ANNULO III, No. 28 [138]. w Veilî pentru abonamente ultima paginii MARŢI, 1 AUGUSTU 1872 COLUMNA LUI TRAIANU ISTORIA. — SCIINŢE ECONOMICE. - DREPTU. — MEDICINĂ. — SCIINŢE NATURALE. — POESIĂ. - BIBLIOGRAFIA. — LITTERATURA POPORANĂ. - &c. LILICA. Cândă copillaşu ’mî se lipesce Plăpândă la sînulu meu, Si ’iu portă în braţe, şi ’rnl zîmbesce, Si ’lu strîngu, şi ’lu pupă inereă ; îmi pare-atunci că ’să o tulpină Ce-abîa mai stâ pe rădăcină, Totă sughiţândă după lumină D’atătea îerne ’n şiră, Si iată că ’ntr’o di cu sore, Sossindu’i rada îubitore, Făcu din trestia ce more Să essă trandafirii : Unu copillaşu ce se lipesce Plăpândă la sînulă meă, Si ’lu portă în braţe, şi ’mi zîmbesce, Si ’lîi strîngu, şi ’lă pupă mereu ! HASDEU. AM O IU IX DOCTORt COMEDIĂ FARSA ÎN DOUE ACTE imitată după Moliere. SCENA V. ACElA-Şl AFFARĂ DE IVANCEA. Nerodovici. Ce anostă ipokimenă ! Colică. Si ti draslci Dumnezeu de omulă urăinaru! Boiangescu. Unde ne era vorba, doctore Nerodovici ? Nerodovici. Vorbîamă de chTîntelă. Astăzi, domni- loră, epoha năstrâ s’ă dusă. A venită epoha avucaţi- loră. Ei câştigă 3 şi 4 mii de galbeni pe annă. Acumu s'ă îmmultită doftorii în Buccuresci nevoe mare ; măi * ălesă de cândă s'ă făcută şcălâ de doftori. A ă-junsu să fie 3 doftori.p’ună bolnavă. Apoi ămăi eşită lă măîdană şi găzetile căre annunţă o sumedeniă d£ doftorii bune pentru t6te băllele. Lumea ăcuma, se iea după găzette, îşi allege doftoria şi nu ne măi chiamă pă noi. Şi par’că nu era destullă, se măi împarte şi din spitale doftorii de pomană la cine vine. Astă nî-a stinsă cu totulă. Să veiji pătimaşii cumă essă cu cârdurile din spitale în tăte dimineţele cu po-suwărele pline de doftorii. Şi nu numai sărăcime, deră şi parte negustoreseă, ămenî mâi bine îmbrăcaţi de-câtă mine şi (lui Colică) decâtă dumneata. (Colică mBssoră din ocln de susu penS giosă costumată lui Nerodovici) Ce să ne măi făcemu noi, doftorii?... Ară trebui să ne nnimă cu toţii, să ceremă delă stăpînire să se îea messurî seriăse do îndreptare, că aminteri ne ruinămu. ReposatC (a-parte). Naiute de toţi me ruineză eă ! Eeă mergă lucrurile ; amă şi desfăcută doui cai. Boiangescu (lui Nerodovici). Ce vorbesc! de ruinată, doctore ? Da nu scimă noi că ’ţi-aî făcută stare colos-sală ? ... Nerodovici. Amă şi eă ce-va părăluţe, dară nu 1 e-ămti făcută din doftorlîcă. Boiangescu. Scimă noi că ai făcută speculaţii___ai cumpărată mandate dela funcţionari scăpătaţi şi dela pensionari leşinaţi__le-ai cumpărată cu scăţlămentă de 25 la sută. ... ai mai speculată cu bonuri. ... ai mai dată bani cu 45 la sută. . . . Nerodovici. Ei, adecă şi de ce nu ? ... sunt slobodă să’ml speculeză păralele cumă mi-o veni măi bine.... SCENA VI. Aceia-şi, Ivancea. Ivancea. Domniloră doftori, îmi măre feta ! fiăţi-vă milă de mine ! Nerodovici (impingendă pe Ivancea cu ore-care vivacitate). Ci lăsă-ne o dată, măi creştine, să ne sfă-tuimă în ticnă ! (Ivancea e dată affară) SCENA VII. Aceia-şi, affară de Ivancea. Colică. Şi iu crecju că nighistoria baniloră este a-şeia cari adduce mai multă hişligu. Nerodovici. Verii bine! . . . Cu care Uită meseriă poţi să scoţi 45 lă sută ? . . . SCENA VIII. Aoeîa-şI, Ivancea. Ivancea (cumă intră, cade in genuchi şi'ntindebra-ţele ca să aibă o attitudine de rugăciune). Domniloră doftori, isprăviţi mai curendă şi mă scăteţî din focă, că m’amă prăpădită. . . . Colică (celloru-l'alţi medici) Nu mai e mijlocă si scapămu di ellă. ... s'o mintuimu o dată. Ivancea (ridicăndu-se şi stergendu-şi genuchii de prafu). Ce e de făcută, domniloră doftori ? Colică (lui Beposată). Doftore, dalei bine-voiţi a vorbi. . . . Reposat&. Nu voiă vorbi decâtă după Dumneavo-stră. Colică (insistăndu) Va rogă. . . . Reposatu (cătră Boiangescu şi Nerodovici). Unulu din Dumneavostră voiesce să iea parola ? Nerodovici. Ba eă nu voiă vorbi cellă-d’ăntîîu.... lasă ăcestă onore domnului doftoră Colică. Boiangescu. Faciamus sicut Boieri ad puşcariam. Ivancea. Domniloră Doftori, lăsaţi ţîrmoniile că mi se prăpădesce făta. Că te patru medici vorbescu o dată : Colică. Băla cochilii matali este una din şele mai relle, căci chiaru trattată di doftori eminenţi ca mine... Reposatu. După ce amă considerată tăte simpto-■ mele bălei, şi după ce amă percutată şi ascultată.... Nerodovici. Chibzuindă ăssupra deosebiteloră fenomene ce ămă luătu în băgare de semă. . . . Boiangescu. Părerea năstră a tuturora împreună în ceia-ce privesce preţiăsa sănătate a fiicei Dumitale.... Ivancea (tare de totă). Nu vorbiţi toţi o dată, dom-niloru doftori ! Colică. Domnule, o gramada di vritme amu vor- bită di băla cocinii matali, şi părerea me ieste că co-chila matali are o inflatura năprasnică a splinei;pinri,w aşeia ghicsesu di cuviinţă să’î daă 37 di hapuri di China. REPOsATă. Şi eă credă că băla ei vine din multă stricăciune de sănge, care s’a grămădită la ficată; şi găssescă de cuviinţă să i se puiă 4 vizicatoriî. Colică. Dupi mine, vezicatorile ari si ucigă pi bolnava. ReposatF. Şi după mine china are să o omăre. Colică (lui Beposath). Da tari iscusită ti faci mata. ReposatC. Să scii că sunt iscusită, şi potă să’ţî probeză, cândă vei vre, că nu scii nimica. Colică. Pi semne c’ai uitată c’aî uc-cisă mai alalri-erî unu bietă omă cu vezicatoriele matali! ReposatC. Şi Dumneata ai uitată c’aî omorîtu ună copilă septemâna trecută îndopăndu-lă cu chină! Colică (lui Ivancea). Tî-amă spusă parerea me. ReposatC (lui Ivancea). Ţi-amă spusă ce să faci. Colică. Decă nu dai îndată 37 di hapuri di Chină, cochila matali îi caşi mărtă (ia pellăria şi esse ps uşa din fundă). ReposatC. Decă dai feti Dumitale chină, poţi să mergi să comandezî cosciugulă. (iea pellăria şi esse pe uşa din fundă) SCENA IX. Ivancea, Nerodovici, Boiangfscu. Ivancea (medv.i'oru presinţi). După care din doi să me ieaă? . . . încotro să me ’ntorcă? . . . Spune-ţi-mi domniloră doftori, pentru Dumne^eă, ce se facă, ce să dregă! (pune mănile la peptu, pe cându ascidtă ce aă să clică Nerodovici şi Boiangescu) Nerodovici. (pe cându au vorbită Colică, Reposatu şi Ivancea, Nerodovici s'a giucatu cu mStăniile acumu pune măna stăngă la spate cu mZtăniele , şi cu măna dreptă face gestulu orientală allu tutungi-iloru armeni) Amîndoi onorabilii doftori se’nşelă. Nici chină, nici vizicători. După mine nnulă, feta Dumitale ăre nădnfă \ă pieptă. Singură nădejde de scăpare este se’î fâcemă dreptă trătămentu cura lui Şuş-termană, vestituiă doftoră prussianu; ădică se stea bol-mvă întinsă pe pată fără se se mişce 21 de (jille. Se nu aibă altă mîncăre şi altă băutură de câtă 31in-gurî ăS zemă ădpuiă şi ună păchară dB apă de Bndă. Din doe «Jille în doe ijille să i se iea câte o litră de sânge; şi din 4 ijille ’n 4 «Jille să i sB puiă câte 16 ventuze. Dăcă nu faci astă, feta se duce! Boiangescu. (pe căndn au vorbită cei-Valţi, Boiangescu s'a giucatu cu lanţurile şi cu ânellele ; acumu vorbindu fact gesturi de bogasierii, care vanteză marfa) Chir lvanceo, amă ascultată cu mare attenţiă părerea Domniloră Doctori Colică , Reposată şi Nero-dovicî. Nu potă să nu admiră marea sciinţă, minuna-tulă tactă şi marea abilitate ce fie-care a arătată în deosebi. Trebueînse să mărturiseseă, îu interesulă adevărului, că nici unulu din dumneloră n’a găsită adevera-tulu trattamentă. Eă, care sunt aşa de cunnoscută în piaţă pentru'curele melle faîmăse, ve pociă assigura că feta Dumnevostră nu pote să trăiască mal multă de doe $ille daca i se va lua sânge, daca i se va pune ven-tuse, şi daca va fi pusă la dietă cumă v’a consilliată www.dacaromamca.ro 218 COLUMNA LUI TRAIANU prd-stimabiluld meu confrate (arStăndu cu măna pe Nerodovicî) domnuld doftoru Nerodovicî (Nerodovicî se înclină). Singura speranţă de scăpare este cura ce t§ voiu prescrie eu. Să-î daţi fetei pe fiă-care $i trei duzine de stridii dela Staîcovici, 2 pui fripţi în frigare, 4 biftece cu salatră, unurosbifu şi jumătate dela Hugues , şi 4 butillii de Bordeaux dela Bruzzesi .... Ivancea. Ya se cjică, aştia sunt spiţerii Dumitale, Staîcovici, Iug şi Bruzzesi. . . . Boiangescu. Ho ! că n’amd isprăvită... în tdte Ţillele feta Dumitale să mergă căllare dela Pantelimon pene la Bănessa; apoi se îea o duşe de o jumeta de cesd la morile Vlădichii; şi în fine săra să jăce vre-o 3 — 4 polci şi vre-o 5 valţuri. Daca făta Dumitale nu începe cura mea chiard de astă-dî, poimâine o duci la grădina Belu, cu musica pompierilord... Amd (Jisd. (se'nclină şi esse; Nerodovicî îllu urmedă• amtoidoî ţină pellăriele în mână; dgîungendu la uşa din fundă se invită unulu pe altulu ca s6 essă ănteiu, şi apoi se decidă a eşi amendoî o dată şi se lovescu) SCENA X. Ivancea singură. Aţi mai văijutu astfeld de harababură?!.. Cică să chibijuiăscă şi să ’mi spuiă o părere, şi’mi spune 4 păreri... după care să me iau, săracu’mi de mine şi de mine!.. îmi vine să’mi ieau lumea încăpu.... fă aşa că de nu, îţi măre făta; ba că de’i face aşa, îţi perdî copilla.... Uhu doftoru vrea pe popa, altulu pe preotâsa, altuia pe făta popi şi altulu... nu mai sciu pe cine... aaaah! (îşî lovesce fruntea cu palme) dard mai are să viiă şi doftorulu Bătăiosu... SCENA XI. Ivancea, Bătăiosu. (Doctoru Bătăiosu are perulu lungă de totii, mustăţi şi barbişonu lungi; pellăriă depăslă naltă ş\ţuguiată ; vestminte usate, şi unii bastonu enormă; ac-centă ungur eseu; par'că e măniosă cându vorbesceţ Bătăiosu. (intră răpede prin fundă cu paşi scomo-toşî) Care nâtărăfi ehiamă pe mine aici ? Ivancea- (cm umilinţă) Ed sunt, Domnule Doftoru! (Bătăiosu salută scoţendu pellăriă, şi o pune din noă pe capă) Dumnezeu te-a addusfi, că te asteptămu ca pe Messia!... aîdî mai curendfi susd să-mi veiŢf făta... BĂTĂiusu, Nu trubue la mine să ve« electrică pe o messă longă Florica, apoi îea pulsulu acesteia, în urmă ascultă cordulu, adecă pune urechiape peptu unde se afflă inima) Dragomira (luî Ivancea). Boierule, să ne dămă mal la o parte. Ivancea. Da de ce ? Dragomira. Multe au doftorii de ’ntrebată, şi nu trebue să stămu în apropiare. (Ivancea şi Dragomira se depărteză în fundă şi spre drept a. Vorbescu încetă între ei) Costica. (a fostă cu unu genuche la pămentu căndu a ascultată, şi a remasă totă în genuchî după ce ascultase cordulu) Aii ! Domnişără, me simţii aşa de uluită că nu sciă de unde să începă, nu sciă ce să spuiu mai ântelu !... Pe câtă timpu nu ve vorbiamă decâtă cu ochii, mi se părea că amă să ve spuiu sute de vorbe, şi acumă că amă libertatea să ve vorbescă cumu aşă dori----marea bucuria ine pune în uimire.... şi____ marea bucuriă... me face să nu mal găssescă vorbele... Florica. Şi eă totă aşa.... simţu ca Dumnea-văstră o bucuriă nespusă.... şi nu mal pocîu vorbi... . Costica. Ah ! Domnişoră, deca gîudecă după inima mea despre cela-ce trebue să se petrecă în inima dum-nea-văstră, îmi iau libertatea de a crede că nu doriţi altă decâtă să ne putemă uni, şi acesta cu o oră mal curendă.... Sciă că părintele Dumnea-văstră se oppune la dorinţele ndstre. ... înse ddca me veţi agîuta în întreprinderile melle.... amă convicţiunea că vomă reuşi. Ascultaţi ce ve ’nveţă să faceţi. . . . (Costică remâne totă cu unu genuche la pămentu-, vorbesci Floriceî încetă şi de aprope de totă, deru se uită din cându în cându cu coda ochiului la Ivancea) Ivancea (Dragomireî). Da mi se pare că’i vorbesce camă pr6 de aprăpe. Dragomiua. Pe semne că domnu doftoră se uită să’î veijă mai bine ochii şi faţa de aprope. Ivancea. Fiă că mî-amă perdutu răbdarea. (se apro-piă încetă de avant-seenă) Costică (face passe magnetice în faţa Floricăî; a-cesta închide ochii şi se face că a addormită; apoi Costică se rădică.—Luî Ivancea) Ecce-o addormitâ, magnetisată. Astă-felîu fiindă ea n’aude; prin urmare putemă să vorbimu în pace. Mai pe urmă o voîu face să ’mî respun^ă din somnă la tote întrebările melle. Veţi sci, domnule Ivancea, că ascultândă inima amă afflată că tută băla vine dintr’o sufferinţă sufiletescă... E ce-va la mi<}ă-locă ! . . . Ivancea. Amă cinste să’ţi spuiu, domnule doftoră, că eşti fărte petrunrjetoră ! Uite, eî-l’alţî hingliieri de doftori n’aă pricepută nimica, ci aă băttutu câmpii ca nisce năbădăioşi. Fiindu-că aşa de bine ai ghicită i-storia, eu o să-ţi spuiu tdte. Doftorulă e duhomnecă. Feta vrea să se mărite şi eă nu voîu s’o dau nimului, d’aici vine t6tă apilpisdla, o ve$ă şi eă tocmai acumu. Dăcă a căzută la bălă grea, eu o să-î tragă peccatulă. Costică. (pre cându Ivancea a flisă vorbele prece-dinţi, Costică a scrisă ce-va peofoiă din portoiolliu şi a chiămată pe Dragomira Cu unu semnă, ’i-a dată biletulă, şi Dragomira a eşită prin uşa din fundă) Să vedemă ce maî furămă şi dela densa, (face passe către Florica, tare.) Domnişără! Ce lucru ţî-a pusă inima în întristare! Florica. (din somnă) Voiă să mă mărită! Costică. Nu maî încape îndoială, asta e causa bălei. Făta vrea să se mărite! Ce prosti ă ! Ivancea Ba nu v vvwpîaij-XTa xiva xa\ „ercaopo'i XaSjaiToi e?5 XiOou; Ttopîvou?. o8sv xa( -civeţ jtapxooatv eXouatv 'Pwu.x'îo! jîoxî raţ xaiotxia; eTjfov ly.€ias.“—Aci prin 'Ptopouo1 se înţellegu Romanii, nu Grecii, pe cari Porfirogenetu îî nu-mesce în passage etnice totii-d’a-una PpKtxo!, bună-oră p. 217, cap. 49 etc. (518) Ib-, p. 173 cap. 40 : „f, tou flaatWu); Tpxtxvoîi yioupot „•/.ară -y;v xtJ; Toupxîa; apXiJv". —Despre Toupxia, ca numele Ungariei în scriitorii bizantini, vedi Stritter, t. 3, Ungrica (519) Mai gîosu nota 521. (520) Om Patzinalcerne, în Skrifter, som udi det Kiuben-havnske Selskab etc., t. x, §. 7— Noi cunndscemu numai Suhm committe o errâre incidentală. Fruntaria appussână a Pecenegieî după Porfirogenetă nu este Oltulă, ci Siretulă, căci ellă dice : „fhiviele din acâstă ţârră sunt ăn-„teiă Baruchă, allă douilea Cubu, allă tre-„ilea Trullă, allă patrulea Brută, allă cin-„cilea Seretă“ (521). Plecândă din oriinte spre occidinte, aceste rîurî sunt : 1- o. Baruchu, Bopvs&v»]?, Nipru; 2- o. Cubu, KouP'ou.maî correctă Bou-xou, Bugu sâă Bogă; 3- o. Trullă, Tiipa;, turcesce Turla, în at-lantele catalană din evulă mediă Tuila, Nistru ; 4- o. Brută, Bpouro?, Prută ; 5- o. Seretă, s^stoj, Şiretă. Prin urmare, întregulă spaţiă dela Şiretă şi penă la Podulă lui Traîană, dâră negreşită mal în speciă firâsca cetate a Olteniei, era deşârtă, înse nu într’ună înţellesă absolută, precumă se părea lui Suhm, ci numai în privinţa barbariloră. Nemică nu pâte fi mal preţiosă şi mal e-locinte, ca acâstă tacită mărturiă a lui Porfirogenetă despre nebarbarisarea Olteniei în secolulă X! Aci stăpănîaă Bassarabiî. Nu este trebuinţă de a face Români pe Negrii-Bulgarî, fiindă de agîunsă că eî se afflaă în vecinătate, sâă mal bine dicândă gravitaă în cerculă atmosferică allă puternicului banată de Severină, de unde li şi venîa nuanţa de negri. în secolulă X numai Dobrogla şi vr’unu petecă nedefinită din Buglacă se chiămaă Nâgră-Bulgariă prin apropiare cu Nâgra-Romăniă; peste trei secol! înse, după ce Mesia întrâgă se bass-arabi{ase degia mal d’a-dreptulă sub gloriâsa dinastia română a As-saniloră, ceî-l’alţl Slavi trans-danubianl aă începută a numi Negri pe toţi Bulgarii fără deosebire : „Tzrni-Bugari “, precumă ămă constatat’o în balladele poporane serbe din Bessonov. In interessulă essactităţii critice este importantă a nu perde din vedere acâstă dis-tincţiune cronologică : l-o. Negreta totală a Bulgariei datâză dela annulă 1200 încâce ; traducerea russă: Ittoriczeslcoe rassuzsdenie o Patzinakach, Moskva, 1846, îu-8, p. 14— 15 : „Zemlia Patzinakov naczi-„nalas pri vpadenii Dunaia v Czernoe more, prostiralas potom „rdol Dunai» do rieki Alutyj, odnakozs talc. czto mezsdu neiu „i Dunaem nachodilos prostranstvo na poldnia iezdy iii na „tri mili pustym , dlia bezopasnosti zsitelei ot napadenia eo „storony Bulgarov ; potom prostiralas zemlia icli na siever „po teczeniiu riaki Aluty, a ot nei do Turtzii iii Vengrii „bylo czetyre dnia iezdy iii 21 mili, po lcalcomu sczisleniiu „czast Valachii ot Aluty do Vengrii i poczti vse Sedmigra) „die (?) dolzsenstvovali lezs&t pvstymiu■ (521) Op. cit-, p 171, cap. 38 : „7:oTa[j.b; iipS-co; o xaXo'jpsvo; „BapouX, JtoTapo; SetjTEpo; o xaÂotiusvo; Kotifiou, TOtauo; Tpixo; o „xxXo'jpcvo; TpouXXo;, "ocxy'o; gzscpvoţ o xaXoiip.evo; Bpou-oî, „xotxuo' 6 xxXou'psvo; SepsTo;". 2-o. Negreţa parţială a territoriulul de 16ngă gurele Dunării ÎI precede cu mal mulţi secoll, cellu puţină de pe la annulă 950. Călugărulă Nestoră, pe care l’amă vădută mal susă mergendă braţă la braţă cu im-peratulă Constantină Porfirogenetă în cesti-unea Negrei Bulgarie, nl-a mal lăssată totă densulă unăpassagiă despre Negriî-Ungurî, dicândă cumă-că pe la 900 el trecură lângă Kiev, de unde aă păşită apoi mal departe spre CarpaţI. Cuvintele cronicarului russă aă remasă o enigmă, şi enigmă ară remănâ pentru totă-d’a-una, dâcă nu nl-ară veni în aglutoră ună altă scriitoră contimpurână, şi chîară ce-va mal vechîu, deşi fârte puţină cunnoscută în genere, âră istoriciloră slavi nici de cumă (522). Călugerulă francesă Ademară de Cha-banne scriea pe la 1020 (523). Aşa dâră posterioră lui Porfirogenetă, este totuşi anterioră lui Nestoră. Yorbindă despre cucerirea Transilvaniei de cătră regele maghiară Sântulă Ştefană, ellă dice : „Pornindă resbellă assupra Negreî-Un-„garie, a reuşită atătă prin forţă, cumă „şi prin frică şi amoră, a o întârce tâtă la „credinţa cea adevărată“. Ecce şi testulă : „Stephanus etiam rex Ungriae bello ap-„petens Ungriam Nigram, tam vi, quam „timore et amore, ad fidem veritatis totam „illam terram convertere meruit" (524). Istoricii maghiari vedeaă fârte bine, că e vorba de Transsilvania, dâră nu puteaă pre-cepe, că de ce adecă ea să fie negrâ. „Este vr’o errfire ! “ esclamă Pray (525). „Reă şi fără caile!" mal adaugă Kato-na (526). Si totuşi Ademară nu numai că numesce 1 î Transsilvania „ Ne'gră-TJngariă,“, dâră încă se mal silesce ellă-însuşl a motiva epite-tulă : „de acela se chlamă Nâgră-Unga-„riă, fiindu-că poporulu de acollo este negru „ca Etiopiî11. Testulă : „Dicitur pro eo, quod populus est colore „fusco, velut Etiopes“. Ecce dâră ressăriţl pe faţă capetele celle negre din rebusulă eraldică allă Bass-^m- (522) Karamzin, t. 1, nota 302. (523) Veilî despre ellu Fabricius, Bibliotheca Latina, ed. Mansi, Florentiae, 1858, in-8, t. 1, p. 14, şi Potthast, Bi-bliotlieca liintorica medii aevi, Berolini, 1862, p. 102, art. Ademarus Cabannensis. (524) în Pertz, Scriptores Berum Germanicarum, Hanno-verae, 1840-56, in-8, t. 4, p. 129 -130. (525) Annales Iieţjum Hungariae, Vindobonae, 1764, in-f., p. 17, nota h : „Ungariam nigram — ita per errorem vocat Transilraniam“, (5261 Hist- critica, I, 104 : „Transilvaniam mole sic ap-. pellat“. www.dacoromamca.ro 222 COLUMNA LUI TKAIANU. biloru, Negri-Arabi din balladele serbo-bul-gare, Araby din Nibelungen-lied, Negra-Tătariă din crisovulfi tzarulul Ştefanii Du-şană etc., pe cândă în realitate Ardelenii se deosebescă din contra prin albdţa pelliţel, încătă Anglesulă Boner se mira maî de-ună-dl de a găssi acollo: „figure gingaşe şi bellane ca o copilliţă din Albionă" (527)! Transsilvania la nordu şi Dobrogia la sudii reflectau purii şi simplu negreţa cea poetică a ţerreî Bass-arabiloru, pusă la midă-locă între densele ca unu centru communu de coloraţiune. Ademaru îşi termină cronica cu v’ro pa-tru-deei de anni înainte de a se fi născuţii Nestoră. Din tdte provinciele suppuse cordnel maghiare Arddlulă este cea mai apropiată de Russia, încătii trebuia să’I fi fostu orî-şi-cândii cea mai cunnoscută. Pe la 1100, şi chîară ce-va maî tărdiă, cându scriea Nestoru, principalii locuitori ai Transsilvaniei erau indigenii Români şi in-vasoriî Pecenegi: „Pecenatorum et Falonum campania", după espressiunea unui scriitorii germanii din secolulu XII (528). In acestu modă, povestindii trecerea an-teridră prin Russia pe la annulii 900 a unei gldte de Pecenegi, annalistulă russii i-a numiţii fdrte bine Negri-Unguri, deşi o asse-menea calificaţiune nu li se cuvenia riguro-samente decătii după aşedarea lorii în Transilvania, pe care amu vedut’o a se fi ehiă-matu astii-teliu cu mulţii mai de ’nainte. O dată nemerindu urma adevărului, nu ni va fi greii a’lii constata acumu în însuşi testulii lui Nestorii, alle căruia cuvinte bine înţellese confirmă celle de mai susil. Slavonesce : „... Obre, ichzse niest plemeni ni na-„sliedka, po sicbze pridosza Peczeniezi, i „paky idosza Ugri Czernii mimoKyev, po-„sliezsde pri Olzie" (529). Adecă : „Avarii s’au stinsă fără ndmă, după aceia „aă venită Pecenegii, şi eroşi aă trecută „Negril-Unguri longă Kiev maî tărdiă sub „ 01egu“. Acestă passagiă n’are nici ună dată cronologică , înse cu căte-va pagine maî glosă, după ce descrie mdrtea principelui Olegă la 913, Nestoră urmdză anume sub an-nulă 915 : (527) Transylvania, its products and its poeple, London, 1865, în-8, p. 439 : „fair as a y.oung English girl, and with „features, too, caracteristic ofEngland“.—Autorulu vorbesce despre Maghiari, deru observaţiunea’î se applică şi cătră celle-l’alte naţionalităţi alle Transilvaniei. (528) Otto Frisingensis, an. 1158, în Muratori, Scripto-res Rerum Italicarum, t. 6, p. 665 sqq., ap. Schluzer, Gesch, -d- Deutschen in Siebenb-, 231. 1529) Ed. Miklosich, 6. „Pentru prima oră aă venită Pecenegii în „Russia" (530). In passagîulă ânteiă, sub Olegă trecă Ne-griî-Ungurî; în passagîulă allă douilea, numai douî anni după mdrtea lui Olegă, trecă Pecenegii, dră despre Negril-Unguri nu maî e nici o vorbă în totă cursulă cronicei. Affară de acesta, chîară în passagiulă ânteiă Negriî-Ungurî nu sunt decătă ună sinonimă allă Pecenegiloră, din dată ce vomă supprimepe „droşi“,paky, evidamente interpolată de cătră ună copistă, ddcă vrea să dică iterum (531), căci n’aă fostă doue treceri de Pecenegi sdă doue treceri de Negri-Ungurî, ci numai una. Introducendu-se acdstă sobră correctiune, frasa se traduce : „Aă venită Pecenegii şi aă trecută Negrii Unguri", etc. A trecută cine a venită. Chîară fără a supprime pe „paky“, ci numai traducendu-lă prin apoi, după cumă şi însemndză acestă adverbiă slavonă în maî multe caşuri (532), noî obţinemă acela-şl e-cuaţiune : „Aă venită Pecenegii şi apoi aă trecută Negrii Unguri" etc. Esplicândă pe Pecenegi prin Negri-Un-gurî, Nestoră ca şi cândă ară dice : „Aă venită şi aă trecută atunci laannulă „915 pe 16ngă Kiev acel Pecenegi, cari lo-„cuescă acumă în annulă 1100 în Ndgra-„Ungariă". Şi Ademară respunde : „Ndgra-Ungariă este Transsilvania,,. Unulă se completeză prin cellăTaltă. Fără Ademară e peste putinţă a înţellege testulă lui Nestoră, precumă fără Nestorii e greă a nu bănui, de’mpreună cu Pray şi Ka-tona, vr’o possibilă încurcătură în testulă lui Ademară; precumă nu mal puţină amen-douî, Ademară şi Nestoră, n’ară fi instructivi fără Ndgra-Bulgariă a lui Constantină Porfirogenetă, şi precumă eroşi nici acesta, nici Ndgra-Ungariă a celloră-l’alţî, n’ară eşi din misteriă fără treptata desfăşurare a întregel nomenclature poetice : Neg ra - Cum ani ă , AYgra-Tătariă , Negra-Romăniă, Negra-Bogdaniă, voevodatulă Ne-griloru, Arabiă, Bass-arabiă. Numai laboridsa gruppare a fontâneloră secolă după secolă şi chîară annă după annă, suppunându-le apoi pe rondă şi comparati-vamente unei analise omnilaterale, străbatte labirintulă cellei maî grelle sciinţe, care se (530) Ibid , 22 „V lieto 6423 pridosza Peczeniezi pervoe na „rus’skuiu zemliu“. (531) Chodzlco, Grammaire paleoslave, Paris, 1869. in-8, p. 146 : „paky, de nouveau“. (532) Zizani în Sacharov, Skazaniia Russkago naraăa, Petersb., 1849, in-8, t. 2, part. 5, p. 129 : „paki, escze, zasu— Zas, polonismu, care însemneză puntualmente : etiam. pare dilettanţiloră şi pedanţiloră a fi cea mai uşdră. Una din essiginţele celle mal imperidse şi celle mal difficile alle criticei este înse nu numai de a urmări adeverulă, nu numai de a’lă descoperi, ci încă a nu trece peste dân-sulă, adecă din prd-multă zelă a nu amme-steca la ună locă certitudinea şi ceîa-ce nu este decătă probabilă sdă şi mai puţină decătă atăta. Astă-fellu, deşi ară fi pdte ună lucru com-modă, totuşi noi nu vomă mări argumenta-ţiunea de mai susă printr’o ipotesă a lui Zeuss adoptată de cătră Rosler, cumă-că numele 2a(3apTotaacpaXoi7 sub care appară Ungurii într’ună passagîu din Constantină Porfirogenetă(533) n’ară fi decătă forma scandinavă Svartias-phali, adecă Negri-Cumanî (534). în secolulă X Cumanii, veniţi mal tărdiă după Unguri şi după Pecenegi, eraă de totă necunnoscuţî în Europa; şi chîară să fi fostă altă-felîu, totă încă prima ciocnire cu denşiî n’ară fi avut’o Norvegiî sdă Svedianiî, ci Grecii la Dunăre, încătă mal currendă limba scandinavă adopta pentru a-î desemna vre-ună termenă bizantină , decătă vice-versa. OrI-care ară fi adevărata etimologia a cuvântului SajtepToioKroaXoi (535), ellă n’are a face cu Negril-Unguri aî lui Nestoră şi A-demară , cari nu sollicită nici o tragere de peră filologică şi se rappdrtă d’a-dreptulă la Transsilvania. La Transsilvania , şi'n parte chîară la Muntenia, precumă Ndg'ra-Bulgariă se rappdrtă în parte la Moldova; căci după vechia legendă maghiară a Sântului Ştefană, fdrte inter essantă, espediţiunea acestui rege, acela despre care vorbesce Ademară, se întinsese pâne la ună gradă şi assupra Ţerreî-Romă-nescl (536)... Mal remâne Marea-frigră. Italianulă Formaleoni, scriendă istoria commercială a Pontului, stabilesce urmă-tdrele doue punturî : 1- o. Acdstă Mare nu s’a numită negrat din causa brumosităţil selle, căci brumdsă a fostă totă-d’a-una, ddră nu totă-d’a-una se numîa negră; 2- o. Acestă nume de negră ea trebuia să-lă fi moştenită dela vr’uniî poporă ţermu-rdnă, carele de assemenea se numîa negru. Ca teoriă, ambele punturî sunt fdrte ne- (533) Op- cit, p. 168, cap. 38. (534) Rosler, Rom. Stud. , 150 : „Sa^ap-o'.iaoaXo!, ist clies „ Swartias-phali d. i. die sclnvarzen Falen und es ware dies „die Bezeichnung welche ibnen die scandinavisck redenden „Warăger in Russland und Constantinopel gaben? Diese „Vermutung von K. Zeuss klingt mir sehv beifalls\vertu. — Cf. Zeuss, Die Deutschen und ilire Nachbarstiimme, Miin-eken, 1837, in-8, p. 749. (535) Vedî între altele în Potoeki, op- cit-, t. 1, p. 9S. (536) Apud Padhradczky, Chronicon Budense, 67, nota 2- www.dacoromanica.io COLUMNA LUT TE .41A NU. 223 merite; dâră ingeniosulă Formaleoni se perde într’ună chaosă, de ’ndată ce se ’ncercă a găssi o applicaţiune. Ellă se opintesce la cuvântulă kara, ce are semnificaţiunea de negru în diverse limbe orientale, şi plecândă de acollo, găs-sesce numele anticului poporu Carii din Asia-mică, dicendă : âcc6 Negrii, în memoria cărora s’a botezaţii Marea-negră. >Şi mai mulţii deeătil atăta. Sciândă că grecesce pix»; însemnâză negru, Formaleoni susţine, cumii-că famoşiî navigatori şi colonisatori Milesianî ai anti-cităţii nu eraii decătft Cari. Mai pe scurtă, Marea -negră se va fi numită astă-feliu după negrulu poporă Carî-Milesianî. (537) Lăssândă la o parte că Mărptot nu se deduce grecesce din piXaţ, încătă n’are a face cu negru ; lăssândă la o parte, că Milesianiî eraă Ellenî în t6tă puterea cuvântului, încătă dintr’înşii eşiseră filosofii Tale, Anassiman-dru, Anassimene, istoriculă Ecateă, orato-rulă Escbină etc. (538), pe cândă Carii eraă barbari , papjkpfywvot după Omeră (539), şi cinară însuşi Formaleoni îi face tocmai Sciţi; lăssândă la o parte tdte acestea şi mai multe altele, ca şi cândă ară fi pe deplină adevărate seă cellă puţină plausibile, să ne mărginimă a înfige o singură obser-vaţiune. Carii şi Milesianiî se perdă cu totulă din istoriă, unii grecindu-se, ceî-l’alţi persin-du-se, înainte de începutulă erei creştine. Dâcă Pontulă s’a negrită dela Cari sâă dela Milesianî, dela vre-unulă din aceste doue popâre differite, sâă dela ambele împreună după cumă îi unifică Formaleoni, fie cuină va fi, urmâză necessarmente în ori-ce casă, că evenimentulă trebuia să se fi petrecută într’o anticitate fârte depărtată, cu douî-trel secol! înainte de nascerea Mântuitorului. A sci că negreţa Pontului s’a ivită abia în evulă-mediă şi a-î attribui totuşi o străvechiă origine carică seă milesiană, este o flagrantă contradictiune. Formaleoni prevedea greutatea acestei obiecţiunî şi spera să scape printr’ună nea-deverfi. Ellă dice că primulă scriitoră, în carele ne întimpină Ne'gra-m&re, este Appiană : (537) Storia della navigazione nel Mar Nero, Venezia i 1788, in-8, t. 1, p. 42 : „11 Ponto Eusino ora 5 detto Cara „Degniz, o Mar Nero da’ Tartari e Tnrchi. Questa voce cara „e d’origine scitica, non meno dei popoli Cari, ch’erano ve-„nuti ad abitare l’Asia Minore. Questi Cari furon detti Mi-vlesi dai Greci, ii clie rendeva coiTottamente ii valore della „loro denoininazione di neri. Questi Cari furon i piu possenti „coloni del Ponto, il quale da loro dovette prendere il nome „di Mar Nero presso le nazioni, che ne oceuparono le coste.„ (538) Strabo, lib. XIV, cap. 1, § 7. (539) Ib , VIII, 6 §. 6, „II primo fra gli scrittori, che dasse all’ „Eusino il nome di Mar Nero, fu Appiano „Alessandrino“ (540). Impossibilă ce-va mai falsă ! Appiană trăia în dillele lui Traiană, cun-noscea forte bine Pontulă, îllă menţionâză la totă passulă, mâi allesă în Mt0pi%ăoţ, dâră nici o dată nu’lă numesce altă-feliă decătă ndvro? 6 Eu?£ivo;, sâă simplu n^Toţ (541). Nu numai Romanii, nu numai Ellenii din vechime, ci nici chiară Arabil şi Perşii din evulă mediă, n’aă cunnoscută nici o-dată numele de Mare-negrâ (542), ceia-ce pro-bâză fopograficesce, că ellă nu s’a putută nasce nici pe litttoralulă sudică, nici pe cellă orientală allă Pontului. Tătarii, Slavii, Scandinavii, Turcii de cândă s’aă stabilită în Europa, âcce la cine ne întimpină pentru prima <5ră acâstă numire, adecă la toţi aceia ce colindaseră trei-ânghiulă marină vest-nordică, allă căruia verfă se afflă în gurele celle românesc! alle Dunării. însuşi Formaleoni, printr’o nouă ciudată contradictiune, mărturesce că: „Pontulă s’a „numită Mare-nâgră de cândă încăpu sub „dominaţiunea Tătariloră şi Turciloră, de „unde Russii i-aă disă apoi Czerno-More şi „Moldovenii Nâgra-mare„ (543). Unde mai sunt dâră Carii, Milesianiî şi pseudo-Appiană ? Francesulă De la Primaudaie, carele citise mai totă ce se referă la Pontă în litte-raturele vechi şi moderne, constată acella-şi faptă (544). Intr’ună cuvântă, originea numelui Mării-negre se p<5te împinge cellă multă pâne în secolulă X, nu mai încollo, adecă în acea epocă, în care felîurite triburi turce şi tatare, Chazarî, Pecenegi etc., aă începută a se mişca din resărită cătră gurele Dunării, şi’n care epocă noi veduserămă mai susă for-mându-se o variată nomenclatură de satelliţî negri în gîurulă centralului negrismu allă ţerreî Bass-arabiloru. Aprdpe tdte numirile Pontului în evulă-mediă s’aă formată după diverse popâre (540) Op. cit-, 93. (541) Ed. Firmin-Didot, Paris, 1840, in-8, passim, înce. pendîi dela pag. 1.— Şi să se observe, că sub Appianu Carii şi Milesianiî de-multii nu maî essistau ca popore, ci numai ca localităţi : ib-, p. 197, 200, 269, 471, 517, 573, etc. (542) Lelewel, Geographie du moyen-ăge, Atlas. (543) Loco cit. : „Dacche vi regnarono Tartari e Turclii, „fu detto Mar Nero, e cosi pure lo dissero : Russi in loro lin-„guaggio Czerno More, ed i Moldavi Nigra Mare„ — Despre numele scandinavă Svartahaf vedî Rafn, op. cit-, passim, şi maî susu nota 505. (541) Histoire du comtnerce de la Mer Noire , p. 3 nota. „Mer Majeure, Ies Grecs byzantins l’appelerent Ies premiera „de ce nom, qui fut adopte par Ies Latins. Lorsque Ies Turc8 „et Ies Tartares la dominerent, ils lui donnerent le nom de „Mer Noire“. mari şi mici (545) : une-orî Mare-Romană în înţellesă de Grâcă, adecă a Romei-No-ue (546); căte o dată M&re-Russă(547), deşi Ruşii îllă puteaă attinge numai prin Nipru. Totă astă-feliă Pontulă fu botezată negru din causa Româniloră, cari îllă stăpănîaă prin importantissimulă diametru commer-cială allă cultei Europe, de’nteiu la gurele Dunării şi apoi la cataractele dela Orşova. Dâră proba cea maî directă despre romă-nisn,ndă appellativului negru în privinţa Pontului sunt chiară Turcii şi Tătarii, şi nu cei de astă-di, ci străbunii loră din secolulă XIV. Pe la 1390, fiindă prinsă robă de cătră Ottomani şi audindă dela dânşii numele turco-tătară Kara-denghi{, Nemţulă Johann Schiltberger a cerută naturalmente o traducere şi s’a informată că acâstă Negră-mare însemnâză a Kara-ijlalciloru, încătă în rela-ţiunea călletoriei selle ne isbesce d’o-dată cu surprindere , că oraşulă Tessalonica se afflă: „pe ţermulă Mării-Romănesci (548). Dela Pecenegi, dela Chazarî, dela triburile orientale maî menunte, copprinse sub aceste doue vaste etichette confederative şi împrăştiate în evulă-mediă pe totă lungulă septentrională allă Pontului, Negra-mare trecu la Turci şi la Tătari sub forma de ATdra-denghiz, la Slavi sub acea de Cţerno-more, la Scandinavi Svarta-haf, şi aşa mal încollo , âră Grecii o împrumutară dela Os-manlâi, prefăcând’o în Mauoo-OâXacma (549). In susă de Dunăre pâne pe la Crimă, în glosă de Dunăre pâne pe la Varna, în susă şi ’n glosă reversându-se, ca din-tr’o pălniă resturnată, anume din bassi-nulă carpatino-danubiană, âcce propriă disa Negră-m&re, pe cândă de dincollo de Meo-tide şi de dincollo de Bosforă ea nici o dată nu se chiăma astă-feliă pâne la moderna ge-neralisare a terminologiei geografice. Amă finită şi cu Pontulă, completândă pe de plină negra atmosferă a Munteniei din evulă-mediă. Deră pâne a conchide, mai avemă de făcută o observaţiune. Scriitoriloră, maî allesă celloră de altă dată, li plăceaă multă antitesele, deşi din (545) Chîarăîn anticitate Inse vedemu pe Horatius, 1-111,4, numindu-lu „Mare Assiriană“ : „Littori« Assyrii viator.“ — Cf. Dion-ysius, De situ orbis, Basileae, 1557, in-8, p. 218,ap. Kbppen, Alterthumer am Nordgestade des Pontus, Wien, 1823, in-8. (546) Maî susu nota 512. (547) Massoudi, în Klaprotli, Magasin asiatique, 1825, p 271, ap. Primaudaie, 1- e. -Shem-uddin-Abu-Abd-ulla-Uluhammed, ap. Karamzin, I, nota 365, etc. (548) Schiltberger's Reise, ed. Pelzel, Miinclien , 1814, in-8, p. 83 : „am Ufer des Wallacliischen Meeres“.— In pa-ragrafulu viitorii noî vomu ave a reveni dintr’unu alţii puntu. de vedere assupra Măriî-negre. (549) Bayer, De Cimmeriis, în Opuscula, p. 127, ap. Karamzin, , înota 3. www.dacaromamca.ro 224 COLUMNA LUI TRAIANU cărţi elle rare-orl aă reuşită a se altoi în vulgă. Negrulu provdcă ideîa de albii. Romănia carpatină fiindă negră, dcc6 ddr6 că unu copistă allă lui Villehardouin numesce pe cea balcanică „România albă“ (550), deşi numai într’ună singură passagîu şi deşi n’o maî găssimă aiuri, ceia-ce arretă că antitesa nu trecuse nicăirî la poporă. Transilvania fiindă Ungariă-negrd, Ade-mară şi Nestoră numescă pe Maghiar! Un-gurî-albi] ddră cellă ănteîu se grăbesce a lîmuri ellă-însuşî, că acostă albdţă n’are altă raţiune decătă spre a distinge Pannonia de Ardelă: „dicitur Alba Ungria ad differen-tiam Ungriae Nigrae“ (551), pe cândă ne-grdţa Transilvanie! este anteridră antiteseî, basându-se pe capetele celle negre alle Bass-arabilorîi : „populus est colore fusco velut Etiopes“ (552). Pontulă fiindă Mare-negră, Grecii şi Slav! aă attribuită epitetulă de albă Mării-ionice (553). Cronicarulă maghiară Keza botdză pe Cumani! ce! adeveraţ! Comani-albi prin op-posiţiune cu Comaninigri dela Dunăre(554). Fără a îmmulţi essemplele, vomă înregistra numai, că pretutindeni acestă epitetă de albă este isolată, accidentală, cu totulă străină litteraturel poporane, limbisticei şi diplomaticei, în timpă ce A^egra-Romăniă, Ne-gra-Tătariă, Argrn-Comaniă etc., purce-dendă tdte din Bass-arabiă, formdză ună în-tregă ciclu compactă, solidară, strictamente circumscrisă din tdte părţile între Negra-Ungariă, Aegrn-Bulgariă şi Ne’gra-mare, şi pe care ’lă putemă resume prin următdrea mappă epică a Arabieî dunărene : (550) Hist■ de Constant., 304 : „Mont Haemus, qui est la basse Mysie, s’appellant maintenant blache Blanquie. (5511 Loco cit. (552) Ib. (553) Formaleoni, I, 43.— Miklosicli, Lex., verbo : czfn. (554) Endlicher, Monumenta, 90. înainte de a termina, suntemă dispuşi a satisface, sdă încă! a linişti o întrebare. In secolulă X, între anniî 900 — 1000, la marginea primului millenniă după Cristu, întregulă bassină dintre Balcani şi Carpaţi şi chîară ce-va mal încollo căpătase bru-mdsa famă de negru. Acestă fenomenă provenindă printr’o poetică associaţiune de idee din facila descompunere a numelui Bass-arabiă, prin care se caracterisa mal în specia banatulă Severi-nuluî, se trage o necessariă consecinţă, cumă-că cu multă maî de’nainte, cellă puţină în secolil VIII — IX, territoriulă oltdnă era degla cunnoscută ca Bassarabiă, căci causa nu pdte a nu fi anteridră proprieloră selle effecte. Logica nu se opresce aci. In privinţa Negreî-Ungarie, Negrei-Bw\-garie, Mări\-negre, Negrei-Tătarie, Negreî-Cumanie, Negreî-Bo gd an i e, Blă-menn, M«uPo-pXotXia, Araby, Kara-iflab etc., B&ss-arabia este o causă; da, înse totă-d’o-dată dânsa ni appare la rondulă seă ca ună simplu ef-fectă în calitatea’l de nume dinastică allă Munteniei, adecă ună ce datorită secolareî dominaţiunî la Dunărea de glosă anume a ndmulul Bassarabiloră. Prin urmare, ddcă Bassarabia, ca desem-naţiune territorială, datdză dintre anniî 700 —800, cată se admittemă vrândă-nevrândă că Bassarabu, ca desemnaţiune domndscă, trebuia să fie şi maî antică, din secolulă VII, VI, sdă şi maî susă. O dată agîunşî aci, ne va întreba orî-cine că o gîustă curiositate : ce însemneză dre însuşi cuventulă Bassarabu ? Ne va întreba, şi ne-a şi întrebată. Annunţândă într’o revistă cercetările nd-stre assupra nomenclatureî Ţerreî-Romă-nescî, d. Dr. D. A. Lauriană, unulă dintre ceî maî distinşi represintanţî aî tinerimii române, adaugă : „Să ni permittă d. Hăsdeă a-îcommunica „o analogiă ce ne-a impressionată şi care „ară lăssa locă probabilităţii. In limba tur-„cescă se afflă căte-va vorbe de origine per-„siană, cari ară fi putută să între în constituirea numelui Bassarabu. Ecce acelle „vorbe: ban (capă), sar (principe; acesta se „vede destullă de bine în Stfr-danapalu, „Nabona-sar, Salmana-sar), şi aba (tată). „Remâne acumu de supposată : Nu cumă-„va acestă cuvântă represintă puterile ce „ună domnă avea în mâna sea ?“ (555) Ca formă, astă ipotesă este cu totulă contraria principieloră sciinţel filologice, care respinge derivaţiunea uneî vorbe din trei teme separate, bn încă nesce teme espri- * i (555; Transacţiunîlitterarie şi ştiinţifice, redact. D. A. i Lauri anii şi S- C. Micliailescu, 1872, p. 119. mândă căte-şl-trelle aprdpe aceîa-şî idea : ună dupplu pleonasmă. Lăssâmă la o parte de a dice, că limba turcă sdă acea persiană potă fi luate în con-sideraţiune pentru studiulă României primitive numai întru cătă fie care din elle appar-ţine la o mare familliă limbistică, bună-dră altaică, ariană etc., încătă atunci cuvintele nu ni se maî presintă ca turce sdă ca persi-ane, ci numai în favdrea de a fi fostă corn-mune mal multoră popdre finno-mongole sdă maî multoră popdre indo-europee, unele străbăttute în Dacia din cea maî depărtată vechime; căci altă-felîu n’are a face Turculă modernă sdă Persianulă modernă cu antici-tăţile române. Cu tdte astea ca fondă, dacă nu ca formă, supposiţiunea d-lul Lauriană se aprdpie fdrte multă de veritate. Cuventulă Bassarabu nu este nici ban, nici sar, nici aba, ddră însemndză în ade-veră : „puterile ce ună domnă avea în mâna sea“. In Cartea II, scriândă Istoria Dinastică a Ţerreî-Romănescî, noi vomă desbatte passă la passă, pe basea fontâneloră şi numai a fontâneloră, annalele ndmulul bassarabică, încependă dela însă-şî colonisarea Daciei şi demonst.rândă totă-d’o-dată microscopicesce etimologia cuvântului; de astă dată, fiindu-ni peste putinţă a antecipa assupra unul lungă şiră de' desvoltărî, ne mulţumimă a formula o dogmatică conclusiune. Bassarabu este de aceîa-şî origine cu el-leniciilă p«oiXşu?, principe, pe care o climă mal nordică îllă modifică întocmai după cumă din paaiXizîj s’a făcută baserică la Macedoneni şi biserică la noi; Bassarabu este de aceîa-şî origine cu celticulă basus, căpitănii, şi basa-nus, principe (556); Bassarabu este de aceîa-şî origine cu numele primordialei caste nobilitare persiane Pasargad, în Erodotă naaapyâSat, din care se allegeaă principii şi după care, ca şi Bassarabia la Oltă, o ţdrră întregă se numîa acollo Pasargadiă; în fine, Bassarabu, j&oiXăJ;, basus, basanus, Pasargad, tdte acestea se deducă din sanscri-tulă b'as seă b’ad, a străluci, de unde b'altar as—emininte şi b'adilas — eroă. Aşa ddro, maî repeţimă încă o dată, nu în formă, deră în fondă d. Lauriană are dreptate : Bassarabu vrea să dică principe. (Va urma) HASDED. (556) Du Cange, Glns. med. lat., I, 610: „Basanus, Prin--„ceps apud Sicambros , teste Tritliemio : Sicambri regeni „simm Basan sive Basanum solent appellare“. — Sulzer, Dell'origine dei dialettiromanici, Trento, 1855, in-S, p. I29î „Celt. Basus — capitano, guerriero, cavaliere". www.dacaromamca.ro COLUMNA LUI TRAIANU 225- CE ESTE NAŢIUNEA? (Fine.— Veţlî nr. 37) IX. După ce amă conchisă, că o naţiune e totalitatea indivi4. Petrolîi de Pensilvania Materie volatile cari se evaporă la 100° 4,3%. „ „ . , . 120" 10,7%. . » - - - HO’ 16,0%. „ , n „ . 180» 28,7"/o. Composiţiunea centesimală C=S5,1,-H=14,3,0=::0, 6 etc. II. Din puntuia de vedere industriala, petrolula sup-pusd la distillaţiunl succesive dă următorele produse: 1. Essenţa de petrolu; 2. Eterulu de petrolu sed essenţa minerală; 3. Vleiulu de petrolu pentru illuminatu; I. Vleiulu galbenii pentru unsulu carreloru; 5. Vleiulu greu de unde se estrage parafina. Nu scimd cumd se tratteză la noi în ţerră petrolula mal ’nainte d’a fi data cotnmerciulul; derO în orl-ce casa recommandămd cu deosebire acelld trattaraentd raţionată, unde fie-care parte estrasă îşi are usagiuld sed particulara, aşa : 1- o. Essenţa de petrolu (se obţine distillândd petrolulu naturalu şi adunândd’totd ce trece între 0° şi 30°), corpd forte volatila, forte periculosd, de maniata pentru că dă vapori la temperatura ordinară, cari se potd inflamma în contactuld unul corpii în igniţiune, se întrebuinţeză ca dissolvantd in laboratorele de chimiă. 2- o. Essenţa minerală (se obţine distillândd restuld operaţiunii ăntele şi adunândd totd ce trece între 68° şi 116°), corpd licuidd, se infiammă la temperatura ordinară şi în contacta cu und corpd la igniţiune, se întrebuinţeză ca dissolvantd ; cu mari. precauţiuni' se pote utilisa la illurni-natd. în lampe cu fitild (lampes ă eponges); din puntuia de vedere alia preţului este destulld de buna, căci nu cbsta mal multa de 1 — 2 centime pe oră, derO are inconvenintele d’a produce în combustiune o pre mare cantitate de căldură. 3- o. Vleiulu de petrolu pentru illuminatu (se obţine distillândd restuld operaţiunii ăntele şi a doua, şi addunândd totd ce trece între 136° şi 250°), corpd licuidu, întrebuinţată în generala pentru illuminata. Are avantagiuld d’a fi mal puţind delicata de maniata în cela-ce privesce inflam-mabilitatea, pentru că diferiţii carburl ce ’la compună nu emrnitd vapori la temperatura ordinară. Cu tote acestea, fiindd că frauda, ori neîngrigirea cânda distillarea nu este bine făcută, caută a Introduce ori lassă în acesta produsa carburl ap-parţingndd la categoriele 1-ea şi a 2-a de mal susd, legea a intervenită. în adeverfl, legea fran-cesă consideră caulelula de illuminata, cândd nu dă vapori inflammabili mal glosă de 35°; legea americană este mal rigurosă, ea nu lasă în commercid uleluld care dă vapori inflammabili mal glosa de 43°. Pentru a constata acestă emittere de vapori, Granier a inventată und mică apparatd portativa, a căruia descriere o voind face cu o altă occasiune. 4- o. Vleiulu galbenă pentru unsulu carreloru (se obţine distillândd restulil operaţiunilor!! ăntele, a doua şi a treia, şi adunândd totd ce trece între 260° şi 280°), corpd semi-solida viscosd, întrebuinţată pentru îngrăşatula ossielord la carre. în fine 5-o. Parafina, se obţine din residud (hu iles lourdes de pdtrole), în care residud (remă-şiţă) parafina se află amestecată cu diferiţi carburl espnşl mal susd, cândd distillarea nu e îngrijită, sed remând prin aderinţă şi cu diferite materie colorante. Pentru a o separa, remăşiţa se suppune la o nouă distillaţiune printr’und currentd de vapori, şi remăşiţa distillaţiunil este suppusâ unei presse idraulice, care o separă de tote părţile licuide. Remăşiţa n*uă, solidă, constituă parafina brută şi aşa numită de ănteiulă trattamentu, colorată în brună de materie colorate străine. Parafina aşa obţinută, topită la o temperatură îatre 46° şi 50°, ammestecată cu 5 6°/o de sulfure de carbond pentru a dissolva materiele străine, este lăssată câtd-va timpd, apoi din nuod suppusâ pressei idraulice , şi remăşiţa solidă, purificată prin aceste operaţiuni, parafina de allfl douillea trattamentu, continuândd a o suppune într’unfl modfl analoga unord alld 3-lea şi 4-lea trattamentd, avemd parafina albă, translucidă, întrebuinţată la fabricarea luminărilord. Luminările de parafină sunt prfi mol; aşa se observă că în căldurele verel lumînarea stându în candelabru se îndoesce; pentru a obveni acestui inconveninte se adaogă în massa parafinei destinate acestui usagid ore-care cantitate de acidă stearicfl. III. Usagiuld petrolului era mărginiţi! p6ng la 1867 — 1868. La acestă epocă Henry S-te Claire Deville, professoruld med dela Sorbonna, avu fericita ideiă a’ld întrebuinţa ca combustibilă pentru cuptore şi macine cu vapori. Este glustd a face cunnoscutd, că alţi înaintea lui afl avută în America ideea, derO nu aglunseră la resultate practice. Avantagiuld acestui nuofl combustibilă era mare : 1. pentru ţgrrele cari ad petrolu în cuan-titate, între cari este şi Terra Romănescă; 2, pentru că preţuia lui este destula de mediocru, încătd se potd realisa economie considerabile în cheltue-lele differitelord usine, stabilimente şi întreprinderi de utilitate publică. DerO pentru a reuşi în applicaţiunile practice alle acestei idei, Henry Deville avea trebuinţă a găssi und mitjd-locd d’a face maniarea petrolului puţind periculossă şi independinte de diferite accidente ; în adevgril, terribiluld incendia dela Bordeaux din 1869, causatd de petrold, care arse mare parte din corabiele portului şi causâ pagube de mal multe millione, glustifica temerile. Studiândd căuşele ce favorisad râpedea inflam-mabilitate a petrolului, Henry Deville agiunse la următorele resultate : 1, petrolula (sed ce este identică : differitele produsuri gazose şi licuide ce ellfl copprinde), trece (filtra) printre dogele butoe-lord în cari se află ; 2, sub influinţa căldurel în timpuld verel petrolula dilatându-se, sparge bu-toele celle pre pline. Illustruld cbimistd fran- www.dacaramamca.ro 228 COLUMNA LUI TRAIANU. cesd înlătură orl-ce eventualitate: a) recommau-dândil cellord ce se occupă cu esploaiarea petrolului a întrebuinţa butoe de ferrd, prin urinare fâră doge; b) studiAndfl coefficientuld de dilata-ţiuue alia petrolului de difforjte proveninţe, pentru a pute determina astd-felifl spaţiulfl ce trebue lăs-satiî golfl în lie-care butoid, potrivitd cu capacitatea lui şi cu temperatura maximă la care ard fi suppusdîn căldurele vereî, şi afflândd determinarea de dilataţiune a petrolului de câte-va proveninţe: Petrolu d’Alsaee......... 0,0008O_ şi 0,00084. Petrolu da Circasia .... 0,00075 Petrolă de Pensylvania . . 0,00084 Petrolu de Virginia. . . . 0,00084 şi 0,00072; c) debarasândd petroluld destinată acestui usagifi de tot,e produssele volatile şi licuide, cari distillă mal glosd de 100°, aşa în câtd pentru St. Claire Devii le unu petrolu e bună ca combustibilii atunci, cânclîi introducendu în massa lui o forţă ap-prinsă, nu numai că ea nu'i communicăflamma, derd chiaril se stinge. Totd chimistuld susd citatd inventă grilla verticală pentru usagiuld specială alld cuptorelord încălzite cu petrold. De la 1869, furnalele labo-ratorelord de chiiniă dela Sorbonna şi dela Scola Normală sunt încâlcite cu acestd inidd-locd. Temperatura unul furnald încălziţii cu petrold se pote sui pSnd la 800° şi chiard 1000°: aşa de mal multe ori amd topitd argintuld în laboratoriulu Sorbonnel.Pe linia drumului de ferrd de Est, mal multe locomotive ad grilla verticală şi sunt încălzite cu petrold. în timpuld assediulul, combusti-biluld lipsindd în Paris, în usina regiei tabacnrilord o maşină de forţă de 300 cal, încălzită cu petrold, servi a măcina grâuld, orZuld şi ovesuld pentru fabricarea pănii. Avantagiuld cuptorelord încălZite prin acestd nod miZd-loed este că ad temperatură constantă: arangiarea grillel şi modulă distribuţiunil petrolului permitte a consumau o acelaşi cantitate do combustibilă potrivitd cu timpuld. Regretămu că nu putemd face cu acesta oeca-siune descrierea grillel verticale şi a modulul de dis-tribuţiune a petrolului. La timpd mal favorabilă, vomă insiste cu mari deslucirl assupra acestui modă de încălZitd, şi amd fi în adevdrd fericiţi, cândd l’amd vede respân-ditd la noi în ţerră, unde pecura abundă şi unde din ce în ce se simte lipsa de combustibilă. Chr. POPESCU PASCANU. (Din Revista Ştiinţifică) In numeri! trecuţi ai „Columnei lui Traîanu* d. A. Odobescu a publicată unu preţiosu indice allîi tutu-rorfi scrieriloru essistinţî, relative la vechia Daciă. în numerulu de faţă suntemu fericiţi a începe publicarea unei perle de erudiţiune : o importantissimă monografiă, pe care nl-o trămitte amiculu nostru d. A. Papadopulă-Calliraahu , şi care privesce ia litteratura cea perdută a istoriei dace. Ne grăbimu a attrage at-tenţiunea lectorilorQ assupra intimului legămentu între lucrarea d-luî Odobescu şi acea a d-luî Papadopulu-Cal-limahu. Redncţiunea. DESPRE SCRIERILE VECHI PERDUTE, ATT1NGETORIE DE DACIA. De pe ţermurile Dunării nostre, und omd pre atâtd illustrd, pre câtd nenorocită, Publid Ovidid Nasone, cugetândd assupra viueţel producerilord geniului omenescd, trămittea Romei, iubitei selle patrie, aceste dulci şi frumose cuvinte : Tabida consurait ferrum lapidemque vetustas ; Nullaque res raajas tempore robur habet. Scripta ferant arinos : scriptis Agameranona nosti ; Et quisquis contra, vel simnl, arma tulit. Quis Thebas septemque duces sine carmine nosset, Et quicqnid post haec, quicquid et ante fuit ? Dî quoque carrainibus , si fas est dicere, fiunt, Tantaque majestas ore canentis eget .1). N’avea inse pe deplină dreptate Acestd iubită tenerorum lusor amorum (2), şi ’n depărtarea annilord betrânuld Guttemberg putea să-î zim-bescâ maliţiosd, arătândd lumii littera sea d9 plumbd, cu care numai se pote Zice : Scripta ferunt annos--.. A trebuită să vină tipografia, ca vorbele lui Nasone să fie o realitate. Câte scrieri de multă preţd, câte fapte mari, sunt perdute pentru noi din lipsa tipografiei, şi câtă lumină ard fi iuldcuitd intunereculd nestră-băttutd ce domnesce peste epocele celle mal însemnate alle istoriei faptelord omenescl!... Câte probleme ad remasd nedeslegate pentru vechia i-storiăa nostră, pentru epoca Dacă?.. Caread fostă limba Dacilord sed a Gleţilord? Cari a fostă adevăratele hotare aborigene alle proprio Zisei Dacie? Care era cârmuirea, legile, litterele, choro-grafia, — intr’und euveutd istoria lord totă ?.. Aceste probleme ard fi deslucite pentru noi, decă scrierile bătrâne ce trattad despre Dacia ni s’ard fi păstrată. Noi ni propunemd a da aci o nomenclatură de autorii vechi în astă materia, alle cărora scrieri sunt perdute, pote pentru totd-d’a-una. § 1. DIONE. Intre annil 97 — 117 după Cristd a trăită Dione, fiiosofd stoicd, născută in Brnssa Bitiniel, supranumită Chrisostomulu. In timpuld tinereţe-lord selle, elld a călletoritd multă prin Egiptd şi prin alte ţerre. Era und bărbatd liberală : spunea adeverulu fără frică. Din causa acesta, cândd s’a intorsd din căllătoriele selle, elld se gâssi incungluratd de pericol!. Imperatulu Do-miţiand condamnase la morte pe und amică alld lui Dione. Dione ţinu discursuri publice, stig-matisândd acăstă faptă. Viueţa-1 fiindd în pri-mesdiă, elld fugi in Dacia, unde se făcu plugard, uda copacii şi gradinele, cărra apă, şi astd-fellu (1) Ovid. Pont. libr. IV, 8. (2) Ovid. Trist. Eleg. III, libr. IV. îşi procura pălnea de totă Zi- După mortea luiDo-miţiand armata romană se turburase’; înse Dione prin und discursd publicd aisbutitd s’o liniştescă, invocândd memoria veclieî discipline romane.. Successoruld lui Domiţiand, Nerva, rechiamă pe Dione la Roma. Sub Traland, elld era atâtd de iubită şi stimată, încâtd Imperatuld , intorcăn-du-se dela biruinţele selle, îlld punea allăturl cu dânsulă in carruld triumfală de aură, in care împăraţii Poporulul-Rege serbad triumfurile lord. Din scrierile selle, noi avemd numai 80 discursuri importante (1). Acestd Dione a scrisă o carte despre ţerra nostră : Istoria Daciei. Flavid Filostratd, care a trăită şi a scrisă pe la 230 după Cristd , face menţiune de acestă seriere cu mare laudă (2). § 2. STRABONE. Marele geografă btrabone, pe la annil 26 — 1 inainte de Cristd, a scrisă o carte despre Tracia şi Dacia, care nu o avemd (3). Istoria sea in 47 de cărţi este cu deseverşire perdută (4). §3. APPIANU. Appianu a scrisă, la 147 după Cristd, indoue-Zeeî şi patru cărţi Istoria Eomaniloru. Acestd mare istorică, atâtd de lăudată de Fotid, a trăită sub Traland , Adriană şi Antonind Piuld. Elld a occupatd funcţiuni înalte. Din istoria sea nl-a remasd numai glumetate. Appianu a scrisă o istoriă a Daciei. In prefaţa sea la scrierile selle istorice, elld însuşi ni Zice acesta : Tetwv Ttov jtt'eo ’laxpov ou? Aaxou?rP(DfJiatoi xaXouatv. . aoyYpacpto xxxa eOvo? £xajtov (isv £?6t6Xou; £xaarov toSv £0vtov 8ti]pixat.(5) Importanţa acestei istorie se dovedesce din înseşi aceste cuvinte alle lui Appiand. După încredinţarea ce ni dă Zonara, Istoria Daciei se copprindea iu intrega carte a XXII din scrierile istorice alle lui Appiand (6). § 4. CANIN1US. A fostă o mare epocă, a fostd o mare gloriă pentru Roma şi pentru Traland biruirea lui De-cebald , suppnnerea şi colonisarea Daciei. Plinid celld tănărd, amică alld lui Traland, tribună alld poporului, prefectd visteriel publice, consuld, gu-verbatord alld Bitiniel şi alld Pontului, commissard Căii Emiliane şi augurd, afflândd despre acestă biruinţă scriea suveranului sed următorea epistolă de felicitare : C. PL1N1US TRAiANO. „Yictoriae tuae, optime Imperator, maximae, 1 2 3 4 5 6 (1) 'Av0. Ta!;^,'EXÂr)vtxr) Pi|3Xio07jxr], tom.I, pag. 343. Edit.Venet. 1807. (2) Flav. Philostrati, Vitae Sopk'stanun , libr. I. cap. VII Edit. Eed. Morelii, Paris, 160-^, pag. 198-199. (3) Malte-Brun, Geograpbie Universelle, livre VI, tom. I, pag. 63, edit Paris, 1853. (4) Revue des deux moDdes du 15 Decembre 1871, pag, 825. (5) Appian. Praefat. in suis op. cap. IV. XIII. XV. et apud Photium Cod. LVII. et Anonymum. (6) Zonar. Anual. tom. II, pag. 200. Edit. Basiieae 1575. www.dacaromamca.ro COLUMNA LUI TRAIANU. 229 pulcherrimap, antiquissimae, et tuo nomineet rei-publicae gratulor, deosque immortales preeor, nt omnes cogitationes tuas tam laetus sequatur even-tns, ut virtutibus tantis gloria imperii et novetur et augeatur® (1). Cu Dacii nu a foştii uşorii. Romanii se luase de gânduri. Îlnumîail: afurisiţi duşmani şi nemu nebiruită: ixopoi-M-cd?*™ rte, invicta gens (2), in-ăomiti Getae (3), Dacus asper (4), Dacii obo-râtorl al Romei : delevit Urbem Dacus (5). Era atunci în Roma unt! omd forte erudiţii, anume Caninius. Elld a scrisO in versuri istoria espediţiunil lui Traland in Dacia. Despre acestă scriere ellil vesti pe amiculti seil Pliniţi, care ’ltl încuragiâ in întreprinderea el. Acellfl poemil e-pictl allil Romaniloril este perdutil pentru noi! Ellil descriea colonisarea şi intemelarea Daciei Tralane, aşezarea Romanilor!! în ţerrelenostre(6). Sa reproducemil o parte dintr’o Epistola a lui Plinit! catră amiculti set! Caninii! : „C. PLÎN1US CiNINlO SUO. „Optime facis, quod bellum Dacicum scribere paras : nam quae tain recens, tam copiosa, tam lata, quae denique tam poetica, et(quamquam in verissimis rebus) tam fabulosa materia? Dices im-raissa terris nova fiu mina, novos pontes fiuminibns injectos, insessa castris montium abrupta, pulsum regia, pulsum etiam vita, regem nihil desperantem. Super haec, actos bis triumphos : quorum alter exinvicta gente primus, alter novissimus fuit... “ Din acestă scrisore pare că Plinit! urmase pe Traland în espediţiunea Dacică. Eilu avea o mare cunnoscinţă de afacerile Daciei, şi chlard de celle petrecute sub administraţiuuea lui Dece-bald (7). S 5 HELLANICU. Istoricule! Hellanicu (TEtxivwo?), mare trăita pe la 495 inainte de Cristfl , a scrissO o carte Despre intemelarea nemuriloră şi alle oraşeloru : ikp\ zTiacrav tGvfiv xai TcdXaov,. Scrierea sea cop prindea şi narraţiunl despre Dacia (8^). Ea este cu de-severşire perdută. Nî-ad remasf! căte-va fragmente confuse şi neinsemnâtore (9). Hellanict! citeză mal multe oraşe Dace. Pe acesta Hellanict! îlla menţioneză şi Pausania (10). (1) Plin. Secund, libr. X, epistol. IX.| (2) DionChrysost. Orat. XLVIII. §2, Edit. Duca, Vien. 1810 tom. III, p. 145. et Plin. loco citato. (3) Ovid. Pont. libr. II, Epistol. 2. (41 Horat. libr. I, Od. XXXV. (5) Horat. libr. III, Od. VI. (6) VeŞlîPlin- Secund, libr. VIII. epistol. IV. — libr. I, ep. III.—libr. II, ep. VIII.—libr. IU, ep. VIL—libr. VI, ep. XXI. libr. VII- ep. XVIII. — libr. IX, ep. XXXIII. — Edit, Paris. 1853. (7) Plin. Epistol. libr. X, epist. XVI, pag. 690. (8) Str'tpav. Bujavr. Iltpl ffivSvxai koXeuv. pag. 716. 66. 77. E_ dit. Aimtelodam. 1678, et Thomas Pindeo, Breviariutn auctornm in Stephan. pag. 763. — Atbenaeus , libr. X. — Vossius, De historicis Graecis, libr. IV. cap. 5. (9) Hellanici Lesbii fragmenta, Leipzig, 1826. (10) 'EXXiSo; IlEpirJfrjsi;, cap. III, pag. 347. tom. I, şi cap. XVII, pag. 437. Edit. Paris, 1814 parClavier, SS 6. 7. 8. 9. AGRETAS, AGATHON, CŢESIPU, TIMONAX. Aceşti istorici (’AYp^raţ, ’AyocOiov, TKrjotxxo;, TsjjZvaJ) aa scrist! şi el istoria locală a Daciei. Epocele în cari aii trăita ni sunt necunnoscute. Din scrierile lorii nu nl-a remasO nemica. Abia cunnd-scema de essistinţa lorii, şi de materia despre care aii scrisa, prin mărturiele lui Ştefana Bizantinula, Suida, Arpocration şi Atened. Scrierile lord pur-tad titluld genericii, confusd, ce se da de autorii greci ţerrelord de dincoce de Dunăre şi spre Nordd : SxuOixa, adecă Istoria Sciţiei (1). §§. 10. 11. 12. 13. PISANDER, PARMENION, DESIPPU, HECATEU. Aceşti scriitori ad scrisd şi el despre Dacia, precumd se vede din citaţiunile lui Stefand Bizantinula. Desippu a scrisd und Cronicd (Xpovtxov), in care citdză mal multe oraşe la Cartea XII. He-cated a scrisd o carte ce avea titlu Europa (E6p(i7t7)) (2). Acestd Hecaţed trebue să fie acellaşî pe care ’ld menţioneză Diogene Laerţid (3). Pi-sandru nu pote fi confundata cu Pisandru poetd citata de Pausania (4). Hecated este Hecateuld din Miletd, citatd de mal multe ori de Pausania (5). Elld a trăitd în vremile lui Daria. Herodotd l’a imitata (6) şi ’ld citeză mal de multe ori (7). $ 14. CTESIAS. La annil 416 inainte de Cristd a trăita isto-toriculd Gtesias (8). Elld a scrisd între altele Istoria Persiei şi a Indiei .(iLputxi xoi ’ivSixa), de care avemd forte puţine şi ciuntate fragmente (9). Acestă istoria in une părţi alle el era importantă pentru topografia şi istoria Daciei. Ctesias în cărţile VII. VIII. X. XI. XII. şi XIII a Istoriei Persice, scrisă in 23 cărţi, după mărturia lui Fotid care a cetit’o (10), ni descriea, precumd se vede chiar din căte-va fragmente (11), espediţiunea lui Darid în Dacia nostră, în Sciţia, cu o armată de 800,000 omeni; ni <)icea că numele fratelui regelui Sciţilord d’atuncl era Massa-Geta, că regele Sciţilord se nurnla Scitarba; cumd a trecuta Darid peste Bospord şi peste Dunărea nostră pe poduri făcute de elld; cumd a străbătută şi pe (1) "AvOtjx. IV£. EXXrjv. (3i(3XioO. tom. I. pag 400 — 403. Aga-tbon este altalu decătu poetulu tragieu şi comicii, amiculu luî Socrate, care trăia pe la 406 inainte de Cristu, şi despre care Voyage du jeune Anacharsis en Grece, tom. VII, pag. 231. 215-Edit. Aux deux Ponts, 1793, — şi Varin. Diction. pag. 4. (2) Steph. Byz. png. 170. 177. 261. 291. (3) Diog. Laert. in procem. § VII. pag 9. (4) In tom. I, pag. 591. 592 şi tom. IV, pag. 371. edit. ant. (5) Tom. II, pag- 211. 235. tom. IV, pag. 260. 540. (6) Thom. Pined. Breviarium in Stephan , pag. 763. Plin. libr. V, Cap. 29, tom. II, pag. 278. libr. VII, pag. 417. Strabo. libr. I, pag. 18. — Suidas in 4>epExuA — Voyage du jeune Anacharsis en Grece, tom. I, pag. 350. (7) Libr. H, § 143. V, § 36 125, VI $ 137. (8) Lalanne, Biograph. Univers, pag. 422. Paris 1853. (9) Ctesias, Histor. Pers. et Indic, fragm. edit. Boehr. in f. 1824. (10) Ex Ctesiae Cnidii Persicis apud Photium, Cod. LXXII, pag. 106. (11) Fragmentum XXIX. § 16 exPhotio reprodusu in Apen-dic. Edit. Paris 1844 pag. 49 luî Herodot. — Comp. Herodot-libr. IV, § 131. Ve^î şi Fotino, Istoria Daciei, tom. I. pag. 63. unde a âmblatd pe păinentuld nostru in ţerra de glosd a Moldovei, intre Dunărea, Chilia şi Nistru; căci după cumd ni 2 cffl Trenă nr. 2. de persone cu luare de mesagerii STAŢIUNI. Q> £ *00' 0 0 c n ** - Trenă nr. 3. de mărfuri cn transportă de persone STAŢIUNI Distante în kilometri de la IVeucIu Trenă nr. 4. de mărfuri cu transportă de persone SOSIRE PLECARE -tr ® S’° 03 5 SOSIRE PLECARE Distante de li SOSIRE PLECARE SOSIRE PLECARE Ora. Min. Ora. Min. Ora. Min. Ora. Min Ore. Min. Ore. Min. Ore. Min. Ore. Min. Rucuresci dimin. 11 20 Brăila dimin. 5 00 Bărboşi dimin. 6 — Tecucîu sera 5 — Cbitila 10 11 42 11 44 Muftiă 22 5 48 5 51 Şebeştî 13 6 33 6 38 Iveşti 18 5 45 5 55 Buftea 18 12 01 12 06 Ianca 39 9 29 6 37 Prevală 30 7 20 7 26 Prevală 41 6 52 6 58 Perişă 30 12 34 12 39 Făureî 60 7 19 7 24 Iveşti 53 8 23 8 33 Serbeşti 58 7 40 7 45 Crivina 40 1 00 1 10 Cilibia 80 8 09 8 14 Tecucîu 71 9 18 dimin. Bărboşi 71 8 18 seră Floesci Restaur. 60 1 53 2 05 Buzeu. Restaur. 99 8 58 9 20 LINIA ADG111D-ROMAN LINIA ROMAN-ADGÎU D Vallea Căluger. 69 2 29 2 31 Monteoru 110 — — Mersulă tren. nr. 5 si 6 între Adglud-Romană si vice-versa nu va ave locă în tote Albesci 77 2 45 2 50 Ulmeni 115 9 54 9 58 dillele, ci numai Mcrcnrea şi Duminica Mizilă 93 3 26 3 35 Mizilă 135 10 40 10 50 de la Trenă nr. 5. de la Trenă nr. G. Ulmeni 113 4 18 4 22 Albesci 152 11 26 11 31 ol AllUJNl Adj. de persone 01 AII UJN1 Rom. de persone Monteoru 118 — — Vallea Căluger. 160 11 45 11 47 Adgîud sera 5 00 Roman dimin. 4 00 Buzeu. Restaur. 129 4 56 5 18 Ploesci. Restaur. 169 12 11 12 33 Sase ut 14 5 31 5 40 Galbeni 23 5 00 5 05 Cilibia 148 6 2 6 07 Crivina 188 1 06 1 16 Racaeiuni 31 6 25 6 35 Bacăă 44 5 57 6 10 Făurei 169 6 52 7 57 Perişu 198 1 37 1 52 Valea Secă 48 7 20 7 23 Valea Secă 55 6 37 6 40 Janca 189 7 39 7 47 Buftea 211 2 10 2 15 Bacăă 59 7 50 8 05 Racaeiuni 72 7 25 7 25 Muftiă 207 8 25 8 28 Cbitila 219 2 32 2 36 Galbeni 80 8 57 9 00 Sascnt 89 8 20 8 33 Brăila 228 9 16 sera Bucuresd 228 | 3 00 d. amedă Roman 103 10 00 sera Adgîud 103 9 — dimin. DIN SCRIERILE D-LUI B. P. HASDEU se mai află de ventjare la administraţiunea revistei COLUMNA LUI TRAIANU: Istoria toleranţei reliqiose în România : protestanţi, catolici, mahometani, lipoveni şi evrei. Ediţiunea II. Preţulă 2 lei nuoi. Răzvahu-vodă; dramă istorică în 5 acte in versuri. Ediţiunea III. Preţuia 3 lei nuoi. Trei Evrei: Shylock, Qobseck şi Moise; studii litterariă. Preţulă 1 lefi nuoă. Talmudulu, ca professiunea de credinţă a poporului israelitu ; studiu filosofică: Preţulă 1 leă nuoă. Industria naţională faţă cu principială concurrinţei ; studifi politico-economică. Preţulă 1 leă nuoă. Cine le îea d’o-dată, preţulă totală este : 6 lei nuoi, eră pentru Transilvania 3 fiorini. Numai vr’o căte-va afi mai remasă din ediţiunea I : ION-VODA CELLU CCMPLITU, cn ună portretă şi 10 gravure, aprăpe 300 pagine. Preţulă : 7 lei nuoi, eră pentru Transilvania 3 V2 fiorini. Se afflă de vendare în Buccurescî la Typ«grafia din Passagiu şi la tdte Librăriele : LEGE PENTRU li I si REGLEIENTU DE APPLICATIUNE ALLU LE GE1 PENTRU MONOPOLULtJ VENpĂRIÎ TUTUNURILOR^ Form. 12° copriudendă <5-4= PAGINE.—Precinlu unul essemplară 84 bani. Bucuresci.—Tipografia Curţii, (Lucrători Associaţi) Passagiu Român, 12. www.dacoromanica.ro