Privim ca abonaţi pe D-nil ce vor bine vroi a primi două numere unul după altul. A P E L. Mai ales copiii se sting de boale molipsitoare, ca anghina difterică, scarlatina, etc. Pe cită vreme nu se ştiea ce leste de făcut, pe cita vreme nu iera nici un drum deschid, pe care mergînd să dam de leacul acestor boale, puteam sta şi suferi unul după altul de pierderea vre unui copil iubit, sau chiar de pierderea tuturor. Acuma inse prin cercetările mai multor învăţaţi ca Sas teu-t, £a-w, c&n cixner, %x,awKKz>^ sîntem pe calea care ne va duce la mîntuire. Fiinţele care prin înmulţirea lor în sînge pricinuesc boa-lele molipsitoare cele mai primejdioase, au fost studiate şi sîntem în stare a le face nevătămătoare, ba chiar a le preface în aliaţi credincioşi din duşmani cum ne Ierau pănă acuma. Dar nenorocirea Ieste, că acuma totul se cîrmueşte de băni, de aceea şi vedem că s’au făcut cercetări mai ales asupra boaleior animalelor folositoare (bol, porci, ol, cal, găini, etc) ; despre boalele oamenilor sau ale copiilor nu s’a găsit încă timp de ocupaţie! Credem că ar fi foarte frumos şi bine -ă facem o societate, care să strînga bani pentru scopul de a lupta cu anghina, scarlatina şi cu alte boale molipsitoare. îndată ce sumele strînse ar fi destul de mari s’ar putea publica un premiu mare pentru acel care ar descoperi 52 746 — un medicament • care să tăroadueasca . anghina, sau scarlatina, sau tifosul, cum tămăduesce chinină de friguri, etc. Tot o dată s’ar putea cere şi să se cerceteze calea pe care anghina se propagă pentru a întreprinde nimicirea,^ tur or cauzelor care îl priesc, adecă pentru a scoate boala cu rădăcini cu tot. Noi credem că o asemenea societate ar fi foarte la timp şi că m scurt ar reuşi în lupta începută. Facem apel la toţi cetitorii noştri, la cel cari au copil şi au fost loviţi de nenorocire şi au trebuit să stea cu mînele încrucişate de faţă la torturile copiilor iubiţi; la cel cari ău copil şi pană acuma au fost scutiţi, dar se pot aşteptă la asemeuea nenorociri în fie ce moment; la cel cari n’au, dar simţesc milă pentru nenorociţi şi se revoltează împotriva tiranilor noştri misrcocopici şi tocmai de aceea mai de temut. Facem apel şi îi rugăm să facă propagandă pentru reuşita acestei idei şi fără intîrziere să facem societatea şi să ne punem pe lucru. Pentru început acel cari sînt hotărîţl a face parte din această societate, să bine voiască a trime-te o înştiinţare la Pedacţiea „Contemporanului44. Red. „Contemporanului V I» JK I , pentru incendiaţii de la Fălciu. etc. Nenorocirile ce lovesc pe semenii noştri nu trebue să ne lase nesimţitori. Oamenii trebue să se simtă so- — 747 — lidarl şi la nevoe să gasescă nenorocitul tămăduirea suferinţelor. Azi a lovit nenorocirea pe unii, mîne pe alţii şi nici ml ştim cînd ne va ajunge şi pe noi. Să facem, prin urmare, ce putem pentru incendiaţii de la Fălciu etc. Presa Bucureşteană şi cea Ieşană au luat iniţiativa. In Iaşi s’a format uri comitet compus din toţi acel cari au bine voit a veni la apelul făcut de comitetul de iniţiativă al Presei. Noi deschid <-m fiată Se itr-Seeti-pţie şi rugăm pe abonaţii noştri, să trimeată cit vor crede de cuviinţă la adresa noastră. Se va publica socoteala de sumele primite şi le vom înnainta celor în drept. S’a liotărît a se face o lotărie şi la redacţie se vor găsi bilete de vînzare, etc. Credem că apelul nostru va fi auzit şi că vom putea face ceva pentru nenorociţii de la Fălciu, Red. n0ontewpotaa'H'f'wia. DESPRE PLANETA VJJLCAN. (sfîrşit). Acele 10 observaţii aii fost clasificate de Le Ver-rier într’un mod raţional în 4 grupe, din cari 2 par că se raportă la o planetă intra-mercurială şi celelalte 2 la alta. El consideră apoî 2 grupe, cuprinzind 5 observaţii: 1802, 1839, 1849, 1859 şi 1862, şi admiţînd că aceste observaţii se referă la aceiaşi planetă, calcu- — 748 — lele îî arătară că problema este nedeterminată întrebare cari margini, că patru orbite deosebite reprezintă observaţiile într’un ebip mulţămitor, cărora pentru duratele întoarcere! împrejurul Soarelui corespund aproape numerele 24, 28, 33 şi 40 zile. Recunoscu însă că orbita corespunzătoare la 33 de zile dă o soluţie mai preciză de de cit celelalte. In urmă s'a văzut că o observaţie din 1819 ar fi reprezentată tot prin această orbită, în cit am avea B, observaţii ale unei planete intramercuriale. , Le Verrier voi să prezică trecerile viitoare. Dar pentru aceasta trebuea să cunoască bine poziţia planului orbitei; la aceasta inse nu se putea serv! de cît de observaţia Dluî Lescarbault, care însemnase punctul de întrare şi de ieşire al planetei pe discul Soarelui, cu alte cuvinte coarda descrisă. Fiind că observaţiea din Or-geres lăsă mult de dorit tocmai asupra acestui punct, Le Yerrier anunţă trecerile viitoare ea posibile numai. Cea în tăi.ii trebuea să aibă loc în 22 Mart 1877, a doua în 15 octomvrie 1882. El recomăndă astronomilor să observe Soarele în zilele de 21, 22 şi mai ales în 23 mart, ceea ce se şi făcu, dar fără rezultat. Astronomii se văzură nevoiţi a aştepta pănă la 15 octombrie 1882. O eclipsă totală de Soare vizibilă în ximcrica de Nord trebuea să aibă loc Ia 29 Iulie 1878. Astronomii americani făceai! pregătiri însemnate pentru observarea acestui fenomen. Observătoriul din Washington publioă de mai înainte instrucţii amănunţite, semnalînd punci;ele asupra cărora astronomii trebuea să-şi îndrepte privirile lor. Intre acestea figura şi căutarea planetelor intramercuriale în timpul eclipsei totale. Pe lîngă instrueţii-le date se alăturase o hartă în care ierau reprezentate stelele pînă la mărimea a 7-a din regiunea cerească ocupată de Soare în timpul eclipsei; această hartă trebuea să fie studiată bine de astronomi ca să nu facă gre-şala de a lua o stea drept o planetă. Eclipsa a fost obsşrvată de mulţi astronomi americani, şi 5 zile după aceea veni în Europa o telegramă — 749 prin care se vestea ea Dl. Watson, directorul observa-toriuluî din Ann-Arbor a descoperit o planetă intra-mer-curială, iear cu data de 14 augustii 1878, Dl. Watson, prin o scrisoare, comunica Academiei de Ştiinţî din Paris modul seu de observare şi poziţiea planetei descoperite. „Mă cred autorizat, să consider astrul de care e, vorba că-fiind planeta a cărei existenţă a fost prezisă de Le Verrier“, zicea Dl. Watson. S’ar fi părut că prevederile luî Le V errier s’au realizat-, că mişcarea luî Mercur este esplieată, dar: s’a observat chiar de atunci că foarte aproape de poziţia arătată de astronomul american figură pe hărţile cereşti stea-au a i' i n constelaţia Pacului şi de: aceea, se întrebat! dacă nu cumva acea stea a fost luată drept o planetă. îndoeala a crescut maî mult prin faptul că prin alte scrisori posterioare Dl. Watson arătă ca probabilă esistenţa unei a doua planete intra-mercuriale pe care a observat’o tot în timpul eclipsei din 29 Iulie; şi încă prin aceea că cu data de 13 august, adecă înainte de scrisoarea cătră Academiea din Paris, tot Dl. Watson comunică prin o scrisoare amiralului Podgers descoperirea a două planete intra-mercuriale. Se poate conchide din acestea că chiar autoriul se îndoea de descoperirea, planetei a doua. —r. Dar şi de astă dată s’a observat că o altă stea, din Pac, se găseşte; cu totul aproape de poziţiea planetei a doua, pe care Dl. Watson o însemnă cu b, cea dintăiti fiind însemnată cu a. Maî tîrziti autoriul descoperirei îşî arătă: convingerea că b este deosebită de steaua r, deşi nu afirmă că a văzut de odată acele două corpuri, ceea ce ar fi fost posibil dacă ieraîi în adevăr deosebite. Un alt astronom american, Dl. Peters, a arătat în urmă că cu instrumentele de care s’a servit Dl. Watson şi prin modul seu de determinare a poziţiilor corpurilor observate, s’a putut face greşeli aşa îneît corpurile a, şi b să nu fie de cît stelele o, r. Maî în urmă, Dl. Watson spune că a văzut şi steaua o, dar nu afir- — 750 mă că a văzut’o de odată cu corpul a.— Maî ieste de observat încă că în cursul acestor desbaterî, Dl. Wat-son a alterat puţin numerele prin cari se determina poziţia corpului a. Dl. Swift, alt astronom american, a anunţat asemene că a văzut două astre sub forma unor discuri corn- , pârabile cu al Iul Uran, ale căror poziţii nu le-a de- , terminat; dar Dl. Swift nu afirmă că acele discuri ieratl reale, ceea ce nici putea face, cunoscînd imperfecţia instrumentului de care s’a servit. Se pare că observaţiile v acestea nu se referă la corpurile Dlui Watson, căci DL Swift a stăruit prea puţin în afirmarea sa. Dintre toţi ceialalţî astronomi americani cari au luat parte la observarea eclipsei totale din 29 iulie, nici u-nttl nu a văzut ceva analog cu corpurile D-lui Watson şi Swift, şi acesta iera un motiv de a contesta observaţiile acestora. Mal mult de cît atîta, s’a căutat dacă corpul a se găseşte pre una din orbitele calculate de Le Verrier în 1876 şi s’a găsit că 4 din observaţiile anterioare s’ar pute raporta la corpul a, dar atunci indina-ţia orbitei ar fi aşa de mică încît planeta ar trebui în fie > care an să treacă de două ori pe> discul solar, în Aprilie şi , îxi Octomvrie, ceea ce nu s’a adeverit.—Infine, astronomul german Oppolzer adăugind încă două observaţii la cele fi discutate de Le Verrier, a arătat ca aceste 8 obser-, vaţil pot fi reprezentate prin o aceiaşi orbită, care nu ? cuprinde nici unul din corpurile Dlui Watson. Dl. Opr pol zer a prezis o trecere pentru 18 mart 1879 ; în acea-zi, Soarele a fost observat în foarte multe observatoare, cil mare atenţie; rezultatul a fost negativ. Ieată în rezumat cum stă Gestiunea planetelor intra-. mercuriale. Cetitorii doritori de a cunoaşte amănunţimi asupra acestui subiect le pot găsi în „ Trăiţi TAstronOr mteu par F. Petit (I. II, pg. 106 ş. e. a), „Astronomie-, populairea par 0. Flămmarion (pg. 132 ş. c. a) şi mal cu samă în „Nbtic<>; sur Ies planetei intra-mercu-ielles păr F. Tisserand publicată în Anuarul Biuroului de Ion- 751 gitudine din Paris, pentru anul 1882 ; din^ aceste lucrări am rezumat cele ce preced. Vom termina cu următoarele observaţii ale Dluî Tisserand. ;; ,- ^ :rr- 1° Se pare că trebuie să renunţăm la ipoteza unei singure planete care ar produce neregularităţile constatate în mişcarea lui Mercur; aeeasta. se par? că rezultă din observaţiile făcute în timpul eclipselor de Soare şi în particular în timpnl eclipsei din 29 iulie 187Ş, 2° Dacă există planete intra-mercuriale comparabile în privinţa mărime! lor cu corpul văzut de Dl. Lcs-carbault, acelea trebuie să fie puţine la număr ; altfelib. ar fi fost văzute de astronomii cari de vr’o 20 de am, observînd cu atenţie Soarele, au descris şi măsurat cele maă mici pete ce s’aii arătat la suprafaţa lui. 3° Aceste planete nu ar putea produce singure per-turbaţiile mişcărei lui Mercur ; ar trebui un număx foarte mare de corpuri de mărimea acelui văzuţii de Dl. Lescarbault saîi a Corpurilor Dlut Watson pentru că să. producă efectul necesar. University Libraiy Cluj 4° Se pare deci că trebuiesă revenim asupra celeilalte ipoteze aluî Le Verrier, aceia că un şir de aste-roizî circulează între Soare şi Mercur. In starea actuală a cestiunei nu se poate afirma, dacă aceşti asteroizi pot să fie vizibili vre-odată, sati nu. ^ S’a fâcut observaţie că intervalul de timp în care se caută planetele intra-mercuriale în timpul eclipselor de soare e foarte scurt, că dacă un observatorii! s’ar deda la această lucrare în curs de un secul, suma intervalelor în care el a observat împrejurimele Soarelui nu trece peste o oară, şi prin urmare că aceasta ar fi cauza ne-reuşiţei. De aceea s’a propus a mări durata observaţiei prin numărul observatorilor. Eată cum. Să presupunem mai mulţi observatori înşiraţi pe Pămmt pe linia eclipsei centrale şi comuniclnd între dînşii prin o linie telegrafică ; se ştie că eclipsa soseşte succesiv m diferitele punte ale liniei. Dacă întăiul a observat ceva ce î se pare că este o planetă intra-mercurială, va anunţa mda- ■' - — 752 — - - . tă pe al doilea, comunicîndu-Y şi poziţia aproximativă ; acest din urmă va putea atunci îndrepta luneta sa de mai înainte cătră acel punt Şi va determina maî exact poziţia corpului observat;1 el va pute apoi anunţa pe observ vatorul următor şi aşa mal departe. • Vulcan remîne deci în domeniul conjucturelor, pănă . cînd observaţiile vor confirma esistenţa lui. . : • ' G. I. L' cescu. Nota. Dacă subsemnatul, ar fi cetit articolul luî Tissandiei- din anuariul pentru 1882, care anuar nu apăruse încă în lima lui Iulie 1881, pe clnd am pomenit de Vulcan, negreşit că n’aşi fi pomenit despre această presupusă planetă. In adevăr în urma dovezilor adunate de Dl. Dissandier şi rezumate de DV} cred şi leu că nu există o planetă unică între Mercur şi Soare, ei maî multe mici. Poate înse că se .va dâ uneia1 şi numele de Vulcan. Orî cum ar fi sîritcm rnulţămitorî D-luî Luce-scu pentru articolul ce ne-a trimes şi-l rugăm; să nu ne uite nici altă dată. i ‘ I. Nădejde. ' Huşii,—1882, Martie 18. Domnule Redactor ! . După respunsul D-voastre;—că primiţi a-mî publica în „Contemporanul" întimpinarea la critica făcută de Di. Th. D. Speranţă, Geografiei judeţului Pălciu — în amintita revistă No. 16, mă cred dator â vă ruga, să bine-voiţî a primi—mai dinainte - respectuoasele mele mulţămirî. i V. Săghinescu. — 753 — In anul 1880, subsemnatul, am tipărit ediţiunea ă II a Geografiei judeţului Fălciu, reaprobatâ de câtră Onor. Minister al Instrucţiunel, prin of. No. 15093. Ca multe alte cărţi didactice, reclamă -ncă studiu, muncă şi cheltuealâ această carte—spre a deveni cît mal bună, ceea ce recunosc în însăşi prefaţa acestei ediţiunî-—pe care, dacă vroia ş’o cerceteze scrupulosul nieu critic-eram—poate—mal uşor condemnat, mi s’ar fi dat— barim - circumstanţe atenuante. Nu înţeleg însă — cum a găsit logic 1)1. Speranţă să reproducă în toată furtunoasa D-sale critică opt puncte dintre cele ce cu 2 ani mal înainte le-am esclus—parte —iear parte le-am corectat în ediţiunea a II a Geografiei, mal întroduCînd în critica, şi pe falşul cuvînt (?!!!)“; lăcerea D-luI Speranţă, că: „orizontul ieste un plan perpendicu-ar pe verticala locului“—nu şcolarilor pentru cari e făcută aceasta Geografie li se poate spune. d). Despre capetele pâmîntulul, compârat acesta cu o portocală sau şi cu un măr, bine înţeles că vorbind tot pentru aceiaşi şcolari, nu are dreptate Dl. Speranţă; de şi iera mal neme-rit—poate - să fi fost zis părţile în loc de capetele; dar portocala şi mărul au turtiturl la cele 2 estremităţî (locul coadel ş’a florei), ca şi pămîntul la poli. Audă Dl. Speranţă vorbindu-se nu numai de capetele „osiei şi ale băţului", ci şi de capetele portocalei şi ale mărului, corpuri ce nu sînt tocmai rotunde ea „mingea Cit despre „scobiturile11 pămîntulul nu îndesască Dl. Speranţă esclamârile, bazîndu-se numai pe figura în adevăr greşit făcută; căci leu riicăiri nu pomenesc în Geografie de „scobituri" sau „cufundaturi"—ci zic numai că pămîntul ieste turtit puţin la poli. . ’ ' e), Despre lintea(închipuită) numită acsa sau osiea pămîntulul—nu mencionez în ediţiunea II a Geografiei; am esclus şia-ceastă parte—pe consideraţiunea de la punctul b. ' f). Despre linieă micuţă — prin 'care' ifeu înţelegeam conturul^-judeţului, am recunoscut cu ediţiunea a II că espresiunea iera prea inpropriu aplicată. * g). Despre sistemul metric—că mi-1 ştiu constată criticul mi eu prin greşală de tipariu, ca şi cum D-sale nu i s’a întîmplat aceasta chiar în critica ce-mi face; afle—deci criticul med că această. greşală, cum şi altele înăl săritoare în ochi, ceia ce mi s’a întîmplat să se strecoare şi’n ă II ediţîUQC a Geografiei,—-amo«-rectat-o imediat după tipărire; despfe’ aceasta' îl vor asigura* în-' săşl profesorii pe cari îî sfătueşte'se arunce departe din scoli nesocotită carte ce propun, iar despte 'eîţriiretri pătraţi are-ttnehi-lometru pătrat—îl vor încredinţa elevii iniei—chiar ş’aeel cari re-mîn repetenţi, în clasa II. ' ’ h). Cu „chesliea lipsei d# melodău probează criticul şi acuzatorul mieu că n’a cetit de-ajuns nici prefaţa unde arăt şi pentru ce am introdus în geografie materie afară de judeţ. Este foarte eronat Dl. Speranlâ—susţinînd că ieu mă pronunţ în prefaţa geografiei (prima ediţiune) contra metodei naturale şi laud metoda contrară; vadă bine concluziunea ce dati îfit amintita prefaţa— ş’apol cum procedez în a II ediţiune a geografiei. —* Şi în fine: i). N’am în geografiea criticată pe destrâbălatul „ai (?! !)“ (critica din „Contemporanul" Nr. 16, pag. 617), ci pe nl, adecă al liomînilor ; nu poate să zică Dl. Speranţă că s’a făcut greşală de tipariu tocma cu acest „ai" căci ieste prea intenţionat înflorit.- — 755 — Şi aci ca şi în alte părţi—Dl. Speranţă mă încriminează cu în- să-şi crima ce comite ! ......... Ale dracului sisteme de-a critica mai sînt pe unele locuri; După ce te înjură, mal pretinde să te şi înneci—încă „în talazurile mărei! !“ V. Săghinescu. Respuns la întimpinarea D-lui V. Săghinescu.. Din cîte spune Dl. Săghinescu în întimpinarea la critica Geografiei D-sale, se vede că-i pare a fi nedreptăţit, atît în pri- -virea punctelor la care critica mea s’a'mărginit, cît şi pentru cu-vîntul că nu e equitabil şâ i-se critice ediţiea în tăia de oare ce ieste o altă ediţie. 5 Să nu creadă Dl. Autorii! că mi-am bătut capul să-t găsesc numai de cît întâia ediţie a geografiei D-sale spre a o critica. Nu numai despre ediţiea a II-a' dar nici despre I-ea n’am ştiut, pănâ cînd întîmplarea nu m’a făcut s’o văd. Iată totul. Poate-' Dl, Autor iu să creadă ori să nu creadă, îmi e tot una. Să mă jur nu voitt. Cele zise despre Geografiea D-sale le susţin ca păreri a le mele. Dacă D-sa vroeşte sil se lepede de I-ea ediţie a Geografiei-D-sale; facă ce-I va plăcea. • - Ieste adevărat că nici o Geografie bună n’am văzut pănă acum. Mai toate sînt de obiceiu, aşâ de încărcate de materie în cît ar putea să servească drepit călăuz pentru un călătorii!,- nici de cum înse spre â fi învăţate de nişte copii. Mai toate sînt făcute fără metod şi cum a dat D-zeu, cu toate aceste nici într’una n’am găsit monstruozităţi de ştiinţă săritoare în ochi ea în Geografiea D-lui Săghinescu, ‘ Monstruozităţile trebue surgunite de pretutindene şi arătate ori unde s’ar afla. , In contra D-lui Săghinescu am găsit monstruozităţi şi le-am arătat. ‘ ' ■ ■ Mi se pare că Dl. autoriu are de gînd să-mi impute că n’am prea fost politicos în critică, zice eă-1 învinovăţesc pe nedreptul, şi nu ieste equiiobit. Bine ! ! Dar a suferi să se tîmpească min-ţjle copiilor dintr’un întreg Judeţ ieste mai ne equitabil, ieste un păcat ! — 756 — Să vedem acum temeiniciea dovezilor pe care Dl. Autoriu(!) în întâmpinarea D-sale gîndită şi răsgînditâ le aduce spre a-ml respinge critica. . La: a). Zice ca sint greşit dacă pretind să explice mai pe larg unde stă pământul precum şi celealte corpuri cereşti; de rit in aer sau cei mult îie spaţiu, pentru cuvîntul că şcolarii nu pot înţelege ce ieste : eter, vid,' ele, despre care li se vorbeşte în Gimnaziu. .... N’am însărcinat pe Dl. Autoriu nici să explice mai pe larg, nici mai pe scurt unde se află corpii cereşti; ci m’am mierat numai de monstruozitatea ce? a scris şi pe care nici acum n’a. înţeles’o (de oare ce crede că e bine do spus eă luna şi cel 1 lalţl corpi cereşti se află în aer—idee cari am gâsit’o şi în edi-ţiea, a Il-a a Geografiei D-sale pe care a trimes’o la Redacţiea „Contemporanului11. La pagina 30, zice: ea luna> fiind asemenea. tn aer.)—Am dat D-luî Săghinescu numai partea ce i-se cuvenea ca.-autoriu inu ca învâţătoriu. D-sa pare c’ar vra să dee a înţe-' lege, că ştie ce e eter, vid, ete. Cine va putea crede, fie sănătos; . dar după cum spune D-luî chiar în Întâmpinare că corpii cereşti să află in aer, sau celnwlţ în spaţiu,nu prea dă semne de ştiinţă. Mi se pare, că aer, spaţiu, vid, eter, pentru D-sa sînt tot una-— nişte corpi cereşti poate, . I Cniversity Library Cluj _ . b) . 1)1. autoriu spune că a recunoscut) fără ajutoruL mieu:. că Intre meteori, greşii a fost pus pe' fulger şi aurora) ca corpi. Adecă numai fulgerul şi aurora nu sînt corpi la D sa, iar ceilalţi meteori, precum curcubeul, sînt corpi cu toţii ?!,. Minunat! Iată un motiv puternic (!) de a-mî respinge critica ! “ c) . Susţine că orizont şi bolta ceriului e tot una, pentru că şi- Dl. A. Treb. Laurian în CosmografUa sa tot aslfeliuse resumă. Dar dacă Dl. A. Treb. Laurian ar fi zis că orizontul e vr’Un lup, sau vr’un duh reu ? ? Atunci . . . . crede şi nU : cerceta. Aceasta e ştiinţa?!. : . ... . Mai departe zice că şcolarilor pentru care e făcută Geografica nu li se poate spune că: orizontul ieste un plan perpendicular pe verticala locului, precum am zis ieu. El bine, ce e de făcut? Sale spunem minciuni? leu n’am spus elevilor ci autorului. . _ _ d) . Despre capetele pâmîntului zice că l’am învinovăţit pe nedreptul, dar recunoaşte că ierâ mai bine zis părţile de cît capelele, (şi dacă ar căuta bine poate ar mai găsi şi alt cuvânt), aşa în cît n’am de cît să mai zic odată că reu a fost zis capetele pămintului. _ _ Mai departe spune că l’am nedreptăţit, cînd am zis_ că prin turtirea pămintului la poli D-sa a înţeles scobituri. Susţine că e — 757 — bine zis capelele portocalei şi ale mărului şi apoi urmează: nw îndesască DL Speranţă ex'lfimările, baiindu-se numai pe figura în adecăr greşit făcută*), căci ieu wcăiurl nu pomenesc in geografie de scobituri sau cufundaturi. Foarte bine. Dar cu cîte-va rînduri mai sus zice: portocala şi mărul au turtiluri la cele două extremităţi t locul codei ş’a florei), ea şi pămintul la polii... El apoi!.... Vra să zică tot are scobituri pămîntul la poli, numai nu aşa mari precum arata figura —greşită (?) ? !. . . Se’nţelege. Adecă n’are omul voe să creadă ce-i va plăcea ?!! N’are voe să apere în viaţă măcar o monstruozitate?!.... e). Despre liniea (închipuită) numită axa pămîntului spune, că nu mai mencionează în ediţiea a Il-a, dar de sigur tot crede că axa împarte pămîntul în două emisfere. f). A recunoscut că: linia mixtă prin care înţelegea conturul )udelului teră prea' impropr u apucată. Bine. Aceasta e o dovadă că de atunci şi până acum a mai învăţat ceva. g) . Cestiunea sistemului metric a fost o greşală de tipării! zice Dl. autor, iar elevii pănâ şi cei ce r&mîn repetenţi, ştiu cîţî metri patraţl sînt într’un chilometru pătrat.—Poate. , . CI „ al . ni\ _ , „ . . „ v h) . Despre ai (?!!), fie sigur, D-I Săghmescu că nu lam inventat, ci l’am găsit în exemplarul de Geografie ce ni-a căzut în mînâ. Să zicem înse că ni s’a părut din cauză că litera l va fi fost veche, dar fraza suptinietâ ierâ ciudată şi din alte puncte de vedere. ' ' ' r Relativ de metodă, repet, ceea ce-am zis în critică: cînd lipseşte ştiinţa, nu mal poate fi vorbă de metodă. ' Şi ce metodă şi cită chibzuinţă ar trebui pentru o carte de şcoaleîe primare. In aceste şcoli puţini folos face cartea. Graiul viu al învăţătoriu-lul e singurul ce poate folosi. Din cele scrise nu ştiu dacă dintr’o sută să poate folosi un copil măcar cu una. Nu înţelege un cu-vînt, n’a înţeles întreaga bucată-a cetit degeaba. A sili pe copil din şcoaleîe primare să înveţe geografiea, aritmetica ori gramatica dih'carte, ieste muncă zadarnică şi a-şi bate cine-va capul să facă o carte în aceste condiţiunl ieste iarăşi, mai o goană după vînt. Geografiea, gramatica, aritmetica ar trebui puse în mîna copiilor tocmai la sfîrşitul anului, cînd iei . ştiu acele lucruri, numai spre a şi le aşeza oare cum mâi bine In minte. In timpul anului, înse toate acestea trebue să le înveţe din ceea ce se chiama leeţii de lucruri. Cine ştie ce sînt lecţiile de lucruri şi cine va * Dar tot aşa greşită ie*t« Şi în a II-na ediţie. \ — '158 — putea să le facă, acela ya folosi şcolarilor, toţi înse trebue să le ştie a.face. Instrucţiunea primară e de o rnai mare însemnătate de cîts’ar. crede şi celui ce şe va ghidi puţin la scopul iei nu-I va mai veni să creadă ,că locurile de învăţători la şcoli priiiiare i sînt numai un felin de adăpost, de Oploşală pentru oamenii cari nu mal pot fi buni de nemică. Th. D. Speranţă. ACUL IFTTiRIMIiaiEIliOIR j în No. 6 al „Contemporanului" ain arătat greşala făcuta de DL care a scris despre furmicî în „învăţătoriul copiilor". Acest domn vorbind de luptele furmicelor de' pe la noi, ne spunea că acestea au stupit veninos, fălci eu dinţi şi ăc. - ... Nlai. zilele trecute primesc o cartă de poştă de la Huşi iscălită cu pseudonimul „Veglicde" în care mi se citează, o, fyueatd dm ^Histoire naturelle des insectes Ies plus remarquahUspar.JSL. l'abbe 1.1. Bofirasse, professeur de Zoologie, au petit seminaire de Tours, membre de la sociiU, entomologique de France 1867“. Dl. abate spune la pag, 216, că unele specii de furmicî feroce se încred mult, în puterea lo,r fizică şi în armele ce âu şi îft loc să se hrănească ,c.u munca şe pun pe cucerit. ' Apoi ne spune că aceste furmicî au ca arţnă ac veninos, DÎ. Ve-ghede mă întreabă pe cine să creadă pe mine, orî pe Dl. abate. rirmuŢ ■ fr djD: . r.,,.r.ît ..., , „. .f;:.. _. .. Pentru ,a limpezi chpstiea voiti arătă că familieai'br-mic idelor se împarte după E. Mlancliard în trei grupe : a Myrmidtelor, a Poneritelor şi a Formidtelor., La genurile din cele două grupe dintăiti au ac femeile şi lucrătoarele, la cele din grupa a treia, nu. Dardinrupele din- — 759 — tăiti numai puţine genuri sau specii sînt europeene, Dintre Myrmicite genul Atta cuprinde mat numai specii europeene, Atta structor ieste destul de respîndită în Franţiea şi îşi face borte în năsip şi le astupă cu capac. Genul Myr-mica din această grupă are cîteva specii europeene, dar feliurile cele mai cunoscute sînt mici.—De sigur că nu putea fi vorba de acestea în „învaţătoriul copiilor." Din grupa Poneritelor ieste numai o specie euro-peeană, dar societăţile lor sînt foarte mici, de abiea din cîţi-va indivizi şi de obiceiti trăesc sub pietre.—De sigur, că nu vorbea de acestea D-l autoriti al părţei ştiinţifice. Din grupa Formicitelor se cunosc două genuri, Polyergus şi Formica. Ambele genuri cuprind numai specii fără ac. Furmicele războinice numite amazoane, cari poartă războae cu furmicele negre-cenuşiî şi le rîpesc puii tineri pentru a-î avea ca robi, etc; furmicele observate de Huber şi de ale cărora războae vorbea D-l criticat de mine sînt din genul Polyergus şi n’au ac veninosnici neveninos. Celelalte furmicî cunoscute pe la noi, furmicele negre şi mici sînt din genul Formica şi n’au de asemenea ac. - Iată, D-le Veghede, cum sta lucrul! Tot aşă ca D-l E-Blancbard în „Histoire naturelle des insectes" Tom. I pag. 108—126, zic şi alţi naturaliştî mai competenţi de cît D-l abate. Vă pot cita: pe Dr. Alois Pokorny în „Illustrirte Naturgescbicbte des Tbierreidhs 1878 pag. 167 unde vorbind de Fonnica rufa ne spune că n’are ac, ci o beşică plină cu acid formic şi aşezată la căpătui pînteceluî şi că cu acidul citat împroaşcă cînd ieste mînieată; pe D-l Claus în „ Trăite de 6Zoologie“ din 1877 pag. 659, unde vedem că genul Formica n’are ac: pe D-l Ludwig Schmarda în „Zoologie" an. 1872 voi. II pag. 168, unde vedem că genurile, Polyergus şi Formica n’au ace, etc.... Prin urmare nu încape îndoială eă D-l Bourasse se înşală, de nu cumva bucata citată de DV. nu se va fi — 760 — raportînd la nişte specii americane, de exemplu la spe-cil din genul Eciton. Greşala D-lui auţoriu al părţeî ştiinţifice din „In-văţătoriîi" are după ideea mea începutul din „Istorica naturală" a I)r. Cihac, unde se pune familiea furmicilor şl chiar genul For mica, sub un titlu B. ghimpat oare, explieînd că insectele din această grupă au un ac sau gbimp veninos şi apoi ca întâia familie din acestea pune „ HeterogymU şi ya exemplu Formica. De sigur că D-l D-r n a luat bine samă la ceîe ce ierau scrise în cărţile de pe care a lucrat Istoriea naturală, dar, de la 1837 pănă acuma ieste vreme şi de felin nu strică, dacă autorii păr ţel ştiinţifice ar mai filui prin unele cărţi. ' In scurt, D-le Yegbede, v’am dat toate explicările şi cred că v’aţl convins că am şi am avut dreptate. A şt dori să-ml scrieţi de v’aţî mulţămit, ori nu. . : I. Nădejde. - , iC fi/Cent University . ary Cluj Educaţiunea intelectuală morală şi fizică după U. Spencer. , . ('Urmare) . După ce am arătat ce felitt de legături trebue să fie intre părinţi şi între copii, să respundem la întrebarea: „Cum poate fi întrebuinţată metoda noastră în cazuri graveu. Innainte de toate nu va nega nimene, că cazuri grave se vor întîmpla inai rar cu copiii crescuţi după metoda noastră, căci purtarea cea rea ieste adesea o urmare- a aţiţârei necontenite în care se află copiii din pricina cîrmuirei nesocotite a familiei. Pedepsele dese tocesc sentimentele cele bune şi deŞcbid calea faptelor rele. Dacă părinţii se poartă fCu cu copiii, ocărîndu-I şi bătîndu-I, negreşiţ că şi aceştia se Vor bate şi ocârî între dînşii. Apoi legăturile pline de simpatie între părinţi şi copii, vor avea drept urmare împuţinarea greşelelor ce ies din egoism. — 761 — Dar dacă cu toate acestea s’ar înfimpla să greşască un copil chiar educat cum cerem no*, vom întrebuinţa tot disciplina urmărilor. Cari-s urmările unul furt, de pildă ?—Urmarea directă ieste înnapoerea lucrului furat, ori, dacă lucrul nu se mai găseşte, plata lui Inn urmare părinţii vor face pe copil, ori să dea îndărăt lucrul turat, ort să-l plătească şi anume din paralele ce i se dădeau de buzunaritt, cum se zice. Urmarea indirecta ieste neplăcerea pricinuita părinţilor. 1 Sar găsi poate cine-va să zică, că nemulţămirea părinţilor se aplică şi acuma şi că nu propunem ceva nou. Foarte adevărat, r aptul dovedeşte numai, că metoda noastră ieste, în parte, aplicată. Numai dacă s’ar urma sistema noastră în toate cazurile, ne-mulţâmirea părinţilor ar avea efect mult mai însemnat. In ade-vor parerea de reu ce simţim, cînd am pricinuit neplăcere cui-va ieste toarte mare, dacă avem iubire pentru acea persoană; din potrivă dacă o urîm, neplăcerea ce i-am pricinuit ne face bucu-fie' ... r,n urm,are dacă copilul nu-şî va iubi părinţii, puţin se va îngriji de neplăcerea ce le-a pricinuit., , . In scurt ^copiii trătaţl cu reutate, nu se fac buni; arătîndu-le mse simpatie, deşteptăm şi îhtr’înşil acelea-şl sentimente. In guvernarea casnică ca şi în cea politică, despotismul pricinueşte cele mai multe din crimele pe cari le pedepseşte; în timp ce o clrmuire blîndă şi liberală împuţinează pricinile de a face crime, îmbunătăţind sentimentele. Locke a zis de mult: „In educaţie, pe epsele cele aspre nu folosesc, ci pricinuesc mai degrabă mult reu; cred că copiii cari au fost mai mult pedepsiţi, nu aiunjr oameni mai de frunte. “ Dl. Rogers a dovedit că criminalii tineri chisoare■ C1U1& fac din nou crime şi sînt din nou aduşi laîn- Cunoaştem un fapt ce s’a petrecut cu nişte copil ai unei tranceze din Paris. Cu disciplina aspră din şcoalele din Franţiea nu putuse să îndrepte apucăturile celui mai mare, înse îndată ce l’a trimes m ^ngliea unde disciplina ieste, mai blîndă,'copilul s’a în- deci că mai degrabă putem ajunge la scop, prin bjîndeţa de^cît altfeliil. 1 Iată acuma sub formă de sfaturi cîţeva maxime sau regule ce urmează din principiile demonstrate. Nu aşteptaţi de la copil mare moralitate. In cei dintâiă ani, ori ce om trece prin fazele de caracter prin cari a trecut rasa, XJupă cum figura copilului—nasul turtit, nările ridicate, buzele groase, ochii depărtaţi unui de altul, lipsa de sin frontal, etc—ieste cit va timp, de selbatee, tot astfeliît şi instinctele lui sînt selba-tece. De aici urmează tendinţa firească a copiilor la cruzime, la turt, ia minciuni; tendinţă care se schimbă eu creşterea, întocmai 53 — 762 — cum se schimbă, şi figura. Ideea populară ca copiii sînt nevinovaţi ieste adevărată numai dacă o înţelegem în privinţa cunoaşierei reului, dar cît în privinţa instinctelor rele, ieste falşă. Pentru a ne încredinţa despre aceasta n’avem de cît să privim ce se petrece între copil în şcoli şi vom vedea că se tratează între dînşil mult mai reu de cît oamenii cei în vrîstă. Cu cît sînt mai mici cu atîta-s mai rel. Nu numai că nu-I lucru cuminte a aştepta multe de la moralitatea copiilor, dar chiar nici nu-i bine să le pretindem. S’a cunoscut acuma în deajuns urmările rele ale precocităţei morale. Facultăţile noastre morale superioare, ca şi cele intelectuale, sînt complexe. Prin urmare, şi unele şi altele se desvoltâ tîrziu. Pentru unele şi pentru altele, cultivarea înnainte de vreme se face în paguba desvoltăreî viitoare. De aice se explică faptul curios, că copil, model în cel dintâiu ani ai vrîstei se prefac cu timpul şi ajung stricaţi moraliceşte, în timp ce copil carii de mici se păreau meniţi a fi nişte ştrengari, ajung oameni cum se cade. Dacă aţi înţeles faptul, veţi vedea că trebue să aveţi răbdare şi să suferiţi cusururile copiilor şi să nu-i aţitaţl prin ameninţări şi prin porunci de tot feliul, cu ideea greşită de a-1 face să fie cum trebue. Forma liberală e eîrmuirel pârinţeştt, care stă în a nu regula despotic toate amăruntele purtdrel copilului, Ieste produsul sistemului ce recomandăm. Mulţămiţi-vă cu vegherea ca să sufere copilul urmările faptelor sale şi nu veţi cădea în greşaîa acelor cari abuzază de puterea părinţascâ. Cu metodele vechi ori veţi căpăta copil cari vor fi sfinţi cît timp se vor teme de părinţi, dacă au fost din natură blînzl, ori îndărătnici, dacă din natură au fost neătîrnaţl. Prin educaţiea morală propusă de noi, chiar caracterul părinţilor s’ar îmbunătăţi. Acuma înse părinţii, mai toţi, au obiceiu de a se înfuriea la ori ce ocazie. Palme, ghionturî, cuvinte ocă-rîtoare, întrebuinţate pentru a pedepsi greşelele copilului (şi ades* nişte greşele închipuite mai mult de cît adevărate), nu se pot privi ca întrebuinţate pentru a îndreptă pe copil, ci ca nişte explozii a sentimentelor pârinţeştî neînfrînate prin vre o educaţie potrivită. Nu zicem ca părinţii să se facă nepăsători pentru greşelele copiilor, ci că nu trebue să înlocuească disciplina prin urmările fireşti ale faptelor, eu disciplina prin pedepse artificiale. Dar trebue să se întrebuinţeze amîndouă, bine înţeles că rolul principal remîne tot urmărilor naturale direete. Numai să avem în vedere, că părinţii trebue să caute a-şl schimbă simţirile pentru a le face să fie aşa cum trebue. Nu trebue să fie prea — 763 — mol ca acele mame. cari ocărăsc sau desmeardă după impulsul momentului. Nu daţi multe poroncî; nu poronciţl de cit dacă alte mijloace nu se mai pot întrebuinţa. Dînd multe poroncî ne punem în primejdie de a primi ca un feliu de ocară netmplinirea lor şi îa adevăr profesorii şi părinţii au obiceiu de a cere ascultare. „Cum îndrăzneşti să nu mă asculţi! Te voia învăţă ieu, cine-î aice mal mare!“ Ieată ce auzim în toate zilele. In timp ce zice aceste fraze profesorul sau părintele, se deosebeşte puţin de despotul ho-tărît a pedepsi un supus neascultătorii!. Richter a zis „cel mai bun chip de a guvernă, ieste nu guvernă de ton.u Dar cînd al poruncit, adă la îndeplinire poronca. Gîndeşte-te bine înnainte de a poroncî, vezi de al destulă tărie pentru a urmă lucrul păn la capăt; şi dacă aî făcut o lege, fă-o să fie respectată cu ori ce preţ. Sancţiunea penală să fie aşa de neînlăturată ca şi acea naturală. Un cărbune roş frige dacă pul mina pe dînsul o dată, frige a doua oară şi aşă mal departe. Dacă vel avea atîtâ tărie în cît să sădeşti în mintea copilului convingerea, că dacă ai poroncit cevâ n'ai glumit, vei fi scutit de mii de rele în familie. Cea mal mare din greşelele ce se pot face în educaţie Ieste nestatorniciea, printr’aceasta ne facem de rîs faţă cu copiii. Aduceţi-vă aminte că scopul educaţiei ieste a face un om în stare a se cîrmui singur, nu în stare de a fi cirmuit de alţii. Dacă copilul ar fi menit a trăi ca rob, ar trebui să-l deprindeţi din copilărie cu robiea; dar fiind că are să fie om liber, pentru că nu va avea în tot deauna pe cineva să-l sfătuească, trebue sâ-1 deprindeţi a se cîrmui , singur, de pe cînd îl aveţi încă sub ocrotire. La începutul copilăriei trebue o doză destul de mare de absolutism. Un copil de trei ani jucîndu-se cu briciul, du poate fi lăsat sa sufere Urmările purtârel sale, căci urmările a fi prea primejdioase. Dar cu cît se desvoltâ inteligenţa, numărul cazurilor unde trebue să ne amestecăm cu sila se va împuţinâ treptat. Nu se poâte închipui efect mai reu, de cît acel pricinuit asupra unul tînâr cirmuit despotic, care se simte deodată slobod, de aceea ieste bine să fie adus treptat, treptat în stare a se cîrmui singur. Să nu ne supărăm dacă vedem că copiii noştri sînt iubitori de neatîrnare, aşâ trebue să fie cetăţenii unei naţii libere. In sfîrşit, aduceţi-vâ tot deauna aminte că a creşte bine un cbpil nu-I lucru uşor şi simplu, dar din contra foarte greu, şi complex. cîrmui copiii prin lovituri şi ocări poate ori cine, chiar animalele pot aplica această disciplină, cum vedem la căţea care hîrîe la căţel dacă nu se poartă bine, ori îl şi muşcă. — 764 — Dar pentru a întrebuinţa un sistem de educaţie raţional şi civili' zat, trebue muncă serioasă; trebue studii, inteligenţă şi stăpînire de sine. Trebue să te educi, educîndu-ţl copiii. Faza de pe urmă a desvoltărel mentale la bărbat şi la femee, nu poate fi ajunsă de cît prin îndeplinirea adevărată a datoriilor pârinţeştl. Unii se vor discurâjâ privind greutăţile sistemului nostru, alţii înse vor vedea că munca ce se cere pentru a-1 aplică va fi plătită cu îmbelşugare prin urmările fericite ce va aduce pentru copil, pentru părinţi şi pentru societate. (Ya urma) 1. Nădejde Cartea D-lui A. Lambrior Biblioteca instructivă. Carte de citire (Bucăţi scrise cu litere chirilice în deosebite veacuri) cu o introducere asupra limbei româneşti de A. Lambrior. Iaşi 1882. Cetitorii noştri au putut vedea de pe articolele intitulate: Studml ştiinţific al limbei române, că Dl. Lambrior ieste omul cel maî competent în chestiile de limbă. D-sa a dat în publicitate cartea de literatură vecbe al cărei titlu l’am citat aice. In prefaţă singur autoriul arată lipsurile acestei ediţii şi ne fâgădueste că le va împlini pe toate. Introducerea acestei cărţi în şcoli şi analizarea texturilor cuprinse în iea va avea negreşit ca efect formarea unei generaţiunî care să scrie curat româneşte, aşteptarea autoriulul nu va fi deşartă. Am zis că Dl. Lambrior ieste poate omul cel mal competent în ale limbei. Rog pe D-nii cetitori să nu iea vorbele mele ca o laudă spusă numai cu buzele, sînt deplin încredinţat de ceea ce am zis şi tocmai oamenii de la „Contemporanul" nu pot fi învinovăţiţi des — 765 ~ dărnicie în privinţa laudelor. Aceasta nu însamnă că ne-am liotărît a ponegri totul, ci că găsim putini oameni vrednici de laudă. Un lucru mai trebue lămurit măcar acuma. Unii se mieară de îndrăzneala subsemnatului dea se face preţuitoriul metodei şi ideilor unui om ca Dl. Lambrior. Greşesc Domnii cari se mieară căci şi îeu am fost într’o vreme profesor de limba ro-mînă şi m’am năcăjit, pe cîtmi-a stat în putintă, cu certarea legilor iei şi în multe greşeli căzusem ca şi toata lumea, din cari m’au scos studiile D-luî A. Lambrior. Apoi nu-î mare lucru a cunoaşte adevărul a-1 găsi e mai greu şi mai la urmă, dacă nu mă voiri fi price-pînd mă voiţi încîlci ieu unde-va şi criticii mă vor învăţa să nu mă apuc de lucruri mai pe sus de puterea mea, deşi mulţi se apucă. Despre texturile publicate n’avem nemică de zis şi vom vorbi de Introducere numai. Dl. ^Lambrior împarte limba romînă în trei: foa-sta limbă romînă, limba romînă veche şi limba romînă nouă. Din foasta limbă românească nu ne-au remas documente, căci cele mai vecbi urme le putem numără la limba românească veclie. Cu toate acestea din foasta limbă românească s’au păstrat oare cari forme şi construcţii în documentele vecbî şi chiar în limba vorbită în zilele noastre; de pe acestea şi pe alte căi se poate închipui cum îerâ foasta limbă romînă. Iată cîte-va observaţii de ale D-lui L. Dl. Lambrior dovedeşte că în foasta limbă romînă verbul a fi se întrebuinţâ pentru a face timpurile compuse ale verbelor active (transitive şi netransitive). Dovadă forme „Domnul Dumnezeu încă: nu era j»loat pre pâmînf „ sau “ Domnezeu era făcut de în pămînt toate jigăniile etc. Aceste exemple dovedesc că odată se întrebuinţa cum am spus verbul a fi. Apoi astăzi chiar ieste un preatrecut compus, am fost mers cu însemnare de mersesem şi prin urmare o remăsiţă din — 766 foasta limbă românească si li nemîncat şi nebăttt de trei zile. etc. încă sînt tot urme de aceeaşi întrebuinţare. In franţuzeşte pănă azi se zice: je su.is iombe cu înţeles de om căzut. Dar în franţuzeşte numai aşa numitele verbe neutre au aceasta construcţie pe cînd urmele remase din foasta limbă românească ne dovedesc că într’însa toate verbele se puteau conjuga cu a fi. Va fi fost negreşit şi în româneşte de odată ca în iranţu-zeşte, dar verbul a fi se întinse pe sama lui „a aveau. Dl. autoriti ne mai arată că în foasta limbă românească nu se întrebuinţa prepoziţiea pre înaintea regimului. Dovadă în texturile ardelene expresii, ca: prii-mi mniarea lui, no. ştim ea, nu vrea iea să o o~ blicească, fără pre. Apoi Ieste sigur că ne fiiind pre întrebuinţat în limba latină populară, trebuea să nu fie nici în toasta limba românească şi că mai tîrziu s’a luat această deprindere şi dialectul în care s’a luat a învins pe celelalte. In foasta limbă românească se întrebuinţa posesivul său, sa, săi, sale în tocmai ca în latineşte, exemplu: Toate alte ţeri ştiind, începuturile sale, şi pomi făcînd rodul său după feliul său, etc. întrebuinţarea pro numelor (mă, te, se, ne vă, le) după verbul ce le regeşte încă ieste o remăşiţă din foasta limbă românească. Exemplu: bucurâmu-ne, luo-mă etc. Grenetivul cu prepoziţiea de şi dativul cu a se în-făţoşază în texturile vechi şi poate fi privite ca remă-şiţi din foasta limbă romînă. Ex: în mijloc de umerile luiu: „muntelui de Sinaia.a etc.. Mai însemnată găsim demonstrarea existenţei unei declinări cu două cazuri în foasta limbă românească. în adevăr Dl. Lambrior, după noi, reuşeşte a dovedi că din nominativul de la declinarea întâia latină s’a făcut forma cu e, iar de la acuzativ forma cu ă şr la plural dela nominativ forma cu i, Iar dela acuzativ cea cu e. De exemplu: 767 Palma— palme, Palmae—palmi Palmam—palmă, Palm as — palme. Schimbările fonetice admise aice se pot dovedi, xn adevăr, ieste o lege că a final neaccentuat fi ne urmat de m s'a prefăcut în e. înlocuirea lui ae prin i la declinarea întăia se dovedeşte prin documente din limba latină. Forma românească palmă nu se poate scoate de cit din palmam, alt feliti nu s’ar explica prefacerea lui a în â. Prin urmare a fost o vreme şi anume în timpul foastei limbî romîne, cînd palme ier a întrebuinţat ca subiect şi palmă ca regim la singurit; iar la plural ca subiect palmi şi palme ca regim. Pănă acuma nimene n’a încercat să esplice aşâ formele ce aflăm la declinarea întăia. Forma palme de la singurit din expresiunile: puterea acestei palme, se explică din genetivul latinesc palmae, dar uitase se vede că genetivul şi toate celelalte cazuri se pierduseră în limba latină populară, afară de nominativ şi acuzativ din cari se explică formele ce aflăm în limbele romanice. Pluralul palmi (acuma palmi) îl explicau prin prefacerea lui e final neaccentuat în i, uitau înse că înnainte de acest i final s’au prefăcut d, t, s în z, fa $; exemplu: coadă, coade şi cozi : toartă, toarte şi torţî\ casă, case fi câfi. Schimbarea acestor consoane ieste înse din cele mai vechi şi nu s’ar fi întîmplat înnain-tea unui i făcut din e final. Prin urmare formele cu i sînt tot aşâ de vechi ca şi cele cu e. Altă dovadă pentru a sprijini ipoteza arătată mai află Dl. L. în formele carte, viespe. Negre, Coste în cari vedem forme din nominativul cuarta, vespa, etc, trecute la altă declinare, dar înnainte de a trece de sigur că ie-rau ca nominative la declinarea întăia. Dacă vespe a fost nominativul şi vespâ acuzativul, urmează că are dreptate Dl, L. Faptul curios că palme, care a fost nominativ serveşte acuma ca genetiv, ne pare că să poate explică. De sigur că a fost o vreme cînd se întrebuinţa amin- — 768 — doua formele politie şi palma, ca subiect şi ca regimf prin urmare palme pentru cazul genetiv nu îerâ o minune nici palmă pentru nominativ. La declinarea a doua in curînd s’au confundat cele două forme. Nominativul fusese domno, acuzativul, domno cu o nasalizat; apoi au ajuns amîndouă la domnu. La plural fusese domni şi domno (din domnos), şi mai pe urmă domni şi domnu. Forma de la plural domnu se pierdu şi nu ne lăsă vre o urmă în documentele ce cunoaştem. Dar şi la această declinare a fost o dată două cazuri cum am arătat. La declinarea a III se poate dovedi cu siguranţă că la singular au fost două cazuri neasemănătoare, la plural inse formele cu es îerau chiar din latina populară înlocuite prin forme în i. _ In adevăr astăzi găsim substantive româneşti terminate în e, adecă cari reprezintă acuzativul singurit, precum: munte, părinte, iepure, etc: găsim substantive cari reprezintă Nominativul, precum şerpe (şerpens), jude (judex), om (bomo), sor (soror), oaspe (bospes), etc: găsim şi de acele cari se înfăţoşază sub amîndouă formele, precum: nitne. nimene-, purec, purece; şoarec, şoarece ; etc. dar fără să ne îmfâţoşeze în limba actuală sau în româneşte veebiu vre o urmă de deosebire, în privinţa în-trebuinţărei. ^ Dar nu tot aşâ a fost în foasta limbă românească, într’acea sta se întrebuinţau formele făcute din Nominativ ca subiect şi cele din Acuzativ ca regim. La verbe putem spune pe scurt, că limba romînă păstra foarte bine formele produse prin prefaceri fonetice din cele latineşti populare. Precum trecutuele simple ca: zişi, ziseşi, zise, zis emu, zisei, ziseră5 feci fe-oeşi. feace, feacemu, fencet; feaceră, dedi, dedeşi, deade, dea de mii, deadet. deade m. ete,... Apoi formele lăudat, lăudaşi, lăudă, lăudămn, lăudat, lăudară, etc... cari mal toate se explică în totul din formele corespunzetoare latineşti. In limba românească de acuma vedem for- — 769 — forme făcute prin analogie în locul formelor moştenite; căcî se vede că analogiea lucrase foarte puţin în foasta limba romlnă. In sfîrşit cred că am dat cetitorilor noştri o idee despre însemnătatea cercetărilor d-lui L. şi acei cari ar dori mai mult n’au de cît să citească cartea însă-şi. Dorim să se introducă cartea D-lui Lambrior în toate giminaziele şi liceile noastre şi aşteptăm cu nerăbdare ediţiile viitoare... I. Nădejde. Cam se ajunge Ia Universitate. T . 3UC1 . . , , Librarv Cluj In şedinţa senatului de la 22 Martie 1882, D-l P. Grădi- şteanu a desvoltat o interpelare la adresa D-lnl Ministru de Instrucţiune Faptele descoperite cu ocaziea acestei interpelări, res-?"luî Mmistru’ rezultatul ultim al intregel desbateri, sînt fttit de însemnate (în bine sau în reu!), în cît nu putem să nune ocupăm, cit de în scurt, de această chestiune. Mai întâii! înse să amintim cevk din trecut: Cetitorii noştri îşi vor fi aducînd a minte de sigur, cum în unul dm No. „Contemporanului", am arătat că D-l I. P. Cer-nătescu Ieste unul dintre plagiatorii cel mai îndrăzneţi! Am arătat că biorifl Universală pretinsa operă a D-lui I. P. Cernâtescu, nu Ieste de cit o traducere rea, ciuntită etc,. a Istoriei D-luI Durut/. lot cu această ocazie stăteam la îndoială, dacă D 1 I. P. Cernă-tăscu mai are vre un alt titlu, sau această traducere rea, ar fi singurul titlu în virtutea căruia D-l I. P. Cernâtescu ocupă funcţiunea de profesor universitar (?!). Acuma putem să ne ocupăm de interpelarea D-luI P. Grâdişteanu. Se înţelege înse că nu putem publică în total ceea ce a vorbit D-l P. Grâdişteanu, căci ar fe prea mult. Ne vom mulţămi numai a arătă lucrurile constatate de D sa, remânînd ca acel cari ar vroi să cetească întreaga Interpelare să caute „Monitorul oficial de Joi 25 Martie (6 Aprilie) 1882. No. 87 din Desbaterile Corpurilor Legiuitoare, — 770 — Iată faptele constatate de Dl. P, Grădişteanu. In dosarul No. 480 din 1865, 28 Ianuarie, se găseşte o pe* tiţiune înregistată la No. 5889 din 5 Februarie, prin care Dl. Aron Florian (atunci profesor de Istoriea Universală la Facultatea de litere din Bucureşti), pentru cauză de sănătate, dă dimisiune din postul de profesor.—Consiliul superior de instrucţiune pro* pune să se numească profesor provizor f aşa se zice în Monitoriu, înse trebue d.e înţeles suplinitorii* N. B.) D/. Răceanu, bursier al statului la Paris, fixîndu-se termenul pentru concurs pe la 15 Septembre 1866—Dl. A. Florian ieste rugat să continue cursul pănă la venirea D-luî Răceanu; Dl. A. Florian înse revine asupra petiţiunel şi roagă să se numească altul, căci D-sa nu poate (10 Aprilie 1865).—Consiliul de instrucţiune recomîndă pe Dl. P. Cernătescu profesor de Ist. generală la gimnaziul S. Sava ca să suplinească catedra pănă la finitul anului şcolar.-—Ministrul aprobă aceasta; înse attt raportul cătrâ Domnitoriti No. 13216 din 14 Aprilie 1865, cît şi apostila Domnească, cît şi adresa din 7 Mai 1865, toate spun curat că ieste numit suplinitori ti nu» mai până la încetarea cursurilor anului şcolar curent.—Mai departe în dosarul No. 618 din 17 Martie 1866 se găseşte,, un proces-verbal al consiliului, permanent de instrucţiune ' necompetent a se pronunţă în asemenea materie, căci legea prevede in art. 369, o eomisiune pentru acest scop) în care argumentele în esenţă, sînt cam următoarele: Avînd în vedere că Dl. I. P. Cernătescu a suplinit timp de două luni catedra dels-torie Universală de la facultatea de litere din Bucureşti şi a* ceasta suh regimul legei vechi a instrucţiunei (falş! căci legea vecbe a fost numai până la 1864 iar Dl. Cernătescu s’a numit la 7 Mai 1865! zice Dl. Grădişteanu), avînd în vedere vechile sale servicii, etc, şi deşi antecedentaie nu se pot socoti obligatorii de o potrivă cu legea; totuşi legea veche nefiind contrară unor 9c semenea numiri, eeea ce vine în favoarea petiţionariului; avînd în vedere că legea nouă nu poate privi pe Dl. Cernătescu, ca, una ce nu are putere retroactivă (falşă idee despre retroactivitate!); avînd in vedere că cu toate acestea Dl. Cernătescu s’a prezentat la concurs, înse comisiunea ne fiind formată. - (Dl. Grădişteanu şi noi împreună cu D-sa, ne întrebăm unde s’a prezentat dacă comisiunea nu există? ! !!). Aşa dar se poate zice că Dl. Cernătescu s’a conformai cu legea nouăl (Se mai poate mai mare absurditate?!) pe aceste argumente consiliul hotâreşte : „să se' numească Dl. Cernătescu profesor provizor şi să se anuleze publicaţiunele făcute pentru eoncurs“!! ’ Din aceste fapte Dl. Grădişteanu deduce că Dl. Cernătescu — 771 — a fost numit profesor contra legel, că s’a strecurat printre cerinţele legei.—Probă că numirea a fost contra legeî. ieste în parte şi protestul mai multor profesori. Dar din nenorocire, cazul trimes din nou înnaintea Consiliul permanent de instrucţiune a fost des-legat tot în folosul D-luî Cernătescu, cu toate opunerile D-lui Vio-reanu carele susţinea că ar fi o nelegalitate de a menţinea numirea D lui Cernătescu! După ce dovedeşte numirea nelegalâ a D-lui Cernătescu, DI, Grâdişteanu cercetează chestiunea dacă numirea definitivă poate acoperi numirea făcută la început în contra legilor şi respunde negativ ; căci zice D-sa : în asemenea materie nu se încape nici o prescripţiune, ne fiind prevăzută de nici o lege; prin urmare ceea ce a început prin a fi nelegal, nelegal va remănea, până ee nu se va reveni asupra celor făcute. . Mai departe Dl. Grâdişteanu se ocupă şi de valoarea operelor(?!) D-luI Cernătescu şi probează (ceea ce am probat şi noi în privinţa Istoriei Universale) că Istoriea Universală ieste o pla-giare a Istoriei lui Duruy, că Istoria Contemporană ieste o pla-giare a lui Ducoudraj, iar în partea care priveşte Istoriea Romî-nilor In multe locuri ieste o forfecare a lui Ubicinil In fine Dl. Grâdişteanu mai cercetează şi modul cum acest profesor incapabil de a formula un raţionament propriu în ope-rile sale (aşâ îl califică Dl. Grâdişteanu!), îşi împlineşte datoriele şi ne spune: că Dl. Cernătescu predă atit Istoriea Evului-Mediu cît şi Istoriea Contemporană, într’un singur an avînd cîte două lecţii pe sâptâmînâ ! Apoi a constatat că sînt ani în cari DL Cernătescu n’a ţinut mai mult de 20 de lecţiunî!! Şi încă, ceea ce ieste mai grav, a constatat că dl. Gernâteseu întră pe o uşă de subscrie în registrul de prezenţă şi Iese pe alta (pe la Muzeu, stabiliment, pe care dl. Grâdişteanu îl găseşte potrivit pentru dl. Cernătescu!) de se duce la alte afaceri!!? De sigur că Urmările unei asemenea stări de lucruri, nu pot fi altele de cît acelea pe cari le arată şi dl. Grâdişteanu: compromiterea r.iiloriului iinerimei, răpirea drepturilor celor mai capabili de cit dl. Cernătescu (D. ex. Dl. Răceanu şi alţii, între carii am putea pune multe persoane de la noi din Iaşi) şi toate relele cîte pot urma din ceea ce Ieste contra dreptului! Fără de a ne ocupa de ceea ce a îndemnat pe Dl. Grâdişteanu ca să facă o asemenea interpelare, uitîndu-ne numai la faptele arătate de D-sa, nu putem face altă cevâ de cît să aprobăm din toată inima o asemenea faptă! Noi carii am întreprins o luptă fără milă în contra şarlatanilor literari şi ştiinţifici, sîntem mulţămiţî, cînd vedem oameni ca Dl. Grâdişteanu împărtăşind aceleaşi idei ca şi noî, cînd vedem tăind fără cruţare gangrena — 772 care ameninţa a se întinde şi a compromite desvoltarea unei adevărate literaturi şi indirect şi celealalte ramuri ale unei desvoltări depline!—Şi cine oare ar putea zice ca Dl. Grădişteanu a făcut reu; lăsînd la o parte ori ce consideraţiunî şi arâtînd lucrurile cum cere adevărul? De sigur numai acel cari doresc ca înjosirea, părtinirea şi toată suma de ticăloşii unite cu acestea, să fie singurile mijloace de înnaintare sau de ocuparea vre unei funcţiuni! Bine ar fi dacă şi alţi oameni de feliul D-luI Grădişteanu, ar întrebuinţa talentele oratorice şi cunoştinţele serioase ce au pentru a pune pe fie care acolo unde merită să stee! De ar fi interpelarea D-lnl Grădişteanu începutul unei campanii în contra turmelor de necapabilî, cari prin feliurite tertipuri, spriji-aindu-se unii pe alţii, înaintează dir ce în ce mai cutezători şi se silesc din toate puterile a pune căluşul în gura acelora cari au îndrăzneala de a-i demasca ! După noi Dl. Cernatescu nu merită să ocupe funcţiea de profesor universitar şi toţi acel cari vor fi In cazul D-sale să păţească tot aşa. Ieste lucru vădit că Dl. Cernâtescu s’a strecurat la Facultate, printr’o adevărată chivirnisală (cum se cjice prin Muntenia) contr^legilor şi ar fi foarte trist ca să fie lăsat liniştit, mai ales că lesje şi incapabil, ceea ce ar ajunge pentru a fi îndepărtat, chiar eind ar fi fost numit în mod legal i . . Să vedem cevâ şi din respunsul D-luî Y. A. Ureche, ministru de Insti ucţiune. Dl. Ministru mal întăiu arată greutatea poziţiuneî în care se află, căci fiind reu cu Dl. Cernâtescu, cam greu vine să fie judecâtoriu; înse pe urmă declară că Uită ori ce personalitate lăsînd ca ministrul să vorbească. — Mai departe toată argumentaţiunea se Invîrteşte Împrejurul următoarelor puncte: a) Neputinţa de a se forma o comisiune pentru concurs în Iaşi, căci facultatea de litere nu Ierâ încă complecta, ne avînd de cît doi profesori titulari; b) lipsa de oameni cu titluri; c) împrejurarea că faptele acestea s’au petrecut aproape de revolnţiu-nea întîmplatâ pe acele timpuri; în fine Dl. ministru declară că nu poate luâ nici o măsură, căci faptele s’au petrecut de mult cu (16 ani în urmă) şi chiar de ar fi un profesor plagialoriă, tot nu î se poate face nemic! Să aşteptăm pân-i ce se va vota legea care prevede înlocuirea profesorilor după 25 ani de serviciu ? — Cam aşâ sînt argumentele d-lul ministru. La chestiunea că nu Ierâ de unde să se formeze o comisiune în Iaşi, respunde destul de bine Dl. Grădişteanu, zicînd că legea de Instrucţiune prevede în asemenea cazuri delegaţi ministeriali. — Cît despre revoluţie declarăm că nu înţelegem ce are a face cu o numire nelegală de profesor şi cu menţinerea lui a- 773 tîia timp într o funcţie mai pre sus de puterile 1 ui! — Apoi argumentele, că Dl. Cernâtescu Ieste de 16 ani profesor, a fost combătut încă de la început de Dl. Grădişteanu, cînd a zis că în asemenea materie uu se îneape prescripţiune; prin urmare faptul Ieste acuma tot atît de nelegal ca şi cu 16 ani în urmă! Nu înţelegem ce cîştigă o faptă nedreaptă, prin aceiea că durează mal de mult timp ? ! Mal ales în instrucţie, un profesor incapabil cu cit va funcţiona mai mult cu atîta va face mai mult ren ! Poate va zice cineva ca in 16 ani se poate cineva perfecţiona! Din nenorocire Dl. Cernâtescu nu Ieste în asemenea caz! Istoria Contemporană şi ultima ediţie din Istoria Universală, dovedesc pe deplin aceasta; ba încă mal reu, căci pe întâia ediţie pusese că Ieste tradusă, pe a doua n’a pus înse a lăsat lucrul încurcat (în mod copilăresc !) ne punînd de înainte de I. P. Cernâtescu, iar la a treia ediţie a pus şi de ; aşa în cît reul iar nu binele a mers progresînd ! — Apoi zice Dl. ministru că n’are ce-i face dacâ-I plagiatoriu ! Oare plagiarea nu-i un semn de nerapacitate ? — Nu s’ar putea cerceta cum face Dl. Gernătescu cursul D-sale ? Cît despre aceea că să aşteptăm legea cea nouă şi după aceea încă 9 ani, asta ne pare o şagă ; căci în adevăr ce înţeles are să ţinem într’o funcţie pe un om necapabil, numai ca să-şi împlinească termenul ? — Ne pare reu că în faţa unor fapte , de bine stabilite, nu se iea nici o măsură, cel puţin să fie supus Dl. Cernâtescu la un coneurs ! Cele zise de Dl. Adrian şi alţii că Dl. Cernătescu ieste un om moral, ieste un luptătoriu politic (liberal) de la 1848 şi pană azi, etc. etc. n’au a face nimic cu chestiunea ! — Ne pare înse reu că n’avem destul spaţiu ca să vorbim mai pe larg şi asupra celor zise de Dl. Adrian şi de alţi apărători ai D-luI Cernătescu. — Vom respunde înse numai la o chestiune anume: la îndoială că n ar fi cu putinţă ca un profesor de tlnicersitale să subscrie în registru şi apoi să fugă fără a ţinea curs! Aceasta se poate aşa de bine, în cît la unele Universităţi, pentru unii profesori, a-cesta-i regulă şi venirea la curs escepţie ! Audax. CIOBÂHtL LA DUMDnECA MARE. (Anecdotă populară). Un cioban cu nişte oameni s’a’ntîlnit din întîmplare, Printr’un sat în ziuă tocmai de Dumineca cea mare 774 — Şi ’ntrebîndu-I unde-anume se duc, unul dintre iei: „La biserică-!, respunde şi i-a zis : de poţr şi vrei „Hal şi tu cu noi; căel astă-zf e frumos de tot. Să vezi „Ce frumos ceteşte popa şi cum toţi pe frunze verzi „Şi pe crengi de teiu s’aşază în genunchi... Ţi-o apun cinstit, „De nu mergi acum, pe urmă o să-ţi pară reu, cumplit.u „—Haide,“ zise-atuncl ciobanul) şi a plecat cu iei, s’a dus La biserică şi ’ntocmal a găsit precum i-au spus In genunchi şezînd pe frunze oameni mulţi.... şi minunat Gătră cel veniţi cu dînsul întorcîndu-se a ’ntrebat: „Dar în nuntru ee se face? Spuneţi ca să ştiu şi ieu. Fă şi tu ce-or face alţii, doară nu-î aşa de greu. „—Bine! “ Zise atunci ciobanul şi ’n biserică-» intrat Şi cu ’ncetul printre oameni în genunchi s’a tupilat. Dar un om vâzînd pe gîtu-I cucniet un biet negel, I-a venit un gust, se vede, şi i-a tras o sfîrlă ’n iei. „—Bine ! Zise atunci ciobanul socotind în gîndul seu „Iei mi-a dat. Acuma rîndul mi-a venit să dau şi leuî! Deci de-odatâ se ridică după cum şedea cinchit Şi pe Cei ee sta în faţă-I peste ceafă l’a lovit Cel din faţă-I cu piciorul înnapol în Iei trînteşte, Dînjlel iar în cel din urmă cu piciorul mal izbeşte. Cel din urmu atunci de ebică îl apucă cu mtnie. Iei de păr pe cel din faţă îl înşfacă cu tărie, Şi mi-1 ţine, de se ’ncepe într’adins o bătălie... încleştaţi apoi de chică se ridică ’n sus tustrei Şi se ’ntind. Atuncea alţii într’o clipă vin la iei Ca pe cel din urmă acuma .să-l ajute. Alţii iar Se râpâd, pe. cel din faţă ca să-1 scape din amar. Iar ciobanul numai singur cu mulţimea se munceşte Şi de-abiea se mal aude cîte-odată cum icneşte.i. Deci grămada creşte groznic. Unii zac pe jos călcaţi ; Alţii înse pe de mărgini de mînie ’nferbîntaţl Cam brăţiş cuprind grămada şi cu umâru ’mpingtnd Tot încet o scot afară uşa ’n urmă-I încbizînd. Iar afară apoi în ticnă... nu ştiu cum s’a isprăvit, Căci ciobanul drept la stînă într’un suflet a fugit Cam tiptil , cu ceafa roşă şi cu păfpl .-cam jşbîrlit : „-.-Iaca bre, c’am fost acuma Ş’am văzut Cu ochii mei, „Pe Duminica cea mare“ spuse dînsul la aî seî. „—*Al văzut’o ? Unde? Unde ? . ’ / . '' . '. . „— Ia la satul cel din ^os 775 — „La beserica de-acolo. „— Haide, spune a fost frumos? „— Dă, de fost a fost iei, laşa, la ’nceput mal frumuşel, „Pănă cînd ajunse slujba pănă, ştiţi, pe la negel; „Dar de-aeolo ’ncoace, mie nu mi-a fost pe plac de fel. Th. D. Speranţă. AGACHI FLUTUR Comedie cu cântice, in trei acte de V. Alexandri. • •' ' \.o La înfiinţarea revistei „ContemporanulK şi după aceea în maî multe rînduri, ani arătat ce scopuri urmărim. Dintre acestea, unul din cele maî de căpetenie, ieste de a arătă adevăratul merit al unui autoriu precum şi feliul lucrărel sale. In numerele trecute am criticat maî multe scrierî, schimbînd tonul după feliul lucrăreî cu cetirea căreia ne ocupam. Acuma împrejurările ne pun în stare de a zice cîte-va cuvinte în privinţa comediei ^Agachi Flutur“. Modul cum am urmat pănă acuma, credem că a convins pe orî cine că tot deauna spunem adevărul, numaî pentru că ieste adevăr!. Nicî o pricină nu ieste în stare să ne facă a nu spune adevărul, îndată ce l’am cunoaşte. Inse pentru a fi şi maî puţin bănuiţi vom stărui cbiar maî mult decît de obiceifi, asupra punctelor care stabilesc nepărtinirea noastră. Iată împrejurările în care ne am hotărît a ne ocupă de „Agachi Flutur “ : Maî zilelele trecute, cetind un volum din „ TMatre Complet par Fug&ie. Labicheu am dat peste comediea : şC avare en gants jaunes.“ Cu cît ceteam maî mult, cu — 776 — atîta mi se părea maî tare că aşi fi mai cetit cîndva ceva asemenea; de la o vreme mi am adus aminte că cu vre o 3 anî în urmă cetisem, ceva cam aşa în comedia D-lui Alexandri „Agachi Fiutura. îndată am pus alăturea „Favare en gants jaunesu cu „Agachi Flutura şi m’am convins că sînt amîndouă unul şi acelaşi lucru. Intriga numerul şi caracterele persoanelor, împărţirea scenelor sînt în tocmai; cliiar dialogurile afară de mici deosebiri sînt întocmai. Căutînd data fie-căreia, am văzut că ,,Agachi Flutur11 ieste maî nou de cît „Furare en gants jaunesu; deci fireşte că trebuea să caut dacă nu cumvk D-l Alexandri spune că a localizat comediea „F avare en gants jaunes“ sub titlul de „Agachi Flutur1'", Pe coperta lui „Agachi Flutur u nu se zice nimic în această privinţă; iar în prefaţă iată ce am găsit că ar avea oare care legătură cu chestiunea de care ne ocupăm.................................................. „Cam pe lâ 1840 guvernul, voind să dea probe „de meurageare teatrului naţional, numi un comitet „ compus de C. Negruzzi, M. Cogălniceanu şi Y. Alexan-„dri, ş’apoi cu un sans faq,on demn de a acea epohă, „lăsă direcţia pe spinarea lor fără a şe preocupa daca „le convinea sau ba; cum ei se vedură obligaţi a deve--„ni autori fără voie, precum deveniseră directori fără voie „şi se puseră pe lucru traducend, locaiisând, compunând „un şir de piese ce fură bine primite" Yră se zică din aceste câte-va cuvinte din prefaţă operelor teatrale ale D-luî Y. Alexandri, nu puteam deduce altă cevâ, decît că din piesele scrise de către acei 3 directori teatrali, unele au fost originale, altele traduse, iar altele localizate; dar cari anume sînt orb ginale ? Poate vre unul dintre directori a făcut numai piese originale, altul numai a tradus, etc. ? Şi în specie în privinţa operelor teatrale ale D-lui Alexandri, cari sînt originale, cari traduse şi cari localizate ? Nemie nu se spune despre această ! Cum că trebuea anume ăde lămurit, care piesă ieste localizată şi anume după Cine — -m — şi care nu ieste nici nu mai încape îndoeală: căci numai în aşâ chip critica se poate face în cunoştinţă de cauză numai aşâ putem şti cui i se cuvine cutare cuvînt de spirit., cui i se cuvine lauda că a reuşit să formeză un tip nimerit, sau din contra să i se arăte greşelele în caz contrar! In cazul de faţă poate această scăpare din vedere se poate atribui editorialul? In ori ce caz ieste reu că la fie care piesă nu se spune anume cum ieste. Să dovedim prin cîte-va citaţii, că în adevăr „A-gachi Flutur8 şi „ L'avare en gants jaunesa sînt totuna. Eugfne Lalticlic L’avare en gants \aunes V. Alexandri. Agachi Flutur. Coraedie-Vaudeville en troisaeteg La scene se passe au premier acte, au restaurant de la Maison d’or, eu 1857; au deuxieme acte, ehez madame de Boisrose ; au troi-sieme acte, chez Octave. Comedie cu cântece în 3 Acte. Scena se petrece în Bucurescîîn carnavalul anului 1863.— Actul I-iu se petrece la otelul lui Hu-gues; al II-lea, la Eespezanea şi al III-lea la (Uliţă Coşcodan. ACTE I-er Scene V Paphos puis Octave et Roşa. Paphos. Vont ils faire la noce la dedans! (Octave paraît donnant le bras â Roşa. 11 est en habitnoir, cravate blanche, gants paille; îl porte un faux nez en carton, ses ehavaux sont tres blonds et ses favoris rou-ges tailles â l’anglaise.— Roşa est en debardeuse, â moitie cachee par un domino). Octaee} â cantonnade. Fiehu imbecile! animal! butorî Paphos. ' 'ftaoi? ' ’ ACTUL I-iu. Scena V. Coşcodan, Matilda, Reculae. (Coşcodan întră prin fund, dînd bracul Matildei ce e îmbrăcată cu frac negru şi poartă numai o mănuşă albă, are nas mmeiunos. — Matilda e în costum de fantasie) Coşeodan.— (pe pragul uş«i). Tontule, dobitocule, chiorule! Necolae (alergând din dreapta) Ce este ? ' 54 — 778 Eo#a. Qu’avez-vous donc ? Octave. C’est ce pataud de garşon qui vient de me renverser un bateau plein sur mon habit. Eosa. Ah! Octave. C’est fait pour moi !. . un jour ou j’dtais dispose â m’amuser.... â faire de la depense! carjevoulais faire de la depense ! Eosa. Voyons! c’est un petit malheur! Octave â Paphos. Quand yous serez lâ â me re-garder !... Voyons! une serviette... de l’eau essuyez moi! Paphos. Voilâ, monsieur! (il prend de l’eau et une serviette et essuie la manche d’Octave) Quand c’est frais... qa s’en va tres-bien. Octave â Paphos. Doucemeut.... ne fiottez donc pas si fort!... au lieu d’une tache, vous allez me faire un trou!...... Dieu! que j’ai chaud ! Eosa otaz-moi mon nez. (Eosa le lui 6te et le pose sur la table.) Coşcodan Hemesitul cel de chelner mî-a versat pe frae o buteleă de unt de lemn. Matilda. Mare lucru! Coşcodan. Poftim !.. tocmai când eram dispus se petrec şi eu; se fac cheltuială. Matilda. A! (în parte) Nu'l credeţi că se laudă. Coşcodan (cătră Neculae). Ce stal acolo înfipt ca un butuc ?i boldescl ochii la mine ? adă un şervet de me şterge. Necw/ae. îndată, domnule (şterge mîneca lui Coşcodan). Coşcodan. Mal încet, eă-mî rodi postavul!. Un frac nou, nou.şor, numai de 5 ani. —Uf! cald e aci... Matilda, scoate-mî nasul că me înăduş. De asemenea şi în alte scene. Intr’un loc se pare că chiar înţelesul unei espresiunî franceze Ieste stricat; — 779 — anume cind Bosa zice lui Octave : Entre nous, je vous crois parfaitement rat! In piesa D-lul Alexandri, Matilda zice lui Coşcodan : Yrei să-ţi spun una şi buna ? Eşti un guzgan. După cît ştim în româneşte nu ieste obiceiti de a se zice la cei sgîrciţi: îe§tî un guzgan! Nouă ni se pare că aceasta ieste o espresie particulară franceză. Am împlinit ceea ce am spus: am arătat adevărul! Verax. Pe drumul cătră moarte. Tristă-i soarta ce ne-aşteaptă, trist va fi şi traiul nostru: Sărăciea şi surgunul cu-a lor braţe lungi de monstru, Ponegrirea ce şi-acuma, cu-a. iei bale ne mînjeşte, Deziluzii zdrobitoare şi înfrângeri cîte vrai, Pieatra urei aruncată de amicii cari-I ai, Munca ta nesocotită, de acel ce nu munceşte... Şi în calea grunţuroasă, presuratâ-de primejdii Unde mergi mînat de-apururî de steluţele nădejde!, Cîte crime n’au să spargă şirul nostru hotărit?.... Cîţî în drumul cătră moarte, vor pieri fără să vadă Fîlfîind pe-a lumei turnuri, pe-a ruinelor grămadă Steagul nostru rupt de gloanţe şi de sînge înroşit?... Morţi pe eîmpul de bătaie, susţinînd steagul dreptăţeî. Cîţî şacali — copil de-aî nopţeî, prin murdar glodul cetăţeî Vor purta a noastre trupuri ciuruite de loviri?... Duşi de dorul răsbunărel, de a lor triste biruinţe Insultînd numele noastre ş’a noastre strâdănuinţe, Vor danţâ ’n al nostru sînge ai trecutului başchirî. Vor danţâ — şi-aî lor prieteni, ~a lor splendide biserici Mestecînd fumul tămîiei cu ’nsutitul glas de clerici Osanaua biruinţei ridica-vor cătră cer; 780 CîntâreţiI lor cu plată, vor cînta înnalte imnuri, Şi din plînsetul de mame, din a ’nvinşilor lungi chinuri Intocmi-vor epopeea ăstui veac greoiii de fier!.., Cine ştie? Fiii noştri luaţi de-o mină blăstămată Vor ajunge să blâstăme pe-a lor mamă, pe-al lor tată. Cîţl din noi pe veşnicie vom pieri, cu timp, cu nume?.... Cîţi vor fi uitaţi cu totul de părinţi şi de soţie! Şi pe mine resvrâtitul unul veac plin de robie, Cine poate să mă pllngă in a plîngerilor lume?... Par alătur! de primejdii, de ’ntunerec şi de soartă Idealul ne deschide a dreptâţeî sfîntâ poartă, Conştiinţa nu ne-apasâ, nu ne strigă ne’ncetat, Că în lume stăm ca trîntorl, că ’î sîntem copiii vitrigî Că ne pierdem existenţa în meschine şi lungi intrigi Spre a putea trăi măi lesne despoind pe înşelat. BCU Cluj / Central Universitv Library Cluj Nu; curat avem noi gîndul, noi nebunii de astă dată Visătorii nebunatecî, cari dreptu’n lume a cătă Noi, trăiţi ca şi ciumaţii, în mijlocul astei lumi, Noi ne facem datoriea. In spre drumul eătrâ moarte Soli al timpurilor nouă, ce ne pasă dar de soarte Şi de-aceia ce merg josnic, duşi în dosul unei turml ? înainte de-a ajunge — ţinta luptei seculare Morţi vom fi, cadavre umezi îmvâlite de uitare, Dar cînd lumea îmbrâca-vk pe vecie alt veşmînt, N’or uita învingătorii pe-învîiişii de-altă dată Nici copiii resvrâtirel, pe-a victoriei lor tată... • • • *....................................... • * • • * Vre-o ghirlandă ’nveseli-va atunci umedul mormînt! Bruxelles. C. Miile. Teza d-lui A. I. Philippide. Încercări asupra star ei sociale a poporului romin în trecut de A. 1. Philippide laşi 1881. Se ştie cît de neînsemnătoare sînt de obieeiii tezele licenţiaţilor, mai ales la noi, cu bucurie, în se ne vedem îndreptăţiţi a spune că teza de care ne ocupăm, face excepţie în bine. Dl. ăutoriii se încearcă a face cunoscută starea poporului romîn în trecut, sprijinindu-se pe poeziea populară şi pe documente. Dl. autorii! admite două periodc în privinţa timpului compunerei poezielor populare. Una din acele pe-riode a produs numai balade, alta balade şi doine. Prin urmare baladele culese pănă acuma le desparte în două grupe. Cea mai vecbe din acestea ieste acea care cuprinde pe acele căror le corespund doine. Pentru a dovedi această idee. Dl. Ph. arată că în mod firesc poeziele epice (baladele) sînt mai vechi de cît cele lirice (doinele), prin urmare baladele fără doine core-spunzetoare ar fi mai vechi. Altă dovadă mai găseşte D-sa în faptul că una din baladele cu doine cdrespunzetoare, a lui Codi eanu, se compuse pe timpul lui Alexandru Iliaş la începutul secolului al XVII-lea. Baladele cari samănă cu a lui Co-dreanu trebue să fi fost compuse ori de atunci încoace, ori în o periodă anterioră. Ipoteza din urmă nu se poate admite de vreme ce balada lui Codreanu a fost compusă în perioda a doua a istoriei noastre, periodă foarte deosebită de acea din secuiul al XVI, XV. etc, şi toate celelalte cari sainănă cu dînsa trebue să fi fost compuse în aceea-şi periodă. Dar tocmai baladelor asamănătoare cu a lui Codreanu le corespund doine, deci baladele cu doine sînt mai nouă. Chiar starea socială descrisă în baladele fără doine ne dovedeşte că sînt cele mai vechi. In adevăr întîl- 782 nim boerî ca Tom a Alimoş, cari duc vieaţă rătăcitoare şi se poartă ca egali cu hoţomanii timpurilor. Apoi acei boeri sînt rornîni şi nu greci. Apoi un fapt ne observat de Dl. autorii! şi care vine tocmai in sprijinul ideei D-sale ieste că balada lui Mihu care face parte din grupa întăia trebue să fi fost făcută cam pe timpul lai Ştefan cel Mare, pe cînd hai-ducea Mihul. Adecă prin secolul al XVI sau ceva mai tîrziu. Prin urmare, dacă unele balade cu doine se grupează în jurul baladei lui Mihu şi altele în jurul celei a lui Codreanu şi dacă data existenţei eroilor Mihu şi Codreanu ieste cunoscută, nu încape îndoială despre vechimea relativă a celor două grupe. Cele ce semănă cu a lui Mihu ne oglindesc starea socială dinnaintea secolului al XVII şi cele ce samănă cu a lui Codreanu ne oglindesc pe acea din veacurile următoare. Dl. Philippide caracterizază epoca celor mai vechi balade prin faptul că proprietatea nu ierâ concentrată în mînele marilor proprietari. Pămînturile domneşti ie-rau nemăsurat de mari. Unii voinici rătăcitori încercau a pune mina pe păduri şi poene şi a se face stă-pîni, dar asemenea pretenţii nu ierau ţinute în samă. In adevăr-Stoian Fojpa zise Fănnaşvhi, care se pretindea stăpîn pe poene, că ţămîntul nu-i nici al unuia nici al altuia, ci al lui D-zen. Lăcomiea boerilor nu se întinsese încă asupra răzeşilor, căci îeră pămînt slobod, uşor de luat de la Domni. Vitejiea acestor oameni ierâ mare şi prădăciunile lor, dreaptă răsplată pentru ale Tătarilor, se întindeau pănă în Crîm. Femeea chiar iubea mai mult de cît ori ce vitejiea ... . In epoca baladelor mai nouă ţara ieste schimbată. Domnii nu mai au moşiile cele întinse, totul a întrat în mînele boerilor, cari-s atît puternici în ţară şi egali cu Domnul. Ura cea mai neîmpăcată se născuse între — 783 — boeri (mai toţi venetici) şi ţerani. Haiducii împlu codrii şi pradă fără milă pe boeri, etc. In privinţa familiei se vede de pe poezie, că de şi bărbaţii se arătau linguşitori şi iubitori înnainte de însurare, pe urmă cuprinşi de năcazurile vieţei se făceau aspri şi liniştea familiei nu putea să existe. In partea a doua unde studiează proprietatea după actele publice, găsim fixat timpul de cînd s’a început îngenunchierea ţeranilor şi mijloacele prin cari au pus boeriî de la început mîna pe dînşiî. Documentele vechi din veacul al XIV şi XV arată ca Domnul avea proprietăţi foarte mari, din cari dăruiau cui vroia. Toate moşiele marilor proprietari fusese proprietăţi domneşti. Apoi combate pe Cantemir şi arată, că satele domneşti nu ierau sate de vecini, ci de răzeşi; că domnul putea dărui acele sate păstrîndu-şi dreptul de a luă tot pentru sine şi mai departe birul şi de a pretinde feliu-rite slujbe de la locuitori; ori că putea cedă şi aceste drepturi tot boeriului şi chiar cu dreptul de judecată locală. De o dată nu simţeau răzeşii deosebirea. Căci în adevăr în loc să plătească bir lui Vodă, îl plăteau unui boerih, în loc să facă slujbe lui Vodă făceau boeriului, în loc să-i judece Vodă îi judecă boeriul. Apoi de pămînt nu duceau lipsă, căci satul ierâ destul de mare şi nu li se neagă dreptul nici la imaş, nici la pădure. Negreşit că nici nu aveau ce face boeriî cu pământiii neîntrebuinţat de răzeşi, căci cine era să li-1 lucreze. . Cum au ajuns boeriî să-şi robească pe ţeranî ? In timpul războaelor negreşit că putea păţi multe pagube soldatul, dar cel puţin remănea datoriti. tot lui Vodă, care putea să-i dee pămînt, să-i îerte datoriile, etc, în sfârşit cît ar fi fost Vodă de părtinitorii! tot mai uşor ieră răzeşului cînd avea a face cu dînsul. Dar îndată ce o aristocraţie lacomă a ajuns a tot puternică — 784 — atunci războiul a fost o adevărată nenorocire. Boeriul s’a folosit de nevoile ţeranului pentru a şi-l supune, fo-losindu-se de drepturile ce i se acordase de Domni asupra răzeşilor din satul dăruit. Aristocraţiea a ajuns puternică mai ales după căderea dinastiei Muşeţeştilor, adecă după'stingerea familiei lui Ştefan cel Mare.—Domnul ales nu putea să se privească ca unul cu mult mai pe sus de boerî şi trebuea să se aştepte la destronare orî la omor, dacă, nu le-ar fi intrat în voe. Atunci au luat iei toate pămîn-turile domneşti şi s’au pus pe robitul ţeranilor. Ast fe-liu au ajuns din răzăşî, vecini sau rumîni. Dl. Pb. arată că ar fi o greşală, dacă am crede că Mibaiti Viteazul a robit pe ţerani, acest Domn a recu-noseut numai printr’un act un fapt îndeplinit; Şe Înţelege că s’au făcut sate şi cu oameni veniţi din ţerile vecine, dar tot mai multe au fost populate de urmaşii vechilor proprietari mici. Un lucru e de mirare, cum au mai scăpat şi pană în zilele noastre încă sate răzeşeşti. D-lui Philippide putem să-i facem numai singura observaţie, că adecă să se desveţe cit mai mult de păthosul şi de deci amar ea, care se vede că ţine loc de ştiinţă unora din Domnii profesori de la facultatea de litere. . . Alt feliti lucrarea D-sale aruncă multă lumină asupra trecutului nostru şi ar fi de dorit să nu pără-sască aceste cercetări pentru ca să eontribue şi mai mult la desgroparea istoriei noastre sociale, Verax.