuitoare şi aţiţarea stomahulul face de se mistue cu uşurinţă. Experienţele făcute cu animalele dovedesc acela-şi lucru. Ne vor zice unii că prea mare năcaz ar fi de a pregăti atîtea feliurî de mîncare pentru copii, noi vom respunde că dacă se dă atîta îngrijire educaţiei intelectuale, trebue să se dee şi celei fizice încă mai folositoare pentru viitorul lor. Apoi ieste trist şi ciudat de tot cas munca ce se face cu plăcere pentru a îngrăşâ porci, să fie socotită prea mare, dacâ-î vorba de crescut copil. Pentru acel cari ar voi să întrebuinţeze metoda noastră, trebue să spunem că schimbarea să nu o facă de o dată. O hrană slabă multă vreme întrebuinţată a slăbit într’atîta organismul în cît nu va putea suferi o hrană mai bogată. Hrană neîndestulătoare pricinueşte nemistuire la oameni şi la animale. Apoi să nu se uite că nu trebue de mers prea departe cu concentrarea mîn-cârilor, la fie care masă stomahul trebue să se împlâ. Ţinînd samă de toate acestea, închiem, că hrana copiilor trebue să fie foarte nutritoare, varieată la fie care masă, şi în fie care zi şi în destulătoare. Cu straele se Intîmplă ca şi cu hrana. Se caută a le face neîndestulătoare. Ieste o teorie foarte respînditâ, că nu trebue să ţinem samă de simţirile noastre. Redusă la cea mai simplă expresiune, aceasta teorie admite că simţirile nu ne conduc la binele nostru, ci ne înşalâ. Cu toate acestea trupul nostru Ieste supus la boale, cînd nu ascultăm de simţiri, nu cînd ne supunem lor. Nu-I reu să mîncăm, cînd ni-î foame; ci atunci îl reu, cînd mîncăm fără să fim flămînzl. Nu-î reu, să bem pe cît ni-I sete, ci atunci cînd bem chiar în silă,. Nu-I nici un reu dacă respirâmtt aer curat, aşâ de plăcut ori cărui om sănătos; ci dacă respirăm nişte aer puturos şi rece, cu toată răscoala plâmîilor. Yre un reu nu urmează din exerciţiul la care ne îndeamnă tru- 851 pul nostru, ci din dispreţul osteneleî. Munca intelecuţală nu-i vătămătoare, dacă nu lucrăm fără încetare chiar cînd simţim că ne doare capul şi ne ard obrajii. Munca trupească cu cumpătare nu-î vătămătoare, ci munca peste măsură. [Va urma] !• Nădejde. Şaua şi Ţiganul Anecdotă populară. Un ţigan umblînd odată colindînd din sat în sat După cum li-i obiceiul, iată că s’a întîmplat Cam spre sară să gâsascâ, lingă o casă un cal legat. „—Uite, zise atunci ţiganul, calul singur noaptea ndrum.... „Dă! Noroc că-s om detreabă căci de ar fi vr un boţ acum, „L’ar fură şi peste codri pe urlaţi cu iei s’ar duce „Ş’apoî meargă păgubaşul sâ-î iea urma, să-l apuce.... Dar privind la cal cam galeş, capul bojma clătină. Mai punea la frunte mină ş’apoi parcă suspină. Cînd de-odată jos pe prispă dinaintea lui zăreşte Şaua pusă. Şi într’o clipă faţa lui se ’nveseleşte Ş’apoi zice: „Uite şaua, iea să văd de se loveşte _ „Şi s’o pun pe cal vr’o leacă,“.. Şi de-odată, iea şi o pune Ş’apoi zice : „Bine şede!. Doamne, şede de minune !... „Dar cum şede acum de bine, dacă aşi fi şi ieu pe iea _ „I-ar şedea cu mult mai bine... Ian să’ncerc. „Şi cum zicea S’aburcâ pe cal călare, ş’apoî zise: „Zeu că-î bine, „Hiî căluţ să văd la fugă vei putea să fugi cu mine, „Hii mai tare, mal la fugă şi’nc’o leacă şi’nc’o leacă! ^ „Hiî hăram, mîncate-ar lupul, Hii măi iute, baide pleacă!!... „Hii“, ţiganul hojma strigă şi tot mînâ neîncetat Şi începînd cu gluma, calul, înadins l’a fost furat. Dar mergînd în fuga mare nu ştiu cum se socoti Drept în drum lîng-o pădure se opri şi poposi. ^ „— Iea să văd îşi zise iei, după cît m’am necăjit _ „Calul ista-î bun iei oare, nu cum-va m’am pricopsită Şi zicînd acestea ’n gîndu-î, după cum şedea călare începu cu de-a măruntul ca să-l cate pe spinare.... Inse’n urmă-I păgubaşul, cînd află de cal că nu-i întrebă de unii alţii, ş’oblicind de urma lui . rolx'TŞŞ — 852 Apucă şi iei cu alţii tot călări şi cît colea Urmârindu-1 mi-1 găsiră pe cînd tocmai nici gindea. „—■ Stai, ţigane !.. _ _ „—Iaca’ndatâ stau bădică, stau cum zici, „— Stăi, dar spune-mi, coţofana, că te sfarm pe loc aici ^ „Cum de-aî vrut să-mi furi, ţigane, ieapa spune-mi ori te ieu „Şi te spînzur.... . — Zeu, bădică, să mă bată Dumnezeu, „De-am furat’o!.. Iat’o îi faţă, ce te legi de capul mieu? !.. „La pădure, zeu m’am dus „M’am urcat pe un carpân sus „Să culeg la carpine. „Ieapă să se scarpine „Lingă carpîn cînd s’a dat „Carpănul s’a clătinat „Ş’am căzut din întîmplare „Peste dînsa chiar călare!... „Din călcăie-i dăm să stee, „Iea-alergâ de vra să piee ! . . . „—Bine! ai fost în carpln. Bine te-ai suit în carpân sus „Şi calare, bof! de-odatâ, te-ai trezit precum ai spus, „Dar să-mi spui pe ieapă, cioară, cine a fost să-î pună şaua „Haide spune.... „— Spun bădică, dară şaua îi vezi, beleaua !!.. „Ş’apoi lasă, zeu bădică, crezi acum şi Dumneta „Că şi şaua1 ca şi mine, a căzut de unde-va..... Th. JD. Speranţă. Un foileton în „Gazette de Roumanie11. Sub titlul de „Les conquettes de la scienceu în Nr. 183 de la 1882 Mai 8 găsim nişte monstruozităţi în acest ziar franţuzesc, botărît prin urmare a fi cetit şi afară din ţară pentru a dâ o idee despre cultura noastră, din toate punctele de vedere. Ceea ce putem spune fără teamă de a greşi ieste, că foiletonul de care vorbim nu ne face cinste. Plin de viclenie, Dl. Felix (?) Laurentt — 853 — vroeşte să se facă că ne vorbeşte despre eclipsa de la 5 Maiti curent şi ne spune o mulţime de lucruri cari se prind ca nuca’n părete şi găseşte prilej de-a spune mai multe monstruozităţi, cum am zis dela început. Ascultaţi cum ne explică Dl. Felix curcubăul: „ L’arc-en-ciel que tout le monde connaît est for-„me par un rayon de lumiere blancbe emane du so-„leil et decompose dans la vapeur d’eau des nuages.“ Adecă: „ Curcubăul cunoscut de toţi ieste format de că-„tră o rază de lumină albă trimesă de soare şi deseom-„pusă în aborul de apă din nouri. “ Noi credeam că a-buriî de apă sînt compuşi din molecule de apă despărţite şi prin urmare că nu ar putea de cît refracta sau reflectă lumina, dar nu a o desface pentru noi în curcu-bău. Ne aducem aminte că prin Fizici se spune, că nourii sînt formaţi din picături mici de apă şi că în aceste sfere de apă se întîmplă refracţiune şi reflecţie totală şi apoi curcubăul, dar nişte aburi de apă în stare a produce curcubău nu ne încbipuisem încă, pănă acuma. Mulţămită D-lui Felix că i-a descoperit! Mai jos vorbindu-ne de analiza spectrală uită să ne spue că dungele de-a curmezişul sînt negre, şi, de pe cît spune, mi se pare că principiul analizei spectrale a remas o taină pentru l)-sa. Despre constituţiea soarelui aflăm nişte lucruri, cari ne umplu de mierare : „Le corps du soleil ou photos-phbre, a un eclat intense, et est forme par une masse en. fusion dans laquelle on a deja reconnu la pr6sence d’une vingtaine de corps, tous connus â la surface dela terre : fer, cuivre, bydrogenc, zinc, nickel, etc. Les tacbes du soleil ne seraient que des cavites ou des boursouffle-ments produits dans la masse par la combustion. Autour se trouve l’atmospbere solaire composee de gaz relati-vement frais[?]; en troisieme lieu vientla cbromospbere, principalement composee d’hydrogene en combustion, et dont les jets, qui atteignent quelquefois une bauteur de 160,000 kilometres, constituent les protuberances. On — 854 — a reconnu dans la chromosphere un certain nombre de corps, tels que l’oxygene, l’azote, le soufre et le brome, dont on avait remarque l’absence dans la photosphere." Pe româneşte : „ Corpul soarelui sau photosphera are o strălucire puternică; şi ieste formată din o masă topită în care s’a dovedit existenţa a vr’o două zeci de corpuri, toate cunoscute la suprafaţa pămîntului: fier, ^ aramă, hidrogen, zinc, nickel, etc. Petele soarelui n’ar fi de cît nişte scobituri sau îmflăturî produse în masă prin ardere. (? 1). împrejur, se află atmosfera soarelui compusă din gazuri maî reci în comparaţie cu partea topită ■ şi apoi chromosphera, mai ales compusă din hidrogen arzînd şi ale cărei aruncături, cari ajung une ori la o înălţime de 160,000 de chilometri, eonsti-tue protuberanţele. In chromospheră s’a dovedit că sînt maî multe corpuri, precum oxigenul, azotul, pucioasa şi bromul, cari nu se observase în photospheră.“ Prin urmare soarele ieste mai în totul liquid, după Dl. Felix, şi această frumoasă cunoştinţă ni se dă ca cea din urmă idee a astronomilor!! Noi am dovedit, eă a-’cuma, pe cît se ştie, soarele trebue să lîe găzos în întregime, cum arată Faye. Apoi despre explicarea petelor sîntem siguri, că nu va găsi Dl. Felix păreche pe globul pămîntesc. Din furtuni, cari se îmvirtesc în jurul lor şi în jurul soarelui, face D-sa borte produse prin com-buStiune sau umflături!! Sărmană ştiinţă pe ce mînîai încăput! Cine ştie ce bucoavnă de pe la 48 sau ceva mai noua a deschis într’un ceas de nenorocire dl Felix?! Apoi pentru a dovedi cunoştinţele ce are despre analiza spectrală ne spune că s’a dovedit ce materii se cuprind în partea liquidă prin analiza spectrală! Frumos de tot!! Noi credeam, judecaţi de prostiea noastră, că, corpurile licide dădeau spectre fără dungi negre şi prin urmare nu ne plineau'în stare de a le şti compoziţiea chemică. Fierul topit destul de fierbinte, va da acelaşi spectru ea şi aurul topit, dl. Felix crede altfeliu. Are tot dreptul, dar de ce se apucă de făcut foiletoane ştiin- 855 ţificer! Cît despre balamuşnl ce tace dl. Felix cu atmosferele şi cu chromospherele etu. etc. numai balan ar li în stare să-l aleagă. _ Credem că întîmplarea nenorocită a D-lui Felix va sluji ca îndemnare pentru mulţi de a nu se apuca de lucruri mai pe sus de puterile lor. Verax. Tainele nepătrunse ale ininţei cu prilejul unui articol din „Şcoala romîna“ din Tloeşti. In No. 4 al acestei reviste găsim un articol _ de 1)1. C. lennescu cu titlul v Critica, căuşele şi foloasele iei. T acest articol ne arată autoriul că ţara noastră^ are „norocirea îngrozitoare de a hrăni nişte spinzuraţî cari ’rU apucat să lovească, „se înegr6scă totul şi se încape de vii chiar, sub povara unoru ocări ordinare, toţi câtî’şî dau osteneala ca să măr6scă capitalulu 'intelectualii alu ţereî, şi să conţribuiască — pe caţh ie ’’ posibil—la rădicarea grandiosului nostru edihciu ”naţionalii, etc...“ Pe aceşti oameni înreutăţiţî îi judeca tqi ’q. lennescu „incapabili de a produce „cevă serioşii •’ o valoare oare-care literară, sciinţifică seu ar-’Îîqti«ă“ ; că „îndemnaţi de a lor 6rbă pasiune, (luaţi ’’ ama ce mişcare oratorică!) ’şi dau sforţe titanice ca se "ucidă silinţele nobile şi generose ale puţinilor barbaţi ________________„ „u.—v p.n striminta m o- ne s ii ii luminaţi şi' muncitori, cari lucreză cu sîrgumţă ^ „orul sciinţei, etc.“ (Aice înţelege antonul pe D-mi Maresm. Mihdi, Qu^ejcu^ pe D-sa, căci a scris şi o geograne ivi’ T t v Z. L acei nenorociţi rătăciţi îi numeşte Dl. lennescu pa-^rasiţi literari şi-i socoteşte însufleţiţi de o ură înnăscută m potriva „spiritelor creatoare.“?! (Creatoare de ce? De mons- — 856 truozităţt ? !) Apoi maî la vale arată părerea D-sale că aceşti barbaţî (vedeţi mai sus), „’şî dau eroice silinţe se „nutrescă spiritul concetăţenilorii cu alimente substanţiale, cu idei folositoare care luminează mintea, aprind „imaginaţiunea şi încăld.escti anima îndemnându-o spre ,,acele fapte ce măresctt o naţie şi rădică unii poporii.44 (Aice înţelege autorul, mi se pare, invenţiunea celui cu încunjurarea pămîntuluî în 24 de ceaşurî (vezi No. 1 din „Contemp.44); teoriele geologice ale D-lui Nanianu şi Mărescu ; eclipsele inelare de lună; umbra sferică a pămîntuluî din geografiea D-sale ; reforma limbeî romi ne de Dl. V. Ionescu ; şi alte contribuirî la înmulţirea materiilor pentru partea umoristică a ziarelor şi a calendarelor din ţară şi din străinătate). Dl. Iennescu socoate drept morţi pe acei îndrăciţi pizmătareţî, cari îndemnaţi de sterilitatea lor, etc... (vedeţi mai sus) şi crede că căută „să ucidă pe toţi acei cari muncesc povăţuiţi de credinţa ncă munca e vieţa.u Ii maî numeşte încă „fiinţî pierdute/4 (pentru plagiare, vai! foarte adevărat aceşti nenorociţi nu vor da contingent!). Pe aceşti critici (vedeţi maî sus) şi-i înehipue DL Ie-nescu în delirul seu „gata, cu măciuca în mâna, spre „a lovi pe orî-ce tinerii de talentu care promite multă „şi ne face se vedemiî într'însulii unii o mu cu viitorii!/4 (Aice de sigur e vorba de Dl. Victor Pompilian, care în adevăr ieste un tînăr cu talent şi are şi viitoriu, căci, pe cît se aude, Dl. C'osmovicl aşteaptă întoarcerea acestui tînăr, pentru ca se ocupe frăţeşte catedrele de la Universitate... Dar asigurăm pe Dl. Ienescu că nu întră în planul nostru omorîrea cu măciuca, nu vroim să le facem drum spre eternitate... şi monumente). Dl. Iennescu maî numeşte „capete goale44 pe aceşti critici aşâ de reu voitori. Dl. Iennescu a aflat că la asemenea „fiinţi pierdute 4 conştiinţa nu joacă nici un rol. (De sigur nu tot acela ce-1 joacă la plagiatori şi la oamenii ce au nevoe de studii adinei pentru a da examen de clasele primari şi totuşi sint profesori secundari). — 857 — Dl. Iennescu pune următoarea întrebare : ,, Avemu „nof o literatură didactică bogată şi înflorită în câtu să „ne grăbim tot-d’auna a lovi cu pasiune şi răutate in „tot ce se produce de acei puţini dascăli cari-şf făcu „datoria sacrificându-se şi înfruntând ocara ? ‘ Adecă, după Dl. Iennescu, D-l Năneanu et. comp. se sacrifică pentru patrie plagiind şi scriind păsăreşte tot feliul de monstruozităţi! ! Apoi la urma urmei ne spune Dl. C. Iennescu că oamenii înreutăţiţî cari l’au lovitti. în cele mai sfinte sentimente n'au inima la locul seu. Pentru a dovedi că Dl. C. Iennescu nu ţinteşte la altă cevâ de cît a ponegri pe oamenii de la „Contem-poranul“ voiţi arăta că D-sa a avut nenorocirea de a fi criticat în No. 10 al Contemporanului în termenii următori: GbOjrafica D-lui lenescu ieste menită, atît pentru clasele primare cît şi pentru I-a gimnazială.—In privinţa sistemului ieste tot după acel vechio, şi greşit, pe care l’am combătut cu ocaziea criticăreî Geografiei D-luî Ctorjan.—Cartea ieste mai încărcată chiar de cît a D-lul Gorjan, de nume proprii, de numere şi lipsita de partea esenţială; nicăieri nu se vede că autoriul s’ar fi silit să fie lămurit şi pe cît se poate mai uşor de înţeles pentru copil, din contra fraze franţuzite, cuvinte tecnice. termeni ştiinţifici imposibil de Înţeles de copil, etc, se găsesc peste tot în îmbelşu-gare!—In unele descrieri s’a încercat autoriul să devie poetic ! Inse din nefericire n’a reuşit, căci poeziea nu constă în grămădi-re de cuvinte ca: romantice, delicioase, furie, etc, etc! In alte locuri a păcătuit în contra adevărului, din prea marea iubire pentru ţară, înzestrîndu-o cu calităţi pe cari din nefericire nu le are! Să ilustrăm prin cîte-va esemple, teza susţinută : Chiar la început vorbind de importanţa studiului Geografiei, zice: „pentru că are de obiect a ne face cunoscut: I) în general. „pâmîntul şi tot ce-1 înconjoară; şi al II) in special, ţara ce noi „locuim.u—Cum? în Geografie se studiază tot ce încunjură pă-mîntul ? Asta acuma o aud pentru prima oară, şi pentru ultima! Apoi (era ce noi locuim, tare nu samînă a româneşte! Acel ce se pare a aminti un que franţuzesc! Păcat că nu putem da de Geografiea de pe care poate că s’a inspirat Dl. autor!—Mai 60 — 858 — departe zice: „Iei ieste rotund: I-itt, fiind că toate cele-alte corpuri cereşti au forma rotundă. Fiind că şi pentru că.. leu credeam că se zice mai lămurit: Pămîntul iesle rotund.—Probe despre a-cea-ia ar, un : I-iă Celelalte corpuri cereşti sini lot rotunde, e tc, etc, dar nu că pămîntul ieste rotund, fiindcă şi altele sînt aşa, ca şi cum acelea l’ar fi făcut rotund ! . 0,0 . n f „ Apoi umbră sferică, ce va. mai fi şi asta . .. ..... O slerâ nu produce o umbră sferică D le Ieneseu, cetiţi fizica!—Mai departe - ,Se roteşte împregiurul seu într’un interval de 24 oare de roca tot ~şi produce acea ce numim: mişcare diurnă seu mişcare "taliune; în acel-aşî timp 'cave acelaşi timp? de sigur "în" 24 oare!) el străbate totă orbita sea, face uă revoluţiune de-”plină împregiurulu soreliu, într’un spaţiu de 365 (Iile şi cite-va ore.“ Bravo! Multă Cosmografie ştiţi sau clar mai ştiţi a va esprimă!?! Cum în acelaşi timp? Adecă tot în 24 de oare se învîrteste pămîntul şi împrejurul Soarelui? ! Mari păcate . Dar nu ştiu cum şi a doua oară cad în ispită de a crede ca. aţi tradus reu din franţuzeşte (?)! Poate în franceza iera; «» meme temps care nu-i tot una cu dans le meme temps! Trebuea sa traduceţi tot odată, dar v’aţi înşelat cu graba! ■ îmi aduc aminte de un bat rin profesor al mieu, care necontenit spunea că nenorocirile, cînd vin asupra omului, nu vm cîte una, ci cu grămadă! Mare dreptate avea! Aşa aţi păţit şi D-voastră! Nu destul că v’a venit gindul să faceţi o Geografie, apoi întîmplare v’a făcut să traduceţi şi reu mai multe bucăţi m şir’ Căci ieată că maî găsim o monstruozitate: „Mişcarea de ro-„taţiune a pămîntului se face pe uă liniă inchipuită mobila ve „care o nuinimil axă seu osie.-— Ce înţeles a,re pe o linie.. Ori care altul, numai acel bun nu!—Aiurea daţi in alta groapa.... „Paralele şefi 1 alilulini-1 cum paralele sau latitudini tot aceea Ieste?! Mai ştii?! „ Uimii se numesctt umflăturile pămmtului! (sa- ,.racul! îl bolnav !! >“ . o . , Vorbiri de Dunărea, geniul poetic al D-lui autonu şi o In-cbipueşte fugărită de afluenţi de carii nu poate scăpă de cit a-runcîndu-se în mare! (Oare nu s’a înecat!?,). Iată cum se espnma: „şi grămădită de' mulţimea afluinţilorfi seî se arunca in Marea Nb^ră.1* Vorbind de clima României zice: „Clima sa e dulce şi "temperată, ceriulil pururea senin, aerulfl curată, şi ^ sânetosu_ . Vorbiţi de pe auzite, Dde Iennescu? Se vede că n aţi fost prin Romănia ? Ceriul e pururea senini şi în poezie ar fa prea mare esageraţie, dar încă în Geografie!? Şi apoi credeţi că ar fi mare feri fire, dacă ar fi ceriul pururea senin? Pentru poeţi,^ carii se nutresc eu inspiraţii, poate! dar nu şi pentru noi, carii mai realişti ne nutrim cu pine! Aiurea altă exageraţie : „pammtulu 859 „acestei regiuni ascunde în siirulu sett numerose şi avute mine „ de minerali şi metalî preţidse precum : aură, argintii, ferii, aramă, „merenriu, cărbuni de phtră, păcură, etc“. Numeroase şi avute mine de aur şi argint! Asta nu ieste dovedit ! Din contra, chiar minele din Transilvaniea, costa atîta cît scot, sau chiar şi mai mult! De ce oare să ne lăudăm cu ce n’avem?! Nu maî zic nimic despre minerali şi metalî preţioasei Aşî putea cita nenumerate esemple de felini acesta, dar mă opresc aice, crezînd că orî cine va avea destule elemente ca să poată judecă valoarea cârţeî, dtn care sînt estrase citaţiele. G. G. Nădejde. Acuma înţelegeţi buba P-lui autoriti şi vedeţi că de noi vorbeşte P-sa, mai puneţi încă că un D. de la Turnul-Severin a mai arătat tot prin <- Cont. “ nişte monstruozităţi din geografica D-lui C. Iennescu şi pricina furiei vă va fi cu desăvîrşire lămurită. Mă folosesc de această întîmplare pentru a arătă ce gîndim de rolul criticei,.-r- Arătarea adevărului, fără nici o cruţare. demasca- rea şarlatanismuluî ort cum s’ar ascunde, aducerea la adevărata valoare a tuturor scrierilor romăneştî. Prigonirea cea mai înverşunată în potriva cărţilor monstruoase, lipsite de metodă şi de cele mai simple cunoştinţî, lăudarea tuturor scrierilor bune şi folositoare. Iată, după noi sarcina ce trebuea să-şi tee cineva şi noi ne-am luat’o. Pană acuma şi de acuma înnainte vom fi fără cruţare. Numai să ni se descopere un plagiatorii! sau un autoriti neeunoscătoriu în ale ştiinţei despre care scrie şi coloanele Contemporanului" vor fi gata a primi denunţarea şi noi a biciui cum se cuvine. Nu ne vom uitâ la nici o consideraţie] nici prietenie, nici comunitate de tendinţî, nu sra fi în stare a ne face să ne depărtăm de Ia calea ce am apucat. Noi sîntem cu desăvîrşire încredinţaţi că numai achvărul spus verde ne va mîntuî. Destul ne zbatem ca peştele pe uscat de atîta timp şi am remas cu desăvîrşire în urma ţerilor mai necivilizate din Europa. Trebue să se încredinţeze o dată piraţii şi cava- — 860 — lerii de industrie literară şi ştiinţifică, că nu vor mai putea să-şi practice meşteşugul nepedepsiţî şi neînfieraţi de opiniea publică. Sprijinul ce „Contemporanul" cu toate lipsele lui, a găsit în Bomăniea, dovedeşte că vremea unei asemenea reviste sosise. — Ştim noi bine că in contra „Convorbirilor literare" învinovăţindu-le de sacrilege, cînd spulberau ca un lucru netrebnic clăd;nle neîntemeete ale eutărui sau cutăruî om cu nume mare, stilp al c-ulturei Bomîne şi al altor culturi. Dar de această ne pasă foarte puţin. Poate D-l. Iennescu să-şi împlă Şcoala romînă" de încercări desperate de ale D-sale noi ne vom face datoriea. Yiitoriul va dovedi cine a meritat ocările ce ni se aduc, noi cari am luptat pentru adevăr, ori acei cari au furat munca altora şi au tradus’o, după ideea D-lor Sale, în romăneşte) facîndu-se autori; şi acei cari au scris sub nume de cercetaţi ştiinţifice tot ce au visat noaptea. Ar fi o ruşine nespusă pentru neamul nostru, dacă ar trebui să aşteptăm să ne arăte străinii ce feliti de cărţi didactice avem! Vom merge înnainte cu încredere că toţi oamenii cinstiţi sînt cu noi. 1. Nădejde. Rectificare. După cum am declarat mai de multe ori, adevărul în ori ce privinţă ieste ţinta noastră. — Acuma ni se prezintă ocazia ca să dovedim că în adevăr sîntem nepărtinitori şi că în ceea ce scriem nu urmărim altă cevâ de cît descoperirea adevărului. în No. 21 al „Contemporanului1*, se publicase un — articol în privinţa modului cum unii D-ni funcţionari înţeleg împlinirea datoriilor şi ca esemplu se citase purtarea Dlut Dr. Bucşenescu cu soţia U lui A. Grorescu. înse după probele ce D-l Bucşene-scu a bine voit a ne pune în vedere, sîntem datori să recunoaştem, fără de a stâ cît de puţin la îndoială, că D-sale nu i se pol deloc atribui vorbele şi purtarea necorectă faţă cu D-raa Q-orescu. Pentru că să se înţeleagă mai lămurit cum s’a întâmplat ca să cităm numele D-lui D-r Bucşenescu, fără ca D-sa să fie eîtu-şî de puţin vinovat, să arătăm cum s’au petrecut lucrurile: Faptul pe care D-l Gorescu ni-1 descoperise, şi pe care-1 susţine şi acuma, s’a petrecut de sigur, înse a fost sevîrşit de altD-n doctor (al cărui nume îl vom spune mal jos)—In adevăr, în acel timp Dl. Dr. Pucşenescu fiind în concediu (îerâ dus la Bucureşti) îerâ suplinit de câtrâ Dl. Dl. Zautfirescu şi cînd Dl. Gorescu a dat de ştire la comisie, ca să vie doctorul de despărţire, a venit Dl. Dr. Zamfirescu, fără ca Dl. Gorescu să ştie despre această suplinire: aşă în cît Dl. Gorescu aflînd purtarea necorectâ a doctorului de despărţire şi ştiind că Dl. Bucşenescu Ieste pentru acea despărţire, de sigur a atribuit faptul D-luî Dr. Bucşenescu.—Noi de asemenea ne ştiind că Dl. Bucşenescu lipsea din oraşifi şi că îerâ înlocuit prin Dl. Zamfirescu, am fost puşi în aşa împrejurare în cît fără să rroitn, am nedreptăţit pe Dl. Bucşenescu! Iată acuma şi probele prin care ne-am convins despre modul cum s’a petrecut faptul: Dl. Dr. Bucşenescu a bine-voit să meargă împreună cu noi la moaşa care fusese la D-na Gorescu, şi moaşa (D-na Babeta Schuler) a declarat că alt doctor a fost şi nu Dl. Bucşenescu; a-poî am mers împreună cu Dl. Bucşenescu la Comisia Desp.^ Y-a, unde cercetînd condica am văzut că în ziua de 19 Marte, (în care zi ieste însemnat şi numele D-nel Maria Gorescu îerâ subsemnat Dl. Dr. Zamfirescu. Faţă cu asemenea probe, nu puteam face altă cevâ de cît aceea ce am şi făcut: cea mai categorică rectificare. Credem că Dl. Bucşenescu va primi scuzele autonuluî art-din No. 21, putând fi pe deplin convins că nici un alt motiv de cît descoperirea adevărului şi combaterea reuluî, nu-1 îndemnase a publică lucrurile istorisite de Dl. Gorescu. Ca să mîntuim cu Dl. Bucşenescu, mal trebuie să adăugim că atît în cercetarea numelui acelui care scrisese articolul, cît şi în căutarea probelor, s’a purtat într’un cbip pe care am putea să-l numim în adevăr cavaleresc, dacă acestui cuvînt nu i s’ar da un alt înţeles de cît acela pe care noi vroim să i-1 dăm! Nu ieste mai puţin adevărat inse că a fost o neîmplinire de datorie, care cade cu toată greutatea asupra D-luI Dr. Zamfirescu; căci după cum am mai spus Dl. Gorescu menţine cele zise în privinţa soţiei D sale.—Prin urmare ceea ce am zis despre ne-împlinirea datorielor, remîne bun zis şi am putea cita esemple numeroase care să dovedească acela-şi lucru. Yeăetot. — 862 Aţi zis-o. Aţi zis-o: dreptul vostru că-i legea grea a firei, Aţi zis-o: ie de faţă Malthus cu-ai lui adepţi In lupta pentru viaţă la masa fericire!, N’au drept copiii noştri, aţi zis-o şi-o ziceţi! Aţi zis-o: cel mai tare învinge tot deauna, A pumnului domnie de sus ie până jos, Progresul stă în luptă şi una cîte una Iluziile voastre cădea-vor zgomotos! Aţi zis-o: trebueşte un piedestal de crime, Cu lacrimi şi cu sînge, cu hoituri cimentat Ca cei aleşi de fire să leasă din mulţime Spre-a duce omenirea spre ţelul depărtat. Aţi zis-o, visătorii de legi umanitare, Nebuni şi fără ţintă poporul resvrătesc! Cum soarele se mişcă pe veşnica-î cărare Pe-acelaşI drum va merge curentul omenesc! Aţi zis-o. Mîne inse a voastră cuvîntare De-om lua-o noi nebunii, de-om zice tot ca voi, „In lume stâpîneşte acel ce ie mal tare" Cu lacrimi voi veţi plînge, voios vom rîde noi. Const. Miile. Dl. I. Găvănescul. In „Binele Publiciiu de la 13 Maiti am cetit un articol iscălit de acest domn şi îndreptat în potriva D-lui A. Lambrior au-toriul „Cărţeî de cetire", despre ale căreia merite am vorbit în unul din Nr. trecute. De la început chiar luînd prefaţa acelei cărţi în alt Înţeles de cum s'ar fi cuvenit, a crezut Dl. Găvănescul, că cine mai ştie ce de a greşeli de tot feliul va găsi în *Introducere“ mai ales, să vede că D-sa s’a legănat cu închipuirea că teoriele arătate în introducere vor fi fiind aşâ nişte visuri puse pe hîrtie, cum au obişnuit a face mai mulţi din cei ce au scris despre limbă!! Amar te-ai înşelat, nenorocitule! In loc să faci* pe Dl. Lambrior de ris te-ai făcut pe D-ta singur, căci ai dovedit că n’ai nici a-tîta judecată pentru ca să poţi cunoaşte ceea ce este rodul undi munci — 863 — sorbise şi al unei metode de cercetare adevărat ştiinţifică. N’ai a face, cinstite Dl. G-ăvânescul, cu oameni de acei cari vin cu teorii de ocazie, numai aşa vi s’a năzărit, fiind că nu ştiţi nimica serios despre limbă. Vi se pare greşită explicarea ce dă Dl. Lambrior propoziţiei: „Dom D-zeu eră făcui de în pâmînt toate jigăniile, etc..“ H Innainte de toate ar fi fost bine să cetiţi în bucata de unde ieste luată propoziţiea şi v’aţi fi încredinţat că scriitoriul întrebuinţază cu tot din adinsul asemenea forme, tot acolo găsim „D-zeu încă nu era ploat. pre părnînt, etc“. Ori cît vi s’ar părea D.v. de ca-ragbioaze aceste construcţii, dar construcţii romaneşti sînt şi vedem verbul a fi întrebuinţat pentru a forma timpuri compuse la verbe neutre şi active chiar. Apoi de ce n’aţî bine voit a vă aduce aminte că chiar acuma avem un preatrecut compus făcut tot prin ajutoriul verbului a fi : am fost mers cu acelaşi înţeles ca mersesem sau am fost făcut (făcusem)?! N’ avem oare aice un timp compus în totul asemănâtorift cu eră făcut (făcuse) şi eră ploat (pioase) ? Mi se pare că pentru un om cu bun simţ nu se încape vre o îndoială în această privinţă. Iţi baţi joc, sărmane neştiutoriule de carte, de idoea D-lui Lambrior, că Vacă ii fătată de trei zile, etc, ar fi cuprinzînd şi acuma îi fătată adecă iesle fătată în loc de a fătat l ! Cu toate acestea ce poate fi mai lămurit? N’avem şi „îs nemincit şi nebăut de trei zile", cari nu pot avea alt înţeles, căci is nemincal nu însamnă că „nu m’a mîncat" cine-vi, ci că ieu nam mincat, etc. Ce să zicem de judecata D-luI Grăvănescul care aruncă ideea D-lui Lambrior sub pretextul inteligent, că nu se poate zice : „Femeea lui Nea Stan îl făcută de trei zile un bâet", deşi nu ieste de tăgăduit ca se zice „km fost mincăl un puii! fript şi mă pregăteam să pornesc"?! Caraghioz de tot i se pare D-luî Găvănescul, că Dl. Lambrior, a îndrăznit să arăte că în unele limbi romane se găseşte verbul a fi întrebuinţat pentru a formâ timpuri de la verbele neutre ?! Crede oare Dl. Q-ăvănescul, că espresiunile franceze ilesl mort în înţeles de a murit sau il elait mort în loc de murise n au nici o însemnătate, că nu luminează de felii! formele noastre noastre stinse, ca D-zeu nu eră ploat pe părnînt" ? ! Apoi nu se vede lămurit că, de vreme ce acuma nu mai găsim asemenea întrebuinţare pe acolo pe unde s’a scris cartea, sîntem siliţi să admitem că verbul a fi a fost învins în luptă de verbul a avea şi că a scăpat numai ici şi colea cîte o reinăşiţa: „rari nantes in gurgile jiaslo?“ ' Drept să spun m’am încrucit, cînd am văzut la ce îndrăz- — 864 — nealâ poate duce îngîmfarea pe un pedant, „care nu ştie nemic serios despre limba romînă*. . . , Tot aşa de fericit a fost Dl. Găvănescul cu genitivul şi dativul. D-sa admiţind, se vede că limba romînă se trage dm limba latinâ clasică nu vrea să ştie de aceea că în latineasca populară se pierduse Genitivul, Dativul şi Ablativul şi se mlocuiseră prin Acuzativul cu prepoziţii şi că aşă a trebuit să fie, prin urmare, şt în limba romînă la început. Expresiumle Mănăstirea de Bistriţa, pe mi\loc de hotar, pe mijloc de umerile lut smt nişte remăşiţt preţioase cari pot arătâ şi unul om neînvâţat m ale lim-bet, dar înzestrat cu bun simţ, eăîntr’o vreme a fost un asemenea genitiv în româneşte. [Va urmâ], _________ I- Ctrcoavă. Scrisoarea D*lui Dr. Zamfirescu. In No 21 al „Contemporanului^ aţî publicat nişte împrejurări, cart privesc pe D-l. Dr. Bucşeneşcu şi sunt informat că în numărul 22 veţi face o rectificare în care s’ar fi zicmd că leu aş ti autorul acelui fapt, şi pentru ca cetitorii Dv să nu rămână induşi în eroare de justificările ce s’ar fi făcând D-lui Dr. Bucşe-nescu prin rectificarea Dv. promitea în numărul viitor să vă dau lămurire, să se vază cu cine este adevărul şi cine este făptuitorul. - Dr- Zamfirescu. ERATĂ. In aiticolnl despre planeta Vulcan, s’an strecurat rrmătoarcle greşeli de tipar : în loc de pg. 727 rîndul 17 » n r> n n n n n n r> 729 730 749 n n n 750 8 12 22 19 27 13 25 29 36 37 3 de jos n o n » n n n r> de la 1861 la 1888 admise o altă ipotecă planeta Iul Mercur)". 1839 12,«10 0-1527 steaua (i o altă ste, r o, v o 132 să se cetească. de la 1661 la 1832. adauge o altă ipoteză planeta) lui Mercur". 1859 12°10’ 0-1427 steaua 0 o altă ste 0, t 0 432