Ciuma siberiană a vitelor şi holera găinelor învinse de ştiinţă. Se ştie că multe boale sînt pricinuite de înmulţirea unor fiinţa vieţuitoare m sxnge, intre aceste boale putem număra: ciuma, holera, sifilisul, tifosul, frigurile, anghina, ciuma siberiană a vitelor şi holera găinelor. Pasteur, un naturalist francez foarte renumit, a reuşit a descoperi un chip de a apără de aceste două boale din urmă şi mtr un discurs al seu ţinut la Londra la congresul medical şi publicat în lievue scienlifigue No. 8, 20 August 1881, a arătat cum a ajuns la asemenea rezultat. Noi vom rezumă după acel discurs istoriea faptului şi vom trage concluziunile ce ni se vor părea că urmează dintr’însul: _ Luăm cu o vârguţâ de steclă foarte subţire şi foarte curată o picătură de sînge de la o găină aproape de a muri de boala lor numită holera găinilor şi o amestecăm cu un bulion de găină, limpede şi făcut sterp prin o încălzire la 115 grade centigrade şi pus în aşâ eondiţiunî în cît să nu poată străbate pân la dînsul germenii' din aer. Peste cît-va timp, dacă vasul cuprinzînd bulionul atins cu picătura de sînge, se pune la o temperatură de 25 păn la 35 de grade centigrade, vom vedea că liquidul se turbură şi se împle^ de fiinţl vieţuitoare foarte mici, în formă de 8 şi adese ori aşa de mici, în cît sub cele mal puternice microscoape se arată ca nişte puncte. Se luăm din vasul acesta o picătură cît de mică şi să o amestecăm într’un vas cu bulion limpede pus în a-eeleaşî eondiţiunî ca şi cel dintăiti şi vom vedea produeîndu-se aceeaşi turburare a liquiduluî din cauza aceloraşi fiinţl vieţuitoare. Cu o picătură din al doilea bulion putem semăna un al treilea, din al treilea un al patrulea, ete.. pân la al mielea, dacă vroim. Dacă lăsăm un bulion din acestea la 30 de grade timp de două sau trei zile, îl vedem că Iar se limpezeşte şi la fund se lasă toate fiinţele vieţuitoare. Lucrurile stau apoi în această stare luni întregi, dacă nu străbat germeni din afară. . luăm unul din aceste bulioane, al sutălea sau al mielea şi să-l cercăm în privinţa puterel omorîtoare şi vom vedea, că are aceeaşi putere ca şi sîngele de găină bolnavă de holeră. în adevăr, dacă hultuim zece găini cu sînge de la vr’o una bolnavă şi alte zece cu bulion în care am cultivat fiinţele vieţuitoare descrise mal sus, vom vedea că toate vor pieri cu aceeaşi îuţalâ. 20. — 306 — Dar numai acele culturi sînt omoritoare ca şi sîngele cari sînt proaspete, de cîte va zile numai. „ . . Dacă repetăm experienţele de mal sus, mse luăm picături de bulion cu fiinţî vieţuitoare, dar nu în timpul celor întăitt două, trei zile, ci tocmai în a zecea zi, vom vedea că bulioanele se vor împlea de fiinţî în formă de 8 ca şi înnainte. Dacă vom luâ picătura dintr’un bulion vechlu de trei, de şese sau de nouă luni a-celeaşl fenomene se vor petrece. Acuma făcînd experienţe asupra găinilor cu liquide de acestea vom vedea că acele hultmţe cu picături din culturile produse prin semănarea cu organisme dm bulionul vechia de trei luni vor pieri numai în parte şi^ acele hultuite din culturi mal vechi nu vor pieri de loc.—Cereetînd^ cu microscopul muşchiul în care am pus picătura, vom vedea mse producîndu-se nenumărate fiinţî în formă de 8, dar în curind des-par şi animalul se tămădueşte. Ceea ce ieste înse mal însemnat de cît toate, Ieste că găinele hnlluile în modul descris in urmă nu mai mor, chiar dacă le hul-luirn cu sin te de găină fiurte bolnavă. Această hultuire le apără de boală timp de'un an de zile chiar. Prin urmare acel ce cresc găini n’au de cît să le hultueascâ în modul arătat de dl. Pasteur pentru a le feri de boală. Pagubele aşh de mari pricinuite de boala găinilor, lată-le prin urmare nimicite şi acest rezultat se datoreşte d-lui Pasteur. Mal mult de cît atîta, dl. Pasteur a aflat şi cauza care face ca culturile vechi să nu fie omoritoare. D-sa a dovedit că culturile ori cît de vechi, îşi păstrează puterea omoritoare, dacă nu stau în contact cu oxigenul; prin urmare acesta le slăbeşte puterea şi avem în mînâ o metodă generală pentru a slăbi culturi e şi a pregăti o materie, cu care hultuind animale, lesă ie ierim de boalele pricinuite de fiinţî organice. , . . Iată acuma cum a cercetat şi fiinţele ce pncmuesc pesta siberiana. De la început a întîlnit dl. Pasteur o greutate în aceste cercetări, căci fiinţele cari pricinuese pesta siberiana, dacă stau la aer produc nişte corpuşoare foarte mici numite spori, cari de ar stă şi zece ani la aer tot nu-şl pierd puterea; puse într’un bulion m eondi-ţiunî potrivite în curînd îl umplu de fiinţî vieţuitoare m formă de fire lungâreţe şi compuse din mal multe segmente. Dl. Pasteur a dovedit că pe gropile, unde au fost îngropate vite moarte de pesta siberiană, se află spori vil şi peste zece ani Aceşti sport au fost scoşi din adîncime de rime, şi dacă vin vitele de^ ii înghit cu iearba, atunci se desvoltă în sîngele lor fiinţe organice in formă-de fire, cari le omoară. — 307 — Ce îera de făcut? Ce mijloace să întrebuinţeze pentru a face nişte culturî cari să servească ca hultuire apărătoare? Dl. Pasteur a observat că nu se produc spori, dacă se ţine bulionul la temperatura de 42° pan la 43° centigrade. în aceste bulioane se desvoltă fiinţile vieţuitoare şi nu se produc spori ori cît de mult timp am aşteptă. Ţinînd aceste culturi în contact cu aerul, oxigenul îşi face efectul seu şi peste zece septămînî cultura nu mal e omorîtoare. Dacă cu o picătură din o cultură cam veche hultuim o vită, vedem cîte-va semne de boală, înse animalul se îndreaptă şi chiar dacâ-1 hultuim cu sînge luat de la un animal foarte bolnav, tot nu moare! lată dar şi ciuma .siberiana a vitelor învinsă. Dl. Pasteur în discursul seu a mal spus încă că a reuşit a slăbi două alte visuri şi noi credem că prin cercetări de acest felitt se va reuşi a învinge toate boalele citate la începutul articululul. Acuma dacă boala de vite de la noi Ieste chiar ciuma sibe-riană, se înţelege că ar trebui să se adreseze guvernul la dl. Pas teur şi să cumpere licid pentru hultuit şi să hultuească toate vitele din ţară; dacă boala de vite de la noi nu e ciuma siberiană {mih-brand sau charbon), atunci să se înţeleagă cu dl. Pasteur, cari cultivînd organismele ce produc boala de la noi, va reuşi de sigur să pregătească lividul, cu cari hultuind vitele le vom feri de pleire.—O eră nouă începe pentru medicină, Ieste de crezut că în curînd nu va fi de temut nici anyhina diflerică, nici holera nici ciuma. E vorba numai dacă guvernul nostru sau Articularii se vor îngriji de aceste chestiuni. In ori ce caz am făcut ce-am putut pentru a feri de ruină mal ales pe ţeranî, pentru cari pierderea părechel de bol e ruina, poate pentru totdeauna. I. Nădejde. Ţiganul şi puşca. Doi ţigani Ierau prieteni de un timp îndelungat Şi tovarîşl totdeauna, cînd mergeau după furat. Ori ce le cădea în labă, ori şi ce potlogâreau Intre dînşil drept în două se puneau de împărţau; Iar cînd se ’ntîmplă vr’o dată, că Ieră greu de împărţit, Se sfădeau puţin şi ’n urmă s e ’mpâcau prin chicuit. Intr’o zi cei doi tovarîşl amîndoi se întîlnesc ii ai vorbesc Iei una alta şi apoi se sfătuese: — 308 — Sâ pornească pe la case poate le-ar pica ceva Ş’apoi Iar să se întîlnească pe un drum pe undevk; „Dară vezi, deschide ochii, zise unul dintre Iei, „Nu cum-va sâ te găbjascâ tocmai cînd îl vr’a să iei, „Căci nu-i vorba că te-a prinde şi-ţi va da şi de bătut, „Dar, îţi zboară chilipiriul, cînd în palmă l’ai avut. Şi zicînd aceste îndată fie care a pornit Incotr’o gîndeau că lesne vor găsi de şterpelit. Unul sare într’o ogradă la un om fruntaş din sat; Cînd colo sub gard chiar vede un purcel frumos culcat, „Auleu, strigă ţiganul ce mai lucru de purcel, „Uite zeu ce lighioae cum te uiţi un pic la lei, „Parcă-ţî zice vino încoace; să chlorăsc—dacă nu-1 ieu, „Nu-i păcat doar aşa mare, m’a Iertă Iei Dumnezeu !“ Şi zicînd ţiganul ast-fel puse mîna pe purcel Cam cu ghiaţa în spinare, dar să şi porni culei. Celălalt întră într’o casă, dar pe nime n’a găsit Se ’nvîrteşte, se tot uită, cînd de-o-dată a zărit Intr'un cuiu o puşcă nouă, ce abia ş’o cumpărase De la tîrg stâpînul casei, dar cu îea nici nu umblase, Cum văzu ţiganul puşca, se uită holbart la îea Şi clătind încet cu capul, zise: „Cum nu Ieşti a mea. „Cînd m’aşî duce pe la crîşmâ, ori pe drum pe ici prin sat, „M’aşI primbla fără de grijă, ţanţoş ca un împărat, „Ş’apoi să vedem Romîniî ar mai îndrăzni atunci, „Şă mă şuere într’una, cînd mă văd, parcâ-s năuci „Cînd cu puşca la spinare m’ar vedea ar tremură „Ş’aşI începe leu atuncea fără fric’a-i şueră“ Şi cum tot zicea îel ast-fel, iute puşca a luat A Ieşit apoi afară şi la fugă a plecat. Deci ţiganii după asta amîndoi s’att întîlnit Iar acel ce-avea purcelul, pe celalt l’a sfătuit: „Dacă vrei tu, măi Gravrile, să scăpăm cu obraz curat „Să nu spui cum-va că puşca, ori purcelu-i de fnrat, „Ş’apoi să mai bagi de samă, ca să spunem tot un fel „Că de nu, nu-ţl mai dă mîna, sâ furi puşcă ori purcel, „Pentru că primăriul nostru nu ştiu ori nu-i botezat „Ori pe la besereci mâsa, nici de felitl nu l a purtat, „Cum îi spune tu de alt fel de cît cum am să spun leu, „Iţi dă o scărmânătură, să ferească Dumnezeu, „Gobzâ-ţi face din spinare înse nu mai stă de dat, „Nici cu fuga nu se află, chip să fie de scăpat, „De acea vezi, iea sama la respunsul ce-1 voiţi dă „Şi cînd te-a întreba pe tine să respunzl cam tot aşa. — 309 — După ce a pus la cale cum ar trebui de spus, Fie-care fără grijă la bordeiul seu s’a dus. Cum aflară păgubaşii ce anume le-a furat, La primar s’au dus îndată, şi i-au spus cum s’a ’ntîmplat. Iei ştiind că şi înnainte, de mai mulţi i s’a tot spus Că ţiganii fură hojma, a trimes de i-a adus Intră întâia cel cu purcelul, Iar primăriul l’a ’ntrebat: n —Cum ai îndrăznit, tu cioară, să te-apuci Iar de furat „Ce-ai gîndiţ că de-astă-vară până acuma am uitat? » Vai de mine, luminate, să chiorăsc, dac’am furat. “ n Car purcelul cel de-acasă spune-mi cine ţi l’a dat n \ Mie mi l’a dat bunica, cînd îera să mă însor jjŞi 1 am< t°t brănit cu lapte, la căldură pe cuptior“ »~~^ar iea spune-mî, Iighioae, de cîţi ani ieşti însurat? „Ia vr o două zeci, cucoane, împlinesc după Ignat. “ —Două zeci, strigă primăriul şi a şi pufnit de ris“ Iar ţiganul cel cu puşca, auzind astfeliu a zis: „Uite zeu ce bine a spus’o şi primăriul s’a mîerat „Am să spun şi leu întocmai şi chiar scăp nescărmănat. “ Deci venindu-i şi lui rîndul, ca să fie întrebat, răcn* dînsul: „Puşca pentru ce-ai furat? „N’am furat’o, înălţate, adevărul vă vorbesc „Dracul să mă Iea în dată, să plesnesc, s’afurisesc, „Zeu mărite, am cumpărat’o ca să împuşc la nunta mea. „Dar atuncea Ierâ mică, nici o palmă.nu avea „Şi azi o leacă, mînl o leacâ, cu încetul a crescut „Tot cu lapte am hrănit’o, păn ce mare s’a făcut. —„Ce hodorogeşti, ţigane, spune-mi unde te trezeşti „Cum vrei ziua amîeaza mare, de la ochi să mă chiorăştU „Ian aşteaptă, coţofană, să vezi cum am să te bat —„Ba să nu mă baţi, cucoane, celălalt m’a îmvăţat __________ N. GL Ţ. CE ŞTIM DESPRE LUME? {urmare). Am arătat în No. 8 ca limbistica contemporană ne duce păn la o vreme îndepărtată, cînd nu se vorbeam de cit limbi monosilabice, adecă limbi în care oamenii se înţelegeau prin sunete articulate grupate în silabe*•-lipite între sine.—Animalele înse nu scot sunete bine arii- — 310 culate şinu leagă înţeles de grupele de sunet ce scot. ' Omul în ceî întăi timpi ai arătăreî lui pe pămînt nu vorbea încă, ci se înţelegea eu semenii seî prin gesturi, prin ţipete, etc. Cum a ajuns să lege înţeles de grupele de sunete şi mai întăiti, cum a ajuns să producă sunete bine articulate ? Pentru aceasta să observăm că din toate animalele păserile sînt acele cari pot produce sunete articulate mai asemănătoare cu cele omeneşti şi că prin urmare această facultate stă în legătură cu îmbla-rea în două picioare, care lasă să se desvolte bine pieptul.—Prin urmare omul n’a putut să înveţe a vorbi de pe cînd iera quadruped, adecă îmbla de obiceiti în patru picioare, aşa dar a trebuit să existe un timp, cînd strămoşii noştri se obişnuise cu îmblarea în două picioare a fost deprinderea de a se luptâ cu fiearele duşmane, necesitatea de a tîrî prada la locuinţă, etc. Mo-miţele celelalte cari în loc să stee la luptă cu fiearele au căutat scăpare în acăţatul pe copaci şi tocmai pentru aceasta n’ati putut să se desvolte şi au remas în starea veche, ba chiar au dat înnapoî. După ce oamenii deprinzîndu-se cu mersul în două picioare, s’au făcut în stare de a scoate sunete varieate, ne remîne să arătăm cum au ajuns să lege idei de sunete şi prin urmare să formeze o limbă monosilabică rudimentară. înnainte de toate socot ca greşită ideea unor lim-biştî, cari au crezut, că cele întăiti silabe cu înţeles s’au format prin imitarea sunetelor naturale. Cercetările ştiinţifice asupra pretinselor cuvinte onomatopoetice au dovedit că acestea însamnă cu totul altă cevă şi că prin urmare s’au dedus din alte înţelesuri. Multe cuvinte cari acuma se par a imită sunetele naturale se trag din alte cuvinte mai vechi prin schimbări fonetice regulate şi acele vechi nu semăneau cu sunetele naturale. Dacă noi zicem că raţa face o ca, ca. sau că broasca zice orac, etc aceasta e numai din deprindere. în ori — 311 — ce caz rădăeinele primitive arată simţiri interne ale omului şi un nume de lucruri exterioare.—Se ştie că rădăeinele au înţeles verbal, adecă arată lucrări ale noastre. Iată între altele două izvoare de rădăcini cu înţeles: I). In mod natural şi din cauza constituţiei sale fizice, omul însoţea simţirile sale de ţipete mai mult s’au mai puţin articulate, după cum vedem mîţa mo-răind, cînd are o bucată de carne sau fosăind, cînd se vede grămădită de un cîne. Aceste ţipete ale omului ierau înse nesigure şi nu în totul asemănătoare la toţi. de aceea nu se puteati fixă toate. îndată înse ce oamenii se aflau grupaţi în triburi, ţipetele cu cari îşi însoţea şeful iubit şi temut al tribului faptele şi simţirile, începură a fi luate ca modă şi imitate în cazuri asemănătoare de toţi membrii tribului. înse de sunetele acestea se legase înţeles, căci deprinzîndu-se fie care a vedea aceste sunete legate cu anumite fapte sau gesturi ale şefului, îndată ce se auzeau, cbiar fără să-l vadă pe şeful însu-şî, înţelegeau ce însamnă. Cînd auzeau sunetele cari însoţeau mîniea lui, foţi ştieau ce are să urmeze. Prin urmare cînd ori care din membrii tribului ar fi scos sunete asemănătoare cu acestea în dată Înţelegeau ce însamnă. Iată dar un mijloc prin care au putut să se fixeze silabe cu înţeles, adecă rădăcini, şi, o-dată începutul făcut, se poate uşor închipui istoriea limbelor. _ 2]. Un alt chip ieste şi următoriul : Oamenii primitivi au putut învinge în lupta pentru traiti prin mare simţ pentru societate. împreună se luptau iei în contra tuturor duşmanilor, împreună vîiiau, împreună aduceau la îndeplinire lucrările lor. în toate aceste cazuri oamenii trebuea să însoţaseă lucrările lor de strîgăte ritmice, de un feliti. de cîntece. Dar sunetele acele obişnuite pentru a însoţi o anumită lucrare au căpătat de la o vreme înţeles, îndată ce un membru al tribului le auzea, înţelegea ce fac acei ce le scoteau şi prin ur- — 312 — mare silaba aceea repetată în ori ce caz amintea o anumită acţiune şi se fixâ ca o rădăcină monosilabică. Aceste două izvoare şi altele poate au dat silabe cu înţeles şi aşă s’au format cele maî veebi limbi monosilabice. Iată dar că puntea între limba animalelor lă cea mai veche limbă omenească s’a reconstruit şi putem fără minuni înţelege cum au ajuns oamenii să vorbească. Limbiştiî cel maî însemnaţi cred că oamenii s’au despărţit în rase înnainte de fixarea celor maî vecbl rădăcini, adecă de pe timpul cînd încă nu vorbeau. în adevăr compărînd rădăcinele limbelor îndoeuropeene cu ale celor semitice nu le găsim asemenea, ci foarte deosebite. Apoi chiar toată istoriea desvoltăreî limbelor semitice Ieste deosebită de a celor îndoeuropene. Unde a remas naiva explicare dată în Biblie ? Ce poate fi maî naiv de cît de a explica limbele prin o încurcare înnadins făcută de D-zeu ? Cu toate acestea cîte sute de anî n’au fost prigoniţi ea eretici şi arşi de viî, orî chinuiţi în modul cel mai îngrozitorii!, acei cari se îndoiau despre adevărurile biblicei . . . * * * Vroesc să arăt şi cum au ajuns oamenii la ideea că într’înşiî ieste un suflet; că acest suflet nu moare o dată cu trupul, ci mai trăeşte în altă lume împreună cu alte suflete, adecă credinţa în o vteaţă viitoare; că există duhuri rele sau diavoli şi duhuri bune sau îngeri; că există însfîrşit unul sau mai mulţi D-Zei sau Satane. Mulţi filosofi cugetînd numai la ideile despre lumea ceealaltă, despre D-zeh, etc. ale popoarelor civilizate şi crezînd că aceste idei au apărut de o dată între oameni şi-ah închipuit, că arătarea chiar a acestor idei îeră o dovadă de natura lor divină, o probă despre existenţa D-zeirel.—Dar cercetările moderne asupra ideilor religioase de la deosebite popoare selbatece, precum, şi asupra ideilor respîndite în poporul necult, care corn- — 313 — pune şi acuma masa cea maî mare a locuitorilor din ţe-rile aşă zise civilizate, au dovedit că ideile religioase îşi au istoriea lor naturală, s’a reuşit a explică cum s’a ajuns la cele întăiii idei în această privinţă şi cum acestea încet s’au schimbat, păn ce au ajuns în forma în care le întîlnim astăzi Iată, după II. Spencer, cum au luat naştere aceste idei: Visurile. Selbateciî din pricina minţeî lor puţin desvoltate nu pot face deosebire între ceea ce li se în-tîmplă în vis şi ceea ce li se întîmplă în adevăr. Un selbatee flămînd şi ostenit în urma unei vînătorl nenorocite se culcă; apoi pe cînd doarme face o vînătoare fericită, ucide un animal, îl jupeşte de piele, îl frige şi, cînd se pregătea să vîre o bucată în gură, se trezeşte. Selbatecul nu poate să zică ca noi: „ ierâ în vis, “ lei nu poate face această deosebire. Nu înţelege, ce-i drept, cum s’ati petrecut schimbarea, dar multe lucruri nu înţelege lei pe lume şi cu toate acestea le vede întîmplîndu-se, pentru ce n’ar crede că s’a întîmplat şi aceasta. Dar deşi selbatecul e încredinţat că a fost la vînat, femeea lui care dormea alături cu dînsul îl încredinţează că nu s’a mişcat din loc. Prin urmare vrînd ne vrînd se vede selbatecul silit a uni amîndouă ideile, adecă că în acelaşi timp a putut şi stă lîngă femeea lui şi îmblă la vînat, adecă că lei nu e o singură fiinţă, ci două, una acea care remîne în pat în timpul somnului şi alta care îmblă prin lume tot în acelaşi timp. Selbatecul se întăreşte în credinţa aceasta prin acea că vede în urma sa, ziua, umbra, lei nu poate să înţeleagă pricina naturală a umbrei, şi crede că această fiinţă care se ţine ziua de dînsul e poate tocmai aceea care noaptea îl părăseşte şi îmblă în altă lume după întîmplărl. Chipul ce se vede în apă, încă nu poate selbatecul să şi-l explice altfeliil de cît ca o fiinţă legată cu dînsul, care se arată cînd trece pe lîngă ape. Unele popoare îşi închipue chiar că au trei suflete: acel co lese noaptea şi colin-dează prin lume, acel ce se arată ca umbră şi acel ce — 314 — se vede în ape. Ori cine ştie că romînii rîd pe ţigani şi zic, că au trei suflete. Această idee că visurile sînt adevărate şi că sufletul vede cu adevărat lucrurile visate se află la multe popoare selbatece şi chiar la noi ţeraniî şi clasele de mijloc necultivate cred tot aşa. Cine n’a auzit pe vr-un cunoscut povestind că a văzut vre un neam, chiar mort, în vis şi că i-a pretins parastase sau alte slujbe ? Yom cita aice o istorie despre un Zulu care se jeluia că duhul fraţine-seu l’a bătut în vis, pentru că cerea să-i tae un bou şi să-i facă mîncare şi zulusul cel viti se apără arătînd că ii’are boi în ocol. Din faptul viselor şi din explicarea ce le dau sel-batecii urmează credinţa lor în existenţa unor suflete, cari locuesc în trupurile oamenilor şi pot să le părăsască pentru un timp; apoi credinţa în o lume unde merg sufletele ; precum şi credinţa că după moartea omului sufletul mai trăeşte în lumea visurilor, căci de şi mort i <• , i ’ ui / CcntrarCni' . ’ lui . , T . dar tratele sau cunoscutul tot se mtilneşte m lumea visurilor. Avem aşa dara începuturile credinţei în su-Jlet, în lumea viitoare şi în nemurire. De o dată sufletul se credea a fi în totul asemenea cu omul şi tot ăşâ de material ca şi acesta. Australienii şi alte popoare îşi închipue că Europenii sînt spiritele negrilor. La noi chiar e ştiut că se crede în strigoi cari ies din morminte şi vin pe la casele lor şi sînt materiali de vreme ce se adauge că sînt reci ca ghîaţa. încet încet desvoltarea minţeî face pe oameni să vadă eă e cu neputinţă să fie într’înşii un altul material de tot, şi încep a şi-l închipui ca un fum, ca un abur: etc. Apoi încetul cu încetul tot îl fac mai puţin material, pănă ce, constrînşi de fapte şi văzînd că nu se poate susţinea existenţa unui suflet material, îl închipue nematerial, adecă spirit în înţelesul ce îl dau spiritualiştii. Desvoltîndu-se paralel cu spiritualizarea sufletului, ideile de vieaţa viitoare şi de nemurire se schimbă la rîndul lor. De o dată lumea în care petreceau suflete- — 315 le ieră tot lumea aceasta, apoi îneet încet se schimbă aiurea poziţiunea acelei lumi şi o înehipue mai deosebită de cît aceasta de aice, pan se ajunge la ideile teologilor creştini. Nemurirea la început ieră scurtă, se credea cu putinţă a omori şi sufletele; dovadă chiar la noi, unde mergeau oamenii de băteau un par de stejar în inima unui strigoiu prea supărătorii! pentru cei viî. Dar încet încet începură a se maî subtiliza ideile şi a se socoti spiritele ca nemuritoare în adevăratul înţeles al cuvîntuluii Dintre sufletele morţilor unele ierau bine voitoare pentru selbatec, adecă spiritele prietenilor său neamurilor, aceste spirite bine voitoare tot simplificîndu-se au dat naştere la îngeri. Suflete duşmanilor au dat naştere la draci. Sufletele şefilor puternici îerau socotite ca puternice şi în ceea lume şi au dat naştere zeilor. Iar D-zeu nu e alta ceva de cît stăpînul tuturor spiritelor bune, care prin schimbări nesimţite duce la D-zeul spiritualiştilor. Sufletele şefilor duşmani ierau socotite ca puternice în ceea lume şi au dat naştere dracilor mai mari, iar satana e şeful închipuit al tuturor dracilor. Cu acesta ne avînd ce face spiritualiştii nu le prea place a se îngriji de dînsul în scrierile lor. Iată cum au ajunns oamenii de la explicare neîntemeiată a visurilor a-şi crea o lume de fantome, cari îi năcăjesc şi turbură şi păn acuma. Deşi ştiinţele au destule alte dovezi cari arată netemeiniciea ideilor religioase, deşi se poate explica totul prin materiea în mişcare, totuşi ni se pare, că proba aceasta adusă aice e mai zdrobitoare de cît toate. în adevăr vedem cum au putut luă naştere asemenea idei din explicările visurilor şi cum prin urmare nu merită nici o credinţă. [va urma] 1. Nădejde. — 316 — ftâjjkmâ (a inlmbam. „Tinere cu părul negru ce cu multă măestrie Porţi pe nasu-ţi de aquilă ochelarii lucitori, Spune-mi ai văzut printr’înşiî a vieţel poezie, Ori al prozei spectru negru ce te umple de fiori.?" N. Volenlî. O poet cu glasul dulce ca şi fagurul de miere, Cîntul tău deşteaptă’n mine reul cel nepotolit, Versul tău atît de dulce, parcâ-I scris cu-amară fiere, L’am cetit, ca de-o nălucă m’am spărieat de-a mea durere, Şi-am căzut sătul de vleaţă şi de muncă obosit. De cînd pribegesc nemernic sdruncinat de-atîta cale, M’am oprit ades şi’n urmă m’am uitat plîngînd amar, N’am văzut de cît urîtul ici în pămînteasca vale, Ş’alungat mereu de duhul desperârel, frînt de jale, Aşi fi vrut se fug din lume să păşesc de-al Iei hotar! M’aşI fi dus plîngînd de trudă făr’a şti ce-i poezie, Cînd mi-ai spus c’un vis de vară ce te’ncîntă ne’ncetat, Visul tău, ce ţe desmeardă ca zefirul ce adie, Visul tău, o floare mîndră, trandafir şi iasomie, Visul tău, e poeziea ce’n zădar am căutat! Am remas atunci pe gîndurl şi-am plîns jalnic în tă iere Vorba ta şi zi şi noapte gîndul mleu a frâmîntat, Şi cînd blăstămam vieaţa, obosit de-a mea durere, Buza ta zimbind atuncea mi-a şoptit ca mîngîere: Visul mleu—e poezia, ce’n zădar ai căutat! Iaşi, 18 Octombrie 1821 . J, () Cuztt. — 317 — ILTTZiXILOIR rMXELE- 0, voi a tinereţel dulci clipe de plăcere V’aţi stins precum se stinge o flacără de vînt!... V’aţî şters din al mîeu suflet sub brazde de durere, Aşa precum în toamnă trist frunzele’n tăcere, Murmură şi cad noaptea uscate la pămîntL. De-atuneî leu vă plîng încă, căci n’au să mai revie Acele vremi slăvite şi fără de hotar; O! lume ideală, frumoasă, aurie De ce de pe-ale tale aripi de veselie • M'aî aruncat în noaptea acestui dor amar?!.. Nu-I oare cu putinţă şi azi să mal apară, Şă mal revăd o dată măcar un singur vis? . . . O singură steluţă să mă conducă Iară Acolo unde vesel trăiam odinioară, Departe de-acest negru şi ’ngrozitor abis?!. , Trecut! în tine doarme a tinereţel floare Şi tot ce pentru mine a fost mai iubitor! Tu astăzi Ieşti mormîntul cuprins de întristare Sub care stă ascunsă averea mea cea mare. Comoara mea de gîndurî, de visuri, de amor;... Zburaţi, pieriţi iluzii şi staţi în veci pierdute Şi-a voastră amintire, oh! mă lăsaţi să cînt .... Căci numai pentru-aceasta trăiţi, sînteţl născute, Lăsînd păreri, tristeţe şi voci necunoscute, EecI, sarbeda şi mute să mergeţi în mormînt . . • Zburaţi, pieriţi illuzil, duceţi-vă orl-unde Căci în a voastră lume destul m’aţl amăgit!... — 318 — Trăiţi numai cît floarea, cît luna stă prin unde, Ş’apoi vă stingeţi tainic, voind a mat ascunde ’ Durerea’n care astăzi mă simt mai fericit!.. Petru V. Grigoriu. MONSTRUOZITĂŢI ştiinţifice şi literare Nouveau Manuel DU BACCALAUREAT ES LETTEES Conforme ouae dernierx ele. ele. par 'b/L. b/L. JOLRDAIX, DLRUY < ORTAJU™ P. I-CERNATESCU. BERT et SAIGEY. A doua Kdiţiuue ---- renedută corrertală şi considera- bile înavuţită. încă un plagiatorifl demascat!! Ieră necesar ca şi facultatea de litere dm Bucureşti să dee tributul seu!........ De «mit în,A ştiam că Istoria D-luI Cernătescu' ieste o pla-gmre a Istorie! D-luî Duruy; însă nu puteam găsi de pe ce ediţie anume. Acuma mulţămită bunătăţeî unui prieten, am la dispoziţie isvorul considerabilei înavuţiri a ediţiei a II dm Compendiul D-lui Cernătescu! „ Judecaţi pău la ce grad de îndrăzneală au ajuns plagiatorii m ţara noastră. Pun, pentru a spăriea lumt-a pe copertă- revedu-lă, correclală şi considerabile înavuţită?!! Copiează cuvînt după Pune la ă doua ediţie as, menea fraza tipărită mai suscitată. Oare nu s a înihieat vr’o convenţiune pentru paza proprietăT-ţeî literare? r 1 . ^ă coninarăm puţi» ambele opere, ca să se convingă or cme că Dl. Cernătescu Ieste mult mai îndrăzneţ de dt toţi plagiatorii înfieraţi până acum i de nepoliticoasa revistă ce-mi dă ospitalitate, această „gazetă de ocazie şi pentru zile negre a acelor COMPENOIU DE ISTORIA GENERALE cu GEOGRAFIA RESPECTIVĂ Conforme ultimii programe of-flciali. Pentru învetementul secundar. — 319 — Cari se hasardează in toate, ca şi în cele prezenţi“ et*:. după cum am văzut că o numeşte, nemuritoriul D-nu B. Nanianu în respun-surile sale ullr a-ştiinţifice, la cnticile nepioşilor T. Uri ea, I. Nă~ de]de şi G. G. Nădejde. Limites du monde eonnu des anciens. Les Grees et Ies Romains con-naissaient â peine le quart de ee que nous appelons l’ancien continent (Europe, Asie, Afrique). En Afrique, ils n’habiterent que le nord et n’explorerent qu’une tres faible pârtie des câtes de l’est etde l’ou-est, mais ils etc. etc. Temps primitifs. Traditions bi-bliques sur les premiers hocnmes. Tous les pieuples ont conserve un vague souvenir c-t comme un e-cho lointain des dernieres convulsiona qui ont agite notre terre. Les desordres attestes par i’aspect tour-mente de l’ecorce solide du globe, quelques catastrophes dont les hom-mes memes etc. etc. Claude II, Aurdlien, Zenboie, Gallien avait ete frappe a mort par Margtnele lumeî cunosccute de cei vechi Grecii şi Romana cunosceau abia a patra parte din ceea ce nu-mimu vechtulu continente (Europa, Asia fi Afnca). în Africa, eî lo-euiră numai partea despre meate c apune şi nişte băeţeî să-i traducă fragmente dm Duruy, (peutru ca să meargă treaba mai răpede) pune preţul de 6 franci, o introduce prin şcoli şi capătă poate şi bene-merenti pentru opere istorice !! ? ! Oare mai poate cineva pretinde ca să tac, chiar şi în cazul de faţă, cînd demascatul Ieste şi deputat? Nu! cine ţine la adevăr nu-mi va face o vină, că smulg penele de păun, chiar cu riscul de a fi ciocnit de infuriata pasere, care credea că nu se cunosc că cint streine ! Fiind că ieste vorba despre Istorii, să zicem ceva şi asupra Istoriei Universale de 1. Mandtnescu. De la început înse declar că respect memoria reposatului I. Mandinescu şi nu-î atribuesc nici o intenţie neonestă! Scriptul de Istorie Universală găsit după — 321 — moartea sa, Ieste în mare parte o traducere după istoricul rus Şulghin şi după altul german Weber.— Poate că reposatul n’avea de gînd să-l tipărească, sau avea să spue după cine tradusese dacă l’ar fi -tipărit.— Nu acuz nici pe vechii seî elevi, carii au în-•treprins tipărirea scriptuluî remas de la profesorul D-lor, şi n’aQ spus că ieste tradus, căci poate că n’au ştiut; îi rog înse să ţie samă cu ocaziea altei ediţiuni. ’ Audax. Educaţia intelectuală morală şi fizică după H. Spencer. (urmare). Dar gîndiţî că, chiar dacă s’ar învăţa în şcoli o istorie Cum se cuvine, adecă aşa cum am arătat în urmă, tot n’ar fi de vre «un folos, pe cît timp nu am avea cunoştinţî biologice şi psihologice trebuitoare pentru a explică fenomenele sociale. Fără a cunoaşte profund omul cu toate facultăţile lui trupeşti şi sufleteşti .nu vom putea înţelege sociologiea. Negreşit că fără cunoştinţa sociologiei nu se poate cine-vâ lămuri în îndeplinirea datoriilor de cetăţan. De pe cele spuse păn aice ar putea crede cineva că despre ^uim lucrurile secundare precum: plăcerile literare, artistice, şi acele ce le căpătăm din priveliştea natureî. Cine ar crede aceasta s’ar afla în mare greşală. Fără pictură, sculptură, muzică, poezie şi emoţiunile pricinuite de frumuseţele naturale de tot fe-liul, vieaţa ar pierde jumătate din farmecul seu. Noi credem că aceste plăceri vor ocupa mult mal mare loc în vieaţa oamenilor de cît acuma. Cînd puterile natureî ne vor~fi mal bine supuse; cînd mijloacele de producere vor fi perfecţionate; cînd munca omenească văii peste măsură de cruţată; cînd educaţiea va fi aşa de bine organizată, în cît pregătirea pentru funcţiunile cele mal însemnate ale activitâţel omeneşti va putea fi căpătată foarte în grabă; şi cînd prin urmare, omul va avea mal mult timp slobod, atunci frumosul în artă şi în natură va ocupă, cu dreptul, un loc mare în toate spiritele. Dar a aprobă cultura estetică ca conducînd la fericire nu însamnă a-I sacrifică alte lucruri mal folositoare şi fără de cari cultura estetică, nicl af’ar putea exista. Un grădinarii! cultiveazăo plantă pentru floare, şi se îngrijeşte de frunze şi rădăcini, pentru -că fără dînsele .nu se produce floarea. Grâdinariul se îngrijeşte 21. — 322 de sănătatea plantei, şi înţelege că ar fi nebunie de a nu se îngriji de plantă, dacă vroeşte floarea. Tot aşa e şi în cazul de faţă. Arhitectura, sculptura, pictura, muzica, poeziea, pot fi privite ca floarea vieţel civilizate. Dar acuma se lasă în părăsire planta şi se îngrijesc numai de floare. Nu se învaţă nemic din cele ce duc la păstrarea personală; nu se dau de cît cele mal slabe cunoştinţi pentru a ne putea cîştiga hrana zilnică; nu ne învaţă de felih datoriele părinţeştt şi cit despre datoriele de ce-ţâţan, nu ni se dă cheea, adeca ştiinţa pentru a le putea înţelege, se jertfeşte înse peste măsură de mult pentru îmvăţarea lucrurilor cari aduc lustru şi rafinare vieţel. Ori cît de folositoare ar fi cunoaşterea limbelor streine, nu urmează că trebue s’o cîştigăm pe sama unor cunoştinţi de o însemnătate mal mare. Chiar dacă ar fi drept, că educaţiea clasică dă un stil elegant şi corect, nu se poate zice că eleganţa şi corecţiunea stilului ar fi lucruri aşă de folositoare de ştiut ca principiele cari trebue să ne călăuzască în creşterea copiilor. Să zicem că cetirea poeţilor vechi, a acelor cari au scris în limbele moarte, poate perfecţionă gustul, trebue oare să credem că perfecţionarea gustului este mal folositoare de cît cunoaşterea legilor higieneî? Artele frumoase, toate lucrurile cari formează floarea civilizaţiei trebue să fie în totul supuse instrucţiei pe cari se întemeează civilizaţiea. Acuma, ori cît s’ar părea de ciudate vorbele noastre, putem ziee că arta eea mal înaltă Ieste în toate ramurile sale bazată pe ştiinţă; că, fără ştiinţă nu-î, nu poate să fie nici producţie artistică perfectă, nici înţelegere şi preţuire a acestor produceri. Ieste adevărat, că mulţi artişti renumiţi nu aveau cunoştin-ţile ştiinţifice de cari vorbim; dar ca nişti observatori buni, tot aveau destule generalizaţiunl empirice, un felia de ştiinţă începătoare, şi tocmai pentru că nu aveau ştiinţa trebuitoare n’au putut ajunge la perfecţiune. Dacă gîndim că producerile artistice mfăţoşazâ mal mult sati mal puţin fenomenele exterioare sau interioare; că nu pot fi bune de cît dacă se potrivesc cu legile lor şi că artistul trebue să cunoască aceste legi pentru ca să nu le calce. Eperienţa ne dovedeşte aceasta: i: Sculptorii cari nu conosc anatomiea fac greşeli grosolane în statuele lor şi de aceea tinerii cari se pregătesc pentru arta sculp-tureî învaţă cu sîrguinţâ anatomiea.—De multe ori vedem statui aşa aşezate, în aşa poziţii în cît după legile equilibruluî n’ar putea să le păstreze în realitate şi aceasta numai pentru că nu cunosc artiştii principiele mecanicei. Iată un exemplu: pentru ca o statuă să stee în picioare, trebue ca liniea verticală care trece prin centrul de gravitate să cadă în lâuntrul bazei de sprijin; din această pricină, cînd şede cineva rezimat într’un picior şi pe — 323 — celălalt îl ţine moale, liniea de care am vorbit trabuc să cadg înlâuntrul tălpeî piciorului pe care se razimă. Dar sculptorii, ne-ştiind aceasta, fac statul rezămate pe un picior la cari liniea cade în afară de talpă! Tot aşa şi în pictură. De ce sunt ridicule picturile chinezeşti, dacă nu din pricina necunoştinţei legilor perspectivei ? De ce sînt rele desemnele copiilor, dacă nu pentru neeunoştinţa chipului cum se schimbă forma lucrurilor după chipul cum se înfă-ţoşazâ ochilor ? Cercetaţi istoria pictureî şi veţi vedea că progresul se caracterizazâ prin cunoşterea din ce în ce mai adîncă a efectelor ce se produc în natură. Observaţiea cea mai neîncetată, dacă nu va fi ajutată de ştiinţă, nu va apără un pictor de greşeli. Se pot cită pictori cari din lipsă de ştiinţă fac greşeli; de exemplu reproduc un fenomen luminos observat într’un caz, în altele în cari nu s'ar produce în natură. Poate că se va părea şi mai ciudat, cînd vom zice că şi muzica are nevoe de ştiinţă. Cu toate acestea, muzica fiind arătarea idealizată a emoţiunilor, nu poate fi bună de cît dacă urmează legile esprimârel naturale. Deosebitele inflexiuni ale gla-suiui^ omenesc, cari arată simţirile felurite ale omului şi gradul lor de tărie, sînt germenii muziceî. Poate fi dovedit că aceste infleXiuni şi cadenţe nu-s produse la întîmplare, dar că sînt hotărîte prin legi generale, cari cîrmuesc actele vitale, şi că pentru aceasta sînt expresive. Urmează că frazele muzicale şi melodiele construite pe baza oferită de dînsele, nu pot produce efect de cît, cmd sînt în armonie cu aceste legi generale. Cite compuneri muzicale nu sînt fără de valoare, tocmai pentru că sînt falşe, adecă neştiinţifice. ' lot asemenea şi în poezie. Ca şi muzica, poeziea iea naştere in modurile naturale de exprimare cari însoţesc simţirile a-dincl. Ritmul Iei, figurile iei puternice şi numeroase, iperbolele, mtorseturele violente, toate sunt exagerarea formelor naturale ale limbel pasionate. Deci poeziea, pentru a fi bună trebue să Iea băgare de samă la legile acţiunel nervoase la cari se supune vorbirea pasionată. Exagerînd caracterile acestei vorbire, poeziea trebue se cruţe exprimarea poetică, cînd ideile sînt mai liniştite; sa o întrebuinţeze mal cu îmbelşugare, cu cît merge crescînd e-moţiunea şi să o desvâlească în întregime, cînd emoţiunea ajunge la culme. Dacă nu se supune acestor legi, se face îmflată şi nici nu merita numele de poezie. Numai pentru că legile de cari am vorbit nu-s respectate în deajuns, găsim atîtea poezii rele. Nu numai că artistul, ori în ce specialitate ar fi, nu poate produce o operă adevărată fără a cunoaşte legile fenomenelor ce vrea se îmfâţo-eze, dar trebue să cunoască şi cum va fi lovit pu- — 824 — blicul de opera sa, ceea ce e chestiune de psihologie. Impres;u" nea ce produce o lucrare de artă, atîrnă de sigur de natura men“ talft a acelora cărora se îmfaţoşază; şi pentru că toate naplreje mentale au oare cari caractere mentale comune, urmează nişte principii generale, cari trebue să fie ca regule pentru operjje artă.—Aceste regule nu pot fi înţelese cu^ desevîrşire şi aplicate dacă artistul nu ştie cum urmează din legile minţeî omeneş^ a întrebă dacă, un tablou e bine compus, însamnâ, în adev.-jr_ a »n_ trebâ cum vor fi impresionaţi privitorii în faţa tablouluţ a întreba dacă o dramă Ieste bine făcută, însamnâ a întreţjâ dacă s;_ ttiaţiunile sînt aşezate aşa ca să oprească atenţiunea prîvitoriuluî şi să nu abuzeze de nici un felia de sentiment. De asemenea, în aşezarea părţilor principale ale unei poeme, in combjnarea cuvjn_ telor unei fraze, reuşita atîrnă de ghibâciea cu care ne pUrtâm cu puterile mentale şi cu simţibilitatea cetitoriului. Artiştii au un număr de maxime cari îi cîrmuesc în executarea operpor jor (Jev. cetăţi izvorul acestor maxime şi-l veţi găsi de sigur jn legile psihologice. Numai atunci vor produce artiştii opere desevărşită armonie cu dînsele, cind le vor cunoaşte împreună cu toate urinările lor. Nu pretindem că ştiinţa poate face artişti^ dar facultăţile înnăscute ale artistului nu-1 scutesc de nevoea de a se bazâ pe ştiinţă. Geniul numai atunci ajunge la cele mat înalte rezultate, cînd se aliează cu ştiinţa. (va urma). I. Nădejde. STUDENTUL. Lingă tine stau acuma, cum stăteam şi altă dată, Buza mea de viţiu arsă de a ta faţă o lipesc.... Şi trecutul vieţeî mele, cînd în gînd mi-1 amintesc, De sub vînata-ini pleoapă, două lncrimî se arată. Galbenă şi rece astăzi, zaci pe marmura cernită, Zaci pe marmura pe care, servitorii te-au depus, Vălul morţei, ca o umbră, des pe faţă ţi s’a pus, Buza-ţî rece nu-mî trimete vre-p zimbire fericită !... Oh! ieşti moartă, moartă astâ-zî, tu femee cu ochi negri, Ce-ai deschis întăia-şî dată, mie, porţile iubireî, — 325 — Cum mi-î mort şi viitoriul. Rupte-s corzile simţireî, _ Traiul mîeu, groapă umbrită de-aî măbnireî mirţî funebri... Ob! îeram odată tînăr şi tu tînârâ ca mine; Ieram una, o fiinţă, o voinţă şi un gînd, Idealul nostru geniu cu suris şi cu chip blînd, Traiul—lanţ de floricele, zile limpezi şi senine!... Ob! de ce, de ce acuma au trecut aceste ceasuri?... Ob! de ce a ta iubire n’am ştiut să preţuesc, De ce scris mî-a fost în viţiu, tinereţa să-mi mînjesc Şi să nu urmez cu tine a îubireî noastre păsuri? De ce, trup fără suflare, pentr’un ceas de voluptate... Pentru dragostea brutală a femeilor de strada Te-am lăsat în mizerie, foamei şi mâhnire! pradă, Ca s’ajungî pe astă masă a scalpelului mîeu parte ? Am urmat trîntit prin crîşme, cursul vieţei mele turbur... Şi cu glodul desfrînăreî alba-mî frunte mî-am mînjit, Cu cinismu-ml pretutindeni, toată lume-am învălit. Şi m’am cufundat în viţiu, vesel, fără să mă turbur... Iar tu, foae resleţită, tu ce dat’aî pentru mine Yîeaţa ta, a ta juneţă şi amorul tău de foc. Tu te-aî dus, a ta durere rătăcind din loc în loc Şi îertîndu-mâ, de sigur tu te blăstămai pe tine. Şi acum grozava soartă sau netrebniea’ntîmplare îmi aduce-al tău cadavru, ca să studiez pe îel Să taiti făşie—cu fâşie trupu-ţî alb şi tinerel Sâ-mî desec a mea iubită cu-a mea mînâ’n tremurare. Şi cînd, vai! mî-arunc privirea în trecutu-mî plin de tină, Cînd gîndesc, că îeu aice te-am adus, cînd mă gîndesc La acele albe ceasuri ce atîta le doresc, __ _ Ob! mi-i greu de-a mea fiinţă—liîdă, mirşavă jivină.. Ce ai fost tu vinovată, ca să mori în părăsire.... Ca nici moartă-al tău cadavru, să nu fie liniştit? Ca să vi! chiar sub scalpelul celui ce te-a omorit..... Celui care i-aî dat vieaţă, tinereţe şi Iubire? — 326 — Dar nu; mîna-mî omueidâ, trupul tău nu va atinge De cît poate ca dintr’însul sucul morţei >ă îl lea, Să-mî sfîrşesc aice, seurta-mî, dar glodoasa vîcaţa mea, Bucuros, ca altă dată, dîndu-mî moartea făr a plînge. Nu; în sinul tău cel gingaş rece-acuma ca de ghîeaţă Nu va’ntrâ de felii! scalpelul; tidva-ţî netedă, frumoasă Nu va pune-o nimeni, dragă, în căldarea aburoasă, Vel scăpă nesfaşieată, cînd nici leu nu voii! fi’n vieaţă. Mînl alăturea cu tine în mormînt mă vor depune Mîni cu glasul lor făţarnic al beserecel corbi negri Plătiţi bine, ne vor duce scoţînd ţipete funebre Şi vom fi pentru vecie, părtaşi dragostei nebune.... Lîngă tine stau acuma, cum stăteam şi altă dată Buza mea de viţiu arsă de a ta faţă o lipesc Şi trecutul vîeţei mele, cînd în gînd mi-1 amintesc De sub vînâta-mî pleoapă, două lacrimi se arată. Brnxelles. 1881. Conul. Miile. BCU Cluj / Central University Library Cluj .RESPUNS D-LU1 TEIULEAN’U. In un No. din „ Cultura “ găsim un articul subsemnat de D. Teiuleanu, în care se întrebuinţază toate insultele de cari se servesc toţi acei ce scriu în contra emancipare! femeeî, fără a şti în ce constă aceasta, fără sa judece cît de puţin, ci luîndu-se numai de pe auzite, ca din poveşti, înehipuiudu-şî că a emancipa femee-le însemnează a le duce cu grămada în Cameră şi Senat, unde, crede D-luî, că nu ar face alta de cît că „ar vorbi ca o moară“. Ceea ce după mine ar fi maî puţin ridicul de cît a dormi cum obişnuesc mare parte din Deputaţi! actual!. D-luî începe faimosul articul prin aceea că „femeea e zemislită de D-zeu şi terminată de Satan". Spirit foarte la locul lui unde va fi fiind numa! în un articul — 327 — serios foarte nenimerit. Păcat, că nu a zis că femeea e din coada mîţei ar fi fost şi maî de spirit!! Cel puţin cînd vezi nişte articule trătînd această cliestiune In un chip mai ştiinţific, nu simţi atîta desgust ca la vederea unui articul, care are toată aparenţa a fi scris pe masa unei cafenele. Treime să mărturisim cu toate că e prea puţin linguşitorii! pentru bărbaţi, că în tot aceea ce au scris despre femei se vede pasiunea şi vicleşugul, mai nici o dată nu au trătat chestiunea din un punct de vedere sincer. Au căutat a ascunde cbiar adevărurile ştiinţifice, cum e chestiunea cu greutatea crierului. Cît n’au strigat pe toate tonurile, că femeea are crierul mai uşor de cît bărbatul, prin urmare că e mai puţin inteligentă, dar s’au ferit în tot deuna a raporta greutatea crierului la acea a corpului, Lucrul înse e foarte uşor, căci din datele Domnielor lor, n'am avut de cît să aşez oare cari raporturi, să fac cîte-va operaţiuni elementare şi se aflu, că femeea are crierul, nu mai mic de cît bărbatul, ci mai mare în raport cu trupul; ieată deci bateriea cea mai puternică sfărmată. _ E prea adevărat că femeile din clasa ceva mai cultă sînt demne de a fi plînse din cauza căeî ce au apucat, cale nenaturală şi ridiculă; căci cele mai multe femei din această clasă nu sînt nîci mame, nici gospodine, ci nişte păpuşi pe jumătate însufleţite, cari, îna-devăr, nu ştiu cu ce contribue în societate, căci ea membre ale aceştiea sînt datoare a lucra pentru înbu-nătăţirea societăţei. Cu toate acestea vedem că cea mai mare parte din ele sînt numai o sarcină prin luxul şi trîn-dăviea cea mai orientală. Dar de aice nu urmează că chestiunea femeei e mai puţin dreaptă; căci cele citate mai sus nu constitue de cît o mică minoritate din imensa majoritate a femeilor. Majoritatea cari muncesc din zori pană în noapte de o potrivă cu bărbaţii, au încă sarcina maternităţei, iar ca adaus sînt mai în tot deauna bătute de bărbaţi, supuse încă şi celor mai în- — 328 jositoare capriţiî ale ciocoilor de pe moşie; iar legea ca pentru toţi cei apăsaţi e aproape literă moartă. Intre cauzele cărora atribue D-lul starea femeei de azi sînt multe adevărate; ceea ce înse e peste măsură de greşit este credinţa, că femeea nu are nevoe mai de nici o educaţiune intelectuală, ca să fie gospodină, onestă, ne-lucsoasă, mamă bună, etc. şi crede că toate aceste le va avea numai îndemnată de cineva; mare greşală, căci pentru ca femeea să aibă aceste însuşiri, are nevoe de o educaţie ştiinţifică. Trebue să i se pună în cap idei sănătoase iar nu nimicurile de azi, cari nu-i lărgesc nici de cum cercul cugetăreî, ci fac din ea un automat. Dl. Teiuleanu, în imensa D-sale necunoştinţă de pedagogie, crede că femeea nu are nevoe de cosmografie, de sigur, că a uitat, să zică şi de ştiinţele naturale. De acea să analizăm puţin chestiunea. Spencer zice în pe-dagogiea sa, că nime nu se apucă de făcut ciubote sau case, fără se fi învăţat ani; pe cînd pentru a creşte copil se crede ori cine în stare. Fata care ştie piano, ştie juca, broda etc. . . mîne devine mamă, dar fără să aibă cele mai slabe noţiuni de fiziologie, de psihologie, fără de cari, e sigur că nu va putea creşte copilul nici fiziceşte nici moraliceşte, cum trebue. Să nu rideţî cu ironie zicîndu-mî „că mama ria mai ştiut ştiinţi şi filosof ie şi tot ne-a făcut mariu. Dar oare avem noi toate facultăţile aşa de bine desvoltate cum le-am fi putut avea prin o creştere mai raţională ? De sigur că nu. Şi cîţî copiii nu mor, carii cu o mamă puţin mai instruită ar fi trăit ? Cită greutate nu întimpină doctorii pentru a combate prejudiţiile mamelor, la cari de multe ori au mai multă trecere babele, de cît lei! Doved.1 că femeea n’are nici o noţiune de anatomie şi fiziologie sînt multe, între cari putem pune pe blestematul de brasieriu, îmfă-şatul copiilor, în contra cărora au scris şi strigat Doctorii; dar vorba lor se prinde ca nuca în părete, şi nu- — 329 — mai pentru că în loc să schimbe educaţiunea femeilor, D-lor strigă, nu faceţi, nu dregeţi aşă că e reu. Mamele în neştiinţa lor cred că organismul copilului se deprinde cum vrau şi cum le vine mai la îndămînă. D. e. cred că copilul trebue deprins cu receala, trebue deprins să nu mînînce mult, mai cu samă fetele, să nu facă nici mişcare. Din care pricină cei mai mulţi copii fiind slabi, îndată ce o boală îi loveşte cad nefiind în stare să-i reziste. Venind la educaţiunea morală un spectacol mult mai trist ni se îmfăţoşază. Mame cari nu au nici o idee de starea psihică a copilului, mame care nu-i cunosc nici starea judecăţeî, nici puterea lui de judecată, sînt chie-mate a-i face educaţiunea. Copilul începe educaţiunea din leagăn, pentru iei întăiî paşi, întăile cuvinte sînt lecţii. Copilul pe zi ce merge devine mai curios, vroeşte să i se explice ori ce îi iese înainte, lucru pe care mama nu-1 va putea face, dacă nu va avea toate cunoştinţele necesare, pentru a-i putea respunde în un chip adevărat, plăcut şi potrivit cu înţelegerea lui. Mama cultă se va feri a pune în capul copilului toate basmele, sau a se mulţămi a-i zice că acestea nu trebue să le ştie iei. Lucrurile pe cari copilul şi le întipăreşte de mic, greu pot fi scoase, fie cari din noi ştie aceasta; cu cîtă greutate a trebuit să ne pierdem frica de întu-nerec cu toate că ştieam că nu se află nici drac nici înger, şi aceasta numai din cauza dracilor şi strigoilor cu cari ni se împluse capul de mici. Tot asemenea e cu sentimentul de dreptate de libertate, sădite o data, nu mai pot fi scoase. Educaţiunea fizică este şi mal grea şi mai însemnată, de la ea atîrnă viitorîul unei societăţi. * 0 mamă are în mînă copilul, de la educaţiunea ce-i va da atîrnă în mare parte ca iei să fie un om energic, îubitoriu de dreptate, cu sentimente alese, sau un om deprins a pleca spinarea înaintea fie cărui, eg- 330 — oist, în sfîrşit oameni cum vedem azi în îmbelşugare. Edueaţiunea actuală în mare parte e menită a da aşâ feliti de oameni. Copilul de multe ori e pedepsit pentru nimicuri. La cel maî mic lucru treime să ceară ertare să linguşască că atunci e răsplătit, să se supună tuturor sub cuvîntul numai că sînt maî bătrînî, în fine copii sînt crescuţi în servilismnl cel maî desăvîrşit. Speneer ne spune ce majoritatea oamenilor sînt anormal desvol-taţî în privinţa inteligenţei şi a moralităţel. Cine ar putea zice că nu are dreptate?! Ieată un rezumat despre feliul emancipăreî ce am dori: Noi vroim pentru moment ca femeeasăfie emancipată de prejudiţiile actuale, vroim ca femeea să aibă o educaţiune omenească, şi nu sub cuvîntul că e femee să i se oprească desvoltarea iei fizică, şi Intelectuală. Vroim zic educaţiune şi mijloace egale de desvoltare pentru toate şi nu pentru cîteva sute. Nu înţelegem prin emancipare aceea ca cîteva zeci de femei să meargă la cameră ca să macine, după cum zice D-l Teîuleanu sau ca să doarmă după cum să obiş-nueşte acuma. Sojiea Nădejde. Domnul V. Pompilian. Mulţi se vor fi mierînd ce avem în contra d-lui V. Pompilian de îl tot amestecăm în toate numerele revistei noastre. Credem că a sosit vremea de a arătă ce avem cu d-sa. Ieste lucru cunoscut că acest domn e menit a ajunge profesor la Universitate... Ştim din nenorocire că Universităţile sînt pline de tot feliul de oameni plini de pretenţii şi seci de ştiinţă şi am dori ca măcar de acuma să nu maî între în asemenea Institute de cultură de cît oameni capabili şi prin urmare ne ere- — 331 — dem datori a rupe masca acelor cari prin şarlatanii şi plagiate caută a-şl face nume, caută a arunca colb în ochii lumel. Departe de noi ideiea că unul ca dl. Pom-pilian n’ar putea să ajungă om de ştiinţă în toată puterea cuvîntulul, dar nenorocirea e că d-sa ca mulţi alţii nu caută în Paris de cît plăcerile şi nu ştiinţa. Dovadă, că a căzut în şir de vr’o şese ori, ni se pare, la licenţă şi că i s’a zis de examinatori: Domnieata treime să te pul pe învăţat ca să capeţi, licenţa şi că n’a căpătat licenţa de cît de la Dijon din mila unul coleg vechili, care ajunsese profesor la Universitatea de acolo şi care, văzindu-1 căzînd şi de a şesea oară şi gîndind că tînă-rul în chestie nu e destinat a lumina de cît Orientul, l’a îndemnat să vie la Dijon, făgăduindu-î reuşită. Ori cum ar fi pentru astă dată nu putem judecă pe dl. Pompilian de cît după cele ce a publicat. Vom arătă cele mal gogonate monstruozităţi comise de d-sa: Dl. Pompilian crede încă în puterile vitale. Iată şi trei citaţii pentru a dovedi aceasta: „Putem dar afirmă, „că în starea actuală a Chemieî, compoziţiunea corpurilor organice nu ieste numai efectul afinităţel; dar atîrnă „mal cu samă de la nişte puteri proprii acestor corpuri; aprin urmare afinitatea chemică se află sub dependenţa „acestor puteri." „Sîntem dar obligaţi a admite în corpurile vieţuitoare o putere particulară şi diferită de afinitatea „chemică, putere, care produce diversitatea, etc. etc."— „Calitatea dea-şl apără existenţa în contra acţiunilor „chemice exterioare, se datoreşte unor puteri particulare, cari ţin în stăpînirea lor afinitatea chemică, căci „deîndată ce, acele forţe au dispărut ceea ce numim „moarte, îndată ce influinţele exterioare întră în activitate au drept rezultat distrucţiunea şi prin urmare „descompunerea fiinţelor organizate".—Să nu uităm înse, că dl. Pompilian are pretenţiea dea da prin scrierile d-sale ultimele rezultate ale ştiinţei. Iată deci ca ultim rezultat al ştiinţei, că în fiinţele vieţuitoare (prin urmare şi — 332 în plante) pe lîngă atomele de materie şi părticele de eter ce le compun se maî află încă nişte puteri deosebite cari îşî îeau zborul şi lasă atomele materiale faţă în faţă. Acele puteri deslipite de materie sau maî exact acea putere, acel spirit va fi fiind de sigur sufletul creştinilor, orî acel ce şede în trup după ideia sel-bateculuî. Dar nenorocirea e, că ştiinţa s’a desfăcut de aceste credinţi primitive şi acuma se ştie că nu se află în spaţiul nemărginit altă . cevă de cît materie în mişcare. Toate puterile, cliîar şi acele fizice ca lumina, electricitatea s’au explicat prin materiea în mişcare şi în fiinţele organizate trebue să admitem, că toate fenomenele şi au altă cauză de cît mişcarea materiei. Dacă înse dl. Pompilian a avut fericirea de a afla probe despre existenţa puterilor vitale, am fi foarte fericiţi, dacă am primi pentru „ Contemporanul “ un articol doveditorii! în această privinţă. Iată acuma o dovadă, că dl. Pompilian pune în serierile d-sale orî ce-î cade în mînă far a judeca dese potrivesc orî nu una cu alta. Atît de mare îeră graba ilustrului naturalist, aşa de aprig îerâ în dorinţa de a-şî face nume. Fericirea d-sale, ar fi fost nespusă, dacă ar fi auzit nişte oameni lesne crezătorî zicînd: „ Halal, de „dl. Victor Pompilian, se cunoaşte c’a fost la Paris, ce „adînc vorbeşte îţî pare că nu se potrivesc ideele una cu alta aşa de adînc cugetă “. Iată cele două bueăţî cari se prind una cu alta ca nuca în părete: vAfimitateă che-„mică sau simplele puteri chemice nu pot produce nici o „materie sau comb'maţiune organică, cel puţin după ul-„tiuaele studii ştiinţifice, cari nu pot fi contestate11.— Mai la vale înse zice: „că se pot produce fiinţi organice prin putrefacţiune şi fermentaţiuneu. Nu uitaţi că dl. Pompilian a zis mai sus : „că la moarte zboară punerile vitale şi materiea organică cade sub stăpînirea pu-terillor chemice“. Prin urmare în materiele în putrefac-ţiune sau putrezire, cît şi în cele în fermentaţiune sau dospire nu lucrează de cît puterile cbemice şi cu toate a- 333 cestea dl, Pompilian afirmă, cum vedeţi, că în aceste cazuri se produc chiar fiinţi organice, prin urmare, ^ cu atîta mai mult ar trebui să admită producerea combina-ţiunilor organice sub lucrarea aceloraşi puteri. Cu toate acestea, cum vedeţi din citaţiea de mai sus, d-sa ne spune, că nu se poate produce nici o combinaţiune organieă numai prin simplele puteri chemice!!! Asemenea aiurări trec peste marginele greşelelor ordinare, nu ne re-mîne de cît să ne îndoim de puterea de a judeca a tî-năruluî naturalist, ori să credem că d-sa a copieat o frază dintr’un autorii! vitalist şi alta din Poucliet sau altul din partizanii generaţiunei aşă numite spontanee!!—Dacă mai trebue vr’o dovadă, pentru faptul, că dl. Pompilian, nu ştie ce spune, o vom află în faptul că d-sa într’un respuns ultr a -ştiinţific, în care vorbeşte de cuşma mea şi mă trimete la (ăoliea, mă acuză, că aşi crede în ge-neraţiunea spontanee ieu, pe cînd cum vedeţi d-sa singur afirmă prin publicitate ideea celor cu generaţiu-nea spontanee!! Am arătat într’un No. al „ Contemporanului “ cum se explică după ştiinţă modernă origina fiinţelor organice, am spus cum în apele oceanelor primitive s’au format cele mai simple combinaţiunî organice şi încet încet şi cele mai superioare, ca protoplasma şi cum cu timpul protoplasma s’a despărţit în bucăţele cari urmau a se hrăni şi înmulţi şi cum din aceste bucăţele, cari pot fi privite ca fiinţi mai inferioare de cît celulele, şi cum din aceste gomoloaţe de protoplasmă s’au format celulele. Prin urmare îeu cred, că nu e cu putinţă să se producă prin sinteză celule sau fiinţi organice, de e. protoplasma. Nu zic, că teorie nu s’ar putea închipui circumstanţe în cari să se producă fiinţi organice chiar, dar în experienţele şcoalei lui Pouchet lucrurile se petrec altfeliti şi cred, că dl. Pasteur are dreptate susţinînd că partizanii generaţiunei spontanee nu leat! măsuri pentru a se apără de năvălirea germenilor din — 334 aer şi că aceşti germeni dau naştere fiinţelor organice ce se des voltă în decocturile lor. Poftim, D-le Pompilian, şi te discurcă din încurcătura în care te-aî băgat publicînd lecţiea D-tale de des-ctidere la Universitatea din Iaşi! ’ -Dl- Pompilian socotind, că nime nu ştie mai mult de cît D-sa, ori crezind mai şic [cbic] a face pe scepticul mărturiseşte, cîte o dată lucruri, cari ne lasă să străbatem în adîncimea minţeî D-sale şi să ne îngrozim de ignorenţa adîncă ce descoperim. Tot în lecţiea de de deschidere, ne spune Dl. Pompilian: „ că naturaliştii nu ştiu de unde venea apa materiea orqanică conţinu-ta intr ima. Pentru a nu şti cine-va origina apei tre-bue sa n aibă nici o idee despre constituţiea lumeî, tre-bue să nu ştie că pămîntul a fost o dată gazos şi că în acea sferă găzoasă se află şi oxigen şi hidrogen şi că din aceste două corpuri s’a făcut apa, îndată ce temperatura a scăzut în destul. Mai de parte nu cred că va cercetă Dl. Pompilian, nu cred că se va întrebă despre origina oxigenului şi a hidrogenului; căci la asemenea caz ar fi putut zice, că nu se ştie nici de unde vine fierulsau plumbul. Afară de aceştea e ştiut că oxigenul şi hidrogenul nu pot fi de cît eterne, ca ori şi ce materie. ’ . îri aP număr voiu arată şi alte monstruozităţi comise de Dl. Pompilian. ]va urmă] ____________ I. Nădejde BATAl Ix ŞCOALEL£ primare. Căpătăm informaţii pozitive, că dl. T. Mărdârescu la şcoala No. 2 din Tătăraşi are nărav de a bate cu vergi băeţiî, d-sa declară urbi et orbi că nu-i pasă de regulament, că d-sa pune regulamentul la partea cores-punzetoare şi bate deasupra. Această metodă didactică, căci alta, după înformaţiele noastre n’are dl. Mărdârescu, ieste aşa de iubită d-lui profesor în cît nu trece — 335 — zi fără să o pună în practică. La asemenea ocazii solemne înşiră Dl. Mărdărescu, băeţiî şi—1 pune să se ţină cu mîna de vîrful ciubotelor şi în asemenea poziţiune favorabilă planurilor sale părinteşti le administrează păn la io sau 15 beţe şi încă are pretenţie să nu ţipe copil schingiuţî în aşa mod barbar. în luna lui Septemvrie din anul acesta a bătut pe un şcolariu Frunză Pe'ru din clasa a IlI-a aşa de grozav, în cît i s’au înfiat mî-nele şi şezutul şi a părăsit copilul şcoala şi s’a apucat de vîndut perje. — Nu zic, că a vinde perje e rău, dar trebuea să lase pe copil să-şi înveţe clasele primare măcar. Elevul Herghel mergea pe drum şi a trîntit pe Aberman jos, Dl. Mărdărescu a chemat pe Herghel într’a patra şi i-a comandat «de vîrf» adecă de vîrful ciubotelor şi i-a tras 15 vergi; pe la urmă băetul se vîrco-lea şi nu mal ţinea de vîrf. atunci Dl. Mărdărescu Ta vîrît cu capul sub masă şi l’a bătut mal departe. Elevul Coslătescu acuma în classa a IlI-a a fost pus de monitoriul Radu lă genunchi şi Coslătescu l’aa-meninţat, că-1 vâ pîri la intindentul de la Institui Grcgorian. Dl. Mărdărescu informat de aceasta, a adub o vargă din grădină împletită în patru şi i-a tras 25 de lovituri- Coslătescu devenise vînăt ‘ i aproape leşinat de durere. Dl. Mărdărescu are obiceiîi de a bate copiii cu capul de tabelă sau de masă şi zice că bate telegraful, asemenea bărbării le însoţeşte de glume cinice, ca: «de s’ar sparge capul şi nu masa sau tabela, că mă ţin parale®. Pe elevi nici o dată nu-I strigă pe numele lor adevărat, ci pe porecle. De exemplu, pe unul numit Hăjdău îl strigă de regulă Nătărău ; pe Jidani îl strigă tîrtan puchinos sau cîne roş ; pe unul Oană îl strigă oală şi polonic pe unul Suferin, dacă am fi Dl. Ionescu de la «Ortografia® am spune complect porecla. Pe un şcolariu L. Aberman în anul şcolărit! trecut l’a bătut cu capul de tabelă şi cu pumnul după capr 336 — păn ce i s’a îmflat fruntea. La cazuri, cînd vin mame de ale copiilor să se jăluească şi ameninţă, că se vor jălui la primariti, D-sa le zice cu despreţ: « Treci şi dincolo de primariu. nu-mi pasă.u—întrebăm pe Dl/Revizor Chiriţa şi pe toţi acel ce au datoriea de a privighea şcoalele, pană cînd asemenea başibuzuciî vor fi tolerate? Cred D-lor, că asemenea mijloace de educaţie vor produce oameni morali şi cetăţeni cari să-şî cunoască drepturile şi să nu plece spinarea înnaintea tuturor împilărilor ?—Cerem anchetă serioasă şi pedeapsă exemplară ! Nu e de ajuns ignoranţa. învăţarea pe de rost, mai tre-bue şi deprăvarea de tot feliul produsă prin bâtae şi prin urmare prin excitarea deosebitelor organe, cari ar trebui lăsate în pace? — Luaţi sama acei ce putetî face ceva, nu vă oprească nici o consideraţie şi daţi un exemplu, mîntuiţi-ne de asemenea călăi mascaţi sub numele de luminători ai tinerime'/,. Vedetof. RESPUNS D-LUl GH. DAVIDESCU. Cetitorii noştri ştiu că T. U. a dat publicităţeî cîte-va monstruozităţi ştiinţifice comise de Dl. Davidescu profesor la secţiea divizionară de la liceu, un alter ego al d-lui Nanianu şi adept credincios al celebrelor doctrine ale ilustrului membru colaborator al societăţeî de ştiinte fisico-matematece. Dl. Davidescu privind lumea prin cărţile d-luî Nanianu s’a necăjit a deprinde pe elevii d-sale cu ideea că există eclipse inelare de lună şi că aceste eclipse servesc ca probă pentru rotunzimea pămîntuluî, etc. Ne mulţămit înse cu atît a mal adaus într’un caet suplimentar^ dictat şi îndreptat de d-sa, că pămînhd nu s'a maî recit de la căderea celui întăiu ocean pe dînsul. Apoi fiind convins, că de atunci păn acuma nu sînt de cît 4000 de ani ori 5000, a adus de probă cercetările — 337 — astronomilor chinezeşti şi temperatura Palestinei în timpurile biblice!! Acuma în urma cererei noastre de a se face anchetă pentru a se cercetă, de am spus adevăr: şi în acest caz să se aplice un articul din legea Instrucţiuneî, dl. Da-videscu respunde prin «Liberalul0 (adecă vorbi să fie) se mieară decese iscălesc. T. U. şi ar vroi să-i ştie numele, pentru a se vedea de are sau nu T. U. vr’o valoare în societate. — Mă mier ce are a face valoarea luî, e vorba de sînt cele arătate de dînsul adevărate orî nu. Poate să fie ori cine ar fi, aceasta nu interesază pe cetitori Apoi pune, Dl. Davidescu întrebarea machiavelică^.'.), dacă nu cumva Contemporanul va fi urmărind vre un alt scop, vătămătorii! Statului (?). Ce bine ar face parchetul de ar întentâ vre un proces celor de la Contemporanul, ar putea D-nil autori de ocazie, să-şi facă tre-buşoarele în linişte! în adevăr, numai nişte indivizi perverşi şi cari şi-au pierdut drumul şi nu pot găsi nici cărarea, sînt în stare a crede, că profesorii mai au şi alte sarcini, pe lingă primirea lefei şi că n’ar fi tocmai frumos a spune copiilor neadevăruri. » m P j Davidescu pe timpul congresului de la Piteşti întilnmdu-se cu Th. D. Speranţă autoriul anecdotelor populare publicate în «Contemporanul,» îi zise: «Iei, Spe-«ranţă, degeaba mai scrii tu jîn Contemporanul, pare că se vor realiza vre-o dată.» Negreşit că Speranţă făcea mare haz de vorbele acestea, căci pănă atunci nu crezuse să se găsască cineva să presupună că noi ne linguşim cu speranţa de a vedea realizate anecdotele publicate. Acuma cînd dl. Davidescu nu mai ieste în viile Domnului, ca atunci, îl vedem cu plăcere dînd a înţelege acelaşi lucru. Dl. Davidescu crede, că Contemporanul e un ziar socialist, aceasta dovedeşte, că n’are idee despre ceea ce însamnă socialism. D-sa îmi aminteşte, că i-aşi fi făcut ieu propagandă odată pe la ii oare m cancelariea liceului. Acei din foştii miei coieod, 21. — 338 — cari ştiu ce gîndeam leu de moralitatea d-lui Davidescu, pot înţelege dacă a putut vre odată să-ml vie în minte ideea de a face din d-sa un socialist. — îmi aduc aminte ce-î drept, c.â vorbiam, cu dl. Davidcscu şi cu alţii despre educaţia femeilor şi emanciparea lor economică, că leu ziceam că atunci femeile nu-şî vor mal vinde trupul, că familiea morală va putea exista. Atunci spre indignare mea, văd pe dl. Davidescu punîndu-ml plin de mierare întrebarea: „Dar atunci cine vor fi prostitute, dacă „toate vor fi educate şi economiceşte emancipate ?“ M’am împlut de indignare, cînd am vă&ut deprăvarea morală, pănă la^ care poate ajunge un om şi m’am mul-ţămit a-1 întreba: daca i-ar plăcea să fie prostit uite surorile sau fetele^ D-sale, dacă ar avea, şi Vara rugat să gîndeascâ, că fie care din acele nenorocite au fraţi si părinţi. N am făcut apel la D-sa să gîndească ce de-grădare,^ ce omorire a tuturor sentimentelor celor mal scumpe inimeî femeeştl se cere pentru a fi prostituită; nici nu i-am arătat, cît de infami sînt acel cari se folosesc de înjosirea lor. Mă convinsesem că asemenea lucruri ou ar fi găsit vre un resunet în inima d-sale. Am lovit în altă coardă, care poate nu Ierâ încă ruptă, pentru a-1 face să înţeleagă, că datoriea tuturor e -de a lucra pentru ca să dispară din lume prostituţiea. In acelaşi respuns mal face, dl. Davidescu propagandă in contra Institutului «Cultura* şi zice; «judece «ori cine, cari vor fi rezultatele ce se vor obţinea de «la o asemenea instituţiune, întru cît este prea bine cu-«noscut şi motivul suspendăreî d-sale (adecă a lui Gh. Nădejde)».—Noi zicem: «judeceori cine ce felitt de instrucţie sau ce feliu de educaţie pot primi elevii de la un profesor incapabil şi rătăcit în privinţa morală ca dl. Davidescu şi credem că ar trebui de curăţit şcoalele de asemenea pestă». Cît despre motivele măsurilor luate m contra noastră, publicul a putut să se convingă de egalitatea şi imparţialitatea juriului universitar, cetind broşura intitulată „Procesul fraţilor Nădejde» şi nu cred — 339 — aice locul de a mă ocupa de această chestiune. — Sper ca vom avea plăcerea de a auzi despre destituirea d-lui Davidescu şi atunci va fi între noi o singură deosebire, adecă că leu am fost destituit în contra constituţiei şi a legei instrucţiunei: iar dl. Davidescu a funcţionat în contra unui articul expres din legea Instrucţiunei, articulul care zice, că profesorii dovediţi de incapabili re vor destitui.— încă ceva, dl. Davidescu, mă întreabă, de cen’am scos „Contemporanul” mai demult, adecă de pe cînd le-ram profesor. Cauza e că pe atunci îeram prea ocupat cu lecţiele pentru a putea să lucrez la o revistă ca „Contemporanul”. Acuma înse am timp slobod şi val de acel ce vor cădea în mînă, val de plagiatori şi de şarlatanii ştiinţifici şi literari. ________ 1. Nădejde. Generozitatea D-luî Creangă. Pană acuma se bucura Dl. Creangă de nume de scriitorid popular plin de talent, sîntem înse siliţi de fapte a-î recunoaşte şi o generozitate vrednică de o mal bună întrebuinţare. închipuiţi-vă că D-sa ne trimete spre publicare o declaraţie în toată regula, că se cunoaşte solidar în toate cu D-nii Receanu şi Grigorescu întru cît se atinge de Invâţâtoriul copiilor. Cine crede înse că Dl. Creangă a redactat partea ştiinţifică ? De sigur că nime-ne. Dacă ar veni cineva să ne spună că un profesor de ştiinţele naturale crede în eclipsele inelare de lună, tot ne ar veni a crede; dacă ne-ar spune dne-vâ că mulţi şi-att făcut nume în ştiinţă şi literatură prin plagiare, asemenea am crede: dacă ne-ar susţinea cine-vâ că plagiatorii şi şarlatanii înfieraţi de «Contemporanul” vor căpăta bene merenti, ori vor ajunge miniştri, ori multe năzdrăvănii de acestea le-am crede pe toate. Nu vom crede înse nici o dată, că iubitul autorii! al poveştilor din «Convorbirile literare” are vre o vină din pricina mon- — 340 — strvoz-ităţilor strigătoare la ceriă din Invâţâtoriul copiilor, nici câD-niîFtcesnu şiGrigorescuaucontribuit la meritele părţei literare, nu vom crede. Ca închiere vom zice: „Fie, D-le Creanga cum zici D-ta, na mai de n'arfi cum ştim noi. ________ I. Nădejde. Explicări amănunte pentru ortografia română, Iaşi 1881 de : Vasile Ionescu. O scriere ca aceasta ajunge pentru a face nume de om cu mintea încîlcitâ, cuiva. Iată unde duce lipsa de metodă, iată nouă ani pierduţi în întortocherl zadarnice şi muncă îndelungată, care nu poate aduce de cît rîsul cetitorilor! Dl. Ionescu înse crede că prin cartea d-salc a făcut un serviciu nemăsurat de mare patriei. D-sa crede că a găsit mijlocul de a regenera poporul romîn şi de a-1 înzestră cu cele mal bune calităţi şi aceata numai prin o reformă în limbă, adecă prin obligarea romînilor a vorbi cu sunete aspre în loc de sunete mol! Iată eîte-vâ citaţii, cari vor dovedi că n’arn învinovăţit degeaba pe dl. autorii!: La pag. 52 aflăm că „la Germani se observă multe întăriri „de sunete, ceea ce arată întărirea caracterului, sporirea energiei „ţi năsvinţa poporului spre cullură„ „La noi se observă mai mult „slăbiri de sunete, ceea ce arată slăbirea caracterului ţi a ener-„gieiu. Groaza ne cuprinde, ce-i de făcut, ce mijloace să întrebuinţăm ?.. Noroc numai că la pag. 75 aflăm şi leacul: „Şi tot ele „(adecă faptele) ni pot arătă, c5, dacă poporul s’ar reîntdrce la „sunete mal dure şi mal înalte, ce a avut în timpurile de viociune „şi hărnicie, că prin ele din nou s’ar dispune bine şi s’ar face „eară-şl mal vioiu şi mal harnic ca mal de mult“. Apoi la pag. 87: „La un popor pornit în decadenţă, poate folosi fdrte „mult o sănătoasă reformă de o parte în scriere şi rostire, în „sensul sunetelor forte şi bine stabilite, etc, etc“.. La 91: „Să „tindem neîncetat cătră sunete vioae şi dure şi câtrâ acţiunile „stricte (ca Germanii) etc, etc.. Aşă dar viopiţli, nişte oameni de nemică sînt acel, cari caută îndreptarea poporului în îmbunătăţirea sţărei lui materiale, etc... ajunge o reformă în limbă şi s’a mîntuit. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi!! Iată şi o frază în limba cu sunete dure propusă de dl. Ionescu: „Pine ai fenit, tomnule lo-„nescu, cu ileea iumilate, ai ires clasul nostru ţi noroiul a aţuns „fileaţ ca în fremile fecbi. Fii ţulecălor între noiuU — 341 Altă idee care stă oare cuin îh legătură cu această dintăiu e descoperirea că fonetismul e un sistem, care avînd ortografie schimbătoare deprinde pe oameni a nu mal respectă nemică şi „val de societatea cu asemenea oameni," exclamă dl. autorii! (pag. 38). Din potrivă laudă etimologismul şi între al+ele aduce ca argumente la pag. 37, că printr’însul ne „deprindem a fi mal cu in-„teres pentiu lucrul de prima ordine naţional: pentru limba no-„stră natală, ne deprindem prin aceasta a fi pe urmă şi de voecu „interes şi pentru alte lucruri naţionale,ne deprindem a fi „de „spirit" în favoarea „şi nu în defavoarea noastră, cum s'aii deprins uniîa". Primejdiea ce ameninţă ordinea soc'ală e mare, prin urmare să lea sama acel cari au soarta naţiunei în minele lor, să lea măsuri severe în contra fonetiştilor, să introducă cenzura şi la nevoe chiar şi inquiziţiea în contra lor şi credem că hm ga ocupare cu limba romînă va fi făcut pe dl. Ionescu destul de patriot pentru a nu refuză luminele sale in urmărirea şi nimicirea acestor primejdioşî sectari!! La pag. 22 dă ilustrul autorii! o lecţie aspră oamenilor noştri politici, arâtînd că conservatorii din cauză că n’au consultat pe dl. Ionescu, sînt fonetiştî, adecă lucrează fără să ştie la slăbirea respectului pentru lucrurile respectabile; pe cind liberalii sînt etimologiştl adecă lucrează la naşterea respectului pentru institu-ţiunile actuale şi prin urmare îşi împiedecă Iei însuşi lucrarea!! Iată şi ortografiea aplicată la politică ce descoperiri aduce. La pag. 76 nu s’a putut rabdă dl. Ionescu să nu facă o greşalâ în contra ştiinţelor naturale afirmînd că animalele s’au făcui din vegetale (?!) şi că inima produce senlimenlele (?!). La pag. 76 vedem că Pol ere a supremă adecă D-zeu schimbă sunetele limbelor, prin urmare D-zeu împinge pe Germani la progres, Iar pe noi la pleire şi cu toate acestea dl. Ionescu îndrăzneşte a propune mijloace de luptă în contra D-zeirei şi a nu găsi bune schimbările pi oduse de D-zeu şi pentru aceasta propune îndreptări şi numeşte corupţiunl acele făcute în limbă de D-zeu. Bravo, d-le Ionescu, cum se poate să brăzdezi mal tot aşa de reu pe D-zeu ca şi pe Canonicul Cipariu, ori pe fonetişti! După această scurtă înşirare a bucăţilor unde se dă pe faţă credinţa autoriulul, că a produs un op genial şi că prin cercetările sale va regenera poporul romîn, etc, să vedem meritul ştiinţei limbisţice a Dhiî Ionescu. înnainte de toate Dl. Ionescu trebuea să aibă în vedere, că limba romînă e soră cu celelalte limbi romanice [franceza, italiana, spaniola, provenţala, etc...] şi că toate aceste limbi s’atl făcut din limba latină populară sau romană şi prin urmare, să nu creadă că trebue de explicat formele romaneşti din latina clasică . 342 Dacă ar fi ştiut D-sa aceasta n’ar fi pus la pag. 65, că i g’a schimbat în’â în video-râd, căci ar fi ştiut că în latina popular se zicea vedea, vedere şi prin urmare ă din văd s’a făcut din e şi nu din fi—Asemenea n’ar fi zis la pag. 102, că Italienii au sehimbat pe u final în o şi noi l’am păstrat, căci ar fi ştiut că în latina populara îera o în loc de u final din latina clasică şi prin urmare ar fi ştiut, că şi în româneşte a trebuit să fie la început fcrae, ca pelo, cmc, etc.... şi că scest o s’a schimbat în u mal pe uimâ — Asemenea n’ar fi zis la pag. 93 că măr vine din maivm clasic, căci ar fi aflat că forma populară a fost alta milcm, cum o şi cere fonetica romăneascâ.—Această simplă idee l’ar fi făcut să nu zică omini in loc de tmeni, căci ar fi ştiut că i din omint e o producţie nouă din e şi nu i din latineşte homines. etc. , .. . Apoi Dl. Ionescu n’ar fi trebuit să se vire m horhauriie şi a dîncimile limbel fără a se fi îngrjiit de un călăuz sigur, adecă fără să fi căutat să cunoască legile schimbare! sunetelor în româneşte. A întră într’o limbă fără călăuzul dat de fonetică în-samnâ a ne aşteptă la muncă zadarnică şi a ne face de rîsul lume!. .in adevăr aşă a şi păţit’o Dl. Ionescu. Adecă eînd zicem că Dl. Ionescu nu are legi pentru schimbările sunetelor ne greşim, căcî D-sa are una şi bună dată la iveală spre spaima noastră la pag. 73 unde vedem vocalele şi consoanele înşirate în două cercurî. După D-Sa toate vocalele se pot schimbă una în alta şi de asemenea consoanele se pot schimbă între sine şi în vocale, îneît am putea formulă legea fonetică a D-luî Ionescu în mcdnl uimătorifi: Toate schimbările de sunete fără nici o excepţie sini posibile. — Fraza aşă de des întrebuinţată în discuţiile limbistice: Această schimbare nu e posibilă in româneşte nu poate produce asupra D-luî Ionescu de cît foarte puţin efect. D-sa va rîde sarcastic, or! va strînge din umere! După ştiinţa D-luî Ionescu mă mir cum m’ar combate, dacă mi-ar trece prin minte să zic, că mita vine din calus prin următoarele schimbări catvs, coiv, palu. maiu, mi tu, mita, mita. Sînt sigur că nu va fi în stare să dovedească că n’am dreptate. Atîta e de a-devârat, că fără leg! fonetice încetează or! ce ştiinţă spre limbă !— Iată între altele un exemplu împrumutat de la Dl. Ionescu covată se pare în legătură dc înţeles cu rarată, prin urmare din cavatâ vine, cît despre posibilitatea schimaăreî lui a în o şi a păstrăreî lui v în condiţiunile date nu se înteresază Dl. Ionescu, bâzîndu-se pe legea D-sale. Dacă Dl. Ionescu ştiea că nu numai toate schimbările nu sînt cu putinţă, ci că chiar schimbările constatate se mtimplă numai în condiţiunî bine determinate, atunci şi-ar fi dat osteneală — 343 — să descopere legile schimbărilor şi n’ar fi dat pagine pline în broşura D-sale cu tot feliul de caraghiozlîcurl, căci altfeliil nu le putem numi şi Dl. Ionescu care tratează pe Cipai’iu şi pe fo. netiştt cum ît vine la gură nu se va supăra şi chiar, dacă s]ar supăra, mă îngrijesc foarte puţin de aceasta.—Iată exemple pentru a întări cele ce am afirmat: [va urma]. __________ I. Nădejde. LUCB1JBI CIUDATE. Ortografiea academiei. Academica noastră s’a hotărit a ne regula ortografiea şi după lungi discuţii a dat la iveală o serie de re-gule, pe cari le-a şi impus prin şcoli. Să vedem acuma cîte-vâ, din meritele ştiinţifice ale acestor regule: De o cam dată Academia decretă, că vocalele a, e, i, o, u ar fi primitive şi â. % u, i derivate din cele primitive!! Sfinte Onofreiti. luminează-ml. să înţeleg şi leu tainele academiei! Cum adecă, tot deauna cînd aflăm într’un cuvînt sunetele a, e, i, o, u sînt acestea primitive, adecă moştenite din latineşte ? Dar în murim, nu e sunetul u derivat din o, nu s’a zis în limba românească veche molima şi apoi o neaccentuat nu s’a schimbat în u ? Cu toate acestea Aeademiea nu se ocupă de chipul Cum se va scrie acest u dcveii: din o neaccentuat.—Dar în bun să fie u primitiv? De sigur că nu. în latina populară şi în limba romînâ veche s’a zis bonu. Aeademiea înse scrie acest n, deşi derivat, cu u şi nu cu semnul sunetului primitiv.—Dar în minte să fie i primitiv ? De sigur ci nu, căci în limba romini veche s’a zis mente: deci ar trebui să se scrie mente, căci se zice mental. Se ştie cî forma romiaeasci a fost bî-serecâ, lat baselecă. Iată un e derivat din â.—Dar în pacat, a dela început să fie primitiv ’f De sigur ci nu, căci forma veche a fost pecato, apoi pîcatu, apoi mol-doveneşte pacat prin schimbarea Iul â în a. Iată dar cîştigat un fapt că sunetele a e, i, o. u pot fi derivate şi nu sînt în tot deauna primitive ! — 344 Academiea a maî făcut încă păcatul de a crede că poate află sunetele primitive din cari s’au derivat ă şi î prin compararea cu sunetele aflătoare în acelaşî loc în familiea cuvîntuluî. Spre exemplu, Academiea socoate, că în formele cuvînt, mormînt, etc. î s’a derivat din i, care se întîlneşte în formele cuvinte, morminte etc. deşi e dovedit că î s’a format din e şi nu din i în cuvintele citate. Cîte va secule în urmă se zicea cuvente, mormente şi numaî maî tîrziu s’a schimbat acest e în i. Consideraţii de asemenea natură au condus pe unit a scrie ţări pentru că la singular se zice ţară ! Pe cînd în adevăr, ă din ţări s’a făcut din e (ţerî, ţeară, terra); iar de la singular nu e de cît destul de nou şi anume făcut din ea. Academiea a maî crezut, că face mare lucru decretînd, că se va scrie la începutul cuvintelor î cu î şi nu cu â. De sigur îşî ziceau nemuritorii noştri, după expresiunea d-lui Bonifaciu Florescu de la Portofoliul, am pus mîna pe o regulă care va face să se păstreze vocala latinească. Domniî Academiştî se leagănă cu credinţă că t din in: încep, întru etc. s’a făcut din i! Uită D-lor că în latina popolară, din care s’a fâcnt limba romînâ, se zicea eu. (dovadă limbele romanice toate). Un fapt foarte însemnat descoperit de dl. Lambrior îeste că acest e iniţial a trebuit să se schimbe în a şi numaî din acesta s’a putut naşte i. Prin urmare orî cu e orî cu â, îerâ de însemnat sunetul î în acest caz, dar de feliă cu i. Iată unde duce încrederea prea mare în sine, îată cum a dovedit lumeî Academiea noastră că nu cunoaşte limba romînă. Iată ce însemnează a nu ceti studiele serioase făcute păn acuma. Credem că această încercare ciudată de a ne impune o ortografie cu apucăturî etimologice va fi cea de pe urmă şi ortografia fonetică va învinge în sfîrşit şi va închieâ discuţiea prea îndelungată asupra ortografiei romîne!. Un elev al D-lul Lambrior.