ANNULU iii, No. 25 [135].
Vetlî pentru abonamente ultima pagină
LUNI, 3 IULltJ 1872
ISTORIA. — SCIINTE ECONOMICE. - DREPTU. — MEDICINĂ. — SCIINTE NATURALE. — POESIĂ. — BIBLIOGRAFIA. — LITTERATURA POPORANĂ. — &c.
O	o
«Columna lui Tralanu» datoresce din trecută lectoriloru sel duol numeri, de cari îl va îndemnisa negreşitu în cursulu ernel, căci vera, mal tdtă lumea fiindu plecată pe la bâl şi astu-felîu facerea abo-namenteloru împuţinându-se seu înce-tându de totu, midu-locele ndstre se potu dice mai mulţii decătu strîmtorate.
STT3VC 3VT A. K.XXT.
ISTORIA: Sântulix Nicodemu dela Tismena, de B. P. Hasdeu. TEATRULU : Araoru-doetoru, comedia de ir Ob eden ar ii. FILOSOFIA : Ce este o naţiune ? de Gr- Vegezzi-Buscalla. MEDICINA: Pregîudetele contra Chininei, de Dr. Petrescu. BELLE-ARTE : Prospectulu unei esposiţiunî artistice, de Comitatulu Societăţii Amiciloru de Belle-Arte.
ISTORII CRITICI A RIIWII.IIRI
m MUNTENIA DIN SECOLULU XIV.
VeiJÎ nr. 93—134
CARTEA I.
PAMENTULtF şi POPORULE.
CAPULtJ I.
T ERRITORIULU.
§ 2.
NOMENCLATURA.
Urmare.
Reservâmă pentru paragrafulă 8 documentele municipale alle Câmpu-lunguTuî, cari ni voră procura occasiunea de a analisa în privinţa lui Radu-Negru o altă specia de impossibilităţl istorice, unele mal posnaşe decătu chîară acelle emanate din creeriî lui Grecdnu.
Aşa bună-6ră crisovulu „despre sătulă Măţâulă de glosă ot sud Muscellu*, confecţionaţi! totu în fecunda epocă a lui Mateiu Bassarabu, menţiondză între celle-l’alte :
„Cartea reposatulul Negru-vodă, care a „fostu ănteiu descăllecătoru terreî, si a fiîu-„seu Vladă voevodă, şi cartea lui Vladislavu-„voevodă, şi cartea strămoşu-seu Bassarabu „voevodu, şi a ginere-seu Alexandru voe-„vodu, şi a nepotu-seu Radului voevodu, şi „cartea lui Gavriiiă voevodu, şi cartea be-„trânului Mircea voevodu, şi cartea lui Alexandru voevodu, şi a nepotu-seă Alexandru „voevodu, şi a fiîu-seu Alexandru voevodu,
„şi cartea lui Alexandru voevodu Hiâşă etc. „etc. etc.“ (446)
Unit premiu pentru cine va desciffra acostă orrdre!
Şi totuşi, precumu o vomu demonstra mal la văile în monografia Câmpu-lungului, camu de aceîa-şi natură, cellu puţini! în cestiunea luî Negru-vodă, este întregulu arcbivu municipalii din orgollidsa capitală a Muscellu-luî.
Aci, pentru a completa epizodulu, nu ni mal remâne de purificaţii, după cumu o pro-miseserămu mai susu , decătu personagîulu atătu de simpatici! allii primului egumeni! din Tismena.
D. Bolliacu, alle căruia desse escursiunl arclieologice în t6tă ţdrra i-aiî permisii a vedd şi a audi multe, dice într’una din operele selle :
„Affară de sântulă Nicodemu, contimpu-„reni! cu Radu-Negrulu, pe care tradiţiunile „îllu voru Română şi părinte allu Bisericel „Române, nu mai cunndscen 'i nici unu sântă „Română.“ (447)
înveţatulă directori! allă „Trompettel Carpaţiloră fiindă din numerulă acellora ce militaseră altă dată cu multă entuziasmă pentru ună Negru-vodă de pe la 1215, dcce dero fericitulă Nicodemă dela Tismena strămutată pe negăndite cătră începutulă secolului XIII, deşi însă-şî monastirea s’a fundată d’abia peste o sută şdsse-decî de anni maî în urmă! (448)
Eruditulă episcopă Melchisedecă dela Iz-mailă, ce-va mai sobru în calcule cronologice, ni spune la rândulă seă : „Monastirea „Tismena, fundată de sântulă cuviosulă părintele nostru Nicodemă la 1313“, mal a-dăugândă apoi într’unu altă passagiu, cumă-că totă acollo se păstr^ză „ună degetă“
(446)	Teulcscu, Documenta istorice, Buccuresci, 1860 in-8, p. 84-90.
(447)	Monastirile închinate, Buccuresci, 1862, in-8, p. 10.
(448)	A mea Istoria toleranţei religiose, Buceur., 1868, in-8, p. 17 : „Se maî pretinde, cumu că aru fi fostu Românii „unu sânţii Nicodemu, pe care d. Bolliacu îllu face contim-„puranu cu Radu-Negrulu ; aru trebui înse a decide maî ăn-„teiîi de tote cellu puţinii epoca acestuî problematicii prin-„cipe, pe care cronologia ndstră îllu strămută mereu din se-„eolu în secolii, ceîa ce aruncă, negreşitu, o obscuritate şi „maî mare assupra imaginariloru sfinţî românî din timpulu „seu. Unu Nicodemu a fostu, în adeverii, egumenă allu mo-„nastiriloru unite Tismena şi Vodiţa din Romănia cea mică „ sub Vladislavu-vodă şi sub nepotulu seu Mircea cellu Mare; „nicî o dată înse numele'î nu este precesu în documentele „posteriore de vre-unu titlu de sanctitate, ci simplu numai „se dice: popă Nicodemu.u
din perdutele mosce alle primului sta reţă (449).
Dela d. Bolliacă şi episcopulă Melcbise-decă să trecemă la adeverulă istorică.
O cronicuţă rimată din secolulă trecută, scrisă peste Carpaţi de cătră ună călugSră dela Prislopă din ţerra Haţegului, attribu-indă totă fericitului Nicodemă fundaţiunea acestei monastirl, copprinde între altele:
„0 Prislopu !
„ Numite locu,
„Cumu fuseşî făr’de norocii!
„—Ba eu bine amu fostu norocită,
„Câcî sfântulu Nicodimu aici s’a sălăşluita,
„Şi ănteiu sfântulQ Nicodimu mie „Mî-a pusu temellie,
„Care stă de vdcurî multe „Acumii de dmenî trecute :
„Mal ’nainte cu mulţi amu „De domnia fiu Matiaşii craîu;
„Că acestui pre-cuviosu părinte şi sfanţii „Dela Dumnezeu Domnulu i s’a vestita „Locuia pişătdreloru (450) să’lu găsescâ „Şi acollo monastire să zidescă;
„Şi în Ţerra-Bomăndscă preste munte „A trecuta şi a cereatu locuri multe,
„De şi-a tocita toîagulu de ferra „Privindu pe pămentu şi pe cerb.
„Loculu cella allesd maî ănteiu „Este în şurtucu susu pe Giitt :
„Acollo pesceră a găsită „Si într'însa totu s’a sălăşluita,
„Care pesceră şi pen’acumu se găsesce „Ş’a sfântului Nicodimu se numesce.
„Apoi s’a dusă îu ţerră şi maî tu întru „Pene la apa ce se dice Motru:
„Acollo puţina a conăcita „Şi după vremi monastire s’a ziditu.
„De acollo s’a dusu spre Vodiţa,
„Undei acumu scbitulu Topolniţa;
„După acesta pişătdrele a găsită,
„Unde şi sfânta latră Tismena s’a zidita,
„Unde şi mdştele sfântului se găssesca „Şi minunile tdte i se vestescu.
„Deci dela sfântula Nicodimu s’a făcuta „Tuturora de obsce începută „Iu Ţerra-Bomănescă la munte zidiri,
„Biserici, schituri şi monastirl.
„A doua lavră Cozia Mircea o a ziditu,
,Şi sfântulu Nicodimu o asfinţiţii. . .“ (251)
Ori de unde să fi luată necunnoscutulă ver-sificatoră ardelenă isvdrele selle, narraţiu-nea ’I de mal susă, affară de errdrea de a
(449) Oratoriii, Synassaru, p. 47, 71.
(440) Cataracte, salturi de apă de pe stânce, precumu sunt acelle dela Tismena.
(451) ţtiarulu Buclumulu, 1863, nr. 3, p. 12.
www.dacoromanica.ro
194
COLUMNA LUI TRAIANU
confunda Yodiţa cu Topolniţa (452), este de o remarcabilă essactitate.
D. Bolliacu şi episcopulă Melcliisedecă, în ceîa-ce se attinge de apostolica figură a fericitului Nicodemă, nu aveau decătu să urmeze din litteră în litteră modestei cronicuţe din Prislopu.
Ea pune pe s&ia acestui neobosită lucră-toru allti lui Cristu urmatorele creaţiuni successive :
1-	o. Prislopulu din Haţegă ;
2-	o. O pesceră lângă (Mu;
3-	o. Unu schitu la Motru;
4-	o. Monastirea Yodiţă;
5-	o. Tismfina.. .
Despre ultimele doue noî avemu numerose probe documentale.
Edificândă Vodiţa între 1360-1370, Vla-dislavu Bassarabu îşi începe actulă de fun-daţiune , conservată în originală în Arclii-vulu Statului din Buccurescî, cu următdrele cuvinte :
„Fiindă că eu, cellu în Cristu Dnmnedeu „bine-credinclosulă voevodu Vladislavu, din „graţia luî Dumnedeu domnu a t6tă Ungro-„ vlachia, amu bine-voită din inspiraţiune di-„vină a rădica o monastire la Yodiţa în nu-„mele marelui şi de Dumnedeu purtătorului „Antoniu, ascultându pe onestulu între mo-„nachîNicodemu, încătă dela domnia-measă „fie pornire şi donaţiune, âră munca luî kir-„Nicodemu şi a călugeriloru seî etc.“ (453)
Apoi încheiă :
„După mdrtea luî kir-Nicodemu, nici Dom-„nulu, nici metropolitulu, nici alţii să nu fie „liberi a pune egumenă în acellă locaşă, ci „după cumu va dice şi va regula însu-şî kir-„isicodemu, aşa să fie etc.“ (454)
Acesta s’a întemplată, precumă amu maî spus’o, nu la 1215 seă 1313, ci între 1360 — 1370.
La 1406 fericitălă Nicodemă trăia încă, fiindă în capulă Tismeneî, de-multă unificate cu Vodiţa.
r
Ecce ce dice unu crisovu de atunci :
„Eu Io. Mircea, marele voevodă şi auto-„cratulu domnu allă totel ţerre ungro-ro-„mâne şi de peste munţi, încă şi allă ţerre-„loră tătăresc!, allă Amlaşuluî şi allă Făg'ă-
(4î2) Positiunea ambelor! acestor! locaşuri este indicată . forte bine degia în Indice topografico allu luî Constantinii Cantacuzinu, reprodusă în Del Chiaro, Istoria della Vala-chia, Venezia, 1718, in-4.
(453)	Venelin, 5 : „Ponezse az izse v Christa Boga blago-„viernyi voevoda Vladislav, milostiî bozsieî gospodin v’sei „Vîgrovlachii, blagoizvolicli pobozsîemu nastavleniiu v’sta-„viti monastyr na Voditzi v imia velilcogoi bogonosnago An-„donia, posluszaY czestnago v inotziecli Nikodima, paczezse „St gospodstvami exod i prilozsenie , a s kyr Nikodimoviem „trudom i togo bratii."
(454)	Ibid., 6 : „Po smr’ti kyr Nikodimovie da niest niky „gospodar volen da postav! na miestie tom starieiszinî , ni „arcliierei, ni in kto , nî kako reczet kyr Nikodim i kako „oustavit. takozi, da dr’zsît.“
„raşuluî duce şi allu banatului de Severinu „domnu, şi pe ambele laturi pe tdtă Dună-„rea până la marea cea mare şi peste ora-„şulu Silistria autocrată, dâ domnia-mea a-„cdstă poruncă domndscă rugătorului dom-„nieî melle luî popii Nicodemu, ca neminî să „nu cutede a pescui în apa Tismeneî etc.“ (455).
Inchiăiarea sună :
„A fostă acesta în annubi 6915 (1406), „cândă me duceamă domnia-mea la Seve-„rinu întru întelnirea regelui, şi amu a-„gîunsă la monastire în 23 alle luî noembre „cu toţi egumenii monastirescî şi cu toţi „boeriî etc“ (456).
între 1360 — 1406, în cursă de vr’o cincî-decî de annî, în t6te actele Tismeneî şi Yodiţeî figureză în permaninţă fericitulă Nicodemu, căruîa’î urineză apoi în acostă duplă egumeniă maî puţină renumitulă A-gatonă (457).
Verificată documentalmente în privinţa celloru doue monastirî întrunite, cronicuţa din Haţegtî se susţine nu maî puţină în res-pectulă Prislopului, allă pescereî de longă Griu şi allă schitului dela Motru, decă nu prin testurî diplomatice, încaî cu agîutorulă u-noră fdrte positive daturi de topografia.
Pe la monastirea Motru, deşi edificată în starea’! actuală cu multă maî tărdiă, essistă totuşi pene astă-dî o viiă numită a luî Ni-codimu, şi totu acollo se păstrăză din tată în fiîu tradiţiunea acelluî loculă, unde se affla chilia sântului (458).
„Pe Giă în susă, pe mâneca Surtucului, — dice editorulu cronicuteî nostre, — se „formeză o insulă, în care se găssescu şi „astă-dî ruine, şi tradiţiunea spune că aci „ ară fi fostă o biserică mare, zidită înainte „de Ttadu-Negru" (459), adecă anume sub fratele şi predecessorulu seu Vladislavu Bas-sarabu, atunci cândă venise fericitulă Nico-demă în Muntenia.
In fine, o vorbă despre Haţegă.
După arretarea vechiloră menee serbe şi a uneî cronice bulgare, loculă de nascere allă fericitului Nicodemă a fostă orasulă
î
trans-danubiană Prilepă sdă Prilipă (460),
(455)	Ib-, 22 : „Davat gospodstvomi si'e Srizmo gospodst-„vami molebniku gospodstyami popu Nikodimu , iako nikto „da se ne smieet pokusiti da lovit ribî po rietzie Tismienski.“
(456)	Ib., 23: „I se byst v lieto 6915... gradîsczu mi gos-„podstvumi k Sieverinu da se s'tanu s kralem, ta doidoeh v „monastir miesietza noemvriia v 23 s v’siemi egumeni mona-„stirskiia i s v’siemi bolieri gospodstvami.“
(457)	Condica MS. a Tismeneî, în Arckivulu Statului din Buccurescî. —Venelin, 12 sqq., etc.
(45b)' Bucîumulu 1. cit., nota 4.
(459)	Ibid., nota 3.
(460)	Martinov , Annus ecclesiasticus graeco-slavicus, Bruxellis, 1863. in-f, p. 326 : „Prilep seu Prilepia civitas est „Serbiae, olim celeberrima regumque Serborum sedes. Haec „itaq e urbs patria fuisse videtur Nicodemo, quem auetor a-„nonymus Historiae Bulgărise inter sanctos recenset, ordine „decimums xtum eet, insuper vocat Prilepiensem et myro-
aşedată nu departe de Ochrida sdă Prima-Iustiniană între Albania şi Macedonia, şi allă căruîa nume se pdte pronunţa romănesce Prislepă sdă Prislopă prin intercalarea unul 5, întocmai precumă din lapis se face lespede, seă precumă la vechiî Latini se dicea tri-resmos, dusmosus, cosmittere. poesnis, în locă de triremos, dumosus etc. (461)
Este ddro maî multă decătă naturală, că fericitulă Nicodemă va fi botezată în călle-toriă cu numele patriei selle cellă ănteiă petecă de pămentă, pe care a venită să se stabiUscă în străinătate.
Prislopulă din Haţegă e în tdtă puterea cuvântului o legitimă colonia nicodemiană a Prilepuluî din Macedo-albania.
Cronicuţa ardelână maî menţionâză încă sănţirea monastiril Cozia sub marele Mircea :
„ A doua lavră Cozia Mircea-vodă o a ziditu „Şi sfântultt Nicodimu o a sfinţită. . .“
Acestă faptă n’are trebuinţă de confir-maţiune : fundatorulă Tismeneî fiindă lucd-ferulă clerului muntenă dintre 1360-1406, parteciparea’I la consacrarea unui locaşă de importanţa Coziel decurge ca o firâscă consecinţă.
Aşa ddronu la 1215 , după d. Bolliaeă, şi nici la 1313, după episcopulă Melchisedecă, ci anume între annil 1360-1406, sub patru Bassarabl, dintre cari unulă a fostă adeve-ratulă Radu-Negru, tatălă marelui Mircea, a trăită în Muntenia fericitulă Nicodemă, e-dificândă templurl peste templuri în totă lungulă banatului oltenă, dela Haţegă pfine la Dunăre.
Pentru a completa şi a maî întări a-ceste daturi biografice, ni pdte servi famdsa călletoriă a lui Paulă de Aleppo, scrisă ara-besce pe la 1657 şi cunnoscută d’o-cam-dată numai după o traducere anglesă.
Ignorantă în culme, deră observatoră hirte scrupulosă şi narratoră fdrte veridică, acestă Siriană visitase, în societatea patri-arcului Macariă de Antiochia, aprdpe tdte monastirile muntene, essaminândă cu at-tenţiune monumentele loră şi cullegendă traditiunile.
In privinţa petrecerii fericitului Nicodemă
„bletam. Prilepia in Vlacliiam migrasse ibique ad mortem „nsque degisse testantur spelunca et sepulcrum sancti viri „qui etiamnum supersunt in monasterio Tismana. Est autem „hoc monasterium non proeul a limitibus Hungro-Transyl-„vaniae situm, quod anno 1366 absolvit Vlachi® Voivoda „Radu seu Rudolphus." — De unde luat’a Martinov eiffra 1366 ? In orî-ce casă, ea se depărtez! de veritatea istorică numai doră cu vr’o patru-ciueî annî.
(461) Diez, Grammatik der romanischen Sprachen, Bonn, 1836, in-8, t. 1, p. 266-7.— Festus , De significatione verbo-rum, ed. Dacerius, Amstelod., 1699, in-4,p 125: „Dusmosoin „loco apud Livium significat dumosum locum, antiqui enim „interserebant s litteram.“
www.dacoromaiiica.ro
COLUMNA LUI TRAIANU
la Motru, ellfl se nnesce pe deplinii cu rela-ţiunea cronicuţeî ardelene, cumu-că :
„ Apoi s’a dusă în ţerră şi mal în întru „PenS la apa ce se di ce Motru,
„Acollo puţină a conăcitu
„Şi după vrem! monastire s’a zidită*.
Paulii de Aleppo dice :
„Monastirea Motru se consideră ca mai „vechia decătu Tism^na, căci sântulu Nico-„demu fusese cellu ănteîu o mu ce venise a „locui acollo într’o cuvidsă solitudine, apu-„cându-se a clădi o biserică, şi numai cu „mulţii timpii maî în urmă totu densului s’a „duşii de a zidiţii Tismdna* (462).
Deru partea cea mal curidsă şi cea maî instructivă din narraţiunea lui Paulu de A-leppo , este viueţa fericitului Nicodemtt , aşa după cumu î-au povestit’o călugeriî.
(Va urma.)
HASDEU.
(462) The travels of Macarius, London, 1S36, in-4, t. 2,p. 359 : „Motro runs close by the convent, aud supplies it with „water. This convent îs reckoned be more ancient than that „of Tetsiraana : for St. Nicodemus was the first person who „came to live here in holy retirement, and set abont the e-„rection of the church. A long time afterwards , lie went to „build the convent ot Tetsimana."
AMORULt DOCTORII
COMEDIA FABSĂ ÎN DOUE ACTE DE MOLIERE,
tradusă în romănesce din vorbă în vorbă cu cea maî mare fidelitate.
persOnele
Ivancea, rachieru înavuţită.
Florie», fiica lin.
Costică, studentă în medicină, înamorată după Florica.
Cocona Frosa, vecina lui Ivancea.g^
Anica, nepota luî Ivancea.
Dragomira, servitorea lnî Ivancea.
Dnmitraclie, lipscann.
Ghiţă, giuvaergiu.
Doctorulu Colică.
Doctorulfi Reposatu
Doctorulu Nerodovicl.
Doctornlă lîoiangescn.
Doctorulu Bătăiosu.
Unu membru (lela Trlbunalu.
Marină, servitorulă luî Ivancea.
Scena se petrece în capitală.
ACTULP I.
Teatrulă represintă unusalonu denegustoru mitocană şi înavuţită. Pe păreţi cadre ds’mperaţî şi Ierusalimu. Mobile de lemnn poleită, îmbrăcatecu culori vine: roşu, galbenă etc. Doue messe , fiă-care dinaintea uneî canapelle. Pe fiă-care messă po-licaudre. Pe o a treia messă, în drepta, o pendulă enormă cu figure poleite cu aură. Pe glosă tapete turcesc! Pe canapelle : perne cusute, mari de totu. în fundă, la drepta şi la stânga, câte o uşă.
SCENA I.
Ivancea, Cocoana Frossa, Anica, Dumitrache , Ghiţâ. (şedu toţi pe scaune).
Ivancia. Amară e şi viueţa în lumea asta!.. Nenoroci-
rile vină cu grămada , eru nu cu ţîrîita!... N’aveamă decătu o soţiă, şi a murită şi ala.
Dumitrache. Da câte soţii vrei să aî o dată ?
Ivancea. Adică, vorba vine. Biata soţia mea a murită, mi-a luat’o Durane^eă! Ce perdere adăncă pentru mine! De câte ori mî-adducă aminte de ea, plângă ca unu copillu. Ce e dreptuliî luî Dumnecjeu, pe cându trăia reposata Lucsiţa nu prd ’mî plăceau purtările eî, şi maî totu-d’a-una o duceamu într’o gălcdvă; deru ce să rjicî, o dată că e mdrte la mi<)u-locu, se hirtă tbte. Fiindu-că e pe lumea a-l’altă, plăngu de densa ; deca ară trăi, par’că sciu bine că ne-amu certa şi ue-amu ciocmăni într’una. Diucăţî copii mî-a dată Dumnezeu, numai o fetă maî este în fiinţă; ea era bucuria mea altă dată, ea era măngăierea mea. Deră acuma mi se fârîmă inima câudu o veiju , căci a căzută într’o întristare de speriată, într’o melancoliă înfricoşată; nu bagă în gura eî unu firu de aţă t6tă ijiulica, nu închide ochii totă nopticica 1 Se topesce şi se prăpădesce din (}i in (Ji. Pe câtă me taiă capulu, amu scotocită t6te, gi n’amă putută să afflu pentru care pricină fiiă-mea a agîunsu în starea asta. Nu maî sciu ce să facă; îmî per^ă minţile; îmi vine să-raî îeau cămpiî! Ye rogu şi pe Dumneavostră , creştini buni, spuneţi’mî ce să facă, ce să dregu? la ve<)i cocdnă Froso, suntemu vecini ! Ia veiji şi tu Anico, mî-eşti nepdtă !Ia vedeţi şi Dumneavostră Domnule Dumitrache, Domnule Ghiţă, îmî sunteţi prieteni bunî, îmî sunteţi vecini; ce me învăţaţi să facă, pentru numele lui Dumnedeu!
' Ghiţă. Despre mine, eu cre^u că p’ofetă mare nemică n’o înveselesce ca lucrurile strălucitore şi fruruose , cumu aru fi gîuvaericallele. Şi apoi nu sunt bani prăpădiţi ; pentru că o sculă bună se păstreză în familliă şi trece dela mumă la fetă, dela fetă la nep6tâ, şi aşa mai iu eollo. Uite, iu loculu Dumitale, kir Ivan-ceo, eu aşă cumpera fetei o parură trumdsă de bril-liante ori de mărgăritare.
Dumitrache. Şi eu iu loculu Dumitale, kir Ivau-ceo, i-aşu cumpera catifea liliachiă pentru o rochiă a-pilpisită, cu volane de dantellă negră. 1-aşu maî cumpera şi unu cumaşu de atlasa havaiă, ori ca guşa porumbului. Nemicu n’aru încănta-o ca o dualettă feu-mosă.
Frossa. Eu să fiă iu loculă Dumitale, sciu ce aşu face! Nici una nici alta, aşu mărita-o câtă mai cu-reudu după căpitanulă âlla moldovenu, care ţî-acerut’o mai de-ună-^i, după cumă mi s’a spusă.
Anica. Şi eu să-ţi spuiu dreptă, Elorica Dumitale nu e nici de cumă făcută pentru măritişă. E aşa de plăpândă, delicată, subţirică, pirpiriă, că ară fi vai de ea sărăcuţa ddcă ară fi măritată şi deca ară face vre-uuă copillu. îi e urrîtă lumea cu focă. Âlă mal ne-merită pentru densa este s’o bagi într’o mănăstire. Acollo aru găsi într’adeveră ună traîu ticnită şi liniştită cumă ii place el.
DA Ivancea. Sfaturile Dumnea vdstră sunt minunate. Minunate, minunate______deră camă interessate. Dum-
neata, Domnule Ghiţă, eşti giuvaergiu şi vrei cu orî-ce preţă să-ţi găssesci muştiriî.
Ghiţă (esse cu gesturi de ciudă; a-parte). Sgărci-tulu naibeî!
Ivancea. Dumneata, Domnule Dumitrache, estî lip-scană, şi cauţi câtă poţi mai multă să viciji catife şi atlasă.
Dumitrache (esse cu ciudă-, a-parte) Caliculă totă calică !
Ivancea. Dumitale, cucdnă Frosso, ţî-e totă temă sâ-ţî scape din mână hamorezulu care ’lă al. Aî aurită că drăguţulă Dumitale se uită cu jindă la fiiă-mea, şi doresci ca câtă mai curendă Elorica să se mărite cu altulă.
1!J5
Frossa (esse cu gesturi de ciudă ; a-parte) Ho-dorogă hetrână !
Ivancea. Câtă despre tine, Anico, ţî-amă pricepută şi maî lesne gândurile. Aî vre să veijî pe fiiă-mea la Passerea pentru ca să moştenesc! averea mea mâine poimâine, cându oîu fi eă îngropată la Cernica.
Anica (esse cu gesturi de ciudă-, a-parte) De Cernica să aî parte câtă maî curendă !
(Ghiţă , Petrache , cocona Frossa şi Anica plecă unulu câte unulu cându li se fiice ceia ce’î privesce, făcendă gesturi de supărare şi desconcertare.—Essil pe uşa din fundă).
Ivancea (remasu singurii) A ! . . . Nu pră le place Dumnealoră cumă le dedeîu cu ardem pe la naşă. Auijî sfaturi ! . . .
SCENA II.
Florica, Ivancea.
(Florica intră pe uşa din stânga).
Ivancea (a-parte) Ah ! . . . ecee şi fiiă-mea. O ve<Jă pe gânduri. Suspină; rădică ochii spre tavană ! (cătră Florica). Ce mai face fetişdra mea?... Da ce aî? Ce ţi s’a mai întâmplată?... Eră estî tristă şi posomorită?... Eru suspini şi mie nu-mi spui nemică ? ... (o tea de mână, o măngăiă cu palma pe ohrazu). la vin’ la tătuţă. . . . îa spune’mi ce te superă.... Spnne’mî de ce oftezi, spune’mî de ce’ţî plânge inimiora.... Spune’mîce păssă aî.... (a-parte) Nu maî pocîu de necază unde o vetjă aşa sanchiă! (cătră Florica) Apoi bine Plorico, vrei să me veijî mortu de superare ?... Nu vrei să-mî spui pentru ce estî posomorită?,.. Spu-ne’mî pentru care pricină estî întristată, pentru careprieiuă eşti în obidă şi în restrişte, şi’ţî făgădueseă că voîu face peutru tine totu ce’mî va sta priu putinţă ca să fii mulţumită. Spune’mî ce vrei, spune’mi cu ce pociă să te ’nvese-lescă şi să te’mbuneză ; şi să me’ngropi de n’oiu face totu ce ’i dori. ... Nu cumă-va vei fi veijutu vre-o fetă cu dualettă mai frumbsă decâtă a ta ? . . . Nu cumu-va vei fi vrendă să aî vre-o rochiă maî luesosă ?.. No... Pote că ’î fi vrendă să’ţi ieaă pentru odaia ta o mobilă maî frumdsă dela Posler ? Asta ţî-o fi gu-stulă?... N’amă nemerită, cumă veijă eă. Yeî fi vrendă să’ţî îeaă ună dascălă de claviră , ori să’ţi cumperă o flaşnetă cu care se’nvaţă canarii să cânte ? ... Totă n’amă nemerită. (mai tare) Nu cumă-va vei fi iubindă pe cine-va, şi ţi s’o fi făcută de măritată ? (Florica face semnu că da, deră abia începe a lăssa capulu în giosii că Ivancea întorce răpede faţa în partea oppusă şi se face că nu vede semnulu)
SCENA III.
Ivancea, Florica, Dragomira.
(Dragomira intră pe uşa din drepta. E legată cu barişu verde la capă, fundă mare-, scurttică havaiă, rochiă de stambă roşia).
Dragomira. Eî boierule, vorbişi cu coconita ? Aî af-flată pentru care pricină e Dumneaei întristată ?
Ivancea. (tare, cu ciudă) N’amă afflată nemică... Ia! e aşa de reutăcidsă că o să me facăsâ’ml viie dambla!..
Dragomira. Lassă-me să-î vorbescă eă, boierule ; şi de nu mî-o spune, ce-î vrea să’mî faci. flvANCEA. Da nu maî amă trebuinţă să sciăce lucru o pune pe gemete; dâcă o dată vrea să stea totă sanchiă şi possomorîtă, aşa să remăiă, să n’o mai necăjdscă nimeni cu întrebările. (Se plimbă prin cameră cu măinele la spate, şi giucându-se cu nisce mătănii ce a scosă din posunară.)
Dragomira. Lassă boierule să’i (Jică şi eă două vorbe, că p6te cu mine nu s’o sfii aşa de multă. Coconţă
www.dacarotnanica.ro
196
COLUMNA LUI TRAIANU
dragă, de ce nu vrei să spui ce ai? De ce vrei să laşi în mîlinire şi pe boîeru, şi pe mine, şi pe toţi care te îubesee ? . . . Deca nu ’ndrăsnescî să te destăînuescl boierului, spnne-mî inie ce grea jale te răpune . . . ? Nu scii că boîerulu ni-a spusu de atâtea ori că aru da pene la giumetate din starea Dumnealui numai ca să te ve§ă mulţumită? — Nu veţjî că caută să-ţi facă tdte gusturile? — Vrei să te ducă mai desu la Şuşe? La Cişmigiu? . . . —Te-o fi necăjită cine-va, hai?... — Ori pdte că’î fi îubindu vr-unu cavaleru, şi ’x fi dorindu să’IQ iei de bărbată? (Florica dă din capii în semnă de da) Ah! asta e!. . . De ce nu spuneai mai dinainte coconiţă? ... — Boierule, amu ghicită pă-sulă coconiţeî şi... .
Ivancea. Fetă resfeţată! Nu-ţi mai ^ică nimică, ci te lassă în pace deca ţi-aî pusă în pismâ să nu’mî respingi la ce te ’ntrebă.
Florica. Apoi tătiţă, deca vrei să-ţî spuiă dreptă....
Itancea (făcendu-se că n'aude şi ’ntorcendu spatele.) Să scii că nu mai amă nici o dragoste pentru tine. (Ivancea întorcendu spatele cătră Florica se afflă faţă 'n faţă cu Dragomira)
Dragomira. Să ve<ji boierule, tătă întristarea coconiţeî..
Itancea (este pusă intre amSndouS femeile cându una a începută a vorbi, ellu îi întorce spatele şi se afflă în faţa cslleî-Valte; apoi întorce spatele şi acesteia cându o aude vorbindu.) Lassă-mg ’n pace că este o reutăcîosă, şi vrea să me facă să moră de necază.
Florica. Tătiţo, uite că acuma vrdă. . . .
Ivancea (acella-şî gîocu) Aşa me resplătesci tu pentru crescerea ce ţi-amă dată, şi pentru dragostea ce amă avută pentru tine ?
Dragomira. Apoi boierule ....
Ivancea (acella-şi, gîocu) Lassă-me că sînt tare supărată pe densa, m’amă făcută focă.
Florica. Apoi tătiţo. . . .
Ivancea* Nu te maî iubescă de locă!
Dragomira. Apoi. . . .
Ivancea- E o şiretă!
Florica. Apoi. . . .
Ivancea. O reutăciăsă!
Dragomira. Apoi. . . .
Ivancea. O fetă resfâţată care nu vrea nici de cumă sâ’mi spuiă ce are.
Dragomira. Iaca, ună bărbată vrea !
Ivancea (făcendu-se ca n'a aurită) Amă urît’o!
Dragomira. Ună bărbată 1
Itancea (plecându spre fundă.) Amă oropsit’o!
Dragomira (iinendu-se după Ivancea) Ună bărbată!
Itancea. Me lepădă de ea !
Dragomira. Ună bărbată!
Ivancea. Nu mă maî ţiă că amă fetă!
Dragomira. Ună bărbată !
Itancea. Să nu maî auijă de densa! (îşi pune mâinile la urechi)
Dragomira. Ună bărbată!
Ivancea. Nn’mi maî vorbi de ea! (esse.)
Dragomira (urmându pe Ivancea penS la uşa din fundă) Ună bărbată! Ună bărbată ! Ună bărbată!! !
■	(Ya urma)
Dr. OBEDENAKU.
CE ESTE NAŢIUNEA?
(VeŞI nr. 34).
II.
Deeă se chlamă naţiune orî-ce societate condusă de unii guverna alia sea propria, atunci cată
să conchidema, cărepublicuţa San-Marino sea acea din Andora, micuţulă principatd Monaco, seă Wal-deck, sea Schaumburg-Lippe, liberele oraşe Am-burgă, Francforta,LubeccaseăBrema, trebui considerate fie-care ca o naţiune separată, brii istoricii voril fi datori a nu trece cu vederea o sută de naţiuni analoge din celle o sută de republice italiano din evuhî media, sea o miiă de naţiuni din senio-riele germane din acela-şi epocă. Nu este colle-giana, carele să nu se sperie de absurditatea u-noril assemeni naţiuni!
Să lăssămă înse la o parte stătuleţele celle mici şi să essaminătml puterile celle mari, Anglia, Russia, Turcia, Austria. In conformitate cu defi-niţiunea de mal susa, Frisil, Ionii, Senegambil, Monil, TamuliT, Indianii, formeză naţiunea anglesă, de oră ce sunt suppuşl britannicl; Samoledil, Zi-rianiî, IaeuţiI, Finnil, Nogail, Armenii, sunt Rnşl, de oră-ce se aflfă sub autoritatea Tzarului; Bulgarii, Serbii, Tessalil, Curbii, Qeorgianil, Arabil, sunt Turci; Dalmaţil, Românii, Maghiarii, Polonii, Croaţii, sunt Austriacl. Cine ore să admittă o teoriă de astă natură? Cine să cre^ă, cuina că una brahmina din Calcutta este Anglesa ?
Primindu-se acestă definiţiune, care surrlde diplomaţiloră, nemicii nu e mal obscura decăta naţiunile! (1) Resbellulă dela Crimea, spre es-semplu, putea să fi avuta drepta resultata des-membrarea Imperiului Ottomaml sea reducerea territorială a Russiel. Finuesil şi-ară fi schimbata naţionalitatea, din Ruşi deveninda SvedesI; Bosnia încetănda de a fi o naţiune turcă, s’ara fi făcuta o naţiune austriacă; Candioţil s’ara fi deşteptată naţiune anglesă. Eec<3 la ce curiose consecinţe împinge applicarea numelui de naţiune cătră cela-ce nu este decăta Stata !
Intre Stata şi naţiune essistă o differinţă irn-mensă. Idela de Stata implică una pacta sociala, esprestl seil tacita, voluntara sea impusa, din care decurgă reciproce obligaţiuni şi drepturi între indivizi. Statuia fiinda basata pe ună pactă, se presuppune în autorii sei, printr’o ficţiune gluri-dică, facultatea de a fi convenită şeii de a nu fi convenita. Altă ce-va este legătura de naţionalitate. Arbitriulă individuală nu pote să’şl allegă de a face s60 de a nu face parte dintr’o naţiune, căci naţionalitatea nu resultă dintr’ună pactă socială, ci din progenitură, precumă arretă însă-şl etimologia cuvântului: nasr.or, rod, cinn, genesis, din verbula samscrita jan, a nasce, a produce.
III.
Este nu mal puţină inadmissibilă definiţiunea, în puterea cărila se nnmesea naţiune: cel ce locuescă în aeela-şl regiune, determinată prin limite naturale. Affară de insule, sunt pre-puţine regiuni, cari să se potă făli de a possede una ter-ritoria determinată într’ună modă regalată şi evi-
(1) De Sallcs ■ Histoire generale des races humaines, p. 119 : „La repartition politique des aations est mobile comme „lea revOlutions“.
Spania, Italia, Arabia, se buccură de acesta rară privilegia; deră limitele dintre Poloni şi Rnssl, dintre Armeni şi CurZl, dintre FinnesI şi Sve^ianl, dintre Greci şi AlbanesI şi aşa mal încollo, nu sunt determinate nici prin fiuvie, nici prin crescete de munţi. Şi mal multă decăta atâta: Russil şi Turcii sunt Europei şi AsiaţI totd-d’o-dată !
Să mal observămă apoi, că deeă limitele, cari despartă Peninsula Iberică de cătră Francia, sunt forte marcate, nu sunt înse totO astă-fellu limitele dintre naţiunea spaniolă şi acea portughesă. In CaucasO locuescă o mulţime de popore, diverse prin limbă şi prin guverna; el bine, cine ore arfl pute susţine, cuină-că Circassit, OsseţiI, Mingrelil, Abassil, Cabanei, Avarii şi Mizdecil sunt o singură naţiune, de oră ce occupă o singură ţerră, forte bine determinată ? Pe costele maritime alle Australiei se afflă colonie penale auglese: ore densele potă fi numite acela-şl naţiune cu indigenii cel selbatecl? Aşa derO unitatea deterritoriă nu este ună clementă constitutivă allă naţionalităţii.
Territoriulă constituă patriâ, nu naţionalitate. Deeă naţionalitatea s’ară subordina territoriulul, atuucî ea s’ara înstrăina prin luarea unul pas-saporta , încăta căllStorulă ară îmbrăţişa succes-sivamente naţionalitatea ţerreloră, prin cari ară trece. Arabil, împrăştiaţi în Egiptă, la Soloo, la Singapora, pe insulele de Comoro, Madagascară, Malta, Socotra, Zanzibară, India, şi cari totuşi conservă pretutindeni calitatea loră de Arabi, ară perde acestă naţionalitate, după teoria diploraa-ţiloră şi l&ssicografilord. Ară trebui să raeta-morfosâmă pe omă într’uuO zoofită, pironită în perpetuitate pe acella-şl puncta din spaţial Şi totuşi istoria şi limbistica attestâ, din contra, cumă-că globula nostru a fosta teatrulă unoră necontenite migraţi uni. Ecc6 de ce noi vomă repeţi în privinţa naţiuniloră cela-ce spusese cu multă dreptate Schmalz : „natura nu are limite“ (1).
IV.
A mărgini naţiunea prin unitate de origine, nu este o definiţiune mal bună decăta celle mal de susă. Deeă s’ara admitte acestă criteriă , atunci amă găssi pre-puţine naţiuni în lume : căte-va caste indiane, căte-va triburi selbatece, IsraeliţiI, Bas-cbil din Spania, şi pote Schipetaril ; Zică : „pote Schipetarii*, căci nu este încă sicură deeă el sunt anticii Traci, şi In orî-ce casă se cunnosce îutr’înşil ună ore-care ammestecă cu Slavii şi Grecii.
Naţiunea italiană ară înceta de a essiste, căci altă este originea poporaţiuniloră piemontese, lom-barde, ligure, venete şi toscane, şi altă este a Romaniloră, Neapolitaniloră, Romaniolilora, Si-cilianiloră şi SarZiloră (2). TotO aşa NormanZil
(1)	Le droit des gens europeen, trad. par Da Bohm, cap. IV. p. 137.
(2)	Ca probă despre eterogena origine a differiteloru raraure alle unei naţiuni pâte servi însă-şî diverginţa în pronunţarea
www.dacoromaiiica.ro
COLUMNA LUI TRAIANU.
197
din Francia nu sunt de acela-şl origine cu Proven-ţalil, cu Piccartpl, cu Flandresit, cu Burgumjil. Naţiunea anglesă derivă din Celţl, PicţI, Nor-mannl şi Anglo-sassonl. Germania silesiană se da-toresce une! am mestecii tu re de Goţi, Celţl şi Slavi. Locuitorii Prussiel sunt Intr’o mare parte de origine lituană, precurmi se attestă pSne astă-<JI prin însuşi numele el. Din LituanI şi Slavi s’a combinaţii naţiunea polona. Actuala poporaţiune a Spaniei se trage din anticii Iberl, din Goţi şi Mauri. Immigraţiunile celle forţate din timpii barbari, inrasiunile, cuceririle şicolonisările sue-cessive afi amalgamaţii într’atâta diverse popore
(1), încăta unitatea de origine nu pote fi admisă nici ea ca unii elementil constitutivii alltl naţiunii.
(Ya urma)
GIOVENALE VEGEZZI-EUSCALLA.
limbei naţionale, căeî, după cuinu ijice W- Edwards, Des ca-ract'eres physigues des races humaines, p. 101: „Le peuple ,qui aura change de langue.transmettra en pârtie â ses descen-,dants son accent et sa prononciation primitifs, et, quoique „tout s’altere â la longue, nous ne voyons pas de raison pour „qn’ilne subsiste pas de traces evidentes dans ce nouveau idiome „pendant des si£cles.“
(1) Latham, The ethnology of Europe, chap. 1, p. 9 : „The „displacements effected by the different european populations , „one with anotber, have been enorrnous." — Cf. carta ur. 64 In Dr. Spruner's Historisch-geographischer Eand-Atlas-
PREGÎUDEŢELE DESPRE CHININA.
Nu essistă medicamenta, care să nu fi foştii la începutulu 'descoperirii lui pre-lâudatfi, apoi pre-criticatil, şi în fine părăsiţii şed chlaril proscrisa din materia medicală.
Acestă sorte a omenilorfi mari aii împărtăşit’o şi aginţil medicamentoşl activi şi utili : ca şi 6-menilorfl cellorfi mari, mal tuturora medieamente-loril, cărora li s’a făcuta ănteîu pre-multfi pane-.giricula, a trebuita să aglungă mal târzia a li se face şi processula.
Unuia din atarl medicamente active şi forte u-tile este şi Chinina.
îndată după descoperire ea a fosta administrată cu cea mare sicuranţă contra mal tuturora morbilora, şi mal allesfi ca specifica contra febrelorfi intermittente; nu trecu înse multa timpfi şi, din causa uedibăciel şefi nesciinţel unora medici superficiali, Chinina perdu totă încrederea publicului: aglunsese ca orl-cine să albă temă de eflectele el, ca unele ce le credea a fi cu totulfi vătămătore.
Consecinţa cea mal gravă, ce se attribuia Chininei, este Hydropisia.
OrI-ce sufferindfi de febră intermittentă, carele se arăta la doctorii, îl impunea înainte de tote con-diţiunea, că numai Chinină să nu’I dea, căc! Chinina, (Jicea ellfi, umflă, face dropică.
Acesta pregludeţfi a remasil înrădăcinata între popore, chlarfi cu spriginula unora medici necon-petinţl, şi pSn6astâ-()I, cu tota progressulQsciinţel, se găssescfi încă mulţi în publici!, cari mal credfi iu periculosele efecte alle Chininei.
Pentru stSrpirea unei assemenea errorl, care nu pote a nu fi în dauna Hygienel private şi publice, volu cita vr’o căte-va caşuri bine constatate, ca să probezfi într’unfi moda evidinte inuocuitatea a-cestui alcaloidfi.
în annulfi 1865 fiindfi capfi allil divisiunil V din spitalulfi militarii Philantropia, amfi a-vuta ideea, prin analogiă, de a încerca Chinina contra infecţiunil- purulente.
Anul trattatfi 12 caşuri cu tote fenomenele de pyohemiă şi de septicemia, şi successulfi a fosta completa.
Ama data fiă-cărul morbosfi căte 2 şi progres-sivfi căte 4 gramme de sulfata de Chinină pe <Ji, şi amil valuta că după 8—4 $ille de unfi asse-menea trattainentfi tote fenomenele ataxoadyna-mice se ameliorafi şi chlarfi despăreafi.
Successulfi era multa mal sicunl cândfi dedeamfi acestă dosă de Chinină dela debutulfi morbului, adecă cândfi pacieutulfi presinta următorele prodrome : o tristeţâ şefi o melancolia nespusă, o indifferinţă torte mare pentru totfi ce’lfi încongliiră, o mare prostraţiune; o coloraţiune palidă, gălbe-niclosă a feţei şi a pellel, care este totfi-d’o-dată de o sudore profusă şi rece, şi în fine totfi corte-giulfi febrila : fiori, febră, sete, inappetinţă şi cephalalgiă.
De atunci amfi urmata ca administrarea acestui alcaloidfi in dosă mare (2—4 gramme pe <Ji) în tote caşurile de infecţiune purulentă şi putredă, căcîînintervallulfi deşepteannl amfi avuţii din nenorocire a tratta 32 morboşldeassemenea natură: în mal tote aceste caşuri effectulil antiseptica alia Chininei a fosta evidinte şi fără ca să producă vre-unfi refi.
Pe la 1869 amfi fosta forte măgulită cândfi amfi citita în fiarele medicale francese acella-şi re-sultatfi clinicii, obţinută de cătră d. Jules Guerin prin Chinina în dosă mare.
Acesta membru alia Academiei de Medicină din Parisfi a făcuta ca savanta companiă să susţină, mal în timpfi de doul anni, o viuă discuţiune as-supra acţiunii antiseptice a Chininei. Controversa iuse neputendfi fi basată decâtfi pe vr’o căto-va observaţiunl clinice, şi mal multa pe argumente hypothetice, n’a avuta una resultatfi practica. OrI-cumfi, faptulfi essistă, pe câta timpii s’a constatata şi de alţi medici şi chirurgi consciinţioşl. Chinina, dată în dosă mare şi mal multa timpfi, combatte intoxicaţiunea purulenţă şi putredă.
Acestă acţiune antiseptică s’a confirmata la 1870 de cătră Rinz, care constată prin rnicro-scopfi, că Chinina are o acţiune destructivâ as-supra globulelorfi albe alle sângelui.
Pe basa acestei acţiuni destructive assupra leu-cocytheloru şi in virtutea ideutităţil le nocythe-lorO eu globulele pyoide, după Bilroth, sunteinfi în drepta de a esplica acţiunea antiseptică a Chininei în distrugerea globulelorfi pyoide şi oprirea mişcării lorfi amyboide; totfi prin acestă acţiune destructivâ putemfi esplica assemenea şi vinde-
carea prin Chinină a leucocythemiel şi a cache-xiel palustre cu hypertrophia splinei.
Decă acestă acţiune distrugătoriă assupra leuco-cythelorfi arfi fi prelungită şi mal continuă, arfi pute resulta o alternaţiune a sângelui, care nî-arfi da până la unii puntfi esplicaţiunea pretinsei hydropisie, consecutivă doselorfi mari de Chinină. Din norocire nu este aşa: faptele clinice nu confirmă acestă vedere hypothetică. Păne astă-ijl nu s’a văzuta o assemenea consecinţă de cătră nici unfi medica din acela ce afi data şi dafi Chinina în dosă mare. Nici Jules Gudrin, nici cel-l’alţl ce o administreză în dosă de 3 — 4 gramme pe ^i, nu citeză vr’unfi casfi de hydropisiă consecutivă acţiunii chininice. Assemenea nici efi n’amfi constatata , nici într’unulfi din celle 44 caşuri ce amil trattatfi, vr’uml semna de hydropisiă, deşi, precumil amfi <Jisfi, amfi dat’o In dose mari şi repetate mal multe Şille d’a-rQndulfi.
Prin urmare nu mal essistă nici o îndoudlă despre inuocuitatea Chininei, şi că nu numai ea nu produce hydropisiă, ascitâ şefi anasarcă, deră că hydropisiele, observate la unii suferind! de febră intermittentă, suntfi resultatulfi alteraţiunil sanguine prin intoxicaţiunea palustră, necombăttută de Chinină.
Chinina arfi pute să producă o hydropisiă nu* mal atunci cândfi n’arfi fi în acellaşl timpfi şi unfi sedativfi puternica allfi sistemului cardiaco — vascularii. Prin acţiunea’l sedativâ circulatoria ea favorisezâ diuresa, spolliază sângele de o tnarecă-tăţime de serfi, şi prin urmare ditninuândfi pressi-unea vasculară, nu numai că nu produce hydropisiă,derO combatte chlarfi pe cea essistinte. Şi în adevărfi toţi scimfi, că Chinina prin acestă acţiune sedativâ vindecă hydropisi de consecutive febrelorfi intermittentente netrattate, ce se observă la copil, şi mal allesfi prin poporaţiunile rurale, unde nu essistă nici medica nici medicamente.
Conclusiune.
Chinina dată în dosă mare şi prelungită nu numai că nu produce hydropisiă, derO vindecă şi pe celle essistinţl, precuinfi vindecă orl-ce infecţiune a sângelui, fie miasmaticâ, fie putredă sdfi purulentă.
Dr. PETRESCU.
PROSPECT ULU
UNEI ESPOSIŢIUNÎ ARTISTICE.
Societatea Amicilorfi Bellelorfi-arte, care s’a constituita acuinfi de curendfi, cu scopfi de « răspândi gustulfi artelorfi în România, crede că nu ’şî pote începe activitatea sea într’unfi modu mal nemeritfi, decâtfi invitânda pre toţi artiştii, pre toţi amatorii de Belle-Arte şi pre toţi posses-soril de obiecte artistice din România, ca sâ’I în-lesneseă mi<Ju-loeele de a organisa o Esposiţiune generală a tuturora producţiunilorfi artistice, câte se vorfi fi aflâuda adunate in ţerră la noi. Decă,
www.dacoromanica.ro
198
COLUMNA LUI TRAIANU.
precumd speră Societatea, va reuşi să întocmâscâ o assemenea Esposiţiune, ea socotesce că va ad-duce publicului României, şi până la ore-care puncttl chlard şi arteloril în genere, und îndouitd servicid.
Pe de o parte acestă Esposiţiune pote deveni o adevărată inventoriare a tuturora tesaurelord artistice, cari stad mal multd sed mal puţind necun-noscute şi uue-orl chlard cu totulfl nepreţuite pe la possessorill ord. Prin Esposiţiunea proiectată voind sci, câte şi ce felia de obiecte de artă conţine ţerra nostră; cumd şi prin ce mhjd-loce elle ad fostd produse sed adunate; cari ad fostd omenii ce ’şl-ad dobândita mal multd rneritd, sed lu-crândd, sed collectândd în cerculd producţiunilord artistice.
Apoi încă publiculd capitalei, văijândd întrunite opere allesse şi variate, mal multe de câte s’ad pututd aduna pânăacumd laundlocd înţârră la noi, îşi va pute mal bine da socotelâ de merituld relativd alld obiectelord de artă în genere, şi astd-feld îşi va forma und gustd mal luminatd.
Eu mal puţind pote fi de folosd o assemenea Esposiţiune artiştilord şi litteraţilord noştri naţionali, decă într’însa se vord pute aduna tote fragmentele remasse din operele artistice ce s’ad pro-dusd în trecutd pe pământuld României.
In fine, industria naţională chlard pote să profite din acea Esposiţiune, căutândd a’şl inspira formele şi ornamentaţiunile decorative din obiectele de artă, cari vord figura într’ânsa.
Privindd proiectata Esposiţiune din aceste felurite puncte de vedere, Comitatuld Societăţii, de o dată cu appeluld ce adresseză prin aceste rânduri la toţi possessoril de obiecte artisţice, crede de a sea datoriă a schiţa ore-cumd caracteruld ce trebuiă să albă acea Esposiţiune spre a satisface pe deplind tendinţele multiple şi avan-tagele practice, ce Societatea îşi propune a întruni în acestă primă Esposiţiune, în care artele României vord fi presintate sub tote fasele ce elle ad încercatd în ţârra nostră, şi în tote cercurile unde s’a essercitatd influinţa lord bine-fâcătoriă.
In adevărd, fără d’a perde din vedere acelle trei mari divisiunl alie Bellelord-arte numite plastice, adică Pictura, Sculptura şi Architectura, Comitatuld socotesce că s’ard căde ca aceste trei ramuri de Belle-arte să fiâ presintate sub und întreita aspectd, astd-feld ca să potă correspunde celld puţind la trei scopuri diverse.
Mal ântâid, producţiunile artistice, cari vord constitui Esposiţiunea, trebue allesse printre opere de und meritd necontestabild, cari pre câtd se va pute să represinte perfecţiunea şi frumosald în arte, astd-feld cumd le înţellege astă-^I lumea cultă, adică conformd legilord esteticei. Acesta s’ard putd numi punctuld de vedere esclusivd Artistica , ca unuld ce n’are altd stimulentd decătd idealuld frumosalul.
Alte opere c’und merita relativa vord repre-
sinta în Esposiţiune starea artelord din trecutd, mal allesd în România; pentru densele condi-ţiunile de estetică sunt până la ore-care punctd subordonate epocelord, în cari ad fostd produsse, astd-feld încâtd adessea anticitatea va pute fi scusa imperfecţiunii artistice. Eolossuld întrunirii unord assemenea producţiunl ard fi în reconstituirea istoriei artelord naţionale, în dobândire de noţiuni preţiosse pentru artiştii de orl-ce natură, cari vord voi să se inspire de subiecte naţionale. Acesta este punctuld de vedere Archeo-logică, sed cumd i s’a (Jissd degia în Esposiţiuni de assemenea natură, făcute în Manchester, Vi-enna, Parisd, etc., punctuld de vedere 'Retrospectivă alld artelord.
In fine, nu trebue să ultărad că, spirituld prac-ticd fiindd una din orincipalele însuşiri alle epo-cel moderne, elld n’a pututd lipsi d’a ’şl căuta loculd sed în Belle-arte; în adevărd, pretutindeni astă-^I in lumea cultă se simte o viuă tendinţă de a da industriei und caracterd pre câtd se va pute mal artisticd. Ideia acesta, care în unele e-poce fericite alle civilisaţiunil a predomnitd în felurite ramuri industriale mal multd ca und in-stinctd decâtd ca o intenţiune raţionată, o puteiud constata totd in acestâ-şl stare spontaneă şi în poporuld nostru. Nu este deră fără de interesd să căutămd a allege din producţiunile populare pe acellea, cari învedereză und puternicd simţi-mântd de artă. Totd de o dată, atâtu aceste pre-ţiose producţiunl alle industriei populare, câtd şi reproduceri de pe obiectele de artă antică sed modernă, essecutate în ţerră la noi, potd să dea, în felurite specie de industrie, forme şi motive deor-namentaţiune, cari ard ave cea mal fericită înrîurire assupra născândei nostre indnstrie. Ne oprimd la acestd ultimii punctd de vedere, câre este acella pentru care s’a creatd în tote capitalele Europei Societăţi şi Musee alle Arteloră Industriale.
Să ni fie ertatd acurtid, după ce amd espusd în trăssurl generale celle trei tendinţe ce voiinda da viitorel Esposiţiuni, ca să intrămd in ore-carl amânuute assupra feluritelord producţiunl, cu cari s’ard pute completa Esposiţiunea nostră artistică, astd-feld ca ea să correspumja la tote câte Societatea Amiciloru Belleloru Arte aşteptă dela- dânsa.
Voind urma într’acestă espunere divisiunea cel-lord trei mari ramure alle artelord plastice, in-trândd pentru fie-care în amănunte ce decurgd atătd din deosebitele procedări artistice, câtd şi din varietatea productelord artei retrospective şi din feluritele specii de industrie, pe cari s’a revărsata în-viuătoruld simţimântd alld artei.
Incepândd cu Pictura, pentru care, ossebitd de numerosele monumente în cari ea figureză ca de-coraţiune murală interioră şi chlard esternă, s’ad formata priuţerreleaglunse la und gradd înaintata de cultură atâtea musee, collecţiunl şi pinacotece, vomd cuteza a arâta credinţa ce avemd cumd-că, decă toţi particularii, cari la noi în ţerră possedă câte unuld sed mal multe tablouri de maeştri
renumiţi, ard bine-voi să le întrunâscă pentru câtd-va timpii într’und singurii locala, amd pute atunci şi noi să admirămd în ţerra nostră o a-vută collecţiune de produceri artistice variate şi preţiosse; amd pute să fâcetnd cunnoscutd învăţa-ţilord şi amatorilord din străinătate opere remarcabile, cari stad aci înlăturate din cerculd publicităţii artistice; amd pute astd-feld să doben-dimd şi lîmurirl assupra acellord lucrări de meritd, a cărord autori şi proveninţe sunt indoiose sed necunnoscute.
Pe longă tablourile maestrilord străini, cari ad trăitd şi ad lucratd în alte ţârrl, ard fi forte in-teressantd să se potă aduna în Esposiţiunea artistică şi atâtea frumose portrete, ce se găsescd îu familii, şi cari vedescd cumd-că şi în timpii trecuţi mal mulţi artişti de meritd ad visitatd ţerra nostră şi ad lăssatd într’însa opere, cari astăzi ad pentru noi und îndouitd meritd, ca lucrări de artă şi ca monumente iconografice şi costumiare.
Şi cândd vorbimd aci de Pictură, nu înţelle-gemd numai pânzele şi tabellele zugrăvite cu ulelu, ci tote producţiunile artei picturale în felluritele el procedări : aquarellă, pastelluri, miniature , picture transparente pe sticlă ; apoi încă şi desemnări cu creionulu, cu cărbunele (fusinil), şi orl-ce alte procedări, cari permittu artistului de a’şl manifesta talentuld în opere însemnate şi de buna gustd.
Ceîa-ce s’a clisd pentru maeştrii vechi renumiţi , cari ad lucratd în străinâtate sed la noi în ţerră, se applicâ fără îndouelă şi artiştilord con-tiinpuranl ; căci Societatea ard fi fericită să potă întruni în Esposiţiunea eî producţiunile trecutului şi alle străinătăţii cu celle ce represintă starea actuală a desvoltăril artistice la noi. De acela cu totd din-adinsuld ea invită pe artiştii români şi pe cel străini cari lâcuescd în România, ca să vină să se associeze la opera sea, fâcândd să figureze în acea Esposiţiune celle mal allese alle lord producţiunl. Din parte’I, Societatea, conformd obli-gaţiunilord ce’l impund Statutele el, seva sili să înlesnescă vinderea acollord tablouri vechi sed moderne, cari sunt destinate pentru acestd sfârşita.
Ga arte accessoril pe longă Pictură, Esposiţiunea ard trebui să conţină şi producţiunile de meritd emininte alle gravurei, fie pe oţelldşi pe aram’k(chalcografa), fie cu apă tare {aqua forte), fie pe lemnu (xylografă), cari s’ard afla pe la amatori; în fine şi fotografia perfecţionată ’şl ard afla und locd, cândd producţiunile el şi subiectele represintate ’l-ard da und caracterd adevărata artisticd, sed celld puţind und interesd monumentala şi archeologicd.
Decă inse, remănândd totd în cerculd artei picturale şi alld applicaţiunilord el, vomd cerceta prin ce fellu de producţiunl arad pute să culle-gernd materiale pentru istoriculd acestei arte în România, adecă decă vomd arunca privirile nostre assupra artei retrospective, vomd recunnosce mal ăntelu, câtd de importanta lucru ard fi şi pentru
www.dacaromamca.ro
COLUMNA LUT TKAIANU.
199
annalele artelor!! în ţerră la noî, şi’n genere pentru sciinţa archeologial, ca sa putem!! întruni într’o Esposiţiune multe din acelle străvechi icone de stilll bizantinii, cari se vddii prin unele antice bissericl şi chlard pe la particolarl. represintândO cu o artă imperfectă, derti archaică, sed numai figuri de sânţi, şefi chlarii şi scene din istoria religioşii. şi din legendele locale. Nu mal puţinii însemnată arii fi o avută collecţinne de decopiărl fidele de pre portretele murale, cari în vechile biserici reprosintă pre domnii ţerrel şi pre alte personage ctitoricescl: într’ensa amil ave o interessantă iconografia a Românilor!! illustri din trecuţii; într’ensa ani găssi şi pictorulil, şi sculptorul!!, şi artistule! dramaticii, şi litteretorulil, şi chlarii e-ruditultl, elementele necessaril spre a re’nvia trecu-tulii nostru cu adeveratulfi şefi caracterd. Invitămd derfi pe tote acelle persone care possedd asşemenl decopiărl, ca să bine-voiască a le face să figureze în proiectata Esposiţiunne; invitămd şi pe artişti a lucra în minutele lord de studie, la acea des-mormântare a vechilord datine.
In secolil trecuţi,, şi mal allesd în părţile orientale alle Europei, arta picturel a fostd întrebuinţată cu o mare maestriă la ornamentaţiunl de totd feliuld. Dintre multele producţiunî, în cari răbdătorii zugravi din trecutd şî-ad desvoltatd in-geniossuld lord talentd, şi cari producţiunî In mare parte sunt acumd perdute, aflămd încă pe ici şi collea cărţi vechi scrise de mână, alle cărora pagine suntillustratecu fine picture, repre-sintândd sed scene cu personage, sâfi ornamente capriciose şi originale, sed numai littere împodobite cu arabesce graţiose şi vid colorate. Acelle cărţi conţind, în mare parte şi pentru mulţi secoll, istoria picturel în Orientd, şi prin urmare şi la noi : elle sunt preţiose pentru archeologd, derd elle potd inspira şi pe artistuld, care scie a discerne idela genială şi armonia coloritului printre imperfecţiunile plastice şi lipsa de cunnoscinţe practice.
Voind adăoga, pelongâ aceste cărţi manuscrise, o altă ramură bibliografică, care nu este fără de interesd în studiuld retrospectivă alld artelord; acesta este încercările de gravură pe lemnîi, despre care ni dad essemple unele din celle mal vechi cărţi tipărite în România şi în cari găssimd pagine sed littere ornamentale înfâţişândd lucrări xilografice informe, derd interessante pentru i-storia artei la noi în ţerră ; assemenea cărţi bise-ricescl s’ad produsă în România încă de sub Ne-goiă Bassarabd şi mal sunt specimine curiose din timpii lui Matelu-vodă, al Cantemirescilord, al lui Constantină Brâncovenu şi al altord Domni.
Intr’o legătură şi mal strîusă cu practicele industriale, găssimd întrecută pictura figurândd pe lucrările de mosaicu. Anticitatea classică şi timpurile bizantine nl-ad lăssatd monumente importante de acestă frumosă artă industrială , care s’a păstrată pâng şi a<Jl, mal allesd în Italia, lu-ândd la differite epoce caractere diverse. Lucrări artistice de mosaied, fie de petră, fie de lemnd, fie
chlard şi incrustaţiunl cu metallurl, şl-ad loculd lord atâtd într’o Esposiţiune a artelord retrospective, câtă şi printre producţiunile artelord industriale.
Totd assemenea puterad <Jice şi despre pietu-rele pe faenză (farfuria), pe porgellanu; totd assemenea pentru picturele pesmaltîi, pentru iu-crustaţiunile negre pe metalld ce se <Jicd niello; pentru apele ce se dad oţellulul sub numele de damaschinare, etc. Ad fostd epoce în istoria artelord , cândd maeştrii însemnaţi nu s’ad sfiită a attinge cu penelluld şi cu dâltiţa lord materie ce avead a trece prin cuptoruld ollarulul sed sub follele faurului. Producţiunî eşite din assemenea mâni ad adessea und merită remarcabilă, şi nu este fârâ 'interesd, nici pentru artistă nici pentru publiculd cultivată, de a admira talentuld şi bunuld gustă chlard în unele unelte casnice, farfurii, vase, arme, etc., pe cari le-ad fabricată 6-menî cu adevărată simţimentd artistică.
Und pasă încă să faceindşi mal departe de procedările curată artistice, şi vomă îutâlni pe ultimele confinie alle artelord maestria broderiei, a ţesseturei, cărora înse nu le putemd contesta uneori caracteruld de lucrări quasi-artistice. In vechime, femeiele şi chlard bresle de meseriaşi forte îndemânatecl ţessead şi cossead pentru lussuld casnică alld avuţilord, derd mal cu seină pentru mobiliaruld şi vestmintele bisericel, stoffe felurite, în cari şi dessemnuld şi colorituld glucad und rollu însemnată ; assemenea obiecte sunt pretutindeni speciinenl de artă antică ; în ţerră la noi elle nu lipsesed şi sunt de und mare interessd, căci denoteză graduld de cultură artistică a epoce-lord în cari ad fostă produse.
Mal importante inse în acestă ramură sunt ţesseturele şi cussăturele, pe cari le essecutâ cu und talentd remarcabilă penă in 4'ua de aţii ţer-rancele române, fără de a ave alte modele în ma-estreţele lord ornamentaţiunl şi in armoniosele lord combinări de culori, decâtd usuld tradiţională şi simţimântulfi lord artistică. Acestă iustinctd alld frumosului merită de a fi observată cu attenţiune la femeiele române, căci dintre tote poporele europene putemd (Jice că nici unuld nu ’ld possedă în aşa gradă de perfecţiune. Noi, cari din copilăria sunteird deprinşi a vede tote acelle ornamente, pe cari le combină cu o napăsătoriă înlesnire ţer-rancele pe vestmintele şi pe asternuturile lord , n’amd putută să le dâmă până acuma und aşa mare preţd, şi a trebuită ca artiştii străini să re-cunnoscă mal ânteîu la Românce o applecare artistică, pe care n’ad întâlniţ’o aiurea. Constatândă înse acumd la rândul!! nostru acestă faptă inte-ressantd, nu trebue să neglegemd de a aduna a-celle fioricelle artistice de pe lucrările unde le se-mânâ cu profusiune măestreţele nostre câmpene, şi să ne silimd de a aleătui cu densele und mused ornamentală, care pote fi decelld mal mare folosd pentru industria naţională şi chlard pentru cea străină.
Fără de a crede că amd prefirată aci tote spe-eiele de obiecte, in cari arta Pidureî se pote manifesta sub und caracterd ori câtă de puţind artistică, ne mărginimd întru acestă nomenclatură, în care nu s’a putută păstra cu o rigurosă stric-teţă nici ranguld de importanţă ce ’ld occupă in Belle-Arte fie-care din aceste specie, nici o distiuc-ţiune sistematică între Bellele-Arte proprid ijise, artele retrospective şi între celle industriale.
Totd aceste incoveniente le vomă întâlni şi în enumerarea obiectelord de Sculptură, ce ard pute să figureze în Esposiţiunea proiectată şi pe cari ie voind însemna acumd în prescurtare.
Producţiunile celle capitale alle artei sculpturale consistă, precumd se scie, în grup^e, statue şi anaglgpte (bas-reliefs), cioplite in petră seu turnate în metalld. Amd dori neapărată, ca Esposiţiunea să potă conţine producţiunî de und meritd emininte, atâtd d’alle maestrilord din trecutd, câtă şi alle unord artişti pământeni; dâră înse ne îndouimd tare ca să se potă affla în ţerră la noi capete d’operă vechi de sculptură, preeumd scimd că şi număruld maestrilord sculptori este redusă la cea mal simplă espressiune. Mărginindu-ni derd pretenţiunile într’und cercă mal modestă, credemd că s’ard pute aduna ce-va fragmente, busturi, statuette, anaglgpte mal mici, sculptate în marmoră sed în alte petre ; s’ard pute mal allesd înfăţişa preţiose collecţiunl de camee şi petre tari gravate, cari in vulgd portă numele de antice ; s’ard putâ intruni şi ce-va sculptare fine pe osu, pe inorocu (rinoceros), pe ivoriu (fildiş), pe lemne preţiose. In acestă din urmă categoria ard încăpe atâtd producţiunile unei arte perfecţionate, câtă şi interessante speciruinl de acea săpătură forte fină , dâră nu perfectă, pe care o practică călugării prin celle mal multe mănăstiri ortodosse din Orientd. Apoi încă este şi sculptura ornamentală în petră §i în lemnîi, despre care mobiliârile bisericesc!, şi chlard şi celle casnice, ard putâ să presinte interessante essemple.
(Finea va urma)
INSERŢIUNE.
multImire PUBLICI.
s
Sub-semnatulu, care amu sufferitu de ochi în timpii de şesse annî, în celle din urmă aglunsessemu cu desăvârşire a nu mal vede, dându-ml D-$eu gândii bunii d’a intra în cură cu d. Dr. V. I. Vlădescu, după operaţia făcută amu dobenditu, în timpii de o lună numai, scumpele vederi de cari eramu lipsitu.
De acela me credu detoru astă-flî a mulţămi prin publicitate d-luî dr. V. I. Vlădescu pentru sciinţa, cu care mî-a redată vederile, fericindd ţerră care în fine agîunse a ave în senulii el unii doctore speciale în o-culistică ca d. Vlădescu, fericindu în parte şi pe pacienţii, cari acumu nu mal sunt siliţi a se mai duce prin streinetate cu enorme cbeltuell pentru a se căuta de una din celle mal delicate maladii — maladia de ochu Gr. RĂDUCANU TOCILESCU.
ERRATUM.
In ur. 134, paginai, colonna 2, rondnlu 5, în locu de 445
annî, să se citescă : 425 anni.
www.dacaromamca.ro
200
COLUMNA LUI TRAIANU
COLUMNA LUI TRAIANU
REVISTA SCIINŢIFICĂ, LITTERARIĂ şi INDUSTRIALĂ
Esse odată pe septemână, Duminică, în formată 4 mare, copprindendu oîndouită materiă de câtă ori-care altă revistă română şi numai scrieri originale, fără nici o traducere : istoriă, sciinţe economice, dreptă, medicină, sciinţe naturale, poesiă, bibliografia, litteratură poporană, etc.
PREŢULtJ ABONAMENTULUI ESTE NUMAI :
Pentru capitală : 20 lei noul. — Pentru districte: 30 lei noul.—Pentru străinătate : 40 leî noul şefi 20 fiorini.
Acel domni, cari vorfi bine-voi a ni face 5 abonaţi, voră primi pe d’assupra ună abonamentă gratis.
Abonamentulu este numai pe annu, încependfi totă-d’a-una dela 1 genariă.
La redacţiunea revistei se pdte găsi o collecţiune completă pe anniî 1870—71, anume 110 căile, cu preţulu numai de 40 lei noui.
Redaeţiunea şi administraţiimea se afflă în Buciireseî, Suburbiu Batiştea, Strada Dionisiu,Nr. 9.
Abonamentele în capitală se potfi face de assemenea în Passagiu la Imprimeria Curţii, de unde se vord libera totfl-d’o-dată cuittanţe de primirea banilortl.	annunţurile : 25 ban! rondulu de 30 littere
CĂILE EERRATE ROMÂNE
Mersulu trenuriloru pe timpulu lucrăriloru de reconstrucţiune pe intrega liniă.
VALABILII DELA 8 (2 0) APRILE 187 2.
LINIA BUCURESCI-BRA1LA	LINIA BRAILA-BUCURESCI
MERSULU QUOTIDIANU
STAŢIUNI	Distante în kilometri de laBucurescI	Trenu nr. 1. de persone cu luare de mesagerii		STAŢIUNI	Distanţe în kilometri dela Brăila	Trenu nr. 2. de persone cu luare df mesagerii		STAŢIUNI	Distanţe în kilometri de la Bărboşi	Trenu nr. 3. de mărfuri cu transportă de persone		STATIUM	Distante în kilometri de la Tecuciu	Trenu nr. 4. de mărfuri cn transportă de persone	
		SOSIRE	PLECARE			SOSIRE I	PLECARE			SOSIRE	PLECARE			SOSIRE	PLECARE
		Ora. Mu.	Ora. Min.			Ora. Min.	Ora. Min			Ore. Min.	Ore. Min.			Ore. Min.	Ore. Min.
Bucur escî		dimin. 1	11 20	Brăila		dimin.	5 00	Bărboşi		dimin.	6 —	Tecuciu		sera	5 —
Chitila	10	11 42	11 44	Muftiii	22	5 48	5 51	Şebeştî	13	6 33	6 38	Iveşti	18	5 45	5 55
Buftea	18	12 01	12 06	Iauca	39	9 29	6 37	Prevalfi	30	7 20	7 26	Prevalfi	41	6 52	6 58
Perişu	30	12 34	12 39	Făureî	60	7 19	7 24	Iveşti	53	8 23	8 33	SerbeştI	58	7 40	7 45
Crivina	40	1 00	1 10	Cilibia	80	8 09	8 14	Tecuciu	71	9 18	dimin.	Bărboşi	71	8 18	seră
Ploesci Restaur.	60	1 53	2 05	Puseu. Restaur.	99	8 58	9 20	LINIA ADGIUD-ROMAN				LINI:	V Rf	iMAN-AI	)GÎUD
Vallea Căluger.	69	2 29	2 31	Monteoru	110	—	—	Mersulu treu. nr. 5 si G între Ads'Iud-Romnnfi si vice-versa nu va ave locu în tote							
Albesci	77	2 45	2 50	Ulmeni	115	9 54	9 58			dillele, ci numai Mercnrea şi Duminica					
Mizilfi	93	3 26	3 35	Mizilfi	135	10 40	10 50			Trenu	nr. 5.			Trenu nr. 6.	
Ulmeni	113	4 18	4 22	Albesci	152	11 26	11 31	STAŢIUNI	Adj.	de persone		STAŢIUNI	Rom.	de persone	
Monteoru	118	'—	—	Vallea Căluger.	160	11 45	11 47	Adgîud		sera	5 00	Roman		dimin.	4 00
Buzeu. Restaur.	129	4 56	5 18	Ploesci. Restaur.	169	12 11	12 33	Sascut	14	5 31	5 40	Galbeni	23	5 00	5 05
Cilibia	148	6 2	6 07	Crivina	188	1 06	1 16	Racaciuni	31	6 25	6 35	Bacăfi	44	5 57	6 10
Făureî	169	6 52	7 57	Perişu	198	1 37	1 52	Valea Secă	48	7 20	7 23	Valea Secă	55	6 37	6 40
Janca	189	7 39	7 47	Buftea	211	2 10	2 15	Bacăfi	59	7 50	8 05	Racaciuni	72	7 25	7 35
Muftiii	207	8 25	8 28	Chitila	219	2 32	2 36	Galbeni	80	8 57	9 00	Sascut	89	8 20	8 23
Brăila	228	9 16	sera	Bucurescî	228	3 00	d. amedă	Roman	103	10 00	sera	Adgîud	103	9 —	dimin.
LINIA BARBOSI-TECUCI	LINIA TECUCI-BARBOSI
MERSULU QUOTIDIANU
DIN SCRIERILE D-LUI B. P. HASDEU
se mai află de vemjare la administraţiimea revistei
COLUMNA LUI TRAIANU:
Istoria toleranţei religiose în România : protestanţi, catolici, mahometani, lipoveni şi evrei. Ediţiunea II. Preţulu 2 lei nuoî.
Păzvanu-vodă; dramă i stor ică în o ade in versuri. EdiţiuuoalII. Preţulu 3 leî nuoî. Trei Evrei : Shyloclc, Gobseck şi Moise; studii litterariu. Preţulu 1 leu nuofi. Talmudulu, ca professiunea de credinţă a poporului israelitu ; studiu filosofică: Preţulu 1 leu nuou.
Industria naţională faţă cu principiulu concurrinţei ; studiu politico-economicu. Preţulă 1 lefi nuou.
Cine le îea d’o-dată, preţulu totalii este : 6 lei nuoî, eră pentru Transilvania 3 fiorini.
Numai vr’o căte-va afi mal remasfi din ediţiunea I :
*
ION-VODA CELLU CUMPLITU,
cu unu portretă şi 10 gravure, aprope 300 pagine. Preţulu : 7 lei nuoî, eră pentru Transilvania 3 V* fiorini.
A eşită de sub pressă şi se afflă de ven<|are la Typo-grafia* din Passagiu si la* fote Librăriele :*
şi
REGLEMENTU DE APPLICATIONE
ALLU LEGE1 PENTRU
MONOPOLULtr VENpĂRIÎ TUTUNURILOR tL
Form. 12° coprindendii 04 PAGIA’E.—Preciulfi nuni essemplaru 84 bani.
Bucuresci.—Tipografia Curţii,(Lucrători Associaţi) Passagiu Român, 12.
www.dacoramamca.ro