COLUMNA LUI TRAIAN . bnov M A 1 U 1876 I'] Uli> h‘)(l Istoria. — Linguistica. — Literatura poporana. oh lid'io•/ it .'.nîi(i!o:i oi80 Iul ■ ni •r.silqiiiaxy .gin PnKriob ■9 fiul/î h liLr, .Oboi O PAGINA DIN ISTORIA TIPARULUI LA ROMÂNI 1J ÎN SECOLUL XVI. . >ia l unq mi bsuny'i Imn A (j 08 IJ')89(Io}jO .0 .9flui^X98.fi m R'nqoTq o fot «ivii o T/iiiio KirJ Istoria artei Iul Guttemberg la Românii din Mii&temaOniodFsnî secolului XYI se împarte în trei periode. Cel d’întâiiî este elucidat deja, până la un puiicL'iprlin ^r^elarife îf-lnl . .ot•' ;'h;iro j«A9l99B ito .ofoojs» A. Odobescu. ;,y , oi) ^ohm> mm> Din incunabulele acestei epoee primitive, jţoi,nuaiaţj .cbofV,/ajp- bele în limba slavică : 0 Joiouovjlt-. eîi.jiJb nî Lnihirg» 1- o. O liturgiă, publicată în 1507 din ordinea lui’Mibnea-vodâ;'unicul exemplar este al mănăstirii Bistriţa. ' 2- o. Evangeliarul, tipărit în 1512 sub Negoe Basarab; un exemplar iluminat pe pergamenă se află în Museul din BucurescI, iar cele ordinare r 1 8 . a zi' i: • . . ■: m riqiii. \mi pe la mal multe bibliotece din Rusia, Serbia, Boemia .fete. 1 Sfii: A,'; ii ■ • - \ rh niPOfii Ambele aceste producţiunî primordiale ale tiparului munten sjut cu a-celeaşl litere, pe acelaşi hărtiă. sub îngrijirea aceluiaşi meşter : «monac v ’ 1 - ’ lip m ; II : , a IK fi LjlJ'UJO şi preut Macariu».1 1 1 I'II 10 ,AiV) ) ■ /.■ '.ii-, oioq Periodul al treilea, mal puţin AUnoseotr sbi; manifestat.rde^aşepienea prin doă monumente, în aşteptare,-dft arse mai ;) Bevista Română, t. 1,p. 815-81-9F-măm(bi ÎOToŢ ■KOIO’Mil UÎ 089(|l0T 901.18 www.dacoromanica.ro 19-4 H A 8 D E O vând. o data cronologică certă, er nu ipotetică, cea d’întâi fi carte eşitâ din tipar în limba română. Deşi reposaţil Săulescu, Heliade şi Asaki, canonicul Cipar şi alţii, aii vorbit de-inult, în trecet sad după arnjite, despre acest tesaur al filologie! române, totuşi primul exemplar studiat de aprope şi descris cu d’a-mărun-tul este cel descoperit în 1802 de d. Odobescu la mănăstirea Bistriţa, un exemplar în care, din norocire, lipsesc numai titlul şi pe icî-colea vr'o doă-treî file. Piuă atunci nu se sciea nici măcar anul ediţiunil, unii făcend’o din 1560, alţii din 1562, pe când în realitate cartea este cu mult mal apropiată, anume din 70S5 dela zidirea lumii, cela-ce se traduce in era creştină prin 1577. A mal remas însă un punct obscur : locul publicaţi unii. D. Odobescu se pronunţă în formă pentru Braşov, dar în fond combate propria sa aserţiune. Iată chiar cuvintele eminentului nostru archeolog : «Chestia de a sci unde a fost tipărită acea carte, în care figureză pentru întâia «oră limba romănescă imprimată, lasă puţină îndoelă, de vreme ce cundscem, că «editorul eî a trăit la Braşov, şi mal ales că vedem trei ani în urmă tipărindu-se «acolo, cu aceleaşi caractere, o altă carte romănescă. Un punct care deşteptă mai «multă curiositate, este de a vede, că într’acestă carte dela 1577, la mai multe «capete de Psalmi, întălnim literele capitale ornamentate, pe cari le-am vedut fi-«gurând în cărţile slavonescî, tipărite la 1507 şi 1512 sub Mihnea şi Negoe-vodă «în Ţera Romănescă...» Yom rectifica aci, mal ’nainte de tote, o mică scăpare din vedere. Cartea impresă la Braşov iu 1580 e cunoscută autorului nostru numai după descripţiunea şi extractele canonicului Cipar, care n’a publicat nicăirl un fac-simile, pentru ca să se potă judeca dacă ea este tipărită «cu aceleaşi caractere» ca şi psaltirea lui Coresi, încăt noi credem mal curînd că d. Odobescu a vrut să (Jică alt-ceva, şi anume că ambele o-pere .se datoresc aceluiaşi Coresi, er uu : cu aceleaşi caractere. Lăsând însă la o parte acestă erdre—pote tipografică — etă care este în esenţă ideia d-lul Odobescu : în favorea Braşovului militeză acea im-pregiurare că diaconul Coresi a tipărit acolo o altă carte cu trei ani mal în urmă, dar nu mal puţin, tot-o-dată, unele litere iniţiale forte caracteristice vorbesc în favorea Ţerel Romanesc!. www.dacaromanica.ro TIPARUL LA ROMÂNI IN SECOLUL XVI 195 Braşovul safl 'Ţera Romănescă ? aci este Gestiunea. Museul naţional din Praga posedă biblioteca postumă a lui Iosif Paul Şafarik, cel mal celebru slavist din secolul nostru. Yisitâud’o în intervalul scurtei mele petreceri de altă dată în capitala Boemiel, am fost isbit de a citi în catalog între altele : Psalterium Coressi in Valachia 1577. Prima mişcare, mal cu semă în faţa indicaţiuniî anului, a fost natu-ralmente de a crede, că este un exemplar din ediţiunea psaltirii române a lui Coresi. Căt de mare ml-a fost însă mirarea, când amabilul custode al muzeului, d. Yrtatko, ml-a arătat însăşi cartea numai în limba slavonă, având pe prima pagină un frontispiciu de arabescuri întocmai ca în evangeliarul lui Negoe Basarab tipărit la 1512 în Ţera Romănescă, iar peste tot 172 file, dintre cari cea cu titlul lipsesce, er pe ultima se află următo-rea preţidsă post-faţă, reprodusă aci în transcripţiune : «Isvoleniem’ oţa i pospeşeniem’ sîna i s’yr’şeniem svîatago dulia, is’ poveleniem «gospodara, io alexandru voevod. i sîn ego, io mihne voevod. i pre'osveştenago mi-■«tropotită, serafim’, az’ greşni diakon’ koresi, napisab’ siesvetîe knigî, glagolemii «psaltir’ v’ nilije prilojibom, sinaxari v’ obbojdenie letnoe. tropari i kondakî sve-«tîim’, takojdc postnii sinaxar’ prilojibom, i clasosloveţ’, imeî noştnîe' i dnevnîe «slujbî. sie s’pisase ot bîtia. v leto 7085.» Adecă : «Cu bine-voirea Tatălui şi cu ajutorul Filuluî şi cu săvârşirea Sântului Spirit «şi cu porunca domnului Ion Alexandru-vodă şi a fiului seu Ion Mibnea-vodă şi «â pre-sânţituluî mitropolit Serafim, eu păcătosul diacon Coresi am scris aceste «sânte cărţi numite psaltire, cătră cari am adaus sinaxari! preste an, tropariî şi «condacil sânţilor, de asemenea siiiaxarul de post am adaus, şi ciaslovul cu oficiul «de nopte si de di. Acesta s’a scris dela Facere în anul 7085.» Apoi urmeză în josul pâgineî, în mărimea unul icosar, o cunună de snopi legaţi, în mijlocul căria e pusă stema Ţerel Românesc!: vulturul cu crucea. Tiparul este identic cu caracterele psaltirii române. Aşa dară, nu .peste trei, ci chiar în acelaşi an în care s’a publicat psaltirea cea română, diaconul Coresi a tipărit îu acelaşi tipografia o alta numai slavonesce, în privinţa căriî nu încape cel mal mic dubiţi că ea a» apărut in Muntenia, er nu în Braşov. Trebue ore să mal formulăm conclusiunea ? www.dacaromamca.iD 196 HASDEU Tot ce se pote rjice, este că d. Odobeseu, constatând originea netran-silvană a unor litere din ediţiunea română a psaltirii, făcuse deja cel d’întăiu pas spre descoperirea adeverulul... Prin urmare, al treilea period din istoria tiparului la Munteni în secolul XYI se caracterisă prin doă lucrări mal cunoscute : 1- o. O psaltire numai slavonesce, publicată în 1577 sub auspiciele lui Alexandru-vodă, unicul exemplar fiind în Museul Naţional dela Praga; 2- o. O altă psaltire, romănesce şi slavonesce tot-o-dată, din acelaşi an 1577, însă dintr’o iniţiativă neoficială : un exemplar în Biblioteca din BucurescI, un altul— se (Jice—în acea Imperială dela Yiena, un al treilea — erâşl se (jice — va fi fost la reposatul Georgiu Săulescu din Iaşi. Ambele aceste cărţi, pe lăngă o hărtiă mal grosă şi nesce litere mal mici, mal negrijite, mal diforme- decât în primul period, se datoresc unul singur aginte : diaconul Coresi. Şafarik crede, că tot în Muntenia s’a mal tipărit atunci: 1. Un «Triodion de post», slavonesce, in-foiio, fără an, asemenându-se în unele caractere cu cele doă psaltiri de mal sus; 2. Un evangeliar de asemenea slavon, tipărit de Coresi in-folio la 157& fără arătarea locului.1 In privinţa acestor doă tipăriture, efi unul nu cutecj de o cam dată a m<5 pronunţa. Ast-fel, periodul întâiiî, îmbrăţişând începutul secolului XVI, se pote numi «macarian»; cel de al treilea, de pe la fine, este în totă puterea cu-vîntulul «coresian». Yom constata acum, între aceste doă extremităţi, existinţa unul interme-diil, cel mal puţin cunoscut dintre tote, cel mal avut în suvenirl şi carele, pe lăngă altele, ne mal presintă avantagiul de a indica nu numai ţera, ci chiar localitatea unde tipărlafi pe atunci străbunii noştri.. II Marele Şafarik, într’o disertaţiune despre tipografiele slavice in sudul Europei, di ce : «In Tera-Romănescă, cu arătarea directă a oraşului Tărgovişte, s’a (') Şafarik, Geschiclite des serbischen Schriftthums, Prag, 1865 , în 8, p. 279—80, 28!, 286. www.dacaromamca.ro TIPARUL LA ROMANI IN SECOLUL XVI 197 ■«publicat, cu cheltuela logofătului Demetrid, nepotul lui Bodijar, şi q.u «ajutorul ucenicilor sel Oprea şi Petru, în clilele lui Ion Mircea-vodă, < «Faptele apostolilor», în anul 1547, în-4, 258 fol. Pare-mi-se că tot a-«tuncl şi tot acolo s’a mal tipărit un extract din Octoich, în-folio, 192 fol, «din care eîî ain vedut numai un singur exemplar necomplet, cu nisce ca-«ractere urîciose.» Apoi celebrul slavist mal adaugă, că nu cunosce, dar a aucjit vorbin-du-se «despre un ore-care Molitvenic în-4, publicat, fără arătarea locali-«tăţil, sub domnul muntenesc Petru-vodă».1 D. maior Papasoglu a aflat şi a vîndut d-lul Odobescu o foiă din acestă ultimă carte, atăt de rară. Pe vinietapaginel din faţăsecitesce forte clar:«v’ hrista boga blagovernii «bogom’ hranimii samodr'javni zemli ugrovlabiiskie io petrou voevode». Adecă : «In Domnul Crist bine-credinclosul de Dumnezeii păditul autocrat al «Terel-RomănescI, Ion Petru-vodă». In mijlocul vinietel este semnul obicinuit al tipăriturilor muntene din secolul XVI : vulturul cu crucea în cioc. Să ne oprim aci un moment asupra acestei preţiose cărticele. Gestiunea preliminară este : la care anume Petru-vodă se referesce in-scripţiunea, dintre cel trei sad patru? Şafarik (jice : «la cel dintre 1584—1536». B. Odobescu se exprimă într’un mod mal vag : «fie acest Petru-voe-«vod cel numit Paisie sau Radu Călugărul (1534—41), fie al lui Aid «(1554—57), sad fie şi Petru II Şchiopul, nepotul lui Mihnea-vodă «(1560—67)».2 D’întăid, Petru-vodă din Argeş şi Paisie-Radu Călugărul ad fost nu numai doi domni diferiţi, dar încă rivali de morte; al doilea, acel Petru-vodă n’a domnit dela 1534 pănă la 1541, ci numai până la 1536, când l’a alungat din ţeră antagonistul sed, precum se vede dintr’o epistolă ce scrisese atunci el însuşi la nepotul sed de frate, celebrul primat al Ungariei . Xicolae Românul (Olah);3 în fine al treilea, Petraşcu cel Bun dintre 1554—1557 n’a fost fiiul lui Petru-vodă din Argeş, ci tocmai al duş- (l) CzUnia Moslcovslcago Obsczestva istorii, 1846, nr. 3, secţ. 3, p. 23. (*) Revista Română, t. 1, p. 820. (*) Ştncuî sub 1536. www.daooramamca.io 198 HASDEO manulul sefl Paisie-Radu Călugărul, după cum mărturisesce singur în documentele sale1 şi după cum atestă tote cele-l’alte acte contimpurane.2 Simplificându-se astfel cestiunea, să ne întrebăm acuma : căruia dintre aceşti trei domni omonim! se datoresce interesantul «Molitvenic» al lui Şafarik şi al d-luî maior Papasoglu ? Lui Petru din Argeş ? Lui Petraşcu cel Bun? Lui Petru cel Şchiop? Iu fine, nu cum-va va fi aparţinând tocmai unui al patrulea, Petru-vodă Cercel, pe care l’a uitat, din întămplare, enumeraţiunea d-lui Odobescu ? In privinţa lui Petru din Argeş, respunsul nostru este negativ, cu totă ponderosa autoritate a afirmaţiunii lui Şafarik. In adevăr. în scurta’! domniă de doi ani, într’o luptă necontenită cu oştirile de invasiune ale călugărului Paisifl, încăt însuşi nepotul setl Ricolae Românul cjice : «nu se asedase încă bine, şi iată că a şi fost dat afară»,— orî-ce preocupaţiune tipografică din partea tronului este inacceptabilă. Ts’ar fi ore ciudat de a atribui buchinuri întregi unui principe, care nu avusese timp de a lăsa posterităţii un singur crisov, şi al căruia nume nici că se menţioneză în vechile cronice ale ţerei ?3 Petraşcu cel Bun a domnit, de asemenea, pre puţin, numai vr’o trei ani. petrecând merefi în tabară pe câmpiele Ungariei pentru a ajuta a-colo reginei maghiare Isabela contra Austriacului Ferdinand : probabilitatea de a i se acorda meritul activităţii tipografice în Muntenia este dar nu mai puţin slabă. Despre Petru Cercel, fiul lui Petraşcu şi fratele lui Mihaiu cel Vitez. nu pote fi nici vorbă : el a domnit numai vr’o doi ani, între 1583—1585, îndată după apariţiunea celor doă psaltiri coresiane; prin urmare, chiar presupunendu-se că s’ar fi apucat de publicarea cărţilor, tot încă este învederat că ar fi întrebuinţat anume caracterele lui Coresi, pe când tiparul «Molitveniculul» este mai vechili şi cu totul diferit.4 Situaţiunea limpedindu-se, remâne dară numai Petru cel Şchiop. i1) Venelin, Gramaty, p. 167, 169. (:) Katoua, ap. Kngel, t. 1, p. 220. — Monum. Hungariae liistorica, script., t. 4, p. 207. — Archiva istorică, t. 1, part. 1, p. 64. (3) Tnnusli, trad Sion, p. 136. (4) Acestui principe îî aparţine inscripţiunca dela monast'rea Mislea despre «Petru-vodă şi fiiul seu Marcu», iar nu lui Petru din Argeş, precum se credea in genere din causa unui vclet reu descifrat. www.dacoromamca.ro TIPARUL LA ROMÂNI IN SECOLUL XVI 199' Totul militez;! în favorea’I. D’întâifi, el a domnit nu doi saîl treî, ci şepte anî, între 1560—1567. Al doilea, el este fiul şi succesorul immediat al acelui Mircea-vodă, sub care Şafarik arat;! mal sus că s’a scos în Tărgovişte un extract din Oc-toich şi un Apostol, cu nisce litere nu frumose ca acelea din epoca lui Negoe-vodă, ci uricidse, precum sînt şi ale «Molitveni cuiul» în cestiune. Al treilea, domnirea lui a fost destul de liniştită, mal ales dela 1562 pînă la 1566, din causa păcii ce se stabilise tocmai atunci între Ungaria şi Porta Otomană.1 Astfel Petru cel Şchiop este singurul patron probabil al «Molitve-niculul», de pe care redacţiunea «Revistei Romăne» a avut fericita ideă de a da la lumină un fac-simile. Pînă a merge înainte, sîntem datori a mal observa ce-va. D. Odobescu crede, că literele «Molitvenicuiul» sînt identice cu ale tipăriturelor slavice din Veneţia, datorite familiei Yueovicî : Bojiidarnlul şi fiului seil Vincenţiu. Noi avem d’inaintea ochilor noştri un model forte elocinte : misalul tipărit sub auspiciele lui Vucovicl-tată în 1519; el bine, deşi caracterele se asemănă, totuşi deosebirile sînt nu mal puţin evidinţl: orhamentaţiu-nea e diferită, literele sînt mal mari şi mal fine.2 Aşa dară, resumându-ne, între periodul «macarian» şi între cel «eo-resian» din istoria artei tipografice în Ţera Românesc;!, există la mijloc, între anii 1540—1570. un period pe care ’1 putem caracterisa de o cam dată, pînă la desvoltările ulteridre ce ne va procura mal la vale descoperirea unul nov! monument, prin nisce litere uricidse, cu mult mal mici decăt în cărţile lui Macarih şi chiar în cele doă psaltiri ale lui Coresi. Numele cel mal potrivit, ce s’ar pute acorda acestui period, ni se pare a fi «mircian». Producţiunile lui sînt : 1. Un «Apostol», tipărit în Tărgovişte în 1547 din ordinea lui Mircea-vodă; 2. Un extract din «Octoicli», cam în acelea-şl condiţiunl; 3. Un «Molitvenic», publicat între 1560—67 sub auspiciele lui Petru fiul lui Mircea-vodă; (') Engel, Sincaî, etc. (s) Veiji un fac-simV\e în : Reestr slaviansleiJi Unig Şirlaeva, Moscva, 1833, p. 3. www.dacaromamca.ro 200 H A S D E 0 4. Un «Claslov» , din care d. Odobescu a găsit la mănăstirea Bistriţa numai nisce fragmente isolate, cu acelea-şl litere ca şi «Molit-venicul >; 5. în fine... in fine o carte, cea mal remarcabilă dintre tete, despre care ne vine rândul de a vorbi. HI Mulţumită amabilităţii d-lul Dr. Barbu Constantinescu, ni s’a întâmplat a descoperi în biblioteca seminarului din Bucuresel, încredinţată direcţiunii d-sale, un in-folio, fără început, fără sfărşit, petat, descusut, rupt, dar pe care totuşi noi nu ne sfiim a’l numi un tesaur de tipo-xi-lografiă română. Ca text, cartea n’are nici o valore subiectivă sad obiectivă pentru literatura ndstră naţională, nefiind scrisă romănesce sad cel puţin de c-ăt-ră un autor romăn. Este pur şi simplu un Pentecostar, adică ritualul liturgic pentru cele cinci decade dela Pasce pînă la Rusalie, într’o limbă slavo-eclesiastică mal apropiată de dialectul serbesc decât de cel rusesc, precum se observă dela prima vedere din accente, bună oră în cuvintele : «vodă, tvoriti, kolleno, tişina, zemlla, reee» etc., unde Muscalul apesă pe da, ri, Vie, na, Im, ce, pe când Şerbul din contra preferă pe vo, tvo, ko, ti, zem, re...1 Astfel, tdtă importanţa acestei cărţi se mărginesce pentru noi în elementul seu exterior, lăsând ca filologia slavică propriii disă să ’l aprofundeze din cele-l’alte puncturl de vedere. De’ntăiu legătura. Ea este destul de interesantă, deşi nu trece peste începutul secolului XVIII. Din diferitele adnotaţiunl manuscrise, ce se citesc pe hârtia cu care e încleiat lemnul pe din întru, pe când pe din afară este învălit, după obiceifi, cu o piele de culore închisă, atenţiunea ndstră a fost atrasă de cea următdre : «Să scie că acest penticostal- este a sfintei biserici în FurduescI, care «l’am cumpărat efi popa Mihaiil cu bani gata taleri trei, bani al Dum. Ba- (') Verii DobroivhJii, Iristit. livguae slavicae, p. 56. www.dacoromamca.ro TIPARUL LA ROMÂNI JN SECOLUL XVI s3QlBucvT' «nulul Manolache, şi l’am cumpărat dela un popă Gheorghe, la luna lu! «aprile ijece rjile let 7250 (1742).» Trei taler! pentru un pentecostar pe la 1742. Satul Furduesciî este în districtul Argeş, plasa Gălişescilor, formând o singură comună cu satele Eătescî, Pătulul-şindilit, Ealet şi Tigvenî. Cumcă cartea se afla acolo cu mult înainte de a trece dela popa Gheorghe cătră popa Mi hai fi, şi chiar înainte de a fi fost legată, precum vom vede mal jos, probeză următorea subscriere marginală pe una din paginele sale : «Pop Pervul ot Furduesc! let 7178 (1670). Aşa dară, exemplarul de faţă merită cu tot dreptul de a fi numit «cel dela Furduesc!». O cercetare rna! de aprope nî-a permis a precisa data legăturel. Examinând hărtia cu care e încleiat lemnul, am dat peste următorul curios fragment dintr’un decret domnesc tipărit : ...MaCTÎK» KîtîilO, Iw IlIfpKAMX GofBO^... ...r^BAMH ciio IlOBfAEHif r^BAAMI CA8r TABAM... ...wt cT'kr trkrSASi ioş... ...Ab’H BACA IUH KSBATEAE 'IE C... ...Apx. Af rxA'krz B8 cJixh ujh... ...LţApA AvkAf, A(|lApZ.. ...AAAAT£ CX AHEX OASE ;]\CX HSMA... ...p8n8A a8h luh Bop (pn .]\ baca a8... ...ateae a8h 8ni'h ba ameia .^b... ...XTXHHCXS, IlEHTpS BA BpXNAZ... ...CXHTX CA81.IUAE ^OAAHÎEH AlllAE T8... ...A AlXHUHAf AOp CBpHC cfuEIUTe BXpS'k... ...TE npfBSAl CBpif A\AI1 C8CX UJII BA MAU... ...ATX, niIHTpE llHBXTSpU AB8CXNASCX (? npt... ...ACBSN^X NE BApE 118 BA AB'k BApT'k... ...ASM CX AKKX B0e KHpNMHÎ'H, CXA... ...Amin AvkAt ii cam pEh rABAWi : — (L. S.) Iw lilxpKAH fiwEBOA- MCtţA. Pecetea, ca şi subscrierea doinnescă, sînt cu ce'fnelă roşiă. Iată cea de’ntăifi urmă în Eomănia de o scutelă de bir tipărită! Unic în felul seu, acest fragment ar trebui depus la Musefl. Şerban-vodă Cantacuzino, căruî i se datoresce, întocmai cu acelea-ş! www.dacarQmamca.ro 202 H A S D E U litere ca şi în decretul de mat sus, Biblia din 1688. a domnit între 1679 — 1689. Prin urmare, legatara Pentecostaruluî nostru, operata cu ajutorul decretului acestui principe, este natural mente posterioră anului 1679, dar anteridră anului 1742 din inscripţiunea lui Mihaiîi. Cartea nu este paginata, însă la (le-care opt fol se afla indicat numeral culei, ca şi când ar fi un octav. Pe acesta basă se cunosce, ca la început lipsesc 66 fol; în fiinţa sînt 244; cate nu ajung la fine, nu se scie; în orl-ce cas, cu totul era peste 310 fol, adeca peste 620 pagine. Este cea mal voluminosă product!unc a tescurilor muntene din secolul XYI. Pe la 1700, plus-minus, când cartea a fost legata pentru ultima oră de câtră unul din cel doi preuţî din satul FurduiescI, popa Părvul sau popa Mihalu, pagmele actualmente în lipsă nu mal existat!, precum se vede din spatele cel îngust al leg&tureî. Caracterele cele ordinare ale Pentecostaruluî, adecă abstracţiune fă-cend de titularele monogramatisate ale capitolelor, cari în genere nu se pre găsesc în doă cărţi tot de un fel, fiind turnate sau săpate mal tot-d’a-una ad-lioc; caracterele cele ordinare, mal repet încă o dată, sînt identice'cu ale «Molitveniculuî» lui Petru cel Şchiop dintre 1560—67. Pentecostarul însă este ce-va mal vechili, necunoscend litera duplă compusă din x aruncat d’ asupra lui de exemplu în cuvîntul «rojdstvo», ceîa-ce ne întâmpină în «Molitvenic» de doă ori pe o singură pagină. Altmintrea, nu numai caracterele sînt aceleaşi, ci chiar alternaţiunea lor cu cernelă negră şi roşiă, pun&ndu-se cu cenobar titlurile şi fie-care cea de’ntăiîi literă după punct. Ne e peste putinţă de a conduce confruntaţiuuea mal departe, tot ce a remas din «Molitvenic», cel puţin pînă astă-dî, consistând într’o u-nică foiă, descoperită de d. maior Papasoglu. Constatând anterioritatea Pentecostaruluî, noi ne credem în drept de a4 atribui anume domniril lui Mircea-vodă, patronul «Apostolului» şi al «Octoichuluî» despre cari vorbesce Şafarik, adecă de al referi cătră a-nul 1550, ce-va mal mult safi ce-va mal puţin. Insă partea cea mal remarcabilă a acestei cărţi consistă nu în caracterele cele ordinare, forte neregulate, forte grosolane, cunoscute deja dre- www.dacarQmaiiica.ro TIPARUL LA ROMANI IN SECOLUL XVI 203 cum prin fac-simile publicat de d. Odobescu de pe «Molitvenicul» lui Petru cel Şchiop, dar în iniţiale, viniete şi mal ales ic oue. IV Iniţialele — se ’nţelege cit e vorba numai de cele figurate, iar nu de literele capitale ordinare — ne-ar pute oferi, în cărţile muntene din secolul XVI, materia unul studii! forte interesant. Ele ar merita în orl-ce cas de a fi reproduse în fac-simile, formând la un loc un fel de album alfabetic, precum s’a făcut atâtea şi atâtea pentru incunabulele tiparului din Occidinte. D. Odobescu, vorbind despre psaltirea diaconului Coresi, s’a încercat a le clasifica în următorul mod : «Un punct, care deşteptă mai mult curiositatea, este de a vede că într’ace'stă «carte de la 1577, la mal multe capete de Psalmi, îutîlnim literele capitale orna-«mentate, pe cari le-am vedut în cărţile slavonescî tipărite, la 1507 şi 1512, sub «Mihnea şi Negoe-vodă. Iniţialele B şi P , formate prin împletirea unor linii albe «pefund negru, apar tipărite pe icî şi pe colea în acest volum pare-câ ar fi rămăşiţe «cam învechite şi stricate ale frumoseî tipografie, ce se aduse din Veneţia în Ţera «RomăntV.că la începutul aceluiaşi secol. Căt despre cele lalte caractere, ele sînt «de o formă mal grosă, mai nemlădiită, şi denotez o proveninţă germană, căci se «scie cum-că ţera, care inventase imprimeria, a rămas mult timp străină la pro-«gresele, ce folositdrea artă câştigase în cele-l’alte părţi ale Europei».1 D’întăifl vom defini după putinţă ambele varietăţi de mal sus. Iniţialele cele proprie periodului macarian, pe cari d. Odobescu le ca-racterisă prin «linii albe pe fund negru», se pot descri mal plastic aşa : o trestiâ ghimpdsă sai! mal bine un lemn cîoturos, împletit astfel încât nu numai formeză scheletul literei, dar împle prin suciturele sale lacunele dintre margini, bună-oră golul semi-cercurilor din g sau p, treunghinl din f[ etc.; totul executat într’un mod forte ingenios şi cu multă graţia, iar caracterul întreg părend alb din causa conturnulul şi a micelor intervalul! dintre îndoiturile lemnului, cari sînt în genere negre sau câte o daţii roşie. O ideă destul de completă despre configuraţiunea acestor frumose iniţiale se pdte face ca ajutorul literei g facsimilate în Revista Rcmână.2 I1) Revista Română, t. 2, p. 113. (8j T. 1, p. 816. www.dacaromanica.ro 204 HASDEU Originea lor să fie ea ore din Veneţia, după cum presupuneţi. Odobescu? Me îndoesc, găsindu-le întocmai astfel, înainte de tipăriturele lui Mihnea .şi a lui Ndgoe, în cele doă evangeliare manuscrise, executate în Moldova din ordinea lui Ştefan cel Mare In 1492 şi 1502, aflătore astă-dî : cel d’întăifi la Biblioteca Begiă, dela Munic1, eel-l’alt la acea Imperială dela Viena'3, de unde, într’o călătoria întreprinsă ad-lioc, ml-am procurat fotografiele colorate cele mal exacte în mărime naturală după tote paginele iluminate, pe cari le-am cedat apoi Museulul din Bucurescî. Prin urmare, chiar presupunendu-se că aceste litere s’ar fi turnat safi săpat în Veneţia pentru trebuinţa tiparului român, tot încă române constatat că desemnai primitiv era curat românesc, luat de prin manuscrisele muntene şi moldovene din secolul precedinte. Atâta despre capitalele figurate din periodul macarian. Iniţialele cele-l’alte, mal moderne şi cu totul străine tipăriturelor lui Mihnea şi Negoe, se formeză dintr’un pătrat cu o bordură împregiur, avend în întru însăşi litera, executată cu liniele cele ordinare ale slovelor cirilice, dar încungiurată şi întortochiată prin şerpuirea unul lemn cu noduri sau a unei trestie cu spini şi chiar cu floricele : bordura, litera propriu clisă şi lemnul safi trestia sînt albe, restul este negru sau roşu, Iar aspectul general pare urîcîos, fiind pre-încărcat. Aci noi iarăşi nu ne împăcăm pe deplin cu opiniunea d-lul Odobescu cum-că aceste iniţiale ar fi «de o proveninţă germană»; ele sînt strîns înrudite cu capitalele figurate de mal sus din periodul macarian : acelea-şl lemne safi trestie, cu noduri, cu cioturi, cu ghimpi, cu spini, cu floricele; inal pe scurt, acelaşi ideă originală, desnâturată dre-cum prin o pre-mare complicaţi une de elemente. Vom vede mal la vale nesce viniete analoge, cari vor servi a confirma şi mal mult «proveninţă romăuescă», er nu nemţescă, a acestor iniţiale, pe cari d. Odobescu le-a germanisat, negreşit, numai din causa formei lor pătrate, întrebuinţate de asemenea în Occidinte, de unde chiar în Francia literele capitale se numiafi altă-dată : «lettres carrees». In Pentecostarul nostru ne întâlnesc ambele varietăţi. Din periodul macarian, vedem aci iniţiala fi în doă locuri şi într’un loc ][. {') Cod. slav. Nr. 1. (*) Cod. slav. Nr. 7. www.dacoromanica.ro 205 TIPARUL LA ROMÂNI IN SECOLUL XVI Acesta din urmă este mai cu deosebire remarcabil. Supra-punendu’l geometricesce peste acelaşi literă din evangheliarul lui Negoe-vodă, noi am constatat o identitate absolută. Din periodul posterior, adecă din iniţialele cele închise într’un pătrat, găsim pe ici pe colea în Pentecosţar : r, G, fi, n, P, & dar Inaî cu semă bine executate sînt fi, x Ş> 1K- Conduşi unea este, că capitalele figurate de prin tipăriturele muntene din secolul XVI s’afi născut pe la 1507—1512 din imitaţi unea superbelor manuscrise române ilustrate mal vechi. Iar apoi cătră anul 1550 ele s’afl mal modificat prin nesce complicaţi uni fără gust, deşi în fond afi conservat caracterul primitiv esenţial de lemne satî de trestie Împletite,, ce-va atât de conform cu natura materială a României, acoperite pe atunci de pădurile cele mal nestrăbătute, de unde şi pasiunea poetică a Românului pentru «frunda verde».1 V Sub numele de vinietă noi înţelegem un poligon, generalmente un pătrat cu o basă mal lungă decăt înălţimea, împlut cu felurite arabescuri safi chiar figure şi ocupând partea de sus, căte odată întrega jumătate superioră a paginel la începutul unul nofi libru safi capitol. Acest gen de ornamentaţiune ne întâmpină de asemenea în manuscrisele safi incunabulele bizantine, serbe, rusesc!, orientale şi occidentale de prin evul-medifi, pînă la anul 1500 şi mal jos; însă vinietele române diferă de cele-l’alte prin un ce propriii, original, naţional, fără semen pe aluri. Un exemplu ne va explica. Englesul Charles Boner, inamic declarat al naţionalităţii ndştre, nu se pote opri totuşi de a nu admira cu entusiasm, în următorul mod, varietatea şi gustul feluritelor ţesăture, eşite din mâinile cele grosolane ale sătenilor români : «Covorele, lucrate în unele părţi ale Transilvaniei de cătră muierile cele mai «de rând, sînt atăt de frumose, încăt ar pute servi drept podobă pentru orî-ce (') Despre originea «fruinjeî ver<|î» in poesia nostră poporană, veiji ppiniunea mea în Istoria critică a Românilor, t. 2, p. 70 şi urm., adoptată apoi de Schuchardt, Ritornell unei Tcrzine, Halle, 1874, in-4, p. 65—66. www.dacoranumica.ro HASDEU ‘206 «salon din Paris sau din Londra1. Gustul, cu care ţărancele aleg şi distribuesc «culorile, este admirabil; desemnurile, deşi orientale în fond, sînt totuşi absoluta-«mente proprie Romanilor2. Combinaţiunea vopselelor şi a linielor este de o varie-«tate nemărginită; invenţiunea lor se pare a fi tot atăt de uşdră pentru ţărance ca «şi execuţi unea acestor mosaicurî...»3 Apoi (Jice mal departe : «Românii se ocupă, de asemenea, cu împletirea paueraşelor din trestie. Deşi «simple, ele sînt totuşi drăgălaşe. Căte-o dată acestă fabricaţiune atăt de vulgară «capătă un aer de eleganţă numai din causa deosebitului gust al acestor omeni «pentru arabescuri. . . .-»'1 De aci ori-cine lesne va înţelege «românismul» vinietelor de prin cărţile scrise sad tipărite în ţerile nostre sînt acum trei sau patru secolî : invenţiunea şi execuţiunea arabescurilor celor mai extraordinare, — repetând încă o dată observaţi unea călătorului britanic, — este în natura intimă a Românului. Am spus deja, că ceia-ce noi numim vinietă, se compune dintr’un poligon ; d’asupra’i se înalţă o cruce, Iar la costele’i, ca doi stâlpi sad ca un fel de «suporţi» din eraldică, căte o ramură unită la rădăcină cu căte un unghi d dela basa poligonului, una mai naltă şi cea-l’altă mai scurtă, ambele mai mult sad mai puţin sucite, afară de cari, cele mai de multe ori, mai figurezâ căte o lămurea la cele doă unghiuri de sus ale vinieteî, într’o liniă cam paralelă cu cele-l’alte. Acesta este o caracteristică generală, dela care însă abaterile nu sînt rare : une-ori lipsesce crucea, fiind înlocuită prin doă aripe sad o altă figură; une-ori ramurele şi rămurelele sînt de aceiaşi mărime, sad în locul lor vedem abia căte o frunză, ori chiar nimica, după capriciul sad in-spiraţiunea artistului. Cele doă viniete, fac-similate în «Revista Română», una după evangheliarul lui Negoe şi cea-l’altă după molitvenicul lui Petru-vodă, pot servi ca nesce modeluri în acestă privinţă.5 (l) . . . so handsome tliat they would be prized as an ornament in any London or Paris drawing-room. (*) . . . entirely their own. (3). . . this inrention seems as easy to tliem as tlie cxecution of the mosaic web . .. (‘) . . . that taste for arabesques, which these people secm to have. . ».—Yep : Tran-sylvania, its products and its people, London, 1865, p. 241—252. (6) Veijî de asemenea rinieta de pe erangeliarul lui Karoş dela Viena, în Silieslre, l'a~ eographic universelle. www.dacoromanica.ro TIPARUL LA ROMANI IN SECOLUL XVI 207 In Pentecostarul nostru aflăm patru feluri de viniete. Doă din ele sînt nesce învederate resturi din periodul macarian, avend în mijloc stema Ţereî RomănescI, dar diferind prin desemn. Yinieta cu vulturul mare stând între doi arbori s’a fac-similat deja după evangeliarul lui Negoe-vodă în «Revista Română». Yinieta cu vulturul mic, fără arbori, cu corona pe cap, ar merita de a-semenea cu atăt mal mult de a fi reprodusă, cu căt arabescurile sale sînt mal corecte, mal artistice, mal ingeniose, Iar poligonul presintă un pătrat nu lunguieţ, ci rectangular. Alte doă viniete se deosebesc de cele mal de sus, avend tote un singur detalii! comun, anume o cruce în culme d’asupra poligonului, împletită din linie înţr’un mod mai-mal uniform şi încungiurată de cunoscuta inscripţiune : ir. XG. UH. M. Una din ele este remarcabilă din punctul de vedere al împletirii sale dintr’un lemn clotoros, întocmai în felul iniţialelor celor figurate descrise mal sus, adecă într’un gust romanesc aşa dicend stereotip : pînă şi crucea are doă noduri, cari lipsesc în cele-l’alte viniete. Execuţinnea desemnuluî este posterioră periodului macarian, fiind dis-graţiosă in combinare, ca şi literele cele capitale încadrate, pe cari noi le-am referit deja, mal mult sad mal puţin, cătră jumătatea secolului XYI, pe când ornamentaţiunea din timpul lui Negoe-vodă se distinge tot-d'a-una, din contra, prin o eleganţă extremă. In fine, mal este o vinietă. Acesta se compune dintr’un pătrat obicinuit, în întrul căruia sînt patru cercuri mari, întrelegate ca verigele unul lanţ şi încrucişate apoi prin o mulţime de linie, totul dispus într’un mod forte estetic. La coste se înalţă nu patru, ci numai doă ramure, dintre cari cea din stânga, cu mult mal mare, începând la unghiul inferior al pătratului, se rădică în sus , se unesce cu unghiul superior şi slobode de acolo o crengă, care plecându-se, ajunge mal pînă la cruce; doă corone ducale împodobesc acestă ramură. Invenţiunea desemnuluî este forte vechiă, contimpuranâ şi anterioră chiar periodului macarian. Printre sculpturele dela Curtea de Argeş ne întîmpină arabescuri analoge, 1 Iar o vinietă, nu numai asemănată, dar putem dice identică, se fl) Keisseuberger, L'eglise de Curtea d’Argeş, Vicnne, 1876, p. 19,22. www.dacoromanica.ro 208 H ASDEU afla în manuscrisul lui Ştefan cel Mare tlela Muuic la începutul evange-liuluî lui Ioan. Yom conchide prin observaţi unea, ca tute aceste ornamentaţiiinl con-stituă unul din elementele cele mal preţiose pentru istoria artistica a Românie!. De s’ar publica în fac-simile măcar viuietele, şi tot încă ce immens serviciu nu numai pentru pictura istorica, ci chiar pentru architectură, care n’ar mal fl silita a căuta modelurl decorative peste noe ţerl şi nod mări. avendu-le naţionale, străbune, curat romănesel... VI în starea, în care găsim no! cartea, adecă deja forte necompletă, lip-sindu’I o mulţime de fol la început şi nu se mal scie căte la fine, ea tot mal conservă, ca prin minune, opt preţiose icone xilografice, în mărimea paginel întregi, unicele monumente de acestă natură în România din secolul XVI, şi anume : 1. Patima Mântuitorului, fără nici o inscripţiune. 2. Inmormîntarea, cu inscripţiunea : norptEEiiie xphctobo. 8. învierea, cu inscripţiunea : BucuptCENiE xphctobo. 4. Apariţiunea postumă a Mântuitorului de’naintea Pre-curatel Feciore, cu inscripţiunea : xphctoc îabhc np'k/R^E M,\pin. 5. Vindecarea celui paralitic, cu inscripţiunea : xpucroc HdipkAH pacaak-aeua cot ah A'k'r. 6. Mântuitorul în sinagogă, cu inscripţiunea : ^phctoc smht bk cB'kTit- AHglE iOV^EHCKOE. 7. înălţarea, cu inscripţiunea : brxhecehIe rocno^HE. 8. Epizodul Samaritenel, cu inscripţiunea : xpuctoc npecuT bo(\) Ad Atticum II, 6. www.dacaramanica.ro SCRIERILE PERDUTE DESPRE DACIA 219 caecirclius 33, peripatetims mcujnus et copiosus 34, mirabilis vir... o, mag-num honiinem A..35 Anticitatea a avut puţini erudiţi ca Dicearch. Scrierile sale sînt nenumărate. Cartea sa IIoAcma iTrapnanov (republica Spartiaţilor) se citla la Lacedemonianî o dată pe an în Adunarea Eforilor. O lege care s’a observat mult timp ordona acesta, obligând pe toţi tinerii Spartiaţl a veni şi a sta la cetire. Atât de mare era creditul acestui autor! Nu ne vom ocupa de mulţimea scrierilor sale. Vom aminti pe acele cari aveaţi raport la Dacia antică. Şi unele , şi altele sînt perdute. După fragmente şi mărturia lui Porfirifi, Dicearch în cartea sa ptoi il Beg-lierbei , che ha la sopraintendentia di quei luoghi et da chi dipende il principato di Yalachia, ha operato si che questi figliuoli gli sono stati mandati dai Principe et si crede che potriano finir malamente la loro vita, ' et siccome ha voluto questi nelle sue mani, cosi avendo inteso che si trat-tava con il mezzo di Ibraim Bas sa di rimettere in istato quel Pietro che giâ. fuggi, ha impedito anco questa pratica in modo, che sebbene il diamante, del quale scrissi colle precedenţi mie alia Serenitâ, Vostra e gran-demente piacciuto al Signore, perb si tratta ora che alcun altro ne facci ora il trattamento per ottenere qualche gratia da Sua Maestd, non vo-lendo ella in queste cose metter fuori den ari del suo casnil. Dalie Vigne di Pera, 1 Ott. 1588. GiO. Moi’O ClVV. Bailo. IV Pera, 16 maiu 1589. Despre rugămintea marelui admirai al Portei de a se îiilesni lui Petru Cercel venirea din Veneţia la Constantinopole, unde '1 aşteptă reintegrarea pe tronul muntenesc. 1 Costau.—Disp. f. nr. 20. Sereniss0 Principe.... II Capitano del mare mi maudb l’altr’ieri a ri- www.dacoroinaiiica.ro 224 E S A ECU cercare clie gii mandassi il raio secretario, al quale disse que avendo egdi avuto ordine di far venir di.quâ Pietro Vaivoda che si -trova costi per essere rimesso al suo principato della Valachia desiderava clie io scrivessi alia Serenitâ Vostra, pregandola a daregdi ordini necessarii perche questo Principe potesse venire di qua sicnro et eecretamehte. Al qnaL fine detto Oa-pitano manda snoi nomeni per levarlo et condurlo a questa porta, racco-mandando questo negocio con ogni affetto maggiore. Ho scritto anco al cla-rissimo di Cataro cosi ricercato da lui perche conceda a questi una fregata bene armat ai che sară pagata da essi accio possano condursi costi sicura-mente et quanto piu presto. Grazie etc. Dalie Vigne di Pera, 16 niaggio 1589. . Gio. Moi'O Cavalier Bailo. V Pera, 6 iuniu 1580. Despre aceia că Petru Cercel, la sosirea sa în Constantinopole, pdte fi ameninţat de mdrte, fiind condamnat, după stăruinţele agenţilor actualului domn muntenesc, prin doă sentinţe ale muftiului, una pentru că fugise în străinătate cu banii şi ste'gul Sultanului, alta pentru că corupsese nesce femei turce, botezân-du-le şi măritându-le cu creştini. Ibidem. Sereniss0 Principe.... Li dependenţi del Principe di Valachia lianno. inteso clie Pietro Vai vodă era stato mandato a cliiamar, avendo ottenuto dai Mufti doi fetfa, che sono come due sententie che egli sia'degno di morte, Puno perche sia fuggito in cristianitâ. con il danaro et conilsten-dardo del Re et l’altro perche abbia avuto commercio con alcune Turche che poi fatte cristiane le ha măritate a cristiani et con questi in mano de’ quali io l’ho veduti vannopublicamentedicendo che venendo quî lo faranno decapitare. Dalie Vigne di Pera, ii 6 Giugno 1589. Giovanui Moi'O Cav. Bailo. VI Pera, 4 august 1589. Despre o întrevedere în casa ambasadorului frances din Constantinopole cu Petru Cercel, care nu' perde speranţa de a recâştiga tronul muutenesc, dat de curând unui principe june şi bolnăvicios. Ibidem. Sereniss. Principe,.-.. Arrivo qui a 25 del passato Pietro Vaivoda et www.dacoromamca.ro DOCUMENTE INEDITE 225 essendomi io ritrovato li giorni passati con l’ambasciator di Franza in casa del quale benehd- egli alloggi quasi incognito voise pero ritrovarsi ineco et mi disse di restar con molto obbligo alia Serenitâ, Yostra per le cortesie et favori ricevnti da lei et dai suoi miniştri in questo sno viaggio. Mostrb di aver intorno alle cose sue buona speranza, non solo per i rnezzi potenti che mi disse avere dentro al serraglio, ma ancora perchd il nuovo principe e giovine et malissimo disposto, onde spera di p.oter .facilmente far capare il gran Signor che egli non sia atto a qnel governo et con la offerta di grossissimi donativi aprirsi la via per ottener 'l’intento sno. Con tutto cib quello ha baciato le mani a Sna Maestâ et avuto il stendardo et si ragiona-che.tosto sia per partire per il sno principato. Dalie Vigne di Pora, 4 ago;to 1589. Gio. Horo f’iiv. Bailo. VII Pera, 19 AUGUST 1589. Despre mortea junelui principe, numit de curând pentru Ţera-Românescă, şi restabilirea pe tron a lui Milinea celui destronat, pe când în acelaşi timp Petru Cercel, contra speranţelor sale, este aruncat cu toţi ai seî în încliisore, de unde nu poţ să’l scdţă stăruinţele cele mai energice din partea ambasadorului frances. Ibidem. Serenissimo Principe.... 11 novo principe di Yalachia che era indi-sposto da molto tempo, come scrissi con altre mie alia Serenitâ Vostra mori la settimâna paşsata et la mattinâ immediate sussegnente mandd il Magnifice Bassâ per tre Chiaus uno dopo l’altro a dimandar Pietro Yai-voda che si trovava in casa dell’ambasciator di Franza, il quale per la buona intentione avuta da Sua Magnificepza, con la quale si era egli trovato secretissimamente le notti precedenţi, benisşimo veduto et ac-carezzato da lui sperava certamente di essere chiamato perchb volesse dargli il Principato, ma per la diligenza delii miniştri di Michao prima deposto, fu egli mandato prigione nelle Sette Torri con sette de’ suoi, li quali furbno poi il giorno seguente separaţi da lui et posti nelle prigioni di Costantinopoli, luogo assai tristo, siccome quello delle Sette Torri d o-norato et commodo et per ordine del Re fu ritornato il stato ad esso Michao, il quale essendo capitato qui quattro giorni sono, dove veniva chiamato come privato ha avuto subito il stendardo et domani deve baciar la www.dacoromanica.io 22G E S A R C U mano al'grâu Signor et partirâ come si crede poco dopo. Intanto l’Am-basciator di Francia nou manca di far ogni officio per vedere che Pietro sia ritornato in casa sua, et pereiîb il Bassă lo trattiene con parole si risolse di dar egli stesso ultimamente un arz al gran Signore pregandolo a restituirgli Pietro venuto qul con la intentione del suo Re et con co-mandamento della Maestâ sua, accio non sia violata 1’amiciţia et la fede data da lei. Nb finora s’iutende alcuna cosa in suo favore, anzi quanto piu TAmbasciator si mostra ardente, tanto piu gPininiici del prigione tentam) ogni via possibile con donativi et. promesse larghissime per fargli le var la vita, accib non possa fargli fortuna in altro tempo.... Dalie Vigue di Pera, 19 agosto 1589. Gio. Moro Cav. lîailo. VIII Pura, 18 septehbre 1589. Despre plecarea din Coustantinopole a lui Mihnea şi despre intrigele în contra ’î din partea luî Petru Cercel, care fiind încă închis promite Sultanului 1,000,000 cechinî pentru tronul muntenesc, făcând deja pentru acest scop împrumuturi pe socotela Ţereî Romănescî, avută mai ales în vite şi căria creditorii îi vor da a-poî jaf. Costant.—Disp. f. nr. 30. Sereniss0 Principe.... Micno Principe di Valachia parti la settimana passata con Mustafâ Capigi Bassi del Gran Signore, nepote del Magni-fico Basscâ clie gli porto il stendardo et averâ percib di presente circa 40 mila cechini. Di lâ si condurrâ poi al Principe di Transilvania per vedere di ricuperar quel denaro, che dicono essere stato altre volte portato in quel luoco da Pietro Vaivoda , clie ora si trova nelle Sette Torri, con il qual avendo parlato di ordine del Bassâ li homeni del Transilvane che scrissi con altre mie esser stati posti prigioni, viene detto che Pietro par-lasse sempre onoratamente della persona del Principe che allora era gio-vanetto, ma carico la mano sopra alcuni particolari che avevano in quel tempo molta autoritâ nel governo. Con che il Bassâ non pure rimesse in libertâ li huomeni venuti qul a portare il suo ordinario tributo, ma li li-centib ancora donandogli ad ogniuno di essi una veste di oro, della quale furono publicamente vestiti in Divano. Frattanto Pietro prigione non manca di procurare non pure la sua liberatione ma di esser anco rimesso www.dacoromamca.ro DOCUMENTE INEDITE 227 in stato. Et ultimamente fece offerta al Gr an Signore di un milion di ce-chini se gli desse il Principato et autoritâ d’inquerire contro quattro principali Miniştri del Michnb, che sariano poi nominati da lui, obbligandosi di darne 400 mila al presente et li altri GOO mila in anni tre. Et per quanto intendo pare che il Ke abbia posto orecchie all’offerta. Xon e perb finora venuto fuori alcuna risolutione, ma solamente parole di promissione. Appresso qnesti denari offerti al Gran Signore ha dato polizza di promessa a diverşi per aver l’ajuto loro in questo bisogno per piu di altri centomila cecchini, li quali tutti bisognerâ che cavi dai paese con gran danno di quei populi, l’aver de’ quali principalmente consiste in anemali. Dalie Vigne di Pera, 18 Sett. 1589. GÎO. Moi’O Cav. Bailo. IX Pera, 28 septembre 1589. Despre pedecele pe cari le întîmpină Petru Cercel pentru a redobândi tronul muntenesc. Ibidem. Sereniss0 Principe.....La offerta fatta da Pietro Vaivoda prigione che io scrissi colle passate mie benclie gliene fosse data buona intentione, nou b finora stata accettata dai Gran Signore, avendo il Basscâ et Capi Agă contrarii, quali per favorire Micno ultimamente partito di quâ, Imuno posto in animo di Sua Maestâ che se si trova danari bisogna levarglieli per conto di quanto deve, et se non ne ha non b ragionevole dargli il Principato perchb saria constretto per mantener la promessa cavarli dalii sudditi colla total ruina di quel paese..... Dalie Vigne di Pera, alli 29 Sett. 1589. Gio. Moro Cav. Bailo. X Pera, 28 octobre 1589. După, stăruinţa luî Milinea-vodă, Petru Cercel, închis în Şe'pte-turnurî, s’a pus în lanţuri. Ibidem. Pietro \ ai vodă che si trovava nelle Sette Torri in stanza assai com-moda b stato, a satisfatione del presente Principe di Yalachia, per ofticii fatti qul dalii suoi agenţi posto in una di quelle torri con catena al colo www.dacoromanica.ro 223 E S ARCE el; per essere il Bassâ, fautore di quel Principe si dubita clie questo non gli possa far bene. Dalie Vigne di Pera, alli 28 di Ott-e 1589. Gio. Moi’O Cav. Bailo. XI PERA, 25 N0VEHBRE 1589 Scirî primite dela beglerbeiul Rumelieî, care fusese cu oştirea în Moldova contra cancelarului polon, cu încă acesta a anunţat lui Brutti, ce i se trimisese din partea domnului moldovenesc, curânda mergere a unui ambasador polon la Portă, ceia-ce se însă pare a li numai o stratagemă, încăt beglerbeiul, avend puţină armată şi nici o artileriă, cere permisiunea de a întrebuinţa armata şi artileria Moldove!. Ibidem. Sereniss. Principe.... II Beglierbei della Grecia con la libertâ clie ebbe di invernar dove stimasse meglio ha preso risolutione di ripassar il Danubio et ora si trattiene in Silistria terra grossa una giornata di quti, di dove ha scritto che il cancelliere di#Polouia il quale si trova alli con-' fini della Bogdania abbia fatto saper a quel Principe, per nome del quale andb, come scrissi,1 il Brutti a trattare con lui, che il suo Re manderia presto ambasciatore al Gran Signore. Ma perche detto Cancelliere e ac-compagnato da inolte genţi da cavallo et da piedi benissimo armate et egli all’incontro poclie forze et particolarmente senza artellierie che a questi tempi non si possono condurre, ricerca autoritâ venendoil bisogno di potersi vaiere di quelle de! Bogdano et di tutta la sua miliţia ancora. Di che b stăto compiaciuto stimando clie cio che ha detto il Cancellier della venuta deU’Ambasciator sia con artificio per le var di sospetto li Turchi et tratanto provveder alli suoi bisogni per far quantogli tornasse bene...... Dalie Vigne di Pera, 25 Nov. 1589. GÎO. MorO Cav. Bailo. XII Pera, 17 februariu 1590 Planul, conceput la Portă, de a numi pe Petru Cercel domn peste Cazaci. Ibidem. ....Mi b stato' detto in somma conftdentia essefsi ragionato che si (‘) Scrisorea, menţionată aci, lipsesce In colectiunea raporturilor. www.dacoroinamca.ro DOCUMENTE INEDITE 229 potrebbe m an clare Pletro Yaivoda al Beglierbei della Grecia per dargli in governo quel regno, riducendolo in quel stato che ora si trova la Bog-dania e Valachia, sperando con tal mezzo di ridurre quei populi piu fa-cilmente all’obbedienza, li quali per fuggire gl’incomodi della guerra non si renderiano tanto difficili a sottomettersi essendogli offerto per capo un principe cristiano. II che ho voluto seri vere alia Serenitâ Yostra perchd intenda quali considerazioni passino per la mente di questi— Dalie Vigne di Pera, 17 febb. 1590. Giov. Moro Cav. Bailo. XIII Pera, 17 martiu 1590. Vizirul fiind plătit de Mibnea-vodă cu 60 miî galbeni, Petru Cercel a fost exilat la Rodos şi se bănuesce că pe drum va fi aruncat în mare, sau cel puţin otrăvit. Coştan.-Disp. 1590, f. nr. 31. Sereniss0 Principe.... Pietro Yaivoda che pretendeva il Principato di Valachia et si trovava prigione nelle sette torri, per li grandi ufficii fatti dai presente Principe che percii) viene detto aver donato 60 mila ducat-al Bassâ, fu mandato la settimana passata a Rodi et non mancano chi crede che sia stato dato ordine di farlo gettar nel mare; ma tutti tengono per certo che difficilmente potrâ, campare, che non sia avvelenato, attenden-do li suoi adversarii con ogni solleeitudine a fargli torre in ogni modo la vita. Dalie Vigne di Pera, 17 di Marzo 1590. Giov. Moro Cav. Bailo. XIV Pera, 28 aprile 1590. Stăruinţele Porţeî de a se împăca cu Polonia, prin intermediul domnului moldovenesc sau alt-fel, şi vestea că Petru Cercel a fost sugrumat şi aruncat în mare, pentru a mulţumi pe Mihuea-vodă, care trimisese'cu acest scop vizirului 50,000 cecbinî. Ibidera Sereniss0 Principe.... II desiderio di questi grandi si fa sempre mag-giore di accomodarsi con Polacchi e perchb non abbiano occasione di mo-versi e stato ultimamente comandato al Beglierbei della Grecia non pur che ştia quieto ma che procuri con il mezzo del Bogdano o per altra via www.dacoromanica.ro 230 H A S D E tf come a lui parerâ, perche con dignitâ del Gram Signore si venghi a questo accomodamento.... Pietro Yaivoda venuto qui con raccomandationi del Re di Francia morto per ottener il Principato di Yalachia a ricliiesta del presente Principe, che perei6 ha donato al Bassâ cecchini 50 mila 5 finalmente stato fatto sofocare et poi gettare in mare. Et so che io scrissi giâ alia Serenitâ Vostra quando egli fu levato dalie sette torri dove era prigione per condurlo in Rodi, che non averebbe potuto campar la vita. Dalie Yjgne di Pera, 28 aprile 1590. Gio. Moro Cav. Bailo. CATE-VA ACTE ROMANE INEDITE DIN BIBLIOTECA BATTHIANIANĂ DIN ALBA-JULIA 1631—1633 Comunicate de B. P. Hasden. I. 1631. — Fitnt loc şi lunii. Mateiu agă Brăncovenul şi alţi maî mulţi «boiariî Ţărăî Românesc! mari şi micii», fugari în Transilvania, promit «jupanului Cristeş» 2000 galbeni unguresc! «păîntru care bine să au făgăduiţii să ne facă cale să mergem în ţara nostră şi va «fi pre voia nostră să ne luom ţara şi să scotein Grecii şi duşmanii noştri carii «au spart casele nostre.» Codex authenticorum, t. I, p. 67. Scrisam noi boiariî Ţărăî Rumăneştl mari şi micii însă anume Aslan vornicul şi Gorgan spătarlul şi Mateiu aga şi Dumitru Preda post căpitanul şi Mihal clucerlul şi Barbul păh şi Mihalcea post peste vătr (1) şi Dumitraşco post şi Ionaşco post şi Zacharila banul şi Stroe post Adam banul şi alţi bpiarl toţi şi mici şi marii acesta zapis al nostru ca să fie de mare crediînţă la măna jupanului Cristeş cum să avem ai dare ug 2000 păîntru care' bine să au făgăduiţii să ne facă cale să mergem în ţara nostră şi va fi pre voia nostră să ne luom ţara şi să scotem Grecii şi duşmanii noştri carii afl spart casele nostre, şi să va da IJ-deil să ne www.dacaromanica.ro ACTE ROMÂNE INEDITE 231 facă acestu bine ca să fie pre voia nostră er not să avem a! dare re (sic) aceşti 2000 ug fără nici un cuvăint, er să nu ne vă face acest bine noi să avem pace de cătră dumniîaluî, şi păîntru crediînţa pusuneam (sic) şi peceţile, lăt 7139. Nota. — Pe hărtiă. Jos întipărite 13 peceţî afumate. Pecetea lui Matelu re-presintă un om şe$§nd în profil pe tron cu sabia în mână, pe vârful tronului o cruce, er d’asupra : Matem- n. Bucurescî, 11 august 1631. Scrisdrea prin care boeriî, remaşl în Ţera Romănescă, întrebă cu spaimă pe Cristo-for Hirschel, capul municipalităţii din Braşov, dacă este adevărat şi cu voia regimului transilvan, că din boierii fugari «va să pugore Teodosie spătar cu «6ste pre la ţărgul Jiîului, er cela-Talţl pribegi Matei va să pugore pre la Rucăr «cu dste, Gorgan pre Telejnu cu alte oşti» etc. Ibidem, t. I, p. 72. La al nostru cinstit şi pre iubit şi bun prieten şi vecin de aprdpe jupan Hrăjlu Crăştov sndţu grad Brasevskomu, pohtim dela milostivul Dumnezeii bună viaţă şi sănătate să dăruescă dumnetale, să veri cerca dumneta şi de a nostră sănătate har milostivului Dumnedeil păn pre acum săntern sănătoşi, alta dăm ştire dumnetale când au fost eri veneri avg 10 venituneîi cuvănt dela omenii noştri den sus, dicănd cum va să pugore Teodosie spat cu dste pre la tărgul Jiîului, er cela-l’alţî pribegi Matei va să pugoră pre la Rucăr cu dste, Gorgan pre Telejnu cu alte oşti, de care lucru numai ce stăm de ne mirăm şi nu ştim acesta lucru pdte să fie cu ştirea mării sale cral.au nu este, derep acela pohtim pre dumneta ca pre un prieten bun şi ca pre un vecin bun, că dumneta ştii că am fost vecinătate bună cu dumneta şi săracii şefi hrănit unii cu alalţî cu vecinătate şi cu bună pace, acum vedem că se amestică un lucru ca acesta, ştii dumneta că de va fi aceşti! blăstămate de ţări vre o nevoe şi nouo şi de va fi acesta lucru cu voia mării sale lu crai, ştim că si dumnevostră încă nu o pute fi nici un bine, că fiindu aice Schimuiceuş carele au prinsu scaunul, şi deca au vădut un lucru ca acesta nu l’ăm mal putut ţine nici l’am mal putut opri, ce numai decăt au trimis omenii lui la Cantemir la Tătari şi la raăriîa sa vezirlul şi la alţi paşi să le dea ştire şi să ’I por-nescă asupra lor, ce ştim că nici un lucru bun nu va fi ca şi de alte răn- www.dacaromamca.ro 232 HASDEU duri când seu făcut nişte lucruri ca acostă, ce pohtim pre dumneta ca pre un bun prieten, ca pre'un vecin bun carele n’eştl dumneta şi nel fostpăn acum, să ne dai ştire dumneta de tote lucrurile şi de Iote veştile ce vor fi deutr’acila să vedem acesta lucru-ce va fi, ca să putem şti dela dumneta acest răspunsu să ştim de tote, noi încă vom sluji dumnetale cu dragoste, acesta pohtim pre dumneta M g0r te veselescă 0 rocno^H amin. pis u Bucureşti avg 11 ^HH vl. 7139. f buni prieteni al dumnetale şi vecini de apropo toţi bolaril ţărăl mari şi mici. (Din dos) : La al nostru cinstit şi pre iubit şi bun prieten şi vecin de aprope jupan Hrăjăl Crăştov judeţul de întru cinstita cetatea Braşovului o rocno^ii pa^obatuce. III. Iaşi, 18 august 1632. Domnul moldovenesc Alexandru lliaş scrie lui Matei u agă Brăncove'uul şi celor-l’alţî boerî, trimişi în Ardo'l ca să obţină dela Georgiu Bakotzi permisiunea de a strămuta în Moldova pe «toţi Rumânii de în ţara Ardeiului», cape câţi Romani vor voi să se strămute, «să’I treceţi muntele în ţară, e'r ce aţă tocmit cu dânşii cu Rumânii pre voe le va hi». Ibidem, t. 1, p. 63. Ioan Alexandru lliaş voevoda etc. nuujEM rocno^cTBOMH EOA'kpoM roc- (lO^CTBAMU B'kpNHM iYUteIO ArA H To^OCiE CnXT H ^pgrHM KOA-kpOM MîKE ECT B HpA'kACKAA XEMAM. MNOT ÎKMBOT H £APab'e SSnNOÎK C AlOKOBiE BX£HAAeM rocncACTBOTM. Cătră acesta dăm ştire dumilorvostre că am înţeles domnia mea cum aţi scos o carte dela măria sa dela craîu ca să scdteţi toţi rumânii de în ţara Ardeiului să margă în ţară, pentru ace de vreme ce veţi vede cartea domniei mele, er dumnevdstră să aveţi forte a nevoi tare să’i treceţi muntele în ţară, er ce aţi tocmit cu dănşil cu rumânii pre voe le va hi, şi dumiievostră erăşi deosebi veţi ave milă şi socotinţă dela domnia mea, pentru slujba ceţi făcut; însă deca'i veţi trece pre dânşii er dum-nevdstră să nu treceţi muntele pre acolo, ci să veniţi pre aice pre la domnia mea, cum v’am şi mal dat învăţătură cu scrisdrea domuiel mele. To-AMKO BAM (1HUJET H XAPabCTBSHTE AMHN OV Ias Ist 7140 aV. 18. www.dacoromanica.io ACTE EOMÂNE INEDITE 233 (Subscris) Ion Alexandru Yoevoda. Din dos sigilul domnesc mic, forte artistic, şi adresa : KoA'bpoM tbamm MaTEIO EpANKOBAHiÎA ATA H To^OCif OlXTAp H HHNM)( KOA'bpH BAAX» H3\ CgT B flp^diACKAA ^eAAAH AAHOTO ^pABÎE. IV. Fără loc, 20 maiti 1633. Milm spătar din Ţera Romăne'scă r6gă pe Georgiti Rakotzi a nu’î secuestra nesce vite pentru banii ce au fost făgăduit boeriî căud se aflau refugiţi în Transilvania, trimiţendu’î tot-o-dată în dar un cal, căci «înţeles’ani den gura lu Cadaş «Mihaîu cănd ai tremes măria ta pre Pătru Mihalcea aice în ţară să cunpere «cai pre se'ma măriei tale, er noi viind dela Moldova ne-am tămpinat cu dinsul «la Focşani, ce au vedut şi la noi un cal şi au dis că’î place să’l cunpere pre «seina măriei tale.» Ibidem t. I, p. 79. Cinstitul şi preluminatul creştin şi crai a totâ ţara Ardeiului şi o parte din ţara de sus i şpan mare Săcuilor. Pre milostive şi luminate crai, multă închinăciune şi sănătate să primeşti măria ta dela o mai mică slugă a măriei tale, alta milostive domne înţelesam den gura lu Cadaş Mihaîu cănd ai tremes măria ta pre Pătru Mihalcea aice în ţară să cunpere cai pre seina măriei tale, er noi viind dela Moldova nem (sic) tămpinat cu dinsul la Focşani, ce ati vecjut şi (la) noi un cal şi aii dis că ’I place să’l cunpere pre seina măriei tale, er eu alt cuvănt n’am grăit numai am grăit cătră el de va plăce măriei tale acest cal mie nu’mi trebueşte să’l vănd, ce’l voiu tremete efl însumi la măria ta, atăta am grăit, er el să va fi grăit alte cuvinte cătră măria ta, den capul lui aii grăit făr de lucru, că eu sîut ca o slugă mai mică a măriei tale, ce cap aş ave eil să grăesc alte cuvinte, ce eh acum am tremes calul la măria ta, ce nu ştiu plăce-va măriei tale aii ba, pre locurele no-stre forte aii fost cal bun, alta am înţeles er den gura lu Cadaş Mihaîu cum ai scris măria ta cărţi la Paşa şi la domnu nostru păntru noi, ce mulţemim măriei tale ca unui domn milostiv căce ai arătat măria ta milă spre capetele nostre, alta milostive domne aurind noi din bătrănl şi ştiund şi noi de cănd nem pomenit cine au’avut .nevoe în cestă ţară a ndstră şi au scăpat în ţara măriei tale, toţi aii avut pace şi odihnă bună, într’a-ceia ştiund şi noi lucru ca acela, deca neil ajuns vreme de nevoe treme- www.dacaramanica.ro 234 H A S D E fi sunera fâmeile şi coconii cu marină cu tot să scăpăm supt pola măriei tale, şi eram şi noi vietorî, deci marha sad oprit pentru cel zapis al boe-rilor de datorie ce este la măria ta, ce mă rog măriei tale ca unul domnu milostivii să nu te înduri măria ta nici de sărăcia mea să hiiî numai eîi prădat păntru acel baiu. ce tremete măria ta un om al măriei tale cu zapi-sul să ne apuce pre toţi boeriî căţl săntem în zapis să plătim acel bani, mie încă cătuml va face partea mea o voi da, să nu sărăcesc numai eîi în zilele măriei tale, că eti făr porunca măriei tale şi făr omul măriei tale nu sănt harnic a apucare pre nimene, acesta daţi în ştire măriei tale, să fii măria ta sănătos, pis mal 20 AN„ 7141. Eu mal mică sluga dumitale Milio spat. (Din dos) : Cinstitul şi preluminatul creştin crai a totă ţara Ardeiului şi o parte den ţara de sus şi şpan mare Săcuilor. Nota : Dela acelaşi Mihu spătar, t. 1, p. 74, clin 9 ianuariu 1633, se află o altă epistolă cătră Racoţi, tot încestiuiiea «marhăî» secuestrate «păntru banii care! «al fost făgăduit boeriî cănd am fost în ţară măriei tale», plăugendu-se tot o dată că «alalte căte am avut leau luat omenii miel tote şi leati dus la Matlieî vodă, numai haine şi argint mal mult de 5000 de galbeni». V l'onstantiiiopole, 17 aprile 1633. Pretendintele Ne'gu-vodă, petrecend în Constantinopole şi dându-şl titlul de «fiiu al reposatulul Basarab vodă», atestă că a primit dela Ungurul Paul Kiristis 1000 galbeni, pe cari se îndatoreză a’I înapoia «de’ml va da Dumnedeu să Iau domnia în ţara Moldovei.» lbidera t. 1, p. 77. Ion Negul voevoda cxtl noneul nare Băsărab voevoda, scrisam acest al meu zapis le înănu (sic) jupanului Xiriştiş Pal, cum să se ştie c’am luat dela dumneluî bani gata o mie de galbeni de ml-att fost de cheltuelă aice în Ţarigrad, ci de’ml va da Dumnezeii să Iad domnia în ţara Moldovei să albu a-I da fără nici un cuvăntu, acesta mărturisescu cu acest zapis al med şi de credinţa pusam şi pecetea mea, pis u Constantinopoli pis mţa ap 17 vlt 7141. Ion Negul voevoda. Nota. Autograf pe liărtiă. Pecetea cu vulturul muntenesc şi cu inscnpţiunea: Io NeTSA BOB CHh EzCApAKb. BOB. www.dacoroinamca.ro EECENSIUNI 235 în aceiaşi colecţiune, t. 1, p. 71, se află un alt autograf tlela acelaşi Negu-vodă din Constantinopole, fără an, septembre 15, în care scrie luî Racoţi că : «înţelesam «cum afi avut Matern voevod certă şi vrajbă cu Lupul voevod, deci aşa să ştie mă-• «ria duniitale că cum va veni împăratul prentru certa lor pre amendoî vor să’i ma-«zălescă, deci după aceia mă rog măriei tale cu faţa păn la verdele pămăntu să nu «fiu uitat de măria dumnitale, ce scrie dumneta» etc.—Tot acolo, p. 73, a treia epistolă dela acelaşi din Constantinopole, fără an, 29 septembre, cătră Racoţi, rugându-se «erăşi cu faţa păn la verdele pămăntu» în aceiaşi afacere. IRE OEUST SITESTI. A. CIHAC : Despre căte-va cuvinte dinRalbelais, în Convorbiri literare, 1876, 1 a-prile, pag. 26—32. Provocat de un articol al d-lui V. Alexandri, publicat în Convorbiri pe Februarie, în care ilustrul poet se încercase a face linguistică într’un mod fdrt'e stăn-gaciu , d. Ciliac compară în tote limbile romanice un şir de cuvinte din Rabelais, «uitate astădî în Fraucia, dar usitate la noi cu propriul lor înţeles.» Cu Diez, cu Littre, eu Sclieler, cu Grandgagnage şi alţi căţi-va în mână, o asemenea comparaţiune era tot ce pote fi mai uşor. D. Ciliac cade însă în grave retăcirî, de căte ori ese din sfera cea comodă a filologiei comparative curat romanice, azardând căte o excursiune pe alte terenuri lin-gniistic-e, pentru cari nu posedă d’o cam dată nici o preparaţiune sciinţifică. Astfel la pag. 29 d-sa ne asigură, că «cuvîntul român ase sclefa, a se sclefăi «(a se despica), scUfă (o despicătură de lemn după Lexiconul de Buda), vine dela sla-«vul siipati, stepati (a despica).» Ar fi trebuit mai întă-iu să probeze, măcar prin o singură analogiă, posibilitatea trecerii grupului slavic st în sc-l la Români sau în vre-o altă limbă. La pag. 30 d. Ciliac declară , că verbul nostru mormăi n’are a face cu vechiul frances marmoner, ci «vine dela slavul mermnlati». De ce însă n’are a face cu unul? de ce vine dela cel-l’alt ? d-sa nu ni-o spune. La pag. 31 d. Ciliac confundă pe latinul vitricus, al nostru vitreg , cu albane-sul vteher contras vierr «socru». Albanesul vleher «socru» este de aceiaşi proveninţă cu grecul laopd? «socru», slavicul svekru «socru», sanscritul gvagura etc., cuvinte identice cu latinul socer şi fără nici o umbră de legătură cu latinul vitricus. Şi de astă dată vom repeta dară consiliul, pe care l’am mai dat d-lui Ciliac cu o altă ocasiune : ori de a se mărgini strictamente în cercul limbilor neo-latine, unde din dece caşuri va pute să nemefescă opt, ori să se familiariseze mai întăiii cu fonologia eelor-l’alte limbi, căci altmintroa se expune, ca pînă acum, a colinda din eresiă în eresiă. H. www.dacoromamca.ro 236 HASDEU ALFREI) LUDWIG: Die Nachricliten des Rig nud Atharvaveda ii bor Geographic, Gescliielite, Yerfăssnug des al ten Indie» Prag, 1875, in-i, pag. 58, II. Die philosophischen und religioseu Auseliaungen des Yeda, in ilirer Entwicklung. Prag, 1875, in-8, pag. IV, 58. Imnurile vedice sînt cel mai antic monument literar al familiei ario-europee. Scrise îutr’o limbă sanscrită de tot arcbaică, a trebuit să tre'că mult timp până ce, graţia munceî succesive a celor maî iluştri indianist!, lîosen, Aufrecbt, Weber, Regnier, Max Miiller, Benfey, Muir etc., începend abia de pe la 1830, ele au devenit din ce în ce maî înţelese. Lucrând la o traducţiune germană a Rig-vedeî, care se consideră ca partea cea maî veche din colecţiunea vedică, profesorul Ludwig dela Praga publică d’o cam dată, ca un fel de prolegomene, doă tractate fdrte interesante. Cel d’întăiu extrage din Veda tot' ce se pare a arunca o radă de lumină asupra geografiei, istorie! şi organisaţiuni! primitive a Indie!; cel-l’alt — tot ce se referă la ideile filosofice şi religiose. Sîntem încântaţi că d. Ludwig nu este stăpânit de acea predilecţiune exclusivă pentru Rig-veda, care se observă la generalitatea indianistilor, ci acordă nu maî puţin un loc de onâre Atharva-vedeî, acest preţios «cod de descântece» al umanităţi! în copilăriă. Deşi Rotii a constatat de-mult marea importanţă a Atharva-vedeî1 şi deşi AVhit-ney nu se sfiesce a o numi «cea maî însemnată din cele patru Vede»2, pănăastă-d! totuşi ea a rămas maî tot-d’a-una în cddă şi, publicată mima! în text, nu s’a învrednicit d’o cam dată ca cineva s’o traducă. în acest mod, orî-ce nou extract din Atharva-veda are un interes special pentru toţî ace! ce n’o pot consulta în original. Generalmente d. Ludwig se mărginesce a expune asupra fie-cări! cestiunî un şir de fapte în modul cel maî sobru, trăgend apoi din gruparea lor conclusiunea cea immediată, astfel că polemica nu se pote acăţa decăt numaî doră de interpretaţiu-nea cuvintelor; dar tocmaî acesta este sarcina cea maî de căpeteniă în privinţa unui document atăt de obscur şi adesea atăt de ecuivoc ca Veda. Pentru a înlesni verificarea, autorul ar fi făcut bine de a da pretutindeni textul sanscrit alături cu traducerea. In primul din cele doă opuscule, d. Ludwig desbate : epoca când s’a compus Veda; numirile oraşelor şi fluvielor vedice; popărele menţionate acolo şi relaţiunile între ele, înainte şi după stabilirea Indilor în patria lor actuală; poporaţiunea pripi Rotii, Ueber den Atharva Veda, Programm, Tiibingen, 1856, in-4. P) TYliituey, Oriental and linguistic studies, New York, 1873, in-8, p. 3. www.dacoromamca.io RECENSIUNl 237 mordială ne-arică a Indiei; diviziunea în caste; ierarchia sacerdotală; întrunirile religiose şi politice ctc. Ultimul cajiifcol compară în doă-trei cuvinte statul elenic din Omer cu statul indic din Veda. Cel-l’alt opuscol, după ce ne dă o caracteristică generală a literaturei vedice în fond şi ’n formă, definesce apoi lumea, umanitatea, adevărul, existin’a, destinul, creaţiunea etc. şi termină prin analisa mitologiei indiane în fasa’i cea mai depărtată, trimiţând însă în acestă privinţă pe lectorul cel setos de mai multe amărunte la remarcabila scriere a profesorului Angelo de Gubernatis : Lăture sopra la mitologia vedica, despre care noi ne reservâm dreptul de a vorbi când-va mai pe larg. Numai în pre-puţine locuri, d. Ludvvig ese din planul seu strictamente monografic, căutând căte o comparaţiune afară din lumea vedică. Aşa, de exemplu, vorbind despre existinţa ateilor în epoca ceamaiimmemorială din istoria Indiei, observă un fenomen identic la vechii Normand!,- cari de asemenea aveau gudlausir menn, «dmeni tară Dumnedeii». D. Ludwig resumă astfel lucrările tuturor predecesorilor sei asupra diverselor elemente politice şi filosofice ale Vedei, le coordoneză cu mult tact, une-orî le rectifică şi le complete'ză. Pentru a măsura totă distanţa, pe care a percurs’o exegesa vedică de când ştiinţa europeă şî-a apropriat tesaurele literare ale anticei Indie, n’are cine-va decăt a pune aceste doă tractate faţă ’n faţă cu monografiele analoge ale nemuritorului Co-lebrooke de pe la începutul secolului. Atunci geniul pipăia în întunerec; astădi lumina permite ori-cui de a vede îm-pregîur atăt de multe, încât se teme cine-va de a nu se zăpăci din causa bogăţiei impresiunilor. H. JOHN BEAMES: A comparative grammar of tlie modern aryan languages of india : to wit hindi, paujabi, sindiii, gujarati, marathi, oriya aud bangali. Voi. I: On sounds, tondon, 1872, în-8, pag. XVI, 360. Voi. II : Tlie noun and pronoun, Londou, 1875, în-8, pag. XII, 348. Alături cu studiele asupra Vedei, acest punct de plecare în linguistica indică, e-ste fdrte instructiv de a urmări lucrările orientaliştilor contimporani asupra dialectelor moderne ale Indiei, cari formeză ultimă verigă a, unui lanţ ce se începe într’o epocă de peste doă mii de ani înainte de Crist. D. Beames, profesor la Universitatea din Calcutta, a întreprins o vastă gramatică comparativă a celor şepte principale limbi ario-europee ce se vorbesc actualmente în India : hindî, panjâbî, sindliî, gujarâtî, marâtliî, orivâ şi bangâlî, pe www.dacoromanica.ro 238 HASDIiU cari le comparase deja unele cu altele, dar numai în trecăt, profesorul vienez Frie-dricli Miiller. 1 . Tote aceste dialecte se referii între ele şi cătră forma cea vorbită a sanscritei întocmai ca cele romanice de astădi între ele şi cătră forma cea vorbită a latinei; şlic «cătră forma cea vorbită», căci clasica sanscrită şi clasica latină — cată să n’o uitam nici o dată—sînt doă limbi literare, er nu poporane. I). Beames observă cu mult spirit (I, 26), că până şi cei de'ntăiu .scriitori vulgari indiani gi romanici au fost doi poeţi aprope din acelaşi timp : C'and-Bardâi şi liante, ambii din secolul XIII. Din cele şepte limbi de mai sus, numai cea sindliî, întru cât ne aducem a-minte, a fost supusă piuă acum uuei analise adevărat sciinţifice în doă excelente studie'ale profesorului Trumpp.2 Meritul primei lucrări analdge pentru totalitatea dialectelor indice, aparţine d-lui Beames, care . posedă avantaglul de a cundsce nu numai filologicesce, ci chiar de a vorbi patru din ele : panjâbî, hindi, bangâlî şi oriyâ, învăţate prin o şedere de peste doî-spre-dece ani în India. Opera sa va cuprinde patru tomuri, din cari însă aii apărut la lumină d’o cam dată numai doă, separate unul de altul prin interval de trei ani. Primul volum conţine «Fonetica»; cel-l’alt — «Numele şi pronumele». Este de regretat, că d. Beames pune pretutindeni cu caractere devanâgari nu numai cuvintele sanscrite, dar şi pe cele dialectice, fără a însoţi acestea din urmă de o transcripţiune latină, ceia-ce încurcă forte mult pe lector. In adevăr, precum o spune el însuşi (I, 68), o vorbă scrisă iu acelaşi mod se ci-tesce în sanscrita băla şi în hindi băl, în sanscrita leara şi în bangâlî Icoro etc., astfel că cititorul, deprins cu sanscrita, cu care trebui să fie familiar ori-ce linguist, se vede la tot pasul tentat, din causa identităţii de ortografia, a înlocui pronuncia-ţiunea vulgară prin cea clasică, pe când interesul ştiinţific este, din contra, tocmai de a cunosce pe cea de’ntăiu. D. Beames începe printr’o lungă introducere (I, 1—123), unde caracteriseză pe fie-eare din cele şepte limbi, desbate elementele lor constitutive ariee şi ne-arice, întră în mai nmlte amărunte asupra alfabetelor şi literaturelor respective, tote a-cestea însoţite de observaţiuni fine şi ingeniose. In partea fonologică sînt analisate schimbările vocalelor, schimbările consonelor si schimbările grupurilor consonantice, justificându-se fie-eare transiţiune prin mai multe exemple. • . D. Beames este însă departe de a fi constatat tote schimbările. Lacunele vor trebui completate de acum înainte. Astfel, de pildă, d. Beameş dice (I, 209), că guturalele, afară de trecerea (') Ucise der dsterreichischcn Fregattc Novara. Linguistischer Thcii. Wien, 1865, în-8, p. 109 şi urm.—D. Beames se pare a nu cunosce acesta lucrare. (*) Bas Sindhî im Vergleicli zum I’râkrit und den andern neueren Bialecten Sanslcriti-schcn Ursprungs, In Zeitschr. d. deut.morgenlănd. Gesellschaft, t. 15,p. 690—752,1.16, p. 127—214. www.dacoromanica.ro RECENSIUNÎ . 239 lor în palatale corespondinţî, nu sînt expuse la schimbări decăt în grupul consonantic lc§. Ei bine, sanscritul yugala «păreche» devine în marâthî juvdlla «gemen». Ore acesta nu este schimbarea lui