INDIGNAREA. Nu!. Inima-mi nu poate să se mai stâpîneascâ, Ea vra ca să-şi resbunc, ea vra ea să vorbească, Să verse din ea focul ce arde ne’ncetat, Desgustul seu de viaţă, de oameni şi de lume, Să dee omenirei tot ce a meritat, $i-n urmă să dispară ca riu-n marea’n spume ! . . E veacul de lumină, zic învăţaţii noştri!, Veac tară de virtute în care domnesc proştii Veac ce-a aflat secretul mistericei ştiinţî, Ce inventează arme cu cari să omoare Pe-acei ce. înnălţ glasul l’atîte suferinţi, Pe-acei prădaţi de toate, de muncă, de onoare!.. Ce e virtutea voastră, ce e morala voastră? Ce e fiinţa -supremă din bolta cea albastră ? Ce-i viaţa, fericirea? Ce-i dreptul omenirei ? Ce-i libertatea care, merett ne-o predicaţi ?— Minciuni, vorbe umflate ce cat sub masca lirei Sâ-nchidă ochi! celor pe care-i înjugaţi! Minciuni! Minciuni! ce-s sece ca mintea voastră sacă, Căluşi ce fac mulţimea sub schinjuirî să tacă. Unde-i moralitatea ce ziceţi că domneşte ' Familia şi lumea cu sceptrul ne’ncetat ? ' Ce e soţia voastră ? Credeţi că vă iubeşte Satl că se vinde josnic pe-un preţ neruşinat ? Priviţ-o-npodobită Cu atîte bogăţii Cu sinul gol, cu baine subţiri şi străvezii Priviţ-o-ncunjurată de curtezani, de lume; Ea-şi rîde de credinţa precum rîdeţi'şi voi, Fereastra ca şi uşa, priviţîţsunt unsc-anume, Căci nu-i frumos amanţii să fie-odată doi ! - Ear voi bastarzi nemernici, bătrîni în tinereţă, Voi părăsiţi ce puneţi totul în frumuseţă, In haine elegante, faitoane aurite, 1 : *?i harmasari ce-n strade cu fulgeri se’ntrec ! — 34 — Voi treceţi viaţa-n locuri de viţiurl mînjîte Privind cu cupa-n mină cum anii voştri trec! Şi voi fiinţi nmschine, făţarnici ipocriţi, _ ^ Voi preuţl fără carte de ce-n cale-mi eşiţl Cu chipuri ipocrite, cu barbe lungi, cărunte ? . .. Voi arătaţi în ceruri robitului popor Un D-zett ce-1 lasă să moarâ-n chinuri crunte i Sătul ca voi, desigur, cînd alţii flămînzi mor . . . Dar eată şi’mparaţil, despoţil cei puternici Din „mila Providinţei“ domnind pe cei cucernici, Şi’ncunjuraţi de armii la schinjluirl dedate In sînge’nneacâ glasul blajinului popor, Ce-acum în el nu vede de cit fiare turbate Ce vor să stăpînească pe-aceia ce nu-i vor! Mai vin linguşitorii cu-ntregul lor alaiii, _ Lachei ce se duc veseli ca cum sa-r duce-n raiii, El merg fără de ţintă rozînd un os în cale Ori unde-îmînă vîntul despoticei voinţî, Vînzînd totul pe aur, oh! fapte criminale Vînzînd a lor copile, femee şi părinţi! Dar arta? Ea desigur în undele glodoase Nu şi-a mînjît a frunţel ghirlănzl victorioase Ea, poate, mai păstrează antica-I moştenire, O singură lumină pe acest obscur pămint. Ea poate încă numai vorbeşte de iubire Ea, fiica-I poezie a, cu gingaşul ei cînt! Ş’aicI decepţiune! acum prostituite Şi artă, poezie în tină zac mînjite, Şi viermi hidoşi poeţii, artiştii omenirel, Pe corpul el cel sarbăd se’ntind neîncetat, Şi sluţi pitici nemernici, în furia nvrăjbirel Se cred giganţi ca munţii ce’n capete se bat. . . El cînt cu-o voace falşă sclăvia, tirania, Femeile pierdute, adulterul, beţia Şi-n cale tâmâiază pe hoţul cel mai mare Ce le aruncă’n glodul în care dînşii zac — 35 — Un ban,^ preţul cântării, a viermilor cîntare ! Poetul şi eroul în cumpeni una fac ! Pictorii celebrează pe pînze mueezite, Pe-aceia ce le fură din braţele sleite Şi pînea de mîncare şi fete şi soţie ; Sculptorii rîdic falnic statul, cu mîna lor... Statui ce-i strivesc poate sub jugul de robie Şi ei... ei sunt m pace—trăesc, sufer şi-mor î . . . Dar filosofii noştri? Uitatu-i’-am eu oare ? Ei ce-s ferâ-ndoială a omenirei floare, Ei ce lâsînd de-o parte meschina zîlnicie, Spre sferele măreţe cu grabă se întorc. Ei bine! Ei desigur, cu-a lor filosofie, Din şueul vieţei voastre, fericea viaţă storc! ... Minciuni, ipocrisie aici ca şi ori unde Pe-o mlaştină glodoasă, vai! trec glodoase unde . . . Dar tinerimea noastră, in care-i viitorul, Şi ea se’nchină josnic ca şi părinţii ei? Si nu’ncolţeşte-n trînsa o floare ce-i zic dorul De libertate sfîntă ?. . . Ce-i tineri sunt mişei ? . . . Vai da! Ei vegetează bînd cupele plâcerei, Dînd vremei cu piciorul, uitînd timpul durerei, Ei nu-şi îndreaptă gîndul decît la veselie, La fete şi la mode, primblări noaptea pe lună . . . Şi moartă-i pentru dînsil divina poezie ... Căci tot pe astă lume, tot, a deşert, resunâ ! Şi: cînfl. în mintea-mi sacă, de saca ei ştiinţă, Doiilă omenirea fiinţă lînga fiinţă, Cînd văd atîte crime, atîţia proşti cu cap, AtîţI pigmei nemernici, viermi,' părăsiţii din lutne, M’apuc-o desperare imensă, fără nume... -Şi zic: „Pe astă lume, cum oare. să încap? „ Cqiiî. Miile — 36 BESPRE OARWiNISM (F IN E). Pentru ce sînt verzi burate cil ? yş. Sa presupunem, că într’o vreme buratecil ierau U^gri şi să vedem ce s’ar fi întîmplat. Din cauza vdriabilităţei, negreşit că ar fi urmat să nu fie toţi negri curat, ci ca unii să bită ceva în verde. Apoi numeral buratecilor fiind necontenit prea mare, vine întrebarea: carii ar fi reuşit a scăpa mal uşor de duşmani, cari ar fi ieşit mai cu siguranţă învingători în lupta ?—Negreşit că acei, ce băteau în verde, pentru că ar fi fost mai bine ascunşi printre frunzele verzi, de cît acei negri curat. Prin urmare, generaţiunea următoare ar fi fost mai toată neagră bătînd în verde şi din aceasta acei cari băteau mal tare ar fi remas în viaţă, şi tot aşa pana ce s ar fi produs o specie de burateci verzi, ori s’ar fi stîns buratecil de pe pămînt. Dacă am presupune, că am strămuta nişte burateci într’o regiune lipsită de arbori, şi tapisată numai cu muşchi de coloare gălbie, îndată ar începe a remănea în vieaţă acel indivizi, cari ar bate ceva în galben, şi acei verzi ar pieri pradă duşmanilor, şi peste un timp îndelungat, ori ar pieri tot neamul buratecilor de pe acolo, ori s’ar transforma în o specie de burateci galbeni, etc... Să ne punem acuma întrebarea, cum au ajuns girafele să aibă gît aşa de lung? Un naturalist de şcoala veche ar respunde, că girafa a fost creată chiar de o dată aşa cum o ve- — 37 dem adecă cu gîtui lung. —• Paleontologiea înse ne arată, că într’o vreme existau animale asemenea girafelor, dar cu gîtui mult mal scurt. Să admitem, că într’o vreme existau girafe cu gîtu scurt. Dacă regiunea locuită de dînsele ar fi suferit de secetă din timp în timp, atunci vom putea explica desvoltarea speciei actuale. Cînd ieră secetă acel indivizi remaneau în vieaţă, carii aveau gîtui ceva mai lung, căci puteau aiunge mal uşOr frunzele arborilor. Cum că existau indivizi cu gîtui mai lung, urmează din faptul constatat al varjabUi-tăţei. Prin urmare generaţiunea viitoare ar fi moştenit gîturl mai lungi şi numeral indivizilor cu gîtui scurt s’ar fi împuţinat. Continuînd periodic seceta, la fie care dată s’ar fi făcut alegere şi ar fi rămas triumfători în luptă, indivizii cu gîtui mai lung şi aşa încet încet s’ar fi format speciea cu gîtui aşa de lung. Dacă indivizii n ar fi variat în senzul acesta, atunci specia s’ar fi stîns, ori ar fi emigrat din acele regiuni în altele nesecetoase şi ar fi rămas cu gîtui scurt. Pentru ce pe insule predominează insectele ne-sburătoare? Să presupunem o insulă populată de insecte sburătoare. îndată ce s’ar fi ridicat pe su-i, vîntuî ar fi izbit pe cele mal îndrăzneţe în marea şi lear fi înecat; prin urmare ar fi avut urmaşi numai acele cari din cauza variabilităţei n’ar fi prea avut mare îndemînare la sbor şi aşa din generaţie în generaţie s’ar fi moştenit incapabilitatea de a sbura. — 38 — Fapt ce ne explică pentru ce pe insule predomnesc speciele nesburatoare. La ce serveşte şi cum se explică frumoasa co-loraţiune a corolelor ? Ieste ştiut, ca naturaliştil vechi ar fi zis, că un D-zeu bine-voitoriu a smăltat cîmpiile cu mii de flori pentru a face plăcere omului. Nenorocire numai că aceste frumoase flori nu s’au produs în urma arătare! omului pe pămînt, ci unele cu milioane de ani în-nainte! Darwin explică lucrul îu modul următor : Sa presupunem, ceea ce e şi sigur, că într’o vreme nu aveau florile petale colorate frumos, ba chiar nu aveau petale de loc. Ieste ştiut înse că la foarte multe plante nu s’ar putea fecunda? ovulele, dacă insectele n’ar îmbla prin flori. Aşa de exemplu, dacă am acoperi florile de bostan x) cu o împletitură de gază, prin care să nu poată străbate albinele, am vedea că toate florile ar remănea sterpe. Pentru că n’ar avea cine să ducă polenul (pulberea galbenă) de la o floare la floarea in care se află ouşoarele şi prin urmare nu s’ar preface aceste ouşoare în semînţă Cuprinzind embrionii 1 2) şi fructul nu s’ar desvolta. Albinele sînt atrase la florile de bostan, prin un soc zăhăros, care se află în fundul floarei. Cînd merg la dtnsul într’o floare cu polon se tămînjesc cu dînsul, şi cînd după aceea întră în alta floare cu ouşoare, atunci ung cu polen organele numite stigme şi firele de polen se des-voltâ, se lungesc ca nişte ţevii, străbat prin stil pănă 1) Bostanul are două felinrî de flori, eu polen şi flori eu culoare. 2) Embrion ieste planta tânără aflătoare en semenţă. la ovariul cu ovule şi materiea din ovul se amestecă cu acea din ţeviea polenului, apoi începe a se desvolta un embrion în semmţă, şi fructul se face mare şi se coace.—Daca am presupune o vreme cînd florile de bostan n’aveau corola aşa de galbîna şi de bătătoare la ochi, de sigur înţelegem că mal^cu greu nimereau albinele coiolele lor, pe cînd acuma de departe ItT pot zărL-şişti ind că găsesc..neetarm—n4e, slTrepaî la dînsele şi ie ajută la fecundare. De aic! se vede cum a putut lua naştere coloarea corolelor, prin lupta pentru existenţă. Lucrul vine ca şi cu buraticil. . Acuma ar fi multe de spus despre Darwi-nism, ar trebui volume pentru aceasta, dar nouă ne va ajunge, dacă vom fi reuşit să arragem atenţiunea tinerimei şi a oamenilor fără prejudiţil asupra unei teorii, care face gloriea secolului nostru şi negreşit, că vor găsi ocazie să citească şi aiurea mal pe larg despre aceste chestiuni. ^ Numai un ultim lucru trebue sa nu remie neluminat. Mulţi vor zice ca teoria lui Darwin e im— morală, căci predică lupta nemiloasă pentru traiu, şi că prin urmare scuzază toate ticăloşiele din societatea omenească, mai mult încă, vor zice, că^această teorie scuzază ori ce fapte sprijinite pe forţă ori pe viclenie, etc. etc... Noi nu vom nega că în lume domneşte immoralitatea şi lupta fără de milă intre indivizi şi între popoare, dar mai bine e să se vada lucrurile cum sînt, de cît să ne legănăm cu iîuziu-nea copilărească, că în natură domneşte pacea şi armonia. Sâ rupem o dată masca poetică şi să avem 40 — curajul bărbătesc de a privi cu mintea neturburată grozăviile zilnice ce se petrec între fiinţele organice. Ici uu şerpe înghite o broască, care se zbate şi ţipă torturata în modul cel mai îngrozitorio; dincolo un paingîu prinde o muscă şi o suge încet încet de sînge; dincolo albinele lucrătoare omoară fără milă pe trîntori şi îi aruncă afară; aiurea un miel, o căprioară, o antilopă sau alt animal graţios şi nevinovat, moare sfâşiat de lup, de tigru sau de leu. Un teniea greţos şi oribil, îşi alega locuinţa în maţele unui om, nişte trichine î! împlu cu milioanele şi îl omoară ; o vespe otrăveşte un paingîu şi amorţit îl pune lîngă ouăle sale, pentru ca larvele ieşite din iele se aibă hrană proaspătă, căci paingînul trăeşte dar e paralizat, şi trebue să simtă cum e mîncat de viu de larvele vespei etc.... Din nenorocire chiar oamenii nu trăesc frăţeşte între dînşil. ne îngrozim cînd gîudim cît sînge omenesc sa vărsat şi cîte chinuri nu au suferit oamenii unii de la alţii. Gîndiţi numai la sclavii vechi torturaţi cu toate instrumentele, ce barbăriea a putut inventa, pentru un capriţiu al stăpînului, gîndiţi la miele de sclavi, cari mureau restigniţi pe cruci, sau sdrobiţi între pietre de moară, pentru că-şi sfăr-mase lanţurile şi vroiau să nu mai fie vite, ci oameni. Gîndindu-mă la aceste ticăloşit, cîte odată mii ruşine, că mă numesc şi ieu om. Ce fatalitate urmăreşte neamul omenesc, ce geniu râu fâeătoriu ne a fermecat pentru a nu putea se facem un pas spre adevărata civilizaţie, fără a vărsa oceane de sînge ? O singură mîngîere ne rămîne, ca adecă această vrîs— — 41 — tă sîugeroasă şi cruda va lua un sfirşit şi că oamenii vor reuşi de la o vreme, să aşeze pe pămînt paceafericirea şi dreptatea• aceasta e şi misiunea so-cietăţei. 1. Nădejde. MORŢII ŞI HOŢII. Pentru trei parale, odată, se certau doi cerşitorî, Cum se’ntimplă de se ceartă, între ei adese-ori.. . Unul strigă: Hai plăteşte-mi, căci de-ajuns te-am aşteptat. Altul zice: n’am de unde! Azi nemic n’am cîştigat. _ —Fă ce ştii. Ce-mi pasă mie! Du-te cată unde ştii, „Nu mai coiti s’aştept de-acuma, tot cu vorbe să mă ţii, „ Vezi că sîntbătrîn acuma, şî mai ştii .. Doamne fereşte !. „Pot să mor; căci moartea vine, omul-cîndnici se'gîndeşte. —Mori! dar lasă-mă în pace! N’am parale! Fugi! Te du. —Zici să mor ? !- Aşa!. Dar, lasă c’am să mor să mă ’ngropi tu. „Căci comîndul mi-i la tine şi datoriu eşti să-mă’ngropî, „Să-mi faci praznic şî pomene, să chemi dăscăli mulţi şi popi. —Se’nţelege !.. da !.. Ce da? Poate crezi că eii glumesc? „Mor!Zeu mor. Hai! de mă-ngroapă chiar te jur, te-afu- nsesc. Şi zicînd aceste vorbe, se lungeşte la pămînt. —Am murit de-acuma. Iată! Haide du-mă la mormlnt. Celălalt acum de frică, pentru că iera jurat, îl iea’n spate şi se duce la biserica din sat. El ştiea de mult acolo, că’n căfas şedea uitat, Un secriu ce şi-l făcu-se pentru moarte-un om bogat. Pănă cînd ajunse, înse, la biserică cu mortul, înserase şi acuma chiar era tîrziu cu totul. — 42 Scoborî întăiu secriiul şi în el pe mort îl puse, Ş’apoi trebuind capacul, în cafas din nou se duse. II. Deci luînd căpaeu’n spate, cum se scoborâ pe scară, Auzi de-odată—un tropot ca un mers de cai pe-afară, El stătb pe loc atunce, căci se auzea intrînd, Nişte oameni venind tiptil, şi grăiau abea şoptind. Acei oameni eraţi boţii şî’n biserică întrase Ca se’mpartă între dînşii nişte bani ce îi furase. Să aşază jos cu toţii, toarnă banii, împărţesc, Fără grijă de nimică, fac grămezi şî socotesc... Dar, privind mereu secriul, cu un mort în el culcat, Unul dintre el mai tînăr, pe Cei-lalţi a întrebat: ^ —Oare mort e mortul ista Fraţilor! Ce credeţi voi? —Vezi-cu paloşul isbeşte. Ce ne mai intrebî pe noi ?! —Săriţi morţilor! de frică, mortul din secriu strigă, Hodorog, S’aude-odată. Bof\.. Căfasul răsună. Atunci unul după altul, începură-a fugi boţii ^ Omul a scăpat capacul, eară iei credeau că’s morţii. Mortul înse din secri-iu s’a sculat şi a ieşit, Şi cu cel alt,la parale deodat’a năvălit. După ce’mpărţiră banii, încep iar să se sfădească, Pentru cele trei parale, ce n’avuse să plătească. III. Hoţii spăimîntaţi de frică, au fugit cît aii fugit, Ş’apoi sau oprit cu toţii şi cu sorţi au hotărît: înapoi unul din trînşii la biserică să plece. Şi să vază ce s’aude, pe acolo, ce se petrece. A plecat îndată unul,, la biserică s’a dus Şi la ei cînd se întoarse, iată cele ce le-a spus: —Fraţilor! E grozăvie! - —Dar ce este ? Ce-ai păţit ? —Nemică! — 43 — —Dar unde-s banii? _ —Morţii i-au şi împărţit!.., „Biseriea-î plină, geme de morţi cari se sfădesc „De la bani, căci nu le- ajunge, şi tot ţîpă şi răcnesc. Mam urcat la o fereastra, dar am dat peste belea. „Unul pentru trei părale, mi-a luat şi cuşma mea. Ţine pentru trei părale, a zis el şi mi-a luat’o „Si la altul cu mînie, fraţilor, a aruncat’o, 9) j 7 Th D. Speranţă. CE ŞTIM DESPE LUME ? Am spus în No. 1 al „Contemporanului că vom arăta cum priveşte ştiinţa, lumea şi în numeral acela am şi vorbit despre Darwinism. Poate să nu placă multora a se şti neamuri cu toate jigăniefe, dar nu e vorba de plăcere, ci de adevăr. Acuma începem un şir de articole, pentru a face cunoscut tuturor, cum e lumea, cum a fost şi cum are să ajungă. Singura dorinţă ce avem e de a scrie lămurit, şi aşa ca se nu fie prea greii de înţeles pentru acei, cari nu prea ştiti multă carte. Spaţiu, Ma/erie, Corpuri Cereşti, Molecuh, Aiome, Mişcare. Puttre, Inerţie. Spaţiu se numeşte întinderea nemărginită, în care se află pămîntul, luna, soarele, stelele şi alte corpuri cereşti. _ _ . Corpurile cereşti sîrit alcătuite din materie. Ştiinţa a ajuns aşâ de departe în cît se poate măsură, cît de depărtate sînt corpurile cereşti unele du altele; se poate află mărimea şi greutatea lor; se poate şti de sînt vîrtoase, liquide (ca apa), ori gazoase^ (ca aerul ori ca aburii) ; se poate cbiar şti din ce feliti de materie e alcătuit soarele şi stelele ! 44 Pentru a dă o idee despre chipul cum sînt aşezate în spaţiu corpurile cereşti, vom începe cu pămîntul. Pămîntul e în formă de boambă turtită. Dela suprafaţă şi pănă la centrul acestei boambe sînt 6,377,398 de metri la equator, 6,356,080 m. la poli.—Pămîntul cîntăreşte de 5 ori şi jumătate mai mult de cît o boambă de apă de aceeaşi mărime.—în lăuntru pămîntul e vîrtos şi fierbinte, numai ici colea cuprinde foarte multe materii topite şi amestecate cu apă. Aceste materii sînt aruncate de vulcani şi se eh iarnă lavă. A Pămîntul' se învîrteşte în jurul seu ca un prîsnel în 24 de ceasuri de la apus spre resărit. Din pricina acestei mişcări ni se pare, că toate corpurile cereşti se învîrtesc înprejurul lui în 24 de ceasuri, de la resărit spre apus. Luna e un corp solid ca o boambă la formă şi se învîrteşte în jurul pamîntului în aproape o lună de zile, de la apus spre resărit. Luna e mult mai mică de cît pămîntul. De la suprafaţa iei şi pănă la centru sînt vr’o 1,737,500 de metri. în privinţa gre-utăţei luna e de 75 de ori mai uşoară de cît pămîntul. Din centrul lunei păn în centrul pământului, e o depărtare de vr’o 60 de raze păminteşti (rază pămîntească e depărtarea de la suprafaţă la centrul pămîntului). 4 Pămîntul se învârteşte înprejurul soarelui într’un an. Depărtarea pănă la soare, e de vr’o 24,000 de raze pământeşti.. (1) Pentru a dă o idee mai lămurită despre această depărtare, voiţi spune, că o boambă care ar merge 50,000 de metri pe ceas, ar ajunge la soare peste 347 de ani. v Soarele e mult mai mare de cît pămîntul, raza lui e de 112 ori mai mare de cît a acestuia, şi greutatea de 355,000 de ori. împrejurul soarelui se învîrtesc următoarele pla- ţi). Raza e depărtarea de la suprafaţă pană la centru. — 45 — nete: Vulcan, Mercur, Venus, Pămîntul, Marş, aproape 200 de planete mici de tot, Joia, Saturn, Uran şi Neptun. Unele din acestea au luni, cari se învîrtesc in jurul lor ca luna în jurul pămîn-tului. Aşa V enus are o lună, Pămîntul una, Marş două Joia patru, Saturn opt şi un inel, Uran patru şi Neptun una. Toate planetele se învîrtesc în jurul osiei lor de la apus spre resărit şi în jurul soarelui tot în acelaşi senz. Toate sînt turtite la poli şi umflate la equator. Toate se mişcă cam în dreptul ecuatorului soarelui. En sferşit soarele chiar se mişcă en jurul seu de la apus spre resărit.—Afară de planete cu lunele lor, se mai mişcă în jurul sorelui cometele. Acestea sînt în formă de sferă sau boambă cîmT~sînt departe de soare, în apropierea lui înse îşi formează cozi de multe ^ ori foarte ciudate şi foarte lungi, precum ^ s’a văzut şi la cometa de acuma.—Cometele nu se mişcă toate de la apus la resărit nici în dreptul equatoruluî.—Unele comete se învîrtesc necontenit în jurul soarelui, altele ne vizitează o dată şi apoi ne părăsesc pentru veşnicie. _ Ne mai remîne, să spunem din ce feliu de materie sînt alcătuite corpurile cereşti de cari ne-am ocupat pănă aice şi de sînt solide, liquide sau găzoase. Soarele e găzos în totul şi e compus din aceleaşi feliuri de materie ca şi pămîntul. Planetele sînt unele solide ea pămîntul, altele poate încă liquide, dar a fost o vreme cînd toate ierau găzoase ca şi soarele şi numai pe încetul au ajuns la starea de acuma. Cometele sînt mai toate găzoase şi foarte uşoare, dar s’a dovedit pentru una, că e de 700 de ori mai uşoară de cît pămîntul. Nu e dovedit, ca nu există comete cu sîmbure vîrtos sau cel-puţin iiquid şi izbirea Cu asemenea corpuri cereşti ar aduce mari nenorociri. Soarele împreună cu corpii cereşti, ce se învârtesc în jurul lui, formează o grupă numită sistem solar sau planetar. — 46 Fie care stea e un soare şi in jurul iei se învîr-tese planete. Aşa dar sistemul nostru solar nu e singur în spaţiu, ce încunjurat de milioane de alte sisteme asemănătoare. Depărtarea dintre soare şi stelele cele mai apropiete e de peste 200000 de ori cit depărtarea pămîntuluî de soare. Din sistemele solare observate sînt unele cari ni se arată ca planete luminoase incă şi lucrul nu e de mierare, pentru că a fost o vreme, cind soarele nostru ierâ încunjurat de planete luminoase. — Un numer foarte mare de milioane de sisteme solare formează o grupă numită calea robilor şi soarele face şi el parte dintr’însa. Această grupă de stele sau nebuloasă nu e singură în spaţiu. Se cunosc pănă acuma peste 6000. Unele sînt întocmai ca calea robilor compuse din sisteme solare, altele înse sînt numai din aburi fierbinţi. Dar aşa a fost într’o vreme şi calea robilor şi ea a fost o dată un nour îngrozitorii! de mare şi sistemele solare s’au format încet, încetrs'dintr’însul. Aşa se va întîmpla şi eu nebuloasele găzoase încă. Faţă cu aceste descoperiri ale ştiinţei astronomice ne punem fie care întrebarea, dacă mai sînt fiinţi vieţuitoare ori chiar oameni şi pe alte corpuri cereşti şi putem zice fără de teamă că trebue să fie nu numai pe cîte-va planete din sistemul nostru solar, ci şi pe nenumăratele planete ce se învîrtesc in jurul stelelor, precum şi alte planete aflătoare în nebuloase împrăştiate în spaţiu. înainte de a veni la chestiea, cum s’au făcut sistemele solare şi cum vor . pieri să ne întoarcem puţin la materie şi să o cunoaştem mai bine. Pănă acuma se cunosc vr’o şeptezeci de feliuri de materie. Cele mai mici părticele se ehiamă atome; iar grupuşoarele de atome, molecule. Aşa, zăharul are molecule compuse din atome de cărbune, de oxygen şi de hydrogen. Cind se topeşte zăharul în apă moleculele lui se amestecă printre ale apei. Cînd ardem — 47 — zăharul sau cînd îl udăm cu vitriol, atunci moleculele se strică şi chiar vedem arătîndu-se cărbune şi apă în locul Iul. — Chiar atomele înse nu sînt simple, ci compuse din eter, materie foarte fină, respîndită între atome, între molecule şi între corpurile cereşti. După ideea aceasta, că toate atomele smt tot din eter^făcute urmează, că in fond aurul şi plumbul sînt a- eelaşl lucru. . a Părticelele de materie nu stau în repaus, ci m o neîncetată mişcare. Părticelele de eter ca^ şi cele de materie ordinară se învîrtesc în jurul lor înşele şi vi* brează (tremură) cu o iuţală înspăimântătoare. Corpurile cereşti se mişcă toate, nu numai planetele, dar şi atomii. De la părticica de eter pan la soare, totul se mişcă. [Ya urma] 1• Nede/de. Zoologiea D-lai B. Nanianu. Mai înainte de a întră în cercetarea acestei scrieri, este necesar să spunem cîţe-va cuvinte, din punct e vedere general, asupra ştiinţelor naturale dm cursul inferior. Toţi ştim, din esperienţă, cît de greşit era vechiul program, în multe priviri, dar mai ales în privirea ştiinţelor fizico-naturale.-Pe lingă că nu se prevedea mai cu de a măruntul, ce părţi anume săse_ faca dm Zoologie, Botanică etc. apoi încă lipsă Chimia şi Introducerea în ştiinţele naturale, fără de care este aproape imposibil studiul celoralalte părţi.—Reformatorii vechiului program, au făcut un pas destul de Însemnat, pre-văzînd pentru începerea studiului ştiinţelor naturale m clasa I-ia, Introducerea în ştiinţi, prin care elevii căpa-tînd oare care cunoştinţl generale, pot trece mai de — 48 — parte la studiul celoralalte părţi, cu mai multă siguranţă de a putea înţelege.—Mai însemnată înse a fost modificarea în privinţa modului de predare. —în adevăr s’a arătat anume ce să se facă din fie care parte a ştiinţelor naturale şi cîtă desvoltare să i se dea; s’a dat mai mare importanţă părţei descriptive din Zoologie; şi Botanică, ca mai uşoaS:MeMîffelni71ăsînd._părţei "generale nrar-puţin spaţiuj adicăInărginindu-o numai la ceia ce este necesar pentru înţelegerea părţei descriptive.—Această modificare radicală în modul de predare, trebuia să aducă după sine, o modificare tot aşa de radicală a cărţilor didactice privitoare la această materie; adecă în loc de a se mărgini autoriul (cum se făcea mai de mult,) a luă o carte mai pe larg din altă limbă şi a scoate un rezumat foarte abstract şi imposibil de înţeles, trebue să facă o lucrare mai ostenitoare, trebue să espue în-mod clar şi potrivit cu mintea acelor ce au să studieză, ceia ce este esenţial în fie care parte din ştiinţî BCU Cluj / Central Uni .’ sit; i v Să venim acuma la Zoologiea I)-luî B. Nanianu, şi să o esaminăm din punct de vedere general, dacă corespunde noului mod de predare; pe urmă vom e-samina-o şi din punctul de vedere al ezactitateî ştiinţifice. , D. Nanianu înnainte de a începe Zoologiea, face o scurtă introducere, în care dă cîte-va difiniţii asupra m at arie î, co rpurilo r etc. arată deosebirea 6între corpurile organizate şi cele brute etc. Fără a vorbi de o cam dată despre exactitatea acestei părţi, susţin că este de prisos şi mai mult stricătoare de cît folositoare; iată pentru ce : studiul Zoologiei se începe în clasa a Il-a, cînd elevii n’afi de cît cîte-va cunoştinţi foarte generale despre corpuri, aşa în cît lucrurile abstracte le sunt foarte grele; ei nu cunosc încă caracterele animalelor şi ale vegetalelor pentru ca să le compareze cu ale corpurilor brute, ei nu ştiu încă ce este murirea şi cum şe produce, ei n’au în fine, o cunoştinţă cît de simplă dar — 49 ştiinţifică, despre animale şi vegetale, pentru ca să fie în stare să le eompareze cu corpurile brute.— Calea recunoscută ca raţională în ori ce studiu, este de a nu dă, pe cît se poate, idei generale, de cît asupra lucrurilor cunoscute; aşa în cît se poate tare bine începe Zoologiea, fără această parte introductivă, care nu face altă ceva, de cît strică mintea elevilor şi-l provoacă la învăţarea pe de a rostul, fără a înţelege ceia ce învaţă.—Cu atît mai puţin poate fi înţeleasă această parte, în modul cum este scrisă de Dl. Nanianu ; căci este încărcată de termeni ştiinţifici, despre carii elevii nici n’au idee, precum: afinitate chimică, oxizi, sulfuri, cloruri, săruri, puter[e vitală, structură organică, ţesetură celulară, combin are etc. şi în general o limbă foarte tare încărcată de cuvinte streine, chiar acolo unde nu este numai de cit trebuinţă. După ce am cercetat această parte, din punct de vedere dacă se potriveşte sau nu cu priceperea elevilor, să o cercetăm şi din punctul de vedere al ezactităţeî, înnainte de a trece la cercetarea altor părţi. Una din cele mai mari neezactităţî este la pag. 11 sus unde Dl. B. Nanianu zice: „Structura vegetalelor este cu mult mai simplă de cît, „a animalelor, pentru căla vegeta le „găsim un mai un feliu de ţesetură, adecă „ţesetură celulară, care constă din nişte „căsuţe mici numite celule; pre cînd la ani-„male găsim şase feliuri de ţeseturi- fonda-„mentale, formate în genere din filamente şi „de lamele care se intrecresc şi ast felih con-„stituesc nişte celule, maimult sau mai puţin „neregulate, şi un mare număr de vase, prin „care circulă nişte fluide de natură diversă."— Yrâ se zică după D-l Nanianu, toate plantele sunt puf 4. — 50 — şi simplu compuse numai din nişte căsuţe numite celule! Sunt şi plante numai celulare în adevăr, da sunt multe şi mai complicate şi este cunoscut că plantele superioare au vase şi fibre! Poate va zice I)-l Nanianu, că a vroit se înţeleagă prin aceasta, că şi vasele şi fibrele, nu provin de cît tot1 din celule? Aceasta nu este de admis, căci cu acelaşi cuvînt s’ar putea zice asemenea şi la animale şi prin urmare n’ar mai fi distincţie în privinţa numerului de ţeseturi, cum vroeşte să stabilească D-l Nanianu.— Sau poate D-l Nanianu nu admite că organismul cel rfiai complicat al unui animal, a fost la început o celulă, din care s’au făcut mai multe altele şi apoi modificîndu-se pe nesimţit au produs părţi foarte distincte, precum fire lungi de diferite feliuri etc? Apoi ce însemnează cele zise de D-l Nanianu: „la animale găsim şase feliuri de ţese „turi fundamentale, formate în genere, din filamente şi de lamele (foiţe) earese intre cresc „şiastfeliticonstituesc nişte celule etc? Sau D-l Nanianu crede că celulele animale se formează din întretăierea filamentelor şi a foiţelor, sau confundă spaţiurile intercelularie, sau acele dintre fibre, cu adevăratele _ celule; în amîndouă cazurile este rău, căci duce la idei greşite pe elevi.— Apoi D-l Nanianu se vede că n’a aflat încă, faptul că acuma fixarea cărbunelui din acidul carbonic şi darea afară a oxigenului de cătră plante, nu se mai consideră ca o respiraţiune, ci ca o adevărată nutrire şi prin urmare nu mai poate servi ca un caracter de deosebire între animale şi plante. — Afară, de acestea chiar esprima-rea nu este clară, căci D-sa zice: „Vegetalele, din „contra, absorbind aerul atmosferic, după ce-1 „descompun, opresc în corpul lor carbonul şi daţi afară oxigenul,“ — Cred că ezact ar fi de zis: absorbind aerul atmosferic, descompun acdiul 51 — carbonic din el şi fixînd în ţeseturi cărbunele, dau afară, oxigenul. A. In fine D-l Nanianu crede prea mult in lipsa azotului din plante, dînd a înţelege ca este foarte puţin; însă este ştiut că protoplasma, singura substanţă vieţuitoare în plante, este o substanţă azotoasă şi nu tocmai rară; prin urmare nu se poate afirmă aşa de categoric că azotul se găseşte foarte rar în plante. Deci această parte introductiva, este netrebuitoare; mai întăiu fiind că nu este cerută de program, al doilea fiind că nu poate fi înţeleasă, cbiar cînd ar fi bine scrisă; în fine este stricătoare, fiind ca este plină de neezacti-tăţî, care fac ca elevii să şi înrădăcineză în minte idei greşite, care cu greu se pot scoate mai pe urmă. Să trecem mai departe şi să cercetăm puţinele noţiuni de fiziologie si anatomie, ce se cer pentru cursul inferior. Pentru a face aceasta, trebue mai întăiu să ne înţelegem asupra scopului ce are studiul acestor părţi din zoologie, în gimnaziu. Uşor putem conveni, că noţiunele de fiziologie şi anatomie, sunt menite ca să lumineze, pe cît se poate de complect, pe elevi, in - privinţa compoziţiuneî corpului omenesc (de o cam dată numai al omului, ca mai pe urmă să-l compare cu al celoralalte animale) şi în privinţa diferitelor funcţiuni ce se produc în el, arătînd : legătura ce este între ele, modul cum se produc şi importanţa fie-căriea.-Toate esplicările privitoare la acestejucrurî, trebue să fie scoborîte la nivelul înţelegere! elevilor din clasa all-a gimnazială, adecă trebue scrise în mod cît se poate mai elementar, cu cuvinte mai mult din limba obişnuită, nere-curgînd la termeni ştiinţifici, de cît cînd este absolut necesar şi atuncea esplicîndu-î ca să fie bine înţeleşi.—Toate acestea însă nu opresc ca esplicările, să fie conform ultimelor descoperiri ştiinţifice, cagceste puţine noţiuni să facă un — 52 — tot complect în felini său, aşa în cit cel ce 1 ar studia pentru prima oară, să remînă eu o ideie clară, deşi elementară. ^ Pentru a ajunge la asemenea rezultate, prebicrătoriul unei Zoologii, nu trebue să se mărginească a luă o Zoologie mai pe larg şi a estrage de pe ici depe colea, cîţe o frază, pentru a face o scriere mai puţin voluminoasă! Şi încă mai rău va fi dacă în 1881, prelucrătoriul va găsi de cuviinţă să deschidă o carte din 1848, pentru a face estractul mai m ticnă şi cu mai puţină frică de a vedea azi mine, în vre un ziar. o colonă în limba franceză, pusă m faţă cu alta m limba romînă, pentru a putea orî cine judecă despre valoarea traducere!!—Aşă nu va reuşi prelucrătoriul în întreprinderea sa!—Iată ce trebue să facă, pentru a produce ceva de samă: trebue să cetească mult şi să caute a-şi formă mai întăiu pentru sine o ideie clară despre aceia ce are să scrie; pe urmă să-şi aducă aminte de priceperea copilărească şi să gîndească cum ar face ca să poată înţelege copiii, ceia ce el însuşi a înţeles.—Lesne se poate dar vedea, că nu un estract trebue, ci cu totul altă ceva ! Dacă programul prevede că noţiunele de anatomie şi de fiziologie, să se facă în o sau 6 lecţii, asta nu însemnează că trebue să grămădim nişte lucruri neesplicate, fără nici un folos. • ^ _ Să venim acuma la naţiunile de anatomie şi fiziologie din Zoologiea D-lui B. Nanianu şi după cum am făcut pentru partea introductivă, să le esaminăm mai întăiti din punct de videre general şi pe urmă să semnalăm greşelele (de ştiinţă) ce cuprinde. După spaţiul ce ocupă această parte, nu se poate impută D-luî B. Nanianu că a scris prea mult, căci m adevăr este materie pentru 6 sau 7 lecţii. Dar ce folos?! Căci numai în această privinţă este ireproşabilă scrierea D-lul Nanianu!—Ori cine, ori cît de bine voitoriu ar fi pentru D-l Nanianu, cetind cele scrise de D-sa m parte de care ne ocupăm, dacă ar vroi să fie just, ar zice: că nu este nici o legătură, că nu se insistă asupra principalului, ca sunt părţi necerute de progrm, că sunt 53 multe greşeli de ştinţă etc Nicăeri D-l Nanianu nu ne lămureşte_bine^iua-se-prorl i.uia-iiatekea--e]im-a£fQrmMz^ sînOTfohbun^ sucurile; nime nu este in stare să înţeleagă respiraţiunea şi descrierea plămeilor aşa cum 7 este făcută de D-l Naniami: limfa şi rolul ei s’au trecut cu viderea: rolul vaselor capilare ne lămurit; la sistemul nervos nu ni se spune de la ce atîrnă în adevăr inteligenţa, nu se spune bine eom- poziţiunea materiei nervoase------Apoi simţurile descrise fără ’ ca să fie cerute de program, căci se studiează mai departe (mai ales simţirii vedere! care cere cunoştinţi din optică), funcţiunile de reproducţiune de asemi-nea.—In general, fâcînd de o cam dată abstracţie de nenumeratele greşeli ce întâlnim şi asupra cărora vom reveni, partea cu criticarea căreia ne ocupăm, nu are nici o valoare; poate produce confuzie, dar nici o dată lumină! Să trecem acuma în revistă greşelele cele mai bătătoare la ochi şi esplieaţiele necomplecte. - La pag 36 D-l Nanianu vorbind despre alimente „şi natura lor, zice: „Alimentele, după natura şi „proprietăţile lor, se divid in alimente plastice, „adecă acelea care pot întră in compoziţiunea ţesetu-„relor organice, şi pot deveni părţi vivente şi ali-„mente respiratorie, al căror rol principale este „ca să dea carbonul necesar combustiunei fiziologice. “ — Din aceste rînduri se vede că D-l Nanianu este un conştiincios adoratorii! al anticităţilor! Şi anticită-ţile sunt bune pentru ca să ne arăte fazele prin care a trecut o chestiune; însă a le crede ca drepte şi a le Introduce prin cărţi didactice ca adevăruri indiscutabile, este o greşală neertată, este o dovadă că acel ce crede şi susţine asemenea lucruri, a remas în urmă cu cîte-va zeci de ani, sau poate nici o dată n’a fost amic cu ştiinţa!— Ori cine se ocupă cît de puţin cu ştiinţa, are cunoştinţă despre scrierile lui Moleschott şi ale — 54 — altora, în privinţa fiziologie.—Se ştie eă vechea distincţie în alimente plastice şi respiratoare, nu mai are nici o raţiune de a fi; căci s’a dovedit, că alimentele ternare (aşa numitele respiratoare) întră şi ele în formarea ţeseturilor ca şi acele qua-ternare (aşa numitele plastice); apoi materiele qua-ternare din ţeseturl, sînt şi ele, ca şi cele ternare, supuse combustiunei.—Deci menţinînd cineva această distincţie face o mare greşală, cu atîta mai mult că aceasta duce la o falşă idee despre modul cum se face nutrirea şi despre combustiunea fiziologică.—In adevăr admiţînd această distincţie, nu ne putem esplicâ cum materiele quaternare, care fac deja parte din ţeseturl sînt înlocuite prin altele nouă aduse de sînge; de asemenea nu ne putem esplicâ prezenţa în organism a corpurilor ce provin din eombusfiunea materielor azotoase, precum diferitele substanţe din urină. Mai departe D-l Nanianu zice: ,, Alimentele, ajunse în stomach, sunt supuse la acţiunea „numită chymificaţiune sau fenomenul chimic, prin „care sucul gastric le transormă într’un feliti de cocă „cenuşie, semi-fhiidă, care se numeşte chim.—Sucul gastric, însă, nu disolva de cît substanţele azotoase, iar „cele neazotoase, p. c. sunt materiele grase, acestea se „digerează in duoden prin acţiunea bilului (fere!) şi a „sucului pancreatic.—in această parte a stomahului, „alimentele se deosebesc intr’o substanţă mai liquidă „albicioasă şi opacă, care se numeşte chil şi care se „absoarbe de nişte numite vase chilifere şi vine, prin „ cari se conduce spre a se trasnformâ în sînge, iar restul „materielor alimentare, trec in intestinul shbţire, apoi in „cehgros etc."—In aceste rînduri D-lNanianu seincearcă a arata modul cum se produce digestiunea. Intenţiea este bună, dar ce folos că nu se realizază!—Digestiunea stomahală este in complect esplicată, căci nu ne spune de ce feliu le vase sunt absorbite, materiele în stare de a fi absorbite, nici nu ne spune, eă- smt şi ma- — 55 terii ternare, cari sunt absorbite cliiardin stomah, pre cum sunt unele băuturi.—Apoi după D-l Nanianu, duodenul este o parte din stomah.~Toate va zice că estero'"greşală dB-idpărînT^nsă nu esteT"aşa, căci mai departe zice:„ iar restul materielor alimentare, trec in intestinul subţire, apoTIn ecl^WirkvaBa(Aş^ „ D=L~ATaulanir-tA-^lxrddiîiriA este~o* parte din intestinul subţire, atunci ar ii zis: „iar restul materielor alimentare, trece in celelalte părţi~lde~iirtestimilui subţire etc.'ft15ică"ar~zice, că s’ă"~espfimat echivoc, vina nu-i a nimăruî, de cît tot a D-sale! — Pe urmă D-sa mai face o mare încurcală, cînd zice, că materiele din duoden, sînt absorbite de nişte vase numite vase chi-1 ifeTcC^A vinoL Se~ştie, că din intestine, chilul este—absorbitele vasele chilifere, care-1 duc într’un canal ce conţineTimfa, cu care împreună se varsă in vine; prin urmare~rău~zîce~Dnr”Nănîanu, că din intestine chilul -este absorbit şi de vinei (va urma). G. G. Nădejde. ' LA PLECAREA MEA. 'Măriei Cînd mă voiţi întoarce din locuri străine, Nume şi fiinţă, cred, vor fi uitate. Curioasă, superbă vei privi la mine, Intrebînd de nume, ce caut la tine Ett, străin, pribeagul din ţeri depărtate ?. . . Ear cînd mă vor duce să mă înmormînte Escortat de-un cîne, de-un străin jelit, Tu, privindu-mi faţa, ţi-i aduce-aminte Că ai mai văztit-o; ear printre morminte, Numele-mi, femee, cînd vei fi cetit, — 56 în cenuşa vremei rescolind anume, Căutând tu, poate, îţi vei aminti C’ai iubit pe unul ce purta ast nume. Apoi aminterea-mi va fi ştearsă’n lume, Numele-mi cu trupu-mi se vor risipi! C o n s t. Miile Monstruozităţi ştiinţifice şi literare. Conferinţa D-lui V. C. Buţureanu. Avem dinnaiutea noastră revistă literară şi ştiinţifică din Peatra »Asachi“. Nu suntem de loc contra unor asemene mişcări culturale, cerem însă, ca In toc de-auna să ni se dee marfă ne-falşificată, cerem ca originalul să fie original, traducerea să apară, tot sub acest nume—Alt-fel tot deauna vom combate plagiatul. în această revistă găsim o conferinţă literară despre „/fcs-coperireie moderne“. Cetind-o ne-am adus aminte, că am mai cetit-o unde-va. Credeam că D-l. V. C. Buţureanu, autorul studiulm, era inspirat de şlslorieq Universală“ a lui loan Măndinescu. Ne-am mai adus aminte, că reposatul Măndinescu suferea de boala plagiatului şi deschizînd pe Prevosl-P aradol („Essni sur l'histoire universelle* V. II. Livre XIII §. La Renaissance) am găsit conferinţa D-lui Buţureanu tradusă în franţuzeşte Ne am uitat la data cărţei şi am văzut 1865 ; de aci concluzia că D-l Buţureanu şi-a tradus conferinţa „mot â mot* din Paradob . Cinismulft merge pănă acolo Incit perioade întregi sunt tradusă fără nici o scrupulozitate. Pentru a lumina mai mult, vom căuta să analizăm ambele scrieri puuîndu-le faţă în faţă. PREVOST PARADOL. „AS.UI1P Essai sur l’histoire universelle P. 228 V. II. L. XIII. „Plus d’une expiirience nous a de-montre qn’une nonveile application de la Science peut produire en quelques annes plus de clmigemenfs dans l’eîat des societes et dans Ies relations des homxnes qne n’en operaient en plusietirs siecles la violenee ou la persuasio Urmează apoi 16 rînderi traduse.... Rec. lit. fi ştiinţifică. Anul I. No. 3. «Descoperiri şi invenţiunî moderne«. Conferinţă publică, de V. C. Buţureanu. p. 69-70. „Mai mnlt de cît o experienţă ne-a demonstrat că o nouă aplicaţiuiie a şti-inţfi poate produce în eîţl-va ani mai multe schimbări în starea societăţilor şi in relaţiunele oamenilor decît în citi -va secole ar putea face această forţa şi violenţa.... (persuasion trad, prin violenţa (!?) Iţi'recomandăm. D-le Bn-ţnrene, dicţionarul D-lui Codrescn). — 57 „L’habilitâ de Louis XI fit beauconp pour miner le Systems feodal; l'arti-lerie en fit davantage elle en rendit le retour â jamais impossible“.... s. a. m. d. 50 de rînduri traduse—afară de câteva mici periode omise, p. 230. „Mais tandis quel’esprit humain ap-plique â une chose mauvaise en elle meme, ne pent qn’attenuer un fleau, cette meme force creatriee peut faire d’un bien precienx et rare un bien ines-timable et comnn, du privilege de quels ques uns le patrimoine de tous“.... Urmează apoi 52 de rînduri pănă la pag. 232 traduse fără nici o modificare!.. „Abilitatea regelui Pranciei, Ludovic Xllea, primul, diplomat în Europa, făcu mult pentru a ruina feudalitatea, artileria înse făcu şi mai mult căci feudalitatea nu mai apăru, p. 72—73. „Pe cîud spiritul omenesc aplicat la un lucru rău în sine însuşi, nu poate de cît să uşureze o nenorocire, tot această putere creatriee poate face din-un bine preţios şi rar un bine nestimabil şi comun, din privilegiul a cîtor-va, patrimoniul tuturor....» s. a. m. d...... Despre hîrtia de petică, Ioan Mandînescu, a foştii isvorul D-lui Buţureanu. Dispensăm cetitorul încă de două citaţ.î. In rezumat, Dl. Buţureanu dă ca originală o bucată scrisă de alţii. Din partea „Comtemporanului* noi îi aducem viile noastre felicitări pentru marea sa măestrie în arta Plagiatului. Dl. Cernătescu prof. laUniv. din Bucureşti „cunoscutul autor-traductor* a Istoriei lui V. Duruj şi-a găsit un credincios adept.—=• De asemenea dl. Crăciunescu, cel cu discursul de la şcoala normală superioară din Bucureşci. Şi apoi e foarte natural, cînd profesorii de Universitate, se intrec'in cinismul plagiatului, ca cei de gym-nazift se-i imiteze. Şi apoi să nu mai zicem, că progresăm, că a-avern literatură naţională, că am ajuns din toate puntele de vi-dere, o Belgie a Orientului ? ?.... Balasaniade.—Nu înţelegem, cînd cineva se pricepe de minune la mindirigie, să se apuce de redacţia unei foi!... ’ Ast-fel e şi cu redactorul astronom al ^Curierului*, Dl. Th. Balăsan. Intr’un număr trecut al generalei d-sale foi, vorbind despre cornetul ce ne vizitează acum, ca lucru mare şi de interes general, ne spune, că după informaţiunele d-sale particulare precum şi după corespondenţele speciale ale „Curierului*, cornetul a mai fost vizibil şi in Brăila şi In Galaţi^! ?)••.• Noi însă, oameni ce ne am făcut studiile ştiinţifice în altă parte de cît in redacţiunea „Curierului“ ştim că cornetul imperato-rului Braziliei este vizibil nu numai, mai în toată emisfera boreală^ deci şi In Paris ea şi In Galatz, şi în Brăila ca şi în St. Peterş- — 58 — burg, dar chiar poate şi in întreaga emisferă australă. Ce ne spune nou atunci dl. Balasan?.... Că pacat de mindirigiul ce se face redactor—Âducă-şi aminte de Boileau. L’art po?tique. C. IV. Şi să nu ne mirăm cum această foaie mai poate exista, şi cum este susţinută. In alte ţeri ea nu s’ar ceti decît de redacţia ei. Verax. CHITKĂ LITHRARĂ. * * * Visuri şi plânsuri.^ Poesh de Nicolae Stan—Bârlad 1881. O broş. de 64. p. _ _ Poesiele sunt slabe.—Defectele cele mai principale se pot rezuma în următoarele: a) Completa lipsă de originalitate. b) Versificaţia cu totul defectuoasă, nu am găsit dintre toate poesiele D-sale, decît două sau trei, cari să aibă versuri corecte. Cele-alte toate aii versurile de aceleaşi silabe şchioape, sad incepînd cu un metru sfîr-şesc cu altul. De asemenea cantitatea nu e pentru nimic, la D-sa. Autorul este un tînăr elev din Lyceti; în prefaţă ne spune ca să nu luăm în serios operele D-sale. Atunci de ce le-a publicat ?... Nu negăm D-lui Stan putinţa de a deveni un bun scriitor pe viitor, dar putem să-l in-credinţăm, că pentru momentu nu e. încercările D-sale nu sunt şi nici nu puteau fi decît un păcat al tinereţelor. Pe viitor îl sfătuim ca să nu dee la lumină decît opere de acele care nu-i vor fi în detrimentul numelui D-sale de poet. * * * Fabule de C. V. Carp. Iaşi 1881. O broş. de 72 p. Editura Tipografiei Buciumului Romîn din Iaşi. Nu este tot ast-fel şi cu colecţiunea de fabule a D-lui — 59 — Carp; desebizind broşura te simţi în o atmosferă poetică, alătur© cu un scriitor ghibaciu. D. Carp e poet şi poet de talent. Genul scrierilor D-sale e, Apologul satî mai bine zis: Satira politica sub formă de fabulă. Gen, destul de greii şi întrebuinţat la noi de preferinţă de cătră Gr. Alexandre,seu, pe care gen poetul arată că l’a pătruns şi tratat in maestru. Versificaţia corectă, afară de mici excppţiuni, versul elegant şi armonios, pe lingă aceasta o uşurinţă ne-imitabilă de-a transporta toate obiceiurile şi formalităţile lumei noastre politice în lumea animală. P. Ex. In. „ Ţiu ţarul ţi harmasarulu „Lupul patriot ferbirite, „Şi ministru preşedinte, „Foarte s’a scandalizat. „Părăsind locul îndată x B( „Cu inima turburată cluj „Merge direct la senat. Ca eleganţă de versificaţie şi inspiraţie poetică, putem cita “Vulturul câzut.u . Vulturul bizuindu-se în puterea sa, ,şi suindu-se prea sus 'a ameţit şi a căzut într’o groapă adîncă, stălcit şi cu aripele rupte : „Se uită cu jale şi abiea zăreşte „A zilei lumină sub un cer senin „Nime nu-1 aude, nime nu-1 jăleşte „Fără cît ecoul unui trist suspin. ' „Cînd din cînd aude cîte-o păsărică „Vesel ciripind „Cînd^din cînd zăreşte cîte-o rîndunică „In aer plutind. „Pănă şi bondarul, „Pănă şi ţinţarul, „Păn, şi sburătorul cel mai umilit — 60 — „De cit dînsul este mult mai fericit! Căderea vulturului—şi contrastul între ce-a fost şi cea ce este, e admirabil esprimat. ^ ^ Dl. Carp reuşeşte de minune în transiţiunea uşoară de la un vers lung la altul scurt—ceea ce nu găsim xn Donici care nu are în vedere nici cantitatea. . între satirele politice sub formă de fabulă, puteni cita două mai ales, care sunt cele mai corecte şi mai bine inspirate: „Lupul liber alu şi „Leul şi miniştrii sei“ Sfetnicii leului sunt, lupul, vulpea şi cotoiul: „Cei cu gbiare înzestraţi—“ _ _ „Asinul, vaca şi capra se ţin de partidul g o L“—Aici nu înţelegem ce va -să zică „partidul gol“. Se pare a fi umplutură. „Şi la ei ca şi la noi „Cei mici şînt cei in nevoi. Leul insă văzînd prădăciunile lupului — îi dă ruanda t de arest, atunci: - „Lupul tras la judecată şi ameninţat de led „Scbimbă-n dată rolul şeii: El devine democrat! Lecţiuneâ şi sarcasmul trebuie să facă să roşească atîţî democraţi!... „Cu stindardul de frăţie şi cu libertatea-n bot. „Iată-1 deja cel mai sincer, cel mai aprins patriot. “ Ascultaţi-1 cum declamă: _ _ „O, voiepuri! O, voi ciute! O, voi asini! O, voi boi! „O, voi sărmănele oi! „O, tu capră îndrăsneaţă! O, tu cîne năsdravan „Ce ruşine, ce’n josire! să fiţi conduşi de-un tiran. „Libertate!.. Libertate! astă-zii toţi suntem egali „Jos tiranii, jos despoţii, trăească cei liberali! # Dacă n’am şti că suntem între animale am socoti că suntem în mijlocul unei lupte electorale!... Concluzia e cu totul plastică: 61 — „Mulţi avem şi noi în ţară liberali şi democraţi „Cari în realitate nu sunt deeît boţi mascaţi Să trecem acum la „Leul şi miniştrii sei“ Ţărieica leului nu mergea bine: „Mergea reci, dar re ti de tot “ ^ El ebiamă sfatul şi-î expune în termeni aspri si- tuaţiunea ţerei: „Creditul a dispărut „Ce-am avut tot am perdut. _ El întreabă pe miniştri care e cauza acestei neno- rociri. Causa-i respunde lupul, e că-s mulţi locuitori , „Colţoşi şi resvrătitorî „Inamici neîmpăcaţi, „Anarhişti înverşunaţi, „Liberali periculoşi „Cu pronumele de roşi. „Cu gîndul să ne restoarne, să pună laba pe noi. Intre care mai cu samă pot să vă numesc pe oi... Şi lupul cere voie ca să eie pe samă lui astimpararea „Acestui neam resvrătitor“ _ „Cer cuvîntul, zice vulpea, prim-ministrul a uitat „Grăinele şi cucoşiî sunt ceî mai cutezători „In fine domnii Cueoşi „Sunt adevăraţii roşi . . . n—Daţi-mî voie, zice mîţa am şi eu ceva de zis ’ Vina se înţălege e a şoarecilor: „Opresiune, tînguire, „Comploturi, nemulţămire, „Numai dînşii le scornesc . . . Leul le dă voie să facă cum vor şti, ca să indrepte ţara: _ . „Vai! de oi, vai! de cucoşi „Vai! de şoarecii fricoşi! . . . Dar ţara merge tot reil—Leul ebiamă din noti pe miniştri şi după ce îi mustră că planul lor: # — 62 „A fost un plan mincinos“ Ii zugrumă şi pe ei. Concluzia nu-i naturală, căci cum zice D-lui, mai sus: „Şi la ei, ca şi la noi „Cei mici sunt cei in nevoi." Ca satiră putem cita «Muerea şi bărbatul” intre fabulele D-lui Carp găsim multe cari ne-a înveselit copilăria noastră ca: „Nourului Valeau1 „Calul şi momiţa", „ Ţeranul şi Vulpea^ eet. Majoritatea sunt originale, parte din ele imitaţiuni din Fcdru, Eeop, şi la Fontaine. Desigur nu sunt numai roze în fabulele D-lui Carp —găsim şi spini—Rozele insă, întrec spinii. — Ca defecte găsim:—multe cuvinte franţuzite cari fac să se peardă mult din farmecul poesiei, mai ales acolo unde euvîntul românesc ar fi scos mai bine în relief ideia; — apoi eîte-va greşele de metru, ca in versul: „Cu cauza şi fără cauza sunt destituiţi îndată" Corect ar fi trebuit: University Library Cluj „Cu sati fără de pricină, sunt destituiţi îndată." Cu toate aceste noi nu putem decît să recomăndăm fabulele D-lui Carp; fiecare Romîn e dator să le cetească; regretăm tot odată câ, după cum ne spune autorul: o serie de nenorociri, Va impedecat să cultive o artă pentru care desigur era menit. - . Emil. BEDUINUL RĂTĂCIT - PASTEL. Pe valea cea întinsă de soare veşnic arsă, Pe năsipişul galbăn, ca piatra de steril Pe unde’n loc de ploae, din eeriurl foc se varsă El singur rătăceşte, al stepelor copil. . . . 63 — Nâsip ş’altâ nimica ; ’napoi ca şi’nainte; în regiunea morţeî fiinţe nu trâesc, Siroco şi Armalanul acolo locuesc Săpînd cu a lor aripi, la călători morminte . . . De şese zile umblă flâmînd şi ars de sete .... îşi cată-a lui oază, dar calea e perdută. Năsipul a-nvâfft-o cu galbenele-î plete. _ h A laţi! . . Alah ! aibi milă, pe-un credincios ajută !“ Miraju’I dă speranţa, el merge mai departe. De flacără-I sunt ochii şi tîmplele îi bat .... „Alah! . . Alah se vede că, ast-fel ml-a fost dat „Să mor fără de vreme, în stepele uscate" .... Dar ceriul nu-1 ascultă; el trebuie să moară, Uitat de toţi, şi singur cu vîntul, cu năsipul .... Şi nimeni să nu-I ştie durerea lui amară Să nu-I aline setea, să nu-î sărute chipul! . . . El cade în săcriul năsipului fierbinte Deşertul îl primeşte în spaţiosu-i sin! Siroco şi Armalanul tot şuerâ’nainte .... Şi-ngroapă cu-alor aripi pe mortul Beduin .... E. Giordanu BIBLIOa-EA.riE „ Veniamin Kostacheu Mitropolit Moldovei şi Sucevei. Epoca, viaţa şi operele sale (1763—1846) de Andrei Vizanti prof. la univ. din Iaşi. Discurs cetit la deschiderea cursurilor de la Univ. de Iaşi pe anul 1880—81. Iaşi 1881. Un Yol. de 164 p. Tipografia Buciumului Romin din Iaşi. In numărul viitor vom căuta să analizăm aceasta lucrare. * # * — 64 — Comedia Politică în Europaa de Daniel Johnson trad. din franţ. de A. D. Holban. Tipografia Buciumului Romîn din Iaşi. Vuetul ce-a făcut anul trecut acea stacarteprecum şi ideele umanitare şi social-politice ce conţine ne face s’o recomandăm cetitorilor noştri. Analiza ce autorul face asupra popoarelor franceze şi germane poate, nouă Romînilor, să ne folosească mult. Yom căuta toate mijloacele posibile ca acest elegant şi interesant volum, să fie accesibil tuturor cetitorilor noştri. * înştiinţare Toţi D-nii autori sau editori sunt rugaţi să ne trimată cîte un exemplar din scrierele sau ediţiunel _• D-lor, spre a le face cunoscută apariţiunea şi da samă despre conţinut. Corespondenţă. D-lui S. C. M. în Crg. „ Un pumnal uşor „ Gu măner de zor „ Cu tăiş de dor „ Şi cu vîrf de-amor. Yă rugăm să ne daţi şi nouă adresa magazinului de unde se poate cumpăra un aşa de miraculos cuţit. Redacţiunea.