COLUMNA LUI TRAIAN
O C T O B R E 1876
Istoria. — Ltnguistica. — Literatura poporana.
ORIGINILE CRAIOVEI
1230-1400
(Urinare. — Veijî Nr. 11)
§ 9
ALIANŢA LUI CRAIU ION CU FRANCII
Scriitorul bizantin Georgiil Acropolites, carele descrisese cele petrecute în timpul seîî între anii 1204—1261, ne spune sub 1289 cil o armat! cruciată de 60,000 Franci, venită prin Ungaria contra Grecilor în ajutorul Latinilor din Oonstantinopole, unde abia se urcase atunci pe tron junele Baldovin de Courtenay, a fost bine primită în cale de cătră Bulgari şi avusese ajutore dela «Sciţi».1
In Bulgaria domnia atunci împăratul Asan II, unul din cel mal remarcabili principi din dinastia asanidă, mare ostaş şi mare diplomat tot-o-dată, despre care episcopul frances contimporan Filip de Mouskes elice :
Ki mult ot valor et liaut sens...2
(Care avu multa vitejia şi înţelepciune)
Sub epitetul de «Sciţi», pe de altă parte, Acropolites înţelege pe Cumani.
Acestă expediţhme a Francilor, cronicarul Alberic nl-o povestesce cu nesce amărunte, pe cari nu le găsim aluri.
(') Apuci Stritter, Bulgarica, § 288. .
(*) L’liilipite ile Mouskes, în Du Cange, Ilistoirc de Vempire dc Oonstantinople, Paris, 1057, in-f., t. 1, p. 229.
www.dacoramanica.ro
434
HASDEfl
El ne spune că ’n armata cruciată deşi eraţi 700 cavaleri şi 30,000 de călăreţi, afară de pedestrime, totuşi ea cu anevoiă ar fi putut străbate prin Bulgaria, dacă n’ar ti fost ajutată de Cumani, cu cari — dice Al-beric — s’att încuscrit doi din capii cavalerilor : «cum quibus Dominus «(quorum Dominus) vir nobilis Kargoldus de Toceia (Corceio) duplex fe-«cerat matrimonium, ipse scilicet et Conestabnlns».3
Acest pasagiu, precum se vede din parentesele pe cari le-am reprodus după ediţiunea lui Leibnitz, este forte corupt; din fericire, cronica lui Al-beric îl explică şi’l completeză sub anul 1241 în următorul mod :
«Soronius insuper Traditor quidam duas habuit Alias baptizatas in «Constautiuopoli, quarum unam duxit Guillelmus Conestabuli Alius, alte-«ram Balduinus de Hainaco; Aliam vero Regis Jonae, qui videbatur esse «major in Regi bus Comanorum, duxerat Nargeldus (Nargoldus) Balivus, «qui Nargeldus lioc anno decessit et praedicta uxor ejus facta est monia-«lis.»4
De aci resultă că Cumanii, cu cari armata francă s’a întălnit în Bulgaria şi de cătră caii a fost susţinută într’nn mod atăt de eAcace, aveaţi în fruntea lor doi principi mal însemnaţi : pe craiul Ion, «considerat ca cel mal mare dintre regii Cumanilor», şi pe un altul numit, sau mal bine latinisat sub numele de «Soronius >; din aceştia, pe Alea craiului Ion a luat’o de soţiă ilustrul cavaler Nariot de Toucy, regentul imperiului latin de Con-stantinopole după mortea împăratului Robert de Courtenay, er cele doă Aice ale lui Soronius s’afi căsătorit cu seniorii Baldovin de Hainaut şi Quilelin Aiul Conetabilului; peste puţin însă murind Nariot de Toucy, Alea craiului Ion, remasă văduvă, s’a făcut călugăriţă.
Tot aşa interpreteză pasagiul Du Cange, care scriea pe la jumătatea secolului XVII, ast-fel că cronica Iul Alberic l-a fost cunoscută încă numai în manuscris; cu singura deosebire — puţin esenţială — că el pune cele trei căsătorie deja după intrarea armatei france în Constantinopole, cela-ce este mal probabil, deşi nu se cuprinde în text.
lată comentarul seu :
«Au printemps ensuivant ii (Baudouin) mit son annee en campagne, «qui fut fortiAee d’un grand nombre de Comains, qui lui arriverent sous
(s) Chronic., part. 2, p. 573.
(‘) Ibid. p. 578.
www.dacoromamca.ro
485
ORÎGINIELE CRAIOVEI
«la conduite de Ionas et de Soronius leurs rois ou princes.... Ces deux «princes vinrent a Constantinople avec leurs familles et y furent trâs-bien «accueillis par Ies barons frangais : lesquels afin de Ies interesser et de «Ies engager fortement dans leur parti, firent epouser il Guillaumo fils «de Geoffroy de Mery connetable de Românie l’une des filles de Soronius «et une autre â Baudouin qu’Alberic surnomme de Haynaut, par ce que «peut-etre il etait originaire de ce comte, l’une et l’autre ayant regu le «bapteme. Nariot de Toucy, seigneur puissant, qui avait eteBailde l’Em-«pire probablement apres le deces de Robert, etant lors veuf de la fii le «de Branas, epousa la fille de Ionas, qui etait le plus grand d’entre Ies «princes des Comains.»5
Epitetul de «trădător», pe care Alberic îl dă lut Soronius, Du Cange îl comenteză într’un alt loc prin trecerea ulteridră a acestui principe cuman în partea Grecilor contra Francilor;6 înainte însă de a adopta o asemenea interpretaţi une, care nu se justifică prin fapte, ar trebui consultate tote manuscrisele exişti nţl ale cronicei, pentru a vede dacă nu cum-va «tradi-tor» ar fi o lecţiune greşită.
In loc de : «Soronius insuper Truditor quidam duas hahuit filias...» s’ar pute citi bună-oră: «Soronius insuper traditur quidem duas JiabUuisse filias...», şi atunci seusul ar fi pur şi simplu : «căt despre Soronius, se <]ice că el a avut doă fiice etc.»
Acest «traditur quidem» (se di ce), care indică o îndoelă din partea lui Alberic asupra minierului fetelor celor căsătorite ale lui Soronius, se potri-vesce cu pasagiul de sub anul 1239, unde cronicarul, vorbind despre ambii principi cumani, craiul Ion şi Soronius, di ce : «duplex matrimonium» (îndoită căsătoriă), acordând prin urmare fie-cărula din el căte o singură fiică.
OrI-cum să fie, nu Soronius, fie el trădător safl ba, ne preocupă în caşul de faţă, ci numai craiul Ion, în privinţa căruia textul lui Alberic este de o perfectă claritate.
Din eausa acestui cralu Ion ne interesă însă nu mal puţin ginerele sefl Nariot de Toucy, «seigneur puissant qui avait ete Bail de l’Empire».
(°) Du C'iingo, Şist. de Coti st., t. 2, p. 121.
(0) Ibi(l., p. 126 : «quilta apres cela le parti des Franţais et embrassa celui de Vaface,»
www.dacoromanica.ro
436
H A S D E ti
§10.
NEMUL LUI NARIOT DE TOUCY.
Tot ce seim noi despre Nari o t de Touey şi nemul şefi, o datori m neobositului Du Cange.
Familia de Touey stăpănla senioria de acest nume, situată în departamentul actual de Yonne, altă dată făcend parte din Şampania, unde tărgu-şorul Touey, renumit prin fabricaţinnile sale de lână, există pănă astăzi, nu departe de oraşul Auxerre, avend vr’o 8,000 locuitori.
Nariot salt Nargeaud, latinesce Nariotus, Ncirgoldus şi Nargeldus, era un nume de botez favorit în acestă fainiliă.
Nariot de Touey, ginerele craiului Ion, fusese însurat mal întâifi cu o fiică a principelui grec Teodor Vrauas din căsătoria acestuia cu Agnesa, văduvă a împăratului constantinopolitan Andronic Comnen şi sora regelui frances Filip-August.
Acestă duplă încuscrire, cu împăraţii Bizanţiulul şi cu regii Fran-ciel, probeză pănă la ce punct de strălucire reuşise a se rădica familia de-Toucy.
Din acea primă căsătoriă, Nariot de Touey a avut trei fii: Nariot, Fi-lip şi Anselm, din cari cel de’ntăifi, căsătorit cu o soră a faimosului Bo-hemund, căpătase în zestre principatul de Antiocliia şi comitatul de Tripoli, er cel de al doilea ajuusese, ca şi tată-sefi, regent al imperiului.
Din acelaşi însoţire, el a mal avut o fetă, măritată după Guilelm de Yillehardouin din nemul celebrului cronicar de acest nume.
Din a doua căsătoriă, acea cu fiica craiului Ion, Nariot de Touey se pare a nu fi lăsat copil, murind el după o însurătore abia de vr’o doi ani.
Mal tărejifi, un nepot al lui, ajuns mare admirai al Sicilieî, a luat de soţiă pe o fiică a regelui neapolitan Caro! de Anjou, nepotă a sântului Ludovic. 7
Mal pe scurt, prin încuscrirea sa cu Nariot de Touey, fundatorul Cralo-
(’) CStră cele aduse In Du Cange, niaî putem adăoga un act din 4 septembre 1238 dinTeu-let, Layettcs du trişor des chartes, Paris, 1866, in-4,t.2,p. 391, care se începe cu: «Nos An-«selmus de Kaeu, bajulus imperii Romanic, Nariotus de Tuci, Jofredus de Meri conestabu-«lus» etc. şi din caro urmeză că’n 1218 Nariot de Touey se afla în Constantinopole, dar nu mat era el regent al imperiului, ci Anselnr de Kaeu.
www.dacoromanica.ro
.ORIGINILE CRAIOVEÎ
437
vel—după ce fusese gonit din Oltenia peste Dunăre—a intrat in legăture de rubedenia cu cele mal ilustre case suverane de atunci.
Să nu uităm însă că şi dînsul era «cel mal maro rege al Cumanilor».
Afară de Alberic, ul-o mal spune un alt scriitor contimporan : Joinville.
§11.
CRAIUL ION ÎN JOINVILLE,
Joinville este scriitorul cel mal simpatic al Franciel din vecul de mijloc, nu numai pentru că n’a scris în latina cea mortă de atunci, ci in limba poporului, dar încă pentru că a sciut să fotografieze cu repeziciunea ra-<Jeî cela-ce simţla şi cugeta în totă naivitatea realităţii, în loc de a zugrăvi impresiunile sale după o lungă precugetăre, combinând trăsurele şi culorile în vederea efectului.
«Cu greu — (Jice Max Miiller — se pdte găsi o carte mal bună pentru «lectura copilului şi pentru meditaţiunea bărbatului.»8
Născut la 1223, mort la 1319—o viaţă de un secol fără patru ani— baronul de Joinville din Şampania, compatriot al familiei de-Toucy, fusese cel mal intim amic şi a devenit apoi biograful cel mal veridic al regelui St. Ludovic, sail mal bine dictad al întregului cavalerism din acea epocă atăt de eminamente cavalerescă.9
în 1252 sântul rege se afla lingă Cesarea în Palestina.
Joinville era cu dînsul.
Trecuseră abia cincl-spre-decl ani după alianţa cea dela 1239 între Franci şi Cumani, încununată prin măritişul lui Nariot de Toucy cu fiica craiului Ion.
Am spus mal sus că, dintr’o altă căsătoria, acest senior avusese un fiîl numit de asemenea Nariot.
în 1239 acel fiii, probabilmente întăiul-născut, cată să fi fost mare de ani, de oră-ce la 1252, când l’a cunoscut Joinville in Palestina, el era deja cavaler cu renume şi povestla regelui Ludovic, ca martur ocular, tote amăruntele alianţei între FrancesI şi Cumani.
(8) Max Miiller, Joinville, în Jdssays, ubers. v. Liebrecht, Leipzig. 1872, in-8, t. 3, p. 161.
(°) Cf.despre el : De la Hostie, Sur l’ouvrage de Joinville, şi Lemoiue, Notiee sur Joinville., în Memoires de VAcademie des Inscripţiona et Belles-lettres, t. 15. p.692 şi t. 301 p. 310.
www.dacoromamca.ro
438
H A S D E O
Iată textualmente cuvintele lui Joinville :
Pe când regele asediu Cesarea, a venit la el seniorul Nariot de Touey, pe care regele îl nmnîa verişor, căci era născut dintr’o soră a regelui Filip, măritată mai întâiu cu împăratul. Ke-gele l’a reţinut pe lîugă sine, împreună cu alţi 9 cavaleri, în cursde un an; după aceia a plecat înapoi la Constantinopo-le, de unde a fost venit. El povesti regelui, că împăratul constantinopolitau, elşi eeî-Talţîseniorîdin Constantinopo-le, era aliat cu un popor numit Cumani, care ’l ajuta contra lui Batatzes, atunci împărat al Grecilor, şi pentru ca aliaţii să fie de bună credinţă unii şi alţii, s’a fost întocmit ca împăratul şi nobilii seî să’şî îea sânge şi să’l puuă într’o mare cupă de argint, precum aii făcut de asemenea regele Cumanilor cu nobilii seî; apoi au amestecat sângele lor cu sângele nostru, l’aii dres cu vin şi cu apă, şi l’au beut toţi, aî lor şi aî noştri, fjicend atunci că sîntom fraţi de sânge. După aceia eî au scos un câne între oştea ndstră şi oştea lor şi l’au bu-cătit cu săbiele, ceîa-ce au făcut si aî noştri, dicend că tot aşa să fie bucăţiţî aceîa ce vor călca alianţa.
Nî-a inaî povestit acest senior o mare minune, întâmplată în timpul când se afla el în armata Cumanilor. Un bogat cavaler de aî lor fiind mort, eî săpară o largă grdpă, în care l’au aşerlat cu multă pompă şi scump îmbrăcat pe un scaun, şi au pus împreună cu el devii pe cel maî bun cal ce avea şi pe cel
Tandis cpie le roy fermoit Cezaire, vint â li monseigneur Nargoe de Toci. Et disoit le roy que il estoit son cou-sin; car il estoit descendu d’une des seurs le roy Phelippe, que l’empereur meismes ot â femme. Le roy Ie retint li dixiesme de cbevaliers, un an; et lors s’en parti, si s’en r’ala en Constantin-noblî dont il estoit revenus. II conta au roy que 1’empereiir de Constantin-noble, il et Ies autres riclies homos qui estoienten Constantinoble, lors estoient alie â un peuple que Ten appelloit Com-mains, pour ce que ii euşsent leur aide encontre Yataclie, qui lors estoit empe-reurdesGriex; et pour ce quel’un aidast l’autre de foy, convint que l’empereur et Ies autres riclies homesqui estoient avec li, se seingnissient et meisseint de leur sauc en un girant banap d’argent. Et le roy des Commains et Ies autres riclies liommes qui estoient avec li, refirent ainsi et mellerent leur sanc avec le sanc de nostre gent, et tremperent en vin et en yaue, et en burent et nostre gent aussi; et lors il distrent que il estoient frere de sanc. Encore firent passer un cliien entre nos gens ot la leur, et descoperent le cliien de leurs espe'es, et nostre gent aussi; et distrent que ainsi feussent-il de'cope, se il failloient Tun â l’autre.
Encore nous conta une grant mer-veille, tandis que il estoit en leur ost: que un ricbe chevalier estoit mort, et li avoit Ten fet une grant fosse large en terre, et l’avoit Ten assis moult no-blement et pare en une cliaere; et li mist Ten avec lilemeilleurchevalque il eust et le meilleur sergent tout vif. Le
www.dacoramamca.ro
ORIGINILE CRÂ.IOVEI
439
mat bun ostaş al seu. înainte de a se băga acest ostaş în gr<5pă lîugă stăpânul seu, fiind fată regele Cumanilor şi alţi seniori puternici, aceştia gî-au luat remas buudelael, punendu’t în chimir o mulţime de aur şi argint şi diceudu’î fie-carc : «când voîu veni eu în cota «lume, îmî vet întdrce cefa-cc’tt clari «împrumut.» Iar el respundea : «Aşa «voîu face negreşit». Marele rege al Cumanilor î-a dat apoi nesce scrisori adresate la regele predecesorul şeii, unde atesta că reposatul trăise fdrte bine şi’I făcuse multe servicie, pentru cart ruga să’l resplătescă. Apoi ostaşul a fost băgat în gropă cu stăpânul son şi cu calul de viu, grdpas’a astupat cu scânduri bine ţintuite, şi totădsteas’a apucat să arunce d-asupra’t păuiînt şi petre, astfel că înainte de ndpte, în memoria celor îngropaţi, s’a înălţat d’asupra lor o mare măgură.
în acel timp al asediului Cesareeî, eu mergeam în cortul regelui ctc.10
serjant avantque il feust rais en la fosse avcc son seigneur, avec le roy des Com-niains et aus autres riclies scigneurs, etan prenre congie que il fesoit ăeulz, il li mettoient en escharpe grautfoison d’or et d’argent, et li disoient: Quant je venreen l’autre siecle, simerendras ce que je te baillo. Et il disoit: Si fe-rai-je bien volentiers. Le grantroydes Commaius li bailla une lettres qui a-loient â leur premier roy; que il liman-doit que preudomxne avoit nioult bien vcscu et que il l’avoit moltbien servi, et que il li guerredonnast son servise. Quant ce fu fait, il le mistrent en la fosse avec son seigneur et avec le clie-val tont vif; ct puis lancereut sur la fosse plancnes bien clievillees, et tont l’ost courut h pierres et â terre. Et a-vant que il dormissent orent-il fet, en remcmbrauce de ceulz que il avoient enterre, une grant montaingnesureulz.
Tandis que le roy fermoit Cezaire, j’alai en sa lieberge pour leveoir etc.10
Aşa clară, «mergând în cortul regelui pe când acesta asedia Cesarea», Joinville vecjuse acolo pe la 1252 pe tânărul Năriot de Toucy şi aiujise din gura’! despre «le grant roy des Commains» de pe la 1239 şi despre unele curiose obiceiuri ale Cumanilor.
Să observăm însă că biograful Sântului Ludovic scriea în adânci bătrâneţe, peste şese-deci de ani în urma evenimentului, ast-fel că memoria sa, orî-cât do tenace, a putut să reţină numai o parte din cele povestite lui de cătră Nariot de Toucy, ba chiar să încurce unele amărunte.
Orl-cum să fie, deja Du Cange constatase că «marele rege al Cumanilor» din Joinville nu este altul clecăt «Rex Jonas qui videbatur esse in a" jor in Regi bus Corn anonim» al lui Alberic, de vreme ce ambii cronicari aii în vedere acelaşi alianţă între FrancesI şi Cumani din 1239.11
Ceremonialul de înmonnîntare cu spăndurare de cal şi dineul, descris în
(10)	Joinville, Memoires ou histoirc et chroniqiic ele Saint Luuis, ed. Pr. Michel, Paris, 1859, in-16, p. 150—152.
(11)	Du Cange, Hist. de Const., 1.1, p. 121.
www.dacoromanica.ro
440
hasdeC
Joinville în privinţa urnit senior cuman, s’a reprodus mal tărdiu la mortea lui însuşi cralu Ion, negreşit însă cu cortegiul mal multor victime, potrivit cu demnitatea «marelui rege».
Nl-o spune Alberic în următorul pasagiu :
«Mortuus est lioc anno (1211) Rex Jonas praedictus nondum baptiza-«tus, et idcirco sepultus est extra muros civitatis (Constantinopolis) in al-«tissimo tumulo et octo armigori suspensi sunt vivi â dextris et sinistris, «et ita voluntarie mortui, et viginti sex equi vivi similiter sunt ibi ap-«pensi».12
Adecă :
«In acelaşi au 1241 a murit menţionatul rege Ion, şi fiindcă nu se «botezase încă, de acela a fost îngropat afară din murii Constantinopolil «sub o măgură forte înaltă, er d’asupra’I, la drepta şi la stănga, aii fost «spânzuraţi opt ostaşi, cari s’ail sacrificat de bună voe, şi doă-<Jec! şi «şese cal vil.»
In acest mod, eşit din Cununia propriii <}isă, adecă Moldova şi porţiunea orientală a Munteniei, de unde a trecut apoi în Oltenia, lăsând aci urmele sale în cele doă «vaduri ale Cumanilor» şi ’n legenda despre în-temelarea Craiovel, «marele cralu Ion» s’a aliat în Bulgaria la 1239 «prin sânge» şi «prin tăiarea cânelui» cu o cetă de cruciaţi FrancesI, s’a încuscrit acolo cu unul din capii lor şi a venit împreună cu ginerele setî la Constantinopole, unde murind nebotezat la 1241, a fost îngropat pă-gănesce sub o «măgură», cu omeni şi cal omorîţl pe monnîntul şeii.
Cela-ce distingea pe craiul Ion, — cronicarii nu nl-o spun, dar acesta resultă din totalitatea istoriei sale, — cată să fi fost acea înfăţişare plină de demnitate, acel aer de impunere, acel prestigii! exterior â-la Agamem-non saiî â-la Frederic Barbarossa, care deosebesce căte o dată chiar pe capii selbaterilor şi impresioneză adânc pe toţi acel ce se apropiă de un asemenea favorit al naturel, deşi în realitate el pote fi de o capacitate fdrte mediocră : numai astfel se explică epitetul seiî de «mare rege» în Alberic şi ’n Joinville, consideraţiuuea ce-I arătau superbii baroni feudali, conservarea memoriei sale peste Olt.
Vorbind despre craiul Ion, scriitorii contimpuranl ne comunică urmă-torele trei obiceiuri naţionale ale Cumanilor :
(12) Cliron., part. 2, p. 579
www.dacoromamca.ro
CESARlC DAPONTE
441
1.	Scoterea unul câne între cele doă armate ce se aliază, pe care ambele il taiă în bucăţi, «rjicend că tot aşa să fie bucăţiţl acela ce vor călca alianţa»;
2.	«Frăţia de sânge», amestecâudu-se într’un păhar cu vin şi cu apă sângele acelora ce se înfrăţesc, cari beati apoi acestă curiosă mixtură;
3.	Inmormîntarea fie-cărul nobil sub o rădicătură artificială, o «măgură» sau «movilă», une-orl forte înaltă, sacrificându-i-se tot-o-dată de vil o semă de omeni şi cal, într’un minier mal mare sad mal mic după rangul reposatulul.
Din aceste trei datine, ultimele doă ne interesă mal cu deosebire, fiindcă una din ele a trăit pănă ’n (Jilele nostre în obiceiele Românilor, er cea-l’altă a lăsat senine topografice neşterse pe tot lungul Dunării de jos.
Le vom examina dară mal de aprope.
(Va urma).	Hasdeu.
CESARIU DAPONTE
Şi
MEMORIELE SALE DESPRE ROMANIA
D. Constantin Satlias a început a publica în Veneţia la 1872 o volumimisă co-lecţiiuie de făntâne neo-grece inedite. Pănă acum au apărut la lumină cinci tomuri, din cari primele trei sînt analisate de distinsul nostru elenist d. A. Papadopol-Ca-limah în Revista Contimporană nr. 4 şi 7. Tomul al 3-lea este mai cu semă remarcabil pentru noi printr’o scriere de ale lui Cesariu Daponte, care s’ar pute numi o «cronica grecă a României» şi ar merita să figureze într’un apendice la preţidsele Letopiseţe ale d-luî Cogălnicenu.
Ace'stă interesantă cronică, care îmbrăţişe'ză intervalul de timp dela 1648 pănă la 1704, ne-am decis noi a o traduce întregă, graţia ospitalităţii ce ne oferă Columna Iul Traian.
Mai ’nainte însă un cuvînt asupra autorului.
Ştefan Daponte, unul din cei mai cu vadă cetăţeni aî insulei Scopelo, fu tatăl a cincî-spre-dece copii, din cari 12 băieţi şi 3 fete. Din zel patriotic pe de o parte, din interes personal pe de alta, el îşi puse totă silinţa pentru fundarea unei scdle în Scopelo pentru instrucţiunea numeroşilor se! fii şi aî concetăţenilor. In acestă sculă a crescut şi Constantin Daponte, care mal tărdiu fu numit Cesariu, precum se va vede mal la vale. De aci tată-seii l’a trimis apoi la Constantinopole, prove-dendu’l cu mal multe cărţi de recomandaţiune cătră cel mal intimi cunoscuţi aî sel
www.dacoromanica.io
442
GEOllGF.SCU
din capitala imperiului Otoman, maî ales cătră Crisant Patriarcul Ierusalimului şi cătră Constantin Ventura, dragomanul Hotei.
Abia ajuns la Constantinopole, juneleDaponte aflăîniristătorea scire că unul din fiitoriî seî protectori, Crisant Patriarcul, încetase din viaţă. Cu t<5te acestea, el fu primit bine de Ventura, care ’l şi trimite în România cu recomandaţi inie cătră cel de pe atunci Domn al ţerei Mihaîu Racoviţă.
In epoca aceea, — dice d. Satlias — acesta măndsă ţeră dela Dunăre se afla într’o jalnică stare din cauşa ambiţiunii nesăţioşilor candidaţi la Domniă. După mOrtea Iui Nicolae Mavrocordat, indigenii din Valacliia şi coi din Bisanţiii, împărţiţi în doă tabere rivale, se disputau cu turbare între dînşiî, usând de t6te mijldcele licite şi ilicite spre saţiul pasiunilor lor. Unii, respectând drepturile şi privilegiurile ţerei, pretindeau că, după vechile datine, P6rta să întărescă, pur şi simplu, pe candidatul presintat de cătră naţiunea română, şi pentru acesta propuneau pe Constantin Mavrocordat, fiiul decedatului Nicolae, deşi el era numai în etate de 18 auî şi cu un nume nu de tot plăcut tuturor Românilor. Adversarii lor, nesocotind cu totul vechile drepturi ale ţerei şi uitând relele ce puteau să resulte din călcarea lor, puneau totul în mişcare spre înăbuşirea voitiţeî alegătorilor pă-mîntenî şi propuneau Portei pe Mihaîu Racoviţă. De o camdată isbutiră ccî d’în-tăiu, orânduindu-se Constantin Mavrocordat; dar adversarii, far’ a se descuragia de ace'stă primă nereuşită, îşî urmau lupta contra noului Domn cu o mare cutezanţă; şi profitând de schimbările atunci supravenite în Constantinopole, reuşiră să’l res-tdrne, numai după o domniă abia de doă-decî dile, şi să aşede Domn al Valachieî, prin dare de bani, pe Mihaîu Racoviţă. Atunci însă şi Mavrocordat, lucrând cu maî multă energiă, isbuti după un scurt timp a da jos pe usurpatorul tronului şi a relua Domnia, dar pentru astă dată nu propus dc naţiune, ci pe banî şi încă şi pătat de sânge creştinesc. Cel întăiu cădut ca victimă a acesteî isbânde a adepţilor luî Mavrocordat fu Constantin Ventura, principalul apărător al luî Racoviţă.
In acestă deplorabilă stare găsi ţera Daponte. Lipsit de protecţiune şi de mij-16ce de existenţă, el alerga la Patriarcul Ierusalimului Meletiii, ce atuncî se afla în Bucurescî. Prin recoinandaţiunea acestuia fu aşezat la scula domnescă, cu o mică subvenţiiuie anuală şi locuinţa la metohul S-tuluî Oeorgiu.
Când pentru a treia <5ră veni Mavrocordat la domnia Valachieî, Daponte, cunoscut deja ca literat, intră în relaţiunî cu Constantin Xipolit, unul din ceî maî influinţî pe lîngă Domn. Atras de bunele maniere şi de spiritul juneluî Daponte, Xipolit îl găsi bun de ginere pentru fiiă-sa, şi astfel îl recomanda cu multă stăruinţă la Domn, care ’l şi primi ca al doilea secretar, punendu’î tot-de-odată a-supră’î şi sarcina de a compune Efemeridele Dacice, adică «Evenimentele luptelor de patru anî între Turci, Ruşi şi Austriacî», pînă la anul 1739.
La a doua permutare a luî Mavrocordat la domnia Moldovei, Daponte îl însoţi în calitatea sa de al doilea secretar. După un interval însă de cât-va timp, cerând o înaintare şi neputend reuşi, renunţă la grămăticii şi plecă din Iaşî la Constan-
www.dacaramanica.ro
CESAUlO DAPONTE
443
tinopole, cu intenţiunea d’a se reîn turna laScopelo spre a-şi visita rudele şi cu ho-tărîrea,pdte, d’a-gî petrece restul vieţeî în locul şeii natal, luând totodată şi cârma familiei sale văduvite; cu scopul acesta căpătâ acolo postul de Consul britanic, uneltind acum, prin Ioan Mavrocordat, şi pentru dobândirea aceleiaşi sarcine din partea Republice! veneţiane.
Dar în timpul şederii sale la Constantiuopole fu nevoit a-şî schimba hotărîrea din causa evenimentelor. Căci Ioan Mavrocordat, lucrând de maî mult timp pe ascuns pentru resturnarca fratelui seu Constantin-vodă, ajutat şi de noul Vizir Hemicoglu Ali-paşa, isbuti să’l dea jos din scaunul Moldovei spre a se pune el. Atunci Daponte, care do-mult era în intime rclaliunî cu Ioan, servind cu devotament planurile sale de conspiraţiune, fu orânduit prim secretar domnesc, şi nu mult după acesta înălţat şi la rangul do Căminar.
Ajuns la aceste demnităţi, Daponte a săvârşit, după chiar naivele sale mărturisiri, multe fapte bune, nu însă neamostecate şi cu câte-va rele. A clădit fântâna din Păcurari afară din Iaşi, schitul Buneî-Vestirî aprope de monastirea Socola şi o biserică în insula sa natală; dar în acelaşi timp autorisâ, prin luare de bani, pe un rabin ca să spîndure pe un Evreu.
Pe când astfel Daponte se bucura de bunurile producătorului post ce ocupa, a-busurile sale au ajuns pînă la Părtă şi vizirul a trămis pe la anul 1746 la Iaşi ca să prinţjă şi să ducă la Constantinopole pe lacomul Căminar, care abia isbuti să scape în Crimeea, invocând misericordia Hanului tătăresc Selim-Ghirai.
Creţlend în protegerea omnipotentului Han, desertorul Daponte avu curagiul d’a’l însoţi după un an la ducerea’! în Constantinopole. Acolo însă vizirul, sub pretext de alte nuoe acusaţiun! aduse contră’!, puse mâna pe dînsul şi, nepii-tend să plătescă bani! ce i se cereau spre rescumpărare, el fu aruncat la închisărea Muzuraga.
Pe la luna octobre a aceluiaşi an 1747 Daponte adresâ o lungă epistolă în versuri către capi-kehaia domnesc Critia, cătră protomcdicul Scordili şi alţi demnitar! din Constantinopole a! Iu! Ioan Mavrocordat, în care epistolă se plângea cu mult amar că l’au părăsit toţi. Pentru înmulţirea, suferinţelor sale, se întâmplă să vină în aceeaşi epocă şi mama sa la Constantinopole, însoţită de fi!ă-sa şi patru li!, spre a cere un ajutor dela faraosul seu fiu, pe care ’l credea fericit. Daponte, roşind de posiţiunea în care se afla, refusâ a primi pe nenorocita sa mamă, care muri în urma întristări! ce o coprinsese din causa aceste! nebăgărî în se'mă din partea fiului eî. Remuşcârile ce el cercâ mai tânjiţi pentru acesta, sînt descrise cu multă căldură în operele sale.
Liberat după o întemniţare de 20 lune, Daponte trecu în insula Halcheî, unde se maî linişti în curs de vr’o patru lune, avend relaţiunî cu literaţi! atlaţî provi-soriamente acolo, între car! era şi loanichiti Caragia, atunci archiepiscop al Ipe-chiulu! şi maî în urmă Patriarc Ecumenic. Din îndemnul acestuia, el se căsători cu fiica unu! avut Grec din Constantinopole; dar după o căsniciă de do! ani, pe la 1751, remase în veduviă.
www.dacorQmanica.ro
4-44
GEORGESCU
Veselul odinidră Daponte, sdrobit de acesta înlânţare de nenorociri, începu a se gândi la liniştea vieţeî monastice. Cu acostă decisiune plecând din Constantino-pole, se duse la nelocuita insulă Piperi aprope de Scopelo, undo îmbrăcând rasa monacală, luâ numele călugăresc do Cesariu. După o petrecere de şese luni împreună cu ceî-l’alţî călugări, fu separat de cătră egumen într’o singuratecă cliiliă, unde a vieţuit în isolare aprdpe doî ani şi jumătate. în ace'stă singurătate el a compus ca la şlece volume despre diferite materie, mai cu semă în versuri, pentru cari avea multă facilitate.
Alungat din ace'stă insulă de cătră egumenul seu pentru o mică neascultare, fu trimis ca într’un exil la Scopelo, unde străbătând stradele, smerit şi necunoscut în sînul patriei şi al intimilor seî, se îndreptă spre frnmosa monastire a Buneî-Ve-stirî, fundată de părintele seu, şi petrecu acolo şese luni. Dominat însă de dorinţa unei vieţi de tot pacînice, trecu de aci la monastirea Xeropotam dela muntele Atos, pe lîngă unul din călugării de acolo , compatriot şi intim amic al seu. Acolo fu primit cu multă bucuriă de cătră monahi, cari îl cunosceau din famă, şi mai cu semă că, avend eî de gând să repare templul lor mai de tot ruinat, cugetau să gă-sescă o persdnă îndemânatecă spre a o trimite în Principatele Dunărene pentru strîn-gere de mile.
La 2 maiu 1757, Daponte pleca dela muntele Atos împreună şi cu alţi doî camarazi de drum, un preut şi un călugăr, ducend cu sine lemnul din Sânta Cruce, tesaurul mănăstirii. Făcu prima staţiune la Enos, trecu apoi la Adrianopole, de acolo la Târnava şi Siştov, de aci la Zimnicea, de unde anunţă pe Domn despre sosirea şi misiunea sa. Răspunsul domnesc fu ca să vină la Cotrocenî, de unde avea să se facă solemna ceremoniă pentru intrarea sacrului lemn în capitală. Astfel nu după mult timp, sosind Domnul cu tote notabilităţile, cu mitropolitul ţereî Filaret, însoţit de Archiereî şi o mulţime de popor, se introduse cu marc pompă preţiosul obiect adus de Daponte.
Afară de pompa sântului lemn, se mai făcură distinse onorî şi lui Daponte, care fu dus în trăsura domnescă spre a se instala la Sărindar, locul destinat spre locuirea lui. A doua di el se presintâ la palatul domnesc, unde vorbi despre mai multe cu Domnul, care, după ce pe de o parte îî făcu dre-carî imputări în privinţa fugeî sale, îl lăudâ pe de alta pentru alegerea vieţeî moiiacale.
După ce percurse Daponte ţerele Dunărene cu lemnul din Sânta Cruce, se îu-tdrse spre Constantinopole şi de acolo colindă pe la insulele Cliio, Samos, Psara, Scopelo şi Eubea, adunând o însemnată sumă de banî din milostenie ; în fine, după o călătoriă de opt anî, se reîntorse la muntele Atos. Revenit acolo, el depuse cea mai zelbsă stăruinţă pentru ridicarea monastiriî Xeropotam, unde ocupându-se în urmă cu diferite scrierî, încetă din viaţă la 4 decembre 1784.
în călătoria Daponte nu uîtâ de a lua tote notiţele necesare pentru a sa «Istoriă Geografică», care zace pănă acum inedită la profesorul Veludi din Constantinopole şi care, precum dice d. Satlias, «este forte interesantă pentru infor-maţiunile ce coprinde despre cea de atuncî stare a acelor ţerî».
www.dacoramamca.ro
CESARIU DAPONTE
445
Examinând cine-va mai de aprăpe pe Daponte, depins aşa de exact în numer6-sele sale scrieri, rccunosce într’însnl un adevărat şi zelos patriot nu numai al El-ladeî, dar şi un înfocat adorator al Eomănieî, pentru care ii ardea mima după chiar propriele sale expresiuni.
Etă un fragment, în care se p6te vede ce simţiminte nutria Daponte pentru ţera Românilor, fragment extras dintr’o plângere adresată în formă de epistolă cătră marele vornic Constantin Dudescu, în urma visităriî ce făcu el în ţeră ca simplu călugăraş, pe la anul 1760, gi a impresiunn ce produse asupra ’i jalnica 'stare a unui pămînt unde figurase o-dinidră în onoruri gi demnităţi:
«Gloria Domnilor, ltomăniă! măndria Românilor şi poddba Grecilor, o nenorocită «Romăniă! Unde ’ţi este mărirea vechilor tel Domni ? unde’i strălucirea vechilor «teî boieri? unde’i dragostea creştinescă cătră aprăpele seu? nimic din tdte acestea ! «De aceia satele tale sînt acum pustii, palatele tale dărâmate, mănăstirile pără-«site : s’a dus acea numer6să populaţiune de locuitori, s’a perdut avuţia boierilor, «s’a umilit ondrea Domnilor, a cădut respectul clerului, a secat isvorul fericirii, «s’a secerat spicul îmbelşugăriî, a căijut oraşul teu cel mare! Pentru acesta «’ţî-au venit acum Domnii anuale, Domni pe mii de pungi de bani; de aceia «acum semeni şlece şi culegi una... De aceia Craiova mai că nu s’a turcit. Um-«blând cine-va pe câmp şi întrebând pe plugar: a cui este arătura ? îţi respunde : «a lui Mustafa-aga; întrebi : ale cui sînt clăile de grâu? şi ier îţi respunde : ale «lui Ibraim-aga. Vecii oi, cai, şi întrebând, ţi se dă acelaşi respuns; dar pentru «alte... me şi sfiesc d’a mai vorbi! Privesc pe de o parte frumuseţile României, şi «me umplu de bucuriă; mî-arunc ochii pe de alta, şi me întristez pană la lacrimi, «vecinul pustiirea ei!»
După un şir de asemeni tânguiri, adresându-se personal cătră Dudescu, dice :
«Scdlă-te şi vino, te rog boierule, aici la Tărgovişte, vino ca să te văd; dacă nu «poţi veni cu corpul, vino cu gândul; vino aici, unde cred că ai umblat de mai «multe ori, căci şi casele tale tot mai sînt în fiinţă; vino, şi vei vede mai mult decăt «îţi scriu eu, şi vei plânge pe gloriosul teii oraş Tărgovişte, vechiul scaun aldom-«nieî! Vei plânge, negreşit, când vei vede acea frumbsă şi spaţiăsă curte, astăşlî de «tot pustiită, împreună şi cu acele înalte şi măreţe case; şi acea grădină împodobită «odinioră de mii de flori, astădî plină de mărăcini; vei plânge de frumuseţea mă-«reţei vechi mitropolie, acestâ maiestăsă şi cu adevărat frumăsă clădire, nespusă «laudă a Tărgovişteî, a căreia frumuseţe şi mărime n’am putut vede nici la Sân-«tul Munte, nici prin alt4 oraşe ce am colindat; vino, <jic, să te preumbli pe la «ţeră ca să plângi, văcjend patria scăpătată şi pe rămaşii tei puţini compatrioţi că-«duţi şi osteniţi! De multe ori stări, frate, pe gânduri, şi mă minunez cum măn-«câm şi dormim, far’ a ne deştepta şi neodilmi de plângerile săracilor trudiţi şi «nemăncaţi; şi ce clic numai : mâncăm şi dormim! când înşişi noi sîntem cei cari «îi măncâm pe dînşii, îngânfându-ne şi nevăpnd nimic din t6te, sau că le seim şi «ne prostim, sarică vedendu-lc nu le vedem şi audindu-le nu le audim!,.. O!
www.dacaromanica.ro
446
GEOKGESCU
«cum avem să ne căim odinidră, şi va fi pre tărdiu! I)ai- ore cât nu ne-am ru-«şina noi, Cantacuzinii, Brâncovenii, Dudescii, Văcărescii cei de astă-(li, dacă s’ar «mai arăta încă odată vii înaintea nostră repausaţii părinţii noştri Cantacuzini, «Brâncoveni, Dudescî, Văcărescî, şi alţi cari au stat glouia şi ondrea naţiunii, «fericirea patriei şi bucuria compatrioţilor lor,'ba tot odată şi ondrea altor popdre, «pe când noi... ?! Ori că ei ar dice că nu sînt părinţii noştri, sau că noi vedendu’i «în adevărata lor figură naţională am mărturisi că nu sîntem fiii unor asemeni «părinţi! Pentru ace'sta, fraţilor, se cuvine şi ve rog, eu cel mai mic şi nedemn al «vostru frate, ori purtarea şi numele să ni le schimbăm, cum a dis odată Alexan-«dru cătră Alexandru, saîî Eomâni creştini să ne facem prin nume şi prin fapte, «sau să nu mai purtăm acest nume. Şi iar ve mai rog să me iertaţi că vorbesc cu «atâta zel, căci unul Dumnedeîi scie că zelul şi dorul acestei Uri mau topit, şi «criticele acelor cari Ic fac voS cad şi asupra mea...» (fragment din a sa Jstoriă geografică pag. 81—84).
Din numerdsele scrieri ale lui Daponte, pe cari el însuşi le enumeră în mai multe din operele sale edate, doă sînt şi cele următdre :
I. «Grădina Graţiilor», adică carte în care tratdză despre o mulţime de materie, cea mai mare parte privitdre la Valaehia şi Moldova, cum şi despre alte multe forte interesante şi instructive; operă inedită, al cărei manuscript se află — după mărturia editorului operelor sale — în şcdla elenică dela Stavrodrom din Constan-tinopole. Cât ar fi de dorit d’a se pute împlini acesta lipsă, şi câte nu am pute' descoperi în interesul istoriei ndstre române!
II. «Istoria geografică», tratând despre domniile şi împărăţiile celor patru părţi ale pămîntului.
Cele pîn’ aici (lise sînt numai un extract concis din biografia lui Daponte, a a-cestui neobosit poligraf, care pănă la ultimele dile a vieţei sale, în adânci bătrâneţe ajuns, n’a încetat de a lucra, far’ a pretinde altă recompensă decăt plăcerea d’a’şi vede' scrierile sale publicate şi citite. După dîusul : «cărţile nu trebue să se publice «cu scop de câştig, ci pentru lauda şi ondrea acelor cari depun bani pentru tipări-«rea şi respăndirea lor spre luminarea poporelor».
Iată un pasagiu unde se pbte vede setea Iui cea mare pentru a’şi vede' scrierile sale publicate. Vorbind dre-unde despre George Câstriotul, elice : «am şi cartea tu-«turor vitejielor sale, câte el a săvârşit pănă la morte a sa; o carte forte rară, con-«ţinend tdtă vie'ţa lui; o! căci nu segăsesce vre-unul ca p’o tipărescă pentru iertarea «păcatelor sale, căci merită a fi tipărită !» Aiurea iar, în al seu «Catalog istoric», menţionând refusul unui Ban Măruţi din Veneţia pentru tipărirea comentariilor la Noul şi Vechiul Testament, strigă văitându-se: «Vai! ce mare pagubăcercâm din «causa avariţie]! o ! blasfemată să fii tu, avariţiă!»
Deşi îmbrăcat în rasa călugăre'scă, Daponte declară cu tâtă naivitatea că ’şi-a schimbat perul ca lupul, nu însă şi capul; nu încefcdză,prin urmare, dea mustra pe toţi creştinii, începând de Ia Domni şi pînă la cel din urmă meseriaş. Focul lui,
www.dacaromamca.ro
Cesariu DAPONTE	447
maî cu senul, îl versă asupra corupţiuniî care l’a molepsit odinioră la malurile Istrulu! si unde el îşi asvârle neîncetat căliigărescile sale mustrări şi poveţe.
Iată, în trdcăt, cum el bato trufia amicului seu Răducau Racoviţă, mare hatman al Moldove! :
«Ce te mândresc!, boierule, respunde’mî, te rog, spune ?
«Nu cum-va cu sciinţa ta făcut’ai astă lume ?
«Nu cumva cerul l’a! întins cu-atâta maiestate,
«Sau luna, sorele,-a! făcut şi ale lume! tote?...»
Şi aiurea er cătră Domni! Moldo-valachie! şi cătră toţi boieri! adresfmdu-se, le arată vanitatea fericirilor din acestă lume, dicend :
«Vino, mărite Domne, eşî din palatul teu,
«Şi du-te la morminte, te jur pe Dumnezeu !
4Să veijî unde e Domnul şi unde e Domnia,
«Şi purpura, şi sceptrul, şi tronul, şi trufia!
«Şi află că mormântul le şterge astea tote,
«Şi tote strig în lume, că tot e vanitate !»
Din totalitatea scrierilor lui Daponte, se constată cât de mult acest neobosit scriitor s’a interesat de ţe'ra Românilor şi de Român!, patria şi fraţi! se! adoptiv!, şi câtă recunoştinţă merită pentru zelul şi interesul ce el a depus, scriind cu atâta minuţiositate despre tot ce a putut aduce un folos şi o lumină în istoria ţereî. Cât ar fi, prin urmare, de dorit d’a se pute reproduce ceva şi din (lisele doă opere inedite, în car! nu puţină menţiune se face despre ltomănia, acestă mult iubită ţeră a lu! Daponte.
D’o cam dată însă să no mulţumim cu ceîa-ce avem, adecă cu ceîa-ce ne-a dat d. fatlias.
în numeri! viitor! a! Columnei vom publica în traducere «Cronica» lu! Daponte.
1’. Georgescu.
www.dacoromamca.ro
418
D. BAUDOUIN DE COURTENAY
Şi
DIALECTUL SL AYO-T URANIC DIN ITALIA
Cum s’au Introdus elementele slavice în limba română ?
O iruri. (j)oneTHKH pe3i>iiiiCKHXT> roBopoBT., H. Eo^yoHa-^e-KypTeira. Leipzig, 1875, in-8, pagine XVI, 128.
Peiîi.jiircKift KaTiixiiSHCB, a> iipHMli'iaiiiaMH n c.TOBapeMT. H. Bo.iyana-Ae-KypTeHO. Leipzig, 1875, in-8, pagine VIII, 48.
D. J. Baudouin de Courtenay, dintr’o ilustră familiă francesă de-mult stabilită în Polonia, actualmente profesor de filologia comparativă la U-niversitatea dela Kazan, este astădl unul din slaviştiî cel mal buni, deşi încă forte tînăr.
Afară de profunda cuuoscinţă teoretică a limbilor slavice, el le posedă mal pe tote într’un mod practic, scriind d’o potrivă bine rusesce, polone-sce şi bohemesce.
Din lucrările sale anteriore, cele mal remarcabile aii foştii : o diserta-ţiune despre vecina limbă polonă pînă la secolul XIY (O ;ţpcime-iro.'ir.cKOMT. jibukL .rţo XIY-ro ctouLtui, Leipzig-, 1870, in-8, pag. VIII, 99, 84, IV) şi un studii! scris nemţesce despre acţiunea analogiei în declinaţiunea polonă, publicat în preţiosa revistă linguistică a lui Kubn dela Berlin, unde el a mal împărtăşit de asemenea căte-va recensinnl asupra diferitelor opere noue pe terenul filologiei slavice.
Format în scola linguistică germană, d. Baudouin de Courtenay' este în cercetările sale forte riguros în fond şi forte sistematic în formă; căte o-dată pre-riguros şi pre-sisteinatic.
Astfel sub raportul formei nol-unil am pute anevoiă să aprobăm acea extremă bucăţire a materiei în paragraful-!, sub-paragrafurl, numere, litere etc., cu ne’ncetate trimiteri dela o cifră la alta ca dela Ana la
www.dacoromamca.ro
DIALECTUL SLAVO-TURANIC DIN ITALIA
449
Caiafa, care îngreuiază lectura cărţii chiar pentru un specialist şi o face cu totul imposibilă pentru un amator.
In privinţa fondului, pe de altă parte, este a exagera rigurositatea, când ci ne-va contestă, bună-dră, perfecta identitate a polonului pieczgd (sigillum) cu slavo-eclesiasticul iiematl (sigillum), doă forme a cărora neregulată corespundinţă fonetică trebui explicată prin vre-un accident, er nici decurn printr’o diferinţă totală de sufixurl, după cum o face d. Bau-douin de Courtenay.1
OrI-cum să fie, ultra-rigurositatea şi ultra-sistematismul, dacă sînt defecte, sînt totuşi defectele unei direcţiuni eminamente sciinţifice; ba chiar nesce defecte salutare într’o disciplină ca linguistica, care — ştiinţă abia născută — numai prin severitatea metodei, prin pază de conclusiunl pripite, prin lipsă de prolixitate, pdte să învingă acea ne’ncredere ce persistă mult timp în publicitate faţă cu orî-ce doctrină nouă.
* *
*
în Italia nordică, în fostul regat lombardo-veneţian sau, mal bine, în aşa numitul Frinl veneţian, nu departe de oraşul Udine, rîuleţul Resia for-meză o vale, unde locuesce o poporaţiune de vr’o 8000 Slavi, cari vorbesc un dialect propriu.
Tot ce s’a scris pînă acum asupra acestei mici colonie, începând dela Kopitar şi Dobiwsky, a fost scurt, superficial şi ’n parte eronat.2
Prima noţiune seridsă despre Resianî nl-o dă d. Baudouin de Courtenay în cele doă opuscole indicate în fruntea articlulul de faţă, din cari unul
(l) în Kulin, BeiU'cige, VIII, 191.
(!) Iată, de exemplu, ce ţlice Biondelli, Prospetto deUe'.cdlonie straniere d’Italia, în Sta dii Knguistici, Milano, 1856, in-8, p. 55 : «... trovansi ancora nel Priuli, frammezzo agii Ita-«liani, poclie rcliquie di Slavi, clie iii numero di 3400 conservano costumi nazionali, ed un cor-«rotto dialetto della lingua vinda. Questi i ochi pastori vivano nel villaggio di Rustis posto «ncl'centro della văile del Resia, piccolo torrente clie mette foce nel Tagliamento presso Re-«scintta. I vicini villaggi nella stessa văile sono : Osseaco, Gniva, Stolvizza, Poviey, Coritis, «Clin; i monti che racchiudono la.'valle chiainansi Posgost-, Canin, Brumând, Plananica,S tolaci «Zleliac, nomi tutti di forma e origine slava. Alcuni viaggiatori, che mossi da scientifica cn-«riositâ percorsero questa văile, credettero scoprirvi unapiccola colonia do Şerbi; ma i carat-«teri del dialetto ivi parlato non lasciano verun dubbio sulla consanguineita di quelli abitanti «coi vicini Slovenzi di Carinzia. Dobroivsky ne institui un piccolo confronto sul Dizionario «vindico di Osualdo^Gutsman, e, riconoscendo l’identita delle duo favelle, ne diede nel suo Sla-«vin un Saggio, ove noto alcune voci italiano innestato .nel dialetto di Resia pel continuo «coinmercio coi popoli circostanti.»
www.dacoromaiiica.ro
29
450
HARPE U
este consacrat foneticei, er cel-l’alt no presintă un specimen de text, însoţit de un glosar.
Autorul promite tot-o-datil a publica pe viitor o descripţiune geografica şi statistică a văii de Resia.
Materialurile sale aii fost adunate într’o călătoria sciinţifică din a-nil 1872 —1873, în cursul căril însă el a studiat o mulţime de dialecte şi sub-dialecte slovine şi serbo-croate, astfel că Resjanilor propriii (JişI nu le putuse acorda decăt aprope o lună; şi să nu se uite că dialectul resian se împarte el-însuşt in şese sub-dialecte : de 'San-Giorgio, de Gniva, de Stolvizza, de Sul Prato, de Oseacco şi de Uccea.
In nesce asemeni condiţiunl, dorinţa d-lul Baudouin de Courtenay de a fi (pag. 6) «cu o exactitate microscopică» (er, MHKpocKoini'iecKoio tou-iioctmo) a putut să fie tocmai o causă de erori, făcendui să audă nesce fine nuanţe fonetice acolo unde în realitate nu era—pote—decăt un cas subiectiv, o idiosincrasia a individului cu care i se ’ntămpla să vorbescă.
Aşa, de exemplu, noă ne vine greii a înţelege posibilitatea acelei vocale nasale, pe care — di ce d. Baudouin de Courtenay — o întrebuin-ţeză numai Resianil din satul Gniva şi care — ne spune d-sa — diferă de nasalisaţiunea vocalică francesă şi polonă prin aceia-că (pag. 5) «vo-«cala nasală la Poloni şi la Francesî se începe printr’o vocală pură, ur-«mată apoi de un resunet nasal», pe când la Resiaul elementele vocalic şi nasal dureză împreună dela început pînă la sfărşit.
Acestă diferinţă ni se pare a fi cu atăt mal problematică, cu căt însuşi autorul declară mal la vale (pag. 102) că nici chiar în satul Gniva acea vocală nasală nu se aude la toţi, ci «mal ales la femei şi copil».
D. Baudouin de Courtenay, tot atăt de aspru pentru sine’şl ca şi pentru alţi, singur nu este pe deplin mulţumit cu resultatul de pînă acum al cercetărilor sale.
In prefaţă la «Fonetica Resiană» el dice pe pag. Y :
«O şedere de 25 dile în valea de Resia a fost pre-scurtă pentru a m<5 «pune în stare do a înţelege cum se cade tete particularităţile fonetice «ale sub-dialectelor locale. Fiindcă nici într’o limbă nu mi se întâmplase «pînă atunci a găsi vocalele cele obscure ale [Resianilor, de aceia ele «întru atâta înghiţiră tdtă atenţiunea din parte’ml, încât — pînă să «reuşesc a’ml apropria acestă singură categoria fonetică—cele-l’alte particularităţi, nu mal puţin importante, une-orl îmi scăpai! din vedere sad
www.dacoromanica.ro
DIALECTUL SLAVO-TURANIC DIN ITALIA
451
«se retrăgeau pe nn plan secundar. Mai cu semă defectudsă este în ma-«terialurile mele indicaţi unea cantităţii vocalice, care şi altmintrea «la ResianI e mal puţin distinsă decăt la Şerbi. De asemenea partea de-«spre reflexurile resiane ale vocalelor proto-slăvice oy, ti, ui, x şi h a eşit «la mine generalinente forte încurcată, căte o dată chiar — ca să c]ic «d’a-dreptul — fără nici un sens. De aci resultă că lucrarea de faţă sub «mal multe raporturi nu corespunde cerinţelor strictamente sciinţifice. «Pentru a împle lacunele ce mal reinân şi pentru a îndrepta greşelele cele «probabile, ml-ar fi necesar de a mal visita o dată valea de Resia».
Din acestă francă confesiune, noi vedem deja ca ce fel de om este d. Bau-douin de Courtenay : câtă consciinţă, câtă scrupulositate, cât control de sine pune el în execuţiunea lucrărilor sale.
% *
*
«Fonetica Resiană» presintă o mulţime de puncturl forte interesante, fie sub raportul linguisticeî generale, fie sub al celei slavice, ba unele chiar indirectamente pentru istoria limbeî române.
Vom indica aci numai vr’o doă-trel.
Bună-oră :
Sonul g s’a conservat numai în sub-dialectul de Sau-Giorgio; în cele-l’alte el a scădut la h, er în sub-dialectul de Stolvizza pînă şi acest h a început a se perde, aşa că din ropa (munte) a eşit hora şi apoi ora, din (bob) — liră şi numai vă etc.; din aceiaşi causă însă, ajungând h a fi considerat ca ce-va neesenţial, dialectul de Stolvizza îl adaogă uneori acolo unde nu trebue, de ex.: din latinul altare (altar) — holtâr.
Stolvizzanil perd de asemenea pe slavicul x, care la cel-l’alţî ResianI apare ca li, adecă se confundă cu reflexul lui g; este remarcabil că la San-Giorgio cuvîntul x ui ai a (casă), resianesce Insa safi Insa, se preface în yisa (citesce : lişa) prin trecerea lui \—li în i.
Este mal ciudat, că pînă şi k din proposiţiunea slavică kx (la) a trecut la ResianI în li, ceia-ce d. Baudouin do Courtenay nu ne explică în-tr’uii mod convingător (pag. 107). precum nici transiţiunea identică a lui li în li în lahat din aakxtk (cot).
Autorul a scăpat din vedere în «Fonetica Resiană» trecerea lui le în h chiar în cuvinte împrumutate, precum în hauzha din italianul retuşa şi ’n pritiliat din praţicare, doă vorbe pe cari le găsim în «Glosarul» şefi.
www.dacoromamca.ro
«2
H A S I) E O
Mai pe scurt, h jocil uu rol forte însemnat în consonantismul resian, înghiţend de tot pe slavicul \\ mal-maî pretutindeni pe g, în câte-va caşuri pe lc.
O curidsă analogia cu limba grecă, care nu sufere pe finalul m, înlo-cuindu’l tot-d’a-una prin n, este tendinţa -Resianilor de a schimba de a-semenea pe m în n la ţinea cuvintelor, precum din ce(\a\b (şepte)—scedan, din ocA\k (opt)—osan, din taa\- (acolo)—tan, din cz ^'Iîaoaaz (cu trebă)— z dodon etc.
Grupul U, ca la Italian!, la Francesî şi la Români, se mbiâ la ResianI în l, de ex. din kjjaau (cralu) — Icray, din iioae (câmp) — pogon, din aio(\e (omeni) — yude; er când li urmeză după m, atunci i se acomodeză acestuia trecând în riî, precum din şeaaaia (pămînt)'—zamnyă; în fine, acest 1% mulat dispare de tot în sub-dialectele de Oseacco şi de Uccea, unde se
c]ice poce din iioae =pdyce, im din oleum=6yce etc.
în acelaşi mod se mbiă grupul dl, întocmai ca în românul zclalc de fîn> din «a clădi».
în zhun în loc de zvun din 3110uz (clopot) grupul zv trece în zh. Grupul beii se acomodeză în mn în genitivul mnnă (a berbecului) din owii—obkiib (berbec), în râmno din râvno = pabbiio (egal) etc., ca la noi în rîmnesc din rimă, slavicul ph.Bh.n- (emulaţiune).
Am pute îrnjeci aceste extracte din «Fonetica Resiană», unde d. Bau-douin de Courtenay exemplifică şi explică fie-care fenomen cu mult tact, astfel că numai în pre-puţine locuri ne-a mal remas căte o dosă de îndoelă, de exemplu acolo unde autorul derivă pe resianul du (cine) din slavicul kxto, o transiţiune fonetică imposibilă, pe care el o atribuiă (pag. 108) acţiunii de analogiă a particulelor Jcadă (când), fadă (atunci) etc.
Lăsând însă la o parte amăruntele, să ne oprim asupra caracteristice! generale a dialectului resian.
V*'	'/*
%
1). Baudouin de Courtenay împarte tote limbile slavo-meridionale în doă mari grupuri : grupul ost-sudie şart bulgar şi grupul vest-sudic şart serbo-slovin.
Grupul serbo-slovin se divide la rândul sert în ramura serbă şi ramura slovină.
Ramura slovină presintă doă dialecte principale : dialectul nord-vestic
www.dacoromanica.ro
DIALECTUL SLAVO-TURANIC DIN ITALIA
453
şi dialectul sud-ostic; precum şi ramura serba, erăşi : dialectul occidental sad «cîacav» şi dialectul oriental sail «ştocav».
Ei bine, vorba resiană aparţine — după d. Baudouin de Courtenay — grupului serbo-slovin, cu care poseda în comun, între cele-1’alte, accentul, cantitatea şi sonurile dl şi ti; îl aparţine însă astfel că — fiirtl a fi nici serba, nici slovina—ea se apropia pe de o parte de dialectul slovin sud-ostic, er pe de alta de dialectul şerb clacav.
Dar trăsura cea mai caracteristica a dialectului resian, aceia care ’1 isoleză de tote cele-1’alte graiuri slavice fără excepţiune şi’l face aşa <Ji-cend o limbă a-parte, este a r m o n i a' v o c a 1 i c ă.
Vocalele resiane se disting în vocale «obscure» (rennua) satt «surde» (r.'iyxin) şi în vocale «pure» (uhcthh) sad «clare» (hchhh).
Vocalele obscure sad surde, anume 6, ii, ce şi %1, sînt ce-va eminamente propria Resianilor, fără nici o păreche în vocalismul celor-l’alţi Slavi.
Ele se pronunţă prin pogorîrea mărului lui Adatn pe căt se pdte mai jos, lungirea întregului gâtlej şi furişarea vîrfului limbel printre dinţi, ceia-ce produce un sunet vocalic atăt de puţin articulat, încăt audind de departe pe un Resian—(]ice d. Baudouin de Courtenay—străinul ar crede că vorbesce un surdo-mut.
Furişarea vîrfului limbei printre dinţi mal are proprietatea de a da o ciudată nuanţă consonelor celor învecinate cu asemeni vocale, aşa că p, b, m, f, t, d, n etc. se par a cuprinde în sine pe un $ neo-grec sad pe un th engles, ca şi când ar li: p&, b&, m*...
O dată stabilită acdstă oposiţiune între vocale pure şi vocale obscure, nu mai este gred de a înţelege trăsura cea mai caracteristică a dialectului resian, şi anume : dacă vocala din silaba cea accentată a cuvîntului este pură, pure trebui să fie şi vocalele cele neaccentate, şi vice-versa — ele sînt obscure, dacă e obscură vocala cea accentată.
Exemple : «o capră» se clilamă lcom, dar «doă capre»—kbzce; o femelă «bună» se di ce dobră, dar adverbiul «bine» —dobro; «ape» ivode, dar «lîngă apă»—tâ par ivodce; «copil» otroh, daria genitiv otrokă etc., precum şi ’n vorbe polisilabice : pokrocenb (rupt), cezcero (lac), jdhudica
(l) Pe acest din urmii d. Baudouin de Courtenay îl transcrie prin y. care nu ni se pare a fi potrivit, de oră-ce în alfabetul slavo-latin acest din urmă corespunde rusului U. Noi am preferit a întrebuinţa pe y pentru a exprime sonul germanului j sau al sanscritului al nostru i.
www.dacoromamca.ro
454
H A S D E tf
(smeură) şi altele, unde ne întimpină trei saîl patru vocale omogene : obscure, când e obscură cea accentată, şi pure în caşul contrarii!.
Mal mult decăt atăta.
1). Baudouin do Courtenay mal observă în dialectul resian tendinţa de a armonisa pînă şi pe vocalele cele pure, grupând împreună pe cele largi (nrapoKia) a, o şi e pe de o parte, dr pe de alta pe cele înguste (ysick): i şi u.
Aşa nominativul plural «copil» este utrucl, cu trei vocale pure înguste, pe când acusativul plural «pe copil» este otrokc, cu trei vocale pure largi.
Contra ambelor acestor feluri do armoniă vocalică : de’ntăiu armonia obscurelor şi purelor, apoi armonia largelor şi îngustelor, se'luptă întru căt-va, contra-balanţâudu-le, o altă lege, pe care d. Baudouin de Courtenay a observat’o mal târdiii, deja după ce terminase cartea (pag. 128), şi anume o speciă de cela-ce este tUmlaut» în limba germană, adecă vocala finală a cuvîntulul îşi acomodeză pe vocala din silaba co’l precede.
Aşa în krâyuvi (regi) vocala finală îngustă i cere pe vocala îngustă u în silaba precedinte, deşi silaba cea accentată are o vocală largă a; în genitivul mdtere (a mumei) faţă cu dativul mătiri (mumei) apare şi mal lămurit acostă acţiune a finalei.
Mal pe scurt, lăsând la o parte excepţiimile, Resianii posedă — fenomen neamjit în fonologia slavică şi chiar ario-europeă în genere — acea armoniă vocalică, prin care se distinge excjpivamente familia lingvistică turco-finesă sau turanică proprii! (lisă.
îinpregiurarea că la Turanl dicteză vocala radicală, pe când la ResianI cea accentată, nu ne va surprinde, când ne vom aduce a-mintecă în limbile turanice vocalele cele radicale ai! fost de’ntăiîî de asemenea accen-tate, precum sînt pănă astăcjî la Unguri.
Iată acum conduşi unea, pe care o trage din tote acestea d. Baudouin de Courtenay (pag. 120) :
«Afară de armonia vocalică, dacă vom mal lua în consideraţiune că fi-«sionomia Resianilor, în maioritatea caşurilor, este cu totul neslavică, «deşi cel-l’alţl Slavi vecini al lor immediaţl din districtele de Tarcento «şi de Gemona se disting, din contra, prin tipul slavic cel mal pur, a-«tund ne va fi permis de a propune următbrea ipotesă : Resianii reprezintă amestecul Slavilor cu vre-o ramură ore-cum turanică, sad mal co-«rect — amestecul Slavilor cu nesce Turanl slavisaţl (hsi ciricn C.iouhh'l
www.dacoromanica.ro
DIALECTUL SLAVO-TUKANIC DIN ITALIA
455
« c'l ocaojunimiiiiHMjacH TypaimaMii). Dialectul resiau, după originea etnografică a poporului, este un dialect slavic, însă supus ore-eftud unei «puternice înrîurirl turanice, satl cu alte cuvinte—este un dialect slavic, «în care s’ail altoit, străbătând totă structura şi composiţiunea lui, ncsce «particularităţi turanice forte esenţiale.»
Aci vom nota o mică contradicţiune, în care s’a alunecat autorul.
El crede că Resianil sînt «Slavi turanisaţî», nu «Turanl slavisaţl», şi totuşi pe acelaşi pagină citbză ca «un exemplu analog» (npmrtpT. iiorvu;-huS) pe nesce Nemţi din Carniolia, cariaţi adoptat limba slovină, dar conservă fonetica germană.
Dacă paralelismul e just, atunci urmeză că Resianil, la cari fonetica este turanică, nu sînt Slavi turanisaţî, ci T u r a n l s 1 a v i s a ţ 1.
Să examinăm însă cestiunea co-va mal de apropo, cu atăt mal mult că d. Baudouin de Gourtenay o atinge abia în trecăt.
*
%
In ultimii timpi s’a născut o îndoelă, dacă in adevăr aşa numita ar-moniă vocalică trebui să fie pri vită ca o proprietate linguistică distinctivă a familiei turanice.
La Unguri, unde actualmente ea îmbrăţişeză totalitatea limbel, într’un text’din secolul XII ne mal întâmpină multe vorbe nearmonisate, precum : halalnekj^astăijl : -— ncik), jouben (astăcjl: — ban), nuyidmabele (astăzi: — ba), etc.
In limbile estonică, votiacă, ceremisă, deşi curat turanice, armonia vocalică e forte neperfectă.
In dialectele vepsic şi livonic ea lipsesce mal de tot.
Cu tote acestea, nu există nici o limbă turanică, adecă turco-linesă, în care să nu se p6tă surprinde cel puţin rudimentele armoniei vocalice.1
Ele se constată — sînt acum mii de ani — pînă şi pe străvechile in-scripţiunl cuneiformico ale Turanilor de Mesopotamia.2
In limbile ario-europee, din contra, nu no apare nicăirî cea mal slabă umbră de annoniă vocalică.
Ba da; însă tocmai într’un grup, al cărui amestec primordial cu Tura-
(') Cf. L. Atlam, De l’harmonic des voyclles dans Ies langucs ouralo altaiqitcs, Paris, 1874, in-8.
(b Fr. leuormnnd, La langue primitive de la Ghaldee, Paris, 1875, in-8, p. 112—3.
www.dacoromaiiica.ro
456
HASDEfl
nil na putut de-mult să nu atragă asupră’şl atenţiunea linguistilor : grupul celtic.1
Deja Pictet, cel cle’ntăid luptător serios pentru ario-europeismul Cel-ţilor, însemnase la dînşii în composiţiunea pronumilor personale cu prepo-siţiunile : «uue analogie trbs-curieuse avec Ies langues finnoises, analogic «qui p'eut faire.presumer d’autres rapports avec ces idiomes dans lapor-«tion-non-arienne du cettique».2
Aşa, de exemplu, irlandesul romham (de’nainte’ml) i se părea a 11 mor-fologicesce identic cu maghiarul Im mm (cătră mine).
Beuloew, observând cu drept cuvîut că o composiţiune analogă se pre-sintă de asemenea în limbile semitice şi ’n cele malaice, (Jice că • ce-va cu mult mal remarcabil este întâlnirea între Celţî şi TuranI în a r m o n i a vocalică.
Armonia vocalică — după Benloew — se cbîamă la Irlandesi: <Caol re caol, is leathan re leathan», adecă : «slabă cu slabă şi forte cu forte», consistând în acela că, dacă în doă silabe consecutive se află doă vocale eterogene, una slabă salt «îngustă», cea-l’altă forte sad «largă', atunci se inter-caleză la mijloc o vocală de natura celei din prima silabă, precum : din dagh (ardere) se formeză dagh-a-im (ard) în loc de dagli-m; din fiii (îndoire) — fill-e-og (îndoitură), er nu fill-og etc.3
Ne fiind celtist, nu scid întru căt de solidă pote să fie observaţiuiiea lui Benloew, care nici el nu e special pe acest teren; doi celtiştl însă de prima ordine, Lottner şi Whitley Stokes, a căror autoritate în materiă e necontestabilă, ne procură din limba irlandesă nesce exemple de o armo-niă vocalică curat tnrco-finesă.
Aşa se dice :
anma (a numelui) — beme (a răneî); anman (numi) — bemen (râm); driifld (a preutuluîf) — filet! (a poetului).
Apoi în cuvinte irlandese împrumutate clin limba latină :
testemin — testam entum; caracbtar — character; carcar — carcer; carpat — carpentum; sacart — sacerdos;
C1) Of. Pr. K. Meyor, Bie lceltisclien Volkersclmften, Berlin, 1863, in-8, p. 12 etc.
(a) Piclet, Be Vaffimte, des langues ccltiques avec le sanscrit, Paris, 1837, in-8, p. 171.
(8) Beuloew, Jpergu, de la scicncc comparative des langues, Paris, 1872, in-8, p. 140.
www.dacaramanica.ro
457
DIALECTUL SLAVO-TURANIC DIN ITALIA
abstanit — abstmentia; martar — martir etc.1
Faţă cu acest fenomen s’ar pute uasce întrebarea : nu cum-va Resianiî să fie nisce Colţi sl a vis aţi, cu atăt mal mult că tot nordul Italiei a fost «Grafiia» sail KeX'r/.rj ?
După cumpănirea tuturor raţiunilor pentru şi contra, noi ne-aiu oprit asupra negativei.
Itesianil nu pot fi Celţl slavisaţl, căci :
1.	Gintea celtică n’a transmis rudimentele sale de armoniă vocalică nici uneia din naţionalităţile cărora lo-a servit de substrat etnografic sail cu cari fusese într’un secolar contact de vecinătate, în Francia, Anglia, Spania, Italia;
2.	Armonia vocalică la Resianî este cu mult mal apropo decăt cea celtică de natura armoniei vocalice la TuranI, astfel că proveninţa’I mediată dela TuranI prin Celţl la Slavi este absolutalmente imposibilă, căci în-tr’un asemenea cas fenomenul resian s’ar asemena mal puţin decăt cel celtic cu fenomenul turanic.
De aci urmeză că CelţiI şi Resianiî, pe o cale nedependinte unii de alţii, aii moştenit directamente dela TuranI acesta categoria fonetică; însă CelţiI într’o epocă mal veche, immemorială, contimporană primei lor stabiliri în Europa, er Resianiî fără alăturare mal tărditi, în nesce condiţiunî mal prospete, probabilmente în periodul mişcării din vecul de mijloc a popdrelor turanice dela Caspitl pînă la Adriatica.
D. Baudouin de Courtenay ne spune într’un loc (pag. 121), că o in-stitutrice din valea Resieî, d-na Giusti dela Sul-Prato, îl (licea că ortografia maghiară ar fi cea mal potrivită pentru fonetica resiană.
In adever, Ungurii posedă nu numai acelaşi vocalism, dar pînă şi con-sdnele cele caracteristice di şi ti, pe cari Resianiî le ari în comun cu în-, trega ramură serbo-slovină şi cari în limba maghiară se transcriil prin
gy Şi ty-
Să nu uităm erăşl cela-ce am spus mal sus, că la Unguri, ca şi la Re-sianî, silaba cea accentată este acela care ariuoniseză pe eele-l’alte.
Sub raportul curat istoric, vom mal adăuga în parentesî, că valea de Resia se află tocmai în acea parte a Lombard iei spre resărit de rtul Ta-
(') Lottner, Die altirisclien Vcrbalclassen, în Knliu, Beitr., II, 325 : «TJm so merkwurdi-«ger ist die weite Verbreitung dieser Ersclieinung imlrischen, wo raan in vielen Fiillen ganz *cntschieden an die fimisclie Vocalharmonie crinncrt iviră.*
www.dacoFamanica.ro
458
HASDEIÎ
gliamento, unde deja un document din anul 888 menţionez,1, «calea Ungurilor» (via Ungarorum).1
Să nu fie ore Resianil nesce Unguri s 1 a v i s a ţ I ?
lată o ipotesă, pe care noi cutecjâm a o propune acelora ce se vor ocupa de aci înainte, graţiă căii ce le-a aşternut cu atăta seriositate d. Bau-douin de Courteuay, cu cestiunea dialectului resian.
Orl-cuin să fie, sciin+a linguistică căştigă de pe acum faptul forte important al unul graiil amestecat slavo-turanic.
*
Amestecul turanismuluî cu slavismul la Eesianl este organic, căci ar fi peste putinţă a le despărţi, fără a distruge în acelaşi moment însuşi dialectul resian; există însă la Resian! un alt amestec, un amestec de o importanţă secundară, un amestec ne-organic, şi anume vorbele împrumutate din limba italiană.
D. Baudouin de Courtenay constată (pag. 120-1), că nici prin armonia vocalică, nici prin fonetică, nici prin fisionomiă, Resianil nu se asemănă căt de puţin cu Friulanil sait cu cel-l’alţl Italiaul nordici, în mijlocul cărora sînt stabiliţi; cu alte cuvinte, elementul resian şi elementul italic, deşi geograficesce limitrofe, p6to chiar confundate, ati remas totuşi etnograficesce cu totul străine.
Contactul de vecinătate cu Italianil s’a resfrănt însă în lexiconul resian.
Aci el este fdrte pronunţat şi — cela-ce m’a isbit cu deosebire — forte instructiv pentru istoria lirabel romăne.
In adevăr, cuvintele italiane din glosarul resian al d-lul Baudouin de Courtenay corespund mal t6te prin sens cuvintelor slavice din limba română.
Dăm o listă de o sută de vorbe.
Alăturăm pe cele române numai cu formele paleo-slavice, deşi ele se asfimănă mal bine cu cele bulgare şi serbe, căci şi d. Baudouin de Courtenay compară italismele resiane numai cu limba toscană, măcar-că ele se apropift mal mult de formele veneţiane şi friulane.
Iată paralelismul :
Resian :
1.	amabil (it. amabile)',
2.	amat (it. amare)',
R o m A n :
prieten (slav. iifmnvrEAk); Iubire (sl. aiok—);
(') Sickel, în Forschungen zur deutsclien Gesctiichte, t. 9, p. 427.
www.dacoromanica.ro
DIALECTUL S] AVO-TUKANIC DIN ITALIA
459
3.	amorous (it. amoroso);
4.	avys (it. avviso);
5.	autirităt (it. autorită);
6.	bandin (it. bandito);
7.	ban donat (it. abbandonare);
8.	beiat (it. beato)]
,9. binidîni (it. benedetto);
10.	bramat (it. bramare);
11.	koluni (it. colonna);
12.	karitât (it. carită)]
13.	klaramentri (it.chiara mente)]
14.	Mior (it. colore)]
15.	kolpa (it. colpa)]
16.	Jcomandament (it. comanda-
imento);
17.	komparat (it. comparere)]
18.	kumunyun (it. comunione)]
19.	kompaniya (it. compagmct)]
20.	konfeşyun (it. confessione)]
21.	konfoesbryu (it. confessore)]
22.	koncedat (it. concedere)]
23.	kondanat (it. condannare)]
24.	kons'ey (it. consiglio)]
25.	krayat (it. creare);
26.	kreşimint (it. crescimento)]
27.	lcuntra (it. contra)]
28.	degn (it. degno)]
29.	dishonorat (it. disonorare)]
30.	disepul (it. discepolo)]
31.	diştent (it. distinto)]
32.	dolar (it. dolore)]
33.	azhâm (it. esame)]
34.	ezhercitat (it. esercitare)]
35.	etern (it. eterno)]
36.	facilmentri (it. facUmente)]
37.	farc'o (it. for za)]
drag (sl. APArx)i veste (sl. B'kcTk); cârmuire (sl, KpxM-); izgonit (sl. nşron'-); pustiu (sl. noycrx); blajin (sl. eaaikenx); blagoslovit (sl. raatocaob-); răvnire (sl. pkbkmh—); stâlp (sl. ctaxiua); milă (sl. MHA0-); aievea (sl. tAB'k);
văpsea (sl. rahlchao din gr. pâircoi) vină (sl. Bun a); poruncă (sl. nopAKA);
ivire (sl. iarh-); obştiă (sl. oKiiiirni—); cetă (sl. 'ieta);
spovedania (sl. cxnoB’kA‘',,HIE)> duhovnic (sl. aovxokknmka);
(în)gădui (sl. ro^oRATit); osândire- (sl. oc,y,am-); sfat (sl. c'AK'kTx); zidire (sl. bbah-); spor (sl. cnopx); protivă (sl. npoTitBA,); destoinic (sl. aoctoiaiix); necinstire (sl. hembctm-); ucenic (sl. o\,’mehmkx); osebit (sl. ocoKh—); bală (sl. soAk—); ispitire (sl. ucnkmi-);
(în)deletnicire (sl. A'kAAT—); vecinie (sl. Bt'ihiix); lesne (sl. akciio); silă (sl. chaa);
www.dacoromamca.ro
460
H A S D E U
38.	ferm (it. fermo)]
39.	fiesto (it. festa);
40.	figurra (it. figura);
41.	finalmentri (it. finalmente);
42.	fladzelat (it. flageUare);
43.	gloria (it. gloria);
44.	hăuzha (it. causa);
45.	infalibel (it. infailibile);
46.	inimig (it. tiemico);
47.	instituit (it. instituire);
48.	in pont (it. appunto);
49.	interes (it. interesse);
50.	invidat (it. invitare);
51.	invidious (it. invidioso);
52.	layştra (it. lastra);
53.	loec (it. legge);
54.	liberat (it. liberare);
55.	libri (it. libro);
56.	merit (it. merito);
57.	mister (it. mistero);
58.	mcemoryi (it. memoria);
59.	mini star (it. ministio);
60.	necesar (it. necessario);
61.	ufindinat (offendere);
62.	onorat (it. onorare);
63.	oracyun (it. orazione);
64.	oro (it. ora);
65.	oservat (it. osservare);
66.	paraviş (it. paradiso);
67.	perfet (it. perfetto);
68.	pine (it. pena);
69.	pinitinca (it. penitenza);
70.	plazha (it. piace);
71.	premi- (it. premio);
72.	preparat (it. preparare);
73.	precybus (it. prezioso);
trainic (si. tpaiath); praznic (sl. npas^KNHKx); obraz (sl. 0KpA3x);
(în)sfărşit (sl. cxBpxuiu-); biciuire (sl. rum-); slavă (sl. caaba); pricină (sl. iipmmhna); negreşit (sl. nE-rp'kmii-); vrăjmaş (sl. lipAîtî—); rânduire (p<Y.,\-); tocma (sl. txkxa\o); dobândă (sl. ^ora^-); poftire (sl. noxoT'k'ni); zavistie (sl. 3Abhctk); doscă (sl. (\xcba); pravilă (sl. npABitAo); slobozire (sl. cbogo^h-); buche (sl. goyrbh); vrednic (sl. Bp-k^snx); taină (sl. tahiia); pomenire (sl. noi\\'kn-); ispravnic (sl. ncnpABKHMKx); trebui (sl. Tp^st); ocărîre (sl. OBApiîvni); cinstire (sl. mkcth—); moliftă (sl. aaoahtba); ces (sl. sacx); păndire (sl. rux(\-); ram (sl. pah);
(de)săvărşit (sl. cxBxpiiiEtix); caznă (sl. kâ3nr) căinţă (sl. kaianhie); vesel (sl. beceax); răsplată (sl. pA3—(iaata); gătire (sl. ici-obhth); scump (sl. cR/xnx);
www.dacoromanica.io
DIALECTUL SLAYO-TURANIC DIN ITALIA
74.	pritihat (it. praticare);
75.	proliurat (it. procurare),
76.	pront (it. pronto);
77.	proşim (it. prossimo);
78.	Icvatri (it. quattro tempora);
79.	rimyec (it. rimedio);
80.	ricovat (it. ricevere);
.81. salcrifikat (it. sacrificare); 82. (it. salvare)’,
88.	safoW (it. salute)’,
84.	sarviat (it. servire)’,
85.	cenee (it. senza)’,
86.	sepulJcr (it. sepulcro)’,
87.	zmudat (it. mutarsi)’,
88.	şperanca (it. speranzd)’,
89.	superbious (it. superbo)’,
90.	tentacyun (it. tentazione);
91.	tazliaur (it. tesauro);
92.	timor (it. timore)’,
98.	t'emp (it. tempo)’,
94.	tormentat (it. tormcntare);
95.	trinitat (it. trinitâ)’,
96.	trionfănt (it. trionfante);
97.	veşlcul (it. vescovo)]
98.	viliye (it. vigilie)’,
99.	umiltât (it. umittă)]
100.	uştufavat (it. stuf ar si)’,
461
truclire (sl. Tpoy,\-); stărui (sl. CTApA—); iute (sl. aioto); rudă (sl. po,\—); post (sl. nocrx); lec (sl. A'kKzj; primire (sl. npuHMATu); jertvire (sl. mpxTBH-); izbăvire (sl. h3kabhth); spăseniă (sl. cxiiacenhie); slujire (sl. CAoyaîu-); bez (sl. KE3x); gropii (sl. rpoex); izmenire (sl. hsmIîhhtii); nedejde (sl. iia^e;i;(\a); mândru (sl. iwR^px); ‘ ispită (sl. iiciikitx); comoră (sl. komopa); groză (sl. rpo3A); vreme (sl. Bp-k/vw); mandre (sl. ivwrnhth); troiţă (sl. TpoiiHA); falnic (sl. \-baakhx); vlădică (sl. baa^mka); denie (sl. kx^hiiie); smerit (sl. cxmhpkn-); năcaz (sl. haka3—);
Am mal pute trece şi peste o sută, precum :
101.	limbi (it. limbo)’,	iad (sl. ia,\x);
102.	att (it.. atto)’,	zapis (sl. 3Anncx); etc.
Să nu uităm că glosariul resian întreg al d-lul Baudouin de Courtenay consistă abia din 22 pagine, din cari noi am mal lăsat la o parte o mulţime de elemente curat italice lipsite de termini corespunzători între elementele slavice ale limbel romăne, precum : ahnanco, altri, antih, bambin, basta, bontat, etc. etc.
www.dacoromanica.io
462
BASDEU
Negreşit că din vorbele aduse mi tote se aud la Resian! în graiul vulgar, fiind uuele din ele de o întrebuinţare exclusivamente teologică; dar să ne aducem a-minte tot-o-dată că de aceiaşi speciă bisericescă sînt şi cuvintele române ca : duhovnic, spovedania, molitfă şi altele.
Mal pe scurt, luând în consideraţiune tote acestea, italismele la Re-sianî sînt fără comparaţiune mal numerose decăt slavismele la Români.
Afară de cuvinte isolate, dialectul resian a mal împrumutat dela Ita-lianl — (]ice d. Baudouin de Courtenay (KaTexn3Mi> p. 25) — mai multe particularităţi sintactice, dintre cari cele mal remarcabile sînt : usul pronumelui demonstrativ în loc de articol definit, usul numeralului «un» ca articol nedefinit, usul substantival al infinitivului, usul caşului nominativ pentru acusativ etc., tote fără nici o umbră de analogiă la cel-l’alţl Slavi.
La Români, din contra, nu există în sintaxă absolutamente nemic slavic.
De aci Iată ce unneză :
Dacă italismele la Resian! nu proviu dintr’un amestec etnografic cu I- • talianil, ci numai dintr’un contact de vecinătate, apoi cu atăt mal vîr-tos nu provin dintr’un amestec etnografic cu Slavii, ci numai din contact de vecinătate slavismele la Români.1
Ba încă contactul a fost de o natură mal-mal identică în ambele caşuri, de oră-ee Resianil afi luat vorbe italiane şi Românii pe cele slavice pentru a exprime aceleaşi noţiuni sau pentru a numi aceleaşi lucruri....
*
# *
D. Baudouin de Courtenay îşi înclieiă «Fonetica Resiană» prin căte-va ţese (iiojioHcenifi) relative la linguistica generală, pe cari le emite fără a le demonstra, cela-ce ne lasă a bănui că le va consacra pe viitor un şir de studie monografice.
El se pronunţă categoric contra teoriei aşa numite geografice a lui Jo-hannes Schmidt, o teoriă care contestă împărţirea familiei ario-europee în limbile asiatice şi europee, er a acestor din urmă în ramura greco-ita-lică, slavo-leto-germană etc. şi care admite numai o transiţiune nesimţită dintr’un grup în altul prin verige intermediare, astfel că — de e-xemplu — Grecii se confundă pe de o parte cu Eranî, pe de alta cu Itall etc.
(b Cf. a mea Istoria Critică a Românilor, t. I, ed. 2, p. 276, 300
www.dacoromamca.ro
DIALECTUL SLAYO-TURANIC DIN ITALIA
463
Respingând însă acestă teoriă, d. Baudouin de Conrtenay nu este nici pentru cea opusă, aşa numită genetică, pe care astă(]I o represintă cu multă dibăciă August Fick; nu este nici pentru ea, de vreme ce negă o înrudire mal apropiată între Leto-slavI şi Germani, numind’o «o superstiţii une sciinţifică» (yneutrii npespascynoK't)-
Pănă astăzi — elice el — o clasificaţiune seridsă a limbilor ario-eu-ropee nu există.
Noi credem că acestă sentinţă e pre-aspră.
Adevărul este, după opiniunea nostră, că nici Fick, nici Schmidt, n’afl fie-care deosebit o deplină dreptate, dar o avi ambii împreună : o clasificaţi une linguistică solidă a familiei ario-europee trebui să fie geografică şi genetică tot-o-dată.
*
* *
Aci no despărţim cu regret şi cu speranţă de cele doă opuscole ale d-lul Baudouin de Conrtenay.
Cu regret, căci sîntem departe de a le fi utilisat pe deplin.
Cu speranţă, căci vederile cele none pe cari ele procură şi conclusiu-nile la cari conduc, ne fac a aştepta cu o vină nerăbdare cercetările nlte-riore ale autorului asupra dialectului resian.
Hasdeif.
www.dacoromanica.ro
464
E S A Tî C U
SCRISOREA INEDITĂ A ŞAHULUI PERSIEL
UZUN-HASAN
C A T R A ŞTEFAN € E I- M A R E 1474
COMUNICATĂ DE C. ESARCTJ.
Documentul pe care’l dâm mal la vale este unicul act internaţional între Români şi Asia.
El aruncă cea mal viuă lumină asupra maiestbsel figmre a lui Ştefan cel Mare, la ajutorul cărui alerga pînă şi şahul Persieî.
O copiă forte veche a acestui act se află în Biblioteca Mărci apă din Veneţia : Lat. CI, X. Cod CLXX1V. c. 8.
Acestă epistolă, scrisă persianesce şi pe care o ducea în Moldova ambasadorul persian Isak-beg, în trecerea acestuia prin Crimeea a fost tradusă, după cererea lui, în oraşul Caffa de cătră Genovesul Constanţii! de Sarra cu ajutorul Armânului Ana-Colli.
Datul 1459 este o erârea copistului în loc de «1474>, epoca crâncenei lupte între Persia şi Turcia, despre care vorb'esce epistola.
Copia preţiosel epistole s’a adus din Roma de cătră Divio Podacattaro, vechili secretar papal, care a murit în Veneţia la 1556, lăsând Republice! prin testament tote manuscriptele sale, din cari patru volume s’aă depus în Biblioteca Marciană, er cele-l’alte—într’un număr mal mare — în Archivul General.
Reproducând acest act, care s’a copiat cu o perfectă exactitate, punem cu garmond cuvintele lui Constanţifl de Sarra şi cu cicero însuşi documentul.
Cuprinsul actului este :
Uzun-Hasan anunţă lui Ştefan cel Mare victoria obţinută asupra Otomanilor şi pregătirile sale de a’I isbi şi mal tare, rugând pe Domnul Ro-
www.dacoromanica.io
SCRISOAREA ŞAHl’LUl PERSIEÎ	465
mân de a interveni pe lîngft principii Europei, pentru ca şi el sil lovescă în acelaşi timp Turcia.
MCCCCLVIIIJ in civitate Caffa.
Hoc est quedam traductio quarundam litterarum Serenissimi DD. Uzum-Assam directarum potenti Domino Steffano Voivoda scriptarum in lingua persiea, ad re-quisitionem Izac Bech inagni oratoris IllustrissimiDD.Uzum-assam, que traductio facta fuit per me Constantium de Sarra artium magistrum et in liane parte 110-tarium publicum de vorbo ad verbum et verbum pro verbo niliil addito vel mu-tatoquod mutet sensum vel variet intellectum, nisi forte forc-nt alique dictiones in illa lingua persiea que per propriam dictionem latinam non possint traduci, quas dictiones traduxi per proximiorem dictionem latinam que potuerit conformări talii persice dictioni. Interpretante Ana-Colli Armeno perito in dicta lingua persiea et me traducente in lingua latina.
Quarum litterarum tenor sequitur et est tallis :
In quarfca linea videlicet in parte dextera diete littere persice sunt verba mixta litteris aureis:
In nomine Domini misericordis et qui Deus infinitis verbis nominatur, Assam filius Alli filij Othmani.
Magno Domino misericordi et Domino magno in sua regione Steffano Yayvoda potenti super tota Valachia salutes infinitas puro corde. Scitote quo Izac Becii pro parte uostra mittimus ad excellentissimos Dominos Francliorum, ipse enim Izac secreta nostra optime pernovit, ideo tamquam nobis propriis fidern prebeatis in omnibus per eum exponendis parte nostra. Scitis enim ea que anno elapso contigerunt cum veniremus de par-tibus Sami, nani tempore meus maior filius cum exercitu et magnis doini-nis erat iii partibus de foras et infras — et unus alius ex filiis meis e-tiam erat cum exercitu infinito in partibus Babilonie ubi est locus pre-cipuus Sarracenorum, et quatuor nepotes mei ex maiore patre raeo erant in partibus de Cerman, et alii quatuor nepotes mei ex minore fratre meo erant in Keye iuxta Corusam et Masudram, et preter exercitus supradictos maximus exercitus meus et populus residenciam faciebant in suis locis propriis. Itein preter supradictos exercitus multa milia hominum erant in magistanciis Sami, quibus omnibus exercitibus diinissis in locis ut supra annotatis, Ego cum paucis hominibus visitavi partes Othmani et cum vo-luntate et omnipotentia Dei qui nobis bona tribuit primuin bomines Othmani rupi, qui homines fuerunt esca gladiorum et sagittarum nostrarum. Yerum quidem post iile Othmauus parvani particulari nostrorum fregit
www.dacaromaiiica.ro
30
46G
HASBEfi
sed ubi fuit interemptus unus ex ineis, ex suis fuerunt interempti decern. Et predicta notifficamus vobis quia nulla causa mala erat inter ip-sum Othmanum et ine. Isto primo tempore congregabo omnes homines bellicosos fortes armigeros et totam meam potentiam cohadunabo me diri-gendo ad partes Otlimani. Ideo necesse est quod lmiusmodi causas vos notificetis magnis Dominis Christianis et illos certificetis de voluntatc nostra, illos ortando ut se parent et disponant exercitus cougregari, .et se ipsos veniaut et veniant super Otbmano tamquam boni amici noştri ex illa parte de Europa, et sic virum istum debemus deponere de sede illa. Spe-rans enini quod cogitationes nostre gracia misericordie Dei perficiantur prout desideramus et voluimus. Yerum boc simul rogamus Deiun qui bas res nostras ipse omnipotens Deus ad bonam finem perducat et omnia mala perdantur.
Ego Constancius dc Sarra arcium liberalium magister in hanc parte publicus imperiali auctoritate notarius supradictam traductionem feci de dicta lingua per-siea in latinam in omnibus et per omnia prout superius eontinetur et ad robur me subscripsi signumquo meum npposui consuetum.
FARTAT
NOTIŢĂ LINGUISTICĂ
Lexiconul român cel publicat în Buda la 1S25 definesce cuvîntul flirtat prin : «soţ., ortac, companion, camarad», şi’l derivă (p. 212) : «dola frate».
Acestă etimologia a repetat’o apoi d. Quintescu în disertaţiunea sa latină despre deminutivele limbel române (p. 31), admiţând metatesa ar—ra.
D. Cibac, în dicţionarul seu etimologic al elementelor latino-române (p. S8), explică pe fărtat prin «allie, coinpagnon, camarade, ami», dar respinge derivaţiunea «dela frate» , susţinând pe cea propusă de reposa-tul Diez (Crramm., ed. 8, I, p. 137) din latinul foederatus prin metatesa : fddrat=fardat—fărtat.
O a treia etimologia, aşa (licorni poporană, o dă d. Alexandri (Poes. popul., ed. 2, p. 75), di când că fărtat nu este alt ceva decăt «fără tată» şi concbbjând de aci că cuvîntul însemneză «bastard».
In fine, d. Pontbriant descompune pe fărtat în «frate-tată» (Dicţ., p. 257), cela-ce nu are nici măcar scusa unei etimologie poporane.
www.dacoromanica.ro
F Ă R T A T
4G7
Lăsând la o parte aceste din urmă doă derivaţi uni, cari nu sînt seriose, ne remâu cele-1’ alte doă.
Fărtat este ol frate, sad foederaţus ?
Nici d. Ciliae, nici d. Quintescu, n’atî presintat vre-un fel de probă, ci ambii s’ail mărginit a afirma.
Sub raportul fonetic, metatesa d-lul Quintescu ra = ar este mult mal uş6ră decăt metatesa d-lui Ciliae ădr=ărd=urt, în care — afară de a-cesta — ne întâmpină trecerea lui d în t, o trecere forte dubiosă, căci r se împacă la Români cu d, astfel că ar fi remas fardat, după cum avem perd-, desmîerd-, ard- etc., er nu : perlat sad desmiertat...
Din cele doă derivaţiunl plausibile, cea emisă de d. Quintescu este dară mal bună.
Ea devine însă nu numai preferi bilă, dar încă perfectamente sigură, dacă ne vom aduce a-minte că alături cu fărtat limba română are pe surata.
însuşi d. Ciliae cundsce acest cuvînt (p. 257). îl derivă din soră şi’l traduce prin «soeur, amie, compagne, camarade».
Dacă dară surată vine din sor-ata (quam sororem appellamus), cum a-tuncl fărtat să nu fie frăt-at (quem fratrem appellamus) ?
Sufixul at s’a adaus în fărtat şi surată d’a-dreptul cătră substantivil sor- şi frat-, ca în latinul harh-atus, de unde al nostru bărb-at.
Ar urma dară, că aceste vorbe sînt moştenite şi ele gata din nesce prototipuri latine fratr-atus şi soror-ata.
Dar nesce asemeni prototipuri n’ad existat nici o dată, căci altmintrea ele ar fi lăsat vre-o urmă nu numai la Români, ci şi undo-va pe aiuri dintre numeroselo dialecte şi sub-dialecte romanice.
Aşa dară, fărtat şi surată nu sînt areaisme latine.
A le asemena, pe de altă parte, cu formele participi ale curat române ca judec-ată din judec, cănt-at din cânt etc., ar fi a uita că ne lipsesc volburile sor şi frat.
Din ferbinte prin înferbintarc a putut să derive înfcrbintal; din frate însă, fără intermediul verbului frătare, nu se putea uasce un participiu frătat.
Faţă cu Iote aceste dificultăţi, cum ore să no explicăm natura morfologică a cuvintelor ce ne preocupă 1
www.dacofomamca.ro
468	COMBĂŞIANU
La vecinii noştri Slavi, mal ales la cel meridionali, se afla o formaţiune analogă sau clilar identică.
Lingă epat'ă (frate) el atl nospATiiMX (fărtat); lingă cecrpa (soră) —
IIOCECTpHMA (surată).
Miklosich elice (Lex. Paleoslov. p. 582) că noKpATiiAvx nu pote fi un participiu din verbul noEpATimi, după cum o credea deja Kopitar; însă nu probeză prin nemic acestă pretinsă imposibilitate.
După morfologia slavică, din contra, iiokpathaax este un participium praesentis passivi din noEpA-rimt tot atăt de corect ca xbaaumx (lăudat) din x'baahth (lăudare) sad pofyiA\x (rudă) din po,ymi (nascere).
în acelaşi mod nocECTpmuA din nocecrpuTH, ca bo^iaia (prostituată) din eo(\hth (ducere).
Iată acum şi consecinţa :
Când Românii a ti făcut cunoscinţă cu Serbii şi Bulgarii, probabilmente pentru prima oră în secolul YII sad VIII, atunci după modelul partici-pielor slavice iioepathava şi uocectphaaa el au compus pe fărtat şi pe surată, cari pentru noi sînt nesce forme q u a s i-participiale, de oră-ce noă ne lipsesc verburile corespundinţl.
Dând peste un original străin, părinţii noştri l’ad tradus pe căt ad putut mal exact prin elementele lor proprie latine; dar traducerea a rdinas tot traducere, adecă fără acea corelaţiune organică, pe care o are numai originalul.
Hasdeti.
UN DOCUMENT DELA YLAD ŢEPEŞ.
COMUNICAT I)E CONST. COLIBĂŞIANU
Mănăstirea «Glavaciov», 1486, aprile 23.
Vlad-vodă «fiul lui Vlad-vodă», confirmând lui Slav şi fiilor seî Stoica, Ivan şi Bogdan, precum şi nepotului seu de frate Mânea fiîuliu luî Mareş, o parte din satul Brătilov, pentru care el s’au judecat cu Lupşa, «Dobrul», Tărţă şi Kadu şi au câştigat procesul prin mărturia a 12 boiarî aduşi de ’naintea domniei, recomandă «jupanilor» Dimitru Ghizdavăţ şi Detco, «onorabili bani din acea ţeră»;
www.dacoromanica.ro
469
UN CRISOV DEJ,A VEAD ŢEPEŞ
de a’î apera în posesiunea lor contra orî-cuî şi de a pedepsi pe usurpatorî prin «hatalm» şi confiscarea averii; tot-o-dată întăresce donaţiunea făcută de cătră Slav şi fiii seî lui Stăit şi veruluî lor Fiîafc, precum şi cele-l’alte proprietăţi ale lin Slav şi fratelui seu Mareş cu familiele lor în satele Bărleţ, Necşescî, «Strimtul», «Ştîubeîul» lui Praje şi «Strimtişorul», în privinţa cărora eî adusese marturî de-naintea domniei pe Boîcodin Băţescî,Radu din Precîna, Vălcan din Costescî, «Standul Fus ea», Prăţilă din Măreşescî, Eădeîu din Băţescî, Dan din Şipot, Guţilă, Stepan al lui Tepeîu şi Crăstian din Runc.
*1- MMAOCTÎWM EOîBÎWM BAAft BOEBOt\A. 11 rOCnO^HII BXCEH 3EMAII. SlTpOBAA-XÎHCKOH. C il BAA<\ BEAHKATO BOEBOf\E f\ABAT r7BWMH CÎE UOBEA'bHIE CAAB8 H CXC C'MOBIl A\8 CTOIIKA. HBAHS II EOr^AllS. H H EII CE IO AA8 MXirfe. IAKOÎK ^A HM. ECT 8-EpbLUÎIO. WT EpATIAWB. 'lETBpbTII ,\EA, HOHEJK. llpHH^OUJE. IipE^ pBOAAH Bl EO-A'kpH. IlpE,\ rTBOMII. KAKO ^A HM ECT ^E^HIHA. II WHHHA flpABA. TOrO pA(\î HM <\A<5,E H T BOMH. B W'll1ll8. II BX WXAE. TEM. II C'lIOBOM. HX- IIEIIOTBIIOBEHO no pE'l r BAMH. H nOTOAA WCTABII r'BOAAH HA llptlIO'ITAHH. EOA'bpH r'BAAMI îfiSnAII ^HAAÎTpS rH5AABb4- H îîîSriAH tybTKO EAHH. TOII CTpAIIE nO'IBCTENH. WT r?BOMH. BOH WT A8nUJE H WT C'HOBEXMS. H WT <y>Kp8A H OT C'HOBEXAAS. H WT TpXLţX H WT EpA-TÎIA M8. H WT pAf\A. CXC EpATIIA A\8. TA IIE'IET. XOTET. ftA CTOHT. HA pE'l I^BAiMII KAKO HX ECT 8TKMIIA II ftAA rBOMH. A T0M8ŞH 'IA~BK8 ftA C8 BOAIIÎH. EAIIII TOII ApZIKABH. ftA 8şm8TX. T0M8H (sic) 'IA'bkS. ŞA Er\ll8 pEM XATAAMh. II W(sic) W-MHH8 j5,A CH HŞr8EHTB. HOTOM I1AK CAAB H CXC CH'OBII M8 AaA01UE- CTXHT8. H (j)ÎIAT8 EpAT8MEf\8 I1M ftA HM ECT UETBpbTH WT ripE;\ P BOMH. HA HIIX AE‘'-H IIAKMApEUiS. II CXC C HOBH M8. II CXC AHElJ'EH A\8. pA^A II pA<\A /S,A HM ECT 8rpA... (8 rpAj\8 ?) wt EpXA'bi^ noAOBiiha. hem8 ect aeA,,,i,a H w- WÂ npAB. Toro pAftH
HM AaAe II rTBOMH, II nAK CAAB8. II CXC EpAT MS MApEUlS H CXC CIOBII HX- 8 H'bKLIJEipn HOAOBHH. II CTpHMVSA BEC IIOHEIK HM ECT WMIIHA. H LJJIOEEIOA flpA-?REB riOAOBHH. II CTpHMTHUJOpSA BEC. II CBE^ETEAIE l|IO ^OHEC npE^ r BOAAH. EOIIKA WT EXlţEipH. H pA<5, WT npESHA. H BAXKAH WT KOCTEljJH. II CTAHN8A (ţlSct. H (jjpXipiAiX WT MXpELUEipil, pXp,EI1 WT KXHEljJH. II ftAH WT UIHIIOTE. H r8lţHAif> H CTEI1AH TEnEEB H KpCTÎlAH WT p8l)K nilC m'iJA An KT HA y‘Hb C>ArO TEWp-
rwprîra (sic) n b a^to /SiyiA h ha mahacthpS, wt rAiXBB'iWB, ii aş iahauli rpAMATHK nnrXX
1Q BOgBO^il (L. S.)	B ÎKIX r Hfc
www.dacoromanica.ro
470
II A S D E O
ISTOT^X
D. C. Colibaşianu, proprietar din Mehedinţi şi actualmente deputat, este unul clin cel de ’ntăiîî care a respuns la apelul făcut în «Columna lui Trai an» în privinţa comunicării documentelor, trimiţeiidu-ne chiar în original doă crisove, din cari publicăm d’o cam dată pe cel de mal sus. Acest crisov este important prin :
1.	Mulţimea numirilor locale : kpxtiawb, KpxA'kip N'kKumpH, ctpha\'t8a,
IjlIOKEIOA, CTpHMTHÎUOpSA , KXLţEipM, UpE'ItlA, KOCTEIJJH , ACXpEIIIEljlU , WlinOTk
şi psiiKii, 12 sate din Mehedinţi, din cari o semă — dacă nu ine înşel — nu mal există, precum Bătesciî, Ştîubciu şi Nksescn, er Prec'na se clilamă astăcll Prejna, prin interesanta trecere fonologică a grupului cn în jn.
2.	Cuvinte şi forme gramaticale romănescl intercalate în textul slavic : CTPUAa’tSA, CTpUAVmmOpS’A, ljiiokeioa.
3.	Numi personale forte remarcabile: Tpxgx, <|>pxiţiiA,Yw pX|\En, rSiţuiwv,
TEIIEU, (|>8C‘k, CTXHT, <|>ÎIAT.
4.	întrebuinţarea deja în secolul XV a cuvîntulul hainim «amendăm dela unguresce hatalom «putere», caro nu este rar în documentele poste-riore şi mal ales în Pravila lui Vasile Lupul.
5.	Forma mal veche a numelui Glavacîoc : Qlavacîov, din caro finalul v a trecut înc, probabil monte prin acomodaţiune cu c'ce’I precede în a-ceîaşl silabă.
6.	Romănisarea dativului slavic : toa\8h în loc de : toa\8, prin analogia cu dativul român acelu-i.
7.	Menţiunea a doi bani de Cralova în acelaşi timp : Dimitru Ghizda-
văţ şi Detco.	H.
I. G. A SCOLI :
La genesi dell’esponente greeo taro e il rammollimento delle tenai in sfiSop.o- e 07000-Torino, 1876, in-8, pag. 21.
EECENSIUNE
Acest studiii al ilustrului linguist dela Milan este un extract separat din făscid-rele pe maici şi iuniu 187G ale publicaţiuniî periodice Bivista ăi Filologia că Istrusionc classica.
D. Ascoli începe prin a admite că, din tâte grupurile ario europee, ramura cea mal pură, cea mal neamestecată cu elemente eterogene, au fost Elenii.
www.dacaromamca.ro
A S C O L I
471
Păcat că autorul nu demonstră acestă aserţiune, ci numai afirmă; în lipsă de o asemenea demonstraţiune, noi avem tot dreptul deamănţine opiniunea diametral-mente opusă, mai conformă cu tradiţiunea elenică, cu datele istorice şi cu condi-ţiunile geografice, anume că Elenii au fost forte amestecaţi cu elemente eterogene, pe când representanţiî cei mai puri ai familiei ario-europee sînt brahmanii din India, îngrădiţi contra mes-alianţelor prin natura de castă şi prin puţinătatea mi-graţiunilor.
«Sanscrita — dice d. Ascoli — este porsfina cea mai robustă din familiă prin «minunata structură a fiselor şi a muşchilor; dar greca este persfina cea mai ge-«nială şi mai putinţe prin excelinţa tuturor funcţiunilor sale fisiologice; şi dacă ea «a şi perdut o parte din zestrea’! primitivă, totuşi nici un amestec străin, nici o «amalgamă timpuriă n’a venit să’i împedece exerciţiul viu, franc si viguros a tot «ce’i remăsese».
Acest fenomen se pfite explica cu totul altfel: prin lipsă de amestec eterogen, sanscrita s’a conservat mai pură, dar s’a petrificat în sine; prin abundanţă de a-mestec, din contra, grfica a perdut din fondul seu primordial, dar a căpătat din afară nisce noue principie de viaţă, pe cari le-a desvoltat apoi cu multă consecinţă.
Cu alte cuvinte, greca este un fericit organism eşit din «croissement de races», er sanscrita — un fel de Bombon.
Ceîa-ce preocupă însă pe d. Ascoli în speciă, este sufixul grec superlativ varo-, pe care nu’l găsim nici într’una din cele-l’alte limbi congenere.
Autorul probfiză că acest sufix de o formaţiune secundară nu pfite fi o redupli-caţiune a sufixului primar ario-europeu -ta, căci -ta-ta, după legile fonologiei grece, ar fi trebuit să trecă în tsto, întocmai precum sufixul comparativ -ta-ra a trecut în repo.
Pentru ca primitivul a sufixai din ta(ta) să fi remas la Greci t«(to), cată să 11 fost urmat de o nasală, adecă tan(ta) sau tam(ta), de unde apoi am sau an—a.,
ca în kmă.—septem =	(saptan), §txaroc==dem»-:=cPJff«-|(daran)ba
*S	“N
chiar în marginile limbei grece : pâţ&o^rrfSevf'&oc;).
D. Ascoli descompune sufixul Tavo în v-a-ro—-t-an-ta.
Desvoltările, în cari întră autorul cu acestă ocasiune şi pe’carî nu le putem reproduce, fiind-că ele ar perde în prescurtare, sînt ffirte ingenifise.
D. Ascoli crede că Grecii au fost îndemnaţi a’şi crea acest sufix superlativ propriu, în loc de a păstra pe cel comun ario-europeu <ai««=Top.o-, prin aceaîmpre-giurare că un asemenea toiag- s’ar fi confundat la dînşii cu finalul xoao- dela radicala tsp. în sens de «tăiat».
Mărturim însă, că n’am remas tot atăt de satisfăcuţi, sub raportul metodei, cu partea din urmă a opuscoluluî d-lui Ascoli.
Trecerea grupurilor tenue -n%- şi -xt- în -(33- şi -70- este absolutamente contraria fonologiei grece, şi chiar celei greco-italice în genere; totuşi ea ne întîmpină
www.dacaromamca.ro
472
H A S D E U
cu o perfectă siguranţă în s(38op.<>? (al şeptelea) dela suit. (şepte) şi ’n 07800? (al optulea) dela o7.roi (opt).
Explicaţiunea, pe care o dă d. Ascoli, nu ni se pare a fi maî nemerită decăt a-ceîa pe care — fără a mai vorbi de Benfey si Donaldson — a dat’o Curtius : ambii nesocotesc pe acea vocală care desparte grupurile -(38- şi -78- do sufixuri şi prin care ele sînt aperate de influinţa de acomodaţiune a consdnclor finale.
"E,93o[j,o? şi 07800? sau 6780F0? nu înceteză dară de a fi doă probleme de o cam dată neresolute.
Nici -op,, nici -oF, ori-ce s’ar fiice, n’au putut preface pe sict- şi ova- în s(38-şi 078-.
Acestă anomaliă se datoresce—pdte—tocmai acelui amestec de elemente etnografice eterogene, pe care d. Ascoli, într’un chip pre-dogmatic, îl contestă ramurei grece.
Bună dră, în limba eranică a Sciţilor de pe ţermiî Mării-negre «şepte» serjicea a(38a1 : grecul s|3Sop.oc să nu fie dre un scitism la Greci ?
Iată o pură ipotesă, contra carii înse—cel puţin—nu protestă legile fonologice.
H.
(') Miilleuhoff, în Monatsber. d. Alcad. zu Berlin, 1867, p. 564.
EXCURSIUNEA LA CRACOVIA
RAPORT OFICIAL
tăcut de d. Director General al Archivelor Statului cătră d. Ministru al Instrucţiune! Publice.
Domnule ministru,
întorcendu-me din exeursiunea cu care aţi bine-voit a me însărcina în interesul Archivelor Statului, me grăbesc a face o dare de semă despre importantele resul-tate dobîndite printr’un fericit concurs de împrejurări.
înainte de a pleca, mî-am dat silinţa, negreşit, de a aduna noţiuni pe cât se pdte mai complete despre tdte bibliotecele mari şi archivele publice şi private din Galiţia. Ele sînt fdrte multe. Voiţi menţiona aci numai pre cele maî însemnate. Ast-fel în Dzikdw se află biblioteca conţilor Tarnowski, care coprinde peste 10,000 de cărţi rare şi manuscripte istorice; nu maî mică este biblioteca principilor San-guszko în Gumniska, pe lîngă care se află şi un archiv, precum şi biblioteca con" ţilor Potocki în Krzeszowice; o altă bibliotecă şi archivul conţilor Potocki, fdrte important sub raportul istoric, se conservă în Lancut; în Sambor este biblioteca călugărilor Basiliani, o altă a călugărilor Bernardinî, şi un bogat archiv municipal; în Bakunczyce, biblioteca conţilor Cetner; în Czortkow biblioteca călugărilor dominicani; în Dubiecko, biblioteca conţilor Krasicki; în Myszkowice, biblioteca
www.dacoromamca.ro
EXCURSIUNEA LA CRACOVIA
473
contelui Baworowski; în Podhorce, biblioteca conţilor Rzewuski; în Sucha, biblioteca contelui Branicki etc. etc.; afară de multele archive şi bibliotece din cele doă oraşe principale ale Galiţieî: Lemberg şi Cracovia.
Scurtul timp şi puţinele mijldce pe cari mi le-a pus la disposiţiune onor. Minister, nu mî-ati permis însă de a întreprinde o călătoriă de pipăire, ci a trebuit să ’mî aleg pentru cercetări anume o localitate, unde să fiu sigur maî din ’nainte, sigur în tdtă puterea cuvîntuluî, de a găsi făntîne documentale pentru istoria română.
Prima mea intenţiune a fost de a me opri în Lemberg, pentru a continua ex-ploraţiunea marelui arcbiv de acolo din mănăstirea Bernardinilor, o exploraţiune începută încă la 1861, dar pe care împrejurările nu’mî permiseseră atunci de a o termina, deşi îmi remânea mult de lucru faţă cu extrema avuţiă a acestei colec-ţiunî. Sosind însă la Lemberg, m’am informat pe de o parte că copiarea documentelor din acest arcbiv este însoţită, ca şi în trecut, de frirte multe formalităţi incomode şi de plata a cinci fiorini de fie-care act, er pe de altă parte că o comisiune specială a început deja a publica t6te documentele de acolo, din cari aii şi eşit la lumină 6 tomuri, ast-fel că peste căţî-va anî vor vede publicitatea şi tote căte se referă la istoria română.
Aceste consideraţiunî m’aîi silit a împinge excursiunea mea maî departe la Cracovia, unde n’am avut încă ocasiunea de a face cercetări pînă acum. Ajungând aci, m’am pus la lucru d’întâiu în biblioteca Universităţii, fundată încă în secolul XIV -şi care numeră 200,000 de imprimate, 6000 manuscripte, 9000 numismate şi maî multe diplome originale. Graţiă bibliotecarilor dd. Estrajeher, Zegota Pauli şi Wislocki, am găsit aci o însemnată corespundinţă diplomatică originală între domnul moldovenesc Miron Barnoski şi Polonia din primul pătrar al secolului XVII/ precum şi căte-va acte forte importante despre comerciul Cracoviei cu Moldova în secolul XIV. Tote acestea însă remân pe un plan cu totul secundar, în comparaţiune cu tesaurele ce mă aşteptau, aşa rlicend pe neaşteptate, într’o altă bibliotecă din Cracovia.
în a doua jumătate a secolului trecut a trăit cel maî celebru istoric al Polonieî Adam Naruszewicz, născut la 1733, mort la 1796, şi care la 1780 a început a publica o vastă istoriă a ţereî sale. Favorit al regelui Stanislav-August şi al aristocraţiei polone de atunci, el a dobîndit permisiunea, pentru continuarea opereî sale, de a trage copie de pe t6te documentele archivuluî regesc al Polonieî şi din archivele particolare ale principalelor familie nobile, precum : Radziwil, Zamojski etc. în acest cbip el şî-a format o colosală colectiune documentală, consistând din 231 tomuri mari in-folio. După mortea luî Naruszewicz acestă mult preţiosâ colectiune a trecut în posesiunea renumitului istoric şi legist polon Tadeti Czacki, care a aşe-cjat’o în biblioteca ce o avea la moşia sa în Poryck, în guvernămîntul Volinieî, utilisând’o el-însuşî pentru scrierile sale, tărâ ca să fi fost accesibilă pentru ceî-l’alţî. După mortea luî Czacki la 1819, principele Adam Czartoryski a cumpărat dela moştenitori, între alte manuscripte şi rarităţi, colecţiunea documentală a luî
www.dacoramamca.ro
474
1T A S r» E O
Naruszewicz, tdto pentru suma de 12,000 galbeni, şi a transportat’o la moşia sa Pulawy în guveruămîntul de Lubel, unde erăşî mai nimeni nu putea s’o consulte. La 1830, colecţiuuea lui Naruszewicz a fost dusă la o altă moşia a principelui Czartoryski, Sieniawa în Galiţia, şi în urmă strămutată la Paris, undes’au aşcdat înşişi proprietarii el. Nu de-mult acestă comdră de documente a fost dăruită Academiei din Cracovia, în biblioteca căriî mî-a fost dat s’o găsesc şi s’o examinez, graţiă amabilului şi savantului eî bibliotecar d. profesor Szujski.
Se scie, domnule ministru, că arcliivul regesc al Poloniei cuprindea o mulţime do documente privitdre la istoria română. Numai vre-o căte-va din ele au fost reproduse în secolul trecut de cătră Dogiel în Codex diploniaticus Poloniac, unde el menţioneză tot-o-dată după registre arcbivale cuprinderea mai multor acte din secolil XIV şi XV, cari erau scrise cu caractere cirilice; un numer şi mai marc de asemeni documente este menţionat, erăşî numai în cuprindere, în Jnventarium omniuni privilcgiorwn qucccumquc in Arcliivio Iirgni in arce Cracovicnsi continentul', scris la 1682 şi editat de cătră Rykaczewski în Paris la 1862, de unde sumarele tuturor documentelor relative la istoria română le-a reprodus apoi subscrisul în Archiva istorică a României, tomul II-lea.
Aceste sumare, e'tă tot ce ni se părea pînă acum remas, sau cel puţin accesibil pentru istoricul român, din căte se aflau altă-dată în arcliivul regesc a Poloniei; căci însuşi acest archiv, în urma căderii regatului, parte s’a trunchiat între cele trei state moştenitdre ale Poloniei, parte a călătorit prin Rusia, din Moscva la Pe-tersburg, din Petersburg la Varşovia, şi cine mal scie pe unde. Lipsa documente lor menţionate în Dogiel şi în ediţiunea lui Rykaczewski era cu atăt mal dure-roşă, cu căt sumarele lor sînt făcute fdrte pe scurt şi adesea presintă erori învederate. Eî bine, t6te documentele menţionate în Dogiel şi în Rykaczewski, tdte se află copiate in-extenso în colecţiunea lui Naruszewicz, şi nu numai acestea, dar încă multe alte cari remăneau pînă aci cu desăvărşire necunoscute, începend dela a-nul 1378 pînă la începutul secolului trecut, sau mal biue şîicend pînă la epoca finală a relaţiunilor politice între Români şi Polonia. Cele mal vechi sînt scrise în limba slavo-eclesiastică şi unele latiuesce; dela secolul XVI îneoce se îmmulţesc actele latine şi apar cele în limba polonă. Intre aceste documente se află nu numai tractate între ţcrile române şi Polonia, nu numai descripţiunî de ambasade, epistole etc., dar pînă şi unele acte de un caracter cu totul ne-internaţional, cari nu se scie cum au putut să nemerdscă în arcliivul regesc al Poloniei, precum sînt mal multe crisdve de donaţiuno a Domnilor Moldovenesc! din secolul XV, forte importante pentru istoria ndstră internă. In total se află aproximativamente peste 2000 documente relative la România.
Se ’nţelege dela sine, că în interval de trei săptămâni mî-a fost abia cu putinţă de a’mî forma o ideă en Uoc despre cuprinsul colccţiuniî lui Naruszewicz şi de a’nil nota numerele actelor privitdre la Romănia, fără a me pute apuca de eopia-rea lor. După consiliul d-luî Dimitrie Sturdza, la care m’am adresat în acestă privinţă nu ca la ministru, ci ca la bărbat special, cunoscut prin rîvjia sa pentru
www.dacoromanica.ro
UN BASM DIN OLTENIA
475
tot ce se atinge ele istoria română, am angagiat doî studenţi buni paleografi, pe cari i-am însărcinat a copia treptat tdte documentele ce le-am indicat şi de a se controla reciprocameute unul pe altul prin colaţionare; ca supra-control, s’a oferit gratui-tarneute distinsul linguist din Cracovia d. DygasinsM, traducătorul lui Max Miiller, de a revede la rîndul seu t6te copiele, comparându-le cu acele din colecţiunea lui Naruszewicz; în fine, ultima colaţionare o va face însuşi sub-scrisul în anul viitor.
Negreşit însă că copiarea a peste 2000 documente, însoţită de atătea condiţiunî de exactitate, nu se pote executa c’o mare repeziciune.
Copiştii augagiaţî s’au îndatorat a copia piuă la finea anului curent un minier aproximativ de 300 documente, remănend cele-l’alte pentru anul viitor. Copia fie-căruî document, iie-căt de lung, precum sînt bună 6ră unele tractate şi relaţiuni de ambasadă, costă în termen mediu 1 */* florini.
Cuted dară a ve ruga, domnule ministru, pentru ca lucrarea să se p6tă începe immediat, de a’mi libera suma de 1500 lei noi, dacă credeţi de cuviinţă, şi de a prevede suma de 0000 lei noi în budgetul anului viitor pentru terminarea lucrării
Documentele copiate ar fi bine, după opiniuuea sub-scrisuluî, să se(publicc într’o ediţiune separată în aceleaşi condiţiunî în cari se editeză preţidsa colecţiime a repo-satuluî Hurmuzaki. Şi acesta însă rernâne la luminataapreciare a Domniei-Vdstre.
Bine voiţi, ve rog, domnule ministru, a primi asigurarea distinsei mele consi-deraţiunî.
(Semnat) Director General B. 1*. llasdeu. p. Şeful Secţiunii C. D. Muuiniaiiu.
GEL TREI FRAŢI DORNICI
BASM DIN OLTENIA	‘ .
A fost odată ca nici odată, etc.
Aii fost trei fraţi. Ei remaseră săraci de părinţi încă de tineri, şi nici că moştenise dela dînşii ce-va. Ei trăiau cu munca, şi erau inulţămiţi cu ce puteau scdte din muncă. Toţi omenii ce’î cunnosceau îi iubîau, pentru că erau băeţî cum se cade. Hainele pe dînşii, deşi proste, dară erau spilcă. Să fi căutat cu luminarea, şi nu găsiai pe ele nici o pată măcar. Pe dînşii nu’i vedea cine-va nicî-odată prin câr-ciume. La ei nu se sciea ce este certa, ci trăiau într’o unire şi frăţiă de rîvnia lumea la dînşii.
Venindu-le vremea să se înspre, se duceau şi ei pe la părinţii fetelor şi le cereati de neveste; dară tot-d’a-una se întorceau deşerţi, fiind că nu se puteau învoi cu fetele. Dacă vedură şi ei că nu se pot însura, se hotărîră a se duce la vrăjitorul cel mai meşter de pe timpul acela, să le spuie, ce drăcovenia să fie asta de nu se pot ajunge cu părinţii fetelor pe cari le cer ei. Aşa fiind, se găsi cu cale ca fratele cel
www.dacaromamca.ro
476
I S P T E E s e u
mare să mergă a găsi pe vrăjitor. Nu întărşliâ fratele cel mare şi aflâ pe vrăjitorul cel meşter. Acesta îî spuse să se ducă la vrăjitdrea Hârca, care şede într’o văgăună de munte. Aceea—şlicea vrăjitorul—închiagă apele şi cobdră stelele. Atât de meşteră este. Numai ea ve pote spune, ce duhuri necurate ve stau împrotivă.
Dacă audi aşa, fratele cel mare întinse piciorul la drum, şi merse, şi merse, pînă ce ajuuse la Hârca vrăjitore. Iară dacă ’î spuse eî tote păsurile lor, ea îî re-spimse :
—	Nu ve temeţî, băete, că ve veţi însura şi voi, numai să ascultaţi sfaturile mele. Du-mi-te acasă; puneţi să ve facă o cămaşe în care săîntraţî toţi trei fraţii; după ce ve veţi îmbrăca eu dînsa toţi de o dată, să daţi cu suliţele în sus fiind într’acea cămaşe, şi care unde o căde din suliţele vdstre, acolo ve sînt scrisele.
După ce se întorse fratele cel mare a-casă şi spuse tot ce auşlise, făcură precum îî sfătuise clonţa vrăjitorea. Suliţele fraţilor celor mai mari căşlură în doă curţi boerescî, şi se duseră acolo de’şî luară soţiele, şi se veseliră. Iară suliţa celui maî mic cădu în marginea unui lac.
El se mâhni o le'că, găndindu-se că pe cine dracu să iea el din lac. Câte trei fraţii se vorbiră, cum să facă, ce să dregă, ca să însdre şi pe cel mic. Găsirea lor cu cale fu, că e'răşî fratele cel mare să mergă la vrăjitorea să ’î spuie totă şiretenia suliţelor lor.
Fratele cel mare, fără preget, porni la drum, şi găsind erăşî pe vrăjitore, îî povesti totul cum s’a întîmplat.
—	Să sciî, dragul meu flăcăiaş, că scrisa fratelui vostru celuî mic este fata împăratului din scursul apelor, în codele mărilor; dară e greii de luat.
După ce ’l învăţa ce să facă, fratele cel mare respunse :
—	Îţî mulfămesc, jupâne'să vrăjitore; să sciî că ne vom duce şi după ursita fratelui nostru; şi dacă va da Dtminedeu să isbâiidim, noi nu te vom uîla nicîpe tine.
întorcendu-se a-casă, povesti fraţilor seî totă şiretenia. Apoî se pregătiră şi plecară într’acolo, fratele cel mare adecă cu fratele cel mic, şi se duse, şi se duse, cale lungă depărtată, pînă ce, după o călătoriă grea şi prin fel de fel de poticneli şi necazuri, ajunseră la scursul apelor, în codele mărilor.
Acolo era un palat mare şi frumos, de n’avea semăn pe lume. în acest palat era închisă fata împăratului, scrisa fratelui celuî mic. piua o păzîau strejile împărătesei la cele noă uşi ale celor noă turnuri ale palatului, pe unde trebuia să resbaf.ă cine ar fi mers la dînsa; eră noptea, pe lîngă strejî, era încuiată cu noă zăvăre şi noă lacăte.
Din pricina acesta nu putea resbi pînă la ea nici puiu de pasere măiastră.
Bîetul fratele c?l mic se topîa de dor după ursita lui. Dară cum să facă, ce să dregă, ca să ajungă la dînsa. Eră dacă văţlu fratele cel mare că frăţiorul lui se pierde cu firea, îî ţlise :
—	Fiî maî inimos, nu te lăsa să te repuie dorul, ca să nu dobîndescî lipicifi. Las pe mine, că nu de surda am mers eu la jupânesa vrăjitore. M’a învăţat ea ce să fac, ca s’o scoţ viuă nevătămată de unde este închisă.
www.dacoramamca.ro
UN BASM DIN OLTENIA
477
Se dete de trei ori peste cap, dise vorbele ce’l învăţase vrăjitdrea, şi se făcu un ţînţar. Şi pe sub seră începu a zizăi p’împregiurul palatului. Cum se stinse luminările şi se culcară toţi în palat, el se strecura binişor pe găurica cheilor dela uşi şi ajunse pînăla fată. Ea dorniîa. El se dete erăşî de trei ori peste cap, se Meu om, o săruta în talpa piciorului şi ’î (lise : «Nu te sărut în îubul meu, ci te sărut în îubul frăţine-meu celui inie, căci eşti scrisa lui.» Fata nu simţi. El se făcu erăşî ţînţar şi eşi afară precum venise.
A doa di când veni tată-seii ca să o vedă, căci venîa în tote dilele la dînsa, vedu că pe talpa piciorului eî se făcuse o pată negră.
Se cătrăni împăratul de supărare când simţi una ca acesta, şi dise cu graiu restit:
—	Cine a fost la tine astă năpte, spurcato ?
—	N’a fost nimeni, tată; cine să fie ? respunse fata.
Apoi dacă întrebâ strejile şi ele spuseră că n’au vedut pe nimeni, împăratul puse de le tăiâ capetele spre osîndă că n’au păzit bine, şi orândui alte strejî.
A doa seră Meu acestora ceea ce făcuse şi celor d’îutâiu, fiind-că—dicea—că nu păziseră bine. Adevărul era că fratele cel mare erăşî se Mcuse ţînţar, intrase la fata împăratului şi o sărutase în capul peptuluî, dicendu’î: «Nu te sărut îu îubul meu, ci te sărut în îubul frăţine-meu, căcîtu eşti ursitaluî.» Eră împăratul vedu pata cea negră din capul peptuluî eî.
Puind alţî paşnici şi maî grozavî, împărătul le dise : «băgaţî bine de semă să nu intre nimeni în palat, căcî unde ve staii piciorele, ve vor sta şi capetele.» Eră eî respunseră : «Lasă pe noî, împărate, că nu se va strecura nici măcar un duh.»
Peste nopte maî veni încă odată fratele cel mare, şi găsind’o erăşî adormită, o sărută drept în gură, ţhcendu’î: «Nu te sărut în îubul meu, ci în acela al fratelui meu celuî mic, căcî tu eşti jumătatea luî, şi mult se topesce inima luî de dragoste către tine.» Fata odată se deşteptă. Dară el cu vorbe dulcî îi spuse ce căuta acolo, diceiidu’î :
—	De trei anî de când trepâdâm şi ne batem capul, cum să facem să ajungem a’ţî vorbi verde în ochî, că tu eştî scrisa frăţine-meu, şi să ne înţelegem la cuvinte.
—	Bine că m’aî găsit, dară n’o să pot să merg după dînsul, fiind-că pe muie me păzesce o pasere mare de pe casă, ce se chîamă Dale şi are biciu de foc. Totuşi să trecă pe la ferestră să’l veţi şi eu.
Apoi se înţeleseră eî, cum să facă să trecă şi cum să’l verlă. Eră fratele cel mare veni la cel mic şi’î spuse isprava ce făcu, punând la cale cele de trebuinţă ca să trecă pe la ferestră împărătesei.
A doua di fratele cel mic luâ la spinare o legătură cu fel de fel de buleiidre, di-cend că este negustor cu marfă, şi plecâ prin oraş. Şi trecu şi pe la ferestră împărătesei. Acesta, după semnele ce’î spusese fratele cel mare c’o să aibă cel mic, pricepu că el o să fie, şi trimise pe fetele eî din casă ca să’l cheme să târguiască ce-va. Dacă veni, socotiţi că a târguit ? Ferescă sântul! Eas'a pus la vorbă cu dînsul, şi cum graiul băiatului era cu lipiciu, fata împăratului începu a’l cam lua în nume de bine. Când plecâ, fata îi dise : «Să spui fratelui dumitale să maî viiă pe la mine.»
www.dacaromaoica.ro
478
ISPIRESCU
Când ruifli fratele cel mare cil fata îl poftesce pe la dînsa, rosti : «Asta este semn bun.»
Ducendu-se el la dînsa, fata îl îutîmpinâ cu cuvintele :
—	Mie îmî plăcu băiatul.
—	Dacă’ţi plăcu, aîde să chipsuim cum să te scăpfun de aici.
—	Ascultă, respunse ea. Alt chip nu este ca să scap do aici, decât să ve duceţi în muntele cela naltul ce se ridică pînă la nori, şi acolo pe pisc este un morman de pietre şi de buşteni; sub ele să săpaţi şi veţi găsi o cutiă de plumb; în acea cutiă este închisă o prepeliţă, pe care să o spintecaţi şi veţi găsi în inima ei trei gândăcei; acestea sînt puterea lui Dale pasere mare, care cu nemilostivire me păzesce să nu es de aici. De cum veţi pune mâna pe aceşti gândăcei, să ru-peţi piciorul la unul, căci Dale pasere mare se înbolnăvesce. Apoi tata va trimite îndată după vraci. Voi să ve faceţi că sînteţi meşteri vraci.
Fratele cel mare eşi dela împărătesă, şi luând şi pe fratele cel mic, se duseră în munte. Găsi întocmai precum le spusese fata de împărat, şi făcu întocmai precum îi învăţase ea.
Cum se întorse în oraş, audi că Dale paserea mare s’a fost înboluăvit, şi îndată plecară şi, trecând pe la curtea împăratului, începură a striga : vraci meşteri! vraci meşteri!
Cum audi împăratul că sînt nişte vraci meşteri, veniţi de curîud pe la curtea lui, trimise să’i cheme :
—	Am auşlit că sînteţi omeni procopsiţi, le dise împăratul, şi că tămăduiţi de t<5te patimele; căutaţi-mi pe Dale pasăre mare şi facoţi-o sănătdsă, că eu ve voiu da orî-câţi bani veţi cere voi.
—	• Noi ne legam, pre mărite împărate,—răspunseră ei—să’ţi însănătoşim paserea; dar noă nu ne trebuie bani, ci să ne dai biciul ei de foc cel neadormit.
—	Biciul nu ve’l dau. Cereţi alt-ceva.
—	A să te căescî, respunseră ei. Şi când ne vei mai chema, o să fie pre târziu. Plecând ei dela curtea împăratului, omorîră un gândac, şi Dale pasere marc se
îmbolnăvi mai greii.
Eră dacă fură chemaţi a doua 6ră, le făgădui împăratul împărăţia jumătate, numai să’i tămăduiască paserea. Ei, gni-neguî, una scieau şi bună : să le dea biciul de foc cel neadormit.
împăratul nu voi nici do aijtă-dată; eră ei dacă plecară, mai omorîră un gândac, şi paserea se îmbolnăvi şi mai refl.
Dacă vedu şi vedu împăratul că n’are încotro, îi chomâ erăşi, şi de astă-dată le deto biciul de foc.
Fraţii, cum puseră mâna pe biciă, striviră şi gândacul ce mai remăsesc. Dale pasere mare muri. Eră ei odată plesniră din biciu, şi plecară casele fetei cu totul. Mergând pe drum, trei porumbei se puseră pe vîrful caselor şi vorbiaii. Fratele cel mare avea darul de a pricepe limba păserescă, şi băgâ în cap tot ce atuji.
Când ajunse la ei a-casă, pocniră erăşi din biciu şi palaturile fetei împăratului se
www.dacoramanica.ro
îiASMU DIN OMENIA
479
opriră şi se aşezară într’un loc larg. Fratele cel mare sări îndată şi luâ fata în braţe de o dete jos din car,'§i ea întră în palat.
Toţi omenii se bucurară când vedură atâta mândreţe de fată şi de palaturî, şi toţi le urară bun venit.
Se făcură t6te gătirile trebuinciose pentru cununia. In dioa când fu a merge la cununia, sări e'răşl fratele cel mare, luâ fata în braţe şi o urcă în car ca să mergă la biserică, şi când ajunse, erăşi el o dete jos. Omenii se uitau şi cârtîau.
După ce se isprăvi şi cununia, când eşiră din biserică, fratele cel mare voi erăşi să îea fata în braţe ca să o urce în car. Dar lumea se împotrivi, dicend că ace'sta e-ste o nelegiuire, fiind că este dreptul ginerelui a’şî urca miresa în car şi a o a-duce a-casă.
Fratele cel mare nu se lăsâ, ci se repede, îea fata în braţe, o pune în căruţă, a-poî cu glas mângăîos dise în audul tuturor :
«Omeni buni! m’aţî bănuit că voiţi să fac o nelegiuire. Dragostea ce am avut cătră fratele meu cel mic, m’a împins la o faptă ce vi se pare nelegiuită. Noi am trăit frăţesce, ne-am învoit şi am petrecut bine între noi pînă ne veni cesul să ne înstirâm. Nici odată nu s’a iscat nici o dihoniă între noî. Multămită Domnului că ne-am vedut în cele din urmă fie-care cu casa şi cu masa nostră. Şi ca să piară ca fumul orl-ce umbră de dihoniă dintre noî fraţii, me jertfesc eu pentru fericirea fratelui meu celui mic. Am darul de a înţelege limba păserescă. Când ne întorceam a-casă cu logodnica fVăţîne-meu, trei porumbel se pusese pe palaturile el şi (licean : «Ferice de voi, ferice de cine v’a făcut pe voi, ferice de cine v’a împârechiat. Dară val şi amar de voi toţi, dacă fratele ginerelui, pînă se vor întorce dela cununia, nu va lua tot-d’a-una în braţe pe miresa să urce şi să o dea jos din căruţă. Cine pricepe cele ce vorbim noî şi va spune vre-odată cul-va acestea, să se facă steîu de piatră, în locul chiar unde va spune!»
Şi — minune ! — într’o clipelă de ochiţi fratele cel mare so făcu un stelu de piatră în uşa bisericeî.
Toţi cel de faţă se umplură de grdză şi de milă, dar n’avură ce mal face. Nunta plecă a-casă, eră fratele cel mic remase nemăngâiat. Un an de dile nu putu el să zîmbescă, şi umbla d’ancâtelea ca să facă ce-o face să’şl scape fratele dela o aşa grea pede'psă. Femeea Iul remase grea; dar bucuria nu mal găsi loc în inima Iul.
Se duse deci de găsi pe vrăjitdrea ce’l învăţase cum să facă să’şl iea logodnica dela închisorea unde era pusă, şi spuindu’l şiretenia din fir în aţă, o întreba co să facă să’şl mântuiască frăţiorul.
Ea îl respunse : Cum vel ajunge a-casă, o să’ţl iasă doica înainte cu copilul ce a născut femeea ta. Tu nici una, nici doă, să tragi paloşul şi, fără măcar a te uita la rodul dragostei tale, să’1 tal capul. Cu sângele copilului să stropesc! steiul de piatră, căci fratele teu se va întorce între cel vil.
Când so întârse a-casă, se adeveri (lisele vrăji tdreî; căci femeea cum îl vedu de departe, trimise pe doică înaintea Iul să’l întîmpinc de bună venire şi tot-d’o-dată să’l arate şi băiatul ce dobîndise.
www.dacoromamca.ro
480
N O T 1 T E
Doica îl întâlni tocmai dinaintea bisericeî, şi cu bucuria îi arăta copilul. Dl nici una, nici alta, trase paloşul odată şi vru să’gî taie copilul. Doica, speriată de ceea ce era să’î ve'dă ocbiî, odată se feri, şi trăgendu-se la o parte, lovi copilul cu capul de steiul de piatră din uşa bisericeî, şi mâiijiudu-se de sângele ce curse din buba ce’î făcuse, însufleţi piatra şi se făcu iarăşi om.
Mare fu bucuria fraţilor când se veri ură iarăşi faţă în faţă. Se intdrseră a-casă, săltând de. veseliă că-şî aretâ Dumnezeu mila cu dînşiî. Şi după ce povesti fratele cel mic tot ce făcuse pentru ca să’l învieze, se desfătară lăudând numele Domnului, şi întinse veseliile cari ţinură trei rlile şi trei nopţi.
Nu uitară nici pe vrăjitdre, ci trimise numai decât şi o aduse şi pe dînsa. Şi trăiră toţi într’o dragoste, într’o unire şi într’o desmierdare fără semăn pe lume, ca şi mai ’nainte, pînă ce se îndură Dumnezeu de le dete di le.
Iară eu încălecaî, etc.
(Povestit de Wiliaîu Constantin, din comuna Buluciţa, plusa Dumbrava, jud. Mehedinţî, la 1876).
Comunicat de P. Isplrescu.
N O T IŢE
Aflăm că junele nostru amic şi colaborator, d. Gr. G. Tocilescu, a obţinut intr’un mod strălucit la Universitatea din Fraga gradul de Doctor în Filosofiă.
Se (jice că el ar ave intenţiunea de a mai remâne în străinătate vre-un an, mergend la Oxford pentru a asculta cursul lui Max Miiller şi a sc familiarisa cu ştiinţa cnglesă.
N’am ave decăt a’l ferici pentru un asemenea pelerinagiu.
* * *
D. Dr. G. D. Georgian, elevul lui Abcl Bergaigne din Paris şi al lui Broclcliaus din Leipzig, a obţinut permisiunea — ni sc spune — de a deschide la Facultatea de Litere din Bucureşti un curs liber de limba sanscrită, menit a înlesni studenţilor înţelegerea cur-sulul de filologia comparativă al d-luî B. P. Hasdeii.
Sîntem asiguraţi tot-o-dată, că d. A. Odobescu ar fi decis a redeschide cursul seu de ar-cheologiă.
* * *
D. M. Gaster din Bucureşti, care studiază actualmente limbile orientale la Breslau, promite a deveni primul semitolog român.
Este ciudat însă că, deşi puşi la mijloc între Turci şi Unguri, noi totuşi nu avem încă nici un turanist.
www.dacaromamca.ro