PRMCUCIGASA Fovestire. Juriul e complect. In fruntea lui stă preşidintele între doi membri, faţa lui, ca de obieeiu, e serioasă; se pare că pe dînsa se citeşte dinnainte sentinţa. De oparte grefierul nerăbdătorii! îşî moaie din cînd în cînd condeiul în cerneală. Sala geme de lume, căci astă-zî e procesul Anei, procesul unei pruncucigaşe. Ceata curioşilor de mult încă umpluse sala, aceşti oameni, setoşi de noutăţi, vin cu grămada la un proces scandalos san tragic, tot cu acea uşurinţă cu care se string pe stradă în1 jurulavfelvunuî saltimbanc, şarlatan, sau arap!.......... Ei veniseră cu sîngele rece, ce-î caracterizază, să vadă lupta acestei nenorocite cu Justiţiea, cu rutina codului. De multe ori necazurile semenului nostru ne produc plăcere! ... Pe jîlţurele lor de piele, juraţii, justiţia poporului, aşteaptă începerea procesului într’o dulce somnolenţă. Fericiţi cei mai de la urmă! Nesupăraţi îşi pot răzămă fruntea de fotoliul înaintaşilor şi în această poziţiune pot să gîndească, să discute cu conştiinţă, cu alte cuvinte—pot dormi ! . . . într’o parte zărim fruntea de tătar, obrazul şi nasul roş-—al lui Niţă băcalul din sf. Yinere, patriot, membru al clubului comercianţilor şi de profesiune comersimt — naţional, după însă-şi vorba lui. Niţă adormise gîndindu-se la băiatul ce si-1 lăsase în băcălie. ’ 11. 146 — — Hoţul, lioţul! şoptea iei, înroşîndu-se din ce în ce, lioţul........Şi Niţă bucalul din sf. Yinere scoase un oftat prelungit. . — Poporul suveran! . . . Comerţul şi industria naţională! ’ Măduva naţiune!! Eată cum se insultă ! . . . — Ertarc! Ertare ! Adevărul înnainte de toate!-.. _ _ Lingă Niţă, profesorul Ulpian Dogarini, cu fruntea lipită de jilţul cuconuluî Humitraki, bivel spatariu în vremea lui Ioniţă Sturza, rîdicîndu-ş! sprincenele şi contrăgîndu-şi toate trăsăturile obrazului, îşi spunea pe de rost lecţiea. ’ Lîngă cuconul Dumitraki, marele proprietariu Salonic ; căscă cît un taur. . . ^ ătavul, vătavul! . . . Şoptea lei, cuconului Ghiţişor, vătavul şi cu ţărani! mă frig ! . . . — Aşâ, c’cvane dragă ! S’a stricat lumea şi pace; nu mai vezi slugi credincioase ca altă dată. ’ Săracul .Reglement! Bietul Cbisseleff. . . . oftă conul Ghiţişor. Libertăţile, libertăţile co’cane; demagogia, nu altă ceva .... Şi stimabilul D-l. Salonic întinzîndu-se pe fotoliu, scoase un căscat prelungit care, cu luţala fulgerului, se comunică întregului juriu .... — AL... A!... A!, se auzea în toate părţile; singur numai Niţă, băcaluj tăcea; căci visă! . . . Aceşti oameni Ierau să se pronunţe peste un ceas asupra uniea din cele mai grele şi mai delicate chestiuni, asupra unei chestiuni din domeniul Moralei, Psychologel, Sociologiei, ştiinţ! pe cari, Niţăbăcalul din sf. Vineri, precum şi cuconul Ghiţişor, le numeaţi eresuri şi le învinovăţeaţi că strică mintea tinerime! • asupra unei chestiuni despre care chiar şi femeea lui Niţă, spusese, că popa Alexandru îî istorisise, nu mal ştiti după care sfînt, osmda pe care «Necuratul" [cruce de aur în casă] o dă ucigătoarelor de copil! . . . Sermană Ană! Cine are să te judece! . . . 147 — Şedinţa se deschide .... Preşidintele sună clopoţelul; fie care îşi îea locul- Şoaptei^ tac şi privirile se aţintesc spre uşa pe unde trebpea să irie acuzata. Uşa se deschise şi Ana întră. Un lung murmur de admiraţie şi de compătimire Ieşi din gura mulţime!. Preşidintele sună şi reclamă liniştea încreţindu-şi sprincenele: acest murmur îî spunea că, după dreptul sfînt al omului, Ana Ierâ nevinovată, şi că îel, deprins veşnic să condamne, riscă de astă dată să scape din mînă o victimă. Ana e naltă, tînără, frumoasă; o brună cu ochi! mar! şi cu sprincenele arcuite. Hainele îî erau în ne-orînduială şi, cu părul despletit, galbănă şi liniştită cum Ierâ, ne aminteşte pe Margareta din Faust, în oara rugăciunei! . . . Doi jandarm! cu săbiele scoase o păzesc. Comedia începi!. I se ceti cu glas răguşit actul de acuzaţie. începutul, premeditarea, săvîrşirea, circumstanţele şi chipul descoperirei crimei. Se ascultară mărturii, depunerile acuzatei, totul de la început pănă la sfîrşît; nimic nu se uită. Naivii sau călăii! . . . Aice pare-că ierâ cheia lucrului! Rolul procurorului începi!: El vine, ca de ordinar, în numele societăţeî alarmate, Iei vine să isbească capu^ de hydră al imoralităţei, el vine să puie zăgaze de aramă anarhiei, crimelor, care caut să pericliteze societatea; şi lei, Iei Dl. Procuror este pus s’o păzască, s’o apere, iei e Cerberul Societăţeî! . . . Bieata Societate I . . . Se înţelege! ... Pe spetele altora e uşor a face fraze resunătoare, tirade şi invective dintr’o singură suflare. în declometfria lui furie, nu se opreşte dinnaintea — 148 — calomniei. Face biografiea Anei, arătînd-o ca pe un monstru de corupţiune, ca pe o femee desfrînată la dispoziţia Întregului oraş, ca pe o prostituată care nici nu mai ţine minte, cînd a fost cinstită! . . . Ierau adevarate cele ce spunea, asta nu-1 interesă de feliu mai ales cînd îi dădea subiectul unui discurs cu foc bengal. Sufletul Anei ardea de mînie, de indignare, de ruşine ; oameni cari nici nu o cunoscuse, nici nu-şi dăduse osteneala de-a-i cercetă vieaţa o insultau, o calomniaţi pe nedrept. , I-ar fi sfaşiat! Şi totuşi o singură vorbă a acuzatei, ar fi atras toată furiea autorităţeî, care, se crede insultată, cînd i-se spune numai adevărul. Ana ieră ca leul încbis în cuşcă ; — ardea de indignare şi trebuea să tacă;—să aştepte rîndul el. Avocaţii începură: IIniversîty I ibniry ' Combătură actul de acuzaţie, pe procuror, căci, ziceaţi: actul de acuzaţie e nul, de vreme ce se spune lucruri cari nu aii existat; copilul, strigau avocaţii, nu a fost strangulat, dar înnăduşit! . . ' Pare-eă nu ierâ tot una. A ' • . .... îşi făceaţi datoria şi nimic mai mult; nimeni nu-i plătise, îeraii datori s’o apere şi o apăraţi. Cum o apărau, e altă întrebare! Cine iera să le ceară samă ? Conştiinţa ? Hei! De mult ierau' certaţi cu dînsa,; articolele ucid conştiinţa, rutina ucide principiul! . . . Nimeni nu atinse chestiunea în fond, nimeni nu căutase dacă acea nenorocită ieră liberă, stăpînă pe voinţă în acele momente grozave, nimeni nu căutase pe adevăratul criminal, pe bărbatul care înşălînd-o, a devenit nu numai complice dar şi întâiul vinovat! .... Pe acela care a părăsit-o făcând’o să devie victima ne-legiuirei sale. — 149 — ^ Dar pare-că lui Niţă băcalul din sf. Vinere, pare-că nu-i spusese popa Alexandru cum chinuieşte „Necuratul (cruce de aur m casă) pe acele ce-şî omoară copiii?.. — Acuzată, mai ‘ai ceva de spus ?.... . Am, respunse Ana, am şi încă foarte multe de zis, nu pentru că voiţi să scap de dreptatea voastră, pedeapsa o voiîî, v’o cer chiar, ea mă va scăpă de ochii lumei, de batjocora întâiului venit, dar voiţi vorbi ca să respund insultelor acelor oameni cari, fără a fi putut străbate în sufletul mieii, fără a fi fost marturi ai traiului ce am dus pană acuma, îmi lipesc pe obraz masca ruşineî, a corupţiei, a prostituţiei!... M aţi numit desfrînată! Desfrînată : şi pentru ce? a agonisit cinstit viaţa.—Ieram profesoară şi, avînd de hrănit o familie, prin sudoarea frunteî mele îi agonisam cele trebuincioase ! . . . ’ . ^ vieaţă de muncă şi ades de lipsă veţi numi-o voi desfrînată? ... ’ Am iubit, şi am iubit într’un veac, cînd iubirea e o poveste, cmd amor ui nu-1 găsim de cît în poezie şi voi cari, poate niei_ odată nu aţi sîmţit în inimele voastre dragostea, voi, cari aţi luat drept iubire pasiunea brutală si dorinţele nedemne, voi, mă numiţi pe mine desfrînată, desfrînată, fiind că am iubit ?..’._ Aveţi dreptate. / ’ Dacă aşi fi făcut ca femeele, fetele, surorile voastre, dacă aşi fi făcut ca mumele voastre, desigur astă-zi ieram cinstită ; voi toţi mi-aţi admiră virtutea şi cîntâ graţiele !.. Dar cînd n am ţinut balanţă în amor, cînd nu am cîntărit dragostea cu bani şi cu onoruri, desfrînată smt, desfrînată !—Aveţi dreptate! . . . ^Am iubit şi am iubit într’atîta încît m’am înere- , zut în cuvintele acelui care, cu jurămînt îmi promite;! j fericirea m căsătorie, m’am încrezut în acela pe care şi astă-zi îl iubesc ! ... . smt desfnnata fiind ca am jertfit totul iubitului mieii ? . . . Sînt desfrînată fiind că am fost înşelată ?.. — 150 — Alăture cu mine altă fată iubea, şi iubea într’atîta în cît ca îi mine a jertfit totul iubitului ei ! . . . Innainte înse de a fi mamă, fu soţia aceluia ce cu drept putea numi pe copilul prietenei mele : „copi- lul mieii. ‘‘ Aceleaşi făgaduinţi mie ca şi iei! . . . Aceleaşi greşeli am făcut amîndouă şi astăzi, o prăpastie ne desparte, prăpastiea desfrîuluî! Ea azi e femee cinstită, voi o salutaţi cu respect, pe cînd pe mine, mă numiţi prostituată, mă arătaţi cu degetul ... . Cine e vinovatul aice ? . . . Femeea desigur nu; de vreme ce voi numiţi cinstite pe toate acele ce aii făcut ca şi mine! Vinovat e bărbatul, care înşală, vinovat e acela care, poate azi, îşi rîde de mine; nu femeea care sufere, pe lîngă durerile părăsireî şi a speranţelor sale sfărmate şi insultele mulţimei cu ale voastre! . . . y Librar; Cluj — Dar mai înainte de toate să-î ştiţi numele . . . — AL.! strigă îea cu un rîset selbatic, ab! priviţi-1 colo ! priviţi-1 ! iei este acel care m’a tîrît în glodul ruşinei şi al crimei! ... . _ Şi Ara măreaţă, în picioare cu ocLiî de flăcări cu mîna întinsă spre un tînăr din mulţime se părea ca o statuă antică de marmură. Uşa se deschise cu grăbire şi cineva ieşi cu paşi şovăitori. Ierâ înşelătoriul Anei .... Să-i ştiţi numele: Se numeşte Alexandru Albescu.. — Albescu? Albescu? facii dintr’un singur glas mulţimea, Albescu! ... — Acuzată, strigă răstit preşidintele, sunînd clopoţelul, acuzată te aduc la ordine.—Mărgineştete în cercul apărărei, tribunalului nu-i pasă de amorurile tale, nici de amanţii tăi; legea nu-î pedepseşte ! Seducătoriul ieră fiiul preşidintelui. — Mă apăr respunse rece Ana, mă apăr şi atîta — 151 tot. Aţi vorbit, vorbesc, aţi spus neadevăruri şi nu-mi daţi voe să spun adevărul ? . . . însărcinată nu mai puteam stă la părinţii miei fără a le descoperi starea în care îeram. Voiam mai bine moartea de cit nişte scene aşa de grele atît pentru mine cît şi pentru lei ! . . . .. Am plecat ducînd cu mine fericirea părinţilor, viitoriul şi onoarea mea. ’ _ Plecînd am scris lui Albescu, că, dacă nu mă mai iubeşte, dacă m’a uitat după ce m’a nenorocit, să nu-mi lese cei puţin în prada mizeriei şi a ruşine! familia, să spue părinţilor că am murit, dar să nu-i pedepsasca pentru mine, îel, care fusese pricina ticăloşie! mele ca şi a lor. ^ Mizerabilul ca în tot deauna a fost laş S Mizera-bilul nu s a gîndit de felii! la ai miei. Pe lîngă ruşine şi lipsa le-a fost partea! . . . Am ajuns în Bucureşt!. a Ieră iearna. 0 odaie murdară din rîndul al treilea îmi servea de locuinţă. Ieram bolnavă de o septămîna şi bani! mi se sfîrşiseră. De trei zile ieram fără foc fără hrană, fără ca nimeni sa vie să mă ajute, fără ca z nimeni să mă vază, fără ca nimeni să cerceteze de sînt vie, sau moartă! . . . Săracului nimenî nu-î e prieten! în această stare m’a găsit momentul fatal. Peste'un ceas în odaiea mea tăcută şi rece ieram două fiinţî. Copilul mied plîngea; credeam că-î e frig, rum-pînd din rochie, îl învăliî. î* *er& foame ; îl apropie! de sîn; laptele inse îmî lipsea, căutăi să ţip, să chiem, glasul îmi amorţea pe buze—a bea şopteam. Căutăi să mă scol, puterele mă părăsiseră!... Ieram sîngură, singură cu desperarea ! — 152 Nimeni nu venea să mă ajute în această luptă grozavă; totul îmi lipsea şi totul treimea să fac pentru acela căruia eram mamă ! . . . Iei îeră copilul mieii I ... Şi ce era vinovat ca să sufere asprimile soartei? . . . Atunci îmi veniră în minte toate jurămintele lui Albescu, făgăduinţele lui, tot trecutul cu durerile şi bucuriile lui. îmi veni în minte familia ce-o credeam în lipsă, neputinţa de-a o ajuta, ruşinea ce-i pricinuieam, îmi veni în minte putinţa că ei mă blastămă, îmi veni în minte copilul ce-1 ţineam la sin, viitorul şi soarta lui plină de păsuri ! Ce va ajunge, cum îl voiţi creşte, cu ce să-l brănesc în starea în care îeram ? . . . Lumea, cu nemiloasa-î ironie, îl va batjocori, va fi jucăria soartei, copiii de aceiaşi vrîsta, arătîndul cu degetul pe stradă, îi vor striga : „ bastardul“ Şi de ce să sufere el urmările păcatului mieii şi a crimei tatuluî seti. .?.... Păcatului mieii, repet, căci azi e un păcat amorul!.. A te’ncrede în el, e-o crimă. ? . . Astă idee trecea necontenit ca un fulger prin crierii miei. Minţele mi se turburau. Ieram în delir, îeram în friguri. . îmi părea, ca văd pe muma mea moartă, moartă alăturea cu părintele mieii, îmi părea că buzele lor vinete şoptesc un cuvînt: numele Anei urmat de vorba „desfrîna alu. \ edcam pe Albescu, bînd în sunetele muziceî, cu femei pierdute, goale, ele mă arătau pe mine, pe Ana desfrînata—căriea, striga Albescu bat, ieii i-am deschis cariera .... Cariera crimei, a ruşineî, a mormîntului ! . . Lumea întreagă era numai un singur ochiţi, gura’i — 153 — pronunţa numai un singur nume şi acel nume era: „Ucsfrînatau Pe stradă îmi părea că văd pe fraţii miei rupţi, flămânzi, cerşind de la trecători, că se opreaţi şi asvir-lind cu glod în sora lor îmi strigaţi: „Desfrînnta1 Ierâ prea mult! . . . Tabloul se schimbă. îmi părea că văd pe copilul mied, în prada ticăloşiei, fugărit pe strade de-o turmă de copii, cari îi strigat! „bastardul11, „bastardul11. Şi iei, copilul mied, ajungând în dreptul mumei sale, galbăn şi plin de desgust îmi striga şi el: „Dts-frînatav ' Ierâ în adevăr prea mult. In ferbinţala şi delirul frigurilor, urmărită de visul mieu, apucăi furioasă copilul; asvîrlindu-1 între perină şi părete—apăsăî. Rîdeam ! . . . . Am pierdut apoi cunoştinţa; cînd m’am deşteptat, poliţia ierâ lîngă patul durerilor şi crimei mele ! . . . Restul îl ştiţi. Acum pedepsiţi-mă fiind-că ast-fel vă sînt legile, pedepsiţi-mă, dar nu mă insultaţi. Aduceţi-vă aminte că tot ca mine pot păţi fiicele şi surorile voastre, aduceţi-vă aminte că vinovatul e în altă parte, că criminalul e călcătorul de jurămînt. Mă veţi întreba dacă mă căesc de omorul Aiului meu? Yă voi respunde, că nu. Mai bine liniştea mormântului de cît sbuciumul vieţeî; mai bine mort de mîna mea, de cît de aceia a unei societăţi vitrige; viitorul ca şi presentul îi era plin de nouri, din leagăn încă iera iei ruşiuea miea, ieu desonoarea lui ... Dar aduceţi-vă, aduceţi-vă încă odată aminte că, societatea, în loc să pedepsască pe înşelătoriu, îl învidi-ează . . . Blăstăm deci asupra lui, blăstăm asupra societăţii, blăstăm asupra voastră cat^r^STriteţi călăii iei!... — 154 Obosită căzii pe bancă. Clopoţelul sună din noii. Juraţii se treziră. —Hoţule , Hoţule! strigă băcalul din Sf. Yinere, apuclnd pe Ulpian Dogarini de piept, boţule, te-am prins cu mina în tejgbea? .... — Afară! Afară, în genunchi, striga Dogarini roş la faţă. Iată ce se întîmplase : : Preocupat de băeatul ce şi-l lăsase în prăvălie băcalul visă că pusese un clopoţel în tejghea şi ast-fel îl aşezase că dacă Nechita ar ii umblat, sunetul clopotului îl descoperea...... Clopoţelul preşedintelui îl făcuse să creadă că pusese mîna pe hoţ. Dogarini la rîndul lui visă că se sfădea cu un elev din clas, apucat de piept, crezuse că elevul atinsese sacro-sanctitatea persoanei sale ! . . Glasul preşedintelui înfrînă rîsul publicului. Se făcu rezumatul, se puse puntele de acuzare şi ordinea în care trebuia juraţii să se pronunţe : da sau nu. Juriul, condus de grefieriti, ntră in camera ehibzu-inţei. Primul jurat prezidează. — Trebuie osindită, strigă Niţă băcalul acum deşteptat, şi părintele Alexandru tot aşa îmi spunea.! Are reson onorabilul comerciante, strigă profesorul Dogarini, venit în fire, rezon ! tot aşa zic şi Pandectele, toate legile romane şi greceşti; spre ex. dacă vroiţi vă pot cita pe marele scriitorifi. din Alexandria .... — Da, da, intrerupse băcalul, Alexandria am ee-tit-o şi îeu ; aşa-i are dreptate !... Condamnată, osîndită!.... — Şi dritul rpnian şi toate driturile evropieneştî ca şi reglementul organic, osîndisc asemenea eriminali-ceştî fapte, trebuie pedepsită ca să slujască drept pil-duire, striga fără ă fi auzit, avocatul Lia, fost căminariu pe timpul Reglementului. 155 — Osindită- Condamnată, era glasul justiţiei poporului. Clopoţelul se auzi din noti. Juraţii reintraseră. — Da respunse primul jurat, acuzata e vinovată de pruncucidere etc. — N,7, nu se admite circomstanţe uşurătoare. Ana reintră. Tăcerea de moarte ce domnea în sala îl spunea sentinţa. Munca silnică pe viaţă îi îeră pedeapsa ; Societatea îşi făcuse dreptate justiţi, adatoriea. Societatea făcuse ca acel grădinăriţi, care tăind crengele uscate ale arborilor bolnavi, nu caută se stârpească cauza. Grădina se va usca, din pricina nechibsuintei lui!... ’ Societatea a condamnat pe Ana, pentru un fapt, la împlinirea caruia iea jucase rolul de al doilea. Societatea ca şi grădinariul a uitat cauzele reului. _ Ana în loc să devie o membră folositoare societă-ţei, o mamă iubitoare şi model pentru cele alte femei, fu prefăcută în criminală, nefolositoare şi despreţuită. Cînd omenirea va deveni conştientă, cînd ea va fi deslegat chestiunea culpabilităţei omului, cînd ea va fi convinsă că crimele sînt fructele bolnave, a unui pom bolnav, atunci va vedea cîte victime nevinovate au picat sub cuţitul călăului, câte fiinţî au murit in întunericul temniţilor, atunci mii de spectre descăpăţinate o vor întreba cu ce drept şi în virtutea cărei legi naturale le a lipsit de-o viaţă de care toţi avem dreptul să ne bucurăm! Const. Miile. 156 — ZOOLOGI * D-LVTI B. .VIXIAXI . (sfîrşit) Afară de tipul Vertebratelor despre care am vorbit pană aice Dl. Nanianu mai înşiră încă alte trei tipuri: Anneloasele, Moluştele şi Zoofitele. Nenorocire numai că acuma studiele anatomice, etc. aii dovedit că din aceste trei tipuri trebuie să facem 6, aşa că azi se recunosc 7 tipuri de animale în totul: Vertebratele. Artropodarele, Moluştele, Echîno-dermele, Viermii, şi Protozoariele. Anume din Anneloase s’au luat de o parte: Insectele, Crustaceele Arachnideh şi Miriapodele şi s’ati grupat sub numele de Artropodare sau animale cu picoarele articulate ; Anneloasele celelalte s’au pus la un loc cu tunicierile şi briozoarile de la Moluşte şi au format tipul Viermilor. Tipul Maluştelor cuprinde numai moluştele adevărate.—Echinoderinele dintre zoofite aii format un tip aparte; tot din zoofite s’a format şi Protozooriele, iar cele ce auremas din zoofite adecă: Meduzele, hydre-le, coralierii, spongiele au format tipul f eleat eratelor. Aşa stau lucrurile astăzi după ultimile rezultate ale cercetărilor ştiinţifice, de acestea înse Dl. Nanianu nu vrea să ştie. Dar va zice Dl. Nanianu, că aceste lucruri ierau prea nouă şi că D-sa ne vroind a trece drept innova-toriti nu le-a primit, să lăsăm deci această discuţie, care prea departe ne-ar duce şi să căutăm şi alte monstruozităţi în Zoologiea D-lui membru al societăţei fizico-mate-matece şi încă membru colaborator (?!) La caracterele insectelor, Dl Nanianu crede că insectele cu ocbi compuşi văd lucrurile inmiite, aşă o muscă în loc să vadă una singură, care se repede asupra iei vede o bandă întreagă de muşte năvălind din toate părţile!!—Păcat numai, că nu e adevărat!! Dl. Nanianu împarte insectele în trei grupe mari: — 157 insecte cu patru aripi, insecte cu două şi insecte fără aripi, clasificare absurdă, care-1 face să pună pe păduchi şi pe pureci la un loc şi să despartă ploşniţile şi păduchii de iiemipterele cu patru aripi. Astăzi se grupează la un loc; păduchii, ploşniţele şi o mulţime de insecte numite hemiptere. Apoi ploşniţa a fost foarte dedemult pusă tot între hemiptere, numai Dl. Nanianu a dat’o între aptere. Purecele e înrudit cu dipterele, cu muştele ordinare, ţinţariî etc........ După clasificarea adoptată, după matură (?) chibzuire de Dl. Nanianu ar trebui ca Cloe diptera (un ortopter) să se numere la un loc cu muştele şi tot eu muştele ar fi trebuit pusă femeea lui Humerobius dipterus (Nevropter). Dl Nanianu crede că numele latinesc Carabus trebue tradus româneşte L ă> adus 1 ?! La albine Dl. Nanianu. în armonie cu naturalistul de la cartea de citire a Dior Creangă, Receanu, etc. ne spune că albinele fac ceara din polenul florilor!! Noi tieam, că ceara se produce cînd mînîncă numai ma-fst eriî zăhăroase. La Fanglică sau cordea (Taenia) nu ne spune nemică despre istoriea fcaşâ de ciudată a acestui părăsit.— Mai mult încă spune chiar un neadevăr zicînd fraza următoare: „O altă specie, numită C. Caelhdosae, trăiesce „in muşchii porciloru (linţi, trichine) de unde trecîndu „in corpulu omului si altoru animale carnivore, se „prefăcu in panglice.“ Pag. 155 jos. De aice se vede că a auzit şi Dl. Nanianu ceva despre istoriea Teeniei, înse a crezut că din acele linţi din cari se fac trichinii s e fac şi panglicele. Sublimă descoperire şi de ajuns pentru a face nemuritorii! un om!! Vedem apoi pe C. Caenurus descris ca o specie, ba chiar gen deosebit de taenii şi eu toate acestea acuma se ştie, că din acel caenurus care produce căpierea oilor se produce în intestinele cînilor un felih de 158 — Tenie. ?!.—Despre origina gălbcZeî cum o numeşte D-sa aflăm numai, că se înmulţeşte foarte tare în maiul oilor cînd pasc prin locuri băltesc. Se înţelege, aşa ştiu şi ţeraniî!—Aice facem o observaţie generală, Dl. Na-nianu nu dă nici o atenţie descriere! animalelor şi în locul acestea scheletele de clasificaţi! ruginite umplu tot locul, tocmai din contra mi se pare a fi fost calea cea naturală. _ Tot aceleaşi obscurităţi şi neadevăruri în privinţa Tricbinilor, Taeniilor şi a formelor lor le găsim în zoo-logiea Dlui Mibalescu profesor tot în Liceul din Craiova. în curînd vom vorbi şi despre această carte şi vom dovedi, că deşi mai bună de cit a Dlui Nanianu, tot nu e nici în armonie cu ştiinţa, nici cu programul.—■ Un singur exemplu monstruos. Comună e pus în clasa 121tntnţilor, Taenia în a C'esloizilor. Copilul într’o clasă si omul adult în alta. ? !! Ciudat l i C ij / C ent ’ lucru I _ La Meduze nu aflăm nemic despre minunata gene-raţiune alternantă, ce s’a constatat la dînsele. Iată în scurt şi rezumatul părereî noastre: Nenumeratele greşeli de ştiinţă, co se întîlnesc mai pretutindinea, fac cel mai mare rău începătorilor, carii fiind convinşi că cele scrise în carte sînt drepte, le introduc în minte fără nici o rezervă şi prin aceasta îi falşifică, poate pentru totdeauna, desvoltarea ştiinţifică !—Cărţilor didactice rău scrise, datorim de sigur în mare parte, lipsa gustului de a studiă ştiinţele, neîncrederea în rezultatele căpătate prin iele şi aproape complecta necunoştinţă despre lume, a majorităţel chiar dintre acei aşa numiţi culţii—Dacă s’ar studia cum se cade în şcoală, nişte noţiuni, cît de scurte dar complecte despre lume, şi s’ar face aceasta conform ultimelor descoperiri ştiinţifice, n’am avea de constatat relele rezultate despre cari vorbim — Fie care om, care va fi trecut prin şcolile inferioare, ori la ce ramură s’ar dedă mai pe urmă, ar remănea cu cîte-va idei clare despre ceeă ce’l încunjoarăi — 159 — Dacă vom continuă a ne servi prin şcoli, de cărţi de feliul zoologiei D-lui Nanianu, vom avea totdeauna înnaitea ochilor, tristul spectacol al tinerilor inteligenţi tîmpiţî, prin învăţarea unor lucruri neînţelese • vom vedea pregătindu-se o societate de oameni, carii vor face toate cele din obiceiu, fără a’şi da samă de cele ce fac! Dacă până acuma nu s’a ocupat nime cu criticarea severă a cărţilor didactice, de feliul acelei de care ne ocupăm, cred că aceasta provine numai din cauză că oamenii competenţi, n’au avut ocazie să observe neauzitele greşeli ce se strecoară prin iele!—D-niî Profesori, carii au întrodus o asemenea carte prin şcoli, cred că ati întrodus-o mai mult numai pentru figuri şi vor fi corectîndu-o în notiţiî aparte dictate elevilor ?—Cu toate că şi această măsură ieste rea, ăci desgustă pe elevi, carii de sigur că zic: dacă în carte sînt greşeli, apoi noi cum să nu facem ?!—Poate unii o întroduc pentru a încuraja pe autorii sa Iaca tot asemenea necontenit se vedem? Şi apoi a încuraja pe autori, stricînd m inţile a sute de copii, asta cred că merge prea departe!—Facem toate presupunerile, numai ca să fim uşuraţi de bănuială, că am crede că şi D-niî profesori împărtăşesc ideile D-lui Nanianu! ________G. G. Nădejde UI îweralogiea cu noţiuni de Geologie de B. Nanianu. Ediţiuneaa IV ameliorată. Bucuresci. D-l Nanianu nu spune "despre resturi de peşti de cît din devonian *), pe cînd se ştie de mult, că aceştia au apărut din silurian. Nu spune, că ichtyosaurii s’au aflat de prin Trias7 *)• Iată subdiviziunea formaţiunilor: Primitivă ; --- cambrian --- silurian Trias --- , primară < devonian , secundară' Jnras , terţiară --- carbonifer Cretaceu permian 600311 miocen pliocen 160 nici că paserile cele mai vechi s’au aflat în Juras la Solenflofen, nici că mamiferile se cunosc din Triasul superior etc. _ Nu spune că omul a apărut în miocen, ci îl numără tocmai în quaternar, ne vroind să ştie ceea ce sta-riţui Bourgeois a descoperit în calcarul de Sîenuce. Se înţelege pentru că altfeliti n’ar fi putut numi pe om cea mai din urmă creatură de pe pămînt, încoronarea creaţiuneî!! _ Despre fazele de cultură prin cari a trecut omenirea primitivă, de vrîstele ăcpieatră, de bronz, de fier nu aminteşte, cît de puţin D-l. Nanianu. Despre timpul cînd au apărut monocotyledoanele şi dicotyledoanele nu aflăm de la Dl. Nanianu, căci începe a vorbi de dînsele tocmai în terţiar!! Păcat, căci am fi dorit să vedem, dacă şi Dl. Nanianu va scrie ca celebrul V. Pompilian, că monocotyledoanele sînt mai vechi de cît coniferele. — Elevii înse vor crede, că în terţiar s’au arătat. _ ’ IV. Despre timpurile primitive ale pămîntulul. Aice spune Dl. Nanianu, cum şi e adevărat, că pământul a fost întăiti găzos şi fierbinte, dar apoi adauge fraza următoare, pe care o supunem apreciere! cetitorilor noştri: „In acesta stare [de incandescenţă] a stat mult timp, „pană ce mai temperându-se, a permisu să cadiă assuprâ-i „ploui insocite de aceleaşi elemente, cari depunendu-se „pre ellu prin pricipitaţiune, în diverse epoce,’i-au mă-„ritu volumulu, dîndu nascere la nisce straturi concentrice. “ Poate că voeşte să vorbească Dl. Nanianu de aşezarea în pături a substanţelor cari compun partea centrală a globului, dar trebuea să fie mai lămurit, căci altfeliu ar crede cineva că e vorba de păturile ce con-stitue scoarţa, mai ales că e vorba de ploi, pe cari ni le închipuim de apă şi nu de fier liquid, spre exemplu. Nenorocirea e înse, că Dl. Nanianu, crede că prin acele ploi s’au format păturile terenurilor primitive. Iată şi — 161 — fraza, care urmează după cea de sus şi care dovedeşte afirmarea mea: „Aceste straturi solidificându-se, mai „tărdiu s’au alterat în mare parte prin eruptiuni vulea-„nice, şi au datu naseere la differite inăltiâri de pă-„mentu, caii s’au numitu munţi, etc. V. Natiira mineralogică a rocelor ce constitue depozitele din deosebite periode. Dl. Nanianu nu ştie, că în acelaşi timp se depun pe pămînt pături de natură mineralogică foarte deosebită. Aşa de exemplu în o regiune se depune calcar, aiurea argilă , aiurea năsip, etc. Dl. Nanianu crede ca de exemplu terenul cretaceu e numit ast-feliu r fiind că in ellu domina creta, [pag 85 rîndul 5]. Ceia ce e falş, căci dacă în unele regiuni terenul cretaceu cuprinde cridă, în altele de exemplu în Carpaţii noştri constă din pîeairă de năsip (gre-ziu). Terenul silurian despre care spune D-sa, că constă din greziu, calcar compact, ardesia, în Rusiea nordică constă din argilă moale şi serveşte la făcut oale sau cărămizi. — Natura mineralogică a rocelor unui teren, are vre-o valoare numai pentru anumite regiuni, dar aşă, cînd se descriu în general terenurile, n’are nici un înţeles şi întunecă cu prejudiţii mintea elevului.— La terenurile, primitive se exprimă categoric, Dl. Nanianu, că constau din granit şi porphyr, dar nu ştie că aceste terenuri mai sînt numite şi schisturilv cristaline, tocmai din cauza predominare! scliisturilor, gneisului etc... Despre potopul biblic. E dovedit, că aşa numitul potop biblic n’a existat; de la o innundaţiune locală în valea Eufratului s’a născut povestea unui potop universal. Dar Dl. Nanianu afirmă elevilor sei, că potopul biblic a existat, că în adevăr apa va fi acoperit pământul cu 15 coţi peste vîrfurile celor mai înnalţi munţi, că animalele au fost închise într’o corabie de Noe, că peste un an de zile măslinul care se aflase necontenit sub apă ierâ în stare încă să dee ramuri verzi, etc. Acuma se ştie că a existat o vreme îndelungată 12 162 — cursuri de apă mult mai mari de cît cele de acuma, că apa provinea din topirea gheţarilor şi că animalele şi vegetalele n’au fost omorîte de vre un potop.—Dl. Na-nianu mai crede că quaternar şi cliluvîan e tot una şi uită că perioda quaternară se împarte în mai multe, şi numai una din acelea se chîamă diluviană, dar nu din cauză, că se crede a fi produsă de diluviul biblic. în rezumat din noţiunele de geologie ale D-lui Na-nianu, remîne elevul cu o mulţime de idei falşe şi cu puţine cunoştinţi despre lucrurile ce ne interesează în istoriea pămîntului. Nu înţeleg, de ce a alergat, D-l. Nanianu la cărţi aşa de vechi pentru a le face în^ româneşte, de ce n’a cetit şi lucruri mai nouă. Apoi de unde a scos teorii sui generis despre cauzele vulcanilor, cutremurelor de pămînt, ete... Cu asemenea cărţi şi asemenea profesori nu e de minune dacă scoalele merg rău. Noi ne facem datoria dînd alarma. U Cluj. University Librar; * ^ PEŢITOR1UL Anecdotă populară. Nişte oameni vrînd odată fiul să-şi gospodărească ^ Căutară vr:o trei staroştî, ca aă meargă, sâ-1 peţaseă. El plecară dar ştiindu-1 că-i din fire mîncăcios Şi cam prost şi cam cu totul, i-au dat sfat cuviincios: Că atunci, la masă, numai are voe a mîncâ Cînd vre unul dintre dînşiî pre picior 11 va călca. Intr’un loc unde-ajunsese gazda masă le-a gătit Şi le-a dat chiroşte calde eoiiuotafi în unt topit. Peţitoriul se gîndeşte de e bine a mîncâ Dară pe picior să-l calce mai stătea şi aşteptă. Iată deci că 11 şi calcă miţele ce pe sub masă _ Cam de obiceifi se primblă pe la ţară’n orl-ce casă. El trezind că îl îndeamnă să mînînee, începu A ticsi mereu în gură păn’ce nu mal încăpu, Şi tot cară, tot mînîncă; iară staroştii privesc Ţinînd minele la gura şi cu cotul se ghiontesc. < Peţitoriul tot mînîncă.......dar acum se satura — 163 Şt’ncepCt a da sub masă şi în sîn a mai băgă. Tot călcîndu~l pe picioare, iei căra neincetat Şi cu-o mină şi cu alta, păn’a fost şi asudat... Apoi suflă’n luminare, pe’ntunerec s’apucă Şi cu unt cu tot, în cuşmă, iuti chiroştele turnă... Toţi se mieară ce să fie, ce’ntîinplare-aşă ciudată... Aprind iarăşi luminarea şi la iei cu toţii cată. Peţitoriul sta ’n picioare şi eu mîneea ştergea Untul care’n jos pe tîmple de sub cuşmă se scurgea. Deci de acolo cînd ieră au ieşit şi au plecat începură toţi la dînsul şi cam aspru l’au certat. —Staţi! Destul, le zise atunce, şi cu cearta mai curmaţi „Doar şi leu slut, om, la dracul.... mai gîndiţî, mai judecaţi.... „Tot chiroşte puse’n cuşmă...... îmi strigaţi necontenit „Nu vă pare de mierare cum în minte mi-a venit?........... „Am văzut că chip nu ieste şi nu pot să le gătesc „Şi de-aceea trebuiră ş retlicurî să’nvîrtesc....... „încă ieu am învărtit’o, dar pe voi v’aşi fi văzut „Că iu locul mleu nemica chiar nemic n'aţî fi făcut....... —Ei! destul acuma, lasă nu ne mai înnebuni „Dar ascultă, măi băete, şi s’o ştii cit îi trăi „Totdeauna ieaţi de samă ce începi şi ce sfîrşeştî „Mal deştept, te fă la minte, căci holteiă îmbătrîneştt „Umblă ’ncet, cu socoteală şi mînîncă delicat „Căci ca mîne vine postul şi rămîi ne însurat. „Nu fiî hlupav la mîncare, căci e lucru ruşinos, „Nu cu pumni*, ci cu două degete să iei frumos... —Ia aşa, pricep acuma. Să-mî fi spus de mai de de mult „Nu să-mi tot strigaţi pe urmă că sînt prost şi nu v’ascult. Tot vorbind Iei ajung iară la alt om, ce-avea o fată, Unde iarăşi de mîncare li se pregăti îndată. Nişte borş de peşte proaspăt cu orez, li s’a adus. Peţitoriul se aşază să mînînce cum i-au spus: De la fie-care mînă cîte-un deget a întins Le vîrî în borş cu totul, s’apucă orez de prins... Staroştil atunci la dînsul iar încep să se siuţască. Lui nu-î pasă, nici gîndeşte, nici voeşte să-î privească. Iei e vesel, făr de grijă, stă şi-şî cată de mlncat Căci mînîncă chiar cu două degete cum l’a’nvăţat... —Vedeţi zise peţitorul, tocmai cum mi-aţl zis să fac „Am făcut numai în voe să vă întru, să vă plac .... —Ai făcut.. . 164 —Dar cum ? ! . . . —Ian lasă . . . Tot nu faci cum te ’nvă(,ăm . . . „Nu ştii nici cum se mînîncă »N’aî văţlut cum noi mîncăm ?.. „N’al putut să iei în mină lingură căci am văzut „Că pe masă îerau linguri de ajuns şi de’ntrecut .... „Iei cu Lngura pe’ncetul şi minînci păn te hrăneşti, „Iară nu prin borş cu mîna să te-apueî să răscoleşti. Bine ! zise peţitorul; Dar aiurea sa’ntîmplat Ca salată de măsline să mînînce li s’a dat. Iei luă cu bucurie lingura şi-o încărca, De măsline şi la gură fără grijă tot căra. —Nu mă înţelegi odată? Tu mă faci să nebunesc, „Zise-un staroste eu ciudă, cît se te mal dăscălesc ? . . . „Trebuia cu furculiţa să mînîncl ca ori şi cine, „Căci cu lingura pe nimeni n’am văzut mîncînd măsline. —Da. —Da !! !. —Da, cu furculiţa bine zici că să mînîncă, —Las că ştiu... zeu! Cum uitasem ! N’am păţitde-acesteaîncă. Astfeliii zise peţitorul şi cuvîntu-şi ţinu minte. , Âjungînd la altă casă, cum mergeau tot înnainte, începură iarăşi vorba, a mai rîde, a mai spune . . . Şed la masă şi pe urmă li s’aduc nişte alune. Fie-care ’ncep cu mîna, a lua şi a strică, lari Iei cu furculiţa în alune înţepă. Starostii scîrbiţl cu toţii s’au pus iar să-l sfătuiască, Mai ’naintfe, ce se facă, nu cum-va s’o mai păţască. — Ian ascultă măi băete şi’itţelegl ce-ţl spun odată, „Tu puteai să-iaci aice bună treabă, minunată . . . „Tu puteai să rîzt cu fata, să te joci, să mal glumeşti, „De luai alune’n mină şi ziceai: „ian să giceştî, „Cite sunt aici în mînă, iar de nu, zeu, te pălesc... „A*'Oî fă-te a zice ’n glumă că eşti om împărătesc . „Fii mai dîrz şi mal. şăgalnic eum e astăzi lumea nouă. „Strică’n dinţi vr’o trei alune, mai aruncă’n lea vr’o doue. . . —Haj ha! ha! Zeu lasă, lasă căci chiar tot am priceput, „Nu-I* nemica, am cînd face vremea încă n’a trecut. .. Intr’un loc unde mai merse, lapte acru li s’a dat. Peţitoriul cum îl vede; iuti o mină a luat, Şi aleargă după fată şi în faţă-î să opreşte , 165 — Ri răstindu-se la dînsa zice: acuma hai, glceşte, >>Cîte sînt aici în mînă, ori de nu chiar te pălesc. „Haide iuti nu sta la gîndurî; că sînt om împărătesc .... Fata se uita la dînsul vrînd să ştie ce voeşte. Iară iei cu lapte acru drept în frunte o^ loveşte. Apoi puse mîna ’n gură cum ieră pe mînă uns, Şi la staroste să uită sfatu-î ’mplinind de-ajuns. Dar cu vorba şi cu masa îeată că a înserat, Şi cu toţii ca să doarmă tot la acel om au stat. —Cată scoală dimineaţă peţitorului i-au zis, _ „Şi te spală şi te’nchină precum e la carte scris. —Bine ! Ii răspunse dînsul. Dimineaţa s’a sculat, Şi cătâ ca să găsască nişte apă de spălat. Dară omul cel cu casa, iera om cu meserie, Pîuea ca să şi-o cîştige, Iei lucra ciubotărie. Peţitoriul cătîud apă, iată că s’a nimerit, Intr’uu vas ca să găsască calacan de înnegrit. Deci cu calacan în pripă, iei pe faţă s’a spălat. Şi la staroştl apoi merse ca să-l vadă că-î sculat. EI văzîndu-1 uns pe faţă şi ca naiba feştelit. L’au lăsat fără să-t zică nici o vorbă şi-au pornit. Iară toţi acel de casă feştelit, cînd îl văzură , ^ îl incunjurau cu spaimă şi drept dracu îl crezură. Peţitoriul cam pe gîndurî se întoarnă, se’nvîrteşte, Mai întreabă... dar cu dînsul acum nime nu vorbeşte. Apoi mînios pe straroştl a plecat şi iei din casă, Dar îşi zice : __ —Cum rămîne cine’ml caută mireasă ? . »Vra să zică Dumneavoastră chiar în ciudă-mî, înnadins, „Mă lasaţî pe drumuri singur tocmai cînd îs maî aprins ? „Bine ! Faceţi cum vă place! Nu vă temeţi, n’am să mor. „Parcă fără de mireasă n’am să pot să mă însor! Th. D. Speranţă. Materuologiea (Educaţiune şi Igienă) de Dr. Drâgescu. 1881. (Constanţa.) (urmare.) Vorbind despre prima educaţiune a copiilor, D. Drăgescu a. rată foarte clar cit e de neceslor,'''''Câ'''SceMfâ Isâ se facă de însăşi — 166 mama, care mai bine de cît ori cine, poate conduce primii paşi ai copilului pe calea adevărată ca una ce-1 iubeşte şi-I vroeşte mii mult bine de cît orî cine; cît despre educaţia actuală iată ce zice comparînd’o cu cea de la Romani: „La noi sclava Greacă în uae-„le familii g’a înlocuit prin guvernante franceze, germ uie sau en-„glese, ear în general copii sunt lăsaţi pe mânile servitorilor.® „Educaţiuuea modernă desvoltă în înimele copiilor egoismul „cel mai degrădătoriâ, dispreţiul cel mai aristocratic pentru tot ce „nu suntem noi. Trebue să iubim omenirea, să transmitem şi copiilor noştri această iubire, dar să nu uităm patriea, să nu devenim eosmopoliţi. Educaţiunea mnaînte de ţoale să fie naţională* Aice teu cred că e greşită idea, uoi nu avem ă ne plînge de cosmopoliţi, ci de egoişti şi de individualişti. Se poate bine iubi naţiunea sa fără a urî pe celelalte naţii; de sigur, că e un om de inimă şi de caracter, acela care vroeşte binele omenire! întregi şi cu atîta mai mult va lucră pentru fericirea poporului din care face parte, în sinul căruia a trăit şi din munca căruia a crescut şi s’a educat. Y „Educaţiunea înnainte de toate, să fie naţională“ Are dreptate autoriul de a apăsă aşa de mult asupra aceştei chestiuni în uu timp ca acesta, cînd mamele, cred că e nobil ca copil să nu ştie, dacă se poate, de cît franţuzeşte şi ori ce altă limbă, numai româneşte să nu fie, ci tot streină; dar să nu ne temem, pe ţeran nu să sileşte nime al franţuzi şi îel a fost şi va rămănea tot romîn. Dar trebue, să ne ferim bine de a nu face din copil nişte şovinişti de prima ordine, să nu-i facem să creadă şi să strige pe toate tonurile că Romăniea e cea mai frumoasă, cea mai bogată şi mai fericită dintre toate, că Romanii sînt urmaşi ăl lui Tra-ian şi ca atari mai voinici de cît ori ce popor; că un romîn poate învinge o sută de turci, etc. etc. Aceasta însemnează a falsifică mintea unor copil. Că aceasta este o boală universală nu se poate tăgădui, aşâ francezul crede, că e mai brav de cît orî ce alt neatn, germanul asemenea, rusul, turcul, toţi în fine se cred mai voinici şi mai Inteligenţi; aşa dar pe cine să crezi? Dl. Dr. găseşte de rea conduita unor mame, cari-s prea indulgente pentru greşelele copiilor d. e. „Pentru mame este petrecere „a vedea un copil cum frânge gâtul unui puitt sau cum bate şi „tortură un câne, o pisică. Sunt părinţi destul de proşti, cari des-„copăr un suflet viteaz în copilul lor, când înjură pe un ţeran, „pe un servitor ce nu se apără; şi consideră ca gentileţă, când’ „înşală pe camaradul şefi. Aceste înse sunt adevătele semintî ale „cruzimei, tirăniel, şi trădărel®. ’ Autoriul jlice se ne creştem, copii în credinţa părinţilor noştri, fiind că fără cerifi, fără D-zeu fără o lege, care să pre- — 167 scrie datoria şi virtutea vieaţă e sumbră .... Aice de sigur nu voia întră îu discuţiuni metafizice, dar e greşită ideea de a pune în capul unui copil nişte lucruri pe care chiar cei baţrî-nî nu le înţeleg, a-i face să creadă lucruri spuse pe cuvînt, şi a’î încărcă memoriea de basme, pe cari mai târziu le va vedea singur că-s neadevăruri, şi că sau cel ci le-a spus a fost ignorant sau şarlatan. In loc ca pe copil de 8 sau 6 ani să-î învăţăm toate poveştile evreeşti, mai bine ar fi să învăţăm a cunoaşte natura, a le exercita inteleginţa cu lucruri folositoare, iar nu cu nimicuri, după cum zice şi D-lui mai la vale, că nu trebue de spăriet copiii cu draci, strigoi, etc, etc„. Copilul trebue să se deprindă a face bine nu de frică, ci pentru binele îu sine. Dar zice D-lui. „Cind durerea biciueşte creatura umană, „dacă nu va fi susţinut de credinţă cum va eşi biruitoriă*. Aice tocmai e grcşalu, şi de aceea vedem de multe ori oameni cari ar trebui să-şi cate dreptate, mulţămindu-se a zice „ii va plăti D-:ew„ leu mă voiâ mulţămi a afirmă numai, că dacă ar fi posibil a se scoate din capul omenirei ideea fatală de un D-zen, omenirea ar progresă mai răpede cătră idealul fericirei. Vorbind despre cultură iată ce zice : „Am constatat cu ducere că intre tote popoarele Europei cari au pretenţiune de cultura noi suntem acei cari iubim mai puţin cetirea, iar acei ce ci-„tesc în general devorează cărţile inutile care aprind imaginaţiu-„nea şi corup inima. Suntem un popor liber şi suveran, dar am „uitat că libertatea şi suveranitatea au trebuinţă de instrucţiune. »La noi în general cărţile sunt considerate ca un lux şi banii ^cheltuiţi cu ele sunt socotiţi ca bani pierduţi. Englezul ori unde »s’ar găsi, în Londra, în Africa, seu Asiea citesce pretutindenea „ca să se instruească, noi nu cetim de loc seu cetim ca să omor „rim urîtul“ Sau, v<>iu adăugi ieu, ca să ■ adormim. In adevăr o tnai grozavă neînteresare de a ceti, de a se instrui, de cit la noi, nu se află. Vedem oameni cari se ţlic că poartă numele de culţi, dar la cari nu ştim in ce le constă cultura, doar în a se îmbrăcă la modă, a mîncâ bine, a se [irimbla şi a nu munci de loc, aşa că în toate tendinţele unor asemenea oameni nu videm nici o deosebire de tendinţele selbaticilor. Autoriul arată încă cit e de periculos a Ingreuiâ mintea copiilor cu prea multe studii, căci prin aceasta sa dat naştere la mulţi idioţi. Ieste ştiut că toate precocitâţile mor fără ^ întîrzieic. ’ Aşa ieu singură am văzut un bâiat care la vristă de şese ani eînta la piauo bucăţi de muzică din cele mai alese de ale lui Şu-bert, etc. şi care promitea a deveni un geniu inse muri de infia-maţie de crieri la vrâsta de vr’o şese ani şi jumătate. Şi cîţî 168 — alţi copil, nu sîut victime ale capriţului părinţilor, cari cred că fac maro lucru silindu-se a face din copii oameni bătrâni. Copilului nu i se şede a vorbi ca un bătrîn, nid bătrînului ca un copil. (Va urma) SOFIA NĂDEJDE. .MARI FI Cînd spre vremile trecute, gîndu-mî jalnic se îndreaptă. Şi pe groapa ’n veci deschisă a fantasticei iubiri. Se opreşte ca să plîngă o vieaţă sbuciumată, Tu-mî apari din nou, tu, visul unei tainici năluciri. Şi atunci cu ochi-n lacrimi vai! privind cum e amorul, Cum pribeag pe-a vleţel mare adăpost nu pot află. Cum ca focurile nopţei ce înşală călâtorîul. Idealu-mi fuge veşnic, fuge dinnaintea mea. Mi-amintesc atunci Mărie, tot ce-am scris cîntînd iubirea, Tot ce’n flacăra juneţe! pentru dragoste-am jertfit. Visuri albe, blînde visuri ce-ml ademeneau simţirea, Ideal din ideale ce crezut’am c’am găsit. Haine albe, lacrimi line, tot ce-i mai sublim în lume, Gîndur! mar! toate ce’n mintea-mi ca o mare se frămînt, Tot ţi-am dat eti ţie, totul, ideal cu gingaş nume, Tot—ce înima mea jună poate dă pe-acest pftmînt. Vai! leu nu ştiam nebunul, nu ştiam de loc, Mărie, Că îmbrac realitatea cu al viselor veştmînt. Că din tot ce îşi zidise lumea mea de poezie, Nu va remănea nimică—decît.... jale—gol şi vînt! Şi azi totuşi încă-mî place să-mî înşel a mea simţh’e, Să te’mbrac încă odată cu veştmîntu-ml ideal, Să pun vălul fantazieî pe-o vieaţă de mâhnire, Şi să te privesc, Mărie, prin al viselor cristal.... Const. Miile. — 169 Curs de higiena 'publică .si privată de Dr. luliano. Ediţiea a 11-a. (sfîr.dfy Traiul unei clase dintr’un popor e aşa de deosebit -de al celorlalte în cît nu se pot da aceleaşi regule pentru toate. Aceasta mal ales în privinţa higienică. Altul e traiul ţeranului, altul traiul lucrătoriului orăşenesc sau al neguţitoriuluî. Mai mult, traiul ţeranului francez sau german n’are de cît puţină asemănare cu traiul ţeranului nostru; căci şi modul construcţiuneî casei şi hrana şi băutura sînt deosebite. Să nu fi fost Dl. luliano funcţionar iu. ci om al ştiinţei şi simplu cetăţan, adecă să fi avut, scriind cursul, alt scop afară de înlesnirea serviciului seu, ar fi studiat toate aceste şi s’ar fi gîndit serios asupra următoarelor trei lucruri 1. Ce anume în vieaţa ţeraniduî romîn e incom-patilnl cu higiena elementară? 2. Din acele rele cari conduc la degenerarea oficial constatată a poporului, cari sînt rele legate de starea socială fi culturală actuală fi cari sînt rele, ce pot fi înlăturate ? 3. Prin ce măsuri pot fi nimicite relele, ce pot d înlăturate ? Dacă Dl. Dr. luliano ar fi studiat conştiincios toate aceste întrebări şi ar fi arătat rezultatele cercetărilor sale într’o formă populară, elevilor din şcoala normală, mărginindu-se la lucrurile de cea mal mare însemnătate şi lăsînd la o parte tot ce nu priveşte pe ţeranul romîn, sau îl priveşte foarte puţin, atunci am fi zis că D-sa a făcut un lucru original (şi nu o prescurtare rea a lui Daubenton) şi în numele elevilor lui şi al ţeranilor ro-mînî i-am fi mulţămit pentru munca-î în adevăr folositoare. Atunci şi numai atunci ar fi putut zice că a îndeplinit „sarcina cea grea neavînd nici un jar după care să se orienteze şi ar fi putut aşteptă roadeleu oste — 170 — nelilor luî, la care în adevăr ar fi avut dreptul şi pe cari acuma le aşteaptă în deşert. Toate acestea înse au lipsit Dl. Iuliano, i-a lipsit şi ştiinţa şi bună voinţa şi talentul popularizătoriu. Nu e greu a dovedi că Dl. Doctor nu e tocmai la nivelul ştiinţei contemporane. La pagina a 5-ea iei singur mărturiseşte aceasta zicînd că nu cunoaşte de cît medicina empirică. Ne grăbim a-î face cunoscut că dacă medicina a fost o ştiinţă empirică pe timpurile lui Hypocrat, aceasta nu însamnă că e empirică şi acuma; cel puţin de la fundaţiunea şcoalei fiziologice ştiinţa medicinei se bazază nu pe empirism, ci pe legile fiziologiei şi patologiei. Chiar terapiea, tratamentul^ boălelor, partea cea mai puţin pozitivă a ieî nu mai e empirică, căci terapiştiî de azî au părăsit de mult obiceiul de a trătă vex juvantibus et nocentibusu şi au găsit o bază mai sigură în legile farmacologiei experimentale. T~v B< ,, C . ^ . -iity Li j n , • ... « De aceeaşi pagina autonul ne dovedeşte şi mai bine cît e de strein ştiinţei contemporane. Două pagini întregi consacră D-sa temperamentelor şi cu toată seriozitatea eopiează reflexiunile luî Daubenton asupra 7predom.inărei sistemului nervos, sangvin, limfaticu. De ce aî uitat, D-le Doctor, alte sisteme: musculos, osos şi chiar pe cel bilios: recunosct de alţi adepţi aî patologiei humorale din secuiul al XVIII-lea ? Cu toată seriozitatea vorbeşte despre acea, că omul de temperament sîngeros „e predispus la pierderi de sînge şi la inflamaţii“ (O! D-zeule!), „e plin de veselie pi franchvţă, e indulgent, brav şi adopteoză lesne măsurile expeditive ! . . . “ La temperamentul nervos găseşte că „oamenii de acest temperament au capul mic din cauza desvoltărei creeriloru(cum aşa?) şi la cei limfatici constată (în strictă conformitate cu patologiea humorală, care presupune organismul constînd din fluide) predominarea fluidelor albe, precum : mucozitate, serozitate şi limfă“ (de ce nu îî numeşte oare oameni mucoşî ?) etc. 171 — Şi cu astfeliti de anaehrordsme se pierde vremea cea scumpa a elevilor şcoalei normale ? . Treime prea multă vreme pentru a aminti toate îndepărtările autoriului de la tărîmul ştiinţific. Ne mărginim la cîte va exemple : După Dl. Dr. Iuliano : „Atmosfera e compusă din „mai multe corpuri. Iea cuprinde în sine aerul at-„ mo sferic, lumina, căldura şi electricitatea “—Ce voeşti să spui prin aceste cuvinte colega ? Dacă nu crezi că lumina, căldura şi electricitatea ar fi corpuri asemenea aerului atmosferic de ce nu te exprimi ceva mai limpede, ca nu cumva să-şi închipue elevul cine mai ştie ce năzdrăvănii. Poate ai vrut să spui, că Capitolul D-tale despre atmosferă va cuprinde paragrafe despre lumină, căldură, electricitate, etc. ? Pe pag. 13, vorbind despre stricarea aerului zice : „Cirul sînt adunate multe persoane într’un local închis „aerul se vieicază, partea lui necesară la respiraţiune lipsind şi sîngele ne puţind fi oxigenat se corupe şi atunci „se nasc tifosurile şi alte boale molipsitoare.“ Dacă cauza adevărată a naştereî tifosului şi altor boale molipsitoare din aerul viciat nu-ţi e cunoscută, colega, de ce n’ai pus vina măcar pe sama -acidului carbonic sar, a altor gaze? Tot ar fi fost mai bine.' Â învinovăţi lipsa de oxigen e prea ciudat, căci din lipsa de oxigen poate să se nască cahexiile cronice: tuberculosa, scrofulosa, însfîrşit feliurite forme de anemie şi oligocitemie, dar nieî de cum boale acute asemenea tifosului! Nu mai vorbesc despre o mulţime de alte greşeli contra ştiinţei elementare cum e „mirosul apei de mare11, care, după D-sa, provine din putrezirea plantelor şi a a-nimalelor“, (Bun nas mai ai, colege!), despre aceea că cele mai importante legume, din punctul de vedere al puterei hrănitoare sînt cele feculente şi că „legumele sili coase se deosebesc de celelalte prin prezenţa zaha- — 172 — rului, că oţetul produce tusă“ şi carnea de rac friguri, pe cînd pe pag 27 arată că, cauza frigurilor sînt miasmele paludiene, care după autorii,, pot fi împrăştieate cu virili (cum ?), că pentru a face respiraţiea artificială trebue să sufle omului în gură, etc, etc.. Fiind că scopul D-lui Iuliano ieste a pierde timpul elevilor cu cît mai puţină osteneală din partea I)-sale, de aceea iei e cu totul indiferent, dacă cele scrise în cartea D-sale sînt de vr’un interes oare care pentru dînşii, ori nu. Interesîndu-se foarte puţin de alimente şi de casă, nu zice despre casa şi alimentele ţeranului rom în nici un cuvînt. Din 14 pagini consacrate profesiunilor, între cari se ocupă mult de tot feliul de profesiuni, cari nici nu există în Romăniea, profesiuneî agricole nu consacră de cît o singură pagină şi acea unica pagină o umple cu nişte povăţuiri ironice precum : „ a nu umbla „iearna cu pieptul desvălit, a mîncâ carne de 2 ori pe „ septămînă, a se îmbracă îel şi copiii călduros în timpul „iernei, a se spălă pe corp cu peteci ude, etc, etc. Afară de acestea îi sfătueşte să nu aibă la masă o întristare şi să se, ocupe cu convorbiri plăcute şi variate. Cheltueşte o mulţime de vreme pentru nişte nimicuri, pe cari fie-care copil le ştie tot aşa de bine, ca şi profesorul (dacă nu mai bine) sau cari n’au nici un interes pentru nimene. Aşă spre exemplu, descrie că,. «oul e compus din albuş şi din gălbănuşu—arătînd cît© grame trage fie-care, că „animalele se deosebesc în do-mestece şi selbatece" că „laptele ieste un licid alb-opac cu un gust duleiu şi miros particular “, explică cu de a măruntul ce e zer şi ce e brînză, caş şi smîntînă; că „Agrippa ministrul lui August Cesar a făcut 170 de „feredee publice în Roma“, că cămaşa se poartă pe piele, etc, etc, povăţueşte cum să se îngrijască de unghii, spune ce e scrima, etc, etc. într’un cuvînt: ori ce găseşti în higiena Dl. Iuliano, afară de ceea cc trebuea să fie Ceva mai de samă de 173 — cît aceste nimicuri, n’ai găsit, D-le Doctor, de spus elevilor. Toate se lămuresc, dacă ne amintim, că te-aî ţinut prea strict de „ farul“ luî Daubenton şi în loc de a face un curs de higienă de Dr. luliano aî făcut o prescurtare a luî Daubenton, care a scris, foarte de demult, cartea luî pentru Francezi şi nu pentru Romînî.—Dar a prescurta e măî uşor, fireşte! Sistemul întrebuinţat pentru aşezarea materiilor nu e întemeiat pe nici un principiu, limba e încărcată de cuvinte tecnice necunoscute cbiar publicului maî învăţat de cît elevii şcoaleî normale. O idee cu alta, un subiect cu altul nu stau în nici o legătură, trecerea e năprasnică şi neaşteptată, căci între fie-CarC 2 propo-ziţiani ale luî Daubenton au fost multe altele, cari serveau de legătură şi pe cari Dl. luliano le-a lepădat ca neesenţiale. Toate acestea fac, că cartea nu poate fi învăţată de cît„ mecaniceşte, pe de rost; căci altmintrelea e cu neputinţă a ţinea minte lucruri fără nici o legătură. Aşă se îngreue memoriea elevilor şi budgetul statului ?! Acuma mă întreb şi întreb şi pe cetitori: Dr. luliano e profosor pentru elevi şl pentru şcoală sau elevii şi şcoala sînt destinaţi pentru Dr. luliano ? Şi o asemenea carte a avut două ediţii! Ce probă mai. simţită ne trebue pentru sărăciea literaturei noastre pedagogice ? Să nu gîndescă Dl. coleg luliano, că vreu să lovesc într’însul sau în funcţiunea D-sale prin critica mea. Yreu să lovesc sistemul^ crezînd, că cine va scrie pe viitoriti cărţi de higienă pentru şcoli va avea grijă să nu cadă în aceleaşî greşeli ca şi Dl. luliano. Dr. Ricard. 174 — MOARTEA CERŞITBRIULBI după BERANGEli. în şanţul plin de apă, haî! moarte vină, vină. . . De-mi iea vieaţa mie, bâtrîn, olog, slăbit. . . Vor zice trecătorii : cum stă beţivu’n tină. Cu atît mai bine ; ’n lume muri-voiu nejelit . .. întorc unii privirea, desgustul îl cuprinde. Mi-arunc, un ban în şanţul în care astâ-zi mor; Grâbiţi-vâ, orgia făcliele-şi-aprinde. . . . Şi fără voi muri-va bătrînul cerşitor. . . . Oh da! ieu mor aice sub greul bătrîneţei. . . . Căci foamea nu ucide de cît pe’ncetişor Speram, vai! că spitalul, la marginea vieţei Pe-iin pat călduţ şi moale mă va primi să mor; D’ar toate azi sînt pline cu fraţii miei de jale Atît de mult poporul de foame’i muritor! ... Uliţa mi-a fost leagăn, a vieţei mele cale, Unde-s născut sfirşi-voiu, leu bietul cerşitor în vremea tinereţei rugat’am lucrătorii Un meşteşug, vre-o artă să-mi dee de’nvăţat —Hai mergi, de aici te cară, destui sînt muncitorii. Cerşeşte ’ntinde mîna la mic şi la bogat. . . . Avuţi, voi Care-odată îmi tot strîgaţî „munceşte" Am ros destule oase, bogaţi astăzi cînd mbr De-a voastre paie trupu-mi eu drag îşi aminteşte De-acea nu vă blâstăm, leu bietul cerşitor!’-... Puteam să fur căci lipsa la multe te îndeamnă. . . Dar nu; mai bine mîna să întind necontenit Şi totuşi judecata cu-asprime mă condamnă C’am pus mîna pe-o poamă ce-n cale am întîlnit, De cîte ori în lanţuri. . . .nu m’ail tîrît pe mine. . . Strivit, şi mort de foame în închisoarea lor........ îmi leii tară de milă, vai! singurul mieti bine De, soare îl lipseşte pe bietul cerşitor. ... Şi are cerşitoriul, o ţară s’o iubească! Ce-ml folosesc a voastre ogoare, al vostru vin! Industria în floare satt faima ostăşasca — 175 Şi deputaţii voştri! cu pîntecele plin ? Cînd duşmanul intrase în zidurile voastre Cînd se-ngrâşă din vieaţa robitului popor. . . . Nebun am plîns cu lacrimi înfrîngerile noastre Cînd mîna-i hrănea bine pe bietul cerşitor ? De ce ca pe-o insectă spre dauna menită Nu m’aţi strivit sub greul călcâiului obştesc, Saii trebuia mai bine cu muncă ne-obositâ Se mă’nvăţaţî, nemernici, spre binele omenesc. De vînt adăpostită, de-a îernelor ninsoare Furnica nu se naşte din slabul viermuşor ? V’aşi fi iubit ca frate, pe cînd astăzi cînd moare Vă blastâmâ ca duşman bâtrînul cerşitor!. E. Giordano Spectroscopul şi aplicatiunele sale la astronomie. Multe lucruri socotite de mult ca imposibile, s’au realizat în timpurile de faţă. Dar din Vate sîut, unele cari mai ales ne pun în mirare! Dacă în secolul trecut, ar fi esprimat cine-va părerea că se poate află compoziţiunea fizică şi chimică a Soarelui, sau a altor corpuri cereşti (stele, comeţi, etc.), de sigur că ar fi fost socotit de nebun! Chiar şi acuma mulţi oameni de lume, ba încă şi unii profesori-autori (!?) de. ştiioţi, consideră asemenea idei, ca nişte rezultate ale unei fantasii prea bogate ! Pentru oamenii de lume, nu este de mirat ca să nu creadă şi tocmai scepticismul lor în asemenea ocazii, dovedeşte de multe ori o minte sănătoasă; căci în adevăr cine crede ceva numai pentru că afirmă altul, fără să aibă în cap ideile fundamentale din cari rezultă realitatea lucrului crezut, nu dovedeşte că este superior acelui ce nu crede, fiind-că nu vede nici o legătură cu ideile despre adevărul cărora este convins. % Despre profesorii-autori, va remănea ca fie care să judece, după ce voiu arătă argumentele lucrurilor^ de cari D-lor se îndoesc !. înainte de a ÎDtrâ în descrierea spectroscopului şi a principiilor pe care se bazază, cred că nu va fi rău să arăt cum consideră şi alţii, cu mult mai competenţi de cit mine, importanţa chestiune! despre care mă încerc a da cîte-va idei. Iată ce zice A Casin la sfîrşitul cărţei sale întitulată: „Sprclrnscopiea* : »Spectroscopiea astronomică este la începutul seu, în mînile unor „observatori plini de talent şi de zel, în puţini ani, iea a produs 176 — „rezultate minunate. Necontenita lor muncă pregăteşte deslega-„rea problemelor celor mai îndiăzenţe, ce ieste în stare să-şî puie „omul, asupra constituţie! fizice şi chimice a universului. Cred, „că, fără exageraţie, se poate zice că descoperirea analizei spectrale şi a Termodinamicei, au reînoit cu totul ştiinţa, şi că, prin „influenţa lor asupra Filosofiei naturale, iele au în secolul al „XlX-lea o însemnătate nu mai puţin mare de cît descoperirile „lui Newton şi ale lui Kepler în secolul al XVII-lea.“ Cînd A. Cazin zice acestea, nu ieste tot aceia ca şi cum ar zice un oare cine că putem Înconjură Pămîntul in 24 de oare cu balonul, sau că lifonii sînt nişte peşti (!?!!) sau alte lucruri fără temeiu ! A. Cazin a făcut multe esperienţe spectroscopice şi cunoaşte pe acele făcute de alţii, aşa în cît aceste eite-va rînduri de la urma cărţei sale, putem zice că, cercetate cuvînt după cu-vînt, sint de cea mai riguroasă ezactitate. Incepînd prin a arăta în general rezultatele, mi-am pus oare cum ca o teoremă de demonstrat şi cred că argumentele ce voia da, vor fi destul de puternice ca să convingă pe ori cine (din acei ce nu cunosc încă lucrurile despre care vorbesc). Cum vuia proceda înse în desvoltarea acestei chestiuni ? Voia urmă o cale riguros ştiinţifică, servindu-mă de termeni technici etc ? Sau voia fi elementar de tot?. Cred că ieste mai bine să aleg o cale mijlocie; căci scriind absolut ştiinţific, nu voia fi înţeles tocmai de acei pentru carii mai ales scriu, iar pentru a scrie elementar de tot, rni-ar trebui prea mult spaţiu. Ieste ştiut că o rază de lumină albă (cum ne vine de la Soare), trecend printr’o prizmă de steclă sau de altă materie transparentă, se descompune în şepte raze colorate cu colorile pe cari ori cine le-a văzut în curcubeu : roş, portocaliu, galbîn, verde, albastru, sineliu şi vioriu. Dacă prizma va fi aşezată cu baza în jos şi dacă în calea razelor, in care s’a descompus lumina albă trecind prin prizmă, se va afla un carton sau un părete, atunci se va forma pe iei o dungă colorată cu cele 7 colori: sus roş, jos vioriu, iar între roş şi vionu celealalte 5 colori In şirul cum’ sînt scrise mai sus. Aceasta dungă poartă numele de spectru solar*). Facîudu-se mai multe cercetări asupra spectrului solar, s’a descoperit că dincolo de roş, în partea neluminoasă, se află raze de călduţă, iar dincolo de vioriu se află un alt soift de raze, cari *) Nu numai «înd frece prin prizmă se descompune lumina albă, ci şr cînd trece prin picături de apă, ceia ce ne esplică formarea curcubeului şi formarea colorilor, ce ori cine de sigur va fl observat că se produc, cînd împroşeăm cu apă asupra unei raze (le lumină, De asemenea încă şi în alte coudiţiunl se întîmplâ descompunerea. — 177 nu sînt luminoase, inse pot produce în unile corpuri nişte schimbări stabile, adecă nişte fenomene chimice. Raze de căldură sînt şi în partea luminoasă a spectrului şi tăriea lor creşte cu cît ne depărtăm de vioriu apropiindu-ne de roş, ajungînd la cel mal înalt grad dincolo de roş, în partea neluminoasă. Raze cu acţiune chimică, de asemenea sînt şi în partea luminoasă (în partea viorie), dar multe se află dincolo de vioilu în partea neluminoasă (1). Spectrul solar care la prima vedere se pare neîntrerupt, observat mai cu luare aminte prin ajutonul instrumentelor măritoare, se vede că ieste întrerupt, în o mulţime de locuri, prin nişte dungi de a curmezişul de coloare neagră, arătînd, în acele locuri, lipsa de ori ce lumină. Unele din aceste dungi sînt destul de groase, aşa în cît se pot observa uşor; altele din contra sînt foarte tine, aşa în cît cu muită băgare de samă şi cu instrumente foarte delicate, de abea se pot observa. Lumina provenind din alte isvoare, descompusă prin prizmă, produce spectre, al căror felia variază după natura şi starea corpului luminos. înainte de a arăta cîte feluri de spectre sînt şi în ce condiţi-uni se produc, să vedem în scurt aparatul prin care se poate studia ori ce spectru. "]L|j Central 1 Ini verşi ly Library Cluj Descrierea acestui instrument înse, voia face-o foarte în scurt şi numai în mod general pentru a arăta posibilitatea de a studia diferitele spectre şi modificările ce sufăr în diferite împrejurări. Aceasta o fac din cauză că nu mi-am propus descrierea spectroscopului, ci numai a aplicaţiunilor sale la astronomie; de aceia amintesc numai ceia ce ieste absolut trebuitoriu pentru înţelegerea acestor aplicaţiunl. Să ne închipuim doue lentile aşezate, în calea unor raze luminoase oare cari, aşa feliu în cît trecînd prin iele, razele să iasă paralele; în calea acestor raze, să ne închipuim o prizmă sau o sistemă de prizme, prin care trecînd razele luminoase, să se descompue; spectrul ast feliu format, trecînd printr’o lentilă convergentă, se formează o imagină a lui aproape de o altă lentilă couvergiutâ; această lentilă din urmă, servind ca instrument măritorii! (lupă), vedem prin iea imagina spectrului mult mai mărită. Afară de aceste părţi esenţiale ale unul spectroscop, mal simt o mulţime de dispoziţiunî particulare, care permit complecta studiare a spectrelor, aşa sînt: forma deschizătureî prin care trec razele luminoase înainte de a ajunge la lentilele din care iesu (1). Aceasta nn nu însă rană că In spectru sînt trei felinrî de rase, la partea luminoasă aceiaşi rază produce cît; trele efectele. 13. — 178 — paralele; aşezarea prizmelor; un mic instrument prin care se pro-e.tează asupra imagineî spectrului, imagina unei scări de diviziune, servind la măsurarea spectrului, a distanţelor dintre diferitele dungi eto. Cu instrumente de feliuî acestui descris aice foaite în scurt, studiindu-se spectrele produse de diferite felîurî de lumini, s’a ajuns a se forma trei categorii de spectre : 1. Spectre continue, adecă dunga luminoasă compusă din cele şepte colori, nu ieste nicăeri întreruptă, chiar cînd observăm spectrul cu instrumente cit se poate de măritoare. 2. Spectre cu dungi negre, adecă dunga luminoasă un ieste continuă, ci întreruptă în unile locuri prin dungi negre, ceia ce dovedeşte lipsa de lumină prin acele locuri. Aceste spectre înse numai cu instrumente măritoare se pot cunoaşte că nu slut ca acele din categoriea întăifi, căci văzute cu ochii liberi, se par continue. 3. Spectre formate din dungi luminoase şi colorate, despărţite prin întinse spaţiurî întunecate, aşa în cit cea mai mare parte din spectru, ieste neluminoasă. Observându-se în ce condiţiuni se produc diferitele spectre din eategoriele de mai sus, s’a aflat că spectrele continue seproduc de lumina corpurilor solide Sau licide incandescente (adecă la o temperatură destulă de înnaltă pentru ca să devie luminoase, fără înse a-şi schimba starea); spectrele din a treia categorie, adecă formate din dungi subţiri luminoase şi colorate, despărţite prin spaţiurî Întinse întunecate, sînt produse de lumina corprrilor gazoase; spectrele din a doua categorie sînt produce de lumina solară, de lumina ce ne vine de la stele şi în alte împrejurări asupra cărora vojtt insistă în curînd. De o cam dată să esaminăm ceia ce am zis în privinţa spec-trelor din categoriea întăiă şi asupra celor din a treia, dacă ieste aplicabil absolut în toate eazunle. Unii observatori precum: Bunsen Kirchhof, etc. consideră ori ce spectru continuu, ca provenind numai de cît din lumina unui corp solid sau licid incandescent. Alţii precum: Franckland, Lockyer, Faye. etc. susţin, ba-zîndu-se pe o esperienţă pe care voia aminti-o în scurt, că pentru gazunle în stare obişnuită, cum le găsim pre pămînt, se poate zice în mod absolut că produc spectre formate din cîte-va dungi luminoase despărţite prin întinse spaţiurî întunncate, dar lucrul nu ieste tot aşa şi pentru gazurî în alte împrejurări. Iată acuma şi esperienţă pe care se bazază şi pe urmă voiu arăta şi eonelu-ziea acestor învăţaţi. Un gaz oare care rărit, produce clte-va dungi (de ordinar puţine) luminoase şi colorate, foarte subţiri şi cu mărginlie bine 179 hotărîte; acelaşi gaz înse, îndesit din ce în ce, produce spectre cu dungi din ce în ce mai numeroase, mai late şi cu mărginele ne-hotărite, adecă lumina scade gradat, aşa în cit margina de despărţire între dunga luminoasă şi spaţiul întunecat alăturat, nu se poate fixa. Presupunînd că am merge cu îndesirea gazului foarte departe şi că în acelaşi timp şi temperatura ar creşte necontenit, (pentru ca pe cît s’ar apropia gazul de licifiare şi solidificare prin creşterea de apăsare, pe atît să fie îndepărtat prin creşterea tem-peraturei :, am căpăta un gaz foarte des şi foarte ferbinte şi al cărui spectru, după cele zise mai sus, va avea dungile aşa de numeroase şi aşa de late, în cît se vor ajunge una cu alta şi vor formă un spectru continuu. Din această esperienţă învăţaţii, despre carii am vorbit, deduc că un spectru continuu poate fi produs nu numai de lumina unui corp solid sau licid incandescent, ci şi de aceia unui gaz foarte comprimat; aşa în cit dacă o lumină îndepărtată, (despre natura corpului de care ieste produsă, nu ne putem da samă prin vedere sau prin alte mijloace ce se pot efectua la distanţe mici), produce un spectru continuu, nu urmează numai de cit că corpul care a produs-o ieste licid sau solid. Deci trebue să ezaminăm şi din alte puncte de vedere şi să vedem In ce Împrejurări se află acel corp, dacă acele împrejurări, deduse din alte fenomene, permit sau nu ca un corp să fie soliei sau licid, dacă din contra alte fenomene nu cumva probează, că ieste gazos şi foarte des etc. şi numai după ce chestiunea va fi ezaminată din toate punctele de vedere, să ne pronunţăm cu siguranţă pentru cutare sau cutare stare. } _ Să venim acuma la spectrul cu dungi subţiri negre, pintre spaţii luminoase mai late; adecă la spectre de feliul acelui produs .de lumina solară, stelară etc. (Va urma). G. Năde]de O RUGĂMINTE. Epigramă. E drept, necontestaţii, clădirile streveche Aii mare trebuinţă de var şi tencuială; Vă mulţămim din suflet dar, Domnule Ureche; De grija părintească şi ministerială — 180 — Frumoasa, Cetăţuia, Galata şi Bărboiul Bărnoscbi şi Socola sînt toate zidiri sfinte, Şi merită să fie scăpate din gunoiul Ce lea’nvălit de veacuri, . .. dar am o rugăminte: Avem o monastire pe care aţi uitat-o Dă şi îea în Moldovă nu şi-a găsit păreclie. E Golia şi dacă din ochi poate aţî scăpat-o; Să vă gîndiţî la dînsa, rog Domnule Ureche. V’aşi tălmăci acuma această rugăminte, Mă tem să nu m’auză; voifi spune-o la ureche; Veni-va poate timpul cînd toţi cei fără minte In Golia vor merge, sper, Domnule Ureche. Iaşi 1881. Aug. 22. Central Uni verşi ty Libra ^UZa. DE-MI SPUI. . . . De-mî spui eine-a dat viaţa întâiului atom, De-mî spui de unde vine pe lume’ntăiul om, De-mi spui unde să află fiinţa prea putinte Ce lumea a creat’o zicînd două cuvinte, De-mi spui de ce e lumea şi care-i ţinta sa, De-ee se mişcă totul şi’n veci se va mişcă. De-mî spui aceste toate, atunci m’apuc şi îeti Să-ţi spun cam unde este şi cum e D-zeu. 18S1 Aug. în 23 Luciliu. 181 MONSTRUOSITAŢI LITERARE ŞI ŞTIINŢIFICE Bttlasaniade. Iu anul din anii trecuţi astronomul de la Curierul intereselor generale se ocupă de aniversarea a suta a desoc-perirel iuţelel luminel. Ieste cunoscut, ca Roemcr a aflat această iuţală de pe întunecimele lunilor lui Joia. Dl. astronom de la Curierii! a priceput inse altfeliu, după D-sa Joia trcbuea să treacă între lună şi pămînt şi se Întunece luna noastră. D-sa credea că asemenea lucru s’a îmtîmplat acum 100 de anî şi că de pe observarea acestui fenomen s’a aflat iuţala luminel!! Cită ignoranţă presupune o asemenea ciudată închipuire e greu de explicat. Nu uitaţi că de reu de bine acel ce scrisese despre trecerea lui Joia studiase cîte-va clase liceale. Prin urmare acesta dovedeşte, că sistemele noastre de instrucţiune sînt aşâ de ticăloase în cît cine-va după ani de frequentare a cursurilor liceale, tot remîne fără nici o idee despre lume şi despre chipul cum o explică acuma ştiinţa.—Nu e cu putinţă să mai fie o ţară aşâ de incultă ca a noastră în Europa, mii de monstruozităţi de feliul acesteiu se spun de pe catedre, se scriu în ziare şi în cărţi şi nimene nu le loveşte, nu le supune la despreţul public, pentru ca să-şi îea o dată de samă acei ce scriu şi să nu-şî bată joc de public.—Dacă în ştiinţele mai uşoare ca cele naturale sau fizice, ignoranţă e , aş'a de mare, apoi vă puteţi închipui ce monstruozităţi vor fi făeîncP în ştiinţele sociale şi politice, mult mal grele şi mai complicate. Un curs de facultate model. / Ni se comunică de cătră un student din Iaşi — currul de facultate al D—lui St. G. Vîrgolici dinpreună cu Istorica literatu-rei Spaniole de Eug. Baret—operă scrisă în limba franceză. Getindu-le pe amîndouă am ajuns la deplina convingere că cursul Dl. Vîrgolici nu e decît un plagiat după—Baret. Ca tot deauna ne credem Iarăşi datori a proba cele zise prin punerea faţă în faţă a ambelor texturi. Atît cursul—compus din note scrise în clas precum şi opera Dl. Baret le păstrăm la redacţie—ori şi cine vra să se convingă de tsiso n’are decît să treacă spre a le examina. 182 — HISTOIRi; de Ia Litterature Espagnole depuis ses origines Ies plus reculees jusqu'd nos jours- par Eugene Jiaret Paris. Tandou et 6-nie Editeures 1863.-p. i. t'. I. , Ce n’est pas une tâehe facile que de rcduire aux proportions d’nn tableau l’Histoire de la iitierature Espagnole, vaste repertoire d’ecriis, collection im-mense, coafase, complexe, de vers et de prose, qui ne saurait pretendre â occuper le premier rang parmi Ies pro-ductions du genie europeen—ect ect. p. 2 €. 1. Par un effet de la destinee particuli-ere au peuple espagnol, sa litterature forme un tout acheve—ect. p. 2-3. Le peuple espagnol n’est pas forme, comrne le peuple frafigais, d’une grande race predominante, qui a elimine ou absorbe peu a peu toutes ies autres ect. p. 3. Dans l’opinion de M. W. de Hum-boldţ Ies Iberes auraint ete la race primitive de l’Europe, l’element auto-chthone’—ect. p. 55. €. IV. Le quatorzjdme siecle en Espagne est un age de discordes et de sang il vit le revolte impie de Don Sauche contre son pere. eCc • ,roi semble euseigner a ses su-jets 1 impudente violation de toutes Ies lois divines et bumaines,et douner sur le trona le spectacle ds i’assassinat, de 1 adultere, de la trahison, d’amours violentes. On peut comparer cette âge deplo-rable â la periode de centans durantla quelle ia France eut a soutenir la guerre contre Ies Anglais. Pour Ies memes eauses, dans Ies deux pays, le develloppement de la civilisation, e-Prouva Ies memes retards. ect. 1 „Istoria literaturei Spaniole4' Curs profesat la Facultatea de litere Universtaţea din Iaşi—'anii 1878-79 şi 1879—1880de St Cr Vi rg ut ici. licenţiat în litere, vechili elev al scoale! normale din Paris. Note estrascde la curs. Lecţia I. Este foarte greu de-a reduce la pro-porţiunile unul tabloă Istoria Literaturei Spaniole, culegere confuză şi vastă de versuri şi de proză care nu pretinde a ocupa un loc principal în literaturele europene—eta .... Soarta a favorizat pe Spanioli, literatura lor formează un tot isprăvit, etc. EI ('poporul spaniol) nu s’a format după cum s’a format cel francez din o singură rasă care le-a contopit pe cele alte—etc. Un mare învăţat German Dl. de Hum-boldt susţine că Iberii sînt naţiunea băştinaşă a Ispaniei. etc. Lecţia XJV. Secolul al XIV este în Ispania un secol de revolte şi neînţelegeri ast fel rescuţarea lui Don Sancio contra talului seu. etc. Un rege pare că învaţă pe supuşii sei neruşinata violare a tuturor legilor umane şi divine dînd piiveleştea asasinatului, a trădări I. Se poate compară această epocă a Ist. spaniole cu acea a Franţiel pe timpul resboiulul de 100 ani, din aceleaşi cauze aceaşi stare pe loc a culturei şi a civilizaţiei se observă în ambele ţeri etc. — 183 — p. 63. C. VII. Les Espagnols ont giirnomme l’arehi-pretre de Hita Ie Petrone de l'Espagne. lin supposant que Jean Euiz pnisse etre compare â qiielqu’ii» ce n’est pas avec Peirone, c’est avec Rabelais qifil pourait offrir quelques traits de ressem-blance. Tous deux sont emprisonnes pour Licence demoeurs: tous deux superieurs ă leurs temps, iissout oblige de cacber-etc... Le fond reposi sur un histoire vraie, et cstte histoire, asscz peu edifiante, pa-rait avoir ete cell" de l’arehipretre. , Ce recit des aventures d’un religieux espagnol de XIV sidcle sert de cadre â une foule de compositions de merites et de caracterdivers: apologues char-mants, coutes badins, pastourelles, hymnes religieux, chapitres d’epopees burlesques etc. Spaniolii 1’aQ numit Petroniu al spaniolilor. Şi nimene nu se compară mai bine cu iei decît Rabelais, ei ambii sînt închişi pentru depravarea lor, ambii sunt superiori timpului lor.—etc.. Fondul eărţeî sale este întemeiat pe-o istorie adevărată care pare a fi chiar istoria autorului. Este istorisirea întâmplărilor unui călugăr catolic din sec, al XIV, şi în a-cesla se găsesc diferite lucruri cu merite şi ciraetere deosebite; aşa fabule, pastorele, poveşti, bucăţi de epopei bur-Icsce şi bymnuri religioase, etc. Am putea cita mai de la mijloc, de la sfîrşit; dar ar fi prea mult pentru cetitoriul obosit deja de atltea citaţii. De la început pănă la sfîrşit cursul Dl. Vîrgdici nu este de cit un plagiat sărac al stilului şi scrierea lui Eug. Baret. O singură deosebire: Despre Lope de Vega ţi Calderon de la Barca; cursul e luat din studiul făcut de D-sa în Corn. Liier. (Anul IIj. Lipsa unnl curs stenografiat ne opreşte de a da în totul traducerea lui Baret. Acum să vedem ce este un curs universitar Cînd studentul trece pe bancele facultăţeî Iei deja trebue considerat că posedînd toate cunoştinţele elementare şi ceea ce-î trebue lui e o ochire mai îu general asupra lucrurilor precum şi aprofondarea acelor asupra căror nu s’a apăsat în Lyceu. Oare cursul Dl. Vîrgoliei împlineşte asemenea condiţiunî,căci dacă profesorul nu cugetă la ceea ce a cetit, cum va cugetâclevul— prin urmare uu se face nici un progres mai simţit de cît îu Lyceii sau In şcoaleie primare?—Studenţii nu devin decît nişte maşini intelectuale precum e şi profesorul lor. Şi cînd ne uităm în ţerile străine rămînem uimiţi de deosebirea ce există îu Universităţile de acolo şi nenorocitele noastre focare intelectuale. Plagiat în toate părţile de la Universitate—pănă la profesorul sătesc: iată frumoasa privelişte ce fie înfăţoşează înstrucţiea noastră naţională!! 184 Propunem corpurilor legiuitoare precum şi neobositului Dl. Lreche—ministrul Instrucţiune!, înlocuirea catedrelor de soiul celor de mai sus priu fonografe (l). îndată ce fonograful se va perfecţiona, ar fi de interes general, ca să se comisioneze vr’o două duzini cărora făcindu-le cunoscută materiea cursurilor inlocuite s ar face o economie considerabilă în budgetul ţerei, aducîndu-se tot acelaşi serviciu tinerime!/ La lucru Edison!... Muşterii vei găsi în de ajuns. Verax. bibliogeapie Construcţii de baterii de Locot. Alex. O broş. de 35 pag. şi o planşă. •Zâhareanu 1881, Iaşi Htscurs ţinut, ia_ 29 Iulie cu ocaziunea împărţire! uremiilor la O broş! de 26 pag ^ ^ de Al P<>P^U- Braila 188, Respuns D-lui Hogaş de B. Ionescu. Iaşi 1881. 20 pag Ccntr; ^ crsit' in 11 r o- înştiinţare. Toţi D-nil autori sau editori sunt rugaţi să ne trimeată cîte un exemplar dm scrierile D-lor spre a le face cunoscută ţiunea şi da samă de conţinut. Red. apuri- * CORESPONDENŢĂ. D-lui S. D-lui R. • • stud. Loco. Nenorocita Lucreţia ! cu ce ţi-i greşit ? B. G. Loco. Corectată, în curînd,