[3] Războiul ruse-dure din 1806-1812 şi pierderea Basarabiei (După rapoartele contimporane ale Agentiilor consulare austriece din Bucureşti şi Iaşi) Prin tratatul de pace dela Brafislava (Pressburg) din Decem ... vrie 1805, Austria ccdă lui Napoleon Istria şi Dalmatia, care fură unite în aşanurnitul I�egat al lliriei. Prin această achiziţie ferite ... rială, Franta fu atrasă în politica balcanică şi determinată să intre În rclaţiuni diplomatice mai strânse cu Poarta Otomană, pentru a o atrage În sfera de influenţă a pcliticei napolecniene. In scopul acesta împăratul numi pe generalul Hcraţiu Sebastiani ambasador al Franţei la Constantinopol, un om tânăr, energic şi bun cuncs= căror al problemelor orientale. Noul ambasador francez sosi În ca'" pitala Turciei in Mai 1806 cu instrucţiuni precise de a Întări in= fluenta Frantei acolo şi de a pregăti chiar injghebarea unei alianţe Între Franţa şi Turcia, îndreptată contra Angliei şi îndeosebi contra Rusiei. Ţarul Alexandru 1 îşi atrase duşmănia lui Napoleon, fiindcă refuzase să recunoască proclamarea acestuia ca împărat al Fran­ cezilor. Sebastiani Îşi luă misiunea În serios şi Îndrumă curând o actiune energică şi Îndrăzneaţă pentru a provoca chiar ruptura Între Turcia şi Rusia. Între ambele puteri vecine, cea rncscovită dela Nord şi cea otomană dela Sud, exista de mult o anumită tensiune care se înăs> prea mereu şi Sebastiaui nu avea decât să alimenteze această ten­ siune până să provoace ruptura. Un pretext binevenit pentru aceasta erau uneltirile ce se puneau' la cale contra domnitorilor din Prin'" cipaie Alexandru Moruzi şi Constantin Ipsilanti, care erau consi= derati ca oameni de , Încredere ai Uusiei şi adversari ai Franţei. Folosindu-se de aceste uneltiri, generalul Sebasfiani ceru Portii, în numele suveranului său, mazilirea vocvczilor Moruzi şi Ipsilanti şi înlocuirea lor prin Scarlat Callimachi şi Alexandru Şutu, care erau devotaţi Franţei. Concomitent cu actiunea diplomatică din Istanbul, se remarcă la fruntariile Principatelor r�omâne o aprigă pregătire de război. Ruşii ccnccntrau trupe la Nistru, iar Turcii activau la fel la Dunăre. Comandanţii raialelcr dela Hotin, Tighina, Cetatea- [4] 4 IO]\; J. NISTOP 4 AIbă, Ismail şi Brăila primiau ordine dela' Poartă să repare În grabă fortlficaţiile cetăţilor şi să le aprcvizicneze cu munitii şi ali .. mente 1). Svonuri incontrolabile circulau la Iaşi şi boerii se alar ... mau, aşa că principele Moruzi se văzu silit să ... i ccnvoace, să-i asigure că svonurile de război rsun! lipsite de temei şi să ameninte că se vor lua aspre măsuri. contra celor ce răspândesc ştiri alar ... mante. Totuşi principele Mcruzi să se fi exprimat fată de secre­ tarul său Le Ncir şi fată de profesorul de latineşte Wingerski, că până În Mai viitor Ruşii I vor năvăli în Moldova 2). La 19 Iunie agentul ausfriac Merkelius raporta din Bucureşti că Turcii se aş­ teaptă la un atac din partea Ruşilor şi că dea cei a ei continuă cu fortificarea cetăţilor Rusciuc,' Niccpole şi Vidin 3). Între .timp Sebastiani obţinu, la 30 August, mazilirea voevc= zilcr Moruzi şi Ipsilanti şi numirea lui Callimachi şi Şuţu în lccu­ riie lor. Încă la 16 August Callimachi vestea pe Harnrner, agentul austriac din Iaşi, că va fi numit domn al Meldcvei În locul lui Moruzi, care se retrase la Istanbul. În aceeaşi zi se făcu şi nu» mirea lui Suţu în locul lui lpsilanti, care fugi la Braşov, însoţit până la graniţă de unităţi din armata sa 4). Investirea noilor domni se făcu la 30 Septernvrie la Constan­ tinopol 5). Înlocuirea vcevczilor devotati Rusiei trezi protestul formal al l sesc în caz de războiu, Concomitent CU aceasta Ruşii accelerau operatiunile de concentrare la Nistru, La � Octomvrie, agentul Hammer putea raporta la Viena că trupele ruseşti se găseau con­ centrate la Movilău, Iarnpcljşi Dubăsari sub comanda generalului Michelscn, cunoscut din campania de represiune contra răsvrăti­ tului Pugaceff şi prinderea acestuia pe timpul impărăteseî Tîcate­ rina a II='a, El avea ca şef al statului său major pe principele Dclgoruki 1). La 9 Octcmvrie Hammer raporta din Iaşi că princoncen ... · trarea trupelor la Nistru, Rusia urmărea Între altele şi scopul de a exercita o presiune serioasă asupra Portii, pentru a o face mai accesibilă fată de pretentiile . ruseşti 2). Afară de' respecrarea rccn-, venţiei xlin 1802 se mai cerea Portii să restituie şi raialele dela Hciin, Tighina, Cetatea Albă, Chilia, Ismail, Reni, Brăila, GiurgiJ.! şi TurnuP).La 15 Octombrie, Italinski ameninţă Poarfacu ru­ perea relatiilor diplomatice,' d�că nu se revine imediat asupra mas zilirii domnilor Ipsilanti şi Moruzi 4). La 16 Octomvrie: consilierul rus Radofinikin, -r-r un Grec renegat, pe care agentul austriac din Bucureşti îl caracteriza ca pe un om tânăr, energic şi capabil, care deşi era Grec din naşterevrnauifesta totuşi mult entuziasm pentru naţiunea rusă 5), rr-: ccnvccă bcerii Moldovei la consulatul rus. din Iaşi pentru a-i informa că Rusia nu recunoaştere noul demn, Callimachi şi deaceea a oprit orice plată din �isterie pentru eI6). Ameninţările Rusiei, susţinute şi de Anglia, făcură impresie <:lsupr,\ sultanului Selim, care la 1 ( Octcmvrie se văzuse silit să revină asupra numirii noilor .domni Callimachi şi Şuţu şi să aşeze din nou: în scaunele lor pe Ipsilanti şi Mcruzi, pentru a evita ruptura cu Rusia 7). Vestea aceasta ajunsese după câteva zile la Bucureşti şi 1) HURMUZAKI-NISTOR; Doe. XIX, 2. Nr. 426, p. 328. 2) Ibid., Nr. 463, p. 36f!. 3) Ibid., Nr, 428, p, 329. 4) Ibid., Nr. 431, P. 433. 5) Ibid., Nr. 455, p. 349. 0) Ibid.j : Nr. 432, p. 335. 7) Ibid., Nr. 440, p. 34 urm.; Zinkeisen,VII,p.;497. [6] ION L NJSTOR 6 laşi, iar agentiile austriace din capitalele Principatelor se grăbiră să o comunice fără Întârziere la Viena 1). In ipcrzelul săli, agentul austriac din Bucureşti, se grăbia să raporteze la 12 Ncemvrie la Viena, că între Rusia şi Sublima Poartă ar fi intervenit chiar o nouă conventie, Încheiată pe termen de nouă ani şi cuprinzând următoarele t 1 ponturi: 1. Voevozii Principatelor Române să nu poată fi maziliţi decât cu asenfimenrul ambelor puteri protectoare; 2. Insula Corfu să rărnână Ruşilor; 3. Tarifele vamale să rărnână cele vechi; 4. Ruşii să poată interveni cu o armată de 300.000, atât pe apă cât şi pe uscat, pentru combaterea şi urmărirea inamicilor Turciei; 5. Să se admită trecerea vaselor de războiuprin Dardanele : '6. Supuşii ruşi să se poată mişca liber în cuprinsul impe= riului otoman şi face negoţ; T. Să se restituie pavilionul rus tututcr vaselor cărora li-a fost oprit; 8. Să se îngăduie Grecilor supuşi otomani de .a intra în ar> mata rusă; 9. Vechile bera te şi ferrnane să ramana în vigoare; 10, Ambasadorul Franţei să părăsească Constantinopolul În termen de 31 de zile; 11. Un firrnan imperial va opri vasele otomane să accstcze în porturile franceze pentru tot timpul' În care I�usia se găseşte in războiu cu Franta 2). Dar în vremea în care agenţii austriaci se legănau în ase= menea iluzii pacifice, Ruşii'trecură' la fapte. După ccnfidenţele lui Ipsilanti, făcute agentului au'striac Brenner, interventia militară ru= sească în Principate s'ar \dat�ra ur�ătoarelor împrejurări fatale: Italinski, ambasadorul Rusiei 'Ia Constantinopol, primise ordinul să părăsească imediat capitala Turciei, dacă guvernul otoman refuză să satisfacă cererile, l 1) HVRMVzAKI-NrsToll, Documente, XIX, 2. Nr. 434, 435, 436, p.330 urrn , 2) Ibid , Nr. 442; p.345urm. [7] RĂZBOIUL RUSO�TURC DIN 1806-181.2 ŞI PIERDEREA BASARABIEI instalarea foştilor domni ai Principatelor: Ipsilanti şi Moruzi. Ira= Jinski se grăbi să informeze guvernul din Petersburg asupra ace: stor rezultate, dar curierii ruseşti nu putură ajunge la destinatie .din cauza furtunilor pe mare care întrerupseră comunicatia. Lipsa rapoartelor din Constantinopol făcu pe Ruşi să creadă că Poarta nesocoteşte cererile lor şi să=i determine să dea ordine de înaintare .in Moldova 1). Se pare că în adevăr comunicatia cu Ccnstantinc­ polul a fost un timp oarecare întârziată, dar se pune întrebarea pentru ce Rusia, după ce a primit infcrmaţiunile favorabile din Constantinopol, n 'a oprit înaintarea armatelor sale în Principate? La Întrebarea aceasta răspunde consilierul Radofinikin că deşi s'a primit din partea Portii satisfactie În chestia reîntegrării principilcr Ipsilanti şi Moruzi, împăratul Alexandru n 'a oprit înaintarea tru= pelor sale în Principate pentru motivul că reintegrarea principilor români forma numai una din cererile Rusiei; cât priveşte celelalte postulate ruseşti Poarta refuza să rupă relatiile cu Franta, să apere efectiv Principatele contra prădăciunilor lui Pasvanfoglu, să res­ titue raialele dela Hotin, Bender, Akkermann, Chilia, Ismail, Brăila, Giurgiu şi Turnu şi să deschidă vaselor ruseşti drumul prin Dar ... danele. Faţă de aceste pretentii nesatisfăcute, reintegrarea prind" pilor la Iaşi şi Bucureşti constituia numai un minim în satisfacerea cererilor ruseşti, care nu putea justifica oprirea înaintării trupelor în Principate 2). In seara de 23 Noemvrie ispravnicul de Scroca rapcrtă di= "anului din Iaşi că I�uşii, aruncând pcntoane peste Nistru la Mo., vilău, au năvălit in Moldova cu avantgarda lor, compusă din 65.000 oameni, sub comanda generalului Michelscn 3). In cursul noptii vesica fu confirmată de consilierul Radofinikin, care trimise pe colonelul Pierre Pisani să comunice oral agentiei austriace, că şi-el ar fi aflat numai în acel moment, că "un mic corp de trupă .a intrat in Moldova şi Valahia ca amici şi aliati ai Porlii4). După relaţiunlle consulului general Kiriko, armata de ocupatie rusă ar .atinge un contingent de 140.000 oameni, şi ar avea de scop ccu= .pare Principatelor Române, care ar fi ameninţate de armata fran­ .ceză victcricasă în Polonia. 1) HURMUZAKI-NISTOR, Doc. XIX, 2. Nr. 463, 368. 2) Ibid., Nr. 463, 368. 3) lbid .. , Nr. 443, p. 346. �) lbid .• cu. Dionie EcLesiarhul, o. c, p. 135 urrn. [8] 8 ION 1. -NISTOl< \ Prin ocuparea Principatelor deci Rusia caută să închidă drumul Franţuzilor la Dunăre şi să-i ameninţe în Dalmatia prin o grabnică înaintare prin Serbia spre coasta adriatică la Cartare; Prin ocuparea Principatelor fără nici o rezistenţă serioasa din partea Turcilor, Rusia îşi asigură o impozantă situatie strategică' la Dunăre, care-i dădea posibilitatea de a opri ofensiva France> ziler prin Galiţia şi de a-şi asigura posibilitatea unei ofensive contra' Dalmatiei, sau cel putin de a impresiona pe Francezi prin o asce menea ameninţare 1). Că actiunea militară rusească era îndreptată contra Franţei, reesă din faptul că consulul general francez Reinhard din -Bucu= reşti incredinţă arhiva consulatului agentului austriac şi se grăbi să părăsească Principatele 2). La Bucureşti rămase să conducă 'afa .... cerile Frantei cancelistul Ledoulx, care avea ordinul de a se retrage şi elIa Rusciuc la intrarea Ruşilor 3). Dar Ruşii îl făcură prizo­ nier şi=] expcdiară în Rusia 4). Drept răspuns la deportarea con; sulului francez in Rusia, fu deportat consulul rusesc Kirikc IJ, Rusciuc şi retinut acolo din ordinul aianului Mustafa Balractar"]: La 24 Decemvrie părăsi şi Ledoulx Bucureştii, retrăgându-se la Rusciuc şi lăsând grija supuşilor francezi în seama' agentul�i, austriac fi). În împrejurările acestea Rusiei îi convenea să califice ccu= pati a Principatelor ca un fel de condominiu sau "puissance de co= gouvernente des deux Principeutes" 7). Ccnsulii generali ruşi dela Bucureşti şi Iaşi - Kiriko şi Bolkanoff - trecută agendele lor asu": pra . sfefnicului imperial Radofinikin, care întrunea în mâna saacf tiu nea diplomatică şi politică 8). În fruntea administratiei tării trecu generalul Michelson ca guvernator militar, pe lângă care Principil rÎu puteau să îndeplinească decât rolul de "gouvemeur en second" 9)� Fireşte că bcerirnea munteană şi mcldoveană mi era de loc 1) HURMUZAKI-NISTOR, Doe. XIX, 2. Nr. 444 şi 445, p. 347 urm. 'Nr. 446; p.·350. - . 2)Ibid., Nr. 443, p. 347:. 3) Ibid. Nr. 44(, p. 350. 4) Ibid., Nr. 4':0, p. 354. 5) Ibid., Nr. 451, p. 355. ti) Ibid., Nr. 458, p. 362. 7) Ibid., Nr. 443. p. 347. 8) Ibid., Nr. 445, p. 349. �) Ibid., Nr. 444, p. 348. [9] RĂZBOIUL RUSO;TU ,�C DJN 1801)-1812 ŞI PlEJmEl�EA BASARABIEI 9' multurnită cu noua stare de lucruri, dar nu=i ramanca decât să se acomodeze ncuilcr îrnprciurări, aranjând la Iaşi chiar un bal în cin .. tea generalului comandant Michelson în ziua de r Decemvrie 18061). Indată după ocupatia rusească, În Principate Începu să se' rcsimtă grija pentru aprovizionarea şi încarfiruirea trupelor ruseşti 2). La 24 Dccemvrie generalul Michelscn lansă, din ordinul ta .... rului Alexandru 1, din Focşani o proclamatie către principii. mi", tropoliţii, episcopii, preotii şi călugării din toate bisericile, către căpitenii şi către toti locuitorii Moldovei şi Munteniei, prin care le aduse la cunoştinţă că grija predecesorilor săi pentru siguranţa şi libertatea clerului, a nobililor şi a locuitorilor Principatelor, prc= cum şi solicitudinea cu care această grijă părintească a fost stipu= Iată În tratatele autentice cu, Poarta, a aşezat pe suveranii Rusiei cu titlul de drept protectori ai ţărilor române. "Din momentul ur .... cării noastre pe tron n'am Încetat nici o clipă de a urma drumul predecesorilor noştri, de a veghea la menţinerea liniştei voastre; Dis­ poziţiunile de care guvernul otoman a dat dovadă dela un timp' încoace, actele arbitrare pe care şi-le-a permis, precum şi refuzul' său de a-şi Împlini angajamentele luate au nccesitatjntrarea tru­ pelor noastre în Meldova şi Muntenia; prezenţa armatei noastre vă va scuti de toate relele, cărora ţările voastre urmau să fie ex= puse şi va da cuvenita chezăşie pentru a vă putea exercita liber religia voastră şi a vă bucura de toate drepturile voastre". Prin' manifestul imperial se mai asigură ţărilor române respectarea au­ tcritătilor constituite, cu ccndiţiunea ca ele să considere trupele imperiale "comme unc porficn de vous mârnes" şi să le ajute în exercitiul grelei lor misiuni, cooperând cu ele şi contribuind la îrt.:i trcţinerea -lor 3). Din, manifestul ţarului s' a putut convinge cncine, că ccu=: paţia rusească se produse fără invoire a Turciei, ci dimpotrivă din ostilitate faţă de ea. Toată lume" era îngrijafă în faţa evenimen> tclor ce erau să vină. Acţiunea militară a Ruşilor era îndreptată în prima linie contra raialelor turceşti dela Hetin şi Bender, ce se găseau în drumul operatiunilor ruseşti şi care trebuiau ocue: parc de l�uşi Înainte de a avansa prea departe În Moldova.· Dela. 1) HURMUZAKI-NISTOR, Doc: XIX. 2. Nr. 447,. p, 350, 2) Ibid., Nr. 448. p. 351. 3) Ioid., Nr. 449, p. 352, urm. [10] ION 1. .NISTOR 10 eSoroca un detaşament rus înaintă spre Hotin, ocupă cetatea prin surprindere şi izgoni de acolo garnizoana turcească 1). De ase'" menea căzură şi cetăţile Bender (Tighina) şi Akkerman (Cetatea­ AIbă) În mânile l neni cu avantpcsfurile turceşti pe care le respinse şi le puse pc fugă, deschizându-şi drumul spre capitala Munteniei 8). La 23 De­ -cemvrie generalul Millcradcvici adresă din Urziceni comandantului .avantgardei furceşfiMahmud Bairadar o scrisoare, în care îl făcu .respcnsabil pentru ciocnirea sângercasă dela Mărgincni şi .. l invită 1) HURMUZAKI�NISTO[I, Doe. XIX, 2. No. 448, pg. 351. 2) Ibid., No. 462, pg . .366. \ :3) Ibid., No. 452,. pg. 35.7. \ 4) lbid., No. 455, pg. 359. 5) Ibid., No. 450 şi 451, pg. 354\urm. 6) lbid., No, 452. 453 şi 454. pg. 35, ,urm. 7) Ibid., No. 460, pg.363. 8) Ibid., No. 459, pg.363. [11] r RĂZBOIUL RUSO'TURC DIN 1806-1812 ŞI PIERDEREA BASAI' făţile deja Dunăre şi Nistru erau din vreme fortificate şi bine aprovizionare cu cele necesare pentru război. Azi nu există ase= menea magazii, iar Principatele, depczitele de aprovizionare ale Turciei se găsesc În mânile Ruşilor, iar drumurile şi podurile pentru transportul tunurilcr şi muniţiilor sunt în starea cea mai deplcrabilă. Alanii şi paşalelc dealungul frunfariei sunt deprinşi 1(1 neascultare, care frizează independenţa; ei urmăresc interesele lor particulare şi desfid unitatea de acţiune. La toate acestea se mai asociază şi lipsa de bani şi o gospodărie financiară În derută. Se va recurge la ade samavclnice, se vor impune noui impozite şi se vor trimite pe ceea lume mai mulţi bogătaşi, tot atârea cauze de nemulţumire şi revoltă În popor. Pentru flotă nu se pot găsi. matrozi, care se .recrutau dintre Greci, când aceştia nu vor să, lupte contra Ruşilor, iar cei recrutaţi cu forta dezertează la prima ocazie. A purta război în ccndiţiunile acestea este o curată ne= \ 1) HURMUZAKI�NISTOR, Doc. XIX. 2.. No. 466, p. 372, No. 477, p. 383. 'l) lbid., No. 470. p. 377 urm. \ 3) Ibid., No. 4,6, p. 382. Dion. Eciesiarhel, o C.,. p. 144. 4) Ibid , No. 4,8, p. 385. 5) Ibid., No. 475, p. 381 urrn. [15] 15 I<ĂZBOIUL RUSO=TURC DIN 1,806-181 z ŞI PIEl�DEPEA BASA1 cilcr o bună ocazie pentru un atac. Ei ccnccntrară trupe la Si",­ listra şi pregătiră un atac contra Bucureştilor. Ipsllanfi care se în­ duşmănise cu generalul Millcradcvici 8) fugi din capitală şi se re= 1) HURMUZAKI:NISTOR, Doc. XIX. 2. No. 480, p. 386. 2) Ibid., No. 482, p. 388, No. 493, p. 399 urm, 3) Ibid., No. 486, p. 393. 4) Ibid , No. 482, p. 388, No. 483,. p. 389. 5) Ibid., No. 484, p. 402. G) Ibid., No. 522, p. 425,. 7) Ibid , No, 540" p. 435. &) Ibid., No. 539, p. 434., [16] '16 ION r. NISTOR 16 trase la Braşov, la 31 Mai 1807, evacuând şi arhiva. In Bucu- reşti se produse o panică indescriptibilă. La începutul lui Iunie . frontul rusesc pornea dela Dunăre mai sus de Silistria, la Maxi: [17] -r---­ '1 .. . . I i RĂZBOIUL RUSO=TURC DIN 1806-1812 ŞI PIERDEREA BASARABlEI le 11 meni, Galaţi, Fălciu la Isrnail. Michelscn : derncnstră contra lui Ipsilanfi care era aşteptat la Iaşi 1). Bocrii se refugiară cu duiumul la Braşov, cerând voie împăratului de a se adăposti acolo �). La H Aprilie raporta Brenner, că s'ar fi început tratative de pace la 'Constantinopol şi că pentru sustinerea pretentiilor ruseşti ar fi sosit în Principate Prcscrcvskl cu un corp de 20.000 oameni 3). Englezii revendicau ocuparea Dardanelelor pentru timpul războ­ iului, iar l tăti arhiva agenţiei putu fi evacuată la Sibiu 3). Între timp Turcii înaintară în două coloane spre Bucureşti, una dela Silistra şi alta' dela Giurgiu. Unităfi turceşti pătrunseră la Buzău şi Focşani, pră» dând şi devastând totul în calea lor 4). La 14 Iunie l emvrie mustră aspru pe membrii divanului pentru nesupunerea lor şi desaprobă Îndeosebi purtarea incalificabilă a lui Constantin Balş. "De aceea ordon divanului să-mi răspundă imediat, cum de suspomenitul a Îndrăznit să se opună d-Iui Laskarov. Totodată ordon cu toată asprimea, ca de astăzi Înainte pomenitul beer să nu se sustragă supunerei datori te" 4). Acest incident pare să fi provocat schimbările din divan 5) La 11 Ncernvrie sosi mareşalul Proscrovski la Iaşi şi descinse la curtea domnească. Mitropolitul Veniamin şi adzrcnţii săi răspândcau vestea că Laskarov ar fi rechemat la Petersburg şi că i s'ar fi interzis orice amestec în treburile ţării G). La sfârşitul lui Dccemvrie se vorbea de vizita ţarului Alexandru la Bucureşti 7). În primăvara anului 1808 fu numit guvernator al ambelor principate generalul Kuşnikoff, fostul adiutant al lui Suvarov în Italia. Kuşnikoff sosi la 3 Aprilie la 1) HUHMUZAIH,:NISTOH, Doc. XIX 2. No. 569, p. 455 urm. Cfr. No. 570, p, 456 urrn. 2) Ibid., No. 5('2, p. 458. 3) Ibid., No. 584, p. 465. 4) Ibid., No. 591, p. 4(3 urm. 5) Jbid., No. 580, p. 465. ti) Ibid., No. 596, p. 44(', No. 59(', p. 4('8. 7) Ibid No. 600, p. 4('9. [20] 20 ION 1. NJSTOR 20 Iaşi şi se prezentă la 5 Aprilie divanului. Pe la începutul lui Fe> bruarie 1809 se svonea la Iaşi că s'ar fi dat ordin clerului să să: vârşcască serviciul divin. În limba rusă 1:. Împreună cu Ipsilanti să fi căzut în disgraţie şi consilierul Radofinikin. Dându-şi seama de situaţia sa sdruncinată, Ipsilanti comunică divanului, că simţiri­ du-se prea slab pentru a Îndeplini obigatiunile sale domneşti, a demisionat din domnie şi a adus aceasta Ia cunoştinţa [arului 2). La 1 (' Iunie Ipsilanti trimise pe secretarul său marchizul de Saint­ Aulaire cu scrisorile explicative la Petersburg, pentru a se pre= zenra [arului 3). Aceiaşi nemulţumire contra lui Ipsilanfi se mani= festă şi În Muntenia. Boerii refugiati în Transilvania ameninţau că nu se vor reintoarce în ţară, dacă Ipsilanti rămâne în scaunul domniei 4). Ipsilanti petrecea mai mult la Focşani, de unde Între", prindea călătorii de frei-patru zile, fără ca lumea să fi cunoscui direcţia şi scopul lor. Între fimp se produseră pe cârnpul de război din Polonia schimbări mari. La 2I Mai 180I se încheie armistiţiul şi pacea dela Tilsit Între Franta şi l mână pe poziţiunile lor dela Giurgiu şi Slobozia, Încetând orice ostilitate (24 August 180C). In chestia Giurgiului Mustafa Paşa din Rusciuc cerea să trateze personal. Pentru începerea tratati", vei OI' se aştepta reîntoarcerea la Bucureşti a generalului Michcle scn. Şi cu acest prilej generalul Millcradcvici susţinea că graţie întelegerii francc-ruse Polonia, Basarabia, Moldova şi Muntenia ar fi fost cedate Rusiei 2), astfel că În viitor cursul Dunării să formeze graniţa Între cele două imperii 3). Schimbările acestea politice şi militare determinată pe Ipsi­ lanti să treacă la o acţiune mai vie. La 12 Iulie (30 Iunie) el adresă boerilcr refugiati la Braşov o invitaţie de a se reintoarce În ţară, Întrucât În scurtă vreme "ţara va fi liberă de sarcinile militare şi va reveni la vechea ei fericire" şi el se va reintoarce la reşedinţa domnească. La invitaţia Principelui răspunseră boerii Dirn. Ghica, Dim. Racovită, Ccnst. Ghica, Ccnst. Filipescul, Ră", ducanu Gclescu, Isac Ralli, Răducanu Slărineanu, Barbu Ştirbei şi Mihail Manu, precum şi Mitropolitul Dcscftei şi episcopii Nec= tarie de Râmnic, Iosif de Argeş şi Constantin de Buzău, că sunt gata să se inapoieze În [ară, îndată ce nu vor mai fi retinuti a'" acolo de neajunsurile şi slăbiciunile pe care le-au îndurat cu pri­ lejul reiragerii lor la Braşov 5). La sfârşitul lui Iulie, clerul şi ho'" erii munteni adresară generalului Michelson o reclamatie îrnpo­ triva principelui Ipsilanti, care refuză să dea socoteală asupra ge# stiunii sale financiare dela 1802 şi care decurând s'a refugiat din 1) HUllMUZAKI",NISTOI�, Doe. XIX. 2. No. 547, p. 442. 2) Ibid., No. 550, p. 443 urm. 3) Ibid., No. 554, p. 44(", 4) N. IORGA, Istoria Românilor, voI. VllL p. 193. 5) HURMUZAKI",NISTOR, Doc. XIX, 2. No. 551, p.444 urm. [22] 22 ION I. NISTOR 22 Bucureşti, luând cu sine banii visteriei meniţi pentru acoperirea cheltuelilcr pentru armată. De aceea ei cereau. să nu se mai nu= mească Principe, ci să se introducă un guvernator militar ca în Moldova, în frunte cu un general rus, care să administreze tara împreună cu divanul, precum s'a făcut în anii H,O � H1"4 1). La 8 August Ipsilanti sosi la Bucureşti 2). La 28 August el părăsi Bucureştii, însoţit de ginerele său şi de un corp de cazaci format de el şi se îndreptă spre Focşani, unde era să fie prins de Turci, căci Ruşii vroiau să-I dea pe mâna Turcilor 3). La plecare, el lăsă administratia Munteniei în seama a patru cai= macami, numiti de el. Rusofilii răspândcau vestea că i s'ar fi re" zervat demnitatea de Duce al Daciei şi regenta asupra Moldovei, Munteniei şi Sârbiei 4). Plecarea lui Ipsilanti stătea în legătură cu invitaţia ce o primi de a pleca în grabă la Petersburg. La 15 Septemvrie Ipsilanti sosi la Iaşi 5). După ce petrccu două zile Ia Iaşi, el părăsi la 17 capitala Moldovei şi trecu în { nopol. Dar voi, cum Îndepliniţi înţelegerea noastră? Aveti poate de perceput încă contribuţiuni dela bietii locuitori? Ce vă jenează pe voi negustorii turci şi alte persoane care doresc să vie după afacerile lor particulare în Muntenia, că nu=i lăsaţi să Între? Noi aşteptăm dela voi explicatii asupra acestei atitudini". Răspunsul [ polii În Basarabia şi Principate G). Generalul Kuşnikoff petrecea vara la Stânca, p� moşia marelui vistiernic Icrdaki I varea actelor de guvernământ 7). Printr'un ucaz imperial s'a recu ... .noscut boerilor dreptul de proprietate asupra moşiilor lor din fostele raiale turceşti. Căpitanul cercului bucovinean din Cernăuţi a fost .avizat să revendice în numele fondului bisericesc asemenea drep ... .ruri dacă le are 8). O ccmisiune compusă din 1'. Balş, din Bogdan şi Manolrlki Demnki avea să cerceteze actele 9). La 2, Iulie sosi .in Bucureşii mitropolitul G9vriil, unde fu primit cu onoruri civile 1) HURMuzAKr=NrSTof�, Doc. XIX. 2, No. 628, p. 500. 2) DIONISIE ECLEsrARHuL, o. c., p. 166 urm, 3) HURMuzAcHr=NrsToR, Doc. XIX. 2, No. 630, p, 502. :) Ibid, No. 631, p. 50�. . '\ D) Ibid., No. 646, p. 51:J 1If111. 6) Ibid., No. 646, p. 516. 7) lbid., No. 649, p. 519. 8) Ibid., No. 649, p. 519. V) lbid., No. 654, p. 522. [27] şi militare şi condus cu alai la mitropolie. Mitropolitul Dcscftei voia să plece la Covasna la băi indată ce va primi autorizaţia mareşalului. Bcerii Varlaam, Slătineanu şi Constantin Ghica primiră domiciliu forţat la moşiile lor 1). La 2 August sosi la Bucureşti vestea că sultanul Mustafa a fost detronat, tatăl său Selim strangulat, şi că fratele său Mahmud a fost ridicat pe tron 2), iar bairaktar Mustafa Paşa ar fi devenit mare vizir 3). La 15 Noemvrie ienicerii încercată răsturnarea lui Mahmud şi ridicarea din nou pe tron a lui Mustafa. Cum Însă acesta muri chiar atunci de apoplexie, ienicerii recunoscută pe Mahmud iar marele vizir aprinse pulberăria şi muri În flacări 4). [ntâmplarea aceasta întârzia încheerea păcii, pe care Prosorovski era autorlzat s'o trateze. Din cauza aceasta regimentele care se găseau pe cale de a părăsi Principatele primită ordin să rămână pe loc. După rapoartele agenţiei, Prcscrcvski ajunsese o vârstă la care influenţa favoritilor era inevitabilă. De favoarea sa se bucurau generalul Harting şi consilierul Bessak cari dregeau şi invârteau toale la marele cartier 5). De anul nou 1809 mareşalul Prosorovski să fi admonestat pe beeri "să Înceteze de a-şi mai face iluzii că ţara aceasta n'ar rămâne pentru totdeauna sub stăpânirea rusească. El are sub ordinile sale 150.000 de soldati; mai curând va pieri ultimul om, decât să retrocedeze ţara aceasta Turcilor. EI mai adaugă că sfătueşte pe acei dintre beeri cari pun inzădar nădcj­ dilc lor în persoana unui anumit Grec de dincolo de Dunăre, care răspunde la numele Şuţu, să. revină asupra rătăcirii lor şi să nu prindă din aer fantasmagcrii deşarte" 6). Iar cu prilejul aprobării pe care mareşalul o dădu pentru deschiderea unui casincu la Bucureşti, el observă că un asemenea local este binevenit "parce'" qu'un tel institut servira a mieux familiariser ei amalgamer les habitans avec la nation russe" 7). In sfârşit sosi la 30 Ianuarie 1809, la Iaşi, la cartierul general un ofiţer turc pentru a comunica mareşalului Prcscrcvskl că delc- 1) HURMuzAKI:NsTOR, Doc. XIX. 2, No. 650, p. 520. 2) Ibid., No. 652, p. 521. 3) Ibid , No. 653, p. 521 urrn. 4) Ibid., No. 671, p. 539. 5) Ibid., No. 6('3, p. 540. fi) Ibid, No. c('6, p, 545. 7) lbid., No. 6('6, p. 545. li I /1 I I I RĂZBOIUL RUSO'TURC DIN 1806-1812 ŞI PJERDEREA BASAI · vat un loc de comandă in Polonia, iar în locul său a numit ce= mandant În Principate pe Kufusoff, unchiul său după mamă. Intâl­ nirea între unchiuşi nepot a fost foarte cordială. Dar după Îmbrăţişare Kamenski căzu în nesimţire. Tot atunci se înecă În Buzău generalul Suvarov 3), Dcsărcinat de comandă, Kamcnski pled la Odesa unde muri curând. La autopsia mortului s'ar fi constatat urme de învc- · ninare, de care era bănuit un bucătar francez 4). Sub noua comandă a. lui Kutusoff politica Ruşilor în Prin: cipate se accentua tot mai mult În sensul rusificării aşezămintelor nationale şi al contopirii lor cu cele ruseşti. Divanul fu redus În drepturile sale, deasemenea şi influenţa bcerilcr asupra admi­ nistraţiei . ţării, iar străinii erau trataţi pe picior de egalitate. cu băşfinaşii 5). Kurusoff avea mulţi adversari la Petersburg; · el înfreţlnea aprope zilnic conferinţă cu Italinski, năzuind spre .pace 6). Se părea că 'Kutuscff era mai dispus la Încheierea păcii ca Înaintaşii săi, El era prieten cu marele vizir, care fusese pe vremuri nazir Ia Brăila 7). Doritor de a Încheia pacea, el ceru prin Pierre Fcntcn Porţii să trimită delegati de .pace ; chestia graniţelor să fie .amânată pentru mai târziu, să se insiste mai intâiu asupra celorlalte chestiuni, pentru a putea În: cepe odată negcciaţiunile. Marele vizir delegă pe Hanud Effendi, cu secretarii săi, interpret era un oarecare Apostolaki, un ucenic al prin/ului Moruzi. Ruşii păreau că nu prea ţineau la aşezarea păcii, ci umblau să înşele pe Turci şi prin tratativele de pace să acopere lipsurile lor de armament pentru a putea organiza lupta .mai bine. Ei mai voiau să câştige timp pentru ca să vadă ce În: fcrsărură vor lua evenimentele din Nord, şi ca să-şi asigure pcsibi­ .litatea după imprejurări de a face pace sau de a se arunca şi cu 1) HURMUZAKl:NlSTOR, D'K. ,-XIX, 2 . .No. 921, p. (16. 2) Ibid., No. 921, p. 716. \ 3) Ibid., No. 923, p. 718. 4) Ibid., No. 928, p. 722. 5) Ibid., No. 922, p. 717. '1) Ibid., No. 923, p. 718. 7) Ibid. No. 92:, p. 720. [33] DL 33 FIÂZBOIUL I teniei. Intrarea lor în Bucureşti era impunătoare. Ei fură găzduiti în casa lui Scarlat Ghica cu gardă de onoare la intrare. Dar fără aprobarea lui Kutusoff nimeni nu avea vcc să se apropie de ei. La 6 Iunie Hanud Effendi vizită pe Kutusoff, iar la 8 Iunie avu loc prima conferinţă cu Iralinski 3). Intre timp marele vizir Ahmed­ Paşa Îşi mută cartierul dela Şumla la Razgrad, mai aproape de I mănând în seama Turcilor. Dar fără să se fi convenit formal asupra încheierii unui armistitiu, pe întregul front dela Dunăre în= cetară ostilităţile. Inainte de începerea negociaţiunilor r minat în stăpânirea Ruşilor:\ { emvrie se vorbea că Ruşii cer Siretele ca hotar 2). Agentul austriac Flcischhackl surprinse la 25 Decemvrie dintr'o convorbire ccnfidenţială, ce avusese loc Între Galib='Effendi şi unul dintre prietenii săi intimi, inforrnaţiuni interesante asupra mersului ncgociaţiunilor de pace. Când la cererea comandantului superior rus-e-relatează agentul austriac-v car/ el oferă mai întâi mâna pentru apropiere, Împuterniciţii turci sosiră la Giurgiu şi începură negcciaţiunile, ei purtau un limbaj cumpănit şi moderat pentru a cunoaşte pretcnţiunile I-<.uşilor În tcafă estinderea lor spre a le prezenta sultanului şi obţine l;� baza lor cuvenitele puteri depline de a trata, pe care ei atuncea încă nu le aveau. Din toată atitu­ dinea împurerniciţilor ruşi, Galib=Effcndi pulu înţelege uşor, că gu=' vernul rus stăruia foarte mult, pentru a Încheia pacea cât mai repede posibil şi chiar cu mari jertfe; cu toate acestea Însă prima pro= punere a fost recunoaşterea Dunării ca hotar, cu toate că se putea observa uşor, că pentru cazul că şi Poada ar împărtăşi asemenea I lorin]e, de a restabili repede buna armonie, Ruşii ar înclina să aducă anumite modific�tiuni \�n cererile lor, care "" a: compr�mit� de loc demnitatea porţii otomane. Despre despăgubiri de război ll'a fost de loc vorba; ba chiar nici chestiunile sârb eşti n'au fost 1) HURMUZAKI:N[STOI�, Doc. XIX. 2, No. 964, p, 752 urm. 2) Ibid. No. 965, p. 753. [37] 3l RĂZBOIUL RUSO=TURC DIN 1806-1812 ŞI PIERDEREA BASARABIEI 3r susţinute cu acea putere, la care te puteai aştepta; dimpotrivă se putea presupune că Rusia era gata să renunţe Ia toate aceste cereri la prima impotrivire din partea Turcilor. Galib Effendi în> tocmi un raport cătră sultan, în care erau cuprinse toate cererile Ruşilor, precum şi motivele din care se putea presupune că s'ar putea obţine pacea şi anume sub condiţiuni mult mai moderate. El trimise raportul la Constantinopol şi primi răspunsul că padi ... şahul persistă la principiul de a nu ceda nici o palmă de loc din ţările sale. Ba mai mult, sultanul preferă să continue războiul, decât să cumpere o pace descnorantă, prin sacrificarea, fie numai a unei singure provincii. La acest hatişerif a fost ataşată plenipctenţa pentru Galib-Effcndi de a încheia pacea În baza principiilor de mai sus. Un autograf al sultanului îl autoriza însă, dară numai în cazul extrem, să renunte la Bsssrebia şi să stebilesscă Pruful ca hotet În Europa. In ceeace privia Asia, se lasă În sa ma priceperii lui Galib ... Effendi de a stabili ceeace el va găsi că este mai ni­ merii. Intcmeindu-se pe aceste ordine exprese ale sultanului, Galib= Effendi purta un limbaj mult mai ferm şi declară că dacă Ruşii continuă să susţină asemenea cereri exagerate, el nu va veni de loc la Bucureşti, ci, în cazul acesta preferă să se rcîntoarcă din vreme în tabăra turcească. La amenintarea Ruşilor că pentru cazul că negcciaţiunile de pace s'ar întrerupe, grupul lui Ceapan ... Oglu va fi declarat prizonier de răsboi, Galib= Effendi răspunse că Ruşii se înşeală, crezând că salvarea imperiului otoman ar depinde de această mână de oameni; dimpotrivă Ruşii să fie încredinţaţi că padişahul are destui soldati, pentru a putea continua războiul încă 20 de ani. Declaraţiile acestea făcură impresie asupra Ruşilor, şi..-i determină să vină cu propuneri mai acceptabile. Ei se arătară dispuşi să retrcccdeze Muntenia şi să stabilească Siretele şi în cele din urmă Prutul drept granijă Între cele două imperii. Aceste puncte preliminare precum şi sfipulaţiunile privitoare la grupul lui Ccapan­ Oglu de pe insula Slobozia au fost schiţate la Giurgiu şi para f e. dar nesernnatc. Urma ca la redeschiderea congresului la Bucureşti, aceste puncte să fie rcexaminate, precizate mai bine şi scrise În -curat , Tărăgănările ce au intervenit între timp pornesc numai dela plcnipot enţiarii turcii, cari se fclosiau de orice ccaziune, pentru a Câştiga timp prin arnânarea perfectării tratatului de pace, întrucât ei erau ferm convinşi, că izbucnirea războiului între Franta şi Rusia [38] 38 ION r. NJSTOR 3& era inevitabilă şi ca 111 cazul acesta Ruşii vor fi siliti să aplaneze conflictul dela Dunăre în condiţiunile cele mai avantajoase pentru Poartă. Galib ... Effendi pare însă să fi stăruit pentru o lichidare cât mai grabnică a campaniei dela Dunăre, întrucât dânsul nefiind' prieten al Franţei, era preocupat înainte de toate de restabilirea ordinei în Rumelia şi slăbirca prepotenţci ienicerilor f). La 4 Ianuarie 1812 Galib ... Effendi prezentă împuferniciţilor ruşi uItimatul portii. care fu trimis prin curier la Petersburg. Până la sosirea răspunsului, conferinta de pace îşi sistă lucrările. Intre timp delegatii îşi petreceau timpul cu banchete, baluri, pre> zcntări optice, comedii şi distracţii de tot felul. Marele dragcman Dumitraşcu Moruzi se duse la vânătoare pe una din moşiile lui Manuk-Bei, pentru a-şi petrece timpul "). Toată lumea credea că, Rusia va accepta ultimatul, oricare ar fi cuprinsul său, chiar şi cu evacuarea tuturor regiunilor ocupate. Şi aceasta cu atâta mai; mult, cu cât trupele ruseşti cu un contingent de numai 40 mii de­ oameni intraseră în cartierele de iarnă, iar generalul Sass diri ... jase artileria grea din Oltenia spre Moldova, în vreme ce gene> ralul comandant Kuruscff îngăduia ofiterilor generali concedii din belşug 2). La 11 Ianuarie sosi insfârşit curierul mult aşteptat din' Petersburg cu răspunsul [arului. La 12 Ianuarie miniştrii pleni= pctenţiari fură convocati În casa bceresei văduve Corneasca, care fusese anume amenajată pentru conferinţă. Acolo se comunică dclegaţilor furci, că împăratul persistă asupra cesiunii Basarabi ei şi asupra părţii celei mai mari din Moldova şi că auroriză in> cheierea păcii numai cu fixarea" Siretului ca hotar. Cercurile din' Petersburg rărnaseră surprinse, că delegaţii furci susţinuseră la Giurgiu altceva, şi că numai În urmă au venit cu un hatişerif­ care cuprindea conditiuni Inacceptabile. In cursul desbaterilcr ce au urmat, Chehaia ... Bei arată că propunerile de la Giurgiu erau făcute sub condiţiunea ca ele să primească aprobarea tii ... rerioară il sultanului şi că în clipele acelea delegaţii furci nici nu aveau împuternicirea cuvenită de a semna pacea. Iar cât priveşte amenintarea că în caz de ref�z de a încheia pacea În condiţiunile cerute de l�uşj, Ceapan-Oglu' cu trupa sa va fi tratat ca prlzo= --;;TluRMuzAKI,:NIsToR, Doc. XI�, 2. No _ 968, p. ,56 urm. 2) lbid" XX. 1. No, 1, p. 1; cfr. XIX. 2, No. 9?O, p. 75, urrn. CU tabloul de repartitie asupra garnizoanelor. -" I [39] 39 RĂZBOIUL RtJSO=TURC DIN 1806-1812 ŞI PIERDEREA BASARABIEI 39 nier şi deportat la Focşani şi de acolo În interiorul Rusiei, deie ... gatii turci [inură să protesteze solemn, Întrucât asupra acelui punct delegaţii ambelor puteri au semnat o convenţie, în baza căreia, acest corp de trupă, care între timp a scăzut la 4500 de oameni, urma să fie considerat şi tratat până la încheierea păcii ca oaspeţi sau cel mult ca ostateci, dar nicidecum ca prizonieri. Rămâne deci în sama natiunii ruse, zise Galib=Effendi, ca o chestie de onoare de a=şi respecta cuvântul dat sau de a-l rupe, Întrucât soarta portii otomane nu depinde nicidecum de acest mic corp de armată. Cu aceste declaraţiuni s'a ridicat şedinţa conferinţei din ziua de 12 Ianuarie 18121). După intâmplările acestea, în cercurile ruseşti se vorbea stăruitor despre continuarea războiului pentru a impresiona pe Turci. Agentul austriac arătă că Turcii păstrau o atitudine foarte rezervată, aşa că din gura lor nu se putea afla nimic, cu toate că dânsul primise În una din zilele următoare chiar vizita dele .... gatului rus Italinski 2). Intre timp Însă Ruşii începură să pună în aplicare ameninţările lor. Ceapan-Oglu primi ordin să părăsească cu grupul său IC DIN j 806-1812 ŞI PJEI ioarcerea curierului, nădăjduind că până atunci' vor fi izbucnit ostilităţile Între Franţa şi Rusia. ceeace ar determina pe Ruşi să devină mai ccncilianţi. In fata acestei circumstante se ridicau obiec­ ţiuni serioase contra politicei cancelarului Romanzoff, care tără> găna mereu lichidarea conflictului cu Poarta, cu toate că Rusia se găsia în ajunul izbucnirii războiului franco-rus, care putea să. sfarme în bucăţi imperiul ţarist. l�usia prinsă ca şi în cleşte, la nord de Francezi, iar Ia sud de Turci, putea uşor să ajungă Ia marginea prăpastiei, din care n'ar mai putea fi salvată, Întrucât într'un asemenea caz nici Austria n'ar mai rămâne neutră, ci ar înainta În Principate pentru a alunga pe Ruşi de acolo. Critica lui Iosif Fonton era împărtăşită şi de generalul Langercn. Gene=' ralul comandant Kutuscff Însă era de părere opusă, crezând sau făcându=se a crede, că ruptura Între Franta şi Rusia nu era imi= nenră, cu toate că numeroase divizii ruse părăsiau zilnic frontul dela Dunăre cu destinatia pentru frontul de nord, care era în stadiul de organizare contra armatelor napolecniene 1). La j Aprilie agentul austriac din laşi raporta că diviziile ruse se strecură zilnic prin Moldova spre frontul polonez. Gene­ ralul Harring ar fi primit ordin să forfifice cetatea Hcfinului şi să angajeze În acest scop 2000 de salahcri pentru adâncirca şanţu­ rilor şi repararea zidurilor 2). In noaptea de r Ăprilie agentul austriac Flcischhackl invită la o convorbire secretă pe Dumitraşcu Moruzi in casa bancherului austriac Sachelarie, pentru a=i face o importantă comunicare din partea cancelarului Metternich. Fleischhackl primi ordinul să pună În curent pe Galib::Effendi prin Mcruzi, că Austria a încheiat cu Franta o alianţă în ccndi­ [iuni similare cu tratatul francc-austriac din 17'56. In baza aces­ iei aliante, la care a aderat şi Prusia, Austria se obligă faţă de Napoleon de a concentra În Galitia un corp de observaţie, care să păstreze cea mai strictă neutralitate. Ambele puteri con trac> fante mai con veniră să garanteze integritatea tuturor prcvinciilcr 1) HlII?MlIZAKI:NISTOR, Doc. XX. 1, No. 13, p. 10 urm. �) Idem, XlX. 2. No. 941, p. ('60, cfr. No. 9('2, p. ('61. [42] 42 ION r. NISTOR 42 otomane, ceea ce nu putea decât să fie În avantajul Turciei şi să o încurajeze în rezistenţa ei contra Rusiei 1). Nu cunoaştem cu« prinsul comunicării austriace, putem Însă presupune că Austria nu vedea cu ochi buni instalarea l�uşilor în Principate şi de aceea ea pare să fi încurajat rezistenţa Turcilor faţă de preten­ [iile teritoriale moscovite la Dunăre, gândindu-se serios la pro= priile sale interese. Cel putin aceasta pare că rezultă din râs= punsul lui Mcruzi, care primi "cu foarte viu interes" comuni= caţia agentului austriac şH asigura că se va grăbi să aducă, încă în noaptea aceea, la cunoştinţa lui Galib=Effendi cuprinsul notei austria ce "aşa de favorabilă intereselor Porţ)! Otomane". Moruzi insărcină pe Fleischhackl să asigure, În numele plenipotcnţiarilor otomani, pe Metfernich că dânşii sunt pătrunşi de recunoştinţă pentru notificarea pe care a lăsat ca să li se facă. La întrebarea lui Moruzi, dacă fată de dificultăţile de actiune militară din par= tea Turcilor la Dunăre, nu ar fi cazul de interventie din partea Austriei, Fleischhackl răspunse că dacă ar fi vorba de o inter= venţie militară din partea Austriei, apoi acea intervenţie n'ar putea porni decât din Galiţia şi Bucovina contra Moldovei, În care caz armata rusă ar fi forţată să evacueze Principatele şi să se retragă dincolo de Nistru. In eventualitatea aceasta, trupele otomane ar putea frece Dunărea în deplină linişte. Din ccnfidenţele lui Moruzi desprindem Însă un nou ele: mcnt de informaţie cu privire la negociaţi unile de pace. Moruzi destăinui agentului austriac că plenipotenţiarii otomani, după uiti: mele instrucţiuni primite elin Constantinopol, ar fi declarat lui '1 Italinski că pcarta otomană c�re, drept bază de discutie pentru negocieţiunile de pace, respectarea strictului sietus=quo ente bellum şn ceea ce priveste granita sa din Asia şi că numai după ce dele« geţii ruşi vor fi accepJaf această bază de discutie, plenipotenţiatii furci ar putea antrena purperleuri penfru stabiliree celodalfe puncte care privesc provinciile otomane din Europa. Până la acceptarea acestei baze de discuţie, plenipotenfiatii otomani ar avea instruc= [iuni să refuze orice fel de+negociaţiuni şi nici să nu ia parte la şedinţe. Propoziţiunile acestea, care lăsau câmp liber pentru alte prctenţiuni, deconcentrară pe \plcnipotenţiarii ruşi în aşa măsură, Încât ei trimiseră de urgenţă lun curier la Petersburg pentru ncui 1) HIJRMIJZAKI:NISTOR, Doc. XX. 1. No. 17, )'. 14 t rrn . [43] 43 RĂZBOIUL RUSO=TURC mI') 1806-1812' ŞI PIERDEREA BASARABIEI instructiuni 1). Curierul nu se înapoiase decât la 1 r Aprilie, când Kutusoff, primind ncui instructiuni din Petersburg, invită la sine pe împuterniciţii ruşi pentru a=-j pune în curent cu ncuile propo= ziţiuni ale cancelarului Romanzoff. La această întâlnire luă parte şi Galib-Effendi, insotit de Mcruzi, care venise să vadă pe gene';" raiul comandant. Aci Ruşii recurseră la un nou truc pentru el Întimida pe Turci. Kutusoff prezentă un act original din partea lui Romanzoff, din care rezultă că Franta ar fi propus Rusiei, pentru cazul că ea acceptă condiţiunile propuse de Napoleon, '" despăgubire pe seama Portii şi anume posesiunea garantată a Munteniei, Moldovei şi Basarabiei. Printr'o actiune comună fran= ce-rusă Poarta urma să fie silită să renunte la prietenia ei cu Anglia şi să adere la sistemul continental. Romanzoff mai arată că În vederea realizării acestui plan politic, Franta cerea Rusiei să solicite imputerniciţilor Turci să semneze de urgenţă condiţiu> nile de pace, propuse de delegatii ruşi, sau să rupă imediat ne­ gcciaţiunile. In ccndiţiunile acestea Rusia ar putea cădea uşor la înţelegere cu Franta şi să lovească Turcia. Totuşi Rusia doreşte să dea dovadă de bunele ei dispozitii fată de Poartă şi de de­ rinţa ei de a restabili relaţiuni normale fată de ea, dând expresie moderaţi unii ei, de a Încheia pacea prin respeciarea granitelor "uii possidetis" În Asia şi prin recunoaşterea Sireielui ca holar in Europa şi o nouă constitutie pentru Serbia. Luând cunoştinţă de condiţiuni le ruseşti, Galib-Effendi lŞl dădu seama că instrucţiunile lui Romanzoff nu puteau fi decât curse viclene pentru Turci şi de aceea el nu se intimidă, ci asi­ gură pe plenipotenţiarii ruşi că el nu doreşte decât să primească împuterniciri mai moderate, pentru a pune capăt vărsări lor de sânge şi a restabili raporturi normale Între ambele puteri belige= rante, dar că Poarta este neclintit hotărîtă să nu Încheie pace sub conditiuni care ar atinge demnitatea ei, Şi aceasta cu atâta mai mult, cu cât ca, prin continuarea războiului, n'ar putea pierde nimic mai mult, ci dimpotrivă s'ar putea ca norocul ne= statornic al războiului să se Îndrepte de partea sa, De aceea el nu poate decât să stărue asupra ordinului ce-I are dela M. S. Sultanul, de a nu miii continua ncgoclaţiunile de pace, decât pe baza respectării depline a "sia tus quo anie bellum" în ambele 1) HURMUZAKI:NISTOll, Dac. XX. 1, No' 15, p. 12. [44] p 1) HUHMUZAKI:NISTOH, Doc. XX. 1. No 18, p. 17. .continente, atât În Europa cât şi în Asia. Cu privire la prcpune= riie pe care Franţa le ... ar fi făcut cabinetului din Petersburg pe socoteala Turciei, Galib-Effcndi declară că ele nu pot, decât să ... i .provoace un adânc simţământ de mirare, Întrucât ele n'au fost .comunicate direct Porţii, când Franta este deplin convinsă de sinceritatea sentimentelor acesteia. Îcheind Galib ... Effendi declară ,că nu mai are nimic de adăugat la declaraţi unile sale de mai sus. Răspunsul hotărît al împuternicitului turc desccnccrfă cu desăvârşire pe plenipotenţiarii ruşi, cari nu se aşteptau la o asemenea atitudine dârză. Şi în loc ca ei să lase pe Turci să .inţeleagă că prezenţa lor la Bucureşti il devenit de prisos, ei li dădură de Înţeles În mod foarte politicos că negcciaţiunile vor continua, Îndată ce va sosi colonelul Rochechonard din Şumla. Aceasta nu era Însă decât un pretext pentru a câştiga timp în vederea continuării ncgcciaţiunilor 1). Intre timp curierii diplomatici circulau mereu Intre Bucureşti şi Petersburg, precum .şi între Bucureşti şi Constantinopol. Opinia publică era peste mă ... sură de agitată, fiindcă se aştepta dintr' o zi în alta, alternativa dintre incheierea păcii sau reluarea ostilităţilor. La sfârşitul lui Aprilie sosi mult aşteptatul curier din Constantinopol. În ziua de 1 Mai plenipotentiarii otomani fură invitaţi la o conferinţă comună şi somaţi să comunice ultimul cuvânt al Porţii. Galib-Effcndi îi arnână pentru a doua zi, când În şedinţa plenară urma să li se · comunice hotărîrea guvernului otoman. Aceasta, aşteptată cu atâta nerăbdare, nu era alta decât cea cunoscută Ruşilor de mai Înainte. Sultanul persista pe lângă vechiul său punct de vedere, că numai respectarea status-ului quo ante bellum poate forma baza nege­ ciaţiunilor de pace, fără de care plenipotcnţiarii turci nu mai au nici o ratiune de a rămâne în Bucureşti. Ruşii răspunseră la rândullor, că dânşii nu au imputerni- · circ de a trata pacea fără recunoaşterea Sirdullli ca hotar în Europa şi a râului Pbasis in Asia, precum şi admiterea unei consri .. · fujii pentru Sârbi. In procesul verbal. al conferinţei, încheiat la 3 Mai s'au înserat punctele de.., vedere aşa de contradictorii ale am= belor delegaţiuni. Actele au' fost expediate În aceeaşi zi prin · curier special la Petersburg şi\ la Constantinopol. Dar cum dele­ gatia rusă avea impresia că Galib-Effendi numai din iperzelul său 44 ION I. NJSTOR 44 [45] - 45 RĂZBOIUL l lcndeville, impodobise .tabachera cu două miniaruri artistice; pe capacul de sus era în­ făţişată Muntenia ca o nimfă, prczentând lui Kufusoff, înconjurat -de statul său major, ramura păcii; pe capacul de desubt era re'" prezentată victoria generalului Markoff la Slobozia şi Împresurarea unităţilor turceşti de pe acea insulă. După aprecierea lui Fleisch= hackl, stampele lui MondevilIe erau foarte reuşite, Întrucât figurile se distingcau printr' o frapantă asemănare cu persoanele pe care le reprezentau. Însaşi nimfa semăna aidoma cu o tânără bcereasă, .care se găsea în gratiile lui Kutusoff. Tabachera purta următoarea .dedicaţie în diamante, atât În limba franceză cât şi în cea rusă: "lnvingătorului dela Giurgiu". Pentru executarea artistică a taba­ cherei, Mondeville a fost recompensat cu 3000 ducali. Seara a avut loc la Herăstrău o serbare câmpenească cu iluminaţii din care se putea distinge inscripţiile "reconnaissance" şi "vive le Ge ... neral Ccmte Kutuscff". La serbare participară şi delegaţii furci 1). Agentia austriacă arată mereu în rapoartele ei că la cartierul lui Kufusoff se făceau pregătiri febrile de plecare 2). De altfel Însuşi Kutuscff îngădue unora dintre favoriţii săi să citească scrisoarea măgulitoare, pe care [arul Alexandru i=o trimisese şi în care îi mulţumia pentru aşezarea păcii cu Turcii. Prin mentionata scri ... soare Kutusoff era invitat să se reîntcarcă la Petersburg pentru a se invrednici de onorabila şi binerneritata răsplată ce i se cuvine. Sub presiunea iminentei sale rechcmări Kutusoff făcea sfor­ ţări desperafe pentru încheerca păcii, pentru a putea revendica acest merit pentru sine. EI nu vroia să lase În seama urmaşului său În comandament perfectarca insfrumentului de pace 3). La 23 Mai Fleischhackl raporta că deşi se vorbeşte foarte insistent despre revocarea lui Kutusoff, ordinul de rechemare nu apăruse încă În monitorul armatei. Asupra revocării se păstră încă cel mai desă- \ 46 ION 1. NISTOR 46 1) :E-IURMUZAKI=NISTOR, Doc. X4-' l. Nr. 19, p. 18. 2) lbid., Nr. 22 şi 23, p. 22 ur�. B) Ibid., Nr. 24, p. 24 urrn. [47] 47 PA-ZBOruL PUSO.:TURC DIN 1806-18 t 2 ŞI PIERDEREA BASARABlEI 47 vârşit secret, ca şi asupra decursului negociaţiunilcr de pace, care ajunseră în ultimul stadiu. Zădarnic încerca Fleischhackl să iscodească pe Moruzi asupra mersului traiativelor, umblând neapărat să-I vază. Beizadeaua Însă refuză să-I primească, prctextând că este suferind şi că impreju= rările nu i=ar permite să-i vorbească, fiindcă este mereu vizitat, când de Fonton, când de alti membri ai dclegaţiunii turceşti. Ati: tudinea această rezervată făcu pe agent să creadă că hotărîri se= ricase sunt În curs de a fi luate. Atunci Fleischhackl se găndi să se adreseze direct lui Galib=Effendi, cerându-i la 25 Mai o au: dicnţă. Şeful dclegaţiunii otomane îi şi acordă audienţa pentru a doua zi la 26 Mai, orele 9 dimineaţa. Sosind la ora arătată la cartierul lui Galib:Effendi, a"'�esta, după puţine cuvinte de intre= ducere, îl Întrebă dacă Napoleon a sosit la Varşovia sau În genere dacă s'au deschis ostilităţile Între Francezi şi l stală în casa banului Racovită, unde locuise şi Kutusoff. Instalarea festivă a noului domn se făcu numai la 24 Decemvrie cu um tedeu la biserica Sf. Spiridcn 3). 52" ION I. NISTOR 5i [53] F J ,1 ! \ \ RADU 1. SBIERA. O. HORATIUS FLACCUS. PERSOANA LUI îN OGLINDA PROPRIILOR SALE SCRIERI. CURS DE INAUGURARE A SEMINARULUI LATIN ,CU OC AZIA IMPLINIRII LA 8 DECEMBRIE 1936 A 2 MILENII DE LA NAŞTEREA LUI. [54] \ [55] PREFAŢĂ. Cele 3 cărţi de ode, pe cari le-a terminat în anul 23 i. R., după ce înainte îşi publicase cele 2 cărţi de satire şi cartea epodelor, Horatius le încheie cu o izbucnire de multumire şi mîndrie 1) : Exegi monumenium aere perennius Regalique situ 2) pyramidum eltius, Quod non imber edax, non A quilo impoiens Possit diruere aui innumerabilis 1) Carm. III, 30. Asemenea autocritice, În care poetul Îşi arată valoarea şi IŞI prezice nemurire. nu se pot considera, mai ales avînd în vedere timpurile de atunci, drept lipsă de modestie sau arogantă, ci ca o simplă izbucnire de sinceri ... tale exuberantă, provocată de conştiinţa de a fi săvîrşit un lucru extraordinar. Corn' pară şi Carm. II, 20, 1-8: Non usifata nee tenui Ierer Penna biformis per liquidum aethera Vatts neque in terris morabor Longius,invidiaque maior Llrbes relinquam; non ego, pauperum Sanguis perentum, non ego, quem voeas, Dilecte Maeeenas, obibo, Nec Stygia cohibebor unda. Le găsim şi la alti poeti, d. ex.: Ovidius, tife/am. XV, 871 uu.: lemque opus exegi, quod nec fovis ira nec ignis Nec polerit Ierrutn nee edax abolere vestustes. Cum volet, illa dies, quae nil nisi eorporis buius fus hsbet, ineerli spntium mihi finiat aevi : Parte famen meliore mei super alta perennis Astra Ierar, nomenque erit indelebile nos/rum. Quaque patet domitis Romana pofenlia ierris, Ore legal' populi, perque omnia saeeula Eama, Si quid habenf veri vatum praesagia, vivam. Compară asemănarea şi uneori identitatea de gîndiri şi cuvinte În aceste versuri ale lui Horatius şi Ovidius: famque opus 'exegi la Ovidius cu exegi mo ... numenium la Horatius ; cuvintele edax şi perennis la amîndoi; parte meliore mei la Ovidius cu multe pers mei la Horatius : ore legar la Ovidius cu diear la Ho ... rafius ; perifraza ideii "cît timp va dura imperiul roman" la amîndoi. ' ' Vezi şi Propertius Eleg. IV, 1,55-64; Ovidius Trist. IV, 10,115-128; Statius Silvae I, 191-194; Martialis Epigr. I, 1; VIU,3, 3-8; X, 2, (-12. 2) Este cunoscută controversa relativă 11 interpretarea versului regalique situ »yramidum a/fius, în special a cuvîntului silu. După o interpretare, si/us trebuie luat [56] 56 RADU 1. SBlEI<), Annorum series ei fuga femporum. Non omnis moriar, muflaque pers mei Vilabil Libitinem : usque ego postere Crescem laude iecens, dum Capifo/ium 4 şi mîndrie este justificată nu nu­ care se bucura Ia contemporani, Scetidet cum tacite virgine potitilex : Dicer .. Această multumire mai de aprecierea de Carm. IV, 3, 22 u.: ... monstrei dig ilo preetereuntium Romanae fidicen lyree ; ci şi de conştiinţa poetului de a fi îndeplinit într' adevăr o operă extraordinară, ce este mai durabilă decît arama şi mai înaltă decît monumentul regal al piramidelor, şi pe aici în înţelesul de "c1Jdire, construcţie, monument, masă" = moles, în care sens substanlivul situs, «ils, stă etimologiceştc În leg,ltur,l cu situs, -a, -um "aşezat", care la rîndul său, după Frohde În Bei/r. z. [(unde d. indogerrn. Sprach. hg. v. Bezzen: berger,I, 193, ColIitz ibid. XVIIi, 214, Ciardi-Duprc ibid. XXVI, 210, Brug: mann Bericl1te d. philol.vhist. )(/. d. sâclis Gcs d. Wiss. 1897, 19, şi Grundri6 d. vergl. Gralll. d. ind:lg,rlll. Se'I'. [�, 6(5 �I i'1J li. st.i în le�JttJrJ cri.nclogic.i cu i. v. ksiti -s, el. 'l.TiJ�;, ,.Tl(U) etc. ele., dac.i nil ar fi de prclcr.r! ctilllologia ce o face Saussure �1elll. de ld sociere de hnguisti'qllc vr, 2�6 UlL de la sed-Ilo- > setle- de la tulp. sed-, verbul sed-e-o; vai şi Waldc LaI. Etym. Wb. s. v. Cu acest sens al cuvîntului situ, versul are lnţelesul de "mai înalt decît 1110: nurncntul reg.il al piramidelor". A;d comentatorul Porphyrio: reg.ili situ pyremi= duin : pyramides regum Aegyp/iorLlJ71 sepulcra. După cealalt.! interpretar,', situs ar fi aici = sgualor şi ar avca întelesul de .descompunere, peire, putrezire, !TImd:irie, provocdt.l de b3trîncte, dc scurgerca Iim: pului", În care sens, după Saussure op. cit. VI[, <6, Pleliwilz EtYlll. \'V'b. d griech. Spr. 343 u., Frohde op. cit. XXf, 329 LI., Brugmanl1 1. C., st.i în kgălură ctimolo2ică cu sitis, el. 'f3'iw, 'fiJ'lVW ele.; vezi şi Walde op. cit., s. V. Cli aceşt sens al cuvîntului situ, versul ar avea Îlllelesul "mai presus decît splendoarea regală a piramidelor, mîncată de vreme". \ Ambele interpretări ar fi adll1,isibile di'l punel de vedere gramatical şi lexical. Pentru interpretarea a doua ar putea \pled.! şi paralelisl11ul Între Agui/o impolells şi legali situ pyramidullJ, precum şi antiteza între usgue 9Jo crescam recellS şi silu PYlamidum: Precum Agui/o crivJţul, oricît de puternic pJtells ar fi, se arat;) in]' pOfellS neputincios fap de rezistent.! eternă a acestei o,Jcre mOJ1ulJlentulJl, tvt a.5a şi piramidele, oricîLî splendoare regeasc.l regali ar dvea, sînt totuşi mîncate, roase, [57] 5 Q. HORA TIUS FLACCUS care nu o va putea distruge mCI ploaia, ce roade, rrrcr crivăţul, ce se va arăta neputincios fată de ea, nici nesfîrs .şitu] şir al anilor şi nici graba timpului. Şi dacă pcetel mai adaogă că el va creşte mereu în gloria posterităţii, mcnţinându-se vecinic proaspăt, vecinic nou, cît timp "Va .dăinui imperiul roman, el nu a fost desrrrinţit de loc. Din contra, a supravietuit distrugerii vechiului imperiu roman, şi acuma, după 2000 ani, spiritul lui trăieşte continuu prin opera sa pe toată întinderea întregului şi adevăratului orbis terrerum. In anul 1935 s'a scrbat de toată lumea cultă impli­ nirea a 2 milenii de la naşterea lui Horatius, care s'a născut la 8 Dec. 65 î. H. 1); socoteala s'a făcut astfel: 65 ani i. H. + 1935 d. H. = 2000 ani. Această soco­ teală ar fi corectă, dacă Între anul 1 î. H. şi anul 1 d. H. ar mai exista un an numerotat cu O (zero). In cazul acesta fărămuitc de ani şi bătrine]e situ, şi sînt prin urmare inferioare acestei opere in; destructibilc, care va rămînea mereu nou.i, mereu proasp.it.î, precum şi poetul va creşte mereu În gloria posterit.iţii usque ego creSCJ/1J iecens. Impotriva acestei interpret.iri se ridic.i însă În mod categoric comparativul eltius pe lâng.1 abl. comp. situ şi atributul regali pe lângă acelaşi substantiv situ, Să nu j011glJIll cu interpretări măicstrite, cari singure ar putea duce la traducerea arătatJ mai sus. Pentru urechea Romanilor, În sensul ar.ita], aceste cuvinte s'ar prezenta tot aş.i, CUIll se prczint.i pentru ureche a no.rstr.i cuvintele rcrnincsti din Ira; .ducerca textua[j "n1.1i înalt decît murd.in.i reg.ll,1 a pirdlllideior".,. Nu numai orice logic.î, ci şi orice conceptie poctic.i este Împotriva unor asemenea idei "mai înalt decît rnur d.îrla " şi "l1lurd.1ria regaIă", pe cari llU le-ar putea admite nici o 'lice�t.1 poet cl. Nici locul lui Martialis Epigr VllJ, 3, 5 - (' : ' EI cum rupfa situ j'l1essa!!ae snxa iacebunt A ltaqu» cum Licini msrmore pulvis crunt, ;\1e famen ora legeni ... care se presupune (,1 este o imilare după Hcr.ilius, nu poate veni întru sprijinirea acestei intcrpret.iri ; căci la lVlartialis ideile se potrivesc foarte bine: "şi când mor: mîntui lui l' lcssalla va zace sfărîmat de vechime şi iuarmora înall.i a lui Licinius va fi Pled, pe mine lotuşi l�urile mă vor citi". Drci oricît de mult s'ar mira cOlllcntatorii Nauck= '\lZieissznfels, în edilia lui Horatius ("Anderc nehmen imlller noch silu fiir f))o!c), şi noi credelll că llumai prin a interpretare (v. Illai sus) cste adrnisibilJ, şi aici ne găsim În societate foarte bun,] Înqclclllld cu cei mai buni cOlllentatori ai lui Horatius I<:iesslrng;Hţ:inu, d. Vll, 1\,)30. !) V LLl Illai j0S pag: 62 u. şi pag. 63 nota 2. [58] 58 RADU 1. SBIERA 6 într'adevăr de la 65 î, H. pînă Jaanul O ar fi 65 ani, şi de la anul O pînă la 1935 d. H. ar fi 1935 ani, şi deci de la 65 Î. H. pînă la 1935 d. H. ar fi în total (65+,1 935=) 2000 ani. Dar un an O, care ar separa era creştină de timpul inainte de Hristos, nu există: după anul 1 î. H. urmează imediat anul 1 d. H. Prin urrnare r de la 8 Dec. 65 î. H. pînă la 8 Dec. 1 î. H. sîni 64 ani, " "" " 1 î, H. " "" " 1 d. H,." 1"" """ '" 1 d. H. " "" ,,1935 d. H. ,,1934,,; deci în total: de la 8 Dec. 65 î. H. pînă la 8 Dec. 1935 d. H sînt 1999 ani. Rezultă dar că socoteala ce s'a făcut, precum am arătat sus, este greşită, şi că 2000 ani de la naşterea lui Horatius întîmplată la 8 Dec. 65 î. H. se împlinesc abia­ la 8 Dec. 1936 d. H. 1). In acest curs de inaugurare a unui nou an de se: minar latin, pe care I ... am dedicat în întregime citirii şi interpretării operei lui Horatius, ca un sincer omagiu de admiraţiune adus acestui mare poet, gînditor şi filosof al vietii, nu am avut intentia să fac o biografie propriu zisă a lui Horatius, nici să adaog o carte în plus la aproape nesfirşitul număr de cărti scrise despre el 2), ci, ca o intra: 1) Prin urmare: 2000 ani de la naşterea lui Vcrgilius (15 OeI. 70 î. l-I.} s'au împlinit în 1931 d. H., nu în 1930; de la naşterea lui Livius (59 î. H.) se împlinesc în 1942 d. H.; dela naşter(a lui Ovidius (20 Martie 43 î. H.l în 1958 d. f-L; de la nasterea lui Augustus (23 Sept. 63 î. H.) în 1938 d. H.; de la moartea lui Cacsar (.15 Martie 44 î. H.) în 195, d. H.; de la moartea lui Cicero (7 Dec. 43 î. H.) în 1958 d. H. 2) Intradevăr toate cărţile ce s'au scris despre Horatius, ar putea forma ele singure o în1reag5 bibliotecă. Nu ştiu dacă nu s'ar potrivi pentru această sumedenie de scrieri, şi anume ca dorintă, c,eea ce ne relatează ca fapt Martialis, Apoph. lQO, despre Livius, făcînd o aluzie find 1,1 prea marea Întindere a operei acestuia, din care acum în sec, I. d. H. s'a făcut lin rezumat: Pellibus exigl)is orlatur Livius ingens, Quem l�ea non totuni bibliotheca capii. (In pergamente mici se stringe' uriaşul Livius, pe care biblioteca mea nu" cuprinde în întregime). ' Trecînd peste marca mulţime de scrieri inutile şi f5ră nici o valoare, I11,V gîndesc nu numai la atîtea scrieri din evul mediu şi nou, o adevărată cronică scan-- [59] .OHOP,xtms FLACCUS ducere în substantiala operă poetică a acestuia, să dau ele ..... · vilor mei portretul poetului, aşa cum ni se înfăţişează el" însu-şi prin obiectivul propriilor sale scrieri. daloasă, care pretindea d Horatius 'este cel 'mai stricat şi pervers om (despre aceasta vezi pag. 9) nota n,ei şi la editia odclor şi .epodclor lui Horatius publicată' la 1834 de filologul olandez P. Hofman Peerlkamp. Nu pot să uit nici astăzi, după- 44 ani decind am luat în mînă pentru prima oara această carte, ce impresie deza» stroasă a făcut ea asupra mea: mi se pă.ca că pierd tot terenul solid de sub pi .. doare. Vedeam operind bisturiul bunului plac. A patra parte din odele lui Ho­ ratius le-a declarat ncautentice şi false. Tot ce nu se potrivia cu persoana Jur' Horatius aşa cum 0 vedea şi şi "o închipuia el, a fost eliminat; la Carm. I, 16, 13 zice el: "Equidelll Horetium non agnosco nisi in illis ingenii mcnumentis, quae tem­ apta el rotunda sunt, ut nihil demere possis, quin elegentiam minues." El a făcut şcoală, Pe urma lui şi după exemplul lui s'au năpustit asupra lui Horatius omul", [ime de scriitori, cari tăiau şi îulăturau tot ce puteau şi credeau. Nu amintim decit pe F. Martin,În Programme, Posen, d.n 1844, 1858, 1860, eic: A, Meineke, G. Linker, în editiile lui Horatius; O. F. Gruppe, în Minos, Ubcr dic Interpola-­ tionen in den rom. Dichtern mit bcsonderer Rucksicht auf Horaz, Virgil u. Ovid, Leipzig 1859, şi în Aracus, Berlin 18,2, K. Lehrs în editia lui .Horatius, Leipzig 1869. Asemenea încerc.iri ali frecut şi pesfe pragul secolului nostru: F. Teich­ miiller, Das Nichthora'lische im Horaztcxt, Leipzig l (J08, etc. Toti aceştia fac marea greşală că văd în Horatius un poet perfect, în loc să-I considere aşa, cum ni se prezintă el însuşi, ca poet în dcsvoltare, cu părţ! bune, şi altele mai slabe, E adevărat că mult înainte de Peerlkamp genialul filolog englez R. Bentiey, în editia lui Horatius din 1711, a .făcut încercări să Indrepte textul lui Horatius prin conjecturi, adeseori foarte ingenioase, după principiul stabilit de el la Carm. III, 27, 15: .Nobis ei rctio el res ipsa centuni codicibus poJiores sunt", şi în alte locuri. Vorbind despre el, zice M. Schanz în Gesch. d. rom. Lift., Munchen 1935, II. 1 § 266 "Es ist uberalI der Mal\stab der Korrektheit, welcher fUr die Emen" dation besfil11l11end ist .. , nur ZlI lcicht Iăuft cin·c solche Mefhode Gefahr, zu wenig die Individualitiit des SehriftstelIers zu bcrucksichfigen llnd ,sfat! den Ab,,· schreiber diesen selbst ZlI korrigieren, Und dies hat Benfky 11I1Zăhlig�i11al gdan". Dar tot Benlley a fost acela care a recunoscd şi stabilit ca bază a textului horatian pe codex Blandinills anliquissimus, şi strdduintcle acestuia au avut drept Uft.lare o pătrundere intensivJ il operei şi J persoanei lui Horatius. "Editia lui Hq:· ratius de Bentley poarU şi astJzi coroana gloriei nemuritoare" (Schanz L c.l. In schimb însă Peerlkamp Cli editia sa, precum şi toti adeptii şi imitatorii., lui nu fac asLlzi decît să mjreasc,l volumul unei bibliofeci. "Man erkannte, dall das, Vorgehen Peerlkamps ein geistrei:hcr Irrtum war", zice Schanz 1. c. [60] PA.DiJ 1. SBIER.A, Q. HORATIUS FLÂCCUS. 'Persoana lui în oglinda propriilor sale scrieri. INTRODUCERE. 8 Cunoaştem 'mai multe biografii ale lui Horatius, can iinsă sînt lipsite de orice valoare 1), afară de două. Dintre acestea din urmă, biografia lui Horatius scnsa de Pomponius Porphyrio 2) s'a păstrat la începutul co­ .mcntarului lui Horatius alcătuit de el 3). Biografia, aşa cum ni s'a transmis, nu ne prezintă forma 'ei originală 4). De; .carece ea nu ne aduce elemente noi, ci se bazează exclusiv pe datele cuprinse in scrierile lui Horatius - şi pe acestea .le putem lua de-a dreptul din scrierile poetului, � nici ea nu prezintă un interes deosebit. Singura biografie importantă este cea scrisă de C. Sue« tonius T ranquillus 5) în cartea sa De viris illusfnbus, şi anume în partea de poetis 6). Valoarea acestei biografii con= -sistă în faptul că Suetonius nu se bazează numai pe cele ce ne spune .Horatius însu-şi despre .sine, ci şi pe core- spondenta dintre Maecenas şi Augustus şi pe scrisorile lui 1) C. Kirchner, Novae quaest. Horat., Progr. Pforta 1847, pg. 42; Reiffer .. scheid, Suetoni rel., pag. 387; \YJ. Chrisr, Horaliana, Sitzungsber. d. Mlinchn. Akad. d. Wissensch. 1893, pag. 60 u. şi 76, 2) sec, Il l d. H. <, B) Porphyrio însu-şi se referă la biografia lui Horatius ce a scris-o, în cornen­ ,ilarul său la HOL SaI. 1, 6, 41: Pa/re libertino n atum esse Horatium el in narre» tione, quam de vila i/lius habui, ostendi. 4) J. Vahlen, Hermes 30, 1895, pg. 25, 5) sec. II d. H. G) Această biogr: fle ni s'a păstrat, prescurtat", în manuscrisele lui Horafius, vezi C, L. Roth, C. Suctoni Tranquilli Ouae supersunr omnia, pg. LXXX uu. Textul ei vezi Roth, 'ibid., pg, 297 li.; Reifferscheid, C, Suctoni Tranquilli rcliquiae, pg, 44-48; ş. a, În manuscrise nu este arătat numele lui Suetonius ca autor. Totuşi prin .. faptul că 'în scholii şi comcntare 'se\citează sub numele lui Sucloniuslucruri cari se . găsesc în acc ast.i biografle, se face dovada că el este autorul ei. Vezi Acro la 'Hor. Carrn. IV, 1 I : U/ relert Sue/onius i� vila Horatii; Porphyrio la HOL Ep. II, 1, 1 : . cuius rei eliam Sue/onius auclor esl Cel dinlâi care a rcvindicat lui Suctonius această ,'biografle, este Pc/rus Nallnius Alcmariensis, Miscell. pg 72, vezi Roth, op, c, pg . . 298: Exsfal haec vi/a in ·colJlpluribus lloralii codicibus, unde primus pro/ulif Sue>< [61] Ăugustus către Horatius; el ne citează ş.! O' epigramă a luic! Maecenas către Horatht�ş 1). Dar cel mai important şi ce,l mai bogqi izvor pentru) cunoaşterea lui Horatius, sub orice raport, sînt propriile sale scrieri, prin desele amintiri relative la diferite 'înti.npIări şi situatii din viaţa sa. F 9 Q. H01 nune, Carrn. II, 17, 21 LI.: Iltrumque nosirum incredibili modo Consentit estrum . 2) Ibid. v. 8-12; .... l ile dies utremquc Ducet ruinern. Non ego pertidum Dixi sacramenlum: ibimus, ibimus, Iltcumque praecedes, supremum Ca/pere iter comiles pereti. 3) Carm. II, 17, care cuprinde această prezicere, este scris probabil în anul' 30 sau .29 î. FL, v. Horatius, cd Kicssling-Heinze, 1930, la Carrn. II, 17; 1, 20; II, 13; III, 8. 4) Sue/onius, vi/a Hor .: decessit V. KI. Decembris C. Mercio Censorino el C. Asinio Gallo consullbus = 2i" �oelll. 8 1. H. D.1Cl la Suetonius mai citim posl nonum et quinquagesimum annum, adecă dup.i 59 ani. aceasta este o nepotrivire, de oarece Horafius atunci nu avea 59 ani împliniţi, nici nu se găsia măcar în al 59:lea an al vieţii sale, ci împlinise 56 ani şi se găsia în preajma Împlinirii a 57 ani .Ia S Dcc. 8, care zi însă nu a ajuns-o. De aceea .I. Vahlen, Hermes 33, pg. 245, adaogă între quinquagesimum şi ennum cuvintele diem quam Maecenas obierst ae/afis agens seplimum el quinquagesimum, adecă. 59 zile după moartea lui Maecenas (ceea ce s'ar potrivi) În al SI :lea an a vieţii sale (ceea ce est� exact). \ M oar/ea I:a surprins pe f-'J;oratius; căci În acea criză el nu avusese nici măca'r puterea sJ,şi facă În scris testamehtul, ci a numit oral drept mO_5tenitor pe Augustuss v. Suc/onius 1. c.: herede Augusfo Ipalam Ilullcupalo, cum urgenle vi valefudini, /1on sulficerel ad obsigndndas leslal71enli fabulas. Peerlkamp op. c. pg. 234, şi după el H. 1 2 . v'estem servosque sequentes '), In magno uf populo, si qut vidisset, avita Ex re praeberi sutnptus mihi crederei illos. Dar cel mai bun şi incoruptibil 3) păzitor care-I în sotia mereu şi-l conducea pe la toţi învâţătorii 4), a fost tatăl său fl), v. 81 u. ; Ipse mibi cusfos incorruptissimus omnes Circum dociores aderat. Caracteristic pentru tatăl lui Horatius este faptul că el, deşi provenit din clasele de jos, om simplu, sărac 6) şi ne­ cunoscut, dar cu bun simţ, a avut nu numai grijă să îrn- i ) Ârfes liberelcs, cunostintele necesare .unui nobil roman, pentru o cultură ge: ncral.i şi temeinică. 2) Intre aceştia a fost şi un c.ipsarius, care SJ:i ducă lilblita, tobula, şi lădiţa .(cutia, geanta), capsa sau loeu/us, cu rccvizite lc şcolare. :1) Sclavii vechi, bătrîni, incapabili ele alt lucru, erau trimişi s.i însoţească pe copiii st.ip'inilcr la scoal.i ; dar în acelaşi timp ci, înşi:şi corupti, au fost adeseori pentru aceştia lin izvor de corupţiune. ,1) Cunoscut este faimosul îuv.iţ.itor b.it.îuş plagosus Orbilius, cum îl numeşte Horatius în Epist. II, 1, 70 U., sillgurul din inv.uărorii săi pe care îl aminteşte. Despre acesta vezi Suctonius, De Grall1ll1aticis 9: Fui! autem neturee ecerboc. non modo in sntisophistas, quos omni in occasione /aeeravi!, sed eliam in discipulos, ul el Horatius signilical p/agosuJil euin appellens, el DomilÎus Marsus (contemporan mai fin.ir al lui Hor.itius, po.rre �i el un elev al lui Orbilius) seribens: Si quos Orbilius Ierula scuticeque cecidit. ") II\'ll:�i tdt.ll lui indcplinia pe lingi elevul Horatius serviciile unui servus pnedagogus, CUll1 il aveau copiii de nobili bogati. G) Pauper, nu egeus, egenus nevoiaş, nici inops lipsit de orice mijloace. Pauper de la pal1- pu1in (vezi şi paucus � pau-c\)-S, paul/us < *pau-cs-/o-s sau *pau­ fe"/o-s) + par- a cîştiga (vezi /Jar-o, par-i-o); deci *pau(o) + *par-o-s,-a,-0-11I .(= "CMC cî�ligă putin") > "'pauparos,- .1,- om > *paupers ... > "pauperr, .. > *pauper,-a,-u111 şi pe urmd pauper deroclit, considera! ca lulpinj în consonantă -r {decI. II[), pentru toale trei genuri!?, în loc de tulpină în vocald -o, -a (decI. n şi 1). Vezi Curtius, Gnll1jzlige d. grieeh. EtY1l1ologie, Leipzig 18('9; Walde, Lat. EtY1l1. ""'/b. s. v. [74] 74 RADU I. SB1H.'A 22' - brace pe copilul SJ:J în haine bune, ca să nu ajungă obiectul bătăii de joc a colegilor săi de şcoală, ci, mai mult decît aceasta, să ... i dea, sub propria sa privegherc, cea mai aleasă instructie şi educatie. Pare că ar fi presimţit Ia ce înălţime şi strălucire ar putea să ajungă fiul său, şi poate tocmai această îngrijire aleasă în Roma a fost cauza că s'a trezit şi a ajuns la deplină desvoltare geniul micului copil de libertin din Vcnusia. De aceea Horatius îl numeşte 'cel mai bun dintre părinţi peter optimus 1), şi plin de multumire pentru tot binele ce l-a avu! dela el, exclamă: Laus illi debetur el a me gralia maior 2). Nu credem că s'ar putea ridica amintirii unui tată de către un fiu un mai frumos monument, decît acesta pe care l ... a ridicat Horafius tatălui său prin această satiră 1, 6, şi în general oridecîteori vorbeşte de el: un alt adevărat ... monumenfum aere perennius Regalique situ pyramidum altius .. 3) care în acelaş timp este şi cel mai strălucit monument al caracterului lui Horatius, care, cu cea mai curată dragoste şi cea mai adîncă recunoştinţă, îşi pleacă gîndul şi capul şi strălucirea, în fata lumii şi a vesniciei, înaintea aceluia care fusese odată umilul sclav din Venusia, tatăl său. '" Trezirea firii de poet. Horatius ne spune în Epist. II, 2, 49�52 că după lupta dela Philippi 4), inapoindu-se cu aripile tăiate şi vă.: 1) Sat. J, 4. 105. 2) Sat. 1, 6, 88. a) Carm III, 30, I uu. 4) Lupta dublă de la Philipp\ s'a dat În· 42 î. H. între C. [ulius Caesar Oc'" tavianus (mai pe urmă irup.iraiul A.hgustus) şi M. Antonius, ca reprezentanti legi, timi şi autcriza]! ai senatului şi poporului roman, pe de o parte, şi asasinii lui Cae­ sar M. Brulus şi C. Cass.us, (.1 �p5răt()ri ai ideii republicane, pe de altă parte. Aici a luptat Horatius, CII Qradld de tribunus militum (Saf. I, 6, 48; vezi şi Sue: tonius, vita Horatii: bcJlo Phillppensi excitus il Ivlorc» Brulo imperetore tribunus militurn meruiti, în fruntea unei legiuni, de partea lui Erutus şi Cassius, cari, în [75] p 23 a. I-lORATIUS FLACCUS zîndu=se lipsit şi de casa şi de ogorul părintesc 1), sărăcia, .. indrâzneaţă, l-a făcut să scrie versuri: Vnde simul primum me dimisere Philippi, Decisis humilem permis inopemque oeterni EI leris el fundi pauperlas impuJiJ eudsx VI versus facerem 2). cele din urrn.i, fură învinşi de oştirile lui Octavianus şi Antonius. Dacă în Carm. II, î, 9-12, adrcsându-se prietenului său din tinerele şi camaradului de luptă Pomle peius Yarus, îi zice că în toiul fUi;ii generale a l.is at srulul : Tecum Philippos el celeretn fugam Sens! re.ict« non betie parmula, Cum irncta viitus el mineces Turoe solum tetigere mcnto ; Horatius nu-si bate joc de' sine, r eproşindu=şi ruşinea unei fugi, ci el face, În: primele 4 strofc, trei categorii din luptătorii bIiuti ai lui Brulus şi Cassius : 1) Pom'" peiu,,';Yarus, care, cootinuindu-si rezistenţa, s'a aruncat în noi luple (v, 15 u.), probabil în oştirile lui S. Pompeius (fiul lui Cn. PO!l1peius) şi Antonius (care se învrăjbise cu Octavi.mus) ; 2) Iegilfnil", c.rri, deşi ar fi trebuit să luple mai departe, au refuzat lui Brutus să dea o ucuâ Luptă, căzînd cu ruşine turpe la pămînt În [aţa . învingătoflllui (v. 11 u); şi 3) ci,: Horatius, care nici odată nu a fost soldat (iJ1l>' bellis Epod. 1, 16), ci pe care numai entuziasmul tineretii l:a smuls de la studii şi l-a Ucutsă îlilbrăti.şeze c iuz a "rcpublican J, şi" riunl'l� hazardul k1 ridicat, deşi tînăr" şi LirJ nici o pregătire, la rangul de tribunus militum, şi care, după înfrîngerea oştirii puse pe fugă, pe care el nu a cauz at-o, ci a "5 i In t i t- o" sensi (:-. 10), ca pe o forţâ majoră, ca pc o avalanş.l ce I:a prins CI putere elementară - acestui termen sellsi nu i s'a dat akntia cuvcniLi, şi toct1lpi el nu permite să se facă lui Horatius reproşul laşitălii, care i se făcuse de 31âtea ori -' il pAr3sit cu durere În I suflet llon bene (v. 10) ca Ula ce s'a dovedit pierdut'l, "t.îsJnd 'scul" (în sens rea": list sau figurat, nu illlportj). De "lifei aceast5 expresie a cunoscut:·� desigur de la, Archilochos (frg. 6), Albios (v. He'fodot Y, 95) şi Anakrcon (frg, 5 ). 1) In urma expropricrii pămîntului de L1 Yenusiaşi a distribuirii lui la sol" datii veterani (v. Appian 'Ep:foi.,,/. 4, 3), Horatius, piednd casa Iar din Venusia şi p:lmântul ft/lldus (�pist. rr, 2, 50 u) ek pe dealul Vo/lur (C,mn. III, 4, 9, la hotarul Între Apulia şi Lucani;), se nlu!.) definitiv la li astiel spiritul de observaţie, şi anume şi atunci cînd voia să=l ferească de viţiuri, v. 105 u.: ... insuevil paler oplimus hoc tne, Ut fugerem exemplis viiiorum quaeque no ten do, şi atunci cînd îl îndemna sau îl opria să facă ceva, v. 120- .122 şi 124: (·8 J Q. HOHATIUS FLACCtJS 79 dovadă, fată de Epod. 1, 31 u.: Safis superque me beJlignitas Ioa Dilavil, Astfel îşi afirmă el completa independenţă. Această in", dependentă, o trăsătură caracteristică a lui Horatius, el a .ştiut să şi-o menţină şi în toate împrejurările vieţii, chiar fată de cei mai buni prieteni ai săi 1). Epist. 1, 7, adresată lui Maecenas 2), este o ce=i drept drastică, a afirrnării acestei independenţe însu-şi protectorul şi binefăcătorul său 3). Din cauza unei indispoziţii, Horatius a plecat la ţară, promiţând lui Maecenas că va sta acolo numai 5 zile (v. 1); fie pc un debitor insolvcnt ca sclav crcditorului liberuin corpus in servitutem ; ob .creditem pecuniam addici (Livius). Addiclus vîndut, adjudecat, se întrebuinţează pe urmă despre un gladialor care se vindea conducătorului unei scoale de gladiatori la: .niste. magisler ludi gladialorii, şi care trebuia Sd [urv, rcpetând formula rostită de acesta iurare in verb a magislri; vezi şi iurere in verba alicuius (Livius, Seneca); .iurere in verba principis (Tacitus); iursre aliquo praeeunle (Plinius); vezi Petronius SaI. 117 j: in verba Eumolpi sacramenlum iura vimus: uri, vinciri, verbereri, fer: .roqu e necari el quidquid eliud Eumolpos iussisset. Tnmouem legitimi gladialores ,�mino corpora animasque religiosissime addicimus. Cicero a început să întrebuin­ teze addiclus şi cu privire la adeptul unei şcoale fi lcscfice, care este legat, ca printr'un .jur.irnânt sau o deciziune a judecătorului, de înv.iţ.iturile ei, v. Tuse, Disp. II, 2, 5: .qui certis quibusdam desiinstisque sententiis quasi addicli el consecrali sunt eeque Jleccessilafe constricii, al eliam, quae non probare soleanl, ea coganlur conslanliae causa delendere. 1) Deşi pretuia prietenia mai mult decît orice, ceea ce se poate vedea din Sat. 1, 5, 4.: Nil ego conlulerim iucundo ssnus omico. 2) Probabil în anul 22 î, R., vezi Kiessling:Hcinze ed. Hor., introd. la .această epist. r, 7. 3) Se ştie că �aecenas i:a dat în dar în tara Sabinilor o moşioară Sabini ,(Carm. II, 18, 14), rus SabinuJlJ (Suetbnius, vita Hor), fundas (Epist. r, 16, 1) .sau ager Sabinus (Sat. II, 7, 118), .. care afară de conacul stăpînului mai avea încă 5 foci vetre, case, date probabil cu chirie (Epist. J, 14, 2 u.), şi pe care o descrie in Epist. r. 16; 1-14. Hora/ius a fost deplin fericit cu aceasta, Carll1. II, 18, 14: Satis bealas unicis Sabinis. Ştie că bunătatea lui MaecenJs i.a dat de. ajuns şi prea de:ajuns şi \:a făcut bogat: şi Epist. r, 7, J 5: Tu me fecisfi locuplelem. Est� convins că, dacă ar mai dori ceva, Maecenas nu l.ar refuza, Carm. ,III, J 6, 38: Nec, si plura velim, lu dare deneges. [80] 80 J?ADU 1. SBJEJ' goveţ şi biet strigător public, Volteius Mena, este luat de un nobil bogat la moşia sa dela [ară ; entuziasmat la în: ceput, era să se facă şi el gospodar, cînd este lovit şi de umbrele acestei vieţi. Nu mai poate suporta, este nenorocit (v. 46�93). Şi împreună cu acesta pare că auzim şi pe 1) Se pare Cd toată boala lui Horatius din acea vreme ar fi o gravă indispo­ zi tie de ordin sufletesc, provocată de marea nemultumire cu viata şi situatia lui de atunci, nepotrivifă de loc cu firea şi cu temperamentul său şi cu conceptiile sale .de viat.i. "Codrul Cosminului" X [82] 82 RADU 1. SBrEJ tcnia lui Maecenas, dacă numai din întîmplare I-ar fi el­ ştigat ca prieten, Sat. 1,\ 6, 52 u.: Felicem dicere non hoc Ne possim, casu quod te sortitus amicum. 1) Suetonius, vita Horatii. L [83] 31 O. HOI,AT1CS FLACClJS 83 Dar nu întîmplarea i l-a adus în cale, ci oameni cu greutatei:au spus ce este Horatius, v. 54 u. : . Nu/la etenim mihi le lors obtulit .. opfimus olim Vergil.us, posl hunc Varius dixere, quid cssem. Maecenas nu a căuta! să-şi facă prieteni printr'un exces de bunăvoinţă şi nici din ambiţiunea deşartă de a se vedea încunjurat de multi, v. 51 u. : \ ... prava I Ambitione procul, ci printr' o selectiune severă, distingînd pe cei buni de cei răi, v. 63: ... qui iurpi secernis lionestum, ŞI cu prccauţiune îşi alegea numai pe cei vrednici, v. 51 : Preesertim caulum dignas adsumere. Şi această prccautiune a fost atît de chibzuită şi îl făcea atît de dificil în alegerea prietenilor, încît abia după nouă luni de la prima întrevedere � în care timp desigur l-a urmărit pe Horatius cu atentiune în toate manifestările lui � l-a chema! şi l-a primit în cercul prietenilor săi, v. 61 u.: ... abea, el revacas nono posl mense iubesque Esse in amicorum numere, De aceea se simte fericit că nu întîmplarea şi nici originea nobilă, ci faptul că Î.:a plăcut din cauza calită ... ţilor şi a vietii sale curate, i-a cîştigat prietenia, v. 62 �64 : Ivlegnum hac ego duca, Qu()d plecuiT; Iibi, ljUJ turpi sccernis houestum Non petre praecleto, sed vite ei pectote puro. Şi fată de împărat 2) îşi păstrează Horarius libertatea ŞI independenta. ') In Fpist. J, 17, 35, ne araU Horatius convingerea sa despre marea va .. loarc .1 unei aprecieri venite drn partea fruntaşilor: PrilJcipibus placuissc viris non ultuno leus est. 2) A. fost natural ca prin MaeccnJs, primul sfetnic al lui ÂugllSfus şi loc­ ţiitorul lui in l nicia sa, v. Suetonius, vita Hor.: unaque el altera liberalitate locupletevit. Il Suctonius, vita Hor.: Scripla quidem eius usque adeo proba vii mensu= raque perpetuu (perpeluo Nannius, Muretus) opinetus est, ut non modo Seculare carmen componendum iniunxerit sed el Vindelicam victoriem Tiberii Drusique, privignorum suorum, eumque coegerit propler lioc trib us cerminum libris ex longo inlervallo ouarlutn addere ; pasi senncnes vero ouosdam !eclos nullam sui men= fionem hsbitsni ila sit questus : 'Lrasci me fibi scito, quod non in plerisque eius» modi scripiis niecum potissimum ksqueris ; an vereris ne epud posteros inimne tibi sit, quod videaris !amiliaris Ilobis �sse?' Expressilque (c1ogam ad se, cuius inifiulll est (şi aici citeazJ Suelunius primele 4 versuri din epistola lui Horalius li, 1): CUJll lof susfineas ei lanta negofia solus, ... [85] 33 O. I-IORATlUS FLACCUS 85 trece la acest subiect, discutîndu-l aproape în toată scn­ soarea, v. 20�213. Dar la urmă îi prezintă, într' o formă delicată, dar care nu lasă nici o îndoială, refuzul său. Pentru a scrie epopee, trăiesc şi acuma poeti, ca Vergilius şi Varius, apreciati de Ăugustus (v. 245�250), şi el, Horatius, dacă ar putea, cît vrea, v. 257: Si, quanfum cupetem, possem quoque, ar prefera să-i cînte faptele, decît să scrie sermones ce se tîrăsc pe pămînt, 1. 250 u. : Nec sermones ego mallem Repentes per 'humum quam tes componere gesfas. "Dar nici Maiestatea ta nu primeşte un cîntec mic, şi nici simtul meu de ruşine nu îndrăzneşte să încerce un lucru pe care puterile mele refuză să=1 îndeplinească" , v. 257 �259: sed neque parvum Carmen maieslas 1) recipil lua nec meus audef Rem tempiete pudor, quam vires ferre recusent i). Oricît de mult ar motiva Horatius acest refuz cu in: suficienta sa poetică � poeziile sale dovedesc contrarul ­ noi vedem în el continua sa grijă de a nu ... şi pierde liber- 1) "Maiestate", "Maiestatea ta" ca titlu dat împăraţilor şi regilor, se găseşte în literatura romană pentru întîia oară aici la Horatius. Pe urmă se înmulţesc exem ... piele: Phaedrus Fab. II, 5, 23; Suetonius, Caligula 22; Martialis VIU praef. etc. 2) In mod similar zice Horatius şi în Carm. 1, 6, 9 -12: ... duin Pudor 1mbellisque lyree Musa polens ve/al Leudes egregii Ceeseris el luas Culpa deterere ingeni. Tot aşa zice Horatius în Carrn. IV, 2, 31 u.: operosa parvus I Carmina Iiago, refuzînd prin aceasta să dea urmare Îndemnului lui Iullus Ântonius de a compune un ;;·r'l·u')ltW� În felul lui Pindaros, un panegiric epic, pentru preamărirea triumfului aşteptat al lui Augustus. EI, Iullus Ântonius îl va preamări cu mai mult avint. v. 33 u.: Concines majore poeta plec/ro Caesarem. [86] 86 FlADl1 r. Sp,jEPA 34 tatea şi independenta, pe cari a ştiut să şi le apere şi pă­ streze şi în raporturile personale cu l�.ugustus, refuzînd chiar postul de secretar intim al împăratului, pe care acesta i-l oferia cu atîta insistentă 1), o distinctie care de sigur ar fi onorat pe oricine. Prin urmare, dacă totuşi poeziile sale cuprind atitea laude la adresa lui Ăugustus, oricît de exagerate ar fi ori s' ar părea ele, acestea nu pot să fie nici colachii desgustă­ toarc, de cari se arată incapabil, nici dictate de vr'un in: feres, căci nu-l avea. In această lumină ele se dovedesc a fi sincere izbucniri de multumire şi fericire fată de acela care, în fine, după timpuri afil de tulburi şi zbuciumatc, a restabilit ordinea şi a întronat pacea pe toată întinderea imperiului roman. Născut chiar în toiul dezordinelor, revoluţiilor ŞI răz» boaielor civile, Horatius nu a văzut numai acele timpuri de zbucium interminabil, de totală nesiguranţă şi nelinişte, ci le-a şi trăit 2) şi leza simtit 3). Inaintea ochilor atenti ai tînărului s'au perindat Pharsalus 4), asasmarca lui Cae . 1) Suctonius, vila Hor., în baza unor scrisori ale lui Âuguslus, pe cari 'ci in calitate de secretar personal al imp.iratului Hadrian k'il g,lsit şi citit În arhivele acestuia, şi din cari ne C!t,;>,JZ,1 citeva ra�)Jg!i, ne S:.'U!JC CI ÂUgu:stus ZI voit s.1=! facă pe Horalius secretar inli!!] al s.iu, c.l Horat.us il ,-('[uz,d acest P0St atît de ono" rific, şi CJ j\ugustus, Cl! t0il!-G acestea, nu s', sUi','iraf �i <1 continuat .�J;;î arordc prietenia sa; atît de mult ţinea ci JaHor"tius: /-luguslus cpistolannn quoquc CI oiiiciiun obtulit. l loc .id ;\1<7('c('o,1IC/71 scripto signilical: '" 1 ut-: u.sc snttic icbc nt seri, bcndls episiclis enncorinu, OU1JL' ct ill(jnnus ! loratiinn ncstnu» (s.i se observe în dCC41SLI expresie ptd,:rc.J şi inlhnitatc.l prieteni,! cu care j\u,\:us!\lS şi Macccnils erau legati ele prietenul 10r comun lIofiJlius) a le clipi" abcluccrc. \ 'cnic! ergo ah iS/r7 porasitic« meusa aei h.inc rCR"iaU7, ci uos in cpisfc'Jis �":crib(,i1djs i�lva;; bit'. /lc IJ�' rccus}!J/i (!uideI7J auI susceusuit quiCrjUa/11 JuJ (Jl/lil'iliam <";Udn) Îngcrcrc desiif. J:.-').:faIJI CjJis/o/a(, (cdtre JToratiu�)1 C quibus' Zlr,�ŢUl!;C!}tj grdlia pduca "':I!hjeci: SU;!!G tibi d/iquicl iuri_'; (7jJUJ Inc, tal11qudil1 0; c0/1\'iC!l1{ Il}ihi fucris; rccfe cnilll <:1 non fen/crc lc.'ccris\ quonidi1J ia {ISUS {ni.'!i !CCUllJ CS�";C ve/u':, si per vâ!cfudincI11 fUc1ilJ fieri possjf.' j�f rllr,':U:';: (1"\;i qualelll habcdr17 llJClllOriafn, pt.)fej"is cx Scplirnio qUOqllC nas/ro audire; na:n iliCiclf' ul iilo COrd111 6cref d Ilie fui IlIClllio, JVcquc eni/ll, si fu superb liS <-ullicÎtitun 11 o::;lr/l 111 spre visli, ic!t'o no,'..' quoqllc u.',)[J'orr2VfP�)lf)uIJ2') (01 ufrtus, ,J.')i}�IT2V((fU.'10Dp.2V N aJ1nips)'. 2) TînJrtll lIorafius, cc"�i fJCc.1 sludlile superioare la Atena (Epist. 11, 2, 43-45), a fos! prins şi c'l ill acest vîrtej (vni pag. 74 ne,!.! 4). 3) Vezi pg. 74 LI., precuill �i nota 4 de pc pg. ,4 �i nQla 1 de pc pg. 75. 4) In anul 48, înfrîngerea definitivă a lui POlllpcius prin învingătorul ('Jesar. [87] 35 O. llOPATl1JS FLACCUS 8( sar '), Philippi 2), Âctium 3). După episodul din viata sa de Ia Philippi, în care a( fost tirit şi din care l:a scos fuga oştirii bătute, ce \:el răpit şi pe el 4), tînărul student de Ia Âtena îşi dă seama de noua realitate. Cu o intuitie rară a evcni­ meritelor ce se succedau, Horafius vede că salvarea impc­ riului nu poate veni de la legătura hibridă şi nedernnă dintre Ântonius şi Cleopatra 5), şi nici de Ia aspiraţiunile lui Ântonius imbibate de seva străină a orientului, ci nu­ mal din puterea de baştină a pămîntului strămoşesc al Italiei 1) La 15 ]ylartie 44 (1dibus Marjjis) Cacsar. Într'o �cdintii il senatului în teatru! lui POlllpcillS, cade asasinat, ca o ironie a soartei, chiar la picioarele statuiei ac-stuia, fostul S,lU adversar Înfrînt odată de el. S) Vezi neta 4 de pe pag. (4. ;,) La :2 Sept. 31 Î. H., s'a dat la Actiull1 lupta decisivă, în care Oclavianus frînge definitiv puterile unite ale lui Antonius şi Clcopatrei, lup!3 cu urmări poate nebănuite atunci, prin c..ri imperunn l�omanum il îndurat o trausfcrrnare radicala, devenind din rcpublic.i împ.uâtic. 4) Vezi mai sus nota 4 de pc pag. (4. ';) filiale mcnsirum, cum o llumcşteHoriltius CarJ11. r, 3(, 21. Intr'adcvăr Clcopatra, regina Egiptului, a prins În mrcjc le ci de femeie frumoasă mai întîi pe Cacsar. Despre petrecerile nocturne .;i mesele fJstLloasc ale lor şi despre legăturile lor de dragoste, al c.iror fruct il f,,:,t un fiu I\.disarion, şi despre vizita acestei regine la 1<0111<1 vezi Suctonius în biogrilfia lui Cacsar în f)e vila Ceesorurn 1, :<2: Dilesit ci rcgines, ... sed J11JxinJc Cleop atr.nu, euro qu: el convivia in prinuun luceiu sacpe prolraxi! el eedein n.iv e l!lalaJ1lcgo p acne /lclhiopia lenus Acgypturn pene= ira vii, nis! cxercitus setşu! iccusasset , cţuam denique eccit.im in urbctn non nisi me ximis honoribiss pr.iemiiscţuc auetam rcmisit, tiliumque neiurn appdlare llomille sua passus esl Quem r;uidcm lJonnulli GraccorullJ simiiem quof{ue Caesari el {orl1la ci iuccssu IradidcwllI. Vezi �i biografia lui Caesar la Plu!archus 48-40. După moarlca lui Cacsar, Cleopatra a reuşit s,l acapareze pe An!onius în aşa m:isura, încît <1CCStd, care o chernaşe la Tars0s spre justificare, CiiZll complet în lai urile ci, îi f.îcu crsiuni de mari terilorii În Asia, mImind pe fiii ei regi, aranj:î scrb.lri de un lux nebun, se cJs.l!ori cu ea, puse poporul sJ a,10re pe copiii lor co: muni Alexandru şi Clco,'alra ca Leii Osiris şi .15is, izgoni pc nevast:î:sa legiti1llJ Octavia, sora ll1i1i mare a lui Octaviill1Us, şi Llcll un test,HIlen! ruşinos în folo�ul el. Vezi PltrLHChus, biografia lui Antonius 25-<9, 36-37, 51-((. Dup.l Sillll, iJcrca lui A nfonius, Încerc} tll
  • 1) Senatul voind să ridice lui Augustus un altar în curie, Augustus a încu ... ' viinţat numai ridicarea, În cinstea sa, a unui altar închinat zeitei Pax Augusta pe campus Mertius. In Index rerum a se geslarum (vezi lvlonumenium Ancyrenum. 2, 37) Augustus scrie următoarele: Cum ex Hlspenia Galliaque rebus in his pro ... ' vinciis prospere geslis .Romam redii Ti. Nerone P. Quinli!io cousulibus, aram' Pacis A ugusiae senetus pro reditir meo eonsecreri censuit ad campum Marlium, in­ qua megisiretus el sacerdo/es el virgines Veslales anniversarium sacriticium Facere' iussit. Acest Ivlonumentum Ancyrnnum este cea mai mare inscriptie latină (în reali= tate bilingvă, latineşte şi greceşte) săpafă şi păstrată pe păretele de marmoră din', pridvorul templului lui Augustus şi al Romei din Ancyra (azi Aogora). O copie în ghips făcută din initiativa lui Mommsen de arhitectul Hurnann se g:Jseşfe la Berlin •. 2) Primele o ode din car/ca III. 3) Mai ales în Carrn. 1lI, 2. 4) Carm. 1Il, 2, 13. G) Horatius a fost prezentat lui l'v1.1ccenas In primavara anului 38 î. H_ Aceasta rezultă din următoarele considercnte : Satira 11, 6, a scris ... o Horatius pe la> sfîrşitul toamnei 31, ceea ce se poate stabili din aluziile ce le fiice la unele eveni ... , mente În vers. 53 şi 55. In vers, 40- 42 ne zice că aproape 7 ani; au trecut de=: cînd l-a primit Maecenas în cercul prietenilor : Septimus oclavo propior iam Iugerit ennus, Ex quo Maecenas me coepil babe re suorum In numere. Deci aceasta s'a Întîmplat în iarna 38/7, nouă luni după prima pr�zelltare� Sat. r, 6, 61- 2 (vezi mai sus pag. 83);. prin urmarl prezentarea a avui loc îll> primăvara anului 38. [90] .RADU J. SEIET�A 38 .ratius scrie Epod. 7, un impresionant şi zguduitor apel, ce putea să vie numai de la cel mai veritabil patriot. Pacea de la Brundisium între Octavianus şi Ăntonius se închc­ iase în Sept. 40; în anul următor amîndoi încheie cu Sex- . tus Pompeius tratatul de la Puteoli, prin care se acordă o amnestie generală, ceea ce produce o mare bucurie în Ro.:' . ma 1). Dar la finea aceluiaşi an 39 izbucneşte din nou con= -flictul, şi în consecinţă războiul civil, între Octavianus şi Sex. Pompeius, ce ameninta să stîrnească o nouă conflagraţiune generală. Horatius, tînăr, în vîrstă de 26 ani, la începutul activităţii sale de poet, abia cunoscut, scoale în această epcdă (7) fiorosul strigăt de alarmă pentru trezirea constiin­ tei celor ce au tras din nou săbiile. "Incotro, Încotro vă repcziţi, crirninalilor 7 De ce luati în mînă săbiile abia bă- t ' t � 7" 1 ga e In eaca : v. u. : Quo, quo, scelesti, ruiiis aui cur dexteris Apfanfur enses conditi ? "Prea putin sînge latin s'a vărsat pe uscat ŞI pe .rnare 7" v. 3 u.: Parumne campis afque Neptun» super Fusum est Latini sengumis ? şi nu pentru a zdrobi pe duşmani, "ci ca, după dorinta lor, .acesr oraş să piară prin mîna sa proprie?" v. 9 u. : Sed ut secundum voia Par/horum sua Tlrbs heec periret dextere ? Nici fiarele nu au acest obicei, decît doar între spccn diferite (v. 11 u.). "Nebunia oarbă vă apucă, ori o forţă mai iresistibilă ori o vină?" v. 13-14: Furorne ceecus 'an rapit V1S aCTlO, An cu/pa? \ Resp..:wsum daie l (v. 14) "răspundetil" tuna FIo= vralius. [91] 39 Q. HOR),TJUS FLACCUS 91 Epist. r, 2, 46: Ibid. 56: 0) Epist. l, 20, 22: Sat. I, 6, 64: Epist. r, 10, 32u.: "Amară soartă mînă pe I-;(riit0ri şi poeti, şi pÎn,] tîrziu Î;) evul nou, chiar pînă în pragul secolului XiX, se ridicar.; voci cari ar.itau pe Horatius ca tlind cvintesenta tuturor relelor şi pcrversilJtilor; vezi d. cx. Pastorul :,liiller Gottfr. Ephr., I-list)risch'l�rilischc Eildcitung ZLl Iloligcr KCIlI�tnis und Illitzlichem Gebrauchc dcr alten latcin, Sc!ln(/slelkr, Dresden 174,; SCl1l1lC loh. CottFr, Spa­ ziergang nach Syrah:us, Leipzig iso; (Vezi E. Stemplinger Horaz in: Urteil d. Jhdte, Leipzig 1921, pg. 35-4,; şi ar/ic0lul Hora/ius 10) în Paulys li "iif.�XJ;;lp�t�lt!t"W'Jlw*,#1utl"tj� ,�V"'" , I :1 [101] Intocmirea Spătăriei Îniroducere Textul de faţă e un capitol interesant din istoria administratiei Ţării=Româneşti sau mai bine zis a Munteniei, căci se vede că a fost scris la Bucureşti după stil, hărtie şi continui. Se vede că a fost un beer velit sau un bcerinaş, un fel de logofăt pe o treaptă mai Înaltă, care se simtea ca un patriot român şi care vedea cu jale că erau prea putini Români chemati la dregă ... tcria ţării. Textul e un fel de program de reformă administrativă, cu mult înaintea Regulamentului Organic. E scris de mâna unui cărturar, care se pare că a învăţat la o şcoală grecească, şi la intăia vedere seamănă documentelor gre" ceşti, căci documentele de pe vremea acea sunt scrise în aproape acelaşi fel. Dccbşte se ştie că mai mult de jumătate din literele din alfabetul cirilic sunt scoase din cel grecesc, şi trebue puţină îndcmănare ca cele două alfabete să se asemene şi mai mult. Amăndcuă obicinuiau pe vremea cea să scurteze cuvintele, să arunce litere pe deasupra şi chiar să scrie în trei scări. Asta face ca cititul să fie câte odată foarte greu, mai ales când e vorba de cuvinte necbicinuite şi termeni tehnici uitaţi de atuncea. Cu o sin= gură excepţie am desluşit toate, un cuvânt pe care J, .. am întâlnit de două ori, l-am Însemnat şi am pomenit că am lăsat treaba'n ... curcată. Dealtfel am împlinit toate cuvintele, aşa că se poate ceti uşor. Textul, înainte de toate, are o importantă istorică. Ne arată cam cum erau aşezămintcle administrative de pe vremea cea. Se deosebesc cu toiul de cea ce se ştie pănă acum. Pe Iăngă Vodă, spătariul era într'adevăr ceeace am numi astăzi primul ministru; înţelesul cel vechi s'a şters cu desăvărşire. In mâna lui s'au strâns toate frânele guvernului: era şi ministru de finante, şi ministru de justitie, şi ministru de interne, cu un cuvânt mai toată administratia. Şi legătura care exista Între aceste instante era cât se poate de [102] 102 N. GASTEI� 4 simplă şi cătecdată ciudată. Bucureştiul se pare că a fost atunci un oraş mic, erau numai patru poduri care duceau la centrul ora= şului. Azi numirea lor s 'a schimbat şi schimbarea numirilor stră> zilcr e o nenorocire, căci se şterge toată amintirea trecutului. Dar eu îmi amintesc de cele patru pomenite aici. Textul mai are un interes şi din punct de vedere filologic. E o limbă cam greoaie, uneori trebue să te gândeşti până dai de adevăratul înţeles, Puncte şi virgule nu se află. Am reprodus pune­ tuaţia aşa cum se află în manuscript. Textul e împănat cu cuvinte tehnice turceşti şi greceşti. Tctuşi, limba nu e a unei anafcrele nici a unui zapis, căci acestea erau ticluite după un tipic care nu se schimba, ci este mai mult o limbă judecătorească sau administra= fivă. Multe din aceste cuvinte nu se găsesc nici fa Tiktin nici la Adamescu şi Candrca. Mai toate aceste cuvinte, cât mi=a fost cu putinţă, le-am Iălmăcit. Cuvinte străine sunt doar vreo două-trci : delicat, cantelarie, corespondenţă, care însă n'au venit din Franţu= zeşfe ci din Nemţeşte, de pe la Braşov, de unde venia şi hârtia, şi pânza şi alte lucruri. Mai avem şi cuvântul arhaic "fur" În În= [eles de "hot" şi .furiile", "hotiile". Interesantă e forma că "ră: vaşele de drum", adică paşapoartele, "se atârnă de grumazul 10: gcfătului". Noi am zice astăzi "depinde" dar de aici se vede că s'a gândit la forma nemţească "hangt ab vcn ... ", N'a vrut să spue "spănzurat" cum am traduce noi astăzi, cuvântul nemtesc hăngen, căci se părea înţelesul cam curios, şi atunci am scris "atârnă de grumaz". Şi se mai găsesc multe alte forme foarte interesante, Cred dar că publicarea acestui text este o contribuţie la is= rcria culturii nationale şi� il năzuinţelor bocrinaşilcr din acea vreme, cari se vedeau îndepărtaţi de Ia orice dregătorie. Păcat că acest document a rămas fără iscălitură. Se poate că acestea din adins au rămas fără iscălitură, cine ştie ce primejdie îl pândca pe scriitor dacă În acea vreme îl prindeau cei sus puşi, împotriva cărora in» ccndciase acest text de s\�ătărie, adică o reformă administrativă, care, poate, pe vremea cea părea a fi revoluţionară 1). 1) Din tol cuprinsul se pare c5 acest document a fost scris pela începutul se. colului XVIII poate pe vremea lui Ipsilanti în toiul epocii Fanariote şi când încep,u a miji o mişcare naţională, care duse de-adreptul la Tudor Vladimircscu. Autocul a trăit în vremea aceea când domnii ţării mai aveau o capuchehae la Constantinopole [103] INTOCMIREA SPĂTĂRIEI 103 Multe s'au schimbat de atunci, în bine sau în rău, 'altii vor ludeca. In orice caz, propăşirea nu se poate tăgădui 1). Intocmirea Spăiării cum trebue să fie şi pentru opşieasca odină şi pentru cinstea ce se cuvine să aibă un Spătar iubitor de dreptate 1. Spătar după rănduială, se crăndueşte de către stăpânire, un beer mare din pămănreni fără a da vre=un auaet 2), cu cuvănt că fiind beer pămănfean este dator a dori şi a pchti odihna tuturor lăcuitorilor patrioti ai săi, se cuvine a sluji ţărăi şi a să chivernisi. Şi spătarul ca un beer avăndu-şi veniturile casei, adecă moşiile, viile, ţiganii, scutelniceii, poslujniceii şi alte acareturi :1), urmează să nu sufere jafurile sau căştigurile cu nedreptate precum le pri­ mesc streinii, ca şi pildă bună să dea obşrei, şi de adevărat pă­ mănfean să se numească. II. Logofătul spătăresc, carele este cărma a toate trebi a stă=' pănirii, trebue sa fie nestrămutai 4), cănd va fi marturisit d' ajutor al trebii, de vrednic, de cinstit şi de cu frica lui D-=zeu, pentru că un logofăt vechiu este praciicos întru toate iar mai vărtcs la ju= decăţi carele sănt cele mai delecate trebi şi vătămătoare de suflet. Logofătul spătăresc este da for să fie praoilnic 5), alcătuitcr bun de anaiorele 6) şi de toate hărtiile ce es din judecată la săvărşirile pricinilor ce se judecă adecă să fie mai cu ştiinţă decăt judecătcriul căci judecătorii să primenesc în toată vremea şi cănd logofătul nu va fi practicos şi ştiutor de toate următoarele pricini ale judecăţilor spălării atăt de cele noi căi şi de cele vechi ce se intămplă a să mal clirisi 7) din nemulţumirea d' afaţilor (?) celor nesupuşi la drep­ tate şi iubitori de pricinuiri neadevărate. Unii judecători noi şi neobicinuiţi cu judecăţile spătărcşti nu poate săvărşi nici o pricină, căci la spătărie să cercetează pricini şi între dregători mai era şi ceauşul cel mare şi steagul. E curios că nu pomeneşte de agale. 1) Am subliniat toate cuvintele de origine străină şi curiozităţile gramaticale. 2) Leafă. 3) Posesiuni. il) Permanent. 5) Advocat sau cunoscător al legii. 6) Document, raport. ") A rezulta. [104] 104 M. GASTEn 1 politiceşti, bisericeşti şi englemeiiceşii 1). Spătarul şi cu judecătorul spătăresc sunt o parte din ueliţi 3). Anaforele ce să fac dela spă­ tărie, să înfăţişează drept la domn, de aceia logofătul trebue să aibă meşteşugul Întocmirii anafcrelor, şi să ştie unde să pue capul 2); praviJii la fieştecare pricină, că acest meşteşug nu'l poate avea toţi cei ce să numesc logofeţi, fireşte fiind trebuirea ca să aibă un 10: gcfăt înţelegerea pricinilor şi ţinerea de minte lucru care este. foarte gr,"u, că şi praoilnicii să ni mulţi, dar nu ştiu toti unde trebue să se aşeze capul din pravilă, de aceia iarăşi un logofăt spătăresc trebue să aibă leafă dela vistierie ţării mai Îndestulată ca să nu să abată la hrăpării 4), să poarte cărma judecăţilor bine săvăr­ şindu-şi trebile judecărilor prin cotulicările departamentului să să păzască sohretul fj) (?) spătarului celui iubitor de cinste şi de drep­ tate la săvărşirile hctărărilor ce să dau prin anaforele la judccatele pricini să aibă logofătul şi canonisitele 6) iraturi 8) ni/a xhisaS) (1) pentru că el ţine canţelarie cu a sa cheltuială, arc logofeţi şi con" clica, plătindu-Ie leafă dela sineşi fără a i să plăti acele cheltueli nici dela visterie nici dela spătărie şi s'ar cuveni să i să plătească pentru că iarăşi în trebile [ărăi să cheltuesc, şi pentru că el deja o vreme Încoace, din logofeţi ce numai cu numele sunt logofeţi, şi elin spătarii ce nu au fost înfipţi la treabă fără numai la interes, sau făcut un obiceiu a da logofătului spătăresc avaet pentru lege­ feţie spătării ce face Întru toate, iar mai vărtcs la cercetarea tăl> harilcr care cercetare nu o pot face toţi, a să scoate cel vechiu logofăt şi a să orăndui altul nou fără de nici o ştiinţă de treaba spătării zic şi eu ca să să dea spătarului de către logofăt un ce (1) nu cu nume de avaet, ci ca o Hlodorămă sau poclcn, că orănduin­ du-să spătar fără de ştiinţa trebii spătăreşfi vătaf asemenea, logofăt asemenea, şi condicar asemenea, foaie trebile spălării să străbat 9} din drumul lor, şi nimeni nu le poate scoate cu sfărşitul la ade= 1) Sociale. 2) Boeri mari. 3) Capitolul. 4) Jafuri. 5) Secretul. 6) Hotărîte. 7) V enituri. 8) Dar. !) Se abat. [105] INTOCMIREA SPĂTĂRIEI 105, vărata lumină. Că precum ca nişte rumăni patrioţi săntem datori în multe chipuri să slujim ţării noastre, aşa tuturor dela mare pănă la mic ni se cuvine să ne şi împărtăşim după osteneala noastră din uisieria ţării, nu este cuviinţa numai pentru boerii cei mari a să chioernisi de către ţară, ci este şi pentru cei mici, rumăni şi patrioţi fiind de o potrivă, Şi cănd logofătul se va dovedi inplăntat la hrăpări şi inpc= trivă următor, să să pedepsească şi să să scoată şi din treabă. Ill. Ceauşul+ş cel mare şi stegaruI2), fiind că aceştia doi zapcii 3) au alergătură şi trepede 4) multe spre intămpinarea tre> bilcr şi spătăreşti şi judecătoreşti cu cercetări şi altele, şi iarăşi fiindcă oamenii ce după cănd trebue să=i aibă nu=i au, să li să da un auaet f') mai uşor ca să le rămăc şi lor oarcşcare măn> găere la multele lor osteneli, şi iarăşi, pentru că spătăria are multă multă ccrcpondentă cu ispraunicaiurile 6), cu capuche­ haele 7), şi polcovnicii, şi cu căpitanii, care corespondenţă să purta după vechiul obiceiu de către leîegii 8) ccauşeşti şi căpităneşf să se ceară dela stăpănlre a se da lefecei căţi după cum a fost mai nainte ca să aibă spătăria cu cine să=şi poarte corespondenţă la vreme delicată şi totdeauna in (miile 9) tălharilcr. Să-şi aibă ccauşul şi stcgarul leafă orănduită fa canonica hiia xhisa (?) IV. Căpiafnul10) de lefecei asemenea să dea avaet uşor ca să nu să intinză la hrăpire, să facă judecăţi drepte şi fără de năpăstuire, că categoria lui priveşte la spătăric iar dănd bani mulţi şi judccăndu-să pentru ce a dat face hrăpire, are dreptate a răs­ punde prin strigare că au dat atăţea bani, şi de unde să-i scoată, că a să lua şi bani, şi a să da şi căzet (?) este inpotriva drep­ tăţii şi a bunei oblăduiri să nu să facă toţi leleceii căţi după cănd să cuvine a-i avea spre purtarea ccrcspondenţii spătărcşti după 1) Aprod, prefect. 2) Care purta steagul. 3) Politist. 4) Alergături. 5) Taxă. o) Isprăvniciile. 7) Agent diplomatic la Tarigrad. 8) Soldatii mercenari. !J) Furturile. 10) Pluton. [106] ,]06 M. 'Gl\STER 8 vechiul obiceiu,' in rănd cu ceaşul cel mare care unul intr' o săp­ tămănă şi altul intr'alta. V. Pclccvnicli cei mari de poteră şi de vănătcare, să să ,aleagă a fi oameni vrednidşi cinstiţi din pămănteni sau din sfreini, carii să dea şi ei -spăiarului ca o Hlodormă să li se facă .cătanele 1) căt după care le ... au avut mai nainte oameni aleşi cu chezăşie şi purtători' de arme, să li să dea pclccvnicilcr leafă in ... cuviinţată, şi să nu fieslonozi '3) a eşi să umble prin ţară, fără numai cari va fi trebuinţă şi se vor trimite de stăpânire să să afle neprisiani 3) slujirii in spătărie, intămpinănd pentru este ... neala lor leafă, locurile, răndurile cătanele celor ce din pricine binecuvăntate nu vor putea veni de dînd, şi cănd vor prinde tăl ... harii, cele aflate asupra tălharilcr să fie ale lor, afară numai cănd vor fi păgubaşi, care negreşit trebue să se despăgubească cu din avutul tălharilor după datorie ce are spăfăria, căci pentru aceia 's'au intocmit această dregătorie, iară furii de dobitoace, de bani şi de boarfe 4) după ce să vor despăgubi păgubaşii prin judecată -spăfăriei, sau fiind pricini mici, prin pclccvnici, să să glcbească cu gloabă") uşoară, să nu li să ia tot după obiceiul ce inpotriva -drcptăţii să făcuse, ca să nu le rămăe copiii muritori de foame, şi pentru infrănare, să să bată cumplit şi să să sloboadă cu che ... zăşii vrednice. Asemenea să urmeze şi polcovnicii mici, şi căpi ... tanii de pe afară. VI. Polcovnicii şi căpitanii de pe afară să să orănduiască fleştecarcle cu căte puţin avaet şi nu oameni străini şi necuncscă .. tcri mai dela o vreme incoace să orănduiască de s'au umplut ţară de hoti şi de hrăpitori. Incăt au uitat bieţii lăcuitori dăjdille vis ... terii pre Iăngă prăzile şi pagubile ce li să fac de către polcovni ... 'Cei şi căpitani căci aceste căpitanii şi polccvnicii şi toată treaba spătării s'au intocmit spre sfărşit bun, şi pentru vremelnicul şi plinul ele defăimare interes au ajuns la sfârşit rău, murdar, de ... părrat dela dreptate, ,şi neplăcut patrioceşiii 6) datorii, ci să să 1) Soldati. 2) Leneşi (?) 3) Indată. 4) Haine. 5) Pedeapsă în bani . . fi) Patrioticei. [107] iNTOCMIREA SP  T ÂR!EI tOr orănduiască din bcernaşii lăcuitcri de pe afară oameni cinstiti, să li să facă toti slujitori căti după care să cuvine să aibă oameni cu chezăşie şi purtători de arme, ca fieştecarele in poporul său (!) să să poarte oşti inpotriva fălharilor şi paza să fie datori căpitanii a o face la locurile unde s'au aşezat fiecare căpitanie iar pclcov ... niceii fleştecarele să se afle stăruind in prejurul isprăunicaiului 1) judetului de unde să iasă din judeţ cu ştirea şi voia isprăvnica­ tului numai la vreme cuviincicasă. Furii ce vor prinde fiind pricina mare, sa .... trimită cu lcfegii şi cu toate ale lor la spătărie a să despăgubi pe păgubaşi, cărora pclccvinceii şi căpitanii, să le să plătească leafă după cuviinţă dela judete, dănd fleştecăruia zapis la spătărie cu chezăşie, ca ori in ... tr' al căruia popor se va întămpla furtişag ori in ce chip sau căl= care tălhărească acel căpitan de nu va găsi pe het in soroc de o lună, să plătească paguba păgubaşului şi cănd căpitanul sau pol ... cevnicul va urma inpotrivă sau se va abate la jafuri unul ca acela cu tot cuvântul dreptăţii prin pedeapsă cumplită şi neertată să să facă pildă altera şi să să scoată din slujbă. VII. Slujitorii a toată tagma spălării că ti după cănd ati fost mai nainte să să facă toti, că şi acei în politie 2), trebucsc şi pela judeţe, dela care are spătărla oareşicare folos adecă poclcane şi fănul ce tae 3) o sumă de bani. VIII. I�ăvaşcle de drum fiind o treabă delecată, să să a» iărne de grumazul logofătului spăiăresc cu pret cuviincios pentru că el le proiocoleşte spre adeverire ca să privegheze a nu să face nici catahrisul+) nici vre un cusur cu cei ce să că= lăicresc, ca să nu să cacirdisească 5) vre un vinovat sau dator. IX. La patru poduri ce sunt uliţe mari, adecă Şerban V odă, Calicii, Mcgcşcaia şi Tărgul de afară, care este strajă fiind pe seama spătării, să să erănduiască la fleşite care căte doi căpitani fără avaet şi fără dajdie cu oameni indestul după caidul v; cel vechiu, să să facă cu răndul unul o săptămână şi altul alta, fle> 1) Isprăvniciei. 2) Stat. 3) Adune, face. 4) Abuzul. 5) Ascundă, fuge. (;) Cactul. [108] M. G.2\STER carele cu oamenii lui, să să facă aceştia ca nişte datorii pentru că sunt lăcuitori aiaceştii ţări şi să apără de dajdii, şi de la nimic nici o hrăpire să nu facă, fără numai dela carele cu lemne să ia căte un leu, în toată vremea şi căte o filodormă dela călă­ tori dela carele din proeres 1) va vrea să=,i dea, asemenea păzitori să să orănduiască şi pela strejile cele mici fără a rămănea uliţă deschisă avănd ceauşul cel mare 2) toată Îngrijirea pentru dănşii ca să păzească bine, că aceşti păzitori sănt frebuincicşi a nu să cacerdesi nirnică din politie fără dă răvaş de drum, iar mai vărtcs sănt prea trebuincioşi la vreme de ciumă cănd să înfăm­ pină un cpştesc rău şi să căştiga un opştesc folos. X. lsprăvnicaturile fiind că să slujesc cu slujitorii spătăreşri, să nu fie vclnice fără de ştirea vistieriei şi a spătăriei, a stremura din slujitori cei ce au apucat de s'au făcut slujitori cu pecerluiri că să strică şi condica spătăriei, ci cănd vor muri din slujitori, sau vor fugi, să fie ispravnicaturile datoare a înştiinţa la arnăn= doua mai sus pcmenitcle locuri, a pune alţii În locul celor ce vor lipsi ca să nu scază din steaguri. XL Căpitanii de pace iar iarăşi să nu să strămute cei vechi cănd vor fi mărturisiţi de oameni cinstiţi şi vrednici că cei vechi ştiu şi crănduiala, tin minte şi pricinile cele vechi ce sfârşit au luat fleştecare, carăi să nu dea avaet a fi şi ei depărtaţi dela ca­ tehrisit fără numai să intămpine Iatihire (?) adecă groeăriturile (?),. locurile de slujitori, şi căte o filcdorrnă. \ 1) Bună voe, 2) Prefeclul. [109] TEOFIL SAUCIUC .. SĂ VEANU COLECŢIA DE MONETE ŞI DE AL TE ·OBIECTE ANTICE A UNIVERSIT  ŢII "REGELE CAROL II" DIN CERNÂUŢI SCHIŢĂ ISTORICĂ ŞI INVENTAR [110] [111] Colecţia de monete şi de alte. obiecte antice a Universităţii. "Regele Carol Il" din' Cernăuţi Nu erau împliniţi nici doi ani dela inaugurarea Universităfii c. 1" •. Francisco ... Iosefine din Czernowitz, care are ca cel' dintâi rector pe bu> covineanul Constantin Tomaşciuc, profesor de drept,. şi care-şi începe activitatea la 1 Octomvrie 1875, când conducerea nouii Universităţi s'a gândit să pună baza unei colectii de antichităţi şi de monete pentru. noua Universitate. La 21 Mai 1877, profesorul de filologie clasică, r». AI. Gold-­ bacber, decanul facultăţii filosofice pentru anul de studii 1876/77,. semnează, alături de profesorii Dr. Vitus Graber, profesor de zoologie şi Dr. Cari Vrba, profesor de mineralogie, de primire a 123 obiecte' antice, trecute În seama LIniverstâfii dela .Muzeul Ţării Bucovina, de sub conducerea Comitetului Ţării Ducatului Bucovina, prin A. Zachar,. secretarul Ţării. In aceeaş zi de 21 Mai 1877, profesorul Dr. AI. Gcldbacher, .. decanul facultăţii filosofice de pe lângă Univ.ersitafea din Czernowitz, .. ia în primire dela acelaş A. Z1Char şi 3233 monete între care 18 de aur. Registrele iniţiale de predare şi primire ale acestor antichităţi şi, monete se găsesc în arhiva Seminarului de istoria antică de pe lângă, Universitatea "Regele Carol II" din Cernăuţi. Conducerea acestor două colectii, de antichităţi şi de moncte de pe lângă Universitatea din Czernowitz,. nu va- fi rămas în mâinile' profesorului Dr. Alois Goldbacher,. decanul facultăţii filosofice, ales. numai pentru anul de studii 1876/7. Decanul unui. an le va fi trecut în seama decanului anului următor .. Profesorul de specialitate cltemat să-o conducă aceste colectii era Dr. Johann Loserth: profesor de Istorie universală la Universitatea din Czernowitz, chiar dela inaugurarea ei, şi directorul Seminarului de' Istorie, sectia Istoriei universale. Acesta a fost decanul facultăţii filo> sofice, mai întâi în anul de studii 1.880/81,. iar a doua. oră în 1884/5 •. [112] 112 TEOFIL Sl\UCIUC"SĂ VEl\NU -- Din 1885/86, profesorul Dr. Loserth era şi "Correspondent cler k, k. Centralkommission fiir Kunst und historische Denkrnalc" din Viena. Numele profesorului Dr. Loserth apare, în legătură cu aceste · colecţii, abia la finea anului 1889. La o revizuire făcută sub rectorul profesor Dr. Emil Kalm .. ! riiacki, în prezenţa profesorilor V. B. de Repta, atunci prodecan al facultăţii de teologie, Mitropolitul nostru de apoi Vladimir, Dr. 1. Lo­ serth, Dr. O. Lowl, aceşti doi dela facultatea filosofică, şi a secreta .. ,ruJui Universităţii Pietschmann, se constată, la 2 Noembrie 1889, că .într'un sertar încuiat şi sigilat al unui dulap al "Ouaestur" :pi Uni: versităţii, se găsesc 3074 monete, între care 18 de aur şi 159 me .. ,dalii comemorative (Denkmiinzen), deci la un loc 3233 piese primite · dela Muzeul Ţării. Se mai constată că În localul Ouaestur:ei se găsesc încă alte 356 monete, 18 piese de bancnote (Wertzeichen), o · fotografie de bancnotă şi 3 gemmae, donate Universităţii de "Mu= seumsverein ci -ul din Siret, prin fostul ei preşedinte 1. E. Gutter, care 'facuse, la 1869, un inventar al monetelor din colecţia Muzeului Ţării, · de Dr. Reifenkugel, bibliotccarul Universităţii, şi de vicearniralul î. r. G. de Millosicz. Comisiunea universitară, numită mai sus, constată că În Co­ < ecţia numismatică se găsesc 3589 monete, 18 bancnote, o fotografie · de bancnotă şi 3 geme, şi că localul "Ouaestur" -ei este absolut ini .. 'propriu pentru adăpostirea acestei Colecţii. . Cu asenfirnentul profesorului Dr. Johann Loserth, se propune .ta fiind' mai potrivită pentru adăposti rea Colecţiei numismalice, ca: inha' din fund a aripei nordvestice din etajul al doilea al clădirii Uni: versităţii. După istoricul Colecţiei numismatice din volumul jubilar al Uni .. . . versităţii, î,�titulat ,; Die k. k. F ranz .. J osephs- U nivcrsitat im ersten Vicrfeljahrhundert ihres Bestandes. F estschrift herausgegeben vom akademischen Senate". 1900. Bukovinaer Vereinsdruckerei Cernowifz, P. 100 şi 101, monelele şi rnedaliile, 3589 la număr, 18 bancnote, 1 fotografie de bancnotă şi 3 geme, au putut să fie predate profe­ sorului Dr. J-. Loserth, care primise "custodiatul" abia la 21 Iulie 1890. Nu mă îndoiesc că profesorul Dr. Loserth avea de mai înainte conducerea factică a Colecţiei numismatice, chiar dacă în mod formal .ar fi primit-o abia în Iulie 1890, după cum ne arată schiţa suscitată .din volumuljubilar al Hniversităţii Czernowitz, din 1900 . • < • " -. < ��<'", • ,< illii'" .• . r��l�it� '�"� .".. .' -, 1., 1 J "iii lusu.lf� !$�' , 'I�: < [113] 5 COLECfjA DE MONETE ŞI DE ALTE OBIECTE ANT1CE 113 I In toamna 1890, profesorul Dr. I-{. Fr. Kaindl, atunci profesor de istoric şi geografie la şcoala normală, numită atunci "Lehrer= und Lchrerinnenbildungsanstalt" din Czemowilz, din anul de studii 1894/5 docent universitar (Privaldocent) pentru Istoria Austriei la Universl.� atc, se angajează să aranjeze antichităfile din "Cabinetul" Universitatii, şi, stabilind provenienta lor, să prezinte o "Be= stiJ11J11ungstabelle der am 29. Mai 1891 iru Cabinele (sic!) der Universităt Czernowiiz vorhandenen Alterti.imer", care cuprinde 70 de numere şi se găseşte în arhiva Seminarului nostru de istorie an" tica. La aceste numere profesorul Dr. Ioh. Loserth adaogă, la 29 Mai 1892, alte 2 şi apoi încă 3 numere. Despre colectia de obiecte antice a Universitatii nu mai avem altă ştire decât la 22 Martie 1893, dînd Senatul Universitar a ho­ rârit sa predea Muzeului Ţării toate obiectele antice ale Universitătii şi aceasta "unler W ahrung des Eigentumsrechtcs", după cum citim în schita istorică din volumul jubilar, din 1900, p. 102. Predarei:! obiectelor antice, 94 la numar, s'a făcut la 7 Aprilie 1893. La 9 Martie 1891, Ministerul Cultelor şi al Intrucţiuuii din Viena, cu ordinul Nr. 3736, acordă "Cabinet"=ului ele monere de pe lângă Universitatea elin Czernowilz, suma de 100 Guldell=i pentru cumpărarea de monete, iar la 22 :Martie 1892, cu numărul 2777, Guvernul Ţarii îi acorda Cabinetului de monete pentru acelaş scop, alti 30 fiorini. La 25 jYlai 1891, Cabinetul de monete ele sub conducerea pro= Icsorului Dr. [ohaun Loserth, numără, după actele ce ni s'au păstrat, 3821 piese şi anume: 2500 46 12 213 40 440 546 21 3 piese aşezate, inventariate şi catalogate, monete vechi neldcntiflcate, bractcaţi, monete mai noui, neindentificate, dublete bancnote, geme. După istoricul din volumul jubilar al l.Iniversităţii din 1900, ;p. 101, Colectia numisrnatică are, la 29/V 1891, în total 379T monete. 1 I "Codrul Cosminului" X-XII 8 -\ -. ----� - - [114] La finea anului de studii 1891/92 şi anume, la 29 [' .. lai 1892,. colectia are 4560 piese, după istoricul amintit mai sus, numai 4532. Pentru păstrarea monetelor acestei Colectii, Guvernul Ţării Bu: covina, cu ordinul nr. 6316 din 1 Mai 1892, aprobă comandarea unui dulap cu 48 sectar e (şi fiecare dulap cu 36 caşiţe), pentru care se plăteşte maestrului tâmplar Kazimir Radecki Suma de 110 Gulden:i. La 1 Noembrie 1892, Cabinetul de monete de pe lângă k. k. Franz:Josephs:Universităt din Czernowitz are ca mobilier, afară de dulapul arătat mai sus, Încă alte două dulapuri, pentru monete (de 190 fl.), un birou de 45 fl. :;;i patru scaune (fiecare de 3 fl. 50 cr.) de 14 fI. In Cabinetul de monete se găsea şi cartea, Cheucksir, Apercir SUI les monnaies russes, Petersburg 1836, în 3 volume, donată de baronul l\1ustatza. Această carte a fost predată Muzeului Ţării la 13 Februarie 1904, când puţine zile mai târziu, au fost Împrumutate şi lăsate în seama conducerii MuzeLilui Tării, mcnerele medievale şi monetele mai noui ale Colecţiei universitare, precum şi 30 bancnote. Probabil atunci au fost transportate la Muzeul Ţării şi cele două dulapuri ale Colecţiei numismatice universitare, care au costat 190 fl. La 7 Aprilie 1893, profesorul Dr. Johann Loserth, chemat la Universitatea din Graz şi plecând din Cernăuţi, predă Colectia Ca: binet-ului de monete profesorului Dr. Anton Puchta, decanul Iacul­ tăţii filosofice. Predarea se face În prezenţa unui funcţionar de con: tabilitate de pe lângă guvernul Ţării cu numele Johann Anderst, în baza unui inventar compus din nou şi terminat la 28 Februarie 1893, sub conducerea profesorului Dr. Johann Loserrh. Acest inventar este �aracterizat la 15 Iunie 1893 de rcprczen­ rantu! Guvernului Ţării ca "Grundinventdr" şi se găseşte În copie în arhiva Semindrului nostru de Istorie antică. Decanul Dr. Anton Puchta dă Colectia numismatică, la 3 No» cmbric 1893, în seama profesorului Dr. Siegmund Herzberg:Frănkel, succesorul profesorului Dr Johann Loserth, la catedra de Istorie Univer�aIă, În prezenţa dec�nului nou ales Dr. Alois Handl şi a lui Johann Anderst, funcţiolipr de contabilitate Ck. k. Rechnungs: assistent). Conducerea Cabinetului de monete, cu 3784 piese, după in: 114 TEOF1L SAUClUC:5Ă VEANU [115] "( COLECTIA DE lYIQNETE ŞI DE ALTE OBJECTE ANTICE 115 formatia din volumul jubilar, p. 191, cu 5132 piese, şi anume 5102 moncte, 27 bancnote şi 3 geme, pentru 21 Mai 1900, trece, la 12 Iulie 1900, dela profesorul Dr. Siegmund Herzberg-Frankel la Dr. Walter J udeich, profesorul catedrei de Istorie Antică şi antichităţi, înfiinţată în N ocmbrie 1899, la facultatea filosofică de pe lângă Universitatea din Czcrnowitz. Actul de predare se face în prezenta reprezentantulut Guver.: nului Ţ mitare cu hotărîrea Senatului academic din 16 Mai 1903, să fie lăsate, ca împrumut (leihweise uberlasscn), Muzeului Ţăru. In această adresă se accentuează următoarele: "Es wird jedoch daliir Vorsorge zu lreffen sein, dass das Eigentumsrecht der Uni\ersităt an diesen l\1unzen bei den cinzelncn entlchnien Stiickcn bcsonders ersichtlich gemacht werde". La J 3 Martie 1 ';03, profesorul Dr. .Ich. Kromayer predă d-Iui Fischcr, Ritlmeister şi delega! al Curatoriului Muzeului Ţării, urmă: toarcle piese: 12 bractcaţi. 436 monete mici de argint, neidentifieate, mai mult poloneze. 546 diferite moncte de cupru (sic! în procesul verbal (Protokoll), păstra! în arhiva Seminarului nostru de Istorie antică). 264 monete moderne (115 de cupru şi 149 de argint). Intr' o scrisoare adresată de d:l Fischcr, la 21 Februarie 1904, proFesorului Dr. Joh. Kromayer, Riltmeister,:ul Fischer vorbeşte despre luarea în sarnă a monetelor din Colecţia Universităţii de către doi jandarmi, oameni de încredere, care ar avea să facă trans­ portarea monetclor dela Universitate la Muzeul Tării. Nu încape nici o îndoială că nu este vorba numai de monc= tele amintite în procesul verbal din 13 Martie 1903, pe care prole­ sorul Dr. Kromayer le-a predat, formal, Piltmeister:ului Fiscber, ci şi de alte monete. . Scrisoarea lui Fischer din 21 Februarie 1904, mai arată în altă parte, că luarea în seamă a monetclor ar fi fost hotărîtă în înţelegere cu consilierul guv. Romslorfer. �Ci' i'� 'li�i��.îHit,lil.rm.�ilmi��W;Il�rJ4 •• il;_��JHJli.l��� �, �'iSI'�1uzc1ului din 1902, resp. În adunarea gelleralii cc a urmat apoi, E. Fischer, luase la el toale rnonerele moldoveneşti aflătoare în ]\luzel1, în npjordilte monetc descoperite la săpăturile dela Cetatea Succvii. \ Aceste rnoncte moldoveneşti J le-am predat eu personal, zice d-l Stupnicki, în biroul d-sale din cazarma jandarmeriei, fără listă şi fără a fi primit nici o adeverinţă. In 1905 sau 1906 i:a111 predat d:lui E. Fischcr, la cererea şi [119] ,..... 'Il COLECTIA DE MONETE ŞI DE ALTE OBJECTE ANTICE 119 :în biroul d-sale, toate monelele şi medaliile care se mai găsiau în Muzeu, fără nici o listă şi fără a primi nici o adeverinţă. Deci întreaga colecţie numismatică şi de medalii, care prin do= naţiile şi cumpărărilc făcute în timp de 12 ani (numai la d-I Alfred Payersfeld din Suceava au fost cumpărate monete pentru suma de aproape 900 coroane) devenise destul de bogal2i, se găsia, pentru inventariere, în locuinta căpitanului de jandarmi E. Fischer. In anuI19!4, cam Între 2 şi 6August, am fost înştiinţat, continuă d-l Stupnicki, de d-I Fischer, să mă prezint la Muzeu pentru a lua dela el În primire monctelc şi rncdaliile Muzeului. In una din zilele arătate mai sus, colecţia mi-a fost adusă de doi jandarmi la Muzeu, unde am luat-o în primire, fară listă şi fără nici o adeverinţă. Colectia În" treagă am ambalat-o într'o ladă şi am 2SCUIiS=0 În subsolul Mu= zeului (azi pivnita de vinuri Orza), intr'o groapă care el fost acopc= rită cu pavajul vcchiu de cărămidă. In vremea invaziei a Ireia ruseşti, Ruşii au instalat in subsolul Muzeului o bucătărie, iar in partea unde erau ascunse monetele, un depozit de alimente. Se pare că Ruşii au manipulat În partea această cu foarte multă apă, probabil pentru spălarea peştelui sărat, căci sec­ tiind în primăvara 1919, moncrelc din groapa elin subsolul l\1uzeului, am putut constata infilitraţiuni de apă, care au deteriorat o parte din colecţia nurnisrnaticâ, Din cauza isbucnirii răzlJoiului mondial, în August 1914, nu am mai avu! timp să constat dacă Între monetcle aduse de cei doi jandarmi dela căpitanul E. Fischer, se găsiau ŞI altele decât acelea care apartineau Muzeului, Pjsibil că erau şi cele ale Universilă!ii. Din cauza situaţiei nesigure creată prin isbucnirca războiului, a trebuit să procedez de urgentă la împachetarea şi ascunderea fu" ruror obiectelor de valoare, deci şi a monctelor," Acesfe=s i nfor rnafiile primire dela d-I pret. Stupnicki, Am anticipat cu istoricul acestei părţi il Colectiei numismaticc .a Universililtli �. zernowitz şi ne rezervăm de a publica după invcn= t.u ul păstrat, monctele medievale şi noui şi medaliile din Colectia Uliiversilătii, care au fost lăsate ÎIl 1903/4, ca imprumut, în seama .lYTuzeului Ţării. Până atunci conducerea Muzeului ,.l�egele Carol II", va trebui să stabilească printr'o revizuire a materialului numismatic şi medai" [120] 120 TEOFIL SAUCIUC 'Ii Ă VEANU 12' listic care este numărul păstrat al monerelor şi medaliilor din Colectia Universitătii. După transportarea mcnefclor noui şi medievale ale Universi= fălii dela Universitate la .Muzeul Ţării, au trecut mai mult decât şase ani, pân,) la 23 Iunie 1910, când În prezenta unui delegai al guver:­ nului Ţării, profesorul Dr. .Iulius Ji.ithner, decanul facultăţii filoso­ fice; a făcut o revizie pe sărite (stichprobenweise) a monetelor din Colectia Universitătii. Este cea din urmă informatie care ni s'a păstrat În actele pri­ vitoare la Colectia de monete a Universitătii. Profesorul Dr. Joh. Kromayer, chema! fiind la catedra de Islorie antică dela Universitatea din Leipzig şi plecând, ia finea anului de studii 1912/13, dela Universitatea din Czernowitz , va fi predat Colectia de monele decanului facultătii filosofice, care, ne" având catedra de Istorie un titular, va fi lăsat-o dccanului ales pentru anul de studii 1913/14. Am tinut sa înregistrez în această schita istorică a Colectiei nurnismatice şi arheologice de pe lângă Universitatea noastră, şi unele dctaliuri mai putin importante şi uneori poate aproape banale, pe care le retinem din actele păstrate În arhiva Seminarului nostru de Istorie antică. Ele sânt o mărturie vie de interesul şi grija pe care le-au avut cond ucătorii acestor Colectii, şi de munca conştiincicasă ce au de: pus-o pentru păstrarea intactă şi sp�rirea Colecnilor. Cu toate aceste, războiul a distrus o parte din Colectia nu= misrnatică, la care, până la izbucnirea războiului de la începutul lunei August 1914, nu se făcea nici o schimbare, nici cea mai mică, fără avizul forurilor ierarhice universitare şi fără aprobarea :01iJlislerului Cultelor şi .Instrucţiunii din Viena· şi a Guvernului Tării din Czernowitz. Bucovina, dară mai ales oraşul Cernăun, fiind expuse, prin pcziţiunca lor geografică, primejdiei de a fi invadate de armatele eluşmanc, din cauza apropierii frontierei dusmane ruseşti şi a frontului de război, conform instrucţiunilor de evacuare şi trans­ portarc a tuturor obiectelor de valoare, primite dela Ministerul CuI.:' iclor şi 1 nstrucţiunii din Viena (31 Iulie 1914, nr, 2388) şi dela (iuverllul '[<'irii Bucovina (13 August 1914, nr. 3161), profesorul Dr. R. Fr. Kaindl. atunci prorector al Universităţii Francisco-Iosc- [121] 13 COLECŢIA DE MONETE ŞI DE )\LTE OBrECTE ANTICE 121' fine din Czernowitz, a impacherat, împreună cu d-l Throphil Co: lurnbus, functionar al Universitătii, cu titlul de k. k. Universili:its= Offizial, şi cu alti functionari şi oameni de serviciu, monetcle din Colectia Universităţii şi le-a expediat, la 19 August 1914, la Mi: nisterul Cultelor şi Instrucţiunii din Viena, ca "Bergungsgut", într' o ladă care era marcată cu "U Cz 11 ", adecă "U(niversităt) Czter­ nowitz) (numărul) 11. Era lada nr. 11 din cele 12 care au fost cx= pcdiate, în ziua de 19 August 1914, la Viena. In lada U. Cz. Il se găslau aFară de rnonetcle Cabinet-ului numismatic şi acte de contabilitate care nu ştim dacă priveau Co: lectia de monete a UniversiUiţii. Lada cu monete si cu acte cântăria 49 kilograme. ])",1 Th. Colurnbus, secretarul general de apoi al Universitătib "Regele Carol II" din Cer!Jăuti, azi în retragere, Cernăuţi, str. Ode> bcscu 13, a binevoit să-mi dea, la 17. II 1938, următoarele infor­ matiuni suplimentare cu privire la transportarea la Viena a colecţiei de monete: "Moneiele au fost învelite după putinţă în fiselc cu note explicative elin fiecare căşită a sertarelor, şi apoi încă odată în altă hârtie şi aşezate în cutii vechi de carton pentru tutun şi jigilrete, iar aceste cutii într' o ladă de lemn". După spusele d-Iui Th. Columbus, d-l prorecfor profesorul Dr. R. Fr. Kaindl, care avea grija transportării tuturor obiectelor de va: loare ale Universităţii, în graba diclată de împrejurări, nu ar fi băgat de seamă că în dulapul cu monete antice, era un fel de "Geheim: fach ", în care se găsia un număr oarecare de moncte. MOlletele acestui "Geheimfach", trecute CLI vedere de prorectoru 1 Dr. R. F. Kaindl, la evacuarea Universitătii în August 1914, au căzut pradă Ruşilor pc vremea invaziei a Ireia ruseşti în Bucovina, care a ţinut dela 18 Iunie 1916 până la 2 August 1917. ])=1 Th. Columbus a primit ştirea despre disparitia monetclcr din Colectia numismatccă a Universită(ii, rămase pe loc, la rein­ toarcerca sa din Viena în 1918, dela Cari ])ewald, fostul .. Oberpe" dcll" al Universităţii, dară nu a putul afla şi nu poate preciza nu= mărul monetelor Înstrăinate de Ruşi În timpul invaziei lor a treia În Bucovina. In acea vreme, numeroase cornisiuni ruseşti aLI vizita! clădirea Universit:lţii, în care era, la Început, să se instaleze o şcoală de ofiteri. [122] La urmă, s'a întocmit în Universitate o statiune de recrealie pentru surorile de caritate dela Crucea Roşie şi pentru alte impiegate dela diferite socie!ălişi institu(iuni ruseşti, precum şi o popotă pentru ofiteri şi functionari din armata rusă. V ezi articolul "Die I{. K. Uni= versitătsbibliothek wahrcnd der drittcn russischcn Invasion" ,i n "Zen= da'alblalt fur Bibliotbckswesen ", Leipzig, voI. XXXV, 1918, pp. 87 -91 scris, f�ră semnătură, de primbibliotecarul de atunci Ro: beri Klement. Dară nu este exclus că aceste moncle au dispărut mai de grabă; Căci din 7 August 1914 au fost incvarfiraţi în clădirea Llniversi­ Iătii, unde se găsea şi colectia numismatică, 500 soldaţi din armata austriacă, care au rămas acolo, cu loale protestele prorectorului, până aproape de 2 Septembrie 1914, când Ruşii au ocupat oraşul Cernowitz. Apoi este posibil ca monetele rămase în "Geheimfach".oul du: lapului de monerc, să fi dispărut În cursul invaziei Întâia ruseşti care a ţinut dela 2 Septem brie până la 20 Octombrie 1914, sa u în cursul invazie: a doua ruseşti, care a tinut dela 28 Noembrie 1914 până la 16 Februarie 1915. Vezi articolul "Kriegsnachrichien aus deurscher: und osterrcichischen Bibliotheken, Czernowitz", scris, fără scrnnâ­ tură, de acelaş primbibliotecar R. l\.lcment, subdirectorul de apoi al bibliotecii Universitătii noastre, in "Ztantin VII Uberpragte Kupfermi.inze JlIstillians dllrch Heraclius etc. Kupferl11i.inze des ji.idischcn Konigs Agrippa Il Bronzell1iinze von l''1agncsia " "Kymac in P.eolien Angcbliche Miinze v·on P,lI1orll1l1S " Nicaca in Bi;- thynirn Silberl11unze, wahrscheinlic h maccd.;- dacisch. Bronzcl11unze von Pogla in Pal11phylien Unbest. griech. Brol1zel11iinzc Bronzemunze des bosporanischen Konigs Roemctalkes Kupfermi.inze der Familie M arci a ROl11ische F amilienmi.inzc. I\.upfer " des Kaisers Tiberius Kupferrniinze des Kaiscrs Caligl1la dcr Antonia Augusta » des Nero Claudius Drusus Bronzel11Unzc des ălt. Drusus Silbcrdenar des Kaisers Traian " " Ncron Bronzel11iinze des Kaiscrs Hadrian des Aelius Cacscr " :F a uslinas der .A I teren Silberdenar F ali sti nas der Jiingen:n mit Sicgelstoek Silbcrdcnar F austinas cler Jiinşrcn mii Sicnelstock Silbcrd'�nar des Auzelius Vcrlls du E.aiserin Lucill" des COll1l11odus. Sic\ielstock Scptimius Severus ' Julia Domna des Geta Diaclulllenianus Alexandcr SevCfus der JlIlia :tYIaml11aea des Maxirninus Tbrax " Gordianus Il[ Bronzell1iinzc des Diolectianus Kupfenni.inze des Kaisers AnJstasius Goldmunzc des Kaisers JlIstii.nian COLECTIA DE l>lONETE ŞI DE ALTE Ol31ECTE ANTICE 17 __ � __ -=-�='"----�-----------------------�=F-=-_.��--�-U�� -' I . � Provenicnz. \''(!enn nichts '2", '"5 � Stand- Kurze Beschreibung dcr i'1Linze. bcsonderes angemerkt wird, 'c; u �;:; OrI (Dic gcnal1C Beschreibung ist im starnrnt clic l'1iinze aus der Z§ 2] ,� ZI Katalog) Sammlung des chcmaligen >-'-< Landcsmuscums :.::::==:-:-�- 50 51 IA. 641 51 5413.3 52 61 I 13. 10 I 53 66 B.251 54 67 B. �8 55 70 B . .)O 56 71 B.31 5'· 72 .E'>. 32 58 82 B.45 5l) 83 1").43 60 87 B.56 61 89 B.58 62 94 B.65 63 9( C. 5 16 " Fundort Krim 3 FI. 30 Kr Gcsch. d .. Herrn Rosenzwei;, Krim 3 FI. 30 Kr. " �----��- ..... _--- Provenlenz. Wenn nich-;;"· besonderes angcll1erkt wird srammt die M iinze aus de; Sammlung des ehemaligen Landesmuseullls = 64 98 C.6 65 101 C.9 66 102 C. 10 67 103 C. 12 68 104 C.17 69 105 C. 181 (O 107 C. 22 71 108 C. 24 72 111 C. 28 73 112 C. 29 74 113 C. 33 �. 5 114 C. 34 76 119 H.610 1 77 126 C.73 I 78 128 C. 76 f ('9 131 C. 79 l 80 138 C. 86 81 272 A.3 I 82 27( A. 34 83 288 A.33 t 84 2\')4 G .. 'iS 1 85 298 G.59 f 86 300 G.61 f 8e 303 G.75 � 88 305 G.n I 89 311 A. 50 I 1 90 314 B 8 Gesch. d. H. L. Ros�nzweig 91 315 G.254 I '.k� � [126] TEOFIL SAUClUC:SĂ VEANU Unbest. romischc Farnilieumiinze I\upfermi.inze der I..ucilla Gesch. d. Herrn Millosicz 18 Gekauft UI11 80 Kr. vom Herrn Lut/inger 1891 Gcsch. d. Herrn Millosicz Gesch. d. Herrn Millosicz Gcsch. d. H. L. Rosenzweig Provenicnz. \'{! enn nichts bcsondercs angernerkt wird, starnmt dic Miinze aus der Sammlung des ehemaligen Landesmuseums Faustina Bronz;mi.inze Philipps" II "3ilberdenar des Valerian " Gallienus " des Mare Aurel Âng. Kupfcrmiinze l''" 1{upferm,illZc i'J aximian Siibcflknar Traia.ns Silberllllinze des Konigs Prusias von Bithynien Gricch. J'!1,inze Antiochos III von Syrien 635'1-1. (" 11 652 186 655 I. 90 662 r. 291 6641 I. 293 6781 r. 307 68. I r. 325 24tl4 A,65 25',)1 A 15 25021 A, 16 2505 A 23 250tl A.57 25091./\.581 2524l:I. 527 25l6'H,518 252,,;lH 617 2529 H,613 2572 A. 61 2513 A.62 257,' H,633 25761 H, ':3 25871G.114 2589 G, 115 2-"90 G. 116 2591 A 45 2593 H, 634 25%H.635 2596iH.642 !612IH,714 2613 H. 715 2614IH,7I6 2615iH,717 2616 H. 718 261711-1. 71 (j 261,'" H,720 L619jHni 2620lH 722 26"1 H 723 2622 H,724 2623 H 725 <625 1 1 2626 1, 2 262C L 2 2628 I. 2 .'630 H. 695 2631 I-I, 696 2632 I-l, 696 2633 I-l. 697 2634 I. 1 t I 189 190 191 192 193 194 195 19b 197 198 199 200 201 202 203 204 205 206 207 208 209 210 211 212 213 214 215 216 217 218 219 220 221 222 223 224 225 226 22, 228 229 230 231 232 233 234 235 2.'6 23, [129] , � Provenienz. Wenn nichts c, :s� ....: E Kurze Beschreihung der MLinze. bcsondercs angcmerkt wird, :-. c � E Stand:' >ro � (Die genaue Beschreibung isi im starnmt die Miinze aus der 1=' w - '" Ort - '" aZ Katalog) Sarnrnlung des ehernaligen '" v Z u, Landesmuscums 238 2635 H.620 Kupfcrrnunze Constantius Chlorus Gekauft i 239 2636 H.621 " » " " 240 2641 I. 12 .. .Iulianus (?) " 241 2642 H.622 " COfistantius Chlorus " , 242 2643 H.623 " " " " 243 :2644 H.624 " ArcaJius " " 244 2658 I. 98 " " 245 2659 I. 99 " Eudocia " , 246 2661 I. 100 " Jovianus " 24i 2671 H. 3i6 Septimius Sevcrus " , 248 2685 1-I. 253 Autoninus Pius Kupfer " 249 2686 H.254 F austina dic altcre. Kupfer " 250 268i H.255 Autoninus Pius Kupfer " 251 2689 H.168 Kupferrnunzc lladrians " , 252 2(08 G.305 " Tiherius " 253 2(09,G.306 BronzemLinze des M. Agrippa III vir. " 254 2( 18]-1. 232 " An/oninus Pius unsichcr " 255 2720 G.161 " Comrnodus unsicher " 256 2721 G.165 " Seprimius Severus " 25i 2722 G.166 " " " " 258 2724 G.16i " " " " 25912725 G.149 " " " i 260 2,28 G.168 BronzcmLinze Macrinus " 261 2(29 (:r.150 " EIa�abal " 262 2130 G.169 " " 263 2731 G.I71 � Ale�. Scverus " 264 2132 G.176 " " 265 2133 0.151 " " " " 266 2734 G.152 Kupfermiinze Nicopolis " 26i 2(35 G.153 " " " ,6R 273( G.154 " " " , 269 a38 G.155 Bronzemi.inze " " 2(0 2739 G.156 Kupfermi.inze Ale�. Severus " 271 2740 G.ISi » " 272 2741 G.158 Bronz�miinze AI: Sevcr�� " 273 274! G.162 u. Mamaea .. 274 2744 G.163 " Gordianus " 2(5 2745 G.110 .. COI1l;;10dus " 276 2(46 G.174 " " 277 27:'\0 G.159 Griechische Stadtmiinze " 278 2751 G.179 " " " 279 2752 �:Î. 178 Bron��miinze Ca;acalla " 280 2763 G.I77 . 281 2771 H.612 Kupfermi.inze Carausius ,. 282 2('(2 [-1. 605 . Carinus " 283 .2773 G.173 " Philippopcl .. 284 2'[(5 1-1. 618 " Maxil1lian " 285 2716 H.619 " G. V. Maxil11ian .. 286 2'[( H.628 " " 287 2778 H.629 » "J1 " � 288 2179 H.630 .. Maximian Daza " 21 COLECTIA DE jYIONETE ŞI DE ALTE OBIECTE ANTICE 129 9 [130] 130 TEOFIL SA UCIUC:SA VEANU 22 I 289 2l80H.631 290 2781 C. 57 291 2782 H.643 292 2783 H. 644 293 2784 l-I. 712 294 2785 H. 713 295 2786 r. 148 296 2792 G. 175 297 2194 r. 141 298 2801 1. 314 299 2805 1. 3'8 1 300 2813 1. 329 301 2828 1. 340 302 2831 1. 343 303 283211. 344 304 2843G.145 '305 28441G.146 ,506 2845 G. 141 I J07 2846 G. 164 308 284 i}'! , 148 309 2848,G.180 310 2850 I:-l 602 311 L851i A 4 312 2854 A.24 " 1: i " " " " " " " " " " " » " " " " " " " " " » " " " " " " " " " " » " " " " " " " " " " " " . Gcsch. des Prol. Loserth d. H. Osterreicher Aus den unbesti mmtcn Gckaufr Gesch. van H;rrn v. Buberl Fundort Bobeschtie Provenienz. W cnn nichts besonderes angemerkt wird, starnmt die Miinze au s der Sammlunr des elwmJligen Landcsmuseurns Gcsch. des Herrn \'\! agner Ge�ch. d.Bl;kow. Landtags " Kupferrniinze Maximian Daza Licinius senior Undeutl. I\.upferl1liinzc C��stanlins II Unbest. rom. Kaisermiinze Ang, KlIpfermiinze" \;icaea Rom. Kaisermi.inze R�v, Gloria Exercilus Kupfermiinze .Iustinian " Anastasius " Leg ..... tii u. Rev. K. tJberprăgte byz. E.upfermlime AItbyz. Kaiserin Thcodora Nikiphoros Bronzemiinze Sept. Severus :: C;racalla" " 1Ylarcianopolis " Nicopolis " Caracala Kupfcrmiinzc Probus Altiberische Mi.inze Dacischc Miinze. Silber Kurze Bcschrc.bung der Miinze. (Dte genalle P,eschreibung ist im Katalog) Kuflsche Miinze (-jriechisch� Bronzemlinze I{upfermi.inze Arcadius Griech. Bronzel1llinze Trebonian Silbermiinze Commodus " L. Aur. Verus 13ronzeflllinze Alexandern Gr. Altmacedonische Miinze Silberdenar Traians Arsaeidenmi.inzc SiJberdenar Familia Sepullia .. ", Aemilia " Fauslinas junior I.{omi�cbc Familienmlinze Goldmi.i1lZc des Honorius Silbermiinze des Probus " Antoninus Pius " "Elagabals Kupfermlinze des Gratian " "Jl\lianus Miime des Antoninus Pius. Silber Silbermi.inze des Antonlnus Pius der F ausHna senior " " junior des Antoninus Pius " Verus Stand» Qrt 2858 G,6 28!3 G 69 2881/ 196 --88- II -14 b (Ir.J 3267/ C.13 326811- .. 1. ,33 I 3296 G. 117 3297 Ci. 118 329,� f-I, 10! 3299'G.119 33001G.261 3202 G. 263 330'jH.33" 3315 G.267 3316 C. 67 3325 H.645 33271:-1.256 3330 [-1.386 3343 I. 83 3344 1. 9 3345 [-1,257 3347 H 258 3348 H. 246 3349 H.333 3350 H. 259 3352 1-}. 328 313 314 315 316 317 318 319 320 321 322 3�3 324 325 326 32! 328 329 330 3.',1 332 3-'3 334 335 336 331 338 [131] 23 COLECTIA DE MONETE ŞI DE ALTE OBJECTE ANTICE 131 " " " " " Provenienz. Wenn nichts bcsonderes angemerkt wird, stamml die Miinze aus der Sammlung des ehcmaligen Landcsmuseums Sllbermiinze Lucilla Traian Mare 'Aurel " Julia DOJll!13 Helvius Pertinax CIad, Albinus Caracaila luI. Verus Maximus Mare Aurei L Verus CI. Albinus Mare Aurel Commodus Caracalla Sep. Severus Kurze Bcschreibung der Miinze. (Dic genaue Beschrcibuog isi rrn Katalog) A�toniIJus Pius Kaiser Tiberius n Claudius " Galba ". Yitellius Titus Kufer�iinze Traians Silbermiinze Hadnans Isronzemiinze KupfermLinze Nerva Ăgrip,'d (doubl.) TibcflLls Dornitian Ăntoninus Pius F austina junior Lucilla L Verus " Plau/illa " Julia Aquilia Kupferrniinze des Carinus Silbermiinze Julia Paula " Philippus Diadumcnianus 1 3353 H. 334 3354 H. 109 3355 H. 110 j356H.III J35! H. 112 3358 H. 113 3361 H 114 3362 H.80 33:13 H. 260 3366 (i.316 3367 G.332 33101G.335 331'2 Ci.33! 331'5 H 28 3379 H. 115 3381 H. 175 3382 H. 176 3385 [-1 116 3:89'0.317 .0,'92 G.319 3394 FI 34 3.Nb H 261 3391' H. 334 33981H.335 3399 [-1336 34l1OI1-1. 337 340! ,H.338 3403 r 1-1. 339 340411-1 387 3406 H. 389 3408 H. 391 3412 H.393 3413 H.463 3415 H.340 341(, H.341 3..JIT H.395 34181-1.342 3420 [-1. 397 3421 [-13-)8 342! [-1. 399 3423 H.400 34.?4 H. 401 3425 H4,12 3426 I-1. 403 342, H 404 342<-< H 405 3429 H.406 3430 H. 646 3433 H.407 3434 H.465 3435,1-1.408 . � .� '-C � c Stand: �Z Or! � 339 340 341 342 343 344 345 346 34(' 348 340 350 351 352 353 354 355 356 351 358 359 360 361 362 363 364 365 366 36(' 368 369 370 3('1 372 373 374 375 376 377 378 31'9 380 381 382 383 384 385 386 381' 388 389 1: [132] � Pfoveni«nz. W/enn nichts '" �c Kurze Beschreibung dcr Miinze. bescnderes angcmerk]. w..ird, � ::: ::J E Stand: )� 2 -"'::l Ort (Die genaue Besclueibul'lg isi i.tn starnmt die Miinze au" der C :J tZ Katalog) Sarnmlung des ehcl11al.jgen :::. u Z u, Landesmuseums , , 39,) 13436 b.466 Silbcrrminze Maximin Gesch, d.B'\lkow. Lalldtags 391 3439 H.409 " Sept. GcJa " " ". 392 3440 H531 Gallienus " " " 393 3441 H.469 Kupfe�mLinze Alexander Severus , ,. " " 394 3442 H.470 " " " " 395 344, H.646 Silbermi.inze des Claudius " " , 396 3448 H.M6 Kupfermi.inze d',C1audius. Dieselbe Type i " " " ! 39, 3450 H.647 Silbermiinze des Diocletian " " " 398 3460 1. 154 Kupfermi.inze Constanlius Chlorus ! " " " 399 3463 H.471 " Maximin " n " 4CO 3464 H4,2 " Alexander Sevcrus " " .» 401 2465 H.4<3 " Gordian 1 n " " 402 3466 I-1. 474 " ». " " 403 3467 I-I. 475 " Philippus " " " 404 3468 H.476 " Paulina (Maxirnini) " " " 405 3469 H.4U " Traianus Decius " " " 406 3470 H.478 " Julius Verus Maximus " " " 407 34<: H.479 " Alexander Severus " " " 408 3475 H.635 Mi.inze Maxirnian " " " 409 3471 1. 27 Constans SiJber " " " 410 3488 1.9 Ku;fermiinze J ulianus " " " f � Il 3489 19 " " " " " i 412 3492 H. 707 " Constanlini II " " " 413 3494 I-I. il 7 " " " " " " 414 3495 1. 156 " Maxentius " " " ,415 3499 H.637 " Licinius sen. " " " I 416 3500 I. 159 " " " " " " 417 3501 1. 160 " " jun. " " " 418 3503 L 352 " Conslantln Porphyrogenilus " " " 419 3504 1. 353 C Leo VI Ge�ch. d. H.·'B�n Ml1;;azza 420 3509 H.117 Si Iberdenar Traians Fl1ndorl Kofzman 421 13539 G.204 Bronzemi.inze des Seplimius Seve rus Gesch. d. Prof. Marian aus Suczawa, Fundorl Suc�awa 422 3544 G.121 Plolemăermtinze Kupfer Gesch. d. H. Dr. Frănkel 4!3 3545 G.269 Rom Farnilienmtinze F. Tituria. Silber . " " 424 3548 G.320 Kupfermiinze des ,Augustl1S " " 425 3549 G.321 » " Tibnius " " I 426 3550 I-I. 343 » Faustina jUI1. » " 427 3551 I-J. 178 " Hadrian " " 428 3552 H.480 " Julia Mamrnaea " 429 3553 H.481 " Phillppus " " 420 3554 H.36 " Domiti�n " " 431 3556 H.262 n Antoninus P. " " 432 3556 I-1.517 " Traianl1� Decius " n 433 355Cl H.37 " Domitian " " 434 3567 G.211 BronzernLinze Dioklelians " " 435 3568 G.212 " " " " 436 3571 G.215 " Maxirnians n " 437 3573 G.217 n n " " 418 3576 G, 220 n " " " 132 TE0J71L SAUC1UC=SĂ\ EANU 24 • q î I [133] 'COLFJCŢIA DE MONETE ŞI DE ALTE OBIECTE ANTICE (Unsicher) " " " " " " " " " " 133 " " " " " " " " " " " " " " " " " " " Geseh. d. H. Dr. Frankcl Provenienz. Wenn nichts besonderes angemerkt wird, stammt die Miinze aus der Sammlung dee ehemaligen Landesmuseurns Kupfer :: A;;tonin�� Pius " Commodus des Mare Aure! " Conslantius Chlorus Constantins II " (U IIsieher) Trai�;1S Antoninus Pius " " F austina junior Mare Aurel Faustina Fat;ilia Annia Gallienus " " Faustina senior " junior " " Kulze Beschreibung der Munze. (Die gcnaue Besehreibung isi im Karalog) Bronzcl11iinze Numerians Kupfermiinze der Ptolemăerzeit Claudius Domitian Vespasians " Constans Unbesirnrnte Pto!emăerI11Linze. Kupferrniinze Maerinus des Antoninus Stand.: Ort 25 439 357.8 H. 538 i 440 3j79 G. 122 441 3581 G.34l 442 3586 H. 38 i 443 358T H. 39 444 3588 1-I. 40 445 3589 H. 41 i 446 3590 H. 118 44l 3592 I-I. 263 448 3593 H. 264 449 3594 EL 265 450 3595 H. 266 451 3546 H. 26l 452 359l H. 268 453 3598 FI 269 . 454 3599 H. 344 455 3600 H. 345 456 3601 I-I. 346 457 3602 H. 347 458 3603 G. 2(3 459 3604 H. 523 460 3605 1:1 539 461 3607 1-1. 540 462 36081H 541 463 3609H.542 464 3610H.543 465 36111H.544 466 3612 H.545 46l 3613 H.546 468 3614!r-1. 547 469 56181H.548 4(0 36211H.621 471 36n fI. 701 412 3625�H. lOI 4(3 3h2( H.6H 474 3631 G. 123 4(5 3632 G. 222 416 3637 l-I. 270 477 3638 H. 271 41» 3639 H.272 419 3640 H. 273 480 3041 H.2l4 481 3642 H.348 4823043H.349 483 3644 [-1.350 4843645H.351 485 3646 l-I, 352 4136· 3647 H.353 48i 3648 FI. 354 488 3649 FI .75 489 3650 H. 410 [134] 134 TEOFIL SAUClUC�SĂ VEANU 26 " e " " " " " Aus den bisher unbe= sfimmtcn Ii] iinzci Gc;�h. d. I-Lrrn Flcischcr (Nov.1094) Gesch. d. I-1 Dr.Frănkel V;� I nowitz, este foarte sumară. Informatiile pe care le avem în această dare de seamă au o valoare inferioară celor pe care ni le aduc actele păstrate cu privire la Colectia numismatică. Acolo unde se constată o divergenţă, noi ne-am tinut de datele culese din acte, Preţios este registrul de publicaţii apărute până la 1900 cu privire la Colectia numismafică, care se găseşte în volumul iubilar al Universităţii din 1900. Toate publicatiile erau scrise de profesorul Dr. R. F. Kaindl. �.- .. " , , '� ,,'.' ." ,','! [136] 29 COLECŢIA DE MONETE ŞI DE ALTE OBIECTE ANTICE 13, l' I La numărul 2693 am lăsat Traian deşi monela este a lui Ha­ drian, la 2748 şi 2749 am lăsat Elagabal deşi este Carracala, şi la numărul 2756, Annia Faustina, deşi este Iulia Domna. Nu putem înregistra aci toate exemplele de felul acesta. La numărul 137 şi 2823 am lăsat "Manuel Porphyrogenitus" ,_ în loc de a scrie Manuel I Comncnus Porphyrogenitus Ducas. La numărul 2830 am tradus "iiberpragt" prin "cu suprafrapă". "Grundinventar".:ul ne arată alocurea corecturi, cum este de pildă la 11f. 3319; Deasupra cuvântului "Silbermiinze" am găsit în> semnarea cu creionul a literelor "K. M.", �adecă "Kupfer.:Miinze". Cu toate că rnoneta este de cupru, am mentinut calificarea initială. La numărul 3505, numele Iustinian este şters şi înlocuit prin Anastasius. Deşi moneta este a lui Anestasius, am mentinut Iusti­ nian, pentru a da o copie cât mai exactă românească a "Grundin-" ventar " -ului german. Acest inventar care se publică aci nu are pretenţia să fie alt­ ceva decât un inventar preliminar. Nu am putut încă da precizările ştiinţifice pentru fiecare din monetele acestei Colectii numismaficc care are şi unele piese inedite. Notele pe care le avem din vremea regimului austriac în actele privitoare la aceste rnonete, păstrate în arhiva Seminarului de Istorie antică, nu sunt suficiente, ci trebue completate şi alocurea corectate, după manualele şi lucrările numis­ matice recente. - ..- .... C '<'l6 3b7 388 I 360 � 361 I "Codru! Cosminului' X--XlI \O [146] I � N-rul din • Provenienţa Moneta care I :i_ Inventarul nu are o observatiune )� c principal Descriere succintă a monetei specială, provine din CQ- E � (Grund- lecţia Muzeului Ţării de :=:= ZU Inventar) odinioară 393 2599 Monetă de cupru Constantin c. Mare Cumpărată 394 2000 " " " " " ,. 395 2601 " " " " " " 396 2602 " " " " " " 397 2603 " " " " " " 398 2604 " " " " " " 399 2605 " " ,. " " " 400 2606 " " " Constantin junior " 401 2607 " " " " " " 402 2608 " " " " " " 403 2609 " " " " " " 404 2610 " " " " " " 405 2611 " " " " " " 406 2624 " " " Constantin II " 407 2629 " " " " ., 408 2637 " " " Constantin " 409 2638 " " " " " 410 2639 " " " Coustantin Il " 411 2640 " " " " " 412 2645 " " " Valentinian 1 " 413 2646 " " " Oratianus ,. 414 2647 " " " Valens " 415 2648 " " ., " " 416 2649 " " " " " 417 2650 " " " " " 418 265J " " " " " 419 2652 " " " Oratian " 420 2653 " " " " " 421 2654 " " " " " 422 2655 " " " Theodosius II " 423 2656 " " " " " 424 2657 " " " Arcadius " 425 2660 " " " " " 426 2662 " " " Theodosius " 427 2663 " " " Claudius " 428 2664 " " " Probus " 429 2665 " " " " " 430 2666 " " argint Probus, cupru " argintat Carinus ! 431 2667 Monetă de cupru " 432 2668 " " " Oordianus III " 433 2669 , Iulia Mamaea " " " " 4::'4 267') " " ,,\ Septimius Oeta " 435 2672 " " " Mare Aurel " 436 2673 " " " " " " 437 2674 " " " " " " 438 2675 " " " " " nesigur '" 439 2676 " " " , " " " 440 2678 " " " Faustina Augusta " 441 2679 " " " " " " 146 TEOFIL SAUClUC.:sĂ VEANU 38 I I t I [147] 39 COLECTIA DE MONETE ŞI DE ALTE OBIECTE ANTICE 147 N_ruldinL Inventarul pri.ncipal Descriere succintă a monetei (Grund- 1 nventar) Provenienta. Moneta care nu are o' observaţiune specială, provine din co­ lectia Muzeului Tării de , odinioară' " " ,- Manetă de cupru Hadrianus Manetă de cupru Antoninus Plus Manetă probabil Faustina senior Antoninus Plus, cupru " " " Cumpărată " " " " " Alex'�nder Severus Septimfus Se'�erus Elagabal " " " " " " " " " " bronz Vespasian, nesigur " Lupercus lIl-vir " Drusus senior Traian Septimius Severus " Caracalla " " " " " " " " " " luli� Domna " "cupru" " " " Septimius Severus " bronz Annia Faustina " Elagabal " cupru Septimius Severus : argint Trai�nus De�jus " " ;; ;; Aeli�s Caesar " bronz Traian " " " cupru " " " "cupru " " bronz Domitran " cupru Vespasian Caligula Claudius " " " :: :: Tib�rius " " lmp. Claudius " bronz Antonia Augusta :: br�nz " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " "" " " cupru Claudius " "bronz Licinius Stolo Tri- urnvir Manetă de 2680 2681 2682 2683 2684 2688 2690 2691 2692 2693 2694 2695 2696 2697 2698 2699 2700 2701 2702 2703 2704 2705 2706 2707 2710 2711 2712 2713 2714 2715 2716 2717 2719 2723 2726 2727 2736 2743 2747 2748 2749 2753 2754 2753 2756 2757 2758 2759 2760 442 443 444 445 446 447 448 449 450 451 452 453 454 455 456 457 458 459 460 461 462 463 464 465 466 467 468 469 470 471 472 473 474 475 476 477 478 479 480 481 482 483 484 485 486 487 488 489 490 [148] "" 148 TEOfilL SAUCIlJC=SĂ VEANU 40 N-rul din Inventarul principal (Grund­ Inventar) Descriere succintă a manetei Provenienţa. Moneta care nu are o observatlune specială, provine d',n co­ lecţia Muzeului Ţării de odinioară Mo�etă v�che bizantin'ă Nikephoros (?) " Cumpărată (?) Iustin 1 lustin II Dia�letian Ma�uel " Heraclius " Mauricius Manuel Porphyr.ţ " " " " " " " " " " » " " " " " " " » " " " " " " " " " " ,t " " Const�ntin " Monetă de cupru Manetă de cupru Hadrian " Numerian " Aurelian :: :: ;: Tib�rius Const. " " " Mauricius " " " Iustinian ))(p/ Cupru cu semnul Monetă de cupru Iustin 11/1 " lustînian " Revers: K " " "" " " " " Gallienus " " " Aurelian Monetă imperială romană nedeter­ minată Manetă imperială romană nedeter­ minată Manetă de bronz Caracalla (?) " "cupru Honorius " " " pretinsă Honorius Monetă imperială romană stricată " de cupru Anastasius " 2761 2762 2764 2765 2766 2767 j. 2768 2769 2770 2774 2787 2788 2789 2790 2791 2793 2795 2796 2797 2798 2799 2800 2802 2803 2804 2806 2807 2808 2809 2810 2811 2812 2814 2815 2816 2817 2818 2819 2820 2821 2822 2823 2824 2825 2826 2827 2829 491 492 493 494 495 496 497 498 49� 500 501 502 503 504 505 506 507 508 509 510 511 512 513 514 515 516 517 518 519 520 521 522 523 524 525 526 527 528 529 530 531 532 533 534 535 536 537 [149] N-rul din Provenienţa. Moneta care 3 ..... Inventarul nu are o observaţiune )� r:: principal Descriere succintă a monetei specială, provine din co- !=� (Grund- lecţia Muzeului Ţării de -:= �u Inventar) odinioară I 538 2830 Monetă veche bizantină Manuel cu Cumpărată suprafrapă 539 2833 Monetă veche bizantină Alexius " Comnen 540 21)34 Monetă veche bizantină Isaac Il " Angelus 541 2835 Monetă bizantină de cupru concavă " 542 2836 " " " " " " 543 2837 " " " " " 544 2839 " de cupru Ioan Zimisces " 545 2840 Monetă pretinsă Manuel Porphyr " argintată 546 2841 Monetă de bronz Galba " 547 2842 " " argint lrnpărăteasa Se- " verina 548 2849 Monetă de cupru Iuiia Augusta " 549 2852 ., " " Marc Anton Numerele 2593-2852 I costă 30 fI. 60 CI'. 550 2853 " arrneană (?) 551 2856 " Cufică Dintre monetele nede- terminate până acum 552 2857 I " " ,. " 553 2859 " " " " 554 2864 " de cupru Claudius II " " 555 2865 " " bronz grecească " " 556 2tl66 " " " " I " " 557 2867 " ,. " " " " 558 2869 " " " " " " 559 2870 I " " " din Erythrai " " 560 2871 " " " grecească " " 56\ 2872 " " " " " " 562 2874 " " " " " " 563 28"/5 " " argint antică grecească " " 564 2876 " " bronz " " " " 565 2877 " " " ,. " " " 566 2878 " " " " " " " 567 2879 " " " " " " ., 568 2880 " " " Vespasian " " 569 2882 I " " cupru Arcadius " " 570 2883 " " " Constantin Il " " 571 2884 " " " Triu111Virui Cru- " " dellius 572 2885 Monetă de cupru Urbs Roma " " 573 2886 I ,. mare de bronz Traian " " 574 2888 I Severu;' " " Septimius " " 575 2890 Monetă de argint Impărăteasa Donaţie Salter I Faustina 576 2891 Monetă de argint Marc Aurel " " 577 I 2892 " " " " " " ., � I ) 41 COLECŢIA DE MONETE ŞI DE ALTE OBIECTE ANTICE 149 [150] 150 TFOFIL SAUCIUC=S VEANU 42 N-rul din Inventarul principal (Grund­ Inventar) Descriere succintă a monetei Provenienţa. Moneta care nu are o observatiune specială, provine din co­ lecţia Muzeului Ţării de odinioară � I , Donatie Salter Donaţie bar. Mustazza I I Don�ţie Prof. ��serth I " " I :: :: Don. Dieta Ţării r3'ucovina " " ., " " de argint Marc A urel " bronz Traian romană Familia Nonnia antică grecească (argint?) " " " " " De��r Trai�n Monetă �ninată' Monetă de argint Faustina senior " Familia Cassia " Impărăteasa Sabina :: An'toninus Pius Monetă de argint Traian " " " Hadrian " " " Faustina " "cupru Antoninus Plus " " " Honorius " " " Traian Denar Familia Memmia Monetă de bronz Familia Aemilia Denar Familia Fabia " "Pinaria " Faustina " Marc Aurel Monetă Hadrian, argmtată " de argint Traian " "aur Gratian " "cupru Constantin " "aur VaJentinian " "" Gallienus " "i.rgint Iulian " " " Iovianus " " " Valentinian " "cupru Valentinian li " " " Valens " " " lovianus " "argint Maxenlius ,. "cupru Magnus Maximus Denar Marc Anton Monetă de cupru Flavia Helena Urbs Constantinopolis Monetă de cupru Valentinian ,. Theodosius II Urb� I{ol{;a" " Monetă de cupru 'Gallienus Urbs ConstantinopQlis Monetă de cupru lovianus '. romană t1edeter- 2893 3224 3225 3230 3231 3232 3233 3234 3235 3264 3265 3266 3269 3270 3271 3301 3301 3304 3305 3306 3308 3309 3310 3311 3312 3317 3318 3319 3320 3321 3322 3323 :·<�24 3"26 3331 3332 3333 3334 33:'5 3336 3337 3338 3339 3340 3341 3342 3346 3351 3359 624 625 626 578 579 580 581 582 583 584 585 586 587 588 589 590 591 592 593 594 595 596 597 598 599 600 601 602 603 604 605 606 607 608 I 609 610 611 I 612 613 614 615 I 616 617 618 619 620 621 622 623 [151] N-rul din Provenienţa. Moneta care 3....- Inventarul nu are o observaţiune )� = principal Descriere succIntă a rronetei specială, provine din co- ,...<1) ::; .... (Grund- lecţia Muzeului ŢărIi de :=::1 ZU Inventar) odinioară 627 3360 I Monetă de argint Antoninus I Don. Dieta Ţării Bucovina 628 3364 I " " " Impăratul Augustus I " " 629 3365 ., " " " Tiberius " " 630 3368 I " " " " Nero " " 631 3369 I " " " " Galba " " 632 3371 " " " ., Otho " " 633 3373 " " " " Vespasian " " 634 3374 " " " " " " " 635 3376 I " " " " Domitian " " 636 3377 " " " " " " " 637 3378 " " " " " " " 638 3380 I " " " Hadrian " " 639 3383 I " " cupru Galba " " 640 3384 I " " " Nero " " 641 3386 I " " " Vespasian " " 642 :"387 I " �, " Hadrian " " 643 3388 I " " " Nero " " 644 3390 " " " Vitellius " " I 645 3391 I " " " Caligula " " 646 3393 I " " " Vespasianus " " I , 647 3395 Domil ia n I " " " " " 648 3402 " " " Claudius " " I 649 3405 " " " COl1Jl1lodus " ,. 650 3407 " " ,. Septimius Severus 651 3409 " " " Seplimius Geta " " 652 3410 " " " OtaciIia Severa " " 653 I 3411 " ,. " Alexander Severus " " 654 3414 " " argint Clodius Albinus " " 655 3419 " " " Commodus " " 656 3431 I " " cupru Constantin cel " " Mare dub!. 657 3432 Monetă de argint Imp. Philippus " " 658 3437 " " " Maxil1lin " " 659 3438 " " cupru " " " 660 3443 " " argint Volusianus " " 661 3444 ,. " ), Valerian " " 662 3445 " " " Trebonianus " ,. 663 3446 " " " Valerian ,) " 664 3449 " " " Claudius acel aş tip " " � ca 3447 şi 3448 665 3451 Monetă de argint Dioc1etian ., " 666 3452 " " cupru " ), " 667 3453 Oenar Tacitus " " 668 3454 Monetă de cupru Maxentius ,. " 669 3455 " " ., " " " 670 3456 " " " Aurelianus " " 671 3457 " " " Tacitus " " 672 3458 " " " Diocletian " " 673 3459 " " " Maximianus (?) " " 674 3461 " " argint Ael1liiianus " " 43 COLECTIA DE MONETE ŞI DE ALTE OBIECTE ANTICE 15 [152] T 152 TEOFIL SÂUCllJC�SĂ VEANU 44 ' t: N-rul din Provenienţa. Moneta care ?- Inventarul succintă nu are o observa(iune )@ t:: principal e Descriere a monetet specială. provine din co- E� (Grund- lecţia Muzeului Ţării de ;:1 ;:1 ZU I Inventar) odinioară 67� 3462 Monetă de cupru DiocJetian Dori. Dieta Ţării Bucovina 676 3472 Monetă romană de cupru cu legenda grecească, înscripţia încă de de- terminat 677 3473 Monetă grecească a lui Septimius Severus, cupru 678 3474 Monetă Traian (?) cu legenda ne- clară, bronz 679 3476 Monetă Constans, cupru 680 3478 Monetă de argint Constantin c. Mare 681 3479 " " cupru " l 682 3480 " " 683 3481 " " " 684 3482 " " " 685 3483 " " " " 686 3484 " " 687 3485 " 688 3486 " " " " 689 3487 " " " ,. b90 3490 " " Crispus 691 3491 " " 692 3493 .. Magnentius 693 3495 " " " Decentlus 694 3497 " " " Constantînus II 695 3498 " " " 696 3502 " ,. i, " 697 3505 " " " Iustinian Dan�iie Dr. M. Frănkel 698 3543 " " " Ptolemaică 699 3546 Denar Vitellius 700 3547 Monetă de cupru Nera 701 3557 " " " Familia Maecilia " 702 3558 " " Gal. Val. Maximin 703 3560 Manetă de cupru Nero 704 3561 Manetă imperială romană cu legendă l 705 3562 grecească (Diocl.) Manetă de bronz Diocletian 706 3563 " " I 707 3564 " ,. " � 708 3555 " " ,. 709 3566 " " 710 3569 " " 711 3570 " " Maximian " 712 3572 " 713 3574 I 714 3575 " \'J \ 715 3577 " " " 716 3580 " " cupru Caligula i� 717 3582 " " " Claudius 718 3583 Familia Aslnla 719 3584 " Plotia .i, I � [153] 45 COLECTIA DE ]\10NETE ŞI DE ALTE OBIECTE ANTICE 153 N-rul din Inventarul principal (Grund­ Inventar) Descriere succintă a monetei Provenienţa. Moneta care nu are o observatiune specială, provine din co­ lecţia Muzeului Ţării de odinioară Mo�etă de "cupru C�nstantin c. Mare " Donaţie Dr. M. Frănkel " " Iustin I (?) Iustinian " Constantin Il " Theod'osius Constantin Il Theodosius Constantin c. Mare " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " " Monetă de cupru Drusus junior " Aelius Caesar " grecească :: :: :� Vale�tinjan " " " " G. V. Maximianus " " " Maxentius " " " Licinius " " " Claudius Gothicus Monetă de familie romană Monetă de cupru Valerianus " Theodosius " Theodosius c. Mare " Iustinian " lustin II " Tiberius II :: :: :: He;;clius " " " Mauricius " " " Leon IV ' Monetă bizantină veche cu semnul N. 1. M. Monetă de cupru Iustin 1 Monetă veche bizantină de cupru cu semnul M. Mo�etă d� fa�i1ie romană, cupru :: :: cupru Cla�'dius " " " " Hadrian (nesigur) " " "Claudius Gothicus " antică grecească Monetă antică grecească 3585 3591 3606 3615 3616 3617 3619 3620 3622 3624 3626 3628 3629 3630 3633 3634 3635 3636 3656 3657 3658 3659 3660 3661 3662 3663 3666 3667 3669 3673 3675 3676 3679 3680 3682 3683 3684 3685 3686 3688 3689 3690 3691 3692 3693 3694 3695 3696 I 720 721 722 723 724 725 726 727 728 729 730 731 732 733 734 735 736 737 738 739 740 741 742 743 I 744 745 746 747 748 749 750 751 752 753 754 755 756 757 758 759 760 761 762 763 764 765 766 767 [154] 154 TEOFIL SAUCIUC·SĂVEANU 1 N-rul din Inventarul principal (Grund­ Inventar) Descriere succintă a monetei Provenienţa. Moneta care nu are o observaţlune specială, provine din co­ lectia Muzeului Tării de , odinioară' Donaţie Dr. M. Frănkel Donaţie Dr. M. Frănkel == " I Monetă bizantină de cupru ) I incă de " " "" ,i determi- 1" " » H t " " ",,) na II Monetă antică grecească de cupru " " ), " " " " " " " :: del' cupru Theodo�illS " Monetă de cupru Honorius " " " veche bizantină Monetă de familie romană, nedeter- Dintre"monetele �edeter- minată mînate până acum Monetă de cupru imperială romană cu legendă grecească Monetă de fami.ie romană, cupru " "cupru Theodosius II " " " Cufică 31 monete de bronz, greu sali impo­ sibil de determinat Medalie Dotzauer, 1880 Remlsă de rect. Iunie 1899 I "jubiliară, Univ. Heidelberg, 1886 " " " " "Graz, 1886 " " " " Academia ungară, 1880 " " " "Univ. Tubingen, 1877 " " " "" Wurzburg, 1882 Medalie comemorativă, jubileul 500 anii Remisă de rectorat prin Universitatea Cracovia, 1900 decan. 29. X. 1900 Medalie Theodor Codrescu, 1819- 1894, bronz R: Uricarul XXV vo- lume, 1852-1894 Plachetă de bronz. în amintirea ter­ minării tunelului dela Mesticăneşti 1902 Plachetă, în amintirea jub. 200 ani a Academiei din Berlin, 1900 Medalie comemora-ivă 1904 cu "Vlvat Remisă de Rectorat 1906 Academia, sernper sit in flore", R: femeia goală 2000 Victoria Queen Hongkong, 1881, one Donaţie O. Zepischka 1905 cent, cupru (cutiuta de tinichea) Medalie, jubileul 300, ani, Universi- tatea Giessen, 1907 \ Medalie, Sociedad scientifica, Argen­ tina, fI 872 3788 3792 3793 3778 3779 3781 3782 3i83 3784 3786 3787 3697 3698 3699 3700 3701 3702 3703 3705 3706 3708 3710 3714 3716 3717 3718 3731 3794 3795 3797 823 824 I 826 827 768 I 769 770 771 772 773 774 775 776 777 778 779 780 781 782 783 784-813 814 815 8161 I 817 818 �, 819 820 821 822 825 . .;/: [155] Ţ 47 COLECTIA DE }'fONETE ŞI DE ALTE OBJECTE ANTICE 155 \ r Odată cu colectia ele monete şi medalii am primi! dela d-l reu for 1. Nistor şi următoarele obiecte (vezi fig. nr. 1): 828. Cheie de bronz, ruptă sus, cu patină verde; lungimea 29,5 mrn, lăţimea sus 24 mrn, jos la floarea cheii 10 mm, grosimea la mijloc 5 mm. 829. Mâner de cheie, de bronz. cu încrestări la capătul de sus şi cu 3 găuri; lungimea 38,5 mm, lăţimea 18 mrn, grosimea variază 2,6 m - 4mm _ 11,4 rnrn. La capătul de jos 'urme de rugină. Fig. 1 830. Cheie în formă de Hebeschllissel, de bronz, cu 4 găuri, cu patină verde lungimea 40 rnm, lăţimea maximă 9,6 rnrn, grosimea 2-4 111111. 831. Verigă de bronz, aproape rotundă, cu diametru! de 28 111111-32,7 111m ; grosimea 3,3 111111. 8::>2. Verigă. aproape rotundă. de fir de bronz, cu capetele răsucite în spi­ rală, Diametrul 22--25 mrn. Grosimea firului 2111111. [156] 156 TEOFIL sxucruc-sz, VEĂNU 48 833. Buton de os cu 4 linii circulare pe margine şi cu o ridicătură la mij­ loc; diametrul 24 mm; grosimea 3,7 mrn 834, Ac -' styl de os; un capăt (2 111111 grosime), e rupt, la celălalt (6 mrn grosime) umflat în furrna de fruct de pin; Iungtrnea 76 mrn. 835. Ac - styl de os, rupt la arnăndouă capetele; lungimea 70 111111, gro­ simea maximă 44 1TI111. 836. Signet octogonal (rectunghiular 17,8 n1l"11 X 15 mm, cu colturile rete­ zate), poate de onyx, cu inscriptie turcă sau arabă. Grosimea 4 mm. [157] 49 COLECTIA DE MONETE ŞI ALTE OBIECTE ANTICE 157 838 839 Numărul cu­ rent al inven­ tarului 837 Din 30 Noembrie 1936, Colectia de anfichită]i a Universităţii a sporit cu 8 piese, pe care d-l D. Eflimie, procuror de secţie la Curtea de apel din Consti1n(i1, a binevoit să mi le doneze şi pe care mi;am permis să le trec În seama Seminarului de Istorie antică din Cernăuţi. Aceste 8 piese sânr : Fig. 3 fragment de inscripţie murală, de marmoră, din Callatis, din vremea praes. prov. M. Valerius Bradua. Clişeul Nr. 2 ne arată numerele 837-840, iar la dreapta fragmentului epi­ grafic nr. 837 alt fragment mai mare de inscripţie, pe care-I . completează fragmentul nostru cu nr 837. fragment de capitel corintic de marmoră cu o volută şi resturi de decor floral. Fragment de marmoră cu relief de leu, care atinge cu laba stângă un obiect rotund. 840 Fragment de marmoră cu. resturi de relief' 841 Fragment de stelă de calcar. 842 Fragment de marmoră profi1ată. 843 fragment de placă de marmoră. 844 Fragment de placă de argilă arsă. Aceste piese din urmă le-am publica! în brosura intitulată "Un nou fragment al inscripţ.ei murale din Callatis şi alte fragmente arheologice, Cernăuţi, Tipogr.Jia Universitătii, Piata Ghica Vodă 3, 193[, p. 10 şi urrn. Vai figura nr. 3 cu obiectele 841-844. Cernăuţi, Aprilie 1938. [158] I 1- L [159] ILIE CORFUS DOCUMENTE POLONE PRIVITOARE LA DOMNIA LUI SIMION MOVILĂ ÎN. ŢARA ROMÂNEASCĂ [160] [161] I 1 i i DOCUMENTE POLONE PRIVITOARE LA DOMNIA LUI SIMION MOVILĂ îN ŢARA ROMÂNEASCA Introducere. Cu cât sporesc cercetările în arhivele din ţară şi din străinătate, cu atât se îmbogăţesc mai mult cunoştinţiJe asupra istoriei noastre, fie ea ascunsă în cele mai întunecate şi mai necunoscute taine ale ei. Una din ţările cu multe arhive, ce contin în grămezile lor, în praful veacurilor de trecut şi uitare, un important material istoric, referitor la ţările noastre, este de­ sigur Polonia. E firesc deci ca cei cari cercetează acolo să des­ copere mereu isvoare noui, privitoare la trecutul nostru. Orice act, orice scrisoare sau fragment s'ar scoate la lumină Îşi' au deci rostul lor şi nimic nu este prea mult, ce bineinţeles nu in­ greunează, ci interpretează un text, urmăreşte o idee, lumineaza o acţiune. Actele de cari mă ocup aci, în număr de 11, le-am aflat în\ diverse arhive din Polonia, şi anume în Arhivele Centrale (Ar­ chiwum Glowne), Biblioteca Zamoyski (Bibljoteka Ordynacji Za­ mojskiej), precum şi Biblioteca Krasinski (Bibl, Ord. Krashiskich); toate În Varşovia; în biblioteca din K6rnik (Bibl. Kornicka), voe­ vodatul Poznan, şi în fine în arhiva particulară a d-Iui Dr'. A. Czo­ Iowski, directorul arhivelor oraşului Lw6w. Ele conţin patru scrisori ale lui Sigismund III Vasa, re­ gele Poloniei, una către Simion Movilă (anexa I), alta către Ie­ remia (anexa III), apoi un salv-conduct pentru Radu Buzescu (anexa IV) şi în fine a patra către Ioan Potocki în Ţara Rornă­ nească (anexa VIII). Aceste scrisori ne scot la lumină grija, ce o purta regele Poloniei pentru păstrarea liniştei în ţările române, ajunse sub protectoratul său. Asemenea o scrisoare a regelui către Cri­ stofor Kochanowski, solul său la Constantinopol (anexa VI), precum şi răspunsul acestuia (anexa VII), contribuie la cunoaş­ terea acţiunii diplomatice a Poloniei pentru a smulge ţările noastre de sub vechea suzeranitate a Porţii. Dar cel mai impor­ tant act este desigur memoriul lui Simion Movilă, înaintat regelui "Codrul Cosminulul" X-XII 11 [162] 162 ILIE COR FUS 4 polon, după pierderea definitivă a tronului Ţării Româneşti, şi care constitue o istorie a sbuciumatei sale domnii, scrisă de el însuşi (anexa IX). Acelaşi conţinut îl are şi memoriul boerilor săi către rege (anexa XJ· Interesant este şi răspunsul regelui la aceste memorii (anexa XI). Ca amănunte pentru cunoaşterea ac­ tivităţii militare a Polonilor în susţinerea lui Simion dau scri­ soarea lui Ioan Potocki către Ahmed paşa de Giurgiu (anexa Vj. Documentele de mai sus le interpretez în studiul de faţă asupra domniei lui Simion Movilă în Ţara Românească. Consti­ tuind un mănunchi de mărturii istorice contimporane, ele spo­ resc mai cu seamă cunoştinţile de până acum, încercând se explice şi să expună mai pe larg o oblădulre, pe cât de sbu­ ciurnată, pe atât de nefericită, ea neavând rădăcini în solul ţării, asupra căreia fu impusă, nici resurse proprii, pentru a ţine În scaun pe voevod, fără sprijinul, atât de costisitor şi de putin sigur, al streinilor. Documentele le public în originalul lor polonez, cu tra­ ducerea românească, în anexele lucrării de faţă. Inceputul şi prima pierdere a domniei. In urma înfrângerii lui Mihai Viteazul, În toamna anului 1600, scaunul Ţării Româ­ neşti fu ocupat de Simion Movilă, fratele lui Ieremia, voevodul Moldovei. Zamoyski, marele hatman polon şi învingătorul lui Mihai, lăsă cu Simion, pe lângă trupele de istalare, În frunte cu Ioan Potocki, starostele Cameniţei, şi alte unităţi, sub comanda lui Tarnowski, luptător din Mazovia, pus sub ascultarea directă a voevodului. Aceste unităţi, în majoritate călăreţi husari şi ca­ zaci, formau oastea domnească, având astfel în paza lor sigu­ ranta voevodului şi a ţării sale. Ele urmau să fie plătite de domn, dela care primiră şi hrană gratuită 1). Dar cu toată vigilenta voevodului, ţara nu putu fi liniştită. Şi starea de spirit a boerimei muntene, ostilă voevodului strein, adus în carele leşeşti, dădu naştere unui întreg şir de răscoale şi frământări în sânul acestei clase de luptători, cari nu puteau \ 1) Instructia, dată de Simion Mo�ilă lui Vasile clucer şi Voicu visfiernic, soli la Sigismund III, Octomvrie 1602, În Archiwum Glo\Vne, Varşovia, Libr! Lege» tionum, XXVI, pp. 28-30; vezi anexa ryr. IX. Pentru instalarea lui Simion, P. P. PANAITESCU, Mihai Viteazul, Bucureşti, 1936, p. 234 urm. 1. CORFUS, Mihai Vi. ieazul şi Po/ollii, în Academia Română, Studii şi Cercetări, XXIX, Bucureşti, 1938, pp. 167, 168. [163] r I 1: .5 DOCUMENTE POLONE 163 . uita pe Mihai, domnul ce-i călise în răsboaie, îi ridicase pe ari­ pile biruinţilor, dar care luase drumul pribegiei spre îndepărtă­ .rile Apusului, pentru a cere dreptate dela împărat. Simion nu ştiu să li câştige inimile. EI începu a domni .aspru, confiscându-le averile, dând în schimb funcţiuni boerilor moldoveni, veniţi cu el şi întârziind cu numirea banului Craiovei, fieful Buzeştilor 1). Astfel boerimea, care Ia început se Închinase -noului stăpân, începu a se îndepărta acum de el. Polonii cre­ deau că ar putea linişti spiritele, tratând direct cu Radu Buzescu şi cu banul Udrea, cari urmau să fie trimişi, în acest scop, la .rege 2). Nu se putu însă începe nimic, mai ales că Mihai se apropia cu oşti imperiale de Ardeal, fapt ce putea să-i deschidă -din nou calea spre Târgovişte. In Mai 1601, se ridică chiar în contra lui Simion un grup de beeri, în frunte cu acelaş ban Udrea şi cu spatarul Negrea. Ei fură însă prinşi şi decapitaţi pe loc. Prin asemenea fapte, situaţia voevodului nu putea fi în­ tărită. Urmarea o prevedea bine regele Poloniei. "Am auzit că măria ta - îi reproşa regele, la începutul lui Iulie - sub pre­ textul unei bănuieli oarecare de trădare, ai poruncit a prinde mulţi boeri şi oameni de frunte, ca Udrea şi Negrea ... că ai dat poruncă să fie ucişi fără nici o judecată, iar pe alţii se pare că-i ţii în închisoare ... nu putem să lăudăm o purtare aşa de aspră şi de aprigă a mări ei tale ... şi ne doare mult că măria ta ai săvârşit aceasta peste suzeranitatea noastră şi împotriva în­ -demnului nostru, ce l-am făcut cunoscut măriei tale, ca să te porţi cu milă şi cu bunătate cu aceşti oameni ... căci trebuie să ne 1emem ca, prin o asemenea purtare a măriei tale, să nu se ajungă din nou în ţara aceea la oarecari certuri şi tulburări, ceea ce n'ar putea fi fără stricăciunea şi primejdia ţărilor acelora şi a Coroanei noastre". Şi regele, care se erija în protectorul ţărilor române, îi ceru din nou să nu se poarte "atât de fierbinte şi de aspru" cu cei ce-i mai ţinea în închisoare, ci să-i tri- 1) Simion aştepta ca acest ban să fie numit, precum voia Zarnoyski, de regele Poloniei, VERESS, Documente privitoare la istorie Ardealului, Moldovei şi larii.N.o. miincşti, VI, Bucureşti. 1933, p. 299. Regele era pentru aceasta, dar aştepta la rândul său ca acest ban să fie propus de Zarnoyski, care cunoştea boerii din lard, CORfUS, Mihai Viteazul şi Polonii, p. 374. 2) CORFUS, o. c., p. 374. Cf. VERESS, o. c., VI, p. 299. [164] 164 lLlE CORFUS mită la judecată în faţa lui, iar până atunci boerii "să nu fie lipsiţi de capetele lor, fără judecată şi fără dreptate" 1). Reproşurile şi sfaturile regelui însă sosiau prea târziu ca să oprească răscoala Buzeştilor, care izbucni la începutul lui Iunie şi cuprinse întreaga ţară. Simion fu înconjurat pe neaşteptate din toate părţile, iar drumurile, pe unde-i puteau sosi ajutoare, fură tăiate 2). Voevodului îi mai lipsia pe deasupra şi sprijinul polo n, Potocki plecase mai înainte la Carneniţa, după ce crezuse că a liniş­ tit pe deplin spiritele în ţara cucerită, iar Tarnowski, trecând peste ordinele voevodului, plecase cu roatele sale în Ardeal, în aju­ torul lui Sigismund Băthory, în luptă cu Mihai şi Basta, lăsând pe Simion în paza unui număr numai de 300 călăreţi Cazaci, şi aceştia foarte slabi 3). In această situaţie el fugi spre Moldova. La Focşani, primind ajutoare dela Ieremia, se hotărî să ţină piept Buzeştilor, Aceştia însă îl loviră pe neaşteptată, căzând, prin cărările munţilor, în spatele taberei sale (Ia MiIcov, 3 Iulie). Moldovenii şi Polonii fură măcelăriţi, iar Simion putu scăpa aproape goJ, Iăsăndu-şi În mâinile învingătoriIor carele cu averea şi pe câţiva boeri de-ai săi. La dezastrul său contri­ buiră şi cei 300 Cazaci, lăsaţi de Tarnowski, cari, neavând co,. mandant, refuzată să lupte, mai ales că nu prirniră solda ce-o rută. Ei opriră totodată şi carele voevodului, cari căzură astfel în mâinile BuzeştiJor 4). Invingătorii proclamară domn pe Mihai, Viteazul, vechiul lor stăpân 5), în timp ce Simion cerea, dela Adjud, ajutor din Polonia G). EI se retrase apoi în Moldova la 1) Scrisoarea lui Sigismund III către Simion MovilJ, Grodno, 5 VII 1601, în Bibl. Zamoyski,. Varşovia ms, 1,86; v. anexa 1. 2) BOGDAN, în Hurmuzaki, Documente-Suplement, II-2, pp.38-39. Cronica anonimă, (Istoria Tzerrei I muzaki, IV -2, p. 38, 11[. XXXIV. 3) Anexa IX. 4) Anexa IX. 5) BOGDAN, în Hurrnuzaki, Doc. -Sup}; 1[-2, pp. 4,-49. Vcre ss, o. C., VI. pp. 396...,.39,. Hurrnuzaki, Documente, Io/ -2, p.38, nr . XXXIV. Cronica anonimă, p. ,1. 6) P. P. PANAITESCU, Documente privitoare Ia istoria lui lYJ.ihai Viteazul, Bu­ cureşti, 1935, pp. 15, -r- 158. Aceiaşi cerere, din partea lui Ieremia, VERESS, o. c., VI, pp. 391-392. Potocki să pregătia, la 8 Sepremvrie, să plece din Holin în aju ... · ferul lui Simion, BOGDAN, în Hurmuzaki, Doc. Supl., II-2, p. 68. [165] T DOCUMENTE POLONE 165 I � : Bârlad, unde-I găsi şi Tarnowski, care sosi "cu mare pagubă şi pierdere de nobili poloni" din dezastrul dela Goroslău 1). Şi acest polon îşi continuă acum seria aventurilor sale, neţi­ nănd seamă de ordinele şi protestările voevodului, rămas la discreţia trupeler sale nemulţumite. Astfel Tarnowski plecă să trateze cu Buzeştii, spre marea indignare a voevodului, luând cu el luptă­ torii cei mai buni, proaspăt năirniţi de Simion din Polonia. Căzu însă în prinsoare a Buzeştilor, pierzând "mişeleşte o mulţime de nobili poloni de frunte", după cum îl va acuza mai târziu Simion regelui polon 2). A doua instalare şi luptele cu Radu Şerban şi Radu Mihnea. Cu revenirea lui Potocki situaţia se schimbă în favorul lui Simion. Cu oastea sa, întărită de rotele lui Potocki, apoi cu însemnate trupe primite dela fratele său, voevodul .Moldovei, şi cu ajutoare dela Tătari, el trecu Milcovul, la finea lui Iulie şi înfrângând o puternică strajă munteană la Rârnnicul Sarat 3), ajunse la Buzău unde distruse tabăra boerilor (mijlocul lui August 4), cari, la vestea morţii lui Mihai, îşi ale­ seră domn pe Radu Şerban 5). La începutul lui Octomvrie o nouă luptă fu pierdută de Radu Şerban, iar ajutoarele trimise acestuia de Basta fură distruse de Tătari 6). La 5 Noemvrie Simion putea .anunţa în Polonia izbânda sa 7), în timp ce Şerban trecuse munţii în Ardeal, în tabăra lui Basta, generalul împăratului 8). .ln felul acesta Potocki putu să aşeze - pentru a două oră ­ .pe Simion in scaun la Târgovişte 9). Tot atunci fu eliberat şi Tarnowski, cu tovarasii săi, din mâinile boeri!or răsculaţi 10). 1) Anexa IX. 2) ibidem. 3) BOGDAN, în Hurmuzaki, Doc. Supl , II-2, pp. 52-54. 4) ibidem, pp. SI -59. 5) Hrisovul lui Radu Şerban, la general P. V. Nxsrumn, Luptele dela Ogreiin .şi Teişeni, în An. Ac. l Bibl, Zamoyski, Varşovia, ms. 1786, p. 18q; v . anexa nr. VIII. . 3) BOGDAN, în Hurmuzaki, Dec. Sup!., II-2, pp, 165-166. Cf. Vercss, .. Documente, VII, pp. 52-53. 4) Ibidem, II-2, pp. 168-169. a) Ibidem. [172] ILIE CORFUS 14 -siorţa să-şi năirnească roate, tot aşa şi Simion, dând preţuri -destul de mari 1). Luptele cu Radu Şerban şi pierderea definitivă a domniei. Avea şi de ce să se grăbească Simion. Căci Radu Şerban, cu .Buzeştii şi cu oşti imperiale, trecea munţii. "Veste după veste a sosit atunci - mărturisea, mai târziu, Simion regelui Po­ loniei -- că Buz eştil se gătesc spre tara rnuntenească. Am voit -să-mi trimit în Moldova soţia cu copiii, dar rămânând dator {soldaţilor lui Tarnowski) ceva puţin peste un sfert de an, n'au .voit să-mi îngăduie aceasta, ci dimpotrivă au oprit-o şi aşa au 'stat carele sub straja lor câteva zile, cu mare primejdie pentru 'viaţa ei, căci duşmanul era chiar acolo, şi o zi a lipsit numai ca să nu cadă În mănele lor. Au făcut aceasta, crezând că eu aş trimite cu ea comori şi nevoind în ruptul capului să rărnăie Ia mine, până ce nu le plătesc... Chibzuind eu ce poate ieşi din aceasta, bănuind pe Tarnowski, care nu degeaba a pus la cale treceri aşa de dese în ţara ardelenească, ternându-rnă să nu mă dea viu în mâna duşmanilor ... urmărit aşa de duşman ... a trebuit să mă retrag spre graniţă, la ajutorul, ce trebuia să-I capăt numaidecât dela starosteJe Carneniţei" 2). Straja dela Teleajen fu risipită prin surprindere, iar Simion cu Andrei Po­ tocki, evitând lupta la Plo eşti, goniră spre Moldova, oprin- du-se abia la Bărlad 3). "Aşa de în neregulă a fost această fugă - declară Simion regelui - că s'au temut (luptătorii lui Tarnowski) pare că şi de umbra lor şi de focul, stărnit de furtună. Tarnowski a dat chiar poruncă soldaţilor săi să dea foc carelor şi au făcut aşa, voind a se uşura pentru fugă. Şi aşa, aproape fără a vedea pe duşman, ne-am retras până la graniţa Moldovei, unde m'am aşezat, aşteptând ajutorul durnea­ lui starosteJui Carneniţei ... Şi duşmanii au trecut Siretul, je­ fuind ţara Moldovei" 4). Fu ars Tecuciul şi satele depe malu­ rile Sir etului, spre Dunăre, până la Galaţi, iar spre miază- 1) Scrisoarea lui M. Sobieski dire Tylicki, Zloczow, 18. VII. 1602, ori .. ginal, În Bi6!. din fl.6rnik, ms. 1403, nr. \ 15; ccpia, la Vercss, Documente, VII, pp. 53-55. Altă caracterizare polonă a lu\ Ieremia, la L CORFUS, 1\1ihaiVileaztlJ ,şi Po!o17ii, pp. 296-302. 2) Anexa IX. 3) BOGD,\N, în Hurmuzaki, Doc. Sup!., 1I-2, pp. 193-194, 189-192. 4) Anexa IX. 1 1 [173] 15 DOCUMENTE POLONE noapte; până la Bacău. In oastea năvălitori lor lucra şi Marcu­ Vodă 1). Cele întâmplate după aceea sunt redate cu amănunte" în memoriul lui Simion către rege: "Iar deoarece mi-au fost sosit câteva mii de Tătari şi de oaste din partea măriei sale domnului, fratele meu, la rugămintea lor am vorbit d-Iui Tar­ nowski să trimită cu ei oameni la strajă. Nu numai că a făgă-­ duit să trimită, dar s'a prins singur chiar, ceea ce a fost îm­ potriva mea, totuşi n'am putut să-I opresc, a plecat atunci nu' cu mică oaste ... dar noaptea s'a întors cu toată oastea în' tabără. '. apoi, buntuind oastea, mi-a poruncit să pornesc spre Iaşi, ceea ce a fost împotriva mea, căci Tătarii au adus atunci prinşi şi au inirânt câteva mii de oaste duşmană, rugân­ du-mă să mă grăbesc spre ei, dar a trebuit să merg cu d. Tarnowski, căci a poruncit să taie sfoarele la cortul meu. � . iar în vremea aceea soldaţii lui au lovit taberile moldoveneşti şi au sfărâmat câteva din elE, ucizând ţărani şi femei." Şi' aşa, Tarnowski, cu roatele sale în plină anarhie, a înaintat cu Si­ mion câteva mile spre Iaşi, când s'a oprit apoi şi s'a răs-. culat de-abinelea contra voevodului 2). In situaţia aceasta i-a găsit lângă Vaslui B), Ioan Potocki.. care trecuse Nistrul în Moldova, la începutul lui August şi' venia cu trupe proaspete în ajutorul Movileşti1or 4). "A sosit atunci dumnialul starostele cu oastea - continua Simion - şi­ s'a oprit în tabără 5), având în parte şi oastea măriei sale dom­ nului voevod al Moldovei, fratele meu, am nădăjduit că-i va muia şi de câteva ori a făcut cerc în privinta aceasta, dar n'au voit să asculte şi au plecat strigând... iar despre mine, când j am venit în tabăra dumnealui starostelut, au avut o aşa înţele­ gere, în urma căreia nici n'am fost tare sigur. Din nou a venit dumnialui starostele cu oastea sa şi s'a oprit în mijlocul ta­ berei, aproape de corturile mele; au luat aceasta ca o daună. şi apăsare şi atunci abia strigăte şi bunturi mai mari... N'a fost destul că a buntuit oastea sa, ci a tras la o parte şi pe 1) BOGDAN, în Hurmuzaki, Dac. SLip/., II-2, pp. 189-194. 'l) Anexa IX. 3) BOGDAN, în Hurmuzaki, Dac. SLip/., II-2, pp. 218-223. 4) Ibidem, II-2, pp. 189-190. 5) La 8 August, Ibidem, II-2, p, 218. Inainie de sosirea lui Polocki, Tar ... nowski ceruse plata dela Ieremia, ibidem, pp, 218-223. [174] 274 ILIE COI daşul, chiar dacă era Jidan, să-I aleagă pe vornic" (DR. F. ZlEGLAUER, Gesctiichtl. Bikier aus der Bukowina zur Zeii der osterr. Cccupetion, 1, pg. 138, Cernăuţi 1893). 3) Se pare că în Moldova peceţile, săteşti au fost introduse în epoca Regula: "menfului Organic. In adresa Nr. 914 din �4 Iunie 1938, d-I ALEx. BĂLEANU, di� feciorul arhivelor statului din Iaşi, a trimis Muzeului "Regele Carol II" din Cernăuţi următoarele lămuriri relativ la vechimea pcceţilor satelor din Moldova: "Cele mai vechi peceti săteşti, care se găsesc în Arhivele Statului din Iaşi, sunt din anul 1834.' .În acest an, 1834, Departamentul trebilor din lăuntru, în conformitate cu prevederile arI. 6 şi 9 din pravila datorii vornicelului şi a pacinicilor satelor, a dat ordin să se confectioneze la Iaşi peceţile necesare tutulor satelor. Ele au fost gata în anul 1835 ; <În Iulie, acel" �i an, au fost trimise Isprăvniciilor spre a le împărţi pe la sate. [221] - 5 VECHILE PECEŢI SĂTEŞTI BUCOVINENE, 1733 - 1900 221, La 1775, data răpirii Bucovinei, satele bucovinene n'aveau pe­ ceti săteşti. Şi n'au avut nici în anul 1777, când locuitorii Bucovinei au fost siliti să facă jurământ de credinţă faţă de noul stăpân. Pentru luarea jurământului sătenilor au fost trimişi în satele Bucovinei ofiteri austriaci. Satele au jurat prin delegati, care au iscălit formularul cu textul jurământului, formular întărit apoi de un ofiţer austriac. Nici­ unul din formularele jurămintelor săteşti nu este întărit cu sigil, fie sătesc fie sigil personal al unui delegat. Dacă la acea dată ar fi cxi­ stat peceti săteşti, e În afară de orişice îndoială, că formularele cu jurămintele satelor ar fi fost întărite cu acele peceti ale satelor, după cum formularul de jurământ al boerilor a fost întărit cu iscă1iturile şi peceţile acestora. Putea să pară verosimilă părerea, care ar fi încerca! să stabi­ lcască anul 17ti7 ca dată a introducerii pcceţilor săteşti În Bucovina. In acel an, Februarie 24 a apărut decrelul imperial pentru despăr­ tirea părnânturilor rusticale de cele dorninicale 1). Prin constituirea pământurilor rusticale satele au dobândit atributii, inexiste mai înainte, de administrare a unor bunuri proprii şi de apărare a unor interese ale lor. Prin aceasta satul apărea ca o unitate administrativă, a cărei situatie de drept s'ar fi exprimat şi prin poscdarea unei peceti proprii. Totuşi peceti săteşti se intimpină înainte de 1787. Cea dintăi men= ţiune a unei peceti săteşti în Bucovina am aflat-o într' o carte de ju=, decată a vornicului şi juraţilor din Fundul Moldovei, din 1785, Aprilie 11, întărită cu pecetea satului 2). Deci Între 1 rrr şi 1 (85 trebue aşezată data introducerii peceţilor săteşti în satele bucovinetie. Data şi împrejurările introducerii în administraţia satelor a ace: stui mijloc de întărire a actelor scrise se pot stabili şi mai precis. In acelaşi timp se dau şi instructiuni privitoare la păstrarea şi întrebuinţarea peccţilor. Satele au fost obligate să achite din cutiile săteşti câte 6 lei şi 30 parale de fiecare pecete. Pecetile săteşti au fost întrebuinţate până la punerea în aplicare a nouei legi administrative din 1864, când au fost strânse şi depuse la arhivele statului., După această dată se găsesc întrebuinţate peceţile comunale, care, pe lângă inscriptie, pur'" tau şi marca judetului căruia apartineau comunele. La unele din aceste peceti comu­ nale pe lângă marca judetului mai găsim şi ceva specific comunii respective". 1) N\COLA\' GRĂMADĂ, Săienii şi s/ăpânii În Bucovina În/re lU5 şi 1848, pg. 34, Cernăuţi 1934. 2) T. V. ŞTEFANELLl, op. cit., pg. 157: "Şi am iscălit şi am întărit şi cu.. pecete satului". 1 il [222] 222 NICOLAI GRĂMADĂ 6 După rapIrea Bucovinei stăpânirea austriacă a păstrat încă câtva timp vechea organizare administrativă moldovenească, cu un staroste în fruntea ţinutului Cernăuţilor şi un ispravnic în fruntea ţinutului Su= ccvii, apoi cu vornici şi cu vatamani în fruntea satelor. Câţiva ani mai târziu srarostele de Cernăuţi şi ispravnicul de Suceava au fost înlocuiţi cu directori administra/ivi. In 1783 s'au mai infiintat două directorale administrative, şi anume în Siret şi în Vijniţa. Acestor patru direclora!e li s'au subordonat în oraşe magistr atele. iar în sate vornicii 1). Prin reforma administrativă din 1783 s'au lărgit atribuţiile administrative ale vornicilor săteşti şi s'au instituit juratii în locul va= famanilor 2). Din fost slujbaş stăpânesc vornicul d ajuns slujbaş să= tese. E foarte probabil, că cu prilejul punerii în aplicare a reformelor administrative din 1783 s'a dispus şi introducerea pcceţilcr săteşti În satele bucovinene. Peceţile săteşti aveau caracter de peceti oficiale, întocmai ca şi peceţile autorităţilor de stat, ale instituţiilor publice de învăţământ, ale parohiatelor şi ale notarilor publici 3). In ochii sătenilor pecetea satului stă/ea în mare cinste. Ea era simbolul dregătoriei vornicului, Incredintarea pecctii constituia actul de investire a noului vornic. 1) DR. J. POLEK, Die Vereinigung der Bukcwine mii Galizien im Jahre 1786, În Jahrb. des Bukowiner Landes-Mus., VIII, pg. 59, Cernăuţi 1900; Prof . . R. J. BlDERMANN, Die Bukowine unler osierr. Verweltung, 1775-1875, pg. 35, Lemberg 1876. 2) JOHANN BUD1NSZKY, Die Bukowina zu Anfang des Jahres 1183, edi!. de DR. J. POLEK, Cernăuji 1894, pg.55, n. 1: ,,Ihre pflicht" - der Dorfsdworniken ­ .,aber solle kcine andere sein als die Landesadministrationsbefehle in Execution zu bringen und mit Beihilfe der Geschworenen die Gemeinde in Ordnung zu erhalten", In 1784 institutia juraţilor era în vigoare în satele bucovinene, cfr. DR. J. POLEK, Weinlwndel und Weinbau in der Bukowina, în .Iahrb. des Buk. Landes-Mus., XI, pg. 79, Cernăuţi 1903. 3) .Zu den i:iffentlichen Siegeln gehi:iren nicht nur die Siegel der landesfiirst­ lichen, sondern auch jene der stăndischen, stadtischen, ortsgerichtlichen i:iffentlichen .Amter, ferner jene der i:iffent1ichen Lehranstalten, der pfarrer, der offentlichen Notare, der Innungen und ahnlichen Corporarionen" (decretul cancelariei aulice din 29 Aug, 1822, Pol. G2S., vol. 50, pg. 594, şi ordonanta cercuală din IOel. 1822; 'IOSEPH WINIWARTER, Hendbuch der poliţiscben und Iusliz�Geselzkunde Iiir die Konigreiche Galizien und Lodomerien, pg. 114, Lemberg und Tarnow, 1826). "Zu den i:iffentlichen Amtssiegeln gehi:iren aber !1fcht bloJ) die Siegel der Staatsbehi:irden, sondern auch jene der Gemeinden, der i:iffentlichen Lehranstalten, der pfarreien und .der offentlichen Notare" (MANZ' sche Taschenclusgabe der oslerr. Geselze, IV. Band, Das Slrafgesp/z Ulld das Pref3geselz, ed. 18, pg. 286, § 316, Viena 1897). [223] VECHILE PECEŢI SĂTEŞTI BUCOVINENE, 1783-1900 223 Termenii: i-au dat pecetea, i-au luat pecetea, erau sinonimi cu: l=au pus vornic, I-au scos din vornicie. 2. Infăţişarea exterioară a peceţilor săteşti. In conformitate cu normele legale numai vornicul avea dreptul, să comande la un gravor, printr' o adresă scrisă, confectionarea pcceţii săteşti 1). In adresa de comandă trebuiau arătate toate amănuntele re: lative la cuprinsul improntei sigilare. In special pecetea trebuia să in: dice, potrivit unor vechi dispozitii legale, calitatea ei de pecete sătească printr'o inscripţie circulară sau orizontală de cuprinsul următor: "Amts: siegel der Gemeinde N" 2). Cheltuelile de confectionate a peceţii să: teşti erau suportate de satul respectiv 3). Cu toată diversitatea sub ra= portul cuprinsului improntei sigila re, vechile peceţi săteşti bucovinene din aceeaşi epocă prezintă o oarecare uniformitate în înfăţişarea lor 1) "Sic _ die Amfssiegel - diirfen nur auf schriftlichen Auffra.� des Amfes, fiir we!ches sie gehorcn, verfertiget werdcn" (decretul cancel. auI. din 29 Aug. 1822, loc. cit.: JOSEPH WINIWARTER, op, cit., pg. 114). "Zur Verhiitung des Befruges und der Beeintrachtigung des Aerars ist von Seite der Hofkanzlei allen Lănderstellen auf ... getragen worden, daf\ a Ilen Graveurs und Pelschierstechern zur strengsten Pfiicht ge ... macht werde, kein Amfssiegel obne schiiltlichen Aulfrag des Vorsfehers vom Amfe, Jur welches dasselbe gehorf, zu sfechen und suszulolgen, widrigens der betreffende Graveur oder Petschierstecher fur jeden daraus entstehenden Mif\brauch pcrsonlich verantwortlich gemacht werden wiirde" (decretul imper. din 2 Noembrie 1815, P.G.S. Nr. 123; ERNST MAYERHOFER'S Handbuch Iiir den politischen Verwaliungsdiensf in den im Reichsrafhe verfrefenen Konigreichen und Lendern, mit besonderer Ee ... riicksichiigung der diesen Lândern gemeinsamen Gesefze und Vercrdrnmgen, I, ed 5, pg. 353, n. 1, Viena 1895; cL şi pg. 352-353). 2) "Und endlich sollcn die Siegel aller erwahntcn offentlichcn Aemter und Behorden durch Um ... oder Inschrift ihre Beslimmung ausdriicken" (decretul cancel, aul. din 23 Aug. 1820, în Franz des Ersfen Gesefze utid Verordriungen Iiir die osterr., bohm. und galizischen Erbliinder, voI. 48, anul 1820, pg. 193, Viena 1822) . • Bei der neuen Anfertigung solcher Wappen oder Siegel wird jedenfalls die aHer ... bochste Entschlief\ung vom 12. August 1820 und der Hofkanzlei:Erlass vom 23. August 1820, Zahl 24841, wornach auf jedem Siegel dessen Bcslimmung durch Um ... oder Inschrift auszudruckcn isI, genau zu beachten und daher auf jedem ncu anzu: fertigenden Wappen oder Siegel ei ner Gemeinde die Umschrift "Amtss:egel der Ge: meinde NU in der gangbaren Sprache jedes Orles anzubringen sein" (Landes ... Gesefz­ und Regierungsblaff [ur das Kronland Krain, 1850, pg. 475-476, n. 566). ") "Die Kosten ftir dic Anschaffung neuer Wappen oder Siegel haben endlich wie es sich von selbst versteht, lediglich den betreffmden Gemeinden zur Lasi zu fallm" (ibidem) [224] 224 NICOLAI GRĂMADĂ exterioară. Gravorii confecţionau peceţile după anumite norme, res­ pectarea cărora le era impusă de către căpitanii districtuali 1). Dela 1783 încoace, până târziu în sec. XIX, peceţile săteşti s' au confectionat din alamă. Abia în sfertul din urmă al sec. XIX a început să fie întrebuinţat şi cauciucul pentru confectionarea pecetilor. . Până după jumătatea secolului trecut impronta sigilară era adâncifă. Dela această dată înainte peceţile se confecţlonează de obicciu cu improntă sigjfară ridicată. Peceţile de cauciuc au numai improntă ridicată, pe când cele de alamă au, cele vechi, improntă adâncită, iar cele noi improntă de obiceiu ridicată. In teorie peceţile cu improntă adâncită erau destinate pentru sigilarea cu ceară roşie. De fapt însă aceste peceti au servit tot timpul mai ales pentru' sigilarea cu alte materii de sigila re. Sigilul de ceară roşie ca mijloc de autentificare a actelor satelor bucovinene se întimpină arareori numai în sec. XVIII şi la începutul sec. XIX. Uneori, în aceeaşi epocă, îl întâlnim ca sigil de închidere a actelor. O materie obişnuită de sigila re a fost, în sec. XVIII şi în jumătatea întâia a secolului următor, uneori chiar şi mai târziu fumul de lume» nare, atât de întrebuintat în Moldova ca materie de sigila re în zapisele private. Câteodată s'a întrebuinţat pentru sigila re şi o materie prepa= rată din funingine şi apă. Intrebuintat şi în perioda veche alături de fumul de lumânare, tuşul negru devine de pe la jumătatea sec. XIX înainte materia de sigila re obişnuită. Adeseori se întrebuinţa ca tuş negru pentru sigila re cerneala de scris. Cătră sfârşitul sec. XIX se întrebuinţează uneori pentru sigila re şi coloare verzue sau albăstrue. Sub raportul formei distingem peceti săteşti rotunde, ovale, se= miovale şi ovale-ascutite, Forma rotundă se intirnpină în tot cursul pe= riodei; ea e forma predominantă a pcceţilcr săteşti. Forma ovală şi semiovală se întâlneşte mai ales în sec. XVIII şi la începutul sec. XIX. Forma ovală-ascutită, destul de rară, apare cătră sfârşitul sec. XIX. Ca mărime peceţile prezintă o mare variaţie. Timp de câteva decenii, la începutul periodei, peceti le au o mărime potrivită, de obi= , 1) "Die Gemeinden werden am Besten thun, wenn sie wegen der Beischaffung dieser Siegel sich an die k. k. Bezirkshauptmannschaft wenden, die in der Lage isi, die Beslellung bei dcn Graveurs rasch zu verrnitteln, auf thunliche Gleichfcrmigkeit (unbeschadet der Verschiedenheil der Embleme) zu sehen, ung, wenn ein dieser Vorschrift nicht entsprechendes Amlssiegel von einer Gemeinde in Antrag kăme, die Berichligung noch vor allem Koslenaufwand zu pflegen" (ibidem). [225] 9 VECI-Il LE PECETI SĂTEŞTI BUCOVINENE, 1783 -1900 225 ceiu de un diametru între 26 şi 32 mm. In deceniul al patrulea al sec. XIX apar 'in unele părţi peceti mari, cu diametru până la 40 mm, cum sunt pecetiie satelor Banila Rus., Buda, Culăuţi, Cupca, Ciorno­ huzi. In general însă şi dela 1830 înainte dia metrul peceti lor continuă sa aibă o mărime potrivită, la fel ca În deceniile trecute. Sunt rari peceţile cu un diametru mic, sub 25 mm. Unele sale s'au servit de aceeaşi pecete vreme îndelungată -- chiar timp de un secol, cum e cazul satului Mără(ei -, altele au schimbat vechea pecete după o întrebuinţare de câtva timp. Confec­ tionarea unei peceti noui era necesară: 1. când se pierdea. vechea pecele; 2. când vechea pecete era deteriorată sau uzată, de nu se mai putea cunoaşte irnpronta sigilară; 3. când se schimba situa li a publică, situatia de drept a unei localităţi : 4,. când o autoritate admi­ nistrativă superioară dădea ordin de schimbare a pcceţilor. In situaţia de drept a unui sat se producea o schimbare în cazul ridicării satului la rang de târg. Aceaslă schimbare de situatie se arăta în inscriptia pcceţii noui. Aslfel de localităti sunt: Boian, Cosmeni, Lujeni, Ocna, Solca, Stăneşlii de jos/Cer., Vasilău, Vijniţa. Un caz de schimbare a pcceţilor săteşti În urma unui ordin dat de autoritatea administrativă superioară se intimpină în districtul Siret, unde, pe la 1895, pe baza dispozitiei căpitanului districrual, s'au con> fecţionat peceti uniforme penlru toale satele acestui district. La con ... fccţionarea unei peceţi noui aceasta era, uneori, identică cu vechea pecete atât sub raportul improntei sigilare, cât şi sub cel al formei, al mărimei şi al felului de gravare a improntei. De cele mai multe ori însă noua pecete se deosebea de pecetea veche. Aceste deosebiri se pot rezuma astfel: 1. vechea pecele avea o efigie, cea nouă avea altă efigie; 2. pecelea veche avea efigie, cea nouă era fără efigie; 3. pecetea veche era fără efigie, cea nouă cu efigie; 4. pecetea veche avea impronta adâncită, cea nouă avea impron/a ridicată, cu păstrarea sau schimbarea cuprinsului vechei impronte ; 5. vechea pecete avea inscriptie germană, cea nouă inscriptie românească, cu păstrarea sau schimbarea vechei efigii sigila re Uneori la trecerea elementelor im ... prontei sigilare a vechei peceti În impronta peceţii noui se săvârşeau unele scăpări din vedere. Astfel Întregul cuprins al peceţii, cu im» prontă adâncită, a satului Mahala, cu indicarea anului 1865 ca dală a confecţionării pecetii vechi, a fost trecut, Înspre sfârşitul sec. XIX. în noua pecete, cu impronta ridicată, deşi anul 1865 arăta data con ... fccţionării peceţii vechi, nu a celei noui, "Codrul Ccsmiuului" X-XII 1.,5. [226] 226 NICOLAI Gf-lĂl'>1ADJ\ 10 3. Intrcbuinţarea pcceţii săteşti. Falsificări de peceţi. Abuzuri cu pecetea sătească Probabil că în timpul boerescului vornicul era instalat În dregă« torie de stăpân, care avea dreptul să-I aleagă din trei candidaţi pro= puşi de săteni 1). După reforma administrativă adusă de guvernul Bach şi, mai ales, după promulgarea legii comunale din 1863 insta­ larea vornicului se făcea de şeful autorităţii politice a districtului sau de un comisar disrrictual delegat de acesta. Căpitanul districual sau delegatul acestuia îi preda noului vorr.ic, la instalarea acestuia, pecetea sătească, punându-i În vedere, să nu facă abuzuri cu ea şi să dea seama, ce acte întăreşte cu pecetea sătească. Pecetea sătească era în păstrarea vornicului. Numai el avea dreptul sa se servească de ea pentru întărirea actelor scrise. Ar părea logic să admitem, că vornicul întărea cu pecelea sa: tului orişice act ieşit din cancelaria sătească. Totuşi din examinarea actelor ieşite din cancelariile săteşti În sec. XVIII şi XIX se constată, că În sec. XVIiI şi în jumătatea întâia a sec. următor foarte multe acte, deşi iscălite de vornic şi de juraţi, nu erau întărite cu pecetea sătească. Adeseori acte de importantă deosebită, cum erau învoelile de muncă încheiate Între săteni şi stăpâni, nu erau înzestrate cu pe: cefea satului. Nu se poate stabili o normă - o astfel de normă nici n'a existat în timpul acela -, ce acte erau Întărite cu pecetea satului În timpul dela 1783 până pe la jumătatea sec. XIX. In mod obişnuit erau întărite cu pecete numai mărturiile. Nici legea comurială pentru Bucovina, din 1863, nu fixează normele relative la infrebuinţarea pcceţii săteşti. In paragraful, care stabileşte atributiile şi sfera de activi tale a vornicului, se aminteşte doar, că "documentele, prin care se crează obligatiuni fată de Ierte persoane, trebue iscălite de vornic şi de un adiunct şi înzestrate cu pecetea comunală (( 2). Mai târziu, după 1863, �tNICOLAI GRĂMADĂ, Săteni. şi sfăpânii în Bucovina, pg. 20. ,2)f)�IlNST MAYERHOFER'S Handbucb, II, ed. 5, pg, 554, Viena 1896; JOSEF KOCHANO\VSKI, Hendbuch der Iiir die Buko\Vina in Gellung besfehenden Iceichs» und Lendesgesetze, Verordnungen und V�'\Vallungs= Vorschri!ien, 1, pg. 205, Cer­ năuţi 1882; Dr. -EUGEN SIMIGINOWICZ, Manualul edmiuistreţiunii comunale pentru ducntul Bucovinei, 1, pg. 34, Cernăuţi 1902" Cfr. însă dispoziţia din legea comunală pentru Galitia: »In jedzm Falle muI\ ei ne i�l Namen cler Gemeinde ausgestelltc Urkunde mit dern Gcmeindesicgel versehen wcrden" (ERNST MAYERHOFEll, op. cit., II, pg. 555. [227] VECHILE PECEŢI SĂTEŞTI BUCOVINENE, 1783-1900 22, o dispozitie stabileşte, în termeni nu destul de clari şi precişi, ce acte trebuiau să fie înzestrate cu pecetea comunală: "Pe cele mai multe acte se va aplica data şi pe cele mai importante, în deosebi pe cer" tificate şi documente, şi sigiliul comunal" 1). Abia pe la începutul sferfului din urmă al secoiului trecut se introduce şi în Bucovina norma, valabilă mai de mult în Galiţia: orice act, dat în numele ce­ rnunei, trebuia iscălit de vornic şi inzestrat cu pecetea cornunală 2). In general peceţile se împart în două catcgorii : peceti cu pu" tere probatorie numai în afacerile detinătorului pccefii, şi peceti cu putere probatorie şi în afaceri străine. Vechile peceti săteşti. buco­ vinene, ca peceţi cu caracter public, Cll caracter oficial, se ţin de categoria a doua. Ele aveau putere probatorie şi în afaceri .străine. Astfel în afară de actele oficiale ieşite din cancelaria sătească, acte privind gestiunea administrativă a satului şi rezultând din sfera de atributii ale vornicului, erau întărite cu pecetea sătească şi acte străine, acte private. Zapise private -- contracte - încheiate între săteni, măr: turii private, jălbi individuale şi colective erau foarte adeseori confir­ mate cu iscalitura vornicului şi cu pecetea sătească 3). Practica aceasta se întâlneşte şi în vechea Moldovă, în oraşe, unde adeseori zapise private erau întărite cu pecetea târgului. In satele bucovinene practica I) r». EUGEN SIMIGINOWICZ, op. cit., II, pg. 1346. 2) Acelasi, op. cit., II, pg, 1341: "Fiecare resoluţiune trebue să fie prevăzută cu iscălitura primarului sau a substitutului său, apoi cu sigilul oficial", traducere puţin corectă a următorului text german: "Keiner Erledigung darf die F ertigung, das ist die Unterschrift des Gemeindevorstehers oder scines Stellvertreters, dann der Beidruck .dcs Gcmcindesicgels fchlcn" (Acelaşi, op. cit., ed. germ" pg. 1442). 3) Dăm câteva formule de autentificare de acte private: "Adivărata mărturie .accasla s 'au făcut înainte noastră şi am iscălit şi am Întărit cu pecete Câmpulungului", mărturie din 1,92 a unor Câmpulungeni (T. V. ŞTEFANELLI, op. cit, pg. 2(8); t Eu Gligori Cocârţ.i, vornic din Fundul Moldovii, înainte me s'au făcut şi am Întărit şi cu pecete satulu.", zapis privat din 1801 (ibidem, Pl?:. 292); "Şi pentru mai bună încredinţare ne-am iscălitu-m şi ne-am pus degitile noastri, ca să se crează, şi s'au întărit cu picete Sadovii", zapis privat din Sadova, din 1801 (ibidem, pg. 300); "Eu Gheorghe Diaconovici vornic, şi întărim şi cu pecete satului", măr/urie relativ la mă­ sura rea unei livezi din Bosanci, din 1811 (Arh. SI., Cernăuţi, Sate şi moşii, pach. Bosanci); "Eu Iftimi Baboi vornic, am fost fată la făcutul scrisorii şi întăresc cu pecetea satului", mărturie privată din 1822, Capucodrului (Arb. SI, Cern., K. A. 98,1821-1830); .Eu Petre Burduhos, după cerere grămăzăi, am în!ărit cu pecete", jalbă din 1842 a locuitorilor din Fundul Moldovei contra unui silvicultor (T. V. ŞTEFANELLl, op. cit. pg. 419). [228] 228 NICOLAl Gl;>ĂMADĂ 12 aceasta e obişnuită mai ales pana pe la jumătatea sec. 19. Dar şi mai târziu se intirnpină confirmări de acte private cu pecetea satului, mal ales confirmări de testamente. Astfel vornicul sătesc a avut până târziu în sec. 19 şi atributia de autentificator de acte private ale sătcnilor . Şi cu peceţile săteşti se puteau face abuzuri, la fel cum se să: vârşeau de atâtea ori abuzuri cu orişice fel de peceti.ale autoritătilcr pu­ blice sau ale persoanelor private. Pentru un vornic erau date diferite posibilităţi de abuz cu pecetea, dar mai ales în două cazuri i se oferea ispita de a abuza de pecetea sătească: pentru eliberarea unor certi> fica!e de naţionalitate, ilegale, pentru supuşi străini, şi pentru elibe> rarea, în satele de lângă hotarul ţării, de bilete ilegale pentru vite aduse prin contrabandă de peste frontieră. Acest abuz constituia un delict de falsificare de acte publice şi era sanctionat de codul penal. Se puteau întâmpla şi cazuri de săvârşire, din partea vornicului, a unui abuz cu pecetea fără ştirea lui şi anume atunci, când secretarul ce­ munal supunea spre iscălire şi sigila re unui vornic, necunoscător al meşteşugului scrisului, un act cu alt cuprins decât cel voit de vornic. Mai răspândire Însă erau cazurile de abuzuri cu peceţi false, confec­ rionate în mod clandestin de ,gravori incorecti pentru persoane străine. Pentru prevenirea falsificării de peceţi oficiale cancelaria aulică dă în 1820, August 23, un decret, care dispune confecţionarea pcceţilor oficiale de către gravori numai pe baza unui ordin scris al autorităţii, cre are nevoie de pecele. Acelaşi decret stabileşte şi pede osele, ce urmează să fie aplicate celor vinovati de delictul falsificării de peceti oficiale. Iată textul acestui decret, trecut apoi şi în codul penal au­ striac 1): "Verboth der eigenrnachtigen Verfertigung der Amtssiegel. Seine k. k. Majăstet haben aus Veranlassung ei nes speciellen Falles des Mil3brallChes der AmtssiegeJ, in J3eziehung auf die Verfertigung, dersclben, unler dr.m 12. August 1820 zu beschliel3en geruhet: "Wer ein amtliches Siegel ohne.schriftlichen Antrag des Amtes, fiir welches dasselbe gehorl, verfertiget, eder das verfertigte an jemand anderen vera bfoJgt als an das Amt, welches die Verfertigullg aufgetragen hal, \ inacht sich einer schweren �olizey\Uebertretung gegen die otfentlicheu, zur allgemeinen Sicherheit gehorigel1 Anstalten und Verfiingcn schuldig; tind ist das erstc Mahl mit Arrest\ von ei ner Woche bis zu einem 1) Das Sirafgeseiz tind das Prefgeselz, ed. MANZ, pg. 298, § 330 (Unbefugte: Vcrfertigung ămtlicher 5iegel). I 1 [229] 13 VECI-IILE PECETI SĂTEŞTI BUCOVINENE, 1 (83-1900 22 Monathe, bey wiederholter Uebertrefung aber nebsf ein monathlichem Arreste, wenn er ein Gewerbsmann ist, auch mit dern Verluste des Gewerbes zu bestrafen. Dabey versleht es sich von selbst, dab, inso­ [ern bei der so gearteten Handlung ein Verbrechen unierlauft, auch die gegen das Verbrechen bestehenden Strafgesetze 1Il Anwendung zu kommen haben " 1). Alt decref al cancelariei aulice din 1820, August 28, pune pe aceeaşi treaptă, sub raportul grdvitătii şi al pedepsirii, deliciul falsifi> căril de acte publice şi delictul falsificării de peceti oficiale 2). Nici decretele aulice, nici pedepsele stabilite în codul penal n'au împiedeca! totuşi practicarea falsificării de peceti săteşti. In cele din urmă două decenii ale secolului trecut unii contrabandişti de vite din satele din Bucovina sudică, aşezate lângă fosta fronfieră, aveau şi peceti săteşti false pentru întărirea biletelor de vite, şi fiere false pentru infierarea vitelor aduse prin contrabandă din Romănia. 4. Imprcnta sigilată Cuprinsul impronlei e format din: 1. inscriptie şi 2. din efigie .sigilară 3). a) Inscriptia peceţilor săteşti Inscriptia peceţilor săteşti de la începutul peri odei cuprinde, de obiceiu, indicarea numelui satului. Uneori în peceţile unor sare se mai întimpină înaintea numelui topic şi termenul latin pentru sat: pagus sau vicus, de asemenea unele peceti cuprind şi indicarca anului de confectionare a peceţii 4). Inscriptia. peceţilor ! confectionate de pe la 1820 înainte cuprinde, în regulă generală, înaintea numelui satului termenul administrativ: Gemeinde-uneori Dorf 5) +r , Mai târziu 1) Franz des Ersten Gesefze und VerordJl!lngen fur die Ssterr., bobm. und galizischen Erbliinder, voi. 48, anul 1820, pg. 192 -193. 2) Pol. G. S. voI. 48 şi § 35 din decr. cancel. aui. din 15 Iunie ! 829, Pol. ·G. S., vol. 57. Acest decret a fost trecut în codul penal austriac (pg. 217-218, § 199 d, ed. MANz). 0) După 1840 apar şi peceti săteşti fără efigie. 4) Bahrineşti 1792; Cuciurul Mic 1792; Rohozna 1(93; Stupca 1796; 1797; Băişeşti 1797; Vatra Moldoviţei 17n; Cosmeni 1(98. r,) Dorf Pojeni; Dorf Breaza; Dorf Sadova; Dorf Valeputna; Dorf Poze .. rita; Dorf Bucschoia; Dorf Ostra; Dorf Slatiora. Termenii vicus, pagus, Dorf redau În traducere vechiul termen administrativ moldovenesc: 'saf. In formula de întărire a actelor private vornicii Intrebuintează în mod obişnuit termenul sat: "întărim cu pe .. . ce/ea satului". [230] 230 NICOLAI Gi<ĂMADĂ 14- cuvântull:iemeinde e Înlocuit în multe peceti săteşti cu: Gemeindeamt � arareori Ortsobrigkeit -. In ultimul sfert al sec. 19 aparetermenut Gemeindevorstand - foarte rar -Ortsvorstand -, cu tendinte de ge" neralizarc. Alte elemente, ce se întâlnesc în inscriptia unor peceti să" te şti din sec. 19 sunt: indica rea anului de confecţionate 1), apoi 'mcn­ [iertarea cuvânlului : pecete 2). Inscriptiile în limba germană sunt gra= vate, în mod obişnuit, cu litere capitale, fiind aşezate sau orizontal sau în formă circulară periferică. Numele topice româneşti apar deformate. Schimonosirea merge uneori până la redarea unor forme toponimice lipsite de înleles : Dorna Watra, Gura Humora, Milok Dragomirna. Numele satului Mănăstirea Homorului apare chiar în traducere germană ca Kloster­ Humora. Inscriptiile peceti lor săteşti cuprind adeseori informatii de va" loare mai ales relativ la organizarea administrativă a unor sate. Pe la 1805 satele PIăvălar şi Securicenii formau o singură comunitate politică, la fel Milocul Dragomirnei, Rustior şi Lipovenii pe la 1811, Tărăşcnii şi T restiana pe la 1819, Gemenea, Ostra şi Slăticara pe la 1821, Vijnicioare, Bahna, Ciornohuzi şi Revna/Cer. pe la 1850. In special inscriptiile ne dau mărturii pretioase asupra organizării ad­ ministrative a Germanilor coloniza ti în sate româneşti. Coloniştii ger= mani formau comunităţi politice deosebite, numite: Koloniegemeinde, Deuisclie Colonie sau Deutsche Gemeinde, spre deosebire de co­ munitătile româneşti din aceeaşi localitate, numite uneori Naiion a 1 .. gemeinde 3). Fiecare comunitate îşi avea vornicul ei şi pecetea ci. Această organizare deosebită e explicabilă într'un timp, când săteni] 1) Voloca/Der. 1802; Stăneşti/Sir. 1804; Brodoc 1885; Mărătei 1806; Re" văcăuţi 180�; Satul Mare Germ, 1815:; Voilinel 1818; Satul Mare Ro.n. 1819 (7) ; SI. Onofrei 1827; Cupca 1835; Carncnca 1835; 1867; 181("; 1890; Buninti 1837; lvloldeviţa 1849; Cârlibaba 1852; .Iadova 1852; Lujeni 1852; Mahala 11l55; 1865; Cosmeni 1862; Suceveni 1872; Cuciurul Mare 1884; Hadicfalva 18f9. 2) .Pecete salu Chilişeni"; "Dorfsiegel der Gemeinde Kirlibaba"; "Siegd der Gemeinde Karapczllo am Czcrcmosch'"; "Sigillli comunei Frătăuţiului Nou" ; "Siegel der Gemeinde Lcnkoutz Cameralj''. 3) Deutsche Gemeinde Badeulz, 18,17, 1864; Deulsche Colonie Satul Mare, 1815, 1875; Deulsche Gemeinde Mark R�da'ulz, 1826; Kolloni Illischcsfie (Colloni Illiszesztie) 1830, 1871 ; Dcutsche Gemeinde Gura Homora, 1840; Koloniegemeinde Alt"Fralaulz, 1863 - FrăIăutii Vechi Rom. numiti: Nalionalgemeinde Alt"Fralaulz, 1861, 1871 -; Deulsch"Gemcinde Terebleslie. [231] 15 VECHILE PECEŢI SÂTEŞTI BUCOVINENE, 1783 -1900 23\ ' români trăiau sub regimul apăsător al boercscului, iar coloniştii ger" ,mani beneficiau de un regim privilegiat. Unele colonii germane din satele româneşti au continuat să-şi păstreze tot timpul cornunităţile lor politice deosebite, pe când altele s'au contopit cu vechea comunitate românească într' o singură comunitate politică 1). In inscriptii se. in­ tâlnesc sate, dispărute astăzi sau, poate, alipite la alte sate învecinaie : Rustior lângă Mitocul Dragomirnei, Berindeşti lângă Costâna. De asemenea apar şi vechi nume topice moldoveneşti schimbate apoi de administratia austriacă: Părăul Negeu, Rudeşti, Dragoşeni, Tomeşti, Stroieştii Vechi, precum şi nume topice de creatie austriacă, între­ buintate într\m timp, pe la 1850 � Laudonfalva (= Bălcăuti), Bu;: chenheim (= Poiana Mieuli). Inscripţiile peceţilor săteşti din sec. 18, care, pe lângă numele topie, mai adaogă şi termenul sai sunt redactate în�limba latină. AtI} aflat cinci peceţi cu inscriptie latină: Pagus Mahala, în 1789; Paguş Kotolostrice, în 1789; Pagus Stawczan, în 1790; Wicus Baiui;: nesty, în 1790, şi Pagus Suchovercha, într'un' act din 1856 - pe: cerea însă e din sec. 18�. Fără îndoială că şi alte sate bucovinene au put în sec. 18 peceti cu inscriptie latină. In sec. 19 inscriptiile sunt redactate, în cea mai mare parte, în limba germană. Acum de fim« puriu însă se ivesc şi peceti cu inscriptie în limba românească. Cea mai veche pecete cunoscută cu inscripţie românească 2) e pecetea sa­ tului Chilişeni, într'un act din 1823: t Pecete satu Chilişeni. Aceeaşi inscripţie se găseşte şi în altă pecele din 1848 a satului acestuia. Ur.­ mează apoi' pecetea satului Ccahor, într'un act din 1827: Satul Ceahor, a satului Corceşti, din 1835: Grămadă Corceşti, a satului "Ipoteşti", din 1837, a Sotului Molodia, din 1839 şi 1866: Gromadă Molodiia, Gramada Molodia. Tot de pe la 1830 datează, după toale probabi­ lităţile, şi vechea pecete a satului Udeşti: Satul Hudeşt. In [urnă­ tatea a doua a sec. 19, mai ales cătră sfârşit, se înmulţesc peceţile cu inscriptie românească: Comuna Danila, 1859; Gromade 1) In 1840 se întâlnesc în Ilişeşti încă doi vornici, al Românilor - zis vornic ­ şi al Germanilor - zis Schultz -, fiecare cu pecete deosebită, Contopirea celor două comunităţi se va fi făcut îndată după 1848. 2) Un exemplu mai vechiu de inscriptie românească într'o pecete sătească bu .. covincană se întâlneşte în vechea pecete a Câmpulungului Moldovenesc, întrebuinţată câtva timp - până pe la 1785 - şi după răpirea Bucovinei; această pecele însă e din epoca moldovenească, din 1740, [232] 232 NICOLAI GRĂMADĂ 16 (= Grămadă) Karapcziu, 1863 (= Carapciu/Sir.}; Comuna Kim= polungului Mold., 1868; Sigilul comunei Frătăutiului Nou, 1868; Comuna Krasna, 18(2 ; Primăria comunei Karapcziu pe Czerernoşu, 1875; Comuna F rataufz Nou, 1880; Comuna Mănăsfirei Homorului, 1880; Comuna Stroieşti linga Suczawa, 1882; Comuna Tereblecea, 1886; Komuna \X1ikow de Sus, 1888; Comuna Bosancea; Co= muna Botoşana; Comuna Bucşoaia; Comuna Carapciu p./S.; An= tistia cornunală Carapciu p./S.; Comuna Kimpolungului Moldow.; Comuna Chilişcni : Primăria cornunală Cotul Ostritei; Târgu Dorna Watra; Comuna Plotonită=Dorotei; Cum una Galaneşti; Prima ria cornunală Fundul Moldovei; Primeriea den Igieşti în Bucovina. Gramada Iordanestie : Sigilul oficiului comunal din Iordănesci ; Pri= măria Iacobeni; Comuna Frătăuţiu-Nou ; Primăria comunală Miho� veni; Comuna Negrileasa : Comuna Prisăcăreni ; Comuna Pojorita; Comuna Slătioara ; Comuna Stulpikani; Comuna Strojestie linga Suczawa; Comuna Udeşti"; Primăria comunală Vama; Komuna Wikow di Sus. Sistemul utraquist, bilinquisrnul, a pătruns şi în in: scripţiile unor peceti săteşti: Comuna Badel1tz Gemeinde Badeutz; Comuna Ciudciul Marktgemeinde Czudin : Gemeinde Comuna Fra­ sin; Comuna Horodnik di Sus Gemeinde Ober Horodnik; Gemeinde Comuna Mardzina; Primăria comunală Gemeindevorstehung Po= iana Slampi 1). Inscriptiile În limba romaneasca sunt grava!e cu litere latine, afară de inscriptiile peceti lor din jumătatea infăia a sec. 19, grava!e cu caractere cirilice - Chilişerii, Ccahor, Corceşti, Udeşti, Molodia, Ipoteşti -�). In sec. 19, mai ales intre 1850 ţi 1870, se întâlnesc şi câteva 1) Inscriptii româneşti sau bilinque se întâlnesc şi în următoarele peceti săteşti fără efigie: Gemeinde Comuna Arbora ; Gemeinde Comuna Bilka; Comuna Bra: ieşlie; Gemeinde Alt Broskoutz Bukowina Comuna Broscăufi Vechi; Gemeinde Comuna Burla; Gemeinde Comuna Keszwana; Gemeinde Comuna Caşvana; Co: muna Dorna Candreni Gemeinde; Gemeinde - Vorstand Primăria Capucodrului; Gemeinde Comuna Kostischa; Comuna Krasna Pulna; Primăria comunei Cupca; Comuna Frătăutii�Vechi; Comuna Hiiboca; Comuna Horodnicu de Jos; Comuna Poieni (= Poieni/Solca); Gemeinde Com�na Sa lui Mare Rom. ; Primăria comunei rurale Şcheia; Comuna Stup ca ; Gemeinde 'Comuna \V'ojlinell; Gemeinde Comuna \V'olowetz; Gemeinde Comuna Mardzina; primăria Gel11einde Pojanasfampi; Ge: meinde Comuna Pulna; Comuna Pojoriita. 2) Tol cu caractere cirilice sun! gravale şi inscriptiile pecetilor vechi ale salelor Tişăuti şi Seletin, inscriptii care cuprind numai indicarea numelui topic. [233] lT VECHILE PECEŢI SĂTEŞTI BUCOVINENE, 1783 - 1900 233 peceti cu inscriptie în limba rutcană : Gromada Stare Mamajeste, 1829; Gromada Malafynce, 1851; Gromada Luzani, 1852; Gro: mada Neu l\1amajesli, 1856; Gromada Rapuzynce, 1856; Gromada Kc:llewtze, 1856; Hromada Chreszczalek, 185(; Gromada Kado­ bestie, 185(; Gromada Zwiniaczka, 1 H57; Gromada Kotul Bainski, 1859 ; Hrornada Lipowana Lukawitz Kosowanca; Gromada Chrysz­ czalyk, 1861; Gromadd Suchowercha, 1862; Gromada Strelecki Klutcz, i862; Hromada Rarancze, 18�6; Hrornada Zadobruwka, pe la 18(0. E curios, că inscriptiile acestor peceti, în loc să fie gravate cu caractere cirilice, sunt foate gravate cu litere latine -- capitale sau cursive -. Multe din peceţile acestea cu inscriptie în limba rutcană au fost intrebuinţatc numai cât va timp, fiind Înlocuite cu peceti cu inscriptie În limba germană. Pecetea satului Hadicfalva are inscriptia În limba ungurească: ,,1889 Hadlkfalwa Kez .. " Petselie ", iar inscriptia celei a satului răzăşesc Vilauce c în limba polonă: "Gromada Redzeszy Obywately Wilawcze" . Intrebuinţarea limbei naţionale în inscriptiile peceti lor autorităţilor publice a fost admisă prin decretul ministerului de interne nr. 20(23 din 19 N oernbrie 1850 1). Stabilirea lirnbei inscripţiei cădea în sfera de atributii ale şefului oficiului 2). Deşi întrebuinţarea limbei nationale era legală, totuşi, cunoscute fiind tendintele germanizante şi atmosfera de continuă suspiciune din administratia austriacă, trebue să admitem că aplicarea acestei dispozitii legale constituia adeseori Ul1 act de curaj, fiind interpretată ca manifestare il unor tendinte iredentiste. 1) "Bei dcr neucn .Anfertigung solcher Wappen oder Siegel wird jedenfalts die allerhochstc Enrschlicssung vom 12 . .August 1820 und der Hofkarulei-Erlass vom 23. August 1820, Zahl 24841, wornach auf jedem Siegel dessen B�stimmung durch Llm- oder Inschrift auszudriickcn ist, genJu zu beacbten und daher auf jedc!1l neu illlzlIfenigenden \X'appcn ader Siegel einer Gemeinde die Umscbrift "Amts� siegel der Gcmeinde N.", in der galJgbaren Sprache jedes Ortes anzuoringen sein" .(Landes: Geselz: und: J fătişează ceva caracteristic Iocalitătilor. Examinând vechile peceti să> teşti cu efigie, constatăm o mare şi frumoasă variatie de motive în alcătuirea efigiilor sigila re. Pentru stabilirea categoriilor de efigii am putea adopta principiul de clasificare obişnuit în disciplina craldică, unde aşa numi/ele figuri comune se împart în figuri naturale, închi= puite şi artificiale. De oarece însă nu criterii eraldice au stat la baza alegerii efigiilor sigilare, e mai potrivită clasificarea efigiilor după di­ feritele categorii de imagini înfătişate în efigii. Astfel se deosebesc următoarele categorii de efigii sigilare, cuprinzând: 1. Reprezentarea omului săvârsind munci agricole, casnice ş. a.; 2. unelte şi produse agricole; 3. pomi, copaci, flori, frunze; 4. ·vietăţi: a) animale de casă şi sălbatecc; b) paseri de casă, de pădure şi călătoare; c) peşti, amfibii, fluturi; 5. elemente religioase; 6. edificii; 7. obiecte şi aca« 1) "Ingleichen steht nichts enlgegen, daf jene Gemeinden, welche ein Wappen oder Siegel urkundlich oder alrherkornmlich nicht gefi.ihrt haben, sich numehr zu dem angedeuteten Zwecke ein eigenes Siegel beischaffen, und es bleibt den Gemeinden uberlasscn, sich hiefiir cin beliebigcs Simbol zu wahlen oder nicht ... " iLondes-Gesete» und Regierungsblaf/ fur das Kronland Krain, \1850, pg. 4(5). 2) "N ur di.irfen ... auf dem Siegel wcder die wesent!ichen Attribute eines fi:irmlichen Wappens, noch die auf Staats - odcr Kronlands - W 2ppen Bezug ha" benden oder endlich sonslige hcraldische Embleme angebracht werden" (ibidem). [235] 19 VECHiLE PECETI SĂTEŞTI BUCOViNENE, 1783 -1900 235: rcturi casnice; 8. elemente eraldice; 9. figuri simbolice; 10. stema' Bucovinei sau a imperiului; 11. efigii vorbitoare , Efigiile din categoria întâia, efigii ce se întâlnesc destul de des în peceţile săteşti, îl înfăţişează pe om arând, sărnănând, cosind, as: curind coasa, prăşind, secerând, greblând, irnblătind, făcând căpiţi, mergând în câmp cu furca pe umăr, mânând un cal înhăma! la o­ căruţă, dând de mâncare unui cal, tăind lemne, lucrând în fierărie; scoţând apă din fântână, pescuind cu undiţa sau cu crâsnicul, vâ­ nând, cântând din cirnpoiu, alergând călare, păscâud oi, vâslind, du: când pe umăr o corornâslă cu două cofe sau o traistă în botă, ti.: nând în mână un coş. Mai întâlnim în efigii un miner cu o torţă în mână şi un păruşteţ de fier pe umăr, un muntean cu helebardă sau topor în mână, doi oameni alături sau fată în fată strângându-şi mâna. Efigia unei peceti infăţişeaz ă un om şi alături, În picioare, un urs. Oarr.cnii reprezentati În efigii sunt, de obiceiu, ţărani îmbrăcaţi cu că: masă, bondiţă, pălărie sau căciulă, uneori şi cu surnan. Dintre produsele agricole se întâlnesc ca elemente alcătuitoare ale cuprinsului efigiei snopul de �râu - foarte arareori singur �, că: pita de fân şi, odată, o sfeclă. In schimb uneltele agricole sunt un motiv foarte răspândit, mai ales în peceti le satelor din nordul Buco: vinei. Uneltele agricole apar uneori izolate, de obiceiu însă Impreunate mai n.ulte Într'o figură simetrică. Unelte agricole izolate: o secere; un îrnblăciu; un plug de lemn; o grapă. Uneltele agricole, când apar câte două, de acelaşi fel sau de feluri deosebite, sunt aşezate diagonal: două furci; două coase; două hârlete : o greblă şi un imblăciu ; o' greblă şi o sapă; o greblă şi o coasa - în peceti le a şase sate - ; o furcă şi o greblă ; o furcă şi un îmblăciu; o coasă şi o secere. O frumoasă combinatie, întâlnită în peceţile a a 15 sate, e cea alcă­ tuită dintr' o greblă, o coasă şi un îmblăciu. Grebla formează axa fi: gurii şi e aşezate'! vertical, iar coasa şi imblăciul sunt aşezate diagonal. Se intirnpină şi efigii cu cuprins format dintr' o greblă, o coasă şi o secere - În peceţile a patru sate - sau dintr'o secere, un îmblăciu şi o greblă. Putine sun! cazurile de împreunare a patru sau a cinci unelte agricole: o greblă, o coasă, un imblăciu, o secere .- în pece­ file a trei sate, odată în următoarea ordine de succesiune: coasă, secere, îmblăciu, greblă -; o furcă, o grebla, o coasă, o secere; o grebla, o coasă, un imblăciu, un plug cu telegută; o grebla, o coasă, un imblăciu, două seceri; o greblă, o sapă, o coasă, o secere, un. [236] 236 NICOLA.I GRĂMA.DĂ 20 îmblăciu; O furcă, un îmblăciu, o coasă, o sapă, o secere. Adeseori intră ca element ceniral în alcătuirea efigiei un snop de grâu. Sus, sau deasupra, În dreapta şi în stânga acestuia se orânducsc simetric unelte agricole - două până la şase -. AstFel se Întâlnesc următoarele combinatii: un snop, o coasă, o secere; un snop, o furcă, o lopată; un snop, o greblă, o secere; un snop, un imblăciu, o coasă - în peceti le a patru sate -; un snop, o coasă, o greblă- în peceţile a trei sate - ; un snop, o secere, o coasă, o greblă; un snop, o se­ cere, un îmblăciu, o coasă - în două peceti -; un snop, o secere, o coasă, un îrnblăciu, un plug cu telcgută ; un snop, o grcblă, un îrnblăciu, o coasă, un plug; un snop, o coasă, un îmblăciu, o grcblă, două seceri; un snop, o greblă, un îrnblăciu, o coasă, un r-:lug cu teiegută, o secere; un snop, o secere, o coasă, un îrnblăciu, o furcă, o g, eblă - În peceţile a 14 sate, uneori cu schimbări În ordinea de succesiune - ; un snop, o greblă, o coasă, un imblăciu, o furcă, o sapă; un snop, o secere, o coasă, un îrnblăciu, o furcă, o greblă, un plug - În peceţile a patru sate, cu unele schimbări în ordinea de succesiune. F carte numeroase s..nt peceţile - mai ales dela sfârşitul sec. 18 şi dela Începutul secolului următor - cu efigii, În cuprinsul cărora intră ca elemente alcătuitoare pomi şi copaci. Dintre copaci se Întâlnesc mai ales brazi, molizi, plopi, fagi, stejari şi salcâmi, câte unul, câte doi şi chiar câte mai multi laolaltă. Uneori copacii apar ca decor a: lături de biserici şi clopolniţi. Florile se înfăţişează singure sau în vase. Destul de numeroase sunt ,şi peceti le cu efigii luate din lumea animalelor. Dintre animalele de casă' apar în efigii:" calul, de obiceiu în fugă - În multe peceti -, taurul, vaca, tapul, capra, oaia, berbecele, cămila, cânele, iepurele de casă, iar dintre animalele sălbarece : cerbul - adeseori -, căprioara - deasemenea adeseori -, bourul, leul, ursul, lupul, vulpea, porcul sălbatec, veverita, In peceţile a două sate Întâlnim capul de zirnbru, iar în alte două peceti capul de cerb .:-- odată cu o cruce deasupra -. Dintre paseri se înfăJişează cocoşul, găina, porumbelul, lebăda, cocoşul de munte, vulturul - în câteva peceti =:» cocostârcul - adeseori -, tata sălbatecă, corbul, uliul, apoi paseri ce nu se pot determina. Dintre \vietăti mai apar în efilSii, câte o singură dată, un crap, doi peşti, o broască, un fluture. Elemente religioase, care alcătuesc cu prinsul efigiilor unor peceti, sunt: figuri de sfinti şi de arhangeli intraripaţi, crucea, crucea şi ancora, masa [237] � . • !.i"� :;: 21 VECHILE PECETI SĂTEŞTI BUCOVINENE, 1783 -1900 237 i I 1, a 1 . ..,. 1 cu. O cruce deasupra, masa cu o cruce şi lumânări deasupra, pra= porul, ochiul providentei. Dintre edificii apar În efigii mai ales biserici - cu un turn, cu două sau cu trei fumuri -, apoi clopotniti. Mai. Întâlnim, câte o singură dată, o clădire cu un etaj, o casă - pichet de frontieră? -, o moară, o căsuţă peste un izvor. Dintre obiectele şi acareturile casnice apar În efigii: un topor; un ferestrău - şi un topor - ; un sfredel - şi un topor - ; un vas de stână cu un mclesteu înlăuntru; două lumănări; o poartă aco: pcrită ; o fântână cu cumpănă; o fântână cu vârtej ; o piuă. Dintre elementele eraldice se Întâlneşte, uneori, mai ales Înainte de 1850, scutul, câte odată în înfăţişare deformată. Apare şi ca scut despicat şi Împărţit, cu figuri în cele patru cartiere. Compositiile simbolice În: făţişează . un' cerbuşor În fugă, urmărit de aproape de o pasere ră­ pitoare, care sboară deasupra, atingându-i spatele - în peceţile a trei, sate - ; o figură feminină, şezând sub un rnaslin, în mâna dreaptă cu o cumpănă, în fată o arnforă, din care iese fum; o figură umană în picioare, în mâna dreaptă o sabie, în cea stângă o cumpănă. Stema Bucovinei apare ca efigie înspre sfârşitul sec. 19, În peceţile a 36 sate din nordul Bucovinei. Stema imperiului se Întâlneşte numai în pecetea satului Oşehlib. Efigiile vorbitoare, corespunzătoare stcmelor vorbitoare din eral­ dică, redau În imagini noţiunea numelui topie. Astfel -de efigii în: tâlnirn în pecctile următoarelor sate: Breaza - un brad; Broscăuti - o broască; Buchenheim (= Poiana Miculi) - un f2.g (germ. Buche); Corovia - o vacă (rut. corova); Fiirstenthal ---' un prin: cipe (germ. Fiirsr}: Horodnic - o grădină (rut. horod); Sadagura - o grădină (rus. sad) şi un munte (rus. gora); Voloca un bou (rut. vol) : Voroneţ - o cioară (slav. vorona); Zamostea -- un pod (za most> zarnostie). Cu exceptia câtorva efigii de executie stângace, celelalte sunt executate cu multă Îngrijire, cu un deosebit simt de arfă. Figurile sunt redate în mod natural, ele sunt copii de pe natură. Cu toată tratarea naturalistă a figurilor, gravorii au fost călăuziţi adeseori şi de preocu­ pări estetice în realizarea opcrii lor. In unele sate s'au născut, cu timpul, legende în legătură cu ori= ginea efigiilor sigilate. Astfel cocoşul cântând din pecetea satului Pri: săcăreni ar aminti epoca boerescului, când, la cântatul cocoşilor, să: fenii trebuiau să se scoale, să meargă la muncă pe moşia stăpânului • [238] 238 NICOLAI GRĂMADĂ 22 Ciuhele de pe poarta din efigia satului Straja duc gândurile la vre­ murile grele de demult, când, la năvălirca duşmanilor, ciuhele se aprindeau, pentru ca să dea de ştire bătrânilor, femeilor şi copiilor să fugă în munti, iar b irbatilor în stare să iasă la luptă Împotriva năvălitorilor. 5. Peceţile satelor bucovinene 1). 1. Andreeslelve : figură umană în picioare. întoarsă puţin spre dreapta - atributele neclare - ; 1817; ad. La 1900 pecete fără efigie. 2. Arbore. a) "Arbori", un cal în fugă spre stânga, 28X24 mm; 1796, 1804 ; ad., (tab. 1, 1, a). "b) Gemeinde Arbori", un cal în fugă spre dreapta; 27 mrn : 1846, 1869; (tab. 1, 1, b). La 1870 pecete fără efigie., 3. Argel. "Gemeinde Ardzel", un cal în mers spre dreapta; 30 mm : 1871, 1900, rid. (tab. I, 2). 4. Babin. "Gemeindcvorstalld Babin", stema Bucovinei, 1900. La 1875 pecete fără efigie. 5. Bădeuti Rom. a) "Badeulz", un scut, jos la colturi rotunjit, la mijloc ascutit, cu un adaos neclar deasupra; 28X24 mm; 1810; ad. b) "Badeulz", o figură în formă de hârleţ - scul deformat -, cu trei pătrate mici deasupra; 26X21 mrn ; 1817, 1866; ad, (tab. I, 4, a). c) "Comuna Badeutz Gerneindc Badeulz", cap de zirnbru : 32 mrn : 1885, 1900; ad. (tab. I, 4, b). ·6. Bădeuti tierm. "Deulsche Gemeinde Badcutz", un om în pi­ cioare, jumătate profil spre dreapta, dând de mâncare în gura unui cal din faţa lui; 31 nun; 1864, 1900; ad. (tab. 1, 3). 7. Behne. a) "Siegel der Gemeinde \'{1izellka Bahna Czornohuzy u. Riwna ", o biserică cu un fum, în dreapta un copac, În stânga doi brazi; 41 X34 mm : 1849, 1861 ; ad. (tab. 1, 5); b) "Ge: meinde Bahna", o biserică cu un turn : 35 mrn : 1900; rid. R. Bahrineşfi. a) ,,1792 Wics (= vicus) Bahrinesty", trei brazi, după o poartă stilizată; 28X26 mm : 1811, 1850; ad. (tab. 1, 7, a). b) "Gemeinde Bahrinestie", un copac cu coroana lungăreaţă; 28 mrn ; 1857, 1878; rid. (tab. L7, b). La î900 pecete fără efigie. 1) Materialul documentar şi fotografiile le-am scos din următoarele isvoare: 1. Arhivele Statulu}, Cemăuţi, sectiile: a} ti.. A., b} Sale şi moşii, c) Acte cornu­ nale, d} documentele nobililor; 2. Arhiva iW,ifropoliei Bucovinei, secţiile 7/2 şi 9/1 ; 3. Colectia de impronle sigila re de la Muzeul Il.ege!« Carol II, Cernauti; 4. Albumul cu sigile de la Ivlozeul din Suceava; 5. Col�ctia de peceti comunale dela Arhivele Statului, Cernăuţi. Numerele indică anii - uneori data cea mai veche şi cea mai noua + , din care am aflat acte CL! sigilele satelor. Ad. = impronlă adâncilă ; rid. = improntă ridicaU. [239] 23 VECI-ELE PECEŢI SĂTEŞTI BUCOVINENE, 1783 -1900 23 � 13. t 14. 15. 16. 17. 18. 19. J \ ! , 1 9: Bainet. "Gemeinde Baince", tap în mers spre dreapta; 27 mrn : 1857, 1864; rid. (tab. l, 8). La 1900 pecete fără efigie. 10. Băîşeş/i. ,,1797 Bajascheszlie", un cocostârc păşind spre stânga, cu un şarpe în cioc; 25X22 mrn : 1797, 1879; ad. (tab. I, 9). După 1879 pecete fără efigie. l l . Bă!ăeeana. "Balaczana", ,- pecetea din 1798 - "Gemeinde Ba" laczana", două lumânări aprinse, alături; 1798, 1877; ad. (tab. T, 10). La 1900 pecete fără efigie. i2. Băleăuli. a) "Laudonfalva oder Balkoufz", scut în formă de inimă; 1807; ad. b) "Gemeinde Balkoutz", scut în formă de inimă, străpuns de o săgeată dela dreapta spre stânga; 28 mrn : 1871; rid. (tab. I, 11). La 1900 pecete fără efigie. Baneeşfi. a) "BanczesJie u. MuschiniJz", biserică cu un turn cu cupolă în formă de ceapă, înainte si înapoi câte o cruce mică; 1804, 1863; ad.; b) "Gemeinde Ballczestie", biserică cu un Iurn ; 33 mm ; 1882; ad. Bani!a Mold. "Gemeindeamt Moldauisch Banilla", cap de cerb, en face; 35 mrn ; 1900; rid. (tab. l, 12). La 1857, 1882 pe" cete fără efigie. Bani!a Rus. "Gemeinde Banilla Russisch", o greblă, o coasă, un imblăciu ; 39 mrn : 1849; ad. (tab. l, 13). La 1873, 1900 pecete fără efigie. Bani!a Ruseaseă-Bercjnila 1). "Rus Banilla Beryznitza", o pa: sere - porumbel? - cu aripile deschise, en face, putin întoarsă spre stânga. capul întors spre dreapta; 25 mm ; 1900; ad. 13ărbeşti. "Gemeinde Barbesztie", un snop, o secere, un imblă­ ciu, o coasă ; 28 mm ; înainte de 1869. La 1869, 1893, pe" cele fără efigie. 13ărbeşfi-Osfra. "Berbestie Ostra" 2), oae întoarsă spre stânga; 1802; ad. (tab. r. 14). 13 erchişesii. "Berkischesfie", un agricultor, en face, descult, cu pălărie în cap, vârfuind cu o furcă cu două coarne o că pită ; 1798 (pecete rotundă, căpiţa în dreapta), 1825, 1884 (pecete ovală, căpiţa în stânga, 27X21 mm); ad. (tab. 1, 15). La 1893 pecete fără efigie. 20. Eerhcmet] Sir. cd) portal ? balustrada unui pod? - impronta ne" clară -; 1829; ad. b) "Ortsobrigkeit Berhometh am Sereth", o cruce pe o movilită : 28 111111; 1849, 1866, ad. e) "Gemeinde Berhol11elh am Sereth", un cerb în mers spre dreapta; 35 mm : înainte de 1900; ad. (tab. I, 17). 21. 13erindeşfi 3). "Berindestie u Kostina", figură umană în picioare, 1) Despre Berejnita v. DR. DANIEL WERENKA, Topographie de! Bukowioe zur Zeii ihrei Etwerbung durcli Oeslerreich (1(74�1785), pg. 15, Cernăuţi 1895 il Despre Ostra, ibidem, pg. 14. ") Despre Berindeşti, ibidem, pg. 201; T. BALAN, Doc. bllCOF., l, pg. 1, şi m, pg. 43 [240] 240 NICOLAI GI<Âi\1ÂD 24 cn face - atributele neclare -, în partea dreaptă un snop în pi> doare; 29X27 I11m; 1797, 1869; ad. (tab. r, 16). La 1872 pecetea satului Costâna fără efigie. 22. Bi/a. "Gemeinde Bila", o figură alcătuită din trei con uri vârâte unul în altul; 27X22 mm : înainte de 1900; ad. La 1900 pe: cete fără efigie. 23, Bilce. "Gemeinde Bilka", doi plopi înalţi, alături; 28X25 rnrn � 1849, 1867; ad. La 1900 pecete fără efigie. 24. Bobeşfi. "Gemeinde Bobestie", un snop, o secere, o coasă, un îmblăciu, un plug cu telegută; 30 mrn; 1858; ad. La 1900 pecete fără efigie. 25. Boian. "Herzogthum Bukowina Gemeinde Bojan", o greblă, o o coasa, un îmblăciu ; 34X28 mm ; pecele veche dinainte de ridicarea localităţii la rang de târg. La 1876 pecete fără efigie. 26. Boianciuc. "Gemeinde Bojanczuk", un topor mic, jos în stânga; 22 mrn : înainte de 1900; ad. La 1900 pe cele fără efigie. 27. Borăuţi. a) "Bol\)utzi", un cal în fugă spre stânga; 26X22 mrn ; 1806; ad. b) "Gemeinde Boroutz", un snop, o coasă, o greblă, un îmblăciu, o furcă cu două coarne; 1883; ad, c) "Gemeinde-= Vorsland Boroulz ", stema Bucovinei; 1900. 2R. Beri. a) o floare (creangă înflorită 7); 1861 ; ad. b} "Gemeinde Bory", un pui de cerb în fugă spre dreapta, înainte şi înapoi câte un copac; 2(X24 mm; 1880, 1900; rid. (tab. I, 18). 29. Bcsenci. a) "Bossancze', trei pomi alături pe un suport stilizat; 23 m/11; 1811, 1812 - la 1848 altă pecete cu aceeaşi efigie, dar cu pomi reda ti în mod deformat - ; ad. (tab. II, 19, a). b) "Gemeinde Bossancze", o greblă, o coasă, un îmblăciu, apoi două seceri la intersectia coasei şi irnblâciului : cea. 1850; ad. e) "Gemeindeamt Bossancze" ,�la 1877 -, "Comuna Bo: sancea " - la 1900 +, un pom cu coroană mare, rotundă, în dreapta, alături, în picioare o coasă şi o greblă, în stânga, în picioare, un snop şi un îmblăciu : 34 mm; rid. (tab. II, 19, b). 30. Bofoşana. a) "Bottoschana", trei copaci alături; 28X26 mm; 1797, 1826; ad. (tab. II, 20, a). b) "Gemeinde Boltoschana", un sătean cosind, jumătate profil spre stânga; 29 mrn ; 1868; ad. (tab. II, 20, c); c) "Comuna Botoşana", plug tras spre dreapta de două perechi de cai; 35 mm; 1900; rid. (tab.' II, , 20, b). 31. Botussniţe. "Gemeinde Botuschanitza", un snop, o secere, o coasă, un îmblăciu, o furcă cu două coarne, o greblă; 33 mm ; ,1860,1870; ad. (tab. II, 21). L� 1880, 1900 pecele fără efigie. 32. Brăieşfi. a) "Brajestie", fântână cu cunpănă (?); 1797, 1799; aJ. b) "Gemeinde Braieszte", o furcă cu două coarne şi un Îm" blăciu, iar dedesupt un triunghiu; 37X31 mm; ad.; înainte de.: 1873 (tab. II, 22). La 1873, 1900 pecete fără efigie. [241] 25 VECHILE PECETI SĂTEŞTI BUCOVINENE, 1783 -1900 241 33.· Braşca .. ,Braschka", o biscricuţă cu acoperiş înalt, cu cruce În vârf, în dreapta şi în stânga câte un copac; 23 mrn; 1800, 1873 ; ad. (tab. II, 23). La 1900 pecete fără efigie. 34. Breaza. a} "DorF Breaza", un brad; 29 mm ; 1860, ad. (tab. II, 24); b) "Gemeinde Breaza", efigie la fel; 30 mm ; 1863, 1900; rid. 35. Brodoc (Vadul Nistrului). a) "Brodek 1805", un snop în picioare; 1805,1830; ad.(tab. II, 25); b) "Gemcindevorstand Brodok", stema Bucovinei; 1900; rid. La 1865, 1878 pecete fără efigie. 36. Broscăuli. "Broskoutz", o broască întoarsă spre dreapta, lângă o plantă (piciorul cocoşului cel iute P) ; 27X23 mm ; 1807, 1812; ad. (tab. II, 26). La 1885 pecete fără efigie. 37. Bucşoaia. a) "Bukschoja", un copac; 1798; ad. b) "Dorf Bug" schoia ", o piuă (de pisat sâmburi ?), întoarsă spre stânga; 26 mm ; 1849; ad. (tab. II, 27, a); c) "Gmd. Buckschoaia", o vulpe întoarsă spre stânga, capul întors spre stânga, ad. (fără an, În albumul de sigile al Muzeului din Suceava); d) "Ge.= mcinde Bllkschoja", o vulpe întoarsă spre stânga, capul întors spre dreapta; 28 mm; 1871, 1897; ad. (tab. II, 27, b); e) "Comuna Euusoea", (!) o vulpe întoarsă spre stânga, capul întors spre dreapta (fără an, în albumul de sigile al Muzeului din Suceava); ,) "Comuna Bucşoaia", o vulpe (înainte are Înfăji: sare de cal) în mers spre stânga; 29 mrn : 1900; rid. (tab. lI, 27, c). 38. Buda. a) "Gemeinde Buda", la mijloc un potir cu un picior şi cu două terţi, înlăuntru două crenguţe de rnaslin ; în stânga, la marginea cârnpului peceţii, o mână [inând o cruce; 38 mm ; 1862 ; ad. (tab. II, 28); b) "Gemeinde Buda", o cruce mică, sus; 30 mrn : 1875, 19QO; ad. (tab. II, 30). 39. Budeniţ. a) "Budinitza", o clopotniţă, În dreapta şi în stânga câte UI} brad; 1811, 1843; ad. (tab. II, 29, a); b) "Gemeinde Budillltz" , un copac ratat - un fag - ; 23X22 mm; 1861,. 1900; ad. (tab. IT, 29, b). 40. Buneşti. a) "Bunestie", o cruce, în dreapta şi în stânga câte un copac; 1 799 ; ad. b) "Gemeinde Bunesztie", o dungă lată prin mijlocul cârnpului pcceţii - frontiera care despărţea satul în două? -'; 1900; rid. 41. Bunin/i. a) "Bunintze", trei copaci imprejrnuiţi de gard (?); 1&04, 1822; ad. (tab. Il, 31); b) "Buninz 1837", o coroană de no­ bil În partea de sus a cârnpului peccţii : 26X25 mm; 1837, 1900; ad. 42. Burla. "Burla", un om În picioare, profil spre dreapta, tăind lemne cu toporul; 28X23 mm; 1800, 1869; ad. (tab. II, 32). La 1 ;00 pecele fără efigie. 43. Căbeşji. a) "Kabestie", în partea :ireaptă un om în picioare, el) "Codrul Cosminului" X-XII 16 [242] 242 NICOLAI GRĂMADĂ 26 face, în mâna dreaptă o botă lungă; în partea stângă un animal canin, întors spre stânga, ridicat pe picioarele dinapoi, capul Întors spre dreapta; 25X24 mrn : 1796, 1798; ad. b) "Ka: bestie", un om în picioare, jumătate profil spre dreapta; }Il stânga lui un urs ridicat pe picioarele dindărăt, întors spre dreapta, sprijinindu-se cu picioarele dina.nte pe mâna stângă a omului; 26X23 mm; 1854; ad. (tab. II, 33). La 1875, 1900 pecete fără efigie. 44. Cadea. "Gemeinde Kaczika", un om în mers (miner 7), jumă­ tate profil spre stânga, în mâna stângă ridicată o torţă, pe umărul drept un păruştcţ (instrument de fier 7); 1861, ad. (tab. III, 34). La 1900 pecete fără efigie. 45. Codobeşti. a) improntă neclară, 1796; ad; b} .,Gromada Kad.o" bestie", o vacă în mers spre dreapta, în fata ei o cruce alături de o moviliţă ; 36 mm; 1857, 1869; ad. (tab. III, 35). La 1869, 1900 pecete fără efigie. 46. Cajvana. a) .Keschwana", trei copaci alături, cel din mijloc mai înalt; 30X29 mm; 1792, 1831; ad. (tab. III, 36, a); b) "Gemeinde Keschwana", o teleguţă (plug cu telegută 7), iar deasupra o greblă şi o furcă cu două coarne, aşezate diagonal ; 29 mm ; 1863, 1868; ad. (tab. III, 36, b). La 1871, 1900 pecete fără efigie. 47. Ca Ia fin desti. a) "Kalafindestie", sărnănător (7), 28X26 mm; 184(; ad.; b} "Gemeinde Kalafindestie", un lup în mers spre dreapta; 28 mm ; 185(, 1890; rid. (tab. III, 3n La 1896, 1900 pecete fără efigie. 48. Călineşfii pe Ceremuş. "Gemeinde Kalinestie am Czerernosch", o greblă (aşezată vcrflcal), o coasă şi un îrnblăciu (aşezate diagonal); 34 X28 mm ; J 865 ; ad. 49. Călineşfii lui Cuparencu. a) "Kalinestie lui Kupareuko ", un cocoş în mers spre dreapta; 2( X 26 11111l; 1800, 18(9; ad. ; b) "Gemeinde Kalineszti-Kuparenkc", aceeaşi efigie; 28 111111 ; 1900; rid. (tab. III, 38). 50. Călineşfii lui Ienache. "Kalinestie lui Icnaky", o vulpe Întoarsă spre dreapta; 26X22 111m; 1853, 185(; ad. (tab. III, 39). La 1900 pecete fără efigie. 51. Camena. a) "Kamenna", o greblă, un îrnblăciu, o coasă; 26 I11m; 1863; ad. (tab. lII, 40); b) "Gel11eindevorstand Kamena", greblă, două îmblăcie; 31 mm : înainte de 1.900; rid. La 1900 pecete fără efigie. 52. Camenca (Petriceni). a) "Karţlenka", o căprioară în mers spre dreapta - efigie de executie rudimentară -; 29X28 mrn : 1812.; ad. (tab. III, 41, a); b)"Gemeinde Kamenka 1835", un snop în picioare; 1835, 1861 ; ad. Alte trei peceti cu aceeaşi efigie, dar indicând următorii ani de confecţionate a pcceţii : [243] 2'1 VECHILE PECEŢI SĂTEŞTI BUCOVINENE, 1783 -1900 1867; 1877; 1890. Pecetea din 1890 are improntă ridicată şi diarnr tru de 28 mm (tab. III, 41, b), La 1900 pecete fără efigie. 53. Câmpulungul Moldovenesc. a} "t il'ldC'l'dH nE'wre Rb.'"Il�I\YHrYI\YH Cb.C(h) KIlI gându-si mâna; 34 mrn ; 1875; rid. (tab. In, 48, b). Altă pecete, cu aceeaşi efigie, dar cu inscripţie În limba germană, în 1900: "Gemeinde"Amt Karapcziu am Czerernosch Buko: [244] 244 NICOLAI GRĂMADĂ 2& wina'": 33 mrn : rid. In 18<0 o pecete fără efigie: "Vorstand D. Res. G. Karapcziu", adică: Vorstand der Reseschen= Gemeinde Karapcziu. 60. Carapciu pe Siret. a) "Gromade C= Grămadă) Karapcziu", o greblă şi o coasă, aşezate diagonal; 26X20 rnrn ; 1863, 1871 ;. ad. (tab. IV, 50, a) ; b) "Gemeinde Karapcziu a/S.", o greblă şi o coasă, aşezate diagonal, iar în unghiul de jos, la inrer­ sectie, o secere; 31 mm; Înainte de 1900; rid. (tab. IV, 50, b}; c) "Comuna Carap ciu p/S.", un snop, un îmblăciu, o coasă; 28 mm ; înainte de 1900; rid. (tab. IV, 50, c); d) "Antistia comunală Carapciu p/S.", o greblă, o coasă, un îmblăciu; 28 mm; 1900; rid. (tab. IV, 50, d). 61. Câr1ibaba. "Dorfsiegel der Gemeinde Kirlibaba", doi oameni, cu pălării rotunde în cap, fată în fată; 1852; ad. Altă pecete cu aceeaşi efigie: "Gemeinde Kirlibaba", 31 mm; 1874, 1900; rid. (tab. IV, 51). La 1852, isro pecete fără efigie. 62. Ceahor. a) "GoIITSi\ �I"xop" un cerb Întors spre stânga, capul întors spre dreapta; 24X23 mm; 1827, 1872; ad. (tab. IV, 52, a); b) "Comuna C e ahor " ,.....- în altă pecete mai veche: "Comuna Czahor" -, un cerb în mers spre stânga; 22 mm ; 1900; ad. (tab. IV, 52, b). 63. Ceartoria. a) "Czarforia", sătean în picioare, jumătate profil spre stânga, cu pălărie În cap, în mâna dreaptă un îniblăciu, pe umărul stâng pare că are o traistă în băţ : 28 X 26 mm; 1817;. ad.; b) "Gemeinde Czartoria " , un snop, o secere, o coasă, un imbl.iciu, o furcă cu două coarne, o greblă; 27 mm; 18<0; aci. La 18(1, 1900 pecete fără efigie. 64. Cerepcâuţi. "Gemeinde Czerepkoutz", un snop, o secere, o coasă, un i.nblăciu, o furcă cu două coarne, o grebla; 1861, 1894; ad. La 1900 pecete Uiră efigie. 65. Chieera. (Dumbrava Roşie). "Gemeinde Keczyra", un cap de zimbru, en face; 23 mrn : 18,('l, 1900; ad. (tab. IV, 53). 66. Chi/işeni. a) "Chilischeny", scut ClI efigie neclară; 1796; ad.;. 6) "t [l6'16T6 CIITS XU/IUUJ6HU", un scut - romb, fără figură; 1823, 1858; ad.; c) .,Co'muna Chilişeni", scut (?) - impronta neclară .- ; 1900; rid. 67. Chiseliţeni. "G"meinde= Vorstand Kisseiice", un pom cu coroană, rofundă : 32 mm : 1882, 1900; rid. (tab. IV, 55). 68. Cincău. a} "Czinkou", doi copaci alături; 27X22 rnm ; 1814, 182i ; ad.; b) "Gromada ezin k0U", un snop, o greblă, un îmblăciu, o coasă, un plug cu\ teleguţă, o furcă cu două coarne, iar sus, în dreapta, despărţită' de snop, o secere; 33 mm; 1851, 1859 ;ad. (tab. IV, \56); e) "Gemeinde=Vorstand Czinkeu", stema Bucovinei, 1900. La 1871, 18,5 pecete fără efigie. [245] 29 VECI-IlLE PECEŢI SĂTEŞTI BUCOVINENE, 1783 -1900 245 69. Ciocăneşji. a} "CzoLanestie", un om, profil spre stânga, pescuind cu o undiţă în mână dreaptă; 29X27 mrn : 1804; b) "ezo: kaneszt", copil şczând, profil spre dreapta, pcscuind cu undiţa ; la capătul undiţei un peşte; 28X26 mrn ; 1817, 1829 (tab. IV, 54, a). Altă pecete cu efigie similară: "Gemeinde Czokanesfie", om, profil spre dreapta, şezând sub un copac şi pescuind cu undiţa ; 30X28 mm; 1865, 1900; rid. (tab. IV, 54, b). 70. Ciornohuzi. a) "Siegel der Gemeinde Wizenka Bahna Czor: nohuzy u. Riwna", o biserică cu un furn, În dreapta un copac, în stânga doi brazi; 41 X34 !TIm; 1849, 1861; ad. (tab. I, 5); b) "Gemeindevorstand Czornohuzy", o greblă, o coasă, un irnblăciu, iar jos, la capătul cozii greblei, o secere; 40 X33 mrn : 1897, 1900; ad. (tab. IV, 57). 7 J. Cireş. a) "Opaitzu. Czeresch", un om în mers spre dreapta, pe umărul drept o corornâslă cu două cofe, în mâna stângă un băţ ; 29X27 mrn ; 1856; ad. (tab. IV, 58); 6) "Gemeinde: vorstand Czircsch", aceeaşi efigil:?; 1870, 1884 - 25 mrn ; ad. --, 1900 - 32 mm; rid. -. 72. Ciudeiu. a} "Czudiul", figură umană, profil spre stânga, în barcă (?); 27X25 mm; 1828; ad. (tah. IV, 59, a); b) "Comuna Ciudeiul Marktgemeinde Czudin", un cerb în mers spre dreapta; 33 mrn ; 1900; rid. (tab. IV, 59, b). 73. Ciumârna. a) "Gemeindc Czumoma", o vulpe în mers spre stânga, capul întors spre dreapta; 26 mrn : 1870; ad.; b) "Gemeinde Czumuma", o vulpe în mers spre stânga; 30 111111 ; înainte de 1900 ad., la 1900 rid. (tab IV, 60). 74. Climăuţi. "Gemeinde Klimautz", un pom cu coroană rotundă ; 28 rnm ; W93; rid. (tab. V, 61). La 1900 pecete fără efigie. 75. Clivodin, a) "Kluywodyn", un plug de lemn, întors spre stânga; 32X30 mm ; 1833, 1856; ad. (tab. V, 62); b) stema Buco­ vinei, 1889, 1900. Li! 1 R62 pecete fără efigie. 76. Comăneşfi, a) .. Komanestie", un om în picioare, en face, sub bratul stâng un părusteţ cu vârful dinainte îndoit în sus; 27 mm ; 1800, 1861 ; ad. (tab. V, 63). La 1877, 1900 pecete fără efigie. n. Ccmetesti. "Gemeinde Komarestie", o cămilă întoarsă spre dreapta : 32 mrn : 1857, 1900; ad. (tab. V, 64). 78. Con ia fin . a) "Gemeinde I(oniatyn", un snop, o secere, un irnblăciu, o coasă, o greblă, o furcă cu două coarne; 1867; ad. ; b) "Ge111E'illde: Vorstand Koniatyn Bukowina", o greblă şi o coasă aşezate diagonal iar, la intersecţie o secere; 33 I1lm; 1900; rid. (tab. V, 65). 79. Corceşti. a) "Korczestie", un cerbuşor în fugă spre dreapta, urmărit de aproape de o pasere răpitoare, care sboară deasupra, [246] 246 NICOLAI GRĂMADĂ 3CY afingându>i spatele; in fată şi Înapoi câte un copac; 27 mm; 1799; ad. (tab. V, 66, a); b) "rp1iMilA1i R�!1'UllJH", un cerb, În fuga spre dreapta; 32X30 mm; 1835, 1840; ad. (tab. V, 66, b); cJ "Gemeinde Korczestie", un om în picioare, en face, cu plete şi pălărie În cap, în mâna dreaptă un topor cu coadă lu Il'ă, ce atinge pământuI, mână stângă în şold; 32X28 mm; 34' 30 mm; 32X25 mm - Irei peceti cu aceeaşi efigie -; 1845, 1900; ad. (tab. V, 66, c). 80. Corlala. a) "Korlata", un cal în mers spre dreapta; alături, în dreapta, un copac; 1 ,98; ad.; b) "Korlata" --; litere Întoarse -, un cal În mers spre stânga; alături, în stânga, un brad; 26 mm; 1840, 1876; ad. (tab. V, 67). La 1900 pecete fără efigie. 81. Corovie. a) "Kor0wia", o vacă În mers spre dreapta; 26X22 mm; 1807, 1893; ad. (tab. V, 68, a); b) "Gemeinde Koro" wia", o vacă În mers spre stânga, 28 mm; 1896, 1900; rid. (tab. V, 68, b). 82. Cssmeni (Coţmeni), a) "Kotzmann 1798", un cal În mers spre dreapta; 27X25 mm; 1798, 1831; ad. (tab. V, 70, b) : b} "Marktort Kotzmann", aceeaşi efigie, dar de executie mult mai îngrijită; 30 mm ; 1856; ad. (tab. V, 70, a); c) "Markforf Kofzmann 1862", aceeaşi efigie; 1862, 1870; ad.; d) "Ge" rneinde-Arnt Kotzrnann", un cal În fugă spre stânga; 30 mm ; 1900; rid. 83. Cosieşti. a) "Kostestie", un copac cu coroană mică; 26X25 mrn : 1798; ad. (tab. V, 69); b) "Gemeinde Kostestie", o coasă şi o greblă, de dimensiuni reduse; 27X23 mm; 1866; ad. La 1900 pecete fără efigie. 84. Calul Bainschi. a) "Gromada Kotul Bainski", un snop, o greblă, o coasă, un imblăciu, o furcă cu două coarne, o sapă; 33 mm ; 1859; ad. (tab. V, (1); b) "Gromada Kotul Bainski", un snop, o greblă, un îmblăciu, o coasă, o furcă cu două coarne, o secere; 29 mm; 1900; rid. 85. Colul Ostriţei. a) "Pagus Kotolostrice", o vacă întoarsă spre dreapta; 28X26 mm; 1789, 1799; ad. (tab. V" 73, a); b) "Gemeinde Kotullostryca", un sfânt (Isus Hristos ?), În pi­ cioare, en face, În mâna stângă o cruce latină, În mâna dreaptă ridicată o carte deschisă; deasupra un porumbel În sbor - Spi" ritul Sfânt -; jos În stânga" un leu intors spre stânga, cu ca: pul întors spre dreapta; 18�9; ad, (tab. V, 73, b); c) "Ge: meinde Kotul Ostritza", un c'asaş, profil spre dreapta, ascuţind coasa; 37X32 mm; 1872, 19.00; rid. (tab. V, 73, c). 86. Cotul Vână/ori. "Gromada Sirelecki K.,utcz", o bufniţă (?); 36X32 mm; 186�; ad. (tab. V, (2). La 1863, 1898 pecete fără efigie. [247] 31 VECHILE PECEŢI SĂTEŞTI BUCOVINENE, 1783 -1900 247 87.' Crasna. a} "Gemeinde Krasna", o veveriţă ridicată pe picioarele dinapoi, Întoarsă spre stânga; 1857; ad.; b} "Comuna Krasna", aceeaşi efigie; 27 mm ; 1872, 1900; rid. (tab. V, (4). 88. Crasna Pufnei. "Gemeinde Krasna" - literele întoarse -, o cruce latină, sub brate, în jurul piciorului crucii, o coroană de flori (7); 25 mm; 1857; ad. (tab. VI, (5) .. La 1900 pecete fără efigie. 89. Crasna Veche. "Gemeinde Alt Krasna", trei molizi alături, cel din mijloc mai înalt; 29X25 mrn ;1857, 1900; ad. (tab. VI. (6). 90. Crisceafec. a) "Hromada Chreszczatek", un snop, o coasă, o greblă; alături, în stânga, un copil în picioare, atingând snopul cu mâna dreaptă; 31 X26 mm; 1857; ad. (tab. VI, n, a); b} "Gromada Chryszczatyk", un snop, o greblă, o coasă, un îmblăciu, o furcă cu două coarne, o secere; 30 mm; 1860, 1864; ad. (tab. VI, n, b); c) "Gemeinde .. Vorstand Krysz .. czatek", stema Bucovinei, 1895. La 1865, 1867 pecete fără efigie. 91. Cuciurul Mare. a) "Kuczur Mare", o figură femenină, profil spre stânga, şezând sub un maslin, în mâna dreaptă ridicată o cumpănă, în stânga, petrecută după tulpina maslinului, un obiect, ce nu se poate determina. In fată o amforă, din care iese fum. In dosul maslinului alt maslin mai mic; 34X31 mrn ; 1806, 1831 ; ad. (tab. VI, (8); b) "Gemeinde Kuczurmare", efigie, asemănătoare, dar nu identică; în locul maslinului apare un copac; 31 mm; 1868; rid. c) "Gemeinde Kuczurmare", o gre .. blă, o coasă, tin imblăciu : 30X27 mrn ; înainte de 1900; ad. (tab . .vI, 81). La 1900 pecete fără efigie. 92. Cuciutul Mic. "Kuczurmik 1 792", un om, profil spre stânga, îmblătind; 25X22 mm; 1792, 1836; aci. (tab. VI, 82). La 1865, 1900 pecete fără efigie. 93. Culăuţi. a} "Gromada Kollewtze ", un snop, o greblă, un îm= blăciu, o coasă, un plug cu telegută, iar sus, în dreapta, o se'" cerc despărţită de snop; 40 mm; 1856; ad. (tab. VI, (9); b) "Gemeinde: Vorstand Kuleutz", stema Bucovinei; 1900. La 1871 pecete fără efigie. 94. Cupca. "Gemeinde Kupka 1835", un molid; 34 mm; 1835, 1872; aci. (tab. VI, 80). La 1900 pecete fără efigie. 95. Danila. a} "Danilla", un cerb în fugă spre stânga; 2bX23 mm; 1800, 1804; ad. (tab. VI, 83, a); b} "Comuna Danila", o căprioară în mers spre stânga; 22X20 mm; 1859, 1900; ad. (tab. VI, 83, b). 96. Davideni. "Gemeindeamt Dawideny", o capră întoarsă spre stânga; 34 mm; 1900; rid. (tab. VI, 88). La 1856, 1880 pe .. cete fără efigie. 97. Davideşfi. "Hromada Dawidestie", un cal, Întors spre stânga, păscând 7 bând apă în fata unei fântâni cu cumpănă 7 1862; ad. [248] 248 NICOLAI Gl<ÂNAD 32 98. Dea. "Gemeinde Dea", o cruce şi o ancoră aşezate diagonal; 28 nun; 1863 - ad. -, 1900 - rid. - (tab. VI, 84). 99. Dihtineţ. ,Gcmeinde Vorsfand in Dichtenilz ", un feresirău de pădure, aşezat orizontal, şi un topor, aşezat pieziş, dela stânga, sus, spre dreapta, jos; 28 mm; 1900; rid. (tab. VI, 86) 100. Tiorosăuţi. "Doroschouz", un pom cu coroană rotundă; 1801 ; ad. La 1871, 1900 pecete fără efigie. 101. Dorofea. a} "Gemeinde Plotonitza Dorothca", un peşte - crap=--, Întors spre dreapta; 2, mm; 1881; ad. (tab. VI, 85, a); b) "Comuna PloioniIă=Dorolei", doi peşti, unul deasupra, Întors spre stânga, celalt dedesupt, Întors spre dreapta; 29 mrn ; 1900; rid. (tab. VI, 85, b). 102. Drecineţ. "Ci:emeinde Draczynerz ", un snop, o secere, o coasă, un îmblăciu,o furcă cu două coarne, o greblă, iar jos, În stânga, un plug; 33 mm; 1856, 18,5; ad. (tab. VI, 89). La 1900 pecete fără efigie. 103. Drăgoieşfi. a) "Dragoeschfi", un om, en face, greblând; în partea dreaptă un snop în picioare; 1,90, 1801; ad.; b} "Dragoeste", aceeaşi efige, 2,X24 rnrn : 1825, 1840; ad. (tab. VI, 8" a); c) "Dragoeste", un vânăror în picioare, en face, în mâna dreaptă o puşcă sprijinită de tulpina unui copac; În drgapta copacului un animal (căprioară 7) În fugă - executie stângace -; 25 mrn ; 1854, 1856; ad. (tab. VI, 8" b); d) "Gemeinde Dragoestie", un sătean, cu căciulă şi surnan, călare 'pe un cal în fugă spre dreapta - haiduc călare 7 -; 34111111; 1861,1862; ad. (tab. VI, i)7, c). La 1869, 1900.pecete fără efigie. 104. Dubâuţi. a) Un scut, cu un taur in mers spre dreapta; 1836, 1856; ad.; b) "Gemeindc.:Vorstand Duboufz", stema BUl'o,=­ vinei, 1896, 1900. La 1864, 1868 pecete fără efigie. 105. Fântâna Albă. "Gemeillde Fon/ina Alba", un vultur cu ari" pile deschise, en face, capul intors spre dreapia; 3 J mm ; 1893 ; rid. (tab. VlI, 90). La 1900 pecete fără efigie. 106. Frasin. a) "F rassin", un scut despicat şi îrnpârţi], În cartierele de sus câte o pasere în mers spre stânga, resp. spre dreapta, în cartierele de jos câte o creangă; 33 X28 mm; 1830, 1849; aci (tab. Vlf, 91, a); b) "Gmd. Frassin", o cruce şi o an" coră, aşezate diagonal într'un scut; 25 mrn ; 18(1; ad. (tab. VII, 91, b); c) "Grnd. Frassin", trei cruci alături, cea din mijloc mai inaltâ ; 20 rnm; 18,'4; ad.; d) "Gel1leinde Frassin ", o cruce şi o ancoră aşezate di�gollal, la intersecţie un scut In formă de inimă; 28 mrn : 189,; rid.; e) "Gemeinde Comuna Frasin", aceeaşi efigie; 29 mrn ;' 1900; rid. (tab. VII, 91, c). 10,. Frătăufii Noui. a) "Neufratautz", o clopotnită; 25X24 mtn; 1800, 1829; ad. (tab. VII, 92, a); b) "Sigilul comunei Fră= [249] 33 VECHILE PECETI SĂTEŞTI 13UCOVINENE, 1783-1900 249 tăuţiului Nou", un plic pentru scrisori; 2?X23 111111; 1868, 1869; ad. (tab. VH, 92, b); c} "Comuna Fratautz:Nou", aceeaşi efigie; 1880,1833; ad.; d) "Comuna FrătăI�tiu:Nou", aceeaşi efigie; 1900; rid. 108. Frătâuţi! Vechi Rom. "Nationalgellleindc: Alt"Fratautz", obi: serică cu trei turnuri; 27X24 111111 ; 1811, 1861; ad. (tab. VII, 93). La 1871, 1900 pecete fără efigie. 109. Frăfăulii Vechi Germ. "Koloniegel1leillde Alt:Fratautz", un cerb ÎIl fugă spre dreapta; 1863; ad. In 1900 pecete fără efigie: Dcutsche Gerneinde Alt:Fralautz. 110. Frumosul. a) "Fromosa", un leu, întors spre stânga, ridicat pe picioarele dinapoi, cu picioarele dinainte sprijinindu-se de un copac, capul întors spre dreapta, limba scoasă; 3l X28 rurn ; 1804, 1869 - '"Fromossa" -; ad. (tab. ViI, 95, a); b) "Ge= mcinde 17 rornossa ", un leu Întors spre dreapta, ridicat pe pi­ cioarcle dinapoi, capul Întors spre dreapta; 30 mm : 1886,1900; rid. (tab \f1I, 95, b). j 11. Fundul Moldovei. a) Un scut neobişnit, efigie neclară; 1800; ad.; b) "Fundul Moldovei", un postament înalt, deasupra un scut impărţit, în dreapta i n maslin, În stânga UIJ brad; 29X28ml1l; 1816, 1868; ad. (tab. VII, 94, a); c) "Primăria cornunală Fundul Moldovei", aceeaşi efigie; 32X31 111111; înainte de 18[0; ad.; d) "Gemeillde Fundul Moldowi", o masă, cu o cruce deasupra; 29 mrn ; 1870, 1875; ad. (tab VII, 94, b). 112. Gelenesti. "Cumuna Galaneşti", un pom cu coroană rotundă, iar jos, in stânga, un plug; 40X27 111111; 1888, 1900; rid. (tab. VII, 98). 113. Găureni. "Gaureny", o capră intoarsa spre dreapta, mâncând frunze dintr'un copăcei; 24X2311l1ll; 1819, 18,8; ad. (tab. VIl, 97). La 1900 pecete fără efigie. 114. G evrileşti. "Gemei ndc Ga vrilesfie", un snop, o secere, un îrn­ blâciu, o coasa; 1860; ad. 115. Gemenee. a) "Dschemini Ostra Sliliiora", patru brazi după o poartă (perete de gard?) de scânduri, aşezate vertical; 31111111; 1810, 1830; ad. (tab. VII, 100); bJ .Dzernine ", un 0111 (un cioban), profil spre dreapta, cu pălărie În cap, cu un băţ în ambele mâni, păşind spre stânga În urma a trei oi, care aleargă spre stânga pe lângă trei brazi; 32 1111Jl; 1860, 1861 ; ad. (tab. VlI, 99, a); c) aceeaşi efigie, dar Figurile sunt orientate spre dreapta - omul şi oile aleargă spre dreapta -; 35X31 mm ; 1863; ild.; d) "Geilleinde Dzemine", un om, jumătate profil spre dreapta, în mâna dreaptă un coş, În cea stângă un băţ, păşind spre stânga pc iâllgă nişte brazi; 1882,1890, - 29X28 1I1111 ; ad. -r<, 1900 - 30 mm : rid. (tab. V lI, 99, b) -. În 1871 recc!c Cără efigie. [250] 250 NICOLAI GRAMADĂ 34 �- I 116. Glit (Clif). a) "Gemeinde Glitt", patru copaci cu coroană ro: tundă; 27 mm ; 1861,1868; ad. (tab.VII, 101, a). b) "Gemeinde Glitt", trei frunze de liliac într'un vas strâmt de flori; 26 mm ; 1879; ad. (tab. VII, 101, b); La 1900 pecete fără efigie. 117. Gogolina. Inscripţia ilegibilă. Un vultur cu aripile deschise, en face; 27 mm; 1900; ad. V. Stroieştii de Sus. 118. Grăniceşii. a) "Graniczesti", un animal (cerb 7) în fugă spre stânga; 25X22; 1815, 1837; ad.; b) "Graniczestie", un leu în mers spre stânga; 1809; ad.; c) "Gemeinde Graniczestie" , un leu în mers apre dreapta; 28mm; 1861, 1869; rid. (tab. VII, 102). La 1900 pecete fără efigie. 119. Gropana (Gropcni), v. Rudeşti. 120. Gura Homorului. a) "Gura Homorului", un sătean, cu pălărie în cap, jumătate profil spre stânga, greblând - grebla ridicată -;. 30X28 mm; 1790, 1800; ad.; b) "Marktort Gura Humora ", un cerb în fugă spre stânga; 29X27 mm; 1840; ad. c) "Mark!." gemeir.de Gura Humora", aceeaşi efigie; 30X25 mm; 1880, 1900; rid. (tab. VIII, 103). 121. Gura Putilei. a) .,Gemeinde Uslie Putilla", un stejar; 1872; ad.; b) "Gemeinde Amt Uscie Putilla", doi brazi alături; 33 mrn; 1900; rid. 122. Gura T'utnei, v. Karlsberg. 123. Hadicfalva (Dorneşti) a) "Hadikfalwa", un om, en face, puţin intors spre dreapta, greblând; 28X24 mrn : 1797, 1818; ad. (tab. VIII, 104, a); b) "Hadikfalwa Kez ... Pelselie 1889", UII plug cu coarnele spre dreapta; 33 mm; 1889; efigia adân> cită, inscripţia ridicată (tab. VIII, 104, b). La 1900 pecete fără efigie. 124. Hafna (Dărrnăueşti). a) "Haina", un om (cioban 7) cu căciulă în cap, profil spre dreapta, răzimat în botă, piciorul stâng im> pins înainte; 28X23 mrn : 1795, 1858; ad. (tab. VIU, 105, a}; b) "Gemeinde Hatna", o figură umană, eu face, mânile ridi­ cate în sus şi în laturi; 29 mrn : 1859, 1872; ad. (tab. VIII, 105, b). La 1900 pecele 'fără efigie. 125. Hlibcce (Adâncata). a) "Hliboka", un vas (o budacă dela stână), cu un melesteu Înlăuntru; \27X24 rnm ; 1815; ad. (tab. VIII, 106, a); b) "Gemeindeamt Hliboka", un om îmblătind, profil spre dreapla; 26X22 mm; 1825, 1863; ad. (tab. VIU, 106, b). La 1900 pecete fără efigie. 126. Hlini/a. a) "Chlinitza", doi c�păcei alături; 24 ml11; 1827; ad.; b) ,.Gemeinde H!inilza", un \ snop, o greblă, un îmblăciu, o coasă, iar jos, În stânga, un �lug; 29 mm; Înainte de 1900; ad. La 1900 pecele fără efigie. 127. Horecea M/inăsfirjj CLudi Horecea). "Gemeinde Ludiho: recza", stema Bucovinei; 1900; rid. In 1837, 1874 pecete fără efigie - Ludi Hore/za I ·1 ·1' I i I J . ·1'1 , [251] 35 VECHILE PECETI SAf EŞTI BUCOVINENE, 1783 -1900 251 128. Hoiecee Veche (?). O biserică cu trj?i turnuri; 26X22 mm;. 1874; ad. 129. Horodnicul de Jos. a) "Unter Horodnik", doi pomi după o poartă de răslogi, închipuind o grădină; 29X24 rr.m : 1815; ad. (tab. VIII, 107, a); o) "Siegel ... ", un pom (?), un vas cu flori(?); 28mm; 1869; ad. (tab. VIII, 107, b). La 1900- pecete fără efigie. 130. Horodnicul de Sus. a) "Obr Horodnika", trei pomi după o poartă, inchipuind o grădină; 28X22 mm ; 1825, 1866; ad. (tab. VIII, 108, a); b) "Comuna Horodnik de Sus -l< Ge­ meinde Ober Horodnik", o clădire cu un etaj, cu un turn la­ mij!oc; 31 mm ; 1900; rid. (tab. VIII, 108, b). 131. Horosâuţi. a) "Gemcindc Horoschoutz", un snop, o secere, o coasă, un imblăciu, o furcă cu două coarne, o greblă, iar jos, În stânga, un plug cu tdegulii; 33 mrn ; 1859, 1888; ad. (tab. VIII, 109); b) "Gemcinde - Vorstand Horoschoutz", stema Bucovinei; 1900. 132, Hula Nouă (Crăsnişo.ir e Nouă). a) "Neuhi.itte Gemeinde zu Czudyn", trei pomi alături, cel din mijloc mai înalt; 33X28mm;- 1857, 1865; ad. (tab. VllI, IlO, a); b) "Gemeindevorstehung N euhiitte ", trei copaci (tei?) alături, cel din mijloc mai înalt; 34X29 rnrn ; 1900; rid. (tab. VIII, 110, b). 133. Ieblcniţe. a) "Gemeinde Ia blonica", o bisericută : 1862; ad. b) "Gemeinde Vorstand Iablonitza", o biserică cu trei turnuri, în dreapta şi în stânga câte un brad; 30 mru ; Înainte de 1900 ; rid. (tab. VIII, 113). La 1900 pecete fără efigie. 134. lacobeni. a) "Gemeinde Jakobeni", În stânga un coş de Ia­ brică, în dreapta, jos, trei copaci, deasupra copacilor un pc­ rumbel în sbor, sus două ciocane Încrucişate; 30X25 mm ; 1864, 1869; ad. (tab. VIII, 111, a); b) "Gemeinde .Iakobcni", o biserică cu trei turnuri; 1880 - 30 111111; ad. -, 1894 - 35X29 mrn ; rid. -; c) "Primăria Iacobeni", aceeaşi efigie; 33 mm; 1900; rid. (tab. VIII. 111, b). 135. Iecobesti. a) "F ogodisten", un leu Întors spre dreapta, capul Întors spre stânga; 26X23 mm ; 1798, 1857 - ad. -; 1873- rid. -; b) "Gemd. .Iakobestic 'fel Fogodistcn", un leu întors spre dreapta. ridicat pe picioarele dinapoi, 30 m111; 1900; rid. (tab. VIll, 112). 136. laslovăf. a) "Iaslovetz", o vulpe cu o g,"lină în gură, alergând spre dreapta pe lângă un copac; 26X23mm; 1804, 1818; ad. (tab. VIII, 114, a); b) "GemeilJde Iaslowetz ", un arhangel, în mâna dreaptă o sabie, în cea stângă o cumpănă; 29 mrn ;, 1852,1861; ad. (tab. VIII, 114, b). La 1900 pecetefără efigie. 137, 1geşh. a) "Idschestie", o pasere Întoarsă spre dreapta ; 28X24m111 ;- 1806; ac!. (tab. IX, 116). b)" Primeriea elen Igicşti în Buco"­ vina", un cerb îl1 fugă spre stânga; 28 mm; 1900; rid. [252] 252 NICOLAI GPÂl:>1AD 138. llisesti Rom. .Flliscbestic", un om În mers, jumătate profil spre stânga, [inând pe umărul drept un obiect, ce nu se poate de: termina; În partea dreaptă, jos, o găleată; 27X25 mm : 1796, 1840;ad. J 39 llişesti germ. a) "Kolloni Iilischestie", un om În mers, jurn.itate profil spre stânga, ţinând pe umărul drept o furcă cu două coarne, iar În mâna stâllgă un obiect neclar - un sac goI7-; 1825, 1840; ad.; b) "Colloni Illlszesztie", un 0111 În mers, cn face, pc umărul drept o furcă cu trei coarne, în mâna stângă un obiect neclar; 28X23 mrn ; ! B69, 1871 ; ad. (tab. VIII, 115). 140. Ilişeşti. "Gemeinde,:Vorstehung Illischestie". efigie. identica cu cea dela 139, b; 35 mrn ; rid.; inainte de 1900. La 1900 pe= cete fără efigie. 141. Iordtinesti. a) "Iordanestie", trei copaci alături; 26X24 mrn ; 1802, 1827; ad.; b) "Hromada [ordancstie ", o grebla, un im­ blăciu, o coasa; 26111111; 1843, 1867; ad. (tab. IX, 117); c) "Sigilul Oficiului comunal din Iordănesci", o greblă şi o coasă, aşezale diagonal; 1900; rid. 142. Iosephfalva (Vorniceni). "Iosephfalva", un vas cu flori ;29X26 I1Jm; 1794, 1849; ad. La 1900 pecete fără efigie. 143. Ipotesti. a) .Tporestie", o poartă, sus un vas cu flori, In dreapta şi în stânga câte un stâlp, după poartă un copac; 1797, 1800; ad.; b) "HIWrHIHI ", efigie neclară ; 29X26 mm ; 1837; ad. La 1840, 1894 pecete fără efigie. . 144. Ispas. a) "Gemeinde Ispas",. o secere, un irnblăciu, o greblă, de dimensiuni reduse; 1869; ad.; b) "Gemeinde Ispas", o greblă şi o coasă, aşezate diagonal, de dimensiuni reduse; 1870, 1895; ad.; cJ "Gemeinde Vorstand Ispas (Bukowina)", o greblă şi o coasă, aşezate diagonal; 30 mrn : 1896; rid. ;145. Istensegtts (Ţibeni), "Istensegits", un om în picioare, en face, cu o sabie în mâna stânga ridicată; 1819, 1846; ad. (tab. IX, 120). In altă pecete, din 1868, sabia e În mâna drca ptă ridi­ cată. La 1900 pecete fără efigie. 146. Iţcenii Noui. "Gemeinde Neu Ietzkany", un om, jumatate profil spre stânga, în mâna dreaptă un biciu, rnânând un cal înhămat la o trăsură cu două roti; deasupra o coroa nă de nobil; 30)<28 mrn : 1846, 1858; ad. La 1900 pecete fără eflgie. 147. Iurciiuţi. O raţă sălbatecă ÎII sbor; 1818; ad. La 1900 pecete fără efigie. . 148. lvencăuţi. a) Un sătean cu U1) îmblăciu pe umărul drept, În mers spre dreapta; 1839; ad.} b) o creangă Înflorită, ce iese din capătul unui trunchiu de copac răsturnat; 1871, 1875; ad.; c) stema Bucovinei, j 888, 1899\ J49. Karlsberg (Gura Putnei). Figură umană, ÎIl picioare, en face - de ('{(cu/ie foarte rudimentară i -, şi literele: K. B.; 1863; ad. La 1900 pecete fără efigie. [253] 3f VECHILE PECETI SÂTEŞTI BUCOVINENE, 1783 - 1900 253 150. Jadova. a} "Schadova", pui de pas ere (7), broască (7) - efigia neclară -; 1850; ad.; b) "Gemeinde Zadowa 1852", un co­ pac; 24X20 I11m; 1852; ad. (tab. IX, 121). La 1900 pe cele fără efigie. 151. .Iucice Veche. "Gemeindevorstand 1\.lt Zucka", stema Buco­ vinei; 34 mrn : 1900. La 1861, 1879 pecete fără efigie. 152. Laşchiuca. "Sigillum Gemeinde Laszkowka", un cerb în fugă spre dreapta; 32 111m; 1837, 1862; ad. (tab. IX, 122). La 1873, 1900 pe cele fără efigie. 153. Lehăcenii Tăufului. "Gemeind� Lehuczeni Teurului", doi oa­ meni alături, întorşi putin unul inspre celalt, cu câte un băţ lung în rnâni : 30X27 rnrn ; 1900; ad. 154. Lencâuţii Cameral (Lentesfii de Jos). "Siegel der Gerneinde Lenkoufz Ca.neral", un pom cu coroană rotundă, o cruce, trei plopi înalţi ; 32 mm ; 1868, 1881 ; ad. La 1900 pecete fără efigie. 155. Lichtenberg. "Lichtenberg", un călăreţ, cu coroană pe cap, că .. Iare pe un cal ce aleargă spre dreapta ; în mâna dreaptă o su­ liţă lungă; 31X26 mrn : 1862, 1866; ad. (tab. IX, 123). La 1900 pecete fără efigie. 156. Lipoveni. a} v. Mifocul Dragomirnei ; b} un copac cu coroană rotundă ; 1824; ad.; c} "GEI\d ilHnoRfHH MH'I'�l stârc păşind spre stânga; 28X25 mrn : 1856, 1867; ad. (tab. X, 132, b); (.) "Gemeindevorstalld Alt Mamaje:tie", stema Bucovinei; 36 mrn : 1900. 168. Ivlemorniţe. Stema Bucovinei; 1893 . .169. Mănăstirea Homorului. a) "Homora", un vas cu flori; 1800; ad.; b) "Humora", o biserică cu două turnuri, În dreapta şi în stânga câte un brad; 28X25 mm : 1853, 18'(3 ; ad. (tab. X, 132); c) "Gemeilldeamt Klosterhumora", o biserică cu trei tur= nuri; 32X24 mm; rid.; Înainte de 1380; d) "Comuna Mănă: stirei Homorului", aceeaşi efigie; 1880, 1900; rid. 170. Mărătei. a) "Meretzei", un sfânt (?), un preot (?), În picioare, en face, îmbrăcai într' o haină, lungă, mânile ridicate În sus până în dreptul urnerilor, În mâna \e drea ptă o crucilită; 1800; ad. ; b) "Merdzei 1806", aceeaşi etigie; 28X24mm; 1806,1900; ad. (tab. X, 134). , J 71. Mdreniceni. a) "Rus:>. Kimpolul\g Marenicza", un animal (cerb?) , în mers spre stânga; 28 ml11; 1862, 1885; ad.; b) "Gemeinde ... [255] 39 VECHILE PECETI SÂTEŞTI BUCOVINENE. 1783 -1900 255 amt Marenicze", un topor şi un sfredel, aşezate diagonal; 32 mm; 1897; 1900; rid. (tab. X, 135). 172. Marginea. a) "Ma1schina und (7) Prund" 1), un puşcaş tintind cu puşca, profil spre dreapta; 28X23 mm; 1807, 1820; ad. (tab. X, 136, a); b) "Gemeinde Mardzina", un ţăran, îmbrăcat cu cămaşă şi bondiţă, cu pălărie rotundă în cap, profil spre dreapta, [intind cu puşca; în spate un copac; 28 mrn : 1841, 1863; ad. (tab, X, 136, b); c) "Gemeinde Comuna Mardzina", om ţinfind cu puşca; 1883, 1897 ; rid. La 1900 pecete fără efigie. 173. Măzănăeşfi. a) "Mazanaiestie", un corb, cu aripile deschise, pe o creangă; 1797, 1804; ad.; b) "Mazanaieslie", o pasere­ gâscă 7 --, întoarsă spre stânga, capul întors spre dreapta, ari .. pile deschise; 28 mrn : 1868; ad. (tab. X, 137). La 1872, 1900 pecete fără efigie. 174, }Yfihalcea. "Mihalcze", o căpiţă împrejmuită de gard, iar sus o coasă şi o greblă, aşezate diagonal; 25X22 mm; 1859, 1887; ad. (tab. X, 138). La 1900 pecete fără efigie. 175. Mihodra. "Lipowancr Gemeinde Mihodra", două hârle]e, aşe .. zale diagonal : 33X27 mm; 1867; ad. (tab. X. 139). 176. Mihova. a) .Mihowa", un leu în mers spre stânga , 26X24 mm : 1808; ad. (tab. X, 140, a); b) "Gemeinde Mihawa", un cerb în mers spre dreapta; 30 mm; 185(" -- ad. -, 1900 - rid. (tab. X. 140, b) -. H7. Mihoveni. a) "Mihoweny", o figură umană, profil spre stânga, şezând pe un scaun cu spătar - atributele neclare - (pescar pcscuind cu undiţă 7) ; în dreapta şi În stânga câte un copăcel; 28X27 Jl1111; 1804, 1864; ad. (tab. X, 141, a); b) "Primăria cornunală Mihoveni", un imblăciu : 31 X 15 111111; 1900; rid. (tab. X, 141, b). 178. Milie. a) "Milie", un cal Întors spre dreapta, păscând alături de un stejar ; 1817; ad. (tab. X, 142, a); b) "Gemeinde Millie in der Bukowina", un snop, o coasă, o grcblă ; 35 mrn ; 1867, 1877; ad. (tab. X, 142, b). La 1900 pecete fără efigie. t 79. Milişăulii de Jos. Un cal întors spre dreapta; 181t); ad. La 1869, 1900 pecete fără efigie. 180. l\1ilişăulii de Sus. Un tap în mers spre dreapla; 27X23 mm ; 1823, 1859; ad. (tab. Xl, 1-l:4). La 1885, 1900 pecele fără efigie. 181. Mi/cău. a) "Gemeinde Mitkow", un porc sălbatec în mers spre dreapta; 25 I11m; 1857; ad. (tab. X, 143, a); b) "Gemeinde Mitkow", un bou în mers spre dreapta; 25 mm; înainte de 1900; ad. (tab. X, 143, b); c) "Gemeindevorstand Mitkeu", stema Bucovinei; 1900. La 1867 o pecete fără efigie. i82. Milocul Dregomiinei. "Mitok Dragomirna Rustior Lipo\\'eny", 1) Prundul amintit şi la Dr. D. WERENKA, op. cit., pg'. 62. [256] 256 NICOLAl G[<ÂMAD 40 trei copaci alături, cel din mijloc mai înalt; 31 X30 mrn ; 1804, 1811; ad. (tab. XI, 145). La 1845 pecete fără efigie. 183. j\1o!odja (Codrul Cosminuiui). al "l\1010dia", un om în picioare, profil spre stânga, cântând din cirnpoiu : 1797, 1798; ad, (tab. Xf, 146, il); b) "r"O'\�"A·,,·l) iHoMAllil", un om stând în pi­ cioare, en face, 'În mâna stângă ridicată o spadă, în cea dreaptă o cumpănă; 35X29; 1839, 1848; ad. (tab. XI, 146, b); el "r""'\\"A" 1111 0/10 A 1<1 " , un om în picioare, en face, în mâna dreaptă ridicată o spadă, în cea stângă o cumpănă; 33X26 rnrn ; 1866, 18<1; ad.; ci) "Gempinde Molodia", aceeas efigie; 2< mrn : 1871, 1900; ad. 184. Ivlcsoreni. "Gemeinde Mosorowka ", un fluture în sbor; 31 X27 mrn : Înainte de 1875 ;ad. La 1875, 1900 pecete f;Sră efigie. 185. Ivluşeniţa. "Gellleinde Muschenitza", o secere întoarsă spre stânga, cu coada în jos; 28 mm; 1859, 1875; rid. (tab. XI, 14<). 186. Negostine. a) "N egurschina", figură umană în picioare, profil spre stânga, În mâna dreaptă o măciucă; 1803; ad. (tab. XI, 148); b) "Gemeinde Ncgostina", un copac (7), 28XZ3 llllll ; 1861 ; ad. La 1897 pecete fără efigie. 187. Ivlegrilesse. a) "Gemeinde Negrilassa", o furcă cu două coarne şi o greblă, aşezate diagonal, iar de desupt o roată cu opt spite ;. 26 mm; 1830, 1894; ad. b) "Comuna Negrileasă " , aceeaşi efigie; 29111111; 1900; rid. (tab. X, 149). 188. Nepolocăuti. "Nepolokoutz", un om cu şorţ, în picioare, profil spre dreapta, lucrând deasupra unui butuc scurt, aşezat în pi> cioare - fierar lucrând la nicovală 7 -; 1836; ad. La 1863, 1900 pecete fără efigie. 189. Ocna. "Gemeinde:Vorstand Okna ", stema Bucovinei; 35 111111 ; 1900. La 1865, 1894 pecete fără efigie. 190. S. Onofrej. a) "S. Onofrey u. Dragoscheny", o pasere în mers spre dreapta; 27 mm ; 1804,J813; ad. (tab. XC 150, a) ; b) ,,1827 Gemeinde St: Ol1ufrey", un porumbel pe o creangă, întors spre stânga; 26 mII; 1827, 1888; ad. (tab. XL 150, b) ; c) "Gemeinde S1. Onufphri ", un porumbel În picioare, intors spre stânga; 28 1ll111; 1890, 1900; rid. (tab. Xl, 150, c) 191. Onul. "Gemeinde� Ve-stand Onuth", stema Bucovinei; 1900. 192. Cpriseni. "Oprischeni", un \ku întors spre dreapta, ridicat pe picioarele dinapoi; 2( X 25 mm ; 1818, 1879; ad. (tab. XI, 152). La 1900 pecete fără efigie. 193. Grăseni. "GLl1Ieindeamt Oroscheny", stema Bucovinei; 1900. 194. Oşehlib. a) "Oschehlib", o �asă cu patru picioare, iar de.: 1) Cfr. jalba sătwilor din Molodia călră consistoriul din Cernăuti, din 1797 iscălită de vornic .împreună şi toată grămada satului Mologhiia" (Arh. Miiropo!iei Bucovinei, 1/2, J 997j. ' [257] 4i VECHILE PECEŢI SĂTEŞTI BUCOVINENI�, 1783--1900 257 asupra un obiect neclar; 26 X 21 111111; 1816; aci.; b) Ge= mcindcamt Oszechlib", stema imperiului austrc-ungar ; 33 mrn ; \ 900; rid. 195. Os/ra. a) v. Gernenea, d.; b] "D. Ostra " (= Dorf 031I'a), 1111 ccrbusor în fugă spre dreapta; 26 mm : 1861; ad. (tab. XT,. i 51, a); c) "Gemeinde Ostra", o ciută In mers spre dreapta; 29 mrn ; 1872,1900; ad. (tab. XI, 151, b). 196. Os/rita .. a) "Gemeinde Ostritza", un vultur cu aripile întinse, cn face; 26 X 24 rnrn ; 1854, 1893; acI.; b) "Gerneinde-"Vor: stand Ostritza", stema Bucovinei; 1900. 197. Pă!tinoasa. "Paliinosa", un cocoş în mers spre drcapta j: 1366; ad. 198. T'ance. a) "Gemeinde Panka K. A. 736", un snop, un îm­ blăciu, o coasă; 28 rnm ; 1859, 1879; ad. (tab. X!, 153); b} "Urjad gromadskij Pilnca", o greblă, o coasă, UD imblăciu ; 30 rnm : 1900; rid. 199. PărZiu! Negru. "Pereu Negru", o dungA lată, îndoitâ la mijloc, iu mijlocul câmpului pcceţii - închipuind un părău cu o coti ... tură ? -- ; 25 X 23 mrn; 1802; ad. tab. Xl, 154). 200. Părhăufi "Parhoutz", un berbece intors spre dreapta; 1796, 1865; ad. La 1871 pecete fără efigie. 201. PărJeşlii de Jos. a) "Perfestie", un sătean în cămaşă, 211 face, sămănând (7); 29 X 2( nun : 1799, 1835; ad, (tab. XI,. 155, a); b) "Gemeinde Llnter Puteslie", UI1 sătean irnblălind, profil spre dreapta; 111 spate un snop în picioare; 28 rnm ; [849, 18{5; aci. (tab. XI, 155, b); c) "Gemeinde Unrer Per:: testie", un sătean cu căciulă, profil spre dreapta, imblătind ; 31 rnn ; 1888; rid. (tab. XI, 155, c). La J 900 pecete fără dîg:ie. 20.? Plirfc;;fii de Sus. a) "Gcll1cindc Obcr Perlestie", o arnforă cu gâr1iciu îngust, din care i(::s două flori (clopotei); 1849; ad. (tab. XI, 150, a); b) "O�)Crperiestie", un vas În formă de potir, cu Uil picior �,;i cu două torţi; înUlli1lru par să fi'� flori; 30 >< 28 IHrn; 185(, 18(2; ad. (tab. XC [56, b). La 1894 ]Jl:cele fiir3 efigie. 203. Plifr.-1 u fii/ Suc. "Pdroutz", o veveriţă Înloarsii spre stân,[(il, ridi: ca15 pc picioarele dinapoi, stând pe o creangă şi miincând, probabil, o alună; 30 X 28 mrn; 1799, 1804; ad. (tab. XII, 15T). La 1838, 1900 peccle fără efigie. 204. Păfrăutii de Susi Si/'. a)' "P.::troutz·', un cerb în fugii 5pre stânga; 29><27mm; 1816; ,1::1 b) "Gem2indc Ob2i PdroLllz an'1 :-:)121'('111", un SlIOP, o secere, o coasă, un Îmblăciu, o furcă cu două coarm:, o grcbiă; 31 mm; ÎIlaink de 1900; ad. c) "GcllleinJevorstcher Petroulz a/S.", Slell1:1 Buc,winei; 1900. 205. Păiră:;eni. a) "G2Il1eind\:: Pdrasc!w" , o C,1:;C-::; 31 mm; inainte "Cedrul Cvsmi\1ultli" X--XII 17 [258] 258 NICOLAI GI<ĂMADĂ 42 de 1897; ad.; b) "Gemeinde"Yorstand Petrasze Bukowina", o greblă şi o coasă, aşezate diagonaJ, iar la intersecţie o se" cere; 34 mm : 1897; rid. 206. Isiedecsuţi. a) "Pedekoulz", un cerbuşor în fugă spre dreapta, urmării de o pasc le răpitoare, care sboară deasupra atingându-i spatele; În dreapta un copac; 1798, 1846; ad. (tab. XII, 158, a); b) "Gemeinde Piedckoutz", o f?:reblă şi o coasă, ase= zale diagonal; 33 mm : 1858, 1865; ad. (tab. XII, 158, b). La 18Tl, 1900 pecete fără efigie (" Gcmeindeamt Picdckowtze). 207. PIăvălar. a) "Russplavalar u. Sckuriczeny", o casă; 1797, 1805; ad. b) "Gemeinde Russ Plawalar", un strugure (7); 27 mm; 1900; rid. La 1858, 1881 pecete fără efigie. 208. Pleşa. "Gem. A. Plesch An ... ", în partea stânga un vâ= nător, jumătate profil spre stânga, cu o puşcă aşezată pe un suport; în dreapta o vulpe, În rugă spre stânga; 32 X 29 mrn ; 1863; acl. (tab. XII, 159). La 1867, 1900 pecete fără efigie. 209. P/osea. "Gemeillde Ploska", un scut despica: şi îrnpărtit, in cartierul din dreapta, sus, şi in cel din stânga, jos, câte un topor şi o spadă, aşezate diagonal, în cartierul din stânga, sus, şi în cel din dreapta, jos, câte o cruce înconjurată de o co= roană ele ramun : 36 X 32 rnrn : 1900; rid. (tab. XII, 160). 210. Pchorlsuţi. a) "Poborloutz", un corb pe o cracă, întors spre dreapta; 26 X 23 rnm : 1795; ad. (tab. XII, 161); b) "Ge: meindc Pohorloutz", un snop, o secere, o coasă, un imblâciu, o furcă, o grcblă; 30 T11m; 185{; ad.; e) "Gemeinde:Yor: stand Pohorloulz", stema Bucovinei; Înainte de 1900. La 1900 pecete fără efigie. 211. Poiana JyJjcului. a) "Gemeinde Buchenbeirn", un fag ClI crengi putine; 1856; ad.; b) "Gemeinde Poi(lna jYlikuli (Buchen" heim)", aceeasi efigie; 31 X 29 !l1!11; 1871, 1886; ad. (tab. XII, 162, a); e) "Gemeinde Poiana JYlikuli (Buchenheim)", un fag cu coroana rotundă; 31 mrn : 1900; rid. (tab. XII, b). 212. Poiana Stampei. a) "Gemeincle Pojana Stampi", un om, cu pălărie rotundă în cap, în cămaşă, profil spre stânga, scoţând apă dintr'o fântână cu cumpănă; 30 X 26; 1870, 1871; ad , (tab. XII, 163, a); b) "Primaria comunală Gerneindevorste­ hung Pojana Stampi", un' mistret (?) în :ners spre dreapta; 38 X 33 mm; inainte Je 1886; ad. (tab. XII, 163, b); e) "Primaria cornunală Gemeindevorstehung Pojana Stampi", Ull urs întors spre dreapta; ',SI X 36 mm; 1886, 1900; rid. (tab. XII, 163, c). \ 213. Poieni/Sir. "Gcmeinde Poieny,", un cerb În mers spre dreapta; 35 mm; 1860; ad. (tab. XII, � 64). La 1900 pecete fără efigie. 214. PoiemlSolea. a) In partea stângă lin braei, în partea dreaptă efigia neclară; 1812; ad. ; b) "Gemeinde Poienni", un bou în [259] 43 VECBILE PECEŢI SĂTEŞTI BUCOVINENE, 1783 -1900 25� . mers spre dreapta; 25 mrn ; înainte de 1900; ad. (tab. XII, 164). La 1900 pecete fără efigie. 215. Pojorâfa. aj "Poschoriffa", un copac; sus pe o creangă pare să fie o pasere Întoarsă spre dreaptă; 25 mrn ; 1797, 1805; ad. (tab. XII, 165, a); b) "Dorf Pozorita", un copac; 1852; aci.; c) "Gemeinde Pozoritla", o floare (clopotei); 30 mm ; înainte de 1900; ad. (tab. XII, 165, b}: d) "Comuna Pojo=, riia", un cocoş de munte. Întors puţin spre stânga, CLi aripile deschise, în pozitie de. luptă; 30 mm; 1900; rid. (tab. XII, 165, c). 216. Irrelipcee. "Gemeinde.: Vorsfand Prelipcze, stema Bucovinei; 1900. La 1857, 1880 pecete fără efigie. 217. T'risecăreni. a) "Gemeindc Presikareny", un cocoş, Întors spre dreapta, cântând; 30 mm : înainte de 1900; rid.; b) "Co=, muna Prisăcăreni", un snop, o furcă cu două coarne, o le­ pată; 27 mm; 1900; rid: (tab. XLI, 166). La 1853, 1870 pecete lără efigie. 218. PuJna. "Putna", o fân/ilJld cu cumpănă, spre drea p!a; în dreapta un brad; 22 X 20 rmn; 1800, 1861; ael. (tab. XII, 167). La W85, 1900 pecete fără efigie. 219. RiJdăuti. "Radaulz", o clopotniţă; 27 X 23 mm ; 1811, 1859; ad. (tab. XII, 168). 220. Rildăuli germ. "Siegel deulseher Gemeinde Mark l�adautz", sus un vultur cu aripile deschise, en face, capul intors spre stânga; jos P,1r să fie doi oameni; în partea dreaptă o pisică, în partea stângă un câne Întors spre stânga, capul întors spre dreapta; 30 X 29 mrn : 1826; ael. (tab. XIII, 169). 221. T2araneea. O cruce cu brate egale; 1865; ad. La 1868, 1900 pecete fii!",} efigie. 222. N c)sfoaee. "Gemeinde Rosloki", o biscricuţă CL! trei cruci pe acoperiş; alături, în stânga, o cruce; 30 mm; 1882, 1900; ad. 223. Răuseni. a) "Reusseny", un animal intors spre stânga; 1794; ad.; b) ,,(iemeinde Rellsseny", un căţel Întors spre dreapta, ridicat pe picioarele dinapoi; în dreapta şi în stâng 1 câte o creangă în picioare; 29 mm ; 1848, 18('0; ad.: e) "Gemeinde I�eus(,ni", aceeaşi efigie; 28 mm; 1900; rid. (tab. XLII, 1(0). 224. Răpujinef. a) "Repuschenitz", o sfeclă -- rădăcină şi frunze - ; 1810; ad. (tab. XIII, 171, b); b) "Gromada I·]>loUowirza", stema Bucovinei; 30 mrn; 1900. 236. Ruşii pe Boul a) "Russ pe Boul", lln siitean În mers spre dreapta, pe umărul drept o tra1stă În bolă, in mâna stângă un băţ; în partea dreaptă un copăcel; 3! X 28 mrn; 1800, 1846; ad. (tab. xm, 181); 6) "Gclheinde l<'uss pe Boul", aceeaşi efigie; 3� mnl; 1861 - ild.-, 1890, 1900 - rid. �-. 23T. Rus/ior. v. Mitocul Dragomirnd. 238. Sadagura. a) Mai multi pomi clupă o poartă sau perete de gard; în rnij.locu! pomilof un munfe; U�08; Jd.; b) "Ge.:- [261] p '1. 45 239. 240. 241. 242. 243. 244. 245. 246. 247. VECI-J]LE PECEŢI SĂTEŞTI BUCOVINENE, 1783 - 1900 26\ meinde Sadagura ", o poartă, în dreapta ŞI 111 stânga câie un perde de gard, înapoia lor porni; 30 X 29 mm ; 1836; ad. e) ,,�1arktgemeinc1evorstand Sadagora", un scut cu trei pomi, sus, şi un munte, jos; 32 mrn : înainte de J 900; rid.; d) ,,]y1arklgemeindearnt Sadagura i. d. Bukowina", un scut, sus trei pomi, jos contururi de munti; 32 111ff1; 1900; rid. (tab. XIII, 182). Sadova. a) "Sadowa", în partea dreaptă un brad, in stânga efigia neclară; :)7 mrn; 1800, 1827; aci.; b) "Dorf Sadowa ", două flori (crini?) alături; 28 X 26 mrn ; 1848, 1869; ad. (tab. XIII, 183, a); e) "Gerneinde Sadowa", o floare stili­ zată; 29 mm ; 18<0, 1893; rid. (tab. XIII r 183, b). La 1900 pecete fără efigie. Si. Ilie. a) "SI. Ilie", un sătean secerând, profil spre stânga; 26 X 24 mrn : 1794, 1861; aci. (tab. XIII, (85); b) un snop, o grcblă, o secere; pe la 1870; ad. La 1900 pecete fără efigie. Setul Mare Rom. "Salul Mare 1819 (?)", o pascre (vultur?) pe o cracă, cu aripile deschise, întoarsă spre stânga, capul întors spre dreapta; 26 mm : 1815, 1865; aci. (tab. XIV, 188). La 1883, 1900 pecete fără efigie ("Gemeil1de Comuna Satul Mare Rom. "). Setul Mare Germ. "Deuischc Colonie Salu! Mare 1815", un cuţ-t de plug, iar deasupra Uil corn: 29 X 25 mm; 1815, 1875; ad. (tab. XIII, 184). La 1891, 1900 pecete fără efigie. Şcheie. "Skei3", o cruce fără picior; 29X26 mrn ; 1820, 18S7; ad. (tab. X fII, 186). Scbwerzthel. il) "Gmd. Schwarzfhal", la mijloc un brad, la dreapta un Îcrăslrău de pădure, ta stânga un tcpor ; 1863, 1869; ad.; b) "Gemeillde Schwarzihal", o cruce pe posta­ ment, un ferăstrău de pădure asezat orizontal, un topor aşeza pieziş, dela dreapta, sus, spre stânga, jos; 31 mrn; 1900; rid. (tab XIII, 1 (7). Securiceni. a) ,,1�ussplavalar u. Sekuriczeny", o casă ; 1797, 1805; ad.; b) "Gemeinde Sekuriczeny", un pom cu coroană mare, rotundă; 34 111111; ! 848, 1900; ad. (tab. XIV, 190). Seletin. "GM/'YI'HI1", în partea dreaptă un om În picioare, ju; mătat« profil spre dreapta, mâna dreaptă în şold, în mâna stâniZJ un bă!; în partea stângă un tap întors spre dreapta; 28 X 2( mrn : 1823, 1870; aci. (tab. XIV, 189); b) "Ge; rneindc- Arnt Sdefin", LIn brad; 30 mrn; 1890; rid. La 1900 pecete fără etlgie. $er/zu/ii de Sus. a} "Ober Schercutz", un cocostârc Întors spre stânga; 1821; ad. (tab. XIV, 191, a); b) "Gemeinde Ober" Schercutz", un vu1tm cu aripile deschise, el1 face, capul Întors [262] 262 NICOLAI GRĂMADĂ 46 p spre dreapta; 32 mm; 1859, 1880; ad. (Llb. XIV, 191, b). La 1900 pecete fără efigie. 248. Şerbăuli. a) "Scherbout7.", o figură în formă de potcoavă cu gura în sus, deasupra o floare de crin; 31 X29 !TIm; 1799, 1806; ad. (tab. XIV, 192, a); b) "Gemeinde Scherboutz", un cerb în mers spre stânga; .30 mrn : 1857, 1871; rid. (tab. XIV, 192,b). La 1900 pecete fără eFigi,>. 249. Sinăufii de Jos. "Gemcinde Untersynoutz", un laur intors spre stânga; 27 mm; 1876; rid. (tab. X[V, 193).L1 1897, 1900 pecete fără efigie. 250. Sineuţii de Sus. a) "Gemcinde Obersynoulz", un snop, o coasă, o secere; \883; aci.; b) "Ciemeii1dc Ober SVIlOU!Z", un leu întors spre dreapta; 33 mm : inainte de 1900;' rid. (tab XiV, 194). La 1900 pecete fără efigie. 251. Şipeniţ. "Siegd der Gerneinde Schypenelz", o masă de altar cu o cruce şi două lumânări deasupra; in dreapta şi In stânga câte o figură umani; ÎI1,1,;211Unchiată; sus o coroană episco­ pală : 34X31 mm; 1883; ad. (tab. XiV, 195). La J 900 pe" cere fără efigie. 252. Şipa/lil Camera!. "Gemeinde Schipot", ÎI1 dreapta un brad, în stânga, pe o ridică/ură, o ciută intorsă spre dreapta - în pecetea veche: un cal întors spre dreapta �-; 36 mm. - 30X34 rnrn. pecetea veche -; 1900; rid. (tab. XIV, 19n. 253 . Şipoteleţ S. (Şipoful Privat). "Gemeinde Schipot", un snop, o secere, a coasă, UII lmblăciu, a furcă cu două coarne, o grehlă ; 34 mrn ; 1866, 1869; rid. (tab. xrv, i 96). La 1900 pecete fără e: figic, iar după 1900 pecete cu vechea efigie, dar cu inscriptie ÎI1 limba ruteană şi cu numirea localităţii : Şipotul Privat. 254. Slăticet«. a) "D. Siatiora", un cer b in fugii spre stânga; 32X31 mm; 1861, 1882; ad. (tab. XLV, 198, a); b) "Ge: rneinde Sialiora", un cerb în goană spre stânga; 29 rnm ; 1872; 1885; aci. (tab. XlV, 198, b); e) "Comun,1 Sla!ioara", o ciută în ftlgă spre dreapta; 27 mm : 1900; rid. (tab. XLV, 198, c). 255. Slobozia (Slobozia Bcdinţilor). "GcmciJlele Slobarba", un bel': bcce în mers spre dreapta; 28 1111ll; 1857; rid. (rab. XLV, 1(9). J> 1900 pecete fără efigie. 256, Slobozia Bani/ei. "Gemeinde Slobcdzia Banilla", o greblă, a coasă, un imblăciu : 25 rnm ; 1900; ad. 257. Slobozia Rarancei. ,,510b05ia\ l(24 mm; 1853, 1878; ad. (tab. XV, 2'12, b). La 1875 o pecete fără. efigie. 275. Suboverca. a) "Pagus Su[choverchaJ, efigie neclară; 1856; ad.; b) "Gromada Suchowcrcha", un mic mănunchiu de spice; 1862; ad. c) "Gel1lcindcvorstand Suchowcrchow", stema 13ucovinei; inainte de 1900. La 1900 pecete fără efigie. 276. Tărăşeni şi Trestiane. "Terescheni mi! Trestiana", o vulpe întoarsă spre stânga; 1819; ,1(i. Pecetea Tărăscnilor fără efigie la 1863, 1900. 277. Tereblecea Rom. a) "Gemeindc Tereblestic", un cânc, întors spre dreapta, sezând pe picioarele dinapoi; 32 mrn ; !863; ad. (tab. XV, 213, a); b) "Gcmeinde Tereblestie" - litere În= toarse -, Ull cerb în fugă spre dreapta; 33 !TIm; 1868; ad. (tab. XV, 213, b); c) "Col11una Tcreblccca", un cerb în mers spre dreapta; 29 mm; 1886, 1895; rid. (tab. XV, 2 J 3, c). La 1900 pecete fără efigie. 278. Tereblecea Germ. a) "B; K: Tereblfste De: Ge :", Uil om în picioare, Cll pălărie înaltă în cap, prom spre stânga, cu o cumpănă în mâlla dreaptă; 29X25 I11111; pc la 1860; ad. b) "Deutsch=GeI11cinde Tcrebles'tie", un 0111 în picioare, eli face, cu o cumpănă. în rnâ!ld d"capk\; alături, în stânga, un fruilchiu de copac în picioare; 29 mrn; 1887; rid. (f.ab. XV, 214). La 1900 pecele fără efigi2. 279. Tişăuli. a) "Tescheujz", trei copaci alături, 29X26 mrn; 1800, [265] 49 VECHILE PECEŢI SĂTEŞTI BllCOVINENE, 1 783 - 1900 265 1804; ad.; b) "THIIHSIJ,", două paseri faţă în faţă; 184i), 1866; ad. (tab. XV, 215, a); e) "Gemeinde Tescheujz", doi uli faîij în fată; 33X25 mrn ; 1870, 1880; rid. (tab. XV, 215, b). La 1900 pecete fără efigie. 280. Teodoresti-T'etrosse. a) "Toaorestie", o poartă (un perete de gard 7) şi copaci îndărătul ei; 1803; ad.; b) "Theodorestie u , Petross,1", o furcă cu două coarne. un imblăciu, o coasă, o se: cere. o sapă, iar deasupra o coroană de nobil ; 35 mrn ; 1848, 1880 ; ad. (tab. XV, 216); e) .. Gemcinde Theodorcstic § Pe.= trcssa ", o greblă, o coasă, un îmblăciu, o secere; 37X24 I11m ; 1895, 1900; rid. 281. Toporeuţi. "G<::meinde Toporoutz ", o lumânarc ? un copac 7 26 mrn ; pc la 1850; ad, La 1856, 1900 pecete fără efigie. 282. Tcrăceni. "Gemeinde:Vorstand in Tcraki", un brad; 2( I11m; 1889, 1900; rid. 283. Toufri(Tăufeni). a) "Toulre", două turnuri înalte şi înguste, aiă= turi ; înapoia lor o clădire joasă; 18!6, 1822; ad. (tab. XVi, 2I!); b) "Gem. Vorstand in Tou/ri", o greblă, un imblăciu, o coasă; 25 mm ; 1867; rid. La 1900 pecete fără efigie. 284. Ţureni. a) "Gemeinde Zuryn", un snop, o coasă şi un im­ blăciu ; 28 mrn ; înainte de 1900; ad. b) .,Gemeinde Zurin". două COJse aşezate diagonal ; 2( 11l11l; 1900; rid. (tab. XV!, 218). La 1857, 1893 pecete fără efigie 285. Ildeşti. a) "Uic1estie", un cerb în mers spre dreapta; 1 795 ; aci.; b)" Satul Hudeşt" ,-- litere cirilice v->, o căprioarâ În mers spre dreapta; 27X20mm ; pe la 1830; ad : e); "COmUiLJ U,leşti", o biserică cu trei turnuri; 29 mrn : 1870, 1900; rid. 286. Valea Pufnei. a) "Vale Putna", un cerb Îi1 mers spre drcapta ; 1795; ad.; b) "Dorf V alcputna", un cerb în mers spre stânga; 1867; ad.; e) "Gemeindc Vale Putna", aceeaşi cli�;ie; 30 rnm : 1875, 1900; ad. (tab. XVI, 221). 287. ValeaSaeă."Vale Saka", un câne alcrgiiml, spre �jtâni!,", după un iepure. pe lângă doi fei; 33 rnrn; 1(95, 1860; ad. (tab. XVI, 220). La 18(4, 1900 pecete fără efigie. 288. Va/eva. a) U" cal În goană spre drc.ipta, pe i311.l!ă un copac; 30X26 mm ; 1868; ad.; b) "Rust GCJ11einch: \X1alawa", un porumbel (o ceucă 7) În sbor; 32X22 mm; inainte de 1894; riel. (tab. XVI, 222); e) "Gcmeinde:Vor tanJ \.'Vala\va", stema Bucovinei; 34 ITlm; 1894, 1900. 289. Vama. a) "Wama", un prapor (7); 29 :nm; 17'94,1816; ad. (tab XVi, 223, c); b) "Wama", o poartă cu acc.pcriş, cu câte llil stâlp şi un brad În dreapta şi În stânga; 1846, ! 848; ad. (tab. XVI, 223, a); c) "Gemell1de Wafl�ma", o biserică cu două lurnmi; 1858. 1866; ad. d) "Gemd. Wama", o biserică cu dOllă lurnuri şi cu o cruce între acestea; 29 lllril; 1869; ad. [266] 266 N!COLAI GRĂ�1ADĂ 50 p (tab. XVr, 223, b}: e) "Gemeinde \Xlama", o biserică cu trei turnuri; 31 mrn ; înainte de 1900; rid.; f) "Primaria cornu­ nală Vama", aceeaşi eFigie; 33 111111; 1900; rid.; (tab, XVI, 223, ci). 290. Văşe'ău!i/Cer. " \XTaskoutz" , un animal --lup 7 vulpe 7 - în fugă spre dreapta, cu un obiect - pascre 7 - în gură; al�tllri, în dreapta, un COpJC; 28X24 rnm ; 18 [ f, 18! 2; ad. (tab. XVI; 224). La 188.2, ! 900 pe cele fără efigie. 291. Vasilău. al ,,'vVasiieu", un om, profil spre stâllga, cu un îrn« blăciuin mână; 25X23 mm ; 1805, 1836; aci. (tab. XVI, 225, a); b) "Gcmeinde \Il assilcu", 1111 snop, o greblă, o coasă; 31 mm : 1858; ad. (tab. XVI, 225, b); e) "Markt.gemeil1de: Vorstand 'v\'lassilcu", stema Bucovinei; 1900. La 18(0 o pc=' cefe fără efigie. 292. Văslăuti. a) .�) căprioară (iepure 7) În Fugă spre stânga; 26X23 mrn : 182C; ad. (tab. XVI, 226, a); b) "Gemeindc \X/asJoutz", ochiul providentei; 24X23 mm; 1861, 1868; aci. (tab. XVI, 226, b). La 1900 peceic firă efigie. 293. Valra Domei. a) "l)oflla", o căsuţâ deasu pra unui isvor : 29)(Z7 1TJ111; j 804, 181 1 ; ad.; b) "Dorna \'\l atra", căsuţă deasupra unei Fiînlâlli cu i�hizduri; 28X23 111111; 1838; Jd.: e) "Gemcinde Dorna \v alra ", o căsută deasupra unui isvor; pe vârful aco= perisului de sindrilâ o cruce; acoperişul sprijinit pc: patru st.:îlpi sculptaţi ; 29X26 mrn; 1853, 18('(; rid. (tab. XVI, 2U); ci) .. Târgu Dorna \Vatra", efigie asemănătoare; 30 mm ; 1884, 1900; rid. 294. Va/l'a lVloldovjtei. a) "Watra Moldow1tza 1 (9(", o băciulie de mac; 28 mrn : 1(9(, 1816; ad. (tab. XVI, 228); b) .. Ge=, meindc Walra t>lolc1owilza ", aceeaşi efigie; 31 111111; 18!l � ;]d.�, 1889, 1900 -- rid.--. 295. Verenceenca (V rănceni). a) ., \X1 erenczanka", un ccrbuşor în fugă spre stângJ, urmărit de: aprOilp<, de o p.Jsere [iipitoare ce sboară de asupra ;1803, 1820; ad. (tab. XVH, 231); b) "Ge= l11einde WerCilCZJilk blăciu, o furcă cu două coarne, o greblă, iar jos un plug; 31 mrn ; 1871; acl. Pe la 1864, 1900 peceti fără eHgie. 301. Vifeliuea. "Gemeinde 'Witliluwka", un snop, o secere, o coasă, un imblăciu, o furcă cu două coarne, o grebla; 27 rnm ; 1851, 1854 ; ad. (tab. XVII. 235). La 18T1, 1900 pecete fără efigie. 302. Vojfinel. "Woitinel 1818", o pascre aquatică întoarsă spre dreapta, capul întors spre stânga, aripile deschise; 27X25 mrn ; 1818,1868; ac!. (tab. XVII, 236). La 1900 pecete fără efigie. 303. Voivodeese (Fiirstenthal). "Gemeinde Fiirstenthal", un principe În picioare, en face, cu coroană pe cap, pe umărul stâng o cruce cu coada lungă, mâna dreaptă pe mânerul săbiei, pe spate o mantie larg deschisă; 30 mrn ; 1858; ad, (tab. VII, 96). 304. Voloceţ Cer. a) ,,\Voioka", un bou în jug, întors spre stânga; 26X23 mm ; 1800, 1801; (tab. XVII, 23T); b) "Gemeinde Wolloka am Czeremosz", un cal Întors spre stânga; alături în stânga, o cruce ; 26X23 m111; 1858; ad. (tab. XVII, 245). La 1900 pecete fără efigie. 305. Voloea/Derelui. "Wollaca 1802", un cal în mers spre dreapta. alături, în dreapta, un copac; 30X2( rnm ; 1802, 1900; ad; (tab. XVII, 238). 306. Vafovăt. a) O pasere pe o creangă; ['(99; acl.; b) "Woluwetz", o pascre - gâscă 7 - în picioare în cuib, întoarsă spre dreapta; 24X23 rnrn ; 1820, 1859; ad. La 1900 pecete fără efigie. 30'(. Varonel. a) ,,\Xl oronerz", o cioară pe o creangă, întoarsă spre dreapta; 1800,1816; ad.(tab.XVII, 239, a); b) "Woronetz", o pasere, cu aripile ridicate în sus, Întoarsă spre dreapta; 26X22 mm ; 1849, 18'(3; ad. (tab, XVII, 239, b). La 1900 pecete fără efîgie. 308. Zadobriuea. "Hromada Zadobruwka", un arhangel, en face, cu sabie în mâna dreaptă ridicat;]; 30X26 111m; pe la 1860, 1900; ad. (tab. XVII, 240). La 18U o pecete fără efigie. 309. Zahareşfi. a) "Zacharestie", un om, păşind spre dreapta cu mâna stângă ridicată dela co! in sus (semănător 7); 29X26 111111;. 1799, 1800; ad. (tab. XVII, 241, a); b) "Gemeinde Zaha-= [268] 268 NICOLAI GRĂMADĂ 52 restie ", un bour in mers spre dreapta; 36 mm ; 1855, 1879; ad. (tab. XVII, 241, b); c) "Gemeinde Zaharestie", un lup în mers spre dreapta; 30 I11m; 1879, 1900; rid. (tab. XVII, 241, c). 310. Zahariceni. "Russ. Kimpolung Pifzachrifcz ", o biserică cu un turn; În dreapta şi în stânga câte lin copac; 29 mm ; 1874 ad. (tab. XVII, 242). 311. Zamosfea. "Zamosfia", un pod cu tiitori, cu câte un copac la capete; 1796; ad. (tab. XVII, 243). La 1868, 1900 pecete fără efigie. 312. Zviniace. "Gromada Zwiniaczka", o vacă Întoarsă spre dreapta; 33 mm; 1857; ad. (tab. XVII, 244). La 1879, 1900 pecete fără efigie. [269] 'r 1 1, I � I j I DIMITRIE MARMELIUC SOFOCLES AIAS. - TRACHINII. - ANTIGONA. STUDIU ISTORIC"LITERAT2 [270] � I t -" 1 [271] 1. INTRODUCEr tcrioară a celor dintâi tragedii ce ni s'au păstrat, l1sp::W,t şi 'hsnrJ8<;; ale lui Aischylos, În care corul nu numai că prevalează, dar e chiar eroul tragediei. Numai mai târziu, prin fericita desvoltare a tragediei prin Sofocles şi Euripides, preponderenta corului scade continuu, până ce ajunge, în cele din urmă, un fel de muzică de entr' acles s. Intemeiati pe diferite ştiri\ din antichitate şi interpretări proprii de cuvinte şi influcnţaţi de diferite teorii moderne, unii cercetători au dat tragediei eline obârşii, cari nu resistă unsi serioase cercetări istorice şi filologice. Pentru a aminti doar unele dintre ele, b1. Pohlenz 9 vede ca obârşie a ira: [273] 5 SOFQCLES 213 gediei un oretoriotn, un dialog sustinut de muzica, şi aceasta din cauza cuvântului 07COÎtpt'C'�c;, al cărui rol ar fi în tragedia primitivă identic cu cel al regelui din poeziile lui Bacchylides, cum e d. -cx. 0'lJG86�. Imprumurând cântccul satirilor, obici­ nu it la scrbări de cult, şi îndeosebi la serbările în cinstea lui Dionysos, în diferite oraşe din Pelopones, şi păşind în.:: suşi ca persoană independentă fată de cor, Thespis a creat din această simplă împreunare tragedia în începuturile ei. W. Kranz 1 presupune ca stadiu intermediar între ditiram­ bul, amintit de Aristoteles, şi tragedie, un dialog liric. J. Geffken 2 îşi închipuc o tragedie de basme ca bază co.=­ mună a dramei satirice şi a tragediei propriu zise, iar 1. Lam" me1' 3 e de părere că corul dublu este o proprietate indis­ cutabilă Zi vechei tragedii. \"X1. Aly 4 vede originea tragediei în colaborarea a două coruri, unul omenesc care intc­ nează ditirambul, altul alcătuit din demoni mascati ca tapi. Numele primordial nu e 'CPU."((POlU., ci 'Cpu·"((POut Ş. a. m. d." Fată de concepţia peripatefică, explicată şi complcctată de învăţaţi moderni, nu poate rezista nici una din ipo­ tezele contrarii 6: Tragedia clină îşi are obârşta în impreu­ narea fericită a două genuri literare, originale, ale geniului elin, create de două seminţii deosebite ale acestui popor inzestrat, şi această împreunare s'a întâmplat pe părnântul afic, în Atena, vatra de lumină a tot ce s'a creat sublim şi veşnic în cultura veche a Grecilor. Desvoltarea tragediei eline a fost favorizată de titanica apariţie a lui Aischylos, genial poet şi mare gânditor, care crează adevărata tragedie, intrcducând în piesele sale tot mai multă actiune şi producând , figuri, care, in lupta lor cu puteri covârşitoare din afară, se ridică la înălţimi ce amc­ tese minfeaspedatorului, figuri care rămân sublime şi în moarte, ca Agamemnon 7 sau se indârjesc în împotrivirea lor faţă de Destin şi faţă de vointa lui Zeus, până ce acesta trebue să-i îngroape de vii în pământ, ca pe Promefeus. Aischylos contribue însă la dcsvoltarea fastuoasă a fra­ gediei şi prin unele măsuri exterioare, menite să ridice po=­ tcnţialul noului gen literar, cum sunt: introducerea celui de "Codrul Ccsrnsnului" X.-XII 18 [274] 274 DIMITRIE MARMELlUC al doilea actor sau reducerea importanţei corului şi atribuirea rolului prim cuvântului vorbit 1. Cu intuiţia sa într'adevăr poetică el smulge pe spectator din ambianta zilnică şi, prin, sguduire puternică sufletească (Sx1:A'lJ�(;) 2, îl urcă la înăl= ti mi, unde stăpânesc numai Zeus şi Dike. Regisor excelent în aducerea de masse pe scenă, cum e cazul în cele dintâi două piese ale sale, IIspcrcH şi 'hs­ 't(a8�, el este în acelaşi timp, un fin desvăluitor al ethosului personagiilor sale şi un iscusit îrnpletitor de actiune, cum se dovedeşte în Grestle. Cuprinsul tuturor dramelor sale oglin« deşte mentalitatea timpului său, acea statică religioasă şi politică a poporului elin, în care divinitatea este atolputer­ nică, iar individul se pierde în unitatea statului. PentrLi cea mai mică abatere dela vointa lui Zeus, pentru o cât de mică, semetie (6�p(�), eroii tragediei aischylcice, ei Înşişi scmizci sau eroi legendari, ispăşesc vina lor cu moartea, care este la dispoziţia divinităţii supreme ca orice servitor la dispozitia stăpânului său. Tragedia lui Ăischylos nu cunoaşte încă desrădăcinarca individului din conexul dintre zei, sernizei şi oameni. Nimic nu se întâmplă în viaţă, fără ca acest co­ nex, în care zeitatea înrâureşte în bine sau în rău, dar în: râureşte continuu drumul şi fapta individului, să nu se marii­ feste. La Ăischylos nu se conturează încă hotarul Între di­ vinitate şi existenţa omenească aparte, Între comunitate şi individul izolat, ci pentru el omul e parte integrantă dI mediului Înconjurător de esenţă divină şi umană, a unei ordine cosmice integrale, în care voinţa lui Zeus este su: prema poruncă 3. Dar chiar Ăischylos a ajuns să trăiască vremurile, când această theodicee începe să .sesdruncine, când individul începe să se pipăe şi să .. şi măsoare puterile fată de conexul, în care îl cetluiau traditiile religioase şi sociale. Propaganda- 1 ui Socrates şi cea în aparenţă contrarie, în fond însă ur> mărind aceleaşi scopuri ale iluminării individului, făcută de sofişti, modifică pe'ncetul, în \ mod radical, mentalitatea indi­ vidului atenian. Omul caută să devină măsura tuturor lu­ crurilor, după norma sofiştilor 4, să se smulgă, cu alte cu= [275] SOFOCLES 275 vintc, din conexul divin-uman, în care se găsia: să devină fiinţă independentă. _ Se modifică implicit şi conceptiile religioase. Zeus nu mai este suprema forţă, cel puţin nu în mod atât de ira­ tional, ca înainte-vreme. Oracolele nu mai au aceeaşi va­ loare intrinsecă. Comunitatea nu mai inrâurestc orice ma ni: festare a individului. Legile ei scad la nivelul unor preju» dccăti invechite \ care cel mult pot să împiedice pe indi­ vid în tendintele sale de ernanci pare. Dacă la Aischylos se găsesc, în tragediile din ultimul timp al vieţii sale, îndeosebi în Oresfie, ecouri slabe ale începutului acestor preschimbări, la Sofocles se resimte pas. cu pas lupta cu elco Rivalul mai tânăr al lui Aischylos smulge, ce e drept, pe individ din ccncxul său divin-uman, dar nu=i dă încă independenţa deplină asupra faptei lui şi a consecintelor ei. Omul lui Sofocles nu e deplin autonom, cum caută să-I prezinte cel mai tânăr dintre poetii tragici, Euripides, dcducând tragicul individual din mişcările şi con= flictcle psychei umane, ci este Încă iurâurit de o putere su­ perioară, dar nu ca putere mereu prezentă, ca în tragedia lui Aischylos, ci ca ceva strein, venind din altă lume di­ vină-fatalisfă. Zeii lui Sofocles nu stau încontinuu lângă om, nu-l îndeamnă nici nu-l mângâie, iar când intervin în viaţa lui, o fac numai ca el să se cunoască, şi să se cu­ noască ca izolat, părăsit, sdrobit 2. Deabia În situatia aceasta de totală izolare, fiinţa lui se purifică şi pare să dobândească, din acest proces, o armonie cu ordinea divină 3. Curios­ când astfel limita puterilor sale, el trebue să recunoască în acelaşi moment imposibilitatea luptei sale şi, în mod para­ dox, trebue să se unească, prin moarte, cu vesnica ordine cosmică, în care Sofocles crede încă şi, alături de Herodot, caută s'o apere şi s'o menţină. Realismul lui Sofocles se apleacă deci asupra raportului dintre om şi destinul său. Pecând la .A.ischylos eroii ac: tivcază ca 'purtători personali ai unui destin suprapcrsonal" şi-si arati puterile în opunere sau supunere fată de Destin 4, acesta îngloba! Într' o ordine cosmică statică, în acel conex • [276] divin-uman, despre care am amintit mai sus ---' la Sofocles omul îşi trăeşte singur destinul, izolat de durnnezcirc şi omenire şi suferind de cele: mai multe ori împotriva 0:101' mai vădite aşteptări de răsplătire. Dacă Sofocks nu interio­ rizează individul, deducând din svâcnirilc sufletului său aCj1u,::, nea şi aşezând fat în a sa pSyc11C destinul, dacă .r nu crează încă pe 'eul individual', el contribue la 'trezirea con= ştii nţci sale umane' \ în luptă cu vicisitudinile destinului, rcalizând în om o entiiete etice «. 267 D11-1lTRlF )\1APMELlUC 8 r··· . . ! Fiinţă armonioasă în viaţă şi manifestările ei, bucurân­ du-se până la adânci bătrâneţe de nonagcnar de o C011= stituţie fizică puternică, de un exterior impunător de fru­ mos 3 si de o seninătate sufletească recunoscută, Sofocies este totuşi pesimist în realismul său 4. S'ar părea că fiinta sa ar fi în contrast cu opera sa. Pesimiştii sunt doar de obiceiu oameni cari au suferit mult în viaţa lor.' Aşa se spune. Ei proiectează stările lor sufleteşti în sufletele altora. La Sofocles pesimismul acesta isvorcştc însă din intuiţia limpede a unui suflet sănătos şi senin în interdepcn­ dcnţa dintre om şi Zeitate pe deoparte, dintre om şi Destin pe de alta. Puterile omeneşti sunt limitate. Bizuinta pe propriile puteri ale muritorului se dovedeşte înşelătoare. O ordine cos: mică stăpâneşte universul, în care oamenii pot să-şi -dcsvolte voinţa, fără să devină semeţi şi fără să treacă peste grani= tele impusc slăbiciunii lor omeneşti. Şi totuşi mergând pe acest drum şi căutând să facă numai binele, având iluzia că activează ca oameni liberi şi ferindu-sc, în conştiinţa lor, de orice păcat, ei ajung până la capătul actiunii lor să se convingă, că această libertate a lor e numai o ficţiune 5, viaţa omului fiind SUpusă şi unor legi în afară de vointa şi puterea sa de înrâurirc. Antagonismul dintre colectivitete şi individ, dintre mo= ralitatc fradiliona/ă şi moralitate individuală, dintre armonia, vrută de Zeus şi cea intenţionată de omul scăpat de sub legătura traditiei, - această antinomie, care începe a se răs- pândi tot mai mult în zilele sale, Sofocles caută s'o înfăţi- 1 .şeze în opera sa, evidenţiindu-i efectele. 1 1 [277] 9 SOFOCLES Viaţa lui Sofocles. 277 Căci Sofocles este evlavios, atât de evlavios, încât după moartea sa a fost ridicat în lumea scmizeilor (�p(t)8S), purtând numele de 6.sţtwV, probabil, deoarece el a primit pe zeul Asclepios, când a intrat în Atena (420), ridicân­ du-i şi un mic templu, între areopag şi pnyx 1. Fiinţa sa este, fără îndoială, şi un fruct al educatiei primite în casa părintească. Fiu al unui bogat fabricant de arme, Sofillos, din districtul atenian Colonos, pe care atât de fermecător îl cântă, prin glasul corului, în ultima dramă, care ni-a rămas dela C' 1 2, Sofocles a trăit la vârsta de 6 ani 3 sguduitorul eveniment al luptei dela Mara!on şi a proslăvit, ca efeb de 17 ani, triumful atenian dela Salamis, conducând corul bă­ icţilor, cari au intonat pcanul la sărbătorile organizate pentru preamărirca acestei strălucite biruinţi ateniene. Sfinţenia 10:: eului său de naştere, în care stăruiau atâtea reminiscenţe re­ ligioase, legate de zeităţile autochtonc Poseidon şi Demeter, şi, unde după achitarea lui Orestcs, Zeita ocrotitoare a Atenei a dat sălaş F urii lor, transformându-le în duhuri blânde 4, nu va fi contribuit cu putin la formarea sufletului atât de primitor al gcnialului copil. Gloria patriei şi sfinte­ nia locului naşterii şi copilăriei sale au fost cei doi fermenţi, cari au dospit fiinta interioară a lui Sofocles. Armonie sufletească într'un corp de rară frumuseţe 5, echilibrul acesta al fiintei sale l-a făcut să creeze dumnezeeasca sa operă, dedicată în întregime gloriei Atenei, pe care n'a părăsit-o nici odată în viaţă. Chiar cea dintâi piesă, cu care a câştiga! premiul În: tâi la Donisiile anului 468 6, Tripfolemos, este un imn ridicat patriei sale. Eroul dramei este un heros atenian sau atic. Din părnântul Aticei sboară el pe un car întraripat, pentru a răspândi pretutindeni binccuvântările zeitei Dernetcr, altă zeitate autochtonă a Aticei. Piesa a făcut o impresie atât de puternică în teatru, încât archontcle, care prezida serbările, n'a cerut judccăto­ rilor aleşi verdictul asupra rezultatului reprezentarii, ci stra- [278] Z[8 DI�1ITRIE MAEi'lELIUC 10 legilor, în frunte cu Kimon. Aceştia i-au decernat pre­ miul întâi 1. Desigur, aceasta n'a fost întâia tragedie scrisă de So: foclcs. Cultura sa artistică 2 şi literară, adăogate talentului său puternic, I-au făcut să scrie, din tinerete până la adânci bătrâneţe, 123 de piese 3, din care ni s'au păstrat numai 8, şi anume 7 tragedii: Aias, Trechiniile, Antigone, Regele Oidipus, Electre, Filoctetes. Cidipus în Calonos � şi o drama satirică: Copoii ('lxvsoto.t) 4. Din celelalte fra.::' gedii ale lui Sofodes s'au păstrat titlurile şi un număr mare de fragmente 5 mai mari sau mai mici, cari ni arată doar predilectia poetului pentru cutare sau cura re cidu din mite­ logia elină, din care, conform traditiei, şi:a luat subiectele. Fiinta sa poeJică se poate urmări însă numai în ha: gediile, care ni s'au păstrat în întregime şi care, presărate dealungul vietii sale, dela maturitate până la băfrâneţe, ni-l înfăţişează pe acest mare fiu al Atenei, ca pe cel mai mare poet tragic. Cu calităţile fizice ce le avea, Sofocles a păşit în ti: nercţe şi ca actor, în rolul fecioarei Nausicaa, jucându-se de-a mingea cu consoartelc sale 6, apoi în rolul cânrăreţului Tharnyras, cântând şi acornpaniindu-se cu lira 7, şi probabil şi în al lui Hermes, cântând din instrumentul fdurii de acest zeu din carapacca unei broaşte testoase s. Predecesoril săi au jucat fără îndoială ca actori. Dar Sofocles aVCCl voce prea slabă, ca să susţină cu efect un rol mai lung, şi deacca ei şi-a angajat actori de profesie pentru tragediile sale a, pe unii dintre aceştia chiar pe durată mai lungă. Dacă poetul atenian n'ar fi avut predilectie şi pentru viata publică, opera sa ar fi fost desigur mult mai bogată l(). Dar poate tocmai succesului său artistic este a se multumi alegerea sa în servicii ale Statului atenian 11. Il găsim astfel în a.443/2 in funcţia de p�jm::hellenolamjas 12, apoi în a. 441/39, strateg alături de Pel�cles, functie, pe care o ocupă probabil şi în a. 427, în războiul cu Anaii 13, iar în anii 413�11 în colegiul probulilor 14. Firea sa senină şi înclinată mai mult spre poezie nu [279] SOFOCLES 279 l-a predestinat, desigur, pentru funcţiunea de strateg, cornan­ .dant de oşti în bătălii 1. Pericles l-a întrebuinţat probabil mai mult în misiuni diplomatice, ca pe unul care ,,-era iubit, .oriunde se arăta" 2. Intr' o astfel de misiune se găsia el şi pe insula Chios, când s'a întâlnit cu poetul Ion. Literatura peri patetică e plină de legende, legale de viata lui Sofocles şi reflectate în biografia ce ni s'a păstrat. Dacă unele din ele sunt de domeniul fanteziei, altele sunt vred­ ni ce de cercetat, cum c ceea ce ni se povesteşte despre raportul dintre el şi fiul său Iofon, care să-I fi reclamat la rpp6:r:opsc;, că fiind paranoic nu poate administra bine averea. Sofocles s'a apărat, aşa se spune mai departe, rccitând pe Oid. în Cclonos, pe care tocmai îl scrisese, şi Iofon n'a .avut câştig de cauză 3. Ba, dimpotrivă, a fost mustrat. E foarte posibil ca Sofocles, la adânci bătrâneţe, să fi avui mai multă tragere de inimă pentru descendenţii săi din a doua căsătorie (Ariston şi fiul acestuia, Sofoclcs) decât pentru cel din prima sa căsătorie (Iofon) şi că acesta să fi căutat prin orice mijloace s.1 împiedice o ncdreptăţire a sa în ce priveşte moştenirea. Totaşa e foarte probabil şi miezul legendei despre în­ mormântarea lui Sofocles. Colonos fiind ocupai de Spar­ tani, Lysandcr a incuviinţat trecerea convoiului mortuar din cetatea împresurată spre mormântul familiar, adu când operei celui condus spre lăcaşul de veci cel mai înalt omagiu 4. Frynichos îi dedică un catrcn de trimctri (frg. 31 K.), care a rămas caracteristic pentru viata şi opera nonagcnarului, Acesta "muri frumos, fără să sufere vr' o nenorocire ", Nenorocire fizică, nu! Dacă însă acceptăm ca dată a mortii sale anul 405, atunci e imposibil, ca sufletul său de sincer patriot atenian să nu fi suferit mult, când a văzut cum evoluează ultima fază a războiului peloponesiac şi când sub ochii, ce se stingeau, Atena era ocupată de oas­ lea spartană. Ecouri ale acestei stări de suflet se găsesc în O. C, din care se ridică parcă duh de îmbărbătare şi de mângăiere pentru concetăţenii săi în luptă 5. Găsindu",se nu numai ca evolutie artistică, CI ŞI ca [280] 280 DILY[fTnJE JvIAf2NELIUC 12 mentalitate religioasă şi socială la mijloc Între Aischylos şi Euripides, rnarcând prin concepţia sa despre zei un bastion de apărare a traditiei împotriva critice! disolvante a sofiştilor; desvoltând cu generozitate ceea ce antccesorul său crease Cu genială intuitie, Sofoc!es însemnează, cu cele ( tragedii ce ni s'au păstrat, apogeul poeziei dramatice a Eiinilor Contribuţia lui la dcsvoltarca tragediei eline este foarte importantă, nu numai în ce priveşte laturea exterioară, ci şi aprofundarca conţinutului ei. In ce priveşte Însăşi limba tra> gediei, Sofocles a realizat un mare progres, dcsbărându-se de bornbasticismul antccescrului său şi dând lirnbei dramatice flcxiunea şi naturaleţea, atât de admirate dealungul veacurilor; după-ce câtva timp a trebuit să luple cu însăşi maniera sa, prea artificială, în mlădicra frazei 1. In laturea tehnică, el J sporit numărul coriştilor dela 48 la 602, a introdus al treilea actor şi culisele colorate (CJJ�'f)VO'YPCf.(plU.) 3. Dar ceea ce formează meritul său principal e că, pe lângă apolinizarca limbci, pentru a vorbi în scnzul lui Nietzsche 4, Sofocles a dat tragediei profunzimi, care au înălţat genul la înă1t;mi nepieritoare. .4rta sa constă în ase­ zarea unor centre omeneşti şi excentriciratea lor faţă'n faţă cu centrul intcrdepcndcnţelor divine sau dcmonice. In jurul acestuia din urmă se poate mişca un singur personagiu, care, sguduit puternic de forţele oculte ale centrului divin sau demonie, este singularizat şi devine eroul unei tragedii ca Aias şi Oidipus. Sau în jurul aceluiaşi centru se pot mişca două lumi omeneşti, "ambele egal de excentrice", şi atunci raportul lor faţă de centrul divin sau demonie crează tra­ gicul lor, cum se întâmplă în tragediile cu dublu destin, ca Trecbiniile şi Anfig0na 5. Centrul acesta divin sau demonie emite, în mod ocult, hotărîri falalc asupra eroului dramatic, care se sbu­ ciumă inzădar contra lor şi, fără a purta nici o vină în scnz. obiectiv-uman, el cade, pentru prcamărirea voinţei divine. "Hotărîre divină, apărând omului ca act arbitrar - acesta este esentialul tragicului lui Sofocles" 6. Această sumbră su­ feriniă, venită năprasnic asupra unui mare erou de bătălii ni se prezintă chiar în cea dintâi din/re tragediile păstrate. [281] 13 SOFOCLES Aias. 281 Subiectul acestei tragedii Sofoc1es l-a luat din ciclul troianic. Epopeele lui Arctinos şi Leschcs, AU:ho'itL� şi 'IAtl1.S Ml'X.pU. ne povestesc pe larg, cum după moartea lui Achil: les, Thetis, mama lui, a aranjat funcrarii strălucite, fixând ca premiu pentru concurentii victorioşi la întrecerile aranjate, înseşi armele fiului său. Cum premiul acesta trebuia dat celui mai vajnic luptător, Agamemnon recurge, în At{:h07ClS, la arbitrajul prizonierilor troieni, intrebându-i, care voinic achcian a făcut cel mai mare rău patriei lor. Aceştia dcsem­ ncază pe Odyssecls. Armele i se atribuie lui 1. De aici furia lui Aias împotriva lui Odysseus, la care în tragedia sofoclcică sunt asociati şi cei doi Atrizi, cărora Sofoc1es li dă rolul de arbitri în atribuirea armelor. Tragedia Aias e aşezaL] în codicii cei mai buni ai operei lui Sofocles in fruntea celorlalte piese. ueşi această situare nu e totdeauna un indiciu cronologic, în cazul de fată cronologia se împacă cu aranjarea piesei în manuscrise. Aias e cea mai veche tragedie a lui SofocIes, întâia în timp care ni s'a păstrat 2. S' a crezu! multă vreme că apariţia zeiţei ,Atena în fata spectatorilor atenieni ar fi o inovatie a lui Sofocles, până ce s'au aflat într'un papyrus 20 de versuri din Niobe a lui Aischylos, în care versurile, înfăţişând tragedia Niobci sunt rostite de Lcto, care adaugă la urmă aceeaşi învăţătură ca şi Atena: tJ:� {j·PI)'·GOGt0!J.SlV R. Ceea ce în evoluţia mai târzie a tragediei se evidenţiază în cuprinsul destinului omenesc, apare în aceste două tragedii ca întruchipare a zeiiăţii 4. Şi din acest punct de vedere Aias este cea mai veche dintre tragediile lui Sofocles, care ni s'au' păstrat. La începutul tragediei deci Atena, intrând în orchestră 5 pe urmele lui Odysseus, îi povesteşte ceea ce s'a întâmplat: Aias se hotărîse să omoare pe toţi conducătorii armatei acheice din faţa T roiei, pentru a răsbuna infrângerea suferită de el la atribuirea armelor lui Ahilles. Z,,:iţa îi trimite ne= bunia 6 � în cursul căreia puternicul erou cu inimă de leu din Iliada măcelăreşte o turmă de oi şi aduce mai multe [282] 282 D1MITRIE MARMl;:LlUC 14 din ele în cort, pe care le ucide forturându-le, iar pe un berbece mare, crezând că e Odysseus, îl torturează până -ce piere. La chemarea Atenei, Aias iese din cori, spre spaima neprefăcută a lui Odysscus, pe care Aias nu-l vede Însă. Cu ochii aiuriţi, cu părul vâlvoiu, uriaşul învârte cu mâna un biciu, ca şi când ar lovi pe cineva, lăudându-se cu fapta sa fată de duşmanii săi neîmpăcaţi şi biciuind, în imaginaţie, pe Odysseus până. la moarte. Atena îi evidenţiază lui Odysseus puterea zeilor, care se manifestă nemiloasă fată de oameni, fără ca aceştia să ştie de multe ori, cu ce au greşit, şi.:;1 povăţucşte să nu se facă nici când vinovat de semetie sau de altă fărădelege fată de zei. Tovarăşii de arme ai lui Aias apar în COf, şi Tecmcssa li povesteşte tot ce s'a întâmplat în noaptea fatală. Strigăte de durere ale lui Ăias răsună în cort: părăsit de toţi, cum se crede, Aias, care începe a se desrnefici, chiamă pe Eu: rysakes, copilul său, şi pe fratele său Teucros. Interiorul cortului se iveşte \ şi În mijlocul animalelor rnăcclărite apare Aias, care revcnindu-şi pc' ncetul, cu: noaste 2 situatia ruşinoasă, în care I=a adus nebunia, ce i-a trimis-o Atena, şi se hotărest« să moară. Nu-I moaie în hotărîrea sa nici rugăminţile Tccmessei, care îi aduce aminte de Eurysakes şi de soarta sa Cll o duioşie, ce aminteşte scena de despărţire dintre Hector şi Andromacha din Iliada, nici insistentele corului, El ordonă să i se aducă copilul, dela care îşi ia rămas bun, urându-i să fie asemănător Întru toate tatălui său, să .aibă numai mai mult noroc. r�oagă apoi pe camarazii· săi din cor, să transmită lui Teucros rugămintea, ca el să poarte grijă de Eurysakes, încrcdinţându-l părinţilor lor comuni în Salamis, ca să li fie sprijin la bătrâneţe. Dintre armele sale, scutul i-l lasă fiului său, iar celelalte arme se vor în: morrnânta alături de trupul său. Cu un ordin, ca T ccmesa să-i ia copilul şi să închidă Llşa după sine, el se retrage în cort pe aceeaşi maşină, pe care a apărut. Urmează un scurt dialog cu Tecmesa, care rămâne o -clipă afară, pentru a-şi trimite copilul cu acelaşi sclav, care [283] p 15 SOFOCLES 283 J Î J='a adus, în cortul lui \ şi apoi, îngrijorată de starea sufle: tcască a lui Âias, intră şi ea în corful acestuia. _ După ce corul intcncază un cântec plin de durere pentru soarta lui Âias, exprimându-şi convingerea că mai bine e pentru el să coboare în Hades, decât să-şi con: tinue viaţa, Âias şi Tccmcsa ies din cort şi, într'un mo: nolog de o artă deosebită, .Aias se înfăţişează, ca şi când s'ar fi schimbai în interiorul său, ca şi când şi-ar fi mo­ dificat hotărîrea de a muri 2. Timpul, imcnsul timp făId de număr, scoate la lumină cele ascunse şi ascunde cele ce se văd. Nimic nu e sur: prinzăfor. Se schimbă şi jurământul straşnic şi firea prea dârzâ. Şi eu m'am muiat la rugăminţile femeii, cum se moaie ferul prin călire, Mi"i milă s'o las văduvă în mâinile duşmanilor şi să-mi las copilul orfan. Voiu merge deci la ţărmul mării şi mă voiu curăţi, înlărurând şi furia zeitei. Voiu ascunde apoi sabia într' un loc, unde să n'o găsească nimeni. Dăruită de Hector, ca mi-a adus numai neplăceri şi nenorociri între Âchei. Pe viitor voiu şti să mă supun zeilor şi să cinstesc pe Âtrizi. Sur:l doar comandanti şi trebuie ascultati. Şi cedează autorităţii tot ce e dur, ce e puternic. Iernile fac loc bogatelor veri, noptile zilelor. Liniştea se aş"" teme pe mări. după furtună, după somn vine trezirea. Cum să nu mâ incurninţesc şi cu? Cuminţenia se manifestă doar şi în natura prin schimbul Între contraste. Deaceea ceea ce gândesc se va termina bine. Eu merg acolo, unde trebue să mă duc. Voi faceti ceea ce vă spun, şi incurând veţi auzi poate, că, dacă acum sunt nenorocit, am fost salvat. .. Ce înseamnă această cuvântarc a lui Aias? S'a muia! într'adevăr firea lui dură, implacabilă, hotărîtă? Este monologul acesta mărturisirea sinceră a unei morncntanc înloarccri a lui Âias, sau este pură prefăcătorie, pentru a .amăgi pe cei ce:i sunt aproape, să nu-l urmărească, cum făcuse Tccmcsa Înainte de câteva clipe? Este el o lămurire lăuntrică a eroului, vorbită cu voce tare, într'un moment, când cei din jurul său caută să-i moaie şi să-i întoarcă firea, o lămurire, care se termină totuşi cu hotărîrea tainică, -corespunzatoare firii sale, sau e sforţarca şireată a omului [284] 284 DI"11HIIE MARl'>1ELIUC 16 hotărît, care printr' o minciuna de circumstanţă îşi netezeşte drumul spre împlinirea hotărîrii sale? Cuvintele, în car; Âias vorbeşte despre soarta Tecmesei şi a fiului său, îndritucsc oarecum conceptia acelora, cari cred că în sufletul lui Aias s'a produs o schimbare. Cum îşi poate Însă imagina cineva pe Aias, ascultând de Âtrizi? Rostirea acestui monolog vădeşte deci ironia rcscm­ nată a omului frânf 1, care voind să-şi execute planul fer; minării unei vieti, pe care n'o mai poate suporta după ru­ şinea îndurată, întrebuinţează intenţionat cuvinte cu două în= telesuri, ca să-i scducă pe cei din jurul său. Căci spectatorii ştiau bine ce trebuia să se întâmple. Sinuciderea lui Aias li era cunoscută din tradiţia cpică. Dela această cunoaştere a lor nimic nu-i putea abate, nici chiar cuvinte prefăcute din partea lui Aias. Unitatea ca­ racterului unui erou n'avea să ... l judece, la poetii tragici ca şi la Homer, decât auditoriul 2. Prefăcătoria din acest monolog isvoreştc dintr' o ironie mult mai profundă a firii omeneşti decât obicinuite ironie tragică, întrebuinţată atât de des de Sofocles: "isvoreşte din cunoaşterea crepusculară a veşnicei înduşrnăniri dintre erou şi cursul lumii" 3. Şi iro: nia aceasta trece În sarcasm, când pronunţa cuvintele: p.u.ih}­ Ci6(3.8-3-U. o' 'A tpstOw; Ci8�2�Y. Prin urmare, Âias e sincer fată de sine, fată de hotă­ rîrea sa, faţă de spectatori. EI nu-şi schimbă hotărîrea. Şi oricât ar socoti cineva că înşelarea celor din jurul său, În::, deosebi a T ccmcsei, ar fi un joc frivol 4, el e necesita! să-I facă, pentru a-şi putea executa planul. Afară de cuvintele, prin care Aias mărturiseşte o înduplccare a sufletului sau din partea Tccrnesei, din tot ce urmează se vede clar că el vrea să se sinucidă. Singularizat, Aias cunoaşte şi evidcn­ tiază întreg conexul cosmic, în care el nu mai poate dăinui. Şi deaceea trebue să se desprindă nu numai din ordinea socială, în care a trăit până acuma, ci şi din legătura cu tot ce fiinteaza 5. Cu sfaturi pentru Tecmesa şi cor, din care pentru spectator rezulta limpede scopul plecării sale, Âias . părăseşte scena. Tecmesa intră în cori. Corul, surprins de prefăcuta întorsătură din cuvântarea [285] 17 SQFOCLES 285 lui, inlonează un cântec de bucurie. El cheamă pe Pan, conducătorul dansurilor divine, ca să danseze. El se adrc­ scază lui Apolon, ccrându-i să fie totdeauna cu el, şi lui Zeus, multămindu-i pentru că iar poate să lucească, pentru corăbiile salaminicn«, lumina zilelor fericite 1. J5ucuria nu durează însă. Un sol al lui Tcucros, care Li sosit din cxpcdiţia sa şi e primit cu duşmănie de roţi Argivii, anunţă corului din partea stăpânului său, că după profcţirea lui Calchas, Aias n'are voie să părăsească cortul în această unică zi, în care Atena îl urmăreşte încă. Plină de mânie e zeita, deoarece în două rânduri Aias s'a sumeţit faţă de zei, im­ potriva firii şi destinului omenesc: odată după plecarea sa din casa părintească, când la urarea lui Telamon să fie mereu învingător cu ajutorul zeilor, el răspunse că şi un nemernic poate ajunge la biruinţă cu ajutorul zeilor, pccând el va învinge mereu fără ei; a doua oară, în toiul luptelor din faţa Troiei, când la îndemnul Atenei de a se arunca asupra duşmanilor, el i-a răspuns, sJ. se aţină pelângă alţi Achei, căci până la el nu va răsbate valul luptei 2. Tecrncsa, care, chemată de cor, iese din cori împreună cu Eurysakes, vede imediat că a fost amăgită de Aias, trimite corul în în două directii opuse, să-I caute, şi la urmă, pleacă şi ea cu copilul pe urma lui. Aproape toti învăţaţii, cari s'au ocupai de tragedia clină, văd în acest loc al lui Aias unicul schimb de scenă în tot cuprinsul celor 33 tragedii, ce ni s'au păstrat întregi din anfi­ chitarc, afară de Eum. lui Aischylos, în care însă schimbul se efectuează foarte uşor, statuia lui �4pollo inlocuindu-se cu cea a Atenci. Cine aprofundcază însă mai bine structura tragediei Ajas, vede că un singur decor ajunge pentru în: trcaga ei acţiune 3 în caz că nu admitem cea de-a doua ipoteză a lui E. Reisch, că după disparitia cortului lui Aias apare păduri cea stâncoasă, reprezentată prin culise primitive �- operatie care, neexistând încă cortina, ar produce, într' un moment de supremă încordare a atentiei spectatorului, o turburare a iluziei dramatice. Aias, care ieşind din cort s'a îndepărtat spre dreapta, [286] 286 DIl'lITRlE MARMELlUC pe un drum bine mascat, poate chiar prin adâncătura, care mărginea orchestra 1 În pa dea ei nordică, se urcă în pădu­ rice, acoperit de vr'un tufiş, şi, după disparitia corului şi a T ccmesci din orchestră, apare în segmentul din dreapta al acesteia. Aici, cu joc mut de scenă 2, irnplântă sabia 3 de jos în sus în manechinul, care se găseşte într' o adâncătură mascată de tufiş şi care reprezintă, după sinuciderea eroului, corpul neînsufleţit al lui Aias, îşi spune monologul şi se lasă în jos, pe lângă sabie, lângă manechin, de unde actorul, care a jucat rolul lui Aias, se Întoarce înspre cort 4 pe dru­ mul pe care a venit, trebuind să joace de aci înainte rolul lui T eucros. După aceste pregătiri, cel destinat morţii se îndreaptă către Zeus cu rugămintea să-l aducă pe Teucros, ca să-l' înrnormânteze; către Hermes, ca să-I conducă în Hadcs ; către Erinii, ca să-i pedepsească pe Atrizi şi să nu cruţe nici armata acheică; către Helios, ca să vestească tristul lui sfârşit părinţilor nenorociţi din Salamis; către Thanatos, ca să- I primească în împărăţia sa. Pentru ultima oară îşi ridică apoi ochii spre lumina soarelui, îşi trimite gândul duios către patria sa Salamis şi către vestitul oraş Atena, îşi ia rămas. bun dela regiunea, în care a luptat, şi se aruncă în sabie 5. Interesant e că Aias se exprimă mai mult în monolog decât în dialog. Dacă am întâlni aceeaşi tehnică şi în cele: lalte tragedii ale lui Sofocles, afară doar de partea l.::a a Trachimilor, am putea sustine că ea aparţine stilului lui dramatic. Dar monologul este, în cazul lui Aias, exteriorizarea firească a individualităţii sale, care îl face inacomodabil în lumea oamenilor de duzină: Aias reprezintă tragicul individua­ litătii în lume 6. Individualitate, care cu greu se acomodează să, amăgească pe cei din jurul său, dar care se ridică în toată . înălţimea ei majestoasă în monologul din preajma mortii. Căci cuvântarca sa prefăcută, impreunată cu ultimul monolog, învedercază deabia contrastul \ dintre cele două lumi, lumea lui Ăias şi lumea din jurul său 7, care nu se potrivesc, nu se arrnonizează, şi deaceea eroul trebuie să plece din lumea aceasta. Dacă caracterul este destin fixat de zei pentru mun- [287] 19 SOFOCLES 287 tori \ atunci sfârşitul lui Aias, care trebuie să moară, de: oarece, dupăce i s'a răpit onoarea ce i se cuvenia la dis: tribuirca armelor, în nebunie şi-a pângărit ci însuşi onoarea intrinseca. fiintei sale eroice, n'ar însemna în ochii fiecărui, om cu gândirea neinfluinţată o îngrozitoare batjocură? 2. Aşa s'ar putea tălmăci acest sfârşit, dacă deodată cu el s' ar termina şi piesa. Urmează însă găsirea cadavrului lui Aias. şi cearta pentru înmormântarea lui. Prin cele două parodosuri apar cele două jumătăţi de cor şi, cu paşi repezi, caută în toate părţile trupul stăpâ­ nului lor. Un strigăt al Tecmesei! Venind pe acelaşi drum mascat, pe care se îndreptase Aias spre locul sinuciderii sale, ea vede întâi corpul acestuia înţepenit în jurul săbiei şi aruncă haina sa peste el, ca să nu fie văzut de cor la figură 3, piângându-l cu sfâşietoare cuvinte. Pe când T ecmesa rosteşte ultimele vorbe, se aude strigătul de durere al lui Teucros, care intră. prin parodosul din dreapta, jeleşte pe Aias şi jeleşte şi soarta sa, deoarece Telamon îl va crede un trădător al fiului său mai marc.. iar în fata Troii multe duşmănii îl pândesc. "Da, sabia lui Hector a fost fatală pentru tine, precum centura ta i-a fost fatală lui! Deaceea eu cred că tot ce priveşte pe oameni e pus la cale de zei. Cine nu e de aceeaşi părere, meargă-şi drumul său, precum eu tin la ceea ce am spus". Puterea zeilor e deci mare, incalculabilă. Aici, ca şi pretutindeni în opera lui Sofocles, străbate aceeaşi idee, cx­ primată când prin gura corului, când de personagiile în. actiune, uneori chiar în mod nepotrivit ca in acest loc. Menelaos vine, pentru a interzice înmormântarca aceluia, care se pornise să ucidă întreaga armată achcică şi care il păcătuit prin nesupunere fată de ordinele autorităţii. Teucros. îl Înfruntă: Aias n'a venit ca supus al nimărui în fata Troiei, ci fiind comandant liber. El va fi deci înmormântat. Nici Agamemnon nu-l intimidează cu principiile sale despre autoritate şi cu ameninţările sale. El îi aminteşte de meritele fratelui său în luptele cu Troicnii şi-şi exprimă. aceeaşi hotărîre de a-şi face datoria fată de el. [288] 288 DIt'lITPIE t,lp.Rl-IELlUC 20 Intervine Odysseus, care, in cuvinte măsurate şi inţc­ lcptc, pledează pentru înmormântarca aceluia, care a fost în viaţâ cel mai mare duşman al său, dar care, după Achilles, a fost cel mai viieaz oştean in faja Troici. Nepermiţându-se înrnorrnântarca lui, nu c jignit atât de mult el, cât sunt atinse kgile divine. )\tdudinea lui Odysseus îl surprinde pe Agamemnon: "Cum? tu, Odysseus, intervii pentru acesta la mine?" 1. Lumea lui de idei şi sentimente nu scsi­ zcază sufletul lui Odysseus, superioritatea judecăţii lui asupra sentimentului 2, pe care l-a nutrit, cât Aias a fost in viaţă. Din sufletul omului cu vederi largi dispare ura faţă de mort, pe care Agamemnon o afirmă cu aceeaşi tărie ca şi înainte 3. Odysscus vede bine omcnescul : şi el va ajunge când va in aceeaşi situatie. Soarta oamenilor este aceeaşi pentru toţi. In prolog ca şi aici Odysseus este omul măsurii, al cum­ pătării, al înţelepciunii, al pătrunderii omenescului, fată de ..A.ias, cât a trăit, faţă de Agamemnon după moartea lui Aias -- căci amândoi sunt, în această tragedie oameni ai lipsei de măsură, ai exagerării individualităţii, care nu devine personalitate, decât când se încadrează in fericirea ca şi în tragicul uman. Deaceea Agamemnon nu=l întelege pe Odysseus, cum nu l-a înţeles nici Âias, cât a trăit. Lupta lui Odysscus cu Agamcmnon pentru inmormântarea lui Aias este lupta lui 'Odysseus cu Aias cel viu pentru Aias cel mort 4, veşnica luptă a sofrosynei contra instinctelor, a măsurii contra exagerării. Desigur, Aias apare în această tragedie ca un gigant. Lumea lui e lumea vitejici drepte, a luptei făflşe, a răsbu­ nării oricărei jigniti, adusă firii sale eroice. Şi dacă o putere supraomenească îl împiedică să-şi ia satisfacţia dorită şi el trebue să moară fără nici o vină obiectivă, satisfactia � o satisfactie oarecare � îi vine după moarte prin graiul celui mai înverşunat duşman al său, Odysseus, care-i recunoaşte toate meritele. Faţă de lumea aceasta de eroism, pripit uneori, trebuia să fie înfăţişată şi lumea opusă, măruntă, fără pers: pective largi, lumea care imparte totul în două sfere egale de interese personale, sfera mea şi sfera fa. Fată de aceste sfere egoiste, Odysscus se situează în sfera umanităţii, şi Âgamcmon, după împotrivire scurtă, Iasă [289] F . � 'i 21 SOFOCLES 289 , j' în seama lui Odysseus să facă ce crede. Acesta se oferă să înmormânteze el pe Aias. T eucros îi mulţumeşte pentru .această frumoasă întoarcere a lui, Ia care nu se aştepta, dar nu-i poate primi oferta, ca să nu supere pe fratele său mort. Intre timp, Ia căpătâiul lui Aias se văd, îngenunchind în tăcere mută, Tecmessa şi Eurysakes, copilul lipindu ... se de trupul tafălui său şi având în mână o şuviţă din părul lui. Corul se împarte în două şi merge să pregătească cele necesare pentru înmormântare. Teucros rămâne numai cu Eurysakes lângă mort. Ambii îl ridică în sus... Din rană ·curge încă sânge ... o notiţă din antichitate, păstrată în scholiul Ia v. 1123, .condamnă continuarea tragediei după moartea lui Aias, deoarece strică efectul dramei şi înlătură ernoţia tragică 1. Istorici şi critici moderni au declarat apocrifă această centi­ nuare 2 sau au interpretat-o în mod greşit. Nu numai sentimentul religios al lui Sofocles, ci şi simţul de pietate al spectatorilor cerea ca trupul lui Aias să fie înmormântat. Continuarea tragediei era o necesitate deci. Sofocles a întemeiat doar pe acest sentiment al său actiunea uneia dintre capadoperile sale: Anfigona. Aias nu se putea termina deci decât cu inmorrnântarca eroului. Dar Aias era erou national al Atenei. Ruşinea, pe care a suferit-o, fără să se fi făcut vinovat cu ceva în mod obiectiv, trebuia înlăturată, arătându-sc, cum cel mai mare duşman al lui îi recunoaşte eroismul şi faptele, şi aducând pe cei doi Atrizi, cu lumea lor mică, lângă cor: pul lui neînsufleţit, pentru ca să fie învinşi de catre Aias dincolo de mormânt. Este aci desigur o aluzie la vr' o în: cordare dintre Sparta şi Atena. Ceea ce povesteşte solul lui T eucros despre purtarea lui Aias faţă de zeiţa Atena, această sumeţie a lui Aias, care de căh e mulţi a fost utilizată ca vină tragică a eroului, e menită să explice doar mânia zeiţei contra lui Aias şi să motiveze tardiv, deabia în partea a doua a tragediei, apa­ riţia ei împreună cu Odysscus � duşmanul, cu care începe şi cu care se termină tragedia aceasta, omul care are intuiţia Cedrul Cosminulu X-XII 19 [290] 290 DIMITPlE MARl-1.ELIUC 22 sigură în complexul vieţii umane şi care ştie că existenta omului e condiţionată de moarte 1. Âias este o tragedie; de caractere, cum sustine \Y/. Schmidt 2,dar nu în sensul dramei moderne, în care trăsătura principală a caracterului este vointa individuală, ci în sens antic, unde ethosul este caracterul 3. A susţine cu Tycho Wilamovitz 4 că Sofodes n'a tinut socoteală, în opera sa, de psihologie, ci că toată strădania sa a fost să realizeze cât de multe efecte de scenă, înseamnă a tagădui autorilor dramatici ai antichităţii orice intuiţie a sufletului eroilor lor. In această lumină trebue văzute şi figurile celor doi rivali, Aias şi Odysseus: unul stâncă solitară, care moare solitar, de­ oarece o indivitualitate exagerată ca el nu se poate adapta tuturor întortcchierilor acestei vieti, şi care-şi ureşte duşmanul şi dincolo de mormânt 5; celalt, om al compromisului şi al măsurii, care intucază toate ţesuturile soartei umane. Cele: lalie figuri din tragedie sunt doar umbre pentru coloritul celor doi rivali, afară de Tecmessa, femeia nobilă, bună, iubitoare şi devotată până la ultimui sacrificiu, aşa cum crează Sa.::' fodes tipul femeii măritate cu eroi sau supraoamcni, ca Deianeira din Trechinii sau chiar Iocaste din Regele Oidipus 6. De o acţiune nu poate fi vorba în această tragedie se­ foclcică. "O actiune dramatică, în senz modern sau antic, nu poate găsi în această piesă nimeni, care nu ştie dela început că trebue s'o găsească" 7 Aias trebue înţeles aşa cum e, nu ca desfăşurare de energie dramatică, ci ca o serie de stari Succesive, ca împreunare de figuri deosebite, al căror punct de gravitaţie este eroul dramei, nu din cauza că el le influenţează sau pentrucă ele l=ar influenţa, ci deoarece ele îl pun pe erou în lumina voită de poei, îl definesc mai bine 8. In ce constă tragicul lui Aias? După W. Schadewaldt, în antinomia dintre legalismul cooistic şi legalismul cornu­ nităţii 9. Dacă Atrizii ar reprczerifa aici autoritatea obştească fată de Ăias, cum apare Creon faţă de Antigona în fra­ gedia cu acest nume, poate că s'ar putea construi o vină pentru viteazul nenorocit din fata Troici. Alrizii sunt des: crişi Însă în astfel de culori, încât nu apar ca reprezentanti. [291] 23 SOI'OCLES 29\ ai autorităţii, ci ca ntşt�autocrati răi la suflet, cari duc răz.:­ bunarea până dincolă de moarte 1. Dar nici ceea ce sustin alti intcrpretatori ai lui Sofoclcs, că atitudinea lui .Aias fată de .Atena în cele două rânduri, amintite de solul, lui Teucros, ar constitui o vină, O�ptC;, nu se potriveşte cu ceea ce în.:­ te1cgem noi prin vină tragicd. Adică, pentru ca cineva să sufere in viaţă, să moară chiar în urma acestei suferinţe, el trebue să aibă o vină? O vină tragică? Dar nu există atâtca fiinţe nevinovate, asupra cărora n'a căzut nici măcar blestemul cuiva şi care sufăr totuşi, sufăr şi de cele mai multe ori mor? Numai în concepţia antichităţii din timpurile lui Aischylos şi Sofocles, astfel de cuvinte de încredere în fortele proprii sau chiar de suficientă personală pot constitui un păcat, o semetie, cum păcat a făcui, se spune, Agamemnon că, la intoarcerea sa triumfală dela Troia, a primit să se coboare din carul său de luptă pe un covor de purpură, aşternut de soţia sa. Şi gratie aceleiaşi conceptii, zeii sunt răi, răzbunători, sensibili la orice cuvânt, care nu comportă supunere de sclav. Sofocks nu s'a dcsbar at cu desă vârşirc de această thcodicee aischylcică, în baza căreia b. o. Promeiheus su= portă chinurile cele mai îngrozitoare, fără a avea vr' ° vină în scnz uman-obiectiv. Tragedia sofocleică reprezintă doar lupta aceasta con= firmă dintre materia dată prin legendele sfinte ale trecutului, pe care antccesorul său le-a ancorat şi mai puternic în su­ flctul evlavios al .Atenieni lor, şi între tendinta poetului de a da relief fortelor spirituale ale omului. In această tendinţă a sa, râvniloare de înălţimi, omul e oprit de o putere ocultă, sumbră, Ci'n) , a cărei iraţionalitate este pentru Sofocles prin­ cipala premisă tragică 2, faţă ele care Însă eroul sofocleic n'are 0 atitudine de pasivă resemnare 3, ci una de luptă adu: călcare de suferinţă şi de catastrofă. Prin această' suferinţă deabia, ba de multe ori chiar prin nimicirea existenţei sale fizice, eroul sofocleic se ridică la adevărata înălţime morală 4, care a impresionat spiritu I omenesc peste milenii. In această situaţie se găsesc toţi eroii dramelor lui Sofocles. AceJstii constatare o facem imediat şi în privinţa tragediei, care urmează în timp. [292] 292 DIMITRIE MARMELIUC Trachiniile 24 Tragedia aceasta, care îşi ia subiectul din ciclul heracleic, este fără îndoială cea mai putin reuşită din cele şapte ale lui Sofoc1es, ce ni s'au păstrat. Ea vădeşte, după unii, atât de multe incoherente \ încât a fost ţinută ncdernnă de un autor ca marele poet atenian", De alţii a fost socotită operă a tineretii şi deci a primei perioade de creatie a lui Sofocles 3, -de alţii, în sfârşit, operă a băfrâneţei şi a dec1inului 4, O serie de învăţaţi au căutat să explice neajunsurile acestei opere, fie prin căutarea de efecte dramatice din partea autorului, sau prin o redactare pripită şi neatentă 5, fie prin prea marea ei dependenţă de o operă a rivalului său mai tânăr, Euri: 'd 6 pl es . Ceea ce ni se pare foarte curios este faptul, că tocmai acei cercetători ai tragediei eline, cari accentuează mai mult scăderilc Trachiniilor, situează data alcătuirii lor într' o perioadă foarte ne potrivită a crcatiunii sofocleice. Sustinând că e scrisă, fie Ia îndemnul primit de autor după cetirea sau rcprezcn­ tarea lui Herecles al lui Euripides, fie ca răspuns la acesta, şi admiţând că tragedia euripideică a fost alcătuită prin anul 420 î. d. Hr., Trachiniile ar trebui fixate Jupă Regele Oidipus, capodopera tragediei în general, şi cam în acelaşi timp cu Electre lui Sofocles - deci în perioada maturităţii de creaţie şi de avânt artistic al autorului. A admite această datare, ar însemna să-i atribuim lui Sofocles o lipsă de auto-critică uimitoare 7, După Anligona şi N. O., Sofoc1es se găsia doar la culmea creaţiunii sale artistice, Nu era nici aşa de bătrân, ca să se poată pune în seama unei slăbiciuni senile inccn­ grucnţele văditc ale piesei. Nici uşurinţă sau pripeală în al: cătuirca ei nu i se poate atribui autorului de către cineva, care urmăreşte cu simţ logic evoluţia tragediei eline, A pre­ supune despre Sofocles că, în împrejurările arătate de noi, el se apucă să înjghebe, "repede şi fără multă osteneală" 8, o tragedie, la sugestia unei drame a rivalului său mai tânăr, în care, fără a se gândi Ia atâtea incongruente şi părţi slabe ale creaţi unii sale, tot gândul său s'ar fi oprit la produ= [293] 25. SOFOCLES 293 cerea de efecte sccnice şi Ia repetarea unei scheme din altă dramă a sa, Nt'lttpu., înseamnă a te sugestiona de altcineva în menţinerea cu orice preţ a unei datări şi a aduce spiritului critic al celui mare poet dramatic al omenirii o gravă şi ne­ meritată ofensă. Până şi forma prologului i se atribue, în această tra» gedie, influenţei lui Euripides, ca şi când Sofocles n'ar fi putut întrebuinţa în tragediile sale prologul, pe care-I vedem în 'IXYw'Cu.t. Şi.:'apoi prologul din Trechinii nu e alcătuit în modul întrebuinţat de Euripides, ci mai mult în felul propriu lui Sofocles, asernuindu-se cu monologurile, pe care el le pune în gura personagiilor sale, când acestea .se găsesc Ia culmea unei presiuni psihice 1. Iar dacă ici-colo se găsesc ascmănări de expresie, acestea se datorcsc desigur situatiilor egale, în care vorbesc personagiile celor două tragedii sau, în cazuri de tot semnificative. se dovedesc a fi citate de Euri.:' pides după Sofocles 2. Analizând Trechioiile cu mai mare atentiune din punct de vedere al motivelor artistice şi dramatice decât al formelor exterioare, ajungem la rezultatul că această tragedie este o operă de tinerete a lui Sofocles şi se apropie din atâtca puncte de vedere de Aias. Şi cum Aias este situat în timp între anii 465 şi 458, cu mai mare apropiere de 458, Trachiniile vor trebui fixate în perioada de după introducerea unei clădiri fixe ca încheiere a orchestrci în partea ei opusă spectatorilor, deci între 458 şi 442, data reprezentării Antigcnei, cu mai multă apro-­ piere de 458. Dacă comparăm cuvântarea prefăcută a Deianeirei (V. 436�489) cu monologul lui Aias, prin care acesta caută să scape de supravegherea a lor săi, constatăm că în Trachinii atât tehnica cât şi laturea psihologică sunt mai fin desvoltate decât în Aias. Iar scena dintre Lichas şi sol, prin care Deianeira vrea să afle adevărul, precum în R. O. eroul tragediei vrea să afle adevărul, confruntând pe solul corintian cu păstorul bătrân, este numai un torso faţă de măestria sofocleică din R. O. Pe când în Trachinii înşelăciunea şi descoperirea ei sunt înfăţişate în forma unor povestiri, în care nu cu: [294] 294 DIl>1.1TJ ştcrca lui, rămâne legat de ea şi la moartea lui, Şi din acest punct de vedere Trechiniile se situează între Aias şi operele naturităţii lui Sofocles. [300] 300 DIMITRIE MARMELIUC 32 Aproape de Aias aşează însă Trechiniile şi cuvântarca prefăcută a Deiancirei, care a fost apreciată în mod felurir, ca şi cuvântarca prefăcută a lui Aias. Femeia blândă, fi: midă, fără iniţiativă până la ivirea lolei, femeia, care la auzul adevărului din gura unui necunoscut, se pierde şi trebue să întrebe corul ce să facă, devine deodată femeia is: teaţă, şireată, ncsinceră, care-şi ascunde gelozia cutremură: toare 1, prctextând alte sentimente? Nu! Ca şi A.ias, Dcia­ neira rămâne aceeaşi fiinţă dela început până la fine: Aias luptătorul hotărît să moară chiar în foiul cuvântării, cu care-şi tăinueşte în faţa Tecmessei şi a corului intenţiunea sa; Dcianeira femeia, care, cuprinsă de presirnţirea unei nenorociri, face tot ce poate pentru a evita această nene­ rocire, pe care o provoaca însa tocmai prin mijloacele, prin care crede s'o evite. Şi cât de mult farmec arată Deia: ncira în cuvântarca sa prefăcută! Pe aceeaşi poziţie de defensivă împotriva unui destin dinafară de voinţa şi de puterile ei, ea vrea să ştie cine c frumoasa prinţesă. faţă de care nu ia nici o atitudine de femeie geloasă, cre= zând că ştiind cine e rivala sa, va găsi mijloace de prcve­ nire a nenorocirii presimţire şi va putea recuceri iubirea so> ţului său, care e în centrul preocupărilor sale vitale. Ca şi în Aias însă se leagă şi în Trachinii cu prc­ făcătoria, întrebuinţată pentru atingerea unui scop exterior, şi un fond de cunoaştere a realităţii. Căci ceea ce spun ei, Aias şi Deianeira, în timpul cât se prefac, acesta e ade: vărui obiectiv, raportat la existenţa lor pământească penţru timpul, În care se prefac 2. Poetul spune, în ambele cazuri, prin gura eroului dramatic, întregul adevăr uman, recunoscut de ei pentru o clipă de dispersonalizare a lor. Acestui ade: văr nu i se supune însă fiinta lor reală, deoarece ea e croită pe o singură măsură, copleşitoare: la Aias vitejia ne: întinată, la Deianerra iubirea nemăsurată. Ea ştie ce se petrece în lume, cunoaşte firea barbatului său, dar mai ştie ceva: fără iubirea lui existenţa ei n'are \ nici un rost. Deaceea, când Heracles încearcă suprema jignire ce i se poate aduce unei femei şi unei soţii, aceea de a-şi aduce ccncubina sub ace: [301] .33 SOFOCLES 301 I 1, laşi acoperiş, demnitatea ei se revoltă, iar iubirea îi dă im­ pulsuri, ce nu se împacă cu rationamentul. După ce corul a intonat un cântec, în care, pornind .dela încurcătura ivită, preamărcşte puterea zeiţei Kypris, care l-a mânat şi pe Heracles la luptă cu Achelous, pe care o descrie viu, apare Deianeira, urmată de o servitoare, care aduce un pachet. Ea.:'şi desvălue întregul său alcan. Nu e supărată din cauza unei noui infidclifăţi a sotului său, ci -de faptul că tânăra lole e adusă sub acelaşi acoperiş ca a doua soţie. Ce femeie poate suporta să împartă iubirea soţului cu alta, în acelaşi pat, mai ales când rivala e în floarea ti: neretei, iar ea a început s11 se vestciească ? Şi atunci, ho­ tărîrea ei este de a trimite lui Heracles pachetul cu haina, muiată în sângele ccniaurului Nessos, pe care Heracles l-a răpus, pe când trecea pe Deianeira peste un râu, deoarece s' a încumetat s'o atingă cu mâinile, şi care, cu gând de răzbunare, a sfătuit-o să întrebuinţeze acest mijloc, când va simţi că pierde iubirea soţului său. In subconştientul ei se mişcă o bănuială, pe care o şi comunică corului. Acesta îi atrage atenţia că o încercare, fără a avea credinţa în eficacitatea ei în senzul dorit, ar trebui abandonată. Dar sosirea lui Lichas îi curmă orice răs­ gândire. Ea=i încredinţează haina, cu recornandaţia ca Hc­ raclcs s'o îmbrace la aducerea jertfei şi să-i comunice ace= stuia cum a primit-o pe lole şi cât de mult îl doreşte pe el. S' a afirmat că e nefiresc ca Deianeira să se fi încrezut in cuvintele lui Nessos, ucis de Heracles din cauza ei. Şi s'a afirmat că, în scenele dela ivirea Iolei înainte, Deianeira prezintă o luptă sufletească asemănătoare cu lupta sufletească din Medeia sau Phaidra lui Euripides. Intr' adevăr, Deianeira, ea însăşi, manifestă nedumerire, când îi vine gândul să trimită haina, muiată în sângele ccntau­ rului 1. Dar această nesiguranţă o are fiecare muritor, când încearcă să dobândească ceva dela soartă prin farmece, prin puteri oculte, care întâmplător pot hărăzi celui ce le chiamă plinirea dorinţei, dar după aceasta se răzbună adeseori 2, Şi Dcianeira e în primul rând femeie. Femeie, care [302] 302 ;)1i'IITIIlE NAR,,'IELlUC iubeşte şi care vrea SJ=,şi păstreze cu orice chip iubirea so,,; [ului său 1. Fără a fi orbită cu dcsăvârsire de pasiune ca lvTcdeia sau Phaidra din tragediile curipidcice, ea îşi ia re­ fugiul 13 ultimul mijloc, care-i mai poate salva fiinta. Şi face aceasta cu cea mai perfectă bună-credinţă, cum apare din cuvintele, cu care fiul SJU încearcă s'o scuze mai târziu în fata lui Heracles 2. Greşală nevoită sau vină ne: vinovată 3, operă a destinului, prin care Deiancira îşi dis­ fruge însăşi temeiurile existentei sale, această indrăsneaţă în: ccrcare în situatia critică a sentimentului, care implică şi o turburare peste măsură il minjii, este atât de omenească, sau, mai precis, atât de femeiască, încât ca nu întunecă cu nimic judecata acelora, cari văd În Deianeira "cel mai candid suflet de femeie, ce s'a înfăţişat vr'odată pe scena Atenei" 4. Faptele, izvorîte din străfundul sufletelor învolburare de pa: siunc, nu se pol explica prin reflcxii ale raţiunii. Din această precizare il faptei Deiancirei se vede şi deosebirea caracterului ei fată de caracterul Medeiei sau Phaidrl::i. Sufletul Deianeirei nu e întocmit pentru răzbunare. Când se iveşte frumoasa Iole, ea n'o tratează cu ură ca Clytcmestra pe Cassandra 5, ci o compătimeste, deoarece frumuseţea ei iza adus nenorocire 6, Gândul ei e nu e răz"" bunare cu orice preţ, ci conservarea temciului ei de cxis­ fenF1. Nu parhosul prevalează, ci efhosul ". O identificare a luptei sufleteşti, dusă de cele două tipuri de femei, tipul solocleic şi cel euripidcic, este imposibilă. Deşi corul aprobase numai cu jumătate de gură iri mi­ ferea hainei, el s' adresează în cântccul de cor scurt, dar vesel, care urmează, locuitorilor din împrejurimi, cărora .. în­ curând li va veni vestea despre sosirea lui Heracles, de do: rul căruia s'a chinuit atât de mult soţia sa. Dar .Ares infuriatul i-a curmat zilele de chin 8. 2:'?ă vină deci, să nu se oprească nicăiri, după ce va pleca dela locul, unde aduce jertfă, şi să vină cu sufletul plin de dor şi cu trupul fermecat de alifia. dată de centaur. Ca şi in Aias 0, după cuvântarca prefăcută a eroului, străfulgeră si aci, în cântccul corului, o puternică rază de [303] 35 SOFOCLES 303 j 1 nădejde - asemănătoare cu fierbintca rază a soarelui înainte de ce e acoperit de nori cu furtună. Căci furtuna se şi anunţă, Deianeira iese din palat şi, speriată, povesteşte corului că firele de lână, cu care a uns haina trimisă lui Heracles, ajungând sub razele soarelui, s' au mistuit, sgârcindu-se şi prcducând în fierbere băşici, ca şi un vin care ferrnentează. Gro,lza=i cuprinde sufletul, şi prea târziu cunoaşte că ccntaurul, care a murit din cauza ei, nu putea să-i dea un sfat prietenesc. Dacă Însă se va în> târnpla, ceea ce-i umple sufletul de groază, ca Heracles să moară de mâna ei, nici ea nu va supravietui jnorţii lui. Căci o femeie, care se mândrcşte cu sângele ei nobil 1, nu poate trăi cu ruşine. Corul încearcă s'o liniştească. Dar în ace! moment se descarcă furtuna. Hyllos intră furios în orchestră şi, în cuvinte tari, anunţă nenorocirea: "Tu ai ucis astăzi, să ştii, pe soţul tău şi pe tatăl meu" 2. Cu vorbe stinse, abia şoptitc, Deianeira îl în» treabă, ce s'a întâmplat. Hyllos îi povesteşte, în tonul obi­ cinuit al solilor lui Sofocles, cum Heracles ZI îmbrăcat, la aducerea jertfei, cămaşa trimisă de Deianeira, cum încălzin­ du-se otrava, în care fusese muiată, a început să-i ardă şi să-i maccrezc corpul, cauzându-i dureri nebune, cum în această furie a izbit pe Lichas de o stâncă, sfărâmându-l, şi cum chernându-l pe el, îl rugă să-I ducă din acel loc nenorocit. "Heracles e pe drum. Il vei vedea îndată, dacă nu-şi va da sufletul până aici. Dike şi Erinys să te pcdep­ scască, deoarece ai acis pe cel mai viteaz bărbat, cum nu vei mai vedea altul pe pământ 3." Curios e faptul sosirii lui Hyllos, care părăseşte pe Heracles în cele mai grozave chinuri şi vine să aducă maicii sale o veste, pe care putea s'o aducă orice sol. Dar aici, poate ca nicăieri în opera lui Sofocles, se potriveşte teza lui Tycho Wilamowitz despre căutarea de efecte dra­ matice, chiar cu neglija rea unor consecvente fireşti. Efectul asupra Dciancirei e mult mai puternic, când nenorocirea îi este povcstită de fiul său 4, şi blestemul acestuia grăbeşte [304] .304 DJMITRlE MARMELlUC 36 sfârşitul ei. Rolul lui Hyllos în această scenă este tocmai de a produce acest sfârşit, deoarece Deiancira, după concepţia lui Sofocles, n'are voie să se întâlneascu cu soţul său 1. Mută şi cutremurată de adâncă suferinţă, Deianeira ascultă trista poveste şi imprccaţiunile fiului său. Fără a rosti un cuvânt, se îndreaptă spre palat şi intră înlăuntru, intovărăşitâ de alte cuvinte grele şi blesteme ale fiului său, care intră şi el în palat. Corul intonează un cântec, care marchează sfârşitul ira­ gediei Deianeirei 2. "S'a împlinit cuvântul oracolului, care spunea că după douăsprezece luni se vor sfârşi muncile lui Heracles: murind ajunge la linişte. Răzbunarea centau­ rului, care s'a folosit de grija Deianeirei pentru păstrarea iubirii lui Heracles şi a căminului lor comun, este o hotă= rîre de aiurea. Destinul ce se plineşte descopere efectele oarbei fatalităti, pe care în zadar o stropeşte cu lacrimi Deianeira. Căci şi lupta lui Heracles pentru Iole şi iubirea lui pentru ea tot operă voită de puteri supraomeneşti e, opera zeitei Kypris". Strigăte dureroase străbat din palat. Doica iese ingrc« zită şi povesteşte, mai întâiu în ritmuri repezi, rostite schimbiş cu corul 3, apoi într'o lungă înşirare a faptelor, modul, în care s'a sinucis Deianeira 4 şi cum e plânsă de Hyllos. Intrând în palat şi văzând în curte pe fiul său, pregă­ tind un pat moale pentru Heracles 5, . se ascunde de privirile tuturor, se aruncă în fata altarelor şi plânge la ve= -derea fiecărui obiect din casă şi a fiecărei persoane de ser= viciu. A poi intră în camera lui Heracles, se aşează pe pa= tul conjugal, pe care îl infată mai întăiu, îşi ia rămas bun dela el, îşi desface sânul şi-şi înfige sabia. Hyllos, alar­ mat de doică, vine prea târziu şi, când află dela per= sonal că Dciancira fa fost amăgită de Ncssos, jale cumplită îl cuprinde, văzându-se deodată orfan de amândoi părinţii 6. Cântecul corului, care urmează, exprimă în 2 strofe durerea pentru ceea ce s'a întâmplat şi groaza de ceea ce vine. Mai bine l=ar smulge o vântoasă şi l-ar duce departe, .pentru a nu muri la vederea suferintelor lui Heracles. [305] 37 SOFOCLES 305 L Acesta e adus pe o targă, dormind şi intovărăşit de un bătrân. Hyllos iese din palat 1, intâmpinând cu strigăt de durere convoiul. Bătrânul îi şopteşte să tacă, ca să nu trezească pe Heracles, care a adormit. Heracles se trezeşte. Durerea începe să-i mistuc corpul. Suferinta nu mai încape în cursul obicinuit al versului tragic, ci e strigată în ritm anapcstic, întrerupt de dactile, rostite de eroul martirizat, de bătrân şi de Hyllos, până ce corul, intervenind cu 2 ver­ suri iambice, îl face pe Heracles să-şi verse necazul şi ru­ gămintea în acelaşi ritm iambic, care la mijloc e întrerupt de 6 versuri lirice 2. In durerea sa îngrozitoare, el acuză mai întăi pe pă­ rintele său Zeus, care, în loc să-i fie rccunoscător pentru jertfele aduse, 2. îngăduit această ruşinoasă tortură, pe care însă tot numai el poate s'o înlăture. Realiza=se.':"va această minune? 3. Dar dureri mai cumplite încep. Orice atingere e chin îngrozitor. Nu se găseşte nimeni dintre insoţitori, cei mai ticăloşi dintre toti Elinii, al căror pământ l:a cură tit de toti monstrii, ca să-I omoare? Bătrânul încearcă să-I ri­ dice, dar nu poate. Deaceea îl roagă pe-Hyllos să-i ajute 4. Heracles aude vocea fiului său, se sprijină pe braţul lui, dar durerile se intensifică, şi el se roagă în spasmuri către Hyllos, să.::i înfigă sabia în piept, currnându-i durerile, pe care mama fără de Dumnezeu a lui Hyllos i le-a căşunat. Cu un blestem asupra Deianeirei şi cu rugămintea cătfă Hades, să-I primească cât de curând, se termină această scenă, agi: tată de cumplite dureri, şi cuvântarea lui se îndreaptă spre trecut, care, asemănat cu prezentul, arată adevărata icoană a suferintei sale. In lupte cumplite cu leul din Nemea, cu hidra din Lerna, cu armata acea de monştri cu trupuri arnc­ stccate din om şi din cal, cu mistreţul erymantic şi Cll câi­ nele cu trei capete din Infern, în fine, cu balaurul, care păzia merele de aur la capătul pământului�. şi în alte munci fără de număr a biruit. Dar nu i-a fost .dat să cadă în toiul lup: telor cu atâţia monştri, nici de mâna unui viteaz, ci de mâna neinarmată a unei muieri. Şi ajuns-a el, Heracles, care în mijlocul celor mai puternice suferinţi n'a ştiut cee plânsul, să plângă : acum ca. o femeie, urlând de durere. "Codrul Cosminulul" X-XII 20 [306] 306 DIMITRIE NARMELJUC 38 "Fie.:ţi milă de mine, apropie-te şi priveşte acest trup sfâşiat. Priviţi cu totii acest tablou jalnic ... Hades, ia-rnă l Zeus, aruncă asupra mea fulgerul tău, ca să mă sdrobcască l Ha, dacă eşti într'adevăr fiul meu, arată-te demn de sângele ce-I porţi în vine şi adă-mi aci, târând-o din casă, pe . � t dă A " maica.: a, a:o pe mana mea .. , Acelaşi gând sălbatec de răzbunare, care-i întrerupe gemetele de durere pela începutul monologului, îi ţâşneşte din gura încleştată la sfârşitul lui. , , "Chiar dacă nici să mă târăsc nu voiu mai putea, voiu pune totuşi mâna pe crimi­ nala, care mi-a făcut această durere, şi voiu arăta lumii in: tregi, că ştiu să mă răzbun pe nemernici, chiar şi după moarte, . ." Cu vorbe sfioase, Hyllos caută să=i arate tatălui său că Deianeira a greşit fără voie, gândindu-se numai la bi", neJe Jor comun, şi că atunci, când a aflat ce efect a avut fapta ei, s'a sinucis. In loc de un cuvânt de compătimire pentru aceea, carei:a fost atât de credincioasă tovarăşă de viaţă, printre dinţi îi ţâşneşte cuvântul de ură : "Cum? S'a sinucis, înainte de ce a murit de mâna mea, cum se cuvcnia" ... Au fie", cui, fără înţeles, pe lângă urechea lui, toate motivele de scuză, aduse de Hyllos pentru maică-sa. Din sentimentul lui de ură fată de Deianeira îl sgudue doar numele lui Ncssos, pe care Hyllos i",1 destăinueştc ca autor al faptei Deianeirei. �i'\tunci Heracles îşi aduce aminte de acel oracol, pe care i l-a spus tatăl său, că moartea nu=i va veni dela om viu, ci deja un mort. In grabă dă ordin să strângă în jurul său toate neamurile, pentru a lua parte la ceremonia în;­ morrnântării. Numai după ce Hyllos îi arată, că această adu­ cere a rudelor din Tiryns şi din Theba fi'. imposibilă, se supune, s�rtii şi dă dispozijiile neces�re pentru� a�de:ea ,chi� nuirului sau trup pe muntele Oeta ŞI pentru' casatoria fiului său cu frumoasa fată a lui Eurytos, contra căreia Hyllos se opune vehement la început, dar la urmă, amenintat de blestemul lui Heracles, se supune 1. :C6rtegiulporneştespremuntele Geia. Heracles; vrea [307] 39 SOFOCLES 307 să ajungă, fără nici un cuvânt de durere, la locul izb.ivirii. Numai HylIos nu-şi poate stăpâni măhnirca. că Zeus, care e părintele lui Heracles. suportă în ticnă aspectul unor as!: fel de chinuri. "Cine poate măsura viitorul? Ziua de astăzi este Însă zi de durere pentru noi, de ruşine pentru zei. Iar cel mai chinuit dintre oameni este acesta", Cu câteva cuvinte tot atât de sumbre ca şi ale lui Hyllos, corul invită pe Iole, care între timp ieşise din palat, însoţită de servitorime, ca să urmeze cortegiul, părăsind casa, unde văzuse decurând o moarte îngrozitoare şi multă durere. "Dar nimic dintre acestea nu se întâmplă fără voia lui Zeus" 1. �4stfel, şi această tragedie se termină cu accentuarea ace: leiaşi convingeri religioase a lui Sofocle::;, Ct1 oriunde şi în viaţa fiecărui individ, chiar în suferinţa celui mai puternic om, se manifestă o ordine cosmică, care e vointa lui Zeus 2. Însăşi această concepţie, care se apropie atât de mult de thcodicea lui Aischylos, fixează tragedia aceasta aproape de influenta aischyleică, iar cuvintele de răzvrătire ale lui Hyllos, care împreună cu tatăl său apartine lumei supra: omeneşti, ne amintesc de răzvrătirea fitanului Proll1etheus din tragedia lui Aischylos 3. Cu această fixare în timp a Tiechiniilor se lichidează şi controversa în jurul priorităţii lui Hero. les al lui EUfj:: pides, pe care U. Wilamowltz, K. Dicterich, Tycho W i.:; lamowitz şi altii 4, o întemeiază îndeosebi pe asemănarea dintre cele două scene, în care, la Sofocles ca şi la Eu ri: pides, Heracles c prezentat dormind pe scenă. K. I�einhardt {} a dovedit, cred, îndeajuns că, făcând chiar abstracţie de cele: laltc argumente, aduse pentru fixarea în timp a Trschiniilor înaintea lui Heracles, scena din Tr schinii e tot atât de so­ focleică, pecât de curipideică e scena din J-Ieracles, şi că mai curând se poate întzlege o amplificare a scenei vsofo­ clcice de către Euripides, decât o scurtare a scenei euripi­ dcicc de către Sofocles. Sfâi'.şitul Trachinii/or a ademenit pe unii cercetători să vadă în Heracles pe eroul tragediei, iar în ceea ce face şi sufere Dianeira numai pregătirea pentru catastrofa acestuia. [308] 308 DIMITRIE MARl'IIELIUC 40 - Este adevărat că suferinţa lui e mare, dar spectatorul nu se înduioşează, ci se îngrozeşte de ea, şi rămâne îngrozit de întreaga lui atitudine, chiar după plecarea cortcgiului. Curăţirea sufletească, acea xci&cr.pm<; 'twv Tw.ih;p.ci't(J)V , cerută de Ari= stoteles, nu se produce la privelcştea fiinţei lui Heracles; ea se întâmplă însă, de câte ori ne gândim la Deiancira. Heracles nu e eroul Trechiniilcr. Figura lui e intre­ -dusă în partea a doua a· piesei, pentru ca prin contrast să se aprofundeze tragicul Dcianeirei. Nicăiri ca în Ţrachimi tragicul femeii nu s'a evidentiat mai puternic prin contrastul fată de acela, care i-a fost tovarăş de viaţă. , Ea, fiinţă fină, cea mai fină femeie, care a apărut pe scena Atenei 1 � el, cel mai grosolan bărbat, pe care l-a creat fantezia elină. Ea, gândindu:se continuu la sotul său şi încercând totul, pentru a-şi menţine dragostea lui � el, înşclând-o mereu şi gândindu=se, la sfârşitul vietii, doar cu durere că n'a pierit de mâna lui. Ea, murind atât de discr d � el, cerând să i se aducă toate neamurile la arderea sa pe rug. Lipsa de măsură. a lui, accentuată atât de puternic de Sofocles, e necesară pentru tragedia el, care-şi găseşte adâncimca în cea mai mare grosolănie a lui, acea uitare continuă a ei 2, întreruptă doar de regretul, că ea n'a murit ucisă de mâna lui. Poate din acest motiv, în Trachinii nu se aminteşte nimic de îndumnezeirea lui Heracles, dată de legendă şi arătată în Filoctetes al lui Sofocles, chiar dacă, după uiti.:: mele cuvinte ale corului, în mintea spectatorului apare Heracles, ridicat de aceeaşi voinţă a' lui Zeus între zeii Olimpului 3 •.• Din analiza şi interpretarea Trechiniilor, dată de noi, trebue să conchidem că această tragedie nu prezintă calităţi egale cu cele din dramele lui Sofocles, alcătuite la apogeul activităţii sale. Inconsccvenţele, constatate de atâţia critici şi unele din ele confirmate şi în studiul de faţă, ne silesc să considerăm Trachiniile ca operă de tinerete a autorului. Avem convingerea că şi ceilalti interpretatori vor ajunge cu atât mai curând la aceeaşi concluzie, cu cât vor analiza mai atent structura exterioară şi interioară a tragediei şi se vor feri de opinii a priori, sugerate de predecesori. [309] - 41 SOFOCLES Antigcna 309 o problemă, care în partea a 2.:a a lui Aias e numai schitată, formează, dcsvoltată cu toate peripetiile unei actiuni dramatice, subiectul celei de-a treia tragedii, care ni s'a pă­ strat dela Sofocles : Antigons. E vorba de opreliştea în­ rnorrnântării cuiva, pe care Însă o rudă apropiată, în cazul defaţă sora celui mort, crede că trebue s'o săvârşească, Cll orice sacrificiu pentru sine 1. Din aceste două fapte deci, opreliştea inmormântării şi săvârşirea ei de cătră fecioara= eroină Antigona 2, Sofoc!es a creat una din cele mai putcr­ nice tragedii ale antichităţii şi ale omenirii. Hegel şi şcoala lui văd chiar în Aniigona cea mai strălucită şi mai mul­ ţumitoarc operă de artă din tot ce ni ... a dat strălucit lumea antică şi cea modernă 3, şi aceasta din cauza că, în această operă sofocleică, filosoful german a găsit cel mai bine reali", zată concepţia sa fundamentală despre autc-dcsăvârşirea spi ... ritului şi despre fiinta tragediei. După el, conflictul tragic din orice dramă constă în lupta dintre două principii opuse, dar cu indrcptăţire egală. Contrastul principal se manifestă între conceptul stai, care e identic cu principiul vietii morale în generalitatea lui spirituală, şi între conceptul familie, identic cu moralitatea naturală. Conflictul acesta tragic e cel mai bine dcsvoltat în Anfigona 4, unde în mod plastic e înfăţi .. şată colizia dintre cele două puteri morale. "Aici intră în colizic cu dreptul statului iubirea de familie, un lucru sfânt, infim, apărţinător simtirii, din care pricină se numeşte şi legea Zeilor din Infern. Creon nu e tiran, ci o putere mo­ rală egală. Creon are dreptate, el sustine că legea statului, autoritatea stăpânirii trebue respectată şi că e pedepsit cine o calcă. Fiecare din aceste două părţi realizează numai una din puterile morale, are numai urie din ele ca cuprins, şi aceasta este unilaferalizata, iar scnzul veşnicei dreptăţi este, că ambele ajung să n'aibă dreptate, pentrucă sunt unda: teralc, dar şi ambele să aibă dreptate" 5, Această conceptie hegeliană, care a stăpânit lumea cultă aproape un secol, n'a fost însă singură în veacul al 19 ... lea. Hans Schrader 6 a arătat că, la începutul veacului al 19;1ea, [310] 310 DIMITl(IE 1'1APMELlUC 42 există trei conceptii asupra tragediei sofocleice: una curat estetică, reprezentată prin clasicismul şi, ulterior în alt mod, prin romantismul german; una etică, reprezentată prin Hegel şi şcoala lui, şi a treia, care cuprinde pe .amândouă şi are mai mult suflu religios, a lui Holderlin. Fată de aceste trei conceptii se iveşte, la sfârşitul vea­ eului al XIX:lea, a patra, întemeiată pe introducerea psihc­ logici în interpretarea textelor scfoclcicc, îndeosebi de către E. Bruhn. Cartea lui T. Wilamo\vi!z despre tehnica drama­ tică a lui Sofocles este a se consider.i ca o reactiune irnpo­ triva acestei tendinte psihologistice în interpret-mea tragediilor lui Sofocles 1. Problema, astfel pusă şi parte aprobată, parte combătută, a adus la o adevărată problematică a acestei tragedii 2, care a suscitat o bogată şi continuă discutie, neterminată încă nici astăzi. Afară de această problemă esenţială, referitoare la pc­ ziţia intimă a celor două lumi, reprezentate prin Ăntigona şi Creon, s'a ridicat dela aparitia cărtii lui Tycho Wilamo.: witz o puternică controversă asupra unor incongruente ale actiunii dramatice din A ntisc.n s. Indeosebi faptul că, până la aparitia pc scenă a lui Tcircsias, corpul lui Polyneikes frece ca înmormântat, dar din gura batrânului profet rlieban aflăm, că bucăf din corpul lui sunt duse de câini şi pascri până la altarele zeilor:3, a determinat pc A. B. Drachmann '\ să emită ipoteza că textul ."-1 ntigo,« prezintă o dublă elaborare: una, care avea Cel premisă inmcrmântarea dcfi­ nitivă a lui Polyneikes în cripta Labdachizilor 5, modificată însă de a doua elaborare, care prevede numai o ÎnmOI rnân» tare simbolică. La cea de.d-.a doua elaborare a fost nevoie să se schimbe textul din Jocurile, privitoare la inmcrrnân­ tarea definitivă. I<ămânâ.nd Însă urme ale celei dintăi ela: borări, s'au ivit astfel incon!{ruente. Aceste incongruente, carora li adaogă altele, Tycho Wilamowitz caută să le explice prin principiul general, care stă la baza lucrării sale, că Sof�cles, fiind un mare şi rafinat cunoscător al scenei ,şi al publicului, a ciuta! statornic să realizeze un cât de puternic efect dramatic J fiecărei scene [311] -43 SOFOCLES 311 în . parte, fără a se gândi Ia o. motivare exactă şi logică a fiecărei intâmplări şi fără a urmări măcar o caracterizare uni: rară, amănunţită şi completă din punct de vedere logic şi psiho­ logic 1 a personagiilor sale. Problemă de tehnică dramatică deci, care a preocupat şi preocupă încă în mod intensiv pe' filologii şi literaţii, devotaţi clasicismului elin 2. Dar chiar în privinţa fiinţei Antigonei, ea însăşi, nu s'a ajuns până astăzi Ia o concepţie unitară. Pe când unii dintre interprctatorii tragediei sofocleice văd în fiinta ei pe fecioara-eroină, care, pentru a salva un principiu moral, im­ pus de legile nescrise, se sacrifică după o luptă învcrsu­ nară cu tiranul cetăţii, pe când deci pentru unii ea este, ceea ce a numit-o Goethe, "die schwcsterlichste der Scclen ce ", pentru altii ea este o anarhistă veritabilă, care merită cu drept cuvânt moartea, deoarece, mândră din cauza desccn­ denţci sale din neamul Labdachizilor, ea înmomântcază pe Polyneikes numai din considcraţiuni de familie şi rosteste rationamentul din v. 905 �912 uumai spre a jigni pe Creon, cu al cărui fiu, Haimon, este logodită 4. S' a mers chiar atât de departe, încât i s'a tăgăduit Ântigonei rolul de eroină a tragediei, susţinându-se că eroul tragic este Creon 5, deoarece el singur are o vină tragică. Nici de unde şi-a luat Sofoc!es subiectul Anhgonei nu se ştie precis. Pecând unii cred că este o inventie a autorului 6, altii sustin că cuprinsul tragediei trebue să fi fost cunoscut spectatorilor din traditia epică 7 sau dintr' o le,::­ gendă locală thebanică, de care nu ştie nimic nici poezia epică nici cea lirică 8, ci era legată, ca legendă eriologică, de un loc din faţa unei porti a Thcbei, care poartă numele de 'Av-nyov'I)S cOPila.. Altii în sfârşit văd în Anligona o inrâ­ urintă a sfârşitului tragediei 'E1t'CcJ. S1tl. EH)�a., a lui Aischylos!l. Iată deci atâtca chestiuni, cari îşi anunţă greutăţile chiar în prolog. In atmosfera crepusculară a dimineţii, care inaugurează prima zi, lipsită de groaza ascdiului Thebei de către cei şapte luptători, veniti în tovărăşia lui Polyneikes, apar în fata pa­ Iatului regal Antigona şi sora ei, Ismena. Antigona intor: [312] 312 DJMITWE 01ARMELIUC mează pe soră-sa, că, la atâtea nenorociri 1 şi dureri, venite asupra familiei lor, se adaogă acum una nouă: În oraş s'a răspândit ştirea despre un edict al lui Crcon, ca Eteocles, care a luptat şi a murit pentru patrie, să fie înmormântat cu toate onorurile, iar nenorocitul de Polyneikes tsă fie lăsat, ncplâns de nimeni şi neîngropat, pradă paserilor şi câinilor. Cine va călcă acest ordin, va fi pedepsit cu moartea prin lapidare. Bunul Creon � aşa-I numeşte, cu amară ironie, Antigona � a dat acest ordin îndeosebi pentru ele, suro­ rile, rămase vii din neamul aceluia, pe care arnândouă au deopotrivă datoria Se}" 1 inmorrnânteze. Antigona e hotărîtă să- şi facă această datorie şi cere ajutorul Ismcnei. De răs­ punsul ei depinde, dacă ea, Ismcna, poate fi socotită o fiinţă nobilă şi vitcază, sau oticăloasă, născută din neam de nobili 2. Ismcna, tipul fetei simple, fricoase şi supuse, recunoaşte că soră-sa are dreptate în hotărîrea ei, dar mărturiseşte că ea nu se simte în stare să lupte împotriva puterii şi caută să abată şi pe Anfigona dela hotărîrea ei. Aceasta se în'" depărtează, mergând la datorie. Ismcna intră în palat. G. Kaibel 3 vede în felul cume alcătuit prologul An.:: ligonei o scădere. Nu e motivată nici aparitia surorilor, nici faptul de ce ele, care doar rrăesc împreună, îşi încep con: vorbirea deabia, când ies amândouă din palat. Dacă Ismcna ar fi ieşit b. o. mai înainte, spre a aduce o jertfă, şi Anii: gona ar fi venit la ea cu veştile, pe care le comunică, totul ar fi bine motivat. Dar aşa, scena-prolog e cel mult asernă­ nătoare unei simple scene exposiţionale. Surorile vin şi vorbesc, numai pentrucă' începe drama. Din cauza acestui inconvenient, C.Roberf 4 îşi închipuc că, imediat după sosirea' ştirii despre moartea fratilor săi, Antigona se repede pe câmput de luptă, unde se găseşte şi Creon, care ordonă, ca '.Eteocles să fie înmormântat imc­ diat. Â.ntigona ia parte la\ această înmormântare 5. Când însă vrea să, facă acest ultim serviciu lui Polyneikes, aude dela păzitorii, puşi de Creon lângă corpul acestuia, despre edictul tiranului şi tot dela ei află, că cdictul acesta. se [313] 45 SOFOCLES 313 referă îndeosebi la Antigona şi Ismena; Crcon va vem IO=' curând la palat, spre a promulga personal cdictul. H. Jordan 1 şi T. Wilamowitz 2 văd însă în comuni­ carea şi în cererea, pe care Antigona are să le facă Ismc­ nei, o motivare excelentă a aparitiei lor. lntradevăr, tehnica dramatică a lui Sofoc\es ne înfăţi= şează adeseori scene, în care aparitia unor persoane sau descrierea unor evenimente nu sunt motivate îndeajuns, de: oarece în conceptia dramaturgului antic, şi îndeosebi în acea a lui Sofocles, nu logica strictă a intâmplărilor mărunte, aduse pe scenă, ci efectul dramatic al fiecărei scene în parte şi impresia de ansamblu a operei asupra spectatorilor erau lucrul principal. Şi spectatorii atenieni n'au întrebat, desigur, de unde ştie Antigona despre edictul lui Creon 3, cum nu s' au interesat nici de motivarca altor lucruri, cari puteau fi cunoscute din antecedentele actiunii dramatice, sau erau uşor de întregit în mintea lor, şi nu prejudiţiau efectul scenei 4, Dimpotrivă, prin această tehnică a sa, Sofoc\es produce, dela început, o încordare puternică în sufletul spectatorilor, concentrând intentionat actiunea prin înfăţişarea nervoasă a câtorva fapte, care ajung pentru lămurirea auditoriului şi pironirea atcnţiunii lor asupra celor ce urmează 5. Figura Ismcnci, descrisă de poet cu multă simpatie, este luată din legenda thebanică, spre a servi aici ca con­ trast Antigonei. Caracterizarea ei apartine Însă întreagă lui So=' fodes. Bună, blajină şi supusă autorităţii, ea nu desaprobă hotărîrea Antigonei, pe care nu poate s'o urmeze din slă .. biciune feminină, cum mărturiseşte ea însăşi 0. Nu e în firea ei, să încerce mai mult decât îi este îngăduit femeii, Şi"a= poi nici n'are senz să se opună ea, ca femeie, hotărîrii luate de autoritatea statului, reprezentată print,' un bărbat 7. Deaceea hotărîrea surorii sale i se pare o nebunie 8, pe care o înţelege, dar o crede foarte primejdioasă pentru ea. Această figură de contrast e întrebuinţată aci ca şi în Electre, cu deosebirea că Chrysothemis este o fiinţă imorală, care ştie ce e bine, dar refuză să-I facă din egoism, pccând Ismcna nu poate să L1Că binele, pe care-I cunoaşte, din 51ă .. biciune inerentă firii femeii 9. Deaceea spectatorii atenieni [314] 314 DIMITRlE HARMELIUC 46 n'au desaprobat cu siguranţă acest tip normal de fată \ cum nici Sofocles n'a desaprobat-o Căci mai târziu, când, în faţa lui Creon, Antigbna· e descoperită ca ceea ce a călcat cdictul, ea e gafa să îrn partă soarta cu sora sa, manifestând acel curaj, caracteristic femeii; care l1U se teme de dureri, deoarece ea e sortită să creeze prin durere, dar n' are ini­ ţiativa atacului, caracteristică curajului bărbătesc". Prin însuşirea acestui curaj, Antigona se ridică peste sora sa, peste orice femeie, ca ceva neobicinuit, puternic, supraomcnesc 3, şi numai ca atare poate ţinea piept puterii adverse, personificată în Creon. Ceea ce mai târziu, la Eu: ri pidcs, se prezenta ca voce internă a eroului, pentru a:1 opri dela o acţiune, se prezintă aci concretizat în persoana Ismenei, întrebuinţată de poet şi pentru alt scop al tragediei sale: pentru a izola prin refuzul ei, pentru a singulariza pe principalul conducător al acţiunii dramatice, lăsându-I să ducă singur lupta 4 pentru principiul său de viata, care, în cazul de faţă, este o poruncă veşnică, ncscrisă, dictată de zeităţile Infernului, dar şi de vocea sângelui 5. Urmând aceste porunci a vocii sângelui, Antigona, părăsită de ultima fiinţă, care era datoare prin aceleaşi le: gături, să=i stea alături în lupta hotărîtă de ea, porneşte sin= gură la datorie, luând drumul spre locul unde se găsia cor: pul lui Polyneikes, pentru a-I putea înmormânta încă până la răsăritul soarelui G. Ismcna intră în palat. Corul, alcătuit din bătrâni ai oraşului, păşeşte in or­ chestră, prea mărind raza soarelui, care, după atâta vreme, răsare ca cea mai frumoasă lumină, ce-a lucit vreodată dea= supra Thebci, scăpată de \ duşmanii, pe cari Polyneikes i-a adus. Zeus a doborît cu fulgerul pe îndrăzneţu], care cu cuvinte semeţe, urîte totdeauna de Regele zeilor, şi cu zân» gănit de arme s'a repezit pe zidurile cetăţii asediate. El, căzu cu torta inccndiară în mână 7, iar pe lângă el toti şapte comandanţi ai armatelor duşmane. Căzură şi cei doi fraţi, unul de mâna celuilalt. Astiel a sosit Nike, vestita; răsplă­ tind Theba. I-<ăzboiul s'a sfârşit. Rugăciuni la templele zc­ ilor şi preamărirca lor prin coruri nocturne sub conducerea lui Bacchus cuvine-se a se face. [315] 47 SOFOCLES 315 j J 1. Noul rege al Thebei, Crcon, apare cu suita sa şi anunţă corului, care reprezintă poporul theban, că, după moartea fii­ lor lui Oidipus, el a devenit stăpânul legitim al cetăţii. In această situaţie de răspundere el nu înţelege să tacă, când s'ar ivi o primejdie pentru stat, nici să preţuească vr'un prieten mai presus de patrie sau să socotească chiar prieten pe un duşman al pământului strămoşesc. In temeiul acestor principii promulgă el personal edictul său în privinţa lui Etcccles şi a lui Polyneikes, care venind cu foc şi sabie împotriva patriei sale, trebue lăsat neinmormântat şi ncplâns, pradă pascrilor şi câinilor 1. Repetarea aceasta a cdictului il fost comentată în mod feJurit. E. Bruhn 2 crede că Creon repetă proclamatia sa, deoarece îşi face plăcere, s'o audă din gura proprie. K. Sirobei 3 vede în întreaga expunere a lui Crcon o iubire puternică pentru stat, o gl ijă părintească pentru binele ce­ tăţenilor, o concepţie înaltă despre chemarea sa. Edictul Regelui în privinta fratilor este o necesitate politică, pentru care el vrea să afle înţegerc la cor. Explicaţia noastră e mai firească: Repetarea edictului este o parte a programului său de guvernărnânt. Toale prin­ cipiile enunţate de Creon tind să fie o justificare a cprcliştei inmorrnânfării lui Polyneikes, pe care nici un cetăţean evla­ vios n'o putea aproba 4. Ba şi mai mult.repetarea aceasta a edictului, care formează temeiul acţiunii dramatice şi determină situaţia lui Creon in dramă şi soarta lui finală, c necesară pentru ilustrarea fortei adverse, a lumii opuse Antigonei. Corul primeşte ordinul lui Creon cu supunere, dar şi cu vădită rezervă. "E în puterea la să aplici orice lege, atât în privinţa morţilor,· cât şi în privinţa noastră, a acelora care trăim ", Dar desigur adaogă în gând: I<ăspunderea rămâne numai ata 5. Deaceea, când Crcon li porunceşte să fie pă­ zitori ai celor ordonate, corul, crezând că e comandat să fie strajă lângă mort, răspunde cu cuvintele: "Ins4rcinea�ă cu aceasta pe cineva mai tânăr" 6. Iar după ce Creon li spune că lângă cadavrul lui Polyneikes sunt păzitori şi că lor li se cere numai să nu fie slabi fată de cei ce ar' indrăsni să [316] 316 DIMITRIE MARMELIUC 48 calce edictul, corul răspunde iarăşi, rece şi rezervat: "Nu cred că este cineva aşa de prost, ca să-şi dorească moartea ", Iată însă că demonul ce vorbeşte prin vocea sângelui, lumea cealaltă, reprezentată de Antigona, încrucişează ful« gerător vointa şi hotărîrea lui Crcon. Sau, mai precis," a incrucişat-e, înainte de grandilocventa apariţie a tiranului. Un păzitor intră speriat în orchestră, şi, cu multe plecăciuni în fata stăpânului, vrea să-i spună ceva neaşteptat, sgudu= itor, dar ezită. PrGvocaf de Crcon, să spună odată, ce are de spus, el ocoleşte şi mai departe cuvântul limpede, până ce, îrnpintenir de nerăbdarea lui Creon, izbucneşte tremurând: "Cineva a îngropat chiar acum mortul şi după ce a prc­ sărat praf uscat peste trupul lui şi a îndeplinit formele ritu­ ale trebuincioase 1, a dispărut". � "Ce spui? Ce oma putui cuteza să facă aceasta". � Creon e sguduit pu­ ternic de această, atât de imediată, lovitură. Şi când, după povestirea atât de hazlie a păzitorului, despre felul, cum numai. tras la sorti a venit să anunţe fapta, corul cx= primă timid părerea, că inmormântarea aceasta "ar putea fi opera vreunui zeu", Creon izbucneşte: "Dar încetează cu astfel de vorbe, înainte de ce mă înfuriu, ca să nu:ti arăt că eşti bătrân şi prost. Cum s'ar fi putut zeii îndrepta cu grijă spre cadavrul aceluia, care pornise să li distrugă tem: plele cu foc, să li distrugă părnântul şi legile? Văzut-ai vrodafă pe zei cinslind pe ticăloşi? Nu se poate. Ci oa­ meni din oraş, cetăţeni nemultumiti cu regimul său, ncvrând să-si plece capul în jugul domniei sale 2, au corupt pe paz= nici cu bani, ca să"j calce porunca. Banul e doar cea mai mare nenorocire pentru 'oameni. EI distruge cetăţi, perver» teste sufletul omenirii, îndemnându-l Ia fapte mârşavc şi la nelegiuiri. Cine s'a lăsat cumpărat, ca să facă această fără­ de-lege, va fi pedepsit Şi el jură la Zeus că va spânzura de vii pe toti paznicii, dacă nu=i vor descoperi pe făptaş". Cu afirrnaţiunca că el nu e vinovat de această faptă, cu bucuria că a scăpat de pedeapsă şi cu asigurarea, de a nu mai veni în fata lui Creon, paznicul se îndepărtează. Creon intră în palat. Corul intonează întăiul său stesimon; acel cântec despre străşnicia omului, care a fost atât de [317] -- 49 SOFOCLES 317 mult comentat şi care a rămas încă totuşi una din problc­ mele ne re sol vale ale operei lui Sofocles. "Multe minunăţii 1 mai există: mai minunat decât toale este omul. El a pus stăpânire pe mări, el munceşte cu plu­ gul, an de an, Pământul, această supremă zeitate. nepcri­ toare, incpuisabită. A ajuns domn peste toale vietăţile lumii, peste pascri, animale sălbatice şi lot ce viază în fundul mă­ rilor. El a infrânat calul şi a pus la jug pe neobositul taur. A învăţat apoi limba şi gândirea intraripată şi orându­ irca de state, precum s'a deprins să se ferească de frig şi de ploaie şi s.î prcvadă şi viitorul. Numai să scape de Hades 11'21 găsit mijloc, deşi a găsit leac contra boalelor. Inzestrat cu ingcnicsitate uluitoare pentru diferite arte, el merge fie sprcrJu fie spre bine si devine OCft7co),t;, un păstrător al statului, cinstind 2 legile pământului şi dreptul divin, devine însă ehto),tt;; 3, nimicitor de stai, fără stat, când n' are în sine binele tără semetie. Cine este aşa, nu-l do: rcsc nici tovarăş de cămin, nici tovarăş de gânduri". Ce Înseamnă acest cântec? La cine se referă el? Unii critici îl socotesc în afară de acţiunea dramatică a Anii: g'onei 4. Cum, însă în opera lui Sofocles nu se desăvârşeşte încă stingerea rolului corului ca persoană dramatică, aşa cum vede H. Patin 5, alţi comentatori şi critici cred că acest coral se potriveşte, numai la sfârşit, cu situaţia dramatică, dar că n'a izvorît din ea 6. Altii, în fine îl văd în strânsă legătură cu această situaţie şi-=-l referă, unii la făptaşul ne= cunoscut al înmormânfării, deci indirect la Antigona 7, altii la Creon 8, alţii, în sfârşit, la amândoi 9. Singură această deosebire de vederi, în privinta unei singure probleme dintr' o singură tr agedie clină, ni dovedeşte că interpretarea textelor greceşti în general şi a celor al ira= gcdiei în special are încă multe probleme de deslegat In acest stasimon, Sofocles porneşte, desigur, dela ceea ce se petrece înqramă. Cineva, pe care corul la începui îl crede în legătură cu zeii 10 şi pe care el nu-l cunoaşte, când intoncază acest cântec, dar care e fiinţă omenească, cum aude şi din gura lui Creon, a înmormântat pe Polyneikes [318] 318 DllvIlTJ.IIE l-1Amv1ELIlJC 50 în mod simbolic, împotriva cdictului, dat de suveranul sta: tului. Aceasta este un a8�YOV, o faptă care inspiră în acelaşi moment admiraţie şi groază, îndeosebi pentru bătrânii the.:: bani, cari cu puţin Înainte 1 afirrnascră, că nimeni nu c aşa de nebun, ca să făptuească aşa ceva, ştiind bine că.::] aş: teaptă pedeapsa cu moartea. Dar această faptă a unui necunoscut este numai un imbold pentru poet. In sufletul lui se îngrămădesc, indată-ce începe să cânte nonU. 'Cu. astvu. 'lt'jMb &v1�'p(b'ltoo aSlvo'tspOv, tot ce stă în legătură cu această. QSlYOr'l" a omului. J]1 ira: gedia Antigen», ea însăşi, s'au petrecut doar atâtca gro= zăvii, amintite în decursul actiunii: nenorocirea lui Oidipus, moartea atâtor luptători , nimicirea reciprocă a celor doi fraţi, Eteocles şi Polyneikes, ordinul dat de Crcon împotriva le­ gilor nescrise, de a nu se înmormânta Polyneikes şi, in sfârşit, inmormântarea acestuia 2. Şi predecesorul său, Aischylos, şi-a început la fel cântecul atunci, când, în Choephoroi, sub sugestia diabo­ lică a Electrei, Orestes şi-a fixat planul uciderii Clyterne­ strei şi a lui Aigystos: ',reoAlu. p.Sy ră 'rP8'f8� OS(VU. 02�tJJJ.'t(OY u,X'f) , '. La Aischylos ideea se continuă, arătându-se ur­ mările prea marei indrăsneli din partea bărbatului şi a prea infocateipasiuni a inimii femeii şi terrninându-se cu aceeaşi idee despre Lll'X.'I) ca şi la Sofocles, numai în senz nega: gativ: "Dacă orice veneraţie a legilor lui Zeus e călcată în picioare şi toate marginile impuse firii omeneşti sunt nesocotitc, atunci se clatină temeiurile Dreptăţii" 3, " Pentru Sofocles, însuşi spiritul omului, care caută în acea vreme să se individualizeze după prcceptele ilurninio­ niste ale sofiştilor, dar pe care patriotul atenian voia să-l ferească de excese, este' un a8�YOY, Nu atât de mult prin creaţiile sale în orice domeniu şi prin, stăpânirea întregei naturi, afară de taina morţii, ci mai mult poate prin faptul că această fiinţă omenească, înzestrată cu atât de misteri:' oase puteri de creaţie, are posibilitatea să se horărească 'sin.:: gură pentru bine sau rău 4 şi să, cinstească-sau sa calce în picioare normele create de ea' însaşi, . ba chiar legile' pămâ'n: tului şi dreptul suveran al zeilor 5. [319] 51 SOFOCLES 319' Au deci dreptate W. Schmid ': când sustine ca In acest slasimon Sofocles are în vedere radicalismul raţiona­ listic al sofiştilor, care în acea vreme se lăţia tot mai mult printre intelectualii Atenei, şi A. Lesky 2, care şi el vede în acest coral o atitudine a lui Sofoc!es împotriva sofiştilor r cari caută să creeze un spirit nou în afara şi în contra traditiei. Numai că faţă de uniformitatea vietii din perioada e", roică a culturii eline, realitatea vieţii individuale a început il i se evidenţia deja lui Solon, care, în elegia sa adresată Muselor 3, ni descrie, cum această viaţă uniformă s'a des­ făcut în preocupări individuale, ca cea a marinarului, il pescarului, a agricultorului, a mcscriaşului, a poetului, a profetului, a medicului, � toate stăpânire de o singură nor­ mă : acea a câştigului; cum însă toate aceste categorii tră­ esc în nesiguranţă 4, n'au nici o ţintă, şi deaceea, la urma urmei, destinul devine stăpân pe toate, aducând muritori lor bine şi rău 5, iar de impărţirea binelui şi răului dispune, în cele din urmă, tot Dike 6. Nu se ceresc aceste idei şi în stihurile cântccului nostru ? Cu deosebire numai, că ştiinţa aceasta a omului practic, care e Solon, se transformă la Sofocles în ştiinţă cu carac­ ter tragic: omul, el însuşi, e pus în dilema să aleagă între bine şi rău: el însuşi şi singur. Dar ideea că omul a câştigat stăpânirea peste celelalte vietăţi numai prin puterea spiritului său, care se vădeşte toi atât de bine în îndeletniciri mărunte ca şi în creatii mari, cum sunt statul şi normele lui, se găseşte şi la Anaxagoras şi la Archelaos 7, şi cum Anaxagoras e contemporan cu Sa:: fccles, nu este exclus ca acesta să fi fost influenţat de ide ... ile filosofului. Iată deci atâtea şi atâtea idei, care s'au îmbulzit sub fruntea poetului atenian, când a început să scrie ncperitorul său cântec despre străşnicia omului. Sugerat de actiunea dramatică, dar plutind peste ea ca conceptie generală a tra­ giculu: omenesc, stasimonul acesta se referă în primul rând la făptaşul necunoscut al inmormântării, cuprinde însă, şi un avertisment pentru Crcon, care cu edictul său a Călcat dreptul nescris alzeilor şi deci poate fi ruinător de stat 8� [320] ;320 DIMITRIE MARMELIUC 52 Deabia şi:a terminat cântecuJ, când � minune pe care n' o crede ochilor � corul vede pe Antigona, adusă de acelaşi paznic. "Fiică nenorocită a unui nenorocit părinte! ce este exclama rea lui şi u.rppoa6v'l) caracterizarea faptei ei 1. Paznicul se prezintă în aceeaşi formă de naivă şiretenie ca şi la prima lui apariţie. Numai că aici nu groaza de Creon e sentimentul principal, ci orgoliul: orgoliul celui mic, de a fi făcu! ceva pe placul celui mare şi puternic. Şi Creon apare tocmai la timp 2. Egoist, paznicul reclamă pentru sine meritul, de a fi prins pe Antigona asupra faptului inmor­ rnântării din nou a corpului lui Polyneikes. "De data aceasta nu sorţul a hotărît, ci a mea este descoperirea, şi nu a al: tuia" . .Aceasta îi procură bucurie neaşteptată, după spaima ce-a tras-o de pe urma ameninţărilor lui Creon. Nici acestuia nu-i vine să creadă ce vede şi ce aude. "Eşti în toate mintile, şi ceea ce spui e adevărat 7" exclamă el. Deabia după ce paznicul precizează că a văzut pe .An: tigona inmormântând pe Polyneikes şi sustine că ceea ce vorbeşte este sigur şi limpede 3, Creon e nerăbdător să a= sculte, cum s'a întâmplat această fără:de=lege. Pe larg, cu vorbe făloase, amestecate cu sentinţe din popor şi cu glume neobicinuite în stilul tragic, povesteşte paznicul, cum, îngrozit de ameninţările lui Creon, el şi to= varăşii săi s'au retras pe muchea unui deal, ca să nuzi a: jungă mirosul cadavrului, şi cum s'au îmbărbătat mereu cu cuvinte aspre, ca să nu adorrnă. Deodată o furtună Îngro= zitoare umplu tot sesul, unde se afla mortul, cu praf des, intunecând întreg văzduhul. Prin acest vârtci Antigona a venit la corpul fratelui său, jălind cu voce puternică, când l-a văzut descoperit, şi blestemând pe cei ce au îndepărtat praful, pe care-I aşternusc la Întâia ei vizită. "Imediat aduce cu mâinile praf uscat, pe care ... l aşterne peste mort, turnând deasupra o întrcită libaţiune. Ne-am repezit la ea, am prins-o, fără ca ea să se fi înspăimânta! câtuşi de putin, şi am în: trebal-o asupra faptei ei de rhai înainte şi asupra celei re: cente: nici o tăgadă. .Aceasta:mi procură plăcere, dar şi durere. Căci e plăcut să scapi, tu însuti, din. nenorocire, dar e neplăcut să arunci acolo pe prietenii tăi. Dar toate [321] 53 SOFOCLES 32l acestea au puţină valoare fată de salvarea mea", termină paznicul descrierea, cu egoismul lui firesc, pe lângă care frica de Creon pe de-o parte, o admiratie mută şi un seri­ timent de milă fată da Antigona pe de alta, domină fiinta lui. Antigona, care în tot timpul acesta se găseşte pe scenă, cufundată în gândurile sale, e apostrofată deodată de Creon: " Tu, care stai cu capul plecat la pământ, confirmi tu sau tăgădueşti această faptă?" Ca trezită din altă lume, din lu= mea ei, fecioara-eroină ridică capul şi, cu ochii tintă în 0= chii lui Creon, afirmă: "Da, am făcut şi nu tăgăduesc fapta". - "Şi ştiut-ai tu că a existat un edict, care opria aceasta?" - "Da, am ştiut. Edictul era doar public!" - "Şi cu toate acestea ai îndrăsnit să calci aceste legi?" - "Da! Căci nu Zeus a promulgat acest edict, nici Dike, care locueşte împreună cu zeii Infernului, n'a aşezat aceste legi pentru oameni. Şi=apoi nici nu mi-am inchipuit, că edidele tale sunt atât de puternice, încât, pornite dela un muritor, cum sunt, pot înfrânge legile nescrise şi nestră­ mutate ale zeilor şi care nu sunt nici de astăzi, nici de ieri, ci trăesc veşnic, fără ca cineva să ştie, din care timpuri au venit. Şi n'am voit să fiu pedepsită de către zei pentru căl­ carea acestor legi, ternându-rnă de vointa unui muritor". Aceasta e lumea Anligonei: sfinţenia principiilor vcş­ nice de respectare a mortilor de sânge, pietatea faţă de le.:: gile lor nescrise şi imuabila, iubirea ei fată de aceşti morti 1. Ea ştie că trebue să moară, vede însă un câştig în faptul că poate muri mai timpuriu. O viată chinuită ca a ei mai bine c să ia sfârşit cât de curând. Dureros ar fi fost pentru ea, dacă n'ar fi Înmormântat pe fratele său. Şi dacă cuiva j se pare că ea face un act de nebunie, nebun este acela, care-i aduce această învinuire. Corul e Înmărmurit de curajul Antigonei, şi mai mult pentru sine exclamă: "Neînfricată fire are acest copil al unui tată inflexibil". Nu înconjoară nenorocirile" 2. O pauză cleei, după care vine răspunsul infuriat al lui Creon. Por= nind dela cuvântul w!J.6s al corului, el sustine, cu pilde din lumea sa, din lumea aparentelor, că şi cea mai îndărătnică fire se frânge ca şi fierul prea mult călit, că şi calul cel mai •• Codrul Cosminului" X-XII 21 [322] 322 DIMITRIE MARMELlUC buiac se domoleşte cu un frâu, energic aplicat. Antigona d avut temeritatea să calce legile existente şi a căzut apoi în a doua vină, lăudându-se cu această crimă. El, Creon, n'ar fi bărbat, ci ar fi ea, .Ântigona, dacă n'ar urma imediat pc­ deapsa, care va veni, chiar dacă ea ar fi mai înrudită cu el decât oricine se Închină la altarul aceluiaşi Zeus, ocro­ titor al căminului. Şi Ismena trebue pedepsită; şi ea evi=' novată. Deaceea dă ordin să fie chemată din palat. Intre timp, duelul dintre Ăntigona şi Creon se preei­ pită în versuri, şi mai târziu în stichornifii, în care lumea pic« tăţii, a divinului, a iubirii, se izbeşte de îndărătnicia oarbă a unui om, orbit de situatia sa şi care nu mai reprezintă Sta: tul, ci ambitia sa fără margini, care nu se mai sinchiscşte de autoritatea statului, ci de autoritatea Sef, căreia vrea să-i subjuge nu numai ceea ce vicază în Theba deasupra pămân­ tului. ci şi Înseşi legile zeilor din Infern. Vrei ceva mai mult decât moartea mea? Nu! Aceasta�mi ajunge. Atunci ce mai aştepţi ? Ştii doar că orice cuvânt al tău îmi face silă, precum odioasă ţi:i şi tie prezenta mea. Totuşi, cum aş fi putut câştiga mai mare glorie, decât dân ... dU.::Î fratelui meu liniştea morrnântului ? Şi aceşti bătrâni mi-ar aproba fapta, dacă frica de fine nu li-ar închide gura. Căci tirania culege multe foloase, are însă, mai presus de eate, privilegiul de a spune şi de a face ce vrea. Cum vor fi sunat aceste cuvinte des ore tiranie În A ... tena democratică, îşi poate închipui oricjn�. Cu toată afir­ marea lui Creon, că ea e singură în Theba, care crede ast­ fel, Antigona ştie că şi altă lume vede lucrurile ca şi ea, dar nu poate să se rostească. Izolarea ei s'a produs atât prin cutezanta ei eroică şi prin destinul, care urmăreşte pe fie:: nare erou sofoc1eic, cât şi prin frica, pe care cetăţenii Thebei o au de tiranul Creon. \ Duelul continuă. Creon, care se vede bătut în teoriile sale, recurge la un nou argument : Fapta Antigonei este o impietate faţă de celalt frate, faţă de Eteocles! Nu pot fi tratati arnândoi cu aceleaşi onoruri. AntigJna îi răspunde [323] 55 SOFOCLES. 323 că desigur Eteocles nu irnpărtăşeşre acolo, unde este, pă­ rerea lui Crcon. Căci Polyneikes nu e doar un sclav, ci fratele lui, iar Infernul are legi egale pentru toti mortii. Şi când Crcon sustine, cu o nouă maximă a îngustimii sale sufleteşti, că un duşman nu poate să:ţi fie drag nici după moarte, Antigona răspunde cu faimosul vers, atât de Ielurit înteles şi comentat: olh'Ol cmVS)({)'slV, ano. c:mp.qnAslv 2!fOY, care nu poate reprezenta, în gura Antigonei, o dogmă cre­ ştină, făcând din eroină o martiră I, ci pornind dela cuvin­ tcle lui Creon sX{)'p6c; şi !fD,oC;j reprezintă credinta lumci ei, il iubirii nestrămutatc fată de toţi cei de-un sânge cu ea. Ea nu se poate uni cu cei ce urcsc pe unul din morţi (Creon), ci datoria ei este împărtăşire de iubire în genera!: "Nu sunt născută pentru a împărtăşi ură, ci numai iubire" 2. Căci nici Crcon nu se referă, în versul anterior, numai la raportul sufletesc al celor doi frati morţi, ci asemănător lui i\gamemnon din Aias, emite o maximă politică, care în mintea lui are un înţeles permanent. Şi Anjigona trebue s,l",i dea un răspuns egal, pornind dela cazul dat şi cxpri­ mând deodată cu mărturisirea raportului ei fată de Creon şi fJkl de cei doi frati morti, şi o profesie de credinţă, cu care termină orice vorbă cu Creon. Este aci o artă foarte fină a lui Sofocles, de a înfăţişa, În momentul supreme! incordări dramatice, pe eroul simpa­ tizat de el ca pc o fiintă eroică iubitoare, în contrast cu antagonistul lui, care dela început e descris în culori anii:' paticc 3 şi care, în scena aceasta, c reprezentantul urei fată de alţii şi al ambiţici sale nemăsurate, nu reprezentantul sta: tului, CUCil am mai accentuat. Precum fină e şi arta ace­ IU:,lŞi Sofoc1cs, de a sintetiza un contrast foarte puternic in acelaşi cuvânt, care îl! ,gura unui personagiu înseamnă cu toiul altceva decât în gura contrariului său, deoarece scnzul adânc al cuvânlului porneşte, la amândoi, din două lumi difcr.te. In Anfig0na vorbesc despre iubire şi eroina, şi Ismcn.i şi Creon. Când cuvântul iubire c rostit de An: ligona, el svâcneştc din bătăile aceluiaşi sânge, către care se Indreapta sentimentul, pe când ia Crcon senzul cuvân- [324] 324 DIMITRIE MARMELlUC 56 tului porneşte din calcule din afară de sânge şi de suflet, . vizând doar legături politice 1, iar la Ismena cuvântul por� neşte din adâncul sufletului, îndeosebi în scena, care ur: mează. Fecioara timidă şi precaută din prolog se ridică, în fata tiranului, care urgiseşte pe rcalizatoarea unei porunci divine, ameninţând-o cu moartea, la un gest eroic, aproape egal cu al Antigonei. Infruntată de Creon prin cuvinte grele şi întrebată, dacă şi ea a luat parte la fapta Antigonei, Ismena susţine că, da, şi ea e părtaşă la fapta şi vina su= rorii sale. Brusc e respinsă de Antigona, care distinge re: sorturile iubirii Ismenei de resor1urile iubirii sale 2, Refuzată de Antigona, de-a participa la vina şi deci Ia pedeapsa ei, Ismena încearcă, împreună cu corul, o salvare a Antigonei, al cărei suflet a murit demult, apelând la inima de părinte a lui Creon şi amintind de logodna fiului acestuia, Hairnon, cu Antigona. Ism. Cum? Vei ucide pe logodnica fiului tău? Cr. Da, căci se pot ara şi ogoarele altora a. Ism. Nu însă într' o atât de frumoasă potrivire. CI. Dar eu urăsc femeile ticăloase, când e vorba de fiul meu. Ism. Scumpe Haimon, cum te nesocoteşte tatăl tău! Cr. Prea mă chinueşti şi tu şi această căsătorie a ta. Corul. Vrei întradevăr să i=o răpeşti fiului tău? Cr. Hades va distruge, în locul meu, această că: săiorie. Şi Creon repetă încă odată sentinţa de moarte a An.::' tigonei, dând ordin ca ambele fete să fie închise şi păzite în palat, unde intră şi el. Intreg dialogul acesta dintre Creon şi Ismena se pe: trece în prezenta Antigone,i, care intervine numai când sora sa mărturiseşte, în fata lui \ Creon, că e părtaşă la fapta sa. Totuşi o serie de editori şi critici atribue Antigonei v. 572, pe care codicii cei \mai buni i=l atribuc Ismcnei 4, Motivul acestei rcpartizări împotriva codicilor ar fi, după părerea lui F. Allegre5, de natură psihologică. Antigona [325] 57 SOFOCLES 325 iubeşte mult pe Haimon şi tăinueşte acest sentiment pro.:­ fund, până. ce cuvintele "femei ticăloase" o sgudue din tăcere, şi ea exclamă, mai mult pentru sine, cuvintele din versul amintit. E. Howald 1 crede că Ăntigona exclamă acest vers, vorbind pentru sine, deoarece cuvintele lui Crcon jignesc partida ei şi pentrucă, oricum am interpreta cuvin­ tele abv ASXO� din v. 573, ele nu se potrivesc decât pcn­ iru Antigona. Iar Jebb 2 dă acestei chestiuni aceeaşi expli­ caţie ca şi F. Allegre, crezând că în caz contrar s'ar pierde una din ceie mai fine trăsături psihologice ale actiunii dra­ matice. Eroii lui Sofoc1es sunt, de obiceiu, cuprinşi de o mare şi singură pasiune, în fata căreia arnutesc toate celelalte in­ clinatiunii suficteşti. Antigona vrea să-şi îndeplinească cu orice sacrificiu o datorie, care .... j este dictată de legile nescrise, stăpânite de duhul zeilor din Infern şi de glasul sângelui. Sufletul ei e cuprins, întreg, de pasiunea pentru această datorie. Numai din această stare sufletească a ei se explică şi faptul celei de-a doua înmorrnântări a trupului lui Poly.= ncikes, care ZI fost atât de mult comentată 3, şi din care s'a căutat a se crea o nouă inconsecvenţă în actiunea dramatică a acestei strălucite tragedii 4. In grija ei continuă pentru trupul, care era expus, 'in orice clipă, câinilor şi pascrilor, mal ales după ce ştia bine că paznicii au înlăturat praful, aşternut infâiaşi dată peste el, Antigona vine a doua oară s<:) .... 1 înmorrnântezc. Şi ar mai fi venit, desigur, dacă n'ar fi fost prinsă. Intr' o astfel de sifuaţie sufletească, orice alt sentiment frece pc planul al doilea. Chiar dacă Antigona ar fi iubit pe Haimon în măsură mult mai mare, de cum crede l�'. Al!egre, în fata lui Crcon, pe care l-a biruit cu curajul, izvorit din marea ei pasiune, nu şi-ar fi arătat această slă­ biciune 5. Deaceea versul 572 este a se considera o continuare el v. 569 şi a se atribui Ismenei, cum vor codicii, iar cu= vântul ),sxo; din versul următor este a se interpreta prin: această căsătorie, despre care îmi vorbeşti 6, această căsă­ torie a ta. [326] 326 DJMlTRlE �1ARMELlUC 58 Încordarca sufletească a atins culmea. Creon a con", damnat, în orbirea sa, şi pe nevinovata Ismcna. Drumul sere moarte e irevocabil pentru Antigona. Tragedia ar putea lua sfârşit aci, şi cânrecul corului despre nenorocirile, care au adus pieirea Labdachizilor până la ultimul lor vlăstar, ne dă impresia unui finalI. "Fericiti sunt muritorii, a căror viaţă n'a fost Încercată de nenorociri. Căci pe aceia, cărora un zeu /i'::3 sguduit casa, nenorocirea ii pândeste din generatie în generatie. Văd casa Labdachizilor, asupra căreia s'au îngrămădit nenorociri peste nenorociri 2, o generatie nehberând de acestea pe cea ce urmează. Acuma a venit rândul la ultimul vlăstar. Cine poate infrâna puterea la, Zeus? N'o învinge nic: Somnui, care grăbeşte imbătrânirc» tufurora 3, n'o slăbesc nici lunile neobosite, ci veşnic tânăr stăpâneşti peste stră­ lucirea scânteietoare a Olimpu!ui. Peste toate veacurile, in trecut ca şi în viitor, CI domnit si va domni această lCQC a ta: nici o fericire prea mare nu' vine în viaţa omului <-� fără de nenorocire. SDcranra nestatornică este pentru unii un bine, pentru altii o jnşel;re a poftelor lor uşuratice... In!cleaptă este zicătoarea: I�ăull se parc un bin, aceluia, al cărui spin: un zeu îl mână spre dezastru ... " Dar acest cântec, cu strălucita lui antiteză dinrrc mă. retia, neatinsă de nimic, a lui Zeus şi rătăcire» vesnica LI omului, care a influentat pocsia "Ideal şi viaţă" a lui Schdler 4, este numai o pauză în incordarca auditoriului. Cu rnăestria sa Sofocles pregi:lJeşie alte peripeţii, pentru Zi demonstra de' finitiv orbirea şi încăpăţînarea lui Crcon, la care, în primul rând, S2 refer,'} sfârsitoţstasunonului de mai sus. <2':>.Duntat de cor apare Haimon, fiul cel mai tânăr al lui Creon, fIgură inventată de Sofocles în scopul drama­ turgiei sale, ca şi [smena şi ca şi Tciresias, deoarece in epopee I-Iaimon moare înaintea lui Oidipus D. Ingrijoral 1 se adresează fată! său: "Tu nu vii doar mânios din cauza sentintei definitive, ce am dat in privinţa Anjjgonei. Ţie trebue Să"'tl fiu drag, orice aş face". Plecat îi răspunde I-IailTJOn la inceput. ".Ai tău sunt, t ! [327] -- 59 SOFOCLES 32l tată, sfaturile tale înţelepte mă conduc, şi 11ICIO căsătorie nu va fi pentru mine mai importantă decât conducerea fa". Creon, încântat de această atitudine a lui Haimon, de: bitcază din nou câteva principii asupra raportului dintre pă­ rinţi şi copii, cari trebue să aibă aceiaşi prieteni şi aceiaşi duşmani, pentru a ajunge la legătura dintre Haimon şi An: tigona, pe care el, Crcon, el condamnat-o definitiv, deoarece a prins-o, singură în tot oraşul, ncascultând de porunca lui. Nimic nu e mai rău ca anarhia, şi niciodată nu e bine sa te laşi învins de o femeie. Deaceea Haimon să. renunte Ia logodnica sa, care e o femee rea şi va fi, deci, şi un pri­ elen rău în casă. Cuviincios îi replică Hairnon că zeii au dat omului raţiunea ca cel mai mare bine. ,,;3i eu" - un gest nervos al tiranului îl face să nu continue ideia, că. el, fiul, ar vrea s3-"'şi readucă părintele la ratiune 1 - "l1'aş putea spune că n' ai dreptate, dar şi altul poate avea o idee bună". Datoria lui, ca fiu, este, de a prinde toi ce se vorbeşte în popor despre Rege. Şi poporul întreg jeleşte so.irfa Antigonei, care, in urma celei mai glorioase fapte, trebue să moară în mod atât de nedemn. Nu i se cuvine ei cea mai mare cinstire 2 pentru faptul că, înrnorrnânrând pe fratele ei, nu I-a lăsat să fie pradă câinilor şi pascrilor ? Aceste se vorbesc in taină prin oraş. Pentru el, Hul, nu cnimic mai scump ca prosperitatea părintelui său. Deaceea Crcon să nu creadă, că numai ceea ce spune el este ade­ vărat. Căci, de obiceiu, cei ce cred că numai ci posedă in'" tcligentă, darul d<: a vorbi şi sunet ca nimeni altul, se do­ vedcsc a fi, la o cercetare mai amănunţită, nişte găunoşi. Omul înţelept nu se ruşinează să invete dela altii cât de mult, dar mai ales să nu în coarde prea tare struna. Căci cine nu ştie să cedeze, păţeşte ca şi copacii, cari nu se îndoaie în fata suvoaiclor furtunarcce şi sunt smulşi cu ră=­ dăcină cu toi, sau ca acei conducători de corăbii, cari nu ŞtiU sa se strccoare printre primejdii, în mijlocul valurilor, şi se prăbuşesc sub propriile lor vase. Deabia după ce i-a vorbit timid şi cuviincios şi el trc­ cui apoi la sentinţe, în felul învăţat dela tatăl său, Harmon [328] 328 DIl'>1ITRIE MARMELIUC 60 indrăsncşte să-şi formuleze rugămintea: "Dar cedează şi tu în sufletul tău şi schimbă-ţi hotărîrea" 1. Căci rar se gă ... seşte om, care, în urma experientei sale bogate, să ştie tot: dcauna ce trebue să facă. Şi atunci e bine să profite de sfatul altuia, dacă e intelept. In fot timpul discursului lui Haimon, furia lui Crcon creşte, se umflă. Un copil, care pe deasupra mai e şi fiul său, vine să::Î dea sfaturi, cum trebue sa se comporte el, regele şi stăpânul Thebei, fată de îndatoririle sale, şi ia Jz ccastă atitudine elin cauza unei muieri, pentru care sfidează pe părintele său. In duelul de cuvinte, ce urmează între tată şi fiu, Creon îşi desvălue şi mai mult întreaga sa fiinţă. Nu atât de mul sfatul şi interesele lui, cât orgoliul său personal, de a nu se lăsa bătut de o femeie, şi pasiunea de a fi stăpân absolut îl mână mereu spre pieire. Când Haimon îi spune, că poporul întreg din Theba îi dă dreptate Anti ... gonei, crezând-o nevinovată, Creon îi răspunde: "Statul îmi va dicta mie, ce ordine să dau 7", iar mai apoi ., Pentru altul decât pentru mine trebue să stăpânesc acest pământ?". Jar când Haimon îi replică, că "nu există stat, care îi 3=­ parti ne unui singur om", Creon îl întreabă "Dar statul nu se socoteşte a fi a domnitorului?" - "Peste un pământ deşert ai putea domni singur", îi replică Haimon. Creon re­ proşeazăapoi, pe ton tot mai iritat, fiului său, că din cauza femeii aceleia se pune la ceartă cu tatăl său, îl numeşte fi ... inţă mârşavă şi sclav al unei muieri, până ce, scos cu de­ săvârşire din minti, dă ordin unui sclav Si1 aducă din pa ... lat � pe Antigona, ca să fie ucisă sub ochii logodnicului ei. Enervat peste măsură, Haimon, după ce arncninţasc pe tatăl său că se va sinucide 3, îi repetă şi mai clar amc­ nintarca, şi spunându-i.vcă nu ... [ va mai vedea niciodată, părăseşte furios scena. Niciun cuvânt n'a ieşit din gura lui despre iubirea sa pentru fecioara . -eroină. ţ::unoscând bine pe tatăl său, el vrea să-: facă un serviciu;', spunându-i ce se vorbeşte în oraş despre fapta Antigonel şi atitudinea lui, a tiranului. E ultima încercare omenească, de a ... l scoate din orbirea şi în: căpăţinarca sa. [329] - 61 SOFOCLES 329 Ingrijorat, corul atrage atentia lui Creon asupra stării sufleteşti, în care a plecat Haimon. La vârsta lui poate să- şi facă ceva. -- "Facă ce vrea!" răspunde Creon nepă­ sător, "fetele tot nu le va salva". La întrebarea corului, dacă pedeapsa rămâne şi pentru Ismena, Creon se răsgân­ deştc şi fixează apoi pedeapsa numai pentru Antigona. Nu delapidare nici decapitare, ci închisoare într' o peşteră părăsită, unde i se va da zilnic atâta de mâncare, ca să-si târască viata dela o zi la alta. Astfel, după părerea lui, şi oraşul va scăpa de pângărire, iar ea va avea timp să se roage lui Hades, singurul zeu pe care-I venerează, ca s'o susţic în viaţă sau se va convinge, că este zădarnic să venereze împărăţia lui Hadcs 1. Creon intră în palat. Corul inlor:.ează al treilea stasimon despre puterea lui Eros ncînvinsul, care se aruncă asupra prăzii sale 2 şi care acuşi doarme in obrăgiorii fragezi ai unei fecioare, acuşi păşeşte, ca un uriaş, peste mări şi peste meleaguri, locuite de sălbătăciuni. Nici zeii nu scapă de el, nici oamenii. Şi cine e cuprins de el, înebuneşte. El târăşte la ruină şi sufletele celor drepţi, făcându-i nedrepti. EI a intărâtat şi cearta aceasta dintre tată şi fiu. Farmecul, ce scânteie din ochii doritci miresc, a biruit ... Nici Haimon, nici Anîigona nu amintesc nimic de iubirea. lor reciprocă. Corul umple această lacună, cântând puterea dragostei, care l"a sedus pe Haimon să aibă, la sfârşitul dialogului dintre ei. atitudinea acea hotărîtă fată de tatăl său. Motivul iubirii, pe care un poet modern l ... ar fi întrebuinţat în largă măsură într' o dramă ca Anfigona, So: Iocles il valorifică numai în mod liric 3. Antigona e scoasă din palat de doi trabanţi. Corul � cuprins de milă. Către ei, cetăţenii pământului strămoşesc, se adresează ea în stihuri lirice, pline de durere, acuma, când face cel din urmă drum, când vede pentru cea din urmă oară lumina soarelui şi când, nenuntită, merge să se căsă­ torcască cu Acheron. Corul încearcă s'o mângâie cu gloria ce şi-a câştigat, alcgându-şi sincură, în mod autonom, calea spre Infern. Ăntigonei îi apare în minte Niobc, fiica lui T antalos, [330] ;330 DIMITPIE MAR�fEUUC 62 care de durere s'a transformat în stâncă, bătută de ploi ŞI de furtuni, şi de sub ale că: ei gene curg mereu şiroaie de lacrimi. Un demon j:a dat şi ei soarte asemănătoare. Când corul îi răspunde că aceea a fost zeită şi os de zei şi că ei, Antigonei, i se rezervă o mare glorie, având, după moarte, soarta unei zeiţe, Antigona se crede luată în râs, deoarece ea n'a murit încă. Se adresează atunci către oraş şi cetătcnii lui, către izvoarele dirkcice şi către imprejuri­ mile Thebei, chernându-i martori pe toţi pentru ceea ce i se întâmplă, ca, neplânsă de prieteni, să se coboare, con­ damnată după legi noui, într'un straniu mormânt de pietre ingrămăditc, unde nu va fi nici cu mortii, nici cu viii. Corul îi aminteşte iarăşi, de data aceasta mai drastic, că mergând prea departe în îndrăsneala ei, s'a izbit de tronul zeitei Dike 1, având de ispăşit o vină din strămoşi. Desigur că eroina a făcut un gcsi la cuvintele corului, că a mers prea departe în îndrăsneala ei, şi atunci corul, în sufletul căruia mila se luptă cu neputinta, de a se avânta până la înălţimea faptei Antigonei, atenuează putin asprimea primelor cuvinte. Durere nouă umple sufletul eroinci, când i se amin­ teste de blestemul casei sale, din care, prin impreunare ne: nororită, s'anăscut şi ea, nenorocita 2. Incărcată încă cu acest blestem, se pogoară acuma la ei, la morţi. ŞI precum o căsătorie nelegiuită a fost originea fiinţării sale, tot o că: sătorie il fratelui ei, pentru care s'a Jertfit, o invocă )'1,nfl: gona ca motiv nemijlocit al mortii sale 3, Corul îi replică iarăşi pe acelaşi ion. V rea s'o izoleze cu dcsăvârsire de orice fiintă părnânteană. Deaceea, Jeg-ân-� du-se de pomenirea frafel�i ci, îi spune: ,.) Da, \::s1e� Ui 1 act de pietate, ceea ce ai făcut fu; dar puterea statului nu trebue să fie încălcată niciodată. Pc tine te-a pierdut firea ia voluntară" 4. Văzându-se neinţcleasă \ de nimeni, singură şi părăsită de toţi, Antigona continuă ş� mai Îndurerată jclirca soartei sale. Ncplânsă de nimeni, neiubită şi nenuntită, pleacă pc drumul ce i s'a pregătit Nu va mai vedea lumina soarelui, iar soarta ei nici un prieten n'o deplânge.' [331] 63 SOFOCLES 331 II Ce rost are această tânguire a Antigonei, careia So;.· foclcs i=a dat stihuire lirică? Pentru acţiunea dramatică această partie comatică n'are nicio importantă. N'o promo» vcază cu nimic 1. Valoarea ei a fost Însă contestată şi din punct de vedere psihologic. Nici pentru caracterizarea An: tigonei scena aceasta de tânguire n'ar prezinta nici o valoare. Dimpotrivă, ea e o greşală atât din punct de vedere estetic cât şi arhitectonic, iar din punct de vedere al caracterului An: tigonei este direct insuportabilă 2. Ei! ni prezintă pc Antigol1.1 fără caracter unitar, deoarece aici, în fata morţii, croina s'ar schimba sufleteşte, crezând că, prin fapta sa, partea adversă ar fi putut fi jignită. în drepturile ei 3. Deci cel putin in­ doine, muiere a caracterului ei. Aşa vede caracterul Antigonei şi J. L. E:lein 4, ex= plică Însă această schimbare a eroinci ca o concesie, pc care trebue s'o facă tragediei, "spre a putea fi considerată figură tragică" şi a produce milă in suflcctul spectatorilor. Fată de aceste interpretări se impune intrebarea: îsi reneagă Antigona printr'un singur cuvânt fapta? Nicăiri, nici aici, nici în cuvântarca care urmează. Antigona ştie ce-o aşteaptă, când se hotărăşte să calce cdictul lui Creon In convorbirea ei cu Ismcna din prolog ca şi în duelul Cl cu Crcon, ea declară hotărit nu numii că aşteaptă moartea, dar că o şi doreşte. Ba, ca-l provoacă chiar pe Creon 5, 5\' ucidă mai repede. Căci demult ca apartine lumii celeilalte. Dacă Sofoc!cs n'o făcea să regrefe, in faţa morţii, cu niciun cuvânt, pierderea prematura a unei vieti netrăite. jerlfa ei nu apărea poate în lumina grandioasă, în care ve" dcrn şi astăzi fapta ci. Fioru] morţii este un sentiment atâl de natural, încât Sofodes n'a ezitat să-I lege şi de figura tr�lgică ZI giganficului Aias 0. Cu atât mai mult putea el S,] m arate, că şi dârza Anflgona este femeie, cu roate facui" fitile şi sentimentele omeneşti, şi sit sporească asffcl valoarea jertfei ci, arătându-ne, prin propria-i tânguire, că hotărirea pentru inmormântarca fratelui ei il fost luată cu sacrificiul w�ei vieţi tinere, ce se cerea trai!ă 7. Dar nici o părere de rau pentru pioasa ei faptă. Dilllpi..)jrivă, când apare Crcon şi zorcştc pe trabanţi, s'o ,1 I 11 ij It. [332] .332 DIMITI fere din cauza greşelei lui Creon. Căci toate altarele sunt pângărite de bucăţi de carne, rupte din tru pul nenorociiului •• •.• · al lui Oidipus. Deaceea Creon trebue să chibzucască. Omul •. poate greşi, dar cine caută să Îndrepte răul făcut cu o clipă mai de vreme, nu e om prost nici nenorocit. Deaceea sfatul ce i-l dă e, să nu se lupte cu un mort, să nu-l omoare a doua oa�. . O reculegere a lui Creon, la auzul acestui sfat, atât de prietenesc şi de înţelept, venit din sfere supraomeneşti, ar fi fost salvatoare pentru el şi familia lui, dar ar fi fost în contrazicere cu întreg caracterul lui, aşa cum ni-] zugrăveşte Sofocles. In loc să recunoască că drumul, pe care a mers până acuma, e greşit, că \ ordinea lui părnânteană nu poate birui ordinea cealaltă, divină, reprezentată de Anligona şi de Tciresias, el se înfurie ca totdeauna, când c sfătuit bine, [339] p 71 SOFOCLES 339 şi . aruncă neprihănitului tâlcuitor al voinţei zeilor cea mai grozavă dintre insulte: că şi el, Teiresias, a fost cumpărat .dc duşmanii lui, ca să-I răstoarne. Dar pot să pună în joc roate comorile de metal şi de aur din Sardes şi din. India, .pe Polyneikes nu-l vor aşeza, în mormânt, nici dacă pasc­ riIe vor duce bucăţi din cadavrul lui până Ia tronul lui Zeus. � "Niciodată nu mă voiu teme de o astfel de pân­ gărire, pentru a-i da, un mormânt, deoarece ştiu bine că niciun om nu poate pângări pe zei" 1. Ingrozit de această blasfemie, Teiresias încearcă să-I aducă, pe un ton mai iritat, pe calea realităţilor. EI vede, în atitudinea lui Creon, tirania scmeţindu-se împotriva voinţei zeilor. Deaceea, când acesta declară cu îndârjire că nimic nu-i va putea îndoi hotărîrea, preotul se schimbă în profet, care îi prezice întreaga soartă, ce-l aşteaptă: "Nu se vor întâmpla multe alergări 2 ale soarelui, şi tu vei ispăşi cu moartea unuia din ai tăi vina, că ai aruncat sub pământ o fiinţă vie, inchizând-o în mod nedemn în mormânt, şi tii în schimb aici, pe pământ, ceea ce aparţine zeilor de sub pământ: un cadavru neînmorrnântat, asupra căruia nici tu n'ai vr'un drept, nici zeii de sus; aceasta e curată silnicie". Din cauza aceasta Eriniile, cari urmăresc pe criminali, îl pândesc pz Creon cu aceleaşi nenorociri, pe care el le-a cauzat altora. Peste puţin, în casa lui vor izbucni vaete de bărbaţi şi de femei. Cu duşmănie se răsvrătcsc împotriva lui toate cetăţile, în care bucăţi din cadavrele ncînmormân­ tate, ce le aparţin, au fost târîte pe altare, infectându-le cu mirosul lor spurcat 3. Ultima şi cea mai înaltă autoritate a vorbit. Interventia lui Teiresias e necesară, spre a dovedi că îndărătnicia lui Creon nu cedează nici faţă de zei, al căror interpret legal şi fără greş este bătrânul preot al Thebei, dar şi că or­ dinea reprezentată de Creon s'a izbit de ordinea divină, dic­ fată de legi nescrise, care trebue să birue. Prin aceasta se lămureşte însă şi una din problemele esenţiale ale Antigone) : Creon c arătat de către Teiresias ca singurul vinovat . .Anti: gonci nu i se reproşează nimic. Ea este nevinovată. Ea