CĂTRĂ CETITOaiI KOŞTR.I Cînd am intrat în lupta ieram plini de desnădăj-duire, 'văzusem scepticismul stăpinind toată suflarea românească, văzusem şarlatani sinul nelovit de mmenî, în-tinzîndu-se peste tot locul şi_ otrăvind toate producţiu-nile noastre literare şi ştiinţifice. Văzusem atîta nepăsare încît se părea că ne cetim soarta dinnainte. Astăzi înse după trei luni de luptă, ideile noastre s’au schimbat. Vedem că publicul cetitoriti nu ne a lipsit, ne-am încredinţat, că o revistă care, ca a noastră, să lovească fără milă şi cruţare ce e reu şi şarlatanism şi să laude ce e bun şi rod al unei munci cinstite, iera de mult dorită. Nu mai aşa ne putem explica graba cu care am fost încurajaţi din toate părţile, chiar de unde ne aşteptam mai puţin, sîty Librar; Cluj _ Astăzi ^Contemporanul0, şi-a asigurat existenţa şi nu va cruţa nemic pentru a se îmbunătăţi din toate punctele de vedere. Noi tindem la: Purificarea gustului^ la formarea unui public cetiioriu şi a unei opiniunî in ştiinţă şi literatură; în şfîrşit la nimicirea cărţilor didactice rele şi a numelui de omîmvâţat pe nedrept căpătat' prin urmare la mîniuirea cultureî noastre de la 6 pieire sigură. Lupta o începusem puţini •, _ astăzi numărul colaboratorilor noştri a crescut şi mulţi oameni de ştiinţă romîni nc-ati făgăduit colaborarea lor. „ Convorbirile literare0, foae, cum ori cine ştie, foarte aspră în materie de critică, vorbind despre „Contempo-ranulu în N° de la 1 Septemvrie 1881 arată valoarea şi însemnătatea acestei reviste: Contemporanul“ ce apare în Iaşi sub redacţiunea „D-lor Nădejde, Speranţă şi Const. Miile, ar avea aerul „unui ziar socialist, totuşi nu e aşa; se ocupă cu popu- 15. — 226 — „larizarea ştiinţei, conţine studii ştiinţifice, nuvele, „poezii, etc, etc . . . . Mai jos criticul laudă poeziele colaboratoriului nostru Miile, asemănîndu-le cu ale D-neî Aekerman, şi citează fragmente din „Indignareaşi din „La plecarea mea“ ; citează de asemenea în întregime „Beduinul rătăcit“ al lui dii. Griordano; arată meritul anecdotelor populare ale lui T. D. Speranţă şi zice că partea cea mai însemnată a revistei se compune din criticile cărţilor didac>■ tiqe făcute m cunoştinţă de cauză si citează din No. apărute păn la data criticei: Zoologica D-lui Nanianu şi Geografica D-lui Mărescu. în aceste trei luni din „ Contemporanul “ au îeşît 6. broşuri; m totul 224 de pagine. în aceste trei luni iei a publicat trei studii ştiinţifice: aDarioinismufn „Ce. fim despre lume d' „Spectroscopul şi aplicaţiunile, sale‘.n trei nuvele : „ Zoieu, „ Verisoara Lţi‘>.nei vrdelpctual°„' morale şi fizice11 a lui Her. Spencer, în sfîr-şit în rubrica Monstruozităţi ştiinţifice şi literare a dat pe faţp, p^tru plagiate: a D-lor V. 0. Buţureanu, Viet. xompilian, St. Grb. Vîrgolici şi N. Cb. Quinteşcu, aceşti doi din urmă profesori universitari; afară de acestea a..Ibai publicat o colecţiune de poezii, dintre cari multe au fost bine primite de publicul cetitorii!. No. 1, şi 2 aii fost de cîte 2 coaie şi s’au tras 700 de exemplare, No. 3 a avut 21j2 coli; No. 4, 5, 6 aii fost tipărite în cîte 1000 de exemplare şi la acest No. ne ved’em siliţi a scoate 2000 şi a ne gîndi la o a doua ediţie a numerelor de la început. , ^ Toate aceste fapte, pe cari anume le-am descoperit cetitorilor noştri dovedesc, că „Contemporanul” a co- — 227 — respuns unei nevoi simţite în lumea noastră ştiinţifică şi 4 i Din partea, noastră, nu vom cruţa nemic pentru a îmbunătăţi pe cît vom putea revista în toate privinţele şi făgăduim încă o dată că vom fi fără de milă în contra şarlatanilor ştiinţifici, vom demască reul oriunde îl vom găsi şi nici o consideraţie nu ne va opri de la ^Siguri că publicul inteligent, cărui ne adresăm, va urmă a ne susţinea în tot cbipul, singura teamă ce avem ieste că nu am lovit de ajuns reul. Mai avem mult de făcut, portofoliul nostru e plin de „corpurile ddicte“ ale învăţaţilor noştri, trecutul inse poate garantă pentru vutorih. r Deviza noastră e „Junptă in contra reuluîu. liedacţianea. BCU Cluj / Central Univcrsity Library Cluj CE ŞTIM DESPRE LUME ? [urmare], A SPUS ^ numerul trecut cum s’att. arătat cele întării fimţî vieţuitoare pe pămînt şi cum că din monerele de la început s’aii desvoltat şi plantele si animalele, am urmărit şirul arătărei celor 7 tipuri ’ de animale şi am arătat înrudirea lor între dînsele. Acuma, trebue să facem acelaşi lucru pentru plante: în tot timpul periodei primitive, precum în şi o parte a periodei paleozo'iee nu ierau pe pămînt de cît plante criptogame sau fără semînţă. Cele mai vechi criptoga-me ierau constituite numai din celule, apoi maf tîrziu se desvoltară din acestea criptogamele vasculare. ^ Dintre plantele fanerogaine sau cu semînţă cele, m£ţi vechi sînt _ gimnospermele, acestea se arată din perioda paleozoică şi sînt singurele fanerogame păpă la începutul periodei mesozoice, cînd apar. mai întăid mo- — 228 — nocotiledoanele apoi dicotiledoanele. Aceste din urmă, ni se arată cu toate formele cele mai însemnate, încă din epoca cretacee, cea de pe urmă din epocele în cari au împărţit geologii perioda mesozoică. • Deşi în lumea ştiinţifică e un fapt primit de toţi, că gimnospermele formează ca o formă mijlocitoare între tipul criptogamelor şi al fanerogamelor mai superioare (angiosperme, adecă cu seminţele închise în ovariii); totuşi fiind că mulţi au încă deprinderea de a pune gimnospermele între dicotiledoane, de aceea mai amintesc şi aice că ieste mare greşală aceasta. Cine vroeşte probe îndestulătoare n’are de cît să se adreseze la cartea lui Sachs întitulată în traductiunea franceză: Trăite de Bo-tanique conforme ă l’Etat present de la Science, par. I. Sachs.—Paris Librairie P. Savy. 1874. ^ BCL' Cluj / Central I Ini verşi ty Library Cluj înnainte de a merge mai departe cred trebuitorii! a arătă cum s’ati făcut schimbările cele mari, observate pe pămînt • cum s’atl ridicat munţii, cum s’ati schimbat locurile pe unde ierau mări în uscaturi şi dimpotrivă uscaturile în funduri de mări, etc .... Multa vreme au fost împiedecaţi oamenii de a-şi putea face idei lămurite despre începutul pămîntului, ba chiar despre chipul cum s’ah făcut toate schimbările în lumea vieţuitoare şi în cea neorganică, din pricină că nişte tradiţiuni neîntemeiate îi făcea să creadă că pămîntul e numai de 6000 seu 7000 de ani. Oamenii, degrabă s’ar fi mîntuit de această credinţă deşartă, dacă puterea bisericei nu ar fi ameninţat cu foc şi închisoare pe toţi acei cari nu mai vroiau să creadă cele spuse în Biblie. Creştinismul sub forma, care i s’a impus de împrejurări a fost duşmanul cel mai neîmpăcat al cultureî; nici un adevăr n’a putut ieşi la iveală fără să fie prigonit. Au trebuit discuţii lungi păn ce s’au convins na- — 229 turaliştii că scoicile şi alte fosile sînt remăsiţi din fiinţi cari au trăit odinioară şi că, prin urmare, lumea organică de acuma a fost precedată de un număr nemăsurat de lumi, cari cu cît să îndepărtează de noi în întu-nicimea timpului trecut cu atîta sînt mai ciudate şi mai deosebite de această de acum, păn ce însfîrşit ştiinţa ne dovedi fără îndoială cum a luat început cea întăiti materie vieţuitoare, protidele, etc. Au trebuit discuţii şi lupte înverşunate pentru a dovedi că păturile feliurite, din cari se vede constituită coaja pămîntuluî, nu s’au făcut în urma potopului lui Noe; au trebuit multe lupte şi cercetări păn ce s’a ajuns la idea nouă că toate păturile s’au format întocmai cum se formează altele şi acuma, că mersul schimbărilor a fost liniştit şi prin urmare schimbări violente au avut numai însemnătate locală. înnainte se încumetau geologii a-şi închipui istoriea schimbărilor suferite de pămînt, fără să cerceteze cu mare luare aminte schimbările şi fenomenele geologice ce se petrec sub ochii noştri. Lyell, geolog inglez, ieste acela care a făcut să triumfe ieonea, aşa numită a cauzelor actuale şi acuma numai în Franţa se mai găsesc geologi, cari ţin înnainte şi cred în teoriea cataclismelor, nimicitoare a tuturor fiinţilor vii, etc .... Astăzi aşa de departe au ajuns cercetările asupra chipului cum se aşază păturile în fundurile apelor, etc în cît un geolog îţi poate spune, cutare pîeatră, saucu-tare pătură în ce condiţiuni a fost formată, dacă în mare sau în apă dulce, dacă lîngă malul măreî sau la adîneime; ce climă domnea în acea mare, etc, ... . . Cu acest chip ne putem face o idee cu totul limpede de chipul cum îerau întrecut aşezate mările şi uscaturile şi de agenţii ce lucrau asupra lor. Pentru a da o idee despre nemăsurata lungime de timp ce a trecut de la arătarea vieţel pe pămînt, putem numai cugeta cît de greu se formează păturile de cridă în regiunile oceanului pacific, unde se fac acuma şi — 230 unde într’un secol de abîea se depune o păturice sim-’l'ită. Gu toate acestea pături de cridă de sute de metri de groase se află în multe locuri şi luînd samă la fiinţele îngropate într’însele ne încredinţăm că lucrurile s’au petrecut în linişte şi prin urmare păturile au cerut milioane de anî pentru a se formă în fundul măreî; apoi milioane de anî au trebuit pentru ca păturile să iasă din mare şi să se urce aşa de sus, ca să formeze vîrful vre unui munte, spre exemplu.—Apoi să nu uităm că nu se află numai o pătură de cridă sau de calcar cridos; ci poate miî de pături produse în deosebite timpuri şi atunci ne vom încredinţa că nu e o glumă, cînd geologii vorbesc de bilioane de aîiî trecuţi de la arătarea celor maî vecbî fiinţî vieţuitoare. Orî încotro te întorci găseşti dovezi de timp nemăsurat pentru această bucata de vreme. N’avem pretenţiea de a dă aice ceva complect, dar totuşi vom maî aminti că, după teoriele cele nouă ale geologilor, munţiî pentru a se produce aşa cum sînt şi nu în acelaşi timp au cerut deasemenea bilioane de anî; schimbarea locului oceanelor, şi anume de maî multe orî, schimbarea climelor, etc, încă cer timpuri, cari se măsură cu milioanele de anî. a După cercetările din urmă se pare trebuitoare şi întemeiată presupunerea că soarele în periodele maî vechi geologice ierâ mult maî mare în volum de cît acuma. Aşa se pare că se va explica cum de puteau trăi în periodele trecute plante tropicale în regiunile polare şi nu e vorba numai cît de căldură, ci maî mult de lumina aşă de trebuitoare vegetalelor .... priu urmare cît timp trebue să fie de atuncî de cînd soarele ieră mult maî mare de cît acuma cînd se ştie cît de încetul poate să se recească acesta!! Iată deci că pe lîngă spaţiul nemărginit cu care ne ^deprind cercetările astronomice, trebue numaî cer-cetînd istoriea, cum am zice, maî nouă a pămîntuluî să ne îucredinţăm de lungimea timpuluî. Ce să maî — 231 — zicem de lungimea timpului ce a trecut de la momentul, cînd tot sistemul planetar forma o singură nebuloasă? -Ce să maî zicem despre momentul cînd există alt sistem planetar din care s’a făcut nebuloasa, din care s’a desvoltat acest de acuma? Luînd aceste cercetări în samă înţelegem şi timpul nemărginit ca şi spaţiul. Cu toate acestea lumea vieţuitoare care locueşte pe pămînt nu va dură în veşnicie, e sigur că după cum a fost o vreme cînd pămîntul îerâ în aşă condiţiunî înclt nu putea fi vorba de vieaţă pe dînsul, e sigur, zic, că de asemenea va veni o vreme cînd va fi cu neputinţă traiul fiinţelor vieţuitoare. Această întîmplare poate avea loc cbiar înnainte de căderea pămîntuluî în soare;'căci nimene nu se îndoeşte că după prefacerea pămîntuluî, poate în stare de gazurî fierbinţi, orî cel puţin în ţăn-durî, nu va maî fi urmă de fiinţî organice pe dînsul sau într’însul. Dacă am voi să facem un roman am zice, ca J. Yerne, că oamenii de cu timp vor părăsi pămîntul şi se vor strămută pe altă planetă maî depărtata de soare. Acuma înse vroesc să arăt alte primejdii cari ameninţă vie aţa şi cari vor putea să o nimicească, cbiar înnainte de căderea pămîntuluî în soare. Iată cîtevă dintr’însele: Recirea soarelui. Cum că soarele se va reci nu maî încape îndoială, pămîntul a fost ca soarele şi s’a recit şi nu vedem nici un cbip să scape de aceiaşi soartă şi soarele. Prin urmare dacă presupunem că soarele nu vă maî dă căldură, dacă apele vor îngbietă peste tot pămîntul, dacă va domni o iearnă veşnică şi un întunerec adîrie şi ne întrerupt, ce fiinţî vieţuitoare animale sau vegetale vor maî putea trăi pe pămînt ?—. De bună samă că lumea vieţuitoare va pîeri, dacă va fi scăpat de alte primejdii înnainte de aceasta. Numai oamenii prin ajutoriul ştiinţei vor putea încă locui pămîntul în locuinţî anume făcute, luminate şi încălzite prin mijloacele date de ştiinţele de pe atunci; oamenii — 232 — ,se vor putea hrăni prin ajutoriul chimiei, care va fi pe atunci destul de desvoltată pentru a putea face din elemente substanţele hrănitoare; aerul şi apa le vor putea de asemenea pregăti. Bine înţeles, că toate aceste lucruri le vor face numai pe cît timp vor crede folositorii! de a trai şi nu vor găsi mai cu cale a se omori într’un chip sau iu altul. Un lucru e sigur că oamenii nu vor fi aşa e proşti să aştepte să cadă în soare.—Dacă căderea m soare ar avea loc înnainte de stîngerea acestuia, atunci încă am mai crede că oamenii vor putea părăsi pamin-tul şi merge pe alte planete mai depărtate; iar dacă nu, va fi fără de folosa merge aiurea. _ Lipsa dc apă. Apa de pe pămînt necontenit străbate tot mai adînc şi parte dintr’însa nu se mai întoarce înnapoî. Luna nu mai are apă, de şi e probabil că a avut în tinereţele sale ; Marş, dacă trebue să credem în cercetările lui Schiaparelli are acuma foarte puţină apă şi se poate vedea pe dînsul urmele oceanu-rilor mai mari din vremile trecute. Prin urmare va veni vremea şi pentru pămînt de a fi lipsit de apa. Aceasta înse însamnă moartea tuturor fiinţelor vieţuitoare, chiar dacă soarele ar avea încă bilioane de ani de vîeaţă. Numai oamenii vor putea să-şi capete apa trebuitoare. Lipsa de aer. Cu timpul şi aerul va trebui să fie sorbit de pămînt şi să lipsască şi de la noi atmosfera, cum lipseşte de pe lună. Această însamnă de asemenea moartea fiinţelor vieţuitoare şi tot numai oamenii vor putea prin ştiinţă să lupte şi contra acestei lipse- Înlîlnirea cu cometele. De şi de atîtea bilioane de ani de cînd există pămîntul se pare că nu a fost nicr o dată nimicită vieata de pe pămînt şi că toate fiiriţe" le vieţuitoare actuale sînt urmaşii celor mai vecfi* monere trăitoare în timpurile numite primitive; f°" tuşi am putea să ne punem întrebarea dacă nu cumva cele mai vechi fiinţi cunoscute nu sînt 233 — numai începătorii acestei periode de desvoltare cunoscute de noi. In adevăr dacă acuma s’ar Intîlni cu noi o cometă foarte fierbinte şi ar putea să omoare tot ce ieste viu pe suprafaţa pămîntulaî, ba cbiar să topească din nou păn la o adîncime oare care coaja pămîn-tului încît să nu mai lase nici o urmă din păturile geologice, dacă ar preface oceanurile din nou în ga-zuri, etc, oare prin aceasta nu s’ar începe, ca din nou, desvoltarea vieţei pe pămînt ? De sigur, că da. Fenomenele descrise în numerul 6 s’ar repetă din noti şi materii protoplasmice ar începe iară-şi peste un timp a se face în marea din nou formată • iară-şi s’ar arăta fiinţi vieţuitoare inferioare (protiste) şi încet încet o nouă lume organică s’ar produce şi poate ar ajunge din nou să se arăte şi oameni şi civilizaţie omenească, etc. Pentru ce înse n’ar fi existat încă o dată sati de mai multe ori asemenea schimbări pe pămînt? — Ar zice cine va că cometele nu sînt destul de mari ca să producă o asemenea schimbare, înse cine ne garantează că nu va atrage soarele în sfera sa vre una destul de mare pentru a face turburare ? în scurt întîlnirea cu cometele e cu putinţă şi poate după cazuri să fie foarte vătămătoare pentru oamenii de pe pămînt. De sigur că nu comete sau cometele ce se apropie anul acesta vor face asemenea turburare, astfeliu ar fi spus de mult astronomii că se vor întîlnicu noi. Toate aceste cauze arătate precum şi altele pot aduce pieirea lumeî vieţuitoare şi trebue să ne convingem de ideea, că după cum pămîntul a avut început, de asemeuea va avea şi sfîrşit şi că de asemenea se va întîmplâ şi cu sistemul planetar. Ştim negreşit că după stricarea sistemului planetar altul se va face în locul cel vecbiu şi că prin urmare veşnică schimbare a materiei nu va încetă. 1. Nădejde. (Ya urmă). — 234 — ŢIGANUL ÎMPĂRAT. Anecdotă populară. Un ţigan călare-odată şi in spate cu-o căldare, Mergea ţanţoş dind din mină şi din gură vorbind tare : „Uite zeu! Nu-mi şede bine? ! . Nalt, chipos şi înzelat, „Cu cal alb ca sfintul Gheorghe.... Zeu că-s bun şi de’mpărat! „Ş’apoi zeu nu face şagă, că nu-< lucru de mierat, „C’a spus mama, c’a zis tata că bunicul m’a urat „Ca s’ajung puternic, mare şi cu stare şi vestit „De la resărit să meargă vestea păn la asfinţit...,. „Ce-aŞI mai rîde zeu atuncea !.. Ba, nu rid, nu... Ce zic letU?... „împăratul ca să rîdă riu prea vine!,.. Şede reu ; „Dar posomorit mai bine, cu sprincenele’ncreţite „Ş imprejur armaşi cu săbii şi cu suliţî ascuţite, „Ca să şed ar fi mai bine? Nu, nu merge nici aşâ; „Căci s’ar teme toţi de mine...ar fugi şi m’ar lăsa.... „Vra să zieă nu-i de samă nici cu chef, nici supărat, „Zeu e grea, eind cauţi bine, sarcina de împărat!... „Dară ţara cînd te cere, să voeştî, să nu voeşti, „N’ai ce facede nevoe eşti silit să’mpărăţeşti. Deci vorbind ţiganul singur de prin codru ’l auzi Un văcarifi şi’n fuga mare înnaintea lui Ieşi, »— Luminate împărate! Fă-ţi pomană, milueşte „Pe sărmanul orb ce lumea şi lumina nu zăreşte..* —»Na!... Gîndi atunci ţiganul. Uite cum s’a nemerit „De-atn gîc'it atuncea tocmai, cind şi timpul a venit.... „Haide’ntr’un ceas bun, cu bine! De-ar da sfintul să trăese, »Să mă bucur de mărirea ce’n curînd am se primesc. „Dacă chiar şi orbul vede că leu sînt un împărat »Nu mal ieste îndoială că uu-î lucru adevărat. —Dar ce spui tu ? .. — împărate fă-ţi pomană... —Dar cum ştii „Că slut împărat acuma? Cine ieşti, de unde vii? —Sînt un orb, ş’un biet călugăr ca să văd m’a imvăţat „Să mă şterg la ochi cu plete de-ale vr’unul împărat, „împărat Ieşti', căci ştiu bine c’aşâ sunet, hălăgîe „Nu mai poate nicăiurea da cît la ’mpăraţî să fie... Apoi orbul vine aproape şi cu’ncetul pipăind lî luă cu mîna părul şi de ochi apropriind : »—Uite! zise, se cunoaşte că e păr împărătesc. „Căci abîea de ochi s’atiuse şt acuma chiar zăresc.... — 235 — - Valeu!.. Dară mai cu’ncetul. Nu prea trage aşa tare! Aşa !..Fă-te că nu-ţl pasă; doar nu-i lucru aşa mare. —Valeu! * —„Ce-1? . » — încet! mă doare/, ..... —Iau ascultă, nu fă gură! Auleu... A A.\ Mal la...să ...Fă-ţl pomană şi te’ndură.. iaci ţigane. Ori ţi-î voia să te scap dintre cei vil ? —Da mă rog, prea luminate., am o casă de copil.... —Nu ştii tu că împăiatul la supuşi orî-ce ar dori Da să fiie ’mpărat mare, trebue a-le ’mplini? —Dar lefi nu sînt aşa mare... tj . . Ş’apol ! Ieşti mai mititel.... —Da leusint un ţigan numai. Nu sînt împărat de fel. m da!,Nu mă bate: Bat’o foeu’mparăţie !... iaci! Nu mă’nţelegl odată ? Vrai să-ml fad în ciudă mie pentru ce te-apucî acuma să zici că’mpărat nu eşti?.. Vral la ochi să nu mă vindec ?.. dar cu cine te trezeşti ? Valeu! . Iartă! . Nu ştiusem; dară îată-s împărat!.. A... Aşa!.. Dar dinâoarea aveai gust de înşelat?!. —Astfehu zise şi se şterse ş’apol nu ştiu ce a făcut; Daci ţiganul mai pe urmă să fi fost, să-l fi văzut Dum pe jos fugea...la fugă, nici piciorul nu-1 zăreai DU un cap sbîrlit şi mare, încît nici nu-l cunoşteai. Alerga şi n fuga mare alergînd tot, cată’n urmă 11 U, j osteneală, dar de fugă nu mal curmă... Alergînd, din urmă-ajunse pe un om care mergea Diniştit în a sa cale, la Iei nici că să gîndea. X? 'e-odată ’ncepe vorba ca şi cum l’ar fi’ntrebat: 91 fugind aşa-I grăeşte, cu un glas cam înnecat; „Mergi cu bine Măi romîne. Dară cată ţine minte Că la podul din’nainte Este o hăramină oarbă. Nu ştiu oarbă-1 ori se face! ar pe ochii miei mă crede că de cap amarnic trage. Şi te’nnalţă, te măreşte Pănă ce tc chicueşte..................... Azi m’a întilnit Şi m’a tot mărit Păn m’a chicuit.... De bătut mi-a dat — 236 — Ş’încă mi-a luat: Nouă lei — gloaba, Alba degeaba ; Iar căldarea cea barcace. Numai ca să facem pace. Şi-mi mat trimise şi pe glcite Dintr’o svîrlită două lovite . . Şi la cap şi’n spate-ndată Lovi ghioaga blâstemată ... De-I vedea că te măreşte Ori fugi, ori te chieueşte. Apoi stă şi pe la spate după ce s’a căutat Zise: „Azi cu fuga numai scapi să nu fii împărat..,. Iaca zeu! De aceea-î bine să fii iute la picioare; Căci nu-I vorbă că te bate, da-î pricina că te doare. T. D. Speranţă. BCU Cluj / Central Lnivcrsity Library Cluj Spectroscopul şi aplicaţiunile sale la astronomie. (urmare şi fine). Iată ce zice DI, Guillemin în cartea sa întitulată „Soareteu% „Pe de o parte observaţiunea probează că petele sînt nişte deschideri ale fotosfereî, pe ciad Dl. Kirchhoff, reluînd întâia presupunere a lui Galileu, le consideră ca rnşte nouri atîrnaţl în at-„mosfera Soarelui; pe de altă parte analiza polariscopicănearată, sdupă Arago, că fotosfera este un gaz incandescent, pe cînd analiza „spectrală a fizicilor Germani ar probă că iea nu ponte fi de cît „un solid sau un Ucid de asemenea în stare de incandescenţă.— „Se află deci o opoziţiune care a repus în cestiune, în chipul cel „mai absolut, tot cee a ce priveşte constituţiunea fizică a Soarelui.**) *). Dacă Dl. Nanianu ar avea cunoştinţă despre aceste lucruri, nu ne ar scoate, cu afît emfaz, înainte pe Arago ca cel mal tare scut pen* tru neezacfităţiie cu care a încărcat Cosmografiea ca şi alte cărţi publicate de D-sa ! Arago a fort un om mare, dar nu urmează că toate presupunerile sale sînt sfinte. — 237 — Am văzut în urmă că Kirclihoff, generalizînd prea tare experienţele sale, admite Soarele ca fiind compus dmtr’o materie solidă sau licidâ incandescentă, formind partea luminătoare încunjurată de o pătură gazoasă care prin absorbire produce dungile întunecate ale spectrului. —Petele solare după Kirchhoff, sîut un felii de nouri produşi în pătura gazoasă solară prin re cir! provenite din cauze necunoscute. Teoriea, veche a lui Arajo, Herschel, Wdson. după care Soarele ar fi compus diatr’un simbura soiid şi rece, încunjurat de o pătură luminoasă, conţine după Kirchhoff o imposibilitate fizică, anume: Cum s’ar putea esplick faptul că păturile esterioare fiind foarte fierbinţi şi de atîtea milioane de ani stînd în apropiere de sîmbure, să nu-1 fi încălzit şi pe dînsul? Cercetările ştiinţifice dm timpul de faţă, au dovedit, că şi ţeoriea propusă de Kirchhoff, sufere obiecţiunî tot atît de însemnate ca şi cea veche. în adevăr, Kirehoff admite că petele sînt nişte nouri formaţi în partea neluminoasă, prin urmare mal sus de cît nartea luminoasă, înse observaţiunl numeroase au dovedit în mod neîndoelnic, că petele slut nişte săpături în partea luminoasă, adecă mal jos de cît îea; apoi esperienţa lui Arago, care dovedeşte că pătura luminoasă a Soarelui Ieste gazoasă, nu s’a dovedit de nime că ar fi greşită, ci din contra a fost oonfir mate.— Iată dec! două obiecţiunî (pe lîngă altele în privinţa rotat iunel Soarelui dedusă după acele mal depărtate etc.) destul de însemnate pentru a ne arătă că şi această teorie ieste greşită. Faye, un astronom francez, ţinin l samă de greşalele ce s’au făcut în teoriele propuse pentru a se esplieâ constituţiunea fizică a Soarelui şi luîad din fie care ceea ce ieră adevărat, a propus, o nouă teorie, care modificată de Faye în unile privinţl în urma unor obiecţiunî făcute de Kirchhoff, Ieste de ^ sigur, dacă nu perfectă, dar cea mai aproape de adevăr.—-Iată în rezumat teoriea lui Faye: Mal întăitt diu vechele teorii, Faye admite : în p rivinţa petelor se pronunţă pentru teoriea lui Wilson, adecă admite că sîut nişte acufuudâturî în partea luminoasă; din cele zise de Kirchhoff admite că ieste imposibil ca centrul Soarelui să fie rece ; iar de, la Arago admite că esperienţa făcută în priviuţa părţeî luminoase, feste adevărată. Mal departe Faye se deosebeşte cu totul de Arago şi Kirchhoff—■ Iată cum susţine că Ieste Soarele: Centrul Ieste gazos şi la o temperatură aşa de înaltă, în cît nici o combinaţiune chimică nu poate avea loc, adecă în centrul Soarelui nu s’ar află de cît atomi împrăştieţl, fără să — 238 — £xs JrpirutPre^;^irs“sars ?ifoa;',e fterbinţe de cit simburele; peste această pătură vise o altă pătură gazoasa, mai ferbu.te de cit pătura mijlocie, inse mal puţin ferbinte de cit simburele * *).-Această a treia pătură ieste luminoaS din următoarea cauză: deosebirea de temperatură între centru si suprafaţa, da naştere la nişte curenţi suitori şi scoboritorî • curenţii suitor, formaţi din atomi dissociaţf, ajuagîml la pătu a trS dî peste ox,gen (căci oxigenul «nd Vi»treVzurileP Sre se rtdiS ^ nodtefnSUf?rajŞ|tempeuratUra ne fiind aSa de înnaltă ca în centru foarte mT V?* cari constitue nişte corpuşoare am ■ ** j iicouHiujuani ae mici despărţite prif male “/g.Tuăsă ".LTpup,, t:oaCfteal° mUlţime de lucrur! neesplicabile în teo-vechi, se esphea foarte bme în teodea propusă de Faye De o cam data s ar părea imposibil ^ ' -ss g , nse legile mecanice în privinţa figurei corpurilor cereşti LdoT îm0l^le ,SÎnt SUPUSB W at^4-unei şfse LSSet starea cornului Uhs 'U”e* aXe de rotaîIUIle sînt iiidepedente de licidl saU Ş’asă 86 PmBpUDe 8tarea #■«* «*** aceste? teihî0!^11"0 06 s’ar Părea că se poate face în contra losală de mierie Urm'atoarea : Soarele conţinînd o cantitate co- Σ S?paSarea, Ce fac »ăturile u“a asupra alteia de şa^ e foarte mare; deci păturile de la centru, avînd de desrdin^u/a"^!^^16!™^6 de păturî’ trebue să fie foarte S0i,J j r- , apă>arei celei mari; inse densitatea mijlocie a Soarelui, fimd cu o treime mai mare de cît a apei, adecă Sen! a a* *}‘ di.“ Term°din™"™, dovedesc posibilitate cestui fenomen curios la prima vedere. - . * adevăr simburele are o cantitate colosali de căldură, asâ in fată ^HmnnlT1 3“ ?e unde'ad»ce necontenit căldură la supra- t«ţa, îa timpii for|pşrei coosbinalmpyor. y — 239 — sitatea ce observăm pe pămînt la solide ; prin urmare s’ar părea că urmează că sîmburele să fie solid iar nu gazos.—-Acest raţionament înse ieste greşit prin aceia că se presupun gazurile In con-diţiunile în care se află pe pămînt: pe cînd in Soare de şi Ieste o apăsas e foarte maro, ieste Inse şi o căldură colosală, care împiedecă pe gazuri de a trece în starea solidă pe atîta pe cît le ajută apăsarea.—Esperienţele lui Cagniard Latour dovedesc că un gaz apăsat foarte tare, poate ajunge la o densitate foarte mare, dacă şi temperatura la care se află ieste foarte mare. Iată dar cum prin analiza spectrală şi prin alte esperienţî s’a ajuns a se stabili lucruri cari la prima vedere se păreaţi nişte visuri nerealizabile! * Y Unii fizici esplică formarea petelGr nu prin curenţii suitori, ci prin recirea produsă de acei scoborîtori. Am văzut mai în urmă că tot prin analiza spectrală, s’a ajuns a se dovedi că împrejurul Soarelui, formînd pătura cea mai din afară, se află o atmosferă compusă mai ales din hidrogen, de o grosime mijlocie cam de 8 mii de chilometri.—Dungile caracteristice ale hidrogenului, variează in mărime şi poziţiune întimpul unei observaţiuni chiar; din aceste variaţiuni se deduc schimbările ce sufere această pătură la suprafaţa Soarelui, schimbări care sînt furtuni aşa de violente, în cît de pe furtunile ce se petrec pe pămînt, nici nu ne putem face idee. Analiza spectrală aplicată la stele, a dat rezultate foarte importante, fâcîndu-ne în stare să cunoaştem în parte compoziţi-unea chimică şi constituţiunea lor fizică. -In privinţa constituţi-uhei fizice s’a stabilit că iea ieste în general ca a Soarelui; iar în privinţa compoziţiuneî chimice s’a văzut, după dungile ce prezintă spectrele, că în unele stele predomină cîte-va corpuri oare cari, iar în altele predomină alte corpuri. Tot prin analiza spectrală s’a dovedit că atmosferele unor planete conţin aburi de apă.— (Dl. Janssen a dedus din esperienţele sale, că Marte şi Saturn aii aburi de apă în atmosfere).— Iată cum se poate dovedi aceasta: S’a observat că dimineaţa şi sara, cînd razele Soarelui stră-băteaâ mai mult prin atmosferă, se prezentau nişte dungi întunecate nouă; deci îerâ natural de presupus că acele dungi Ieraii produse prin absorbirea ce făcea vre unul din elementele aeru- *). Rog pe Dl. Nanianu să citească argumentele în favoarea teoriei iul Faye şi acele în defavoarea acelei a iui Arago.—Poate că atunci va admite dreptul de sfinţenie şi pentru inovnfiunea lui Faye şi au va mai strigă sacrilegiu, cînd va auzi că un T. U. susţine că Soarele Ieste găzos peste tot / — 240 — lui. — Observîndu-se aceste dungi pe vîrful unui munte, s’a văzut că sînt mai slabe de cît pe un şes; apoi acelaşi fizic, Dl. Janssen, observînd spectrul produs de un foc de lemne a constatat esisten-ţa dungilor presupuse că ar fi provenit din absorbirea aerului; decî nu mal remîne nici o îndoială în privinţa origine! acestor dungi nunnte telurice (pămînteşti).—Diferite espenenţî făcute asupra absorbire! ce cauzază aburii de apă, au dovedit că iei sînt elementul din aer, care cauzază dungile telurice.—Decî observin-du-se lumina planetelor, de pe vîrful unor munţi înalţi pentru ca să fie posibilă eliminarea liniilor telurice, s’a văzut(pentru Marte şi Saturn) că există dungile ce provin din absorbirea aborilor de apă.—Aşa dar atmosferele acestor planete conţinînd aborî de apă, trebuie să fie apă formînd oceanurî, înărî, ete. pe suprafaţa planetelor; de asemenea origina şi esistenţa unor fiinţî organizate ieste posibilă. Pe lîngă acestea analiza spectrală ne dă mijlocul de a constată mişcarea stelelor, senzul mişcăreî şi poate va ajunge a ni arătă şi repegiunea *). Pentru a arătă anume cum se ajunge la aceste rezultate, ar trebui să întru în prea multe detalii, ceea ce ar lungi prea mult această descriere pe care mi-am propus să o fac foarte în scurt.— Poate cu altă ocazie voiu reveni, [njversiţy Library Cluj Ce rezultate mai măreţe se puteau aşteptă de la o descoperire puţin importantă la Început ? Oamenii au ajuns cu îndrăzneală pană ca să cerceteze şi starea internă, să pătrundă în secretele superbului Soare, analizînd de unde-î vine lumina şi căldura, nemulţămindu-se numai de ale primi! Au avut îndrăzneală de a se ^tinge de stele, a cărora istorie a fost un secref atîtea bilioane de veacuri !! Dacă ar mai trăi Horaţiu, ce odă plină de indignare ar mai scrie în contra neamului lux Iapet, care cutează să întreprindă toate !**) G. G. Nădejde. *). Analiza spectrală s’a aplicat şi la studiul cometelor i s’a aflat, după spectrul ce-1 produc, că sînt gazoase peste tot, Iar în lăuntrul materiei gaazose, plutesc corpuşoare foarte mici solide.—Tot prin analiza spectrală s’a distins nebuloasele rezolubele de cele nerezoluhile, dovedindu-se că aceste din urmă sînt constituite dintr’o materie gazoasă. **)• Am uitat că Dl. Nanianu şi a luat rolnl de a apără sanctuariele ştiinţelor, strigînd cu furie in contra inovatorilor, carii nu vrau să creadă ceia ce susţin acel carii n’afi ştiut mai nemic din lucrurile vechi şi chiar nimic din cele nouă / 241 PLECAREA. Xu; zadarnice sînt toate!... Voiu urma calea ’nainte Şi pribeag prin ţerl .streine glasul mieii va amuţi, ^ Voiu fi mut ca desperarea ee cuprinde slaba-ml minte, Voiu fi mut ca ţinterimul, ţara recelor morminte.^ Căci zadarnic cu-al mieii plînset pe voi toţi v’aşi asurzi S’a sfîrşit veleatul! Trebui apâsînd ori ce suflare, >Să-mî îeau cîrjă oţelită ca drumeţii din poveste, Tari opince de aramă să-mi pun astă-zi în picioare, A mea inimă cernită să v’o dau spre ’nbălsămare ; Căci din mine de-altă dată, numai umbra dacă Ieste! Cîte las în urmă, cîte!... spre-a mă duce’n pribegie!... Amintiri atît de scumpe, două groape părinţeşti, Viaţa mea ce ieste una cu a gingaşei Mărie, Traiul micit trecut în sbucium, uragan de vijelie Şi tovarîşiî de luptă, eîmpul ţerel romaneşti!... Tot ce-a fost a mea vîeaţă: Zingâneala luptei eruute Vieaţa-mî fără de odihnă, val! amorul mîeu nebun, Idealuri mari şi 'nalte, ca şi-uu vîrf înnalt de munte, Tot ce se frământa astăzi sub a mea galbănă frunte Totul laş spre a urmii calea unui greii şi lung surgun! Mînî un altu-ml va lua locul în lung şirul bătăliei, Mînî cu toţii al mieii nume l’or uita: de sigur mînî -Mă vor crede mort duşmanii şi cu tina calomniei Vor mînji bietul -mieii nume plin de flacăra '.urgiei Şi pe stradă aruiicindu-1 îl vor da pradă la eînî!... Draga mea Mărie mine mă va da uitărcî, poate. Căci ce vraţi, aşa e lumea, şi a lume! Ieste lea !... Val! amorul de ăice a sliurat, amici departe * Vai! credinţa şi iubirea att ajuns vorbe deşarte De aceea nu mai plînge în zădar, inima mea!:.. . Şi din toate ep-mi rcmîne'?... Ce prieten însoţeşte Paşii miel pe alte ţermun, vesel, far'a tremură? liste cinele Măriei care azi îl durneşte, Spre a fi drept amintire celui caro o iubeşte Şi pe care iea desigur, mîne chiar îl va uita. 242 Haide dar unic tovarîş într’o lume depărtată Unde sigur nu ne aşteaptă dori şi traiu mai fericit Ietl cu tine înpărţi-voiu pînea mea in plîns-scăldată De-oitt muri tu mă vet plînge pe-a mea groapâ-’nstrăinată Ietl Ia moartea ta jeli-voiu un amic nepreţuit/,.. Şi cînd iarăşi ne-om întoarce pe a patriei hotare De prieteni şi de rude fi-voift oare cunoscut? In memoriea Măriei numai tu vei fi în stare Şjă readuci tristul mieii nume plin de colb şi de uitare Numai tu vei putea, numaî, sâ’nvit sufletul iei mut! Haide dar tot înainte, dac’aşâ a fost să fie; Ochit noştriî înse’n urmă, să nu ’ntoarcem nici de cum! Căcî mit frică ca curajul azi să nu mă mat susţic Să las totul la o vorbă la scump numele, Mărie: Şi cu crierii în flăcări' să-nu opresc lungul mieii drum! Nu, z&darnice sînt toate! Voiit urma calea na inte Şi pribeag prin feri străine glasul mieti va amuţi Voitt fi mut ca desperarea ce cuprinde slaba-mî minte Voiu fi mut ca ţinterimul, ţara recelor morminte Căcî zadarnic cu-al mieti plînset p’ vot toţi v’aşt asurzi. Const. Miile. 24 Sept. 1881. GEOGRAFIE A D-TAJ1 GORJÂJSf ('urmare şi fine). Dacă Dl. Gorjan pune, la începutul Geografiei D-sale, o pagină în care se află cîte-va cuvinte întrerupte prin puncte şi dacă în notă spune ce să puie profesorul în acele locuri nescrise, crede oare D-sa că prin aceasta s’a achitat de datoriea ce şi-a impus; de a face un curs elementar, intuitiv deosebit de vechea metodă, care constă în învăţarea unui nămol de cuvinte neînţelese, pentru uri scop de asemenea neînţeles ?—Uşor ar fi şi încă mult maî uşor ca numaî să punem pe copertă: Elemente de . . . pre- lucrate după metoda nonă intuitivă etc. etc. iar în lăuntrn să fie aceleaşi lucruri ca şi în trecut! Gri cine deschizînd Geografica D-iui Goriari, ultima ediţie, se va convinge că nimic nu ieste modificat în privinţa metodei, numai cît atîta poate va găsi: mai malte greşeli de ortografie şi de stil ! Nici o îngrijire nu-şi a dat. Dl. Goiîan, ca să facă posibilă înţelegerea unei cărţi, care este menită pentru îucenători! -- Mici o idee despre forma generală a continentelor, despre distribuirea îmUţirnelor şi a şesunlor, mei o încercare pentru a face pe elevi să înţeleagă cum se produc cursurile de apă şi ce importanţă an, văile, munţii, podişurile, etc. nemic de cît o Înşirate saca de nume fără mm o altă legătură de cît că elevul se deprinde a lega mecanic cuvintele -.munţii şi 4lp‘, (tuciul şi Dunărea, etc. absolut fără nim o altă idee ! în loc de a insista mai mult asupra lucrurilor principale siliudu-se a Introduce ideile ce trebue să cîştige cine-va prin studiul Geografiei, adecă în loc de a, ue face să cunoaştem pa- mintul, cit de în scurt dar înţeles, lăsînd numelor o importanţa eu totul de altă natură, Dl. Gorjan din contra crede ca scopul in-vătăturei Geografiei ieste introducerea a cit se va puiea mat multoi nume şi numere, în minţile fragede ale copiilor !—Poate unu dau o mică importanţă greşelei de a introduce în nunţile copiilor idet neînţelese şi da a-i sili să memorizeze peste puterea lor. Lucrul înse nu este aşâ ! Ori cine a cetit ceva m privinţa desvol-tărei ideilor, ori cine are cunoştinţă despre scrierile noua in aceasta privinţă, se înspăimîntă de efectele desastroase ale metodei, ruginite de a introduce idei neînţelese sau de a sui prea tare, mem°Geografiea D lui. Gorjan îmi face efectul unei table de materie de la o Geografie mai pe larg; prin urmare am putea zice, cel mult, că ar putea folosi unui om, care ar şti deja Geografiea, ca să poată găsi'mai în grab^ numele vre unul loc ce ar faultat. . Apoi şi aceea ce pune Dl< Gorjan iu definiţiile D-sale, pune lu aşâ chip ca să fie cît se poate mai greu de înţeles * lata C*tC t/iueiu este un curs de apa care primeşte în sine mai multe -ritm si c&vg sg varsă in marc . . _ , „ _Rt« sau Gîrlă, este un curs de apă mica format din mai „multe pîrae şi care se varsă intr’unu fluvitt saă întrunii alt rîii „sad chiar în mare“. Virau se numesce etc. . , , . Yra se zică Dl. Gorjan ne spune că fluviul primeşte în sine viuri şi încă nu ştim ce-î aceia riu, ne spune ce ieste riul, dar nu ştim ce ieste pîrăul şi aşâ mai departe! Vroeşte să ne faca să Căpătăm cunoşlinţî prin lucruri necunoscutei Mare minune ai mai fi şi aceasta!—Care sa fie cauza că Dl. Gorjan nu merge dc la cunoscut la necunoscut ?! — 2U — Mai departe D-sa zice : ,.V«/c, se uumesce o albie de părntnt „care de amîudouă părţile ei se înalţă maluri satt dealuri!.®— Cu va fi vroit să spuie Bl. Gorjau nu putem şti, dar ceia ce vedem nii-î de cit o frază 'încurcată cum obişauese a spun.f unii elevi cu minţile încîlcite prin multă îmvăţare de buche l—„Valea ieste o albie de pămînt®! Cum adecă o covată (cum se zice pe la noii a vroit Dl. Gorjau să se înţeleagă sau a confundat valea eu alb tea unui rîfi?! Apoi ce însemne tză cuvintele: „Care de amîudouă „părţile eî se îunalţă maluri sau dealuri.®?' leu unul renunţ de a comenta această frază! Aiurea Dl. Gorjan zice: „Omenirea este suma tutui or ome-„mlor după suprafaţa pămîntuluî, împrăţiţî în diferite origini după „clima pămîntuluî, modul de vieţuire şi după alte raporturi®.— Nu ştiam că origina oamenilor e după clima pămîntului şi după modul de vieţuire ! Cel mult ce putem acordă Dl. Gorjan, ar fi să admitem căinfluenţază clima asupra caracterului oamenilor, foarte încet se înţelege; dar să îea ca punct de plecare a unei diviziuni îu origini, clima şi modul de veţuire, nu putem înţelege ce va fi îuseranînd şi aceasta?!—Despre diviziunea în 3 ’rase, iarăşi tăcem! Ca esemple de corecţie de stil, putem cită : Vorbind despre Elveţiea Dl. G"ijau zice, „Pămîntul produce păşuuî bune şi brînzeturî renumite®! Pămîntul preduce brînză! Halal de Elveţieni, nu mal au nevoede oi şi de vaci!—La Olanda zice de asemenea: „Pămîntul produce păşuni bune, brînzeturî-, unt* Olandejiî sîut mal fericiţi, căci pămîntul lor produce şi unt! Vor fi esporttnd şi în Elveţia!?!—Pisate aşa va fi gîndind Dl. Gorjan, Pămîntul produce iarbă, oile şi vacile mînîncă iarbă, dau lapte şi din lapte se face brînză şi unt, er-jo : Pămîntul produce brînză ţi unt! Dar atunci putem zice că produce şi carne, animale, oameni, autor! şi Geografii!! Păcat că nu se admite această limbă aşa de sintetică! ! ' G. G. Nădejde,. A DOUA ÎNVIERE Amici, cînd cruda moarte mă va lipi din lume, Şi cînd în sarcofag iu, cadavru fără nume, Mă veţi vedea întins Amicii miei, atunce nu cer nici lacrimi multe, Nici cîntcce funebre, ca lumea să le-asculte Cu ocliii storşl de plîns. 245 — Căci pentru ce aţi plînge pătrunşi ele întristare Cînd ştiţi cu siguranţă că ori ce’nmormîntare, Voiaj e do plăcere. Voi învieâ e sigur cu voi şi voi cu mine Amici, la revedere, să ne vedem cu bine L’a doua înviere! . Nu-mi puneţi inse pietre ca lumea să se miere Căci vreii fără zabarvă Ta doua înviere Cit de curînd sâ’nviu Mă tem să nu mă’ucurce eerdacul groapei melc, Coroanele săpate prea urnite şi prea grele, Absent mă tem să fiu. De u'aşi fi treaz atunee, amici, voi ştiţi prea bine Că ieu aşî plăti gloaba şi atunee vai! de mine Părintele cutare Cu dascal şi diacon va da ruşfert prescura. Coliva şi colacii........m’aşi duce-atuuci uc a cllJj Cu dracii în căldare. . . Cluj Căci scumpii miel prieteni, trompete de aramă Ne vor chinuia atunee ea să ne dăm pe sama Din iad şi de la raiu Voiu tremura, se zice, de frig sau de păcate. . . . Va rog să-mi daţi cu mine ceva călduţ în spate Mă tem de guturaiul . . , Şi daţi-mî de pomană, basmale, testemele. . . . Âşâ ordoană cartea religiunei mele;. Purtaţi-mî parastase Plătiţi exact la termen părintelui Ghenade Rtigîndu-1 înc’odată, să'fie cum se cade In eorifl să nu in’apese. .. . Daţi undelemn de Nizza la sfintele biserecî, Primit să fie darul;—cinstiţilor miei clerici Le place mult salata......... Daţi vin; acesta ieste evlavie adîncă Colive daţi, pe care aice le mrnîncă Şi-n eerifi promit resplata. . . . . dura 246 — Şi ducă voi de grijă îmi veţi purta de toate Veţi mulţumi calicii şi-a preuţilor gloate, Ce-mî sunt de mîngîere, Vă void plăti şi munca şi banii cu dobîndâ Dar nu aice’u lume—puneţi-vă de pîndă: L’a doua înviere. Al C. C asa. Ji—J1 • Admir haiducii cari îţi iese la potica Şi pradă fără milă pe bieţii călători. Onoare lor!... căci dînşiî nu tremura de frica Privesc cu ochii moartea şi-s veseli, zimbitorî!.. Admir ţiganul jacăş ce-ţî fură o găină S’o facă borş în ziua lăsatului de sec, De l prinzi, îţi jura ’ndatâ: e drept camea-i străină Dar borşul, nu; să-mî stee în gît, şi să mâ’nnec!... Admir pe eerşitoriul ce stă la pod şi cere Căci de-ţl întinde mîna, a vrut-o D-zeil ri s^mtUros> e mizer şi plînge în tăcere Dar fruntea-i e senină: nu-i hoţ, nici fariseii!.. Compilatori netrebnici, pungaşi sînteţl de frunte, Dar fără bărbăţie voi lunjea desbrăcaţl... ' Potlogâriţi şi fraze şi virgule şi puncte... Cu penele străine voi mîndri v’arătaţîL. întocmai ca ţiganul furaţi munca străină Şi n acru borş profaceţî tot ce-I sublim, măreţ; Jnu mistuiţi nemica; sînteţi, nu-s iett de-vină Ca nişte dobitoace ce aii prea mult nutreţ!. — 247 Ca eerşitoriul palid din pungile străine Cerşitoriţi avutul cu care vă făliţi Şi-apoi cu aroganţă, ca cine ştie, cine Cu zdremţele cerşite voi falnici vă ’mvăliţî!.. Plagiatori iluştri! sărmani sînteţi la minte, O ştim; întindeţî mîna dar nu potlogăriţi, Luaţi idei străine, dar nu furaţi cuvinte Căci, zett; îmi e ruşine, obrazu-mî dogoriţi!.. Dar mie m'i-e ruşine, şi vouă nici vă pasă!.,. Voi filosofi vft credeţi, pe rînd vă tămăiaţiL Şi cînd mîna dreptâţeî, vft sguduie, v’apasă La ţîţa budgetarft sugînd vft mîngftiaţi!.. Şi noi vfizînd că lenea şi proasta plagiare Dar toate cu diplome, te duc pe unde vrei, N’avem de cit să mergem în urmă, pe cărare Să fim şi proşti şi leneşi şi trîndavî şi mişei!... BCU Cluj . Central i Ini verşi ty Library Cluj La lucru dar prieteni!.. gheşeftari excelente Fac azi plagiatorii, adepţi ai trîndăviei. Nebrebnicilor astă-zi, se dă Bene-merenti Şi capetelor sparte, Corona României!. A. C. Cuz-a. I»fl Septembrie 13. 1881. Educaţiea intelectuală, morală .şi fizică după H. Spencer. Mult mai numeroase sînt întrebuinţările chimiei. Cîte industrii nu atîrnă de la cunoştinţele chemieî. Chemiea ne călăuzeşte la prepararea aramei, cositoriului, zincului, plumbului, argintului, flerului, etc. Fabricarea zahărului, fabricarea gazului, sopo-nuîuî, şpirtului, pulberei de tun, sînt în parte operaţii chemice. Berariul, dacă nu poate cunoaşte, cînd a încetat fierberea spirtoasă a berei şi lasă să se urmeze înnainte o vede tă se înnă- — 248 — creşte şi (lin pricina, că r.n a cunoscut cliemiea pierde mulţi ban?. Chiar agricultura are nevoe de ehemie. Analiza substanţelor cari slujesc la îngrăşarea pămîntuluî, întrebuinţarea gipsului şi a altor substanţe cari fixazâ amoniacul, etc, sîut binefaceri aduse de chemi e. Dacă e vorba de chibrituri sau de desinfeetarea canalelor, de fotografie, înţelegem că toa.e aceste industrii au nevoe de ehemie. şi pentru aceasta putem zice că chemiea priveşte pe oricine se îndeletniceşte, de-a dreptul sau nu, cu industrielc. Astronomiea s’ar părea o ştiinţa nefolositoare, eu toate acestea din astronomie s’anăscut navigarea care a făcut cu putinţă nemăsuratul comerţ din zilele noastre, comerţ fără de care am fi lipsiţi do cele mai trebuitoare lucruri, 'aduse-din ţerî depărtate. Geologica, adecă studiul păturilor din cari se aleătueşte coaja pămîntuluî, încă aduce mari şi nespuse foioase. în adevăr aflarea minelor de deosebit ' metale, a depozitelor de sare. a pă-c.ureî, cărbunilor de pâmînt, a* pietrelor pentru zidit, atîrna foarte mult de euuoştinţi întemeiate pe ştiinţa geologică. •. Ce să mai zicem de biologie, de ştiinţa vieţei ? Nu ne putem prin ajutoru-i asigura fericirea individuală? Pr ducerea lucrurilor de înfocare* atârnă de la dînsa. Pentru că agricultura trebue să-şî potrivească metoadele sale cu fenomenele vieţc-l vegetale şi animale, urmează că ştiinţa acţţstor, fenomene, ieste baza agricultureî. Ieste drept., ;că multe adevăruri biologice au fost cunoscute şi puse în practică de lucrătorii: de pămîirt, în-nainte de a fi fost înţelese ta „mţyj v^tfiaţifiri Ştipau, de exemplu, că cutare îngrăşări se potrivesc cu cutare plante; că caii reu hrăniţi nu pot munc bine; că cutare boală a vitelor albe ori a oilor se întîmplă în cutare întîmplare. De la acesţe cunoştinţî biologice şi de la altele căpătate din practică atlrnă reuşita între-prinderiloru agricultorilor. înse, dacă aceste fapte biologice, nu îndeajuns lămurite şi înţelese, ajută aşa de mult, gândiţi numai de ce folos mar putea fi pentru dînşiî, tot aceste fapte inse bine înţelese şi lămurite ? lăţă. un exemplu. AdevSrpl, că . căldura animală pentru a se praduce cere o pierdere din substanţa corpului şi că prin urmare, impîedecîmi pierderea călduros, se economiseşte din hrană; acest adevăr biologie, conduce acuma pe acei ce îngraşă vite; e dovedit, acuma ,că prin grajdiurilp încălzite se economiseşte nutreţul. ITo.t .asemenea s’a întâmplat cp descoperirea că varietatea nutreţului aduce economie. Iris ologii au dovedit că schimbarea de nutreţ Ieste folositoare şi mai mult că mistuirea e mai uşoară cînd în, stomah . sîat amestecate alimente' fel imite. Tot din cercetările biologice s’ă aflat pricina boaleî oilor numită copiere, de cure pătimesc pe fie care an mii de oi. Pe ştie acuma 249 care e pricina şi se cunoaşte leacul sau măsurile ce trebuese luate pentru ca să nu se întindă în turmă boala. O ştiinţă care are înriurire netăgăduită asupra bunel stări a unei naţii Ieste sociologiea. Oamenii cari, în fie care zi cercetează starea pieţei financiare; cari discută despre posibilitatea unul răsboiă, şi cari întemeiază pe aceste păreri ale lor întreprinderile comerciale, studiează sociologie. Ce-î drept studiează greşit, dar studiează, şi eîştigurile sau pierderele atîrnă de la temei-niciea părerilor lor. Ori cine se amestecă în vîrtejul actiYităţe! comerciale, are un interes a cunoaşte legile după cari se schimbă această activitate. Studiele ştiinţifice, propriii zise, sînt foarte trebuitoare, pentru că slujesc la pregătire pentru vieaţa industrială şi comercială şi pentru că ştiinţa raţionată are mare superioritate faţă cu ştiinţa din practica lucrurilor. Nu e de ajuns a cunoaşte faptele, trebue să ştim pentru ce şi cmj» se petrec lucrurile, adecă legile înlănţuire! lor. Iată un exemplu: O mină de cărbun! de pâmînt se deschide şi toţi ace! ce au pus capitaluri se ruinează; de sigur Inse că nu s’ar fi ruinat dacă ar fi ştiut ce fosile anume se cuprind în o pătură de grez roş sub care nu se mal află cărbuni de pămînt. Apoi cîte averi nu se cheltuesc pentru a pune în practică planuri, a cărora imposibilitate ar fi fost dovedită pentru unul care ar fi cunoscut elementele unei ştiinţî. In şcoli tocmai acea ştiinţă de care avem mal mare nevoe, aceea se lasă la o parte. Industriele engleze ar fi pierit de mult, fără instrucţiea ce-şi capătă oamenii, după ce educaţiea lor se priveşte ca Încheiată. Fără instrucţiea grămădită din veac în veac, în afară de învăţămîntul oficial, aceste industrii nici nu ar fi luat naştere. Dacă n’ar fi fost altă educaţie, de cit acea dată în scoalele publice, Angletera ar fi încă în vremurile feodale. Ştiinţa noastră, pe fie care zi mai mare a legilor cari cîrmuesc fenomenele—ştiinţa care ne pune în stare a subjuga natura şi a pregăti, pentru ţeran chiar, plăceri, la cari nici regii de altă dată nu puteau ajunge—nu se capătă de cit în mică parte în şcoalele publice. Cunoştinţele cele mal trebuitoare—acele ce au făcut din englezi o naţie mare şi puternică—s’au resplndit şi păstrat In locuri necunoscute, pe cînd profesorii noştri patentaţi mal nu făceau altă ceva de cit, că bodogăneau fraze fără Înţeles. Ajungem la a treia din despărţirile cele mari ale activltăţe! omeneşti, despărţirea activităţel noastre la care nemic nu ne pregăteşte. Dacă, printr’o Intlmplare oare care n’ar remănea pentru urmaşii noştri alte urme din civilizaţiea noastră actuală, de cit 17. — 250 — autorii clasici, sau un pachet de compoziţii făcute în licee desigur ca acel ce le ar studiea ar ajunge la ideea că acei ce se ocuoau cu asemenea lucruri nu îerâ să aibă copii în vieata lor De hună samă ar zice iei, aceste cursuri le urmau oameni cari’ nu se ina< haşurau. Văd ca se îngnjau mult de unele lucruri, mai ales de înţelegerea unor lucrări lăsate de nişte popoare cari nu mai trăiau lmT dar86-^04 d0Vede?td do cărţi bune făcute pe timpul loi), dar nicăeri nu se găseşte nici o amintire despre chipul de a creşte copiii. Aceşti oameni n’ar fi fost aşk de lipsiţi de judecată adnîeV1 remanea ipSiţî de,CUn0Ştinţe în privinţa unui lucru care aduce cea mai grea respundere. Deci, de bună samă cursurile lor pe cit le cunoaştem ieraft menite pentru vre un felui de călu^ăriC circ ln» a .vă,,r’ nu e de neînţeles, că nu se dă în şcoalele°noa-stre tuci o instrucţiune asupra chipului de a creşte copiii- deşi mî-ne ponnîne elevii vor fi părinţi de familie şi deşi viejf’şi Loîr-tea copullor moralitatea sau nomoralitatea lor, atîrnâ aşâ de mult de la chinul n„m tr *.M U11 jucru îngrozitorii! de a şTcă de la chipul cum îl creştem? Nu __________________ soarta gsneraţiunel nouă Ieste lăsată pe minele’unor părinţi eanri- ţioşl, pe sama dădacelor, la sfaturile babelor? Dacă un negustoria sar apuca de comerţ, fără a cunoaşte cttu-si de puţin afitL-tica si comiitah ut» «m „x-s ,.x „ - j..-, - f7u “‘Hincuca şi eomptabihtatea, am găsi că a făcut o dobitocie; ba chiar vom pioroci că întreprinderea lui va ieşi reu la capăt. Dacă înnainte t JLÎi Jil"at0,mua;, un otn ar luă în mină iusrumente chi rurgicale şi s’ar apuca de făcut operaţii, ne-am initeră” de îndrâzTe- TI lllllâ fiu KnInoirV TV.-v»« ,,UV „s ■ ,iv dţl părinţi nu se apucă să-şi Ia lui şi ue-ar fi milă de bolnavi. Dar_______ ________ crească copiii fără să fi gândit vre o dată câriTîniT prindpYele educaţiei fizice morale, intelectuale cari să le slujască de călăuzi • şi asemenea lucruri nu ne fac să ne mierăm de îndrăzneala ră-rmţilmr, nici să ne fie milă de copii, victimele lor! Muie de fiinţî omeneşti cari mor omori», sutele de mii cari trăesc dar remîn cu sănătatea zdruncinată, milioanele cari cresc cu constituţii mai slabe de cit ar fi trebuit să fie, ne dau idee de reul ce fac părinţii din pricină că nu cunosc legile vleţei Judecaţi numai că modul de vieaţă la care sînt supuşi copiii are o In-riure, ori bună, ort rea, asupra întregului W v.itoiiâ că s nt doua zeci de feliurî de traifc rele şi numai unul bun i’cnm Paî putea nimeri părinţii tocmai pe acesta? Se hotăreşte că băutul să se îmbrace cu jachetă scurtă, moale şi uşoară, şi ?să meargă să Urir^va memdrele ll,ro?ite de?frig. Aceasta ho- tarîre va avea influenţă asupra mtregel vieţi sau prin vre o boală ce-i va pncinui, sau prin slăbirea organismului. Cel puţin va fi mai puţin tare Io vrista lui coaptă de cit putea să fie, şi priu urmare nu va putea fa aşk de fericit pe cît se putea. Copiii dacă vor fi supuşi la o hrană nevariată şi puţin hrănitoare, vor simţi neplăceri — 251 — din această privinţă toată vieaţa, şi activitatea lor, ca barbaţî saft ca femei, va fi inicşurată. Dacă îi opresc de la jocurile zgomotoase sau (din pricina straelor prea uşoare) lî opresc de a ieşi prin fng, de sigur că vor avea o constituţie mult mal slabă, de cit ar fa fost cu putinţă după natura lor. Olnd băeţiî sau fetele lor ajung slabi şi bolnăvicioşi, părinţii zic că D-zeQ le-a trimes aceasta nenorocire. Hausul care domneşte in capul lor ca şi în al altora, îl face să creadă că efecte se întîinplă fără pricină, sau dm pricini mar pe sus de fire. In adevăr înse lucrurile se petrec altfelid. In unele caşuri fără îndoealâ, aceste cauze s’au moştenit-dar maî adesa vin din pricina creştere! rele a copiilor. Respunderea pentru atîtea suferinţî, slăbăciuuî, cade adesa ori pe sama părinţilor. Iei sînt însărcinaţi să controleze ceas cu ceas, ori ce are ra-porţ cu vieaţa copiilor lor, şi, printr’o uşurinţă crudă, nu s’au îngrijit să cunoască legile desvoltăreî vieţel, desvoitare pe care o opresc în fie ce moment prin poroncile lor. Din pricina complectei lor necunoştinţî a celor mai simple legi fiziologice, au stricat zi cu zi constituţiea copiilor lor şî au pregătit astfelid boale, moarte înnainte de vreme, nu numai pentru copiii lor dar şi pentru stănepoţl. Y Nenorocitele curmări ale neştiinţel ni se arată tot aşâ de lămurit şi în educarea morală ca şi în cea fizică. Uitaţi-vă la mama, ţînără şi la legile ce pune iea în odaea dădacei. Abiea cîţl va ani in urmă, ftmeea aceasta, acuma mamă, ierâ pe băncile scoale!, unde îi ticsise memoriea cu cuvinte, cu nume, cu ani, şi unde puterea de a judecă nu ierâ de feliu deprinsă. Acolo nu a aflat iea cum să conducă o minte care se desvoltă; acolo, educaţiea ce a primit, disciplina la care a fost supusă, nu o puneau în stare de a ana^ singură această artă. Alţi ani au fost întrebuinţaţi pentru a învăţa muzica, brodatul, pentru a ceti romanurî şi pentru danţ, cod de politeţă, etc. T ^*c' o dată nu i-aft adus cugetarea cătră datoriele grele ale maternităţeî, nu i sa dat acea tare cultură intelectuală, care se cere pentru a putea purta aceste respunderi. •! , Uitaţi—vă la, neştiinţa iei adîncă de fenomenele desvlotărelcopilului, şi cum se amestecă orbeşte acolo unde n’ar putea să facă vre un bine amesteclndu-se, chiar cînd ar avea ştiinţă cea maî adîncă! Iea nu ştie nemic despre natura emoţiunilor, despre regula după care se desvoltă, de rolul lor, de punctul, unde Încetează de a fi folositoare şi ajung vătămătoare; Iea crede că sînt sentimente cu i [e^6’ <:ea ce„ e ^Şî crede de asemenea că stnt sentimente cu totul bune, la ori ce grad^ ar ajunge, ceea ce e de asemenea o gre-şala. Ne cunosclnd organismul copilului, nu ştie nici ce influinţă 252 — poate av«a asupra lui, cutare sau cutare purtare. Ne mal putein dar* mlerâ de urmările nenorocite ale neştiinţel mamelor? Ne cu-nosctnd fenomenele minţeî, pricinele şi urmările lor, amestecul ieî e de mal multe ori vătămătorii!. Iea linpedică la fie ce pas jocul regulat, bine făcătorii! al facultăţilor copilului, stricînd prin aceasta fericirea şi viitoriul acestuia, stricîudu-i caracterul,precum şi-l strică şi pe *1 seu, şi făclndu-şl din copil poate un duşman. îl împinge prin frică, Interes şi mlndrie, la fapte, ce crede folositorii! de Încurajat; foarte puţin îl pasă iei de pricina faptei, destul că numai forma să fie potrivită cu ideea binelui, desvoltlnd astfelitt ipocri-aiea, laşitatea, egoismul, în locul sentimentelor celor bune. ÎI ţjice copilului să nu spuo minciuni, şi Iea ÎI dă model ameninţlndu-1 cU lucruri cari nu se întlmplă. (Ya urmk) I. Nădejde (f£T e e v» (ftHlBSi GHlilIOSft)* Ast-fel cum în ceasul morţeî, pentru cea din urmă dată Lebăda frumoasă plînge, şi cu voaeea sa curată, Cu-al ieî glas ce de acum trebui să se stîngă’n suferinţî, Cîntă cînteeul plecărel, remas bun lăsînd la vieaţă : Ast-fel iea, murind, cu dulce, ochii plini de-a morţii ceaţă, Palidă, deschise gura făcând ultime silinţî: O, voi! ale Sehethusel, voi naiade vagabonde, Să tăieţl de pe mormîntu-mî ale voastre plete blonde. Clinias, adiio,-ţî spune cea care-ţî plăcuse, ea, Care te-a iubit şi care de-acum nu te-a mal vedea. O voi ceruri, pămînt, mare, munţi, verdeaţă şi cîmpie, Flori, văl, ape cu blînd murmur, peşteri în selbătăcie Amintiţî-I ades, vecinie, amintiţi duios orî-cui Pe Neera, tot avutu-î, toate dragostele lui; Pe acea Neerâ care o numia a lui şi care Pentru el, nenorocita, ş’aii lăsat muma’n uitare; Care pentru el fugise, rătăcind din loc în loc Ne’ndrăznind să vadă lumea cu al ochilor seî foc ; Oh! de-acuma facă steaua celor doi fraţi a Elenei Să astîmpere sub vasu-ţl valurile ioniene; — 253 Facă. pe-aluî Poestum ţermurî, chiar sub mâna ta, de flori Să se’mbrace a ta grădină într’un an de două ori, Şi cînd soarele apune, inima’ţî cea simţitoare Dacă piere în vr’o mută şi duioasă cugetare, Al mieu Clinias mă cheamă, strigă-mă atunci pe mine, Cliniaş, veni-voî grabnic, leii chiar voi sbura spre tine!. Sufletu-ml pribeag, în taină prin frunzişuri va străbate Suspinând; iar pintre vînturî şi pe nori, din sfert curate Vei vedea cum se coboare sati chiar din al mărel sin Rîdicîndu-se ca visul şi prin aer sclipind lin; Apoi dulce şi mâhnită plângerea glasului mieu, Să desmierde ca prin fugă, vecinie treaz auzul Petru V. Grigoriu. Elemente de Ştllnţile Naturale prelucrate pentru ubuI şc61elor primare de George Hrisoscoleu Institutor superior la Vaslui. Ediţia a ll 187t. Cum se vede şi această cărticică e menită a împărţi binefăcătoarele cunoştinţi din ştiinţele naturale elevilor şcoalelor primare, ca şi partea ştiinţifică din In-văţătoriul copiilor, despre feliuritele merite ale căreia s’a vorbit în No. 6. Innainte de toate D-l Hrisoscoleu nu greşâ dacă în loc să se apuce de popularizat, în legea D-sale, ştiinţele naturale ar fi gîndit mai bine să înveţe D-sa singur; căci a vroi să lămureşti altuia ceea ce nu ştii e greu şi cbiar cazi în primejdiea de a spune monstruozităţi şi a ajunge de rîsul lumeî. Să lăsăm la o parte vorba de metodă şi să căutăm de o dată numai feliul cunoştinţelor date la iveală de D-l Hrisoscoleu. La pag. 5. No. 12 cetim că «lumina, căldura, electricitatea sînt corpuri, inse mal subţiri de cît aerul.”—Aşă dar s’ar părea că D-l Hrisoscoleu s’a întîr-zieat prin veacurile trecute, de crede că: lumina, căldura, electricitatea sînt nişte gazurl, D-sa nu a auzit se vede că lumina şi căldura sînt nişte simţiri ale noastre — 254 — şi că, pricina lor e tremurătura unui gaz foarte fin numit eter. Nu se poate zice că aerul e sunet, de şi prin tremurăturele lui se face în noi simţirea această. Asemenea şi electricitatea, adecă: fenomenele de lumină, de căldură, de atragere şi respingerea electrică sînt produse prin lucrarea eterului. De mult s’a alungat din ştiinţa credinţa în fluide electrice etc... Ceea ce e mai ciudat e ca Dl. Hrisoscoleu ştie că azi se primeşte teoria undu-laţiunilor (vezi pag. 54, No. 266) şi aşa de bine ştie d-sa ce însamnă acea teorie, în cît scrie la pag. 5 că lumina e un corp. La pag. 6 No- 23 aflăm că animalele anelate n’au crier, sărmanele ce om nemilos e dl. autoriti cum ocăreşte nişte animale cari nu i-att făcut nemic! Nu mai vorbesc de monstruoasele clasificaţi! ce se găsesc prin cartea d-lui Hrisoscoleu, merge după Nanianu —Mibali et comp. Pag. 10 No. 42 aflăm ţarca (coţofana) între aeăţă-toare. Pag. 12 No. 52 aflăm întocmai ca în Invăţătoriul copiilor, că insectele ati corpul numai cu trei despărţituri (adecă inele)?! . La pag. 11 No. 49 autoriul dărueşte peştilor trei despărţituri la inimă, pe cînd iei n’au de cît două. Ce iubire are oare dl. autoriu pentru peşti de le dărueşte de la d-sa despărţituri, pe cînd de la insecte iea din inele şi de la anelate crierii ? La pag. 14 aflăm că seva care îmblă prin copaci ca sîngele prin corpul animalelor, e un organ. La pag. 22 aflăm că porţelanul se face din feld-spatb, pe cînd noi ştieam că se face din caolin. La pag. 24 No. 113 vedem arsenicul pus între metale, iar la pag. 70 No. 364 între metaloide. Iacă e6 însamnă a copiea de pe autori feluriţi fără a căuta să nu fie contrazicere! La pag. 26 No. 126 găsim următoarea monstruozitate : — 255 — „Ce sînt combustibilele? Nisce corpuri cari se pot „reduce în cenuşă prin căldurăL—Bravo! frumos de tot prin urmare pucioasa, gazul de iluminat nu sînt corpuri combustibile, după definiţiea d-sale. La pag. 28 aflăm că autoriul crede în revoluţiuni şi potoape, numai ne mîerăm cum nu s’a temut că-1 va izgoni din funcţie Dl. Ureche (ministrul popilor) pentru că, ca eretic crede în mai multe potoape şi nu numai în al lui Noe. La pag. 29 vedem că granitul şi porfirul sînt nume-•rate între stîncele primitive şi anume crede dl. autoriti că toate stîncele primitive sînt numai din granit şi porfir. Autorul mai crede că în acele stînci nu s’au aflat vre o urmă de vegetale sau de animale. Ceea ce e falş. La pag. 34 aflăm că molecule şi atome e tot una. Ceea ce dovedeşte că a copiat Dl. autoriti de pe o carte scrisă înnainte de 1848. La pag. 34 aflăm că la corpurile solide moleculele se lipesc unele de altele, idee nu ştiu de unde scoasă. La pag. 36 aflăm că „densitatea e o proprietate ce au corpurile de a avea pori deşî.“—Ce caraghiozlîc ! şi cînd gîndesc că o asemenea carte necalificabilă a ajuns la a doua ediţie !!! La pag. 37 aflăm că „corpurile atrag in raport direct cu masa şi în raport invers cu depărtarea.11 Pe cînd oamenii de ştiinţă încă de la Newton ştiu că corpurile se atrag în raport drept cu masa, dar în raport invers cu pătratul depărtărei. La pag. 46 aflăm că electricitatea de pe perinuţe-le de la maşina electrică se scurge prin picioarele de steciâ şi prin lanţ. ţ,;Noi ştieam că picioarele de steclă se pun tocmai pentru a împiedeca scurgerea electrici-tăţei în pămînt. La pag 50 găsim: „248. Magnetul variează de la un loc la altul? - Da: el este de doue ori mal mare la poli de cît la ecuator.» Ar trebui să mă ruşinez, dar — 256 mărturisesc înnaintea cetitorilor noştri că nu pricep ce vroeşte să zică D-l autorii!. La pag. 50 găsim şi următoriul caraghiozlîc: « E-lectromagnetul este o întrunire de un curent electric cu un curent magnetic. “ La pag. 53 se afirmă că lumina e un corp imponderabil şi la pag. 54 sus spune că e admise acuma teo-riea undulaţiunilor. Şi tot odată la No. 263 spune că nu se cunoaşte cu siguranţă natura luminel.—Cie-i drept D-sa nu cunoaşte nemic cu siguranţă şi am fi fericiţi, dacă aceste rîndurî ale noastre l’ar face să maî piardă şi pe acea ce o are şi să se pue pe citit cu tot dea-dinsul. La pag. 59 aflăm că vînturile alizate suflă de la Vest spre Ost, pe cînd noi credem că de la Ost spre Vest. La pag. 303 aflăm că nourii apasă atmosfera şi produc vînturi, aţi auzit comedie! Nici nu ştii de unde sare iepurile. La No. 326 aflăm că autorul nu ştie ce e fulger. La No. 334 aflăm că metalele descompun trăsnetul şi am fi. curioşi să ştim şi noi din ce se compune trăsnetul D-lui Hrisoscoleu. La No. 338 aflăm că autoriul nu ştie cum se face curcubeul. La pag. 68 vedem că solubilitatea, cristalizare etc. se numeră între proprietăţile ehemice. La pag. 70 Autoriul ne spune că boiala de turnesol se face din soarea soarelui. La pag. 78 aflăm că oxidul de carbon întră în organele respiratoare şi ele se astup în cît oxigenul nu poate alimentă sîngele.—Ceea ce e falş. La pag. 84 aflăm că nervurile sînt funcţiuni. Se înţelege! La pag. 85 aflăm că balele iese din nişte glanduri ce se aflu pe sub măsele. Frumos de tot!! La pag. 87 aflăm că animalele nevertebrate n’au 257 — sînge, sărmanele, tare-s urgisite de D-l autoriti. Tot acolo ni se spune că'sîngele ea să nutrească bine treime să cuprindă mult fier. La N. 481 aflăm că azotul iea pe acidul carbonic de urechi şi-l dă afară din plămîî. Dl autoriti nu a auzit de vasele capilare. La N. 491 aflăm că crierii sînt un feliti d» carne moale. etc. La N. 496 aflăm că nervurile sînt nişte sgtrcurl, cari purced din crieri şi din măduva spinăreî.—Aşa dar nervurile sau nervii sînt nişte sgîrcuri.—Mulţămese cum vroiţi, că am auzit şi aceasta! La No. 503 aflăm că sunetul se formează prin loviturile Hăului şi ale ciocanului ce se află în urechea de mijloc. La pag 96 aflăm că lumina se refractă pe suprafaţa corpurilor. Ca închiere nu putem spune altă ceva de cît că Dl. Hrisoscoleu făcea mai bine de nu scriea cartea aceasta şi că ar fi fost bine înnainte de a se apucă de scris să fi cetit pentru Dsa mai mult, pentru a se descurcă de ideile greşite apucate cine ştie de pe unde ; apoi să fi luat în samă şi chipul cum trebue să fie date copiilor cunoştinţele şi nu să fi încercat în mod catehetic şi fără nici 0 metodă a împune copiilor învăţarea pe de a rostul a unor lucruri absurde şi în ori ce caz ne înţelese. Dl. Hrisoscoleu trebue să aibă pe conştiinţă, că a stricat mintea a miî de copii prin cartea Dsale. Vinovaţi mai sînt acei cari eîrmuesc la noi toate, că nu s’au interesat de cărţile ce se impun copiilor, de lucrurile ce li se vîră încap prin teroare, prin post şi bătăi!! Gotigresul studenţilor Bniversitari. Dacă congresul studenţilor din acest an,.are o importanţă pentru noî, asta nu e de cît din puntul de vedere literar şi ştiinţific. — 258 Cele patru conferinţe ţinute cu această ocazie, discursurile rostite din partea ziaristicei literare şi ştiinţifice, precum şi poeziile respîndite la această serbare ■vor face obiectul dărei noastre de samă. Conferinţa D-luî Doctorand în medicină Inotescu despre vPaludismu a fost cea mal reuşită. Conferinţiarul a arătat în mod lămurit cauzele mor-talităţeî noastre, a arătat toate cauzele cari concură spre decăderea poporului romîn, combătînd între altele posturile, cari cad tocmai în acele epoee, cînd puterea pa-ludismulul este la maximum şi prin aceasta poate cu a-tît mal uşor să atingă organizmul slăbit al ţeranuluî, care este mal cu samă victima acestei plage. Concluziea înse ni s’a părut unilaterală. Prin lăţirea instrucţiei poporul nu va putea face mal nimic. Dinainte de toate emanciparea economică, din care apoi va urmă şi instrucţiunea şi înbunătăţirea stăreî poporului !. „5 r . entral Lniversity Librai . fi ără aceasta ieste a te întoarce veşnic într un cerc viţios!. Despre conferinţa D-lui V. Dimitriu nu avem de zis nici bine, nici reti. Punctul de vedere din care D-sa a expus „ Teoria Schimbului e cu totul nestabil şi superficial. Lucrul nu a fost aprofundat. D-nul Dobrescu in „ Istoria revoluţiunei Iul Tudor Viadimirescu“ a posedat adevărul istoric. D-sa înse a voit sa dee acestei mişcări un caracter eminamente politic şi naţional, pe cînd în realitate revoluţia Iul Tudor este o revoluţiunt economică. Nu pentru a înlocui pe grecul jacăş prin romînul jupitoriti sati sculat pandurii şi Oltenia întreagă, nu pentru a schimbă un reti] prin alt reu; dar pentru a aduce o înbunătăţire vieţei sale, pentru a scăpa de robia lui de veacuri s’a sculat poporul şi a proclamat de Domn pe Tudor al Iul. pe acel care îl făgăduia încetarea tuturor samavolniciilor! . . In ori ce caz Dl. Dobrescu a fost cu mult mai su- — 259 — perioi D-Lui Gărcineanu care a vorbit. „Despre Patriotism şi Naţionalism^ D-lti Dobrescu a studiat chestiunea, a posedat adevărul istoric şi dacă a greşit, a greşit în apreciaţi-unele D-sale personale ; pe clnd Dl. Gărcineanu nepo-sedînd nici adevărul istoric, neposedînd nici puterea apreciaţiunilor personale, nu a avut nici măcar meritul de-a ne vorbi cu adevărat despre Patriotism şi Naţionalism. ' Titlul chiar e ridicul; naţionalism şi patriotism în fond e tot aceia! Fiind patriot sînt şi naţionalist şi vice-versa. Aceasta ne aminteşte de oratorul care voiâ se vorbească despre sulfure şi pucioasă. - Conferenţiarul începînd de la Traian, strămoşul nostru (!), ne a vorbit despre Romani facîndu-ne plăcerea de a ne numi Romani „pur-sang“ Mai mult încă, numeşte această chestiune sfîrşită şi zisele D-sale ultimul cuvînt. ’ -p, , , o itj i . . . Hi destul a te ii ocupat cătu-şî de puţin de istoria ţereî pentru a admiră siguranţa unui om ce nu ştie !.ă Ne mai spune că pe timpul epocei eroice şi maî ales pe acel a lui Ştefan cel mare, patriotismul a împins pe Români la săvîrşirea atîtor izbînzî glorioase, uitînd sati, de sigur, neştiind că tot pe timpul acestui Ştefan, rezeşiî şi ţeranii au refuzat de-a mai merge contra Turcilor, pînă cînd nu li se va face dreptate ; boeriî îi despoiaseră de pămînturile şi averile lor pentru datorii făcute pe timpul răsboiului. Ştefan le-a făgăduit şi poporul s’a dus să-şi apere moşia lui!... Apoi nu mai zicem nemica ce spune sociologiea în privinţa motivelor cari mişcă popoarele;—cînd nu ştii adevărul istoriei, vederile 'mai generale, nici atît! Bieţii turci ah fost ocărîţî în modul cel mai grozav pentru darea Bocovineî şi a Besarabieî, cînd în realitate pe acele vremuri imperiul otoman numai ierâ stăpîn pe însa-şi viaţa .—Nu că doară suntem prieteni şi — 260 — bine-voitorl pentru Turci, dar D-nul Grărcineanu ieră datoriu să ştie că istoria nu se bazază nici pe sentiment nici pe înflăcărări momentane. A face istorie ieste a te ridica de-asupra simpatiilor şi antipatiilor zilei; a fi istoric ieste a fi sociolog!... Aşă dar Dl. Grărcineanu şi-a luat o chestiune atît de grea, D-lui tocmai care nu numai nu iera nici sociolog, dar încă nu-şi cunoaşte nici istoria ţerei în de ajuns. Partea care se pretindea a fi despre naţionalism şi patriotism, a fost mai jos de ori ce critică; hilari-tatea generală ce-a produs ne opreşte de-a insistă mai mult asupra acestei părţi ! „AJi! dacă tăceai—filosof remăneaî\u in timpul banchetului două discursuri ne interesază mai ales: Discursul D-luî Stăuceanu ca representant al „jLiteratorului din Bucureşti, şi acel a colaboratorului nostru Miile din partea „ Contemporanului. Ambii au arătat starea ticăloasă în care e ştiinţa şi literile la noi, ambii ah stigmatizat plagiatul care ca o lepră se întinde de la Universitate pănă la profesorul sătesc, ambii aii îndemnat tinerimea să lupte contra şarlatanismului, contra ştiinţei de contrabandă. Poeziea a fost reprezentată prin două bucăţi: una datorită D-lui Al. A. Macedonski şi a doua colaboratorului nostru Miile tipărită în foi şi cetită în sara banchetului: Credem că vom face plăcere cetitorilor reprodu-cîndu-le pe amîudouă: Studenţilor Universitari. Studenţilor Universitari. Ovl ocaziunea Congreşului d.ela, SPIteştl ISSl. ^ p y* f ^" O! Voi ce v’aţl dat mîna frăţeşte, — Tinerime Cu nobile iluzii şi aspirărl sublime, — 261 — Pe harpa-mî înnegrit*, în taină aî făcut S’alunece un suflu melodios şi dulce Ca vîntul care vine prin frunze să se culce însufleţind cu şoapte al nopţii sîn tăcut! Zdrobit de lupta vieţii şi mut ca noaptea sumbră Purtam în piept un suflet acoperit de-o umbră La care creştea vecinie funebrul chiparos, Precum în cimitire cresc sălciile jalnici Umbrind subt cruci de pîeatră atîtea inimi falnici In pulbere schimbate de timpul nemilos ! Părurăţi de o dată zîmbind, şi mînă’n mînă, Şi ied ce desperasem de-o patrie Romînfi, Şi leu ce desperasem de om şi Dumnezeu, Văzul că se rîdicâ de-o-dată Viitoriul Şi pe Trecut, punîndu-şî cu forţe noi piciorul, Gu „IC©1“ câ’nlocuieşte pe egoistul „Eu!“ Trăiţi, Trăiţi O! Tineri, şi fie ca vre-o dată, De grije şi de zile, cu fruntea mea brăzdată, Să vă revăd puternici, de ani în două frînt, Şi voi să ziceţi:— „Iată-1 moşneag pe bietul june,... „Să mergem o coronă pe frunte a-I depune „Precum pe Tinereţe ne-a pus şi Iei un cînt!* AL. A. MACEDONSKI. Oătră studenţii reuniţi la Piteşti. Dragi prieteni, dragi prieteni! ieată timpul înfrăţirel, Timp temut de-al noştri duşmani şi de acel la suflet laşi,’ O! bătrâni, voi veteranii luptelor sfinte a Unirel; Tu Bălcescule victima abnegaţiei, iubirel, Din Palermo te rîdică şi priveşte-al tăi urmaşi! . . . Viitoriul ţerel tale, gînd în gînd mînă în mînă, Ca un singur om se scoală a luptă pe viitor, Ca un singur om se scoală a luptă pentru lumină; Tinerimea va fi demnă . . . de-a sa patrie Romînă. Cînd junimea e cu dînsul, e ferice un popor! . . . — 262 — Dragi prieteni, dragi prieteni! uitaţi urele meschine, Alte scopuri mal înalte aveţi voi pe acest pâmînt! Nu vedeţi, a noastre certe pentru noi că sînt ruşine, Ca prin lele-al noştri duşmani de noi încâ-şl rîd mal bine, O uniţi-vă, fiţi una, pentru-un scop măreţ şi sfînt! O! privelişte măreaţă! . . . cînd a ţereî tinerime Ca o armie vitează cuceri-vă viitorul, Cînd de-Iea nu-şi va mal rîde, a pigmeilor mulţime, Cînd va fi unitâ-n toate generosa studenţime, Oh! atunci gloria stînsă, reluă-va spre cerii! sborul... Dragi prieteni, dragi prieteni! leată timpul înfrăţire!, Timp temut de-al noştri duşmani şi de-acei la suflet laşi, O! bătrâni, voi veteranii luptelor sfinte-a Unire!; Tu Bâlcescule, victima abnegaţiei, iubirel Din Palermo te rîdică şi priveşte-al tăi urmaşi. CONST. MILLE. MONSTUOZITĂŢI LITERARE ŞI ŞTINŢIFICE. BCU Cluj / Ccntt Jniversity Library Cluj Ieram deprinşi să vedem pe unii ca Dl. N. Ch. Quintescu, Y. Pompilian ş. a. devenind autori prin plagiarea scriitorilor streini’ Ne îeră reservat înse să discoperim, în literatura noastră ştiinţifică, monstruozităţi şi mai surprinzătoare. L’am prins şi pe D. B. Nanianu, membrul colaboratorul ?'?, al societâţel de ştiinţi fizico-matematice. L’am prins şi încă cum ! . . . Principiele de clasificaţiune, adecă mai tot tecstul (de la pag. 44—la sfîrşit, pag. 170) din Zoologia D-sale, este o monstruozitate la care nu ne aşteptam. Pe lîngâ că, „cartea este făcută cu aşăde putină îngrijire, cind înlr’insa sini aşa pe multe greşeli care dovedesc o deplină Recunoştinţă a materiei de care tră-teazău apoi nu este măcar rezultatul muncei D-lui Nanianu. D. Nanianu este numai un pseudo-autoriii foarte îndrăzneţ, fiind că a luat Zoologia D-lui Simione Mihali şi a publicat-o sub numele seu, mai adăugind prin unele locuri cîte ce-va neînsemnat, iar în cea mai mare parte silindu-se să schimbe şirul cuvintelor sau al frazelor, precum fac elevii în clas, la teză, nădăjduind că profesorii mu vor cunoaşte că au copiat. Cartea D-lui S. Mihali fiind mai de mult tipărită se vede lămurit că Dl. Nania-nu este insuşitorul proprietâţel străine, şi pe care o pune sub seu- 263 tul legilor. A-şi insuşi proprietatea altuia şi a o pune sub scutul legilor ! ! !.. Numai D. Nanianu putea să facă una ca asta! Ni s ar putea spune că amîndoi au tradus acelaşi autor străin, înse aceasta e cu neputinţă, fiind-că nu se poate ca doi să traducă acelaşi tecst, cu aceleaşi cuvinte, asemene aşezate. Dl. Mihali. Dl. IMatiianu. Pag. 14. Classa /. Mamiferele (Mamălia). Classea mammifereloru, de care aparţine si omulu, coprinde fiiutiele anima1" le, alic caroru facultăţi suntu mai numerose si mai perfecte. Caracterulu, care distinge classea acest’a de animale, de catra iote celle-alte classe. este piesenti a mameleioru seu a tîtieloru (ugerului), cari suntu nisce organe glan-dulose, ce secreteza unu liquidu albu si opacu eunoscutu sub numele de lapte, cu care si nutrescu puii, Intr’unu timpu mai lungu ori mai scurtu după naseere. Numerulu şi positiunea tîtieloru vâri^11 la aceste animale, asiă ca la omn, maimutia, elefantu, calu, capra, 6ie, suntu in numeru de doue ; la vaca, cerbu, leu, suntu in numeru de patru j la pisica opiu; la iepure, porcu (scrdfa) dieee, etc. Si in genere numerulu tîtieloru corespunde cu numernlu puiloru ce-i feta animalele. etc. etc. Pag. 61. Capcană (Cynocephalus) suntu maimuţi® de ua tire forie rea şi selbatica; semen» la capu cu cânii şi au buzunare la gusia. Speciile loru Suntu : Mai-monulu (c. maimon, v. mormon, mândrii), are nasulu ma>e, rosiu si coda scurta. Pavianulu (c. sphinx pavianus), are bo-tulu si cod’a mai lunga de câtă amai-monului. Amândoi trăescu in Afric’a si suntu forte predători si periculoşi. Pag. 15. Clasea I. Mamiferele (Mammâ*a) Clasea mamifereloru, ia oare aperti-ene si omulu, coprinde fapturele ale că-roru facultati sunt cele mai numeroase si mai perfecte. Caracterulu care distinge clasea acest’a, de catra toate celelalte clase este presenti’a mameleloru sâu a tîtielorn (ugerului), aaeeste sunt nisce organe glandulose, ce secretâiă unu fluidu albu si opacu cunoscut sub numire de lapte ; eu acestasi nutrescu ele puii, intr’unu timpu mai lungu ori mar scurtu. Numerulu si posiţinnea tîtieloru varieza la aceste animale, asia : la omn, maimutia, elefantu, calu, capra, oie, ele sunt in numeru de dotrs; la vaca, cerbu, leu sunt in numeru de patru- la pisica optu; la iepure, porcu (scrofa) diece, etc. In geenere nume* rulu tîtieloru corespunde la numeruln puiloru ce-i feta animalele. etc. etc. Pag. 19. Capcânii (Cynocephalus) sunt maimu-tie de o fire foarte rea, si selbateca, sâ-măna la capu cu cânii si au buzunare la gusia. Speciile loru sunt: Maimo-nulu (c. maimon, v. mormon, mândrii) are nasulu mare rosiu si coda scurta. Pavianul (c. Sphinx, pavian) are botulu si cod’a mai luDgi ca cela d’ântăia. Amendoi traescu in Afric’a sunt forte predători si periculoşi. „ ce oare D. Nanianu a scris fiind in acelaşi caz, coda şi cod'a întocmai cum a scris şi D. Mihali, dacă nu l-a copiat ? Pa8- 96- Pag. 56—57. S. Fam. pdsserele cu cioculu suptire. 5. Fam. cu cioculu suptîre (Tenuiros-(ienuirostres). ■ Aceste pâsseiele au fres), aceste au unu ciocu lungu suptî-un cioc lungu, subţire si pucinu re- re si eurbatu. Aci aparţine Pupaz'a a,U" ' acesta familia aparţinu: (Upapa âpops) are pre capu o crdsţa Pupau a (Upupa Epops) are pe capu ua mare de pene p sfritie, se nutresce cu — 264 — creata mare de pene peatritie, se nu-treacă cn insecte ţi vermi, pre care’i aduna de prin locuri murdare, si’ai face cuibulu cu materii puturAse. In Africa se afla ua pupăza frumAsa numita lipi-maehus, de coldre verde, cu ua eăda lunga. — Colibrii (Trechilus) sunt celle mai mici dintre tAte păsserelele, cu pene f6rte sfrălucitArie; trâiescu iaolate prin Americ’a meridionale si se nutrescu eu suculu floriloru. lla specie dintr’a cestea, anume : Colibrul verde (Tr. viri-dis vel minimus) este de mărimea unei albine; acest’a face nisce Ane eâtu bAbele de mazere, pre cari le clocesce in-tr’unu cuibu de mărimea unei nuci. ctc. ete. D. Simione C, Michălescu este D. 8. Mihali. Ca dovadă ne serveşte Zoologia, Ed. VI, modificată conform programei actuale ţi tipărită la 1877 in Craiova, sub numele Michălescu, care este Zoologia, Edit, III, tipărit» tot In acelaş oraş la 1868 sub numele Mihali. Ne mierăm cum D-lui, care-şi pusese proprietatea cărţei sub scutul le-gsi u’a acţionat pe D. Nanianu in judecată. Poate şi D-lui nu-şi dăduse pre multă ostineală la facerea ei, mărginindu-se să traducă vr’un autor străin, care erâ departe de a fi în curent cu sciinţa. T. U., I. Nădejde şi G Nădejde, precum şi raportul co-misiunei insărcinate cu cercetarea lucrărilor D. Nanianu, ne arată oîtă carte ştie D-lui. Si cu toate aceste a avut curajul să-şi prezinte, prin A. Treb. Laurian, Operele ??... Academiei Romane, pentru premiul Năsturel. Dacă n’a capatat premiul nu trebue să se discurajeze, poate in curind va primi bene-merenti pentru lucrări ştiinţifice. - Vindex. RF.SPI XS D-LII COBĂIsCESCU. Dl. Cobâlcescu ne cere printr’o scrisoare a dâ pe faţa pe profesorul de sc. nat. care a susţinut monstruozităţile arătate de Voi în N-o 6. Dl. Cobălcescu cere aceasta pentru ca să nu creadă lumea că e vorba de Dsa. Pentru a îndeplini dorinţa Dsale de-cl&răm că profesorul in chestie e Bl. Davidescu de la sec-ţiea diviz. de la liceul naţional. insecte ţi viermi pre cari le aduna din locuri necurate. In Afric’a se afla o Pnpaza frumosa verde cu o coda lunga numita Epimachns. Colibrii (TrAchilus) sunt cei mai mici din fote paserile, au pene atralucitorie si canta foarte frumos. Traescu în America meridionale si se nutrescu cu suculu floriloru. O specie: colibrulu verde (Tr. veridis s. minimus) este numai cată o albina si face niece oua catu bobele de mazere, pre cari le clocesce intr’unu cuibu catu o nuca. etc. etc. Bedacţiunea.