COLUMNA LUI TRAIAN
M ARTIU 1876
Istoria. — Linguistica. — Litkkatura poporana.
FRAGMENTE PENTRU ISTORIA LIMBEI ROMANE
GHIOB:
bulgarnl lilibav; serhnl ubav; persianul khub; sanscritul svabka;
grecul aof6ţ, aacT]?, aiaoipoc; latinul sibus, subidus; Irlandesul sab;
germanul SAYfibo..
Die Sprache gibtselten etwas, was sie einmal gehabt hat, vollig auf....
Limba rarc-ort renunţa cu desăvârşire la ceia-ce a avut o dată...	(»• Curtins, Zur Clironologie.
Nu cundseem nici un cuvînt roman mai interesant, prin mulţimea afinităţilor sale, mal important prin modul neaşteptat de a reversi lumină asupra problemelor celor mal complicate din întrega linguistică ario-euro-peă, mai preţios prin certitudinea resultatelor la cari ne conduce, ca vorba gTiîob.
Şi totuşi, la prima vedere, ar pute orî-ciue să ne respira dă, că un asemenea cuvînt, departe de a ave o însemnătate atăt de vastă, nu există de loc în limba romănă!
In adever, nici în graiul viii, nici în vechile nostre tipăriture sau manuscrise, ghiol) nu se mal află nicâirî.
Filologia comparativă îl descopere printr’o procedură curat chimică, extrăgendu’l dintr’un corp compus, pe care pune succesivamente faţă ’n faţă cu felurite reactive.
Volu observa însă din capul locului, că sarcina ndstră de astă dată, deşi forte anevoiosă, a fost înlesnită pănă la un punct prin cercetarea
www.dacoromamca.ro
98
HASDEU
anteriorii despre cuvîntul ghiuj, care ne procurase deja mia din valorile genealogice ale iniţialului gM.
§ 1.
«GHIOB» IN LIMBA ROMÂNĂ.
I). Pontbriant ne dă următorele accepţiuni ale vorbei «neghiob» cu derivatele el :
«Neghiob, adj. inepte, stupide, imbecile, sot, idiot, niais; este forte «neghiob, cest un âne bote, un oison bride;
«Neghlobesce, adv. betcment, sottcment, stupidement, nîaisement;
«Neghiobi, v. niaiser; rendre bete, stupide, sot, niais; dbrutir; ase «neghiobi, dcvenir bete, stupide, sdbrutir;
«Neghiobia, subst. niaiserie, sottise, imbecilite, stupiditCi betise.» 1
Costache Stamate, în micul seil glosar de archaisme basarabiane 2, traduce pe neghiob prin «nătărăii, gogoman, netot, tîmp».
In Moldova acestă vorbă se aude actualmente forte rar.
De asemenea în Transilvania, judecând după lipsa’I din dicţionarul lui Petru Maior, care altmintrea n’ar fi uitat’o în lunga’! listă de sinonime : hăbăuc, năuc, necălit, meteurd, cap de cal, truncMu, nătărău, nătăntoc, cap de plumb, bou, bălămut, tăntălâu, meteleu etc. 3
D. Ion Slavici, Român din Ungaria, ne încredinţeză totuşi, că negluob nu s’a perdut încă la compatrioţii sel din Crişiana.
Orî-cuin să fie. acest cuvînt e mal respăndit astădî anume în Muntenia.
Caracteristica cea mal poporană a «neghiobului» ni se pare a li urmă-torea anecdotă din Anton Pann :
Un nerod — să ijic — sau prost,
Că înţelept el n’a fost,
Temondu’şî muierea reu Ca un n e g h î o b , nătărău.
Intr’o (}i un om veijend Mergend pe drum şi căscând,
Şi nevasta’! s’a ’ntămplat (*)
(*) Columna lui Traian, p. 1—32. — Ediţiunea separată : Fragmente pentru istoria lim-beî române. Flemente dacice :I. Gfhîuj. Cu post-scriptum despre d. Cihac şi apendice despre d. Fmile Picot. Bucurescî, 1876, in-8, pagine 40.
(‘) Pontliriaut, Biet., p. 472.
(5) Stamate, Mma romănescă, t. 1, p. 526 şi urm.
(s) Lexicon Valachicim, Budae, 1825, in-8, p. 259.
/
www.dacaromanica.ro
ISTORIA LIMBEI ROMANE
99
In acel ceas de-a căscat —	,
El intră în bănuelî Că amăndoî au tocmeli Şi dc-aceîa a căscat :
Prin căscat respuns î-a dat.
Ast-fel necăjit el foc,
Vrend s’o spânzure pe loc,
Făr’a şlice eătră ea O funia ’n dată îea,
Şi o cliîamă după el,
Dicend: «haî colea niţel!»
Deci împreună mergând Şi în ogradă intrând,
Din loc în loc o purta Ş’un pom lesnicios căta.
Ea, găndu’î necunoscend,
Stând îl întrebă ’ţjicând :
«—Ce me porţi din pom în pom,
«Ca căscat din om în om ?»
«—Dar ce ?—o întrebă el—■
«Căscatul umblă ast-fel?—» pişe ea : «dar aii nu sciî ?
«Gîaba dar eşti între viî!—»
El privind’o, a respuns :
«Aşa! bine că mî-aî spus,
«Că eu asta n’o scieam
«Şi să te spănijur umblam...» 4
Negativul ne-ghîob însemnând «nerod», «prost», «nătărău», acela care
«...înţelept el n’a fost...»,
re.sultă că positivul ghiol), ca antitesă, la avut ore-când la străbunii noştri sensul de «înţelept».
Acest ghiol a despărut din graiil, conservându-se numai ne-ghîob, in acelaşi mod precum lătinesce aii remas in-becillus «prost» şi in-manis «crud», deşi positivele lor periră cu desăvărşire.
Tot ast-fel Francesii posedă astă-eji vorba maussade, adecă mal-sade «des-plăcut», dar nu mai aii de-mult pe sade «plăcut», pe care’l avuseseră încă în evul mediii, când «Le roman de la Rose» căuta:
Moult est garis qui tel fior bese,
Qui est si sade et bien olent...5
('*) I’anu, Povestea vorbei, Bucurcscî, 1852, in-8, t, 1, p. 100.—Cf. ibid, p. 83 şi 86.
(6.) Littre, Biet., p. 1798.
www.dacoromaiiica.ro
100.
H ASDEfi
§ 2.
«GHÎOB» IN LIMBA ALBANESĂ.
La AlbanesI ghîob «înţelept» nu se constata.
Eî poseda cuvîntul ghîobă, forte ademenitor prin asemănare exteriorâ r dar care este pur şi simplu a ndstra globă «amenda»,6 termin juridic de proveninţă serba, datorit probabilmente legislaţiunil lui Ştefan Duşan 7 şi fără nici o înrudire directa sad indirecta cu românul gliîob «înţelept».
Hahn aduce, în adever, idiotismul albanes: sta ban ghîobă pesă pară, pe care’l traduce prin: «du liast keine funf Heller im Vermogen», pentru a areta ca ghîobă însemneză şi «avere» 8; dar sensul acestei frase p6te să nu fie alt ceva decât : «eşti atât de sărac, încât nu poţi plăti o globă de cinci parale», şi prin urmare accepţiunea de «avere» nu este încă asigurată.
Dacă ghîobă ar însemna în realitate «avere», adecă «un bun», «un bien», «ein Gut», atunci ne-ar fi lesne a admite un adjectiv albanes ghîob «bun», care s’ar potrivi de minune cu românul gliîob «înţelept»; d’o cam dată însă o asemenea conclusiune ar fi azarddsă.
Cu t6te acestea, presinţa slavicului globa la AlbanesI sul) forma de ghîobă nu este indiferinte în cestiunea ce ne preocupă.
Când se întâlnesc într’o limbă doă cuvinte de origini diverse, dar mal-mal aceleaşi prin sunet şi apropiându-se unul de altul clilar sub raportul semnificaţiunii, atunci uşor se pote întămpla una din doă : sad că ambele se identifică, devenind un singur corp, ori că cel mal persistinte alungă din graid pe rivalul sed, incomod prin ambiguitate.
De aci urmeză că, dacă vorba ghîob cu sens de «bun» va fi existat vre-o dată la AlbanesI, ea a putut să dispară de acolo prin introducerea slavicului globa mulat în ghîobă.
OrI-cum să fie, ne mal găsind astăcjî în limba albanesă pe al nostru ghîob «înţelept», cată să recurgem la cele-l’alte doă graiuri de pe peninsula balcanică, cari ad moştenit, ca şi noi, dela stratul primitiv al poporaţiu-nil tracice mal multe ingrediente anteriore colonisărilor latine şi slavice.
(6)	Rossi da Montalto, Vocabolario della linryuia epirotica, Roma, 1875, iii-8, p. '164.
(7)	Cf. a mea Arehiva istorică, t. 3, p. 177.—Miklosidi, Lex. palaeoslov., p. 129, şi Dir slavisclien Elemente im Albanischen, p. 19.
(8)	Hahn, Alban. Studieri, Lex. p, 24.
www.dacofDmamca.ro
ISTORIA L1MBEÎ ROMÂNE
loiXfii
§3.
«GHÎOB» IN LIMBILE BULGARĂ ŞI SERBĂ.
Bulgăresce h u li a v, cu accentul pe prima silabă, însemneză «frumos». Pasage ca :
du dodeş na naş vilaîet, da vidiş kakvo’î hubavo...
(ca să vii la locul nostru, să veijî cât e dc frumos);
sail :
zmeîa na Rada dumaşe :
Rado le, moma hubnva...
Zmeul ijicea Radei:
(Rado, fdtă frumosă);
saîî :
kato pred svatba izlezeş, hubavo da se primeniş...
(când de ’naintea nunteî veî e.şi, frumos să te gătesc!);
safi :
tam si zavarili malko momice, malko moinice mnogo hubavo...
(acolo găsi! o mică fetiţă, o mică fetiţă forte frumosă);
•etc. etc., ne întîmpină la fie-care pas în poesia poporană a Bulgarilor. 9 Afară de «frumos», hubav mal are scmnificaţiunea de «bun», care a-’ pare, de exemplu, în versul :
Tuk săm, mamo, jivă săm,
Ama, hic! da nesăm, pohubeve...
(Aci, mamă, cu sînt viuă,
Dar de n’aş fi de loe, mai bine...) 10
Forma simplă a euvîntuluî este hub, cătră care Bulgarii aîî adaus deja mal tărdiu finalul av, ca şi ’n glup-av «prost» din slavicul glupu, boln-av «bolnav» din slavicul lollnu, gnusnav «ticălos» din slavicul gnusinu etc.
Acest hub neamplificat reapare în Jmb-o-st «frumseţă» n, care altfel, dacă forma cea veche ar fi fost hubav, trebuia să fie îmbav-o-st.
(°) Dozon, Chansons populaires bulgares, passim.
(10)	Dezsonov, BolgarsTciîa pîesni, în VremenniJc moslcovslcago obscestva istorii i ăreono-steî, t. 21, p. 54.
(11)	Cf. Miklosicli, Lex. palaeosîov., p. 1100.
www.dacoromamca.ro
102
II A S BE U
Sub raportul iniţialei, bulgarul lmb «frumos» este mal nou deeat românul ghîob «înţelept», căci g şi <jh pot, scăde la h. pe când h, din contra, nici o dată nu se urcă la g sau gh, afară numai doră într’o limbă în care aspiraţiunea lipsesce cu totul : din ario-europeul glransa «gâscă» noi avem Sanscritul hnnsa şi grecul yvjv, din glnma «ernă» sanscritul liirna şi latinul hiems, din latinul gelu «ger» spaniolul hielo, dingermanus «frate» —hermano, din slavicul gora «munte» boliemul hora, din glupu «prost» sorabicul lilupy etc.
Intre românul ghîob şi bulgarul lmb există în privinţa iniţialei acelaşi paralelism, pe care noii’am constatat deja într’un studii! precedinte între româno-albanesulglnujsad ghîus, vechiul tracic ?6-p)ţ «bunic», şi între adverbul derivat hojma «tot-d’a-una».
O dată scădut la lmb şi amplificat apoi în Imbav, cuvîntul a trecut la Şerbi în ubav «frumos».
Aspiraţiunea iniţială din Imbav s’a perdut din causa aversiunii Şerbilor pentru sonul h. 12
Acestă aversiune, deşi pe o scară mal mică, se observă şi’n limba bulgară,13 de unde şi acolo găsim une-orl forma ubav, bună-oră :
Tzîrveno grozîe ubavo...
(Frumos strugur roşu)'1,
dar numai ca excepţiune15, pe când la Şerbi este unica pronunciaţiune cunoscută.
KaradzicI ne spune că şerbul ubav «rare-orl se aude în conversaţiuue, «ci numai în poesia poporană», aducând ca exemplu :
Na tibavu na polln Ivosovu...
(Pe fntmosa câmpia dela Cosovo).10
El mal adaugă, într’un alt loc, interesanta particularitate că la Şerbi mi-resele, fiind ţinute a numi pe toţi în casă cu nesce epitete puţin obicinuite» întrebuinţeză în privinţa fetelor cuvîntul ubavita «frumuşică».17
Şi ’n acest cas însă cuvîntul cată să fie forte rar, căci nu’l menţioneză
(l2) Miklosicli, Vergleichende Lautlehre der slavischen Sprachen, Wien, 1852, in-8, p. 335.
•— Sclierzl, Sravnitelînaia grammatilca slamansMch îasyhov, Charkov, 1871, in-8, t. 1,
p. 611.
(ls) Miklosicli, Vergi. Lautlehre, p. 294.
(u) Miladinovtzi, Bilgarslci narodni piesni, Zagreb, 1861, in-8, p. 399.
(l5) Ibid. p. 537.
(10) KaradzicI, Jjexicon serbicum, Vindobonae, 1852, in-8, p. 763.
(17)	lbid. p. 211.—Cf.KaradzicI, Zivotiobiczajiuarorla srpskoga,Becz, 1867, in-8, p. 153.
www.dacaromanica.ro
ISTORIA LIMBEI ROMÂNE	103
Miletîevicî în descrierea minte! serbe, deşi vorbesce pe larg- despre datina în cestinne.18
Mal pe scurt, ubav este aprope a dispare din limba serba, unde a ajuns a li un archaism poetic.
O vieţii mal îndelungată va ave, pote, în nomenclatura topografică.
Un isvor în Sirmia, între mănăstirile Remetâ şi Crnşedol, se chîamă Ubavaţ «frumuşel», er un rîu şi un oraş în districtul de Văilevo portă numele de TJh «frumos»,19 o formă forte remarcabilă prin lipsa ampli-licativulul -av.
§ 4.
«GHIOB» IN VECHIA LIMBA TRACICĂ.
Am constatat pănă aci trei forme congenere, car! represintă scăderea succesivă a sunetului iniţial :
1.	românulghiob «înţelept»;
2.	bulgarul liub i
0	, , , «frumos».
0.	şerbul ub j
Afară de dialectele bulgar şi şerb, în cele-l’alte limb! slavice nu se află nemic analog.
Bezsonov compară bulgarul hubav cu vorba rusă dialectică kupav «bun» şi «alb» 20; dar pe de o parte sonurile li şi Ic nu alterneză nici o dată la Slavi, pe de alta rusul kupav derivă d’a-dreptul din kupa-m «scald», însemnând «spelăţel», er rusului lcupaiu «scald»îl corespunde bulgarul kmhî,i «scald», fără vre-o relaţiune posibilă cu hubav.
La Şerbi şi Bulgari, ca şi la Români, acest cuvînt, a căruia formă în deşert s’ar încerca cineva s’o explice prin vre-o limbă europeă, nu pdte proveni decăt din vechia tracică, anticul gram al tuturor poporelor de pe peninsula balcanică, dela hotarele Greciei pănă la CarpaţI.
Din comparaţiunea celor trei variante : ghiob, hub şi ub, resultă prototipul comun gluub, de unde :
1.	bulgarul hub prin scăderea lui ghî la h;
2.	şerbul ub prin perderea aspiraţiunil;
i18) Miletîevicî, Zivot srba selîaka. în Glasnik spslcog uczenorj druştva, t. 22, p. 137.
i,19) Karadzicî, Lexic., p. 763
(20) Bezsonov, loco cit., p. 3, nota.
www.dacaromamca.ro
104
H A S D E tf
3.	românul gliîob prin crescerea lui u la o sub influinţa accentului, ca în măsdr=măsur din latinul mensuro.
Prototipul tracic trebue să fi fost gliîub, er nu ghîob, căci după fonetica bulgară vocala o scade la u numai atunci când nu este accentată, nici o dată într’o silabă cu accent 21, pe când în hubav accentul lovesce tocmai pe hub.
OrI-cum să fie, forma română e cea mal bine conservată.
Sub punctul de vedere al sensului, cele doă semnificaţi uni «frumos» şi «înţelept» se reduc la accepţiunea comună «bun», de unde :
1.	serbo-bulgarul «frumos», ca «bun la corp»;
2.	românul «înţelept», ca «bun la minte».
In acest mod se reconstituă antica vorbă tracică ghIub «bun», mal corect ghiu ba, din care finalul a scurt trebuia să dispară în tote dialectele moderne. 22
§ 5.
«GHÎOB» IN LIMBILE PEKSICE.
Alţii afi alăturat de-mult pe bulgarul hub «frumos» cu persianul khub. 23 Persianul khub are trei înţelesuri: «frumos», «forte» şi «bun», dintre cari însă cea fundamentală este semnificaţiunea de «bun», căci negativul nâkhub însemneză numai «refl», emu «urît» safi «slab»24, precum şi adverbul bakhubî «forte bine». 25
Acest nâkhub «refl», fie (]is în trecăt, presintă o remarcabilă analogiă de formaţiune cu al nostru neghiob «prost», după cum şi balcMU «forte bine» cu bulgarulpohubeve «mal bine».
Modul de pronunciaţiune al persianului leh e controversat.
După Chodz’ko, «le hh represente une articulation mixte, qui unit celle «de hh et celle de r en un son imitant le ronfiement d’une personne qui «dort».
El mal adaugă că : «il n’y a rien de semblable, que je sache, dans «aucune langue d’Europe». 26
(!l) Miklosicli, Vergi. Lautlehre, t. 1, p. 267.	*
(**) Cf. studiul meu despre Ghîuj, p. 10.
(") Bezsonov, 1. cit.
(!4) Vnllers, Lexic, persicum, t. 2, p. 1264 : «n â k h u b, non bonus, inalus.»
(*5) Holdyrey, PersidsJcaîa christomatiia, ed. 2, Moskva, 1834, in-8, t. 3, p. 164.
(*5) Ciiodzko, Grammaire persane, Paris, 1852, in-8, p. 4.
www.dacoromanica.io
ISTORIA LIMBEl ROMÂNE
105
Acestă pronunciaţiune atât de liorăitdre este relativamente modernă.
în evul mediu leh represinta un son intermediar între ck şi gh.
Ast-fel în preţiosul vocabular persian, scris cu litere latine pe la 1303, cuvîntul khub figureză într’un loc ca chob şi ’n altul ca ghub. 27
Klaproth transcrie chiar pronunciaţiunea actuală prin gub. 28
Numele propriii persian Khosrau ne apare în scriitorii bizantini sub tripla formă : XoapdYj?, Koapoy)? şi Oaporj? 29, cela-ce probeză că aspiraţiu-nea în Jch abia se audia pe atunci, mal-mal ca în bulgarul liubav.
După ce am stabilit acest punct, trebui acum, mal ’nainte de a identifica pe persianul ItMib nu românul ghiob, să deslegăm cestiunea prealabilă : românul iniţial glii corespunde el ore persianului kh ?
Cunoscend identitatea românului ghîuj «moşneg» cu albanesul ghîus «bunic», adică identitatea iniţialei glii la Români şi la AlbanesI în cuvinte ante-latine, este permis de a formula acestă întrebare alt-fel, şi a-nume : persianul iniţial kh corespunde el ore albanesuluî iniţial glii, care este identic cu românul iniţial glii ?
El bine, întrebarea fiind pusă ast-fel, românul ghiob «înţelept? se raportă cătră persianul khub «bun» întocmai ca albanesul ghiumă «somn» cătră persianul khub «somn», armânul qhun, afganicul khub.
în proporţiunea matematică :
ghi{oh) : Tc/iţub) : : grM(umă) : kh(pb).
Khub «bun» se găsesce sub acelaşi formă în alte doă dialecte persice : cel parsic şi cel bucharic.
Cestiunea se complică însă, când voim a ’l urmări în aşa numita limbă zendică, anticul dialect al cărţilor lui Zoroastru.
Yullers alătureză pe persianul khub cu zendicul gmvra 30; însă :
1.	rtnvra însemneză numai «plug»;
2.	zendicul e corespunde persianului s, după cum o recunosce însuşi Yullers 31, încât din euivra am ave sub, nu khub.
Justi afiliază pe persianul klmb cu zendicul hvâpâo «abil», vorbă compusă din Im «bun» şi apa «măestriă», adecă «bun-meşter». 32
p'(!T) Vocabulaire latin, persan et coman de la bibliotheque de Petrarca, în Klaprotli, Memoires relatifs ă l’Asie, Paris, 1828, in-8, t. 3, p. 212, 239.
(ss) Giildcustadt, Beschreibung der kaukasischcn Lănder, Berlin, 1834, in-8, p. 246.
(20) Vullers, Lexic., I, 692.
(30)	Ibid. t. 1, p. 743.
(31)	Yullers, Institutiones linguae persicae, Gissae, 1870, in-8, p. 37.
(3,J Jusli, Handbuch der Zendspraclie, p. 334*
www.dacoromanica.ro
H A S D E U
106
De asemenea Lagărele, care justifică trecerea finalului p în b prin zendicul ap «apă» devenit în limba persiană ah. 33
Acestă analogiă, forte corectă în cercul restrîns al fonologiei persiane moderne, perde însă ral or ea sa faţă cu bulgarul Jmb, şerbul ub şi românul glnob, unde ne întâmpină acelaşi final b, a căruia proveninţă atăt de uniformă din p ar remâne nejustificată.
în fine, Ascoli admite pentru persianul 1Mb un tip zendic ipotetic hula din Jiu «bun» şi bâ «lucire», care buba ar diferi numai prin sufix de vorba existinte în monumentele zendice lmbâmya «frumos-lucitor». 34
Să se observe însă, că persianul M iniţial rare-orl fepresintă pe zendi-cul h, care mal adesea se conservă intact, pe când corespondenţele zendice cele obicinuite ale persianului kh sînt qa şi căte-o datăkh, ast-fel că ar fi mal legitim de a presupune pentru khub un tip zendic khuba şi mal ales qaba.
OrI-cum să fie, representantul zendic al acestui cuvînt remâne problematic.
E nu mal puţin anevoe de a restabili vechia formă persiană propriii disă.
Pott se încercase altă dată de a o face cu ajutorul inimilor personale.
El vedea pe khub în «Cophes Artabazi filius», menţionat de Quintus Ourtins, şi ’n herodotianul flop-poa?, pe care’l explica prin persianul kMib-rui «frumdsă-faţă». 35
Insă Coplies se apropiă mal mult de zendicul hvâpâo, huzvareticul Jchvap «isteţ», er originalul lui bco^poac s’a descifrat pe inscripţiunile cuneiforme achemeuidice Gaubar’uva, 36 un nume întrebuinţat la Pers! chiar în evul mediii sub forma de Gauharah saîî Gobarah, de unde nici o potecă nu ne conduce la khub.
Constatând nereuşita lui Pott 37, Oppert comite el-însuşl o scăpare din vedere, când ne asigură că ’n acele inscripţiunl persianului khub l-ar co-
(35)	Lagarde, Gesammelte Abhandlungen, p. 6.
(34) Ascoli, Sprachvergleichende Fragmente, în Kuhu, Beitrăge, t 5, p. S4.
(35J Pott, Etymologische Forscliungen1, t.I, p. XXXV.—In studiul Ueber altpersische Ei-gennamen, în Zeitschrifl d. deuts. morgenlănd. Gesellscli., t. 13, p. 365, ilustrul decan al filologiei comparative nu mai susţine acestă etimologia.
(36)	Spiegcl, Fie altpersichen Keilimchriften, Leipzig, 18G2, in-8, p. 195.— lîeiifey, Dic persischen Keilinscliriften, Leipzig, 1847, in-8, p. 80.
(S7)	Oppert, Memoire sur Ies inseriptions des AcMmenides, în Journal Asiatiguc, t. 18, (1851), p 353.
www.dacaramanica.ro
ISTORIA LIMBEÎ ROMÂNE
107
răspunde o formă uba,38 pe care eU unul n’am găsit’o nicăirt în texturile cuneiforme, şi nici am vednt’o citată unde-va în vre-un dialect persic.
Dacă tipul zendic al persianului khub ar ft qaba, corespundintele sefl achemenidic ar trebui să fie nu uba, ci uvâba, căci zendicul qa este re-presintat prin achemenidicul uvâ, precum : zendicul qa «al şefi», ache-menidicul uvâ «al şefi», persianul lehu-d «al şefi».
Achemenidicul uvâba, ca şi zendicul qaba, nu s’afi constatat pană aci în texturi.
Tot ce posedăm noi în realitate, sînt :
Bolilen39, Bopp40, Vullers41 şi Bezsonov42 apropiă persianul khub de sanscritul gublm «frumos».
Deja Ascoli a respuns la acesta că sanscritul g nu trece nici o dată la Perşi în kh, ci în sibilantă. 43
Pott, ca să înlăture o dificultate fonetică atât de gravă, presupune că g în sanscritul gubha ar fi o corupţi tine în loc de subita din su «bun» şi blid «lucire», precum sanscritul gona «sânge» este pentru soim contras din
sa-varna «cu cuiere». 44
Acostă ipotesă se distruge prin existinţa independinte a radicalei gubh «lucire», cave figureză cu o mulţime de derivate în tote monumentele san-
(ns) Ibid., t. 17, p. 278.
(3tl) liolileu, Commentatio de origine linguae Zendicae, Regiomonti, 1831. in-8, p. 20.
(40) Ropp, Glossarium comparativum 3, p. 39).
(“) Vnllers, Le.v. pers., t. 1, p. 713.
(**) Bpzsohov, loco laud.
(13) Ascoli, loc. cit.
H Pott, Etym. Forscli. t. 1, p. XXXVI.
4. persianul khub «bun»;
cari câte-patru se reduc în ultima analisă la doă tipuri :
L tracicul qlăuba |	,
o ■ j 77.7 > «bun».
2.	persianul khub j
§ fi*
«OnfOE» IN T.IMBA SANSCU1TÂ.
www.daooramamca.io
108
H A S D E U
sorite începem! dela Rigveda, încât gubha «frumos» se descompune in gubh-a, er nici decum în gu-bha.
Pentru a descoperi corespundinţa sanscrită a persianului khub «bun», pe care de astă dată îl mal ajută reflexul seti tracic ghîuba «bun», cată să procedeul pe o cale mal metodică.
In studiul nostru despre ghînj, am demonstrat că iniţialul tracic glii, fie în cuvinte conservate la AlbanesI, fie în acele moştenite de cătră Români, pote să corespundă sanscritului iniţial sv, er grupul tracic întreg ghiu represintă anume pe sanscritul sva-.
Ne române acum a constata acelaşi transiţiune fonetică pentru iniţialul persian kh.
Iată exemple :
pers. Jclmdâ «c}ett» =zend. qadhâta «de sine creat» =sanscr. svadatta;
pers. hhusur «socru» =zend. gj^m=sanscr. gvagura din svagura;;
pers. Ichâr «ticălos» = sanscr. v/sm/'«despreţuire»;
pers. khâher «soră»=zend. qcinhar—sanscr. svasar;
pers. 1c1iucUa\ seit»=zend. gr{=sanscr. sva;
pers. lihui «sudore» = sanscr. sveda\
pers. Jthâb «somn» =zend. qafna=sanscr. magma;
pers. hhânden «sunare» =zend. \Jqm—sanscr. \Jsvan;
pers. khâbîden «dormire» =zend.	sanscr. \jsmp;
pers. khurden «măncare=zend. y'ljar=sanscr. \Jsvdr; etc.
Am scris tote aceste cuvinte aşa după cum le pronunţă astădl Persianil. Transcripţiunea sciinţifică însă, stabilită de cătră orientaliştl pe base filologice din causa greutăţii de a cunosce în tote caşurile pronunciaţiunea locală, pe care întrebuinţarea alfabetului arab a întunecat’o cu desăvârşire, pune khvâr pentru khâr, khvâhar pentru khâher, khvad pentru lchud, khvai pentru khui etc., de unde şi vorba khub «bun» unii o scriu klivab.45
Aşa dară persianul khu-, khu-, Mia-, khâ-, khva-, ca şi tracicul ghiu-, ne trimit în cel mal perfect acord la sanscritul sva-, care represintă tot-d’a-una intact pe primordialul sva- din limba anterioră separaţiuuil familiei ario-europee în grupuri.
în loc de gubha, cu care nu se împacă fonologia, trebui să căutăm un svabha, compus din acelaşi radicală atributivă blid «lucire», şi din radicala
(46) Lagarde, loco laud.
www.dacoromaiiica.ro
ISTORIA L1MBEÎ ROMANE
109
demonstrativă sva-, care în accepţiunea’I primitivă este nu iniţial pronumele reflexiv «al setl», pi încă un element intensiv ecuivalinte cu «forte»46, ast-fel că svabha însemneză nu atăt «de-sine-lucitor», precât «forte-lu-citor».
Acest svabha nu ne apare în sanscrita decât sub o formă amplificată sva-bhâ-nuf7 dar existinţa sa într’un period mal vecliiu resultă pe de o parte din persianul lehub şi tracicul gMuba, er pe de alta din reflexurile lor în limbele grecă, latină, celtică şi germană.
§ 7.
«GH10B» ÎN LIMBA ELINĂ.
După ce formele persiană şi tracică, în cari iniţialul sv devine Tch şi glii, ne-ail permis a ne urca la prototipul ario-europeil svabha «f6rte-lu-citor», să urmărim acum acelaşi formaţiune în cele-l’alte limbi congenere, acolo unde, mal mult saîi mal puţin, se conservă sibilanta şi une-orl chiar ambele elemente constitutive ale grupului primitiv sv.
Mal întâii! la Greci.
Aci iniţialul sv se expune la diverse transformaţiunl, din cari doă sînt mal pronunţate : 1. câte o dată s trece în spirit aspru cu perderea lui v, precum în exopd-c; «socru» = svagura, uttvo-? «somn» = svapna, 686-ţ «dulce» —svadu etc.; 2. câte o dată însă dispare numai v, remănSnd s, şi în acest cas vocala a din sva pote să scadă la u sub influinţa anterioră a lui v, precum în a6pq£ «flaut» din %/»• «resunare» , dar pote de asemenea să se mănţină satî să trecăîn o, precum în oop.<po-s «buretos» = goticul svamm-s «burete», sau 06^ «codă de cal» =: germanul schweif «codă».
Sciindu-se în acelaşi timp, că primitivul bli corespunde regulamente grecului <p, bună-oră bliu «devenire» = <p6-u), bh.gr «purtare» = <pip-i», jambha «dinte» = 7oi)/p6-c etc., se stabilesce o perfectă ecuaţiune între a-rio-europeul svabha «forte-lucitor» şi între elinul ao<pd-c «înţelept», şi anume :
sm(ir.ms) :	: : sm(blia): oo(’f6ţ);
(jam)Wni: (7op.)'f%) : : (sva)bha : (ao)cpo(?); sva-bha—o&-<pd-ţ.
(<6Î Wiudiscli, Untersuchungen iibcr den Ursprung des Relativpronomens, în Cnrtius, Studien zur griech. u. latein. Grammatilc, t. 2, p. 342 şi urm.
(47) Grassmaun, Wurterb. z. Rigveda, p. 1627.
www.dacoromanica.ro
110
H A S 1) E U
Ca adverb, aopui? se explica la Greci prin xaX&<; «bine» 48, cela-ce a-daugă adjectivului aopo? accepţiunea de «bun», pe care noi am întîmpi-nat’o deja în persianul klmb şi ’n bulgarul hub; pe când prin sensul obicinuit de «înţelept», el coincidă cu românul gluob.
Semnificaţiunea cea fundamentală a grecului acetic este .«bun de lucru : 0096? eîvawvt, ast-fel că un corăbiei1 ce’şl cunoscea meseria se dicea aopo? vă vaouxâ, er Homer nu se sfiesce a numi aopot pe lemnari şi pe ferarl. 49
Gin acest «bun la lucru» s’atl desvoltat la Greci, ca doă trepte po-steriore, pe de o parte sensul do «înţelept», pe de alta acela de «îndemânate,o, de unde clnar tâlharii se chiămau aopibta-coi, negreşit nu ca «forte înţelepţi», ci ca «forte îndemănatecl».50
Cuvîntul oboroc sau osooyoc «viclen», comentat de cătră Hesychius prin iravoOpYo? «meşter de a face tote» 51, este o simplă reduplicaţiune din ao'fd? sail mal bine aopo? «îndemănatec», în care o nu provine dino printr’o particularitate a dialectului eolic, după cum credea Karl Otfried Miîller 52, ci este, din contra, mal vechiîi decăt o, mal original, datorit anume influin-ţeî digameî din forma cea primitivă svabha=wo<poc = ao poc. 53
-opoc «înţelept» nu pote fi separat de aapij? «clar» , la neutru oxps; care şi mal mult încă. sub tote raporturile, se apropiă de ario-europeul svablia «forte-lucitor».
Elementul «luminel» e atăt de pronunţat în aaprjc, încăt Pott °4, Bopp 55 şi Gonaldson 56 aii descompus deja acestă vorbă în aa-f-pu)c= sanscr. sa+bliâs «cu lumină», ajungând căte-trel destul de aprope de a-deveratul prototip svablui, mal ales profesorul engles, care consideră pe iniţialul aa în aapf;? a fi identic cu radicala pronominală sva.
(18)	Hesycli. ad. voc.
l40Jf Cf. Henr. Slepliauus, lliesaurus 1. gr., ed. Didot, t. 7, p. 535: «cujuslibetopificii a ti-fices, aopoî dicebantur». — Despre acestă accepţiune a lui ao poc, mai veţlî pe Clericus (Leclerc), Ars critica in qua ad studia linguarum latinac, graecae ct hebraicae via mmitur, Amstelodami, 170.', in-10, t. 1, p. 157-9.
(50)	Sliidas, ad. voc.
(51)	Hesycli., ed. M. Schmidt, t. 4, p. 22.
(52)	K O. Milller ap. Beufey, Griechisches Wurzellexilcon^zrWn, 1839, in-8, t. 1, p. 432.
(5S) Cf. Alireus, De graecae linguae dialcctis, Gottingae, 1839, in-8, t. 1, p. 79.
(54) Pott, Etymol. Forsch.1, t. 1, p 194.
(66) Bopp, Glossar. comparat. 3, p. 401.
Donuldsou, The new Cratylus i, London, 1808, in-8, p. 342.
www.dacaromanica.ro
ISTORIA L1MBEÎ ROMÂNE
111
§ 8.
«GHIOB» ÎN LIMBA LATINĂ.
Fest ni-a transmis o vorba latină archaică sibus, pe care o traduce prin «callidus, acutus», adecă «isteţ», una din semnificaţiunile grecului
00 'ŞOC.
Pe timpul lui August, acest cuvînt nu se mai întrebuinţa decăt în com-posiţiunea per sibus «forte-isteţ», ceia-ce împinse pe bătrânul Varrone a’l trage din peritus, luând cu naivitate preposiţiunea intensivă per drept radicală! 57
Deja Dacier, sînt acum doi secoli, a bănuit identitatea latinului sibus cu grecul oo'fdc, explicând diferinţa vocalică prin analogia formei duple latine sispies şi sospes «intact». 58
Acestă analogiă, deşi foi-te ingeniosă 59, mai cu semă pentru timpul când s’a emis, nu este totuşi de nevoe în caşul de faţă.
Sibus provine dintr’o formă mai veche subus, prin scăderea lui u la i în aceleaşi condiţiunica în iibet «de dorit» —Iubeţ din radicalaario-europeă Iubii «iubire.»
Acest subus «isteţ» s’a păstrat în sub-idus, care are acelaşi înţeles, dar se întrebuiţfţeză mai ales la negativ : in-sub-idus «prost».
întocmai precum s’a întămplat la noi cu neghiob, tot aşa în limba latină insubidus goni din us pe positivul şefi subidus, er sibus putu să scape de peire numai în composiţiunea persibus.
Subidus se referă cătră subus, ca vividus «vioiu» cătră vivus «viii» sail ca rubidus «roşietec» cătră rufus «roşu».
Cele de mal sus se resurnă în următorea formulă : sibus : subus : : tibet : Iubeţ; subidtis : subus : : vividus : vivus;
de unde resultă matematicesce subus, deşi în monumente ne întîmpină numai derivatele sale sibus şi subidus.
Subus, la rândul seti, pote fi o formă scădută din sobus, căci representan-
(57)	Varro, De ling. lat., VII, 107.
(58)	Dacier în Fest., De verbor. signif., Amstelodaini,1699, în-4, p. 339 nota.
(50) Despre raportul controversat între sispes şi sospes, cf. J.Sclimidt, Die Verwandtscliafts-verMltnisse der indogermanisclien Sprachen, Weimar, 1872, in-8, p. 57.
www.dacoromamca.ro
112
H A S D E U •
tul latin normal al ario-europeuluî iniţial sva este so, precum în soror «soră» = ser. svasar, somnu-s «somn» = svapna, socer «socru» =sva-c.ura, sonu-s «son» = svana etc., de unde apot cu trecerea lui so în su reduplicatul su-surrus «murmur» faţă cu grecul abpitf «fluer» şi cu sanscritul svara «son», sau sur dus «surd» alături cu goticul svare «în zădar» după unii, cu goticul svarts «negru» după alţii60, în ambele caşuri su=sva.
Sub raportul finalului, latinul subus—sibus corespunde grecului ao<p6c din punct în punct ca latinul albuş «alb» grecului aX<poc.
Noi am ales într’adins exemplul albuş = âXcpds, căci în anticul dialect italic al Sabinilor în loc de albuş se di cea alpus, 61 de unde urmeză că, dacă s’ar găsi pe teritoriul italic o formă dialectică colaterală sipus sail supus, acesta n’ar contradice prioritatea lui b.
în adevăr, din monumente epigrafice s’ail constatat pănă acum sipus «sciutor» în dialectul oscic 62, forte înrudit cu al Sabinilor, şi sepu în al Volscilor. 63
Mal este de prevedut o altă posibilitate.
Ario-europeul bh trecând în limba latină normalmente în f, de unde numai sub influinţa sonurilor învecinate devine b, cronologia fonetică a cuvîntulul ce ne preocupă este : sufus — subus sail sif'us — sibus, încât n’ar fi de mirare, dacă un sufus sau sifus s’ar întâlni în vre-un vechili dialect italic, după cum în cel umbric, bună oră, avem pe alfu-a-lăturî cu latinul albuş şi cu sabinul alpus 64.
Mal pe scurt, formele italice posibile cu medialul p sail f, adecă sufus ca treptă anterioră şi supus ca cea posterioră, n’ar fi nici o pedecă contra identităţii latinului subus cu grecul aoed? din prototipul svabha, tot aşa precum formele italice reale alpus şi alfu- nu împedecă ecuaţiunea albuş — blrţoc, dintr’o radicală ario-europeă răbli, de unde de asemenea sanscritul vedic rabhasa «strălucit».65
(eo) Cf. Corssen, Ueber Aussprache s, t. 2, p. 63—5.
(01) Fest. ad voc. : «Album, quod nos dicimus, a Graeco, quod est aX®ov, est appelaltum, «Sabini tamen alpum dixerunt, unde credi potest nomen Alpium acandore nivium vocitatum»
(6!) Monunsen, Bie unteritalisclien Biălekte, Leipzig, 1850, in-8, p. 295.
(e3) Corssen, Be Volscoruvi lingua, p. 23.
(64) Curtius, G-riech Etymol. 3, p. 275.
(°5) Fick, Vergleich. Wbrterb. 2, p. 166.—Cf. Grassmaun, Worterb. z. Bigveda, p. 1147.
www.dacoromanica.io
JSTOEIA LIMBBlEOMÂNE
113
§9-
«GHÎOB» ÎN LIMBA CELTICĂ.
Pe cât timp comparaţi unea se fâcea pe o scară forte restrînsă, grecul ao(p<5« putea fi apropiat de latinul sapiens «înţelept», de scandinavul şefi «minte» şi aşa mal încolo, admiţendu-se pentru împăcarea legilor fonologice o formă intermediară ipotetică no~v6q.
Din dată însă ce sfera comparativă se lărgesce, e peste putinţă a nu maî recunosce că aoipd? cuprinde în sine primitivul bh, care se conservă intact în sanscrita, în greca trece în <p, în latina între vocale în b, la Celţî, la Germani, la Slavi şi ’n ramura eranică de asemenea în b. 66 Onorea de a fi distins cel întâi ti, deşi numai în parte, adevăratele afinităţi ale lui ootpdc, aparţine ilustrului celtist contimpuran Whitley Stokes. Intr’un mic studii! despre nesce inscripţiunl celtice, el di ce :
«Cu tot respectul mei! pentru Curtius, eti despărţesc cuvintele aaşvjc,
«aocpii- şi Xtaotpo? de radicala sap, din care derivă latinul sapio, sapiens, şi «vechiul germanic antseffan «înţelegere», şi alăturez aceste vorhe grece cu «latinul sibus «isteţ», cu care deja Siegfried afiliase pe vechiul irlandes «sab «tare» sau «forte».»67
Am dis că Stokes a discernut cel în tăi ti adevăratele încuscriri ale lui aoipd?; acesta însă nu este absolutamente exact.
Mal de ’nainte, Doderlein identifica :
sibus=Go<p6ţ, per sibus = Tteptooij; insubulus—aaop?, 68
însă tote acestea, după obiceiul lingiusticeî de scola veche, într’nn mod forte nemetodic.
Indrăsnela lui Stokes de a înlătura din comparaţiune pe latinul sapiens «înţelept» era cu atăt mal mare, cu căt nu numai Curtius, dar toţi lin-guistil aprope fără nici o excepţiune, chiar cel mal severi prin metodă, afi confundat şi mal confundă încă acestă vorbă cu sibus, cu ao^o?, cu oa-
(°6) Cf. Uebersicht der Consonanten iriihrer regelfnăssigenEntsprechung, în Sclileicher, Compend. B, § 20o.
(°7) W. Stokes, Zivci altccltisclie bilingues, în Knhn, Beitrăge, t. 5, p. 3C5.
(os) Doderlein, Hanclbuch d. latein. Etymologie, Leipzig, 1841, in-8, p. 170.
8
www.dacoromamca.ro
114
H A S D E O
yqc etc.,69 am al g am and ast-fel, negreşit fără Menţiune, radicalele ario-europee sap «gustare» şi bha «lucire», iireductibile prin sens şi prin formă.
El-însuşî nu făcea totuşi decăt un act de divinaţiuue, căci nu avea în vedere ramurele orientale ale grupului în cestiune, cari singure ne permit a ne rădica cu certitudine în caşul de faţă până la ultima analişti. sva-bha.
Ceîa-ce a adaus Stokes cătră materialul cunoscut pănă la dînsul, este vechia formă irlandesă sab «forte», care prin sens coincidă cu una din cele trei accepţiuni ale persianului JtMib, er prin formă satisface pe deplin, în derivaţi unea sa din svabha, tuturor, exiginţelor fonologiei celtice.
In adever, ario-europeul iniţial sv trece în limba irlandesă în s, precum suan «somn» = svapna, siar «soră» - - ser. svasar, se «şese» — svaks etc., cu cari se mal asociază de astă dată sab = svabha, o ecuaţiu-ne nu mal puţin corectă sub raportul finalului, căci ario-europeul bh corespunde irlandesulul b căte odată, chiar de doă ori în acelaşi cuvînt, de exemplu : braitlirib «fraţilor» = ser. bhratrbJiyas = lat. fratribus.
AstfuJI sab «forte» nu se mal aude în Irlanda, întîmpinându-ne numai în vechile manuscrise de acolo de prin vecul de mijloc; tot o dată acestă vorbă a despărţit de-mult cu desăvărşire din cele-l’alte dialecte celtice, nu însă fără a fi lăsat o interesantă urmă în Francia, în Spania şi ’n Italia.
în §-ful 2 noi am spus, că atunci «când se întâlnesc într’o limbă doă «cuvinte de origini diverse, dar mal-maî aceleaşi prin sunet şi apropiân-«du-se unul de altul chiar sub raportul semnificatului!, uşor se pote în-«tâmpla una din doă : sau că ambele se identifică, devenind un singur «corp, ori că cel mal persistinte alungă din graiu pe rivalul şefi, incomod «prin ambiguitate.»
Acest principiu ne servise a explica probabila dispariţiune la AlbanesI a cuvîntulul indigen gMob «bun» din causa concurinţel cu vorba împrumutată ghhbă «amendă», ambele clocnindu-se prin identitatea fonetică şi prin sensul comun de «avere».
Celticul sab a dat loc unul cas analog.
Intru căt ne este cunoscută din epigrafiă limba cea perdută a Galilor,
sonurile s şi b corespundeau la el cu aceleaşi sonurl din actualul dialect
(S9) Curtius, Griech. EtymoV, p. 424. — Schleicher, Compcnd.3, p. 234. — Corsscn, Veb. Ausspr.', 1.1, p. 798 — etc.
www.dacoromanica.ro
ISTORIA L1MBEI ROMÂNE	115
celtic al Irlandei, de exemplu :	«mumelor» = irl. mathraib, ao
«asta»=irl. so, etc.70
Deci sab era şi la Gali tot sal.
In urma colonisării romane în Iberia şi ’n cele doă Galie, acest sab «forte» s’a vedut faţă ’n faţă cu latinul sapiens «înţelept», vorbe ase-wienate prin son şi prin semnificaţiune. deşi de tot străine una alteia prin origine.
Care să fi fost ore resultatul acestei întălnirl ?
Un compromis.
Pe de o parte, sub inliuinţa galicului sab, latinul sapiens a devenit sabi-; pe de alta, sub acţiunea latinului sapiens, acest sabi- aperdut sensul de «forte», conservând numai pe acela de «înţelept».
Latino-galicul sabi-, graţiă puternicului strat de poporaţiune celtică de pe ambele pole ale Pireneilor şi Alpilor, a dat apoi nascere spaniolului şi portugesulul sabio «înţelept», italianului sa vio şi saggio, provenţalulul sari şi sabi, francesulul sape.
Din latinul sapiens nicî-o-dată nu s’ar fi născut la FrancesI sape, ci trebuia să fie sachant, după cum din sapiarn «să scifi» a eşit sache, din rupea «stăncosă»—roche, din propiiis «apropiat»-—proche etc., pe când finalul din sape indică o derivaţiune din b sau cel mult din v, precum în : rubeus «roşu»=rouge, it. ropgio şi robbio, sp. rdbio; rabies «turbare» =■ rupe, sp. ralia, it. rabbia; libia «gambă» = ţipe; abbrevio «scurtez» = abrepe etc.
Este curios, că unul şi acelaşi prototip svabha a fost ursit a se perde la doă capete opuse ale Europei, ca glnob «bun» în Epir şi ca sab «forte» în Galia, prin o procedură identică, confundându-se cu nesce cuvinte de alt nem!
§ 10.
«CHÎOB» nţ LIMBA GERMANA.
Bopp 71 şi Ascoli72 înrudlau pe persianul Ichub cu vecinul german suber, subar, suver, anglo-saxonul sxjfr, germanul modern sauber «pur» sad «alb», une-orî chiar «frumos».73
(î0) Sf okcs, Gallische Inschriften, în Kulm, Beitr., t. 2, p. 104—5.
(n) lîopp, Gloss. comparat. a, p. 391.
(,!) Ascoli, în Kulm, Beitr., t. 5, p. 85.
(73j Zieuuum, Mittelhochdeutsches llandwdrtcrbuch, Leipzig, 1837, in-8, p. 444, 451.
www.dacoromamca.ro
uc
H A S D E tf
De aci, după câte ara spus mal sus, ar resulta ecuaţiunea : suba+ra =gr. oo<po + ra=lat. subo+ra.
Pe noi însă tocmai acest sufix ra, precum şi lungimea vocalei radicale în subar, ne face a preferi paralelismul: subar «pur» =gr. o&ippiov «modest» =lat. sobrius «trez».7J:
Dacă alăturarea e corectă, atunci sorgintea germanului subar cată să fi fost, deja înainte de separaţiunea limbilor ario-europee, cu totul inde-pendinte de sorgintea persianului Mub şi, prin urmare, trebui lăsată la o parte.
Să observăm tot-o-dată, că din primitivul grup iniţial sv rare-orl dispare-v în limbele germanice, cari îl conservă generalmente, din contra ,. acolo unde l’axl perdut nu numai Grecii, Latinii şi CelţiI, dar chiar şi Slavii.75
Descendintele german al ario-europeulul svabha «forte-lucitor» nu este dară subar «pur», ci un alt cuvint, în privinţa căruia nu sepote rădica cea mal mică objecţiune fonetică sau logică, deşi la prima vedere el se pare a fi enigmatic.
E unul din cele mal antice numi naţionale ale Germanilor : Schwabe «Şvab», în vecul de mijloc Swâbe şi ’n vechea germană Swâpa, cela-ce presupune necesarmente nn prototip ario-europeu cu bh, căci numai acesta trece într’un mod regulat în stadiul vechîu german în p, er în cel mediii în b.
E ciudat că marele Iacob Grimm, acela cărui i se datoresce descoperirea preţiosel legi de transiţiune a sonurilor în diferitele stadiurl din istoria-limbel germane, tocmai el a călcat’o în cestiunea cuvîntuluî Şwab, deri-vându’l din vechiul german sueban «a dormi» cu sens de «omeni pacifici»,76 deşi atunci în medio-germana ar trebui să ne aşteptăm a ave iSwâfr, nu Swâbe.
Chiar fără a vorbi de dificultatea fonetică, Zeuss respinge acestă etimologia sub raportul semnificaţiunix, dicend cu tot dreptul că epitetul de «pacifică» nu se potrivesce cu o naţionalitate pe care Juliti Cesar o nu-nxîa cea mal resboînică între Germani: «Suevorum gens est lon'ge maxima et beJlicosissima Gerinanorum omnium».77
(7‘) Cf. Ilngo IVliber. Etymologische Untersuchungen, Halle, 1S61, in-8, p. 24.
(:6) Cf. Fick, Vergleichendes Worterbuch 2, p. 552—3.
(,6) Grimm, Deutsche Qramm., t. 2, p. 25.—O altă opiniune a lui Grimm, Gescli. d. Deut-schen Spraclie, p. 322.
(77) Zeuss, Die Deutsclien und die Nachbarstămme, Miinclien, 1837, in-8, p. 55.
www.dacoroinamca.ro
ISTORIA LIMBEÎ ROMÂNE
117
însuşi Zeuss nu este totuşi mal norocit, când repetă tradiţionala deri-vaţiune a numelui Schwabe din schweben «a şovăi», explicându’l prin «popor nomad»,78 ca şi când n’ar fi fost nomazi toţi Germanii în anticitate.
Cela-ce deosebla pe Şvabi de ceM’alţl consângeni, nu consista în viaţa vagabundă, ci în mal mare număr şi mal multă vitejiă : «gens longe maxima et bellicosissima».
Acestă caracteristică cesariană a Şvabului ne pote servi drept punct de plecare pentru adevărata înţelegere a cuvîntulul.
Vom adăuga numai, că Strabone numesce de asemenea pe Şvabi «popor forte mare» : [liftazov p.sv to «ov Sot^idv sfivoc. 79
Mal pe scurt, Şvabii eraţi «cel mal puternici», şi ecă de unde însuşi numele lor Şvabe, care nu este, prin semnificaţiune ca şi prin formă, alt ceva decât celticul sab «tare», ambele din ario-europeul svabha «forte-lucitor».
§ li-
eCiminatiunea analogielor false.
Mal ’nainte de a conchide, nu va fi de prisos ca să dăm în laturi tdte asemănările fictive, cari ar pute să inducă în erore în privinţa familiei •cuvîntulul g h I o b.
Forma bulgară hubav «frumos» nu sună ore mal-mal ca germanul hubsch «gentil»?
Hub- şi liiib-, «frumos» şi «gentil», ce minunată potrivelă!
El bine, acest hub- german, atât de seducător în aparinţă, nu are cea mal depărtată legătură cu bulgarul hub-,
Hubsch este o vorbă de tot nouă.
In limba germană din evul mediii, ea ne întîinpină sub formele hofsch, hdvisch, hovesch, hubesch etc., tot-d’a-una cu înţeles de «curtesan» şi mai ales «curtesană», dela hof «curte», la genitiv hoves, cuvînt care, la rândul şefi, însemna dintru ’ntâifi numai «rădicătură de pămînt» safi «movilă».
Acest exemplu probeză în modul cel mal elocinte imposibilitatea de a face cine-va un singur pas serios în filologia comparativă, dacă nu cundsce
(78J Ib. p. 56.—Alte etimologie şi maî ne’ntemeiate veflî în Meidinger, Die deutschen Volksstămme, Frankfurt, 1833, in-8, p. 147.
(79) Strnb. VII, cap. 1, § 3 ed.Didot.
www.dacoromanica.ro
118
H A S D E U
cu perfecţiune legile fonologice ale tuturor limbilor alăturate şi clacă nu studiază în monumente literare istoria fie-căriî vorbe puse în desbatere.
A constata asemeni analogie false, prevenind pe acel ce ar pute altmin-trea să se alunece pe viitor, este un servicii! tot atât de dorit, ca şi când indică cine-vape o cbartă maritimă, pentru paza piloţilor, numerosele stânce sub-marine.
în §§-iî de maî sus noi am eliminat deja din grupul de cuvinte ce ne interesă pe rusul kupav «alb», pe latinul sapiens «înţelept» şi pe germanul sauber «pur», cu familiele lor respective.
• Mal etă alte câte-va exclusiunl :
Donaldson, pe care Englesil îl consideră ca o mare autoritate lingui-stieă,80 compară persianul lehub «bun» cu italicul cyprus «bun» din dialectul sabin,81 uitând că nici o dată italicul c nu corespunde persianului M~sv.
Cu acelaşi drept, dacă era vorba numai de o asemănare exteridră, el ar fi putut încuscri pe grecul aotpo? «înţelept» cu copţi cui save «înţelept»!
E nu mal puţin inadmisibilă ipotesa lui Max Miiller, cumcă sibylla sari sibulla «vrăjitore» ar fi un deminutiv dintr’o vorbă latină perdută sabus «înţelept».82
Negreşit că sabus a putut să existe ca o formă mal veche decât sibas şi sulms.
Ar fi permis chiar a bănui — pură ipotesă — că acest sab ne a-pare în eroul Sabus, dela care pretindea a descinde poporul Sabinilor,33 şi atunci numele naţional italic Sabimis sari Sabellus n’ar diferi decât prin sufix de numele naţional german Sivăbc.
Dar tote acestea — presupnnendu-se că ar fi demonstrabile, cela-ce nu este —' n’att a face cât de puţin cu sibylla sari sibulla, care nu e decât o transcripţiune latină forte exactă după grecul aipdXXa, er grecul csifloXXa, la rândul seu, nu e decăt o composiţiune dorică din au5c «deîî» şi j36XXa «voinţă», adică «prevestitorea voinţei divine».84
Opiniuuea lui Usener, care compară latinul subidus «isteţ» cu grecul
(80) Garnett, Philological essays, London, 1359, in-8, p. XV.
(!1) Donaldson, Varronianus 3, London, 1860, in-8, p. 130.
(5a) M. Mtiller, La Science du langage, Paris, 1864, in-8. p. 102 nota.
(a3) Aufreelit u. Kirelilioff,Dte umbrischen Sprachdenktniiler, Berlin, 1849, in-4, t.2, p. 188.
(!4) Benfey, Griech. Wurzellex., t 2, p. 208.
www.dacoromamca.ro
ISTORIA LIMBEÎ ROMÂNE
110
oofkp<5ţ «violent», o cunosc numai dintr’o citaţiune a lui Ourţius,85 încăt nu me pot rosti asupra valorii argumentelor sale; în orl-ce cas, aopapo? nu se pote separa de oopsw «me mişc Iute», de	«codă de cal», de
germanul schweif «codă», de cimricul cliwaf «Iute» şi altele, cari tote indică în prototipul lor ario-europefi un 6=gr. p=genn. /—cimr. f, avend ca semnificaţiune fundamentală «mişcare răpede», pe când nici una din acestea nu se află în familia svabha.
După ce am înlăturat părerile emise deja în trecut, să preîntîmpinăm acum vr’o doă combinaţiunl destul de ademenitore, pe cari însă, întru cât ne aducem a-minte, nu le-a propus încă nimeni.
In anticul graifi accadian de pe inscripţiunile cuneiforme din Mesopo-tamia se constată vorba (jab «forte», atăt de apropiată prin sens şi prin formă de persianul lehub, care şi el, între cele-l’alte, însemneză «forte».
In familia linguistică (Jisă turanică, la care aparţineaţi Accadil, nu s’a găsit nici un termen analog, precum nici în cea semitică.86
Cu tdte acestea efi unul, neavend vre-o busolă care să mo conducă, renunţ de a vede cu precipitaţiune în acest gub un resultat al vecinătăţii Accadilor cu limbile persice, deşi nu contest posibilitatea faptului.
Mal este ce-va.
Slavonesce «libertatea» se chîamă svoboda.
Miklosich a separat în acest cuvînt sufixul -da, lăsând ca temă svobu.9’'1
Un asemenea svobu «liber» s’ar pute înrudi cu ario-europeul svabha «fdrte-lucitor», dacă în realitate ar trebui ca tema cuvîntulul svoboda să fie svobu.
Noi însă credem că acestă trebuinţă nu există.
Svoboda se pote descompune în svdby-da, de unde svoboda prin analogiă cu alte finalurl slavice identice, precum lobodă' ■ lobodă», lagoda «pomă», priroda «natură», poroda «origine», lagoda «armoniă» etc., şi atunci tema svoby «liber» represintă din literă în literă pe sanscritul svablm «liber», literalmente «existinteprin sine», dins-m-«al seu»,slavonescesvo-, şi bhu «a fi», slavonesce by-:sva-bhu—svo-by.
(85) Usener, Bheinisch. Mus., XX, 150, apud. Curtins, Griech. Etymol. *, p. 355.
(**) Lenorinand, La langue primitive de la Chaldee, Paris, 1875, in-8, p. 440.
(B7) Miklosich, Lex. palaeoslov., p. 827.
www.dacoromanica.ro
120
HASDE U
§ 12.
CONCLUSIUNEA.
Un poet latin ţjisese :
Si bonus est insons, contrarius et malus est sens...
(Dacă bunul este insons, atunci din contra reni e sons...)69
Raţionând în acelaşi mod, noi ne-am dis : dacă negativul neghiob îu-semneză românesce «prost», positivul ghîob cată să li avut vre-o dată sensul de «înţelept».
în linguistică însă, ca şi ’n sciinţele fisice, dintre cari ea face parte prin metodă, raţionamentul nu devine raţiune pănă ce nu’l verifică mal întâi ii un şir de experimente.
Studiul de faţă a fost consacrat acestui migălos proces de verificaţiune, care reduce pe al nostru gliiob la prototipul ario-europefi svabha «fdrte-lu-citor».
Composiţiunile cu sva- «al seu» a ti atras de-mult atenţiunea lingui-stilor.
Fără ajutorul sanscritei, ele ar fi remas pentru tot-d’a-una un nestră-liătut mister.
Astfel numai vedicul svadhâ «a sa aşezare», din sva- «al seil» şi v'dha «aşerjare», a putut să limpedescă pe grecul Ido? «obiceifi», pe homericul f/do? «locuinţă», pe latinul soda «deprindere», de unde sodâlis «prieten».89
Fără sanscrita, cu atăt mal mult, ar fi fost imposibil de a descompune în ultimele lor elemente constitutive ambele cuvinte tracice de formaţiune analogă, trecute în graiul român prin moştenire dela Daci : ghîuj «bătrân» = svaja «al şefi + nem» şi gliiob «înţelept» —svabha «a sa+lucire».
Căte învăţăminte fonologice şi psicologice în istoria acestor doă vorbe!
Resultatele dobândite ne desfăşură sub raportul fonetic următorea genealogia a cuvîntulul gliiob :
(") Ausou., Teclinopaegn.
(BB) Curtius, Griech. Etym.s, p. 236.
www.dacoromamca.ro
ISTORIA LIMBEl ROMANE
121
svabha
lat. sapiens
*sabi-p»ov. sabi sp. sabio fr. sage it. savio
(sv=sv, s :) germ. şvabe gr. aa<pi]<;
—	ooipdc—oirpd?
celt. sab
daotpo?
lat. sabus—subidus
—	sibus—sipus—scpu
(sv=kh, gin, li, ’ :)
rom. gliîol) 1
bulg. hub—hubavStrac. ghiuba.
şerb. ub—ubav j
pers. Ichtib
N’am pus în acest tabel pe zendieul qaba şi pe perso-achemenidicul uvâba, deşi complexul cercetărilor de mal sus le justifică pe deplin, precum nici forma albanesă probabilă gMob.
Cela-ce ne isbesce dela cea de'ntâid aruncătură de ochi asupra acestei genealogie fonetice, este că trecerea grupului iniţial primitiv sv în guturală aparţine d’o potrivă limbilor tracice şi celor persice.
Mullenhoff a demonstrat, că acelaşi particularitate distingea anticele limbi scitice, în cari regulamente sanscritului svci corespundeau după dialecte iniţialele /o, xw> *ou) T°-90
La Greci pri miti vul sv iniţial trece adesea în spirit aspru, dar nu tot-d’ a-una.
La Slavi un simplu s p 61 e deveni cli, nici o dată însă acesta nu se întîinplă cu grupul sv.
în ramura cimrică a limbilor celtice transiţiunea lui sv în chiu sau Im este un fenomen posterior epocel galice.
Mal pe scurt, guturalisarea normală a iniţialului sv din epoca cea mal immemorială este, în familia ario-europeă, o proprietate distinctivă a limbilor persice, tracice şi scitice, trei mari ramure forte înrudite, cari încingeau în anticitate ca un brâtt ţermil Măril-negre, ast-fel că s’ar pute numi g i n t e pontică.91
(80) MiillenhoJf, TJeber die Herkunft und Spraclie dcrpontischen Scythen und Sarmateni în Monatsbericlite der Alcad. zu Berlin, 1866, p. 565.
(0l) Cf. Eligier, Beitrăge zur Ethnographie Kleimsiens und der BalkanhaMnsel, Bres-lau, 1875, in-8, passim.
www.dacaromamca.ro
122
HASDEU
Sub raportul psicologic, pe de altă parte, etă într’un mod aproximativ genealogia pe care ne-o oferă studiul de faţă :
» fârte-htcUor
hun
"T
la corp
I ’
forte
Am spus că acestă genealogia e aproximativă, căci ideia de «mintos», de exemplu, se.putea desvolta nu numai din «bun la lucru», ca la Greci în oo(poc. ci şi din «bun» în genere, precum vedem chiar în limba română, care numesce ne-bun pe «om fără minte», de unde resnltă că hun este <om cu minte»,92 cela-ce ne face a deriva şi pe al nostru glnob d’a-dreptul din idela de «bun».
Doctrina semnificaţiunilor este încă departe de a ti ajuns la acea rigu-rdsă precisiune, de care se fălesce doctrina sonurilor.
D’o cam dată trebui să ne mulţumim cu aproximaţiunea.
E destul, dacă sînt corecte trăsurele generale.
Punctul esenţial în tabelul nostru psicologic este «bun» din «luminos», ba încă «luminos prin sine»; din «bun» se desfăşură apoi «frumos», «forte», «mintos», «îndemănatec»; din «îndemănatec» se nasce în tine «vicien» şi «tălhar»; ast-fel prin asociaţiunea ideelor, care e unul din factorii cel mal activi şi mal fecund! în istoria cugetării şi limbel umane, se întîmplă că sorgintea cea mal sublimă, trecend din treptă în treptă, se prăbuşesce în nomol.
Dar dacă tdte verigele anteriore fonetice şi logice ar ti despărut, remă-nend numai «tălhar» ca sens sati dîaoyoc ca son, linguistul cel mal genial
(0>) Cf. Leibuitz, Cod. Juris Gentium Diplom., fol. 6 : «vir Lonus est, qui amat omnes «quantum ratio permittit», ap. Hasse, Erinnerung an Leibnitz, Leipzig, 1846, in-8, p. 8.
la lucru
mintos îndemănatec vicien tălhar
la faţă
f
frumos
www.dacaromanica.ro
ISTORIA LIMBEÎ ROMANE	123
ar fi fost el ore în stare, fără rademe intermediare, a sări pănă la svabha «forte-luminos»!
A perit glmb la Români şi la Albanesl, a perit sab la Celţil continentali, a perit subus la Latini, şvabe la Germani etc.; din fericire însă, după profunda observaţiune a lui Curtius, pe caro atu pus’o în fruntea studiului nostru, «limba rare-orî renunţă cu desăvârşire la cela-ce a avut o dată», şi ’n acest mod, dacă s’a conservat ce-va, acest ce-va ajunge uneori sciinţel pentru a scăpa tot, precum în geometriă nu trebui decăt o radă ca să poţi reconstrui cercul.	Hasdeu.
APENDICE
GH1UJ ŞI YÎJ.
In numeral precedinte am cercetat pe larg istoria cuvântului nostru t)Muj «bătrân», albanesce gliius «bunic», în vecliîa limbă tracică «bunic», constatând identitatea tuturor acestora cu sanscritul svaja «rudă», din prototipul ario-europett sva-gu.
Am vedut însă în acelaşi studii!, că ’n limbile persice şi tracice grupul iniţial sv trece nu numai în guturală, cela-ce i se întâmplă mal adesea, dar câte o dată şi ’n simplul v, astfel că Albanesil, bună <5ră, aii ghîumă «somn» din svapna alături cu vteliăr «socru» din svac.ura, er Armenii pe gliun «somn» din svapna alături cu vet «şese» din svaks. 93
In dialectul perşic al Balurilor se observă chiar o trifurcaţiune în a-cestă privinţă, iniţialul sv primitiv putând a deveni: 1. gliw, ca în ghwâr «soră» = ser. svasar; 2. ivii, ca în vhdv -«somn» —svapna; 3. w, ca în ivar «mănâncă» =-\]svar. 94
Caşurile cele mal rare şi mai preţiose sînt acelea, în cari acestă «lege a articulaţi uni lor diverginţl» (the law of divergent articulations), după cum o nnmesCe Donaldson,95 se manifestă în unul şi acelaşi cuvînt, precum este la Greci, de exemplu, în <pd|3v] «comă» şi a6$-q «codă», amăndoă din	şvabă, sau în so?, Sţ, atpoţ «al setl», căte-trele. dinoF6-ţ=s»a-.
(9S) Studiul meu despre Ghluj, p. 14.
(9‘) Lusseu, Die Sprache der Baluc’en, în Zcitschr. f. die Kundedes Morţjenlandes, t. 4, p. 424. — cf. Er. Miiller, Ueber die Sprache d. Balnc’en, în Iîenfey, Orient und Occident, t. 3, p. 79.
(95) Donaldson, The nerv Cratylu**, p. 213.
www.dacocomamca.ro
124
H ASDE U
Tot aşa în limba perso-curdică noi aflăm :
după dialectul kurmangi:	după dialectul zaza :
liocng	«soră»	=	ivai
'X.o§	«bun»	=	îve§
yoăst	«dorii»		wa§t
yoend	«cetii»	=	ivend
porsian :
Jchăher
JcM§
Jchăşţ
7chând etc. 9G
D. profesor D. F. Caianu din Focşani, Ardelen de nascere, ne procură pe neaşteptate un cas identic în limba română : «cela-ce se chiamă în «Moldova ghîuj, în Transilvania se di ce, deşi mal rar, vîj».97
Aşa dară prototipul svaga se diferenţiase la anticii Traci în doă tipuri colaterale : unul cu gMu-, conservat la AlbanesI, la Moldoveni şi în glosa tracică din Hesychius; altul cu vî-, păstrat numai în Ardei.
Ambele variante, a cărora formă intermediară necesară esteglivaga, de unde gliviga — ghîuga = ghîuj prin scăderea lui va, er livaga—vaga — vîj prin scăderea lui gh, se întrunesc pentru a confirma sorgintea lor comună.
Proto-tracicul glivaga — fie c]is în trecăt — oferă o analogiă remarcabilă cu transiţiunea lui sv în gliw la Balucl.
Graţia lui vîj de peste CarpaţI faţă cu ghîuj din Moldova şi cu alba-nesul ghîu§ nu numai se verifică derivaţiunea prototipului tracic -p-pî? din ario-europeul svaga, cela-ce era sigur chiar fără acestă confirmaţiune, dar tot-o-dată — consecinţă forte importantă — se probeză că dialectul Dacilor avea sub-dialecte, diferind unele din ele într’un mod caracteristic de ale Tracilor de peste Dunăre şi din Asia-mică.
Hasdeil.
(96) tercli, Forschungen iiber die Kurden, Petersburg, 1857-8, in-8, t. 2, p. 213-4. — Cf, Fr. Miiller, Zaza-dialelct der Kundensprache, Wien, 1865, in-8, p. 13.
(0!) Columna Iul Troian, 1876, pag. 23.
www.dacaramamca.ro
SCRIERILE PERDUTE DESPRE DACIA.
125
DESPRE
SCRIERILE YECIII PERDUTE ATINGETOARE
DE
DACIA.
NOUA SERIĂ *
§1-6.
Autori armeni : Mar-Apas-Catina, Bardessan, Agatiiangel, Faust Byzan-
TIXUE, MoiSI DE KhOREN, AxONYMUL ARMEN DIN SECOLUL V.
Literatura şi istoria Armeniei nu sînt străine de Dacia nostră. Mulţumită neobositelor osteneli ce bărbaţii distinşi ca J. Villote, De la Croze, Villefroy, Schriîder, fraţii Whiston, Academia armenă a Sânt. Lazăr fundată în Veneţia la 1815, Jean Saint-Martin şi Victor Langlois, aii depus pentru ele, noi putem studia astă-dl cu succes scrierile pogorîtorilor Iul Aram, popor cu care, din vechimea cea mal depărtată, Dacia nu o-dată s’a găsit în contact, şi care mal tănjiu a aflat în România, de mal bine de opt secol!, refugii! şi ospitalitate.1
Se scie că suveranii Armeniei au pus de aii tradus în limba lor tote producţiunile cele mal slăvite ale anticităţiî. Sute de autori ne sînt abia cunoscuţi numai prin tradueţiunile armene. Choşroes NuscMrvan, mal cu deosebire, aduse dela Constantinopole, cu mart sacrificii, Byzantin! erudiţi şi traduse în armenesce şi în limba siriacă şi arabă istoricii şi autorii cel mal renumiţi. De aice, mal ales, începe era traducţianilor armene. Be-rosiii, Dion Casiii, Nemesiii, Aristotele, Cefalion, Palefate, Maneton, Juliil. Africanul, Hipocrat, Gal ian, Platou şi mulţi alţi autori aii existat traduşi în întreg. Lista scriitorilor profani vechi, cart aii fost traduşi armenesce, este considerabilă. Un erudit armen, archiereul Sukias de Somai, a
(*) Ve<JÎ prima seria clin 2-12 §§-urî în Columna Im Traian: 1872, No. 28; 1873, No. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 12, 13; 1874, No. 4, 5, 7, 9; 1875, No. 1, 2.
(’) Prince îi. Soutzo, Statistique ele Moldavie;—Hasdeu, Istoria toleranţei religiose în 'România, ţi Hasdeu, Din Moldova, 1863, No. 2, pag. 21.
www.dacoromamca.ro
PA PADOPDLO-CALIMACH
J26
făcut din ea obiectul miei scrieri speciale forte interesante.2 Dar neîndu-rarea timpurilor!! a distrusil cea mal mare parte din autorii vechi armeni, ce erai! meniţi a păstra scrierile cele mal seriose ale vechime!, în cari Dacia nostră nu era străină, după cum fragmentele reraase ne dovedesc. Invasiunile şi resbelele nesfîrşite aft făcut să peră în tot saîi în parte sute de autori armeni de o mare importanţă; apoi religiunea, safi mal bine di-cend fanatismul, a exterminat scrierile cate mal scăpase. Sântul Grigorie, Iliminătond Armeniei (an. 276 după Chr.), a ars tote cărţile din fotă Armenia câte scăpase de incendiile năvălitorilor şi a resbelelor civile.3 La 1S27 înainte de Chr., Ninus — se <Jice — arde tote analele Armeniei, anteridre domniril sale. La 302 după Chr., episcopii Armeniei ard cu a-celaşl furia tote cărţile profane. La 382, apostatul Mejuran cu ajutorul regelui Persiel, şi la 439 regele Persiel Yesdeguerd II, ard tote bibliote-cele vechi. La 1064, Alp-Arslau, al doilea sultan din dinastia Seldju-kidilor, arde vechiul oraş Ani din provincia Araratcu tote bisericele sale, unde se conservai! sute de inii de manuscripte forte vechi. La 1144 ar-chivele dela Edessa se prefac în cenuşă de Omad-Eddin-Zenghi, domn de Messul. La 1292 Kalil-Aschraf, sultan al Egiptului, arde tote bo-găţiele literare, pe cari patriarchil Armeniei le adunase în cetatea Eomala la 1147, o dată cu strămutarea reşedinţei lor. La 1402, Tamerlan ridică şi pradă tote manuscriptele vecin ce se mal găslail prin Armenia.4
Mar-Apaş- Cătină a trăit pe la 149 înainte de Chr. Valarsâne, regele Armeniei, cunoscut şi sub numele de Mitridat I, trimise pe acest bărbat, adînc în literele eline şi caldaice, cu scrisori de recomaudaţiuiie cătră fratele sei! Arsace cel mare, regele Perşilor, spre a i se deschide tote bibliotecele şi archivele in scop de a studia şi a scrie istoria veche. Mar-Apas-Catina, cercetându-le pe tote, găsi între altele un manuscript vechii! sub titlu :
Acesta carte sa tradus din limba caldaică în limba elenă din ordinul Iul Alexandru Macedon si conţine istoria vechilor strămoşi.
Oft	o
După acest manuscript şi după altele, Mar-Apas-Catina a compus istoria Armeniei şi a nemurilor cu cari ea a stat în relaţiune, şi a dus’o re-
(*) Snkiag de Somai, Quadro delle opere di vâri autori, anticamente tradoitiin armeno, Veneţia, 1825, în 8. — Victor Langlois, Discours preliminaire d la collcction des histo-riens ancicns et modcrnes de VArmenie, tom, 1, pag. I—XXXI, tom. II, pag. 1—XVI. Paris 1807—1869.
(3) Mois. de Khorcn, llistoire d’Armenie, livre IU, chap. 36, 54.
(*) Ve^î Leon Vaisse, in Encyclopedtemoderne, tom. IV, pag. 299—311, edit. Paris 1854.
www.dacoromanica.ro
SCRIERILE PERDUTE DESPRE DACIA
127
gelul Yalarsane. Din micele fragmente ale acestei odinioră imense scrieri, ce ni se păstrezi de Moisi de Khoren, se vede că ea trata, între alte nemuri, despre PartI, Galaţi, despre Pont, despre Bulgarii de Vunt, pro-babilmente Ventil sad Antii cari locuiau malurile Măreî-negre dela Nistru până la Dunăre, 5 despre Cimmerieni (Kimernos) şi ţera lor,6 despre Macedoneni şi expediţiunile lui Alexandru cel Mare.7 Mar-Apas-Catina citezi mal mulţi autori cu totul perduţl, de ex. pe Cefalion, Abydene şi alţii.
Bardessane, născut în Siria, istoric şi matematic, a trăit pe la 150 după Chr. El a scris o Istoria a Armeniei şi o carte despre legile mai multor nemuri. Fragmentele existente dovedesc, că Bardessane se ocupa despre Germania, Scythia, Amasonele, Sannatia, Pont, Alani, AlbanI,s ZazI, Daunl, ZichI.9
Agathangel, istoric şi filolog armân, a trăit în al IY secol după Chr. şi a fost secretar al regelui Tiridat II. El a scris Istoria Armeniei. Originalul a dispărut cu totul. Ei se păstreză o prescurtare, şi acesta forte necompletă.10 Istoria lui Agathangel s’a bucurat de o mare reputaţiune şi a fost considerată de Armeni ca monumentul cel mal vechili al analelor lor naţionale. Agathangel trata în cartea sa despre Massa-geţI, despre Alani, despre AlbanI, despre Goţi şi primejdia ce a avut dela regele lor jIerta Imperatorele Diocleţian, primejdia şi spaimă de care numai vitezul rege al Armeniei Tiridat l’a scăpat, şi alte multe împrejurări interesante pentru noi. 11
Faust Byzantinul, istoric şi cronograf din familia Saharouni, dom-nitore odinioră în Armenia, trăi pe la anii 800 după Chr. şi fu supranumit Byzantin pentru că a înveţat în Constantinopole. Faust a scris o Bibliotecă istorică, care coprindea Armenia şi mal multe nemuri, dela 344 până la 892. El a scris în limba elenă, dar originalul este perdnt; tra-
(5)	Victor Langlois, op. laudat. tom. I, pag 45—46.—Conf. Iornand. de rebus Geticis, cap. V, şi Teoplian. Bjzaut. Chronogr. pag. 296.
(6)	id. pag. 39 Langlois.
(7)	id. pag. 42.
(8)	Victor Langlois I. pag. 57—95.
(°) ’Ev toi? Aăoviaiv -}j Trapă Zi/oic, (Vict. Langl. pag. 88). Remâne ca critica să lă-murescă aceste numi.
(10) Vict. Langlois, I, pag. 101.
(u) IDid. I, pag. 109 — 203.
www.dacoramamca.ro
128
PAPADOPULO-CALIMACH
ducerea armenii dateză dela 450, dar e mult prescurtată de copişti şi are multe lacune.12
Mnsi de Khoren, ilustrul istoric şi geograf armen, a trăit şi a scris pe la 400 după Chr. El a călătorit şi a cercetat tote archivele şi bibliotecile Orientului, ale Siriei, Egiptului, Greciei şi Romei. El a scris între altele Istoria Armeniei şi o Geografiă universală, în cari citeză o mulţime de autori antici perduţl, geografi şi istorici, ale cărora nici numi nu le-am ti cunoscut fără dînsul.
Istoria Armeniei a lui Molsi de Khoren nu ne-a parvenit în întregul eî. Avem numai trei cărţi din ea. Intrega carte IY ne lipsesce, afară de puţine fragmente. Acesta coprindea epoca dela căderea dinastiei Arsaci-dilor pană în dilele Imperatorelul Zenon (427 după Chr.). Moisi a scris despre Alanî, ScytJiia, Dunărea pe care o numeşte Tanup, despre Massa-geţl (Maskhouth) şi despre Geţi.
Geografia sa ne-a parvenit necompletă, alterată mult, ciuntită de timp şi de copişti.13
Anonimul autor armen din secolul V a scris genealogia Sf. Grigo-rie Luminătorul Armeniei şi viaţa Sf. Nerses. Aceste scrieri ni s’aii păstrat, însă pline de lacune. Totuşi din ele vedem că autorul s’a ocupat de poporele Scythice şi Sarmatice, despre Alanî, Massa-geţî, Uzi, cari fă-cend o alianţă formidabilă în dilele lui Nerses, încălcase Armenia (an. 374 după Chr.), dar aii fost pănă la sfârşit învinşi şi isgoniţl din hotarele el.14
Să observăm în trecăt cu ocasiunea acestei populaţiunl neastămpărate, gata a se bate şi a merge orl-unde după vitejii şi pradă, că pe la 900 după Chr. aflăm încă pe Uzi în Basarabia, Moldova şi Valachia.15 El aii fost acelaşi nem cu Gomanii,1G în cari nu sciţi dacă n’ar trebui să vedem pe strămoşii mocanilor noştri. La 869 Pecenegii şi Uzii isgonesc pe încălcătorii Unguri din Moldova.17 Uzii, Pecenegii, Gomanii şi Iaşii bat şi distrug Imperiul vecin al Chazarilor pe la 1022, în conlucrare cu Ruşii
H Ibid. I, pag. 203-310.
(13)	Ibid. I. pag. 385—398, şi tom. II, pag. 47—175.
(”) Ibid. II, pag. 19—44.
(lD) Caramsin, Istoria Gosudarstva EossiisTcago, tom. I, pag. 88.
(10) Pray, Dissertat. VI, pag. 111. Numele de Comanî se păstreză în opt-spre-<}ece localităţi în Komânia, Fruiidcscu, Biction. statist. pag. 127 —129.
(17) Pecenega este din vechime o localitate la Teleorman pe Dunăre. Fruiujescn, loc. cit. pag. 346.
www.dacaromanica.ro
SCRIERILE PERDUTE DESPRE DACIA
129
cari îl bat despre partea lor.18 Bizantinul Glycas ne (Jice că Uzii sînt una cu PacinakiţiI, iar Ana Comnena că Pacinakiţiî .şi Comann aii aceiaşi limbă.19 Porphyrogeneta aşecjă pe PacinakiţI în Dacia, unde şederea lor începea dela malurile nostre dincoce de Dunăre în faţă cu Silistra : a no -m-zo)d-sv twv ţj.ep<L v AavooPsax; jrotafioo tv]<; AEatpai; ăvxfaepa ’f] llat^ivay.ia Trapip^etat xai xataxpateî.20 La 1065 , Uzii trec Dunărea, bat Bulgaria, Macedonia şi Tracia, sub Constantin Duca; eî se fac apoi prieteni cu Imperato-rele, şi sub Roman Diogen şi Alexis Comnen îî găsim bătendu-se ca aliaţi al Byzantinilor. 21 Porphyrogeneta ne dice încă, că ţera Albanilor şi a Uzilor merge spre Nistru.22
Mal adaug despre Massa-geţI, că Qvidiit îl găsesce la Dunărea nostră, în Dacia :
Praefuit bis, Graecine, locis modo Flaccus; et illo Ripa ferax Istri sub duce, tuta fuit.
Hic tenuit Massas-Getes in pace fideli,
Hic arcu fisos terruit ense Getas; 28
er Dionysiil Periegeta (an. 30 după Chr.) pune în vecinătate pe vitejii Alani :
Aa-iuîiv ts ăamzoc, ăia, xai aX'/.rjevceţ ’AXavoi, adecă :
«A Dacilor nemăsurat pămînt şi vitejii Alani».24
§ 7.
NICOLAE DA3LASCEXUL.
Acest istoric, poet şi filosof peripatetic, a trăit şi a scris pe la anii 64 înainte de Chr ist. El a fost amic intim al lui August şi al regelui He-rod. August îl iubîa atât de mult, încât el da numele de Nicolai şi plăcintelor ce acest istoric îl trimitea. De aici a provenit că pănă în filele lui Hesychiiî (secol. VI după Chr.) plăcintele se numlatl Nicolai: «Nico-
(18) Caramsin, op. laud. tom. II, pag. 11.
(I0) Memor. populorum III, 908. — Alexiados libr. VIII.
("°) De administr. Imper. cap. XLII, pag. 177, edit. Bonn.
(21) Memor. popular. III, pag. 938—947. în Moldova numele Uzilor, Uzia, se maî conservă, pote, în Uz, pârîu în judeţul Bacău; înValachia, în Uzniţa, pârîu în judeţul Mehedinţi.
O2) De adm. imp. pag. 166, 177.
(”) Ovid. Pontic. IX. 69.
(21) Dionys. perieget, vers. 305. 308. apud Cantemir, Chronic. tom. I, pag. 9.
www.dacaromamca.ro	9
130
PAPADOPOL - .v'LIMACH
«laum philosoplmm Damascenum tanto amore complexus fuit Aug ,s «CaBsar, ut missas ab eo aci se placeutas Nicolaos vocaret; qaae in hune. *usque diem durat apellatio.» 30
Nicolae Damascenul a scris Istoria universală în 144 de cărţi, Istoria Assyrienilor şi viata lin Cesar August. 31
Din tdte acestea, abia ni s’aă păstrat puţine fragmente, din cari se vede că el a scris pre-larg despre tdte ţările şi nemurite cunoscute, între caii despre Daci, Saci, Traci, despre Mysia, despre Illyria si nemurite ei cari se numiaupe sine Pannonî şi Daci, despre Tribali, Sauromaţi etc. Aceste fragmente ne spun că Galadophayii, Abii, Mysii şi Hippomolgiî aî Iul Omer (Iliad. XIII. vers. 5) sînt Scytliil cu cari s’a bătut Darii! peste Dunăre, şi că femeile acestora sînt volnicele Amazone, cari un timp numai aii fost petrecetore la Marea Meotidă şi cari aii mers cu biruinţele lor pănă la Cilicia şi la Atena.32
§ 8.
PRISCUS RHET0R.
Prisc, retor şi sofist, născut la Paniuni din Tracia, oraş la gurele Propontidel, trăi pe la 430 după Chr.33 El a fost sol al Iul Teodosiiî cel tînăr la curtea Iul Atila şi a călătorit mult prin Dacia şi ţările învecinate cu ea. Prisc a fost om de litere, istoric, soldat şi om de stat. A scris istoria Tiyzantiului şi opt cârti despre resbelul şi afacerile cu Atila. Dară tdte aceste sînt perdute, afară de puţine fragmente. In Dacia se petrecură cele maî multe fapte ale acestei epoce grozave, pe care o descriea Prisc, precum şi soliele sale la Atila. Aici se vorbîa, ne (Jice Prisc, o limbă amestecată de vorbe Ausonice, Hunice şi Gotice. Acestă limbă se vorbîa chiar la curtea lui Atila. Prisc distinge limba Ausonică de cea clasică Latină. Aici se făcea comercifî mare între Huni şi Romani. In Dacia
(30) Hcsych. Miles. apud Miiller, in fragment, liistoricor. Graecor. tom. IV, pag. 171.
(81) Atheu.VI, 12.—XVIII.— Iosepli. Archeolog. libr. XII. 3. XVII. 5. XVI. 7.—Suidas et PaCr), BiSXtoibjy.Y] EXXTjVHMj, tom. I, pag. 325.
(3J) Miiller, Fragmenta Historicorum, Graccorum, tom. III, pag. 364, 368, 413, 428, 459. 460, edit. Paris, 1849. — Seviuus, Bechcrches sur l’kistoire de la vie et des ouvrages deNi-colas de Damas, in Memoir. de VAcademie, tom. VI, pag. 486.
(**) PaCrj, 'EXX7JVW») [j’.pXioxbjy.v), tom. II, pag. 173.
www.dacoromamca.ro
SCRIERILE PERDUTE DESPRE DACIA
131
Prisc a avut negociaţi uni, bătălii, expediţiunl grele şi multiple, în curs de mal mulţi ani, începând dela 448.
Fragmente din Prisc ne dovedesc, cât de importante erau scrierile sale pentru istoria şi geografia Daciei. Eruditul A. Treb. Laurian reproduce, în frumosele sale pagine despre Temesiana, un fragment din Prisc.34
§9.
APOLLODOK DDÎ DAMASC.
Acest Apollodor este renumitul arcliitect al anticităţil, carele a zidit podul lui Traian pe Dunăre cu 51 arcuri, al cărui pilaştri stau încă pănă în dina de astă-cjî, ca nişte martori eterni al mărimii Romane. Forul şi Gymnasiul lui Traian, Basilica Ulpiana, Odeonul etc. sînt încă o-perele lui Apollodor. El muri la 130 după Chr. Epoca nasceriî sale nu este bine cunoscută. Intr’o di Apollodor vorbind cu Traian despre o lucrare a sa architectorală, Adrian care era de faţă îşi permise a o ponegri. Apollodor insulta pe Adrian în presinţa lui Traian, arătându-î căt era de ignorant şi necompetinte în acestă materiă. Dară mal târdiil Adrian deveni Imperatore. Puţini Domnitori uită ofensele. Omer ne-a spus de-mult a-cest mare adever :
Kpeîaaiov '/ap (BacxXsoq, ote ywaîtai avSpi ysprji'' v£t~îp yâp te ydXov ye xal aur^p.ap xaTa~s')/(j,
’AXXâ yE xai pEîdâLafîîV s/zi xdtov, otppa tsXsaa'ţ],
’Ev 'jtrjâ-saatv soîat.....	(lliad. I. 80)
Adrian Imperatorele goni deci pe Apollodor din Roma şi apoi trămise de-I luă viaţa. Ast-fel muri acest mare architect, ast-fel îl rdsplătla succesorul lui Traian pentru cucerirea Daciei, cucerire care făcuse cea mal mare gloriă a lui Traian şi a Romei!...
...et le monde continue d’aller, corame il allaifc.
Apollodor a scris o carte despre asedie (HoXtopx-^txa), care s’a păstrat în fragmente. El a mal scris o carte importantă despre Dacia. Acesta era descripţiunea detailată despre construcţiunea podului lui Traian. Ea n’a ajuns pînă în dilele nostre, însă Dion Casifi ne lăsă un fragment destul de
(31) Miiller, \Fragm. Historic. Graecor. tom, IV, pag. 69—110. — Lanrian, Magasm Istor. pentru Dacia, tom. V, pag. 185—208.
www.dacoromanica.ro
132
PAPADOPOL-CALIMACH
însemnat ca să producă mirare în inimele cunoscătorilor de architectură şi multă părere de răii pentru perderea unei atăt de însemnate scrieri pentru istoria Daciei.35
§ 10.
PAPPTJS ALEXANDRINUL.
Pappus (llâ^-os), celebru matematic şi geograf Alexandrin, a trăit în secolul IY după Chr. în filele lui Teodosiil cel mare. El a scris un fdrte remarcabil curs de matematică (Matb]p,a«xmv aoXXovai) în opt cărţi, din cari numai cinci ni-au parvenit şi s’ail tipărit de Carolus Manolessius, anno 1659, la Bonn.
Lui Pappus i se datoresce un teorem însemnat asupra centrului de gravitate. Matematicul german Guldin (născut St. Gali. 1577, mort Gratz 1643) îşi apropriase acest teorem, şi la 1635 el îndrăsni a’l publica ca propria producţiune. Lumea îl creiju. Dară nu mult după acesta, manuscriptul străvechii! al lui Pappus, pe care Guldin îl cetise şi ’1 tradusese, dovedi impostura.
Pappus Alexandrinul a mai scris o Geografia universală, care coprindea tote cunoscinţele geografice, cosmografice şi chorografice de pînă în dilele sale. El avea sub mână sute de autori, cari pe atunci existai! încă în Alexandria şi în cele-l’alte bibliotece ce mai în urină au perit. Geografia lui Moisi de Klioren este o minimă prescurtare şi compilaţiune din Pappus, care este perdut cu desăvârşire, afară de mici fragmente.
Geografia lui Pappus era intitulată de autorul ei XwpoYpaşta otyoottevix-fj. Din fragmentele remase şi din geografia lui Moisi de Klioren, vedem că scrierea acesta se ocupa de ţările nostre.36
§11-
ETHICUŞ ISTER.
Ethicus dela Istria (yAtdtxo<;), geograf latin, a trăit pe la 350 după Chr.
(35) paŞîj, ’liXXTjvw/j j3tJ3Lotb]X7]. tom. I, pag. 355. Dion Cass. libr. LXIX cap. 4. tom. IX pag. 471. Tzetzes, Glnliad. II, 07. Vitrnv. libr. III, cap. 3. Fabretti, de Columna Trajani Syntagma, pag. 99. ediţ. Roraae 1690. Engel, Commentatio de expeditionibus Trajani ad Danubium.—A. Trei». Lauriau, Magasin Istor. pentru Dacia, tom. V, pag. 187.
(30) Sui (las sub voce HdTîîroc;. —TaC^, BtpXtoh-ijXT] 'EXXifjVMlTj, tom. II, pag. 111. — Victor Langlois, Collect. des Historiens d’Armenie, tom. II, pag. 48. — Vivicn de Saint-Martiu, Histoire de la Giographie, pag. 211, Paris, 1873.
www.dacoromamca.ro
SCRIERILE PERDUTE DESPRE DACIA
133
Pănă la un timp, acesţ autor era cu totul necunoscut; era, după cum se exprimă Vivien de Saint-Martin : <nom obscur et bublie parmi Ies plus oublies et Ies plus obscurs...» Acum seim însă că Ethicus a scris dod cărţi de cosmografia universală, din cari una latinesce şi alta grecesce. Aceste sînt cu totul perdute, afară de puţine fragmente publicate sub titlu : Cosmographia Ethici, la Veneţia 1513 şi la Paris 1577. Chiar aceste fragmente sînt desfigurate de copişti ignoranţi. Ethicus trata şi despre Dacia. Trei bărbaţi erudiţi în geografia s’ail ocupat în timpii noştri cu mult zel despre Ethicus : B’Avezac, H. Wuttkc şi F. Pertz.
Dom I. Lucas d’Achery, doctisimul benedictin al congregaţiunil de Saint-Maur (Saint-Quentin 1609—1685), care ni-a lăsat o scriere sub titlu: Veterum aliquot scriptorum spicilegium (13 voi. in 4°; 1723, 3 voi. in fol.), colecţiune forte preţiosă de documente şi acte de tot felul din evul de mijloc, publicând catalogul bibliotecel Monasticii de Saint-Riquier (Pi-cardia), compus la 831 după Chr., ne arată că în acel an 831 Bescrip-tiunea lumii a lui Ethicus se păstra încă întregă la acestă mănăstire.
Ethicus a mal scris o carte despre comunicaţiunile şi drumurile mari ale provincielor Romane, care ni s’a păstrat în parte numai sub titlu : Antonini Augusti Itinerarium, şi care servla de complinire la Cosmografia universală latină a lui Ethicus.37
§ 12.
ARISTOTELE.
Este destul a numi pe acest mare filosof şi poligraf, care a organi-sat sistemul întreg al cunoscinţelor omenescl şi, precum se exprimă La-lanne : «a fourni le moule dans lequel s’est accompli, jusqu’aux temps «modernes, tout le travail philosophique et scieutifique de l’huinanite», pe Aristotele, elevul lui Platon şi preceptor al lui Alexandru cel mare, ca să vedem despre cine vorbim.
Aristotele trăi dela 384 pănă la 322 înainte de Chr. El umplu lumea de scrierile sale celebre. Dar afară de numerul imens al scrierilor exi-
(87) TaCvj, BtJ3A'oO'p/.Y] 'EXAyjvwij, I. 66. Dom. d’Achery, Spicilegium, tom. II, Croni-con Centulense, libr. III, cap. 3, pag. 311, col. 2. apud Lalauue, Curiosites bibliographiqiies, pag. 160, Paris 1845.—D’Avezac, Gosmographie d’Ethicus, Paris, 1852 in 4°. II. Wuttke, Die Gosmographie des Istrier Aithicos, Leipz. 1853 in 8°. F. Pertz, De Cosmographia Ethici, Berolin, 1853, in 8°. — Vivien, Histoire de la Geographie, pag. 211.
www.dacoramamca.ro
134
PAPAD0P0L-CAL1MACH
stente ale Iul Âristotele, sînt uiulte cari s’afl perdut şi despre a cărora existinţa, ne vorbesc fragmentele remase şi testimoniile biografilor set şi al mal multor autori vechi.
Âristotele a scris şi despre Dacia în multe cărţi astădl perdute.
In scrierea la IMiTsîao, el descrie 250 de ţerl. Tote ţerile prin cari a străbătut şi pe unde a stat Alexandru cel mare, aveaţi istoria şi descripţiu-nea lor de acest om monumental. «Juvene existente Alexandro et militante «contra Persas, eundo cum eo nec turn abstinuit philosophari Aristoteles; «tune enim composuit historiam ducentarum et quinquaginta politia-«ram».38 Cicerone, care a avut fericirea de a ceti în filele sale tote aceste cărţi ale lui Âristotele, ce nu se perduse încă, ne (]ice : «Ab Âristotele ■iomnium fere civitatmn non Graeciae solum, sed etiam barbariae mores, «instituta, disciplinas, a Theophrasto etiam leges cognovimus».39
Âristotele a compus încă în mal multe cărţi o scriere despre tote fluviele mari şi ţermurile lor, între cari şi Dunărea (Ilspi %om\>.wv), după mărturia lui Plutarc. Cetirea tuturor acestora produsese, probabilmente, pe lângă a-morul de a birui, în inima eroului Macedon acea dorinţă şi nerăbdare d’a vede şi trece Dunărea şi de a se întâlni pept la pept cu voinicii Geţi.40
Din fragmentele ce ni se conservă, vedem că Âristotele a scris cărţi întregi despre Istria şi Istriam dela gurele Dunării nostre , despre Trad şi Tracia, despre tote neunirile Scythice, despre instituţiunile, obiceiurile şi istoria lor.41
§ 13.
POLEMOX DELA ILION.
Istoricul Polemon dela Ilion, supranumit şi periegeta (HoXe|j.ov 'IXtsuţ, b îTspt7j7Y]T%) a trăit în dilele lui Ptolemeiî Epiphanes (anno 204—180 înainte de Chr.). Intre scrierile sale perdute, avem de regretat :
1.	Despre oraşele de pe ţermurile Mărel-Negre şi despre întemeerea lor (KxLas'.c «Bv sv jrdv'w tcPXswv).
2.	Geografia saîî descripţiunea lumii (Koap.txiî itepi-qq-riav; -qzoi Yso'/paipla).
(3B) Âmmonii seu Philoponi Vita Aristotel. pag. 401, in (3iofpa<p. Westerm.
(89) Cicer. de Fin. V, 11. Conf. Diogen. Laert. V, 27.
,ţ.4<l) Arrinn. et Qnint. Curt. in Exped. Alex.
(*l) Mttller, fraqm. historicor. graecorum, fragm. 163. pag. 103. 154. 162. 165. 180. 154 in' toni. II. — Conf. Politic, libr. VII, cap. 2, tom. II. pag. 436. edit. Thurot, Paris 1824. PaC^, ’EXXTjviKTj (3i|3Xioîb}X7j.
www.dacoromamca.ro
SCRIERILE PERDUTE DESPRE DACIA
135
Polemon este citat de Strabon, de Ateneil. de Plutarc, de Ştefan By-zantinul şi de Imperatricea Eudoxia. Din micile fragmente şi citaţiunl păstrate, aflăm că Polemon a tratat şi despre Dacia şi Geţi, descriem! Scytliia, Istm (Dunărea), portul Scytliilor, pe Iapygl şi alte nemuri.42
§ 14.
PETRU PATRICIU.
Petru, celebru retor şi legist, fu născut în Tessalonica din părinţi Illy-rienl. El a stat în mare cinste la Iustinian, care îl trimise sol la Goţi şi la regele Perşilor Chosroe, în timpul armisticiulul de cinci anî dintre By-zantinî şi Perşi, pe la 550 după Chr. După acestă soliă, Imperatorele îl înălţa la demnitatea de patriciu şi de magistru, pentru a resplăti eminentele sale servicie.
Petru Patriciii lăsă multe scrieri importante, cari tote aii dispărut sub ruinele Imperiului Byzantin.
El scrise mal multe cărţi istorice ('loToptai) şi o carte despre situa-ţiunea şi relaţiunile Imperiului (rcspi rcoXiTixijg xataatâaewc). Ne-aii remas puţine mici fragmente din acestea, cari s’ail publicat în David. Hoescbelii LJclog. Legat. Aug. Yindobon. 1603 in 4° şi în corpul autorilor ByzantinI între Excerpta de legationibus, Paris 1648. Din aceste fragmente vedem că Petru se ocupase mult în scrierile sale despre Daci, despre expediţiunile lui Domiţian şi ale lui Tralan contra lui Decebal, despre supunerea şi co-lonisarea Daciei, şi alte multe evenimente petrecute la Dunăre în diferite epoce.43
§ 15.
HERON ATENIANUL.
Acest Heron, istoric şi geograf Atenian (TIpwv) a scris, nu seim posi-tiv în ce epocă, Commentariî voluminose şi detailate la cărţile Im Hero-dot (Trcop.v15p.aTa eic IlpdSorov) şi a făcut prescwiare a scrierilor istorice ale lui Heradide Ponticul, celebru istoric despre care noi am tratat altădată (5Ercttop.îj twv 'HpaxXeESoo bToptwv). Amăndoă aceste sînt cu totul per-
(4,j Jttllllcr, Fragmenta Sistoric. Graecor. tom. III, pag. 108—148.
(43J TaC^, 'EXXi)Vi)Xij fltpXioă^xij, tom. II, pag. 206.— Miiller, Fragm. Historieorum Graecorum, tom. IV, p- 181—191.
www.dacoromamca.ro
136
RECENSIUNÎ
perdute. Dar e destul titlul lor, ca să seim de câta importanţă au fost scrierile lui Heron pentru Dacia şi cât am perdut cu lipsa lor. Nu treime să confundăm pe acest Heron istoric cu Heron celebrul mecanic şi matematic Alexandrin, care a trăit pe la .120 înainte de Christ. 44 (Va urma)	Alexandru Papadopol-Calimah.
(,4) Suidas, in"Hpwv.
RECENSIUNÎ
POESIA POPORANĂ ROMÂNĂ ÎN ITALIA.
A. Graf, Della poesia populare rumena. Nuova Antologia, Voi. XXX, p. 5-38, Firenze 1875.
Multe s’au scris şi în ţeră şi în străinătate despre incomparabila literatură populară a Românilor; nu înse atâtea câte s’ar cere pentru a o face destul de cunoscută şi pentru a o ilustra după cuviinţă. 1). Graf ne aduce astădi şi el un mic, dară preţios contribut în sensul acesta, şi luând ca prilej colecţiunea cea cunoscută a lui Alexandri, ne ofere în colonele Nouă Antologie o schiţă fidelă, variată şi plină de colorit, care nu va lipsi de a atrage asupra sa atenţiunea publicului italian, deşi materia nu va fi cu totul nouă pentru dînsul după cele publicate în alte reviste ale Peninsulei de cătră Vegezzi-Ruscalla,Dorad’Istria şi T. Massarani.
Studiul literaturelor populare, precum observă d. Graf chiar dela început, este de o mare însemnătate pentru istorici şi pentru psicologi, fiind-că restrânge într’un chip spontan şi nemeşteşugit faptele şi semţimintele unor epoce sau cu totul necunoscute sau cunoscute sub o lumină neîndestulătore, încât pe de o parte tălmăce-sce şi întregesce analele omenirii, eră pe de alta caracterise'ză poporele mult mai apriat de cum caracteriseză stilul pe indivizii. Şi chiar dacă substituirea treptată a unor elemente noue şi modificarea condiţiunilor între cari şe reproduce cântecul sau povestea contribuesc a preface pe nesimţite aceste emanaţiuni impersonale ale geniului colectiv, totuşi se descopere forte des un grad minunat de persistinţă în ceia-ce privesce fondul lucrului. Pe plaiurile cele părăgiuite ale Itomului, ilustrul Fauriel auţji odată din gura păstorilor un scurt refren, care reamintîa resbunarea lui Aristomene şi gdna voinicilor Spartani prin cămpiele dela Steniclar : era refrenul acelaş pe care ’l cite'ză Pausaniadupă Mesenicalc, o epopeă perdută a lui Ria-nos de Bena, eră versurile acelea se păstraseră 26 secoli mai fără variante de cătră strănepoţii Heraclidilor.
Importanţa literaturelor populare nu este mai mică pentru cultorii poesiei. Poetul, după cum adaogă d. Graf, va găsi ime-ori forte folositor de a se depărta de
www.dacaromamca.ro
RECENS1UNÎ
137
hotarele artei propriu (lise şi de a părăsi societatea măiestrilor celor oficiali spre a răsufla aerul curat şi recoritor al natureî. El va vede atuucî cu mirare, cum-că nisce inteliginţe necîoplite nimeresc adesea dela întâia apucătură frumuseţi pe cari procopsitul din oraşe şi din high-life nu isbutesce, cu tote silinţele şi cu tdtă gimnastica spiritului seă, a le aşterne pe hărtiă. «El va vede', cum învaţă natura pe «omeni a’şî exprime simţămintele şi cugetările într’un chip graţios şi puternic, cum «ea produce prin mici mijldce efectele cele mal mari, cum expresiunea orală sub «povăţuirea ei ajunge a coincide cu ideîa; eră vegiend t<5te acestea, va pute să re-«cundscă mal cu învederare deosebirea ce este între artă bună şi artă rea, şi se va «risipi în gândul lui acea tendinţă atât de comună în dilele ndstre de a ridica piramidal fantasia poetică pănă la nori, sau de a o turti prin fel de fel de încercări «acrobatice».
Recomandăm cititorilor întregul pasagiu, în care se conţin aceste consideraţiunî (p. 6-7), fiind de mare urginţă pentru juna literatură română nu numai de a căuta la popor nisce isvore sănătdse menite a o vindeca de falsul gust şi de convenţionalism, ci âncă de a recundsce că numai acolo ea va găsi rudimentele unei formule estetice într’adever naţionale şi neîmprumutate. Literatura nu p6te să propăşescă decât răzimându-se pe tradiţiunl, eră modelurile cele mari din alte timpuri şi locuri nu împlinesc rolul acestor tradiţiuni decât în privinţa elementului general şi cosmopolitic al concepţiunii artistice. Dacă România aspiră la o existinţă autonomă şi ’n liunea intelectuală, cată să ’şi aibă şi ea un ideal autonom, înrădăcinat în geniul seu propriu, în istoria sa, în datinele, credinţele şi năravurile sale. Limba însăşi românescă în zădar va urmări acel grad de fixitate şi de cultură, care forme-ză de aţâţi ani votul general, dacă filologul nu va cerceta comorele ei istorice în e-manaţiunile cele spontane ale geniului naţional, şi dacă forfecăturele pseudo-lati-nescî ale procopsiţilor de astăglî nu vor fi înlocuite la timp priincios prin expresiunea cea viuă, isvorîtă din consciinţa mai multor generaţiunî solidare.
Orî-care să fiă însă rolul pe care scriitorii români îl vor acorda literatureî lor populare în eeîa-ce privesce perfecţionarea literatureî şi a limbei culte, scriitorii străini nu vor înceta de a face dintr’însa obiectul unei atenţiuni încordate, şi acesta nu dintr’un spirit de oţiosă contemplaţiune sau şi de o simplă curiositate simpatică, ci din alte scopuri mai înalte, fiă de natură sciinţifică, fiă de natură literară. Metddele comparative, aplicate mai întâiii cu atât succes la cercetările glo-tologice, au început de câţi-va ani a se întinde la cele mitologice, filosofice, eto-logice şi chiar estetice, spre a îmbrăţişa treptat tot organismul cugetării omenesci şi spre a face cu putinţă o completă exploraţiune a încuscririlor şi originilor tuturor civililisaţiunilor. In acest gen de studiu literaturele populare, mai cu semă dacă sînt bogate şi felurite ca cea romănescă, jfică un rol de frunte şi ofer mai multe verige spre a reconstrui lanţul cel misterios al tradiţiuniî universale, ba chiar spre a face să se dovedescă într’o ţii unitatea istorică a cugetării şi a civi-lisaţiunii omenesci. Noi ne mirăm astădî, dacă fabulele lui La Eontaine ni se re-vele'ză ca ultima metamorfose a poveştilor indo-semitice conţinute în Kalila wa
www.dacoromamca.ro
138
becensiun!
Dîmna şi în Fcinc’antantra, sau dacă ciclurile mitice ale lui Zeus, lui Jupiter, lui Wodan, luî Esus şi lui Perkunas ni se dau pe faţă ca nişte variante ale unui prototip preistoric născut la polele muntelui Imaus, şi mirarea ndstră cresce încă mai mult când aflăm o coincidinţă netăgăduită între nuvelele conţinute în papiru-rile Egiptului şi basmele ce au legănat pruncia ndstră, între naraţiunile africane de pe ţărmurile Oceanului Indic şi ale seminţiilor Melauesieî sau ale Polinesieî: cine însă p6te să prevedă surprinderile ce ne maî reservă viitorul, când totă paleonto-grafia cuvîntuluî omenesc va fi fost scormonită pe o scară întinsă ?
Afară de acestea, să se maî adaoge că, precum vieţa colectivă a omenirii tinde a lua o formă din ce in ce maî concretă prin îmmulţirea contacturilor şi printr’o colaborare crescândă a tuturor puterilor din orî-ce ramură a vieţeî culturale, ase-. menea şi formula estetică a expresiuniî tinde a se reforma printr’o întinsă lucrare asimilătdre, unde idealurile parţiale sînt cliiămate să aducă fie-care un contingent proporţionat cu firea naţiunilor din carî pornesc. De aci se nasce că naţiunile cele maî propăşite, a cărora literatură exercită în lume un ascendent maî universal, au şi maî multă grijă de a întreba orî-ce gen de manifestaţiune a cuvîntuluî la t6te poporele străine, şi consacră o parte însemnată din activitatea lor la traducerea şi ilustrarea literaturelor altora.
în orî-ce cas, România trebue să se bucure vedend cântecele, poveştile, dicătorile şi cimiliturele sale figiuând în revistele cele maî renumite şi în tractatele cele maî seriose ale cugetătorilor din alte ţerî, fiind-că cel puţin aptitudinile poetice ale poporului românesc vor fi puse ast-fel într’o maî mare lumină si memoria Europeî va fi recliiămată asupra istorieî luî şi asupra servicielor aduse de străbuni la causa cea mare a civilisaţiuniî. D. Graf, ca orî-ce alt scriitor italian ce a tractat despre Români, li se arată forte favorabil la fiă-care pagină, şi iată spre exemplu cum de-pinge caracterul lor cititorilor Nouel Antologie :
«Românul este de un caracter blând şi aşerlat, cumpătat la mâncare şi la băutură, «muncitor, cu inima deschisă şi încredetăre. Una din particularităţile caracterului «seu maî isbitore la ochii străinilor este un fel de liniştită melancoliă abituală, «care ’l face a se feri de petrecerile cele desordinate şi sgomotdse şi fdrte rar îl «lasă a se depărta de buna-cuviinţă. Mult însă ne-am înşela, dacă pentru acesta î-am «atribui micşorime şi depresiune de suflet : o istoriă gloridsâ de peste treî secolî, «în cursul cărora poporul românesc (spre a tăce de resbelele luî necontenite cu « Leşiî şi cu Ungurii) se aretă ţinend pept împrotiva Musulmanilor, învingendu-i, «în maî multe rîndurî, împedecând ca o barieră puternică irupţiunile lor spreeen-«trul Europeî şi scăpând în cele din urmă, deşi nu întregă, dară puţin vătămată, «neatârnarea sa naţională, o asemenea istoriă ar ajunge, după mine, spre dovada «contrarului.»
Un asemenea limbagiu nu este inspirat d-luî Graf de singurul studifi al eolec-ţiuniî luî Alexandri, ci încă de impresiunile sale proprie, fiind-că d-luî a avut destulă ocasiune de a cunbsce ţera de aprdpe, ba chîar ’şî-a petrecut într’însa maî td-tă copilăria. Simpatiele luî pentru România învedere'ză dar o humă nobilă şi bine-
www.dacaromairica.ro
RECENSIUNl
139
voitore, şi merită o recunoştinţă cu atât mai mare, cu cât d. Graf nici n’a cerut, nici 11’a avut vre-o dată ceva din partea Românilor.
După pertractarea generalităţilor, disertaţiunea d-luî Graf se cobora la amănunte şi analiseză poesia populară după cele patru categorie stabilite de ilustrul poet mol-dovdn în ediţiunea dela 1866, adică : căntcccle bătrânesc1, doinele, colindele şi horele. Noî nu’l vom urma în acesta analisă, pertractată pretutindinea cu o mare justeţă şi cu un simţ delicat al frumosului, ci ne mărginim de a trimite pe cititori la textul însuşi. Nu putem însă termina acest articol, fără a manifesta autorului o dorinţă a ndstră, şi anume de a’l vede ocupăndu-se într’un timp apropiat cu o versiune italiană a poesielor în cestiune, precum şi a celor-alte genuri de compuneri populare cari le complete'ză.
Italia nu este încă pre bogată în acest soiu de translaţiunî; dar în privinţa literatura populare române nici Germania însăşi, nici Franţa n’au produs pînă astăzi vre-o lucrare de atâtă însemnătate, încăt să fiă anevoiă a le întrece, dacă cine-va scie să se apuce de lucru cu calităţile cuvenite şi cu destulă cunoştinţă de causă.
Mai bine încă ar isbuti de sigur d. Graf, dacăs’ar simţi dispus a reproduce cântecele romăuesci în limbagiul poesiei. Avem înaintea ochilor micul volum de versuri, publicate de d-sa la Brăila în 1874 (Verşi de Arturo Graf, Braila, tipografia Pestemalgioglu, 1874), spre a nu elice nimic despre cele d’întâî încercări ale autorului, tipărite tot acolo cu 10 ani mai ’nainte, adică când d-sa era încă copil, sub pseudominul Filarete Franchi. Pdte că un critic sever ca d. Veritas dela Illustrazione Italiana, ar găsi ce-va de dis junelui nostru amic şi elev; însă d. Graf nu este din aceia cari remân pururea copii, şi noî am fi mulţumiţi de a vede ivindu-se şi dintre Români mai mulţi poeţi cari să înce'pă ca d-sa, însă tot ca d-sa să şi mergă înainte.
G. L. Frollo.
POESIA POPORANA ITALIANĂ ŞI «FRUNŞA-VERDE».
D r. H. SCHUCHARDT,
ritornell OND terzine. Halle, 1874, in-4, pag. IV, 148.
Ce este o flore ?
Negreşit că altfel o descrie copila, ce o împletesce în cosiţă; altfel o laudă grădinarul, ce o cultivă din speculă; alt-fel, cu totul alt-fel o vede botanistul, care o studiază nu pentru a o admira, nu pentru a o utilisa, ci pur şi simplu pentru a o c u n 6 s c e.
Ce este o stea ?
www.dacoromamca.ro
140	RECENS1UNI
Nu în acelaşi mod o privesce poetul ce o cântă, marinarul ce o îea drept călăuză, astronomul ce o fixeză.
Nimic nu e maî fldre, nimic nu e mai stea, ca poesia poporană a Italiei; dar de-mult cântată şi de-mult exploatată, ea dâ abia acuma pentru prima oră peste un naturalist.
Tdte scrierile lui Hugo Scliuchardt, actualmente profesor de filologia romanică la universitatea din Huile, începând dala clasica’î operă despre «Vocalismul limbeî latine vulgare»,1 se disting printr’o analisă microscopică, forte grea de urmărit de cătră un lector ordinar, nedeprins cu aparate atăt de metodice, dar singură aptă a ne aduce la resultate adeverat ştiinţifice.
De aceia—maî repet o dată — mulţi aii vorbit despre poesia poporană italiană, ale carii frumseţî aii găsit adesea resunet în savanta Germaniă;2 însă neminî pănă la Scliuchardt nu şî-a impus sarcina, forte ingrată faţă cu publicul cel mare, de a considera pe acesta superbă fiică a me$i-gfileî cu recela cea nordică a unui Linneîi sau Tycho-Brahe.
Orî-căt de mult ar protesta copilele şi poeţii, nu pentru eî sîut făcute florile şi stelele, ci pentru botanist şi astronom.
Poesia poporană italiană presintă doă variante principale : rispetto şi ritornello.
Sub raportul exterior, ritornello consistă generalmente dintr’o «terzina», adecă o strofa din trei versuri de cate un-spre-ţlece silabe; pe când rispetto are cel puţin patru versuri, une-orî doă-spre-ţlecî, patru-spre-decî şi chiar maî multe.
Este o deosebire aşa ţlicend de volum.
Un al treilea variant, a căruî importanţă Scliuchardt cel de’ntâiu a constatat’o, este proverbul din câte doă versuri, bună 6ră ca la noi în :
Umblă pe drum eu alaiu Ş’a-casă n’are malaiu...
Printr’o laboridsă demonstraţiune, Scliuchardt defige posiţiunea intermediară a ritornelluluî între rispetto şi proverb, de cari ambele el participă nu numai în privinţa formei, ci şi ’n a fonduluî.
Fie-care aserţiune e susţinută cu o nespusă bogăţiă de exemple din maî tdte dialectele italiane, după colecţiunile lui Marcoaldi, Pasqualigo, Dalmedico, Tommaseo, Tigri, Nannarelli, Vigo, Pitre etc.
Sînt-nu maî puţin interesante şi originale observaţiunile luî Scliuchardt despre raportul ritornelluluî cătră «terzarima» a luî Daute şi al rispettuluî cătră «otta-varima» a luî Boccacio.
însuşi sonetul nu e decât o ingeniosă combinaţiune din «terzina» şi «ottava».
(') Der Vocalismus des Vulgărlateins, 1—III, Leipzig, 1866—8, in-8.
(*; P. Heyse, Vber italidnische Volkspoesie, în Steintlial u. Lazarns, Zeitschr. f. Vol-kerpsychologie, t. 1, p 181—211. — W. MiilJer u. O. L. B. Wolff, Egeria, Sammlungita-lienischer Volkslieder, Leipzig, 1829, in-8. — Blessig, Bomische Bitornelle, Leipzig, 1860, in-8. — etc.
www.dacaromanica.ro
RECENSiONl
141
Prototipul tuturor acestora, după Schuchardt, ar fi rispettul cel de patru versuri, de unde apoi pe diverse căi, suprimând saii amplificând, s’au desvolţat cele-l’alte variante.
Singurul punct do regretat, este că autorul, care posedă cu perfecţiune tbte limbile romanice, nu le-a utilisat de astă dată pentru a pune în paralelism pe larg ma-nifestaţiunile analbge din totalitatea poesieî poporane neo-latine.
O asemenea comparaţiune putea să modifice întru cât-va conclusiunile sale actuale; însă resulţatele dobândite s’ar fi rădicat numai ast-fel mai pe sus de orî-ce controversă.
Schuchardt a fost pentru Români maî generos decât pentru cele-l’alte popore romanice.
El ne consacră aprbpe doă pagine.
Ritornellul se începe maî tot-d’a-una printr’o invocaţiune cătră o flore. bună-6ră: «■Flore de mărar!
Când voiu muri şi mc voiu duce în raiu,
Dacă nu te voiu găsi acolo, mă voiţi întorce.»
Mulţi comparaţi acestă «fibre» cu «frunda-verde» din poesia poporană română.
Iată ce fiice acum Schuchardt :
«Semi-versul cu fiore din ritornellul italian a fost pus adesea într’o legătură «istorică cu frunda-verde, debutul tipic al celor maî diferite cântece poporane ro-«mâne. Aşa credeaţi Oipar, Alexandri, Picot, Imbriani etc. Uniî triumfau pentru că <fnm§,a-verde se trage de pe malurile Tibruluî; alţiî pentru că ritornellul a fost «basa poesieî poporane italiane deja sub Marc TJlpiu Traian, când acesta a cucerit «Dacia la anul 106 (Imbriani, DeU’organism opoetico p. 128). Mie acestă opiniune «mi s’a părut nefundată din dată ce am examinat’o maî cu atenţiune, deşi în ade-«ver frunfla-vcrde a Românilor, prin facultatea sa de a întră în tot felul de com-«binaţiunî, de ex. frunijă verde de piper, f. v. a lemnului, f. v. de lemn dulce, /'. *.v. lemn uscat, f. v. lob şi linte etc., oferă o analogiă cu italianul fiore, care pote «să înşele pe cine-va. îmi pare bine, că ’n acestă privinţă me întâlnesc cu un sa-«vant român. Hasdeu, într’un articol din Columna lui Traian pe nov. 1873 (de «aci în a sa Istoria critică a Românilor 1874, t. 2, p. 79 şi urm.), a demonstrat «pănă la ultima evidinţă deosebirea între frunda-verde, care se referă la obiectul «poesieî, şi între fiore, caro se adresă la personă. Totuşi el ar fi trebuit să maî «menţioneze ceva. Şi invocaţi unea la fibre se află în poesia română, deşi maî rar. «Deja Gipar o indicase în Elemente de poetică Blaj 1863, p. 195, aducând exem-«ple ca floricică din răzor, floriei că de prc fin, floricică verde ’n erbă. Une-orî «acestă flore stă chiar în locul frundel-vcrdl, precum în Alexandri Poesiî populare «p. 305 :
Floricică, floricea!
«la începutul unui cântec care se încheiă prin :
www.dacoromanica.ro .
142
REC;. fcJIDNÎ
Şi filele omului Sint ca florea câmpului,
Dimineţa înfloresce,
Peste 5I1 se vestejesce Şi spre seră nu mai este!
«Tot acolo la p. 278 :
Floricică ’n foi albastră !
«ca debut la :
— Draga mea ’n lume una,
Maî frumosă de cât luna,
Cu feţişora ca crinul Şi cu ochii ca seninul.
«De asemenea la p. 406, VI :
Flore, floricea!
Maî <ji, puica mea,
Cum ţliceaî aseră Pe din jos de moră.
«In fine, este de observat cântecul dela p. 403. care se adresă la o copilă ca la «flore, repetând merefi acesta invocaţiune :
Frumjă verde de oves,
Floricică de pe şes!
Floricică, flore-albastră....
Floricică, floricea....
«Prin urmare, au şi Românii o invocaţiune la flore, ca şi Italianiî, dar nu nu-«maî ca aceştiîa, ci de asemenea ca Slavii, Albanesiî gi maî ales Grecii...»
Orî-cine pote constata în acest pasagiu o profundă cunoscinţă a limbeî şi litera-tureî române din partea lui Scbuchardt.
El are o deplină dreptate, când (Jice că alături cu frunflă-verde, dar fără înrudire cu ea şi pe o liniă de tot secundară, Românii maî au şi eî un fel de invocaţiune la flore.
Ace'stă flore însă nu me interesa pe mine în articlul meu despre frunflâ-verde, a căriî independinţă de origine o recundsce însuşi Scbuchardt.
Daca aveam intenţiunea de a studia şi florea din poesia poporană română, după cum am studiat pe frunda-verde, aş fi putut s’o maî compar, afară de paralelisme «slavice, albanese şi maî ales grece», despre carî vorbesce Scliuchardt, cu fenomene analoge din literatura orientală.
Astfel în poemul sanscrit «Gita-Govinda» găsim câte o flore sau chiar doă în fie-care strofă.3
3 Lasseu, Zettschr. f. die Kunde des Morgenlandes, t. 1, p. 132.
www.dacoromanica.ro
COMUMICAŢIUNI	1.3
O doină poporană din Persia cântă :
«Trandafir alb şi trandafir roşu, garofe şi mac!
«Faţa ta portă semnele dinţilor mei;
«Scâlă, halele să întrebăm pe Mohammed,
«Vom vediî cine din noî e cel necredincios... 4»
Nemic nu pote fi mal identic cu fiore din ritornellul italian...
După modul excelentei lucrări a lui Schucliardt, cu acelaşi tact, cu aceiaşi eru-diţiune, cu aceiaşi impasibilitate ştiinţifică, dar pe o scară mai comparativă, ar trebui să se apuce cineva a supune unui studiu analitic forma poesieî poporane române.	H.
(*) Chodzko, Specimens of thc popular poetry of Persia, Londou. 1842, in-8, p. 492.
COMUNICAŢIUNt LINGUISTICE
D. N. Ţine ne comunică următfirele «vorbe ţerănescî» :
Dela P r e d e 1 : zîmnic, pimniţă.
boldan, vîrf de munte inaccesibil.
virzobî, încălţăminte de umblaţii pe zăpadă, compusă din doă cercuri concentrice, cel interior de mărimea piciorului, cel exterior maî mare, piciorul legându-se de cel interior.
canjw i) j „ ce	]a îucăltăminte pentru a se pute mea pe munte.
colţarî f 3	,i	n	i
clocotici, un fel de flanelă, cu care se înfăşură piciorul pană la genucM.
siştar, vas în care se mulg oile.
zadă. brad al cărui lemn arde ca luminarea, servind ţeranilor pentru acest us. steresat, uimit: «a se iuta sterezat».
Dela B u z â fi : sucn, car de munte. şovă, ruptură de pămînt, făcută de apă. zăvadă, adăpost de iernă pentru vite. preugd safi preocă, herghelia de cai. meriţi : «un cal merge merifi», când are picîfire stricate. otăreg, drum între hotare. drumeg, drum părăsit.
lClCră i, H
,	. Jladă sau lădiţă.
lacnţa)
obrăţiă, livede. rahilă safi rafilă, rană vie.
www.dacaromamca.ro
144	COMUNICAŢIUNl
sagnă, rană pe spinarea calului: «când îi rădică, şeua, se vede sagna». racină=.xaxă nevindecabilă : «s’a făcut racină».
Dela Severin :
samodivă, termen mitologic; mumele, când blastemă copii, dic : «mânca-te-ar samodiva!»
saxiă, ghiveciii de flori.
dumerea : «e o clumercă în casă», când este cine-va urît sau despreţuit.
^ -V" I s
Impregiurările silindu-ne a suspinele pe un timp nedeterminat publi-caţiunea «Principielor de filologia comparativă», del. abonaţi, cari au căpătat deja patru broşure, vor primi, drept compeusaţiime pentru restul de opt broşure, «Columna lui Trai an» piuă la 1 mai ti inclusiv.
Vom fi forte recunoscători tuturor d-lor de prin districte, cari vor binevoi a ne comunica din când în când :
1.	Copie exacte de pe textul documentelor vechi, cu arătarea locului unde se află;
2.	Poesie, basme, tradiţiunî, proverburl, ghicitori şi idiotisme poporane;
3.	Cuvinte şi locuţiuni terănesci puţin cunoscute.	H.
		EB.EATA	
Pag.	Bând.	Tipărit :	Citcsce :
99	30	la avut	a avut
109	19	6S6-?	C 5/ 7joo-<;
110	18	aa.<p&z	owpăţ,
—	27	a ti-	avti-
112	22	ălfu- a	alfu- a
124	27	Kundensprache	Kurdensprache
ECŢiA ISTORII)
<5L. /
www.dacQromanica.ro