VERISOARA LINA. * i. — Buna dimineaţă verişoară! La mulţi ani eu Bine şi cu sănătate. Ah.! Ce înger, ce figură, ce graţii, ce... _ ■ — Ieşi, ieşi, ieşi afară! ' — Dar ce s’a mai petrecut pe aice? Ce mai veşti, ce mai noutăţi? — Declaraţii şi iar declaraţii. — De ce, de reshel ? — Ba ... — Faliment — Curat! Ba chiar mezat! Zeu, parcă sînt smintiţi nişte oameni. îşi închipuesc că au a face tot cu copii şi mereu tot . . . — Nu mai zice ! Yra se zică şi-au dat peste om?!. — Mă rog, dacă se poate... — Nu, ieartă-mă verişoară, să ştii, că de acum nu mai zic nimica. Aşa mai înţeleg şi ieu. Haide! înainte! curaj!.. Yor vedea iei cine e verişoara Lina. Acuma văd şi ieu că am o verişoară cu care mă pot mîndri. Dar spune, mă rog, ce te uiţi aşa la mine? — Yăd că iar ai început după obiceiul teu, se vede. că gîndeşti ..... — Ce să gîndesc mai mult de cît ceea ce este? Grîndesc că ai început iară a suna clopotul ce ştii că-mi place. _ — Bine! Nu zic nemic, dar ţine şi vezi singur. — Ce? Scrisori? A! dar ai mai multe! Cîte-sînt? Una, două, trei . . . mă spăriesem mi s’a părut că-s o mulţime. Să începem a le ceti, dar să-mi ieu mai întăiîi un scaun. A st, feliu vorbeau acei doi verişori într’o odae ale 5 _ 66 căriea fereşti respundeatl la stradă. In timp ^ ce verişorul Costică se aşeza să cetească, verişoara Lina închise fereastra şi apoi se puse lîngă Costică, care începu a ceti: „Duducuţă!! „Aibî milă mă rog şi nu te îndură de un sufleţel care te iubeşte ca pe un îngeraş, ca pe un bobocel, ca pe copilul seu, ca pe un... nu ştiu ce.“ ^ . — Al Minunat! zise Costică, şi apoi ceti mai departe: . w u „Duducuţăl Poate că te jsfieşti, să-mi spui, că ma iubeşti. Nu te teme înse. îţi voiu fi cel mai credincios şi te voiţi ţinea ca pe un cănăraş. “ — în cuşcă verişoară. — Hai înnainte. „Ştii că sînt om cu influenţă şi cu putere. Am vorbit chiar şi boierului—Cuconului Ianeu Nes tor—tatăl D-stră. Doamne, dacă ai şti cum s’a bucurat boieriul, cînd a auzit, că voiesc să-i fiu ginere, n ai şti ce să mai faci. Din partea mea ţi-o spun că aştept cu nerăbdare momentul, cînd vom fi ammdoi înaintea al- tariului. . . Al D-stră cel mai credincios servitorii!. Necolai Berechetul — Bun! Apoi verişoară am onoarea a-ţi adresa felicitările mele. f — Nu-ţi e greu, mă rog?.. - ^ ^ — Ce?... Nu cum-va? Poate nu-ţi place să hi M-me Bereehetu, ori Berechetoaea, Berecheteasa... ? — Mai stăi, că mai sînt încă... — Ei! şi ce are a face? Văd că Bereehetu are bune planuri* dar să văd acestălalt ce zice. Ascultă: „Scumpa mea D-şoară Lină! Nu am cuvinte in de ajuns, ca să-ţi pot spune cit 67 sufăr din cauză, că te iubesc. N’aşi fi voit să-ţi tulbur momentele de fericire, în care te găseşti poate, spunîndu-ţi, că sufăr; dar,te rog, te conjur pe tot ce e mai sacru, pe amorul nostru, ca nu cum-va să verşi vr’o lacrimă pentru suferinţa mea, pentru că dacă-ţi scriu, fac aceasta supunîndu-mă la dorinţa inimei mele, care nu bate de cît pentru D-stră. Ştiu că mă iubeşti precum te iubesc şiieu şi te rog nu despera nici un moment, precum nu desperez nici ieu. Ştiu că Neneaca e foarte intimă cu Neneaca D-stră şi cred că nu poate fi pentru iele o altă bucurie mai mare de cît, să vază că ne iubim. Astă noapte m’am primblat pănă pe la trei oare pe lîngă casele D-stră, numai ca să vezi cît de mult mă sacrific ieu pentru D-stră, fiind că auzisem că sînteţi duşi de acasă şi gîndeam că vă voiţi întîlni, cînd vă veţi întoarce. Dar în zădar trecu şi această noapte şi ieu tot oftînd am rămas. B U Cluj Al D-stră iubit. C N~unuleţa — Bietul Nunuleţ, sermanul, a rămas oftînd pe stradă. Auzi verişoară? —- Costică .... — Ba fără glumă, o inimă atît de suferindă şi de sîngerîndă, păcat. .. păcat, zeu, să rămînă pe stradă oftîndă. — Nu mai mîntui ? — Dar nu te gîndeşti la răsplata lui D-zeu, pentru că eşti aşa de crudă şi laşi să-şi pieardă tinereţele pe stradă un Nunuleţ, care e încă în primăvara vieţei, cînd totul îl inspiră, cînd pentru dînsul totul e poezie, cînd totul îl încîntă şi tu.... ab, verişoară ai o inimă nesimţitoare, o inimă de gbieaţă ... — Mai încet, mă rog. — O inimă .... — Costică! — 68 — ______pare reu că nu m’ai lăsat, să mîntuiu. Tocmai începusem a mă inspira. — Eşti ne suferit. • — Se poate, dar am dreptate. . . • — Dreptate! „ „ ______ Se’nţelege. Cine nu se "bucură, sa aiba cumnaţi, şi încă ce cumnaţi ? Berechet! şi Nunuleţi, şi cum îl cliiamă pe cel alt, pe cel al treilea . — Yerescu. ___ Cum? mai zi o data. ___ Ţşfu !. Vroiam să zic Cfitescu. _ . — Da| da! Tocmai. Ian se vedem ce mai zice şi D-lui. Ascultă. '. „Lino ! — Auzi! Dar D-lui nu serie mult, se vede că e mai sentimental. Lasă mai mult, să se înţeleagă. ASCUlftîî cît sînt de decis, şi ce aşi fi în stare, să fac pentru tine. Şti! cu cît foc te iubesc. Tu ma cunoşti. Nu sînt o căzătură ca Berecbetu. Fa tot ce poţi, numai să ne vedem odată împreună. Vom pleca imediat în streinătate, unde vom şti, să ne amuzam. Ştiu că rudele noastre, mai ales ale mele, toate smt dezacord în astă privire. Pentru nişte juni ca no! e toarte necesar voiajul. Vom merge în Paris, ne vom primbla, ne vom amuza, vom studia. Ce fericita păreche .. .. Zeu, numai asta visez. Am fost bolnav vr o cite-va zile şi n’am putut să-ţl scriu. Te sărut de mu de ori. Cfitescu. ^ — Bun! Vra să zică sîntem cfit, le-am _ cetit pe toate. Ce mai zici acum verişoară? Ce stai aşă pe gîndur!? Ce nici asta nu-ţî place? El, unde te duci. —Lasă-mă. Nu ştiu ce se aude. Mă duc, sa vad. Stai aice! —Mai ales. Du-te, du-te răpede poate vbr fi venit aşa. . - ....Sărmana fată. Eu o necăjesc mereu şi ea se tace 69 — foc. Gîndeste că o cred în adevăr aşa de copilăroasă precum îî zic. Dar să vedem, ce e de făcut acum? Se teme, că nu va mai scăpă de aceşti D-nî şi e cam de gîndit în adevăr, lumea e atît de oarbă........... Mai ales Berecbetu se ţine grapă. Ştiu că s’ar prinde Berecbetu, care-i peste 50 de anî, să se căsătorească cu o fată de 18 anî, ca Lina. D’apoi prostul cel de Nu milet! D’a- poî Cfitestcu!... Stimabilul Cfitescu----- Ce dracul parcă a tunat şi i-a adunat. Tot unul şi unul. Berecbetu spune, că o iubeşte ca pe copilul seu. Blăstematul! Asta vra să zică iubire! O iubeşte ca pe copilul lui şi voeşte s’o iee de soţie 1 . . . Scîrbosul ! Aceasta e neruşinare! îşi bate joc de sîmţimente. Pentru dînsul Lina e o păpuşă! . . Păpuşa lui Berecbetu!.,.. Nu. Nu va fi ... . ....Dar, stai. Pentru ce se încurcă Lina cu numele lui Verescu? Asta-mî dă a înţelege, că îl iubeşte, şi mi se pare, că e cam adevărat. Mi se pare, că nu mă prea amăgesc, de şi ea nu mi-a spus. Dar ce zic eu ? — Nici n’avea pentru ce să-mi spună. Destul că îmî cere ajutoriul mieu, ca să se mîntue de a-cfeştialalţî şi mai adinioară am făcut foarte bine că n’am stăruit mai mult, ea să-mi spună pentru ce pomenise de Verescu. Orî-ce inimă simţitoare îşi are secretele sale. Pe lingă acestea Verescu e un om cum se cade, n’am ce zice şi după cît mi-se pare iubeşte şi el pe Lina. Nu l’am auzit spunînd nimică, pentru că e un om prea cu judecată şi nu un flecariu sau un spînzu-rat caCfiteştii ceialalţî. Verescu e un băet tînăr, un băet cu inimă .... si poate nu ştie nemică de năcazul ce are Lina cu aceşti smintiţi. ....Ce e de făcut? Ce e de făcut ? Ce dracul ? Trebue făcut eeva^ Ian vezi cum toţi zevzecii, toţi proştii, toţi destrămaţii, toţi cartoforii şi toate căzăturile se grămădesc ca la un mezat, să se însoare cu fete oneste şi tinere.!! Toţi găgăuţiî, cît sînt de proşti, tot cred că. 70 — fiind bărbaţi sînt mai bîtri şi mai deştepţi de cît orice femee. ... Bun! Ideea e foarte nimerită. Am găsit, în fine un mijloc. Da! E bun, minunat! Dar, ce nu mai Tine Lina! Asa, aşa! Lasă jupînilor. Las de nu veţi fi mulţă-miţi! Veţi vedea ce însemnează a se juca cine-va cu sen-_ timentele altora. Astfeliu se gîndea Costică aşteptînd pe vară-sa. Ar fi voit să se ducă, dar voia sase întîlnească cu Lina. Căta mereu la ceasornic. Voia să se ducă mai degrab, ca să-şi pună planul în lucrare. Şe primbla prin casă. Un mi-nunt i se părea o oară. în fine îsi luă de samă, că, spre a faee pe Lina mai energică, trebue, să se arăte mai nepăsătorul, şi voi să se aşeze a lene pe un fotoliil, cînd veni şi Lina. —Da, ce era ? întrebă Costică. —Ia o pareatcă! Caşcovoaea venise să mai laud© pe nepotul-seu Cfitescu. . —Ei, şi ?.. , . —Am lăsat’o, să toace. Dar spune, ce gîndeşti, ce e de făcut? * —Ce să gîndesc? Pe care ţi-1 alegi dintre toţi? Lina îşi întoarse ocbîi spre fereastră ca şi cum n’ar fi auzit ce zisese. Costică înse cu sînge rece continuă: —Ba zeu! Bereebetu e un om, o creatură, care te-ar ţinea ca pe palmă. Nici vînt rece nu te-ar ajunge. Ai trăi ca’n sinul lui D-zeu. . —Ducă-se dracului! —A!.. înţeleg. îţi place mai bine Nunuleţ. în adevăr, e un băet aşa de blînd, aşa de... —Aşa de prost, adăogi Lina. —Prin urmare ajungem iar la Cfitescu. Dacă e aşa, nu pierde vremea. Du-te în salon, că te aşteaptă Coş-covoaea, sa ţi-1 mai descînte. . —Ce ai mă rog? Nup oţi să filmai serios?întrebă — 71 — Lina care şedea gînditoare şi observa pe Costică, care i-se părea că aiurează. —Cum să fiu mai serios? Te ajut bucuros înse alege unul, care-ţî place, numai să nu mă alegi pe mine. Fără să mai zică un cuvînt, Lina plecă în spre uşă şi voi să iasă. —Stăi verişoară, îî zise Costică, prinzind’o repede şi punîndu-se cu spatele’n uşă —La ce să staii? Se vede, că te-a cumpărat care va şi acuma., • —Nu. Ascultă! în curînd va sosi un amic al unui frate de cruce al luîBerecbetu, un berbant, care....... —Dă-mî drumul, să mă duc. Costică !Mă duc văd că ai început acuma alte istorii. —Mă rog... Verişoară, Domnişoară... te ador_______ —Costică! zise Lina, nu poţi fi serios odată? Costică devenind serios îî zise : —Numai cu ajutorul aceluia vom putea să scăpăm din astă încurcătură. Ştiu, că atunci îî vom împăca pe toţî! —Vezî ! Iar glumeştî. —Ba nicî de cum. Îţî vorbesc foarte serios. Vel vedea. Du-te înse şi-mî caută o carte de vizită a vreunui prieten de aî D-lui Berecbetu. — .. Şi după aceea ? —După aceea veî vedea. —Costică! Spune-mî dacă nu glumeştî —Îţî spun— —Bine. Voiţi căuta, dar ... Am zis şi nu mai adaug nemica, încbie Cost ică, şi sa-lutînd pe Lina, plecă. ....Deşteaptă e Lina, gîndea Costică mergînd. Cum să indignă, cînd începeam să-î declam pomelnicul cel mare de secături! Altele se dau în vînt după declămărî şi curteniri. E o fată cu inimă, o fată care simte şi cugetă. Asemene fată merită a fi ajutată şi voiţi ajutâ-o,cît voiţi putea. Desigur, Lina iubeşte pe Verescu. Se eunoa- — 72 şte, se Înţelege foarte bine. Esteriorul mărturiseşte în deajuns despre ceea ce se petrece în inimă, mai cu samă la oameni sinceri. Acei ce simt, acei ce iubesc, sînt neîncetat ocupaţi de objectul iubirei lor, şi nu caută să se înnămolească în acele formalităţi deşerte în care se dospesc germenii tuturor orgiilor şi cu cari se acopăr viciile cele mai înjositoare. Nu. Lina nu este astfeliii. Ea a judecat, a cumpenit şi în fine, s’a lepădat cu totul de mofturile, curtenirile şi cocbetăriele ce pe unele le încîntă. Ce zic eu ? Le adorm chiar, le farmecă, dar sînt de plîns, cîcî iele cred că a-tîta e totul şi că totul se mărgineşte în curteniri, complimente grimasurî& Trist, trist de tot, cînd un om ajunge sa-şî mulţămească întreaga sa fiinţă numai eu lucruri atît de proaste! Sînt lipsite de inimă şi de sentimente. Tot ce fac şi tot ce le place sînt nişte fantome, nişte visuri pe care Ie visază fără să doarmă, şi întreaga lor personalitate nu e decît un automat, care poate să iubească după comandă, care e în stare, să arunce sorţi, ca să vază pe cine iubeşte şi să se amorezeze de orî-cine fără ca în realitate, să iubească pe ci ne-vă. ...Nu. Amorul nu se iea după nas, orî după sprîncene, ori după ciubote—cum le ar veni să creadă, in zădar citează şi răscitează cataloage întregi de singalimente de ochi albi, păr negru, nasuri scurte, urechi lungi & Nu, Nu sînt acestea principalul. Este personalitatea întreagă este omul cu caracterul, cu calităţile şi defectele sale, care poate să placă ori să displacă. De la acestea naşte amorul iar nu de la ciubote, nici din recunoştinţă, ori din compătimire. Aceste din urmă sînt foarte departe de dînsul. Astfeliii gîndind Costică s’a dus acasă. II. Pe cînd începuse a însera, Costică se primbla pe stradă cu un tînăr, care tocmai în acea zi venise de la Galaţi şi care înpreună mergea la Dl Berechetu, cătră care avea recomandaţie din partea unui prieten al acestuia foarte intim. — 73 — Dl Bereclictu se găsi foarte fericit, cînd primi de la amicul seti cartea de visită, pe care iera scris: „Iubite Frate! iţi recomînd şi ţie în lipsa mea pe Dl. Alex. Linescu, un tînăr foarte cum se cade şi în care am toată confienţa. N’am voit să pierd ocaziea de a-ţi arătă cu ce feliti de persoană mă aflu în relaţie, de cînd lipsesc de acolo. Te sărut frăţeşte. „ Costică, spunînd, că are nişte afaceri, promise că se va întoarce mai pe urmă şi îi lăsă împreună. (Ya urmă). ZOOLOGIEI D-Iui IS. NAMAXU Cărţile noastre de Studiu. (urmare) Mai departe vorbind despre sînge, D-l Nanianu zice: „Sângele* este un liquxau orgailisatu si nutritoriu „alu animalelor.—Ellu este rosiu la animalele verte-„ braţe, si la câteva ne-vertebrate, p. c. laAipitorî, 6ru «la celle-alte animale este gălbuiuseu liliachiu, si servă „la întreţinerea vieţei şi formaţiunea tuturor părtiloru „corpului loru.— Sângele vertebratelor privitu cu un. „microscopu, se presintă ca un liquidu gălbuiu si trans-„parentu numitu serum, în care plutesc nişte globule „roşii forte mici, numite globule sanguine cari ’i dau „«olorea rosîa.— Acestu liquidu, spre a nutri si mări „fie care organ în parte, strebate totu organismulu unui „animalu, deru după unu timpu ore-care adj unge ca să „nu mai potă fi folositoriu, si în acestu casu aretre-„buintia să se prenoescă, ceea-ce se face cându se pune „în contact cu oxygenulu aerului.— După ac6sta merge „eră-şi spre a strebate din nou organismulu animalu^ * De aice înainte citaţiile din cărţile D-lui Nanianu, le vom face chiar după ortografia D-sale. 74 — „lui şi astu-fellu dă nascere la o funcţiune sau acţiune „numită circulatiunea sângelui.“ Iată tot ce ne spune Dl. Nanianu despre sînge! — Dar de unde provine acest sînge?—Privit cu microscopul, zice Dl. Nanianu, se vede compus dintr’un liquid gălbiu, numit serum şi din nişte globule roşie etc. dar globulele albe şi globulinele, nu trebuesc măcar amintite? Dar serum din ca este compus?—Pe urmă mai zice, că sîngele după ce nu mai poate li folositoriu (dar din ce pricină devine nefolositor iu, nu-şî bate D-sa capul ca să ne spuie, nici aice nici în vre un alt loc: este destul se afirme şi elevii să creadă!) şi în acest caz, are nevoie să se prenoiască, ceia ce o face, zice Dl. Nanianu, cînd se pune în contact cu oxygenul aerului.—Se vede că este destul, după Dl. Nanianu, că sîngele nefolositorii!, să capete oxy gen ca să devie earăşî folositoriu! Ar face bine D-sa să caute a se convinge că prenoirea sîngelui vînos nu mai se complectează în plămîi, dar se face în mai multe alte locuri; aşa să amintim crtc-va, ca măcar, acuma să afle şi Dl. Nanianu: Sîngele cînd esă din vasele capilare, a perdut cea mai mare parte din materiele nutritive {care ■materii, trecînd prin păreţiî vaselor capilare, partesăufixat în ţeseturî, iar parte aformat limfa) fi s’a încărcat cu productele combusiiuneî fiziologice, aşa în cît nu este bun ptntru nu'rire• înse trecînd prin rărunchi, se curăţă de urină, prin maiu se curăţă de fiere fise încarcă cu zahar-,prin ajutoriul limfei, chilului fi prin materiele absorbite de a dreptul din stomah, sîngele vînos cîftigă mai toate materiele nutritive; remîne acuma să mai cîftige oxygenul fisă se descarce de acidul carbonic fi de prea multă apă, ceea ce se face în plămvi. Iată în scurt cum se face prenoirea sîngelui* dar nu aşâ de simplu cum pretinde Dl. Nanianu! Iată dar încă o idee falşă, pe care Dl. Nanianu se sileşte să o ticsască în capul nenorociţilor elevi, vroind a-i face să creadă că sîngele se prenoef te, pur şi simplu în plămîî! Aceasta dovedeşte, că Dl. Nanianu n’are idee despre le- — 75 gătura ce este între digestiune şi circulaţiune, ceea ce ne face să înţelegem pentru ce ne debitează asemenea e-normităţî. Să trecem la aparatul circulatorii! şi circulaţiune. Cu toate că descrierea aparatelor şi a funcţiunilor^ trebuie să fie cît se poate mai pe scurt, pentru ca să nu consume mult timp, totuşi D-l Nanianu a fost prea econom la descrierea aparatului şi a funcţiune! despre care ne ocupăm.—Dintre toate funcţiunile de nutrire, eirculaţiunea ieste de sigur cea mai grea şi mai importantă ; prin urmare aceia care cere mai mare luare aminte în predarea şi descrierea iei.—Cireulaţiunea fiind în Cea mai strinsă legătură cu digestiunea, la studiul iei avem ocazie de a vedea, dacă elevii au înţeles, sau nu, ceea ce au studiat pănă atunci; pe urmă respiraţiunea şi celelalte funcţiuni de nutrire, sînt mai mult numai nişte părţi complinitoare ale circulaţiune!;—Deci este natural ca să se insiste cît se poate mai mult asupra circulaţiune!; înse D-l Nanianu face tocmai din contra: insistă unde jiu trebue şi aice unde se simte nevoe, trece răpe-înde şi încă ceia ce spune ieste necomplect, obscur şi în unele locuri cbiar neezact.—Să dovedim cele zise! Yorbindu-ne despre inimă (cordul după cum o numeşte D-sa pentru a nu se confundă, se vede, cu inima luată în sens poetic (?), cu toate acestea neologismul ieste prea riscat după mine, mai ales aice-unde nu eră nevoe), D-l Nanianu zice că ieste în torace între organele res-pirătoare, ceea ce ieste prea vag; căci în adevăr, putem întrebă: unde în torace? sus, sau jos? la dreapta, sau la stînga? mai aproape de piept, ori de spate? căci locul aparatului respiratoriii nu ieste încă fixat; respiraţiunea studiindu-se în urma circulaţiune!.—Apoi despre eăpă-celele dintre auricule şi ventricule, nu ne spune nemic; nici cum sînt, nici cum se deschid; ceia ce face că nici o dată mecanismul circulaţiune!, nu va putea fi înţeles bine, fără acest detaliu puţin important la prima vedere.— Despre membranele inimei de asemenea nemic. — 76 — Vorbind despre artere şi vine, D-l Nanianu ne lasă prea în uşor ca să nu ostenim, se vede* dar ar fi de dorit ca mai bine să ostenim pe cît sîntem în stare şi să folosim ceva, de cît să ne fie uşor şi să nu înţelegem nemic! Tot ce ne spune D-l Nanianu despre artere şi vine, se rezumă în aceea, ca esistă nişte vase numite artere şi vine, unele cu un rol şi altele cu altul! Dar cevâ în privinţa particularităţilor, care le fac în stare să-şi poată împlini rolurile? Nimic şi iar nimic, ca şi pretutindenea! Despre vasele capilare, iată ce zice D-sa Arterele „ cu câtu se depărteză de cordu, se dividu si se sub dividu „in ramure din-ce in-ce mai mici, cari ducu sângele in „totu organismulu animalu.—Aceste ramificatiuni, de dia-„metre mici, cari servesc de legamentu intre artere si „vine se numescu vasse capillarie.a—Se vede că D-l Nanianu şi-a zis: vasele capilare, sînt foarte mici prin urmare le trebue şi o descriere mică; căci alt felin nu ne putem csplica. ' ^enlru cAU'Tfitrejfifin^ ' D-sa greaoa sarcină de a lămuri, în două trei rîndurî, o partea aşâ de însemnată din aparatul circulatoriu.—Ierâ necesar să afirme D-l Nanianu, că vasele capilare se află pretutindenea în organismu (afară de: unghii, păr, şi partea vîrtoasă a oaselQr); căci mintea unui elev din clasa a Il-a j gimnazială, nu ieste aşa de pătrunzătoare, în cît să înţeleagă lucruri ce nu i se afirmă.—De asemenea ierâ necesar să spună ce schimbare sufere sîngele în vasele capilare şi anume în ce chip ; căci numai ast feliu elevii vor înţelege adevăratul rol al acestor organe, vor căpătă o idee mai complectă despre nutrire şi vor înţelege origina limfei.—Dar ce-i pasă Dl. Nanianu de asemenea lucruri! Nu’i destul că face o carte pe care pune titlul de Zoologie ? Nu-î destul, că spune că sînt vase capilare? Celealalte lucruri se spun în cursul superior ! .—însă cînd ajungi în cursul superior, zice că le-ai învăţat în cel inferior şi dacă treci la facultate, se presupune, că le ştiî^din liceu!—Cam acesta ieste e- — 77 — fectul cărţilor; didactice rele, făcute pentru începători. Mă voiu abate puţin de la chestiune, ca să combat o obiecţîune ce ar găsi de cuviinţă, poate, să facă Dl. Nanianu:—„O carte didactică (arzice poate Dl. Nanianu) nu poate să cuprindă toate esplicaţiele necesare, renane ca profesorul să le facă etc. etc,—prin urmare puteam să scriu pe scurt despre vasele capilare, sau despre alte lucruri, lăsînd profesorului sarcina de a complectă ect. ect.“ — leu unul sînt contra acestei idei.—O carte didactică, după mine, trebuie să cuprindă tot ce ieste cerut ca să se studieze în clasa în care se predă.—Profesorul prin esplicările ce le face, trebue să caute să lămurească cele scrise, să puie chestiuni în diferite chipuri, ca să vadă dacă elevii au înţeles, pentru ca mai pe urmă să poată spune tot ce ieste cuprins (cu cuvintele lor, nu după buche); profesorul înmulţeşte e-semplele şi poate chiar vorbi despre lucruri care nu sînt încă de studiat în acea clasă, dacă găseşte în treacăt ocazie, adresîndu-se mai ales la elevii cel mai pricepuţi.— Dar punctele esenţiale, toate desvoltările necesare pentru a fi bine înţelese toate chestiunele ce se trătează, trebue numai de cît să fie cuprinse într’o bună carte didactică; căci se poate întîmpla ca un elev, să absenteză de la clasă într’o zi sau şi în mai multe, sau poate să rămîe să corecteză la vre un obiect ect. atunci, dacă cartea va fi necomplect esplicată, cine-1 va face să înţeleagă 1 lucrurile de cari are nevoe ?—în fine esplicaţiele pro-fesorulul nu remîn toate în mintea elevului, aşa în cît are nevoe, să aibă un tot complect despre chestiunea cu care se ocupă, ca să o poată înţelege cum se cade, avînd, chiar prin aceea că se ating în carte toate punctele principale, ocazie să-şi aducă mai bine aminte de esplicările profesorului. Dar şi această obiecţiune, ar putea să o facă cine-va care ar fi scris o carte - didactică, pe scurt însă fără greşeli; dar Dl. Nanianu care scrie pe scurt unde trebue pe larg, care scrie lucruri netrebuitoare în locul celor — 78 trebuitoare care face greşeli neertate, şi unde nu face greşeli scrie echivoc, Dl. Nanianu zic, mai puţin de cît ori cine ieste în drept să facă această obiecţie. Aparatul eirculatoriu fiind rău descris, mecanismul circulaţiunei chiar de ar fi bine scris, tot n’ar putea fi înţeles; ce mai remîne de zis cînd şi descrierea acestui mecanismu,este rea?—Nimic altă de cît că D-l Nanianu şi a pus aicea cea mai mare silinţă, ca să complecteze buchetul! Să vă mai citez şi din mecanismul circulaţiunei cîte-va cuvinte de efect (cum ştie numai D-l Naianu să facă!) şi apoi vom trece la respiraţiune, unde am speranţa că voiu găsi lucruri şi mai de efect de cît pănă acuma! Iată ce zice D-l Nanianu (nu uitaţi că citaţiele sînt cu propria ortografie a D-l ui Nanianu) Cavităţile „cordului, spre a priimi si spre a dă afară sângele, se „dilată şi se contractă succesivu, si astu-fellu, sângele „ vânosu, care a nutritu organismul, vine prin celle doue „vine cave, superioră si inferioră, în auricul’a drepta, „care contractânduse, ’lu impinge in ater’a plumonară.—■ „După acest’a, sângele adjunsu in plumîni, se oxygeneza, „transformându-se astu-fellu in sânge arterialii etc.“!—' Economiea îl duce pe D-l Nanianu prea departe!— Yroind să spuie de o dată două lucruri, le încurcă pe amîndouă!„ Cavităţile cordului spre a priimi şi dă afara, „sîngele, se ditată şi se contractă succesivu. Prea înflorit stil şi greu de inţeles, mai ales pentru elevi din clasa a Il-a gimnazială! — Dar ce să mai zicem despre noua descoperire, făcută de D-l Nanianu, că sîngele venit în auricula dreaptă trece de aice, de a dreptul în artera ce merge la plămîi! Şi noi, retrograzii, credeam că din aurieulă trece mai întăiu în ventricul şi apoi în arteră! Cît datorim D-lui Nanianu că ne a scos din aşă groso-lână eroare! Mai departe D-l Nanianu pentru a ne edifică în idea, că D-sa nu ştie cum se face, că sîngele din, nenutritiv, devine iarăşi în stare de a mări ne face plăcerea de a zice sîngele adjpns in plămîni, se oxy geneză, transformîndu-se astu-fellu in sînge arterialu etc“ Vră 79 să zică, sîngele vînos numai prin cîştigarea oxygenului devine arterial?—Am arătat în urmă, în scurt, cum se face această schimbare.—Dacă în alte locuri D-l Nanianu nu s’ar ii pronunţat aşă de categoric, că prenoirea sîn-gelux, se face prin căpătarea oxygenului, atunci încă tot ar mai trece această frază, dar aşâ cum stau lucrurile n’are nici o scuză.—Esact eră de zis; prin oxygenare, se complectează schimbarea sîngelui vînos în arterial. Începînd respiraţiunea, Dl. Nanianu de a treia oară ne dă dovadă, că nu ştie cum se preface sîngele vînos în arterial ; aşâ în cît ori cît de încrezătoriu ar fi cineva, tot trebue să se convingă în fine la a treia oară, că în adevăr Dl. Nanianu crede că numai prin respirare sîngele vînos se preface în arterial.—Iată ce zice D-sa: „Respiraţiunea este o funcţiune, care are de obiect «transformarea sîngelui vînos în sînge arterial.11' — Cum poate ori cine vedea, afirmarea este foarte categorică şi prin urmare falşitatea evidentă! Mai departe vorbind despre ramificaţiunile tracheeî artere, Dl. Nanianu zice că pe aceste ramificaţiuni numite bronchii, se află aşezaţi plămîiî. — Nu ştiu ce a vroit să înţeleagă prin aceasta Dl. Nanianu, dar ştiu a-tîta că un elev cetind o ast feliu de descriere, îşi va închipui plămîiî nişte organe de o formă oare care, puşi deasupra altor organe numite bronchii ; dar nici o dată nu-şi va închipui, cum trebue, că plămîniî sînt o întrunire de ramuri de artere, de vine, de vase capilare, de bronchii, bronchii mici şi bronchiole şi în fine de vesicule pulmonare etc.—Trebuia să-şi dea Dl. Nanianu osteneala, să fie mai lămurit în espresiunî, mai ales cînd ştie că scrie pentru copii.—După aceea vorbind despre vesicu-lele pulmonare, nu le pune în legătură cu nimic, nu spune a cui ramificaţiuni sînt.—Ceia ce este mai grav însă, este că nu face nici o distincţie între diversele vase sanguine ce se află în plamîî, lăsîndprin urmare a se înţelege că arterele, vinele şi vasele capilare au toate aceleaşi funcţiuni în plămîi, ca şi in celelalte — 80 — părţi ale corpului; pe cînd din contra se ştie, de ori cine are maear cît de puţine idei de ştiinţile naturale, că parte din aceste vase au în adevăr aceeaşi funcţiune ca şi în celealalte părţi ale corpului, adecă nutrirea organelor, iar cea mai mare parte au altă funcţiune şi anume: arterele duc în plămîi sîngele roş închis, necapabil încă de a nutri organele ; vasele capilare îl primesc roş închis şi în ele se preface în roş deschis, prin aceia că oxygenul din aerul ce se află în vesiculele pulmonarie, trece prin păreţii acestora şi prin ai vaselor capilarie, unde înlocuind acidul carbonic, preface sîngele în roş închis, iar acidul carbonic mergînd pe o cale contrară de cum a mers oxygenul, trece în vesiculele pulmonare etc. ' (Va urma). VERSURI. Scrise pe o ladă de dini Prindeţi cînii de la oameni, Păzitorii le luaţi Că, ast-fel fără de teamă, Far’ să fiţi băgaţi în samă, Să-i ucideţi, să-i prădaţi. * * Oh şi cum nu am putere 1 La un loc să vă adun, Şi în locul lor în ladă, Să vă primbl ziua pe stradă în gît nodul să vă pun! . . . * * * . Ar fi lumea liniştită Cînii se vor linişti Ear voi, din cupeul vostru Vă veţi spune „Tatăl nostru,“ Cînd ai frînghiei veţi fi . . . C. Miile. f H1TICÂ LITERARĂ. „V e n i a m i n C o s t a k i“ Mitropolit Moldovei si Sucevei Epoca, viaţa şi operele sale 1-7©^ - îe-st'e de Prof. la Vniv. din lassi. Autoriul îşi iea ca subiect de studiu figura Mitropolitului Veniamin Cosiaki, figură încă adînc săpată în memoriea părinţilor noştri. Lăsînd la o parte exageraţiunile autoriuluî asupra caracterului clerului nostru, din studiul întreprins reesă ideea, că Veniamin Costaki a fost unul din puţinii zidari aî edificiului nostru cultural şi că a reprezentat mai bine de cît alţii figura preutului creştin, a apostulului lui Crist, că el a fost pentru Moldova ceia ce Lazăr a fost pentru ţara-—Romanească. ' Ca şi Lazăr el a muncit pentru organizarea scoalelor româneşti şi introducerea in ele a limbeî pămîntene, avînd a lupta ca şi Lazr cu întunericul fanariotic. Blînd, cultivat, din familie aristocratică dar proteguitorii! al plebei, iată caracterul lui Veniamin. Unul din meritele cele mai însemnate ale învăţatului Mitropolit e şi faptul, uitat de autorii!, că el este cel întăiu, care a protest-tăt contra patriotismului ret! inţăles,, şi aceasta cu atît mai mult cu .cît nu-i se poate nega lui Veniamin calitatea de bun patriot. Eatâ înadevâr ce zicea Mitropolitul Moldovei pe la 1822, în „ Funi ea satt frînghiea întreită„ : „Patriotismul cel ce atîta să landă: fapta bună aceasta, a căria lucrarea ,„eră atît de pricinuitoare de bucurie la cel vechi, şi este atît de vestită la cel jjmaî noi: această faptă bună, carea, întru atîta lungimi de ani au fost păzito-„riăl slobozeniei Eladii, şi carea au înalfat pre Roma la stăpînirea Lumii, „fapta bună aceasta, zicu, trebue îneă şi ia a să închide (despre Cristiani) p'eatm j,că nu numai nu să învoieşte, ci încă şi să înprotiveşte iubirel de oameni aceia 6. — 82 — „cu bu'ia cugetare. şi eatoliceşfii dragosiii crislianismosulnt. Hristianul nu rste „niei al unii poiitostăpîniri sau împăraţii dinparte, el este cerâtanul lume? e!e elo. „Hristianismosul ne rîndu’ şfe să iubim pe toţi oamenii şi panioiismosul, „să silnicim eu fotul pre toafe celelalte neamuri, ea să înăbăm buna norocire „cea nă’ucifă a neamului nos'ru efc .... „Căeî sub obrăznnl râvnei ceii pentru folosirea cea op.ştească, să ascun-„ de nu numai de la ochii altora, ci şi de la ai săi pre pofra folosului său din „parte, şi sloboade eu loată voia pie nedreptatea cea asupra altora şi pre ocară „nu numai iară cerceiare. ci şi cu fălire. efc. ■ te. etc. Un lucru însă ne-a atins în studiul D-lui Vizanti, e mania cunoscută de mult, a scriitorilor noştri de a face din beserica noastră un scut de apărare naţională: „Clerul zice D-l Vizanti, făclia bisericii şi a poporului, scutul tradiţional de ocrotire, era şi ei căzut, desconsiderat şi persecutat''. Nu tâgâduim meritele unor barbaţî din cler ca Dosolei.u, Incob, Dioinsie Lupu, Darabani [din Trasilvania] etc dar sîntem convinşi, că purtarea şi actele lor nu aveaţi alt motoriii decît faptul că erau mai culţi, mai cinstiţi şi mai energici, decît toţi contimporanii lor şi nici decum înprejurarea că erau clerici. Din contra capii clerului romîn de multe ori au contribuit spre risipa neamului nostru şi în înprejurâri şi restrişte aşa de grele incit ei erau datori şă-şî apere independenta bisericei şi a ţerei lor. Dacă am putut scăpa din aceste păsuri asta nu o datorim de cit întîmplăreî şi faptului că voind doi să ne înghiţă am scăpat, graţie sfezilor lor. In anul 1769 cînd EcaU-rina supusese ţerele romîne, luînd de la locuitori chiar şi jurâmîntul de credinţă, cine se face agentul şi principalul instrument al Rusiei ? Ambii milropoliţi ni terito:. în Moldova,—(larril] în Muntenia, Qrignrie. Ei robesc ţara, Rusiei şi cer sinodului rusesc „eu tot dinadinsul ca să fim supt Stăpânească aparare a Pr. Sf. Voastre/* *] Adecă cu ţara, îşî robesc şi independenţa bisericei lor. Nu vom cita toate actele şi scrisorile, care de cai 3 maî slugarnice ale ambilor mitropoliei şi a boerimeî cătră Romantov, Caterina, generalul Eleni s. a. m. d. Cetitoriului îi de ajuns, să deschidă „ 1 r-hiva Românească" a D-lui Cogâlniceanu sall Resboiele dintre nuşi şi Turci de A. D. Xenopol, pentru a se convinge de rolul jucat de clerul nostru în această împrejurare. La 1848 cînd, Revoluţiunea triumfase în Muntenia, cine este cel întâia care trădează cauza naţională, desaprobînd actele guvernului pro vizor a căruia pr eşe dinte fusese eucîte-va zile înna-inte?—Mitropolitul Neofit **). . *) Arhiva Romanească. V. I. p 165. **) V zi Regnav.lt. traci. rom. p. 473—474—proclamaţia mitropolitnlul cătră popor—în care numeşte guvernul provizor nrebeli*. 83 Astă-zi chiar, fie-care din noî ştie rolul cel joacă mitropolitul Transilvaniei faţă cu deşteptarea Romînilor. Alt-fel studiului D-lui Vizanti, merita laudele noastre, regretăm însă că nu s’a dat mai multă desvoltare analizei operilor destul de numeroase, ale lui Veniamin. Starea poporului de pe la începutul veacului nostru este expusă cu culorile cele mai vii: . , rf°ţî t'ăeseii şi se înavuţes.eu din sudoarea franţei lui şi foţi ’lă asupresc „şi ’lu dispoie. Arendaşii cum şi slujbaşii însărcinaţi cu stringerea dărilor .şi a "veniturilor pot să’l jâfueaseă fără milă şi să întrebuinţeze chiar inştluţor'ui şi "si,nlcia ca să’i stoarcă până la cea de pe urmă para. fiind siguri de impunitate „{'cranul este fără ocro.ire; pentru dînsul drepfat’ mai nu este. Nu mai e ni-»meni care să-’l apere, nim ni cai-e să'î aline durerea şi să’i asculte păsurile ! «Chiar şi dreptul cel mai sfînt al tînguirei este frustrat si anulat prin imensa „distantă ce desparte pe asmniţi de asupriforîa. în scurt—opera D-lui Vizanti e folositoare şi ar fi de dorit ca să găsească imitatori. , Emil. Femeea şi legea Este ştiut, că toate legile sînt bune măcar pe hîrtie, adecă par a fi mai mult sau mai puţin juste şi egale pentru toţi. Dar oare# e aşa şi cu legile relativ la femei ? Nu; aceste legi chiar pe hârtie sînt nesuferite, pentru cine are cît de puţin respect de demnitatea sa personală. Asemenea legi n’ar trebui a avea fiinţă in secuiul al XIX, şi sînt o adevărată deriziune. Mă întristez gîndindu-mâ, că ele vorrâmînea ca acte ale despotismului bărbătesc. Ele sînt tot aşa de ridicule faţă cu progresul, cum ar fi de ridicul cineva mbrăcat m frac şi cu mănuşi albe, în cap pnrtînd înse un işlic *] colosal şi în picioare nişte sandale. Sa răscolim puţin legea şi ne vom convinge. Art. 195.., Bărbatul e dăiorkî proiertiune femeei, femeea ascultare,, _ Cred, că mai mgifiifată frază şi tot odată mai poruncitoare nici nu se poate. Aice se dă pe faţă gustul bărbaţilor, de a avea pe femee, dacă nu sclavă, cel puţin protejată. Dar protecţiime nu se.îneapp unde este dreptate, de aceea nici femeea în drepturile ei'nu are- nevoe de protecţiunea bărbatului. „Dar femeea ascultare«. Aice se înţelege mult, bărbatul bate *) Un soiu de căciulă, ce purtau boerii vechi, mare aproape ca tm cort el de damă, cu cît eră mai mare cu atîta mai nobil — 84 din picior şi zice: trebue să mă asculţi, smt bărbat, .legea iţi poronceşte. Se poate zice, că în acest articul legiuitorul nu s’a urcat cu raţiunea mai sus de cît cavalerii din evul mediii, cari pentru un cal bun erau în stare să dee şi 20 de femei, şi cărora femeea trebuia să le se scoale înainte, cînd se aproprieafl. şi să-i servească chiar, la masă. Poporul fără să fi cetit legea o urmează ad litleram, şi poate chiar o întrece, căci nu trebue să uităm, că dacă minoritatea femeilor se bucură de oare-cari favoruri şi stimă aparentă, nu e tot aşa şi cu majoritatea femeiilor, adecă cu femeile din popor^Aice adevărat, găsim legea aplicată în toată rigoarea ei; aice* bărbatul să ştie că ei e slăpîn. el e capul tuturor din cam; şi cum n’ar fi ? Nu a apucat aşa de la părinţi ? Nu a auzit, el de mic copil că, „femeea nebălulă, camoara nefcrenalău „că cucoşul trebue să cinte, la casă şi nu găina ?“ La cununiea civilă primarele nu i-a spus, că „femeea să asculte de bărbat!“ La din contra ştie el ce să facă—Şi mai pre sus de toate, părintele, la cununie n’a zis: ,,femeia să se teamă de bărbalu. Şi la finea cununiei nu i-a sărutat femeea mîna? Actul de supunere e făcut ; femeea recunoaşte singură prioritatea bărbatului, ea se constitueşte oare cum, ca sclavă a luî. Iar consecinţele acestor prejudiţii, acestor cerimonit le vedem degrabă. Ele sînt cele mai triste, cele mai revoltătoare. Am văzut cu ochii miei femei muncitoare, chiar fără nici o vină [nu că recunosc în vre un caz bărbatului dreptul de-a-şî bate femeea] lovite pană ce sîngele le năduşâ pe nas şi pe gură. Şi oare care din femeile de la ţară n’au primit asemenea semne de protec-ţiune din partea bărbaţilor? Dar cui să se jăluească—primarului sau părintelui ? Dar noi ştim că de multe ori chiar ei nu sînt mai corecţi în purtările lor cu femeile! sau cel mult cînd vede că a ucis’o prea tare se mul-ţămeşte a-i zice: “Dar bine—bre ticălosute, aşa se bale femeea„? —Adică poţi s’o baţi dar nu s’o ucisfi, nu să-i rupi ciolanile, căci atunci poţi să ai a face cu procurorul, şi încă mai mult, că acuma n’are să-ţi poată munci câteva zile.!! . . . Degradarea demnităţeî omeneşti la femee a ajuns pană la aşa grad, în cît acum nu mai pot zice bărbaţii ca mai înainte: „Cinele e mai credincios de cît femeea, pe dînsnl îl baţi şi el tot Hi Unge mina, pe cînd femeea ca mai ba.„ Ca probă că e aşa, voiii cita următoriul fapt dintre altele multe : o femee care primea aproape în fie care săptămână, dacă nu şi mai des, câte o bătaie bună dela iubitul ei soţ, fu într’un rînd aşa de crud maltratată încît a trebuit să întervie serjentul să o scoată mai mult 85 moartă din minele acestui hotentot. A doua zi, procurorul îştiin-ţat vine la constatare. Ce să vezi? femeea în pat nega complect, zicînd că nu e adevărat, ceea ce zice serjentul. Atunci procurorul de indignare întoarnă spetele (stupeşte) şi fuge. Şi negâ totul numai ca bârbatu seu să nu fie pus la amendă, prefera, batae de cît a pierde cîţi va mizerabili franci.—Ce ne trebue mai mare proba de degradarea morală a femei; şi cine e altul oare vinovat, de cît societatea care lasă~ca jumătate din omenire să degenereze, căci nu trebuie să uităm că„ bărbatul se naşte şi se creşte de câtrâ femee şi ori ce va fi folositoriu femeei va fi şi bărbatului,, ? Un lucru nu trebue iarăşi de uitat: că civilizarea şi moralitatea unui popor atîrnă de la cultura şi moralitatea femeei. Şi cum s’ar putea ca o mamă, ca cea mai sus citată, să dea vre-o dată cetăţeni energici, care să-şi apere drepturile cu riscul vieţei chiar ! Nu, nici o dată. Asemenea mame vor da bărbaţi care pentru un franc vor vinde şi conştiinţă şi patrie, ne vor da zic, aşa feliu de bărbaţi, cari vor zice : ..ubi bene, ibi palriau. [unde-i bine acolo-i patriea]. _ Prin urmare vedem că nu e nici o nevoe ca legea, să mai dea avînt bărbaţilor ci din contra să pue stavile puternice ac estei bârbăriî, care ne reaminteşte vrîstă cea mai selbatică a omenirei. Sophia Nădejde. CĂTHĂ FEMEI. după Sut'er Lauman. Fiinţl nevinovate, soţii, mume şi fete, Yoi, cari, nu cunoaşteţi de cît chinuri anpare, Voi ce purtaţi de veacuri, a sorţeî apăsare Pe-a voastre slabe spete ! . . . O treceţi cu ale voastre slăbite, palizi chipuri Trecute fără vreme, o treceţi ne’ncetat, Pe lingă egoiştii, c -şi trec viaţa-n rişipuri, Pe lingă coruptoriul cel mîrşav şi bogat. Pe lingă fatalistul ce-avînd l’a lui picioare, A lumel bunuri, crede, că pe acest pămînt Tot omul e ferice din leagăn la morraînt / . . Că relele din lume sînt rele necesare, Că sărăcia trebui, să fie cu prisosul fum noaptea e eu zina, obscur cu luminosul... O treceţi, treceţi veşnic, voi, cărora de ptîns De vreme înnainţe, frumseţa vi s’a stins . . . Lupta-vom în vieaţă alăture cu voi, — 86 Noi oameni de nimica, poeţi, nsmerniei, noi Yisionarl. Copil», soţii, fele şi mume Voi, care na cunoaşteţi de-ci; darerea-n lume / ! . . . Con st. Miile. CE ŞTIM DESPEE LUME ? ( Urmare). Am spus, ca în lume se află materie în mişcare în spaţiul nemărginit, acuma remîne să vedem de mai ieste în lume şi altă ceva afară de materie şi spaţiu. Lumina nu e de cît o senzaţiune (simţire) anoastră. Fizica ne arată, că în lumea dinnafără nu se află lumină şi că eterul în mişcare Jremirâtoare,e pricina senzaţiuneî de lumină. . Căldura e deasemenea o senzaţiune a noastră, cauza acestei senzaţiuni etot eterul în mişcare tremurătoare. Sunetul e o senzaţiune a noastră, în lumea lucrurilor, cauza sunetului e materiea ordinară în mişcare tremurătoare. Electricitatea. Lumina, căldura şi sunetul produse prin corpi electrizaţi au acelea-şi cauze, ca şi lumina, căldura, sunetul produse altfeliti.—Un corp, cînd e electrizat pozitiv, (de exemplu o bucată de steclă frecată eu postav), are pe dînsa o pătură de eter îndesat; un corp electrizat negativ (de exemplu, o bucată de re-şină bătută cu o coadă de vulpe), are pe dînsa o pătură de eter rărit.—Cînd se zice, că trece prin o sirmă un curent electric, aceasta însamnă, că eterul se află în curgere prin sîrmă.—Pentru ce atrag corpurile electrizate bucăţele de liîrtie, de măduvă de soc etc, şi ^ apoi le resping, într’un cuvînt, toate fenomenele electrice se pot explica foarte uşor cu teoriea espusă aice în scurt, leu am luat’o din „ Unite des forses phy-ipieM a lui Secdd. —Aşa dar cauza fenomenelor electrice e în eter în mişcare şi nu în altă ceva. Vre o putere nu există. 87 Magnetismul e de mult explicat prin ajutoriul e-lectricităţei. Prin urmare o putere magnetică nu există. Atracţiune. Mai toţi oamenii culţi cred, că mate-riea se atrage, adecă trage părticică la părticică. Dar numai să cugete puţin şi vor vedea, că e ne-înţele; cum ar putea o părticică de materie să tragă la sine pe alta. Secclii dă, pe cit cred ieu, o teorie, care explică cum se face, că lucrurile se petrec, ca şi cum s’ar atrage corpurile.—Iei arată pe larg, cum, din aceea, că părticelele de materie ordinară şi de eter se mişcă în jurul lor, tremură, urmează că părticelele de materie şi corpii materiali sînt împinşi unul spre altul. Această împingere explică totul şi de acuma înnainte lumea a ajuns şi mai uşor de priceput de cît înnainte..— Prin urmare nici o putere de atracţiune nu există în lume. In scurt ori unde presupunea fizica veclie o putere, stiinta modernă, căutînd a străbate cît mai adîne, agă’ . . , u| / Central L'mversity Library LIlii 7 ° sit materie in mişcare. Se poate dovedi că nu există forţă sau putere, prin următoarea judecată: Materiea e întinsă şi nu se lasă străbătută, sau în limba ştiinţei, materiea e întinsă şi impenetrabilă. Spaţiul e întins şi se lasă străbătut sau spaţiul e în'ins şi penetrabil. Tot ce