Privim ca abonaţi pe P-nii ce vor bine vroi a primi două numere unul după altul. APEL. Mai ales copiii se sting de boale molipsitoare, ca anghina difterică, scarlatina, etc. Pe cită vreme nu se ştiea ce ieste de făcut, pe cită vreme nu iera nici un drum deschis, pe care mergînd să dăm de leacul acestor boale, puteam stă şi suferi unul după altul de pierderea vre unui copil iubit, sau chiar de pierderea tuturor. Acuma inse prin cercetările mai multor învăţaţi ca 2aw, cBi/tcLnc-t, 8Întem pe calea care ne va duce la mîntuire. Fiinţele care prin înmulţirea lor în sînge pricinuesc boa-lele molipsitoare cele mai primejdioase, au fost studiate şi smtem în stare a le face nevătămătoare, ba chiar a le preface în aliaţi credincioşi din duşmani cum ne Ierau pănâ acuma. Dar nenorocirea Ieste, că acuma totul se cîrmueşte de băni, de aceea şi vedem că s’au făcut cercetări mai ales asupra boalelor animalelor folositoare (bol, porci, ol, cal, găini, etc); despre boalele oamenilor sau ale copiilor nu s’a găsit încă timp de ocupaţie! Credem că ar fi foarte frumos şi bine să facem o societate, care sa strîngă bani pentru scopul de a lupta cu anghina, scarlatina şi cu alte boale molipsitoare. îndată Ce sumele strînse ar fi destul de mari s’ar putea publica un premiu mare pentru acel care ar descoperi 49 706 — un medicament care să tămăduească anghina, sau scarlatina, sau tifosul, cum tămăduesce chinina de friguri, etc. Tot o dată s’ar putea cere şi să se cerceteze calea pe care anghina se propagă pentru a întreprinde nimicirea tuturor cauzelor care iî priesc, adecă pentru a scoate boala cu rădăcini cu tot. Noi credem că o asemenea societate ar fi foarte la timp şi că în scurt ar reuşi în lupta începută. Facem apel Ia toţi cetitorii noştri, la cel cari au copil şi au fost loviţi de nenorocire şi au trebuit să stea cu minele încrucişate de faţă la torturile copiilor iubiţi; la cel cari au copil şi păuă acuma au fost scutiţi, dar se pot aşteptă la asemenea nenorociri în fie ce moment; la cel cari n’au, dar simţesc milă pentru nenorociţi şi se revoltează împotriva tiranilor noştri misrcocopicl şi tocmai de aceea mai de temut. Facem apel şi îl rugăm să facă propagandă pentru reuşita acestei idei şi fără întîrziere să facem societatea şi să ne punem pe lucru. Pentru început acel cari sînt hotărîţl a face parte din această societate, să bine voiască a trime-te o înştiinţare la Redacţiea „Contemporanului^. Red. „Contemporanului". APEL 'pentru incendiaţii de la Fălciu. etc. Nenorocirile ce lovesc pe semenii noştri nu trebue să ne lase nesimţitori. Oamenii trebue să se simtă so- 707 — lidarî şi la nevoe să găsescă nenorocitul tămăduirea suferinţelor. Azi a lovit nenorocirea pe unit, mîne pe alţii şi nici nu ştim cînd ne va ajunge şi pe noi. Să facem, prin urmare, ce putem pentru incendiaţii de la Fălciu etc. Presa Bucureşteană şi cea Ieşană au luat iniţiativa. In Iaşi s’a format un comitet compus din toţi acel cari au bine voit a veni la apelul făcut de comitetul de iniţiativă al Presei. Noi deschidem fisto dc su&sczipţ'ie şi rugăm pe abonaţii noştri, să trimeată cît vor crede de cuviinţă la adresa noastră. Se va publica socoteala de sumele primite şi le vom înnainta celor în drept. S’a hotărît a se face o lotărie şi la redacţie se vor găsi bilete de vînzare, etc. Credem că apelul nostru va fi auzit şi că vom putea face ceva pentru nenorociţii de la Fălciu, Red. „ Qont&m.-pozan'U-Cui u. Ce ştim despre lume? (urmare). Trebue mal întăifl să cer iertare D-lor cetitori, cari se interesază de şirul de articule publicate sub acest titlu. De atîta vreme le-am lăsat fără urmare.— înnain-te de a merge mai departe cred trebuitorii! a respunde la nişte învinovăţiri aduse cu stăruinţă în potriva ace-lorti ce-şî explică lumea după datele ştiinţei şi aruncă — 708 explicarea dată de feliurite religii în loc de a căuta de au dreptate ori ba aceşti oameni s’a luat obiceiu de a-i învinovăţi că strică moralitatea, că societatea omenească va cădea în starea de selbătăcie, dacă ideile materialiste, acuma mărginite numai in minţile unei mici minorităţi, s’ar întinde mai mult. — Pentru a respunde la asemenea atacuri nesocotite voiti dovedi că morala poate fi întemeeată pe baze cu totul ştiinţifice şi că din potrivă morala care amestecă vroinţa lui Dzeu în faptele oamenilor ieste greşită. După teoriea acestor oameni, în sine pentru oamenii trăitori în societate nu poate fi alt chip de a şti ce ieste bine de făcut şi ce reu, de cît numai vroinţa lui Dzeu arătată prin legile ce ne a dat prin mai mulţi aleşi, ca jMoisi, Isus, M.ahomet, etc. După dînşii nu trebue să furăm, pentru că Dzeu a poruncit să nu furăm şi l’am mîniea călcând poronca lui. Mai mult pun iei greşala în călcarea poroncei de cît în faptul în sine. Acest felia de disciplină samănă cu acea ce se află la unele popoare selbatece, la cari orî ce călcare de lege se pedepseşte cu moartea, pentru că acel ce face o faptă oprită se priveşte ca călcătoria a poruncilor regelui sau şefului absolut al tribului şi prin urmare orî ce abatere ieste privită ca o crimă de lese majeste ! — Aşă găsim o disciplină şi în familii, părintele porunceşte copiilor să facă cutare lucru, iar cutare să nu-1 facă şi pedepseşte pentru călcarea poruncei mai mult de cît pentru faptul însuşi. Aşă dar morala întemeeată pe vroinţa lui Dzeu a trebuit să iea naştere în societăţile cu guvernămînt absolut, cînd unul dintre regi ierâ adorat după moarte ca zeu şi ascultau de poruncile lui, făcute cunoscute prin preoţi, cum ascultase şi în vieaţă. Sistemul acesta ieste foarte primejdios, pentru că dacă se deprind copiii a cunoaşte binele şi reul numai după poruncile date de Dzeu, în dată ce luminîndu-se mai mult vor lepădă această credinţă, vor fi lipsiţi de un mij- — 709 — loc de a cunoaşte binele şi reul, vor crede că pot face ori ce, de vreme ce au scăpat de varga lui Dzeu.— în tocmai aşă se petrece lucrul şi cu copiiî, cari nu se deprinde a cunoaşte binele şi reul de cît ca lucruri îngăduite orî oprite de părinţî. Negreşit că asemenea copiî în dată ce scapă de sub aripele părinţeştî sînt pe valurile lumei ca o corabie fără busolă şi fără cîrmaciu. Acuma s’a dovedit foarte bine că acele fapte pot fi privite ca morale, cari pricinuesc fericirea individului, a familiei luî şi a semenilor cu cari trăeşte în societate; şi acele immorale cari pricinuesc nefericirea.— Negreşit că în societatea de acuma se pot întîmpla cazuri în cari un fapt folositorii! pentru individ ar fi vătămătorii! altora, dar aceasta vine de la organizarea societăţei şi cu timpul interesele vorQ ajunge la armonie. Herbert Spencer care susţine această idee arată, că în toate sistemele de morclă în fond tot această idee se găseşte. în adevăru, chiar la acei cari pun regula morală în vroinţa lui Dzeu, tot găsim că fericirea în vieaţa aceasta şi în ceealaltă se făgădueşte acelor cari vor împlini vroinţa lui Dzeu şi nefericirea celor ce o vor călca. Deosebire numai, că fericirea sau nefericirea nu o înfâţoşază ca urmare a faptelor, ci ca o resplată sau o recompensă dată de Dzeu. După această teorie ştiinţifică a moralei ne putem explică origina ideiloru morale şi multe lucrurî cari alt-feliO ni s’ar părea neînţelese. , Aşă se ştie că la noi se privesc ca crime grozave re-laţiunile sexuale între frate şi soră, între tată şi mamă, între mamă şi fiiu ; ca se numeră între faptele immora-, le poligamiea sau poliandrieaţ câ un bărbat care-şi dă femeea altora se priveşte ca un om stricat etc,—-Nu trebue înse să credem că tot aşă se petreceau lucrurile în toate timpurile, ori că chiar acuma pretutindenea se gândeşte despre aceste lucruri ca şi pe la noî. Se ştie şi am arătat maî în urmă că au existat şi există încă triburi la cari relaţiunile sexuale sînt în acea stare ca şi la dobitoacele cele maî desfrînate ; că — 710 — sînt triburi în cari bărbatul se crede ocărit, dacă oaspe-le nu vreasă-i primească femeea. (Dl. profesor Burlă îmi spunea că la Huţanii din Bucovină s’ar fi aflînd acest o-biceiQ); că relaţiunile numite la noY criminale se află la nenumărate triburi, ba chiar la popoare mari,—Turcii cu poligamiea sînt chiar în Europa, etc. . . . Care din noi nu se revoltează cînd aude că o mamă îşi vinde fetele? Cu toate acestea în cîte locuri nu ieste obiceiul ca fete-te să-şi strîngă o zestre prostituindu-se ! Nu se spune că daftiele nobile din Mexic, mi se pare, priveau ca purtarea mojicească a refuza ceva ? Faţă cu asemenea fenomene nu trebue să credem că avem înnainte popoare cari s’au depărtat de la adevărata morala. Mai degrabă să ne închipuim că aşa au fost lucrurile în omenirea primitivă şi că încet încet s’au des-voltat triburi în cari s’au statornicit alte regule de purtare sexuală şi cum am arătat în urmă, cînd vorbeam despre familie, triburile manogame sînt pe calea progresului. Ceea ce am arătat în privinţa acestei chestiuni am putea arăta in toate şi n'e-am convinge uşor că regule-le de purtare nu sînt impuse oamenilor prin vroinţa lui D-zeu, care n’ar fi întemeeat asemenea obiceiuri ca cele citate mai sus, ci un product al desvoltărei, un rezultat el experienţei. Apoi nu trebue să uităm că dacă cine-va combate religiile nu le combate de cît în privinţa dogmelor, ,în privinţa explicărilor ce ne dau la întrebarea despre o-gina lumeî, natura cauzei cugetăreî, vroinţeî fi simţireijetc,, în cît dacă cine-va se declară ateu nu însamnâ să (furăm, să ucidem să nu respectăm părinţii, să dăm mărturie minciunoasă, să dorim casa, vitele sau femeea vecinului, etc. . . nu, ci numai că nu primeşte ideea că afară de spaţiu şi materie mai ieste încă şî D-zeu, că acest D-zeu a făcut din nemică materiea, că a făcut plantele şi animalele fie în şirul cum îl aflăm în Biblie, fie în altul; că în noi se află o fiinţă nematerială, sufletul — 711 — care după moarte tot trăeşte încă, etc, etc.. Aceste credinţi le leapădă de la dînsul ateul. Despre ideile de morală am arătat cum s’a format o ştiinţă întemeeată numai pe lucrurile cunoscute şi cnm a ajuns a da regule de purtare foarte lămurite şi pe cari mai de grabă ne silim a nu le călcă, căci pedeapsa vine după dînsele fără întîrziere şi mei prin post, nici prin rugăciune, nici prin liturghii nu putem scăpâ de dînsa. Urmările fireşti ale faptelor noastre, ieată sancţiunea legei morale, sancţiune mai bună de cit frica de D-zeu. Alţii ne mai spun că dacă ideile noastre în privinţa spiritului ar fi adevărate, apoi s’ar stricâ societatea omenească, etc. Căci zic iei dacă vroinţa n’ar fi liberă, apoi pentru ce am zice că cutare om ieste vinovat pentru că a omorît, sau pentru altă faptă ori care. Deşi oareşi cum mă abat din şirul ce-mi propusesem a urmă în articolele acestea, dar tot voiţi respunde şi la această învinovăţire ce ni se faee aşi de des. Innainte de toate ieste afară din îndoială că acei cari apără spiritualismul sufletului, libertatea vroinţei, existenţa lui D-zeu şi a vieţei viitoare ar trebui să ne aducă dovezi pentru a-şi sprijini părerile şi pentru a arată că ale noastre sînt greşite, Domniele-Lor înse fac altă cevă, declamă şi arată ce ar urmă pentru societatea omenească, dacă ideile ce apără ieî n’ar fi primite de toţi. Dar ori cine dintre cetitorii noştri înţelege că drumul cel drept ar fi să ne aducă dovezi, iear nu să ne sparie cu urmările închipuite de D-lor, ca legate de primirea ideelor noastre. " Lăsînd deoparte aceste declămări zădarnice, să vedem ce dovezi ne dau pentru libertatea vroinţei. Sentimentul intim, zic iei, ne arată că sîntem liberi de a face un lucru sau nu. — Fie, dar de unde se ştie, dacă nu cumva acest sentiment intim de libertatea vroinţei, nu ieste o înşelăciune, întocmai ca aceea ce ne face să credem că în oglindă se află un chip de om aseme- — 712 — nea cu al nostru, deşi Fizica ne arată că nu există asemenea chip de cît în mintea noastră ? Mai adăug ca dovadă consimţimentul universal, pare că acesta nu ar urma din înşelăciunea fiecărui individ privit a parte. Alte dovezi nu aduc. Din potrivă acei cari ca şi noi sînt convinşi de ne-libertate a vroinţeî se întemeează pe feliurite fapte. Intăiu dacă s’ar admite existenţa unui D-zeu a tot ştiutoriă, ar urma că D-zeu ştiind faptele ce vor fi făcute de oameni mai dinnainte, aceştiea nu mai sînt liberi a le face, sau a nu le face; căci a admite că ar putea să nu le facă ar însemnă a admite că D-zeu poate să se înşele, ceea ce ieste în contra presupunerel. Apoi pentru acel cari nu admit de cît materiea urmează din inerţiea acesteia, că vroinţa nu poate fi liberă. In adevăr materialiştiî admit că stările de conştiinţă se petrec în materie, cînd aceasta ieste pusă într’o stare anumită de mişcare. Dar materiea nu poate fi pusă în mişcare de cît de altă materie în mişcare şi prin urmare actul numit voluntar a fost pricinuit în mod fatal de nişte materie în mişcare în cît nu poate fi vorba de libertatea lui. Dacă mişcarea materiei care a pus în mişcare acea parte în care s’a petrecut starea de conştiinţă numită vroinţă a fost şi iei însoţit de o stare de conştiinţa vom putea constată prin observarea internă că actul voluntar a fost precedat de altul.... dacă nu. atunci ni se va părea că actul voluntar, dorinţa, etc, s’a produs fără cauză.—Ieatâ deci înşelăciunea explicată. Chiar admiţind existenţa spiritului, nu putem admite şi libertatea vroinţeî, căci ar însemna a crede că la spirit nu se aplică legea cauzalităţeî. Negreşit că din cauza acestei legi ne credem nevoiţi a admite că fiecare act psihic trebue să fie cauzat şi prin urmare fatal. După ce am arătat că ieste cu neputinţă a admite libertatea vroinţeî să vedem dacă în adevăr teoriea aceasta ameninţă societatea eu, atîtea nenorociri grozave. 713 — Ni se spune că dacă vroinţa nu e liberă, nu avem nici un drept de a zice că cutare e vinovat de o crimă şi încă mai puţin de a-1 pedepsi. Negreşit că o schimbare în modul de a privi pe criminali şi în feliul pedepselor trebue să aibă loc. Noi privim ca vinovaţi pe acei cari sînt primejdioşî fericirei societăţei şi credem că trebue de pus piedici purtărei lor, aşa casâ-i facem neprimejdioşi. Dar de alt feliti nu putem privi pe criminali, de cît ca pe nişte oameni bolnavi în vre un punct de vedere. Ştim de asemenea că trebue să atribuim organizaţiei sociefăţei actuale şi trecute faptul existărei unor naturi nearmonic desvoltate şi a că~ rora purtare nu contribue la fericirea lor, nici la a urmaşilor , nici la a celorlalţi oameni. Aşă de exemplu pe otrăviioarea de la Giurgiu nu putem să o privim de cît ca un feliu de nebună, deprăvarea sexuală dovedeşte chiar o stricare a desvoltărei armonice a organizaţiei iei. Care să fie pricina? Moşteuirea vre unui viţiu organic .de la părinţi, care la dînsa să fi luat formă de dorinţă de desfrînare neînvinsă; ori măritarea iei, fată înzestrată cu un organism puternic, cu un om bătrîn, etc, trebue să ne lămurească lucrul şi să ne dea explicarea omorîrei copilei şi apoi a bărbatului. A omorît fata pentru că se părea în primejdie de a fi descoperită printr’însa, a omorît mai tîrziu pe bărbat,cînd acesta s’a încercat a pune frîu plăcerilor iei. — Cum zic, după ideile noastre, femeeaaceâsta nu putea să nu facă crimele ce a făcut, fiind date toate circumstanţele. De aice nu urmează că trebue să o lăsăm slobodă, căci s’a dovedit că purtarea iei ieste vătămătoare fericirei altora şi că ar fi o nenorocire să lese după dînsa eopii cari negreşit nu vor putea fi de cît primejdioşî. Unii mai acuză teoriele ştiinţifice că ar fi reacţionare, adecă ar împinge la întemeerea absolutismului. Căci, zic iei, nu ieste o contrazicere a face atîta zgomot despre libertatea de care trebue să se bucure oamenii în societate, cînd ştiinţa ne arată că libertatea vro-inţei nu există, etc ? — 714 — La aceasta vom respunde prin o comparaţie pentru a vedea ce felii! de înţeles are libertatea în mijlocul societăţeî. Cînd un ac magnetic ieste lăsat liber se aşază cu un capăt spre N. şi cu altul spre S, aşa cum cere natura lui. Dacă l'am lega înse ca să stea perpendicular pe direcţiea ce o iea cînd feste slobod, atunci l-ani sili să stea alt-felifl de cum cere natura lui. Tot aşa şi cu oamenii in societate, pe cîtă vreme purtarea lor nu strică fericirea celorlalţi trebue să-şi poată îndestula toate dorinţele şi tendinţele lor naturale, atunci ar fi libert. J)ăcă din potrivă am presupnne oameni siliţi să muncească altora mai mult de cit se cuvine sau cbiar degeaba, atunci negreşit că aceştia trebue priviţi ca neli-berî şi apăsaţi şi feste foarte natural, că vor căuta să scape din starea în care se află şî se ajungă la fericire. . Reacţionarii, cari ar fi gata a-şl face armă din teritoriile ştiinţifice de cari vorbim şi din altele, să nu uite că daca nu admitem ca tendinţă a societăţeî fericirea membrilor iei, atunci nu mai poate fi vorba de fapte morale şi immordle. Atunci cădem pe terenul Mecanicei, Fizicei şi Chemieî pentru care acţiunea unul glonţ sau a unul ciomag care sfarmă capul cui-vâ Ieste tot de aceeaşi natură cu acţiunea prin care un glonţ sfarmă un bostan sau altă cevă. Cînd ideile noastre ar fi primite de toţi, atunci oamenii vor şti că-şî pun o margină actelor lor, numai pentru că prin această îşi asigură fericirea şi a. urmaşilor lor, că alt feliQ această mărginire n’ar avea nici un înţeles. (Va urmă) 7. Nădejde. — 715 C A LIXDARIIJL POPEl. Anecdotă populară. Intr o vreme-a fost, se spune, de demult pe cînd a fost Intr un sat un popă hitru, şi de carte nu prea prost; Căci zicea şi de călare „tatăl noslruu pe derost. Numai una dintre toate s’a’ntîmplat de nu ştiea Sărbătorile—şi’n carte să le cate nu putea. Intr’o iearnă prin cîşlegl, a umblat ş’a întrebat Cînd se’ncepe postul mare, şi de’ndată ce-a aflat, Socoteala după zile de-a măruntul şi-a făcut Iară’n minte ca să ţină cîte zile-au mal trecut Numârat’a bob cu firul, buzunariul ş’a umplut. Ş’apoi des de dimineaţă de pe somn cînd se sculă Pentru ziua cea trecută cîte-un fir tot lepăda. Uite, asta-I treabă bună, zise popa. Tot aşâ, „Cîte unul, cîte unul, cîte-un fir voiu lepăda. „Şi precum îmi ieste bobul după zile numărat „Am să ies cu socoteala precum nici m’am aşteptat. „Tocmai cînd din buzunaru-ml, bobul tot voitt isprăvi „Şi lăsatul cel de brînză, hop! atuncea va veni. „Haide-apol! începem postul. Şepte septămînl posteşti „Şi cu una ba cu alta, tocma’n Paşti mi te trezeşti, „Şi la paşti apoi.... Dar lasă. Bine Zeu c’am mal scăpat „De pîrdalnicul de zile cîte-aveam de numărat „Nu de altă, dar ţi-i frică, nu cum-va să n’o păţeşti. „Cînd cu patru ochi în lume, ca un cleric, te numeşti. „De al greşi vr’o două zile, spune-atuncea n’o sfecleşti." Iată deci din întîmplare preoteasa într’un rînd, Mal grijind, ca, gospodina, ş’antereul scuturînd Auzi în buzunaru-l bobul hojma tot sunînd Şi găsindu-1, cu mierare, zice: „Doamne, Doamne, Zeu î „Uite, doar îl place bobul, ş’apoi cum n’am ştiut ieu, „Ca să-I pun în tot de-auna, să mînînce cît îî place.... „Uite, n’are nici o mînă !!.. Dar mi-a spus iei?.. N’amce-I face Deci de milă preoteasa vorbă multă n’a făcut Ce-aducîndu-şî bob îndată, buzunariul i-a umplut. Popa’n toată dimineaţa, cîte-un fir din bob lua ; Iară dacă din’ntîmplare vr’un creştin îl întreba: 716 — „CU mai ieste din cîşlegiu atunci mîna’n antereu Scoborînd la bob, îndată îl zicea : „0 ! Fiul mieu ! „Ieste încă ! N’aî nevoe! Păn la post mal ieste vreme. „Lasă ! Cînd va fi iei postul, vă voiu spune, nu te teme!.. Toţ aşa mergea cu postul, până iată s’a’ntîmplat De s’a dus odată popa într’un sat învecinat. Cum ajunse cu mierare văzu popa’ntracel sat Cozonaci şi ouă roşii, şi de odată minunat întrebă: „Mă rog sâ-mî spuneţi ce vă Ieste? Ce-aţI păţit? „Ca să faceţi ouă roşii?!!.... — Dacă vremea le-au venit!.... — Cum se poate ? — Se’nţelege ! Nici atîta să nu ştim!! „Mînî de noapte, pânâ’n ziuă, mîncâm pască şi ciocnim.... Auzind acestea popa într’o fugă s’a ’nturnat : Ş’ajungîud pe un deul de unde se vedea la iei în sat, Strigă: „Măi!!! Acum degrabă lăsaţi secul şi postiţi!!.... „Mînî îs paştele, bre!!., Mîne! N’auziţi?!! Postiţi! Postiţi!.. Th. D. Speranţă. Monstruosităţî ştiinţifice şi literare. REVISTA SOCIETĂŢEf „PROGRESUL" Foaie literară şi ştiinţifică din Bucureşti 1882. Până acuma au văzut lumina două numere din această revistă. Ne pare reu că trebue să o punem pe acelaşi plan cu «Vulturul® D-luI Panait. P. Maori şi tare ne temem că puţină lumină şi iubire pentru cultură vor căpăta cetitorii iei. — 717 Mai întăio am văzut un articol intitulat: «Ceva asupra primei societăţi umane.” Ce credeţi, D-lor cetitori, că redacţiea s’a gîndit să facă cunoscute rezultatele cercetărilor nouă asupra primei societăţi umane ?! Vă înşelaţi. D-nul M. S. D. a găsit de cuviinţă a ne da o traducere după F. de SchiUer după, tradiţiunea biblicii. Aşă dar, D-le M. S. D, mai de parte de cît Bibliea n’ai putut ajunge cu cultura D-tale ?! Păcat, că n’ai tăcut atunci, căc i Bibliea ieste destul de cunoscută şi n’avea nevoe să fie popularizată, tocmai în feliu cum faci D-ta. Din punctul de vedere literar găsim o limbăplină de franţuzisme şi mai ales dejidovisme, fraze construite de te sparil, etc. Iată cîte-va dovezi: «Primii fii, pe cari îl născft muma omenilor, avură «unO avantagiu forte însemnatu din-naintea părinţilor «lor®. «Dinaintea” în loc de Uasupra”. - «Tote progrese, pe cari trebuiseră cei d’ântâitl să le «facă prin sine ensuşî, et...” în loc să pună progresele. «Cu primul fiu der, născutu din muârea, encepe a «enfluenţâ marele instrumentai—......”, în loc de dinmu- ere, dacă nu diu femee. Apoi «învrîstaţi” în loc de «în vrîstă». De la animalele învăţă fără îndoelă prima mumă «detoria-i cea mai necesară,” «Pănă acuma amendoi au trăitu, câtti timpti au fostu «singuri, numai en presintde şi en trecutul; etc..,. Şi aşă mal departe nenumărate barbarisme de acest felid. !! Din punctul de vedere ştiinţific vedem că se propagă crearea omului de D-zeu, se vorbeşte de Adam şi de Eva, ca de lucruri cu desăvîrşire sigure, ne spune, (ţi-neţi-vâ rîsul), că mama a învăţat de la vite a da lapte copilului şi a-l îngriji, etc. Că natura a încunjurat pe cei întâi oameni cu o atmosferă de pace şi de linişte, cu o climă blîndă, etc. Pe cînd ori cine ştie acuma, că oamenii au avut vieaţă foarte grea şi luptele cele mai — 718 — crîncene cu fieare puternice, etc.... Putea F. de Schiller să scrie sau să creadă asemenea lucruri, dar să ni se dea ca materii ştiinţifice menite a ridică cultura tinerime!, ce a părăsit şcoala nu cred că ierâ nevoe. Chiar acel cari cred în D-zeu s’au văzut siliţi a părăsi Bibliea şi a se întemeea pe alte probe mai serioase. Numai £)1. M. S. D. a stat pe loc ! ! In Nr. 2 am cetit un articol întitulat: «Despre Forţa vitală a omului• tot de Dl. M. S. D. Aice Dl. autoriu căci nu ne spune că ar fi copieat de unde-va bucata* merge mînă’n mînă cu Dl. Victor Pompilian licenţiatul de la Dijon! ^ Ni se spune că «Prin natur’a entregă se află şi acti-«veză(?!) ace imperceptibilăf?) putere, acelti fluida nemi-«jlocitty (ce vra să zică fluidti nemijlociţii, remîne pentru «urmaşii noştri din alte veacuri mai culte să înţeleagă) «al Dumnezeirei, pe care elu numimtt forţă vitală Auziţi se^află în toată natura şi noi nici nu ştieam. noi ajunsesem a ne închipui, că în lume se află numai spaţiu şi materia şi ne închipuisem că toate fenomenele ce se petrec în fiinţele organice se pot explică numai prin proprietăţile ordinare ale materiei, fără. să mai alergăm la «forţa vitală, acest fluid nemijlocit al Dumnezeirei”. Noi ne credeam siguri întemeindu-ne pe Fizica şi Chimiea modernă şi ştieam că nici un naturalist serios nu mai vorbeşte de forţă vitală. Rugăm pe Dl. M. S. D. să ne respundă la următoarea întrebare : Cum ieste forţa D-tale vitală întinsă ori nu ? . De vei zice că nu ieste întinsă, îţi voitt respunde că ieste absurd a spune că ceva există cu existenţă se-părâtă şi nu ocupă loc în spaţiu. De vei zice că nu ieste întinsă, te voitt rugă să-mî spui de ieste penetrabilă (adecă de poate să. ocupe un loc, în acelaşi timp cu un alt ce) sau nepenetrabilă. Dacă vei zice că forţa vitală ieste întinsă şi penetrabilă, atunci zici că forţa, de care vorbeşti, ieste spaţiu gol, căci acesta ieste întins fi penetrabil, ceea ce ar fi 719 — absurd, căci ce ar putea să facă un spaţiu gol ? Dacă vei zice că ieste întinsă şi nepenetrabilă atunci zici că e materie, ceea ce nu se potrivete cu pretenţiea D-tale, că forţa ieste cîrmuitoare şi regulatoare materiei; în cît nu remîne altă ceva de zis, de cît de negat cu totul existenţa forţei. Fizica modernă a ajuns la aşâ stare în cît ne dovedeşte că aşâ numitele puteri precum : căldura, lumina, a-tracţiunele şi respingerile de tot feliul. etc, etc, nu există în lumea reală, ci că totul se explică prin eter şi materie în mişcare. Căldura şi lumina sînt nişte senzaţiunl ale noastre întocmai ca şi sunetul. De la corpul luminos, prin eter se propagă pănă la nervul optic tremurături-le eterului, din pricina acestora se produc nişte tremu-rături în nervul optic şi se întind pănă la unu anume centru celular nervos, unde o dată cu vibraţiunea se produce în lăuntrul atomilor senzaţiunea numită lumină. A-cestă senzaţiunea n’are existenţă sepărată de materie. în articolul intitulat „Ce ştim despre lume ?“ s’a vorbit cevâ mai pe larg de aceasta chestie şi s’a arătată, cum se explică aşâ numitele puteri din fizica veche.— Apoi veţi fi ştiind P-Ie M. S. D cum că o dinioa-ră pămîntul n’a fost locuit de fiinţl vil şi că treptat prin reacţiuni chemice ordinare s’au făcut combinaţiunî organice ternare şi quaternare şi că din aceste din urmă una anume protoplasma prin individualizare a dat început celor mal vechi fiinţl viî. Mai departe teoriea lui Darwin sau mal bine teoriea Evoluţiunei ne arata cum s’au făcut nenumăratele feliurl de fiinţl cari au locuit pe pă-mînt în timpul nenumăratelor bilioane de ani, ce au trecut de la începutul vieţei pe pămînt pănă acuma. De asemenea veţi fi avînd, îndrăznesc a crede, cunoştinţă că forte multe din combina ţiunile organice s’au făcut prin sinteză şi că se poate aştepta cu siguranţă reproducerea protoplasmei, fibrinei. caseinei, etc... Şi despre forţa vitală nici urmă, nu se simţeşte ni- — 720 — câerî ! ! Tocmai de această mă folosesc de acest prilej şi caut să văd ce ştitî Dv. despre această forţă. Dv ne spuneţi că Vieţa ieste cauza prin care „planeta vegeteză, animalul simte şi activiză(i\)a Ce însamnă la Dv. activiza şi imperceptibilă, mi se pare că cu totul altă-cevâ de cit la toată lumea. Vă puneţi o întrebare : «Ce este der vieţa şi ce este forţa vitala ?” Şi ne spuneţî că ieste aun adevărat spiritu eternă al Dumnezeirii.u Ne mai spuneţî că îngrijeşte de inimă, de plămîni, de stomachu; de sânge, de organele de repro-ducţiune, ea domină şi reguleză, — Ne mai spuneţi că reşidenţa ei ieste crierul mic (pe care-1 numiţi, nu ştiu de ce, micul creeru) şi .,măduva prelungită cu şira spi-nărei cartierul ei principalii şi organulQ ei generalii de execuţiuneT Prin măduva prelungită înţelegeţi medulla oblongata şi ne spuneţi că se afla în şira spinărei ! ! De unde aţi aflat această parascovenie ? Pe la noi se zice că măduva prelungită se află în craniu! Nenorociţi ce sîntem ! Ne mai spuneţi că lumina, căldura, aerul şi apa hrănesc şi deşteaptă forţa vitală ! ! Mai sînt alte cauze ca frigul, emoţiunile, etc cari o nimicesc. Nenorocitule, puneţi cenuşă pe cap şiîmbracă-te cu sac, ai făcut o nelegiuire prea cutezătoare ! Ai spus mai sus că forţa vitală ieste un adevărat spirit etern al lui Dumnezeu şi acuma ne spui că spiritul lui Dzeu, fluidul nemijlocit alh Dumnezeiriî, se hrăneşte şi se deşteaptă, ba chiar; că poate fi nimicit de frig şi de emoţiuni. Vezi, D-le M. S. D, unde ajunge omul cînd nu cîntăreşte vorbele! Apoi într’un articol intitulat «Patria genului uman” şi tradus de Dl Aureliu vedem vorbindu-se de lucruri mai cum se cade, dar amestecate cu cataclisme şi revoluţiuni cu potoape cari au lăsat numai vîrfurile munţilor neaco^ perite ! ! Vai, ce eretic ! D-le M. S. D, a uitat că sfînta Biblie ne spune că potopul a acoperit cu 15 coţi de apă chiar cele mai nalte vîrfuri! ! Te compromiţi cu un asemenea necredincios îndrăzneţ! — 721 — . Multe mai sînt de zis, dar între altele lăsăm poe-ziea «Irădătoriul patriei" pentru un articol anume hotărât a arătă mai multe monstruozităţi poetice. La şcoală D-lor, la şcoală ! ,,Din prisosinţa inimei vorbeşte gura'4. învăţaţi întâia pentru Dv şi apoi faceţi-vă luminătorii altora. Verax. STUDIUL ŞTIINŢIFIC AL L1KBFI ROMtAU. ( Urmare) III Sub acest număr discută D-l L. origina lui â de la a treia persoană singurit de la trecutul simplu de la conjugarea I, ex: lăudă, ară1 purtă, etc toate cu ă final accentuat. — La persoana întăia şi a doua formele laudăi, lăudă şi au căpătat pe ă accentuat prin analogie şi nu din cauze fonetice, persoana a treia a influinţat şi a dat loc formelor lăudăi. lăudăşi, cari au înlocuit pe cele vechi lăudai, lăuda fi . în dialectul din Valahiea şi în limba rommă veche, chiar şi în cel moldovenesc, ierau numai formele eu a acc. la cele două pers. citate. Pănă la D-l Lambrior se explica acest ă din avit prin căderea silabei vit şi prefacerea lui a final în ă, se mai adăugea că schimbarea s’a făcut pentru a nu se confunda această persoana cu persoana corespunzătoare de la imperfect, căci, ziceau, din cantabat avem can-tâ şi din cant avit tot cântă. (Dar dacă ar fi fost aşâ, de ce nu s’a făcut pretutindeni această schimbare, pentru ce se confundă şi acuma infinitivul chită cu imperfectul cîntă. etc ?). Apoi se poate dovedi că deosebirea între această persoană a treia de la trecutul simplu 4a sin- 50 — 722 — gurit şi corespunzetoarea de la imperfect ieste veche ; că ierâ şi în latina populară. Toate limbele romane îşi trag persoana a treia de la trecutul simplu din o formă ea cantavt, care s’a găsit în inscripţiile de la Pompei. în limbele de la sud s’a ajuns la formele canto (ital), cdn-tou (portughez), cari ne arată forma mijlocie cant au. în limbele de la N-V s’a păstrat t final şi a fost în franceza veche, chantat, în care a final nu se explică de cît prin prezenţa lui v îndelung timp, altfeliiî am fi ajuns la forma chantet. D-l L. îşi pune apoi întrebare, dacă forma românească cintă nu s’ar explică mai bine din canto (din cantan.), de cît de cântă. Şi se hotărăşte pentru canto, căci, zice D-sa, se poate explică foneticeşte prefacerea lui o final accentuat în ă, iar a lui t în aceleaşi condiţiuni, nu. — Apoi ne arată D-l L. că în româneşte în adevăr ieste legea prefacerei lui o accentuat şi final în ă. Exemple vos, vă (acuzativ şi dâtiv), nos, nă (acuma ne şi la dativ ni), ittos, los, lă (acuma le şi la dativ li), quod (conjuncţie), că. Aceste cuvinte deşi monosilabe, dar atrăgînd adese accentul pe dînsele mai aleş în versuri s’au prefăcut în formele arătate, pe cînd monosilabele ca o [produs din ilam\, o (din unarn) ne fiind vre o dată accentuate remîn neschimbate. Alt exemplu la prefacerea lui o accentuat în ă putem dovedi în formele tău, său. în adevăr aceste forme s’au făcut din tuus, suus, cari în limba romînă primitivă au trebuit să se prezinte sub formele too, soo, din cari au ieşit to. so, tă1 să (cari au mai primit u ori prin analogie cu mieu, ori pentru că u arătă genul masculin şi am ajuns la tău, său). Pluralele tăi, săi se explică ca formate sub influinţa singularului din toi, soi. Femeni-nele ta, sa se explică din toa, soa prin tăa, săa şi per-derea lui ă înnainte de a. Această schimbare, zice D-l L, nu poate fi mai ve- — 723 — clie de cît veacul al X-lea, căci cuvintele ungureşti cu o accentuat final au suferit această schimbare. Exemple: hordb — hîrdău tsatld — ceatlău iilo — Hău sarampb — şarampău mangalo — rnîngălău hajto — haidău tb — tău. bako — băcău kopb — căpău. _ etc. etc. S a adăugit u final pentru că acesta ieste privit ca semnul masculinului. Apoi finala âu a servit ca sufipt formătoriti de cuvinte ca mincău de la a mîncă, lingău dela a linge, etc flăcău de la o formă simplă pierdută din v.slv. Jduku, neînsurat nătărău din cuvîntul nâtu-ra (natura) acuma pierdută, ctahlău din v.slv. cehlu formă ^ pierdută. De la formele în lău s’a luat finala lău ca sufipt şi s’au făcut forma ca tontălău, pros-tălău, ciocălău. etc. - . La cuvintele luate din franţuzeşte nu se arată prefacerea lui o final acc. în ă. Exemple: Cadeau — cadou, Tableau — Tablou, bu-reau— biurou, etc.. în cele mai vechi documente scrise .româneşte găsim pe o final acc. prefăcut în ă, Prin urmare are dreptate cînd, după toate aceste dovezi, ne spune D-I L, că fenomenul s’a petrecut între secolul al XIea şi între timpul cînd s’au scris cele mai vechi documente româneşti. Dacă ieste adevărată demonstraţiea de care ne-am ocupat, atunci negreşit că trebue să admitem un tip cantb pentru trecutul simplu cîntă. Monosilabile dă, fă, stă, lă, vă (această formă nu se mai află în limba romînă literară) au un ă, care de asemenea s’a făcut din o şi nu din a cum de obiceiă s’a crezut pănă acuma. In adevăr lă a treia persoană singurit de la a la, nu vine din lavat — care ar fi dat -lauă, lâ şi nici odată lă. Tot ast-feliti persoana a treia plural Iau nu poate fi din lavant, care ar fi dat lauă, lâ. A trebuit să fie o schimbare de conjugare şi să existe - 724 — formele lavit şi lavunt (schimbare pricinuită din lucrarea particip ului laidus, lăut-). Lavit a, ajuns la lă prin formele: lavt. lăut, /o, lă *, din lavo şi lavunt au ieşit Iau; dar au nu s’a făcut o pentru că pe vremea schimbărei lui au- final în o se zicea încă iauu din lauo, lavo şi lauu din lavunt. în aceste forme u iera privit ca sufix. Formele dă, stă, vă încă trebue de explicat din nişte tipuri daut, staut, vau-, cari au dat do, slo, vo apoi dă, stă, vă, în adevăr din formele clasice do, st o, nu se poate explică dau, stau de la persoana I sing. nici de la dant. stant a treia plural dau, stau. Imperativul /iz nu se poate explică din fac, ci dintr’un tip faut, fo,fă. Ieste adevărat că acel faut a trebuit să fie o persoană a treia singulară. Dar la conjugarea întăia persoana a doua singurit de la imperativ samănă cu a treia sing. de la indicativ prezent şi prin urmare ne explicăm de o dată dă, stă, lă ; apoi prin analogie cu acestea fă şi vă cari ierau persoana a treia singular au ajuns şi iele imperative. Mai mult, fă a remasti numai la imperativ, iar la Indicativ a remas forma face.- înnainte de a trece mai departe vroim a însemna aice explicarea vorbei : Şi-a găsit băcăul. Ori cît s’ar supăra Băeăoaniî, trebue să mărturisim că nu-i vorba de oraşul Bacău ci de călău, căci bakd ungureşte însamnă călău şi prin urmare expresiunea de mai sus însamnă: Şi-a găsit călăul. IV A accentuat precedat de o vocală limbală (i, e) se preface în e, dacă în silabele următoare se află e. Acest fenomen s’a petrecut în moldoveneşte şi de acolo a străbătut şi în limba literară, cel puţin în parte. Iată cazurile unde se poate constată acest fenomen: a) La infinitivele de la conjugarea I-a (prefăcute fin substantive), eînd ieste precedat de i. Exemple : — 725 — molliare—muiare (rom. vechiu şi munten.) — muiere (moldov); jugulare, juglme jungliure junghiare, jun-ghiere ; talenre, taliare, tăiarc, tăiere, ete, etc ... Formele muiare, etc ierau mai de demult infinitive, acuma s’au făcut substantive, iar ca infinitive au re-mas formele : a muia, etc ., cari s’au prefăcut în a muie (in dialectul moldovenesc), etc. sub influinţa formelor întregi. Elementul strein a suferit această schimbare, dacă îndeplinea toate condiţiunile : Exemple: împrăştiare (v.sl. prnşta) a dat împrăştiere. -sgîriare (orig. necunoscută) a dat syîriere. etc.. Verbele ce au un ţ (din t+i) sau un z (din d-pi) înainte de a accentuat, l’au păstrat neschimbat. Exemple^ încredinţare din încredinţiare (credentia, credinţă) vinzare din vînziare. etc. etc. Ceea ce dovedeşte că pe vremea schimbăreî luî a în e în condiţiunile arătate mat auzea i în- nainte de dînsul, cum se auzea la cele cu ş (din se-pi) ca îufăşare, din infăşiare (fascia), cari s’a şi prefăcut în dialectul moldovenesc în infăşiere şi chiar infăşăre. Neologismele se duc orî după dialectul moldovenesc ort după cel muntenesc, se înţelege după oamenii ce le inirebuinţază. Aşk se zice şi studiare şi studiere. (Ya urmă) 1. Nădejde fwtwlelm Eşti posnaş de-ţt merge vestea, prea spinosule părinte, Schimbi de formă cîrid iţi place, un al doilea Proteu.... Azi aricia şi ieri nrechea-ţî se ivea, mi-aduc aminte, De subt pielea unul leu. — 726 — Ce stranie ’ntîmplare!... de te numeşti ariciţi Rimezi destul de bine cu dragul tău palicitt De-ţl schimbi însă porecla, părinte Damaschin, Te potriveşti îndată cu vin şi cu pelin! Al. O. Oliva. DESPRE PLANETA VULCAN. ' In ziarul D-Voastră „Contemporanul* a apărut un şir de articole sub titlul vCe ştim despre lameu de Dl. I. Nădejde. In cel dintăiti articol publicat în Nr 2 din 18 Iulie 1881, la pagina 45 se zice : „împrejurul soarelui se învîrtesc următoarele planete : Vulcan, Mercur, Vemis^ etc“. In locul D-lui Nădejde nici n’aşi fi pomenit despre Vulcan şi aşî fi început cu Mercur. O lămurire in această privinţă cred că ieste necesară; de aceea vă rog, să-mi daţi voe, D-le Redactor, să rezumez ce se ştie despre aşa numita planetă Vulcan. Mişcările lui Mercur ieraii cunoscute de cel vechi cu puţină ezactitate; de la dînşiî ne-au remas numai 16 observaţii, din care 7 făcute în Babiloniea, după părerea lui Lalande, între 264 şi 234 înnainte de Christ, iear celelalte 9 în Alexandriea între 130 şi 141 după Christ. Observaţii mai precise asupra lui Mercur nu s’au putut face de cît după descoperirea lunetelor. Această planetă, ca şi Venus, trece une ori printre soare şi pămînt şi cîte odată se vede projectată pe discul Soarelui în timpul, trecere!. Cele mal ezacte observaţii ce avem asupra lui Mercur din seculele trecute se referă la acest fenomen. La 1631 s’a observat cea din-tăift trecere prezisă de Kepler cu 4 ani mal înnainte; apoi au fost observate trecerile din 1661,1677, 1697,etc. Diverse table au fost construite de astronomi pentru mi- 727 — şcările luî Mercur şi cu ajutoriul lor se preziceaţi trecerile viitoare. Astfeliti după ce tablele luî Kepler au servit întăiaşi dată la aceasta, s’au construit cu timpul table de eătră Halley, La Hire, Lalande, Lindenau. Dar lucru singular, tablele acestor astronomi relative la Mercur nu preziceaţi datele fenomenului cu destulă pre-ciziune, şi din această cauză, cîtă amărăciune în sufletul lor! Cătră 1840, astronomul francez Le Yerrier începu o lucrare colosală pe care o termină în 1877 cu cîtevâ luni înainte de a muri. Iei a construit table nouă pentru poziţiile planetelor Mercur, Yenus, Marte, Jupiter, Saturn, Uran, pe mai multe mii de ani. In particular pentru Mercur, s’a servit de vr’o 400 de observaţii meridiane făcute la observatorul din Pnris de la 1801 la 184i2 şi de 15 treceri pe discul Soarelui observate cu ezacti-tate de la 1861 la 1882. In 1842, Le Yerrier publică un Memorii! în care discută aceste observaţii. Şepte ani au fost de ajuns pentru ca ilustrul astronom să se convingă că lucrarea sa în privinţa luî Mercur nu ierâ complectă; iei a văzut că poziţiile acestei planete nu ierati încă reprezentate cu ezactitate şi de aceea la 1849, în Academia de stiinţî, se arătă ne mulţămit de rezultatele teoriei lui Mercur. A trecut încă 10 ani, şi la 1859 în Septemvrie Dl. Faye avu fericirea să primească o scrisoare, devenită celebră, în care Le Verrier îi comunică rezultatele nouălor sale studii; iei ajunsese la o soluţie definitivă. In acea scrisoare se arată posibilitatea esi-stenţeî uneia sau a mai multor planete între Soare şi Mercur. Problema de resolvit ierâ următoarea: a determina elementele elipsei descrise de Mercur aşa ca toate observaţiile cunoscute să fie reprezentate, şi rezustatul la care a ajuns a fost că trebuie să crească cu 38 de secunde mişcarea seculară a axei mari a elipsei mercuriale pentru ca trecerile calculate să coincidă cu cele observate „pănă la o secundă şi une ori pănă la o jumătate de 728 — secundă". Le Verrier considerînd reală această creştere, teoriea lui Mercur nu mai lasă nemic de dorit. Iiemînea înse necunoscută cauza unui asemenea fenomen singular. Masa planetei Yenus avea un rol însemnat în această cestiune, pentru că Yenus, dintre planete, fiind mai aproape de Mercur influinţa iei perturbatoare ieste maî considerabilă. Le Verrier văzuse că dacă masa planetei Venus ar fi cu 0.1 maî mare de cît acea întrebuinţată de iei în calcule, fenomenul de maî sus s’ar esplica. Nu putea înse admite această creştere, pentru că iei dedusese masa planetei Venus de două orî: odată din observaţiile Soarelui făcute dela 1750 la 1810 şi a doua oară din observaţiile Soarelui făcute dela 1810 la 1850-şi in amîndouă cazurile găsise acela-şî rezultat, adecă numărul pe care îl întrebuinţase în teoriea luî Mercur. Le alta parte nu se putea îndoi de ezactitatea principiului- atracţiei universale, care altă dată îl condusese la descoperirea planetei Neptun şi care servea foarte bine a esplica mişcările celorlalte planete. Trebuia dar a căuta aiurea cauza fenomenului semnalat maî sus, şi mal mult acea cauză trebuia să fie particulară pentru Mercur, adecă influinţa ieî să fie simţită într’un cbip apreciabil numai de această planetă. _ leată în ce situaţie ierâ Le Verrier, cînd concepu ideea, de altmintrelea raţională, despre existenţa unei planete, care mişcîndu-se între Soare şi Mercur, ar ocaziona perturbări asupra lui Mercur şi ar avea o influinţă ne însemnată asupra celorlalte planete. Iei nu a putut determina poziţiea planetei ipotetice pentru o epocă oare care fiind că-î lipseaţi datele necesare, şis’a mărginit a căuta numai o relaţie între masa planetei necunoscute şi distanţa iei dela Soare în ipoteza revoluţiei circulare în planul orbitei luî Mercur. Resultatul a fost, cum trebuia, că masa planetei e cu atît maî mare cu cît distanţa-î mal mică; acea masă ar fi egală cu a luî Mercur dacă distanţa ar fi 0.17, unitatea fiind distanţa dela Pămînt pănă la .Soare. — 729 — In ce priveşte partea fizică a cestiunel. Le Verrier recunoscu că în împrejurările ordinare planeta a fost cu putinţă să nu fie văzută ; dar se întreabă dacă o asemene planetă n’ar fi vizibilă în timpul eclipsei totale de Soare, sau dacă n’ar trece din timp în timp pe discul solar şi atunci să fie văzută de pe Pâmînt. Ştiind că ceva asemene n’a fost bine constatat prin observaţii, Le Yerrier admise o altă ipotecă : presupune că între soare şi Mercur poată să circuleză un şir de azteroizî analog cu acel dintre Marte şi Jupiter, „a căror lucrare va produce în sumă acelaşi efect total asupra peribeliuluî (punctul cel maî a-propiet de Soare prin care trece planeta luî Mercur). “ Dar şi în această ipoteză, putîndu-se admite, că dintre aste-roizif situaţi între Marte şi Jupiter nu s’ati descoperit de cît cei mai principali sîntem în drept a crede că se vor putea descoperi tot ceî maî principali şi dintre aceî intra-mereuriali. De aceea Le Yerrier învită pe astronomi a continua cu studiul petelor solare^ căci aşa se vor putea observa asteroiziî în trecerile lor pe discul Soarelui. Ieată în rezumat cuprinsul scrisoreî luî Le Yerrier din 1839 comunicată de Dl. Faye la 12 Septemvrie Academiei de ştiinţî din Paris şi publicată în Cosmos la 2rl Octomvrie. Dl. Faye invită pe astronomi a explora regiunii© circum solare în timpul eclipselor totale de Soare şi a studiea cu atenţi© petele solare. Pentru ca studiul din urmă să dea rezultatele dorite, s’a hotăr t a pune în practică ideea luî J. Herscbel de a fotografiea Soarele din timp în timp. Se înţelege că două fotografii luate la u$ interval oare care şi comparate între iele ar putea arăta care din petele observate sînt pete solare şi cari sînt asteroizî prinşi la trecerile lor în dreptul Soarelui. Aceste două recomandaţii au fost de atunci în coace puse în aplicaţie cu multă sirguinţă. In urma acestora, Le Yerrier primi diferite comunicaţii relative la două pete rotunde, obscure, inegale în mărime, văzute pe discul Soarelui în 1819, 1822, 1823, — 730 — 1834, 1836, şi 1837. S’a maî amintit că şi în 1777, Messier a văzut trecînd pe discul Soarelui cătră sud o mulţime de globule negre în interval de vr’o 5 minute. In fine, la 22 Decemvrie 1859, primi o epistolă de la Dl. Lescarbault, medic la Orgeres, prin care îi anunţă că la 26 Mart acelaşi an, a văzut trecînd pe discul Soarelui o mică pată rotundă şi obscură, în timp de l°18m, că sperînd a vede o nouă trecere nu comunicase încă observaţiea sa, dar că după ce a văzut în Cosmos scrisoarea luî Le Yerrier cătră Dl. Faye a crezut de prisos a maî aştepta. — Le Yerrier se dusă la Orgeres, examină instrumentele D-luî Lescarbault, cerb esplicaţiî amănunţite asupra observaţiei şi se întoarse la Paris cu convingerea că acea observaţie iera autentică. ’ Luînd de bază observaţia D-luî Lescarbault, Le Yerrier a calculat elementele planetei ipotetice, Găriea Babinet i-a dat numele de Ytilcau. El a găsit că acea planetă, dacă ar exista, s’ar întoarce împrejurul Soarelui în 19z.7, într’un plan înclinat pe ecliptică cu 12°,10, că distanţa eî medie la Soare ar fi 0.1427, iear masa de 17 orî maî mică de cît a lui Mercur. Yulcan s’ar îndepărtă de Soare cel mult cu 8° şi lumina ce ne trimite fiind maî mică de cît a luî Mercur, e uşor de înţeles de ce nu a fost văzut maî înainte. De altă parte, masa lui Yulcan e pre mică pentru a putea produce asupra luî Mercur efectul semnălat. Ar trebui aproape 20 mase de această mărime la distanţa 0.1527 pentru că mişcările luî Mercur să fie esplicate. Se pare deci că trebuie a ne întoarce asupra opiniei a doua a lui Le Verrier, acea a existenţei unul şir de asteroizî între «Soare şi Mercur. Maî mulţî astronomi aii început a aduna observaţii anterioare de această natură şi a forma tabele cu speranţa că vor găsi treceri anterioare de ale luî Yulcan, sau de ale altor asteroizî pe Soare. Dar pînă la 1876 nemic important; cînd, la 26 august, Dl. Wolf, directorul observatorului din Zuricb, scrise lui Le Verrier că astronomul german YVeber a văzut în 4 aprilie o pată — 731 rotundă, pe Soare, care fusese văzut fără pete în dimineaţa acelei zile şi în demineaţa zilei următoare atît de Dl. Weber, eît şi de D. Wolf şi de Dl. Scbmidt la Atena. După acea Dl. Wolf arătă că această observaţie se clasifică foarte bine între observaţiile anterioare adunate şi publicate de dînsul. La 6 Septemvrie, Dl. Wolf prin o a doua scrisoare comunică lui Le Yerrier amănunţimile observaţiei Dlul Weber. Dl Wolf adunase 20 de observaţii de treceri, pe cari le clasificase în două grupe; unele păreaţi că se rapoar-tă la o planetă intra-mercurială care ar circula împrejurul Soarelui aproape în 28 zile, celelalte la o alta care ar circula în 42 zile. Se părea că observaţia Dlul Weber, acea a Dlul Lescarbault şi o alta făcută la 1820 de cătră Stark s’ar raporta la o aceiaşi planete (42 zile). Le Yerrier întreprinse cu această ocazie o nouă lucrare ; iei discută acele 20 de observaţii adunate de Dl. Wolf şi nu putu considera de cit 10 ca raportîndu-se la o planetă intra-mercurială, anume, acelea în care mişcarea pe discul solar a fost constatată în timpul observaţiei. Intre aceste 10, observaţiea Dlul Weber nu era cuprinsă, pentru că s’a constatată că, în 3, 4, 5 Aprilie, Soarele fusese observat la Madrid şi că de acolo s’a văzut o pată solară fără mişcare proprie tocmai în poziţia arătată de Dl. Weber; apoi că la observatoriul din Greenwicb se fotografiase Soarele de mal multe orî în 4 Aprilie şi în acele fotografii se vedea o pată fără mişcare proprie tot în locul arătat de Dl. Weber. Deci această observaţie se raportă la o adevărată pată solară şi de acea Le Yerrier a lasat’o la o parte. (va urmă) G. I. Lncescu. 732 Cîte-va consider, asupra tipurilor omeneşti, Pentru acel carii credtt că o fiinţă supremă* a făcut lumea, nici nu se mai încape discuţie asupra feliulul grupei ce formează to$ oamenii la un loc ; de sigur sint siliţi sa primească ceea ce le spune Biblia : D-zeu a făcui pe Adam din lut (nu ştim anume din ce feliu : hleiv, humă, ori caolin ? •! i şi din coasta lut Adam a, făcut pe Eva ; din această pâreche provin toţi oamenii! Deci provenind dintr’o păreche oamenii ca şi celealalte soiuri de animale, nu puteau să se abată de la tipariul pus de la început de D-zeu; fie-care soiu Ieste aşa cum a fost întâia pareche şi sînt atîtea specii (soiuri) cîte părechî deosebite a făcut D-zeu de la început ! ! Deci după credinţa acestora, oamenii formează o singură specie, deosebitele tipuri formînd mai multe rase. Cel mal mulţi dintre naturaliştl înse şi chiar mare parte din-tte oamenii aşa numiţi de lume nu se mai mulţamesc cu asemenea credinţi neîntemeiate şi caută lucruri mai bine stabilit ■. Pentru acel carii n’au avut ocazie de a se ocupâ cu această chestiune şi carii fac parte din această de pe urmă categorie, vom discută în scurt despre feliul grupelor formate de oameni. Mai întâia să amintim oare care definiţiunl zoologice : Specie numim în zoologie, o grupă de indivizi aşâ de asemenea între dînşil în cît putem luâ unul drept altul aproape; iar caracterele de asemănare între dînşil şi de deosebire de alte animale trec .de la părinte la fiu cu schimbări aşâ de puţin însemnate, în cît se pare că remîn neschimbate. Din acest punct de vedere lupii formează o specie; de asemenea avem : specia vrabiei, a stigletului, a bursucului, a ursului brun, a ursului polar etc. ete. Prin urmare vedem că animalele care întră în aceiaşi specie, tre-bue să se asemene prin totalitatea caracterelor, chiar şi prin acele de mică valoare pre cum : coloarea, mărimea corpului, etc. etc. Din contra animalele deosebite prin caractere neînsemnate, se pun în specii deosebite d.ex. ciocănătoare verde şi ciocănătoarea neagră, sligleţul şi canariul, Ursul brun şi Ursul polar, etc. etc. Genul Ieste cea întâia grupă ce facem din specii. Acele spe- * Nu trebue înse de uitat că din acel carii cred într’o fiinţă supremă, sînt şi eretici! Aşâ între alţii putem aminti pe naturalistul Agas-siz, care deŞi crede îu D-zeu, nu crede înse în B.blie ! Şi în loc de a crede că a fostă o singură pareche de oameni la început, crede că D -zeu a făcut mai multe părechî de oameni, deoseb ţi dnpă feliul locului în care îerau să trăiască ! Din aceste părechî ar fi Ieşit deosebitele tipuri omeneşti ! — — 733 — cil care se asamână între iele mai tine de cît cu ori care alte specii, formează un gen, aşa d. ex. specia cînelui, o lupului, a culpei, a şacalului etc. formează la un loc genul cînelui. Animalele puse în acelaşi gen, pot fi deosebite in privinţa colorei, a mărimel, etc. Aşâ am vedea şi mai departe că familia Ieste o grupă superioară genului, etc. După aceste lămuriri, putem să ne punem din nou întrebarea : ce felia de grupă formează oamenii ? — Urmînd aceiaşi cale ca şi la animale, nu putem face altă cevâ de cît să admitem împreună cu Haeckel, Topinard etc. că sini mai multe specii omeneşti. ' în adevăr multe tipuri omeneşti să deosebesc unele de altele, mult mai tare de eît diferitele specii de animale din acelaşi gen. — Comparând negrul cu mongolul, cu mediteraneanul, cu australianul etc. găsim deosebiri de coloare, de statură, în forma părului, a craniului, a ochilor, a buzelor etc. etc. deosebiri dacă nu mai mari de cît acelea de care ne servim pentru a deosebi spe-ciele, dar cel puţin tot una! Topinard dă un exemplu cu genul ursului în care specia ursului brun, a ursului po ar, a ursului american, etc. nu se deosebesc de cît prin coloarea părului, prin mărimea corpului, proporţia membrelor, a unghiilor etc. caractere care de sigur n’au mai mare valoare de cît acelea care deosebesc tipurile omeneşti. De asemenea cu genul boului şi cu altele. Aşâ în cît naturalistul care a zis că : „dacă oamenii ar fi nişte culbeci, atunci negrii şi europenii ar formă ceea ce se chia-mă în Zoologie nişte specii l>uneu ! avea mare dreptate ! Căci în adevăr numai ideile greşite despre origina omului, idei înrâdăci-te în minte din anii cel mal fragezi, au făcut pe naturali şti destinşi ca Qualrefages etc. să susţie că toţi oamenii formează o singură specie! Cît despre obiecţiunea că din crucirea tipurilor omeneşti ie-să metişi fecunzi, iear din corcirea speciilor animale nu, n’avem de zis de eît puţin, căci această obiecţiune nu Ieste serioasă. — In adevăr s’au făcut observări de corcire între diferite specii animale (din acelaşi gem şi productele au fost tot deaUna fecunde (cu puţine escepţil).—Nu se poate încă afirma cu siguranţă acelaşi lucru şi despre corcirea între genuri, dar aceasta nu împiedecă concluzia că oamenii formează mal multe specii.—Toate argumentele aduse în favoarea unităţel speciei omeneşti, cad fără multă vorbă si silinţele acelor, carii contra evidenţei persistă în această credinţă neîntemeiată, ne arată că lea provine din fanatism mascat sub forma de părere ştinţifică. (Ya urma) W. — 734 — Grazda la rus. (Anecdotă populară). De pe-un drum un om odată înspre casă se’ntorcea Dar fiind spre sară zioa, să mai meargă se temea. A cătat prin sat vr’o gazdă, să gasască de dormit Şi-a găsit; dar din ’ntîmplare peste un rus a nemerit. Bucuros de oaspeţi, rusul alerga şi se’nvîrtea Şi de masă pentru oaspe se’ngrija şi pregătea. Omul, înse, numai dînsul ştie ce-i dăduse’n gînd, Ii iera de rus cam frică tot vâzindu-1 alergînd, Şi gtndea să’mpungă fuga de cum-va i s’ar părea. Că la iei se cam sluţeşte. Rusul înse socotea Că de foame omul numai şede aşa de supărat. Şi i-a zis pe româneşte după cum vorbea stricat : „Noi la voi o coastă ’ndată, am să fringe“, şi-a plecat O friptură ca să-I facă; iară omul spâimîntat Nu cum-va să-I frîngă rusul coasta după cum i-a spus, A croit’o peste garduri şi-a fugit pe loc de rus. „—Auzit’al rusul naibei, zise omul alergînd, „Ar pofti sâ-ml frîngă-o coastă, şi’n napoi spre rus căttnd Tot fugea; iar rusu’n urmă cînd se’ntoarse ca să-I dea De mîncare coaste fripte, dupe cum îl şi spunea, Parcă nici nu mai fusese prin ogradă pe la iei, Omul înse de’ntîmplare îşi uitase un cojocel După cum se desbracase, cînd la rus dintâiti a tras, Şi cu Iei şi nişte ceapă într’o traistă a remas. „—Cum se poate“ zise rusul, oare unde-I omul mieu ? „Uite-1 fuge ! ! . Uite, Uite ! ! . D’apoi ce i-am făcut ieu ? ! „E ! . Povole*), braţ**), povole ! Strigă rusu’n urma lui. „—Da! Pe vale! doar mi-I prinde !! Dar mai puneţi pofta’n cui, „Pentru azi de coaste frînte!... — Astavaite spaii u nas***). „—Iaca’n dată merg pe vale, poartă grijă, lasă, las’.., „Să mă prinzi sâ-ml tai şi nasul ?! Bre dar cît e de’ndrăcit, „O păţeam cu iei ca dracul, de cum-va n’aşl fi fugit!! —Pasloi 1) braţ, Pasloi!! Parole ll Pastoi bral şi na lulup. 2) — Da, pe vale! Mâ’nveţi bine! Lasă, nu mă tem de lup. — Pasloi braţ şi na ţibule. 3).... - „—-Lasă, lasă, nu-mî mai da. „Bine c’am scăpat! Mă duc ieu lasă, fără de ţidula ta. Th. D. Speranţă. *) încet.—**) frate. -***) Ramai şi dormi la noi.—1) Stai.—■ 2) Cojocel.—3)Ceapă. 735 Conferinţele din sala Universităţeî. Conferinţa a cincea a fost a D-lui Dimitrescu despre „Preţul vieţeiu. Cu plăcere mărturisim câ această conferinţa ni s’a părut foarte bună şi n’am mal aflat greşelele de logică asupra cărora am apăsat in darea de samă publicată in No. 18. Dl. D. îşi pune mal întăiti întrebarea, care să fie factorul pricinuitoritt al progresului: lumea exterioară, organizaţiea societă-ţei, ori mintea omenească. Observă apoi că schimbările în natură se fac aşâ de încet, în cit nu putem să le atribuim vre o influenţa asupra progresului şi că din contra progresul minţeî face să sufărâ natura mari schimbări. In adevăr elementul cel mai uşor de schimbat, în care mal iute pot naşte idei şi tendinţî nouă ieste mintea omenească şi îndată ce aceleaşi idei şi aceleaşi tendinţî se află în majoritatea membrilor unei societăţi, pe o cale sau pe alta organizaţiea societâţei se va schimba în senzul ideilor şi tendinţelor nouă. Dar, zice D-l. D, aice tocmai ne apucă Pesimiştii, cari pretind că toată desvoltarea omenească nu a făcut pe individ mai fericit. Iei ne arată că fundarea celor întâi state omeneşti a fost bazată pe călcarea dreptăţei, pe robie. Civilizaţiea romană şi greacă au fost bazate pe robiea a mulţime de milioane, pentru folosul unui mic număr de privilegiaţi. In evul mediu lucrul nu se pare mult deosebit, căci găsim o mică minoritate care ţine în supunere restul naţiunei. Servayul, etc nu iera de cît o formă nouă a sclaviei. Reul de care pătimea societatea veche, exploatarea omului de om îşi schimbase forma pănâ la un punct, în fond remâsese neatinsă. In societatea actuală s’a făcut altă transformare, munca cu mînele a fost înlocuită prin maşini, îndustriea mare a luat locul industriei mici şi deşi s’ar fi crezut câ inventarea şi întrebuinţarea maşinelor iera să aducă fericirea, să uşureze vieaţa muncitorilor, vedem că dintr’însele se folosesc capitaliştii şi nu muncitorii, cari sînt mai supuşi, mai robiţi maşinelor -de cit altă dată. Un lucrătorii din fabrică, nu mai ieste un muncitorii care să se poată hrăni prin munca lui ori unde ar merge, ci un accesoriu al maşinelor şi aceasta din cauza maşinelor, pe cît şi din diviziunea mun-cei. Prin urmare, închee Pesimiştii, toată desvoltarea cu care se face atîta zgomot nu a reuşit să facă să inceteze nedreptatea şi exploatarea din societate şi nici nu va reuşi vre o dată. Aice putem respunde, zice D-I. D, că măcar un lucru nu se va nega, adecă că acuma cel puţin pe hîrtie avem recunoscute o serie de drepturi de cari nici nu trecea prin minte Grecilor sau 736 — Romanilor, că ar putea fi recunoscute pentru toţi oamenii fără deosebire. Apoi pentru a ne face mai lămurită poziţiunea pesimiştilor faţă cu tendinţa spre ferieire a omenirei ne arată fazele luptei. In anticitate oamenii au căutat fericirea in vieaţa aceasta şi experienţa împreună cu pesimiştii timpurilor le-a dovedit că nu pot să ajungă la dînsa. Creştinismul a venit şi a afirmat că fericirea în lpmea aceasta nu trebue căutată, că lumea ieste o vale de plîngerl, un loc de încercare şi că numai după moarte se va putea găsi adevărata fericire în ceealaltâ lume.— Dar ştiinţa a arătat zădârni-ciea acestei credinţi,^ a dovedit că după moarte nu mai remîne nemicâ din noi, că vieaţa viitoare ieste o nălucire. In timpurile noastre s’au arătat alte idei şi şe zice, că dacă pentru moment nu putem găsi fericirea, în mijlocul societâţel aşâ cum ieste, pentru noi personal, cel puţin putem avea credinţă că m societatea viitoare reală se va ajunge la o formă care să asigure fericirea tuturor. In acea societate va fi dispărut şi ultima for iu â a robiei, omul va înceta de a fi exploatat şi va fi stăpin pe productul muncel sale, toate descoperirele ştiinţei vor folosi între-geî societăţi şi oamenii cu puteri unite se vor întoarce asupra na-turei pentru a o supune cît mal mult dorinţelor lor şi pentru a-şl tace vieaţa fericită. Se înţelege că şi aice pesimiştii nu lipsesc a ne arăta ca înnainte de toate fericirea de care se vorbeşte nu va fi partea noastră^ şi că prin urmare lumea de sigur s’a convins de adevărul susţinut de dinşil şi a renunţat la himera fericirel şi apoi mal adaugă că după dînşil societatea nu se schimbă în sensul asigurare! fericirel individuale. 1 1 A1ceastă Părere din urmă ieste evident greşită, căci cu toate relele din societatea de acuma, nu s’ar putea zice că vieaţa de acuma ieste mal grea de cît cea a robilor de la Romani, de exemplu. , . P.0^ după noi chiar existenţa societâţel ar fi cevâ zadarnic, s ar nimici îndată ce s’ar convinge lumea că aşâ numitul progres ieste o înşelăciune. • â Pe8Pre fericire ne mal spune Dl. Conferenţiar, că nu putem judeca cu uşurinţă, căci ieste cevâ subiectiv, şi ceea ce face fericirea unuia poate să facă nefericirea altuia. Acelaşi fenomen fizic lovmdu-ne poate prin contrastul cu starea noastră sufletească să ne pricinuească plăcere sau neplăcere.... Ori cum înse noi credem că sînt o sumă de trebuinţl a cărora neîndestulare aduce nefericire, de exemplu se pare că toţi oamenii trebue să aibă asigurata existenţa, trebue să aibă ce mîncâ, unde şedea, cu ce se îmbrăca, etc. Şi dela uşurinţă cu care poate mulţimea să-şi îndestuleze aceste nevoi fundamentale putem judecă de perfecţiunea 737 societăţeî. Negreşit că după ce sîntem asiguraţi în această privinţă, nu ne simţim fericiţi numai prin această, dar în realitate o societate în care existenţa e asigurată ieste superioară alteia în care omul tremură că mine nu va avea ce mîncâ deşi vroeşte să muncească. Puţin are a face dacă se simt sau nu fericiţi acei a cărora existenţa ieste asigurată. Şi în adevăr societatea merge înspre această asigurare, după ce s’a întemeoat producerea capitalistă a lucrurilor, producere în stare a îndestula toate nevoile, de acuma remîne să se reguleze şi distribuirea. Dl. Dimitrescu, de sigur subînţelegînd, că satisfacerea nevoilor celor principale ieste asigurată, ne arată ca fericirea cea mai mare şi mai trainică o aflăm în urmărirea idealului şi chiar preţul vieţei îl pune D-sa în lupta pentru Ideal. Acel om care luptă pentru realizarea unui ideal ieste fericit; cu toate nenorocirile ce l’ar lovi, în inima lui se simte mulţămit. Cum că societatea nu stă pe loc şi că mei’ge spre progres se dovedeşte prin existenţa unui număr de oameni cari se desvol-tează pentru idealul lor şi sufăr prigonirea şi moartea chiar fără a înceta de a proclamă sus şi tare că ideile lor vor ajunge la realizare. Existenţa acestor oameni ne arată că desigur există mulţi cari cred ca şi dînşii înse nu se expun pănâ la aşa punct în cît să devie victime şi că prin urmare în sinul societăţeî există idei şi tendinţi nouă, cari vor transformă societatea în senzul lor. Negreşit că oamenii la cari egoismul predomină, socotesc drept nebuni pe acei cari chiar cu riscul de a-şî pierde fericirea individuală lucrează pentru un ideal mai mult sau mai puţin îndepărtat. La rindul lui altruiştii], care se sacrifică de bună voie nu poate socoti pe egoist de cît ca pe un om lipsit de cele mai nobile simţiri şi dacă ne-ar fi îngăduit am spune ce nume li se dă de altruişti acestor egoişti extremi şi fiind că Dl. D. a spus numele de ocară a altruiştilor întocmai cum li se dă, de ce adecă n’am spune şi noi că egoiştii de feliul celui descris de D-sa capătă titlul de . . . dar de prisos, cine nu-1 ştie! Dl. D. se întreabă acuma, care din doi are dreptate. Din punct de vedere mai înnalt nici unul nici altul, acela ar reatizâ tot ce se cere de la om, care pe lîngă că ar lucra pentru ideal ar reuşi să nu-şî sfarme nici fericirea personală a lui şi a familiei lui. Purtarea acestuia numai s’ar putea numi bună după ştiinţa. Negreşit înse că societatea merge spre progres împinsă de acei cari se sacrifică şi că egoismul celorlalţi pricinueşte numai mari nenorociri. Acele elemente ale societăţeî cari se cred menite a apăra cele ce există, a conserva, în exagerarea lor vroesc a conservă 51 — 738 — totul: transformatorii luptătorii pentru ideal din spirit de contrazicere vroesc a schimba totul şi dezbinarea crescînd pe fie care zi societatea se desface în două tabere duşmane şi.... revoluţiea ieste singura deslegare posibilă. Dacă înse elementele consevă-toare ar căutk să apere numai ceea ce ieste bine în societate, dacă ar reprezenta conservarea progreselor îndeplinite pănă acuma, dacă ar ceda la timp, cînd ar simţi că a sosit vremea, atunci negreşit că schimbarea s’ar face în linişte, dar pentru aceasta ţrebue mare prudenţa şi lipsă de prejudiţiî la acel cari se însărcinează cu conducerea soartel unei naţiuni. . Aşk că în rezumat societatea se transformă, fierberea există . şi schimbarea se va face prin evoluţie dacă elementele domnitoare vor înţelege starea lucrurilor şi vor ceda la timp şi de nu prin—Revoluţie. Istoriea ne arată că schimbările sau făcut şi pe o cale şi pe ceealaltă. . Noi mulţâmim D-luî Dimitrescu pentru asemenea conferinţă neaşteptată. Mărturisesc că după întâia „Despre Ecoluţie şi Progres11, mă aşteptam la altă cevk. _ ; Multe din cele ce am zis în critica acelei ConferinţI n ar ^fi trebuit să le zic, căci văd că m’am înşelat; dar ori cum ier am în drept a iudecâ de pe cele ce am auzit ca tot publicul care a fost de faţă la Conferinţă. Verax. încă unul- Se vede că şirul plagiatorilor nu se va mai sfîrşi. Nu mai de parte de cît azi primim cinci denunţări şi ne grăbim a aduce la cunoştinţa publicului pe. 1)1, ©r. Bomnicfenu Dr. a» medicină de la facultatea din Purii. Medic la spitalul de copii. _Şel la lucrări anatomice la facultatea de medicină. Medic oculist al armatei. Unul din redactorii Gazetei Medico-Chi-rurgicale. Membru al mai mvllor societăţi etc, etc... şi toate aceste titluri le avea la 1870, dar acuma? Am auzit că ieste înfierat cu Bene-merenii şi că ieste (vai!) profesor la facultatea de medicină.. Zic ne grăbim a aduce la cunoştinţa publică că sus numitul Dr. a publicat o carte întitulata Tratat Elementar de Anatomia descriptivă de Gr. Pomniccanu. Tomul I Osteologia 1870, Pe această — 739 — opera am cetit: „Ori ee drept reservatCe te temeai, ilustre Domn, că se vor grăbi Francezii, Germanii şi Englezii a-ţî furâ proprietatea literară, rezultatul munceî D-tale ? Te linguşeai, stimate Dr, că poate Ruşii, Serbii, Bulgarii vor atentă la proprietatea D-tale, ori gîndeal că vre un coleg, care n’ar fi ştiut franţuzeşte ar fi îndrăznit a copiea opera ? Aveai dreptate, căci exemplul D-luI Nanianu şi al altora ne-a dovedit că şi copiarea cărţilor romăneştl se intîmplâ cîte o dată. Dar nenorocitul 1. A. Fort care 1 pe Manualul seu de Anatomie scrisese „Tous droit reserre11, cum remîne ? ! In adevăr D-ta al copiat Osteologiea lui Le Fort din ediţiea intitulată Resume d'Anatomie şi noi ne avînd în^ mînă de cît ediţiea a doua, dăm de vr’o 10 feţe cari nu se potrivesc cu Fort. Alt felia fotografie. _ _ ^ Şi mă mier de unde aţi luat curajul de a scrie în prefaţa „Celle din tăia ediţiunl alle unei cărţi nu trebue să fie considerate de cît ca încercări ce autorii propun personelor de littere pentru a află sentimentul lor, ca în urmă, sub differite lumine ce’li vor da se lucreze din nou pentru a pune uvragele lor în perfec.-ţiune.“—Şede oare frumos, D-lor cetitori, asemenea vorbă în gura unui plagiatorii!? _ Dl. Romnicenu ne mal spune că a adunat ceea ce ştiinţa pos-sedă şi a scris în limba Naţională!! Mare pretenţie şi neînte meeată! Nu D-sa a adunat, ceea ce ştiinţa posedă“, ci D-l J A. Fort, nenorocitul, cît despre limba în care a scris D-sa, vom lăsă pe Dnil cetitori, să judece de pe cîte va exemple : surfeţe în loc de suprafeţe (pag II), picături gressosse în loc de picături de grăsime, pentru că franţuzeşte ierâ graisseuses (pag 25), am părtinit în loc de am a\uns (pag 16), angageamenl pentru însărcinare, îndatorire (pag 17), desavanlajiu, aparţin, ne vom comportă asl-fel (pag 18), Nisce cavităţi. . . . cari comunică cu canalul medular, de manieră că, etc. _ Pentru ce cessătură în loc de ţesetură, cînd cuvîntul ieste înrudit cu verbul a ţese ?-, ramifiasă în loc ăerămurează, (pag 23) curantului (curentelul) (pag 26), după manierul D-rlui Fort, etc, etc.-(pag. 34), Să fim indulgenţi pentru persona autoriului, care publicînd astă scriere, nu face de cît o încercare, ne zice Dl. Dr. la pag. II, dar nu avea nevoe să ne ceară aceasta, căci compătimim din inimă cu sermanul J, A. Fort, a căruia scriere a fost schilodită... luată de Dl. Romnicenu şi pusă sub scutul legilor!! Dar să arătăm şi cîte ceva în două colone, după obiceiul nostru, cu toate că Dl. Sihleanu afirmă că aşâ felitt de critică s’a resuflat. Poate în ţerile unde nu se iea cu neruşinare munca altuia ca la noi, dar aice merge încă. — 740 — J. A. Fort. pag. 44 L’os est forme, â la surfuce, par une couche plus ou moins epais-se de substance compacte. L’in-tdrieur de l’os est constitue par des minces cloisons qui s’entre-eroisent pour limiter des cavites plus ou moins larges communi-quant toutes entre elles dans le mdme os, substance spongieuse. La substance compacte et la substance spongieuse sont d’une texture identique, et ne diff&rent que par,1a forme, condensee dans l’une d’elles, lâche et areolaire dans l’autre. Dl. Gr. JEtomniceanu. pag. 21 Substanţa ossosâ este divisată în douS straturi, una albă la exterior substanţa compactă şi cea altă la interior formată de micî despărţituri, ce se incrucişeqa pentru a forma nişte cavităţi care tote comunică între elle ; unirea acestor despărţituri şi cavităţi formeqlă substanţa spon-giossă. Aceste substanţe sunt de uâ ţessătură identică şi nu diferă de cît prin forma mai în-dessatâ a uneea din elle (cea compactă) şi mai laşe a cellei alte (spongiosă). Ar fi de prisos a mai înşira bucăţi în două colone, căci ar trebui să punem toată cartea, dar ori cine va botârî a filui a-mîndouă cărţile se va convinge uşor de acuzarea noastră. Cum am mai spus nici nu-s 10 file deosebite, totul ieste după Fort. Deosebirile neînsemnate ce se pot vedea vin, credem noi, mai mult din cauză că s’a plagiat ed. I şi nu din cauza oare cărei urme de prelucrări. Şi Dl Romniceanu ieri şef de lucrări anatomice la facultatea de medicină ! Să nu ni se impute, că pretindem opere originale ! Fie şi traduceri bune, numai să ni se spue „tradus după cutare, sau prelucrat după cutare, cutare şi cutare autori, ori măcar prelucrat după mal mulţi autori, ori cel puţin în prefaţă să ni se spună, ori în note. Dar nu aşa : se plagiează cărţile oamenilor şi apoi se pune deasupra de cutare, cu o mulţime de titluri, care de care mai ciudate. Mai puţină îngîmfare şi sărlâtănie şi mai multă seriozitate putem pretinde de la Dnil autori. Noi inse vom lovi f&râ cruţare, făcîndu-ne datoriea. Audax. — 741 — ZD-liai 3T. Ne pare bine că aveţi asemenea apucături în potriva poeţilor de baltă, numai ieu socot că mare parte din nedumerirele Dv. se vor limpezi dacă veţi ţinea samă de faptul, că poeziea atăcată de Dv. cuprinde nenumărate greşeli de tipariti, pentru că din Intîmplare nu ni s’a trimes pentru a doua corectură, orî pentru revizie. Iată că în N. 19 o publicăm aşa cum ne-a trime-s’o colaboratorul nostru Mordax. Red. pârţei literare. Cătră un poet. Poete-a tale versuri măestre-s şi sublime Le-ai scris sub inspirarea ce-adese te cuprinde Le-ai scris glorios visîndu-ţî un nume ce se ’ntinde „Din munţi şi pân la mare‘‘‘ ca domnii din vechime; Le-ai scris, uşor e-a scrie, ce-î greu ieste a face Dar sigur despre-aceasta ţi-i sufletul în pace! Şi’mpins de al fălire! avint cumplit, puternic îndată prin jurnale le-ai dat la proasta lume ! Să ’njure al tâti geniu, să ’njure al tătt nume Nu s’a găsit în ţară nici un obraz nemernic ; Şi ieu dacă în versuri cevâ voesc să-ţi spun, Sa nu crezi că mărirea voesc să ţ’o repun ! Poete vre o dată gîndit’aî la menirea Ce trebue să aibă în viaţă-un cîntăreţ? Ce spun ieu ? Cîntăreţul! Un om sublim măreţ Ce-şl uită-a sa fiinţă fugind fala, mărirea, Ce-şî sfarmă egoismul trăind în năluciri, Ce-I gata să jertfească a sale dulci simţiri! Oh! nobil cîntăreţul puternic ne apare! A sale cînturl sfinte iei singur le compune Pe lira-I simţitoare, pe viele iei strune Iei spune omenirel prin vorbele-î amare Tot reul care o roade, I-aratâ ţinta mare Spre care cugetarea îşi iea a sa zburare ! — 742 Aceştia-s cîntăreţil! De sigur că tu parte Nu al de felii! cu dînşil, ci tot cărarea veche Urmezi, şi desmerdîndu-ţî selbateca ureche, Tu furi chiar cîte-odată lungi fraze, strofe sparte Le’ncleî şi-apoî la lume le dai. . -.............. .....................................Dar ştii poete Ca spun mulţi că în capu-ţl aî crieerî de burete ? Bucureşti 28 Fevruar. 1WordCix. LUCRURI CIUDATE „Vocea Adeveruhău revistă politică, literară şi ştiinţifică. Bucureşti. Dl Panaii P. Macri redactorul acestei reviste are o îndrăzneală (ca să nu zic mai mult), de necrezut. D-sa, care a scris „Vulturulu, de caraghioazâ memorie, şi-a strămutat locuinţa la Bucureşti şi scoate nici mal mult, nici mal puţin de cît o revistă politică, literară şi ştiinţifică ?! Un domn care-şî împluse „Vulturul" No. 1 de la 15 Noem-vrie 1881 cu bucăţi.... luate din deosebite tomuri ale Revistei ştiinţifice, etc. vorbeşte în potriva plagiatorilor. Un domn care ne spune ca hilul se preface în singe in intestine (pag. 20, rîndul 12 din „Vulturul"), că cancerul ieste opintirea stomahulul şi a pan-crealului (burtei!), că încuerea teste îmvîrloşarea ficatului şi a splinei, că stomahul se poate asemănă cu o sobă şi alimentele cu lemnele ce se pun într’insa, etc.—se crede în stare a lovi reul fără cruţare, pretutindenea şi a deschide o rubrică sub titlul de Bles-tămăţiî şi a critica reviste mai bune în ori ce caz de cît a D-sale, cum Ieste revista societăţei „Tinerimea". Păcat că „Vulturul" nu e cunoscut prin Bucureşti, ar scăpă oamenii de toate boalele cuRevent, şofran, tiriac, Aloe bună şi alte reţete strînse prin călindarele vechi! Dl. Panait P. Macri atacă poeziele criticate de alţii mai cu cap de cît D-sa şi găseşte rele pe cele din revista societăţei KTina i-mea,“ Iar D-sa scrie suh titluri, ca „Este noapte" spune că stele pe cer senin dorm, ne vorbeşte de „visuri căzute din soare", „de coamele ebenirieu ale iubite D-sale, de buze de rubine, etc. Sub titlul de Ciobanul11 ne vorbeşte de lucruri cari nu s’au putut petrece vre o dată. Şi după toate aceste păcate, se crede în stare a-şi face o 743 — idee în chestiea emancipărei femeei] şi ne spune, îndrăzneşte a ne spune: „Insă acum, starea vostrâ din present, este forte durerosă. Multe din popdre ve citeză ca esemplu (bine înţeles nu de bun) şi nu numai pe voi dar adese şi pe noi. Grecul care ţine forte mult la ondrea sa şi a femeei sale, când ar avea vre-o bănuială asupra ei, nu-i curios sS-1 auqll picând: „Ascultă să nu fii româncă", sau „Bagă de samă, eu nu sunt român". Dl. Panait Macri, amintindu-şi se vede origina, are „candoarea" de a crede că scena între grec şi femee însamnă altă cevk, decît, că bărbatul se consideră ca stăpin mai absolut al femeei şi că nu vroeşte să audă de vre o depărtare de la calea datoriei; cit despre dînsul găseşte iei destui bărbaţi şi femei pentru a petrece cum va pofti. Fii mal cu luare aminte D-le Panait Macri şi nu ne da ca model popoare maî orientale decît noi! ^ In No. 2 pag. 31 ne spune: „Publicul credem că e deja constatat despre imparţialitatea cu care vorbim şi că nu ne place nici odată a zice mai mult sau mai puţin din ceea ce este ? In această frază construită aşâ de reu, cît se poate, vedem că Dl. Redactor se laudă cu imparţialitatea, şi cu toate acestea falşificâ textul din articolul „Emanciparea k femeei." In adevăr iată ce zice Sofia Nădejde in No. 10 pag. 366. „Ţeranul ca şi Romanul crede „că asupra copilului şi asupra femeei are drept de moarte, nu e „rar să auzi zicîndu-se copilului „leu te am făcut, ieu te omor." „Iată o idee ce trăeşte de atîtea veacuri, sigur că femeei pe care „o cumpără, trebuea să-i zică : „leu te-am cumpărat, ieu te omor." „—Dl. Macri citează: „Iată o idee ce trăeşte de atitea veacuri, „sigur că femeei pe care o cumpăra Irebue să-i zică: etc." Se înţelege că, dacă în loc de imperfectul cumpără,, va ceti prezentul cumpără, va avea ocazie de a face pe cineva să creadă că Sofiea Nădejde aşa de puţin îşi cunoaşte ţara, în cit crede că ţeranil cumpără femeile. Numai de ce nu s’a gmdit, ilustrul ex-redactor al „Vulturului," că textul din No. 10 există mcă şi poate fi pus faţă cu citaţiea 'D-sale! Dacă se gîndea, multe nu întreprindea D-sa! Dl. Panait Macri printr’o simpatie foarte'naturală se dă'în partea Dlui. Teiuteann şi face gură acuzînd pe Sofiea Nădejde, denfemee, fără a arca idee ce va să zică emancipare, ci impresionată numai de cele auzite de la cutare sau cutare vecină, mai mult că ori cine începe să strige emancipare. _ Cit de neruşinat trebue să fie cine-va pentru a judecă ast-felitl şi pentru a pretinde că prin articolul criticat secere pentru femei libertatea desfidului, judecaţi de pe următoarele citaţii din N. 10. — 744 „Noi ştim bine că femeea nu se va emancipa prin voturi, avem deja destule exemple cu alte fapte analoage. Aceastea ar folosi tot atîta chestiune! femeeî, cît ar folosi o ciubotă nouă unul picior cangrenisit. Chestiunea femee! nu atîrnâ de la voturi, ci de la ideile ce se pun atît în minţile bărbaţilor, cît şi în ale fe meilor. Atunci numai femeea va fi în adevăr emancipată, cînd bărbaţii vor fi educaţi aşk felitt, că vor privi pe femee ca om, egală lor, putînd avea aceleaşi defecte şi aceleaşi calităţi ca şi iei. Iar femeile educate aşâ felitt în cît să înţeleagă că rolul lor în societate nu e pentru a servi capriţiulul bărbătesc, ca maşini de muncă, ori ca ornament, dar că iele ca şi bărbaţii avînd şi bucurîndu-se de aceleaşi drepturi, sînt datoare a lucră pentru fericirea întregel societăţi pentru acest înnalt ideal al omenirel. Tfemeea liberă de pre\udiţiile actuale, independentă economic, ieste femeea emancipată. , Iar femeea care crede că a fi emancipată însemnează, a fu-mâ, a merge la baluri mai cu multă libertate de cît acuma, a luă chiar obiceiurile rele ale bărbaţilor, pe cari le ştim destul de numeroase,—în fine a alerga toată ziua, uliţele, părăsîndu-şî casa şi copiii, rîsipindu-şl banii şi sănătatea prin felia de felitt de aventuri, aceasta femee împodobită cu votul nu ar fi mai puţin ridicu-lă de cît mâgariul din fabulă, etc. “ , Vor zice unii din D-nil cetitori, că facem reu că împlem colonele noastre cu criticarea oamenilor de feliul D-lui Macri, că publicul va şti a-1 judecă după cum i se cuvine, etc. Noi înse sîntem foarte încredinţaţi că ar fi tactică greşita, dacă am închide ochii şi n’am lovi asemenea încercări industrioase de a năvăli la redactarea de Reviste. Aşâ s’a tot făcut pân acuma şi de acea am ajuns încurăjînd munca românească, a vedea pe la Universităţi şi pe aiurea pe sus oameni fără nici o cultură ştiinţifică, cari şi-au creat nume linguşind pasiunile şi superstiţiele fie religioase, fie patriotice ale celor săraci cu duhttl.—Nu vedeţi cu ce ifos ne spune tînărul redactor, că toţi prefecţii, suprefecţil, magistraţii, etc l’au încurajat şi susţinut?! Că revista D-sale ca fi cea mateflenă şi cea mal bună din ţară, etc. Şi cum n’ar fi bună cînd are de redactor pe ex redactorul „Vulturului^?! Ba mai mult, D-sa se a-ratft indulgent, câtră tinerii, de la revista „Tinerimel“, frumos de tot! Credem că nu vom mal avea neplăcerea de a vedea încă multe numere din „Voacea adevărului. ‘ Verax.