COLUMNA LUI TRAIAN NOVEMBRE 1876 Istoria. — Linguistica. — Literatura poporana. cronica LUI CESARIU DAPONTE Istoria evenimentelor din timpul Sultanului Mehmet, sub vmratul bătrînuhd Kuprili-Mehmet-paşa, pinii în dilele Sultanului Ahinet, fiul acestui Sultan Mehmet, vizir fiind atunci Daniad-IIasan-paşa. Sultanul Melimet, fiul Sultanului Ibraim , care avu doî fraţi, pe Sultan Sulei- man şi pe Sultan Ahmet, amîndoi ajunşi la tron, a împărăţit pe la anul lunar. Dintre cei mulţi viziri din timpul seu, bătrînul Mehmet-paşa-Kdprili, Albanes de origine, a stătut cinci ani la vizirat şi a murit vizir. Acesta a săvârşit maî multe fapte însemnate, găsind imperiul într’o stare forte încurcată şi decăzută, când veniturile Statului se vindeau pe câte doi şi trei ani înainte; dar venind el la putere, a prins pe toţi aceia cari le cumpăraseră şi i-a decapitat; revîne când se găfcîa să plece de acolo, se prefăcu că trimite pe Drosul serdarul cu scrisori cătră boierii ţereî, şi tot odată îl însoţi şi de un Aliverdi Tătarul cu alţi câţî-va Tătari, pe carî îî cunoscea de tălharî reî; a-poî chiămând pe Aliverdi la o parte îî (lise, în secret, ca ajungând la Bărlad, să se retragă din calea mare şi să taie capul luî Drosu, pe care să i-1 aducă luî spre încredinţare, iar boierilor să le spună că a fugit. Acesta s’a şi făcut întocmai. La întorcerea lor spre Iaşi, Domnii au tras la şes aprope de monastirea Balica, unde Duca-vodă făcu mari pregătiri şi invită pe Şerban-vodă la prând. Acesta însă ceru să’î dea pe Ivaşcu Bălenu şi pe Stoica paharnicul, cari erau fugiţi; şi fiiud-că Duca-vodă n’a voit să’î dea, Şerban se sculă şi plecâ a doua di de dimineţă spre Focşani, unde trimise de’i aduseră pe Vilcu vornicul, căruia ’i dete mortea cea www.dacoromanica.ro CESAB1UU DAPONTE 491 maî uiită. După aceia maî aduse şi pe Christea vistierul, asupra căruia puse o ne-dreptă datoria de 40 mii lei cătră vistieriă, şi fiind-că el n’avu să’i dea, după cei luă tdtă aTerea ce i se găsi, îl şi omorî. După ce ajunse la scaunul seu, trimise pe un căpitan, anume Ghinea, cu maî mulţi slujitori, la Petraşcu căpitanul Urdicenul, şi aducendui, după ce i scliingîui în tot felul, îl omorî şi pe dînsul. Nu mult după aceia trimise de spîndurâ la tîrgul Ocnei şi pe Radul vistierul Ocnarul. Iar pe fiul Drosuluî, după ce i trimise la Ocnă, a pus de l’a omorît chiar acolo un Cobză Dumitraşcu căpitanul; şi ca să nu maî remână nimenî din semînţa luî, a pus de au omorît şi pe unica fată ce maî avea ferosul. Aceste omoruri şi alte împilări săvărşi Şerban-vodă pînă la al treilea an al Domnieî sale. Duca-vodă însă se aretâ cu multă milostivire şi bunătate cătră ţera Bogdanieî şi cătră boerî. Dar după vr’o şese luni, în urma întorceriî sale dela cetatea Dogan, unii boîerî, în număr de treî, începură a conspira contra’!, întărâtând şi pe slujitori la revoltă; aceştî boerî erai! : Ghioca Yasile vistierul (creatura luî Duca-vodă şi rudă cu Domna luî, ţinând în căsătoriă pe o nepotă a Domneî), Bogdan (al căruî fiu se tăcu maî în urmă hatman) şi un al treilea, despre cari aflând Duca-vodă, după ce ’î judeca, îî condamnă la morte şi-î omorî. în acelaşî timp, ajungând la vîrsta de căsătoriă fiîa luî Duca-vodă Ecaterina, fi-danţată maî de ’nainte cu Ştefăniţă beîzadea al luî Radu Leon-vodă, supranumit şi Sfcridâ, Duca-vodă se opuse la acestă căsătoriă, pentru că sciea pe pistil Ştefăniţă de rea purtare şi aplecat la beţiă. De aceîa şi trimise să aducă dela Constantinopole pe un fiu de boîer, anume Iordache Muselimi, pentru a’l logodi cu fiă-sa Domniţa Ecaterina. Aflând despre acesta fiul Radului Leon-vodă, s’a dus să reclame la vizir, rugându-1 a nu lăsa să i se facă nedrept a'ea d’a se da fidanţata luî la altul; şi vizirul î-a promis că va face a nu se da altuîa, ci tot luî. Prin alegere sinodală vine la scaunul Ecumenic Patriarcul Iacov al Lariseî. Fiind pe atunci hatman al Ucraineî fiul luî Hmil, fostului hatman, om reută-cîos şi nestabil, şi Cazacii ne maî putând suferi desordinile luî, s’atî dus de s’aii plâns la Purtă. Duca-vodă dorind şi el hătmănia, făcu cerere la Portă. Atunci vizirul ordonă ca să mergă la Constantinopole spre a face niukarer şi să’î dea hătmănia Ucraineî; tot-odatâ îl învitâ să ducă şi pe fiiă-sa spre a se judeca cu fiîul Raduluî-vodă. Ajungând la Constantinopole, Duca-vodă fu îmbrăcat cu caftan de cătră vizirul, şi la ducerea sa pentru a se închina la împăratul, după obiceiu, îî puseră pe cap, în loc de cucă, un calpac cerchezesc de samur pentru Ucraina, dân-du-î tot-odată şi un topuz în mână; dar în momentul când era să între spre a se închina împăratului, primi scire dela vizirul că negreşit să dea pe fiiă-sa luî Ştefăniţă beîzadea fiîuluî Radului Leon-vodă; atunci Duca-vodă neputend face alt-fel, respunse : «se va împlini porunca sa!» dar forte cu greu îî veni un asemenea ordin, încât ceî de aprope al luî diceau că nicî odată nu sciau eî să fi cercat el maî mare supărare şi amărăciune ca atunci. După acestea, plecând din Corstan- www.daconmuurica.ro 492 fi E O R fi lî S C IJ tinopole, luâ pe Ştefăniţă cu dînsul în Moldova, unde ’l cununa cu multă pompă şi veselia, după obiceiu. După terminarea nunţii, plecă Duca-vodă în Ucraina la Nemirova, unde aşedâ de locotenent al seu pe un lane al 2-lea postelnic, pentru că cunoscea limba Cazacilor; după care apoi orîndui polcovnici şi judecători pentru a judeca afacerile poporului, şi după o şedere de vr’o doă lune, se întorse la scaunul şefi. Acest Duca-vodă avea pe sigilul seu trei blasonurî, şi anume : al Yalachiei, al Moldovei şi al Ucrainei, cu topuz. în epoca aceia era un Turc anume Patburun-Mehmet-efendi, favorit al lui Reiz-efendi, om cu cunoştinţă de carte. El trăia cu o sclavă Rusă de origine, care ’şi ţinea legea şi mergea la biserică cu voia stăpînului ei. Intr’o di efendi îi făcu întrebarea : pentru ce une-ori îi mirdsă gura frumos ? Femeea se apără sub mai multe pretexte că nu scie nimic despre acesta, der fiind silită de dînsul d’a ’i spune fără nici o codire, îi respimse : noi când mergem la biserică şi vrem ca să eşim, ne dă preotul câte o bucăţică de pâne sânţită, şi de aceia ’mi mi roşă atunci gura. Efendi, ca om citit, se minună de acesta; şi voind să ve'dă orânduîala bisericei nostre, dise unui croitor al seu ca să’i aducă un rând de haine de ale sale, spre a se îmbrăca cu ele şi a merge tiptil la biserică. îmbrăcându-se prin urmare efendi cu hainele cerute, chiar în dioa de duminecă se duseră amîndoî la biserică la Patriarchiă, unde efendi vedu oficiând pe doi Patriarchi, cel Ecumenic şi al Ierusalimului, încongiuraţi de archierei cu tfităpompa obicinuită. Iar când eşiră cu sfintele daruri, i se păru lui că archiereii şi preoţii erau cu o palmă ridicaţi de jos, şi aşa de mult se umili de eulaviă, încât la eşirea sa de acolo începu să predice cunoscuţilor sei legea ortodoxă, care ace'sta nu încetă d’a o face pînă când aflâ şi vizirul; şi aducendu’l înaintea sa, el şi atunci vorbîa de faţă despre legea ortodoxă, ast-fel că atunci chiar îl trimiseră la Atmeidan, unde ’1 lapidară, conform legii lor. în acel timp a venit la Constantinopole mare ambasador rus Procopie, prin a căruia negoţiare s’a încheiat pacea cu Turcii, şi aşa mari onoruri ii făcură, încât cei de pe atunci draenii pliceau că nu ’şi aduceau aminte să se mai fi făcut altă dată atâta ondre vre-unui alt ambasador. împărăţia Otomană fiind mai de ’nainte învăţată de bătrînul Koprili-Mehmed-paşa ca nici-odată oştirile să nu stea neocupate, spre a nu li se da ocasiune d’a se revolta saţS a face alte neorîndueli, începu să pretindă dela Nemţi doă cetăţi, anume Enik şi Komorn. Aflând Nemţii despre ace'sta, au trimis ambasador la Portă ca să cerceteze pricina pentru care se cereau aceste cetăţi, mai cu semă că nici termenul tractatului de pace nu expirase, ci mai aveau încă trei ani pînă la împlinirea lui. La ace'stă întrebare Turcii respunseră : «oştirile rnistre cer resboiu, şi dacă ne veţi da ţlisele cetăţi, noi ve putem lăsa în pace, iar de nu, să ve gătiţi de resboiu». Şi pentru că Nemţii n’au consimţit să le dea, Turcii începură a face fdrte mari preparative de resboiu, punend în mişcare tote oştile d n Anatolia şi Rumelia, cum şi pe Hanul cu totă puterea lui; asemenea veni poruncă gi la cei doi Domni www.dacoromanica.ro CESARId DAPONTE 493 Şerban-vodâ al Valachieî şi Duca-vodă al Bogdanieî de a se scula cu t<5tă oştea lor, luând Duca-vodă şi pe Cazacii din Ucraina. Mai ordona încă Porta şi craiului Transilvaniei, Mihail Apafi, d’a se duce şi el cu Ungurii; tot o-dată mai vesti şi pe Tokoli, ca să mergă şi el, căci acesta trădase pe împăratul lui si avea cu dîn-sul ca la 20 raiî Unguri din Ungaria de sus. Plecând Sultanul cu vizirul din A-driauopole, s’a dus pîuă la Bcdigrad, unde a aşteptat pînă când se adunară tote oştirile, adică paşii, Domnii şi Hanul. Atunci împăratul remase la Beligrad, iar vizirul pleca cu oştirea contra Nemţilor, răspândind svou îii public că eî merg a-supra celor doă cetâţî, pe când scopul lor adevărat era de a merge spre Yiena. După ce ajunseră a doua di la Enik, pe când se gătîau să înconjore cetatea şi să se aşode la meterezurî, se presintâ Reiz-efendi şi le făcu citirea următorului Hat-ti-şerif : «Voi vizirilor şi paşilor mei, şi voi garda mea, dela voi cer cetatea Vie-neî». Audind aceste vorbe, la moment se repediră înfuriaţi ca nisce leî, şi făcend poduri de trecere, se duseră la Viena. Nemţii din parte-le, negândindu-se la una ca acesta, erau atât de neîngrijaţî, încăt puţin lipsi de a prinde Turcii şi pe împăratul de viu. După sosirea lor acolo, deteră jaf caselor şi se umplură Turcii şi Tătarii de prădi şi avuţie. în urmă înconjurând cetatea Vieneî şi luănd posiţiunî cu şanţuri, începură să o bată cu tunuri; fiind însă că şi Nemţii aveau oştire multă în cetate, le făcură re-sistiuţă forte energică, omorând mulţime de Turci cu bombele ce aruncau asupra lor. Atunci împăratul fugi la o. cetate în depărtare ca de 24 ore de Viena, de unde trămiso soli pe la tote regatele creştine, cum şi la regele Poloniei Sobiesky, rugându-se de a-î da ajutor la nevoia în care se afla. Sobiesky, pornit din zel creştinesc, alese ca la 30 mii omeni din armata sa cea mai bună, şi merse însuşi de întâlni pe împăratul, care, pînă la venirea ajutorului, adunâ ca la 50 inii de oste nemţescă. în capul acestora tuturor se puse Sobiesky şi plecâ spre Viena contra Turcilor, cari o ţineau înconjurată de 63 dile. Ve-clend Turcii atăta oştire, numerosă şi alesă, se făcu propunere vizirului de cătră Hanul Tătăresc de a lăsa cetatea şi a eşi să se lupte la câmp liber, unde să se p6tă bate şi Tătarii lui; însă vizirul nu consimţi la acesta propunere, şi ast-fel se începu lupta, care ţinu dela orele 4 pînă la 10. Nemţii fiind mai iscusiţi la resboitt, bă-tendu-se respingeau pe Turci pas la pas, pînă când începură a fugi. Lupta cea mai înverşunată se făcu înaintea vizirului, care le resistâ cu multă învierşunare împreună cu bmenii sei, iar restul armatei fugi, şi mai înainte de toţi fu Hanul cu Tătarii lui. în fine, ne mai putend să resiste nici vizirul, plecâ şi el şi se duse la Buda, unde se opri căte-va dile. Sobiesky remase la Viena, unde venind şi împăratul, îşi exprese multa sa recunoştinţă pentru ajutorul ce i-a dat la timp de nevoiă. La plecarea sa din Viena, Sobiesky s’a dus pe la cetatea Ostrogon, ce era sub dominaţiunoa Turcilor, şi după o înconjurare de căte-va dile o luâ şi o lăsa sub stăpânirea împăratului. Aflând vizirul de luarea Ostrogonuliu, strînse un numer de vr’o trei-decî mii www.dacaromamca.ro 494 GEOKGESCU <5niem din armata ce ’î mai remăsese şi, orănduind şese paşi în capul lor, îi tră-mise contra Polonilor, cari însă îî bătură cu desăvârşire, cădend şi patru din cei şese paşi; iar Kuşci-Mustafa-paşa şi încă unul fură luată prisonierî. Plecând vizirul dela Buda, s’a dus la Beligrad împreună cu toţi paşii şi ceî doi Domni, cari având îutre dînşiî certă pentru o rămăşiţă de zalierea încă dela Ce-lirin, când Duca-vodă era în Yalachia, se judecară înaintea vizirului, şi Şerban-voiă încărca pe Duca-vodă cu una sută patru-decî de pungi. Tot acolo la Beligrad se plânse şi marele Dragoman contra luî Şerban-vodă pentru o sumă de bani, şi vizirul ordonă ca să i se plătescă. Pe când vizirul se afla la Beligrad, împăratul trimise un capigi-başa care, după ce ’î luâ sigilul împărătesc, n lua apoi şi capul, împreună şi cu al luî Defterdar-efendi, pentru motivul că el a fost îndemnat de s’a făcut resboiul acesta. Capul şi cu sigilul fură duse la Adrianopolo, uude mar fură aduşi şi câţî-va din favoriţii luî, adică Keiz efendi, marele Dragoman şi alţiî; apoî sigilul s’a dat luî Cara-I-braim-paşa. care era atunci Caimacam, înlocuindu-1 pe el cu Suleimau-paşa, marele Imbrohor; iar din favoriţii ceî aduşi la Adrianopole, pe Reiz-efendi îl spîn-cinrâ, şi pe marele Dragoman îl puse la încbisore, făcend în locul luî Dragoman pe Sefer-aga. Yedend Dragomanul mortea luî Reiz-efendi şi urgia împărătescă, temendu-.se ca nu cum-va să’şî perdă vieţa, promise trei sute pungă de bană pentru liberarea sa. Din ace'stă sumă neputend să dea decât numai o parte acolo la Adrianopole, fu trausferit şi închis la Constantinopole; şi tiind-că nici acolo nu p .tu să îrnpli-nescă tdtă suma promisă, i se confisca averea pe sema împărăţiei şi casele i se sigilară, punend în acelaş timp la încliisdre- pe nevesta luî Sultana şi pe mumă-sa Domna Rosandra; er pe dînsul îl duseră din nou la Adrianopole şi’l aruncară la încbisore. După un curs de şese lune, Domna Rosandra îşi dete sfârşitul cliîar acolo în îu-cbisore. După alte cinci linie, fiind apropo d’a completa suma celor trei sute pungă, liberară pe nevesta Dragomanul uî, er după o lună şi pe el-însuşî. Eşind dela încbisore, ceru voiă d’a merge la Constantinopole ca să’şî revedă familia, dar a doua-di cliîar fu recbiămat la Adrianopole, unde vizirul începu a se servi cu dînsul la afaceri intime d’ale împărăţiei. După trecere de vr’o doă lune, a-ducendu’l vizirul în marele Divan al imperiului, îî disc aceste cuvinte : «fiind-că împărăţia n’a descoperit nicî-un vicleşug din partea ta şi pentru că aî servit cu credinţă, e'iă te restabilesce la postul de mare Dragoman al imperiului, miluindu-te tot-o-dată cu casele şi cu zapisele tale»," adecă obligaţiuni de valdre de 50 de pungî, depuse ca un fel de zălog pentru banii ce i se cereau. Cu acesta ocasiuiie îl îmbrăca cu caftan, şi ast-fel reveni la cea d’întăiu favdre. La întdrcerea sa din Beligrad, Duca-vodă a trecut prin Ardei şi apoî prin Bacău, de unde luă drumul spre ţinutul Putneî şi trase la un sat a-nume Domnescî, spre a face acolo serbătorile Crăciunului şi apoî să revină la scaunul seu; tot o-dată www.dacoramamca.ro CESAHltj DAPONTE 495 mai aştepta acolo pînă să se adune slujitorii, cari fugiseră toţi dcla dînsul din causă că nu le plătîa lefile, temendu-se fără dînşii de Petriceîcu-vodă, care ocupase tronul prin ajutorul Polonilor. Acolo dar aflându-se, năvăli o sumă de Poloni ,şi Moldoveni sul) comanda unui Baînskv, cari, ajutaţi de trădarea sătenilor indigeni, îl surprinseră asupra mesei în dina de Crăciun, şi'l duseră prisonier iii Polonia, unde şi muri. în locul lui veni la Domnia Moldovei Dumitraşco-vodă. în acelaş timp, stricându-se pacea între Turci şi Veneţianî, aceştia diii urmă declarară resboîu şi au plecat în Pelopones, unde au luat doă cetăţi Corona şi Mo-doiia, generalisim veneţian fiind Morosini, maî în urmă Doge al Veneţiei. Atunci luară şi Polonii tot locul numit Podolia, pe care ’1 luaseră Turcii dela dîngiî. în al doilea an după resboiul dela Viena, făcend şi Nemţii mari pregătiri, au plecat în contra Turcilor, şi înconjurând Buda, au bătut şi au risipit trite oştirile turcescî cari venîau în ajutor, fără însă ca să potă lua şi cetatea. Coprindend totuşi alte doă cetăţi din Ungaria-de-sus, s’au întors înapoi. în cel-l’alt an se pregătiră Nemţii din nou, şi trecend pe pămînturile Turcilor, i-au bătut erăşî, luându-le şi doă cetăţi : Stolbelgradul şi Uivarul. Vedîndu-se a-tunci vizirul slăbit de tot şi ajuns în prdstă stare, se prefăcu că se retrage, şi luându-i-se sigilul de cătră împărăţia, se încredinţa lui Suleiman-paşa, atunci Caimacam. în urmă făcu şi acesta pregătiri de oste şi pleca în contra Nemţilor, cari aflând despre acesta, veniră şi ei cu numerose oştiri, şi înconjurând Buda o bătură şi o luară; după care apoi îndreptându-şe asupra oştirilor turcescî, le-au stricat cu desăvârşire, er Suleiman-paşa fugi şi se întdrse la Beligrad. Marele Dragoman Alexandru, avend în acel timp multe clieltueli cu armata şi nefiiudu’i de ajuns venitul ce avea, a cerut dela vizirul să i se dea beneficiul episcopal din Adritmopole, şi împlinindu-i-se cererea, el orăndui pe Glierasim al Ca-storiei (care fu în urmă patriave al Alexandriei) pentru împlinirea serviciului ar-cliieresc, er el să iea venitul. încă din erna acelui an Turcii începură din nou să facă mari preparative de resboîu, şi în primă-veră plecară cu multă putere de oste contra Nemţilor. La prima lovire a armatelor, victoria se păru 6ro-cum a Turcilor, dar în urmă remaseră îuviugetorî Nemţii. Atunci oştirile otomane se revoltară contra vizirului, cereud să i se iea sigilul şi să’ 1 şi omore; er el luând de scire, a fugit şi a venit pe Dunăre la Ktisciuc, de unde însciinţâ pe Şerban-vodă să’î dea cai pentru a merge la Constaniinopole, şi ajungând acolo, a predat sigilul în mâna împăratului, dicend şi aceste cuvinte : «împărate! etă sigilul, etă şi capul meu, fă cu mine cum va fi voia împărăţiei tale, pentru că îi’am voit să dau sigilul în mâna vrăjmaşilor tei.» împăratul îi respunse să se retragă, şi ast-fel vizirul fugi şi se ascunse. După acesta veniră deputaţi trimişi la împăratul clin partea oştirii revoltate, rugând a li-ss trimite sigilul spre a’l da ei lui Siaus-paşa. www.dacorotnamca.ro 496 GEOKGESCU împăratul, găndindu-se ca nu cum-va să le dea priciuă de a face o rescdlă maî maro (precum s’a şi făcut), îndemnat încă şi de cătră cei maî de aprope aî lui, precum de Kislar-aga şi alţi, trimise sigilul cu Sililidarul seu Hasau-aga, fidanţatul fiicei sale Hatigea-Sultana, fosta soţiă a lui Mustafa-paşa Musaibul; ajungând Si-lihdarul cu sigilul, îl remise în mâna lui Siaus-paşa, care era ginerele bătrînului Koprili-Mehmet-paşa. în acelaş timp, Iacob Patriarcul, aflâudu-se la Constantinopole ascuns la ambasada Fraudei, s’a sculat şi s’a dus la Filipopole spre a cere dela noul vizir Pa-triarcliia, care i se şi acorda, şi ast-fel înlocui pe Dionisiu. Armata revoltată, primind sigilul dela disul Sililidar, îl puseră să jure ca să fie cu dînşiî, promiţendu-i de a’l face Misir-paşa, ji aşa se uni cu dînşiî. După aceia trimiseră carte la împăratul cu Sililidarul, cerând capul MSuleitnan-paşa şi arestarea Caimacamului Kegep-paşa la Capi-araşi, er în locul lui să facă Caimacam pe Kopril-oglu Mustafa-paşa, care era cumnatul vizirului. Mai în urmă făcură la împărăţiă cererea de a schimba şi pe Kislar-aga; şi precât se apropiau de Constantinopole, reuşiră a schimba mai pe toţi de pe lîngă împăratul, înlocuindu-i cu de aî lor, căci la tote aceste cereri ale lor împăratul adera de nevoiă. Kopril-oglu Mustafa-paşa, ca om înţelept şi prevăzător, simţind că scopul lor nu era alt decât de a schimba pe împăratul, şi cugetând că venirea lor la Constantinopole ar fi causă de mari desordinî, de jafuri şi alte necuviinţe, a scris vizirului că, de vreme-ce ţinta lor este schimbarea împăratului, să’l schimbe înainte de a veni cu oştirile la Constantinopole şi să aşeşle în scaun pe Sultan Suleiman. Acesta se şi făcu. Pe când vizirul se afla încă la Ţorlu cu oştirea, s’a dus cu Ulemalele, şi ridicând pe Sultan Mehmet din scaun, l’au închis şi ah pus în locu-î pe Sultan Suleiman; venind după aceia şi oştirea, găsiră pe împăratul aşedat în scaun. Cu tăte acestea rebelii nu încetară; căci, afară de cele cinci rânduri de lefuri ce aveaţi să primescă când veniră la Constantinopole, ei mai cereau şi obicinuitul lor bacşiş, care în total se redica la o forte însemnată sumă de bani, pe când tesau-i’ul era sleit. începură, prin urmare, a sili pe notabilii oraşului, luând dela unii câte 50, dela alţii câte 100 pungi do bani, pînă când îşi completară suma. Nemţii, vedend atâta turburare şi încurcătură la Turci, profitară de ocasiuneşi introduseră oştire în Ardei, unde era crai Ci Mihail Apafi, care se supuse şi el Nemţilor împreună cu tote cetăţile, ocupate deja de bste nemţe'scă. însă. turburătorii nici atunci nu se. astămpărară, ci ori-când li se părea , se sculau şi făceau Pdrţei o mulţime de cereri, precum : unora să le dea slujbe, altora să le taie capetele, şi alte asemeni; şi acestă stare de lucruri a durat din luna lui octobre pînă în februariu. Vizirul, gândindu-se că se apropiea timpul expediţiunii şi vexând nesupunerea oştirii, s’a consultat cu alţii, şi s’a găsit cu cale, de o parte să prindă şi să o-more pe zapcii şi pe capii rebelilor, er pe de alta să atragă pe Ieniceri, remănând atunci mijlocul de a se curăţi mai lesne de Spahii. Ast-fel dete vorbă lui Ienicer- www.dacaromamca.ro CESARIU DAPOK'l'E 497 aga ca să omdro mai întâii! pe capul Ienicerilor rebeli; acesta mergând la Ienicer-aga spre a’şi lua cafeoa, după obiceiu, în momentul eşiriî sale de acolo năvăliră omenii luî Ienicer-aga asupra-I şi-l sugrumară, conform ordinului ce aveau; dar eşind după aceia Ienicer-aga spre a regula strejile, şi întălnindu-1 omenii capului rebelilor, începură să strige în gura mare: «acesta este care a omorîfc pre stăpînul nostru!» şi năvălind asupra lui, îl tăiară în bucăţele în mijlocul drumului. După ace'sta rebelii începură să inculpe şi pe vizirul, dicend că t6te provenîau dela dînsul, şi se cliibzuiră ca să ’l omdre. Luănd vizirul scire despre acesta, s’a încliis în şaraiul seu; iar rebelii, înconjurâudu-î palatul, îl băteau pe din afară. Aflând împăratul despre acesta, a trimis pe Misiii-oglu ca să-l cMeme, clar vizirul a refusat, dicend că de va merge, rebelii îî vor omorî nevesta şi copiii, şi că mai bine să-l o-mdre numai pe el singur; dicend aceste vorbe, dete şi sigilul spre a ’l da în mâna împăratului. în urma acestora se repedi mulţimea rebelilor în interiorul sa-raiului, unde au măcelărit pe vizir, dând apoi pradă si la tdtă averea luî. Acesta s’att petrecut în dioa lăsatului de sec. A doua di de dimine'ţă se adunară toţi rebelii, Spahii şi Ieniceri , şi s’aîi consultat ca să schimbe pe împăratul, pe muftiul şi pe alţii, alegend tot o-dat-ă de vizir pe unul dintre Spahii, anume Ali-aga, cum şi agă de Ieniceri pe un Ienicer Kiu-cic-Ceaş. Vedend seherliiî şi comercianţii că are să se facă marc turburare şi peire, şi că pdte să se calce chiar şi bezestan sari piaţa principală, unde se afla mulţime de bogăţii, eşi un Emir din bezestan şi, închidendu-şî dulapurile, legă o basma de o prăjină şi începu să strige în gura mare: «Cine este musulman, să vină sub stegul liu Mahomet!» îndată începură a-şî închide toţi dulapurile şi a alerga mulţime de Turci după urma luî, strigând : alah! alah! şi piuă să ajungă la porta palatului imperial, se adunară ca la 20 mii de omeni. Porta palatului fiind închisă, mulţimea nu înceta de a striga mereu: alah! alah! piuă când împăratul trimise din întru să-î întrebe : ce voiau ? Ei respunseră că rog pe împăratul să scdţă numai decăt Sangeac-şeriful afară şi să rcdice pe zorbagii. După ce duse acest respuns împăratului, trimisul reveni din noii şi le dise din partea împăratului, cumcă Sangeac-şeriful nu se pdte scdte afară în ora aceia, fiind tărdiu, ci să vină a doua di de dimineţă; şi-l va scdte, şi atunci orî-care va fi adevărat Turc, să alerge sub dînsul. Cât pentru ridicarea zorbagiilor, le-a dat ordin, că orî-care va întâlni zorbagiu pe drum, să-l omdre, şi va fi bine ornorît. După ce mulţumiră şi urară împăratului, se mai rugară de a se milostivi să numescă chiar atunci un Ienicer-aga din întru, şi numai decăt le făcu pe voiă, căruia se închinară toţţ la eşirea sa din palat şi-l duseră cu mare alaiîi pînă la Aga-Itapisi (reşedinţa agaleî). în mersul lor întâlniră pe drum pe cel-Ţalt Ienicer-aga , pe care ’1 aleseseră rebelii, şi iu acelaş moment îl tăiară în bucăţele. După aceia ajungând la locul de reşedinţă, i se închinară toţi Ienicerii. De acolo el încăleca pe cal şi, însoţit de 500 Ieniceri, eşi să dea ocol prin Constantinopole, şi ori pe unde întălnîa 32 www.dacaromamca.ro 498 H A S D E O vre-un rebel, punea de ’l omorau; asemenea făceau gi seherliii la întârcerea lor, omorînd chiar gi pe cei ce ’î scieau în relaţiunî cu rebelii. (Finea va urma) Tradus din grecesce do : P. Ceorgescu. COC II II-VEC II 1 NOTIŢĂ LINGVISTICĂ In dialectul celto-armorican cuvîntul 'palamour însemnez;! «pentru cit» sai! «pentru ca». Ilustrul Zeuss, fundatorul linguisticel celtice, ne scieud cum să’şl explice acest;! vorbii, a numit’o «vox obscura», ca şi când ar fi un venerabil arcaism. Vine Ebel, unul din cel mal buni discipoli al lui Zeuss, şi arată că misteriosul palamour nu este decăt francesul par amour, pe care Armo-ricanil, împrumutându’l într’o epocă de tot modernă, l’afi aplicat cam în felul grecului yâpw saît al latinului gratia.1 O greşeli! analogă a făcut la noi episcopul Melcliisedck al Dunăril-de-jos, pe care — îmi place a o spune — sînt cel de’ntăii! a’l stima pentru laboridsele sale publicaţiunî. Pre-sănţia sa are nefericirea de a mal crede cu orl-ce preţ—o credinţă prd-ortodoxă! — în autenticitatea naivei falsiiicaţiunl cunoscute sub numele de «izvod al lulClănăfl» sau «cronică a lui Huru». In acea curiosă cronică, consiliaril domnescl sînt numiţi cocKiî-vechî. Cu acest;! ocasiune episcopul Melcbiseclek observă : «ţlicerea coclm-vecM, titlu ce acest document dă consilierilor Doinnu-«lul safi divanului ţerel, adunării omenilor cu minte şi esperienţî, pînă nu «de mult se da în Moldova divanului sau adunării boierilor administra-«torl, înaintea cărora se făceai! mezaturile sau licitaţiunile publice pen-«tru antreprisele statului safi pentru averile particulare ce se scoteai! la «vîndare publică. ţ)icerea coclm-vecM în Moldova este proverbială şi se (;) Ebel, Celtische Stuclien, în Knlm, Bcitrăge, III, 276. www.dacaromamca.ro cochiî-vkch! 499 «întrebuinţeză când vrea cine-va să arate o anticitate fabulosă : acesta e «de când cochiî-vechî.»2 Deci: cochiî-vechî este «vox obscura»... ca şi armoricanul palamour! In realitate, tocmai acostă vorbă este nna din cele multe şi forte multe probe despre falsitatea cronicei lui Hurii. Nu numai Moldovenii, precum se pare a crede episcopul Melchisedek, dar şi Muntenii au avut pe cochiî-vechî. Unicul romancier naţional al Românilor, carele a schiţat măiestresce vieţa bucurescenă din epoca fanariotică, desmormîntând’o din prăfuitele condice şi dosare ale Archivel Statului, consacră cochilor-vecM un capitol întreg, de unde extragem următorul dialog : « — Dâ-mî lei dece mii ce am cheltuit în ruşfeturl, şi e'tăzapisul adeverit de «Măria-sa şi de Hătmăniă. «— Dar Ia spune’mî, cui aî dat acele ruşfeturl? «— Am dat, me rog dumitale bun, lei cinci mii Staroste! de negustori, ca să «nu amâne vînşlarea. Am dat lui Telal-başa lei 1500, ca să nu strige p’în t6te «respăntiile, căci me temeam să nu esă muşterii mulţi să ne strice chilipirul. EL «am dat zarafului dela Cochiî-vcchî lei una mie, ca să nu’ml facă zădufuri la nu-«merătorea banilor, doă mii de lei am dat havaotul mezatului, eră ceî-l’alţî cincl- «sute î-am dat bacşiş iamacilor şi calemgiilor. Fă acum socotclă şi vedî!. «....— Dar unde ne vom găsi mâne? «— La Cochii-vcchi. «— Bine. «A doua di era să se facă mari vîndărî prin mezat» etc. 3 Cochiî-vechî însemneză pur şi simplu ni o z a t sau 1 i c i t a ţ i u n e, fie de’naintea Divanului, fie de’naintea Starostelui de negustori, er nici decum «adunarea omenilor cu minte şi esperienţl». Noi am luat acest cuvîut dela Unguri, la cari koiyavctyc, pronunţat aprope ca hokîovcMe, vrea să dică «vîudare publică». Ungurii, la rîndul lor, după propria mărturiă a archeologulul maghiar Revai, l’afi căpătat dela Şerbi.4 Serbesce Ico-Uc-vetîe, dialectic ho-kc-vejce, adecă «cine mal vrea !» este obicinuita exclamaţiuno la vîmjărl publice, întocmai ca la FranceSI: «au plus offrant!» (2) Melcliisedek, Chronicct Huşilor, Bucnresci, 1869, apendice p. 18. (3) Filimon, Ciocoii vechi şi noxă, p. 237-13. (4) Ildvai, AnHqidtates t. I, p. 89, 500 XEKOPOt De aci şi la Români dicerea «a merge la cochil-vechr» era sinonimă cu : «hal la mezat!». Iată de unde şl-a cumpărat fabricantul Iul Huru pe «consiliariî domnesc!»! Cunoscend acum de apropo pe cochiî-vccM, este o adevărată petrecere de a citi în acea cronică buuă-dră : «Şi cari Mare Giudi veri Consu veri Prefecţii veri Campoduxu veri mari «Căpitan şi veri Vornici hioar flăţl trei ales şi cu omenie şi nenăimat mo-«şie sărvioar un atari Coclilo Vechio numărăşe...»5 Cu alte cuvinte : orl-cine se va alege de trei ori prefect, va căpăta o-norea de a purta numele de Mezat, adecă «Monsieur de l’Eucan» sail «Herr von Versteigeruug»! Hasdeu. (5) Fragment istoric scris în vechea limbă română din 1495, Iaşi, 1850, p. 8. DOCUMENTE INEDITE DIN ARCH1VUL S-T. SPIRIDON DIN IAŞI UN ACT JURIDIC DIN 1436 Comunicat de A. XENOPOL. Suceva, 1436, iniiu 24. Iliă-vodă şi «fratele domnesc Stefan-voevod», pentru serviciele boeruluî «Petru tJnguren din câmpul lui Dragoş», făcute pe timpul lui Alexandru-vodă celui Bun, ledâruesc «patru sate pe câmpul lui Dragoş», anume: «unde fusese curtea lui Netedul», Părcesciî, Blăjesciî şi Bolăcesciî «amîndoă judeciele», mar tun al donaţiuniî fiind: ambii principi, fiul lui Iliă-vodă Itomau, şi boeriî : Jnrj Pratovski cu copii, Vîlcea, Petru Htidicî vornic cu copil, Isaiacu copil, Uricletăcu copil, MihailPopşa, Stan al luîBîrlea, Şteful al lui «Jumătate» şi frate-seu Mîndre, Lazor şi frate-seu www.dacoromamca.ro l!N ACT JURIDIC DIN 1436 Stănoîiil postelnic, Duma al lui «Litnbă-dulce» şi frate-seîi Mircea, Băloş Befindeîu stolnic, Cozma al lui Şandru, Băifiu, Manoil Grec, Yitolt, Steţco vornic, Boguş al luî Nestec gi frate-seti Başco, Hodco dela Mamurin şi frate-seti Leva cu copiii lor, îacus... Crăstea Negrul, Mircea (?), Stan comis, Stan Babiciu. Sancţiunea : orî-cine va turbura pe Petru Unguren sau pe copiii lui în acea posesiune, fie prin asasinat sau prin altă faptă rea, va plăti Domniei legătură 60 ruble de argint topit. Logofeţii! Dinis a sigilat, gramaticul Paşco a scris. In tOpisul» S-t ului Spiridon s’a trecut în t. 1, p. 11, sub «Săliştoa Docolina». Originalul e scris pe pergamcnă, fiind rupt la îndoituri!, din care causă unele cuvinte nu se pot citi. Sigi-lul s’a perdut. f mTTIIO K'/KÎEIO Mbl HM A BOEBOftA. l’OCnO(\ApX ŞEMMI MOAftABCKOH. H KpATX T... CTE(|)AHX BOEBOftA- 'IHNI1MX §HAMEHHTO CC'kiVtX HALUHMX AIICTOMX. KTO IIAH'A 0\f5pHTX HAH ETO SCMUIUHTX MTOY'iH. WÎKE TOT MCTHNNKI CAOyrA II KOIApHIIX IIAUJ'A B'kpHblH IlETp'Â OYHrOYp'kHHtlX W /\pAroniEBA nOA'k. CAOyilxllA'A llp'k?K(\E c'TOnO'IHBIUEAlOY pOftHTEMO IIAIUEMOY HpABOlO II B-kpHOlO C,\0Y<1iK0l0. A tJpX,BA. B'kpA nAHA AAAHOHAA rpXMHH......... nAHA BHTOATA. B'kpA IIAHA CTEgKA <\BOptlHKA. B'kpA nAHA KOrOYUlA HECT'kKOCII'IA H KpATA ETO II......... KA. B'kpA nANA X0AKA AAAAAOYpHNCKArO. II KpATA Ero IIAHA AEBbl. II ft^TEII IIX- B'kpA IIAHA IAKOYCA ....HOrO. B'kpA IIAHA KprTH MOpHOrO. B'kpA IIAHA ..lIpNII. B'kpA nAHA www.dacoromanica.ro 502 X E N 'O POL CTAHA KOMIJCA. R'kpA 11A HA .... EAEII'IA. B'kpA K'AC'lî^K SOIApK HAWIiy BEAU.Il\\ A TAKOÎKX KTOEKI 110...... HAEMEHE IIA IIETpA HAU HA EI'O /yk'l’ll. ŞA TAA CEAA. OyEÎIICTBOMX HAH HAK K0\'^.... BOIO AH\'OTOIO. A WHX HAM ŞAHAATHTE ŞAB'kŞKh 3 pOyEAH AHTOrO CEpEEpA. A (10 HAUJEAVA /K.... KOTO E'rX IIŞEEpETX rOCHO^ApEMX EEITH oy HAIUEH ŞEMAII MOA^ABCKOH. HAH U’ HAUlHy EpATÎII. II ....TEII HAIIJ IIAII W HALUErO IJAEMEHE. TOT flA BEI IIMK OyTEEpAHAZ II OyKp'kllHAX. ŞAHOyaiE ^AAII ECAlhl... A EI’O HpABOyiO II B'kpHOyiO GĂSIRE!). A HA EOAUIEE nOTBEpîKEHiE TOMOy BXCEAlOy BKIUlEHHCAHOAlOy. BEA'kAll ECMhl CAOyO’k HAUJEMOy B'kpHOMOy ftHHHCOy AOrOAETOy nilCATH II IlpHB'kCHTH IIEMATE HAIIJ 10 K CEAAOy AIICTOy HAUJEMOy. lllT IIAIJIKO (sic) rpAMATHKX Oy CO'IAB'k BA'kT /£5lţA\,\ Al'IţA 10IIA Bf\ ,-\Hlvf N O T A I). Al. Xenopol ne-a trimis un pachet întreg de copie, forte bine executate, după unele documente ce se află în archivul St. Spiridou dela Iaşi. Aceste copie sînt făcute — di ce d-sa — «de un tîuăr care a murit de «vr’un an de (Jile, numit Cernescu, şi avea mari dispositil pentru istoriă, «cunoscând mal ales şi limbile slavone». Vom reproduce treptat documentele comunicate, verificăndu-le prin critică internă. Pentru documentul, pe care’l dâm de astă dată, am consultat un crisov original al Domnilor Iliă şi Ştefan din 19 septembre 1435 în Archivul Statului din BucurescI, şi trei crisove din acelaşi an, copiate după original uri în colecţiunea lui Na-ruszewicz din Biblioteca Academică dela Cracovia, anume sub nr. 29, 41 şi 48 din tomul 16. Acostă confruntaţiune ne-a permis nu numai de a constata perfecta autenticitate a actului, dar încă de a completa în sumar unele lacune, pe cari însă — negreşit — le-am lăsat intacte în text. Afară de «Câmpul lui Dragoş» (Apapohiero iioae) ca denumire a unei circonscripţiunl teritoriale, care cuprindea mal multe sate, şi afară de cuvinte române ca limbă dulce (aiiaaex ^oyA'iE), jumătate (aîoyMXTATE), netedul (irkTE^oyA), intercalate în textul slavic, crisovul de mal sus este forte interesant sub raportul juridic prin : 1. Judecia (/Koy^EHîA) — cătun în care era un «judece» sat! «judec»; dic judece sad judec, er nu jude, căci din jude s’ar fi format jurjia, er nici o dată judecia, care indică un prototip judece sau judec din latinul «judex», ca şorece sad sorcc din «sorex», berbece sau berbec din «ver-vex» etc. www.dacaromamca.ro TESAURUL DELA PETROSA 503 2. Legătura (şab'Iîşkii, dela şabaşath alega) — amendă, ce se plătla fiscului domnesc do cătră acel ce atentau asupra moşiei altuia. Ambele aceste definiţi uni trebuiesc însă completate şi — pote — rectificate prin cercetări ulteribre. H. STUDIE ASUPEA TESAURUMJ1 DELA PETEOASA ISTORIA DESCOPERIRII în luna lui martitt sad aprile a anului 1887, căt-va timp înainte de Pasc!1, doi locuitori din satul Petrosa, ce’I (Jic şi Bădenil-de-jos, Ion Lemnarul şi Stan Avram, socrul lui, lucrând a scote din muntele Istriţa petră pentru clădirea semihariulul episcopiei de Buzău, deteră fără veste peste o bogată colecţiune de vase şi de poddbe de aur. Atăt prin greutatea lor, căt şi prin valorea lor artistică, aceste obiecte formaţi un adeve-rat tesaur. Ar fi fost forte interesant de a se sci cu tot cle-amăruntul în ce loc şi în ce chip aceste obiecte, de aşa mare preţ, se aflad ascunse în muntele Pctrosel; dar asupra acestor puncturl ţeranil ad făcut mărturisiri forte îndoîose. Atăt se alege numai din spusele lor, că gluvalerele erau d’a-dreptul aşezate între doi bolovani mari de petră, la o mică adînciine dela faţa pămîntuluî, şi învelite cu un fel de ţerînă negră, mărunţosă, care p’a-locure sta lipită de căte unele din ele. Muntele Istriţa, aşezat fiind în judeţul Buzăului, Iar odinioră în a Săculenilor1, cătră nord-ostul Ţereî RomâuescI, se înalţă cu 1796 metri (Vasupra cămpiel ce se destinde drept sub polele lui. Pe laturile sale, bolovanii de petră văr6să ese la ivelă, pe ici şi pe cole, printre tulpini de copaci seculari; Iar culmea lui de calcariu, acoperită cu păduri stufose, se (') După declaraţiunile depuse la cercetarea oficială din 1838, se constată că descoperirea tcsauruluî s’a făcut în postul Pascelor; în anul 1837 însă dumineca Pascilor s’a nemerit să caţlă la 18 aprile. (!) La 1845 judeţul Săcuienilor, a cărui reşedinţă prefectorială era la Bucov, s’a desfiinţat împărţindu-se plăşile, din cari era compus, între judeţele Prahova şiBuzâul. Plasa Tolianiî, în care se află muntele Istriţa, căşlu in partea Buzăului. www.dacorotnamca.ro 504 ODOBESCU osebcsce, ca vîrful cel mal înalt, clin acea lungă şiră de deliul cu vil, caro în costele Carpaţilor se destinde, paralel cu Dunărea, d’a-lungul câmpiei românesc!, şi vine, tocmai aprope de acolo, de se sucesce de o-dată spre nord, cătră vechiul hotar al Moldovei. în dos, muntele se lasă repede pînă în valea Nişcovului; în faţă, povîrnişul seti, mal oblu despre medă-di, desparte podgoriile Tohanilor de ale Săratei, luând forma unul măreţ amfiteatru, pe care ’l străbate părîul Orgoia şi sub care se întinde o măgură lată ce portă pe dînsa satele Petrosa, Bădenil şi Gtrecenca; doă pripore şah colţi de munte, cari înaintdză pînă d’asupra satelor, cercuesc, la apus şi la răsărit, amfiteatrul. Pe priporul despre răsărit, cam pe la jumătatea suişului, lucrau în primă-vera anului 183S Ion Lemnarul şi Stan Avram, şi el arătară în urmă că ar fi găsit coinora într’o adîncitură a muntelui de desuptul polenel ce’I dic vita Ardelenilor. Dar costele Istriţel fiind neîncetat scormonite de petrarl, cari acum de mai multe sute de ani scot mereîî dintr’însele petră, ce e forte puţin adîncită sub pămînt, nu se putu dovedi în partea locului nici o scobitură mal deosebită, când, peste uu an după descoperirea obiectelor, omenii stă-pîniril cercară să afle în ce anume punct ele fusese găsite.1 Cercetările ce s’ail făcut tot pe atunci prin locurile învecinate n’au a-juns la alt mal bun sfîrşit, decăt aflarea cător-va hîrburl de olă, grose ca de un deget, ale căror dimensiuni neobicinuite puteau să facă a presupune că preţiosele obiecte fusese băgate în vre-un fel de cluup mare, pe care ascunzătorii îl vîrîse în pripă printre bolovanii din munte; acostă bănuială putu să vină mal cu semă fiind-că, în prejma acelui loc, nici o dărîmă-tură safi scobitură nu dovedla să se fi pregătit acolo de mal nainte şi cu dinadinsul vre-o tainiţă. Cu tote acestea, în ocolul Petrosel se găsesc, pe sub pămînt, aşa multe rămăşiţe de olăriă antică, încăt aflarea acelor hîrburl de cătră cercetătorii, cari scormoniră pămîntul cu un an şi mal bine în urma desgropăril tesaurulul, nu dovedesce cătu-şî de puţin că obiectele ar fi fost coprinse în vasul, ale cărui cioburi fură găsite atunci pe culmea Istriţel. I1) într’o stampă, pe care o avem la noi, am arătat acest colţişor al muntelui, carele în sineşî n’are nimic însemnat, dar de unde vederea se destinde prcste tot şeţul străbătut de apele Buzăului şi lalomiţeî. Astă-şlî, în acel loc se văd numai bolovani de petră, printre cari cresc palamida şi bălăriele; mat jos, se zăresce crescetul nucilor celor mari diu vila Ardelenilor; iar departe, pe câmpia, conturnele oraşului Buzău, şi în fund de tot, malul înălţat al rîuluî cu acelaş nume. www.dacoromanica.ro TBSAUKUL DEI/A PETROSA 505 OrI-cum ar fi, cel do! ţSranl, fără de a bănui pote adeverata însemnătate a descoperirii lor, o pitiră îndată cu cea mal mare îngrijire în casă la dînşiî. Acolo statură mult timp gîuvaîerele, fără ca nici măcar aflători! lor să se atingă adese de ele1; dar, în primă-văra anului următor, sără-căclosa colibă, în care de un an stafi nesciute atătea bogăţie, fiind ameninţată de a se dărîma pentru regularea satului, îngrijaţi! posesor! a! como-reî se destăînuiră cătră doă rude ale lor, numiţi! Nicolae Bacîu şi fiiul şefi George, car! îl şi ajutară ca să strămute, spre mal bună asigurare, nepreţuitele lor avuţie în locuinţa acestui din urmă, unde le şi ascunseră în podul case! lîngă coş. Aci iarăşi mal rămaseră căte-va luni neclintite. Se pote crede că o aşa lungă şi îngrijată tăinuire nu provenla numai dintr’un cuget de cupiditate, ci încă şi din acea temere superstiţios;! ce afl la noi omenii din popor pentru tot ce ese din comorile ascunse pe sub pămînt2; negreşit că li s’ar fi imputat de cătră toţi omenii din sat că afi uneltit farmece spre a da peste un noroc aşa de minunat. Trecuse dar anul la mijloc, fără ca sătenii să se fi ispitit a vorbi cuiva despre nevoiaşul lor de tesaur; dar pe la sfirşitul lui martifi 183S, (‘) Reposatul Anton Kurz, clin Braşov, (în I. Arneth, Gold-uml Silbcr-Monumente des k. k. Miinzen-und Antiken-Cabinettes in Wien, Wien 1830, p. 85) a povestit despre ncsciinţa ţera-nilor o anecdotă, pe care nu sciu de unde a aflat’o, căci nu o găsesc nicăirf relatată în deposi-ţiuuile coprinse în dosarul cercetării, făcute la 1838; el ne spune că unul din aceşti ţărani, în-chipuindu-şî că tote acele obiecte erau de aramă, ar fi dat o bucată din ele unui căldărar ţigan ca să ’î cîrpescă cu dînsa o tingire, şi că acesta, neputend să dea de capăt lucrării, ar fi asvîrlit căt colo bucata de metal, şlicend stăpînuluî eî că nu e bună de nimica. (2) Este vechîu printre omeni eresul cuiucă comorile, cu tote adimenirile lor, aduc numai nenorociri pe capul celor ce le scot din tainiţele unde stau pitite sub misteriâsă pază. La E-lenî, fabula berbecelui de aur din Colchida, carele, furat fiind de Iason şi de Argonauţi, trase după sine atâtea restrişti, este o expresiune epică a acestor credinţe; dar mal ales povestirile Orientalilor şi poesia poporelor nordului s’au adăpat din asemeni idei. Blăstemul care uimă-resce pe ceî ce au cutezat a răpi obiecte de preţ, ascunse în pescerî sau în stânci şi păzito de zmei şi de balauri, precum arme, vase, lanţuri şi verigi de aur, petre nestemate şi altele, face subiectul a mai multor Saga sau cântece bătrînesci ale Scandinavici; antica poemă naţională a Germanilor, das Niebelungen Lied, o basată chiar şi dînsa pe o ast-fel de tradiţiune. Do când lumea, acostă credinţă, vechia ca şi invidia printre âmenî,- , xal xegapeif xegcc/iei xothi. xal xixtoxt text iov, xal 7ixo>-/de 7itu>-/'. 0, 2190. 1 Belciug sau brăţară, cu inscripţie 0 209 l/n- 0, 6715. 1 Belciug mai subţire, fără inscripţie 0 56 °/u. 0, 1825. 1 Lampă în formă de şoim, stricată 0 254 °| n. 0, 8176. 1 Lampă în formă de ibis, stricată 0 168 Un- 0, 5402. 1 Lampă iarăşi în formă de ibis, stricată 0 163 7|it. 0, 5256. 1 Lampă mai mică, stricată 0 63 Un- 0, 2044. 1 Urnă, stricată 1 134 Un. 1, 7155. Bucăţi mărunte Adică 14 oca, 252 *|u dramuri. 0 245 B/n. 0, 18, kil. 7884. 7975. (Subscris!) : Midi. Ghica, P. Poenaru. Observăm că obiectele numite lampe în acestă listă, sînt cele ce se află însemnate la noi ca cliiotorî sau fibule. www.dacoromanica.ro 512 OtiOBESCIU forte bine deosebite : obiecte lucrate numai cu aur, şi obiecte cari sînt sad aii fost decorate cu petre preţiose şi cu cristale. Cele d’îutăiil, în numer de cinci, sînt : I. O mare verigă, simplă (torques), II. O verigă mai grdsă cu o inscripţiune (armiUa), III. O tavă mare (discus sau lanx), IV. Un ibric (asnochoe), V. O strachină Săpată cu figuri (patera). Cele-l’alte, în numer de şepte, sînt : VI. Un colan (collare), VII. O cliiotore mare, în formă de şoim (fibtda), VIII şi IX. Doă cbiotorî la fel, în formă de ibis (fibulec), X. O chiotdre mică (fibula), XI. Un coşuleţ octogon, sati vas cu doă torte, cu păreţi! împărţiţi în opt laturi (cantharus), XII. Un coşuleţ dodecagon, cu păreţi! împărţiţi în doă-spre-dece lătur! (cantharus). Printre aceste obiecte, cele doă verigi (No. I şi II), strachina (No. V) şi chiotorea mică (No. N) eraţi, la prima lor regăsire, într’o stare de păstrare destul de bună ca să li se cunoscă pe deplin structura şi înfăţişarea primitivă; una din ele, adică veriga ca inscripţiune (No. II), a încercat însă mari degradări în dispariţiunea tesaurulul dela noembre 1S75. Tote cele-l’alte bucăţi sînt acum şi ele mal mult sad mal puţin incomplete şi sdrobite; ast-fel, spre exemplu, tava cea mare (No. III) o tăiată în patru părţi, cari pot însă să se îmbine între ele; ibricul (No. IV), carele fusese scofîlcit şi rupt în mal multe locuri, a fost lipit ast-fel încât să se potă dre-cum ţine drept; cele trei cMotori, în forme de paseri (No. VII, VIII, şi IX), sînt încă tare burduşite, şi la cea mal mare, cea care aduce cu un şoim (No. VII), capul a fost desprins de trup tocmai la guşă; atărnăturile lor sînt necomplete la câte-şl-patru chiotorile; în fine, cele doă coşulete (No. XI şi XII) aii fost şi sînt şi mal prăpădite : unuia îl lipsesc amîndoă tortele sau mânerele, în formă de tigri lungiţi, precum şi una din urechile pe care se aşeda căpătîlul tortei; cel-l’alt, care pină în anul trecut era în stare mal bună, a fost îmbucătăţit cu totul la cea din urmă catastrofă a tesaurulul. Apoi încă mal multe din tăbliile ajurate, cari alcătuiau păreţi! acestor vase, aii dispărut; laicele cari există încă sînt mat tote scbse din legăturile lor, şi tote au www.dacoromanica.ro TESAUKUL DELA PETROSA 513 perdut cristalele transparente şi petrele colorate, cari erau înjghebate în ele. De acela, spre a’şî da cine-va bine seina de bogăţia şi de eleganţa primitive ale acestor doă minunate coşuleţe, trebui ca adese-orl închipuirea să împlinescă nuinerosele lipsuri şi goluri, ce se simt astăcjl, atât în structură cât şi în decorarea lor. Negreşit că ar 11 fost un mare noroc, dacă tote gluvaierele dela Petrosa ar fi remas în starea de perfectă păstrare în care ele par a se fi aflat, mal nainte ca toporul destructor al lui Verusi să le fi atins; nu e îndoială că atunci am fi avut într’însele cele mal splendide şi mal opulente specimene cunoscute ale orfăurăriel antice. Dar chiar ast-fel cum le-a redus reua lor sortă, aşa crud ciontite de succesivii lor răpitori moderni, tot încă se pot reconstrui, cu mintea, bucăţile cele mal tare dăulate, când cine-va îşi dă ostenelă de a procede la o asemenea lucrare, atât prin inducţiunl şi comparaţiunl cu alte antice gluvaiere analoge, cât şi prin utilisarea, după un examen minuţios, al unul nurner destul de mare de sfărîmăturl, ce încă subsistă. Precum am mal c]is, sîntem în drept a crede că partea perdută din tesaurul dela Petrosa se compunea din obiecte de aceiaşi natură cu cele ce se află în fiinţă, dar de o însemnătate mal mică safi, cel mult, egală. Din nenorocire, nu e prin putinţă acum a le determina, într’un mod precis, forma şi valorea; dar pre cât ne este iertat a judeca după declaraţiu-nile naive, cam coufuse şi adesea fantastice, ale omenilor ignoranţi, cari singuri au vwjut acele bucăţi şi cari, pote, afi fost interesaţi a le tăinui importanţa, ele trebuiau să constea asemenea în obiecte de doă feluri, a-dică : unele de aur simplu, şi altele ornate cu petrărie. Voind a completa, prin enumerarea lor, întregă nomenclatura bucăţilor ce întocmlafi comora desgropată la 1837, credem a nu pute da, în trecet, o mal nemerită caracteristică a fiă-căria din ele, decât transcriind aci pe cele mal lămurite din des cri p ţi un i le coprinse în mărturisirile ţera-nilor din Petrosa. îucepend dar cu obiectele de aur curat, cari par a fi fost în nurner de cinci, ni se amintesc cele unnătore :1 (l) Descrierile de obiecteperdute, pe cari le-ara reprodus aci, sînt luate dinTacrirullm Ion Lemnarul, din 16 Iuliu 1838, făcut dinaintea comisiuniî compuse de P. Poenaru şi Pantazi Popovicî. Ve$î la Anexul lit. A. In cursul acestei lucrări, ne vom folosi şi de descrierile ob‘ iectelor existente, spre a le împlini lipsurile, provenite din stricăciune. www.dacaromamca.ro 33 514 ODOBESCU XIII. O verigă sau «un cerc larg ca fundul pălăriei, în grosime ca de doă pene «de gâscă, şi la amîndoă căpătîiele avea încârligături de se încheia pe la spate, «fără petre.» Acesta era păreche cu veriga de sub No. I. XIV. O verigă sau «un cerc în grosime ca de doă degete, er la căpătau mai «gros, unde era şi scris cu nisce slove cari nu s’au putut citi, şi se închidea cu «limbuliţă, erăşi fără petre.» Netăgăduit era soţiă cu veriga de sub No. II. XV. O verigă sau «un cerc, la mijloc gros, la căpătîie subţire şi oblu, şi cu belciugele întorse în năuntru de se închidea.... tdte aceste cercuri erau pline.» XVI. «Un ibric în mărime de o jumătate oca apă, nalt de o palmădomnescă, cu «tdrtă ca pe jumătate degetul cel mic, lipită de gură şi de fund.» Fiind doă a-semenî, acesta era păreche celui de sub No. IV. XVII. O strachină sau «un taler ca în chipul tipsiei, mare cât gura pălăriei, «însă pe dîiisul nu era nimic...», în vreme ce pe altul, la fel cu el, erau chipuri, adică acela era strachina de sub No. V. CeleTalte obiecte perdute, adică încă cinci, par a fi fost ornate cu petre şi cu cristale colorate; pentru unele din acestea însă descripţiunile sătenilor nu sînt tot aşa de lămurite; etă ce putem alege mai curat din ele: XVIII. O chiotore sau «o gliiocă mai mică, cât jumătatea ghiocel de găină, ro-«tundă ca o ghiulea, în formă de pasere fără cioc, ci numai cu gât drept şi mai «subţire decât cele de sus (adică chiotorile de sub No. VIII şi IX), avend şi petre «mărunte ca sămînţa de in.» Acesta e însemnată ca soţiă cu cliiotoreamică de sub No. X. O altă deposiţiune din aceiaşi epocă, vorbind despre câte-şi-cincl cliio-torile sau fibule, existente la început, adică de aceste doă mal mici (nr. X şi XVIII), de cele doă mijlocie în formă de ibis (nr. VIII şi IX) şi de cea mare in formă de şoim (nr. VII), <]ice, în privinţa acestei din urmă: «A-«ceslă pasere se închipuia de cloşcă, iar cele-l’alte patru se închipuiau «depuh. Ast-fel, din apreţuirea naivă a unul ţeran, s’a născut denumirea populară şi caracteristică de Cloşca cu puii ele aur, cu care s’a familiari-sat publicul românesc, aplicând-o la întregul tesaur dela Petrdsa. Trebui îndată aci să constatăm un curios, deşi cu totul întîmplător raport între acesta pitorescă denumire, luată din basmele poporane, şi un preţios obiect de argintăria antică, ce se află printre oddrele lombarde ale catedralei din Monza, şi pe care ’1 credem ore-cum înrudit, ca epocă şi ca o-rigine, cu giuvaierele MuseuliiI din Bucurescî; acesta este vestita cloşcă cu şîpte pui, de argint aurit,—gattina cum pullicinis VII, —care se crede www.dacoromamca.ro TBSAURUL DELA PETROSA 515 că este o daniă a renumitei regine Theodolinda, inteineîetorea bisericel Sf. Ion din Monza la anul 595.1 Să urmăm însă cu enumerarea obiectelor perdute dintre cele dela Petrosa, şi să observăm că, din nenorocire, cele ce mal avem de însemnat de aci ’nainte n’aîi, ca maî multe din precedentele, părechea lor printre cele în fiinţă. XIX şi XX. «Doă cercuri, cât fundul pălăriei; îusă unul lătăreţ, ca de doă dege-«te, şi la amîndoă căpătnele unde se încheia avea petre tot mărunţele; iar cel-1-«alt, rătund şi gros ca de doă degete şi la mijloc în potrivă mai subţire.» XXI şi XXII. «Doă brăţări de mână oble, ce se încheia dedesubt cu o lim-«buliţă pe care se trăgea un inel, ca să strîngă amîndoă căpătîîele; d’asupra brăţărilor aveau făcut ca un chip de măcîuchiţă în care se eunoscea locuri de petră, (') Un reliev sculptat pe marmoră d’asupra unei uşi a bisericel, şi care după stil se crede a fi dela clădirea primitivă a edificiului, represeută crucile, cununile votive, potirile, date de acea regină, precum şi tava pe care se vede cloşca cu şepte pui ai ei. Frisi, Memorie storiche di Monza e sua corte, Milano, 1794, t. I, p. 9 şi t II p. 133, unde tipăresce un inventar al odorelor şi odăjdiilor, din 1275, în care se citesc cuvintele : «tem gallim cum pullicinis VII «de quibus unus est fractus.»Iată ce spune despre acest interesant obiect un archeolog distins, care s’a ocupat şi de tesaurul dela Petrosa, d. canonic Br. Franz Bocii, în splendida sa carte : Die Kleinodien des beii. Eomischen Reiches deutscber Nation, nebst den Kroninsignien Bohmens, Ungarn und der Lombardei, mit kunstliistorischen Erlăuterungen, Wien 18C4, An-liang p. 34 : „Zu den Gebraucbsgerătschaften der oft gedachten Lombardenkonigin wird «niclit nur der ebengedachter Făclier gerechnet, sondern auch die zwei andere Kunstwerke, «die sich bis zur Stunde nocli im Schatze derllasilicavon St. Johann zu Monza erhalten baben. «Dazu geliiiren mit Einschluss eines merkwiirdigen alten Corporale vorzugsiveise der reicli-, ga, ar, sar, hram, gam, sarp etc. (Hewitt Ivey). In realitate însă, abstracţiunea fiind tot d’a-una posterioră, asemeni radicale generale s’au putut elabora la Ario-europei numai după ce s’a separat numele de verb, adică în periodul formelor gramaticale, er radicalele anteridre aveau fie-care un înţeles concret : «a merge ca apa», «a merge caşerpele», «a merge ca boul» ş.a., tote acestea născute din nesce noţiuni şi mai concrete : «apă», «şerpe», «bou»... Aşa trebuia să fie in epoca presupusei unităţi ario-semito-turanice. Dar să fie ore www.daooramamca.iD 528 CURSURILE UNIVERSITARE cu putinţă, ca din aceiaşi noţiune de «apă» sau «şerpe» Semiţii, Ţăranii şi Ario-europeii să fi tras absolutamente acelaşi sens abstract ? La unii, din «şerpe» s’ar fi desvoltat «a merge ca şerpele» şi apoi în genere «a merge»; la alţii, «a înghiţi ca şerpele» şi apoi în genere «a înghiţi». Când însă o radicală semitică, din contra, se asemenă din punct în punct prin semnificaţiunea sa cea abstractă cu o radicală turanică sau indo-europeă, tocmai acesta dovedesce că ele nu sînt înrudite. Sub raportul fonetic, pe de altă parte, d. Hasdeu probeză că radicalele semitice, turanice şi ario-europee, pe cari le compară partisanii unităţii primordiale a celor trei familie, semăna mai bine una cu alta docăt o radicală sanscrită cu o radicală grecă sau latină. Pe când sanscritul dh, de exemplu, este la Greci ff şi la Latini f, de unde apoi la Spanioli h, sunete atăt de disparate, indo-europeul bh ne apare la Semiţi ca b, cu singura lipsă de aspiraţiune ! O asemenare fonetică atăt de perfectă este de ajuns pentru a compromite pretinsa înrudire a radicalelor. D. Hasdeu conchide dară la o rigur6să demarcaţiune genetică între Semiţi, Tu-ranî şi Ario-europei. Nu contestă însă, că aceste trei familie s’au încuscrit une-orî între sine sau cu alte familie linguistico. La Celţi, bună 6ră, se recunosce turanismul în resturile armoniei vocalice (Lottner, Whitley Stokes, Beuloew...). Tot aşa la Ee-siani, un mic amalgam slavo-turanic din Italia nordică (Baudouin de Courtenay). Sînt unele popore turanice, vice-versa, cari au perdut aprdpe de tot armonia vocalică prin amestec cu limbi eterogene (Castren). Excepţiunile dela armonia vocalică în limba maghiară din secoliî XII-XIII (Riedl, L. Adam) resultă de asemenea din amestecul Ungurilor cu Slavii din Panonia, deşi mai în urmă, prin asimilaţiune, s’a putut restabili principiul armonic în totă rigorea sa. După ce a înlăturat astfel confusiunc-a linguistică între cele trei familie, tărî-mul fiind limpedit, d. Hasdeu îşi propune a desbate în lecţiuuea viitdre cestiunea despre patria primitivă a Ario-europeilor : în Asia sau în Europa ? D. profesor G. L. Frollo nî-a trimis căte-va studie forte interesante despre Istoria litera- turelor romanice. Vom începe publicarea lor In numărul viitor. www.dacaromamca.ro