Privim Cei abonaţi pe D-iiii ce vor bine vroi a primi două numere nnnl după altul. Mizeriea în Londra. Cînd Jean Jacques Rousseau a zis că civilizaţiea ieste izvorul tuturor relelor, a avut, pănă la un punct, dreptate. O lege fatală ne arată că Progresul şi Mizeriea astăzi sînt căsătorite şi merg mînă în mînă. Nu voiti căuta să arăt cauza şi leacurile ce se propun; locul lor nu e aici. Cea ce voiti face este tabloul, dosul medaliei din vieaţa oraşului celui maî cult, mai mare, maî civilizat—tabloul vieţeî din Londra, tabloul viţiilor şi al ticăloşiilor celor maî degrădătoare şi pe cari lumea noastră abîea le ar putea crede. Cea ce scriem nu e decît o traducţie, un rezumat, fără pretenţie, a dărilor de samă, ce Hector France, face acuma în jurnalul radical „Le Reveila. Pentru femeia săracă din Londra nu sînt decît trei căî: Itoţiea, prostituţiea. moartea. Pentru dînsa lucru nu există. Pentru o sută de mii de locuri în fabrici — două sute de mii de postnlante, fete tinere aşteaptă făcîn-du-şî concurenţa cea maî înverşunată! Ca exemplu vom cită următoriul: „Intr’un meeting ţinut la Noting—Stil, localitate relativ bogată, şi în care îerati de faţă peste o mie de modiste, croit or ese, linjeriţe a cărora profesiune cere oare care curăţenie în înbrăcăminte, preşidentele întrebă: — Cîte cîştigaţî 8 sbilinge pe septămînă. Shilingul valorează un leu şi 12 bani. Nimene nu respunse. — Cîte, cîştigaţî- 7 ? — Tăcere. — Cîte, 6? Cincî rîdicară mîna—Treisprezece cîştigau 6 shilin-gi, 20—patru, o sută trei,—250—numaî unul pe septă-mînâ; şi remăşiţa—nici unu'.u 34. 506 — Şi ce e de făcut cînd frigul iernei bate la uşă, cînd foamea îţi roade stomabul, cînd fabricile sînt închise ? Ce e de făcut ? întreabă pe aste 250,000 de prostituite din Londra— respunde autoriul articolului. 250,000 de prostitute e grozav şi cu toate acestea cifrele aduse nu pot decît se ne afirme adevărul cel mai real. Eată calculul: După statisticele făcute de Hickson şi Parent Duca-Ul numărul prostitutelor din Londra creşte din an în an, astfel: In BCU C 1797 1800 1820 1830 1840 1850 ierau 75.000 80.000 100,000 120,000 160,000 200,000 1860 — 220,000 Din zece în zece ani numărul se măreşte între 20—40 de mii şi deci dacă în 1860 Ierau 220—fără exageraţie putem pune pentru anul graţiei 1881—250,000, dacă nu mai mult. E spăimîntător! închipuiţi-vă un oraş de două ori şi jumătate mai mare de cît laşul—compus numai din prostituite. Şi cu toate aceste această cifră este a patra parte din numerul femeilor nubile din Londra! * * * De mult se zice că comerţul uman a încetat—şi tocmai Angliea care e în capul mişcărei umanitare ce a avut ca rezultat nimicirea robiei, tocmai iea ne dă priveliştea cea mai desgustătoare—vinderea omului. Traficul cu albii ce-a făcut de curînd atîta zgomot în Bruxelles—e jucărie faţă cu ce se petrece în metropola progresului.! 507 Voiţi să vorbesc de „iermaroacele de copii.a Voiii să vorbesc de vînzarea feteler de eătră înse-şi mamele lor. La Spitalfield■< e bîlciul copiilor; acolo părinţii vin pentru a-şl năimi copiii cu luna sau septămîna, sau în realitate a-i vinde.—Mărturiile Iul Leon Faucher şi ale lui Hickson ne arată în de ajuns că : odată tîrgul făcut, cumpărătoriul îşi iea copilul—facînd din lei ce vra ; morala părinţilor e aşa de elastică în cit e de ajuns ca copila să-l aducă cîţî-va sbilingi, pentru ca nici o întrebare să nu i se puie. Şi e destul să treci la căderea nopţei pe stradele Londrei, şi vel fi oprit la fie care pas, sau de mamă care-ţl oferă pe fiica sa, sau de fiica singură care repetă cuvintele puse în gură-i de înse-şî născătoarea lei. Astă-vară dacă nu mă înşel, laşul se grămădea ca aă vadă la „Cbateau auxFleurs“ trupa arabă Beni Zug-Zug. Fie care îşi aminteşte de micii Clowni cari făceaţi .atîta plăcere publicului. Ei bine! Astă-zi un corespondent al unui ziar din Londra a denunţat jurnalului seu, că aceşti pseudo-arăbi nu sînt de eît pur şi simplu englejî, pe care Barnum, directorul, i-a cumpărat din Londra de la părinţii lor. Trupa lerâ în Constantinopol unde a fost descoperiţi bieţii copil flămînzî, stîlciţl şi într’o desăvîrşită murdărie. Barnum, lerâ gata să mal facă un drum spre Londra, de unde nouă victime trebuiea, să-i vie sub gbiară. Şi dacă băeţil sînt atît de căutaţi, ce trebue *să fie cu fetele, cari prin însa-şî firea lucrurilor trebue să atragă privirile cumpărătorilor şi ale desfrînaţilor?... Fecior France, reproduce înseşi vorbele unei mame de familie în această privinţă. „Fetele pănă la 14 sau 15 ani—aduc mai mulţi bani; trecute de această vrîstă, sau te costă prea mult sau se duc cu întăiul venit, lăsînd pe bisata mamă singură: creşte, copii domnule; îeatâ resplată\u 508 — Cită vreme fetele trăiau cu dînsa împreună* mama avea un venit sigur.—Şi nu trebuea să se jeluească la zilele bătrîneţei, la zilele negre?... I îecare u aducea sara o suma botarxta după vrîstă ^ Cea mai mure, care avea ld am, n aducea 5 sbelmgî o livră ster ling şi jumătate pe septâmînă—scotind duminica, zi de odihnă, de rugăciune şi de pace. — Şi de cîţ să aruncăm privirile, de cît să străbatem maî adînc taina atîtor case serace, fără lucru, fără cultură, fără morala, de cit sa aratam cum foiesc fiinţile omeneşti fără deosebire de sex şi vrîstă, decît să zugrăvim totul ce sa ascunde sub morala sulemenita a poporului englez_ mal bine aruncăm vălul des al pudorei peste astă lume unde omul e departe—de a fi considerat ca ast-fel. Sărăcie immoralitate—corupţie—surori gemeni din lumea de azî, cînd veţi dispărea lăsînd omului totul ce natura î-a lăsat spre moştenire?... A cn ni Library Cluj Emil. DBACUL şi BABA. (:ine<-do'ă populnrâ). Dracu-şl puse-odată’n minte casa unul om să strice Căci avea pe dînsul ciudă câ-1 vedea trăind ferice, Şi făcu drăcii mulţime cîte’n minte i-au venit ’ Dar zădarnic; căci cu Iele dorul nu şi-a izbîndit. Iată că umblînd odată dracul groznic supărat Nu ştiu cum din întîmplare peste-o babâ’n drum a dat. n—Ce mal fad, îl zise baba?.... . . . —Dă! Şi leu ca un biet drac,, „lot mă zbucium zi şi noapte şi nemic nu pot să fac „—Ce să faci? „—Auzi ce zice, ce să facil. Mai bine lasă „Căci muncesc de-atîta vreme şi nu pot să stric o casă. „Vreu să fac pe nişte oameni tineri să trălească reu „Şi nu pot.... n—bru poţi atîta?!!... Aferim de capul tău 509 — „Apoi dar colo pe muche du-te’n stanişte şi ragî „Ca o vacă, dacă’n stare nici atît nu îeştî să faci!.. „Papuci galbeni dacă-mî cumperi, teu te fac să izbîndeşti „Ş’apoi încă ’n scurtă vreme precum nici nu te gîndeştt. —Poţi tu face?!!... —Se’nţelege!.. şi mă prind, jupîne drace, „Papuci galbeni să nu-mî cumperi,pană slujba nu-ţî voiil face.. „—Bine! Fă! îl zise dracul, căci papuci îţi cumpăr îeu.... Las că face baba, face, sa te prindă muştereu. Apoi unde omul şede dracul după ce i-a spus JŞi anume cum îl chieamă baba ’n goană s’a şi dus. Ajungînd la om acasă, în năuntru a intrat Unde, singură femeea frâmînta un aluat. - C’e-î mătuşă ?... „ —Reu, drăguţă, căci afară vremueşte ,„Şi mi-i frig.... _ „ -- Poftim la mipe. Şezi la sobă te ’ncâlzeşte... m—Bogdaproste, mămucuţă ! Ah ce suflet dulce ai!!.. „Suflete de acestea, mamă, zboară chiar de-a dreptu’n raiu „Dar păcat, păcat, mâmucă!!“ zise baba lăerămînd ,Şi ştergîndu-şi că o hoaţă ochii şi mereu oftînd. „ — Dar de ce-î păcat mătuşă?!.. „—Ia-î păcat drăguţa mea, „Drept îţi spun, că pentru tine zeu m’aşi face de-aşi putea „Val vîrtej în orî-ce parte, pe jaratec aşi călca „Ca să-ţi întru în voe numai lumea ’ntreagă aşi resturnâ. .„Dar bărbatul tău..... „—Ce face ? '„ — Dă! Mi-Î martor Dumnezeu „Că iei şede şi petrece cu vr’o trei în locul tău..... „S’a ales un reu de frunte, lumea ’ntreagă te jeleşte Iar tu crezi, sermană fată, ca iei încă te iubeşte!.... Astfeliu zise şi de acestea babă multe înşiră; Iar femeea de mîerare frămîntatul îşi lăsă Şi ’ntristată de a di veste nici o vorbă nu scotea, Ci ca ceara ’ngâlbenită vărsa lacrimi şi plîngea. Iară babă ca o hoaţă pe furiş s’alătură De covata cu faină şi .o mînă-şî împlîntă, jŞ’apoî inîna de făină p>e femee ’ncet a pus ' Şi pe spate un semn de mînâ i-a făcut ş’apoi s’a dus. La bărbat întins se duse şi la scaun îl găsi 510 — Căci casap îerâ cu breasla, şi ’ncepu a-î povesti : Că umblînd câtînd pomană, de ’ntîmplare a trecut Prin cutare loc anume şi pomană a cerut. „Dar din casă un om prea tînăr, zise baba, m’a ’nterit „De-acolo; dar prin fereastră pe acel om l’am fost zărit „Cum şedea cu o femee şi ce dulce î* vorbea „Şi cu mina pe la spate, ia aşa o cuprindea.... „Dară spune a cut e vina ? Tinereţe parcă nu-s. „Dacă-I inimă şi-I lume, ce să-î faci?!.. M’am carnal dus."' Dar precum de-a fir a pârul casa locul îl spusese Omul fără multă vorbă de îndată înţelese Că-I a lui acea femee şi strîngînd din pumni vîrtos Ca o fieară se repede înspre casă mînios : „Val vieaţa amărîtă zise omul necăjit, _ „Căci de mîî de ori mal bine ca să pier aşi fi voit; „De cît lucruri de acestea, ce mă pierd, mă otrăvesc „Să aud, căci mă sfâşie!... Ob!... Turbez, înnebunesc......... Iar femeea supărată ca şi dînsul aşteptă, Ca să vină să-l întrebe de-i frumos cum se purtă........ Cînd văzh pe om că vine mînios şi'încruntat, Cîte baba îl spusese toate drepte le a luat. Şi ’nceph cu reu la dînsul, cum în casă a întrat. Omul deci gîndind la babă ce i-a fost istorisit Căutînd înspre femee semnul mînel a zărit. Atunci trase iuti cuţitul şi în piept i-1 împltntă Şi îndată după dînsa însuşi viaţa îşi scurtă. Şi-amîndol scăldaţi în sînge jos în casă au remas Omul cu cuţitu’n mînă încleştat precum a tras. De atîta grozăvie dracul chiar s’a spărieat Şi de-atunci şi Iei de babă nici s’a mal apropieat „Drac îs leu, îşi zise dracul, dar baba-î vai! Minune!.. „Că pe cît e de ’ndrăzneaţă dintr’o vorbă mă repune. „De-aşl scăpa acuma teafăr, căci pe cît o văd de hoaţă „Cine ştie, îl tună’n minte şi-mi trînteşte-o boroboaţă.. . Iară cîn4, papucii baba a venit ca să şi-I îea Dracu-I puse într’o prăjină de departe să iei dea. T. D. Sperrwlă. — 511 — In ajunul Anului nou. Te duci în veşnicie, bătrîn eu ghebu’n spate, Saturn la Iei te chieamă, păcatele-ţl să-I spui Si proasta omenire gonindu-te departe, Cu flori primeşte-n zgomot pe al timpului nou puitt. Ba spun poeţii încă că pruncu-i plin de glume, Că fericirea Ieste în cornul lui, că mîne Mai mîndru j resări-v a alt soare pentni lume, Că pănă şi reptatea, va lua a vieţel firme. An nou! an vechitt! pe lume tot rele o s’aducă; Urcaţi-1 azi în slavă şi mînî l’îţl blestămă, Războiul roşia de sînge zăbalele îşi muşcă: Tiranii vor războae; războae vom purtă. Te duci moşneag purttndu-ţl pe spetele-ţt curbate Volumul gros de fapte ce n cale al privit. Popoarele în prada mizeriei turbate. Şi-un tron prin dinamită în aer azvîrlit. An nou! ce lucruri nouă aduci pe lume, spune. Sub forma tinereţel n’ascunzi vre un bătrm i Ne-aducl oare alinul, Ieşti sol de vremi mal bune t Cu cine Ieşti: cu sclavii—saa ieşti cu ailor stăpm O pare-că văd la anul, cum lumea ’nsîngerată Te va goni cu chiot, cu plînset, cu fiori.. Dar vai! ca să salute din suflet bucurată Alt prunc, alt an, ce sigur nu-I va aduce flori. Const. Mitte. . 1881. Decembrie. Bruxelles. * ' •• Beţia opiului. Reguşit pendula spune miezul nopţei, ceas de jele Cînd amara insomie deschişi ţine ochii tăi Şi in crierii tăi varsă a mustrărel negre bale, Cu ciocanul Iei de grijă, crunt lovind faptele tale Ca o vitrigă ce-şl bate flăminziţl copiii săi.... — 512 — Hai la bal!... ^ Valţul fantastic cu nebuna-î vijelie S amuţască m al mieii suflet toate gnjele ce port Să mă duc în altă lume, ca într’o tragică beţie 7 Cînd alături cu secriul celor ce ţi-au fost dram’ ţie Intmzî masa morţeî luda ca o tidvă de om mort! ’ Să ’nsâîlez măcar pe-o oară haina neagră a bucuriei, Ca hamlet cu o tidvă goală nebuneşte să mă ioc gi pe malul vieţel mele ca şi-o veche poezie, Să dispar încet cu încetul, fără zgomot, gălăgie Fără a da la nimeni ştire c’ am lăsat al mesei loc!... In otrava băutureî sâ-ml moiil vinetele buze, Şi cu Opium gândirea să-mi lungesc la nesfîrşit, Şi lipsit de energie ca a toamnei roşii frunze C _t o haină udă întocmai să cad jos, fără s’auză Mintea mea, rîsul sarcastic al drumeţului grăbit! Să ma ^calce în picioare toată lumea care trece Păzitorii să ’nbrînceascâ corpul mieu nesimţitor! Clodul stradelor pe faţă să-mi lipească o mască rece, oarnea trupu-mi de putere ca şi o pompă să mi-1 sece. -Numai mmţeî mele lese nebunati cul Iei zbor! Sa cuprind cu fantaziea fericirile dorite, Poeziea sâ-ml apară sub veŞinîntu-l de rubin Şi tot ce-am cătat în lume, zineie cu aripi slăvite, oa-ml destăşure în stranii perspective nesfirşite Şi să-mi verse fericirea cornul iei de bunuri plin!... Să-mi arate 'ce-I Iubirea, să-iul arate ce e traiul, Valea plmgerei din lume să dispară ca un vis, Şi mâhnită omenire s’o privesc gâsindu-sî raiul Cum aquila urmaşă îşi găseşte ţara ’n plaiul Pe a nutrit o şi a erescut’o, ce întăiu blînd î-a suris. Să vad visurile mele leagăn mo le al lunetei Că apar sub prisma rece a realului lumesc, ' Să văd dragostea ce .veşnic pe cărările vieţel N a zimbit macar odată cu iubire, tinereţe! Ce-I cerşea ast dar pe care alţii îl despreţuesc ! Şi apoi vie deşteptarea indroiata cu prostiea, — 513 — \ ie al vieţei noastre negre, uricios, negru tablou: * înd din somnul mieu letargic mă va scoate insomniea, Pe-ale opiului aripi legănîndu-mî fantaziea .Nesfîrşitul fericire! am sâ-1 văd atunci din nou !“. C'e cei mai mulţi! Pentru a combate ideile greşite privitoare la chestiunea cu care ne ocupăm, voiţi stabili, pe cît se va putea, servindu-mă de ideile cuprinse în scrierile an-tropologiştilor celor mai însemnaţi, punctele de plecare pentru a se putea ajunge la o deslegare ştiinţifică a chestiune!.—Mai întăiti înse, să vedem care-I cauza de această chestiune Ieste aşa de încurcată ? Aceasta ne va folosi, căci, ieste ştiut că mai uşor combatem o greşală, cînd îi cunoaştem origina. Cînd ne ocupăm cu studiearea unul gen sau a unei familii de animale, în general putem uşor deosebi spe-ciele şi le putem caracteriza; pentru ce nu putem face aceasta tot aşa de uşor şi la oameni, carii sînt şi Iei tot animale ?—Pentru că nicrîntr’un alt soiţi de animale nu s’au amestecat aşa de tare tipurile deosebite, cum 515 — s’au amestecat la om! De la descoperirea Americel şi mal ales în timpurile moderne, cînd duşmăniile dintre indivizii din popoare diferite s’au şters în mare parte, amestecul între tipurile cele mai deosebite s’au făcut în cel mai mare grad.—Cîte tipuri deosebite ati provenit din aceste amestecări?! Unele tipuri mal nou formate se pot cunoaşte din cari au provenit; dar altele produse mai de mult, la care caracterile ati ajuns a se fixa, a se putea transmite prin moştenire, cum le vom deosebi ? Apoi gruparea silită a maî multor tipuri deosebite în aceiaşi unitate politică, face de multe ori cea mal mare încurcală • căci mulţi scriitori confundă poporul unei ţeri cu tipul antropologic, ceea ce ieste departe de a fi tot acelaşi lucru! Aşă darfrancejii formează un popor în general cu aceleaşi amintiri plăcute sau neplăcute, cam cu aceleaşi calităţi, dar cîte tipuri deosebite găsim între dînşiî?! Unii sînt blonzi, alţii castanii, alţii bruni, alţii roşi, etc. etc.'si Acelaşi lucru cu Germanii, Huşii, Romîniî, etc. Cbiar Evreii, cari prin esclu-zivismul lor s’ar părea, şi cbiar se crede de unii, că ar fi scutiţi de amestecare cu alte tipuri, sînt departe de a fi numai de acelaşi tip ! Dacă ar fi semiţi curaţi, ar trebui să fie toţi bruni, cu ochii în formă de migdală, etc. Acei roţi, blonzi, castanii, etc, nu dovedesc altă ceva de cît o amestecare cu alte tipuri.—Iată deci că toate popoarele sînt amestecate din tipuri foarte deosebite, ceea ce ne esplică suma de idei greşite respîndite de autorii, carii sau din neştiinţă sau din diferite scopuri naţionale, politice etc. au confundat tipurile cu popoarele* producînd o încurcală neauzită, mai ales în ceea ce priveşte tipurile superioare, maî tare amestecate! Pe lîngă acestea mai trebuie să socotim între cauzele care au încurcat lămurirea chestiune! cu care ne ocupăm, şi credinţile religioase în privinţa origine! oamenilor. Cîţî scriitori nu şi-au consumat toată energica lor pentru a susţinea visurile lui Moise în privinţa origine! lumei şi a oamenilor ?! Cîte lucruri, care ar fi con- — 516 — o ^^,] veneau acasă cu. cme ar h crezut pe mgumfatii /«n.u»u ” d, •' ■ ca iei bu- vor ca iei 1‘o'oijH‘a şl vor scoate la reduce la tăcere la tăceri vor pune Bl'dia alăturea cu M lummă adevărata origină a omului ? ! Inquizitoriî vor . n recunoscind ca au lucrat ca nişte copii! Au acei carii schimbase vre o vorbă din credo si ars pe au lăsat — 517 liniştiţi pe acei carii se ocupau cu spintecarea broaşte-lor şi a gmdaeilor ! fţu cu toate acestea cei de mul de sus s au înţeles cu aceşti din urmă şi aii resturnat iară multă vorbă creafhmea biblică, au arătat dezvoltarea gradată a animalelor îu decursul timpului, legînd şi pe om eu dînsele Au arătat că copilul în pîntecele mamei sale trece printr'un şir de forme asematoare cu ale diferitelor animale din care încetul cu încetul a provenit omul ! ! iSe am cam abătut de la chestiune, pentru ca să se vadă că daca am pus credinţele religioase ca o cauză îngreuotoare a studiului tipurilor omeneşti, asta se ra-poartă mai mult la trecut; căci în timpul de faţă cine se ocupa cu chestiuni de feliul acesteia cu care ne ocupăm acuma, nici nu se mai gîndeşte, dacă slnt sau nu în concordanţă cu religiea! Celelalte cauze îngreuetoare au mult mai mare însemnătate.— Totuşi după cum am amintit şi mai sus ştiinţa dezleagă prin căi indirecte chestiunile cele maX încurcate şi dacă n’avem fericirea de a dă o dezlegare deplină, cel puţin ceea ce vom spune (după Topina> dy Bro-a etc) va fi mult mai aproape de adevăr de cît credinţele în general respîndite in această privinţă. (va urma) Wm Dorinţi nebune. Aşi vroi să cînt un cîntec trist ea bieata omenire Să fac lumea să resune de al mie a glas răzbunătoriă: In trei versuri să concentra: ură, dor, chin şi iubire Tot ce se frămîntă’n taina unui cap răzvrătitorii. Aşi vroi cu-a mea cîntare să-mi arăt a mea simţire. Cu accente ce în lume încă nu s’au auzit riă-mi ridic teribil glasul, să blâstăm vitrega fire Pumnul să arăt la ceriurl, să scuip tot ce-I înjosit. 518 Ca şi tunetul, sa tune glasul lirei desperate, Ca blestemul să lovească tot ce'u lume. am urît, Ca urgica să străbată în bogatele palate. Să mugească Infamia ea un taur ee-i rînit. Să se teamă de sumeţul ce sfidează tron şi lume, De acel ce după dînsul, trage manta-î de despreţ, De acel ce păn’acuma n’a mînjit săracu-I nume, N a pus nici odată’n vieaţă lira, cîntecu-I Ia preţ. Şi-apol cîntecul cel gingaş ca o gingaşă visare, Ca un zbor de fluturi, singur să il spun iei, numai iei. Glasul inimel să spuie astă stranie cîntare, Glasul inimel să spuie- ce’i amoru-astei femei. Ş’apol vie, vie totul libertatea să-mî rîpească, "Vie laşii şi stupizii ca să-mi scuipe’n faţa mea, Şi tiranii cu-alor fiere glasul mied să lănţuească, Cbiar amicii de-altă dată, palma laşilor să-ml dea! Aşi muri rîzînd de toate, purtînd veşnic după mine Manta lungă şi curată a adîncului deagust Căci de toate uşurată aşi simţi a mea ruşine Şi-a mea ură, ce’n veci pace nu ma’ngăduit să gust. Aşi muri—iearâ din mine, remănea-va amintirea, Glasul mleu ca spija morţel resuna-va ne’ncetat, Şi din noaptea iei adîncă cînd leşi-va omenirea De pe numele-mi va şterge al pigmeilor scuipat! Bruxelles 1881. Nov, Cortst. Miile. fmm. Vai! înima-ml e seacă de-amor, de fericire De orf-ce bucurie! Ca sculptorul ce-admirâ statuea’n nesimţire Privesc acum în ochi-ţl cum focul de iubire S’a stins stîngînd cu dînsnl al mîeu vis de junie ! — 519 S!au stins acele ceasuri de-aprinsăufiăcărare De-avînt de fericire In eare’ntreaga lume leră o’mbrăţoşare, Cînd blind fiinţa noastră unită’n cugetare Uitînd a vremel margini jura pe Teci iubire ! S’au stins!... Realitatea le-a dat cruda lovire Le-a risipit în vînt! Fiinţă ideala, sublimă nălucire In mintea mea lăsat-al numai o amintire Un vis, o fantazie, un cîntec, un mormînt! Şi plin de desperare în viaţa mea cernită Prin lume-alerg nebun; Să caut mîngălere pe-o lume învechită Zdrobit mă simt cu totul, sătul de-a mea ursita Aşi blăstema cu ură al lumeţ, orl-ce bun!... Aşi blăstâmâ şi vieaţa, averea, fericirea Or-ce mă mal încîntă; Amarul pretutindeni mî-a 'nveninat simţirea, Din gingaşa pruncie m'a prins nenorocirea Si-acum desgustul vieţei spre moarte mă avîntsL. Aşi blistemâ!,.. Dar care dor crud de răzbunare In ocbii miel luceşte, Cînd ştiu că idealul pe lume nu apare, Cînd numai hîd realul cu mantia lui mare Invălue amorul curat ce ne zimbeşte! Nebun atunci sermanul mat tare, mal cumplit. Cuprins de desperare Băstăm a mea fiinţă, căci, oh! cît te-am iubit N'o poate nimeni spune şi cît am suferit N’ajunge suferinţă să fie ori cît de mare!..,, Val! inima-mi e seacă de-amor, de fericire De orî-ee bucurie! Ca sculptorul ce admiră statueaTn nesimţire Privesc acum In ochi-ţî cum focul de iubire S‘a stins stîngînd cu dînsul al mieu vis de junie! Paris 1881. P. Martin. — 520 — Respuns d-lui Gîrcineanu. Ne să furat cu ridiculul produs la Piteşti, nesâturat de împunsăturile prietenilor şi cunoscuţilor sei, c'vnferianţiarul atît de aplaudat al r&auuuahsmtttni şi al Patriotismului, după o luno’ă dar inteieaptă tăcere începe a-şl ridică capul. ° Atît mat reu pentru iei. Necontenit „concentrîndu-se", Dl. Gărcineanu, a găsit un chip foarte uşor de apărare. De îndată ce vede că monstruozitatea e prea mare, că ridiculul şi a ajuns culmea, D-sa face ca Pa vel—re-neagă zisele d-sale. Cine nu a ris, din cei adunaţi la Piteşti de hoinanitiu ea noastră prin dl. Găreineami, de lacrimele vărsate pe mormintele Bucovinei şi ale Besaiabiei, de diatribile cu foc bengal contra 1 urcîiorŞi dl. Gărcineanu, ne aducea şi rcitalliu Chiar şi titlul, D-sa îl modifică, uitînd de sigur ca în zelosu-f discurs s a şi încercat, să definească „Patriotismul şi Naţionalismul14 Pe acest teren se înţelege, noi ne declarăm inferiori d-lui Gîrcineanu. , 0 înse aTem Şi atît de puternică în cît prin iea, pro- bmdu-se faişitatea unora din denegările d-lui Gîrcineanu, prin analogie va trebui să încheiem: că totalul afirmărilor d-sale___-e tot de aceeaşi calitate. Cine a minţit odată, minte şi adouă oară. Toate ziarele Bu-cureştene cari au dat samă de congresul piteştean şi de conferinţa d-lui Gîrcineanu, au pomenit de ridicula alegaţiune a nu-rismulut nostru roman. ‘ Acum, cum se face că ziare atît de diverse în opiniunl politice să fie de acord cu „Contemporanul". Din două una: ori toată ziaristica a complotat contra d-lui Gîrcineanu—şi atun î ar fi o măgulire pentru D-sa, personalitate mediocră şi inofensivă, sau presa a auzit ca întregul auditoriu şi atunci trebne să credem că dl. Gircmeanu nu ştie (v vorbeşte însuşi. A vroit să spuie ceva şi a spus altă ceva, a spus şi i-a remas convingerea că a vorbit în întâiul sens. In toate cazurile înse, noi îl phngeni. ’ - o. îU 6 f°™ierat ca dI' Gîrcineanu. nu ştie faptul cu rezeşil şi ştefan cel Mare. Profesorii d-sale ştiu tot atita carte şi tot a-tit se interesează de a lumina chestiunilo, cît şi D-sa cînd se măgulea cu speranţă de a lumina chestiunea .Patriotismului" prin declamaţii, neadevăruri, proverbe şi anecdote populare obscene. 1) 1} Cu t-'ii de fioiul n.-elort ce dl. Garcimvmu are, orfn-e im; .sex im sg scontv. <1 in îjtit nict ţara s| ctlora ce D-lui ţi-a pus în gînd sil (ra'ezc. 1 lip chiar liarnrali uj de nîci cht stiani de soiul a- — 521 — D-l Lambrior, înţr’un curs suplementar făcut în 1879 Ia. facultatea de litere din Iaşi, pomeneşte de aeest fapt, estras, dacii nu ne înşelam, din documentele adunate de Dl. Miteleneu. _ Trecem asupra unor puncta din respuns. Citească-le fie care şi va vedea eîtă substanţă au. _ In înnalta-î inocenţă, stimatul conferianţiar, crede; că faptul pre-şidenţei d-sale ne-a făcut să-l ponegrim aşa de grozav (!) Cine, din lumea universitară, nu ştie că graţie numai tristei, majoritatea, în lipsă de un candidat mai serios, a numit pe dl. Gîrcineanu ca preşidinte ? Majoritatea credea inse că d~sa cel pnţin va tăcea. D-Iui nu a făeut aceasta şi majoritatea alegătorilor nu aveau destule colţuri, pentru aşi ascunde ruşinea Că nu am pomenit de toastul d-lui Gîrcineanu pentru Rege, precum şi de discursurile d-lui Bădărău, Bacafbaşa, Bianu, Nicola-escii, din prennă cu insultele d-lui Rădulescu, lucrul lera foarte' natural şi dl. Gîrcineanu, dacă s’ar fi „concentrat^ mai mult eînd a cetit darea de samă, n’ar fi comis încă un păcat intelectual. Iată ce ziceam în capul articulului: „Dacă congresul studenţilor, din acest an, are o importanţă „pentru noi, aceasta nu ieste de cît din punctul de vedere Ide-„rar şi ştiinţific. * Toastul d-lui Gîrcineanu întră oare în domeniul „literatureî şi al ştiinţei?. Nu ne puteam ocupa de cît de cele patru conferinţl, de poezii şi numai de vorbele d-lor Stăuceanu şi Miile şi acestea încă, numai în cea ce priveşte ştiinţa şi literile. Oh! si tacuisses !... Dl. Gîrcineanu, a pierdut şi de această dată, ocaziunea bine venită de a-tăcea. D-iui nu a ascultat voacea conştiinţei şi azi mai mult! de cit altă dată, lumea zimbind va zice: „Păcat de dineul". Emil. STUDIUL ŞTIINŢIFIC AC LIXBEl SOltlE. (Urmare) 2). Alt fapt care dovedeşte că e deschis accentuat s’a schimbat în ie ieste că în aceleaşi condiţiunr adecă după labiale. cînd nu urmează i sau e, e închis se află — 522 prefăcut în ă, iar e-deschis îl aflăm înlocuit prin ie în documentele vechi şi' în cărţile bisericeşti. ' Exemple de e deschis, după labiale: ... exbelio — zbier mediaş — miez . ■ . ■ - pe.ctus —piept . peetus —piept versum . — viei'S etc Exemple de e închis după labiale, . verso- — vărs, pîlus [pop. pelo]—-par. fetus —• făt. . ... . ... Dacă privim cele două feliurî de exemple ne convingem că altfeliti nu se poate înţelege de ce nu s’a schimbat pretutindenea e în ă după labiale şi de ce tocmai e deschis a' re mas neschimbat în ă, de, cît admi-ţind prefacerea veche a lui e deschis , şi accentuat îuic, aşa că pe vremea schimbărei lui e în ă mi se aflâ: e pus în contact cu labialele, ci despărţit prin un i. In cuvintele vărs şi riers din latineşte verso şi viersum (pop. verso) nu se află nici o deosebire de cît că . e din verso (verb) ieste închis, iar cel din versum (subst) deschis şi de aceea se şi înţelege cum unul a ajuns la vărs şi altul la viers. 3), Schimbarea lui e? în 2, t în ţ. s în ş 's’a întâmplat numai înaintea lui i românesc vechili. Exemple: dico-zic. .svrăi-sarzij patimus-păţim, toti-to^, ursi-wr^î, etc. Innainte de e s’aîntîmplat schimbarea, dacă acel e fusese deschis şi prin urmare se prefăcuse în ie şi prin urmare venise lîngă consoana un i. Exemple: septem — siepte. etc. sepfe. decern —slfăe. etc, şepte ■ texo — tieso. etc, ţes Eărft, a admite schimbarea .hu e accentuat şi deschis în ie din timpuri foarte vechi nu putem să ne explicăm formele citate şi altele de feliul lor. Tot de această natură mai ieste şi fenomenul înlo-cuirei lui p, b. m, f v prin ch, gh, gn (pronunţat ea în franţuzeşte), h, sau un felîti. de. ce, ge sau un feliti. de sunet asemenea lui y din greceşte modern,înnainte de i. — 523 — Exemple: mi- - gni, vis—gis} vin—gin, fir—Jur (cir) sapi - ,sachî, albina—aigidnâ, etc . Tocmai această schimbare sau înlocuire a avut loc ■tot în aceleaşi dialecte româneşti. (macedonean şi moldovenesc) şi înaintea lui ie făcut "din e. Şi dacă n’am admite că acel e deschis accentuat s’a prefăcut în ie n’am putea înţelege de ce nu s’a întîmplat fenomenul innaintea tuturor e Exemple: . versum—viers - gers^ for rum—fer-her med iu s—miez —gnez, ex-bello —zbier - zgher, . . ■ ■ p :c(us piep1 - chept etc. . Innainte de e accentuat care .a fost închis în limba romană nu aflăm această schimbare. Exemple: verşi, verde, perl, meri, feţi. bem, etc. , De pe aceste dovezi cit şi de pe limba documentelor şi a cărţilor bisericeşti urmează fără îndoială" legea amintită la începutul articolului, adecă că în limba roviînă e desctiis şi accentuat s a prefăcut fără excepţie în ie. . Această lege iest© în totul aceeaşi în limba spaniolă. în limha walonă, etc. In celelalte limbi romane numai e deschis provenit din e scurt ne urmat, de două consoane s’â prefăcut în ie : în limba provenţală şi portugheză schimbarea a existat dar s’a pierdut: ie s’a redus Iar îu e. Acest fenomen s’ar părea că s’a produs şi în romîneşte. înse numai în limba literară şi ieu cred că se va pierde obiceiul greşit de a scrie : meu^fer, pept, etc... De această lege se foloseşte dl. Lambrior pentru a lămuri şi alte fenomene altfellă neînţelese şi cari pot fi. socotite şi iele ca dovezi despre existenţă legeî, dacă ar mai fi nevoe de demonstrare. Iată de exemplu un fenomen care se explică prin âjutoriul legel de care am vorbit: Grupa en acc. se preface în a după labiale, cînd în silaba următoarâ se af lă â. Exemple: 524 — Featil—fată, vează—vază, peară—pară, înveaţă—învaţă, beată—bată, mea să—masă etc. In locurile Inse unde fusese în limba romană un e deschis care s’a fost prefăcut în t>, apoi în iea (ia), grupa ea a remas neschim- Exemple: sau fiară înse nu fără. „ piară „ 7? pară „ miază „ 7> . mază, etc. pieara mlează „ „ . „, . ... , îndată ce cunoaştem legea diftongărei lui e deschis şi ţinem samă de dînsa fenomenele cele mai în-cîlcite se arată foarte regulate. Atîta lumină aduce în schimbările sunetelor o singură lege bine hotărîtă! I-spfăvile nenorociţilor cari s’au îneumătat a străbate în horhaurile limbeî fără a fi călăuziţi de legi fonetice au arătat în deajuns, că de multe ori e mal uşor aţî capătă nume reu muncind fără metodă, de cît şezînd degeaba. BCL Cki / Central University Libr; , , . , (va urma) L Nădejde, Gducaţinnea intelectuală morală şi fizică, după H. Speucer. (urmare). ■ - Din potrivă urmând cum am arătat noî, aducem spiritului ■ hrana dorită, adăugim pe lingă dorinţile. intelectnale sentimentele cari fireşte sînt asociate cu dinsele: încrederea în sine şi nevoieade simpatie ; prin urmare din unirea tuturor acestor motive se deşteaptă în copii o tărie de luare a minte care îl pune în stare a căpătă sen-zaţiunî pnterniee şi complecte ; in sfirşit le deprindem spiritul, chiar de la început, a se ajută singur, deprindere ce o va păstră in tot timpul vieţei. _ Lerlnle derprt- luernri nu numai că ar trebui făcute altfeliă de cum se fac, dar ar trebui încă să cuprindă mai multe lucruri de cît cuprind, să fie urmate mult mai mult timp de cît se obîş-nueşte acuma, îl’ar trebui să se mărginească la lucrurile ce se află în casă, ci să cuprindă şi pe cele din cîrapurî, din. păduri, de pe 525 — malurile mărei, etc. N’ar trebui să 59 sfîrşască cu cea întăitl pe-riodS a copilăriei, ci să fie urmate iu timpul tinereţei, aşa ca să se unească pe nesimţite cu cercetările naturalistului. Şi aice tre-bue să urmăm îndemnurile naturei. Ieste vre o plăcere mal mare fle cît a copilului cînd găseşte o floare nouă, cînd prinde 6 insectă necunoscută, sau cînd găseşte scoici sau pietricele feîiurite ? Ori şi care botanist, dacă a avut ocazie de a îmbla cu copil pe cîm-. puri sau prin păduri, a putut băgă de samă cu ce uşurinţă leu parte Iei la cercetările lui, cu ce aprindere caută plante nouă ca să i le aducă, cu ce luare aminte privesc cum le examinează Iei, cum îl pun sute de întrebări. Cine nu înţelege că simpatizind eu copiii, i-am putea aduce să cerceteze cum trebue toate calităţile şi structura plantelor sau ale seoicelor, etc? Copilul care cunoaşte proprietăţile simple ale corpurilor neînsufleţite va trebui condus, prin acelaşi mijloc să cerceteze complect lucrurile ce întâlneşte în preumblările zilnice. Şi în aceste cercetări copilul va începe prin faptele cele mai simple : la plante, va băgă de samă coloarea, numărul, forma petalelor, trunchiurilor şi frunzelor; la insecte, numărul aripelor, labelor, antenelor şi coloarea. După ce aceste fapte vor fi fost observate fără încetare şi compleet, se va trece la altele : la flori se va luâ aminte numărul staminelor şi al pistilelor, forma corolei, etc. Aşezarea şi flzîonomiea frunzelor: sînt lele cîte două la aceeaşi lnnâlţime faţă în faţă sau împrâştiete numai cîte una la aceeaşi innălţîme, au codiţă ori nu, sunt lucioase sau catifelate dinţate pe de mărgini ori dintr'o bucată ? La insecte, se vor luă aminte despărţirile trupului, inelele din cari se aleâtneşte pîntecele, semnele de pe aripi, numărul încheeturilor de la Lbe, aşezarea celor mal mici organe, şi fără încetare trebue să urmăm sistemul de a insuflă copilului ambiţiea de a vedea singur toate proprietăţile şi de a le află cbiar Iei, nu; să i le spunem noi. Mal tîrziu, cînd va sosi vremea potrivită pentru acest studiu, va trebui ca un batîr, să arătăm copiilor cum se pot păstrâ plantele, aşa de preţioase prin cunoştinţile cîştigate despre dînsele, şi poate, prîntr un batir şi mal mare încă, să le dăm aparatele trebuitoare pentru a ţinea omizile fluturilor noştri cunoscuţi ori larvele moliilor în timpul prefăcerei lor pănă în insecte desăvîrşite. Plăcerea ce se simţeşte privind aceste schimbări Ieste foarte mare şi ţine mulţi ani şi poate îndemna la facerea unei colecţiunl de insecte, tot o flată formează şi începutul cel mal firesc pentru studii fiziologice. Ne aşteptăm să ni se zică că prin asemenea lucruri copiii pierd vremea şi puterile şi că ar fi mai bine să-şi scrie temele, şâ înveţe tabla înmulţirei, pentru a se pregăti pentru muncile şi treburile ce fi aşteaptă în vieaţă. Dacă oamenii ar trebui să fie nu- — 526 mat. neguţitori,. numai comptabill; dacă- nTar trebui sa aibă alte \ del de e'ft numai despre meşteşugul lor : dacă trebue sâ samene^ cu toţii ' celui ce nu înţep ge altă plăcere cîmpenească, de cit, a sta pe o toraţă fumîndu-şl luleaua şi bîndu-şi berea, sau cu nobilul, pentru care pădurile sînt numai nişte locuri unde se vîneazâ, care socoteşte toate plantele selbatece ea buruene, şi care împarte animalele în vînat, părăsite şi vite; atunci, in adevăr ieste de prisos a mal învăţă altă ceva de c.ît acele lucruri care ne pot pune în starea ne umplea punga şi hambariul, Dar dacă sînt lucruri maî vrednice de ambîţiea noastră; dacă lucrurile ce ne în.-e'unjoară pot sluji şi la altă ceva afară de la a face bani; dacă mai sînt şi alte facultăţi de exercitat afară de dorinţile senzuale ţ dacă plăcerile ce ne prieinuesc artele, poeziea, ştiinţa şi filosofica au vre o însemnătate pentru fericirea noastră: atunci, Ieste bine să încurajăm aplecarea firească a copiilor de a lua aminte la fru-museţeie naturei, de a-i studiea fenomenele. Mai mult, printr’o educaţie âşâ cum o cerem noi, oamenii vor putea îndeplini mal bine orl-ce ar întreprinde pentru a trăi. . . Convingerea că desemnul Ieste unul dintre elementele educaţiei se întinde pe fie care zi, dovadă că oamenii au început a înţelege mai bine, ce însemnează cultivarea spiritului. Această convingere ne arată că profesorii încep în sfîrşiţ a urmă calea a~ rătată de natură. Silinţele ce-şl dau copiii de a îmfăţoşâ oameni, case, copaci, aifimaleţ—pe placă, dacă nu pot altfeliil, sau cu plumbul pe itîrtie, dacă li se dă—Ieste un fapt cunoscut dc toţi. Cine mi ştie cu ce plăcere se uită copiii la portrete şi cum cântă să facă şi iei. Silinţa copiilor de a desemna lucrurile cari le plac, dă loc unul exerciţiu foarte folositoriU,. prin aceasta ajung a vedea mai bine şi mai complect, Căutînd a ne Interesa pentru descoperirile lor în privinţa însuşirilor văzute ale lucrurilor, silindu-şe a atrage luarea noastră aminte asupra desemnnrilor lor, copiii cer de la noi feîîui de cultură de care au nevoe. Dacă profesorii s’ar fi călăuzit de îndemnurile naturei nu numai punînd desemnul între studiile principale, dar şi alegînd metodele cele mâl fireşti pentru a l preda, ar fi folosit şi mâi mult. Ce lucruri încearcă maî cu samă a înifâţ-oşk copiii?’ Lucrurile mari; cele de coloare plăcută;cele ce le plac dintr’o pricină oare care;oamenii cari le-au pricinuit emoţiunl plăcute sau neplăcute; vacile, cînil, _pe cari îl cunosc foarte bine; casele ce văd. în fie care zi. Şi ce feliu de îmfăţoşare a lucrurilor le produce mai mare plăcere ?—-zugrăvirea. Plumbul şi bîrtiea Ie întrebu-inţază numai de nevoe. Dar o cutie de boele şi. un penel sînt comori nepreţuite pentru dinşiî. Nu desemnează vre un lucrii de cit pentru a-1 boi, şi dacă li se dă Vre o carte cu litografie şi voie — 527 — de a Ie boi, ce fericire ! Şi ori cit de vrednică, de ris s’ar părea metoda aceasta profesorilor cari lasă pictura pentru mal pe urmă şi se năcăjesc a învăţa pe şcolari formele lucrurilor prin exerciţii neplăcute de desemn liniar, noi credem că şirul arătat de natură Ieste bun. Psihologiea ne dovedeşte că întăiă se sim-ţese colorile şi apoi formele lucrurilor; şi modelele chiar de la început trebue să fie lucruri reale. Plăcerea cea mare pentru colori, aşa de puternică -la copil şi care Ia mulţi ţine toată vieaţa, trebue să slujască ca o îmboldire firească pentru studiul mai greu şi mal neplăcut al formei. Copilul trebue să se încurajeze cu plăcerea ce va simţi zugrăvind, pentru a avea răbdare să facă conturul. Trebue să încurajăm silinţile copiilor de a face chipul lucrurilor cari îl interesază şi să fim siguri că va veni timpul cînd .vor simţi plăcerea.a face şi pe acele.de cari acuma nu se înte-resază. Negreşit că, de la început formele ce va da copilul lucrurilor vor fi greşite că colorile vor fi reu aşezate; dar nu va face nemic. Nu-i vorba să facă desemne bune, ci să-şi desvolte facultăţile. Exercitîndu-se va putea ajunge siăpîn pe mişcările mînel şi acest exerciţiu îl va face cu plăcere. . In copilăriea cea mal fragedă nu se pot dă lecţii serioase de desemn. Ce-I de făcut, prin urmare, să oprim silinţile de cultură spontanee ce observăm la copil, ori să le încurajăm privin-du-le ca nişte exerciţii folositoare ale putere! de percepţiune şi de mînuitul instrumentelor? Dacă dînd copiilor gravuri de cele ef-tene, pentru ca să le coloreze, şi hărţi, cu contururi pentru casă însenineze eu colori hotarele, nu numai că le aţîţăm într’un chip plăcut facultatea de a colora, dar le dăm prilej de a mal căpăta vre o cunoştinţă despre lucruri şi despre ţerl, oare care ghibâcie Ia mînuirea penelului; şi aacă dîndu-le lucruri plăcute pentru ale imită, desvoîtăm într’înşil obiceiul de a imita fie cit de reu lucrurile văzute, se va întîmplă, că atunci eînd va veni vremea de a le da lecţii de desemn vom află că copiii vor învăţă desemnul cu mal multă plăcere şi uşurinţă de cît în cazul contrariu. Din cele ce am spus urmează că socotim greşit sistemul de a pune pe copil Să copieze modele,' şi încă mal greşită metoda unor profesori cari pun pe copil să facă linii drepte, linii curbe şi linii compuse. Ne pare reu că societatea de arte frumoase a primit pe lista manualelor sale de lustrurţie practică etenvnlnră o carte care Ie3te cea mal rea din cîte am văzut *}. Aotoriul Iohn Bell crede că „a dat elevului un mijloc simplu şi tot o dată „logic pentru a învăţă desemuuD şi pentru a ajunge la acest scop începe prin difiniţil ca cele următoare : 1). Sâ a« s* treaei eu vederea, că Speacer vorbeşte. — 528 — „■O linie simplă, în desemn, Ieste o trăsătură uşoară de la im punct la altul. „Liniile, in desemn, se pot împărţi in două clase: ■ „1). Liniea dreaptă, care merge de la un punct la altul pe drumul cel cel mal scurt, precum AB.“ 1 lumea Curbă, care-au merge de la un punct la altul pe drumul-cel mal scurt : precum Cl).u ■Şi pe acest ton, profesorul spune 'elevului ce se chieamă linie orizontală, perpendiculară, verticala; cîte grade au feîhîrîte-le unghiuri, deosebitele figuri formate din linii şi unghiuri. Intr'un cuvînt cartea D-luI Bell îi gramatica formei eu exerciţii. Prin urmare sistemul de a pune la începutul unul studiu o analiză Bacă a dementelor alungat din studiul Hrubelor, se arată în al desemnatul. In loc de a începe cu cele nebotăiite pentru a ajunge la eelehotărite, in loc de a pomi de la coneret la abstract, de la empiric la raţional, se face tocmai din potrivă. Cu mare dreptate s'a zis : a defini părţile vorbire! şi a : arăta întrebuinţarea lor înnainte de a face practică m limba, Ieste mal tot aşâ de nesocotit, ca şi a învăţa pe eopiî numele oaselor, aşezarea şi funcţiunea muşchilor pentru a-i face să poată umblă ori sări. Tot aşâ #e poate socoti şi despre metodă -I>-luî Bell de a dâ lecţii de desemn sncerpînd cu definiţieîe liniilor şi figurilor.—Toate aceste amărunte tehnice aduc desgust chiar de Iâ început. După cum învaţă copilul înţelesul cuvintelor ce aude şi fără de dicţionaria, aşa va învăţă fără silă ha chiar cu plăcere termenii tehnici întrebuinţaţi ân desemn din observare» pieturHer ori a desemneîor chiar. . : ■ . . . , . . - {Va urmă). /. d7udvjde. CîJte-va lămuriri uniţi Domn anonim. Pentru a vă împlini dorinţa ce aţi arătat prin scrisoarea ce ne aţi trimes, vă respundem cele cc urmează : . ’ . ; I. In privinţa „Introducerel în şiiinţiţe naturale^. ' Praz a de la pag, -6 n’ are nemic neînţeles! In adevăr «v-lfrulete sini c lanţurile aut onomiei, care s u grumase braţele poporalii! romanu purtându-le.u —Frumos de tot !! Dl. autoritt nu ştie ce însamnă autonomie. Noi nenorociţii de pe ţermurile poetice ale Bahluiulul credeam că autonomiea însamnă neatîrnarc, Dl. din vechea „Paloda* ? ! crede din potrivă, să-I fie de bine. Apoi ascultaţi încă ce s’a mal iutîmplat şi noi nici nu visam: „Ba 1 s am ui libertăţeî undă 1 aş ă şi în RomSniea.* î î ?! „Independenţa regatului românu la începutu a fostu recunoscută înâl de tot unîver s u, afară de vecina noastră Austrie.* Din păcate şi spiritisţ de vreme ce ştie că şi în planetele din jurul lui S ir i us şi Alde b arau a ajuns vestea prpclă-uaărel regatului romîn şi mal mult încă, că a fost şî recunoscută independenţa regatului, se vede că Domnii de la „Paloda“ primesc prin vre un „mediuma corespondenţe din tot universul. Pe-rice de dînşilî ! ' Dacă aşi avea vre o ideie de chestiunile politice şi sociale, etc. aşi întrebă pe Redactorul Palodel de ce vorbeşte de i nde pon-denţa regatului, pe cînd noi ştim că s’a proclamat i n-dependenţa principalului şi mal tîrziu principatul independent a fost prefăcut în regat ; dar cel de la „Paloda* vor fi specialişti în asemenea lucruri, de vreme ce s’au apucat să formeze în toate privipţile O o pin iu ne publică luminată, cum zice „Corespondenţa princială de 15 ori într’un singur articul. ; Destul, ba şi prea destul nu mal trebue să vorbim de „Palo da* şi de colaboratorii iei să mal atingem mal bine puţin pe -Dl. Matheescu.—-Rugăm-pe prietenii noştri din Bîrlad să ne tri-mată numerele în care se Jiflă trăducerea lui „Ţoxaris* de. Dl. 533 — Matheescu, ca s5-i admirăm Hmba; şi gramatica D-lnJ Burlă m drept»tâ de Dl. profesor Matheescu, pentru ea s& vedem dacă în adevăr pros t i I vor fl fiind cele socotite astfelîti de D-&&- Verax, CeM dintâlă locuitori ai Europei dnpă d’Ar boi* de Jubainville. Indoetiropeeni i (Urinare) Până, aice am arătat popoarele cari au locuit în Europa înnainte de venirea lndoeuropeenilor. Aceste popoare au fost înse învinse şi supuse de năvălitori veniţi din Asiea şi pe ruinile putere! pelasgice şi ibere s’au aşezat-noii veniţi.' De sigur că masa popoarelor cucerite n’a fost nimicită, ci numai supuse sau robite, încît putem zice cu siguranţă că locuirorii de acuma ai Europei sînt poate în cea mai mare parte din popoarele cele mai vechi de cît indoeuropenii. ^ Indoeuropenii în cele mai vechi timpuri, înnainte de despărţirea lor, locueau la nordul Persiei şi a Af-gbanistanului de azi în basinul Oxuluî şi laxartelui, între lanţul Hindu-Kohului care îi despărţea de basinul Indului, Bolor care îî despărţea de Asiea centrală, şi Uralul dincolo dc cari Finejii stăpîneau cea mai mare parte din Europa. ^ Limba ce o vorbeau Indoeuropenii sau Ariiî în ţara lor nu se mai vorbeşte acuma nicăeri de nici un popor, îi o limbă moartă, dar a lăsat o mulţime de fiice cari s’au păstrat mai mult sau mai puţin păn în ziua de- astăzi. Mai bine încă ar fi să zicem că limba ar ia că s’a schimbat feliurit şi dezbinat într’o mulţime de limbi cari cu toată deosebirea lor se asamănă destul pentru a ne dovedi înrudirea.—întocmai după cum din cercetarea limbelor romane, franceză, jrrovenţa'a. spamoia, — 534 portugheză, italiană, etc, etc, se vede ea toate sînt rude şi eă s'au format din aceeaşi limbă şi cum din cercetarea limbelor romane s’ar putea reînviea limba latină populară acuma moartă şi s’ar cunoaşte gramatica şi cuvintele ce le avea, tot -astfel-iti s’a făcut şi cu bicele Limbeî ariace: Sanscrita. persica veche medica, elină latină, cclta, germană, slavă, lituaniană, etc, şi s’a, restabilit pănă’îa" u^,:'J>unct • &^aV,axiacă*-aşa- jc&‘ un învăţat a îndrăznit să-şi scrie o fabulă în acea limbă moartă de mii de ani ! 1 Acest fapt măreţ se poate asemăna cu reconstruirea lumelor animale, vegetale, etc. din perio-dele geologice trecute. După cum prin cercetările conştiincioase ale geologilor putem să ne închipuim cum ierâ o regiune oare caro cu milioane sau eu bilioane de ani mai înnâinte; astfelitr prin cercetările limbişti-tor auzim o limbă de mii de ani moartă şi din care n’a remas nimică scris. Şi încă reconstruii-eă limbeî ariace ieste mai grea de eît a lumilor trecute, pentru că lumile trecute ni le îneMpuim de'pe remăşiţele animalelor şi vegetalelor eb trăi a b pe acea vreme, etc, pe cînd limba ariacă trebue' să o aflăm de pe formele trăitoare aeuma în limbele-ce s’au format dintr’însa ! Mai bine am putea asemănă reconstruirea aceasta cu ă-eele încercate de Haeckel şl alţi transfermiştl. In adevăr aceştia încearcă a stabili cum- ierau. de pildă, cele întăib mamifere înnâinte- de A se fi desfăcut'J în atîtea şi atîtea feliurî. . ■ ■ Şi în acest caz reconstruirea se face asemânînd urmaşii acelor mamifere primitive şi căutând din ce formă mai simplă s’ar putea esplicâ organele tuturor. Dar şi această reconstruire a tipului unor clasă de animale sau de plante ieste maî uşoară de cît a limbeî a-riace sau a altor limbi stinse, pentru că naturalîştiî pot observă şi desvoltărea embriologică a mamiferelor şi de pe această desvoltare, care ieste o istorie prescurtată a desvoltăreî mamiferului studiat se poate uşor află tipul din care toate so trag. . — 535 Ori cum-.ar fi înse învăţaţii au cercat a se folosi de cunoştinţele strînse în privinţa limbei ariace şi au schiţat civilizaţiea primitivă a Arienilor. Iată cum o arată pe scurt Dl. d’Arbois de Jubainville* : Fainiliea monogamă se află la Arieni, bărbatul se ebiemă pati ■ „stăpîn* şi soţiea patnia „stăpînă*. Tatăl se mai ehieamă, patnr, „apărătoriul'S şi mama, matar, eea care cugetă şi cîrmueşte.* Fiiul se chiamă sunnit „ cel care produce copii; fi ea, dhvqhta*, „cea eare dă lapte Fiiui şi fi ca sînt priviţi-ca întemeetori ai altor familii. Fratele se cbiemâ. bhralav. „cel ce sprijineştc dă ajutor iii.1" Ieră cunoscut numele socrului, svakura şi al soacrei, svakru, nume care arată respectul ee se dădea acestora, căci- însemnă „stăpîn înrudit* şi „stăpînă înrudită “ Femcea văduvă se numea vidhava. adecă „despărţita.* ' ' Toate aceste nume aflate în lîmbele formate din cea arcă dovedesc, că familiea ieră- aşezată şi monogană. Arienii nu locueau in corturi, ci în case. Casele le făceau de lemn, daru. şi se aflau într’însa grinzi, taks şi stîlpicari le sprijineau stambha. Arienii aveau regi, numiţi, ragcrn sau răg ceea ce însamnă „cel ce cîrmueşte şi străluceşte*, se mai ehiemă „stăpîn peste o grupă de case.* întinderea în care stăpînea regele se ebiemă ragla şi ordinile sale ragtn. ' ■ Arienii aveau idei despre proprietate. „ Ik însemnă „a posedă,* apnaa „proprietate, ceea ce are cineva.u— Dar cel mai însemnat lucru ce posedau oamenii îe-rau vitele, paku, de la pak „a luă*. Animalele dome-stece ierau mai toate cunoscute. Duceau vitele la păscut, pa‘ la imaşe. ag-ra• le închideau îr şuri, bhahsa şi în ocoale, mandra. Calul se cbiemâ ak-va do la ak „a merge iute, “ caii trăgeau trăsurile înjugaţi, jugul se chie-mâ. yug^yuga. trăsurile sau carele se cbiemau rata, dar nu se cunoştea călăritul. Vaeele Ierau foarte numeroase — 53f> — şi se numeau vaka sau gau, „cea care rage. " taurul se eh. ie mă nksan şi în general- va cele şi boii se numeau staura, B.p.uternic“ Vaca cu lapte se cbiemâ dhuina do la dha „a sugeViţelul se chicmâ valaha, ceea ce însamnâ „de un an“ dele ratas. „an"—Porcii barcă ierau cunoscuţi şi se numeau sau. Oăea se numea atri şl' mielul, var ana, capra( aga, „sprintenă" slcagn, „săritoare" şi ţapul b/tuga. Cînele se numea kumn, „puternicul" sau „folositoriul" de la ku „a fi folositoriu, puternic". Dintre păseri cunoşteau gînsca, ghans'a, de la^faz, „ a căscâ. “ Cunoşteau albinele, bha, dela bha „a'facezgomot;" mierea numită madiiv, care însemna şi hidroind o băutură spirtoasă făcută din miere. Mulgeau vacele, caprele şi oile şi ungerul sechîema dakar. Laptele forma o parte însemnată din mîncările lor şi se cinema dkadka. Se mînca şi carne, pe care o fîer-beau sau o frigeau, în adevăr carnea crudă se chiema kravas, de la kru „a rlni:" a fierbe se zicea, pak^ focul' ser numea, agni, a frige, bhary, şi cărbunii pe cari frigeau angara - chiar ştieau a pregăti oare cari mîneăiî fierte numite yusa, de la yn „a amestecă." Dintre animalele selbatece se pare că numai iepurele se vină, numele lui îerâ, kasa. Agricultura îerâ foarte neînsemnată, cuvîntul yava se întrebuinţa cu înţelesul de roade iară deosebire, dac că se cultivase pămîntul ori nu. Ierâ un instrument de lucrat pămîntul înse, numitvarkai de la vărk „a sfâşiea", dar nu se ştie cum îerâ făcut şi dacă se cunoştea plugul Secerea se numeai ravă şi îerâ, prin urmare, cunoscută. Ştieau a sfărina (pis, mak) grîul şi a face turtă, purana, după alegerea grăunţelor de grîu remăneau pai le, para. Arienii nu umblau goî, nagna, ci se îmbrăeau, vas cu lînăj vama, pe care o torceau cu fuse. tarkta şi firele, tuna, le ţesău, va sau vi. Din ţesătura îşî făceau strae, vas una, vastra, vasta au. La : gît aveau colane 537 mani purtau încingătorl. Cunoşteau aurul, argintul şi arama. Aveau topoare unele de pieatră, altele de bronz. Fabricarea instrumentelor de pieatră nu ierâ aşa de însemnată. Aveau căruţ! cu roate. Caii şi boi! se înjugau, pe apă îmbiau cu bărci mînate cu vîslele, dar nu aveau vase mari cu cîrm.a, catarg şi pînze. Făceau oale, căldări. Oalele aveau cozi şi de pe numele oalelor cutnbha, care insamnă şi tidvă de om se pare ca şi la dînşi! ierâ obiceiul cunoscut de Gali şi de Germani de a bea din vase făcute din tidvele duşmanilor învinşi. Arienii purtau războae, l«ru, aveau săbii, ansi, săgeţi isva, arce la cari coarda ierâ de vînă adecă de tendon de bou. Aveau oraşe întărite numite pari. Arienii credeau in fiinţl nemuritoare, an-marta, într’un D-zeu al ceriului şi al luminel, Diaus-pitar, adecă zeul tată. Ceea, ce se potriveşte cu ideea lui Spencer, că zeii sînt duhurile strămoşilor puternici adoraţi. Arienii mal cunoşteau şi alţi zel mal inferiori şi îl numeau daiva, credeau în duhurile rele drugii sau dhvar şi în vrăjitori cari Ier ah un felih de preoţi primitivi. Arienii aveau idee despre glorie, aveau prieteni salcia, ştieau de crime agas, de pedepse haina, de ruşine, trapa. Aveau sistemul zecimal de numărare, numărau până la sute; anul îl împărţau în trei anotimpuri : primăvara vasta, iearna, ghima, vara, sama şi în luni egale cu timpul mişcare! luneî sau mal bine cu al fazelor. Cam pe la 3000 înnainte de Hristoa Indoeuropenil se despărţiră în două : O parte se strămută în. regiunea Uralului această grupă o vom numi grupa europeană, altă parte locui pc poalele apusene ale Bolorulul şi pe cele nordice ale Hindu-Kohulul; apoi se întinse la şud de Hindukoh, pănă pe unde Ieste acuma Cabulul şi înspre apus pănă la sudul măre! easpice. Acest popor 86 numea singur pe sine Arga. Aceşti Arya s’au despărţit şi lei în două: O parte apucă în valea Gangelui şi cu- 36. 538 — ceri Indiea. ceialalţî cuceriră Iranul, alungară pe Fenicieni de lingă golful persic şi chiar năvăliră în Me-sopotamiea pe la 2500 înnainte de Hristos şi cuceriră Babiloniea. Grupa europeană cam în acelaşi timp părăsi Uralul şi se aşeză în mijlocul Europei între marea Baltică. Rin, Dunărea, Niemen şi Dniepru. Rinul se pare că li despărţea de Iberî, spre resărit vor fi fost mărginiţi prin o linie dela Koenigsber g înspre Crimea, adecă prin liniea dincolo de care nu maî creşte fagul. In adevăr poporul european primitiv cunoştea fagul şi-l numea bhaga. ba chiar se hrănea cil jir, căci bhaga ln-samnă „ceea ce se mînîncă.“ Aşa dar locuinţa primitivă a grupei europene înnainte de a se despărţi Icră regiunea fagului întru cît-va. (va urmâj. 1• Nădejde. ' ■ RT1 I Cluî / Central l InîverdtvJ îhmrv_Clm , EESPM3 D-LUI Z (ALITER M. P.) Scumpul mieu D)ai! _Duţi-mivoe sa mă mier de preten-ţîea D-Voastre de a ne sili să publicăm sau tot, sau nemie din cele ce ni se trimet. Cum?! Nune daţi voie să găsim din şese epigrame trimese numai trei bune de publicat? Apoi nu trebue să credeţi că forma epigramelor D-voastre ieste corectă aşâ de tot. Spre dovadă ieată greşeli de accent în epigramele publicate: Te’nvidiez din suflet, a Driscule poete, Ge intr’un act scrii drame şi’n patru canţonete, etc. Că’n librării din marfă-ţi nici două dramuri nu-s, etc. ^ ■ Prin urmare trei greşeli da accentuare în epigrama intitulată de D-v. „D"Bc« epulsal.* Apoi ce, pronume relativ, nu se poşte întrebuinţa eu antecedentul nume de fiinţă, altă greşală de formă. Cît despre foncDsă nu credeţi eă nu ştim că teste luat din franţuzeşte. : . . în „Hoarlea lui Samoi,liu găsim „Ddnuiaeu* acent nu tocmai la loc, pe cît mi se pare şi destul de „necorect.“ In epigrama 1-îu nepublicată găsim: comedii, feerii, recomand, apoi ignorat, gentile. în epigrama 2-a de asemenea nepublieată nârocire şi-ea întorsătură românească: Ce norocire! eaziil in codice nu-i pus, . Căci altfolia ştii tu unde, o Chiţ, ai k tradus. _ — 539 — A fi tradus înaintea unui tribunal mi se pare cam ciudată limbă românească. daţi-ne voie. ^ Cît despre r*ţuuatu nu cred. că ar pul ea fi vie o dată socotit ca cuvînt romanesc, cu tcale demonstrările metafizice ce aduceţi. Mă prind să aduc asemenea dovezi periiu oi/asem», clisat, etc.„. " 51ai serioasă ieste ehestiea, dacă am făcut reu sau bme pn-nînd „V risrvlu în loc de wDr»ic«“ şi dacă maniea Kcotnico-filc-iogicâ„ a Bucovinenilor, după cum vă place a o numi, teste comică în adevăr. v leu cred că numele proprii ca Bolmtineanv, Icncsrv, ^ Ai a-tnescu, etc, sînt feline articulate sub forma populară cu v întreg în loc de vl ca şi în ursu în loc de vrsvl, etc, etc. ctc. Mă sprijin pentru aceasta pe legea păstrăreî lui u final în limba rcmînă. Legea sună aşa : n fina! se păstrează fără nici o schit) bere, cînd înnaintea lui se află 1 sau r precedai de o consoană nelimbală precum: afin, neav, socri/, aciu, etc. Acuma, luînd ca mijloc de cercetare regula sau legea citată, să vedem de sînt articulate sau nu numele : Ioncscw, Arâmescv, Andriescv, lance, Drisca, etc. îsearticulate nu pot fi, câcî în acest caz n’ar avea o la urma, cum n’au nici adjectivele: muntenesc, mvldoteresc. românesc, muntean, etc deşi n final s’ar fi aflat în acelaşi condiţii—Cuvintele caEo-lintineanu, Icntscu sînt adjective articulate cu foim.a^ populara şi din neştiinţă au fost primite în limba literară cu u în lcc de^ vl şi leu socot Că va trebui să facem ca rmaniaciiLi din _ Bucovina, cum aveţi bună voinţă a numi demniea-veasirâ pe cei cu obiceiul de a articula la nominativ şi la acuzativ nume proprii ca A-rămescv, etc.. Fu trebue să uitaţi că acest obiceiu se întîmeşte şi în documentele vechi de exemplu: Radul, ctc, Cît despre numele proprii în e, aceste nu Ee articulează. __ Vedeţi, stimabila Domn Z, că din iubire oarbă pentru copul, B-Vcastre v’aţî încîlcit reu şi aţi dovedit, că deşi profesor de lim-I a rcmînă, dar tot nu cunoaşteţi măcar meteda ştiinţifică de a iiatk chestiunile. Faceţi parte dm şccala acelcr giamaţicari, cari sofoiese ridicul şi nebunesc ceea ce se zice în alte^dialecte^ româneşti afară de acela cu cares’au deprins din copilărie. Fiţi, vă rog, mal băgătorii! de samă altă dată. îxcA oi Iepure î Bravo Telegrafului !! a prins un iepure gra-s,^ ba îneâ şi decorat cu vBene-rner&vtiu. Se vede cii Dl. Ministru a hotârit să înfiereze cu ff6en€-mere«ft“ pe toţi plagia- — 540 — torii. Sistemul nu-i tocmai reu. Am putea zice că am ajuns acol6 unde vroea nu ştiu care fabulist, clnd dorea să fie văzute urmele de tâlhari, adăugind cu multă judecată ca în asemenea caz urme de ac-.sba s'ar vcd-a şi pe la cu? ţi mari ! Dacă am putut înţelege p® Domnul -Ministru, ori cine va mai fi cel ce împarte vbtne merentiuJ vom putea să cunoaştem, mulţămită decoraţiilor, pe plagiatori ! Cu mîna în sac s’a prins Dl.Emanoil Grădişteanu, preşidintele curţei de corupturi, care a publicat fascicula întăea din opera întitulată: Studii asupra comptabili-tăţei publice in Românită. Această operă a fost Inse copieată de pe Etude sur la comptabiliU publique m Franc*. 1877 Paris. Editura lui Dentu. Deosebirea, după cum ne arată texturile puse în faţă, ieste numai în înlocuirea cuvîntulul France prin Romăniea şi alte amănunte. Dl. Clergitr poate să se bucure că şi-a găsit un cetitoriîl zelos în Komăniea în persoana D-lui Em. Grădişteanu. Autoriul acestei notiţi din „Telegraful^ închee cu fraza următoare: ,,S’au dat multe decoraţii şi medalii, pănă a se face abuz de iele; dar dacă s’a dat cui-vă Bene-merenti mai cu drept şi mai cu rezon, apoi s’a dat D-lui Grădişteanu. “ — Da! Se înţelege trebuea să-l dee D-lui Grădişteanu şi mai multe medalii de o dată, trebue să se aleagă o dată ceata plagiatorilor dintre ceialalţi scriitori !- JReu de tot, a început goană’n regulă în potriva sărmanilor plagiatori şi adecă, zeu, de ce nu i-ar lăsa’n pace, îşt cîştigă şi iei pînea cum pot, săracii. Ce vroiţi să iee ciomagul, ori (mai bine ar fi atunci oare?!) să între în banda lui Pletosul?! Verax. HOl iTiŢI ŞTUSŢIFICE Dl. Sckutzemberger vroind a analiză deosebite fe — 541 liurî de petrol din Caucaz a ars. după cum se obişnu-eşte. petrol in oxigen, carat şi'uscat. Petrolul care se compune din carbon şi-hidrogen se preface în acid carbonic şi apă. Din greutatea acestor producte ale ardere! se poate socoti cît carbon şi cit hidrogen se afla în cantitatea de petrol arsă. Care nu fu mierarea lui Schutzemberger, eînd văzu că suma greutăţei carbonului din acidul carbonic şi a greutăţei hidrogenului din apa produse prin ardere ieste mal mare de cît greutatea petrolului! Această întîmplare Icră prea ciudată pentru a nu pune în mierare pe un chimist aşă de încercat ce Dl. Schutzemberger,. Pentru a se încredinţa, dacă nu cumva se va fi întîmplat vre o greşala a făcut o mulţime de experienţe nu numai cu petroluri din Caucaz, dar şi cu alte substanţe compuse din carbon şi hidrogen, precum benzină şi altele. In toate cazurile înse suma greutăţilor carbonului, şi a hidrogenului socotite din acidul carbonic şi din apa produse prin arderea în oxigen, s’a găsit mai mare cu o sutime sau o sutime şi jumătate de cît greutatea petrolului întrebuinţat!! Pentru a dovedi că acest rezultat nu se datoreşte unor greşeli s’au făcut experienţe tot cu petrol din Caucaz şi cu benzină, înse le-au înfierbîntat mai întăitt cît va timp cu. socliu sau eu aramă. Petrolul sau benzina ast-feliu tractate n’au dat aceleaşi rezultate ca petrolu 1 natural, suma carbonului şi a hidrogenului s’a găsit tocmai cît greutatea petrolului ars!! Ce să zicem în faţă cu asemenea rezultate? Mai bine ar fi să aşteptăm ec va afla comisiuuea însărcinată de societatea chemieă din Paris; dar dacă faptul se va a-, de veri, atunci va trebui să zicem ca Redactorul scriere i periodice „Rcvue seientifiquo*4, că compoziţica apei şi a acidului carbonic, socotita după formulele II O şi CO- ieste greşită, că adecă proporţiile în cari se combină aceste corpuri nu sînt aşa de statornice cum se crede. Prin urmare s’ar putea ca în apă sau în acid carbonic să fie mai puţin hidro- 542 gen şi acid carbonic de cit arată formula. Ca sprijin pentru aceastâidee aduce autoriul notiţe5 din „Revue sciintifiquea legea Iul JVlariotte care multă vreme a fost socotită ca matematiceşte adevărată, acuma inse se ştie, că nu hste v .ci ni a tn gazai catvia vt-lvm să se schiwle în raport învcrs cu apăsarea suferita. Această explicare ori altele şi mal adîncT se pot dâ pentru acest fapt. dar să aşteptăm mal bine păn ce vom şti ce va fi hotărît comisiunea mal sus pomenită. T. U. NOTARE. DIN CARTEA DECI VIZANT1 Intitueată Veniamin Costaki 1881. Dl. Ştefan YaHinctcu ne atrage luarea aminte asupra nneî greşeli, dacă nu mai rea ceea, făcută de Dl. Vizanti în această notă aflăteare la jegita 1C9. DL Yizanti ne spune că unchiul D-sale Gr. Yizanti venit in fără la 1804 şi mort la 18d2 a jucat un rol foarte mare în refoimarea sistemei muzicale vechi. Dinainte de toate nu e adevărat ta acel Yizanti ee numea Grigori, numele lui îerâGheorgbe, apoi n’a murit la 1842 cilalS58 şi se află îngropat la Sfîntul Spiridon. Ori cine poate să vadă pieatra pusă la mormînt de rvdete mortului, pe care se vede şi data morţei, chiar luna se ştie, 16 îicemvrie. Gh. Yizanti sau mai adevărat Paiascbiadi cum îl vedem iscălit şi numit de ccntempcranil lui, d. e. de DL Dim. Suceveanu în Idicmelariu. ni teste nici Lutul Dlui Yizanti, nici vre o altă îudenie a D-sale. Dovadă sera lui Gh. Yizanti care trăeşte şi e Eoţiea D-lui Ştefan Pâltinescu acuma protopsalt la sf. Spiridon; DL Pâltinescu, cu care împreună a locuit mai mult timp Gh. Yizanti şi tare tu ştie să fi fest vr’o îmrdiie între acest Vizanti şi Dl. Andricu Vizanti tatăl D-lui profesor Yizanti; DL Postelnic Manolathi Prăghici carele cunoaşte fcarte hine şi pe Gheorghe şi pe Andricu Yizanti; DL TLecdcr Yasiliu Cristescu fost director Ia Mitropolie în timpul lui Veniamin, apoi o mulţime de Ar-chierei bâtrînt cari au cunoscut foarte bine pe protopsaltul Gh. Paraschiadi zis şi Yizanti, mărturisesc tot aşă. Lista acestor persoane o avem în mînăşi de va fi nevoe vom şi publiea-o Dl. Pâltinescu ne spune şi cînd a venit în ţară tatăl D-lui Yizanti. In ori ce caz Gh. Vizanti nici n’a fost însurat şi prin urmare n’a putut merge cu famiiiea Ia Odesa, cum zice Dl. profesor Yizanti. — 543 — Dacă DI. Vizanti nu ştie istoriea părintelui D-sale bine voia-scâ a ase uita ce zice Dl. Postelnic Manolachi Drăghicî: „1. Cu Andricu croitoriul am făcut cunoştinţa în Odesa la 1821, fiind Iei emigrat cu alţi Greci, nu din Moldova, ci din ţara grecească. 2. Iei în companii cîntă foarte frumos din neid. 3. După aşezarea Domniei lui Ioniţâ Sturza venind Andricu în Iaşi şi ca strein ne eunoscînd pe nimene, a apelat la mine ca să-î dau strae de lucru şi să-l recomînd pe la boerl ca maistru croitoria de strae lungi, zicînd că iei în Ţarigrad ar fi fost Ch tur cili am (croitoria domnesc mare j. leu i-am dat de lucru, l’am recomandat şi pe la alţi boerl şi a lucrat meşteşugul croitoriei până la Domniea Iui Mibail Sturza, cînd a fost rînduit privighi torid peste facerea şoşelelor. 4. Nici de la Andricu carele acuma se făcuse om de casa noastră, nici de la alţii nu am auzit să fi avut Andricu tată sau altă rudenie pe Gbeorghe Paraschiade Vizanti protopsaltul Mitropoliei 5. Andricu cînd a venit în Iaşi avea femee greacă cu care a făcut trei copil, îu urmi despărţiudu-se de iea a luat în căsătorie pe Sofiica, fiica unei femei tot de casa noastră, eu care a făcut trei copii: Iorgu, Andrei Profesor şi Rozina.“ Apoi Dl. autoriu mai atribue lui Gb. Vizanti lucrări muzicale pe cari nu le-a făcut şi această greşată (?) o face necitînd îu complect o bucată din „Buciumul romîn“ anul 1875 pag. 466 dintr’un articol al D-lui Păltinescu intitulat Vajicfim. Iată şi bucăţele spre compărare: DI. S. P. Dl. Vizanti. Lucrărite muzicesei lanate de Gh. Vizanti sunt: poiieleul lui îfi-ehifor transmis pe psilt-chLa Cea nouă, care mal în urmă fu transmis îa limbi rotnlnă de D. Suceveana. Imun pentru hramul catedralei vechi Strateuiea (Intrarea în beserică), care în romanejt® Iară-şî de Dl. S uceveanul fu transcris. Un aesion pentru îanălţa-rea Domnului, bucată extraordinară de ritmu şi armonie. Anexând ire peatru privigherl şi ser-bătorî miri. RîspnasnrT la sf. liturghie, fâeuto în stilul muzi- Lucrărdc muzicale lăsate de dînsul stat: Poiieleul luilft- chtfor, transmis pi psaltiohiea cea uo iu ; Imn pentru hramul catedralei vechi, Stra-teuieafintrarea iu biaerică ; Un axion pentru Iualţarea Domnului, bucată extraordinară de ritm şi armonie. Cînla- rea de Fior.!, Arătatu-s’a a-dîncul isrărelor. .. pe care daeă n*o ciuta, dapre mărturisire* contimporanilor nu mlncâ paştele îu ticnă. Afixxandart pentru pri-vigharf şi serbări mari; res- 544 — ch.L?î rnseştl. asemenea încă mai punsitrl 1» sf. Liturghie multe ’uci'uii munciţii ia uă ne- făcute iu stilul mus chici ruseşti; termiii ite. asemenea ş. alte laovăel muzicale .4). Ieste de luat aminte- întăiu; că se lasă bucăţi din partea citată, de unde urmează că cetitorii vor crede că Grk. \ izanti a făcut lucrările în româneşte şi se trece eu vederea meritele D-lui Suceveanu care le-a tradus*, că se atribue tot lui Grli. \ izanti cîntarca „A.râtatu-s’a adiucul iscdrel»ru pe eînd în bucata citată nu se spune nemick despre acestă, aşa dar se pune sub autoritatea unui om special, Dl. Păltinescu, se dă ca zise de dînsul vorbe cari nu se află în bucata citată şi prin aceasta se face ceea ce se numeşte an falşi Cintarea de care e vorba nu e compusă, nici de Gik. Vizau ti nici de Dl. Suceveanu această cîntare Ieste o cîntare naţională moldovenească, pusă pe note de Dl. Sucevea-nu, cum se poate vedea în Idiomelariu din 1875 voi. II. pag, 82- Ca închiere zicem, dacă pentru lucruri aşa de aproape de noi se spun asemenea monstruozităţi, atunci ce se mai aşteptăm cînd ni se va spune despre lucruri petrecute cu sute de animal, înnainte ? ! Cîte greşeli nu vor fi cuprinse şi în vieaţa lui V ene-amin Costache. Ar fi de dorit, ca să nu lese batrînil cari cunosc lucrurile, să se înrădăcineze asemenea greşeli. Cred că în curînd vom avea de zis cîte cevă şi despre vieaţa lui Yeniamin. Rugăm pe DL Vizanti să bine voiască a se apăra, colonele „Contemporanului11 îl sunt deschise, noi căuptm numai adevărul. . , . ., Verax. BlBLlOaBA.PrE. Taerea trierilor la Tirgnviş'o su-b Mircea 11, D ramă în 5 acte şi 3 tablouri de loau P. Bancov Craio-va ÎS82. Broşură de 104 pagine format mare în 8°