TTn congres. Nuvelă. ^ Multe congrese au maî fost de-o bucată de 'vreme. Aşi vrut să văd şi leu vre unul, dar n’am putut. Mai zilele trecute înse, am văzut unul fără să vreu. Nu ştiu cum se făcu. Intr’o sară mă găsi o foame ne maî pomenită. Iera pe la două ceasuri după miezul nopţeî. Mă culcasem şi totuşi a trebuit să mă scol şi să plec în oraş după mîncare. Dar, unde să mă duc ? Pretutindene întuneric, închis. Am tot mers şi îeu în cotro m au dus ochii, pănă cînd văzui într’un loc, o zare de lumină 5 înse nu ştiu, nici în ce strada nici în ce dispărţire sănătate. îmi aduc aminte că îerk o casă mare cu nişte tărabe închise din faţă. . întrat în năuntru. Mi-au dat nişte carne friptă şi m’am pus să mînînc. Un zgomot din apropiere îmî atrase luarea aminte. Mă uităi pe fereastra de lingă mine, înse nu văzui de cit o scară, ce ducea pe din dos la o odaie alăturea cu aceea în care îeram. Căutînd înse în dărăpt văzui că o uşă de la acea odaie îeră la spatele mele şi chiar stătea deschisă. De acolo venea vuetul. După vuet am înţeles că îerau maî mulţî oameni. Dar cine sînt aceştia? Intrebăi pe băetul ce mă servea. Aeste bîer, tari vaţat. Tăti meri cu dicărat la ghit.... J ’ — Cu ce? . . . — Cu migdalîr .... — Dar ce fac aice? — Ha? !. Eli faş conghires, ca la Berlin. - Ca la Berlin, gîndiî îeu şi mă pusei să ascult ce vorbea şi îeată ce-am auzit: 40. 586 — ...............şi aşa precum vă spun şi precum ştiţi „şi D-voastră lucrurile mergeau dacă nu bine de tot, cel puţin bine, dacă nu curgea, măcar picură. Ori cine „dintre noi n’avea nevoe de cît de puţină chibzuinţă, „ ca să-şi poată asigura un viitoriti şi să-şi facă un nume „pe care să-l lase fiilor. „Puţină chibzuinţă, zic ierâ de ajuns. N’aveaî de „cît să cauţi un autorii! mai vechiu, de acei cari nu se „prea cetesc astăzi, îl traduceai, ori pune-aî pe cine-va „să ţi-1 traducă în româneşte şi apoi cu o leacă de stăruinţă, cu o leacă de spete reuşeai să fie aprobat de „ministru şi ieată lucrul gata, Ierai autori ti şi nu-ţi zicea ,,nimene măcar: ..negri ţi-s ochii". In urmă n’aveaî de cît „să te sileşti a-1 întoduce în scoli. Ei bine. aceasta nu „îera mare lucru. Oamenii s:nt buni. suit îndatoritori, ,.maî ales, cînd ştii a te purta cu dînşiî. leu unul vă „mărturisesc, D-lor şi colegi, că în tot de-auna am că-„utat să mă port bine cu oamenii, căci n’am voit să-mi „stric leu însu-mi interesele mele, Interesul cere cît<^> „dată să fii mai dămol, să măguleşti, să linguşeşti chilffT.. — Da!—Da!—Da!— Foarte adevărat! — Dar, ce să faci ? Mă ştiu pe mine. D-lor. şi co-„legî. Pe la toţi profesorii am trimes cărţi de ale mele, „unora le-am trimes pană şi fotografiea şi treaba mer-„gea bine. Cărţile mele ierau întrebuinţate în toate „şcoalele. Dar de cînd a resărit în Iaşi acea gazetă de „ocazii pi pentru zile negre a acelora cari se hazardează în „toate ca şi în cele prezerie. Cărţile mele fură aruncate „de-arîndul din şcoli, de şi tot au mai remas unde şi „unde cîte-o inimă caritabilă care le mai dă ospitalitate, precum de ex. chiar în Iaşi, Directoara scoaleî centrale. Dar cu o rîndunică nu se face primă-vara, D-lor „şi colegi!.... „Iei bine, acea gazetă neruşinată şi acei paraponisiţi, au întreprins să scormolească gunoiul trecutului ,,spre a ne otrăvi viitoriul fericit la care ne, aşteptam. „Ca nişte draci, străbat prin toate unghiurile unde 587 — „se găsesc cărţi. Reseolese pe la toţi autorii, numai şi „numai ca să arunce asupra noastră feliurite calomnii; ■5?ca să ne descrediteze în faţa publicului şi să şteargă şi .„cea din urmă ideiebună, ce ar fi putut să-şi facă cine-„va despre noi. leu m’am fost asigurat. Am fost luat „măsuri anume pentru asemenea cazuri. Ştiţi că mai „la toate cărţile ziceam în prefaţa : „acei ce vor qâsi Vvre o gresală să se adreseze, la mine". —Ştieam foarte „bine că nu-şi va lua nimene astă însărcinare. Aceştiea „inse şi-au luat’o şi fără să ţină samă de ceva, strigă „în contra noastră, dau alarmă în public şi fac liste „şi cataloage pe care ne înşiră numele şi ne numesc „plagiatori ! „Plagiatori!!! O! D-lor şi colegi.... Plagiatori!?.... „Dar ce crimă ieste aceasta ? Nu e datoriea fie-căruî om „să-şi asigure mijloacele de vieaţă? Şi apoi.... cîţî îşi „asigură vieaţa prin alte mijloace mai înjositoare!... „Fără să ne lăudăm, noi toţi avem dreptul să ne credem „că preţuim ceva mai mult; sînt mulţi prin alte slujbe „care nu-s nici cît noi; mulţi cari n’au de cît cîte-va „clase gimnaziale sau patru clase primare şi totuşi sînt „în slujbă. Slujesc precum slujim şi noi patriei.—Ajută „şi iei după puterile lor propăşirea poporului nostru „către civilizaţie. - Iei bine ce poţi să le zici ? De ce „sînt iei vinovaţi? Sînt vinovaţi că nu fac mai mult? „Nu fac, căci nu pot şi ceea ce fac. fac şi ieî ca să „mînînce o bucată de pîne. Aceasta o facem şi noi. De „ce nu ne-ar lăsa în pace? Pentru ce atîtea strigăte şi „blăsteme ? Pentru ce atîtea calomnii ? Zic că sîntem „plagiatori? dar ce crimă ieste aceasta? Ce? Voesc iei „să ne apucăm de furat ca Codău ?!!........ „Nu, D-lor şi colegi ! Departe de noi asemenea „lucruri! Yom căuta tot de-auna să nu ne însuşim „de cît meritele noastre !.... „Ruşine, D lor şi colegi, ruşine să se arâte cine-va „ceea-ee nu ieste; ruşine să-şi însuşascâ calităţi care nu le au.... — 588 — Ruşine ! Da, Ruşine! Ruşine.... — Innainte de toate însă, D-lor şi Colegi, trebue „să căutăm un mijloc, nu numai de a ne răzbuna; dar „a face să înceteze, o dată pentru tot de-auna acea ,gazetă, care ne loveşte în sentimentele cele mai nobile, în interesele noastre morale.... — Şi Materiale ! Materiale ! Materiale.. — D-lor, Şi îeu am nişte manuscrise ce mi le rod „şoarecii. Nu le pot tipări din cauza acelei gazete. —• Şi ieu.—Şi îeu.—Şi îeu!... — Pa! Inse pe mine, mă costă bani, pentru c’am „plătit unui băet de mi le-a tradus. •— Şi pe mine.... — D-le Preşedinte, cer cuvântul ! Pre stimabile „Domn, şi îeu am nişte manuscrise. Pe şi sînt tînăr • „dar am lucrat, m’am silit să-mi pun şi îeu obolul pe „altarul patriei.—Innainte încă de a traversa licenţa la „Dijon, am fost preparat nişte manuscrise, din cei mai „savanţi autori. Un capo-d’opera al sagacităţeî mele. „Dar fatalitate ! ! Manuscrisul mieu s’a mucezit. Bună-„voinţa ce aşi avea, să luminez masele inculte, ieste am-„peşată prin bardieţa acelor jurnalişti cari s’au mocat „şi de Zoologiea D-voastră Domnule Preşedinte. Ştiţi „colo, unde vorbiţi cum s’au format păturile primitive „ziceţi: In nceas+ă stare de incandescenţă, pămîntul a „stat mult timp, pă iă ce mat temperîndu-se a permis să cadă „asupi ă-t plot însoţite de uceleaşt element?, cart depunîn-„dn-se pre tel, prin precipitaţia ne. în diverse epoce, i-an „mmt volumul d'md naştere l • s'-mt >rt concentrice,—A-„cede stra'urt solidifieîndu-se mai tîrzia s'au aă/rat în „imure parte prin erupţi uni vulcanice şi au dat naştere ala diferite înălţări de părnînf care s'au numit munţi. —Da, D-le şi Coleg. Cu toate aceste, voiu păzi „nestrămutate ideile mele, pentru că sînt conform cu «cele mai nouă teorii şi pentru că numai prin conser-«vare se poată ajunge la progres. Şi tot pentru acest „cuvînt voiu manţinea şi în Zoologie că: vla păserele 589 — „granivore canalul digestiv presinia doi saci, cari se a-fţlă pe prelungirea esofagului: cel dintăiu numit guşă în care adună mal întăiu grăunţele şi le moae,—sub acea-«sta se află un tnturatoriu, care bucăţeleşte alimentele, „apoi urmează pipota sau stomahul prtpriu, şi voiţi men-«ţinea tot ce-am zis, tot deauna, fiind că voiţi să fiţi „constant în ideile şi vorbele mele, căci pe unde iese „cuvîntul, iese şi sufletul, D-lor şi colegi. —Ce ziceţi D-lor. articolul despre Paserea-muscă, flnu îera oare o lucrare interesantă? Şi cu toate acestea „au atăcat’o!... Ei bine D-lor, aici. tocmai aici sînt mai „tare şi pot să le arăt. de o manieră matematică, cît „sînt de slabi în aprecierele lor. Acel articol, precum «ştiţi, Iera luat de la Buffon. Ergo. nu pe mine m’au «atacat, ci pe Buffon!—Vedeţi D-lor impasul în care «i-am adus ? Innadins n’am voit să spun că acel arti-«col era a lui Buffon, numai ca să-î prind şi planul flsînt mîndru D-lor, mi-a reuşit de minune. Ha! ba! ba! —Pst. tăcere! s’aude cine-va pe scări, pst! —Nu-î nimene. tăceţi că-i tot de-aî noştri. E, he ! bei ! Pine ai finit Tomnule cu iteia Tu-«mitale. pine foeşte a lua parte la tispaterile noastre... —Ho ! bo ! mai încet! Auzi cine îera să mă cîrîe! «Tocmai D-ta te-aî găsit ? Mă rog cautăţî de treabă şi „te mărgineşte, c’apoî o împlineşti cu mine; căci penetra unul ca D-ta. care ai copiat pe Prevost Paradol ,.şi pentru alţi neruşinaţi, am trebuit să sufăr şi ieu... Ce ,.rîzî ? Nu-î de rîs. Ori se vede că în D-ta simţul de „vrednicie omienească e cu desăvîrşire tocit.—Ieste ade-„vărat că conştiinţa care Ieste o licoare a flăcărel spiri-tulul nu ieste defel limpede şi apreciază greu şi ane-vvoios • dar să nu-ţî înţelegi, cbiar interesul D-tale ! !... „Aşa de tînăr să te apuci de copiat!! Ce rîzi ? „ISTai copiat bîrtiea de petică de pe Mandinescu? şi „D-ta rîzi ? Nu-ţî aduci aminte de prostiele ce ai spus „în discursul de deschidere a facultăţei de ştiinţî; că „nu se ştie origina apei ? şi cîte şi mai cîte comedii. — 590 — ,,Aî zis că plantele carnivore nu pot trăi cu carne. Pe „semne aşteptai să înghită bucăţi mari cum înghiţi D-ta ?!! „Ai descris larvele de ţinţarî în loc de efemere. Al „zis că nu sînt cunoscute cauzele vulcanilor ... Yaleu? „Nu mai spuij că mi-i ruşine mie.... ce şi D-ta rîzî? şi „D-ta ? şi D-ta ? bine, lasă, că veţi rîde mînzeşte.—Ar „trebui să vă fie ruşine. — Mă rog !—Mă rog!!.... Ce mă rog ? Yra să zică, vroiţi să vă bateţi „joc de mine? — Ba nu, poftim vorbeşte, inse numai dacă ai ceva „mai serios. — Ce serios ? Uite! Ceala iar rîde ! Nici nu m’am „aşteptat.... Păcat, păcat! Mi-î scîrbă să vă maî privesc.-„Vă vine a rîde, pe cînd îeu plîng; căci nouă anî nu „sînt nouă zile şi cu toate aceste, nouă anî din vieaţa ,,inea (fără să maî număr şi copilăriea), am jertfit nu-„maî, ca să fac fericit pe acest popor, al căruia fiu sînt. * ^ . C luj jCţ LItÎI tll Un IV IIrJol tlL ' „şi ai caruia gemet 1 am ascultat.—Nouă anî de zile am „muncit, am gîndit, am judecat, am cumpănit, am ru-„megat; căci trebue să ştiţi că acum ieste lucru hotărit ,,' i cunoscut în toată lumea şi în toată Europa şi Angliea „că, omul trebue să rumege D-lor, şi vă mărturisesc ,,că îeu rumeg şi am rumegat nouă ani de, zii», ca să „statornicesc odată pentru tot de-auna Ortografiea limbei „Romîne şi se arăt faţă cu Direţiunea Progresului, ce „feliu ar trebui să fie limba oamenilor. „Da! Am rumegat şi voiu rumega ; căcî singurul „mijloc prin care s’ar putea rîdica poporul nostru Ieste „numai o schimbare rădăcinală în limbă şi înnăsprirea „sunetelor moi. Slăbirea sunetelor la noî, arată slăbirea caracterului, pe cind tăriea caracterului german,, „sporirea energiei şi năzuinţa poporului spre cultură, „se datore-,te întărire! de sunete ce se observă la Gcr-„manî. —Ieî bine, cu ce m’am ales din această osindă î,de nouă anî, la care m’am supus de bună voie ? Ou j,nemic '.... nimene nu mi-au zis nicî hîr. Cu harabale- 591 „le s’au înpărţit Bene inerenţi şi Steaua României şi Co-„rona României, dar pe mine m’au trecut cu vederea, „m’au uitat! Ce, rizî D-le ? Si D-ta? Rîdeţî, căci vă „dă mîna. Yăd că vii plin pieptul. Ce vă pasă dacă „alţii sufăr! Dacă aşî şti că ast-feliu se vor răsplăti tot „de-a una meritele, m’aşî lăsa de a mai lucra, ceea ce .„aşî maî putea. D-le Preşedinte: dar mai fă ordine, nu „vezî cum rîd ? Taci D-le, ori te pălesc! Iei apoi! ! . . „Rideţî D-lor ? Ha? Sînteţî veseli, ha!? Rîdeţi înse ied „nu pot rîde. Suferinţa m’a adus la atîta hal. că-mt „blastem pănă şi ceasul în care am venit pe lume om. „Mai bine ieram un mînz şi mămîncă lupul. Da D-lor, „da, că mi s’a lungit urechile de atîta aşteptat. Ce rizî ? „Pe legea mea, dacă nu-ţî sar in cap ! Bine vă face „Contemporanul că vă rade. Aice văd şi îeu că are „dreptate. —Bine îţî face şi D-tale. —Ba D-tale, care ţ’au plăcut să te făleşti cu nu-„mele de mare istoric şi ai stîlcit cartea sermanului „Duruy. ’ —D-le veniţi la ordine. Nu faceţi chestiune perso-«nalică. —Cum să nu fac? Uite, toţi rîd. llîzî D-le care ai «zis că pâmîntul se învîrteşte înprejurul soarelui în pu-«terea atracţiuneî; că axa pământului se numeşte pla-«nul eclipticei; că solstiţiul ieste o înclinare a pămîn-«tuluî, că vînturile alizee, bat de la nord la resărit; «granit petrificat şi ci te şi mai cîte. Şi D-ta rîzî? A!.. «Nici nu m’am aşteptat de la un om aşa de serios şi cu atîta greutate. Imî pare reu pentru că D-ta ai să te „superi dacă îţî voiu aduce aminte că şi D-ta ai zis că „S^va din copaci îeste un organ; că nervii sînt nişte ^sgîrcuri; că crir'u sînt un feliu de carne. — Nu-ţi permit D-le! — Cred! dar vezi că nici eu nu-ţî dau slobozenie «să rizî de mine. — 592 — «Nu-ţi permit să-mi faci observaţii, după ce cbiar «D-ta ai spus atîtea.... — Ce ? Ce, mă rog ? — Ce ? Dar ce insemnează aceea că: „ din carnea ce «mînîncă omul. tot plantă seestrage“? —Hei! D-le, ce are a face aceasta şi cu o chesti-«une de fizică; căci D-ta nu ştii să esplicî curcubeul, a Ai zis că lumina prin aer se desface în 7 culori. —Ei şi ş’apoî! Parcă numai îeu, ieată şi ista „a zis tot aşa. —Pst. Taci, nu mă mai scoate şi pe mine la iveală. —Ce să fac ? dacă-î aşa!... —Apoi dacă-i aşa, iată şi ista şi ista şi ista a zis. —Ei! Ei! Ei!... Am zis ! am!... Bine! am zis şi „noi ce-au zis si alţii: dar acei din comisiune dacă au „fost mai căpăţinoşi de ce nu ne-au spus, să îndreptăm ?.. —Zis! N’am-zis ! —Fugi ! —Cară-te !— Taci!— Lip-«seşti !—îmi pare reu ! — Atîta pagubă!.... Universîty Library Cluj —Bravo! Iea aşa, sfădiţi-vă acum, dacă vă place să «rîdeţT. Ce rîzî şi D-ta D-le Doctor! Adu-ţi mai bine „ aminte ce-ai zis, că sîngele neputînd fi oxigenat se co-«rupe, ş’atuncî nasc tifosurile şi alt® boale molipsitoare. «Şi D-ta D-le viitor Doctor, care eurariseştî toate boa-«lele cu aloe bună, chinină bună, agarilc, teriac? —Ha! ha! ha! —Aşa mai rîdeţî şi de alţii. —Nu crede D-le, tot de D-ta rîd • căci nu ştiu de unde ai venit aice şi ai început a ne insulta sarugie-eşte de-a rîndul.... — Cum ? V’am insultat ? —Da! insultat pe colegii noştri! —Fugi de aice D-le! Mai bine dute, de-ţi caută de «astronomii chinezi şi vezi dacă clima Palestinei nu «s’au mai schimbat din timpurile biblice şi pănă acum. —Dar taci D-le! N’am spus ieu asemenea dobitocii, «ieată cine a spus. — 593 — ^ Ei şi ce? Ş’apoî dacă n’aî spus’o aceasta ai spus « altele mai mari. — Ba n’am spus nimic. — A ha! Ai dreptate! N’ai spus nemic de la D-ta «pentru că ai copiat, ai furat numai. . . Cg ? Eu numai o bucăţică, dar ista a copiat gros «şi ista şi ista şi ista, d’apoi ista, d’apoî.... ’ ~ Hi !—-Eî ! Ei ! - Ei ! Pe semne te-ai molipsit de «la Domnul? ... r — Ce molipsit ? Adică sînt nebun ? —Dar eu îs nebun ? —Dar îeu îs nebun? pentru cam zis de cel cu eli-«ma Palestinei. leată. acesta a spus de clima Palestinei.... Vra să zică te legi şi de mine ? Ce ai D-ta, da-«că, am spus ? Loveşti în prestigiul de profesor ? ! Chiar «iţi spun drept, că stima ce aveam către D-ta pănă a-«cuma se ţinea, numai într’un fir de păr, dar acum s’a «rupt şi acela. —Atîta pagubă. -- Haide, hai, vei videa ce vei păţi cu Ministrul! «nu ştii cu cine te joci. —Dar cine ieşti ? —leu ? leu sînt membru de la Clubul Liberal din ^strada Bănceî, de lîngă cofetăria Mibailescu, ieată cbi-«tanţa de plata cotizaţiei. —Dă-mi pace D-le! Fugi de aice. Yaî de mine ! De acesta nu pot scăpa cade scai. Bine ţi-a făcut „Con-«temporanul“ şi încă mă mier cum de ’şi-a pus mintea !!.. Contemporanul ? nici nu-mi pasă, fiind că acest «jurnal ieste reu văzut prin toate mahalalele, mai ales «de cînd a reprodus nişte vorbe de ale mele, care pentru «respectul catră D-voastră nu le mal spun aice : pentru acă dă! Acestea-s vorbe care numai între noi bărbaţii «putem să le vorbim. ^—Ha! ba ! ba ! Zeu ! ori cit îs de năcăjit, îmi vine «a rîde. Am mai auzit prostii, dar ca’n astă sară.... — 594 —Eî D-le, protestăm ! Protestăm ! Protestăm !..... —Ce protestaţi? Ieste adevărat. Da adevărat ! Adevărat !! Adevăr !!.... —Ba minciuni. —Ba voî spuneţi minciuni. -—Minciuni ?! Afară! — Ce afară ? Am cuvîntul! —N’ai cuvîntul! Afară, afară, afară !! ... Ce ? Ai venit să ne insulţi ? Afară ! Afară! Afară !!.... — Nu voim !.. —Nu voiţi! Am venit să-mi arăt părerile mele. —Să ne Insulţi ? —Nu vă insult. Am dreptate şi susţin ceea ce cred, dar cine să amestecă în tărîţe.... —Afară !.... — Cer cuvîntul D-lor !... —Afară! afară ! afară !.... Cer cuvîntul! Valeu ! D-lor ! Yaleu! Cuvîntul l «Valeu! Preşedinte ! 'SuvîniufT.1.1?. Aceste vorbe sînt cele de pe urmă ce-am mai putut înţelege.—Mai auzeam din cînd în cînd : valeu! valeu ! încet! Ce ? vroiţi să mă sinucideţi, să periclitaţi foaea intereselor generale ? Nu da ! stăi! Na! staţi D-lor şi colegi !.. şi în sfîrşit întuneric apoi vuet de palme de pumni, de beţe, de stecle, buşituri, un hodorog mare pe scări şi apoi nemic. Aceasta îmi aminti următoarea bucată din Elector ralele tui lacob Negrutzi : „Nu s’ascult’ a lui cuvinte: Leliăescu, Pătlăgică, „Amîndoi s’au prins de piepturi; alţii vin în ajutor, „Parte pentru Pătlăgică, parte pentru profesor. „Pumni şi ghionturi se preschimbă, se văd bîte ridicate „Părţi din scaune şi mese zbor prin aer aruncate. „Iear cînd vuetul din sală, a sa culme o atinge, „Unul plin de perfidie luminările le stinge, „Intunerecul se’ntinde, nu se mai cunoaşte nime, — 595 — „Lehâescu dă’n profesori, Patlagicâ’n băcâlime. „Daţi de tot, copil pe dînşil!... Aleu, valeu, unul plînge „Mi-a scos dinţii: însă altul: val amar îmi curge sînge, „Mi-au spart capul profesorii, mi-a rupt şoldul bâcălimea „încleştată strigă, geme şi se vaetâ mulţimea. „Aşa’n luptă sîngeroasâ, ajung toţi pănă la scară. „Şi împinşi unii de alţii se rostogolesc afară. „Acum sala-I deşertată..... „Ochelari, caloşl, căciule, mese, scaune zdrobite „Clopoţel şi beţe rupte zac pe scîndurî respîndite.“ Iac’aşâ. UN RE SPUNS LA UN RESPINS. Domnule Redactor!—In Nr. 14 al Revistei D-voastre, pe pag. 538, publicaţi un respuns la o scrisoare ce vi s’a trimis sub iscălitura Z. Precum veţi vedea, reu aţi făcut dind prilej la o discuţie pe baza unei scrisori, ce iera menită numai pentru Redacţie, dar nu şi pentru publicitate. Cel mal înţelept lucru din partea D-voastrâ ar fi fost să respundeţl prin corespondenţa Redacţiei, că epigramele nepublicate gâsindu-se fără valoare au fost respinse. Atîta am vrut să ştiu, şi vă mărturisesc, la altceva nu m’am aşteptat. Acum inse, afară de faptul respingerel epigramelor, ştiu şi alte lucruri, «nume că, pe lîngă toată silinţa ce vă daţi, nu puteţi fi obiectiv în modul de procedere faţă cu manu-sciptele şi scrisorile ce vi se trimet, şi că Dl. X. cine va fi, Ieste departe de-a se pricepe la discuţii temeinice şi serioase. Ştiţi că epigramele din chestie le-aţi primit sub iscălitura Z. de-aseminea tot cu Z. a fost iscălită şi scrisoarea. Cu autorizaţiea D-voastre înse, Dl. X. află cu cale a ridica puţin vălul, pseudonimului, puind în parentez : Milet- M. P. Aceasta nu mi se pare corect. Oînd v’aşl fi cerut să puneţi numai decît observările mele în foaea ce redactaţi, s’au cînd leu însu-ml le-aşi fi dat la lumină îlitr’o altă foae, procederea D-Iuî X. încuviinţată de D-voastră, ar fi motivată pănă la un punct oare-care, dar aşa cum s’a urmat, leu cred, că pănă la personalitate, nu-I de cit un pas. Mal departe Dl. X. află de bine a-şl ilustră notiţele critice prin amănunţimi secundare, străine obiectului, făcînd concluziea, — 596 — că Z. nu cunoaşte metoda ştiinţifică, deşi profesor de limba romină. Daţi-ml voe să tălmăcesc preocuparea D-lu£ X. de profesiea lui Z. drept o curată personalitate. Deci vă rog să lăsăm la o parte asemenea consideraţii personale ; să luăm lucrurile aşă cum sînt, să le cercetăm fără nici o preocupare decît aceea a adevărului. Să ne ferim mal ales de-a înlocui probele prin expresii tendenţioase, care de cele mal multe ori, aici nu fac altă decît dau pe faţă partea cea mal urîtă a subiec-tivităţel omului; lear dacă se întîmplă să ne aprindem, cetitoriul să întrevazâ în adîncul sufletului nostru buna credinţă, sinceritatea şi iubirea adevărului. Avind m vedere aceste idei povăţuitoare, cu voiea D-voastră, mă voiţi încerca să cercetez, întru cît sînt adevărate cele ce susţine Dl. X. în respunsul său. Dl. X. găseşte în epigramele din chestie următoarele soiuri de greşeli: 1. Două greşeli gramaticale. 2. Mal multe greşeli de versificaţie, şi anume de accent. 3. Cîte-va neologisme 1. Ieatâ cuvintele D-luî X. relativ la o greşală gramaticală: „Apoi ce pronume relativ nu se poate întrebuinţa cu antecedentul nume de fiinţă. Observarea aceasta priveşte al doilea vers din epigrama publicată: Driscn! sfârşit: Te ’nvidiez din suflet, o Driscule poete, GV-într’un act scrii drame .... Ca respuns la părerea D-luI X. las, să vorbească geniul limbel noastre literare prin representanţil sel cel mal vrednici: —„Sînt Romîn de la Carpaţî „Ş’aduc cinci zeci de bărbaţi. „Ce sunt gata ca şi mine „De-a muri toţi pentru tine. (Banul Mărăcină de V. Alexandri.) Dar un sol îndată vorba a luat: — „Tu ce într'aceasta naţie creştină „Străluceşti ca ziua într’a sa lumină. (Mircea cel mare şi Solii de D. Bolintineanu)^ Care strămoşi al lui ziceau şi Iei c’o ştiu De la un alt strămoş ce nu mal teste viu (Toporul şi pădurea de Gr. Alexandrescu). — 597 — Muritor ce vii aice vieaţa să-ţî mal prelungeşti. (Slânicul de Conachi) Ieatâ întrebuinţarea lui ce şi în poeziea populară: „Ieatâ că se ’nnaintă Şi pe prag se arată Cel cumnat jurat, hain Ce veniea de la Macin. • Ghirniş, cîntece bâtr. din colecţ. V. Alexandri.) Ieată în fine şi în poeziile din Contemporanul: „Un cioban ce nici o dată n’a fost nici s’a gîndit La beserică să meargă........... (Nr. 12. Ciobanul la beserică, pag. 456). De aceste exemple care se pot spori la infinit, se vede lămurit, că afirmarea Dl. X a fost făcută fără o matură chibzuire. Se vede mai departe că modul mieu de argumentare, cînd Ieste trebuinţă să argumentez, nu probează lipsă de metodă ştiinţifică ; din contra imputarea ce mi-o face Dl. X. să resfrînge asupra sa, căci a spune că relativul ce nu se poate raporta la nume de fiinţe, însemnează pentru ori-ce om înţelegătorii), a face ştiinţă pe deasupra realităţel şi a datelor pozitive. ( Cugetaţi acum, Domnule Redactor, că numai fiind că am zis şam căutat a susţinea pintr’o scrisoare aşa zicînd privată, că dacă epigramele trimise nu vor fi avînd alt merit, cel puţin nu li se poate tăgădui forma corectă, şi cu ce asprime şi aer pretenţios mă întâmpină Dl. X. ! Dar încă dacă aşi fi spus un neadevăr ca cel arătat şi dovedit mai sus, ce mi-ar fi respuns ? ! De bună samă m’ar fi onorat c’un avertisment mult mai politicos de cît acela cu care încbee critica sa: Fiţi văro-j mai băgător >u de st imă altădată. Cu alte cuvinte: „Scrie, cum vreu şi cum dictez leu, dar nu cum Ieste firea proprie a limbel.“ Intr’adevâr, pe de oparte ieste trist a se vede cineva mustrat, fiindcă îndeplineşte un lucru cum se cade, pe de altă parte înse Ieste o nespusă mîngîere pentru dînsul de a se simţi alături cu adevărul şi cu cetitorii iubitori de adevăr. Să trecem la a doua greşalâ gramaticală. In scrisoarea trimisă D-voastre mi-am exprimat mierarea, vă-zînd o epigramă publicată sub titlul Driscul.... în loc de Dris<-u, cum iera în manuscript, şi am zis că numele proprii de persoane bărbăteşti nu se articulează la Nominativ şi Acuzativ, adăugind că dacă totuşi găsim asemine nume articulate şi în vremile mal nouă, faptul se poate atribui unei manii filologice, ce pare că s’a introdus în limba scrisă din Bucovina. Am dat şi exemple : Iso- — 598 pescui Arâmescul în loc de Isopescu, Arâmescu. Deci Ieste clar că am avut în vedere articolul 1 (lu) al limbel literare, căci îndreptarea ce-aţl făcut D-voastră, consistă tocmai în aninarea acestui articol la forma Driscu. Ce respunde Dl. X. ? Se ocupă mal mult de natura lui «finaldin aseminea nume. Dar propriu vorbind nu Iera acela punctul principal. Ieste drept, Ieste conform cu firea limbel literare de astăzi, de-a admite Ianeul, Petrul, Marcul, Alexandrul, Titul, Lupul, Pe-trovanul, Cernescul etc. în loc de Iancu, Petru, Marcu, etc ?— leată punctul în discuţie. Ce Ieste acel u, sau de unde provine şi ce valoare are, ieste o a doua întrebare. . Să remânem pe lîngâ punctul dintâitt, pe urmă putem să atingem şi pe al doilea. Atîţ în graiul poporului şi al societăţeî cultivate, cît şi în literatură (aici cu foarte puţine cazuri excepţionale), numele despre cari Ieste vorba, apoi fără / şi anume unele cu n final întreg: Codrescu, Lupu, Iancu, Roiu; altele cu « scurt: Yasiliu, Codăttj Bădârâtt ; în fine altele ferâ nici o nuanţă de u : Stan, Daniil, Corban, Vrăncean, Nicbifor, Constantin. ’ ^ Din acest fapt, fără discuţii şi alte probe putem deduce, că spiritul limbel noastre demastâzl nu sufere articularea cu l în acest caz. _ Nu ieste acesta un fenomen izolat în propăşirea limbii, din potrivă ca multe alte fenomene, se supune unei legi aşâ z’icînd organice, anume, că formele cuvintelor au epocele lor de formaţiune şi de existenţă, pe urma de slăbire şi de dispariţiune. După cum în acelaşi timp unele flori se arată veştede şi aproape de a se nimici, lear altele îmbobocesc şi înfloresc: tot astfel în graiul omenesc unele forme de cuvinte dispar, şi altele nouă se ivesc, şi limba prin aceasta nu pierde nemic din însuşirile sale. Şi după cum nu poţi să însufli vieaţâ într’o frunză îngălbenită: tot aşa în zădar vel cerca a înviea forme de cuvinte moarte, sau a opri în loc expresii îmbătnnite şi nesocotite de spiritul de vieaţă la limbel. Cite silinţl nu şi-an pus unii dintre etimologiştl, atît prin teorie cît şi prin scrieri literare, pentru a pătrunde de-o scîntee de vieaţă cadavrul vechiului infinitiv lung? Şi ce s’a ales din strâdănuirile lor? Au risipit degeaba-o muncă vrednică de scopuri mal bune. Căci a zice azi : nu pot scriere, am învăţat o rîntare, pare ca un glas surd din noaptea trecutului îngropat, de care eel vil nu vor să asculte. ._ discuţii înfocate şi oţerite nu au avut să susţie Ciparie- uil din preunâ cu aderinţil lui Pumnu pentru forma ciune în loc 599 de ţiune şi ţie, şi pentru ce? Pentru că azi să vedem pe ciune .alungat aproape cu totul, din toate părţile. Deci lucru hotărît! Sînt curente în mersul limbeî pe calea desvoltârei sale, în contra cărora ieste zadarnică ori-ce stăvilire din partea minţei reflexive a omului. Şi în calea unui asemine curent v’aţî pus D-voastrâ, Domnule Redactor, adăugînd articolul l la forma Driscu. Dar Dl. X. se însărcinează a se opune curentului şi în teorie, căci îeatâ ce zice: „Cuvinte ca Bolintineanu, Ionescu, sînt adjective articulate cu forma populară, şi din neştiinţă au fost primite iu limf a literara cu u in ioc de ni, şi teu socol că va trebui să facem ca maniacii din Bucovina . . . .“ Daţi-mi voie Domnule Redactor, să-mi exprim părerea mea de rău, că asemine socotinţă s’a strecurat în coloanele Contemporanului, cari de altfel pare a fi însufleţit de credinţe mai bune, In ce priveşte limba şi cultivarea iei. De altmintrelea socotinţa Dl. X. pare-a fi numai o vorbă şăgalnică, căci ce vedem ? Spiritul Revistei D-voastre ieste contrar acestei socotinţe. In acelaşi număr în care se află Driscul, găsim mai multe numere fără articolul /: Quintescu, Cernâtescu, Petrescu, Nanianu, etc, apoi în Nr. 14. cel cu respunsul: Suceveanu, Andricu, Păltinescu, Iorgu. Admiţînd că Dl. X. va fi făcînd parte din comitetul de Redacţie, apoi vă întreb, Domnule Redactor, cum se poate ca D-voastrâ să continuaţi acea neştiinţă primitivă, pe cari Dl. X. o dă drept cauză părăsirii articolului /? Vedeţi ce lipsă de conse-quenţă! Faceţi D-voastră un început, dar un început cu botârîre şi conştiinţa convinsă, pe urmă se va arăta : ieste mai tare uzul limbii de astăzi ori conştiinţa teoretică despre forme vecbi lăsate cu totul în părăsire ? Dacă Ieste vorba să ne jucăm de-a socotinţele pe conta limbeî viitorul ui, apoi mai curînd se poate susţine că însuşi acel u final are să dispară unde numai se va putea, căci trebuinţă logică de-a determină asemene nume, la dreptul vroind, nu mai ieste. Aşa de pildă numi se pare că oamenii îşi zic mai bucuros Câmpean, Slâtinean, Oltean, Holban, Stoean, Moldovan, etc., de cît cu u. In urma celor espuse, daţi-mi voie sa mă mir de fraza următoare a D-luî X. : „Faceţi parte din şcoala acelor gramaticarî, cari socotesc ridicul şi nebunesc ceea ce se zice în alte dialecte româneşti afară de acela cu care s’atl deprins din copilărie. “ Dar pentru Dumnezeu, D-le X. aşa înţelegeţi D-voastră dis-cuţiea? Dar de unde şi pănâ unde vă găsiţi în drept a pomeni cu un ton aşâ de dispreţuitorii! la adresa mea, de dialecte româneşti ? A zice Andriescu, Iancu, Radu, Cîrnu, Surdu, după cum zice azi şi cărturarii! şi ne cărturarii! în tot cuprinsul Daciei, însem- — 600 — Lr Ivett °nbfata o^td^le °U Care îeştI deprins din copilărie? şi cetitori — muItă ambi*ie ! Gîn(îiţi-va că sînt D-voastrâ dacâ vnr ^ ^ aPre«eaZâ just, şi nu va fi spre lauda tl TltţLZ că Dv. n„ pricepe,, » ln ni doil'Î.1 ,“6 Prea deStul acesta> Plmct - Să trecem fnvă ^iUP j CG . 7' Pătează despre u din chestie aşa zicînd în lfzSceS1reSe\Ză ^ Z‘ ?U obicinuitul sa« ton : „Vedeţi, Domnu „le Z că din iubirea oarbă cătră Dv. v’aţl încîlcit reu T sînt TlpCmnt,dl'StCUţl?a asuPra Iui w Şi nobila aprindere a D-lui X. pa^ai ca“ I oen C° ?n scrisoarea mea nu era nici un sin: troedir,arD.f.“?‘,a Tedem ,n*tu °!t Eu ™d‘^*îîJ“i Care " °Slirî!';te Ştiinţa şi metoda D-lui X.; et7sm forir 6 proprii ca, Bolmtineanu, Ionescu, Arămescu de , a Tk e SUb f°rma P°pulară Cu “ ^reg în loc ue ui,caşi un,u m loc de ursul etc.“ săracu Z1Că lui U fina11 şi întreg din formele populare vîntu, se noatc r a’ ’ ,Cm,u> orbu V din nume: Ionescu, Iancu, Driscu clatCf Office? ' artC°I ^ t°ate Ce™*el* mei „„„„ ^ ca aceI « într’adevăr determină noţiunile în craiul tpLT„!* denr*.'.tali“‘b?«y* * totul şt: nostru ca nuiue u ca si o b7di 7- artflco1- Căci sa ne înţelegem. Articolul u ca şi aiticolul dm alte limbi, este prin origina sa un pro; demonstrativ. Franc, le, la; ital. il, f0, la vom. 1 (luTle a illud^DecTa?111? pr0venite din demonstrativul latinesc iile, dla’ S i artlco1 numim o formă cât de ciuntita, care determi-+ie înse eîn6 condiţia inse să fie de provenienţa pomenită. Să se limbi defin't a' Ca aC1 mS îndese numai la art. numit în alte sm^formelîc?1-6] “ PT ÎQ Iimba noastră la urma numelor; de- improprii eînrl ’ a’ cel>C6a> numite cînd articol! seeondari, cînd impioprii, cind pronume demonstrative, nu mă ocup. pildă dbw« aCel k î/rf fel-° remă^a dintr’o formă veche de euiile ii' d J"v?ak Da°f 16Ste> atuncI e artico1 după toate refuzi în înm|fampI bune>. dacă nu, atunci il poţi numi articol, dar teTa nntt^? S/mpr0pnilJ CăCl,iI lipse?te o notă esenţială, pentru a putea purta cu tot dreptul acest nume. o urmări int edilf ^ *7 nu greşesc susţiind, că acel u nu Ieste 7 wld r° f°rmă vecbe a articoluluI, ci acelaşiu care se au-7. S ™ myrU’ cuscru, acru Şi jumătăţit în bou, leu, ochiu na noriin-r SCUrt C™. a putut să ajungă limba vie a-şl determina noţiunile prin «: Dm moment ce « final, unde nu a fost re- — 601 — ţinut de sunete premergătoare, a dispărut ori s’a scurtat, au rebel rl?e 6 Ca UP u); lupul(u), bou, boul(u). Dar spiritul liin- D -Uj a mers mai deParte'- a înlăturat cu timpul şi pe 1 a î?credin^k ,Iui u remas ca finală funcţiei deter- animîî nn?001-Cm<î m graiul V1U zicem: calu Pa?te> leu Ieste un animai puternic, sa nu se crează că noi adaugem « la forma cal n Pe u ,din forma leu. Procesul stabilire! acestor rorme s a lacut de mult, treptat şi pe nesimţite. alte W^‘2S£gîM,pre natoa ki * 86 P°ari solitaribu.— Ce înţeles poate avea această notă laconică în cel mai înalt grad ? ! Poate oare zice Dl. Brandza că n’a ascuns traducerea, de vreme ce aminteşte în notă? Nu !—Mai întâii! că nota-î foarte nebotărîtă, nu spune nimic, cel mult putem înţelege din iea sau să mai cetim în Payer mai pe larg, sau că titlul de jlori solitarie ieste creat de Dl. Payer ; dar nici o dată nu va putea zice Dl. Brandza că prin asemenea notă Ieste scutit de imputarea că a tradus fără să spuie! — Apoi ce-î mai mult, ieste că şi înnainte de această notă şi mai departe sub aLe titluri, la cari nu sîntem siliţi să subînţelegem a-eeiaşi notă ceea ce nu ni se spune, găsim traduceri şi auciri de fraze! Dl. Brandza pentru a fi corect, sau tre-buea să amintească pe copertă că a prelucrat şi a tra- 612 — dus după cutare sau cutare autoriti, sau dacă a ales sistemul notelor, trebuca să se esprime maî curat, cam a-şâ: In ceea ce priveşte florile, frunzele, etc. etc. în multe locuri am tradus in tocmai sau am mal schimbat bucăţi din (numele autorului). Acuma îeată citeva probe că afirmările noastre nu sînt fără temeitl. ELEMENTS de BOTANIQUE par X. ZE3. IE=a3rer Membre de VInstitui Professeur de Botanique a la Lăcuite des Sciences de Paris et â l’Ecole normale sup6rieure. CURSU ELEMENTARII de Premiere Pârtie Orgwi i ographie. Pag. 94. tuflorexcence inrteflnie. Les fleurs solitaires â inflore scence indefinie sont „terininales‘‘ ou „axillaires. Elles sont „terminales“ lors-qu’elles sont placees k l’dxtremite d’un rameau feuille (ex.: „Fabi-ana africana“). etc. etc. Istoria Naturala pentru usulu Liceului etc, Redactatn Conforma programei oficiale pentru ESAMENULU DE BACALAUREAŢII de IDem.etri-0. Brandza Doe or în njedi ină şî Licenţiata în Ştiinţele naturale de la Facultăţile din PaViş. Laureat» aln Facultăţii de medicină din Pari-». (Medalie de Bronzu 1868—69). Profesorii de Fisiologia, Zoologia şi Botanica la Universitatea de Iaşi. Membru fundatorîu şi profesorn.de Seiiniiele naturale la Liceiilu nou. Medicii ^eeojo-dariu în Ospifaluîu Sf. Spiridon. Medica alu Dispar. Il-a şi aln Liecnlui nou. Conservator© atu Mustului de Jşţarfă naturală din Iaşi. ' Botanica. Pag. 97 luflncexc.enti'a neilcfiniift Divisiune si descriptiune.—Florile solitarie în înflorescentia ne- definită sunt „terminale “ si „axi-larie. Se dicu „ terminale candu sunt asiediate la estremitatea unei ra-|mure frundiose („Fabiana afri-:cana“j. 1 etc. etc. — 613 — Pag. 93. | Pag. 96. D’un autre cote, que Ies fleurs1 Florile voru fi solitarie seu in soient solitaires ou par groupes, grupe, inflorescentia pote fi „de-l’inflorescence peut etre „definie“ fini ta “ seu „nedefinita. Se dîce quand le nombre des fleurs decâ este „ definita “, candu nume-meme generation est tellement de- rulu floriloru este asia de deter-termine qu’on peut en quelque minatu, in câtu putemu ore-cumu sorte le calculer â l’avance, elle sa-lu calculamu mai d’inainte; se est „indelinie"', quand le nombre dîce ca este „nedefinita4*, candu des fleurs de meme generation numerulu floriloru este nedeter-est indetermine et varie selon la minatu si varieza după puterea vigueur de la plante. jplantei. etc. j etc. Pag. 139. Florainon. I Pag. 107. înflorirea, Lorsque Ies premiers boutons Definiiiunc. Se numesce „In-d’une plante s’epanouissent, cette florire“ acea perioda din vieti’a plante entre en „floraison“. Quand plantei, in timpulu careia se pe-touţes Ies fleurs sont passees et trece deschiderea floriloru; si se qu’il n en parait plus de nouvel- dîce ca o planta a intrata „in in-les, la floraison est terminee. La florire“, candu cei d’antăi boboci floraison est donc la periode de au inceputu a se deschide, la vie de la plante durant laquelle (Aice Dl. Brandza, ca şi aiu-l’epanouissement des fleurs a lieu. rea, a lăsat de o parte o frază, a pus la început pe cea de la pag 275 urmă şi „vice-versa“!) Les petales sont en prefloraison Pag. 105. Părţile flori se dîcu „qumconciale“, quand ils sont au că sunt in „preflorescentia quin-nombre de cinq et semblent âtre conciala", candu fiecare din ele places sur une spirale dont l’angle sunt in numeru de cinci, si păru de divergence serait 2/6; par suite a fi asiediate pe o spirala, a ca-7 a deux petales externes, etriia unghiu de divergentia ar’ fi un moitie externe, moitie interne. 2/6; asia ca, doue din ele sunt 'esterne, doue interne, si unul ju-metate esternu jumbtate internu. j (Ia aice-i greu!’ Care „unulu“? jvorbeaţî despre „părţl“ şi acuma ziceţi „unulu“! înţelegem ce ieste! Aţi modificat ceva aplicînd la toa-;te părţile florei ceia ce Payer zi-jce despre petale, dar păcatul mare că aţi tradus celealalte cuvinte în jtocmal cum ierau în Payer! In loc de a zice „una“ (raportîn- 614 Pag. 43. Si l’on fait la meme observa- duse la „parte“) aţi zis „unul“ |(corespunzînd cu „un“ din fran-jceza, care se raportă “petale“) lAşă-i cu graba! — ) | Pag. 59. Dacă facemu aceeaşi observa- tion sur une tige „d’Alnus glauca" ţiune asupra disposiţhmiî frundie-en constate egalement: loru pe o tulpina tenera de Alunu 1° Qu’un fii qui passerait par^Alnus glauca“), vomu constata toutes Ies feuilles de cette bran-de aseminea: ca frunidele sunt ches decrirait autour d’elle une despuse după o linie ideala spi-spirale cylindrique regulibre ; jrala; câ ciclulu este compus din 2° Qu’en numerotant ces feul- trei frundic, fiindu-câ a patr’a frun-les a partir de l’une quelconque ziâ se găseşce superpusa aceleia d entre elles, la feuille n° 4 est sur de la care amu plecatu, şi nu la meme verticale que la feuille descrie de cîtu numai o singură n° 1; la feuille n° 5 sur la me- învîrtitura de spira pîna ajunge la me verticale que la feuille n° 2frunzia imediatu superpusa; şi că en sorte que toutes Ies disposiţiunea frunzieloru va fi prin feuilles sont situees sur trois lig-nes verticales qu’on peut tracer sur cette branche; 3° Que ces trois lignes verticales qui comprennent toutes Ies urmare represintate prin fracţiunea V3 care ni arata in acelaşi timpu depărtarea frunzieloru in-tre_ dinsele pe axa, care este de trei pătrimi de circonferinţa fiindu feuilles sont equidistantes, et par ca frunziele sunt depuse pe trei consequent â ]/3 de circonferenc'linil s’au serii verticale ecidi-l’une del’autre. etc. stante etc. Enfin si nous ropetons Ies me- In fine, dacă repetamu totu mes observations sur une branche observaţiunile acestea pe o tulpi-gourmande do pecher etc. etc. na tenera de Persicu etc. ^ Credem că compara ţiele făcute, ajung' pentru a dovedi că avem înainte o traducere, uni locuri cuvînt după cuvint şi aiurea ceva schimbată.— Părerea noastră ieste că bine ar fi făcut D l Brandză să facă cunoscut acest fapt; cici deşi pierduţi în aceas’ă mică ţară scăldată de Dunărea, tot mai aflăm, din cînd în cînd ce se mai scrie şi în alte limbi! Âudax. — 615 — Manual de Geografie. pentru elevii şi elevele clasei II primară urbană şi cla. III rurală din judeţul Fălciu conform programului actual, de V. Sâghinescu, institutor în Huşi. Huşii. Tipografiea P. Asociaţilor 1879. preţul 75 de bani. Fără să-î facem complimente putem spune că auto-riul a reuşit a spune în puţine cuvinte multe prostii şi chiar cîtevâ nebunii. Pe de o parte nu putem tăgădui că, dacă geogra-hea D-lui Sâghinescu n’ar fi introdusă în toate şcoalele din districtul Fălciu, am putea recomanda asemenea carte pentru a aduce un moment de petrecere oamenilor supăraţi: dar nenorocirea a vroit ca asemenea carte să fie aprobată de Onor. Ministeriu respectiv — prin oficiea No. 12,906 din Decemvrie 1878 — ca carte didactică, după auzirea ş’a consiliului permanent de Instrucţiune D-l autoriă ar fi mai la locul seu aiurea unde-va, de cît în postulă de profesor şi pentru a convinge pe ori cine de dreptatea ce avem vom cita monstruozităţile cele mai como-rate: Pagina. I. Globulă nostru pămîntesc numit planet, are forma rotundă ca o portocală: el face parte dintre corpurile cereşti (aflate în aer) —cari se'nvîr'esc foarte iute împrejurul lor şi în acelaşi timp în jurul soarelui numit stea fixa. Vra să zică după D-l Sâghinescu pămîn-tul se află, ca şi alte corpuri cereşti in aer! Judecaţi de nebuniea noastră, noi socoteam că spaţiul ieste une locuri gol de tot, aiurea plin cu eter şi numai în jurul planetelor se află o păturică subţire de aer. După ilustrul autoriu al geografiei aprobate înse tot spaţiul ceresc Ieste plin de aer. Oare să nu fie şi în apă corpuri cereşti? La pag. 2 aflăm următoarea frază ciudată acorpurile cereşti cari apar şi despar curînd — se numesc uvneteore ; acestea sînt: ploaea, fulgerul, curcubeul, zăpada publică. Pentru noi Ieste un fapt demonstrat că — 616 — „(sau ninsoarea), stelele căzătoare, aurora, etc“ — Halal ! i ! Ploaea Ieste un corp ceresc şi fulgerul de asemenea. Se vede de sigur că D-l autoriu nu ştie ce ieste corp de vreme ce ne recomandă pe fulger sub acest nume. Despre orizont, are D-l autoriu nişte idei foarte caraghioaze, în adevăr la pagina 3 ne spune: vorizont numim cuprinsul ceriului, care în ori ce punct ne-am a~ flă {pe pămînt) represintă o boltă ale cărei margini ni păre că ating de pămînt, pi că de dînsa stau acăţate • soarele, luna pi stelele. “ Rugăm pe D-l autoriu să vie la Iaşi şi la Bucureşti şi să ţie conferinţe publice ca să ne înveţe şi pe noi că orizont şi bolta ceriului Ieste tot una. Noi, nenorociţii, credeam că orizontul ies'e un plan perpendicular pe verticala locului. D-sa crede că orizontul Ieste bolta ceriului. Să-i fie de bine ! ! Despre pămînt ne spune: nPămîntul— avînd forma rotundă, ieste turtit puţin la capete cătră nord pi sud; aceste turtituri ale pămîntului se numesc: polul nor-dicu etc .Şi pentru a nu ne lăsă vre o îndoială despre figura pămîntului ne dărueşte cu două figuri, din cari se vede limpede că autoriul a luat în serios că pămîntul are figura unui măr, căci vedem la amîndoi polii nişte scobituri. Dacă ar fi cu putinţă vom cercă a face în acest număr o reproducere a uneia din figurile din Geo-grafiea D-lui autoriO. Ne vorbeşte despre capetele pământului.— Păcat înse că nu ne spune cîte capete au corpurile rotunde. Pe aice pe la noi am auzit vorbindu-se de capătul osiei, de capătul băţului; dar de capătul min-gei, ori de capătul portocalei, nici o dată. -— Meşter mai ieste D-l autorii! ! Nenorociţii muritori socoteau că dacă pe hărţi se făceai! polurile albe, aceasta însemnă, că locurile acele nu ierau cunoscute, după D-l Sâghinescu inse, polurile sînt nişte cufundaturi ! ! Halal de meşter ! iot la pag. 3 zice; prin ambii poli trece liniea numită axa pămîntului, despărţindu-l în emisfercostică pi în, emisfera vestică Adecă să fie ştiut că o linie dreaptă des- 617 — parte o sferă în două emisfere! Aţi gîndit vre o dată D-lor cetitori, că asemenea isprăvi se pot face de o linie dreaptă ?! v La pag. io aflam, că «teritoriul districtului Fălciu arc forma unei linei mixte* Ale dracului teritorii mai sînt pe la Fălciu, teritorii în formă de linii cred, că numai în Romîniea- se găsesc! D-l Saghinescu ar trebui curat de linio-manie. < __ Bine a zis cine a zis. că cum şi-o face onivf nici dracul nu i o face, cine l’a pus tocmai pe D-l ^ Saghinescu să scrie o geografie, pentru a ne dovedi că nu ştie nici sistemul metric. In adevăr vedem că D-sa ieste convins, că Chilometrul pătrat are i ooo de metri patraţi, pe la noi pe malurile poetice ale Bahuiului şi ale Câcainei se credea, că chilometrul pătrat are 1,000,000 de metri pătraţi ! ! Nu se poate zice s’a făcut o greşală de tipariu, căci se află această greşală repetată de două ori. Vă întreb acuma, unde se fie locul D-lui Săgninescu la şcoală ca profesor, ori ca elev ? ' Nici acuma ca nici altă dată oamenii de la «Contemporanul* nu cred folositorii! a atinge chestiea lipsei de metoda în această geografie. Ce să mai vorbim despre metodă, cînd ieste vorba de cunoştinţi în sine ? Mai mult D-l Saghinescu se pronunţă în prefaţă contra metodei naturale şi laudă metoda contrară ! In sfîrşit cu toate (ă D-l Saghinescu laudă pe d-l Ale&ndri, prin cuvintele : fermeca’oriul apostol al literaturi Romîne— al lirnbei şi naţiunei noastre— ai (?!!!) Eomînilor, — cu toate că cartea ieste aprobată de vestitul Ministru cu ascultarea consiliului permanent; cu toate că făgădueşte elevilor şi elevelor gratis harta districtului Fălciu şi a oraşului Huşi, totuşi credem, că d-l Săghinescu îşi lega mai bine o pieatră de moară şi se aruncă în talazurile mârei de cît să dea naştere la o asemenea carte nesocotită, ca să nu zic mai mult. In sfîrşit sfătuim pe toţi profesorii rurali şi urbani din districtul Fălciu să arunce de parte din şcoli cartea d-lui autoriti 42. 618 — şi să procedeze cu copiii ca moşnegii din sat, cînd istorisesc ce lucruri suit mai de parce de notările satuiui. ce obiceiuri şi ce felia de oameni trăesc mai de parte etc. Rugăm pe toţi d-mi profesorii săteşti mai ales, sa ne trimeată geografii ale altor judeţe, să vedem ce comedii se mai cuprind : şi să rădicăm un monument autorilor şi miniştrilor cari le-au aprobat. Th. D. Speranţă. Citeva consideraţii asupra tipurilor omeneşti. (Urmare) După cum în Zoologie şi Botanică în general, claslficahunea naturală are mult mal mare însemnătate şi folos de cît acea numită artificiu 16, aşa şi în privinţa tipurilor omeneşti, în special, trebue să ne silim a urmâ regulele temeinice ale celui dintâiii j Central Bmversity Library Ciul soitt de grupare. A face o clasificaţie naturală însemnează a ne servi pe cît se poate, de totalitatea caracterelor corpurilor cu gruparea cărora ne ocupăm şi a considera aceste caractere mai mult după însemnătatea lor, de cît după număr. Aşa d. es. balena prin multe caractere de mică însemnătate se apropie de peşti, precum : prin forma corpului, prin traiul în apă, prin membrele prefăcute în înotătoare, prin înotâtoarea de la coadă (deşi aşecjată nu tocmai ca la peşti); etc, aşă în cît oamenii carii nu se ocupă cu ştiinţele o şi socot între peşti ; inse cîte-va caractere însemnate precum : modul de - îmulţire, feliul aparatelor de nutrire, etc. sînt de ajuns pentru a ne convinge că balena Ieste un mamifer. Yroind a aplica acest mod de grupare şi la tipurile omeneşti, chiar prin aceasta arătăm, cît de multe cercetări sînt de fâcut.In adevăr, am zis că în clasificaţiea naturală trebue să ne servim pre cît se poate de totalitatea caracterelor şi încă trebue să le cunoştem aşă de bine, ca să le putem socoti mai mult după însemnătatea de cît după număr!—Numai urmînd regulele clasi-ficaţiunei naturale vom fi scutiţi de a cădea în greşelele antro-pologiştilor veclii, carii împârţau oamenii: unii ţinînd sama numai de coloare, alţii de forma nasului, etc. Cu toate acestea sînt cazuri ; cînd un caracter de mică însemnătate, poate fi luat ca punt de plecare pentru o clasificaţie; aceasta înse numai atun I, cînd — 619 caracterul puţin însemnat prin suie, corespunde altor caiaoteie de mare însemnătate, d. ex. daca nişte animale s ar asemana sau deo sebi printr’o mulţime de caractere însemnate^ şi pe lingă acestea s’ar afla şi un caracter mat puţin însemnat mse stabil Şi cores-j -m,. con rlpnaftViirelor. nutem sa-1 luăm pe acest pe ă Iei va fi punzînd asămănărilor sau deosebirelor putem _să-i luăm. p caracter ca punct de plecare pentru clasifieaţiune, daca 1^ mat uşor de Observat şi de ţinut minte ; în tot de a una mse va trebui să avem în vedere că acest caracter nu are însemnătate prin sine, ci se ieamaî mult ca un semn care aminteşte caractere mal însemnate.-Mat departe vom avea oiazie să observăm şi la o-ruparea tipurilor omeneşti aşa felii! de caractere. „ ^ P După ce am văzut în general cum trebue de urmat m gruparea tipurilor omeneşti, să vedem în cîte privmţt trebue cercetate cIai^®rcetarea organelor în privinţa formet, mârimel şi greu-tăţet lor faţă cu greutatea trupului, face cunoscute jte ja»ctere foarte însemnate, precum: forma cramidui şi a fete^fo^ lor de păr si modul lor de aşezare pe pielea capului, ioima oa selor şi relaţia ce teste între mărimele lor, mărimea muşchilor m raport unit cătră alţii, cireumvoluţiumle crierilor şi forma nervi-lo? precum şi alte lucruri privitoare la sistemul nervos coloarea pielei şi mirosul ce-1 produce, statura, puterea muşcularâ îu dife- nte fp™^ruetu^ele (iin aceste caractere, adecă pentru acelea cari pană acuma au fost mat mult întrebuinţate, antropologul au ales nişte lungimea de la frunte pană la ceafă ieste mat mare de cit lăţimea, se numesc dohhocefalc ; acelea care smt mat scurte (de la frunte înspre ceafă) de cit late, se numesc bra-hicefale ■ în fine craniurile aproape rotunde, adecă a/eiea la care lungimea Ieste aproape tot una cu lăţimea se numesc ™*°<*W* sau mesilicefale, ade ă mijlocit între cele doliho.efale şi celebra ^^iîupă aşezarea fălcilor oamenii se împart în două grupe : unit numiţi pro ;nati au oasele maxilare scoase mnamte m forma de bot de animal) şi dinţii incisivi aşezaţi oblicii; iar alţii numiţi orio':tia{i au maxilarele foarte puţin scoase înainte şi dinţii incisiv a564X;r£a™S, «ar** avem dou* felin* de oamen,: uni, cu părul lînos numiţi uloirlh,- iar alţii cu parul ne linos numiţi b.J/nlm— Un fir de păr lînos tăet de a curmezişul are la capăt forma unei elipse, ceea ce dovedeşte că ieste lăţit; pecmd untir de păr ne lînos tâiet de a curmezişul, are la capăt forma unui cerc, ceea ce dovedeşte că firul Ieste cilindric adecă ne lăţit. — 620 Vom vedea mal departe cum aceste caractere sunt întrebuinţate. II. '—Caractere le luate de pe modul de vorbire• — însemnătatea acestor caractere ieste de la sine înţeleasă; căci maî întâia putem zice în general că omul esprimînd prin vorbă ceea ce cugetă şi simţeşte, trebue să fie o legătură între modul de cugetare şi simţire şi între modul de vorbire, aşa în cît acei ce vorbesc în acelaşi chip arată că se cam asamănâ în privinţa cugetâreî şi a simţireî, adecă sînt mai apropieţî unii de alţii; apoi dacă ţinem samă de modul cum s’au format limbele (după ideile celor mal însemnaţi limbiştl) imitînd strigătele şefilor în diferite împre-giurărî, ete. Ieste natural să zicem că acel carii vorbesc în acelaşi chip se asamănâ maî bine Intre iei, sau ţinînd samă de res-tricţiunile ce vom vedea maî departe că trebue să facem, putem zice cel puţin că acel carii vorbesc în acelaşi chip au un element comun. III. —Pe lîngă caracterele de maî sus, o mulţime de alte conştiinţî aduc multă lumină în gruparea tipurilor omeneşti, aşa sînt obiceiurile populare, istoria, tradi\iunile, monumentele, instrumentele, scheletele omeneşti găsite in părnînl în diferite locuri, ele. După ce am arătat aceste grupe de caractere, trebue să spunem că până acuma nu toate au fost întrebuinţate la gruparea tipurilor omeneşti şi dacă am zis că toate trebue cercetate, cît se poate maî complect, asta maî mult pentru a se strînge material pe viitorii! pentru o clasificaţie pe cît se va putea mal naturală. Să revenim acuma mal în special asupra modulul şi asupra valorel cîtor-va din caracterele de mal sus. (Va urma) W. Fâflpul Ţiganului. (anecdofă populară) Avea dada ca toţi ţîganî, Ca lingurarii, ca lâcâtarii, . Ca corturarii, ca căldârarii, Ca lopătarii şi ca ciurarii Ca toţi ţîganii, Avea, avea . . . oare ce avea? Avea pe dracu să-l iea, Avea untt parip, un armăsarii!, Mare, voinic, ca un husariu, Sprinten la mers, ager la curs, Cu părul mîndru, cu urechi în sus, 621 — Cu coama mare, lungă şi creaţă Ca chica dadei hai de mâtasâ; Cu coada lungă pânâ’n copite Şi cu potcoavele ţintuite ; Şi val, fu mindru, acel cal roib, De trei pecioare fu pântânog, Şi o steluţa, stea mîndră ’n frunte Ca şi căpriorii din munte Avea paripul. Şi punea dada Punea pre el şaua cea moale Şaua de piele şi preste foaie. II incingea c’o chingă lată, Să nu-i vază pielea vătămată La cap căpăstru, frîti de curele Tot ţintuit cu arămele Şi zurgălăi Şi clopoţăi Şi cîte podoabe numai vedea Toate pe parip le pune: La şea scăriţe din fier lucrate Cari sclipiau de pe departe, Şi aninate numa’n curele Punea dăduca cu desmierdare. Apoi sus dada cînd s6 punea, Ca cioara, ca corbul, fugea, fugea, Preste hotare, de la bordeitl Ca să se mire al lui puradei. Şi ear venea, şi ear mergea, Multa voiea buna făcea. Şi apoi dada de bucuriă Şi de mlndriă se fudulea Ilil ţeselâ, îl periea, îl săruta Şi fîn, otavă, ovâs îi dâ. Dar vSzînd dada că e prea scump Nutreţul ce-1 dă la calul murg, Şi-a pus în gind să fac’o probă (Dar asta n’o pot zice c’o vorbă) El îş gîndeşte: cum din mînz mic, Am ştiut creşte frumos parip, Şi din spârios precum ierâ II dedai la toate, . . . dar d’oî putea Să-l mai învăţ un meşteşug _ Că doară ştiu ca nu trage’n jug. — 622 — Să-l învăţ, hm! zeu e cam greu, Dar apoi cu minte m’am născut leu! Dada se pune, nu dă mîncare Nimic, nimic, nici adăpare L’a lui parip . . . ci la pociumb Leagă pre bietul roibul porumb. O zi tot rabdă, şi alta vine . . . Dada priveşte îl pare bine Că ne mîncat şi ne băut Paripul două zile a stătut; Şi-şi zice-n sine : eu socotesc Că cu proba o isbutescă . . . Mai vine o zi — şi asta trece, Cînd vine alta — paripul rece Zace lungit lîngă bordciu Ocolit de a dade puradel. Dada cu minte, vezi, om mintos, Stînd lînga el: vezi paripos, Te puse dracul şi ai crăpat Chiar cînd la modă te-am fost dedat! Sub Detunata Ardtalu — 1882. Ion Pop Rele janul _______ învăţătorii! Ihliicuţiiiiicii intelectuală fizică şi morală după H. Speneer. Urmare. Această geometrie empirică care îmfăţoşază un şir nesfîrşit de probleme, trebue să fie urmată neîntrerupt ani îutregl împreună cu alte studii cari pot fi însoţite de esplicărl concrete. După ce copil cunosc cubul, octaedrui, deosebitele feliurl de piramide şi de prizme, trebue să trecem la corpurile regulate mal complexe dodecaedrul (cu 12 feţe , icosaedrul (cu 20 de feţe , pe cari ieste greu ale face cu bucăţele de carton. Aice are inteligenţa unde se aplică şi exercita, de acolea se va trece la corpurile regulate, modificate aşâ cum le prezintă corpurile cristalizate. Imitînd aceste forme nu se va pierde ocaziea de a face cunoscute copiilor cîte va fapte însemnate din mineralogie. !j ') .\ota. Acei care doresc un călăuz peniru a aplică acest sistem de educaţie i* 1 vor afla îu cărticica intitulată : Geometria inventată, publicată 4e I şî ('. Mozler. Pater Noster Row London. — 623 — După ce s’a deprins elevul bine cu exerciţii de âcest fehu, geometrieâ raţională, (care la noi se face_ de la început, lăra nici un felitl de exerciţii premergătoare, cari să dureze cu anii) nu-va mal fi greu de înţeles. Deprinzîndu-se a observa relaţiumle de formă şi de cantitate, după ce a văzut că unele rezultate au Ioc numai de cît, cînd sîntdate nişte anumite elemente nu va vedeam demonstraţiile lui Euclid, de cît o complectare care lipsea problemelor cu cari Ieste deprins. Facultăţile lui bine disciplinate înţeleg cu uşurinţă teoremele şi le înţelege valoarea. Afară de aceasta simţeş e plăcere, cînd vede că une ori a aflat singur metoda cea bună Astfelit) acest studiu, aşâ de sec şi de urît de elevi cari n an tos pregătiţi, Ieste plăcut pentru dînsul. Trebue sa mai adăugim, • se apropie momentul cînd mintea lui va fi în stare a afla demonstrări originale şi acest exerciţii! Ieste cel mal folositorul pen desvoltarea facultăţilor de reflecţiune. Teoreme, ca cele care ui-mează după cărţile lui Euclide, de d-mi Chambers, va putea sa le demonstreze singur; şi cînd le va demonstra îşi va exercita nu numai'facultăţile intelectuale ci şi cele morale. Cele spuse pănă aice trebue privite numai ca exemple de metoda de educaţie întemeeată pe prineipiele generale spuse de noi. Credem că această educaţie îndeplineşte toate condiţiile cerute : ca educaţiea să fie o reproducere în scurt a civi izaţiel, ^ să fie pe ît cu putinţă spontanee; 3» să fie însoţită de pLwe . Toate acestea caractere ale educaţiei propuse de noi dovedesc ca metoda ÎI bună. Luaţi în băgare de samă că metoda noastia nude cît produsul logic al tuturor progreselor noua — adeca Ieste primirea complectă a sistemului natureî. . n Mal adăugim cîte-va cuvinte pentru a întări şi mal mult mnain-tea cetitorilor cele două principii generale, care smt tot odată? cele mal însemnate şi mal nebăgate în samătnlaru că, dm leagăn pănă la vrîsta coaptă, mijlocul de educaţie sa spontanei! şi tot spontaneu să rămîe si pe urmă, ol noilra şi^ piu luminează pe cel dintăiu— că activitatea mmţe sa 1 , de plăceri. Dacăînnaintarea de la simplu la compus, de la nedo-târît la hotărît, de la concret la abstract, Ieste im adeviU- ped ologie, plăcerea va trebui numai de cit să mtovaraşasca ac mm e aşezate în acest şir. Cel dintăiu principiu cuprinde Se^aLzaţiu-unile şli ntei educaţiei; al doilea înse cuprinde arin, i^şte^g l dc a educa. Căci de sigur, dacă treptele cursului nostru de studii srnt aşezate ca să poate copilul să ie urce cu puţin ^ de ajutorii!, cauza nu poate fi de cît ca corespund cu deoseb tele faze ale evoluţiei minţeî ; şi de sigur încă, daca î^Cf.p Jlt.ţeastă treaptă la alta îî Ieste plăcută, cauza nu poate fi de cit ca această trecere cere exercitarea regulată a facuitâţiloi. 624 Dar, a face din educaţie un mijloc de a uşurâ desvoltarea firească a spiritului, are şi altă însemnătate şi mal mare de cît statornicirea unul curs de studii. Mal întăiti asigurăm astfeliii tă-riea şi trăiniciea întipăririlor, lucru care nu se face nici o dată după metodele obişnuite. Ori ce cunoştinţă căpătată de elev prin munca sa chiar, ori ce problemă deslegată de dînsul, fără de ajutoriâ strein, se face prin dreptul de cucerire lucrul lui cu mult mal mult de cum s’ar întîmpla altfeliu. Lucrarea minţel pricinuită pentru a ajunge la vre un succes, concentrarea gîndirel trebuitoare, aţiţarea triumfului, toate întipăresc mal adînc faptele în minte de cît cetirea sau auzirea. Chiar dacă n’a reuşit, întărirea facultăţilor fixază amintirile, după ce îl dăm noi deslegarea, mal bine de cât toate explicările, chiar repetate de sute de ori. Nu uitaţi că această metodă de a instrui aduce numai de cît organizarea cunoştinţilor căpătate. Ieste în firea faptelor, şi a închieri-lor de a fi mijlocul de a deslega alte întrebări. Deslegarea problemei de Ieri ajută pe elev a deslega pe cea de azi. In acest chip cunoştinţa căpătată ajută gîndirel în general. Nu-î numai ca scrisă pe filele unei cărţi năuntrice, cum se întîmpla cînd învăţăm pe de rost. Nu treceţi de asemenea cu vederea de ce ajutoriu Ieste această muncă neatîrnată, de la sine purcezătoare, pentru desvoltarea noastră morală. Curajul de a atăcâ greutăţile, concentrarea răbdătoare a luărela minte, statorniciea în nereuşită, sînt dispoziţii speciale trebuitoare în vieaţă ; şi tocmai pe acestea le desvoltâ sistemul, care sileşte spiritul sâ-şl cîştige hrana intelectuală. Că metoda aceasta Ieste practică pot garantă pe experienţa mea personală, căci aşa am învăţat perspectiva. (Nu traducă-toriul sau prescurtătoriul, ci Spencer). Şi toţi profesorii însemnaţi au tins în această direcţie. Dovadă Fellemberg care zice: „activitatea slobodă şi individuală a elevului Ieste de mult mare însemnătate de cît silinţa oficială a acelor cari se apucă de instruit “. Horaţiu Man, cînd arată părerea că „din nenorocire e-ducaţiea la noi constă mal mult în a zice, a spune copiilor lucrurile de cît a-i exercită şi M. Marcel, care zice, „ceea ce elevul descopere prin lucrarea gîndirel sale se ştie mult mal bine „de cît ceea ce l’am făcut să înveţe din spuse“. (va urmă). __________________ *• Nădejde. CORESPONDKNţĂ. Dl. G. C. V.—Nenorocirea a voit că prietenul D.v. să scrie în acelaşi caet şi poeziea lui Depărăţanu şi să pună pe coperta • Cătină. Adevărat aşa Ierâ în manuscript înse nu s’a putut ceti. In Nr. viitorii se va publică scrisoarea D.v.