COLUMNA LUI TRAI AN 1UN1 U 1876 Istoria. — Linguistica. — Literatura poporana. UNDE A FOST LEGÂNUL INDO-GERMANILOR ? Asia se chlamă legăn al omenirii; un legăn, negreşit, cam mare pentru genul uman, care cată să fi fost forte mic pe când încăpea încă în le-gân. Ori-cine dintre noi începe a se găndi căt de puţin la originile omenirii, dă vrend-nevrend peste acestă dogmă. Cu vărsta, preocupaţiu-nile asupra istoriei primordiale se fac din ce în ce mal seriose; pentru unii chiar ele devin superătore, atunci când ne isbim pe neaşteptate de nesce trecuturi bizare şi de nesce străbuni forte curioşi; dar totuşi — Asia române legăn al genului uman. Ce e dreptul, nemiriî nu şî-a dat ostenela de a cumpăni greutatea unei asemeni aserţiuni, fiindcă nimenul nu’I venîa în cap că acest control pdte fi de trebuinţă. Pănă nu de-mult, cea mal veche făntănă a nostră istorică, care pretindea ea-însăşl dela noi o credinţă orbă, era sânta carte a Vecinului Testament, unde genealogia nemurilor, din punctul de vedere semitic, nu putea să nu se învărtescă pe pămîntul asiatic. Aloi credeam că paradisul cel perdut al lui Adam se afla pe ţermil Eufratului şi al Tigrului. De acolo dară purcedea şi genul uman. Chiar pe timpul celor mal selbatece persecuţiunî contra Evreilor, nici un creştin nu cuteza a se îndoi de originea cea evredscă a omenirii. AstădI sînt Evrei printre linguistil cel mal de frunte, cari ne ajută el-înşil a limpezi de orl-ce amestecătură eterogenă tulpina nostră indo-germană. Timpii se schimbă. Se schimbă omenii. El bine, numai dogma legănulul asiatic al omenirii nu s’a schimbat. Pe la jumătatea secolului trecut, s’afl descoperit în vechia literatură a Asiei nesce făntâne istorice menite a înlătura pe cele de proveninţă se- www.dacoromamca.ro 242 WOLZOGEN mitică. In sancsrita Indiei şi ’n zendica anticelor cărţi religiose ale Ost-Iranului, ni s’a desfăşurat de’naintea ochilor, uitată dintr’o epocă imme-morială, o lume pe care noi nici am visat’o pănă atunci, dar în care totuşi a trebuit să recunoscem o strînsă înrudire cu tot ce ne ’ncungioră. Atăt limba Yedei şi a marilor poeme epice ale Indiei despre luptele primilor cuceritori arici, precum şi săntele scripture ale înţeleptului Bactrian Za-rathustra, nu numai exprimă noţiunile cele mai elementare prin aceleaşi radicale ce se cuprind în cuvintele pe cari le întrebuinţam noi înşine pînă astădi pentru aceleaşi noţiuni, dar şi formele gramaticale sînt identice cu ale nostre, fie actuale, fie în fasa lor mai puţin tocită din trecut. Era peste putinţă a se presupune, că nesce asemeni coincidinţe s’ar fi născut dintr’un simplu contact al ginţii germanice, de exemplu, cu gintea arică a Indilor şi Perşilor într’un period pre-istoric, căci poporele împrumută unele dela altele cuvinte nu pentru noţiunile cele mai elementare, ci pentru acelea ce le lipsiafi mai de ’nainte. Pe căt însă acestă descoperire a demonstrat unitatea de tulpină a o mulţime de ginţi forte disparate în aparinţă, pe atăta în acelaşi timp ea ne-a mai întărit în deprinderea de a urmări legănul omenirii în regiunile paradisului evreesc. în adever, făntânele cele noue provenlatl şi ele din Asia; ba încă ne presintail o limbă mal archaică în formele sale decăt cele mai vechi limbi ale Europei, ast-fel că era ce-va firesc de a căuta în patria unei asemeni limbi cuibul întregei familie indo-germane. în primele momente, acestă ondre s’a acordat fără contestaţiune Indiei, ca locului de unde resărise preţiosa descoperire. Peste puţin însă, poemele indice, în lipsă de alte indicaţiuni, aii destăinuit istoricului, că Indii nu sînt aborigeni pe peninsula lor, ci atî pribegit acolo ore-când dintr’o direcţiune vest-nordică. Acesta a făcut să se plece cumpăna în favorea ţereî vechilor Zendi sail Bactriani, atăt de înrudiţi cu Indii. Pentru a se urca şi mai sus, lipsîa orî-ce făntână istorică. Ori-cum, Asia a remas şi de astă dată legăn, dacă nu al omenirii întregi, cel puţin a ramurel umane celei mal importante, pe care sciinţa o numla în diferite moduri : jafetică, a-rică, indo-germană, ario-europeă, tot-d’a-una însă cu alusi unea directă sati indirectă la Asia ca patriă comună. In Germania s’a preferit, pote dintr’un fel de patriotism, epitetul de Indo-germam. El întrunesce pe cel mai nordic cu cel mai sudic din poporele marei nostre familie linguistice, şi se potrivesce mai ales cu isto- www.dacaramanica.ro LEGĂNUL INDO-GERMANILOR 243 ria sciinţel ce o studiază mal cu predilecţiune, pe care aîi cultivat’o din capul locului aprope exclusivameute erudiţii germani. Teutoni şi En-glesl, avend drept punct de plecare literatura indică. Şi acest epitet însă, căt se atinge de cestiunea patriei primordiale, conservă dre-cum so-luţiunea cea de mal ’nainte, de vreme ce în terminul compus se dă primul loc poporului asiatic. Dacă nu era India propriii disă, cel puţin unde-va mal la nord, pe la Hindukuş şi Belur. Scăpaţi de autoritatea făntânelor semitice pentru a trece sub a celor din nod descoperite, linguistiî urmărlad acum la nord de India posiţiunea legănulul asiatic, cam tot aşa precum adiniorl căutat! paradisul, deşi nu se puteau sprijini nici de astă dată pe nesce base solide, ci era numai pur şi simplu efectul deprinderii celei, vechi, mal întărit prin locul de descoperire al nouelor isvore. * * * Tote căte se spuneai! şi se puteai! spune, constituiau ore vre-o umbră de probă? Descendinţa asiatică a Grecilor şi tuturor celor-l’alţl Europei, afară de FinesI, Turci şi Maghiari, urmeză ore din acea împreglurare că limba străvechilor făntâne arice, născute departe în adăpostul lor asiatic, întrece prin archaism pînă şi pe greca lui Omer? Dialectul vedic a fost limba cultului, care, separată de graiul vulgar şi devenind ca un fel de apanaglu al castel sacerdotale, nu putea să nu se conserve mal pură. Sanscrita propriu disă s’a desvoltat mal tărditf din acest dialect vedic de cătră aceiaşi preoţime, pe o cale curat literară, pentru us religios şi ştiinţific. Sub acestă limbă, petrificată în calitatea sa de sacră, n’au încetat însă de a mişui crescend dialectele cele viue pracritice şi pehlevice ale poporului. Dacă greca din epoca omerică ne apare deja atăt de depărtată de prototipul comun, causa a fost traiul activ, neastîmpărat, luptător, al triburilor elenice, dând nascere unei repezi desvoltărl a dialectelor. Cu căt poporul e mal violu, cu atăt şi limba e mal schimbă-closă. In India, din contra, stagnaţiunea socială, urmată în curând după aşezarea acolo a elementului arie, şi isolaţiunea de castă a preuţilor, cari numai el scrieati, ai! împedecat o asemenea vină şi liberă desvoltare a limbel. Nu trebui să se uite tot-o-dată, că între Rig-veda şi Iliada se întinde în spaţii! o lume întregă dela Ind pînă la Meandru, er în timp un interval de vr’o cinci sai! şese secoll. Se credea generalmente, că Omer ar fi. www.dacoromaiiica.ro 244 WOLZOGEN celebrat nesce evenimente petrecute numai cu doil sau trei sute de ani înainte de dînsul. Decăt acest calcul curat mitic, este mal sigurii suposi-ţiunea cil cele ce se spun în Rig-veda cam între anii 1400—1500 înainte de Crist, afi fost deja între 1300 — 1200 nu numai cântate, dar încil scrise, întocmai după cum le avem astăzi de’naintea ndstră, pe când cânturile omerice nu s’ail statornicit într’un mod grafic, aşa cum aiî ajuns până la noi, decât cam în secolul YI înainte de Crist; şi chiar dacă am admite că acesta s’a întâmplat înainte de 700, tot încă între 700 şi 1200 re-mâne o distanţă de 500 ani în partea vechimii comparative a Vedel. Faţă cu o asemenea diferinţă cronologică şi cu diversitatea, semnalată mal sus, între condiţinnile de desvoltare linguistică la IndI şi la Eleni, dacă este ceva de mirat, apoi numai doră că graiul orneric nu sună şi mal modern. Deteriorarea lui ulterioră a fost oprită prin acela, că a devenit şi el în curând o limbă aşa dicend sacră a poesiel rapsodice. In orl-ce cas, nu este un temeiil de a susţine originea asiatică a Indo-germanilor numai şi numai pentru că sanscrita e mal arcliaică decăt greca. Dialectul vedic se referă cătră dialectul omeric, ca dialectul germanic al Islandiel din Edda de pe la 1200 cătră dialectul romanic al Italiei din secolul trecut. Comparând aceste doă din urmă, un linguist al viitorului va trebui ore să conchidă de aci, că Italianil se trag din Işlandia, fiindcă limba cu cinci secoll mal veche a unei insule nordice, de tot separate de restul lumii, are un aer mal archaic decăt agera conversaţiune a pasionatului Italian? Un asemenea temelu nu este temelii, ci numai o ilusiune, produsă pe nesimţite, precum am mal spus’o, prin o veche deprindere mal întărită. în acest mod, sciind pe cum al desvoltăril umane cu mii de ani înainte, noi nu seim încă d’o cam dată cu siguranţă pe unde. * * * Cată să recunoscem, că din când în când apărea căte un adversar al ipotesel asiatice, patronate de atâta timp fără nici o probă; aceşti luptători însă nu găslatî nici el să ’I opună decăt o altă ipotesă, pe care la rândul lor nu erau în stare s’o demonstreze. A specialisa cu precisiune legănul Indo-germanilor, nu putea fi nici vorbă; tot ce se cerea, era de a alege în termeni generali între Asia şi Europa. Cel mal elocinte advocat în favdrea Europei a fost de timpuriii reposatul Lazar Geiger în studiul www.dacoromamca.ro LEGAnUL IND0-GEBMAN1L0R 245 şefi * Despre patria primitivă a Indo-germanilor» L Ne vom convinge In dată, negreşit forte pe scurt, căt de şubrede au fost temeiurile sale. Geiger plecă dela o opiniune a Englesulul Latliam; o opiniune care, la prima vedere, nu putea să nu surîdă orl-cărul German. Latliam di cea, că mersul firesc al lucrurilor este, ca specia să procedă din gen, adecă o ramură mal mică dintr’un grup mal mare, er grupul europei! este fără con-testaţiune cel mal mare. Ceia-ce ne cam surprindea din capul locului în acestă ipotesă a emigraţiunil Ariilor din Europa în Asia, este că o singură ramură şl-a ales o cale atăt de lungă, pe când toţi cel-l’alţl fraţi remăneail nemişcaţi. Se putea însă justifica pînă la un punct şi acestă cu-riositate, admiţându-se că ramura cea mică, din dată ce s’a alunecat pe continentul asiatic, separată de restul familiei indo-germane, a fost în-brăucită apoi de tot spre sud prin stolurile intermediare ale Semiţilor, sati strîmtorată între Semiţi şi Mongoli în regi unea ost-sudică, pînă ce bărbăţia Perşilor a reuşit a’I redeschide calea în direcţiunea patriei de mal ’nainte. Ast-fel, cumpănindu-se tote, opiniunea lui Latliam părea forte ademe-nitore. Geiger. colorist după obiceiul sett, a mal împodobit’o. După dîn-sul, ceia-ce deosebesce mal cu semă tipul curat iudo-germanic de cel semitic este pâr blond, peliţâ deschisă, ochi albaştri, şi — elice el — nu e probabil că la emigraţi unea comună din Asia numai gintea germanică ar fi păstrat aceste trăsure caracteristice, pe când toţi cel-l’alţl, priutr’un amestec cu Semiţii safi cu Etiopil, ar fi căpătat per negru. Este mal natural de a crede, că tipul cel curat — presupusul tip curat al lui Geiger — s’a conservat anume în patria primitivă, pe când cel ce au emigrat din Germania , amestecându-se mal tânjii! pe peninsulele sudice ale Europei cu seminţiele aborigene dispărute de alt nem, şi mal ales in India cu indigenii de viţă etiopică, ai! perdut cu încetul străbuna blondeţă. Dar realitatea unor asemeni amestecăture e forte problematică. In Europa nu se cuiidsce nici o urmă a unul element autocton eterogen. In A-sia, cel de culorea negră diferă cu desăvârşire de brunii IndI. Mal trebui să ne aducem a-minte, că nu sângele ne coloniza pe noi înţr’un fel safi în altul, ci mal pe sus de tote sorele este acela care, aşa dicend, dâ colore sângelui. Sub raportul climateric—şi ’n caşul de faţă acesta este ceva— nu se pote decide, dacă tipul cel primitiv a fost blond sau brun. OrI-ce opiniuue se întemeiază aci pe o ipotesă luată drept punct de plecare, unii (') Zur Entwickelungsgeschiclite cler Menscliheit, Stuttgardt, 1871, stud. VI, p. 113. www.dacoromanica.ro <246 WOLZOGEN susţinând că prototipul blond al Europeulnl sra înegrit la sud, alţii ca, prototipul brun al Asiatulul s’a înălbit la nord. Cu alte cuvinte, remâne ca şi la început dilema : Europa sau Asia 1 Se va respunde, cil albul se face negru mal lesne decât să se facă alb negrul. Insă într’un interval de timp atăt de lung ca acela ce ne desparte de legănul Indo-germanilor, un resultat căt de greii se pote dobândi încetul cu ’ncetul. Apoi afară de influinţa climaterică generală, nu trebue să scăpăm din vedere puţina forţă de resistinţă a Germanilor contra acţiunii circumfuselor; o forţă de resistinţă atăt de mică, încăt asupra Germanilor nordul s’a resfrînt cu mult mal caracteristic, decât asupra ginţel forte de aprupe înrudite a Slavilor. Acestă puţinătate de resistinţă anti-climateri-că este tocmai în oposiţiune cu presupusa conservare de cătră Germani a prototipului familiei indo-germane întregi, ast-fel că argumentul lui Geiger se întorce contra ipotesel sale. * * * Şi mal slabe mi se par a fi probele cele linguistice, cărora Geiger le dă o deosebită importanţă şi pe cari efi, neaperat, nu volu pute decăt să le ating aci în trecet. Acea împregîurare că ’n limba primitivă indo-germană, aşa după cum se reconstruesce ea din radicalele comune tuturor graiurilor congenere, li-psesce terminul pentru marea, nu dovedesce nemic. Este permis lui Geiger de a aşeda legănul europei! al Iudo-germanulul căt se pote mal departe de ţerrnil marini, cam aci în Turingia, unde ei! scriu aceste rânduri; dar cu mult şi mal depărtaţi de orl-ce costă maritimă, la o distanţă îndoită de lacul Arai şi la vr’o 150 milurî geografice de Caspiu, se aflail Bactrianil sau — dacă preferiţi — locuitorii văii de Caşmir. Prin urmare, lipsa noţiunii de mare, saiî mal corect de s a r e, mal decisivă încă decăt perul cel blond al Germanilor, vorbesce în favorea legănulul asiatic, deşi nu’ 1 probeză nici ea, lipsind d’o cam dată ceva care să fie propriii Asiei într’un mod exclusiv. Se observa ca un lucru forte surprindetor, că limbile europee nu posedă decăt cuvinte împrumutate pentru tigru şi cărnii ă, adică pentru nesce animali cari trebuiai! să fi fost cunoscuţi tot-d’a-una Asiaţilor, de unde deja Benfey trăsese o ingeniosă conclusiunepentru a preferi legănul europei!. Cu cel mal mare respect pentru autoritatea cea necontestată a lui Benfey, www.dacoromanica.ro LEGĂNUL INDO-GERMANILOR 247 fie’rnl Iertat însă de a’l întreba : nu se cădea bre să lea în consideraţiune în caşul de faţă, că poporele, cari în curs de secoll nu v&juseră nici o urmă de tigru sau de cămilă, nu puteai! să nu alte cu timpul vechile numiri străbune ale acestor animali, ast-fel că mal târdiil, când li s’a în-tămplat de a-I revede între specimen! de zoologiă exotică, l-ai! numit de astă-dată cu cuvinte împrumutate, după cum se obiclnuesce în privinţa obiectelor străine de orl-ce natură ? Un fenomen analog ne întîmpină la Ţigani, erăşl un trib de origine indică, numit Sinte, cari aîl uitat şi eî în pribegiă fiarele patriei lor primitive, numindu-le apoi la ocasiune cu vorbe furate pe de’ntregul dela popdre printre cari colindeză. Argumentele botanice ale lui Geiger pentru legănul europei! nu sînt mal tari decăt cele zoologice. Un arbure, numit la început «întunecos», «luminos», «roditor», păstra acesta numire pe cât timp era cunoscut poporului; din dată însă ce poporul, emigrând, îl perdea din vedere, dispărea din graifi şi acea numire, fie pentru că nu se mal găsla alt ceva la care să se aplice în sensul seri primitiv, fie pentru că fusese pre-specialisată mal de ’nainte în privinţa acelei vegetaţiunl. Cele mal multe plante au devenit cunoscute fie-cărul grup din familia indo-germană deja după separâţiunea şi desbinarea acestor grupuri. Din materialul botanic comun, s’afi conservat abia termini! cel mal generali. Când se întâmpla în primele momente după emigraţiune, ca unul din aceste grupuri călătbre să dea în regiuni străine peste arbori străini, cari numai întru atăta i se păreai! a fi familiari, întru căt erai! şi el «întunecoşl», «luminaţi», «roditori», atunci le aplica şi lor numirile cele vechi. Din contra, vegetaţiunea cea propriă patriei primitive căpăta numiri străine împrumutate, dacă apărea cumva de’naintea unul asemenea grup mal tărdiil, cu mii de ani în urma emigra-ţiuniî. Din toţi arborii, numai mesteeănul a reţinut numele seil primordial, pe care’l găsim la IndI (sanscr. bhurja-s), la Slavi (litv. bcrza-s) şi la Germani (vecinii sus-genn. pir clici). Latinul cunoscuse acest nume, dar nu l’a aplicat cătră mestecăn, ci cătră frasin (fraxinu.s). Radicala bharg {—frag) însemneză «lucire». Asiaticul «arbore luminos» (*bharga) ne apare dară în noua sa patriă europeă — la nord ca mestecăn, la sud ca frasin, culo-rea deschisă, «lumindsă», fiind comună ambilor arbori : scorţa mestecă-nulul este albă, er acea a frasinului se pare a luci prin contrast cu lrun-(Jele’I cele întunecose. www.dacoroinamca.ro 218 WOLZOGEN Numele fagului nu se pote constata ca indo-germănic general; este comun însă In speciă ramurel europee. Vechiul germanic jntQcha, goticul bolea, corespunde latinului fagus. E posibil, ca arborele cel cu ghinde hrănitore să nu fi devenit pentru prima oră cunoscut triburilor celor emigrate, decăt la trecerea lor dintr’un continent în altul. Seninificaţiunea de «nutritiv» al acestui 'nume apare limpede în grecul buccuryn : Attie i pushtruan gcuur. 13. Apoi la primâveră, Când totul înfloresce, Din el — un brad crescuse, Din ea — o viţă dalbă De struguri încărcată, îmbrăţişând plăpândă Pe maiestosul brad! 13. Cur u buttosna vera Trimi u bii gnu kipariC; Vasha u bii gnu Srii e baaro E u pyrcrâgh te kiparissi. Sual rrush Srîa e baarS. 14. Şi când treceau bolnavii, Din alba viişdră Sugeau bobe de strugur Şi se ’ntrămau pe dată; Iar când treceau răniţii, Smulgeau din brad o frunţjă, Şi de-o puneau pe rană, Se vindeca pe loc! 14. Shcojin ty somurmit Gâjin e sborbnshin. Shcojin ty lbavâssurit, Byjin fietta kipariCi, Ja e vyjin lhavomovet Mbiattu e i d&lhîrshin. 15. Apoi pe drum nuntaşii, Când însoţîau mire'sa, Kumpend din brad o cre'ngă 0 prefăceau în ste'g; 15. Cur slicbjin crushk’ me nusse Ciâjin degca kipariCi E m’byjin fiammurin; 16. Iar când duceau pe mire, Tăiau din viişdră Bogatele ’mlădiţe Şi împletîau din ele Cununi la amăndoî!... 16. Cur shcbjin crushk’me Synter, Chyputtojin câ orii e baaro E m’byjin dii curoort. www.dacoromanica.io 256 BALADA ALBANESA N O T A Textul acestei admirabile balade poporane, aşa cum se cântă în coloniele alba-nese din Italia meridională, s’a publicat de G-irolamo de Rada şi N. Jeno de' Coronei în Rapsodic d'un poema albanese, Firenze, 1860, în-8, p. 45—46. Noi am tradus’o aprope literalmente, schimbând numai pe «pururea-verdele» cipres din cântecul albaues în «purureâ-verdele» brad din cântecele ndstre naţionale. Finalul presintă o remarcabilă analogia, între altele, cu finalul baladei poporane române «Inelul şi năframa» : «Şi pe dînsnl l’a zidit «In altar, la răsărit, «Pe ea ’n tindă l’asfinţit; «Iar din el, frate-a eşit « Un brad verde, cătinat, «Pe biserică plecat, «Şi din ea o viişoră, «înflorită, mlădioră, « Ce din zori şi până ’n seră «Pe biserică s’a ’ntins «Şi cu bradul s’a cuprins!» Nu ne grăbim însă de a trage din aciîstă singură asemenare vre-o conclusiune genealogică. Fenomenul atât de comun al împletirii viţei în giurul unui arbore a putut să inspire o comparaţiune poetică identică la poporele cele mai eterogene-Shakspeare dice şi el într’un loc (Comedy of errors, act. 2, sc. 2): Thou art an elm, my liusband, I a vine... (Tu, soţul meu, eşti un ulm, iar eu ■— o viţă de vie). Reproducând textul, noi i-amconservat ortografia cea mixtă greco-latină a editorilor italiani, care nu se potrivesce nici cu a lui Hahn, nici cu a lui Rossi da Mon-talto, dar pe care nu ne era permis de a o modifica, necunoscend particularităţile de pronunciaţiune ale colonielor albanese din Italia. Hasdeu. www.dacoromanica.ro SCRIERILE 257 SCRIERILE VECHI PERDUTE ATINGETOARE DE DACIA (Fine. Veijî No. 3, 4, 5) §34. SCYLAX DELA CaRYANDA Scylax (lin oraşul Caryanda în provincia Caria, apropo de Halicarnas, autor şi geograf forte vechili (apyatimioţ, xalaiâmxoc,) şi forte renumit, a trăit pe la 500 înainte de Chr., sub Darifi Istasp, şi a executat din ordinul acestui rege mal multe lucrări şi expediţiuni geografice. Herodot, Ştrabone, Suidas, Aristotele, Ateneil, scoliastul lui Apolonifi de Rodos, citeză cu laudă pe acest mare geograf şi navigator al anticităţii.1 Scylax a scris multe cărţi importante; dar mai ales doă : Memorie despre călătoriele sale, cu totul perdute, şi un Periplu al lumii, Europa, Asia si Libia, despre tote nemurile şi ţerl (IIepî7cAoo<; tij? ’Or/.oDjjivvjţ ’Eopwjnjc xal ’Aatac xai Ai66a?). Din acestă de pe urmă carte ni s’atî păstrat căte-va fragmente, atăt de alterate de copişti şi atăt de confuse, în-căt mulţi filologi atî socotit că nu tote sînt din Scylax.. Din ele resultă, că autorul nostru s’a ocupat de Istri, naţiune dela Istru (Dunăre), şi despre Istria, arătând că aici se face di şi nopte mare navigatiune şi co-merciu; despre Ilirieni; Tracia vecina Daciei, căci Tracia—(lice Scylax— se întinde dela fluviul Strymon (Struma Macedoniei) pănă la Istru unde acesta dă în Marea-negră; apoi ne vorbesce aice de un oraş comercial GalepsosAIaX^d?), de Mesembria, Odessos, Callatis la fluviul Istru; ne dice că coloniele grece pe fluviul Nistru, Tyris, Niconion, şi Ofiussa, sînt în ţera Sciţilor (Sy.udat. s'0-voc xai rcdAen; Iv aotoît; 'EXXkjvESs? aîSs); asemenea 0) Horodot. libr. IV, cap. 44.—Strab. libr. XIV, cap. 658, edit. Coray.—AristoteL Politic, libr. VII, 13. 1. — Athenaeus, libr. II, cap. 70. www.dacoromamca.ro 17 258 PAPADOPUL-CALIMAH în ţera Sciţilor sînt şi coloniele grece Teodosia, Cytea, Nympliaea, Pan-ticapaeum, Myrmenicum; apoi despre Tanaîs (Don), SarmaţI, SauromaţI, Mosinegl. Din tote acestea re sultă, că scrierea Iul Sc.ylax era importantă pentru Dacia.2 §35. Pamphila dela Epidaura Acestă femee erudită, filosofă, istorică şi musicantă, a scris în dilele împăratului Nerone, pe la 54 după Chr. Suidas di ce că un autor a-nume Dionisifl, care a scris în 30 de cărţi Istoria musiceî, a vorbit despre Pamphila. Ea era căsătorită cu un Socratides, om forte erudit, şi în relaţiune cu toţi erudiţii din timpul sefl. Se (]ice că nu numai erudiţiu-nea acestor doi soţi, dar şi rara frumuseţe şi galanteria Pamphilel, tăcea diu casa lor locul de întrunire a tot ce era tînăr, erudit şi distins. Pamphila a scris Comentarii istorice (Toropixa GTrop.vvjp.a'ca) în XXXIII de cărţi, o Prescurtare a istoriei lui Ctesias ('Emoţii twv Knjoîoo), Prescurtări clin istorici antici şi alţi autori (’Emop,a[ iatopimv xod ezspov 6c6Xtov) Despre controverse (7cspi a|j.-jxaîxij -/.ai TtavTooaîtfj), care începea la 2059 înainte de Crist şi se sfărşla cu împărăţia lui Anastasii! (an. 518 după Chr.). Hesycliiil a mal scris ndrcpta KwvaravTovoorcdAecoc/ Din aceste avem căte-va mici fragmente, publicate de G. Dousa (Heidelberg 1596), de Meursius (Lugdun 1613) şi de Orelli la 1820. Aceste fragmente ne dovedesc, că scrierile lui Hesycliii! nu erau străine pentru Dacia. El descriea, de exemplu, luptele înfricoşate (an. 657 înainte de Chr.) a lui Bysas, fundatorul Bisanţiulul, cu Geţii dela Balcani şi cu Odrysses regele Sciţilor, care trecend Dunărea, a ajuns pînă sub zidurile Bisanţiulul. Bisantinil scăpară de urgiă numai prin isteţimea — (]ice Hesycliiil în fragmente — a admirabilei Phidalia, soţia lui Byzas, care a supus cu braţul set! de femee pe Odrysses, trimiţend contra lui «dinţi de şerpi». Ce fel de dinţi de şerpi ascunde acestă alegoriă, numai Odrysses singur ar pute să ne lămurescă... Hesychiil mal descriea un alt resbel între BisantinI şi Stromb, în care Byzas şi aliaţii sel Greci, Rodienî şi Chalcedonî, ai! avut a face cu puterea întrunită a tuturor nemurilor Scitice de dincoce de Dunăre. Hesycliiil mal scrisese o carte sub titlu ’OvojxatoXdYoc (Istoria bărbaţilor iluştri pentru erudiţiune), ale căril fragmente existinţl ne dovedesc că perderea el este de regretat.7 (6) Muller, Geograph. Gr. minor. pag. 424—426. (7) Muller, Fragili, liistoric. Graecor. toni. IV, pag. 143— *0111. II, pag. 213. — Lalanuo, Biograpliio Univers. 754. 177.—r«C^i 'EUy]v- www.daconHnanica.ro SCRIERILE PERDUTE DESPRE DACIA 261 § 40. Diogemaxus Acest autor, geograf şi topograf distins, născut în Heraclia dela Pont, a trăit în cjilele lui Adrian (76—138 după Chr.). El a scris o carte despre fluvie, lacuri, munţi, şi o descripţiune detailată, împreună cu o cartă geografică, a tuturor terilor din lume : «Diogenianus scripsit de flumini- ISPIEESCU BUSUIOC SI SIMINOC SAU LUCEFARUL DE DI SI LUCEFARUL DE NOPTE BASMU DIN MUNTENIA. A fost odată ca nici odată, ete. A fost odată un împărat si o împărătesă; eî nu făceau copii; umblase pe la toţi vraci! şi vrăjitorii, pe la tote babele şi cititorii de stele, şi toţi remaseră de ruşine, căci n’avură ce le face. In cele din urmă se puseră pe posturi, pe rugăciuni şi milostenii : când într’o ndpte, Dumnedeu, vedend rîvna lor , se arăta împărătesei în vis şi ’î (lise : —Rugăciunea vPstră am auclit’o, şi vei face un copil cum nu se va mai afla pe faţa pămîntuluî. Mâine să se ducă împăratul, bărbatul teu, cu undiţa la gârlă, şi pestele ce va prinde să’l gătesc! cu mâna ta şi să’l mâncaţi. Nu se făcuse încă bine dina, şi împărătesă se duse la împăratul de ’l scula di-cendu’î : — împărate! scolă c’a sosit alba în sat. — Dar asta,—respunse împăratul,— ce a! astăd! să me scol! aşa de ndpte? nu care cum-va vrăjmaşi! au călcat hotarele împărăţie! mele ? — Din mila lin Dumnedeu, de nici unele ca astea n’am audit, dar am visat eca ce... Şi ’! spuse visul. împăratul cum audi, sări din aşternut, se îmbrăcă, luă undiţa şi se duse la pî-râu, găfăind; aruncă undiţa, şi nu trecu mult, şi verju pluta undiţe! mişcâildu-se; trase undiţa; când — ce să vei)!? un pesce mare, cu totul şi cu totul de aur. D6r că nu’! cădii leşin debucuriă. Dar când îl vedu împărătesă? Ea fu şi maî oleoleo! Găti împărătesă singură cu mâna eî pescele, şi mâncară. Ea îndată se simţi însărcinată. Roba, care ridică mesa, vedu pe talerul împărătesc! un os de pesce, şi o bătu gândurile să sugă acel os, ca să scie şi ea gustul bucatelor gătite de împărătesă. Cum supse osul, se simţi şi ea îngreunată. După none Iun! născu împărătesă, clipa, un copil frumos, frumos ca un îngeraş. Peste nopte, născu şi rdba un copil, întocma! ca al împărătesei, încât nu aveaţi deosebire unul de altul. Cum era copilul împărătesei, era şi al robe!. Fiuluî de împărat i s’a dat nume de Busuioc, er fiului de rob, Siminoc. Crescend împreună şi făcendu-se marî, ’î-au dat la carte, şi învăţau într’o di cât învăţau alţî copiî într’un an. Când se jucau eî în grădină, împărătesă se uîta cu drag ladînşiî de pe ferestră. www.dacaromamca.ro 277 BUSUIOC ŞI SIMINOC Se fîiciiră mari. Ei semănau atăfc de mult, încăt nu’î cunosceai, care este fiu de împărat şi care de rob. Boiul lor era mândru, amândouî aveau pe vino’ncoce, vorba lor era cu lipiciu şi amăndoui erau voinici, nevoie mare. într’o di se hotărîră să mergă la vînătdre. împărătesa .se tot cîudîa, cum să’şi cunăscă pe fiul seu, fiind-că şi feţele şi îmbrăcăminţile fiind la fel, de multe ori nu putea să deosibescâ pe unul de altul. Se gândi să facă fiului seu un semn. îl chemă, şi prefăcendu-se că ’I caută în cap, îî înuodâ doă viţe de per, fără să scie el. Apoi plecară la vînătdre. Alergară sbiirdatecî prin cămpiile înverdite şi se sbeguiau ca mieluşeii; culeseră floricele, se udară de rouă, priviră fluturii cum săltau şi sărîau din flore în fldre, cum albinele culegeau cera şi adunau mierea, şi se desfătată forte mult. Apoi merseră la fântână, băură apă de se reeoriră, şi priviau cu nesaţiu cum se lasă cerul în depărtare pe pămînt, şi ar fi dorit să mergă pînă la sfârşitul pămînlului să vedă cerul în apropiere, sau măcar pînă vor da de locurile acelea unde pămîntul este ca piftia. Apoi intrară în pădure. Cănd vedură frumuseţile pădurii, remaseră cu gurile căscate. Yedî că ei nu mai veduseră d’al-de astea de cănd îi făcuse mă-sa. Cănd batea vîntul şi se mişcau fraudele, ascultau la fâşiitul lor şi li se părea că împărătesa umblă tărînd după sine rochia cea de mătase; apoi se aşedară pe erba fragedă la umbra unui co]5aciu mare. Aci se puseră a cugeta şi a se sfătui, cum săînc-epă vî-nătdrea. Ei nici una, nici alta, voiau să vîneze tot ligliioui d’ale sălbatece. Păserelele cari alergau împregiurul lor şi se puneau pe rămurile copaciului, nici nu le băgau ei în semă; lor le era milă să’şi puie mintea cu ele; dară le plăcea să le asculte ciripind. Păserelele, par’că băgaseră şi. ele de semă una ca acesta, şi nu se sfiau, ba încă căntaîî de se spărgeau; iară privighetorile cântau numai din guşă, ca să fie mai dulce cântarea lor. Şi aşa, stând ei aci şi sfatuindu-se, pe fiîul împăratului il apuca o moliciune de nu putea sta în sus şi ’şî lăsa capul în pdla lui Siminoc, rugându-1 să’î caute niţel în cap. După ce ’i căută ce caută, Siminoc se opri şi dise : — Ce este asta din capul teu, frate Busuioc ? — Ce să fie ? Sciu eu de ce me întrebi, frate Siminoc ? — Eca veri, iespunse Siminoc, că doă viţe de per în capul teu sînt înnodate. — Cum se p6te? dise Busuioc. Acesta supără atât de mult pe Busuioc, încăt se hotărî să plece în lume, — Frate Siminoc, dise Busuioc, eu me duc în lume, fiind-că nu pot să pricep de ce mama mi-a înnodat perul când nu-a căutat în cap. — Măi, frate Busuioc, .îî răspunse Siminoc, vino’ţî în fire şi nu mai face una ca asta. Căci daca împărătesa ţî-a înnodat perul, nu cred să o fi făcut cu vre-un gând reii. Busuioc însă a rămas nestrămutat în hotărîrea sa, şi când şi-a luat rămas bun dela Siminoc, l-a dis : — Na, frate Siminoc, batista asta. Când vei vede pe dînsa trei picături de sânge, să sciî că sînt mort. www.dacoromanica.ro 278 ISPIRESCU — Să’ţî ajute Dumnedeu, frate Busuioc, să nimeresc! cu bine; dară eu încă o-dată te rog, pentru dragostea mea, să remâî. — Peste p6te, respunse Busuioc. Apoi se îmbrăţişară şi Busuioc plecă; e'r Siminoc rămase de se uîta galeş după dînsul, pănă ’l perdu din ocliî. Siminoc se întdrse a-casă şi povesti tdte cele ce se întîmplase. împărâtesa nu ma! putea de inimă rea. Îşî frîngea mâinile şi plângea, de să fe-rescă Dumnedeii! Dar n’avu ce’ş! face capului, şi se mângâia 6re'-cum cu Siminoc. După căt-va timp, el scose batista, seuitâ la dînsa şi vedu trei picături de sânge. Atunci ţlise : —I! a murit frăţiorul rnefi. Me duc să’l caut. Şi luându’şî merinde, pleca după dînsul să’l caute. Trecu prin oraşe şi sate, străbătu câmpiile şi codrii, merse, merse, pănă ce ajunse la o căsuţă. Acolo întâlni pa o bătrână şi o întrebă de fratele seu. Bătrâna î! spuse că se făcuse ginere al împăratului din acea parte de loc. Ajungând la palaturile împăratului aceluia, cum îl vedu fie-sa, socoti că e bărbatul e! şi alerga întru întîmpinarea luî. El dise : — Eu sînt fratele bărbatului teu; am audit că a perit din lume, şi am venit să afin de căpătîiul seu. — Eii nu cred una ca asta, rlise fiica de împărat. Tu eşti' bărbatul mefi, şi nu sciu de ce te prefaci aşa acum. Au doră credinţa mea a fost pusă la cercare şi eu te-am amăgit? — Mei una din acestea nu este. Ci eu îţi spuiu în cuget curat, nu eu sînt bărbatul teu. Ea nu voia să cre'dă cu nici un chip. Atunci el dise : — Dumnedeu să’şi arate dreptatea. Pe cine nu va fi drept din amîndoi, să’l cresteze sabia care stă în cura. Şi îndată sabia sări şi crestă pe fată la deget, şi atunci credu şi ea. Apoi găsdui după cum se cuvenia pe Siminoc. A doua di el afla că Busuioc se dusese la vînătore şi nu se mai întorsese. încăleca deci şi el pe un cal, luâ ogari şi pleca după frate-seu , în partea locului pe unde se dusese acela. Merse ce merse, şi ajunse în pădure, unde se întâlni cu Muma Pădurii. Cum o vedu, se luâ după dînsa, şi dă-i gonă! Ea fugia, el după dînsa, pînă ce Muma Pădurii vgşlend că n’are încotro, se sui într’un copacii! înalt şi acolo scăpă. Siminoc descăleca, priponi calul, făcu focul, scdse merindele şi începu să mănânce lîngă foc, aruncând şi ogarilor. — Aoleo! cum mi-e frig! clise Muma Pădurii, — îmi clănţănesc dinţii. — Dă-te jos, ii respunse Siminoc, de te încălţlesce la foc. — Mi-e frică , de câini, dise ea. — Nu te teme, că nu’ţi face nimic. www.dacoromamca.ro 279 BUSUIOC ŞI SIMINOC — Daca vei să’ml faci bine, mai (lise ea, na o viţă (lin Cosiţă şi legă’ţi câinii. El puse viţa din cosiţă pe foc. — Uf! ce greti pute, (lise Muma Pădurii, cosiţa ce ţi-am dat’o şi pe care tu ai pus’o pe foc. — Aî te cară de aici, îl respunse Siminoe, şi nu mai spune la nimicuri. Baca unul din ogari a dat cu coda prin foc, s’a pârlit niţel şi d’aia mirosă greu. Dacă ţî-e frig, dă-te jos şi vino de te încăldesce; dacă im, tacă-ţi flednca şi me lasă în pace. Atunci ea credu, se dete jos, şi alăturându-se de foc dise : — Mî-e f6me. — Ce să’ţî dau să mănânci ? Baca iea ce’ţi place din ceia ce am. — Eu voiţi să te mănânc pe line, (lisa Muma Pădurii; gătesce-te ! — Ba te voiţi mănca eu pe tine, respunse Siminoe. Şi asmuţi câinii la dînsa ca să o sfîşie. — Stăi, (lise Muma Pădurii, opresce câinii să nu me sfîşie, că ţi-oiti da pe fra-te-teii, cu cal şi cu ogari cu tot. Siminoe opri câinii. Atunci Muma Pădurii icni de vr’o trei ori şi dete afară diu-tr’însa pe Busuioc, calul şi ogarii; er Siminoe dete drumul ogarilor sei şi o făcură mici fărîmi. Deşteptându-se Busuioc, se mirt; cum de vede pe Siminoe aci, şi’i dise: — Bine ăi venit sănătos, frate Siminoe; dară mult am dormit! — Puteai tu să dormi mult şi bine, căt lumea şi pămîntul, de nu venîanj eu. îi respunse el. Apoi Siminoe îi spuse iotă şiretenia dela despărţirea lor pînă acum. Busuioc bănuind pe Siminoe că s’o fi îndrăgostit cu femeia lui, nuvoisă’l credă când acesta îi mărturisi adevărul, spuindu-i că nici prin gând nu i a trecut una ca asta vre-odată. El se făcuse dârz, începând a’şî teme nevasta. Şi aşa puindu’î gând reu, se învoi cu Siminoe ca să se lege ia oclu ei şi pe caii lor, apoi se încalece, să dea drumul, şi unde i-o scbte, să ’î scdţă. Aşa făcură. Când Busuioc audi un gemet, opri calul, se deslegâ la ochi, se uîtâ, Siminoe nicăirî. Pasă-mi-te el căduse într’o fântână şi înecându-se, n’a mai eşit d’acolo. Busuioc se întorse a-casă, îşi ispiti nevasta, şi ea spuse ca şi Siminoe. Apoi ca să se încredinţeze şi mai bine de adevăr, dise şi el săbiei să sară din cuiu şi să cresteze pe cel vinovat. Sabia sări şi’] crestă pe dînsul la degetul cel mare. Se tângui el, se jeli, plânse cu amar că perduse pe Siminoe, se căi că se pre iuţise; dar tdte fură în deşert, că n’avu ce mai face. Atunci plin de obidă şi de durere, nici el nu mai voi a trăi fără frate-seu, ci legându-se erăşî la ochi, precum şi pe cal, încălccâ şi ’i dete drumul în pădurea în care pense fratele seu. Alergă calul ce alergă, şi băldăbâc ! dete în fântâna în care căduse Siminoe, şi acolo îşi sfârşi idilele şi Busuioc. De atunci a resărit luce'fârul de di, fiul împăratului, Busuioc , şi lucefărul de nopte, fiul rdbeî, Siminoe. Comunicat de P. Ispiroscn. 280 ESAEC'U DOCUMENTE INEDITE DIN ARCHIVELE VENEŢIEI Extracte din raporturile lui Lippomano şi Bernardo , reşedinţiI yeneţian! ÎN CONSTAN'TINOPOLE, RELATIVE LA PETRU CEL ŞCHIOP, MIHXEA TURCITUL SI ARON-VOl)! 1590—1591. Comunicate de C. ESaRCU. I Per a, 6 iuliîj 1590. împăcarea între Polonia şi Turcia prin mijlocirea Angliei şi a lui Bartolomeu Brutti, care fusese trimis din partea domnului moldovenesc Petru Scliîopul, favoritul Portei din causa nenumăratelor daruri ce nu înceteză de a da vizirului, prin cari a reuşit, între altele, de a face să iie aruncat în mare de curând Petru Cercel. Cost. Disp. 1590, f. nr. 31. Sereniss» Principe... Dopo stabilite l’accordo delle cose di Polonia con la intercessione d’Inghilterra et con la instantia del Siguor Bartolo-meo Brutti per nome del Principe di Bogdania, che e dipendente dai Bassâ Yisir, come posto în stato da lui et clie per mantenerlo lia fatto sempre ogni cosa et fino f'ece ultimamente annegar Pietro Vai vodă mosso d’am-plissimi doni ricevuti et clie aspira sempre di ricevere maggiori, che ascen-dono a cinquantene de migliara di taleri... Dalie Vigne di Pera, G luglip 1590. Hieronimo Lippomano Cav. Bailo. II Pera, 16 EEBRUARIU 1590 (more Veneto) Destituirea domnului muntenesc Milmea, în locul căruia, pentru 500,000 imperiali daţi sultanului şi 100,000 vizirului, se va numi unul supranumit «Cojocar». Cost. Disp. 1590, f. »r. 32. Sereniss0 Principe... II Principe Micimi) di Va Iacii ia o fatto masul per www.dacoromamca.ro DOCUMENTE DIN VENEŢIA iii aver negato di obbedire ad un comandamente del Re, mandatogdi dai Bassâ; et a suo luogo 6 destinato uno clie si chiama ii' Pellizzaro con aver offerto cinquecentomila sultanini al Re et al Bassâ centomille. Dalie Vigne di Pera a 10 febb. 1590 (more veneto) Hierouimo Lippomauo Bailo. * III Pera, 16 siartiu 1591. Sosirea la Constantinopole a destuituluî Mihnea', însoţit de 400 calări şi 100 căruţe , care pe dată a trimis sultanului în dar 20,000 galbeni unguresc! şi 10,000 vizirului, maî dândacestuî din urmă într’o întâlnire nesce petre scumpe, tote cu speranţă de a redobândi tronul muntenesc; dar fiind împedecat în planurile sale de cătră rivalul seu supranumit Cojocar, stăruesce a fi pus cel puţin Domn în Moldova în locul unchiului seu Petru Şchiopul, care doresce ase retrage el-însuşî pentru a' sfârşi vieţa — se dice — între călugări! clela muntele Sinaîa. Se maî adaugă că Milinea, departe de a ave mulţi ban! depuşi la'"Veneţia, precum pretind uni!, este dator sume însemnate la comercianţi Veneţia nî. Cost. Disp. 1501, f. nr. 33. Serenisso Principe... Arrivo qul gia sei giorni il giâPrencipe Migno di Ya-lacliia accompagnato da quattrocenlo cavalli et cento carri et avendo man-dato innanzi per richieder di enţrar in Costantinopoli, gli furono mandati incontro quaranta Capigi, i quali di fuori via io lianno accompagnato a Bisitas di dove e passato in uno casale vicino a Scutaretto, nel qual luogo ha coinmodo alloggiamento cou tutti i suoi senza alcuna molestia nelle robbe et persone finora. La istessa mando egli al Re 20 mila ducati Ungari et 10 mila al Bassâ, col quale il giorno seguente si aboccb a Seuta retto in un giardino di esso Bassâ, a cui' di sua mano feee anco presente, et si crede che siano state gioje di qualc.he momento. Yoleva con offerta di cose maggiori ritornar nel medesimo Principato, ma essendo gionto de Rodi il Pellizzaro eletto in suo luogo, si vede di cio impossibilitâ poiche giâ ha avuto ordine di basciar la mano al Re et di ricever il stendardo; la beretta et la veste come e ordinario in casi simili. Onde a Migno non restando di questo altra speranza propone di aver il Principato di Bog-dania, che giâ tanti anni 5 tenuto da uno suo zio, cosi di accordo con esso che colmo d’oro et di timore di perdere d’improvviso con qualche accidente et il stato et l’aver et forse la vita desidera retirarsi, et per quanto si dice redursi a viver gli ultimi suoi anni con i Calogeri del Monte Si www.dacoromamca.ro 282 E S A K C U nai. Quello che possa seguire 6 raolto incerto. Si â detto qui publica-mente che il detto Migno si ritrova aver in Yenezia molti denari in salvo, il che essendo falso, poichb anzi va grossamente debitor a mercanti Ye-netiani, procurerb essendoniene trattato di giustificar il vero... Dalie Vigne di Peta, li 1(5 marzo 1591. Hieronimo Lippouiiino Cav. lîailo. IV Pera, 30 marţii? 1591. Mihnea-vodă, condamnat la exil la Eodos, temendu-se de a nu fi aruncat pe cale în mare, s’a turcit şi speră a fi numit paşă la Alepo, deşi unicul seu fiiu de 8 am, nevesta şi cele-l’alte rude aii remas d’o cam dată creştini; er rivalul seu Radu supranumit Cojocarul aşteptă numai să p6tă strînge banii şi petre scumpe promise în dar Portei, pentru ca să plece apoi Domn în Ţera-Romănescă. Cost. Disp. 1591, f. nr. 3 . Serenisso Principe ... II giâ Principe Migno di Yalachia dovendo anuare ad un conţine verso Rodi secondo l’ordinario impaurito da piu in-dizii che gli fusse levata la testa per viaggio essendo in fama di molto ricco, inando un arz al Re che tre notte continue aveva veduto in visione il profeta Mehemet et che per salvezza delP anima sua aveva deliberato di farsi Turco , et andato dai supremo Bassâ effettub questo scellerato pen-siero essendo condotto subito a prender l’abito alia porta del Re, il quale spogliatosi ogni suo vestimento lo fece vestire delii medesimi et tra questi vi era una cinta giojellata di valore di ventimila cecchini et ora attende di andar Bassâ, in Aleppo et aspira a cose grandi. Ha nondimeno per vo-lontâ et per industria sua fin qui preservato a Cristo un unico suo figli-uolo di otto anni et la moglie et tutta la sua nuinerosa famiglia. Et il Principe eletto detto Rado Pellizzaro bacio la mano al Re et attende a ri-trovar gioje et denari per soddisfar ai doni promessi per andar poi al suo governo. Dalie Vigne di Pera, 30 marzo 1591. Hierouimo Lipponiano Cavalier liailo. V Pera, 4 maîu 1591. înlăturarea pretendinteluî Radu dela cordna muntenescă, din causa sărăciei sale şi a reputaţiuniî de puţină minte ; înlăturarea de asemenea a fostului domn Mili- www.dacoromanica.ro DOCUMENTE DIN VENEŢIA 283 nea, din causa căs’a pre'-grăbit a se turci; şi probabila numirea unul Iliaş, «tî-năr ca de.22 ani, cunoscut ca înţelept şi modest», care se obligă a plăti datoriele lui Milmea şi cele promise de Kadu. Cosi. IJisp. 1591, f. nr. 33. Sereniss0 Principe...II principe Bado destinato in Yalachia in lnogo di Migno fatto turco, b stato dismesso non ancor partito di Costan-tinopoli cosi per essere repntato di poco giuditio come per non trovar la summa promessa al Ke et Miniştri. II lnogo ritornava certo a Migno quando fosse rimasto cristiano et si avvede ora senza frutto come per viltâ, ha perdnto il stato, Panima et l’o-nore. Quello che 6 fatto Principe 6 uno Elias, giovine di 22 anni stimato savio et modesto et trovera facilmente da soddisfare alle promesse di Bado. Dovendo poi col tempo pagar i debiti di Migno secondo l’obbligo preso et restano tutti piu contenţi di cpiesto che dell’altro.. Dalie Vigne di Pcra a 4 maggio 1591. Hieronimo Lippomauo Cav. Uailo. VI Per a, 18 maIu 1591. Noul principe al Munteniei (Iliaş ?) şî-a dat numele de «Ion Ştefan voevod fiul hu Bogdan» şi va pleca din Constantinopole după ce va plăti Portei 225,000 scudi, promitend tot atăta în 6 lune; er fostul candidat la domniă (Badu ?) s’a exilat la un sat de lăngă Marea-negră, primind dela sultan în dar 3000 scudi şi o pensiune de căte 50 aspri pe (ji. Ibidem. Sereniss0 Principe.... II Principe novo di Yalachia che ha principiato a chiainarsi Giovanni Stelauo Voivoda figliuolo di Bogdauo partirâ in breve et essendo il suo obbligo di donar fra il Be et miniştri scudi qnattrocento et cinquantamila, glipromette contar lametâalpresente et l’altra fra mesi sei. Et airultimo dismesso senza nea'nco andar al possesso ha Sua Maestă fatto donar scudi tremille et assignato cinquanta aspri di paga al giorno cjutinandolo in un casai verso Mar Negre podii miglia de quî Ion lan o... Dalie Vigne di Pera li 18 maggio 1591. Mie. Lippomauo Cav. Bnilo. www.dacaromanica.ro ■284 ■ ESARC O VII Peka, 24 august 1591. 9 Sgomotul respăndit despre numirea la domnia din Moldova, prin iiifluiuţa ambasadorului engles, a unui bătrân din nemul domnilor celor vecin de acolo, carele trăise în Anglia, apoi trecu prin Veneţia şi se ţine d’o cam dată ascuns, promiţând 400,000 taleri sultanului şi 100,000 vizirului, astfel că actualul domn moldovenesc Petru Şchiopul va fi destituit, er Moldova, deja sleită, se va ruina cu desăvârşire prin extrema lăcomiă a Turcilor, la cari trite se fac prin baiu. Ibidem. Sereniss0 Principe... Questi giorni si d sparsa voce clie per mezzo dell’ agente qul d’Inghilterra questo Signore abbia promesso di dar il princi-pato di Bogdania ad un veccliio clie fa professione esser del sangue delii giâ Principi di quel Stato il quale passb venendo d’Inghilterra per Veneţia et fin ora e stato nascoso. Par che abbi promesso far donativo a quella Maestâ di 400 mila taleri et centomille al Magnifico Primo Visir. II che se riusciră vero sară privo quel Principe che giâ molti anni ha governato quella Provincia, la quale in questa maniera viene ad esser distrutta et disabitata per cavar dalii popoli quello che non possono pagar, solo per arricliir questo Signore. Et tale d la certezza che si puo aver nella fede di questi, quando concorra con la ingordisia dell’ oro con il quale ora sono terminaţi non solo li principalissimi carichi che si dispensano qul per la guerra, ma li piu importanţi negotii di questo governo. Dalie Vigne di Pera, XXIV agosto MDXCI. Loreuzo Bernardo. VIII Pera, 7 septeîibre 1591. Fuga domnului moldovenesc Petru Şchiopul în Germania, «ne mai putând suferi «jafurile şi tirania Turcilor cu totala ruină a ţereî sale», er tronul vacant seva da aceluia care va plăti mal mult Portei. Cosi. Disp. 1591, f. nr. 34. Sereniss0 Principe.... Pietro Principe di Bogdania non potendo piu sop-portar le estorsioni et tirannie dei Turchi con danno suo et total dissolu-zione di quel paese, fuggito in Germania con tutto il suo avere; pel che al presente coneorreno diverşi a quel Principate’ et seuza dubbio sarâdato a chi offerirâ piu oro a Sua Maestâ.... Dalie Vigne di Pera, 7 Sett. 1591. Lorcnzo Bernardo. www.dacoramanica.ro DOCUMENTE DIN VENEŢIA 235 IX PERA, 7 SEPTEMBRE 1591. Petru Şchiopul fugind cu multă avere din Moldova în Germania, probabilmente pentru a scăpa de jaful turcesc şi chiar de pericolul mahometismuluî pe unicul seu fiu în vrăstă de 12 ani, cărui voesce a’î asigura un viitor fericit în vre-un stat creştin, a trimis la Portă insemnele domnesc! şi restul ce avea să mai dea din tribut, declarând că după 15 au! de credinţă nu mal pdte îndura extorsiunile ce i se fac ne ’ncetat din îndemnul «Banului», care, sub chip de a fi agintele seu diplomatic la Constantinopole, în realitate este tiranul seu; er domnia Moldovei, prin protecţiunea ambasadorului engles, s’a dat Iu! Aron, care a oferit Sultanului 400,000 scud!, mirului 50,000, cine mai scie cât celor-l’alţi, afară de tributul regulat de 15,000 taler! pe an şi afară de o sumă întreit atăt de mare ca dărî extraordinare. Ibidem. Sereniss» Principe... 11 Principe Pietro di Bogdania fuggito in Ale-magna, come le scrissi, avanti il suo partir avendo accomodato in una casa il stendardo et la beretta datagli da questo signor quand'o riceve la investitura di quel Principato, la lia inviata qui a questa Porta a Sua Maesta et insieme anco dodeci mila scudi clie per resto di tributo et im-posizioni estraordinarie gli restava dar et gli ha scritto clie avendo ser-vito 15 anni fidelraente in quel governo vedendo che piu non poteva sop-portar tante gravezze, che gli erano imposte per suggestione del Bano, il quale sotto nome di suo agente lo tirannegia a questa Porta, per non ve-der la compita rovina e desolatione di quel misero popolo si era con buona grazia di Sua Maestâ retirato a viver in questa sua ultima vechiezza in quiete. Questa resoluzione b stata, per quanto s’intende da lui. principal-mente fatta per dubbio che aveva che subito morto lui un suo unico figli-uolo che si trova di 12 anni non solo da Tnrchi sia spogliato di quel Principato et di tutto il suo avere, ma che anco per forza lo costringano a farsi turco siccome ultimamente b successo al Principe Mi elino di Yala-chia. Ha portato con lui, per quanto s’intende, grossa quantitâ d’oro con il qual disegna comprar qualche stato per il suo figliuolo in cristianiiă. II principato, dnpo molta concorrenza b stato concesso a Aron, favorito dall’agente d’Inghilterra con dar in dono al Re scudi 400 mila, 50 mila al Bassâ et piu d’altrettanti spenderâ in donaţi vi et altre spese simili, solite farsi in queste occasioni; paghera poi l’ordinario tributo di 15 mila ta- www.dacoroiiiaiiica.ro 286 E S A R C U Ieri et doi et tre volte tanti all’anno di estraordinario gli sarâ imposto da questo Signor. Dallo Vigne di Pera, 7 Sett. 1591. Lorenzo Beruardo. X PEKA, 2 NOEMBKE 1591 Plecarea din Constanţinopole la Moldova a lui Aron-vodă, după ce plătise mal mult de jumătate din ceî 400,000 scuţlî promişî sultanului, fiind forte susţinut de sultana, de.ji ’l combătea vizirul. Ibidem. Serenissimo Principe... II principe novo di Bogdania avendo di giâ pa-gato piu della metil delii 400 mila scudi promessi in dono al Gran Signor per quel principato, ha avuto licenza di andar al possesso, 111a passate molte difficoltâ in sostentarsi favorito sempre dalia Serenissiina Sultana contro la volontâ del magnifico l"’no Visir, intendendosi anco che Sua Maestîl abbi'a donato a lei tutto quell’ utile che ricaverâ da quel Principato; onde tutto il denaro h stato portato dentro a lei, che ne ha poi fatto parte con Sua Maestă.... Dalie Vigne di Pera, 2 Novembre 1591. Lorenzo Beruardo. XI PEKA, 16 N0EMBRE 1591 Fiindcă Aron-vodă remase dator în Constantinopole un milion în aur, bani promis! Porţel sau luat! dela partîcolarî cu dobândi exorbitante, un clauş l’a însoţit în-tr’adins, avend a remâne în Moldova pană ce poporul de acolo va plăti cel puţin ceîa-ce s’a promis sultanului şi papalelor. «Judecaţi, păuă la ce grad de ruină «şi desperaţiune va fi adusă acea nenorocită ţeră, din spinarea cărila vor trebui «să se stdrcă acestea şi atătea altele!» Ibidem. Serenisşo Principe... E partito questo novo principe di Bogdania, laşei ando qui debito d’un million d’oro parte al Grâu Signor et alli Grandi della Porta et parte ai particolari per robe tolte a grossissimi interessi, et perb parte con lui un chiaus il quale abbia da assister alia persona sua tino che caverâ da popoli almeno tanto che sia pagata Sua Maestâ et le principali di questo Governo. Ora pensino le Eccellenze Yostre a che ter- www.dacaramaiiica.ro NECROLOGUL LUI LASSEN 287 mine di ruina et disperatione saranno ridotte quelle misere genţi dalie vite de’ quali finalmente si averâ da ca var questo e molto altro denaro per questa causa. Dalie Vigne di Pera a 16 Novembre 1591. Lorenzo Beraardo. LASSER NECROLOG Sînt acum căte-va săptămâni, la 8 maifi st. n., a murit în Bonn uni 1 din cel mal iluştri veterani al linguisticel moderne : profesorul limbel sanscrite de acolo Dr. Gbristian Lassen. Născut în Norvegia la 1S00, el s’a stabilit de timpuriii în Germania, devenind elevul favorit al celebrului indianist A. W. Schlegel, cu care în colaboraţiune a publicat la 1829 Hitopadega, apoi singur o frumbsă seria de alte specimen! din literatura sanscrită, întrunite mal în urmă într’o Antologia şi cari 1’att preparat cu încetul pentru clasica sa operă : Ar-cheologia indică. Lassen a fost amic intim cu cel mal genial linguist al Franciel, nemuritorul Eugenii! Burnouf, restauratorul limbel zendice, cu care în înţelegere a lucrat la descifrarea inscripţiunilor perso-achemenidice şi a publicat împreună cu el primul studio critic despre Păli, vechea limbă sacră a buddhistilor. din insula Ceylan. Tot lui Lassen i se datoresce cea de ’ntâifl vastă lucrare asupra interesantelor dialecte prâcritice, cari se pun în gura personagelor din popor în dramele sanscrite, şi cel de ’ntâiu diar de filologia comparativă : Zeit-schriftfur dieRunde des Morgenlandes (1837 —1846), la care afi colaborat Ewald, Pott, Eiickert, Schleicher, Gabelentz, Westergaard etc., înainte de a se fonda şi de a’l înlocui admirabila revistă linguistică a lui Kuhn, el-însuşî unul dintre foştii colaboratori al lui Lassen. Elev al lui Schlegel, coleg al lui Burnouf, Lassen a fost profesorul lui Georg Curtius. Astfel în persona lui se resumă, pănă la un punct, îptrega istoriă a . sciinţel linguistice! Intre cele-l’alte_, Lassen a scris in «Revista Societăţii Orientale Ger- www.dacoromanica.io 288 DIVERSE mano» (t. 10, p. 329 — 38S) uu remarcabil studiu despre «Inscripţiunile liciane şi limbile Asiel-micD, unde susţine intimele alini taţi ale Tracilor, prin urmare şi ale râmureî lor celei Dacice, cu grupul linguistic per-sic, — o teşit care câştigă astăijl din ce în ce mal mulţi aderinţl şi nu va întărdia, sperăm, de a deveni o dogmă istorică. In anul trecut filologia comparativă a perdut pe semitologul Ewald, pe latinistul Corssen şi pe celtistul Ebel; de astă dată ea plânge pe octogenarul veteran Lassen. Cătră acest cortegiu funebru trebui să mal adăugăm pe Dr. Wilhelm ^ Bleek, născut la 1827, mort în 17 august st. n. 1875, cărui i se cuvine onorea de a fi fost părintele studiului sciinţific al limbilor africane. Printr’o adresă cătră d. B. P. Hasdeu din 31 Maiu 1876, actualul ministru al Instrucţiunii Publice, demnul representant al Olteniei Ge orgii! Chiţu, restabilesce pe lăngă Facultatea de Litere din BucurescI cursul de filologia comparativă, închis într’un moment de iritaţinne de cătră ex-mi-nistrnl Maiorescu. Motivul restabilirii — fiice acea adresă, — este «iniţiarea junime! «studiose şi a publicului luminat la cercetările adeveratelor 'principie de «linguistică, care a devenit astădî călăuză cea mai sigură m vastul do-