Privim ca abonaţi pe D-nii ce vor bine vroi a primi două numere unul după altul. APEL. Mai ales copiii se sting de boale molipsitoare, ca anghina dilterică, scarlatina, etc. Pe cită vreme ou se ştiea ce ieste de făcut, pe cită vreme nu ieră nici un drum deschis, pe care mergînd să dăm de leacul acestor boale, puteam stă şi suferi unul după altul de pierderea vre unui copil iubit, sau chiar de pierderea tuturor. Acuma inse prin cercetările mai multor învăţaţi ca £aw, tâuc&nez, gtawite, sintem pe calea care ne va duce la mîntuire. Fiinţele care prin înmulţirea lor în sînge pricinuesc boa-lele molipsitoare cele mai primejdioase, au fost studiate şi sîntem m stare a le face nevătămătoare, ba chiar a le preface în aliaţi credincioşi din duşmani cum ne Ierau pănă acuma. Dar nenorocirea Ieste, că acuma totul se cîrmueşte de băni, de aceea şi vedem că s’au făcut cercetări mai ales asupra boalelor animalelor folositoare (bol, porci, ol, cal, găini, etc); despre boalele oamenilor sau ale copiilor nu s’a găsit încă timp de ocupaţie! Credem că ai fi foarte frumos şi bine să facem o societate, care să stungă bani pentru scopul de a lupta cu anghina, scarlatina şi cu alte boale molipsitoare. îndată ce sumele strînse ar fi destul de mari s’ar putea publica un premiu mare pentru acel care ar descoperi 55 786 un medicament care să tămădoească anghina, sau scarlatina, sau tifosul, cum tamaduesce chinina de friguri, etc. Tot o dată s’ar putea cere şi să se cerceteze calea pe care anghina se propagă pentru a întreprinde nimicirea tuturor cauzelor care îl priesc, adecă pentru a scoate boala cu rădăcini cu tot. Noi credem că o asemenea societate ar fi foarte la timp şi că în scurt ar reuşi în lupta începută. Facem apel la toţi cetitorii noştri, la cel cari au copil şi au fost loviţi de nenorocire şi au trebuit să stea cu mînele încrucişate de faţă la torturile copiilor iubiţi; la cel cari au copil şi pănă acuma au fost scutiţi, dar se pot aşteptă la asemenea nenorociri în fie ce moment; la cei cari n’au, dar simţesc milă pentru nenorociţi şi se revoltează împotriva tiranilor noştri misrcocopicî şi tocmai de aceea mai de temut. Facem apel şi îi rugăm să facă propagandă pentru reuşita acestei idei şi fără întîrziere să facem societatea şi să ne punem pe lucru. Pentru început acei cari sînt hotârîţl a face parte din această societate, să bine voiască a trime-te o înştiinţare la Redacţiea „Contemporanului6'. Red. „Contemporanului A. JP E ILi pentru incendiaţii de la Fălciu.etc. Nenorocirile ce lovesc pe semenii noştri nu trebue să ne lase nesimţitori. Oamenii trebue să se simtă so- — 787 — lidai’î şi ia nevoe să găsescă nenorocitul tămăduirea suferinţelor. Azi a lovit nenorocirea pe unii, mine pe alţii şi nici nu ştim cînd ne va ajunge şi pe noi. Să facem, prin urmare, ce putem pentru incendiaţii de la Fălciu etc. Presa Bucnreşteană şi cea Ieşană au luat iniţiativa. In Iaşi s’a format un comitet compus din toţi acel cari au bine voit a veni la apelul făcut de comitetul de iniţiativă al Presei. Noi deschidem liotă 3e ow'&octi-pţic. şi rugăm pe abonaţii noştri, să trimeată cît vor crede de cuviinţă la adresa noastră. Se va publica socoteala de sumele primite şi le vom îunainta celor în drept. S’a hotărît a se face o lotârie şi la redacţie se vor găsi bilete de vînzare, etc. Credem că apelul nostru va fi auzit şi că vom putea face ceva pentru nenorociţii de la Fălciu, Red. ,, Son tempo^aiinf-ui^. TOT OL. OR. RBMNICEANU Doctor în Medicină de la Facultatea din Paris. Chirurg primar la Spitalul de copii. Profesor de Pathologie chirurgicală la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Profesor la Şcoala Militară din Bucureşti. Membru în consiliul Judeţului Ilfov. Bene-Merenti clasa 1 pentru operele sale Medicale Membru al mai multor societăţi, etc, etc. MARE I*LA (I I A TOR I l ! In anul 1880, Maiu, în ajunul concursului pentru catedra de Pathologie chirurgicală, ne pomenim cu întâia fasciculă din Manualul de Pathologie chirurgicală de — 788 — Dr. Romniceanu. (Ce rîdeţi ?). Prin această operă pW giată după Follin a reuşit să capete Dl. Romniceanu,. catedra şi bene-merenti clasa I. ' Autoriul ne spune în prefaţă: „Lipsa unui manual „de Pathologie chirurgicală, părându-ne f6rte simţită, ne „îndemnă a întreprinde astă lucrare, care nu ieste alt „cevâ de cât scrierea în limba maternă a aceea ce s’a „scris în cele alte limbi. „Suntem siguri că lucrarea nostră e încomplectă. „Sperăm că lectorul ne va scuza acesta ţiind compt de „sacrificiile maferiale, ce cată a face acel ce întreprinde „o asemenea lucrare . . . .“ Nu lipsa unui manual te-a îndemnat, D-le Dr, ci gustul de a pune mîna pe cîte-va sute de lei pe lună la Universitate. Ieşti moderat, D-le Dr, spunînd că lucrarea, D-tale de sigur va fi incomplectă, vrai să creadă oamenii că ai compus’o D-ta, combinînd cele spuse de feliuriţi autori şi ai uitat să prevezi cazul, cînd te va pune cineva faţă în faţă cu jumulitul Follinl Poate zicea tot aşâ Follin în prefaţă şi în grabă ai copieat totul ? Yorbeşti, stimabile autorii!, de sacrificii materiale 1 Ce ? Ai tradus în trei zile şi ai făcut o broşurică de 80 de file pentru 5 lei şi apoi mai stai şi ne cînţi de sacrificii, D-ta, care te jertfeşti pentru patrie punînd pe fie care lună 2000 de lei noi în buzunariti! ? Prea din cale afară! Ce însemnează o scriere în limba mat^rnă^ de ce nu spuneai mai bine o traducere rea după Follin? Să vă spun ieu de ce. — Pentru că cu o traducere nu căpătai nici postul de profesor, nici medaliea. Acuma descope-re-se ori ce, Dl. Ureche va spune că n’are ce să vă facă ca şi D-luî Cernătescu, se înţelege corb la corb nu scoa-te ochii. — 789 — Manual de Pathologie c&i'vu'zc^icafă de J>r. Gr. JEtomniceanu Volumul I Fasciculal Ediţia I - Iu ? D3vLCu.re!Sci 1SSO Trăite elementaire du c?a^fv oloaie par ZEL Tome premier Paris 1877. . Pag- 1. La debutul inflamaţiel se produce o contracţie tonică a micelor arteril ce duc sângele în partea lezată, contracţie ce pote micşora de un cuart sau chiar pe jumătate calibrul arterei. Paget a constatat că contrac-fiunea vinelor era (?!) tot atât de manifestă ca şi a arterelor. Sub infiuinţa astei diminuţil a cali-bruluî arterei, circulaţia se accelerează apoi ea se face mult mal încet.—etc. Pag. 4. Les recherches recentes de Briiehe, de Warthon Jones, de Paget etablissent qu’au debut de l’inflamation il se produit un resserrement tonique des petites arteres qui amenent le sang dans la pârtie lesee. Cette contraction peut atteindre le quart et meme la moitie du calibre del’artere. Paget a constatd sur Văile, de . la chaure souris que la contraction des veines etait aussi manifeste que celle des arteres.... Sous l’influence de cette diminution dans le calibre de l’artere, la circulation d’abord rapide se ra-lentit etc. ■ Pag. 2. Pag. 5. Dacă contracţiunea arterială persistă câtva timp, observăm uâ incertitudine în marşulcuren-tulul sanguin; câte-va globule i-solate se ataşez Ia pereţii vasului, apoi colona sanguină oscila şi se opreşte momentaneu, în Si la contraction arteriellepersiste quelque temps.... Alors se manifeste une sorte d’incertitude dans la marche du courant sanguin ; quelque globules isolds s’attachent d’abord aux parois des vaisseaux, puis la colonne — 790 — fine survine ua stozâ complectă a globulelor. Pag. 2. sanguine oscille et s’arrete mo-mentanement, enfin survient une stase complete des globules. Pag 7. Primul fenomen ce observăm în sângele estras de la flegma-zic, este formaţiunea la surfaţa chiaguluî a unui strat alb, cenuşiu sad galben a cărei înălţime (?j e variabilă şi care e cunoscut sub numirea de cuena inflamatorie.—Suprafaţa cuenei este uneori plană, iară alte ori retractată, la centru, de consistenţă de la aceea a unei piftii pănă la a unei curele. Ea e transparentă. Le premier phenomene qui se montre dans le sang extrait d’un individu atteint d’une phlegma-sie, c’est la formation â la sur* face du caillot, d’une couenne d’un blanc grisâtre ou jaunâtre de bauteur variable, et â laquelle on a donne le nom de couenne in-flamatoire et tantot plane, tantot retractee vers son centre. Sa consistance varie depuis lamol-lesse d’une gelee jusqu’ â la durete du cuir. Cette couenne est transparente.... (pag. 8). Şi ast-fel se continuă cu câte-va sărituri paralelismul articolului „Despre Inflamaţie“ pănă la fine. Pag. 9. Articolul II. Pag. 20. Article II. Exndatia Inflamaţia ajunsă la un ore care grad, dă loc la formaţiunea de produse variate numite de exudate. De L’exiulation. L’lnflammation arrivee â uit certain degre, donne lieu â la formation de produits varies qu’on appelle des exsudats. - Pag. 9. Limfa plastică diferă de se-rositatea pură a flegmaziilor, prin o consistenţă mai mare, uâ tendinţă mai marcată către organizaţie, şi în fine prin prezenţa unor elemente pe care le vom studia. Limfa plastică se prezintă sub doâ forme : răspândită pe supra- Pag. 211 La limpbe plastique differe de la serosite pure des phlegma-sies par une consistance plus grande, une tendance plus mar-quee vers l’organisation, enfin la presence d’elements quenous allons etudier. On la voit: eten-due â lasurfacedes membranes enflammees ou infiltree dans — 791 — faţa membranelor inflamate (ex-udaţie superficială), sau infiltrată în aureolele ţesutului celular (exudaţie interstiţială). Ies areoles du tissu cellulaire ; de lâ deuxvarietes d’exudations ; Ies exudations superficielles et Ies exsudations interstitielles. Tot ast-fel pană la finele articolului. Pag. 11. Articdlul III. Supuraţi». Supuraţia este o stare maî Innaintată a exudaţieî inflama-torie şi e caracterisată prin formarea unui licuid ce conţine un fel de globule, licuid numit puroiu. Pag. 14. Simptomatologie. Pag. 25. Article III. I>e la suppuration. La suppuration est un etat plus avance de l’exudation in-flammatoire, elle est caracteri-see par la formation d’un liquide qui renferme une certame espece des globules et qu’on designe sous le nora de pus. Pag. 33. Simptomatologie. Simptomele supuraţiei sunt locale şi generale. Celle locale le vom studia la capitolul abcese-lor.(!) Vom <}ice aci numai că, partea inflamată este sediul unei dureri vii la care se adaogă svâcniturî, temperatura ridicată a pârţeî şi presentând un edem aproape caracteristic. Căt privesce prognosticul şi tratamentul supuraţiei vom vorbi despre elle la articolul absce-selor şi al infecţiei purulente'!; Les syptomes qui annoncent la supuration sont locaux ou generaux; Les premiers vont etre etudies a l’article Abces. Nous mentionnerons seulement ici une douleur plus vive dans la pârtie enflammee, des elan-cements, une elevation marquee de la temperature et un oedeme presque caracteristique. Tout ce qui reste â dire du pronostic et du traitement de la supuration sera developpe dans le articles qui vont suivre con-sacres aux abces et â l’infection purulente. Şi tot ast-fel până la finele capitolului. § I Âbscesele calde. § I-er A isccw ehands. Pag. 15. Pag. 34- Anatomia patologică. Comune în ţesutul celular, diminuă Anatomie pathologique.—Tres communs dans le tissu pellulaire, — 792 — de frecuenţâ(?) în diferitele organe sau ţeseturl; ast-fel le vedem rar în axul cerebro-spinal, ficat, pulmonl, ose şi muşchi. Intr’un absces trebue să studiem cavitatea şi conţinutul. 1. Cavitatea. Când un absces se desvoltâ, vedem în mijlocul exsudaţiei plastice inflamatorii, un liquid galben care se depune mai ântăiii în are-olele ţesutului celular, liquid cari se limitezâ lesne şi se reuneşte în mici cavităţi cari deschizân-du-se unele înaltele, finesc prin a constitui un focar sau cavitate unică, BCU Cluj / Central Un Ies abchs chauds diminuent de frequence dans differents organe ou tissus. Ainsi on Ies voit rare-ment dans l’axe cerebro-spinal, le foie, le poumon, le systeme musculaire et le systeme -osseux. On doit, dans un abces, etu-dier deux chose la cavite et le contenu. A. Cavite. Quand un abces se developpe on voit, au milieu de l’exsudation plastique infla-matoire, un liquide jaunâtre se deposer primitivement dans Ies areoles du tissu cellulaire. Cette formation purulente se limite assez promptement et le pus se reunit dans de petites cavitds qui s’ouvrant Ies unes dans Ies autres, finissent par constituer un foyer unique. Tot ast-fel până la finele capitolului. Pag. 28 Articolul V Infecţia purulentă. Pag- 55 ArticleV I>e Pinfeetion purulentă Definiţie. Infecţia purulentă este o afecţiune produsă prin introducţiunea puroiului în sânge, şi caracterizată prin altera-ţiunî variate al căror ultim termen este formaţia de abscese multiple. .... nous definirons l’infec-tion purulente, une affection pro-duite par l’introduction du pus dans le sang et caracterisee par des alterations variees dont le dernier terme est la formation d’abces multiples. Pag. 28. 2. Condiţiunile anatomice ale infecţiei sângelui prin puroiu. Sedillot injecta de ua singură dată ua cantitate ore-care de puroiu în venele cânilor. Unii Pag. 58, 59. B. Conditions anatomiques de l’infection du sang par le pus. .......Dans une premiere serie d’experiences, Sedillot injecta en une seule fois, dans Ies — 793 din el muriră repede după injecţie iară alţii se vindecară după symptome grave ca: acce-laraţia respiraţiei, fiori, sete, vie, tremurători sau uă semi pa-ralisie a membrelor posteriore, evacuaţii alvine, uă răpede şi considerabilă slăbiciune. etc. etc. veines des chiens, un certaine quantite de pus. Quelques ani-maux succomberent prompte -ment apres cette injectăm; d’au-tres guerirent apres avoir eprou-vb des symtomes generaux gra-ves, tels qu’une acceleration de la respiratipn, de frissons, une soif vive, des pandiculations (nu s’a putut traduce acestă espre-siune?!? du tremblement ou une semi-paralysie du train poste-rieur, des evacuations alvines, un amaigrissement considerable et rapide. etc. etc. Articolul VIII A r t i c 1 e VIII Oangrena în general. CJaugrene en generai Pag. 42. trai Universit\ „CI Pag. 80 Gangrena de la ( ypaiVw devorez) este mortificarea unei părţi limitate a corpului. Unii înţeleg sub numele de gangrenă, o afecţiune care ar fi limitată la o grosime bre-care a membrului. Eră sub acela de sfacel mortea complectă. Fără a admite aste deosebiri, ne vom servi indiferent de cuvântul gangrenă şi sfacel. Gangrena ţesăturel osose se nume-sce necroză. Pe când prin esca-_râ vom înţelege o grosime mal mult sau mal puţin considerabilă a părţilor mol mortificate, etc. etc. etc. La gangrene (de ypaii'w, je devore) consiste dans la mor-tification d’une pârtie limitee du corps. ........Quelques cbirurgiens veulent eucore distinguer la gangrene, affection qui serait limitee â une certaine epaisseur d’un membre du sphacele, qui com-prendrait sa mort complete. Sans admettre cette distinction nous ferons tour â tour usage des mots gangrene et sphacele. La gangrene du tissu osseux s’appele necrose. Le mot escha-re designe une bpaisseur plus ou moins considerable de parties mortifiees. etc. etc. etc. 794 — Esemplarele ne subsemnate Droits de traduction et de re* se vor considera ca contra fa- production reserves." cute şi urmărite conform legeî. (ss) JDr. Romniceanu. IE. Follin. Dar limba! Ce mai frumuseţă ascultaţi: ' Clapiere fetide (pag. 41), distrusă prin debridare (pag. 41), debutul, marşul (mai la toate pag.), travaliu, (pag. 46), a distruge prin atriţiune (pag. 47), ne vom conpo-ta (pag. 49),survin dureri lancinante. acute şi m* tolerabile (pag. 50). obliterat, indolent, pasibil (pag 51), engorgeinenle (pag. 55), uzagiit (57), din staţia în picioa^ re ce exige unele profesii (57), debuta.... prin inapetenţă (pag. 64), să contracte între tei aderenţe obliterate (66), confecţionăm lambouri aivtoplcbstice(80), relaşeare (pag. 81), uverturi (86), detaşă" (93) ■ fu.zeele purulente (95), medii infidelefe.) (117), meziu adjuvant (124):.... _ Asta se cîiieamă limbă maternă la Dl. Dr. Romni-ceanu. Aierim I A udax JEducaţiuuea intelectuală morală şi fizică după H. Speti cer. ('Urmare) Capitolul al iV-le Despre educaiiea fizică Oamenii în ţerile civilizate se îngrijesc mult mai mult de creşterea vitelor, de îngrăşatul lor, de îmbunătăţirea raselor, etc, de cît de creşterea şi sănătatea copiilor. Copiii îi lasă pe mina mamelor, cari au învăţat, cum s’a întîmplat, mai multe limbi, danţul şi pianul şi pe a slugilor pline de tot feliul de credinţi de rîs. Bărbaţii socotesc lucru înjositorii! pentru dînşil a se îngriji de brana şi de educaţiea fizică a copiilor. 795 — Cu toate acestea fericirea unui om atîrnă adesa de la puterea trupului şi fericirea unei naţii de la puterea cetăţenilor ! Ieste timp să se folosască şi copiii de binefacerile ştiinţei de mult aplicate la creşterea dobitoacelor. Negreşit că va li fiind de mare folos a avea cai şi porci frumoşi, dar credem că. ar fi şi mai folositorii!, dacă naţiea ar număra bărbaţi şi femei frumoşi şi puternici. Oamenii cad dintr’o greşalâ în alta contrară şi de aceea ne explicăm cum se face că după un timp cînd se dădea copiilor să mînînce cît se putea mai mult, a venit acuma obiceiul de a se dă puţin de tot, ba chiar de a-i hrăni cu legume numai !! A ajuns modă a muică puţin şi un copil care mînîncă cu poftă şi mult se priveşte adese ca reu crescut, ca un prostălâu. Negreşit că ieste reu şi a mînca prea mult, dar tot mai mic reu de cît a mîncă prea puţin. Nemistuirile, dacă nu se întîmplâ prea des, strică mai puţin -de cît lipsa de singe. Apoi copiii cînd li se dă cît le trebue nu mînîncă nebuneşte. Copiii nu-s lacomi de cît dacă au fost crescuţi reu ; dacă nu li se dă cît ar vroi dintr’un feliu de mîncare, negreşit că vor mîncâ peste măsură, cînd vor putea. Noi credem că, pe cîtă vreme gustul de minrare n’a fost stricat prin o vieaţă neregulată, trebue să lăsăm pe copii să se conducă după dînsul. Să luăm un exemplu. Gustul pentru zuharicala ieste foarte mare la copii. Cei mai mulţi îşi vor închipui că copiii îmbla după aceste lucruri numai pentru plăcerea gustului în sine şi că zaharicalele le sînt mai degrabă vătămătoare de cît folositoare. Fiziologistul, înse, care a ajuns a respectă din ce în ce mai mult instinctele, va presupune că zâharul trebue să joace vre un rol foarte însemnat în organismul copiilor. In adevăr aşă şi ieste, la oamenii mari substanţele grase îi ţin locul în parte, şi copiii, cari de obiceiii nu vroesc să mînînce grăsime, o înlocuesc prin zâhar. De asemenea oeservăm la copii un gust foarte mare pentru acidele vegetale, de aceea le plac fructele şi, dacă nu pot avea altele, mînîncă pădureţe şi perje crude chiar. Fiziologiştii au dovedit că în adevăr au copiii nevoe de fructe şi că prin urmare gustul lor trebue ascultat. In loc înse ca să gîndeascâ la aceasta, părinţii vroesc să mînînce copiii pine şi lapte dimineaţa, ceaifi cu pîne şi cu unt, sara sau altă mîncare tot atît de fără gust. Ce urmează de aice ? Nemică, altă de cît că, îndată ce la vr’o serbătoare, de pildă, pot avea din belşug fructe şi zaharicale, mînîncă aşâ de multe în cît se bolnăvesc. Noi sîntem încredinţaţi că, dacă copiii ar putea avea mîncărî dulci şi fructe în fie care zi, rar ar mîncâ mai mult de cît le trebue. Dr. Combes zice : „Dacă ar mîncâ în tot deauna fructe coapte, de sigur n’ar mîncâ de cele crude. “ Dr. — 796 — Combes mai arată că la masă să se mînînce fructele şi nu la alte timpuri. Nu numai că sunt multe temeiuri pentru a ne face să ascultăm de gusturile copiilor, dar nici nu putem avea călăuz mai bun. Ce ştie mama, cînd zice că bâetul a mîncat destule dulceţl şi porunceşte să i se iee din mină farfuriea, pe ce se întemeează iea? Crede că trebue sâ-i fie deajuns, dar pe ce se întemeează? Are vre o înţelegere ascunsă cu stomabul băetulul ? Are iea vre o simţire tainică pentru a putea şti nevoile organismului copilului ? Dacă nu, cum poate hotărî, cît să mînînce ? Nu ştie oare că nevoea de hrană atîrna de la mulţime de pricini,—că se schimbă cu temperatura, cu starea de uscâciume sau de umezală a aerului ; cu exerciţiul ce a făcut înnainte de masă ; cu feliul mîncărilor din urmă ; cu iuţala mistuire!, etc ?“. Iată ce ne spunea tatăl unul copil de cinci ani, mai mare şi mai tare de cît toţi copiii de vrîsta lui: —„Nu pot găsi nici o regulă artificială pentru a cunoaşte de cîtâ hrană are ne-voe. Dacă zic „de ajuns“ nu fac de cît o presupunere ; şi presupunere poate tot aşa de bine adevărată pe cit şi greşită. Prin urmare^ necrezîndu-mâ vrăjitoriu, îl las să mînînce cum vra“. Negreşit că părinţii ar fi mal luâtorî de samă, dacă ar cunoaşte legile fiziologiei şi n’ar dâ regule cum, cît şi-cînd să mînînce copiii, dar se ştie că „trufiea ştiinţei ieste umilinţa fata cu a ne-ştiinţei.11 Medicina ne dovedeşte acest adevăr. Unde se apucă acuma doctorii cel mari de dat atîtea doctorii ca cei vechi, cu cît cunosc mai bine legile vieţel cu atîta au mai puţină încredere în sine şi mai mult într’însele. Nu numai în privinţa cantităţel sînt prigoniţi copiii, ci şi în a calitâţeî. Ieste foarte respînditâ credinţa că copiii trebue să mînînce mîncârî proaste. La săraci se pare lipsa de mijloace a făcut să se înrădăcineze maxima, că „carnea nn-i hună pentru copii.u. La bogaţi se ieu de pe sfaturile dădacelor din popor şi pentru că trăim în o vreme de reacţiune în contra obiceiurilor din veacurile trecute. Ideea citată nu se întemeează pe nimica serios, aşa trece vorba de la unul la altul şi nime nu-şl dă osteneală să o cerceteze de ieste dreaptă sau nu. De sigur că pentru copiii mici de tot, la cari stomahuln’are încă destulă putere pentru a mistui partea fibroasă din carne, carnea aşa nepregătită nu poate fi bună, dar nu urmează că nu-s bune mîncârile pregătite cu carne din care s’au scos părţile fibroase ; de asemenea nu vedem nici un temeiu care să ne arăte, că n’ar fi bună pentru copiii de doi sau trei ani. Doctori şi fizi-ologiştl mari au zis, că copiii au nevoe de hrană mai nutritoare 797 — de cît a celor în vrîstâ. Lucrul ieste uşor de înţeles. Copilul are nevoc nu numai sâ-şl dreagă pierderile suferite, ci să-şi crească şi, chiar fără de a ţinea samă de creştere, copilul ar avea nevoe de hrană mai hună, căci în raport cu trupul lui pierde mai mult de cît oamenii în vrîstâ. Hrana rea şi neîndestulătoare face să nu ajungă copiii aşa de mari şi de tari, cît ar fi fost cu putinţă. Foamea cea mare a copiilor arătă că organismul are nevoe de hrană multă, cine nu ştie că gustul de mîncare ce-1 avea în copilărie ierâ mult mai tare de cît în vrîstâ adultă! Altă dovadă avem în faptul că copiii mor întăitl în timpul foametelor. Acuma ne întrebăm, ce-I de făcut: vom dâ copiilor hrană mai multă înse slabă, ori mai puţină dar concentrată ? Hrana cuprinsă într’o cantitate mică de carne nu o găsim de cît într’o cantitate mai mare de pîne, în una şi mai mare de cartofe, etc. Vom dâ oare copiilor o cantitate de mîncare relativ mai mare de cît oamenilor în vrîstâ, dar de aceeaşi calitate ori o cantitate şi urai mare de mîncărî nehrănitoare ?—Nu încape îndoială că va trebui să le dăm hrană mai bună, ca să nu le încărcăm stomahul prea tare cu munca mistuirel. (va urmâj. 1. Nădejde. BCU Cluj / Central niversity Library Cluj PROSTITUŢIE A. Iată o nenorocire care bîntue societatea întreagă, măscîndu-se sub diferite chipuri. E rar acela ce nu ocroteşte, ce nu o apără. Mulţi se mulţămesc a zice că e un reu, dar un reu necesar. Unii se vor simţi indignaţi de acest articul, zicînd că e în contra bunelor moravuri, că pune sub ochii cetitorilor nişte lucruri de acele cari trebue să rămîe în în-tunerec; lucruri de acelea de cari toată lumea vorbeşte la urechi numai. Unor asemenea moralişti le-a respuns minunat Moliere „Ils ont Ies oreilles plus chastes quo tout le reste du corps“. Nu mă voiu sfii a trătă această chestiune, aşă cum — 798 — e, ştiinţa are acest bun că în ori şi ce chestie, se poate merge cît de departe, cînd eşti înarmat cu critica, cînd ai de călăuz ştiinţa şi ca scop binele omenire!. Numai spiritele mărginite numai acei la cari crierul e cu totul cotropit de partea senzuală vor găsi în iei ceva contra moralei, ceva scandalos. E contra bunelor moravuri legea, care apără pros-tituţiea; sînt scandaloase operetele, poeziele şi nuvelele, de cari ne împiedecăm la fie ce pas; sînt stricătoare cbiar acele poezii cari sub euvînt că strigă în contra prostituţie! o descriu aşa feliu că în loc să producă greaţă, la cei mal mulţi le face plăcere. Aceasta vine, de sigur, de acolo că autori! unor asemenea poezii sau nuvele au remas tot oameni! vecbî, cu deosebire numai că sînt momente în cari cunosc reul. Vroese a descrie stituţiea ca ceva reu, dar fiind câ simţiul le e pro-tocit, fi- ind că de multe ori îşi petrec vieaţă cu asemenea lucruri, de aceea fără de voea lor simţurile înving inteligenţa. , E aproape sigur că romanele lui Zola datoresc reuşita lor numai scenelor celor prea reale, cari se potrivesc cu gustul corupt al secolului. Poate că intenţiea lui Zola să fi fost bună, dar ce folos dacă scrierile lui în loc de a servi contra otraveî, în general fac acela-şi serviciu ca şi otrava însă-şi. Publicul azi e aşă de uşor în cît greu îl poţi ţinea acolo unde nu găseşte ceva care să-i gîdele simţurile ; cîteva pasage decoltate î! atrag toată luarea aminte ; poţi pe urmă să-i arăţi, cît de multe rele decurg de acolo, nu-1 mal mişcă, gândul Iu! e absorbit cu totul aiurea. Părerea mea este ca operetele, romanele, şi poeziile de asemenea soi u fac tot acela-şi cerviciu ca şi cantaridele. Prostituţiea a existat din cele mai vccbî timpuri şi ceea ce e ma! de îngrijit, e, că cu cît o găsim mai întinsă la un popor,-cu atîta acel popor e ma! aproape de cădere. Se vor găsi uni! îneăpăţinaţ!, să zică că de vreme ce au fost tot deauna, trebue să fie şi de acuma — 799 — înainte. Asemenea concluzii pot să-şi găsască locul numai în nişte capete cu idei foarte mărginite. Aceasta ar fi tot una ca şi cum ar zice, că dacă ciuma a fost pănă acuma omorîtoare, trebue să fie aşkîn tot deauna ; pe cînd e sigur, că cu cît medicina va înna-inta cu atîta va fi mai puţin de temut şi poate va veni un timp cînd va fi cu totul stârpită. Prostituţiea e o boală socială şi ca ori ce boală va putea fi lecuită. Dar pentru aceasta trebue de cercetat cu de amăruntul cauzele cari o produc căci numai nimicind acestea vom nemicî-o şi pe dînsa. Prostituţiea, această boală grozavă care roade societatea, e strîns legată cu deprăvarea şi cînd nu produce slabi de corp, produce cu siguranţă slabi de minte. Care e oare pricina lipsei de energie în clasele o leacă mai bogate, dacă nu deprăvarea? O naţiune depravată, poţi zice că e ştearsă din cartea lumeî. Iezuiţii ori unde întîlneau energie în calea lor nu găseau mai bună armă în contra iei de cît deprăvarea ; un om corupt, strivit de patimi îera în minele lor ceea ce este lutul în minele olariului. In tot deauna cînd între barbat şi femee nu se află iubire adevărată, nu se află stimă reciprocă, ori ce relaţiune sexuală e o prostituare, atît din partea femeei, cît şi din a bărbatului. Sprijinindu-ne pe acest pincipiu, vedem că prostituţiea e mai respîodită, de cît se crede. Putem zice, că se găsesc, deosebite trepte de corupţie, prin urmare de prostituţie; şi trecerea de la una la alta e foarte lesnicioasă. Cine e scoborît o treaptă, uşor scoboară şi alta, şi aşa pe încetul se trezeşte în fundul prăpăstiei, de unde nu se mai poate urca, ca şi cum cineva iar fi tă-eat scara. Nu e nici o minune de vreme ce aceste lucruri nu se petrec numai în afară, ci îşi au rădăcinele adînc în crier; căci înainte de a face un lucru, acesta e format oare cum în crier şi la un moment dat să iveşte în fapt. Ori ce faptă a cui-vâ este precedată de o sahim- — 800 — bare a stărei pshiee, care schimbare se întipăreşte şi lasă urme neşterse, se formează cbiar o serie de cu-* getări deosebite, putem zice anormale; şi aceste stări, cu drept cuvînt. bolnăvicioase remln pentru toată viaţa, căci se ştie că lecuirea boalelor psihice e aproape cu neputinţă, mai cu samă a celor de soiul acesta, cari pe încetul au cotropit întregul sistem de cugetare. La desvoltarea prostituţiei contribuesc mai cu samă două cauze: Relele exemple şi Mizeriea. La clasa mai bogată de sigur că nu găsim de cît pe cele dintăiti. Moralitatea omului în vrîstă, fiind un rezultat al creşterei şi al exemplelor ce a căpătat din copilărie, credem nimerit a-le observă pe acestea. Căci ori ce idee semănată în mintea unui copil, creşte şi iea cu vrîsta şi se înmulţeşte întocmai ca germenii parasitarî, cari stînd în sînge, se hrănesc şi se înmulţesc mereu, mereu. De obicea copii sînt în contact mai întăiti cu sliigele şi cei întăi germeni sunt sădiţi de cătră acestea, slugele sînt o ciumă pen t rif cfiil6r al a copiilor.11 "cine1 nu ştie pe cîte căi deosebite strică iele copiii? E de ajuns să-şi amintească cineva scandalul de la Bordeaux întîmplat acum vro doi ani, unde un băet de 10 şi o copilă de 12 ani au fost deprăvaţ! în un chip îngrozitoriu de cătră servitdre. Faptul a fost aşa de scandalos şi a făcut atîta sgomot în Europa în cât părinţii au fost nevoiţi a părăsi ţara şi a merge în America. Acesta e poate unul, care din nenumărate a ajuns la iveală. Exemplele ce copii le văd la părinţi, sînt încă destul de însemnate. De multe ori părinţii se înşală erezînd, că copii nu înţeleg vorbele sau faptele lor; se înşală grozav, căci chiar dacă pentru moment copilul nu înţelege, dar îi rămîn neşterse în minte şi vine un timp mai tîrziu cînd şi ie explică, poate mai pe larg de cît ar trebui. Părinţii cred de multe ori pe copii mai proşti de cît sînt. E natural ca fata să iea pildele de la mamă. Nu se vede cu cîtă religiozitate copiii imi-tează tot ceea ce văd ? Dar dacă au exemple® rele ? — 801 — Aşâ mereu îmi vine în minte scena cu o copilă de vr’o IU am, care arătă un portret strein şi zicea că acela e tataseu, şi fiţi siguri că nu se înşelase. Proverbul românesc că „suveica nu sare departe de la tmnchiua, ea-devarat, şi dacă luăm în samă moştenirea şi exemplele ce au trebuit să vază la părinţi. r Vin apoi şcolile unde se zice, că copiii merg să înveţe o dată cu ştiinţa şi morala. Dar înşelăciune! Căci aice in aceste oceane de corupţie se strică mai tot ce a remas încă bun. Vă puteţi singuri închipui că acold unde se află o adunătură de copil din toate părţile, vor A deajuns cîţi-va rei pentru a face şi pe ceialalţi asemenea lor. r , C?C1 iesî:e un de gU8A felifl de invidiă în toţi cei cuprinşi de o patimă, de a face ca şi alţii să Ae ca dînşiî. r y Nu mă pot opri a nu cită un singur exemplu pe care il cunosc chiar ieu : O fată stricată pănă în măduva oaselor, şi care ar fi meritat poate a întră cu totul în alt internat, întră în o şcoală ca internă. Te înflori gindind că aceasta singură ierâ de ajuns a strică tot ce putea fi atăcat. Vm pe urmă exemplele de toate zilele în cari şi cele mai nevinovate lucruri, la vedere, nu sînt de cît un viu0*-!83,11 ° aluzumc a deprăvărei; mai toată purtarea bărbaţilor cu femeile ţinteşte la aceasta. D. e: a sta la masă parechî, şi a face curte unei alte femei, ce însamnă alta de cît gustul de variaţie ? Ce însamnă oare punerea madms de fete tinere prin magazii şi birturi’ Ce însamnă vinderea biletelor de lotăriî şi de baluri ffăcute mai cu samă cu scop filantropic) de cătră fete şi femei tinere ? Ce însamnă şi pentru ce se face, ştiţi bine. Părerea mea înse ieste că pentru bărbaţi însamnă o slăbă-ciune, lear pentru femei-degrădare. Pe unele, zic, că le duce nevoea de a vinde împreună cu marfa şi coche-tănele ce fac fiecărui cumpărătorii!; cele de al doilea vor zice că numai filantropiea le împinge, aceasta nu o 56 — 802 — cred, fiind că nici nu e adevărat. Apoi fiinţa omenească nici odată nu trebue să se înjosască, pănă a-şi vinde trupul, ori măcar cîte-va ocliirl şi cuvinte dulci. E sigur că asemene caractere, nu sînt capabile de un ideal mai înnalt, de multe sacrificii mai demne. Să venim la bal, aice să petrec lucruri în adevăr înjositoare pentru o societate, ce se pretinde morală şi civilizată. Eemeelor, cari găsesc ruşinos a se arătă bărbaţilor în capot, le pare lucru modest a se arătă cu pieptul şi cu mînele goale. Balul e o adevărată expoziţie sau mai bine după cum l’a numit, mi se pare Balzac vcîmpul de luptă al femeilor^. Numai zicem nemic despre danţ, pe care numai naivii îl vor privi ca gimnastică. _ Veţi zice poate că nu e aşa? Atunci voiii lăsă să vorbească faptele. Unde se întîmplă cele mai multe începuturi de intrigi amoroasei?!), dacă nu la bal ? Unde cele mai multe lăsări de bărbaţi sau de femei, dacă nu la bal? Chiar căsătoriile formate de la baluri sînt tot aşă de trainice ca şi plăcerele balurilor. Yin pe urmă teatrele cu operetele â la Olteanca, unde părinţii nu se sfiesc a duce copiii, cît de des. Ce morală, ce cunoştinţă socială deprinde băetul sau fata de la asemenea vederi, cari sînt menite a aţiţâ simţurile tocite ale celor mai deprăvaţî oameni ? V om zice fără Încunjur că deprind a se deprăva şi prin urmare a se prostitul. (va urma). Sofiea Nădejde. ALBINELE ŢIGANULUI. (Anecdotă populară). Un ţigan ce hojma’n lume auzea pe toţî vorbind, Că-I cumplit de bună mierea la mîncat, îşi puse’n gînd, — 803 — Ca să ’ntrebe, tot sâ’ntrebe oare unde s’ar putea Să gSsască vr’o lecuţă ca să guste ; şi zicea : „ Mămucuţa mamei mele, de-ar da sfîntul Dumnezeu, „Să găsesc, aşa de odată, cum voiţi merge’n drumul mieu „Nişte miere multă, multă .... După cît îmi e de dor „Ce-aşlmîncâ! Mînca-o-aşi toată chiar de-aşi şti, c’ar fi sămor.* Deci de dor împins porneşte şi se pune pe’ntrebat, Pănă cînd un om în cale-i s’a găsit de l’a’ndreptat Să se ducă într’o pădure, unde dînsul decurînd Un copac deşert văzuse şi din scorbură-I zburînd Gărgăuni de cei ce muşcă şi te’nţapâ de gîndeştl C’al să mori, că-ţl iese duhul, cît îl fi să pomeneşti; Şi spunînd.u-1 locul unde-I ca să poată nemeri, începu sâ-I ificâ: „Haide, du-te nu mai zăbovi. „Acolo găsi-vel miere să mînîncl şi dacă vrei „La copil şi la &mee ca să duci chiar poţi să iei; „Căci e multă. \TezI acelea, sînt alb ini de cele mari „Nu ca cele din ştiu bec cari-ţî par câ-s furnicari... „Numai, vezi, te poartă. bine. Să n’aluneci să greşeşti, „Să le zici vr’o vorbă proastă, nu cum-va să o păţeşti.“ „— Bine,“ zise, atunci ţiganul! .mulţumind, şi bucuros O croeşte la pădure la copacul sctprburos. Şi trecind pe acasă-o scară şi-o căldare şTi?' Jjiat. v ._____ Şi la miere cu ţiganca şi cu dancii a plecat. Ajungînd îşi puse scara la copac ş’apol în sus Se ridică cu căldarea; iar pe danci pe toţi i-a pus Ca să ţină scara bine cu ţiganca, ş’apol iei Suflecîndu-şi tare mîna o sloboade încetinel Drept în jos în scobitură, cînd de-odată strigă: „Dec! „Am greşit, albina, ieartă căci vroiam acum să plec „Şi din grab’am vrut cu mîna să mă razăm să nu pic. „Du-te, fugi, mă rog, căci altfeliu, zeu mă tem să nu vă zic „Vr’un cuvînt de reu.“ Dar vorba încă bine nu sfîrşi Şi de nas îl pişc’atîta, că de spaimă, cînd răcni Scara dancii toţi lăsară şi cu mâ-sa toţi fugînd L’au lasat pe dînsul singur dînd din mînl şi huciuind, Ca s’alunge gărgăunii ce cu cîrdul năvăleau Ca săgeata ’n ochi, în faţă şi pe unde năpădeau înţepau, că biet ţiganul, val de dînsul ciuruit Şi’ngrozit, pe vîrful scărel strigă, ţipă răguşit: „Ţine scara, na căldarea ... Că ufi-au spart acum spinarea....“ Apoi scara şi căldarea, după ce s’a pogorît — 804 — Le-a lăsat şi’n fuga mare cătră casă amârît Alergă prin vînt cu mina gărgăunii alungind Şi de ciudă şi durere strigă: „du-te* blăstămlnd ( „Unde mutul dus’a roata, pe urlaţi, pe unde-a dus „Surdul ieapa, să te ducă naiba naibel tot pe sus* „Şi ’nvîrtind ca ciocîrliea să te ducă roii! turbat „Să te ducă, dracul unde ţinciî şii-a ’nţercat.... „Dă, văzuşl mînca-l’ar boala, bîzălău afurisit! !.. .. „Să te’mpungă-aşâ de tare, parcă-şî face de urî;t!!.. „Nişte miere-atîta numai mă gîndeam să ieu şiUeu „Ş apoi dînsul vra să-mi scoaţâ ochii. Bată-1 Dumnezeu! „Să mă muşte, să mă spargă, să mă ardă cat cu foc „Pentr’un ţir de miere numai!.... bre selbaăec dobitoc!!.., „Ş’apoî muşcă.... dacă muşcă, muşte baţ&,-l Dumnezeu! „Dar ca dracul ca neoameni te străpivnge-aşk de reu „Nu cu botul ci cu coada.... pricopsit de bîzălău!... „De te frige, şi te pune într’atîta^rmcurcâtură „Cădite temi să nu te ’nţepe s,1, din coadă şi din gură.... „Dar acum, mă rog romiijiîf ce vor zice câ-s umflat ?... „Vor pufni de rîs ca^^îraciî cind voitt merge acasâ’n sat, „Parcâ-s prost şăî^spun la alţii c’am şezut şi m’au muşcat* i • • Astfeliu zise ; dar în urmă cînd acasă se’ntorcea De’ntllnea vr’un om, îndată ne’ntrebat îl respundea: „Nu-s umflat, că m’au muşcat „Ci de ciudă m’am umflat.* OLh. />. Speranţă. Ne zic..... Răbdarea e virtute, ce trebue’ncurajată, Ne zic aceia cari în viaţă n’au răbdat, Că munca-i o plăcere grozav de însemnată Ne zic acei ce parte la lea nu au luat. 805 Veniţi o zi de vară cu mine de răbdaţi Ş’apol vă rog să-mi spuneţi, ast-fel de vă’mpăcaţl; Veniţi munciţi cu mine din zori şi pânâ’n sară Gustaţi plăcerea asta şi reu nu vă mai pară. Rîmnicul Sărat 1882 April. Rusticus. 01ia>rles l>a,i»vviii. „ '/îs Aprilie a murit marele naturalist Darwin, în vrîstă ae <2 de ani. Vom arătâ în scurt cele mal însemnate idei ce a adus acest om genial. . 111 oceanul cel mare în regiunile intertropicale o mul- ţime de insule cunoscute sub numele de madreporice. Toate se însamnă prin aceea, că sînt încunjurate de zidiurî de calcar format prin lucrarea mai multor specii de coral sau formate în totul din asemenea materie. Unele clădiri ale coralilor, numite recife încunjorâ ţermurile şi se află cbiar lipite de dînsele; altele jncunjoarâ ţermurile, dar sînt despărţite de acestea printr’un canal cu apă. De obiceiu aceste din urmă feliurî de clădiri încun-joră din jur în prejur o insulă, aşk avem o insulă încunjurată de un canal circular plin de apă şi puţin adînc şi mai departe un zidiu de calcar întrerupt numai în dreptul gurel vre unul curs de apă al insulei; în sfîrşit sînt clădiri numite atoli, acestea sînt m formă de inel circular sau oval şi încunjoră un spaţiu. în care apa stă liniştită. In alte forme se vede u insulă întreagă numai dm^ calcar coralian, înse se vede uşor, că a trebuit să se facă dintr un atol la care s’a umplut laguna interioară. Multă vreme nu se putea explică fenomenul clădirilor coralilor in toate amănuntele lui. Darwin le explică printr’o teorie vestită Iei observă mal întâia, că zidiurile coralilor se pot ana cu sonda, pănâ la adîncimî cbiar de patru mii de metri. Cum putuse polipii să rîdice un asemenea zidiu, cînd ieste dovedit, că iei nu pot trăi de cît până la 40 de metri sub nivelul mârel ? Darwm explică lucrul prin o presupunere foarte simplă, anume admite că fundul mârel în acele regiuni unde s’au format asemenea insule se prăbuşeşte neîncetat şi încet, aşâ că coralii carii au început a-şî rîdicâ clădirea, cînd fundul ierâ în regiunea unde pot iei trăi, au urmat cu clădirea şi au tot rîdicat zidiul aşk că s au ţinut la suprafaţa mârei. Prin această presupunere a pră- 806 — buşirei fundului măreţ se explică foarte bine formele clădirilor ţ recife, atoli, etc. In adevăr să presupunem o insulă în o regiune a măreţ care se tot prăbuşeşte. Coralii vor zidi pe aproape de malurile iei o încingătoare, care îndată ce va ajunge la suprafaţa măreţ se va desvoltă mai mult din partea întoarsă spre marea, căci acolo găsesc coralii condiţiunî priitoare. Insulele tot acufun-dîndu-se în marea, coralii vor tot ridica zidiul din partea despre mare şi aşa se va formă între insulă şi între zidiu un canal circular : reciful s’a prefăcut în recif cu canal. Acufundîndu-se necontenit insula, de la un timp chiar va dispărea cu totul sub apă şi va remănea numai inelul încunjurătoriu, adecă vom avea un atol cu laguna lui. Cu timpul laguna se va putea mîlî şi vom avea o insulă în totul de calcar. _ De aice se vede că Darwin putu prin cauze mici şi neînsemnate să explice fenomenele cele mal măreţe lumd în ajutorii! timpul. Teoriea lui Darwin în privinţa insulelor de coralii! a fost primită de toţi geologii. _ Tot prin cauze neînsemnate, dar lucrînd timp îndelungat fne-a explicat Darwin şi origina speciilor. Teoriea lui Darwin sau »teoriea selecţiuneî naturale s’a arătat lume! ştiinţifice în cartea sa /întitulată „Qr-gina speciilor prin seler-ţiunea Haluralău în anul 1859. Iată în ce constă această teorie. Mai întăiii arată că numărul născuţilor la ori ce specie ieste prea mare pentru a putea să trăească cu toţii. Chiar speciele cari se înmulţesc mai greu ar acoperi în."scurt timp pămîntul, dacă toţi indivizii ce se nasc ar trăi. Din, cauza aceasta se naşte o luptă pentru Iraiă şi, fiind că toţi indivizii dintr’o specie nu sînt de o potrivă m toate, acel cu caractere mai potrivite pentru feliul de vieaţă al speciei înving, remîn în vieaţă şi lasă urmaşi cari le samănă. Din aceşti indivizi cu timpul se aleg alţii şi mai bine potriviţi pentru a putea trăi în condiţiunile obişnuite ale speciei şi aşa mai departe. Aşâ dar în lupta pentru traifi. se face o alegere sau selecţiune, indivizii cel înzestraţi cu calităţi mai potrivite pentru feliul de vieaţă ce trebue să aibă înving. In scurt teoriea lui Darwin se Intemeează pe numărul peste măsură de mare al născuţilor, pe lupta pentru traiu, pe deosebirile ce din cauza variabilităţel se află intre indivizii de aceeaşi specie şi pe ereditate sau moştenirea calităţilor căpătate. Cum vedem fără nici o presupunere, prin fenomene admise de toată lumea reuşeşte Darwin a explică cum *au făcut speciele actuale din altele mai rechî, căci se dovedeşte pe alte căi că speciele s’au făcut unele din altele, numai cum s’au făcut nu se ştiea. Ca o complectare a teoriei selecţiuneî putem cită selecţiune» sexuală, prin care explică Darwin caracterele ce se observă numai la bărbaţi sau numai la femei şi cari nu se pot privi ca nu- — 807 — mat de cît în legătură cu sexul. Aşa penele cele frumoase ale păunului, cîntccul, etc. Câpătarea acestor caractere le explică Darwin prin variabilitate, prin lupta pentru femei între bărbaţi sau pentru bărbaţi între femei şi prin reuşirea acelor ce aveau oare caractere cari-I puneau în stare a învinge. Altă carte însemnată a lui Darwin tractează despre plantele carnivorei Prin această scriere dovedeşte, că sînt plante cari se hrănesc cu carne şi că au deosebite căpcane pentru a prinde animale şi sucuri anumite pentru a le mistui, etc. Experi-enţile făcute de Darwin şi de fiiul seu nu mai lasă nici o îndoială în privinţa existenţei unor astfeliil de vegetale ciudate. Trecînd peste alte scrieri mai puţin însemnate, cel puţin pentru publicul ne specialist, voii'j aminti de cea de pe urmă, adecă de cea întitulată*: urmarea pămmlu'ui vegetal prin lucrarea ri- meloru 188’^^Prin o mulţime de observaţii şi de experienţe dovedeşte Darwin, în această scriere, că rimele au jucat mare rol Sn istoriea pămîntulul. Tot pâmîntul vegetal trece prin trupul rimelor în timp de cîţl-va ani. Din pricina prâbuşirel bortelor lor se află pătura de pămînt vegetal în necontenita mişcare, aşa că suprafeţe nouă se arată şi se supun lucrăreî agenţilor atmosferici şi păturile de la suprafaţă se aduc în contact cu acidul carbonic din pămînt şi cu acidele humusului. In stomahul rimelor părticelele mal uşor de sfărmat se prefac în pulbere prin frecare. Materiea care a trecut prin trupul rimelor ieste prefăcută în pulbere şi se rostogoleşte pe coastele văilor şi în sfîrşit Ieste dusă de ape în ocean. Deşi pe fie care an se cară cîte puţin, dar ori cum în milioane de ani ar putea fi căraţi munţi întregi în marea şi aceasta prin ajutoriul rimelor! Rimele lucrează şi la îngrăşarea pămîntulul tî-rînd în bortele lor mulţime de frunze şi îngropînd oase şi scoici şi astfeliil pregătesc hrana trebuitoare plantelor. Ca cei mai buni grădinari pregătesc viermii straturi pentru plante. Prin borte străbate aerul mal adînc de cît altfeliu şi astfeliil se face cu putinţă o resuflare mal puternică a plantelor prin rădăcini, căci să ştie că bortele rimelor ajung până la 2 metri de adîncime ! Multe seminţl n’ar încolţi, dacă nu s’ar grăbi viermii a le acoperi cu materiele aruncate din trupul lor, adecă cu ţernâ foarte fină şi potrivită cu nevoile plafftel viitoare. Darwin a dovedit că rimele au oare care inteligenţă, deşi au proaste organe de simţit 1 pentru amănunte, vezi Rer we sciini'tH-que N. 3 Janvier 1882 pag. 65—75, de unde am prescurtat în-cheerea). In scurt Darwin a pricinuit prin cercetări de tot feliul, dar mal cu samă prin ieoriea .velectiunei o revoluţie în toate ştiinţele* — 808 — a schimbat punctul de vedere sub care se privea lumea şi urmările teoriei sale încă nu-s cu desăvîrşire scoase. Totuşi cel mat mulţi oameni culţi sînt acuma încredinţaţi, că omul ieste un felitt de momiţâ, care s’a desvoltat încet încet pănâ sa ajungă unde-1 vedem astă-zl. Negreşit că reacţionarii s’au grăbit a se folosi de ieonea darwinieană pentru a-şî sprijini ideile lor, dar nu-î de mierat, căci omul la nevoe se apucă şi de tâiuşul săbiei. „Numai „atita putem zice că acele forme sociale vor învinge în luptă pen-„tru traitt, cari vor asigură buna stare a tuturor membrilor soci-„etăţel. Societăţile cari se vor schimbă într’acest senz vor putea „trăi, cele cari vor fi prea înţepenite pentru a se putea schimba „vor pieri, se vor desface şi membrii lor se vor alipi la alte societăţi mal în stare a îndestulă cerinţile omuluI“. Acel cari vro-esc să întemeeze despoerea mulţimei, lâudîndu-se că sînt mal buni de cît ceialalţl, nu înţeleg adînc teoriea selecţiunel, se înşală de păreri, gîndeascâ bine şi se vor încredinţâ de adevăr, că din teoriea lui Darwin nu urmează că numai de cît cei mal buni vor învinge, ci numai acel înzestraţi cu însuşiri mal potrivite pentru feliul de vieaţă, ce au de dus. Să ne întrebăm cine ieste mai de-săvîrşit animalul liber care-şi cîştigâ hrana singur, ori părăsitul şi vom vedea că •parasiiismul aduce în tot deauna degradarea fizica şi morală. JU Cluj / Central University Library Clu I. Nădejde, *d> Monologul unui soldat Imî aduc ş’acum aminte de acele vremuri bune, Cînd copil ieram acasă, cînd cu oile umblam ■Cind nici grija, nici nevoea nu ştieam că ieste’n lume Oi plăcere numa’n toate, cînd pe cîmpurl alergam. Dar cu ’ncetul fără veste iot s’au*dus zilele-acele Oîte una, cîte una, pănă ce m’am pomenit Cu nevoea lingă mine, cu necazurile grele, ■Şi atunci văzul că lumea nu-I aşa cum am gîndit. iâsâl jocul nebunatec de pe dealuri, de-altă dată, Luă! sapa şi pe lanuri începui tot să muncesc, 809 începui acuma lupta cu nevoia ne’mpăcată, Lupta grea prin care numai mal puteam ca să trăesc. Căci avere bietul tată nu putuse să adune, Om cinstit ierâ sărmanul, nici odată n’a furat, N’a luat munca străină, a trăit de azi pe mîne, Dar de alţii fără milă fosta veşnic desbrăcat. Şi cînd gîrbov ajunsese, m’am gîndit că ar fi bine Să muncesc şi zi şi noapte ca s’adun mai mult cevâ Să muncesc şi pentru dînsul, cum muncit’a pentru mine Ca sâ-i fac traiul mai lesne, ca să pot a-1 ajuta. Dar cînd gmdurile aceste să zbăteau mai tare’n mine, Cînd iubirea pentru dînsul suferinţa-mi alungă Că-s ales şi bun de oaste de odată-o veste-mi vine Şi că mînl nu mai departe, e poroncâ a plecâ Trebui s’ascult poronca şi să plec atunci pe dată, Căci nu ’ncape ’ntîrziere, cînd cei mari îţi poroncesc, Nu vroesc ieî să audă, că în urmă laşi un tată Gârbovit de bâtrîneţâ, fără sprijin omenesc! Ce le pasă lor de aceia, ce râmîn departe’n urmă, Fără sprijin, fără hrană, fără-o leacâ de comînd. Ce le pasă de norodul, care merge ca o turmă, Ori şi unde-1 mînâ voia celui care nu-I flâmînd. Vai! căci voea, numai voea celor mari ne cîrmueşte, Legea-i scrisă pe bîrtie ş’acolo a mucezit, Ca să iee pe unicul fiu, de lege se opreşte, Şi cu toate-aceste ieată cum pe mine m’au rîpit! M’au luat ş’acolo’n oaste, mi-au făcut lungă lnşirare Tot de vorbe mtndre numai; dar cînd faptele-am văzut Blâstâmat’am omenirea, blâstămat’am ceasu’n care Am pornit din casa tatei şi la oaste am căzut. Căci un an stătusem numai ca ostaş, şi ieată vine O poroncâ că în grabă de războiţi, să ne gătim „Căci pâgînil, ziceau dînşil, ne stîlcesc ca pe juvine „Şi noi trebue acuma să ieşim ca să-I oprim, 810 — „Sa scăpăm creştinătatea de sub mina lor păgînă, „S’arătăm ş’acum la lume că sîntem popor voinic, „S’arâtăm că libertatea ieste gloriea străbună „Şi că noi spre iea ne ducem ne-avînd frică de nemic.* I-am crezut, ş’apoî plecat’am peste cîmpurl pustiite Şi prin glod şi prin ninsoare, pănă ce ne-am intîlnit Cu duşmanul, şi la luptă ca şi fieare ne’mblînzite, Ne-am luat în multe rîndurl, pănă cînd am fost rînit, Ob! atunci, atuncea numai am văzut, ce-I bâtăliea Căci rînit, pe cîmp rămas’am ş’am putut ca să privesc, Cum cădeau sermanil oameni, cît de mare-i grozăviea Cînd îl vezi ciuntiţi de gloanţe, cum prin sînge se tîresc, Lîngâ mine ierau patru, pe-a lor faţă vedeai ura, Tupilaţl pe lingă tufe cu genunchiul pe pămint, Strîngînd puşca cu mînie, din cartuş muşcind cu gura, De-ţl părea că-s vil, sermanil, şi iei morţi ierau de cînd! B Cluj / Central U sity Library CI j Mai dincolo încă alţii trei fleeăi, plecaţi pe-o parte Tustrei unul lîngâ altul, cu genunchii Îndoiţi, Cătrâ ceriu priveau cu ochii şi cu mînele ’ncleştate, Se păreau că fac o rugă, cînd de moarte-au fost loviţi, O cîmpie fără margini, cît zăreşti se tot întinde Şi cu sute, mii de leşuri tot pâmîntul e ’nbrăcat: Leşuri goale şi ciuntite, incît groaza te cuprinde, Cînd vezi omul, că prin sînge într’o fieară s’a schimbat Am zăcut acolo’n sînge, toată ziua şi o noapte, Şi a doua zi spre sară se’ncepură-a aduna De pe cîmp atîtea leşuri, o movilă fac din toate Apoi Şanţuri se săparâ şi începură-a le-aruncâ Val! nieî cred că se mal poate o mal mare grozăvie, Nici o limbă omenească nu-I în stare a arătă O aşa nelegiuire, o aşâ măcelărie. Dar mai poţi în lumea asta la mai bun a te-aştepta ? — 811 — Nu, de aceea ura şi blăstămul omenireî Peste voi să cadă, cari tot de sînge însetaţi, Peste voi ceî fără inimi, voi casapii tinerime!, Voi ce rîdeţl şi în lacrimi de-a mulţimel vă scăldaţi. a. ar. VASILE CONTA- Ţara românească a pierdut pe unul din cei mai însemnaţi oameni ai iei. Judecind de pe cele ce a făcut sau a încercat a face pană acuma, ne puteam aşteptă la mari lucruri de la dînsul. Nenorocire numai ca boala de care a şi murit i-a paralizat puterile şi n’a putut să lupte pentru realizarea ideilor Lsale. De la Vasile Conta ne remîn mai multe scrieri filosofice : Teoriea fatalismului, Teoriea Undulaţivnilor universale şi Metafizica materialistă, precum şi un Proect de organizarea învăţâ-mîntubd. Nu putem aice face o dare de samă amănunţită despre meritele acestor lucrări, avem inse de gînd a le studiea şi face cunoscute prin „Contemporanul^ şi n’am putea îndemna în deajuns pe cetitorii noştri, iubitori de lumină, a ceti aceste opere. In Teoriea fatalismului găsim adunate toate dovezile ştiinţifice, cari arată, că totul în lume se petrece după legi fatale, neînlăturate, că de la despărţirea pă-mîntului din soare şi pană la pieirea lui toate fenomenele ce se petrecură, se petrec şi se vor petrece pe dînsul. nu puteau sa nu existe, nici să fie eîtuşi de puţin altfeiiu. Pentru a aplica teoriea fatalismului la explicarea fenomenelor psihice (sufleteşti), Conta face o ipoteză explicativă şi ne arată, că cu ipoteze curat materialiste se poate explică desvoltarea ideilor, a sentimen- — 812 — telor, a actelor aşă numite voluntare. Cine va ceti teoriea fatalismului, credem că va remănea convins, că în lume, 6e petrece totul după legi fatale şi că admiterea acestei idei departe de a nemici societatea şi civilizaţiea cum zic mulţime de fricoşi, va avea ca urmare îmbunătăţirea omenire!. In Teoriea Undulaţiunilor universale, arată autoriul cum totul se petrece, pare că ar fi supus unei undula-ţiunî, cum toate ajung treptat la un maximum şi apoi cad; şi aplică această idee la toate chestiunile de cari se ocupă lumea ştiinţifică, arată cum se formează şi se desfac lumile îşi dă păreri foarte adîncî asupra teoriei lui Darwin, etc. Teoriea Undulaţiunilor universale ieste putem zice opera fundamentală a lui Yasile Conta. In Metafizica materialistă aduce autoriul lovitura cea mai omorîtoare credinţei în D-zeu, în spirite şi în vieaţa viitoare explicînd, cum au ajuns oamenii selbatecî la asemenea idei, pornind de la o explicare grosolană a visurilor. Ne aducem a minte, cu ce tact, cu ce artă, cu ce limpezală a lămurit Yasile Conta aceste chestii delicate înnaintea unui public numeros în sala Universităţeî. Ne amintim, ce efect au făcut aceste explicări ale ştiinţei nouă asupra tinerime!,care în tot deauna ieste foarte numeroasă la conferinţele publice din sala Universităţei. De la data acelei Conferinţi s’au aruncat seminţele cele bune ale ateismului în toate şcolele din Iaşi şi de atunci şi pănă acuma se vede cum merge crescînd influinţa acestor idei. Pe cînd mai înnainte se mulţămeau tinerii a crede pe profesorii de religie şi de filosofie şi a socoti drept ne învăţaţi ori smintiţi pe cei cu alte idei, după conferinţa D-luI Conta şi după publicarea A etafizicei materialiste lucrurile s’au schimbat cu desăvîrşire. Asupra tinerimeî a făcut Metafizica materialistă mai multă întipărire de cît celelalte scrieri, cari ierau prea înnalte. In această scriere găsim combătută cu dreptul i-deea lui Spencer, care-şl închipue că ştiinţa şi religiea 813 sînt două. feliurî sau mai bine două căi pentru a cunoaşte adevărul şi socoate că ştiinţa şi religiea ducînd la aceleaşi rezultate se vor împăeă. Conta arată înse că religiea nu-i de cît o formă a ştiinţei omeneşti, o explicare metafizică a lumei, intemeeată înse pe cunoştinţi neîndestulătoare şi prin urmare menită a pieri şi a fi înlocuită prin o explicare întemeeată pe rezultatele ştiinţelor nouă. Prin urmare prin perfecţionarea ştiinţelor se ajunge la alungarea explicărei religioase a lumei şi nu la o împăcare. Helgiea şi ştiinţa se află acuma alăturea pentru că sînt încă oameni neînvăţaţî şi oameni învăţaţi şi cu întinderea luminelor religiea va face loc ştiinţei, care va dă respuns la întrebările ce veşnic îşî pune omul : De unde vin ? Ce sînt ? şi Unde merg ? Ce ieste lumea ? etc.. In trecut oamenii au respuns la aceste întrebări într’un feliu şi acele idei deduse pe a-tuncî din faptele cunoscute s’au păstrat sub nume de dogme religioase. Acuma înmulţindu-se cunoştinţele se pot dâ alte respunsuri la veşnicele întrebări şi aceste nouă credinţi se află în luptă cu acele vechi :—ştiinţa cu religiea. In cercetarea explicărei materialiştilor curaţi şi în prevederea adevăratului sistem al lumei, Conta se arată ca unul din cei mai adîncî cugetători ai veacului nostru. Putem să zicem, că am avut şi noi un filosof. Cu programul seu a stîrnit Conta o furtună în potriva sa, profesori universitari nu s’au sfiit a-1 trătă de nebun, pentru că din pricina lipsei desăvîrşite de educaţie ştiinţifică nu ierau în stare a înţelege ideile mântuitoare ale tînărului filosof. Au mai fost în contra şi oamenii •practici, acea rasă ciudată, care cred că numai aşa se poate cum au apucat iei ; cari se tem să se îndepărteze de ţermuri ca navigătoriî înnainte de descoperirea busolei. Aceşti oameni uită că avem o busolă—Peda-gogiea modernă şi anume a celui mai mare filosof contemporan a lui H. Spencer. Masa cea mare a împotri-vitorilor se simţeau loviţi şi ameninţaţi, ierau să înceteze tot feliul de nulităţi a se hrăni din punga ce- — 814 — tăţenilor pentru a suci capul tinerimei ce le cade în glii are. Nănenii, Măreşti!, Romnicenii, Petreştii şi alţii au ridicat jalbe în proţap în potriva noului proect. Chiar femeile pentru cari se făcea cu putinţă o educaţie ştiinţifică serioasă, s’au grăbit a protestă. Grreşala lui Conta a fost, că trebuea maî întăiu, să rupă masca şarlatanilor şi plagiatorilor pentru ca să ştie lumea cine ieste în potriva proectului. N’a făcut aşa şi cei reî au învins. Lecţiea nu trebue uitată. Sfîrşim cugetările ce s’au produs în noî cu prilejul acestei morţi păgubitoare pentru Romînî şi arătăm părere de reti, că Beserica creştină a crezut de cuviinţă a se amestecă la îngroparea unui ateu cunoscut şi că nu ne a fost cu putinţă să avem exemplul unui om care să fi fost îngropat după credinţile lui. Dar nu face nemică, scrierile lui Yasile Conta vă vor strică de o mie de orî maî mult, de cît v’a folosit îngroparea lui religioasă ! JCU Cluj / Central University Library Cluj 1. Nădejde. Cîie-va consider, asupra tipurilor omeneşti. - {Urmare). După ce ne-am înţeles asupra feliuluî grupelor de oameni, putem trece mal departe, lăsînd mai la urmă discutarea asupra origine! oamenilor. Ce! maî însemnaţi antropologiştî actuali, îeatt ca bază pentru formarea celor două mari grupe de oameni forma părului.—A-cest caracter, după cum am spus, deşi puţin însemnat prin sine Ieste înse foarte însemnat pentru clasificare, căe! Ieste uşor de observat, constant şi în legătura cu caractere maî însemnate; adecă la o schimbare în feliul părului, corespunde schimbări în toate caracterele cele mal însemnate. — Din acest punct de vedere, se pot face două mari grupe de oameni: I Oameni cu pă- 815 — rul lînos (Ulotrihl) şi II-a Oameni cu părul nelinos (Lisotrihi).— Un fir de păr lînos Ieste lăţit, aşa în cît tăiat de a curmezişul, capătul are forma unei elipse; pe lîngă acestea încreţiturile lui nu sînt făcute în spirale mari, (cum se întimplă la. unii oameni cu părul creţii! din grupa lisotrihilor), ci se fac în loc şi mărunţele ea la un fir de lînâ de oaie; din această cauză părul în total are forma unei lini. — Un fir de pâr neltnos, din contra, Ieste cam cilindric, aşâ în cît tăiat de a curmezişul, capătul are forma unul cerc; chiar cînd Ieste creţii!, nu Ieste lînos. I. Ulotrihil smi oamenii cu părul lînos. Aceasta grupă cuprinde de sigur mal multe specii. —Hae-ckel o împărţeşte în 4 specii. — Topinard înse, fiind că încă nu sînt complecte studiile îu privinţa speciilor omeneşti nu se pronunţă în privinţa nnmeruluî speciilor, ci se mulţemeşte numai cu descrierea tipurilor deosebite ce se cunosc în această grupă, re-mănînd ca mal pe urmă să se decidă ce sînt aceste tipuri. Fiind că am întrebuinţat vorba tip să vedem, înainte de a trece mai departe, ce se înţelege prin aceasta. — Tipul omenesc Ieste mi)lociea caracterelor ce se găsesc intra specie sau rasă de oameni, adecă caracterele pe cari în general le găsim la cel mal mulţi oameni din acea specie sau rasă. —• Inse fiind că oamenii sînt foarte amestecaţi, se numeşte tip o samă de caractere de care se apropie mai mv\[î indie hi dintr’o grupă omenească. Să vedem acuma care sînt tipurile din grupa ulotrihilor: a) Ţipai Papua. — Acest tip se găseşte în general respîndit prin Melanezia (în Australiana)-, în unele insule şi în Nouăle Eebride se pare ca se află acest tip mal curat de cît ori unde aiurea ; iar în Nouă-Caledonie şi în insulele Figi se amestecă mal ales cu tipul polineiian.—Caracterele generale ale acestui tip sînt: *) Părul negru, lînos şi aşezat pe pielea capului în tufe, (adecă întocmai cum sînt aşezate tufele de pâr la o perie de vacs, înse aceste tufe sînt foarte lungi, până la 4 decimetri) şi sucite în spirală, aşk în cît spirală cu spirală, ajungîndu-se acopăr toată pielea capului şi se pare că părul creşte peste tot. ■— Părul Ieste în gene- *) In descrierea caracterelor deosi-btelor tipuri, nu putem face altă ceva de cît să scurtăm caracterele date de Haeckel, Topinard, etc. In această parte nu ni se poate pretinde originalitate, căci n’am avut ocazie să studiem toate tipurile omeneşti, şi, chiar de am fi făcut aceasta, descr.erile tot n’ar fi mult deosebite de ale autorilor citaţi, căci de sigur că n’am putea zice că Negrul nu Ieste negru etc. — 816 — ral desvoltat pe corp, înse tufele nu sînt aşa de dese ca pe eap^ nici chiar la, barbă. — Pielea Ieste de coloare neagră, la unii bă-tod în coloarea şocolatei, la alţii în albăstriu. — Craniul Ieste toarte lungâreţitt (dolihocefaX), fruntea îngusta şi dată înapoi, rî-dicăturile osoase ale sprincenelor Ieşite înainte, iar prin mijlocul părţel de deasupra a craniului, se află adese ori o rîdicâturâ osoasă care merge până în m jlocul frunţel. — Ochii sînt acufundaţi şi cu partea cea albă fără lustru. — Nasul Ieste mare, lat la rădăcină, cu nările resf.înte şi cu despârţitura dintre Iele scoasă mal în afară, înse bulbucat şi arcuit mal ales la papuaşil din Houa-Gitmea (după descrierile lui Wallace): buzele sînt groase şi scoase înainte, bârbiea dată înapoi, fălcile scoase foarte tare înainte ca un bot de animal (servindu-ne de termenii tecnicl întrebuinţaţi în antropologie, am zice : pragmatismul foarte pronunţat), ţaţa lungăreaţă şi în total (din cauză că fruntea şi bârbiea sînt date înapoi şi fălcile împreună cu oasele obrazului sînt scoase înainte) de asemenea scoasă înainte. Neo—('aledonieriii de obiceiu sînt puşi tot la un loc cu Papuaşil propriu zişi; înse în multe privinţl se deosebesc şi prin caracterele lor dovedesc o amestecare din trei elemente principale : unul polinezian, altul melanezian, si al treilea mijlociu între aceste două; dintre aceste trei elemente, elementul amestecat predomină, iar polinezieniî sînt ceî mat puţini. — Prin încăperea craniului Neo-Caledonienil întrec pe Australieni şi pe Negrii din Africa, inse sînt m urma tipurilor galbene şi maî ales tipurilor numite în general albe.—Cînd în amestec predomină caracterele polinezianuluî, atunci talia Ieste mare, membrele bine potrivite-cu corpul, coloarea galbânâ-maslinie. (Va urmă). W. Chipul cum unii funcţionari înţeleg împlinirea datoriilor Cmd în unul din numerele trecute ale revistei noastre, ne-am ocupat cu o chestie de feliul acesteia cu care vroim să ne ocupăm acuma, unii au pretins că a- — 817 semenea chestiuni nu pot avea locul lor într’o revistă, ştiinţifică şi literară.—Noi înse am susţinut şi susţinem că avem tot dreptul de a arăta, măcar în treacăt, relele ce urmează dintr’o neîmplinire de datorie a unui funcţionarii; şi, dacă feliul revistei ne opreşte de a ne ocupă pe larg cu asemenea chestiuni, nu ne se poate face nici o vină, dacă amintim cînd şi cînd cîte ceva din cele mai bătătoare la ochi, căci a combate şărlătăniea, abuzul, incapacitatea etc. ieste unul din scopurile „Contemporanului î Iată anume despre ce ieste vorba: Un Domn funcţionarii avînd nevoie de un medic pentru soţiea D-sale într’un caz Refacere primejdioasă, s’a adresat la Dl. Dr. Bucşenescu medicul despărţire!. —Dl. Bucşenescu venind, în lipsa soţiuluî, şi uitînd ori ce cruţare, ce, ca medic, trebue să ştie că se cuvine u-nuî bolnav şi mai ales în cazuri de feliul acelui în care ierâ chemat, începi a strigă: „ Unde-i femeea cea bolnavă] ?“ După ce i s’a arătat, a început a mustră pe moaşă, că „<2e ce Va chemat degeaba?Moaşa i a arătat că ieste hemoragie şi că prin urmare cazul ieste grav, după mai multe vorbe de feliul celor citate mai sus, Dl. doctor zice: Ce am să-i fac': Să opresc hemoragiea sau să o las? Intr’un caz moare marna, iar în altul co-pilid ! După aceste cuvinte înveselitoare, socotindu-le, se vede ca o reţetă folositoare, s’a retras fără să prescrie altă cevă! Aşa m cît a fost nevoie să se caute un alt medic (Dl. Dr. Katcu), carele, dacă n’a putut scăpă copilul, a oprit o nenorocire mai mare: pierderea mamei ! Ne întrebăm acuma, ce înţeles are leafa ce se dă unui medic de despărţire, cînd medicul se poartă ca Dl. Bucşenescu? Dacă un cetăţean, care contribueşte la plătirea medicului, care-1 are oare cum tocmii pentru cazuri de trebuinţa, ieste silit să alerge la doctori particulari, ^căci cel de despărţire vine ca şi cum Var face pomană cu un calic, atunci pentru ce să mai fie medici 57 — 818 — de despărţire ?! Sau să se spue maî bine curat: se dă leafă, dar nu se cere treabă! Tot de Dl. Dr. Bueşenescu se zice că ar fi dat vinei femei sărace două palme pentru că Tar fi chemat la un caz prea uşor după ideia D-sale! Cel puţin aşa înţelegem! Plătim doctori ca să aibă cine ne bate şi ocărî 1 ?! Numai păcat că nu toţi se lasă bătuţi şi ocăriţi ! Sînt unii oameni aşa de curioşi că la ocări respund cu palme, iar cît despre palmele primite, le dau înapoi cu vîrf şi îndesat! lată deci un exemplu foarte curios în feliul seu! Un om plătit pentru ca să facă o treabă, îşi îea aerul de stăpîn al acelor carii îl plătesc ! Nenorocire că exemple de feliul acesta, sînt foarte dese ! Cea mai mare parte din funcţionari se cred în drept de ă se uită chio-rîş la acei carii nu fac altă ceva, de cît vin ca să-şi facă trebile recurgînd la ajutoriul acelor, cari sînt plătiţi anume pentru aceasta ! 1 Aceşti D-nî au nevoie de un feliu de educaţie şi noi credem că lucrăm pentru aceasta, publicînd, c:te o dată, cîte cevâ maî neauzit în această privinţă 1 Vede'O'. Un Liceu în perspectivă. Sîntem pozitiv înştiinţaţi că Ministeriul Instrucţiune! publice ieste autorizat a clădi şi în Iaşi un Liceu model, care să aibă şi internat. Nu maî zicem de astă dată cevâ în potriva internatelor, pricinuitoarele a-tîtor rele feliurite, căci de aceste lucruri ştim noi că nu se va ţinea samă. Nu mai stăruim asupra folosului acestui stabiliment, să ne mulţumim că de astă dată cei de la putere s au 819 gîndit c& şi laşul avea nevoe de Liceu şi dotînd Bucureşti cu mai multe instituţiunî folositoare, ne-au dat şi nouă ceva. ' Tragem îuse luarea aminte D-lui Ministru al Instruc-ţiuneî Publice asupra unui punct, ce de sigur trebue să predomineze, atunci cînd e vorba de creşterea şi edu-eaţiunea copiilor, voim a vorbi despre Igienă.. ’ Parcă vedem că se va alege centrul oraşului pentru clădirea acestui Liceu şi gîndindu-se numai la înfrumuseţarea centrului şi la îndemînarea cător-va profesori mai cu vază, se va trece cu vederea acestui punct de căpetenie _ Igiena trebue înse să fie ideea predominătoare, iear nu alte cauze secundare şi de interes individual. Să se caute un loc întins, la aer curat, unde să se poată face fintîni cu apă bună şi de ajuns, şi să se poată plăntâ copaci mulţi, leată cbestiunea principală ! Iear dacă în străinătate oamenii iubitori de patrie şi de pro-sperarea educaţiuneî, caută ca stabilimentele de Instrucţiune să fie departe de zgomot şi la aer curat, la noi să nu se facă din contra, pentru interese private. Imitaţi operile oamenilor de ştiinţă străini şi de multe ori vi le însuşiţi copiindu-le; copiaţi şi faptele lor, vor fi mai folositoare şi mai de laudă D-lor profesori! Noi ne facem datoria, făcînd acest apel cătră Dl. Ministru al Instrucţiunei Publice, precum şi cătră D-niî profesori, şi sperăm că măcar de astă dată în interesul generaţiunilor viitoare, vom fi ascultaţi. Pe viitoriu, poate, urmîndu-se consiliele noastre, autorităţile nu vor fi nevoite a închide stabilimentele de Instrucţiune, tocmai în mijlocul ocupaţiunilor celor mai serioase din cauză de boale molipsitoare precum anghina, coriul, scarlatina, etc. Părinţii vor fi mai mulţămiţi ca copii lor să facă o primblare ceva mai lungă, saii să’i scoale ceva mai de dimineaţă, de cît să-î vadă morţi. Verax. —. 820--- ZBoalele molipsitoare d/apă, starea ştiinţei. Publicăm în fruntea revistei de mai multă vreme un Apel pentru a forma o societate care să lupte în potriva boalelor molipsitoare mai ales ale copiilor. Din mai multe părţi ale României am primit revaşe prin cari ni s’a arătat dorinţa de a face parte din o asemenea societate. Yom aştepta pănă ce numărul persoanelor înscrise va ajunge la o sută şi atunci vom trimete liste de subscripţie pe la acele persoane şi după ce numărul membrilor va ajunge la o mie se va forma în toată regula societatea, se va regula ce mijloace trebuesc întrebuinţate pentru a strînge bani şi se va publică premiul sau premiile ce se vor socoti de cuviinţă. Pănă atuncea inse trebue să arătăm ce se mai descopere în privinţa acestor boale. Acuma mai toată lumea ştiinţifică crede, că boalele molipsitoare sînt pricinuite prin înmulţirea în sînge a unor fiinţe microscopice şi că molipsirea se face prin ajutorul germenilor acestor fiinţe sau chiar prin fiinţele înse-şi, cari reuşesc a ajunge în sîngele animalelor sănătoase. Cercetările lui Fasteur şi ale altora au dovedit că culţivînd acele fiinţî mai mult timp în atingere cu oxigenul le putem preface din omorîtoare în neomo-rîtoare şi că un animal bultuit cu liquid care să cuprindă de aceste fiinţî slăbite ieste apărat chiar în potriva celor omorîtoare. Iată prin urmare o cale pentru a putea învinge anghina, scarlatina, ciuma, holera, etc. O nouă lumină au adus cercetările luî Buchner şi ale lui Grawitz. Printr’acestea s’a dovedit că aceea-şî specie de fiinţă organică poate fi prefăcută din nevătămătoare în vătămătoare. Grawitz a prefăcut ciupercele mucegaiului în aşa feliu de ciuperci în cît pricinueau moartea cu cea maî mare iuţală. Pentru a ajunge la aceasta a deprins încet încet ciupercele mucegaiului a creşte şi a se înmulţi în condiţiuni asemănătoare celor — 821 — din sînge, adecă le-a deprins cu căldura, cu alcalinita-tea, cu liquiditatea sîngelui şi pe cînd germenii ciuper-celor necultivate aşă cum le găsim pe lucrurile mucegăite nu pot să se desvolte în sînge, germenii celor deprinse cu altă vieaţă pricinuesc moartea şi toate organele se află împlute de o vegetaţiune puternică! —Din această experienţă trebue să tragem învăţătură, că numai cu microscopul nu se va putea dovedi cauza boa-lelor molipsitoare. In adevăr ar fi descoperit cine-va germenii sau ciupercele mucegaiului, dar făcînd espe-rienţe s’ar fi încredinţat că mucegaiul nu omoară şi adevărul ar fi remas ascuns. Alt fapt s’a dovedit prin cercetările lui Pasteur asupra turbăciunei, adecă că fiinţele pricinuitoare de boa-le nu se află numai de cît în sînge, ci unele, în muşchi, altele, acele ce pricinuesc turbăciunea, în crier. Un învăţat german a găsit chip de a dovedi şi de a arăta chiar celor mai necredincioşi fiinţele pricinuitoare ale tuberculozei şi după aceste cercetări şi după ale iui Davaine, dacă nn mă înşel, s’a pus medicina pe calea de a invinge turberculoza, care ne-a rîpit atîţia oameni folositori. In Vllevue scientifiqueu am cetit că beladona în doze mici şi luată timp îndelungat aduce o aşâ schimbare în smge m cît fiinţele ce pricinuesc scarlatina nu se mai pot des voltă. Acest fapt, dacă s’ar adeveri ne-ar arăta încă un mijloc de a învinge boalele molipsitoare, adecă aflarea unui alcaloid sau alt corp care luat un timp ar apăra ca şi o hultueală de boale molipsitoare. Găsască-se asemenea mijloace sigure înpotriva anghinei, etc, şi mulţi copii vor scăpă. ’ Studiind vieaţa fiinţelor pricinuitoare de boli am putea află ce substanţe anume ar fi în stare a le omori pe dmsele, fără să omoare celulele omului şi astfeliti am avea un medicament, cum ieste chinina în potriva frigurilor şi poate şi în potriva tifosului. Cunoscmd bine istoriea acestor fiinţi microscopice 822 • am şti ce ieste de fteut pentru a le nimici cu desăvîr-şire şi prin urmare pentru a mîntuî lumea de dînsele. Numai bani să fie pentru a plăti acelui din învăţaţii francezi, germani, englezi, etc. care ar putea descoperi asemenea lucruri şi în curînd, cercetările fiziologice ar mîntul lumea de multe rele. Negreşit cu condiţie să se aplice numai de cît toate cele ce s’ar dovedi neapărat trebuitoare. Rugăm pe cetitorii noştri să nu treacă cu vederea Apelul nostru, \ci să se grăbească a se înscrie. Mul-ţămim acelor ziare, cari au reprodus apelul nostru şi am dori să găsască imitătoare. I. Nădejde. D-luî Veghede. BCU Cluj / Central it\ . 0 „ TA îmi pare reu că tot nu s a mulţamit 1)1. V. br. 11 de la Huşi. Mi se pare că din cele arătate de mine în Nr. 19, ori cine vede că în adevăr Dl. care a scris în „învăţătoriul copiilor" a greşit spunînd că furmicile cunoscute pe la noi prin războaele ce poartă (Polye'-gus şi furmica neagră cenuşie etc.) au ace. Am arătat că nu putea să fie vorba în „Învăţătoriul copiilor a. de cît de furmicile de pe la noi şi de sigur că autoriul şi mai toţi cetitorii de la copii pănă la institutori an crezut că fur-xnicele noastre au ace Nu mă îndoesc că şi Dl. Veghede a- explicat în clasă copiilor, că furmicele se împung cu acele şi că usturimea ce ne fac pe trup ieste pricinuită prin împunseturl. Acuma după ce am arătat prin „Contemporanul" greşala, Dl. Veghede în loc să-şi cunoască greşala, cum se cuvinea, caută cum s’ar zice cai verzi pe păreţi şi se face a crede că în „învăţătoriul copiilor" se vorbeşte de furmicile din America! Dar bine, D-le Veghede, cum îţi închipui D-ta, că autoriul părţei ştiinţifice vorbea de furrnic#!© din America şi trecea cu ve- — 823 — derea pe acele de pe la noi 1! O dovadă că gîndea la ale noastre ieste că spune despre stupit veninos. D-sa avea o amintire încîlcită de descrierea războaelor făcută de Huber şi ştiea că furmieile se împroaşcă cu stupit (?), In adevăr, se împroaşcă cu acid formic, dintr’o beşicuţă aflătoare la sfârşitul pînteceluî şi tocmai acest obiceiti îl au cele fără ac, cele cu ac se împung cu acul şi lasă 'întocmai ca albinele acid în rană,—Pe la noi nu sînt furmicî cu ac, cari să poarte războaej! Mai bine ierâ să fi cetit pe „Bourasse" mai de mult şi să fi ^aflat greşa-la din,,Invăţătoriu“ din vreme,"dar nu tocmai acuma. Chiar cînd v’aţi hotărît să trimetcţî întimpinarea Dv, D-le Vegkede, aţî crezut încă ca şi Dl. de la ^ „In-văţătoriul copi i i or “ că furmicele au ac cu toatele şi prin urmare că are Dsa dreptate. De aceea v’ aţi şi grăbita trâmbiţa prin Huşi biruinţa. Prea v’aţi grăbit! Kuşinea Dv, va fi cu atîta mai mare.—Carta Dv, de poştă o am la păstrare şi voiţi PJ?ibv'ţVverşiW Li^rlr^i uf Hlînă P® Bovrasse, tot nu v’aţî fost luminat în chestie. Dar aţi gândit, Dv, cum să nu se afle în „Contemporanul" greşeli ? \ Să' fie cu putinţă ! Atîtea numere şi _ în atîtea chestii s’a amestecat şi să nu fie prins cu nemică! V aţî pus pe lucru şi aţî şi reuşit. Halal! _ 1. Nădejde. D -na DAPHB1E. Huşi. Această Doamnă mă mustră de ce nu scriu cum sfătueşte Beleze în literatura franceză, adecă de^ee am crezut că pot zice : Graham Bell a descoperit telefonul în loc de Graham Bell a inventat telefonul. Pricina ieste că cuvântul a descoperi, chiar după^ Beleze, are înţeleşul cel mai mare şi cuprinde în sine înţelesul lui a inventă : acest din urmă înse nu se poate întrebuinţa de eît în unele înţelesuri. Aşa, ar fi o greşală ne iertată, dacă ar zice cine-vâ : Am inventat un animal, am — 824 — inventat un fluviu în mijlocul Africei. Dar a zice Grahan Bell a descoperit telefonul se poate, căci ori cine ştie de ce feliti de descoperire ieste vorba aice. Nu trebue să se uite cuvîntul a descoperi ieste cuvînt românesc, pe cînd a inventă ieste un neologism, de care pentru o mulţime de pricini mă feresc, cît pot. Apoi la urma urmei ce ieste in adevăr invenţiunea, oare nu descoperirea însuşirilor matenieî sub cutare formă, etc. Graham Bell a descoperit nişte însuşiri necunoscute şi că aşezarea unui magnet, a unei tăbliţe, etc, formează un telefon, prin urmare nici din punctul de vedere al înţelesului, nici din al adevărului ştiinţific n’am greşit. Cînd un chemist face o combinaţiune care nu există în natură nu zice numai de cît că a inventat un oxid sau un acid, ci că & descoperit o combinaţiune nouă a cutăruî metal. Prin urmare am putut şi ieu zice alt-feliii despre telefon. Ori cum ar fi vă mulţămesc, Doamnă, de sfaturile ce-mi daţi, arătîndu-mî, că poziţiunea mea de redactor de jurnal mă sileşte să scriu cît se poate de lămurit, etc, îmi faceţi cinste de a crede ce dela mine se cere mult mai mult de cît de la alţii, etc. Foarte bine, Doamnă, der şi iem vă voiţi dă la rîndul mieu oare-cari sfaturi şi anume ca împreună cu Dl. Veghede pe care îl cunoaşteţi destul de bine pe cît mi s’a spus, să va puneţi pe învăţat şi să vă lasaţî de ideea că de la D-voastra, şi femşe să cere mai puţin de cît de la mine. I. Nădejde. NB. Articolul „Minunile ştiinţeîu fiţi siguri, că nu va remănea nesfîrşit.