ANNULU III, No. 26 [136].
YedI pentru abonamente ultima pagină "Hi®
LUNI, 10 IULUJ 1872
COLUMNA LUI TRAIANU
ISTORIA. — SC1INŢE ECONOMICE. - DREPTU. — MEDICINĂ. — SCIINŢE NATURALE. — POESIĂ. - BIBLIOGRAFIA. — LITTERATURA POPORANĂ. — &c.
STTMMARIU.
ISTORIA: Sântulu Nicodemă dela Tism^na, de B. P. Hasdeu. TEATRULU : Amoru-doctoru, comedia de Dr. Obedenaru. BELLE-ARTE : Prospectulii unei esposiţiunî artistice, de Comitatulu Societăţii Amiciloru de Belle-Arte. MATEMATICA : Calcululîi infinitesimalu, de E Bacaloglu-FILOSOFIA : Ce este naţiunea ? de G■ Vegezzi-Buscalla■ BULLETINU: etc.
ISTORIA CRITICA A ROMANILORU
IN MUNTENIA DIN SECOLULU XIV.
Veţlî nr. 93—135.
CARTEA I.
PAMENTULE şi POPORULE.
CAPULÎJI.
T ERRITORIULU.
§2.
NOMENCLATURA.
Urmare.
Paulu de Aleppo <^.ice :
„Nicodemă se născuse dintr’unu tată „Grecii, originarii din oraşulu Castoria, şi „ dintr’o mumă Ser bă. Fu gândii din casa părinţii oră, ellă veni aci prin inspiraţiunea „unul ângeră, carele’l indică sub culmea „muntelui locuiri cellă mai bunii prin abun-„ dinţa peraeloră(463). Attacândii stânca, ellu „îşi sfredeli singură o chiliă, în care astă-di „te poţi urca numai cu agiutorulă funiloră, şi „se vesti apoi prin minuni. Sossindă în ora-„şulă Buda, reşedinţa regelui un gureş cu, şi „predicându-I legea lui Cristă, principele îi „respunse : o să te credit, dâcă vei trece „intactă printr’ună mare focă, cu Evangeli-„ulă şi cu vestmintele telle. Apprindându-se „foculă, sântulă a trecută prin ellă, de’m-„preună cu diaconulă seă. Atunci regele „i-a dată scumpe daruri, între cari treizeci de sate, şi i-a mai accordată mari „agîutâre pentru construcţiunea acestei mo-„nastiri, la care Nicodemă cellă ănteîu a „lucrată şi a rădicat’o. Nn mai puţină şi „cnezulă serbescă Lazară i-a dăruită ună „mare t6rgă, cu şâsse-diecî de sate împre-„gîură, eră domnulă muntenescă î-a con-„ferită totă venitulă vamalii din cerculă mo-
(403> „Runing waters“ din Paulii de Aleppo correspunde 4iu ,pişătorele“ din oronicuţa dela Prislopu.
„nastiriî, pe longă mai multe alte daruri. „Regele ungurescă îi mai dedă o grea ca-„ delniţă de argintă, care ni-a şi fostă aretată, „avendă turnuri în forma castellului din „Buda...“ (464)
In acâstă frumâsă legendă monastică pre-domnesce elementulă curată istorică.
Castoria, de unde Paulă de Aleppo adduce pe tatălă sântului, se afflă puţină mai spre sudă în aceia-şi regiune cu urbea Prilepă, adevărata patriă a fericitului Nicodemă, în-câtă nemică nu p<5te fi mai firescă, decătă ună Grecă Castoriotă venindă a se stabili în Prilepă şi căsătorindu-se cu o Serbă de acollo.
Scena focului cellui mare din Buda este negreşită o fabulă, dâră acâsta nu împedecă de a fi totuşi fârte documentală înalta pro-tecţiune, accordată monastirii Tismâna din partea regelui de atunci allă Ungariei, îm-păratulă Sigismundă, dela care ea possedă mai multe crisâve de pe la annii 1418 — 1420 assupra possessiuniî differiteloră proprietăţi territoriale (465).
Tzarulă serbescă Lazară n’a dată fericitului Nicodemă „ună mare tărgă cu şâsse-decî de sate împregiură“, dâră ce-va camă pe aprâpe, căci o diplomă dela despotulă Ştefană, fiîulă acestui principe, afflătâriă actualmente chîară în originală în Archi-vulă Statului din Buccuresci, cu datulă din 1391, indietionă 14 , dice între altele :
„Amă eliberată monastirile, dândă fierarii dupre a sea demnitate, între cari mo-
(464)	Loco cit-, 352. „He ran away from his parents, and came to this place by the inspiration of an Angel, who pointed it out to him. under tlie suinmit of the mountain, as an eligible spot for the abundance of its running waters ; and here , by scooping out the rock , he made himself a cell , to which you now aseend by the help of ropes, and performed great miracles. He went to the city of Bodom, the residence ot the Crâl ofHungary, and preachedto him the faith ofChrist. The Crai answered him : I will light up a great fire, and if yon pass through it, with your robes and gospel unhurt, I will believe yon. The Saint did so : he passed through the fire, together with his Deacon, who all tlie while threw incense : and, for this, their belief in him was great. The Crâl gave him valuable gifts, among which were thirty villages; and he bestowed on him great means for the construction of this convent, which it was he who first laboured at and erected. The Kniaz Aazar, or Lazarus, at tliat time sovereign of the land of Servia, gave him a large city, with the sixty villages around it ; and the Voivode of Wallachia made him a grant of all the customhouse dues within the circle of the convent, besides confering on him many other benefits. The Crâl ab-ove mentioned preş nted to him also a heavy gilver thurible, in the shape of the castle of Bodom, with its towers, which was shewn to us.
(465)	VeneUn, 20-30.
„nastirî amu găsită şi pe acelle din Terra-Ro-„mânescă, \idite cu agiutorulu fericitului meu „părinte, anume templuluPre-curatei de D deu „ născător ei la Tismena şi allă marelui Antoniă „la Vodita. Siasadero metosele loru celle din „provincia domniei melle ftindu agiunse , ca „şi altele, la o deseversită uitare şi pustiire, „m’amă milostivită domnia mea de a le în-„noi şi, întărindu-le cu credinţa mea, a le „înapoia disseloră monastiri, şi anume metâ-„şele : Tribrodi, Hapovţi, Dragevţi, Cruşe-„viţa cu Duhovţi, Izvoreţă, Barici, Bichină, „Ponicva, Poporate; âră acel ce aă fostă „âmenl bisericesc! mai ’nainte de pustiire, „orl-unde s’ară fi afflândă ei, sâă în pămen-„tulă domniei melle, sâă la Unguri, să mârgă „în libertate fie-şi-care la loculă seă, şi ne-„mini din dregătorii domniei melle să nu aibă „a-î bântui sâă a li lua ce-va, şi să fie scu-„tiţi de globaşi şi de tâte dările dregătorescî; „âră decă cine-va va fi fugită din pământulă „domniei melle la ţârra ungurâscă sâă în „Bulgaria, fie allă meă omă sâă allă vre-„unui dregătoră allă meă, şi va fi petrecută „acollo trei anni, sâă duoi, sâă unulă, şi va „voi a se întârce în dissele sate bisericesc!, „acella să fie liberă a trece, affară numai de „cei osândiţi pentru crimele următâre : dâcă „va fi lucrată contra domniei melle, sâă va „fi gefuită pe dregetorulă meă, sâă va fi „uccidaşă, sâă fură de celle sacre, sâă este „robă cumpărată cu pămentă, sâă răpitoră „de fecîâră, unora ca aceştia nu li se accârdă „libertatea aci făgăduită; âră de va fi cine-„va osândită pentru o altă-felîu de crimă, „atunci să-mi rapporteze despre ellă econo-„mulă disseloră sate casă-I daă credinţa mea; „acestea tâte de mai susă se întărescă cu credinţa şi cu porunca domniei melle, ca să fie „nestrămutate şi neclintite pentru câtutimpu „va trăi popa kyr-Nicodemu, aşişderea şi „după mârtea lui în toţi annii viueţeî dom-„nieî melle , âro după reposarea domniei „melle etc.“ (466)
Donaţiunea venitului unoră vâme de peste Oltă este âroşî ună faptă pe cătă se pâte de autentică, constatată printr’o lungă seria de diplome d’alle Tismeneî, începândă dela Mircea cellă Mare şi pâng mai încâce, de cari sunt pline pachettele Archivulul Statului şi vechia condică a acestei monastiri (467).
(460) Vefiî origînfilulu în amea Archivă Istorică, I, 1, 71.
(467)	Unele s’aii şi publicată în VeneUn, 121; în Archiva Istorică, I, 1, 19 ; I, 1, 30 j etc.
www.dacoramanica.ro
202
COLUMNA LUI TRAIANU.
Cădelniţă cea dăruită de cătră împeratulă Sigismundă nu mat essistă, după cumă ne assicură d. Alessandru Odobescu, cellă mat profundă cunnoscStoră allă anticităţiloră plastice din România.
Mat pe scurtă, affară de miraculdsa trecere prin rugă şi de essagerata ciffră a mo-şieloră, t6te celle-l’alte detaîurî din legenda lut Nicodemă, aşa precumă nî-o transmitte Paulă de Aleppo, sunt de cea mat rigurdsă veritate istorică.
O particularitate este aci fdrte remarcabilă.
Tismâna n’a conservată nici ună actă dela Radu-Negru, ci numai dela fiîu-seă Mir-cea cellă Mare; nici ună actă dela tzarulă serbescă Lazară, ci numai dela successorulă seă Ştefană; nici ună actă dela împeratulă Sigismundă pene la 1406, ci numai dintr’o epocă degia după mdrtea fericitului Nicodemă.
Şi totuşi se probâză documentalmente , chîară prin diplomele celle în fiinţă, cumă-că Tismâna avusese crisdve dela Radu-Negru, dela tzarulă Lazară, dela împeratulă Sigis-mundă înainte de 1406.
Unde sunt elle şi ce s’aă făcută ?
Unica esplicaţiune possibilă a acestei dis-pariţiunî din România a mai tuturoră ac-teloră din secolulă XIV, pe cândă celle din secolulă XV totă mai essistă , sunt res-bellele esterne şi luptele intestine pe terri-toriulă mUntână între 1380 — 1400.
Dâcă nu le putea păstra în midă loculă turburării generale o quasi-cetate, ună stân-cosă castellă ca monastirea Tismâna, apoi cumă 6re să nu le fi perdută particolarit!
Ecce de ce dela Radu-Negru nu ni remâne mat nici ună monumentă grafică, şi nici măcară dela primulă seă fiiîu Dană Bassa-rabă, fratele şi predecessorulă marelui Mir-cea (468) ; âră dela acesta din urmă dâcă mat avemă căte ce-va, o buccată dintr’o sută, causa este mulţimea acteloră din îndelungata’! domniă.
Ne întdrcemă la fericitulă Nicodemă.
Mulţumită dateloră de mat susă, carrieră
(468)	Amiculu nostru d. Gr. N. Mânu ne assicura într’o di, cumu-că la Eforia Spitalelorii din Buceurescî s’aru fi af-ââudu unu crisovu slavicii originală dela Danii, fratele lui Mircea cellu Mare. Graţia amabilităţii unuia dintre efori, d. Gr. Cantacuzino,amuvedutu actuluîncestiune, pe allu căruia dossu unii anonimă modernă a scrisă în adeverii următorea comică notită: „După cronologia ţerreî (?) acesta trebue să fie „Dană II(?!;, predecessorulă şi frate mal mare allu Iul Mircea „I, şi a domnită dela 1376—1382 (??), eră după Aronă (!!) dela „1373 — 1398 (!!!)“. Amu citită crisovulă. Ellă n’are veletu. Totuşi după caractere paleografice, şimaî allesu după numile boeriloră din consiliulă domnescă: Coîco logofeţii, Balea pa-harnică, etc., ellă este de pe la 1425, nu dela Dană fiîulăluî Radu-Negru, ci dela Dană fiîulă luî Dană, adecă nepotu de frate allu lui Mircea cellu Mare; unu principe, dela care în Arcbivulă Statului se găssescu în originală doue crisove, unulu din 1424 şi altulu din 1430, ambele reproduse în a mea Ar chilă Istorică, I, 1, 19, 73.
părintelui celloră mat vecliî monastirl mun-tene se reduce acumă la următdrea schiţă.
Născuţii pe la începutulă secolului XIV de dincollo de Balcani în urbea Prilepă, din tată Grecă şi mumă Serba, ellă şt-a părăsitu părinţii, îmbrăcându haina mona-cală şi venindă pe la 1350 de dincdce de Dunăre în Muntenia, eăriîa’î apparţinea a-tuncî, de’mpreună cu mal multe alte localităţi limitrofe din Ardâlă, şi o parte din ţârra Haţegului.
Aci înfiinţâză mica monastire din Pris-lopu; apoi pogorîndu-se în munţii Olteniei şi căutândti-şl prin stânce şi pescere unu locă mal potrivită pentru selbătecia traiului monasticii, clădesce successivamente chilie , schituri, biserice, monastirl, pe Giă, pe Mo-tru, pe Vodiţa, pâne ce se stabilesce definitivii la Tismâna.
Decisă a înălţa ună locaşă modelă, călle-toresce în drâpta şi’n stânga, peste Carpaţî şi peste Istru, cerşindă şi obţinândă bogate aglutore: în ţerră delaBassarabî, în străinătate dela împeratulă Sigismundă din Ungaria şi dela tzarulă Lazară din Serbia.
în fine, reuşindă în t6te, egumenesce în noua’I creaţiune în cursă de vr’o patru de-cennie, sub Vladislavă Bassarabă, sub Radu-Negru, sub Dană Bassarabă, sub Mircea cellă Mare, murindă centenară ce-va după annulă 1406, şi remânâudă ca apostolu allu propagandei evangelice nu numai în memoria Româniloră, ci aprope în a întregel or-todossie.
r
Ecce totă!
Ba nu.
Paulă de Aleppo mal adaugă ce-va de o valore superlativă, pe care noi totuşi cătă p’aci eramă să scăpâmă din vedere.
Pe la 1650 se afla încă la Tismâna unu tesaurtt paleografică, a căruia posterioră per-dere este una din celle mal durerose pentru cel dedat! cultului suveniriloră naţionale.
7	■>
Paulă de Aleppo dice :
„ Amu vedută acollo ună antică evange-„liaru, scrisă în Ungro-vlachia de propria „mână a sântului Nicodemă, cu nesce caractere de o fineţă admirabilă , în limba „slavică, pe o frumdsă membrană, împodobită cu argintă, şi la finea volumului a-„vândă datulă : 6912*. (469)
Adecă : annulă 1404.
Preţiosulă autografă se va fi ascundândă astă-dl unde-va în Russia sâă în Austria, devenindă victimă a lacomiloră archeologî,
(469)	The travels, II, 353 : „tbe ancient Gospel, whîcli be „wrote, with bis own hand, in Hungary, in an admirable fine „eharacter, in tlie Russian language, on handsome parcb-„ment. It is embellisbed witb silver, and at tbe end of tbe „book is tbe date, Six thousand nine hundred and tweloe, so „tbat it is now two hundred and fifty tbree years old.“
de cari se însoţescă mal totfi-d’a-una armatele de invasiune în interessulă aşa numitei spolaţiunî sciinţifice. . .
In momentulă de a seri aceste ronduri, d. Gr. G. Tocilescu ni attrage attenţiunea assupra unei publicaţiunî etnografice bulgare, appărute la lumină d’abia de căte-va dille şi’n care, resfoind’o la prima vedere, ne întimpină o antică balladă, relativă în-tr’ună modă evidinte totă la fericitulă Nicodemă, deşi nu’lă numesce.
Ecce subiectulă :
O cadână turcă, fâta unul puternică emiră, lubindă pe ună vlădică bulgară recurge la violinţă. îllă răpesce, îllă adduce într’o gia-miă, îllă forţâză a îmbrăţişa mahometismulu; dâră sântulă, pusă la strîmtdre, invdcă pe Dumnedeă, cerândă „să’lă scape casămârgă „în Ţerra-Romănescă, să facă acollo minuni, „să lidescă în fie-care satu căte o biserică, eru „în oraşe monastirîu :
„Da si izlieznem ot tuka,
„Da si iotidem u Vlaszka,
„ Da si s’tvorim eziudesa,
„Na ’sieko selo po tz’rkva,
„Au gradove manastyr*.
Dumnedeă aude ruga; o terribilă furtună isbesce şi culcă la pământă giamia de’mpreună cu toţi Turcii; vlădica fuge; affară’lă aştâptă diaconii sel şi’lu conducă departe, „departe în Ţerra-Romănescă, unde ellu clă-„desce în fie-care satu căte o biserică, eru în „oraşe monastirl, şist face o mare gloriă11:
„Ta go na daliek otveli,
„Ta ie napravil po tz’rkva „D Vlaszka na sieko sielo,
„Au gradove manastyr, —
„Goliema slava stanalo“ ! (470)
Acâstă frumdsă balladă, care constituă partea aşa dicândă epică din biografia fericitului Nicodemă, nu este fără legămentă cu „fuga dela părinţi" din legenda luî Paulă de Aleppo : „he ran away from his parents".
încă o observaţiune, şi amă închiâiată.
Noi numimă pe fundatorulă Tismenel „sântă", precumă îllă numesce Paulă de A-leppo, cronicuţa din Haţegă, d. Bolliacă, episcopulă Melchisedecă etc.
Să se noteze înse că Românii, naţiunea cea mal puţină bigotă din lumea întrâgă, nu l’aă canonisatu nici o dată, precumă n’aă canonisatn absolutamente pe neminl, ci l’aă primită, degia cu multă mal tărdiă, sânţită gata dela Bulgari şi dela Şerbi, popdrele celle mal darnice în materia paradisului.
In actele Tismenel din secolil XIV, XV, XVI, ellă este cunnoscută, tară nici o cali-ficaţiune de sanctitate, sub modestulă epi-
(470)	Czolakov, B’lgarshyi naroden sbornik, Bolgrad, 187 2 in-8, p. 343.
www.dacaromamca.ro
COLUMNA LUI TRAIANU.
203
tetu de „popfi-Nicodemu“, ca şi successo-rulu seu „popu-Agatonu", luându-se cuvân-tuld popii în înţellesulu primitivii de părinte, «Ajncaţ, fie preutii, fie călugeru.
Ne oprimu aci.
Amu demonstraţii epoca fericitului Nico-demu prin acte contimpurane şi prin tradi-ţiunî topografice.
Prin acte contimpurane pe prima liniă, şi prin tradiţiunî topografice numai pe unii planii secundarii, admittCndu pe aceste din urmă unicamente în mesura conformităţii lorii cu celle de’nteîu.
Actele contimpurane, adecă valabile prin propria lorii greutate, sunt :
1-	o. Crisovulu lui Vladislavu Bassarabii dintre 1360 — 1370;
2-	o. Crisovulu principelui serbescu Ştefanii din 1391;
3-	o. Crisovulu marelui Mircea din 1406 ;
4-	o. Evangeliarulu slavicii allu Tismenei cu annulii 1404 , etc.
Tradiţiunile topografice, admissibile prin perfectulii lorii accordti cu aote contimpurane, sunt :
l-o. Legenda despre fundaţiunea Prislopului ;
2 o. Legenda dela Motru;
3-	o. Legenda din Paulii de Aleppo ;
4-	o. Meneele serbe etc.
Resumatulu sinteticii este, că „Negru-vodă“, a căruia mână dreptă a fostu ferici-tulii Nicodemil în spindsa tr^bă a organisăril monastice a Munteniei, şi mal allesii în crea-ţiunea classiculul locaşti dela Tism&ia, e purii şi simplu : tatălii lui Mircea celluMare,
(Va urma.)
HASDEU.
AMORULU DOCTORt
COMEDIA FâRSĂ ÎN DOIJE ACTE. imitată după Mediere de Dr. Obedenaru.
(Veijî nr. 135).
SCENA IY.
Florica, Dragoiuka.
Dragomira. Surdulu âllu mai reu este âllu care ’şî a-stupă urechile ca să n’autjă.
Florica. Deh, Dragomiro, reii fâceamă eă cându nu vream u să spuîu tătuţului sufferinţele melle ? Veiji bine că degîaba şi de surda i-aî spusă ce dorescă eu ?
Dragomira. Reu omu mai e şi boieru, <jeă ! Nu sciă ce aşă da să pocîusă-î giocă vr’ună renghiu... Da bine coconiţă, cumă de nu mî-al spusă mie pene acumă pesulă dumitale ?
Florica. Eh ! şi ce aşă fi folosită d6că ţî-aşă fi vorbită de secretulă meă ? Şi n’aşă fi făcută mal bine să’lu ţiă în mine totă viueţa ? Sciamă eă dinainte cumă o să se petrdcă lucrurile, şi me asceptamă să veijfi pe tătuţulă făcendu-ne o scenă ca asta ; mî-amă perdută totă speranţa, de cândă amă afflată ce res-punsă a dată dumnealui teneruluî care m’a cerută să me îea.
Dragomira. Sciă eă că a venită ună domnă betrână cu ochelari, şi l-a spusă boierului că vine să te c6ră din partea unul teneră.... p’alla ’lă iubesc! va să <Jică? (a-parte) Scieamă eă de multă istoria !. ..
Florica. Camă nu pre e bine ca o fâtă de s6ma mea să lasse modestia la o parte şi să vorb6scă de tineri şi de maritişă, deră să-ţî spuîu dreptă că d’ară fi cu putinţă numai p’alla l’aşă lua.
Dragomira. L spune, aşa să trăiesc!, de unde ’lă cunnoscî ?
Florica. N’amă avută nici o dată occasia să ne vor-bimu, ddră ne cunnăscemu bine din vedere. Fără să mî-c fi spusă nici o dată, sînt sigură că me iubesce, sînt sigură că’î sînt dragă, sînt sigură de asta numai după uitătura înfocată ce’mî aruncă din ochii sei es-pressivi cândă trece pe dinaintea ferestrei melle. îllă veijă în tdte dimiueţele, îllă pândescă cândă trece la spitalulă Colţeî, căci este studentă în medicină. Cucâna Tudoriţa, betrâna aia care vine la noi să ne facă dul-ceţă, mî-a spusă că’lă cunnosce de aprăpe. Mi-a spusă că e ună teneră fdrte deseeptă şi fărte desghiăţată. Ellă şi-a făcută bune studii aici, şi ară dori multă să se ’nsdre cu o fetă pe care o iubesce.... amă camă pricepută eă, că cucăna Tudoriţa sciea că de mine era vorba, deră n’aină ijisă nemică, m’amu făcută că nu pricepă.... Şi aşa tenerulfi vrea să se ’nsore şi să plece la Parisă cu nevastă-sa pentru vre-o doui anni ca să se perfecţioneze, şi apoi să se ’ntdrcă Doctoră, Doctoră mare ! — Ah ! Dragomiro, la asta mî-e gâudulă tătă ijioa. îmi închipuescă că plecă cu ellă , cu Costică, în voiajă; că trăimă la Paris împreună ca doui porumbei, că ne’ntdrcemă aici, că citescă îa jurnală laudele ce i se face. .. . îmi închipuescă că e Doctoră căutată
din trite părţile__6 cai la grajdu____doue eupelle....
saniă apilpisită.... lojă la teatru.... Uite , <Jioa nimedea mare viseză descdptă şi cu ochii deschişi. ... Aci me veiju cu ellă în cupeă plimbându-me la Şosse.... şi aci me deşteptă din visă, căci veijă câtă de aspru e tătuţă. . . . (plânge)
Dragomira. Ia nu maî plânge, coconiţă ! Lassâ-te pe mine, şi să veijî! . . . Numai să te hotărescî bine, şi să stâruescî. . . .
Florica. Cevorbescide stăruinţă? . . Ce vrei să facă eă cândă tătuţă ’mi stă ’mpotriva? . . Nu veijî că n’are milostivire ? . . .
Dragomira. Eh, cuconiţă, şi cu suppunerea numai pene la ună locă, apoi maî nainte nu mai merge. . . Ţi-e părinte, aşa e. . . . da prd te scăte din pepene affară. ... Ce o fi vrendă să facă cu Dumneata? . . . Nu eşti de măritată ? ... Ce, o fi creijendă că eşti de petră, ori de lemnă ? De nu’ţî oîu sc6te eă isbenda la căpeteiă, să nu’mi ijicî mie pe nume ! . . .
Florica. Şi ce e de făcută ?
Dragomira. Şut! . . . Auţlă că vine bolernlă. ... Să mergemă susă, şi lassă-te pe mine, că’lă cunnoscă eă pe Domnii Costică. (essit prin stănga amSndoue)
SCENA Y.
Ivancea (singură)
(Vine prin fundă cu paşi rari) Ce bine e câte o dată să te faci că n’auijî unele lucruri, deşi le auijî forte bine ! Şi ce bine amă făcută eă c’amă schimbată vorba, şi apoi amă şters’o ca să nuaujă, că mi se cere ce nu voiă să daă! . . . Veiji ce prostă obiceiă maî e şi asta! Auiji nero(Jiă ! Să muncesci şi să allergl ca ună câine allă nimului a să’ţi faci stare, să crescl cu val cu chiu o fetă, şi apoi într’o iji să dai unui omu necunnoscută, şi stăricica şi feta ! . . . Să re-măiă eă la vreme de bătrâneţe cucă singură a-casă, | să n’aibă cine me ’ngrigi, — şi să me despoiă şi de
avere ! Puţină îmi pasă mie de ce facă alţii. Eă nu voiă să facă ca tdtă lumea ; s’a ’ncheiată jurnalulă ! Ţiă pentru mine şi starea şi feta. pică lumea ce o vrea.
SCENA VI.
Ivancea, Dragomira.
Dragomira (ume peuşadin stănga, allergă pe scenă, dă ocolu, făcăndu-se că nu vede pe Ivancea). Aoleo , aoleo! Sărace boierule, ce te-aî făcută ? Cumă să daă cu mâna de Dumneata?
Ivancea (retrasă într'unu calpă pe avant-sccnă) Ce ’ndrugă nebuna aia ?
Dragomira (continuându a allerga’, frăngendu-şi mănele) Aaah ! omu cumplită şi fără de inimă! Ce o să faci tu cândă vei affla nenorocirea asta ?!
Ivancea (a-parte) Ce o maî fi şi asta ?
Dragomira. Vai de biata coconiţă !
Ivancea (a-parte) M’amă dusă cioriloră!
Dragomira (ţipândă) Aoliiiă ! . . .
Ivancea (allergândă după Dragomira) Dragomiro!
Dragomira (fugendu ocolă). Aoleo, ce ’ntemplare!
Ivancea (ţinendu-se după Dragomira) Dragomiro!
Dragomira. Ce nenorocire!
Ivancea. Dragomiro!
Dragomira. Ce cesă reă !
Ivancea. Dragomiro!
Dragomira (oprindu-se şi întorcendu-se spre Ivan-cea) Aoleo, boierule! . . .
Ivancea. Ce e !
Dragomira. Aoleo! . . . cândă ai sci. . . .
Ivancea. Ce s’a ’ntemplată ?
Dragomira. Biata coconiţă. ... hîî! . . .
Ivancea (se haite cu pumnulîi în peptu şi plânge) Ah! ah!
Dragomira (fără să plângă) Ia nu mai plânge boierule aşa, că o să me faci să rîiju! . . .
Ivancea. Ci spune mai curendu, mănca-te-ară lupii!
Dragomira. Coconiţă a remasă mîhnită nevoiă mare unde te-a ve^ută superată pe Dumneeî şi unde î-aî <jisă felu de felfi de vorbe relle. Din asta a fostă aşa de desnădăjduitâ că a deschisă ferestra care e tocmai d’assupra puţului din grădină. . ..
Ivancea (speriată) Eh! şi pe urmă ?!
Dragomira. Şi a redicată ochii spre ceră şi a începută să strige: „Oh! nu maî e cu putinţă să maî tră-„îescu cu ună părinte aşa de cumplită, şi fiiudă-că s’a „lepedată de mine, m’a oropsită, voiă maî bine să „moră !“
Ivancea (speriată) Şi ce?! s’a aruncată în putu?!.
Dragomira (liniştită) Ba nu. A închisă eră binişoră ferâstra şi s’a trântită în pată, apoi s’a pusă pe plăn-sete şi pe gemete, şi plângi şi plâDgî! Cândă o dată s’a făcută galbenă ca turta de ceră şi mî-a căzută leşinată în braţe.
Ivancea (băttendu-se cu pumnii în capă) Aoleo, aoleo ! Mi-a murită ftita !
Dragomira. Ba n’a murită pene acumu.M’amă pusă de ţi-amu frecat’o bine sdravenă; î-amă dată cu oţetă pe la naşă, î-amă turnată o gălătă de apă ’n capă, şi şi-a mal venită în fire. . . .
Ivancea (frecându-şî peptulu cu trei degete, ca cându arii cânta cu tambura) Bodaprosti, boda-prosti !
Dragomira. Deră ce folosă , că în zestempurî o apucă nisce tremure, dă ochii peste capă, scutură mâinile şi picerele, se svercolesce că par’că o apucă alte allea... Tare mi-e frică să n’o dea la nâbădae ori la vistericale!
Ivancea. Vai de mine şi de mine ! Penjă feta, cumă veijă eă ! Mariine! .. . Mariiine!!. . Mariiiine!!!
www.dacaromamca.ro
204
COLUMNA LUI TRAIANU
SCENA VIL
IVANCEA, DBAGOMIBA, MAŞINII.
(Marină intră pe uşa din drepta).
Ivăncea, Du-te câtu maî curendu şi cliiamă căţî doftori vel găsi. Chiamă câtfl de mulţi! AI aucjitfl ? Plecă ’n fuga şi te ’ntărce numai decâtfl cu respuusulfl. AI veuitu ?
(Marinu esse prin f und ii)
SCENA VIII.
IVANCEA, DBAGOMIBA.
Dbagomiba. Da ce să faci boierule cu atâţia doftori ?
Ivancea. Tacă’ţî fleoanca! Cândfl e pericolfl mare, e maî bine să fiă mal mulţi doftori strînşî la unu locfl. La ^ille mari nu scil tu că se trage maî multe clopote o dată ?
Dbagomiba. Găndeamu că ajunge unii doftorii ca să omăre unii bolnavii.
Ivancea. Neghiăbă eşti! Cine ţî-a băgaţii ţie în capii că doftorii omără lumea ?
Dbagomiba. Seifl eu ce (jicfl. De câte ori văijfl vre-unii alaifl, întrebu pe lume : da de ce a murită reposatulă? — şi lumea ’mî spune că a fostă căutată de 3 doftori, ori de 4 doftori, şi d’aîa a murită! Cotolulă nostru a căzută tocmai din podii; a stată 3 4'He şi 3 nopţi nemăncată şi nebeutu, şi fără să misce nici din c<5dă. Uite aşa singură s’a vindecată ! A avută parte că nu sînt doftori de pisici, că ară fi fostă val de ellă. Doftorii l-ară fi dată chină ori afionă , şi de multă ară fi dată ortulă popii bietulă cotoiă! . . .
Ivancea. Ce staă eă d’ascultă prostiele telle, şi nu me ducă să ’ml veij.fi de fetă ! (ssee prin stânga).
SCENA IX.
Dbagomiba, Costicâ.
(Notă : Costică na>e barbă nici musteţi, portă o pellăriă mică, giachettă jscurtă şi pantaloni pestriţi)
Costicâ (vine prin fundă ; essageraţiune în voce şi in gesturi) Val de mine, Dragomiro! Ce s’a întâmplată Domnişdreî Florieheî ? — Scil bine că o adoră la nebuniă, scil că sînt passionatfi pene la disperare pentru densa, spune-mî ce i s’a întâmplată! spune-mî, te conjură ! . . .
Dragomiba. Ia nu mă mal înjura, Domnule Costică! Mal viiă ’ţî în fire, că coconiţa n’are nemică. E săne-tdsă, bună sdravenă. A avută filinichiă şi cârtă cu bo-lerulă; scil Dumneata pentru ce.
Costicâ. Nu sciă nemică! De graţiă, spune-mî ce a-venturî s’a întâmplată ?
Dbagomiba. Ci lassă ’n collo greţa că nu s’a svSn-turatu nimică ! — Ce felă nu scil nimică ! — AI cerută pe coconiţa de nevastă; Dumneaei te vrea, te do-resce, deră boîerulu nu vrea s’auijă cu nici ună preţă de măritişulă coconiţeî. . . .
Costicâ. O D6mne! să fie 6re adevărată? Mă Libesce Florica, mă lubesce diva mea, Beatiicea mea !
Dbagomiba. Te lubesce ; dâră ce folosă ! că boîeru nu ţl-o dă.
Costicâ (îşi trece mâna in piră) Oh ! Desperarea desperărilorfi ! TenebrosulQ infernfi allă lui Dante me ascâptă pe acestă terră chîară !
Dbagomiba. Lassă’I pe toţi să te aştepte, şi să vedemă de pricina năstră! Eă cu coconiţa amă urnită lucrurile ca s’o scâtemă la căpăteiă. Du-mi-te a-casă, şi cândă o fi trebuinţă te chiămă eă.
Costicâ. De a<jl demineţă, de cândă amă trimisă aici pe Domnulfi acella betrânulă cu ochellarî ca să vor-bâscă cu Domnu Ivancea, amă totfi dată ocolă casei
acesteia ; amu observată cu scrupulositate pe toţi cari îutraă şi cari eşîaă din curte. Acumu amă văzută po servitorult allergândă după toţi medicii cari lăcuescfl în vecinătate. Ah ! de ce nu sînt deja doctorii, că aşă fi găssită o occasiune d’a veni şi eă, d’a vede de a-prope pe angelulă meă, de a-î asculta penă şi pulsa-ţiunile , strepitele şi vibraţiunile celle maî intime alle cordului. . . .
Dbagomiba. Lassă bazaconiele allea, Domnule Costică, şi plecă maî curendă, că te găsesce aci boîerulă, şi păţesc! alagiaoa !
(Essu amendouî, Costică prin fundă şi Drago-mira prin stânga).
FINELE ACTELE! I.
(Va urma)
Dr. OBEDENARU.
PROSPECTULU
UNEI ESPOSIŢIUNÎ ARTISTICE.
(Fine. VeŞÎ nr. 25)
Artele plastice, cari se servă cu metallurl, potd da şi elle unii continginte puternici! părţii sculpturale a Esposiţiuniî artistice: pe de o parte monedele şi medaliele vechi şi moderne, din cari se potfl presinta buccaţl şi serii, în cari Înălţimea stilului artistică să fie unită cu perfecţiunea essecu-tăril mecanice ; apoi giuvelăria, îu care metallurile preţiose şi petrele scumpe sunt combinate In ornamente de o fin iţă şi de o graţiă adevărata artistice ; derti mal cu seină orfaurăria, care cu multiplicitatea proeedărilordel pote să intrunescă o varietate infinită de forme cu decoraţiunile celle mal strălucite. Odorele bissericesci, cruci, can-delle, căţil, îmbrăcămiute de icone, ferecaturi de Evangelil şi altele, presintă forte desd modele câtfl se pote de remarcabile, atâtil sub rapportulil stilului şi formelord, câtfl şi sub acella allă ornamentării cu smalţuri, cu săpături au repousse, cu ciselurî etc. Obiectele de filigran (sârmă de argintiii, lucrate în Orienta, sunt şi elle adesse-orl adevărate producţiunî de industria artistică. In fine sunt şl lucrări de bronzu, de alamă, de ferru, cari merită de a attrage attenţiunea artistului şi a orl-cărul omfl de gusta; varietatea lord e aşa de inare, încâtd ara fi peste putinţă a le enumera pe tote, căci în ori-ce obiecta de luxa, sâd chlara şi de usd casnica, und omd de talentd pote să tipărescă und caracterd estetica ; astd-feld se găssescd adesse ori vase orientale de alamă şi de alte metallurl commune, alle cărora forme sunt capete d’operă de eleganţă; apoi încă în trecuta, ca şi in timpii presiuţl, s’ad fabricata arme, amănunte de lăcătuşeriă şi felurite alte ferrărie , alle cărord structură şi ornamentaţiunl merită luarea aminte a amatorului de obiecte artistice.
Ard fi preţidssă collecţiuuea, în care s’ard pute aduna din ţârrâ de la noi obiecte de acellea în cari industria a sciutd a’şl însuşi und carac-tera mal perfecta sub rapportuld aspectului este-riord, intr’und cuvânta und stila estetica.
Ca und alta accessorid alld Sculpturei, şi totd
în categoria specirainilord de artă industrială şi retrospectivă, trebuie sâ socotiind şi obiectele de ceramică, ollăria antică, porcellanele din timpi mal recinţl, sticlăria artistică, vassele şi ana-glyptele de faenză şi de terra-cotta. Anticele aşezăminte greco-latine din ţerră dela noi, rela-ţiunile nostre cu Italia şi cu Germania în mediuld evd şirapporturiledecomraercid cu Orientuld, tre-bue să fi lăssatd aci de acelle obiecte, cari Ia dif-ferite epoce constituiad una din ramurele celle mal artistice alle industriolord din acelle ţărrl.
Pe lângă acestea, cată să manifestaind şi dorinţa de a întruni în Esposiţiunea artistică proiectată pre câtd se va pate mal multe repro-ducţiunî în ipsosii, terra-cotta sed ori-ce altă materia, de pre ornamentele, cari înfrmnuseţeză monumentele principale din ţerra nâstră şi cari ard pute servi ca modele pentru decorarea edificielord, în locuia atâtord împodobiri de stila bastarda şi eterogena, cari a<jl se întrebuinţeză în archi-tectura nsualâ a oraşelord nostre. Arabescele sculpturale, cari adornd frumossele bissericT dela Curtea de ArgeşO şi dela Trisfetite din Iaşi şi altele, merită ca sâ fiă mal bine cnnnoscute de publi-cula nostru şi mal multd utilisate de câtre constructorii noştri, spre a se da cu elle şi edificielord moderne una caracterd de originalitate, totd-d’
o-dată artistică şi naţională.
Prin aceste desiderata treeemd firesce la lucrările de Architeciură, cari ard trebui sâ figa-reze în Esposiţiunea artistică şi cari se reducfl la specii puţine, deşi numeruld bucăţilord es-pusse ard fi immeusd, deca s’ard pute face îndată tote celle C9 sunt de făcuta pentru elucidarea trecutului şi pentru sporirea viitorii! a acestei măreţe arte în ţerra nostră.
Noi sperăma că toţi. arcbitecţiî de talentd, cari practică astă-(jl în România, îşi vord face o plăcere de a întruni în Esposiţiune principalele lord studii şi acelle proiecte de edificie, pe cari le-ail lucrata în trecuta şi prin cari şl-ad dobândita meritele şi reputaţiunea ce’l distingă.
Totd-d’o-dată înse, avândd în vedere arta retrospectivă , câtd de dorita ard fi ca să putemd căpăta planuri, vederi şi detaliuri de totă natura de pre monumentele essistinţl sed de pre fragmentele de monumente, ce s’ad clăditd în România în timpii trecuţi! Câtd assemeuea de folossitâre
ard fi modelle plastice de pre celle mal principale
%
din acelle monumente, sed celld puţind de pe fragmente architectoniee românescl!
Cândd voind reuşi a aduna planuri, desemne şi noţiuni despre tote acelle remăşiţe alle trecutului, atunci se va pute essecuta o carte de cea mal mare importanţă, pe care o ad tote naţiunile Europene, ba chlard şi tote poporele orientale de ri-tuld nostru, adecă Russil, Grecii, Georgienii şi Serbii; acea carte dorită este istoria architectu-re' naţionale, care mal multa decâtd ori-ce alte noţiuni ni va da inessura culturel nostre la dif-ferite epoce alle istoriei.
www.dacaromanica.ro
Lauda acellora, cari vord contribui la înălţarea acestui monnmentă!
Terininândd acestă schiţă, voind nota încă, cătd sunt de interessante şi câtd potd fi de folositore reproducerile fotografice bine essecutate depre tote acelle monumente arhitectonice, sculpturale, şi chlard de pre speciminile de pictură, cari nu ard pute figura în originald la Esposiţiunea proiectată.
Fotografia, acea preţiosă măiestria, servitorea cea mal fidelă a Bellelord-Arte, va pute incă fi de o mare utilitate pentru respândirea cunnoscinţelord artistice, reproducendă celle mal principale obiecte cari vord figura în acestă Esposiţiune : o asse-menea collecţiune de reproduceri fotografice va pute servi artiştilord chlard şi în timpii viitori spre a constata şi a appreţui primuld passd ce se va fi făcutd în România pe callea de publicitate artistică, ce Societatea Amiciloru Belleloru-Arte voesce astă-fjl a Inaugura.
Prin acelle reproduceri, printr’und cataloga raţionată alld Esposiţiunil, prin desemneşi prin cercetări critice assupra obiectelord ce se vord a-duna, derd mal cu sdmă prin studiuld compara-tivd ce publiculd romând va face, preâmblându’şl ochii pe aşa variate collecţiunl, Societatea speră că va aglunge a realisa folosse multe şi variate, din cari celle mal notabile sunt următbrele :
—	va inventoria obiectele de artă ce se afflă în ţerră la noi, le va adducela cunnoscinţa învd-ţaţilord şi artiştilord din străinătate, şi va pute lămuri multe îndoieli şi multe nedomerirl privi-tore la unele din acelle opere artistice ;
—	va respăndi în publiculd romând und gustd mal vid şi mal bine cumpănită pentru totd ce are und adevărată meritd artisticd, şi prin acesta va stimula sporirea şi respândirea culturel artistice In România;
—	va întruni elemente pentru studiuld istorică alld desvoltăriî artelord naţionale şi va da artiştilord, litteraţilord şi istoricilord, noţiuni mal precise spre a cunnbsce iconografia, costumele şi usu-rile din trecutd alle patriei;
—	va presinta într’und chipd apparinte tote tendinţele artistice, ce în modd instinctivd se pă-streză în unele industrie casnice alle poporului romând, şi va căta a le face să devină folositore în-tr’und cercd industrialei mal întinsd.
Amtl rememoratd aci încă o-dată efectele, ce se potd aştepta dela o Esposiţiune ca acela pe care o propunemd, şi alld căril caracterd ne-amd silitd a’ld schiţa printr’o nomenclatură de obiecte esponibile. Intr’acdstă nomenclatură înse nu se copprinde totd ce ard pute să încapă în Esposiţiune ; possessoril de obiecte de artă, cari ard binevoi să aglute la realisarea aeestal prolectd, potd singuri a completa lacunele. . .
Comitatulu Societăţii amiciloru de Belle-arte.
__________COLUMNA LUI TRAIANU____________
LEIBNITZ ŞI NEWTON
SEU DESCOPERIREA
CALCULULUI INFINITESIMALU.
Una din descoperirile celle mal mari, puterad i4lice cea mal sublimă produeţiune a spiritului o-menesed, este necontestată acea a calculului infi-nitesimalu. Sunt descoperiri, precumd acea a ma-chinelord cu vapori, a telegrafului, a cărora importanţă şi valdre este simţită de tdtă lumea, pentru că ad o applicaţiuue immediată şi generală la trebuinţele viueţel sociale. Altele, ca acela care ne occupă aici, deşi de o importanţă chlard mat mare şi de o applicaţiune totd aşa de intinsâ şi mal variată, scapă înse obicinuită preţuirii mulţimii, şi numai und mied numără de iniţiaţi la sciinţe re-cunndsce totd merituld unei assemenl produc-ţiunl. Decă ne gândimd la progressuld şi perfecţiunea, în care ad aglunsd sciinţele essacte cu a-glutoruld calculului infinitesimald; decă obsorvâmd că totd ce se cunnoscea din aceste sciinţe p&nă la epoca memorabilă a lui Newton şi Leibnitz, in-ventatorilord acellui calculă, este absolută nemica pe ldngă esteusiuuea şi desvoltarea lord de astăzi; decă considerămd că nici o sciinţă teoretică, fie câtd de elemeutară, nu p6te essiste fără noţiuni infinitesimale, şi că nici o applicaţiune la arte şi industria, la mecanică, idraulică, navigaţiune etc. nu se pote face cu avantagid şi într’und modd raţională fără teoria ; atunci ne vomă convinge , nu ni va mal remâne nici o îndouialâ, despre importanţa cea mare a nouel doctrine a lui Leibnitz şi Newton.
Doctrine aşa de importante Inse nu putead să remână multă timpd proprietatea esclusivă a cinci sed (Jece inveţaţl. In currdndd studiuld lord a devenită generală, şi în tote ţerrele luminate instrucţiunea a primită şi primesce încă pe fie-care <Ji o astd-fellu de direcţiune, ca t6tâ lumea scolastică să fie iniţiată, fie chlard in modulă celld mal elementară . cu principiele pe cari se baseză acestă sciinţă, sed mal bine acdstâ metodă nouă. Pentru asta Inse, şi ca să’şl adducă aceste doctrine noue totd effectuld lord, nu aglungd numai cursuri u-niversitare, câtd de profunde şi sistematice ; se cere încă, ca primuld impulsd să fie dată chlard dela perioduld studielord preparatorie şi enciclopedice, vread să <Jicd alle gimnasielord sed licee-lord : eeîa-ce se şi realisâ mal multă sed mal puţind în ţerrele unde arta pedagogică a făcută progressele celle mal mari. Sicurd că numai în ţerre barbare şi inculte nu ad fostă încă introduse, sed abia se introducă şi în graduld celld mal rudimentarid, assemenl studie. Derd cuină ard trebui să fiă calificate ţerrele, în cari s’ard manifesta tendinţe de a distruge assemenl studie , şi in genere orl-ce studid superiord? ţerre, în cari studiele secundare, in locd de a prepara impulsuld cerută pentru desvoltările universitare, ard tinde in genere, prin insă-şl allegerea metddelord, se stingă pend şi cea mal mică sclnteiă a luminel
_______________________________________________205
matematice şi a sciinţelord essacte in genere? Nu e gred de a gâssi respunsuld la acestă întrebare.
Este forte difficild să ni formâmd o ideiă câtd de puţind completă despre noua sciinţă a calculului infinitesimald, fără a intra in studiuld el cu o e-stensiune sufficiinte şi cu aglutoruld de formule şi de notaţiuni matematice ; derd este totd aşa de puţind satisfâcdtord de a espune aici conside-raţiunl assupra acestui calculă, fără ore-carl noţiuni prealabile despre natura lui. Câte-va essem-ple ne vord pregăti pentru acesta.
Să considerămd o machină, care lucreză prin puterea vaporilord; aceştia appesă pe und pistond şi-ld mişcă alternativă în glosă şi în susd, sed la drepta şi la stânga ; într’und cuvdntd , printr’und mecanismd specială, numită distribuţiunea vaporilord, îl communică o mişcare pendulară sed oscilla-tdriă. Acesta se transinitte prin braţe de pdrghie sed manivelle, dispuse într’und modd convenabilă, unul axd de rotaţiune sed drugă, care pune In mişcare totă machina şi produce lucruld este-riord. Acestă din urmă depinde essentiald de lucruld ce facă vaporile ridicăndd pistonuld, şi este ■ de cea mal mare trebuinţă pentru unfl mecanică să scie să preţudscă lucruld vaporilord, între alte ca să eunnoscă a câtă parte din lucruld cheltuită cu vapori se utilisezâ în esteriord. Vaporile înse nu lucrdză uniformă assupra pistonului în cursulă unei mişcări a lui de susd în glosă, sed de glosă în susd. Acesta începe a se mişca încetă, merge din ce în ce mal curreodd , căşcigâ und maximum de luţelă pe lagluinStatea cilindrului, apoi începe a se mişca mal încetă, se opresce şi se întorce în-dSrâtd cu acellea-şl variaţiuni de luţelă , ca şi in perioduld ânteld alld mişcării. Lucruld însu’şl allă vaporilord variază cu luţelă la fie-care momentd ; elld este negreşitd forte puţind îutr’und momentd, este numai und lucru elementarii sed, după cumă se <Jice, differenţialu; derd summa sed integralulu deassemenea lucru elementară, essecutatd cu continuitate Într’und timpd determinată, va da lu-crulă totală. Calcululd infinitesimald arretă metode pentru a esprime acelld lucru elementară şi pentru a face summa de nesce assemenl lucruri elementare sed, după cuină se <Jice încă, integralulu lui. Altd-fellu n’ard fi fostă cu putinţă de a găssi prin teoriă valorea unul lucru totală, a căruia produeţiune variază la fie-care momentd.
Curcubeuld este unuid din fenomenele naturale celle mal interessante, a cărui esplicaţiune se cun-nosce din fisică. Newton a aretatd că o ra$ă de lumină albă a sorelnl, întelnindd picăturede ploii se descompune în ra$e de diferite culori, şi totă-d’o-dată primesce şi o deviaţiune mal mare seă mal mică din direcţiunea’I primitivă. Acestă deviaţiune pote deveni maximală, cândd atunci se produce fenomenuld curcubeului. Calcululd infinitesimald ni dă mediele pentru a determina pe acestă maximum.
La acestea amd pute se mal adăugămă o mul-.
www.dacaromanica.ro
206
COLUMNA LUI TEAIANU
ţime de alte essemple: problemele celle mal diverse, cari s’atl crezută nesolubile, afl fosta deslegate într’unfl moraentfl prin acbstă metodă nouă şi sublimă a matematicei, producţiune simultană a geniului a doul omeni mari: Leibnitz şi Newton.
Gottfried Wilhelm de Leibnitz s’a născuţii în annulil 1646, iunid 21 st. v., în oraşulil Lipsea, de tată professoril de Drepţii la acea universitate; ellfl însuşi a fostă doctorii în drepţii, şi la 1672 deveni consiliartl la înalta curte de glustiţiă aild Electorului de Mainz, apoi consiliartl alia ducelui de Braunschweig, bibliotecara şi membru municipala; mal târdid consiliara intimii şi istoriografa alhl ducelui de Hanuower. Puţini annî înaintea morţii selle (14 noembre 1716 st. n.) a fosta înălţata la rangula de baronii şi consiliara alia Imperiului. Ella este fundatoruia Academiei de Sciinţe din Berlin în annulil 1700 şi preşedinte pe viueţă; membru alia Academiei din Parisfl încă dela 1669 şi alia JRoijal Society din London dela 1673.
Leibnitz era genid ardinte şi petrumjătord; era de aglunsd să au$â problema cea mal dif-ficilă de mecanică sed de matematică ca s’o resolve într’o clipă; derd nu avea perseveranţa ca să urmărescă tote consecinţele acellel reso-luţinnl. Scrierile selle sunt numerose şi variate. Numai correspundinţa matematică formeză trei volume mari, şi fiă-care memoria alia lui copprinde o invenţinne nouă. Unuia din acelle memorie, Theoria motus abstracţi et concreţi, din annuld 1671, copprinde degla cea d’ântâifl ideiă despre câtimi infinita de mici sefl diferenţiale. Und alta memoria, publicata în „Acta eruditorum Lipsiae“ din 1684 : Nova methodus pro maximis et minimis, itemque tangentibus ete. espune principiele calculului ăifferenţialu, introduce notaţiunile usitate cu <J, dd etc. şi aretă pentru ăutbia oră metodele cunnoscute astă-^I de maxima şi de minima, precumfl şiacelaatan-gentelord. La 1686 dă teoria puterii viue, atătd de întrebuinţată în mecanică. Apoi urrneză o lucrare de geometria recondita et analisi etc., unde descopere calcululu integrala, şi o mulţime de alte lucrări de analisă matematică şi de mecanică analitică.
Sir Isaac Newton, filuld unul mied proprietara, născuta la Whoolsthorpe in Lincolnshire în an-nuld 1642 decembre 25 st. v., a obţinută titlurile academice la Trinity-College în Cambridge şi a funcţionaţi! aci ca professord de matematică de la 1669 penă la 1701, era de aci înainte şi pănă la mortea lui (31 martifl 1727 st. n.) a trăita la Londond ca directord alia Monedei cu o renumeraţi-une annuală de 1500 livr. steri.; dela 1701 membru Parlamentului anglezd şi dela 1705 redicatd la titlu de Sir. Membru alld JRoijal Society dela 1671, preşedinte alld el dela 1703 şi membru Academiei din Parisfl dela 1699.
Newton este necontestata cella mal mare invă-ţatd, cugetatorula cella mal profunda, geniuld cella mal estraordinarO, care a essistatd pe pă-
măntfl. Astronomia, fisica şi matematica îl dato-resed de o potrivă perfecţionarea şi desvoltarea lord. Scrierile Iul sunt numer6se, unele publicate după rndrtea lui; eâte-va trateză şi despre obiecte de teologia şi litteratură. Philosophiae na-turalis principia mathematica, publicate pentru prima oră la 1687, formeză cella mal renumită opd alld lui şi copprindd legile gravitaţiunil, teoria refracţiunil, a propagaţiunil sunetului etc., precuma şi applicaţiunea principielord calculului diferenţială. — Optics or a Treatise of light etc., 1704 , copprinde teoria dispersiunil etc. A-rithmetica universalis unde este resoluţiunea ecua-ţiunilord numerice de grade superiore. Method of fluxions, unde se afflă espusă teoria şi descoperirea calculului diferenţială, şi alte multe. Newton este inventatornlfl telescopului, ce portă numele lui şi este astă-<JI de und usd generala sub numele de telescopO alld lui Foucaul, care a ad-dusd multe perfecţionări importante.
Astd-fellu vedemd, că Leibnitz şi Newton descoperind calcnluld diferenţiala aprope simultaned, derd independinte unuld de altuia ; calcnluld integrala Snse reinâne invenţiune esclusivâ a cellul d’ăntSIu. Decă trebue să fissămfl epoca unei descoperiri la cea d’ânteiu appariţiune a el în publica, atunci Newton appare în annuld 1677 la ănteia publicaţiune a Principieloru lui, deşi aici nu se vădd decătd numai resultatele metddel, pe care o ţinea secretă şi nu se publică decătd după mortea lui la 1735 în Method of fluxions. Leibnitz appare in publică încă din 1671 în Theoria motus, deşi metoda se află în completă desvol-tată abia la 1684 în Nova methodus pro tangentibus etc. Decă îinpreglurările, cari afl însoţită a-ceste descoperiri, ara fi fosta din capula locului aşa de limpezite, n’ardmal firemasdnicî und protestă de dispută : Leibnitz ara trebui să fiă re-cunnoscutd ca singuruld inventatorfl. Derd deşi celle d’ânteid publicaţiunl dateză dela 1671 şi 1687, se înţellege că aceste două geniurl pos-sedaă degla de mal înainte principiele metodelord lord, s’aa servita de dânsele la soluţiunea differi-telord probleme, şi cela-ce complică casula şi mal multă, este că ad essistatd correspundinţe anteri-ore acellorfl publicaţiunl între însu’şl Newton şi Leibnitz. Lupta in privinţa priorităţii a ţinută mal bine de und secold, şi n’a addusfl nici und re-sultatd, decătd că ambnduol afl drepturi egale la acestă invenţiune.
De atunci încoce calcululfl infinitesimald a primiţii o mulţime de desvoltărl prin lucrările fraţilord Bernonillişi alle lui Euler din Elveţia, şi In timpurile moderne prin Lagrange, Cauchy, Gauss, Iacobi şi alţii. Progressele celle mal mari inse s’ad făcută în parallelfl cu progressuld sciinţelord naturale, mal cu semă a mecanicei, astronomiei °.i a fisicel matematice. Problemele celle mal importante din aceste sciinţe găsslad soluţiunea lord cu aglutoruld calculului infinitesimald , înse cereafl pentru acesta o perfecţionare mal mare a metode-
lord, care nu întăr^iă a se face pe mesură ce ana-lisa infinitesimală proba din ce in ce mal convin-gătorfl importanţa sea în studiele sciinţelord es-sacte.
EM. BACALOGLU.
(Din Transacţiuni litterarie)
CE ESTE NAŢIUNEA ?
(Urmare. Yeţlî nr. 25)
V.
Sunt unii, cari credfl că elementuld constitutivă alld naţiunii ard fi identitatea religiunil, adducgndfl drepţii probă pe IsraeliţiI, împrăştiaţi In diverse şi depărtate regiuni, suppuşl differite-lorfl guverne, derd totuşi formândd în totalitate o singură naţiune distinsă. Acdsta este o escepţi-une, şi o escepţiune unică în felluld sed, din care prin urmare nu se pote trage nici o regulă. Es-sempluld Israeliţilorfl e peste putinţă a se applica cătră catolici, protestanţi, ortodossl, mahometanl, brahminl. Apoi unfi individa putândfl a trece din-tr’o religiune într’alta, o assemenea definiţiune a naţionalităţii nu oferă acea stabilitate, care este nedispensabilă pentru a constitui unii elementfl es-senţiald. înşişi IsraeliţiI, consideraţi numai din puntuld de vedere religiosd , sunt o associaţiune, nu o naţiune.
Nu mal bună criterifl alld naţionalităţii sunt moravurile, căci elle depindă în mare parte dela genuld de trăia alld poporelorfl. Astfl-fellu toţi locuitorii regiunilord maritime vord fi necessarmente dedaţi la und felia de pescuita, carele o să influin-ţeze assupra obiceeloril lord. Eschimoşii se asse-mSnă în datine cu Groenlandesil, cu Ostiaciî, cu IacuţiI, Samole^il şi Russil din Metzen. Locuitorii de longă aridele pustietăţi de Gobi, din Arabia şi din Sahara, fiindd espuşl unord condiţiuul a-naloge, moravurile lord nu potfl a nu se assemena erOşî până la unfl puntfl ore-care (1). Astă-c]l de sicurfl nu se va mal găssi nici unfl antropologd sed etnografă, carele să imite în classifieaţiunea stirpilorfl umane pe naturalistulfl altd-mintrea celebru Bory de S. Yincent, numindd viţele cauca-sică şi pelasgică gens togata, erfl pe Celţl şi pe Germani gens braccata (2), cela-ce a şi procurată und mi^d-locfl de a’lfl ridiculisa adversari-lorfl doctrinelorfl selle materialiste. Atâtd este de adevărată, după cumd observă Stahl, că defini-ţiunea naţionalităţii fuge din mâni, tocmai cândd cine-va crede că a prins’o (3).
Civiiisaţiunea, care se lăţesce merea assupra triburilorfl selbatece şi renasce în poporele căzute în barbariă, progressuld de totfl felluld, multipli-
(1)	Latham, The natural history ofthe varieties of man, p. 562 : „As elements of classification (ethnological), the non „philological moral characters are of less value than the philo-„logical; since common conditions develop common habits , „whereas nothing bat iraitation determine the use of similar „coinbinations of articulate soands in different languages."
(2)	L'homme, § III, n. 1.
(3)	Philosophie des Bechts, IV Bach, § 3.
www.dacoromamca.ro
COLUMNA LUI TRAIANU.
207
citatea şi răpeijiclunea communicaţiunilord, concurgă ne’ncetatd a şterge differinţa obiceelord particulare, înlăcuindu-le printr’o uniformitate. Iu e-vnld media Egiptulu, Turcia, Rnssia, se distingeafl în culme prin nesce moravuri cu totuln diverse de alle no9tre; înse astâ-<JI penă şi acollc aU pe-trunsd usurile Europei culte. Din Algeria, ca din-tr’und centru, vord tinde assupra Africel septentrionale radele obiceelord francese, precumd acelle anglesese împrăştia în India. Negritenil din Haiti nu affecteză ore de a fi FrancesI 1
In fine, decă moravurile s’ard admittecaobasă distinctivă a naţiunilord, nu scimd cumd s’ard mai deosebi Spaniolii şi Portugesil, Danesil şi Sve«Jianil, Bretonii şi Francesil, Flammingil şi Ollandeşil, şi aşa mal încollo. Intre ţerre limitrofe nu s’ard putâ găssi mâi nici o difierinţă. Prin urmare, identitatea obiceelord nu pote fi privită ca und eleinentd constitutivd alld naţionalităţii.
VI.
Consciinţa naţională, pe care professoruld Man-cini o crede necessariă în ideia de naţiune, nu este ce-va nod. Cu alte vorbe totd asta o înţellegea Stahl prin „voeaţiune divină a naţiunilord" (1). Inse acestă consciinţă, acestă voeaţiune, luând’o în înţellesuld celld înaltd alld cuvântului, adecă autonomia pe care o pote pretinde orl-ce naţiune , trece peste sfera de cunnoscinţe a poporului cellul mănuntd, a muncitorilord şi a burgesilord, pentru cari patria commună se mărgiuesce în limitele provinciei lord şi carlnuscid ce sunt drepturile ginţilord. Pentru dânşii naţiune este coin-muna, unde trăescd în sudorea frunţii. Acesta e atătd de adevărată, încătd însuşi professoruld Man-cini «Jice, că sunt acumd trei secoll Italianil nu avead consciinţă naţională: ard urma deră, cumd-că naţiunea italiană s’a ivitd d’o-dată d’abia după secoluld alld XVI!
Cândd und popord e stâpănitd de o ginte, a cărila limbă nu este acea a ţerrel, atunci se nasce într’însuld o puternică aversiune contra domina-ţiunil străine; o aversiune, cărila’I eorrespunde la Greci vorbaB&ppxpo; şi la Slavi Nemetz (mutd). Acestă urră se pote numi ore-cuind consciinţă naţională, voeaţiune divină, şi se resimte pote mal vid în classele de glosd sed în orde selbatece, decătd în caste aristocratice, la bancari şi negocianţl, sed la popore înavuţite prin commercid şi înnobilate prin arţl. Ca probă despre o assemeuea consciinţă naţională sunt Circasianil, Cafril, şi până şi selbatecil Orang-papu (2). Din classele celle culte, adecă mal indifferinte pentru ideia naţională, faed escepţiune învăţaţii, omenii de litiere, cari rădică naţionalitatea la trepta unei re-ligiunl. Dintr’înşil essd cel mal apprinşl patrioţi
(1)	Ibid-, t. 1, p. 236 şi 407, după traducţiunea italiană de Dr. Torre.
(2)	Norris, The native răcea of the indian Archipelago ,
p.7.
şi celle mal numerose victime alle sacrei cause. Derd acestă consciinţă naţională nu pote fi und elementd constitutivd alld naţionalităţii, de oră-ce naţiunea essistă şi fără dânsa.
Mal remâne limba.
O voind essamina cea de pe urmă, căci sun-temd convinşi, că uniformitatea limbel este pri-muld , adevăratuld şi uniculd elementd essenţiald alld naţionalităţii (1), încătd se pote <Jice, că limbă şi naţiune sunt totd una.
VII.
Decă o naţiune este o communitate de persone, o aggregaţiune de individualităţi, acestă communitate, acestă aggregaţiune n’ard differi de turme sed cârduri de animale, de n’ard essiste într’ânsa und modd orald de communicaţiune. Istoria biblică e forte raţională, cândd ni arretă împrăştiarea ginţilord ca pe o consecinţă a confesiunii limbelord. Aşa deră unitatea socială şi intellectuală a popo-relord depinde necessarmente de identitatea limbel, sed mal bine : se copprinde în acestă unitate.
Limba, după cumd observă profunduld Hum-boldt (2), formeză o parte integrantă din istoria naturală a spiritului, şi fiindd că ’n omd spiritualitatea este superlativamente superioră animalităţii, adecă aspectului curatd zoologică , urmeză derd că limba este und criterid mal importantă decâtd criteriele fisice, culorea pellel, a iridel, natura pârului, forma craniului, pentru a distinge unuld de altuld dilferite nemuri umane. Nu este în arbitriuld individului de a ave limba cutare şi nu cutare, căci elld o capătă din legând dela mumă-sea. Prin studid numai forte puţini, în com-paraţiune cu immensa generalitate a omenilord, învăţă lirnbe străine pe longă a lord propriă; derd nici chlard atunci, după cumd constată Schlei-cher, omuld nu pote să cugete decâtd într’o singură limbă (3).
Graluld fiindd organuld prin care se manifestă ideiele şi cugetările, elld portă neapărată ti-paruld acestora, adecă organismuld sed se modifică printr’ânsale, încătd studiuld filosofică alld unei lirnbe pote destăinui caracteruld naţională, aptitudinile şi abitudinile poporului (4). înseşi alteraţiunile unei lirnbe servesed a demonstra alte-raţiunile correspundinţl, occurseîn naţiune ; mate-rialuld glotticd alld unei lirnbe este und catalogd alld eunnoscinţelord poporului ce o vorbesce (5); trecerea din sintetismd la analitismd indică und 1
(1)	Berghaus, Grundlinien der Ethnographie, p. 2 : „Die „Sprache ist das Haupt-Erkennungs-und Unterscheidungs-Merk-„mal der Nationen. .
(2)	Cosmos, t. 1, p 429.
(3)	Die Sprachen Europa’s, § 2.
(4)	Lebroquy, Des ănalogies linguistiques, p. 85 „I)ire „qne la langue d’un peuples ’empreinf et doit s’empreindre des „moeurs, du geuie partieulier de ce peuple, c’est enoncer une „proposition şi evidente, une verite si universelleraens recon-„nue et tanf de fois repetee, que ce n’est plus qu’un lieu com-„mun.“
(5)	Bandrimont, Histoire des Basques, p. 13 : „Le vota-„bnlaire de la langue d'un peuple representel’inventaire le plus „complet des connaissances de ce peuple et qu’il est possiblede „Ies en deduire“.
progressd sociald alld naţiunii, indică o transiţiune din viueţâ isolată cătră viueţă de contactă; indică o mişcare affară din propriuld territorid; indică speculaţiunea filosofică supravenindd inspiraţiunil poetice; indică agricultură, industriă, commercid în locd de păstoria; într’und cuvântă, indică trebuinţa de a vorbi mal răpede şi mal clară; pre-cuind nu mal puţind este und semnă de progressd sociald accentuld supplantândd valărea sillabică a cuvintelord, adecă greutatea materială cedendd passd forţei virtuale (1). Tote aceste fenomene din istoria limbelord suut sincronice faselord cor-relative din istoria naţiunilord.
(Va urma)
GIOVENALE VEGEZZI-EUSCALLA.
(1) Benlvew, De l'accentuation dans Ies langues, these 25.
BULLETINtJ.
Societatea română Petru-Maioru din Pesta a luată assupră’şl editarea portretului d-lul Vincen-ţiu Babeşu, celld mal activă şi celld mal înţelle-ginte dintre conducătorii românismului de peste OarpaţI.
* *
*
Peste puţind vomă ave fericirea de a publica în „Columna lui Traland* und studid de archeo-logiă comparată de d. A. Odobescu despre „Ca-puld-de-bod“.
*	*
*
A doua fâsclorâ din „Istoria critică a Români-lord“ de d. Hasded va appare in luna lui augustă : ^ece colle de ţipară şi mal multe gravure, cu pre-ţuld de 5 lei noul în capitală şi 6 lei noul pentru districte.
*	*
*
D. Bolliacd annunţă în „Trompetta Carpaţi-lord“ de a fi descoperită und cimitird dacică.
Asteptâmd cu nerebdare descrierea acestui pre-ţiosd soţd alld câmpului mortuară dela Hall-stadt, derd mal cu semă ceremd o probă scinţi-fică, cumd-că este dacicii, eră nu sciticii, nu a-gathyrsicii, nu cimmericu, nu bastarnicu, nu sar-maticu, nu roxolanicu, nu iazygicu,, etc., căci în starea actuală a sciiuţel istorice, precumd nu ne îndouimd că d. Bolliacd o scie, calificaţiunile etnice nu se mal potd distribui cu ogenerosă superficialitate ă la Photinos sed ă la Popovicî.
ERRATA.
In numerulă trecută s’aă străcuratu următorele errorî în comedia „Amoră-doctoru“:
Pagina 195, columna II, rSndu 45, în locu de „sciu ce aşu face !“ să se citescă „sciî ce aşu face?“
Columna III, rondă 49, în locu de „stambă roşiă“ să se ci-tăscă : „stambă şuiă“.
Columna III, rOndulă ultimă, în locă de „Coconţă“ să se citescă : „Coconiţă".
OCCASIUNE FAVORABILA
Unu piano din Renumita Fabrică Ehrbar, este de vânzare din causa plecării»
Strada Municipală nr. 12.
www.dacoromamca.ro
208
COLUMNA LUI TRAIANU
I
■
I
COLUMNA LUI TRAIANU
i
REVISTA SCIINŢIFICA, LITTERARIA şi INDUSTRIALA.
| Esseodatăpe septemână, Duminică, în formată 4 mare, copprindendu oîndouită materiă de câtă orî-care altă revistă română şi numai scrieri originale, fără nici o traducere : istoriă, sciinţe economice, dreptu, medicină, sciinţe naturale, poesiă, bibliografiă, litteratură poporană, etc.
PREŢULTJ ABONAMENTULUI ESTE NUMAI:
Pentru capitală : 20 lei noul. — Pentru districte: 30 lei noul.—Pentru străinătate : 40 lei noul seu 20 fiorini.
Acel domni, cari voru bine-voi a ni face 5 abonaţi, voru primi pe d’assupra unu abonamentu gratis.
Abonamentulu este numai pe annu, începându totu-d’a-una dela 1 genariă.
La redacţiunea revistei se păte găsi o collecţiune completă pe anniî 1870—71, anume 110 căile, cu preţuia numai de 40 lei noui.
Redacţiunea şi administraţiunea se afflă în Bucuresci, Suburbiu Batiştea, Strada Dionisiu, Nr. 9.
I Abonamentele în capitală	face de assemenea în Passagiu la Imprimeria Curţii, de unde se vorO libera totfl-d’o-dată cnittanţe de
primirea banilorfl.	annunţurile : 25 ban! rondulu de 30 littere
I
■
I
■
I

is
CĂILE FERRATE ROMÂNE
Mersulu trenuriloru pe timpulu lucrăriloru de reconstrucţiune pe intrega liniă.
VALABILU DELA 8 (2 0) APRILE 187 2.
LINIA BUCURESCI-BRA1LA	LINIA BRAILA-BUCURESCI
MERSULU QUOTIDIANU
STAŢIUNI	Distante în kilometri de laBucurescl	Trenu nr. 1. de persâne cu luare de mesagerii		STAŢIUNI	Distanţe în kilometri dela Brăila	Trenu nr. 2. de persâne cu luare de mesagerii	
		SOSIRE	PLECARE			SOSIRE	PLECARE
		Ora. Min.	Ora. Min.			Ora. Min.	Ora. Min
Bucuresci		dimin.	11 20	Brăila		dimin.	5 00
Chitila	10	11 42	11 44	Muftia	22	5 48	5 51
Buftea	18	12 01	12 06	Ianca	39	9 29	6 37
Perişa	30	12 34	12 39	Făureî	60	7 19	7 24
Crivina	40	1 00	1 10	Cilibia	80	8 09	8 14
Ploesci Restaur.	60	1 53	2 05	Buzeu. Restaur.	99	8 58	9 20
Vallea Căluger.	69	2 29	2 31	Monteoru	110	—	—
Albesci	77	2 45	2 50	Ulmeni	115	9 54	9 58
Mizila	93	3 26	3 35	Mizila	135	10 40	10 50
Ulmeni	113	4 18	4 22	Albesci	152	11 26	11 31
Monteoru	118	—	—	Vallea Căluger.	160	11 45	11 47
Buzeu. Restaur.	129	4 56	5 18	Ploesci. Restaur.	169	12 11	12 33
Cilibia	148	6 2	6 07	Crivina	188	1 06	1 16
Făureî	169	6 52	7 57	Perişu	198	1 37	1 52
Janca	189	7 39	7 47	Buftea	211	2 10	2 15
Muftia	207	8 25	8 28	Chitila	219	2 32	2 36
Brăila	228	9 16	sera	Bucuresci	228	3 00	d. amedă
LINIA BARBOSI-TECUCI	LINIA TECUCI-BARBOSI
MERSULU QUOTIDIANU
	*c 0 S Vr © O	Trenu nr. 3.			’C OJ S3 O O S 3	Trenu nr. 4.	
		de mărfuri cu trans-				de mărfuri cu trans-	
STAŢIUNI	* £3 cM <p-(	portu de persâne		STATIUM	* O AH (11	porţii de persâne	
	rt O 0! XI	SOSIRE	PLECARE		5 4> .S-s	SOSIRE	PLECARE
	s	Ore. Min.	Ore. Min.		5	Ore. Min.	Ore. Min.
Bărboşi		dimin.	6 —	Tecucîu		săra	5 —
Şebeştî	13	6 33	6 38	Iveşti	18	5 45	5 55
Prevala	30	7 20	7 26	Prevala	41	6 52	6 58
Iveşti	53	8 23	8 33	ŞerbeştI	58	7 40	7 45
Tecucîu	71	9 18	dimiu.	Bărboşi	71	8 18	seră
LINIA ADG1UD-ROMAN				LINIA ROMAN-ADGIUD			
Mersulu tren. nr. 5 şi 6 între Adglnd-Koinanu şi vice-versa nu va ave locu în tote							
		dillele, ci numai Mercurea şi Duminica					
STAŢIUNI	de la Adj.	Trenu nr. 5. de persone		STAŢIUNI	de la Rom.	Trenfi nr. 6. de persone	
Adglud		sera	5 00	Roman		dimin.	4 00
Sascut	14	5 31	5 40	Galbeni	23	5 00	5 05
Racaeiuni	31	6 25	6 35	Baeăa	44	5 57	6 10
Valea Secă	48	7 20	7 23	Valea Săcă	55	6 37	6 40
Bacăa	59	7 50	8 05	Racaeiuni	72	7 25	7 35
Galbeni	80	8 57	9 00	Sascut	89	8 20	8 23
Roman	103	10 00	s6ra	Adglud	103	9 —	dimin.
DIN SCRIERILE D-LUI B. P. HASDEU se mal află de vencjare la administraţiunea revistei
COLUMNA LUI TRAIANU:
Istoria toleranţei religiose în România : protestanţi, catolici, mahometanî, lipoveni şi evrei. Ediţiunea II. Preţulu 2 lei nuol.
Răzvanu-vodă; dramă istoricăîn 5 acte in versuri. Ediţiunea III. Preţulu 3 lei nuoî. Trei Evrei : Shyloclc, Gobseclc şi Moise-, studi i litterariă. Preţuia 1 leu nuou. Talmudulu, ca professiunea de credinţă a poporului israelitu ; studia filosofica.-Preţuia 1 left nuofi.
Industria naţională faţă cu principiulu concurrinţei; studia politico-economicO. Preţuia 1 leu nuofl.
Cine le iea d’o-dată, preţulu totala este : 6 lei nuoi, era pentru Transilvania 3 fionni.
Numai vr’o căte-va au mai remasa din ediţiunea I :
ION-YODA CELLU CUMPLITD,.
cu unfi portreta şi 10 gravure, aprope 300 pagine. Preţuia : 7 lei nuoi, era pentru Transilvania 3 */» fiorini.
Se afflă de vendare în Buccurescî la Tipografia din Passagiu şi la fote Librăriele :
LEGE
PENTRU
SI
3
REGLEMENTU DE APPLÎCATIUNE
ALLU LEGEÎ PENTRU
MONOPOLULtf VENpĂRll TUTUNURILOR LU
Form. 12° coprindendu 64 PAGINE.—Precinlu unul esseinplaru 84 bani.
Bucuresci.—Tipografia Curţii, (Lucrători Associaţi) Passagiu Komân, 12.
www.dacoromamca.ro