[1] Hotărîrea lUI Ion Butuc, şi . a bogoslevl 101'. Schită elin uieata seminarelor. . , Prt vm ca abouaţi pe U-uil ce vot' bine vroi a primi două numele unul după altul. Io ş; 1884 Ro. 1 an. IV. CONTElVIPORANUL Revista ştiinţifică şi literară. iese de două ori pe lună, Tăcere, băieţî, st .. vin, vin .... aşezaţi-vă la Jocu­ rile voastre, uitaţi vă s'au oprit lin gă elasa a IV -a şi vor­ besc cu părintele L-ronim. Aceste vorbe le spunea Ion Butuc, tovarişilor SăI, cari cu nerăbdare se primblau prin clasă, şi, ca să le treacă de urît, se sileau bogosloviî noştri să vorbească, să r.ză, cu un cuvînt Si-ŞI acopere unul altuia nelinistea ce o a­ veau În suflet şi gt"entata ce o simtau În inimă. Nu de­ geaba aşteptau c-I din ela 'a a VI-a, »decă t'-'ologir orf bo­ goslovif, cu.turburare ro misiu r.ei alcătuită din a: hir-piso 'P. rector şi inspector precum şi din vre o patru prof so rf ; această cOp1jsie V"IH::1 \lI in dilEe şi arhiereul iudrugă la mofturI de" ale lul de pe c-ea lume şi ruga po hăieţi să se pual te bine. După- sărutarea cruce! şi mi uel Sfinţ;eY­ sale, întrebă părinteşte pe fie-care bogoslov ce al e de gînd să facă Ieşind în Ium-, şi Ieră deprins Sfintiea sa să audă numai un rvsprrâs : »Blilgosloveşte-mă, prea sfinte părint=, am să fin preot.- "DilmnOZI:u să te blagoslovea- 1 SoJo [2] -2- scă ", respundea Sfinţies.-se în tot deauna. U ne-ort, se schimba. întru cît-va -" Doresc, Prea Sfiutiea-Ta, să Întru la. teo­ logie ", adecă in vre o academie duhovnicească. Ion Butuc inse şi toţi ceialalţf gind-au acuma cu totul alt-feliii. Hutuc n'avea tată, mă-sa eu mare greu îl ţinuse pănă la clasa a 1 lI-a, apoî a orbit. Acuma '{el singur tre­ buea să o ţie pe dînsa şi pe sint'. CUIII sa trăeşti ? Ce să facî? De feliul lUI Ieră Butuc bălet cuminte, îndată s'a priceput că ar putea lucra cu capul, dar îl lip�a ştiinţa. de tot; nid o limbă străină nn ştiea şi nici o materie nu o pătrunse se cum se cade. Cum să dal lecţii, dacă sin­ gur nu ştii nemică ? S'a pus decî băletul pe muncă, şi, unicul poate din tot se mi nariul, put-a ţinea piept celor de la gimnuaiu. Căpătă vre-o două trei lecţiI şi, fiind silitoriii, ce-I ce-l luaseră Ier'au mulţămitî de dînsul şi prin lecţiI putea But uc trăi. In seminariii la 1l0I nu puteai afla alte cărţi de cît vietele sfinţilor şi broşuri în cal i se seri- 'a în potriva rea­ Iismuluf, mat, rialismulut şi în genercll a tuturor ştiinţelor, din jurna'e puteai găsi numai Viedornoatiul Eparhiel şi Curierul duhovnicesc. Ieată toate cărţile ce-i dădea biblic­ tecariul. O dată a căpătat un număr din "Curiel'iu" în care în articolul de fond se scri-a în potri va lui Renan şi Ierau chiar şi bucăţi î"treg'î traduse ca dovadă cît de prost Ieste Renan şi apot criticate. Cita' ele din Renan l'au interesat aşă de tare pe Butuc în cît s'a hotărît să gă­ sască cu ori-ce preţ cartea întreagă şi să o citească. le l'a un hăîet tare de caracter şi dacă vrea ce-va nu se odihnea pănă nu-şî ajungea scopul. N'avea îel timp să facă cuno­ ştinţă cu mulţi, dar tot cunoştea vre-o dOI trei băIeţi de la gimnasiu. Odată se duse la unul, pe care îl ştiea că cetea. Buna ziua? - Buna ziua ? Ce mai facî ? - Ce să fac, cete se şi 10U de urît. În adevăr gimnazistul cetea un roman de Paul de Kok. - IElu, respunse Butuc, n'am vremE) să cettsc de urît, dar .. te-aşi ruga de ce-va ... [3] -3- - Poftim, zise gimnazistul. - VezI, a-zi cetind curierul duhovnicesc am dat de nişte citate traduse din Rene n, se vorbeşte acolo de Strauss şi de alţI ateî., şi se scrie în potrivă teoriilor lor ... AşI. . vră ... �i Ieu. .. (acuma s'a înroşit băietul şi nu ştiea ce se mai spue ). - Ce },J vra, l'a intrebat priet. nul. - AşI vra să-mi daî pe Henan .... - Bine, respunse gimnazstul, dar cum al să-I ceteşti ? -Asta le treaba mea!... Numai găseşte mi-I. - Bine, vină mîne, la 5 ceasuri, .A doua-zi la' cind avea pe Renan şi noaptea cu dic­ [ionariul se silea să înţeleagă pe autoriul franc- z. O dată iÎnvbţa şi limba şi cetea pe Reuan. Peste trt'î luni, prietenul lUI îl Îl1tiltJ! pe uliţă şi-I zise: Iei, D-le Butuc, cum merge cu Rrnan? Mine vi-I aduc. L'a! cetit l? Da. D'apoî apuneaî că nu ştif franţuzeş!e, zise cu mie­ rare gimnaztatul. Nu ştieam, respunse Butuc. - Şi acuma? Acuma IH)t ceti, urmă Butuc, I,şa puţin cîte puţin, ceri din Renan tot ce putu găsi, după aceasta pe Strauss şi în -flrşit îl zise cine-va să ce­ tea.scă pe Voltaire. Tot aşa a făcutţ!i cu lin.ba germană, numaî nu-I plăcea, nu semăna cu limba latină pe care o �ti a foarte bine pentru un seminarist. - Mă.]', dar proşrî îs cel de la "Curieriul duhovni­ eesc". ce nerozil scriu, gîndea Iel o dată după vre-o 8 l�n;I decetire. D'apof lasă-I şi pe sfiinţif părinţî, u'aî ce Zice •.•• învăţînd teologiea ca să se facă preot, nu mal putea. crede în cele ce Îllvăţa. »N u mă fac preot, nu pot, îşi zise Iel mai pe .urmă,cizmariii, zidariă, ori ce voiă fi, [4] -4 nu mal nu preot. Lasă să fie cei ce cred, leu nu pot, mă spînzur mal bine. tu clasa în care Ier a lei ţeuzor �i unde glasul lUI se auzea mal dese ori, toată vorba Ieră despre religie. încet, incet alungă veninul .din inimile şi minţile seminariştilor şi la sfir"itlll anului mal toţI îerau de părere "că la ce să' fie preot], dacă puteau fi oamenî să aducă vre un folos ce-va?" Cu nerăbdare aşteptau să vie examenul şi să lepedebursa. --- 'I'ovarăşilor, le zise la sfh şitulanulul Butuc, să ne ţinem b'ne, bursa a voit să ne înghită, noî i-am aflat căl­ căiul lUI Ahil. Acuma nu ne temem. NU-l a�a, b;'Yţ'i? -- Aşa" aşa" zicea toată clasa. - Ieacă vin, mal zise ţenzorul, care stătea lîngă u�ă şi pîndea comisiunea; - apoî se îndreptă spre loculluL Uşa se deschise şi se arătă bărba albă el arhier eulul şi apoî ceata întreagă, arhiereul ţinea în mînă o cruce grea de aur, de a biea o putea duce. Băieţil stăteau pe la locurile lor ca ytişte soldatl şi priveau pe Sfinţiea-sa drept în ochi cu o hotarîre, care te făcea să crezI că toată frica ce o simţau mal innainte le pierise. Se făcu o linişte şi o tăcere nepomeuită. Ion Butuc nu-şi lua ochit de pe vre-o dOI şcolar), ale căror f,ţe Ierau mar paide de cît ale celorialţl : se cam îndoea despre curajul lor. Arhir reul s'a închinat la icoană, a blagoslovit clasa. întreagă şi oprindu-se în mijlocul 0d::.id, a rîdicat eru­ efa în sus, aşteptînd să vie şcoluriî la sărutatea cruceî. Ierau Cll toţir patru-spre-zece tiuerf în clasa de teologie .. Şi ce tin erî ' H,('ctorul îşI freca mînee de bucurie. -Dd bună satnă, gîndea ItI, vaii primi de la -flntul sinod un act de mul­ ţămire şi o cruce de aur ; are să crăue păr.nt- le Varson­ vel de ciudă. IeI a aceala de rector! În patru afli de 1'( c­ torat n'a trimes nicî un bursac la academie. Şi leu •.. în dOI anI am trimes t.reI şi anul acesta se vor duce încă patru! Patru! U ode? în ce seminarii'l s'a mal pomenit să Se ducă, adecă să fie bunJ,pr,>nbu acad! mie patlu băieţl? [5] A�a se gîndea Sfinţi-a-sa rectorul şi CeL un coteiii privea eu ochi lingllşito:Y ia arhiereu. Cel di'nt.ăiii care a mers la blagoslovenie a fost Butuc. Despre dînsul ştiea Sfinţiea-sa că Ieste bun pentru aca­ , .demie. Fiiule, la ce academie te ducl P îl întrebă Iel încet. Ieu nu merg la academie -respunse Ion cu glas liniştit şi tare. - Ce zicl ? n'aud, nu pre-a sînt sănătos 'la urechea dreaptă" respunse Sf- Sa. - Nu vreu să mă duc la academie şi niJ preot, nu­ vrau să mă fac-, respunae ţenzorul şi mal tare. Rectorul încremeni şi începu a tremura. Arhiereul cătă la dînsul ne înţelegînd nernică. Nu tot despre, Ion Butuc îl vorbea rectorul şi despre zelul lUI de a se faca călugăr, a sfîrşi academiea, a se f-ce m isionariii ? Şi a­ cuma !! - Pentru altă ce-va nu Ieste biagosloveniea mea. Şi ce vrai să fad, îl întrebi Archiereul pe .Butuc, - Voiesc să mă fac invătătoriu sătesc. - Bun lucru dar nu pentru tin>, gîndeşte-te ŞI pe urmă să VII la mine. - M'am gîndit mult, respunse Ion, dacă nu mă. voiii face invăţătoriii, preot nici atîta. - Destul, la loc, cine mal Ieste pentru academie? intrebă archiereul pe rector. - Petra ehi Surdu Ieşf, poronci Sfinţiea-Sa. Archiereul a întins mîna şi a ridicat crucea. - Ce al să te facî în lume? îl intrebă Prea sfinţiea­ Sa pe Petrachi. Ce academie ţi-al ales? *) Petrachi îeră micuţ, bălan şi nici cu un fir de păr în musteată, părea ca de 14 anî, în adevăr inse Iara de 21. Ieră foarte bun la matematicî şi avea patimă pentru *) Sînt patru academil duhovniceşti: la Kiev, la )loskva, la Peters­ burg şi la Cazan, [6] -6- aceste ştiinţi. Fără de Ion Butuc de bună sarnă că s'ar fi făcut preot la vre un s""t şi s'ar fi pierdut încă o' putere împreună cu celelalte miî şi sute ce se pierd din cele 84 de seminare din Rusiea. Petrachi Surdu ata lîngă arhiereu cu ochii plecaţi în jos. - Adevărat că Ieştî chiar surd? îl întrebă încă o dată, Prea-Sfinţiea-Sa, în ce academie te ducî ? - Mă duc la universit-:ttc, nu voesc să mă file preot, respunse încet Petrachi. - Tu al doilea bogoslov, medaliat, şi să nu. te duci la academie?! IeşI nebun. Nu-ţî dau blagoslovenie, mergi! Bogoslovul medaliat s�a intors la locul său încet şi cu capul plecat, -- Veniţi a strigat rectorul, care Ieră alb ca păre­ tele şi CiI buzele arse. Au ieşit doi bogoslovî, marî şi nalţl ca nişte urieşl, basul lntăiu şi basu! al doilea. - In care razread *) sînteţi( întrebă arhiereu1. - în cel di'ntăiii respunseră başiî într'un cuvînt. Arhierioul şi-a pus mîuele la urechi Iar-ă de voie. - Ce strigaţi aşa, Prea-sfinţiea-Sa nu-î surd, zise' rectoru1. - A veţi voie s 1 Întra ţi la teologie, nu face nernică că nu sînteţI cel di'ntăiu, vă veţi sili şi cu ajutoriul Mai­ cel Domnuluî Vtţr face studiî la academie. Unde voiţi? Prea-Sfinţiea-Sa Ieră deplin încredinţat că cei' doî norocoşt se vor arunca în genunchl ca Să-I muJţămească pentru asemenea bunătate. - Prea-afintisa Voastră sÎn/eţI foarte bun, dar DOI nu vroim să ne ducem nicf lu academie nici preoţI să ne f rcem, ne place medicina, -. zi se unu) din Cel dOI Aiacşl (şcolaril numeau AiaxI pe cel dOI urieşl). Arhie/'eiul nu putit scoate nicî un cuvînt şi cu mîua ridicată pentru blagoslovenie arătă viitorilor medicî locul. lor în bănci. le! se duseră. *) După note se împart seminariştil în trei razreaduri. I .� j 1 j � [7] 7- - Fiii Sataneî, fiii necuratulul, ce Ieste cu voî strigă rectorul, care se gîndea lctf" ruşinea ce iera să, pri­ mească de la Sf. Sinod şi de batjocura ce-l va face fostul rector? - Cine 'vrea să meargă la Academie di'ntre vOI? Întrebă tare arhiereul, căutînd la şcolar! cu asprime. Tăcere adîncă. ToţI parcă aveau apa in gură. - Nime DU VI a, ciudat lucru, zise arhiereul cătră rec­ tor; de 10 an! de cind sînt archrereu şi nu mi s'a întîm­ plat asemenea lucru. � Sînt pierdut, se gîndea rectorul, nu mal văd Ieu scaun în Sf. Sinod, cît hăul, - Nu vra nimene ? Sinteţl proştî, urmă Pr-a-Sfinţiea­ Sa cu despreţ Veniţ'i să bl-igoslovesc, pe cel ce vor să fie preoţl, ' Nimene nu s'a urnit di Il loc. - Brava, băetf, Ş01'11 încet Ion Butuc. - Ce? Nu veniţi supt ClUCP, necuraţilor, nu voiţI să vă faceţî preoţi, VOl fif de pr-oţt ? Băieţ.ii tăceau, tăceau, dar I-rau h(jtf�rîţr. -- Ce t;,ceţl, fiiJJţI spurcate: VOI st: icaţlor de Sata�­ na şi de sl ugi elul, a răcnit arher eul, vă temeţi de cruce? - Nu respunseră de o dată toţî, dar nu voim să fim preotî, Voim să fim oamenî nu ttÎntJJ'f! Se facu mare iucurc.rtură. Arhiereul scăpă crucea cea de aur şi leşină, rectorul voiud să-I apuce s'a izbit aşa . de grozav cap în cap cu inspectorul incit ameţiră şi hl. Băie ţiî ioan scos pe cîte treî şi i-au dus în salonul cel mare şi i-au dat P:' mîna celor-lalţi profesorl Peste două sept ămîuî cînd au luat băieţi certificat.de numai purtar-a zero, revoluţionară, cete.d P'-1 toate. Cu asemenea purtare fi· este că nicî la universitate n'au putut fi priuiitl. " 1 August 1884. Şt. Besărăbeant.. [8] -8 Bu-ureştî Il Augua', 1884. Domnule Redactor, Oetind revista Dv, (Contemporanul No. 22 şi 23), articolul "Ştiinţă la Dl, Cu pnrencu:" şi în "NOUfI-Rl:Vlstă" a rn fost într'a-­ a .văr uimit de enormitătile ştiillţ1fiee «le acelui d o mu şi da că iutra­ d-văr asemene rnonstruoz.i ăţi sînt pubhcate, crrtica subsemuată de .Vs rax" îeste cu totul justă şi o împărtăşeşte ori ce om care chiar :JUmal noţlUlil ar avea despre subjectul în ce stiune, şi trebue să se iucruceasca de ele. Piinii aci a mers bne La fine îuse ('ite3c: "D-sa crede încă în rolul higienic al "cercdărei căruei de-i trif sau coşer! Se ştie îns- şi .clnar rabint .,culţl (?) mărturise .c că regulele de cercetare aplicate de hahamî "pot da cuşe!' o vaca bolnavi şi trif una foarte sanătoasă. Nu­ "mal P' la nOI se vor fi găsind J dan! lumiuaţl cari minin că cu­ "şer, crezînd că au la dispoziţia 10:' carne bună şi sănătoasă. A­ "ceştl o ameuî cult) sînt de apel cari cre 1 că şi tăierea împrejur "are o mulţimi, de bUIJă�A.ţl şi cii Moise a oprit carue a de porc "din pricina trchinei?! In privitJţci prrcepe r-I atît alltesl�miţil cît "şi şovinişt'l J,d;;ni sînt de o potrivă 1" Aci i-a mers onor. D. Ve­ rax' tocmai cum i-:\ mers pictorului din anticIL1te Apelles cu ciz msriul, r u noaş: {'ţi proba bil istorica, prin unu ar e mă dispensatî a o repe' a. Să mă esphc : M 1 intăiii de toate să-mi permită 'auto­ rul criticef să-i respund că reu fuce că nu crede în rolnl higie­ nic al cercetărel dil'nei după tăiere. Acuma că aceast.ă cercetare făcută de un om al ştiillţ,l'l, de lin medic vetermariii, ar fi cu mult mai bllnii de cît de haharn se înţelege, 138188, în l, c de 183,188 şi de o frclză mutată din loc, tradu­ .cerea II ste din cuvînt in cuvînt. La jeune Lise, âgee de six ans, .applique une tres vigoureuse paire . .de giffles a S6n petit frere, L'iustitutrice qui , comme les sergents de villes n'est jamais la, ,lui demande pourquoi cette violence. - C'est que je jouais 1t Ia pe­ tite maman, reprend simplement la jeune Lise. * Dans une pâtisserie le maitrc trouve etre dans I'arriere -boutique, ,qu'un 1I1ors jeune homme se plaint .â la den;lOiselle ou comptoir de la fratclJeur donteuse d'nne tarte li ,Ia creme. - J'ai fait des tartes. monsiem', .avant que vous ne fllssit'z ne. - Je le croia sans peine, repond ,le .elient, et .ceIle-ci dait e.n etre une. Lizira, o fetiţă de şese ani, trage o păreche sdravănă de palme frăţiorul ul el. Institutorea care. ea. şi sergenţil de stradă, nu e nicIodată la tata Ioculuf, o întrebă de ce a făcut asta. - Me jucam cu densa dr=a mama, respunse cu naivitate fetiţa. * Intr'o fl'anl).elăl'ie - Fraude­ larul se află în fundul priivă/iei, după un dulap, când un tener se plânge la teşghea de îndoielnica "prospetură" a strudelnlu'i. - Făceam ştrudele, (Jomnule, pe când d-ta nici Illl erai pe lnmea asta. - Cred una ca asta, respunde clientul, acesta trebue sA fie de pe vremea aceea. [15] - 15- Aice vedem că fraîcheur se tradu e prin prospelură şi că ştrudel Ie de g-nul femenin "acesta trebue se fie de pe vremea aceea." Se înţ .... lege, frantuzeşts IHa pus tarie. Iear cît despre vorba că Hf?a se fac ziarele, ne mul­ ţămim trimeţînd pe Domnit de la "Telegraful" la "N. Y. Volkszeitung" din New-York să vadă cum se face un jur­ nal mare. Vedetot. Ţiganul cu Rusul Anecdotă populară, într'o vreme pe cînd Ruşiî, cum se spune s'a 'utimplat Că 'ntilnind un HU8 în cale pe-un Tigan, l'a întrebat: - Unde merge drumul ista '( ... \.pe ruseşte cum vorbea) Iar ţiganul ce ruseşte cum c'ar şti se fudulea : - O! Ne scajo, Îl respunde - care 'nsamnă : nu-ţI voiu spune Căc"f nu ştiu tlid singur; inse ca pe foc pe Rus îl pune. Rusul crede că Ţiganul vra de iel să-şi facă rîs Şi obraznic parcă'n ciudă: TIU- ţ'i rJ01Zt spune, i-ar fi zis. -  Il Ne scitjcş? 1 Rusu-I zice, ori adecă cum s'ar j)rinde : Â!! Nu vraz să-ml spul!? .. Şi'ndată îl Inhaţă şi-l întinde La"" pămînt şi mi s'aşază pe tabet Să-I mulţămeasoă Peste cap şi peste spate - mulţămită tot rusască. - Valcu! strigă-atunci Ţiganul de durere şi răcneşte; leară Rusul iea pe oale« cum c'sr fi vall/li-ruseşte; Deci ştiind că pe ruseşte vfllea/i-tragc, dă 'nsemnează, - A.!! valeai't valcai? Na, De scajeşr '( Na, Vale ai ? 1.. Trage zdravăn, iar ţiganul se'ndoiea de socoteal, Că-i din una făr de oase, ea cureaua, şi răcnea ŞI'n tot chipul de durere ca zvirluga se'ndoiea ; Iear apol prinzînd cu mîna de pe-unde-a fost lovit In spre Rus îndreaptă ochii şi-I vorbeşte răguşit: - Mări, dragă gospodina, "Nu mai fiI aşa hapsină! "De vrai valeu să IlU zic "Şi să t-e, să tac pitic, ,.N u mal da atîta 'n mine "Cît tot dai, să strig îmi vine. "Cît mă ţii într'un bătut "NicI că-s chipuri de tăcut ll ... [16] .. 1 - 16- Rusul tace şi'ndeseşte şi tot bate şi iar bate Jar ţiganul parcă 'o ciudă srigă valeu cît ce poate, în sfîrşit tot valeu hojma şi iar valeu a strigat Rusul iuse tot îl trase păn Ce lat l'a ŞI lăsat, ŞI s'a dus în treabă- j iară-şI în coti (, a nemerit, Dar Tiganul zise 'n 1I1'Illă cînd a foat de s'a trezit: - lan te uită cap de Rus "Iei cu miile s'a fost pus! "M'a bătut de m'a stilclt "Dar eu ce s'a folosit P!.. "Iar ieu valeu am strigat "Păuă cînd m'a şi lăsat! ! .. "Chiar puteam să-I bat şi ieu "Şi strigînd şi ne strigind "Numai veZI ca n'aveam dud." T. D. Speranţa. Hommel despre holeră. în Journal des medecins suisscs (15 dUg. 1884) a pu­ blicat Dl Hon m-I. de la ZUiICh o notă despre holeră. Dr Girard a dat, sumă de acea notă în ziarul »Ie Temps" de la 26 august 1884 şi Dl H. de Varlgl/Y a reprodus acea dale de sa mă irltr'o nota la arbico lul Bău »Les mi­ crobes et leur role patho/Jenique" în Reoue scientifique de la 30 Aug. 1884, No. 9. NOI vom face cunoscute cetito­ r.lor noşrri aceste idei foarte însemnate. Dl Homniel admite Impreu i ă cu Koch, În potriva. păre: el altor dOCtOlI, că micro biî ho: ereî se capătă prin tubul digestiv numai şi că acei microb! se distrug la cele n.ai multe wuimae în s.omah, Apoi obs-r vă că În sucul gastric al cineluî se află de şese spre-zece ori mal mult <'Clei clohidric de dt la om şi în al berbeceul de şese 01'1 llIitl mult. Dvrul Koch a aflat «ă un exces sl., b de acid clo. hidri« omoai ă microbi! ho lcret, decî lJ-rul Hommel admite cu Oare ('a'e dreptate că «nimale!e do­ mestice uu se îmboluăvese de holeră tocmaI din pricină Cfl. sucul lor gatit.l ic fiind bogat în acid clorhid, ic omoară microbii în st0mah. De ;-,iee urmpază că cel ce au stol1ll:th [17] it sănătos să mmmce sărat în vremea hol erel şi din ei!!,} în cînd (de tt'el orl patru orf pe :-:i) să lea cite o leacă de sare; -- căcî se ştie că sarea face de se înmulţeşte acidul clorhidric În sucul gast.ric. Ducă II'aJe cine-ve 1I1e1 can­ titatea normală de acid clorbidrio trebue să lea de trei orî patru orl pe zi cîte o lingură do masă cuprinzînd apă cu 2 la 100 do acid. Dacă din vre o pricină are cine-ve). prea mult acid în stomah, nr-greşit că va fi de prisos să mal caute a-I mări cantite.tea. Apo] va trebui să nu se facă abuz de băuturi, căcî ar putea slăbi mi­ stuirea. DI Hommel crede că t.ot aoeast ă măsură ar trebui luată t.'i pen Iru a se feri de frigurile tifoid e şi spune că ÎI\ cea de pe urmă, epidemie de i ifus abdominal în Zurich, nime din pt:.jekni'î lul cari! au urmat Aceste sfaturi nu s'a îrn bolnăvi t. Dl H. de Varigny îndeamnă pe Dl Hommel să facă următoarea experienţă. Dacă, lest(· ad-vărat că, oile nu mor de holeră pentru c;\ au mult acid clorhi.iic În sto­ mah, atuncl să caute prin vre un chip, de pildă dind oilor "JmÎncărI nesărate, a slăbi proporţia de acid pănă la atîta în cit să fie cu "putinţă a îmbolnăvi de holeră şi oLExperienţa ar trebui do c-reat. Împingînd mal rle­ parte lucrurile în spiritul »rticoluluî Ir-luf Varigny poate s'ar putea afla mijloace de luptă in potriva multelor boale molipsitoare. 'r. u. Despne cuvîntul AN şi despre etimologlea dată de DI. V. Budă cuvtntulut UAŢĂ. Cuvîntul an (nrmus lat clasică, popular armo) a nâcăjit mult pe toţi cei ce s'au ocupat eu legile Ioueticeî romine. teste Între­ bare de ce nu s'a prefacut a accentuat urmat de '1/ ÎIJ î Cuvîn­ tul teste vechiu romanesc şi se află la toţi Romlniî, IJU poate fi vorb-i prill urmare do împrtJllllltare făcută dllpă ,'o Si') trecuse tim­ pul prefilCel'oi lui a în î 01'1 spre î. Cum că a iosto înCtlpfLtoriu nu poate fi piedecă la prefacere de vreme ee avem legea că a 2 [18] -le ...... incepătoriă fie accentuat �e neaccentuat s'a prefăcut în 1, cum ne arată exemplele: all,qelo-tl1,fjf1·. anemam-inemâ (în textu rl vechl r­ inemă; anel/o-înel (în texturi veehl)-inel, antauio-intini ă (forma eli n din îl/iti pastrat o aflăm şi în manuscriptul ele la VOlolleţ)­ în/îi?"t, an,qlo- î'J,qhiz'i, angu.sto îngust. în !1ceste exemple se vede că atît li accentuat începător-iti, cît şi cel neaccentuat s'a prefăcut ÎI! î innainte de 11., prin ur­ mare nici faptul că a Ieste iucepăto: iii iu anuo nu poate explica excepţie». Cu toate acestea ierâ păcat ca o leg.>, aşa de frumoasă ca a �refHcere.l lUI (� În î să tie ştirbită ,prin această excepţie, căcl alta exceptie nu ieste la legea de mal -us Şl la acea că a accen­ tuat s'a prefăcut în î inuaiute de 1/, mp, inb ÎIl cuvintele' ce se aflau pe vrem-a prefaceref în lim!,:'l. Cum Ieste şi firesc lucru încercări de a explica această su­ părătoare exceptie n'au lipsit. Lambrior îo Romania şi în cursurile sale Il incercat a ex­ plica excepţiea în chipul arătat in "C;olltemporanul" an [ pag 583 şi 584 Ieată cum am rezumat leu explic.u ea lui:"Dupi'l ce a re­ uşit CII aşezarea lc'gei şi cu arătarea unei faze însc:lillnate În tre­ cerea de la an la în, nI Lambrior caută it explica aşa numitele excepţiî, căci adovărute pxci'pţrI nu pot să existe. înllalllte de toate ne leHe lR ivulă cuvîntul an. (unnus), dar' nu-l putem privi ca excepţie, pentru că Ieste o lege că rnonosilabele nu se Sllplln la ac-lea-el schmbărl ca celelalte cuvinte, prin urmare cind «rn vorbit de legea prefaoerei lUI a în î, am subtînţe les că le vorba de cuviutele de mal multe silabe." Atunci n'am luat sania că an lt'ste monosilub acuma, dar că nu putea fi mon osrlab pe vremea cînd it pornit a spre 'î, pe atuncI, adecă elollft-lrel tiute de ani Îlllviute de o mie (d. IIr.), trebue să se fi z's anno ar! atttm de vreme ce căderea lui It filial Ieste un felJomen luai nou de cît despilrţir�a limbe! lomîue în di­ alecte, leal' a lUI a în î mai vI.'chiu Deci c!lde t'xpliearea lUI Lambrior, în gramatica mea la pag, 8 după ce am respills păro['('l1 lUI Lambrior zic: "NOI credem ci:\. nu-l' de vin'\ faptul liumă.rulul de silabe, căc'f lanam şi flltple tot de două silttbe lerp.u pe vremea. prefacprei ... şi ma.! dl'grabfl ni se paro eă od dOI n a Il fo,,! pri-. cina, în cuvîntul annelo încă l"rall eloi 11, nil' Il l(lra IleHCCl'ntuat şi la Începutul cuvîntuluI prin IIl'mal'l' nu r"ra il! acdea-şl condiţiI" Aiee HIU primit părerea cii poate Hă fie de priciuă f,'ptlll că a Iera iniţial şi accolltuat., dar am gl'e,.it chcl în /l,/1glo, ange/o, atMmll, . " Il Iera, tot îucepătoriii şi accentlzat ca în annl} şi s'a [19] - 19-, schimbat înî. Aşa că nu-I nici aice chip de aflat pricina păstră­ rei lUI a din anno. Adevărata pricină I('ste ce« atinsă de mine îu partea Întăiu a bucăţl'l citate din gramatică, adecă a IlU s'a prefăcut în î pen­ tru cii Iera urmat de dOI n. Dar cum remine anncllo care m'a incurcat atuncî ? De acest cuvînt scăpăm uşor, căcî în dicţionariul lUI QUlcherat aflăm că Ho­ ratius la care se află acest cuvînt. l'a intrebuintat cu dOI n, dar şi cu lin n singur j deci ez istiud forma cu nn şi cea cu n n'avem de cit să admitem pentru limba roruiuă veche ancllo ŞI s'a sfîrşit cu obiecţiea t.:e s,' putea scoate din annello cu a tre­ cut în i deşi urmat de un. Alte cuviute cu a în conditie de a trece în î de alt-feliu iuse urmat de dOI ti nu s'au păstrat în 1'0- măneşte, Prin urmare putem pline acuma cu tot dreptul ea fără ex­ cepţiî legile următoaro : A accentuat urmat de Il simplu, (ort de Il urmat de alte con­ Sai/ne de cît de II) 011, de mp, mb, s'a prefăcut în î; A incepătoriu accentuat orz nu s'a, p"e/ăcut în î în acelea-şi condiţii ca şi al din lăuntrul ourinielor. Din cele spuse urmează cii pe vremea ciud a început preface rea lUI a spre î ltlra îl! h mha romiuă un It dublu şi daei Ieră în (l1It/o trebue să fi fost şi în uite cuvinte în curi iera şi în la­ tineşte în ?Jflllla de pildă, dat' despre acest cuvint pe care Lam­ brio!' îl credea de origiuă străină, ele pildă italieună , vom vorbi altă dată. Din alte fenomene se ştie că în limba veche românească Ierâ şi ll, căci de n'ar fi fost atuuct de ce din ţ-licem s'ar fi făcut fe­ rice şi- din gaililtll, găină ŞI 1111 qârină ; de ase meuec de ce stella , piell» JIU 's'au prefăcut în sterâ; pifrtJ, ca molii, pela" în moară. păr? ete. Cum că nn se p{ls�rase pana 111 rom:'in"şte t;ii că UII se re­ dllspse la It simplu chiar din lfltillii populară lIe îllcredinţăm şi de pe franţuzeşte. în fl'allţU1.eşte 1/ accentuat urmat. de n după care urmează o vocall\ s'a prerănlt îll ai, de ex: hurnam (huma­ nus), 'I'omain (romanus), pl(�in (planus), nain (namus 1, d(mwin (de mane), mai//. (mallus), nain (vanus), raine (rana), taine (lanaL sain (sarm.,), pain (Fanis), ,qrain (grannm), semaine (septirnana), (exemplele wlese din Brat:het. Dictionnitire etimnl).,!ique) În cu­ vintele următ.oare: Dlln (vannns), pan (P[Wl1us). (J,n (anuus)" .. ban (germ ban n n), a nu s'a pr,fal�ut, se vecb prin II rmare eii. ierau şi Îu acestea dOI 11, pe vremoa prefacere'i lUI a Îu ai şi ea şi în romăneşte a\! îrnpiedentt o prefacere fOl1etiMt care a avut loc iuna­ iute de n ne urmat de alte COIlsoane, Cuvîntul etain care s'ar pu- [20] -20 - tea aduce innainte ca dovadă .că nn n'a împiedecat prefacerea nu vine din stannum ci din stagnum, dovadă iutre altele forma ita­ liană siaqno nu sianno, Decî nn a trebuit să se păstreze în limbele romanice pănă destul de târziu şi în româneşte Între altele a împiedecat pe a din arma de a se preface în i. * * * în privinţa cuvintuluî raţă avem de ZIS de asemenea cîte ce va. Credem că DI. Buda, primeşte ca lege prefacerea lUI a in­ cepătoriii urmat de 11 În î, fie acel a accentuat ori nu, prin ur­ mare trebuea să presupuuă între auaţă ori alleţă şi naţă, raţă, rea(ă Jlişte forme cu î, îttaţă, iraţă. Nu poate crede că a va fi că­ zut îunainte de vremea prefacerel lui în î, pentru că forma raţă presupune o vocală inuainto de it şi uua după dinsul pe vremea prefacerei În r ŞI prefacerea lul 11 în r fiind un fenomen mai nou de cît a lUI II în i, trebue să admitem inaţă şi de acolea ir·aţă. Prin urmare exemplele ee a st"Îns DI. Budă pentru căderea lui CI începl'\toriu neaccentuat lIU dovedesc nemică p-ntru cazul de faţă. Trcbueau exemple pentru căderea unul î incepătoriu, în di­ alectele de la nordul Duuăref nu cunoaştem să fi căaut î în ase­ menea condiţif avem: inel, inemă, şi tot axt-feliii s'ar ti putut păstra în/'fă ori î1'eţă. Dacă presupunem forma ifll'ţă vine greu de Înţeles forma naţă care după OI. Hijdău se află la Romiuiî de Li Slănic (jud Prahova), dacă primim înaţă ori îraţă tot greu căcî nu .pu putem Ieşi la forma rcţă, reaş«. Alt fapt ciudat Ieste că ar trebui să admitem că şi în di­ alectul cu n trecut în 7' şi în cel cu n pastrat s'a inrimplat că­ derea lUI î îucepătoriu , deşi cum am văzut acea-tă cădere nu a­ re alte exemple pe cari să se sprijllJă pent.ru amîlldouă în Dialectul cu n păst.rat s'ar putea aduce CII pa I'Mlolă uel în loc de în el, da­ că în adevăr forma wl leste la .MacedOllpnr. Ca Îllcltiere zic, că deşi nu putem da altă etimologie răţd ori rcţei D-Illi Burlă, d<ş! chiar etimologiea D-sflle poate fi bun:'t dar pănă acuma nU-l încă demonstratii. OI Burlă trebue să mal îngrijască îneă de aceasta raţd, pănă �ă fie primită ca de I'asii latină. P\mtru fellomenul prefaccn! !Iti n în r i,'ste de ţitlut sa­ mă de f[tptul CI la Bltoliea se zice acest,"! pftserl pe lîlJgă bibc'i şi raţă plural raţe, de asemenf>a faptul că la toţi AlbflllE:jii oe "flii, r08să Îlltilreşte consideraţIile cari vorbesc în potriva etimolngiei D-Iui Burlă. J. NădeJde. .. ' , 1, t J t [21] -21- A rmoniea în -natură: Multe s'au cîntat �i s'au spus despre arrnoniea firei �i anume: că toate sînt făcute cu ghibăeie de o minte mal pre sus de cea omenească, că toate sînt bine şi ni­ marit alcătuite. N'a fost zi În care să nu m se amin­ tească Cfl orf-ce făptură le un capo d'operă a ziditoriu­ luî şi alte lucrurl nenumărate de acest soiii ; de aceea cred că nu e reu să privim şi 1l0I cum să petrec lucru­ rile în fire, şi poate prin O ochire numar ne vom încre­ dinţa că de te acufunz i în apă, d(� priVl'ştr văzduhul, orI de-ţl arunc) privirea pe întregul pămînt, vezf domnind me­ reu jaful, hrăpirea, cu un cuvînt lupta cea mal oriucenă şi mal nerniloasă pentru t raiii. Vom iucercă să obser­ văm chipul cum ÎŞI agouiseso traiul vietăţile de p" pă­ mînt, căcî numar aşa ne vom îucredinţă de arruoniea ce e în lume Aşa de exemplu vom incepe cu cele mal in­ ferioare, ba chiar nevăzute cu ochiul liber. Microbiî feliuritelor boule, ca al tifos uluî, al holerel, al frigurclor galbene, al anghineî, scat-ln t.inef, vărsatuluî, al malariet (frigurile ordinare de la Il 01), al oftigel, al tur­ ban'], al holereî găinelor, al şarbonuli.I, şi al altora mult .. , eu totiî nu sînt de cit nişte dUş111aUl microscopicî, cari ÎŞI aleg ca locuinţă trupul omului, sau al altor animale; trăind şi inmultindu-se în slng-Ie lor ca intr'o mare. Cu ajutoriul microscopului s'au descoperit lncru rî ce altă dată ar fi părut f-bulo.ise. Cercetări numeroase s'au facut asupra microbilor feliuritelor boale, şi nicî nu Il\fll Ieste umbră de îndoeală că lei sînt' pricina boalelor molipsitoare. Cel mult. zic unit că leI al' fi numai purtă­ tort de substanţe vătămătoare; dar CII aceust a lucrul nu se schiu.bă mal nomic, eăd duşmanul h� tot atit. de pl'i­ UH'jdios, fie că miernhil ieau din organism oare-cari ele­ mente trebuitoare, fie e5. întroduc în orgallism nişte sub­ st.anţe otrăvitoar8 prin seereţiuH'i Orl chiar aducîndu-le din afară din 10(:01 În caro 8'il11 c!(-lsvoltnt, U-ruJ Lavet'an şi Dr. Richard în nişttl articole dill �"RevI1l3 scientifique" ,�� -'j'- ";:":�'('ţ(�-"" "" -- , , ' [22] - 22- arată cu de-amăruntul cercetărrle făcute asupra microbu­ lui malariel. S'au făcut nenumărate experiontî şi a-ZI se cunoaşte CI] siguranţă că microbiî frig urilor se înmulţesc pe sama globulelor roşii, a�a că acestea sînt distruse În­ tr'un chip îugrozitoriu la fie care acces de unde şi pro vine slăbăciunea cea îngrozitoare ce o avem după frigurI. In timpul line] epidemiî do crllp în Miohigau Drul Formad a făcut nenumărate cercerărî aSllpra membrane­ lor din gît şi a găsit microbul crupuluî. Acest microb mal fusese văzut şi de alp: doctori mal de mult, dflosebire inse că pănă atuucl nu se văzuse de cît în membranele din gît pe cînd af.nncî epirlemiea fiind foarte puternică Dr. Formad 1:1 găsit microbî în tot corpul şi mal cu samă în reruIl ch'f. Ounoseutul Pasteur a f{wllt descoperiri ius-mnate a­ supra lumei n.iorobilor, ba chlar credeui că le pe cale a-l învinge, dovadă le şarbonul vitelor ; eel puţin a dat mij­ locul de a-l cunoaşte. ceea ce insarnuă foarte mult în lupta ce' omenirea trebue să poart« cu această lume micro sco­ pică. IeI cultivcază microbiî şi-I Imrnulteşte în, aşa numi­ teh" liquide de cultură, d-. ex. Iia o picătură de 8îl)gl� de la un animal ce are şarbon, o pune Într'un anumit liquid de cultură [dH pildă u n soiii de bulion] şi în scurt, timp observă că microbiî StI lnrnu lţeso şi ('1\ liquidul se tur­ bură. Dacă lea Ieară-şî o picătură din ac-st 1l0lI liquid cu microbi şi o pune într'un alt liquid de cultură, observă din nou aceh'a-şI fenomene, aşa că potl forma mulţime de liquide cu microbî. Pasteur iuse mal observă că aceştf microbî căpătaţi prin oultură sînt. din ce în ee mal slabî cu cît numărul culturilor cu dlnşil erpşte şi că hultuind lin animal cu dînşi'f îl :J pi'lrrt ilJ contra şarbolllllu'f, eăd după cît ştiol numar cu microbul acestuia şi cu alţiI cîţ'i'-va s'au făcufj experienţ\' maJ t.emeinice. Se poate Întreba eino-va la ce sluje�c ace,;t\� ÎnmulţirI do b;,derii, la ce a­ ceste observaţir? Su poate I'espuflde cu siguranţă, că 1111 mai aceste ob,'ervaţiI VOI' ",În tui o dată omenirea de aceste parasite uemeroice. Cunoscînd microbi} np-dîrel [23] - 23 boale, putlndu-I înmulţi după voe, se pot face mir şi miî de incercărt asupra lor. le eu totul altă ce-vă a face în­ cercărl în steclute şi a căută cum lucrează şi CIl ce se pot. nemici fă;ră a vătăma animalul ; avindu 1 în afai-ă de trup se pot îucercă mulţime do alcalolzr, etc. şi în ftl­ Iiurir e citim], cari Să-I omoare pre iel iear animalului să nu-l fje stricătorf. Tu berculoza sau oftiga, caro omoară mii şi milioane de oameuî şi lea are microbul leI care se aşază la plă­ mif ; asupra acestuia s'au făcut cercetărî numeroase, s'a văzut cu rniorosoopul şi se cuno> şte foarte bine, se află în stupitu 1 oftigoşilor. Microbif curatî pUŞI la aier pîer mai răpede, în atupit înse trăesc pănă la şese s-ptăminf şi acesta, prefăcut în pulbere care poate uşor străbate prin căile respirătoaie, poate Ii primejdios mai ales de găseşte teren potriv.t. Drul Koch a observat microbul holerei în intestinele holericilor şi zice că 10 în formă de virgulă. SH poate în adevăr a-fiI face mult în contra hole­ reî mal ales în nainte de a se arăta, şi anume higiena cea mai desovirşită, stărpirea nscurăţeniilur, şi hranăhună folosesc pentru toţr ; căcî după cum a arătat Dr. Bill­ roth din Viena într'o conferinţă publică, holera love­ şte pe acei în cari găseşte teren prielnic leI; şi toc­ mai s'a văzut că săracii cari n'au adesea nicî pîne inde­ stulătoare, da nu de cum carne, cari trăesc în măhălalele cele mai necurate, tocmaî 161 sînt pruda boale! Holera aduce cu sine mal mare groază de cît războ­ iul. Cîte mii şi mii de oamenî n'au căzut prada acestor blăstemate de parasite; cîte familiî nenorocite, cîţr copil ortanl n'a făcut lea chiar anul acesta. încă n'a Încetat la Tulon şi Marsiliea, Ieat'o întinsă în ltaliea şi Spaniea; şi cine ştie de ne va lăsa şi pe nOI în pace, căd lea nu prea se te­ me de graniţr şi de carantiue, un vînt puternic, poate le de »juns să o treacă di'ntr'un loc în altul. Pierderile şi neuorocit-ile ce fac aceste ticăloase fi­ inţr micl'oscopice Hînt înspăimîntăt oare. într'o singură epi­ demie seceră cu miile de oamenr; aşa în războiul din Ori- [24] 24 -- mea mareşalul Saint-Arnold a pierdut zece mii de oa­ meuî dinpr:cina hole rel. În cele cinci epidemil de holeră ce au filst la Paris de la 1832 încoace au murit vr'o 51,717 locuitori'. Frigurile galbene, cari de sigur sînt pricinuite tot de nişte bacteril, împiedecă colonizarea mal groznic de cît cea mai bună ar-mată, căcî albif care încearcă a se abate în regiunile bîntuite de lele se stîng; (Işa în Senegal au murit 23 de doctori din 25, putem să ne închipuim ce plagă îngrozitoare. Ciuma Jeste �i lea căşunată tot de nişte microbî. Dar ce să mai zicem de anghină care ne seceră eu miile de copil? Sînt sare în care mai n'au remas. MiI şi miî de părinţI şi-au văzut adesa mai tOţI copil innăduşiţl de această boală îngrozitoare. Aşa dar vedem că omul are în ac,'şll microbi nişte dusmani di'ntre cel mai greu de învins, numai ştii!lţa ueobosită ne Va rnintui de lAI. De o cam dată luai putem spune că singur higiena poate facoadevilrate minunî în eo,otra tuturor boalelor care îşI au ca pricină mult numitil microbt. Sînt unele boale cari au făcut devăetărI grozave în lume, dar cari au dispărut. pe încetul a�a, de ex. ciuma asiatică în timp de 52 de anî a ucis o sută de milioane de oameni. Ciuma neagră, care a fost în secnlul al XIV-lea, a omorît o pătrime din locuitorii de pe pămînt, Tifosul omoară miî de oameni pe fie-care an mai ales în armată unde hi­ gÎpua le aşa de proastă, şi desimea de oameni)' aşa de mare. Acest lucru costă pe Frantie» vr'o 34 de mili­ oane francl. Oftiza singură costă pe Franţie» mai mult de un rnil ion şi jumătate, Iear pe Europa mai mult de două miliarde. A şes('a parte din locuitorii pămîntului mor de oftigă. După ce am vorbit de aceste parăsite pe cari le-am văzut trăind în paguba vietei onieneştî, vine rîndul vier­ milor paraaitarî, vom luă exemple din cele mai cunoscute. Lirnbricul Ieste un vierme parasitar care trăeşte mai cu samă În intestinele subţirf ale copiilor, ajunge păn la :1 , [25] - 25 - 15 orI chiar şi 40 de centimetri de lungime. Aceste fiinţi trăesc în mat-le omului şi mal ales la copil, afară de stricăciu­ nea ce fac absorbind m-teriile hrănitoare pe sama lor, une orl pricinuesc spazme, alte OI r străbat În atornah orî chiar pe gură afară, alte orî se rătăcesc în maiă, ai t e orl sparg maţele şi lutră în pîntece şi de acolo îşI caută drum prin buric orI chior de a dreptul pe unde nemeresc, Limbricil se află sub formă de ouă în apă ori în ţern�, apol nu se ştie pe ce cale străbat la om - Limbricî înrudiţ'i eu aceştia trăesc în maţt-Ie altor animale. (Va urma). Sotiea Nădejde. Ieste sau riu. Tncmnezeu ? Chesii-a aceasta sun atins'o numai în treacăt, acuma înse trebue să o tract ăm pe larg şi să arătăm limpede ce idee putem să ne facem despre dînsa cerc .. tind cu ne­ părtinire fapt.,}e sigure şi scoţînd Inchesrî logice dr'n tr-' însele. Trăctind «hestiea aceasta ne ţinem de programul publicat în No. 1, anul I-iii al »Contemporanulu'î" şi tim­ pul Ieste foarte potrivit de vre me ce vedem pe cei ce se pr-tind Iocoţiitoriî lUI Dumnezeu pe pămînt aruneind a­ furiseniea în potriva n-cr-dincioşilor şi dînd toată vina pentru destrăbalarea societăţef actuale pe aeei carii au ruinat credinta în Dumnezeu. Ches.iea Ieste foarte Însem­ nată, căcl de la dezlegarea 'iei atîrnă Întru dt-va directia tuturor. apucăturilor noastre. Cum vom arăta inse, cei ce dau pr�:a mare însemnătate clrestieî !:'X;stt·wţe'i' lul Dum­ nezeu, se înşală. - Piedecă în drumul omenireî stă credinţa într'un Dumn- zeu care al' gospodări singur in lume, care s'ar amest ecă la toa: e amăruntele, care tir da ploaie la vreme, ar pedepsi pentru cele mal mici greşelI şi ar ţi­ nea comptabilitate JJe larg despre toate faptele omeneştî. C"l ce cred într'un as'menea Dumnezeu pot să zică: Aşa vra Dumnezw, aşer, (J iasat zel; poate se va îndura de no� şi va face să {te bine, ete. NU-l cuvînt că istoriea 3 [26] - 26- ar.ită că înoată ce au fost alte motive puternice pentru vre-o mişcare socială s'au găsit chipurf de a. o face şi în numele lUI Dumn-zeu şi prin urmare IIU putem admi­ te că cr-dinta în Dumnezeu (care '[este mal mult în vor­ bă, îear în fapt se poartă oamenii cel mal credincioşi ca şi cum n'ar crede), ar fi fiind o piedecă neînvinsă pentru Inlaturarea nedreptăţ-I din lume. Oameniî inchipui ndu-şl că Dumnezeu Ieste drept, pot crede că Dumnezeu va fi din partea celor ce VOl' lupta pentru dreptate. Ideea despre un Dumnezeu care o dată pentru tot­ "deauna ar fi dat l!'gl materi-I şi-apel ar fi lăsat slobod joc a­ cestor legi, aşa că lumea s'a format şi desvoltat fără alt amestec nou-nu se deosebeşte din punctul de vedere mo­ ral de ideea materialiştilor, căcî în amîndouă presupune­ rile, legile uatureî sînt fatale şi toate prefaceri le din uni­ vers s'au petrecut şi după aceşti teiştl în+ocnmî ca şi cum ar fi existat materiea cu acele insuşirf din eternitate. OrI faţă cu atotputerniciea legilor pu�e de Dumnezeu, ori faţă cu atot puterniciea legilor ce urmează din însuşirile eter­ ne ale materie! rolul omului se ,mărgineşte tot numai la cercetarea ştiinţifică a lumet şi la întrebuinţarei legilor naturei spre folosul omenir-I. Am dat aceste cîte-va lămuriri pe cari le vom în­ mulţi la sfîrşitul articolulul pentru a arăta că se înşală acel cari socot că ateiştil nu cred în Dumnezeu pentru a putea (răi într'un chip mat desfrînat ori pentru a IIU fi impiedecaţî în propoveduirea unor iIel politice şi sociale nouă. Chestiea Ieste curat ştiinţifică şi uumaî lupta în potriva cre dinţeî în Dumnezeul în chip de om suetinut de religiea creştină şi de altele poate avea o însemnătate so­ cială practică Noi voim să dezlegăm mal iutăiii chesti­ ea ştiinţifică şi apof vom face cunoscute imposibilit.ătile de cari se lovesc cer ce vor să dov- dească ad evăru 1 re­ ligi-I creştine, mosaice orf mahometane şi sfinteniea scrie­ rilor' pe cari se intemcează lele. Cum că cheetiea aceasta a existentel lUI Dum nez eu nil Ieste uşor de deal-gat se vede de pe' aceea că oarneuî [27] - 27- -de frunte, putem zice chiar genialt, oameni cu caei se fă­ leşte omenirea, au crezut într'un Dumnezeu; şi oameni tot atît de Insemnaţî, tot aşa de genialî n'au crezut. Chiar astă-ZI d'intre învăţaVr contemporanî uniî sînt ateî şi alţiI teiştl. Poate că pe lîngă greutatea chestie! in sine sînt şi alte pricinî cari au făcut şi fac pe mulţî să zică că cred într'un Dumnezeu mal mult sau mai puţin deosebit de cel la. care se închină creştinit-> dar şi lipsa de cunoştintf ·generale trebue să fie de vină. Vom arăta încheiud arti­ colul ce efecte otrăvitoare a avut mediul social cu into­ lerauţa sa asupra învătaţilor şi cum teama de a nu fi prigouiţr şi făcuţî martirf pentru ştiinţă a făcut pe mulţi .a-ŞI ascunde ne cred .nţa şi a da în treacăt cîte-va tămîerI superstitieî contemporanilor pentru a putea face primite adevărurile nouă ce aduceau. Trebuea Îndrăzneală să măr­ turisească cine-va că nu crede în Dumnezeu cînd exem­ plul luî Galileu arăta că besereca nu voiea să sufere nici credinţa că pămîntul se Învîrteşte! Cum am mal zis asupra acestei chestiî vom mal vor­ bi, acuma am atins'o nurnaf pentru a arată că nu trebue să ne spăîmlutăm văzînd oamenî ca Lyell, Darwin, Spen­ cer, Wallace, Agassiz, Dumas (chemistul), Pasteur, Mllne­ Edwards, 1. B. Biot, Secchi, Liebiq, Geoffroy Saint-IJilaire, Floureus, Herschel, Oersteâ, Ampere, Newton, Leibnite, etc. crezind În Dumnezeu orf zicînd că cred. Nu trebue să ne mie ram de acest fapt, căci nu ne-ar fi greu să punem fa­ ţă cu fie-care din aceste nume şi numele unul ateu tot pe atîta de celebru şi aşa vom şi face la locul cuvenit. Acuma spunem şi credem că şi cetitoriul, care s'a botăr4t a ceti acest articol va fi ele aceea-şî idee cu nOI, adecă va admite că nu trebue să ne hotărîm după nu­ mele celor ca apără teismul 01'1 ateismul ci după fapte. Sii cercetăm cu băgare de samă dovezile ce se aduc pen­ tru şi contra existenţei ltll Dumnezeu, să vedem de ne luminăm de ajuns prin cele ce se spun de protivnici pen­ tru a ne uni cu unii OrJ eu alţiî ; orf cel puţin dacă vom v-de. că cumpăna nu se pleacă, după judecata noastră, [28] - 28 nici într'o parte mei in alta, să zicem că după.. cuno­ .ştinţele, noastre chesţiea nu poate fi încă dezlegată şi a­ tun.�i să o lăsrm aet-feliăuşteptînd să aducă cine-va do­ v�zl mal puternice pentru o parte ori pentru alta. Greşesc acei cari cred în Dumnezeu numaî pentru că a:şa au apucat. şi de asemenea greşefic acel cari n�l cre d fără înse a putea să-şI intemeeze necredinţa pe dovezf. Şi mai mare greşa lă fac acel ce cred că S8 poate dezle­ g.a asemenea chestie prin prigoniri" şi lmpiedecarea res­ pin dir-I ştii II ţolor, cît greşesc şi acel ce socot că prin vorbe tI iviale şi de multe ori numaî prin sudălmî vor a­ lunga cndinţa în, Dumnezeu. Acel cari fără dovezî, de modă numai, se zic ater, sînt tocmai cei mai primejdioşî oameni, căci ne avînd convingere filosofică îndată ce vor avea interes să zică că sînt ttiştl, (ba chiar creştinî, mo­ saicl ori mahometanî) vor zice şi vor întrebuinţa, fraza � »Am fost şi leu ateu şi ştiu pe ce se iutemeeasă Ieî, a­ cuma înse mal adincind lucrurile, mal socotind bine m'am convins că fac prostii cei ce nu cred şi că fac asemenea propagandă subversivă numal pentru a-şf putea Indestulă, toate poftele, etc. ce Un asemenea om a scrie în »Revista teologică" un articol despre darwinism, de alt-feliii foai te nostim, şi fiind că a venit vorba de această revistă ne arătăm aice mie­ rare a de chipul cum înţeleg polemica aceştî urmaşî al blînduluî Hristos. Afară de calornuif şi de su.lălmf puţin am a:fht în scrierile lor. Mal cu sarnă frumos au respuna; ia dovezile scoase de nOI în poti iva existentel spiritulut ca ce-va deosebit de materie! Am spus cum fenomenele du­ b lel personalitătî, etc. lovesc de moarte teoriea unitătef şi permanenţaî unui zeu spiritual şi tot o dată am respuns la argument-le aduse de Paul Janet în potriva materia­ lismului. Domnit de la »Revista Teologică" atîta an găsit d- zis că după logica sănătoasă excepţiea întăreşte regula şi că tie cazurt anormale se fo'osesc numaî anarhişti1, etc. Vă întreb daeă se chiamă vorbă serioasă, cînd spune ci­ ne-va că excepţ'ile Întănsc regula! O teorie despl't� felo- [29] - 29- m enele psihice trebue să le explice pe toate, daca unul lt3ste în potriva concluziilor logic trase din ipcteză-c-ipo­ teza trebue părăsită. Fenomenele dupleî personalităţî şi altele multe înşirate in articolul citat nu pot să se Îm­ pace cu ipoteza spiritualistă şi prin urmare după logica sănătoasă trebue să o lepădăm de la DOI, aşa am şi făcut. (va urma). Domnule Redactor! , . In revista "Contemporanul" al căril redactor sunteţi în No. '24 din 16 Iuliu 1884, pag 934-939, un Domn .neounoscut (de altmintrelea pete să aibă merite forte recunoscute) patronat de pseudonimul Vedetot, consacră o lungă analisă broşurelor mele 1,Curs practic de musica vocală", trătăndu-me de plagiator: Ne fiind scriitor de profesiune, ve rog se'nseraţl iutimpină­ rile mele, ce mâ cred dator să le dau spre lămurirea onoratuluî public şi în speci.il D-lor profesori de musică, ast-feliu precum am priceput se le scriu. Nu voiu abuza nici de onor. lectori nicî de colonele revistei Dvvostre, Am auzit încă în copilăria mea zicăndu-se printre popor: "un început bun. e jumătate din inirequ:" Voiu începe şi eu cu începu­ tul criticei făcute opului m eu, pentru ca onorb , cetitorl chiar de la început se'şl facă c idee clară despre sinceritatea şi seriosit.a­ :tea celor scrise asupra mea, de pseudonimul Vedetot. La începutul critice! se zice: Definiţiile de pe pag. 1 şi a doua, afară de nota de jos pag. adoua �i alte vre-o două cuvinte sînt din Ad, Papin pag. 2," (Vezi Cont. No. 24 din 1884 răndu­ rile 14. 15 şi 16). Iar pe la jumătatea criticeî zice următorele : "Observăm aice odată pentru t6te că cursul practic al D-lui Mu­ sleescn urmează acela-şi şir ca al lui Papin." (idem pag. 935 răndurile 27 şi 28). . Acum se lăsăm se vorbească faptele, iar onor. cetitorî se aprecieze: (Aice urmeaza faţa 1 şi 2 din ediţ'ea a cincea a cărtei D-lui M. şi p!;lortell. corspunzătore din A. Papin. Dl. M. uită, că nOI am 'vorbit de editica a doua. Noi punem la vale în două colone !tex­ ·turile despre cari am vorbit Nota Redar�ţiet.) Unde este dară copiea credinciosă a textului şi a şirului după .A.d. Papin, precum Vedetot are aerul ale proba ?-Ast-feliu de a­ deve,rurl a expu's pretutindell;:oa-Dl. Vedetot-În critica Se', unde unde citează numaI paginile •. Iar acolo unde Dl. Vedetot a cre­ :zut că într'adev�r a vezut ceva, a'a grăbit a puue textele faţă'n [30] -' 30- faţă; dar ce se'şi împace macar de ochii lumii mustrarea con�ti­ inţel, găseşte de cuviinţă sli însoţească mai fie care cit"ţie de text şi chiar de pagine, de: "Deosebirile sunt de un cuvânt doue, alt­ fel.u copie credinciosă. In totă bucata se află deosebirî, cele mal' multe însă vor fi din pricină că textul nostru nu este ediţia a 8-a." S'au: "Aic'ille simte măna unui prelucrător." sau "ieote luat din Papin, insă cu ceva schimbări," etc ... Mi se pare că aseme­ nea argumentărt sunt lipsite de ori ce fundament solid lin cuno­ ştinţa musiceî. Cănd însă este vorba de ditiniţii într'o carte didactică, apoî. ar fi ridicol d'a zice că: difinitiile desph note, portativ, chee, gammă, intervale, nuanţe, diez, bemol, becar, stacato, legate, sin­ copă, pause etc, etc. se tratează într'un feliii la unii şi alt-feliu la alţii; nu tote difinitiile de feliul acestora, la toţi autorii de musică-începănd cu cei mai vechi şi terminănd cu cel mai noi,-­ .sunt identice descrise ; diferinţî vor fi în cuvinte sau în clarita- tea e xpunerif. Şi dacă DI. Vede tot (carele pe că t se vede e forte limitat în vederile sale asupra musicei), doreşte să se încredin­ ţeze de adevărul expus aici şi tot odată să se lumineze mai bine­ şi în cunoştinţa musice I, îl recomând pe fostul meu elev, Il1. Teo­ dor T. Burada, (actualul meu amic şi coleg), profesor de teorie elementară la conservator, carele predă de'(} aui după cursul meu, şi sunt convins căî va arăta nu numai pe Papin, dar pe mulţi alţi autor! carii coincid nu în şirul succesiuueî materiei, sau a i­ dentităţii definiţiilor, dar chiar în cuvinte de care se servesc în explicări. Aceasta ar face mult bine D-Iui Vedetot, căcî rar scuti de vr'o 20 de cercetări a vr'o 4-5 autori alţi de căt Marx şi Pa­ pin, pentru descoperirea cărora ia trebuit 7' ant de muncă. Insă, Dl. Vedetot, ca să arăte lumii că cunoşte musica, se aruncă cu înverşunare asupra cursului de teorie elementară ce am scris, şi strigă în gura mare (incognito), că în acel curs nu'I nimic alta de căt cei a ce aii scris şi alţi], Ghi băcie nu fleac! - A şa pentru exem­ plu, la pag. 93�:J (vezI "Contimporanul" No, 24 din 1884). DI. Ve­ detot zice: "Intervale maj. şi miu, cu figuri cu tot.,... a luat din Papin l' Rog pe Dl. Vdt. de a compare acest titlu din Papin cu Felix Aerts pag. 9 şi cu Afanaseff pag. 12-13 şi se'ini spus cine din trei e plagiator cu figuri cu tot? Sau, la pag. 934 se scrie: "Bucata Întitulată Nuanţf', este la Ad. Papin pag. 29," Da, însă nu numai la Papin, ci la toţi autorii carii aii scriB teorii; rog Însă pe DI. Vedetot se pue textul meu faţă'n faţă cu a lui Papin, şi apoi se compare pe 1. Giraud pag. 43. Sau: "Bucata Triold-S(xtolct ieste din Marx. Fie! Dar rog cQmpara.ţi în punc- tul acesta pe Marx cu Lobe pag. 39-42, cu Rubetz pag. 16; 17r cu Aerts pag. 38, 39 şi cu Afanasieff pag. 24. [31] _ . . � 31 - Pe ler1gă altele Dl. Vdt. e de tot contus atăt în ceia ce a vezut căt �i in ceea ce a scris, căcî Ia pag. 933 zice: "Buwta din Pal-lin despre Acord a lăsat'o:" 'iar la pag. 935 zice: "Bucata despre Acord ieste luată parte după A. Papin, parte după Marx." Aceasta'} logica lUI Vedetot? se deszică la pag. 935 ceia ce a zis la pag. 933? FruID,Os 1 Dar se Vie de că a greşit, căci era mai na­ tural se zică: ca profesor de armonie, bucata despre accord am luat de la vre un autor de armonie; precum: Hunke, Reber, Sa­ vard, Ciaicowschy, Richter, etc., dar' pete că DI. Vdt. nu ştie în detail unde se tratează special despre acorduri? respund că în armonie, şi tot o dată 'mi cunosc specialitatea. Aici cer scuzele mele Il-lui Teodor Burada. că abuzez de încrederea cu care m'a onorat, d'ai fi profesor de armonie, se bine-voiască a spune-cu vr'o ocasie favorabiIă-D-lui V dt., dacă nu a priceput mal bine din !:'xplicârile ce'i am dat despre diferite acorduri şi regule ar­ monice, de căt de cartea de Armonie a unui diutre distinşii pro­ fesori de Armonie la Conserv, din Paris, H. Rebel', în clasa că­ ruia D1. T, Burads , a şi fost înscris, fiind la studiu în Paris ... Dar pe calea pe care a apucat 111. Vedetot nu vom ajunge nicî la un resultat, cad nimic nu pote fi mai uşor de cât se 'nşire ne adeverurf pe couta altora, citând pagini peste pagini, şi apoi să se dea la adăpostul necunoscutului. Cel mal bun lucru este că D1. Vedetot se provoce o (on ffrillţă musicolă, care ar fi tot oda tă forte instructivă şi de folos multora; acolo ar putea cita şi pune (înaintea celor preseuti) textele faţă'n faţă Dar pete că nuI con­ vine se facă aceasta pe faţă, fie de teama [iascului; sau de cotn­ plesenţă ca 'mi a fost când-va elev, atunci se intervie pe Iengă vre unul din Il-UlI profesori de musică, care se facă un feliu de criticii, sau se traga un paralel între cartile didactice din \ară şi streinătate, cu care ocasie lesne se pot arăta diferite defecte şi plagiatq; şi eii cred că cel mal la loc ar fi DI. Teodor T. Bu­ rada ca profesor de principiî elementare de musică la Conserva­ tor. Dar ca să DU 'de creadă că D-sa 'mi ar ţine parte, ca unul ce 'mI a fost elev pănă mal zilele trecute, dau public cuventul meu de ODOl'e, că'] voiu ruga din p!\rte'mi ca pe fostul meu dev şi actualul coleg şi amie, se nu me cruţe întru nimic, ci să arăte adeverul în totă goliciunea luI; dnd DI. Vdt. va avea ocasiune să şe convingă căt de greşit şi maliţios hU fdst în crilica sa. Peutru partea practică, probele ce 01. Vdt. invocă citând numere, probează odată mal mult cii O-sa e forle miop în ale mu- 8icei, căd f'Xl'l'ciţiile ce le invocă (�a plagiate, pe lengă că suut mai la toţI �utorii carii aii scris cursunle lor cu aplicaţi\llll prac­ tioa (a se ved.a: Rubetz, Giraud, Afanasieff, Ael'ts, L0machin, etc.), apoi asemenea lucruri le face în fie-rare clasă tot ploft>so- [32] laşî 5 septemvrie 1884. - 32 rul de musică , şi se nu mi se spue că: va tace unul ca D1. T. Burada carele a fost înscris chiar în Conservatorul din Paris , nu, le va tace în ori ce moment Orl ce elev a clasei de armoni e din anul al 2-1ea. Aceste încă şi mal bine se pot proba prin o con- ferinţă musicală publică. . căt pentru aprebarea-c-oa carte didactică a curaulul meii,­ rog pll D1. Vede tot se nu se'agrijcscă aşfl de mult, căci broşurile mele aii fost recomandate d" cătră onor. Millist al lnstr. publice Il lui Eri. Wachmann actualul profesor de armonie şi Director al conserv. din Bucureşti, a cărui cunoştinti musicale suut prEa bine cunoscute chiar de Vedetot, şi pe baZei raportului acestui savant musi c, onor. Miuisteriu a aprobat cursul meu. Iar în pri vinţa cu Bene-merenii, cred ca tocm;.! DI. Vedetot n'ar trebui să se mere, intrebe'şl mai iutâiu couştiinţa--dacă o are .deş­ teaptă şi nu adormită -şi atuncl se scrie despre aceste. Mulţemindu-ve, D-Ie Redactor, pentru ospitalitatea ce'mt a'ţi dat în Revista ce o redacţl, ve rog se prirnitl încredinţarea. 08e­ bite-dor me le consideraţiuni. G. Musicescu. NB. Dacă DI. Vedetot sau ori cine altul doreşte să se'n­ credil(ţeze de cele zise mal sus asupra teoriei şi practicei musi­ cale, se consulte următorii autor! şi va vedea adevărul. I . Dio­ ti onarul de musică de 1. 1. Rousseau. Edit. libr. Hachette. Paris. 2. Kurzer lnbegriff alier Wrsseuchaften zum Gebrauche der lugend , Moscau f 774 ediţ. Il 3 Katehismul musical de Lobe ediţ. 8·�. 4. A B. Marx ed. 8-a. 5. Le Policorde par 1. F. Gir aud. Libr, Adrien le Clere. Paris 1869. 6. Metodul de predare a elemente­ lor musicale, de A. Rubetz, St.. Petersburg. 7. Manual d.> predarea cântului de F. Afanasieff St. Petersburg 1866. 8. Manual de mu­ sică A . .M. SL:hulhof, M03cua 9. A,i. Papin. Pa.ris 1875. 1O.E· le .1. compl. de musique. par Felix Aerts, profes. a Nivelles. f 1. Metola predării căntului de G. Lomachin. Moscua. 12. Teoria e- . lementară de Rojnow. St. Petersburg. 1856. 13 Dicţionarul L. M. E�cudi\:'r. Paris 1872. 14. Th80rie de la mus;que fondee sur la calcul. par A th. de Lucmanoff .. Paris 1875 15. Basele musi· cale pentru ne musicanţ'i de Prinţul V. T. Odoevsky. MQscua. 1868. 16. Princip<:s de la musique par A. Savard. PMis. etc. etc. Musicesc!J. [33] - 33 Bespuns D-luî lUusicf'scu. D-voastră uitînd că nOI am vorbit de editiea a doua a cur­ sulul şi nu de a 5-a aţi pus faţă în faţă acele texturi şi spcî triumfaţt. NOI inse punem pe cele despre cari am vorbit, cetitorii vor judeca: Il ya,' en musique, sept sons prin­ eipaux qu'on a nommes: do (ou ut), re, mi, fa sol, la, si. 1 L" 8-8 8011 (Do aig Il) peut. servir de point de depart it une nouvelle gam­ me. Lignes supplement.aires. On ajoqtt', au besoin, au des8uB et au dessou8 de la pO!'! ee d" petites li­ gnt8 8upplementa1rrs. Ex (fig.) pg.2. Pentru numirea notelor se intrebu­ inţa:r,ă urmărorele şapte monosilabe : Ut (DO), RE, MI, FA, SOL, LA, SI'* Bau şapte litere din alfabetul latin: C. D. E. F. G. A. H. Aceste şapte monosilabe puse în or­ dinea de mai sus, adecă: do, r s, mi, f", sol, la, si, do, forrneză g amma pen­ tru complectarea căriea s'a pus după ultimul SI încă o dată DO, care nu-i de cât repeţirea celui d'in telu. Gradele gamet. Fie-care din sonuril.e de mal SUB, este un grad al gammeL grad. 1, 2, 3, 4, 5 6. DO, RE, MI. FA, SOL, LA, 7, 8. SI, DO. AI 8-le grad DO este rep=ţirea ce­ lUI dintâiu. EI este a18-1e grad când gaqlI!\ll aetermină, i ar dacă gamma se prelungeş te atunci el elite gradul l-iii. al unei noue gnmme. pg. 1. Note Sunetele musicale se repreaintă ur­ mât6rele spmne: (fig.) fig) (o nulă 0- y�Iă şi un punct oval) canJ se nu­ mesc note. Po'rtativ. Semnele numiţe note se pun pe o grupă de 5 linii orisontale şi p�ritlele care h un loc se. ll'lmesc portativ saii. sistem liniar. eli. (fig.) Liniile Be numeră de jos În 8UII,. Notele ee scri1:l pe linii ,i întrelin;i. Liniile suplinit6re. C,ele 5 linii şi 4 spl\ţillrl (întrelin�i) ll�fiind de ajuns ne �erviru de alte li­ nil miCI, cue se scriu d'ailuprs şi de­ d,·subtul portativlJlui �i Cllre se nu­ mesc linii sMplinit6re s�u ajutăt6re. (rn,i ur'Ipează 5 linii ce lips6&c In Fa;­ pin). grqupe Les notes. Ou represente les sons par des no­ te8. (Nou8 donnerons provisoirement sux Ilotes cette forme: (fig.)) La portee. s'ecriv,-n t sur un nomme Portee. (fig.) Les notea de 5 ligne�, Exempl�. La gamme. En y ajoutant un 8-p., son nomme aussi do, parcequ'il n'est que la repe­ tii ion it l'.igu du 1-er, on obtient une serie de 8 SOI1S qu'on nomme, 11. gamme. I-er degre 2-me degre 3-me d-gre DO RE Mi şel: Ieră cam film. Cînd vintul vîjîind ca un bal.aur s'aruncă spre căsuţă şi da în hogeag, atunci fumul Izbea în odaîe şi o împlea; tOţI începeau a tuşi şi bătrînul î�Y ştergea mereu ochil, ToţI trei tăceau şi cu băgare de samă ascultau. Cîte o dată tlnărul care şedea în partea stingă, deschidea uşa, 4 [42] - 42 - Ieşea af'-r ă şi asculta, pe urmă iut rin.l În casă se pUr)t'a îunapoî la locul său tăcut �i gÎnditoriil. - Ce, Dumitre, nu se uude nemică ? întrebă bătrinu'. - Nu, tată, ll ... mică. Şi atît a tot. Se făcuse noapte cu dt-săvîrşire. Pe la Sep1emvlid şi mal ales CÎnd Je vînt şi ploaie lunopt eaz r destul de de vreme. Bătrînul s'a sculat, a ajuns de rJ8 polita diu fundul odăi, 1 un finar iii cu stecle bulbucate r oşe şi verzI �i aprinz ind la foc lampa plină cu uutur.. de moro n, a 'h şit afar ă, Nu departe de casă Ieră răsturnată cu gura în jos o lunt: e. Bătr i Il ul păscariii s'a dus la dînsa. Lun­ trea. Ieră nouă şi bine cătrăuiiă. Ţinînd finariul sus cu o mînă a intors'o în sut> şi 11 cercat cu băgare dp, samă cele patru cuie de lemn ce sînt, batute pe uiuchile luntre! şi de cari se atîrnă lopeţile. Multămindu-se cu s1 area cu­ ielor, s'a iudrr ptat spr� casă, d�r m..I întăiii a ascultat lung timp cu urechea spre urarea şi cu gura puţin că­ scată Nemic di'ntr'acolo, numai url--tul valurilor, cari nă­ văleau cu furie unele pes: e altele şi cari mal ajnugeau păi.ă la piscul pe care Ieră căsuţa păscarilor. Lucru ciudat! pe la 9, 10, Il, nim-ne din păscaril dB la Caterlez nu dOI m-a. Toţ.:i aşteptuu cu nerăbdare .... Luntrile 1· rau gata, cu lopeţile la locul lor innăunr ruf A­ ceştl o.unent de fier '# de CI iţă aşteptau să se arunce in luptă cu mana, cu furtuna, cu moart e», numai CI să (a­ pete şi Iel ce-va din marf.i vaselor aruncate, uun 01'], t�ră cîrmă, fără oamenl� în p' Hd \ fllrtuneL Se întîmplă de multe ori c{t uicr oam"nil, vieI luntrile nu se ma'i întorc; dar ce le pasă lor! Bătrîuul din cisuţă şi cu cel dOI feciori allul, Ierau cel mal curajoşI şi Olal ghibacf păsl:ad eli!) acele,părţi de loc. De la LeIi şi pTllă la Portiţi, do la Hazim şi prină la insula Şerpilor nil Se afla \'re Uil mărilJal'Jii mal bun de dt bătrînul V,wih. O,I feciorii s{tf, ca oişte vulturI,. se ilI'utlcâ în cea mai mire fudună Cei SOt BC(lpe pe neno­ rociţiI aruncnţ'î de \'Întul f�m'i de milă, mareailB, p) nă- j j 1 [43] - 43 - sipurile şi bănc-ile acestuf ţerm pustiu. Intr'o noapte vre o două-zecî, treî-zecl de luntri şi vr€-o 70 de oameni pot descărca: adecă curăţi de marfă în folosul lor, co�cogea vapor" orI şlep (oăcî de multe ori vapoarele trag după dînsele şi ş'epurl, cari se desprind 01'1 de bună voie sînt sloboz ite în voiea furtuneî şi a valurilor, numai să scape vaporul şi oamenii]. Pănă demineaţă vaporul orI şlepul Ieşte curăţit şi de marfă şi de oameni şi numai Caterle­ zenif ştiu ce marfă a fost încărcată pe dînsele. - Tată, degeaba aşteptăm, zise, feciorul cel maî mare al bătr-inuluî, poate Fă nu fie nemică, toată septă­ mîna a fost furtuuoasă, luua S'l incepe a-zl, nu prea pleacă pe asemenea vreme cine-va ... Bărrtnul n'a J espuns la vorbele tiuăruluî numaf a plecat mai tare capul şi a zimbit. '- Tată, 1111 mai pit de somn, mă culc, z se de o Jată Dumitru. - Ie:;1 afară şi m al ascul-ă, îl respunse bătrînul. Hăetanul cu nemultămire şi bodogănind la sudălmt a 'ieşit din odaie. - Nu s'aude nici pc) dracul şi le Întunerec de Ieră 'să-nil scot ochii în streşina caseî, zise Dumitru, întorcîn­ du-se la cîte-va minunte după ce Ieşise, şi, aşpzîndu-se Iear lîngă foc, mal aruncă un braţ de vreascurî pe dînsul. - Hei'! băieţr, nu se t răeşte aşa pe lume; dud am fost ca vOI tînăr, nicî iearnă uicî vară n'am ştiut ce Ieste acopet işul cas ... j; leal' vOI ca nişte fe-mel, numai iîngii foc aţî sta. Ce dracul incaltea nu vă imbrăcaţt cu fuste şi cu rochii ; mal bine v'ar şedea cu tulpane d» cît cu căciulî, După aceste vorbe ale bătrîuulul feciorul cel mal mare a Ieşit afară izbind uşă cu dudă în urmă. - Ce visată de cÎne,-şopti 'iei încetişor', ca să nu-l auzi). bătrînul care avea urech) de lup,-ziua după păscuit, noaptea cind îl furtună Iear n'alodibnă. Doamne, doamm·, m5car (l.d m'ar Înghiţi O dată marea, atuncI pOlte mi-ar ii mal uşor! Par că pentru a-l face gustul, un vî!lt cu ploaie şi [44] - 44 - cu vîrtej îl izbi aşa, de straşnic în cît de abiea putu sll se ţie pe picioare, dar căciula tot i-o luă şi i-o aruncă. în marea departe. - La dracul, am remas şi fără căciulă, ce va mai ride cînele cel bătrîn, zise Iel cu mînie, uirindu-se rătă­ cit imprejur. - De ce nu ţi-al pierdut şi capul, Satană, se auzi. glasul bătrlnuluf lîngă flăcău, acuma cu vru te eu nevrute al să te îmbnobozl cu tulpan. Tînărul a Întors răpede capul, dlndu-şî părul din ochi şi tr�gînd o sudalmă zdravănă. . Bătrînul tot rîdea încetişor. N'aUZI nemică ? l'a întrebat Iel pe flăcău. - Ce s'aud? Poate auz! tu, respunse acesta mînios; - Puiii de şerpe, şi tot nu auz! nemică ? Acuma o şuerătură, dar uşoară, ca o adiere de vînt, lovi urechile păscarilor. - Acum auzf ? - Aud, tată, al dreptate, le un vapor caro nu prea are mult de stat pe valurI, zise tînăr ul. - Răpede, băiete, peste un şfert de ceis poate va fi prea tîrziu, du-te de adă odgonnl cel gros şi cîrligele şi tot o dată scoală pe leneşul ceala de lîngă foc, Ce băiat 1. Ce băîet ! Bătrînul numai putea de ciudă cînd îşI aducea aminte că fecloru-su care ar fi trebuit să vegh-ze în asemenea timp greu, putea dormi, ba încă dormi bine. S'a ma'! auzit o fluerătură, dar acuma mal desluşită, naî puternică. Urla fluerul vaporuluî, nrlâ din răsputerî, neîncetat. Ce-va grozav Ieră în şuerăturile Iul, cari se amestecati cu vîjiitul Iurtunei şi cu plesniturile ca din tun. alo valurilor uriaşe. - Mă), da reu îI rnaî Ieste, şopti păscariul, sărma­ nul, cîntă cîntecul său de moarte ... S'a auzit şi o bubuitură de tun. - Bre, bre, da grabnic mal 'îeştl, al schimbat muzica. [45] - 45 - Bătrînul rîdea încetişor şi tot şoptea: Stă], băiet-, :stăI, nu te grăbi ... Tot vorbind şi rizind, ki arunca ochii pe mare, de pe care se auzeau fluerăturî neîntrerupte, vroea să vadă VI e un semn ce-va, vre un foc, vre-o scintee, fiuare, ce-va măcar, care să arăte unda se află VilPOl'U1. Cu mare 11- şurintă a tras luntrea chfar pe marginea. pisculuî şi a in­ tors'o cu botul "pre marea A tunel au venit şi fecior il păseariulul cu cîrlige şi cu alte unelte. Tot o dată elo ,potul de la clopotniţă suna ca de foc. Pe alt p.sc ală­ turi cu casa [uî Vavila aprinseseră UII buto.ii cu păcură, lingă lumina căruîa se vedeau cap, te de oameni cari cinu .se ascundeau cînd se iveau Ieară-şî în razele focului. - Aleargă, Dumitre, spr e foc şi spune băetilor să fie gata îndată, porouci fecioru-su bătrînul, să nu uite finalele şi cîrligele. Lt lucru .... Va ti deucru ... numar să nu fie prea tîrziu, mal zcea Ie l fr ecindu-şî mine le de bucur.e . .N II mal putea de nerăbdare. - Ce dracul se codesc oare? S'a stricat lumea, aişt ia-s păscarf ? Is bunî de pu� mătăhălî pe la bostănă- J ii, dar nu păscarl. ... Of, of, grele vremi arn ajuns. Feciorul lul cel mal mare rîdea, ştiea pe bătrîn că-I la lucru pară de foc şi că crăpă de nerăbdare. - Nu mal vin, iear bodogănea moşneagul, dacă aş! putea pe toţI i-aşl arunca în marea, trăsni i-ar Dumnezeu. inghiţi i-ar dr acul, cinl puturoşî! Vorbind aşă şi tot imvîrtindu-se pe lîngă luntre, căta să pătrundă cu vederea întunerecul. - Nemic, nemic, nici mărar ° scintee l Vaporul nu mal şueră. - Na c'am păţit'o, n'am spus Ieu, iml vine să crăp I Suflete de cilJ�, IlUliUal la beţie îs grabnicl. Aprinde-s'ar şpirtul într'îu�i,i! - Tarrr, tată, ce tot nu-ţI mal tace liopa? Oamenii is gata, zise Dumitru, eear.e vanise de la, foc, după ce În­ .ştiinţase pe păscad: [46] - 46- Pe dinaintea pisculuî se auzeau p.lŞl multr, alergau oamenit la luntrile lor. - Ce tot vorbeştt tu de oamenî, vOI sînteţI oameni? şi plin de mînie scuîpă moşneagul într'o parte. Pe urmă şi-a luat căciula din cap, şi-a făcut de t reî 011 cruce, s'a suit în luntre şi s'a aşezat lîngă cîrmă. Du­ mitru aşeză finariul pe botul luntrel, apoî s'a pus din partea stîngă a luat lopata în mînă şi ridicind'o în sus s'a pre­ gătit de luptă. In mal multe locurî icî şi colo se ve­ deau acuma mulţime de steluţe, Ieraii finarele păscarilor. Feciorul cel mal mare al batrinuluî, a început a împinge luntrea spre apă şi după ce ajunse' botul luntreî de va­ lurile cari se rostogoleau departe de ţerm, s'a aruncat şi Iel în luntre, a apucat lopata în mînă şi a afundat'o cu tărie în valu Il. - Otcialivaî .... af .. al .... strigă batrinul cînd luntrea. apucat ă răpede de valuri a început. a zbura în sus şi în jos. Mulţime de stele săr. au de pe val pe val, cind as­ cuzindu-se, cînd din nou îeşind din adînc; Ierau luntrile Caterlezenilor. Ieră greu, foarte greu, vîntul cu putere grozavă arunca luntrile innapof spre mal, Dar o stea mergea innaintea tuturor, zburind pa valuri şi tot zerin­ du Ee din cînd în cînd, 1Pra fîuat-iul 1111 Vavila. După a­ ceastă lumină se ţineau celelalte lunt rr. - Tată nu vezt nemică? întrebă Dumitru pe tată-au, care cu amîndouă miuele ţinea mănunchiul cirmei şi se lăsa pe dînsa cu tot trupul şi de ablea putea să ţie li­ niea neschimbată. Cel doi băietani lucrau cu lopeţile de le curgeau sudorile. Ierau num-I în cămeşî şi UZI, scăl­ daţl. L'\ intrebarea băietuluî bătrînul n' a respuns nemică, îl Ieră poate ruşine să mărturisască că nu vedea de cît noapte neagră. - Tată, văd o lumină pe valurI. .. trebue să fie vre-o iuntre .... Ve bună samă Dumitru vedea un focuşor, ceialalţî inse nu vedeau nemică : din totî mărinarif din impreju­ rimî Ieră slăvit pentru ochr, ved-a la o d-părtare de ne- [47] - 47 - crezut. Peste cît-va timp se vedea lămurit o lumină rare tot sălta. - Da, al avut dreptate, luntrea de la vapor trebue să fie, vorbi bătrînul singur cu sine. - Holâ ... ho ... se auzi în curînd după ce peste ca­ pul lnntraşilor a trecut uu val de 'ifra cît pe ce să le restoarne luntrea. Dumitru Lisă lopata şi incepu a scoate apl cu o (�ăl­ dare ... luntrea se umpluse pe jumătate. - Hola .... ho ... s'a ma'i auzit, acuma lîngă luntrea pă­ scariulul. - Hola .... ho ... a respllns bătrînul. De luntre s'a apropiet un vas pe care Ierau vre-o d ol-spre-zece oamenl. Mal sunt oamenî pel vapor? întrebă bătrînul gre- ceşte. Zece, re-punseră de pe luntre. Drumul? întrebă le ar. Stambul. Milrfil ? Colc-iiale. Păscai iului îl păsa mal mult de marfă de cît de oa- m- nf. Numele? rnaî întrebă Vavila. H:loponez, căpitan Jlavro. Bine, 50 de lire, strigă Iel cînd luntrea Iera a­ cum departe. - Halde ! se respunse de pe luntrea vap iruluî ci o suflare tndepărb.tă. - La dracul, nu-mi place mie să am treabă cu Z3- har şi cu smochine Totul se strică de sare, mornăi Va­ vila în sine. In depărtare ca de 10 pHŞI se vedea ce-va negru, un trup de care valurile se izbeau cu furie ţi naf mare. Dumi­ tru a slob. zit lop .ta în apă, lemnul s'a lovit de fund Nu ren), adînc de cît de [uu.ăt-te de stînjăn. Pe năsip, iutors 'cu fundul »proape în SUf", zăcea bie- [48] - 48- tul Peloponez. Cînd se trăgeau valurile de la dînsul se auzea cum ţişnea apa din găurî. Iel Ieră ancorat cu două ancore, dar furiea mărel putea sJ 10 rumpă şi atuncî să­ nătate, numaî vedea nime orezul şi masliuele de cari se bucură aşă de mult păscariul. De o dată bătrînul a azvlrlit de pe botul luntre! un cîrlig de fier şi a tras luntrea lîngă vapor şi îndată tOţI treî s'au Silit pe dînsul. A(:016 '1;e sileau nişte umbre să puîe pe apă o lunt rişoară, dar valurile se împotriveau şi oamenii îşi pel dr au de geaba vremea şi puterile. în timpul acesta au sosit şi celelalte luntri pe cari j'erau cîte ş-se oarnenl. Tot aşa s'au prins de vapor cu cîrligele şi ele la fie-care s'au suit pe vapor cîte patru inşî. Păscariî au început acuma un lucru uriaş. Polo­ boacele, saciî şi putinele le scoteau din lăuntrul vaporu­ lUI Care nu putea să ţ,ie mal mult de jumătate de ceas încă. Cum vedeau aceşti oameni' să lucr-ze în intunereo, ridicînd nişte gr. ut ăţî a�a de marî, cum nu cădeau în marea Cîirt3 lovea cu iUI ie vaporul, Ieră lucru de minu­ nat. Peste lUI şfert de ceas luntrile Ierau gata încărcate, de abiea se tineau pe apă şi Iuntr aşif aşteptau comanda lUI Vavila ca să plece. Ajutoriul căpitauuluî şi cu mă­ riuariî de pe vapor s'au aşezat în luntrea bătriuuluf. într'o parte a vaporulul, care se plecase cu totul în apă, la lumina unul fînar iîi sa auzea: "Cum giudeştl bă­ trine, maî putem veni încă O dată.?" - "Te-al rnieră căpi­ tane, furtuna llU conteneşte, peste vre-un şfert de ceas vîntul se schimbă; acuma le uşor bate de le, resărit, te goneşte singur let mal cu vrut e cu nevrute ; dar 'ieu so­ cot că achimbindu-se vintul vaporul se va desprinde, nu stă adînc în năsip .... A por, să mal vedem .... Băieţi, a strig�t Iel tare În cît glasul lUI a aco­ perit vuetul furtuneî: otcialivaL. .. - Otcialivaî, respuuseră maî multe glasurî, s'a auzit liopăitul lopeţilor şi trupurile negre ale luutrilor s'au des­ piirţit de vapor. [49] 49 - IeI Ieră părăsit cu totul, aruncat pe o bancă lungă de năsip, ·de abî-a putea să se împotrivească loviturilor nemilostive ce i le dădea marea. Se îlltîmp'ă de multe or l cînd furtuna aşază vre-un vas adînc în năs ip, că nu-I trebue nici ancoră ca să nu-l rumpă vîntul cînd se schim­ bă. Teama Caterleaenilor la asemeu-a in tlmplărf Ieste să nu-l nămolească prea Iute şi pun în Iuut.rî piroanele, bucăţI de Iemn şi de fier şi în sfîrş;t tot ce se poate duce. De mul­ te ori o parte din păscarl remiu pe vapor şi pregătesc marfa Hf;â, că la lutoarcerea lunt: i ar le (lot incărcă iu­ tr'o clipă. îi de n-apus că 60, 70 de luntri mari de ma­ re ce poartă cîte CIUel miî de ocale fie-care cu cite 6, 8 ,OaIlHHlJ pe xlâusa P)t Într'o uonpt-, dar noapte nu glllmă că te apucă fior-ile privind furtuna de pe m-I, să curăţe de marfă un vapor iucărcat cu 20,000 tone, Dar asta nu re de I-ljum, v.iporul il descărcat, adecă le prădat, trebue c L mulţimea asta de marfă să fie a­ scunsă şi Îl! privinţa aceasta. păscarit intrebuin ţ.ază desi­ şurile de stuh şi mlăşt inile Dunăr- I aşa de întinse pe a­ mîud ouă t ermur.le cît priveşti cu ochii. Păscarit noştri s j -ieau cu Iopet.le de le c�rgeau su­ dorile. Luntrea, bătrinulut greu încărcată stătea în mj­ Jocul luutrilor. Vedeaî un şir lung de stele pe mirea. se sileau aceştî oameui dp fier să se întoarcă o deltă, dat' bă trînul se hotărîse să nu maî vio a doua oară, ştie» Iel la ce putea duce as.m.enea Încercare. MăI i"ar')l de pe va­ por tare obosiţi şedeau ca nişte sacl cu griu, fără de mi­ şcare, Pănă ce primejdica lera marp, lucrasera din I ăsputerI pe vapor; cînd aiI so·;Ît păscarir făceau iL doua încercare ,ca să J.mIe pe apă luntre a atrtia. Pe ("ea di'lltăiii ple­ \cctsedi doJ-spre-zece oamenI şi pilotul, pe vapor remaseră 10 oatrlelJl CII căpitanul; la întă:-a Îllcercare de a slobozI Juntl ea a doua pe apă an fost aruncaţ.lde valuri şi luntrea a:zvîrlită departe în apă. Bine 'feste eă lucl'f'zl ziua, dar -cÎud lucrezI noaptea, pe jumătate în apă, pe un vas Cjre .cit pe ce să Fe afunde-le cam gr'eu. Acuma siirmanil mărinarI obosiţi şi lipsiţI de putere [50] - 50- şedeau în luutr=, putin Intelegind ce se petrecea cu dinşif. Cine a fost iu luptă p-ntru a-lil scăpa vieaţa ştie bine a­ cea obosală şi nepăsare care te apucă după ce al înlă­ turat teama şi te simtr scăpat, Atuncl pe marea s'a petrecut ce va neîuţeles, o par­ te din steluţe ee icl colea se zăreau pe mare s'au stîns; zgomotul ce se auzea înnapoia luntreî bătrînuluf s'a po­ tolir, nnmal innaiute se auz-au glasurî de oameni şi lu­ minau cîte o dată fîuarele de pe luntri. Ciudat lucru, pe cînd O parte din luntri se apropieă de ţerm, unde se zărea focul butoiului, altă parte fără zgomot se fură spre gura Dunăreî. Băt rlnul se făcea că nil înţelege ... - StaţI bălt-:ţ'i, strigă Iel, trageţi lunt rile în coace . Heî, iau alerg>lţ'i de mfll zvlrlitl ce-\ a pe for, se sring e . Ce dracul nu mal sosesc şi tot se uita lung pe marea in toate părţile, voind să V,H1ă celelalte lunt ri cori nu so­ seau şi cari atunci Ier au În mijlocul mlăştinilor. Asta o ştioa 'iei foarte bine, dar vroea să se arăta şi mal depar­ te om cinstit. Mărinuriî d« pe vasul părăsit se grămădeau lîngă foc şi se încălzeau, Puţin le păsa de lunt rf, de marfă, de va­ por şi de toate pe lum-a asta. NI: mlncas-ră de 24 de cea-urî, abiea Ierau calzî, acuma se îngrijan numai de fo­ eul care le dad-a puţină căldură. Maria IlU Ieră a lor, vaporul de nsemeue» , Ierau plăr iţî, ba încă ren plătită şi se purtau cu dîn�il Cit cu nişte c111L Căpitanul aştepta să se facă ziua ca să p'ece la Su­ lina, să înştiiuţeze pe agentul compani-I de 3,sigur"re (�ă vaporul PeloponeJl a suferit va �flÎngere, că O pflrt':l din mar fă care de aS'Jmeuea 'fer a asignraM a fost s('ăpată de pă­ scarii de la Catellez cu preţ de 50 de lire tllrCE'şti. �e făcea ziuă, în dep;ll'tare pe mare nu se vedea nit·'i vaporul;-nicl" luntrile pă'icarilor, d-,r bătrlnul piiscariii tot îmbla pe mal dm colo în coaGf\ şi priv8fl. - Căpit'lIlP, zise IeI, am pierdut 20 de lllntri Şl 100 de Oi:lmen'î .. " I [51] 5] -- - Îmi pare r-u, căci cu oameuii Domni-t-tale s'a pierd,llt şi marfa mea, lrrt-Iesese lei foarte bine meşteşugul hoţilor, dar ce să le facă? Cine s1-i urmărească în baltile Dunărei? Cine poate spune cîte luntrl au fost, cîtă m�rfă au încărcat? Cine ar putea descrie tot tabloul îngroaitoriu ce s'a pe­ trecut în noaptea trecută? Sărmanul căpitan se bucura că a scăpat cu vieaţ.a. Şi Iel Ierâ plătit şi lUI puţin îi păsa de marfa de care nicf IIU ştie». Peste zi a sosit şi agentul, adus de căpitan, a văzut marfa, a dat din Cilp şi a plătit 50 de lire. - Ura! Huleaî rebiat». se auzea toată ziua în cele cind ctişme din Caterlez. Tulcea, 1884 Sept. 20. Şt Besărăbeanu, SETEA DE BANl*) dramă într'un act. (prelttcmtă după .Al. l'nşkin) BARONUL j)UCEI,E ALBERT, fiul baronului l:iOLO.�lON, jidov cămătariii IOHANN, sluga lui Albert , Scena se petrece în Flandra prin veacul de mij !oc. --.:s- În mijlocul sc sneî pe planul al doilea uşă mare, În dreapta şi în stînga planul întăiii uŞI lăturalnice, mal mici.-în stîng". pornind de lîngă uşă şi pănă în fund, feT't'a'�tl'ă m rre cn geamuri în multe foţe.-P<3 planul întăiu , în dreapta, o masă şi două jilturî. -în dreapta şi în st.ing a uşei din fund cite u� scrin mare.s--Pe ta i-am spus şi ieu. Albert. Şi ce-a zis? lohann. A prins a se scărpina în cap şi a se căina. Albert. Tîrtanul draculuI! loharm. S'a ţinut grapă de mine şi-acum aşteaptă să-I primiţi. Alberf. Aşa! ApoI lasă pe miue! ZI-1 să vie (Iohann iese pe uşa din fund). Nu-i dau drumul păn' nu scoate banl. (Iohann şi Solomon sintră). [53] - 53- Scena LI:. Albcr't, Iohann, Solomon. Alber! (lui Iohann). Păzeşte-ne de tata I (Iohann se închina şi iese}. Solomon (intrînd). Sluga plecată. Albert. Ah, prietene! (în parte) Tirtan afurisit! (tare) Cinstite Solomoane, fă bine şi vină mai incoa ... Ce aud? Drept ie că nu mal împrumuţi pe credet? Solomon. Ah, slăvite stăpîne! jur c'aşl da cu toată inima; dar n'am cum. De unde să ieu banî ? Am calicit cu toţii făcînd bine la magnaţî. Nime nil plăteşte. Chiar ieu veneam să vă rog să-mi daţi innapoî, .. batăr O parte ... Alberi. Dar, ho ţule 1 De-aşI avea bani crezi c' aşî vrea să mal am vr'o daraveră cu tine!... Ce mai atîta, nu fii indărăptnic, So­ lomon dragă. Hai scoate gălbăuaşii, dă-mi vr'o surişoară, ştii fără să-ţi cotrobăesc buzunările. Solomon. O sută 1 Ah, dac' aşi avea o sută de galbeni! Alberi. Apoi bine Solomoane, nu-ţi ie ruşine să uutî ajuţi prietenii? Solo mon. Pot să j ur !. . Albert. lan taci! Vrai să-ţi dau ce-va amanet? Ieşt! smin­ tit pe sernne l Ce vral si-ţi dau amanet? O piele de porc? De­ aveam ce-va care să facă parale, nemeream îeti tîrgul de mult. Ş'apoi nu te mulţămeştî cu cuvîntul unui cavaleriu, cîne ce ieşt! 'i Solomon. Cu vîntul Dumnea-voastră, cît îţl trăi face mult, foarte mult, Ca şi iearbi fieruluî, poate să v ă deschidă toate sipetele bo­ gasierilor din toată Fiandra. Dar daca mi-I daţi mie, unul ser'­ nian evreu, şi apoi să se întîmple, ferească Dumnezeu, să muriţi, atunci în mînele mele ar fi ca cheea unui sipet zvîrlit în fundul mărilor. Alberi. De murit am să 1110r o dată; dar nu Înaintea tatef. SOl011101l. Cine ştie 'r Noi nu sîntem stăpîni pe zilele noa­ stre, nicî nu ştim cît o să trăim. Un tînăr, Ieri zdravăn cit un munte îl vezl că a-zi moare şi patru moşnegt îl duc găfuind la groapă pe umerii lor girboviţî .. Baronul le voinic, cu mila lUI Dumne­ zeu poate s'o m rl ducă Încă vr'o două zeci, poate chiar trei-zeci de ani.; Albert. Aiurezl T'irtane ? Peste trei-zeci de auî voiii avea cincî-aect, şi atunci ce-aşi mal face cu banii? Solomon. Cu banii? Cu banii al' ce face ori şi cînd şi la ori ce vristă. Dar omul cît ie tînîr se uită la bani ca la nişte robi al plăcerilor lui, îI împrăştie fără samă şi socoteală ; pe cînd bătrîn se uită la leI Ca la nişte prieteni siguri, credincioşi şi ţine· la iei ca la ochiI din cap. [54] - 54 Albert . O! tata nu se uită la banl nic] ca la nişte robi, urei ca la uişte prieteni, ci ca la nişte stăpîni Iel il slujeşte; şi încă cum! Iei le robul lor; le ca un cîne în lantug. Poftim, tră­ ieşte într'o har.Iugh ie neîucălz ită , bea numai apa, miuîucă pîne goală şi tremură de frig, de nu poate închide ochii noaptea În­ t'reagă j în vreme ce aurul lUI se lăfoeşte şi mucezeşte în tainiţ'î... Dar las pe mine! mi-a pica i el o dată în palmă aurul ista ... l'oiu , .aeresi ieu! Solomon (în parte). Da, la mal tea barouulul au se curgă mal mulţi galbeni de cît lacrimi! (tare) Deie Dumnezeu să moşteuitt cit mal curînd. Albert, Amin. Solomon. Oe-I drept, s'ar putea uşor .... Albert, Ce? Solomon. VrlJu să zic c'ar fi un mijloc ... Albe,.t. CtJ mijloc? Solomon. leu, un bătrîn; prieten al meu j un Jidov j un biet negustori ii .. Alberi. Un cămătariu ca tine? Ori ce-va mai cinstit? Solomon. Nu, luminate, I'obi, are altă negustorie, face nişte, picăturI... li lucru mare L; Să vezi cît îs de bune . Albert, Iei, şi? Ce-au dea. face picăturele 1 . Solomon. N'ai de cît să pui iutr'uu păhar în apă ; Trei picături ie destul. N'au nicl gust, nicf culoare, ... Şi omul fără tăe­ turl, fără. durere de ini mă, fură suferiuţă, moare iucetişor. Albert. Prietenul tău vinde otravă? Solomon, Da ... şi otravă. Albert. Iei, şi? Nu cumva te duce mintea să-nil dai in loc ele hanî vr'o sută de stecle de otravă drept uu galbăn una ... ? Aşa.'i? .. _/ Solomon. Mă luatî în rîs. Nu; vream ... Poate eă Dumnea-voa- stră ... Credeam j ... poate c'a venit vremea să moară baronul. Albert. Cum să otrăvesc pe tatul mieu ? Ş'ai îndrăznit.., fiu­ lUI sătil, .. Iohann! (Iohann intră) înşfacă-l!. .. Ai îndrăznit 1 Dar nu te-ai gindit, duh spurcat 1 ciue l şerpe l că am să pun să te spîn­ zure la poarta castelului ? Solomon. Iertatî, am greşit ; ... şugueam. Albert. Iohann l O funie 1 Solomon. Am ... şuguit. Zic zeu!. .. (scoate o pung-it) hca b.ml l Albert. Afară cîne 1 (Solomon fuge pe uşa din fuud). llca, unde m'a împins zgîrcenia tateI! Iaca, re îndrăzneşte SI-mi cuvinteze un Tîrtan! Dă-mi un pahar de vin j m'a apucat lIU tremut'!... am nevoe de banI. luhann J fuga după ieI şi-i lea galbenii ... Iuda dra­ cuIul!. .. (T01nnl1 dă să fugă) Nll, stăi! galhenii lUI al' puţi ti vînzare ca şi cel trei-zeci ele arginţl al striimoşulul său .. , Ti-am cerut vin! [55] i '1 ,'1 j I - 55- Iohonn . Nu mal ies te nici un strop. Albert. Par vinul, trimes în dar de Raymond din Spania! Ioliann. Am dus ultima butelcă fi-raruluî ciud ieră bolnav. Albert, Ah, da îmi aduc aminte I )ă-mr atuncea apă.; (Io- hann iese pe uşa din fund). S'a sfirşit ! Mă duc sa cer ducelui d. eptute, Trebuie să sil. ască pe tata să ingrijască de mine ca de un fe­ cior de neam, DU s.1 mă ţie Ca pe un guzgan în fundul uuel piv­ niţî. (Iohanu aduce apă) Heti cu mine! (Cefe prin fund) loi/ann. (Bea apa stringînd din urnere). Alber! (în afar ă}. Iohann ! Iohann. Iaca vin! (fuge prin fund). S c e n a II:r. Baronul (singur) Baro I/UI. (După Ull timp se iveşte în deschizătura uşei din fund, se uită după Albert şi Iohxnn apoi Întră cu pază şi închide toate uşile). Cum un tî­ năr nesocotit aşteaptă ceasul de im iluire cu vr'o şmecheră leliţă, ori cu vr'o netoată pe care a înşelat-o, ast feliii şi ieu am aşteptat să fiu singur ca să mi pot revedea în linişte tainiţele crediucioase. .• zi îmbelşugată! Pot să mal adaug într'a treia taiuită, iucă de­ şartă, O mină de galbeut, astă-zi adunaţi •.. (priveşte aurul din miua sa] Asta p!lre mal nemic .... dar comorile cresc pe 'ncdul.·-Am cetit nu ştiu unde, că u n craiii puternic porunci o dată. oşteuilor săi ca fie-care dr'ntre iei s'a ducă <.:Îte-o mînă de ţernă intr'acela-şî loc; şi o mîndră colină se înnalţa; şi craiul de pe a iei culme putu să pri­ vească, pliu ele bucurie, �i şesul albit ele corturi şi marea pe care lunecau nenumăratele-i vase. Ast-feliă şi ieu, aducînd zilnicu-ml bir, a-zi o leacă mîni o leacă am durat colina mea; şi dru vîrful iei pot să privesc şi ieu tot ce-mi ie supus. Ce nu-rnl ie supus? De aiclpot stă­ pîni lumea ca şi un duh ceresc, N'am de cît să vreu şi palate mînllre se vor ridica; zinele zburdalnice Val' grEtbi �ple Îndntă­ toarele mele grăcliuI; muzele îmI vor aduce darurile lor; liberul geniu mie se va îuchina ... Şi virtutea şi munca cu ch1l1urlle sale vor aştepta de la miile, plille de umilinţă, răsplata lor .... N'aşl avea de cît să şlJer şi crima. singerîud mi se va îmfâţoşn, tîrîndu··se pe brînCI, ascultătoare şi tremurîud ; ..• şi-mi va IlDge mîna; ,. şi-m'i va căta tintă'u ochi, cercÎud să dfl';iege vroiuta mea •.. Totul îmI le supus mi'e, 'ieu uu sînt nim{trui eliel nu ştiu de ltl pofta. Îi liuiştit, îml ştiu puterea şi asta-mI le destul. (plivt'�lc aurul din mîna SOl}. Da, asta pare puţin şi cu toate aceste cîte grijI, înşelaciulll, miutiuuI, dte lacrimI, cîte rugăminţi, cîte bl{\st"me sîllt adunate ad! Iată llll galbiin, şters şi [Arii zimţi, mi l'a dat astă-ZI o vădallă; uar cu cît gr8u! A stat jumătate de zi su b fereasta illea cu o droaie ele [56] - 56 - copii, ingenunchiată şi scincind la rugămiuţî, O ploaie răpede' şi rece căzu, stătil şi căzu din nou, faţarnica, nici că se urnea! Aşi fi putut s'o alung, dar ce-va-mî şoptea în taină că adusese dato­ riea bărbatului sau .... Nu cred, gîndeam In gîndul mîeu, că vrea să împle grosul chiar de mini. Şi ista lalt galbăn, mi l'a adus Thi­ bault. De unde dracul l'a luat leneşul? Fără indoieală l'a furat ; orî poate, la drumul mare ..•.. noaptea, .... într'un codru !. .. Da, dacă toate lacrimile, toată sudoarea, tot sîngele scurs pentru aurul tic­ sit ari, ar putea să ţîşnească de-odată din pămînt, s'ar întocmi un nou potop şi m'ar îneca lîngă odorul mieu ! ... Dar vremea trece. Pot să ... (cafă ch-ea). De cîte ori vreau să deschid vr'una din taini­ ţele mele simt un fior tot o dată fierbinte şi de gheaţă. Nu ie frica! O nu, de cine şi de ce mi-al' fi frică ? Am cu mine spada ; şi vrednicu-mi oţd respunde de aurul mieu ; .... dar nu ştiu ce sim­ ţire neiuţeleasă imi strînge inima L Doctor-I ZIC (ă uniî oameni. găsesc o stranie plăcere În omor. Ciud vir cheea în broască, simt cea ce trebuie sa simtă şi i..i cînd irnplintă cuţitul în trup .... le imfiorător şi plăcut în acela-şi timp! (Merg� la uşa din fund, cată in. sculpturile privazului din dreapta balta cheei, o găsrştp şi descuie.-Partea de părete di'ntre uşă şi scrin se "cufundă şi se vede o î f.mdătură în zid, care cuprinde afară de bani o mulţime de odoa-e de m are preţ) Iată hucun ea mea! (aruncă mîna de gAlbeni în t ainiţă). H"ide şi VOI! Destul de cî II d. rătăciţi prin lume, destul de cînd slujiţI poftele şi nevoile omeueştj, dormiţi de-acum somnul pacîuic al puterei şi liniştei eterne, cum dorm zeil în ceriurile adîncL... Fie a-z! zi de serbă toare l Hal să vă privesc la o laltă dragî comod; să-mi destăt văzul cu schpirile VOR­ stre. (Apasă un resort. Scrinul şi păretele pănii d'asupra euiului în care ie atîrnată zaua se acufundă.-Apoi apasâ un alt rewrt �i rem�şiţ.a p{uetului, d.e la scrin �i pănă în colţ, se p.cufund{L). Is cît ţii un craiul.. Ce sclipird fiirmecătotll'e I Ce Împărăţie! tit e de puternic şi cît îmi ie de supus! Iată fericirea, iată gloriea, iată ciuf>tea 1.. ls cît şi un craiuL .. Dar după mille, CUJ trebuie sa remîie asta putere? �\foştenitoritll mieu, un smiutit, un cheltuitoriu, tovarăş la 01'1 ce nerllş1I1ate d�s­ trînărL. Abiea yoiu închide ochii şi lei însoţit de un stol de lin­ guşitori şi lingi1}, după ce-mi va fura cheele de p� hoitul mieu, va deschide tainiţele rizÎll'l şi comorile mele se vor împră.ştiea în vîut!. .. !Jdr cu ce drept? Adunat,'am oare astă bogăţie dormind or'i petr2cînd? Cine ştie de cîte am postit, cine ştie cît mă ţine astă avere, cîte pofte îmfrÎnatf', griji mohorîtf', cîte ztle fără oddllJă şi nopţI făra somn ? ... Fiul mieu ÎŞI va zice iei O;He că iuima mea a prins mucegaiii şi că n'am ştiut ce-} pofta împlinită; orI că cu­ getul nu m'a ÎlJcolţit nici odată. Cugetul, astă fieară care-ţI sfîşie inima cu ghiarele sale; cugetul, ast mllsaferiiÎ nepoftit, ast credi­ tor neînblîllzit, ast vrAjitor care-ar turbura chiar şi pacea mor­ mintelor şi le-ar face să-şi svîrle leşurile afară ? .. Nu I Nu! cî�ti- [57] - 57- gă-ţi singur avuţiea, sufere !.. .. Şi atunci vom vedea, nesocotite, dacă. veI imprăştiea ceea ce ve! fi adunat vărsînd sudorî de sînge.... O! dac'aşf putea ascunde aste tainiti privirilor nevrednice! Dacă mort, aşi putea ieşi din groapă să me pun înnaintea lor, stafie păzitoare! Dacă le-aşi putea apăra în vecî contra tuturor! (s'aude sunînd din corn). Cine-va! (Inchide răpede tainitele, deschide uşe le şi iese prin fund). S c e n a J:.'"'\T. 'Albert, Duccle. Alberi. Credeţi, Sire, c'am suferit cît am putut ruşinea aspre! nevoî.... De-aş! ms I putea răbda nu m'aşl fi plîns. Ducele. Te cred. Un nobil cavaleriu Cit Dumnea-ta n'ar învi­ novăţi pe tatul său, dacă n'ar fi silit. Puţi!:'!: fii sînt aşa de hainî ca să facă pe nedreptul o asemenea faptă. Fii fără grijă. Voii; vorhi cu baronul. Il VOIU face să înţeleagă eu binişorul.... Datu­ i- ai de ştire că sînt aci. Albert. I la, sire, am zis să-I vestească. Duccle. Te mult de cînd nu ne-am văzut. Ieră prietenul bu­ nului mieu .... îmi aduc aminte de iel de cînd reram copil; mă suia pe calul său şi mă coperea cu greu-i coif, greu cît un clopot .. (uirindu-se pe Il�a din fund). Cine le bătrănul ceala? Nu ie Iel ? Albert. IeI si re. Ducele. întra în odaia de alături. TB voiu chiemă Îndată ce-l voiu îndupleca. (Albert întră în stînga. Baronul întră prin fund). Scena, '"'\T_ Ducele, Baronul. Ducele. Baroane, îmi pare bine că te găsesc zdravăn şi voio-, Baronul. Şi ieu mulţămesc ceriulut, Sire, că v'am vazut în casa mea innainte de a închide ochii. Ducele. le mult baroane de cînd nu ne-am mal văzut, un amar de ani! îţi mal aduci a minte de mine? Baronul. Sin', îmi pare c'a fost ied. Ah, leraţ'î un copil zburdalnic ... Răposatul duce îmi zicea adesa : "Fili.pe, ast- feHi mă "chiamii, ce zici de plodul ista ? Peste vr'o două-z ecî de aui vom "fi nişte nătărăi pe lîngă dînsul". Pe lîngă tin«, Sire, DllcelP. Ne vom înprieteni din nou. De ce liU mai dai pe la curte? Barollttl. Am îmbătrînit Sire; ce-aşi mai clita pe la curte? Sire sînt,ţ\ tînăr, vă plac turnierelfl, petrecerile şi ieu Îutr'astE'a numaI am nici un 1'0,t .... Dacii. cerul ne-ar trimite s"bie în ţară, 5 [58] - 58- aşl fi gata să-mt încalec gemînd calul şi aşI mal avea poate pu­ terea să trag spa da Întru apă: area voastră. Ducele, Baroane, îţi ştiu credinţa. Ai fost prietenul bunu­ lUI mieu, tatul mi eu ţinea mult la Dumnea-ta şi ieu vecinic te am socotit cavaler viteaz şi credincios. Dar să ne punem jos .. Ai co­ pii haroane ? Baronul, Un singur fecior. Ducelc. De ce nu-l văd Între curtenii miei? Curtea acum nu-ţi place ; .... dar un tînăr de vrîsta şi sama sa nu trebuie sa stea departe de UOl. Baronul. Ficiorul mieu nu bate cu plăcerile lumeştî şi zgo­ motoase, îl selbatec de feliul lui şi morocănos. Cutrieră codrii iu­ tr'una, ca un puiti de cerb. Ducele, Selbătăciea asta nu le bună ! ... Dar las ! .... Să-I prin­ dem la curte şi apoi uşor îl vom deprinde cu veseliile, balurile, turnierele. Treimete-mi-l şi hotărăşte-I, de cheltuială, o sumă po­ trivită cu rangul sau ... Încreţeştl sprincenile .... Ţi.! reu poate? Baronul. Nu, Sire, nu mi-I reu ; .... dar m'aţi turburat. N'aşl fi. vrut să vă arăt .... mă si!iţl să vă spun ele fiiul mieu, ceea ce aşl fi vrut să v'ascund. Sire, din ueuorocire, le nevrednic de ,bunl1- tatea voastră. Nevrednic de a vă atrage luarea amiute., Işl ne­ noroceşt e tinereţele cu inuărăvirile şi nesocotinta unui traiti mîrşav. Dztcele. De sigur, baroane, asta ie din pricină că trăieşte singuratec. Singuratatea şi trîndăviea strică tineretul. Tremete-mi-l; fă cum zic; şi va uita apucăturile luate elin pricina uritului şi a singurătăţei. Baronul. Iertaţi mă, sire ; dar ... , la drept vorbind, nu mă pot Îndupleca. Ducelc. De ce? Baronul, Nu siliţI pe un bătrîn .... Ducele. Ba vroiu să ştiu, pricina împotrivirei. Baronul. (după o tăcere). Is pornit contra fiuluî mîeu. Iruccle. Pentru ce? Baronul: Pentru o crimă? îiucele. Ce crimă? spune! Baronul. IertaţI, Sire. Ducele. le ciudat de tot! Se fie oare vr'un lucru aşa de ÎIlgroz i tori ii ? Baronul. Da, îngrozitoriiii. Ducele. Ce-a făcut? Baronul. A vrut .... (mal încet) să mă ucidă. Ducele' Să te ucidă? Dar daca ie aşa îl voiu da pe mîna ,<1reptăţel ca pe un nelegi uit. [59] - 59- Baronul, Nu VOIU cătă să-i dovedesc crima, cu toate că ştiu foarte bine că-mi aşteaptă moartea, .... cu toate că ştiu asemenea că s'a. Încercat să mă .... Dttcele. Ce? Baronul. Să mă prade!.. .. Scena '7I:. Duale, Baronul, Alberi, Albert, (repezindu-se din odaia din stînga). Spul mincîunî, baroane l Ducele. (lui Albert răstit) Cum ai Îndrăznit să întri? Baronul. Tu 1. ... aici? Tu !... ai Îndrăznit ? ... ai putut glăsui asemenea vorbă tatului tău? Spun minciuni ?... Şi în faţa suve­ ranului nostru! şi cum, miea!.... Ce, numai sînt oare gentilom? Alberi. Ieşti un minciunos ! Baronul. Minciunos L. Şi cerul nu te-a trăsnit încă? Sfinţ'i resplătitorf l De-I aşa ridică asta l. .. (îl aruncă mănuşa) şi spada să ne judece! Albert. (iea mănuşa) Mulţămesc! .. Ieată Intăiul lucru dăruit de tata. Ducele. Ce-am văzut? Ce s'a Îndrăznit innaintea mea ? .. Un fiu primeşte provocarea bătrînului său tată? în ce timpurî am pus pe fruntea mea corona ducală ! Baronul. Minciunos!... Albert. Tălhariiî !... Ducele. 'I'ăceţî amindot L. Tu bătrîn fără minte şi tu puiă de tigru. Hal lasă! dă-mi măuuşal (îl smunceşte măn uşa) O încle­ ştase ca în ghiare, fieara ieşi! Şi nu îndrăzni să mal dai ochiî cu mine pănă nu te voiu ohiemă. (Albert iese prin fund) Şi tu nenoro­ cit bătrîn!.. Nu-ţi ie ruşine ? ... Baronul. Iertati, sire ; nu pot sta în picioare ... Genunchii mi S8 îndoaie. Mă inuăduş 1.. mă innăduş L. Unde mi-s cheile? ... eheile l. .. (cade într'un jilţ cătind cheile). Ducele. îşI pierde simţirea, moare l... Doamne ce tim puri înăs­ prite! Ce inimi de fier! Baronul. Cheile!... (dă de smocul cu chei, îl ridică pănă lîngă ochl, apoi îl scapă) Che!.. Cheile l L. (moare). (Perdeaua cade.) V, G. MOl'tzun. [60] Oarninf nalţ (an ee. pop.) într'o ţal î undi-va Şi'ntr'o vremi pi cînd-va Fost'o fost un inparat Pre chipes şiualt di stat lear vizirf a ve vofnic Dar mărunt di stat, mal n'ic, - 60 Despre dialectul Moldovenesc *) (urmare) Innainte de a mai da Iămurirl în privinţa dialectului moldovenesc, voiă-pune aice o probă de limbă scrisă fo­ neticeşte curat, pe cît mi-a stat prin putinţă cu caracte­ rile noastre tipografice. Ce bine ar fi, dacă ar voi abonatiî noştri să ne tri­ meată probe de limbă de pe acolo pe unde trăesc şi să ne noteze ce particularităţi moldoveneşti nu sînt cuno­ scute pe acolo! Aşteptînd asemenea fericire, facem ce putem. Oameut ualţl *) (anec. pop.) într'o ţară unde-va Şi'ntr'o vreme pe cînd-va Fost'a fost un Împărat Prea chipos şi nalt de stat; Iear viziriii avea voinic, Dar mărunt de stat, mai mic. Într'o zi pe cînd şedeau Şi'ntre dinşi! sfătueau, Nu ştiu cum s'a Întîmplat Că viziriul înciudat Pre'mpărat l'a cam brăzdat ŞI cu o vorbă l'a'ncruntat Cît îeră de împărat. Într'o zî pi cînd şîde Şî'ntri diuşî sfătue Nu ştru cum s'o întînplat Cî viziriu înciudat Pi'nparat 1'0 cam brazdat ŞÎ c'o vorbi l'o'ncruntat Cît Ieră di în para t. Împăratul i-a fost zi� Înparatu i-o fost zts Că-I ele stat prea mic şi-a rIS; Cî-I di stat pIC n'ic ş'o rîs; leal' viziriul supărat, leal' vizîriu suparat: Zis'a cătră Împărat: Zîs'o cătrî inparat : "Cel ce sint de stat mal micf "Cii ci sînt di stat mal nICI Sînt cuminti şi sint voinicî ; Sînt cumint şi sînt voînicî ; Iear cel nalţi şi deşiratl Ieur cii nalţ şi dişira] Sînt nebuni şi zvinturatf Sînt nebuni şi z.vinturaţ Şi de vral sa-ţi dovede�c Şî di mii sî-ţ. dovjde�c leu porutJca'ţi împlinesc." Ieu poronca'ţ Înplinesc'". *). Vezi No. 19, 20, 22--23 an III "C '. *). Anccdota lcstc de 1'. D. Speranţa vezl N o. El an III "C". [61] 61 - r i Împăratul porunci Ca să facă cum va şti fănă cînd va dovedi 'Şi porunc'a poruncit Ca să cate negreşit, Dacă vrea să mai trăească Pre la curtea împărătească, Să-i aducă drept dovadă Vr'o trei oameni nalţi să-i vadă Fi vor teferi ori nebunl Şi zăluzi şi căscăunl ? împăratul poronci Şi viziriul se primi Şi dădu poruncă grabnic De strigă prin tîrg şi crainic Ca cel nalţi de stat să vie Că-s chemaţi la'mpărăţie. Prin tîrg crainicii strigară Şi la curte s'adunară Oameni mulţi şi nalti de stat Tocmai cum au fost chiemat. Alegînd vr'o trei i-a pus într'o casă'n curte sus Şi-acolo puţin şez ind La'mpărat s'au dus pe rînd. Cel di'ntăiii care- a venit Şchiop şi ciunt s'a nemerit. Împi:'l,ratul l'a'ntrebat: Cum de-I ciunt şi de-a şchiopat ? Omul zice: "lmpărate, Ieu sînt dascăl din păcate Şi'ntr'o vreme am poruncit Ca şcolarii nesmintit Or'i şi cînd voiu strănuta OrI şi uodfl s'a'ntîmpla * Din mîni tot să lase jos Şi sa-mi strîge: sănătos! într'un glas cu toţI de- o-dată Şi din palme toţi să-mI bată. Deci cu această îmvăţătul'ă Înparatu porunci Ca sî faci cum a şti Păni cînd va dovidi Şi poronc'o poroncit Ca să cati nigreşit, Dacă vre si mai trăiasci Pi la curti a iupărătiascî Si-i aduci drept dovadi V'o tril oamini nal] si-I vadi Ci-or telirî ori nebuni Şi zăluz şi căscăunf ? Înparatu porouci Şi vizîriu si prin'i Şi dadu poronci grabnic ni strigă prin tîrg şi craînic Ca cii nalţ di stat si "fie Cî-s chemat l'a'npărătli. Pin tirg crainici strîgari Şi la curti s'adunari Oamini mult şi ual] di stat Tocma cum o fost chiemat, Alegînd v'o tril i-o pus Într'o casî'n curti sus Ş'acolo puţin şăzind L'a'nparat s'o dus pi rind. Cel di'ntăî cari-o viuit Şchiop şi ciunt s'o nimerit. înparatu 1'0' ntrebat : , u m di-I c iuut şi di-o şchiopat ? Omu zici: "Înparate, 1 eu îs dascil din pacate, Şî'ntr'o vremi-am poruncit Ci şcoleri nesmintit Ori şi cind-oîu starnuta, Ori şî undi s'a'ntîmpla, Din mîn tot sÎ lesÎ (ios Şî si-n'i strîgi: sănătos! într'on glas cu tăţ di o daU Şi din palmi toţ si-n'i bati. DeCI cu aiastî'nvăţăturî *) Ar li trebuit curat literar: se va întîmpla, in versuri Înse se poate primi şi forma moldovenească pusă de autorii1. NR. [62] Lun'i şi anl mal mulţi trec ură Pănă cînd mi s'a'ntîmplat Că băieţii mi-au scăpat Scotind apă, ca din mînă, Un cofeni într'o fîntînă. Cînd mi-au spus am alergat C'o frînghie m'am legat Şi băetiî tOţI s'au pus Să-mî dea drumu'ncet ele sus Pănă cînd va fi să pot Pe cofeiă sa-I priud, să-I scot. Am intrat cofeiu-am prins Şi veneam afară 'ntins, Căcî băieţi! toţI trăgeau Să mă scoată se sileau 'I'ocmaî, înse , cînd la gură Nişte raz e'rnî străbătură De la soare'n ochi şi nas Şi-un strănut atuncl am tras ... Cind stărnut, atunci de o dată Toţr în palme'ncep să bată, Iear ieu cad şi mă stiloeso Şi şchiopez şi mă ciuntesc". împăratul ascultînd Zi,e, vorba ÎncurCÎnd: "Chiar nebun IlU prea se pare, Dar prea multă minte n'are." Cel de-al doilea cînd vine, Un obraz cu mîna-şI ţine. împăratul îl prăveşte Şi-apoI leară-ŞI porunceşte: Ca să.-i spue cea păţit Şi 'n ce chi p s'a betejit? IeI începe; împărate Ieu sînt dascăl, din păcate, Şi şcolarii într'o zi, Nu ştiu curu se nemeri, Au, venit cu toţr, mi-au spus Că sînt bolnav şi s'a u dus La un doctor ca să-l chieme Să mă vadă mar din vreme. leal' în urmă leu gindesc 62 - Lunî şi al mal mult trecurî Pănî cînd n'i s'o'ntîmplat Ci biheţî n'i-o scapat Scoţînd api, ca din minî, Un cofel Într'o fîntîni, Cînd n'i-o spus am alergat C'o frînghii m'am legat Şî băieţî tăţ s'o pus Sî-n'î dei drumu'ncet di sus Pănî cînd a ci sî pot Pi cofel sî-I prind, si-l scot. Am întrat cofeiu-am prins ŞI vinem afari'utins, Cî băieţi tăţ trăge Sî mă scoatî sî sîle. Tocma, insî, cînd la guri Nişt; razi'u'f străbăturî Di la soari'n ochi şi nas Ş'on etărnut atunci am tras Cînd stărnut, atunci dt o data Tăt în palmi'ncep sî bati leal' leu chic şî mă stilcesc Şi şchiopcz şi mă ciuntesc." Înparatu ascultînd Zisă, vorba încurcînd: "Chiar nebun IlU pn\ sî pari, Da pre multî minti n'ari". Ceai de· a doilea cînd vini, Un obraz cu mîna-ş ţîni. înparatu îl prăveşti S'apol iarî-i poronceşti Ca sî-'i spui ci-o păţît Şî'n ci chip s'o betf'jît? Ie1 începi: ,Jnparati, Ieu Îs dascîl, din pacati, Şî şco1erir într'o zî, Nu ştIu cum sÎ nimeri O vinit cu tăţ n'i-o spus Cî sînt bolnav şi s'o dus La an doftur, ca sÎ-l chemi Sî mă vadi mal din vremi Iear în urmî Ieu gîndesc [63] 63 - Doctorii cum lecueso Şi atunci ştiind prea bine , Că un doctor cu li îţ.'i vine Păn la altă vindecare Te opreşte de mîncare, Păn ce doctor îmi aduc lVI'aşezaI ce-va să'mbuc, Mîncam ouă, dar de-odată Ieată doctorul s'arată , Pe cînd tocmai am fost pus Ieu în gură un gălhănuş. Cînd îl văd, mă zăpăcesc, Dau să-I lepăd, nu'ndrăzuesc. Şi'utr'o vreme ela"al ele acele Il dădui după măsele, leal' cînd doctoru-a intrat Si-mi I'ăZU-UD obraz imflat 'Puse mîna, pipăi, Mai stătu, se răsgindi Şi'utrebă apoi de mine Ue mă doare. De ruşine Că mă doare chiar i-am spus, Atunci doctorul s'a pus La tăiat şi spintecat Şi obrazul tot In i-a spart ŞI mi-a scos din gură Ieară Gălbănuşu'ntreg afară, Uit'-te,** vezI ce avuşl în gură? Ooşeogemite co ptură l.l" IeI îmi ziee: "Vezi ce-avuşl ?" leu mii uit la găllJănuş SI de doctor villdpct't U'Ul! obraz rema,,'arn spart." Dofturi cum lecuesc Sî a tunel ştiind pre gbini Ci Ull doftur cum îţ vini Păn la alti vinelicari Ti opreşti eli mîncari , Păn ci doftur in'i aduc .M'aşăzăl ce- va si'mbuc. Mîncam ou***, dar di-o dati Iati dofturu s'aratî, Pi cînd tocma am fost pus Ieu în gurî on gălbăn uş, Cînd îl văd mă zăpăcesc Dau si-I le pid, nu'n drăzuesc AŞî'ntr'o vremi de al diaceh Il dădui dupi mă săli. leal' cind dofturu-o iutrat Si-n'i văzu-on obraz lnflat Pusî mîna chipul Mal stii tu, si răzgîudi Şî'ntrebă, ap ul di mini Di mă. doari. Di ruşini Ci mEI doari chiar i-um spus Atunci dofturu s'o pus La tăie t şi spinticat Şî obrazu tot n' -o spart Şî n'i-o scos dm guri iad Gâlbănuşu'ntreg afari : "Uiti, vez ei-avuş în gurî? Coşcogemiti coptur:i! !., IeI în'i zîci: "Vez ci-a vuş ?,' Ieu mă uit la gălb[wuş Şi eli eloftur villdlcat Co'n obraz rămas'am SPalt". "Ia, aista-i hotărît Chiar năuc elisăvîrşit !-' Zîsi-acu şi înparatu Şi strîgiî SI vii altu. etc ... ('Ia urma) 1. Năr"lf'jde **). Al' fi trebuit uită-te, la noi se zice înse şi uitI-ti şi uiti au­ toriui a întrebuinţat forma uite, udică a liteJ'arizat formă popn­ Iară. NR. ""**), ou are două silabe {)-u şi ieste în loc de ouă se zice şi oau pentru oauă, NR. "lea acesta-I hotărît Cbiar năuc desăvîrşit !" Zise-aeuLUrt împăratul Şi strigă să vie altul. etc ... [64] - 64- Ar monica în N 'atură: (Urmare. ) Orl-cine a auzit vorbindu-se de tenie sau, cordeă ; cel mal multâ cred că nurnaî omul Ieste victima acestuî oaspe trîndav, totu-şî cercetările au arătat că mal toate vertebratele o au, deşi nu tocmai pe cea de ta om dar rude ale aceştiea. Nu le rar să aUZI zicîndu-se: "Ce făptură minunată le cut ar« orl cutare animal !", care Ieste f0108i­ toriă omului, şi sfîrşînd prin inchierea : "că numai un ziditoriii a tot puternic şi prea Înţelept a putut face lu­ cruri aşa desă vireite". Vor a fi logicî ? Zică şi despre tenie tot acela-şi lucru � în adevăr acest duşman, deşi le făptura În­ timplăref, Ie inse foarte bine pregătit, pentru soiul său de traiii, Teuiea, ca şi cel mal egoist om, şi-a lepădat, vor­ bind În metaforă, tot ce nu-I ieră trebuitoriu : căcî lea n'are nicî sistem nervos, nicî apărat digestiv; le-a avut îea intr'o vreme cînd trăea în apă şi îşI agonisea singu­ rit hrana, dar de cind Întîmplarea a ajutat'o de a trăi în n.aţele omului 01'1 a altor vertebrat-, unde lea de-a gata tot ce-l trebue, le-a lepădat Încetul cu încetul. Ieat ă decl cum traiul făra d", muncă scoboară P" animal mal jos de cît 'ied cînd muncea şi cum le de drept ca sie-şi îşI pă­ gubeşte cel ce se abate de la obiceiurile cele bune. Teniea ca să poată lăsa urmaşî a avut nevoe de' apă­ ratul reproductoriu, chiar pentru reproducere inse s'a scu­ tit de despărţirea celor două sexe şi acela-şi individ le şi bărbat şi femee, adecă ermafrodit, Să facem pe scurt istoriea tenieî *). Teniea care se găseşte la om poate ajunge la o lun­ gime de zece metri, partea care se numeşte cap Ieste ce­ va rotund după aceasta vine o parte Jungăreaţă şi sub­ ţire de tot, care parcă ar formă gîtul teniei ; Jear în ur­ ma aceştiea vine un şir lung de bucăţele late şi subţirl care se ţin unele de altele. După cum am zis Ie a n'are *) A se vedea pentru amărunte artie. int. "Teniilc'" "Cont." an. n No. 2, pag. 70. [65] - 65- tub digestiv şi se hrăneşte absorbind pnn păreţii trupu- . lut său hrană din intestine. FIe care bucăţică are în sine un apărat care produce ouă şi altul care produce sper­ matozoar'i. în dată ce în o bucăţică sau segment de te­ nie ouăle sînt gata acesta se deslipeşte cu totul de ani­ mal şi de obicei ii îe dat afară. Din aceste bucăţi ouăle împrăştiindu-se ajung, sau prin apă sau împreună cu alte materii, să fie îllghiţite de unele animale de ex. de por el ori de vite albe. O dată ce ouăle de tenie au ajuns în stoma­ hul ac-stor animale li se topeşte imvălişul prin ajutorul sucurilor ce slujesc la mistuire şi se desvoltă nişte em­ brion)' miel acoperiţf eu un feliii de prelungirî subtirî ca perif, lear la cap cu' nişte cîrligele. Aceşt! embrioni fi­ ind foarte subţirl străbat prin păreţii iutestinelor În sîn­ ge, de cătră care sînt du�'î in feliurite părţi ale" trupului, şi aşezatl în muşchi, în grăsime în crierî sau în plă­ mîl. Odată Bjllnş'î aice se îmvălesc în o beşică şi formează aşa numiţii cisticercî. Oamenii orî animalele mincind ni­ şte carne Care are în lea cisticercl de tenie, din aceşti ea capătă îndată tenie, dacă carnea nu led bine fieartă ori friptă, cisticercif aşezlndu-se la crier pot produce nebunie. Tot un soiii de tenie au şi miţele, o capătă mîncînd şoarecî cari au cisticercf de tenie. Cînii au adesa un soiu de teniî şi de la 'ieI se întîmplă că oamenii înghit ouă; Iear acestea ca de obiceiu se desvoltă în tubul digestiv şi de aice străbat îl! sînge se aşază la plămii de exemplu unde se imvăleso într'un imvăliş tare şi adesa ajung pănă la mărimea unul cap de om. Căpierea oilor Ieste pricinuită de cisticerciî uneî tenii de la cint>, care se aşază în crierul oieî. Gătbasa de care mor milioane de 01 în Engletera le pricinuită tot de un musaferiii din timpul viermilor. Ouăle de galbază nu se desvoltă în oae; ci după ce au fost aruncate afară, se prefac în nişte embrionf cari inuoată prin ajutoriul unor prelungiri foarte subţiri. După aceea se întîmplă de întră într'un animal inf-rior, aice embronul se mai schimbă ce-va şi poartă [66] - 66- numele la unele gălbăz), de rediea, la altele de sporocist. Din aceste se fac nişte viermi miel de tot numitî cercarî, aceştiea samănă Il gălbază; numai an coadă care le ajută la înnotar. După cît-va timp se vîră în vre-o plantă ori în vre-un animal nevertebrat mal ales în nişte culbeci miel cari stau pe Iearbă le ar oile înghit păscînd şi aceşti eul­ beci. de la cari capătă gălbazfI. GăJbaza trăeşte de obiceiă în ţeviile prin cari se varsă fierea. - Trichinile sînt Ieară-şî njşte musaferl ce trăesc pe socoteala altora. Acestea de şi parăsite dar au remas mai superioare de cît teniea. Au aparat digestiv au sistem nervos nu sînt ermafrodiţi şi nasc pui] viî. Şi lele trec prin două animale pănă ce se reproduc. *) Trichini!e se găsesc de obiceiu la porcî, aceştiea le capătă miucind diferite putregiun), nocurătenil orl guz­ gRU'î, din cari capătă trichinî lnchistate, adecă invălite in nişte beşicî, acestea se topesc în stomah Iear trichinile rămăind slobode se desvoltă mal departe, se reproduc �1 dau naştere la o mulţime de t richine mici, cari străbat prin maţe în sînge cu miile, şi de sînt multe de tot pri­ cinu-sc moarte, leal' de nu, g8 inohistează şi remîn acolo, sub f .rma sub care i-am văzut în muşchiî porculuî. Ascaridele sint tot parăsite, Se găsesc la om şi la alte animale. Au canal digestiv şi gură, sînt su bţirl ca aţ,a şi scurte. "Filariea care le tot dt 'ntre nemaiode Cel şi ascari­ dele, 'îe foarte primejdioasă. Are trupul În formă de aţă, guru foarte mică şi are tub esofagian strîmt. Speciile cari n'au papile nu trăese iu intestine, ci mai d- s în ţe­ set-ura conjunctivă şi cîte o dată sub piele. In ţer;le tro­ picale din lumea vech-, se află un fehii de filariea care trăeşte în pielea oamenilor şi le lungă cîte o dată de două picioare şi mal mult. La, cap are patru papile, două mar'î şi două miel. FilMiea ie vivipară, bărbatul nu se cunoaşt.e încă. Acest vIerme trăeşt.e în ţf'setura ce- *) Se poate vedea mai pe larg No. 3 aII. II. P. 100. [67] - 67 lulară care vine între muşchi şi piele, cînd embrionii sînt gata să iscă un buboiii, Cu mare băgare de samă se poate 'scoate parasitul trebue înse de păzit să nu se rupă, şi să se împrăştie embrioniî în rană. Această operaţie pro­ duce dureri grozave cît şi o formare de puroiii grea de învins. M. Cartel' presnpune că filariea se află în apele stătătoare sub forma unui viermuşor şi că după ce le fecundată emigrează sub pielea omului. Un alt soiii de filariea se găseşte în peritoniul oalului, un altul în al mo­ mitelor şi un alt sciii în al şoareculut, Un feliii de fila­ riea cînd le încă, tînăra, cunoscută sub numele de ţilaria leniis, s'a găsit în capsula cristalinuluî la om. "MermitiJ,ele, tot di'ntre nemaiode, trăesc În cavităţile vîscerale ale insectelor pe urmă merg În pămînt umed unde cresc şi se înmulţesc. Tot un soiii de mermitide sînt şi acele cari, în timpul căldurilor celor mar'i de vară, les din insecte, de aice s'a şi născut fabula despre ploile cu viermî. "Lipitorile sînt tot viermi parăsiţă fără cap bine deose­ bit, cu o ventuză la gură şi cu alta la pîntece. Sînt erma­ frodite. Ele t răesc în apă şi se hrănesc sngînd pe alte animale, de ex. peşti ori raei cînd cresc inse marf caută animale cu sînge cald, aşa de pildă lipitoarea, cînd le tînără se mulţămeşte cu sîngele insectelor, mal pe urmă cu al broaştelor şi nurnaî dupa ce a ajuns în vrîstă cată sînge cald." (Cla�tS Zoologie). Aceste sînt parasitele cele mal înferioare şi anume din timpul viermilor. Nu avem pretenţie să fi vorbit de­ spre toate ci numai despre cale mai bătătoare la ochî. Am văzut că nicî omul nici celelalte animale nu sînt scutite de aceste parasita. Sub cîte forme şi prin cîte CăI n'au străbătut 'lele la om ori la animale! Ce rol ovre să aibă şî iele în armoniea natureî P! Iertaţî, D-Ior cetitorî, dacă poate Ie plicticoasă şi neplăcută îndeletnicirea cu aceste jivine uricioase, dar ce le de făcut dacă lor le place să se în­ deletnicească cu nOI, trebue vrind nevrîud să le privim. (Va urma) Soţiea Nădejde. [68] - 68 - Holera la Pa/ris. Depeşele de prin ziare au făcut cunoscut cetitorilor noştri faptul că holera a ajuns în Paris, în ziarele de as­ tă-ZI (lI Noemvrie) vedem că numărul cazurilor de îm­ bolnăvire Ieste destul de mare 180 în 24 de ceasurî, puţine zile după cele dintăiu cazurl. Numărul morţilor nu se vede i nse aşa de mare. OrJ: cum înse ne folosim de acest pri­ lej şi punem înnaintea ochilor cetitorilor noştri descrie­ rea Parisuluî, pentru ca să-şf facă idee cît de minciuuoa­ să şi numai de spoeală Ieste civilisaţiea veaculur al IX-lea. )J Dacă epiderniea va ajunge Ia Paris, hrană imbiel­ şugată nu-I va lipsi, căcî împrejurări!e materiale şi sani­ tare ale Capitaleî nu se deosebesc de ale provinciilor. D. Picot membru al Academiel ştiinţelor morale şi politice, ceti la Începutul acestul an Într'o şedinţă a academiei un raport despre starea sanitară a Parisuluî. Acolo arătă, că "În mijlocul capitalei sînt cloace puturo ase în cari trăeşte în ghezuită o populaţie săracă ce z ace în necurăţenie şi pro­ miscuitate-o populaţie menită a fi jertfa boalelor epide­ mice şi a. forma un focariă de la care sii se împrăştie molipsirea". Apoi adause "Trebue să numim mal degra­ bă eroism de cît vitute Însuşirea ce trebue să aibă această populaţie pentru a nu fi plină de ură în potriva întrege'i societăţz care sufere ca asemenea lucruri să se petreacă": 01. academic n'a mărit lucrurile, cel ce a văz ot ,,fobur­ gurile" Parisuluf "p:tsajele" lor Întunecoase şi mîrşave, cel ce cunoaşte ncartierele" B ,:,1 1 eville, Jeanne d'Arc, Cite d'Or, Rue Mouffetard, etc. acela va mărturisi că D. Picot poate fi învinovăţit mal curind că a prea micşurat, Din nefericire nu se află numai pe afară asemenea necurăţe­ Ilie desgustătoare, ci şi în lăuntru, căcl acelea poporul 18ste fără de grijă şi mîrşav, ce minune, dacă holera cere şi va cere multe jertfe. Am călătorit mult, dar nicăerf n'am aflat aşa de necurate nOtelurI", şi "Chambresgar­ nies", ca în Parisul cel strălucit; rmf reu Ieste în ote­ lurile locuite mal ales de lucrătorf.... Pentru preţuri ne- • [69] - 69- potrivit de mari le inchiriează proprietariul o locuinţă în care pute şi Iearna şi care les te cît se poate de nesănătoasă . şi de reu aşezată. Treptele sînt înguste, întunecoase şi ne� curate, adesea grele de urcat fără primejdie, odăile micî, joase şi adesea aşa de întunecoase, în cît pănă la 10 di­ mineaţa şi de la 3 după amează-zi trebue să ardă lumi­ nare. Camin urile în cel mal bun caz trag reu, de obiceiii iuse nu trag de feliii şi par menite a încălzi uliţa, căci odaea remîne veşnic rece şi umedă. În cele mai multe case din măhălalele lucrătorilor nu-s tevii cari să aducă a­ pă şi chirigiiî, de obiceiii bietele femel, trebue să aducă apă din uliţă ori din ograda cea mică, necurată, semă­ nînd mal mult a fîntînă şi să o sue cu ruinele pănă în rîndul al 6-le<1 şi 111 7-lea. În general îngrijirea cu apă, acest lucru aşa de trebuitoriu, 18 o minune la Paris. În fie­ care vară aUZI plîngeri despre lipsă de apă şi "la Com­ pagnie des Eaux" lipeşte afişe peste afişe, cuprinzătoare de rugăminţi să se facă economit cu apă. Această "Compa­ gnie des Eaux", putem zice în treacăt" ie ce-va unic în feliul Ieî. Oraşul a cumpărat pe cheltueala sa ţev'f, a zidit un apeduct, a pus ţeviile şi a dat totul în minele unef com­ panii de acţi onar i care s'a îndatorit să le ţie în bu na stare şi să primească plată de la fie-care casă pentru a da apa trebuitoare. îndată ce vre-un proprietari ii de casă ar întîrzieă cu plata i se întrerupe trimeterea apel. Chi­ rigiI n'au vale, sub pedeapsă de globire, a lua apă de la vecin], chiar dacă C3S:-t vecină ar fi a aceluia-şi proprietariă. Fiind-că, bine înţeles, compar.iea îşI bate capul numai cum ar putea să scoată cît mal multî bani de aceea, face nu­ mai dacă poate, cele mal mîrşave economiî. în loc să stropească uliţele de tt el ori pe zi, de obiceiii le stro­ peşte numai o dată, nu rare-ori chiar de loc. În unele cartiere şi anume tocmaî în acelea cari au mal mare ne­ voie de stropit, se petrec lucrurile tot cum am spus chiar şi acuma cînd comisiunea sanii ară a pus între măsurile în potriva holereî stropitul des al străzilor. Afară de a­ cestea în fie-care zj anzI t inguirî că nu curge apa în ţe- [70] - 70- Vl1, ba iCI ba din�oJo; acuma de pildă nu mal puţin de 4 arondismente sînt lipsite de apă şi locuitori} trebue sa se mulţărnească cu apa cea necurată şi puturoasă din Seina 1 încă o pricină mal mult pentru ca holera să faci! pustiu intre proletarii Parisuluf. "Să aruncăm o priv.re asupra chestieî locuinţelor. Sînt cartiere îlltregI menite a fi vetrele epideunel. O incilci­ tură, un labirint de atrade, de ulcioare, de "paf'a.je" se incrucişază în toate chipurile, toate strîmte şi pline de pu­ toare în adevăr îngrozitoare de te lnnăduşă. Case mal mult ruine gata să cadă, prin ale cărora crăpăturî şueră vîntul, în cari nicî uşile nict Iereştele nu se închid, se Întind prin locurile di'nfre uliţr, nici vînt, nici lumină nu mal pătrunde vre-o dată în unde odăî şi ne-incetat miros li mucegaiii. Ce feliii de locuinţr omorîtoare trebue să fie acele odăi ce se deschid în spre ogrăzr, poate să-şl inclripue ori-cine. Aceste uliţI înguste în cari casele cele peste măsură de nalte nu lasă să străbată aer trebue să fie pricina că, în Paris mortalitatea relativ cu populatie» Ieste mal mare de cît în Londra. Londra creşte în lăţi­ me, Parisul în innăltime. Dacă Parisul ar voi să se Iee după Londra ar trebui mal înt ăiii să strice fortificaţiile, cari împiedecă aerul şi la caz de incunjurare aduc puţin folos cum s'a dovedit la 1870 - 71. Din pricină că for-ti­ ficaţiile împiedecă întinderea oraşului în lăţime chiriile s'au între it în timp de 30 de ani, iear lefele numaz de a­ bie a s'au bdoit. Cloacele împrăştie în tot oraşul mirose de nesuferit, dobitoacele selbatece de la Jardin des plant es otrăvesc aerul şi la cheiul St. Bornard leapădă curăţitor iî de latriue toate necurăţeniile. Pe lîngă acestea mal vine, pentru a pune vîrf, Bievre, un pirăuaş peste măsură de puturos, mal ales fiind că dubălăriile Parisului sint pe ma­ lurile Iuî. Această apă Ieră tot aşa de puturoasă şi pe vremea lui Franqois I, (pe la Începutul veacului al XVI-le,,) şi Iei fi, vorba să o acopere. Totu-şi lucrurile au remas şi acuma tot cum Ierau cu 300 de ani în urmă! Uşor pu­ tem înţelege că asemenea cartiere n'au nevoe să aştepte [71] r - 71 holera pentru a suferi de bolf în pasajul Jeanne d'Arc şi .in Cite doree, de pildă, seceră necontenit tifosul şi dif­ torita şi mal sînt multe ulicioare, ogrăzr, case in cari nu re mal bine. Foarte nesănătoase mal sînt şi cartierele din apropierea halelor centrale; unele dughenl, mai ales ale pă­ scarilor, put Într'un chip îngrozitoriil. îrl şpita'e, orl cît de ClU­ dat s'ar părea lucrul, sînt lucrurile aşa, în cît orI ce epidemie află acolo cea mal potrivită vatră de desvoltare. în St. Anne (pentru nebun-] de pildă, care se află în mijlocul unei gră­ dini marî şi Ieste privit ca foarte bine întocmit, sînt pen­ tru 123 de bolnave numaz 45 de patu.r2! (Cele mal mul­ te din spitale ale Parisuluî sînt, în cartierele cele mal cu mulţi locuit orf şi n'au grădinî cu toate acestea l] Se ştie cît de neîngrijitorl de curătăuie sînt nebunii. "SînteţI cu toti! otrăvitl !" Aceste vorbe ale Lucretieî Borgia se put îutrebuinţa' cu tot dreptul vorbind de Pal isieul şi mal a­ les de poporul muncitoriu, L'�, nord, la sud, la resărit şi la mijloc, în scurt în tot oraşul sînt vetre de infecţie. Numaî partea apusană Teste foarte sănătoasă. Acolo sÎlJt strade Lirg], bulevarde frumoase, cu alel umbroase, case (numite Hoteles], încăpătoare, tncunjurate de grădinî bo­ gate, SOI bî aerul cu plăcere şi slobod, cînd treci ori te primblî pe acolo. Cel ce trăîesc acolo n'au a se teme de holeră şi tocmai locuitorii acestor gratioase vile, al a­ cestor otele pompoase fug, se împrăştie În toate părţile şi fac felui ite călătoriî. Chiar şi cas-Ie de ţară din api o­ pierea Parisuluî r-min deşerte, aşă de tare se tem de ho­ Ie ră tOţI bogătaşiî. Dacă guvernul ar vOI în adevăr să pue st avilă hol-rei n'ar avea de cît să dfşe, te cartierele nesă­ nătoase şi să strămute pe locuitori în cele 10000 de locuinţî neînchiriote precum şi în cele remase deşerte prin fuga celor ce locueau. Cînd În 1832 secera cumplit holera în Viena s'a Intrebuintat acest mijloc, epidemiea a scăzut în curînd. BlanquÎstlll Vai lIant a propus În consiliul muni­ cipal ce-va de acest fdiii; lupta în potriva holere'i '(este o luptă vrednică de om şi ca şi în ln.zboili trebue să se facă rechiziţie de Cilse pentru bolnaVI, slabI şi bătrînI, fe- [72] 72 - mei, copil �i pentru cel ce n'au de muncă." *) Fireşte că propunerea a fost respinsă. "Se poate prevedea ce va fi la Paris dacă holera va ajunge, un doctor mi-a spus că în asemenea caz, în com­ paraţie cu tăriea ce a arătat boala la Toulon vom avea, 1500 de morţi pe zi. Acuma fiiind Iearnă unii cred că nu va fi holera aşa de rea. Vom vedea. Guvernul face puţin, am putea zice chiar nemică pentru a se scuti de acest duşman; de abiea acuma a publicat măsurî higie­ nice cari se aplică fără nict o energie (ca şi la noî l ) Dintru'ntăiii a lăsat, în Paris pe toţ'i fugariî din Mar­ seille şi Toulon fără nicî o desinfectare (ca şi la nOI). Pănă acuma (wz'i data acestef corespondenţe N. R) tot lasă să se vîndă legume stricate. Se vede că cel de sus ştiu că holera loveşte mai ales in sărăcime 1 Do­ vadă" le Siecle", repiil oportunist, care are neruşinarea de a zice: "NOI," »decă ('e110000 de sus, "n'avem nici o pri cină să ne temem, căcf holera omoară numai în poporul de jos, care vietueşte afară şi se hrăneşte cu fructe şi !)ea rachiu!" Holera şi lipsa a pricinuit în Marseille turburărl ameninţă' oare şi Ie de temut să nu se întîmple şi mal mult la Paris. Ar fi o n-norocire, căci răscoala ar fi înu ădu­ şită în sînge! Stînga radicală s'a mişcat, a trimes la sud o delega­ ţie sub conducerea lUI Clemenceau. Dar ce folos a ad ns ? S'a constatat că tîrgurile franceze sufăr de o necurăţenie, ca să zicem cuvîntul adevărat, porce.iscă şi că gu vernul nu se siuchiseşte de sănătatea poporului. Dar acestea se ştieau de mult. Pe urmă guvernul ar fi trebuit să aibă grijă de curăteniea oraşuluî fără să mal aştepte �l holera,' în Paris ieste altă boală tot atît de omorîtoare ca �i holera, tifosul, care '[este oaspe nelipsit prin măhă- *) Pe cît ştim s'a propus şi În consiliul dc higienă din laş! ase­ menea măsură precum şi arderea trupurilor şi Îngrijirea de il dh hrană celor lipsiţi de mijloace etc. Nu ştim înse dacă an fost od JIU primite propunerile şi mal mult încă de se VOI' pune în lu­ crare la înt implnro de a nu il scutiţl de musaferiul asiatic. [73] - 73 - lale lucrătorilor. în vreme ee holera, în timpul celor 50 de . anî din urmă a omorit 54000 de oameni, de tifus, tot in acest. curs de vreme, au murit mo; mul! ele 200000 de oamen'! (după datele oficiale). În potriva tifusuluî ce face înse guvernul? A pol de tifus şi de holeră nu se poate scăpă cu paliative. Ar trebui de ars cartierele lucrătorilor, da de ars, ca să pieară toate necurăteniile şi în loc să se zidească case du pă corinţile higienei, cu uliţi largi, cu grădin'î, etc., pe urmă, ar trebui să nu fie nirne nevoit a munci preste puterile sale, că ei cornisiunea sanitară a spus că a­ semenea muncă foste foarte primejdioasă în vreme de e­ pidomiî ŞI prcdispune la îmbolnăvire orf-cind, etc." (Prescurtare şi traducere după o corespondenţă din Paris purtînd data 22 Aug. 1844 şi publicat în VV. des N. Y. Votkszeit'ung de la 13 Sept. 1884]. T. U. ieste sau nu Dunnnezeu. Lăsăm de o cam dată pre domnii de la "Revista Teologică" cari cu atîta blîndeţă creştinească ne numesc rătăcitâ, lipsiţI de minte, fii nţi perverse şi iubitoare de plăcerî, îi lăsăm zic "ă'Şl urmeze calea înuainte şi ne a­ pucăm să cercetăm curat ştiinţific ce tărie an dovezile ce se aduc pentru a no face sa credem în Dumnezeu. Ni se spune de pildă că nOI sintem deprinşî din vi­ Faţa de toate zilele a vedea că nicî un lucru nu se poate să :fie fără a fi tăcut de cine-va. Dau exemplul cu cea­ sornicul �i întreabă, dacă ar :fi cu putinţă de susţinut că ceasornicul n'a fost. făcut de un meşter şi că s'a făcut aşa fărti amestecul nimărul. Apoî lIe mai dau exemplul cu o beserecă frumoasă şi ne întreabă dacă putem ad­ mite că besereca u'a fost făcut de mesterî numerosl si ., , ; du pă planul 11 nul arhi tnct foarte înţelept. Ne întreabă dacă am putea crede că Iliada orI altă poernă vestită s'ar fi putut face din întîmplare. Şi din toate aceste exeruplo zic că urmează numar de cît că lumea cu toate cele sînt într'însa trebue să:fi fost făcută de asemenea 6 [74] 74 - de cine-va, după un plan inteligent şi anume de o fiinţă peste măsură de puternică de vreme ce lumea Ieste ne­ mărginită de mare, În scurt vorbind în aceste dovezf de mal sus sînt două argumente: unui care plecînd de la. convingerea că, nu se poate să fie vre un lucru fără început-ajunge la inchiere că şi lumea trebue să fi avut lin inceput, să fi fost făcută de cine-va, adecă de fiinţa numită Dum­ nezeu; altul care plecînd de la un presupus plan inteli­ gent în aşezarea lurnel-ajunge la închierea că acea fi­ intă care a. făcut lumea Ieste şi inteligentă. în privinţa argumentului întăiîi te prinde mierarea cum de nu se Împiedecă cel c0-1 întrebuintază de o ur­ mare foarte vădită a Iui. Anume ce pot. respunde care aceştî teologi celor ce i-ar Întreba: ,.Bine, ziceţ'î că nu se poate să fie ce-vă fără a fi fost făcut de vre- o fiinţă, mal veche. Atunci daţi-vă osteneală de ne spuneţi cum de nu vă punetl tot. acea'ltJi întrebare şi în privinţa lul Dumnezeu. NOI luînd raţionamentul Dvvcastră vă vom intn:ba, cine a făcut pre Dumnezeu? Nu vă înoercaţl să faceţ'i excepţie pentru dînsul, CăCI noi tot cu acela- ŞI drept putem face excepţie pentru materie. Foarte curioşl am fi să auzim ce ne vor respunde apărătoriî lnl D-zen la această intrebare. Poziţie a Ieste foarte neplăcută, sînt bătutî chiar cu argumentele lor. Cum? Dacă un ceasornic (care îl lucru de nemică ase­ mănat CII o fiinţă aş<'t de desăvîrşită ea Dumnedeu), nu se poate să -xiste fără să fi fost un mnîstru care să-I fi făcut, cum să admitem că o fiinţă aşa de Însemnată ca D-zeu să un fi fost făcută de vre un alt D-zen şi mal desilvîrşit? Să zică că D-zen s'a făcut singur' pe sine, ar fi o absurditate, CăCI ce înţeles poate avea pentru ° minte omenească afi rmaraa că lr-zeu îunainte de a fi S'>l făcu t pe sine l l Să zică că D-zeu a fost tot deauna ? Dar atuncî de ce ue ocărese pe nof dacă admitem că mat.er iea a fost tot deauna şi de ce Re mioară ca de cine �tie ce neghiobie făcîndu-se că nu pricep cum poate un om să [75] 75 - admită un ce fără început şi fără sfîrşit? Pe urmă ar­ gument.ul pierde orî cum toată puterea şi nu IlO dove­ _ deşte că Ieste D-zeu şi se reduce curat la un sofism, ad- miţind ceea ce trebuea să dovedească, adecă că ori-ce lu­ cru trebue să aibă un {ăciitoriu; şi mal mult încă te mierf cînd vezf că peste cîte-va vorbe dau cu piciorul în în­ SU-ŞI principiul citat zicîndu- ne că D-zeu Ieste fără să fi fost creat. Să mai analizăm acest faimos argurnent cu care ve­ dem atîţia religioşi părădind şi crez indu-se înarmaţi în potriva noastră el ateiştilor. Ne spun că experienţa de toate zilele ne dovedeşte că toate lucrurile sînt făcute de cine-va şi apoî trl1g în­ chiere ca, şi materiea trebue să fie făcută. Să vedem oare ne arată experienta luorurf de acest feliu. Pentru mal bună Iirnpez.ire a faptului să ne în­ toarcem la ceasornic. Ştim cu toţiI că ceasornicul Ieste făcut de oameni. Dar Ieste tăcută de oarnenî materiea di II ceasornic? Fireşte că nu, va zice cotitoriul, Ieste lucru cunoscut de cel mal prost copil că numai formă s'u dat argintuluI, oţeluluî şi altor materii ce fac parte din cea­ sornic. Prin urmare avem un fapt din care vedem că oa­ menii au dat forme nouă uuui material care iera pe lu­ me şi mal innainte. Tot ast-feliu Ieste şi cu celelalte e­ xemple de pildă cu besereca şi tot aşa cu toate exem­ plele cunoscute. Nicăert şi [Jid o dată nu observăm creare de materie ci numai cum uiateriea îmbracă ori Iea forme nouă, Cum vin prin urmare teologii de ne spun cii ex­ perienta le arată, că nil se poate lucru fără de or-eatoriu ? De ce fac şi aice sofism şi de la fapte prin cari 8e vede cum capătă materiea forme, trag închiere că şi materiea trebue să aibă. iuceput ? Despre formele materief avem de vorbit. mal pe urmă, acuma cercetăm numai chestiea cu III a tcr iea î nsa-şl. Faptele ne arată că materie'::. ne- .micir: de asemenea nu mi s'a întîmplat să aflu că vre un tălhariii prins cu bani să austie că acel banI :-;'ou iscat aşa din nemică în punga lUI deşartă l Fie zi« în treacăt domniî teologi cu toate cele ce spun despre vieata vii­ teare �j despre fericirile raiului nu se prea gX'ăbesc şi nict se prea hucnră de a ajunge acolo. De convinşî C(N, de adevărurile religieî creştine, se vede. Deşi ni ve pare foarte lămurit lucru că materiea nu poate fi nemicită, totu-ŞI fiind că mulţi cărora li s'a dopri os orierul a pune vorbe în Joc de fapte şi tot o dată. a crede că tot ce se poate zice prin cuvinte poate fi �i înţHles, vcm mal stă.nn puţin asupra aceste] insuşirî a ma­ tcrieî. Să presupunem o părticică de materie, Întinsă, �i nopenetrabilă, adecă a�a cum ne-o arat.ă fiziciî. Dacă ar vOI cine-va, acel cine-va poate fi chiar şi Ii-zeu, să ne­ micească acea părt.icea, ce-l va putea face? Altă ce-Va nemică de cît o va tăiă în mal multe bucăţele �i pe fie­ care bucăţică În altele şi a�a mai departe. Ori cit de mult ar împărţi particica de materie, toate acele păr-ti­ cele la un loc vor putea forma din nou părticica mat.e­ rială şi chiar dacă le-ar imprăştiea cine-va in tot uni­ versul nu urmează de feliii că părticica s'a nemicit, elim am I'iPUS, chiar dacă am preflupune că însu-şi Dvzvu s'ar fi. apucat de asemenea treaba. Sciu că le uşor' de zif;: "O-zeu poate nernici părticica de materie," dar cerce ei ne­ va eL gîndi la acea nemicire şi a şi-o inchipui şi atuucf va vedea că, dacă voeşte ii judecă cu mintea Na aşh cum o are, îl va fi cu neputinţă să nu se unească cu noi şi t;f\ ",iert că materiea nu se poate închipui ca în stare de a fi uemicită. Tot l:tNt-fe!iu 'feHte foart.e uşor şi o:'gatlele vorbirei tot. cu atîta ul;iurinţ,;"t I'OsteHC: "D-z.eu poate fil,ee din ne­ mică mi�terie," ea t:?i cînd ar' ziee: ,,:\15. Îneu,lzesc la foc"; dar cerce sii-şI tacă O ia(�e lţnuurită dosprH aC(Ja8tii creare din nemidL şi atuilel va vedea că Într'o ÎntindeI'\l goalfl, [78] - 78- din nernioă, nu Ieste putere orî cît de mare care să poate tace ca uemioa condensată (?) să se prefacă in o atomii de materie. Dar de ce fenomene iuse au fost duşî înse oamenii la inchipuirea ciudată că ce-va se poate face din nemică şi cum de aUZI multi.ue de oamenl, uniî si invătat], Spl1- nind fără să ridă că "I)-zeu a făcut lumea din nemică."? Pentru omul primitiv lemnul ce arde se nemiceşte şi nouru] ee se arată îl) senin S0 par a dovedi că lucruri se nimicesc şi lucruri se fac di n nemică. Pentru aseme­ nea rninţl nu se pare o lipsă dn judecată a admite că Sl1 poate face matoriea din nernică orf că se poate nemici. Dar noi, deprinşi cu descoperirile ştiinteî, ce putem face? Putem luiudu-ne DUUIaI după apareuti, cari pier îndată ce le cercetăm mal de aproape, să primim spusele teo­ legilor că lumea a fost zidită dlll nou.ică ? Nici vorbă nu se incap» că daturf sintem să respiugem asemenea su­ perstiţil ţii prin urmare să admitem veşniciea materieî. Am zis că din însuşirea ce are materiea de a nu putea fi tăcută din nemic şi de a nu putea fi nemicit ă->­ formeaz.ă că materiea Ieste «ternă 01'1 veşnică. în adevăr dacă am presupune că ii fost cînd-va o vreme cind nu lera materie în spatiul nemărgin it , atuncî ar trebui Ha admitem şi că s'a făcut din nernică, lucru CII neputinţă, De asemenea dacă am presupune că va veni .0 vreme cînd mat eriea nu va mal ex.stă, atuncî ar urmă d1. a putut fi ncmicită, lucru d« a--elllOnea eu neputinţă, DeCI neputînd presupune pentru nici un tuomeut în trecut că materiea s'a făcut din nemică trebue să admitem că mat eriea n'are început, că Ieste eternă în trecut ; nepu­ tînd PI't'supune că se va ne mici la vre un moment în viitoriu sîntem nevoiţi a o primi ea eterna şi îu vii. tor-iti. DomniI teologI cari aşa de bine înţelegt>uu CUlII se poate să lie un ee etern îll trecut. şi în viitoriii-soeot leu-că IIU vor z;ice că ideea de () mater'jo eternh cllPI·inde ce-va neÎnteles de mintea omenească orI absurd. (Va u�ma.) 1. Nădejde. [79] -79 - .F ELI 1} R t n t. " 1'40 " Revue scicntifique [No. 22, 25 Noemvrie 1882] publică după "l'Indepelldance belge" O listă de costul transpor tuluî unel măsurî de grîn de 36 de litrurî de la felJurite lo­ curf de producere la locurile unele se cumpără. De la San Franoisco în Angliea, francî 1.80 pănăla 1.95. Din Far West la Port-Atlantic 2.00 De la New-York la Liverpool . 0'50 " Chicago la LiverpooJ ... 0'95 " Bombay în Anglil-}a. 0'65 " Calcuta în" prin Suez 0'80 pănă la 1 '45 Din Australiea în" pe la Cap 0'75 "" 1'00 De la Buenos·Ayres în Anghea. . ] '06 " Odesa la Anvers O 65 " Podowolocz iska în Angliea 2'00 " Brody la Hamburg . 1'55 " Brăila la Londra _ 0'85 "Galaţl la Hamburg 2'55 "Blldapest la Liverpool 1-40 "Lemberg la Frankf. pe Main 1-15 " Viena la" " 1'10 " Vif'na la Fiume 1-30 " Viena. Ia Triestn 1'05 Decî costă mal Ielten de dUR grîu de la San Francisco, pe la capul Horn la Londra orî la Liverpool de cît de la GalaţI la Harnburg, dar nu de cît de la Brăila la Lon­ dra. A�a Ioră la 1882. Cum Ieste acuma? * * Il il * Desemnul şi fotografia. Sciintific American Suple- ment arată printr'o gravură deosebi rea ce Ieste pentru reprezintaren mişcărilor calului, Între pictură şi fotogra­ fiea instantanee a 1111 Muybridge. Contrastnl Ies!e foarte surpriuzătoriii. Cine are dreptate, se întreabă america­ nul, realul orl idealul? Respunaul s'a dat în numărul din fevruar iii trecut al ziarului Gaseue des beaua: arts. Din pricină că impre- [80] -- 80 - siunile pe retină dnreazcÎ, un timp, lucrurile În mişcare nu pot să ne dea intipărirî lămurite. No! nu vedem de cit paziţiz-limite adecă, pe acele" ue la cari membrele îf;lJ schimbă poziţiea. Pictura nu poate să ne zngrăvească de cît aceste poziţii-leimite, şi numal pe acestea le şi vedem lămurit de aceea ne par nefireştî fignrile ce căpătăm prin fotografiea însta ntanee. [flevl-te scienti(ique No. 10, 2 Sep­ temvrie 1882]. * * * Herve Manqo» anunţă Academief C�L aceea-şi căpi- tanî, Renard şi Krebs au făcut sîmbăta trecută, la S 110- em vrie 1884, două, experienţe CII balonul ]01' Aerostatul s'a ridicat din atelieriul de la Chalais­ Meudon, la 12 şi un şfert, il apucat, în linie dreaptă spre nord, incliniud la resărit. A trecut pe deasupra drumu­ Iu} de fier ce-vă la deal de statiea de la Meudon, apoi peste cele două brate ale Seiuei ce-va mal la vale de po­ dul de la Billancourt, După ce au ajuns deasupra satulut cu acest nume, Renard şi Krebs au oprit, helicea ca să rr.ăsure luţa.la vintulnî. Vîntul uv=a luţaJă efectivă la 15 kilometri pe ceas şi aerostatul mergea asupra vîntului. După ce au pus din nou helicea în mişcare, balonul apucînd la dreapta, descrise deasupra Billancourtulut o jumătate de circumferinţă eu un diametru de 160 de me­ tri, apoî a mers pe o linie paralelă eu Cea di'utăiu şi s'a scoborit acolo de unde pornise. Tot în această zi, peste două ceasurf balonul s'a ri­ dicat din nou. Ceaţa acoperea podişurile şi împedeca pe aerouanţî de a !w depărta prea, mult de locul de unde ple­ case. Renard şi Krebs, în această călătorie, au făcut în jurul atelieriuluî mulţime de manevre cîud în potriva vîn­ tuluî, cînd lăslndu-se după vint, cînd mergînd eu vîntul in coastă, une-orl opreau helicoa şi lăsau Să-I lea vîntul, u­ pOlo mişcau şi veneau la locul lor, după trel-;t,ec'î şi cinci de minunte s'cm scoborît acolb de unde plecusp. [Revu8 scientifique No. 20, 15 Noemvrie 1884). * * * [81] CONTEMPORANUL REVISTĂ STIINTIFICĂ SI LITERARĂ .. , . IESE DE DOUA ORI PE LUNA. Re d a G t 01"1 O A N N Ă DE J O E. No. 3. an. IV. IaşI 1884. Pj'idm ca nbonnţI pe J)-uU ce VOI' bine n'oi a In'imi două numere unul dUI.ă altul. EXTAZURI Amănunte din vleaţa eamenilor noi. Nadia s'a trezit tîrziu şi cu o durr 1'0 dr cap ne­ spusă. S'a mirat de lumina soarelui care împloa întreaga leI odae: lumina Ieril. cam rosietccă şi parcă, se stingea. - Doamne 1 dar ce ceas să fie?- îşI zise Iea cu glas jalnic - ce felin (le zi resta aceasta aşa de min unată 1 Cîte ceasurr, Ileau'o ? .- 'l'rel acu-şI, binişor al dormit, duducă ? - De ce nu m'aI trezit '? - Cum S(1 llll te trezcsc l de trei orî te-atu trozit : dar ce sn, fac el] Dumuea-ta ? Numai bodogăneai vorbe neînţelese şi leal' adormeat. Am pierdut răbdarea şi afară de acestea mi-am luat de sarn{1 că al venit il casă În zorî de zlu(t tocmat, S'aelue samovariul ? -- 1('1, lasă-mă în pace cu satnovariul l Nadia s'a incaltat răpede, si-a luat costumul dn "lucru" o bluză (le postav cu încingătoare de piele,-s'a, i'ipă­ lat în gl'alJfI şi dupiî ce-şi înuodă la ceafă cozile mar! şi () [82] / /' -- 82 - frumoase, se puse lîngă masa pe care ierau grămăd ite mulţime de foI de hîrtie litografiate. Fata îI led poso­ morîtă şi sprincenele încreţi te de a supra ocb ilor arătau o mînie ce nu o putea bine ascunde. Ou hotărîre s'a a­ pucat de cetit şi a stat mult aoufundată în studiu, numai din cînd în cînd însemna. pre un caet deosebit: nume pro­ priî, fapte, citate $i date. Peste un ceas, cînd veni Ileana s'o întrebe de masă, Nadia îşl venise cu desăvirsire în fire. Nu mal lent nemultămită de sine-şi, glasl1-1 pană a­ cuma aspru si gîlcevos se schimbase, Iera. moale si blînd. Ou toate acestea a spus că nu mînîncă şi �ă voeşte S�t mal lucreze pănă ce nu se inchee ziua $i capul nu-l îeste obosit. Grtsea linişte în lucrul acesta, printrInsul înnăbuşa un felin de 1'U$1ne care pre neaşteptate se ivise in lea, cînd s'a trezit aşa de tîrziu cu un felin de ceata în cap şi cu ochlt gata a se lipi de somn : cu lucrul domolea hausul ce îl lmplea sufletul, cînd în vreme ce se îmbrăca privea pre fereastră cum se stingea încet încet ziua pierdută în zadar si-si amintea de noaptea trecută în nişte întâmplarj de cari nu-şl prea aducea limpede aminte. Nu-şi aducea aminte tocmaî limpede, fiind că se petrecuse Într'însa ce-va nervos, zgomotos şi plin de nelinişte $i chiar îl Iera. greu să mal gîndească la cele petrecute şi cari îl priciuuiseră acest desgust de sine. îl părea reu că nu putea a.lunga CII totnl din minte cele petrecute, din potrivă le tot avea innainte şi-1 prioi­ nueau o zdruncinare însoţită de rnart suforintr. Negreşit Iera ce-va. ciudat. Fusese la concert, acolo cîntase Între alţiI şi o celebritate care a fărrnăcat'o cît se poate închipui de tare, ba chiar a zdrobit'o. O istorie din cele mal obişnuite. Dar chestiea nu Iera. în concert orI în celebritate, ci în însă,-şI persoana Nadet, care Iera. fără îndoială ciudată de tot; cursistele *) o numeau În şagă *) Cursiste însamnă tot atîta ca studente adecă Iemeil e ce urmează la "cIJl'sl1l'i" cari alontuesc un feliii do facultate de medicină, filosofie, istorie şi. literatură. Asemenea facultăţi sînt la Petersburg, Moscova, Odesa, Kiev. [83] "eebilibrata", altele cu pretenţie de spirit o numeau-"pes­ met echilibrat." Xicl una nu asculta lecţiile cu atîta băgare de sarnă, 11lCl una 111H;iI ci:'!, sarnă cu atîta asprime de faptele sale si de cele ce se petrooeau în jurul IOI, şi se părea că nimo nu nul. atîta gîndirile nehotărite, patima pentru ce-va ne­ pr�mintesc, tot co se numea ceresc, depărtat, nepipăit, cu un cuvint romantic. Bărbatif n'o prea Iubrml, femeile în mare parte o a .. dorau, dar rar se apropieau de dînsa ca de un tovarăş şi dar.;{L se aprcpicau apoI apropierea se făcea pre terenul "prineillÎilol'''. I0a în totul Ier;!., nu ştiu cum, pl'eil .,de­ steuptă" şi serioasă. Nu puteal afla. "re un ideal care să f putut să o apuce în stăpînire numar prin frumuseţa lUI; inse dacă idealul ar fi pntnt corespunde la toate cerinţele logicel, dacă ar f fost simplu, regulat şi senin, Nadia i se dădea cu totul şi atuncî nu mal Ierâ loc pentru invoelî, tirguir", etc. etc. Xadia hI lăsă lectiile numm cînd amurgul luase lo­ cul z ilef. Ochii îl erau ostenitr, în spate simţea o durere, dar fata n 'led plinfL dA mulţămire serioasă şi liniştită. 1131 aducea Ira aminte de tot ce rnvatase în timpul zile], îşI amintea, nnmile, numerele, faptele şi altele, zimbi de naivitatea .fiziocratilor; şi În de obşte a veaculut "uman", care gîndea că întinzrnd luxul va face norocirea sărăci­ met, numi în sine IJe Adam Smit spirit de fier. ÎşI trase sufletnl adînc şi cu plăcere, simtindu-se cu totul liniştită. Acuma şi obosala îI plăcea, simţea că obos ala a căpă­ iafo muncind la un lucru din care socotea că foii altit vor trage folos. ' , Dar în curînd pe lîngă mulţămire s'a ivit din nou neliniştea. Părea că, nu ştiu unde, departe în adincimea sufletuluî IeI suna o strună cu un ton nearmonios. Si din nou îI trecnră prin minte cele petrecute în noapt�a trecută. Un şalon luminat foarte tare cu, gaz chipul nalt al cântă,reţer, palidă dr, aţiţarr, şi de obosală pe urmr� o tăcere aproape mormîntaIă ... nişte acordurI nalte, gro� [84] 84 - zav de puternice, că-ţl1en\ frică pentru pieptul cîntăreţe! ; nişte tonuri zhurdalnice Şl minunat de colorate ... Si (lin nou un vîrtej 'de glasurl, o furtună de ţipete, tropotul raul­ ţirnel, urlete, suspine, apoI florr, mulţime ele florr, coronî si lă;irea sa nib:l He 1111 efect i:iul!;�lr:"ltorili aSlljlra miel'OlJilor. Ar:illlli f:,llifuric, la 66 gl'H(le Balllw;, amdstecat cu 4000 de pflrţI (lto al'�l def:,tilatcl, OI1lOl11'a 1n 10 IIli1ll1lltt:; acidul clorLillic fLl­ megatorin (1 gr =O.30U7 HeJ.) amestecat cu :::OUO de pflrţl de apă, omofll'[t 1n lllai puţin de [) minuute: (beli il amestecarit eu 3000 de pilrţi tot lncrit cleşi mai ::,laJ) mIJit. AriCiul azotir lllonohifiratnt lu­ crează intocJlH1i ea aci(lld sulful'ic. Acirlele oJ'!l'Hnice 1 li creazft mult mai slab. Acid!!l acetic ame­ stecat Cil ;)00 (le ]Jflrti (le ap[101110a1':"I în 10 mimmte ; [(ciclu] tartic tot aşil : eLi,,]' cu o mie ele părţi de ajJCl tot Ollloar;'1 hnceilii, diL!' Într'un ceas. Aridul felJic 12 şi 112 la mieJ O'11Oarii intr'llll şfel't de ceas, iear ;) la mie in zece minllllte. Acidlll saJicil'e în solllţie saturata la 17° laproape unul la mie] lucreaza în 10 minunte ; dacii proporţiea ieste de unul la 2000, atullci 1 UCr8fl.z:\ mai încet Salieilatlll de sonii, pentru ean; llU f:i'tw sfîr�itine[1 experienţele, n1l pare mai tare cu mult. ni'ul re sărurile metalice, ne spun e{t au aflat Cit 11J'm {ttOCl rele soluţii in lJ1'Opol'ţiile :)l'irtu] la 25 de grade eelttig, ade ucide Iute. Cu un "in [cupl'inzlmj \i,�)O akool şi 3 gr. 03 snlfat de po­ taotl la litru] au omorît JIIieroÎJii in 10 minunte ; tot "u acela-şi vin amesteent cu de trei ori [le atîta apa, in mal lHlţin de jumcltate de ceas: ('1] un Jelin de here 1 \'f,dten de la Mal'oe,jllej într'l1ll �fl"rt 41e (" a", [92] (H) _ ,,- A u aflat că haciliî-virgulă , :Înc[l.lziţî la 50 S,IU chiar 55 de gra­ de pot să se desvolte, la 60 ele grade pier. Apa din portul vechili ele la l\1arseille,in care se varsa mul­ time de canalun, a fost filtrată, apoi ati omorît toate fiintele din­ tr'insa fierbind'o în douăzile ele a rîndul cite două ceasuri pe zi. Intr'o jumătate de litru din aceasta apă au pus trei sau patru pi­ caturi de Iicirl eu bacterii la 18 Octomvrie. Din timp în timp, scoteau cu un tub capilar cîte cîte-va picăturt din această apă şi le puneau în gelatină Iicida hrănitoare curată; chiar la 6 Noernvrie vir­ gulele tot lIU pieriseră. Doctorii citaţi vor urma cu experientile în­ nainte. Destul de insemnat lucru teste ('[L virgulele holerice pot trăi timp îndelungat în apele murdare Din cercetările lor mat urmeaza că ele şi de obiceiu in excremen­ tele holerieilor nu se mai află virgule cînd au ajuns la sfirsitul peri odei "algide", totu-şi în cazuri rari au aflat microbi chiar in ziua a zecea a boalei. Aceste fapte nu trebue de uitat cînd îi vorba de luat rnăsur! În potriva hol erpi ori de aflat cum s'a în­ tins de la un loc altul. Koch a spus de mult că baccilii pier prin uscare şi experienţi­ le doetorilor citaţi au dat acela-şi rezultat. O inchiere scot autorii în privinţa afumărel cu Acid sulfuros în odăile in cari au fost holerict şi [L nume sînt de parere că aceasta afumare nu poate folosi şi că mai bine Teste de lăsat cîte- va zile fereştile deschise on de făcut foc în sobă mai multe zile pănă re se ve usca complect în o-să, Excrementele holericilor trebue Să fie desinfectate prin solntium de sulfat.de aramă [pieatra vinăta], de clorura de zinc ori de apă sa­ turată de acid fenic : albiturile tot cu aceste solutiuni [numai cu clorură de zinc nu] ori prin fierbere în apă, 01'1 prin uscare; strai le prin uscare. Familiile bolnavilor vor primi aceste mijloace ele desillfec;are mai ele grabă de ('ît nemicirea prin foc fi tuturor pînzaturilor şi straelor. Cei se stau în contact cu bolnav-ii cu excrementele orI cu al­ bituri!e lor, Să lea. sarna să nu pună mînele la gură 01'1 pe lucruri de mîncare şi sa se spele adesea, dar mai ales înainte ele a mînca ort de �' bea, cu o soluţie de 5 pănă la, 10 grame de sulfat ele a.1:amft la Iitrul de apa, 01'1 de llJl zram de biehlorură de mercunu la litru. Afar:, de prin conta,ct,"'îmbolnavirea se face mai ales prin apa. Apa nu trebue de bilut fitrft a o fi nert mai Întăiii ori a o fi. strecurat prin portelnn cum a arMat Pasteur). Daci'! nu se poate î�trebuinţa acest mijloc, s'ar putea flJlll1ge la,· acela-�� l'ezult�t pu­ Dmd la fie-ea,re litru de npft cite două grame de acul tarfrte, dar c·u dte-va ceasuri inllainie de a bea si cînd ya fi Si, o bee sfl o neutralizeze prin bicHrbonat de soc1[\ in destub citime, ori tlJneste- [93] - �3- cîud apa cu vin, jumatate 01'1 a treia parte din volumul iei, si a­ nume cu două-zeci si patru de ceasuri innaiute de il o bea, ca să aibă vinul timp c1,j n omori rnicrobit Acidel« minerale sint mai greu (le intrebuintat ca unele ce sînt tari. cum aţi văzut In privin­ ţa medicamentelor s'ar p[\l'(c[t că cel mai buu ar fi sublimatul coroziv (biclornra de mercur); clar elin pricină ('3, această substanţă se COUl­ bină cu materiile albuminoide. teste foarte de crezut că dozele ee s'ar pute" (lit ar ti prea slaue. Acidul sulicilic şi salicilatul de sodă par a f:lgMlui mult. CilCi au destul de mare putere omorîtoare si tot o chltă se pot etl în destul ele mnre citime fi\rc\ primejdie. Ar t1'e])U1 de cercat. Puterea omorîtoare a acidelor minerale explică de ce stema­ bul are rolu] ele li tlpilr;l. organismul de holera, cum a Sp1S şi Koch ['Ci cuin am arătat şi 1101 duuă Dl. Ilommel, în unul din numerele diu urmă ale Conteruporanulut. KR]: lucrarea stomahulut teste mult inru puterniCă asupra lucrurilor solide, de cit asupra licidelor. Baccilul descoperit de Fmkler şi Prior la bolnavi de cuolera nostras şi nu de holera asiatică se poate usor deoselJi ele baccilul 1111 Koch. Uoctorn W. Nicati si M, Rietsch cred eil sporit ace­ btel Imce:ile r nI cbol(orei llostras] se află în aer şi eil tot l're dîns a afiat'o m.Htirieourt îll apa, Danlel la Lille. ITraducere şi /(t Început puţin f:iCUl'tal'e (lin al'tieolnl intitulat: La '1'i'alitc du 'Ii/,(j'o/Jc Chi cllOlera, par W. Ricati tt N. Ril'tsch. TIe\ue seieJltifiql1e l\u. 21, ::!2 J'\OY. 18841. "" \ T01�MNA .�(..t,�� -r'I'" �) ;;: e UfiIW<'1 codrul mare, fnmza-I cade a jale jOb. ��. Şi din C'ÎllCl în cînel pri'ntr'nsul sufla dnt111 Jioros. � '" 1ar1oi\ Y8rr18, fl01I fn1l110t·(·S(·stl. .\Ia'i Îlltflill !.!.:lIll!Jilti tu tilHc • {_-' ( ·l j ; • � prea. SCUIllP �i [lellt,l'll a-ţi doved\ că se j)(lai(' pl'oduce H1:1Î IllLllt făl'ii ,glllluili �i dcf(·] lUaI e/'tell, dii-11I1 vojp sit, îlnpl'ii­ �tiiLt aee�tl :;;ese saeT de îllg'l'ii�"l'e elleulică pIC 1111 lledal'iu . . ,Ce s'al' ti iutîllljJlat. '[ l1n lllcl'lt foarte Silllplu. S'ar ti eheJt.llit la I?oville� ea şi HUl! înaillte. eheltueli lixl\ 18(j de frand. M. de {)Olllbw·Je întl'ehuintw,;e gUIJ()il�1 jl] v,Il()(IJ'e 7+ (le f'[·;JDer. lell i-;li cum ar duce turmele lor. eu gînd de a înşela pi=) morimoi cari se atlă la tribunle ee voesc să prade. 'l'oate tri burile acestea n'au nici cui t nici idoli; la Iei religiea le cît se lJoate de micsurată. Totu-şt la unii se gMesc urme de zoolotrie, nu mai departe la Besuant : căci se numesc: iribu! crocodilului, al momiiei, al elefaniului, al leului, etc. Besuanii nil mînîncă carnea nicI se îmbracă cu pielea a-elui animal pe car," îl aude patron al tribuluI. Npgrii din Afric[L orientala, veciin eu Cafri! cred de aseme­ nea în fiinta unor spirite rele, dar care sînt muritoare şi pot fi o­ morîte. Cînd BU1tO'� le spunea de Il-zeu, iei îl Întrebau unde le acel Dvzeu ca să meargă să-I omoare: "Iel, ziceau iei, ie acela rare ne pustiei'/te cnsele, ne omoan-L femeile �i yitele, ete." In Africa ecvatorială boala miturilor loyeşte cu mal mare străşnicie. Aire le patril:'u veche a fetişisl11uluJ. Se iru'bina la şerpi, p[LEerl, stînci, vînuri de munti, pene, dint.l, etc, Au niste idoli urîcioşI şi fie-care cap de familie din Gnbon, are pe al ·btIU. Zeii cei mai miei trtte1ic întocmaI ca şi oamellii, Ge prilllblă, ben, minîncă etc; Îi zugrăve1iC f)i-i Înpoelobese. Unor duhurj rf!tăritoHl'e Je fae colibi ca să aibă unde se odihni: ie un încl'put de be1ierecfl. Aooşti zei ('fllMorl sînt u118-orl foarte rei. Crl:'d C';'I unii t>e ascund În ,pe�terl şi ies noaptea de t,[uf)ie pe elrullIeţi; une-ori Întrit în trupul unui biirbat ori al unei femei �i fac mulţime de rele, b[ttînd ple cine întîlne1ic. Cîte o-d,\(;[. se puate întîlllpli. ea sfL-I înving-fI. Im chiar si't-i omoare cine-viL dar atuncia trebue să le an];, trujlul eu mare îmgrijire fi\rrL sr. rămîe ce-vii: erefi că din cel mai mie OI; relllas pot o;), ÎJllvie. In sC'urt, negriI din Hceastă parte, pun în lu­ llIea ce i îllcuujoar;t inclJiplIire,L lor copilftreaf:icfL. Jej lnouJ1eţese baII l'lIdulJllleZeeSc totul. ('em;ul'lJieul lui ]}/ţ Chl/iUu ierit JlHwintca lor un duh foarte puterJIic, l'{tziud cu ])[tga,l'c ele smll[l jJrc cftlfttorin. N II se indoeau ele loc de tiiJlţa z.eulul lJiblic de1ipre tare le spunea /)u, ChaillM ; caci "i,� V-zeII celor albi eărora le dă o multime de lucrurI bune; dar nu ,"oeau s[L-1 adorez.e; dar nu se îngrijeşte dA JlE'gril cari "au fetişil şi idolii lor:' 'fribllrile cari au \T[tjitori, chip [104] 104 -� 1111 ÎIIl:ejillt de pl'uld:l, i,duC' LI, ilGCsLe persoane iJJS(�llJltate sh le sfin­ i;ltil"it (Iri-gri, aelee! tali6l1lane: a�;b 1'lujlJaşI .u l't"gatuluI, cărora la moarte le jert­ fese o mulţime de oament pentru ca aceste persoane însemnate Sit JlU mearga singure pe ceea lume; se închină la auim.rls, la şerpi, 1<1. vulturi. Fie-cure familie li;ii are feti,�fi 1:i<1l casnici, z.-i! săl tari. �ic1 o dată nu Leu fara a fnce o Iibatiune feti silor, vărsînd jos Pll­ tint! băutură. Au colibi pentru fetiş!, ,W tii oamem-fetist 10,"uinI1 col ibu sfinta, adecă beserect şi preuu : în stir�it sînt. oaiuent foarte religioşi. 'rol, asemenea credinti se gilSet,C 111 toata Africa de mijloc, care încă nu le mahornetana în Senegambiea, în Guineea, în Burlan, pănă în A bisiniea In Guineea, pe coasta de aur, s- închina la vulturi, crocodili, etc. In Yaribs (basanul .Nigrlllui), IJ. ('("oul turII;' în ilViI o jl/lll;Hatd de pft/lar (1<: rOJll �i arl!ll('il. Il huefl.t,i6L de peşte. j\eefu,ta y,ieuL it:! fe JIJ'alJa reti�ultlj cari; ,dt-ielill ar ii fUi,L foarte prilll1jdjoti. (';t('j rict.i�,·j II11 bilit spirite ("I/rate. ei ati toaLe IJIJ\oile 0<111]1'­ Jlilor. n. si 1. Lwnlcr ullI()J'iijc;r;'/ Uil taur aproilpe de tellljdui ulluI feti,�, m;grii îl sfaill'::J,II sfl-I frig;l pi'}ltru l'a y,eul stI mirotiu �i 1\;lf'i! îl la jII fu' (';!, 'ifl, JllÎnJnte o iJlwat.;'t, IJl Loate! întinderea acestei terl file un felj'i ;1,. (�I;'lclirj :;lilJ!e, nclue Jl'rtfe feLi,!il;)!', h;t cbiar au �j me�te;;uglll ,Jug-uriel. 'l'elllplui Il: illctl fum'Le �jnl[du: ;) Iucllillţft IllPllita ?'uulul ,':ii avînd aeleDI' Oii illll;lIl1ltrll :-;eldjJtlll'l de lemll, ("'Ire in{aţo�az,-t oalllullI, aligatol'i ori Jlitjte IJlJa Sol/ hrlliL�le, ek. tle î\lc!linl-L Iel.i:;;ilor pl(;� rinclu-t:ie cu fat.a 1" pilmÎ1lt dte ° elatil 11' adll!; ('nuri, etc. luehini'ltorij [105] I i 1 , 10;> -- nJug:Cl pe fetiş de il llu-lA jJilrflfi! Lt, Ilfj\"Ot" 11u ,[-1 uj1ltil Î1l lutrepriu- 11':1'1 si in razhunărl. Intr'o zi Lauu] llzi pe 1111 llegrll rostind îll tl:Jllp]n 11]] ]J]"btnm fourte afil)Jllfllli!1u]' II (-1] (el cutolic. Inchina­ tnriul cerea moartea uliul OJII «nr« prflrlaGe gTU'IJ!fl blblnl S[IIl, în­ minte de rugiieiuile adusese mi jertfu o p:1sere �i lJlltili rin de pul­ mier: ,.CÎnr] Ygd/j (le HC(,j(\; 1:11 nl1 I'IlYlnt se [106] - 106- poate zice eli toată zona A frienn8" ce am pri \ it, ieste ff:ti7istă, '}'o­ tU-ŞI prin partea de la nord a stJ';llJMut mahoruetismul. Arabil au fost apostolii, leal' negriI Fulaln ucenict imtocatt. Ciocnirea În­ tre monoteismul mahometanilor (-Mi: ie [lŞ:t de simplu �i strunpt şi între fetişisrnul cu o mulţime de forme al llegrilor ie foarte curioasă de studiat, Aceasta observaţie durede,!te inca o dată că aducerea unei rase mal inferioare la religi(;;t u ne ia nrat superioare ie numiti cu numele, Ca tOatf; mnnifestarrle intelectuale si morale starea religioasa a unei rase iesle espriruarea stăre: mintale a rasei stind în legatura cu gradul de desvoltars, cu iruprejurarile în mijlocul că­ rora iL avut de luptat. În usemeuea caz nu it cu putinţa lJ:C1 o schimbare gl'al!nj(·a f)i convertirea Î!: în tot (lea-una nuruni l':H'nUi, Felutalcii zic în ar�dJtşte rug'(Cllmik JOI' religioase; dar cei rrmI multî 11U înţeleg nici un cuvînt. f:)e închină de cinci 01'1 }lc zi şi sînt, deplin încrerlintatt f'[1 averile, ff�lilejle şi copii uecredincioşilor sint ale credincioşilor ; ca le cu totul după lege a ]Jl':trh 01'1 a ucide un necredincios. Si Inc.:, acestiea sînt cel mat bine adust la moliomctism. I'retutindene prin alte locuri se închină lui Alal.J,· dar nicl nu pl­ răsesc fetisii. Si Alah le numai un f�tis mal mult. Ilainbarit 1-1 numesc: .N�.llla!l,· Mai au zeii! lor eilrora ie jertfesc g[,ini. La Ki,L­ lua Jîngrt.î\igru măcar efi zic C�L tJînt mn bOlllet;,Jjl , tot au mare gr1jft de a pune .la nşeJe ('aselor fdiş! lllstlreinaţi a le apari\. Cum se tn1.caSeil ftll'ă gri-tIri? La Bamlmrl se gilS(�SC de it­ juns : ri'LcLtcini, sco:cl, coarne, pietre, dinţl ]Ju('[ltele (1e liiele lleoC;btiî şi mai ales o lJueăţicil dlJl imrir ; pe lîliga aecfitea lJ]ili pun numai nişte versurI din Coran scrse de ruaral)uţi. Jlceste (jri-g!'i din U1'­ mlt SÎllt mal einstito şi mal Sl:Ull1jJ0. Tot aşa şi .xul;ielJii elin Se­ fJ0- lJlilaţirl romane 0]'1 romanizate al lhlCjpI vecln si că a- 0(I�tr HomînY au stat pe locurile aceste neîntrerup! de b Traian şi p[tll[t a-zI. Dacă nu Hfil'mă aceri'st[t neîlltreltl]ltă, si;;1,l'lIinţrt pentru toate p[Lrtjje Daciel o afirmă îJIS(" pentru Transilvanioa şi alte p[(,lţl. NoI facem deosebire Între partea istorică a eLI ţrI �i Între cea Jimbistică, pc cea di'nttLitl o PlltPD1 numi bună şi în curent cu ştiinta, pre a doua înse trebue sit o nu­ mim cu desăvîrşire grrşitiî. AŞf\ ieste eu putinţă S{L admitem C[L valahi) do can vorbeste Anonvnms terau în 'I'ransilvaniea b venirea. Ungurilor ba î;lCă, C�t aveau un domn Gclou tot valacl: [Hlaccus] şi despre popornl ln1 Gelou c{t lrl'stieI remrmerer lIOÎJl­ trenljlte în lJaciea, ci tocmaI Îll limbii,. Înţelegem ea Dl. Xenopol. istoric şi nu limbist, să (li'a toa,tii Cl'czarea fap­ telor istOl'jce !-;Ii apoI S:L caute '-1, înIMur[\ prin vre un chip faptele snp:trfttoarfl cHn limbă, NOI îJlS(� liind din jJofriviî ca se zicem Il Şi\, llltru cît-va specia işiJ î1l JimJJisticD, nH ne putem lUllltărni ele felin tU afirmarea einda trt Crt jim)Ji.t daco-romÎnrt Ieste Cit totul deosebită de cea macedo-romîJli'l" că aeeste ('ouă limbI s'au clesvoltat în deosebr!-;li că, aSE>mi'i,n{u'ile ÎJltre romăneşte şi maccdoneşte sînt de aceea-şI natlllfl ta cele ee Je-mn af1:\ între romrtlle!;lte !;li italir]](Jl)te, de pildă. Chestira aceasta a lirubo'î reste foarte 1 llSHnm\,iă, ::;i JIU îJl­ cape îndoeală că dacă vom dovedl cit între limba da(lo­ rOmîJl:L i;\i 11ltro eea Hlllcc<Îo-romÎlii'L Teste JrgMnră foaJ't,c stdnsrL şi ert llll }lot fi privit l de cît ea dialecte ale lim­ bel rornîne, despâTţite ele si.rJur clupti o mie, atunel vom fi silit] a zile ca Romîn'i cu liml!a ncCrtstn 'l'or(Jită de nOI mt tttt putut fi prin Dacieatnnainte de o mie. Prin Iinnali� [110] - 110-- cit Valahi! lUI Oelon nu Ieran numai de cît HominL ci alt popor romanic, care îi;\1 va fi pierdut limba contopindn-se cu Rorntnir yeHiţY !le peste Dunărea duptt o mie. Dar ar zice cine-vâ : De unde se poa tl1 şti că Valahi; lul Gelon nu ar fi fost yrnjţ1 tot de peste Dunărea. dar mal lnuainta : elim am putea admite tă roirea Rolninilo» H Îw:ppnt nnmaj de la o mie şi nu de mal innainte? La, aceste intrehttrI nol respuurlem că Ieste foarte cu putinţil 811, il venit şi acel Va'ah) d0 peste Dunărea, dar dacii eu­ vintul Gelou teste corespunzătorin C11 al nostru acra din latineste Gelo, atuncl o jimbrL în care pe I�L sfirşitrd vea­ eului al nouălea nil se prefăcuse l Îutro dOUrL vocale în r nu poate fi romănească, cu atîta, mal mult dacă ar trebui de cetit Ghel!} prin urmare sit n'aibă nici pe g prefă­ cut îl] qe. ]{'atrL un fapt caro se intemeează pre presu­ punerea \:tL cuvîntul Gelu ar fi de Ol'igină, latină, dar care nu poate fl trecut cu vederea. Cum că acer locuitorr nu vorbeau limba Romlnă. ci alU" limbă romanică ar urrnâ 1>[ din forma sub care ni S-j îmfăţoşaz{L unele nume de ri­ nrr, etc. prtstrate păn{L a-zf. Dacă în adevăr an fost ne­ întrerupt HomÎnI de ar nostri pe lîng,'i, Tisa atnJl!:-l de ce nu s'ar tI pl'ef;\cll!; t în ţ �i prin urmare de ('r, nu se rw­ TIwste acest l'ill Tisa si nu 'risa'? Orr dacă adrnitem. etL nu lGI'�n Romîlll de' feJiu' orI ela-cit' admitem că poporul 1'0- manie ce se Yîl fi aflat nu vorbea Romrmeşjp, putem a-­ tund preee]Je f�l,ptlll Jleprefacerel luI t în ţ şi ar trebui să adăngim I>i această particula,rit{\ te pe lîngă cele două de mal sus. JNLră a, 1111/ A aCl1ma în amitrunte cred cit a,�l pntea, forJl1Hl:� teorien, cea mal în 3,l'monie eu fal,t8!r, precnrn lll'meaz:"t: HOlnmtiT nn coloniz;tt atît Dacia traian;:\, cit si lTla,re parte dilt J!ellillsnla ba !r:a niett. Pop0f:l,re romanizate :;;e a­ lian decI Î11 pPlllnsnla balcallicil, cît şi în Dacien, traiană. 1n penimnda balcanici1 R'a desvoltat limba l'omîna, care a fost adusi't de emigratI numcroş[ în Dacia traiallit şi aiee limba rornluiî, a absorbit limba rom:lllicfL n yeehilor loeltÎ- [111] \: - -------- - -- -- - "-----"'-- '-"':�-�,-_.- ...... - J 11 - torl �i astă-z), pe C1t ştim, nu Re cunosc urme sigure dA forme moştenite din vre UJj dialect care ar putea fi mar vechiu de cît. 1000 dllpft Hristos. DecI pre de o parte îeste ne W,gi"tchdt c'ă, mulţime de Iiomin) maoedouenr au venit aice �i au (ojJle�jt ve ceialalrl presupnşY mal vechi: pre de alta documentele istorice al' (tit, voie de admis o populatie romanică Îllci{ din veacul al nouălea. dacă JlH şi mal r:(\ (1pl11ult. Prin urmare H 'al' avea dreptate Dl. Xenopol !';li c('1 te cngetfL ca f;i l)-sa să sustic cii masa cea mare a Roruinilor si limba nu :::înt de loc dcpeste Dunărea şi venite dupfL anul o mie: �i dr asemenea 'n'all dreptate Roosleriani! sus ţi utnd ('fi, nn se pO'l,te da deValall] în a­ ceste păn,l de cit din veacul al SlJ-l(jH. căeI teste foarte ClI putinţă ca S(L fi fost 1111 llopor romanle din veacul al nouă­ lea (adecă cum slJTlne Anonyrnus şi Nestor) şi chiar 11C­ înh'(lrnpt de la romnnizar=a (îJl7,ădar negata) Datl('] ::;i peturL la coplcsirca acel nI clement yeellÎll i;îi poate l1U tw'nwI nu­ meros prin venirea Romrniior. Partea (lin ur mă a ace­ stf'l teoriI trebue să fie privi tf'L <::3 o i lJotozft uedoved i tit încă dar 1 enfrn c1f'slogarea etnia 118 YH ajuth Jimhistiea,. �oI avem mare încredere în llllmiriie de localită!1 şi mal ales încă în o cprCf'{are sh\ruitoare a elementelor străiue îll limba romÎllă de aice. Tre!Jne de descojJerit în ce lOCUl r s'au aşezat Rom:nl JIJil.ccclonC'ul pe lîngă p01JOrul romanic cel vechill i?i unde pe 1îngEL J1opoare neromaniep. Trebue de V(tzut elU('i"L îlltre cll\'illtelc slayone 11n s'ar putea des­ părţi o grllprl carA al' fi suferit prefacerI 1!P8xp!ieat8 îll limha romlML i-ldllală şi pl? lîngă aeci-\tra o tereetare în­ dfu'[ltnid't n glH itldor IO('ale dill TrallSilv;I]]Îea Iloatr, 11('-31' doyedl Hi"teJJŢ:=t mUlT dialeet ] Om1.llJi0 aUf..:orbit de limha tram;(hmăreană. Poaie sft l]'(ll)!lcaseă mlilt timp �i Hl1lltrt mmwă pănă e:c Re ya Jimpezl ehe"tifa CiI aer·! HOJnilJll p1'c­ sU}llIşI de noI, dar JlH Te mal putin adevă·r;. t (:fL 1111 mal aş:). se YOI' JllljJăr;!\ rpzu)t;ltele CCI'Cf t{t,ri!(Jl' ir-:tol'iee Cl[ a! celor limhiHticp, şi tp()rjra 1111 RorslPJ' nI. ti JJ1'f'f,1cntă cmn se envillc, nemulţămind pe nie1 uniI din i?ovj1Jj�ti, niel pm cel RomÎllJ nieT pc ce} străin]. [112] - 112- Cum am ma: ZlS şi altă daiit HOJnÎlJiT, dacă-l vorba de dn'pt istorie. pot să se î]ltcm(>('z� pc f:Ljlhll eă �l,yil, Jlf'g'I'Gi;'it mat vecln decît Ung'llI'iî pr-c aic« an fost al.sor­ biţi de Romln) f:ii prin urmare poporul Romin cuprinziud lJ1'O SlavI ar avea rlrf'l't de a moşteni aceste ţeTI; pe do altft p:�rte absorbind �,i ]>8 pl'NillPtlf·ml popor romanle de care am vorbit, d]'eptul HOll!Îllilor de a-zl se face �i Jllfll mare. NOI nn drLllJ uicl « înscmnătate rlreptulul istorie. dar am spus cele (le sus că să arătăm cum s'ar pllteallltil1J- 11i1U\ vorbele celor ce se fac a crede îl! asemenea drept '? Fiind că. tim vorbit de tuscuuiătatea numelor de 10- calităti. vom aduce aicc unul. În 'I'ransilvanica Ieste lin Joc numit pmtul fui Traian, claei), a(:('st nume Iestu în adevăr �i n11-I felbl'ieat (le 11i�te ]!Lit!'ÎOţl puti]1 R(;J'1!llH­ loş! atuuct am avea doyadr� (;ă lrt acel popor ronianic s'a piLstnt amintire (le 'I'raian îwpfl.l'atlll care i-a adus alee. ACPRt cuvînt Treia»: JIH poate li piLstnd de limba romină a noastră, e)'j,el din Traiano nol arn Ii făcut Trăin (�a creş­ tin dil! c1'esi'iono. Ar treimi illta (le cît clr, ('{!ut:tt de nu cnm-\:1 numele Antma 1111 Y(l 11 fiind /Jrefă,cllt (10 Î1JHăţaţiT ce l'au 8 [114] - 114- - cules. Desure Caracal mă miel' de ce tot îl scoate inna­ inte DI. Xenopol, cin« nid 1111 se chiamă ai;it!. oraşul, ,::-i Caracal. ::;i ded eu totul aiurea va trebui de căutat origina acestui cuvint. Prin urmare dnp{L mine din Aniina şi din Caracal nu remine absolut nernică .le folos pentru che­ stiea dl:l (are vorbim aice. (va urmă) -- -�--------------- Ieste sau :nu l)uIIluezeu '?'" Pentru a respinge argulllclltlll cu crearea materiei a­ jung cele spuse in urruă : in adevăr fără să ne pese de ceea ce icste materica in sine Ieste destul dacă putem .UăUl că nu se l)()ate lmp{,dl presupunerea creărei materiei cu cele­ lalte insuşir! ah; iei a��L cum ni se prezintă. Nici n'am in­ tra în amărunto aice, dai'. tiind samă ele feliurite vorbe lrinc curupănite si lJlille cl(� dra�-uste crestiuească .uuncate aS1l- , L'; pră-ne de t.eologil de la .Jleyista teologică". ne vedem siliţi a mal vorb) şi despre coustitutiea materiei. Astă-zi ieste lucru admis că n.aterica ordinară, adecă cele peste 70 ele elemente, nu se deosebeşte îu sine de e­ tel'. Eterul ieste tot. materie ca şi ruatcriea onlinar;" uu­ mal părticelele de eter sînt mult mai miel şi atoruele ma­ toi-iei ordinare sînt �d('Muite tut elin eter. Aiee nu putem vorhi pe larg despn; pl'icincle ce Filesc lJl� îlIvăţaţi a a(l­ mite această unitate ii materiei: Iăsum aeeastu luel'"e să spullem că acea:-,;tă piîrel'c Jlli arc a f[lce IlclIJlca �ll �teislll1ll si că leste l)l'imită. ell' multI In- s , vătatl foarte erc(1incio1. cel cu .,DalTillislllu1" surluea l)e Darwin socotindu-l de pa[Ja ateilol' tot aş;1 �i JJv, traetati de materiali�tl utopi�fi şi a118U1'1,1 pe oamenI ca părintele Secchi!! Nu vă.cl de ce :1 ::iit jeleasca, ei poate un seu­ timent du iubire (le duioşie crttrfl aceea pe care se deprinsese Sft o vada in toate zilele şi de h care fiind mărisor chiar primise mul­ t,iJlle de bine-Incert Fie aceasta un aet de inteligenta ori curat sentimental, merită sit ne minuness şi poate chiar să ne induio­ Ş(lZ€, ginr1inc1 că adesa întîlnim oamsnt lipbi(l de asemene sentimente, J)nc(t poate am zăbovit pe cetitorI eu asemene lucruri micr, sit nu se supere, de vreme ee poate am fost dus: de curentul rno­ deL ('13 voiţi, ruode.domneşte în ştiintfl, tot aşi! de IJii!C ca şi în Iiterutnră, în politica şi în armatn. Spiritul omenesc se coutagiaz,'l mult mat reped!: de dt trnpul. 8. l]-. Oătră D�nii cetitorL l\nmăl'uJ viitoriil va Ţe�l !i)art(' cl1rlnd, l'll­ g[un 1)(' abonaţi'! no�ti r('ma�f 111 nnnft en plata s�î ne trimat[t baniI:. lea t' ee! în cnrent S[l 11e tritrHtttt pe ::l11nl al 1 V -iea� sprijil1indn-ne ea �i p[mă :WUllW. Rpdat (lea. [121] IESE DE DOUA ORI PE LUNA. R e dac tor IOA N N Ă D E J D E. leste �au nu Dunluezeu ? '" i r ' ,: II' 1" I :j, ! � � �' �' IaşI 1884. No. 4. an. IV. "). Vez! No. r, 2 şi ;) Cont. an. IV. CONTEMPORANUL Am sfîrşit cu chcstiea începntnlu! materieI şi am Yă­ z,uf. c�, n'avem Incotro şi trebue si:i, admit-rn ei't materiea n'are început niel sfîrşit în timp, Acuma, venim la un felin de teiştl mal rafinat! cari se pot multăml cn eternitatea materie], darpretinrl Ci"L de­ şi Ii-zeu n'a, croat rnateriea, dar a cJ'ent lumea, a (lat for­ mă materiei intocmat dupfL cum facem şi nor cînd schim­ băm materie b, ntn în feliurite mobile orj unelte potrivite cu scopurile noastre. Aceştl teişfî s'ar putea sprijini şi pe biblie, dac·fI, ar gfLsl ('it an nevoie şi de acest docu­ ment literur aşa de întins în toate părţile de ee] ce îşI dmtRIl acolo sprijin pentru pă,rerile. lor. Am zis că ar putea să se sprijine pe biblie, c{Lc1 multl Rpecia)il3tI pretind ci't vorba evreeasca pnsfL cind le vorba de crearea 111111el nu ar putea însemna a crea elin nemică, AcrştI teiştI ar ad­ mite deeI eă in spatiul ffLrfL margine resto, afară de ma­ terie, şi D-zeu încă şi ar scoate necesitatea existenţet Jn1 REVISTĂ STIINT[FICĂ SI LfTEHARA ., , , Privim ca abonatt I)e D-nil ce VOI' bine vl'oi a , pl'imi două numere mrul (lupă altul. [122] - 122- D-zeu din faptul că materia SG află în mişcare şi că ma­ teriea trebue numaî de cît să fi primit mişcarea de la d­ ne-va. care teste în afară de dînsa. Acest prim motorii/' trebuea să fie Dumnezeu. Argumentul acesta. porneşte de la presupunerea că starea fireas-ă a materiei Ieste nemisarea căcI, zic rer, ne putem Închipui materiea în repaus şi ideea de mişcare nu teste numai de cît legată de materie. Tot odată fac tei­ ştiI greşala de a lua cuvîntul inerţie în Înţeles reu, oare-st cum ca o dusmanie în potriva miscăre). Adevărul teste inse că materiea îşI păstrează starea de mişcare 01'1 cea de repaus atîta timp cît nu lucrează asupra. 'fel alte cauze exterioare. Prin urmare rnateriea n'are, ca să zic aşii, preferinţă pentru repaus 01'1 pentru misare, ei urmează a fi într'un felin or) în altul pe cîtă vreme cauze externe nu o silesc să-şi schimbe starea. Decî ne-ar ajunge să admitem că materiea, precum lpste eternă, Ieste de asemenea din eter­ nitate în miscare şi că miscarea n'are Început după cum n'are şi materiea insă-şî. Alt fapt care a făcut pe teişt'l să se înşele a fost că s 'au lăsat ademeniţt de afirmarea că materie a nu se pune în mişcare fără o cauză exterioară, fără ca o putere sau forţă St'L lucreze asupra ieI Mal întăitt pentru a nu fi gresiti trebue să zică că rnateriea nu numai nu se puno în mişcare fără o cauză exterioa ră, din afară, ci tot ast­ felin nu se p1111e în repaus fără cauză din afară. Pornind de aice teişti'f ziceau că, dacă materiea trebue să aştepte lucrarea puterilor pentru a trece din o stare în alta, cu atîta mal mult a trebuit Srt fi(: o putere nespus de mare care să fi dat materiei cea di'ntăiu izbitură la începutul veacurilor, adecă că după cum sînt mulţime de putert cari cîrmuesc materiea tot astfeliu trebuie să fie o putere supremă care Ieste substratul ce se manifestă Sti b feliurite chipuri de puteri speciale. Această presupusă in­ ferioritate a materiei faţă cu [oria care d[t legI materiei o lntrehuinţază cu destulă ghibăcie Flammarion în scrierea sa, Dieu dans la nature. [123] - 123 - Greşala leste că din necunoştinţă 01'1 elin nebăgare de samă n'au voit să vadă ca ţorţa OII putere Iestr un nume căruia J111-1 corespunde în realitate ce-va deosebit d(j ma­ terie. Căutlnd cu de amăruntul pricina care pune în mi­ seare nişte materie în repaus 01'1 în repa us nişte materie care se afM, mal înnainte în miscare, aflăm că, aşi\ de ve­ stita cauză rxterioară Ieste altă cantitate de materie. Să presupunem o boambă în mişcare eu o iutală oare­ care, această boambă dacă ar fi fost aruncată într'un spa­ ţiu desert cu totul de materie, s'ar mişcf1 în «ternitate, dar fiind că o aruncăm în aer de aceea se izbeşte necon­ tenit de părticele materiale şi pierde din mişcare pănă ce după ce o pierde toată numal are de unde lnnaiutâ şi din starea de mişcare trele în cea de repaus. Acest fapt s'ar întîmpla pănă la capăt aşâ cum l'am descris dacă boamba ar fi aruncată în aer şi n 'ar fi supusă atragereî pămin­ tulut, Să luăm alt exemplu. Să presupunem o întindere netedă şi orizontală de ghiaţă, dacă vom arunca pe această întindere o boambă ca la popice, vom vedea că, după ce va merge de a dura un timp oare-care va sta pe Joc. Oare lestR pricina din 'afară care a făcut ca această boambă să treacă de la starea de mişcare în cea de repaus ? Nici una alta de cît frecarea de aer şi de ghiaţă" decî altă ma­ terie pe care a întîlnit'o boamba în drum. Să presupunem că o boambă loveşte un turn, cărămizile şi pietrele VOl' zbura în toate părţile, de la repaus vor trece în mişcare. Dect aşa numita putere nu Ieste altă ce-va de cît tot ma­ terie. După cum îeste în aceste exemple uşoare de înte­ les, tot aşâ-I în toate fenomenele. Acuma a ajuns fizica destul de departe pentru a putea să ne explicăm păm\ la un punct şi acele aş[\ numite puterl fizice multă vreme tafnice. ASe" teste cu airactiunea ttniVI rsală. MulUL vreme a fost privim această aş[\ numită putere ca o însuşire a­ scunsă a materiei, ba chiar Cl. ce-va nepriceput de mintea omenească care face ca părticelele să tindă una cătră alta; nu mal lipsea ele cît vre un tcist care S1 zică că atrac­ tiunea universală Ieste D-z(:u! Acuma înse so admite Cii [124] - 124- materie a nu se atrage, ci că lucrurile se petrec lntocmat ea si cum s'ar atrage după legile aflate de Newton şi chiar Newton nu admitea o atrage re reală. Acuma se admite că eterul în mişcare izbeşte materiea ordinară şi tot o (lată părticelele materi-i ordinare cît şi ale eteruluî se rotesc în jurul lor înse-le, din aceste miscărf se poate explică cum de urmează că părticelele materiale sînt împinse unele spre altole cu at1t:'\, tarie în cît se par a fi înzestrate (�U atracţie întocmai după legile lul Newton. Ar fi de dato­ riea noastră st't întrăm În amărunte asupra, acestut purot şi chiar vom întra., dar nu acuma în acest articol. Ne mul­ ţămim de o cam dată numai cu arătarea că această idee nu-I de loc numai �t ateilor, ci Ieste impărtăsită de luce­ ferit teismuluî. de părintele Secchi, de staritul Moiqno. Prin urmare; aşa. fiind, Il11 vom fi fulgeran de teologil de In, "He­ vîsta teologică:' l-am pofti să cetească cartea luI Secchi, dar ne temem că nu o vor putea pricepe şi poate nicI nu vor ii avînd cînd, căcI nu le-ar rrmănea timp de ajuns pentru a căuta citati! în comoara, de sudalml a srintel scripturr, ApOI am văzut şi cît de frumos au înţeles pe bietul Paul Janet, de vreme ce adausurile menite a ne ue­ mici pe not se prind de capitolele In1 Janet ca, nuca de­ părete. După cum s'a explicat atragerea prin nişte miscărr ale materieI, tot aşa se explică şi electricitatea şi căldura şi lumina şi magnetismul. Aşa. că putem zice , cu con­ ştiinţă că sîntem în armonie cu starea de acnmi a stiin­ ţel, că toate fenomenele fizice ale lume; acesteia se reduc lo. materie în mişcare. în urma acestora putem zice că după cele ce ştim acuma ar fi o greşală să mal vorbim de putere ca de o însuşire a materier cum face Bachner în cartea sa "Pu­ tere .�i Materie" şi trebue să spunem limpede că puterea, sau forţa nier nu există că în spaţiul fără margini nu teste de cît materie în mişcare de feliurite feliurî. Am pu· rea arăta că nu avem drept a presupune fiiinţa puterei şi prin urrnătorinl rationament, pe care, deşi ni Ee impută [125] - 125 'Că-I tntrebuinţăm prea des, tot îl arătăm şi aioe. cam le Iocul lut : ,,01'1 ce există în lume cu existentil proprie tre­ ,>,I:lUe să ocupe loc În spatiu, adecă să fie întins. Un ce "întins trebue să tie orî penetrabil 01'1 nepenetrabil. Ceea o.,oe teste întins şi penetrabil se numeşte spatiu, ceea ce "Ipste întins şi nepenetrabil, materie : decl nu teste în "lume de cît spiţiu şi materie. Puterea nu există CăCI "al' trebui S{L fie mal lntăiu întinsă şi apoI 01'1 oene­ "trabiln, cînd s'ar confunda cu spaţiul, 01'1 întinsă şi ne­ "penetrabilă cînd s'ar confundă cu rnateriea." Prin urmare nexistîndputere nicl nu. poate fi vorba -de o cîrmuire a materiei din partea puterilor şi prin ur­ mare a lumet din partea lui' D-zeu şi �, trupului din par­ tea sufk-tulu! şi toate vorbele frumos închipuite ale teolo­ �;?;î lor teistt ajung cu totul zădarnice. Alt fapt care-l putem aduce ea sprijinitorin pentru ideea, noastră cu eternitatea miscaret ieste ceea ce am nu­ mit altă dată periodiciiaieo lumilor. Sub această numire înţelegrm fenomenul desvoltăret Inmilor, al pieirei lor şi în sfîrşit a realcătuireî lor din nou. . 111 stiintă Ieste foarte cunoscută ideea Jur Laplace, u- nit zic a lnl Kant, despre orig na sistemului planetariu.Fă­ cind presupunere că există o dinioară în Jocul sistemulul nostru planetariu o masă de materie găzoas[t, fierbinte şi inzestmtă cn mişcare în jurul unel Iinif 0C-1 trecea prin CE'Il­ (I'n, putem intelege în mod mecanic formarea p lanetelor, a satelitilor şi mişcările acestora ca produse prin cauze meca­ nice. Nebuloasa nerezolubilă (�Lşa se numesc masele de ma­ terie gazoasă de feliul celeI pomenite aiee) tmvirtindu-se în jurul osieî a trebuit să se turteasoă şi să i se micşureze di­ mensiunea măsurată prin linie a în jurul căreia se îmvîl'-' tea şi în acela-sî timp să, se Imfle pe la ecvator. De ht o vreme s'a despărţit un inel de materie gazoasă în regi­ unea eevatornlul, acest inel a remas tot mişcîndtl-Se în jnrul lini i ce forma osiea nebuloasa1. Pe urmă inelul' a trebuit să se rumpă dacă nu îndeplinea nişte condiţii grele de îndeplinit şi di'ntr'însu! s'a făcut o planeti, această pht- [126] - 126 - netă a urmat a. se îm vîrtl în jurul maset nebuloase încă nedesfăcută şi tot o dată. a. căpătat şi rotire în jurul unor osil a sa din pricina nepotrivirer IuteleI în mişcarea fe­ ţeI interne a inelului cu lutala în miscarea feţeI externe a. inelu'ur. Din pricină că partea din afară a inelulul se mişca. mal Iute, de aee(�a şi rotirea. planetei în jurul osiei a tre­ buit să aibă loc tot în aeela-sl senz ea şi rotirea nebuloa­ ser, Aşa. s'au format toate p'anetele şi tot aşa. din pla­ nete s'au format sateliti), cum teste luna pămtntuluî no­ stru. La unele planete mal marI numărul lunelor ajunge pănă la opt, aşa. că planeta cu lunele IeI formează C[L o repetare, pe scară mat puţin Intinsa, a sistemului plane­ tariu. Se Înţelege că sateliţif ca. mal miel a trebuit să se recească mal Iute şi poate că? unora di'ntr'nsii le-a slujit ca soare planeta centrală şi că vieaţa ce se va fi desvol­ tat pe dinsiî ('1) s'a sfirşit cînd s'a recit planeta ce le dă­ dea lumină şi căldură .. Aşa. teste foarte cu putinţă ca în­ tr'o vreme pe cînd pămîntul va fi fost încă în faza în care acuma Ieste soarele să fi fost luna. în faza în care acuma ieste pămîntul. De la o vreme planetele s'au recit şi pe acele ce se aflau în condiţii potrivite sub înriurea călduref şi lumineI soarclul s'a desvoltat visata şi va veni vremea cînd soarele se va reci şi Iel şi atunci se va. stinge şi pe planete vieata. Soarele şi cu planetele ce-l incunjoură şi cari sînt trup din trupul luI nu va sta pe vecie în starea şi sub forma aceasta. Plan-tele trebue, orIcît de încet, să. prear­ dă din iutală şi să cadă de la o vreme În soare şi mat-­ riea care aleătuea sub forma gazoasă o masă nedespărţită va ajunge să formeze de asemene Iară-şl o singură masă însa solidă, rece şi Întunecată. Sfîrşi-se-va. oare istoriea sistemului planetariu ast-felin ? Fireşte că nu, materie fi­ ind eternă ar fi trebuit să fi ajuns de mult la această stare, o verigă în lanţul fenomeni'or, şi n'ar fi fost de unde să SA fi produs nebuloasa din care trebne să se fi făcut sistemul nostru.> [127] - 127 - Icste de crezut că acele globuri solide în care se va fi grămădit toată materiea di'ntr'un sistem planetariu, Re vor izbi unele de altele şi că ast-feliu se va putea din nou preface materiea în starea găzoasă şi apot din acea masă gazoasă să se despartă Iear nebuloaso ca cea din care am spus că a venit sistemul nostru planetariu, aşa cum ne arată teoriea lul Laplace. Deci vedem prin ce chip ar fi eu putinţă ea lumile să fie periodice şi ea În vecie să se repete una după alta starea de nebuloasă gă­ zoasă şi starea de sistem planetariu de feliul celut de a cums. Aice nu voin mal Întra în amărunte niel nu voit! înşira multe fapte observate de astronomt cari ne dau drep­ tul de a admite asemenea facere şi desfacere a lumilor, cetitorii vor hine voi a ceti în "Oontemporanul" anul l-iti 1]1 articolul "Oe ştim despre lume?" Prin urmare admitind, cum şi trebue, că materiea teste eternă şi că tot deauna a fost în mişcare, avem ex­ plicarea, lumilor cu evolutiea lor si prin urmare vedem că lumile n'au nevoie de un Il-zeu pentru a se alcătui şi a se desface, toate fenomenele urmează În chip fatal din materiea în mişcare. Aşa că putem privi ca !'flrşită acea parte din artico­ lul nostru care avea de scop a dovedi că nu au drept teişti! să presupue că materisa cere numai de cît existenţa unul D-zeu care să o facă din nemică şi cel putin Să-I dea cea Intăiu brîncitură spre a o pune în mişcare. în numărul viitorin vom arăta că nicI argumentul scos din aşa zisa alcătuire inteligentă a lumet nu are vre o valoare. (va urma). 1. Nădejde. -------��-------- Ag.l·iclllt.u.I·a !ştiinţifică "') (sfirşit) G. Ville zice: "Ori care sistem de culturii ce nu în- *) V�7.i No. 3 pag. �'4. [128] - 128 "tl'ehuint·ază ca Îngrăşare de 01t gUlloiu făcut }-le moşie cu "fin cosit (le }-le finaţ.ul'l neiugrăşate şi dat ca hrană vitelor .uru-I în stare a da vre un folos şi trehue de respins." Arată apoi că pe o moşie de 100 de hectare, cele 50 de hectare lăsate finaţ. precum şi capitalul vîrît în vite nu aduce mei un folos. Ca să dovedească şi mal bine părerea această lea ca exe�nplu hudgetul moşiei de la Bechelluonn de pe vremea cînd BOllssingault Iera proprietariul şi direc­ toriul iei si în care se întrelruinta ca îrurrăşare numai , ''--' 1 gunoiuL Ca inchiere scoate că vitele n'aduc nici un folos şi finatul de asemenea, că ogorul ie prost ingraşat şi c;ă ci.ştigul ieste neinsemnat, Apol dă un exemplu de cultură ştiinţifică. din Engli­ tera şi a nume moşioara lUI "Prollt." Acesta cultivă de 20 de ani o moşioară. urare de 180 de hectare şi a nume face necontenit grîu, neintrebuinţînd de cit îngrăşărI chemice, şi cîştigă. mult. De arat, ară ClI plug cu aburi ; recoltele le vinde de pe lan la mezat şi de 20 de ani de cînd lucrează hectarul a adus în mijlociu cîte 36 de hectolitri de griu. G. Vine zice că experienţa lul Prout dovedeşte că teoriea îlJgrăşărilol' chernice Teste adevărată, dar că. nu poate fi a­ plicată de CÎt în Angliea sau în alte ţerl in cari Ieste ohi­ ceîul de a vinde recolta de pe lan .şi In care aratul se poate face cu vapor, de vreme ce sînt proprietăţi tot mari şi societăţi puternice pentru aratul cu ahurI. G. Vi11e Întră apoi in amărunte foarte insenmate şi arată la ce primejdiI s'ar putea aştepta acel care nu ştie cum $ă-şI împartă pămîntul de lucru şi cum să-şi prubuluească numărul vitelor de mnncă şi al plugurilor. "Presupu111 zice Iel, că. după pilda IL1l Prout al VOt să lucrezi numai grîu, fără alt ajntoriL! de cit vitele hrănite pe moşie. Ieu ca pil(lă. o moşie de 10U de hectare. "Pregătirea pămîntului nu poate Începe de cît pe la 15 august, după ce s'a ddicat grillicle pe CÎmp şi se intinde pănă, la 30 octomvrie, CÎJl{l trebue să fie sfîrşite sCIllănătmile; deCI lucrul trebue să fie gata in 7 [) de zile; cu semănatul cu tot .. "Dar dacă scoatem duminecile, serl)ătol'ile şi zilele cn vreme rea, ajungem la numărul de 60 de zile. [129] - un- .,Pentru a ara o dată miriştea, a poi a o grăpa, pe urină a o ara a doua oară la 25 de tentimetri de adln­ ciine, a o gl'ă J!:Ci Iear, J!entul a duce IA' ogor gUlloiul şi îu­ grăşăl'ile chemice :::i a le nnprăştiea artfll1 privi- [149] f 1 - 149 - t0:11'8 la limbistică VOiLl vorbi încă despre partea istorică şi anume voiu arM[). în mod cronologic urmele de exi­ atenta unul popor romanic În aşl\ numita Dacie a lUI 'Traian. :;Ual lntăiu găsim de ajuns dovedit faptul ca Daciea a fost privită ca aşa de Însemnată din mal multe puncte de vedere în cît rornanizarea lef nu m�lr poate fi negnUL. În această privinţă faptele şi argumentele aduse de pal­ tizaniî rornanizăret Daciei sînt mult mal puternice de cit cele aduse cel de a,]tă părere ApOI la părăsirea de pe urmă a Daciei trebue uumar de cît să fi remas ,c?i un po­ por romanizat care s'a deprins încet încet cn vieata muu­ tenească, CUID arată foarte bine şi frumos DI. Slavict în scrierea, sa "Die RUm�LneL1 in Ungarn, Siebenburgen und der Bukovina 1881." Pentru existenţa aeestut popor 1'0- manizat noI nu şti m să se fi ad us pănă acuma, probe al­ tele afară de cele 1imbistice. Voit! cita cuvintul traian, care, dacă există în adevăr, nu poate fi explicat in limba romină, ci trebue să-I presupunem păstrat de alt] opor la, care grupa an n'a. trecut În în. acel popor cum ne a­ rată probele ce vom desfăsurâ trebue săn fost un popor' ce vorbea o limbă romanică. Cum că lie timpul IUl Atila, adecă prin veacul al cin­ cilea după Hristos, decf la vre a dOUi'L vecurr dup:l, pi'\,rfi­ sirea Dacie), se aM o populatie romanică prin Banat şi chiar prin Temişiana şi Crisiana se pare dovedit de D1. Burlă prin un text grecesc. Un oare-care Priscus merge la, Atila trimes ca sol şi trece prin Banat, etc, spre resi­ denta lul Atila, pe drum îl aduc părnînteniî 111111care de nieitt şi ca băutură mied, În scrierea lUI Priseus StiL niedo« adecă fără trecerea lnT e în ie ; dacă ar li fost mie­ dos atuncI n'am mal stă la îndoeală şi am admite ca po­ porul pămintean 1e1'8. un popor romanic. DI. Budă 1n<:;6 ţine samă ca în Iim bile sIa vice med însamnă miere, 1(',11' pentru băutura îmbătătoare făcută din miere se a 11{L mc· cloviilCt şi prin urmare respinge origina s]avic{t,. Mal pu­ ternic temeiu pentru părerea, aceasta are în faptul ci], Hwlo ne înfăţoşază prefacerea ln1 e în ie; fapt ce [150] - 150 - nu se întîmplă mCI cu un cuvînt de origină slavă primit În romaneste şi prin urmare cuvîntul mied trebue să facă parte din elemente mal vechl de cît cele slavice şi a nu­ me din cele latine; şi în adevăr eitatiile D-luI Burlă ne conving că în latina populară Iera medo şi că băutura 1e1'a bine cunoscută ,�i Romanilor. Cum am mal spus dacă în Priscus ar fi miedos, cum s'ar cădea. sft fie în veacul al V-lea în o limbă romanică, 11 'am avea umbră ele îndo­ eală de fiinta unui popor urmaş al coloniştilor Roman! în Banat, etc. prin veacul al V-lea. Poate că Priscus să fi greşit şi �ă nu fi luat bine sama la rostirea luî e, (1:11' de unde să ştim cum a fost în adevăr'? Altă dovadă mal H­ duce Dl. Budă sprijinindu-se lle povestirea lul Priscus că bal barii înţelegeau limba ausonică. Dl. Burlă, după NiE­ buhr. admite că acea limbă va fi fost latina populară. Cum şi ele ce 1111 vedem înse, A. pol chiar aşa fiind nu urmează că nu aveau de unde să îm\'cţe barbari! limba romană de aiurea de cît de la urmasi; coloniştilor. NoI ştim că 111 regiunea de dincolo de Dunărea. pe untle acuma teste Serbiea, Bosnica şi Dalrnnţiea IerA la venirea Slavi­ lor nn }JoprJl> romanle care se şi numea Romani pe sine şi despre care povesteşte Constantin Porphygrogenitul şi daca Ied acolo Iiomani la venirea Slavilor. de ce nu ar fi fost şi cu cîte-va. tnnainte, pe timpul luI Atila? Ou alte cuvinte nu Ieste dovedit că autohtonii cu rneiu şi cu meid 181'au Sl::wI 01'1 Huni, dar nu Ieste dovedit că vor fi fost pOllor romanie. Nu Ieste dovedit de-a dreptul dar elin alte pricinr teste foarte de crezut că romanle va fi fost. Argumentul lut Hunfalvy că de ce n'a adus Atil» zidarî de la Llpi[� Traiana Ieste ciudat de tot şi Dl. Bndrt j-l răstoarnă (�U noroc în argnmentarea ce a publicat în R'3- vjsta el-lUI Tocilescll. BirţiI urmaşI al coloniştilor de a­ bien ÎşI grtsean odiJlna în mU1JţI, oraşele ele la şes Ierau de mult pustiete niCI pieatră de pieatl'ă nu remăsese! DO\7ezl pentru existenţa Romînilor în veacurile ur­ mătoare, adecă ln al VI-lea, al VII-leit, al VIII-lea nu RO prea întîlnesc. [151] - 151 - Trebue să sărim la veacul al 11011111ea şi anume po Ia sfîrşitul acestui veac spre a aiia, de şi nu de la con­ tsmporanr. vorbă de Valahi, adecă ele Romînt în 'I'ransil­ vaniea, Cum am mal spus despre faptul că Ungurii au găsit Valah) şi Slav) în Trausilvaniea pomeneşte Anony­ mus. Uniî cred că ace:··,t notariu al unul rege Bela a trăit în veacul al XIII-lea, Pic Îll scrierea 8(1 "Abstamung eter Rumănen" se sileşte a dovedi de pe cunostintile scriito­ riulul că trebue să fi trăit în veacul al dotsprezeeelca. 01'1 cum, dacă trăind în "catul al XIII-lea, orI chiar al XII-lea, notariul vorbeste de Vnl:thl ca de un 1'opOl' mal veehiu pe locurile acestea de cît Unguril, n11 putem ad­ mite că Romînil vor fi Început a YGl1î 1l\1::"'1aJ de o sută două de anl. Pe urmă Anonymus spune că a lucrat după anale mal vechl, eleeI se poate să fi aflat În acelea că· Un­ guri] an aflat Va,I'nlll şi SlavI cînd au cucerit Trausilvauiu. DI. Xenopol sprijină părerea notarulnî anonim prin mal multe dovezi foarte puternice. AF!t\ mărturisirea t1'O­ nicariulul Nestor care a murit la 1115 (D. Onciul, în stu­ diul Eogdan şi Dragoş În C011vo1'bi1'1 literare) sjJuneşi tel că Valahiî se aflau în Transilvaniea la venirea Unguri­ lor. DeCI cel puţin pe la sfirsitul veacului al doispreze­ celea Nestor nu:)tiea că Rominiî si'\, fi fost noI venitt de peste Dunarea. DI. Xeuopol citează o cronică intitulată De ţactu Hun[ja1'iae nuunuu: inoento. Cronica aceasta 11 fost adusă de Tomaschk în potriva lUI Ro-aler. Ieată ee spune cronica scrisă la 1237: "S'a aflat în faptele T'n­ gurilor creştin], ca a, fost alHt Ungarie mare, de unde au eşit 7 ducT cu popoarele lor, cari an venit în ţara ce a­ stă-zt se numeşte Ungariea, Jer pe atuncI se numea f!c1şu­ ne1eR011Z(tnil(w (pascl1a Romanorum) pe eare şi-o alesPI'11 spre a o 10eni, clUfJă ce au supus popoarele ce locueau atullcI într'nsa" De ai ce llf:1or urmează pttrerea ctt croni­ cariul din urmă s'a, slujit de acelea-şl anale de cari yorbeşte şi anonymul, eăcI şi acesta din urmă zice: "Pre care tara o lo(',ueau SlaviI, BulgariI şi Yalahil (Blachi) sau păstoriI R.omanilor.·' Arhidinconul fThomas în isto- [152] - 152 - risa pontificilor din Salona şi Spalate zice pe la 1266 că regiunea care atuncia se cliiemâ Ungariea mal ele mult a fost pâşttnele Romanilor (pascua Iiornanorum). Simon Keza iu cronica sa de la 1285 zice: "ValaLiI cari fură păstorit şi colonii Romanilor remănlnd de bună voie În Panonieu." Decl în veacul al trei-spre-zecelea Tera părerea învă­ tatilor că Valahi; Ierau în Ungariea tnnainte de venirea Ungurilor. Mi se pare CrL după asemenea adunare de probe trebue să admitem că Valahi! cel putin de pe la 1000 şi chiar şi de prin veacul al X-lea trebue SrL fi fost aşezaţI in Daciea, Pentru a nu se face lncurcală amintesc alee că după ideea mea an fost şi urmas) de al coloniştilor 1 ni 'I'raian şi mal pe urmă, cine nu ştim de o cam dată, an început a veni şi urmaşi de a,I coloniştilor din peninsula balcanică şi au adus şi limba romlnă din eare s'au făcut graiurile de a­ cuma din Daciea Traiană. �1t11 încolo vom lncercâ să a­ rătăm cam de pe la ce vreme se pare că a început veni­ rea Rominilor aice şi prin urmare contopirea poporulnt romanle vechiu cu dinsi). 'I'ot Cel, argument aduce Dl. Xenopol faptul că În NiueZungm se pomenesc ., Vlachen" şi chiar un duce "Ra­ munc." Cuvînt Eamunc poate fi o g resală de copist în loc ele Rumunc ort Homunc; dar dacă le aşi\. atunci de bună sama că pe la sfirsitul veacului al XII-Ira cînd "a fost turnată poema Nibelungilor în forma de astăz): veniseră multt de peste Dunărea c[tel Ramunc trebue să fie pentru Ramino şi ştim că î în asemenea poziţie chiar a-zl îl aud ca Il străinii decI Rlllllltn pentru Iiuniin: Dacă Ramunc 'feste numele nostru, atnnci pe la sfirsitul veaculuI �l,l XII-lea RomI nil din penimHila balcanic�t lemn covîrşitol"l. în Daciea faţă cu eel ca SfL zicem aşa. l].ute>htonL Ieată aeum un �dt fapt adus ele Dl. fJîjdăn şi citat de Dl. Xenopol şi din care ar urma că Ierau Romîn'i: în MaramlJrl"ş îneă din "eacul al Ullsprezer,elea, chiar de la, 111CeVllt. Intr'nn manuscript păstrat la hibliotoc1a din Po- . j [153] - 153- sta se spune că în a11nI 1763 urmasiî familier 'l'omay-aga a n(ll1S tuuaintea judecătorilor un act din anul 1445 În care spunea ef't s'a dovedit că 1111 NegriZâ şi n11 Ra­ drnni1' aII primit de la Sf. Stefan toemal numirea în kneza­ tu! Vizăuluj. 8f. Stefan a domnit de la 997 - 103R şi dacă În adevăr MI dovedit urmaşil In! Negrilă şi Rado­ mir, în anul 144G, CII ncte autentice, pretenţia 101'- nn ne ma]' remine de cît sil, admitem că se a.flil, dovezr că (',hlar de la începutul veaoulnt al XI-lea iorau Iiomlnl în l\bm­ mures. Din punctul (le vedere Iimbistie reste curioasă for­ ma Negrille 01'1 Neqril« în care vedem un e în loc de li cum ne-am aştepta, Negrilă. In ce limbă Iesto cuvîntul? Mi se pare că tot În romăncste şi decl avem a face tot cu Romint de peste Dunărea. DI. Xenopol se încearcă a aduce un argument în po­ triva Roslerianilor dovedind că pe la sfîrşitul veacului al doi-spre-zecelea se aflâ un munte cu nume romănesc, care nume deşi a fost primit de UngurI dar nelnţelegtndu-l ce însamnă i-au mai adaugit un nume unguresc cu aceea-si însemnare ca şi cel românesc. le vorba de JIegesholmu nume aflătoriă într'un document de la 1197. Dl. Xenopol crede că "kolmtt = deal," ar :fi "formă dublă aspirată din culme, de la latinescul culmen, deal" şi că UnguriI :1tU­ zind pe romtnt numind holmu un deal au luat numele comun drept nume propriu şi i-au zis JIegesholmu adecN, tot una cu dealul-holmttlul. Dl. Xenopol mai crede ca în holmu. teste forma articulată În loc de holmul. NoI nn putem primi părerea D-lul Xenopol şiieaUt pentru ce. Ii-sa n'are drept sit admită cit din cuimen al' fi putut iesi holmu, adecă prefacerea unul c în h, Asemo­ Hen profacere nu Re întîlneşte în romăneste. ApOI a <1[1- mite cit po la 1197 nu numar că 14, flnal din articolul lu RO pierduse dar chiar că, l Re asimilase cu 'I,t de dinain­ tea-l trece toate marginile. Ieste lucru elementar în lim­ hiRtie:!' romănO:LReă că piel'(lnrea- InI u, �i'a întim plat fiii] tîn�ili. Apor holmtt loste fil,ră, nmhr[i, dA îndoeală, nu cu­ vînt slav şi prin urmare nu· poate dovedi defeliu ce-va 11 [154] Cercetarea din ee în ee mal arn,tnnnţiUL a paturilor ('13 alcatu­ esc scoarţa. globului p{LmÎntesc ne-a deprins ('11 nrmătortul ]ueru. Grupe de animale crezute ll1U1t�L vreme ca încI:Jpînd din cutare peri­ odă se arata în pătur] mal vechi, Pntem luă ca pilda chiar tipul vertelJl'atelul' din caro şi 1101 oameuir facem parte, A trecut multă vreme FfmfL ee S',L nfla.t e,'L \'f�l'tpbmte iuferioar«, adecă peŞ/r, Si:!:1,­ flau tocmat din paturile sll]Jerioal'e sihuiens. Aşil, pe la ] 8[)4 se «unoştaan reptilo numai ÎI[{:pj!î1Jd U stu ră, Şf"fetn.- 'I'acetr ma ! [011.- Ca piticul. Fă ! Ştefan.- Venit'a cine-va a-zi? (tăcere) Nu respundetl '1 lon.-Ai zis sft tac. f)te(an.- A m zis să tari cind nu-ţi vorbesc, dar sa-mi re­ :aPUDZI cînd te întreb. I()}I.- Bine, voiu respnnde, ... de acu ştiu, Cînd îi vorbi •• �", ()ind ii in treba L .. Ştrfan.- Venit'a eine-va az-î '1 Ion.- Vpnit Ş'efan.--Cine '1 Jon.- On boieri!'i. Stefall.- Cum îl chium[t? }(n1,.- Nu still. F}tef'iH�.- N'u ţi-a spus numele? 1011.- Ba spus. Şte((Ln.- Atunci '1 1011.- L'am uitat ... Cum a zis Cah'ină '1 ... Ij'ă! [164] - 164- Catrina.- Pe tine te întreabă. IeCI tac. Ştefan.- Spune dacă ştii. Gatrina.- Nu (se lY1p'ăe la limba). Şt�/an.- (răstit) Cum, nu ? Cat,ina,-- (f�rindu-se) Nu ştiti.; Lui i-a spus. P,tefan.- Vite încălţate ! ... Cum teră ? lon.- Iera boerin ; ..... cu surtuc, cu pantaloni ; ..... d[t Cit toţI boerit. ... Stefan.- (il pişeă) Mă ! ... Nu te Întreb t?€ iera ... 'I'e Întreb cum iera, boule!... N alt? Scurt '? !on.- Nalt ? ... Năltuţ ... Ştii de mijloc ... Nici nalt, nie! scurt ... Aşa ŞH\Ş1\ ! Catrina.- (ZJipăindu-şr limba) Hîu ! ... Scurt. Jon.- Ba 1 chiar nalt, Catrina.- Nalt .... Nu 1'1\1n vezutiefl întăiu ? ... Îi scurt! 10n.- Scurt ? ... Doar nu-s chior, Îi nalt ! Cafrina.- li scurt! 1011.- li nalt ! (răstit) :B'ă! Ştef'an.- 'I'ăcetr ! Tînăr 01'1 bătrîn? lon.- Mi s'a părut bătrăn !... Dă, ca ma-tit ! Şlrian.- Hai duceti-vă l Ion.- (ie§il/d). Dă, asa şi aşa ... Nici tînăr, nici batrin ... A�a şi-aşa. Catrina.- (lUt Ion) Am să te spun. Ion.- Ii'<\ ! Catrina.- Ba chiar da l Am să te spun. Ştefan.- Oe-1? (Ion iese răpede pe uşa din tlreap:«, planu» al doilea). Catrina.- Boiarule, spune lui Ion StL nu mă mai bată, Şi. as'noapte a măturat casa cu mine ... Uita-te mi-a smult o giţf\ de păr.. '(scoate ° vită de pâr din sin). lşi face ris de' mine. Ştefan.- Da scoateti-va şi ochii din partea mea ... Hal, cara-te! Catrina.- li păcat de Dumnezeu. (merge spre uşa din fnnd). Ion.-(Vine iute şi se looeşt» de Calrina) Ieaco vine! Catrina.- (Cu mîna la ochi). PUl!! mîncate-ar b0<11a, că m'ai. ehiorit ! Ion.- Vine! f)'efan.- Cine? ] on.-- Cel de a-zi de mine aţă, (întră Christea) Du;nnealul. Christea.- (lui Ştefan). În sfîrşit. (se îmbrrJ,;ota:d). Catrina.- (lui Ion) 'fe-am spus. Are Să te O(;[Ll'lLSM! (U bette in pwmn'i, dâ, si/, ieasli). Ion.- (Ion opreşte pe Oatrina fi-'i arată pe Christea) VezIi că-i nalt ! [165] 165 - p;tefan .-- Hai ieşiţi! 10/1.- (OC/trinei iJnbrîncind'o). Hal ieşi [ ce stai ? N'auzr ? Hăracă. săracă! (lon şi Cairina ies şi Închid uşa). Stefan, , SCKKA IV. Christea apoi Ion, Catrina şi cu­ coana Elencu. Ştrja/l.- (Ctt bucurie) 'I'u ierai ? Christea.-Cbiar ien L .. Da bine ce te-a apucat să-ţi ieI catra- fusele, a�a ni tam ni saru, fără să vesteştt pe nimenea ? Ştefan.- Vrearn să nu se ştie unde sînt. N'ai spus uirnărut ? (!/ITÎ'fea.- Nil. N'ai scris Sii ţin lucrul ascuns? ttclan,- Şi de cele ce te rugasem. Chrtstea.-Ti-am regulat trebile şi-ţi aduc banil ceruţi. f)te(an.- Napoleoni ? C/wisfea.- O mie numar ! (scoate �m chimeriu de la încingâ­ ,toare) Hestul în hîrtie. �',tcf'an.- SUli să-i strîng, căcI cum îs c1'r'a1c de minie şi râ,d,nmare). De despărţit nici nu-r vorbă, ar fi moartea pentru mine. 'l'rehIl.Îert să pun o stavilă Între iei şi am plecat cu ruşinea pe frunte şi ('1.1 ini­ ma incrunta t[t ! Ch? istea.- Dar ieşt! sigur cit scrisoarea îi pen (,1'U femecn, ta ":1 Ştefan - Am văzut'o cind a pus'o in buzunariul paltonuluL. Ah! nu mai pot avea nici mîngîerea îndoelei. Olwistect.- Şi a plecat ele bună voie? Ştr:j�:tn. -- Nu vroea de loc. Am luat' o cu sila... .A III pornit: în puterea nopţet şi-am venit într'o intinsoare ... Tot drumul fi plins cu hohot l Chris'ea.:> La ce te-fiI însurat? Ajuns: la o vristă ea it noa­ stră, oamenii nu trebuie să se mai gîndească la însuratoare şi mp.i cu samă cu fete nevrîstnice şi necoapte. Şte.fan.- ÎmI ieră (hagri, ! Clwistect.-- le chin şi pentru cel ce face acest pas, 6lCl ge­ loziea ori şi cum pătrunde în inima lut si-I chin şi pentru fiinţE cu gusturi zburdalnice ce-o legi ele monotoniea bătrîneţelor. Ştefan.- ÎmI ieri, dragă ! Oltristea.- Rari sunt fiintile, cari le pot păstru credinta în "82.­ menea condiţii. Ştefan.- ÎmI ierh elragfL L.. înţelegI elt Hlră dînsa înDenu­ lleam. Chrisfea.- IeI! şi-acum? lnnebuneştl cu dînsa,. Ştefan.- Da, mă uciel, Înnebuoesc! Am ajlllls o stafie, UIl strigoin ... Noptile pentru mine trec în strajft ... Gbiar �i niCi JIU Ştill cînd mlli dorm; cel llHLi mic vuet mfL f1tce Să sar (1jn pat. Christea.- Si femeea ta ce face? Ştefan.- Di,'ntr'untftin cătit S�L fllgă ; acum nu .. , 8'amnl 1i� niştit ... Dn,r nu-mi mai vorbeşte de cît ca la o sluglt !. .. La, Iaşi. ieram mal fericit; cel puţin Îmi ,"o1'l)ea, 1mi sundea". Vne orI c!Jinr" mă prindeam nitd[tjduind că cu timpul. vlLzînd dragostea-mI ne­ T11[I,rginită li va li milă ... şi m[1 va iubi !... Acum sint sigur, 1lIl. mă poate suferI L.. Ohristea.- Ieu ţi-am spus neum un an. Ştefun.- Credeam că tiind S[tfUC[t, va fi recunoscătoare. [167] 1: -- lG7 - Christea.-- Recuno"tiuţa ie pieatra de moara legată de sufletul omului ; putini o pot duce toata visata lor. f)i-apol cum vret tu o­ mule r Iea-i tînără, în floarea vietei .. Nu judeca cu mintea bătrî­ netei (li CII părtenire .. Tel îl trehuiea S;'I iubească; il trebuiea un soţ tînăr, de potriva iei... Cu un soţ de potriva iei ar f rernas cin­ stită, ar f fost poate o mamă vrednică şi rlestoinică : pe cînd aşa! '. Ştefan.- Da, da al avut şi ai dreptate 1 Dar J1111 Ier�l d rag fI , un puteam tril) fftri1 dînsa. Christea,:-: f3i-aeum cum trfLieştl"( 0tl'jan.�� (Ir�l\ gren I Simt CCI mft }Jr[lpftdesc; îmi mînîuc zilele. Cll1'istea.- S;:lwwne om! Btil că illŞtl de plins'? Ieu prie­ tenul t,Yjj din eopilărie, nu mal cunosc în tine pe Ştefan de altă data. Ce boala ie dragostea asta ! ('e ('ium�l, de scLillllJ�1 ast-felin pe cel atinsr? le (lI" necrezut ! Ţr"atit un om care timp de trei-zeci de an] [L fost fericit �j mulţămit li') rît îl ie dat omului sit De pe ptl­ mint; aV8,L tot ee dorca : avere şi veselie; iera (le ŢJiZ111uit 1 ... O fe­ uree îl iese în cale şj co căutătura ncrniceşto tot,]Jl'eface veseliea, fe­ ricirea în tristeţtl şi desgust. f);e/an.-- Ce zice lumea? Christcct,-- Lumea, dragul mieu ? Nu ştiI r ... Cel. care nu afl vreme (lfJ eerretat. earii gfnllil1un-se la trel)jle şi ne\'oile lor lJn-�i daf! ostr;lleal,-L Sti dl"scl1l'ce fnptele UIJl'lla[JeJuÎ, zic: ,);ltin ien 1" strîng din umen şi-şI catrL de ale lor. lJ:,l,r ceialaltI, acel cariI neîndeletnl­ eindlJ-se nI nemi(', sta!'1 cu auzul şi }Jrivirile pironite la cele ce se petrec la megieşl, cari afl ziua Jntrellg�t (1e lebrtit pe sama priete­ nilor şi r,unoscuţi!Ol", fiill(:e netrehnice, [[1('[1 rOtit pe lume, în stare prin vor;Ju aruncate 1n vlnt; S[I mînjascfL cinstea UDul om nevinovat!.. �'faj eu. SilJll[L femeile, de rînd s'ai1 făcut c[l,rturi1riţe fli all uitat a coase, de einrl IJll-ŞI mal !;at cnpul ClI copii �j gospodărie din pricin:1 erestnrel }Jocite c(� prirrwse in zina, de a-zi !-Oum mÎntuie de vOrÎJit între ieIe, de roclJil şi podoabe, încep a cÎrti pe samn celorJa] te fomeI IOan almui vuet ... DOI!ă se jnt1l11ese, vol'lJa pic[1 nsupm uDel JntîmplărL .. UDa din iele fnee o presupunere; cealalUL zice: aşa tj'(dll1(� b;1 fie, marw1 dedt, al Ilreptate t Ast,t se întîlneşte cu a tl'ein. li spline că Inel'uJ ie a5rt, fi1rll doar şi poate ; ... UUll1- m>aielie siguril! A treia spune în alt:'t caS[1 că. a afiu,t de la o per­ soaO[1 cfu'Îea i-a spus ele sigur un martur ocular .. leal' alta m:U ln­ dr:1z11caţft, i1in vorkt în vorbrl ujllnge de spune efi ştie de la eine-Yit care iem faţ:L Lumen cn,de si vorl)e�te innninte... Ri dese ori se intîmplfL r;l, ('cen ce lJ'a f{(etIL d8 cit 8[1 IJ)'esupuie, se· eOllvinge de mineillna iei prin lncrec1inţal'ile altor trJodarI de soiul SfLll şi se făleşte efI are rms LUD ... ! S d' S' '] . ? l-, ("J an.- ',J ce ZIC (e mme. [168] E -- 168 --- Chi�tea.- '" Zic că ţi-ai prins fomeea c'un prieten .... Şt,jan.- (răpede) Cu cine? Chrisiea=-« Am auzit zeu nume deosebite L .. eZL ai vrut să-(.I răzbuni, dar că ibovnicul nevestei tale tu-a dezarmat şi b,ttut .... Hi CfL tu de ruşi ne ti-ar silit femeea se" plece pe dată, . Ştrjall.- Minciunoşjj! . C/iristea.- Vezi cum se schimbă lucrurile în gn ra 1 umer. ] )in ţi n tariu hărmasariu. Ştefan -Şi cînd gîndeşti CCL chiar cei ce-ţi întreL în casă şi -ţi strîng mîna prieteneste .... Ch.ristea.- Mar cu samă aceia 1 Lumea le dă mai multă cre­ zare, închipuindu-şt că al! putut sil "adă �i Sit awLt mal bine şi mal multe de cît alti). Ştefan.- Prieteni 1 Christea.:« Ce prieteni frate! Prieteniea nu mai inaamnă ea pe vremea noastră, sfînta legi'ttnră a două inimi ce Se cunosc şi se iubesc. Ieu-i ca lelea, ca femeea de stradă cum Îl zic acum, care &'�1- runcă în braţele cui Îl iese în cale t ... Sintem în niste timpuri vi­ trige, ţara noastra S8 schimbă, iea HI'U116\ prea iute bUI181e �i stiu­ tele obiceiuri ale părinţilor noştri şi 5mlJl'i'\ţo,:,uzii si JlWI iute tol, ce vine (le peste hotar .... Civilizatiea noastră, cu care se Iălese a,­ tita Dumnea-lor, cel de a-zi, ţine în lux şi desfrînare, cari duc la trîndăvie ! ... Şi trîndăviea ie înnainte-c-mergătoarea peire1... Dar tu, CI" al de gînd să mai fact? Ştrjan.- Şticl ieii ? Aşi vrea se, plec Îl! străinătate, poate Ciî.­ lătoriea Îmi va îrnpraştiea gîndurile... Şi poate voia reuşi s'o fac ;:;[t uite 1 ... f:),l mă ierte ... Christea.- Crez: efi nt Iren S(t pleCE: ? Ştefetn.- DCt L .. nCLdejdea ţine pe om. Christw.- Ou boala, cum nw:I mergi? Ş'ejall.- Tot aşa. ChrÎstea.- 'Pot îţI rin ameţ8!i. Ştefan.- 'rot !. .. Alta. ce mai no([ prin ra�i? CIti istea.- N emic... ŞtiI Costicii. Ziătescl1,... Htllstc:ciosul ! ... Ştefan.- Iei da, cartofol'lll 1 ... Chrislect.- Oare lehaiu într'uJJa ele moşiile �i (It; cl..,tiurile lui. Şiţjan.-Jei'! . Christea.-- .Nu-l chianlft 7,lflte.seu. Îi un cHGierirt di: pe la Se­ verin, îl chi lrn[1 P,:che Mit,J!e::;cu : ... o �LHs8se (le it('.Qlo Cil vr'o trei-zeci de miI de leI �i cÎuel (l:t poliţiea in JWil sn punE, mîna pe iet, ţuşti peste gran iţ�l. ' Ştrj'iln.- lan taci' Christea.- Şi ce-ra nul frumos, în ziua CÎllC! a fugit cîştigase .lui Iordacile Yoicu, o lllie de gfdbanil';il îl! �tOij ... Lumea zice c'clr :ti fost carţile m:lsillite. [169] 16U - p,tcf, n.--A uzi d-ta '( Chisleu -- Iei, alta 1. .• Soacră-ta îi furioasă ... Te hlasLlmu, in­ cr'uua . Ştefall,- Cu cite-va sute de leI ne vom împrieteni din non. GhidUl - lYLi miel" cum de nu ţi-a dat de urmă păn' acum! Fom eea ta nu i-a scris? f)tefan.- Nu, n'are cum. Nu vede pc nimenea afară de slugi. două momit .. Christea>« Le-am văzut, f:)te(all.-- Cărora le-am poruncit să nu se uruească din ogralh frlrit stirea mea. f)'apol iel! rna! nu ies; iea numar la ceasul poştei wit duceam să vărl ... credeam cft mi-i scrie post-restant. Ghrislea.- Nu ţi-am scris pentru că mi-a fost [riciI Sit nu ivi: ,dk ele la po,?tft unde ieştI. ('Un t în camera din dreapta, plal1t�l al doilea,). Vocea lui 1 ou - Nu-l voie madarnă ! Vocec� (J-nci Efcncu.- Nu-I voie? Nu-I voie, lingurariule ! (se oiule res/,tncl,tl w;ci 2Jalrne). Voce(� lui Jon- Madumă ! (!hri�te((.--- MIt duel. .. Voiu "cui rnul de-apoi. (C-net Elenei: �i Ion tiind' o de şal Întră c�� repcgiune. Ca- irina În c/esclrialtara t�\d:). Jun.�Madalflill..: Cucoană !. .. C-nu Elencu=: Lasă şalul modomue l (îşf emunceşte salul), Ghristca.- (inchinZndu-se la O-net Elencu). Bun aj uns r (iese Jlrin dreapta, planul al doilea). C-jl(t }·;/enc1/.- (fuTioasâ). Plccăciune ! f:;.iefan.- (lu" Ion remas înlemnit) It:şi 1 (1(; il .?i Catrin(� ies aiuriţi ,închid wjlt). smmA V. Ştefan, C-na Elencu. C-na. Elenw.- lJ'apoi lJiuo, de ai�tica mi-ai fost, boieriule r '0t·fan.- C-n,\ Elencll ... C-na J"'{cnw.- 'f'(j poft.el:il: sft nu mă euconc�ti. Al respect: Zi�llll Illal1l'l � ... Dacf\ ţior gren S[L-IUI zici mamft, nil trehuea set-mi iCi tita de nerfii"tf\. 'i:'/Pfan.- :t\ 'are de�a fac o Ulm Cl! alta. C-tUt ]..,'leJ!c,'.- Are, n'are, nu mai lUllgi vorlJ�1 dupft cum ţi-i 0lJii.'cinl fii spune-mI clae<"t ai căpiet ori nu r Şlr:fr,n.- Cum ('.(tpilJt '! C-It(; Elenw.- Fereşte !. .. Ce, ţi-a fitcut cine-va ca UICICil, ori 12 [170] 170 - te-au apucat Rusaliile, de impungt In lume cu femee cu tot? DI' porneai singur, n'at frica, pentru mutra dumi-tals nu veneam prin ratăcănile iesteaL: Dar să-mi jej fata aşa cu nepus în masa L .. Ştifan.- :Fata durni-tale ie femeea mea şi Jj'aj dnrnne-ta să tr amesteci in cele ce ma privesc ca lJărbat. O-na El;;ncu.- Cum n'am SeL mit amestec? 8ft nu mă amf;­ stee r Ba te voiu !fLsa s'o sehingicesu si nu voiu »ice nemie ? ştej'all.- în sfirsit, SCL scurt,cun vorba, Vra; să ştiI de ce lUD J uato din 1<1I31? C-no. Elencu,- Ti 6';1, fi TJftzfH'it ce-vn ! StpjCtrt.- (scade scrisoarea (Zin Uup.:unarh'i ?i i··a ,omiiil(Ze) 8(�on,· te-ţi ochelarii şi vezi pricina. O·na Elencu.:-: (jigllltâ). Ocbeb.rij[ (se cautâ) Ochi.. .. Nu-l aHI. Şte/an.- .A sculUL atuncl 1. .. (ceteşte; "Fit-l să pi ece a-zt la tarn, "Sînt cinei zile de cind nu te-am sărutat şi nu nuu pOL rabda l..' Ai priceput '? C-na Elenc« - Tel !'ii ce! Sie/an.-Culll şi ce '/ Femeea mea are un ibovnic. femeea men mă însală şi ieu trebue S{L rabd, 8::1, nu »ic, S,'L nu fac nemic '! C-Wl Ecencu;:« Iei şi duc'nr facut '1 ... Doamne, mare lucru nI f�,cut 1... Vrat sh ştii ce-ai [[leut '( .. rCe al J'tlellt. el ... risul lumeI !. .• 'l'ot tirgul .îşi 1Jatf� joc de clUlTHlerl,-ta ; nn-1 Ci1S;l,a Elencu.«: Poi cum? Legea zice: "Arlilllent.c:le se dati "în proportiune cu trebuinta acelor cari le reclama si cu starea "aceluia care ie datorin sa le întimpene" ... Şi ai peste o sutit de mii de gal ben1. Ştelan.- Dar, poate ('lt cei de la tribunal vor avea destulă ju­ decatn în capul lor şi-şI vor zice că înnainte de a-ţI lua fata, mai aveai doua trei parale cu cari puteai trăi. Poate, eli-şi vor zice cai n'aveai de cît sa nu te apuci cu cei ciţi-va banI ce-ţi remi'tseseră s[t-ţi faci de cap, Sit te YÎri-printre cucoane ... Sit fi stat în rindul (lu­ mi-tale! C-na Elencu.- Asta nu-i scris în lege. Despre asta nu 111i-1 frica 1 ... Vrai ori nu, de bună voie ? Atîta vrau Sil stiu, Şt�/ail.- Şi daca n'aş; vrea ? C-na E;encu.- Nu-mi vine a crede.,; Dă, cred ClL nu-i vra sa strîngi tirgul întrrg la tribunal, îi mai fi prins la minte �i nu te vei mai face ele risul lumei ea pănă acum. ()[tei ştii, liL' tribunal, advocati: vorbesc în poblic şi lumea aude tot ce spun; şi-apoi ştii advoeaţir îs glurt spartă, pentr'un galbăn mai mult. te file albie de­ cîni... Ieu una te sfătuese să ne învoim noi în de noi, de buna \0- ie ... In interesul c1umni-tale: C�i c�spre mine !O •• Ştv(an.- Cine-ţi ie advocât ? --. C-na Elencu.:-: (răpede cu fală) Mitica ! ... (râ:;titâ) Ce-ţi l'{{,- 8,1? V rai SlL te intelegI cu iel ! ... Primeşti ori I1U� 'f,te/an.- Primesc, dar c'o condiţie. C-na Elcncu.- Ce condiţis ? Ştefan.- Sit nu-mi mai cald în casa, Xici 8tL ştiu de mai, traiesti ori nu. , C-na Elcncu.- Dar fata mea ? .. Ştefan.- Uaca vmi bine, de nu s[tn[Ltate ! C-na Elencu.- A sta-i o varvarie. AŞi, dar nil se poate! Ştii ce-am spus ? ... Advocaţii vorbesc 1n poblic ... Ştefan.- Ah, daciL-! trealJiL pe batjoCUrft, ne! Voifl fi batjoeo­ rit ... (C-na Elencu �}ra să lorbească) Batjocorit îlJllaintea lumei;. dar n 'ai grijiL, niCi dUlUne-La nu-i cîştiga nici o frînta para, un golo­ gan de doua ! ... Doar nu vor fi iei judeeiitoril zmintiţi ; ... Şi dOH,!' am I?i ieu cîţi-va prieteni ! ... DaC[L-j;l place, ])ine ; 1'fl aetele şi adu-le sii. le isc{desc; de nu !... C-na Blencu.- Primesc!... Dar Să Ştii Cft ieşti un cîne făl'ii suflet, un păgîn 1. .• (Ştqfan vra sâ v J1'bească) Un llibilistru! Să . desparţi o fatit de sinul mamei ! ... Sit-ţi 1Îe !'uşin o}Jrazului !, .. . Ştefan.- ()oana :Eleneu 1- C-JUL Elencu- .Mft due, .. s'aduc actele ... Un nihilistru !... (iese furioasă pe 2tşa din dreal' ta planul al doile.,)- [174] - 174 SOEKAn. Ştefan singur. Şi zice cit it venit pentru fata iei 1.., Dt: ee mai ehi Dumne­ zeu rod la asemenea fiintt ? De ce nu le LLSi:, sterpe? Tel, pe ea re scriptura ni-l arată cu atîta judecat:" asa d« drept in toate, de ce pune în mîni pîngărite un copil nevinovat, neprihănit care-şi spurcă vederile cu pilde rele, minjeşte auzul cu \'01'118 neruşinate, moho­ reste simţirile cu pofte şi patimi dobitnceştj ? Ce ie vinovată fiinţa crescută pe asemenea mîni dacă mai tîrzin gre�eşte, iese un soiu reu ; căci cum deschide ochit JIU vede, 11U aude în .i nrul si:Lfl ele cit spureăciuul ? ... Ah, dac'aşt avea puterea lui, puterr.a-i duranezeească, aşi trăsni toate mamele desbrăcate de cinste şi ruşine ea sf\ sec reul În rădăcina lui, si:Î, storc veninul omenirei şi SfL izh,'LY0sC Pf,­ mîntul de zilnicile fară-de-Iegr !O •• SOBNA VII. Ştefan Ana. Ana.-- (întrâ răpedp. pe uşa din stÎnga, planu] intâitt şi mer- . De ele se uită pe fereastrâ).- Nu-i mamu P-> Stl'fan.- Da. Ana.- Şi unde se c1lJ(:8? Şt.e(an.-- S'aduca nişte acte. Ar,n.- Acte? Ştefan.- (se apropie de iea) Ano, tu i-ai seris ? Ana.- (după un timp, prioindu-i ţintâ în acid) Du, Ştefcm- Cum ? Ana .. - Ce-ti pasă ? Stefan.- Asi vra se stiri cum ai. putut. Ana.- Ast�-i treaba 'mea. Ştefan.- (d1tpă un timp). Ano, şeZI ... �E'zi te rog. De cind am venit aicî n'ai suferit sn-tr zic o vorbă ... CAna era să ir;asă. ,';Jtefan se pune între iea ŞI: 'M.�a din stînga, J)lanul lntiîiiî) Ano, stăi! Trainl acesta. mlt doboară. Şi tu şi ieu sufl:,rim prea mult, ne chinuim f,-trfL îndumre ... DOUtt vorbe al' descUrclt tot renI. Ana,- (se lJune jos). l':lta11, cMi n'am ce fnee. şt fan.- Oe ţi-am greşit ien, ca Să m[i înjos,:;şti pitnli intr' a.tîta.? 1)e ee ieşti aşa de hain[L cu mine ? ... J'lme-te o ll'acCL tli lo­ cul mien,5i jucleei1, ce-ai fi suferit daca tiind Ja ('ine-vn, mai pre. sus de toate, ne avînd un gînd, ne LLeÎnd un pns fiLi';t Sit te întrebi dnciL i-ar pl;'Lcea, iln.c(t ţi-ai schimbil. train şi gUBturl pelltru ('.:1 8[\- i plaeI, ai CfitiL zi şi noapte Sit fllriş87.i î.n inimrl, lui o seIn V;ie [175] \ I 175 - din dragostea ce te doboaru si ai H;r1hL intr'o buna llemineahi, eă în Joc s:, lJage îJl smflit &tl'ăd;�niciL c--ti dai şi .lragostea ta despre­ tuit[l, visul tMl s{;lrallmt; duc'ai vedea, ei, ţilie la alta si edea peste inima ta ea 8�1 se arunce În hratole altei [lo])lci ...• ee-ai simti ? Spu­ Jle ce-ai simt! ? .. N'ai pierde mintile, n'ai inuebunl de minie 1;'i .c] llrere şi n'ai eflllttL sit te împotrivestr, S,'\ te pui Între i-i doi, lle mai gîndind cu, [aci tii, sufere, efI chinui lJe cel CE' iubcştt. Îlll}lie­ deeîndu-l de la Împlinirea poftei sale? Suferinta ta ar covirsi du- 1'111 ce ai de a-i împlinl toate vrointile, toate gusturile, Citei-om!!l ie om şi jertfele lui ati margini. Ana.- D··tu. CfhZI c[l-ti vine î.ndfIJltîllte/'an '/n'a set 'coruească) Ah, a.i (,I'ezut poate ef, ela6t 1111 popiI şi-UJl cOlllistLl'j(i ne HewghezIlluit şi tl'eeut numtde în condi­ rile lor ien trebuiea s::, uit toate pentru elumnc-ta, sa uit efI barb,h-­ ţii de o vrÎstft cu mine 1S tinerI, tre)mea s;1 te iubpse pe d - ta care-mi striveştl inima Împiedednd'o de a iulJl pe rine-ml \'enea miea şi enre m�1 faci sft mă necinstesc cînd întÎlnese un om pc ea­ re l'aşI fi putut iubI filr[t prihană? [176] - 176 - Nlefan.- Coana Elencn inn spusese ... Ana.- Coana ]ine, de frumos!... Hai, Ano, vei ii fericitii ... [i­ t�l cir ţI-am gre�it, eUlll am uitat şi ien ; ... tii buMI t (Ana suride). Hizi Ano !. .. Da, ,,[td şi ien'! Umin de dragoste în gur;L de lJ[ttl'În. SUUtt ca glas de clopot dogit, ... departe vîntul nu-l duce şi ie mf'­ nit Sti pieari:t f;"n'ii eeofl ! . Ana.-- Hîd, Y[lzÎnll eum se eunoa,şte e'a fost mallll1 pe nid. Ti s'a desghetitt limba YftzÎnd elt nu ie de şng[t şi cerl i(�rtal'e. A­ tîta lHlll1al cft ie prea tîrzin!. .. de-oifl treee botarlll, l' oiil trece ('·11111 imI place miea şi cu ei11e-m1 va veni In. soeotl;alit. DupEL ce tl'i Ilu·, milele ne vor ii deSpftrţit. Stefan.- ])eSlJărţit? Ana.- Bine c'a venit mama! Stefan.- Ano, taci! N n mlt ucide !. .. �h-ta a venit pentrl! bani ieitr nu pentru tine, })8ntrll deSpitrtenie. 1\1:.i n'a pomenit dA tine. le o tic[tloas[L, ien, m'a f':lrmMat, m'a f[wut fi:i-mi uit linii, te-a [177] - 177 - silit S�t mă iei, [L fM'nt tot ren] 1 ... ACUIll îi întelt�g venirea 1 ... l-ai . scris se vede (le desjJ,-lrţenÎp, zicindu-i că iefl nu stirt irtcă nsmie de hoturiren ta şi Îf![L a v8Jlit într'n n suflet s,-l-şl 1:'],('[1 treuile l!:-meştJ, innainte (le fi-mi spune tn ee-va; il venit pentru bnni !...Pe ce am mai senrnp pe lume, peutru lJltJll n venit, Ana.-- ASI, DU se poate. Atefw?- îţI jn r pe ori şi i'n . .Ana.- Atllllei voiu gasi ieu alt mijloc, Ştcfan,- Ano, gînclHşte-te!. .. Fie-ţI milă. (Ana vrea sâ ieasr'î). Stiti te rog !. .. Unile-aşi putea tr[ti f,-tT;! Sfl te v;ul 1 ... Stiti !. .. Uită-te ... Ano! Hai la Ta,�j ... hai 1. .. Intilneşte-l, fft ce ştii. .. voiu închide 0- chit, n'oin H'(lr;l1, n'oiu şti, n'oin nlli:i 1l8111ir, inIJeşte-J, iubiti-vă ... numai mi miI laba!... Nn pot,]}ll pot l;-lrft tine! De llliL lasi A 110, o simt, ar fi moartea pentru 1lJÎn(-'. Ana.-Foarte-ţl 1ll1l]ţ[11l18Sr,. 18 siHu];"L de nst-felin de vieată, Nu­ mai vruu [;,-L te jertfestl pentru iuiu«, Ne vom d8SPfl,l'ti, S;'L �tin bine că voin reJlJÎllea 118 rlTllJlllll'l!... Şi (l;lf'ft mamaie o neruşinată, [t­ tUllrl de8rhide ocbi], C;-I, llJlIlt Hil lIIft Vf!.Z[ ai('j in ('asfl. ŞtÎfl iM CUln S:I,-ti Zl(', renm8 Imn. Ştr;/,all,-- Ano 1 ... Ano L .. (carle pe p7ţ, ameţeşte) . . Ana,- (spârlcati'i). Ali! (SI< '/ăpeue spre Ştefan, mt înr7r/izJ1c­ şte sâ Jluie mÎ1u], JlP. 'iel, rcmÎ1lc )nlrJnllitâ). SCENA VIiI. Ştefan (le/;inat) Ana, Costică. Costicâ.--- (lntră 'Încet pe uşa din r7reaptct, planul Întăil.l, A­ na trece 'Între Şt�lan şi uşa clescllisă. 11:lişrure de spaimâ) Oe-i? N'lt plecat? (Ana s(� dă i'n l/ituri, .�i-i arată lJC Htefi.tn. costicii se (!'pro- pie iute) Mort? ' A11C1.- Ştifl ie11 ... Mi-i frirfL! Hai Srt fllgim! Hai S[t trecem. graniţa. Ji fL ellm �tiî, nmnai liHi! Hai inte [ Costlcâ.- De Hllde ])fI,nl !... (se IOlJe.şte pesle fntnte) Dobitoc ce sint! 'J'l'ebnie Si! aibfl Imnl l1in bielşug... lJm1e-i sînt cÎlpile. (cazttă cllC'ile prin lntzttnările lui I�tefmt). Ana.-- Ce faeI? CostiN{.- (Căttfind). PlerftTn 1 AJJ, la. pantaloni! Ana.- Ce facI? (Jost't·ă..- Nn vezI? Cat r,heilp, Jn.-un lmnii trebnitorl şi tira. la Italica SfL tl'.-tim CîL doi 1'01'111t1IJ(Oi [ Ana.- Oostic[t! Costiu'i.- Ah, ieatrl-Ie! Ana.- Nil se !JOîLte! Asta-i o hotie! Ast-felifl nn V1'aO ! iii [178] - 178 - cmu? ... A clUlllt-ţl minţile, HeWei1 trece ŞI �c l. .. Lasă cheile! ricioasă de tot llragtt !... Cînd il lecl , ciud eum bit te multămeasc» ! ! cuminte, r1Ml ele ]Ji1111 şi de SfLl:�1 sintou: camera din dÎnfja planul al doilc[�). poate! Ce ruşine 1... Un titlbnrin ! (I�'î a­ oi se ră!'cde dUJld Costică). iZ corbclor din 'urmc/' se desmeteste pe În­ ,,1' ie lJrcrJ, sl ab, cunoaşte pc 'c�sticâ ZLă­ �q). In sfirsit 1. .. Oostica Zlcl,tesen ... Casie­ ,de (a scrin, troqe sălta,.iu) şi scoale 'Mn re­ rr-i du: stÎ nqa, plamtl întuil1, ,�i se ascun­ lioumne ,ljnta! (işi f ac« cruce. - Ana .�i estică ele wnăr) LiLf:iCt !J,Ulll, nu mai lJ]Pl' ! nmit '( că t.i 1J ! şi lJ, jntelege că pornind de aice s'au cîntate multime de laude lut D-zeu pentru că a înzestrat apa cu asemenea însusiret De nsernenea s'au adus laude InI Dumnezeu-pentru ghibăciea cu care a aşezat pămîntul la depărtare potri­ vită de soare; a lăudat pe cel ce a îngrijit de nor înzes­ trîndu-ne pămîntul cu o lampă de noapte, fără plată, luna. N'au lipsit de a admira. ghibăciea cu care sînt alcă­ tuite organismele vieţuitoare şi nu au ostenit spunînd ci� toată ştiinţa omenească Ieste nemică pe lîngă a celuî c« �t alcătuit ochiul şi urechea. Au zis: "Au cel ce a alcă­ tuit ochiul. lJU vede? Au cel ce a alcătuit urechea, lIU aude ?'( şi alte multe. Fie-care teolog se crede în drept a ne d:\ cele ml1>1 autentice lămurirt ln privinta -scopulut cu care a Iăcut Tl-zeu cutare şi cutare lucru. Multa vre­ me toată treaba naturalistilor ierâ numar de a născoci cu ce scop a alcătuit D-zeu animalele într'un felin orI în al­ tuI. MoraliştIl pretindeau că Ii-zeu a făcut furnicile aş[� de harnice ca se poată cel lenesi luă pildă, bine-făcătoare de la dlnsele şi C�L pe copaot de stejar nu cresc ghindelo man cît bostani! pentru că nu cum-vă căzînd să spargfi. capul vre unuI nătărău de gură-cască care ar fi stat sub stejar şi ar fi visa t la cine mal ştie ce cai verzr pe pă­ reţI. 1n sflrsit fie-oare animal şi fie-care plantă Ierâ o minune şi o dovada de inteligenta cauzei tuturor lucru­ rilor. De asemenea şi în natura moartă, cum am arătat la, exemplul cu apa şi cum orl cine d. auzit despre vulcant pe earil se sileau şi se silesc unit a ni-t arăta. ca nişte supape de siguranţă fără ele care bietul pămînt ar plesni şi nol toate fiintele de pe pămînt. am incheeâ rolul no­ stru aice, Se ÎlJţelege că au admirat şi inchipuita mi­ şcare neschimbată a planetelor în jurul soarelui, închi­ puindu-st eă toate schrmbările ce sufăr aceste drumuri sînt trecătoare şi periodice, etc. Pe urmă ne-au spus că �,cerjurile povestesc mărirea lul Il-zeu" şi ne-au arătat cfl statele toate sînt cu ghibăcie aşezate şi în JegMură unele �u altele, ci"t globurI uriaşe îşI urmează drumul hot[�l'Ît 1 [181] - 181 .- lor fără a se lovi şi fără, a aduce turburare. în scurt o­ mul a văzut în toată lumea încunjurătoare numar urmele luorăreî uneI fiint) înţelepte, ba Îneă şi priitoare omului. pentru fericirea căruiea s'a îngrijit părinteşte şi acuma, teistit mal lustruind părerile pgoiste ale omului au alcă­ tnit argumentul teleologic, adecă au cercat s11, arate că toată lumea, de I�t aromă pănă la, sistemele planetare şi nebu­ Joase dovedesc că au fost cu plan făcute aşa. şi nu alt­ [plifl şi că de la existenta acestui plan logica trebue sr� ne dncă să, atribuim cauzeI lumel inteligenta, etc. Argumentul teleologic Ieste di'ntre cele mal puternice şi pentru oamenil lipsiţT de cultura foarte convingătoriu. Va zice cine-vă că, Teste convingătoriu şi pentru mulţi oamern foarte culţt şi nof nu negăm faptul. dar credem ,:;ă acelor oamenr eultt le Iipsea o cunostinta destul de mare în această chestie tocmai. In rîndurile ce urmează vom arMt\ cum se ruinează toată zidirea teleologică. Innainte de toate Teste un lucru admis de oamenii de ştiinţă că pămîntul trebue de la o vreme să cadă In soare şi prin urmare, presupunînd că omenirea şi anima­ lele ar fi trăit pănă atunci ar trebui să pieară (le moar­ tea cea mar ticăloasă. SA poate inse ca omenirea să pieară innainte de cădere» pămîntului în soare din pricina lipsei "1'0 eă faţă cu drama îngrozitoare relJebti\,în infinitul spatiu­ lUI şi a timpuluI, orI-ce incercare de a mal admite exi­ stenţa uneI cauze inteligente ar trebui să pieară! Nu, nu [183] r 1 183 - Teste Dumnezeu, în zădar îl cauta imvătaţi], ceriurile sînt mute, materlea în miscare face şi de8fa�e fatal lumt în spaţiu şi in timp! Să ne scoborim mal jos. Oare să fie pămîntul ase­ zat cum ar fi mal bine faţă CII soarele ?F'ireşte că nu, dll�)it cum 1111 au avut dreptate eeY te şi-an înc-hipuit că sistemul nostru planetariu va elufn, pe vecie tot ast-Ieliu n'au dreptate niet prea zelosit lăudătort al aşelăre'î pă­ mîntnlul. Oine nu ştie ci1, aseztndu-se axa pamtntuluj pe1'­ pendicular pe planul i11 care se mişcă centrul acrsteI pla­ nete am avea anotimpuri mult mal potrivite de cît acuma? Iar dacfi. unora le va, fi plăcind mar bine cum îI acuma nu ne punem do cuvînt, dar întrebăm numai atîta de ee sînt atnmI planete nefolositoare, cum sînt de !Jildă cele prea departe ort prra aproape de soare? De ce luna nu-I aşezată: aş!\ ca .:o:i'l, lumineze tot (1rauna cî1ld nu SI:! vede soarele? ApOI fiind că-I voros du armoniile fizice de pe pă­ mînt ce-s eruptiile vulcaniee ('ali au ornortt şi vor omorî atîtea milioane de oameni şi de alte Aintl victuitoare ? Ce ne vorbesc de supape de sigllralJ1ă, cind vedem că atîtea DinţI nevinovate sufăr durerl �'l'ozaye şi-şl pierd vieata din pricina, lor '! Ap01 unde sii, punem grinclillile, trăsnetele, furtunile ? rnde Te inteligenta canjt,el tuturor cauzelor, cînd munca a mit de onmenr PC ncmiceste într'o clipă? Să, vedem şi în lumea organicn l Trnmoasă priveJiştr: Jnpta crn mnT erÎneOlii'Î, prntru virattt Cll toate mişeliile ieI O Jiil1ţi1 mînînd\, re alta, o tiiJlţft pradil. re alta, dihăJli'î gTcţoase en, tcniilc, triellÎnolc se a ,')i1zfi, 111 aorplll altora! NcdrejJtate3j hoţj(':1" parilsitismul (lomneşte îJl lumea 01'­ ganie[L (le SUf; şi ril,nrt, jos. Pare c�, un demon înrellti1- tit a 111'wf;trnt animalele cu m:jlo:wo groznice de luptă pon­ trn ca Să-ŞI ] oaUL mnlti'tmi i11ima fierousrt şi SfL se sature pyjvind aC('llstfl, lllpt� �trHşni( � pe Jînp'ă CHre ne lfJ ruşine să mal amiJltim d0 gladintOl'Il Ce să mal zicem despre holeriJ.. eitlm{l" ltlJghină, şi alte atîtea şi atîtra boale grozave pri- [184] - 184- cinuite de dihănil microscopice ? Frumoasă treabă a făcut şi D-zeul închipuit de teiştl lăsîndu-le pe lume! Pe urmă ce se mal zicem de grozăviile ce s'au pe­ trecut şi se petrec Incă pe pămînt în societăţile omeneşti? Cîte torturi nepomenite, cîtă asuprire, cîtă nedreptate nu au făcut oamenii şi nu fac încă? Ohiar în terile numite civilizate nu vedem pe cel cinstit călcat în picioare şi des­ pretuit de .oeI care nu vrea să ştie de bine şi de reu, de moral şi de immoral ? Toate aceste grozavi) au fo�t voite şi aşezate ast-feliu ae o cauză inteligentă? Să creadă, cine poate t Toate acestea se explică înse uşor, dacă îe vorba de materie în mişcare. Transforrnismul şi Darwinismul ne dau deslegarea. Lupta pentru vieată teste aş[� cum teste n'avem cUI să ne jeluim. Fie-care animal re înarmat pen­ tru lupta sa. Pentru unele feliurt lupta le deschide calea perfeotionăref l Altele 111se cad tot mal jos, se ticălosesc, aj ung parasite ! Dar în mij locu I luptele r se organizază so­ cietătt de celule în care lupta încetează şi societatea În­ treagă luptă cu lumea din afară, I'e fac adecă organismele superioare cari nu-s de cît societăt; de celule. Mal mult animale se unesc în societătî, îşI creenza ast-feliii un me­ clic din care piere lupta pentru existentă cel puţin pănă ]:1, un punct. şi acele animale ajung la stare mal bună sînt mal fericite, oxemple: albinele, furnicile, oamenil, etc ... tn societăţile omenesn lupta crtncenă pentru existenţă s'a ogoiet şi va pieri de tot, atuncl cînd omenirea Î':lI va în­ toarce toată puterea spre cucerirea natnrel. Asemenea so­ cietătt sau mediî, ca să zicem a:-;;r1 artlfleialc, dau naştere la ideî ele moralitate, etc. în mod fatal se dosvolta lumea, ClI Line şi cu reu, plan inteligent nn se vede. Să vedem daeă si CII orgauisrnole le merge tot �tşt\ de bine reistilor. Adrniră ochiul si-l numesc cel mal per­ fect instrument optic, etc .. 1 nse uită să spue de ce au animalele şi plantele organe încLircitfl, de la carile folos DU trag şi carile une 01'1 ehiar pot fi primpjdjoasc 1 Ce [185] 185 - folosesc baleneî urmele de oase de la picioare, dacă sînt ascunse în earne ? Oe folosesc viteiulut cînd încă nu-l fă­ tat că are început de dintl în falca de sus. ele dint! cari nu se desvoltă nicIodată? Oe folosesc bărbaţilor titele rn­ dimentare ce au? Ou ce scop trebue să, aibă unil fluturi '�jtriI în toată vieaţa lor nu mînîncă nernio, trompă rudi­ mentară? Apor afară tie lovitura dată, teleologismuluf prin exi­ stenta organelor rudimentare, nu mal sînt alte fapte, ca formele ce are un animal în timpul desvoltăref sale de la OVlIl şi pănă ce ajunge vrtstnic 01'1 pănă la naştere? Oe scop are faptul că broasca ordinară să fie in tinerete cu coadă şi să, se resufle prin branhii ca peştil ? Oe scop are coada embrionului de om? Pentru ca să tie la o vre­ me copilul în pîntecele mamoi acoperit cu păr? De ce să tie copilul picioarele Întocmai ca mornitele '? 'roate aceste lntrebărf în zădar le-al pune teistilor. N'ar şti ce să respundă 01'1 fir respunde lucrurI cari în Joc să :fie serioase vor putea 11 luate ca glume de reu gust încă. 'I'runsformismul lnse ne explică eă organele rudi­ mentare sînt mostenirt de la. specit mar vecln, organe care odată Ierau folositoare strămoşilor şi apoi nu jnceput a fi de prisos, dar pier încet încet. Despre formele curioase ale animalelor ce se desvoltă. ne raspunde de asemenea. şi ne arată că desvoltarea individuală repetează, din cau­ za mostenireî istoria specieî. Aşa broaştele au avut nişte strămoş! cari n 'aveau picioare, aveau coadă şi se resuflau prin branhil, de aceea forma aceasta apare în şirul formelor ce lea individul de la ou păna !a compleetare. Despre minunata alcătuire a organismelor ne d{t tot Darwinismul prin teoriea selectiunet în lupta pentru traiti şi în era, pentru reproducere cheea cea mal minunată şi ne arată cum organele şi orgauismete cele mal perfecte s'au format încet încet de la cele mal inferioare începu­ tun. Anatomiea comparată ne arată între ochiul cel mal perfeet si între o pată de pigment pe nişte protoplasmă foarte simţitoare la lumină toate formele mijlo<:itoare ... Aşa 1�) [186] - 186 -- că organismele cele perfecte n'au Ieşii; td Minerva din calm! lul Joiea, gata, şi înarmate, ci sînt rezultatul 1:11('1 lupte de milioane de ,1111 . in scurt ştiinţa de u-zl a minat compleei argumen­ tul telpolrgi() şi a. dat explică]'! naturale, fără minuni şi f[tT� planurI inteligente alcătuite de D-zen. Unit înse văzînd Mt se prăpădesc au schimbat a.t-feliu planul de h .tao. Aştl, Ieste ele pildă Flammarion, vom vorbi înse despre mestesugurile acestui teist în No. 6. (va urmă). 1. Nădejde. Nepotl'iviri intre evanghellşti, (urmare) Despre buna-nestire şi despre eemislirea minunată a lui Isus. Urmez tot după autoriul citat în No. 4. Marcu şi Ioan .nn Spl1Il nemică despre zemishrea pir­ nil, de minuni a lui Hristos şi teste destul de ciudat lu­ cru sa li!Jsasei1 tocrnaî acest fapt de la, dOI din patru eva n­ e;helişiT! .MaI mare minune îeste ei1 Ioan cel mar Iubit din eel doî-spre-zece apostolf să nu ştie nemică de chipul cum a venit Isus În lume. 8ft no întoarcem în se la vlateil'l şi Luca, să vedem de se f,otrlvesc măcar unul eu altul. ltfateill în verseturile 18-25 din cap. 1 ne spune că Iosif a lJfîgat de sa,rn:t că logodnica sa, Mariea l(m� in­ greu na,tn şi eiî, le 1 fiind dre pt şi ne vroin el să o facă de ocară se hotărîse sft o lase f(î,ră vorbă. 'I'ocmal atunci i se a,rf!,ti'\ un Înger în vis si-I spuse că sti, nu se teamă de a lut). pe Marien , ci'wI le îngrellnatft prin ]uel'are[l, dul111- luI sfînt şi cit fiiul c'C \,;1, naşte lea va mînttli poporul luI Israel do pfwnte. Iosif CreZl'l. lui'!. pe MariI a şi nil aVt'l eu dînsa 1 clatiI (nit () cunosch în stil biblie) :-;e:xuale păn;l, du­ prt, cn nă,SCll pe Hristos. Luea, în verseturile 26-40 cap. J spline eft îngerul a veniti!> .Mariea În Nazaret şi eft i-a vestit că va naşte [187] - 187 - un fiiii căruia Să-I puie numele Isus, că acesta va fi ma­ re şi se va chiems fiiul celui prea innalt, că va lua tro­ nul lui David şi va domni În vecl asupra lUI Iacob . Ma­ rica lntrehă pe înger cum poate fi C,l1 putinţă asemenea lucru, cînd lea nu cunoaşte barbat. Ingerul îl dădu atunct lărnurirf că va căpătă fiiil prin lucrarea duhului sfînt şi prin puterea celui prea innalt. Mariea se multărni cu ex­ plicarea, zise: "Fip mie după cuvîntul tău t" ApoI peste cî­ te-va zile se duse la vară-sa Elisabcta care-I .Intărl vor­ bele îngcruluî prorocind că Mariea va fi mama Domnu­ lul leI. în această îl, doua bucată EU se pomeneşte nernică despre ingerul ce s'a arătat lui Iosif şi în cea di'ntaiti nu se spune despre arătarea îngeruluî înuainten Mariei. 'I're­ bue ded s[. admitem că, an avut loc două art1.tărl lina 1\1a­ rieî şi alta luî Iosif şi că între una, şi alta an trecut cî­ te-va luuî de zile, c:l,eI cînd a venit ÎIlgerul la Mariea, a­ ceasta nu iera mcă ingreunată şi cind s'a arătat În YIS lui Iosif 88 cunosteau bine urmările lucrărct dnh111111 sfint. Desl le destul de ciudat că nu vorbesc totl ovanghclist.î despre aceste minunt şi cfL măcar cel dol cari vorbesc nu spun despre amîndouă arătări le, dar să trecem. Mal neînţeles Iost« înse chipul cum se poartă Ma­ riea cu logodnioul S{LIJ Iosif. Cum de nu-I spune şi luI despre vestea [ldli�:fL de Înger? OrI ele se rusină, cum de nu pofteste pe vară-sa, Elisabeta, femee bătrînă, sft spue logodnienluI istm"Îea'? Onm de snfnre pl'esnpllslll'ile Ocfl­ rîtoa.rc ale luI losif, înnail1tea e[1l"uira se andil, "U semJl(.;. vftdite de Îllgn'UIlilre? Cum dr-I las!:'. pradă gelozieI şi-! face sf. presllpnie lucruri cir ocară po sama leI, cînd rOl tlu aşf\ de IlşoI' sr� convingi\' lin Jogodnic fQarte blajin care mal pe urmă Fi'a linişt.it numaI din jlricina u11n1 vis'? lea­ tă fapte nrexplicabile t Pe urmit tiind cit (�reştil1iI ţin aşil. de mult la fceio­ rj("�1 MarieI şi ne SjJllU ci'. n fost purUI'Ptl, feeioarfL, am do­ ri şft ştim do ce nu bagă de samft la vef'setul 25 cap J dir, MateiC! din carG urmeaz{t CEt Iosif n'a cunoscut pe Ma- .\ ! [188] - 188 - riea (1e cît după ce a născut pe Hristos şi la versetul 12 cap II din Ioan în care se vorbeşte de fraţiI luI Isus '1 Despre aceşti fratl se mai vorbeşte şi aiurea în evanghe­ lit. Alt lucru ciudat Ieste că după dogmele creştine Isus trebue să fi fost om desăvîrşit şi D-zeu desăvîrsit şi ne prinde mierarea cum de n'a catadixit a veni în lume pe asci:'i, şi Nazaretean. Luca crede pe părinţi aşp­ �',3,ţI în Nazaret şi-T aduce la Vifeefo născocind o ea,tagrafie zeilor ilU­ propolllorfi, chipul elim descllrcaseră hausul, clIm păScuisel'ă il1snlele din fumlL'd oeeall uluI cu undiţI de seder etc. Ude mal enrionse "i mai îneurcate legende s'al1 g;:tsit in ZeJanda-Nou(L şi unele din lele au oare-care asemănare cn mitnrile ariene despre Uranos. Aceşti z;ei inl1alţi, ziditor! al lnlllei, locneau de ollicein în ('p­ riurI, aşezatI dllp�t lnsemllfttatea lor, JJloeJ·enhattt z;ice, CflÎll 'l'ait;j Ierau supuşi unni spirit mare numit, Taaroa, a căl'uiea gaoaee iertL lumea. Cu toate că PolineziCllii credeau 111 vieaţa viitonre, dar nil 18- gau de loc ne iea ideea de riisplatlt ori 1,i adauge cultul strărnosilor. pflZit eu tot dinadinsul. Aceasta le de asemenea o I'elllllşiţtt mongola. AŞ;1 Mongolir au În­ zeit şi adorat pe Gen!Jis-Khan �i pe famiheu lur , ele asemenea su­ indu-se pe tron diuastiea iaiară manşuâ s'au închiuat lui Kuang­ ti războinic însemnat, un soiu de Ni arte rnongol, l':1U ales cu geniu al dinastiei, l'au pus în cultu] oficial fii trebue să fie adorat de cs­ trCt slujbas: si .luai nles c115 mandarini t mil itarr, De asoiuenea sînt -lutort <1, jertfi manelor lui Conflleins, la ale unor întelepţI orI 1'[Lz­ IJOillif"I illsellmaţt cflI'Ol'a Îll1pi'Lratul le a ridicat templo, cît şi pa­ trollilor Ol'al;;elor, aleşi de r,],trCL inlp[tratul pri'utre persoanele Însem­ na,te. Cu un cudnt clJltul oamenilor ma.rI, reînnoit În zilele noa­ stre de ('[!trCI A. Comtu şi disr-i]JoliI S{ll. Cultul n13neJo1' îllSU-Şi ie hw,t mult Jl]a! În serios de c[ltrCL Chinujii sceptief. Ji'amiliile bogate au in cHseJe lor un altariC! în care sînt puse tabiitele 8tl'iul1oşilor. ChinejiI sau cel putin mulţI di'ntre iel, cred eiL uuni cli'lItre cele trei spirite ale omuluI vine dnp:t moarte sit locueaseă ÎIl UdJliţn str;I­ moşilur şj SiL primea,tieii, ÎncbinfLci unile eelor vii; un alt spi rit re­ millt� ling�L mor!', de aceea îl şi pilstreaZi1 cît mai 111 uIt într'un se­ {�liill (lelne aurit. lingCl (are r,e rOHgil. In China şi' 1n t�lte loeut'! duhurile zeit[tţilor nmi miel cît şi nle morţilor sînt ades3, Jnsufieţite de gînc1U1'ile cde lWl,i rele; adesfl, S8 YirrL in trupul oamenilor ca Sil le strice, S�t-l Îmb!)!niiveas('{l, etc. An lUI boicl de rn,"dium, adesn, femel, ClI llleşte�ngjn foarte aS>:lJliL­ ])�LtOi c[\ ar fnee bine do a le, dcspreţni pe toate fMrL deoselJj l'l'. ACl,r,t fapt unic de signr pe lunw, el [1. masura, necredinţei din Chinn, a fI,­ cestei necredint,l care (10snadi'ljc111eşte şi }Jaralizazft pe misioml'il C;\­ tolici şi de cnre sînt loviti toţI eillMorij, 'J'relme Înse tifi amintim Ull felitl de lJccredinţil, llelIlculiintab, de Chinejl �i definitii în codul JOI' cu o ingrijire şi o li llI]Jezalrt c:>re face cinste acestei ţefI, aşa de c1eosel.Jito de J1;nro]JfI. lloflstri:t: "N epiC'­ tatea, zire codul, fOl:Jtc lipsa de respect �i de grijcL cutriL acei căror" le c1ntol'illl fiin ţa, de 1:1 cari arcm edueuţiea şi dH cnri sîntem spri­ jiniţi. IesLe impiLI acel co falOe proccs ueall1Llrilu]' de ul'l'onpe, ll' batjocllreşte, nu le poartft doliul dupit monrte, �i nu 10 ('jnste�te a­ mintirea". Cn t.ct }Jl'ogrcsul Blldhisllmlui in IHponiea se găseşte inert cnl­ tul .vecbill tumninn. In aceastfl ţal'i:Lvecl18a religie mLţionalfL a lui [199] - 199 Sin-tu, reste recunoscută oficial fii i se g�sesc urmele în fie-cas; coliba cît şi în fie-care palat. IH un animisrn grosolan, pe lîng,; care se afb şi cultul stramosilor, Kami; privitl ca genii bine fCtC{I,­ toare, recrntîm1u-sc necontenit di'ntre oameni, c[!,Ci manele oamenilor virtos! merg de miiJ8SC numărul glorioşilor Kami, cărora demineata şi sarn li S8 aduc rugCtCillJli înnaintoa cnpistilor lor. .Mni ales an înzeit anirunlele şi fenomenele naturale. Ca şi ncei cariI ndorează ursul, Iaponejit au ridicat temple vulpet si o în treabă ce &it faca cînd an H(! o nedumerire În treln. Cutremu­ rile d8 pamint sin t atribuite unef balene mari care se tide pe sub pumint ; troiuhele sînt LahmI zlmrătorr, etc. In sintoism intră şi adorarea stelelor. �eiţfl-8oare are templele sale si şi-o închipuesc cu ;ormit de om. Innainte de fi, ÎIIC(�pe StL o roage SUMI un clopot pentru a-I atrng:e luarea aminte. In toate acestea le un nnirnism grosolan fnrfL de nemica original. Ol'igina acestui cult se urca fara îndoealu, după cum zic Iapouejil, prill[t Ja, strabunr, Kami, cărora le atribuesc Incrurile din vrrata elc) pieatră gft&ite în Iaponiea Toate a­ cestea sînt o ad nnătn ['fI de închipuirt r opilăreşti cum se gasesc p1'e­ tu tinc1eue, la toa,te societ;'t(,i j e tu turor raselor li rilJl iti ve." (va urma). 00fiea Nădejde. -----�.� .. ---- TEORIEA lUi ROESlER Studii asupra staruinţe'i RomÎnilor În Oacia Traiană de A. D. XENOPOL Profrw1' r/(' Istm'ia Rom'Înilor la Ui!irel'sitatm din laşV (Ilrlil:\l'cl Alt punct pe care voim sH-l atillgem Teste 1111 (10Cll­ ment cita,t <1c Il!. Ioan S!avicl1n scrierea, citam mal SIlS. l,a png. 2 În llotrt etflfl,m pnblicat dn]J::t "Archiv fel!' c1i(' Kenntniss von Sirhenbi'lrgens Vorzeit und Gegerrwart" von 1. K. S�hiHlel' (Hermanstadt. Hodul1eister, 1841) un (10- Cllment din 1366 şi în :leeI Qlltllment se 81311:10 despre o sfadi'L lntre SaşiI colonişti el'clltones advenae) şi între Ro- [200] \ 1 - 200- 11111111 din oraşul Petri. şi �H1Ume: Rominit nu hîsatl pe SaşI să tae lemne din o pădure şi pretindeait ci\; IeI o stăpî­ nesc de peste o mie de ani (tcrritoriwn suum. ultra mitle annos p08seSS�t1n). Că Romlniî pretindeau teste una, dar mal ciudat Teste că SaşiI Ş1 anume Ubaldus 'I'ummels şi eoialalţf cetăţenl jurati al orasului r,istrita află pretentiea Romînilor dreaptă (aef}'uum osse invenimus) şi lasă pădu­ rea tot a Rominilor să remic. 01'1 cum al' fi de aice ur­ mează măcar că Sa�jf au aflat pe Rominî pe Mo]6 la venirea JOI' şi negresit că trebue să-I presupunem cel pu­ ţin de la o mie încoace prin aceste locurl. Putem deel zice 011, atît din documente contemporane (cronica lui Nestor) cît şi din documente mal nouă înse eu amintiri din vechime urmează �ă lemn Romtni în 'I'ransilvaniea de la o mie în coace. Rosler in scrierea sa "RLlm�ilnisehen Studien" primeste şi Iel părerea că păstort romînI vor fi fost în văile Innalte ale Carpatilor şi pe teraţele vecine si innainte de veacul al XII-lea adecă după o mie, înse numar pe 1:1 începutul veacului al XlII-le:1 sau sfîrşitul veacul 111 al XII-lea se a­ rată, după dînsul, Romînit în mase mal mari şi îşI încep vieata politică. Prin urmare în zădar tot îl acuză pe R68- ler unii şi alti: că ne�1gi"L existenta Roruinilor prin [crile acestea înainte de veacul al Xlll-lea. Nol am văzut ce dovczt puternice ne silesc a-l ad­ mite şi prin veacul al nouălea şi priu urmare ht cuceri­ rea 'I'ranilvaniei. 'roată greutatea stă n nmal penl I'U :t hotărî cînd a inceput venirea Romînilor do peste Dunărea şi prin ur­ mare absorbirea poporului romanle mal vechiu. Nor credem că lndată ce S'a întins domniea Bulga­ rilor la nordul DIJ1J[treI o dr.fi), ca BuJgatjI au începui; a se întinde spre nord şi păstorl Homîn1. Dar unii neagă întinderea putereI Homino-Bulgarilol' şi la, nordul DlJnăY'(-\1. Din fericire Înse dovezile sint prf'tt pntel'uice şi J)I. Xe­ noroi le .g'I'ă.mădeşte 1�1I ghibitcie în scriei Cit J}sale. NoI vom arăta aice doyoziJe acestea, i;I� le yom eomplecb\ pE; [201] - 201 - dt ne reste cu putinţă arătînd cîte ce-vă ce a scăpat din vederea D-Iul Xenopol. Bulgarii vin în Daciea aşa numită Traiană după moar­ tea lUI Ou brat (660) Asparuh care sezuse cît-va timp pe termul nordic al Dunărei o trece la 678 şi se a,şaz{L pe malul drept între SloveniI venit; acolo de peste o sută de ant, Dacă a remas Valahiea în stăpînirea Bulgarilor şi după această cucerire nu se spune nieăiert, dar le cu putinţă. Sub domniea luf Crum la începutul veaculut al 9-1ea îerâ întinsă Bnlgariea şi pe malul stlug ; autort bizuntinî vorbesc de o Bulgaria de dincolo de Dunărea şi de una de dincoace, adecă de două Bulgaril sepărate prin Dună­ rea. Aş:}, Nichefor Gregoras spune că Crum 3, prins mul­ ţime ne familii din Adrianopoli şi le-a dus în Bulgariea de dincolo d8 Dunărea (Se intelege că ceea ce pentru Cons­ tantinopoli le dincolo de Dunărea pentru noI vine dincoa­ ce). Sub urmaşul lUI Crum, Mortagon, familiile aceste reuşiră a scăpa din robie, ded Valahiea îera tot sub Bulgart. DL Xenopol citează un fapt de la 895 (vezi pag. 71 din scrierea de care vorbim aice) din caro urmează ca pe la acest an tot mal ien1 încă o parte din regiunea. de la nordul Dunărei sub stapinirea Bulgarilor. În acel an au trimes Grecii corăbu cu oaste şi, sub cuvînt că merg în potriva Avarilor. alt mers în regatul Bulqarilor ele dinco­ lo ele Dunărea, etc. Oum că domniea Bulgarilor s'ar fi întins şi a'iupra Transilvaniei scoate Dl Xenopol din următoarele: Suida« spune (pag. 71 loc cit) că Crum a supus pe Avari) alun­ gaţl din Panoniea de Carol cel mare. D-sa crede CrL A­ varil vor fi fugit iu Transil vaniea sau cel puţin pe lîngă 'risa şi că i-a supus Crum. Cum că Avaril vor fi fugit în Carpa.ţI se pare foarte firesc şi în adevăr spun linii seri­ itorr că AvariI ati fugit în Caucaz, dar Oaueazul adevărat tiind prea departe S(�' vor fi o p rit credem în Transi 1 vaniea. Într'un loc din analele fuldense se spune că Bulgarif se aflali la resârit de Slavii .Momv'î şi prin urmare se înţelege 14