— 545 — Privim ca abonaţi pe II-nil ce vor bine vroi a primi două numere nnnl dnpă altul. Kducaţi unea intelectuala morala şi fizica, (lupa 11. Spencer. (urmare/) , . DuP.a ideile noastre în privinţa educaţiei trebue ca lecţiile proiesorulul sa se unească cu silinţile copilului, de a face chipu-n e lucrurilor. Cînd după multă deprindere va fi căpătat oare cari idei despre proporţie, va începe copilul a înţelege că corpurile îşi arata cele trei dimensiuni (lungimea, lăţimea şi umâltimea) m perspectiva. Şi cînd după mal multe încercări chinezeşti şi multe nereuşite, pentru a arăta pe hîrtie chipul corpurilor aţă cum se arată în perspectivă, se va fi format în capul iul o idee de ceea ce se cere să facă şi va dori să reuşască, ÎI vom putea aa cea ratăm .ecţie despre perspectivă, prin ajutoriul mstrumen-ttilui ce se mtrebumţazâ pentru a explică ştiinţific legile perspectivi* r™*18® Yorspăimîntă, dar experienţa, de care vorbim Ieste lămurită şi plină de interes pentru un copil cu inteligenţă obişnuia, runem pe masă o foae de steelă şi o aşezăm vertical, punem de ® P,ar,c.‘Ţ ° carte> de exemplu, de ceealaltă stă copilul şi să uită la carte fără să-şi schimbe locul cît de puţin; îi zicem să însemneze pe steelă unghiurile iucrulul aşezat de ceealaltă parte a foiel de steelă "P?.1 “ z’cem sa ceaşcă unghiurile prin linii, şi unindu-le vede n 6 u^m®ază contururile lucrului aşă cum îl vede. Atunci punmd o coală de hîrtie pe faţa foier de steelă întoarsă spre carte, a vedea că lmule trase înfăţoşazâ foarte bine lucrul.—Prin acest mijloc schimb rad poziţiea lucrului de desemnat şi observînd ce 1 ., ™ 11 desemnat aşă cum am spus vom alunge a dă copduluî cunoştmţi foarte lămurite şi plăcute despre perspectivă iară să aibă nevoe eă imiteze fără să înţeleagă desemnurile ora, e sigur că nu va fi nevoe de arătat copilului toate legile perspectivei dintr'o dată, ci încet încet, cînd va veni ocaziea. — ^ rin acest chip copilul va ajunge sa înţeleagă adevărata teorie picturel, adecă că trebue să reprezinte lucrurile aşă cum s’ar rata proiectate pe o suprafaţă plană, aşezată între dînsele şi intre ochiul nostru. Uj mijloc raţional de a face pe copil să capete cele ratam idei despre geometrie, luat din scrierile D-Iul Wyse. ny°pnul s’a deprins a întrebuinţa cuburi pentru a învăţa aritmeticaj să^ le întrebuinţeze şi pentru a căpătă elementele ge-e nei. Aşi începe cu solidele, adecă tocmai din potrivă de cum 37. 546 ae face pretutindeni. Astfeliti mă scutesc de difiniţil absurde şi explicări rele despre punct, linie, suprafaţă, cari slut numai abstracţii. Cubul are multe din elementele cele maî însemnate ale geometriei: puncte, linii drepte, linii paralele, unghiuri, paralelograme, etc, etc. Cubul nostru se poate desface. Copilul cunoaşte părţile în care-1 desfacem din numeraţiuue, şi, acuma le poate să le compare şi să cerceteze relaţiunile dintre dînsele.... Apoi înna-intează de la cub la glob şi capătă cunoştinţl elementare despre cerc, despre curbe în general, etc, etc. „După ce a înţeles solidele, putem să le îulocuim prin suprafeţe plane. Trecerea poate fi uşurată. De pildă, tăem cubul în felii subţiri, şi Ie punem pe bîrtie; copilul va vedea că sînt atîtea dreptunghiuri plane, cîte felii. Astfeliti şi cu alte soli de. Vom lucrâ cu globul tot în acest chip; copilul va vedea adevărata producere a suprafeţelor, şi mal pe urmă le va putea înţelege şi abstract, fără solide. „După ce cunoaşte alfabetul geometriei şi poate ceti această ştiinţă, începe a o scrie. „Cea mai simplă lucrare, şi prin urmare cea dintăitt, Ieste a pune feliile făcute din solide pe hîrtie şi a trage cu plumbul pe lîngâ contururi. După ce s’a deprins astfeliti cu figurile plane, îl punem să le copieze fără să Ie aşeze pe bîrtie, ci numai de departe. “ După ce copilul a căpătat, prin vre o metodă asemenea a-celeî ce propune Dl. Wyse, o sumă de cunoştinţl geometrice, se poate face un pas mai departe, obişnuindu-1 a cercetă cum sînt figurile făcute fără ajutoriul feliilor de solide: aţiţind astfelifl tot o dată într’însul dorinţa de a le face exacte şi arâtîndu-I greutatea. Ieste sigur că geometriea ( cum arată şi numele iei .eo-pă-mînt şi melria-măsură) a luat început din metodele aflate de meşteri şi de alţi oameni pentru a luă măsuri exacte pentru a pune temelii zidirilor, pentru a măsură grădinile, etc, şi că s’au strîns adevărurile goometrice la un loc cu scopul de a se folosi de dînsele la aceleaşi lucrări. Tot astfeliti trebue să le arătăm şi elevului. Punîndu- Ie să taie bucăţi de carton pentru a face castele de cărţi, să desemneze diagrame pentru podoabele ce va zugrăvi ; punîndu-1 la mal multe lucruri, trebue să-l lăsăm cît-va timp să se năcăjască singur cum s'au năcăjit oamenii primitivi. Va află astfeliti prin experienţă eît de greu se poate ajunge la scop numai prin ajutoriul simţurilor. După ce îşi va fi desvoltat puterea de a înţelege, şi va ajunge în vrîstâ de a putea întrebuinţa compasul, va înţelege de ce folos îl Ieste, dar va fi năcăjit de imperfecţiea metode: aproximative. Putem să-l lăsăm într’acest punct cît-va timp. Intâitt pentru că ieste prea tînăr pentru a se — 547 ridică mal sus ; apoi, pentru că trebue să simtă nevoe de metode sistematice pentru construcţii. După principiile noastre, adevărata pregătire pentru studiul geometriei Ieste un exerciţiu îndelungat In artele de construcţii pe cari le va uşura geometriea. Luaţi aminte că şi aice natura ne arată calea. Copiii au multă plăcere de a zidi, de a tăea lucruri din hirtie , gust, care încurajat şi îndreptat, nu numai va pregăti calea pentru ideile ştiinţifice, dar le va des voltă şi gliibăeiea mînel, care lipseşte aşâ de des. După ce facultăţile de observare şi de invenţiune vor fi căpătat puterea cerută, vom putea iniţiea copilul în geometriea empirică ; adecă în geometriea care dă deslegărl metodice, dar un le dovedeşte. Dar ca şi alte treceri în educaţie, aceasta trebue să fie făcuta ca din întîmplare: şi relaţiunea geometriei cu arta de a zidi, de a construi trebue întrebuinţată şi mal departe. Puneţi pe elev să facă din carton, un tetraedru, ca acel ce i-1 arătaţi ca model, prin aceasta îl interesaţi a deslegă o problemă care va forma începutul studiului. Elevul vede că pentru a reuşi, trebue să facă patru triunghiuri cu laturile egale şi să le aşeze în nişte poziţiunl particulare. Fiind că nu cunoaşte o metodă exactă, află, pnnînd triunghiurile în poziţiunea cerută, că laturile nu se lipesc şi că vîrfurile nu se întîlnesc in vîrfhl tetrae-drulul. îl putem arăta atunci, cum prin ajutoriul compasului putem construi triunghiurile tocmai aşâ cum trebue; şi, după ce a văzut că altfeiiu nu poate nimeri, se va bucură de descoperirea ce i-am făcut. După ce l’am ajutat la deslegarea celei întâii! probleme pentru a-l arăta felini metodelor geometrice, trebue să-l lăsăm să deslege singur, cum va ştima! bine chestiile ce se vor îmfăţoşâ. Să împartă o linie în două părţi egale, să ridice o perpendiculară, să faeă un pătrat, să împartă un unghia, să tragă două linii paralele, să descrie un exagon. va reuşi cu oare care răbdare, singur. De acolea, încet încet îl vom duce să deslege probleme mal grele, pe eari le va deslegă bine, sau va încercă a le deslegâ, dacă ştim cum să-l luăm. Mulţi cari au crescut sub disciplina cea veche se vor îndoi despre adevărul vorbelor noastre. Cu toate acestea vorbim din experienţă, şi din experienţă repetată. Am văzut o clasă întreagă de copil interesîndu-se până’ntratîta de deslegarea cutare! sau cutârel probleme, încît aşteptau lecţiea de geometrie cu cea mal mare nerăbdare. Nu de mult, am auzit de o şcoală de fete în care mal multe se ocupă de bună voe cu ebestiunl geometrice, afară din timpul claselor; şi de altă şcoală unde nu numai că se ocupă, dar o fetiţă cere probleme de deslegat Dumineca a casă. Ce probă mal convingătoare putem dori pentru preţul desvoltărel de la sine ’ O ştiinţă care, îmvăţatâ ea de obiceiă, Ieste sacă şi desgustâtoare, se face, - 548 — cînd urmăm metoda naturală, foarte plăcută şi peste măsură de folositoare ! Zicem peste, măsură de folositoare, pentru că efectele iei nu se mărginesc la eâpătarea adevărurilor geometrice, dar adesa produc o revoluţie în spirit. S’au văzut copil cari se îndobitocise prin metodele şcolare—prin formulele abstracte, temele desgustătoare, abuzul de muncă—desteptîndu-se de o dată cînd încetau a fi nişte primitori pasivi at ideilor altora pentru a ajunge iei singuri descoperitori. Descurajarea insuflată acestor copil din pricina chipului greşit de a-i învăţă, s’a trecut, simţind puţină simpatie, şi prin cîte-va reuşite au căpătat încredere într?înşii, cred că şi iei pot face ceva şi încet încet se pun cu stăruinţă pe studiu şi reuşesc. Iată şi alte exemple date de profesorul Tyndall într’o conferinţă ţinută la Institui regesc, despre însemnătatea fizicei ca ramură a educaţiei. „Una dintre datoriile ce am avut de îndeplinit, în vremea de care am vorbit, fn de a ţinea un clas de matematecî; şi am văzut că Euclid, şi în general toată geometrica veche, ieste, cînd ne adresăm la inteligenţa copiilor, un studiu foarte plăcut pentru tinerime. Dar feream pe copil de carp şi puneam în joc iniţiativa lor asupra unor chestiuni luate nu din carte. De la început, copilul se simţea rătăcit şi nu simţea plăcere, dar nici o dată această neplăcere nu ţine mult timp. Cînd îl vedeam cu totul descurajat, îi povesteam cum Kewton zicea că deosebirea intre dînsul şi între alţi oameni, vine de acolo, că ceialalţl n’au destulă răbdare ; sau că Mirabeau oprise pe servitoria să zică înnaintea lui cuvîntul prostesc „cu neputinţă J Incurâjat astfeliu se punea vesel la lucru, cu îndoială poate, dar cu hotărîre de a mai cerca. Am văzut ochii copilului strălucind; apoi însfîrşit, ce plăcere mal mare de eît a Ini Ar-chimede, strigă: „Am găsit Domnule !*‘ Sentimentul încrederel în sine, Ieri de mare preţ, şi clasa mea însufleţită a sticlii! făcea progrese minunate. Adesa, le dădeam voie să aleagă ori teoremele din carte, ori să caute altele. Xicî o dată nu i-am văzut luînd cartea ; vroiam sâ-î ajut, cînd credeam de trebuinţa, dar de obiceiu nu vroiau. Aceşti copil gustase din plăcerile cuceririlor intelectuale, şi cătuau prilej de biruinţî nouă. Am văzut diagramele lor săpate pe ziduri şi pe podele în sala de recreaţie, şi am avut şi alte dovezi de interesul ce căpătase pentru geometrie. Din partea mea, numai le puneam aripi; nu recunoşteam de feliu 549 - regulele- pedagogiei, cum le înţeleg Germanii. Făceam din georne-trie un mijloc de educaţie. Experienţa a reuşit; şi cele mal dulci ceasuri din vieaţa mea sînt acele în cari am văzut desvoltarea puternică şi veselă a puterilor minţei la cari mă adresasem.11 (Va urmâ). ' 1. Nădejde. DACĂ Dacă glasul rnicu resună ca un glas dogit de clopot, Ca al tunului resunet, ca al cailor lung tropot Sau ca toba de râzboiu; Dacă voacea-armonioasă de uşoare păserele Eu s’aude în blâstâmul, în cîntarea voaee-l mele; Dac’al munţilor cimpoiu Eu'nsoţeşte nicî o dată a eîntăreî mele note; Dacă glasul mied resună ca a temniţilor boite ; Ca un corb râtăcitoriu ; Ie-eâ nici o dată’n mersu-I n’a putut şuvoiul rece Să murmure printre munţii ce ca fulgerul îT trece Bubuind îngrozitor iu;.. Ie-că paserea din corlri amuţeşte în furtună, Cînd a tunetului cîntee printre nouri lung detună Dus pe fulgerul aprins; le-că focul cînd cuprinde edificiul stârei-antice Cind ruina ne-amerinţS, ea sdrobindu-ne să pice Şi cînd focul s’a întins, Eirnenl cîntece-amoroase nu va scoate pe a lui barpâ, Ei meni cu paharu'n mînâ a tribunilor eşarpă Eu va’ncinge bencbetînd, Decît, poate, sybariţii cari pun în pîntec lumea, Căror alte ideale, Ie înnăduşă ruşinea De a muri la masă stînd; Decît, poate prostituta, care fără de ruşine Azi sărută pe prieten, mînl pe duşmanul ce vine Ca sâ’t dea mai multu un ban; Decît poate desfrinatul, idiotul sau nebunul Cel ce moare şi n’aude cu urechile lui tunul, Glasul tunului uman! — 550 — Azi nebun în ochi! voştri trece cîntecul mieti poate, Căci, copii ai altor vremuri, a cîntărei mele noate Să'nţelegeţl, nu puteţi; Mini, nebuni în ochii lumei, voi veţi trece fără doară, Căci deasupra astor flăcări, aţi jucat mereu pe şfarâ Farâ’n gînd măcar s’aveţf: Că pot flăcărele coarda să o mistuie pe dată Ş'aerob aţi nebuni, tn chinuri să muriţi de astâ-dată Să muriţi, amar plîngînd; Să muriţi, fără ca nime să vă scoată din jaratec Făr ca nimeni să asculte al durere! glas selbatec Ce veţi scoate dispărînd!.. Cînte, cînte cine poate pe Rodiea sau Domniea, Cînte slugele în coruri, infamiea, tiraniea Ieste datoria lor! leu, ce nu-s legat de nimeni, ce n’am pus la preţ cîntarea Ce ca arma oţelită nu posed decît strigarea, Glasul lirei zdrobitor, Voia cînta ca şi şuvoiul care trece pe sub stîncă Cu a tunetului voace, spunînd ura mea adîncă Ce mă roade ne’ncetat; Spunînd chinul omenirei, a mizeriilor scene Ale zorilor dreptâţei aurite, mîndre semne, Viitoru-apropieati Bnselles IS82 CtmsC Miile. UNUI POET DECORAT Poete, iată-ţl visul acum realitate : Domniea te cinsteşte cu-al meritului semn, Uitînd că lingă dînsa şi sfînta libertate Pe harpa-ţi al cîntat-o, c’al mers şi mai departe Minat de-al inspirăreî spirit măreţ şi demn!.. Poete, iată-ţl visul; căci visuri sînt atîte: Homer sărac Elada cînta rătăcitori a Şi Promotett sub ghieara aquilei ne’mblînzite Ce-I scormolea plămăil cu unghii oţelite Salvarea omenirei visa triumfători a!.. — 551 Oh! unii trec prin lume, curaţi şi iară pată Despreţuind o lume îrubâtrînită’n reu: Blâstâm le ie cîntarea, blăstăm le-i viaţa toată, Şoimi iuţi cari’n albastru cu-aripl întinse’nnoatâ Sfidînd şi om şi fire şi ceriu şi D-zeu!.. De mor; în ceasul morţeî curat le ieste gîndul: A slugăriel spectru nu ati la căpătăiU Amicii pe a lor, groapă cununi depun de-arîndul Curajul lor, duşmanii cu cinste admirîndu-1 Spre-ai proclamă de genii ades sînt cei di’ntâitt!... Aşa îmi place astă-zi, poetul ca să fie Persecutat de lume, de nimeni ascultat Să ducă viaţa’n chinuri, să tune’n tiranie Şi urmărit de dînsa, proscris Şi'n sărăcie La nimeni să nu-şl vîndă condeiul inspirat!,-. Pribeag pe calea vieţei să nu-1 cunoască nimeni Obscur, să vâză prostul cu daruri resplâtit Să-şî sîngere talentul, eu-al lipsei negri pinteni Să-şi aibă locuinţa sub ceriu sau în respinteni Dar liber să blâstăme tiranul înjosit!,.. Să rătăeeascâ’n lume, moşneag sărac să moară Cu idealu ’n crieri, cu răzbunarea ’n suflet Şi cel din urmă cîntec, ca cel di'ntâia oară Să fie pentru lume suprema Iei ocară, Glas trist pornit din fundul curatului seu cuget Poete lasă tronul; la slabele-i picioare Nu nasc a libertâţel şi-a geniului scîntei Nu unde-i înjosire se naşte omul mare: Yultanul, de îi mîndru, nu naşte la ’nchisoare Ci sus pe stîncă pleşă, pe YÎrfurile iei!... Te du ca şi alt-dată, în hrubele murdare Descrie vieaţa neagră, acelor ce sînt jos " Din glasul lor fă astăzi puternice fanfare, Lăsînd la cel nemernici o cruce înjositoare Şi zboară ca vultanul sub ceriul luminos... Bruxelles 1882 Comt, Miile. Ianuarie — 552 — La adresa Udul Glrcineanu. _ _ Pentru a aduce un început de lumină îu ideile D-voastre privitoare Ia. timpurile „marelui Ştefan- despre cari ziceţi: „După cete ce ştim despre Marele Ştefan, putem zice cu siguranţă [notaţi că aţi pus cu siguranţă); că iei, dacă nu s'ar fi răz-ămat pe i«fx>ea tuturor locuitorilor ţerei şi n’ar fi îngrijii de el ca mu părinte [frumoasă cunoştinţă de istorie mar aveţi, puţin lipseşte să nu ne scrieţi despre domnii romîni în stilul ad-mirătorifi al D-lur V. A. Ureche. Reu model, D-le Gîrcineanu, reu model!'), n’ar fi domnit aşa de mutt şi n’ar fi îndeplinit atî-tea fapte mari, in tot cursul domniei sale'. [Se înţelege. De exemplu Lndvic al XlV-lea care a domnit aşa de mult, a fost iubit pană Ia atîta de popor încît l’au petrecut cu bulgări, cînd îl duceau la mormînt. Pasă de maî iea ca dovadă de Iubirea poporului timpul îndelungat al domniei !“ — No. 12 „Contemporanul" pag. 4d2.— Pentru a aduce lumină am zis, reproduc aice feră alte a-dause o bucată din nuvela „Ursita din lierista literară şi sciîn-ţifiră din 1879 pag. 85, nuvela e de DI. Hljdău, de care cred că veţi ti auzit, că s’a ocupat mult cu istoriea Romînilor: „Şi'n adevpr, presinţa hoţilor era atît mal lesne de ghicit, cu cît în genere finitul domniei lui Ştefan cel Mare se deosebia prin^ o neînchipuită îmmulţire a numeralul haiducilor, mal cu seină în partea nordică a Moldovei, încununată cu munţi nestrăbătuţi şi codri vergurt. E destul a zice, că unul din căpitanii hoţilor, celebrul Mihu-copilul, despre care vorbesee poesia nostru naţională şi cronica polonă a lui Martin Bielski, isbutise a aduna sub povăţuirea sa nu mai puţin de Şece mii de haiduci. Necurmatele resboe ale lui Ştefan-vodă, luând necontenit pe ţSranî de la sapă la armă, au sărăcit cu desăvârşire clasa de jos a poporului, pe care o mal apăsau şi boeril, căci Domnul cruţa forte mult aristocraţia ţSreî, organisatâ după modelul feudalitâţel ungare şi polone. Aşa dară, toţi acel ce simţiau în pepturile lor bâtend inime de zmeu, alergară la Iran Şa verde a codrului, sub al cărui adăpost se puneau a pândi şi a tăia pe neguţătorii drumeţi, mal cu semă Turci şi Armeni, şi pe avuta boerime." _ Auzi, D-le Gireinene, ai înţeles ce spune Dl. Hîjriâu? Feudalitate după modelul celei ungare şi polone—zece mii de haiduci, oameni cari fugeau de slujba militară apăsătoare şi nedreaptă — iubirea.părintească a lui Ştefan arâtîndu-se ca la părinţii cel vi-trigt: cruţare pentru aristoeraţiea cea puternică, apăsare pentru popor—boeril adăogînd apăsarea lor asupra poporalul, ete.. Prin urmare Emil ştiea ee spunea, cînd a afirmat că D-ta nu ai pose- — 553 — dat adevărul istoric şi că al declamat numai ca toţi acel cari la fie-ce ocazie ridică minele la cerifl cbemînd umbrele lui SIeftin şi Mih’ihi! De astă dată destul, dar cu atîta nu scăpl. Aşteaptă! VERAX. monstruozităţi poetice. Încercări poetice de A. M. A. Bucitresci 1881. Acesta e titlul unei broşure de 30 pagine Ieşite de sub teascurile tipoditografieî Dor. P. Cucu. In prefaţa iei autorul ne spune că: „înconjurat de griji şi suferinţg lovit în sentimentele cete mai nobile de crudul destin“ îşi dedică „modestele sale scrieriu amicului seu X. T. B. căruia îl vesteşte că : „că în aceste scrieri va respira numai durerD şi închee zicînd.—Fie . . , care n’am nici meritul nici pretenţiunea de a fi poetA Autorul e sincer şi ne spune numai un singur adevăr că nu e poet. In adevăr tot ce e tipărit aici are înfăţişarea unor monstruozităţi produse de vre-un ţîrcovnic de pe la clânţălărie. Sentimentele cele mal josnice, mai animalice sînt puse în versurile cele mai deşănţate „ce au pre-tenţiea de a fi â la mode, pentru ca se stîlcesc eîto-va cuvinte franţuzeşti ast-fel : Salvă, tortura. angel, omagii, infirm, palpită. tandru, emoţii. distracţii, lamentare. consolare, delir, delectînd frapat, pussionat, regrete, dămicelă. fidelă. Culegînd cîte-va din aceste perle şi formînd o frază am pute face biografiea autorului în modul următorii! : „Infirmul autor e torturat în emoţiile cele mai tandre ale amoroaselor sale palpituri, de angelul infidel după care lamentează fără consolare şi totuşi delectările da-Biiceleî în chestiune îl pasionează pănă la delir, atîta e — 554 de frapat de ochii de miere a adoratei, căreia îi depU ne la picioare omagiele sale^. Dar ca să nu fiu bănuit de autor eă aşi fi o limbă rea, să-l punem chiar pe D-lui să ne vorbească, Ast-fel ieată ce zice în o strofă ; YezI colo o blondină, vergină graţioasă Cu fierte pe guriţă c’un ochiţi fermecător Şi contemptirid adesa figura tel frumoasă fe simţi iubit de diusa şi .... îl declari amor. Autorul se ţine de cuvînt, căci aceste sînt sentimentele sale cele mai nobile. D-luî e foarte expeditiv în materie de amor, mai ales că are fericirea de a fi iubit de toate verginele şi de aceea la moment le face declaraţie de amor. Dar, rămîe vorba numai între no-, D-le poet, nu mai spune şi D-ta nimănui — cînd ai făcut lucruri de aceste, nu ţi s’a întîmplat nemica ? Părintele verginei sau fratele iei nu te-a dezmierdat cu cîte-va bastoane pe spete ? Dar văd că m’am întins prea mult. Ţi-am pus o întrebare cam grea. Să o lăsăm încurcată! In altă poezie întitulată „Erî şi azi“ şi dedicată D-nei X. autorul îi spune eu un curaj poetic: Erai Ieri o regină A florilor din Mal O candidă vergină Un îngeraş din Haiti. Dar nu mai ieşti fidelă O roză-al mirosit;'?'!) Şi acum... ca damicelâ In lume ai’eşit. Ţi-ai dat samă D-le A. M. A. de ceea ce scrii şi publici Domniea-Ta ? Sciî cîtă obrăznicie pui şi cît cinism în aceste cuvinte desfrînate ? !!. In altă poezie întitulată : „Amicului mieti I. I. D‘ şi sub titlu scris (Acrostih), aflăm din acrostih faptul că: „Dimitriu moare după Emiliea care pentru că ieste — 555 — polonă, refusă, al seu amor v: D-ta D-le I. I. Dimitriu trebue sâ fit foarte măgulit de versurile ce le publică amicul D-tale D-le A. M. A. Succes bun, tinere poet, pe arena publicităţeî literare şi.... Amin! Bucureşti Mordax. Monologul unui Cobzariu. Anleu ! că geru-i teama, zeu că n’a mîncat’o lupul! Frigtl frate, mi să pare că mi-î sloiCL de ghieaţă trupul. Mîna-ml vînâtă’ncleştată stă de gîtul cobzei mele, Bocnă-s degetele toate şi, de şi-s cam gros la piele, Parcă, zeu, m aşi teme-acuma să Ie mişc, să nu se strice Şi’n bucâţt pe jos să pice! Ş’apoi pişcă bată-1 focul cînd la tîlpi, cînd la spinare, (Jind urechea, cînd piciorul, parcă altă treabă n’are, De cit bojma să mă’nghimpe, să mă scoată din sărite, De mă duc nebun pe uliţt tot în hopurt şi'n sărite, Şi-mt da& duhul, crăp de ciudă, căci se pune pe musteaţă, Şi-mî adună mit de ţurţuri pe sub nas şi sloi de ghieaţă! ... Ş'apol chiar nici nu-î de samă de-a fugi şi nu-i frumos. Cînd halatul mieu de lînă, scump odor trebuincios Se deşchide’n două lături de se vede câptuşala, Parc’aud în urmă glasuri eari strigă halandala: „Uite mâi cum zboară cioara!. . Cîr cioroiule mai iute! >StăI pe loc..,. îţi pierzi halatul!... cade cobza,uite!.. uite!“ Şi de-aceste cîte-ţl place, căci aşa-1 se vede scris, Noi ţiganii să iim veşnic de batjocură de ris ! Dar! aşa-i şi nu-i de acuma; căci mi-a spus.tătuca încă, Că pe vremea lui, sermanul, val batjocură adîncă ! Ierâ mult mal reu de neamul ticăloşilor ţigani, Ierh mult mai crudă soartă sînt abiea vre-o cîţî-va ani. Căci pe atunci ierâ ţiganul jucărie boierească, Schingiuit vieaţa’ntreagâ, trebuia’n bătăi să crească Şi să moară’n fiere grele ca un cîne pus la lanţ, Şi abiea atunci odihnă de găsea în vre un şanţ ! 556 — Şi drept pildă, mi-a spus tata, cft’n tro zi de serbătoare, Se dusese sa se culce în grădină la recoare, Cînd boierului îl vine să-l întrebe şi găsîndu 1, li croieşie’n seara curţeî două-zecî şi cinei de-a rîndul Cu harapnicul pe şele!.. şi pe urma coarne’n cap, Fiere strimte cari mina faao rană pănl’neap, Şi legat aşa, trei zile a zăcut lungit pe spate. Pentru ce?!,., ştit vorba ceiea : căci aşa-i sfînta dreptate Cînd gîndesc oh! mi se face păru’n cap ca o măciucă ! „Cum nani fost şi ied acolo, i-am respuns ătuncî, tătucă, Căci mă jur pe sfînta cruce, zeu, călăul de eiocoiu "N'ar fi mai remas o clipă viu şi teafăr între noi. O lovire cu toporul drept în fruntea-i câpcîneascâ L’ar fi doborît, pe urmă, ochişorii să-mi plesnească, li’aşi fi hăcuit fărîme şi la emil l’aşi fi-dat, Fără frică, fără milă, fără leacă de păcat ! Ear ciolanele-1 de fieară le-aşi fi măcinat cenuşă— Căci tătucă, nu-l cu dreptul să fii altuia păpuşă, Nu-i cu dreptul, să-mi ucidă tatăl mieii şi să-l privesc Şi’n noroi, cerînd iertare, fruntea mea s’o tăvălesc! Nu-I cu drept, tătucă dragă, şi dreptate e pe lume Şi chiar trebuie să fie, este, nu-i numai un nume!“ „Măi băiete ’mi zise tata, Ieşti nebun, ţie ’ţi lipseşte Mult din doage ! eşti prea iute, stâi puţin şi te gîndeşte, Că ierh boeriu în ţară, baş-boeriă, magnat de frunte Şi bogat!.. ferească domnul cînd vroia să se încrunte ! Chiar boerl fugeaţi de dînsul cînd ţipă ca un balaur Ce mai lehăieşti din gură!., el rultan şi tu... biet graur! Măi nebunule ! să-ţî spue cei bătrînl, ţin bine minte Câ’ntr’o zi chiar se luasâ la barţag: ei! doamne sfinte! Să te fi făcut de-o parte şi să fi văzut, băiete, Cum cuconul Andronaehî se vîra tot în părete, Cînd boieriul mieu la dînsul se răstea reu din ciubuc Şi cum o tiuli pe uşă, alergînd ca un năuc ! Da! cuconul Andronaehî care acuma-î boieria mare, Necum noi!... ei! spune-acuma tot câ-I şagă ţi se pare Mai copile uite’ncoace am mîncat mai multe paşte, Sînt bătrîn şi-ţi spun atîta, un păcat mereu te paşte! Ţineţi gura! nu te face prea voinic şi nu te pune Cu cei mari şi te desvaţă de lâtrările-ţî nebune — 557 Căci ai s’o păţeşti odată de vel zice, Doamne ce-i! Şi'n zădar milostivire de la oameni aî să cei!J Ieată cum grăi tătuca !.. Totuşi mie mi se pare Că de mi-ar ieşi acuma vre o dihanie’n cărare Şi-ar vroi să puie laba,___ l’aşi pocni cu cobza’n frunte; Fie cit de boeriu mare, nu-i dau voie să mă’nfrunte! Căci ce-mi pasă?., bat din cobză, dar o bat cînd mie-mi place Ş’am bătut-o toată ziua. Noaptea ’ntreagă dorm în pace Ştiu că nu m’aşteaptă biciul, nici păglnul de eiocoitt. Vremea s:a trecut, cucoane !... sîntem oameni ca şi voi! Auleu !... ţiganu-î liber ! să trăiască libertatea, Să trăiască ţară noastră, căci ne-a dobîndit dreptatea După veacuri de robie!... să trăiască cobza mea, Să trăiesc şi ieu cobzariul fericit pe lîngâ iea! Căci mii dragă sorioara. Dragă cobza te iubesc, Tu-ml alungi a mele chinuri şi cu tine mă hrănesc Cînd te strîng încet Ia mine Cobză, draga mea-Şi de dor să plîng îmi vine Să mă simţi aşi vrea/ Dar tu simţi aşa-I?... respun.de! Jale şi nevoi, Şi cînd dorul mă pătrunde Plîngem amîndoi! Cît pe ce să uit cir totul că sînt treaz şi merg pe stradă, începusem căzăceasca!... lumea vine acuşi grămadă Şi mă cîrîie, „cir, cioară!...“; Chiar nu m’aşl mierâ de loc,. Căci priviţi-mă cum soarta azi de mine-şî bate joc, Toată vara avusesem straiă de iearnă călduros Şi căciulă ţurcănească, o purtam de mult, s’a ros; Azi cînd gerul dă la mine şi mă pişcă de urechi Pălărie port de paie şi şalvari de aţă, vechi! Auleu! uitam halatul.. îî halat şi nu bueluc, Mi-i de toată indămîna şi jeletcă şi surtuc. Minunat!... eu toate aceste simt că gerul mă pătrunde. Dracul ştie cum de vîntul şueră cînd nu-i pe unde Nu văd borte ; ba adecă cam zăresc vre-o două, trei, încă una, ş'apoi alta şi mal multe chiar de vrei. Nu-i de treabă negustoriul; m’a boit m’a înşelat, Mi-a vîndut un ciur, o zdreamţă, ferfeniţă nu halat!,..- — 558 — Aşa-I soarta ţigănească ! nu se rupe aţa groasă Ci de unde-î mal subţire, mal netrebnică, mat roasă. Căci avem multe păcate Noi sărmanii rupţt-n spate !... Val! de noi sărmani nemernici rătăciţi în astă lume, Noi, pe cari mulţi din oameni ne numesc cu ifos, spume, Drojdii şi gunoaie, pleavă ce se spulberă în vînt, Fără drept s’avem odibnă, s’avem hrană pe pâmînt. Val ! de noi căci n’avem pîne, n’avem haine, n'avem foc Si flâmînzi cînd ne zăreşte cel sătul îşi bate joc, Şi la muncă ne trimete Bolnavi, val! şi rupţi în spete ! Dac’aşa ni-î scrisă soarta eu amar ca să trăim Oare nu ar fi maî bine pe pâmînt să nu maî fim, Lumea s’o lăsăm acelui care’n lume e boeriti, Noi să mergem cu grămada, fie-n iad, fie în cerii! !, Ce ?... la ceriti d’apol acolo ca s’ajnngî trebue să mori Şi n’aşî vrea să las pămîntul şi să tree maî sus de nori. Ce-I în mînâ nu-I minciună!... Sigur m’aşi căi amar, De-aşI da vrahîea din palmă pentru vrabiea din par. S’apol dă, mal ştii ce poate să se’ntîmple în ceea lume, Maî ales cu noi ţiganii fără sprijin, fără nume ; Dumnezeu ş’acolo, sigur, ca şi-aice pe pâmînt Pe ţigani nu-î bagă’n samă ; îî boerift într’nn cuvînt, Şi-aşî păţi-o mult mal reu Cu cuconul Dumnezeu! Nu! maî bine stau aice, deşi-s vremuri ticăloase, Deşi unit muşchi ’ndoapă pe cînd alţii rod la oase, Deşi unora zîmbeşte traiul vesel si cu haz, Pe cînd alţii mor de foame şi de chin şi de năcaz ! Nu ! mal bine stau aice; deşi deger îearna’ntreagâ, Voia trăi aici pe lume, căcî ş’aşa mi-I lumea dragă !... learna trece, vara vine, îeară-şî soarele zîmbeşte Şi cu razele de aur toată ziua mă păleşte ; Florile pe cîmpul verde dau miros îmbătător, Păsărelele prin cringurî ciripesc încetişor, Şi cobzariul se găteşte, umflă cobza sub-suoarâ Ş’o porneşte sprinten, vesel, ca o pasere uşoară Tot cu eîntecul pe buze şi cu ochii zimbitorl, Veselind cu glasu-I dulce pe sărmanii muncitori, Poposind cînd la o crîşmă unde vinu-î şugubăţ, La-I băut- îţi numeri paşii, sprijlnindu-te pe băţ . — 559 — Cîud la alta, cu crîţniariul Ieşti prieten din pruncie, Bînd cu dînsul toată noaptea uiţi cea neagră sărăcie. Ş’apo’n zi de serbătoare, bora falnic se’nvlrteşte, Drîngănmd pe strune vesel stă- cobzariul ş’o priveşte Şi-şi aduce-aminte poate, cînd zăreşte vre-o fetică Cu ochi mari cu trupul fraged, cu guriţa mititică, C’a iubit şi Iei odată.... şi ofteaz-’ncetişor Şi de jale şi de dor! Auleu! dar nu-î de şagă, vremea-şl face de unt! Ger de scapără, afară viatul urlă răguşit, Şi zăpada spulberată dă la om cu străşnicie.,.. Hai! să mergem, sorioară, spre culcuş de sărăcie •in vre-o crâşmă evreeaseâ; nu te duc la mahala, # In bordeiul mieu, desigur glasul tău ar degera. Ştii că lemne nu-s în sobă, prin păreţil de nuele Vântul aprig, răscoleşte cuibul sărăcie! mele, Şi mă şueră de-aî zice c’ar vroi să-şi bată joc Cîrîindu-mă, „cir, cioară!... ce tot clînţăneştt din cioc!...“ Hai! la crâşmă, sorioară, nu-î de chip de mers acasă, Doar de vrei ca pănâ’n ziuă ochii chiar din cap să-mi ieasâ Şi’n raport să lehălească vre-un ţanţoş gulerat: „Să trăiţi!... îs toate bine!... ş’un ţigan a degerat!..“ Căci aşa-I se vede scris, Noi ţiganii să fim veşnic de batjocură, de ris! O boert, magnaţi al lunieî, cuconaşi cu ocht de steclă, Voi ce vă dîrziţi pe strade eu obrazul ca o sfeclă, Roşi şi plini de lucruri bene, săturaţi peste măsură; Cuconiţe zimbitoare, resturnate în trăsură Ca păpuşi împodobite tot în aur şi’n mătasâ; Negustori cu burta plină şi cu faţa unsuroasă Ce cu minele supuse vâ’nvîrtiţî prin cea dugheană.. Oameni!... voî de-aţişti năcazul poate o lacrimă pe geană S’ar ivi, şi soarta celor care pier lipsiţi de toate Fără pine, fără haine, voi aţi plînge-o poate.....poate! Ş’aţl gândi la noi sărmanii şi din cînd în cînd aţi da Si flămândului de-o pîne, o leţcaie, o para!.... Oh! de-aţî şti cum tremur noaptea cînd mâ’ntorc trudit acasă Şi cum aerul de ghieaţă pieptu-ml bolnav greu apasă, Cum pe scîndurile goale mă fac ghem, mă zgribulesc, Pe cînd foamea, gerul, truda pănâ-n ziuă mă muncesc, Oh! de-aţî şti ce-i sărâciea, ce sînt lacrimi, ce-i amar Poate-aţi plînge pe cobzar! — 560 Poate! .. poate, dar de geaba!,., voi nu ştiţi, n’avcţi simţire. Pardosiţi cu blănuri groase, ce vă pasă de-î subţire Haina mea şi dacă learna mor de foame tremurind : Cel sătul nu crede'n lume celui care e flâmind!,.., Dar tu simţi, aşa-lf respunde! Jale şi nevoi, Şi cînd chinul mă pătrunde Plîngem amîndol! Bruxelles, Ianuarie 1882 A. C. CUZA. Cei mai vechi locuitori ai Europei după. «rirlutis de Jubainville. Grrupa europeeană se deosebea de acea remasă în Asiea prin desvoltarea cea mare a agricul turei. Cercetările limbistice au arătat că agricultura a fost deprinsă de grupa europeană după despărţire. Iată cîte-va dovezi pentru aceasta. Cuvîntul agra care însemnă în limba ariacă „păşune^, luă înţelesul de „ogor., făcură nume pentru plug (nratra),pentru plugarii!, pentru brazdă necunoscute pentru grupa asiatică, ceea ce dovedeşte o desvoltare foarte mare a agricultureî. Cultivau grîul, meiul, orzul, mazerea, bobul, macul, usturoiul, etc... Dădură nume nouă animalelor cunoscute din Asiea încă şi domesteciră raţa (anfi). Marea de asemenea le îeră cunoscută şi în adevăr am arătat ca locu-îeau pe lingă marea Baltică, de aceea cunoşteau focele \salka J şi racii (katnara). Metale deosebite de acele cunoscute din Asiea nu aveau, ci făcuse numai nume nouă pentru unele din-tr insele de exemplu ausa pentru aur. Armele de piea-tră se întrebuinţau pe lîngă cele de bronz, dovadă cu-vîntul saxa, făcut de dînşiî din rădăcina sak a tăieă, care însemnă şi cuţit şi pieatră.—La dînşiî se întrebuinţau instrumente necunoscute în Asiea, precum: topoare (ggsia), ciocane (rnmrta), cuţite (scalma). — 561 î n privinţa politică, puterea regilor lerâ mâro-inită e popor itauta) şi Ungă numele legilor date de rege WpoporuCmB "#" ^ Pm*r“ CL‘!e db ” ‘ de k Im semitice Pelasgii şi Iberil doeuropeenl. care au Învăţat agricultura • 7 - . . - . ° învăţase de la popoarele _ şi chamitiee din basinul Eufratului, după ce se despăr- ţise de strămoşii Zenzilor. luzilor. ete.... Agricultura fu m adusa in Oreciea. pe atunci locuita de Pelasg! de T-J-l Italie a de Ligun pe la vro 2000 înnainte de Hristos = be L&r|i>' lerâ cunoscut plugul şi agri- cultura mea r dintre anii 2850—2400 înnainte de era noastra^ dar marina egipteană nu lerâ în stare de a pune S™ peIasgilor cu Egiptul. Pe la 1700. după resturnarea dinastiei păstorilor, au venit cei întâii' eolo-Şti dm Egipt, probabil din pastorii alungat! dar atunci se cunoştea agricultuia de vr'o trei sute de ’ani adecă d^ emd veniseră Tracii. entral Umversity Library Cluj ? a ° ~ înnainte de a vorbi înse T _ 3 din 0 „ rătam ce spune T>1. d'Arbois despre Sciţi. , --------ceva mai pe larg de de- ră^e„! 4in^ruPa. earoPeeanA să a- nţii I aptul cel mai însemna 717 ,.i ■ \ u - j . , ----“Jia. asupra caruia stărueste limbTHc Jubîinville’ *** că. după cercetările î!! ?1 duPă altele> ^iţii făceau parte din ban de sunete în totul asemenea cu acele din grupa M,"’° streine celor europeene. precum: grupa asiatică. Ca dovada aduce întăiti limba în care se află sehim- _ ele sunete în tot.nl --- limbelor asiatice s^mbarea Iui , In l în rădăcina ,«!■,> străluci) cu- mefe fi niUmne UnuîP°Por s<^ fiax,lânii şi în nm loc de t0* r iari,U .R"xan,lr pe care o găsim cu l în veche în T llI1lba |atinĂ U-b*tri*, şi în limba prusiana rătoar-e^ la',xn?>* (înstelat;; prefacerea lui k într'o şue-ratoare in cuvmtul care însamnă cal, In adevăr în lim- 38. 562 - ba ariacă se zicea akva, la Sciţi inse aspa, foarte aproape de zendicul aqpa. Obiceiurile Sciţilor ierau de asemenea foarte asemenea cu ale Perşilor, cum toţi autorii Tech! mărturisesc. Sciţii nu lucrau pămîntul de cît foarte puţin şi cînd îl lucrau vindeau griul-, iei se hrăneau cu carne fieartă, cu lapte şi brînză de ieapă. In privinţa îmbrăcămintei se ştie că Sciţii purtau un feliu de pantaloni, cari se întrebuinţară mai pe urmă la Celţi şi la Germani. Sciţii ierau nomazi şi se mutau din loc în loc călări şi cu trasurile trase de mai multe părechi de boi. Sciţii au venit din Asiea pe la 1500 înnainte de Hristos şi s’au aşezat în Pusiea sudică aproape fără luptă. De o dată puterea lor se întindea numai păn la Dnieper şi Niemen, dar mai pe urmă se întinseră foarte departe. Prin ajutoriul armelor lor de fier biruiră pe Celţi din basinul Dunărei şi-î alungară în Franţiea de astăzi, iar pe Slavo-Germani îi supuseră şi-şi întinseră domniea pan la marea Nordului. Puterea Sciţilor a fost mai mare în secolul ăl Yll-lea înnainte de Hristos. Sciţii au adus în Europa centrală şi nordică fierul. Celţii şi Germanii l’au cunoscut prin luptele ce au avut cu Sciţii şi apoi l’au putut cumpără de la neguţitori de aceeaşi rasă. ’ Grecii şi Latinii au cunoscut fierul pe altă cale şi de aceea i-audat şi alte nume. Pentru Greci au avut mare însemnătate Chabibii, popor Scitic, aşezat în Asiea mică pe malurile Tbermodontului, căci de la dînşiî primeau fierul. Tracii Am spus mai în urmă că grupa europeeană s’a împărţit în trei: Traco-lliro-Ligurii, Celto-ltalo-Grecil, Slo-vo-Gfermanii. Traco-Hiro-Liguriî se arată mai de timpuriu pe scena lumei şi lasă amintiri istorice despre dînşiî. Dl. d’Arbois de Jubainville crede că Ilirienii 563 nu îerau de cît un ram al Tracilor. — Cel întăiu din popoarele Indoeuropeene care a venit în atingere eu Pe-lasgii au fost Tracii, iei au cucerit şi pămînturile cari mai pe urma au fost numite Grecie-a şi parte dinAsiea mică. Cucerirea Troadei de eatră Traci ieste personificată sub numele de înlocuirea dinastiei lui Teueros prin a lui Dardanos. Tracii au adus în Greciea şi cultura viţei de vie pe Ungă agricultură, de asemenea călăritul îeră foarte obişnuit la Traci. De o dată Tracii locuiau, în Rusiea sudică, apoi au trecut Dunărea şi s’au întins In peninsula balcanică, în parte fugind dinnaintea Sciţilor. Pentru a dovedi că Tracii nu îerau de origină asiatică, ci din grupa europeană. Dl. d’Arbois citează pe Fick care a dat dovezi limbistice în această privinţă. Să dăm o idee despre aceste dovezi! In limba Frigienilor (cari ierau tot Traci) roata se cbiemâ kikle cu k la început ca şi în Greceşte şi nu cu o palatală ca în limbele asiatice, căci în zend se zice ciakhra şi în sanscrit ciakra; apoi cuvîntul (kucn) cîne se află de asemenea cu k la început şi nu cu o şuerătoa-re ca în limbile din grupa asiatică (gvan în sanscrit şi gun în zend); şi numele unui joc ierâ brikismatn de a-uemenea eu k în loc de 9 care se vede în rădăcina sanscrită bhraq.—Prin urmare limba tracă, ierâ din grupa europeeană. Apoi din alte fenomene limbistice se vede, că nu trebue sa confundăm limba traca cu cea elenă sau cu alta care-vâ. De cea elenă se deosebea între altele prin obiceiul de a preface pe g sau gh în s, exemple: zel-kia, legumă, de la rădăcina gbal „a creşte;" zmuien acuzativul din cuvîntul care însemnă rob, din rădăcină găm „a prinde;" zeuma „izvor" din rădăcina Ghu „a vărsa; " mazms zeul ce] mai mare de la rădăcina magh, „a putea", etc. Toate aceste cuvinte sînt frigiene, vom cită înse şi trace: zalwoxis care însamnă „ purtâtoriil de manta “ de la o rădăcină cu gh, cum dovedeşte grecescul chlamys şi sanscritul ghuta; cuvîntul dizus din Tarpodi- 564 Zu-s, Ostudiz'ts, Burhidizm. care se pare a fi dia rădăcina dig1.„a zidi.“ . ^ăra a 113 întinde pe larg in privinţa istoriei Tracilor vom spune, că pentru noi Pomînil chestiunea aceasta are mare însemnătate, căci Daciveefiit locuitori aî provinciei romane D>di, ierau un trib trac, Tot Traci ierau şl Geţii, oare de asemenea loeueau în ţerile noastre. Puterea Tracilor a căzut sub loviturile Asirienilor in Asiea mică şi sub ale Elenilor în Eurona, De pierderile lor s au răsplătit oare cum Tracii cucerind mare parte din Imperiul scitic împreună cu Ilirienii, cari se întinsese pană în Paxioniea. Biguri) A: cest iar dom- m • .„ aî g^psl Traco-Uiro-Ligur* cuceri de timpuriu Galiea şi Italiea de Ia popoarele mai din veehiti aşezate, adecă de la Iberî în Galiea şi de la Iberî şi Pe lasgî în Italica. Unde mer seră Ligurii îmvăţară pe lo-cuitorî lucrarea pămîntulu-. . Ligurii au pierdut euc&ririlor' lor în Italiea prin năvălirea O'nbro-LatiniJor din grupa Greco-Ttalo-Celtă, în Galia au fost învinşi de Celţf cari au aşezat ma lor peste Iberî şl peste Liguri şi sau întins şi Ispaniea, pe unde fusese şi Ligurii. Năvălirea Ligurilor în italia s’a întîmplat pe la vr’o 2000 înnainte de Hris-tos. Năvălirea Ontbro-Lafintior, după datele lui fJuton ret hatrîn, putem să opunem în secolul al XH-iea înnainte de Hristos. Irebue să amintim de asemenea că Ligurii din italiea au fost cunoscuţr sub numele de Si-culî mai ales şi că numele de Ligurî s’a dat mai mult celorlalţi din Galiea şi Spaniea. Ligurii au trebuit sase lupte cu lberiî şiîn adevăr S e y n a n î i alung a i. î din Galiea au cucerit Italiea şi au stăpînit’o pan ce au căzut şi iei Ia rîndul lor snb Siculi, un trib al Ligurilor. (va urmă) L Nădejde. — 565 — Ot^»Ta eonsMesuaţli asupra tipurilor eisieiaeştl. {urmare). Am zis că nu vom putea dâ o deslegare deplină în privinţa tipurilor omeneşti; să vedem acuma pană Ia ce grad, în general, putem fi împiedecaţi în descoperirea adevărului. * împiedicările despre cari vorbim rint de dcuâ feluri: unele sînt numai pentru timpul de faţă, altele inse vor fi tot deauna.— Cele dintâiu rezultă din lipsa de cercetări adevărat ştiinţifice 5 în multe privinţl prin urmare cu cît cercetările se vor îmmulţi, cu atît aceste împiedecări vor - înceta de a mai fi,—Cecalaltă sumă de împiedecări, dupre care am zis că nu ne vom putea mîntui, nici o dată, rezultă din amestecarea, în toate chipurile cu putinţa a diferitelor tipuri omeneşti: această amestecare neauzită face că de multe ori subîmpărţirile nu se pot face exact. Aşa d. ex. putem, numai în mod general, sil zicem că în Sudul Europei trâesc oameni din tipul brun.: apoi chiar între acei carii cu drept euvînt se pot numi bruni, cîte grade de ameste ărl nu găsim?! Unii sînt raaî bruni, alţii mai puţin bruni, unii au ochii negri curaţi, alţii că prii, alţii chiar verzi sau albăstrii, la unii capul Ieste mai mult lungăreţ, de la frunte în spre ceafă, la alţii aproape rotund, iar la alţii mai mult lat; unii sînt nalţi, alţii scurţi, unii sînt us-eăcioşi, alţii se îngraşă cu vrîsta; unii an părul creţ, alţii, nu, etc. etc. Toate aceste deosebiri ne arată cîte amestecări deosebite s’au produs, amestecări slabe cari nu împiedecă de a pune în acelaşi tip feiiuritele forme omeneşti despre cari am vorbit mal sus ; dar cari ne arată că un tip Ieste o contopire a mal multor altor tipuri în diferite proporţiunî, aşâ în cît aproape fie care individ ieste un amestec deosebit.—Ceea ce ârn zis despre bruni, putem zice tot cu atîta siguranţă şi despre fc/o/.'îi, galbeni, etc.— Pentru a se convinge cineva despre adevărul acestor afirmări, n’are de cit să observe o grupă oare care de indivizi, din naţie-le care se socot cele mai neamestecate, şi va vedea, că fie care are ceva deosebit, aşa in cît uşor îl poate distinge de ceialalţfc... Copil din aceiaşi părinţi nu samînă de multe ori de feliu şi nici o dată complect între dînşiî, din cauză că unii moştenesc maî mult *) 8ă nu sc uite că nu-mf îifrîbu- *c tiîcT o cercare, nici o grrp-re ^ diferit' Lor fîp;-rî / Nsj i'-m aHa cf-vii de- citînir’nn moţi mijlociu în!re .siit'iifrt tiyuroăiă şi între şttivfv tjen&rrtlă pe care o au carii ştiu ceva, fârâ Sît se fi ocupat <5u şfHoţ t rî^uioasâ.—Aprecierile generale iiij fii st luate din vre u» nutoriu; as înţelege îuse- ca sînt provocate prin cea ee mo în cap tot din .diferitele cărţi-* — 566 caractere de ale tatălui, alţii de ale mamei, alţii de ale strămoşilor din partea _ tatălui şi alţii de la acel din partea mamei, pe lingă că strămoşii şi părinţii sînt ţi iei ameste uri feliurite!—Iată de I unde ni se în hide calea cercetărilor!—In aceste priyinţi, în aceste amărunţiml înulcite mal tare de cît Nodul Grordian, nu poate şi nu trebuie să se pleardă ştiinţa! - Cînd zicem că ştiinţa nu poate lămuri aceste lucruri, asta nu însemnează că dacă s’ar aplica cercetarea ştiinţifică la aflarea tipurilor cari prin amestecare ne-au dat forma parti ularâ a unui individ, nu s’ar putea afla, după oare care mun ă, ceea ce căutăm.! Asta s’ar putea fa e, mal ales în viitoriu cînd cercetările vor fi mal complecte; dar tot remîne o parte care nu va putea fi lămurită; căci a cerceta pe fie care individ şi a stabili tipurile, din (ari provine, ieste ceva absurd! Şi apoi ameste ul fiind aşâ de neregulat, aşa de întimplătoritt în multe cazuri, cercetările individuale, chiar admi-ţind că s’ar putea face, ar avea oare vre o valoare ştiinţifică? S’ar putea deduce vre o lege însemnată?—Probabil-că nu!—Dar am zis şi o repetăm nici nu Ieste o nevoie aşa de simţită pentru deplina lămurire a acestor lu rurî; destul că ştiinţa ne dă mijloace de a putea afirma, în general, că în cutare caz ieste un amestec din cutare tipuri principale, caracterele generale ale cutărul tip sînt aşâ sau alt feliu, după cum vom arăta mal departe , etc. Să trecem acuma la cercetarea mijloacelor pe care ni le dă până acuma ştiinţa, pentru a putea schiţa în general împărţirea oamenilor în grupe; să vedem ce cale generală trebue de-urmat în cercetarea rara Aerelor de asemănare şi deosebire. w. _ _____ (va urma). I)IX EXIL. Părăsit de chinul vieţel cînd respir în liniştire, Cînd durerea ne’mpăcată o minutâ m’a lăsat Grîndu-mî tainic cătră tine fuge, zboară cu iubire Catră tine drăgălaşul vis al unul exilat Uit atuDCl mizeria crudă care’n ghieara sa mă strînge, Uit şi-a lacrimilor rîurl ce din ochii miel au curs, Uit despreţul mieu de oameni care’n inima mea plînge,. Uit şi duşmanii miel cari Ia preţ capul mieu l-au pus, Şi pierdut în nălucirea unei tainici reverii Te văd dragă cătră min • aţintind privirea ta, Foc din soare care-ar arde ghieaţa iernel din cîmpil. Oh! atît amor, iubită, ochii tăi pot revărsa, — 567 Şi pătruns adînc în suflet de-al tău chip de poezie, Cînd pe fruntea ta senină cugetări măreţe zbor, Tu-ml inspiri un dor puternic, o ne’nvir să nostalgie Ii'tioiind în sinu-mî focul ce-1 aprmde-al ţerel dor. Oh! atunci noi vizionarii de-am putea în cdipa mare Am sfarmă cu-o lovitură piedestalul nedreptâţeî, Deprăvata omiOro ne-ar privi cu’nfiorare, Am fi cei întâii pe lume falnici solii Libertăţel. De-am putea! . . Dar pe ce cale gîndu-ml fuge făr de veste? Oe foc sfînt îmflâcărează toată fruntea mea arzînd? Mă deştept!. . Oh! grozăvie! .... Ai fost numai o poveste Tu iubită! ... Şi ieu singur plîng exilul blestămînd! Paris 1382. P. Martin. ŢIGAIUI ÎN CORT. [Anecdota populara) In 1., C I lij / L ci ii ral Lniversiiv Librarv t luj într’o iearnă friguroasă nu ştiu cum prin ce noroc Un ţigan din întîmplare se’nţolise c’un cojoc, Şi nebun de bucurie cînd cu iei s’a îmbrăcat Zise Haide, să mă primblu, să mal ies şi leu din sat. „Căci, ce dracul, numa’n casă să tot şezi necontenit „Acătărel nu mal Ieste, te iea naiba de urît.“ Deci pe-un deal de sat departe cum Ierâ un ger cumplit A ieşit ca să se primble; dar pe drum a întîlnit Pe un om c’o bleatâ leancă subţirică îmbrăcat, Ce mergea mal mult la fugă gheboşat de frig spre satf Cum văzu ţiganul leanca se opri de mers pe loc Şi gîndî privind la dînsa: „Bată-1 focul de cojoc, „Ce mi-I bun?! De frig îmi ţine, dară şede slut de tot „Şi cam pute, zeu, la dracul. . . . cum aşi face ca să pot „Să mi-1 schimb cu omul ista, să-mi dea ieanca de pe Iei... „Hal să văd cu D-oamne ajută n’aşî putea ca să-l înşel . Bieata leancă ce e dreptul cîte cumpene a fost tras Din tunică soldăţască un biet laibăr a remas. Se zărea pe ici pe colo cîte-un petec roş pe îea Şi vro trei sau patru nasturi pe la piept îl strălucea. Deci opri pe om în cale şi’nceph a-1 întreba A sa leancă de voeşte pe cojoc a o schimba - 568 — cam cu roş şi soldâţască. Wa omul ca 8’0 schimbe, dara înse tot credea Că ţiganul şugueşte, dar vedea ea stârnea ca 6 straitt împărătesc, Ca e scumpă şi de-aeeste strae nici se mai găsesc CrTedTk^f *?nxd ™ să nebuneasca; ’ * ' , L ^ edea albastra leanca, can Omnfir!vS“irâ tîrgUl Şi C°i0cul a schimbat mmC;U CUi dÎDSUl Şi iJ0 drum a 9i' plecat. îmbrăcat se fudulea ESte vinte ! ^ 16a™a Pă* Ia case-1 răzbatea. „DM C»“ caTi? •« Tot asa +•' ‘ i c ul ”nu mi-o iei măcar să pieî.“ ^alerta rW -ţlgfnU> Pe id leanca tot Ciungea Dar ni cf 1 fg & fogă» de credeaI că strechiea. Peuuorn T m“ ,tare> a întimpinat ___ a °. bucată de voloc înfăşurat. — v a^ea,sta \ sPune nu frig cu iea?.. Căci e tnit- 6' frigul n’are unde se ţinea. Pe ic, W DUmaî .borte> n’are unde să se’ncurce \’arm; pe U'î iese şi cum într’aşa se duce. . . PotiTi 'cort Iestc burl CăM pe drum de poposeşti, _L Z Î:CI dln trlnsa dacă vral săhodineştt.“ ”__Haide iea'f'' Ime> sâ~P dau leanca mea pe iea, Anoi d md î7 daf ° t:ne ca odoi’ din P^tea mea .' BÎcirlt i CÎnd 011 Ieanca «Vncheiat ’V'sc- v U!tU tot de-a una bate mal împrâştiet, , -7pe ae“f .j“ai: ,mult'fe Tăi se Iasă> unde merge tot buluc, „re eleat dat să mergi ae-acuma. ... Chiar ac tv ' *• - ” frasa că pe deal mă duc.“ luai aşa, făcu ţiganul şi pe muche amică ^ tot merse pănâ sara, pănă ce întunecă. - " ‘ Pe-asa TtZL Z de‘a^ma .cortul, zise, căci e ger cumplit -„re aşa stiaşmc ger afară nici nu-I vorbă de trăit ^ V v U1 C°r; e altă vorî)ă- • • • după ce te Îndoseştî, „bau incasa nu se cată, te’nvâleşti cu c« găseşti. ! .. . . Deci volocul de pe clînsul frumuşel Pa desbrăcat, ’ ?1 ™md sa-Şt frcă cortul pe un. spin Ta aninat. ’Vla,,aşa’ acuma> haide în sfirşiţ să dorm şi leu, „Uai in ticnă ia căldură şi la dos în cortul mieu, . . „tăe ajuns răbdat’âm astă-zî gerul cît „Dar am tot umblat acuma ca^ un paşă, ian să vezi cum şed culcat. Zieu acuma vai de-aceîa care casa lui nu-şi are, — 569 — f aci cumpăt de frig fără astă noapte mi se pare............... iată tocman acea vreme nişte oameni se’ntoreeau e a lemne din pădure şi pe ios precum mergeau, Îngheţat omătul tare, sub picioare scîrţiea Omd paşau, căci şi ţiganul de sub cort îi auzea. ”57 an aazI r°niînil ţipa în opinci aşa-i de ger „91 mă mier acum afară cum mai şed şi cum nu pier. „ e i-aşi şti că sînt de treabă, zeu în cortu-mî i-aşi chiema; „iiar aşa. . . . să-mi fac beleaua? . . . Dacă-ml vor fura ceva? „Oaie tot e frig afară ?“ . . . Ian să văd mai zice Iei 91 aiarâ-un deget scoase prin voloc încetinel — ine. Da frig mai e afară?! . . Degetul abea-1 simţesc „91 de-acuma înnainte nu mai cer,’, să nu recesc, . .; "Ţ ac[ ® Ser ln astă noapte şi’ntot chipul mă gîndesc, „i,a acei de dorm pe-afarâ. . . . Vai de dînşiî ce păţesc; . . »leu în cort şi mai sînt mort, „Iară cei de pe afară „Vor fi morţi acum de-asarâ. be falea mereu ţiganii}, cum şedea înghemuit (jU genunchii strînşl ia gură şi de frig înviniţit. Tremura de frig in cortu-I, trupul mai nu şi-l simţea, Clănţăiau în gurâ-l dinţii şi abea mai resufla. r ^b! ar_ fi acum cojocul precum şed colea sub cort „Ce călduţ mi-ar fi. . . . De-acum tot cojoc aşi vra să port. „Ori de-ar fl măcar o leancâ, Doamne, cum m’aşî îmvâli „Frumuşel colea cu dînsa şi de frig nici aşi gîndi. „Dar aşa cu cortul numai. . . .cine dracul s.’a văzut „Ca să doarmă omul learna făr’o ţiră de-aşternut............ „Ş apoi noaptea asta se codeşte, se lungeşte, „Tot resar, resar la stele şi să treacă nici gîndeşte, „Parcă mie mi-I de stele. , .; . Dar trăsnite-ar Dzeu • „Noapte a dracului! ... La naiba du-ta;de pe capul, mieu.;. „Căci de-ar fi să mor aice, să dea lumea peste mine . „C am murit; atunce Doamne ce m’aşî face de ruşine? , ... . . „Căci Romîril atunci cu cîrdul ca la urs s’ar adunâ „Şi mi-ar zice bată-1 focul, lighioae de ţigan, - „îsatărau cioroiu! La dracul! ... şi nebun şi gogoman! . . . „Ş apoi ţine-te pe urmă, căci atîta ţi-î de-ajunsj „Ca să-ţi meargă apoi în lume buhul ca de popă tuns. Deci precum gîndea ţiganul c’am aşa s’a nimerit, , ■ ■■ Căci din drum vr’o patru oameni înspre d Insul au pornit,-Şajungînd la Iei .pu toţii lingă cortu-î,, se opresc ; Şi gbiontindu-1 cu piciorul între dînşiî sfăiuese.: j 570 - „Uite, oare ce să fie?... Oare nu e vr’un ţigan?. —„Parcă-î om... " ,,-Ce_ om? Dar uite ! Uite-î chiar cioroiti taman. „ Bre, bre, bre, ce cioară proastă!“ Oamenii de îel se mieară“ iar ţiganul la iei strigă: nu intraţi, şedeţl afară „£u vă las de locîn’nuntru. Dacă aveţi ceva de spus „opuneţi căci în cort cu capul, despre uşă chiar îs pus. «“-ian auzI e cioara, ai.se unul dintre lei. „ocoalâ, cioară ticăloasă, căci aice al să piei! „. , _ ;•—Scoală nu m,n cîrli „Zice altul dintre dînşii şi începe a-1 îmbiaţi" Iar ţiganul de durere într’o clipă se sculă Lasă cortul şi la fugă înspre sat se îndreptă. Oar precum fugea ţiganul singur iei se minuna : „Uite cum alerg de tare, parcă fug de cine-va“. Iar în sat pe cînd ajunse ori pe cine înt lnea, Păr o vorbă sâ-1 întrebe lei aşa ÎI respundea: „Uaţi-mi pace să mă duc, căci cu mine ce-aţl avea; „iVL au bătut nu m’au bătut, asta Ieste treaba mea*. Tli. D. Speranţă. BCU Cluj. Central University Library Cluj »-l Vasile Ionescu profesor la Şcoala Normală. nUmăiUl ?■ şi, 10 am criticat monstruozităţile cele mai sărim ochi dm broşura D-lui Ionescu intitulată „ Explicări nme- T*d?y;irprafiau zrna **-*«vî ZdZ* sănătoaslZ V0>TJt MW «Pf^întat de lipsa de cunoştinţi loc1ro PŞr tfeeSmet0/a Ce T în^lnitîn bro?ura citată Şi dacă în Ona iesl academică, l’am făcut de ris pe I)-l Ionescu, pri- v ne cri L ^rtUQeSC« ™ lde?a aCel°r CarI Judeca nu *e L-ne critică ^ politicoasă şi parlamentară de cît în contra A”Ş1’ 111 co,nt™ oameniloru cu ştiinţa, cari ar fi pu în contraearea ideilor, etc ; dar în contra unor oameni halucinaţi, “ . ^ *PirtU?ttlor Şi crezâtorilor în descintece şi în %Ti°are faCUle P™ descântece, dar descântece criticata^ Nn*6 19 ^ dovada „Mrecţiea pro/resulm« rîs__* & «Contemporanului", se euvine luarea în gresulifi"omenea opere ca „Explicări amgnunte", „Direcţiea pro- trebui să’ v r0raină, ş.: tradiţiumle iei de BaronzI", etc. n’ar trebui sa vadă lumina zilei, n’ar trebui să găsască cumpărători oamem-putut greşi halucinaţi, „magii în-ferecate cu ere- 571 şi cetitori — Dar, deşi cum am spus, n’am crezut că D-l. Ione-scu merită o critică serioasă, totuşi ţinînd samă de întîmplarea că D-l. Ionescu Ieste şi profesor şi tocmai la şcoala normală de unde Ies profesorii săteşti, am crezut de datoriea mea a lumină pe D-l. Ionescu, arătîndu-i că a apucat o cale greşita, că toată clădirea D-sale n’are temelie trainicei, ştiinţifică, cu credinţa că D-sa, cetind cu băgare de samă critica mea, va începe a se îndoi de metoda ce a întrebuinţat şi că va sili geniul seu neatîrnat a apuca pe calea muritorilor celorlalţi, că se va pune la studiat regu-lele fonetice despre care a fost vori>a de atîtea ori prin „Convorbirile literare* în articolele D-lui Tictin, Burla şi mai cu samă în ale D-lui Lambrior.— D-l. Ionescu care citeşte „Convorbirile literare*, putea să le citească mai cu luare aminte, jertfind cîte-va ceasuri din cele întrebuinţate pentru studierea doctrinilor spiritiste, în care Ieste destul de tare, şi vedea cum încă de mult a fost atacat D-l. Ştefurea de D-l. Tictin şi bătut prin ajutoriul unor legi fonetice citate pe larg. — In scrierile filologice ale D-lui Burla, cunoscute negreşit D-lui Ionescu, ar fi găsit de asemenea cîte-va legi fonetice şi ar fi putut, pan la un punct, face cunoştinţa cu o metodă mai sănătoasă de cît a D-sale. Apoi mai mult încă, după cît ştiu, D-sa a stat în legătură cu D-l. Lambrior şi a fost sfătuit ebiar, să părâsască calea greşită pe care a apucat, i s’a propus să citească gramatica lui Diez sau „Ramaniau şi în această din urmă putea face cunoştinţă cu metoda ştiinţifică cea mai riguroasă şi bazat pe asemenea metodă ori ce generalizări ar fi întreprins, nu puteau fi monstruozităţi ca acele din „Explicări nme-nunleu, putea greşi ici colea in amănunte, dar nu greşa peste tot. Acuma înse degeaba se linguşeşte D-l. Ionescu cu credinţa că în cartea D-sale vor fi ici colo cîte-va greşeli. De geaba, mărul îl putred pănă la sîmburî, ba şi sîmburiî chiar. Acuma mă întreb, care să fie pricina îndărâptniciei D-lui Ionescu, cum de nu se încredinţază de adevărul care din toate părţile i se pune înnainte? După mine, care cunosc bine pe D-l. Ionescu, prkina trebue să fie increderera prea mare in sine şi lipsa de judecată iogied. Defectele acestea, ce-i drept, se găsesc la foarte mulţi oameni, dar la D-l. Ionescu într’un grad mai nalt de cît la alţii — Apoi D-l. Ionescu pătimeşte şi de boala cunoscută prin exagerarea intenţiilor duşmăneşti a celor ce-1 încunjoară. D-sa de mult ieste convins că Ieste prigonit şi că toţi oamenii au rea voinţă înpotriva d-sale, de aceea chiar cele mai prietenoase sfaturi le priveşte ca lovituri, etc. Aceste idei ale mele despre d-l. autori a al „Explicărilor amâ. nunte* le văd intârite prin „Respunsul* ce a publicat la critica mea. D-sa vra să dovedească că n’a propus întărirea sunetelor în scop - 572 de a îndrepta poporul roraîn şi a-1 pune pe calea progresului, ci-în scopul etimologismului moderat şi. că în fraza „să tindem că-tră sunete dure şi vioae, şi cătră acţiunile stricte [ca Germanii]1', parantezul Ieste pus numai pentru acţiunile stricte ?) şi nu şi pentru sunete. — Ceva mai jos recunoaşte că a zis: „La un popor pornit în decadenţă poate folosi o sănătoasă reformă: de o parte în scriere şi rostire în sensul sunetelor foarte şi bine stabilite etc.“ Inse, adauge D-sa, d-1. Nădejde m’a nedreptăţit, căci n’a spus că numai de la aceasta reformă nu aştept totul, ci mai cer şi un dicţionar ii serios -;i nişte cărţi didactice mal conştiincioase şi mai exacte. Se vede că D-sa. socoteşte că „Explicările" sînt conştiincioase şi exacte de vreme ce le-a pus la clasa II-aM Cum că d-1. Iouescu mai propune 'şi alte mijloace pentru a regenera poporul nostru, n’are pentru noi, cel puţin de astă dată, nici o însemnătate. Dar să cităm din nou părţile din broşură unde se dovedeşte că n’am învinovăţit un om fără terneiu. La pag. 52 „La Germani se observă multe întăriri de su-„nete, ceea ce arata întărirea caracterului, sporirea energiei şi „năzuinţa poporului spre cultură." „La noi se observă mai mult slăbiri de sunete, ceea ce ara- „tă slăbirea caracterului şi a energiei." a • . 1 >d , Clui „ , Aice se constata, cum vedeţi boala de care sufere poporul romîn şi această boală se învederează în limba slăbirea prin sunetelor (?!!). La pag. 75: „Aceste fapte le putem ti observa orî-când şi asupra noastră înşine. Ele ne arată înse îndestul de lămurit, că poporul care şi-a seoborîtă sunetele vocale înspre base ori sunetele consoane şi le-a slăbită, că acel poporii a trebuită sî aibă multe de suferită şi multe indisposiţil, şi că i s’au slăbită mult forţele şi energiea ce avuse o dată [v. p. 52, a, B, j], Şi tot ele ne potu arată că, dacă poporul s’ar reîntdrce la sunete mal dure şi mai înalte ce a avută în timpurile de viociune şi hărnicie, că prin ele din nou s’ar dispune bine [cum se dispune omul eu cântecele vioae] şi s’ar face îearâşi mai vioiu şi mai harnică ca mai de multă." . Am citat bucata întreagă, ca să nu zică d-1. lonescu că-î ciuntesc ideile şi mi se pare că am avut dreptate cînd l’am învinovăţit, că vroeşte să pue poporul pe calea progresului prin reformă în limbă. ; : Aţi văzut că d-1 lonescu îndrăzneşte a zice, că parantezul de la fraza citată de mine de la pag. 91, se rapoartă numai la acţiunile stricte şi la sunete. Să cităm bucata întreagă: Pag. 91 ,,B). Pentru ca sunetele şi limba— şi eu ele acţiunile şi consciinţa— sî poată merge în suişu adecă în progresă, — 573 — treime, nu numai sî îndepărtăm!! sunetele corupte şi slabe ori în-groşete, cum şi acţiunile de îndisposiţie; ci chiar sî tindem neîncetat cătrâ sunete vioae şi dure şi cătră acţiunile stricte (ca Germanii), întărindu-ni-le şi pe unele şi pe altele prin o atenţie din ce în ce mai întărită, prin o consciinţă din ce în ce mai precisă (v. p. 74. 1, 2).“ Şi de aice se vede că reforma limbei îl stă greu pe inimă d-lui Ionescu şi acuma degeaba se leapădă. Iar dacă acuma s’a convins de deşertâciunnea planurilor d-sale şi se leapădă de dîn-sele, pe cît se pare, mă bucur că am reuşit şi leu măcar atîta prin critica mea. La pag. 4 a respunsului se face dl. Ionescu, că nu înţelege pentru ce am zis, că a ocărit pe D-zeu în cartea criticată. Iată pentru ce: î t-sa crede că D-zeu face schimbările din limbă şi p ■ in urmare; am crezut că nu ieste tocmai respectuos, cînd propune mijloace de a lupta în potriva planurilor lui D-zeu, care se vede că împinge pe Romînî la pieire şi pe German! la progres. Şi cred că am avut dreptate. D l Ionescu zice ironic că leu poate laud totdeauna pe D-zeu!! Cum am să-l laud sau o âresc, da ă ştiu că nu-i'?!! Dar D sa, care ştii că Ieste, se vede, de vreme , e-1 a-mcste ă şi în ortografie, îl o âre.şte şi despreţueşte luptînd în potriva lui. Nu te temi, sumeţe muritorii!, că te va zdrobi în mî-niea lui ? La pag. 5 a respunsului zi e că îl nedreptăţesc, cînd spun că legea d-sale foneti ă Ieste: „toate schimbările de sunete fără ni I 0 excepţie sint posibile". Şi ştiţi ce respunde ? Neauzită comedie ! Yă i itez fraza întreagă: „Pe înd eu arăt că schimbările de sunete nu se fa ti de âtu treptat prin evoluţie adică prin tre ere nesimţită de la o nuanţă L altă". D-le Ionescu! Bine d’apol am zis xeu oare, că d-ta pretinzi oâ se fa; s himbările prin sărituri ? Vorba ne Ieste numai de sînt în. româneşte toate schimbările cu putinţă. D-ta le admiţî pe toate dovadă etimologiile „e propui şi chipul ,um explici excepţiile Iată ce zice ia pag. 72 c. „In limba ominească, trecută prin feliuriţe împrejurări şi faze, acele schimbări sint aiît de fe vente —de şi puţin băgate în samă—în cît se poate ca, în cursul vea urilor, un sunet d. e. un i să percurgă cercul tuturor vo alelor, şi în urmă: sau să revină a în epe acelaşi cerc, sau să trea ă în cercul . onsoanelor pentru a-1 per curge şi pe acela ; de unde earâşî : sau să revină a-1 percurge din nou, sau să treacă înapoi in cercul vocalelor; ş. a. m. d.“ Iată un exemplu ciudat de schimbări d la Ionescu: sunetu 1 din video îl socoate dl. Ionescu ca lung (de şi în latineşte lerâ 574 scurt) şi ne spune că s’a prefăcut în ă în euvlntul văd şi în e in vede făcut din vădell Şi apoi n’are dreptate dl. Ionescu cînd dă a înţelege într’o notă de la pag. 23 că ar li D-sa cunoscăioriu in re alele şi adin-cur/le lim’hei româneşti ?! In adevăr ln|acea nota propune D-sa pentru a face un dicţionariu pe dl. I. M. Codrescu şi ca revizuitori pe dl. Hîjdău, pe dl. Lambrior (pentru limbile romanice j şi pe alţii pentru limba romînâ. Di. Ionescu îmi mai spune că pentru a găsi legile fonetice româneşti, trebue să se facă mai intăiu cercetări teoretice şi apoi bazat pa acele legi teoretice să ne ferească D-zeu de dîn-sele, departe de pe aceste locuri) să căutăm pe acele practice, reale!!— Da, tare mai Ieşti în metodă, D-le Ionescu, leu socoteam că trebue să pornim da la fapte să statornicim legi empirice, cari să ne înfăţoşeze mai în scurt fenomenele aşâ cum separ, apoi din compârarea acestor legi să ne silim a descoperi legile adevărate după cari s’au făcut schimbările şi să vedem ce schimbări s’au întîmplat în cursul limbei. — Cu idei fiziologice, etc, ne putem folosi pentru a găsi calea de la un sunet la altul, dar cu fiziologiea şi cu logica curată nu merge treaba, căci în adevăr din punctul de vedere fiziologic sînt cu putinţă toate schimbările, aşâ cum le pune Dl. Ionescu în cele două cercuri, numai se înţelege că alt felia aşezate. Toc-mai din această prici' ă în limbisti-că trebue să ne întemeem pe fapte sigure pe schimbări în adevăr întîmplate, nu presupuse şi pe legile scoase din acele schimbări, şi un om de ştiinţă chiar şi în asemenea caz, tot cercetează din cînd în cînd temeliea ideilor sale, caută de nu s’a înşelat un-de-va, vede de nu cumva s’a strecurat vre o greşală de logică în raţionamentele prin cari a dedus legile fonetice şi dacă dovezile aduse de dînsul nu s’au slăbit prin alte legi empirice scoase din fapte necunoscute sau trecute cu vederea de dînsul. Tocmai din pricina acestei deprinderi a minţel adevăraţilor oameni de ştiinţă, putem cu încredere încerca a le dovedi că s’au înşelat in cutare sau cutare loc, căci Iei îndată ce simţesc că prin vre o lovitură bine întemeiată le-aî sfărmat vre o lege empirică, din care scosese legi mai generale, te ascultă, se pun pe lucru, cugetă şi dacă văd că ai avut dreptate aruncă cu grăbire din zidirea lor ştiinţifica ideile greşite.—Metafizicii de feliul D-lui Ionescu fac din contra, pornesc de la idee, o năcăjesc, o chinuesc şi scot din-tr’însa tot ce se poate scote, apoi caută să întindă sermanele fapte pe patul lui Procust al convingerilor lor înguste şi deşerte.— Pe aceşti oameni nu-i poţi convinge prin fapte, iei au înainte i-deea lor şi nu voesc să te asculte. Pentru minte metodă aceasta este foarte vătămătoare, de aceea nu am putea sfătui prea mult — 575 — pe Dl. Ionescu se apuce altă cale. să arunce în foc tot ce a scris păn acuma, să uite toate etimologiile ce a închipuit şi să se pue la studiu, la cercetare, un muncitoriu mai mult pe cîmpul părăsit al ştiinţei nu ne poate fi de cit folositoriu.—Atunci se va ve-d> a de Ieste devină metoda, ori dacă Dl. Ionescu nu poate chiar înţelege lucrurile. Dl. Ionescu pentru a se apăra de mine a găsit nu ştiu de unde un caet de „legi fonetice“, mi se pare de la vr’un elev de ai d-lui Lambrior, căci nu-mî cunosc sti'ul mieu într’însul. Inse trebue să declar că nu-s adevărate, de sigur vor fi fost scrise greşit. Dacă dl. Ionescu vroeşte să-mi critice cursnl mieu de limba romină caute foi centigrafiate şi la nevoe îi voiu putea găsi ieu. In una din legile luate în rîs de dl. Ionescu, vedem că se atribue orî mie, ori d-lui Lambrior explicarea formelor ea pine, mine, cine din latinîşte prin: panem, pune, pone, păne, pine. In adevăr lucrul stă aşâ : Dl. Lambrior admite: panem, pone (cu on nazal), apoi pine; îeu de la început înainte de venirea d-lui Lambrior ca profesor la liceu admiteam: panem, pane, pine, Iar de la venirea D-sale în urma mai multor dovezi în convorbiri private şi în urma cursului ţinut la Facultate m’am convins de existenţa formei cu on nazal şi am admis şirul: panem, pone, pâine, pine. Acuma înse în urma unui articol publicat în „Convorbiri literare“ sub titlul de , îndreptării! “ sînt pe drum de a mă convinge de neexistarea formei pane şi prin urmare de a primi legea lui dl. Lambrior în totul. Dar pe cit ştiu nime n’a admis vre o dată forma pune. După ce mă şfichiueşte pentru această lege a prefacere! lui a accentuat şi urmat de n, mp, mb în î, dl. Ionescu îmi dovedeşte că legea aceasta nici nu explică pe alţi î, ca cei din : „cir-nat, ctmeieaşjă, cişlariv, cilţ, inginere etc.“ Dar eînd am pretins, d-le Ionescu, că prin acea lege să explică toţi * din limba noastră. Adecă nu nu s’ar putea, cum şi Ieste, că să se fi produs î după mai multe legi?! Dă-mî voe să cred încă aşâ, pănâ ce-mi vel dovedi că mă înşel. (Ya urma) L Nădejde. Despre aşâ numitul magnetism animal. Voiţi vorbi despre nişte fenomene ciudate atribuite de oameni necunoscători unei puteri numită magnetism, animal. Cercetările multor fiziologî au dovedit înse — 576 — că pricina fenomenelor de cari ne ocupăm n’are a face cîtu-ş; de puţin cu magnetismul. Acuma trebue să socotim şi magnetismul animal ca pe toate celelalte puteri închipuite pentru a explică fenomenele. Metoda îeră foarte uşoara, vroeşti să explici fenomenele ce se petrecem fiinţile vieţuitoare,—pate, ea vitdă îţi vine la îndămînă; vroeşti să explici fenomenele electrice în-chipueşti o putere, o numeşti electricitate, o Înzestrezi cu toate însuşirile trebuitoare pentru a da samă de fenomene şi te crezi că ai explicat ceva., ete. . Ceea. ce a Încurcat şi mai mult explicarea fenomenelor atribuite închipuitului magnetism animal au fost şarlatanii, cari au căutat să înşele publicul, folosîndu-se de lipsa de educaţie ştiinţifica, din nenorocire aşa de mare. Unii au mers cu cutezanţă păn la a susţinea ca persoanele căzute în somn „magnetic, preziceau viito-riul, vedeau prin seîndurî, vorbeau limbi necunoscute puteau cunoaşte viitoriul persoanelor ce le întrebă ori cele mai ascunse gândiri ale acelora de la cari ar ’fi avut un inel, o şuviţă de păr. Ideile greşite împrăştiea-te de şarlatani în folosul negoţului, pentru a-şi ci’ştigâ muştereî au găsit crezare şi la deosebiţi romantierî şl astfeliti s’au întins şi se bucură de mare crezare. Nu mai caut a cercetă dacă romanţierii, chiar credeau în adevăr, ceea ce spuneau, dacă ieraîi de bună credinţă; ori ctacă scrieau romanele lor numai pentru ale putea vinde mai uşor folosindu-se de superstiţiile mulţimei. Ori ^ cum ar fi, ştiinţa a ajuns acuma în stare a ne explică fără presupuneri nemtemeete toate fenomenele^ cari au slujit ca temelie teoriei magnetismului animal. ^ In explicarea magnetismului animal voiţi urma pe Dl. Regn ard care a vorbit despre Somn d somnnmbu-lism la Sorbona şi şi-a publicat discursul in aRevue scientifiqwd din 26 Mart 1881. ' înainte de toate aşa numitul somn magnetic nu-i altă cevâ de cit o modificare a somnului sau mal bine o boală a somnului. Foarte uşor cad în acest somn femeile isterice şi de aceea şi şarlatanii le întrebuinţază mai de obiceiu pe acestea. Dar înnainte de a vorbi despre fenomenele magnetice să arătăm cum descrie D-Regnard femeile isterice: „Nemic nu deosebeşte la întâia vedere o femee isterică de una sănătoasă, de cit poate ceva ciudat în fizionomie şi în îmbrăcăminte. Istericile în adevăr se îmbracă cu colori fără armonie: căci pătimesc de o boală a vederei, care le face să vadă lumea în negru. Innainte de toate istericele sînt anesthesic^, adecă nu simt orî numai pe o parte a trupului, ori pe amândouă. Le putem împunge cu ace fără să simtă durere. Unele nu ştiu unde li-s mînile ori picioarele, dacă nu se uită să le vadă. Une ori se frig fără sa simţască. într’o zi o bolnavă de la Salpetriere văzu în colţun o bortă, luă aţă şi o eusu, dar eusu şi prin carne, fără se simtă vre o durere şi tocmai sara se convinse că-şî cususe colţunul de picior. Un doctor francez a dovedit că dacă punem plăci de metal pe locurile nesimţitoare, le-dăm ieară-şî puterea pierdută. Dar ce folos! Părţile simetrice cu acea tămăduită îşi pierd simţirea. „Am zis mai sus că istericile văd reu, de asemenea putem zice că şi aud reu. Adesa muşchii lor sînt paralizaţi, alte orî stau ani întregi înţepeniţi. O emoţiune puternică poate face să înceteze paraliziea sau înţepenirea. Această însuşire a istericelor au făcut multe minuni. „ Putem uşor înţepeni mîna sau piciorul unei isterice. N’avem de cît să-î zmuncim pe neaşteptate şi iute braţul sau piciorul şi va remănea în poziţiea în care l’am pus. ' „Cînd o isterică are să aibă un atac, sîmţeşte mai intăiti ca un gbem care se sue de la stomab spre gît. Pricina sînt contractările muşchilor esofagului.—Apoi de o dată, bolnava scoate un ţipet şi cade pe spate ; ochii au convulzii şi un feliti de spumă vine pe buze. Tot atunci braţele se întind şi pumnii se îndoae în a- 39. fără. Tot trupul so înţepeneşte. Atunci bolnava scoate un ţipet, se încovoae ca un arc. aşa că se raz: mă pe pat numai cu capul şi eu căleăele. Apoi începe un şir de mişcări neregulate, cari ţine două sau trei minute. După aceasta începe perioda contracturilor. Une ori tot trupul stă ţapăn, alte ori numai unele părţi. Cînd se înţepenesc mînele. atunci bolnava stă parcă ar fi răstignită şi această răstignire poate ţinea zile întregi în timpul cărora bolnava nu simte nemic. După această vine un timp de odihnă, ai crede că s’a sfirşit atacul şi bolnava doarme. Dar atunci se începe cea din urmă peri-odă isterica nu simţeşte nemica şi are un vis, care se repetă la fie care atac. In această periodă isterica ieste ca un fel iii de somna mbulă . „Boala aceasta există din cele mai vechi timpuri. Vrăjitoarele din veacul de mijloc nu ierati adesa de c-ît nişte isterice. “ După această descriere a istericelor prescurtată după Dr. Regn ard să ne întoarcem la magnetismul animal. — Pentru a adormi o femee isterică, ajunge să o punem să se uite la un lucru strălucitorii! cam încru-cişet; sau mai adesa mFpunem| înnaintea persoanei pe care vroim a o adormi şi o facem să să uite drept în ochii noştri, peste eîte-va minute ochii se umplu de lacrimi, se încruntă şi holnava adoarme.—Se credea că numai femeile nervoase sau isterice pot fi magnetizate dar Hansen un magnetizatoriti vestit a arătat la Breş-lau ca ori cine, chiar oamenii cei mai’sănătoşi pot fi adormiţi şi profesorul Heidinheim tot din Bre,slav. a reuşit şi iei să adoarmă pe ori cine. Faptul că somnul magnetic se poate produce şi privind un lucru strălu-citoriti, sau ascultînd un sunet monoton arată că nu poate fi vorba de un fluid vital, de influinţa voinţei mag-netizatoriulul, ete.. Cauza ieste numai fixarea atenţiune! asupra unui lucru strălucitorii! sau asupra unui sunet şi aceste aţiţărî paralizază coaja cenuşie a creerului. Omul în somnul magnetic ieste ca şi cum n’ar avea creer. Pentru a înţelege fenomenele ce se petrec în acest caz, să studiem ce se întîmplă cu o broască căreia i s’au scos creerif. — Dacă uneî asemenea broaşte îî punem o picătură de acid pe picior, vedem, că-1 scutură şi caută să lepede acidul. Aice aţiţarea produsă de acid asupra capetelor nervilor din piele se duce pan la centru-rile nervoase din măduva spinăref şi de acolo se întinde asupra celulelor cari trimet aţiţare la muşchf prin-tr’un nerv anume: muşchiul se contractă şi piciorul se strînge. Astfeliti de acţiuni se ehfeamă reflexe şi ceea ce feste foarte însemnat, acţiunile reflexe sînt mult mai puternice, cînd crierul lipseşte ori feste paralizat ca in somnul magnetic. Acest fapt ne face să înţelegem pentru ce prin aţiţărî foarte slabe putem face să se înţepenească muşcbif unei persoane căzute în somn magnetic aşă de tare, în cît să putem să o sprijinim cu capul pe un scaun şi cu călcăele pe altul şi tot să stea ţapă-nă. Aţiţările cari în starea naturală, cînd crierul lucrează, sînt în stare să aţiţe numai foarte puţin muşcbif, pricinuesc efecte aşa de mari, cînd crierul feste paralizat prin mijloacele ce am arătat mai sus. [Ya urma] I. Nădejde, Studiul ştiinţific al limbel romine. (urmare) în No. de Ia 1880 din ,,Şomaniau pag. 99 şi 336 vedem publicat un articol' de Dl. Lambrior şi anume despre A accentuat. întăiti arată că în româneşte, ca şi în celelalte limbf romanice nu se vede vre o deosebire între schimbările suferite de a care corespunde unuî a lung şi între ale celui ce corespunde luî a scurt din latina clasică. 580 -• Prin. urmare în limba romană din care s’a format limba romînă nu ierâ de cit un feliti de a. Unde nu s’a aflat în condiţiunî de a se schimba, a, fie scurt, fie lung, s’a păstrat. Precum in formele : fagum fug scalam scară nasum nas earnem carne partem parte tăiem tare, etc. etc. 1 A accentuat, urmat de n sau, ui plus altă consoană se schimbă, in româneşte în î. Exemple; paganum --- păgin canem --- cine romanum --- romîn panem --- pine canto --- cînt blandum - blînd campum --- cimp angelum --- înger etc. etc. Acest î înse s’a prefăcut în unele condiţiunî în în altele în n. în cit i vechili ni se îmfăţoşază în limba din zilele noastre şi sub aceste forme. Exemple: anima (pop. anema) - ine mă, —inernă pinimă. etc. expantico (pop. expanteco spintec—spintec molliando — muiînd muiind rrtuind. In toate cazurile această prefacere a lut I în * se datoreşte vocalelor i şi e (vocale limbale). Cu această ocazie explică şi formele: mîine, pline, cîine, miini prin desvoltarea unui i din cauza vocalelor limbale din silaba următoare. Această înfluinţă a vocalelor limbale asupra lui e nu-î veche, căci în texturile vechi se află cuvinte cu î păstrat, din acestea ne 'citează Dl. Lambrior patru: grindină şi nu grindină ca astăzi, demîneaţă şi demîinea-ţă în loc de demineaţă, înemă în loc de inimă, sprînce-ne1 în loc de sprincene, etc. în dialectul muntenesc tendinţa aceasta a preface-reî lui î in i sub influinţa. vocalelor labiale s’a întins 581 - foarte departe, în adevăr la munteni găsim : singe în loc de sînge, plinge în loc de plinge, etc. _ Schimbarea lui î în u o atribue Dl. Lambrior vocalelor labiale (o şi ?f] şi dă cîte-va exemple: ambulo., îmblu. umblu: angulns - înghiu. unghia, etc. _ După ce a dovedit legea schimbărei, Dl. autonîi caută a află cam în ce seeolt s’a întîmplat această prefacere.—-Pentru aceasta observează că în cuvintele împrumutate în timpurile din urmă din latineşte ^sau din limbele romanice nu se vede schimbat ân m in, cum arată cuvintele: bancă, constanţă, garant, Qtc.. _ în documentele de la 1500 —1700 găsim cuvinte de origină latină, cari au fost tot deauna în gura poporului romîn cu an schimbat în In şi cuvinte slave sau italiene, etc, cu an păstrat. Exemple: rană ]slav, paw.\], prihană [slav. npHn\n.\]. hrană [slav. xpaux], candelă [ital. cand6la], lance [ital. lancia], etc... Cu tot dreptul scoate autoriul din aceste fapte că cuvintele citate nu ierau în limbă pe vremea schimbărei lui an în în ş! de aceea au remas neatinse. Prin urmare fenomenul trebue pus înnaintea secolului al X\ I. Un cuvînt aflat într’un document latin din 1231 şi anume cuvîntul Zumbathel, de sigur numele] unui sat romanesc, care se află tot în acea regiune, numită de a-tîtea, ori Terra Blacorum. Satul se află în Transilvaniea lîngă Olt şi se chieamă Sîmbăta. U din Zumbathel ne dovedeşte, că se afli încă de pe atunci un î în silaba sîm, prin urmare schimbarea lui an ieste mai veehe de cît începutul secolului al treisprezecelea.— Pentru aceasta înse trebue să ne convingem, dacă în adevăr un strein auzind pe î românesc în condiţiunile în care se afla în sîmbătâ, l’ar fi îmfâţosat prin u. Despre aceasta nu încape îndoială şi acuma streinii zic, pune în loc de pine, mune în loc de mine, şi prin urmare sumbatâ în loc de sîmbătă.— Prin urmare, zice Dl. Lambrior, dacă explicarea ce am dat despre Zumbathel ieste adevărată urmează că la începutul veacului al XlII-lea fejiome- — 5— aul prefaeerei lui a. în eondiţiiinile studiate, în î se sfîrşise. ' _ Pentru a afla o dată mai veche care să ne arate un timp, cmd încă nu se începuse fenomenul, Dl. autoriti iea în consideraţie, că se află în româneşte cîteva cuvinte slave cu an prefăcut în în. Iată-le : stînă (slav. ctahz), smîntînă (czm