VERISOARA LINA. * (Sfirşit,). După, mai multă conversaţie, Lines cu începd a-distăinui că este logodit în Galaţi, că are a-şi scoate oare cari acte de aice de la tribunal şi că peste vr’o septămînă îi va fi nunta, la care nu uită ca să învite şi pe noul seu amic—-Berecbetu. Bereclietu începu şi iei a face diferite mărturisiri şi destăinuiri lui Linescu înaintea căruia voia să treacă de om interesant, mai ales după recomandaţiea ce primise pentru Linescu. — Şi vra să zică, D-le Linescu, vă căsătoriţi. — Da! — Ei bine, pot să-ţi spun şi eu o nouătate. — Poftim, poftim! Bucuros ! Cum nu! Poate să o spun şi la Galaţi ? . . . . , — Mai ales! Să-î spui că voiţi să mă căsătoresc iar. Dar aşi vroi, să văd ce vei zice şi D-ta. — Ce să zic ?! . Dacă îţi place, dacă o iubeşti, ce să mai vezi, ce să mai cauţi ?! -— M rumen!, tot tînăr !—Dacă o iubeşti, dacă îţi place . . . — adecă, să-mi dai voie. Nu e numai atîta, acestea sînt fleacuri. ■— Cum, voiţi să ziceţi ?. . . ■ — Mă rog, iată ce voiţi să zic. M’ati sfătuit m;ti mulţi şi cbiar ieu singur cred că e mai bine să fiu căsătorit. Mai ales acum nu mai sînt tînăr ca mai’nainte cînd puteam umbla şi petrece şi face şi drege. Acum începea slăbi, a măi îmbătrînl şi dacă nu voiţi avea o soţie apoi şed ca un buburez. Acum nu mai sînt tînăr, şi tinerele nu mai cată la bătrîni. Idealul,lor e totdeauna tînăr. Dacă, înse, apuci a te căsători, a te cununa, tot e altă ceva. Are cine te îngriji mai bine, 106 — mai cu durere de inima. Are cine se te caute la un caz de boală. Nu e aşă? •—Cum nu. Mai este vorbă ! Dar cu cine voiţi » vă căsători? —Cu o copilă.. . —O copilă! ? Se’nţelege. Ca să poţi fi ascultat, ca să poţi fi bărbat în casă trebue se te însori cu una tîneră. înţelegi ? —Da, înţeleg. — Nu e vorba. Mai erau şi altele înse mai de pe departe; dar caut se ieu mai bine una de aici de loc şi m’au sfătuit mai mulţi să o ieu pe aceasta mai ales, că e de o familie mai bună, are şi zestre frumuşică şi mă înţeleg foarte bine cu tatăl ei. —Dar cu dînsa ? —Cu dînsa?... Şi cu dînsa______ dar dacă voeşte ta- tăl-seu, atunci lucrul e gata . —Şi cine e, vă rog, nu pot s’o ştiu şi eu ? —Cum nu ! Şi încă ar fi foarte bine dacă ai putea se te întroducî acolo ca s’o vezi. Este vară cu Dl. acesta cu care aţi venit ? —Cu Costică? —Da! —Atunci e foarte uşor de a mă întrodnce şi poate cît de eurînd. Dar spune drept, Domnişoara astaţi-a sucit bine capul ? —Mie ? —Apoi! —Aşa! N’ai grijă nu-s de aceia. Capete am sucit, ieu dar mie cît e cucul! Nu, ferească sfîntul, răspunde Berecbetu şi începe a aduce probe, că nu iubeşte pe Lina , dar a ales’o pentru că Tau îndemnat şi alţii şi că s’a mai gîndit şi el însuşi. . Linescu părea că nu prea voia să creadă, ceea ce făcea pe Berecbetu, să însiste şi mai mult, mai ales cînd Linescu începea a-1 cam rîde. Pe cînd Berecbetu spunea, că proeetul căsătoriei — 107 — sale nu e cunoscut nimănui ; tocmai atunci veni şi Cos-tică împreună cu Dl. Cfitescu, care facil cunoştinţă cu Linescu şi nu după multă vorbă ieşiră tustrei şi mer-seră acasă la Cfitescu. La Cfitescu găsiră pe Madam Coşcovă cu care Cos-tică, care astă-zi pentru întăiaşi dată făcuse cunoştinţă atît cu dînsa cît şi cu nepotul iei, începu o conversaţie fără capăt; iar cei-lalţi doi trecură în altă odae unde Cfitescu începu să-şi arăte diferite lucruri precum: o puşcă de vînătoare, o cbitară şi altele. Conversară asupra lor. Conversară şi despre alte lucruri şi în fine din una în alta Linescu ajunse să spună că se căsătoreşte. Cfitescu începîl să-l felicite şi să spună că-î încîn-tat, fiind că crede sigur că face o partidă minunată şi altele de acestea. —Dar D-voastră, pe aice n’aveţide gînd să faceţi nuntă întrebă Linescu, după ce le mulţămise de felicitări —Ba, da! Chiar acuma sînt în vorbă pentru .... —Pentru ce? —Pentru o tînăra, vară cu Costică. —Da? —Da înse nu sînt sigur. —Sînt oari-cari piedecî? —Ba nu tocmai; dar ştii, mă rog, vezi cine sînt. Oameni ca mine nu se mulţămesc aşa cu una Cu două. Trebue să sune bine! Înţelegi ? —Da, da, înţeleg. —Acum fac curte la vr’o trei. Adecă ştii, mă pun bine cu toate şi la urmă voiţi vedea, unde va sună mai bine—pune mîna Cfitescule, ha, ha, ha! Ce zici? Nuea-şa ? E, hei, Nu-i Cfitescu de acei ce se îmbată de fumurile amorului. Cupidon n’are trecere la mine. II pun la genunchi. Ha, ha, ha! Sînt barbat şi dacă mă voiţi însura, femeea trebue să mă iubească. Ce mai vorbă, 'scurt şi cuprinzătorii!. — 108 — —Dar crecl "că pe tînăra cu care voiţi a vă casatori treime să o iubiţi mai. . . —Ba atîta rău ! Pentru mine toate-s tot una. în fine mai vorbiră multe vrute şi ne vrute, Cfi-tescu mai făcu propuneri de a merge la primblare, la Caffe-Chantant şi pe la alte locuri de petrecere; dar Linescu scuzîndu-se că e ostenit, îi pofti noaptea bună şi se duse împreună cu Costică . Adoua-zi Costică introduse pe Alex. Linescu la moşul seu Iancu Nestor tatăl Linei şi avu ocaziune a-1 recomandă şi familiei Nunuleţ. Yorbiră asupra mai multor lucruri şi în fine mer-seră să se primble prin grădină. Unii admirau florile; alţii vorbeau despre timp, despre ploae, vînturî, furtuni etc. Nunuleţ—fiiul începuse istorisiri foarte de spirit despre urşi, despre lupi şi pană şi despre cîniî d-sale. Atît numai că eră nevoit sa înceapă şi să repete adeseori istorisirea, din cauză că nu prea eră ascultat. Parcă iera lucru vrăjit. Tocmai eînd istorisă mai frumos, trebuea să-i ieasă înnainte vr’un bulgăr ori vr’o rădăcină de care mult talentosul narator trebuea să se împiedece, să-şi deranjeze toaleta şi să fie nevoit în urmă de a se opri în loc spre a-şi potrivi cravata, a-şi aşeză pălăriea, a-şi trage manşetele, a-şi încbeea surtucul. Cu încetul se împrăştiease toţi în diferitele părţi ale grădinei, cîte doi, cîte trei şi vorbeau despre ce le venea în minte. Linescu şi cu Nunuleţ-fiul primblîndu-se pe o alee începură conversaţii mai animate, despre amor, despre însurătoare. —Dar D-voastră sînt'eţi căsătorit D-le Linescu ? —Ba încă nu. Dar septămîna viitoare voiţi avea nuntă. Vă invit şi pe D-voastră. Nunuleţ după ce îl felicită nu pierdu ocaziea de a spune că şi iei voeşte să se căsătorească cu fiica D-lui Iancu Nestor. —Neneaca ţine foarte mult la familia asta, zise el — 109 şi mi-a spus că se supără şi nici nu voeşte să mai audă de mine dacă nu mă voiţi căsători cu D-şoara Lina. —Dar D-ta ce zici, întrebă Linescu. —Ce să zic?sînt încă prea tînăr ca să pot judeca în lucruri de acestea. —Dar o iubeşti ? —Cum să n’o iubesc. Nu v’am spus mai adine-oare ce zice neneaca ? Dar D-şoara te îubeşte pe D-ta ? —Se’nţelege, dacă şi neneaca D-sale voeşte să ne însurăm amlndoî. —Dar dacă nu te-ar iubi ? —Da unde se poate. Neneaca a vorbit de atîtea ori cu Madam Nestor, . .. le-am auzit cbiar eu singur. Şi parcă neneaca nu-mi spune. Astfel conversară împreună pană se întîlniră cu ceilalţi şi merseră iar în casă de unde mai apoi luîndu-şi ziua bună plecară cu toţii. nivc . ( llJJ III Pe la patru oare, Costică se întorcea a casă la iei împreună cu Linescu. Ajungînd mai înnainte la uşă, Linescu deşcbise uşa, dar nu întră fiind că văzuse pe cine-va care şedea pe un scaun dinaintea unei biblioteci deşcbise şi cetea. Costică întră iei mai întăiu în casă, strinse mîna lui Yerescu, care la vederea unui strein dădu mai la o parte scaunul pe care pusese cărţile ce le-a fost ales. Ce bine s’a potrivit tocmai acuma vizita lui Yerescu, gîndi Costică în sine. Recomîndă pe Linescu şi invită pe amîndoi ca să iea loc. Yerescu să aşezase pe un scaun şi aşteptă să vază despre ce se va începe vorba, din una în alta, vorbind despre bibliotecă şi despre cărţi, trecură la o discuţiune ştiinţifică. Se vorbia despre progresul ce va face ştiinţa prin tendinţa sa de a aduce totul la unitate, vorbiră — 110 despre teoriele lux Secclii asupra fenomenelor fizice, despre Wallace, despre Darwin, despre cearta lui Hae-ckel cu Virchow în privirea transformismuluî şi lăudau scrierile lui Spencer. _ Linescu vorbea despice sentimente, despre conduită şi despre părerile lui Spencer asupra moralei. ’ — ge înţelege! adause Verescu, afirmând cele ce zisese Linescu. Se înţelege. De sigur oamenii ar înţelege mai bine lucrurile dacă ar şti să aplice pretutindene teoriele evoluţiunei şi dacă ar ţinea samă de selecţiunea necesară a diferitelor forme ce îmbracă atît lucrurile cît şi ideile, sentimentele, conduita etc. în diferitele con-diţiunî ale desvoltărei. ^ — E fie ! ! strigă Cfitescu, care întră în casă încă cu vr’o cîţi-va. Sărmanul Verescu! Tot filosofie şi iar filosofie. Dar mai las’o dracului'! Destul! Nu te temi că vei nebuni !! . — Nu, nu me♦tem, răspunde Verescu. Ştiu că înnebunesc mulţi din cauza desfrîului şi a orgiilor- în cari trăesc, dar din cauza ştiinţei n’am auzit şi nici pot crede că se întîmplă asemenea lucruri. — Ba... de ştiinţă, zeu de ştiinţă înnebunesc săracii pe rudă, pe sămânţă. __ — Dar d-ta te-ai ocupat vr’o dată cu ştiinţa? — Ba, ferească D-zeu! leu nu-s filosof ca d-ta! — Apoi ?! — Apoi... să-ţi spun ieu D-le cîţi învăţaţi am văzut nebuni şi... . . . ^ — Şi... se poate* dar de ce nu spui şi ce vieaţă au dus învăţaţii acei cari au înnebunit, sau cine ierau ei ? — Vine nu ştiu cine, zise unxil dintre tovarăşii lui Cfitescu. . Uşa se deschise şi întră Dl. Berecbetu, Nunuleţ şi încă vr’o cîţi-va. . . A — Dar ce este mă rog? De la ce vă1 sfădiţi ? întrebă Berecbetu. * — Ce ? Nu putem împărţi averea lui Iov. A — 111 — venit Dl. filosof, zice Cfitescu arătînd pe Verescu, cu despreţ, şi ne bate capul cu filosofiea. Mă rog, D-le, să mă scuteşti de altă dată, să nu mai vorbeşti cu mine. Ieţl un poloboc—ca Diogene—şi te aşază într’însul. — Tocmai, reluă Verescu, am căutat Inse n’am găsit deşerte şi ştiind că sînteţi competent a le deşertă, vă rog să deşertaţi vre-unul pentru mine. — D-le! Mărgineşte-te al măcar bunul simţ. Nu le place tuturor oamenilor să aiureze. — Cui nu-î place, să n’asculte, zise Verescu. — Lăsaţi, D-lor! Aide să vorbim cevă mal vesel, zise Berecbetu. Aide să mai vorbim despre ^petreceri, despre danţ, despre căsătorie. Iată dl. Linescu ca mine va avea nuntă. Ce ziceţi despre căsătorie, d-le Verescu? Ce trebue să aibă cine-va în vedere eînd voeşte, să se căsătorească, neamul sau averea? — Nici una, nici alta. — Bani! strigă Cfitescu, făcînd un gest. — Iubirea, zise Verescu. — Bani şi iar bani, adayge Cfitescu. îmi bat joc de amor! Bani să ieasă. Dacă se va mal întimpla şi de familie şi frumuşică, noroc să dea D-zeu! ori ce ziceţi ? Unii ziceau da, alţii, ba. Nunuleţ da din cap. Cos-tică şi Linescu tăceau. _ Eu mă unesc cu dl. Cfitescu zise Berecbetu. Ce e în mînă nu e minciună! Mai adaug înse că tot e mai bine să te însori cu una mai tmără şi mai frumuşica. — Da, zise Cfitescu, înse trebue să fii bărbat, ca să nu-ti poată suflă în borş. Dar cu toate acestea mtăia si cea de pe urmă condiţiune smt banii, celelalte smt nişte nimicuri, nişte prejudiţiî. Ce e amorul!! Nici nu voiu să ştiu! De asta nu trebue să să îngrijască un bărbat. Acesta e un lucru la care trebue să gîndeaseă numai femeile; pentru că ele nu ştiu pe cine vor luă de bărbat, pe cînd bărbatul poate alege pe care voeşte. — Da, da, se ’nţelege zice vesel dl. Berecbetu'. 112 — — Să fiu femee, aşi dă palme unui bărbat cu asemenea idei, zise Verescu. _ — Nefericire, înse, zice Cfitescu, rizînd. — Nu trebue să ne supărăm de la discuţie, zise, dl. Berechetu, Aşa vorbesc bărbaţii cînd sînt între dîn-şiî. Fie-care cu părerea lui. — Nici eu n’am făcut mai mult. Am spus cu toată sinceritatea ce aşi face ieu în locul unei femei. — Eu n’am nemic de zis. Iubesc foarte mult pe omul sincer, zice unul. — Şi ieu, zice dl. Berechetu. —r Şi ieu, şi ieu, răspunde care de care. — Despreţuesc cu totul pe cel ce minţeşte, adaoge un altul. —; Şi ieu despreţuesc, zice Costică. — Şi ieu răspunde Linescu aruneînd pe masă vr’o trei scrisori. Care de care se răped asupra lor şi strîng cîte una, Berechetu începe a ceti pe una: „Scumpa mea d-şoară Lina. Nu am cuvinte m de-ajuns ca să... etc.“ * Nunuleţ luase şi iei o scrisoare şi cetea: „Duducuţă! Albi milă mă rog şi nu te îndură pentru un sufleţel care... etc; înse auzind pe Berechetu cetind se răpezi să-i smuncească scrisoarea. Berechetu se opunea şi nu i-o dădd pănă ce nu-î văzd semnătura. Nunuleţ fâeil de asemene cu ceea ce avea în mînă. In timpul acesta Costică cu voace tare cetea: „Lino! Ştii cît sînt de decis şi ce aşî fi în stare să fac... etc. “ _ / Cfitescu porni spre dînsul şi voia să-î scoată scrisoarea. Costică, însă o aruncă jos dinaintea lui Verescu care o luă şi continuă a o ceti cu voace tare. Unii rideau, alţii să mieran, iar Cfitescu, Nunuleţ şi Berechetu începură a strigă la Linescu: — Aşa D-le?l Cum ai îfidrăznit! Ghin îţi permiţi — 113 D-ta să te joci cu secretele oamenilor? Cum şi cu ce drept ? Ţipau, răcneau p dădeau din mini parcă ierad smintiţi. — Staţi, Staţi D-lor! zise el. Am făcut aceea ce vă place d-voastră. Am voit să fiu sincer. Nu pot să mă prefac maî mult. Costică se apropie de Linescu; i^r Linescu cit o mişcare răpede, îşi scoase musteţele, peruca şi bârfi i-şonul. Toţi se retrag atunci îndărăpt, fără să scoată ma-car o vorbă. Bereclietu rămase cu minele la gură şi afiea se maî putea răsuflă. Nunuleţ îşi cătâ loc, nu ştiea încotro să se îndosască. Cfitescu se schimbase şi făcuse o mutră aşa de dobitocească, pare că 1’ar fi apucat ceva. —Eră o tăcere perfectă. Cetitoriul va fi gîcit poate că Dl. Linescu îeră însuşi D-şoara Lina care s’a fost deghizat şi care Iezise: „Iubesc sinceritatea, D-lor. Cei sinceri n’au ce să-şi impute. “ Apoi trecu în altă odae. Yerescu asistă pănă la finea tabloului împreună cu Costică, cu care se duse maî în urmă spre a se întîlni cu Lina. - Itttr’o zi, doi D-ni vorbeau în sala primăriei. linul din ei îşi aruncă ocbiî pe un părete, apoi se cam apropie de un afiş pe care după ce-1 ceti îşi îndesă pă-lăriea pe ochi şi plecă. — Dec! Dar ce are Cfitescu? zise d-nul celălalt. Ce vra să zică asta ? Ce i-am făcut eu ? Pentru ce pleacă fără să-mi zieă măcar buna ziua? Cum? să poate să fi uitat? Dar, oare ce va fi cetit acolo? Bă văd şi eu. Se apropie deci şi începu să cetească; însă deodată începi! a-şî şterge fruntea şi plecă şi el. Acesta era Berechet u. Ei cetisă publicaţia de căsătorie a lui Vereseu cu Lina, Th. D. Speranţă. — 114 — zice ZOOLOGI % D-LCI B. X IXI-%XIT. (urmare). Mai departe vorbind despre sînge, Dl. Nanianu ’ Sângele *) este un liquidu organisatu si nutntoriu ,, alin animalellorn.—Ellu este rosiu la animalele vertebrate si la câteva ne-vertebrate, p. c. la lipitori, ru la eelle-alte animale este galbuiu sau liliachiu, si servă ”la întreţinerea viuetiei si formaţiunea tuturoru pârtiloru ” corpului loru.—Sângele vertebrateloru, privitu cu unu „microscopu, se presintă câ unu liquidu galbuiu si ran-„parentu numitu serum, in care plutescu nisce g£obu roşii forte mici, numite globule sanguine, carii au ” coldrea rosîa.—Acestu liquidu, spre a nutri si mâri fie care organu m parte, strebate totu organismulu ,imiu i animalu, d6ru după unu timpu 6re-care adju g câ să numai p6tă fi folositoriu, si in acestu casu are tre-buintiasaseprenoiască, ceea-a-eese face cându se pune in „contactucuoxygenuluaerului.—După acestămerge ra si spre a strebate din nou organismulu animalului, si astu-fellu da nascere la ua funcţiune seu acţiune numita cir- culatiunea sângelui. “ ^ Iată tot ce ne spune Dl. Nanianu despre smge. Dar de unde provine acest sînge ?—Privit cu microscopul, zice Dl. Nanianu, se vede compus dmtr’un licid gălbm, numit serum şi din nişte globule roşie etc. dar globulele albe şi globidinele, nutrebuesc macar amintite? dar serum din ce este compus ?—Pe urmă mai zice că sîngele după ce nu mai poate fi folositorii! (dar din ce pricină devine nefolositorii!, nu-şi bate D-sa capul ca să ne spuie, nici aice nici in vre un alt loc; este destul să afirme şi elevii să creadă!) şi in acest caz are nevoie să se *) De aice înnainte citaţiele din cărţile D-luî Nanianu, le vom face chiar după ortografiea D-sale. — 115 prcnoiaseă, ceia ce o face, zice Dl. Nanianu, cînd se pune in contact cu oxigenul aerului.—Se vede că. este destul, după Dl. Nanianu, ca sîngele nefolositorii!, să capete oxigen ca să devie iarăşi folositorii! Ar face bine D-sa să caute a se convinge că prenoirea sîngelui vînos nu mai se complectează în plamîi, dar ea se face în mai multe alte locuri; asâ să amintim cîte-va, ca maear acuma să afle şi Dl Nanianu: Sîngele cînd iese din vasele capilare, a perdut cea mai mare parte din niate-rieU nutritive (cari materii trecînd prin pareţii vaselor capilare parte s'au fixat în ţesături, iar parte an format limfa) şi s'a încărcat ca productele combustiunei fiziolo gice, aşâ în cît nu este bun pentru nu'rireţinsă trecînd prin rărunchi, se curăţie de urină, prin maiu se curăţă de fiere şi Se încarcă cu zahar; prin ajutoriul limfei, a chilului şi prin materiile, nutritivi,; remîne acuma să mai cîştiae oxiaenul si să se descarce de acidul carbonic şi de prea multa apa, ceia ce jace in plamîi.—lată m scurt cum se face prenoirea sîngelui, dar nu aşâ de simplu cum pretinde Dl. Nanianu! Iată dar încă o idee falşă, pe care Dl. Nanianu se sileşte să o ticsască în capul nenorociţilor elevi, vroind a-i face să creadă că sîngele se prenoeşte, pur şi simplu în plămîx! Aceasta do-videşte că Dl. Nanianu n’are idee despre legătura ce este între digestiune şi circulaţiune, ceea ce ne face să înţelegem pentru ce ne debitează asemenea enormităţi! Tot în rîndurile mai sus citate, Dl. Nanianu mai confirmă pe deplin una din greşelile de care ne am mirat mai mult în urmă, anume că D-sa crede că numai cărbunele şi hidrogenul ard pentru a produce căldura animală! Ar fi şi aşâ cînd această ardere ar fi ceva fără cauză, un mister care se produce fără nici un scop! Dar pentru cine cunoaşte cît de puţină fiziologie şi ştie ce ieste căldura animală, cetind aceste rînduri, cam greii admite că sînt estrase dintr’o carte didactică ce are marc trecere în ţară, ci ieste mai degrabă dispus a crede, că citeşte o teză a unui elev nesilitoriti şi neatent la — 116 esplicările profesorului seu!—A crede cil materiele azo-toase nu ard şi că cele ternare nu nutresc, ieste după mine nu numai o greşală ordinară, dar o dovadă de o complectă necunoştinţă în fiziologie!—Putem prin urmare presupune, în toată sinceritatea, că Dl Nanianu a cetit cînd va vre o cărticică de ştiinţele naturale, cam de pe la 1880 sau 1848, înse a uitat’o şi pe aceea! Funcţiunile de reproducţiune, nu sînt cerute de program; cu toate acestea Dl Nanianu le descrie în scurt.—Dacă cel puţin ar dâ oare care idei clare despre aceste funcţiuni, tot ar fi cum ar fi ! Dar ceea ce spune D-sa, nu dă nici o idee cum se cade, din contra, duce la idei greşite!—Dl, Nanianu zice, că între animalele ovo-vimpare, ieste şi cangurul! Marsupialele să fie ovo-vivipare, n’am auzit pănă acuma! Apoi nici Ornithorincid nu ieste ovo-vivipar, cu toate că se deosebeşte în privinţa generaţiunei de celealalte mamifere. A amestecă pe ornithorinc eu cangurul şi cu vipera, mai ales într’o carte pentru începători, nu însemnează altă cevâ de cît a lucră pentru introducerea în mintea elevilor a unor idei din cele mai estravagante! Am avea multe încă de zis asupra noţiunilor de anatomie şi fiziologie ale D-lui Nanianu; înse pierdem prea mult loc şi am vroi să mîntuim o dată cu Zoologica ca să începem a cercetă şi alte cărţi.—După ceva respunde Dl. Nanianu, vom avea ocazie a mai semnala şi alte greşeli.—Putem aminti încă, aşa în treacăt, următoarele greşeli: dinţii socotiţi ca adevărate, oasse; considerarea ţeseturilor animale ca independente adecă ca neprovenlnd toate din celule şi considerarea ţeseturei u ’riculare ca provenind din întrecreşterea unor lamele şi fibre etc; nedeosebirea nervilor în privinţa sîmţirci şi a mişcărei precum, şi nearăt ar ea locului de unde pleacă nervii simpli.; nesplicarea pentru ce de la numărul de circumvohtţiuni: atîmă inteligenţa etc etc. Toate noţiunile de anatomie şi fiziologie, cu cercetarea cărora ne am ocupat pănă aice, nu sînt potrivite 117 — pentru a împlini scopul pentru care sînt introduse ştiinţele naturale în cursul inferior.—Nelegătura între diferitele funcţiuni, necomplecta şi obscura lor descriere, fac înţelegerea imposibilă. Am ajuns în fine şi la clasificaţiea D-lui Nanianu î— Yă rog înse un lucru! Să nu uitaţi că aceste rîndurî le scriu sub impresiea unui răspuns al D-lui Nanianu, adresat prin nOlteanulu: nenorocitului^?) mieu coleg de critică, T. U.! M’am cam spăriat de autorii cei mulţi citaţi de Dl. Nanianu şi de uşurinţa eu care D-sa declară de necompetinţi pe acei cari au îndrăzneala de a arătă în public nenumăratele şi neauzitele greşeli, prin care D-sa şi-a cîştigat numele de au'or iul Mă aştept, din zi în zi să văd vre un răspuns şi la adresa mea, calificîndu-mă de necompetent, fiind că nu vrau să cred: că plantele ii au de cît psetura celulară, că sîngele din aurie da dreaptă, trece în artera pulmonară! că alimentele ter nare nu for na ază părţi vi velite. l din ţeseturî şi cele quaternare nu servesc la combust ie nea fiziologică etc. etc. Poate’mi va cită şi mie vr’o zece autori, fără să dovedească în ce chip acei autori îi dau D-sale dreptate în cele ce spune!—Rog pe Dl. Nanianu să nu mă ameninţe şi pe mine cu tăcerea; căci am pretenţiea, ca şi toţi colegii miei de critică, că fac cercetări serioase, că mă pronunţ în cunoştinţă de cauză, fără ură şi fără părtinire! Dacă întrebuinţez cîte o dată puţină ironie, asta pred că se permite, întru cît nu calc buna cuviinţă! încă o mică discuţie asupra novaţiunilor şi asupra vechiturilor, şi apoi întrăm în materie.— I iiovatoriti, în senz rău, însemnează un om, care îinblă cu gura căscată tot după lucruri nouă, fără şă le cerceteze dacă sînt bune sau rele, care admite tot ce ieste noii, numai pentru cuvîntul că ieste nou.—Iubitoriu de progres, sau inovatorii! în senz bun, ieste acela care vroeşte ca lucrurile dovedite de neadevărate, să dispară din ştiinţă, din cea elementară ca şi din cea superioară; care nu judecă lucrurile nici după noutate, nici după vechime, ci după — 118 argumentele pe care se bazază!—Un asemenea om, de sigur că va fi tot pe atîta de contrarii! şi vechiturilor, care nu mai ău nici o raţiune de a fi!—Iubitoriu de vechituri sau pareatcă cum se zice pe la noi, iesste acela care ţine la aceia ce a apucat, chiar si atunci cînd cineva îi dovedeşte, [aşi de clar ca şi cînd i ar spune că de două ori două, face patru] că ieste greşit în ceea ce crede.—Deci rog pe Dl. Nanianu ca în răspunsurile D-sale, să bine vroiască a cercetă valoarea lucrurilor susţinute de mine, precum fac şi ieu cu acele susţinute de D-sa şi să nu se mulţămeaseă numai a nu arunca, plin de indignare, epitetul de iau la aceste animale, presinta nisce „modifica zum însemnate. Astu-fellu, la passerile gra-„nivore elin _ presinta mai ânteiu doui saci, cari se afla „pe prelungirea esopbagelui; cellu d’ânteiu numitu gusta „xn care aduna mai ânteiu grâuntiele si le ' ' mai nu mmoie, af,Sta se.afla unu trituratoriu, care bucatiesc^ a-„îxxnentele, apoi urmeza pipota seu stomachulu propriu, — 124 — care este, in genere, formatu din doui muscbi groşi ”si tari, eâptusiti pre din ânţru eu ua membrana forte „resistente“.—Ce poate fi mai necomplect şi mai încurcat ? . ‘ După Dl. Nanianu, nu iritară/oriul sau rmza cum îi zicem noi, ieste partea cea mai musculoasă, ci o altă parte numită pipot'a (ce o mai fi şi asta?!) Se vede că D-sa a luat ventriculul succentnriaf drept rînză şi rînza drept altă parte, căci numai aşa putea'', produce o asemenea confuzie!—Despre alte caractere ale păse-rilor, sau nu spune nemic sau ceea ce spune n’areNfticî o valoare!—în privinţa elasifieaţiuneî păserilor am de observat în general aceleaşi lucruri, ca şi m privinţa^. mamiferelor. . Caracterizarea şi clasificarea reptilelor, batraciene-lor si mai ales a peştilor, sînt aşa de departe de ceea ce urmează din datele ştiinţei moderne, m cit ar trebui să criticăm aproape rînd cu rînd.—Din această cauză, tinînd samă că pănă acuma am fost sincer m cercetare şi n’am spus nici o neezactitate, cred că vă veţi mulţămi numai cu afirmarea.—Poate cu altă ocazie voiţi reveni şi asupra acestei părţi. Afară de tipul vertebratelor despre care am vorbit pănă aice Dl. Nanianu mai înşiră încă alte trei tipuri . Anndoasele, Moluscde şi Zoophitele. Gr. Gr. Nădejde. (Ya urmă). Copilul cîntcitor. De plafond lucrat în aur statl suspense mii lumine Ce reflectă a lor raze pe un preţios cristal Pe parchet de mozaicuri, ţesături de lînurî fine, . Pe păreţi tablouri scumpe • • • , PînzI din ţerde străme t -Ornamente demne numai pentru-al lumei urît bal. înprejurul unor mese gastronomic încărcate — 125 — De înlncări delicioase şi de vinuri rafinate, Cel puternici petrec timpul până ce li-I priincios. Dame tinere, frumoase, cu privirele ’nfocate îşi oferă voluptăţel sinul lor alb şi frumos. Este noapte, noapte-adîncă şi pe bolta înstelată Luna’şl primblă cugetarea tainicului ei amor, Muzica răsună’n sală, patima e agitată, Veselia se preface în orgie blâstămată, Ear Satirul stă de-oparte şi se uită rîzător. Ce le pasă că poporul sufere şi lîncezeşte? Că de mult îşi duce jugul sub un biciu afurisit? Ce le pasă că dreptatea în grea jale se topeşte, Că virtutea svînturată adăpost nu-şî mai găseşte C’adevârul pretutindeni de infami e răstignit ? Geamă’n temniţl cel ce luptă pentru sfînta Libertate Moară în grozav esiliu de pe ţermurî depărtate Cîţi ridică a lor mînă contra celor părăsiţi, Scrie-se în cartea Lrei a lor nume nepătate Spre a fi, şi după moarte, în memorie ’negriţl! . . - . Curgă ’n cruntele războae, sîngele în valuri groase; Pentru cel ce în palate tot la crimă se gîndesc, Grîzil facă piramide şi din carne şi din oase Totul pleară, case, şcoale, Iară holdele mînoase Să devie fără doară un islaz împărătesc! . . . , Cît.e arma lingă tronuri, cît e plebea adormită Curgă vinul în pâhare, tragă toţi plăcutul danţ, Viaţa-şi are raţiunea, cînd de griji e neumbrită ; Şi-apoi este vorba veche, vorba foarte nimerita: Să petreacă cine poale, iurd proştii *ă slea'n lanţ! Zorile înse s’arată.........şi-un copil bălaitt la faţă Cu o voace-atrăgătoare, voace plină de dulceaţă, De pe strada unde dînsul se aliă ca privitor întonă astă cîntare scoasă cu atîta dor: „M’am născut spre-a mea durere, întru’n timp de umilire „Cînd despoţil rîd amarnic de robita omenire, „Cînd acel cu hîrca sacă şi cu sufletul pitic — 126 — „Beau, mînîncă, trăesc bine—nelipsîndu-le nimic ! „Pe cînd cel ce-şi are fruntea de ştiinţă luminată „Cel ce’n inima lui are o iubire-adevărată „Pentru tot ce este mare, tot ce e folositor, „De mizerie cumplită, vede zilele-I că-i sbor ! „Colo unii îşi fac stare prin meschinării mascate „Colo alţil-şl vînd onoarea ca fiinţe degradate, „Pe un titlu, pe o panglică ce’n'deşărtâciunea lor „Cred că poate sâ-I înalţe şi mai sus de cît ei vor ! „Ici banchet, lux fără margini, cheltueli, esorbitante „Să se’mpace cu stomachul, cu nebunele bacante, „Cînd ţeranul supt de dînşil să muncească e silit, „A hrăni atîţa trîntorl de cînd iei este robit; „Mama mea, sermana mamă însă-şl, ea cît osteneşte „Vara, leama pentru-o pîne ce adese îi lipseşte „Şi cîţl Iar nu vegetează, şi cîţî Iar nu dorm pe drum „Ne avînd nici locuinţă? .... „Dar ivească-se acum „Noul soare de’nviere de-aşteptată bucurie „Cînd din lume Nedreptatea va pieri pentru vecie . . . . „Şi mă jur că mă voiţi face din copil, din cîntător : „Un resbunător de moarte.... —„Şi-un teribil luptător „Pentru cauza cea dreaptă? ... Nu-i aşa ?“ rosti îndată O femee ce eşise din mulţimea adunată ..... —„O ! ba da! . . .“ Şi-cu-al seti deget lovind coarda harpei sale Zise doina cea de jale şi îşi căută de cale . .... Bucureşti 1881 Iuliil. . Dem. N. Sapkir. NU TE-AM UITAT'. . . Vîntul de la miază-noapte Astăzi cînd m’am deşteptat Mi-a şoptit eu glasu-i tainic: „încă , nu! . . . .Nu te-am uitat!“ 127 — JLa amiază ’n cîmp, prin holde Ostenisem de umblat, Raza soarelui atunce, Mi-a zis Nu! Nu te-am uitat!“ Sara razele din lună Al tău nume-ati îngînat Şi zefirii blînzî aî serei„ Mi-au şoptit„ Nu te-am uitat !„ 1881 PieleştI. 1. 1. Truţescu CE ŞTIM DESPRE LUME? ' (urmare) . 3CL Cluj ^rsity Library Cluj Matenea e veşnică, adecă fără început şi fără sfîrşit. N’a fost un timp, cînd să nu fi fost materiea, după cum nu va fi un timp, cînd materiea să nu mal fie. Nu putem presupune că materiea a avut un început, căci aceasta ar însemnă că materiea s’a făcut din nemică; căci am dovedit în urmă, că afară de materie nu mai ieste altă ceva de cît spaţiul, prin urmare înnainte de începutul materiei ar fi fost numai .spaţiu. - A zice că materiea s’a făcut din spaţiu, nu putem, căci spaţiul se află şi înnainte şi după începutul materiei tot atîta de mult. A zice că materia s’a făcut din spaţiu însamnă atîta cît şi cînd zicem, că s’a făcut în spaţiu, din nemică. Dar din nemică nu se poate face cevă. Acest adevăr cunoscut de cei vechi şi arătat de Lucreţiu prin vorbele: nDe nilo nilur din nemieă nemică, e dovedit pe deplin de ştiinţă şi acuma nime nu se mai îndoeşte despre dînsul.—Materiea ne putîndu-se nimici, nu putem crede, că, va. veni o vreme cînd să 128 — nu mai fie materie, aceasta ar însemna că materiea s’a nimicit. Materiea nu numai că se află din vecie, dar se află şi în mişcare tot din vecie. în adevăr nu putem presupune, că materiea a fost vre o dată în repaus, căci atunci din pricina inerţiei nu s ar fi putut pune în mişcare şi tot în repaus ar fi şi acuma. Prin urmare mişcarea materiei n a avut început şi nici sfîrşit nu- va avea, tot din pricina inerţiei. Am văzut în N-o 1, cum e grupată materiea în corpuri cereşti şi cum aceste corpuri formează sisteme planetare, şi- sistemele planetare, nebuloase nzohbile şi cum mai sînt şi alte nebuloase numite nerezolubile, în cari materiea e sub forma găzoasă.—Am arătat de asemenea cum că calea robilor e (alcătuită din nenumărate sisteme planetare, şi prin urmare e cbiar iea o nebuloasă rezolubilă; sistemul nostru planetar face parte dintr’însa. \ , ii| ^entraj, . sm . Acuma trebue sa arătăm istoriea sistemelor planetare, să respundem la cele mai însemnate întrebări ce ne putem pune în privinţa lor: cum-au naştere sistemele acestea, vor dură iele în vecie, ori se vor preface în altă ceva şi din ce pricini se fac schimbările acestea. Studile astronomice ne arată că sînt şi acuma mulţime de sisteme planetare, în cari planetele sînt luminoase. Studiele făcute asupra pămîntuluî arată că şi iei a fost o dinioară topit şi mai dedemult gazos şi fierbinte cum e soarele acuma. Pe vremea cînd planetele din sistemul nostru îerau luminoase, sistemul acesta se arată astronomilor din alte sisteme ca o grupă de stele luminoase mai mici învîrtindu-seîn jurul unei stele centrale.—Pin urmare din trecutul sistemelor planetare ştim că iele; a& fost toate mai întăiti alcătuite din corpuri cereşti gâzoase. Sistemele cu planete solide şi cu soare găzos sînt mai înnaintate în vrîsta. ■ . Kant şi mai pe urmă La place etc . . . . băgînd • — 129 de samă că în sistemul nostru toate planetele se îm-vîrtesc de la apus spre resărit în jurul soarelui; că tot în această direcţiune se roteşte şi soarele în jurul osiei sale; că toate planetele se mişcă cam în dreptul ecuatorului soarelui; că toate se învîrtesc în jurul osiei lor în aceeaşi direcţie; că Materiea din care-î făcut soarele e întocmai cu aceea din care sînt făcute planetele, ete, etc, aii ajuns la ideea că toată materiea din sistemul solar a fost într’o vreme grupată într’o singură adunătură gazoasă, care se învîrtea în jurul unei osii de la apus spre resărit.—Iată cum se explică despărţirea planetelor din acea adunătură gazoasă: recindu-se, sfera găzoasă se micşură şi din această pricină se mişca din ce în ce mai iute; din pricina mişcăreî se turti la poli şi se umflă la equator, păn ce se desprinse din jurul iei de pe lîngă equator un inel de materie găzoasă, care urmă a se îmvîrti în jurul masei sferice centrale de la apus spre resărit. Acest inel cu timpul s’a unit într’o sferă care se rotea în acelaşi senz ca şi masa centrală în jurul unei osii.—Aşa s’aii despărţit toate planetele. Planetele la rîndul lor din aceleaşi pricini aii dat naştere la inele şi acestea la planete secundare sau sateliţi, cari se îmvîrtesc în jurul planetei din care s’ati despărţit. Planetele de la început ieraii cum am mai spus găzoase, apoi s’aii tot recit şi cele mai mici mai degrabă, cele mai mari mai tîrziu, s’ati făcut liquide apoi • mai în totul solide. Soarele ca mai mare de cît toate trebue să remînă găzos mai tîrziu şi în adevăr soarele nostru, după teoriea cea mai bună, a lui Faye, e încă gazos. Lumina soarelui nostru e acuma cam galbenă şi cu timpul se va face roşă şi mai pe urmă se va întunecă de tot. Bine înţeles, că o dată cu pierderea luminei va pierde şi căldura şi atunci vieaţa se va stînge în sistemul nostru planetar.—Cu timpul toate planetele, vor — 130 — cădea în soare, din pricină că împotrivirea eterului le mieşurează neîncetat îuţala cu care se mişcă în jurul soarelui şi le face să se tot apropie de acesta şi să descrie o spirală în loc de o elipsă. După ce toate planetele se vor uni cu soarele, va fi în locul sistemului planetar un singur corp ceresc solid, rece, întunecos!! Am urmărit un sistem planetar de la naştere şi păn la moarte.—Acuma treime să mai arătăm de unde veneau sferele găzoase din cari se făcură sistemele planetare din calea robilor, şi ce se va întîmplă cu corpurile cereşti făcute din sistemele planetare moarte. Să respundem întăiti la această din urmă întrebare. Corpurile solide de cari am vorbit se vor izbi între dînsele şi din izbire se vor preface în materie sub forma găzoasă, în mişcare foarte puternică şi din acea materie turburată se vor despărţi masele găzoase şi în mişcare, din cari se vor formă alte sisteme planetare cari vor avea aceaşi istorie ca acea a sistemului nostru de acuma. Tot o dată am respuns şi la întăia întrebare 5 căci am arătat că masele găzoase din cari se formează sistemele planetare provin din izbirea corpurilor solide formate din sistemele planetare maî vecbî. Iată deci că materiea veşnică trece fără încetare prin două forme principale. Nebuloasele nerezolubile se formează din cele rezolubile şi aceste din urmă din cele nerezolubile.—Acuma calea robilor e o nebuloasă xezolubilă, peste un timp foarte mare va fi prefăcută în una nerezolubilă, apoi ier în rezolubilă, etc .... în N-o viitorii! voii! arăta cum a luat naştere fiinţele vieţuitoare pe pămînt şi cum se va stînge peste un timp totalitatea fiinţilor organice de pe dînsul. Tot atunci voiii dovedi că fiinţi organice, ba ebiar oameni sînt de sigur pe o mulţime de planete în nenumăratele sisteme planetare. (Ya urmă). I. Nădejde. — 131 — ŢIGANUL LA CUMĂTRUL. Anecdotă populară. Un ţigan se înnădise la cumătrul sen la ma să; Nu dădea greş nici odată, pare c’ar fi fost de casă. Cînd vedea că fum nu iese, îşî zicea focul s’a stins îşi lua un băţ în mînă şi pleca la masă, ’ntins ; Dar romînul îşi zisese : „Eî ! destulă cumătrie . . . Prea m’a îndrăgit cumătrul, ce să-t fac să nu mai vie ? “ Intr’o bună dimineaţă, iată că şi-a pus în minte Ca să schimbe vremea mesei şi mîncă mai înnainte Pe aproape de-alui casă stă ţiganul, peste dram ,Şi’nvîrtindu-se pe afară căuta mereu la fum. Fumul ieşea înainte ; iar iei aştepta să stea Şi cu gîndul la mîncare, de flâmînd numai putea — Poate azi nu fac mîncare, gîndi iei; dar nu se poate, Ci se vede că fac astăzi cine ştie ce bucate. Fumul iese, din ogeagurî, de ieşit nu se opreşte Şi ţiganul mort de foame la cumătrul seu porneşte. ■ C Iuj . Central Lniversity Librar; luj Cînd ajunse la cumătrul îl găsi pe toţi în casă Sfătuind, glumind, cu toţii, ca tot omul după masă. — Cum ? au stat oare la masă, se gîndi ţiganu’n sine, „Ori aşa pe nemîncate, cum a rîde le mai vine,, ?! El spuneau mereu la glume şi rîdeau care de care. Se făcea şi el că rîde, dar cu gîndul la mîncare .... Tot privea în colo ’n coace, de-a măruntul se uită Ca să vază de mîncare n’ar putea zări cevă. Deci câtînd zăreste’n vatră pe foc pusă o căldare, Şi voia acum să ştie dacă’n ea e de mîncare. Deci voind ca să întrebe, tot mereu se ispiteşte Dar nu poate de ruşine, se întoarce, mai tuşeşte .... Dar de foame mai pe urmă şi ruşinea a uitat Şi’ntrebă pe-aî sei cumătri: Dumneavoastră aţi mîncat, — Aşă ştii ., ..oleacă numai; căci noi am avut azi treabă. Dar pe foc cee’n căldare ? . . . — Ia dubeală-am pus să fiarbă. — Ce, dubială? — Dă, dubială, dumneta n’ai auzit ? . . . —- Da! Ba chiar mîncat’am încă ! Uite zeu am fost minţit... .„Am mîncat la răposatul .... cum îl chiamă, am uitat.......... ,„E1 mîncă....; dar îl da mîna.... căci era şi om bogat....“ — 132 — Deci cumătră fără vorbă, îî şi puse dinainte : — Dacă-ţi place, şezi mînîncă, numai vezi că e fierbinte. Soarbe dintru’ntâiu ţiganul, dar pe loc se oţereşte, Vra din nou ca să mai guste; dar se’nnâduşâ, tuşeşte............ Se uita la toţi prin casă, mai privea şi la mîncare Nu putea să mai mînînce, ci-i era chiar de-a scăpare. De ruşine se preface că mînîncă. Nu se scoală, Stă la $nasă şi la gură lingura o ducea goală. Suflă, gustă.... şi mai cearca, uită c’a fost întrebat Şi’ntrebă ştergîndu-şi gura. . . . Dumnevoastră aţi mîncat? Şezi cumătre şi mînîncă, nu te îngriji de noi. Mai ţinem noi cu flămînzii pănă’ncolo mai de-apoi Cînd vedea că înspre dînsul se mai uită care-vă Se făcea că-i prea fierbinte şi’n dubialâ mai suflă. Cei din casă cîteunul pe afară toţii ieşau Făr’a zice nici o vorbă căci de rîs nu mai puteau, Era prea flâmîhd ţiganul şi ar fi mîncat şi foc Dar dubiala ce e dreptul, nu mergea pe gît de loc. S’ar fi dus şi el, afară ? Dară cum să o sfîrşaseă ? . . . De necaz chiar începuse întraiurea să vorbească. . , . . Apoi ca să nu-1 întrebe de-a mîncat, de n’a mîncat Cum ieşă sătul, din casă pe cumătră-a’ntrebat: — lan ascultă-mâ cumătră, nu ştiu de cîţîani sînteţi „Dar de-aceştiea afară, alţi copii nu mai aveţi? — Am avut cumătre dragă, am avut, dar au murit. Gîndi iei :„Cu-aşa mîncare nici n’avea chip de trăit“.... Apoi a plecat ţiganul şi s’a dus la iei acasă ; Dar de-atunci pe la cumâtrul n’a mai fost de loc la masă Tk. D. Speranţă. Mineralogica cu noţiuni de Geologie de B. Nanianu. Ediţiunea a IV ameliorată. Bucuresei. In art. de faţă ne ocupăm numai de noţiunile de Geologie, celorlalte le va veni rîndul mai pe urmă. I. Despre cauzele erupţiunilor vuhanice. înnain-te de a arătă ce spune Dl. Nanianu, să rezum în scurt teoriea nouă, primită de cei mai însemnaţi geologi. Lava cuprinde în sine foarte multă apă, care e‘ tot liquidă de şi fierbinte de vr’o 2000 de grd şi mai mult.- 133 — Apa poate să stea liquidă la această temperatură, numai din cauza apăsărei enorme ce sufere. Cauza erup-ţiunilor e numai apa de care am vorbit. Iată şi cîteva experienţî, care dovedesc această afirmare: 1) . Pucioasă topită şi amestecată cu apă aşa cum iese din fabrici e în totul asemenea unei lave, numai temperatura o are mai mică. Dacă punem într’un ciubăr pucioasă de aceasta, în curînd prinde coajă şi dacă spargem într’un loc coaja aceasta, vedem cum se încep adevărate exploziunî şi cum se aşază în jurul deschidere! un con, ca şi la vulcani ; chiar erupţiunî de pucioasă topită, asemenea erupţiunilor de lavă, se pot observă.— Iată deci cum avem în mic reproduse fenomenele vulcanice şi cum numai apa supraînferbîntată le produce. 2) . Cînd se întîmplă să se verse lavă, curentul se acopere în scurt timp cu coajă şi îndată ce se face undeva o spărtură se încep exploziuni de aburi de apă, de zgură, în fine se formează un con vulcanic în jurul spărturei.—Numai şi numai prin puterea aburilor de apă vedem produeîndu-se erupţiunî. 3) . Cînd am luă o ţevie de metal astupată la un capăt şi am umplea-o cu apă, am aşezâ-o vertical şi am încălzi-o de desupt cu o lampă de spirt, am vedea peste cît-va timp producîndu-se erupţiunî de apă clocotită şi acele erupţiunî vor fi periodice dacă apa aruncată va recădea înnapoî în ţevie. . De pe aceste trei fapte se poate vedea, că nu e alta cauza erupţiunilor vulcanice de cît apa amestecată cu lava. Dl. Nanianu înse nici n’a auzit de asemenea in-novaţiunl fără temelie şi se ţine de o teorie de prin se-coliî trecuţi. D-sa crede că căldura centrală aprinde materii combustibile din scoarţa pămîntului şi că acestea produc erupţiuniie vulcanice şi cutremurile de pămînt. Pentru a nu fi acuzaţi de prigonire sistematică în contra Dl. Nanianu, vom cită cîte-va pasaje din cartea D-sale: 134 La pag. 75, rîndul 7 găsim: rAc<'sta descoperi- re a datu locu la presupunerea, căinteriorulu globului vsa afla încă în stare de fusiune ignâsa (focâsaf ca „acea căldură centrale, da nascere cutreimire-„loru si eruptiuniloru vulcanice, aprindtndu snb-„stantiele combustibile ce se gâsescu in scârtia pâ-„mîntului, etc... “ La pag. 75, rîndul 14, găsim : aEle (cutremurele) vsuntu efectulu aprinderei substantieloru combustibile prin ^contactulu loru cu căldură centrale, etc, etc. La pag. 76, jos, ne spune, .vorbind de vulcani, că: „vatra (seu focariulu) este loculu in care se produce vcombustiunta materieloru aprindiâtorie • etc.“ II. Despre cauzele cutremurelor de pămînt. Şi aice voiu arătă mai întăiti teoriele nouă şi apoi voiu spune şi ce zice Dl. Nanianu. Acuma s’au convins Geologii, că cutremurele sînt efecte asemenea ale unor cauze joarte deosebite. S’a deosebit două clase de cutremure: vulcanice şi nevul-canice. Cele dintăiti stau în legătură cu exploziunile ce se produc în vulcani şi se simţesc în jurul acestora. Cele de al doilea mult mai numeroase au cauze feliuri-te precum: ruinarea cavernelor subpămîntene, lunecarea unor pături muiate, în fine ori ce cauză care strică e-cbilibrul păturilor din cari constă scoarţa pământului. —1 Dl. Nanianu înse nici de una din aceste cauze nu vrea să ştie, ci ne spune că aprinderea materielor combustibile prin contactulQ) cu căldura centrale e cauza. Nu uitaţi, că asemenea monstruozităţi ştiinţifice se predau de ani în şcoalele noastre şi asemenea nu treceţi cu băgarea de samă, că Dl. Nanianu e membru collaborator al societăţei de ştiinţi fizico-matematice, nici că cartea de care ne ocupăm e a IY ediţie ameliorată ! Ce va mai fi fost atunci ediţiea întăia ? III. Despre apariţiunea fiinţelor organice. E cu* noscut, că geologii împart istoriea pământului de la mo' mentui depunereî în mări a celor mai vechi pături cu — 135 — noscute, in următoarele periode: perioda primitivă, cea ■ primară, cea secundară, cea terţiară şi cea qnaternară. Această diviziune o primeşte şi Dl. Nanianu şi nu o discutăm aice. _ înnainte de toate e constatat, că cele mai veclii fiinţî organice protistele *), animalele şi vegetalele au trăit m perioda primitivă. Masele de calcar sînt aşâ feliu aşezate m cît trebue să presupunem că au fost clădite de animale, masele de grafit se explică din carbonizarea vegetalelor ori a animalelor. Animalele şi vegetalele au apărut mai tărziu de cît protistelele şi s’au des-voltat din acestea. Nu se poate zice, că vegetalele sînt mai vechi pe pămînt de cît animalele. Cu toate acestea aşâ face Dl. Nanianu, la pag. 71 „rîndul 15.—„Tot acesta sciintia ne constata ca la in-„ceputu a fostu unu timpu, cându pre pâment nu se a-„fl.au nici plante nici animale, si ca ceva mai târdiu a vdatit nascere la câte-va fiintle vegetale, apoi câte-„v a animale forte simple, şi apoi multti mai târdiu, „pămîntulu a ajunsu in stare câ sa producă plante si „animale mai perfecte si mai frumose.“ Ideea aceasta îşi are începutul din cartea facerei din Biblie, unde se spune, că D-zeu a făcut în ziua a treia toate plantele în a patra soarele, luna şi stelele(?!) şi tocmai în a cincea paserile şi peştii, cele mai vecbi animale după Biblie.— De aice a scos Dl. Nanianu ca şi Dl. Mărescu, ideea ca plantele sînt mai vechi de cît animalele. Nenorocire numai că e falş. (Ya urma.). /. Nădejde. CONTRAST. Sun clopotele toate şi muzicele sun, Cortejul trece mîndru cu popi şi cu mulţime: Faitoane aurite, bogaţi şi nobilime *)> Fiinţî organice cari nn-s nici animale nici vegetale. 136 Căci—mortu-i boieriţi mare, avut şi de neam bun! Priviţi ce de mai prapuri, cordele funerare, Ghirlănzi de imortale şi flori cusute’n aur; Popimeaîmbrăcată cu-al templelor tbesaur Şi cîntece şi plînset căci mortu’i boieriei mare! . Se laud a lui fapte, a lui mărinimie. La ceruri se rîdieă pompos, numele lui Şi popii psalmodează şi’mprăştie tămîe Căci—mortu-i boeriu mare: cînt banii mortului!. . Şi-n ţerna scormolită, de-atîţî dăscăli şi popi De-alor deşărteciune un vierme hidos rîde; La toţi de-o potrivă le e amic şi gîde, ^ _ Căci nu sînt viermi mai nobili în sinul negrei gropi. Şi clopotul mai sună slab, trist, fără putere;^ ^ Un alb secrih de seîndurî, purtat de doi amici Şi-un popă ce abeaeîntă şi-o mumă m durere; Iată cortejul celor, ce nu-s avuţi—ce-s mici! . . Nici popi în haine scumpe, nici faeton de gală, Nici cîntece cu plată, nici lacrimi ipocrite, Nici laude postume cu aur cântărite Căci întristarea ’I mută şi nu’nţelege fală . . . Şi’n ţerna scormolită, de-atîţi dăscăli şi popi De a’lor deşertăciune, un vierme hîdos rîde; La toţi de-o potrivă le e amic şi gîde. ... ^ Căci nu sînt viermi mai nobili în sinul negrei gropi! Cvmt Jtiitte- I — 137 — Curs de hygvnă publică şi privată de Dr. luliano. Ediţiea a 11-a. Cartea Dl. luliano e un modelele op funcţinxrtresc. Cînd un cetăţan se apucă de un lucru oare care, se apucă în tot deauna cu oare care tragere de inimă său cel puţin cu un interes mai mult sau mai puţin viu şi prin urmare îel îşi dă toate silinţile ca lucrul, pe eît stă în puterile sale, să îeasă cît mai bun, cît mai perfect. Aceasta se explică uşor: un cetăţan, un om privat are în tot deauna interes ca lucrul lui să placă publicului, căci a plăcea publicului ieste condiţia sine qua non a reuşitei morale, intelectuale sau băneşti. E cu totul altacevă cu funcţionariul, care în tot deauna nu face de cît atîta, cît e strict necesar pentru serviciul lui sau cît e neapărat pentru a nu atrage privirile rele ale şefului. Tragere de inimă pentru însa-şi treaba el nu are, de opiniea publicului puţin îî pasă, de interesul societăţei şi mai puţin, numai de leafă îi pasă şi de post, lucruri cari ţin mai mult de la raporturile personale cu autorităţile, de cît de la talentul sau energiea lui. Iată pentru ce ţara unde domneşte biurocratişmul e condamnată la zăcerea în stătu......quo şi la formalis- mul fără sfîrsit. Biurocratişmul îî consumă puterile cum racul ori tuberculosa consumă puterile unui bolnav, Cursul seu intitulat „llygicnă publică" (?) şi privată şi destinat' pentru şcoalele secundare în" general şi în special pentru şcoală normală Tas. 'Lupii," Dl. Wţiaiio l’a scris întocmai cum l’a putut scrie un funcţionarii!, adecă ne luînd în samă de cît interesele D-sale proprii de servicii! şi uitînd pe toate celelalte, ca acele ale elevilor şi ale societăţei. Interesele D-sale proprii de serviciu constă în aceea că, avînd o carte proprie să fie scutit de osteneli mentale pe viitorii!, osteneli, ce fiecare profesor conştiincios 10. — 138 — neapărat treime să-şi dea, pregătindu-se de lecţinnî sau improvizîndu-le de pe catedră. Avînd propriul seu manual, cit de ren, profesorul funcţionarii! îşi face dat oriea luî oficială, dacă la fie care lecţie citeşte din tr’însul c-îte o pagină sau două. explicînd pro forma— cuvintele, cari îi par cam neînţelese şi la sfîrşitul lecţiei poruncind să se înveţe a casă„ de aici penă aiciu.— Treaba profesorului după cum vedeţi devine cu totul mecanică şi prin urmare puţin ostenitoare. Elevii se deprind în curînd cu această metodă şi privesc învăţătura tot din punctul de vedere al mecanicei; învaţă pe de rost, cuvînt cu cuvînt, fără a înţelege cuprinderea celor ce învaţă. O atare cunoştinţă a lecţiei place foarte mult dascălului funcţionariu şi examinatorului şi tuturor adepţilor rutinei pedagogice. Fie care şi-a făcut datoriea, fie-care e mulţămit şi profesor şi examinatorii! şi elev. Numai societatea nu poate fi mulţâmită, căci elieltueli pentru asemenea învăţătură sînt cu totul zadarnice, elevii pierd- timpul degeaba şi în loc de a se instrui, se prostesc. Să vedem în adevăr oare e posibil a învăţa cevăj după un manual asemenea acelui al Dluî Iuliano? Dl. Iuliano e profesor de igienă şi medicină populară la Institutul Vasile-Lupu din Iaşi, destinată a formă profesori săteşti şi cartea D-sale nu ealtăcevâde cît cursul, eare-1 face în această şcoală in fie-care an. Aceasta o afirmă însuşi autoriul în prefaţă, zicînd, că opul e făcut spre a contribui la îndeplinirea botărîrei ministeriului, care a luat dispoziţiunea pentru ca cunoştinţele igienice şi medicale să fie vulgarizate în popor prin mijlocul profesorilor săteşti. A să dar manualul e făcut într’adins pentru tinerii profesori săteşti şi e menit a le dă acele cunoştinţî igienice şi medicale, a cărora aplicare le viaţa ţeranului romîn, poate contribui la rî-dicarea stărei lui sanitare. 1) In realitate înEe au! ori ni deşi zice că n'a avut nici un far, a avat acest far în cartea lui Daubenton- Leţons pro/essees uvx eculet normales. De acestea s'a ţinut aşâ de orbeşte îieît opri D-luI Iuliano nu e de cît o simplă şi sărmană compilare! — 139 — Sîntem cu totul de opiniea autoriului, că „sarcina a fost grea“ şi că la facerea unei asemenea cărţi, în adevăr, n’ar fi trebuit să aibă vre un „/ar“, după care să se orienteze, afară de serioase cunoştinţă asupri traiului ţerănesc în Romăniea şi asupra igienei contimporane, căci cursul de igienă în şcoala normală n’a trebuit să fie de cît o critică aprofundată, serioasă şi populară, din punctul de vedere al ştiinţei de astăzi, a vieţei şi a traiului ţeranuluî romîn. Pentru astfeliti de critici înse a fost, cum zic, neapărat trebuitorii! a cunoaşte şi ştiinţă cum e azî, şi nu după Daubenton şi Bequerel şi vieaţa ţerănească romînă ceva mai de aproape de cît o cunoaşte Dl. Dr- luliano. Afară de aceste, ceea ce e şi mai important, autoriul trebuea să-şi dea multă osteneală, trebuea să gîndească, sîngur mult înnainte de a se apucă de lucru. (Ya urmă) Dr. Bicard. Maternologiea (Educaţiune şi Igiena) de Dr. Drăjeseu. 1881. (Constanţa.) (urmare). La capitalul despre alăptare, după mai multe argumente aduse de autor, găsim următoarea citaţie din Gyoux: „Este în „interesul femeel din punct de vedereTS’zlc; moral.şi chiar pecu- niar ca să-şi alăpteze copilul, şi, cînd poate face aceasta, este o „datorie pe care i-o impune natura, şi conştiinţa^. Acestea sînt nişte adevăruri cărora nu se poate nimic replică. Dar ce folos! De mult .se zic şi se scriu fără a fi luate în samă; cauza e că maniea de a nu-şî alăpth copil nu vine de la neştiinţa relelor ce decurg de acolo, ci de la educaţiunea ce au primit mamele. Acea educaţiune falşă care le face a avea aproape înnăscuta ideea : că a alapta copilul nu e nobil, e chiar lucru înjositor; am văzut fe-mee cu venituri destul de modeste, poate de 200 de franci pe lună, şi la întrebarea, dacă va alăpta singură respunse, plină de indignare •, că doar nu « ciubo+ăriţă să alăpteze singură, „La Germanii vechi ierk o ruşine a dk copiii la doice“. Acum e din contra. „La Romanii vechi alăptarea maternă Ierk o onoare “. ' In adevăr de multe orî e de preferat o stare selbatecă unei ci-vilizaţiî greşite !! Unde vorbesce despre educaţiunea fizică găsim — 140 — următoriul pasaj: „în epoca în care trăim principalul rol în civi-„lisaţiune 11 joacă militarismul. Cele mai mari şi mai scumpe bu-„nuri sie omenire! sunt saciificate pe altarul lui Marte; floarea po-„porului şi averea statului, care ar trebui întrebuinţate la prosperitatea ţerei, servesc la înmulţirea oştlior şi la perfecţionarea „armelor de distrucţiune.* „Popoarele în loc de a se înfrăţi şi a lucră in pace Ia îm-„plinirea menirei lor pe pămînt se sfâşie ca fiarele selbatece. JJn-„de împinge omenirea această barbară nebunie a luptei? în braţele „regresului şi ale miseriei.* „Instrucţiunea publică şi educaţiunea junimei, care este fun-„damentul prospcrităţei unui stat şi a nobilăra omului este neîngrijită şi sacrificată pe altarul lui Krupp şi Uchatius. Junimea sănătoasă şi robustă este înrolată şi adesa îngraşă pămintul cu sîn-„gele şi cu oasele sale, pe cînd slăbănogii şi pătimaşii remin aca-»să ea se muncoască pămintul, pentru care n’au destulă forţă, şi ca „să se Însoare şi să propage genuinele slăbăciunei şi patimei lor.« Autorul arată pe larg importanţa gimnasticei, care se potriveşte copilului tot aşa de bine ca şi adultului şi bătrînului; prin ea corpul devine sănătos, şi fiind fiziceşte bine, atunci şi spiritul e mai energic şi mai bine cugetătorul. Iată ce se zîte de educaţiunea falşă şi moleşiteare ce să da azi; „Omenirea ş’a schimbat „firea, a devenit isterică, adică nervoasă, slabă, supărăcioasă.* „La „noi educaţiunea ee se dă junime! este contra natnrei, şi ceea ce ne „pune pe gînduri este educaţiunea fetelor. Bogate saâ sărace, t»a-„te se cresc aşt-feliu ca să ureaşcă munca şi să iubească luxul; „copilul moşteneşte prea ădes-e ori calităţile, defectele, şi viţiile „constituţionale ale mainei sale. Ei bine! aceste femei debile; vie-»lin»e ale unui sisfcim de educaţiune greşit, cum vor putea crea „o rasă forte? Pentru ea să avem o generaţiune robustă, tre-„bue se avem mame viguroase. Educaţiunea neraţ'Orialâ, tirania „modei, aă ruinat frumosul corp al femeii, şi azi în deşert ne-am „sili să găsim acel tip de femee aşa de perfect, acel tip gree pe „care atîtea veacuri l’aă admirat şi-l admiră încă. Femeea mo-„dernă supusă capriciilor modei, a deformat graţiea liniameutelor „şi bărbăteasca vigoare a formelor Venerei antice. Dacă un nou „Fidias s’ar încercă să facă pe Venus de Milo, anevoe ar putea „găsi un model.* Vorbind despre igienă eată ce zice: „Nimic nu uiîţesce pe „om ca boala şi miscriea. La sate o obosalâ escesivă, o nutrue „rea şi necurăţeniea slăbesc muşchii şi strică sîngele; iu oraşe „prostituţiea şi a’tc sute de viţii pierd corpul.* Cu ocazieâ curăţe-„niei găsim; „Americanul Draper susţinea că civilizaţiea unui po-„por se poate măsură după cantitatea soponului ce ca isumă. Da- — 141 — „că aşi face uu recensiment, mă prind, că între zec- milioane de „Români ab a a trea parte se spală , iar restul sunt nespălaţi .“ „Munca este o lege de la care nime nu trebue să se abată.* Oii în cotio te întornî, un sunet trist îţi loveşte urechea, mi s'a urît, %mor de urît-, spleenul a devenit o boală epidemică Necesitatea de a munci este espusă minunat, şi poate va des-voltâ la mult gustul munceî, şi C3 mare fericire ar fi aceasta, atunci'n’ar muri unii de prea multă muncă şi alţii de blestematul de spleen; sau cel puţin luxul şi compţiea ş’ar mai luă rămas bun de la noi. Solon ţlioea: „Es/e permis a Irimete înnainlea tribunalului yţomul care nu munceşte: şi Blanqui adause, cine nu munceşte ef-je un tălhariu. Nu ştiu dacă mai este altă ţară in lume, care să ,nutrească atîţi părăsiţi; atîţi pierde-vara, atîţi oameni fără ocu-„paţiune ca Romăniea. Este trist şi revoltător în acelaş timp a ve-„dea oameni in floarea vieţei şi a forţei fugind de muncă, trăind „unii din espediente, alţii tăvălindu-se în noroiul prostituţiunei." „Acei omeni care toată (liua stau în cafenele seu bat stradele, ar trebui să muncească, acei juni care petrec în birturi şi „eetesc romanţele viţiului şi ale crimei ar trebui să înveţe; acele „femei cari cheltuesc toată starea cu luxul şi cu aventurile ar tre-„bui să dedice cea mai mare parte din timp educaţiunei copii-„lor lor.“ (Va urm'a). Sofia Kedejde. MONSTRUOZITĂŢI LITERARE ŞI ŞTIINŢIFICE. * * * L’am prins.... cu mina in sac. Prins şi încă en raîna în sac străin! D-l Victor Pompilian licenţiat în ştiinţele naturale de la Paris (ifcjon ?) se declară pe faţă partizan, al plagiatului. Se inielege; D-lui V. C. Butureanu îi era urît singur. Iutr’nn articol ştiinţific (?) despre „Paserea Muscă* f„Româ~ nul“ dm 3 Ian. 1881) Dl Pompilian, cu scop foarte lăudabil de a-şl crea titluri pentru vre-o catedră universitară, crede a ne da ca originală a D-sale, o traducere din Buffon tot despre acest subject (Hisloire nalurelle gen, et pârtie,). Şi D-nul Pompilian ca licenţiat şi în perspectivă, doctor, e şi şiret; dm îueeput ne citează un pasaj dm Buffon, pentru a ne face să credem că cea-l-altă parte este originală. C’am naiv şiriclic, dar totuşi în deajuns pentru un lioeuţmt de la Dijon (?). — 142 Fiind că avem obieeiu de-a probă cele zise, credem de datoria noastră să punem pe doue coloane ambele texturi. Mărturisim inse că începutul nu ştim de unde e plagiat, stilul şi întorsătura frazelor ne poate asigură Inse, că originalul e aiure de cît in capul D-lui Pompilian. Vom căuta să descoperim a cuî sînt şi aceste pene !.... „Histoire Naturelle“ G£n6rale et particuliere par l.eclerc de Buffon des oiseaux TOME XVII Paris 1813. pag. 135. Elles sont assez oombreuses et pa-raissent conflnees entre li s deux tropi -ques, cai- eenx qui s’avancent en dtd dans Ies zones tempdrdes n’y font qu’nn court sdjour; ils semblent suivre le soleil, s’avancer, se retirer avec lui, et vaier sur Văile ies zephirs â la suite d'un priatemps eternei. , etc. etc. pag. 135. Lenr bec est oue aiguille fine, et lenr langue un fii delid; lenrs petits yeux noirs ne paraissent que deux points briliante, Ies plumes des lenrs ailes soni si delieates qn’elles en paraissent transparente?, h peine aperţoit-on lenrs pieds, tant ils sont eonrta et menus, ils en font peu d'nsage; ils ne se reposent que pour passer la nuit. etc. etc. pag. 135. Lenr battement est si vif que l’oi-seau, s’arrdtant dans Ies airs, p irait non seulement immobile, mais tont & fait sans action, on le voit s’arreter ainsi quelques instanfs devant une fleur, et partir comme nn trat pour aller ă une autre, il Ies visite toutes plongeant sa petite langue dans leur sein. etc. etc. pag. 142—143. Ils sont solitaires, ndamoins 1’amour dont la puissanee s’dtend au de lă de celle des elemente saît rapprocher et rdunir tous Ies etrrs disperses, ont voit Ies oiseaux-moucbes deux â deux dans le temps des nichdes, le nid qu’ils construisent repond â la delicatesse de leurs corps.... ele. etc. „Românul^ anul xxv [ 3 Ianuarie 1881 ] Varietăţi ştiinţifice „PASEREA MUSCA** de Victor Pompilian lefi place regiuneie calde ale lumel nouă, în regiunile temperate paserea mnScă înaintează puţin, se opreşte un scurt timp, nu face decât urmăreşte soarele, se retrage impreună cu el, sburând pe aripa xephtrului după o primăvară veemieă. etc. ete. Pliscul iei e un ac fin, limba un fir subfire, mieii sei oebi negri par ca doue punturi strălncitoare, penele aripilor sunt aşa de delicate in căt par transparente, de abia zărim picioarele sale, ast-fd sunt de mititele ; nn’i servesc decât pentrn a se susţinea noaptea, etc. etc. Sborul (battement?!) şefi e aşa de viii, că la un moment dat se pare imobilă in aer, o vedem oprindu-se un momentfi dinaint a unei flori, imediat sare ca o săgeată pentru a vizita o alta, băgînduşi limba sa delicată pănă in fundul iei. ele. ele. Paserea muscă duce o viaţă solitară cu toate aceste amorul care uneşte totul in natură, le uneşte şi pe ele la un moment al vieţei, vedem atunci aceste gingaşe şi microscopice fiinţi două câte două. Cuibul îl constrneso in raport cu delicateţa corpului lor. etc.