& * INTREPfl^NDfeHEA P tflQ G țl'Â F IC Ă Nr. 4 , B -lf C U I< E Ș T J > * > j, i । A® d t-w whw ~ i * ACADEMIA REPUBLICII P O P U L A RE R O M î NE BULETIN Ș T11 N Ț I FI C SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE n < a SUMAR Pag- N. SĂLĂGEANU și G. GALAN, Despre determinarea nevoii de apă a plantelor în vederea stabilirii datei udărilor ................................................................... 5 X. BĂLAN, M. BOTZAN, GH. AVRIGEANU, E. MICLEA, V, APOSTOL, GH. SALAY, V. CONESCU, T. PURDEL și V. CAZAN, Cercetări asupra irigării bumbacului în Republica Populară Romînă 33 GH. CONSTANTINESCU și M. OȘLOBEANU, Bazele teoretice ale operațiilor în verde —- ciupit și cîrnit — aplicate la vița de vie ............................................ ............. 43 AL. PRIADCENCU, AF. IAZAGI, V. VELICAN, L. DRĂGHICI, I. BRETAN, I.; GOLOGAN, VL. DALAS, A. MELACRINOS, E. BOLDEA, V. CIOBOTARU și CL. MICLEA, Cele mai bune soiuri de grîu de primăvară pentru Republica Populară Romînă .................. 51 ALEXANDRU P. BUȘILĂ, Contribuții la studiul tehnicii altoirii cerealelor prin metoda trans- plantării embrionilor pe endosperm străin 1952—1953 .............................. 109 V. MOȘNEAGĂ, D. DANIEL, S. BADEA, M. DUMITRESCU, S. ENESCU, Z. STĂNESCU, A. MOȘNEAGĂ, M. BÎRSAN, C. MICLEA și V. DALAS, Perspective pentru sporirea produc- ției de porumb în Republica Populară Romînă prin folosirea seminței hibride............. 135 DUMITRU PUȘCARU, EVDOCHIA PUȘCARU, FELICIA SAGHIN, VLADlMIR TASCENCO, VALERIA CREȚU și LUXIȚA LUPAN, Contribuții la stabilirea valorii nutritive a pășunilor din Munții Bdcegi prin metoda experiențelor de digestibilitate făcute pe pășune ...... 161 I. POPESCU-ZELETIN și S. ARMĂȘESCU, Studiu comparativ asupra elementelor dendrometrice cu privire la producția arboretelor de molid din Republica Ropulară Romînă.............. 171 ' I. LUPE șil. CATRINA, Contribuții la îmbunătățirea metodei coridorului pentru perdelele de protecție 183 EUGEN A. PORA, PETRE BĂNĂRESCU, DUMITRU ROȘCA șiCAROL WITTENBERGER, Comportarea la variații de salinitate. Nota XXXVI. .Acțiunea hipersalinităților naturale asupra limitelor de rezistență la salinități variabile și a morfologiei peștelui Pomatoschistus microps leopardinus (Nordm.) .......................................Kj.......................... 203 EUGEN A. PORA, D. I. ROȘCA și F. STOICOVICI, Biologia stavridului din Marea Neagră. VI. Pro- duși de excreție azotați și neazotați din urină ................................. . .' 217 CONSTANTIN BONCIU și ANA POPESCU, Contribuțiila studiul leziunilor produse de sarcosporidii la șoarecele alb.................................................................. 229 L. M. BURUIANĂ, N. GLUHOVSCHI și M. P. BUTARU, Variația hialuronidazei din spermă de berbec sub influența rațiilor alimentare bogate în protide......................... 243 GH. BOMBIȚĂ, Mamiferele din glaciarul peșterilor de la Baia de Fier, Rezultatele paleontologice ale săpăturilor din anul 1951 ..................................................... 253 IULIU PRODAN, Contribuții la cunoașterea răspîndirii și sistematicii genului Thymus în Republica Populară Romînă ................................................................ 301 VICTORIA CÎNDEA, O larvă nouă de tendipedid Orthocladius L. barbata Cîndea și două tendipedide noi pentru fauna Republicii Populare Romîne ....................................... 309 A. ALEXINSCHI și MIHAI PEIU, Contribuții la cunoașterea Lepidopterelor din Oltenia (Comuna Căciulătești și pădurile Roaba și Sadova, Reg. Craiova)........................... 319 VASILE IONESCU, Contribuții la cunoașterea Tenthredinidelor(insecteHimenoptere)dinRepublica Populară Romînă ................................ ............ ;................... '329 S. PANIN, Considerații asupra unor specii orientale de Coleoptere din fauna Republicii Populare Romîne ....................................................................... 341 EMIL POP, Studii botanice în mlaștinile noastre de turbă .................................. 347 EDITURA A CADE M I E I R E P U B L 1 C I I POPULA RE.ROMÎNE ACADEMIE DE LA ' REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE AKAAEMHS PyMblHCKOft HAPOAHOfi PECnyBJIKKK BULLETIN SCIENTIFIQUE SECTION DES SCIENCES BIOLOGIQUES AGRONOMIQUES, GEOLOGIQUES EL' GEOGRAPHIQUES H A y M H bl fî B E C T H H K OTUEJIEHHE BHOJIOrnnECKHX, ArPOHOMEHECKHX, rEOJIOrHHEGKHX H rEOrPAOHHECKHX HAYK Tome VI, N° 1 Janvier-mars 1954 Tom VI, > 1 flimapt — MapT 1954 S O M M A I R E Page N. SĂLĂGEANU et G. GALAN, De la d&ermination du besoin d’eau des plantes en vue d’etablir Ies moments des arrosages .............................. . •.............................. . 5 I. BĂLAN, M. BOTZAN, GH. AVRIGEANU, E. MICLEA, V. APOSTOL, GH. SALAY, V. CO- NESCU, T. PURDEL et V. CAZAN, Recherches sur 1’ irrigation du cotonnier dans la Rdpublique Populaire Roumaine ................................................... . ........ 33 GH. CONSTANTINESCU et M. OȘLOBEANU, Les bases theoriques des operations en vert —pince- ment et rognage— appliquSes â la vigne................................................. 43 AL. PRIADCENCU, AF. IAZAGI, V. VELICAN, L. DRĂGHICI, I. BRETAN, I. GOLOGAN, VL. DALAS, A. MELACRINOS, E. BOLDEA, V.CIOBOTARU et CL. MICLEA, Les meilleures varietes de b!6 de printemps pour la Republique Populaire Roumaine ................... 51 ALEXANDRU P. BUȘILĂ, Contributions ă l’itude de la technique du greffage des c6r6ales ă l’aide de la mdthode de transplantation de l’embryon sur un endosperme etranger 1952—1953 ..... 109 V. MOȘNEAGĂ, D. DANIEL, S. BADEA, M. DUMITRESCU, S. ENESCU, Z. STĂNESCU, A* MOȘNEAGĂ, M. BÎRSĂN, C. MICLEA et V. DALAS, Les perspectives. d’augmentation de la prod.uction du ma'isdans la Republique Populaire Roumaine par l’emploi des semences hybrides 135 DUMITRU PUȘCARU, EVDOCHIA PUȘCARU, FELICIA SAGHIN, VLADIMIR TASCENCO, ‘ VALERIA CREȚU et LUXIȚA LUPAN, Contributions ă l’dtablissement de la valeur nutritive des pâturages des Monts Bucegi par la methode des exp6riences de digestibilitd, effectuecs sur le pacage meme ......................................................................... 161 I, POPESCU-ZELETIN et S. ARMĂȘESCU, £tude comparative des 616ments dendrometriques concer- nant la productidn des peuplements d’epicea de la Republique Populaire Roumaine............. 171 I. LUPE et I. CATRINA, Contributions ă l’amâlioration de la methode du corridor pour les 6crans forestiera ................................................................. . . . • 183 EUGEN A. PORA, PETRE BĂNĂRESCU, DUMITRU ROȘCA et CAROL WlTTENBERGER, Les comportements aux variations de salinite. Note XXXVI. L’action des hypersalinites natureiles sur Ies limîtes de la rSsistance ă des salinites variables et la morphologie du poisson Pomatoschistus nucrops leopardinus (Nordm.F........................................ . *................ 203 EUGEN A. PORA, D. I. ROȘCA et F. STOICOVICI, La biologie du Trachurus trachurus mediter- raneus de la Mer Noire. VI. Produits d’excretion, azotes et non azotes, des urines.... 217 CONSTANTIN BONCIU et ANA POPESCU, Contributions ă FStude des lesions provoquees par les sarcosporidies au rat albinos....................................................... 229 L. M. BURUIANĂ, N. GLUHOVSCHI et M. P. BUTARU, Les variations de l’hyaluronidase sper- matique du bâlier sous l’influence d’une alimentation riche en protides .............. 243 GH. BOMBIȚĂ, Mammifdres des couches glaciaires des cavernes de Baia de Fier. R^sultats pateonto- logiques des fouilles de 1951 ................................................... 253 IULIU PRODAN, Contributions â la connaissance delarepartition et delasyst^matique du genre Thynius dans la Republique Populaire Roumaine ......... i . i ................................ 301 VICTORIA CÎNDEA, Une nouvelle larve de tendip^didS, Orthocladius L barbata Cîndea et deux ten- dipedides nouveaux pour la faune de la Republique Populaire Roumaine . . . ........... 309 A. ALEXINSCHI et MIHAI PEIU, Contributions â* la connaissance des Jepidoptfcres d’Olt6nie (Commune de Căciulătești et forets de Roaba et de Sadova, Region de Craiova).......... 319 VASILE IONESCU, Contributions â la connaissance des TenthredinidSs (insectes hymenoptdres) de la Rdpublique Populaire Roumaine . . . . . . . . ...... . . . . . . . ... • 329 S. PANIN, Considerations sur certaines esp^ces orientales de col€opt^res de la faune de la Republique Populaire Roumaine................................................................ j .... . 341 EMIL POP, Etudes botaniques dans Ies tourbi^res de la Republique Populaire Roumaine............... 347 COflEPîKAH HE Cip. H. C0JI84$KAHy ii r. TAJIAH, 06 onpe#ejieHnH noTpeâHocni b bo/io pacrcimii ycia- HOBjieiiHM cpoica opunieuna . ............................................................. H.-B3JIAH. M. B0T3AH, r. ABPH/DKAHy, E. MHKJLH, B. AHOCTOJI, r. CAJIAĂ, B. KOHECKy, T. nyP4EJI h B. KA3AH, Hcc-Jie/touaiine no opouienino xaonnaTHUKa b PyMbiHCKOM Hapo/iHoii PeenyâJMiKe....................................... . . ........... r. KOHCTAHTHHECKy m M. OCJlOBHIiy TeopeTiiuecicne odoofiouaHHn sejienoii no^pesKn Bnuorpy^HHKOB — npniijHnMBaima n .......................................................... A. nPH^HEHKy, A. H3A45KH, B. BEJIHKAH, JI. #P3rHH, H. BPETAH, H. FOJIOTAH, B. 4AJIAC, A. MEJIAKPHHO0, E. EO Mff B. HOBOTAPy n K. MHKJIR, Han^yqiuno copTa iipOBoă nmo.uium #jia PyMMHCicoii HapoAudâ Peo.iydjuțKii............................. A. ByHIHJIQ, k iicojieziOBaHaio Texmucn npmH'ucn ajiaicou nocpe^crBOM nevoia nepeca^Kir 3apo4Liineîi na uyîKOÎi oiiAoenepM 1952—1953 .............. ..................... B. MOIHHEAra.4. 4AHHEJI, C. BA4^, M. 4yhHTPECKy, O. 9HECKy, 3.rCT9HHECKy, A. M0IIIHEAr9, M. BLIPCAH, K. MHKJI3 n B. 40JIAC, neponeieTUBM noBLUnemin ypojKaes icyicypyaM b PyMMHOKoft Hapu^noft Peenyâ^mce nyreM iicno&i>3OBMHn rndpn/iHLix comhh.......................................................................... 4. nyuiKAPy, e. nymKApy, i PyMbuicKOfi Hapo^iioft Peci yfijiiiKH................................................................................ E. non, GoTainmeCKiie ncojieflOBanim ’iopdmnLix 6ojiot PHP . . ................................ 33 43 ► 51 109 135 161 171 183 203 217 229 243 253 3bi 309 319 329 &DITIONS de L’ACADfiMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE: MS^ÂTEJIBGTBO AKAflEMHH PVMblHCKOli HAPOflHOIÎ PECnyEJIHKU ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROM INE Tomul VI 1954 - Nr. 1 COMITETUL DE REDACȚIE: N- Sălăgeanu, membru corespondent al Academiei R-P.R. ~ Redactor responsabil; A. Săvulescu, membru corespondent al Academiei R-P.R.; A- Codarcea, membru corespondent al Academiei R.P.R-; Radu Vasile, membru corespondent al Academiei R-P.R.; N. Teodoreanu, membru corespondent al Academiei R.P.R- DESPRE DETERMINAREA NEVOII DE APĂ A PLANTELOR ÎN VEDEREA STABILIRII DATEI UDĂRILOR DE N. SĂLĂGEANU MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. și G. GALAN Comunicare prezentată în ședința din 5 ianuarie 1954 I. INTRODUCERE Fenomenele fiziologice depind în mare măsură de starea de aprovizionare a plantelor cu apă. Așa de exemplu creșterea atît prin alungire cît și prin diviziunea celulelor se oprește cînd planta duce lipsă de apă. Intensitatea fotosintezei scade simți- tor cu deshidratarea celulelor asimilatoare, în timp ce intensitatea respirației e mărită. Intensitatea transpirației și starea de deschidere a stomatelor sînt de asemenea influ- ențate de cantitatea de apă din celulele plantelor. Plante bine dezvoltate și recolte bogate putem obține numai la plantele aprovi- zionate tot timpul cu cantitatea optimă de apă. Lăcuiturile irigate se impune cunoaș- terea exactă a gradului de aprovizionare a plantelor cu apă, astfel ca udările să se poată programa la timpul cel mai indicat. Recunoașterea nevoii de apă a plantelor se poate face după cantitatea de apă din x sol, sau prin metode fiziologice. Metoda stabilirii aprovizionării solului cu apă are unele neajunsuri și anume de a reclama un timp mai îndelungat și o aparatură mai complicată. Unele dintre metodele fiziologice sînt simple și permit recunoașterea stării de aprovizionare a plantelor cu apă pe cîmp, într-un timp scurt și fără aparate complicate. Conducătorii brigăzilor de culturi irigate se vor putea orienta mai ușor în supra- vegherea culturilor, după metodele fiziologice. în cele ce urmează dăm rezultatele obținute în decursul verii 1953 la culturi irigate și neirigate. JU II. PUTEREA DE REȚINERE A APEI DE SOL Pentru stabilirea puterii de reținere a apei de sol ne-am servit de metoda crio- scopică determinînd temperatura de înghețare a apei din sol cu ajutorul termometrului Beckmann. Pentru o determinare am folosit aproximativ 10 g de sol. Proba de sol se pune în eprubeta în care în mod obișnuit se determină punctul crioscopic al soluției. 6 N. SĂLĂOEANU ți G. GALĂ'N ' '2 3 DESPRE DETERMINAREA NEVOII DE APĂ A PLANTELOR 7 Pentru răcire, mai ales la determinări pe teren, poate servi în lipsă de ghiață, butanul care prin evaporare produce ușor temperatura necesară de—10’ C—12J C, ' ■ '' Noi ne-am servit de dispozitivul următor: solul mărunții se introduce în eprubetă (e), după aceea se introduce termometrul Beckmann și eprubetă (e) se astupă cu dopul (iii). \ 8 Fig. 1. — Dispozitiv pentru determinarea, crioscopică ța puterii de reținere a apei de sol. Eprubetă (e) astfel montată pe termometrul Beckmann se introduce în eprubetă (E) cu aer care servește de izolator și aceasta se astupă cu dopul (d^). Eprubetă (E) la fîndul ei este fixată în dopul (ds) care acoperă vasul(F) în care se găsește lichidul răcitor, adică butanul. Prin dopul mare (d ), de cauciuc, străbat tuburile: (d), care e pus în legătură cu butelia de butan, tubul (b) prin care se degajează vaporii de butan și tubul (c) prin caic cu ajutorul unei pere de cauciuC se introduce un curent de aer. Aerul bafbotează în butan,căruia îi provoacă evaporarea,ceea ce are ca urmare scăderea temperaturii. Termometrul (tj arată temperatura butanului (fig. 1). Rezultatele determinărilor le exprimăm în Ar adică în scăderea temperaturii de înghețare a apei din sol, în presiune osmotică, și în p. F. calculat după formula p.F. = 4,1 + log. (10) f unde t° reprezintă /°C. Am determinat puterea de reținere a apei de sol la următoarele soluri: cernoziom de la Mileanca, sol brun-roșcat de la Moara Domnească, sol brun-roșcat din grădina Facultății de biologie,și podzol din Munții Bucegi din Jepii Mari. Probele de sol au fost cernute prin sită cu ochiul de 1 mm2 și apoi au fost ținute în vase cilin- drice de tablă cu fundul de sită, iar deasupra sitei s-a pus hîrtie de filtru. Solul s-a ținut scufundat în apă distilată timp de 48 de ore, după care s-a scurs excesul de apă și s-a determinat capacitatea minimă de reținere a apei. S-a determinat apoi din timp în timp Ar la solul în curs de uscare înceată la temperatura camerei, avînd grijă ca solul înaintea fiecă ei determinări să fie bine amestecat în mojar. La alte probe din sol am determinat Ar corespunzătoare diferitelor •cantități de apă din sol în condițiile umectării. în acest caz s-a adăugat apa distilată necesară, care s-a amestecat bine cu solul în mojar și apoi s-a făcut numai decît determinarea punctului crioscopic. Rezultatele sînt trecute în tablourile nr. 1, 2,3,4 și în graficele din figurile 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9. Rezultatele diferă , după cum avem de a face cu un sol în curs de uscare treptată sau cu un sol umectat proaspăt cu apă. în general, valorile atît ale lui Ar cît și ale lui p.F. sînt mai mici în condițiile ■adăugării de apă. Cauza acestor deosebiri se atribuie așa-numitei histerezis datorită condensării capilare, care apare la valoarea corespunzătoare umidității relative a aerului, egală cu 50% (A. A. R o d e). Noi socotim că, înafară de conden- sarea vaporilor din aerul spațiilor capilare ale solurilor, intervine în acest fenomen și faptul că la solul în curs de uscare treptată, apa e reținută mai puternic, ea găsindu-se în parte ca apă de inhibiție în interiorul particulelor coloidale și în parte ea fiind adsorbită la suprafața particulelor coloidale. în condițiile Umectării, determinarea făcîndu-se imediat după umectate, fenomenele imbibiției și adsorbției se găsesc la început și cea mai mare cantitate de apă se găsește ca apă de capilaritate, ea ocupînd spațiile dintre particulele solului. Forța de capilaritate fiind mai mică decît cea deimbibiție și de adsorbție, mole- culele de apă sînt mai ușor atrase de cristalele de ghiață în cui s de formare. în natură întîlnim amîndouă aceste cazuri. Imediat după o ploaie solul se găsește în condi- țiile umectării, iar la un interval oarecare de timp după ploaie solul se află în condițiile uscării treptate. El pierde apă în parte prin evaporarea la suprafața sa și în parte prin absorbția de către rădăcinile plantelor. Cazul mai frecvent care interesează tere- nurile irigate în regiunile cu ploi rare este acela al solurilor în condițiile uscării treptate. Examinînd valorile scăderii temperaturii de înghețare a apei în soluri, constatăm că de la valoarea de 100% pînă la valoarea de 60—70% din capacitatea minimă de reținere a apei, valorile se schimbă relativ puțin, indiferent dacă avem de-a face cu soluri umectate recent sau Cu soluri aflate în condițiile uscării trep- tate. Pînă la această limită apa din sol e reținută cu forțe relativ mici precum rezultă din figurile 2, 4, 6 și 8. La umiditatea solului sub 60—70%din capacitatea minimă de reținere a apei la so- lurile cernoziom, brun-roșcat de la Moara Domnească și podzol, puterea de reținere a apei de sol crește mii puternic la micșorarea umidității solului. Lucrul acesta se vede mai ales în graficele în care puterea de reținere a apei de sol este expri- îhatăîn Ar și în presiunea osmotică în graficele din figurile 2, 4, 6 și 8. Experi- 8 4 Fig. 2. — Puterea de reținere a apei de cernoziomul de la Mileanca, în condițiile uscării treptate —o—o—o— și în condițiile umezirii treptate ...,x....x....x, c-xpiimaîă în atmosfere și A/. Pe abscisă e trecută umiditatea solului exprimată în % față de capacitatea minimă de reținere a apei de sol. Fig. 3. — Puterea de reținere a apei de cernoziomul de la Mileanca, în condițiile uscării treptate —o—o—o— și în condițiile umezirii treptate ....x....x....x, exprimată înp. F. Pe abscisă e trecută umiditatea solului în % față de capacitatea minimă de reținere agapei de sol. uscării treptate —o—o—o— și în condițiile umezirii treptate ....x....x....x, exprimată în atmosfere și At. Pe abscisă e trecută umiditatea solului în % față de capacitatea minimă de reținere a apei de sol. Fig. 5. — Puterea de reținere a apei de solul brun-roșcat de la Moara Domnească, în condițiile uscării treptate —o—o—o— și în condițiile umezirii proaspete ,...x....x....x, exprimată în p. F. Pe abscisă e trecută umiditatea solului în % față de capacitatea minimă de reținere a apei de sol. 7 11 .10 Fig. 6. — Puterea de reținere a apei de solul brun-roșcat din gradina Facultății de biologie, în condițiile uscării treptate—o—o—o— și în condițiile umezirii proaspete ....x....x....x, exprimată în atmosfere și At. Pe abscisă e trecută umiditatea solului exprimată în % față de capacitatea minimă de reținere a apei de către sol. Fig, 7.—puterea de reținere a apei de solul brun-roșcat din grădina Facultății de biologie, în condițiile uscării treptate—o—o—o—în condițiile umezirii proaspete ....x....x....x, exprimată în p. F. Pe abscisă e trecută umiditatea solului exprimată în% față de capacitatea minimă de reți- nere a apei de către sol. Fig. g. _ puterea de reținere a apei de podzolul de pe Jepii Mari din Bucegi în condițiile ’a uscării treptate—o—o—o—și în condițiile umezirii proaspete-....x....x....x, exprimată în atmosfere și At. Pe abscisă e trecută umiditatea solului exprimată în % față de capacitatea minimă de 3 reținere a apei de sol. 12 N. SĂLĂGEANU și G. GALAN 8 9 DESPRE DETERMINAREA NEVOII DE APĂ A PLANTELOR 13 ențele noastre s-au extins numai între 100% și 40% din capacitatea minimă de reți- nerea apei. Valorile maxime ia 40% se găsesc la diferitele soluri la valorile diferite. Astfel, valoarea cea, mai mare am obținut-o la solul brun-roșcat din grădina Facultății de biologie și anume Ar = —0,84°, apoi la cernoziom Ar = —0,43°, la solul brun-roșcat de la Moara Domnească At= — 0,2°, iar cea mai mică valoare am obținut-o la podzol. Puterea de reținere a apei de sol caracterizează cel mai bine posibilitatea de apro- vizionare cu apă a plantelor de către solul respectiv, ea permite totdeodată compa- rarea diferitelor soluri din acest punct de vedere. La aprecierea valorii puterii de reți- nere a apei de către sol, trebuie să ținem seama de mai mulți factori. Așa de exemplu,, am văzut mai înainte cîfcde mult diferă puterea de reținere a apei de către sol în con- dițiile uscării treptate, de aceea a unui sol proaspăt umectat cu apă. O influență apre- ciabilă o exercită și concentrația sărurilor solubile în apa din sol. Batelho da C o s t a J. W. arată că determinarea pe cale crioscopică a puterii de reținere a apei- de sol e împiedicată de concentrația sărurilor solubile care depășește 0,05 %. în determinările noastre faptul acesta reiese mai ales din valorile pentru Ar ob- ținute la 100% din capacitatea minimă de reținere a apei de sol. Podzolul sărac în săruri solubile are la 0,05 % valoarea cea mai scăzută a puncta- tului decongelare. Prezenței sărurilor solubile în apa solurilor cercetatei se datorește faptul că la solurile cu umiditatea 100%, puterea de reținere a apei nu este egală, cu 0 ci corespunde unei valori deasupra lui 0, punctul crioscopic în aceste condiții găsindu-se între —0,01° la solul brun-roșcat de la Moara Domenască în condițiile de umectate proaspătă și — 0,22°C la cernoziom. După A- Crafts, H. Currier și K. Stoching, cele mai multe soluri au la umiditatea de cîmp, la care ele rețin capacitatea maximă de apă împotriva gravitației, o putere de reținere a apei cuprinsă între 0,1 și 1 atm de cele mai multe ori ea fiind mai mică de 0,5 atm. Structura solului exercită și ea o influență puternică asupra^puterii de reținere a apei de către solul respectiv. Cu cît solul este mai prăfuit, cu atît suprafața particu- lelor sale este mai mare și cu atît puterea de reținere a apei este mai mare. Așa de exem- plu solul brun-roșcat de la Moara Domnească, cu o structură relativ bună, are o putere de reținere a apei mult mai mică decît cernoziomul de la Mileanca și decît solul brun-roșcat din grădina Facultății de biologie, cu o structură mult mai rea. Așa de exemplu, la o umiditate de 80% din capacitatea minimă de reținere a apei,, solului brun-roșcat de la Moara Domnească îi corespunde o putere .de reținere a apei de Ar = 0,05°C. Cernoziomului de la Mileanca îi corespunde în aceste condiții o putere de reținere a apei egală cu —0,15°C, iar solului din grădina Facultății de biologie cu —0,158°C. Pentru viața plantelor sînt însemnate valorile puterii de reținere a apei de sol,, și anume aceea care indică posibilitatea unei bune aprovizionări a plantelor cu apă, precum și acele valori cărora le corespunde aprovizionarea insuficientă cu apă. în această privință diferiți cercetători au acordat o atenție deosebită valorii puterii de reținere a apei de către sol în momentul începutului veștejirii durabile a plantelor, corespunzătoare coeficientului veștejirii. L. J. Briggs și H. L. Shantz: au arătat prin numeroasele lor determinări că la diferitele plante coeficientul vește- jirii aceluiași sol este același. Cercetările mai recente au stabilit însă deosebiri. Așa de exemplu, F ed o r o v s k i D. V. arată că la același sol (cernoziom 40% + nisip 60%) coeficientul veștejirii la castraveți este la umiditatea solului de 10,33%, iar la floarea soarelui este de 7,03%. în ceea ce privește puterea de reținere a apei corespunzătoare coeficientului veștejirii, Furrs S. și Reevek dau valoarea. în jurul a 9,1 atm {p.F. = 3,97 atm). Plantele mor cînd puterea de reținere a apei de sol e la 22,2 atm {p.F. = 4,36). R u s s e 1 M. B. găsește că la coeficientul veștejirii corespunde o puteie de reținere a apei dep.F. = 4,18. Batelho da Costa J. W. găsește că la toate solurile umiditatea veștejirii este aceeași, ea corespunzînd la 16 atmosfere, p.F. fiind egal cu 4,2 atm în medie și oscilînd între p.F. ~ 4,0 și 4,4 atm. S. I. Dolgov găsește pentru puterea de reținere a apei de diferite soluri valori asemănătoare, ele fiiind cuprinse între 9,1 și 29,5 atm, p.F. fiind cuprins între 3,96 și 4,44 atm. Coeficientul veștejirii are însă numai o valoare relativă în stabilirea nevoii de apă a plantelor. Așa precum arată K a r a ș e v M. K., plantele pot absorbi apă din sol și sub coeficientul veștejirii deoarece ele mor cînd solul conține o cantitate de apă cu mult mai mică decît aceea corespunzătoare coeficientului de veștejire.Pe de altă parte, plantele duc lipsă de apă și la umiditate puțin mai ridicată decît aceea cores- punzătoare coeficientului veștejirii. Experiențele numeroase făcute de către Hell- riegel și J. Sachs au arătat că plantele se dezvoltă celmai bine la o umi- ditate a solului variind între 70—80 % din capacitatea minimă de reținere a apei de sol. La aceste umidități corespunde o putere de reținere a apei de sol relativ mică. Cauzele pentru care plantele sînt greu aprovizionate cu apă într-un sol cu o umidi- tate relativ ridicată, între 40 și 50%, Maksimov N. A- (1926) și Komi- z e i k o E. J. și Ma k s i m o v N. A. (1950) le atribuie nu puterii mari de reținere a apei de sol, ci unei micșorări a mobilității apei în sol. Atunci cînd se rupe continuitatea coloanelor de apă în spațiile capilare dintre particulele solu- lui, mobilitatea apei în sol este mult- îngreuiată, după cum arată R o d e A. A. (1952). Urmărind creșterea puterii de reținere a apei de sol, paralel cu scăderea cantității apei din sol, constatăm mai ales pe graficele din figurile 3, 4, 5, 7,9 că între umidi- ditatea 100 % și 70 % din capacitatea minimă de reținere a apei, iar la solul din gră- dina Facultății de biologie pînă la umiditatea de 60 %, valorile puterii de reținere a apei de către solurile cercetate de noi cresc relativ puțin; pînă la această umiditate plantele se găseau în condițiile unei bune aprovizionări cu apă. Sub umiditatea de 70 % la cernoziom, la solul brun-roșcat de la Moara Domnească și la podzol, puterea de reținere a apei de sol crește relativ puternic, ceea ce în graficele amintite este reprezentat printr-un mers ascendent al curbei. Socotim că acest fapt are însemnătate în posibilitatea de aprovizionare a plantelor cu apă, întrucît puterea de reținere a apei de sol crește mult și odată cu ea scade și viteza de deplasare a apei din sol. Din cele arătate mai înainte, rezultă că puterea de reținere a apei de către sol, determinată crioscopic, e un mijloc bun pentru stabilirea gradului de aprovizionare cu apă a solului, deci indirect și a plantei. Pentru aceasta e necesară stabilirea puterii de reținere a apei de sol în condițiile uscării treptate a solului, caz frecvent în natură. Plantele încep a fi în deficit de apă atunci cînd la scăderea cantității de apă puterea de reținere a apei de sol crește simțitor (fig. 3, 5, 7, 9). Stabilind graficul variației puterii de reținere a apei de sol, în legătură cu evaporarea treptată a apei de sol, prin determinarea punctului crioscopic al solului respectiv, ne putem da seama de gradul de aprovizionare a solului cu apă. Stabilirea nevoii de apă a plantelor, după cantitatea de apă din sol, este folosită des în supravegherea culturilor irigate, așa cum arăta N. A. Maksimov în 1952. Inconveniența folosirii acestei metode provine de la faptul că rădăcinile plantelor se află la adîncimi diferite, cu umiditate variată și înafarăde aceasta în imediata apropiere a rădăcinilor, umiditatea apei din sol e mai scăzută decît la o oarecare distanță de rădăcini. 11 ' DESPRE DETERMINAREA NEVOII DE APĂ A PLANTELOR 15 14 N. SĂLĂGEANU și G. GALAN 10 III. PRESIUNEA OSMOTICĂ ȘI DENSITATEA SUCULUI CELULAR în condițiile unui deficit de apă, presiunea osmotică a sucului celular al frunzelor crește simțitor. De aceea și această însușire este folosită în mod curent pentru stabili- lirea nevoii de aj ă a plantelor. în cercetările noastre am determinat presiunea osmotică și densitatea sucului celular la frunzele recoltate între ora 7 și 8 dimineața, cînd valorile oscilează cel mai puțin. Am ales frunze complet dezvoltate și expuse bine la lumină. Frunzele culese au fost ținute 20 de minute în baia clocotindă (autoclav), în eptubete bine închise cu dop de cauciuc, cu scopul omorîrii celulelor. Sucul a fost stors cu presa de mînă și s-a determinat punctul crioscopic și densitatea. Pentr u ră cire ne-am servit de același dispozitiv ca și la determinarea ctioscopică a puterii de reținere a apei din sol. Ca material de experiență ne-am folosit de frunze de floarea soarelui, soiul Jdanov, de trifoi și de tomate, plante cultivate în grădina Facultății de biologie. De asemenea amfăcut determinări la culturile irigate de la ferma experimentală de la Moara Dom- nească. La floarea soarelui și trifoiul din grădina Facultății, determinările au fost făcute între 9.VII.1953 si 28.YII.1953, la început zilnic, apoi la interval de 3 zile. Ele s-au făcut comparativ la plante neudate și udate zilnic, la trifoi și floarea soarelui, iar la tomate varietatea Prichard, numai la plante udate. în prima decadă a lunii iulie timpul a fost ploios și apoi a urmat o perioadă de secetă. între 9.VII. 1953 și 14.VIL1953 am obținut presiuni osmotice mici atît la floarea soarelui cît și la trifoi. După aceasta la ambele plante valorile au oscilat între 12 atm și între 18 atm. La determinările făcute în zilele de 21, 25 și 28. VIL 1953, am constatat o creștere simțitoare și treptată a presiunii osmotice la ambele plante, valorile maxime ajungîndla trifoi la 18,81 atm, iar la floarea soarelui la 18,18 atm. în tot acest interval de timp la plantele udate am obținut valori mici la trifoi, între 10 și 14 atm, iar la floarea soarelui între 11,53 și 12,88 atm. La tomatele udate zilnic presiunea osmotică-s-a menținut între 7,7 și 9,5 atm, pre- cum se vede în tabloul nr. 7. în ceea ce privește densitatea sucului vacuolar, aceasta arată o creștere ușoară corespunzătoare valorilor mari ale presiunii osmotice. Tabloul nr. 8 arată rezultatele valorilor presiunii osmotice la culturile irigate de porumb, bumbac, cînepă și amestec de luce nă și golomăț. Materialul pentru aceste determinări a fost recoltat în dimineața zilei de 20.VIIL 1953. La plantele udate se constată valori mai mici decît la cele neudate. Valorile cele mai mari — 36,74 atm — le-am obținut la frunzele de golomăț neirigat, pe cînd valorile plantelor udate în ajun aveau presiune osmotică de 15,17 atm. Densitatea sucului stors din frunzele loturilor udate și neudate crește în același sens cu presiunea osmotică. Totuși, analizînd datele din tablourile nr. 5, 6, 7 și 8, constatăm că densitatea sucului vacuolar se schimbă relativ puțin în condițiile aprovizionării mai rele cu apă. Așa de exemplu la floarea soarelui neudată, între 17.VII.1953 și 28.VII.1953, în timp ce presiunea osmotică a crescut de la 12,55 la 18,18 atm, densitatea sucului vacuolar a crescut de la 1,0429 la 1,0640. în condițiile deshidratării celulelor, are loc o hidroliză a dizaharidelor în monozaharide, ceea ce mărește mult presiunea osmotică a sucului vaculoar, în timp ce asupra densității sucului vacuolai are o ac- țiune mai redusă. Maksimov N. A. și Petinov N. S. (1948) arată cu drept cuvînt că densitatea sucului vacuolar poate servi ca o orientare în ceea ce pri-> vește determinarea nevoii de apă a plantelor. Comparînd presiunea osmotică a sucului vacuolar cu deschiderea stomatelor și cu intensitatea transpirației acelorași frunze, din aceeași zi, constatăm existența unei concordanțe depline. Frunzele de pe loturile neirigate, cu presiunea osmotică cea mai ridicată, au stomatele cele mai închise și intensitateaTranspirației cea mai redusă. Comparînd datele noastre asupra presiu- nii osmotice a sucului celular stors din frunzele plantelor, constatăm că la tomate datele noastre sînt apropiate de cele obținute de Lobov M. F. (1949). Acest cercetător găsise în condițiile optime de aprovizionare cu apă a plantelor, o presiune osmotică de 8 atm, iar în condițiile de aprovizionare rea, o presiune osmotică de 22 atm. IV. GRADUL DE DESCHIDERE AL STOMATELOR Gradul de deschidere al stomatelor este în strînsă legătură cu aprovizionarea cu apă a frunzelor. Frunzele aprovizionate bine cu apă au în decursul întregii zile sto- matele larg deschise. în aceste condiții fotosinteza se poate îndeplini în mod intens, căile de pătrundere ale CO2 în frunze fiind larg deschise. La apariția unui deficit de apă în frunze, stomatele se închid în urma scăderii turgescenței celulelor stomatelor. în acest fel planta se apără împotriva unei pierderi excesive de apă, dar totodată fotosinteza este mult încetinită. Pentru determinarea gradului de deschidere al stomatelor, ne-am servit de metoda infiltrației a lui Molisch, potrivită pentru cercetări în cîmp. Ne-am servit de xilol sau de benzol, din care am pus cîte o picătură pe fiecare față a fiunzei. Apariția unei pete întunecoase e un indiciu al pătrunderii lichidului în spațiile intercelulare ale mezofilului frunzei și deci un semn al deschiderii stomatelor. După viteza de pă- trundere a lichidelor în frunze, ne putem orienta și asupra gradului de deschidere a stomatelor. Lipsa apariției de pete închise arată că picătura de xilol sau benzol nu a pătruns în frunze, lichidul evaporîndu-se la suprafață. în aceste cazuri, stomatele sînt închise. Metoda deși este calitativă, permite totuși aprecierea destul de bună a gradului de deschidere a stomatelor și are avantajul că ne dă dintr-odată o valoare medie a gradului de deschidere a unui număr mare de stomate. Ea mai are avantajul de a fi expeditivă și de a nu reclama nici un aparat. în tablourile nr. 9, 10, 11 de mai jos, dăm rezultatele determinării gradului de deschidere a stomatelor la cîteva plante udate și neudate. ' în tablouri, semnele plus (+) arată deschiderea stomatelor. Cu cît sînt mai multe semne plus Cu atît stomatele sînt mai larg deschise, Prin semnele minus (—) se repre- zintă stomatele în stare închisă. în tablouri, gradul de deschidere al stomatelor e cuprins între stomatele complet închise (—) și stomatele larg deschise (+ + + +). Determinările s-au făcut în parte în grădina Facultății de biologie, la frunzele de floarea soarelui, soiul Jdanov, la trifoi și tomate, iar la Moara Domnească la culturi irigate și neirigate de porumb, bumbac, cînepă și amestec de lucernă și golomăț. Toate aceste experiențe au fost făcute în decursul jumătății >a doua a lunii iulie și în luna august 1953, cînd în regiunea București era secetă, precipitațiile necăzînd de loc de la mijlocul lunii iulie pînă la mijlocul lunii august. Plantele neudate se găseau prin urmare în condițiile unei lipse relativ mari de apă. în seriile de experiență cu frunze de floarea soarelui și de trifoi, o parte din plante.s-au udat zilnic, iar plan- tele de control nu s-au udat de loc și nici n-au căzut pi ecipitații atmosferice în cele două săptămîni cît a durat experiența. Timpul a fost în'general uscat, cerul în majori- tatea zilelor fiind senin. Determinarea s-a făcut la plantele din grădina Facultății de biologie la floarea soarelui și la trifoi la orele 8—11, 14—17. în tabloul nr. 9, sînt trecute rezultatele obținute la floarea soarelui. Plantele udate au stomatele deschise în decursul zilei întregi, pe ambele fețe ale frunzei. j 13 DESPRE DETERMINAREA NEVOII DE APĂ A PLANTELOR 17 I. ’ -.......... ' ' ' ‘ : : ....... 16 ' N. SĂLĂGEANU și G. GALAN 12 Frunzele neudate au în cea mai mare parte a zilei stomatele complet închise. în zilele de 17. VII și 18.VII.1953, gradul de închidere al stomatelor este mai puțin înaintat, aceste zile fiind ap!opiate de perioada ploioasă. Începînd din ziua de 20. VII, 1953 am găsit stomatele deschise numai la orele 8 și 11 dimineața, iar la orele 14 și 17 nu au fost închise. în ziua de 22 și 23. VII.1953 am găsit stomatele deschise doar la ora 8 dimineața, în zilele de 27, 28, 29 și 30. VII.1953 stomatele aufostînchise și la ora 8 dimineața. Determinările din tabloul nr. 9 arată comportarea stomatelor în condițiile unei deshidratări treptate; cu cît deshidratarea este mai completă, cu atît deshidratarea stomatelor se limitează la mai puține ore de dimineață. La frunzele de trifoi udate, stomatele sînt de asemenea larg deschise în decursul întregii zile, așa cum se vede în tabloul nr. 10. La plantele neudate, frunzele au stomatele relativ puțin deschise, așa cum rezultă din tabloul nr. 10/însă spre deosebire de floarea soarelui, la ele nu se observă un maxim al deschiderii stomatelor în prima parte a zilei, customatele rămîn cam la fel de deschise în decursul întregii zile. Abia în ziua de 30.VII. 1953 se constată o închidere a stomatelor corespunzătoare la ora 17. Socotind că această comportare a trifoiului, deosebită de majoritatea plantelor anuale de cultură, se datorește rădă- cinii relativ lungi și groase a trifoiului, frunzele putînd fi aprovizionate cu apă nu numai din sol, ci și din țesuturile rădăcinii. în tabloul nr. 11 prezentăm rezultatele obținute cu privire la gradul de deschidere al stomatelor la culturile irigate pe cîmpul experimental al Laboratorului de irigație I.C.A.R. de la Stațiunea Moara Domnească. Aceste determinări s-au făcut în zilele de 14.VIII. și 20.VIII. 1953, la porumb, bumbac, cînepă și la amestecul de lucernă și golomăț. La porumb, am făcut determinarea pe două variante: udat odată — la 18.VII.1953 — și udat de două ori — la 18.VI1.1953 și' 26.VII.1953 — pre- cum și la lotul de control neudat. în ziua de 14.VIII. 1953, stomatele de pe fața superioară a frunzelor la ora 8 sînt mai larg deschise decît la varianta udată odată și la aceasta stomatele sînt mai larg deschise decît la varianta neudată. Aceeași situație este și la ora 13 și 17, cu deosebirea că la ora 17 stomatele la plantele de control erau complet închise. Stomatele de pe fața inferioar ă sînt la toate variantele mult mai puțin deschise la varianta udată de două ori și udată odată, iar la experiențele de con- trol ele sînt închise tot timpul zilei. Din această experiență rezultă că starea de apro- vizionare a plantelor poate fi apreciată mai ales după gradul de deschidere al stoma- telor de pe fața superioară. în ziua de 20.VIL 1953 am făcut determinări numai la ora 16. în această zi însă, înainte cu puțin, căzuse o ploaie ușoară. Credem că acestui fapt se datorește deschiderea stomatelor aproximativ la fel de mare la toate variantele. Rezultatele aprecierii gradului de deschidere a stomatelor la frunzele de bumbac se găsesc trecute în tabloul nr. 11. La ora 8, stomatele sînt pe ambele fețe ale frunzelor puțin mai larg deschise la varianta udată decît la experiența de control. La ora 12 constatăm o deschidere slabă a stomatelor de pe fața superioară, atît la varianta udată cît și la exper iența de control; la aceeași oră stomatele de pe fața inferioară sînt la varianta udată puțin deschise, iar la varianta neudată ele sînt complet închise. La ora 16 a aceleiași zile, stomatele sînt complet închise atît la varianta udată cît și la experiența de control. Din aceste determinări tragem concluzia că plantele, atît cele din varianta udată, cît și cele de control, erau în condițiile unei aprovizionări deficitare cu apă,deoarece mersul deschiderii stomatelorîn decursul zilei e reprezentat printr-o curbă cu un singur maxim în orele din prima parte a zilei. în ziua de 20-VIII.1953, la determinările de la ora 15, stomatele erau relativ larg deschise pe ambele fețe ale frunzei la varianta udată, în timp ce la plantele din experiența de control, ele erau puțin deschise pe fața superioară și complet închise pe fața inferioară. La ora 17, stomatele se găsesc în aceeași, stare de deschidere atît pe fața inferioară cît și pe cea superioară. Stomatele relativ deschise la ora 15, la variantele udate, ne arată o aprovizionare mulțumitoare de apă a acestor plante, în timp ce plantele din experiența de control duceau lipsă de apă. în culturile irigate de ierburi perene din al doilea an am făcut determinările separația frunzele de lucernă și de golomăț. în ziua de 14.VIII.1953 frunzele de lucernă au avut, atît pe fața superioară cît și pe cea inferioară, stomatele, aproape la fel de puțin deschise ca și frunzele plantelor de pe lotul de control, neudate. Din aceste determinări deducem că toate plantele, atît cele de pe lotul udat cît și de pe lotul de control, se aflau în condițiile lipsei de apă. Concluziile acestea sînt întărite de comportarea stomatelor de pe frunzele de golomăț din aceleași loturi. La orele 8, stomatele acestor frunze sînt complet închise pe ambele fețe ale frun- zelor și abia la ora 17 ele sînt puțin deschise. în ziua de 20.VIIL1953 stomatele erau mai larg deschise la varianta udată atît la lucernă cît și la golomăț (Dactylis glomerata). Tabloul nr. 11 arată rezultatele observațiilor asupra gradului de deschidere al stomatelor la frunzele de cînepă în ziua de 14.VIII.1953. La această plantă sînt mai larg deschise stomatele de pe fața interioară decît stomatele de pe fața superioară. Stomatele. frunzelor de la plantele udate de două ori sînt mai larg deschise decît cele udate odată. Urmărind gradul de deschidere al stomatelor în decursul unei zile la plante de pe diferite loturi, se observă un minim la prînz și cîte un maxim dimineața și spre seară. De aici putem deduce că plantele se aflau în condițiile unei aprovizionări rele cu apă. Aruncînd o privire de ansamblu asupra datelor de mai înainte, observăm că în condițiile unei bune aprovizionări cu apă a plantelor, ca de exemplu la floarea soarelui și la trifoi din variantele cu plante udate zilnic, stomatele sînt larg deschise în decursul întregii zile. 1^1. A. Maksimov a obținut la floarea soarelui bine aprovizionată cu apă, stomatele larg deschise în decursul întregii zile, închiderea lor avînd loc numai spre seară. în condițiile unei aprovizionări rele cu apă, plantele din observațiile noastre s-au comportat diferit. La plantele cu rădăcini relativ subțiri și puțin adînci, de exemplu la floarea soarelui, bumbac, porumb, golomăț și cînepă, stomatele reacționează relativ puternic față de starea de aprovizionare cu apă a frunzelor, ele sînt deschise dimineața și se închid spre prînz, deschizîndu-se din nou spre seară. Din înscrierea grafică a mișcărilor lor, se observă curbe cu un maxim dimineața sau cu două maxime — unul dimineața și alt®, spre seară. Un astfel de mers denotă, după N. S. Petinov (1950), o aprovizionare rea cu apă. Plantele cu rădăcini groase și adînci, cum sînt lucerna și trifoiul, reacționează altfel la lipsa de apă a solului. La ele stomatele frunzelor nu se închid la mijlocul zilei, ele rămîn aproape la fel de deschise în decursul întregii zile. Frunzele acestor plante se aprovizionează cu apă și din rădăcinile lor, care funcționează ca niște rezervoare cu apă. înafară de aceasta» rădăcinile acestor plante absorb apa de la o adîncime mai mare a solului, unde ume- zeala oscilează mai puțin.Experiențele cu trifoiul neudat și udat, ne arată că stomatele frunzelor din varianta cu plante udate sînt în decursul întregii zile mai puțin deschise decît la varianta cu plante neudate. De aceea în aprecierea gradului de aprovizionare eu apă a plantelor după mersul deschiderii stomatelor în decursul zilei trebuie să ținem seama de aceste fapte. 2 - c. 725 | 15 19 18 N. SALĂGEANU și G. GALAN 14 V. INTENSITATEA TRANSPIRAȚIEI Cercetări asupra intensității transpirației în funcție de aprovizionarea plantelor cu apă am făcut la ferma experimentală de la Moara Domnească, la culturile irigate și neirigate de bumbac, porumb, cînepă și amestec delucernă și golomăț. Deter- minările au fost făcute în zilele de 14.YIII. și 20.VIII.1953 în aceleași zile în care a fost determinat și gradul de deschidere al stomatelor. Metoda de cercetare folosită a fost cea calorimetiică, bazată pe virarea hîrtiei de filtru impregnată cu clorură de cobalt. Rezultatele obținute sînt trecute în tabloul nr. 12. Frunzele de bumbac au transpirația mai intensă dimineața, apoi mai puțin intensă la prînz și, și mai puțin intensă după amiază la ora 16. La aceeași frunză, stomatele sînt puțin mai larg deschise pe fața inferioară decît pe cea superioară,ceea ce e în legătură cu numărul mai mare de stomate pe fața inferioară decît pe cea superioară. La lotul irigat, intensitatea transpirației e ceva mai mare decît la cel neirigat, de control. Deoarece intensitatea transpirației este mai mare dimineața și scade spre seară, se poate trage concluzia că plantele nu sînt destul de bine aprovizionate cu apă. Mersul intensității transpirației la diferite ore ale zilei e trecut în tabloul nr. 12. Constatăm intensitatea transpirației relativ mare la ora 8 dimineața, mai mică la prînz și, și mai mica la ora 16. Lotul udat de două ori a avut tot timpul o transpirație mai intensă decît lotul neudat. Aceste determinări arată o mare‘necesitate de apă a plantelor de control, mai mică la cele udate odată și, și mai mică la cele udate de două ori. La lucerna și golomățul cultivate pe lotul irigat, intensitatea trans. pirației diferă mult față de plantele de pe lotul neirigat, precum se vede în tabloul nr. 12. Lucerna are în decursul zilei o transpirație relativ intensă și relativ puțin schim- bată în intensitate. Plantele de pe lotul irigat transpiră mai intens decît cele de pe lotul neirigat. Frunzele de golomăț de pe lotul irigat au dimineața și seara o transpirație relativ intensă, puțin mai intensă pe fața superioară decît pe cea inferioară. La prînz intensitatea transpirației acestor plante scade foarte mult. Plantele de pe lotul neirigat au transpirația mult mai redusă în decursul întregii zile. Cantitatea de vapori de apă eliminați de aceste frunze este așa de mică, mai ales la orele 12 și 17, încît ea nici nu a putut fi determinată. Comportarea deosebită a lucernei de cea a golomățului, în ceea ce privește intensitatea transpirației, e în legătură cu gradul de deschidere al stomatelor. Stomatele frunzelor de lucernă sînt deschise în decursul întregii zile, pe cîtă vreme cele ale frunzelor de golomăț sînt închise la prînz. Socotind că lucerna, cu rădăcinile ei lungi, se poate aproviziona cu apă de la adîncimi mai mari de sol și masa de rădăcini fiind la această plaiftă relativ mare față de masa aerian, frunzele pot fi aprovizionate cu apă din înseși rădăcinile plantei. Frunzele de golomăț, din cauza rădăcinilor subțiri și mai puțin adînci, sînt în condițiile unei aprovizionări mai rele cu apă atît din sol cît și din însăși rădăcină. Din această experiență rezultă că plantele crescute pe același lot sînt în condiții deosebite de aprovizionare cu apă, fapt de care trebuie ținut seamă la stabilirea datelor udării. Frunzele de cînepă transpiră cu mult mai intens pe fața lor inferioară decît pe cea superioară. Plantele de pe lotul irigat de două ori, transpiră mai intens decît cele de pe lotul iriga t odată, și acestea mai intens decît cele de pe 1 otul neii igat. Apreci- ind după intensitatea transpirației, putem deduce că aceste plante se află în con- dițiile unei aprovizionări nemulțumitoare cu apă. în tabloul nr. 12 sînt trecute datele cu privire la intensitatea transpirației frun- zelor de porumb din loturile udate de două ori, udate odată și neudate, în decursul Tabloul nr. 1 Puterea de reținere a apei de cernoziom în condițiile uscării treptate în condițiile adăugării de apă Umiditatea în 100% față de capacita- tea minimă de reținere a apei Ar Puterea de reținere a apei de sol Umiditatea în 100% față de capacita- tea minimă de reținere a apei A Puterea de reținere a apei de sol atm p.F. atm p.F. 100 —0’130 1,565 3,213 100 —0’130 1,565 3,213 95 —0’120 1,444 3,179 — — .— —— 90 — — — 90 —0’135 1,625 3,230 85 —0’140 1,685 3,255 — — — — 80 —0’150 1,806 ’ 3,284 80 —0’143 1,721 3,255 75 —0’165 1,986 3,317 75 —0’150 1,806 3,276 70 —0’168 2,022 3,325 70 —0’160 1,926 3,304 65 —0’178 2,143 3,350 65 —0’170 2,046 3,330 60 -0’235 2,829 3,471 60 -0T75 2,107 3,343 55 —0’270 3,250 3,531 — — — — 50 —0’310 3,732 3,591 50 —0’178 2,143 3,350 45 —0’335 4,033 3,625 45 —■ — — 40 —0’413 4,972 3,715 40 — — — Tabloul nr. 2 Puterea de reținere a apei de sol brun-roșcat de pădure de la Moara Domnească în condițiile uscării treptate în condițiile adăugării de apă Umiditatea în 100% față de capacita- tea minimă de reținere a apei Ar Puterea de reținere a apei de sol Umiditatea în 100% față de capacita- tea minimă de reținere a apei Ar Puterea de reținere a apei de sol atm P-F. atm p.F. 100 -0’058 0,698 2,863 100 -0’008 0,096 2,11 0 95 —0’048 0,577 2,781 95 -0’013 0,156 2,213 90 -0’053 0,638 2,824 90 -0’018 0,216 2,355 85 -0’055 0,662 2,840 85 -0’025 0,301 2,497 80 —0’060 0,722 2,878 80 -0’028 0,337 2,547 75 -0’068 0,818 2,932 75 -0’030 0,361 2,577 70 -0’075 0,903 2,975 70 -0’033 0,397 2,618 65 -0’100 1,204 3,000: 65 ■ -0’035 0,421 ' 2,544 60 -0’115 1,384 ' 3,160 60 -0’040 0,481 ' '2,702 55 -0’118 1,420 3,171 : 55 -0’045 0,541 2,753 50 - 0’128 1,541 3,267, 50: -0’048 0,577 2,781 45 -0’223 2,684 3,448' 45 —0’050 0,602 2,798 40 -0’230 2,769 3,461 40 ■ -0’068 0,818 ' 2,932 35. — — — 35 -0’088 1,059 ■ 3,044 0 ;20 16 17 21' Tabloul nr. -3 Puterea de reținere a apei de sol brun-roșcat din grădina Facultății de biologie în condițiile uscării treptate în condițiile adăugării de apă Umiditatea în 100% față de capacita- tea minimă' de reținere. a apei Ar Puterea de reținere a: apei de sol Umiditatea în 100% față de capacita- tea minimă de reținere a apei t 1 Ar Puterea de reținere a apei de sol atm p.F. atm pF- 100 -0°127 1,529 3,203 100 —0°040 0,481 2,702 95 i . — — — 95 — — — 90' —O°157 1,890 3,295 90 —0°048 0,577 2,781 85 —. ——• — 85 — — — 80 —0°257 3,094 3,509 80 —0°055 0,662 2,840 75 i —K — — 75 — — — 70i —0°410 4,936 3,712 70 —0°060 0,722 2,878 65: —— — — 65 — — — 60i ~0°202 2,432 3,405 60 - 9°070 0,842 2,945 55: —> — 55 — — — 50: —9°337 4,057 3,627 50 —0°138 1,761 , 3,239 ' 45; -k — 45 — — — 40 ‘ —O°835 10,053 4,021 ‘ 40 —0°350 4,214 3,644 Tabloul nr. 4 Puterea de reținere a apei de podzol în condițiile uscării treptate în condițiile adăugării de apă Umiditatea în 100% față de capacita- tea minimă de reținere a apei Ar Puterea de reținere a apei de sol Umiditatea în 100% față de capacita- tea minimă de reținere a apei Ar Puterea de reținere a apei de sol atm p.F. atm p.F. 100 —0°040 0,481 2,702 100 —0°007 0,084 1,945 95 — — • 95 — — — 90 —9°080 1,023 3,029 90 -0°010 0,120 2,000 85 ~0°089 1,071 3,049 85 — — — 80 —0°093 1,119 3,068 80 —0°012 0,144 2,179 75 ~0°100 1,204 3,100 75 — — — 70 —0°104 1,252 3,117 70 —0°015 0,180 2,276 65 ~0°122 1,468 3,186 65 — — — 60 —9°138 1,661 3,239 60 —0°017 0,204 2,330 55 —0°145 1,745 3,261 55 — — — 50 —9°185 2,227 3,367 50 —0°025 0,301 2,497 45 ~0°230 2,769 3,461 45 —0°032 0,385 2,605 40 —' — 40 —0°045 0,541 2,753 Tabloul nr. 5 Presiunea osmotică și densitatea sucului vacuolar stors din frunzele de floarea-soarelui Frunze de la plante neudate Frunze de la plante udate ; Data Umiditatea solu- lui în 100 % față de capacitatea minimă de reți- nere a apei - : iPresiunea 'osmotică i în atm ț । Denși- ■ tatea ■ sucului A/ i Presimțea osmotică în atțn Densi- tatea sucului i 9. VII. 1953 5-10 42,5% 15-20 45,2% 25-30 36 % —9°988 i 11,89 ; 1,0413 ' i — 10.VII 5-10 - 15-20 45% 25-30 42,3% —9°853 ' 10,27 1,0399 — • 11. VII 5-10 36% 15—20 45% 25-30 38% -0o848 10,20 1,0396 — : — 13.VII 5-10 46% 15-20 38,5% 25-30 37% —1°050 12,64 1,0398 — “ ■ — 14.VII 5-10100% 15-20 62,5% 25—30 39% —0°903 10,87 1,0441 — — — 15. VII — — — 1,0369 — — 17.VII 5-10 42,5% 15—20 39% 25-30 39,5% —1°043 12,55 1,0429 —0°958 1133 1,0379 21. VII 5-10 21,3% 15-20 21,5% 25-30 20,21% —1°133 13,64 1,0429 —0°980 11,79 1,0379 25.VII 5-10 30,1 % 15—20 18,1% 25-30 15,7% -0°468 17,67 1,0588 —1°050 12,73 1,0398 28.VII 5-10 24,7% 15-2016,50% 25-30 16% —1°510 18,18 1,0640 —1°070 12,88 1,0434 19 23 Tabloul nr. 6 Presiunea osmotici și densitatea sucului vacuolar stors din frunzele de trifoi Frunze de la plante neudate Frunze de la plante udate Data Umiditatea solu- lui în 100% față de capacitatea minimă de reți- nere a apei Ar Presiunea osmotică în atm ; Densi tatea ; sucului 1 Ar Presiunea osmotică în atm Densi- tatea sucului 9.VII.1953, 5—10 42,5O/ 15-20 45,2% 25-30 36% —0’895 10,77 i ' 1,0399 — — 10.VII 5—10 - 15-20 45% 25-30 42,3% —0’890 . 10,71 — — . — — u.vn 5-10 36% 15-20 45% 25-30 38% —0’995 11,97 1,0408 — •— 13.VII 5-10 46 % 15-20 38,5% 25 — 30 37% —1’078 12,97 1,0431 — _ / — 14.VII 5-10 100% 15 -20 62,5% 25-30 39% -1’018 12,25 1,0408 — — — is.vn — — 1,0389 — — — 17.VII 5 — 10 42,5% 15-20 39% 25-30 36,5% —ri55 13,90 i 1,0433 : -0’695 8,35 1,0350 21 .vn 5-10 21,3% 15-20 21,5% 25-30 20,21% -1’065 12,82 ‘ 1,0407 —0’788 9,48 1,0418 25 VII. 5-10 30,1 15-20 18,1 25—30 15,7% -1’280 15,41 1,0470 -0’745 8,96 1,0414 28.VII 5 — 10 24,87% 15-20 16,50% 25-30 16% -1’563 18,81 -0’645 7,76 1,0388 Tabloul nr. 7 Presiunea osmotică și densitatea sucului vacuolar stors din frunzele do tomate Frunze de la plante neudate Data Umiditatea solului în 100% față de capacitatea minimă de reținere a apei Ar Presiunea osmotică în atm Densitatea sucului 9.VII.1953 5-10 42,5% 15-20 45,25% 25-30 38,7% i —0’680 8,18 1,0342 10.VII 5-10 - 15-20 45% 25-30 42,5% -0’705 8,48 1,0339 ll.VII 5-10 37,5% 15-20 44,8% 25-30 37,6% -0’750 9,03 1,0347 13.VII 5 — 10 45,8% 15-20 37,8% 25-30 37,7% -0’770 9,27 1,0353 14. VII 5-10 100% 15-20 62,5% 25-30 39,% -0’755 9,09 1,0382 15. VII — — 1,0357 18.VII 5-10 45 % 15-20 47,5 25—30 51,5% —0’703 8,46 1,0349 22.VII ' 5 — 10 20% 15-20 25% 25-30 25,1% —0’790 9,51 1,0363 23.VII 5-10 30,1 15-20 18,1% ■ 25-30 15,7% : -0’643 7,74 1,0339 29. VII 5-10 44,1% 15-20 16% 25-30 44,3% -0’750 9,03 1,0377 24 20 21 25 Tabloul nr. 8 Presiunea osmotică ți densitatea sucului vaeuoiar la citeva plante udate ți neudate Data Umiditatea solului Soiul At al sucului celular Presiunea osmotică în atm ■ Densitatea sucului 20.VIII.1953 31% Bumbac neudat -V792 21,57 . 1,0935 20.VIII ■— Bumbac udat de 2 ori -1°495 17,99 ! 1,0742 20.VIII 26,2% Lucerna neirigată —2°100 26,28 1,0907 20.VIII — Lucerna udată de 2 ori -1°372 16,51 1,0549 20. VIII 25,2% Golomăț neudat —3°052 36,74 — 20. VIII — Golomăț udat de 2 ori ~l°260 15,17 1,0380 20.VIII 31,3% Porumb neudat —1°322 15,91 1,0686 20. VIII 43,2% Porumbu dat odată —1°297 15,51 1,0627 20. VIII 38,2% Porumb udat de 2 ori —1°127 13,56 1,0566 . 20. VIII 28,1% Cînepă neudată —1°840 22,15 1,0818 . 20.VIII 42,3% Cînepă udată odată —1°855 22,33 1,0710 20.VIII — Cînepă udată de 2 ori —1°922 23,14 1,0758 Tabloul nr. 9 Deschiderea Stomatelor la frunzele de floarea-soarelui Frunze de lă plante neudate Ora Frunze de la plante udate Ora Data Fața frunzei 8 i 11 14 : 17 8 ■ 11 ' 14 17 9. VII. ; 1953 Sup. Inf. 1 +++ : +++ + + + + + + + + 10. VII ; Sup. Inf. : + + + ++++ ! + + + + + + + + + + + + . + + + + ; ++++ i 11. VII , Sup. Inf. 4-4-4-+ 1 + + + + 4- 4- 4- 4- + + + + + 1 + +++ 13. VII Sup. Inf. 4- 4- 4- ' + + + + + + + + + + — 15. VII Sup. Inf. 4- 4-4- + + + + ++++ 1 + — 17. VII Sup. Inf. + + + + . + ' +++ + 1 + 1 4-4-4- 4-4-4-4- ++++ . ++++ 4- 4- 4- 4- 4-4-4-4- + +++ + + + + 18. VII Sup. Inf. + + + ++++ + + +++ + + + + + 4-4- +4-+ 4- 4* 4- 4- 4- ++++ 4-4-4-4- 4- 4- 4- 4- + + + + 20. VII Sup. Inf. + + + + + + ++++ +++ + ++++ + + 4 + ++ + + -F + + + + + + + 21. VII Sup. Inf. +1 — — + + + + ! + + + + + + + + + + + + + + + + 22. VII Sup. Inf. 4- 4- — ■ + + + + . ++++ + + + + + + + + 23. VII J Sup. Inf. +1 ++.+ + + + + 27. VII Sup. Inf. — — — + ++ ' +++ + : + + + + : + + + + + + + + . + + + + 28. VII Sup. Inf. — — — 4-4-4-4- 4- 4- 4- 4- + + + + + + + + + + + . + + + 29. VII Sup. Inf. •—■ — + 1 — 4-4-4-4- 4- 4- 4- ' + + + + + '+ + + + + + + + + -H + + + + 30. VII Sup. Inf. — . — ++++ + + + + ! +++ + + + + + + +++ + +++' 4-4-4- 4-4- 23 27 26 22 Tabloul nr. 10 Deschiderea stomatelor la frunzeli Frunze de la plante neudate _ Ora Frunze de la plante udate Ora Data Fața frunzei 8 11 14 17 8 11 14 17 9. VII, 1953 Sup. Inf. : + + 1 + + + + 4- + + + + 10. VII ‘ Sup. Inf. '+++ + + + ; + + . + + ++ + + + + + +++ 11. VII Sup. Inf. + + + ■ + + + + + +++ + +++ + ++++ + + + + 13. VII Sup. Inf. + + + + + + + ' . + + + ++++ + + — 15. VII Sup. Inf. + 4- 4- + ■ 4-4-4-4- ++++ + + + 4- + + ++ + 17. VII Sup.^ Inf. + + + + + + 4-4- + + + + + +++ +++ +++ 18. VII Sup. Inf. +++ + + + + + +++ + + + + ■+++ +++ ++ + ++ + + + + + + + + + + + + + ++++ ++ + + + +■ +++ + + 20. VII Sup. Inf. + + + + + + ++ + + + + + +++ + + + + ++++ +++ + ++ + + + +++ ++++ +++ 21. VII Sup. Inf. + + + + + + + + +++ + + + + + ++ + + + + + + +++-P + + + 22. VII Sup. Inf. + + + + + + + + + + ■ + + + + + + + + + +++ 23. VII ' Sup. Inf. + + + + + + + + + + 27. VII Sup. Inf. + + + : + . + + + + + + + + + + + + + + + + +++ + 4- + + + + + + + 28. VII Sup. Inf. + ■; + + + + + + ■ + + + + + + + + +++ + + + + + +++ +++ 29. VII Sup. Inf. + + + +. + . + + + + : + + + + ++++ + + + 4 + + + + + + . 30. VII Sup. Inf. + + + + 1 + — ++++ + + + + + + 4 + + + + + + + + + + + + + +++ +++ Tabloul'nr. 11 Deschiderea stomatelor frunzelor Ia citeva plante neudate și udate Data Ora Planta Fața frunzei Plante neudate Plante udate odată Plante udate de două ori 14.VIII.1953 8 Bumbac Sup. + + + + + Inf. + + + H- + 13 Sup. + + : Inf. +■ 18 Sup. — . — Inf. — — 14.VIII 8 Lucerna Sup. ++ + Inf. + — 13 Sup. + + + Inf. + + 18 Sup. + + + + + Inf. ++ + + 14.VIII 8 Golomăț Sup. Inf. — 13 Sup. • Inf. — — 18 Sup. . — ++ + Inf. — + + 14.VIII 8 Cînepă Sup. 4. ++ + Inf. + ++++ ++++ 13 Sup. — — — Inf. +++ + + 18 Sup. ■ — ' —. +. Inf. ' + ++- + + + + 14.VIII 8 Porumb Sup. +‘+ + + + + + + + Inf. — +— +— 13 Sup. +++ +++ ++++ Inf. — + + + + 18 Sup. — +++ ++++ Inf. — ■ — ++ zilei se observă o scădere a intensității transpirației de la ora 9 dimineața la ora 17. Cel mai intens au transpirat frunzele de pe Iotul udat de două ori, mai puțin intens frunzele de pe lotul udat odată și cel mai puțin intens frunzele de pe lotul neudat. La aceeași frunză, transpirația e mai intensă pe fața superioară decît pe fața inferioară, ceea ce corespunde și cu gradul de deschidere al stomatelor. Datele noastre concordă cu cele obținute de Jemciujnikov, care a con- statat la porumb, floarea-soarelui, sorg și ricin un mers regulat al transpirației în decursul zilei, cu maximum în mijlocul zilei, în condițiile unui sol bine aprovizionat cu apă. Maximul se deplasează spre orele dimineții cînd solul e rău aprovizionat cu apă. De asemenea M a k s i m o v N. A. a obținut la floarea-soarelui un mers regulat al transpirației cu maximum între orele 11 și 15. 25 DESPRE DETERMINAREA NEVOII DE APĂ A PLANTELOR 29 24 OB OnPEflEJIEHIWl nOTPEEHOGTH B BOflE PAGTEHMlî flJIH yCTAHOBJIEHHH CPOKA OPOIUEHWH (KPATKOE COflEPJKAHHE)) B nacTOHipeii pafiOTe npoBOflHTCH /țainiwe OTHocMTejiBHo chocoGhocth - sanepîKKH noTBeiinoii borm, ocMOTnnecKoro najuteHiin, imothocth luieTOT- Horo coiia, xona OTKpBiBanwH ycTBiin; m npoițecca Tpancnwpamni b Tenenne HHH y HeKOToptix KyjibTypHEix pacTeimiî npii paBJimnBix ycnoBUHX HOCTaBIfll BO^BI. GnOCOtaoCTB BaaepîKKH BOflBI paBJIHTHBIMM ’HCCIieHOBaHHEIMH nOHBaMH Gojiee iioBBiineHHaa npii iibbccthoîî cyxoc™, hsm nocne nenaBiio nponsse- ReHHoro opomemiH. lipii cnumeniin KOJiimecTBa borbi b nonBe ciioco&hoctb BajțepîKKM bohbi noHBoiî noBBimaeTCH, ciiaaajia cpaBHMTenBHo MeRJienuo, 3aT6M, nanimaH c 70—60% MimiiMajiMioii cnocoSnocTM aanepiKKJi bo^bi, ona. noBBimaeTCH c SojiBmeft Sbictpotoîî. KpiiocKoniriecKMM onpeHeneniîeM BORBI HOHBBI MOMÎHO yCTaHOBMTB KOJIIIHeCTBO nOaBeHHOM BO^BI M CJieROBa- tgjibho CTeneiiB cnaSmeHiia pacTemiii Bopoii. B paâoTe npnBOfliiTCH ycTa.- HOBKa hjih oxnamfleHun npo6 bobbbi SyTanoM npii KpnocKoniiHecKwx onpeHCJieniiHx. OoMOTHTecKoa paBiieiiiie, KJieTonHoro coKa, BBinaBJiemioro mb ancTBeB noHcojinenHMKa — copT ÎKaaHOB — b ycnosnax oShjibhopo cnaGmennH pacTeHMM Bopoiî, naxoRiiTCH b npep,eJiax Meaț^y 10 n 12,8 Atm. lipii Menee oGmjibhom cHaSiKeBiin hobbbi BORoft ocMOTiiaecKoe jțaBJieHne KJieTOVnoro coKa noBBimaeTCH ho 18,18 btm. AnaJiormiHBie snanemiH Glijih nojiyHenBi rjih Kiiesepa. B ycJioBiiHx neflocTaTomioro cnaSmenHn Bojioii y era, Kononnri, mopepHBi, xnonnaTHMKa ocMOTunecKoe jțaBneHne noBBimaeTCH; oho hocth- raeT y emu 36,7 aTM., jiiopepHM 25,28 aTM., nonomiH 22,15 aTM., xnon- naTHHKa 21,57 Atm. ■ . IIiiothoctb ■ RJieTonnoro cona Boo6m,e MeimeTCH napanJienBHo c ocmoth- HecKMM HaBjieHMeM. lipii HByHeHHn xojța otkpbithh ycTbiin b Tenemie ana, B BaBI'ICHMOCTH OT CHaSîKeHHH paCTeHUH BOflOii, BlIflHO, HTO y paCTeHHÎi, o6hjibho cr-iaGmeuHLix Bo/țoft, ycTBnpa mnpoKO OTKpBiTa B npoHOnmemni Bcer^ hhh, a npn neHOCTaTomaoM cuaSmeHim Bojioii, ycTBiipa OTKpBiTa tojibko c yipa. B ycnoBHHx neHocTaTomioro ciiaGîKeHHH Bo/țoii y pacTenniî C PJiySoKIIMM H CpaBHHTejIBHO TOJICTBIMM KOpHHMH (KJICBep, JTIOpepHa) OTKpBiTMe ycTBMii; MenneTCH cpamiHTeJiBHo Mano b Tenenue hhh, npmieM Kopmi 3Tnx pacTenaft MoryT hchojtbhtb poaiB peaepByapa bo^bi. IIpopeccBi TpaHcnapaițim b TeneHnn hhh y HCCJienoBaHHBix pacTeHHft npoTe- Kaior npuGiiHBHTejiBno c Toii ma crnioft nan n npopecc otkphtmh ycTBHp. RonimeciBO bohbi, neoCxoniiMoe pacTemno, mojkho ycTanoB.iTB no cnocoSnocTM sanepîKKii bojjbî nonsoâ, ocMOTiriecKOMy aaBnenino nneTomioro cona, xop;y otkpbithh ycTBnrț n iiiiTencnBnocTii npopecca Tpaiicnnpapnn b Tenenne hhh. OETHCREHEE PHCyHKOB Pmc. 1.— IIpHcnocofineHiie Hjih KpnocKonH^ecKoro onpeffleneHnH ciiocoShocth aaHepiKKii bo«bi noaBoK. Pnc. 2.— CiiocoShoctb sa/țepacKn bohm HepHoseMOM mbcthocth MMHHHKa npn ycJiOBimx nocTeneHHoro BtictixaHnH (-0-0-0-) m npw ycnoBMHX HejțaBHero opomemiH « 30 N. SĂLĂGEANU și G. GALAN 26 (...x..,x...x,..), BupaîKeHHaH b aTMOc$epaxn A t. Ha abcqMcce OTJiomena BnamnocTB nOBHM B % OT MMHHManbHoH CHOCOChOCTH BajțepJKKH BOJțBI nomoft. Puc. 3. — Cnoco6nocTi> BanepwKH Bojțti nepHoaeMOM mccthocth MajianKa npn ycaioBHHX nocTeneHHoro BHCBixannH (-0-0-0-) h npn ycnoBMHX HejțaBHero opomeHMH (...x...x...x...), BBipaHteHHan b p. F. Ha a6ci;Hcce oTJiomeHa BnamnocTB hohbm b % OT MHHHMaHbHOii CHOCObHOCTM SaflepWKM BOJțbl nOBBOii. Phc. 4. — CnocoCHOcTb 3ajțep>«KH borm KpacHo-dypoft nouBofi mccthocth Moapa; ,H,omhhch9 b ycJTOBMHx nocTeneHHoro BHctixaHMH (-0-0-0-) m b ycnoBMHx HenaBiiero’ opoiueHMn (...x...x...x), BBipa>KeHnaH b aTMoc$epax n A t. Ha a6crțncce OTjioweHa BJiaWHOCTb nO’IBM B % OT MMHUMaHBHOiî CnOCOdHOCTH aaflepJKKM BO«M nOHBOft. Puc. 5. — CnocoSHOCTB aajtepjKKM boam KpacHo-Cypoft noHBOiî mccthocth Moapa Aomhhckb b ycnoBMHX nocTeneHHoro BHctixaHUH (-0-0-0-) m b ycnoBMHx HejțaBHero opomeHMH (..7x...x...x), BtipameHnaH b p. F. Ha adciincce OTJiOJKena BJiawHocTt noHBti b % ot MHHHManbHoii cnocodnocru aanepjKKM bohh noraoft. Puc. 6.— ChocoShoctb BanepiKKM borm KpacHO-Gypoft noHBOft ca^a EcTecTBeH- Horo $aKyju>TOTa b ycnonnax nocTeneHHoro BMCKtxaHHH (-0-0-0-) h b ycnoBMHX He/țaBHero oponiemiH (...x..,x..,x), BtipaHtenuaH b aTMoc^epax n A t. Ha aCcuucce OTJTOJKOHa BJiaiKHOCTb IIOHBBI B % OT MHHMMajIBHOiî CHOCOShOCTH aajțepjKKM BOJțM nOHBOft. Puc. 7.-— CnocoSnocTb BaflepmKn boum KpacHo-6ypoii noHBOft cana EcTecTBeH- noro (JaRyjiBTeTa b ycJioBHHX nocTeneHHoro BMCMxamin (-0-0-0-) n b ycnoBMHX HejțaBHero opoineiiua (,..x.,.x..,x), BHpa»ceHHaH b p. F. Ha aScqncce OTnoateHa BjtawHOCTB hohbm b % ot MMHHManbHoft cmocoShoctm aaflepwKM bomn noHBOft. Puc. 8.— CtiocoShoctb 3anepmKn Bnarn no^BOjioM rop JKenn Mapn MacciiBa By^eRHiM b ycnoBMHX nocTenenuoro BticnixanuH (-0-0-0-) n b ycJiOBMHX He^aBHoro opoineHHH (...x...x...x), BtipaHîeHHaH b aTMoc$epax n At. Ha a6cițncce OTJioîiteHa BnaWHOCTB BOHBBI B % OT MMHMMajIBHoft CMOCOShOCTM 3a«epM5KM BO«M HOHBOiî. Puc. 9. — Choco6hoctb saflepHtKM Bnarn nonaonoM rop JKenn Mapa MaccnBa ByqeflMtn b ycnoBMiix nocTeneHHoro BBictixannH (-0-0-0-) n b ywiOBHHX HenaBHero opoineHHH (...x...x...x), Btipamenuan b p.F. Ha aCcițncce OTUomeiia BnamnocTi» iioueili b % ot MHHHManBHOîi cnocoGHOCTH aaHepjKKn bohbi noHBoii. DE LA DfiTERMINATION DU BESOIN D’EAU DES PLANTES EN VUE D’ETABLIR 11S NCN1TS DES ARROSAGES (rPsumP) Ce ttavail comprend des donnees sur la capacite de retenir l’eau du sol, la pression osmotique, la densite du suc vacuolaire, sur le processus d’ouverture des stomates et sur celui de la transpiration au cours de Ia journee, pour quelques plantes de cul- ture, dans les conditions d’un approvisionnement d’eau different. Pour les differents sols examines, la capacite de retenir l’eau est plus grande dans les conditions d’un dessechement progressif que lorsqu’ils ont ete recemment humectes. La capacite du sol de retenir de l’eau augmente en proportion de la baisse de la quantite d’eau qu’il contient. Lentement au debut, puis, â partir de 70 % ă 60 % de la capacite minimum, elle augmente plus rapidement. La capacite du sol de retenir de l’eau, determinee par lamethode de la cry oscopie, permet d’etablir la quantite d ’eau du sol, donc la provision d’eau des plantes. On decrit dans ce travail un dispositif de refroidissement au butane des echantillons de sol au cours des deteiminations cry- oscopiques. Lorsque les plantes sont bien approvisionnees d’eau, la pression osmotique du suc vacuolaire, exprime des feuilles d’helianthe, variete Jdanov, est comprise entre 10 et 12,8 atmosplieres. Lorsque cet approvisionnement est insuffisantc la pres- sion osmotique du suc vacuolaire s’eleve jusqu’ă 18,18 atm. Pour le trefle, les valeurs obtenues ont ete similaires. 27 DESPRE DETERMINAREA NEVOII DE APĂ A PLANTELOR 31" Dans des conditions d’humidite deficitaire, la pression osmotique atteint des valeurs plus elevees, pour les chanvte, coton et dactylepelotonne (Dactylis glomerata ) ainsi que pour la luzerne. Ces valeurs sont de 36,7 atm pour le dactyle pelotonne 22,15 atm pour le chanvre, 21,57 atm pour le coton et 25,28 atm pour la luzerne. En general, la densite du suc vacuolaire varie d’une maniere parallele â sa pression osmotique. Si l’on suit, au cours de la journee, le processus de l’ouverture des stomates, en fonction de l’approvisionnement d’eau, on constate que les stomates des plantes ayant de l’humidite en abondance sont largement ouvertes durant toute la journee. Lorsque la provision d’eau est insuffisante, les stomates ne s’ouvrent que pendant les premieies heures du jour. Dans ces meme conditions, on constate que, pour les plantes (trefle, luzerne) dont les racines profondes et relativement epaisses peuvent remplirles fonctions d’unresetvoir d’eau, l’ouverturedes stomates nevaiie pas autant au cours de la journee. L’intensițe de la transpiration au cours de la journee varie, pour les plantes etu- diees â peu preș de la meme maniere que l’ouverture des stomates. La capacite de retenir l’eau du sol, la pression osmotique du suc vacuolaire et le processus d’ouverture des stomates ainsi que l’intensite de la transpiration au cours de la journee permettent d’etablir le besoin d’eau des plantes. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Dispositif servant ă determiner par la cryoscopie la capacite du sol de retenir l’eau. Fig. 2. — La capacitd du tchemoziom de Mileanca de retenir l’eau, dans les conditions d’un dessechement progressif: —o—o—o—, et dans celle d’une humectation recente : ....x....x....x...., exprimee en atmosphâres et Ar. L’abscisse represente l’humidite du sol, exprimee en %, par rapport â la plus faible capacitâ du sol de retenir l’eau. Fig. 3. — La capacite du tchemoziom de Mileanca de retenir l’eau, dans les conditions d’un dessâchement progressif: —o—o—o—, et dans celles d’une humectation recente: ...x...x...x..., exprimâe en p. F. L’abscisse’ represente l’humidite du sol, exprintee en %, par rapport â la plus faible capacite du sol de retenir l’eau. Fig. 4. — La capacite ds sols brun-rouge, de Moara Domnească, de retenir l’eau, dans les conditions d’un dessâchement progressif: —o—o—o—, et dans celles d’une humectation recente: ...x...x...x..., exprimee en atmospheres et At. L’abscisse represente l’humidite du sol, exprintee en%, par rapport â la plus faible capacite du sol de retenir l’eau. Fig. 5. — La capacite des sols brun-rouge, de Moara Domnească, de retenir l’eau dans les conditions d’un dessechement progressif: —o—o—o—, et d’une humectation tecente: ...x...x...x..., exprimee en p. F. L’abscisse represente l’humidite du sol, exprimee en %, par rapport â la plus faible capac.te du sol de retenir l’eau. Fig. 6.'—La capacite des sols brun-rouge, desjardins de la Faculte de Biologie, de retenir l’eau, dans les conditions d’un dessechement progressif: —o—o—o—, et d’une humectation recente: ...x...x...x..., exprimee en atmospheres et Al L’abscisse represente l’humidite du sol, exprimee en%, par rapport ă la plus faible capacite du sol de retenir l’eau. Fig. 7. — La capacite des sols brun-rouge, des jardins de la Faculte de Biologie, de retenir l’au, dans les conditions d’un dessechement graduel: —o—o—o—, et d’une humectation recente: ...x...x...x..., exprimee eh p. F. L’abscisse represente l’humidite du sol, exprimee en %, par rapport â la plus faible capacit du sol de retenir l’eau. Fig. 8. — La capacite du podzol des monts Jepii Mari, du massif des Bucegi, de retenir l’eau, dans les conditions d’un dessechement graduel: —o—o—o—, et d’une humectation recente: ...x.. ..x...x..., exprimee en atmospheres et Al L’abscisse represente l’humidite du sol, exprimee en %, par rapport ă la plus faible capacite du sol de retenir l’eau. Fig. 9. — La capacite du podzol des monts Jepii Mari, du massif des Bucegi, de retenir l’eau, dans les conditions d’un dessechement progressif: —o—o—o—, et d’une humectation recente: ...x...x..,x..., exprimee en p. F. L’abscisse represente l’humidite du sol, exprintee en %, par rapport ă la plus faible capacite du sol de retenir l’eau. N.: SĂLĂGEANU și G. GALAN . BIBLIOGRAFIE , n „ t a 1 h o d a Costa J. W., J. Agr. Se., Londra, 1938, nr, 28, i Briggs L. J. a. Shantz H. L., Dept. Agri. Buv. Plant. Ind. Bull., 1912, nr. 30, p. 1 — 83. 3 C r a f t s A., Cu r r i e r H. a. S t o c h i n g K., Vodă eeznacenie vJlzni rastenii. Izdatelstvo inos- trannoi literaturi. Moscova, 1951. 4 D o 1 g o v S. I., Dokl. VASHNIL, Moscova, 1948, fasc. 2. 5. Furrs a. Ree vek, Journ. agr. Res., 1945, v. 71. 6. J e m c i u j n i k o v E. A., Soobșci. i Rostov-Nahici n/D opît stanția Biul., 1924, nr. 163, p. 36. 7. Karașev M. K., Melior. i ghidr., Moscova, 1940, nr. 11. . 8. Lobov M. F., Dokladî Akad. Nauk SSSR, Moscova, 1949, t. 66, nr. 2, p. 227—280. 9. Maksimov N. A., Fiziologhiceskie osnovî zasuhoustoicivosti rastenii. Leningrad, 1926. 10. Maksimov N. A., Dokladî Akad. Nauk SSSR, 1948, voi. 62, nr. 4, p. 537. 11. — Bot. Jurnal, 1952, t. 37, nr. 1, p. 5—18. 12. Maksimov N. A. i Komizerko E. J., Sbornik pamiați Akad. D. N. Preanijnikova izd. AN SSSR, Moscova, 1950, nr. 3, 13. Pe tino v N. S., Problem! botaniki, 1950, fasc. 1, p. 321—340. 14. R o d e A. A., Pocivennaia vlaga. Izd. Akad. Nauk SSSR, Moscova, 1952, p. 456. 15. Russe 1 M. B., Jawa soils « SSS Am. Pr.», 1940, voi. 4. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘȚ1INȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul VI, nr. 1, 1954 CERCETĂRI ASUPRA IRIGĂRII BUMBACULUI ÎN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ DE I. BĂLAN, M. BOTZAN, GH. AVRIGEANU, E. MICLEA, V. APOSTOL, GH. SALAY, V. CONESCU, T. PURDEL și V. CAZAN Comunicare prezentată de AL. PRIADCENCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 15 septembrie 1953 INTRODUCERE Irigarea bumbacului, ca măsură radicală pentru asigurarea și sporirea producției la hectar a fost inițiată în țara noastră în condițiile agriculturii socialiste. Extinderea ei pe suprafețe care să imprime un caracter de specializare anumitor gospodării agri- cole nu a fost posibilă decît în aceste condiții. Astfel se explică de ce pînă în ultimii ani nu au existat în țara noastră date reieșite din experimentare. în U.R.S.S., în Republicile Asiei Centrale, unde cultura irigată cuprinde 75 % din suprafața totală a bumbacului, cercetările întreprinse de o rețea vastă de stațiuni experimentale, verificate în gospodării agricole specializate, au dus la precizarea și la diferențierea regimului de irigație după condițiile naturale de climă, sol și hidro- geologie, precum și la stabilirea unor măsuri agrotehnice corespunzătoare. Astfel S. N. Rîjov (1) precizează condițiile necesare pentru irigarea bum- bacului în Valea Fergana, iar V. I. Leg o sta ev și B. S. Konikov (2) dau o raionare a regimului de irigație pentru toate culturile agricole din Asia Centrală și din Kazahstanul de sud. Dacă pentru regiunile vechi de irigare a bumbacului din U.R.S.S.. s-a putut ajunge la concluzii precise cu privire la cultura irigată a bumbacului, în regiunile, noi din partea europeană a Uniunii Sovietice, în condiții asemănătoare țării noastre datele sînt mai reduse și au un caracter parțial și de orientare. Totuși și pentru regiu- nile noi se pot cita autori care dau date cu privire atît la regimul de irigație, cît și la agrotehnica bumbacului irigat: H. N. Gorianski (3), P. Y. Starov (4), Z. Tuleakova (5). La noi în țară cercetările cu privire lă problema irigării bumbacului au început pe cale experimentală în anul 1945 la Institutul de cercetări agronomice, apoi au fost întrerupte și reluate continuîndu-se în anul 1950. în aceste cercetări I.C.A.R.-ul a insistat pentru stabilirea regimului de irigație al bumbacului. în anul 1951, Academia R.P.R. a prevăzut în planul de activitate intensificarea cercetărilor cu privire la irigarea bumbacului și a trecut, prin intermediul Colecti- 3 — c. 725 34 I. BĂLAN și COLABORATORI 2 3 , CERCETĂRI ASUPRA IRIGĂRII BUMBACULUI ÎN R.P.R. 35 Tabloul nr. 1 Situația experiențelor executate vului agronomic, la o serie de cercetări experimentale in care s-a accentuat cercetarea agrotehnicii bumbacului irigat.. Problema imediată care s-a pusla noi, a fost stabilirea regimului de irigație la bumbac și, legat de aceasta, stabilirea măsurilor agrotehnice corespunzătoare. Prin irigație se urmărește crearea în sol a unei stări de umiditate optimă, corespun- zătoare cerințelor plantei pe întreaga perioadă de vegetație, în scopul obținerii producției maxime, în cadrul unor condiții agrobiologice date. In condițiile naturale ale țării noastre, această stare se realizează cu intermitențe dependent de condițiile climaterice anuale. După cercetările Institutului meteorologic central (6), în zona optimă pentru iri- garea bumbacului, frecvența medie a secetelor cu o durată medie de 20 de zile este de 7. Luînd în considerare faptul că precipitațiile mai mici de 5 mm în peri- oada de vegetație au o acțiune foarte slaba și că aceste precipitații în zona intere- sată reprezintă aproximativ 15—20% din totalul precipitațiilor^ bilanțul apei și repartiția ei în timp apar și mai defavorabile. Pentru stabilirea regimului de irigație al unei culturi, problema de bază constă în precizarea plafonului minim al umidității solului, adică a umidității care indică momentul udării. Acest plafon minim determină mai departe mărimea normei de udare, intervalul dintre udări și numărul udărilor, Pe de altă parte, întrucît comportarea diverșilor factori agrotehnici de producție a bumbacului în condiții de irigație este diferită de cea din cultura neirigată, acest mod diferit de comportare trebuie cunoscut. Este vorba anume de efectul aplicării asolamentului, a lucrărilor solului, aplicării îngrășămintelor și aplicării diverselor metode de întreținerea culturii în condiții de irigație. In lucrarea de față se face o sinteză preliminară a cercetărilor întreprinse pînă acum la noi pentru rezolvarea acestor două aspecte, strîns legate una de alta, folosin- du-se materialul experimental realizat de Colectivul agronomic al Academiei R.P.R. și de Institutul de cercetări agronomice. CERCETĂRI EXPERIMENTALE Regimul de irigație la bumbac Pentru studiul experimental al regimului de irigație la bumbac ș-a folosit tehnica adoptată de experimentare în cîmp cu așezare liniară, în 5 repetiții, căutîndu-se să se mențină umiditatea solului deasupra anumitor plafoane în diferite variante, prin efectuarea udărilor în momentul scăderii umidității la plafonul stabilit pentru fiecare variantă, pe baza determinărilor periodice a umidității din sol. La stabilirea plafoanelor minime pentru variantele experimentale s-a ținut seama de proprietățile hidrofizice ale solului respectiv. In amănunt, metoda de cercetare folosită a fost expusă într-o comunicare ante- rioară de M. Botzan (7). Această metodă s-a aplicat din anul 1951, experiențele mai vechi fiind folosite numai pentru orientare. în tabloul nr. 1 se dă situația experiențelor, cu indicarea localității, a anului în care s-a experimentat, a reliefului și a tipului de sol. Localitatea Anul Relieful Solul Mărculești 1945 Cîmpia Bărăganului Cernoziom castaniu Brînceni I 1950 Lunca Vedei ' Coluviune în zona cerno- • - • - - - • ... . .. .A ... ziomului degradat Brînceni I , 1951 Lunca Vedei Coluviune în zona cerno- ziomului degradat Brîncqni II. .. 1952 • Lunca Vedei Aluviune solificată Basarabi 1951 Valea Cara-Su Coluviune în zona cerno- ziomului castaniu Studina •....; 1951 Terasa Oltului inf. Aluviune solificată Studina , 1952 ; Terasa Oltului inf. Aluviune solificată Roseți . 1952 Terasa Dunării : Cernoziom castaniu Moara Domnească ...... 1952 Cîmpie înaltă lîngă București Brun roșcat de pădure Tabloul nr. 2 Caracterizarea solurilor câmpurilor experimentale Localitatea Textura Gv. P. C. o* Mărculești hitos ’ 1,27 49,24 26,73 10,90 Brînceni I luto-argilos 1,33 44,22 25,96 14,72 Brînceni II nisipo-lutos 1,40 44,30 17,00 9,00 Basarabi argilo-lutos 1,09 54,70 28,40 14,90 Studina luto-argilos. 1,36 45,49 22,50 12,30 . Roseți lutos' 1,30 48,20 22,75 11 45 Moara Domnească .. argilo-lutos 1,37 44,68 24,35 13,52 In tabloul nr. 2 se dă o caracterizare sumară a solurilor pe care s-a experimentat, date medii pe 1 m adîncime pentru: textură, greutate volumetrică (^v), porozitate (P), capacitate de cîmp pentru apă (C), coeficient de ofilire (o). In tabloul nr. 3 se face o caracterizare sumară a condițiilor climatice pentru anii în care s-a experimentat. Temperatura medie, suma gradelor de căldură și suma precipitațiilor se dau pentru intervalul 1 mai — 1 octombrie, cu excepția anului 1952 pentru caie se dau între 1 iunie — 1 octombrie, întrucît în acest an experiențele au fost reînsămînțate la Brînceni, Studina și Moara Domnească, din cauza brumei tîrzii de la sfîrșitul lunii mai. Rezultatele obținute sînt pe scurt următoarele: La Mărculești, în anul 1945. folosind norma de udare de 500 m3/ha s-au irigat 3 variante în 3 momente diferite: începutul înfloritului (22 iulie), în timpul înfloritului (4 august) și în timpul formării capsulelor (20 august). 3* 36 I. BĂLAN și COLABORATORI 5 CERCETĂRI ASUPRA IRIGĂRII BUMBACULUI ÎN R.P.R. 37 Tabloul nr. 3 Caracterizarea climatică a anilor in care s-a experimentat Localitatea Anul Temp. medie Suma grad, cald. Suma pre- cip. Prima brumă Perioada fără brumă delal.V (l.VI) Caracterizare °C °C mm data zile Mărculești 1945 20,8 3195 118 — — Foarte secetos Brînceni 1950 21,7 3368 177 15/X 168 Cald și secetos Brînceni 1951 20,0 3063 205 10/X 163 Cald și intermitent secetos Basarabi 1951 19,8 3032 106 11/X 164 An cald și secetos Studina 1951 21,6 3308 ,406 25/X 178 Cald și ploios Brînceni 1952 22,0 2692 158 4/XI 157 Brumă tîrzie, ploi la înce- putul verii apoi secetă Studina 1952 22,8’ 2784 74 9/XI 162 Brumă tîrzie, foarte cald și foarte secetos Roseți 1952 — — 128 13/X 165 Brumă tîrzie, cald și sece- tos Moara Domnească 1952 21,0 2561 146 23/X 145 Brumă tîrzie, cald și inter- mitent secetos In condițiile acestui an foarte secetos, udarea de 500 m3/ha a dat rezultate în fiecare din cele trei momente, .dar cel mai mare spor s-a obținut prin udarea de la 4 august cînd înfloritul a coincis cu maximul secetei, sporul a fost de 40% și pro- ducția absolută de 1352 kg/ha. Din datele pluviometrice se presupune că ar fi fost necesar cel puțin două udări: • — prima la aproximativ 22 iulie, cu norma de 500 m3/ha; — a doua la aproximativ 4 august, cu norma de 800 m3/ha. La Brînceni în anul 1950, rel mai bun rezultat l-au dat două udări aplicate în timpul înfloritului și în timpul fructificării. Sporul de producție față de martorul neirigat a fost 63 % și producția absolută de 1451 kg/ha. Irigația a produs o întîrziere a coacerii. Pînă la 1 septembrie din martor se recol- tase 48°/0, pe cînd în varianta cu cea mai mare producție se recoltase 31 %. In anul 1951, spotul de producție obținut prin udarea aplicată la îmbobocit (600 m3/ha) a fost asigurat (spor 28 %cu producția absolută de 1911 kg/ha), totuși în condițiile acestui an cald și intermitent secetos ar fi fost necesară încă o udare în timpul înfloritului. Această experiență s-a executat pe un fond îngrășat. Fără îngrășăminte, irigația nu a dat un spor asigurat. La Basarabi, în anul 1951, în varianta neirigată umiditatea solului a scăzut spre mijlocul lunii iunie sub 50 % C și s-a menținut sub aceasta, în timp ce varianta irigată de două ori (800 m3/ha la timpul îmbobocitului și 470 m3/ha în timpul înfloritului) umiditatea s-a menținut pînă la mijlocul lunii august peste plafonul minim 66 %C. Producția a fost de 2 436 kg/ha față de martor, care a dat 943 kg/ha. Prin irigație, greutatea medie a capsulei a crescut de la 3,58 la 4,20. La Studina, în anul 1951, udarea de 600 m3/ha aplicată la începutul înfloritului, fiind urmată de ploi care i-au nivelat efectul, nu a dat un spor de producție. Din graficul dinamicii umidității solului se constată că irigația s-a aplicat cu întîrziere și se aproximează că ar fi fost necesare două udări, una spre sfîrșitul lunii mai. și a doua către începutul lunii iulie, cu norma de udare de 500—600 m3/ha, pentru fiecare. In anul 1952, pe un sol cu proprietăți hidrofizice rele, nu s-a reușit să se mențină umiditatea din sol peste plafonul de 70 % din capacitatea pentru apă decît numai pînă la mijlocul lunii august, cînd a scăzut brusc la coeficientul de ofilire. Ținînd seama și de reînsămînțarea tîrzie, se explică de ce sporul de producție realizat prin două udări însumînd 950 m3/ha a fost mic și cu o slabă asigurare (spor 19 %), iar producția absolută (858 kg/ha) a fost mică pentru bumbacul irigat. Prin irigație s-a îmbunătățit lungimea fibrei, care a crescut de la 26,3 pînă la 28,1 mm. In anul 1952, în condiții de secetă excepțională, producția maximă (1245 kg/ha, spor 104 %) s-a obținut la varianta care a primit 3 udări: 450 m /ha înaintea îmbobo- citului, 750m '/hala începutul înfloritului, 600 m3/ha în plină fructificație (14 august), în această variantă umiditatea din sol s-a menținut peste 65 % C pînă la înflorit și peste 50% C pînă la sfîrșitul lunii august. Udarea a treia aplicată la 14 august a sporit producția cu 25%. Față de alte variante ale experienței, în care s-a sporit umiditatea de la înflorit, rezulță că în condițiile acestui an umiditatea mai mare pînă la înflorit a atras o ușoară grăbire a coacerii. Urmărind dinamica umidității solului rezultă că în condițiile acestui an excepțio - nai ar fi fost necesară încă o udare cu o normă mică. LaRoseți, în anul 1952, producția maximă de 1321 kg/ha (spor 138%) s-a obținut în varianta care însumează 1 800 m /ha repartizați în 3 udări aplicate între 25 iulie (începutul înfloritului) și 13 august (începutul formării capsule- lor). Ultima udare a contribuit la sporirea producției cu 22 %. în această variantă umiditatea din sol, care scăzuse spre mijlocul lunii iulie aproape de coeficientul de ofilire, s-a menținut în urma irigației la peste 60 % C pînă al sfîrșitul lunii august. La Moara Domnească, în anul 1952, umiditatea din sol s-a menținut peste plafonul minim de 70 %C în mod natural, pînă la 1 august. De la 1 august a scăzut brusc, ceea ce a dus la o udare de 600 m3/ha care a menținut umiditatea peste 60 % C pînă lai septembrie, în timp ce în parcelele martor a scăzut către 15 august sub coeficientul de ofilire. Irigația a provocat o mică întîrziere a coacerii și a dat un spor de producție de 38 %, cu o producție absolută de 980 kg/ha, mică datorită și reînsămînțării. în con- dițiile acestui an a fost suficient o singură udare, care ar fi trebuit aplicată către 1 august cu o normă de 800 m3/ha. Agrotehnică bumbacului irigat Pentru cercetarea experimentală a agrotehnicii bumbacului irigat s-ă folosit tehnica de experimentare în cîmp, urmărindu-se în fiecare experiență monofacto- rială mai multe variante, în 4—5 repetiții cu așezare liniară. Experiențele s-au executat în următoarele condiții tehnice : agrofond îngrășat, soiul Odesa 1, sămînță tratată cu acid sulfuric distanța 65 cm, semănat cu mașina, lucrări de întreținere 5 prașile, s-a aplicat ciupitul, cîrnitul obișnuit și cîrnitul supli- mentar. v88 I. BĂLAN și COLABORATORI 7 CERCETĂRI ASUPRA IRIGĂRII BUMBACULUI ÎN R.P.R. 39 , Experiențele au fost irigate uniform, astfel: — în anul 1951 la Brînceni o udare de 600 m3/ha la 30 iunie'; — în anul 1952 la Brînceni două udări, prima de 500 m3/ha, la 16 iulie, la umidi- tatea de 56 %C și a doua de 450 m3/ha, la 14 august, la umiditatea 50 %C; — în 1952 la Roseți o udare de 500 m7ha, la 30 iulie, cînd umiditatea scăzuse la 49%C. . în cadrul sistemului de lucrare a solului s-a urmărit pînă acum numai efectul lucrărilor arăturii de toamnă. Rezultatele obținute în anul 1952 la Brînceni au arătat că folosirea combinată a uneltelor de lucru în primăvară, adică a grapei, cultivatorului și extirpa torului, după cerința terenului, a asigurat producția cea mairidicată, adică de 953 kg/ha bumbac neegrenat, realizîndu-se un spor de producție de 21,6 % față de folosirea unilaterală a uneltelor. în cadrul sistemului de îngrășate la bumbac în condiții de irigație s-a urmărit efectul îngrășămintelor organice și minerale singure și combinate, asupra pro- ducției. în anul 1951 la Brînceni s-a obținut o producție de 1 911 kg/ha prin aplicarea -combinată a îngrășămintelor organice în cantitate de 40 t/ha și a îngrășămîntului mineral fosforic în cantitate de 100 kg/ha. Față de bumbacul îngrășat dar neirigat sporul de producție a fost de 34,4 %. în anul 1952 prin aplicarea de îngrășăminte organice singure în cantitate de 20 t/ha s-a obținut producția de 842 kg/ha. Sporul de producție față de bumbacul neîngrășat și irigat a fost de 37,3 %.Prin aplicarea de îngrășăminte minerale singure și anume fosforul sub formă de superfosfat în cantitate de 60 kg/ha, azot sub formă de azotat de amoniu în cantitate de 30 kg/ha aplicate în toamnă, fosfor în cantitate de 10 kg/ha la însămînțare și azot în cantitate de 15 kg/ha la îmbobocire (toate exprimate în substanță activă), s-a realizat un spor de producție de 25,7 % față de bumbacul neîngrășat dar irigat, adică de 1 026 kg/ha față de 816 kg/ha. Prin aplicarea de îngrășăminte organice și minerale combinate sporul de producție față de bumbacul neîngiășat a fost de 25,7 %. în acest caz s-a aplicat cîte jumătate din cantitățile arătate mai înainte din fiecare fel de îngrășămînt. în vederea stabilirii celor mai bune soiuri de bumbac în condiții de irigație, s-a urmărit o cultură comparativă preliminară în anul 1951 la Brînceni și o cultură com- parativă de orientare în anul 1952 la cîmpurile Brînceni și Roseți. în anul 1952 la Brînceni producția cea mai mare s-a obținut la soiul Odesa 1, adică 838 kg/ha bumbac neegrenat. Producții practic egale au fost obținute și la soiurile Cirpan 38 și Local de Teleorman. în privința producției de fibră soiul Odesa 1 s-a dovedit net superior dînd un spor de producție de 11 % față de soiul local, în privința coacerii, soiurile cele mai timpurii s-au dovedit Malkov 8 și Cirpan38 după care s-a clasat Odesa 1. Tot în unul 1952 la Roseți, soiul Odesa 1 a asigurat producția de 832 kg/ha bumbac neegrenat. Numai soiul S. 3173 a depășit martorul cu 6%, iar soiul 1298 a dat coproducție practic egală cu a martorului Odesa 1. Pentru stabilirea datei optime de însămînțare a bumbacului în condiții de irigație s-a urmărit în anul 1951 și 1952 o experiență numai la cîmpul de la Brînceni. Rezul- tatele obținute au arătat că în anul 1951 în care a fost cea mai timpurie însămînțare, s-a înregistrat și coacerea cea mai timpurie. Producția absolută a fost de 1676 kg/ha, iar coacerea a fost de 90,6 % pînă la 2 septembrie, față de producția diminuată cu 7 % și coacerea numai de 41 % pînă la aceeași dată la bumbacul înșămînțat la 22 mai. . în anul 1952, datorită brumei din 22 mai, bumbacul a fost reînsămînțat, încît datele de însămînțare urmărite după brumă pot fi luate în considerare ca date de reînsămînțare. Au fost reînsămînțate la 31 mai și în iunie la 6, 11 și 16. Pentru stabilirea desimii optime în condiții de irigație au fost executate experiențe în anul 1952 atît la Brînceni cît și la Roseți. La cîmpul Brînceni au fost realizate efectiv desimile de 150 000, 109 000 și 86 000 pl./ha. La aceste variante au fost obținute respectiv producțiile de 858, 927 și 883 kg/ha. Deci desimea de 109 000 pl./ha, adică distanța de 65/14, a asigurat producția cea mai ridicată. Coacerea cea mai timpurie s-a înregistrat la desimea cea mai mare, bumbacul ajungînd la maturitate (50 % din producție) la 10 octombrie în varianta 150 000 pl./ha, la 18 octombrie în varianta 109 000 pl./ha și la 19 octombrie în varianta cu 86 000 pl./ha. în cîmpul Roseți de asemenea producția cea mai mare s-a obținut la bumbacul cu desimea plantelor la recoltare de 102 000 pl./ha scăzînd la 668 kg/ha în varianta cu desimea de 90 000 pl./ha. Pentru stabilirea lucrărilor de întreținere la bumbac în condiții de irigație s-a ur- mărit în anul 1952 în cîmpul Brînceni o experiență cu numărul și cu adîncimea de prașile, în care numărul prașilelor a variat de la 4—7 și adîncimea prașilelor a variat astfel ^primele prașile la 5—6 cm adîncime, prașile intermediare la 8—10 cm și ultimele prașile la 7—8 cm adîncime. Din rezultatele primului an de experimentare se constată că în condiții de irigație bumbacul care a primit în timpul vegetației 7 prașile a dat producția cea mai ridicată și anume de 1 118 kg/ha, realizîndu-se un spor de producție de 29,7 % față de bumbacul prășit de 4 ori. Dintre metodele de grăbire a coacerii la bumbacul irigat s-a urmărit pînă în prezent numai o singură experiență cu aplicarea iar ovizării și cîrnitului obișnuit și suplimentar. Experiența s-a urmărit în anul 1952 la cîmpurile experimentale Brînceni și Roseți. Cîrnitul obișnuit s-a executat la 8 și 10 ramuri. Din rezultatele primului an de experimentare s-a constatat că în condiții de irigație și în condițiile din anul 1952 aplicarea combinată a iarovizării și a cîrnitului obișnuit la 8 ramuri simpodiale a asigurat producția cea mai ridicată, adică de 854 kg/ha bumbac neegrenat. Sporul de producție față de martor a fost de 25,9%. Același rezultat s-a obținut și în cazul aplicării cîrnitului obișnuit la 10 ramuri simpodiale și a cîrnitului suplimentar. Prin aplicarea separată a metodelor, sporurile obținute au fost mult mai mici. în privința grăbirii coacerii, varianta cu aplicarea cîrnitului suplimentar a fost net superioară, dînd o producție pînă la brume de 59,4 % din total, față de 42 % obținută de martorul neiarovizat și necîrnit. La cîmpul Roseți s-a obținut de asemenea un spor de producție de 9% prin aplicarea cîrnitului obișnuit, adică de 850 kg/ha, față de 776 kg/ha obținut la martor, în privința coacerii, numai cîrnitul suplimentar a avut un efect pozitiv, dar totuși mai puțin accentuat decît la Brînceni. DISCUȚII Din examinarea rezultatelor expuse cu privire la regimul de irigație se constată o bună concordanță cu rezultatele obținute de P. V. S t a r o v pentru zona Rostov (4) cu privire la numărul de udări și la mărimea normelor de udare, diferențiate după tipul de sol. După acest autor, în general numărul udărilor crește către solurile mai ușoare iar norma de udare scade. 9 CERCETĂRI ASUPRA IRIGĂRII BUMBACULUI ÎN R.P.R. 41 40 I. BĂLAN și COLABORATORI A Atît datele noastre de pînă acum cît și datele obținute de S t a r o v arată că indicațiile mai vechi ale lui G o r i a n s k i pentru sudul Ucrainei cu privite la numărul udărilor, în care prevede 2—3 udări pentru anii normali și 4—5 udări pentru anii secetoși, sînt exagerate. Față de cifra de 70 % din capacitatea de cîmp pentru apă, indicată de R î j o v ca plafon minim al umidității pentru condițiile de climă și de sol din Asia Centrală, rezultatele obținute la noi cu plafoane minime între 65 și 70 %C, sînt de asemenea concordante. Cu privire la data ultimei udări, S t a r o v indică pentru zona Rostov 20—25 iulie pentru cernoziom și cel mai tîrziu 5—10 august pentru soluri castaniu deschise, iar Tuleakova (5) în general pe data de 5 august. Rezultatele obținute de noi chiar pe soluri grele și în condiții climatice mijlocii ale țării noastre arată sporuri asigurate la udări aplicate între 8 —14 august. Cu privire la agrotehnica bumbacului irigat se constată concordanță cu rezultatele obținute în zona Rostov atît pentru desimea optimă cît și pentru aplicarea cîrnitului. Astfel, Tuleakova găsește că desimea de 120 000 pl./ha grăbește coacerea cu 13 zile față de desimea de 70 000 pl./ha. în experiențele noastre coacerea cea mai timpurie s-a înregistrat la desimea cea mai mare, între variantele cu 86 000, 109 000 și 150 000 pl./ha. După criteriul producției, Tuleakova recomandă desimea de 110 000—120 000 pl./ha ceea ce corespunde cu concluziile noastre. Tuleakova recomandă pentru zona Rostov cîrnitul la 8—10 ramuri simpo- diale, ceea ce se verifică și în condițiile noastre. CONCLUZII Pe baza experiențelor de pînă acum asupra regimului de irigație și agrotehnicii bumbacului irigat se pot enunța o serie de concluzii. Aceste Concluzii au un caiacter preliminar necesitînd cercetări ulterioare. 1. Prin irigație s-au obținut sporuri de producție de pînă la 150% și producția maximă de 2 436 kg/ha (Basarabi 1951). 2. Plafon minim al umidității solului se poate lua coeficientul de ofilire majorat cu 3/8 din intervalul umidității active (intervalul dintre coeficientul de ofilire și ca- pacitatea de cîmp pentru apă). Exprimat în procente din capacitatea de cîmp pentru apă, revine la 65—70% pentru soluri zonale mijlocii formate pe loes și la 70 % pentru soluri zonale grele formate de loes și coluviuni. Pentru aluviuni solificate plafonul minim este cuprins între 65% pentru aluviuni ușoare, pînă la 70% pentru aluviuni mijlocii și grele. 3. După data de 1 — 15 august nu trebuie să se mai ude, oprind udările între acesțe limite, în funcție de mersul vegetației și clima anului respectiv, astfel îricît de la 15—31 august umiditatea din sol să fie scăzută către coeficientul de ofilire în vederea asigurării coacerii bumbacului. 4. Numărul de udări în condiții de secetă (Roseți 1952) sau secetă excesivă (Studina 1952) precum și pe soluri cu proprietăți hidrofizice rele (Brînceni 1952) este de 3 și chiar de 4 (excepțional). Pe soluri cu proprietăți hidrofizice bune chiar în condiții de secetă (Mărculești 1945, Basarabi 1951), numărul udărilor este de două iar în condiții pluviometrice mai bune, numărul udărilor este de 1. 5. Mărimea normei de udare depinde de provizia momentană a apei în sol, proprietăți hidrofizice și grosimea stratului de sol de irigat. Practic a variat între 6. Pe soluri cu proprietăți hidrofizice rele sînt necesaie udări dese și cu norme mici de udare. 7. Folosirea combinată a uneltelor de lucru pentru întreținerea arăturii de toamnă, în primăvară pînă la semănat, adică grapa, cultivatorul și extirpatorul urmate de grapă, a asigurat producția cea mai bună. 8. Aplicarea îngrășămintelor minerale singure, a îngrășămintelor organice singure ca și aplicarea combinată a îngrășămintelor organice și minerale a asigurat sporuri de producție de 25—37 %, care sînt mai mari decît în cazul aplicării îngrășămintelor la bumbacul neirigat. 9. Folosirea soiurilor Odesa 1 și S. 3173 în cultura irigată a asigurat o producție superioară față de celelalte soiuri cercetate. 10. Data optimă de însămînțaie normală a corespuns în anii de experimentare cu 1 mai, care a fost cea mai timpurie variantă ce s-a putut experimenta, precum și reînsămînțarea cea mai timpurie posibilă, care a mers pînă la 6 iunie, a asigurat producția cea mai ridicată și coacerea cea mai timpurie. 11. în condiții de irigație, desimea optimă a fost de 110 000 pl./ha, adică dis- tanța 65/14 în momentul recoltării care corespunde cu 120 000—130 000 pl./ha în momentul răritului. Acest element asigură la bumbacul irigat producția cea mai ridicată și coacerea cea mai timpurie. 12. Menținerea în tot timpul vegetației a terenului curat de buruieni și în stare afinată a fost asigurată prin 7 prașile, cu prășitoare între rînduri și cu sapa pe rînd care au determinat producția cea mai mare. 13. Aplicarea iarovizării și cîrnitului, metode sovietice devenite clasice pentru grăbirea coacerii, au determinat un efect pozitiv, atît în privința coacerii, cît și a pro- ducției în cultura bumbacului irigat. HCCJIEflOBAHHE IIO OPOIIIEHHIO XJIOHHATHHKA B PYMBIH- CKOH HAPO^HOH PECnyBJIHKE (KPATKOE COflEPJKAHHE) Bonpoc opomeiinH xjionuaTHHKa b ycnoBHHx copHajiHCTnnecKoro cenb- CKoro xoaniicTBa nBUHeiCH hobbim b PHP. OcHOBHMMH MOMCHTaMH STOFO BOnpOCa HBJIHIOTCH peîKMM opomeniiH n arpoTexHnna opoiuaeMoro xjionnaTHima. B HacTonmeM cooOmeHHH ganbi pesyjibTaTbi ontiTOB, npegnpMHHTMx B 1945, 1950, 1951 h 1952 rr. ArpoiioMMnecKiiM kojijickthbom AnageMnn PHP h ArponoMM’iecKMM HaynHo-HccjiegoBaTenbCKWM HHCTHTyTOM PHP Ha HCCKOJIbKHX OnHTHBIX ynaCTKaX C pa3JIHHHMMH nOHBaMM, HaXOgHIIțMXCH B 30He XJIOIIKOBOgCTBa: Ha aJIJHOBHajIbHblX MeCTOpOHÎgeHHHX, CpegHHX H THÎKeJILIX HOHBemiMX 3onax, KOJIJiyBHaHbHhlX OTJlOÎKeHHHX. B pesyjibTaTe 3thx ohhtob 6mji cgenan pag npegBapHTenbHbix blibohob b CBH3H c noBbimeHHeM ypoHtaiiHOCTH nyTCM opomeHHH, MMHMManbHoii noHBeHHoft BJiaroii, cpOKOM nocnegHero nojiHBa, hhcjiom hojihbob h hojihb- HOft HOpMOiî BOgLI. KpoMe 3thx ajieMeHTOB pemHMa opomeHHH 6hjib noJiyneHM Tagme npegBapHTejibHMe gaHHHe OTnocHTenbiio arpoTexHHKM opomaeMoro xjion- naTHHKa: yxog sa KyjnzrypaMn, ygoOpeHHH, copia, cpon nocesa, rycTora h Mepw no ycKopeHHio coapeBaHHH. 42 ' .. I. BĂI.AN și COLABORATORI 10 RECHERCHES SUR L’IRRIGATION DU COTONNIER ' DANS LA RfiPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE (RESUME) La question del’irrigation du cotonnier qui se pose dans Ies conditions de l’agri- culture socialiste est nouvelle pour la Republique Populaire Roumaine. EUe offre deuX aspects principaux: celui de l’etablissement du regime d’iniga- tion et celui de l’agrotechnique des cultures de coton irriguees. Cette Note expose Ies resultats des experiences entreprises en 1945, puis de 1950 â 1952, par le Collectif Agronomique de l’Academie de la R.P.R. et par le collectif de l’I.C.A.R. (Institut de Recherches Agronomiques). L’experimentation a eu lieu dans plusieurs champs de cotonnier situes dans la zone de culture de coton et sur des sols differents: alluviaux, zonaux moyens et lourds, sols colluviaux. On a tire de ces experiences toute une serie de conclusions preliminaires concer- nant: l’augmentation de la production par des irrigations, la limite minimum de l’hu- midite du sol, la date du dernier arrosage, le nombre des arrosages, ainsi que le chiffre de la norme d’arrosage. Outre ces elements du regime d’irrigation, on a obtenu des donnees preliminaires sur l’agrotechnique du cotonnier iriigue: entretien des cultures, engrais, varietes, date de l’ensemencement, densite, et mesures ă prendre pour en hâter la maturite. BIBLIOGRAFIE 1. S. N. Rîjov, Oroșenie hlopceatnika v Ferganskoi doline. Tașkent, 1948. 2. V. I. Legostaev i B. S. Konikov, Meliorativnoe raionirovanie. Tașkent, 1951. 3. M. N. Gorianski, Oroșenie hlopceatnika. Moscova, 1950. 4. P. V. Starov, Oroșenie hlopceatnika v novîh raionah. Moscova, 1952. 5. Z. Tu le ak o va, Hlopkovodstvo, 1952, nr. 5, p. 25. 6. C. Donciu, Bul. I. M., București, 1928, seria a Il-a, voi. VIII, p. 49. 7. M. Botzan, Comunicările Acad. R.P.R., 1953, t. III, nr. 9—10, p. 309. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul VI, nr. 1, 1954 BAZELE TEORETICE ALE OPERAȚIILOR ÎN VERDE - CIUPIT ȘI CÎRNIT —APLICATE LA VIȚA DE VIE DE GH. CONSTANTINESCU și M. OȘLOBEANU Comunicare prezentată de ALICE SĂVULESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 7 iulie 1953 Vița devie, ca orice altă plantă, este caracterizată în ciclul ei de viață, prin două procese principale: unul de creștere a organelor vegetative și altul de dezvoltare a organelor generative. După acad. T. D. L î s e n k o, procesul de creștere constă în mărirea în greu- tate și volum a plantei, indiferent pe seama căror organe sau părți din plantă se face această mărire. Prin dezvoltare se înțelege în schimb succesiunea modificărilor calitative, pe care le suferă plantele în cursul vieții lor; momentul cel mai impot tant în această succesiune este trecerea la formarea organelor de reproducere, în vederea înmulțirii sexuate. La vița de vie, care este o plantă perenă, cu fructificare multiplă, cele două pro- cese — cel de creștere și cel de fructificare — interesează în modul cel mai deosebit, aceste procese aflîndu-se în permanentă contradicție unul față de celălalt. Pr oducția cantitativă și calitativă depinde în foarte mare măsură de formele diferite sub care se manifestă aceste contradicții în dezvoltarea ontogenetică a viței de vie. Lucrările de « ciupit» și« cîrnit» care se aplică la vița de vie trebuie înțelese în strînsă legătură cu existența contradicțiilor dintre cele două procese de bază: creșterea și fructificarea. Aceste contradicții sînt rezolvate atunci cînd practica viticolă știe să armonizeze tendințele vegetative cu cele generative. Astfel, se știe bine astăzi că ciupitul vîrfurilor de creștere a lăstarilor cu rod la vița de vie, în preajma sau la începutul înfloririi, favorizează procesul de fructi- ficare, prin întreruperea temporară a procesului de creștere. Se știe de asemenea că lucrarea cîrnitului, adică îndepărtarea vîrfurilor la toți lăstarii — cu și fără rod — la intrarea în pîrgă a strugurilor, contribuie și ea la inten- sificarea procesului de coacere, în urma opririi procesului de creștere. Cercetările făcute în trecut cu privire la « ciupit» și la « cîrnit» au fost de cele mai multe ori bazate pe fond pur agrotehnic, ele n-au fost puse în legătură directă cu biologia plantei. Ca urmare, aceste operații au fost cînd recomandate și susținute ca lucrări agrotehnice utile, cînd combătuteca fiind inutile, chiar dăunătoare. De aceea practica viticolă a fost dezorientată atît de rezultatele experiențelor contradictorii, cît și de interpretările teoretice confuze, de cele mai multe ori chiar nejuste. 44 G. CONSTANTINESCU și M. OȘLOBEANU 2 3 BAZELE TEORETICE ALE OPERAȚIILOR ÎN VERDE LA VIȚA DE VIE 45 • în concepția idealistă, operațiile de « ciupit> și de « cîrnit» nu erau legate de viața, butucului de viță; ambele lucrări se făceau înafară și independent de fazele de vegeta- ție. Criteriul era un număr oarecare de frunze de deasupra ciorchinelui, înălțimea aracului sau poziția sîrmeloi de pe spalier sau un număr oarecare de frunze de de- asupra ciorchinelui. Altădată era și încă este folosit drept criteriu, gradul de atac al manei, care, odată apărută pe frunză, servea ca indiciu pentru începerea cîrni- tului și pentru stabilirea lungimii lăstarului (în număr de frunze) ce trebuie înde- părtat. Așa se explică de ce în podgoria Drăgășani, ciupitul lăstarilor se aplică și astăzi în sectorul individual întt-un mod cu totul brutal, suptimîndu-se vîrfurile lăstarilor în plină creștere, pînă la nodurile de inserție a strugurilor sau cel mult la 1 —3 frunze deasupra acestora. Aproape idendic se execută ciupitul lăstarilor și în unele centre din Transilvania, cum este de exemplu Proștea Mare de pe Valea Tîrnavelor. Aplicată în acest fel, operația ciupitului este dăunătoare producției. Nu mai puțin dăunătoare este și operația cîrnitului, care se face în toate podgoriile țării, începînd din luna iulie, de multe ori chiar de la sfîrșitul lunei iunie, cînd fără nici un criteriu științific, plantațiile se retează la înălțimea aracilor sau la sîrma a 3-a a spalierului. Vița de vie este în acest caz lipsită, cu mult înainte de vreme, de o parte însemnată a aparatului său vegetativ. ★ Știința biologică materialistă a dovedit netemeinicia acestor operații, aplicate în forma arătată mai înainte. Experiențele făcute în Uniunea Sovietică în anii 1948— 1952, de către numeroși cercetători, ca F. B. Bașirov, I. N. Kondo, G. D. S a m u ș c h i e v i c i, N., P. B u z i n și alții au dovedit că ciupitul are efect pozitiv, atunci cînd se aplică la începutul sau în timpul înfloritului și cînd- este combinat și cu o agrotehnică superioară. Experiențele organizate în anii 1949—1950 din inițiativa Academiei R.P.R. și continuate în anii 1951 — 1953 la stațiunile viticole ale Institutului de cercetări agro- nomice de la Odobești, Valea Călugărească, Murfatlar, Drăgășani, Crăciunel și București, au arătat că procesul de creștere a organelor vei zi se face după o curbă, care reprezentată în formă perfectă, prin însumarea creșterilor zilnice, ia înfățișai ea literei S. în graficul din figura 1 se arată, de exemplu, creșterea medie a două soiuri de viță — Galbenă și Furmint — urmărite în anul 1952 la Stațiunea experimentali viticolă Odobești (Reg. Bîrlad). Dacă exprimăm aceeași creștere prin viteza medie raportată la unitatea de timp, se obține o altă linie curbă, care, privită matematic, arată reprezentarea grafică a unui binom ridicat la o putere dată. în graficul din figura 2 se arată de exemplu curba ideală a vitezei medii de creștere la aceleași două soiuri de viță — Galbenă și Furmint — de la Odobești, în anul 1952. Rezultatele obținute în anul 1953 la București, cuprinse în graficul din figura 3, arată mai departe în mod amănunțit, cum decurge procesul de creștere și care este relația între creștere și fructificare, în faza de înflorire. în prezent se știe că apariția și prezența inflorescențelor pe lăstar nu provoacă, pînă la înflorit un consum deosebit de asimilare. Viteza de creștere în acest timp, dacă condițiile atmosferice și de sol se mențin normal, este uniform ascendentă. Schimbările de condiții, determinate de lumină, precipitații sau scăderi de temperatură, sînt urmate în mod inevitabil și de schimbarea vitezei de creștere. Odată cu deschiderea primilor butoni florali, ca urmare a respirației intense ce are loc,' procesul de înflorire și cel de fecundație marchează pe curba vitezei de •creștere o coborîre, care este determinată prin încetinirea creșterii. Această coborîre Fig. 1. — Curba de creștere la soiurile Galbena și Furmint în anul 1952, la stațiunea I.C.A.R. —Odobești, Reg. Bîrlad. Fig. 2. — Curba vitezei de creștere la soiurile Galbena și Furmint în anul 1952, la stațiunea I.C.A.R.—Odobești, Reg. Bîrlad. cm mai puțin decît în preziua înfloritului. Depresiunea de pe latura ascendentă a curbei vitezei de creștere pune înafară de orice îndoială faptul că în ciclul anual al viței de vie, în timpul înfloritului, contradicția dintre creșterea aparatului foliaceu și dezvoltarea organelor generative devine mai evidentă. înfloritul apare deci ca un moment critic, de efort intens pentru butucul de viță. El dezvăluie această contra- dicție și prin aceea că procesul de creștere fiind predominant, iar cel de înflorire 46 îs •• w 5 INSOLATIE rioQ 9S* 90 85 350^ 40 30 20- 10" 300- 90- 80 70 60- 50- Ao- 30- 20- 10- 200-| 90- 80 80 15 70 -65 -60' S5 50 -45 temp&mtuaa 40 1-35 PRECIPITAȚIILE 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 IULIE Fig, 3. Exprimă creșterea la soiul Coirna neagră în condițiile anului 1953, la București. I, ■ 17 19 ZI 2b 2S 27 29 3> 2 4 6 8 10 4 |4 16 iB 20 22 24 26 23 30 F MAI IUNIE 5 BAZELE TEORETICE ALE OPERAȚIILOR ÎN VERDE LA VIȚA DE VIE 47 dominat, flotile sînt supuse la un regim de subnutriție. Ca urmare, florile cad pînă la 20—'50%. Scuturările maxime ce se înregistrează din cauza subnutriției se fac fie sub formă de butoni, fie ca flori abia deschise, fie ca flori avortate sau chiar fecun- date. , Prin operația ciupitului înainte de înflorit, vîrful de creștere a lăstarilor odată îndepărtat, se întrerupe creșterea în lungime pe o perioadă de 7—10 zile. în acest timp se realizează un aflux mai mare de substanțe hrănitoare către părțile laterale ale lăstarului: inflorescențe, muguri, frunze, cîrcei etc. O cantitate însemnată de asimilate revine, direct inflorescențelor. . : Rezultă că, prin operația ciupitului vîrfului lăstarilor se rezolva în parte contra? dicția dintre creștere și fructificare, care în timpul înfloritului capătă o formă de luptă mai ascuțită. Favorizînd regimul nutritiv al florilor, favorizăm în acest fel și reținerea unui procent mai mare de flori în inflorescențe. ' Experiențele de la Stațiunea Odobești — I.C.A.R.— au arătat că prin ciupitul vîrfurilor de creștere/volumul recoltei a crescut la soiul Galbenă cu 21,1,% iar la soiul Furmint pînă la 32,1%. ’ Operația ciupitului în experiențele noastre a constat în suprimarea a 4 frunze desprinse de la vîrf. Rezultă din cele arătate că ciupitul vîrfurilor lăstarilor înainte de înflorire are o bază științifică și el se impune ca o măsură agrotehnică eficace pentru sporirea producției. Legarea unui număr sporit de boabe, ca urmare a aplicării polenizării artificiale suplimentare, necesită efectuarea acestei operații odată cu cea a ciupitului vîrfurilor lăstarilor înainte de înflorit, acțiune care poate întregi efectul polenizării. Ciupitul vîrfurilor de creștere exercită o influență favorabilă și asupra producției anului următor. Prin oprirea temporară a creșterii lăstarilor în lungime, se îmbună- tățește și regimul nutritiv al mugurilor, tocmai atunci cînd ei se pregătesc să se dife- rențieze din nefloriferi în floriferi. Noi am dovedit aceasta, în mod experimental, la București, cu ajutorul soiului Negru mare, soi care rodește foarte rar și atunci foarte puțin. Ciupindu-i vîrfurile lăstarilor în anul 1952, acest soi și-a putut dife- renția mugurii floriferi, care au evoluat în anul 1953 pînă Ia lăstari cu rod. Muguiii au fost favorizați în anul 1952 și de lăstarii copiii, care au apărut tot în urma ciupitului. Influența pozitivă, pe care o exercită copilii excedentari în asimilate^ determină completarea ciupitului cu copilitul rațional la 5-6 frunze. în acest mod se poate realiza o creștere a procentului lăstarilor cu rod și chiar a procentului de ciorchini pe lăstari, ajungîndu-se în acest fel la limita potențialului ereditar al soiului. Ca efect practic, ciupitul vîrfului lăstarilor oprește de asemenea creșterea apara- tului foliaceu între stropirile dinainte și de după înflorit — considerate ca obligatorii — interval în care orice frunză nouă apărută și nestropită constituie punctul vulne- rabil și bâza de plecare pentru infecțiile aeriene cu mană. Creșterea pi oductivității viței de vie nu poate fi susținută însă numai prin ciupit,- dacă efoiturile pe care le face planta în fiecare an, în vederea unei rodiri intense^ nu sînt susținute și de o agrotehnică mereu îmbunătățită a viței de vie. Dacă analizăm curba vitezei medii de creștere în faza ce urmează procesului de înflorire și de fecundație, adică creșterii bobului, constatăm că această curbăîn forma ei perfectă înregistrează o descreștere aproape simetiică față de aceea dinainte de în- florit (fig. 2). Această comportare — după unii autori — trebuie pusă pe seama consumului maie de asimilate, care în urma declanșării sistemului fitohormonal— proces ce completează fecundația — devine egal, apoi depășește din ce în ce consumul 7 BAZELE TEORETICE ALE OPERAȚIILOR IN VERDE LA VIȚA DE VIE 49 48 \ G. CONSTANTINESCU și M. OȘLOBEANU 6 necesitat de creștere alîntregului aparat foliaceu. Procesul de. fructificare începe să devină latura dominantă. în acest timp, sarcina grea pe care o are planta poate fi înțeleasă numai dacă ținem seama de faptul că: — boabele rămîn, în tot timpul cît asimilează, ca organe verzi deficitare în ago- nisirea hranei; — greutatea masei de substanțe cu care trebuie aprovizionate boabele ajunge în timpul fazei de pîrguire la 1/3—1/4 din greutatea părților verzi ale butucului; — consumul înregistrat prin respirație, ca și depunerea sub formă de rezervă a zaharurilor simple și pentru dezvoltarea seminței crește de la înflorire către pîrgă și maturitatea ei fiziologică. Din momentul intrării în pîrgă, creșterea lăstarilor durează în medie încă 10— 15 zile. Cîrnitul la 6 frunze din vîrf, aplicat la intrarea în pîrgă sau cu 2—3 zile îna- inte, înlătură frunzele « consumatoare » existente în momentul efectuării operației și oprește totodată creșterea mai departe, care ar mai da loc la apariția și a altor frunze ce rămîn deficitare pînă la sfîrșitul vegetației. Aplicînd cîrnitul la sfîrșitul creșterii vegetative, strugurii primesc un regim nutritiv, îmbunătățit pe un interval de 1—2 luni. Operația cîrnitului apare importantă și pentru activitatea de viitor a butucului de viță. Cercetările recente au stabilit că în etajul superior al plantei procesul.de fotosin- teză durează pentru frunzele ajunse la măiimea normală pînă aproape de căderea lor și ca rădăcinile au o creștere intensivă de toamnă. De asemenea, se știe că o bună parte din muguri își întemeiază calitatea de «floriferi» pînă la sfîrșitul toamnei în strînsă legătură cu cantitatea și cu calitatea substanțelor nutritive ce le primesc. Tr atînd cîrnitul în acest mod, se evită pierderea sevei elaborate. Ca urmare, începe mai curînd depunerea substanțelor de rezervă, lemnul se coace mai bine; este înles- nită repartizarea Unei însemnate cantități de substanțe de rezervă a rădăcinilor în plină creștere și a părților laterale ale lăstarilor, adică mugurilor, strugurilor, frunzelor și copililor. Pentru cultura soiurilor de zi scurtă (Proles orientalis, subproles antasiatica Negrul), în condițiile de mediu din țara noastră, aplicarea operației cîrnitului apare ca absolut necesară. Experiențele din perioada anilor 1949—1952 au arătat că modul optim de cîrnire este la 6 frunze din vîrf, toate aceste frunze fiind consumatoare, iar timpul rațional de aplicare este cu 2—3 zile înainte de pîrgă. Acest fel de a cîrni a dat sporuri de recoltă cuprinse între 9,1—9,4%, iar greutatea medie a boabelor a crescut cu 16,3—24,1 %. Lucrările cîrnitului nu au putut încadra precis în cifre influența pozitivă asupra calității rodului. Nu s-au întreprins, de asemenea, nici cercetări comparative asupra: gradului de coacere a lemnului, creșterii rădăcinilor în perioada intensivă de toamnă, rezistenței ochilor la ger și clocire, procentului de lăstar cu rod, coeficienților de fertilitate și indicilor de productivitate, mărimii aparatului foliaceu și vitezei de creștere a acestuia. S-a observat, în schimb, că în podgoriile cu climat secetos prelungit, de exemplu la Murfatlar, procesul de fotosinteză a fost mult stînjenit sau chiar oprit cu desă- vîrșire; odată cu aceasta, transpirația intensă a dus la slăbirea butucilor și la căderea . frunzelor, încă din luna august sau începutul lunii septembrie. Ca urmare, suprama- turarea rodului a început mai devreme și de la o concentrație mai scăzută în zaharuri ; pierderea frunzișului înainte de vreme s-a răsfrînt asupra puterii de creștere a butuci- lor și chiar asupra longevității plantației și producției viitoare care s-a menținut an de an scăzută. In această podgorie și altele asemănătoare, cîrnitul trebuie efec- tuat și ca măsură de reducere a transpirației exagerate. Concluziile obținute în experiențele cu cîrnitul au verificat pe deplin concluziile obținute în experiențele cu ciupitul, scoțînd la iveală veracitatea și sensul strict științific al ambelor operațiuni, care se recomandă ca măsuri agrotehnice de mare importanță în cultura viței de vie. TEOPETUHECKWE OBOCHOBAHWfl 3EJIEH0H nO^PEBRU BHHOrPAflHHKOB - nPHIIțnnblBAHMH H HEKAHKM (KPATKOE COflEPJKAHHE) 1. IIpmnHnBiBaHMe n neiranKa, iipiiMeiinionțiiecn na BMHorpaHHoft noae, Hojiikhm paccMaTpnBaTECH b cseTe saxona eflHHCTBa n Sopran npoTMBo- nono?KHocTeiî. 9tot oSipufi jr,ManeKTiinecKMii aaKon odtHCHneT Taunte n cooTHomeHUH BereTaTMBHBix npopeccoB n npopeccoB nnoROHOinenriH. 2. npnmtinMBauMe noderoB, ao hm b Banane upeTeHiDi Bmiorpamioii jioaBi, cnocodcTByeT npoueccy nnoROHomeHMH BpeMeHHoft npnocTaHOBKoâ pocTa. IIpMmMni.iBaHiaeM noderou npn y^aneumi BepxymKH nodera h nepBoro tojibko hto paaBepByBinerocH nMcTKa 30 UBeTeHna, ypo?Kaft copra randena Sun noBtirneB na 21,1%, a copra $ypMHH — na 34,1% b ycno- bmhx mccthocth ORodein™, EbipnancHOM odnacTH (1949—1952). 3. HeKanKa BepxymeK Bcex noderoB b Banane nepuoga coapesaHUH cnocodcTByeT ycMneHMio npopecca coapeBannB BcncRCTBiie ocTaHOBKM pocTa. OnHTaMM, nponaBeHeHHBiMH b aroM nepnofle (1949—1952), dwro HOKaBano, uto neKaHKOft mecTii BepxHux nncTLOB noderoB moîkho bobbiciitl ypoman na 9,1—9,4%, a cpeflunii Bec aro^ na 16,3—24,1%. 4. IIpinuHniiiBaHne noderoB b Banane HBeTemm ra neKaHKa b Banane coapeBaHMH Baynno odocnoBaHEi w flonmHH npuMeHHTBCH Han a$$eKTna- Biie arpoTexBnnecKire MeponpmiTiiB ruh noBMineBHH ypoHtaâBOCTd buho- rpaHHHKOB. . OB'BHCHEHWE PHCYHKOB Phc. 1. — KpiiBaH pocra coptob ranSena n (țiypMMH b 1952 r. Ha onHTiioiî cTaHițHH H. K.A. P.-Ono6emw, Bbipjia«cKoîi oGnacTji. Puc. 2.— KpiiBan Sti.TpoTti pocra coptob rajiSena h $ypioB b 1952 r. Ha ontiTuoil craHHHH H.K.A.P.-Op,o6einTH, BupnaHCKOji oSnacrn. Puc. 3. — Poct copra Koapna Hearpa b ycnoBjiHx 1953 r. b Byxapecre. LES BASES THEORETLQUES DES OPERATIONS EN VERT — PINCEMENT ET ROGNAGE — APPLIQUEES Â LA VIGNE . (RESUME)3 1. Les operations du pincement et du rognage qu’on applique â la vigne doivent etre conșues â la lumiere de l’unite et de la lutte des contraires. Cette loi dialectique generale explique egalement les relations qui existent entreles processus de crois- sance et ceuX de fructification. 4 — c. 725 G. CONSTANTINESCU și M. OȘLOBEANU 8. 2. Le pincement des extremites des pousses, avant ou au debut de la floraison, înterrompant pour quelque temps le processus de croissance, favorise la fructi- fication. En supprimant le bout et la premiere feuille â peine deroulee, le pincement des extremites des pousses avant la floraison a amene une augmentation de 21,1 % de la recolte du cepage Galbena et de 34,1 % pour le Furmint dans les conditions. des vignobles d’Odobești, Region de Bîrlad (1949—1952). 3. Le rognage des extremites de toutes les pousses, au moment de la veraison du raisin, contribue â intensifier le processus de maturation, par suite de l’arret du processus de croissance. Les experiences effectuees au cours du mâme laps de temps (1949—1952) ont prouve qu’en rognant les pousses sous la 6e feuille, on peut obtenir des augmentations de recolte comprises entre9,l ct9,4%; quant au poids. des grains, on constate des augmentations allant de 16,3 â 24,1 %. 4. Le pincement des pousses au debut de la floraison et le rognage au moment de la veraison ont un fondement scientiiique et s’imposent en tant que mesures agrotechniques efficientes pour l’augmentation de la production viticole. EXPLICATION DES FiGURES Fig. 1. — La courbe de croissance des cepages Galbena et Furmint, en 1952, ă la station de l’I.C.A.R. —Odobești, Region de Bîrlad. Fig. 2. — La courbe de la vitesse de croissance des cepages Galbena et Furmint, en 1952, ă la station de L’I.C.A.R. —Odobești, Region de Bîrlad. Fig. 3. — Exprime la croissance du cepage Coarna neagră, dans les conditions de l’annee 1953- â Bucarest.. BIBLIOGRAFIE 1. B. F. Bașirov, Vinodelie i vinogradarstvo SSSR, 1949, nr. 5, p. 15. - . 2. A. Busquet, Progres agricole et viticole, 1929, nr. 28, p. 40. 3. V. Brezeanu, Tratat de Viticultură. București, 1912. 4. P. N. Buzin, Cauzele căderii florilor și prevenirea lor. București, 1953. 5. P. N. Buzin, I. J. Prinț i A. M. Lazarevski, Vinogradarstvo. Moscova. 1937.. 6. M. V. Lențova, Vinodelie i vinogradarstvo, 1940, nr. 9—10, p. 18. 7. Gh. Constantinescu, Grădina și Livada, 1953, nr. 17, p. 49. 8. Gh. Constantinescu și M. Oșlobeanu, Grădina și Livada, 1953, nr. 8, p. 33. 9. N. L Kondo, Agrobiologhia, 1950, nr. 3, p. 109. 10. T. Martin, Probleme agricole, 1951, nr. 7—9, p. 72—79, 11. A. M ore tti, Effetti della mozzatura estivâ dei germogli uviferi sule viti da tavola e de vino. Concgliano, 1949. - ■ 12. A.‘ A. Krotkov, Rukovodtsvo po vinogradarstvu. Moscova, 1928. 13. G. I, ,G o g o 1 -1 a n o v s k i, Rukovodstvo pp vinogradarstvu. Moscova, 1928. 14. L. Ravaz, Annales de l’Ecole d’Agricultura de Montpellier, 1911, t. 11, p. 285. 15. P. V i a 1 a et J. R a b a u 11, Recherches sur le pincement de la vigne. Montpellier, 1930. 16. Gh. Constantinescu, T. Martin, și E. Perju, Romînia viticolă, 1945,. nr. 4—6, p. 39. 17. St. Ikonomoff, Contribution ă l’ttude de l’influence du rognage sur la vegetation et la- fructification de la vigne. Pleven, 1931, 18.p. Bernaz, C. Hogaș și A. Billeau, Tratat de viticultură- Huși, 1939. 19. S. A. Merjanian, Vinogradarstvo. Moscova, 1951. 20. Ku n io S t o e v, Lozarski pregled, 1949, nr. 5, p. 37. 21. A. Bu le ne ea, Manual de viticultură. București, 1941. 22. I. C. Te o do re seu, Viticultura, București, 1941. 23. A. M. Negrul, Ampelografia SSSR- Moscova, 1946, p. 177—185. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul VI, nr. 1, 1954 CELE MAI BUNE SOIURI. DE GRÎU DE PRIMĂVARĂ , PENTRU REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ ; DE ■ . ' AL. PRIADCENCU, AF. IAZAGI, V. VELICAN, L. DRĂGHICI, I. BRETAN, I. GOLOGANi VL. DALAS, A. MELACRINOS, E. BOLDEA, V. CIOBOTARU și CL. MICLEA , Comunicare prezentată de AL. SĂVULESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., , in ședința din 7 iulie 1953 11 : , ■. ■ • ’j Prin transformarea socialistă a agriculturii noastre, se creează condiții din ce în ce mai favorabile pentru extinderea culturii griului de primăvară. Academia R.P.R. a inițiat din anul 1949 studiul griului de primăvară, urmărind rezolvarea următoarelor probleme: 1. Raionarea pe zone de producție a celor mai bune soiuri indigene și străine de grîu de primăvară. ' 1 2. Producerea seminței elită la soiurile raionate pentru sectoruLagricol de1 stat și particular. ■ o 3. Crearea de soiuri noi de grîu de primăvară, mai productive și de calitate superioară celor existente. a Această lucrare cuprinde rezultatele încercării soiurilor de grîu de primăvară; în culturi comparative, executate în anii 1949—1952, în regiunile Cluj, Stabil, Iași, București și Constanța. I. ZONELE DE CULTURĂ ■ ■ A : Grîul de primăvară se cultivă în țara noastră pe o suprafață de circa 150 000 ha, ceea ce reprezintă 1,5 % din suprafața arabilă a țării, sau 7 % din totalul stipra- fețelor cultivate cu grîu. Cea mai mare parte din suprafața ocupată de grîul de pri- măvară se găsește în zona cea mai favorabilă culturii lui și anume în Munții Apu- seni și în regiunea subcarpatică a Transilvaniei, unde coacerea griului de primă- vară are loc spre sfîrșitul verii. în restul țării, grîul de primăvară se cultivă pe. supr a- fețe restrînse, mai mult pentru producerea grînelor sticloase, căutate mult înindus- tria alimentară pentru fabricarea pastelor făinoase, sau în vederea obținerii uiiei rezerve de sămînță pentru reînsămînțări în regiunile unde cultura griului de to.amnă este periclitată de ger. 1 / ’ - Climatul țării noastre, în general, este mai prielnic culturii griului de toamnă decît celei a griului de primăvară. Cea mai mare parte din precipitațiile atmosferice cade în a doua jumătate a anului, formînd o bună rezervă de apă în sol, care fâyo- 4* 4 AC. PRIADCENCU v COLABQB ATQRI 2 rizează atît răsărirea, creșterea și dezvoltarea griului de toamnă, cît și pornirea vegetației în primăvară. Transformarea socialistă a agriculturii noastre creează condiții favorabile pentru aplicarea agrotehnicei înaintate sovietice. O condiție esențială a planului de introducere a sistemului sovietic de agricultură cu ierburi perene, preconizat de Dokuceaev-Kostîcev-Viliams, constă în organizarea și siste- matizarea teritoriului agricol și în introducerea asolamentelor cu ierburi perene. După învățătura lui V i 1 i a m s, în asolamentul cu ierburi perene, după sola înierbată trebuie să urmeze o cultură de plante păioase și de preferință grîul de primăvară. Aceasta, deoarece aratul solei înierbate trebuie să se facă toamna tîrziu, cînd mineralizarea substanței organice în sol încetează. Aplicarea întocmai a învăță- turii lui V i 1 i a m s la noi, ar însemna creșterea suprafeței cultivată cu grîu de primă- vară, pînă la 1/3 din suprafața globală ocupată cu grîu, adică pînă la 1 milion de ha. Concepției lui Viliams cu privire la mărirea suprafețelor cultivate cu grîu de primăvară, i S-a adus o critică justă de către acad. T. D. Lîsenko. Potrivit acestei critici, există zone naturale pentru cultura griului de toamnă și a griului de primăvară, zone în care una din aceste culturi întîlnind condiții naturale mai favorabile, va da producții mai ridicate și deci se va impune în cultură. Obișnuit, în toate regiunile din țară, în care coacerea griului se face la începutul verii, reușește mai bine cultura griului de toamnă, în cazul cînd semănăturile ies din iarnă nede- gerate. Dimpotrivă, în regiunile în care grîul se coace la sfîrșitul verii, se obțin pro- ducții mai mari de grîu de primăvară. Aplicînd principiile științifice sovietice în zonificarea griului de primăvară pe regiuni naturale de producție (l)și ținînd seama de condițiile climaterice din R.P.R., se pot stabili în mod provizoriu următoarele zone naturale de cultură a griului de primăvară în R.P.R. (fig. 1): 1. Zona foarte favorabilă. Se întinde în jurul munților Apuseni, în văile Vișeului și Tisei din Maramureș, în depresiunile Ciucului și Gheorghieni din Transil- vania. în această zonă cad anual peste 650 mm de precipitații atmosferice, iar temperatura medie din luna iulie este sub 18°C. Din cauza iernilor lungi și a zăpe- zilor abundente, cultura griului de toamnă reușește mai slab decît cultura griului de primăvară. în unele raioane din Transilvania, cultura griului de primăvară este destul de răspîndită. Exprimată în procente față de suprafața totală ocupată de grîu în ulti- mii 3 ani, cultura griului de primăvară ocupă o suprafață de 96,4 % în r. Gheor- ghieni, 48,5 % în r. Ciuc, 41,5 % în r. Tîrgul Săcuiesc din Reg. Autonomă Maghiară și 30,8 % în r. Vișeu din Reg. Baia Mare. în r. Gheorghieni, Ciuc și Tîrgul Săcuiesc, grîul de primăvară realizează 80— 100 % din producția totală ce se obține la grîu, deoarece în aceste raioane cultura griului de toamnă suferă anual pierderi, atît datorită gerului, cît și din cauza zăpe- zilor abundente din timpul iernii. 2. Zona favorabilă. Această zonă cuprinde cea mai mare parte a Transilvaniei, caracterizată printr-o temperatură medie a lunii iulie în jurul a 20°C și cu preci- pitații atmosferice în jurul a 600 mm anual. în această zonă, grîul de primăvară dă producții aproape egale cu ale celui de toamnă. Excepție face cîmpia Transil- vaniei, care este mai favorabilă culturii griului de toamnă; Producțiile medii ale griului de primăvară față de cel. de toamnă, obținute în ultimii , 3 ani la Stațiunea experimentală agricolă. Măgurele din Reg. Stalin, sînt date în tabloul nr. 1. W/ DEPRIMĂ VARĂ 54 AL. PRIADCENCU și COLABORATORI $ CELE MAI BUNE SOIURI DE GRÎU DE PRIMĂVARĂ PENTRU R.P.R. 55 Tabloul nr. 1 Producția griului de primăvară in comparație cu grîul de toamnă ia Stațiunea Măgurele, Reg. Stnlin Cultura Producția medie 1950-1952 kg/ha în procente față de producția medie a grîului de toamnă Grîu de toamnă 1. Soiul Bankut 1201 2452 100 Grîu de primăvară 2. Soiul Marquis (Tr. vulgare) 2372 96,8 3. Soiul Nemerci (Tr. durum) 2438 99,4 , . Rezultate aproape identice au fost obținute și la Stațiunea de ameliorare a plan- telor din Cluj, Cultivat în condiții de agrotehnică superioară, grîul de primăvară : dă producții practic egale cu cele ale griului de toamnă. Arnăuturile cultivate în această parte a Transilvaniei dau producțiile cele mai ridicate din întreaga țară, întrecînd uneori chiar producția griului de toamnă. ■ Rezultatele experimentale obținute în încercarea diferitelor specii de grîu în culturi / comparative în Transilvania,Confirmă faptul că arnăuturile (Tr. durum)cer, înafară de agrotehnica superioară, umiditate ridicată în sol și în aer, precum și temperaturi . moderate în timpul verii. Transilvania, și mai ales partea ei de sud, cuprinde zona ; cea mai favorabilă pentru cultura arnăuturilor, unde se obțin producții mari și constante în fiecare an. Extinderea culturilor de arnăut în regiunile din Transil- . variia rezolvă problema producerii grînelor sticloase pentru fabricarea pastelor făi- noase necesare industriei alimentare din țara noastră, cu toate că datorită climatului umed, procentul de materie proteică din bob este mai mic decît al arnăuturilor L cultivate în stepă secetoasă și semisecetoasă. Faptele de mai sus desmint credința veche că arnăuturile reușesc în țara noastră ' numai pe litoralul Mării Negre. într-adevăr, raioanele Istria, Constanța și Tulcea cultivau în trecut suprafețe mari cu grîu de primăvară. în general, climatul în partea de est a Dobrogei este prielnic pentru cultura griului de primăvară, datorită curen- ților maritimi care acționează favorabil asupra umidității și temperaturii aerului, în prezent însă, în această parte a țării se cultivă în special grîul de toamnă, care da producții mai mari decît cel de primăvară. Din cauza trecerii de la sistemul pastoral de agricultură la sistemul de agricultură cu plante anuale, grîul de toamnă dînd producții mai mari după plante prășitoare, a luat locul griului de primăvară, mai ales al arnăutului, .care cere un pămînt structurat și o rezervă mare de azot. Această zonă va avea perspectivă de viitor, întrucît transformarea socialistă a agri- culturii din Dobrogea va favoriza extinderea culturii griului de primăvară, și în special a arnăuturilor, în partea de est a Dobrogei. 3. Zona nefavorabilă. Cuprinde regiunile de stepă din vestul țării, precum și regiunile Craiova, Pitești, Ploești, București, Constanța, Galați, Bîrlad, Iași, Su- ceava și Bacău, unde grîul de toamnă dă producții mai mari și chiar duble față de grîul de primăvară. Climatul stepei din vestul țării este extrem de favorabil culturii griului de toamnă, asigurînd recolte record și de calitate bună. în aceste regiuni, grîul de primăvară se cultivă numai în mod sporadic. în Regiunile Craiova și Pitești, producția griului de toamnă este de asemenea mai mare decît aceea a griului de primăvară, condi- țiile naturale de climă și de sol fiind foarte favorabile creșterii și dezvoltării griului de toamnă. în sudul Reg. Craiova se găsesc în cultură chiar și arnăuturi de toamnă, foarte productive, cu un bob plin, greu și sticlos. Investigațiile noastre preliminare ne arată posibilitatea introducerii în cultură în sudul Reg. Craiova a arnăuturilor de toamnă, cultivate în special pentru fabricarea pastelor făinoase. în Regiunile București, Ploești, Constanța, Galați, Bîrlad, Iași, Bacău și Suceava, cultuia grîului de toamnă este mai productivă și mai rentabilă decît cultura griului de primăvară. Primăverile în aceste regiuni se caracterizează prin trecere bruscă la temperaturi ridicate, prin vînturi dese și puternice și prin ploi puține. Grîul de toamnă, avînd sistemul radicular bine dezvoltat, suportă ușor această perioadă de secetă, iar formarea spicelor este stînjenită mai puțin. Din cauza primăveiilor secetoase, grîul de primăvară răsare și înfrățește mai greu, iar deseori prin trecerea stadiului de iarovizare în timp mai lung, se influențează în rău toate celelalte faze de vegetație. Întîrziind coacerea, valurile de căldură din luna iulie pălesc bobul în timpul formării lui, reducînd mult din producția normală a grîului de piimăvară. în viitor, cultura grîului de primăvară, prin introducerea sistemului de agri- cultură cu leguminoase și cu ierburi perene, se va extinde în zona din M mții Apu- seni, în zona subcarpatică a Transilvaniei și a Moldovei și în partea de est a Dobro- gei. în restul țării, grîul de primăvară se va cultiva pe suprafețe restrînse, în pro- porție de 3—5 % din suprafața totală de grîu, cu scopul de a asigura o rezervă de sămînță în cazul degerării parțiale sau totale a culturilor de toamnă și pentru pro- ducerea grînelor sticloase, necesare industriei alimentare. Lipsa soiurilor ameliorate de grîu de primăvară, adaptate la condițiile locale de climă și de sol, contribuie mult la obținerea recoltelor mici în comparație cu recoltele grîului de toamnă. Chiar în prezent, în cea mai mare parte a țării, se cul- tivă populațiile locale sau străine de grîu de primăvară nerezistente la condițiile variate ale climei noastre continentale. II. METODA în anii 1949—1952 au fost studiate în culturi comparative soiurile cele mai bune de grîu de primăvară (romînești și străine) în vederea raionării lor pe regiuni de producție pe țară. Experiențele au fost executate în 6 cîmpuri experimentale situate în regiuni deosebite ca sol și climă. Cîmpurile experimentale au fost așezate în următoarele localități : Zona foarte favorabilă și favorabilă culturii grîului de primăvară, la Stațiunea de ameliorare a plantelor Cluj și la Stațiunea experimentală agricolă Măgurele (Reg.. Stalin). Zona nefavorabilă culturii grîului de primăvară, la Stațiunile experimentale agticole Cîmpia Turzii (Reg. Cluj), Tg. Frumos (Reg. Iași), Mărculești (Reg. Bucu- rești) și Baza experimentală I.C.A.R. (Reg. București). Pentru culturile comparative cu diferite soiuri de grîu de primăvară și pentru fiecare an de experiență, s-a folosit sămînța înmulțită din fiecare soi, în cîmpul experimental respectiv. Menținerea purității soiului s-a făcut ptin purificarea bio- logică în cursul vegetației parcelelor producătoare de sămînță. Analiza sămînței, cu privire la valoarea ei culturală, s-a determinat pentru- fiecare soi în parte. Din fiecare soi s-a însămînțat același număr de boabe germi- nabile (450) la m2. 7 CELE MAI BUNE SOIURI DE GRÎU DE PRIMĂVARĂ PENTRU R.P.R. 57 66 AL. PRIADCENCU si COLABORATORI 6 în fiecare an, terenul destinat cîmpului de experiență pentru anul următor a fost dezmiriștit în timpul verii și arat în timpul toamnei la 18—22 cm adîncime, aplicîndu-se îngrășămintele de bază. Primăvara de timpuriu, solul a fost mai întîi lucrat cu netezitoarea sau cu grapa, apoi lucrat cu cultivatorul și din nou cu grapa; După însămînțare, terenul a fost netezit cu grapa de mărăcini și tăvăliigit în regiu- nile unde primăvara era secetoasă. După răsăritul griului, la nevoie, terenul a fost lucrat cu o grapă ușoară pentru distrugerea scoarței. Lucrarea pămîntului și îngrășămintele aplicate, variind pentru fiecare zonă de producție, sînt arătate la fiecare punct experimental în parte. Așezarea parcelelor experimentale pe teren a fost liniară, în 1—2 etaje. Soiu- rile au fost însămînțate în 5—6 repetiții. Din cauza cantităților mici de sămînță, suprafața recoltabilă a unei parcele a fost de 20 m2 în primul an de încercare și de 50—100 m2 în anii următori. Observațiile notate în cursul vegetației s-au referit la: data răsăritului, ritmul de vegetație, împăiere, data înspicatului și înfloritului, rezistența la boli și la cădere, data maturității și data recoltării (2). Precocitatea soiurilor a fost determinată la înspicatul și la coacerea grînelor exprimînd diferențele în zile în plus sau în minus, față de soiul martor. Rezistența plantelor la cădere, secetă și rugini, s-a determinat prin apreciere în cîmp după gradul lor de cădere, uscarea frunzelor și extinderea bolii, dîndu-se note de la 1 —5'. Rezistența la atacul tăciunelui zburător a fost determinată prin numărarea plan- telor atacate la 1 m2 din semănătură. Rezistența la rugini s-a notat în cîmp după înspicatul plantelor și în faza de coacere în pîrgă. Rezistența la secetă s-a apreciat prin aspectul pe care 1-ău avut plantele în perioada critică de secetă, prin ofilirea și prin uscarea frunzelor de la baza tul- pinei. Pe baza determinărilor în cîmp, însușirile specifice fiecărui soi au fost expri- mate în tablouri rezumative prin următoarea notare pentru fiecare însușire în parte: + + + = precoce, foarte rezistent la secetă, cădere, rugină și tăciune. + + = semiprecoce, mijlociu de rezistent la secetă, cădere, rugină și tăciune. + = tardiv, slab rezistent la secetă, cădere, rugină și tăciune. Lucrările de întreținere și de recoltare a cîmpurilor de experiență au fost apli- cate în aceleași condiții și simultan tuturor parcelelor experimentale. Recoltatul parcelelor experimentale s-a făcut cu secerea, după o eliminare prealabilă a rîn- durilor marginale și’a capetelor frontale de la fiecare parcelă în studiu. Producția absolută a fiecărui soi, pentru fiecare an de experiență, este exprimată prin media aritmetică (M) rezultată din cîntărirea producției parcelelor repetiții și împărțirea sumei obținute, la numărul lor. De asemenea, producția absolută a unui soi pe mai mulți ani de încercare este exprimată prin media lui aritmetică, rezultată din adunarea producțiilor anuale și împărțirea sumei la numărul anilor experimentați (2). a Interpretarea și valorificarea rezultatelor obținute la recoltă s-a făcut prin apli- carea formulei erorii mijlocii: m ± exprimată apoi în procente față de producția medie (M) după raportul următor : m. 100 _ M i ’ Producțiile obținute se consideră normale, atunci cînd eroarea mijlocie exprimată în procente (m %) nu este mai mare decît 3—7 % din producția mijlocie a soiului. Materia proteică din bob s-a determinat prin dozarea azotului după metoda Kjeldahl și înmulțind azotul dozat (N) cu 5,7. Glutenul umed și uscat s-a obținut mai întîi prin spălarea aluatului și apoi prin uscarea lui. Valoarea medie a glute- nului umed pentru grînele noastre este de 23—30 % și a glutenului uscat de 9— 10 % (4). ■ Indicele de elasticitate a glutenului, determinat după metoda fermentării șro- tului (Pelschenke), se bazează pe proprietatea pe care o are un aluat de a menține în timp în interiorul său o cantitate mai mare sau mai mică de gaze, ce se dez- voltă în timpul dospirii sau fermentării lui. Numai grînele care posedă însușiiea de a menține minimum 30 de minute gazele în interiorul aluatului pe timpul dos- pirii lui, sînt considerate panificabile (4), (5). Indicele de solubilizare a glutenului în acid lactic, determinat după metoda Berliner, se bazează pe proprietatea glutenului de a se solubiliza într-o soluție slabă de acid lactic. Grînele al căror gluten nu se dizolvă într-o soluție de 10 cm® de acid lactic, se consideră grîne foarte slab panificabile. Notele de farinograf determinate de aparatul special indică elasticitatea și tăria glutenului panificabil. Nota de calitate oglindește calitatea glutenului umed și al indicelor de elasticitate a glutenului și de solubilizare a lui în acid lactic. Se obține prin înmulțirea indi- celui celor trei categorii de determinări. Greutatea absolută și hectolitrică a boabelor, volumul și greutatea pîinii, au fost determinate după metodele obișnuite, indicate pentru analiza calitativă a cerea- lelor. III. SOIURILE STUDIATE în anii 1949—1952 au fost studiate în culturi comparative un număr de 30 de soiuri indigene și străine și anume: A- Soiuri indigene'. Academia R.P.R. 48,I.C.A-R- 142, I.C.A.R. 826, I.C.A.R. 412, Cluj 41/18, Cluj 41/21, Cluj 41/55, Cluj 41/190, Odvoș 427. B. Soiuri sovietice'. Lutescens 62, Albidum 43, Melanopi s 69, Sarrubra, Hibridul grîu-pir 22850, Hibridul griu-pir 977, Flora 5, Milturum 162, Lutescens 3221, Velu- tinum 15, Saratov 160, Hordeiforme 5866, Hordeiforme 5695, Arnăut de Nemerci, precum și populațiile: U.R.S.S. I, U.R.S.S. II, U.R.S.S.-Orel, U.R.S.S.-Pbltava și U.R.S.S.-Arnăut. C. Alte soiuri străine'. Marquis, Gârneț, Perbete aristat, Perbete mutic și Yanetzky timpuriu. în cele ce urmează dăm o descriere amănunțită a soiurilor celor mai produc- tive și de perspectivă pentru țara noastră și o descriere sumară pentru celelalte soiuri experimentale. A. SOIURILE INDIGENE ' J. Academia R.P.R. 48 ■, Istoricul soiului: obținut prin alegere individuală dintr-o populație locală de grîu de primăvară, la Stațiunea experimentală agricolă Tg. Frumos (Reg. Iași). Planta elită a fost extrasă în anul 1946, iar din anul 1949 soiul este încercat 9 CELE MAI BUNE SOIURI DE GRÎU DE PRIMĂVARĂ PENTRU R.P.R. 59 '58 AL. PRIADCENCU și COLABORATORI în culturi comparative de concurs pe țară. Reușește bine în stepă și în silvostepă. Varietatea botanică: Tr. vulgare Vili. var. lutescens Al. (spicul nearistat, alb, glumele glabre, bobul roșu). Aparține grupului ecologic de stepă și de silvostepă. Fig. 2. — Griul de primăvară Academia R.P.R. 48 (Tr. vulgare v. lutescens). _^^Spicul .• fuziform, de lungime și densitate mijlocie. în partea superioară a spi- cului, paleele au țepi aristiformi, lungi de 0,3—2 cm. Părozitatea rahisului mij- locie. Glumele : de form ă ovoidal-lanceolată. Umărul glumei este drept, mai ridicat spre vîiful spicului. Carena este subțire și bine pronunțată în partea superioară a glumei. Dintele carenei este obtuz și scurt, de 0,5—1 mm. Plevele nu îmbracă bine bobul. Bobul: oval-alungit, de mărime mijlocie, și de culoare roșiatică. Greutatea a .1000 de boabe este de 30—36 g. Plantula, tufa și frunzele: plantulele sînt de culoare verde-cenușiu, acoperite cu peri lungi. Tufa este erectă. Frunzele sînt de culoare verde închis, înguste și păroase. Teaca frunzei, de asemenea, este păroasă. Paiul: de înălțime și grosime mijlocie, la maturitate se colorează adesea în violet. Rezistența la cădere este potrivită. ■ Durata perioadei de vegetație: semiprecoce. Rezistența la secetă: rezistent. Rezistența la boli : destul de rezistent la rugina brună și galbenă și la mălură; mijlociu de rezistent la rugina neagră. însușiri de panificație: bune. Productivitatea: este un soi productiv. ' 2. I.C.A.R. 142 Istoricul soiului: obținut la I.C.A.R. (București) prin alegere individuală din grîul local Ulca. Varietatea botanică: Tr. vulgare Vili. var. lutescens Al. (spicul alb și nearistat, glumele glabre, bobul roșu). Aparține grupului ecologic de stepă. Spicul: fuziform, de lungime și de densitate mijlocie. în partea superioară.a spicului, paleele au țepi aristiformi, lungi de 0,3—2 cm. Perozitatea rahisului este foarte pronunțată. Glumele: de formă ovoidal-lanceolată. Umărul glumei este drept, mai ridicat la spiculețele de la vîrful spicului. Carena este subțire, bine pronunțată spre vîrful glumei. Dintele carenei este obtuz și scurt, de 0,5—1 mm lungime. Plevele nu îmbracă bine bobul. Bobul: are foima oval-alungită, de culoare roșu închis și de mărime mijlocie. De obicei, bobul este sticlos. Este un soi potrivit de rezistent la scuturare. Plantula, tufa și frunzele: plantula este de culoare verde-cenușiu, acoperită cu peri lungi. Tufa este erectă. Frunzele sînt de culoare verde închis și înguste. Frunza și teaca ei sînt acoperite cu peri. Paiul: este de înălțime și de grosime mijlocie, slab rezistent la cădere. Paiul la maturitate se colorează în violet. ' . Durata perioadei de vegetație: semiprecoce. Rezistența la secetă: rezistent. Rezistența la boli: destul de rezistent la rugina brună, rugina galbenă și mălură; mijlociu de rezistent la rugina neagră. însușiri de panificație : bune. Productivitatea: este un Soi productiv. însușiri specifice ale soiului: este foarte rezistent la tăciunele zburător și rezis- tent la rugina brună. Bobul este ultrasticlos. 3. LGA.R. 826 și I.C.A.R. 412 Au fost obținute de Institutul de cercetări agronomice din București, prin ale- geri individuale din grîul local Ulca. Spicul este de culoare albă și fără ariste, cu glume glabre și cu bobul roșu (Tr. vulgare var. lutescens). S-au arătat nerezistente la cădere, sensibile la atacul tăciunelui zburător și cu productivitate mijlocie. 11 CELE MAI BUNE SOIURI DE GRÎU DE PRIMĂVARĂ PENTRU R.P.R. 61 60 AL. PRIADCENCU si COLABORATORI ț® 4. Cluj 41/18, 41/21, 41/55, 41/190 (Tr. valgare Vili. var. erythrospermum Korn) Au fost create la Stațiunea de ameliorare a plantelor Cluj prin alegeri indi- viduale din hibridul Mani toba x Stephani 71. Au o durată de vegetație scurtă și ajung la maturitate cu 2—3 zile înaintea grîului raionat Marquis. Sînt mai puțin productive în cantitate și calitate decît soiul raionat. Fig. 3. — Griul de primăvară I.C.A.R. 142 (Tr. vulgare v. lutescens). 5. Odvoș 427 (Tr. vulgare Vili. var. lutescens Al.) A fost creat la Odvoș, Reg. Arad, prin încrucișarea grîului Manitoba cu o linie de grîu din selecțiune proprie. Se aseamănă din punct de vedete morfologic și fiziologic cu soiul Marquis, cu deosebire că înăuntrul soiului nu apar spice din alte varietăți ale speciei Tr. vulgare, însușire specifică soiului Mtrquis. ■ - Este un soi puțin productiv în stepă și mai productiv în regiunile cu climat umed din țară. B. SOIURILE SOVIETICE 6. Lutescens 62 istoricul soiului.: a fost creat în anul 1911 de A. P. Sehurdin la Insti- tutul de ameliorare a cerealelor Saratov din U.R.S.S., prin alegere individuală din grîul local Poltavka. Fig. 4. — Griul de primăvară lutescens 62 (Tr. vulgare v. lutescens). Din anul 1929 se cultivă și este raionat în toate regiunile din sudul, sud-estul și nord-esțul Uniunii Sovietice, precum și în Transural, în Siberia de vest, Siberia de est și pe solurile de podzol. Acest soi reușește în toate zonele de cultură a grîului de primăvară din U.R.S.S., dînd o recoltă mare și constantă.. Reușește bine în toate zonele de cultură a grîului de primăvară din R.P.R. Dă producții constante în stepa din sudul și sud-estul țării. Varietatea botanică: Tr. vulgare Vili, vai. lutescens Al. (Spicul mutic și de cuibare albă sau de. culoare galben deschis, glumele glabre, bobul roșu de diferite nuanțe). 13 CELE MAI bune SOIURI DE GRÎU-DE PRIMĂVARA PENTRU R.P.R. 63 62 AL. PRIADCENCU și COLABORATORI 12 Aparține grupului ecologic de grîne pentru stepă. Spicul: este fuziform și ușor subțiat spre vîrf, de lungime mijlocie (7,5—9,3 cm), lat la mijloc (9,7 mm) și mai îngust la baza și la vîrful lui (6,8—6,9 mm). Spicul este puțin deșirat, cu 12—19 spiculețe și cu 23—33 de boabe în spic. Densitatea spicului este de 18,5 spiculețe pe o lungime de 10 cm din rahis. Culoarea spicului este alb-galbui. Spiculețul este alungit, de 14—16 mm lungime și de 8,4—10,5 mm lățime. Fie- care spiculeț formează cîte 4 flori, din care 2 flori — mai rar 3 — sînt' fertile. Spiculețele de la mijlocul spicului poartă ariste scurte de 0,4—1,2 cm, mai rar sînt mutice. Spiculețele de la vîrful spicului sînt aristate, iar lungimea aristelor variază între 0,6—3 cm; spiculețele de la baza spicului sînt mutice, cu un început de ariste.în formă de cioc. Aristele sînt de culoare galben-roșcat, acoperite cu dințișori. Glumele: forma glumei este ovoidal-lanceolată și mai rar ovală. Lungimea glumei este de 7,4—9 mm iar lățimea ei de 2,8—3,6 mm. Lățimea glumei este mai mică la spiculețele de la baza și de la vîrful spicului (2,5—2,8 mm). Culoarea este galbenă, cu nervurile de culoare roză. Baza de inserție a glumei este îngustă și dreaptă. Umărul glumei este ridicat și mai rar drept. La spiculețele de la vîrful și de la baza spicului, umărul glumei este mai mult teșit sau lipsește cu totul. Consistența glumei este tare. Carena glumei este destul de proeminentă, acoperită cu dințișori rari. Dintele carenei este scurt (1 mm), aproape de aceeași lungime la toate spiculețele din spic. Lățimea dintelui carenei este de 0,9 mm, afară de spiculețele de la vîrful spicului, la care dintele carenei este mai îngust (0,5—0,8 mm). Bobul: este de culoare roșu deschis, de formă ovoidală alungită, lung de 6,8— 7,5 mm și lat de 2,5—3,2 mm. Periuța bazală a bobului este proeminentă, de dimen- siuni mici (0,5—0,6 mm) alcătuită din perișori rari. Greutatea a 1000 de boabe este de 20—30 g. Boabele sînt semisticloase. Este un soi potrivit de rezistent la scuturare, boabele fiind îmbrăcate pe 3/4 cu pleve. La răscoacere boabele se scutură ușor din spic. Tratate cu fenol, în soluție de 0,1 %, boabele se colorează în brun închis. Plantula, tufa și frunzele: coleoptilul plantulei este de culoare violetă, mai rar incolor. Primele 2 frunzișoare sînt păroase. Tufa este erectă. Frunzele sînt înguste, mijlociu de păroase și de culoare verde închis. Paiul: este de culoare alb-gălbui, mijlociu de înalt (86—97 cm) și mijlociu de gros (2,4—3 mm). Paiul este puțin rezistent la cădere în anii cu ploi multe și mai rezistent în condițiile climaterice de stepă. Durata de vegetație: este un soi semitardiv, cu durata de vegetație de 75—90 zile (de la lăsărire și pînă la maturitatea ceroasă a bobului). Are stadiul de iarovi- zare scurt și stadiul de lumină relativ lung. Rezistența la secetă: potrivit de rezistent la secetă. Rezistența lă boli: potrivit de rezistent la tăciunele zburător și la rugină. însușiri de panificație: posedă însușiri destul de bune de panificație. Productivitatea: este un soi foarte productiv. 7. Melanopus 69 Istoricul soiului: a fost obținut la Stațiunea de ameliorare a plantelor Kras- nokutsk din U.R.S.S., prin alegere individuală din grîul local Uzen. Se cultivă și este raionat în districtele sudice și sud-vestice din U.R.S.S., în Caucazul de nord și în multe regiuni din Kazahstan. Reușește foarte bine în Ucraina. Dă producții mari, apropiate de producția griului obișnuit de toamnă, în regiu- nile cu climat umed din R.P.R. Varietatea botanică : Tr. durum var. melanopus Al. (spicul de culoare albă și aristat, glumele păroase, aristele negre și bobul alb). Fig. 5. — Grîul de primăvară Melanopus 69 (Tr. durum v. melanopus). . Aparține grupului ecologic de stepă și de silvostepă. Spicul: are formă cilindrică, ușor subțiat spre vîrf, Lungimea spicului este de 6—8 cm, cu o densitate de 22 spiculețe pe 10 cm lurigime din rahisul spicului. Aristele sînt de 1,5 ori mai lungi decît spicul și de culoare negru deschis. Culoarea aristelor nu este totdeauna pronunțată, iar vîrfurile lor sînt deseori albe. 64 AL. PRIADCENCU si COLABORATORI 14 15 CELE MAI BUNE SOIURI DE GRÎU DE PRIMĂVARĂ PENTRU R.P.R. 65 . Aliatele sînt dințate și așezate paralel sau-ușor răsfirate. A treia floare din spi- culeț poartă cîte o aristă scurtă. Glumele; au forma mai mult ovoidă, cu variații pînă la cea ovală. Lungimea glumei este de 7—10 mm. Glumele sînt intens acoperite cu peri. Umărul glumei este de obicei slab dezvoltat. Carena glumei este vizibilă pînă la baza ei și acope- rită cu sprîncene lungi și subțiri. Dintele carenei este ascuțit și scurt de 1—2 mm. Plevele îmbracă bine bobul. Bobul: este de formă ovală, ușor alungit și de culoare galbenă ca chilimbarul. Greutatea absolută a boabelor este de 36—45 g. Boabele sînt sticloase (95—100 %). Tratate cu fenol, boabele dau o colorație deschisă. Este un soi rezistent la scutu- rare. , Plantula, tufa, frunzele: plantulele sînt de culoare verde deschis și slab păroase. Coleoptilul este incolor. Tufa este erectă. Frunzele sînt de culoare verde închis, moi și nepăroase. Teaca frunzei nu este păroasă. Paiul: este plin și destul de rezistent la cădere. înălțimea este de 70—75 cm. Durata de vegetație: este cel mai precoce soi dintre grînele arnăute cultivate. Stadiul de iarovizare este puțin mai scurt decît stadiul de lumină. Rezistența la secetă: foarte rezistent. Rezistența la boli: rezistent la rugină, mălură și tăciunele zburător. însușiri de panificație: posedă însușiri bune de morărit și de panificație. . Productivitatea: este un soi oroductiv. 8. Ariiăut de Nemerci Istoricul soiului: este creat de Stațiunea de ameliorare a plantelor Nemerci Vinița (U.R.S.S.), prin alegere individuală din arnăutul local și prin formarea unei populații artificiale din amestecul mai multor linii din cele mai productive. Varietatea botanică: Tr. durum var. hordeiforme (spicul nearistat și de culoare roșie, glumele nepăroase, bobul alb). Face parte din grupul ecologic de grîne pentru stepă și silvostepă. Reușește bine în regiunile cu climat umed din R.P.R. Spicul: este cilindric, subțiat spre vîrful spicului și destul de lung (8—9 cm). Spicul este mijlociu și dens, cu 25—29 de articulații la 10 cm lungime a rahi- sului. Fiecare spiculeț formează 2—3 boabe. Aristele sînt lungi, aspre și paralele la coacerea spicului. în mică măsură aristele sînt caduce. Floarea a treia din spiculeț poartă cîte o aristă lungă pînă la 5 cm. Rahisul spicului este intens păros. Gluma spicului: are formă alungită, destul de mare, cu lungime de 10 mm și lățime de 4 mm, aspră,.1 subțiată spre vîrf și cu nervurile proeminente. Nervura principală este acoperită cu dințișori mici. Umărul glumei este îngust și rotunjit. Carena este dreaptă și proeminentă pînă la baza glumei. Vîrful dintelui carenei este obtuz, în formă de cioc, de 2—2,5 mm lungime. închis bine de glumele florii, bobul este rezistent la scuturare. Bobul: are formă oval-alungită, destul de mare, cu o lungime de 8—9 mm și lățime de 3,5—4 mm. Boabele sînt absolut sticloase (90—100 %) cu nuanțe de chilimbar. Greutatea a 1000 de boabe este de 33—38 g în anii favorabili culturii griului de primăvară și de 26—30 g în anii de secetă. Periuța bazală a bobului este dezvoltată slab. Plantula, tufa și frunzele : coleoptilul este de culoare albă. Tufa este erectă. Frunzele sînt de culoare verde deschis și nepăroase. Paiul: este de lungime mijlocie (85—120 cm), mijlociu de gros și rezistent la cădere. Durata de vegetație : este un soi semiprecoce. Rezistența la secetă: mijlociu de rezistent. Rezistența la boli: mijlociu de rezistent la atacul tăciunelui zburător și la rugina brună. însușiri de panificație : posedă însușiri mijlocii de panificație. Productivitatea : foarte productiv. în regiunile umede ale Transilvaniei dă recolte apropiate de grîul de toamnă. 9. Albidum 43 (Tr. vulgare var. albidum) A fost creat la Institutul de ameliorare a cerealelor Saratov din U.R.S.S., prin încrucișări complexe între diferite varietăți de grîu. Este un soi foarte precoce, foarte rezistent la secetă, sensibil la tăciunele zburător și la rugina galbenă. Este destul de rezistent la rugina brună. Posedă însușiri mijlocii de morărit și de panificație. Este foarte productiv, mai ales în regiunile secetoase din stepa Munteniei și Dobrogei. 10. Sarrubra (Tr. vulgare var. alborubrum) A fost creat la Institutul de ameliorare a cerealelor Saratov din sud-estul Uniunii Sovietice. Provine din încrucișarea griului arnăut Beloturka (Tr. durum var. hordeiforme) cu grîul local Poltavka (Tr. vulgare var. lutescens). Este un soi precoce, rezistent la secetă și mai ales la căldurile mari de vară. Este foarte rezistent la tăciunele zburător și destul de rezistent la rugina brună. Posedă însușiri mijlocii de panificație. Cultivat în țară, s-a dovedit a fi productiv în regiunile secetoase din stepa Mun- teniei și din Dobrogea. 11. Hibrizii grîuX pir (Tr. vulgare var. lutescens) Au fost obținuți de acad. N. V. Ț î ț î n la Institutul de ameliorare a cerealelor Omsk din U.R.S.S., prin încrucișarea grîului cu pirul. Probele din aceste soiuri au fost primite în anul 1946 și înmulțite de Institutul de cercetări agronomice din R.P.R. (9). a) Hibridul grîu X pir 3108 Este un soi semiprecoce, Toarte rezistent la secetă și potrivit de rezistent la, căl- durile mari de vară. Este rezistent la rugina brună și potrivit de rezistent la tăciunele zburător. Posedă însușiri potrivit de bune de panificație. A dat producții mari și susținute, în stepa Munteniei. b) Hibridul grîu X pir 23311 Se aseamănă în privința însușirilor morfologice și fiziologice cu Hibridul grîux pir 3108, fiind mai sensibil la tăciunele zburător și mai productiv în regiu- nile secetoase din țară. c) Hibridul grîu x pir 52954 Este un soi semiprecoce, rezistent la secetă și potrivit de rezistent la căldurile mari de vară. 5 — c. 725 66 AL. PRIADCENCU și COLABORATORI 16 17 CELE MAI BUNE SOIURI DE GRÎU DE PRIMĂVARĂ PENTRU R.P.R. 67 Rezista bine la tăciunele zburător și la rugina brună. Posedă însușiri de panificație potrivit de bune. A dat în întreaga țară producții mari și susținute. Este un soi de perspectivă pentru R.P.R. d) Hibridul grîu X pir 22850 Este un soi mai tardiv decît hibrizii de mai înainte, slab rezistent la secetă și la căldurile mari de vară. Rezistă bine la tăciunele zburător și la rugina brună. Posedă însușiri excepționale de panificație, întrecînd soiul Marquis, considerat ca cel mai bun. Este un soi de perspectivă pentru silvostepă și regiunile umede din țară, unde dă producții ridicate și de calitate excepțională. e) Hibridul grîu X pir 977 Este un soi tardiv, slab rezistent la căldurile mari de vară și mijlociu de pro- ductiv în regirinile de stepă. f) Flora 5 (Tr. vulgare var. lutescens) Este un soi semiprecoce și ajunge la maturitate odată sau cu o zi mai devreme decît soiul Marquis. Reușește bine'în regiunile de silvostepă și în cultu- rile irigate din țară. 12- Milturum 162 (Tr. vulgare, var- milturum) A fost obținut prin extragere individuală, din soiul Belokoloska la Harkov (U.R.S.S.). Este un soi tardiv, rezistent la seceta de primăvară și destul de pro- ductiv. 13. Lutescens 3221 (Tr. vulgare var. lutescens) Este creat în U.R.S.S. Are durata de vegetație cu 1—2 zile mai lungă decît soiul Marquis. Este destul de productiv în condițiile de climă și de sol de la noi. 14. Velutînum 15 (Tr. vulgare var. velutinum) Creat în U.R.S.S., este un soi semiprecoce și mijlociu de productiv. 15. Saratov 160 (Tr. vulgare var, lutescens) A fost creat la Institutul de ameliorare a cerealelor Saratov, din U.R.S.S. Este un soi destul de precoce și productiv. 16 Hordeiforme 5866 (Tr. durum var. hordiforms) ‘A fost creat pi in extragere individuală din grîul local Beloturka, la Institutul de ameliorare a cerealelor Saratov din U.R.S.S. Este un soi semitardiv, potrivit de rezistent la secetă, cu însușiri bune de morărit și panificație. Dă producții mari și susținute în cîmpia Transilvaniei, în Bihor și în regiunile muntoase și deluroase din vestul țării. 17. Hordeiforme 5695 (Tr. durum var. hordeiforme) Se aseamănă din punct de vedere morfologic și fiziologic cu soiul Hordei- forme 5866, fiind însă mai tardiv cu 1—2 zile decît acesta; Dă producții mari în Transilvania și în Bihor. 18. U.R.S.S. I, U.RS.S.H, U.R.S.S. - Orei, U.R.S.S.-Poltava și U.R.S.S.-Arnăut Acestea sînt populații locale importante din U.R.S.S. La primele 4 populații predomină varietatea botanică lutescens, iar la cea din urmă var. melanopus și hor- deiforme. Au durata de vegetație aproape egală cu cea a soiului Marquis. Sînt destul de productive, însă au o rezistență slabă la cădere. Populația U.R.S.S.-Poltava are bobul mare și este destul de productivă. C. ALTE SOIURI STRĂINE 19. Marquis Istoricul soiului: a fost obținut în Canada (America), din încrucișarea grîului indian precoce Hard Red Calcuta, cu grîul de primăvară Red fife, adus din Galiția. Este rezistent la cădere și la rugină. Bobul este aproape rotund. Posedă însușiri, excepționale de morărit și panificație, fiind utilizat pe o scară mare ca genitorîn crearea soiurilor noi. Se cultivă și reușește bine în regiunile din Transilvania, Bihor și nordul Mol- dovei. Varietatea botanică: Tr, vulgare Vili. var. lutescens Al. (spicul mutic și de culoare ajbă, glumele glabre și bobul roșu). Acest soi se apropie mai mult de grupul ecologic de grîne de silvostepă. Reu- șește totuși și în stepă, avînd o perioadă scurtă de la înflorit și pînă la formarea bobului. Spicul: de formă aproape cilindrică sau slab fuziform și de culoare galben- albicios. Spicul este mai lat la mijloc (9,8 mm) și aproape de aceeași lățime la vîrful și la baza lui (7,1—7,6 mm). Din grupul grînelor studiate, soiul Marquis are spicul cel mai lat. Spicul are în medie 15—19 spiculețe cu 18—29 boabe. Densitatea spicului este mijlocie cu 21,6 spiculețe pe lungimea de 10 cm a rahisului. Spiculețul este scurt (12,6 mm) și lat (9,8 mm), formînd 4—5 flori, din care numai 2 rămîn fertile în condițiile climaterice din stepă. Glumele : de formă ovoidal-alungită sau în formă de lopată. Gluma este scurtă, de 8,1 mm lungime medie, aproape de două ori mai mare decît lățimea ei. Exte- riorul glumei este lucios, de culoare galben-albicios. Baza de inserție a glumei este îngustă și oblică. Gluma este consistentă. Umărul glumei este drept, mai ridicat la spiculețele de la baza și de la vîrful spicului. Dintele carenei este scurt, de 0,9— 1 mm lungime. Lățimea dintelui carenei este aproape aceeași (0,8 mm) la toate spiculețele de la baza și de la mijlocul spicului și mai îngustă (0,6 mm) la spicule- țele de la vîrful lui. Dintele carenei nu este ascuțit la spiculețul de la vîrful spicului. Bobul: este oval-rotunjit, turtit la capete, în formăxde butoiaș. Culoarea bobu- lui este roșu palid. Bobul este de dimensiuni mijlocii, lung de 4,8—5,6 mm și lat de 2,6—3,4 mm. Greutatea a 1000 de boabe variază între 24,3—31,9 g. Greutatea hectoli- trică medie a boabelor este de 78 kg. Boabele sînt șemisticloase. Bobul este bine îmbrăcat în pleve, ceea ce face să nu se scuture ușoi. Periuța bazală a bobului este mică, cu dimensiuni de 0,6—0,9 mm, formată din perișori deși. Tratate cu fenol, în soluție de 0,1 %, boabele se colorează în nuanțe închise. Plantula, tufa și'paiul: coleoptilul plantulei este de culoare violet-verzui, iar primele 2 frunzișoare sînt foaite slab păroase. Tufa este erectă. «8 Fig. 6. — Grîul de primăvară Marquis (Tr. vulgare v. lutescens). 19 CELE MAI BUNE SOIURI DE GRÎU DE PRIMĂVARĂ PENTRU R.P.R. . 6&' Paiul este de culoare galben deschis, mijlociu de înalt (81—98,5 cm), destul dc gros mai ales la mijloc (2,7 mm) și rezistent la cădere. : . Durata de vegetație: este un soi semiprecoce, cu stadiul de iarovizare scurt și cu stadiul de lumină lung. Rezistența la secetă și la căldurile mari de vară : slabă. J Rezistența la boli: foarte rezistent la atacul tăciunelui zburător și mijlociu de rezistent la rugina brună. . ? însușiri de panificație : excepționale. Productivitatea: foarte productiv în regiunile de silvostepă și slab productiv în regiunile semisecetoase și secetoase de stepă. ■ însușirile specifice ale soiului: bobul este în formă de butoiaș, gluma este scurtă» spiculețele scurte și paiul rezistent la cădere. Frunzele primare și frunzele adevărate au părozitatea foarte puțin pronunțată; 20. Gârneț (Tr- vulgare var. lutescens) Este obținut în Canada prin încrucișarea soiurilor Prestov și Riga. Este un soi precoce, cu durata de vegetație mai scurtă cu 4—6 zile decît a soiului Marquis. Este mijlociu de productiv. 21. Perbete aristat (Tr. vulgtre var. erythrospermam) Este obținut în R.P. Ungaria, prin încrucișarea griului siberian cu un soi necu- noscut. Este mai precoce cu 1 —2 zile decît soiul Marquis. Este destul de productiv în regiunile din Transilvania. 22. Perbete mutic (Tr. vulgare var. lutescens) A fost obținut piin selecțiune individuală în R.P. Ungaria, din hibridul grîu siberian X Marquis. Are aproape aceeași durată de vegetație ca și soiul Mar- quis. Este mijlociu de productiv. 23. Yanetzky timpuriu (Tr- vulgare var. lutescens) A fost creat în R.D. Germană, prin alegere individuală, dintr-o populație cul- tivată în Austria. Este un soi precoce, cu bobul scurt, oval și bombat. Este un soi mijlociu de productiv în condițiile de climă și sol de la noi. IV. CERCETĂRILE ȘI REZULTATELE Rezultatele experimentale obținute la soiurile încercate în regiunile favorabile și nefavorabile culturii griului de primăvară sînt: Cîmpul experimental Cluj Cîmpul de experiență de la Cluj este așezat pe valea rîului S omeș, pe un sol de rendzină cu textură lutoasă, bogată în humus și în carbonați. Proporția de nisip față de corpurile levigabile sub 0,02 este de 51,06: 48,94. Conținutul în CaO 4,25 %; humus -3,87 %; P2O5 -0,136 %; K2O -0,158 % și N - 0,232 %. Condițiile climaterice de la Cluj sînt în general favorabile culturii griului de primăvară atît din punctul de vedere al temperaturii, cît și al precipitațiilor atmos- ferice. Desprimăvărarea se face în mod lent și timp de 30—40 de zile se reali- zează temperaturi sub 5°C, prielnice trecerii stadiului de iarovizare . la grîul de primăvară. Umiditatea solului și a aerului este favorabilă creșterii și dezvoltării 4 7i 70 AL. PRIADCENCU și COLABORATORI . 20 plantelor de grîu de primăvară, în special în perioada de la înspicare și pînă la formarea bobului. Iarna anului 1949 a fost lungă și cu precipitații atmosferice din belșug. Despri- măvărarea a început abia la 1 Aprilie, manifestîndu-se prin vînturi și prin ploi puține. Rezerva de apă din sol a permis răsăritul normal al griului de primăvară, dar, înfrățitul a avut sub acest raport, condiții mai puțin prielnice. Vara a fost ploioasă iar cea mai mare cantitate de apă a căzut după înspicarea griului. Din cauza ploilor țîrzii de primăvară, durata perioadei de vegetație a griului de primăvară s-a pre- lungit cu 9—10 zile. Producția medie de boabe a fost 2041 kg la hectar, iar cea de paie de 4471 kg la hectar. Primăvara anului 1950 a început în a doua decadă a lunii martie, cu ploi puține, însoțite de vînturi reci. Grîul semănat după 15 martie, a răsărit după 18 zile. Vara au căzut multe ploi, iar cantitatea cea mai mare de apă a căzut după înspicatul grîului. Durata medie de vegetație a grîului de primăvară a fost aproape normală. Producția medie de boabe a fost de 2076 kg la hectar, iar producția de paie de 3223 kg la hectar. în anul 1951, primăvara a început devreme. Creșterea și dezvoltarea grîului de primăvară s-au bucurat de condiții foarte favorabile de umiditate. Repartizarea precipitațiilor atmosferice a fost normală, mai bogată în perioada de împăiere, ceea ce a avut ca rezultat o producția mai mare de boabe și îndeosebi o producție de paie foarte ridicată. Condițiile prielnice de umiditate ale solului și ale tempera- turii aerului au favorizat înfrățitul grîului și densitatea plantelor din lan. Producția medie de boabe a fost de 3080 kg la hectar, iar cea de paie a atins 8174 kg la hectar. Anul 1952 a fost de asemenea favorabil culturii grîului de primăvară. Ploile și temperatura aerului au stimulat mult creșterea și dezvoltarea grîului de primă- vară. Producția maximă a fost de 3349 kg de boabe la hectar și de 7032 kg de paie la hectar. Planta premergătoare grîului de primăvară a fost fasolea în anii 1949 și 1950 și cartofii în anii 1951 și 1952. în anii 1950—1952 au fost studiate în culturi comparative un număr de 29 soiuri de grîu de primăvară, majoritatea făcînd parte din specia Tr. vulgare. Din anul 1952 s-a început și studiul soiurilor de grîu arnăut. Pe baza observațiilor de cîmp, a rezultatelor producției și analizei calitative a recoltei, soiurile experimentate s-au bucurat de următoarele însușiri biologice, de productivitate și de calitate: Perioada de vegetație. Perioada de vegetație a soiului Marquis, raionat în Reg. Cluj, este de 121 — 127 zile. Cele mai precoce din soiurile experimentate sînt: Gârneț, Albidum 43 și Cluj 41/55, care se coc cu 4—5 zile mai devreme decît soiul raionat Marquis. Hibridul grîu X pir 977, Flora 5 și Cluj 41/21 sînt cei mai tardivi și se coc cu 2—4 zile mai tîrziu decît soiul martor (tabloul nr. 2). Un număr de 38 % din soiurile încercate au avut perioada de vegetație egală cu cea a soiului Marquis. Restul soiurilor s-au apropiat de durata de vegetație a soiului martor, întîrziind sau grăbind cu o zi coacerea lor în cîmp. Rezistența la cădere. Cultivate pe un sol îngrășat cu azot și fosfor, soiurile încer- cate s-au comportat foarte variat în privința rezistenței lor la cădere pe timpul vegetației. în condiții bune de fertilitate a solului, au rezistat la cădere numai soiurile: Marquis, Odvoș 427, Cluj 41/55 și Cluj 41/190. Mijlociu de rezistente la cădere, 21 23 CELE MAI BUNE SOIURI DE GRÎU DE PRIMĂVARĂ PENTRU R.P.R. 73 72 AL. PRIADCENCU și COLABORATORI 22 au fost soiurile: Cluj 41/18, Cluj 41/21, Gârneț, Hibridul grîu X pir 22850 și 977 și Academia R.P.R. 48. Restul soiurilor au o rezistență slabă la cădere. Rezistența la rugina brună. Grîul pe primăvară U.R.S.S.-Arnăut n-a avut pustule de rugină brună pe limbul frunzei. Soiurile cele mai rezistente la rugină brună sînt: Perbete aristat, Cluj 41/21 și Cluj 41/55. Mijlociu de rezistente la atacul ruginei brune s-au arătat următoarele soiuri: Academia R.P.R. 48,1.C.A.R. 142, Hibridul grîux pir 52954, U.R.S.S. I, U.R.S.S. II, Hibridul grîu X pir 3108 și 23311, Lutescens 3221, Cluj 41/90, Hibridul grîu X pir 22850, Milturum 162, I.C.A.R. 412 și Gârneț. Restul soiurilor au avut o rezistență mai slabă la rugina brună. Rezistența la tăciune. în condițiile de.climă din Reg. Cluj, plantele de grîu ata- cate de tăciunele zburător, apar în măsură extrem de mică. Boala nu se propagă din cauza temperaturilor mai scăzute în timpul înfloritului grîului. Atacul tăciu- nelui s-a observat mai pronunțat la soiul U.R.S.S. II. Numărul plantelor tăciunate pentru soiurile mijlociu de atacate de tăciune a variat între 0,1 și 1,8 %. Restul soiurilor au rămas neatacate de această boală. Producția de boabe din cultura comparativă de concurs în anii 1950 pînă în 1952 au fost încercate în culturi comparative de concurs 6 soiuri de grîu de primăvară, din cele mai productive și de perspectivă pentru regiunea Cluj (tabloul nr. 3). Tabloul Productivitatea soiurilor de grîu de primăvară Celelalte soiuri experimentale au înregistrat producții egale sau inferioare soiului martor și nu pot fi recomandate pentru introducerea lor în cultură în regiunea Cluj. Producția de boabe din cultura comparativă de orientare. în anii 1950—1951 s-au încercat în culturi comparative de orientare un număr de 25 de soiuri de grîu de primăvară (tabloul nr. 4). Soiul U.R.S.S.-Poltava s-a dovedit a fi cel mai productiv, întrecînd producția soiului Marquis cu 14,3 % și a soiului Lutescens 62 cu 6.6 %. De asemenea, Hibri- dul grîu X pir 52954 și 3108, U.R.S.S. I și U.R.S.S. II au dat producții superioare soiului Marquis și aproape egale cu ale soiului Lutescens 62. Producția celorlalte soiuri experimentale a fost inferioară soiului martor. Producția de paie. în cultura compaiativă de concurs, producția de paie apro- piată sau egală soiului Marquis au dat-o grînele U.R.S.S.-Arnăut și I.C.A.R. 142. Soiul Albidum 43, fiind cel mai precoce, a dat cea mai mică cantitate de paie. în cultura comparativă de orientare, soiurile I.C.A.R. 412 și Hibridul grîu X X pir 977 au produs mai multe paie la ha decît soiul martor. Restul soiurilor încer- cate au dat o cantitate de paie apropiată sau egală cu cea a soiului Marquis, cu excepția grînelor U.R.S.S.-Poltava, Hibridul grîu X pir 52954, 3108 și 23311, Cluj 41/55, care au înregistrat un raport de 1,9: 1 între paie și boabe. în general, toate soiurile experimentate au avut un procent mijlociu de boabe în comparație cu producția lor totală de paie. Procentul cel mai ridicat de boabe nr. 3 din cultura comparativă de concurs Nr. crt. Soiul Producția de boabe 1950 1951 kg/ha ± m °/o kg/ha ± m % 1 Marquis 2093 ± 77 100 2955 ± 91 100 2 Academia R.P.R.48 2578 ± 206 123,2 3531 ± 112 119,5 3 Lutescens 62 2093 ± 200 100 3315 ± 136 112 2 4 Albidum 43... 2026 ± 41 96 8 3460 -b 61 117 1 5 TJ R S.S.-Arnaut 2269 ± 50 1084 3049 i 143 103 2 6 I.C.A.R. 142 2227 ± 61 10M 3017 ± 130 1024 în kg la hectar Raportul paie-boabe în 1950-1952. 1952 1950-1952 kg/ha ± m % kg/h ±m °/o 3343 ± 83 100 2799 ± 83 100 2,1:2 3315 ± 25 99 3141 ± 136 112,2 1,9: 1 3238 ± 76 96,7 2882 ± 148 102,9 1,9:1 3155 ± 89 94,2 2880 ± 66 102,8 1,8:1 2994 ± 141 89,4 2770 ± 119 98,9 2 :1 3011 ± 42 89,9 2751 ± 86 98,2 2,1:1 Din grînele experimentate, numai soiul Academia R.P.R. 48 a dat producție medie pe 3 ani cu 12,2 % mai mare decît soiul martor Marquis și cu 9,3 % mai mare decît soiul Lutescens 62. în anul 1952, foarte favorabil culturii grîului de primăvară, soiul Academia R.P.R. 48 a realizat o producție egală soiului Marquis. Coeficientul de siguranță în privința surplusului de producție a soiului Academia R.P.R. 48 este cel mai ridicat. Soiul U.R.S.S.-Arnăut a dat în anii 1950 și 1952 producții apropiate soiului martor, întrecîndu-1 în producție numai cu 3 % în anul 1951. Experiența de 3 ani arată că regiunea Cluj este foarte favorabilă culturii arnăutului, căutat mult de industria alimentară pentru fabricarea pastelor făinoase; el dă producții mari, asemănătoare grînelor obișnuite. l-a înregistrat soiul Cluj 41/55. Soiurile puțin productive au avut și un procent scăzut de boabe, cum sînt Milturum 162 și Hibridul grîu X pir 977. Calitatea. Printre soiurile cu boabele cele mai mari, cu greutatea absolută între 35,8 și 39,2 g, s-au remarcat următoarele: U.R.S.S.-Arnăut, Cluj 41/18, 41/21 și 41/190, Milturum 162, Albidum 43, U.R.S.S. II și Perbete aristat. SoiurileU.R.S.S. I, I.C.A.R. 826, I.C.A.R. 412, Gârneț și U.R.S.S.-Orel au avut greutatea absolută a boabelor sub 30 g. La restul soiurilor experimentate, greutatea absolută a boabelor a vaiiat între 30 și 34 g. Greutatea hectolitrică a boabelor a variat între 76 și 80,6 kg. Soiurile Perbete mutic, Lutescens 3221, I.C.A.R. 826 și I.C.A.R. 412 au avut greutatea hectolitrică a boabelor cea mai ridicată. Greutatea hectolitrică a boabelor la restul soiurilor a 24 25 CELE MAI BUNE SOIURI DE GRÎU DE PRIMĂVARĂ PENTRU R.P.R. 75 & Productivitatea soiurilor de grîu de primăvara diu cultura comparativa de orientare fost mult apropiată între ele, cu excepția soiurilor Gârneț și Albidum 43, care au înregistrat greutatea hectolitrică cea mai mică. Conținutul în gluten umed al soiurilor de grîu de primăvară a fluctuat între 25,7 și 36,5 %. Un conținut de peste 35 % l-au înregistrat soiurile Lutescens 62, și 3221 și Cluj 41/18, iar sub 26 %, soiurile Academia R.P.R. 48, U.R.S.S. I și Cluj 41/55. Cel mai bun indice de elasticitate a glutenului (Pelschenke), peste 80', au înregistrat soiurile Gârneț și Odvoș 427. Un indice ridicat, peste 60', l-au avut soiu- rile : Marquis, Hibridul grîu x pil 22850 și Yanetzky. De asemenea soiurile: Hibri- dul grîu X pir 977 și Cluj 41/190 au avut un indice destul de bun în ceeace pri- vește elasticitatea glutenului. Restul soiurilor au înregistrat un indice normal de 30—37, cu excepția soiului Albidum 43, care fiind un hibrid între grîul obișnuit și arnăut, a arătat indicele cel mai mic. Limitele de fluctuație a solubilizării glutenului în acid lactic (Berliner) au variat pentru toate soiurile experimentate întie 2,2 și 15,2. Soiurile de cea mai bună cali- tate, cu un indice de peste 10 al solubilizării glutenului în acid lactic, sînt: Academia R.P.R. 48, Hibridul grîu X pir 977, Gârneț, Odvoș 427, I.C.A.R. 826, Hibridul grîu x pir 23311. Yanetzky, U.R.S.S. II, Hibridul grîu X pir 22850, Lutes- cens 3221, U.R.S.S.-Poltava și U.R.S.Sb I. Un indice slab de solubilizare a glutenului în acid lactic l-au înregistrat soiurile I.C.A.R. 142, Perbete aristat și Cluj 41/18. Nota de calitate a diferitelor soiuri de grîu, care însumează rezultatele anali- zelor în determinarea glutenului umed, indicelui de elasticitate al glutenului și al solubilizării glutenului în acid lactic, este de 5027 pentru soiul Marquis, cu însușiri excepționale în panificație. Soiurile de calitate superioară martorului sînt: Gârneț, Odvoș 427, Hibridul grîu X pir 22850 și Yanetzky. Din punctul de vedere al cali- tății, restul soiurilor sînt inferioare soiului Marquis, raionat în prezent în regiunea Cluj. Soiul Academia R.P.R. 48, de perspectivă pentru regiunea Cluj, a înregistrat o notă de calitate de 3695, inferioară soiului Marquis. CONCLUZII 1. Din grupul grînelor obișnuite (Tr. vulgare), soiul raionat Marquis este cel mai productiv și de calitate excepțională de panificație. Soiul Academia R.P.R. 48, care a dat o producție superioară soiului raionat Marquis, prezintă inconve- nientul unei rezistențe mai slabe la cădere și cu însușiri slabe de panificație în raport cu soiul martor. De asemenea, soiul U.R.S.S.-Poltava reprezintă un material valoros de ameliorare, fiind o populație productivă și de bună calitate, însă nerezistent la cădere. . 2. Pe baza rezultatelor experimentale de 3 ani, Reg. Cluj poate fi considerată ca favorabilă culturii amăuturilqr; aici se obțin producții egale și chiar superioare grînelor obișnuite de primăvară și de toamnă. Astfel, în anul 1952, soiul Arnăut galben a dat o producție de 3162 kg la hectar, iar soiul Arnăut de Nemerci de 2880 kg la hectar față de producția soiului Marquis de 3537 kg la hectar. 3. însușirile valoroase ale soiurilor care pot fi ameliorate prin încrucișări, se grupează astfel: Cele mai precoce: Albidum 43, Gârneț și Cluj 41/55, Rezistente la cădere: Marquis, Odvoș 427, Cluj 41/190, Yanetzky și Cluj 41/55. Rezistente la rugină brună: U.R.S.S.-Arnăut și Perbete aristat. Soiurile productive: Academia R.P.R. 16 AL. PRIADCENCU și COLABORATORI 2® 27 CELE MAI BUNE SOIURI DE GRÎU DE PRIMĂVARĂ PENTRU R.P.R. 77 48, U.R.S.S.-Poltava și Hibridul grîu X pir 52954. Soiurile care formează bobul mare: U.R.S.S.-Arnăut, Albidum 43 și Cluj 41/18. Cu însușiri foarte bune de pani' ficație: Gârneț, Odvoș 241, Hibridul grîu x pir 977 și 22850 .Yanetzky și Marquis.. Cîmpul experimental Cîmpia Turzii Cîmpul de experiență de la Cîmpia Turzii este situat pe un platou ce reprezintă, o veche terasă a rîului Arieș. Subsolul este pietros la mică adîncime de suprafață,, ceea ce determină o mare nevoie de apă a solului. Solul este brun-roșcat de pădure, argilo-nisipos, compact și sărac în humus. Reacționează tine la îngrășarea cu gunoi de grajd și la îngrășăminte minerale, mai ales la cele fosfatice. Clima din cîmpia Transilvaniei este caracteristică regiunilor de antestepă, cu ierni și cu veri temperate. Cantitatea totală de precipitații atmosferice, care cad sub formă de ploaie și de zăpadă, însumează în medie 553 mm de apă. Tempe- ratura medie anuală este de 8,5°C. Producția grîului de primăvară oscilează de la an la an, variind în raport cu manifestarea condițiilor atmosferice, între 900 și 200 kg de boabe la hectar. Anul 1949, deși însumează 526 mm apă, totuși este un an secetos pentru cultu- rile de cereale păioase, datorită repartizării nepotrivite a ploilor. Iarna a fost lipsită de zăpadă, iar în primele doua luni ale primăverii au căzut abia 25,6 mm ploaie. Primăvara a fost bîntuită de vînturi, evaporînd mereu apa din sol. La sfîrși- tul primăverii și la începutul verii au căzut ploi abundente, care au favorizat for- marea bobului de grîu. Toamna de asemenea a fost bogată în ploi, ușurînd mult lucrarea pămîntului. Grîul a înspicat pe timp secetos, iar la soiurile nerezistente la secetă au început să li se usuce frunzele. Ploile de la sfîrșitul primăverii și de la începutul verii au înviorat creșterea și dezvoltarea grîului de primăvară, dînd o producție de 900—1165 kg boabe la hectar. Repartiția precipitațiilor atmosferice și temperatura aerului în anul 1950 au fost favorabile culturii grîului de primăvară. Desprimăvărarea timpurie a permis însămînțarea și răsăritul normal al grîului. Ploile abundente și temperaturile mode- rate din lunile mai și iunie au contribuit la obținerea unei producții de 1200—1700 kg boabe la hectar. Condițiile atmosferice din anul 1951 au fost foaite favorabile culturii grîului de primăvară. Precipitațiile din iarnă și din primăvară, ca și cele din toamna tre- cută, au fost abundente, încît plantele de grîu au crescut și s-au dezvoltat foarte bine. Oscilațiile de temperatură din timpul verii au fost neînsemnate, iar coacerea grîului s-a produs în mod natural. Producția grîului de primăvară a fost de 2341 — 2436 kg boabe la hectar. Desprimăvărarea în anul 1952 s-a început tîrziu și grîul a fost însămînțat abia la sfîrșitul. lunii aprilie. In jumătatea a doua a lunii aprilie grîul a suferit mult din cauza secetei solului și din cauza temperaturilor ridicate ale aerului mărind la, maximum transpirația plantelor. Ploile abundente și reci din luna mai au învi- orat vegetația, însă au împiedicat creșterea și dezvoltarea normală a grîului de primăvară. Cea mai coborîtă temperatură a aerului, de —3°C, s-a înregistrat în noaptea de 20/21 mai. Din cauza aceasta, înspicatul grîului de primăvară a. îhtîiziat cu 10—12 zile, iar coacerea lui s-a făcut pe timpul căldurilor de vară, provocînd pălirea bobului. Producția grîului de primăvară a fost de 1953 — 2065 kg de boabe la hectar. Planta premergătoare grîului de primăvară în toți anii a fost trifoiul roșu, în Ui doilea an de folosință. în perioada 1949—1952, s-au experimentat în cîmpul de experiență de la Cîmpia Turzii un număr de 19 soiuri de grîu de primăvară. La fixarea sortimentului de soiuri s-a ținut seama de cerințele lor față de factorii ecologici din regiunea respectivă ’ (climă, sol, agrotehnică). Observații asupra vegetației. Răsăritul grîului de primăvară a prezentat variații ! mari dela an la an, în funcție de temperatura solului. Timpul de la semănat și pînă i la răsărit a variat între 16 zile în anul 1951 și pînă la 33 zile în 1949, cînd după semănat ' a urmat un ger de — 12°C, iar pămîntul s-a acoperit cu zăpadă. Intre'soiuri, diferența de răsărire a fost aproape neobservabilă. Ritmul de creștere a fost notat de două ori: în timpul împăierii și după înspicat. O creștere mai viguroasă au avut-o soiurile: I.C.A.R. 826, I.C.A-R. 412, Saratov - 106, Academia R.P.R. 48, Hibridul grîu X pir 3108 și 977, Flora 5. Creșterea cea mai i slabă au prezentat-o soiurile: Marquis și Hibridul grîu X pir 52954. î . Data înspicatului diferă de la soi la soi în cadrul aceleiași culturi. Din observații I reiese că soiul Albidum 43 înspică cel mai timpuriu, cu 3—5 zile mai devreme decît ' soiul Marquis. Cel mai tardiv înspică Hibridul grîu X pir 977. Celelalte soiuri nu pre- ț zintă o diferență prea mare de zile la înspicat față de martor (tabloul nr. 5). j £ Perioada de vegetație, adică timpul de la răsărit și pînă la maturitatea grîului, / se deosebește de la an la an și de la soi la soi. în cursul acestor 4 ani de experimentare, j perioada cea mai scuită de vegetație, în medie 98 de zile, a fost în anul 1950, iar cea mai lungă, de 112 zile în anul 1949. Această prelungire a vegetației se datorește plo- ilor abundente și temperaturilor moderate ale aerului, din cursul lunii iunie. Soiul I precoce Albidum 43 ajunge la maturitate cu 3—5 zile înaintea soiului Marquis. / Soiurile tardive Milturum 162 și arnăuturile, mai ales Hibridul grîu X pir 977, se coc cu 6—8 zile după soiul martoi. i Rezistența soiurilor la cădere a fost evidențiată în anul 1951, cînd acestea au fost j cultivate după defrișarea solei înierbate în arătură perfecționată. în timpul vegetației, ; mai ales după formarea bobului, vremea a fost bîntuită de cîteva furtuni puternice. Din notările făcute s-a constatat că soiurile Marquis, Hibridul grîu X pir 22850, 52954 și 977 sînt cele mai rezistente la cădere. Soiurile I.C.A.R. 826, I.C.A.R. 142 și Saratov 106 sînt cele mai nerezistente la cădere. Celelalte soiuri au o rezistență mijlocie la cădere, unele mai accentuată decît altele. Așa de exemplu, soiul Lutescens 62, cultivat în anul 1951 pe o suprafață de un hectar, alături de soiul Marquis, a fost culcat la pămînt în proporție de 50—60%. Rezultate identice s-au obținut prin încercarea soiurilor pe un teren puternic îngrășat cu gunoi de grajd și superfosfat, stropind plantele în timpul vegetației cu urină cu apă. Soiurile cele mai rezistente la tăciunele zburător sînt: arnăuturile, Marquis, I.C.A.R. 142 și 1. C. A. R. 412. Soiurile cele mai atacate de tăciune sînt: । Albidum 43, Saratov 106, Lutescens 62 șiHibridul grîu X pir 3108, numărînd 2—4 plante tăciunate la m2. Celelalte soiuri au o rezistență mijlocie la atacul * tăciunelui zburător. Grîul de primăvară a fost atacat în special de rugina brună localizată pe limbul și pe teaca frunzelor și mai puțin de rugina galbenă. Soiurile mai puternic atacate de rugina brună sînt: Marquis, Hordeiforme 5695, Hibridul grîuX pir 977, 22850, 52954 și Academia R.P.R. 48. Mai slab atacate au fost soiurile: I.C.A.R. 142, Velutinum 15, Lutescens 62 și Hibridul grîuX pir 23311. Celelalte soiuri au arătat o rezistență mijlocie la atacul ruginei brune. în perioada critică de secetă din anul 1949 și în preajma împăierii grîului de pri- măvară în cîmp, s-a putut observa că unele soiuri suportă mai bine seceta, altele dim- potrivă, se ofilesc, își reduc ritmul de meștere și li se usucă frunzele de la baza tulpinei. 78 28 29 79 Tabloul lnsu;irile fiziologice și de calitate ale Nr. crt. Soiul Durata de Rezistența Rezistența Rezistența la rugina brună Rezistența Greutatea a 1000 de vegetație la cădere la tăciune la secetă boabe 1 Marquis + + + + + 4* 4- 29,7 32,5 27,5 29,7 2 Lutescens 62 + + 4-4- 4-4- +++’ 3 I.C.A.R. 826 . ... + 4- 4-4- 4 Velutinum 15 + 4- + + +++ ++ 5 Albidum 43 +++ + + ++ + 33,0 6 Hibridul grîu x pir 52954 ++ 4-4-4- + + + 4- 4- 32,2 7 Hibridul grîu x pir 23311.; + + 4-4-4- 4- + 4-4-4- +++ 30,5 8 Hibridul grîu X pir 3108 + + +++ 4-, ++. 4- 4- 31,0 9 Hibridul grîu x pir 22850 + + .+ + 4-4-4- 4-4-4- 4-4- ; 4-4- 4- 4- 4-4- 4-4- 30,4 31,3 10 Academia R.P.R. 48 11 Flora 5 + + + + 4- + + 4-4- 4-4- + 4- .+ + • + + + + + + + + +++ 30,6 33,5 32,6 44,0 32,2 12 Milturum 162 4-4- 4-4-4- + 4- 4-4- 13 I.C.A.R. 142 + + + + + 4-4- 14 15 Hordeiforme 5695 Lutescens 3221 + + + 4-4* + + 4-4*4- 16 Saratov 106 + + 4-4- + 4- + 4- + 4- + + + + + + 32^4 31,4 41,6 39,7 17 I.C.A.R. 412 + + + + + + 18 19 Hordeiforme 5866 .... Melanopus 69 4- 4-4- 4-4-4- ■ +4- + + + 4- 4- 4-4- Tabloul ■ _ Productivitatea soiurilor de grîu de primăvară experimentate Producția de boabe Nr. crt. Soiul 1949 1950 kg/ha±m 0/ /o kg/ha±m /o 1 Marquis 970 ±35 .. 1001 ±25 1228 ±17 1254±49 823 ±42 1127 ±57 1224 ±57 1055 ±45 1239±73 1203 ±35 1145±34 1103±6i 656±46 100 1496±56 2 Lutescens 62 100 3 I C.A.R. 826 103,2 2103±25 140,5 4 Velutinum 15 ......... 126,2 2162±37 144,5 5 Albidum 43 129,3 1669±88 111,6 6 Milturum 162.. 84,8 2102±65 140,5 7 I.C.A.R. 142 116,2 2018±34 134,9 8 Hordeiforme 5695 105,4 1944±14 130,0 9 Lutescens 3221 108,8 1817±53 121,5 10 Saratov 106 . 127,7 1617±56 108,1 11 I.C.A.R. 412 124,0 . 1618±73 108,2 12 Hordeiforme 5866 117,9 1549 ±45 103,6 13 Melanopus 69 113,7 1449±61 96,2 67,6 1251 ±46 ' 83,6 nr. 5 soiurilor de grîu de primăvară de la Cimpia Turzii Greutatea hectoli- trică a boabelor Volu- mul bobu- lui Gluten umed (7o g) Gluten uscat (’. g) Indicele uruielii dospite Indicele de solu- bilizare a glutenului în acid lactic Nota farino- graf Volu- mul pîinii Greu- tatea pîinii g Nota gene- rală de ca- litate 79,7 21,3 28,12 9,34 91' 23 50,5 490 157,5 6054 79,7 26,3 30,59 9,83 39' 12 42,5 437,5 145 4074 81,0 21,3 31,26 9,71 37' 16,5 39,5 425 141,7 4337 80,6 24,8 27,81 8,81 60' 16,5 41 457,5 160,7 4458 80,9 24,6 28,01 8,91 32' . 9 38,5 450 147,2 3390 78,1 26,2 31,85 10,15 35' 10 34,0 475 151,5 3774 78,9 31,1 30,73 9,59 34' 8 44,5 447,5 141,2 3529 78,8 24,6 30,69 9,67 38,5' 9 43 447,5 144 3827 78,6 22,9 29,97 10,49 93,5' 14 54 465 148 2309 80,6 24,7 30,04 9,41 38' 10,5 46 445 145,5 3896 79,1 22,5 33,44 10,18 34,5' 5,5 43 422,5 146,7 3474 81,0 25,8 30,35 9,95 45' 11 41 470 141 4289 81,7 24,0 30,70 10,10 37' 7 32 500 152,5 3603 82,2 31,8 31,95 11,15 48' 5 36 475 153 4053 81,7 25,2 29,86 9,95 49' 19 46 495 134,4 5205 80,4 22,4 29,55 9,45 34' 7 40 485 138,5 3364 82,4 19,0 32,70 10,30 35' 5 35 520 143 3433 81,8 31,4 30,50 10,20 38' 7 30 500 164 3645 82,5 29,2 28,50 9,80 57' 11 38 480 163,5 4837 nr. 6 Ia stațiunea Cimpia Turzii (Cultura comparativă nr. 1) în kg la hectar 1951 Media 1949 1950 Rapor- tul paie- boabe kg/ha ±m 0/ /o kg/ha±m în % față de Mar- quis în % față de soiul Lutescens 62 2436±70 100 1634 ±55 100 89,5 1,9:1 2369±78 97,2 1824 ±29 111,6 100 1,6:1 2234 ±65 91,7 1875 ±45 114,7 102,8 2,1:1 2257 ±46 92,6 1726 ±64 105,6 94,6 1,9:1 2341 ±45 96,1 1755 ±52 107,4 96,2 1,9:1 .—. — 1572±47 127,5 101,3 1,8:1 — — 1584 ±42 128,5 102,6 1,9:1 — — 1436±50 116,5 92,5 2,1:1 — — 1428 ±69 115,8 92,0 1,7:5 • — — 1410±57 114,3 93,8 1,8:1 — 1347±40 109,2 87,8 2,3:1 —■ —- 1276±61 103,5 82,2 2^2:1 — — 957 ±46 77,3 61,4 2'8:1 80 AL. PRIADCENCU și COLABORATORI 30 31 CELE MAI BUNE SOIURI DE GRÎU DE PRIMĂVARĂ PENTRU R.P.R. 81 Tabloul Productivitatea soiurilor de grîu de primăvară experimentate Ia Producția de boabe Nr. crt. Soiul 1949 1950 kg/ha ±m 0/ /o kg/ha+m' 0/ zo 1 Marquis 1211+54 100 1332 + 34 100 2 Hibridul grîu x pir 52954 1223±12 101 1584+59 118,9 3 Hibridul grîu x pir 23311 1259 ±25 104 1624+46 122,2 4 Hibridul grîu x pir 3108 1126+48 93 1652+76 124 5 Hibridul grîu x pir 22850 1211+36 100 1400+54 105,1 6 Academia R.P.R. 48 — — 1710+45 128,4 7 Flora 5 — — 1506+69 113 tir. 7 stațiunea Cîmpia Turzii (Cultura comparativă nr. 2) în kg la hectar 1951 1952 Media Raport paie-boa- be (me- dia) kg/ha ±m /o kg/ha±m 0/ /o kg/ha ±m 0/ /o 2190+66 100 1593+44 100 1556+50 100 2:1 2312+67 105,6 2065±35 129,5 1796+48 115,4 1,6:1 1947 + 58 88,9 1990+41 124,9 1706+44 109,6 1,8:1 2002 + 14 91,4 2026+47 127,2 1701+51 109,3 1,8:1 1881+38 85,8 1850+43 116,1 1585+43 101,9 1,9:1 2042 + 52 93,2 1941+69 121,8 1897+56 111,3 1,9:1 2127 + 81 96,2 1997 + 65 125,3 1876+72 110,0 1,9:1 Ca rezistente la secetă s-au dovedit a fi soiurile I.C.A.R. 142, I.C.A.R. 412, Saratov 106, Hibridulgrîu X pir 23311, 977 și Flora5. Soiurile slab rezistente la secetă sînt: Marquis și Albidum 43. Producția de boabe. în tablourile nr. 6 și 7 sînt cuprinse datele cu privire la pro- ducția soiurilor experimentate în anii 1949—1952. în anul 1949, care a fost piea secetos, majoritatea soiurilor au întrecut în producție soiul martor Marquis. Soiurile cele mai productive și cele mai rezistente la secetă sînt Velutinum 15, Lutescens 3221,I.C.A.R. 826 și Saratov 106, care depășesc pro- ducția martorului cu 24—29%. Soiurile Hibridul giîu X pir 22850, 52954 și 23311 au dat producții practic egale cu cea a martorului. în anul 1950, favorabil culturii grîului de primăvară, soiurile I.C.A.R. 836, Lutescens 62 și Albidum 43 au dat sporuri asigurate de recoltă, cu peste 500 kg de boabe Ia hectar. De asemenea, hibrizii între grîu și pir, precum și soiul Academia R.P.R. 48, au depășit producția martorului cu 5—28%. în anul 1951, foarte favorabil culturii grîului de primăvară, soiul martor Marquis a folosit din plin umiditatea și a dat o producție mai mare față de celelalte soiuri. Singurul soi care a depășit în producție soiul martor a fost Hibridul grîu Xpir 52954, sporul de producție fiind numai de 5—6%. Din însumarea rezultatelor experimentale de 4 ani, se constată că toate soiurile experimentate sînt superioare în producție soiului martor Marquis, cu excepția Hibridului grîu X pir 22850. în locul întîi se clasează soiul I.C.A.R. 826, cu o producție medie relativă de 120,9%. în locul al doilea se clasează soiul Lutescens 62, cu o producție medie relativă de 113,6 %, iar în locul al treilea se situează soiul Velutinum 15 cu o producție medie de 111,2%. Din hibrizii între grîu și pir, soiul cel mai productiv este Hibridul grîu X pir 52954 întrecînd cu 15,4% producția martorului. Rezultatele experimentale din anii 1949—1950 arată că arnăuturile, în Cîmpia Transilvaniei, dau recolte apropiate de cele ale grîului obișnuit. Astfel, soiurile de arnăut au depășit producția soiului Marquis cu 3—16% și s-au apropiat mult de producția soiului Lutescens 62. Calitatea. Calitatea recoltei a variat de la an la an, cea mai bună fiind în anul 1950, iar clasificația soiurilor din punctul de vedere al calității s-a menținut aproxi- mativ aceeași pentru fiecare an de experiență. Rezultatele medii pe mai mulți ani de încercare (tabloul nr. 5) arată următoarele însușiri de calitate ale soiurilor expe- rimentâte: Greutatea absolută și hectolitrică cea mai mare au înregistrat-o în primul rînd arnăuturile și apoi grînele obișnuite, cum sînt: Albidum 43, Milturum 162, I.C.A.R. 142 și Hibridul grîu X pir 52954. De asemenea, volumul boabelor la arnăuturi este mai.mare, iar dintre grînele obișnuite se evidențiază soiurile Lutescens 62, Hibridul grîu X pir 52954, Milturum 162, Lutescens 3221 și Velutinum 15. Soiurile Flora 5, I.C.A.R. 142 și I.C.A.R. 826 sînt cele mai bogate în gluten umed, iar soiurile Hordeiforme 5695, I.C.A.R. 412, Hordeiforme 5866, Hibridul grîu X pir 22850 și 52954 au cel mai ridicat procent de gluten uscat. Nota cea mai bună de calitate, avînd un indice bun de elasticitate al glutenului, al glutenului umed și al solubilizării glutenului în acid lactic, au înregistrat-o soiurile Marquis, Hibridul grîu X pir 22850 și Lutescens 3221. De asemenea, aceste soiuri au înregistrat și cea mai bună notă de farinograf. Volumul celmai mare depîinel-a dat soiulI.C.A-R.412, urmat de soiurilel.C.A.R. 142, Hordeiforme 5866, Marquis și Lutescens 3221. Greutatea cea mai mare de pîine au avut-o arnăuturile, Velutinum 15 și Marquis. CONCLUZII 1. în regiunea Cîmpia Turzii, grîul de primăvară are condiții favorabile pentru cultură, iar producțiile obișnuite la hectar ating în unii ani, producțiile griului de toamnă. Arnăuturile dau recolte mari în Cîmpia Transilvaniei, întrecînd uneori producția grînelor obișnuite de primăvară. 2. Soiul Marquis este cel mai potrivit pentru condițiile climaterice și de sol din Cîmpia Transilvaniei, fiind productiv, foarte rezistent la cădere și de calitate superioară Soiurile Lutescens 62, I.C.A.R. 826 și Velutinum 15, precum și Hibridul grîuXpir 52954, care aii dat sporuri de recoltă de :12—20 % față de Marquis, nu pot fi date în Cultură din cauză rezistenței slabe la Cădere și'din cauza calității inferioare ă glu- tenului/ ‘ ' 3. însușirile cele mai bune biologice și de productivitate pentru condițiile de climă șî de sol din Cîmpia Transilvaniei, care pot fi folosite îh lucrările de ameliorare a griului'd6 primăvară, le au următoarele soiuri experimentate': ’ '■ : ' ■ 6 ~ C. 725 83 82 AL. PRIADCENCU și COLABORATORI 32 Precocitatea: Albidum 43. Rezistența la cădere'. Marquis și Hibridul giîuxpir 52954. Rezistența la tăciune: Maiquis, I.C.A.R. 142, I.C.A.R. 412 și arnăuturile. Rezistența la rugina brună: Lutescens 62, Velutinum 15, Hibridul grîu X pir 23311 și I.C.A.R. 142. Rezistența la secetă: Flora 5, I.C.A.R. 142, Saratov 106 și I.C.A.R. 412. Productivitatea: Lutescens62,I.C.A.R. 826, Velutinum 15 și Marquis. însușiri de panificație: Marquis, Hibridul grîu x pir 22850 și Lutescens 3221. CîmpuJ experimental Măgurele (Reg. Stalin) Cîmpul de experiență Măgurele (Reg. Stalin) este situat în cîmpia Bîrsei, pe un sol de podzolire, intercalat cu lăcoviște și cu aluviuni. Clima regiunii Stalin este ploioasă și răcoroasă. în medie cad anual 604,3 mm apă. Cel mai ploios an în această regiune a fost anul 1912, cînd au căzut 1054 mm de apă, iar anul 1949 a fost cel mai secetos, cu 367,3 mm apă. Temperatura medie anuală pe 58 de ani este de 7,85°C. Primăverile sînt reci și tîrzii. Verile de asemenea sînt răcoroase și destul de ploioase. Grîul de primăvară rodește bine, întrecînd uneori producția grîului de toamnă. Calitatea grîului de primăvară este însă slabă. Anul 1950 a fost călduros și relativ secetos pentiu climatul umed din regiunea Stalin, realizîndu-se în total numai 439,1 mm apă. Iarna a fost caldă și cu zăpadă măi abundentă în luna ianuarie. Desprimăvărârea a început în luna aprilie, vremea însă s-a menținut mult timp răcoroasă și ploioasă. Vara a fost de asemenea răcoroasă și ploioasă, cu temperaturi mai ridicate în luna iulie. în toamnă, temperatul ile au fost mai scăzute și cu ploi suficiente. Producții maxime au dat arnăuturile, întrecînd cu. 10% producția soiului martoi Marquis. Anul 1951 a fost ploios și rece. Cantitatea totală de precipitații căzute în acest an a fost de 635,1 mm apă. Iarna a fost caldă și cu zăpadă abundentă. Desprimă- vărarea a început în luna martie, vremea menținîndu-se mereu răcoroasă. Vara a fost răcoroasă și ploioasă. Grîul de primăvară a dat producții mari șl de calitate destul de bună, egalînd producția grîului de toamnă. Cantitatea de precipitații atmosferice căzute în anul 1952 a fost mai mică decît în anul precedent. Luna aprilie a fost cea mai secetoasă, înregistrînd numai 6,9 mm apă. în celelalte luni ploile au asigurat pe deplin creșterea și dezvoltarea grîului de piimăvară. Producția cea mai mare obținută în aceăt an a fost de 3236 kg la hectar, iar arnăuturile au produs cu 4% mai mult decît soiul laibnat. Planta premergătoare grîului de primăvară a fost cartoful în anul 1950 și 1952 și trifoiul roșu în anul 1951. în anii 1950—1952 au fost încercate în culturi comparative de producție, un număr de 19 soiuri de grîu de primăvară, aparținînd grînelor obișnuite (Tr. vulgare) și arnăuturilor (Tr. durum). însușirile de bază ale soiurilor experimentate, în timpul vegetației și la recoltă, au vaiiat astfel: y Observații asupra vegetației. Soiurile cele mai precoce și mai productive au fost: Cluj 41/55 și Albidum43, primul dînd în spic cu 5 zile, iar al doilea cu 2 zile mai devreme decît soiul raionat Marquis. Soiul precoce Albidum 43 a dat producții mai slabe decît soiurile semiprecoce sau tardive. Soiurile Flora 5 și Velutinum 15 sînt cu 2—3 zile mai tardive decît martorul, dînd de asemenea producții mai slabe decît soiurile semiprecoce. Celelalte soiuri încercate au avut o durată de vegetație asemănătoare soiului Marquis, dintre care unele soiuri au fost destul de productive în condițiile de climă și sol din regiunea Stalin. Arnăuturile au fost mai precoce cu o zi decît soiul martor (tabloul nr. 8). în timpul vegetației, rezistența cea mai mare la atacul ruginii brune au avut-o soiurile Hordeiforme 6866, Hibridul grîu Xpir 52954 și Flora 5.- Soiurile Cluj 399/43, 33 gF 35 CELE MAI BUNE SOIURI DE GRÎU DE PRIMĂVARĂ PENTRU R.P R. gȘ AL. PRIADCENCU și COLABORATORI 34 LC.A;R;142 Lutescens 62Velutinum 15 și Albidum 425 sînt cele mai sensibile la atacul ruginii galbene. în climatul umed din Reg. Stalin, soiurile relativ rezistente la rugină, cum sînt Lutescens 62,I.C.A-R- 142 și Academia R.P.R. 48, pierd această însușire și sînt atacate de această boala. De asemenea,Arnăutul de Nemerci, în regiunea Stalin, este mijlociu de rezistent la rugina bruna. Restul soiurilor au avut o rezistență mijlocie la atacul ruginii brune, apropiindU'Se mult de rezistența specifică a soiului Marquis. Condițiile climaterice din regiunea Stalin favorizează mult căderea grînelor în timpul vegetației. Astfel, soiurile care cad înaintea formării bobului, sînt: I.C.A.R. 142, Albidum 43, I.C.A.R. 826, Academia R. P. R. 48, Hibridul grîux pir 3108, Lutescens 62 și Hibridul^ grîux pir 23311. Soiurile Hordeiforme 5866 și Nemerci sînt mijlociu de rezistente la cădere. Restul soiurilor au o rezistență mare la cădere, dintre care soiul Marquis este cel mai rezistent. în privința rezistenței soiurilor la atacul tăciunelui zburător, numai soiurile Marquis, I.C.A.R. 142 și arnăuturile sînt cele mai rezistente. Sensibile la tăciune sînt soiurile Albidum 43, Lutescens 62 și Hibridul griului x pir 3108 Producția de boabe. în anul secetos 1950, soiurile de stepă rezistente la secetă au fost mai productive decît soiul raionat. Astfel, soiul Lutescens 62 a dat un spor neasigurat de producție, de 141 kg de boabe la hectar, iar Arnăutul de Nemerci a dat cea mai mare producție, întiecînd soiul martor cu 10 % (tablourile ni. 9 și 10). în schimb, producția soiurilor a fost cu totul deosebită în anul 1951, an ploios și răcoros. Soiurile de la Stațiunea de ameliorare a plantelor, din Cluj, au dat cele' mai mari producții, mai ales soiul Cluj 41/55, cu o producție relativă de 14% mai mare decît a soiului Marquis. Soiul Hordeiforme 5866 s-a dovedit a fi productiv în condițiile de umiditate ridicată a solului și a aerului din anul 1951, întrecînd cu 6% producția soiului martor. în anul 1952, favorabil culturii griului de primăvară, soiul cel mai productiv a fost arnăutul Hordeiforme 5866, realizînd un spor asigurat de producție de 517 Tabloid Productivitatea soiurilor de grîu de primăvară Nr. crt. Soiul Producția de boabe 1950 1951 kg/ha ±m 0/ /o kg/ha ±m % /o 1 Marquis 2041 ± 68 100 2062± 58 100 2 Cluj 59/41 2020± 36 99 2303 ±143 111,7 3 . Cluj 399/43 2081 ± 1,2 102 2165± 80 105 4 Hordeiforme 5866 1953 ± 72 95,7 2198± 86 106,6 5 Cluj 55/41 2067 ± 41 : 101,3 235 f± 55 114 ' 6’- Odvd'ș 427 ..... ...... 2135± 27 \ 104,6 2120± 87 102,8 7, Arnăut de Nemerci ... ■. 2247 ± 47 110,1 1944±104 94,3 .. .8 . eiHj 35/41 ? 2089 * 16 i * 102,4 2247± 61 109 9 .I.C.A.R; 826±±..: . ■ . 1992 1 32 ț 97,6 1860± 41 90,2 . 10 : I.C.A.R.: 142 •... • • . . . . 2027:1 '47 ! 99,3 1654± 23 80,2 11 Lutescens 62 .. 2182± 65 106 9 1579± 84 76,6 12 Academia R.P.R. 48 .... 1702±102 83’ . 175Ș± 60 85,3 13 Velutinum 15 1516± 16 ' 74;3’ 1402± 86 68 kg de boabe la hectar. De asemenea, soiul Cluj 399/42 și Arnăutul de Nemerci au întrecut producția soiului martor cu 4—15 %. . în ceea ce privește producția paielor, soiurile precoce produc b cantitate mai mică de paie la hectar decît cele semiprecoce sau tardive. De asemenea, soiurile puțin productive au avut un procent ridicat de paie. ■ Pe baza rezultatelor experimentale, obținute în anii 1950—1952, se constată că soiurile Cluj 399/43, Cluj 59/41 și Cluj 41/55 sînt suficient de productive, între- cînd producția soiului martor cu 7—9%. De asemenea, arnăuturile Hordeiforme 5866 și de Nemerci întrec pioducția soiului Marquis cu 3—8 %. Arnăuturile cultivate în regiunea Stalin dau producții egale cu ale griului de toamnă. Calitatea. După cum se vede din tabloul nr. 8, arnăuturile au avut cea mai mare greutate absolută a boabelor, variind între 36 și 38 g. Soiurile din grupul grînelor obișnuite Cluj 55/41 și 399/43, Hibridul grîu x pir 3108 și Flora 5 au avut o greutate absolută de 33—34 g. Greutatea absolută la celelalte soiuii experimentale aș fost mijlocie, de 29—32 g, cu excepția soiului Velutinum 15, cu o greutate absolută de 26 g. ; ' Greutatea hectolitrică a boabelor a fost mijlocie pentru majoritatea soiurilor, . oscilînd între 78 și 79 kg. Cea mai ridicată greutate hectolitrică de 80 kg a dat-o soiul Albidum 43 iar greutatea cea mai mică au avut-o soiurile Velutinum 15 și Cluj 55/41. Volumul mare al boabelor, de 25—28 cm3, l-au avut soiurile: Hordeiforme 5866, Arnăutul de Nemerci și Cluj 35/41. Volumul boabelor la celelalte soiuri a fost mijlociu, de 21—24 cm3, exceptînd soiurile Hibridul grîux pir 23311, 22850 și 52954, cu cel mai mic volum al boabelor. Soiul Albidum 43 a înregistrat cel mai bogat conținut în substanță proteica (14—15%). De asemenea, procentul de substanță proteică la soiutile provenite din încrucișarea griului cu pir a fost destul de ridicat variind între 11 și 13 %. Restul nr. 9 la Măgurele (cultura comparativă nr. 1) în kg la hectar Raportul paie/boabe 1952 1950-1952 kg/ha ± m 0/ /o kg/ha ± m °/ /o 2719± 89 100 ■ 2274± 73 100 2:1 3154±113 116 2492 ±107 109,6 21,1:1 3148± 50 115,8 2465± 56 108,4 1,9:1 3236± 87 119 2462± 82 108,3 2,1:1 —. 2209± 49 107,7 1,7:1 — .— 2127± 65 103,7 1,8:1 2838 ±227 104,4 2343 ±146 103 2:1 2572± 36 94,6 2303± 42 101,3 2:1 2509± 98 92,3 2120 ± 64 93,2 1,9:1 2621± 79 96,4 2100± 54 92,3 1,9:1 2477± 89 91,1 2079± 80 91,4 • 1,:1 2749± 31 101,1 2069± 70 90,9 ' LV:! — — • 1459 ± 62 71,1 ' 2,4'1 -- «6 AL. PRIADCENCU și COLABORATORI 36 Tabloul nr. 10 Productivitatea soiurilor de primăvară la Măgurele (cultura comparativă nr. 2) Nr. crt. Soiul Producția de boabe în kg la ha 1951 1952 1951-1952 Raport paie/ boabe kg/ha i m % kg/ha ± m % kg/ha ± m % 1 Marquis 2132 ± 75 100 9646 -U 67 100 23R9 -1- 67 100 1,9:1 2 Grîu-pir 52954.. 2198 ± 90 103,1 3143 ± 151 118,8 2670 ± 125 111,8 1,7: 1 3 Flora 5 2351 ± 129 110,3 2662 4- 109 100 6 2507 4 12 104 9 1,7: 1 4 Grîu-pir 22850 2285 ± 53 107,2 2675 ± 176 101’1 2480 ± 131 103,8 L9: 1 5 Grîu-pir 3108 1889 ± 133 88,6 2828 ± 187 106,9 2358 ± 162 98,7 1,8: 1 6 Grîu-pir 23311 1840 i 88 86,3 2868 ± 60 108,4 2354 ± 75 98,5 1,9: 1 1 Albidum 43.... 1520 ± 53 71,3 2342 ± 105 88,5 1932 ± 84 80,8 1,8: 1 șoimilor, inclusiv arnăuturile, au avut un procent mijlociu de substanțe proteice, Calitatea superioară, ca aceea a soiului Marquis, în ceea ce privește glutenul umed, indicele de elasticitate al glutenului și de solubilizare a glutenului în acid lac tic, au avut-o următoarele soiuri: Odvoș 427, Hibridul grîuX pir 22850 și Cluj 399/43. Soiurile Academia R.P.R. 48, Lutescens 62, Arnăutul de Nemeici, Cluj 35/41, 55/41 și 59/41 au avut o calitate apropiată de cea a soiului Marquis. Cele- lalte soiuri au dat o calitate slabă, mai ales soiurilel.C.A.R. 142, Hibridul grîuXpir 23311 și Flora 5. Tot astfel a variat și nota dată de farinograf, volumul și greutatea pîinii, cu excepția soiurilor provenite din încrucișarea grîului cu pir. în general, calitatea grîneloi cultivate la cîmpul experimental Măgurele din Reg. Stalin, în comparație cu celelalte localități din țară, este mai slabă. CONCLUZII l. în regiunea Stalin și în regiunile ploioase din Transilvania, grîul de primăvară dă producții asemănătoare grîului de toamnă. 2. Din grupul grînelor de primăvară obișnuite, soiul Marquis este cel mai pro- ductiv, rezistent la cădere și de bună calitate. Soiurile de perspectivă, care întrec producția soiului martor cu 8 — 11 %, sînt: Hibiidul grîuXpir 52954, Cluj 59/41, Cluj 399/41 și Cluj 55/41. 3. Arnăuturile cultivate în Transilvania dau producții egale cu ale grînelor de primăvară obișnuite și cu ale celor de toamnă, și chiar mai mari cu 3—9%. 4. Calitatea grînelor de primăvară cultivate în Reg. Stalin este mijlocie. Cîmpul experimental Tg. Frumos (Reg. Iași) Stațiunea experimentală agricolă Tg. Frumos din Reg. Iași se găsește la limita dintre stepă și antestepă, pe un cernoziom șocolat, format pe loess. Conține pînă la 6 % humus. Cantitatea de CaO (în HC1) este de 0,86 %. Efervescența începe la circa 50 cm adîncime. Clima regiunii Iași este mai favorabilă culturilor de toamnă decît culturilor de primăvară. Media anuală a precipitațiilor atmosferice este de 425 mm. De obicei, primăvara și toamna sînt secetoase. Ploi abundente cad în lunile de vară. Iernile 37 CELE MAI BUNE SOIURI DE GRÎU DE PRIMĂVARĂ PENTRU R.P.R.87 sînt deseori lipsite de zăpadă și cu geruii mâri, însă de scurtă durată. Producția grîului de primăvară oscilează de la an la an, fiind în funcție de condițiile climaterice, dar de obicei este mai mică decît producția grîului de toamnă. Iarna anului 1950 a fost destul de geroasă și cu puține precipitații atmosferice. Primăvara a fost ploioasă și călduroasă în primele două luni și secetoasă în luna mai. Grîul a înspicat pe timp de secetă. In luna iulie au căzut ploi abundente, favorizînd formarea bobului de grîu, a cărui producție a variat între 1715 și 2030 kg de boabe la hectar. Toamna anului 1950, cît și anul 1951, au fost ploioși, cu temperaturi favorabile creșterii și dezvoltării grîului de primăvară. Iarna a fost călduroasă și cu multe pre- cipitații atmosferice. Primăvara și vara au avut ploi multe, vremea fiind caldă și prielnică culturilor de primăvară. Grîul de primăvară a vegetat bine și a produs pînă la 2180 kg de boabe la hectar. Anul agricol 1952 a fost mai puțin favorabil culturii grîului de primăvară, atît din cauza ploilor puține din toamna anului 1951 cît și a repartizării neregulate a precipitațiilor atmosferice pe timpul vegetației grîului. Lunile aprilie și iunie au fost cele mai secetoase și cu temperaturi ridicate. Condițiile climaterice nefavo- rabile din acest an au fost resimțite și de cultura grîului de primăvară, care a dat o producție relativ mai mică decît în anii precedenți, de 944—1081 kg la hectar. Planta premergătoare grîului de primăvară a fost mazărea. în anii 1950—1952 au fost încercate în culturi comparative la Stațiunea Tg. Frumos, un număr de 9 soiuri de grîu de primăvară, soiurile cele mai potrivite pentru clima și solul din nordul Moldovei. Observațiile de cîmp, productivitatea soiurilor și analiza lor calitativă au indicat următoarea clasificare â soiurilor expe- rimentate: - Durata de vegetație. Cu excepția grîului Albidum 43, care este cu 3 zile mai precoce decît soiul martor Lutescens 62, diferențele de precocitate între soiuri au fost neînsemnate. Se observă că în stepă, soiurile Academia R.P.R. 48 și I.C.A.R. 826 se coc puțin mai devreme, iar soiul I.C.A.R. 142 puțin mai tîrziu, decît soiurile Lutescens 62 și Marquis, amîndouă aproape cu aceeași durată de vegetație (tabloul nr. 11). Rezistența la cădere. Din cei 3 ani de experimentare, grîul de primăvară a suferit din cauza căderii numai în anul 1951, mai bogat în ploi. Cel mai rezistent la cădere a fost soiul Marquis, iar cel mai puțin rezistent a fost soiul Albidum 43. Soiul Academia R.P.R. 48 a fost mai rezistent la cădere decît martoiul Lutescens 62 și restul soiuiiloi, exceptînd soiul Marquis. Rezistența la rugini. în anii 1950 și 1951, grîul de primăvară a fost atacat atît de rugina brună, cît și de rugina galbenă, mai ales în anul 1951, cînd rugina galbenă a apărut la 22 aprilie. în anul 1952 s-a observat numai un atac slab de rugină brună. Soiurile cele mai rezistente la rugină brună sînt: I.C.A.R. 142 și Marquis. Restul soiurilor s-au dovedit mijlociu de rezistente la rugina brună, din care cele mai bune în ordinea descrescîndă sînt: Academia B .P.R. 48, Hibridul grîuXpir 3108 și23311. Soiul Albidum 43 a fost cel mai puternic atacat de rugina galbenă. Celelalte soiuri au avut o rezistență mijlocie la atacul ruginei galbene, în următoarea ordine: Marquis, I.C.A.R. 142, Academia R.P.R. 48, Lutescens 62, I.C.A.R. 826 și Hordeiforme 5866. Rezistența la tăciune. Grînele au fost atacate mai puternic de tăciunele zburător în anuL1951, cînd soiurile I.C.A.R. 826 și Albidum 43 s-au dovedit a fi cele mai sensibile la această boală. Soiurile cele mai rezistente la atacul tăciunelui zburător sînt: Hordeiforme 5866 și I.C.A.R. 142. Celelalte soiuri au fost mijlociu de sensibile la atacul tăciunelui zburător. 88 AL. PRIADCENCU și COLABORATORI 38 39 CELE MAI BUNE SOIURI DE GRÎU DE PRIMĂVARĂ PENTRU R.P.R. 80 Tabloul însușirile fiziologice și de calitate a soiurilor Nr. crt. Soiul Durata de vege- tație în zile față de martor Rezis- tența la cădere Rezistența la rugini Rezis- tența la tăciu- nele zbu- rător Sub- stanță pro- teică din bob % Greutatea boabelor brună gal- benă abso- lută hecto- litrică 1 Lutescens 62 + + + + + + + + + + 12,72 33,24 79,12 2 Academia R.P.R. 48 + r + + + + + 4* 4" 11,63 32,13 79,62 3 I.C.A.R. 826 + + + + + + + + + 11,41 35,76 80,35 4 Albidum 43 +++ + + + + 4- 11,42 33,70 79,72 - 5 I.C.A.R. 142 + + ++ + + + +'+ + + + 12,50 33,66 80,47 6 Hordeiforme 5866 + + + + + + + + + + + 16,04 36,68 80,52 7 Hibridul grîu x pir 3108 + + + + + + + + 11,86 32,16 77,01 8 Hibridul grîu x pir 23311 + + + + + + + + ++ 13,17 33,24 77,03 9 Marquis -I- + + + + + ++ + + 12,86 31,56. 79,63 nr. 11 de grîu de primăvară la Stațiunea Tg. Frumos Volu- mul boa- belor Cal. glutenului Indicele uruelii dospite Indicele solubi - lității glutenului în acid lactic cm3 Nota de farino- graf cm3 Pîinea Nota gene- rală de cali- tate umed 0/ /o uscat % Volumul cm3 Greutatea g 27,1 27,62 8,50 8,85 58' 18 51 427 141,5 5486 24,0 25,62 51' 20 49 452 138,8 5118 26,0 29,27 9,32 47' 14 47 477 137,3 4634 25,0 26,30 8,75 44' 11 45 411 136,3 150 3979 24,7 28,17 9,57 52' 12 54 417 4666 28,2 30,35 10,70 54' 16 55 365 162 5114 23,5 26,70 8,50 50' 12 46 462 139,7 4381 24,2 ar 26,27 8,50 52' 16 46 465 144,2 4828 23,7 22,50 9,25 88' 25 59: 432 144,7 6062 Producția de boabe și de paie. în anii 1950 și 1951, favorabili culturii grîului de piimăvară, soiul Academia R.P.R. 48 a dat o producție egală cu soiul martor, fiind în același timp mai rezistent la cădere și la atacul ruginii brune. în anul 1952, producția soiului Academia R.P.R. 48 întrece cu 4% producția martorului. Fiind mai rezistent la cădere și la rugina brună, cu o producție egală sau puțin mai mare decît a soiului Lutescens 62 este cel mai bun soi de grîu de primăvară pentru nordul și centrul Moldovei. Producția soiului Albidum 43 a suferit mult din cauza atacului ruginii galbene, dînd, o recoltă medie pe 3 ani cu 6—7 % mai mică decît cea a marto- rului (tabloul nr. 12). SoiulLC.A.R. 142, încercat în anii 1951 — 1952, a dat o recoltă cu 3 % mai mare decît cea a soiului Lutescens 62. Fiind puțin rezistent la cădere, nu poate fi recomandat pentru condițiile climaterice specifice Moldovei de nord și de mijloc. Tabloul Productivitatea soiurilor de grîu Nr. crt. Soiul Producția de boabe 1950 1951 kg/ha - m 0/ /o kg/ha — m' 0/ /o 1 Lutescens 62 1906 ± 84 100 2083 ± 28 100 2 Academia R.P.R. 48 1930 ± .40 101,3 2068 ± 32 99,3 3 I.C.A.R. 826 1855 ± 65 97,3 2016 ± 27> 96,8 4 Albidum 43 2030 ± 112 106 5 1815 ± 28 87,1 5 LC.A.R. 142 .... .. 2180 ±20 . 104,7 6 Hordeiforme 5866 1717 ± 84 90,1 1986 ±12 95,3 7 Marquis 1715 ± 44 90,0 1994 ± 28 95,7 Celelalte soiuii, precum și arnăuturile, au produs în medie pe. 3 ani cu 4—8 %, mai puțin decît soiul Lutescens 62, raionat în Moldova. De asemenea Hibridul grîu x pir 3108 a dat pioducțiicu 7—10% mai mari față de martor, exceptînd anul 1952, nefavorabil cultuiii grîului de primă- vară, întrecînd pe 3 ani de experiență cu 4—5% producția soiului Lutes- cens 62. în anii favorabili culturii grîului de primăvară (1950—1951), producția de paie a variat între 3733 și 4652 kg de paie la hectar. Soiurile Academia R.P.R. 48, I.C.A.R. 142, I.C.A.R. 826 și Hordeiforme 5866 au fost destul de productive, întrecînd. chiar cu 4—6 % producția de paie a soiului Marquis; care în silvostepă dă producții ridicate de paie. Producția de paie la grîne de primăvară din anul 1952, a fost cea mai scăzută, variind între 1615 și 1770 kg de paie la hectar. Și în acest an, toate soiu- nr. 12 âe primăvară la Tg. Frumos (Reg. Iași) în kg la ha Raportul paie/boabe 1950-1952 1952 1950-1952 kg/ha — m 0/ /n kg/ha ± m °/ /o 1078 ± 54 100 1689 - 60 100 1,8: 1 1122 ± 43 104 1707 ± 39 101,1 2:1 1024 ± 72 95,0 1632± 58 96,6 2: 1 944 ± 80 87,6 1596 ± 81 94,5 2: 1 1096 ± 30 101,7 (1638) ± 29 97,0(103) 2: 1 1025 ± 51 95,1 1576 ± 44 93,3 2,1: 1 959 ± 34 89,0 1556 ± 36 92,1 2,1; 1 «O AL. PRIADCENCU și COLABORATORI 40 iile încercate, cu excepția soiului Albidum 43, au înregistrat producții de paie mai mari cu 2—4% decît producția soiurilor Marquis și Lutescens 62. Procentul de boabe, precum și raportul între paie și boabe a variat pentru fiecare an de experiență, îndeosebi pentru anul 1952, cu precipitațiile repartizate defa- vorabil culturii grîului de primăvară. Media pe 3 ani arată că cel mai mare pro- cent de boabe îl aie soiul Lutescens 62. Pentru restul soiurilor, procentul de boabe este apropiat de soiul mai tor. Calitatea. Soiul H irdeiforme 5866 a avut cel mai bogat conținut în substanță proteică. Cultivat în stepă, arnăutul dă o recoltă mai bogată în substanțe proteice , decît în silvostepă și în regiunile ploioase din Transilvania. Dintre soiurile grînelor obișnuite, un procent ridicat de substanțe proteice l-a înregistrat Hibridul grîu X pir 23311, precum și soiurile Marquis, Lutescens 62 și I.C.A.R. 142 (tabloul nr. 11). De asemenea volumul, greutatea absolută și hectolitrică a boabelor, sînt cele mai ridicate la soiul Hordeiforme 5866, urmat de soiul I.C.A.R. 826 și I.C.A.R. 142. Celelalte soiuii au o greutate mijlocie absolută și hectolitrică a boabelor și un con- ținut mijlociu în substanțe proteice, cu excepția Hibiidului grîu X pir 23311 și 3108, care au avut cea mai mică greutate hectolitrică. Cea mai bună notă de calitate a glutenului, caracterizînd calitatea glutenului umed, indicele de elasticitate al glutenului și al solubilizării glutenului în acid lactic, au înregistrat următoarele soiuri: Marquis, Lutescens 62, Academia R.P.R. 48 și Hordeiforme 5866. De asemenea, aceste soiuri au avut cea mai ridicată notă de farinograf. Volumul cel mai mare al pîinii l-au avut soiurile: I.C.A.R. 826, Hibridul giîu . X pir 23311 și 3108, iar greutatea cea mai mare a pîinii a dat-o soiul Hordeifome 5866. CONCLUZ’I Grîul de primăvară, în nordul și centrul Moldovei este mai puțin productiv decît grîul de toamnă, iar cultura lui se recomandă, numai pentru a forma o rezervă de sămînțăîn vederea completării semănăturilor de toamnă în cazul degerăiii totale sau parțiale a grîului de toamnă și pentru producerea de materii prime, necesare fabri- cării pastelor făinoase. Soiul Academia R.P.R. 48 este cel mai potrivit pentru nordul și centrul Moldovei, avînd aceeași producție și calitate a recoltei ca și soiul raionat Lutescens 62, fiind însă mai rezistent la cădere și la rugină brună, precum și foarte productiv în anii cu precipitații atmosferice bogate. Arnăuturile cultivate în nordul Moldovei dau recolte mai mici decît grînele de primăvară obișnuite, însă cu un conținut ridicat în substanțe proteice. Cîmpul experimental București (Baza experimentală a I.C.A.R.-ului Moara Domnească Reg. București) Baza experimentală a Institutului de cercetări agronomice din București este situată pe un sol brun-roșcat de pădure. Solul brun roșcat de pădure din regiunea București este lutos sau luto-argilos, cu higroscopicitatea mare (7,14 %), capacitatea de apa mijlocie (33—34 %) și cu conținut mic în humus (2,5 %). Este un sol compact, se lucrează greu și formează crustă la suprafață, după topiiea zăpezii și după ploi mari. Clima regiunii București este semișecetoasă, cu ploi mai abundente în lunile de vară. Iernile sînt blînde, cu geruri de scurtă dutată și cu precipitații atmosferice su- ficiente. Primăverile la început sînt secetoase, cu precipitații abundente în luna mai. Toamna este, de asemenea, secetoasă la început și ploioasă în a doua decadă a lunii 41 CELE MAI BUNE SOIURI DE GRÎU DE PRIMĂVARĂ PENTRU R.P.R. 91 octombrie. în medie, grîul de primăvară produce cu 30—50% mai puțin decît grîul de toamnă, iar producția lui variază, pentru fiecare an de cultură, în raport cu re- partizarea precipitațiilor atmosferice. Iarna anului 1949 a fost foarte secetoasă și călduroasă, iar solul a fost lipsit de umezeală. Primăvara a fost răcoroasă și cu puține ploi, mai secetoasă la începutul ei. Căldurile au început brusc în luna mai. Vara a fost caldă și foarte ploioasă. Din cauza secetei și a călduriloi mari pe timpul înspicatului, grîul de primăvară a dat o recoltă cantitativ mediocră, însă de bună calitate. Anul 1950 a avut o repartiție aproape normală a precipitațiilor atmosferice, asigurînd o recoltă bună de giîu de primăvară. în luna ianuarie, precipitațiile s-au apropiat de normală, iar în lunile decembrie și februarie vremea s-a menținut sece- toasă și cu geruri mari, însă de scurtă durată . Vremea rece din luna martie a devenit caldă și ploioasă în lunile aprilie și mai, favorizînd creșteiea și dezvoltarea grîului de primăvară. Vara a fost călduroasă, însă cu puține ploi, mai abundente pe timpul formării bobului. Recolta grîului de primăvară a fost destul de bună, cantitativ și calitativ. Repartiția precipitațiilor atmosferice și a temperaturii dm anul 1951 a fost fa- voiabilă culturii grîului de piimăvară, cu excepția căldurilor excesive și prelungite de la sfîrșitul lunii mai și începutul lunii iunie, care au dus la coacerea prematură a grîului și deci la pălirea bobului. Primăvara, vremea a fost ploioasă și răcoroasă, mai ales în luna aprilie. Vaia au căzut ploi suficiente, iar temperatura aerului s-a menținut ridicată și a atins 30—37°C în timpul formării bobului. Iarna și începutul primăverii din anul 1952 au fost secetoase. Din cauza lipsei de ploi și de umezeală din pămînt, grîul de primăvară a suferit din primele faze de creștere, în special pînă în luna aprilie. De asemenea, începutul verii a fost sece- tos, avînd o înrîurire negativă asurpa producției normale a grîului de primă- v vară. Datorită repartizării nefavorabile a precipitațiilor atmosferice din anul .1952, grîul de primăvară a dat o recoltă mai slabă decît în anii precedenți. Planta premergătoare grîului de primăvară a fost borceagul de primăvară în 1949 și mazărea în anii 1950—1952. în anii 1949—1952 au fost experimentate la Bucuiești un număr de 7 soiuri în cultui i comparative de concurs și un număr de 9 soiuri sovietice în culturi compara- tive de orientare. Descrierea celor 9 soiuri sovietice și rezultatele obținute au fost publicate în anul 1952 (9). Rezultatele încercării soiurilor în cultura comparativă de concurs sînt: Observații de vegetație. Soiurile însămînțate în cei 4 ani de experiență au răsărit după 12—15 -zile de la data semănatului. Diferențele de răsărire între soiuri au fost aproape inexistente. în toți anii de experiență, soiurile Marquis și Melanopus 69, mai puțin rezistente la secetă, au avut o creștere mai slabă în cîmp. Precocitatea soiurilor de giîu de primăvară influențează mult asupra pioducției deoarece grîul de primăvară ajunge la maturitate cu 6—10 zile mai tîrziu decît grîul de toamnă și este expus căldurilor excesive în perioada formării bobului, fapt care îi diminuează mult producția (tabloul nr. 13). Soiul Albidum 43 este cu 3—4 zile mai precoce decît soiul martor Lutescens 62, iar soiul Melanopus 69 înspică cu o zi mai tîrziu decît Lutescens 62.Restul soiurilor au avut aceeași precocitate ca și martorul, exceptînd soiul I.C.A.R. 826 care este cu o zi mai precoce decît soiul Lutescens 62. înspicatul grînelor încercate în cei 4 ani de experiență a fost între 27 mai—5 iunie, ajungînd la maturitate între 28 iunie— 10 iulie. 92 AL. PRIADCENCU și COLABORATORI 42 43 CELE MAI BUNE SOIURI DE GRÎU DE PRIMĂVARĂ PENTRU R.P.R. 93 Tabloul' însușirile fiziologice și de calitate' Nr. crt. Soiul Durata de vegetație Rezistența la cădere Rezistența la rugina brună Rezistența la tăciu- nele zburător Greutatea hectoli- trică Substanțe proteice o/ /o 1 Lutescens 62 + + 4-4- ++ + 80,50 14,81 2 Albidum 43 + + + 4- + + + . 81,40 12,89 3 I.C.A.R. 142 + 4- 4- + + + . + + + 81,42 13,01 4 I.C.A.R. 826 + + 4- + + ++ 81,50 13,81 5 Academia R.P.R. 48 4- + + + + + 4»+ 4-4- 81,22 ' 13,99 6 Melanopus 69 .... 4-4- 4-4- 4-4- + + + 80,75 14,08 7 Marquis 4-4- + + + +++ + + + 78,95 14,23 nr. 13 «le soiurilor de grîu de primăvară la Bucureșt Gluten Indicele de fer- mentare a șrotului Solubili- zarea glutenului în acid lactic cm3 Nota farino- grafică Pîinea Nota generală de calitate umed % uscat % volumul cm3 greutatea g 29,46 9,75 55,5' 24,5 56,5 445 138,5 6012 26,81 9,25 39' 18,5 51 430 141,0 4419 29,09 9,32 49,5' . 17,5 55,5 422 144,7 5068 29,96 10,20 59,5' 22,0 56,5 435 140,2 6003 27,82 9,48 45' 16 57,5 437 140 4663 30,51 10,55 47' 22 55 420 160,2 5220 27,63 9,66 176' 31,5 70,5 472 139,5 6802 în anii 1949, 1950 și 1952, intensitatea atacului ruginii brune a fost mică, în schimb în anul 1951 grîul de primăvară a fost atacat mai puternic de această boală. Nu a fost atacat de loc de rugină brună arnăutul Melanopus 69 și foarte puțin soiul I.C.A-R. 142. în mai mică măsură au fost atacate soiurile Marquis și Academia R.P.R. 48. Cel mai Sensibil la atacul ruginii brune s-a arătat soiul precoce Albidum 43, iar celelalte soiuri au fost mijlociu de rezistente la rugina brună. în anul 1952, soiurile de grîu au suferit din cauza slabei rezistențe la cădere în cîmp. Soiurile Marquis și Academia R.P.R. 48 s-au arătat cele mai rezistente la cădere. De asemenea, rezistență bună la cădere au avut-o soiurile Lutescens 62 și Melanopus 69. Restul soiurilor s-au arătat foarte slabe la cădere, mai ales soiurile I.C.A.R. 142 și I.C.A.R. 826. . * Tăciunele zburător a apărut la grîul de primăvară în fiecare an de expeiiență. • Soiurile Lutescens 62 și Albidum 43 au fost cele mai atacate de această boală, numărînd 8 — 12 spice tăciunate la 1 m2. N-au fost atacate de loc de tăciunele zbură- tor soiurile Melanopus 69, I.C.A.R. 142 și Marquis. Celelalte soiuri au fost mijlociu ■de rezistente la atacul tăciunelui zburător. Producția de boabe. în anul 1949, pi oducția de boabe a.fost foarte mică, de 570— .687 kg de boabe la hectar, din cauza secetei din sol, care s-a resimțit de la începutul vegetației și pînă la înspicatul griului. Soiul I.C.A.R. 142 s-a arătat cel mai rezistent la secetă, întrecînd cu 4% pi oducția soiului martor Lutescens 62. Celelalte soiuri au produs mai puțin decît martorul, îndeosebi arnăutul Melanopus 69, cu o pi oducție relativă de 66% în comparație cu cea a soiului Lutescens 62 (tabloul nr. 14). în anul 1950, favorabil culturii griului de primăvară, soiul precoce Albidum 43 a dat un spor sigur de producție, de 150 kg de boabe la hectar față de martor. Un spbr mic de pioducție, de 64 kg de boabe la hectar a dat și soiul I.C.A.R'. 142. Producția de boabe la resturi de soiuri a fost inferioară soiului Lutescens 62. Producția griului de primăvară în anul 1951 a variat între 1378 și 1585 kg deboabe la hectar. în acest an, producția soiurilor a fost influențată de atacul puternic al ruginii brune. Soiul I.C.A.R. 142, fiind cel mai rezistent la rugina brună, a dat și cea mai ridicată producție, realizînd un spor sigur de producție de 109 kg la hectar, față de producția soiului martor. Un spor mic de producție a dat și soiul Academia R.P.R. 48. Tabloul Productivitatea soiurilor de griu Nr. crt. Soiul Producția de boabe 1949 1950 kg/ha—m 07 /o kg/ha — m 0/ Zo 1 Lutescens 62 665 ± 18 100 1652 ± 15 100 2 Albidum 43 595 ± 27 89 1802 ± 22 109 3 I.C.A.R. 142 687 4- 20 104 1672 ± 19 101 4 Academia R.P.R. 48.. . . — — — — 5 I.C.A.R. 826 668 ± 10 101 1588 ± 28 96 6 Melanopus 69 570 ± 17 65,9 1412 ± 32 85,6 7 Marquis 578 ± 16 84,3 1420 ± 77 86 nr. 14 de primăvară la București în kg la ha Raportul paie- boabe 1949 — 1952 1951 1952 1949-1952 kg/ha — m \ • °/ /o kg/ha ± m O/ /o kg/ha ± m 0/ /o 147 6 ± 9 100 1240 ± 22 100 1258 ± 17 100 2: 1 1437 ±21 97,3 1440 ± 54 116,2 1318 ± 34 104,8 1,7: 1 1585 ± 15 107,4 1270 ± 19 102,4 1303 ± 16 103,6 2’1: 1 1500 ± 15- ■ 101 1310 ± 27 105-,6 - 1405 ±22 103,5 2:1 1418 ± 11 96,1 1180 ± 74 95,2 1213 ± 40 96,4 2,1: 1 1464 ± '20 99,2 1060 ± 36 85,4 1126 ± 27 89,Ș 2,5:1 1378 ± 19 90 1090 ± 13 87,9 1116 ± 16 88,7 2,3: 1 94 AL. PRIADCENCU și COLABORATORI 44 45 CELE MAI BUNE SOIURI DE GRÎU DE PRIMĂVARĂ PENTRU R.P.R. 95 în anul 1952, producția de boabe a grîului de primăvară este cuprinsă între 1060 și 1440 kg la hectar. Cea mai ridicată producție a dat-o din nou soiul precoce Albidum 43 cu un spor asigurat de 200 kg de boabe la hectar. O producție mai ridicată decît cea a soiului Lutescens 62 au avut și soiurile Academia R.P.R. 48 și I.C.A.R. 142. Pe baza rezultatelor de producție în cei 4 ani de experiență, se constată că soiul Albidum 43 este cel mai productiv, fiind precoce și rezistent la secetă, dar în același timp este cel mai sensibil la atacul ruginii brune, ruginii galbene, și la cădere. Soiurile I.C.A.R. 142 și Academia R.P.R. 48, au dat în fiecare an de experiență un spor mic de producție în comparație cu producția soiului martor. Producții slabe au înregistrat soiurile Marquis și Melanopus 69, puțin rezistente la secetă. în anul 1949, procentul de boabe al grîului de primăvară față de greutatea totală a paielor este mic, din cauza ploilor abundente de la sfîrșitul lunii iunie, cînd grîul a înfrățit din nou, iar frații noi apăruți n-au ajuns la maturitate și au fost secerați verzi. De asemenea, procentul de boabe din anul 1951 este mic din cauza atacului puternic de rugină brună. în general, soiul precoce Albidum 43 are un raport mic între paie și boabe. Soiurile Marquis și Melanopus 69 au produs cea mai mare can- titate de paie, avînd în același timp cel mai mic procent de boabe. Calitatea. Greutatea absolută și hectolitrică a boabelor este influențată mult de condițiile de vegetație. Din cei 4 ani de experiență, numai în anul 1950 greutatea absolută și hectolitrică a boabelor a fost aproape normală. în anul 1951, din cauza ruginii brune și în anii 1949 și 1952 din cauza secetei, greutatea absolută și hecto- litrică a boabelor a fost mică (tabloul nr. 13). Din tabloul nr. 13 reiese că greutatea absolută a boabelor este în medie mai ridicată la soiurile Melanopus 69 și Albidum 43, și cea mai mică la soiul Marquis, însușire specifică acestui soi, din cauza slabei rezistențe la seceta în stepă. La celelalte soiuri, greutatea absolută a boabelor a variat între 27 și 29 g. Soiul Albidum 43 și I.C.A.R. 142 au avut în medie cea mai mare greutate hectolitrică. La celelalte soiuri, greutatea hectolitrică a variat între 77,2 și 78,8 kg. Arnăutul Melanopus 69 are cel mai mare volum al boabelor. De asemenea, soiurile din grupa grînelor obișnuite: I.C.A.R. 142, Academia R.P.R. 48 și Albidum 43 au volumul boabelor destul de măre, variind între 21 și21,6cms. Volumul boabelor la celelalte soiuri este mic, mai ales la soiul Lutescens 62, Conținutul boabelor în substanțe proteice a variat la majoritatea soiurilor experimentate între 13 și 14%. Conținutul cel mai bogat în substanțe proteice l-au înregistrat soiurile Lutescens 62 și Marquis. Nota generală de panificație, însumînd calitatea glutenului umed, indicele de fermentare a șrotului și de solubilizare a glutenului în acid lactic, a variat pentru fiecare soi în parte. Calitatea superioară a glutenului a fost înregistrată de soiurile Marquis, Lutescens 62 șil.C.AR. 826. Calitatea glutenului este bună la soiurile Melanopus 69 și I.C.A.R. 142 și cea mai slabă la soiul Academia R.P.R. 48 și Albidum 43. Nota cea mai ridicată, de farinograf a avut-o soiul Marquis, urmat de soiul Academia R.P.R. 48. La celelalte soiuri, nota de farinograf a variat între 55 și 56,5, cu excepția soiului Albidum 43, care a dat cea mai slabă notă de fari- nograf. Soiul Marquis a dat o pîine cu cel mai mare volum și de gieutate mijlocie. Cele- lalte soiuri au dat o pîine cu volum și greutate mijlocie, cu excepția soiului I.C.A.R. 142, care dă o pîine cu un volum:mic. CONCLUZII în regiunea București, cultura grîului de primăvară poate fi recomandată numai pe suprafețe restrînse, în vederea creării stocului de sămînță de rezervă pentru comple- tarea golurilor la semănăturile de toamnă în cazul degerai ii lor totale sau parțiale, precum și pentru producerea grînelor necesare industriei alimentare. în stepa regiunii București, grîul de primăvară raionat Lutescens 62 este productiv și de calitate bună. De asemenea, soiul I.C.A.R. 142 dă producții puțin mai mări decît soiul raionat, este mai rezistent la secetă, la atacul ruginii brune și la tăciunele zburător și formează bobul excepțional de sticlos. Soiul Marquis, fiind puțin rezistent la secetă și puțin productiv, este inferior soiurilor Lutescens 62, și I.C.A-R- 142, cele mai productive și cele mai potrivite pentru condițiile de climă și de sol din regiunea București. Soiurile de grîu de primăvară sovietice: Sarrubra, Hibridul grîu X pir 23311 și 3108, sînt soiurile de perspectivă, fiind mai productive decît soiul raionat Lutescens 62 (9). Cîmpul experimental Mărculești (Reg. Constanța) Stațiunea experimentală agricolă Mărculești din Regiunea Constanța este situată în Stepa Bărăganului, pe cernoziom castaniuformat pe loess. Solul face efervescență cu HC1 la 30—50 cm de la suprafața pămîntului, avînd o reacție ușor alcalină (pH = 7,4—7,5) și un conținut în humus de 3—5%. Clima stepei Bărăganului este secetoasă, caracterizată prin precipitații atmosferice puține, printr-o umiditate redusă a aerului, prin vînturi puternice calde și uscate primăvara, prin temperaturi foarte ridicate vara și foarte scăzute iarna. Media pre- cipitațiilor anuale atinge 439 mm. Repartizarea lor lunară este, de cele mai multe ori, nepotrivită cu nevoile de apă ale plantelor. Toamnele sînt secetoase și tîrzii. Iernile . sînt lipsite de zăpadă, cu vînturi puternice și reci, în unii ani cu temperaturi minințe de —30°C. : Anul 1949 a fost foarte secetos. Ploile au lipsit cu totul în toamna anului 1948 și în iarna anului 1949. Abia în a doua decadă a lunii martie au căzut 19,5 mm de apă. Pr imăvara a venit tîrziu, a fost secetoasă și friguroasa. Vara a fost foarte secetoasă și bîntuită de vînturi puternice. Toamna a fost destul de ploioasă. Recolta griului de primăvară a fost compromisă în întregime. Repartizarea precipitațiilor atmosferice și temperaturilor aerului din anul 195Q a fost favorabilă culturii grîului de primăvară. Iarna a fost lipsită de zăpadă. Dezprir măvărarea a fost timpurie, iar ploile căzute primăvara au favorizat răsăritul normal al grîului de primăvară. începutul verii a fost secetos, iar grîul a suferit de secetă în timpul înspicatului reducînd cu 15—20 %din recolta lui normală. Ploile de la sfîrșitul lunii iunie și începutul lunii iulie au determinat formarea bună a bobului și coacerea normală a grîului. Toamna a fost ploioasă. - Anul 1951 a fost potrivit de bun pentru creșterea și dezvoltarea grîului de pri- măvară. Iarna a fost lipsită de zăpadă și de ploi. Primăvara a fost timpurie și ploioasă. Sfîrșitul primăverii și începutul verii au fost foarte secetoase. Vara a avut temperaturi ridicate și vînturi uscate. Seceta pronunțată din timpul verii a pricinuit o scădere a recoltei normale, silind coacerea forțată a grîului în cîmp și șiștăvirea boabelor. Anul 1952 a fost secetos. în primăvară solul a avut puțină umiditate, iar zăpada căzută în luna martie a întîrziat mult semănatul grîului. Ploile căzute în lunile mai și iunie au fost mici și nu au ajutat suficient la formarea spicului, care a rămas mic. Căldurile care au urmat la sfîrșitul lunii iunie și începutul lunii iulie au produs o șiștăvire a boabelor și o scădere a recoltei la grîul de primăvară. 4)6 AL. PRIADCENCU și COLABORATORI 4'6 47 CELE MAI BUNE SOIURI DE GRÎU DE PRIMĂVARĂ PENTRU R.P.R. 97 Plantele premergătoare giîului de primăvară au fost leguminoasele în anii 1949— 1951 și ierburile perene în anul 1952 (după al doilea an de folosință). în anul 1949 s-a încercat în culturi comparative un număr de 10 soiuri de grîu de primăvară și un sortiment de 60 de soiuri străine și indigene. Din cauza secetei persistente din acest an, majoritatea soiurilor încercate s-au uscat înainte de a da în spic. Soiurile rezistente la secetă au înspicat, avînd frunzele plantelor complet uscate. Peste lipsa de umiditate din sol s-a suprapus și seceta atmosferică, care a determinat sbîrcirea și șiștăvirea boabelor de grîu. Recolta grîului de primăvară a fost compromisă în întregime. Rezistența soiurilor la secetă în acest an a putut fi determinată în cîmp numai prin apariția spicelor. După înspicare s-au uscat mai întîi frunzele plantelor și apoi întreaga plantă, formînd boabe extrem de mici și șiștave. Următoarele soiuri au înspi- cat în cîmp: Import U.R.S.S. — proveniența Mărculești, Import U.R.S.S. — proveniența Iași, Impoit U.R.S.S. — proveniența Sîngeorgiu, Import U.R.R.S. — Orei, Import U.R.S.S. — Poltava, Hibridul grîu X pir 977, 3108, 23311 și 52954, Sai'rubra, Albi- dum 43, I.C.A.R. 142, I.C.A.R. 826, Flora 5, Milturum 162 și Lutescens 3221. Restul soiurilor din sortiment au înspicat tîrziu și foarte neuniform, dînd la recoltă numai spice seci. în anii 1950—1952, s-a încercat din nouîn culturi comparative un număr de 10 soiuri, dintre cele mai potrivite pentru climâ-și solul din stepa Bărăganului. Durata de vegetație. Cel mai precoce grîu de primăvară în stepa Bărăganului este Soiul Albidum 43, care ajunge la maturitate cu 5 zile mai devreme decît soiurile Lutescens 62 și Marquis. Celelalte soiuri au aproape aceeași durată de vegetație ca și soiul martor, cu excep- ția soiurilor Hibridul grîu X pir 3108 și I.C.A.R. 826, care sînt puțin mai precoce decît soiul Lutescens 62. Rezistența la rugina brună. Atacul ruginii brune a fost observat în anul 1952. Rezistența cea mai mare la această boală a avut-o soiul I.C.A.R. 142, iar soiul Albidum 43 a fost cel mai atacat de rugină brună. Destul de rezistente la atacul ruginii brune s-au dovedit soiurile obținute prin încrucișarea grîului cu pir. Restul soiurilor au avut o rezistență mijlocie la atacul ruginii brune. Rezistența la cădere. Deși în anii experimentali au lipsit ploi prea mari, care să pricinuiască căderea giînelor în cîmp, totuși s-a observat că soiul Albidum 43 ar prezenta o rezistență mai slabă la cădere. * . Rezistența la secetă. Soiurile Hibridul grîu X pir. 23311 și 52954, au rezistat mai bine la secetele intermitente ale anului 1952. Destul de rezistente la secetă s-au dovedit soiurile Lutescens 62, I.C.A.R. 826, I.C.AR. 142 și Albidum 43. Celelalte soiuri au avut o rezistență mijlocie la secetă. Rezistența la tăciunele zburător. Soiul I.C.A.R. 142 este cel mai rezistent la tăciunele zburător, iar soiurile Marquis, Hibridul grîu X pir 23311 și .Flora 5 sînt rezistente la atacul acestei boli. Cel mai atacat de tăciunele zburător a fost soiul Albidum 43. Restul soiurilor au fost mijlociu de sensibile la tăciunele zburător; Producția de boăbe. După cum se vede în tabloul nr. 16, în anul 1950, fâvoiabil culturii grîului de primăvară, producția de boabe a variat între 1500 și 1600'kg la ha. Soiurile cele mai productive au fost Academia R.P.R. 48, I.C;A.R. 826 și Lutescens 62. Producțiile acestor trei soiuri sînt practic egale. în anul 1951, grîul! a înspicat pe . timp secetos, avînd un număr redus de flori fertile. Seceta a stînjenit fqrmăreă bobului, Care ă rămas mic și șiștav. Grîul s-a copt forțat, dînd o producție de 900 — 1100 kg de boabe la hectar. Cele mai rezistente la secetă și cele mai productive soiuri de grîu de primăvară în acest an, au fost hibrizii grîu x pir, mai ales Hibridul 52954, care a dat un spor de producție de 17 % față de soiul Lutescens 62, cel mai potrivit și cel mai productiv în stepa Bărăganului. Celelalte soiuri experimentate au avut o producție mai mică în comparație cu cea a soiului martor. în anul secetos 1952, din cauza zăpezii căzute în luna martie, grîul de primăvară s-a însămînțat spre sfîrșitul acestei luni. Ploile căzute în lunile mai și iunie au fost mici și nu au favorizat suficient formarea Spicului de grîu, care a rămas mic. Căldurile mari, care au urmat la sfîrșitul lunii iunie și începutul lunii iulie, au produs o șiștă- vire a boabelor. Grîul de primăvară a produs între 500 și 900 kg de boabe la hectar. în acest an, soiurile cele mai productive au fost Albidum 43, Hibridul grîuX pir 3108, Academia R.P.R. 48 și I .C.A.R. 142, întrecînd producția martorului cu 16—35 %. în general soiurile precoce au dat producții ridicate în anul 1952. Restul soiurilor a produs cu 3—7% mai mult decît soiul Lutescens 62, exceptînd soiul Hibridul grîu X pir 52954, care a dat cea mai slabă producție. Producția cea mai ridicată în anii 1951 și 1952, a fost dată de soiurile din grupul hibrizilor grîu X pir, care au întrecut martorul cu 5—13 %. Producția medie pe 3 ani (1950—1952) indică, că soiurile cele mai productive pentru stepa Bărăganului sînt: Academia R.P.R. 48 și Lutescens 62. în anul 1952, soiul Academia R.P.R. 48 s-a dovedit destul de rezistent la secetă, întrecînd cu 29 % producția soiului martor. Soiurile care în medie au dat cea mai ridicată producție de paie, sînt: Hibridul grîu X pir 23311 și 3108, I.C.A.R. 142 și Marquis, avînd un raport de 3—3,6 paie/1 boabe. Soiul Flora 5 este cel mai puțin producțiv în paie. Restul soiurilor au dat o pro- ducție mijlocie de paie, avînd raportul paielor față de boabe, de 2,5—2,8/1. Calitatea- După cum se vede din tabloul nr. 15, greutatea absolută a boabelor avariatîntre20și27 g, iar cea hectolitrică între 77 și 79 kg. Soiurile Academia R.P.R. 48, Lutescens 62 și Hibridul grîu X pir 52954 au avut bobul cel mai greu, iar soiurile I.C.A.R. 826, I.C.A.R. 142 și Marquis au dat un bob cu cel mai mic volum și de cea mai mică greutate. Greutatea absolută a boabelor la restul soiurilor expe- rimentate a fost mijlocie, variind între 24 și 25 g. Soiurile I.C.AR. 826 și Lutescens 62 au avut cea mai mare greutate hectolitrică a boabelor, de 79,16—79,38 kg. La celelalte soiuri, greutatea hectolitrică a variat între 77 și 78 kg. Grînele de primăvară cultivate în stepa Bărăganului se caracterizează printr-un conținut bogat de substanțe proteice în bob. Astfel, soiurile Hibridul grîu X pir 3108, I.C.A.R. 142 și Flora 5 au un conținut de 15— 16% substanță proteică în bob, pe cînd boabele soiului I.C.A.R. 826 au un procent mai mic de substanță proteică, numai de 11, 22%. Conținutul substanței proteice în bob la celelalte soiuri este de 13—14%. Volumul mare al bobului este caracteristic soiurilor Albidum 43, Academia R.P.R. 48 și Lutescens 62; soiul Hibridul grîu X pir 3108 are volumul bobului mic, iar la restul soiurilor, volumul bobului variază între 17—18 cm3. în general, calitatea grînelor de primăvară cultivate în Bărăgan este foarte bună. Nota cea mai ridicată de calitate, caracterizînd calitatea glutenului umed, indicele de fermentare âlșrotului și al solubilizării glutenului în acid lactic, au înregistrat-o 7 — c. 725 i 98 AL. PRIADCENCU și COLABORATORI 48 49 CELE MAI BUNE SOIURI DE GRÎU DE PRIMĂVARA PENTRU R P.R. 9» în ordine descrescîndă, următoarele soiuri: Marquis, Hibridul grîux pir 23311, Academia R.P.R. 48 și Hibridul grîu X pir 3108. Unele soiuri, cum este de exemplu Soiul Hibridul grîu X pir î 3311, cultivate în stepă, dau un gluten de o calitate mult 'mai bună, decît dacă sînt cultivate în silvostepă sau în regiuni umede ale țării. Restul grînelor au avut însușirea de panificație mijlociu de bună, exceptînd soiul Flora 5, care a înregistiat cea mai slabă notă de calitate. Soiurile Marquis și I.C.A.R. 142 au dat o pîine cu cel mai mare volum și de cea mai mare greutate. Volumul și greutatea pîinii la celelalte soiuri au fost mijlocii. Tabloul însușirile fiziologice și de calitate ale Nr. crt. Soiul Durata de vegetație Rezistența la rugină brună Rezis- tența la tă- ciune Rezis- tența la secetă Sub- stanțe pro- teice în bob 0/ /o Greutatea abso- lută hecto- litrică 1 Lutescens 62 + + + + + + + + 14,87 26,02 79,16 2 Hibridul grîu X pir 3108 + + + + + + + 4- 16,19 24,22 77,50 3 Hibridul grîu X pir 52954 4- + + 4- + 4* 4- + + + 13,28 26,02 78,07 4 Hibridul grîu X pir 23311 + + + + + + + + + 14,82 24,02 77,50 5. Flora 5 ++ + + +++ 4- 15,32 25,10 77,70 6 Academia R.P.R. 48 + 4- + + 4- 4* 14,70 27,30 77,19 7 I.C.A.R. 826 ++ ■ + + + + ++ 11,22 23,06 79,38 8 Albidum 43 +++ + + 4-4- 12,46 25,56 78,85 9 I.C.A.R. 142 ++ +++ +++ + + 15,51 23,70 78,27 10 Marquis + + 4- 4- + + + 14,17 20,76 77,68 Tabloul Productivitatea soiurilor de grîu Nr. crt. Soiul Producția de boabe 1950 1951 kg/ha ± m 07 /o kg/ha ± m O/ /o 1 Lutescens 62 .. 1594±81 100 1109±35 100 2 . Hibridul grîu X pir 3108.... — 1124 ±45 101,4 3 Hibridul grîu x pir 52954 .. — 1305 ±44 117,7 4 Hibridul grîu X pir 23311 .. — 1150±31 103,7 5 6 Flora 5 Academia ■— — 1085 ±52 93,3 R.P.R. 48 .... 1630 ±74 102,3 969 ±30 87,4 ' 7 I.C.A.R.826 .... 1621 ±78 101,7 1052±25 94’9 8 Albidum 43 .... 1374 ±70 86,2 902 ±50 81’3 9 I.C.A.R. 142 .. 1519±27 . 95,3 994 ±22 89,6 10 Marquis 1307±56 82 828 ±67 74,2 nr. 15 soiurilor de grîu de primăvară Ia Mărculești Volu- mul boa- belor cm8 Glutenul Indicele de fer- mentare a azotului Indicele de solu- bilizare a glute- nului în acid lactic cm3 Nota de fari- nograf Volumul pîinii cm3 Greu- tatea pîinii g Nota generală de calitate umed O 7 /o uscat oz /o 22,1 31,03 10,31 46,5' 16 62,7 400 140,5 4766 16,8 38,00 12,87 59' 18 58 425 143,5 5560 18,4 35,10 11,60 36' 18 55 430 146 4280 17,6 35,25 11,95 63' 28 54 . 425 147 5986 18,2 36,45 11,80 37' 4 70 425 147,5 3690 22,4 35-,56 11,30 63,5' 19 55 410 144 5767 18,8 31,27 10,95 48' 16,5 50 440 141,5 4888 22,7 31,12 10,70 52,5' 13,5 45,5 437,5 145 , 4882 19,9 33,56 12,75 39,5' 10 52,5 472,5 159 4067 18,8 35,01 12,5 130' 28,5 70 500 148,5 6965 nr. 16 de primăvară la Mărculești în kg la hectar Raportul paie/boabe 1952 1951-1952 kg/ha ± m o/ /o kg/ha ± m 07 Zo 577 ±38 100 1086±55 100 2,8:1 753±50 135,2 936±47 112,6 3,4:1 550±17 98,7 927 ±33 111,3 2,5:1 601 ±46 107,9 875 ±39 105,0 3,6:1 603 i44 108,3 844 ±48 77,7 2,2:1 721 ±40 129,4 1107 ±48 101,9 2,6:1 . 579±41 103,9 1089±53 99,8 2,8:1 910±50 163,4 1052±57 97,8 2,8:1 651 4:2b 566±39 116,8 101,6 1054 ±24 900 ±55 97,1 82,9 3,3:1 2:1 AL. PRIADCENCU și COLABORATORI 50 10-1 \ xn i CONCLUZII 1, Cultura,grîului de primăvară în stepa Bărăganului nu este rentabilă, deoarece ea dă o producție mai mică cu 50—60 % în comparație cu producția grîului de toamnă, în stepa Bărăganului, grîul de primăvară poate fi cultivat pe suprafețe restrînse, în vederea obținerii unui stoc de rezervă al semințelor, necesar completării golurilor în semănaturile grîului de toamnă, degerate parțial sau total peste iarnă, precum și pentru producerea materiei prime, necesară industriei noastre alimentare. 2. Soiul raionat sovietic Lutescens 62 este cel mai productiv și cel mai potrivit condițiilor de climă și de sol din stepa Bărăganului. De asemenea, soiul I.C.A.R. 142 este productiv, rezistent la rugina brună, foarte rezistent la tăciunele zburător și formează bobul sticlos, menținînd această însușire în fiecare an de cultură. 3. Soiurile de perspectivă, care întrec producția soiului mai tor cu 5 — 12%, sînt: Hibiidul grîu Xpir 3108, 52954 și 23311. V. RAIONAREA SOIURILOR DE GRÎU DE PRIMĂVARĂ PE ZONELE DE PRODUCȚIE DIN R. P. R. Producțiile medii de grîu de primăvară, în comparație cu cel de toamnă, ob- ținute la cele șase cîmpuri experimentale în anii 1949—1952, situate în diferite regiuni climaterice ale țării, se repartizează pe zonele de producție astfel: Tabloul nr. 17 Producțiile medii ale griului de primăvară în R.P.R» în comparație cu griul de toamnă Zona Cîmpul experimental Producția medie de boabe kg/ha Producția re- lativă a grîu- lui de primă- vară în com- parație cu cel de toamnă Grîu de primăvară Grîu de toam- nă Tr. vulg. Tr. durum Tr. vulg. Tr. durum I De producție apropiată de cea a grîu- lui- de. toamnă Cluj 2799 2770 3042 92 91 Măgurele 2274 2343 2452 92,7 96,4 II De producție mijlocie, cu 10—35 % mai mică decît cea a grîului de toamnă Cîmpia Turzii 1634 1436 1829 89,3 78,5 Tg.-Frumos 1689 1576 1754 90,6 89,3 III De producție mai mică cu 50 — 100 % decît cea a grîului de toamnă .... București 1258 1126 2199 57,2 61,5 Mărculești 1086 795 1214 89,4 65,5 Zona T-a de producție. Se extinde în jurul Munților Apuseni, în cea mai mare parte din Transilvania și Bihor, în partea deluroasă și muntoasă din vestul țării. Este o zonă favorabilă grîului de primăvară. în această zonă reușește de asemenea foarte bine cultura arnăuturilor, mai ales în sudul Transilvaniei, întrecînd în unii ani producția grîului de toamnă. Faptul din urmă permite extinderea culturii arnăutului în Transilvania-, cultură absolut necesară industriei noastre alimentare. In medie, arnăutul produce în Tansilvania pînă la 2770 kg la hectar de boabe de calitate bună, față de 700—1000 kg la "hectar 51 Harta raionării soiurilor de grîu de primăvară pe zonele de producție din R.P.R. 102 AL. PRIADCENCU și COLABORATORI 52 53 CELE MAI BUNE SOIURI DE GRlU DE PRIMĂVARĂ PENTRU R.P.R. 103 boabe produse de același arnăut în restul țării, unde recolta lui este deseori compro- misă parțial sau în întregime de secetă sau de căldurile mari de vară. Soiul Marquis, Arnăutul de Nemerci și Arnăutul Melanopus 69 sînt cele mai productive și mai potrivite condițiilor climaterice din această zonă de producție (fig. 7). Aceste soiuri sînt raionate din anul 1952 cu centrele de înmulțire la sta- țiunile experimentale agricole ale I.C.A.R.-ului din Cluj, Cîmpia Turzii și Măgurele. Producțiile relative ale celor mai bune soiuri de grîu de primăvară la stațiunile Cluj, Măgurele și Cîmpia Turzii, în comparație cu soiul martor Marquis, au variat astfel: Tabloul nr. 18 Producția relativă a soiurilor raionate din zona l-a de producție. Marquis = 100 Soiul Stațiunea 1949 1950 1951 1952 1949 — 1952 Lutescens 62 Cluj 100 112,2 96,7 102.9 Măgurele — 110,1 94,3 104,4 103 Cîmpia Turzii 102,2 140,5 97,2 — - 111,6 Academia R.P.R. 48 Cluj — 123,2 119,5 99 112,2 Măgurele — 83 85,3 101,1 90,9 Cîmpia Turzii — 128,4 93,2 121,8 111,3 Arnăut Cluj 108,4 103,1 89,4 98 9 Măgurele — 110,1 943 1043 103 Cîmpia Turzii 108,8 121,5 — — - 116,5 Tabloul nr. 19 Productivitatea și rezistența la cădere a soiurilor raionate de grîu de primăvară din zona a II-a de producție Nr. crt. Stațiunea Lutescens 62 = 100 Academia R.P.R. 48 = 100 M ± m 0/ /o Rezis- tența la cădere M ± m 0/ /o Rezis- tența la cădere 1 Cluj 2882 ± 48 100 3 3141 ± 136 108,9 5 . 2 Cîmpia Turzii 1824 ± 29 100 3 1897 ± 56 104 5 3 Măgurele 2079 ± 80 100 3 2069 ± 70 99,4 3 4 Tg. Frumos 1689 ± 60 100 3 1707 ± 34 101.1 4 5 București 1258 ± 17 100 4 1405 ± 22 103,5 4 6 Mărculești 1086 ± 55 100 4 1107 ± 48 101,9 4 Unele soiuri de grîu de primăvară, cum sînt soiurile Lutescens 62 și Academia R.P.R. 48, sînt mai productive cu 2—12% la stațiunile Cluj și Cîmpia Turzii, decît soiul martor Marquis, mai ales în anii secetoși. Ele însă nu pot fi propuse pentru raionare în această zonă, avînd o rezistență slabă la cădere în timpul vegetației, din care cauză dau producții mici în anii cu precipitații abundente, înregistrînd note milei de calitate a glutenului. Experiențele stațiunii Cîmpia Turzii pe anii 1943—1950 (8), confirmă faptul că arnăuturile cultivate în Cîmpia Transilvaniei dau producții ridicate și de calitate foarte bună. Zona a Il-a de producție. Cuprinde nordul și mijlocul Moldovei și anume regiu- nile: Suceava, Iași, Bacău și Bîrlad. Producțiile grîului de primăvară în această zonă variază de la an la an, fiind cu 10—35°/omai mici decît cele ale grîului de toamnă, în anii nefavorabili, grîul de primăvară produce jumătate în comparație cu grîul de toamnă. Soiul raionat ca fiind cel mai productiv și potrivit condițiilor climaterice din aceasta zonă, este Academia R.P.R. 48. Este tot atît de productiv ca și soiul Lutescens 62, raionat în prezent în această parte a țării, fiind însă mult mai rezistent la cădere mai ales în nordul Moldovei, unde pericolul de cădere a grînelor pe timpul vege- tației este pronunțat. Producția medie a soiului Academia R.P.R. 48 și Lutescens 62 pe întreaga țară și rezistența lor la cădere .în anii 1949—1952 se prezintă astfel: Se constată că soiul Academia R.P.R. 48 dă în întreaga țară producții egale sau chiar mai mari decît soiul martor Lutescens 62 fiind în același timp mai rezistent la cădere decît soiul din urmă, chiar în regiunile umede. Soiul Acade- mia R.P.R 48 a produs puțin mai mult pe țară, atît în anii ploioși, cît și în anii secetoși. Pînă la înmulțirea și la răspîndirea în cultură mare a soiului Academia R.P.R 48, rămîne raionat în această zonă și soiul Lutescens 62. Zona a IlI-a de producție. Cuprinde stepa din vestul țării și anume raioanele: Deva, Timișoara, Sînicolaul Mare, Arad, Criș, Salonta, Oradea și Secuieni. în această zonă, grîul de primăvară se cultivă pe suprafețe foarte restrînse sau nu se cultivă de loc. . Este zona potrivită grîului de toamnă, care dă producțiile cele mai ridicate din țară și de calitate bună. Producția grîului de toamnă este măi mult sau mai puțin constantă din an în an, deoarece iernile blînde din această zonă nu produc pagube semănăturilor de toamnă. Din cauza secetelor sporadice din această zonă, și pentru siguranța unui stoc de sămînță de grîu, este raionat soiul sovietic Lutescens 62, foarte productiv și rezistent la secetă, destul de rezistent la cădere. Zona a IV-a de producție. Cuprinde regiunile de stepă și silvostepă din sudul și sud-estul țării, Dobrogea și sudul Moldovei, nefavorabile culturii grîului de pri- măvară, și anume regiunile Craiova, Pitești, București, Galați și Constanța. în comparație cu grîul de toamnă, producția grîului de primăvară este mai mică cu 20 — 50 %, variind în fiecare an de cultură. în anii prea secetoși cultura grîului de primăvară este compromisă în întregime. Soiurile cele mai productive, de calitate bună, potrivite condițiilor de climă și de sol din această zonă și raionate, sînt Lutescens 62 și I.C.A.R. 142. Soiul Lutes- cens 62 este rezistent la secetă și dă în fiecare an de cultură recoltele cele mai mari și de calitate bună, față de celelalte soiuri experimentate. Soiul I.C.A.R. 142 este foarte rezistent la rugina brună și la tăciunele zburător; este destul de productiv și formează bobul exclusiv sticlos. Productivitatea soiurilor raionate se poate observa în tabloul nr. 20. 104 AL. PRIADCENCU și COLABORATORI 54 55 CELE MAI BUNE SOIURI DE GRlU DE PRIMĂVARĂ PENTRU R.P.R. 105 Tabloul Productivitatea soiurilor raionale Soiul Stațiunea 1949 1950 M A m 0/ /o M ± m 0/ /D Lutescens 62 București Mărculești 665 A 18 100 1652 ± 16 1594 ± 81 100 100 I.C.A.R. 142 București Mărculești 687 i 20 104 1672 ± 19 1519 ±27 101 95,3 Hr. 20 în zona a IV-a de producție 1951 1952 Media M ± m 0/ /o M ± m 0/ /o M ± m 0 / zo 1476 ± 9 100 1240 ± 22 100 1258 ±17 100 1109 ± 35 100 557 ± 38 100 1088 ± 55 100 1585 ± 15 107,4 1270 ± 19 101,4 1303 ± 16 103 994 ± 22 89,6 651 ± 26 116,8 1054 ± 24 97,1 HAHJiyqninE copta hpobou nniEHnnbi zțjin pyMbiHCKOtt HAPOflHOfî PECnyBJIUKH (KPATKOE COflEPJKAHHE) în comparație cu soiul Lutescens 62, grîul de primăvară din soiul I.C.A.R. 142 dă producții egale. în același timp, rezistența la rugina brună și tăciunele zbu- rător a soiurilor propuse pentru raionare s-a caracterizat astfel: Tabloul m1. 21 Rezistenta la rugina brună și la tăciunele zburător Stațiunea Rezistența la rugina brună Rezistența la tăciunele zburător Lutescens 62 I.C.A.R. 142 Lutescens 62 I.C.A.R. 142 Cluj 4- + + + + + 4- + + + + Cimpia Turzii + + + + + + + + + Măgurele ++ + + + 4- 4- + + Tg. Frumos ++ + + + + + 4+T București + + + - + + + + Mărculești *1* H- + -1- + + + + + + foarte rezistent + + « mijlociu de rezistent + « nerezistent Rezistent la rugina brună, foarte rezistent la tăciunele zburător, productiv și formînd bobul sticlos, soiul I.C.A.R. 142 este raionat în această zonă, alături de soiul Lutescens 62, cu centrul de înmulțire la Baza experimentală a I.C.A.R.-ului, București. B HacTonuțeii cTaTte MsnoîKeHM peaynbTaTM oiimtob, npoHSBejjeHHMx iiag copTaMM npoBoii nmeinmM b 1949—1952 rr. na cpaBi-iHTeJibHbix Kyjia- Typax KnyiKCKoiî, CTajiMHCKoft, HcckoîL ByxapecTCKoiî h KoHCTaHncKoft odnacTHx. PesyjiBTaTM oiimtob npMBejin k ycranoBneHnio naTypajibiiMx soh Kyjit- Typw HpoBoiî nmeHnijM n pafioHnpoBaHnio 3tmx copTOB no sonam centcno- xosHHCTBanlioâ npoflyKituM b PHP. I. 3OHLI KYJIBTyP 1. Onem SjiasonpusimHasi nona pacnonontena BOKpyr BanagHMx rop b .nomanax Bnmey n Mbh b MapaMypeme n b snanunax Himey h Teop- riienn b TpaHCMJibBaHHH. B dtom Bone ypoiKaiî npoBoii nnieHHiiM naiidojiee BHcoKHÎi, nocKoiibKy BeneflCTBiie SojiBinnx MopoaoB n oSumiH cnera osman ninenHiță omerogno HaeT HnaKMft ypoaîaii. 2. BMsonpwimHafi sona oxBaTHBaeT Sojibiuyio uacTb TpaHciuiEBaHiiM. Bposan iimemiua gaeT nou™ Tanoft are ypoHîaii nan h oanMan. Tojibko b TpaHcMJibBaHCKoii CTcmi ycnoBHH donee djiaronpMTHM hjih KynbTypH obhmoîi nnieHHițM. ApnayTKa, BMpauțiiBacMaH b TpaHCMHbBanMn, jțaeT xopoimie peayjib- TaTbi, npeBbnnan imorga Hanțe ypmKaii oanMoii nmeHHRM. 3. He6jiazonpwmHasi aona oxBaTbiBaeT cTcnijMe n necocTennbie odjiacTM ganaHHoii, iojkhoh, loro-BocTonnoii h boctorhoîî uacTH crpaHH. B 8tom 3one nyjiBTypa oshmoîî nnieHHiiM npogyimiBHee n npn6bijibHee npoBOii nnieHMițM. HpoBan nineHmța BbipaiRHBaeTcn dojibnieii uacTbio c penbio ofiecneue- hmh sanaca cgmhh Ha cnyuafi uacTmnioro m.jih nomioro aaMepsaHnn obhmmx KyjibTyp n rjih nojiyueHHH CTeKJioBnflHoro sepna, HeodxogiiMoro gnn UMIlțeBOM npOMHIlIJieHHOCTH. B pe3yjibTaTe bjimhhhm MMKpoKJiHMaTa b paMKax btmx Tpex son otms- naiOTCH neTLipe noceBHbie 3ohbi npoBon nineHnițu. O 106 AL. PRIADCENCU șj COLABORATORI 57 CELE MAI BUNE SOIURI DE GRlU DE PRIMĂVARĂ PENTRU R.P.R. 107 II. 3OHHI nPOflyRUMH 1. IlepeM 35%- — 30% 40% 85% 85% 95°/ -^/o Grîu de toamnă X Orz schimbător A15 var. 3*) Selecție proprie 20 » 5 11 17 18 19 19_ 25% 55°/ /o 85% 90% 95% J5%_ Grîu de toamnă X Orz schimbător Al5 var. 2“) Selecție proprie 20 » 2 6 14 16 19 _19_ ”95%" 10% 30% 70% 80% 95°/ 7J/o *) Var. 3 = boabe iarovizateîn anul 1951 și apoi neiarovizateîn anul 1952 **) Var. 2 = boabe iarovizate în anul 1951 și apoi repetată iarovizarea in anul B — C. 725 114 ALEXANDRU BUȘII, Ă 7 CONTRIBUȚII LA STUDIUL ALTOIRII TEHNICII CEREALELOR 115 în cazul cînd am folosit la altoire un material cu procentul de umiditate sub limita superioară a umidității higroscopice, observăm că procesul de răsărire al altoilor, începînd cu a 4-a zi de la altoire și însămînțare înregistrează o valoare procentuală de 10,-80 %, iar în a 8-a zi o valoare de 85—100 %. După 8 zile de la altoire și însămînțare, pentru, toate cele 8 variante, din 159 de boabe altoite au răsărit 150 de boabe, adică 94 %. : _ în cazul cînd am folosit la altoire i un material obișnuit, procesul de răsărire a altoilor înregistrează în a 4-a zi o valoare procentuală de 0 %. iar în a 8-a zi o valoare de 60—86 %. După 8 zile de la altoire și însămînțare, pentru toate cele 5 variante, din 90 de boabe altoite au răsărit 71 de boabe, adică 79,77 %. Tabloul nr, 3 Altoiri pe material obișnuit Varianta Soiurile între- buințate Nr. boa- belor altoite Data alto- irii și însă- mîn țarii Numărul plantelor încolțite în 8 zile, îneepînd cu ziua a 4-a 4 5 6 7 8 9 Orz schimbător X Grîu de toamnă Selecție proprie A15 var. 3*) 15 ' 24.XII 1952' 0 2 7 . \io 12 14 — 13% 46% 66% •'80% 93% Orz schimbător X Grîu de toamnă Selecție proprie Aj5var.:2“) 15 » o : 3 8 10 13 14 “ ; 20% 53°/ /Q 66% 86% 93% Grîu de toamnă ■ X Orz schimbător ■—r- ■ A15 var. 3*) Selecție proprie 15 » 0 1 . 4 7 9 12 — 6% 26% 46% 60% 80% Grîu de toamnă X Orz schimbător Al5 var. 2‘<) Selecție proprie: 15 » 0 2 5 6 12 12 — 13% 33% 40% 80% 80% Grîu de toamnă X Orz schimbător A1S var, 1 '**) Selecție proprie 30 » 0 5 12 20 25 29 — . 16% 40% 66% 83% 96% *) Var. 3 = boabe iarovizate în anul 1951 și apoi neiarovizate în anul 1952 **) Var» 2 « boabe iarovizate în anul 1951 și apoi repetată iarovizarea în anul 1952 ***) Var, 1 boabe neiarovizate» Analizînd, comparativ, datele obținute în cele două experiențe, observăm că valorile procentuale ale procesului de răsărire, raportate la unitatea de timp — ziua — înregistrează diferențe mari atît pe verticală, cît și pe orizontală. Valorile corespunzătoare zilelor a 4-a și a 7-a din tablourile nr. 1 și nr. 2 se găsesc în tabloul nr. 3 în dreptul zilelor de 5 și 9. Aceste rezultate ne duc la concluzia că, atunci cînd lucrăm cu un material la care am scăzut în prealabil procentul de umiditate sub limita superioară a umidității higroscopice, procesul de răsărire al altoilor este mai energic și ia un avans de aproape două zile, spre deosebire de cazul cînd lucrăm cu un material obișnuit. Acest fapt ne îndreptățește să presupunem că umidi- tatea este un element nou și pozitiv pe linia pregătirii materialului în vederea alto;- irii prin metoda transplantării embrionilor pe endosperm străin. ’ ; în concluzie, alegerea materialului nu trebuie să fie socotită drept o problemă anexă, ci din contra, ea trebuie să formeze o preocupare centrală în tehnica altoirii. B. Imbibarea materialului în practica altoiiii am folosit numai boabe parțial imbibate. Imbibarea par- țială face ca activitatea vitală să fie foarte redusă, dacă bine înțeles sînt prezenți și restul factorilor necesari germinării și anume, temperatura corespunzătoare și accesul aerului. Momentul în care embrionul este gata să rupă coaja, l-am socotit ca moment corespunzător recoltării lui. în acest stadiu de trezire incompletă a activității vitale, fenomenul de creștere n-a început încă și prin urmare nu este posibilă nici o influență din partea endos- permului matern. în experiențele întreprinse, am căutat să definesc care este momentul care ne poate asigura recoltarea embrionilor în condiții optime de sănătate și fără endps- perm matern. Pentru aceasta se impune să răspundem practic și documentat la următoarele probleme: a) — La o temperatură constantă, după cît timp și la ce procent de umiditate a bobului are loc trecerea de la procesul de îmbibare la procesul de creștere; Deter- minarea acestui moment definește practic, cînd trebuie să recoltăm embrionul în condiții optime de sănătate și fără endosperm matern. j b) — Dacă valorile celor trei factori: timpul, umiditatea și temperatură, aflate pentru o specie de cereale, în vederea recoltării embrionilor fără endo- sperm matern și nevătămați sînt specifice acesteia sau ele sînt valabile și pentru alte specii de cereale. Pentru rezolvarea acestor probleme, am întreprins o serie de experiențe, folo- sind probe de grîu și de orz. La grîu s-a folosit soiul A 15, perfect sănătos, maturitatea fiziologică completă, umiditatea = 11,5 %, energia germinativă = 96 %, facultatea germinativă 4= — 100 % și greutatea absolută = 51,151 g. La orz s-a folosit un soi — Selecție proprie — formă schimbătoare, perfect sănătos, maturitate fiziologică completă, umiditatea — 11 %, energia germina- tivă = 96 %, facultatea germinativă = 100 % și greutatea absolută = 52,175 g. Germinarea boabelor a avut loc în vasele Petri, în germinator și pe farfurii. Temperatura de germinare și de luciu a fost de 15 ± 1°C. Procentul de umiditate s-a calculat în raport cu greutatea absolută uscată a boabelor. în condiții de temperatură constantă, pentru a afla după cît timp și la ce pro- cent de umiditate a bobului are loc trecerea de la procesul de îmbibare la procesul de creștere, s-au făcut 3 experiențe. Pentru fiecare experiență s-au folosit cîte două ' probe de grîu. 1. în vasele Petri, greutatea absolută uscată a fiecărei probe a fost de 1,2299 g. S-au făcut patru cîntăriri, prima cîntărire s-a făcut după 12 ore de la începerea germinării, iar ultima cîntărire s-a făcut după 17 ore. în raport cu greutatea abso- lută uscată a fiecărei probe, s-a înregistrat la prima cîntărire o creștere absolută de 0,2501 g pentru ambele probe, iar la ultima cîntărire o creștere absolută de 0,3561 8* 9 CONTRIBUȚII LA STUDIUL TEHNICII ALTOIRII CEREALELOR 117 116 ALEXANDRU BUȘILĂ g pentru proba I și de 0,3681 g pentru proba II. Procentele de umiditate germi- nativă corespunzătoare creșterilor absolute de la ultima cîntărire, au fost de 29 % pentru proba I și de 30 % pentru proba II. Rezultatele obținute arată că pentru boabele de grîu Al5 puse la germinat în vasele Petri la o temperatură constantă de 15 ± 1°C, trecerea de la procesul îmbi- bării la procesul creșterii are loc la o umiditate de 30 % și după 17 ore de la înce- perea germinării. în acest moment se poate efectua recoltarea embrionilor în con- diții optime de sănătate și fără endosperm matern. 2. în germinator s-au executat două probe în două repetiții de cîte 10 boabe fiecare. S-a lucrat cu fiecare bob în parte, iar probele în totalitatea lor exprimă media valorică a rezultatelor obținute pentru fiecare bob. Greutatea absolută uscată a fiecărui bob a fost de 0,0659 g la proba I și de 0,0609 g la proba II. S-au făcut două cîntăriri, prima după 21 de ore de la începerea germinării, iar a doua după 24 de ore. în raport cu greutatea absolută uscată a probelor s-a înregistrat la prima cîn- tărire o creștere absolută de 0,0896 — 0,0894 g pentru proba I — repetiția 1 și 2 — și de 0,0787 — 0,0811 g pentru proba II —- repetiția 1 și 2. Procentele de umiditate germinativă corespunzătoare creșterilor absolute de Ia ultima cîntărire au fost de 30 % și de 35 % pentru proba I — repetiția 1 și 2 — și de 29 % și de 33 % pentru proba II — repetiția 1 și 2. Rezultatele obținute sînt următoarele: — procesul de îmbibare are loc într-Un ritm mai încet decît în vasele Petri; — pentru boabele de grîu A15, puse la germinat în germinator la o tempe- ratură constantă de 15 trecerea de la procesul îmbibării la procesul creș- terii are loc la o umiditate de 30 % și după 24—25 ore de la începerea germinării, în acest moment se poate efectua recoltarea embrionilor în condiții optime de sănătate și fără endosperm matern. 3. Pe farfurii cu hîrtie de filtru, continuu alimentată cu apă, s-a lucrat cu două probe de cîte 50 boabe fiecare. Greutatea absolută uscată a probelor a fost de 2,2917 g pentru proba I și de 2,4697 g pentru proba II. S-a făcut o singură cîntărire pentru fiecare probă, la 21 de ore după începerea germinării. în raport cu greutatea abso- lută uscată a probelor, s-a înregistrat o creștere absolută de 0,683 g pentru proba I și de 0,765 g pentru proba II. Procentele de umiditate germinativă corespunzătoare creșterilor absolute au fost de 30 % pentru proba I și de 31 % pentru proba II. Rezultatele obținute sînt următoarele: — procesul de îmbibare se situează pe o linie de mijloc față de cele două cazuri studiate; — pentru boabele de grîu Al5 puse la germinat pe farfurii la o temperatură constantă de 15±1°C trecerea de la procesul de îmbibare la procesul de creștere are loc la o umiditate de 31 % și după 21% și de ore de la începerea germinării. In acest moment se poațe efectua recoltarea embrionilor în condiții optime de sănătate și fără endosperm matern. Analizînd, în mod comparativ, rezultatele obținute în cele 3 experiențe execu- tate cu probe de grîu A15, ajungem la concluzia că germinarea pe farfurii cu hîrtie de filtru continuu alimentată cu apă, este mijlocul cel mai practic, pentru îmbibarea materialului pentru altoiri. Pentru a afla dacă valorile celor 3 factori: timpul, umiditatea și temperatura, aflate pentru soiul de grîu Al5, sînt specifice numai acestui soi, sau sînt valabile și pentru alte soiuri, vaiietăți sau specii de cereale, am repetat experiențele ante- rioare, folosind de data aceasta probe de orz. 1 . în vasele Petri s-a lucrat cu 3 probe a cîte 23 de boabe fiecare. Greutatea absolută uscată a fiecărei probe a fost de 1,2319 g. S-au făcut patru cîntăriri, prima după 12 ore de la începerea germinării, iar ultima după 18 ore. în raport cu greu- tatea absolută uscată a probelor, s-a înregistrat la prima cîntărire o creștere abso- lută de 0,368 g pentru proba I, 0,370 g pentru proba II și 0,390 g pentru proba III, iar ultima cîntărire o creștere absolută de 0,428 g pentru proba I, 0,440 g pentru proba II și 0,448 g pentru proba III. Procentele de umiditate germinativă corespunzătoare creșterilor absolute de la ultima cîntărire au fost de 35 % pentru proba I, 36 % pentru proba II și 36 % pentru proba III. Rezultatele obținute arată că pentru orzul Selecție proprie, pus la germinat în vase Petri, la o temperatură constantă de 15 ± 1°C, trecerea de la procesul de îmbibare la procesul de creștere are loc la o umiditate de 36 % și după 18 ore de Ia începerea germinării. în acest moment se poate efectua recoltarea embrionilor în condiții optime de sănătate și fără endosperm matern. Procesul de îmbibare are loc într-un ritm mai energic. 2 . Pe farfurie cu hîrtii de filtru continuu alimentată cu apă, s-a lucrat cu două probe de cîte 50 de boabe fiecare. Greutatea absolută uscată a fiecărei probe a fost de 2,6757 g. S-a făcut numai o singură cîntărire la 20 de ore după începerea germi- nării. în raport cu greutatea absolută uscată a probelor s-a înregistrat o creștere absolută de 1,024 g pentru pioba I și 0,971- g pentru proba II. Procentele de umiditate germinativă corespunzătoare creșterilor absolute au fost de 36 % pentru proba I și 35 % pentru proba II. Rezultatele obținute sînt următoarele: — Pentru orzul schimbător — Selecție proprie — pus la germinat pe fai furii la o temperatură constantă de 15 ± 19C trecerea de la procesul de îmbibare la procesul de creștere are loc la o umiditate de 35—36 % și după 20 de ore de la înce-. perea germinării. în acest moment se poate efectua recoltarea embrionilor în con- diții optime de sănătate și fără endosperm matern. — Procesul de îmbibare decurge într-un ritm mai lent decît în vasele Petri. Observăm deci că se repetă fenomenul întîlnit în experiențele făcute cu probele de grîu. Modul de așezare al boabeloi n-a adus nici un element nou în mersul pro- cesului de îmbibare. Analizînd în mod comparativ datele obținute pentru grîu și pentru orz în cele 5 experiențe executate ajungem la concluzia că valorile pe care le-am aflat pentru t cei 3 factori: timpul umiditatea și temperatura sînt specifice fiecărei specii, varie-1 tăți sau chiar soi de cereale în parte. Experiențele întreprinse pentru rezolvarea celor două probleme ne-au dat posi- bilitatea să desprindem și alte concluzii cu privire la procesul de îmbibare al boa- belor și anume: — îmbibarea boabelor trebuie să se facă numai prin punerea lor în contact cu apa prin mijlocirea hîrtiei de filtru. îmbibarea prin cufundarea totală sau par- țială a boabelor în apă poate crea condiții de mediu în care embrionul să se găsească într-o stare de anestezie superficială cu urmări directe asupra energiei de germinare și mai departe asupra energiei de creștere în stadiul primar. — în practica altoirii prin metoda transplantării embrionilor pe endosperm străin, să se folosească numai material îmbibat parțial. Această condiție ne creează posibilitatea să rezolvăm două probleme legate organic de tehnica altoirii și anume : 118 ALEXANDRU BUȘILĂ 10 Recoltarea embrionilor PLANȘA I — recoltarea și folosirea embrionilor în state perfectă de sănătate și recoltarea și folosirea embrionilor fată endospern matern. Recoltarea și folosirea embrionilor în stare perfectă de sănătate prezintă un interes deosebit. Un embrion cu scutelumul nevătămat, se presupune că are structura protoplasmei vii intactă iar procesele biochimice au un curs normal. La un em- brion cu scutelumul vătămat, procesele biochimice nu mai decurg normal, iar forma- rea organelor tinere cu activitate vitală puternică are loc în condiții primare impro- prii și ca urmare va crește de la început o plantulă firavă sau plantula va fi neviabilă. Recoltarea și folosirea embrionilor fără endosperm matern ferește embrionul de orice influență maternă care ar mai putea fortifica embrionul în lupta sa cu elementul nou de zdruncinare, endospermul străin, în stadiul primar. O influență simțită are chiar și numai prezența unei cantități mici de endosperm matern și aceasta cu atît mai mult, cu cît endospermul matern este concrescut organic cu scutelumul și deci, inițial, procesele biochimice vor începe nemijlocit pe seama acestuia. C. Tehnica transplantării embrionilor Metoda altoirii cerealelor prin transplantarea embrionilor în stare matură are două variante: — Altoirea cu embrion în stare uscată. — Altoirea cu embrion în stare de îmbibare. Pentru fiecare variantă, tehnica transplantării embrionilor cuprinde două ope- rații distincte și anume: . — Recoltarea embrionilor de pe endospermul matern. . — Lipirea embrionilor pe endospermul străin. Propunerile cu privire la felul cum trebuie efectuate cele două operații se deo- sebesc atît după autor cît și după.varianta folosită. Obiectul cercetărilor noastre îl formează varianta a doua ca fiind metoda cea mai promițătoare și de perspectivă. Cu privire la sistemele de recolatre și de lipire a embrionilor aplicate pînă acum putem spune că se reduc la următoarele: Recoltarea se face cu briciul, lama sau acul spatulat prin tăierea tegumentului seminței în jurul embrionului. După aceea se introduce în tăietură briciul, lama sau acul spatulat și prin apăsare se scoate embrionul din endospeim. Lipirea embrionului de en'dosperm se face cu ajutorul unei paste- pregătită din făina endospermului portaltoi. Prin aplicarea acestor sisteme s-a obținut următoarele rezultate: D in i ș i e v din 100 de altoiri de grîu pe secară a obținut numai două plante care au ajuns la maturitate; D a n i ș i n (1948) din 256 de altoiri de secară și grîu pe Elymus, a obținut 25 de plante ajunse la înfrățire; P. F. Sekun din 3 520 de altoiri a obținut 33 de plante care au ajuns la maturitate, adică 0,9 % (4). La I.C.A.R. s-au făcut altoiri între ofz, grîu și secară. Din 3 605 boabe altoite au încolțit 263 adică 7,3 %, iar în altă repetiție din 14 775 de boabe altoite s-a obținut 993 de plante viabile (6,7 %) din care au ajuns la maturitate numai 254 de plante adică 3,7 % (17), (20). Cauzele deficiente sînt: Sistemele de recoltare a embrionilor nu asigură sănătatea lor. > ~ Sistemele de lipire nu asigură între endosperm și scutelum un contact strîns, nemijlocit, pe toată suprafața lor secționată și pe toată durata procesului de hidro- lizare a: substanțelor din endosperm. Fig. .4: — Baza embrionului se împinge cu unghia de la degetul mare. Fig. 5 Fig. 2. —.Secționarea tegu- mentului de la periferia em- brionului, în trei locuripe ■ ambele laturi și la vîrf; Fig. 3. — Tegumentul, de la periferia embrionului sec- ționat. Fig. 5. — Endospermul cu locul embrionului, iar alături embrionul recoltat. Lipirea embrionului în trei variante PLANȘA JI 120 ._____ _ ___ __ ______ALEXANDRU BUȘILĂ.- 12 Pentru înlăturarea celor două cauze deficiente se impune îmbunătățirea sistemu- lui de recoltare a embrionilor și în același timp elaborarea unui nou sistem de lipire. Redăm mai jos rezultatele obținute de noi în această direcție. Recoltarea embrionilor. Recoltarea embrionilor cu briciul, lama sau acul spa- tulaț, garantează foaite puțin sănătatea scutelumului. Introducerea briciului, lamei sau a acului spatulat între scutelum și endosperm, pentru a forța desprinderea părților, este dăunătoare, întiucît în acest fel se zdro- besc porțiuni însemnate din stratul celular superficial al scutelumului cît și din cel al endospermului. Propunem ca recoltarea embrionilor să se facă numai cu o lamă foarte fină și ascuțită, evitîndu-se orice intervenție între scutelum și endosperm. în acest sens se taie cu lama tegumentul de la periferia embrionului în trei locuri: pe ambele laturi și în vîrf, apoi, cu latul unghiei de la degetul mare se împinge ușor baza embri- onului. Acesta se desprinde singur, fără endosperm matern și complet sănătos, iar pe endosperm se observă locul embrionului cu un aspect lucios (pl. I, fig. 2, 3, 4 și 5). Sănătatea este o o condiție principală și pentru portaltoi. Amintim că prezența intactă a stratului de aleuronă a endospermului (portaltoi), este absolut necesară, el fiind unul din centrele de formare a diastazelor. Lipirea embrionilor. Lipirea embrionilor altoi pe endbspermul portaltoi este partea finală din tehnica altoirii. în vederea obținerii unui procent cît mai ridicat de plante viabile, considerăm sistemul de lipire drept factorul cheie. Sistemul lipirii embrionilor pe endosperm prin mijlocirea unei paste de făină este defectuos. în această ditecție am făcut următoarea experiență: am altoit grîu pe orz și invers, în trei variante: — scutelumuî pus în contact mijlocit (pasta de făină), cu endospermul numai pe jumătate din suprafața sa; — scutelumuî pus în contact mijlocit (pasta de făină) cu endospermul pe toată suprafața sa; — ca martor am luat boabe de grîu și orz, altoite între ele, la care scutelumuî a fost pus în contact strîns și nemijlocit cu endospermul, pe toată suprafața lor secționată și pe toată durata procesului de hidrolizare a substanțelor din endos- perm (pl. II, fig. 6,7 și 8). Din fiecare variantă am altoit cîte 50 de boabe. Însămînțarea s-a făcut în ghi- vece cu pămînt de seră. Germinarea a avut loc . la temperatul a de 18—20°C. După 13 zile de la însămînțare, în care timp, în mod normal, endospermul este absorbit de embrion, am făcut următoarele constatări: Pentru varianta I: vegetează două plante, adică 4 %, trecerea embrionului de la viață latentă la viață activă are loc cu întîrziere; creșterea este înceată și plantele sînt foarte firave; în endosperm se mai găsesc încă substanțe de rezervă. în general, fiecare plantă pare că s-a dezvoltat pe seama unei cantități minimale de substanțe de rezervă. Pentru varianta II: vegetează 16 plante, adică 32 %; încolțirea a fost mai ener- gică ; 10 plante se dezvoltă normal, iar 6 plante sînt firave; în endosperm se mai găsesc încă substanțe de rezervă. Pentru varianta III .•'vegetează 50 de plante, adică 100%; încolțirea a fost ener- gică; plantele se dezvoltă normal. Rezultatele obținute, cît și constatările făcute pe seama sistemului de lipire prin mijlocirea unei paste de faină, ne duc la următoarele concluzii: Fig. 6. — Varianta I: Șcu- telumul pus în contact mij- locit (pastă de făină) pe ju- mătate din suprafața sa cu endospermul. Fig. 7. — Varianta IJ: Scu- telumul pus în contact mij- locit (pastă de făină) pe toată suprafața sa cu endosper- mul. Fig. 8. — VariantalII(martor): Scutelumuî pus în contact direct pe toată suprafața sa cu endospermul. 122 ALEXANDRU BUȘILĂ 14 ~ Sistemul de lipire prin mijlocirea unei paste de făină nu asigură între scu- telum §i endosperm un contact strîns și nemijlocit, pe toată suprafața lor secțio- nată și pe toată durata procesului de hidrolizare a substanțelor din endosperm. — Dispariția sau slăbirea forței de legătură dintre scutelumși endosperm, chiar în prima fază a procesului de hidrolizare, face ca embrionul să nu mai primească de loc sau să primească în mod greoi și insuficient substanțele de rezervă din endos- perm. în acest caz, formarea organelor tinere are loc -în condiții primare, impro- prii, și ca urmare va crește o plantula firavă sau vom obține plantule neviabile. La aceasta se mai adaugă faptul că eventualele mișcări de așezare ale solului, în urma ploilor sau a stropirilor, pot duce la desprinderea totală sau parțială a scu- telumului de endosperm și deci formarea organelor tinere să se facă pe seama unor cantități minimale de substanțe de rezervă. Pentru a asigura un contact strîns și nemijlocit între scutelum și endosperm, pe toată suprafața lor secționată și pe toată durata procesului de hidrolizare a substanțelor din endosperm, propunem un nou sistem de lipire pe care l-am expe- rimentat cu rezultate repetate la peste 95 % plante viabile. Noul sistem de lipire constă în îmbrăcarea ambilor componenți într-o cămașă de tifon. Tehnica lui este simplă și ușoară. Ea constă din următoarele operații: — endospermul portaltoi se prinde între vîrful degetelor, mare și arătător, de la mîna stingă, așa fel ca jumătatea cu locul embrionului să fie înafara vîrfurilor degetelor, pentru ușurința lucrării; ' ~ șe umezește vîrful degetului arătător de la mîna dreaptă și se apasă ușor pe embrionul deja recoltat; acesta se lipește de deget și astfel se transportă pe endosperm unde se așează la locul și în poziția lui naturală; ~ apoi, cu ajutorul mîinii drepte, se înbracă bobul altoit cu o bucată de tifon de aproximativ 9 cm2. Tifonul se aplică începînd cu embrionul, pentru a-1 prinde și fixa la locul și în poziția lui naturală și se termină cu îmbrăcarea totală și strînsă a bobului; — cu vîrful degetelor de la mîna dreaptă, se cuprinde bobul îmbrăcat, avînd grija ca să nu se miște embrionul și odată cu aceasta se eliberează mîna stingă; — mai departe, cu vîrful degetelor de la mîna stingă se cuprinde strîns și din imediata apropiere a bobului, partea liberă a tifonului, asigurîndu-se astfel o cămașă pentru ambele părți altoite și în același timp se eliberează mîna dreaptă; — cu mîna dreaptă și cu ajutorul unui ac se dirijează firele tifonului pe care le bănuim că ar putea împiedica creșterea embrionului. Apoi, cu ață de cusut, se leagă partea liberă a tifonului în imediata apropiere a bobului. Urmează înde- părtarea tifonului liber. Tăierea se face cu un foarfece, foarte aproape de locul de legătură (pl. III, fig. 9, 10 și 11). Altoiul astfel îmbrăcat se înmoaie în apă și se pune în continuare în condiții normale de germinare și creștere, fie însamînțîndu-se în ghive'ce, fie direct în cîmp. Tifonul joacă rolul de cămașă de forță, asigurînd un contact strîns și nemij- locit între scutelum și endosperm. pe măsură ce endospermul și embrionul intră în posesia întregului procent de apă necesar germinării, pe aceeași măsură dimensiunile lor cresc, dînd naștere unei forțe care acționează de la interior spre exterior. Cămașa de forță fiind foarte puțin elastică, nu cedează, și astfel se asigură între scutelum și endosperm un con- tact strîns, nemijlocit și pe toată suprafața lor secționată. Întrucît eventualele mișcări nu vor mai avea ca efect deplasarea embrionului de pe suprafața endospermului, contactul strîns între scutelum și endosperm va 124 ALEXANDRU BUȘILĂ 1& căpăta totodată și un caracter de durabilitate pe toată durata procesului de hidro- lizare a substanțelor din endosperm. Colțul embrionului, cît și rădăcinile, ambele în creștere, străbat nestingherit prin ochiurile tifonului (fig. 12). Fig. 12.— Sus: Embrionul degrîu transplantat pe endos- permul de orz. Jos: Embrionul de orz transplantat pe endospermul de grîu. Colțul și rădăcinile altoilor, ambele în creștere, străbat nestingherite prin ochiurile tifonului. Noul sistem de lipire ne asigură o eficacitate susținută și foarte pronunțată. Avem indicații întemeiate care ne fac să presupunem că numărul plantelor viabile nu coboară sub 95 %, bine înțeles dacă cel care aplică sistemul cunoaște și res- pectă toate elementele care condiționează, în general, succesul altoirii și stăpî- nește în același timp dexteritatea altoirii. Prin aplicarea noului sistem de lipire se poate realiza pe oră o normă de lucru de aproximativ 25—30 de bucăți altoi. Pentru a verifica eficacitatea noului sistem de. lipire, prin îmbrăcarea ambilor componenți într-o cămașă de tifon, am făcut altoiri între grîu și orz, în 6 repetiții cu 32 de variante și cu 600 de boabe altoite. 17 CONTRIBUȚII LA STUDIUL TEHNICII ALTOIRII CEREALELOR 125 Rezultatele obținute confirmă pe deplin eficacitatea elementelor propuse de noi în direcția perfecționării tehnicii altoirii cerealelor prin metoda transplantării embrionilor pe endosperm străin. Redăm mai jos desfășurarea datelor obținute. Tabloul nr. 4 Altoiri intre grîu și otz (Rep. I-a) Varianta Soiul întrebuințat Nr. boa- belor altoite Data altoirii și în- sămîn- țării Numărul boabe- lor altoite și care au germinat buc. 0/ /o Orz schimbător X Grîu de toamnă Selecție proprie Al 5. var. 3*) 20 10. XI. 1952 19 95 Orz schimbător X Grîu de toamnă Selecție proprie A15. var. 2**) 20 » 20 100 Orz schimbător X Grîu de toamnă Selecție proprie Al 5 var. 3***) 20 » 20 100 Grîu de toamnă X Orz schimbător Al5 var 3* Selecție' proprie 20 » 19 95 Grîu de toamnă X Orz schimbător A15. var. 2**) Selecție proprie 20 » 20 100 Grîu de toamnă X Orz schimbător A15. var. 1***) Selecție proprie 20 » 20 100 Total 120 118 99 *) Var. 3 = boabe iarovizate în anul 1951 și apo neiarovizate în anul 1.952 **) Var. 2 = boabe iarovizate în anul 1951 și apoi repetată iarovizarea în anul 1952 ***) Var. 1 = boabe neiarovizate Boabele altoite au fost puse să germineze în germinator la temperatura de 18—20°C. în tablourile nr. 4 și 5 sînt trecute datele care privesc altoii la care germinarea a avut loc în germinator la temperatura de 18—20°C. La prima altoire, din 120 de boabe altoite au germinat 118, adică 98 %, N-au germinat două boabe, care au avut probabil embrionii vătămați. La altoirea a doua, din 121 de boabe altoite au germinat 118, adică 97,5 %. N-au germinat 3 boabe. îni germinator, din 241 de boabe altoite, am obținut 236 de plantule viabile, adică 98 %. în cadrul celor două repetiții, procentul plantulelor viabile variază între 97,5 % și 98 %. 126 ALEXANDRU BUȘILĂ 18 19 CONTRIBUȚII LA STUDIUL TEHNICII ALTOIRII CEREALELOR 127 Tabloul nr; 5 Altoiri între grîu și orz'IRcp, U-a) Varianta Soiul întrebuințat Nr. boa- belor altoite Data altoirii și în- sămîn- țării Numărul boabe- lor altoite care au germinat buc. /o Orz schimbător Grîu de toamnă Selecție proprie A15. var. 3*). 15 5.1. 1953 14 93 Orz schimbător X Grîu de toamna Selecție proprie Al5. var. 21*) 15 . » 15 100 Orz schimbător X. Grîu de toamnă Selecție proprie Al 5. var. 1* *) 30 .» 29 96 Grîu de toamnă x .... Orz schimbător Al5. var. 3‘) Selecție proprie 15 . 15 . 100 Grîu de toamnă x: ■■ Orz schimbător Al 5. var. 2 9 Selecție proprie 15 ». . 15 100 Grîu de toamnă X Orz schimbător A15. var. 1**’) Selecție proprie 31 » 30 97 . Total.... 121 118 97,5 *) Var. 3 => boabe iarovizate în anul 1951 și apoi neiarovizate în anul 1952 • *) Var. 2 = boabe iarovizate în anul 1951 și apoi repetată iarovizarea în anul 1952 • »*) Var. 1 « boabe neiarovizate. Boabele altoite au fost puse să germineze în germi- nator la o temperatură de 18—20°C. în tabloul nr. 6 sînt trecute datele ce privesc altoii care au fost însămînțați în ghivece, iar răsărirea a avut loc în seră la temperatura constantă de 10°C. Din 40 de boabe altoite au răsărit 38, adică 95 %. N-au răsărit două boabe, deoarece col- țul n-a putut străbate stratul de pămînt. La control s-a observat că altoii care n-au răsărit se dezvoltaseră subteran, avînd o formă spiralată și o culoare galben-albi- cioasă. Controlul făcîndu~se prea tîrziu, ele n-au mai putut fi redresate. în tabloul nr. 7 sînt trecute datele ce privesc altoii care de asemenea au fost însămînțați în ghivece, iar răsărirea a avut loc în seră la temperatura constantă de 10°C. Din 120 de boabe altoite au răsărit 114, adică 95 %. N-au răsărit 6 boabe. La 4 boabe, colțul n-a putut străbate stratul de pămînt, iar la două boabe, endos- permul a fost mîncat de viermi. în condiții de seră, din 160 de boabe altoite am obținut 152 de plantule via- bile, adică 95 %. Plantele au fost transplantate în cîmp și au vegetat normal. Tabloul nr. 6 Altoiri între grîu și orz Varianta Soiul întrebuințat Nr. boa- belor altoite Data altoirii și în- sămîn- țării Numărul plan- telor răsărite buc. 0/ /o Orz schimbător i’ X. Grîu de toamnă Selecție proprie Al 5. var. 3*) 20 25.XII. 1952 19 95 Orz schimbător X Grîu de toamnă Selecție proprie A15. văr. 1**) 20 » 19 95 *) Var, 3 = bo * *) Var. 1 — bc Boabele altoite temperatură constau Total abe iarovizate în anul 1951 dbe neiarovizate au fost însămînțate în ghi tă de 10qC. 40 <» și apoi n vece,iar siaroviza ăsărirea 38 e în anul 195 a avut loc în 95 2 seră la o Tabloul nr, 7 ‘ Altoiri intre grîu și orz 1 : Varianta Soiul întrebuințat Nr. boabe- lor altoite Data altoirii și în- sămîn- țării Nr. plantelor răsărite Data trans- plantă- rii' în cîmp Nr. ■ plan- telor care vege- tează buc. 0/ /o Orz schimbător X Grîu de toamnă Selecție proprie A15. var. 3*) 15 24.XII. 1952 14 93 3.1. 1953 14 Orz schimbător X Grîu de toamnă Selecție proprie Al 5. var. 2**) 15 » 14 93 >> 14 Orz schimbător X Grîu de toamnă Selecție proprie A15. var. 1***) 30 » 28 93 » 28 Grîu de toamnă X Orz schimbător A15. var. 3*) Selecție proprie 15 » 15 100 » 15 Grîu de toamnă X Orz schimbător A15. var. 2**) Selecție proprie 15 » 14 93 » 14 Grîu de toamnă X Orz schimbător A15. var. 1**‘) Selecție proprie 30 D . 29 96 » 29 Total.. 120 144 95 144 *) Var. 3 = boabe iarovizate în anul 1951 și apoi neiarovizate în anul 1952 _ **) Var. 2 = boabe iarovizate în anul 1951 și apoi repetată iarovizarea în anul 1952 ***) Var. 1 = boabe neiarovizate. f w A A M Boabele altoite au fost însămînțate în ghiveci, iar răsărirea a avut loc în sera la o temperatura constanta de 10°C. 128 21- CONTRIBUȚII LA STUDIUL TEHNICII ALTOIRII CEREALELOR 129 alexandru busila 20 Tabloul nr. 8 Altoiri intre grîu și on Varianta Soiul întrebuințat Nr. boa- j belor altoite f Data altoirii ji însămîn- 1 țării Nr. plantelor răsărite Data trans- plantării în cîmp i Nr. plan- telor care | vegetează buc. 0/ /o Orz schimbător X Grîu schimbător Selecție proprie Mentana 20 9.IV. 1953 19 95 25.IV, 1953 19 Orz schimbător X Grîu de toamnă Selecție proprie A15. var. 3‘) 19 » 19 100 » 19 Orz schimbător X Grîu de toamnă Selecție proprie A15. var. 2**) 20 » 20 100 » 20 Grîu schimbător X Orz schimbător Mentana Selecție proprie 20 » 20 100 » 20 Grîu de toamnă X Orz schimbător A15. var. 3*) Selecție proprie 20 » 20 100 » 20 Grîu de toamnă X Orz schimbător Al 5. var. 2**) Selecție proprie 20 » 20 100 » 20 Total 119 118 99 118 *) V^r, 3 = boabe iarovîzate în anul 1951 și apoi neiarovizate în anul 1952 * *) Var. 2 boabe iaroyizate în anul 1951 și apoi repetati iarovizatea în anul 1952 Boabele altoite au fost îbsMmînțate în ghivece, iar răsărirea a avut loc în condiții obișnuite de cîmp în tabloul nr. 8 sînt trecute datele ce privesc altoii care au fost însămînțați în ghivece, iar ghivecele au fost păstrate afara, astfel încît răsărirea a avut loc în con- diții obișnuite de cîmp. Din 119 boabe altoite au răsărit 118, adică 99%. N-a răsărit 1 bob care a avut embrionul vătămat. Plantele au fost transplantate în cîmp și au vegetat normal. în tabloul nr. 9 sînt trecute datele ce privesc altoii care au fost însămînțați direct în cîmp. Din 80 de boabe altoite au răsărit 78, adică 97,5%. N-au răsărit două boabe, care au avut endospermul mîncat de. viermi. Din analiza datelor obținute pentru toate repetițiile, desprindem următoarele: —' Din 600 de boabe altoite am obținut 584 de plante viabile, adică 97,5 %. — în cadrul celor 6 repetiții, procentul plantelor viabile variază între 95— 99%, iar în cadrul celor 32 de variante, între 93—100%. — Din 600 de boabe altoite n-au răsărit 16 boabe, adică 2,7%. La 6 boabe, colțul n-a putut străbate stratul de pămînt și s-au dezvoltat subteran; la 4 din ele, endospermul a fost mîncat de viermi, iar la 6 din ele, embrionul a fost vătămat. Prin urmare, avem de-a-face cu aceleași cauze pe care le întîlnim în mod natural, în condiții obișnuite de cîmp. Tabloul nr. 9 Altoiri între grîu și orz (Insămînțarea în cîmp) Varianta Soiul întrebuințat Nr. noauc- lor altoite ua.a altoirii | și însămîn- țării Nr. plantelor răsărite Data trans- plantării în cîmp Nr. plan- telor care vegetează buc. ■ °/ /o Orz schimbător X Grîu schimbător Selecție proprie Mentana 15 22.IV. 1953 14 93 22JV. 1953 14 Orz schimbător X Grîu de toamnă Selecție proprie A15. var. 3*) 15 » 15 100 » 15 Orz schimbător X Grîu de toamnă Selecție proprie A15. var. 2**) 15 » 10 100 » 10 Grîu schimbător X Orz schimbător Mentana Selecție proprie 15 » 14 93 » 14 Grîu de toamnă x - Orz schimbător A15. var. 3*) Selecție proprie 15 » 15 100 » 15 Grîu de toamnă X Orz schimbător A15. var. 2**) Selecție proprie 10 » 10 100 ' » 10 Total 80 78' 97,5 78 *) Var. 3 = boabe iarovîzate în anul 1951 șî apoi neiarovizate în anul 1952 * *) Var. 2 = boabe iarovîzate în anul 1951 și apoi repetată iarovizatea în anul 1952 Boabele altoite au fost însămînțațe direct în cîmp. Răsărirea a avut loc în condiții obișnuite de cîmp D. Însămînțarea altoilor Odată ce boabele au fost puse la îmbibare, este de la sine înțeles că în interio- rul lor să aibă loc un început crercînd de procese biochimice. Mai departe, în timpul altoirii, activitatea proceselor biochimice este stingherită pentru un timp foarte scurt. De îndată ce componentele altoite se găsesc într-un strîns contact și în condiții normale de germinare, procesele biochimice își revin la cursul lor natural. Ca o urmare directă a activității proceselor biochimice este trecerea embri- onului de la viață latentă la viață activă. Prin însâmînțarea altoilor în condiții normale de germinare și imediat după altoire, embrionii se găsesc în mod natural pe linia continuă a activității lor vitale. Altoii trebuie însămînțați imediat după altoire. Însâmînțarea lor se face fie în ghivece, fie direct în cîmp., 9 c. 725 23 CONTRIBUȚII LA STUDIUL TEHNICII ALTOIRII CEREALELOR 131 130 ALEXANDRU BUȘILĂ 22 CONCLUZII GENERALE Cercetările întreprinse cu privire la hibiidaiea vegetativă a cerealelor prin metoda transplantării embrionilor pe endosperm străin a avut drept scop: 1. Să lămurească cauzele care stau la baza rezultatelor slabe în tehnica altoirii. 2, Elaborarea unui nou sistem de lipire cu privire la fixarea embrionilor altoi pe endospermul porțaltoi. Rezultatele obținute au arătat următoarele: — Alegerea materialului destinat pentru altoire, trebuie să formeze o preocupare centrală în tehnica’ altoirii. Materialul trebuie să aibă o energie de germinare și de creștere măre. In vederea acestui scop, este necesar să se coboare procentul de umiditate, în timp și în mod treptat, pînă sub limita superioară a umidității higro- scopice. La o temperatură constantă de 15 ± 1°C, momentul pentru recoltarea embrionilor în condiții optime de sănătate și fără endosperm matern corespunde: — pentru soiul de grîu A15, la o umiditate de 31—32%, calculată în raport cu greutatea absolută uscată a boabelor și după 20—21 de ore de la începerea ger- minării ; — pentru soiul de orz Selecție proprie, la /o umiditate de 35—36%, calculată în raport cu greutatea absolută uscată a boabelor și după 18—19 ore de la începerea germinării, , — Factorii care condiționează recoltarea embrionilor fără endosperm matern și nevătămați sînt specifici fiecărui gen, specie, varietate sau soi de cereale. — Sincronizarea proceselor vitale pentru cei doi compbnenți este o condiție obligatorie în tehnica altoirii. Fiziologic, embrionul trebuie să se găsească într-o continuitate normală a proceselor vitale. t ~ Prezența intactă a scutelumului, cît și a stratului de aleuronă din portaltoi este absolut necesară, întrucît ambele sînt centre de formare a diastazelor. — Sistemul de lipire prin mijlocirea unei paste de făină nu asigură înti e endosperm Și scutelum un contact strîns și nemijlocit pe toată suprafața lor secționată și pe toată durata procesului de hidrolizare a substanțelor din endosperm. — Sistemul de lipire prin îmbrăcarea bobului altoit cu o cămașă de tifon asigură între scutelum și endosperm un contact strîns și nemijlocit pe toată suprafața lor secționată și pe toată duiata procesului de hidrolizare a substanțelor din endosperm. Noul sistem de lipire asigură cu succes împletirea elementului fiziologic cu cel tehnic, iar ca urmare, procentul plantelor viabile înregistrează în mod curent și repetat, valori de peste 95 %. K HCCJIE^OBAHHIO TEXHHKH HPHBHBKH 3JIAKOB nOCPEflCTBOM METODA HEPECA^KH BAPO^LIinEH HA W/ROM BHflOCHEPM 1952 —1953 (KPATKOE COflEPJKAHME) HccnegoBainiH no BereTaTMBHoiî rMSpngHBanMU 3JiaK0B nocpegCTBOM nepeca^KH aapoHumeri ua uyaroii aHjțocnepM mmcjih pejitio: 1, PasRMCiraTB ocHOBimie upnnnHM cJiadHx peayjibîaTOB tcxhmkh npiiBHBKM 2, BapaSoTaTt HORyio encTCMy (JniKciipOBaHMH aapogMiueft na aHHocnepM no^Bon. nojiyueHHbie peayjiBTaTH noKaaajni cJienyioipee. — BtiGop npoHHasHaneHnoro npMBUBKn MarepnaJia hbjih6tch rjiaBHoft sagauefi b TexHHKe npMBMBKn. Marepnaji jțojiîKeH odnapan. SoJibinoâ cnocodnocTbio npopacraHMH n pocTa. ^jih utoh penii HeodxonuMo nocTeneHHo CHiuKarb npopeHT BjiaîKHocTH, nona oua ne poiineT hidro Bepxnero npepena riirpocKonM’iecKon BnaiKHOCTH. — Hpn nocTOHHHofi TeMneparype 15 ± 1° hjih bshtmh aapoHMineft b onTMManLHbix ycnoBMHx coxpaiieiiMH h 6ea MaTepuHcKoro SHflocnepMa j a) nmt nnieMUH copTa A—15 npii 31—32% BJiamHocTM, bmuhcjiohiioh b cbhbm c cyxnM peajmuMM BecoM sepeu, no^xogMipuft momoht — 20-21 nac ot Havana npopacTaHun; puMenH — coScTBeHHon ceneRpnM npn 35 — 36% BJiamHOCTH, BMviicneHiioii b cbhsii c cyxMM peajn>HHM bocom sepen, noflxoHHiimfi MOMeHT — 18-19 vacos ot Havana npopacTauna. — OaKTOpti, odycnoB.jiiiBaionme BSHTne sapoRMinen nenoBpeiKpeHHBix ir 6ca MaTepMHCKoro OHHOcnepMa, cnepmjjnvHM pna Kamfloro popa, Bn^a? pa.3H0BimH0CTH IIJI1I COpTa SnaKOB. — CHHXpOHH3apHH 5KM3HeHHMX MpOIțeCCOB OflOMX ROMnOHOHTOB HBJIH- eTCH odnSaTOJIBHMM yCHOBUOM TeXHHKH npBBHBKM. G (J)M3MO:fIOrilHeCKOH TOVKM 3peHMH BapOAMIH pOJI'/KeH HaXOgMTBCH B COCTOHHHII HOpMaHLHOH HenpepMBHOCTir îKnsHeHHtix npoițeccoB. — Hannvne HenoBpeîKReHHovo muTKa BapogMina n anefiponoBoro CJIOH nOgBOH HBJIHeTCH COBepilieHHO HeodxOflHMBIM, TaK KaK OHM MBnHIOTCH peHTpaMU $opMnpoBaHHH anacTas. — HpM6nM?KeiiHe nocp.ejțCTBoM MyvHoro cocTasa ne oSecnevnBaeT Heno- cpegcTBeHHoro TecHoro conpiiKocnoBeHiiri nțHTKa sapoflbima c oimocirepMOM Ha Bceii mx paspesaimoft noBepxnocTM b 'revenire Bcero npoițecca rMflpo- nirsa BențecTB OHjțocnepMa. ; — npMbjiiiîKeHMe nocpegCTBOM saBopâvnBaHMH npMBUToro sepna b Mapnio odecnemiBaeT Tecnoe MHenocpeacTBeHHoe conpMKocxHOBeiine nțMTKa sapoHMina c aimocnepMOM na bccm mx paspesaHHoft noEe3pHocTW b reveHne ucero nporțecca rnsponimaimn BemecTB 3HjțocnepMa. Hobmm mctoh npnGnM- îKeHHH BnojiHe o6ecneVMBaeT coveTanne $H3MonornvecKoro m TexHnvecRoro ajieMeHTOB, BcnegCTBire vero nporțeHT iKnsHecnocdHBix pacTeunii oGlivho BBims 95%. flnn npoBepKir 3$$eKriiBHOCTH noaoro MeTopa npii6jiM?KeHHH 6unir npoi-SBegeflBi 600. npnBMBOK nmemritbi n HUMeun, noBTopHiomHecH 6 pas b 32 BapnaHTax. nojiyveHHBie pesyjibTaTU noKasajin, hto mb 600 npMBMTtix sepen 6hjio nojiyveHO 584 }KM3Hecnoco6Hi>ix pacTeHMM, to ecTB 97,3%. B paMKax 6 noBTopuMx onwTOB npopeHT JKnsHecnocoSHBix pacTemin KOJiedjieTCH MeîKHy 95—99%, a b paMKax 32 BapnanTOB — Memgy 93—100%. jOB’bHCHEHKE PHCyi-IKOB Puc. 1.— Obojiioriih nporțecca BcxoiKecTii iipnBOH b 8-gHeBHMft cpoK nocne npnBMBKH n noceBa. flpoițecc BcxoiKecTH npnBoeB, gnn KOToptix Sun jicnonBSOBaH MSTepiian c npoueHTOM BnaJKHOCTii hhjkb Bepxnero npeneJia rurpocKonmiecKoiî BaaîKHocTH. ---------MMHHManiMiMe BHaHeHnH b npoițeHTax. --------—MaKcnMaJiBHBie suaveHHH b npoueuTax. Ilpoiiecc BcxoiKecTJi npnBoeB, KOTopLix 6mji ncnojn>3OBaH o6MKHOBeHHBiii MaTepnaat. — . — . — . — MHiiHMajibHMe SHaveima b nporțeuTax xxx—xxx—xxx Maitcu- MajiBHtie anavemiH b npoueuTax. 9* 132 ALEXANDRU BUSILi ' 24 25 CONTRIBUȚII LA STUDIUL TEHNICII ALTOIRII CEREALELOR 1ȚS Tabjiuya I C6op aapodbmieti. Phc. 2. — Paspea mmpoBa b nepH$epHuecKoft xiacin aapoAtiuia b rpex Meciax: no o6e«M cTOponaw k na BepxyiiiKe. Puc. 3. — IIoKpoB neptKpepii'iecKOft nacTH paapesaunoro sapORHiua. Phc. 4.— OcHOBaime aapoptinra noHTajiKHBaercH HoneM OoJitiuoro nanbua. Puc. 5. — noxpoB c mcctom aapo^bima a ph^bm BaHTbift aaposMUi. Ta6jtuya II Ilepecadna aapodiMua, s mpex oapuawnax. Puc. 6. — Bapnasi I. IHhtok 3apo«binia b conpMKocnoBeHHH Ha no.uoBmie enoeii noBepxnocTH c ampcnepMOM nocpencTBOM MyuHoro cociasa. Puc. 7.— BapiraHT II. IBhtok Bapo^Mina b conpHKocnoBeHHH Ha Bceii cBoeii moBepxnocTM o BHnocnepMOM nocpe«cTBOM MyqHoro cocTaBa. Puc. 8. — BapiiaHT III. HJhtok sapoAbiuia b HenocpeacTBeiiHOM conpHKOcHO- bohhh na Bceiî cBoeii noBepxHocTH c aHjțocnepMOM. Kohtpojib. To.6jiu.ua III CucmeMO, cnailKU KOJtinoueHmoe odemwx e MapAscue py6atuKu. Phc. 9.— OaBOpaHHBaime npuBoa HaHHHan c Bapojțtima. Phc. 10.— IIpMBoit BaBepuyTMii m nepeBHaaHHBiâ HHTKOft. Phc. 11.— CnocoS geftciBMH jțnyx cmji, AeftcTByiomux b npoTMBonoMHKHwx nanpaBnenHHX. • Phc. 12. ~ Bsepxy: 3aponbtni nntnmuM, nepecajKeHHMti na BmțocnepM niMeHn; Biinay: sapogHiu niMeun, nepecaJKetimiil na BHȚOcnepM umeHHHM. Poctok h «opun HPHBHBKH HpOXOgHT CBoOoflHO BO BpCMH pOCTa HepeB HHeftKH MapJIH. CONTRTBUTIONS Â L’fiTUDE DE LA TECHNIQUE DU GREFFAGE DES CIiREAI.ES A L’AIDE DE LA MliTHODE DE TRANSPL ANTAT1ON DE L’EMBRYON SUR UN ENDOSPERME ETRANGER (RESUME) Les recherches entreprises au sujet de l’hybridation vegetative des cereales, a. l’aide de la methode de transplantation de l’embryon sur un endosperme etranger, ont poursuivi: 1. L’elucidation des causes des faibles resultats donnes par la technique du greffage. 2. L’elaboration d’un nouveau systeme de fixation des embryons sur l’endo- sperme sujet. Les resultats de ces recherches ont montre que: — Le choix du materiei destine â la greffe doit constituer une preoccupation capitale pour la technique du greffage. Ce materiei doit posseder un grand pouvoir de germination et de croissance. Dans ce but, il est necessaire d’abaisser le pour- cent de l’humidite, par degres et en y mettant le temps, jusqu’â une valeur infeiieure â la limite superieure de l’humidite hygroscopique. — A une temperature constante de 15±1°C, le moment le plus favoiable ă la recolte de l’embryon, dans les meilleures conditions de conservation et sans.endo- sperme maternei, corrcspond: a) ă un degre d’humidite de 31 ă 32%, calcule en rapport du poids absolu et â sec des graines, et ă 20 ou 21 heures du commencement de la germination, pour la variete de ble Al 5; b) ă une humidite de 35 ă 36%, calculee en rapport du poids absolu et ă sec des graines, et â 18 ou 19 heures du debut de la germination, pour l’orge—selec- tion propre. — Les facteurs qui doivent conditionner la recolte des embryons depourvus de l’endosperme maternei sont specifiques pour chaque geme, espece, variete ou sorte de cei eales. — Le synchronisme des processus vitaux, pour les deux facteurs, constitue une condition obligatoire pour la technique du greffage. Physiologiquemet, l’em- bryon doit se trouver dans les conditions d’une suite normale de processus vitaux. — La presence et l’integrite du scutellum et de la couche d’aleuronen du sujet sont absolument necessaires, car ce sont les deux centres d’elaborătions des dia- stases. —Le systeme qui consiste ă colier le scutellum â l’endosperme avec une bouilie de farine n’assure pas un contact itroit et immediat entre les deux elements, sur toute la superficie sectionnee etpour tonte la duree du processus d’hydrolyse des substances de l’endosperme. — Le systeme qui consiste ă entourer la graine greffee d’une chemise de gaze assure un contact direct et immediat entre le scutellum et l’endosperme, pour toute la surface sectionnee et la duree de l’hydrolyse des substances de l’endosperme. Ce nouveau systeme assure une concordance entre les deux elements: physiologique et technique. En consequence, le chiffre des plantes viables atteintcouramment, et d’une maniere repetee, desvaleurs de plus de 95 %. En vue de verifier l’efficacite du nouveau systeme, on a pratique 600 greffes ble-orge, au cours de 6 repetitions ă 32 variantes. Les resultats ont ete de 584 plantes viables, venues a partir des 600 graines, donc de 97,3%. Au cours des 6 repetitions, le pourcent des plantes viables varie entre 95 et 99; il est de 93 â 100, dans le cadre des 32 variantes. explicationdesfigur.es Fig. 1. — Evolution de la sortie de terre des plantes greffees, au cours des 8 jours qui suivent la greffe et l’ensemencement. ----------- — valeurs procentuelles minima --valeurs procentuelles maxima du procesus de sortie de terre, pour les greffons realises ă l’aide d’un materiei dont le taux d’humidite est inferieur â la limite superieure de l’humidite hygroscopique. — . — . — . Valeurs procentuelles minima, xxx—xxx--xxx— valeurs procentuelles maxima du processus de sortie de terre, pour les greffons realises ă l’aide d’un materiei ordinaire. Planche I Recolte des embryons Fig. 2. — Sectionnement du tegument de la Peripherie de l’embryon en troispoints: les deux cotes et la pointe - 134 ALEXANDRU BUȘILĂ 26 Fig. 3. ~ Tegument sectionne de la Peripherie de l’embryon. Fig. 4. — La base de l’embryon est repoussee ă l’aide de l’ongle du pouce. • Fig. 5. — L’endosperme et l’emplacement de l’embryon; ă câte, l’embryon recolte. Planche II Trois variantes de la techique de collage de l’embryon Fig. 6. Fte variante. La moitie de la surface du scutellum est en contact avec l’endosperme par l’intermâdiaire de la bouilie de farine. Fig. 7. — II® variante. L’entidre surface du scutellum est mise en contact avec l’endosperme par l’intermediaire de la bouillie de farine. Fig. 8. — III® variante (Tenioin). L’entiâre surface du scutellum est en contact direct avec l’endosperme. 9 Planche III Technique du systeme d'accolement des deux elements ă l’aide d’une chemise de gaze Fig. 9. — Enveloppenient du greffon en commSnțant par l’embryon. Fig. 10. — Greffon enrobe et lie par un brin de fii. Fig. 11. — mode d’action des deux forces de sens contraire. Fig. 12.—Enhaut: embryon de ble transplante sur l’endosperme d’orge; en bas: embryon d’orge transplante sur l’endosperme de ble. La pointe et les racines des greffons, les deux en voie de croissance, traversent sans peine la gaze. •BIBLIOGRAFIE 1. Kuperman F. M., larovizația, 1939, nr. 5—6. 2. — Vestnik Moskovskogo universiteta, Otdelenie fizico-matematiceskih i estestvennîh nauk, 1952, nr. 2. 3, Golovțev L. A., Agrobiologhia, 1947, nr. 1. 4, H m e 1 e v B. L, Agrobiologhia, 1950, nr. 4. 5. — Selecția i semepovodstvo, 1951, nr. 6. 6. — Agrobiologhia, 1951, nr. 5. 7. — Selecțiia i semenovodstvo, 1952, nr. 12. 2, — Selecțiia i semenovodstvo, 1950, nr. 3. 9, Ilarionov V. F., Selecțiia i semenovodstvo, 1948, nr. 11. 10. Lisenko T. D., Agrobiologia. Ed. de Stat, București, 1950.- 11. Maksimov N. A., Fiziologia plantelor, Ed. de Stat, București, 1951. 12. Nikitenko G. F., Selecțiia i semenovodstvo, 1949, nr. 11. 13. — Selecțiia i semenovodstvo, 1950, nr. 5. 14. Plotnikov I. G., larovizația, 1941, nr. 2. / 15. — Soțialisticeskoie zemledelie, 1939, nr. 4. 16. — Soțialisticeskoie zemledelie, 1940, nr.6. 17. Preadcencu A., Analele Romîno-Sovietice, Seria Agricultură-Zootehnie, 1952, nr. 12. 18. Rjavitin V. N., Hibridarea vegetativă a plantelor. Ed. de Stat, București, 1951. 19, Sekun P. F., Agrobiologhia, 1948, nr. 6. 20. Ta rj an I., Analele Institutului de Cercetări Agronomice, București, 1952, v. XX. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul VI, nr. 1, 1954 PERSPECTIVE PENTRU SPORIREA PRODUCȚIEI DE PORUMB ÎN REPUBLICA* POPULARĂ ROMÎNĂ PRIN FOLOSIREA SEMINȚEI HIBRIDE DE V. MOȘNEAGĂ, D. DANIEL, S. BADEA, M. DUMITRESCU, S. ENESCU, Z. STĂNESCU, A. MOȘNEAGĂ, M. BÎRSAN, C. MICLEA și V. DALAS Comunicare prezentată de AL. PRIADCENCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., fn ședința din 1 decembrie 1953 Problema centrală a agriculturii noastre de astăzi este sporii ea grabnică a pro- ducției vegetale și animale. De această sporire cantitativă, însoțită de o îmbunătățire calitativă a produselor, depinde satisfacerea nevoilor mereu crescînde ale populației noastre muncitoare și a necesităților economiei naționale. Hotărîrea plenarei lărgite a C.C. al P.M.R. din 19—20 august 1953, cu privire la măsurile luate pentru dezvoltarea economiei naționale, trasează ca sarcină agri- culturii atingerea și depășirea în cel mai scurt timp a nivelului de producție antebelic, atît în sectorul vegetal, cît și în cel zootehnic. Sporirea volumului producției vegetale nu poate fi obținută astăzi prin lărgirea suprafețelor cultivate cu diferite plante: Suprafața arabilă a țării este limitată și greu pOate fi mărită, în timp ce necesițățile de teren pentru unele culturi de mare importanță economică pentru noi nu sînt încă satisfăcute. Pentru sporirea producției globale nu rămîne deci altă cale decît mărirea randamentului culturilor la unitatea de suprafață, printr-o agrotehnică superioară, prin irigații și prin folosirea unei semințe valoroase. Obținerea de randamente ridicate trebuie urmărită la toate plantele de cultură și în special la acelea care ocupă suprafețe întinse și care dau producții unitare mici față de cele îngăduite de condițiile naturale, așa cum este cazul porumbului. Porumbul ocupă un loc de frunte în agricultura țării noastre, atît prin întinderea suprafețelor cultivate, cît și prin importanța pe care o are din punct de vedere eco- nomic. Rezultatele culturii de porumb nu sînt însă la nivelul corespunzător acestei importanțe, din cauza randamentului slab în general și a calității mediocre a producției. Sporirea neîntîrziată a randamentului la ha, sporire de care este legată mărirea volumului total al producției, se impune cu atît mai mult, cu cît suprafețele afectate ■culturii porumbului au început de la un timp să fie reduse în favoarea altor plante. 136 v. moșneagă și Colaboratori a 3 PERSPECTIVE PENTRU SPORIREA PRODUCȚIEI DE PORUMB ÎN R.P.R. . 137 Pe măsura colectivizării agriculturii noastre, aceste suprafețe vor fi reduse și mai mult, pentru a se face posibilă introducerea asolamentelor raționale. Prin aplicarea unei agrotehnici potrivite naturii plantei și prin folosirea semin- țelor de calitate superioară, adică a semințelor cu valoare culturală mare și provenită din soiuri de porumb ameliorate, bine adaptate la condițiile naturale locale, se pot obține în scurt timp sporuri de producție foarte însemnate și totodată o îmbunătățire simțitoare a calității recoltelor. Exemple edificatoare în această privință ne dă agricultura sovietică, unde prin aplicarea unei agrotehnici înaintate, administrarea de îngrășăminte și folo- sirea semințelor de calitate superioară, s-a ajuns în mod frecvent la producții ce depășesc 10 000 kg boabe la ha, iar în culturi record s-au obținut recolte pînă la 22 380 kg/ha. 0 Experiențele și practica au dovedit că soiurile ameliorate și bine adaptate la condițiile naturale locale sînt superioare populațiilor obișnuite neameliorate, deoarece ele sînt mai productive, mai rezistente la boli, adesea mai precoce și dau recolte mai susținute și calitativ mai bune. Ele posedă totodată și alte însușiri valoroase, care de obicei lipsesc unora sau altora dintre populații. Institutul de cercetări agionomice al R.P.R. a creat o serie de asemenea soiuri, care astăzi sînt raionate în diferitele regiuni naturale din țară. Hibrizii de porumb și baza teoretică a superiorității lor față de soiuri. In actualele condiții agrotehnice de la noi, capacitatea de producție a' soiurilor de porumb poate fi sporită printr-un mijloc rapid și totodată eficient. Acest mijloc este hibridarea sau încrucișarea. încrucișarea este o metodă de lucru foarte des întrebuințată în procesul de ame- liorare a plantelor. Prin folosirea acestei metode se urmărește obținerea de forme noi, superioare celor existente. Produșii obținuți sau hibrizii în prima generație pot fi folosiți fie în producție, fie ca material inițial pentru crearea de soiuri noi. In ameliorarea porumbului, metoda încrucișării este recomandată în special pentru producerea de-hibrizi în prima generație, în vederea utilizării lor în procesul de producție. Folosirea metodei în scopul arătat se bazează pe efectele pe care le are încruci- șarea asupra descendenței și care se traduc printr-o sporire simțitoare a vigurozității și a productivității plantelor în comparație cu acelea ale părinților. Efectele încrucișării la plante și animale au fost cunoscute de mult, constituind obiectul unor cercetări foarte numeroase. Primul cari a atras atenția asupra utilității biologice a încrucișării a fost D a r w i n- El a arătat că, din punct de vedere biologic, încrucișarea între forme cu însușiri ereditare diferite sau chiar între forme apropiate, însă crescute în condiții de mediu diferite, este mai utilă pentru urmași decît autofecundarea, întrucît dă naștere la descendențe mai viguroase. Tot Da r w i n a fost acela care a semnalat pentru prima dată fenomenul selec- tivității pe care îl manifestă gârneții în procesul fecundării la plante, arătînd că această selectivitate, prin efectele pe care le are asupra descendenței, sporește con- siderabil utilitatea biologică a încrucișării. Ulterior, T. D. L î s e n k o a dezvoltat și a aprofundat legea utilității biologice a încrucișării și teoria selectivității în procesul fecundării enunțate de D a r w i n, formulînd totodată o nouă teorie, care explică esența fenomenului «heterosis». Sub această denumire se înțelege o stare specifică organismelor hibride provenite din încrucișarea formelor cu baze ereditare diferite. Această stare este determinată de deosebirile dintre celulele sexuale care s-au unit pentru a da naștere organismului hibrid și se explică printr-o vitalitate sporită a hibridului față de aceea a părinților. Această vitalitate sporită se exteriorizează printr-o vigurozitate și o productivi- tate mai mare a plantelor hibride în comparație cu acelea ale genitorilor. Intensitatea fenomenului heterosis este în funcție de gradul de deosebire dintre celulele sexuale ale părinților care au luat parte la încrucișare. Cu cît deosebirile dintre aceste celule sînt mai mari, cu atît fenomenul heterosis se manifestă mai puternic (exemple evidente în această privință întîlnim la porumb). La hibrizii obținuți prin încrucișarea de forme mai mult sau mai puțin înrudite fenomenul heterosis nu se manifestă sau se manifestă într-o măsură neînsemnată. Trebuie spus totuși că'nici deosebirile prea mari între părinți nu duc la rezultate bune în cazul încrucișării, atît din punct de vedere biologic, cît și din punct de vedere practic. Un exemplu în această privință îl constituie hibrizii îndepărtați, care de cele mai multe ori se caracterizează printr-o fertilitate foarte redusă. Importanța hibrizilor de porumb ca mijloc pentru sporirea producției In practica ameliorării porumbului, încrucișarea, după cum am spus, se folosește mai mult în scopul utilizării productivității sporite a hibrizilor din prima generație. Sămînță hibridă se obține prin încrucișarea de soiuri sau de linii de porumb cu însușiri ereditare diferite. Hibrizii obținuți din această sămînță (ne referim mai mult la hibrizii între soiuri) de cele mai multe ori prezintă caractere morfologice și însușiri biologice intermediare față de acelea ale părinților. Durata perioadei de vegetație a hibrizilor are un caracter intermediar, apropi- indu-se mai des de aceea a părintelui mai timpuriu. Hibrizii proveniți din soiuri cu perioade de vegetație egale sau apropiate, sînt de cele mai multe ori puțin mai tardivi și rareori mai precoci decît părinții. In privința productivității, majoritatea hibriziloi (circa 65—70%) ocupă un loc intermediar, apropiindu-se mai mult de părintele cel mai productiv; restul hibrizilor* depășesc în producție pe acesta din urmă, cu sporuri foarte variabile. Experiențele făcute în Uniunea Sovietică și la noi au arătat că cei mai buni hibrizi dintre soiuri de porumb dau sporuri de producție pînă la 15—20 % și chiar mai mult față de părintele cel mai productiv. Productivitatea mai maie a hibrizilor față de aceea a părinților se explică prin aceea că hibrizii fiind organisme cu ereditatea sdruncinată și totodată cu o vitalitate sporită, se adaptează mai ușor la condițiile mediului exterior și asimilează mai bine aceste condiții, decît soiurile de porumb obișnuite. Din punct de vedere economic, hibrizii cei mai valoroși sînt acei care depășesc în producție nu numai părintele cel mai productiv, ci toate soiurile de porumb cultivate în regiune, inclusiv soiul raionat. . Importanță economică maie pot avea și hibrizii care, deși nu depășesc în producție soiurile raionate, fiindu-le egale sau cu puțin inferioare în productivitate, sînt totuși simțitor mai precoce decît acestea din urmă. Utilizarea acestor hibrizi în cultură este indicată în special acolo unde porumbul intră în asolament ca plantă premergă- toare pentru culturile de toamnă și unde deci nevoia de a se libera terenul mai de- vreme pentru aceste culturi face necesară utilizarea soiurilor de porumb cu o pe- rioadă de vegetație mai scurtă decît aceea a soiului raionat. 138 V. MOȘNEAGA și COLABORATORI 4 5 PERSPECTIVE PENTRU SPORIREA PRODUCȚIEI DE PORUMB ÎN R.P.R. 139 Crearea de hibrizi superiori necesită o serie de încercări preliminare, care revin stațiunilor de ameliorare și care constau în alegerea păiinților, în încrucișarea pere- chilor alese și în experimentarea descendenței în culturi comparative, cu scopul de a determina combinațiile hibride cele mai valoroase. Combinațiile superioare sînt apoi recomandate sectorului socialist al agriculturii, pentru a fi utilizate în procesul de producție. Reușita încercărilor pentru crearea de hibrizi superiori este condiționată de ale- gerea judicioasă a părinților, de numărul soiurilor folosite la încrucișări și de gradul de adaptare a acestora la condițiile naturale ale regiunii. în alegerea părinților pentru încrucișare este necesar să se țină seama de un fapt constatat experimental și anume că încrucișarea între forme botanice îndepărtate duce la rezultate mai bune decît încrucișarea între foime apropiate sau înrudite. De aceea se recomandă ca încrucișarea să se facă între soitiri de porumb aparținînd la subspecii diferite sau cel puțin la varietăți botanice diferite. Posibilitățile de a se obține combinații hibride superioare sporesc proporțional cu numărul soiurilor de porumb folosite la încrucișări, piecum și cu puterea de adaptare a acestor soiuri la condițiile naturale ale regiunii. Pentru asigurarea reușitei creării de hibrizi superiori este deci foarte important ca la încrucișări să fie folosit un număr cît mai mare de soiuri-de porumb adaptate suficient la condițiile naturale ale regiunii sau provenind din regiuni naturale puțin deosebite. Rezultatele experiențelor făcute în Uniunea Sovietică arată că, prin încrucișări între soiuri de porumb obișnuite există posibilități de a se obține combinații hibride care să depășească în producție soiurile raionate cu 10—20%. In U.R.S.S. astfel de hibrizi sînt deja raionați. în ultimii ani au fost obținuți și Ia noi mai mulți hibrizi de perspectivă de către stațiunile Institutului de cercetări agronomice. O problemă de mare importanță practică o constituie durata de utilizare a hibrizilor. Pînă în ultimul timp s-a crezut că hibrizii pot fi folosiți în producție numai în prima generație, deoarece în generația a doua productivitatea lor scade. Această micșorare a productivității hibrizilor în generația a doua a fost stabilită pe cale experimentală, dovedindu-se totuși că scăderea productivității este mai puțin ac- centuată la hibrizii între soiuri în comparație cu cei dintre linii autofecundate. Productivitatea hibrizilor în generația a doua este egală de cele mai multe ori sau cu puțin superioară aceleia a soiurilor raionate. Cam aceeași productivitate o au și hibrizii în generațiile a treia și a patra. Cercetările făcute în ultimii ani de Institutul unional de genetică și selecție «T.D. Lîsenko», cu hibrizi între soiuri, au dovedit că productivitatea hibrizilor în gene- rațiile a doua și a treia poate fi nu numai menținută, ci chiar sporită, sporurile de producție putînd ajunge pînă la 15 % față de producția primei generații. Pentru a se obține asemenea rezultate este nevoie ca loturile semincere cu hibrizi în F\ și F2 să fie cultivate în condiții de agrotehnică superioară, să se aplice polenizarea supli- mentară a plantelor, iar știuleții de sămînță să se aleagă din lan, de la plantele cele mai bune. Rezultatele cercetărilor făcute de Institutul unional de genetică și se- lecție «T. D. Lîsenko» prezintă o importanță deosebită prin faptul că ele arată că nu mai este necesar să se producă sămînță hibridă în fiecare an, după cum se credea pînă în ultimul timp, această sămînță putînd fi produsă odată la trei ani. Tehnica producerii seminței hibride Sămînță hibridă se obține prin încrucișarea a două soiuri de porumb cu baze ereditare diferite. încrucișarea se face într-un cîmp izolat. Materialul de sămînță se alege toamna din culturi făcute pe agrofond superior. Soiurile destinate încrucișării se seamănă în rînduri alterne. în cazul cînd soiurile nu au aceeași perioadă de înflorire, semănatul se eșalonează în timp, astfel ca înfloritul ambelor soiuri să coincidă. Cultura se face pe agrofond superior și prin aplicarea unei agrotehnici potrivite cerințelor plantei (desmiriștirea terenului se face imediat după recoltarea plantei premergătoaie; arătură adîncă timpurie de toamnă; lucrarea terenului în primăvară înainte de semănat, pentru conservarea umidității, distrugerea buruienilor și mobi-, lizarea stratului de la suprafață pînă la adîncimea semănatului; lucrări de întreți- nere făcute la timp și în număr suficient; îngrășăminte de bază și eventual faziale). Plantele se lasă la distanțe mai mari decît cele obișnuite în legiune. De obicei, ca soi mamă se folosește soiul de porumb raionat, sau, în orice caz, un soi de porumb productiv și bine adaptat la condițiile naturale locale. în timpul înspicatului, plantele de pe rîndurile cultivate cu soiul mamă se cas- trează, smulgîndu-li-se paniculul înainte de apariția anterelor. Concomitent, la aceleași plante, se înlătură lăstarii care au apărut după operația copilitului făcută cu ocazia prașilelor. Totodată se suprimă și plantele bolnave sau cu însușiri necores- punzătoare de pe rîndurile cultivate cu soiul polenizator, nelăsîndu-le să înflorească. Plantele castrate ale soiului mamă se polenizează suplimentar cu polen luat de la soiul polenizator. înainte de recoltare se elimină știuleții de la plantele necorespunzătoare ale so- iului mamă, iar apoi se recoltează separat știuleții rămași, se sortează, și cei mai buni * știuleți se păstrează pentru sămînță. Sămînță obținută de pe acești știuleți este sămînță hibridă, care în anul uimător se folosește în cultură, dînd hibridul în prima generație. REZULTATELE ÎNCERCĂRILOR CU HIBRIZI DE PORUMB CREAȚI ÎN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ Sub regimul de democrație populară, problema creării hibrizilor de porumb superiori a fost luată în studiu în anul 1948 de către Institutul de cercetări agro- nomice. Primele încercări în această direcție au fost făcute la Stațiunea experimentală agricolă Moara Domnească, în prezent Baza experimentală a Institutului de cercetări agronomice, prin încrucișarea soiului I.C.A.R.-54 cu alte cîteva soiuri de po- rumb ameliorate. Începînd din anul 1949, problema a fost inclusă în tematica Secțiunii de amelio- rarea plantelor din institut și lucrările au fost extinse și la alte stațiuni experimentale agricole, și anume la: Cenad, Studina, Valul lui Traian, Tg. Frumos, Cîmpia Turzii și Lovrin. în intervalul din 1949—1952 la cele șapte stațiuni ale institutului au fost obținute 67 de combinații hibride, dintre care jumătate la Stațiunea Moara Domnească. încrucișările au fost făcute după planul și directivele date de Secțiunea de ame- liorare a plantelor, prin laboratorul de ameliorarea porumbului. Sortimentul de soiuri folosit la încrucișări de eătre fiecare stațiune a fost compus din diferite soiuri ameliorate, inclusiv soiul raionat și cîteva populații de porumb mai valoroase. , . 7, PERSPECTIVE PENTRU SPORIREA PRODUCȚIEI DE PORUMB ÎN R.P.R. 141' 140 . V. MCȘNEAGĂ și COI .AI ORATORI 6 în general, numărul soiurilor de porumb folosit la încrucișări a fost destul de redus, din cauză că sortimentul nostru de soiuri ameliorate nu este suficient de bogat. Experimentarea hibrizilor în prima generație a fost începută în anul 1950, cu hibrizii produși în anul 1949. In anii următori, la aceștia s-au adăugat hibrizi din serii mai noi, pe măsura creării combinațiiloi hibride, respective. încercarea hibrizilor se face în culturi compaiative de orientare, cu o durată de 3 ani, după care hibrizii cei mai buni se încearcă în culturi comparative de concurs. . Experiențele se fac la toate stațiunile experimentale agricole ale institutului și la Stațiunea de ameliorarea plantelor din Cluj. Ciclul trienal al culturilor comparative de orientare cu hibrizii de porumb din seria 1949 s-a încheiat în anul 1952 la stațiunile Lovrin, Studina, Moara Domnească, Mărculești și Tg. Frumos. în prezent, hibrizii care s-au evidențiat prin productivitate mare sau prin alte însușiri valoroase în acele culturi, sînt în curs de încercări în culturi comparative de concurs, la aceleași stațiuni. Ciclul acestor experiențe se încheie în anul 1954. în cele ce urmează, prezentăm rezultatele culturilor comparative de orientare, cît și ale celor de concurs din anul 1953, cu hibrizi de porumb din seria 1949, la cele cinci stațiuni experimentale menționate mai înainte. Materialul experimental La stațiunile Lovrin, Studina, Moara Domnească și Mărculești materialul experi- mental a fost compus din următorii hibrizi în prima generație, produși în anul 1949. 1. Bănățean de Găvăjdia (?) XL. Phister (d) 2. Dobiogean (?) xL. Phister (d) 3. Romînesc de Studina (?) xL. Phister (6) 4. Portocaliu de Tg. Frumos (?) x L- Phister (d) 5. Bănățean de Găvăjdia (?) x I.C.A.R.-54 (6) 6. Dobrogean (?) X1.C.A.R.-54 (d) 7. Romînesc de Studina ($)xLC.A.R.-54 (3) 8. Portocaliu de Tg. Frumos (?) x I.C.A.R.-54 (3) La Stațiunea Tg. Frumos materialul experimental a fost compus din hibrizi semitimpurii și timpurii, dintre care trebuie menționați pentru precocitatea lor, împreună cu productivitatea, hibrizii: Galben timpuriu (2) X Portocaliu de Tg. Frumos (6) și Hîngănesc (?) xPortocaliu de Tg. Frumos (d). Dăm o scurtă caracterizare a părinților și a hibrizilor respectivi, din punct de vedere botanic și agricol. 1. Dinte de cal L. Phister {Zea mays Indentata Sturt., var. flavorubra Korn). Soi de proveniență străină, aclimatizat de stațiunea experimentală agricolă Cenad din Reg. Arad. Soi tardiv, cu o perioadă de vegetație (de la răsăritul plantelor pînă la maturi- tatea completă) de 140—150 (136—158) de zile. Tulpină înaltă (în medie de 1,75—2,00 m, pînă la baza paniculului), viguroasă și bine înfrunzită. Lăstarește puțin. Poartă de obicei un singur știulete, așezat la o înălțime mijlocie de 0,95—1,05 m. Știuletele mare (în medie de 20—21 cm lungime și 4,4—4,8 cm grosime la mijloc), de formă subcilindrică sau subconică, cu 16—20 (14—24) de rînduri de boabe, mai frecvent cu 16 rînduri. Boabele lungi de formă prismatică. Boabele sînt de cuibare galbenă. Coceanul (rahisul) este roșu cu diferite nuanțe. Procentul de boabe pe știulete este de 83—84,5. Greutatea absolută a. boabelor este de 226—317 g. Greutatea hectolitrică este de 73-75 kg. Productivitatea soiului mare. . Soiul este raionat în partea de vest a Transilvaniei. 2. Dinte de cal I.C.A.R.-54 (Zeu mays indentata Sturt., var, flavorubra Korn). A fost obținut de Secțiunea de ameliorarea plantelor din I.C.A.R., prin selecție individuală alternată cu alegerea în masă. Soi tardiv, cu o perioadă de vegetație de 140—150 (135—155) de zile. Tulpina înaltă (în medie de 1,65—2,05 m), viguroasă și bine înfrunzită. Lăstarește foarte puțin. Plantele produc de obicei cîte un singur știulete, rareori doi. Știuletele superior e-te așezat pe tulpină la înălțimea medie de 0,85—1,05 m. Știuletele destul de mare (în medie 19—20 cm lungime și 4,4—4,8 cm grosime la mijloc), de formă ușor conică Sau subconică, cu 14—18 (12—22) rînduri de boabe, mai frecvent cu 16 rînduri. Boabele sînt mai mult lungi decît late, de formă prismatică. Boabele sînt de culoare galben-portocalie. Coceanul este roșu de nuanță închisă. Procentul de boabe pe știulete este de 81—83. Greutatea absolută a boabelor este de 243—310 g. Gieutatea hectolitrică a boabelor este de 73,5—75,5 kg. Capacitatea de producție a soiului mare. Soiul este raionat în Cîmpia Dunării, de la Olt pînă la Balta Dunării. 3. Dobrogean (Zea mays indurata Sturt., var. vulgata Korn). A fost obținut prin se- lecție individuală la Stațiunea experimentală agricolă Cenad, dintr-o populație de po- rumb romînesc comun din Reg. Craiovă. Ulterior a fost.adaptat la condițiile naturale ale Dobrogei de Stațiunea experimentală agricolăValul lui Traian din Reg.Constanța. Soi destul de tardiv, cu o perioadă de vegetație de 135—150 (130—152) de zile. Tulpina înaltă (1,70—l,90m), viguroasă, bine înfiunzită.Lăstărește destul de mult. Plantele produc cîte 1—2 știuleți, cele mai multe produc cîte un singur știulete. Știuletele superior este așezat pe tulpină la înălțime medie de 0,70—0,95 m. Știuletele este lung și relativ subțire (21—22 cm lungime și 3,6—4,2 cm grosime la mijloc), de formă ușor conică, cu 10—14 (8—16) rînduri de boabe, mai frecvent cu 12 rînduri. Mulți știuleți au rîndurile în spirală sau neregulate. Boabele sînt destul de mari, cu vîrful (partea externă a bobului) rotund, deseori bombat. Boabele sînt de culoare galbenă. Coceanul alb. Procentul de boabe pe știulete este de 81—83. Greutatea absolută a boabelor este de 222—313 g. Greutatea hectolitrică este de 75-78 kg. . Capacitatea de producție a soiului este destul de mare. Soiul este raionat în Dobrogea, 4. Romînesc de Studina {Zea mays indurata Sturt., var. vulgata Korn). A fost obținut prin selecție individuală la Stațiunea experimentală agricolă Studina, dintr-o populație locală de porumb romînesc comun. Soiul este destul de tardiv, cu o perioadă de vegetație de 135—145 (130—148) de zile. Mai precoce cu 3—4 zile decît porumbul Dobrogean. Tulpina ede înaltă (1,70—l,85m), viguroasă și bine înfrunzită. Lăstărește mult. Plantele produc cîte 1—2 știuleți, cele mai multe cîte un singur știulete. Știuletele superiot este așezat pe tulpină la o înălțime medie de 0,70—0,90 m. Știuletele este lung și relativ subțire (19—21 cm lungime și 3,5—4,2 cm grosime la mijloc), deformă subconică sau subcilindrică, cu Unnumăi delO—14(8—16)rîn- 142 ’V. MOȘNEAGĂ și COLABORATORI 8 9 PERSPECTIVE PENTRU SPORIREA PRODUCȚIEI DE PORUMB ÎN R.P.R. 143 duri de boabe, mai frecvent de 12 rînduri. Rîndurile în majoritatea cazurilor sînt drepte și mai strînse decît la porumbul Dobrogean. Boabele sînt destul de mari, cu vîrful rotund, deseori puțin plat. Boabele au culoarea galbenă, lucioasă. Coceanul alb. Procentul de boabe pe știulete este de 80—84. Greutatea absolută a boabelor este de 242—308 g. Greutatea hectolitrică este de 76—80 kg. Capacitatea de producție a soiului este destul de mare. 5. Bănățean de Găvăjdia (Zea mays indurata Sturt.,' var. vulgata Kbrn). Este o populație neameliorată de porumb bănățean din Reg. Timișoara, Lugoj. Nu se mai folosește la încrucișări pentru producerea de hibrizi. 6. Portocaliu de Tg. Frumos (Zea mays indurata Sturt., var. aurantiaca Kulesh. et Koshuch). A fost obținut prin selecție individuală de Stațiunea experimentală agricolă Tg. Frumos din Reg. Iași, din porumbul portocaliu de Ezăreni. Soi semitimpuriu, are perioada de vegetație de 125—135 de zile. Tulpina este de înălțime mijlocie (1,70—1,80 m), relativ subțire, însă rezistentă, destui de bogată în frunze. Lăstărește foarte puțin. Plantele produc 1— 2 știuleți. Știuletele superior este așezat pe tulpină la înălțimea de 0,70—0,90 m. Știuletele este de mărime mijlocie (15—17 cm lungime și 3,6—3,8 cm grosime la mijloc) și are forma conică puțin pronunțată, cu 14—18 (12—24) Tînduri de boabe, mai frecvent cu 16—18 rînduri. Boabele sînt destul de mici, de formă prismatică sau piramidală, cu vîrful rotund. Boabele sînt de culoare roșu-portocaliu, lucios. Coceanul alb. Procentul de boabe pe știulete este de 79—83. Greutatea absolută a boabelor, 155—200 g. Greutatea hectolitrică este de 80—82 kg. Capacitatea de producție a soiului este? ridicată. ■ Soiul este raionatînjumătățea de nord a Moldovei, la est de Șireta 7. Galben timpuriu (Zea mays indurata Sturt., var. vulgata Korn). A fost obținut prin selecție individuală de către Stațiunea de ameliorare a plantelor din Cluj, din porumbul Mauthner de 13 săptămîni. Soi timpuriu, cu o perioadă de vegetație de 115—120 (110—125) de zile. Tulpina destul de scundă (1,35—1,50 m), subțire, suficient înfrunzită. Lăstărește mult. Majoritatea plantelor produc cîte 2 știuleți. Știuletele superior este așezat pe tulpină la înălțimea de 0,40—0,55 m. Știuletele este destul de mare (18—20 cm lungime și 3,8 cm grosime la mijloc), de formă subcilindrică sau subconică, cu 10—14 rînduri de boabe, mai frecvent cu • 12 rînduri de boabe. , Boabele sînt destul de mari, aproape tot atît de late cît și lungi, cu vîrful rotund.. Culoarea boabelor este galben deschis, lucios. Coceanul alb. Procentul de boabe pe știulete este de 81—85. Greutatea absolută a boabelor este de 240—290 g.Greatatea hectolitrică 76—78kg. Soiul Galben timpuriu se caracterizează printr-o capacitate de producție ridicată. Este raionat în părțile submuntoase din Tiansilvania. 8, Hîngănesc (Zea mays indurata Sturt., var. vulgata Kbrn). Este o populație de porumb neameliorată, cultivată în regiunea subcarpatică a Moldovei. în prezent e în curs de ameliorare la Stațiunea experimentală agricolă Suceava. Durata perioadei de vegetație este de 110—120 (105—125).de zile. Tulpina destul de scundă (1,45—1,55 m), subțire, debilă, puțin rezistentă la fur- tuni. Lăstărește mult. Poartă 1—2 știuleți, în majoritatea cazurilor poartă un singur știulete. Știuletele superior este așezat pe tulpină la înălțimea de 0,40—0,55 m. Știuletele este scurt și destul de gros (13—14 cm lungime și 3,5 cm grosime la mijloc), de formă conică mai mult sau mai puțin pronunțată. Se găsesc știuleți cate șe abat de la această formă, în special știuleți cu vîrful lat sau turtiți pe toată lun- gimea lot. Numărul rîndurilor de boabe pe știulete variază de la 10—22, mai frecvent 14—16. Rîndurile sînt adesea strîmbe sau neregulate. Boabele sînt destul de mari, rotunde, de culoare galbenă. Coceanul alb. Procentul de boabe pe știulete este de 80—83. Greutatea absolută a boabeloi este de 195—270 g. Greutatea hectolitrică este de 75-78 kg. . Capacitatea de producție a porumbului Hîngănesc este mai mică decît aceea a soiurilor descrise mai înainte. Porumbul Hîngănesc este raionat în regiunea subcarpatică a Moldovei. ,9 . Hibridul Dobrogean X L. Phister (Fx). A fost obținut în anul 1949 la Stațiunea experimentală agricolă Cenad din Reg. Arad. Duiata perioadei de vegetație este cu 1—3 zile mai scurtă decît aceea a soiului L. Phister. Tulpina înaltă (2,00—2,10 m pînă la baza paniculului), foarte viguroasă și bine înfrunzită. Puteiea de lăstăiire intermediară față de aceea a părinților. Majoritatea plantelor produc cîte un singur știulete, așezat pe tulpină la înălțimea de 0,85-1,15 m. Știuletele mare (în medie de 20—23 cm lungime și 3,9—4,1 cm grosime la mijloc), are forma subconică sau subcilindrică, cu 14—16 (10—20) rînduri de boabe, mai frecvent cu 14 rînduri de boabe. Majoritatea știuleților au boabele de tip intermediar ca formă și consistență: vîrful rotund, cu o pată opacă mai mică sau mai mare sub peficarp, cu aspect făinos; mai rar vîrful prezintă o mică adîncitură (mișună); părțile laterale ale bobului au consistența cornoasă și aspectul sticlos. Restul știuleților au boabele asemănătoare ca formă și consistență, fie cu un părinte, fie cu celălalt. Boabele sînt mari,-de culoare galbenă. Coceanul, în majoritatea cazurilor, este roșu de difeiite nuanțe. Procentul de boabe pe știulete este de 82—84. Greutatea absolută a boabelor este de 241—308 g. Greutatea hectolitrică este de 75—76,5 kg. 10. Hibridul Dobrogean X I.C.A.R.-54 (Fx). A fost obținut în anul 1949 la Stațiunea experimentală agricolă Moara Domnească din Reg. București. Durata perioadei de vegetație este cu 2—4 zile mai scurtă decît aceea a soiului I.C.A-R.-54. Tulpina este înaltă (1,80—2,10 m) pînă la baza paniculului, foarte viguroasă și bine înfrunzită. Puterea de lăstărire intermediară aceleia a părinților. Plantele produc de obicei cîte un singur știulete, rareori cîte doi. Știuletele este așezat pe tulpină la înălțimea medie de 0,80—1,10 m. Știuletele este destul de mare (în medie de 19—20,5 cm lungime și 4,0—4,5 cm grosime la mijloc), de formă subconică sau subcilindrică, cu 12—16 (10—20) rînduri de boabe, mai frecvent cu 14 rînduri de boabe. Boabele sînt mari, de tip intermediar, foarte asemănătoare cu acelea ale hi- bridului Dobrogean X Phister. ti PERSPECTIVE PENTRU SPORIREA PRODUCȚIEI DE PORUMB IN R.P.R. 145 144 . V. MCȘNEAGĂ și COLABORATORII 10 Boabele sînt de culoare galbenă. Coceanul, în majoritatea cazurilor, este roșu. Procentul de boabe pe știulete este de 81—84. Greutatea absolută a boabelor este de 255—315 g. Greutatea hectolitrică este de 75-76,5 kg. 11. Hibridul Romînesc de Studina xL. Phister. A fost obținut în anul 1949 la Stațiunea Cenad. Durata perioadei de vegetație este în medie cu 4—5 zile mai scurtă decît aceea a soiului L. Phister. Tulpina este înaltă (1,90—2,05 m pînă la panicul), foarte viguroasă și bine în- fiunzită. Puterea de lăstărire intermediară acelei a părinților. Majoritatea plantelor produc cîte un singur știulete, așezat pe tulpină la înălțimea de 0,80—1,05 m. Fig. 1. — Hibrid în prima generație Do- brogean (?) x I.C.A.R.-54 ( în anul 1953, condițiile de temperatură și de umiditate au fost favorabile creșterii și dezvoltării plantelor. Ploile căzute la timp au asigurat înfloritul normal și fecun- dația bună a plantelor. Bobul s-a format de asemenea în condiții bune. S-au obținut producții normale. La Stațiunea Tg. Frumos. Solul este un cernoziom în fază incipientă de degradare, argilo-lutos, relativ sărac în humus, totuși destul de fertil. în primii doi ani de experimentare, condițiile de climă au fost destul de favorabile vegetației porumbului, caracterizîndu-se prin temperaturi relativ moderate și prin precipitații suficiente, deși nu au fost repartizate așa de bine. Producțiile obținute au fost mari la toate variantele din culturile comparative. ' ' Vremea în cursul anului 1952 a avut un mers anormal: umedă și rece la începutul vegetației (luna mai), foarte secetoasă în lunile de vară. înghețul de la 22 mâi a făcut necesară reînsămînțarea culturilor comparative. Porumbul n-a ajuns la matu- ritate completă, iar producțiile obținute au fost destul de scăzute. Anul 1953 a fost în general un an secetos, cu temperaturi foarte ridicate pînă la perioada fecundației plantelor și moderate spre sfîrșitul perioadei de vegetație. Totuși, porumbul a suportat destul de bine seceta în prima perioadă de vegetație,, datorită proviziei mari de apă acumulată în sol în Cutsul iernii. Formarea și dezvolt tarea bobului au fost favorizate de ploile căzute la începutul, decadei a treia a lunii iulie și în prima decadă a lunii august. Coacerea a avut loc în condiții de secetă mare. Producția hibrizilor Datele cu privire la producție sînt prezentate în tablourile nr. 1—10. Datele se referă la producția de boabe. în tablouri figurează numai hibrizii care s-au remar- cat prin sporuri de producție mai mari și mai frecvente. în comentarea rezultate- lor ne referim numai la acești1 hibrizi. Din datele cuprinse în tablouri se constată următoarele: 1. La Stațiunea Lovrin toți hibrizii din culturile comparative de orientare au depășit în producție soiul standard Romînesc de Studina, cu sporuri medii variind de la 17,3—31,4% (tabloul nt. 1). Sporul cel mai mare de 31,4 l-a dat hibridul Dobrogean xL. Phister, urmat de hibridul Romînesc de Studina X L. Phister (spor de 21,4%) și hibridul Dobrogean XI.C.A.R.-54 (spor de 21,3 %). Hibridul Romî- nesc de Studina XI.C1A.R.-54 a dat un' spor de 17,3 %. în cei trei ani de experimentare în culturi comparative de orientare, nici unul din cei patru hibrizi nu a fost inferior în producție soiului standard. Singur soiul raionat L. Phister a dat în anul 1952 o producție mai mică decît soiul standard cu 3,1 %. în comparație cu soiul de porumb raionat, care a fost introdus în experiențe în anul 1951, hibrizii s-au comportat în mod diferit și anume: în anul 1951 toți hibrizii, cu excepția hibridului Dobrogean X L. Phister, au dat producții inferioare producției soiului raionat, iar în arml 1952, toți hibrizii au depășit în producție soiul raionat cu sporuri variind de la 14,2 % (Dobrogean xL. Phister) pînă la 28,4 % (Dobrogean XI.C.A.R.-54). Mediile pe cei doi ani indică spoturi de producție numai la hibrizii Dobrogean X L. Phister (4,8%) și Dobrogean XI.C.A.R.-54 (3,2 %). Sporurile nu sînt asigurate. în cultura comparativă de concursU'in anul 1953, executată pe agrofond superior, s-au obținut producții excepțional de mari la toate variantele. Producția Cea mai mare, de 8.534 kg boabe la ha; a dar-o hibridul Romînesc de Studina XL. Phister, care a depășit soiul raionat L. Phister cu 1.723 kg la ha, sau cu 25,3 % (tabloul nr. 2). Sporul de producție este asigurat. Hibridul DobrogeanxL. Phister a dat un spor mai mic și neasigurat (308 kg la hâ,! sâu 5,5%). Din rezultatele culturilor comparative cu hibrizi executate la Lovrin în perioada anilor 1950—1953, se desprinde concluzia, deocamdată provizorie, că hibridul cel mai indicat pentru regiune este romînesc de Studina XL. Phister. Din aceleași rezultate se desprinde o a doua concluzie, cu privire la importanța deosebită a agrofondului pentru cultura porumbului în general și aceea a hibrizilor în special. Datele de producție arată că însușirile de productivitate ale hibrizilor pot fi și trebue să fie valorificate la maximum, prin cultivarea hibrizilor pe agrofond superior, creat printr-o agrotehnîcă’adecvată și prin îngrășarea rațională a terenului. 2. La Stațiunea Studina, toți hibrizii din culturile comparative de orientare au depășit în producție soiul'standard Romînesc de Studina, care este și soiul raionat în regiune, cu sporuri medii variind de la 10,3—23,7% (tabloul nr. 3). Sporul cel mai mare de 23,7 % (414 kg boabe la ha) a fost dat de hibridul Romînesc de Studina XL. Phister,urmat de hibrizii Portocaliu de Tg. Frumos xL. Phister (spor de 13,7 %) și Romînesc de Studina XLC.A.R..-54 (spor de 12,7%). în cei trei ani de experimentare, toți hibrizii menționați în tabloul nr. 3 au depășit în producție roiul standard Romînesc' de Studina, cu excepția hibrizilor Romînesc de Studina XL. Phister și Portocaliu de Tg. Frumos xL. Phister, care în anul 1950 â'u dat producții puțin inferioare producției soiului standard. & 150 V. MOȘNEAGĂ și COLABORATORI 16 17 PERSPECTIVE PENTRU SPORIREA PRODUCȚIEI DE PORUMB ÎN R.P.R. 151 în cultura comparativă de concurs din anul 1953 au fost încercați următori, doi hibrizi: Romînesc de StudinaXI.C.A.R.-54 și Romînesc de Studina x L. Phister. Ambii hibrizi au depășit în producție soiul raionat Romîi.esc de Studina pu sporuri mari și asigurate (23,2 %, respectiv 21,0 %) (tabloul nr. 4). Din rezultatele culturilor comparative cu hibrizi executate la Stațiunea Studina în perioada anilor 1950—1953, se desprinde concluzia că hibrizii cei mai indicați pentru regiune sînt: Romînesc de Studina XI.C.A.R.-54 și Romînesc de Studina x L. Phister. In sprijinul acestei concluzii pledează și faptul că sămînță hibridă din aceste două combinații poate fi produsă în regiune mai ușor decît sămînță celorlalți hibrizi încercați la Stațiunea Studina. 3. La Stațiunea Moara Domnească, toți hibrizii încercați în culturi comparative de orientare au depășit în producție soiul standard Romînesc de Studina cu sporuri medii variind de la 16,6—22,4% (a se vedea tabloul nr. 5). Sporurile cele mai mari, de 22,4% fiecare, le-au dat hibrizii Romînesc de Studina X L. Phister și Romî- nesc de Studina x I.C.A.R.-54, urmați de Portocaliu de Tg.-Frumos X L. Phister (22,3%) și Portocaliu de Tg. Frumos XI.C.A.R.-54 (spor de 18%). în cei trei ani de experimentare în culturi comparative de orientare, nici un hibrid nu a fost inferior în producție soiului standard. Singur soiul de porumb raionat (LC.A.R.-54) a dat în anul 1952 o producție mai mică decît aceea a martorului cu 7,1%. Comparați cu soiul de porumb raionat, care a fost introdus în experiențe în anul 1954, toți hibrizii s-au dovedit superiori acestui soi prin sporuri medii de pro- ducție variind de la 12,6—23,4%. Sporurile cele mai mari le-au dat hibrizii Romînesc de Studina' X L. Phister (23,4 %) și Portocaliu de Tg. Frumos X L. Phister (23,3 %), după care urmează imediat Romînesc de Studina XI-C.A.R.-54 (spor de 21,4%) și Portocaliu de Tg. Frumos Xl-C.A-R-.54 (spor de 20,1 %). Hibrizii Dobrogean X L. Phister și Dobrogean Xl-C.A-R.-54 au dat sporuri de 14,4%,. respectiv 12,6%. Rezultatele culturii comparative de concurs din anul 1953 confirmă în totul rezultatele obținute în culturile de orientare. Cultura de concurs a fost executată cu următorii hibrizi: Romînesc de Studina Xb. Phister, Romînesc de Studina X I.C.A-R--54 și Dobrogean XI.C.A.R.-54. Din datele cuprinse în tabloul nr, 6 se constată că producțiile cele mai mari au fost date de hibrizii Romînesc de Studina xL. Phister și Romînesc de Studina X I.C.A.R.-54. Acești doi hibrizi au depășit în producție soiul raionat I.C.A.R.-54 cu sporuri de 18,6%, respectiv 18,4%. Sporurile sînt asigurate. Hibridul Dobrogean XI.C.A.R.-54 a dat un spor asigurat de 15,3%. Din rezultatele culturilor comparative cu hibrizi executate la Stațiunea Moara Domnească în anii 1950—1953 se desprinde concluzia că hibrizii cei mai potriviți pentru regiune sînt: Romînesc de Studina XI.C.A.R.-54 și Romînesc de Studina X L. Phister. Dintre acești doi hibrizi, primul este de preferat, deoarece sămînță hibridă necesară pentru însămînțări poate fi produsă în regiune mai ușor decît sămînță din cealaltă combinație. v Alți doi hibrizi care merită atenție pentru productivitatea lor ridicată combinată cu o precocitate remarcabilă, sînt hibrizii Portocaliu de Tg. Frumos XL. Phister și Portocaliu de Tg. Frumos xLC.A-R.-54. Cultura acestor hibrizi o socotim indicată pentru regiunea cuprinsă între poalele dealurilor și zona de cultură a porumbului Dinte de cal I.C.A.R.-54. Deoarece au o perioadă de vegetație mai scurtă decît aceea a soiului I.C.A-R--54, acești doi hibrizi pot fi cultivați cu rezultate bune și în zona de cultură a soiului LC.A-R.-54, și anume în acele gospodării din cuprinsul zonei, în care cerealele de toamnă sînt cultivate după porumb. Dintre cei doi hibrizi, ultimul este preferat, din motivele arătate mai înainte. 4. La Stațiunea Mărculești, producțiile obținute în culturile comparative de orientare, atît la hibrizi, cît și la soiurile martori au fost «labe și cu erori destul de mari, din cauza condițiilor foarte neprielnice vegetației porumbului. Dintre hibrizii experimentați, s-au remarcat prin sporuri de producție— nu prea mari și neasigurate — hibrizii Dabtogean X I.C.A.R.-54 și Dobrogean X L. Phister. Ambii hibrizi au dat în toți anii sporuri de producție față de producția soiului standaid Romînesc de Studina. Sporurile medii de producție au fost de 13,2 %, respectiv 9,6 % (tabloul nr. 7). în comparație cu soiul raionat I.C.A.R.-54, hibridul Dobrogean X I.C.A.R. —54 a dat un spor mediu de producție de 9,5 %, iar Dobrogean X L. Phister de 3,9 %. în cultura comparativă de concurs din anul 1953, ambii hibrizi au depășit în producție soiul raionat I.C.A.R.-54 cu sporuri aproape egale: hibridul Dobro- gean X L. Phister cu 13,2% iar Dobrogean X I.C.A.R. 54 cu 12,5. Sporurile nu sînt pe deplin asigurate (tabloul nr. 8). Din rezultatele culturilor comparative cu hibrizi de la Stațiunea Mărculești se desprinde concluzia, deocamdată provizorie, că-hibridul cel mai indicat pentru regiune este Dobrogean X I.C.A-R.-54. 5. La Stațiunea Tg. Frumos, rezultatele obținute cu privire la producția hibri- zilor sînt foarte concludente. Dintre toți hibrizii încercați în culturi comparative de orientare, hibridul Galben timpuriu X Portocaliu de Tg. Frumos ocupă locul de frunte, depășind în producție soiul raionat Portocaliu de Tg. Frumos cu un spor mediu de 12,6 % (347 kg boabe la ha). Sporul este asigurat. Este de remarcat la acest hibrid constanța sporurilor pe ani (tabloul nr. 9). Urmează apoi în ordinea productivității hibridul Hîngănesc x Portocaliu de Tg. Frumos, cu un spor mijlociu de producție de 5,4 % (150 kg boabe la' ha). Rezultatele culturii, comparative de concurs din anul 1953 confirmă superio- ritatea hibridului Galben timpuriu X Portocaliu deTg. Frumos față de soiul raionat Portocaliu de Tg. Frumos în ceea ce privește capacitatea de producție. în cultura de concurs hibridul a depășit în producție soiul raionat cu un spor de 13,7 % (408 kg boabe la ha). Sporul este asigurat (tabloul nr. 10). Din rezultatele experiențelor cu hibrizi executate la Stațiunea Tg. Frumos reiese concluzia că hibridul cel mai indicat pentru regiune este Galben timpuriu X Portocaliu de Tg. Frumos. CONCLUZII 1. Prin folosirea în cultură a seminței hibride, producția de porumb poate fi sporită simțitor, într’un timp scurt. Tehnica producerii seriiinței hibride este simplă și nu necesită un personal specializat. 2. Hibrizii cei mai buni obținuți prin încrucișare de soiuri pot depăși în producție soiurile raionate cu 10—20% și mai mult. Crearea de hibrizi superiori necesită lucrări preliminare, care pot fi făcute numai de stațiunile de ameliorare a plantelor. 3. Hibrizii superiori își pot valorifica la maximum însușirile de productivi- tate numai pe agrofond superior și în condiții de agrotehnică superioară. 153 352 __________ V. MOȘNEAGĂ Și COLABORATORI 18 Hibrizii superiori sînt formele de porumb cele mai indicate pentru cultură ' în cadrul agrccomplexului Dokuceaev- Kostîcev-Viliams. 4. Institutul de cercetări agronomice al R.P.R. a creat o serie de hibrizi de perspectivă, care depășesc în producție cu 12—23% unele soiuri raionate., * Acești hibrizi sînt; Romînesc de Studina xL. Phister, Portocaliu de Tg. Fru- mos XL- Phister, Romînesc de Studina x I.C.A.R—54, Portocaliu de Tg. Fru- mos xI-C.A.R.—54, DobrogeanXI.C.A.R.—54 și Galben timpuriu xPortocaliu de Tg- Frumos. Dintre hibrizii menționați, următorii pot fi dați în producție începînd din anul 1954, în regiunile indicate în dreptul fiecăruia. — Romînesc de Studina X L. Phister — în zona de țultură a porumbului L. Phister §i în jumătatea de sud a Olteniei. « — Romînesc de Studina x I.C.A.R.—54, în jumătatea de sud a Olteniei și în jumătatea de vest a zonei indicate pentru cultura porumbului I.C.A.R.—54, în- cepînd de la Olt pînă la limita de vest a Bărăganului. — Portocaliu de Tg. Frumos Xl-C.A.R.—54,în regiunea cuprinsă între poa- lele dealurilor din Muntenia și zona de cultură a porumbului I.C.A.R.. — 54. Acest hibrid poate fi utilizat $i în zona porumbului I.C.A.R. — 54, și anume îptre Olt și limita de vest a Băiăganului, cultura lui fiind indicată cu deosebire în acele gospodării din cuprinsul zonei, în al căror asolament cerealele de toamnă urmează după porumb. — DobrogeanXI.C.A.R. —54, în cîmpia Bărăganului. — Galben timpuriu XPortocaliu de Tg. Frumos, în jumătatea de nord a zo- nei indicate pentru porumbul Portocaliu de Tg. Frumos, cultura acestui hibrid putînd fi împinsă pînă la Șiret. 5. Rezultatele obținute de Institutul de cercetări agronomice în problema creării de hibrizi superiori deschid perspective promițătoare pentru sporirea producției de porumb în țara noastră prin folosirea în cultură a seminței hibride. Calculele arată că sporul anual de producție datorit acestei semințe se poate ridica la cîteva zeci de mii de vagoane de boabe. 6. Pentru a se putea obține hibrizi de porumb superiori celor obținuți pînă acum de Institutul de cercetări agronomice, este nevoie să se intensifice lucrările de ameliorare a porumbului în țară, în scopul de a se crea noi soiuri de porumb cu însușiri valoroase, care sa îmbogățească actualul sortiment de soiuri ameliorate. 21 Tabloul nr. S Producția hibrizilor încercați în culturi comparative de orientare Ia Stațiunea Moara Domnească în anii 1950 1952 Producția % din producția soiului raionat i .5 n o\'n N o oo o o © ox o o Media pe 1950—1952 o X© x© A A o x© x© of 04 of oo | O <—< r-< 04 04 04 1 > Q > CO CO | A A A A [ 04 04* 04 C4* en 04 Q 04 ti 04 04 O o 1 04 en en en en tF i 1 en en tF "^F en i + + + + 4* + \ o o\ E o» oo \© en o en oo tF en xF x© x©1 en <4 | Producția absolută kg/ha ±m t-< vi tt o r- oo « ax oo © «n vx o- en i oo © a\ © © oo in 04 ui x© x© vi r- - Ox 04 04 en en en 04 ti 04 04 04 04 C4 04 1952 6 O ’gxo + 'B-T3 + MS O ©^ A A A A A A A O ti 04* rf ©* 00*' T-f o4* © 04 04 tf »n 04 tf ax Producția absolută kg/ha ±m <0)0X0'0X0X0X04© OxOx00^h 1951 2 A? d, -o — ti G^OO^^axOXOX’iax © © x© o of of of en Oen04en04xF04 04 Producția absolută kg/ha±m co 04 F--tF ko © o^ oo oo n tt na Vui /o x© r : wn 04 Tf en r-' ductia de boabe a hibrizilor încercați în cil îr Denumirea hibridului Dinte de cal LC.A.R.-54 (std.) Rom. StudinaXL. Phister Rom. Studina XLC.A.R.-54 Dobrogean X I.C. A.R.-54 £ Nr. crt. 04 en xF 156 Tabloul nr. 7 Producția hibrizilor Încercări in culturi comparative de orientare ia Stațiunea Măicuieșa in anii 1950-1952 23 157 \ 1 168 V. MOȘNEAGA ți COLABORATORI 24 25 PERSPECTIVE PENTRU SPORIREA PRODUCȚIEI DE PORUMB ÎN R.P.R. 159 HEPCnEKTHBN HOBHinEHHH YPOMAEB K¥KyPy3BI B PyMBIHCKOft HAPOflHOH PECnyBJIWKE nVTEM HCIIOJIbBOBAHHH FHBPHflHMX CEMHH O (KPATKOE COflEPTKAHHE) 1. lipii Mcnojii>3OBainin b KyjitType riiGpMpHBix ceMUH mohuio b onent KOpoiiîiHi cpoK Niawre.îci,Ho noBbici-iTb ypoîKaâ KyKypyau. TeXHMKa npOHBBO^CTBa TIlGpMpiIMX C6MHH H6CJIWKHR. 2. Jlymune rnGpii/tM, nojiyveHMHe CKpemnBauneM copTon, MoryT npeBhicnTB b ypo?«ae na 10—20% n Sonbine paftomiposaHiiMe copTa. flnn uonyiei-iHH jiywiiMX mfipn^oB iieoOxopmiM npepBapMTeJiBHaie MUMCKaiwi, RoTopwe MoryT Gmtl npose^eRM na cejieKiinoMUMX cTaiipmix. 3, JlyaniHe rMSpnpM MoryT artl na ohmii iiîî ypciKaii tojikko na BMCOiWGViecTBeimoM arporexHi-raeCKOM cpoiic n b ycjiOBimx np^MeneHua BHcineii arpoTexmiKii. ■ Jlyanine riîGpwjcM hbjihiotch nanSonee iroHxoflnmHMn cpopMaMH KyKy- pyati p;jih KyaiBiyp&i b paMKax rpanoiiojiLiioii ciictcmm aeMJiejiennn no ^oKy aaesy'KocTwaeBy - Biuii>.HMcy. 4. ArponoMMBecKMiî iiayRMo-iiccJiepoBaTejibCKRn iiHCTMTyT PHP coB^ari pup iiepcneKTMEHtrx rnOpiijțoB, npeBMiuaromnx b ypoarae HeKOTOpiie paiioimpoBaiiHBie copTa Ha 42—23%. Btbmm rnGpiiHaMH abjiuiotch: PyMHiicKan na Cxy/cnuM X JI. OncTep , OpairawBan na Tr. OpyMocaX.n. cDncrep, PyMBiHCKaH na CTyflMMtiXHKAP 54, OpaHsneBan ns Tr. OpyMocaXHKAP 54, HoGpyȚmcKan X HKAP 54 ii JReirran paHruir X OpaiiJKeBan na-Tr. OpyMoca. Haninia# c 1954 r. b ceriBCKoxosfiHCTBeHiiyio npopyKițtno woryT 6mti> păliți cjie^yioipne rnSpiiMM b yKaaauHoiî hjia naîKfloro hb mix oGnacTii. — PyMMHCKaa na CTynMiiM XJI. (DncTep— b aone Kyjn>Typi>i KyKypysM JI. (Iwep h b lOiKiioM nacTn OjiTeHiva. — PyMMHcKaa iib CTynuHK X HKAP 54 — b .lojKHoit nacTii OjiTennit h b aanaxțiioiî nacTii 3ohi>i ot Orrra no aanapnoro npenena Baparaiia, npip- iTaaiianeMBoii pnn KyntTypti HKAP 54. — OpaimienaR na Tr. (DpyMoca XHKAP 54 — b oSnacTH, BKJimeuHoft MeiKHy noHHOJKteM MyiiTeHcKMX xojimob m bohoîI HyKypyari>HKAP 54. 9tot mGpnn moîkct 6mti> wcnojiBaoBaH m b aone KyKypyatr HKAP 54, a nMeHiio Meaipy Ojitom n aanapHHM npenerfbM Baparaua, rncKyjcbTypa ero mwkgt fum» BecaMa pcJiecooGpaBHa b saKJiioneHHMX b aony xognîîcTBax, b ceuooGopoTe KOTOpwx 03HMNe aepnoBtie BMccimaioicH nocne KyKypyaM. — 4°6pyH?RCRanXHKAP 54 — b eterni Eaparaiia. ~ îKefcan păunim xOpaiiJKeBan na Tr. OpyMoca b ceBcpnon nojiOBiiiie soim BoapeJiMBaiTiiH KyKypyaw OpaniKcnaii na Tr. OpyMoca; KyaibTypy ototo rnSpnpa mohiiio npopBnnyTb 30 Cupera. 5. PeayjiBTaTbb noJiyneiiHMe ArponoMiraecKHM HaynHo-MccjieițoBaTaîib- CKHM. MCTMTyTOM B BOUpOCB COBflaHMH JiyUHIMX ruSpUnOB, OîTpBIBaiOT MiorooSemaro^ne nepcnermiEM nun noBtnuenna ypoiKaeB KyKypyati a PHP nyîeM McrioJiBaoBanHH b KyjibType rKâpnnHH cgmhh. HponaBepcnwe pacaoTM yKaaMBaioT, uto eiKeronnoo noBHineHwe ypo- JKaeB, oGaaairiioe strm ceMenaM, mohwt nocTiiriiyTb BecKOjibKMx «ecnT- kob rucHH BaroiwB gepna. 6. ^cuh nonyaeHiiH ayaninx ruSpunos KyKypysti no cpaBnenuio c rMGpMpaMir, nonyneHHMMii po nacToniițero BpeMenH ArponoMHnecKnM HayqHo-nccneHOBaTejibCKiiM imcTMTyTOM, HeoSxoflMMO. ycniiHTB paSoTM no ceJieKRnn KyKypyati c ițenNo cosnanufi. hobwx copTOB c peHHHMn ceni>- cKoxoaHiîcTBeHHHMR cBoftcTBaMii, KOTopHe oGoraTHT MMeioipiiHcn accopTii- MGHT CeJieKRIIOHHMX COpTOB. OBToflCHEHHE PMCVHKOB Phc. 1.— IIocepeRHHe rHQpnjț nepsoro noROJieHirn, 30f5pyjț>KcKaH (?) x HKAP 54 (ar zone de culture, de 10 ă 20 % et meme davantage. La creation d’hybrides superieurs exige des travaux preliminaires qui ne peu- vent âtre effectues que par les stations d’amelioration des plantes. 3. Les hybrides superieurs ne peuvent donner toute la mesufe de leurs pro- prietes que dans un sol superieurement prepare et dans des conditions d’agrotech- nique optime. - Les hybrides superieurs sont les formesdumaîs qui sont le plus indiquees pour la culture dans le cadre du complexe agronomique Dokoutchaev-Kostytchev-Wil- liams. 4. L’Institut de Recherches Agronomiques de la Republique Populaire Rou- maine a cree une serie d’hybrides d’avenir qui depassent de 12 ă 23 % la produc- tivite de certaines sortes reparties par zone de culture. Ces hybrides sont: maîs roumain de Studina x L. Phister, Orange de Tg. Fru- mos X L. Phister, roumain de Studina x I.C.A-R. 54, Orange de Tg. Frumos X I.C;A.R. 54, de Dobrogea X I.C.A-R.-54 et Jaune precoce X Orange de Tg. Frumos. Parmi les hybrides mentionnes ci-dessus, pourront etre employes dans la cul- ture ă partir de 1954, dans les regions indiquees pour chacun d’eux, les hybrides suivants: — maîs roumain de Studina X L. Phister — dans la zone de culture du maîs L. Phister et la moitie sud de l’Oltenie. 26 ' ' 1 V. MOȘNEAGĂ și COLABORATORI 160 — maîs roumain de Studina X I.C.A.R. 54 — dans la moitie sud de l’Olte- nie et la moitie ouest de la zone designee pour la culture du maîs I.C.A.R.-54', depuis l’Oit jusqu’â la limite ouest du Bărăgan. maîs orange de Tg. Frumos x I.C.A.R. 54 — dans la region qui s’etend â partirdes pieds des collines de Valachie â la zone de culture du maîs I.C.A.R.-54; Cet hybride peut egalement etre utilise dans Ia zone du maîs I.C.A.R.-54, a savoir entre l’Oit et la limite ouest du Bărăgan, sa culture etant particulietement indiquee dans les exploitations agricoles de cette zone pour l’assolement desquelles leș cereales d’automne succedent au maîs. maîs de Dobrogea X I.C.A.R. 54 — dans la plaine du Bărăgan. — maîs jauhe precoce X orange de Tg. Frumos — dans la moitie nord de la zone designee pour le maîs orange de Tg. Frumos; la culture de cet hybride peut etre poussee jusqu’â la Șiret. • 5. Dans Ie probleme dela crâationd'hybrides superieurs par l’ernploides semen- ces hybrides dans la culture, l’Institut de Recherches Agronomiques a obtenu des resultats qui ouvrent des perspectives pleines de promesses pour l’augmentation de la productipn du maîs. . . ■ • , ’ Les calculs ont montre que l’augmentation annuelle de' production due ă ces semences petit h’&ever â quelques dizaihes de milliers' de wagons de'giaihes. 6. Bour pouvoir obtenir des hybrides de maîs superieurs ăceux obtenus â ce jour par l’Institut de Recherches Agionomiques, il est necessahe d’intensifies dans le pays les travaux d’amălioration du maîs, afin d’en creer de nouvelles sorter â proprietes valeureuses qui puissent enrichir 1’aSoOrtiment actuel de sortes ame- liorees. ' : EXPLICATION xDES FIGURES Fig. 1. — Hybride, premiere generation. Mai's de Dobrogea (9) x I.C.A.R. 54 (d) (au milieu) encadre par les parents respectifs: m. de DobrogeaC gauche)et Dent decheval I.C.A.R. 54 (ă droite). Fig. 2- —Hybride, premiere generation. Maîs roumain de Studina (y) X L. Phister (d) (au milieu) encadre par les parents respectifs: m. roumain de Studina (â gauche) et Dent de cheval L. Phister (â droite). BIBLIOGRAFIE 1. Analele Romîno-Sovietice, iulie-august 1950, nr. 2, p. 46—48. 1 2. Bilinski K. B., Agrotehnika vîsokih urojaev kukuruzi. Selhozghiz, Moscova, 1952. 3. Kojuhov I. K., Sokolov, B. P., Repin A. M., Selekția i sortovoe semeno-> proizvodstvo kukuruzi. Harkov, 1934. 4. Moșneagă V., Viața Agricolă, 1942, nr. 4, p. 105—118. 5. Mdsolov R, Kukuruza. Ed. Moskovskii rabocii, Moscova, 1950. 6. Salamov A. B., Agrobiologhia, Selhozghiz, Moscova, 1950, nr. 2, p. 110—118. 7. Sokolov B. P., Ghibridî kukuruzi. Selhozghiz, Moscova, 1948. 8. — Agrobiologhia, Selhozghiz, Moscova, 1950, nr. 5, p. 36—44. 9. Turbin N. V., Ghenetica s osnovanți selektii. Sovetskaia Nauka, Leningrad, 1950. 10. Zapparoli T. V., II granoturco. Torino, 1930. 11. — II tniglioramento pratico delle sementi di granoturco. Bergamo, 1938. / ' BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE; ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul VI, nr. 1, 1954 CONTRIBUȚII LA STABILIREA VALORII NUTRITIVE A PĂȘUNILOR DIN MUNȚII BUCEGI PRIN METODA EXPERIENȚELOR DE DIGESTIBILITATE FĂCUTE PE PĂȘUNE DE DUMITRU PUȘCARU, EVDOCHIA PUȘCARU, FELICIA SAGHIN, VLADIMIR TASCENCO, VALERIA CREȚU și LUXIȚA LUPAN Comunicare prezentată de AL. PRIADCENCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 24 februarie 1953 Alimentarea rațională a animalelor domestice constituie un factor hotărîtor pentru îmbunătățirea raselor de animale existente și pentru crearea de rase noi cu producții mereu crescînde și de calitate superioară. De aceea cunoașterea valorii nutritive a hranei animalelor domestice constituie una din problemele de bază ale zootehniei socialiste în dirijarea productivității animalelor. în problema îmbunătățirea pășunilor alpine din munții Bucegi (fig. 1) ce se cer- cetează în cadrul Academiei R.P.R., stabilirea valorii nutritive a pășunilor din acești munți constituie o preocupare deosebită a cercetărilor noastre, deoarece rezultatele ce se vor obține vor fi valabile nu numai pentru acești munți, dai se vor putea aplica pentru practica pășunilor de munte și din alte regiuni asemă- nătoare, servind la planificarea pășunilor de munte, conform sarcinilor de producție animală din planul cincinal. Metoda de cercetare Călăuziți de noua orientare, sovietică a științei în privința alimentării animalelor domestice, începînd din vara anului 1951, am aplicat o metodă nouă de cercetare pentru determinarea digestibilității pășunilor de munte prin experiențe făcute direct pe pășune în mediul natural. Alături de experiențele făcute pe ovine în con- diții naturale a pășunilor de munte, am organizat și experiențe de digestibilitate pe animale hrănite în cuști speciale în grajd, cu iarbă cosită și consumată sub formă uscată. Considerăm că metoda de experimentare a digestibilității făcută direct pe pășune, este superioară metodei vechi cu animale hrănite în cuști, deoarece, după cum ne arată și cercetătorii sovietici (D e n i s o v, K u d r e a v ț e v, D m e trocenko și alții) numai rezultatele experimentale obținute în condiții naturale de viață a orga- 11 — c. 725 , । 162 . . ; .DUMITRU PUȘCARUsi COLABORATORI 2 VALOAREA NUTRITIVĂ A PĂȘUNILOR DIN MUNȚII BUCEGI .163 nismului animal,în cate procesele fiziologice de asimilare și dezasimilare a substan- țelor nutritive din hrană sînt influențate de un întreg complex de factori naturali externi (razele solare, aerul, mișcarea etc.), reprezintă rezultate reale și valabile pentru piactica zootehnică. Dacă ne referim la iarba de pășune, se știe că aceasta prin pășunat se poate menține într-un stadiu mai tînăr și deci are o valoare nutritivă superioară față de iarba cosită, uscată și consumată în grajd, care de obicei pentru a putea fi cosită se lasă să crească pînă la un stadiu mai avansat și deci își schimbă conținutul în substanțe nutritive. Afară de aceasta, iarba de pe pășune experimentată după Animalele au pășunat pe parcele de cîte 25 m2, împrejmuite (padocuri mutâ- toarc)., înainte de intioducerea animalelor în aceste parcele se determină producția de iarbă pe întreaga suprafață a parcelelor respective prin metoda cosirii și cîntăririi a cîte 1 m2 în două locuri, astfel că suprafața pășunată rămîne de 23 m2. Pen tru cunoaș- terea compoziției chimice. în substanțe nutritive brute, s-a făcut analiza la aceste probe de iarbă. Pentru recoltarea fecalelor de la animalele de experiență s-au folosit pungi speciale, fixate de corpul lor printr-un harnașament (fig. 3). Pășunatul unei parcele a durat ■ . v Fig. 1.-—Vedere generală a pajiștilor din Munții Bucegi. metoda veche, sub forma uscată, dă indicii nereali deoarece iarba uscată nu numai că pierde o parte din masa ei uscată prin manipulare (pierderea părților fine — frunze de exemplu), dar ea suferă și transformări calitative în conținutul substan- țelor nutritive, prin procesele de transpirație și fermentație ce se produc în timpul uscării ierbii verzi. Prima serie de experiențe s-a efectuat în vara anului 1951 (iulie și august) iar a doua serie în vara anului 1952. Experiențele s-au făcut pe pășunile de pe mun- tele Nucet din Bucegi (fig. 2) la Stațiunea experimentală zootehnică Runcu a Insti- tutului de cercetări zootehnice, situată la altitudine de 1600—1800 m, pe 3 tipuri de pășuni (asociații vegetale) foarte răspîndite în munții Bucegi și anume: 1. Pășunea de păiuș roșu ~ Festucetum rubrae fallax. 2. Pășunea de părușcă cu Nardus — Festucetum supinae-nardetosum. 3. Pășunea de țepoșică — Nardetum strictae alpinum. . Pentru determinarea digestibilității ierbii, s-au folosit în anul 1951 2 berbeci de rasă Karnabat în vîrștă de 2 ani, cu greutatea corporală apropiată (39—42 kg), în vara anului 1952 s-au folosit cîte 3 berbeci pentru fiecare tip de pășune. Fig. 2. —: .Vedere generală a stațiunii experimentale zootehnice Nucet din Munții Bucegi. 1 —2 zile, în care timp iarba a fost consumată de animale în proporție de 85—95 % (după felul asociației vegetale). Cel mai bine s-a pășunat vegetația de păiuș roșu și cel mai slab cea de țepoșică. Resturile de iarbă neconsumată se recoltau și se cîntăreau pentru determinarea gradului de consum și pentru stabilirea producției luîndu-se probe de analiză chimică. Substanțele nutritive din aceste resturi au fost scăzute din totalul substanțelor nutritive brute conținute în probele de iarbă de la fiecare tip de pășune în parte. Durata de experimentare a fost de 12 zile pentru perioada de pregătire a anima- lelor și de 10—12 zile pentru perioada de experimentare propriu-zisă. La tipurile de pășuni experimentate s-au schimbat parcelele de cîte 5—6 ori. La fiecare schimbare de parcelă se determina producția de iarbă verde și uscată și se luau probe pentru analiza chimică. De la fiecare animal de experiență s-au cîntărit zilnic fecalele, luîn- du-se probe de fecale care se uscau, determinîndu-se substanța uscată și păstrîndu-se în borcane închise cu dop șlefuit, pînă la analiza lor chimică în laborator. Concomitent cu experiențele de digestibilitate făcute direct pe pășune, s-au recol- tat în anul 1951 probe mari de iarbă de la două tipuri de pășune și anume de păiuș roșu și părușcă, iar în anul 1952 de la cele trei tipuri de asociație vegetală. De la n* 165 164 DUMITRU PUȘCARU și COLABORATORI pășunea de țepoșică nu s-au putut cosi în anul 1951 probe mari, deoarece era mică și sirmoasă. In schimb, în anul 1952 s-au putut cosi probe de iarbă și de la țepoșică deoarece a fost dezvoltată mai bine. Probele mari de iarbă au fost uscate și au servit la experiențele de digesțibilitate efectuate în grajd. La stabilirea valorii nutritive a ierbii pe fiecare tip de pășune, ne-am condus după criteriile teoretico-științifice recomandate de cercetătorii sovietici (D e n i s o v) Fig. 3. — Berbeci de experiență în padoc mutător. bazîndu-ne pe compoziția chimică și calitatea specifică a pășunii^ pe digestibilitatea rației și pe calculul substanțelor nutritive asimilate de animal. Ca unitate de apre- ciere a valorii nutritive totale a rației zilnice de iarbă, am folosit unitatea sovietică de 1 kg ovăz. . în timpul executării experiențelor în primul an (1951) am avut unele lipsuri și anume nu s-au executat experiențe concomitent la toate asociațiile vegetale în diferite stadii de vegetație și pe un număr mai mare de animale; aceste lipsuri au fost lichidate în cea mai mare parte cu ocazia experiențelor noastre din vara anului 1952 pe care se bazează concluziile acestor cercetări. Rezultate experimentale obținute în tablourile 1—3 sînt arătate rezultatele experiențelor din vara anului 1951, iar în tablourile 4—6 sînt redate datele experiențelor din vara anului 1952. Experien- țele au fost efectuate după metode de cercetare a digestibilității ierbii consumată direct pe pășune, comparativ cu rezultatele experiențelor făcute pe aceleași tipuri de pășuni, dar sub formă cosită, apoi uscată și dată animalelor ținute în cuști la grajd după metoda regimului de stabulație. Din analiza comparativă a rezultatelor obținute în anul 1951 și 1952, reiese în linii generale că valoarea nutritivă la iarba păscută de animale direct pe pășune Tabloul nr. 1 Substanțele nutritive brute ale asociațiilor vegetale cercetate în anul 1951 Felul substanțelor nutritive Festucetum rubrae fallax Festucetum supinae Nardetum strictae alpinum Păiuș roșu Părușcă Țepoșică Verde pe pășune °/0 Uscat în grajd °/0 Verde pe pășune % Uscat în grajd «/o Verde pe pășune % Subst. uscată Subst. organică Proteine .... Albumină . . Grăsime .... Extract'1 nea- 43,91 41,18 4,85 4,01 1,50 22,34 21,49 2,73 100,0 93,8 11,3 9,3 3,4 50,9 28,1 6,2 82,58 77,48 10,14 8,09 2,79 38,60 25,95 5,10 100,0 93,8 12,3 9,8 3,4 46,7 31,4,’ 6,2 54,87 51,50 . 4,47 3,90 1,73 28,80 16,50 3,37 109,0 93,9 8,1 7,1 3,1 52,5 30,1 6,2 86,30 82,07 8,91 7,58 2,41 40,87 29,88 4,20 100,0 95,1 10,3 8,8 2,8 47,4 34,6 4,8 52,16 48,64 4,54 3,97 2,00 25,04 17,06 3,52 100,0 93,2 8,70 7,61 3,83 48,01 32,71 6,74 Celuloză .... Cenușă .... Tabloul nr. 2 Substanțele nutritive digestibile ale pajiștilor experimentate în vara anului 1951 Felul substanțelor nutritive Festucetum rubrae fallax Festucetum supinae Nardetum strictae alpinum Păiuș roșu Părușcă Țepoșică Pe pășune Zo In grajd % Pe pășune % In grajd % Pe pășune ' % Subst. uscată .. Subst. organică Proteine Grăsime Extract, neazot. Celuloză ...... Unități nutritive 43,91 25,19 2,75 0,54 14,43 7,47 31,30 82,58 41,58 6,12 1,32 22,20 11,94 42,40 54,87 27,80 1,42 0,35 17,08 8,95 29.90 86,30 45,46 5,40 0,84 21,87 17,35 45,50 52,16 19,77 1,89 : 0,19 9,92 7,77 15,70 Tabloul nr. 3 Substanțele nutritive digestibile ale pajiștilor experimentate în vara anului 1951 —la 100 g substanță uscată Felul substanțelor nutritive Festucetum rubrae fallax Festucetum supinae Nardetum strictae alpinum Păiuș roșu Părușcă Țepoșică Pe pășune 1951 % în grajd 1951 % în grajd 1949 % Pe pășune 1951 % în grajd 1951 % în grajd 1949 % Pe pășune 1951 % în grajd 1949% Subst. organică .... 57,21 50,36 50,46 50,67 52,69 51,54 41,09 47,52 Proteine 6,26 7,41 5,91 2,60 . 6,26 4,93 4,32 4,18 Grăsime 1,24 1,60 0,64 0,97 0,45 0,59 0,45 Extract, neazot..... 32,89 26,89 2>2 20,74 31,13 25,35 31,33 21,90 22,74 16,82 14,46 16,30 20,11 14,83 14,28 20,15 Unități nutritive .. 71,70 51,30 44,50 54,40 52,70 56,30 42,20 41,80 105 fi Tabloul nr. 4 Coeficienții de digcstibilitate ai asociațiilor experimentate po pășune și la grajd în vara anului 1951 Felul substanțelor nutritive Festucetum rubrae fallax Festucetum supinae Nardetum strictae alpinum Păiuș roșu Părușcă Țepoșică Pe pășune 1951 In grajd 1951 In grajd 1949 Pe pășune 1951 In grajd 1951 In grajd 1949 Pe pășune 1951' In grajd 1949 Subst. organică..,. 61,15 53,67 53,44 53,98 55,39 54,86 40,64 51,02 56,66 60,34 56,68 31 87 60 62 51 75 41 78 46 61 Grasirne ........ 35^97 47'41 10,33 20 37 3482 24 37 942 21 03 Extract neazotat .. 64,60 57,53 50,88 59,30 53*53 57,56 39,61 48,30 Celuloză 59,78 46,60 58,11 54,26 58,06 52,71 45,53 57,68 Tabloul nr. 5 Substanțele nutritive brute a pajiștilor experimentate in vara anului 1952 Felul substan- țelor nutritive Festucetum rubrae fallax Festucetum supinae Nardetum strictae alpinum Păiuș roșu Părușcă Țepoșică Verde pe pășune % Uscat în grajd % Verde pe pășune% Uscat în grajd % Verde pe pășune % Uscat în grajd % Subst. uscată 42,90 100,0 84,78 100,0 36,60 100,0 83,20 100,0 37,2 100,0 83,25 100,0 Organica •• 39,96 93,2 79,20 93,9 34,57 94,5 77,97 93,7 35,2 94,8 78 76 94,6 Proteine . ■ 5,26 12,3 8,82 10,4 3,72 10,6 7,45 8,9 3,4 9'2 6 7 8,1 Albumină • • 4,73 11,0 7,03 8,3 3,38 9,2 6,18 7,4 2,7 7,4 4,5 6,7 Grăsime .. Extract 1,52 3,5 3,03 3,6 2,11 3,3 2,33 2,8 0,9 2,4 1,9 : 2,5 neazotat. . • 21,98 51,2 41,17 48,3 17,60 49,9 42,62 51,2 18,9 51,1 43 9 52,8 Celuloză . • 11,20 26,1 26,29 30,9 11,12 30,7 25,56 30,7 11 '9 39.0 760 31 7 Cenușă 2,93 6,8 5,57 6,1 2,02 5,5 5,23 6,3 1,9 5*2| 4',5 | 5',4 Tabloul nr. 6 Coeficienții de digestibilitatc ai asociațiilor vegetale cercetate in vara anului 1952 Felul substanțelor nutritive Festucetum rubrae fallax Festucetum supinae Nardetum strictae alpinum Păiuș roșu Părușcă Țepoșică Pe pășune In grajd Pe pășune In grajd Pe pășune In grajd Subst. organică 52,1 55,0 50,5 6A 50,9 46,6 32,5 39,8 46,8 44,8 36,7 10,8 43,1 48,6 46,0 Proteine . Albumină 43,0 30,5 32,4 43,8 36,7 Grăsime . 28,5 22,3 Extract, nea- . — 23,6 zotat .. Celuloză . 62,0 38,3 55,0 48,8 53,0 43,8 41,1 50,4 44,6 47,3 51,4 47,8 7 VALOAREA NUTRITIVĂ A PĂȘUNILOR DIN MUNȚII BUCEGI 167 este superioară față de iarba cosită și consumată de animalele de experiență la grajd sub formă uscată. Iese în evidență în special superioritatea valorii nutritive a ierbii de pe pășunea de păiuș roșu (Festucetum rubrae fallax) stabilită după metoda experiențelor făcute direct pe pășune în comparație cu aceeași pășune experimentată sub formă de fîn după metoda ținerii animalelor în stabulație (la grajd), o Tabloul nr. 7 Substanțele nutritive digestibile ale asociațiilor cercetate in vara anului 1952 Felul sub- stanțelor Festucetum rubrae fallax Festucetum supinae Nardetum strictae alpinum Păiuș roșu Părușcă Țepoșică nutritive Verde pe Uscat in Verde pe Uscat în Verde pe Uscat în pășune% grajd % pășune% grajd % pășune /o grajd% Subst. uscată 42,90 100,0 84,78 100,0 36,60 100,0 83,20 100,0 37.20 100 83,25 100,0 Subst. organică 20,84 48,5 40,31 47,5 16,18 43,9 33,64 40,4 17,11 46,1 36,23 43,5 Proteine .... 2,89 6,7 3,93 4,7 1,66 4,7 3,20 3,8 1,51 4,0 2,45 2,9 Albumină . • 2,38 5,6 2,28 2,7 1,24 3,4 1,88 2,3 0,78 2,1 1,01 1,5 Grăsime .... 0,09 0,2 1,20 1,4 0,22 0,3 0,75 0,9 — 0,46 0,6 Extract .... neazotat. .. 13,63 31,7 22,64 26,6 9,32 26,4 17,54 21,1 9,53 25,7 19,61 23,6 Celuloză .... 4,30 10,0 12,83 15,1 4,87 13,4 11,82 14,5 6,13 16,5 12,57 14,9 nutritive- • • ■ 25,84 53,7 41,10 48,3 18,80 43,2 24,7 36,1 18,80 42,7 31,50 Astfel se constată că valoarea nutritivă totală a ierbii verzi de păiuș roșu, expri- mată în unități nutritive este în anul 1951 cu 28,5% iar în anul 1952 cu 10,1 % mai mare în comparație cu iarba uscată și consumată la grajd (în 1952 iarba uscată s-a experimentat în grajdul de la munte). La pășunea de părușcă diferența conținutului în unități nutritive între iarba verde și cea uscată este în anul 1951 numai cu 3,2 % mai mare, pe cînd în anul 1952 diferența aceasta este cu 16,3 % mai mare. Superioritatea valorii nutritive a ierbii reiese mai ales din conținutul mare în proteină și albumină digestibilă, care la pășunea de păiuș roșu este mai mare cu 29,7% la proteină și cu 51,8% la albumina digestibilă față de aceea de la iarba ex- perimentată sub forma uscată (fîn). La pășunea de părușcă diferența între iarba verde și iarba uscată este de 18,4% la proteină și 33,3% la albumină digestibilă în favoarea ierbii verzi. , De asemenea la pășunea de țepoșică, iarba verde este cu 27,1 % la proteină și. 29,4% la albumină digestibilă, superioară ierbii uscate recoltate în același stadiu de vegetație. Dacă comparăm datele din anul 1951 de la cele 3 tipuri de pășune în stare verde se constată că pășunea de păiuș roșu are cea mai mare valoare nutritivă și anume de 71,7 u.n., urmează apoi pășunea de părușcă cu 54,4 u. n. și iarba de țepoșică cu cea mai mică valoare nutritivă de 42,2 unități nutritive. La aceleași tipuri de pășuni cu iarbă experimentată în stare uscată (fîn) constatăm că situația valorii nutritive este schimbată întrucîtva și anume conținutul în unități nutritive a pășunii de păiuș roșu este numai cu 1,4 unități nutritive mai mic față de pășunea de părușcă. Această diferență se explică prin aceea că în timpul uscării iarba de păiuș roșu a suferit pierderi mai mari deoarece este mai suculentă, mai 168 DUMITRU PUȘCARU și COLABORATORI 8 a VALOAREA NUTRITIVĂ A PĂȘUNILOR DIN MUNȚII BUCEGI 169 fragedă și mai bogată în frunze față depărușcă, care este mai uscată, mai săracă în frunze și mai bogată în celuloză. Ea se întărește repede, motiv pentru care a primit denumirea populară de părușcă. Această iarbă cosită și. uscată nu se deosebește cu mult de iarba verde de pășune, într-o fază de vegetație mai avansată în privința conținutului ei în unități nutritive. Rezultatele experiențelor din vara anului 1952 (a se vedea tabloul nr. 7) ne arată că pe lîngă diferențele semnalate mai înainte între cele trei asociații vegetale cerce- tate (care au fost experimentate concomitent) există și diferențe cu privire la conți- nutul unor substanțe nutritive ca proteină, albumină digestibilă etc. Cea mai mare cantitate de proteină și albumină digestibilă se constată la păiușul roșu experimentat în stare verde, care conține 6,75 % proteină și 5,57 % albumină la iarba verde și 4,75 %, proteină și 2,6 % albumină digestibilă la iarba uscată. Urmează apoi părușcă care conține 4,73% proteină și 3,3% albumină la iarba verde și 3,86% proteină și 2,26% albumină la iarba uscată. Cantitatea cea mai mică de substanțe nutritive se găsește la asociația vegetală de țepoșică, care conține 4,03% proteină și 2,11‘% albumină digestibilă la iarba verde și 2,94 % proteină și 1,49 % albumină digestibilă la iarba uscată. ' ' Comparînd rezultatele experiențelor noastre din anul 1951 cu acelea din anul 1949, care s-ău făcut cu aceleași tipuri de pășune sub formă de fîn, se constată de asemenea deosebiri m.ari în favoarea datelor obținute cu ajutorul metodei prin pășunat direct pe pășune (din anul 1951 și 1952). Efectul pozitiv constatat asupra valorii nutritive a pășunilor cercetate prin metoda pășunatului direct pe pășune, se datorește atît evitării pierderilor de substanțe nutritive prin respirație, fărîmițării părților fine etc. cît și influenții comple- xului de factori ai mediului înconjurător, ca: acțiunea razelor solare, a aerului, mișcarea etc. asupra proceselor de digestie, mărind în acest fel valoarea nutritivă a ierbii. Metoda nouă, experimentată de noi pentru prima dată în țară, la cercetarea digestibilității ierbii direct pe pășune, este științifică, documentată teoretic și reali- zabilă din punct de vedere practic, după cum se poate constata din rezultatele obținute de noi în aceste experimentări. Astfel, rezultatele experiențelor noastre confirmă Hotărîrea Plenarei a XXXV-a a zootehniștilor din U.R.S.S., care recomandă ca experiențele fiziologice și practic științifice legate de stabilirea valorii nutritive a rațiilor alimentare, să se studieze îh condiții naturale, adică experiențele să nu fie rupte de mediul înconjurător. ,K VGTAHOBJIEHHIO HKTATEJ1LHOCTH nACTBEUț BYHE^ÎKCKHX TOP no METO^y OnbITOB HEPEBAPHMOCTH, HP0H3BEflEH- HBIX HEnOGPE^GTBEHHO HA HACTEUnțE , (KPATKOE GOflEPJKAHHE) ! Oimvrw, npommc.umuwo nocJiegoBareJibHO b Teuemie jmyx jigt (1951 — 1952) na nacîSnmax, HaxoaHuțwxcs na rope HyneT MaccMBa Byqe;uKM, npMBeJiii k cao’țyioiuuM BtmonaM. npn onuTax onpeHeJieHMH imTarenbuocTn nacT^Hip no MeTojțy nepe- BapHMocTH, npon3BefleHHhix na ikhbothhx, coaepiKami-ixcH na noaHomnoM ^Kopiwy, noJiynaioTcH 6ojiee peajiunue pegyjibraTM m c BBicmMMH noKaaaTe- 1 juimm cocTana nMTaToJitHHx BeipecTB (N %), a hmmbo y Festucetum rubrae îallax — 29,7% nepeBapMMoro npoTeMHa n 51,8% nepeBapMMoro am>6y- MMHa; y Festucetum supinae — 18,4% nepeBapMMoro npoTenna M 33,3% nepeBapnMoro aJibfiyMnna; y Nardetum strictae — 27,1% nepeBapMMoro npoTenna m 29,4% nepeBapMMoro antdyMMHa, cpaBHMTejibno c onHTaMM, npoBeaeHHMMM no CTapoMy Meroay c TpaBOft cKomeHHoiî, BbicynieHHoiî n CKOpMJieHHOiî noaOnMTBHMM JKMBOTHblMM B CTOÎÎJIOBOM CORepJKaHMM. i Hobbîh mctoh Haer bobmojkhoctb Taime donee touho oițenMTb paiuiMuiiBie i; tmhm nacTdnm (pacTUTenbUbie accouMauMM) naunoii odjiacTM c tohkmspenMH ■ HX IlMTaT8JIbHO3Tn. : OcHOBMBancb na nojiyueHHMx pesyiibTaTax, aBTopbi npeanaraioT rjih ! peajibHOii oițeHKM nnTaTeJibnocTM TpaBbi naci6nm nponeBORMTb onbiTM ' HenocpeacrBeHHoii nacThOm b ecTecTBenHMx ycjioBnnx c yneTOM Tnna nccjiejțyeMoro nacTdmrța. OBTbHCHEHHE PHCyHKOB Pmc. 1. — OSmiiiî bhr nacrSnm ByqeumcKnx rop. Puc. 2. — OGnțnii bmr BOOTexHHqecKoii ontiTHOft cTaHițim HyqeT b ByqejțiKCKMx ropax. i Pmc. 3.— OntiTHBie ăapaHti b nepeRBiiiKHOM Barone. !i . , || CONTRIBUTIONS A L’fiTABLLISSEMENT DE LA VALEUR NUTRITIVE DES PÂTURAGES DES MONTS BUCEGI PAR LA METHODE DES ‘ experiences de digestibilitE, effectuees sur le pacage m£me (RESUME) , Les experienceseffectuees au cours de deux annees (1951 et 1952) dans les herbages du Mont Nucet (Bucegi) ont abouti aux conclusions suivantes: Pour etablir la valeur alimentaire des pâturages â l’aide de la methode des expe- riences de digestibilite, effectuees sur des animaux qui paissent directement sur le ' pacage, on obtient des resultats plus reels et â valeur nutritive, N %, plus elevee j (de 29,7% pour les proteines digestibles et 51,8% pour les albumines digestibles, || chez Festucetum rubrae fallax, de 18,4% pour les proteines digestibles et 33,3% | pour les albumines digestibles, chez Festucetum supinae et de 27,1 % pour les prote- ines digestibles et 29,4 pour les albumines digestibles chez Nardetum strictae alpinum), " comparativement ă l’ancienne methode, lorsqu’on fait consommer aux animaux d’experience, enfermes dans des boxes ă l’etable, la mâme herbe, fauchee et sechee. , La nouvelle methode permet egalement d’apprecier de fașon plus juste la valeur nutritive des differents typeș de pâturages (associations vegetales) d’une region. Etant donne les resultats obtenus, les Auteurs sont d’avis que, pour apprecier de fa?on juste la valeur nutritive de l’herbe d’un pâturage, il faut appliquer la methode des experiences qui font herbager les bestiaux, dans des conditions riaturelles, directement sui le pacage, et tenir compte du type du pâturage. || ' ' ■ . ■ ’ . ' EXPLICATION DES FIGURES li . ■ . I Fig. 1. — Vue generale des pâturages des Monts Bucegi. Fig. 2. — Vue generale de la station experimentale zootechnique de Nucet, dans les Bucegi. Fig. 3. — Beliers sujets des experiences, dans un paddock volant. 170^ DUMITRU RUȘCARU și COLABORATORI bibliografie l. ¥*» Sovetskaia zootehnica, 1951, nr. 5, p. 3—15. . 2. Deniso v N. L, Șovetskaia zootehnica, 1951, nr. 11, p. 43-60 și nr. 12 p. 20-49 3. D m e troce n ko A. P., Sovetskaia zootehnica, 1951, nr. 11, p. 22—42. 4, Elsukov M. P„ Sovetskaia zootehnica, 1949, nr. 1, p. 93—98. 5,'Emilianov K. K., Sovetskaiazootehnica, 1951, nr. 12, p. 3—20. 6. Kudreavțev A. A. i Kuzmicev A. V., Sovetskaia zootehnica, 1952 nr. 2 p. 3-10 7„ — Sovetskaia zootehnica, 1950, nr.‘9, p. 8—19. ’ 8. Liskun E. F„ Sovetskaia zootehnica, 1951, nr. 5, p. 9-16. 9. Pșenicinîi P. D., Sovetskaia zootehnica, 1951, nr. 11., p. 14—42. 10. Serebreakov P. N„ Sovetskaia zootehnica, 1950, nr. 9, p. 19-29. 11. Zahariev N. I, Sovetskaia zootehnica, 1950, nr. 9, p. 44—57, 12. Tomme M- F-, Ksanfopulo O. I. i Sementovskaia N M., Perevarimosti hor mov. Selhozghiz, Moscova, 1952, p. 134. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul VI, nr. 1, 1954 / STUDIU COMPARATIV ASUPRA ELEMENTELOR DENDROMETRICE CU PRIVIRE LA PRODUCȚIA ARBORETELOR DE MOLID DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ DE I. POPESCU-ZELETIN și S. ARMĂȘESCU Comunicare prezentată de C. C. GEORGESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 7 iulie 1953 în planul tematic pe anul 1952 al Colectivului forestier al Academiei R.P.R., s-a prevăzut tema Cercetări asupra corelației dintre elementele amenajistice car ader is- lice ale molidișurilor din R.P.R. Scopul acestei teme constă în analiza elementelor caracteristice ale arboretelor de molid din Republica Populară Romînă, în vederea cunoașterii particularităților dendrometrice ale arboretelor care intervin în procesul de producție. Totodată, studiul urmărește să stabilească relațiile ce există între aceste elemente și să le pună în evidență, în scopul precizării caracteristicelor arboretelor noastre de molid, în comparație cu arboretele similare din alte țări. Deoarece la data actuală dispunem, pe baza cercetărilor proprii, de date sigure cu privire la producția și la productivitatea arboretelor de molid (tabele de producție), date care vin să înlocuiască pe cele străine folosite anterior, con- siderăm necesar să scoatem în evidență diferențele de producție și de creștere existente. Pentru efectuarea acestui studiu comparativ s-au folosit rezultatele cercetărilor întreprinse de colectivul nostru în anul 1952 și datele corespunzătoare publicate în tabelele de producție din U.R.S.S., Austria, Elveția și Germania (1), (4), (5), (6). Un studiu comparativ între elementele dendrometrice comportă analiza variației înălțimii medii, a suprafeței de bază la hectar (G), a coeficientului de formă al arbo- retului (F), a volumului și a creșterii lor. O analiză comparativă a acestor elemente, ținînd seama numai de vîrștă, nu s-a putut face, deoarece de la țară la țară se semnalează existența unor relații cu totul diferite între vîrsta și înălțimea medie a arboretelor. în astfel de condiții, studiul a trebuit să țină seama de specificul raporturilor ce există în fiecare țară între vîrstă și înălțimile medii realizate de arborete. în diagrama din figura 1, în care sînt date limitele cîmpurilor de variație ale înăl- țimilor medii în raport cu vîrsta la arboretele de molid din diferite țări și în 172 2 3 ELEMENTELE DENDROMETRICE A ARBORETELOR DE MOLID DIN R.P.R. 173 tabloul nr. 1, care conține înălțimile maxime și minime ale acestor arborete, se remarcă următoarele : Tabloul nr. 1 Variația înălțimilor medii in funcție de vîrstă înălțimea corespunzătoare vîrstelor Felul tabelelor 30 50 80 100 120 Max. Min. Dif. Max. Min. Dif. Max.|Min. Dif. Max. Min. Dif. Max. Min* Dif. Tabele romînești 10,1 6,1 12,0 27,8 10,4 17,4 34,6 15,0 19,6 36,9 17,0 19,9 37,9 17,9 20,0 Tabele austriace 11,5 4,0 7,5 19,5 6,5 13,0 29,0 11,5 17,5 34,5 13,0 21,5 37,5 13,5 24,0 Tabele sovietice 11,0 2,8 8,2 20,6 6,4 14,2 29,8 12,0 17,8 33,5 14,4 19,1 36,1 15,8 20,3 Tabele germane — — — 21,2 6,8 14,4 29,7 13,8 15,9 33,3 17,2 16,1 — — — Tabele elvețiene 12,7 4,6 8,1 21,3 9,4 11,9 31,2 15,5 15,9 35,5 18,1 17,4 37,5 19,7 17,0 1. Fiecărui teritoriu geografic mare, corespunzător unei țări sau unui complex d e mari întinderi forestiere (de exemplu Austria, Elveția, Republica Populară Romînă etc.), îi corespunde o anumită amplitudine de variație a înălțimilor în raport cu vîrsta. Deoarece nu există o corespondență între limitele de variație a înălțimilor în funcție de vîrstă în diferite zone geografice din spațiul continental, nu se pot compara înăl- țimile și creșterile date de diferite tabele, pentru clasele de producție de același grad. 2. Arboretele de molid din Republica Populară Romînă au la diferite vîrste, dar mai ales în tinerețe, cele mai mari înălțimi în raport cu arboretele țărilor com- parate ; cele mai mici înălțimi apar în tabelele austriace. 3. Diferențele cele mai mari între înălțimile extreme întîlnite la o vîrstă dată, se realizează în țara noastră, cu excepția arboretelor mai mari de 100 de ani din Austria. Cercetările noastre au stabilit în cazul molidișurildr, existența unor corelații strînse, independente de vîrstă între suprafața de bază, coeficientul de formă și pro- ducția însăși pe de o parte, și înălțimea medie pe de altă parte. înălțimea medie a arboretelor constituind în acest fel un indicator sigur al producției, indiferent de vîrsta arboretului, s-a considerat necesar să se compare variația celor trei elemente amintite, în funcție.de înălțime. Diagramele din figurile 2 și 3 conțin variația suprafeței de bază la hectar (G), a coeficientului de formă (F) și a productivității însăși la hectar pentru clasa mijlocie de producție, clasă ce exprimă condiții medii de producție și productivitate pentru fiecare țară. Datorită existenței acestor particularități în relațiile dintre vîrstă și înălțimea medie, precum și între producție și înălțimea medie, și pentru a ilustra mai bine aceste aspecte,studiul nostru a trebuit să recurgă la analiza acestor elemente în funcție de vîrstă și înălțime. Analiza s-a făcut avînd ca bază de comparație vîrstele și înălțimile corespunzătoare claselor II-a, IlI-a și a V-a de producție din tabela romînească. Elementele ce se compară sînt diametrul mediu (D), suprafața de bază (Gr), numărul de arbori (A), coeficientul de formă al arboretului (F), producția arboretului principal pe hectar (Af) și. creșterea medie a arboretului (C). Tabloul nr. 2 conține această analiză pentru arboretele de clasă mijlocie de pro- ducție (III)x). x) Se remarcă faptul că la vîrstele și înălțimile clasei l-a de producție a arboretelor din R.P.R., nu există arborete corespunzătoare în alte țări, celelalte tabele dînd în general înălțimi mai mici. 17/J I- POMSCU-ZEMÎTIN și S. A.RMĂȘESCU 4 în cele ce urmează, se dau în procente; modul cum variază D, G, N, F, M și C, procentual, la molidișurile din țările menționate, în raport cu aceleași elemente din țara noastră, pentru vîrstele cuprinse Fig. 3.—Molid—variația coeficientului de formă al arboretului în funcție de înălțime. Tabloul nr. 2 Comparație intre diîerițetabele de producție pentru molid in raport cu tabelele rominești (Ia.o virstășiinalțime dată) Tabelele Vîrsta și înălțimea medie (după clasa a III-a de producție a tabelelor rominești) Vîrsta, ani 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 înălți- mea m 12 15,9 19,1 21,6 23,4 24,8 26 26,9 27,6 ■ 28 . 1. Rominești*) ll,4cm 15,4 19,0 22,2 24,5 26,3 27,9 29,4 30,4 31,0 D 2, Austrîace — — — — — — — — — — Diam. 3. Sovietice 100% 103 100 102 101 101 IOC 100 99 99 4. Elvețiene 104% 102 ■ 102 100 100 102 103 103 106 106 5. Germane ni 98% 91 95 92 94 96 98 98 99 101 G 1. Rominești*) 35 m2 41 45 49 51 53 54 ’ 55 56 56 Supra- 2. Austriace — — — — — — — — — — fața de 3. Sovietice 109% 110 109 107 104 101 ICO 98 97 96 bază 4. Elvețiene 115% 120 124 120 117 113 111 108 106 106 5. Germane 92% 85 83 82 81 79 78 76 — — N 1. Rominești*) 3390b. 2185 1598 1256 1082 970 885 813 770 . 747 Nr. de 2. Austriace ■ — —■ ■ — — — — . — — — — arbori 3. Sovietice 102% 103 107 108 105 102 101 100 100 — 4. Elvețiene 100% 115 123 124 118 111 105 101 97 5. Germane 95% 94 93 92 92 89 83 78 72 ■ — F 1. Rominești*) 0,537 513 496 485 477 471 466 462 459 457 Coefi- 2. Austriace • — — • — — —• — — — r— cientul 3. Sovietice 106% 105 104 105 105 107 107 107 107 107 de 4. Elvețiene ' — 96 101 104 106 106 107 106 106 107 formă 5. Germane — 99 103 106 106 106 105 107 107 107 M 1. Rominești*) 223 m 332 429 510 570 615 655 686 708 720 Voi. 2. Austriace 100% 101 104 106 105 103 103 103 103 102 arb. 3. Sovietice 114% 117 116 114 112 109 107 105 103 100 prin- 4. Elvețiene 100% 121 128 . 130 127 125 122 118 117 116 cipal 5. Germane 70% 86 86 86 86 85 86 79 — — Cm Crește- rea medie l. Rominești*) 7,4 m3 8,3 8,6 8,5 8,1 7,7 7,3 6,9 6,4 6,0 între 30 și 120 de ani și înălțimi de la 12 la 28 m, corespunzătoare clasei a III-a de producție din R.P.R. (tabloul nr. 2). Creșterea medie dată de tabelele străine indică, față de tabela romîneăscă,. aceleași procente ca și la volume. *) Valori absolute. 176 I. POPESCU-ZELETIN și S. ARMAșESCU 7 ELEMENTELE DENDROMETRICE A ARBORETELOR DE MOLID DIN R.P.R. 177 Tabloul nr. 3 Limitele de variație % pentru principalele elemente de producție din tabloul nr. 2 Felul tabelelor G F M Cm Tabela de producție elvețiană 106-124% 96-107% 100-130% 100-130% Tabela de producție sovietică 96-110% 104-107% 100-117% 100-117% Tabela, de producție austriacă •— 100-106% 100-106%. Tabela de producție germană 76-92 % 99-107% 70-86 % 70-86 % 1. Suprafața de bază. Din analiza diagramelor din figurile 2—4 și a tablourilor nr. 2—6, precum și a materialului comparativ furnizat de celelalte clase de pro- ducție, se constată: Pînă la vîrsta de 80 do ani, arboretele din U.R.S.S. și din Elveția înregistrează diametre mai mari cu 1—3%. în schimb, cele din Germania sînt permanent mai mici cu 1—5%. Numărul de arbori la ha este mai mare în U.R.S.S. și în Elveția, cu 1—24% mai pronunțat la vîrsta de 50—60 de ani; cele din Germania sînt sistematic mai mici, cu 5-28%. a ) Curbele care reprezintă variația suprafeței de bază (G) la hectar, a coeficientu- tului de forma (F) și a producției arboretelor de molid din R.P.R. au în general aceeași înfățișare, ca și curbele similare ale arboretelor din alte țări, cu care se com- pară. b) Curba variației suprafeței de bază a arboretelor noastre se situează pe întreg parcursul ei deasupra curbelor similare ale arboretelor din U.R.S.S. și din Germania, fiind depășită numai de curba suprafețelor de bază ale arboretelor elvețiene. c) Variația lui G este funcție de diametru de bază mediu și de numărul de arbori la hectar. e Suprafața de bază, ca produs al acestor elemente, apare mai mare în U.R.S.S. și în Elveția cu 1—24% mai pronunțat la vîrstele mijlocii și mai mici cu 5—24% la cele germane. Din tabloul nr. 6 se observă însă că, la clase slabe de producție, supra- fața de bază a arboretelor elvețiene și sovietice reprezintă 90, respectiv 84%, din suprafața la hectar a arboretelor noastre. Arbortele germane indică la toate clasele de producție, în condițiile de comparație stabilite, valori ce reprezintă 57—92%. 2. Coeficientul de formă. Este mai mare în arboretele din U.R.S.S., Elveția și Germania, în condiții mijlocii, cu 1—7%, cu excepția arboretelor sub 40 de ani din Elveția și Germania, unde este mai mic, ceea ce înseamnă că arborii din aceste țări au trunchiuri mai pline, mai cilindrice. 3. Producția molidișurilor a) Curba de variație a producției arboretelor din R.P.R. (în funcție de înălțimea medie) este depășită sensibil numai de către producție arboretelor elvețiene. b) în general, la aceleași vîrste și înălțimi, volumele tabelelor sovietice și elve- țiene sînt superioare volumelor tabelelor romînești. Pentru clasele bune de producție (I—III), diferențele variază de la 1—30%. Cu cît clasa de ptoducție emai slabă. cu atît diferențele scad, astfel încît la clasa a V-a de producție, volumele tabelelor sovietice, elvețiene și romînești sînt, în mod practic, identice. c) Volumele tabelelor germane sînt, în toate cazurile, inferioare valorilor cores- punzătoare din tabelele noastre. Volumele arboretelor germane de aceeași vîrstă și de înălțime medie, reprezintă 70—90% din volumele arboretelor de la noi. d) Dintre toate tabelele străine, tabelele austriace dau la toate clasele și la toate vîrstele cele mai apropiate valori de volumele arboretelor din R.P.R. (cu diferențe între —15 și +9%). Pentru clasele mijlocii de producție și tabelele sovietice indică valori ce nu depășesc 15%. 12 — c. 725 178 I. POPESCU-ZELETiN și.S. ARMĂȘESCU 8 9 ELEMENTELE DENDROMETRICE A ARBORETELOR DE MOLID DIN R.P.R. 179 în privința variației creșterilor medii, deoarece acestea reprezintă raportul dintre volum §i vîrstă, ceea ce s-a temarcat la variația producției este valabil și pentru mersul creșterilor, în ceea ce privește variația producției în raport cu vîrsta, este de remarcat că dife- rențele ce apar se datoresc valorilor componente ce intră în calculul volumelor. Relația de bază M — G. H. F. explică de ce la aceleași înălțimi corespunzătoare acelorași vîrste, apar diferențe de volum la unitatea de suprafață. , J J De exemplu, la vîrsta de 100 de ani și înălțimea medie de 26,9 m, producția arbo- re telor străine obținută în baza relației M~ G. H. F. se prezintă astfel în comparație cu aceea a arbotetelor noastre: Tabloul nr, 4 Producția afboTetelot după diferite tabele» in comparație cu producția tabelelor R.P.R. Felul tabelelor G m2 H m F O . . . M. G.H.F. m3 9 O/ /o A rb romînești 55,0 26 9 0 462 685 100 » elvețiene 59,3 26 9 0 492 785 116 » sovietice 54,0 26 9 0 494 718 105 » nustriace 705 103 » germane 41,0 26,9 0,489 537 79 Rezultă ca la aceleași elemente de bază (vîrstă și înălțime), mărimea producției este condiționată de suprafața, de bază (G) și de coeficientul de formă (F). Faptul că în tabelele austriace nu se dau decît numai înălțimi, volume și creșteri, exclude posibilitatea de a compara pe G și Fîn raport cu tabelele noastre. Se presu- pune că la vîrsta de 100 de ani, G sau F au valori mai mari, ceea ce face ca volumul din tabelele austriace să fie 103% față de acela corespunzător arboretelor noastre. CONCLUZII 1. Amplitudinea condițiilor staționale din arealul de vegetație al molidișurilor din R.P.R, este mai mare decît în oricare altă țară, pînă la vîrsta de 100 de ani, iar înălțimile cele mai mari se realizează la noi în special la vîrste mijlocii. Aceasta indică o variație mai mare a condițiilor staționale în R.P.R. 2. Diametrele medii ale arboretelor noastre sînt pînă la 80 de ani mai mici decît în U.R.S.S. și Elveția și mai mari decît în Germania. 3. Numărul de arbori la ha este,mai mare în U.R.S.S. și Elveția și mai mic in Germania. 4. Suprafața de bază la hectar este mai mare în U.R.S.S. și Elveția și mai mică în Germania. 5. Coeficientul de formă este mai mare în U.R.S.S., Elveția și Germania, ceea ce înseamnă că la noi arborii au trunchiuri mai conice decît în țările amintite. 6. Producția la hectar pentru clasa medie de producție este mai mare în U.R.S.S., Austria și Elveția și mai mică în Germania. în R.P.R., în stațiunile bune, datorită înălțimilor mari se realizează și o producție mai mare. 7. Se constată că spre vîrstele de 100—120 de ani, diferențele sînt mai mici, ceea ce indică o diferențiere mai pronunțată la vîrstele mici și în special mijlocii. Tabloul nr- 5 Comparație între diferitele tabele de producție pentru molid in raport cu tabelele rom’nești (la o vîrstă și înălțime dată) Tabelele Vîrsta ani Vîrsta și înălțimea medie (după clasa II de pro- ducție a tabelelor romînești) 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 înălți- mea m 15,0 19,6 23,4 26,3 28,2 29,6 30,9 31,8 32,5 33,0 D. Dia- metrul 1. Romînești Val. abs. 13,3cm 17,8 22,1 26,0 28,8 30,8 32,6 34,3 35,4 36,3 2. Austriace 3. Sovietice 0/ /o față de — — — 107% 106 105 104 104 4. Elvețiene tab. rom. — .— —- — 102 101% 106 107 108 109 5. Germane — — —• — — 100% 102 104 107 112 G. supraf. debază 1. Romînești Val. abs. 36,6m2 44,2 49,1 52,6 54,9 56,6 58,1 59,2 60,0 .60,6 2. Austriace .% — — ; ■ — 3. Sovietice față de — ■—- — — 119% 116 113 111 109 106 4. Elvețiene tab. rom. — — — — 125% 125 121 118 116 116 5. Germane — — — — 83 81 79 75 72 N. Nr. de arbori 1. Romînești Val. abs. 2707 b 1780 1280 991 843 760 696 640 609 586 2. Austriace 0/ — — — __ — . — 3. Sovietice față de — — — — 104 100 100 101 101 99 4. Elvețiene tab. rom. — — .— — 110 109 105 105 100 99 5. Germane — — — — 83 78 73 65 57 F. Coef. 1. Romînești Val. abs. 0,526 499 479 467 458 452 446 443 440 438 2. Austriace 0/ — — — — — 3. Sovietice față de — — — — 107 107 108 109 110 110 formă 4. Elvețiene tab. rom. — — — — 102 103 104 104 103 103 5. Germane — • — — — — 109 108 106 105 105 M. 1. Romînești Val. abs. 297 mE 432 550 646 710 757 801 ' 833 858 876 Voi. arb. prin- cipal 2. Austriace 0/ — — — — — 109 103 100 97 96 3. Sovietice față — —- — .— 124% 126 124 121 119 118 4. Elvețiene de tab. — — — — 127% 130 128 125 124 124 5. Germane rom. — — — — — 90 87 84 79 75 Cm 1. Romînești Val. abs. 9,9 m3 10,8 11,0 10,8 10,1 9,5 8,9 8,3 7,8 7,3 Crește- rea medie 8. Diferențele mari de înălțimi la vîrste mijlocii apar în special în arboretele de molid din afara ariei lor naturale de vegetație. 9. în variația tuturor elementelor studiate se remarcă în general o tendință de scă- dere a diferențelor procentuale, de la clase bune către clase de productivitate scăzută, iar în cadrul aceleiași clase, de la vîrste mici către vîrste mari. 12* I OllM 180 I. POPESCU-ZELETIN și S. ARMĂȘESCU 10 ii ELEMENTELE DENDROMETRICE A ARBORETELOR DE MOLID DIN R.P.R. 181 Tabloul nr. 6 Comparația între diferitele tabele de producție pentru molid în raport cu tabelele romînești (la d vîrstă și înălțime dată) Tabelele Vîrsta ani înălți- mea m Vîrsta și înălțimea medie (după clasa a V-a de producție a tabelelor romînești) 30 6,1 40 50 60 70 80 90 100 110 120 8,3 ,10,4 12,3 13,8 15,0 16,1 17,0 17,6 18,0 D. Dia- me- trul 1. Romînești Val. abs. 7,2 cm 9,7 12,3 / 14,7 16,8 18,4 20,0 21,2 22,0 22,7 2. Austriace 3. Sovietice 4. Elvețiene 5. Germane 0/ ./o față de tab, rom. 78% 69% 78 74 78 75 81 77 80 80 81 84 81 86 80 89 80 80 G. supraf. de bază 1. Romînești Val. abs. 24,9m2 29,5 33,2 36,7 39,5 41,9 44,0 45,4 46,4 47,2 2. Austriace 3. Sovietice 4. Elvețiene 5. Germane O/ /o față de tab. rom. — 86% 87 7. 87% 88 88 82 88 92 80 85 90 76 84 88 71 82 86 65 80 86 60 79 79 1. Romînești Val. abs. 6115 b 3992 2794 2162 1782 1576 1401 1286 1220 1166 Y Nr. de arbori 2. Austriace 3. Sovietice 4. Elvețiene 5. Germane /o față de tab. rom. ■—■ 141% 165% 144 174 137 162 135 147 130 126 124 118 129 103 127 127 F. Coef. de formă 1. Romînești Val. abs. 0,557 543 530 519 510 504 499 494 491 489 2. Austriace 3. Sovietice 4. Elvețiene 5. Germane 0/ față de tab. rom — 119% 92% 113 103 110 108 109 108 108 108 107 107 108 107 108 108 M. 1. Romînești Val. abs. 85 m3 133 183 234 278 317 353 381 401 415 Voi. arb, prin- cipal 2. Austriace 3. Sovietice 4. Elvețiene 5. Germane 0/ /o față de tab. rom. 106% 106% 105 102 86 68 102 98 99 78 99 98 105 82 94 93 104 81 91 91 99 76 86 88 96 69 87 87 95 64 85 86 84 85 Cm. 1. Romînești Val. abs. 2,8 m3 3,3 3,7 3,9 4,0 4,0 3,9 3,8 3,6 3,4 Crește- rea medie •- 10. Folosirea pînă în anul 1952 a datelor din tabelele de producție străine a dus la determinări greșite, atît a elementelor caracteristice ale arboretelor, cît și la calculul producției. Tabelele germane folosite în Transilvania, Muntenia și Moldova, dădeau valori mult prea mici, în schimb cele austriace folosite în Moldova de nord dădeau date puțin mai mari. CPABHHTEJIbHOE H3YHEHHE ^țEH^POMETPHHEGKHX 9JIEMEHTOB, OTHOCHmHXCH K HPOAYKLțHH EJIOBblX ! HACAÎKAEHWO PYMblHGKOH HAPOflHOlî PEGHYBJIHKE 1 (KPATKOE COflEPTKAHHE) PjiaBHiae peoyjitTaTu HacTompero nccnenoBaHHH cjiejțyiomne. 1. BtrcoTHaH aMnjiiîTyna, BMpaJKeHHan paBiiupeii MesK/țy MaKCMMajiBHoii h MHHMMajiBHoâ BucoTaMM b HaHHOM BoapacTe, ynaauBaeT na cyntecTBO- Baime Gombinnx KOJieGaHHiî b bmcothom: iiBMeHiuBocrn enn b PHP. 2. KoneGaHHH ocnoBnoii noBepxnocTH na reKTap (G), Koa$$MițMeHTa $OpMBI HacajKHeHMH (F) H npoayKIțHH B aaBHCMMOCTM OT Tex ÎKe OCHOBHHX aneMeHTOB (BospacT m bucotu) cymecTBeiiHo OTJînnaioTCH b paannmiux TaGJiHpax, 3. npo/tyKițnH eJiH b PHP no cp'aBiiemno c npoHyKnneft, yKaaaHnoft b aapy6e?KHi>ix TaGjiMițax, npeHCTaBJiena cne^yiomiiM o6pa3OM: — Bojiee BHcoKaa na iiaiîJiynmnx MecTax nponspacTaHMH (I n II KJiaccM npowyKHMu), rae b tom ?ite BospacTe BCTpeuaiOTcn Bojiee BucoKne HacaîKHeHHH (cjie^oBarejiEHo GoJiee nponyKTHBHHe b ycjioBMHX HopMajimioii CTeneHH rycTOTBi), tom b Kaitoii-JinGo npyroft CTpane. — Bojiee BBicoKaa bo Bcex BoapacTax n KJiaccax npoHyKițnn no cpasne- hhio c BejuimniaMii, npHBejteHHMMn b repMancKnx TaGnimax (IIlBanax, BimeMan), neMBoro nume (I—IV KJiaccH npo^yanuu) no cpaBHennio c BejiMHHHaMM, npiiBejteiiHEiMii b coBeTCrtnx n aBCTpnficKux TaSmntax, — Bonee HH3Kan no cpaBHennio c BejiuminaMn, npiiBeHeHHHMn b niBefipapcKHx TaGjinițax. YKasaHHMe paBHMitM blihbjihiot paBMepu: h snan ohmGok b nponuiux paGoTax no JiecHOîi opeHKe b peayjn>TaTe npuMeHeHna aapyGemiiKtx TaGamn. OBIjHCHEIIHE PECYHKOB Puc. 1.— Ejib— bhcoth b paaaHiHHX BospacTax no TaSjiHițaM npOJțyKUnM. Phc. 2. — Ehb — HBMCHeHHe OCHOBHOH nOBepXHOCTH B BaBHCHMOCTH OT BHCOTH. Phc. 3.— Ejib— hbmchchhc Koa$$Hi(HeHTa $opMH Haca®«eHHH b aaBHcHMocTH OT BBICOTH. Phc. 4.— Ejib — HBMCHeHHe oSteMa b aaBHcHMocTH ot bhcoth y III KJiacca nponyKițHn. ETUDE COMPARATIVE DES ELEMENTS DENDROMETRIQUES CONCERNANT LA PRODUCTION DES PEUPLEMENTS D’EPICEA (RfiSUME) Les principaux resultats de l’etude entreprise sont les suivants: 1. L’amplitude des hauteurs de l’epicea, exprimee par la difference entre Ies maxima et les minima de hauteur, ă un âge donne, indique pour l’epicea de la Republique Populaire Roumaine l’existence d’une large variabilite suivant les stations. 182 !• POPESCU-ZELETIN și S. ARMĂȘESCU 12 2. La variation de la surface terfieie â l’hectare (G) du coefficient de forme du peuplement (f] et de la production, en fonction des memes elements de base (âge et hauteur) differe sensiblement d’un tableau â l’autre. 3. Par comparaison aux tableaux etrangers, la production de l’epicea dans le pays se presente ainsi: «, — superieure dans les meilleures stations (I« et II» classes de production) oîi l’on recontre des peuplements du meme âge mais de plus hautetaille (par consequent plus productifs, dans les conditions d’une consistance normale), par comparaison aux peuplements d’epicea de tous les autres pays; — superieure a tous les âges et pour toutes les classes de production, par tapport auxvolumes indiquesparlestableauxallemands(Schwapach, Wiedemann) et proche, ou legerement inferieure (pour les classes de production LIV) par rapport aux donnees des tableaux sovietiques et autrichiens; — inferieure par rapport â la production indiquee par les tableaux suisses. Les differences signalees mettent en evidence l’ampleur et le sens des erreurs que l’on commettait dans le passe, en qppliquant les tableaux etrangers lors des travaux d’estimation forestiere. EXPLICATIONDES FIGURES Fig. 1. — Epicea — Valeur des hauteurs pour les differents âges, selon les tableaux de production ■ Fig. 2.~ Epicea — Variation de la surface terriâre, en fonction de la hauteur, ■ Fig. 3;~ Epicâa — Variation du coefficient de forme du peuplement, en fonction de la hauteur. Fig. 4.~ Epicea — Variation du volume, en fonction de la hauteur, pour la III® classe de pro- duction. ' ' - BIBLIOGRAFIE h < 1. Flury Ph., Er'tragstafeln fUr Fichte der Schweitz, Ziirich, 1907ț. IX. 2. Tabele de producție pentru molid. Ed. Agrd-Silvică, București, 1953, seria a IH-a. 3. Tiurin A. V., Naumenko I. M., Voropanov G. G., Eesnaia vspomogatel- naia knijka. Goslestehnizdat, Moscova, 1954. 4. Tretiakov N. V., Gorski p, V., Samoilovici C. E., Spravocinik taksatora Goslestehnizdat, Leningrad, 1952. 5. Wiedman E., Ertragstafeln der xvichtigen Holzarten. Hannover, 1949. 6. ♦ ‘ * Tabele forestiere. București, 1949. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul VI, nr. 1, 1954 CONTRIBUȚII LA ÎMBUNĂTĂȚIREA METODEI CORIDORULUI PENTRU PERDELELE DE PROTECȚIE DE I. LUPE și I. CATRINA Comunicare prezentată de C. C. GEORGESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 7 iulie 1953 I. GENERALITĂȚI a) Introducere Teoria creșterii stejarului cu vîrful la lumină și cu baza la umbră, deși a fost cu- noscută în mod empiric încă de foarte mult timp și practicată la operațiile de con- ducere a arboretelor, nu a fost folosită cu destulă atenție în lucrările de creare a arboretelor, prin semănare și prin plantare, decît de foarte puțină vreme. Această teorie, a fost aplicată în ultimul timp, după ce justețea ei a fost confirmată tot mai mult pe cale, experimentală, la elaborarea noii metode de cultură a stejarului în perdele de protecție, așa numita metodă de cultură forestieră în coridoare, ■saU mai simplu metoda coridorului (2), (5), (6). Creșterea mai bună a stejarului cu vîrful la lumină și cu baza coronamentului la umbră, deci adăpostit lateral, a fost dovedită în mod experimental prin lucrările Academiei de Agricultură« Timiriâzev» din U.R.S.S. (3). Această metodă constă în semănarea sau plantarea puieților de stejar în rînduri pure sau cu arbuști]) încadrate cu rînduri alcătuite din specii de ajutor și din specii repede crescătoare. Acestea au scopul să adăpostească stejarii contra vînturilor uscate și contra insolației, și totodată să le acumuleze o cantitate mai mare de apă în sol prin reținerea zăpezii deasupra lor. Această metodă are de asemenea meritul de a fi ușor de aplicat prin mijloace mecanizate și de a reduce la maximum lucrările de con- ducere a arboretului, într-o perioadă cînd materialul rezultat din asemenea operații nu are aproape nici o valoare de întrebuințare, și cînd lucrările de acest fel încarcă inutil cheltuielile gospodăriei. în Comunicarea de față ne propunem să analizăm rezultatele obținute în primii patru ani (1950—1953) de aplicare a acestei metode și să aducem unele îmbunătățiri îh privința speciilor indicate a se folosi, și schema de amestec. x) Formulele cu arbuști pe rîndurile de stejar au fost elaborate și sînt susținute de I.C.E.S 184 I. LUPE ?i I. CATRINA 2 3 ÎMBUNĂTĂȚIREA METODEI CORIDORULUI ÎN PERDELELE DE PROTECȚIE 185 b) Scurt istoric al metodei coridorului în U.R.S.S., piima perdea de protecție creată după metoda în coridoare, a fost semănată în anul 1941 de candidatul în științe agricole I u. V. K1 i u c i n i k o v, laureat al premiului Stalin, la Institutul de agricultură « V. V. Dokuceaev» din zona Cernoziomului Central (fost Stațiunea experimentală Camennaiaa Stepi). în această perdea stejarul a fost însămînțat alternînd pe rînd cu caragană (Caragana arborescens Lam), iar marginile coridoarelor (din specii de ajutor și repede crescă- toare) au fost formate din măr (Malus silvestris Mill) cu caragană, frasin pufos (Fraxinus holotricha Koehne) și arțar Negundo (Acer Negundo L.) cu caragană. Rezultatele obținute au arătat că din anul al treilea și al patrulea înainte, stejarul a realizat o creștere anuală de 50—60 cm, astfel, că în anul al nouălea a atins înăl- țimea totală de 4 m. înălțimea generală a perdelei a fost în acest an de 7 m. în primii 10 ani nu a fost necesară nici o lucrare de conducere a arboretului (2). Pe baza primelor rezultate, Institutul de agricultură «V. V. Dokuceaev», îmbunătățind schema, de amestec, a extins în amil 1950 și 1951 experimentările pe cîmpiile colhozului «Karl Marx», unde a creat 17 ha de perdele după metoda în coridoare. Ca rezultate în primii ani s-au remarcat: o înălțime medie în anul al doilea de 24 cm (maximum 46 cm) la stejar, 50 cm (maximum 92 cm) lafrasiunul pufos și 125 cm (maximum 200 cm) la specia repede crescătoare; reducerea lucrărilor de întreținere la trei ani și posibilitatea folosirii la maximum a mecanizării la lucră- rile de creare (semănate și plantare) și de întreținere. Aceste rezultate au făcut ca metoda creșterii stejarului în coridoare să fie recunos- cută în mod oficial ca metodă de creare a perdelelor forestiere de protecție și să fie înscrisă în Instrucțiunile pentru crearea culturilor forestiere de protecție a cîmpului prin semănare în rînduri și in cuiburi sau prin plantare cu puieți de arbori și arbuști din U.R.S.S. (6), aprobate prin Decizia Direcției generale a culturilor forestiere de protecție a cîmpului, din 3 aprilie 1952. Ca urmare a acestui fapt, metoda a fost extinsă mult, astfel că în primăvara anului 1952 numai în Reg. Voronej și Orei s-au creat peste 1423 ha de perdele de protecție în coridoare (4). în țara noastră, deși ideea creșterii stejarului la adăpostul speciilor repede crescă- toare a apărut în literatura silvică de aproape un secol1), totuși ea nu a fost pusă în practică la crearea perdelelor de protecție și la împăduriri în stepă, decît abia în anul 1948 în mod sumar și în anul 1950 sub formă de experiențe mai ample. Prima cultură a stejarului în amestec cu arbuști și specii de însoțire, în coridor larg, s-a făcut la noi în primăvara anului 1948 în perdeaua 44 (variantele c și d) de la Stațiunea experimentală forestieră Bărăganul a Institutului de cercetări silvice. A doua serie de experiențe cu privire la cultura stejarului în coridoare, după scheme originale, s-a instalat la aceeași stațiune, în 18 parcele experimentale, în *) în procesul-verbal din 9 iunie 1860, al Comisiei convocate pentru consultare cu privire la modul cel mai indicat pentru semănare de păduri pe locurile sterpe, în special în fostele județe Brăila și Ialomița, găsim următoarele afirmații progresiste în legătură cu creșterea stejarului la adăpost lateral și cu folosirea legilor naturii în sprijinul transformării ei:«...modul cel mai lesnicios de plan- tare, care suferă orice loc, este cu salcîmii giur-împregiur și în mijloc ghindă, pentru cuvînt că sal- cîmii cresc mai iute și adăpostesc centrul», iar mai departe: «Săditorul trebuie dar aici, în oarecare chip să combată natura, sau mai bine să-i imite modul cum procedă în alte localități: să favorizeze dacă se poate lucrarea naturii în ceea ce a refuzat acestor cuprinsuri în defavoarea celor ce-1 locuesc; să silească solul a-și părăsi vegetalul natural spre a face loc și a nutri alți străini». (Despre retmpădurire, Revista Pădurilor, nr. 6—7, 1891, p. 107 — 201). toamna anului 1949 în primăvara anului 1950, în cadrul experiențelor de împădu- rire în Bărăgan, pe o suprafață de 4,50 ha. A treia serie de experiențe s-a instalat în primăvara anului 1952, în perdelele experimentale de la Stațiunea I.C.A.R. — Tg. Frumos, pe o suprafață de 11,20 ha. în sfîrșit, a patra serie de experiențe, după scheme sovietice și după scheme elaborate de I.C.E.S., s-a instalat în primăvara anului 1953 în perdelele experimentale create la Stațiunea experimentală silvică Bărăganul și la Stațiunea experimentală agricolă Mărculești, pe o suprafață totală de 19,98 ha. Rezultatele obținute în seria a doua de experiențe, de la Stațiunea I.C.E.S.— Bărăganul, constituie obiectul acestei Comunicări. II. METODA DE LUCRU în experiențele de împădurire din anii 1949—1950, efectuate în 9 variante, pe patcele de 50 X 50 m (0,25 ha), stejarul a fost plantat în amestec cu specii de ajutor și cu sau fără arbuști pe rînd, în cori- doare alcătuite din trei rînduri de ste- jar, mărginite cufîșii (pereți de coridor) formate din 3 și 5 rînduri de specii repede crescătoare, cu arbuști și specii de ajutor cu creștere mijlocie. Fiecare variantă a fost plantată odată în toamna anului 1949 și a doua oară în primăvara anului 1950. Dis- tanța între rînduri este de; 1,50 m, iar între puieți pe rînd de 0,75m. Plantarea a fost făcută în gropi de 30 X 30 x 40 cm, în teren folosit anterior la cultura Fig. 1. — Schița planului parcelelor experimentale plantate în coridoare. agricolă și arat înainte de plantare la 20—25 cmadîncime. Speciile folosite au fost: stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora K. Koch.) și hibrizii naturali ai acestuia, cu stejarul pedunculat (Q. Robur L.), apoi salcîmul (Robiniapseudacacia L.), ulmul de Turkestan ( Ulmus pumila L.) și arțarul Negundo, ca specii repede crescătoare: jugastrul (Acer campestre L.), arțarul tătărăsc (A. tataricum L.), paltinul de cîmp (A. platanoides L.), paltinul de munte (A. pseudoplatanus L.), glădița (Gleditschia triacanthos L.), vișinul turcesc (Prunus Mahaleb L.), so- fora (Sophora Japonica L.) și corcodușul (P. cerasifera Ehrh.) ca specii de ajutor cu creștere mijlocie și -lemnul cîinesc (Ligustrum vulgare L.) și amorfa (Amorpha fruticosa L.) ca arbuști. Din cele 18 parcele experimentale, șase parcele au fost expuse direct vînturilor de iarnă, trei au fost apărate într-o măsură oarecare de o perdea tînără plantată în anul 1951, iar restul au fost protejate de precedentele (fig. 1). Cercetările care 5 ÎMBUNATAtirea metodei coridorului în PERDELELE DE PROTECȚIE 187 186 I. LUPE și I. CATRINA 4 constituie obiectul acestei Comunicări, se referă în special la parcelele expuse vîntu- rilor de iarnă, care p ot li asemănate, în ceea ce privește condițiile naturale, cu perdelele de protecție principale, de diferite lățimi, din această regiune. III. REZULTATELE PRIMILOR ANI CE EXPERIENȚĂ Rezultatele obținute în primii patru ani de experiență ne permit să ne dăm seama de eficacitatea acestei metode și să sezisăm anumite deficiențe în alegerea speciilor și în schema de amestec și să aducem unele îmbunătățiri în tehnica de aplicare în viitor a metodei coridorului. a) Creșterea puiuților Iuțeala diferită de creștere a speciilor întrebuințate în parcelele experimentale indicate mai înainte a făcut ca în majoritatea cazurilor să se evidențieze coridoarele încă din primul an dela plantare. Această evidențiere a apărut mai pregnantă în par- celele la care fîșiile marginale ale coridoareor (pereții separatori) sînt alcătuite din specii ce cresc foarte repede încă din Iprimul an, ca de exemplu: salcîmul, Fig. 2. — Parcela 37 (în primul plan) și parcela 38 (în planul al doilea) la jumătatea celui de al treilea an dela plantare (7 iunie 1952). ulmul de Turkestan și arțarul Negundo. Apariția coridoarelor ă fost mai puțin vizibilă în parcelele la care pereții coridoarelor sînt alcătuiți din specii cu creștere mijlocie sau mai înceată în primul an, cum sînt: frasinul, glădița, vișinul turcesc, corcodușul. Forma de coridor se accentuează și mai mult în. anii următori, iar diferențierea între coridoarele mărginite de specii foarte repede crescătoare și speciile repede cres- cătoare sau cu creștere mijlocie se evidențiază și mai mult (fig. 2). La speciile cu creștere mijlocie, datorită creșterii mari a speciilor de ajutor de pe rîndurile de stejar, coridoarele încep să fie mai puțin evidente la sfîrșitul anului al treilea (fig. 3 și 4). Tabloul nr. 1 înălțimea medie a speciilor cultivate în parcelele experimentale nr. 31—48, în anii 1950—1953 Specia și poziția în parcelă înălțimea medie în cm la sfîrșitul anului la 1 iulie 1953 1950 1951 1953 a) în coridoare Stejar , 15 30,0 156 0 Jngastr n ..... 34 72,0 258 5 Paltin de cîmp 26 54,0 Paltin de munte 26 T emn cîinesc ....... 25 57,2 b) în pereții despărțitori Sateîm 141 190,2 495 0 Ulm de Turkestan 127 195,0 Snfnră 53 73' 7 Glădiță • • • • 70 97,0 147,0 Pra^in comun ; 22 72 0 Arțar Negundo 48 251,0 Arțar tafare.sc 50 81 3 Corcoduș 78 92^3 Amorfă 85 94 5 Lemn cîinesc 25 63^0 Stejarul și jugastrul au crescut măi bine în coridoarele mărginite cu specii repede crescătoare, decît în coridoarele cu pereți formați din specii cu creștere mijlocie (glădiță, soforă, frasin, yișin turcesc, corcoduș). în coridoarele mărginite cu pereți din specii repede crescătoare, stejarul, ca și jugastrul, au înregistrat creșteri mai mari în coridoarele cu pereți înguști, de 3 rînduri, și mai mici în coridoarele cu pereți lăți, de 5 rînduri (tabloul nr. 2). Tabloul nr. 2 Creșterea stejarului și a jugastrului in coridoare cu pereți de structură diferită Specia înălțimea în cm a speciilor din coridoare formate din: specii repede crescătoare specii cu creștere mijlocie cînd pereții coridoarelor sînt alcătuiți din: 3 rînduri 5 rînduri 3 rînduri 5 rînduri Stejar Jugăstru 38,5 81,0 27,2 62,0 32,0 76,0 23,5 ■ 71,0 7 ÎMBUNĂTĂȚIREA METODEI CORIDORULUI ÎN PERDELELE DE PROTECȚIE 189 188 I. LUPE și I. CATRINA 6 Aceste diferențe în creșterea speciilor din interiorul coridorului trebuie atribuite în primul rînd unui adăpost mai bun și acumulării unei cantități mai mari de ume- zeală în coridoarele cu specii repede crescătoare, față de cele cu creștere mijlocie, iar în al doilea rînd, concurenței mai reduse manifestată de speciile din marginile (pereții) coridorului față de speciile de stejar și jugastru din coridor, în parcelele unde speciile marginale se găsesc în proporție mai mică, deci în acelea cu pereți formați din trei rînduri. în anul al treilea speciile cultivate în interiorul coridoarelor au înregistrat creștet i foarte mari. Stejarul a atins un record de creștere anuală în înălțime de 225 cm în parcela 38, depășind astfel recordul de 180 cm realizat în anul 1950 în perdeaua 44 cu coridor larg (l). O creștere luxuriantă au înregistrat în acest an și majoritatea spe- ciilor ce formează marginile coridoarelor, ca: salcîmul, corcodușul, arțarul Negundo, iar dintre arbuști, amorfa. Creșterea luxuriantă și îndesirea coronamentului speciilor de ajutor și a arbuștilor ca: arțarul tătărăsc, corcodușul, amorfa și lemnul cîinesc, au provocat acumularea unui strat gros și dens de zăpadă peste speciile din coridoare, ceea ce în anumite cazuri a dus la pierderi mari în creșteri, după cum se va vedea în cele ce urmează. b) Acumularea zăpezii încă din primul an după plantare, coridoarele formate prin diferențierea crește- rilor au acumulat în interiorul lor un strat de zăpadă însemnat. Astfel, în aprilie 1951, cînd pe cîmpul vecin, descoperit, nu mai existau nici măcar petice de zăpadă, în interiorul acestor parcele experimentale, stratul de zăpadă în grosime de 15—30 cm acoperea toată suprafața. Acest strat, în aparență uniform ca grosime, era puțin mai gros în depresiunile mici ale terenului și în partea de nord a parcelelor. în privința densității zăpezii, aceasta era mai mare în coridoare și mai redusă în fîșiile marginale (pereții coridoarelor). în anii următori, 1951 și 1952, diferențele de creștere punînd și mai mult în evidență coridoarele, formele de acumulare și diferențele în densitatea zăpezii s-au accentuat și mai mult. Pe fîșia ocupată de primele 2—3 coridoare de la marginea de nord a grupelor de parcele, s-a acumulat o cantitate mai mare de zăpadă decît în restul parcelelor. Datorită îndesirii fîșiilor marginale și a regimului diferit al curenților de aer și al ninsorii din interiorul acestora și din coridoare, zăpada s-a așezat în strat mai afînat în interiorul fîșiilor și mai îndesat în coridoare. Prin urmare, cantitatea de zăpadă acumulată și densitatea acesteia a fost mult mai mare în primele coridoare decît în fîșiile marginale ale acestora și în restul parcelelor. Acest fenomen apare cu atît mai evident, cu cît arborii ce alcătuiesc fîșiile marginale sînt mai înalți și au un coronament mai des. Astfel, stratul de zăpadă acumulat în zilele de 7—12 martie 1952 în primele două coridoare ale parcelei 38, cu pereții din cinci rînduri alcătuiți din salcîm, corcoduș și amorfă cu înălțimea de 3,10 m și cu coronamentul destul de des, a avut o grosime de 100—130.cm, pe cînd acela din parcela 39, cu pereții din trei rînduri, alcătuiți dintr-un rînd de ulmi de Turkestan și două de corcoduș, cu înălțimea de 1,50 m și cu desimea mai redusă, a avut o gro- sime de abia 40—50 cm și s-a prelungit cu grosime mai mult sau mai puțin uniformă și în parcela 34 (fig. 9). Din cele arătate mai înainte reiese destul de clar, că în cazul pereților cu lățime, înălțime și desime mare, repartiția zăpezii acumulată este foarte neuniformă; cea mai mare parte din zăpadă acumulîndu-se în primele 2—3 coridoare. Astfel, aceste coridoare primesc mai multă umezeală în dauna celorlalte, însă în același timp ele sînt expuse unor vătămări destul de grave, provocate de stratul de zăpadă (ta- bloul nr. 3). , -■ c) Vătămări provocate de zăpadă Zăpada acumulată în strat gros și îndesat, datorită înălțimii și desimii mari a marginilor coridoarelor și datorită turbulențelor curenților de aer care transportă și depun zăpada în aceste coridoare, a avut, pe lîngă efectul pozitiv manifestat prin o bună creștere a stejarului și a speciilor însoțitoare (de ajutor și de arbuști) și un efect negativ foarte important. Acest efect constă în ruperea tulpinii și în dezbi- narea crengilor sub acțiunea greutății stratului gros și dens de zăpadă, la majoritatea exemplarelor de stejar, arbuști și specii de ajutor din interiorul și de la marginea primelor 2—3 coridoare, situate la marginea din vînt (de nord) a arboretului (tabloul nr. 3 și fig. 9). Au suferit mai multe rupturi, exemplarele cele mai înalte din interiorul cori- dorului și de la adăpostul speciilor zcu coronament des, unde zăpada s-a așezat în strat gros și îndesat și mai puțin în interioiul fîșiilor înalte de la marginea cori- doarelor, unde zăpada s-a așezat în strat mai afînat. în interiorul primelor 2—3 coridoare mărginite de pereți înalți și deși de salcîm cu amorfă și cu corcoduș sau arțar tătărăsc, s-au rupt aproape toate exemplarele mari de stejar și de jugastru, cum și un număr însemnat de exemplare de arțar tătărăsc și de lemn cîinesc (fig. 3). La speciile arborescente s-a rupt tulpina în 1—3 locuri și s-au dezbinat de la tulpină majoritatea crengilor laterale. Ar- buștii au fost zdrobiți și turtiți la pămînt. în coridorul al treilea rupturile au fost mult mai reduse decît în primele două, iar în al patrulea au lipsit total (fig- 4). în interiorul fîșiilor separatoare în majoritatea cazurilor crengile subțiri s-au rupt pe o înălțime de 0,5—1,0 m de la baza salcîmilor. Numai în cazuri izo- late s-au găsit rupturi totale la salcîmii mai subțiri din apropierea rîndului de ulm de la marginea parcelei (fig. 5). La marginea fîșiilor spre coridoare, rupturile și dezbinările au fost mai frecvente și mai grave, după speciile ce alcătuiau aceste rupturi și desimea fîșiei. Cel mai mult a suferit aici arțarul tătăiăsc iar cel mai puțin vișinul turcesc. Unele rupturi destul de însemnate s-au ivit și la corcoduș (fig. 6). în legătuiă cu portul speciilor lemnoase, se constată că cele mai multe și mai grave iupturi și dezbinări s-au înregistrat la speciile cu port lăbărțat, cu rami- ficație mai mult sau mai puțin deasă și cu crengi mai puțin flexibile ca: stejarul, jugastrul, arțarul tătărăsc, salcîmul și ceva mai puțin la ulm. Cele mai puține rupturi s-au înregistrat la speciile cu port mai mult sau mai puțin fastigiat cum e corcodușul și vișinul turcesc și la cele cu coronament rar, cum e paltinul și frasinul. Trebuie menționat faptul că rupturi asemănătoare au avut loc și în jumătatea de sud și de vest a perdelelor, în vîrstă de patru ani, fără coridoare,' alcătuite din specii cu coronament des (salcîm și ulm de Turkestan) din rețelele experimentale de la Stațiunile I.C.E.S. — Bărăganul și I.C.A.R.—Mărculești-Gară.. Cele mai multe și mai grave rupturi și dezbinări, s-au produs în coridoarele mărginite de fîșii separatoare late, alcătuite din specii înalte și cu coronament des și cele mai puține în coridoarele mărginite cu fîșii separatoare mai înguste și mai puțin 190 9 191 Fig. 5. — Salcîm rupt de zăpadă pe două locuri la capătul de est al fîșiei separa- toare dintre coridoarele Cx și C2 din parcela 38. Fig, 3.—Coridorul C2din parcela 38 după rupturile de zăpadă din iarna 1952—1953 la data de 15 mai 1953. Fig. 4. Coridorul Ca din aceeași parcelă; în care nu au avut loc rupturi de zăpadă la aceeași data (a se compara cu starea din 7 iunie 1952, din fig. 2). Fig. 6. — Corcoduș rupt de zăpadă în fîșia separatoare între coridoarele CișiC2din parcela 38 192 I. LUPE și I. CATRINA 10 înalte sau alcătuite din specii cu coronament rar (tabloul nr. 3). Astfel, de exemplu în parcelele 38 și 41 cu fîșiile separatoare alcătuite din cîte trei rînduri de salcîm cu amorfă și cîte două de corcoduș sau arțar tătărăsc, au fost vătămate în primele doua coridoare toate exemplarele dezvoltate mai bine și anume 66 % la stejar și 92 % la jugastru în parcela 38, respectiv 73 % la stejar, și 28 % la jugastru în parcela 41, iar lemnul cîinesc a fost zdrobit și turtit la pămînt aproape în întregime. în parcela 37, cu fîșiile separatoare mici de 2,5 m înălțime și mai rare, alcătuite din Tabloul nr. 3 Ptoporfia și intensitatea rupturilor provocate de zăpadă în coridoare, în iarna anilor 1952—1953 Nr. par- celei Structura Nr. de rînd înăl- ți- mea în. cm Speciile ar- borescente care au sufe- rit vătămări Proporția exemplarelor vătămate, în % vătămări’ grave vătămări ușoare total C1 c2|cs q|c2 p l3 cx c2 c3 37 Rînd 1 și 5: Corcoduș Rînd 2 și 4: Frasin Rînd 3 : Soforă + Amorfă 5 2,5 Stejar Jugastru Corcoduș 16 20 12 22 — 2 5 10 12 18 25 22 34 — 38 Rînd 1 și 5: Corcoduș Rînd 2, 3, 4: Salcîm + Amorfă 5 5,5 Stejar Jugastru Corcoduș 57 78 61 85 1 9 13 T [ 1 CCUi | ■ 1 l.l 66 91 + 66 93 1 39 Rînd 1 și 5: Corcoduș Rînd 2 și 4: Frasin 4- Amorfă Rînd 3 : Ulm de Turkestan 5 3,5 Stejar Jugastru 16 18 22 49 17 5 11 12 17 28 2 27 30 39 77 17 7 ■ 41 Rînd 1 și 5: Arțar tătă- răsc Rînd 2, 3, 4: Salcîm + Amorfă 5 5,5 Stejar Paltin de cîmp Arțar tătă- răsc 45 11 + 58 36 50 — 26 3 + 18 6 12 — 71 14 + 76 42 62 — 42 Rînd 1 și 3: Arțar tătă- răsc Rînd 2 : Ulm de Turkestan 3 3,5 Stejar Paltin de cîmp Arțar tătă- răsc 37 18 45 ,38 27 50 — 16 8 19 10 17 + + 53 26 64 38 37 67 4- Fig. 7. — Ruptură și dezbinare gravă la un exemplar de stejar din coridorul Cj din parcela 38. două rînduri de frasin, un rînd de soforă cu amorfă și două rînduri de corcoduș, vătămările în primele două coridoare au atins numai 20 % la stejar și 30 % la jugastru, iar lemnul cîinesc a fost vătămat mai puțin și parțial. în parcelele 39 și 42 cu înălțimi și desimi intermediare, vătămările în primele două coridoare ating de asemenea cifre intermediare. Ele amenință însă să fie mult mai grave în anii următori, cînd se va dezvolta mai mult ulmul care are un coronament foarte des. Vătămările provocate de zăpadă la diferite specii cultivate în aceste parcele de experiență, au avut forme diferite de la o specie la alta și anume: Fig. 8. - Dezbinare gravă la un jugastru în coridorul C, din parcela 38. 13 — c. 725 194 I. LUPE și I. CATRINA 12 195 b 13 —Vătămări ușoare cqnstînd din rupturi și din dezbinări de crengi subțiri, în majoritate de la baza arborelui, care nu necesită receparea tulpinii, sînt mai frec- vente la salcîm, corcoduș, paltin și frasin. ■ — Vătămări grave, constînd din ruperea și din dezbinarea crengilor gt oase prin care se rănește adine tulpina, ruperea sau strivirea țesuturilor tulpiniiîn unul sau în mai multe puncte, zdrobirea întregului arbore pînă în apropierea solului, care la speciile arborescente provoacă receparea tulpinii, deci pierderea creșterilor în înălțime, sînt mai frecvente la stejar, jugastru, arțar tătărăsc și lemn cîinesc (fig. 7. și 8). Rezultă deci din cele arătate că formele de rupturi, intensitatea și frecvența acestora depind de: specie, poziția acesteia în raport cu celelalte specii asociate, înălțimea și desimea fîșiei de margine a coridorului și de distanța coridorului de la marginea din vînt a arboretului. d) Alte vătămări provocate de coridoare în afară de vătămările provocate de acțiunea mecanică.a zăpezii asupra speciilor cultivate în coridoare, în perdeaua 44 orientată de la N-S, cu coridor larg și margini dese de ulm și de sălcioara cu arbuști, s-a constatat o stagnare a aerului cald în timpul căldurilor mari de vară, care a avut ca efect ofilirea, uscarea, și căderea prematură și într-o proporție mai mare a frunzelor, decît în perdelele cu aceeași orientare fără coridoare. în acest caz deci, coridoarele pot să amplifice efectele rele ale căldurilor mari de vară și ale secetei asupra speciilor lemnoase din interiorul lor. Acest fenomen nu s-a constatat încă la coridoarele cu orientare de la E-V, din parcelele de experiență care constituie obiectul acestei Comunicări. Un alt fenomen cu efecte negative, care s-a ivit în proporție mult mai mare la culturile în coridoare decît în celelalte culturi și care în vara anului 1953, datorită condițiilor excepționale de umiditate și căldură, a luat proporții însemnate, a fost făinarea stejarului. Acest fenomen, apărut de altfel și în perdelele fără coridor, la locul de trecere al acestora prin depresiuni, este mult mai frecvent și mai intens îh coridoarele cu margini înalte și dese, unde, datorită surplusului de umiditate din aer și sol, și datorită stag- nării și circulației reduse a aerului, condițiile de dezvoltare a ciupercii care provoacă făinarea CMicrosphaera abbreviataVeck) sînt mult mai favorabile decît în perdelele fără coridoare, la care umiditatea și încălzirea aerului e mai redusă, iar mișcarea aerului mai intensă. De asemenea, datorită umidității mai abundente în coridoare, se crează condiții favorabile pentru dezvoltarea verticiliozelor la acerinee. ’ Rezultă deci, că la cultura stejarului în coridoare, acestea pot să. dfei e stejarului și celorlalte specii din coridor o serie de condiții favorabile creșterii și dezvoltării acestor specii (surplus de umezeală, adăpost, lumină d« sus) și o serie de condiții nefavorabile (vătămări mecanice, copleșire, boli ciiptogamice). Realizarea mai mult sau mai puțin, a unora sau a altora din condițiile arătate mai înainte, depinde de speciile folosite, de modul de asociere a acestora în cori- doare și de tehnica de aplicare a acestui mod de cultură. Cunoașterea amănunțită a acestor fenomene și în general a condițiilor ecologice ce iau naștere prin acest fel de cultură, prezintă o importanță deosebită pentru crea rea perdelelor de protecție prin metoda coridorului, deoarece perdelele principale fiind în general arborete înguste de 11—20 m, cu 2—3 coridoare, sînt puse tocmai în con- dițiile în care se realizează maximum de vătămări la specia de bază — stejarul — și însoțitorii acestuia (fig. 10). is* 196 L LUPE și I. CATRINA 14 15 ÎMBUNĂTĂȚIREA METODEI CORIDORULUI ÎN PERDELELE DE PROTECȚIE 197 IV. CONCLUZII V- 5 Rezultatele obținute în primii ani de cultură a stejarului în coridoare, la Stațiunea experimentală forestieră Bărăganul, au demonstrat suficient că prin această metodă se pot crea condiții ecologice care să asigure o bună creștere a stejarului ca specie de bază de mare longevitate, în peidelele de protecție. Ele au mai demonstrat însă, că prin o greșită alegere a speciilor și alcătuire a schemelor de amestec, se pot crea coridoare, în cate stejarul și speciile însoțitoare să crească luxuriant, dar în același timp să fie vătămate puternic de zăpadă, începînd din anul al treilea, astfel ea să nu se poată atinge scopul urmărit. Aceste rezultate ne dau însă posibilitatea să corectăm o parte din schemele de amestec în coridoare pentru perdelele de protecție din instrucțiunile actuale elaborate fie pe baze teoretice, fie pe baza observațiilor din primul an de experimentare, să elaborăm scheme mai juste și să recomandăm o serie de măsuri de cultură a ste- jarului în coridoare, care să asigure o bună dezvoltare a arboretului și totodată rea- lizarea propor ției de stejar propusa inițial. , V. PROPUNERI PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA SCHEMELOR DE CULTURĂ A STEJARULUI ÎN CORIDOARE ÎN PERDELELE DE PROTECȚIE îrt cele ce urmează, folosind rezultatele arătate, și pe acelea ale cercetărilor anterioare, încercăm să aducem cîteva îmbunătățiri metodei de cultură a stejarului în coridoare, în privința alegerii speciilor, schemelor de amestec sau modului de alcătuire a coridoarelor și fîșiilor separatoare ale acestora și tehnicii de aplicare a metodei. a) Alegerea speciilor și alcătuirea coridoarelor Acumularea zăpezii în strat gros și îndesat și apariția unui mare număr de rupturi în coridoarele cu margini late, înalte și dese, alcătuite din 3—5 rînduri de specii repede crescătoare, cu creștere mijlocie și arbuști, cu corona- ment des și la adăpostul exemplarelor de ulm de Turkestan, impune necesitatea Ca la alegerea speciilor și la alcătuirea coridoarelor, să se aibă în vedere următoarele considerații: 1. Pentru adăpostirea laterală a stejarului, în scopul stimulării creșterii acestuia în înălțime, sa se folosească specii cu creștere mijlocie, care să nu-1 depășească prea mult în înălțime și să nu-1 copleșească, ci să-i lase vîrful și partea superioară a coronamentului în lumină, acoperind în același timp cît mai bine solul împotriva insolației și înierbării. Dacă se folosesc specii repede crescătoare, atunci să se aleagă numai acele specii care au ramificația rară în tinerețe și cu frunziș destul de umbros în timpul verii. în acest scop, cei mai buni însoțitori ai stejarului în raport cu diferitele condiții staționale, s-au dovedit a fi: arțarul tătărăsc, frasinul dePensil- vaniașiîntr-omăsură oarecareglădiță1) în stepa uscată. La aceștia se adaugă jugas- trul și paltinii în stepa mai umedă, silvostepă și zona forestieră. 2. Coridoarele cu pereți lăți și deși nu sînt indicate, deoarece, pe de o parte depărtează prea mult rîndurile de stejar între ele, reducînd proporția acestuia, iar pe de altă parte, acumulează un strat prea gros și dens de zăpadă peste rîndurile *) Glădiță e indicată numai însoțită de arbuști, care trebuie recepați toamna la intervale de doi sau de trei ani. de stejar, provpcînd distrugerea acestuia și a speciilor însoțitoare de pe aceste rînduri. Cele mai bune coridoare sînt acelea în care rîndurile, sau fîșiile din rînduri de stejar, sînt separate între ele prin pereți mâi înalți, alcătuiți numai din cîte un rînd de specii cu creștere mijlocie sau repede crescătoare, cu ramifi- cație rară și fiunziș mai bogat în timpul verii, cu sau fără arbuști intermediari pe rînd. în acest scop, dintre schemele recomandate de Instrucțiunile din 2 aprilie 1952 elaborate de Institutul de agricultură « V. V. Dokuceaev» din zona Cernoziomului Central din U.R.S.S., schema cu coridor larg și cu rîndurile interioare de stejar separate prin rînduri de specii de ajutor pare cea mai indicată. Schemele I, III a, și III b, din aceleași instrucțiuni apar ca neindicate, din motivul că expun stejarul la rupturi prin zăpadă. 3. Folosirea arbuștilor este indicată atît pe rîndurile cu stejar, cît și pe rîndurile intermediare, pentru protecția solului și accelerarea închiderii masivului. Trebuie eliminați arbuștii de pe rînduiile de stejar, pentru ușurința mecanizării lucrărilor, atunci cînd stejarul se introduce prin însămînțări directe. în cazul introducerii arbuștilor pe rîndurile intermediare, aceștia vor trebui rece- pați toamna, atunci cînd formează împreună cu specia arborescentă paravane dese de acumulare.a zăpezii. Receparea va trebui să înceapă la 3—4 ani de la plantare și să se repete mai departe, la intervale de 2—3 ani, pînă la consolidarea tulpinii stejarului, în contra vătămărilor cauzate de zăpadă. Introducerea arbuștilor e de dorit să se facă numai atunci cînd se folosesc în rîndurile intermediare specii cu frunziș rar, cum e glădiță, sau specii cu ramificație foarte redusă în partea inferioară. Nu sînt indicați arbuștii în asociație cu specii cu coronament mai des, ca arțarul tătărăsc sau vișinul turcesc, deoarece ar îndesi prea mult rîndurile de specii ajutătoare. Cei mai indicați arbuști pentru interior sînt scumpia și lemnul cîinesc. Scumpia are în plus o serie de avantaje și anume: umbrește bine solul în timpul verii pînă la închiderea masivului, are coronament rar de iarnă cu ramuri groase și rigide, iar la recepare produce material tanant comerciabil. Ambele mai au avantajul că atunci cînd crengile lor sînt rupte și culcate de zăpadă la pămînt, ele marcotează, ocu- pînd teren și accelerînd în acest fel formarea stării de masiv. $ 4. Folosirea speciilor repede crescătoare cu coronament des și cu ramuri flexibile, ® ca: ulmii, salcîmii, plopii cu coronament mare (plopul alb, negru, tremurător și plopii negri hibrizi), sofora, vișinul comun, și a speciilor cu creștere mai mult sau mai puțin fastigiată și cu coronament des, cum sînt corcodușul, zarzărul și într-o măsură oarecare vișinul turcesc, în rîndurile intermediare, nu feste indicată. Aceasta din următoarele motive: asemenea specii acumulează multă zăpadă peste stejar și îl copleșesc de timpuriu, expunîndu-1 la vătămări cauzate de zăpadă și de biciuire și la eliminare prin umbrire, efecte ce nu pot fi înlăturate decît prin lucrări costi- sitoare de degajare de speciile copleșitoare și prin elagaje și curățiri repetate des la speciile din marginile coridoarelor, operații ce măresc în mod inutil cheltuielile de creare și de conducere a perdelelor. Totuși, faptul că speciile repede crescătoare contribuie la grăbirea intrării în funcție a perdelelor în privința protecției cîmpului, nu trebuie neglijat. Din aceste motive, considerăm indicat ca aceste specii să introduse într-o fîșie de 2—3 rînduri la marginea de ieșire a vîntului din perdea. Prin această așezare, fîșia alcătuită din specii repede crescătoare ar apăra din timp cîmpul de vînturile dăunătoare, dîndu-i totodată și un surplus de umezeală din zăpada spulberată pește restul perdelei și ar apăra în același timp de insolație prea puternică, arșiță și de eventualele vînturi 198 L LUPE și I. CATRINA 16 17 ÎMBUNĂTĂȚIREA METODEI CORIDORULUI ÎN PERDELELE DE PROTECȚIE 199 uscate venite din direcția opusa celor care transportă zăpada perdelei, partea cu stejar’j. în spiritul celor arătate mai înainte, considerăm că ar fi mai bună următoarea schemă de amestec pentru crearea perdelelor de protecție prin cultura stejarului în coridoare mici cu adăpost lateral suplimentar, (numărătoarea rîndurilor începînd din marginea de intrare a vînturilor care ridică și transportă zăpada): Pentru perdeaua de 7 rînduri: rîndurile 1, 3 și 5: specii de ajutor cu creștere mijlocie sau repede crescătoare cu ramificație rară cu arbuști pe rînd; rîndurile 2, 4 și 6: stejar cu sau fără arbuști pe rînd; rîndul 7: specie repede crescătoare cu coronament mai des, cu ar- buști pe rînd. Pentru perdeaua de 9 rînduri: Ca precedenta, dar cu rîndurile 7 și 9 formate din specii, cu creștere mijlocie și cu arbuști, iar rîndul 8 din specie repede crescătoare cu arbuști. Pentru perdelele mai late se vor adăuga în partea interioară atîtea perechi de rîn- duri de stejar cu rînduri de specii de ajutor cu arbuști, cîte sînt necesare pînă la completarea lățimii dorite. S-ar putea pune eventual, în toate schemele descrise mai înainte, în rîndul întîi o specie repede crescătoare cu arbuști. în acest caz, la perdelele cu lățimea de peste 20 m se poate introduce la mijlocul perdelei un rînd din specia repede crescătoare, asemănătoare cu specia de la marginea de intrare a vîntului. în cazul introducerii speciilor fructifere la marginea de nord, acestea se vor plantă în fața primului rînd din schemele descrise mai înainte și se vor curați de cren- gile de la bază. Dacă între ele se pun arbuști, se elimină arbuștii din rîndul următor, în cazul introducerii speciilor fructifere la marginea de sud, acestea se vor planta în rîndul ultim sau se vor distanța de speciile repede crescătoare printr-un rînd de arbuști. în această parte speciile sînt expuse în tinerețe într-o măsură oarecare la vătămări prin zăpadă, astfel că trebuie apreciat dacă nu e mai bine ca în acest caz să se renunțe la rîndul speciei repede crescătoare și să fie înlocuit cu arbuști pentru distanțarea fructiferilor. Aceste scheme cu pereții subțiri dînd posibilitatea unui schimb de aer mai bun în coridoarele cu stejar, reduc posibilitățile de ofilire și de uscare a frunzelor prin arșiță și prin stagnarea aerului cald și micșorează posibili- tățile de dezvoltare a făinării stejarului. b) Tehnica de aplicare a metodei J/V? : 1. Cercetările anterioare (2) au dovedit că introducerea stejarului se poate face, fie prin semănare directă, fie prin plantare cu puieți. 1 în cazul semănării, este bine ca aceasta să se facă cît mai devreme, iar ghinda să se găsească în faza de început de încolțire și să fie infestată cu micorize. Însămîn- țarea cu ghinde puternic încolțite, care dau indivizi cu înrădăcinare fasciculată sau anormală, nu este indicată. *) Că această fîșie ar mai putea acumula pe cîmp un strat de zăpadă în afară de cel reținut de perdpa, se yede din figura 9 în care se arată că în parcela 7 cu arborii de 6,00 m înălțime, situată la silă de parcelele 39 și 34 de 1,50 respectiv 1,70 m înălțime, s-a strîns un val apreciabil de zăpadă, deși o parte din zăpada transportată de vînt a fost reținută în perdelele 39 și 34. în cazul plantării este necesar ca puieții să fie bine dezvoltați, cu înrădăcinare bogată și cu micorize la rădăcini. 2. Pentru a feri cît mai mult stejarul de vătămări prin zăpadă, consi- derăm că ar fi mai indicat ca stejarul să fie semănat sau plantat cu 2—3 ani înaintea celorlalte specii. Pînă la introducerea celorlalte specii (repede crescătoare, cu creștere mijlocie și cu arbuști) intervalele dintre rîndurile de stejar să fie ocupate de culturi agricole prășitoare din plante care să nu epuizeze solul de substanțe nutritive și de umiditate (porumb, sorg, bumbac, fasole, pepeni) și care să protejeze puieții de stejar și să reducă la maximum cheltuielile de întreținere. După 2—3 ani, cînd stejarul și-a consolidat bine rădăcina și a început să crească viguros în înălțime, trebuie să se facă o nouă arătură adîncă între rîndurile de stejar și să se introducă, prin plantare, celelalte specii. în acest fel, stejarul va fi ajuns în înălțime de celelalte specii de abia cînd va împlini 3—4 ani și cînd creșterea lui în înălțime va fi destul de activă iar tulpina destul de groasă, astfel că nu mai poate fi rupt ușor de zăpadă. Dacă la aceasta se mai adaugă și faptul că, datorită avansului de creștere, închiderea masivului se poate obține la sfîrșitul anului al doilea de la introducerea speciilor însoțitoare, apoi lipsa vătămărilor prin zăpadă și redu- ceiea celor provocate de arșiță și făinare, datorită noului tip de scheme, avanta- jele culturii în coridoare mici, cu adăpost lateral suplimentar, iese și mai bine în evidență. • 3. Prin noul mod de cultură, majoritatea lucrărilor de înființare și de întreținere a perdelei se pot face prin mijloace mecanizate, iar închiderea masivului se poate obține foarte devreme și stejarul se poate dezvolta nestînjenit de speciile vecine timp îndelungat, fără să aibă nevoie de lucrări de degajare și de curățiri. Ca o con- secință, cheltuielile de creare și de conducere în epoca în care materialele rezultate din operații culturale au o valoare neînsemnată, sînt reduse la maximum, iar în cazul cînd se folosește ca arbust scumpia, cheltuielile sînt recuperate din valoarea materialului rezultat. Recomandarea plantării.pereților coridoarelor cu 2—3 ani înainte de introducerea stejarului o considerăm neindicată. Aceasta din următorul motiv: speciile de pe marginea coridoarelor crescînd mult, ar expune stejarii din coridoare la rupturi sistematice, făcîndu-le în același timp o concurență acută pentru apă în sol, ceea ce ar duce la pierderi simțitoare și la reduceri de creșteri la stejar. Acumularea de umezeală în sprijinul dezvoltării puieților de stejar în primul an, care se atribuie avansului acestor specii, se poate obține prin ogor negru și prin culturi de plante agricole cu tulpini înalte, ce s-ar cultiva cu un an înainte de introducerea steja- rului și s-ar lăsa peste iarnă pe marginea fîșiei de teren destinată perdelei său pe rîndurile destinate speciilor repede crescătoare, pe care noi le recomandăm să se planteze cu 2—3 ani mai tîrziu decît stejarul. în acest fel, în perdelele create în coridoare mici combinate cu adăpost lateral suplimentar, după schemele și cu tehnica de aplicare arătate mai înainte, stejarul găsește cele mai bune condiții de lumină și de umiditate, pentru a realiza creșteri mari, pentru a evita la maximum vătămările și pentru a forma arborete sănătoase de mare longevitate, care să asigure în același timp economii însemnate la cheltu- ielile de creare și de conducere și totodată o bună și timpurie protecție a cîmpului împotriva secetei și eroziunii. । 200 I. LUBU ;i I. CATRINA ÎS K yjIVNniEHWIO' KOPKflOPHOÎÎ CWGTEMbI JIEGOSAnțMTHblX noaioc > ' (KPATKOE COflEPJKAHHE) . Abtopm nofluepraioT paaSopy peayjibTaTM, nonyueHHMe sa nepBBie Tpn roșa npMMeHeMMH HopiiRopuon cmctomm BtipaipuBaHna #y6a na oiihthhx yuacrKax necimix nacaîiyaauiii ii na necosaupiTmix noaiocax Jlecnoft ontrr- noii craHpnw Baparanyn. Omi ycTanaBJiMBaioT npw btom, uto b KopMaopax, OKaiiM/lOIIKMX BHCORMMM M ryCTBIMM rp aHIWHblMlI nOJIOCaMH 113 3 U 5 pH^OE: pasjiMiriBix nopop, orai-Biaioipiixcii 6mctphm ii cpe^HHM poctom m TI B CaMLIH KOpOTKMÎr cpoiț oitam aanpiTy hohhm, c HaMMeHbmnMn pacxopaMM p.nn nx cospainw H yxofla B nepBMft nepiiop nx pasBMTMH. OB^HCHEHHE PHCyHKOB Puc. 1.— HaSpocou nnana ont.iTHi.ix yaacTKOB npn noca^ne Kopnnopiioii cncreMoti. Puc, 2.— yaacTOK 37 (na nepuoM nuaiie) n yaacTOK 38 (na btopom naane)- b cepe'Aiine 'rpeinero ro^a nocne nocajțKM (7 miohh 1952). Puc. 3.— Kopnp,op C 2 na ynacTKe 38 nowte jiomkh, nponsBeneHnoii cneroM b oiiMy 1952—1953, 15 Man 1953. Puc. 4.— Kopnflop C s Toro ine yaacTKa, b kotopom ne MMena MecTa jiomkr cHera, Toro we nncna (cpaininTB c cocTonuneM 7 miohh 1952 Ha puc. 2). Pmc. 5.— Anaiinn, cjiOManuan cneroM b flsyx MecTax na bocto'ihom noniie- rpaiiHBiioii nojiocr.t Mem^y KOpnKopaMM C j m C 2 na ynacTKe 38 19 ÎMBUNĂTĂȚIREA metodei coridorului in perdelele DE PROTECȚIE 201 Pmc. 6.— MnpaSeJiB, cJioMannan cneroM, b rpaHHHHOft nonoce MeHt^y Kopitao- paMM Ci n Ca na ynacTKe 38. Pnc. 7.— JIoMKa n pacmenjienne nySa b KopnHope C! na ynacTKe 38. Pnc. 8. — Ceptesnoe pacnienneHne nojieiioro imeiia b Kopnjțope Ci na yHacTKe38. Pnc. 9. — Cnonnemie cnera m ero nocJiencTBMH b KopMflopnoii n HeKopnopHoft ițyjiBTypax na ontiTHOft CTaHițHM HKEC— Baparanyjx. Pmc. 10. — CxeMti necosamHTHBix nonoc KopnHopnoii cncTeMH no cobctckmm npeunncaHHHM ot 2 aripejin 1952 r. CONTRIBUTIONS Â L’AMfiLIORATION DE LA METHODE DU CORRIDOR POUR LES fiCRANS FORESTIERS (RESUME) Les Auteurs analysent les resultats obtenus au cours des trois premieres annees de culture du chene en corridors, dans les lots affectes aux experiences d’afforesta- tion et dans les ecrans forestiers de la Station experimentale forestiere de Bărăganul. Ils constatent â cette occasion, que dans les corridors bordes de bandes de sepa- ration, hautes et epaisses, constituees par 3 ă 5 rangees d’especes ă croissance rapide ou moyenne et ă couronne touffue, auxquelles, sur chaque rangee, s’entremelent des arbustes, le châne et les essences qui l’accompagnent (erable champâtre et faux platane) ont realise 2 â 4 croissances annuelles qui, pour le chene, ont atteint 50 â 150 cm en moyenne (le maximum etant de 225 cm) et, pour l’erable champetre et le faux platane, 100 ă 200 cm au cours de la troisieme annee. Hormis les bons resultats que la culture en corridors a donnes pour la crois- sance et les possibilites de mecanisation, les auteurs ont constate une serie de defauts des corridors ă bordure elevee et epaisse, formee de 3 et de 5 rangees d’arbreș. Ce sont: les dommages mecaniques causes aux essencesdu corridor (ruptureset ebran- chages dus â l’accumulation d’une epaisse couche de neige dans le corridor et danger que courent les jeunes pousses d’etre cinglees par les rameaux des essences ă croissance rapide) et la creation de conditions favorables ă l’eclosion des maladies cryptogamiques, tel l’oidium du chene (Microsphaera abbreviata Peck). En vue d’amplifier et d’utiliser au maximum les proprietes favorables des corri- dors et pour ecarter ou reduire autant que possible leurs qualites negatives, les Auteurs proposent de changer le schema des ecrans forestiers pour lesquels les bordures des corridors sont constituees par 3 rangees d’essences, ă croissance rapide ou moyenne, entremelees d’arbustes sur chaque rangee. Ils proposent un schema dans lequel les parois de separation des corridors soient constituees par une seule rangee composee d’essences ă croissance rapide ou moyenne, â la ramure clair- semee et au feuillage dru, et entremelees d’arbustes ou non. En sus, les Auteurs recomman,dent certaine technique d’application du schema indique, en vue d’assurer des conditions aussi favorables que possible au develop- pement du châne pour obtenir des ecrans ă base de chene, ă croissance rapide, durables, propres ă assurer la protection des cultures aussitot que possible et dont la creation, l’entretien et la direction n’entraîhent, au cours de la premiere perinde de leur developpement, que des depenses aussi reduites que possible. 202 , I. LUPE și I. CATRINA 20 —--------------------------------------------- ~ ■ - — • i EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Esquisse du plan des lots affectes aux experiences, plantes suivant la methode des corridors. Fig. 2. — Lots 37 (au premier plan) et 38 (au second plan), arriv6s ă la moitie de la 3e annce de la plantation (7 juin 1952). Fig. 3. — Le corridor C2 du lot 38, apres les ruptures dues â la neige de l’hiver 1952—1953, ă la date du 15 mai 1953. Fig. 4. — Le corridor C3, du meme lot, qui n’a pas subi de rupture dues â la neige, â la meme date (Comparez ă la fig. 2). Fig. 5. — Acacia, que la neige a brise er. deux endroits, situ6 ă l’extrtmite est de la bande de separation des corridors C\ et C2 du lot 38. ’ Fig. 6. — Mirabellier brise par la neige, situe dans la bande de separation des corridors C, et C2 du lot 38. Fig. 7. — Exemplaire de chene gravement endommage, du corridor C! du lot 38. “ Fig. 8. Grave ebranchage d’un erable champetre, du corridor Cj du lot 38. Fig. 9. — Accumulation et effets de la neige dans les cultures en corridors, et sans corridors, de la station experimentale I.C.E.S.—Bărăganul. Fig. 10. — Schemas d’ecrans forestiera en corridors d’apres les instructions sovietiques du 2 avril 1952. BIBLIOGRAFIE 1. Lupe I. și Pașcovschi S., Bul. științ. Acad. R.P.R., Secț. de științe biol., gedl. și , geogr., 1952, t. IV, pr. 3, p. 715—724. 2. Pavlovski E., Kolhoznoe proizvodstvo, 1952, nr. 7, p. 50. 3. R a s t c g r u e v L., Les i step, 1952, nr. 1, p. 81 —83. 4. Skacicov V., Soțialisticeskoe zemledelie, 1952, nr. 53, p. 3. 5. — Soțialisticeskoe zemledelie, 1952, nr. 146, p. 3. 6. , * ¥ Lesnaia promîșlenosti, 1952, nr. 27 (131), p. 2 — 3. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul VI, nr. 1, 1954 COMPORTAREA LA VARIAȚII DE SALINITATE NOTA XXXVI ACȚIUNEA HIPERSAL1N1TĂTILOR NATURALE ASUPRA LIMITELOR DE REZISTENȚĂ LA SALINITĂȚI VARIABILE Șl A MORFOLOGIEI PEȘTELUI PAMATOSCHISTUS MICROPS LEOPARDINUS (Nordm.) DE EUGEN A. PORA MEMBRU corespondent al academiei R.P.R. PETRE BĂNĂRESCU, DUMITRU ROȘCA și CAROL WITTENBEKGER Comunicare prezentată în ședința din \28 aprilie 1953 în lacurile de la Eforie, cu o salipitate de peste 40 g °l00, trăiește în mod normal și se reproduce peștele Pomatoschistus microps leopardinus (Nordm.). Salinitatea mare a lacurilor este datorită dejecțiunilor de nămol de la băile calde ale stațiunii (care provin din lacul Tbchirghiol). Lacurile își au originea într-un golf ce s-a izolat de mare printr-un cordon de nisip, acum mai mult de~40 de ani. Odată cu această separare, s-a închis aici și o faună marină, care în cursul acestui timp a pierit sau s-a adaptat treptat la o salinitate ce creștea an de an cu cîte puțin, astfel că astăzi găsim în lacuri o serie de forme marine: Nereis diversicolor, Gammarus locusta, Cardium edule, Leander aspersa, Pomatoschistus microps leopardinus etc. Prezența acestor forme marine într-o apă suprasărată este urmarea unei experiențe naturale de adaptare la hipersalinități, care s-a făcut într-un timp îndelungat (adaptare lentă). într-o serie de alte lucrări, unii dintre noi au cercetat comportarea la variații de salinitate a Polichetului Nereis diversicolor (1), (2). în această lucrare noi ne-am propus să ne ocupăm de peștele Pomatoschistus microps leopardinus, din familia Gobiidae, unul din cei mai mici reprezentanți ai acesteia. Animalele pe care am lucrat au fost capturate cu ajutorul volocului de mînă, din lacuri, și aduse în bidoane de tablă la stațiunea biologică de la Agigea (circa 3 km), unde în timpul verilor 1951 și 1952 s-au făcut experiențele. Trebuie să notăm că numărul acestor pești în cele două lacuri de la Eforie este foarte mare, ceea ce denotă o adaptare bună la condițiile de viață de aici. Cercetările noastre au avut scopul să precizeze limitele salinității externe în care viața și metabolismul peștelui se poate face normal și să urmărească, dacă această adaptate funcțională la noi condiții de viață nu este însoțită și de modificări morfo- logice față de indivizii marini, adică dacă nu se poate observa începutul apariției unei specii noi. i 204 EUGEN A.PORA și COLABORATORI 3 COMPORTAREA LA VARIAȚII DE SALINITATE 205 A. REZISTENȚA LA SALINITĂȚI VARIABILE în acvarii cu o cantitate de 2000 cm3 de soluție salină echilibrată (făcută cu sare- Âllen), se puneau cîte 10 pești și se nota timpul cît aceștia trăiau în soluția respec- tivă, considerîndu-se că o supraviețuire de peste 6 zile (>165 ore) poate indica posibilitatea de a trăi indefinit în acea soluție, un timp mai îndelungat putînd aduce slăbirea rezistenței în urma inaniției. La soluțiile cu care am lucrat, salinitatea a crescut de la apă dulce de robinet (0 %o) din 5 în 5 g, pînă la concentrații de 85 g %0. Lichidul din acvarii a fost des oxigenat prin barbotare de aer. L Animale din mare (capturate pe plaja de nisip din dreptul stațiunii de la Agigea, la o salinitate medie de 18 g %0). Puse în condițiile experimentale amintite mai înainte, au dat în medie supraviețuirile din tabloul nr. 1. Tabloul nr. 1 Supraviețuirea animalelor marine Conc. ext. g Qlm 0 5 10 15 20 25 30 35 40 50 Suprav. medie ore, minute 12,00 23,30 90,12 >165 >165 >165 134,0 113,36 64,00 8,58 Aceste valori sînt reprezentate în graficul din figura 1, prin linia continuă. Ele- arata că Pomatoschistus este un pește ce are posibilități largi de a suporta medii mai saline decît acelea actuale ale Mării Negre, din zona în care trăiește. El și este originar din ape mai sărate, forma lui nominată găsindu-se în Atlantic și în Mediterană, cu o salinitate de 36 g %0, forma din Marea Neagră putînd încă trăi în condiții destul de bune într-o apă de salinitatea Mediteranei, de unde a venit și în marea noastră. Posibilitățile lui largi înspre hipersalinitate denotă o venire relativ recentă în Marea Neagră. 2. Animale din lacurile de la Eforie. Salinitatea normală a apelor acestor lacuri a fost de 44,269 g %0 în anul 1951 și de 41,827 g %0 în anul 1952. Puse în medii de salinități crescînde din 5 în 5 g rezultatele medii de supraviețuire sînt date în tabloul nr. 2. •strîns în jurul salinității normale a lacurilor de la Eforie, ceea ce arată o adaptare pronunțată față de condițiile de salinitate ale acestui mediu. Starea de adaptabi- litate a lui Pomatoschistus din lacurile de. la Eforie, față de salinitatea ridicată de 41 g %0 este cu totul asemănătoare cu aceea pe care am găsit-o la Nereis diversi- color (1), (2). Probabil o stare asemănătoare o prezintă și toate celelalte specii care trăiesc astăzi în mod normal în apele acestor lacuri. Fig. 1. — Rezistența la salinități variabile a indivizilor de Pomatoschistus microps leopardinus (Nordm.), din Marea Neagră (linia continuă) și din lacurile dela Eforie (linia întreruptă). Dar un fenomen cu totul nou este menținerea posibilității de adaptare mai mare față de apa cu salinitatea Mării Negre, din care s-au izolat și formele actuale de Pomatoschistus din lac. Această posibilitate creșcută față de salinitatea de 18 Tablou? Supraviețuirea animalelor Conc. ext. g 0 5 10 15 20 25 30 Suprav. medie, ore, 1951 16,49 7,15 43,10 25,33 48,00 34,08 48,21 53,22 44,40 60,49 30,30 37,05 119,13 118,20 minute 1952 12,36 43,10 43,13 51,16 85,22 50,33 40,42 Media 12,13 37,26 .43,20 50,20 58,55 37,09 91,04 tur. 2 «din lacurile de la Eforie 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 120,13 134,39 >165 >165 >165 >165 25,18 119,08 7,55 13,45 6,58 4,24 4,07 3,34 2,35 2,22 1,41 87,00 >165 94,06 26,18 12,07 9,03 3,04 3,34 2,08 2,11 113,17 >165 141,22 56,54 11,16 6,46 3,35 3,34 2,21 2,16 1,41 Indivizii din lacurile de la Eforie se deosebesc deci radical în privința compor- tamentului față de salinitatea externă, de cei marini. Curbele care reprezintă limi- tele de salinitate compatibile cu viața, normală a acestor indivizi sînt reprezentate tot în graficul din figura 1, prin linia întreruptă. Acest grafic este limitat destul de g %0, se vede mai bine pe graficul din figura 1 (linia întreruptă) prin inflexiunea curbei de supraviețuire în hiposalinități, curbă care în dreptul salinității Mării Negre se alungește în timp, ca o pungă. în urma acestor rezultate din dreptul sali- nității marine, pe care le-am obținut în anul 1951, a fost necesar să repetăm expe- 206 • EUGEN A, PORA și COLABORATORI 4 COMPORTAREA LA VARIA'l’II DE SALINITATE 207 riențelc și în anul 1952. Rezultatele au fost aceleași, ceea ce arată realitatea feno- menului. • Pomatoschistus din lacurile de la Eforie este adaptat astăzi salinității ridicate a acestui mediu, dar pentru hiposalinități, corespunzătoare acelora ale. mediului marin, din care el a intrat în lacuri, adaptîndu-se în mod natural unei hipersalini- tați treptate în timp de circa 40 de ani, peștele mai prezintă încă posibilități mai mari de adaptare, decît pentru alte salinități, diferite de ale Mării Negre. Acest lucru arată în mod clar că adaptarea, pe care mecanismele osmoregulatoare ale animalului marin au avut-o față de salinitatea Mării Negre, se mai păstrează încă într-o anumită măsură și la indivizii care astăzi sînt adaptați unui alt mediu hiper- salin. Adaptarea a fost adînc imprimată în ereditatea animalului și, cu toate că el astăzi și-a reglat mecanismele osmoregulatoare față de alte concentrațiuni saline mult mai ridicate, totuși în anumite împrejurări mai poate manifesta adaptarea veche față de mediul marin. Schimbarea mediului extern determină deci o modificare funcțională a meca- nismelor de echilibru osmotic, care în aceleași condiții de mediu devin ereditare. Această ereditate funcțională se mai poate regăsi și la animalele care s-au adaptat relativ recent la alte condiții saline. Față de salinitatea inițială din care au venit indivizii din lacuri — salinitatea Mării Negre — aceștia mai păstrează încă posi- bilitatea de a-și regla metabolismul și deci de a trăi, mult mai bine și mai îndelun- gat, la o salinitate corespunzătoare Mării Negre. Acest fenomen constituie una din dovezile cele mai categorice ale eredității caracterelor funcționale, somatice, cîștigate de un animal în timpul vieții sale, datorită acelorași condiții de mediu. \B. .MODIFICĂRI | MORFOLOGICE Fața de acest fenomen cu totul nou pentru biologie, noi am căutat să vedem într-o altă serie de cercetări, dacă între indivizii actuali din mare și din lacuri,nu există deosebiri morfologice. Indivizii folosiți în măsurătorile biometrice au servit și în experiențele date mai înainte, și după moarte au fost conservați în formol. Măsurătorile propriu-zise s-au făcut după cîteva luni de la colectarea mate- rialului. Caracterele studiate biomețric șînt unele numerice, iar altele metrice. Cele numerice sînt: numărul de radii din cele 2 aripioare dorsale și din aripioara anală, precum și numărul de solzi ai liniei laterale (= șiruri transversale de solzi, începînd de la axila aripioarei pectorale). în prima aripioară dorsală numărul de radii e aproape întotdeauna de 6. Din 80 de indivizi marini, 79 au avut 6, iar unul a avut 7 radii; din 120 de indivizi din lac, 116 au avut 6, unul 5 și trei 7 radii. în cea de a doua aripioară dorsală se află un radiu simplu, urmat de (7) 8—10 radii divizate; la fel aripioara anală are un radiu simplu și (7) 8—10 radii divizate. Tabloul nr. 3 Numărul de radii divizate in dorsala a doua Proveniența n numărul de radii 7 8 9 10 M ± m a Marea Neagră Lac Eforie 80 120 - 18 59 3 1 28 85 6 8,81 ± 0,054 8,80 ± 0,058 0,480 0,625 Tabloul nr. 4 Numărul de radii divizate din aripioara anală Proveniența n număr de radii 7 8 9 10 M ± m a Marea Neagră Lac Eforie 80 120 - 15 59 6 1 38 73 8 8,88 ± 0,036 8,73 ± 0,053 0,328 0,581 în toate tablourile noastre n = numărul de indivizi lucrați; M—media; m = fluctuația probabilă a mediei; g = deviația standard. Tabloul nr. 3 ne arată variația numărului radiilor divizate în dorsala a doua, iar tabloul nr. 4 variația numărului radiilor divizate din aripioara anală. După cum se vede, în a doua dorsală există același număr de radii la indivizii marini și din lac; în anală se observă o foarte mică diferență, poligonul avînd o bază puțin mai largă la indivizii din lăcuii, față de cei marini. Formula aripioarelor este deci comună și următoarea: D(V)Vl (VII), 1(7) 8-9 (10), A 1(7) 8-9 (10). Este aceeași formulă pe care o dă și L. S. B e r g (3), cu deosebirea că el dă doar 6 radii în prima aripioară dorsală. I. B o r c e a (4) dă o formulă puțin dife- rită : D VI, I (8) 9 (10), A I 8—9, iar E. P. S1 a st e ne tic o (5) una și mai diferită: D VI, I 6—9 (10), Ă17—9. Este posibil ca acest din urmă autor să fi luat în considerație și cifrele pe care le dau autorii apuseni pentru exemplarele din mările nord-vestice ale Europei. Tabloul nr. 5 ' Numărul de soIzȘÎn linia laterală (serii transversale) Proveniența n 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 M ± m a Marea Neagră 80 1 6 5 4 9 10 12 13 / ' 4 6 3 6 1 . 41,85 ± 0,325 2,910 Lac Eforie .. 120 — 3 2 3 7 12 12 18 12 7 8 9 2 4 1 42,30 ± 0,238 2,617 Din datele tabloului nr. 5 se constată că în medie populația din lac are puțin mai mulți solzi decît populația din mare, dar diferența e mică. După L. S. B e r g (3), forma din Marea Neagră constituie o rasă geografică aparte, Pomatoschistus microps leopardinus, caracterizată printr-un număr de (35) 38—45 (48) serii transversale de solzi, pe cînd forma nominată din Baltică, Atlantic și Mediteiană, Pomatoschistus microps microps, are 41 —52 serii de solzi. După datele noastre, formula solzilor este următoarea: Sq (35) 38—46 (49), deci limita superioară cu o unitate mai mult decît o dă L. S. B e r g. Nu înseamnă însă că forma noastră, sau cea marină, sau cea din lac, s-ar apropia mai mult de rasa euro- peană: P. microps microps. Ceilalți autori, care nu au considerat forma din Marea Neagră ca o rasă diferită de cea din apus, dau cifre puțin diferite. I. B o r c e a (4) dă 39—45, Slasten.enco (5) dă 39—50. Ultimul autor, a cărui lucrare e mai mult de sinteză și compilație, s-a inspirat probabil din cifrele autorilor apu- seni. în Marea Neagră mai trăiesc încă 3 specii ale acestui gen: Pomati schistus minutus elongatus, care are 61.—69 de serii de solzi, P.pictus, care are 35—46 (extrem ) 7 COMPORTAREA LA VARIAȚII DE SALINITATE 209 '208 EUGEN A. FORA și COLABORATORI 6 de rar, s-a semnalat numai pe coasta Crimeii) și P. caucasicus (= Bubyr caucasicus) cu (30) 32—36 (37) serii de solzi. Ultimul preferă ape salmastre și se găsește în Marea Caspică. Din toate acestea, reiese ca forma care trăiește în lungul litoralului romînesc al Mării Negre și care se găsește și în lacurile de la Eforie, este Pomatoschistus microps leopardlnus (Nordm.). Caracterele metrice studiate sînt valoarea diferitelor dimensiuni ale corpului, exprimate în procente din lungimea standard (lungimea corpului fără înnotă- toarea codală). Deoarece, în general, dimensiunile se schimba cu vîrsta, am luat atît din mare, cît și din lac, două loturi de indivizi: unul de 4—5 cm, altul de 3—4 cm. Din lotul de talie mai mare nu am avut decît puține exemplare marine. Un singur caracter, lungimea capului, l-am calculat și în procente din lungimea totală a corpului (inclusiv codala). Dam în cele ce urmează, tablourile cu datele biometrice. Tabloul nr. 6 Lungimea capului iu procente din lungimea standard Proveniența dimens, în cm n 24— 25 25— 26 26- 27 27 — 28 28- 29 29- 30 30— 31 31- 32 M±m a Marea Neagră •. 4—5 17 — — — 4 ' . 7 5 1 — 28,61 ±0,21 0,860 » » 3-4 . 60 — — 2 7 19 26 6 — 28,95 ±0,21 11,625 Lac Eforie .... 4-5 6C •—■ — 4 27 20 6 3 — 28,10±0,12 0,933 » » .... 3-4 100 1 1 3 7 32 33 19 4 29,18±0,12 1,22. 4 - Tabloul nr. 7 Lungimea capului in procente din lungimea totală (inclusiv codala) Proveniența d imens în cm. n 22- 23 23 — 24 24- 25 25- 26 26 — 27 27 — 28 M±m CT Marea Neagră.. 4-5 17 — — 9 7 1 — 25,05±0,15 0,608 » » 3-4 60 -—• 7 23 20 9 1 25,07±0,13 0.972 Lac Eforie .... 4-5 60 2 19 27 8 4 — 24,40±0,I2 0,914 » » .. t, 5-6 100 1 11 31 33 23 1 25,19±O,1O 1,010 Tabloul nr. 8 Lungimea botului (spațiu preorbitar) iu procente din lungimea standard Proveniența dimens în cm. n 6- 6,5 6,5- 7 7- 7,5 7,5 8 8- 8,5 8,5 — 9 - 9 9,5 M±m a Marea Neagră.. 4—5 17 —■ 2 5 6 2 2 —. 7,65±0,14 0,575 » » 3—4 6f 2 I 14 18 19 5 1 7,84±0,08 0,586 Lac Eforie .... 4-5 60 1 8 34 17 —■ — — 7,31 ±0,06 0,500 0 » , , 3-4 100 2 19 28 38 11 2 — 7,46±O,O5 0,520 Tabloul nr. 9 Diametrul ochiului in procente din lungimea standard Proveniența dimens în cm. n 5- 5,5 5,5 — 6 6 — 6,5 6,5- 7- 7,5 7,5 — 8 8 — 8,5 M±m a Marea Neagră 4-5 17 1 2 8 4 2 — — 6,49 ±0,13 0,520 . « (' „3-4 60 —- 2 29 20 16 2 — 6,72±0,12 0,943 Lac Eforie .. . 4-5 60 l 3 10 35 11 — . — 6,69±0,06 । 0,426 ♦ « .... 3—4 IOC — . — 13 37 33 15 2 •7,03±0,04 0,435 în tablourile nr. 7—17 este arătată variația valorilor acestor dimensiuni expri- mate în procente din lungimea standard. înălțimea maximă a corpului (tabloul nr. 11) este luată la nivelul inserției ventra- lelor; lungimea pedunculului caudal (tabloul nr. 12) este luată de la verticala posterioară a aripioarei anale, pînă la punctul unde încep ra- diile caudalei; înălțimea pedunculului caudal (tabloul nr. 13) este cea minima (în același timp 2S 10- 0 ,H. 1 \ a corpului și a pedunculului); spațiul predorsal - (tabloul nr. 14) e luat în linie oblică de la vîrful botului la primul radiu al dorsalei; spațiul preanal (tabloul nr. 15) e luat tot în linie oblică, de la vîrful botului la primul radiu al analei. w' Din datele acestea se poate constata că anu- mite dimensiuni cum sînt: capul (tabloul nr. 6—7 botul (tabloul nr. 8), ochiul (tabloul nr. 9), înăl- țimea minimă (tabloul nr. 13), lungimea pecto- ralelor (tabloul nr. 16) și a ventralelor (tabloul tir. 17), sînt mai mari la exemplarele mai tinere ‘ (de 3—4 cm); în schimb înălțimea maximă (tabloul nr. 11) și spațiul preanal (tabloul nr. 15) sînt mai mari la exemplarele de 4—5 cm. Comparînd populația din Marea Neagră cu aceea din lacurile de la Eforie, se observă oarecare mici diferențe morfologice constante. Astfel, exemplarele din lacuri au un bot mai scurt, un ochi mai mare, înălțimea corpului și a pedunculului caudal puțin mai mari, spațiul predorsal de asemenea ceva mai mare. Dar aceste diferențe, cu toate că sînt constante, sînt destul de mici și nu pot încă constitui valori care să ne permită a considera formele din lacuri ca o altă specie morfologică decît cele din' mare. Diferențe nete între, cele două populații există numai în privința spațiului inter orbitar. Din tabloul nr. 10 se constată că acesta este mult mai mare la indivizii din lacuri, față d,e l V Fig. 2. - IVi panele de frecvent > a valorilor spațiului intworbitar nii Pio- cente din lungimea standard 1 . P țiiledin mare (lima continuă, • mari; O^nd. mici) și curile de la Eforie (linia . .. + = ind. marii x mici). 14 — c. 725 210 EDGlîN a, pORA și COLABORATORI 9 COMPORTAREA LA VARIAȚII DE SALINITATE 211 nr. 10 din lungimea standard 8 Tabloul Spațiul interorbitar in procente Proveniența dimens. în cm n 1- 1,2 1,2- 1,4 1,4— 1,6 1,6- 1,8 1,8- 2,0 Marea_ Neagră _ 4—5 17 2 7 4 3 1 » » 3-4 60 4 13 22 14 7 Lac Eforie 4-5 60 — — 7 5 7 » 9 . , . . . 3-4 100 1 9 16 22 2,0- 2,2 2,2- 2,4 2,4— 2,6 2,6- 2,8 2,8- 3,0 3,0- 3,2 3,2- 3,4 M±m a — — — — — — — l,43±0,17 0,690 — — — — — — — l,52±0,06 0,445 12 20 8 3 2 2 — 2,24 ±0,13 1,058 18 18 6 4 2 2 2 2,07 ±0,13 1,290 Tabloul nr. 11 înălțimea maximii a corpului în procente din lungimea standard Proveniența dimens în cm. n 13 — 14 14 — 15 15— 16 16- 17 17— 18 18— 19 19 — 20 M±m CF Marea Neagră - 4—5 _1? 1 7 4 3 2 — — 15,47±0,27 1,136 3—4 .60 5 21 21 12 7 1 — 15,22±0,16 1,257' Lac Eforie 4-5 . .60 2 14 18 20 5 1 — • 15,95±0,14 1,058 » 0 3-4 100 2 11 35 36 12 3 1 16,07+0,13 1,312 Tabloul nr. 14 Spafiul predorsal în procente din lungimea standard Proveniența dimens în cm. n 31- 32 32— 33 33— 34 34 — 35 35 — 36 36 — 37 37 — 38 38 — 39 39— 40 M±m (7 Marea Neagră 4-5 17 2 3 7 3 1 1 — — 34,52±0,31 1,261 » » 3-4 60 — 8 13 15 16 7 1 . — — 34,61 ±0,17 1,277 Lac Eforie 4-5 60 1 7 8 19 12 10 3 — — 34,88±0,18 1,432 » » 3-4 100 1 3 9 21 i 23 29 10 3 1 1 35,59±O,15 1,453 Tabloul nr. 12 Lungimea pedunculului caudal în procente din lungimea standard Proveniența dimens în cm. n 23 — 24 24— 25 1 25— 26 26— 27 27- 28 28— 29 29- 30 M±m O Marea Neagră 4-5 17 —■ 3 2 9 2 1 26,30 ±0,26 1,058 « <( ' 3-4 60 2 10 6 13 20 6 3 26,31 ±0,20 1,533 Lac Eforie 4-5 60 6 11 15 13 11 3 1 25,90 ±0,19 1,456 » » 3-4 100 1 10 31 29 18 9 2 26,32±0,12 1,225 Tabloul nr. 15 Spațiul preanal în procente din lungimea standard Proveniența dimens în cm. n 52- 53 53- 54 54- 55 55- 56 56- 57 57- 58 58- 59 59- 60 60- 61 61- 62 M±m 0* Marea Neagră 4-5 17 1 1 1 2 3 4 4 1 — — 56,70 ±0,46 1,897 3-4 60 3 8 14 18 6 7 — 2 2 — 55,21 ±0,23 1,800 Lac Eforie 4-5 60 — 4 6 11 10 20 5 4 — — 56,62±0,20 1,556 >> » 3-4 100 — 3 7 14 30 18 14 7 6 1 57,01 ±0,19 1,862 Tabloul Nr. 13 Indlfimea minimi a corpului (pedunculul caudal) în procente din lungimea standard Proveniența dimens în cm. n 5,5- 6 6— 6,5 6,5— 7 7- 7,5 7,5- 8 8 — 8,5 8,5— 9 9- 9,5 M±m (7 Marea Neagră 4-5 17 —— 1_ 7 _5 4 —- — ■ — 7,10±0,ll 0,445 » » 3-4 60 1 4 .8 24 16 6 1 — 7,35±0,07 0,575 Lac Eforie 4-5 60 — — 7 32 12 7 1 1 7,47 ±0,06 0,501 9 » 3-4 100 1 3 13 29 33 18 2 1 7,53 ±0,06 0,592 Tabloul nr. 16 Lungimea pectoralelor în procente din lungimea standard Proveniența dimens în cm. n 19 — 20 20 — 21 21- 22 22— 23 23 — 24 24 — 25 25 — 26 M ± m Marea Neagră .. 4-5 17 — 1 13 — 2 1 — 21,70 ± 0,23 0,980 » » 3-4 60 4 9 21 7 14 4 1 22,01 ± 0,18 1,420 Lac Eforie .... 4-5 60 4 11 19 17 6 2 — 21,80 ± 0,16 1,243 3-4 100 5 . 12 35 31 12 5 — 21,98 ± 0,11 1,153 14 312 - EUGEN A. PORA și COLABORATORI — ■ ■ — "7*;— ------------— 10 COMPORTAREA LA VARIATII DE SALIN1TATE 213 o , Tabloul nr. 17 Lungimea ventralelor (ventuzei) în procente din lungimea standard Proveniența imens, în cm n 23- 24 24— 25 25 — ■ 26 26— 27 27 — 28 28 — 29 29 — 3C 30- 31 M ± m a Marea Neagră.. 4—5 17 1 2 3 •6 5 — — — 26,24 ± 0,28 1,145 « ■« 3-4 60 — 7 10 19 15 5 2 2 26,68 ±0.16 1,257 Lac Eforie ... 4-5 . 60 2 , 14 15 13 14 2 — — 25,98 ± 0,16 1,200 « « , ; , . 3-4 100 1 5 17 28 24 20 3 2 26,70 ± 0,14 1,383 cei marini. Acest lucru se poate constata chiar cu ochiul liber și de la prima vedere, înainte de a face orice măsurătoare sau calcul. Deosebirea este mai mică între indivizii mici (de 3— 4 cm),..decît între cei mari (de 4—5 cm), așa cum rezultă de altfel din figura 2, în'care sînt reprezentate poligoanele de frecvență a datelor. ' Această deosebire morfologică este așa de evidentă, încît pe baza ei se pot deo- sebi cu ochiul liber indivizii marini de cei din lacuri. Indivizii, din lacurile de la Eforie, cu toate că au ochii mai îndepărtați între ei, aceștia'sînt totuși îndreptați oblic în sus, ca și la indivizii marini. Prin acest carac- ter, populația din lacurile de la Eforie diferă net de Pomatoschistus caucasicus, pare ate de asemenea ochii îndepărtați, dar aceștia sînt îndreptați în lături și nu oblic în sus. , De asemenea, o deosebire constantă între populația din lacuri și cea marină o constituie pigmentația generală a corpului, care este mult mai închisă la indivizii din lacuri (chiar și fața ventrală și aripioarele sînt cenușii, pe cînd la indivizii marini, fața ventrală e albă, iar aripioarele sînt incolore). Pe partea dorsală “și pe laturi, indivizii din lacuri au numeroase punctații negricioase, mult mai intense, mai mari și mai numeroase, decît indivizii marini. CONCLUZII 1. între indivizii de Pomatoschistus microps leopardinus (Nordm.) din Marea Neagră și indivizii din lacurile stipiasărate de la Eforie, există o serie de deosebiri .fiziologice și morfologice. 2. Indivizii din lacuri sînt originari din mare și s-au izolat de acest mediu numai de vreo patru decenii. în acest timp, ei s-au adaptat unei salinități foarte crescute față de normal, de circa 40 g%0. 3. Curbele care arată limitele de rezistență la salinități variabile (fig. 1) a indi- vizilor marini și din lacuri, sînt net diferite între ele și centrate pe salinitatea mediului actual respectiv de 18 g %o pentru indivizii marini și de 41 g%o pentru cei din lacuri. 4. Curba de rezistență a indivizilor din lacuri are o inflexiune în dreptul sali- nității marine, ceea ce arata, pe de o parte, că originea populației din lacuri, este în Marea Neagră, iar pe de altă parte, ea ne arată ereditatea unei adaptări îndelungate la mediul marin, care se mai păstrează într-o anumită măsură și la indivizii din lacuri, atunci cînd aceștia sînt puși să trăiască în apă de salinitatea mării.; Acest fenomen! constituie o. dovadă a eredității caracterelor somatice de metabolism (fiziologice), care se mai păstrează într-o măsură redusă și în cazul indivizilor care astăzi trăiesc într-un alt mediu salin. 5. Deosebirile fiziologice dintre populația marină și cea a lacurilor dela Eforie, mai sînt însoțite și de mici modificări morfologice în ceea ce privește capul, botul, ochiul, înălțimea corpului, a pedunculului caudat și a spațiului predotșal. Dar o deosebire evidentă este între spațiul preorbitar al indivizilor marini și din lacuri. La aceștia din urmă el este mult mai mare și constituie chiar un caracter de deosebire macroscopică între indivizii celor două populații. De asemenea, pigmentația indivizilor din lacuri este mult mai închisă decît a acelora din mare. 6. Totalitatea acestor caractere ne permit să considerăm cele două populații de Pomatoschistus microps leopardinus (Nordm.) din Marea Neagră și din lacurile dela Eforie, ca două specii fiziologice diferite prin comportamentul lor față de sali- nitățile externe și chiar ca un început de diferențiere morfologică. Caracterele dife- rențiale morfologice actuale nu sînt încă suficient de mari pentru a le putea diferenția și în 2 specii morfologice. 7. Existența deosebirilor fiziologice nete ;; a începutului de deosebiri morfo- logice, ne arată că în nașterea unei specii noi întîi se diferențiază deosebirile fizio- logice și numai ulterior și pe baza acestora, se produc și deosebirile morfologice. Catedra de fiziologia animalelor dela Universitatea V. Babeș din Cluj ți a Stațiunii biologice de la Agigea-Constanța HOBEflEHME IIPH M3MEHEHHHX COJ1EHOCTH COOBUțEHHE XXXVI; BOSflElîCTBHE noBbHUEHHOÎi HAȚyPAJIbHO0 COJIEHOCTH HA UPEflEJIbl yCTO0HHBOGTH K H3MEHEHHK) COJIEHOCTH H HA M0PO0JI0PHI0 PbIBbl POMATOSCHISTUS MICROPS LEOPARDINUS (NORDM.). (KPATKOE COJțEPJKAHHE) B osepax E$opnn, cohchoctb kotopmx (40 r %0) na mhopo npeBtrmaeT cojichoctb Hepnoro Mopa b eroii ofinacra (18 r %0), iiponcxo/(HT ecrecTBeH- hmm nyreM onnT a^ariraiiMM k ycJioBHHM noBtimeHHoii cojichocth: HenoTO- pux jkhbothhx BMROB Hepuoro Mopn; Nereis diversicolor, gammarus locusta, Cardium edule, Leander aspersa, Pomatoschistus microps leopar- dinus KT. Jț. ' nocpejțCTBOM onina peBKoii aHanTarmn aBTopti npocjiepnjin MBMeHenrm b nponeccax ofiMena sențecTB y ptifiti Pomataschistus microps. leopar- dinus (Nordm.) b pesyjitTaTO noBHinenim cojienocTn OKpymaiomen cpej(M b osepax no cpaBHeHMio c 9thmm npopeccaMji y MopcKwx aKaeMnjwpoB. SaTCM, fmOMeTpiineCRMMM MBMOpeHMHMn, aBTOptl nHTajIBCB yCTaUOBMTB, OTpaîKaioTCH jiu nBMeneniiH ofiMcna BențecTB na MopiJiojiornii MtHBOTHoro. Me?Kfly BKBeMnnnpaMH Pomatoschistus microps leopardinus Hepiio.ro Mopii h 9K3eMnjiHpaMj-i oșep Etjiopwi c noBMmenBoâ cojichoctbio cynțecȚBye'b pnjț (JmsîiojionmecKMx n Mop^ojiorMuecKnx oTJinmiM. ’ KpnBHe npeHeJiop ycToiinHBocTM k HBMeneHnHM conenocTir Mopcrinx fi OBepuMx BKseMnjmpoB vemo pasnimaiOTcn Memjiy cofioft ii penTpnpyio'icn na coMeliocTii HacTonmeh cpejțti, cooTBeTCTBenno 18 r %0 hjih. MopcKiix ii 41 r %0 hjih osepimix ocofieii. . y. . ' 214 EUGEN A. PORA și COLABORATORI 12 1 o 1 «J COMPORTAREA LA VARIAȚII DE SALINITATE 215 — K ^HiSMOJiQrMUecKMM pasHranuM MopcKOM nonyjiHUHM ir nonyjiHRHH oaep E$opMM sodaBUHiorcH Tapate h HeGojibnine MOp^oaornRecKHe hbmg- neami: tojiobm, pTa, rjiasa, ^jimhm reaia, XBOCTOBoro OT^ena h npe- aopaajitiioii uacru:; uenoe pasaiuTue ohhrko oTMouaeTCH b Me?Krjia3HMHH0M npocTpaircTBe MopcKMX ir osepuwx asgeMnjiHpOB; y nocJienHMx oho shuhu- TejiBHO GoJimne h irpeHCTaBJiHeT flante MaKpocKonnHecKoe pasnnune MeiKfly ocoShmh 9THX jiByx iionyjiHH'UH; HMrMeHTaanH osepaux ocoSeii paBHHM oSpaaoM Gojree Tomiioro RBcTa, hom y Mopcra-ix. CoBOKyiIHOCTb 9TMX HpH3IiaK0B HOBBOJIHeT aBTOpaM paCCMaTpHBaTB Pomatoschistus microps leopordinus (Nordm.) Hepaoro Mopa h osep E^opaa «aa ana paajiaaHBie mae ocoOu; x — mamie ocoOn). LES COMPORTEMENTS AUX VARIATIONS DE SALINITE. NOTE XXXVI L’ACTION DES HYPERSALINITfiS NATURELLES SUR LES LIMITES DE LA resistance â des salinites variables et la morphologie du POISSON POMATOSCHISTUS MICROPS LEOPARDINUS (Nordm.) (RESUME) Des experiences d’adaptation â des conditions de salinite accrue ont lieu dans des conditions naturelles dans les lacs d’Efoiia dont la concentration saline (de 40 g °/c0) est de beaucoup superieure ă celle de la mer Noire, dans la region qui y correspond (18 g'%o). Les sujets de ces experiences sont des animaux originaires de la mer Noile: Nereis diversicolor, Gammarus locusta, Cardium edule, Leander aspersa, Pomatoschistus microps leopardinus, etc. A l’aide d’experiences d’adaptation brusquee, les Auteurs ont suivi les modi- fications qui surviennent par suite de l’augmentation de la salinite du milieu exte- rieur, l’eau des lacs, dans les processus metaboliques du Pomatoschistus microps leopardinus (Nordm.), par comparaison aux exemplaires provenant de la mer. Les Auteurs ont tâche ensuite, par des mesures biometriques, de constater un paral- elisme entre les modifications du metabolisme et la morphologie de l’animal. Entre les exemplaires de Pomatoschistus microps leopardinus de la mer Noire et ceux des lacs hypersales d’Eforia, il y a toute une serie de differences physiolo- giques et morphologiques: — Les courbes qui indiquent les limites de la resistance â des salinites variables, des exemplaires marins ou lacustres, different nettement entre elles et sont centfees sur la salinite du milieu actuel, c’est-â-dire de 18 g °/00, pour les animaux de la mer, et de 41 g °/00, pour ceux du lac. — Les differences physiologiques entre les exemplaires de la mer et ceux des lacs d’Eforia s’accompagnent aussi de quelques modifications morphologiques. Elles concernent la tete, le museau, l’oeil, la hauteur du corps, du pedoncule caudal et de l’espace predorsal. Une difference evidente est celle qui existe entre l’espace preorbitaire des exemplaires marins et celui des exemplaires du lac: il est beaucoup plus grand chez ces derniers et constitue un caractere de differenciation macro- scopique entre les individus des deux populations. En plus, la pigmentation des exemplaires lacustres est plus foncee que celle des exemplaires marins. Tous ces caracteres permettent aux Auteurs de considerer les deux popula- tions de Pomatoschistus microps leopardinus (Nordm.), de la mer Noire et des lacs d’Eforia, comme deux especes physiologiques, se distinguant par leurcompor- tement â la salinite du milieu exterieur et offrant meme certains traits de differen- ciâtion morphologique. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — La resistance ă de s salinites variables des exemplaires de Pomatoschistus microps leopardinus (Nordm.) de la mer Noire (trace conținu) et des lacs d’Eforia (trace interrompu). Fig. 2. — Les polygones de frequence des valeurs de l’espace interorbitaire, en % de la longueur standard, pour les exemplaires marins (tracâ conținu; O — indices forts, O = indices faibles) et pour les exemplaires du lac d’Eforie (trace interrompu; + = indices forts, x = indices faibles). | | | | | | BIBLIOGRAFIE LE. A. P o r a et D. I. Roșea, Ann. Sci. Univ. Jassy, t. XXX, nr. 1,1944, p. 204—220. 2. — Studii și cercetări științifice, Filială Cluj, a Academiei R.P.R., t. III, nr. 3— 4, ianuarie- iunie 1952, p. 209—213. 3. L. S. Berg, Rîbîpresnîh vod SSSR i sopredelnîh stran. Moscova-Leningrad, 1949, voi. III, p. 1063-1066. 4. I. B o r c e a, Ann. Sci. Univ. Jassy, t. XIX, nr. 1, 1934, p. 202—211. 5. E. P. Slastenenco, Ann. Sci. Univ. Jassy, t. XXV, t. XXV nr. 1, 1939, p. 114. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul VI, nr. 1, 1954 BIOLOGIA STAVRIDULUI DIN MAREA NEAGRĂ VI. PRODUȘI DE EXCREȚIE AZOTAȚI ȘI NEAZOTAȚI DIN URINĂ DE EUGEN A. PORA membru CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. ; D. I. ROȘCA și F. STOICOVICI Comunicare prezentată în ședința din 28 aprilie 1953 Pentru studiul complex al vieții stavridului și în special pentru stabilii ea cît mai exactă a factorilor ecologici de care este legată comportarea normală a animalului, problema schimbului de materie ce se petrece în mod normal între organismul peș- telui și mediul său înconjurător, devine problema centrală a cercetărilor experi- mentale ale acestui studiu. Urmărind acest schimb de substanțe într-o lucrare anterioară (9), noi am arătat care sînt diastazele prezente în diferitele compartimente ale tractului gastro-intestinal de la stavrid și care sînt posibilitățile de digestie a diferiților produși alimentari luați din mediu. Cercetările sînt în curs pentru a stabili și natura calitativă a hranei normale a stavrițiului în diferitele perioade ale dezvoltării sale. în prezenta lucrare noi am urmărit care sînt produșii de excreție eliminați în mod normal prin urină. MATERIALUL ȘI TEHNICA DE LUCRU în toate cercetările noastre am folosit indivizi adulți de stavrid (Trachurus trachurus mediterraneus) (1) cu o lungime medie de 16 cm și cu o greutate medie de 24 g. Animalele erau proaspăt recoltate lă talian sau ținute în acvarii cu circulație permanentă de apă de mare și barbotaj. * Urina s-a recoltat fie prin excitare, electrică, fie prin « stoarcerea» peștilor. ,îji primul caz, animalul era zvîntat cu o cîrpă uscată, apoi se prindea în mînă așa fel ea policele și degetul arătător al mînei drepte să vină în dreptul operculelor, care erau acoperite cu o bandă de hîrtie de filtru; regiunea anală era apoi ștearsă din nou cu hîrtie de filtru. După aceasta se excita cu un curent de bobină (de la p sursă, de 3 V) de intensitate mijlocie, întîi regiunea anală, apoi planșeul intern și superior al cavității bucale, iar la sfîrșit se înțepa cu vîrfurile excitatorului de mînă, axul nervos în regiunea bulbară. Urina eliminată brusc în urma excitării, a fost re- 218 EUGEN A. PORA D. I. ROȘCA și STOICOVICI 2 3 BIOLOGIA STAVRIDULUI DIN MAREA NEAGRĂ 219 coltată într-un mic balon de sticlă la gura căruia era adaptată o pîlnie adecvată. Urina recoltată era clară, incoloră, dar după un timp de circa 1 /2 oră, devenea opa- lescentă, In cazul«stoarcerii» peștilor, ei erau pregătiți așa cum am arătat mai înainte. In loc de excitant electric, animalele erau apăsate pe flancurile corpului în regiunea vezicei urinare cu degetele 3 și 4, avînd punct de sprijin baza internă a palmei mîinii drepte. Urina era recoltată în același dispozitiv. Uneori, odată cu urina cădeau în pîlnia de recoltare și resturi de fecale. Acestea erau îndepărtate însă de pe pereții pîlniei. Din cauza posibilităților de a se prelinge totuși substanțe fecale în urină, aceasta se centrifuga puternic după fiecare recoltare și apoi se decanta. Toate operațiile de recoltare durau pînă la maximum 2 ore, astfel că în toate cazurile urina finală astfel pregătită, era ușor opalescentă. Urina nu rămînea în contact cu aerul (la temperatura de 20—27°) decît maximum cît durau operațiile de recoltare. Apoi era luată imediat în lucru. Prin aceasta am căutat să evităm pe cît posibil fenomenele bacteriene, care ar fi putut schimba pro- porția constituenților azotați normali ai urinei. pH-ul s-a măsurat colorimetric cu Universalindikator Merck, chiar în timpul recoltărilor, pe urină provenită de la un singur individ. Clorurile s-au dozat prin metoda Laudat și s-au exprimat sub formă globală de g. NaCl Vîscozitatea s-a măsurat cu vîscozimetrul Hess în comparație cu apa distilată, la fiecare determinare. Sedimentele urinare s-au urmărit la microscop pe urină lăsată timp de mai multe ore pentru sedimentare, sau pe urina centrifugată. Cristalele găsite s-au desemnat cu ajutorul camerei clare. Glucidele s-au identificat prin proba reducerii cu reactiv Benedict. Azotul total s-a dozat prin metoda microkjeldahl, după Pregl, modificată pe urină nediluată și proaspătă (7). Azotul amoniacal s-a determinat prin metoda distilării după F o 1 i n (7), folo- sind distilatorul Yovanovitch (13), de asemenea pe urină nediluată și proaspătă. Ureea s-a dozat prin metoda cu urează a lui Rappaport și Glaser (7); ureaza folo sită a fost: sicc. standard Griibler și urează Revoltella. Acidul uric a fost dozat colorimetric după metoda Grigaut și Laudat, pe 2 cm3 urină nediluată și proaspătă. Creatinina a fost dozată colorimetric, după metoda Folin (7). Creatina din 2 cm3 urină proaspătă, a fost transformată în creatinină, după procedeul Benedict și Myers (13), care s-a dozat apoi colorimetric. Pe aceeași urină s-a dozat și creatinina preformată. Astfel ca diferența între creatinina totală și crea- tinina preformată ne dă cantitatea de creatină exprimată în creatinină. I REZULTATELE OBȚINUTE 1. Cantitatea de ur^ă. Din tabloul Nr. 1 se poate constata că, în cursul celor 27 de recoltări făcute,am obținut un total de 58,3 cm3 de urină de la 678 de indivizi. Pentru aceasta am cercetat 1431 de indivizi, astfel că aproximativ tot numai al doilea individ dă urină (sau 47 % din numărul total). In medie, noi am obținut 0,087 cm3 de urină pentru 1 individ. Această cantitate reprezintă circa 0,4% din greutatea în grame a peștelui. La om, pentru o urinare în medie se elimină 0,3 % din greutatea corpului (considerînd după capacitatea normală a vezicei). Tabloul nr. 1 Cantitatea de urină Nr. crt. Data recoltărilor Cantitatea de urină ob- ținută cm‘ De la cîți pești Cîți pești au fost controlați Observații 1 18. VIII. 1952.... 2,6 27 100 2 19. VIII. 1952.... 2,0 40 100 3 19. VIII. 1952.... 0,8 10 60 4 20.VIII.1952 1,5 37 100 5 20.VIII. 1952.. .. 0,9 15 54 6 21.VIII.1952.... 0,8 20 60 7 21.VIII. 1952.. .. 0,7 16 68 8 22.VIII. 1952.... 1,7 31 60 9 22. VIII. 1952.... 2,0 29 55 10 23.VIII.1952.... 0,3 6 70 peștii au fost morți de curînd 11 23.VIII.1952.... 2,0 27 50 jumătate din pești au fost recoltați din ziua prece- dentă 12 24. VIII. 1952.... 1,8 23 30 13 25.VIII.1952.... 1,5 20 50 14 26.VIII.1952.... 2,6 24 30 15 27 .VIII. 1952.... 1,7 26 50 16 27.VIII. 1952.... 1,5 16 27 17 28.VIII.1952.... 1,5 14 30 18 29.VIII.1952.... 1,8 18 33 19 29.VIII.1952.... 1,4 16 20 a 2-a recoltare, după 8 ore de la-prima 20 5.IX.1952 .... 3,9 35 58 21 5.IX.1952 .... 2,5 20 25 22 6.IX.1952 .... 3,0 27 42 23 6.IX.1952 .... 3,5 27 . 40 de la 11 dintre ei s-a mai recol- tat și cu 8 ore înainte 24 7.IX.1952 .... 2,9 37 58 • 25 7.IX.1952 .... 5,7 46 56 este a 2-a recol- tare, la 8 ore de la prima 26 8.IX.1952 .... 4,2 38 54 27 8.IX.1952 .... 3,5 33 51 este a 2-a recol- tare, la 8 ore de la prima Total 58,3 678 1,431 Cantitatea de urină dată de 1 stavrid'. 0,087 cm1 (media) 2. Reacțiunea ionică. Reacțiunea ionică a urinei proaspete a fost întotdeauna alcalină, avînd în medie un pH de 8,1 (8,0; 7,5; 9,0). 3. Vîscozitatea, Vîscozitatea medie a urinei filtrate, la temperatura de +28°C a fost de 1,073. 5 BIOLOGIA STAVRIDULUI. DIN MAREA NEAGRĂ 221 220 EUGEN A. PORA I. ROȘCA și F. STOICOVICI 4. Clorurile. Exprimate în NaCl în medie au fost de 9,722 (9,711; 8,950; 9,975; 9,652). 5. Glucide reducătoare. Nu s-au găsit niciodată (5 probe). 6. Produși azotați: a) Azotul total. Rezultatele obținute sînt date în tabloul nr. 2. 1 Tabloul nr. 2 Azotul total din urină Nr. crt. Data Cantitatea de urină fo- losită în dozare cm3 Azot total dozat mg Azot total în 1 cm3 urină mg Azot total în 100 cm3 urină mg 1 19.VHI.1952 1,0 0,256 0,256 25,6 2 20.VIII.1952 1,0 0,720 0,720 72,0 3 20.VIII.1952 0,9 0,372 0,413 41,3 4 21.VIII.1952 0,8 0,124 0,200 20,0 5 21.VIII.1952 0,5 0,112 0,224 22,4 6 . 22.VHI.1952 1,0 0,472 0,472 47,2 7 22.VIII.1952 0,5 0,348 0,696 69,6 8 23.VIII,1952 . , . • • 0,7 0,292 0,417 41,7 Media — — 0,4247 42,475 Rezultatele arată că prin urina de stavrid se elimină în medie 42,475 mg N în 100 cm3 urină. b) Azotul amoniacal (tabloul nr. 3). Pfodușii ainoniacali ai urinei ating o valoare destul de mare, de 2(^889 mg sau 17, 256 mg N amoniacal, ceea ce reprezintă 40,6 % din azotul total urinar eliminat. Tabloul nr. 3 Azotul amoniacal din urină Nr. cit. Data Cantitatea de urină în care s-a făcut dozarea cm’ Azot dozat în 100 cm3 urină Observații Ca amoniac mg Ca azot amoniacal mg 1 24.VIII.1952 1,4 20,40 16,80 2 25.V1II.1952 1,3 31,40 25,80 3 27.VIII.1952 1,0 21,76 17,92 4 27.V1II.1952 0,5 34,00 28,00 5 27.VIII.1952...... 1,2 17,00 14,00 6 28.VIII.1952...... 1,2 17,00 14,00 7 29.V1II.1952 1,0 19,72 16,24 8 29 .VIII. 1952...... 0,5 20,40 16,80 9 29. VIII. 1952...... 1,4 11,65 9,60 10 7.IX.1952 ...... 0,5 28,56 23,52 11 7.IX.1952 ...... 0,5 27,20 22,40 12 7.IX.1952 ...... 0,5 17,68 14,56 13 7.IX.1952 0,5 16,32 ' 13,44 14 8.IX.1952 ...... 0,5 > 16,32 13,44 15 8.IX.1952 ...... 0,5 14,96 J 12,32 Media — 20,889 17,256 c) Ureea (tabloul nr. 4). în medie, la 100 cm3 urină-se elimină 21,25 mg uree; aceasta reprezintă 9,88 mg de azot, astfel că 23,2% din azotul total este datorit prezenței ureei în urină. . Tabloul m. 4 - - ' ' ■ ' ■ Ureea din urină Nr. crt. Da ta ■ sd4Ha,n/5O. fixat dc amoniac. ; Diferența -2 Ni—Na, . ,cm’ ■ Uree în 100 cm3 (Nx-NsP X0,12 mg Azot ureic । în 100 cm3 Urină mg ‘ ■: ' ? înainte de hidroliză Nrcm3 ' 1 După5 1 hidroliză .'Na crii3 1 7.IX. 1952.... ' '■ ‘0,42 ’ + 0,74 ' 0,32 384 17,90 2 7.IX.1952.... 0,40 + 0,78 : O;38 45,6 - 21,12 J 3 7.IX.1952.... 0,24 0,32 ' 0,08 9,6 4,47'. 4- 8.IX.1952.... ,'. 0,24 . ■■ . . -. 0,34: ,. " 0,10 12,0 - 5,56 5 8.IX.1952.. 0,22 ' 0,36 ; . 0,14 ' 16,8 7,83 • 6 8.IX.1952., .. 0,46 , 0,56' 0,10 ' 12,0 . 5,56 - 7. -8.IX.1952...; 0.50 +'■ 0,62 ■ .6,12 ' 144- 6;71 , Media * ' 21,25 " 9,88 . , d) Acidul uric (tabloul nr. 5). Urina de stavrid copține o cantitate de acid uric cuprinsă între 2,155—3,225 mg sau îri medie 2,753 mg la 100 cm3 de urină. Acestuia* îi corespunde o cantitate de 0,917 rng de;azot,. ceea ce revine la 2,16% din azotul total dozat al urinei. ‘ > ■ ■/ it Tabloul nr. 5 \, AoidulOric'dih urină ; . Nr. crt. ■ Da t ă Cantitatea de urină îri a, care s-a făcut dozarea cm8 ’ ' Acid uric 1 dozat îri 1 cm3 urină mg Acid uric în 100 cm3 urină mg N (azot) din • acidul uric > dozat în 100 cm3 urină mg 1 6.IX.1952 .... 2,0 0,02889 2,889 0,96 2. . 6.IX.1952..... 2,0 . 0,02155 2,155 .. 0,72 3 7.IX.1952 .... 2,0 , 0,03225 ., 3,225 1,07 . .... Media 2,753 0,917 e) Creatina și creatinina (tabloul nr. 6). Creatina se elimină în medie 5,637 mg la 100 cm3 uriilă și azotul ei reprezintă 4,25% din azotul total.urinar; creatinina Tabloul nr. 6 ' Creatina și creatinina din urină Nr. . crt. Data Cantitatea ' de urină în care s-a făcut dozarea cm3 1 Creatina dozată în 100 cm3 urină mg N-creațină . în 100 cm3 urină mg Creatinina dozată în 100 cm3 urină mg N-creâtinină în 100 cm3., urină mg , 1 18.VIII.1952.. 1,0 4,000. 1,48 2 24.VIII.1952.. - 1,0 — •— 6,260 2,32 ' '3 26.VIII.1952.. 1 + 1 8,530 2,73 8,000 2,96 , 4 5.IX.1952 .. '. ' .1 + 1 ' 7,190 2,303 9,760 3,623 5 5.IX.1952 .. ‘ 1+1 1,192 0,381 9,344 ' 3,470 Media 5,637 1,805 7,473 : " 2,770 : 7 BIOLOGIA STAVRÎDULUI DIN MAREA NEAGRĂ 223 222 EUGEN A. PORA I. ROȘCA și F. STOICOVICI 6 se elimină în medie 7,473 mg la 100 cm3 urină; azotul creatinină reprezintă 6,25% din azotul total. „ 7. Sedimente urinare. Noi am putut identifica o serie de substanțe minerale și organice pe baza cristalelor ce se depun spontan sau prin centrifugare din uiina de stavrid: a) Fosfat amoniaco-magnezian( pl, 1,1) Apare sub forma de cristale mari, incolore, refringente, mai adesea în formă de prisme rombice sau de capac de sicriu. Acestea nu sînt prea dese. Au fost găsite numai în două preparate; b) Fosfat bîcalcic (pl. I, 2). Se găsește în abundență în toate preparatele exa- minate. Se prezintă sub forma unor cristale incolore, de formă prismatică, alungite sau cuneiforme, mai mult singuratice. în majoritate sînt cristale mici, dar unele dintre ele pot atinge o lungime de 80—90pt și 9— 10|x lățime; c) Oxalat de calciu (pl. I, 3), Se găsește destul de des și se prezintă sub forma unor cristale mici octaedrice (10—12p.) foarte refringente, cu aspectul unor plicuri de scrisori sau de biscuiți. d) Oxalat de uree (pl. I, 4). Se găsește foarte rar. Se prezintă ca niște cristale incolore cu contur hexagonal neregulat. e) Uratul de amoniu (pl. I, 5). Cristale aciculare maclate în formă de stea. Sînt rare și nu sîntem siguri de identitatea lor chimică. ' f) Carbonat de calciu sau fosfat feros (pl. I, 6). Deoarece nu se poate măsura o axă cristalografică, le-am indicat numai după asemănarea lor globală cu datele 'bibliografice. g) Acid uric sau spermină ( ?) (pl. I, 7). Cristale mari, strălucitoare, de culoare gălbuie, cu lungimea medie de 30p. (găsindu-se și de 70p.). Cristalele se găsesc de obicei grupate cîte două în formă de cruce (acid uric ?) izolate au formă de covrig, sau forme rotunjite și răsucite (spermină ?). Dată fiind prezența acidului uric la pești (tabloul nr. 7) și cea găsită de noi în cazul stavrîdului ne face să credem că majo- ritatea acestor cristale, care sînt de altfel destul de constante în toate probele, reprezintă acid uric. DISCUȚII ȘI CONCLUZII După natura predominantă a produșilor de excreție azotați, animalele pot aparține la trei grupe principale: 1) amoniotelice, cele la care predomină produșii de excreție amoniacali; 2) ureotelice, la care predomină ureea și 3) uricotelice, la care predomină acidul uric (3), (6). Din acest punct de vedere peștii aparțin grupului amoniotelic (Teleosteenii) și ureotelic (Selacienii) (3), (5). Pești care elimină-la exterior produși amoniacali se caracterizează printr-un circuit puternic de apă între exterior și interior, și astfel poate îndepărta destul de repede, din economia internă a corpului, substanțele to- xice ale cataboUsmului protidic. Aceștia sînt peștii osoși, Teleosteenii, iar între ei formele de apă dulce au acest tranzit de apă mult mai mare decît cei marini, din cauza valorii hipoosmotice a mediului dulcicbl față de mediul intern al animalelor. Urina peștilor dulcicoli este întotdeauna hipotonică și în cantitate destul de mare (de 18 ori proporțional mai multă decît la om pe kg greutate în 24 de ore). Urina peștilor marini, după cum reiese și din analizele noastre, este izotonică față de mediul, lor interior. Cantitatea eichiar este cu mult mai mică decît în cazul peștilor dulcicoli (6) (9). Ea are o valoare asemănătoare cantitativ cu aceea a omului (pe kg în 24 ore). Peștii Selacieni, al căror mediu interior este izotonic față de mediul exterior prin prezența ureei în sîngele lor, au un circuit de apă mult mai mic decît peștii dulcicoli. Urina lor este însă hipotonică față de mediul exterior și aproape izotonică față de mediul lor salin intern. Pe baza acestor constatări și din datele tabloului nr. 7 (2), (4), (6), (8), (11), (12) se observă că peștii Teleosteeni dulcicoli aparțin evident animalelor amoniotelice (Carassius, Cyprinus etc.). Acest lucru este în perfectă concordanță cu, tranzitul lor mare de apă. Dar Teleosteenii marini se grupează în 2 categorii. La unii predomină produșii de excreție amoniacali (Solea, Hippocampus), adică sînt amoniotelici, pe cînd la alții predomină ureea (Myoxocephalus, Pseudopleuronectes), adică aceștia sînt ureotelici. Tot din același tablou reiese că la pești între produșii azotați se numără și oxidul de trimetilamină și trimetilamina, produși pe care nu îi regăsim în seria animală la nici un alt grup de animale. Aceștia sînt produșii de metilare ai amoniacului (4), (6). Dar acești produși sînt caracteristici peștilor marini, la care se găsesc atît în sînge cît și în țesuturi. La peștii dulcicoli nu s-au putut identifica. Tabloul nr. 7 Procente de azot neproteic excretat ca: Nr. crt. Specia NH 3 Uree Acid uric Ami- noacizi Purine Crea- tină Crea- tinină T. M.O. Nede- termi- nată 1 Teleosteeni dulcicoli: Carassius 73,3 9,9 16,8 2 Cyprinus 59,7 6,2 0,2 6,5 — — — — 22,0 Cyprinus 77,4 14,5 — 2,6 — —• •— — — 3 Fundulus majalis .... 75,0 12,5 . — — — — — — — 4 Teleosteeni marini: Lophius . — 32,6 47,2 Lophius 0,6 0,9 0,2 8,4 —- 2,6 37,0 10,2 5 Solea 53,0 63,1 16,6 8,9 — ■ 6 Hippocampus — 13,8 — — — — —- 7 Pseudopleuronectes,.... 2,2 17,3 1,2 0,9 —• — 20,5 0,4-1 49,5 8 Myoxocephalus 1,6 14,6 0,7 4,2 — — 23,3 23,1 54,6 9 Selacieni: Torpedo 1,7 85,3 1,7 10 Mustellus 7,3 80,7 0,2 — — — — —• 11 Scyllium 80,0 0,0 — — 1 - . — — — Tabloul nr. 8 Produși azotați in urina de stavrid Nr. crt. Felul produsului azotat Cantitatea dozată în 100 cm’ urină mg Cît N conține mg Cît repre- zintă din azotul total dozat % 1 Azot total 42,475 42,475 — 2 Amoniac 20,889 17,256 40,60 3 Uree 21,250 9,880 23,20 4 Acid uric 2,753 0,917 2,16 5 Creatină 5,637 1,805 4,25 6 Creatinină 7,473 2,770 6,52 7 Nedeterminat — — 23,27 9 BIOLOGIA STAVIDRULUI DIN MAREA NEAGRA 225 PLANȘA I Sedimente din urina de Trachurus Trachurus mediteraneus, I, Fosfat amoniaco-magnezian; 2, Fosfat bicalcic; 3, Oxalat de calciu; 4, Oxalat de uree; 5, Urat de amoniu; 6, Carbonat de calciu sau fosfat feros; 7, Acid uric sau spermină (?). După datele obținute de noi (tabloul nr. 8) la stavrid, care este un Teleosteean marin, el intră în grupa amoniotelicelor, avînd o excreție predominantă de amo- niab. Produșii amoniacali reprezintă 40 % din azotul total urinar; urmează apoi ureea cu 23 % și azotul nedeterminat, tot 23 %, care în bună parte trebuie să fie dat de substanțe de natura trimetilaminei, caracteristică Teleosteenilor marini și care provine tot din transformarea amoniacului. Prezența unei cantități așa de mari de substanțe amoniacale explică și reacția alcalină constantă a urinei. Acest luciu denotă că stavridul are un tranzit puternic de apă, datorită căruia poate îndepărta din organism sub forma unor săruri toxice produșii catabolismului azotat. Ceilalți produși azotați, acidul uric, creatina, aminoacizii reprezintă proporții mici din azotul total. Piezența acidului uric sub formă solvată este rezultatul cata- bolismului nucleoprotidic (11). Acidul uric se poate găsi în cantități mici și sub formă depusă, după cum ne arată sedimentele urinare. Creatinina este rezultatul metabolismului protidic de activitate și dat fiind că stravridul este un pește de larg, cu o activitate de înot aproape continuă, este explicabil că are o excreție relativ mare de creatinină. în discuția acestor rezultate trebuie să ținem însă seama de un factor de mediu care este specific stavridului din Marea Neagră. Noi știm că produșii de excreție salini și azotați depind de tranzitul de apă al organismului și deci de mediul lui extern. Toate datele ce se'găsesc în literatură, și care au fost rezumate în tabloul nr. 7, sînt obținute pe animale marine din mările deschise și largi, în care este o salinitate medie de 36 g °/00. în Marea Neagră valoarea medie a salinității (în perioada 1 august—8 septembrie 1952 cînd s-aii făcut cercetările noastre) a fost de 17,5 g °/00. Acest factor osmotic extern este de mare însemnătate pentru stabi- lirea tranzitului de apă și deci a formei de eliminare a produșilor de excreție. Din acest motiv compararea datelor noastre cu acelea din literatură nu poate fi decît relativă și în .interpretarea lor avem nevoie de cercetăii ulterioare care să măsoare acest tranzit de apă și să-l lege de alimentația și de metabolismul animalului în aceste condiții de salinitate. In concluzie putem spune să stavridul excretă o cantitate relativ mică de urină, în care piedomină sărurile de amoniu. Animalul este un amoniotelic. Urina are din această cauză o reacție alcalină. Ea este aproape izoosmotică cu mediul intern al animalului. Prin urină se mai elimină și o parte din sărurile minerale, care pot fi recunoscute sub forma unor cristale în sedimentele urinare. , Colectivul de Fiziologia animală ă Academiei RP .R. BHOJlOrHH CTABPn^bl UEPHOPO MOPH VI. ABOTHCTbIE H|HEA3OTHCTbIE nPOflYKTbl BblflEJIEHHH B MOHE (KPATKOE COflEPJKAHHE) Mccne^yn HopMajibHMii o6mgh BențecTB Memny oprannsMOM ph6h h OKpyîKaionteft ee cpeaoii b npopecce MeTafjoMSMa, aBiopti b nacTOHmefi paooTe npiiBogHT peByjibTaTM, nojiyuenHbie OTiiociiTejituo aaoTMCTMx h HeaBOTMCTHx npojțyKTOB BHHeneHMH b mohg. IIocpeHCTBOM aJieKTpnuecKoro pasnpaHtamm iran BMaaBjiUBamieM zkmbot- hbix Sbijio nonyueHo Hefioatmoe KOJinuecTBo moto (npn6jiM3Hieai>Ho 0,087 mji) c menouHofi peaKpneit (pH 8,1), naoocMOTWuecKoS c BHyrpeBHefi 15 — c. 725 226 EUGEN A. PORA, I. ROȘCA și F. STOICOVICI 10 epigon ntuBonioro (kosiiroctho xjiopucTMX coe/umemiii, iiaii;țeiiHLix npn XO3MpoBKe Nipru, paBHHNOCB 9,72 r %0). Ha 42,475 mp N, jtoBMpOBanHoro b 100 mji morii 6mjio iiaftjieHo 17,256 Mr (40,60%) b Bine aMMuaniiux coiieii, 9,880 Mr (23,20%) b Biipe motc- bmhh, 0,917 Mr (2,16%) ,b burg MoueBoii kiicrotm, 1,805 Mr (4,25%) b supe npearuua n 2,770 mp (6,52%) b bii^c KpeaTHHMHa. B KaaecTBe MorteBEtx ocaîKpeHHti Glijim MfleHTn^mțHpoBaHN $oc$aT Marana ii aMMQHMir, kmcjinîi $oc$aT Kantiiirn, maBejieBOBHcnuii itajiauMii, maBejieBORMCJiaH MOResmia, ypaT aMMOiuiir, yraeKMcnHiî KajiBițuiî nun <î>oc$opHOKMcJioe iKejteao m MoaeBaH KMcnoTa urm cnepMMH. fio npooGiiaHaHHio aMMMaKa b KaaecTBe asoTncToro npojțyKTa BMHeneunH' Trachurus tracturus mediteraneus (Mepsoe Mope) iipunaRJieiKHT rpynne aMMWuioTeJiMUneBux. OB’bHGHEHHE PMGVHKOB TaQjiuya I Oca^iui- morii Trachurus trachurus mediteraneus. a 1, Occ^aT Marinul m ummohmr; a, KiiohMil $ocițMîi mmm $oc$opHOKncîroe >Keue8o; 7, Mo'ienan uncJiOTa unu cnepMnn (?). 11 BIOLOGIA STAVRÎDULUI DIN MAREA NEAGRĂ. 227 EXPLICATION DES FIGURES Planche I Sediments de l’urine de Trachurus trachurus mediterraneus. 1, phosphate ammoniaco-magnesien; 2, phosphate bicalcique: 3, oxalate de calcium; 4> oxalate d’uree; 5, urate d’ammonium; 6, carbonate decalcium ou phosphate ferreux: 7, acide urique ou spermine (?). BIBLIOGRAFIE 1. Bănărescu P., Studii și cercetări științifice, Cluj, 1952, t. III, fasc. 3—4, p. 234—281. 2. Cărăuș u S., Tratat de ichtiologie. București, 1952. 3. F1 o r k i n M., L'ivolution biochimique. Paris—Liege, 1944. 4. Grafflin A. L. a. GouldR. S., Biol. Bull., 1936, t. LXX, nr. 1, p. 16—27. 5. Jitariu P., Ann. sci. Univ. Jassy, 1935, t. XX, fasc. 1—4, p. 477—479. . 6. K o ș t o i a n t H. S., Osnovî sravnitelnoi fiziologhii. Moscova, 195J, voi. I. p. 431. 7. Manta I. și Cip 1 ea Al., Metodele laboratorului clinic. Cluj. 1947. 8. P i 11 s, a. R o b e r t F., J. cellul, a. comp. Physiol., 1934, nr. 4, p. 389—395. 9. Pora A. E. și Roșea D.L, Studii și cercetări științifice, Cluj, 1952, t. III, fasc. 3—4. p, 225. 10. P o r t i e r P., Physiologie des animâux marins. Paris, 1938. 11. Prosser, Bishop, Brown, Jahn Wulff, Comparative Animal Physiology.Londra- Filadelfia, 1950. 12. Sheer B., Comparative Physiology. New-York — Londra, 1948. 13. Viile J. et Derrien E., Chimie biologique medicale. Paris, 1931. LA BIOLOGIE DU TRACHURUS TRACHURUS MEDITERRANEUS DELA MER NOIRE VI. PRODUITS D’EXCRETION, AZOTES ET NON AZOTES, DES URINES (RESUME) Les Auteurs ont etudie l’dchange de substances qui a lieu, normalement, entre l’organisme du poisson et son milieu ambiant, au cours des processus metaboli- ques. Ils exposent dans cette Note les resultats obtenus pour l’etude des produits d’excretion, azotes et non azotes, provenant des urines. A’ l’aide d’une excitation electrique ou en pressant l’animal, on a recolte une faible quantite d’urine (en moyenne:0,087 cm® pour unindividu) âreaction alcaline (pH » 8,1) isoosmotique avec le milieu interieur de l’animal (la quantite des chlorures dos6s dans l’urine a ete de 9,72 g %0). Sur les 42,475 mg de N total doses dans 100 cm3 d’urine, 17,256 mg (40,60 %) se trouvent sous forme de sels ammoniacaux, 9,880 mg (23,20 %), d’urde, 0,917mg (2,16%), d’acide urique, 1,805 mg (4,25%), sous forme de creatine et 2,770 mg (6,52%), de creatinine. Dans les sedimenta urinaires, on a identifie du phosphate ammoniaco-magne- sien, phosphate bicalcique, oxalate de calcium, exalate d’uree, urate d’ammonium, carbonate de calcium ou phosphate ferreux ( ?) et de l’acide urique ou de la sper- mine (?). D’apteș la predominance de l’ammoniaque dans les pioduits azotes d’excre- tion, le Trachurus trachurus mediterraneus de la mer Noire se rattache au groupe des ammoniotheliques. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul VI, nr. 1, 1954 0 CONTRIBUȚII LA STUDIUL LEZIUNILOR PRODUSE DE SARCOSPORIDII LA ȘOARECELE ALB DE CONSTANTIN BONCIU și ANA POPESCU Comunicare prezentată de GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R.-, ' în ședința din 21 decembrie 1953 Sarcosporidiile. sînt niște paraziți unicelulari (protozoare) care au fost găsiți în țesutul mușchiular (striat, neted și miocard) și în țesutul conjunctiv subcutanat la mamifere (în special la ierbivore), rar la păsări și foarte rar la reptile și pești (Pavlovski, Babudieri, Blanc hard etc.). La om s-au descris aproximativ 12 cazuri din care 3 în miocard și într-un caz la un nou născut prematur (Lambert, H o e r t i g, He wi 1t). Formațiunile parazitare șe prezintă ca niște chisturi (sarcocytis muris Blan- chard, ș. gracieis Alexeief, s. Grilneri etc.) formate dintr-o capsulă hialină plină cu spori și sporoblaști, șau ca niște formațiuni tubulare (tubii lui Reiner sau Miescher). Infectarea animalelor se face de obicei pe cale digestivă, din intestin sporii trec în căile sanguine și limfatice și apoi după 35—70 de zile se pot găsi sub formă de sporoblaști în țesutul mușchiular (Alexeief, Dagel, Negre etc.). Unii autori admit infectarea și prin apă, lapte, materii fecale, pe cale transuterină sau chiar printr-o insectă. D a r 1 i n g a putut transmite acești paraziți și prin injecții intramușchiulare de la un marsupial la cobai. în ceea ce privește leziunile produse de acești paraziți, au fost descrise (S i e- damgrotzky, Pavlovsky, Rieck, Sabrazes, Yakimof, L au- la ni e etc.) următoarele aspecte: tumori conjunctive (fibrosarcom) formațiuni tumorale reacționale, leziuni pseudotuberculoase (cu celule gigante multinucleate și epiteloide), leziuni inflamatorii cronice (miozită cronică sarcosporidică), noduli cu conținut puriform (spori și .sporoblaști) și noduli consistenți (conjunctivi). în privința capsulei hialine a parazitului, unii autori susțin că aceasta ar fi de origine parazitară, alți autori susțin însă că ar lua naștere din țesuturile animalului șub influența directă a paraziților (Alexief, Pavlovsky, Dagel etc.). * Cercetările noastre au fost făcute pe un număr de 600 de șoareci albi. La toți s-au făcut secțiuni (includere parafină, colorație, hemateină-eozină) din pulmoni, cord, ficat, splină și rinichi, iar la unii s-au făcut secțiuni și din plastronul costal, în special din mușchii pectorali. 230 CONSTANTIN BONCIU și ANA POPESCU 2 3 STUDIUL LEZIUNILOR PRODUSE DE SARCOSPORIDII LA ȘOARECELE ALB 231 Din acești 600 de șoaieci, Ia 36 (6 %) s-au găsit organele interne parazitate în aceeași proporție, s-au găsit paraziți și în țesutul mușchiular din plaștronul costal. • La cei 36 de șoareci, s-au găsit formațiuni parazitare; în 14 cazuri în cord (39 %) în W cazuri în pulmoni (28 %), în 5 cazuri în ficat și splină (16 %), în 10 cazuri în rinichi (28 %), în 4 cazuri pe seroasa peritoneală (11 %) și într-un caz pe seroasa pleurală și epicardică (3 %). Descriem în cțle ce urmează aspectele macro- și microscopice găsite de noi în aceste cazuri. Cord. Examen macroscopic: în unele cazuri se pot găsi la secțiunea miocar- dului noduli mici (0,5—2 mm) alb-cenușiu sau cenușiu-gălbui, corespunzînd con- glomeratelor de chisturi parazitare și leziunilor reacționale ale țesuturilor. Examen microscopip: se găsesc formațiuni chistice de diverse mărimi (diametru 18—105 p.) izolate și diseminate în mod neregulat în miocard. Forma lor, în majo- ritatea cazurilor, este rotundă, mai rar ovală; foarte rar s-au găsit forme tubulare, drepte sau neregulat ondulate grosime (20—40 jx). în alte cazuți, formațiunile chistice sînt aglomerate mai multe la un loc, formînd noduli de forme neregulate, în aceste cazuri, formațiunile chistice sînt despărțite între ele prin capsula hialină proprie, sau intervin și bande de țesut conjunctiv hialinizat, mai mult sau mai puțin groase (pl. I, fig. 1). în jurul «formațiunilor chistice izolate, țesuturile pre- zintă aspecte normale sau o ușoară infiltrație cu monpnucleare, plasmazellen, polinucleare neutrofile și eozinofile. în jurul conglomeratelor de formațiuni chistice se găsește uneori țesut degranulație sau țesut conjunctiv adult mai mult sau mai puțin hialinizat și infiltrație cu mononucleare, plasmazellen, polinucleare neu- trofile și eozinofile. Fibrele miocardice sînt atrofiate, prezintă leziuni degenerative și sînt despărțite între ele prin țesut fibroblastic cu aceeași infiltrație. Restul mio- cardului prezintă leziuni infiltrative difuze mai mult sau mai puțin pronunțate, înafară de acești noduli cu formațiuni bine păstrate, se mai găsesc și alții cu for- mațiuni chistice mai mult sau mai puțin distruse, cu resturi de capsulă hialină, țesut necrotic, detritusuri, grămezi de spori mai mult șau mai puțin alterați și gra- nule fine de calcar (pl. I, fig. 2, 3). Alteori nodulii sînt complet fibrozați, făiă urme de paraziți și uneori cu depozite de granule calcare. Pulmon. Examen macroscopic: înafară de nodulii descriși la cord, se mai pot găsi și focare pneumonice și necrotice sau abcese în jurul acestor noduli. Mai rar aceste focare pneumonice pot cuprinde o mare parte dintr-un lob pulmonar. Examen microscopic : se găsesc formațiuni chistice (diametru 10—70 p.) izolate sau conglomerate; forma tubulară nu s-a găsit. La formațiunile chistice conglo- merate, capsula hialiană proprie este de grosiini diferite și uneori se găsesc și bande de țesut conjunctiv hialinizat cu trecere gradată între capsula hialină proprie a para- zitului și banda de țesut conjunctiv hialinizat (pl. II, fig. 7). Uneori diseminarea chisturilor în pulmoni este masivă. în jurul formațiunilor chistice izolate sau con- glomerate se găsesc noduli infiltrativi cu mononucleare, plasmazellen, polinu- cleare neutrofile și eozinofile (pl. Iț, fig. 6); alteori în jurul conglomeratelor chis- tice găsim focare pneumonice banale, ce se pot transforma în abcese. Prin necroza nodulului, formațiunile chistice sînt eliberate, capsula hialină se necrozează și ea și sporii rămîn liberi în masa necrotică. La unul din cazuri s-a găsit o bronhiolă cu peretele în cea mai mare parte distrus, iar în lumen o masă necrotică cu forma- țiuni chistice, din care unele distruse și cu grămezi de spori liberi. Ca urmare, s-au găsit în jur focare pneumonice de diferite mărimi cu spori liberi, ajungînd pînă la alveolele subpleurale; deci există și o diseminare secundară a paraziților pe cale bronhică. în alte cazuri, procesul reacționai tinde spre fibrozare; în jurul focarului parazitar ia naștere țesut conjunctiv,- care mai tîrziu se hialinizează; țesutul con- junctiv dintre chisturi și din jurul chisturilor se îngroașă; cu timpul, formațiunile parazitare se distrug rămînînd detritusuri, șpoii alterați și granule calcare, evoluția nodulului tinzînd la fibrozare completă. Pleură și pericard. La unul din cazuri, la examenul microscopic, s-a găsit exsudat fibrino-leucocitar cu tendință de organizare și în el formațiuni chistice mici (dia- metru 8—15 (x), unele din ele cu capsulă proprie, altele numai cu o capsulă de țesut conjunctiv, sau chiar grămezi de spori liberi în exsudatul fibrinos. Rinichi. Examen macroscopic: se pot găsi aceiași noduli ca și cei descriși la cord. Examen microscopic: la nivelul rinichiului, formațiunile chistice se găsesc în număr mai redus decît în pulmon și cord. Ele se găsesc izolate sau conglomerate, de formă rotundă sau ovală și mărimi diferite (12—85 țx) cu infiltrație ușoară în jurul lor (pl. II, fig. 5). Alteori, în jurul conglomeratelor de chisturi, găsim reacție fibtoblastică puternică, cu infiltrație de mononucleare, plasmazellen, polinucleare neutrofile și eozinofile, cu tendință netă spre sclerozare. în centrul lor se pot găsi formațiuni chistice normale sau distruse în parte, sau grămezi de spori liberi. S-au găsit și noduli fibrozați fără urme de paraziți, numai cu granule calcare. La alt caz, în regiunea bazinetului, s-a găsit un nodul format dintr-o capsulă conjunctivă și în lumen țesut de granulație, celule epitelioide, celule gigante multinucleate, detritusuri celulare și grămezi de spori. în jurul nodulilor găsim în parenchimul renal, infiltrație difuză cu mononucleare, plasmazellen, polinucleare neutrofile și eozinofile, reacție fibroblaștică și leziuni degenerative ale tubilor renali. în rinichi s-au găsit și formațiuni parazitare tubulare drepte sau neregulat ondulate (gro- sime 18—35 țx), pline cu spori și, într-un caz, formațiuni tubulare fără capsulă, ca niște cilindri renali (grosime 7—14 jx) pline cu sporoblaști (4—7 jx), (pl. I, fig. 4). în acest caz, s-au găsit și în splină grămezi de sporoblaști liberi. Deci tiebuie să admitem eliminarea paraziților prin urină și în consecință o nouă modalitate de infectare a animalelor, în special a ierbivorelor. Splina. Exămen macroscopic: se pot găsi aceiași noduli ca și cei descriși la cord și chiar și mai mari (2—3 mm). Examen microscopic: găsim formațiuni chistice rotunde sau ovale, de diverse mărimi (9—100 ;x), izolate sau conglomerate. în jurul formațiunilor chistice găsim uneori reacție fibroblaștică cu fibre conjunctive așezate circular în jurul chistului și condensate între ele spre centru, iar spre margine din. ce în ce mai distanțate, cu prelungiri în țesutul splenic și cu infiltrație cu mononucleare, plasmazellen, poli- nucleare neutrofile și eozinofile în jurul lor (pl. III, fig. 9). , . S-a putut urmări trecerea treptată din țesut conjunctiv adult, prin condensarea lui și prin dispariția nucleelor, la capsula hialină parazitară proprie. Se găsesc și noduli formați din țesut conjunctiv de granulație infiltrat cu mononucleare, plas- mazellen, polinucleare neutrofile și eozinofile, sau din țesut adult hialinizat, avînd în centrul lui detritusuri celulare, infiltrație, formațiuni chistice mai mult sau mai puțin bine păstrate, resturi de capsulă, giămezi de spori sau granule de calcar. într-un caz s-a găsit un astfel de nodul înconjurat de o zonă de parenchim splenic necrozat. Ficat. Examen macroscopic: se găsesc uneori aceiași noduli ca și cei descriși la cord, de obicei de culoare cenușiu-gălbuie. Examen microscopic .• nu s-au găsit formațiuni chistice izolate sau conglomerate fără reacțiuni puternice în jurul lor, ca acele descrise la cord, pulmon, rinichi și splină, ci numai formațiuni nodulare cu aspecte diferite, cum ar fi: 232 CONSTANTIN BONCIV și ANA POPESCU 4 1. Zone mici de parenchim hepatic necrozat, cu grămezi de spori liberi, cu țesut de granulație sau țesut conjunctiv adult. Infiltrație puternică cu mononucleare, plasmazellen, polinucleare neutrofile și eozinofile, formațiuni chistice rotunde sau ratatinate, altele distruse, resturi de capsulă hialină, detritusuri celulare etc. în alte cazuri, aceiași noduli nu prezentau țesut hepatic necrozat în jurul lor (pl. n, fig. 8). 2. Noduli formați dintr-o capsulă de țesut conjunctiv cu infiltrație și cu reacție fibroblastică în jur, iar în centru cu reacție fibroblastică, infiltrație, resturi parazi- tare și cristale de colesterină. 3. Noduli fibroși fără resturi parazitare sau numai cu grămezi calcare. în jurul nodalilor, parenchimul hepatic prezintă leziuni degenerative pronunțate. Peritoneu. Examen macroscopic: pe suprafața peritoneului se pot găsi noduli izolați și diseminați de culoare alb-cenușiu (0,5—1 mm) sau noduli conglomerați. Examen microscopic: se poate găsi: 1. Exsudat fibrino-leucocitar pe cale de organizare, în care se află formațiuni chistice mici (8—42 g.) și grămezi de spori liberi sau înconjurați de țesut conjunc- tiv (pl. III, fig. 10,12). 2. Peritoneul. în special cel splenic și hepatic, îngroșat și hialinizat și în el formațiuni chistice mici sau grămezi de spori liberi, fără capsulă hialină, încon- jurați numai de țesut conjunctiv hialinizat (pl. III, fig. 11). 3. Noduli de diverse mărimi, izolați sau conglomerați, formați din mase și din bande de țesut hialinizat, ce includ în ele formațiuni chistice parazitare izolate sau conglomerate, de diverse mărimi, rotunde, ovale sau neregulate, cu capsula hialină foarte groasă (8—10 p. grosime). Se poate urmări trecerea de la țesut con- junctiv hialinizat la capsula hialină parazitară proprie. Foarte rar, unii din noduli au centrul necrozat, cu detritusuri celulare și parazitare, grămezi de spori liberi și infiltrație cu mononucleare, plasmazellen, polinucleare neutrofile și eozinofile. Țesut muscular striat (plastronul costal). Examen macroscopic: se pot întîlni două aspecte: 1. Formațiuni nodulare alb-cenușii de 1x2 mm mărime, la fel ca cele descrise la cord. 2. Transformarea mușchilor pectorali în fire paraleleș ca niște fire de ață de diferite grosimi, de culoare roz-cenușiu palid (transformare fibrilară). Examen microscopic: în formă nodulară, s-au găsit noduli formați dintr-O’ capsulă conjuctivă în parte hialinizată și cu conținutul constituit din formațiuni chistice sau din detritusuri parazitare, infiltrație cu polinucleare, grămezi de spori, grămezi de granule calcare și cristale de colesterină. în jurul nodulului, se găsește reacție fibroblastică și infiltrație nodulară și difuză cu mononucleare, plasmazellen, polinucleare neutrofile și eozinofile. în transformarea fibrilară a mușchilor pectorali, fibrele musculare striate sînt pline cu paraziți în formă tubulară de diferite grosimi și cu infiltrație interstițială cu mononucleare, plasmazellen, polinucleare neutrofile și eozinofile. Se găsesc, de asemenea, aceleași formațiuni tubulare parazitare și între fibrele musculare. Țesutul conjunctiva-adipos (regiunea peri-suprarenală). Examen microscopic: s-au găsit mai multe formațiuni chistice (30—70 p), unele din ele cu capsula hialină distrusă în parte, înconjurate de o zonă mică necrotică, cu reacție fibroblastică și cu infiltrație puternică cii mononucleare, plasmazellen, polinucleare neutrofile și eozinofile și cu grămezi de spori liberi. Una din formațiunile chistice este locali- zată chiar în lumenul unei arteriole, distrugînd o parte din peretele ei și deci trebuie admis o diseminare secundară pe cale sanguină. PLANȘA I .'C w> o t & PLANȘA II Fig. 7 Fig. 8 Fig. 5. — Rinichi. Sarcosporidii, formă chistică. (x 125). Fig. 6. — Pulmon. Sarcosporidii. Forme chistice cu infiltrație nodulară în jurul lor. (x 125). Fig. 7. — Pulmon. Sarcosporidii. Forme chistice, se văd capsula hialină și septurile inte- rioare. (x560). Fig. 8.—Ficat. Sarcosporidii. In parenchim nodul necrotic cu grămezi de spori liberi, subperitoneal nodul fibros cu grămezi de spori liberi, pe spprafața peritoneală exsudat fibrinoleucocitar cu grămezi de spori liberi. (x44) 11 STUDIUL LEZIUNILOR PRODUSE DE SARCOSPORIDII LA ȘOARECELE ALB 239 O HOPAÎKEHMHX, BBI3BAHHBIX SARCOSPORIDIA HA BEJIblX MbHIIAX (KPATKOE COflEPJKAHHE) KpoMe hrbho MSBecTHoiî JioKajiM3an;MH Sarcosporidia b wycKyjiax bccx BMROB II B COeHMHHTCJIBHOH TKaHH, a TaKJKC M3MCHeHMM BocnajiHTeJitnoro xapaKTepa, oSycnoBJieHHtix stmm napasuTOM, b pa6oTe npnBosmcH m spyrne noKanHsapnn m nopaîKCHiiH, BLiasaiiHEie napasHTaMM b jictbiix, ceJieacHKe nenonn, noanax, Spiomime, roiespe, nepuKapse. B rpyflHKtx MHnmax 6mjih OTMenenu ocofee BMTBHyTBie n aaKpyrjien- ' HH6 $OpMH. Bo BHyTpeHHMx opranax n na cjimbhctmx KpoMe MiiKpocKomuieoKMx iiSMenemiM oniictiBaiOTCH ysejiKOBtic odpaaoBauMa xponnHecKoro Bocna- jiMTejibHoro xapaKTepa, KOTopae CKJiepoBiipyioTcn mjih pacnajțaioTCH. B nocneflHeM CJiynae B03M0îKeH sanoc cnop no cocyaaM a SponxaM. nopaîKeHMH hohck npn iia.niiTHM b hmx cnopoSnacTOB n cnop yKa3M- saiOT na bosmoîkhoctb nepejța™ aapasu Monoii. TaKHte yaajiocb nonasaTt, hto rnanunoBaH oSononsa napasHTa oopa- syeTCH hoh BjiHHnneM napasuTa 113 TKaHH napasHTHpyeMoro ikmbotuopo. OBBHCHEHHE PHCYHKOB TaâMiya I Puc. 1.— MiiOKapjț. Sarcosporidia. Kmctobhbic $opMM.X125. Puc. 2. — MnoKapH. Sarcosporidia. CinOpoSHBie ysejiKH c cKoniieHUHMH cboCoh- hlix cnop. X 125. Pmc. 3.— MnoKapH. Sarcosporidia. OnSpoantie yBOJiKM c cRonneuneM cboGor- hmx cnop. X560. Puc. 4.— noBiia. Sarcosporidia. Ty6ynHpnue $opMH. X125. Ta6jiuița II Plic. 5.—■ nonua. Sarcosporidia. Kmctobhmo $opMM. X 125. Puc. 6.— JlerKoe. Sarcosporidia. Khctobhhc $opMM c yseJiKOBOft iin^iijibipa- HHeiî B0Kpyr.X125. >. Pnc. 7.— Jlenioe. Sarcosporidia. Khctobhbic $poMH. rnaJiHHOBi>ie KancyjiM ii BnyTpeHHne neperopoHKn.x560. ■ Puc. 8. — IleneHi». Sarcosporidia. B napenxMMe pacnaBinniicH ysenoK c ciion- neHMHMM cboGouhmx cnop. CySnepnTOHeajiBHO ^nOpoanHii yscJioK c cKonjiennnMM cboOohhmx cnop. Ha noBepxnocTM 6piomjniM $H5po3HOJieiiKOnMTapnMit oitccynaT c CKorniennHMM cboSohhmx cnop.x44. Taâjiuița III Pnc. 9.— CeneBenKa. Sarcosporidia. KncTOBHtie $opMH. X 125. Pnc. 10. — BpioniMiia — cejicaeHKa. Sarcosporidia. Kmctobhbio $opMM b cy6- nepMTOHeanbHoii coennHMienBHOiî TKann. Ha noBepxnocTM (jpioninuM $m6pobho- JieâKonMTapHMiî BKccynaT, necKOJibKO paBpynieHHHX khctobhmx $opM a cKOHneHnn CBO0OHHMX cnop. X125. Pnc. 11.— BpioînnHa— ceneBenua. Sarcosporidia. B cy6nepnTOneani>HOii coe- HmhmtcjibhoH TKann kmctobhmc $opMH, oKpyjKenHtie coeHMHHTein>HOTKaHHOii Kancy- jioii n cKOnncHMHMM cboOoxhmx cnop c jieiiKonuTapHoii nH(JniJiBTpannefi. X560. Pnc. 12.— Bproninna— ceJieseHKa. Sarcosporidia. Khctobhhc $°Pmi>i b $h6- poBHO-jieîiKOHHTapHOM BKccynaTe b npoiiecce oprann3annn.x560. 240 CONSTANTIN BONCIU și ANA POPESCU 12 13 STUDIUL LEZIUNILOR PRODUSE DE SARCOSPORIDII LA ȘOARECELE ALB 241 CONTRIBUTIONS Â L’ETUDE DES LESIONS PROVOQUEES BAR LES SARCOSPORIDIES AU RAT ALBINOS (RâSUMfi) Cet article a trăit aux localisations des sarcosporidies, decrites jusqu’â present dans les muscles stries, muscles lisses et myocarde ainsi que dans le tissu conjonctif et aux lesions inflammatoires chroniques des muscles. On y decrit les localisations, de ce mâine părăsite dans le poumon, la rate, le foie, les reins, le peritoine, la plevre et le pericarde et les lesions qu’il y produit. Dans les muscles pectoraux, l’Auteur a observă une transformation fibrillaire, en sus de la foime nodulaire. Outre les cas comportant des formations kystiques isolees ou des conglomerats, visibles seulement au microscope, on decrit, dans les organes intemes et les sereu- ses, des formations nodulaires macroscopiques comportant des lesions inflamma- toires chroniques, â aspects divers, evoluant vers la sclerose, ou, au contraire, des cas de necrose des nodules et, eventuellement, une dissemination secondaire des spores par la voie sanguine ou les bronches. La presence des sporoblastes et spores dans les lesions renales indique la possi- bilite d’elimination par les urines et, en consequence, l’infection des autres ani- maux par cette voie. On a reussi ă. demontrer l’origine de la capsule hyaline aussi, en precisant qu’elle provient des tissus de l’animal părăsite et est due â l’action directe du părăsite. EXPLICATION DES FIGURES Planche I Fig. 1. — Myocarde. Sarcosporidies. Formes kystiques. (xl25). Fig. 2. — Myocarde. Sarcosporidies. Nodules fibreux â amas de spores libres. (X125). Fig. 3. — Myocarde. Sarcosporidies. Nodules fibreux â amas de spores libres. (X 560). Fig. 4. — Rein. Sarcosporidies, formes tubulaires. (X125). Planche II Fig, 5.—Rein. Sarcosporidies. Forme kystique. (xl25). Fig. 6. — Poumon. Sarcosporidies. Formes kystiques entourees d’infiltration nodulaire. ( X125). Fig. 7. — Poumon. Sarcosporidies. Formes kystiques. On remarque la capsule hyaline et les septa interieurs. (x560). Fig. 8. — Foie. Sarcosporidies. Nodule necrotique ă amas de spores libres dans le parenchyme; nodule fibreux ă amas de spores libres dans la zone sous-peritoneale; exsudat fibrino-leucocy- taire â amas de spores libres sur la face peritoneale. (x44). / Planche III Fig. 9. — Rate. Sarcosporidies. Forme kystique. (X125). Fig. 10. — Peritoine — Rate. Sarcosporidies. Formes kystiques dans le tissu conjonctif sous- peritoneal; exsudat fibrino-leucocytaire; quelques formes kystiques en voie de destruction et amas de spores libres, sur la surface peritoneale (x 125). Fig. 11. — Peritoine — Rate. Sarcosporidies. Le tissu conjonctif sous-peritoneal renferme des formes kystiques entourăes d’une capsule conjunctive et des amas de spores libres ă infiltration leucocytaire. (x560). . Fig. 12. - Peritoine - Rate. Sarcosporidies. Formes kystiques dans un exsudat fibnno- leucocytaire en voie de formation. (X560). BIBLIOGRAFIE 1. Alexeief A., Arch. de Zool. Exp., Paris, 1912—1913, t. 51, p. 521. 2. - C. R. Soc. Biol., Paris, 1911, t. 71, p. 397. 3. Arai Key I., Arch. f. Protistenkunde, Berlin, 1925, t. 50, p. 213. 4. A s k a n a z y M., Beitrage z. Path. Anath., lena, 1930, t. 84, p. 375. 5. B a b.u d i e r i B., Arch. f. Protistenkunde, Berlin, 1932, t. 76, p. 421. 6. Baraban S a i n t - R e m y M., C. R. Soc. Biol., Paris, 1894, t. 46, p. 201. 7. Baransky A., Osterr. Viertel Jahrschr. f. wiss. Weterinărk., Viena, 1879, t. 51, p. 81. 8. B r u m p t E., Precis de parasitologie. Paris, 1940, voi. I, p. 388, 522. 9. Danielewsky B., Zentralbl. f. Bakt., lena, 1891, t. 9, p. 19. 10. Doplein F., u. Reitchemow D., Lehrbuch der Protozoenkunde. Berlin, 1929, p. 1114. 11. Dage V. A., .Curs deparazitologiegenerală. Leningrad, 1917. 12. F i e s c h e r u. F i e b i g e r H., Tierische Parasiten. Berlin, 1936, p. 91. 13. Fukushima T., Zentralbl. f. Bakt., lena, 1930, t. 118, p. 189. 14. Galii-Valerio B., Zentralbl. f. Bakt., lena, 1913, t. 69 p. 456. 15. He witt I. A., Journ. of Path. a.Bact., Londra, 1938, t. 36, p. 133. 16. Hoertig A. T., Am. Journ. Path., Boston, 1934, t. 10, p. 413. 17. K a m i n o 11 i L„ Zentralbl. f. Bakt., lena, 1913, t. 69, p. 264. 18. Kean B. A., a. Grocott G., The Am. Journ. of Path., Michigan, 1945, t. 21, p. 467. 19. L a m b e r t W., Journ. of Path., Londra, 1927, t. 3, p. 763. 20. Laveran A. et Mesnil F., C. R. Soc. Biol. Paris, 1899, t. 51, p. 249. 21. Marullaz C., Ann. Inst. Pasteur, Paris, 1920, t. 35, p. 547. 22. M o r o f f T h., Arch. f. Protistenkunde, Berlin, 1905, t. 35, p. 256. 23. Negre L., C. R. Soc. Biol., Paris, 1907, t. 63, p. 374. 24. - C. R. Soc. Biol., Paris, 1910, t. 68, p. 997. 25. Nikolsky S. M., Arch. f. Protistenkunde, Berlin, 1931, t. 75, p. 133. 26. Pavlovsky A. N., Manual de parazitologie umană. Moscova, 1946, p. 201. 27. P r o w a z e k H., Einfiihrung in die Physiologie der Einzelligen. Leipzig, 1910. 28. R e i c h e n o w E., Arch. f. Protistenkunde, Berlin, 1928, t. 61, p. 114. 29. R o 1 o f f F., Zentralbl. f. d. med. Wissensch., Berlin, 1868 t. 6, p. 324. 30. — Arch. f. Path. Anat, Berlin, 1869, t. 46, p. 437. 31. Rudolf Jaffe, Anatomie und Pathologie der Spontanerkrănkungen der kleinen Laborato- riumtiere. Viena, 1931, p. 400. 32. Sledamgrotzky O., Jahresber. d. Ges. f. Natur u. Heilk., Berlin, 1872, t. 69. 33. S i n i c h i S a t o, Zentralbl., f. Bakt., lena, 1930. t. 118, p. 189. 34. Sirinivasulu Naid u, The Lancet, Londra, 1928, t. 214, p. 549. 35. V o g e 1 s a n g E. G., Zentralbl. f. Bakt., lena, 1929, t. 113, p. 206. 36. Wanyon M., Protozoology. Londra, 1926, p. 760. 37. W a s i 1 i e w s k y T h., Sporozoenkunde. Berlin, 1896, p. 119. 16 *—• c. 725 BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul VI, nr. 1, 1954 VARIAȚIA HIALURONIDAZEI DIN SPERMA DE BERBEC SUB INFLUENȚA RAȚIILOR ALIMENTARE BOGATE ÎN PROTIDE *) DE L. M. BURUIANĂ, N. GLUHOVSCHI și M. P. BUTARU Comunicare prezentată de N. TEODOREANU, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 10 noiembrie 1953 Prin vitalitate academicianul T. D. L î s e n k o înțelege puterea de adaptare a organismelor vii, inclusiv a gârneților, la condițiile mediului exterior. Premi- zele vitalității maxime se statornicesc în momentul fecundației. Experiențele lui V. C. Milovanov (1),. S. G. Davidov (2) și I. I. Sokolov- skaia (3) demonstrează că electivitatea fecundației și deci vitalitatea zigotului depinde de contradicțiile ce se creează între gârneți. După părerea noastră, aceste contradicții se pot accentua prin schimbarea echipamentului enzimatic al gârne- ților și deci al metabolismului lor propriu. în prezenta lucrare am căutat să arătăm cum influențează anumiți factori de mediu, activitatea enzimatică a spermatozoizilor. în acest scop am întreprins o serie de cercetări pe berbeci care au folosit drept donatori de spermă pentru însămînțările artificiale din toamna anului 1952 la Gospodăria de Stat Tudor Vladimirescu, r. Arad. Cu această ocazie s-a urmărit efectul sporului în proteine din alimentație asupra activității enzimelor din spermă. Fermenții cercetați au fost: fosfatazele, catalaza și hialuronidaza. Alături de enzimele glicolizei, acestea sînt cele mai importante enzime ale spermei. Se găsesc în cantități apreciabile, încît unele sperme, ca de exemplu cea de armăsar, care poate fi recoltată cu ușurință și în cantitate mare, poate constitui o sursă pentru obținerea acestor enzime în stare de activitate mare. în această lucrare indicăm rezultatele obținute numai în cazul hialuronidazei, deoarece variațiile ei corespund cu cele ale celorlalte enzime amintite. Redăm mai jos planul experiențelor instituite de noi și rezultatele obținute. Lotul reproducătorilor este format din 4 berbeci de rasă merinos transilvan,, în vîrstă de 3 ani, în stare bună de sănătate și de întreținere. Greutatea corporală a fiecăruia este de circa 60 kg. *) Această lucrare face parte din tema Studiul biochimic al spermei in tederea sporirii fecundației la animalele domestice, a Laboratorului de biochimie și a Catedrei de însămînțări artificiale ă In- stitutului agronomic din Arad. 16* 244 L. M. BURUIANĂ, N. GLUHOVSCHI și M. P. BUTARU 2 3 VARIAȚIA HIALURONIDAZEI DIN SPERMA DE BERBEC 245 Sezonul de montă, în. care s-au eșalonat experimentările noastre, a ținut de la 1 septembrie—5 decembrie 1952; în acest timp s-au însămînțat cu sperma recol- tată de la acești 4 berbeci tot efectivul de 729 oi, conform planului de producție al Gospodăriei. Am împărțit acest timp,-după regimul de montă și alimentația instituită, în 6 perioade, după cum urmează: Perioada l-a (de la 1 septembrie—15 septembrie 1952). Această perioadă se caracterizează prin aceea că animalele erau hrănite cu rația tip Gostat compusă din: 200 g ovăz, 100 g orz și pășune de lucerna la discreție în timpul zilei. Se recolta spermă numai pentru analize, odată la 4 zile. Perioada a 2-a (de la 15 septembrie—5 octombrie 1952). Este o perioadă de pregătire, deoarece reproducătorii au primit o rație sporită, după cum urmează: Fig. 1. — Influența creșterii procentului de proteine din rația alimentară asupra activității hialuronidazei din sperma berbecilor. Prima perioadă experimentală 250 g ovăz, 200 g orz și un surplus de mazăre uruită de 500 g zilnic. Regimul de pășune era același ca și în perioada 1. Se recolta spermă numai pentru analize, odată la 4 zile. Perioada a 3-a (de la 5 octombrie—20 octombrie 1952). Această perioadă este caracterizată prin faptul că s-a început recoltarea spermei în vederea însămînță- rilor artificiale a efectivului ovin femei. Operația recoltării se executa odată la 2 zile. Rația alimentară era aceeași ca și în perioada a doua. Recoltarea spermei pentru analize se făcea odată la 4 zile, în zilele în care recoltarea spermei pentru analize coincidea cu ziua însămîn- țărilor, se lua la analiză sperma din prima ejaculare, lăsîndu-se între cele două recoltări un timp de 3—6 ore. Acest fel de lucru nu influențează cu nimic rezultatele obținute, chiar dacă, recoltările zilnice se urcau pînă la 4—5. Perioada a 4-a (de la 20 octombrie—5 noiembrie 1952). Această perioadă se caracterizează printr-un regim de montă mai intens. Se recolta spermă de 3 ori pe zi, numai în cursul dimineței, începînd de la ora 6. Observîndu-se în urma deter- minărilor noastre că activitatea hialuronidazică și numărul de spermatozoizi începe să scadă, din ziua de 26 octombrie s-a mărit rația alimentară și anume: 500 g ovăz. proteine în rația alimentară asupra activității hialuronidazei din spermă. Perioada a 3-a și a 4-a a experimentărilor 200 g orz și 1000 g mazăre uruite. în afară de pășune verde la discreție în timpul zilei, așa cum recomanda P o p o v în Tratatul de alimentație, T o m m e și N o- vikov în Tratatul de Zootehnie generală, li se mai dădea în timpul nopții cosi- tură de lucernă. Efectul acestui spor alimentar s-a observat imediat prin creșterea activității hialuronidazice a spermei (fig. 2 și fig. 4) și a numărului de spermatozoizi (fig. 4). Nu s-a observat nici un fenomen de intoleranță gastrică a animalelor, deși conținutul în proteină crescuse. Perioada a 5-a (de la 5 noiembrie—15 noiembrie 1952). Recoltarea spermei, s-a redus la o singură dată pe zi. Rația alimentară s-a menținut aceeași ca și în perioada a 4-a. Recoltarea pentru analize se făcea odată la 4 zile. 246 4 Fig. 4. — Variația activității hialuronidazice și a numărului dczspermatozoizi din spermă sub influența alimentației, în timpul celor 6 perioade experimentale ■ 7 VARIAȚIA HIAI.URON1DAZE1 DIN SPERMA DE BERBEC 249 248 L. M. BURUIANA, N. GDUHOVSCHI și M. P. BUTARU 6 Perioada a 6-a (de la 15 noiembrie—5 decembrie 1952). în această perioadă s-au scos complet din alimentație concentratele. Berbecii erau hrăniți numai la pășune de lucerna în tot timpul zilei. S-a recoltat spermă numai pentru analize. Pentru a se putea calcula valoarea alimentară a rațiilor consumate de berbeci în diferite perioade experimentale, dăm mai jos un tablou care arată conținutul în proteină brută după azotul determinat cu metoda Kjeldahl și proteina digesti- bilă determinată pe animale. Tabloul nr. 1 Conținutul in proteină brută (Kjeldahl) și proteină digestibilă a furajelor concentrate utilizate in experimentările noastre Felul furajului Proteină brută /o Proteină digestibilă % Mazăre Ovăz Orz 28,0 10,3 8,4 . 17,6 8,0 7,0 Tehnica determinărilor. Recoltarea spermei se face cu ajutorul vaginei artifi- ciale în eprubete foarte curate și uscate. Sînt de preferat eprubetele gradate pînă la 1/10 cm’. Apoi sperma este transportată imediat la laborator, unde se măsoară volumul recoltat (dacă eprubeta nu este gradată) și se face numărătoarea sperma- tozoizilor cu ajutorul cameiei obiectiv de tipul Goriaev. Se pune imediat la ghețar, unde se păstrează pînă la începerea determinărilor enzimatice. Analizele se exe- cuta în cel mult 6 ore de la recoltare. După cetcetările lui I. I. S o k o 1 o v s k a i a (4), activitatea hialuronidazică a spermei se păstrează 9—17 zile dacă sperma este ținută la 0°. Am constatat că daca temperatura este mai ridicată (în jurul a + 10°) activitatea începe să scadă chiar de a doua zi, iar după 6 zile este complet nulă. Fosfatazele și catalaza rezistă mai bine decît hialuronidaza la temperaturi crescute. Deoarece hialuronidaza este distribuită inegal între spermatozoizi și plasma seminală, \ spre deosebite de fos- fataze și catalază, este necesar ca la luarea probelor pentru analiză, sperma să fie bine omogenizată. Activitatea hialuronidazică a fost determinată în toate cazurile de tehnica stabilită anterior de unul din noi (5). Activitatea se exprima în unități coagulante sau în unități mucin precipitante — U.M.P. — pe cm3 de spermă. O unitate mucin precipitantă reprezintă inversul celei mai mici cantități de spermă care descompune (în sensul că nu mai precipită cu acidul acetic) 1 cm3 de soluție substrat de acid hialuronic, preparat din cordoanele ombilicale de om, conform rețetei noastre, la temperatura de 37°C în timp de 20 de minute. Avînd în vedere că activitatea hialuronidazică a spermei de berbec este foarte mare (pînă la 30 000 000 U.M.P.) diluțiile de spermă erau foarte mari și trebuiau făcute cu o deosebită grijă. Substratul de acid hialuronic se păstiează la ghețar în mare curățenie^ dacă este posibil aseptic, și se va reînoi adesea (la 3—4 zile) pentru a se obține rezultate perfect comparabile. Pentru ușurarea reprezentărilor grafice am utilizat în locul U.M.P. valoarea log. U.M.P. De exemplu o spermă cu activitatea hialuronidazică egală cu 20 000 000 U.M.P. are următoarea valoare logaritmică: log. 20 000 000 U.M.P. = 7,30103 Aceeași transformare am utilizat-o și pentru a exprima numărul de sperma- tozoizi dintr-un mm3: log. 2 310 000 = 6,36361 în figurile 1—4 sînt reprezentate variațiile activității hialuronidazice a spermei celor 4 berbeci în diferite faze ale experimentărilor noastre precum și a numărului de spermatozoizi (a se vedea curbele trasate punctat în fig. 4). Reiese clar că prin creșterea cantității de albumină din rațiile alimentare, acti- vitatea enzimelor din spermă, și în special a hialuronidazei, crește. Scăderile provocate de monta intensivă pot fi deci combătute printr-o creștere a canti- tății de proteină, așa cum rezultă din experimentările noastre. Rezultatul practic al sporirii hialuronidazei și desigur și al celorlalte enzime se poate vedea din tabloul rir. 2 care redă procentul fecundității celor 4 berbeci pe care am experi- mentat. Din tabloul nr. 2 se observă că procentul cel mai ridicat de fecunditate îl are ber- becul nr. 2 care a avut cea mai mare activitate hialuronidazică a spermei iar cel Tabloul nr. 2 Fecunditatea berbecilor hrăniți cu rații bogate în proteine Berbec număr Oi însămînțate Oi nefeclindate după prima însămînțare Oi fecundate după prima însămînțare Procentul de oi fecun- date după două însă- mînțărî nr. oi 0/ /o nr- oi % 1 204 J8 8,8 4 2,0 98,0 2 210 10 4,8 3 1,5 98,5 3 170 22 12,9 7 4,2 95,8 4 145 15 10,3 5 3,5 96,5 Total .... 729 65 8,9 19 2,6 Media: 97,2 mai scăzut procent de fecunditate berbecul nr. 3, cu activitatea hialuronidazică cea mai mică. Procentul mediu ridicat al fecundității după 2 însămînțări (în mod obișnuit oile nefecundate se întorc a treia și chiar a patra oară) demonstrează că rațiile bogate în proteină măresc fecunditatea, odată cu creșterea echipamentului enzi- matic ăl spermatozoizilor. ✓ CONCLUZII 1. Se constată că sperma de berbec este foarte bogată în hialuronidază. în com- parație cu alte animale studiate de noi, sperma de berbec are activitatea mucolitică cea mai măre.; . ; 2. Creșterea conținutului în proteine de origine vegetală mărește activitatea hialu- ronidazică a spermei, proporțional cu această creștere. 3. Epuizarea reproducătorilor în timpul recoltării intensive a spermei se manifestă prin scăderea activității hialuronidazice și poate fi restabilită sau mărită prin creșterea procentului de proteine din hrană* Determinarea activității hialuronidazice a spermei reproducătorilor poate fi un bun criteriu pentru aprecierea calității acestora din punctul de vedere al fecundității. 4. Efectul creșterii proteinelor în alimentația berbecilor constă în mărirea fe- cundității lor. Acest fapt ne face să presupunem că există o strînsă legătură între fecunditate și activitatea enzimatică, în special hialuronidazică, a spermei. ‘ 250 L. M. BURUIANĂ, N. GLUHOVSCHI și M. P. BUTARU 8 ■9 VARIAȚIA HIALURONIDAZEI DIN SPERMA DE BERBEC 251 BAPMAqMH rHAJiyPOHWflASbl B CHEPME BAPAHA no# BJIHHHHEM BOPATOPO BEJ1KAMH KOPMA ' . (KPATKOE COAEPÎKAHWE) npH Hccne^OBaHUM bjimhhhh yBenHHeHHH coaepiKaiiWH 6gjikob pacTii- rsMtHoro nponcxoHț^eHua b KopMe 4 6apanoB pacui TpaaciiJibBaHCKoro MepHHOca na rocynapcTBeHHoiî $epMM T. BjiaanMHpecKy (paftoH Apajț) ycTaiioBjieiio noBMineHdc raanypOHiiHa3Hoiî aeHTenbiiocTH b cnepMe. yiOMJieHwe npousBOUiTsneii bo BpeMH oficeMeneHHH npoMBiineTca h chh- MțenoeM ruanypoHHHaBHoiî 3eHTejibHoc,in b cnepMe, ^jih SoptSu c KoropwM b KopMe noBBixnaaTCH npoițetiT 5ojikob. Abtop CK.JioHeu 3yMaTb, wo noBtinieHne ®H3Hecnoco6HOCTd y cenbcno- XQBHîicTBeHHoro CKOTa b cMMCJÎe Teopnu aKajțeMuKa T. jț. JIhcshko coctomt b nOBHineHHw oGmbhiok flenTeubnocTH raMeT, nyreM yBejmqsHna nenTCJib- hoctm .ix ochobhmx 0T3MM0B. 9$$eKT (JiaKropoB cpeRH na nanecTeo cnepMbi npo03BOflnTeaeîî moîrho xopoino npociiejiMTb nocpeacTBOM onpepejieHMH aHBMMarwRecKOH jwrejibiiocTM ciiepMM. Homumo rnanypoHiiHasHoro neii- ctbhh 6oraTMii GejinaMM KopM noBMinaeT h nenTenbnocTb $oc$aTa3 (nncjian 0 ocHOBHaa) ii KaTanaaw. B npeaipMHHTMx aBiopOM onurax fimia ywa- HOBJieHa TCCHaH CBH3b MCIKHy npOUeHTOM OnJIOJțOTBOpeHHHX CHMOK ir coHepinanneM riianypouMAaBM b cnepMe nponsBOflUTeneii. nonyneHHMe pe3ynMarw Moryr OKaaaTb pennyio npaKTnaecKyio noMOiqb ajîh rojiurc- CTBCHHOFO pOCTa HOrOJIOBbH b PHP. OB'LfICHEHHE PHCVHKOB Piic. l.~ Bjniflime 'yBeaHHeHHH coflepiKaHMH GeHKOB b KopMe na rnajiypoini- Haaayro jțeHTejtbHOcTb b cnepMe CapanoB. nepBMîi aKcnepMMeHTajiBHMft nepnon. Pnc. 2. — Banuune HHTeHcMBHoro B3HTHH' cnepMbi n yBeJinnennH conep>Kanna SeJiKOB b KopMe na rHaJiypoHH^aBHyio HeHTCAtHOCTb b cnepMe. Tpeiptt h neTBepTHft aKcnepuMeHTanbHMe nepHORbt. Pnc. 3. — MaMeHenue rHajiypoHHnaaM b cnepMe nocne npeKpameHHH jțoSaBOHHoro HHTamiH OejiKaMn. nocjienHnit aKcnepnMeHTanbHMii nepiiox. Pnc. 4. — BapnajiHH rnanypoHHHaaHoiî ReHTeJibHocTH n încuia cnepMaToa i> cnepMe hor bjihhhhcm nHTaHMH b Tenenne uiecin aKcnepMMenTanbHHx nepnoHOB. De l’avis de l’Auteur, la stimulation de la vitalite des animaux d’utilite agricole, dans le sens de la theorie de Lyssenko, consiste en une hausse de l’activite metabolique des gametes, due â l’intensification de l’activite des enzymes qui les constituent. La determination de l’activite enzymotique du sperme permet de suivre l’effet des facteurs du milieu sur la qualite du sperme des reproducteurs. Une nourriture riche en proteines stimule, outre l’activite hyaluronidasique, celle des phosphatases (acide et basique) et de la catalase. Au cours de ces recherches, l’Auteur a constate d’etroits rapports entre la proportion de femelles fecondees et la teneur en hyalu- ronidase du sperme des reproducteurs. Les resultats immediats de ces constatations peuvent âtre d’un profit reel pour l’augmentation du cheptel de la Republique Populaire Roumaine. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — L’influence de l’augmentation du taux des proteines de la ration quotidienne sur l’activite hyaluronidasique du sperme des beliers. Premiere periode de l’experimentation. Fig. 2. — L’influence de la recolte intensive de sperme et de l’augmentation du taux des pro- teines de la ration quotidienne sur l’activite hyaluronidasique du sperme. 3e et 4e periodes de l’experimentation. Fig. 3. — Les variations de l’hyaluronidase spermatique par suite de la suppression du supple- ment de proteines. Derniâre phase de l’experimentation. Fig. 4. — Les variations de l’activite hyaluronidasique et du nombre des spermatozoîdes sous l’influence de l’alimentation, au cours des six periodes de l’experimentation. BIBLIOGRAFIE 1. Milo v ano v V. C., Studii biologice. Acad. R.P.R., 1952, nr. 61, p. 53—72. 2. D a v i d o v S. G., Anal. Rom.-Sov., Seria agricultură-zootehnie, 1952, nr. 10, p. 60—69. 3. S o k o 1 o v s k a i a I. I., Zavisimost jivucesti semeni ot proishojdenia proizvoditelea, Novoe v biologhii razmnojenia selskohozeaistvennîh jivotnîh. Moscova, 1951, p. 36. 4. — Ghialnronidaza sohranenogo semeni, Novoe v biologhii razmuojenia selskohozeaistvennih jivotnih. Moscova, 1951, p. 365. 5. Buruiană L. M., Probleme Zootehnice și Veterinare, 1952, nr. 1, p. 45—54. LES VARIATIONS DE L’HYALURONIDASE SPERMATIQUE DU BELIER SOUS L’INFLUENCE D’UNE ALIMENTATION RICHE EN PROTIDES (RESUME) Des expetiences au sujet de 1’influence d’un supplement de protides d’origine vege- tale, ajoute a la ration quotidienne de nourriture de quatre beliers merinos transylvain (de la ferme d’Etat Tudor Vladimirescu, district d’Arad), ont demontre que cette influence se traduit par une intensiflcation de l’activite hyaluronidasique du sperme. L’Spuisement des reproducteurs ă l’epoque des ensemencements intensifs se traduit aussi par une baisse de l’activite hyaluronidasique du sperme. L’augmentation du taux des proteines de la nourriture sert ă combattre cet epuisement. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul VI, nr. 1,1954 MAMIFERELE DIN GLACIARUL PEȘTERILOR DE LA BAIA DE FIER REZULTATELE PALEONTOLOGICE ALE SĂPĂTURILOR ' DIN ANUL 1951 DE GH. BOMBIȚĂ , Comunicare prezentată de AL. CODARCEA, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 6 ianuarie 1953 Studiul de față reprezintă o privire generală asupra asociației de mamifere fosile- glaciare și actualex), apărute îri peșterile de la Baia de Fier., Reg. Craiova, în prima perioadă de săpături, făcute aici în vara anului 1951 (8.VIII—4.IX). în această campanie au fost atacate depozitele de umplere ale cîtorva din peșterile săpate de rîul Galbenul în peretele din dreapta al masivului de calcar titonic (20). Masivul calcaros aparține ca vîrstă jurasicului superior și se întinde, pe direcția NE-SV, de la est de Olteț pînă la vest de Galbenul, la nord de linia Novaci-Baia de Fier-Polovragi. Amîndouă aceste rîuri au săpat, la ieșirea spre depresiunea subcarpatică, văi adînci (Defileul Galbenului, Cheile Oltețului) și numeroase peșteri. Lucrul nostru s-a concentrat asupra a două adăposturi, puțin profunde, săpate la nivelul cel mai de sus al masivului («Pîrcălabul» și «Țiganul» și în special asupra peșterii numită «a muierilor», în care am identificat pînă acum trei etaje: Etajul I: Galeria principală, cu trei ieșiri, săpată aproximativ în întregime la același nivel, are cotloane lungi și săli spațioase, frumos împodobite. Ea este vizitată în mod permanent de turiști. Una din săpături a fost plasată la intrarea principală a acestei galerii (a se vedea planul din fig. 1). Etajul II: A fost descoperit în anul 1929 (15), este format de « Galeria musteriană » și de cotloanele sale, galerie numită astfel în urma apariției, aici, a urmelor unei locuiri musteriene. In vara anului 1951 în Galeria Musteriană s-a concentrat majoritatea punctelor de săpare. Etajul III: Cel mai de jos etaj, numit «Galeria Urșilor», descoperit de colectivul nostru, este un mormînt plin cu oase fosilizate de Ursus spelaeus. Galeria Urșilor împreună cu gangurile sale reprezintă, din punct de vedere paleozoologic, bogăția principală a peșterilor de la Baia de Fier. 1) Elementele întîlnite în holocen sînt: Sus scrofa, Bos taurus, Capra ibex, Castor fiber. o 254 GH. BOMBIȚĂ 2: 3 MAMIFERE DIN GLACIARUL PEȘTERILOR DE LA BAIA DE FIER 255 DEPOZITUL DE UMPLERE Ca în toate adăposturile și peșterile din Europa, depozitul de umplere al peșterilor de la Baia de Fier se datorește nu unor fenomene violente, de orogeneză, ci simplei acțiuni a agenților fizici. în orizonturile de suprafață predomină materiale de degradare a calcarului,. Fig. 1. — Peștera Muierilor, Baia de Fier, sectoarele de lucru 1951. iar în profunzime, materiale aduse și depozitate de infiltrările apelor de suprafață, resturi osoase ale animalelor care au locuit peștera și aporturi umane. La gura peșterii, sondajul a descoperit sub pătura de detritus holocen, un strat gros de pămînt argilo-nisipos, bogat în fărîmături de calcar. Structura neomogenă a pleistocenului de la gura peșterii se menține în profunzime mai mult decît în oricare punct de săpare, astfel că pe fundul de stîncă atins (la circa 3,50 m) avem încă un lut impur, necompact, amestecat cu sfărimături de calcar. Depozitul adăposturilor Pîrcălabul și Țiganul are aceeași structură, numai că aici stratul gros de argilă brun murdar, a dat oaselor o fosilizare specială. în Galeria Musteriană, materialul de umplere este reprezentat de un lut nisipos, galben-btun, pămîntos, amestecat cu pietriș calcaros; deocamdată fără diferențieri stratigrafice. Grosimea sa este de circa 0,50 m. în Galeria Urșilor,depunerea este mult mai slabă și mai selecționată. Aici materia- lul scheletic este acoperit direct de crusta de calcar sau de un lut clisos, de structură fină specială, colorat galben-portocaliu, galben-cenușiu și care în unele puncte din fundul galeriei este depus direct pe fundul de stîncă. Depozitele de guano acoperă și ele suprafețe apreciabile pe grosimi uneori de zeci de centimetri. ASOCIAȚIA DE MAMIFERE DIN GLACIARUL DE LA BAIA DE FIER Cercetări paleontologice cu privire la fauna cuaternară în general și la cea ca- vernicol-glaciară în special s-au făcut la noi în legătură cu lucrările arheologice, urmărind dovedirea existenței omului paleolitic pe teritoriul țării noastre. Peșterile pentru care studiul arheologic a fost însoțit și de prezentarea mai mult sau mai puțin amănunțită a faunei sînt: Igrița, Cioclovina, Ohaba-Ponor și grota de la Ripiceni. La Cioclovina (Hunedoara), săpăturile au început încă din anul 1911 și au fost continuate în anul 1921 sub conducerea lui Martin Roșea (14), (21), Acesta citează în rapoartele pe care le prezintă în anul 1911 și 1922, ca reprezentant de faună numai pe Ursus spelaeus, deși se pare că această peșteră a fost locuită în glaciar de o faună mai bogată. In peștera Igrița (Reg.-Oradea), săpăturile au fost făcute în anul 1913 de asemenea sub conducerea lui Martin Roșea. Fauna glaciară de aici este mult mai bogată decît cea de la Cioclovina și cuprinde (21): Ursus spelaeus, Hyaena spelaea, Felis leo spelaea, Caniș lupus spelaeus, Equus caballus, Meles meles, Mustellus martes. în săpăturile de la Ripiceni, N i c u 1 a e M o r o ș a n (11) întîlnește în anul 1927 pe Hyaena spelaea alături de Bison priscus, Equus caballus, Cervus elaphus, Cervus megaceros, Cervus tarandus, Felis spelaea, Caniș lupus spelaeus etc. . Asupra descoperirilor arheologice și paleontologice din peștera de la Ohaba- Ponor, avem o lucrare de sinteză prezentată de Ștefan Gaal în anul 1943 (7), (8). In această peșteră, elementele glaciare apar încă din primul orizont ( Ursus spelaeus, Felis silvestris fossilis, Cervus canadensis, Equus c. f. ferrus, etc.) și se continuă accentuat în adîncimea săpăturii. Al treilea strat diluvial constituie «centrul de greutate» al faunei de la Ohaba-Ponor (Homo primigenius, Ursus spelaeus, Crocuta spelaea, Diceros antiquitatis, Equus aff. Abeli, Bos primigenius, Rangifer tarandus fossilis, Ovis argaloides,Saiga tartarica,Bison priscus, Elephas primigenius, Cervus elaphus, etc...) Ștefan Gaal atribuie asociația acestui strat musteria- ț nului cald, prima jumătate, deși elementele ce o alcătuiesc indică un climat rece. Cioclovina, Igrița, Ripiceni și în special Ohaba-Ponor, constituie elementele prime, care ne-au servit ca termene de comparație și sprijin în orientarea faunei dela Baia de Fier. Lucrările de săpare făcute de Colectivul de antropologie în vara anului 1951, nu reprezintă decît perioada întîia cu caracter de sondare. Din punct de vedere paleontologic, rezultatele sînt bune și socotim că pentru epuizarea studiului acestui zăcămînt paleolitic mai sînt necesare cîteva perioade de lucru. 25(5 GH. BOMBIȚĂ Dăm lista elementelor descoperite pînă acum la Baia de Fier: : ' Ord. CARNIVORA (Fissipeda) ■■ Fam. FELIDAE 1. Felis spelaeus (Felis leo spelaea GoldfJ. , 2. Felis pardus (Felis. par dus spelaea Koch). 3. Felis silvestris Schr. Fam. HYAENIDAE 4. Jfyaena crocuta spelaea Goldf. Fam. CANIDAE 5. Caniș lupus spelaeus Goldf. 6. Caniș vulpes fossilis Goldf. Fam. URSIDAE 7. Ursus spelaeus Blumb. Fam. MUSTELIDAE Sabfam. MUSTELINAE 8. Mustellus martes L. 9. Gulo spelaeus Goldf. Subfam. LUTRINAE 10. [.titra vulgaris L. Ord. ARTI ODACTYL A Subord. NEOBUNODONTÎA (Nonrumiantia) Fam. SUIDAE 11. Sus ser of a L. Subord. SELENODONTIA/Rw/wmnftoJ Fam BOVIDAE Subfam. BOVINAE •12. Sos taurus L. Subfam. CAPRINAE 13. Capra ibex fossilis Nehring Ord. MESACONIA Subord. PERISSODACTYLA Fam. E Q UID A E Subfam. EQUINAE 14. Equus caballus L. fossilis 5 MAMIFERE DIN GLACIARUL PEȘTERILOR DE LA BAIA DE FIER 257 Ord. RODENTIA Subord. SIMPLICIDENTATA Fam. CASTORIDAE 15. Castor fiber L. Fam. HYAENIDAE Osemintele de hienă, descoperite la Baia de Fier în anul 1951, cuprind piese apar- ținînd aparatului masticator : o jumătate de mandibulă, o porțiune de maxilar și numeroși dinți definitivi și de lapte. Hyaena crocuta spelaea (Hyaena — Zimmermann 1777, crocuta Erxl. Kaup 1828, spelaea Goldfuss). Diagnostic. După studiul materialului descoperit la Odesa și Nerubaj, N o r d- mann (16) conchide că Hyaena spelaea este asemănătoare cuHyaena crocuta socotind-o totuși specie aparte. In timpul din urmă Hyaena spelaea a devenit o varietate a hienei crocuta (Nehring). Genul Hyaena este caracterizat, în dentiția peimanentă, prin prevalența dinților —;—> prin lipsa măselelor și prin starea rudimentara a molarului prim, ml-----------------------m2 3 CI 4 de la falca superioară, astfel că formula dentară devine I —■ > ■-1 PM — > 3 13 M — • 1 . Pentru toate speciile și varietățiile de hienă, caracterele diferențiale privesc con- formația carnasierului inferior și anume: la tipul Hyaena striata, carnasierul inferior (ml) prezintă la extremitatea distală,pe lîngă talonid, un mic tubercul secundar (metaconid) lipit pe fața internă a protoconidului; acest caracter este valabil atît pentru dentiția permanentă, cît și pentru cea de lapte. Caracterele hienei peșterilor constau în: grosimea remarcabilă a premolarilor, marea dezvoltare a lobului posteri'or la carnasierul superior, lungimea considerabilă a carnasierului inferior, acest ultim caracter permițînd distingerea hienei de peșteră de varietatea, crocuta (pestriță) actuală. Piesele fosile de la Baia de Fier se atașează grupului Hyaena crocuta. Pentru țara noastră, primele semnalări asupra prezenței hienei de peșteră le avem de la Găbor T e g 1 â s (24). Acesta descrie în anul 1886, la Budapesta, restul unei mandibule găsită într-un muzeu de la Reghin. ' în săpăturile din peștera Igrița, Martin Roșea întîlnește pe Hyaena crocuta încă din anul 1913 (21). în anul 1915, Sava Athanăsiu (1), (2) descrie un fragment de mandibulă, aparținînd unui exemplar tînăr de hienă de peșteră, păstrînd carnasierul și doi premolari de lapte. Fragmentul a fost recoltat în anul 1902 dintr-un zăcămînt fosilifer lîngă satul Drăghici-Mușcel. în anul 1922, I. Simionescu (22) semnalează prezența hienei (Hyaena sp.) la Mălușteni, alături de Canidae, Felidae, Mustelidae, Cer- vidae etc. 17 — c. 725 7 MAMIFERE DIN GLACIARUL PEȘTERILOR DE LA BAIA DE FIER 259 258 GH. BOMBIȚĂ 6 La Ripiceni, I. Simionescu și N. M or o ș a n (23) găsesc în anul 1926 « porțiuni de schelete în special molari aparținînd lui Bisonpriscus, Equus caballus, Cervus elaphus, Hyaena spelaea»1). în anul 1927, N. M o r o ș a n (12) citează alături de Bos, Bison, Cervus, Equus, Caniș lupus spelaeus și pe Hyaena spelaea Goldf., în orizontul 3 al săpăturilor din grota stîncii de la Ripiceni. în anul 1927 și 1943 St. Gaal găsește hiena de peșteră în săpăturile din peștera Ohaba-Ponor. în sfîrșit în anul 1941, Mire ea Pauca (17) comunică prezența speciei Hyaena crocuta Zithm., în săpăturile de la Băneasa-București« sub marginea stratului de loess»2). Din totalitatea resturilor de hienă enumerate în catalogul sectoarelor de săpătură prezentăm în cele ce urmează descrierea celor mai importante. Galeria Urșilor a dat resturi mai complete. Mormîntul de oseminte din această galerie este slab acoperit de depozitul de umplere al peșterilor. în schimb, materialul aflat sub bolțile pereților laterali este acoperit în mare parte cu o crustă groasă de calcar care face extracția lui extrem de dificilă. a) O jumătate de mandibulă, stîngă, aproape completă, bine păstrată și complet fosilizată (pl. I,). Provine din mormîntul de oase lungi situat in prima cameră a galeriei urșilor și păstrează caninul și toți premolarii. Alveolele carnasierului (ml) sînt intacte. Formula dentară este------------ ? 1. 3. 1 Măsurată în linie dreaptă de la simfiza mandibulară pînă la apofizâ mandibulară posterioară, piesa măsoară 172 mm, dimensiune asemănătoare cu cea dată de Nordmann (16). Radiografia evidențiază între rădăcinile dinților o spongioasă cu ochiuri mari, dovedind ca mandibula se găsea încă în creștere și că lungimea măsurată nu poate fi cea maximă. Condilul, deși nu s-a păstrat în întregime, este bine dezvoltat, indicînd o puternică articulație. Bazala mandibulară crește de la canin pînă la m1, indicînd activitate intensă pe fundul gurii; presiunile mari s-au materializat aici prin tubercule deosebit de dezvoltate. Grosimea mandibulei întrece pe cea a hienei crocuta actuale în medie cu 3,5 mm. înălțimea este de asemenea sensibil superioară la specia cuateinară. Foramina mentalia largă de 3,9 mm, are peretele intern prelungit anterior printr-un șanț de peste 5 mm; la Hyaena crocuta actuală, acest foramen are o deschidere mult lărgită printr-un vestibul caracteristic, ce lipsește la varietatea de peșteră. La ambele varietăți de hienă, lungimea seriei dentare canin—m1 se întinde pe distanțe identice, de 109,2 mm. Avînd în vedere pe de o parte talia evident mai mică a dinților de Hyaena crocuta actuală, iar pe de alta lungimea identică a seriilor dentare la varietățile actuală și de peșteră, considerăm că diferența de vîrstă între exemplarul căruia i-a aparținut mandibula fosilă și acela de hienă actuală cu care l-am comparat, nu poate servi de unică și completă explicație asupra prezenței spațiilor interdentare la hiena actuală. Mărirea diastemei la specia Hyaena crocuta de azi cu 5 mm s-a făcut, cel puțin în parte, pe seama micșorării taliei dinților. ‘) P- 5. 2) p. 303-307. Caracterul de tinerețe al mandibulei este dovedit prin gradul neînsemnat al uzurii, iar în morfologia internă a dinților prin camere pulpare largi și mult pre- lungite. Canalele radiculare, prelungite în pulpă fără strangulație, reprezintă un caracter specific al dinților fosili. Premolarii cresc în lungime de la primul către al treilea; ca grosime pm2 întrece cu puțin (1 mm) pm3. Premolarii sînt împlîntați pe marginea alveolară, astfel încît începînd de la primul către al treilea, axa fiecăruia dintre ei trece puțin în exteriorul celei a dintelui următor. Linia alveolară ia astfel un aspect curb, mult accentuat Ia hiena fosilă și slab pronunțat la cea actuală. Acest fel de distribuție a dinților lărgește planșeul cavității bucale, reprezentînd adaptarea animalului în sensul ușurării activității de roadere, sfărîmare și sfîșiere. Nordmann (16) dă ca ordine de apariție a dentiției definitive pe următoarea: pml,pm3, pm2. După dispoziția dentiției pe mandibula tînără găsită la Baia de Fier, considerăm exactă această ordine. Centura cingulară a pm2 se găsește sub nivelul celor vecine, a pml și pm3, în poziție care arată că el apărînd ultimul este oprit de gulerele de smalț ale acestora să se ridice la același nivel. 4ce^sta este probabil și explicația creșterii sale în înălțime, compensatoare, pentru a ajunge aproape la nivelul pm3 sau încă deasupra acestuia. b) Fragment din maxilarul drept, superior, păstrînd PM2 și PM3 alveola mică a PMl, alveolele celor două rădăcini anterioare mici ale PM4 și porțiunea anterioară a alveolei celei de a treia rădăcini mari a PM4. Formula dentară este ? 1. 4. ?. După lărgimea canalelor dentare și stai ea de uzură a dinților, fragmentul aparține tot unui individ tînăr cu dentiția permanentă (pl. II). Gaura suborbitară are poziție puțin schimbată, în sensul că deschiderea ei se face anteroinferior și nu anterior cum întîlnim la forma de azi. Bosa caninului se arată puternic reliefată; dacă la forma de hienă actuală ea dis- pare la nivelul orificiului suborbitar, la hiena de peșteră din pleistocen trece deasupra și înaintea acestui orificiu, arătînd că a purtat un canin puternic. Fragmentul păstrează pe toată suprafața lui internă o porțiune din apofiza palatină. Premolarii și alveolele păstrate arată și la acest exemplar o distribuție strînsă a dinților de maxiler, fără nici un spațiu interdentar. în segmentul anterior, alveola PM1 este separată de alveolele vecine, a caninului și a PM2, prin pereți foarte subțiri. La specia Hyaena crocuta actuală spațiile inter- dentare sînt evidente, mai ales cele ce mărginesc mezial și distal PM1. Lungimea maxilei, luată pe apofiza palatină—92,3 mm, întrece cu 10 mm pe cea a formei crocuta de azi și arată un bot mai lung. După arcul pe care-1 descrie alveola caninului, grosimea acestuia întrecea grosi- mea caninului hienei de azi. PM2 și PM3 au formă de cui și sînt bine dezvoltați. S-au păstrat intacte alveolele celor două rădăcini anterioare ale PM4. c) PM4 superior, stîng, carnasierul definitiv, se prezintă extrem de puternic, avînd înaintea cuspidului principal (paracon) un altul mai mic (parastil). Metaconul este alungit într-o lamă lungă ca două valuri extrem de ascuțite, (fig. 2 șipl. III, fig. 11). Meziopalatal carnasierul posedă un tubercul singular cu creastă în « V» caracteristic, protoconul. Latura linguală a paraconului și metaconului pornește abrubt de pe creastă, prezentînd forma unei lame tăioase. Rădăcinile sînt solide, mai ales cea posterioară dezvoltată în plan vestibulo-palatal și îndoită, cu concavitatea privind palatal. 17* 260 GH. BOMBIȚĂ 9 MAMIFERE DIN GLACIARUL PEȘTERILOR DE LA BAIA DE FIER 261 d) Am arătat mai înainte în ce constă importanța carnasierului inferior pentru sistematica hienelor. Spre deosebire de Hyaena striata, carnasierul hienei crocuta este lipsit de metaconid. Fața de varietatea actuală, această măsea se prezintă mult mai dezvoltată: lungimea 33 mm la crocutaspelaea, față de 27,8 mm la forma ac- tuală ; lungimea și grosimea prezintă de asemenea diferențe în plus la forma de peșteră. Din punct de vedere morfologic, piesa este constituită din 2 lobi triunghiulari, Fig. 2.—Carnasierul superior (P.M. 4). _ r>leistoren;........ actual: mărimea: x 25,7. divergenți, cel anterior (paraconid) mai pu- ternic de cît cel posterior cu vîrf mai ascuțit- (protoconid). Cu totul caracteristic la acest carnasier apare forma lui excesiv de curbată; în plan vestibular o adîncă concavitate, corespunză- toare palatal unei convexități egal de accen- tuate. Carnasierul de lapte al varietății de peșteră și cel definitiv al varietății actuale sînt lipsiți de această particularitate. Baza coroanei este în< onjurată de un brîu de smalț dezvoltat de jur împrejur. Talonidul posterior este redus la un mic denticul cu totul secun- dar. Rădăcinile se prezintă neegal dezvol- tate și ușor convergente (fig. 3 și pl. III, fig. 12). — In Galeria Musteriană, în urma săpă- turilor efectuate în grosimea planșeului for- Fig. 3. — Carnasierul inferior (ml). pleistocen;...... actual; mărimea: x 2,2. mat de un depozit de umplere gros, cuprinzînd piese de cultură musteriană, au apărut numeroși dinți. a) Dintre aceștia descriem carnasierul inferior de lapte, stîng (pm4), acela care va fi schimbat în dentiția definitivă prin ml. Premolarul de lapte reprezintă miniatura aproape exactă a celui definitiv (pl. III, fig. 13). Pe lîngă faptul că dintele s-a păstrat în întregime, apexurile rădăcinilor sînt încă în creștere, iar canalele dentare se prezintă larg deschise și cu margini subțiri (pl. VI fig. 20, A), dovadă că el provine de la o hienă tînără care nu a apucat să-și schimbe dentiția. Detaliile morfologice sînt identice cu cele ale molarului definitiv, astfel că diagnosticul de Hyaena crocuta poate fi pus chiar pe această unică piesă. Ceea ce îl deosebește de dintele definitiv este talonidul mult dezvoltat, separat de protoconid printr-un șanț profund, netraversat de creastă, așa cum găsim la dintele permanent. Premolarul măsoară în lungime 20,2 mm, din care 3,6 mm pentru talonid. Rădă- cinile au formă de cuie ascuțite și divergente iar brîul cingular este dezvoltat mai mult pe partea vestibulară a paraconidului. b) Fragment de mandibulă din jumătatea dreaptă, de lapte, păstrînd pm2 și pm3 și carnasierul de lapte (pm4). 3 1 Dentiția de lapte a hienelor este caracterizată prin formula: I —• ; C — ; 4 0 PM — ; M — = 32 dinți. Mandibula se găsește în faza de schimbare a denti- ției de lapte cu cea definitivă, întrucît dinții definitivi au coroana formată (pl. IV, fig. 14). Dintre ei se păstrează pm2 așezat exact sub pm3 de lapte ceilalți dinți definitivi s-au pierdut. Hyaena crocuta spelaea Goldf. constituie un element principal în asociația de mamifere care a lăsat urme în depozitul cuaternar al peșterilor de la Baia de Fier, și tocmai de aceea facem o amănunțită prezentare a resturilor ei. Familia Hyaenidae a reprezentat un grup mare și variat de Fissipede. Separată ca unitate sistematică de sine stătătoare în miocenul mediu ea a urmat de atunci și pînă azi trei drumuri de evoluție pe trei direcții. Aceasta a făcut ca actual să existe în faună trei specii de hiene: Hyaena striata Zimm., Hyaena brunnea Thunb., și Hyaena crocuta Erxl., descendenta sorei mai mici a varietății spelaea pe care am în- tîlnitro în săpăturile de la Baia de Fier. în aspectul său general, hiena peșterilor cuaternare era o formă mult mai robustă decît sora ei, aceea care în filiație directă a dat hiena pestriță {crocuta), localizată actual în sudul Saharei. Rezultatele .cercetărilor din ultimele trei decenii, eu privire la paleontologia cuaternarului, duc la concluzia că faunele de climat cald și rece (glaciare și interglaciare) nu s-au repetat în fazele de înaintare și de retragere a ghe- țarilor. In consecință, în pleistocenul Europei centrale, estice și sud-estice, nu a existat o alternanță de depopulare și repopulare, ci o succesiune unică a faunei, succesiune care a ajutat, alături de dovezile arheologice, la subîmpărțirea acestei ultime perioade din trecutul pămîntului. Deși în țara noastră glaciațiunile au avut caracter de altidudine și nu de latitudine situația faunei cuaternare, atît cît este ea studiată, pare să con- firme această concluzie. In depozitele cuaternare de la noi, ca și de altfel în toate celelalte din Europa, genul Hyaena a fost găsit asociat cu două grupe de faună: una de climat cald și umed, aparținînd pleistocenului prim, cealaltă de climat rece și umed, din pleisto- cenul mediu — final. Constatarea aceasta dovedește că hienele au produs, pentru perioada medie a pleistocenului—perioadă atît de deosebită în special în ceea ce privește clima — o formă, care să fie aptă a viețui paralel cu faunele specifice noilor condiții de existență apărute. Hyaena crocuta spelaea reprezintă această formă; restul grupului s-a stins sau a coborît spre sud, în regiunile calde, încă de la începutul glaciațiunilor. Pînă astăzi cunoaștem în țara noastră șapte cuiburi de mamifere fosile cuaternaie, unde au fost semnalate și hiene: Drăghici (Reg. Pitești); Mălușteni — sudul Moldovei; Ripiceni — nordul Moldovei; Igrița (Reg. Oradea); Ohaba-Ponor — 2(52 GH. BOMBIȚĂ 10 11 MAMIFERE DIN GLACIARUL PEȘTERILOR DE LA BAIA DE FIER 263 Hunedoara; Bănea sa — București și Baia de Fier (Reg. Craiova). I. Barba (3) citează încă două cuiburi: Reșița și Damahida. Pe baza asocierii elementelor componente ale faunei în două grupe, specifice regimurilor climatice principale din pleistocen, localitățile (fig. 4) unde au fost găsite resturi de hienă se pot împărți în două categorii: 1. La Băneasa (17), (18) «în nisipurile și pietrișurile cît și în loessul cîmpiilor pleistocene muntene» 9 Hyaena crocuta a fost întîlnită într-o asociație, cuprinzînd alături de elemente «nordice» (Bison priscus, Bos primigenius, Cervus elaphus, Alces pahnatus, Megaceros euryceros, Elephas primigenius) sau de climă «rece» (Rhinoceros tychorhinus). altele de origine « mediteraneană » (Elephas antiquus, meridionalls, planifrons, Rhinoceros merki, Camelus alutensis etc.). Tot în această categorie intră și fauna de la Mălușteni (22) unde Machairodus cultridens, Cervus, Sus și Hyaena sp. (probabil o altă varietate a speciei crocuta sau Hyaena striata} se găsește în tovărășia unor elemente, aparținînd Miocenului și pliocenului precum: Mastodon arvernensis, Hipparion Crassum, Camelus sp., Rhinoceros leptorhinus, Hippopotamus sp., Gazella sp. etc., vechi locuitori ai ste- pelor noastre mlăștinoase din perioada'de climă cald-umedă, chiar ușor subtropi- cală, a sfîrșitului erei terțiare și începutului cuaternarului, timpuri în care Hyaena crocuta spelaea nu apăruse încă. 2. în grupa a doua, în localitățile: Drăghici, Igrița, Bordu-Mare și Baia de Fier, ne aflăm cu siguranță în prezența hienei de peșteră (Hyaena crocuta spelaea Goldf.) și în mijlocul unui complex faunistic cu caracter net de pădure (Macha- irodus, Sus, Cervus canadensis, Bos primigenius, Felis spelaeus, Ursus spelaeus, Caniș lupus fossilis etc,), ușor combinat cu elemente de stepă (Equus, Meles, Bison, Lutra etc.). x) p. 303—307, p. t~2. Alături de felidele mari și de prada acestora, ierbivorele mari, Hyaena, animal pe cît de puțin pretențios, pe atît de rezistent și adaptabil, reprezintă un element foarte important pentru orientarea în timp a asociației faunistice pe care o însoțește. Apariția hienei de peșteră în adăposturile și peșterile subcarpatice, în mijlocul unei faune, de climă rece, aspră, corespunde cu apariția glaciațiunilor în Carpații noștri și indică trecerea de la o faună de climă cald-umedă la o alta rece-continentală. Urmele glaciare din Carpații Meridionali au fost definitiv recunoscute după publi- carea observațiilor lui L. M r a z e c (25) Muntean u-M u r g o c i (26) Em. de Martonne (10) și T h. Krăutner (27). Sava Atanasiu (2) atrăgea atenția, încă din anul 1915, că Hyaena crocuta spelaea «trebuie să se întîlnească și în peșterile din România împreună cu Ursus spe- laeus» (l), (2). Săpăturile de la Baia de Fier constituie o confirmare în plus. Fam. FELIDAE Resturile de Felide recoltate la Baia de Fier aparțin la două specii: Felis leo și Felis pardus. Lui Felis spelaeus (— Felis leo spelaea Goldf.) îi aparțin: un carnasier inferior drept, definitiv (ml), un carnasier inferior drept de lapte (pm2) și un pml inferior drept de lapte. Molarii au fost găsiți în Galeria Musteriană, la nivelul oaselor de Ursus spelaeus și Hyaena crocuta spelaea. Diagnostic. Caracterul distinctiv al carnasierului inferior îl constituie forma tuberculilor: lamele coroanei, deși păstrează întocmai ca la hiene forma triunghiu- lară, cu marginile interne și cu vîrfurile extrem de ascuțite, nu mai sînt ușor diver- gente, ci din contră, puțin convergente, micșorînd unghiul dintre ele. La familia Felidae, protoconidul întrece paraconidul nu numai în înălțime (13,4 mm față de 12 mm), ci și în lungime. Dacă la Hyaenide raportul de lungime paraconid/protoconid = 1,47, la Felidae el arată 0,8. Numai formele primitive de Felide prezintă metaconid; în scara evolutivă, acesta fuzionează cu protoconidul. La molarul găsit la Baia de Fier, el lipsește cu desăvîrșire. Talonidul .dispare și el, astfel încît mica proeminență prezentă la piesa noastră în locul lui poate fi mai curînd socotită drept o simplă îngroșare a brîului de smalț bazi-coronar. In punctul unde marginile interne se întîlnesc, se formează, atîtve- stibular cît și palatal, două înfundături caracteristice, cea internă fiind mai pronunțată. Din anul 1821, de cînd G o 1 d f u s s a dat pentru prima oară numele leului de peșteră din pleistocen, numeroși autori au descris, pe rînd, resturile aparținînd ace- stui animal, găsite în diferite peșteri. In anul 1908, Mari a Pavlov (19) face o descriere amănunțită a resturilor de Felis leo var. spelaea găsite la Kerson și lîngă Chișinău. La noi, prezența lui Felis leo este semnalată în cîteva cuiburi de faună pleisto* cenă, laolaltă cu celelalte carnivore mari Hyaena și Ursus. El a înlocuit în pleistocen un alt carnivor, Machairodus, dispărut la începutul cuaternarului. Lungimea piesei noastre este de 26,3 mm (pl. V, fig. 17), dimensiune sensibil superioară față de cea menționată de M a r i a Pavlov (26 mm) și numai cu un mm superioară speciei actuale de leu . Carnasierul prezintă ușoare urme de uzură și o cameră pulpară largă, ceea ce arată vîrsta sa tînără. Cei doi dinți de lapte (carnasierul inferior drept pm2) și pml inferior drept re- prezintă, ca și cei de hienă, miniaturile celor definitivi (pl. V, fig. 18). 264 , GH. BOMBIȚĂ 12 13 MAMIFERE DIN GLACIARUL PEȘTERILOR DE LA BAIA DE FIER 265 Carnasierul posedă înapoia protoconidului un hipoconid (?) ascuțit, care la dintele definitiv dispare, Felis pardus spelaea Koch. a apărut la Baia de Fier prin resturi puține dar carac- teristice, astfel că prezența lui este sigură: doi carnasieri, unul superior drept, celălalt inferior stîng (pl, V, fig. 19), amîndoi din Galeria Musteriană, stratul de cultură musteriană. Felis pardus L., pantera sau leopardul, trăiește actualmente în Africa și Asia de sud, în sudul unei linii ce unește Palestina cu China trecînd prin Himalaia; de asemenea Ceylon și lava. In ceea ce privește resturile fosile, ele s-au semnalat destul de rar în depozitele pleistocene din Europa (5), în țara noastră este citat la Apușdorf (3), astfel că la Baia de Fier apare pentru a doua oară. Carnasierul superior este alcătuit pe tipul general de felid, dintr-un protocon mezio'palatal mai șters decît la hiene, paracon puternic, parastil anterior și metacon posterior alungit într-o lamă tăioasă. Carnasierul inferior prezintă un talonid puțin mai accentuat decît la toate formele actuale de felide mari. Felis silvestris Schr., semnalat frecvent în depozitele peșterilor din Europa, în gene- ral la niveluri superioare ale pleistocenului, a apărut la Baia de Fier în majoritatea sondajelor: în aurignacianul de la gura peșterii, în pleistocenul superior de la Pîrcă- labul și holocenul de la Țiganul. Din comparația datelor metrice ale celor cinci mandibule găsite, cu datele privind formele de pisică sălbatică (Miile r), africană (S c h a r f f) și fosilă de la Grimaldi (5), conchidem ca forma noastră se confundă cu cea actuală aproape fără nici o diferență. Fam. CANIDAE Caniș lupus spelaeus Goldf., ca și ursul de peșteră, este unul din elementele cele mai răspîndite în depozitele pleistocene din Europa, fiind citat în toate cavernele cu faună glaciară. Resturile de canide recoltate în săpăturile de Ia Baia de Fier provin în întregime din Peștera Muierilor (aurignacianul și musterianul de la gura peșterii și Galeria Musteriană). Un schelet complet de Caniș actual, adult, a fost găsit la suprafață de stîncă pe povîrnișul ce conduce de la a doua coborîre, spre Galeria Urșilor. Lăsînd la o parte scheletul complet, atribuim celelalte piese lui Caniș lupus spelaeus Goldf. Cea mai mare parte din material constă din piese ale aparatului masticator (opt fragmente de mandibulă și două de maxilă) găsite la același nivel cu resturi aparținînd Iui Vrsus spelaeus, Hyaena crocuta spelaea și unelte de piatră paleolitice. Caracterele dentiției păstrează toate particularitățile date de bibliografie pentru familia Canidae. (5) ' Paleontologii sînt de acord astăzi (5) în a recunoaște, că în general, talia lupului de peșteră din cuaternar era mai robustă decît a formei actuale. Din materialul nostru prezentăm în planșe (pl. Vil, fig. 21, 22, 23) două mandibule și un fragment de maxilă caracteristice prin talia lor sensibil superioară pieselor corespunzătoare ale reprezentantului actual. De altfel, canidele de la Baia de Fier reprezintă, ca talie, toată gama de trecere de la forma actuală de lup la cea cuaternară. Caniș vulpes L. fossilis apare în pleistocenul superior de la gura peșterii (patru jumătăți de mandibulă) și reprezintă exact forma actuală. Fam. URSIDAE Ursus spelaeus Blumb este elementul preponderent al faunei de la Baia de Fier și domină aici, ca de altfel în majoritatea peșterilor din Europa, între Caucaz și Iberia, toată fauna glaciară. Răspîndit sporadic în primul etaj (adăposturile Pîrcălabul și Țiganul), ursul de peșteră abundă la suprafață și în toate nivelurile, începînd dela « guri» și pînă la cele mai mici cotloane; acopeiă în întregime cu resturile sale scheletice planșeul etajului inferior (Galeria Urșilor), formînd aici mormîntul impresionant descoperit în vara anului 1951. S-a extras ori s-a cules din acest depozit, pentru un viitor studiu amănunțit, material extrem de bogat și variat, depus în colecția colectivului. Figurile din planșele X—XI reprezintă cîteva din piesele mai caracteristice. Ne propunem a discuta pe scurt părerile cu privire la modul de formare a acestui depozit. încă în momentul descoperirii ei, formarea și trecutul Galeriei Urșilor au consti- tuit o problemă interesantă, pentru a cărei rezolvare fiecare și-a susținut punctul de vedere. După analiza întregului ansamblu faunistic apărut la Baia de Fier în prima etapă de săpături, socotim că putem răspunde la această problemă prin ipoteze mai mult sau mai puțin fondate. Ideea că Galeria Urșilor a servit drept loc de retragere și de mormînt urșilor bătrîni și bolnavi ce-și simțeau sfîrșitul aproape, este contrazisă de constatarea că resturile fosile aparțin la indivizi de vîrste foarte deosebite, de la pui abia născuți “pînă la indivizi bătrîni (pl. VIII, fig. 24—28). La un moment dat domina convingerea, că galeria reprezintă un depozit în care omul paleolitic depunea oasele animalului vînat cu preferință pentru hrană și îmbră- căminte. Este adevărat că osemintele din acest mormînt sînt așezate într-o mare neorînduială: se întîlnesc adesea cranii așezate pe un femur sau os din centura poste- rioară, iar sub acesta un altul din membrul anterior; suprafețe de metri pătrați sînt acoperite numai cu oase lungi, pe cînd alte suprafețe sînt acoperite numai cu cranii răsturnate în toate chipurile (pl. IX, fig. 29, 30 și 31). Este adevărat că într-o oarecare măsură mormîntul acesta are caracter de depozit, întrucît sondajele noastre indică planșeu viu pe adîncimi variind între 10—20—30 cm. Poate că și prezența în același loc, uneori în contact intim, a resturilor de fissipede ce se exclud (Hyaena- Ursus), pledează pentru această convingere. Dar, pe de altă parte, cum se face că în această galerie omul paleolitic nu a aruncat și resturi de erbivore, care formau cea mai mare parte a vînatului săuPResturile fosile ale acestui grup de mamifere, în general puțin reprezentat în toată peștera, lip- sesc și aici, după cît arată cele cîteva mici sondaje făcute. Distanța mare de la gura peșterii, ca și relieful foarte accidentat, pun mult la îndoială această ipoteză. Pentru presupunerea că galeria a servit drept loc de cult în legătură cu vînătoarea omului paleolitic (4), urmează ca lucrări de sondare viitoare să ne dea confirmarea. în sfîrșit, o altă părere, ultima, care formează convingerea proprie, este că mor- mîntul din Galeria Urșilor reprezintă urmele vii ale unui dezastru natural care a adus moartea cîtorva sute de indivizi aflați aici în hibernare și surprinși de o închidere a peșterii prin prăbușirea peretelui de la intrare (alta decît cea actuală). Aceasta s-a întîmplat primăvara, cînd topitul zăpezii și regimul crescut al precipitațiilor mă- reau volumul și puterea de infiltrare a șuvoaielor, determinînd procese accentuate de alterare și de degradare a Calcarelor. Mai întîi sfîșierea reciprocă, mai apoi hienele pătrunse prin fisurile strimte, atrase de mirosul cadavrelor, au adus mor- 266 , GH. BOMBITÂ 14 15 MAMIFERE DIN GLACIARUL PEȘTERILOR DE LA BAIA DE FIER 267 ' mîntul în starea în care se prezintă astăzi. Tabloul se păstrează desăvîrșit în forma în care a fost acum zeci de mii de ani. De asemenea, s-ar putea ca pentru un anotimp ploios să fie tot atît de posibilă și o inundare prin surprindere a galeriei. Urmează ca lucrările viitoare să aducă mai multă lumină în sectorul Galeria Urșilor. Fam. MUSTELIDAE Mustellus martes L., este element comun pentru cîteva etaje, la niveluri ce arată un pleistocen superior (pleistocenul superior de la Pîrcălabul și Țiganul, aurigna- cianul de la Gura Peșterii). Piesele recoltate constau din cîteva mandibule, toate păstrînd pml; formele actuale au acest premolar degenerat sau lipsind uneori pe jumătate de falcă. Gulo spelaeus Goldf. 3. 1.4.1 Diagnostic. Craniul cu bot scurt; dentiția: - ----- 1 premolarii superiori și inferiori cu un singur cuspid și masivi; carnasierul superior lung și puternic, puțin tras înapoi, cu paracon și metacon șterși, iar protoconul mezio-palatal destul de puternic; Ml scurt alungit transversal, puțin împins înăuntru; maxilarul inferior scurt, cu ml masiv, alungit, cu paraconid și protoconid groase, fără metaconid și cu talonid scurt; m2 foarte mic, oval, cu o singură rădăcină. Genul Gulo este localizat actual în regiunea boreală și arctică din Europa (Norvegia, Suedia), Asia (Siberia-Kamciatka) și America de Nord. Este răspîndit în numeroase depozite pleistocene din Europa centrală și meridională, în musterianul superior tîrziu. Gulo spelaeus Goldf. '*) întărește caracterul glaciar al faunei de la Baia de Fier și ușurează localizarea în timp a asociației pe care o însoțește. Resturile sale au fost întîlnite în aurignacianul de la gura peșterii (o jumătate dreaptă de mandibulă) și musterianul de la Țiganul (un fragment din jumătatea stînga a maxilei) (pl. XII, fig. 39 și 40). Pentru determinarea cît mai precisă a varietății care a trăit la noi am folosit datele metrice date de M a r i a M o 111 (13) privind: specia recentă norvegiană, specia schlosseri, forma găsită la Subalyuk în pleistocenul superior și însfîrșit datele noastre metrice luate pe un mulaj de craniu aflat în colecția Muzeului «Grigore Antipa», notat Gulo spelaeus Goldf., după o piesă provenită din peștera Gailenreuth (Bavaria). Laboratorul de anatomie comparată din Iași a confirmat diagnosticul nostru. Concluzie: forma apărută la Baia de Fier se apropie foarte mult de cea găsită în Ungaria, precum și de cea actuală norvegiană; forma fosilă de la Muzeul «Gri- gore Antipa» este intermediară între specia schlosseri și celelalte specii citate. Pe fragmentul de maxilă de la Baia de Fier, primul premolar lipsește, deși locul său este indicat și păstrat liber. Lutra lutra L. (— Lutra vulgaris Erxl.) a apărut în pleistocenul superior de la Gura Peșterii sub forma unei jumătăți de mandibulă, cu caractere net actuale. l) I. B a r b u (3) citează pe Gulo schlosseri Kor. (prima specie de Gulo pe teritoriul țării noastre), la Băile Episcopiei Bihor. Fam. EQUIDAE Equus caballus, L. fossilis a fost întîlnit în depozitul din Galeria Musteriană sub forma unui M2 superior. în general, bibliografia citează pentru acest nivel pe Equus Abeli (7), (8); nu am putut face o determinare precisă a acestui molar. TABLOUL DE DIMENSIUNI Hyaena crocuta spelaea Mandibula Lungimea (simfiza mandibulară-apofiza mandibulară posterioară 172 mm Grosimea la pm2 22 mm înălțimea la pm3 35,8 mm Dinți Lungime Grosime înălțime Canin — 16,5 29 pml 17,2 14 - pm2 23 17 - pm3 25 16 — Seria dentară c- m 1 . 109,2 — — Seria dentară pml-pm3 59 — Maxila Lungimea (pe apofiza palatină) 92,3 mm Alveole Diametrul transversal Diametrul longitudinal Alveola PM1 7 5,6 Alveolele PM4 internă — 14,6 externă 6,3 — Dinți Lungime Grosime PM2 17,5 13,5 PM3 25 18 Mandibulă de lapte Dinți Lungime Grosime Seria dentară pm2 — pm4 49,2 — pm2 8,2 5 pm3 14 7 Alveola pm4 21 — Dinți pm3 ml definitiv pm4 de lapte PM2 PM3 PM4 Dinți ml definitiv pm2 de lapte (carnasier) pml de lapte ■ Dinți izolați Lungime Grosime 24-25,2 15-16,2 31-35 14 19-21,5 8-9 17,5 13,2 25 17,5-18 40,5—42 proximal 21,5—22 distal 12-13 Felis leo spelaea Lungime Grosime 26,3 13 18,5 7,5 14,5 6 268 GH. BOMBIȚÂ 16 Felis pardus spelaea Dinți Lungime Grosime PM3 (carnasier) 26 ml 24 Felis silvestris Lungimea mandibulei 71 mm Lungimea seriei dentare c-ml 33 —37 mm Lungimea seriei dentare pml-ml 22,2-22,8 Lungimea carnasierului 8,3—8,9 Car.is lupus spelaeus Mandibulă Lungimea seriei dentare pml—m2 95—101 Lungimea ml 28,5—31,5 înălțimea la m2 , 32—36 Lungimea condilului 39 Maxila Lungimea seriei dentare PM1-M2 89—90,2 Lungimea PM4 25 —27 Lungimea Ml 16,2—17 Lățimea Ml 22 Caniș vulpes fossilis Mandibulă Lungimea mandibulei 106 Lungimea seriei dentare pml — m2 62—62,8 Lungimea ml 15 — 16,8 Mustellus martes Mandibulă Lungimea seriei dentare pml—m2 33—34,5 Lungimea ml 10,2—12,2 Gulo spelaeus 13,8 10,5 4 . • Gulo spelaeus Gulo gulo Dimensiuni Baia de Fier Subalyuk Recent G. Schlosseri Ba- Norvegia Bihor varia Lungimea mandibulei 107 107,2 109,8 96,2 103 înălțimea mandibulei la m2 28 28,6 28,2 25,3 — Lungimea PM4 21,5 22 21,8 19,5 18 Grosimea PM4 13 13 13,2 11,5 — Grosimea ml 10 10,5 10,3 8,7 Lungimea ml 23 23,1 23,5 21,2 23 Lungimea pm2—m2 Dinți M2 sting 53 54,9 Equus caballus fossilis Lungime 30 55,5 52,1 Grosime 28,8 53,2 Pentru satisfacerea punctului de vedere arheologic, socotim că este suficient a prezenta conspectul de faună racordat culturii materiale, pe locurile de săpătură și în ordinea nivelurilor, făcînd în același timp catalogul pieselor: 17 MAMIFERE DIN GLACIARUL PEȘTERILOR DE LA BAIA DE FIER 269 A. Adăpostul Pîrcălabul Pleistocen superior. Mustellus martes (1 jum. mand. stg.) Felis silvestris (dinți în fragmente). Pleistocen superior (coresp. slab musterian). Ursus spelaeus (falange). B. Adăpostul Țiganul Holocen-pleistocen superior. Sus scrofa (2 mand. fragm.) Bos taurus (1M3 dr.; ÎMI stg.; ÎMI dr.) Felis silvestris (I jum. mand. dr.). Pleistocen superior. Mustellus martes (2 jum. mand. dr.) Ursus spelaeus (dinți, falange, 2 cubitus fragm.) Gulo spelaeus (1 jum. max. st. fragm.). C. Peștera Muierilor 1. Sectorul Gura Peșterii Holocen-pleistocen superior. Bos taurus (1 Ml dr.; 1 Ml stg.), Sus scrofa (2 jum. mand. fragm.), Castor fiber (1 jum. stg. mand. fragm.), Capra ibex (fragm. craniu- frontal stg. cu baza cornului). Aurignacian. Lutra lutra (1 jum. mand. dr.), Mustellus martes (1 jum. mand. dr.), Caniș vulpes (2 jum. mand. fragm.; 2 jum. max. fragm.), Caniș lupus (2 jum, mand. stg.) Ursus spelaeus (2 jum. mand. fiagm.; dinți, falange), Felis silvestris (1 jum. mand. stg.), Gulo spelaeus (1 jum. mand. dr.). Musterian. Caniș lupus spelaeus (2 jum. mand. stg.; 1 jum. mand. dr.), Ursus spelaeus (3 jum. mand. fragm.; dinți, falange). 2. Sectorul Galeria Musteriană Musterian superior-tîrziu. Ursus spelaeus (2 cranii fragm.; 29 jum. mand.— 26 fragm.; 4 humerus — 3 fragm.; 4 cubitus — 2 fragm.; 4 radius — 1 fragm.; 9 ghiare; 10 femure fragm.; 6 tibii — 3 fragm.; 2 peronee fragm.; 15 calcanee; 12 astragale; 23 vertebre; 8 cervicale, 9 dorsale, 6 lombare; 4 scapule — 3 fragm.; 10 atlas; 12 axis; 3 coxale, dinți, falange, carp, tars, metacarp, metatars). Hyaena crocuta spelaea (pml dr.; 4 PM 4, stg.; 2 PM3 fragm. — 1 dr., 1 stg.; 2 pm3 — 1 dr., 1 stg.; 4 ml — 2 dr., 2 stg.; 3 pm4 stg.; 1 jum. mand. dr. de lapte). Felis leo spelaea (1 ml dr.; 1 pm2 dr. de lapte; 1 pml dr. de lapte; 1 falangetă). Felis pardus (1 PM3 dr.; 1 ml stg.). Equus caballus (1 M2 dr.). Caniș lupus (3 jum. mand. dr.; 2 jum, max. dr. — fragm.; 1 jum. max. stg. fragm.). 3. Sectorul Galeria Urșilor Ursus spelaeus (30 cranii — 15 fragm.; 27 jum. mand. — 10 fragm.; 20 hume- rus — 9 fragm.; 30 cubitus — 15 fragm.; 35 radius —15 fragm.; 10 ghiare; 43 femure — 30 fragm.; 28 tibii — 10 fragm.; 3 sacrum — 2 fragm.; 12 scapule — 10 fragm.; 3 fallus; 2 rotule; 50 coaste — 45 fragm.; 8 atlas — 3 fragm.; 10 axis — 4 fragm.; 1 coccis fragm.; falange, metacarp, tars, metatars, carp, dinți). Hyaena crocuta spelaea (1 jum. mand. stg.; 1 jum. mand. dr. fragm.; 1 jum. max. dr. fragm.; 2 PM3 stg.; a pm2 stg. fragm.; 1 PM4 stg.; 1 ml stg.). î 271 GH. BOMBIȚĂ. 18 Hyaena crocuta spelaea Goldf. CONCLUZII Studiul paleontologic al peșterilor de la Baia de Fier urmărește să contribuie la cunoașterea faunei cuaternare și la înțelegerea problemei glaciarului din țara noastră, prin localizarea acestei asociații faunistice în pleistocen și prin stabilirea condițiilor paleobiologice și paleoclimatologice în care aceste peșteri au folosit, de adăpost animalelor și omului. Deocamdată este greu de stabilit exact cînd și în ce mod s-au format depozi- tele fosile din etajele și cotloanele peșterilor de la Baia de Fier. Rezultatele primei serii de săpături oferă totuși posibilitatea de a încerca o scurtă discuție a materialului apărut. Este clar că în componența asociației predomină carnivorele. Grupul strîns și. aproape complet al fissipedelor de peșteră (Felis leo, Felis pardus, Hyaena crocuta; Caniș lupus), arată că la Baia de Fier domnea în epoca respectivă un climat rece, aspru. Gulo spelaeus, apărut în musterianul de la Țiganul și în aurignacianul din sectorul Gura Peșterii, fiind un element arctic, întărește concluzia asupra clima- tului. Absența unei frecvențe egale a elementelor erbivore de însoțire constituie o îndoială, ne surprinde și pune o serie de întrebări, cu atît mai mult, cu cît acestei lacune în faună i se asociază caracterul sărac și atipic al culturii materiale. Este greu de admis că omul paleolitic prefera vînătoarea înfricoșătoarelor car- nivore pleistocene celei a erbivorelor, care fără îndoială trebuie să fi fost deopo- trivă de răspîndite în regiune. Rezultatele de pînă acum duc la ideea că peșterile de la Baia de Fier au folosit în mod sigur de locuință oamenilor din glaciar, dar aceasta rareori și de fiecare dată puțin timp; în intervalele cînd aceste peșteri nu erau locuite de oameni, fissi- pedele își aflau aici adăpost de vremea înăsprită, culcușuri ferite, locuri liniștite de prînzit. Pentru fixarea momentului din glaciar în care ne găsim, revenim din nou la gruparea elementelor specifice de peșteră. Asociația lor caiacterizează, în Europa centrală și est-sud-estică, ultima glaciațiune, Wiirm, cea mai extinsă ca durată, aceea care a imprimat faunei subcarpatice contempoiane caracterul ei continental excesiv. Probabil ne găsim într-un Wiirm de început, căci pe măsură ce înaintăm spre timpurile actuale, ca urmare a îndulcirii climatului, fauna își pierde progresiv caracterul adaptiv extrem, elementele specific glaciare se retrag sau se sting. Aici orientarea arheologică urmează să dea mai multă precizie. De altfel am încercat, bazați pe material bibliografic, să comparăm asociația de la Baia de Fier cu alte cîteva din Europa și am conchis că asociațiile de faună, care aparțin locurilor de musterian tîrziu și de aurignacian, din țara noastră, din U.R.S.S. (9), (6), din Ungaria, din Germania și din Austria, corespund în privința elementelor carac- teristice1). Nu impunem aceasta localizare paleontologică celei de competență arheolo- gică, deși se pare că între ele există de pe acum concordanță. Caracterul faunei fosile de la Baia de Fier are deocamdată caracter net de peș- teră. Ea ar trebui să păstreze deasupra acestui caracter special, pe acela mai gene- ral de pădure, așa cum îl are fauna de la Igrița și Ohaba-Ponor care aici lipsește încă. Sperăm ca cercetările viitoare să aducă completări concludente, l) Respectăm constatarea (Mottl—Hauser — Wiegers — Werth) după care în est-sud-estul Europei, musterianul se prelungește, prin limita lui superioară, mai mult decît în occi- dent, ceea ce arată la noi o apariție mai tîrzie a glaciațiunilor. PLANȘA I Fig. 6. — Jumătatea stîngă a mandibu- lei — superior Fig. 5. — Jumătatea stingă a mandibulei — exterior Fig. 7. - Jumătatea stîngă a mandibulei — radiografie Hyaena crocuta spelaea Goldf. PLANȘA II Fig. 8. — Fragment din jumătatea dreaptă a maxilei — exterior. Fig. 9. — Fragment din jumătatea dreaptă a maxilei — palatal Fig. 10. — Fragment din jumătatea dreaptă a maxilei — radiografie 18 — c. 725 Hyaena crocuta spelaea Goldf. 18* PLANȘA HI Fig. 11.—Carnasierul superior (PM4) — palatal, suprafața coroanei, vestibular Fig. 12. — Carnasierul inferior țm 1) — palatal, vestibular Fig. 13. — Carnasierul inferior de lapte (PM4) — palatal, suprafața coroanei, vestibular Hyaena crocuta spelaea Goldf. PLANȘA IV 1 Fig. 14. — Fragment din jumătatea dreaptă a mandibulei de lapte cu pre- molarii 2 și 3 II Fig. 15. — pm3 — vestibular, palatal Fig. 16. — Fragmente ue FM3 » mmm Felis leo spelaea Goldf. PLANȘA. V Fig. 17. — Falangetă și ml drept (carnasier) Fig. 18.—Dinți de lapte: pml drept pm2drept (carnasier) Fig. 19. — Felis pardus spelaea Koch PM3 drept (carna- sier) ml sting (carnasier) 456 Dinți izolați. Radiografii. PLANȘA VI Caniș lupus spelaeus Goldf. PLANȘA VII Fig. 21 Fig. 22 Fig. 21 —22. — Două jumătăți de mandibulă din dreapta Fig. 23. — Fragment din jumătatea dreaptă a maxilei Ursus spelaeus Blumb. PLANȘA VIII Fig. 24 Fig. 25 Fig. 26 Fig. 27 Fig. 28 Fig. 24—28. Cinci cranii de urs de vîrste diferite. 5 planșa IX Fig. 29 - 31. Mormîntul din galeria urșilor ■VW»* * Ursus spelaeus Blumb. PLANȘA X Fig. 33. — Canin și molar definitivi în faza de preerupție 19 — c. 725 Ursus spelaeus Blumb. PLANȘA XI Fig. 37. — Humerus' drept Fig 38. — Scapulă stingă Gulo spelaeus PLANȘA XII Fig. 40 — Jumătatea stîngă a maxilei-palatal 43 MAMIFERE DIN GLACIARUL PEȘTERILOR DE LA BAIA DE FIER 295 MJIEKOnnTAIOqWE JIEflHHKOBOrO nEPHOflA B HEIlțEPAX BAHH AE GHEP HAJlEOHTOJIOrnHECKHE PESyjlbTATbl PACKOIIOK, nPOBBBEflEHHblX b 1951 rojțy (KPATKOE COflEPJKAHWE) HacToaman paGo'ra coaepaaiT najieoHTOJioni’iecKMii MaTepuaji, nafineH HMii b neipepe Ban neOiiep b ircpBMiî nepiion pacKonoK, nponsBeneaHM b aToft MecTHocTn b 1951 r. AnTponojiorM'iecKiiM KcroieimiBOM AKajțeMHM PHP. C Mop^ojiormecKoii tobkm spenua, sacumioM ocaROK MMeeT cpaBHii- tcjibho anaJioriDiHyio cTpyKTypy: b noBepxHocTHtix ropn:3OHTax«npoHyKT HerpanaițMii MBBecȚHHKa, a b râyQMHe Sonee hiictbig noponti (rnnHa), npMHecenHMe h OTJioîKeHHMe nocpencTBOM npocaniiBanuH noBepxHocTHMx .bor. IlayaeHiie MaTepuana, coSpamioro b 1951 r., noxasano, hto accomiaițHH MJieKonHTaioipHx aTOft mccthoctm BKjnoaaeT: Felix leospelaea, Felix pardus spelaea, Felix silvestris, Ursus spelaeus, Hyaena crocuta spelaea, Mustellus martes, Gulo spelaeus, Lutra vulgaris, Caniș lupus spelaeus, Equus caballus fossilis, Sus scrofa, Capra ibex, Bostaurus. namiHe yKaBBiBaioT na cymecTBOBaHMe xojionHoro KnmviaTa b Ban ne Oiiep. B cooTBeTCTBMii c apxeonorHnecKMM MaTepuanoM rpynna h.jiotohhhhx opneHTMpyeT acconiianiiio jichhiikobbix MneKomrraiomHX k BiopMCKOMy o jicnea cimio nosnuero MycTepnaHOBCKoro apyca. OTcyTCTBiie TpaBoanHMx eipe ne noBBoiiHCT cnniaTh nocTOBepHHMii btu npeflnoJioiKeHiîH. OB’bflCHEHME PHCVHKOB Puc. 1.— «IleniTepa Myepwjiop Ban «e ®nep», ceKTopti pacKonoK 1951 r. Puc. 2.— BepxiiHii njioioiiHHLiii sy6 (PM 4). CnJioninaH jihhmh— nneftcTORen; nynkTHpHaH junimi — COBpeMeHHMft . x2,57. Pnc. 3. — HnHfHHft nnoTOHHHi>ili sy6 (ml). Cnjioinuan jihhmh — nneiicTOiieH; nynKTMpuaH jihhhh— coBpeMenni>iii. x2,2. Puc. 4. — Mccthocth, b KOTopBix SbiJiM naiÎHeHbi ocTaTKM rneiiBi. Taâjmya-1 Hyaena crocuta spelaea Goldf. ' ■ . • Pnc. 5..— JleBaH nonoBMHa HMJKiieii nemocTn c BHenmeiî cToponti. Pnc. 6.— JleBaa nonoBiuia iînmHeA MemocTn cBepxy. Puc. 7.— Mesan nojiOBnna hmiehcII HeniocTH pciiTreHOrpaliii’icciain chhmok. Taămiifa II Hyaena crocuta spelaea Goldf. Pnc. 8. — OparMoiiT hoJiobmiim BepxHeiî rcjiioctm c Biieinneii CTopou-H. Pnc. 9. — OparMCHT bojiobhhh Bepxneii neniocTH c nanaTajibHOft cTopoHH. Pmc .10. — OparMeiiT nonoBiiHM Bepxneiî RenrocTH peHTreHorpainiecKMft chmmoB. Ta6jiuița III Hyaena crocuta spelaea Goldf. Pnc. 11.— BepxHHil njiOTOHHHbiil ay6 (PM 4) c nanaTaJiMioii ciopoiiu, noBepx- HOCTB KOPOHKH C BOCTIlOy HHpHOil CTOpOHM.: ’ ' . : • 296 GH. BQMBIȚĂ 44 Puc. 12. — HmKimîi jinoioHjiHMft sy6 (ml) c nanaTanbHoii n BecTH^yjinpHoft CTOPOHM. Phc. 13. — MonoaHHft hhjkhhH nJiOTOHUHMli ay6 (pm4) c najiarajituoii ctopohm, IIOBepXHOCTb ROpOHKH C neCTHGyjIHpiIoit CTOPOHM. Ta6auna IV Hyaena crocuta spelaea Goldf, Phc. 14. — OparMenr npanoft hohobhhm Hameii ueniocTH c mojiohhhmh muammm «opeHHMMH 2 H 3. Phc. 15. — pm 3 c necTHQyjinpHoii h nanaTantiioii ctopohbi. Pnc. 16. — <&parwenT PM 3. Ta6Auna V Felix leo spelaea Goldf. Phc. 17.— MaJieHtanii cycTaB h iipaBBitt mț. Phc. 18.— MoaoaHHe aySn: npaBBih pm 1 h npani.iii pm 2 (nJiOTOH^HMft sy6). Pnc. 19.—■ Felix pardus spelaea: npaBBiii PM 3 (njiOTOHjiHMii ayfi), Jienbiii ml. (nnoTon^HMii syS). Taâjiuqa VI OwenBHBie ayCw. PeHTreHOrpa$HH Phc. 20. — A—B — mojiorhuH hhjkhhîî nJiOTonsHHft syS. Hyaena spelaea. C—D — hoctohhhmc HHJKHHe nnoroHHHMe Byfe. Hyaena spelaea. E — nocTOHHHMiî BepxHHii nnOTOHAHMii ay6. Hyaena spelaea. F — BepxHHii ManMft KOpcHHOiî ay6. Hyaena spelaea. G — nocTOHHHMii nnmHnâ irnOTOHnHMft ay6. Felix leo spelaea. TaS^uya VII Caniș lupus spelaeus Goldf. Phc. 21—22. — Jfne ihxiiobhhm nnîKiieii uentocrn c npaBoii ctopohbi. Phc . 23. — OparweHT npaBoft nonoBHHw Bepxneft nearocTH. ' Ta6JlU,^a VIII Ursus spelaeus Blumb. Phc. 24— 28. — TIhti, MejțBWKbHX yepenoB paBJiHHHoro noapacra. TaSAUt^a IX Phc. 29—31.— Mornaia b Me^Beatceii ranepee. Taâjiuya. X Ursus spelaeus Blumb» Phc. 32. — Os falii. Phc . 33, — Kjibik h BTopoft KopeHHoft jiocTOHHHMe bm6bi ro npopeBBmaHHH. Ta6Auqa XI Ursus spelaeus Blumb. Phc. 34.— Jlesoe 6e«po. Phc. 35. — Jlesas OonbniaH SepuoBan koctb, Phc. 36. — Taa. Phc . 37. — IIpaBOe njieuo. Phc. 38.— Jlenas nonaTKa. Ta^Auqa XII Gulo spelaeus Phc* 39. — IIpâBafl noxosHHa HHmeft hcmiocth c BHeniHeii ctopohm. Phc. 40.— Jlenaa nonoBHHa Bepxnett HeniocTH c nanaTanBHoft ctopohm. 45 MAMIFERE DIN GLACIARUL PEȘTERILOR DE LA BAIA DE FIER 297 mammif£res des couches glaciaires DES CAVERNES DE BAIA DE FIER. RESULTATS PALfiONTOLOGIQUES DES FOUILLES DE 1951 (RESUME) Dans ce travail, l’Auteur deciit le materiei paleontologique decouvert au cours des fouilles de la caverne de Baia de Fier, pendant la premiere periode des travaux entrepris en 1951 â cet endroit, par le Collectif d’Anthropologie de 1’Academie de la Republique Populaire Roumaine. Au point de vue morphologique, le depât de remplissage offre une structure plus ou moins unitaire: produits de degradation du calcaire pour les horizons superieurs et une matiere plus pure (argile), charriee et d6posee par l’infiltration des eaux de la surface du sol, pour les horizons infdrieurs. L’^tude du materiei reuni en 1951, â Baia de Fier, montre qu’il comprend une association de mammiferes, țels: Felis leo spelaea, Felis pardus spelaea, Felis sil- vestris, Ursus spelaeus, Hyana crocuta spelaea, Mustellus martes, Gulo spelaeus, Lutra vulgaris, Caniș lupus spelaeus, Equus caballus fossilis, Sus scrofa, Capra ibex, Bos taurus. Ces elements prouvent que le climat de Baia de Fier etait un climat froid. Le groupe des carnivores, concordant avec le materiei archeologique, fait rattacher l’association de mammiferes glaciaires â la p6riode de glaciation de Wiirm, au mous- tierien posterieur. Le d6faut d’elements indiquant une population herbivore tout aussi notoire que celle des carnivores incite l’Auteur â faire certaines reserves sur l’orientation expos(<$, ci-dessus. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Peștera Muierilor, â Baia de Fier. Les secteurs des travaux de 1951. Fig. 2. — Carnassiere superieure (PM4). Trăit plein: pkistocdne; pointille: actuel 1 gross. x 2,57. Fig. 3. — Carnassiere inferieure (ml). Trăit plein: pleistocene; pointille: actuel; gross. X 2,2. Fig. 4. — Localites oii l’on a decouvert des restes d’hydnes. Planche I Hyaena crocuta spelaea Goldf. Fig. 5. — Moitie gauche de la mandibule—exterieur. Fig. 6. — Moitie gauche de la mandibule — la pârtie superieure. . Fig. 7. — Moitie gauche de la mandibule—radiographie. Planche II Hyaena crocuta spelaea. Goldf. Fig. 8. — Fragment de la moitie droite de la maxille — exterieur. Fig. 9. — Fragment de la moitie droite de la maxille — la pârtie palatale. Fig. 10. — Fragment de la moitie droite de la maxille — radiographie. Planche III Hyaena crocuta spelaea Goldf. Fig. 11. — Carnassiere superieure (PM4) — pârtie palatale, surface de la couronne, vesti- bulaire. Fig. 12. — Carnassiere inferieure (ml) — pârtie palatale, vestibulaire. Fig. 13. — Carnassiere inferieure de lait (pm4) — pârtie palatale, surface de la couronne,. vestibulaire. 298 GH. BOMBIȚĂ■ 46 : Planche IV: Hyaena crocuta spelaea Goldf. Fig. 14. — Fragment de la moitie droite d’une mandibule de lait et les premolaires 2 et 3. Fig. 15. — pm.3 — vestibulaire, palatal. Fig. 16. — Fragments de PM3. Planche V Felis leo spelaea Goldf. Fig- 17, ~ Phalangctte et m 1 droite (carnassiere). Fig. 18, — Dents de lait: pm 1 droite, pm 2 droite, (carnassiere). Fig. 19. — Felis pardus spelaea Koch PM3 droite (carnassiere), ml gauche (carnassiere). Planche VI Dents isolees. Radiographies. Fig. 20. — A — Carnassiere inferieure de lait. Hyaena spelaea', B — D = Carnassieres inferieures definitives. Hyaepa spelaea; Carnassiere superieure definitive. Hyaena spelaea; F— Premolaire superieure de Hyaena spelaea; G = Carnassiere inferieure definitive. Felis leo spelaea» Planche VII Caniș lupus spelaeus Goldf. Fig. 21—22. Deux moities de mandibule droite. Fig. 23. — Fragment de la moitie droite de la maxille. Planche VIII. Ursus spelaeus Blumb. / Fig. 24—28. Cinq crânes d’ours de differents âges. • ' Planche IX Fig. 29—31. — La sepulture de la galerie des ours. Planche X Ursus spelaeus Blumb. Fig- ?2. — Os falii. Fig. 33. — Dents canine et molaire definitives, dans la phase de pre- druption. : ■ • • Planche XI Ursus spelaeus Blumb. • Fig. 34. — Femur gauche. Fig. 35. — Tibia gauche. Fig. 36. — Bașsin. Fig. 37. — Humerus droit. Fig. 38. — Scapule gauche. Planche XII Gulo spelaeus Fig. 39. — Moitie droite de la mandibule — exterieur Fig. 40. — Moitie gauche de la maxille — pârtie palatale. BIBLIOGRAFIE i Athanasiu Sava, Dări de seamă ale ședințelor Inst. Geol. Rom., București, 1912, voi. III, p. 165-168. \ 2. — AhuârulTttst. Geol. Rom., București, 1915, voi. VI, p. 416—437. 3^ Barbu I. Z., Acad. Rom., Mem. Secț. Șț., ser. III, t. VII, Mem. 2, p. 16, București 1930. : 4Boriskovski P. L, Kratkie soobscehia. Inst. ist. materialnoi kulturî, 1951, XXXVII, p. 9-23. 5, Boule M a r c e 1 i n, Les grottes de. Grimaldi. (Baousse—Roussi). Monaco, 1906, 47 MAMIFERE DIN GLACIARUL PEȘTERILOR DE LA BAIA DE FIER 299 6. D a v i t a ș v i 1 i L. S., Istoria evolutionnoi paleontologhii ot Darwina do nasih dnei. Kratkli obzor rabot sovetskih ucenth v oblasti teoreticeskih osnov paleontologhii. Moscova 1948, p. 359-379. 7. Gaal Ștefan, Public. Muz. Jud. Hunedoara, Deva, 1927—1928. 8. — Kozlemenyek, Cluj, 1943, nr. III, fasc. I, p. 1—46. 9. G r o m o v a V., Trav. de l’Inst. Zool. de l’Acad. des Sc. de l’URSS, 1932, t. I, cartea 3—4.. 10. M a r t o n n e E m. de, Asoc. Rom. pt. înaint. și răsp. șt., București, 1908, p. 392—393. 11. Moroșan N., Mem. Secț. St. ale Acad. Rom., seria III, voi. IV, 1927, p. 5—13. 12. — Notationes biologicae. București, 1934, voi. II, nr. 1, p. 20—24. 13. Mottl M., GeologicaHungarica,SeriesPaleontologica,Budapesta, 1939,fasc. 14,p.200 —225 și 229-340. 14. — Mitt. a. d. Jahrb. der kgl. ungar, geolog. Anstalt, Budapest, 1941, t. XXXIII, caet. 3, p. 1-40. 15. Ni c o 1 ăe s cu — Pl o p ș o r C., Dacia, București 1935—1936, nr. 5—6, p. 41—107. 16 Nordmann Al. von. Paleontologie Siidrusslands. Helsingfors, 1858, voi I. 17 Paucă Mircea, Palaebiologica, Viena, 1938, t. VI, p. 303—304. 18. - Bull. Sect. Sci. Acad. Roum., 1941, t. XXIV, nr. 3. 19. Pavlov Mari a, Quelques carnivores fossiles du gouvernement de Kherson et de Bessarabie. Odesa, 1908. 20. Popescu-Voitești I., Privire generală asupra structurii si evoluției morfologice și geologice a jud. Gorj. Tg. Jiu, 1935. 21. R o ș c a Martin, Dacia, București, 1924, voi. I, p. 294—316. 22. Simionescu I., Extr. An. Inst. Geol. Rom., 1922, voi. IX. 23. Simionescu I. și Moroșan N., Bull. de la Sect. Sci. Acad. Roum., nr. 3, X-e annee 1926, p. 5. 24. T6gl ăs G âbor, Foldtany kbzlony, Budapest, 1886, t. XVI, p. 41. 25. M r a z e c L., Bul. Soc. Ing. și Ind. de Mine, București 1899, voi. III, fasc. I, p. 37 — 62. 26. Munteanu-Murgoci G., Annuaire du mus. de geol. București, 1895, p. 68. 27. Krăuter Th., Mitt. des Sieb. Ver. fiir Naturwissensch., Sibiu, 1929, t. LXXIX, p. 174. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul VI, nr. 1, 1954 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA RĂSPÎNDIRII ȘI SISTEMATICII GENULUI THYMUS ÎN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ DE IULIU PRODAN Comunicare prezentată de ’C. C. GEORGESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 3 februarie 1953 INTRODUCERE Se știe că speciile genului Thymus sînt greu de recunoscut, deoarece au caractere foarte variate și subtile. Din această cauză, autori de seamă, ca O p i z, B o r b a s și alții, nu.au reușit să facă sistematizarea acestui gen. > In ultimul timp, Carol Lyka a publicat o lucrare însemnată, bazîndu-se pe un material bogat găsit în Ierbarul Muzeului Național din Budapesta și pe acela de la Universitatea din Cluj. Această lucrare poartă numirea de Genul Thymus și speciile sale, și a fost publicată în; anul 1925 în Flora Hungarica al lui J â v o r k a1). O altă lucrare de mare însemnătate pentru genul Thymus este lucrarea lui K. R o n n i g e r2), publicată în Hayek: Prodr. Florae pen. Balcanicae. Autorii citați mai sus au găsit și cîteva specii și numeroase varietăți și forme noi. Aceste două lucrări pot fi consultate cu folos, deși și la acești autori se observă nepotriviri în privința delimitării speciilor. Cercetările întreprinse de noi în diferite ierbare au avut drept scop adunarea de date, care să servească ca material documentar prețios pentru flora R.P.R. Cu ocazia determinărilor am reușit să identificăm o nouă specie pentru țara noastră: Thymus glaucus Friv. (descoperit în Dobrogea) și o varietate nouă: Thymus glaucus Friv. var. dobrogensis Prod., precum și un hibrid nou: Thymus glaucus'/.Thymus Marchallianus. Ca încheiere, trebuie să precizăm că întreg materialul găsit în ierbarul Univer- sității din Cluj a fost determinat de monografistul genului, Carol Lyka și de prof. I. E. N y â r ă d y. Datele au fost luate în întregime de acolo, așa cum au fost găsite. *) p. 888. *) 1930, t. II, p. 337-382. 302 IULIU PRODAN 2 3 RĂSPÎNDIREA ȘI SISTEMATICA GENULUI THYMUS IN R.P.R. 303 ENUMERAREA SPECIILOR Thymus Marschallianus Willd. Reg. Cluj. Chiochiș (r. Beclean), Boj, Suat (r. Cluj.), Aiud, Turda; Reg. Arad: Cetatea Aradului; Reg. Craiova: între Nebuna și Desa, în nisipurile de la Grindul Boraica, fixate cu salcîmi (r. Calafat), în hotarul comunei Bistrețu la Baba Opriții (r. Băilești); Reg. Galați: Macin, Greci pe Dl. Pricopanul (r. Macin); Reg. Cons- tanța: pe Dl. Cuza Vodă lîngă Cernavoda (r. Medgidia); Reg. Suceava: Botoșani. f. calvifrons Borb. et Braun. Reg. Constanța, Cernavoda. f. latifolius M. B. Reg. Stalin, Sibiu. f. simulans Lyka. Reg. Cluj, Suat (r. Cluj). Th. brachyphyllus Opiz. Reg. Cluj: Chiochiș (r. Beclean), Diviciorii Mari (r. Gherla), Cămăraș (r. Luduș), Mociu, Cluj, Dezmir (r. Cluj), Ciuguzel, Aiud (r. Aiud), Turda; Reg. Stalin: Tăl- măcel, Ocna Sibiului, Sibiu; Reg. Aut. Maghiară: Retyi Nyir la Reci (r. Sf. Gheorghe), Csomafalva, Covasna (r. Tg. Săcuesc); Reg. Oradea: Valea lui Mihai (r. Săcuem); Reg. Arad: Micălaca (r. Arad), Păuliș (r. Lipova); Reg. Craiova: între Nebuna și Desa în nisipurile de la Grindul Boraica, fixate cu salcîm (r. Calafat). f. Kosteleckyanus Opiz. Reg. Cluj': Cluj pe «Copîrșae», Boj (r. Cluj), Valea Florilor (r. Turda); Reg. Aut. Maghiară: Băile Ideciu (r. Reghin); Reg. Craiova: între Nebuna și Desa pe nisipurile de la Grindul Boraica (r. Calafat); Reg. Cons- tanța: în nisipurile de la Constanța. f. pratensis Lyka. Intre Cluj și Baciu. f. piligerus Opiz. Reg.'Cluj: Cluj pe Dl. Techintău (r. Cluj), Ciceu (r. Dej); Reg. Hunedoara: Uroiu (r. Hunedoara); Reg. Constanța: Cernavodă (r. Medgidia). f‘ stenophyllus Opiz. Reg. Cluj: Cojocna (r. Cluj), Huedin la marginea Făgetului, Călata (r. Huedin); Reg. Hunedoara: Uroiu (r. Hunedoara); Reg. Arad: Păuhș (r. Lipova); Reg. Craiova: Cotul Dunării. f. angustissitnus Borb. Reg. Hunedoara: Uroiu (r. Hunedoara). f. aridus Lyka. Reg. Oradea: Meseș. f. solstitialis Lyka. Reg. Craiova: Vîrciorova (r. Turnu-Severin). Th. auctus X brachyphyllus. Reg. Aut. Maghiară între Toplița (r. Gheorghiem) și Lunca Bradului (r. Reghin). . . Th. brachyphyllus X moptanus. Reg. Stalin: Ocna Sibiului (r. Sibiu). Th. stenophyllus X Marschallianus. Reg. Aut. Maghiară Covasna (r. Tg. Săcuesc). ’ Th. auctus Lyka. Reg. Cluj: Mt. Gorgan în Cîmpie (r. Năsăud), Chiochiș (r. Beclean), Sînmiclauș (r. Dej), Teaca (r. Bistrița), Crăești (r. Turda), Apahida, Boj, (r Cluj); Valea Florilor (r> Turda); Reg. Stalm: Veștem (r. Sibiu); Reg. Aut. Ma- ghiară Kismărtonos; Reg. Timișoara: Băile Herculane, Cazane, între Plavișevița și Ogradena(r. Mehadia);Reg. Galați: Iglița în apropiere de Greci (r. Măcin); Reg. Constanța: Babadag, Dl. Cuza Vodă în apropiere de Constanța, Dl. Alah-Bair în apropiere de Băltăgești (r. Hîrșova). . ■ f. Eisensteinianus Opiz. Reg. Cluj. Cluj pe Valea Haitașului; Reg. Galați: Iglița în apropiere de Greci. f. latifrons H. Braun. Reg. Cluj: Valea Florilor (r. Turda). f. grandis Lyka. In jurul Clujului. f. mollicomus Lyka. Reg. Hunedoara: Lancram in apropiere de Sebeș (r. Sebeș), f" longifolius Lyka. Reg. Hunedoara: Gîrgău, Sard (r. Alba lulia) nu c glandulos. L nyirensis Lyka. Reg. Timișoara: Dl. Olimp în apropiere de Orșova (r. Mehadia). f. arenicolus H. Braun. Reg. Constanța: Cernavodă (r. Medgidia). f. ellipticus Opiz. Reg. Aut. Maghiară: Suseni (r. Gheorghieni). . . Th. auctus X Marschallianus. Reg. Stalin: Ocna Sibiului (r. Sibiu) Reg. Timi- șoara: Orșova (r. Mehadia) Reg. Arad: Arad, Cetatea Aradului. Th. auctus X chamaedrys. Reg. Cluj: Chiochiș la împuțita (r. Beclean), Rodna (r. Năsăud), Ozd pe finețe (r. Luduș); Reg. Arad: Șiria (t. Arad); Reg. Hunedoara: Răcătău (r. Orăștie), Unia Mare; Reg. Aut. Maghiară: Chinari (r. Tg. Mureș), Sîndrăieni-Sîntimbru (r. Mieicurea-Ciuc). Th. auctus X dacicus Prod. Tulpina distinct patrunghiulară fără urme de gomo- trichii. Frunzele alungite, lanceolate sau latlanceolate, pînă la eliptice. Reg. Timi- șoara: Svinița (r. Mehadia). . . Th. Degenianus Lyka. Reg. Craiova: pe nisipuri la Maglavit, pe rupturi și malul Baltei (r. Calafat). . f. scabra Prod. Planta gracilis. Folia tenuiora pagine superiora scabra, margine revoluta. ... Plantă gracilă. Se deosebește de formele cunoscute prin frunzele mai subțiri, revolute pe margini, iar suprafața frunzelor este scabra. Th. glaberscens Willd. Reg. Cluj: Diviciorii Mari, Lacul de la Gheaca: Reg. Oradea: Ciucea (r. Aleșd); Reg. Craiova: Vîrciorova (r. T. Severin). f sparsipilus Borb. Reg. Baia Mare: pe Mt. Gorgan; Reg. Cluj, Suat (r. Cluj). A f. euryphyllus Borb. Reg. Cluj: Cluj pe Finețe Reg. Aut. Maghiară: Sînmăitm (r. Miercurea Ciuc), Simonești (r. Odorhei), Tolvajos la Festomalom; Reg. Timi- șoara: Orșova (r. Mehadia); Reg. Bîrlad: Rășcani (r. Murgeni). f. agathophyllum Ronn. Reg Cluj: Cheile Turzii (i. Turda). f. vinealis Lyka. Reg. Timișoara : Cazane, Plavișevița (r. Mehadia). f. firmus Lyka. Reg. Cluj: Turda și Mț. Gorgan pe Cîmpie. f. convallarius Lyka. Reg. Timișoara: Buziaș (r. Lugoj). a L.serpens Opiz. Reg. Cluj: Mții Rodnei (r. Năsăud), Sînmihaiul de cîmpie (r. Beclean), Valea Florilor (r. Turda), Boj, Florești, Gilău, Calota-Bociu; Reg. Aut. Maghiară: Praid (r. Sîngeorgiul de Pădure), Ciumani pe DL Delhegy, Re- metea, (r. Gheorghieni), Zetea, Val. Ivo și Sokaszo (r. Odorhei); Reg. Timișoara: Baziaș, Reg. Constanța: Mangalia; Reg. Bacău: Mt. Cozia în apropiere de Piatra (r. Piatra-Neamț). < f. tokajensis Lyka. Reg. Timișoara: Timiș Jagerweg; Reg. Arad: Șiria (r. Arad); Reg. Aut. Maghiară: Chinariu (r. Tg. Mureș). f. austriacus Bernh. Reg. Cluj: pe Cîmpie, Năsal (r. Gherla), Zăul de Cîmpie (r. Luduș), Mociu (r. Cluj), Turda; Reg. Timișoara: Timiș Jagerweg; Reg. Arad: Șiria, pe stîncile Cetății Ciceu. f. csikensis Lyka. Reg. Cluj: Mihăești, Berindu, Suat (r. Cluj); Reg. Aut. Ma- ghiară Sînmărtin (r. Ciuc), Simonești, Firtușu, Corund (r. Odorhei) Praid (r. Sîngeorgiul de Pădure). _ , f. Nydrddyanus Lyka..Reg. Cluj: Cheile Turzii (r. Turda). Th. glabrescens f. serpens X Th. Marschallianus. Reg. Galați pe dealurile de la Lascăr Catargiu. Th. glabrescens f. sparsipilus — euryphyllus. Reg. Cluj. Th. glabrescens f. sparsipilus X Th. brachyphyllus. Reg. Hunedoara: Lancrăm (r. Sebeș). Th. glabrescens X dacicus. Reg. Oradea : M-ții. Mezeș, Stîrciu, (r. Șimleul Sil- vaniei). ■■!... Th. glabrescens x stenophyllus.. Reg. Oradea,:;.M4ii Meseș. 4 rAspîndirea și sistematica genului THYMUS ÎN R.P.R. 305 304 IULIU PRODAN Th. glabrescens X Jankae Nyâr. Reg. Timișoara: Svinița pe M-ții dlavcina (r. Mehadia). ■ , Th. glabrescens X Marschallianus. Reg, Cluj : Chiochiș (r. Beclean), Cluj pe Finețe (r. Cluj). Th. glabrescens X montanus. Reg. Bacău; în locurile tufoase deasupra rîpei rîului Bistrița, în. apropiere de Piatra Neamț. Th. glabrescens f. austriacus X montanus. Reg. Suceava : Mt. Rotunda, Th. Jankae Cel. Reg. Arad: Arad; Reg, Timișoaia: Mt. Arjana în apropiere de Globurău; Mt. Domugled, Svinița (r. Mehadia), Ciclova (r. Oravița); Reg. Craiova: Piatra Cloșanilor. f. submarginatus Lyka. Reg. Timișoara : Mt. Arjana în apropiere de Globurău (r. Mehadia). ■ var. subacicularis Borb. Reg. Timișoara. f. Heuffelii Lyka. Reg. Timișoara. Th. balcanus Borb. Reg. Hunedoara: M-ții Parîngului pe Gruiu, M-ții Retezat: Tăul Negru, în apropiere de Lacul Bucura, Mt. Borescu Mare, Petroșani; Reg. Timișoara: Mt. Țarcu la Izvorul Hidegu; Reg. Craiova: Mt. Oslea în apropiere de Tismana (r. Baia .de Aramă). f. alpicolus Schur. Reg. Hunedoara: M-ții Retezat pe Bucura. Th. balcanus X pulcherrimus. Reg. Hunedoara: masivul Retezat, în valea abruptă dintre Mt. Borescu și Mt. Galbina. Th. alpestris Tausch. Reg. Ploești: Bucegi pe Jepii Mari. Th. montanus W. et K. Reg. Baia Maie: Borșa (r. Vișeu); Reg. Cluj: Mt. Cră- ciunel, Rodna deasupra Mt. Paltinul, Țibleș, Valea Lăpușului (r. Năsăud); M-ții Apuseni pe Detunata (r. Cîmpeni); Reg. Hunedoara; Mt. Parîngului sub Gruiu, Valea Zlătuia din Retezat; Reg. Timișoara: Mehadia; Reg. Craiova: Vîrciorova, Valea Bahnei (r. Turnu Severin); Reg. Pitești: Cîmpulung la Mt. Mateiașu; Reg. Suceavă: Cîrlibaba (r. Vatra Dornei). f. succinifer Ronn. Reg. Craiova: Gura Văii (r, Turnu Severin). f. danubialis Simk. Reg. Ploești: Sinaia. Th. parviflorus Opiz. Reg. Cluj: Sîngeorz-Băi (r. Năsăud), Valea Henzii lîngă Ileanda Mare (r. Dej); Reg. Aut. Maghiară: Ciumani pe Dl. Delhegy (r. Gheorghieni). f. imberbis Lyka X balcanus. Reg. Hunedoara: Mt. Fața Fetii din Retezat. Th. dacicus Borb. Reg. Cluj: M-ții Rodnei, Cluj pe Hoia și Valea Hăitașului, M-ții Apuseni spre Ghețarul Scărișoara (r. Cîmpeni), Ceavașul de Cîmpie; Reg. Hunedoara: Piatra Ceții (r. Alba lulia), Sebeșul Mic, Lancrăm (r. Sebeș), M-ții Retezat la cabana Bîlea, Petroșani; Reg. Oradea: Ciucea (r. Aleșd), Muntele Mezeș'; Reg. Stalin: Sibiu; Reg. Arad: Arad, Covășinț (r. Arad); Reg. Craiova: dunele de nisip delîngă Craiova; Reg. Pitești: Oteștiide Sus (r. Drăgășani); Reg. Constanța: Mangalia în continuare spre litoralul maritim în direcția Caliacra. Th. pinifolius Heuff. Reg. Cluj: Masivul Detunata în apropiere de Roșia Mon- tană; Reg. Hunedoara: între Ciopea și Ohaba (r. Hațeg), Deva; Reg. Stalin: Sibiu, Tălmăcel (r. Sibiu). Th. pinifolius X glabrescens f. serpens: Reg. Stalin: Tălmăcel. Th. chamaedrys Fr. Reg. Baia Mare: între Peteritea și Masca (r. Tg. Lăpuș); Reg. Cluj: M-ții Rodnei, Teaca (r. Bistrița), Sîngeorz-Băi (r. Năsăud), M-ții Apuseni spre Ghețarul Scărișoara; Reg. Hunedoara: Ciopea (r. Hațeg), Lancrăm (r. Sebeș); Reg. Stalin: M-ții Bucegi, Sibiu; Crăești (r. Tîmăveni); Reg. Aut. Maghiară M-ții Călimani aproape de Deda (r. Reghin), Odorhei între rîul Tolvajos și Festomalom; Reg. Timișoara: Silagiu (ri Lugoj); Reg. Oradea: M-ții Mezeș pe Valea Porcului. - f. pallens Opiz. Reg. Cluj: Sîngeorz-Băi (r. Năsăud), M-ții Apuseni spre Ghețarul Scărișoara (r. Cîmpeni). f. adscendens Wimm. et Grab. Reg. Cluj: M-ții Rodnei (r. Năsăud), Gherla pe Dl. Coroboi (r. Gherla), Feleac, Cojocna, vf. Dobrin și M-ții Gilău (r. Cluj.). f. procerus Lyka. Reg. Cluj: Zalău; Reg. Oradea: M-ții Mezeș. * f. Porcii Borb. Reg. Cluj: Valea Bradului pe Mt. Țibleș (r. Năsăud), Chiochiș (r. Beclean), Cluj. f. vulgaris Wimm. et Grab. Reg. Aut. Maghiară: Tușnad la Lacul Sf. Ana (r. Ciuc). f. concolor (Opiz) Nyâr. Reg. Oradea: Stîna din Vale (r. Beiuș). Th. chamaedrys x brachyphyllus. Reg. Cluj: Sîngeorz-Băi (r. Năsăud); Reg. Aut. Maghiară: Csicsoi-Biidos din M-ții Harghita. Th. chamaedrys X glabrescens (goniotrichii în amestec cu holotrichii). Reg. Cluj: Mt. Mezeș în apropiere de Zalău (r. Zalău), Cluj pe Fînațe; Rodna (r. Năsăud) ; Reg. Ploești: Azuga (r. Sinaia). Th. chamaedrys X glabrescens f. serpens. Reg. Cluj: Rodna și Sîngeorz-Băi (r. Năsăud). Th. marginatus Kem. Reg. Cluj: M-ții Rodnei (r. Năsăud), Scărișoara (r. Cîm- peni); Reg. Oradea: M-țiiBihorului; Reg. Bacău: Mț. Ceahlău. f. venosus Lyka. Reg. Aut. Maghiară: M-ții Egyeskb din Harghita (r. Miercurea- Ciuc). Th. pulcherrimus Schur. Reg. Cluj: M-ții Rodnei: Corongișu, Mihăiasa, Ineu, Mirașa; Reg. Stalin: M-ții Bucegi, vf. Omul. Th. balcanus x pulcherrimus. Reg. Hunedoara: în valea dintre Muntele Borescu și Muntele Galbina; Reg. Timișoara: Mt. ȚarCu în Groapa Bistrei; Reg. Bacii: Mt. Ceahlău. Th. comoșus Heuff. Reg. Cluj: M-ții Rodnei pe Ineu (r. Năsăud), Mt. Scărița deasupra Poșaga (r. Turda), Făgetul Clujului, Răcătău, Someșul Rece, Cacova (r. Cluj); Reg. Hunedoara: Săscior și Valea Sebeșului (r. Sebeș), Vințul de Jos (r. Alba lulia), Petroșani, M-ții Retezat spre Bîlea, Rîul Mare, Gura Zlata; Reg. Stalin: Tălmăcel, Sibiu, Rășinari, Turnu Roșu (r, Sibiu), Orașul Stalin; Reg. Timișoara: Băile Herculane, Mt. Domugled (r. Mehadia); Reg. București: Boteni. f. Haynaldi Lyka. Reg. Cluj: Cacova (r. Cluj). f. transsilvanicus (Schur) Lyka. Reg. Cluj: Cluj pe Dîmbul Rotund, în valea Someșului Rece la Răcătău, M-ții Apuseni spre Ghețarul Scărișoara; Reg. Hune- doara: Muntele Piatra Craivii (r. Alba lulia). f. hirsutior Borb. Reg. Cluj. M-ții Apuseni în Cheia Runcului, Cheia Turzii între Peșteri (r. Turda); Reg. Ploești: M-ții Bucegi în Valea Cerbului. Th. zygioides Griseb. (syn. Th. carnulosus Velen.). Reg. Galați: între Greci și Cerna, între Babadag și Caucagia, Măcin pe Dl. Suluc (r. Măcin); Reg. Constanta; Mînăstirea Cocoș (r. Hîrșova). f. fulcratus Ronn. Reg. Constanța: Mangalia. SPECII NOI PENTRU ȚARA. NOASTRĂ, ; VARIETĂȚI ȘIJHIBRIZI NOi Th. Callieri Borb. Reg. Constanța: Constanța prin finețe. S-a determinat an- terior ca Th. pannonicus AII. = Th. hirsutus M. B. Th. illyricus Ronn. Reg. Cluj: Cheia Turzii (r. Turda). Th. honor Ronnigeri Nyâr. Reg. Cluj: Cheia Turzii (r. Turda). 20 — c. 725 ; 306 IULIU PRODAN 6 7 RĂSPÎNDIREA ȘI SISTEMATICA GENULUI TEHYMUS ÎN R.P.R. 30" Th. glaucus Friv. ap. Boiss. FI. or. IV/1879/558 cf. Degen MBL. XIX/1922/15. , Th. Sibtborpii f. spicata Cel. MTB/1897/50. Prezintă tulpini lemnoase la bază. Ramuri florifere arcuat ascendente, înalte de 15 cm, acoperite dens cu peri albi, flexuoși. Frunze glauce, liniare la bază și la vîrf proporțional îngustate, mai late la mijloc. Au lungimea de 9—15 mm, lățimea de 1 mm, rar ajung pînă la 2 mm lățime, pe ambele fețe sparsiu păroase, nervura este proeminentă pe dos, iar nervii laterali sînt mai subțiri și subparaleli; are margini ciliate, cili lungi de 2 mm. Inflorescență alungită de circa 10 cm lungime, cu verticile îndepărtate. Caliciu lung de 4,5 mm, de jur împrejur dens păros, dinții superiori lungi de 1,5 mm, aristați, neciliați. Corola roz palid, mică, se ridică puțin din caliciu. Frun- zele, caliciul, corola, sînt dens glandulos punctate. Lipsesc glandele stipitate. Specia tipică crește în Macedonia, R.P. Bulgară, Tracia, Tesalia; la noi este repre- zentată prin: var. dobrogensis Prod. var. nova. Planta brunneo-viridis, basi suffruticosa, ramis floriferis seriatim dispositis. Râmi floriferi erecti, 8—14 cm alti, tota longitudine breviter villosi. Folia crassa, lineari-lanceolata vel lineari-oblonga, 2—3,5 mm lata et 18—22 mm longa, abasi- nusque ad apicem pilis 2 mm longeciliata, infaciebus ambabus dense pilosa, nervo mediano prominulo, nervislateralibussubparallelis, margine revoluta. Inflorescentia capitata, rarius verticillata, remota. Calyx 4—4,5 mm longus, circum-circa longepi- losus, dentes omnes ciliati. Corolla pilosa. Reg. Galați: prope Jurilovca (r. Babadag). Th. glaucus Friv. var. dobrogensis Prod. var. nova. Plantă de culoare brun-verde. Tulpinile și ramurile sînt cilindrice. Tulpinile proștiate, la bază sufruticoase, ramuri florifere (ridicate) erecte, așezate în șiruri (rînduri) înalte de 8—14 cm, de jur împrejur vilos-spinoase, perii albi, deși, lungi de 1,5 mm, orizontali. Lăstarii sterili sînt scurți și procumbenți. Prezintă frunze groase, liniar-lanceolate sau liniar-oblongi, late de 2—3,5 mm, lungi de 18—22 mm, spre bază cuneate, contrase în pețiol, la vîrf ob- tuziuscule, lung păroase pe ambele fețe. Pe față prezintă peri mai deși, iar pe dos sparsiu păroase, pe margine sînt revolute, cu nervura principală proeminentă, nervii laterali subparaleli, mai subțiri. Perii mai lungi de pe frunze și ramuri au lungimea de 2—3 mm. Inflorescența este verticilat-capitată, mai rar întreruptă, foarte păroasă, caliciul este lung de 4—4,5 mm, de jur împrejur lung vilos-alb-păros, toți dinții sînt ciliați. Corola păroasă. Reg. Constanța: Jurilovca pe colinele pie- troase. Planta noastră (var. dobrogensis Prod.) se deosebește de tip prin ramurile flori- fere așezate în rînduri, prin frunzele mai lungi și mai late de 2—3,5 mm, prin pero- zitatea mai abundentă a frunzelor pe ambele fețe, cu peri lungi și prin marginile des ciliate care sînt mai slab evidente. Perozitatea spre vîrf aproape dispare. Se deo- sebește prin inflorescența capitală, prin nervurile caliciului, care sînt mai pronunțate, dinții mai scurt ciliați, florile de abia exserte din caliciu. Planta descrisă (Th. glaucus var. dobrogensis) se aseamănă mai mult cu Th. glaucus f. thasius (Vel.) Ronn. descris în Hayek'. Prodr. FI. Bale1) și anume, prin lățimea frunzelor (late de 2—3,5 mm), cu indumentul mai dens, prin dinții superiori ai caliciului ciliați. Se deosebește însă de aceasta prin frunzele mâi lungi, prin inflorescența capitată și prin ramurile florifere așezate în serii, corola mai mică, ce se ridică puțin din caliciu. v *) p. 362. Th. glaucus f. tahsius (Vel.) Ronn., se aseamănă în anumite caractere morfo-’ logice cu planta Th. Callieri Hayek, Prodr. FI. Bale. Se deosebește dc Th^Callieri’. aceasta are frunze cuneate și lungi de cel mult 13 mm și glabre pe față, prin frunzele în general la mijloc mai late, mai lungi, păroase pe ambele fețe și aspre sub perii mai lungi. In Ierbarul Universității Cluj am găsit două plante recoltate dc B o n mu 11 e r și de S i n t e n i s, determinate ca Th. lanuginosus Mill.; acestea âu multă asemănare' cu Th. glaucus. Unele din aceste exemplare poartă eticheta de Iter turcicum Th. lanu: ginosus Mill. Locul colectării: insula Thasos în regiunea montană. Acest exemplar' se deosebește esențial de planta descrisă în Hayek Prodr. Fl. Bale sub denumirea de Th. glaucus Friv. f. thasius (Vel) Ronn., prin frunzele foarte slab dispers păroase; față de exemplarul descris, unde se spune: perozitatea mai deasă, frunzele inferioare sînt cu mult mai scurte, cele inferioare ± spatulate sau ovat-lanceolate, corola este bine exsertă (ieșită din caliciu), se ridică mult din caliciu, toți nervii frunzelor sînt expresiv prominuli. Dinții superiori ai caliciului sînt păroși sau foarte scurt ciliați, cei inferiori sînt ciliați. Th. Georgescui Prod. nov. sp. hybr. = Th. glaucus X Marschallianus. Planta longe reptans, suffruticosa, ramis floriferis, seriatim dispositis. Râmi floriferi 4—8,5 cm alti, tota. longitudine, breviter retrorso villosi. Surculi steriles breves. Folia crassiuscula lineari-lanceolata vel linearia-oblonga, glabra, 16—18 (—20) mm longa et 2—3,5 mm lata, supra scabra, a basi usque ad medium marginem ciliata et âd apicem revoluta, folia superiora fere usque ad apicem pilis 2 mm longis ciliata. Inflorescentia verticillata, capitata, compacta, 1,5—2 cm longa et 61 mm lata. Calyx 4,5 mm longus, glanduloso-punctatus, in ventre pillosissimus, ultra tmedium bilabiatus, labio superiore non usque ad medium inciso, dentibus superibribus longe ciliatus. Dicata in hbnorem prof. univ. Const. C. Georgeșcu. In declivibus circum Jurilovca, Reg. Constanța. ' ' Th. Georgescui Prod. sp. hybr. nova = Th. glaucus X Marschallianus. Prezintă tulpini prostrate sufrutescente, radicante. Ramurile sînt ascendente, așezate în șiruri (rînduri) înalte de 4—8,5 cm, de jur împrejur vilos-păroase, perii deși ce se află între aceștia se găsesc cîțiva și mai lungi, în special în apropiere de infloreiscențăi. Frunze pețiolate, mai groase, liniar-lanceolate, sau liniar-oblongi, late de 2—3,5 mm; lungi de 16—18 mm (20) mm, pe margini revolute, pe fața superioară ± scabre1, nervul mijlociu pronunțat, la mijloc mai late, frunzele ramurilor sterile acicular- liniare sînt late de 2 mm și lungi de 12 mm, glabre, sau frunzele superioare uneori au cîte un păr mai lung; toate frunzele spre bază sînt foarte lung ciliate, cilii lungi de 2—3 mm; la frunzele superioare cilii se găsesc pe toată marginea frunzei. La bază frunzelor tulpinale și rameale, se găsesc fascicule de frunze. Inflorescența este ver- ticilat-capitată, compactă, lungă de 1,5—2 cm și lată de 16 mm, chiar și ramurile laterale care descind din partea superioară a tulpinii (de la baza frunzelor) poartă inflorescență capitată globuloasă. Caliciul este lung de 4,5 mm, sbîrlit păros. Reg. Constanța: pe dealurile din junii Jurilovcăi (r. Babadag). Planta descrisă se aseamănă cu Th. glaucus f. thasius prin tulpina tîrîtoare, prin ramurile mai scurte (8,5 cm), prin culoarea și forma frunzelor, prin inflo- rescența capituliformă. Th. glaucus f. thasius se deosebește de planta descrisă (TA. glaucus X Marschallianus) prin tulpina mai păroasă, frunzele pe ambele fețe lung păroase, mai groase, caliciul mai păros de jur împrejur și florile mai mari. 20* 308 ÎULIU PRODAN 8< K HSyHEHMIO PAGHPOGTPAHEHHH H CHCȚEMATHKH PO^A THYMUS B PHP (KPATKOE COflEPJKAHME) B npeHMCJiOBMK aBTop RenaoT nraoprnecKnîi oGsop pojța Thymus, yno- mhhbh MMewa SoTannuoB, yuacTBoBaBnnrx b paapaGoTKe iî cucTeMaTnaaiiMu bmhob BToro pojța, ooTawaBaHBaHCB na paGoiax coap .MetiHux GoramiKOB, B&HMMaiomnxcH Broiî BanaHaiî, a BMesiio Kapira Jlana n Kapjia Ponnurepa. BaTGM aBTop ropauo paKoMeBRyeT ncnojn>BOBaHne TpyjțoB BMmeynoMnHy- thx aBTopoB. Hepexonn k cymiiocTM paSoTM, to gctb k cnraeMaTMBiipoBaHMio paiiHMX, HaxojpnqnxcH b pasubix repSapnax, aBTopy ynanoci>, necMOTpn na to, uto hcjib aTOiî paGoTM cocTonna npe’HMyiițecTBeHHo b cGope mbbgcthlix HaHiitix, naft™ bo speMH MHorouncneHHMx BKCKypcnii no crpane m b ocoGemioran no ^țofîpyHHte bhhm, noropue ne Gmjih euțe mbbccthh b rapăne. TannM bh^om HBnaeTCH nanpiiMep Thymus glaucus Friev., HanflenuMfi b JXo6pya?K6. HeiWTopHe na hmx HBjinioTcn hobmmm nante hjih nayRM, na- npMMep Thymus glaucus Friev. var. dobrogensis Prod., rnSpMH Thymus glaucus x. Th. Marschallianus, m Tartare n hbckojibko $opM. Cpejm nannHx naxo^HTcn necnoaBHO MajionBBecTHBix b rapăne bm^ob: Thymus illyricus n Th. honor — Ronnigeri. CONTRIBUTIONS Ă LA CONNAISSANCE DE LA RfiPARTlTION ET DE LA SYSTfiMATIQUE DU GENRE THYMUS DAN3 LA RfiPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE (Rf.SU.ME) Dans la preface de l’ouvrage, l’Auteur fait l’histoire du genre Thymus et cite les botaniste» qui ont contribue â l’etude et ă la systematisation des differentes especes de ce genre. II insiste sur les travaux des auteurs contemporains C a r o 1 L y k a etCarol Ronniger etles recommande chaleureusement. Le courant de l’ouvrage consiste en une systematisation des donnees fournies par ies diferents herbiers. On releve le fait que, le but de l’ouvrage ayant 6te de răunir des donnees, L’Auteur a reusși, au cours des nombreuses investigations qu’il a faites dans le pays et surtout en Dobrogea, a recueillir des specimens d’especes nouvelles pour ce pays. Thymus glaucus Friev. represente un exemple d’espece uouvelle pour la R.P.R., decouverte en Dobrogea. Certaines especes, tel Thymus glaucus Friev. var. dobrogensis Prod., un hybride, Thymus glaucus x Th. Marschal- lianus, et un certain nombre de formes sont meme nouveaux pour la Science. L’ouvrage foumit des donnees sur certaines especes autochtones, telles que Thymus illyricus, Th. honor-Ronnigeri, Th. Tosevii, encore peu connues. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul VI, nr. 1, 1954 O LARVĂ NOUĂ DE TENDIPEDID ORTHOCLADIUS L. BARBATA CÎNDEA ȘI DOUĂ TENDIPEDIDE NOI PENTRU FAUNA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE DE VICTORIA CÎNDEA Comunicare prezentată de GR. ELIESCU membru corespondent al Academiei R.P.R. în ședința din 23 iunie 1953 în prezenta comunicare descriem în primul rînd o nouă larvă de Tendipedid din subfamilia Orthocladiinae-Orthocladius 1. barbata Cîndea, găsită în bazinul Bistrița, în pîrîul Repede și în bazinul Arieșului Mare. în al doilea rînd, descriem din nou două specii ale genului Cryptochironomus: C. burganadzeae Tshemovsckij, găsit prima dată deCernovski în lacul Caraiazi din Gruzia și C. fridmanae Tshemovsckij, găsită tot de Cernovski în lacul Sevan și caracterizate pe scurt în anul 1949, numai pentru necesitățile determina- torului său. Deoarece am găsit acest material la noi în țară, am socotit că este necesar să dăm o descriere puțin mai amănunțită a acestor forme și a ecologiei lor. Orthocladius 1. barbata Cîndea (Fig. 1) Larva are o lungime de circa 4,5 mm. Capul. Este alungit și oval, de culoare galbenă, scleritul occipital este de culoare brun-neagră. Prezintă cîte 2 ochi de fiecare parte, care sînt inegali; cel anterior este foarte mic, reniform; cel posterior, ca o virgulă, este mai mare decît primul. Antena (fig. 1) este situată pe socluri foarte joase și are următoarele proporții la articole: 64:16;6;9;5. Indicele antenei este de circa 1,8. Părul antenei, concrescut la bază cu articolul II, este bifid; o ramură depășește puțin articolul II, cealaltă depășind cam 2/3 din lungimea articolului II. Organele Lauterborn sînt sesile, opuse, bine dezvoltate și egale în lungime cu articolul III. Organul inelar este situat la baza articolului I. Mandibula (fig. 1, 2) este de culoare galben-brună, înafară de zona dinților, care este aproape neagră. Ea prezintă 4 dinți, dintre care cel terminal este mai lung. Părul subdental este terminat cu 2 vîrfuri scurte, dintre care unul este în formă de cioc și trece peste celălalt. Cel proximal este divizat în mai multe ramuri subțiri și simple. Fig. 1. — Orthocladius 1. barbata Cîndea antena; 2, mandibula; 3, premandibus; 4, palp maxilar; 5, perii inferiori bifizi ai labrului; 6, submentumul 3 O LARVĂ NOUĂ DE TENDIPEDID Orthocladius r. barbata CÎNDEA 311 Premandibula (fig. 1, 3) este de culoare galben-brună și prezintă un singur dinte. Palpul maxilar (fig. 1, 4) are formă cilindrică, prezintă la partea distală 2 apendice nearticulate, alungite, și 3 papile joase. La bază are încă o papilă în formă de bastonaș. Labrul prezintă în zona centrală 3 perechi de peri bine dezvoltați, dintre care cei inferiori sînt bifizi (fig. 1, 5). Submentul (fig. 1, 6) are aspect trapezoidal, cu 2 dinți mediani și 6 perechi de dinți laterali. Cei 2 dinți mediani și primii dinți laterali sînt de culoare mai deschisă decît ceilalți. Dinții mediani formează partea cea mai înaltă a submentului, restul dinților descresc treptat. Plăcile submentului sînt bine dezvoltate, hialine, lățite și rotunjite la bază, ajung pînă la intervalul dintre perechea 2—3 de dinți laterali. Baza plăcilor prezintă cîte un șir de peri rari și subțiri. Corpul are formă cilindrică și este colorat în galben-brun. Toracele brun este net delimitat de segmentele abdominale. Prezintă peri fini și izolați. Are două perechi de papile anale în formă de deget de mănușă cu vîrful subțiat, neegale ca lungime. O pereche, dorsală, egală în lungime cu propulsorii și o pereche ventrală, mai scurtă. Propulsorii sînt terminați cu un mănunchi de cro- șete galbene, simple. Suporturile perilor anali au înălțimea odată și jumătate mai mare decît lățimea, ușor sclerotizate pe partea internă. Ecologie și răspindire _ Larva a fost găsită în bazinul Bistrița în patru puncte (Bistricioara-aval Grin- țieșul Mare, la 24.V.1952 — 38 de exemplare 15%1); Bistricioara-aval Putna, la 18.V.1952—83 de exemplare 10%; Borsec, la 20.V.1952 — 26 exemplare 34%; Grințieșul Mare, la 24.V.1952 — 6 exemplare 30%), în două locuri în Munții Apu- seni (Pîrîul Disghita, afluent al Arieșului Mare, la 13.V.1952 — 3 exemplare 1,3% și Izvorul Iarba Rea, la 13.V.1952 — 8 exemplare 22%) și în pîrîul'Repede ce se varsă în Șiret la nord de Bacău, la 29.III. 1953, 12 exemplare 96%. Condițiile de mediu, în toate punctele unde a fost găsită larva, sînt foarte ase- mănătoare: fund bolovănos (bolovani mici și mijlocii), pietriș și nisip. Adîncimea între 15 și 40 cm. Viteza 1,20—2 m/s, preferă curs torentuos, cu cascade mici și dese. Temperatura este cuprinsă între 5—9°C. Bioderma relativ bogată. Alături de această larvă, în toate probele, s-au găsit larve aparținînd următoarelor animale, în majoritate torenticole: Simuliide, Blepharoceride (Blepharocera), Trichoptere (cîteva specii de Riacophila, Glossosoma, Agapetus Philopothamus, Plectrocnemia etc.), Coleoptere, Plecoptere, Efemere, apoi Ancillus, Rivulogatnarus balcanicus, Hidracarieni. Orthocladius 1. barbata Cîndea constituie în majoritatea probelor din bazinul Bistricioara forma semidominantă, alături de Chironomide din tribul Tanytarsini fsubfamilia Tendipedinae, subfamilia Orthocladiinae și subfamilia Diamesinae). Cryptochironomus burganadzeae Tshemovsckij (Fig. 2) Larva are lungimea de circa 5 mm. Capul. Capsula cefalică are culoarea galbenă, inclusiv scleritul occipital și scleritul frontal, care se delimitează greu. Ochii sînt obișnuiți, cîte 2 de fiecare parte. 0 Procentul formei respective din totalul de Tendipedide din probă. 5 O LARVĂ NOUĂ DE TENDIPEDID Orthocladius L.. barbuta 313 Antena (fig. 2, 7) este situată pe socluri mici și are următoarele proporții la articole: 100:30:30:4:3. Limita între articolul II și III este foarte puțin vizibilă. Indicele antenei este de circa 2,5. Organul inelar este situat în jumătatea distală a articolului bazai puțin mai sus de mijlocul lui. Părul antenei ajunge pînă la capătul articolului IV (într-un caz din cele 5 exemplare găsite, părul distal depășea cu puțin vîrful antenei) și este concrescut la bază cu articolul II. De la capătul distal al arti- colului II mai pornește un păr lat, hialin, egal în lungime cu articolul III. Organele Lauterborn nu se observă. Mandibula (fig. 2, 8) este de culoare galbenă, numai dintele terminal este de culoare galben-brună. Prezintă 3 dinți largi, dinții de la bază cu tăișul ușor on- dulat. Părul subdental este lanceolat. Părul proximal este împărțit în 3 ramuri; 2 ramuri au extremitatea crestată în ferăstrău, iar ramura inferioară este împărțită în 3—4 formații filiforme (în desenul lui Cernovski părul proximal este ca un penson alcătuit din 5—6 peri — subțiat la vîrf). Premandibula (fig. 2, 9) este de culoare galben-brună, cu 6 dinți. Cei 2 dinți distali sînt aproximativ de două ori mai lungi decît dintele al 3-lea, cel proximal este foarte mic. Palpul maxilar (fig. 2, 10) este egal în lungime cu mandibula. Prezintă la bază un organ inelar, iar la partea distală 3 apendice articulate. Labrul (fig. 2 11) are perișorii senzitivi și în formă de bastonașe, bine dez- voltați, tipici pentru formele carnivore. Perișorii senzitivi (fig. 2, 12) sînt biar- ticulați și au la bază o teacă ce a suferit o extensie puternică, căpătînd aspectul de palp sau știft triarticulat. în partea centrală a buzei superioare, prezintă 3 perechi de peri: perii mijlocii și inferiori sînt hialini filiformi, cu o mică teacă inelară la bază; perii laterali sînt bruni, stiletiformi, cu o teacă puternic alungită la bază. Submentul (fig. 2, 13) prezintă un dinte median, cu o puternică crestătură la mijloc, cu marginea ușor ondulată și baza largă. De asemenea are 7 perechi de dinți laterali, ce descresc treptat către extreme. Este colorat în brun-negru, în pete; pata cea mai intensă este la baza dintelui median. Plăcile submentale sînt largi, cu marginea externă rotunjită, cu striuri grosiere, în evantai, iar unele ramificate dicotomie. Corpul. Are formă cilindrică, este lipsit de peri, și este colorat în brun-roșcat, cu segmentele toracice colorate mai intens. Suporturile perilor anali sînt joase, în formă de negi și puțin sclerotizate. Prezintă 2 perechi de papile anale, oviforme, cu vîrful ascuțit, cam jumătate din lungimea pro- pulsorilor. Propulsorii sînt terminați cu cîte un mănunchi de croșete galbene, nedințate. Ecologie^și răspindire Larva a fost găsită .în număr de 4 exemplare (0,7%) în gîrla lacubova, la 25.V. 1952 (un canal săpat, ce leagă bazinul Pardina cu bazinul Siriasa-Șontea Delta Dunării) și 1 exemplar în Balta Boianu (canal interior, aval Andolina) la 17.VI 1952, zona inundabilă a Dunării. în ambele puncte, natura fundului și celelalte condiții de mediu sînt aproximativ aceleași: fund de nămol fin de culoare negru-cenușie, cu aspect smîntînos; resturi de cochilii de moluște și cantități apreciabile de detritus vegetal provenit de la plante submerse (Potamogeton pectinatus și P. gramineus). Temperatura apei este de circa 23°. Adîncimca este de 0,65—2,50 m. .■ 314 VICTORIA CÎNDEA 6 315 în probă s-au mai găsit Oligocheți, Lumbricide și Bezzia. Dintre Chironomide, forme dominante în probă sînt Tendipes f. 1. plumosus L. și ProcladiUs Skuze; semi- dominantă este Pelopia punctipennis Mg. Cryptochironomus fridmanae Tshemovschij (Fig. 3) Larva are lungimea de circa 6—7 mm. Capul. Capsula cefalică este de culoare galben-brună.Scleritul frontal este alungit, îngust, cu marginea anterioară ușor concavă, cu colțurile anterioare rotunjite Marginea posterioară este rotunjită și ajunge la scleritul occipital. Sutura coronară lipsește. Ochii sînt obișnuiți, cîte 2 de fiecare parte. Antena (fig. 3,14) este așezată pe socluri mici și are următoarele proporții a articole: 88:29:10:19:9. Indicele antenei este de circa 1,3. Organul inelar este situat în treimea proximală a articolului bazai. Părul antenei este bifid și' con- crescut la bază cu articolul II; o ramură a lui depășește cu puțin articolul III, cealaltă ramură se termină la limita articolului II. Organele Lauterbom nu se observă. Mandibula (fig. 3, 15) este de culoare galbenă, numai regiunea dinților este galben-brună. Cei 2 dinți proximali sînt aproximativ egali; dintele terminal este egal în lungime cu suma dinților proximali. Părul subdental este lanceolat. Părul proximal este alcătuit din 4 ramuri: 2 superioare întregi, 2 inferioare penate pe o parte. (Proporția dinților și forma părului subdental se deosebesc de acelea ale larvei desenate de Cer no v ski). ' Premandibula (fig. 3, 16) este de culoare galbenă și are 4 dinți, ultimii 2 dinți distali sînt mai lungi decît dinții proximali. Palpul maxilar (fig. 3, 17) prezintă la partea distală 3 apendice biarticulate, 3 bastonașe hialine, 3 papile mici și un păr hialin. Pe articolul bazai are un organ inelar. Labrul are perișorii senzitivi, cei în formă de bastonașe, precum și cele trei perechi de peri din partea centrală a buzei superioare, bine dezvoltați, fără a prezenta nimic particular. Submentul (fig. 3, 18) de culoare brună deschis, prezintă un dinte median, caracteristic, trilobat, cu lobul median înalt, proeminînd puternic deasupra celor- lalți dinți. Prezintă 7 perechi de dinți laterali; a cincea pereche este mai mică decît dinții învecinați. Perii de la baza submentului pot fi scurți, robuști sau lungi, filiformi. Plăcile submentale sînt largi, cu marginea anterioară crenelată (în desenul lui Cernovski este netedă) și căptușită pe 3/4, pe dedesubt, cu o lamă hialină în- gustă. Marginea externă este rotunjită și puțin îndoită înapoi; colțul intern este as- cuțit și ajunge pînă în dreptul perechii a treia de dinți laterali. Prezintă striuri rare și groase, în formă de evantai. Corpul. Animalele fixate au corpul colorat în galben-verzui, segmentele toracice sînt verzi. Pe corp prezintă peri fini, izolați. Suporturile perilor anali sînt în formă de neg. Prezintă de asemenea o pereche de papile anale, de forma unor mamele mici, ■cam 1/5 din lungimea propulsoriloi. 316 VICTORIA CÎNDEA 8: 9 O LARVĂ NOUĂ DE TENDIPEDID Orthocladius L. barbata 317 Ecologie și răspîndire Larva a fost găsită prima dată deCernovski în lacul Sevan, lac alpin pe versantul sudic al Caucazului Mare, la o înălțime de circa 2 000 m. In Republica Populară Romînă, larva a fost găsită în număr de 12 exemplare (11%) în largul lacului Babadag (maitie 1951), la o adîncime de 3,30 m, pe fund de nămol negru, gras. Salinitatea apei exprimată în CINa = 4,10 g°/00. Alături de Cryptochironomus fridmanae Tshernovsckij, s-a mai găsit în probă, dintre Chi- ronomidae, Tendipes, f. 1. semireductus Lenz și Procladius Skute. HOBAH JIHWHKA TENTIPEDIDAE- ORTHOCLADIUS L. BARBATA CÎNDEA-H 2 TENTIPEDIDAE, HOBLIE flJIH QAyHBI PyMBIHCKOH HAP03H0M PEcnyBJinKn (KPATKOE GOAEP1KAHME) Orthocladius 1. barbata Cîndea. HH,ueKc ycuna = '1,8. KojitițeBoii opran y ocnonamia nepBoro HJieHMKa. JlayTepSopnoBH opraiiM cnnHnne, npoTMBocTonipne. MarmiiGyjra c 4 syGpaMM. . CabneBMRnaH meTHHKa noR. ayâpaMM o paauBoeHHWM kohhom (raOji. I, 2.). IIpeMaHflHSyjia c 1 ByOițoM. MaKCMJiJinpHHn ițnjinHHpimecKwâ: naiibn c 2 nenneHiicTMMK npnaaTKaMH h 3 hhskhmh nțymncaMH. HiiiKHi-ie nțeTMHKH Bepxneft ry6i>i pasHBoeHHwe. CyGMeMTyM c 2 cpeannHMMn n 6 napaMH Gokobmx 3y6poB. IIjiacTBHKu cyOMmTyMa npoapamitie, pacmnpeHHMe, c oKpyrjieunbiM ocnoBaimeM, Ha 3TMX nJiacTHHKax y hx ociioBaHMH no pn^y tohkmx peaKnx bojiockob.. TeJio mwiiiHHpMuecKoe, rpymiwe cerMeHTH KopumieBaTMe, pesKO OTrpami- qemiMe ot atmoMHHajibHMX mejiTO-oojieHMx cerMeHTOB. Aiiaubmix nanniui 2 naptr, cockobbrhmx, c BaocTpeniiMMH KoimaMM, npnneM popsantnan napa Rociuraer hjihhm nojiTajiKHBaTejieft, a BeHTpajibnan nopone. Hor- CTaBKH RncTonen cKJiepoTH3MpoBaHM c BHyTpenneft ci op ohm. JlnbUHKa Haftzțena b ropiiwx noTOKax KapnaTcnnx rop. KpoMe 3Toâ noBoii jimhhhkw b paOoTe noapoSno onncMBaioicH, no' MaTepnanaM na PHP, Cryptochironomus burganadzeae Tshernovskii n C. fridmanae Tshernovskii, nafigennue A. A. HepBOBCKHM b CGCP h oxa- paKTepn3OBaHHMe b ero onpeflejinTejie. OBTjHCHEHME PWCYHKOB TaOmma I Orthocladius l. barbata Rindea. 1 — aHTesa; 2— MaHgHSyjța; 3— npcNaimnOyjia; 4 — MaKCHJijiHpHMft najmn; 5 — hhikhhh meTHHKa c pasUBoeHHMM kohiiom Bepxiieîi ry6u; 6— cyăMeHTyM. TaOnmia II Cryptochironomus burganadzeae Tshernovsckij. 7 — aHTena; 8— MaHgnSyna; 9— npeMaHgHOyna; 10 — MaKcnnitHpHMft nantn; 11 — BepxHHH ryOa; 12 — ceHBHTHBHan meTHHKa b Bage niTH$Ta; 13 —cyOMeHTyw C CyOMeHTanbHMMH HJiaCTHHKaMH. TaOjmua III Cryptochironomus fridmanae Tshernovsckij. 14 — aHTeHa; 15— MaHnnOyna; 16— npeMamiHOyjm; 17 — MaKcMjifipitMii naatn; 18— cyOMeHTyM c cyOMeHTaabHBiMH unacTHHKaMH. UNE NOUVELLE LARVE DE TENDIPfiDIDE, L’ORTHOCLADIUS L. BARBATA CÎNDEA ET DEUX TENDIPEDIDES NOUVEAUX POUR LA FAUNE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE (RESUME) 1 Orthocladius l. barbata Cîndea. Indice de l’antenne, environ 1,8. Organe annu- laire â la base de Partide Ier. Organes Lauterbom, sessiles, opposes. Mandibule pourvue de 4 dents. Soie subdentale bifide (Pl. I, 2). Premandibule pourvue de 1 dent. Palpe maxillaire cylindrique ayant 2 appendices inarticules et, ă la. pârtie distale, 3 papilles peu proeminentes. Soies inferieures du labre,bifides. Submentum pourvu de 2 dents medianes et de 6 paires de dents laterales. Plaques submentales hyalines, aplaties et arrondies vers la base qui est pourvue d’une rangee de soieS rares et fines. Corps cylindrique au thorax brun, nettement delimite par les segments abdominaux d’un jaune tirant sur le vert. Papilles anales, au nombre de 2 paires, ressemblant ă des doigts de gant ă l’extremite pointue, elles sont inegales: une paire ■est d’une longueur egale ă celle des propulseur, l’autre, plus courte. Les supports des soies anales, legdement chitinises sur la face interne. La larve a ete trouvee dans les eaux du cours superieur de certaines riviăres. Outre cette larve, on decrit d’une fațon plus ample deux autres formes: Crypto- nhironomus burganadzeae Tshemovscki et C. fridmanae Tshernovsckij, decouvertes par Tshemovscki et caracterisees dans son determinateur. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Orthocladius 1. barbata Cîndea. 1, Antenne; 2, Mandibule; 3, Premandibule; 4, Palpe maxillaire; 5, Soies infirieures, bifides, ■du labre; 6, Submentum. Fig. 2. —. Cryptochironomus burgaradzeae Tshernovsckij. 7, Antenne; 8, Mandibule; 9, Premandibule; 10, Palpe maxillaire; 11, Labre; 12, Soie sensi- dve ă aspect de pointe; 13, Submentum et plaques submentales. Fig. 3. — Cryptochironomus fridmanae Tshernovsckij. li, Antenne; 15, Mandibule; 16, Premandibule; 11, Palpe maxillaire; 18, Submentum et plaques submentales. BIBLIOGRAFIE 1. C e r n o v s k i A. A., Opredelitel licinok komarov semeistva Tendipedidae. Akad. Nauk SSSR, Moscova, 1949. 2. Goetghebuer M., Faune de France, 23 Dipteres Chironomidae IV. Paris, 1928. 3. Hennig W., Die Larvenformen der Dipteren. Akad. Verlag, Berlin, 1950, partea*a 2-a. ■4. Li pi na N. N., Licinki i kukolki Chironomid (Ecologhia i sistematika). Moscova, 1929. 5. — Licinki Tendipedid oz. Telețkovo, evo pritokov i reki. Bii. Tr. Zool Inst. Akad. Nauk SSSR, Leningrad, 1949, t. VII, nr. 4. ■6. T h i e n e m a n n A., Archiv f. Hydrobiologie, Stuttgart, 1928, t. 19, p. 585—623. 7. — Zool. Anz., Leipzig, 1937, t. 117, caiet 11—12, p. 257—267. 8. — Arch. f. Hydrob. Suppl., Stuttgart, 1941, t. XVII, caiet 1—2, p. 1—253. 9. Zavf el J., Price Moravske Prirodovedecke Spolenenosti Șvasek III. Brno, 1926, nr. 8, p. 251-282. 10. — Larvy a kukly pakomaru (Chironomidae). Zprâvy komise na prirodovedecky vyzkum Moravy a Slezska. Oddeleni Zoologicke. Brno, 1929, t. 18, p. 1— 52. 11. — Sbornik Klubu prirodovedeckeho, Brno, 1934, anul XVII, p. 1—5. 12. — Verhandlungen der Internationalen Vereiningung fur teoretische und abgewandte Limnologie, Brno, 1935, t. VII. 13. Zavfel J., Internationale Revue der gesamten Hydrobiologie und Hydrographie, Leipzig, 1937, t. 35, p. 483-496. 14. — Sbornik Klubu prirodovedeckeho, Brno, 1937, anul XX. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul VI, nr. 1, 1954 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA LEPIDOPTERELOR DIN OLTENIA (COMUNA CĂCIULĂTEȘTI ȘI PĂDURILE ROABA ȘI SADOVA, REG. CRAIOVA) DE A. ALEXINSCHI și MIHAI PEIU Comunicare prezentată de GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 26 mai 1953 Comuna Căciulătești este situată la circa 50 km la sud de Craiova, la o depărtare de circa 6—7 km est de rîul Jiu și la 20 km nord de Dunăre, în plină cîmpie. Această cîmpie este formată dintr-o masă de nisip așternută peste formațiunea cuaternară. După studiile făcute de S. I op e s c u-B î1e a, rezultă că aceste nisi- puri au fost aduse de apele Jiului și de afluenții lui. Datorită activității vîntuluide la est, ele au devenit dune paralele, care ulterior au fost fixate prin plantații de salcîm, de vii și prin flora spontană de plante erbacee. Solul care s-a format peste aceste dune este arabil, bogat în humus și foarte fertil. Temperatura medie anuală este aproximativ de 11,5°C. Maxima atingînd în lunile iunie-iulie 39°C, minima în luna ianuarie de — 22°C. Cantitatea anuală de precipitații, după datele lui M. O t e t e- 1 e ș e a n u, variază între 500—600 mm. In apropierea comunei este situată pădurea Căciulătești. Vegetația pădurii Căciulătești este alcătuită mai mult din arbuști tineri și deși, fiind greu de străbătut. Predomină Fraxinus excelsior. Afară de frasin se întîlnesc, mai rar, stejari, meri sălbatici, ulmi (Ulmus campestris), pilcuri de Prunus spinosa și Crataegus oxyacantha. \ Pădurea Sadova este alcătuită din plantații tinere de stejar și o vegetație abundentă de graminee și alte forme erbacee tipice asociației quercionului. în apropiere se găsește și păduricea Roaba. Făcînd un scurt istoric asupra cercetărilor lepidopterologice din Oltenia, pe baza tuturor datelor existente în literatura de specialitate, ajungem la concluzia că fauna Olteniei este foarte puțin cunoscută în comparație cu aceea a altor regiuni din R.P.R. în total se cunosc 249 specii de Macrolepidoptere și numai 17 specii de Microlepi- doptere, într-o regiune cu condiții ecologice variate și favorabile pentru o faună abundentă. în general, în Oltenia au fost cercetate puține localități; printre acestea sînt: Rîmnicul Vîlcea (colectat de C. P e t e r), Turnu Severin (colectat de C. Pete r). Mai recent, Orest Mar cu a colectat un material nou din regiunea Montană a Olteniei și în special din Piatra Cloșanilor și Oslea. Materialul adunat cuprinde 320 A. ALEXINSCMI și M. PEIU 2 3 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA LEPIDOPTERELOR DIN OLTENIA 321 unele specii interesante, neîntîlnite sau rare în alte regiuni din țară. Rezultă deci pentru viitor, necesitatea unei explorări temeinice a faunei Lepidopterelor din Oltenia. în lucrarea noastră este semnalată prezența a 42 de specii și 11 aberații și variații de Macrolepidoptere și 38 de specii și 1 aberație de Microlepidoptere, care n-au fost citate pînă în prezent pentru fauna Olteniei. Descrierea urmează în ordinea cunoscută a determinatorului lui Seitz, iar pentru Microlepidoptere după aceea a catalogului lui H. R e b e 1. Fam. PAPILIONIDAE Papilîo podalirius L. La 22—29. VI, s-au colectat în pădurile Sadova și Roaba 2 ex. dd și 2 ex. ?$ Fam. PIERIDAE Pieris napi L. gen II aestiv. napeae, Lai—VI.LVII s-au colectat în pădurea Roaba, 6 ex.dd și 3 ex. Ș? Leucochloe daplidice L. La 21 și 22. VI, s-au colectat 3 ex. ȘȘ în pădurea Roaba. La 22 VI, un ex. $ excepțional de mic a fost colectat în pădurea Roaba. Exemplarul menționat are habitusul identic cu gen III lachontovi Krul. Gonopterix rhamni L., 3 ex. 3$ și 1 ex. ș de la 23—26. VI, colectate în pădurea Roaba. Colias hyale L. La 26. VI, 1 ex. ș colectat în pădurea Roaba. Colias croceus Fourcr (~edusa F). La 21. VI 1 ex. d și 6 ex. Ș? colectate în pădurea Roaba. AB. helice Hb. La 25. VI, 3 ex. ȘȘ colectate în pădurea Roaba. Leptidia sinapis L. gen II aest. diniensis B. La 2 LVI—1. VII, 3 ex. dd și 1 ex. Ș culeși în pădurile Roaba și Sadova. Fam. SATYRIDAE Melanargia galathea L. La 24.VI., 1 ex. ș a fost colectat în pădurea Căciulă- tești, iar la 26. VI, 1 ex. în pădurea Roaba. Pararge megeria L. sp. egerides Stgr. La 30. VI, 3 ex. d<^ în pădurea Roaba. Pararge megeria L. La 26 și 30 VI, 2 ex. colectate în pădurea Roaba. Epinephele jurtina L. La 22—28. VI, 1 ex. d și 2 ex. ȘȘ în pădurea Roaba. Coenonympha pamphilus L. gen. aest. lyllus Esp. La 21 și 29. VI, s-a colectat cîte un ex. în pădurile Sadova și Roaba. Fam. NYMPHALIDAE Pyrameis cardui L. La 22.VI, 2 ex. în pădurea Sadova. Vanessa Io L. La 30.VI, 1 ex. în pădurea Roaba. V. polychloros L. La 28.V, 1 ex. în pădurea Roaba. Polygonia C. album L. La 22, 24 și 28.VI, 4 ex. dd în pădurea Roaba. Ab. hutchinsoni Robs. gen. II aest. La 21.VI, numeroase ex. Ș? în pădurea Roaba. Melitaea phoebe Knoch var. parva Gerth. La 24. VI, 1 ex. d colectat în pădurea Roaba. Anvergura 31 mm. La forma tipică este 42—56 mm. Este o formă gălbuie mai palidă. Rară pentru fauna R.P.R. Alte exemplare am găsit în sudul Moldovei la Tecuci și pădurea Drăgănești (A 1 e x i n s c h i). Citată de Eugen N i c u- 1 e s c u (r. București). Argynnis latonia L. La 2.1 și 27.VI și LVII, 2 ex. dd și 1 ex. $ colectate în pădurea Roaba. A. paphia L. La 21.VI — LVII, 14 ex. dd și 2 ex. Ș? în pădurea Roaba și Sadova. A. pandora Schiff. La 29.VI, 1 ex. $ în pădurea Roaba în exemplare izolate. Fam. LYCAENIDAE Thecla W. album Knoch. La 2.VII, 1 ex. colectat în pădurea Roaba. Theclailicis Esp. La 2.VII, 1 ex. colectat în pădurea Roaba. Zephyrus querquus L. La 23 și 30.VI și Ia, 1 .VII, 6 ex. ^d și 1 ex. $ în pădurea Roaba. Chrysophânus thersamon Esp. La 21—23.VI, 9 ex. dd și 4 ex. Ș$ în . pădurea Roaba. Chr. dispar Hw. S. ssp. rutillus Vernb. La 28.VI, 1 ex. d colectat în pădurea Roaba. Chr. phlaeas L. gen. II aest eleus L. La 27.VI 2 ex. $$ colectate în pădurea Roaba. Everes argiades Pali. La 25 și 28.VI, 2 ex. ăd și 1 ex. Ș colectate în pădurea Roaba. Lycaena argus L. între 21—30.VI, 5 ex. $3 și 4 ex. ?Ș colectate în pădurile Sadova și Roaba. Lycaena astrarche Brgst. gen aest. callida Bell. între 22 și 30.VI, 9 ex» ?? în pădurile Sadova și Roaba. L. icarus Rott. au fost colectate între 21.VI și LVII, 25 ex. dcJ și 18 ex. în pădurile Sadova și Roaba. ' L. bellargus Rott. La 30.VI., 1 ex.' ? în pădurea Roaba. Ab. $ ceronus Esp. La 30.VI, 1 ex. ? intact, în pădurea Roaba. Este o formă rară în R.P.R. Găsită la Grumăzești în nordul Moldovei (A. C a r a d j a), pădurea Ploșcuțeni, r. Tecuci (A 1 e x i n s ch i), Văleni în Muntenia (C. Hurmuzachi) și din Orașul Stalin (Deubel); mai recent, muntele Ghilcoș (A. Alexin- s c h i). Cyaniris argiolus Dalm. La 21—27.VI, 1 ex. d și 5 ex. Ș? în pădurea Roaba. Fam. HESPERIIDAE Carcharodus altheae Hb. între 21 și 23.VI, 4 ex. colectate în Pădurea Roaba. Hesperia malvae L. La 25 și 29.VI, 4 ex. colectate în pădurea Sadova. Thanaos tages L. La 21—27.VI, mai multe ex. colectate în Pădurile Sadova și Roaba. Adopaea lineola L. La 2LVI, 1 ex. Ș în pădurea Sadova, în exemplare izolate. Augiades sylvanus Esp. între 21.VI și LVII, 5 ex. dd și 6 ex. ȘȘ în pădurile Sadova și Roaba. Fam. ZYGAENIDAE Zygaena filipendulae L. Numeroasele exemplare între 21 și 23.VI, au fost colec- tate în pădurea Sadova. Zyg. ephialtes L. La 2 LVI, 6 ex. colectate în pădurea Roaba și 1 ex. colectat la 29.VI în pădurea Sadova. •21 — c. 725 322 A. ALEXINSCHI și M. PEIU 4 5 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA LEPIDOPTERELOR DIN OLTENIA 323 Ab. trigonellae Esp. La 29.VI, 1 exemplar în pădurea Sadova. în R.P.R. este cunoscută din Tîrgu-Neamț, Costișa, Slănic (A. Car adj a) Comănești (Ke- m i n g e r). Mai recent a fost găsită în r. Tecuci (Pădurile Ploscuțeni și poiana — A. Alexinschi). De asemenea, este cunoscută din Transilvania. Fam. AMATIDA'E (Syntomidae) Amata (Syntomis) phegea L. La 23.VI și LVII, 2 ex. șș colectate în pădurea Roaba. Dysauxes ancilia L. La 23.VII, 1 ex. $, colectat în pădurea Roaba. Fam. ARCTIIDAE Hypocrita jacobeae L. 30.VI, 1 ex* $ colectat în pădurile Roaba. Este o specie mai mult submontană. în Oltenia ea a fost citată pentru Tumu-Severin (H a b e r- hauer). în R.P.R. este cunoscută din nordul Moldovei, unde este extrem de frecventă în masivul Bîmova lîngă Iași (Peiu) și în Transilvania. Fam. LIPARIDAE (Lymantriidae) Lyamantria dispar L. La 21 și la 28.VI, 4 ex. 33 în pădurile Sadova și Roaba. Ab. dispariția Mull. La 26.VI frecvenți 33 în pădurea Roaba. Această aberație, cu anvergura aripilor redusă cu 1 /3 sau chiar mai mult, are o culoare alb-gălbuie, desenul negru-brun fiind aproape inexistent. în R.P.R. a fost semnalată. în sudul Moldovei (Caradja (7)) unde este tot atît de răspîndită ca și forma tipică; în anuț, 1930 a fost observată în masă (pădurea Drăgănești, A. Alexinschi). Fam. SPHINGIDAE Macroglossa stellatarum L. La 25.VI, 1 ex. <5 colectat în pădurea Sadova. Fam. LIMACODIDAE Cochilidion litnacodes FHufn. La 30.VI și LVII, 2 ex. colectate în pădurea Roaba. Această specie interesantă în R.P.R. este mult mai răspîndită decît s-a crezut înainte. Ea este semnalată în Moldova de nord (A. Caradja). De ase- menea este cunoscută în sudul Moldovei (pădurea Ploscuțeni — A. Alexin- schi); masivul Măgura Odobeștilor (A. Alexinschi), nordul Dobrogei (I. M a n n - Tu 1 c e a), București (A. Popescu-Gorj) și Transilvania. Fam. AEGERIDAE Bembecia hylaeiformis Lasp. La 22.VII, 2 ex. $3 colectate în comuna Căciulești. Specie rară în R.P.R., cunoscută de pe muntele Spiraia (25.VIII — F1 e c k), Tîrgu-Neamț, 5.VIII (A. Caradja) și din Transilvania (amintită fără locali- tate de Czekelius). Fam NOCTUIDAE Rhyacia Ypsilon Rott. La 29.VI, 1 ex. ș colectat în pădurea Sadova. Scotogramma trifolii Rott. între 22.VI și 2.VII, 6 exemplare tipice colectate la lumină în comuna Căiculătești și pădurea Roaba. Leucania L album L. La 27.VI, 1 ex. în pădurea Roaba; Calymnia affinis L. La 30.V și 2.VII, 2 ex. în pădurea Roaba. Specie mai rară în R.P.R., cunoscută din Comănești (Keminger) și Drăgănești (A. Ale- xinschi) apoi din Transilvania. Chloridea (Heliothis O.) dipsacea L. La 22—29.VI, 13 ex. 33 și 2 ex. ȘȘ, colectate în pădurile Sadova și Roaba. Chl. peltigera Schiff. La 25 și 27.VI, 3 ex. 33 în pădurea Roaba. Chl. obsoleta F. (armigera). La 25 și 27.VI, 3 exemplare, colectate în pădurile Sadova și Roaba. După datele specialiștilor din U.R.S.S., s-a dovedit că această specie este un dușman al culturilor de bumbac. Mai recent s-a precizat că această specie este destul de frecventă în R.P.R. în ultimul timp s-a stabilit existența ei chiar în nordul Moldovei (lacobeni, VIII 1951, M. Pe iu); la Iași (M. Pe iu); pe dunele de la Hanul Conachi, în masă (VIII, 1951) (A. Alexinschi); la Agigea, în masă (M. Peiu, VIII, 1951). De asemenea, este răspîndită în vestul Transilva- niei (zona șesului spre granița R.P. Ungară). Subliniez faptul că în R.P.R. această specie este mai frecventă tocmai în vecinătatea regiunilor unde se cultivă bumbacul. Erastria olivana Schiff. (= argentula Hb.). La 27.V, 1 ex. colectat în pădurea Roaba. Erastria (Emmelia) trabealis Sc. Frecventă între 21 și 26.VI, în pădurile Roaba și Sadova. ' Tarache (= Acontia) luctuosa Ew. La 24 și 25.VI, 4 ex. în pădurea Sadova. Ab. angustifasciata Warren. La 24.VI, 1 ex. tipic în pădurea Sadova. Este o formă melanică cu dungă albă, la aripile posterioare puternic îngustate. în R.P.R, semnalată recent pentru Transilvania — comuna Siclău-Arad (A. Alexinschi) (1) și pădurile Buciumeni și Drăgănești (r. Tecuci, A. Alexinschi). Mormonia (— Cotocala) sponsa L. La 26.VI și LVII, 2ex. colectate pe trunchi de stejar în pădurea Sadova. Gratnmodes (= Leucanitis) stolida F. La 28.VI și LVII, 2 ex. 33 în pădurea Roaba. Element sudic cunoscut în R.P.R., cu excepția Transilvaniei. Gonospilea (— Euclidiâ) glyphica L. între 22 și 29.VI, ex. în pădurile Roaba și SadOva. Phytometra chrysitis L. La 28.VI, 1 ex. în pădurea Roaba. Ph. gantma L. La 21— 27.VI, 4 ex. în pădurile Roaba și Sadova. Ab.pallida Tutt. La 28.VI, 1 ex. în pădurea Roaba. Semnalată și la Tecuci (A. Alexinschi). Scoliopterix libatrix L. La 28.VI, 1 ex. 3 în pădurea Roaba. Rivula sericealis Scop. La 23.VI și LVII, 4 ex. în pădurea Roaba. Herminia derivalis Hb. La 25.VI, 2 ex. în pădurea Roaba. Hypena proboscidalis L. La 2.VI, 1 ex. în pădurea Roaba. Fam. GEOMETRIDAE Timandra amata L. între 22.VI și LVII, este foarte frecventă în pădurile Roaba și Sadova. Acidalia rubiginata [Hufn. între 21 și 29.VII, 14 ex. colectate în pădurile Sadova și Roaba. A. immutata L. La 22.VI, 1 ex. în pădurea Roaba. A. flaccidaria F. La 22.VI, 1 ex. colectat în pădurea Roaba. A. ornata Scop. La 22.VI, 3 ex. 2? și 1 ex. 3 în pădurile Roaba și Sadova. Ptychopoda (—Acidalia) rusticata Schiff. La 25. VII, 3 ex. colectate la lumină în comuna Căciulătești. La 27.VI, 1 ex. colectat în pădurea Roaba. 21* 324 A. ALEXINSCHI și M. PEIU 6 Pt. pallida Schiff. La 24.VI, 2 ex. în pădurea Roaba. Pt. bisetata Hufn. între 21.VI și 2.VII, 11 ex. în pădurea Roaba, colectate la lumină în comuna Căciulătești. Pt. aversata L. La 26 și 30,VI, 2 ex. în pădurea Roaba. Cosimbia (= Ephyra} albipcelaria Hs. gen II aestiv therinata Bstlb. L 26. VI 2 ex. 33 colectate în pădurea Roaba. Este rar în R.P.R.: semnalate pentru Tecuci (la lumină de A. Ale xin schi) Vasile Roaită (A. Car adj a) și București (A. P o p e s c u - G o r j). Cos. annulata Schulze. între 26.VI și LVII, 1 ex. d și 7 ex. ȘȘ în pădurile Roaba și Sadova. . Cos. parata F. gen II aestiv. visperăria Fuchs (— aestiva Horn). La 28 și 29.VI și 2.VII, 3 ex. 33, 1 ex. Ș în pădurile Roaba și Sadova. Cos. purictaria L. între 2LVI și LVII, numeroase exemplare 33 și colec- tate în pădurile SadoVa și Roaba. Lythria purpuraria L. La 23—25.VI, 1 ex. d și 3 ex. ȘȘ colectate în pădurea Roaba. Ab. lutearia Vili. (gen. II aestiv). între 21 și 29.VI, numeroase ex. 33 și ș?, văzute și colectate în pădurile Roaba și Sadova. Minoa murinata Scop. între 22 și 29.VI, 6 ex. în pădurea Roaba. Cidaria biliniata L. La 24.VI și LVII, 5 ex. colectate în pădurea Roaba. Ab. infuscata Gmpbg. La LVII, 1 ex. în pădurea Roaba. Recent această formă melanică a fost semnalată pentru R.P.R. din sudul Moldovei (pădurea Berheci — A. Alexinschi) (2). ' Cidaria polygrammata Bkh. (= Phiballapteryx polygrammata Bkh). La 24.VI, 1 ex, în pădurea Roaba. Cid. alternata Mull. (= sociata Bkh.). între 21 și 29.VI, au fost colectate 13 ex. în pădurile Roaba și Sadova. Ligdia (= Abraxus) adustata Schiff. La 26.VI, 2 ex. 33 și 2 ex. $? în pădurea Roaba. Cabera (Deilinia) pusaria L. La 26-27.VI, 2 ex. 33 și 1 ex. $ în pădurea Roaba. , Cab. exanthemata Scop. La 22, 27 și 28.VI, 4 ex. 33 și 4 ex. ȘȘ în pădurea Roabă. » ' Ennomos quercinaria Hufn. La 24.VI, 1 ex. 3 colectat în pădurea Roaba. Enn. erosaria Hb. ab. tiliaria Hb. La 24.VI, 1 ex. 3 în comuna Căciulătești. Foarte rară în R.P.R. A fost semnalată ,numai din Sibiu Czeckelius). Se distinge foarte ușor, fiind de culoare gălbui-palid. Selenia Lunaria Schiff. gen aestiv. (et ab.) delunaria Hb. La 22.VI, 1 ex. 3 colectat în comuna Căciulătești. Therapis (— Caustoloma Ld) flavicaria Schiff. La 26.VI, 1 ex. 3 în pădurea Roaba. ' Eilicrinia trinbtata Metzn. gen. II aestiv Rbl. La 25 și 28.VI, 2 ex. 33 în pădu- "’rila Roaba și Sadova. . . Macaria alternaria Hb. între 24 și 30.VI, 6 ex. tipice la lumină în comuna Căciulătești. De asemenea au fost observate și multe alte exemplare în pădurile Roaba și Sadova. Boarmla crepuscularia Hb. La 22 și 26.VI, 2 ex. ș$, în pădurea Roaba. Chiasma clathrata L. La 24.VI, 1 ex. în pădurea Roaba., Tephrina arenacearia Hb. gen. II aestiv. flavidaria Ev. între 22.VI și LVII, 4 ex. dd și 4 ex. 99 în pădurile Roaba și Sadova. 7 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA LEPIDOPTERELOR DIN OLTENIA 325 Fam. PYRALIBAE Lamoria anella Schiff. între 22.VI și LVII, 7 ex. la lumină în comuna Căciu- lătești. Crambus tristellus F. ab. aquilella Hb. La 22.VI, 1 ex. în pădurea Roaba. Rară în regiune. Cr. craterellus Sc. var. cassentiniellus Z. La 21 și la 23.VI, 3 ex. în pădurea Roaba. Este o formă mare, colorată mai deschis. Cr. hortuellus Hb. La 22, 24 și 27.VI, 3 ex. în pădurea Roaba. Cr. culmellus"L. La 22.VI, 2 ex. în pădurea Roaba. Ematheudes punctella Tr. La 25.VI, 1 ex. în pădurea Sadova. Rar în R.P.R., găsite la Tecuci (A. Alexinschi) Sibiu (C z e k e 1 i u s) și Tulcea (I. M a n n). Etiella zinkenella Tr. între 25 și 29. VI, 6 ex. în pădurea Sadova și la lumină în comuna Căciulătești. După constatările prof. Mihai Constantine seu și M. P e i u, și la noi această specie produce însemnate pagube culturilor de legu-' minoase la Iași (fasole și soia). în R.P.R., arealul acestei specii cuprinde sudul țării, centrul și sudul Moldovei (Iași, Tecuci), Dobrogea de nord (Tulcea) (I, Mann). Salebria semirubella Hb. 1 ex. la 24.VI, în pădurea Roaba. Endotricha flammealis Schiff. var. adustalis Turati. La 26.VI, 1 ex. în pădurea Roaba. în R.P.R., găsită în sudul Moldovei (pădurile Buciumeni și Răchitoasa, în arborete de fag, în VIII (A. Alexinschi). Herculia glaucinalis L. între 22 și 30.VI, 12 ex. 33 și Ș? pădurile Roaba și Sadova. v Cledeobia moldavica Esp. La 22, 24 și 26.VI, 2 ex. 33 și 2 ex. ȘȘ, în pădurea Roaba. Această specie este specifică regiunilor stepice din R.P.R. ocupate de vege- tația xerofită. Suportă insolâția. Sporadic o găsim pînă în zona montană. Nymphula nymphaeata L. La 21—23.VI, 4 ex. 33 și 7 ex. ȘȘ colectate în pădu- rea Roaba. Nymp. stratiotata L. La 2.VI, 1 ex. 3 colectat în pădurea Roaba. Comună în sudul Moldovei (r. Tecuci, A. Alexinschi); Tulcea (I. Mann) și foarte sporadic în Transilvania. De exemplu: semnalată în comuna Siclău, r. Chișineu- Criș (A. Alexinschi) și Băile Herculane (Czeckelius). Cataclysta lemnata L. La 25 și 27.VI, 1 ex. 3 și 1 ex. $ în pădurile Roaba și Sadova. Psammotis pulveralis Hb. La 25.VI, 1 ex. în pădurea Sadova. Ab. grisealis Stgr. La LVII, 1 ex. colectat la lumină în pădurea Roaba. Formă melanică rară în R.P.R., în sudul Moldovei (pădurea Ploscuțeni, 7—15.VIII, A, Alexinschi) și Sibiu (Czeckelius). Scoparia dubitalis Hb. La 27.VI, 1 ex. în pădurea Roaba. Scop. crataegella Hb. La LVII, 1 ex. în pădurea Roaba. Sylepta ruralis Sc. între 2 LVI și LVII, 4 ex. în pădurile Roaba și Sadova. Nomophilla noctuella Sch\lî. între 21.VI—LVII, comun în toată regiunea. Phlyctaenodes sticticalis L. Din gen. II aestiv. au fost colectate la 27, 28 și 29.VI, 9 ex. 3$ și 1 ex. 9 în pădurile Sadova și Roaba. Phl. verticalis L.' La 25, 26, 27.VI, 3 ex. în pădurile Sadova și Roaba. Mecyna polygonalis Hb. La 30.VI, 1 ex. în pădurea Roaba. Diasemia litterata Sc. La 22.VI, 1 ex. în pădurea Roaba. în R.P.R. sînt cunos- cute 2 generații. Pionea stachydalis Germ. La 22.VI, 1 ex. în pădurea Roaba. ■9 CONTRIBUȚII LA CUNOAâȘTEREA LEPIDOPTERELOR DIN OLTENIA 327 326 A. ALEXINSCHI și M. PEIU 8 Pion, rubiginalis Hb. La 26, 27.VI, 3 ex. în pădurile Sadova și Roaba. Pyrausta nubilalis Hb. între 22 și 28.VI, 2 ex. ăă și 5 ex. ȘȘ în pădurile Roaba și Sadova. Pyr, cespilalis Schiff. din gen. II aestiv. La 23 VI, 1 ex. în pădurea Roaba. Pyr. purpuralis L. La 25 și 27.VI, 2 ex. tipice în pădurile Roaba și Sadova. Pyr. aurata, Se. La 22, 23 și 28.VI, 5 ex. în pădurea Roaba. Fam. PTEROPHORIDAE Oxyptilus parvidactylus Hb. La 24.VI, 1 ex. în comuna Căciulătești. în R.P.R. are 2 generatii pentru sudul Moldovei: întîia în luna aprilie și a doua în luna iulie (A. Alexinschi); în pădurea Ploscuțeni, r. Tecuci, zboară foarte des prin arboretele tinere sau prin fînețele vecine cu arboretele. A fost semnalată în Tran- silvania și în Tulcea. Alucita spilodactyla Curt. var. obsoleta Z. 1 exemplar, la 22.VI, în pădurea Sadova. Pentru R.P.R. n-a fost semnalată decît forma tipică din Tulcea (VI—VII, pe Marrubium, I. Mann). Alexinschi a recoltat o bogată serie de exem- plare tipice și var. obsoleta Z. în r. Tecuci (pădurea Furceni, în VI). Este o specie nouă pentru fauna țării. V f Fam. TORTRICIDAE Âcalla boscana F. gen. autumn. ulmana Dup. la 24.VI, 1 exemplar colectat în pădurea Roaba. Este de remarcat timpul cu totul neobișnuit de apariție a acestei forme. în privința determinării nu încape nici o îndoială, deoarece este făcută prin comparație cu o serie de exemplare din colecția Muzeului de științe naturale din Sibiu, care au fost determinate de cunoscutul lepidopterolog Daniel Czekelius. Toamna, în lunile X—XI, a fost găsită și în r. Tecuci (Alexinschi). Noua pentru fauna țării. Pandemis ribeana Hb. La 24.VI, 1 exemplar în pădurea Roaba. în R.P.R. este cunoscută din nordul Moldovei, Grumăzești (Caradja) Tecuci, Tarnița (Măgura Odobeștilor) (A. Alexinschi), din Tulcea și din Sibiu. Conchylis contractana L. La 24.VI, 1 exejnplar în pădurea Roaba. în R.P.R. este găsită la Tecuci (A. Alexinschi) și în pădurea Comana, la sud de Bucu- rești. Euxanthls hamana L. La 23 și 27.VI, 3 ex. în pădurea Roaba, Argyroploce (Olethreutes) variegana Hb. La 24.VI, 1 ex. în pădurea Roaba. Argyr. striana Schiff. La 28.VI, 1 ex. în pădurea Roaba. Laspeyresia pomonella L. var. putaminana Stgr. La 21.VI, 1 ex. la lumină în comuna Căciulătești. Fam. YPONOMEUTIDAE Yponomeuta rorellus Hb. La 26 și 27.VI, 2 ex. 3$ mari colectate în pădurea Roaba. Ypon. evonymellus L. La 25.VI, 1 ex. în pădurea Sadova? Fam. GELECHIIDAE Depressaria propinquella Tr. La 25. VI, 1 ex. colectat la lumină în comuna Căciu- lătești. K H3VHEHHK) HEIIiyEKPblJIMX MAJIOH BAJIAXHH (CEJIO K9HyjI3TEIHTM II JIECA POABA H CAflOBA KPAfîOBCKOll OBJIACTH) (KPATKOE GOflEPJKAHHE) B HacToameii paGoTe nsnoîKeHM iiobric namitie OTHOcnTejiMO ^aynti ueinyeKpBDitix Manoii Banaxnn, KOTopyio Mccuegosaji 5 jihiub cjiyuaiiiio HeMHorne cnemiajiu'TBi: K. Ilerap, TaGepran m O. Mapny. Kpoiwe paga burob yGnKBiicTOB niiTtipyioTca 42 Buna n 11 aGeppaiiufî n paBHOBwgHOCTefi Kpynmix GaGonen n 38 BngoB n 1 aGeppaițna mojicbmh- hhx GaGoueK, hobmx hjih $ayHH Majioii Banaxim. Cpe/țn HaiinemiMx $opM HeKOTopMe hbjihiotch peHKMMH Mau npegcTaBjiHioT 6noreorpa0iraecKHfi MHTepec, nonoitHHa cnncoK pacnpegejieHHji na Teppmopmi PHP. 9tot Tpyg HBnrteTCH nanaiiOM CMCTeMaTHn ckopo onncanua GafouvK Majioii Banaxmi. B paCoTe npMMemeTCH KjiaccmjmKaniîa. upiiHUTaH b nsBecTiroM onpejțe- jmrejie A. Șefi™ rjih KpynuNx GaGouen. h nopHpoK, ycTaiiOBjieJHEiîî b Kaianore X. PeGana pan mcjikmx ueiuyeKpiajiMX GaGouen. CONTRIBUTIONS Â LA CONNAISSANCE DES LEPIDOPTERES D’OLTENIE (COMMUNE DE CĂCIULĂTEȘTI ET FORETS DE ROABA ET DE SADOVA, DOLJ) RfiGION DE CRAIOVA (RFSUMg) Cette Note apporte certaines donnees nouvelles au sujet de la faune des lepi- dopteres d’Oltenie qui n’a ete etudiee que d’une maniere accessoire par un petit nombre ,de specialistes, tels C. Peter, Haberchann et O. Marcu. On cite environ 42 especes et 11 aberrations et varietes de macrolepidop- teres et 38 especes et 1 aberration de microlepidopteres, toutes nouvelles pour la faune de l’Oltenie. On cite, en outre, toute une serie d’especes ubiquistes, qui ne sont pas denombrees. Parmi les formes que l’on a trouvees, quelques-unes sont rares, d’autres offrent de l’interet au point de vue de la biogeographie, en permettant de completer le tableau de la repartition des lepidopteres sur le territoire de la Republique Populaire Roumaine. Cette Note constitue donc un commencement de description systematique des lepidopteres d’Oltenie. On y a utilise la classification du determinateur bien connu de A. Iertz, pour les macrolepidopteres, et l’ordre du catalogue de H. Rebel, pour les microlepidopteres. BIBLIOGRAFIE 1. Alexinschi A., Bul. Științ. Secțiunea de științe biologice, agronomice, geologice și geografice, Acad. R.P.R., t. I, nr. 3, februarie, 1949, p. 270. ‘ 2. — Anal. Acad. R.P.R., seria A, t. I, Mem. 8, București, 1949, p. 18. 3. Caradja A., Bul. Soc. St. Nat, nr. 1—2, București, 1901. 4. — Bul. Soc. St. Nat. nr. 5—6, București, 1902. 5. — Bul. Soc. St. Nat., nr. 1—2, anul 14, p. 227—243, București, 1905. 6. — Bul. Soc. St. Nat., nr. 1—2, anul 12, București, 1913. 7. — Acad. Rom., Mem. Secț. St., seria III, t. VII, Mem. 8, 1931, p. 44. ® • 328 A. ALEXINSCHI și M. PEIU 10 8. Czekelius D., Verth. u. Mith. sieben. Vereinsfiir Naturwiss., 1917, t. LXVII. 9. M a r o u O., Bul. Asoc. Nat. din Oltenia, Craiova, 1929, nr. 4. io’ Romaniszyn Jan i Schille Fryderjk, Fauna Motyli Polsky, Polska Akademja Umiejetnosci, Krakovia, 1930—1931, voi. I și II. 11. Salay F., Bull. Sci., București, 1910, anul 19, nr. 1—4, p. 74 —206, 281—453. 12. Tarbinski S. P. i Plavilscikov N. N., Opredelitel nasekomîh evropeiskoi ceasti SSSR. Moscova, 1948. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul VI, nr. 1, 1954 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA TENTHREDINIDELOR (INSECTE HIMENOPTERE) DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ ® DE VASILE IONESCU Comunicare prezentată de GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 8 decembrie 1953 Tenthredinidele (Viespi de frunze sau Muște cu ferăstrău) sînt Himenoptere fitofage, distinct diferențiate de celelalte Himenoptere — Apocrita și Aculeata — prin caracterele lor morfologice și anatomice; ele aparțin subordinului Symphyta (Phytophaga sau Chalastogastra). Existența Tenthredinidelor a fost semnalată în țara noastră în mod sporadic și anume, numai atunci cînd ele invadau culturile de vegetale sau plantațiile și live- zile de arbori fructiferi. Astfel, în periodicul Institutului de cercetări agronomice ’) sînt citate speciile de Tenthredinide identificate în perioada. 1 septembrie 1947—1 septembrie 1948, în diferite sectoare ale agriculturii noastre; sînt menționate și regiunile devastate de invazia acestor viespi. Pentru exemplificare, cităm: Viespea grîului sau Sfrede- litorul (Cephas pygmaeus L. ), a cărui apariție a avut efecte dezastruoase în regiu- nea corespunzătoare fostelor județe Ilfov, Ialomița, Vlașca și Constanța; această specie de insectă dăunătoare (care se adaugă celorlalte aproximativ încă 20 de specii de insecte dăunătoare ale giîului) a provocat, ea singură, numai în fostul județ Constanța, pagube evaluate la 15 %. Tot pentru sudul țării noastre sînt citate, pentru daunele provocate la arbori și la arbuști fructiferi, următoarele specii: Viespea neagră a prunelor (Hoplocampa fulvicomis Panzer), Viespea galbenă a prunelor (Hoplocampa flava L.), Viespea merelor (Hoplocampa testudinea Klug) și Viespea perelor (Hoplocampa brevis Klug). Pagubele produse de aceste viespi, calculate în medie, variază între 50 % și 70 % anual. Se citează de asemenea efectul dăunător provocat de prezența unor specii de Tenthredinide pe plantele ornamentale, cum sînt trandafirii și stînjeneii. Prima publicație asupra Tenthredinidelor din țara noastră a fost aceea din anul 1900 a lui M. J a q u e t. care dă o listă de 38 de specii colectate din Muntenia și din Dobrogea. x) Seria nouă, nr. 3. 330 VASILE IONESCU 2 3 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA TENTHREDINIDELOR DIN R.P.R. 331 Altă lucrare este aceea a lui Arnold Miiller, apărută în anul 1920, în care sînt menționate circa 300 de specii și varietăți de Tenthredinide colectate în timp de 15 ani de natuialiști amatori, atît din jurul Sibiului, cît și din diferite loca- lități ale Transilvaniei. în ceea ce privește restul țării, se pot cita cele cîteva note ale prof. F i n ț e s cu de la Iași, asupra următoarelor specii: Musca cu ferăstrău a trandafirilor (Hylo- toma rosae Latr.), Musca cu ferăstrău a perilor (Selandria atra Steph.), Viespea neagră a prunelor (Hoplocampa fulvicornis Panz.) și Hoplocampa minuta Konow. Alte publicații, lucrări de sistematică și note izolate cu privire la studiul Ten- thredinidelor, nu au mai apărut. Tenthredinidele atacă circa 100 de specii de plante aparținînd la aproximativ 30 de fami’ii aceasta ne indică diversitatea predilecției lor — cele mai numeroase concentrîndu-se pe specii de plante din familiile: Conifere, Salicacee, Fagacee, Rozacee, Saxifragacee, Leguminoase (mai puțin pe Crucifere și pe Umbelifere). o Cunoașterea Tenthredinidelor și determinarea lor este de o importanță deo- sebită, nu numai din punct de vedere științific, dar și din punct de vedere practic- economic, identificarea lor fiind necesară pentru prevenirea efectului dăunător din momentul cînd li se semnalează apariția. Deoarece este cunoscut faptul că ele fac parte din numărul considerabil al speciilor dăunătoare care fac uneori ravagii asupra arborilor fructiferi și plantelor de ornament. Astfel, cercetarea modului lor de viață, cît și stabilirea ariilor de răspîndire pe cuprinsul țării ar duce la rezul- tate pozitive în domeniul protecției plantelor cultivate și ar aduce lămuriri necesare pentru ca omul să poată interveni la timp, luptînd cu succes împotriva lor. în Nota de față sînt prezentate 39 de specii de Tenthredinide—noi pentru fauna Moldovei — colectate de prin păduri, livezi, fînețe, din diferite localități în anii 1949—1950. Unele dintre ele se menționează ca noi pentru fauna întregii țări. Prezentarea sistematică e dată după P. S. Tarbinskiși N. N. P1 a- v i 1 ș c i k o v (8). Ordinul HYMENOPTERA Subordinul SYMPHYTA (Phytophaga sau Chalastogastra). Suprafamilia TENTHREDINOIDEA Familia SIRICIDAE Subfamilia SIRICINAE Newman 1834 Genul Xeris O. Costa 1859. 1. Xeris (Sirex) spectrum Linne 1759. Lungimea corpului la 3 20 mm, la 9? 25—27 mm fără ovopozitor; lungimea ovopozitorului 27—28 mm. Lungimea aripilor la 3 30 mm, iar la 99 39—41 mm. Specie xilofagă; larvele se hrănesc cu lemn intrat puțin în putrefacție dela arborii căzuți. Adulții se întîlnesc din luna mai pînă în luna octombrie, mai ales în pădurile de stejar. * Am colectat 1 3 pe data de 5 august 1949 de la Panaci, r. Vatra Doinei, reg. Suceava și 2 99 din orașul și împrejurimile orașului Iași1). Specie nouă pentru Moldova. l) Un exemplar Ș a fost colectat de C. M î n d r u. Genul Sirex Linne 1761 2. Sirex gigas Linne 1759 Lungimea corpului la 3 21 mm, la 99 20—35 mm, lungimea ovopozitorului -este de 10—15 (19) mm, lungimea aripilor la 3 33 mm, la 9$ 36—45 (70) mm. Specie xilofagă-oligofagă, larvele dăunătoare culturilor tinere de brad alb (Abies alba) și de molid (Piceea excelsa), ele pătrund în trunchiurile arborilor și formează tuneluri, provocînd uscarea acestora. Adulții se întîlnesc din luna mai pînă în luna septembrie. Am colectat de la Copou-Iași, la 11 iunie 1949, 2 exemplare 99; la 20 iunie 1949 un exemplar 9; de la Văratec, r. Tg?Neamț, reg. Bacău, am colectat: 2 exem- plare 99 la 10 august 1950, 1 exemplar 9 la 15 august 1950,,2 exemplare 99, la 25 Iulie 1951, 1 exemplar 9, la 30 Iulie 1951 și 1 exemplar 9 la 5 august 1952. De la Bîrnova-Iași, 1 exemplar 9 la 10 iunie 1952 și 1 exemplar 3 în laboratorul de Zoologie la 5 martie 1952. (Acesta a ieșit din lemnul dulapului insectar confec- ționat în cursul anului 1951—1952 la Timișoara). La 5 iunie 1949 am colectat un exemplar 3 dela Grajduri-Iași. Specie nouă pentru fauna Moldovei. 3. Sirex augur Klug 1803 Lungimea corpului 38 mm, ovopozitorul 27 mm, lungimea aripilor 54 mm. Specie monofagă; larvele în trunchiurile .brazilor căzuți la pămînt. Adulții rari, cu sbor la crepuscul. Am recoltat de la Panaci, r. V. Dornei, reg. Suceava, 1 exemplar 9 la 3 august 1949. Specie nouă pentru fauna țării noastre. Femela se caracterizează prin aceea că brazda mediană de pe creștet e slab pronunțată și colorată cafeniu deschis, față de creștet, care este colorat galben întunecat. Toracele este cafeniu întunecat. Segmentele 3—5 complet negre iar segmentele 6 și 7 apar negre pe jumătate, luînd aspectul de tiv. Antenele galben ■deschis, cu primul articol slab întunecat. Aripile galbene, puțin roșiatice, întune- cate pe marginea posterioară. Nervurile și stigma (care este slab conturată față de mărimea corpului), roșiatice. Genul Tremex Jurine 1807 4. Tremex fuscicornis Fabricius 1787. Lungimea corpului la 9 este de 31 mm, ovopozitorul de 22 mm, lungimea ari- pilor de 56 mm. Am colectat 19 la 15 august 1949 de la Chirița, r. Iași. Specie nouă pentru Moldova. . Familia PAMPHILIIDAE (Lydidae) Subfamilia PAMPHILIINAE Dala Torre 1894 Genul Pa mp hi lus Latreille 1802 (Lyda Fabricius 1804). 5. Pamphilus (Lyda) inanitus Villiers 1789. Lungimea corpului 10 mm, lungimea aripilor întinse 20—22 mm. Este o specie polifagă. Larvele se găsesc în mod frecvent pe frunzele de trandafir, măcieș și alun, 332 VASILE IONESCU 4 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA TENTHREDINIDELOR DIN R.P.R. 333 întîlnindu-se în lunile iulie și august. Adulții încep să zboare de prin luna aprilie dacă e cald, obișnuit se întîlnesc din luna mai pînă în luna septembrie. Specie dăunătoare în special culturilor de trandafiri, unde larvele atacă frun- zele. Am colectat 2 dJ de la Bucium, r. Iași, la* 10 iulie 1949. Specie nouă pentru Moldova. Familia TENTHREDINIDAE Keonow Subfamilia ARGINAE Genul Arge Schrank 1802 (Hylotoma Latreille 1804). te .6. Arge (Hylotoma) pagana Panzer 1793. Lungimea corpului la 9? 8—9 mm, la $ 6 mm, lungimea aripilor întinse la 9? 18—20 mm, iar la d 15 mm. Este o specie monofagă, larva trăind numai pe măcieș (Roșa canina), cu o largă răspîndire. Adulții se întîlnesc din luna mai pînă la sfîrșitul lunii august. Am colec- tat 3 ?? și 1 $ de la Bîrnova, r. Iași, la 20 mai 1949. Specie nouă pentru fauna Mol- dovei. 7. Arge melanchroa Gmelin 1788 Lungimea corpului la 9? este între 8—9 mm, iar la d de 6 mm, lungimea ari- pilor este de 16—17 (18) mm pentru 99, iar la d de 13 mm. Este o specie oligofagă, întîlnindu-se mai ales pe specii de Salix. Larvele se întîlnesc mai des pe frunze de Salix fragilis, producînd acestei specii daune destul de serioase, luîndu-se în considerație că mlădițele acestei specii de răchită sînt folosite în industria ușoară. Adulții se întîlnesc din luna mai pînă la sfîrșitul lunii august. Am colectat 2 9$ de la Bucium, r. Iași, la 20 iunie 1949 și 2 99 și 1 3 de la Bîrnova, r. Iași, la 10 iulie 1949. Specie nouă pentru fauna Moldovei. 8. Arge enodis Linne 1766 Lungimea corpului la $ 8 mm, iar lungimea aripilor întinse 16 mm. Este o spe- cie monofagă, larvele observîndu-se în mod permanent pe frunze de măcieș (Roșa canina), pe care le consumă de la margine. Adulții zboară din luna aprilie pînă la sfîrșitul lunii august. Am colectat 1 9 de la Bucium, r. Iași, la 10 iulie 1949. Este o specie nouă pentru: fauna Moldovei. / ' 9. Arge ustulata Linne 1766 Lungimea corpului este de 10 mm, iar cea a aripilor este de 21 mm. Este o specie oligdfagă, larvele întîlnindu-se pe specii de răchiți (Salix caprea: și fragilis), cît și pe specii de plop (Betula), consumînd în special frunzele mlă- dițelor tinere. Adulții se întîlnesc din luna mai pînă în luna iulie. Am colectat 19 de la Bîrnova, r. Iași, la 22 mai 1949. Este o specie nouă pentru fauna Moldovei. 10. Arge cyanocrocea Forster 1771 Lungimea corpului măsoară 9 mm, iar cea a aripilor întinse 16 mm. « Este o specie oligofagă. Larvele se întîlnesc în mod frecvent pe frunze de Roza- cee, pe care le mănîncă de la margine. Adulții zboară din luna mai pînă la începutul lunii august. Am colectat 1 9 în pădurea Zagavia, r. Hîrlău, reg. Iași, la 18 iulie 1949. Spe- cie nouă pentru fauna Moldovei. Subfamilia TENTHREDININAE Newman 1834 Tribul NEMATINI Panzer 1801 Genul Holcocneme Konow 1890 (Nematus Jurine 1807) 11. Holcocneme (Nematus) erichsoni Hartig 1837 Lungimea corpului la 9 măsoară 6 mm, lungimea aripilor întinse 12 mm. Este o specie monofagă, larva întîlnindu-se pe frunze de Larix în luna septembrie, fiind dăunătoare cînd apare în număr mare. Adulții încep să apară pe la sfîrșitul lunii aprilie și sînt frecvenți în luna mai, numeroși în luna iunie, întîlnindu-se pînă la sfîrșitul lunii iulie. Am colectat 1 9 de la Bîrnova, r. Iași, la 29 mai 1949. Este o specie nouă pentru fauna țării noastre. \ ■ Tribul HOPLOCAMPINI Hartig 1837 Genul Phyllotoma Fallen 1829 12. Phyllotoma microcephala Klug 1818 Lungimea corpului la 9 7 mm, iar lungimea aripilor 15 mm. Este o specie poli- fagă, larva întîlnindu-se pe frunzele diverselor specii de sălcii, cît și pe cele de alun, producînd daune serioase cînd sînt în număr mare. Adulții apar la începutul lunii mai și se întîlnesc pînă spre sfîrșitul lunii august. Am colectat 1 9 în lunca de sălcii de la Gura Humorului, r. Gura Humorului, reg. Suceava, la 14 august 1949. Specie nouă pentru fauna Moldovei. Tribul SELANDRHNI Hartig 1837 (Thomson 1871) Genul Pseudotaxonus A. Costa 13. Pseudotaxonus filicis Klug Lungimea corpului de 12 mm, iar lungimea aripilor 22 mm. Este o specie mono- fagă, larva frecventă pe frunze de iarba vulturului (Pteridium aquilinum). Adulții apar la începutul lunii iunie și se întîlnesc pînă spre sfîrșitul lunii august. Am colectat 14 dd în parcul cu ape minerale de la Vatra Dornei la 8 august 1949. Specie nouă pentru fauna Moldovei. Genul Athalia Leach 1817 (Hylotoma Latreille 1804) 14. Athalia colibri Christ 1791 (Hylotoma spinarum Fabricius 1775) Lungimea corpului la d 6 mm, la 99 7—8 mm, lungimea aripilor la d 12 mm, iar la 99 14 mm. 334 VASILE IONESCU 6 7 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA TENTHREDINIDELOR DIN R.P.R. 335 Este o specie oligofagă, cu preferință pe specii de Crucifere. Larva trăiește din luna mai pînă în luna iunie pe Crucifere, pe care le atacă în așa mod, încît produce adevărate dezastre în unele culturi. Adultul apare pe flori Umbelifere, Rozacee (Măcieș) și Composee (Mărăcini) etc. Am colectat 1 d și 1 ș de la Mestecăniș, r. Vatra Dornei, la 9 august 1949 și 1 ? de la Chirița, r. Iași, la 23 august 1949. Specie nouă pentru fauna Moldovei. Genul Selandria Leach 1817 15. Selandria serva Fabricius 1792 Lungimea corpului la $$ 8 mm, iar lungimea aripilor 16 mm. Specie polifagă, larvele întîlnindu-se pe plantele acvatice. Adulții își au zborul în luna mai pînă în luna august. Am colectat 2 $$ de la Gura Humorului, Reg. Suceava, la 14 august 1949. Specie nouă pentru fauna Moldovei. Tribul DOLERINI Thomson 1871 Genul Dolerus Jurine 1807 16. Dolerus pratensis Linne 1758, f. ? laterater Enslin Lungimea corpului la $$ între 7—8 mm, iar lungimea aripilor întinse 15—17 mm. Este o specie monofagă, larva întîlnindu-se pe păpuriș (Thypha angustifolia), iar adulții prin apropierea locului de hrănire a larvelor, întîlnindu-se din luna mai pînă în luna august. Am colectat 4 $Ș de la Mestecăniș, Reg. Suceava, la 9 august 1949. Specie nouă pentru fauna Moldovei. 17. Dolerus dubius Klug 1818, f. timida Klug 1818 Lungimea corpului 7 mm, iar lungimea aripilor 12—13 mm. Este o specie poli- fagă, larva întîlnindu-se pe diferite specii de graminee și vegetale monocotiledonate acvatice. Adulții se întîlnesc din luna aprilie pînă în luna august. Am colectat de la Mestecăniș 3 ddla 9 august 1949 și 2 dd de la Gura Humorului la 13 august 1949. Forma aceasta prezintă abdomenul negru cu segmentele 2—5 roșii, iar picioarele negre, cu genunchii și pulpa în partea anterioară roșii. Specie nouă pentru fauna Moldovei. 18. Dolerus dubius Klug 1818, f. deșerta Klug 1818 Lungimea corpului 7 mm, iar lungimea aripilor 13—14 mm. Este o specie polifagă, larva întîlnindu-se pe aceleași plante ca și precedenta. Adulții se întîlnesc din aprilie pînă în luna august. Am colectat 3 dd de la Mestecăniș la 9 august 1949 și 3 dd de la Gura Humorului la 13 august 1949 (Reg. Suceava). Această formă se deosebește de precedenta, prin aceea că picioarele sînt integral roșii. Specie nouă pentru faună Moldovei. 19. Dolerus aericeps C. G. Thomson 1871 Lungimea corpului 7 mm, iar lungimea aripilor 15 mm. Specie polifagă, larvele se întîlnesc în special pe specii de rugină (Juncus), cît și pe alte monocotiledonate acvatice, uneori dăunător la gramineele necultivate. Adulții zboară prin locuri umede, stufișuri, iar pe vreme furtunoasă, cu ploaie zborul lor estq, foarte agitat. ■ Am colectat 1 $ de la Mestecăniș la 9 August 1949 și 1 $ de la Gura Humorului la 13 august 1949. Specie nouă pentru fauna Moldovei. Tribul TENTHREDININI Newman 1834 Genul Tenthredo Linne 1744 20. Tenthredo atra Linne 1759, f. ? nobilis Koiiow Lungimea corpului 11—13 mm, iar lungimea aripilor 26—28 mm. Specie polifagă, larva întîlnindu-se pe ierburi și pe arbuști (de exemplu Alnus glutinosa), din luna iulie pînă în luna august. Adulții își au zborul din luna aprilie pînă în luna iulie. Am colectat 2 Ș? de la Bîrnova (Iași) la 22 mai 1949. Specie nouă pentru fauna Moldovei. 21. Tenthredo atra Linne 1759, f. d scopolii Lep. ' Lungimea corpului 10—12 mm, iar lungimea aripilor 25—28 mm. Specie polifagă, larvele întîlnindu-se pe ierburi și pe arbuști. Adulții își au zborul din luna aprilie pînă în luna iulie. Apar destul de numeroși în luna mai și luna iunie. Am colectat 10 dd la 22 mai 1949 și 15 dd la 29 mai 1949 de la Bîrnova, Reg. Iași, și 9 dd de la Grajduri, Reg. Iași, la 16 iunie 1949. Specie nouă pentru fauna Moldovei. 22. Tenthredo mesomelas Linne 1761 Lungimea corpului la dd 10—12 mm, la $$ 11—13 mm, iar lungimea aripilor la dd 24—25 mm, iar la ȘȘ 24—26 mm. ’ Specie polifagă, larvele întîlnindu-se pe ierburi și pe arbuști din luna august pînă în luna octombrie. Se întîlnește pe specii de piciorul cocoșului (Ranunculus), pe crucea pămîntului (Heracleum spondylum) dintre Umbelifere, și pe Veroriica dintre Scrophulariacee. Adulții zboară din luna mai -pînă în luna august. Apar numeroși și cu arie mare de răspîndire. Am colectat de la Bîrnova, Reg. Iași, la 20 mai 1949, 8 dd și 1 $; de la Grajduri, Reg. Iași, la 22 iunie 1949, 10 dd și 3 $$; apoi la 5 august 1949, de la Panaci, r.Vatra Dornei, am colectat 6 dd și 3 ??, iar la 13 august 1949 de la Gura Humorului, Reg. Suceava, am colectat 6 dd și 2 $¥. Specie nouă pentru fauna Moldovei. 23. Tenthredo albicornis Fabricius 1792 Lungimea corpului la d 12 mm, iar la $ 14 mm, lungimea aripilor la d 24 mm, iar la $ 28 mm. Este o specie polifagă, larvele frecvente pe Composee. Adulții se întîlnesc din luna iunie pînă în luna august. Am colectat 1 $ la 22 mai 1949 și 1 d la 29. mai 1949 de la Bîrnova, Reg. Iași. 24. Tenthredo mandibularis Fabricius 1804 .. Lungimea corpului la dd 11—12 mm, la 12—13 mm, lungimea aripilor la dd 22—23 mm, la ?? 23—24 mm. CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA TENTHREDINIDELOR DIN R.P.R. 337 336 VASILE IONESCU 8 Specie polifagă, larva întîlnindu-se din luna august pînă în luna octombrie pe captalan (Petasites hibridus) și podbal (Tusilago farfara) dintre Composee. Adulții se întîlnesc din luna mai pînă în luna august, cu aria de răspîndire foarte mare, dar împrăștiată. Am colectat 5 33 și 1 9 de la Bîrnova, Reg. Iași, la 29 mai 1949, și 8 și 5 92 de la Panaci, r. Vatra Dornei, la 5 august 1949. Specie nouă pentru fauna Moldovei. 25. Tenthredo temula Scopoli 1763 j Lungimea corpului la 33 9—11 mm, la 9? 10—11 mm, lungimea aripilor la -9 24—25 mm. Adulții se întîlnesc din luna mai pînă în luna august. Am colectat 5 29 și 2 33 de la Bîrnova, Reg. Iași, la 20 iunie 1949. Specie nouă pentru fauna Moldovei. 35. Macrophya rufipes Linne 1759 • Lungimea corpului 11 mm, lungimea aripilor 20 mm. Specie oligofagă și foarte dăunătoare; larvele își duc viața în măduva viței de vie și în primul rînd pe lăstarii tineri, cauzînd astfel moartea mugurilor. Adulții se în- tîlnesc din luna mai pînă în luna iulie. Am colectat 1 $ de la Bîrnova, Reg. Iași, la 20 iunie 1949. Specie nouă pentru fauna Moldovei. Genul Rhogogaster Konow 1884 36. Rhogogaster viridis Linne 1758 Lungimea corpului 10 mm, lungimea aripilor 21 mm. Specie oligofagă, larva se întîlnește pe frunze de arin (Alnus glutinosa) dintre Betulacee, și pe diverse specii de răchită (SaUx alba, S. vitellina, S. montana) dintre • 22 — c. 725 n contribuții la cunoașterea tenthredinidelor dln R.P.R. 33!) 338 ' VASILE IONESCU .........10 Salicacee, de la sfîrșitul lunii august pînă la mijlocul lunii octombrie. Adulții zboară din luna martie pînă în luna septembrie. Am colectat 2 ș? de la Bîrnova, Reg. Iași, la 20 iunie 1949. Specie nouă pentru fauna Moldovei. Genul Tentlircdopsis O. Costa, 1859 37. Tenthredopsis litterata Lepeletier, 1823 Lungimea corpului 9 mm, lungimea aripilor 18 mm. Specie polifagă, larva pe ierburi dintre graminee mai des pe golomăț (Dactylis glomerata). Adulții zboară din luna aprilie pînă în luna iunie. Am colectat 1 3 de la Bîrnova, Reg. Iași, Ia 29 mai 1949 și 1 ?. Specie nouă pentru fauna Moldovei 38. Tenthredopsis tarsata Fabricius 1804 Lungimea corpului 11—12 mm, lungimea aripilor 22 —23 mm. Specie polifagă, larva întîlnindu-se pe ierburi dintre Graminee și Umbelifere. Adulții zboară din luna mai pînă în luna august. • Am colectat 5 $$ de la Bîrnova, Reg. Iași, la 29 mai 1949. Universitatea «Al. I. Caza», Iași HOBLIE HAHHblE OTHOCHTfijIbHO BHflOB TENTHRHIHNIDAE (HEPEriOHHATOKPblJIblE HAGEKOMblE) PYMblHCKOH HAPOH- HOH PECnyBJIMKH (KPATKOE COflEPTKAHKE) IlepBiie Tpynw no Tenthredinidae na TeppuTopnM PHP 6m.hu ony6jm- KonaHEt M. ÎKane ((1900) n ApnontgoM MiojinepoM (1920). M. JKane nwTnpyeT 38 bmșob jțnn MynTeHuu n Jțo6pygîKM; ApiiojiLȚ MioJiJiep itmrnpyeT jțjin TpaHCHJibBaHmi npnGjinoiiTejiLHo 300 biihob u paaHOBimHOCTeff, co6paiiHbix aa 15 jigt GoTaiiHKaMn jiioGriTemiMn. T. dimmecKy, ObiBmMiî npenoHaBaTejn» Hcckoîî rMMHasnii, onyomiKO- BăJi OMOJiornnecHne Ha6jnonenMH, KacatomnecH bhji;ob Hylo'oma rosae Latr., Selandria atra Ș e}h,, Hop'ocampa minută Konow h Hoplocampa fu’oico'nin Panz., jiaujțenuMx b npyrnx oOjiucthx crpanu. B MacTOHipeft paSore iiMTMpyiorcH 38 bhhob Tenthredinidae. hobhx rjia ayHti MojijțaBnn, mb KOTopmx hbg, Sirex augur Khig n Holcocneme erich- soni Hartig, hobmo nan PHP. , ’ CONTRIBUTIONS Â LA CONNAISSANCE DES TENTHREDINIDES (1NSECTES HYMENOPTERES) DE LA REPUBL1QUE POPULAIRE ROUMAINE (REȘUME) Les premieres etudes sur les Tenthredinides de la Roumanie ont etepublices par M. Jaquet (1900) ‘et Arnold Miiller (1920). M. Jaquet mentionne 38 especes pour la Valachie et la Dobrogea. Pour la Transylvanie, Arnold Miiller mentionne environ 300 espăces et varietes colligees pendant une quinzaine , d’annees par des naturalistes amateurs. Pour le reste du pays, d’autres contributions encore ont eteapportees parGh. Fințescu, ancien professeur ă Jassy. Ce dernier a publie des observations bio- logiques pour les especes: Hylotoma rosae Latr., Selandria atra Steph., Hoplocampa minuta Konow et Hoplocampa fulvicornis Panz. Cette Note presente 38 especes de Tenthredinides, nouvelles pour la faune de la Moldavie. Parmi ces especes, deux sont nouvelles pour la Roumanie: Sirex augur Klug et Holcocneme erichsoni Hartig. BIBLIOGRAFIE 1. B r o h m e r P., Dle Tierwelt Mitteleuropas. Leipzig, 1930, t. V, caiet 2. 2. Fințescu N. Gh., Bull. Sec. Sci. de l’Acad. Rotim., 1920—1921, t. VII, p. 1 —3. 2. — Bull. de la Soc. Entomol. de France, 1927, t. 11. 4. — Gontribution â la biologie de la Mouche ă scie des feuilles du poirier (Selandria atra Stephens). I-ul Congres al Nat. din Romînia, Cluj, 1928. 5. Jaquet M., Bull. Soc. de St. din Buc., 1900, t. IX, p. 1. 6. Miiller Arnold, Ver. u. Mittlg. d. Siebenbtirg. Ver. f. Natwiss. zu Hermannstadt, 1920, voi. LXX-LXXI. 7. Schmiedeknecht O., Hymenopteren Nord-u. Mitteleuropas. Jena, 1933. 8. T a r b i n s k i P. S. și P1 a v i 1 ș c i k o v N. N., Opredelitel nasekomth evropeiskol ceasti SSSR. Moscova-Leningrad, 1948. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE ' TbmulVI, nr. 1, .1954 CONSIDERAȚII ASUPRA UNOR SPECII ORIENTALE , DE COLEOPTERE DIN FAUNA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE DE S. PANIN Comunicare prezentată de GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 8 decembrie 1953 în complexul elementelor cunoscute pentru fauna insectelor din țara noastră, întîlnim cîteodată specii, ca,re în aparență au origine străină. Aceste specii merită o atenție deosebită, deoarece apariția lor are adesea o importanță practică mare (de exemplu Aspidiotusperniciosus Comst., Hyphantria cunea Drury) sau ele formează o bază pentru deducții teoretice interesante. Se impune de fiecare dată o cercetare atentă a elementului faunistic nou, a provenienței sale, a căilor pe care a ajuns pe teritoriul țării și, în cazul unei insecte dăunătoane, a metodelor de combatere. Apariția unei specii noi în Republica Populară Romînă poate fi dată pe seama unui import ocazional, împreună cu mărfuri sau cu alte transporturi (așa de exemplu Asias ephippium Stev. et Dalm., Cerambycid oriental găsit în comuna Mihai Bravu, Reg. București, în anul 1939), alteori se explică prin răspîndirea pasivă, prin curenții de aer (de exemplu Hybhantria cunea Drury, ajunsă la noi din R. P. Ungaria), de apă etc. Mai interesante în sensul teoretic sînt cazurile descoperirii speciilor aparent străine, nebănuite pe teritoriul țării, dar care de fapt aparțin de ‘mult acestei faune. Aceste descoperiri servesc adesea unor deducții de ordin zoogeografic, paleogeografic, filogenetic, sistematic și morfologic. In acest sens, descoperirea în țara noastră a Melolontinelor Monotropus nordmanni Blanch. și Amphimallon caucasicus Gyll., precum și a Cerambycidului Plagionotus speciosus Adams, merită atenție deosebită. In anul 1940 am publicat un articol, în care anunțam captura unui mascul de Monotropus în apropiere de Sadova (sudul Olteniei) în luna iulie 1932. Caracterele acestei insecte au fost cele de Monotropus nordmanni Blanch. (=Starcki Reitt), totuși, lipsindu-ne descrierea speciei Monotropus fausti Sem., am crezut că e necesar să punem sub semnul de întrebare determinarea noastră în ceea ce privește specia. . Mai tîrziu, în anul 1943, am anunțat într-un articol descoperirea a 30 de exemplare (dd și î?) ale aceleiași specii în gușa unei cibare (Corvus frugilegus frugilegus L.J împușcată în ziua de 21 mai 1942 de B ă c e s c u la Hanul-Conachi (Moldova de sud), în momentul în care pasărea aducea hrană puilor din cuib. 342 ' ' S. PAN IN ‘ 2 3 CONSIDERAȚII ASUPRA UNOR SPECII ORIENTALE DE COLEOPTERE .......343 Intrucît se știe că raza zborului cioarei este de aproximativ 5—6 km în timpul cuibăritului, se presupune că insectele menționate au fost prinse de ea in cîm- purile din apropierea locului unde a fost împușcată. După confruntarea întregului nostru material de Monotropus cu analizele date de M e d v e d e v în monografia sa ’) putem preciza că aceste insecte aparțin speciei Monotropus nordmanni Blanch. Stabilirea definitivă a existenței speciei Monotropus pe teritoriul R.P.R. lărgește în mod considerabil spre apus arealul ei de răspîndire; pînă în prezent, limita occidentală a acestei specii trecea prin malul stîng al Niprului inferior (A leș ki). In altă ordine de idei, așa cum am arătat mai înainte (1943), în materialul nostru de Monotropus nordmanni există două femele cu antene anomale. Revizuindu-le din nou, constatăm într-uri caz, că articolul 3 antenal este împărțit în mare parte în două, iar în alt caz, în locul său se găsesc 2 articole bine diferențiate (fig. 1, a, b). Fig. 1. — Antene anomale de Monotropus nordmanni Blanch- (9) cu articolul al 3-lea împărțit incomplet (a) și complet (b) în două. Deoarece Reitter și Medvedev, care au avut un material mult mai bogat decît al nostru, arată 7 articole caracteristice pentru genul Monotropus Er., apariția unui articol antenal suplimentar (al 8-lea) poate fi explicată numai printr-o anomalie, care în general nu este rară în grupul Melolontine. Este interesant de sub- liniat că în toate cazurile anomaliilor cunoscute de noi în acest grup de Scarabaeide, ‘) p. 499 — 504. numărul articolelor antenale se reduce, dar nu se mărește, așa cum se observă la femelele descrise mai suș. în legătură cu arealul de răspîndire al speciei Amphimallon caucasicus, există o divergență în literatură. După Reitter, insecta este răspîndită în Grecia, Turcia, R.P.R., Caucazul, Persia și Asia Mică.F 1 e c k semnalează această specie pentru Comana (Reg. București), iar Medvedev crede improbabilă existența speciei în R.P.R. în colecția Insti-, tutului de Cercetări Agronomice din București se găsește un lot de 49 de exemplare de Amphimallon caucasicus. P a n i n a colectat 39 dintre aceste insecte, din Muntenia (Nucet, Alexandria, Giurgiu și București) iar 10 din Ecrene (R. P. Bulgaria). Fig. 2. — Antenă de Amphimallon caucasicus Gyll. W) Fig. 3. — Tibiile anterioare de Amphimallon caucasicus Gyll. (3 și Ș) Cele 5 specii de Amphimallon care fac parte din fauna R.P.R. formează două grupe distincte, Amphimallon caucasicus și A. solstitialis L., caracterizîndu-se prin poziția pintenului tibiei anterioare situat la nivelul tăieturii care desparte dintele exterior apical de cel median. La celelalte 3 specii, acest pinten este situat la nivel cu dintele median. Deosebirile dintre Amphimallon solstitialis și A. caucasicus șînț precise: specia , din urmă seamănă prin hăbitus mai mult cu Rhizotrogus aequinoctialis Herbst, . Articolul 3 antenal este egal ca lungime cu articolul al 4-lea (fig. 2). Carena frontală . are în general o dezvoltare accentuată la această specie, în deosebi la d, la care este uneori puternică. Pronotul este convex Iad, foarte convex la 9, cu bordură bazală lată și lucioasă, prezintă o punctuație dublă (puternică și fină). Pubescența elitrelor este redusă mult în comparație cu aceea de la Amphimallon solstitialis, este aproape absentă la 9, iar pigidiul este plan (în special la 9) și în general aproape glabrii. Tibiile anterioare (d, 2) au o formă foarte caracteristică (fig. 3 d, 9). Prin habitus Amphimallon caucasicus seamănă cu Rhizotrogus aequinoctialis', marginea clipeului, a dinților de pe tibiile anterioare și a carenei frontale este de o 344 â. PANIN 5 CONSIDERAȚII ASUPRA UNOR SPECII ORIENTALE DE COLEOPTERE 345 culoare neagră sau negricioasă. în lotul nostru de Amphimallon caucasicus, 4 99 au fost colectate din Ecrene, 2 99 din Giurgiu și una din Nucet au antene anomale, alcătuite din cîte 8 articole (fig. 4) în loc de 9. In R.P.R., zborul insectei are loc în luna iulie. Deoarece este frecventă în unele localități din țară, larva sa polifagă, care ajunge pînă la 43 mm lungime, nu poate fi indiferentă pentru culturile noastre. Cu aceasta, toate îndoielile asupra existenței speciei Amphimallon caucasicus în fauna noastră sînt înlăturate. Fig. 4.—Antenă ano- ma1ă de Amphimallon caucasicus Gyll. (9) Această specie se găsește de asemenea în R.P. Bulgaria. în anul 1951, Constantin Manolache, găsin- du-se în Delta Dunării cu ocazia campaniei de combatere a lăcustei migratoare, adunase pe flori în ziua de 16 iunie la Grindul Frasin (Sf. Gheorghe) 9 exemplare de Plagionotus speciosus. Din acest lot, 6 insecte se găsesc în momentul de față în colecția Institutului de cercetări agronomice din București, iar 3 în , colecția proprie a lui N. S ă v u - 1 e sc u. Cerambycidul este foarte înrudit cu Plagionotus floralis Pali. Se deosebește în special prin corpul robust și lat, prin partea bazală glabră sau puțin pubescentă a metaepisternului, precum și prin banda anterioară a elitrelor, prelungită mult în interior spre scutel. După Plavilșcikov (6)1), specia este răspîndită pe litoralul sudic al Crimeei, în Caucaz, Trans- caucazia, Iranul de nord, Armenia turcă, Siria și Grecia. Data adusă de noi completează acest areal. Deoarece există o asemănare vădită între arealele de Amphimallon caucasicus și de Plagionotus speciosus, se presu- pune o analogie în procesul istoric de răspîndire, aceste două specii urmînd probabil aceleași drumuri în migrația lor. Deocamdată nu vom formula nici o ipoteză asupra direcției și termenelor acestor migrări. O HEKOTOPLIX BOCTOUHLIX BBflAX ÎKYKOB QAYHLI PYMblHGKOÎÎ HAPOflHOÎÎ PECnYBJIHKW (KPATKOE GOflEPJKAHME) IIoHTBepîK^aeTCH HaxomHeHne b PyMMiicKOH Hapofluoii PecnySjniKe BM^a Monotiopus nordmanni Blanch., neM pacnrnpneTCH apean ero pac- npocTpaHOHMn na aanajț, O;i,mi 3 aroro Buna 6mji noftMan b mone 1932 rona b CanoBe (tomnau: Ojitp.hmh), npyrne me 30 33 h 99 onasajinct b aoSy rpana Corvus fiugikgrs fivgth gus L.), ySuToro 16 Maa 1942 rojța b Xanyn-KonaKn (lomnan MojmaBnn). B 0tom MaTepnajie ofeapymeHM 2 $9, 3-ft nneHMK ycuKOB KOToptix ritmn pacnjieneH b o^hom cjiyuae, b npyroM me oRonnaTeabHo pasnejien na /ma njieimna. 9to nmiemte Heobwnno, tok ruk b rpynns Melolonihinae^ ’) p. 738. Bce nsBecTHMe anoiwamiM xapaKTepMayioTcn yMenbiueHiîeM, a ne yBjjiEne- «MeM uucna mneuMKOB ycuKa. C HaxomjțeHMeM b MviTreram (HyneT, AjiencaimpriH, flmyp^my, Byxa- pecT) KopHjțeea Amphimallon caucasicus GyL. (39 ana.) ycrpanHiorcn Bce combchub, KacatonțMecn cytqecTBOBaHMH ero b npejțejiax CTpanM. 3ro me nacenoMoe (10 ana.) 6mjio noiiMano b DnpeMe (Haponnan PecnybJiMKa Bojirapiih). CeMB caMOR, iiaxonHiunecn b nncjie BHmeyKaaaHHWX myKOB, HMCIOT BOCbMMT.jremiKOBbTe yCMKH BMGCTO ȚeBHTimjieHUKOBMX, HOpMaJlbHMX ^jih pona Amphimallon. IIoMMira ycanâ Plagionotus speciosus Adams (9 ana.), nafineunoro 16 Maa 1951 ro^a hoktopom K. ManojiaRe b MecrnocTM Ppnn- Hyji-Opacnu (Gb. Teopre), pactKHpneT apean pacnpocTpaneHMH aroro BUfla, HO cnx nop iieBBBecTHoro ana (JtayHbi crpatmi. Cxojictbo apeanoB bujîob Amphimillon caucasicus n Plagionotus speciosus yKaaMBaer na BeportTHoe coBnapemre nyreii pacupocrpareHim: amx naceKOMiJX b reoJiornnecKOM nponwioM. ‘ • OBT>flCHEHHE PHCYHKOB Puc. 1. — AHOManbHLie ycMKH Monotropus nordmanni Blanch. Ș9 « — 3-ii 'meunK pac'iJieueH uacTiiUHO; e— 3-ii ujieuMit Bnotme pacaJieHeii. Phc. 2. — ycHK Amphimallon caucasicus Gyll Pnc. 3.— IlepegHMe iobchu Amphimallon caucasicus Gyll 3 n 9- Pmc. 4. — AHOMatibUMiî ycuK Amphimallon caucasicus Gyll $. CONSIDERATIONS SUR CERTAINES ESPECES ORIENTALES DE COLI1. OPTpRES DE LA FAUNE DE LA RfiPUBLlQUE POPULAIRE ROUMAINE (RESUME) La decouverte de Monotropus nordmanni Blanch. sur le territoire de la R. P. Roumaine se confirme, elargissant ainsi l’aire d’expansion vers l’est de cet insecte. Un exemplaire 3 a ete trouve, au mois de juin 1932, a Sadova (Oltenie meridionale) et 30 autres (33 et 99), danslejabot d’un freux (Corvus frugilegus frugilegus L.), tue le 16 mai 1942, ă Hanul-Conachi (Moldavie meridionale). On a decouvert dans ce lot 2 99, dont le 3e article des antennes est presque biarticule, dans un cas, et completement biai ticule dans l’autre. Ce phenomene est extraordinaire, car pour le groupe des Melolonthinae toutes les anomalies des antennes qui soient con- nues sont caracterisees par une reduction et non par une augmentation du nom- bre des articles. La decouverte en Valachie (Nucet, Alexandria, Giurgiu, București) de Amphimal- lon caucasicus Gyll. (39 bx.) ne permet plus de douter de son existence sur le ter- ritoire de ce pays. L’insecte (10 ex.) a egalement ete capture â Ekrene (R. P. de Bulgarie). On a decouvert dans ce lot 7 exemplaires 99 dont les antennes n’ont que 8 articles au lieu des 9 qu’elles doivent posseder. La capture du longicorne Plagionotus speciosus Adams (9 ex.), trouve par C. Manolache, le 16 mai 1951, ă Grindul Frasin (Sf. Gheorghe), elargit l’aire d’expansion de cette espece. La ressemblance des aires de Amphimallon caucasicus et de Plagionotus speciosus permet de supposer une coîncidence des voies de leur expansion. 346 • . . ... S. PANIN ... 6 EXPLICATION DES FIGURES BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul VI, nr, 1, 1954 Fig. 1. — Antennes anomales de Monotropus nordmanni Blanch. (?. a) Le 3® article est in- compl&tement biarticulâ; b) 3e article, completement biarticule. Fig. 2. — Antenne de Amphimallon caucasicus Gyll. (dl \Wiro.ț Betula Warnstorffii Ci K (= B. pubescens'X. f iul 1. Vrabia (comuna Sîn-Simio^^! curea-Ciuc). Benes. Betula hybrida' BecKsO (= B. verrucosa xpubes^l 1. Coșna (comuna Cîndrerii^j^ Dornei) :â) Tinovul de la PoiM™ iB© ©oȘȘiRji;; b) bahnele de . pe Valea Lunca. 3. Remetea (raionul Gheorggig^11 rile de pe valea Roman (stîngă Mure^mța șului (spre Lăzarea). 4. Joseni (raionuM b) Fenek Eleje din dreapta Mureșu^^ Luncă. 6. Miercurea-Ciuc, mlaștinii^ (raionul Miercurea-Ciuc), HoncsokJi MiercureaCiuc), Benes. 9. Tușnad Sat^i 24 — c. 725 W* L I (><)) «db^uiițe) A ib> lb)) iu))» !i«|:I. ('TOII |«Hlițt(c; miJhcfHKiJL', (a§i< ■ Ia sțînga Oltului. 10. Tușnadul Nou/mf Bicsadul Oltului, mlaștina cu borviz de,,' ■B 370 EMIL POP 24 Secuesc), mlaștina de trecere Bufogo de la valea Bâlvânyos, 13. Comandău (raional Tg; Secuesc): a) mlaștinile de pe valea Rozdâs; b^Tinovul de la Porzso- lâs (valea Topliței). 14. Avrig (raionul Sibiu), lacurile de pe Gruiuri. 15. Vlăhița (raionul Odorhei), mlaștina de la cotul văilor Vargyas și Td Vize. Stellaria longifolia Muhlenb. (= 5. Frieseana Serr.) Fig. 2. — Saxifraga Hirculus din cea mai sudică stațiune de la noi și cel mai sudic punct al arealului său european. Plantă nordică foarte frecventă în regiunea arctică-subarctică. După datele de pînă acum, regiunile carpatice reprezintă limita sudică a arealului său mondial. Rară , la noi, totuși în ultimul timp a , fost semnalată mai de multe ori din Carpații orientali, în special din regiunea Harghita de Nyârădy (54),. Sod (83) și Pop (64). 1. Voșlăbeni (raionul Gheorghieni), După Luncă. 2. Remetea (raionul Gheorghieni): a) smîrcurile de pe valea Csorgo (stînga Mure- șului); b) mlaștina cea mare din dreapta Mu- reșului spre Lăzarea. Este foarte probabil că. stațiunile Mohos, citată de Simonkai (79) și cea de la Veres Viz (« Apa roșie») din munții Șandru-Mare-Ciucului citată de Pop (64) sînt cele mai sudice din aria mondială a speciei (cari- cet eutrof lîngă tinov). Saxifraga Hirculus L. ” Această specie are în prezent maximul de răs- pîndire în Arctis și Siberia orientală. Ea contează ca un rar relict glaciar în Europa centrală și în lanțul alpino-carpatic-caucazian. Semnificația ei istorică a fost comparată în această ordine de idei cu a lui Betula nana (H e g i). La noi a fost semnalată din două mlaștini eutrofe îmbi- bate de borviz: a) Sîncrăieni (raionul Miercu- rea-Ciuc), mlaștina cu Betula humilis, numită Borsăros, de Nyârădy (54) și b) Festbma- lom la sud-est de Vlăhița (raionul Odorhei), (52). Am recoltat această specie în vara anului 1952 tot într-o, mlaștină cu borviz, în tovărășia lui Betula humilis, la sud de Tușnadul: Nou la Kozeppatak. Acesta este punctul cel mai sudic din Europa, unde a fost găsită. Saxifraga Hirculus1) (fig. 2). Este interesant că toate stațiunile speciei de la noi sînt legate de mlaștina laxă de borviz, iar în două din cele trei cunoscute pînă acum este asociată cu Betula humilis.. Deși istoria și ecologia sa din sectorul nordic al ariei sale sînt analoge mai mult cu istoria și ecologia lui Betula nana, cele mai sudice refugiii europene ale ei, cele de la noi, coincid cu ale lui B. humilis, nu nu mai din punct de vedere geografic,, ci și edafic. l) Stațiunile sale de munți înalți din Asia (Caucazul estic, Ararat Tian-Șan) sînt mai sudice; decît ale noastre. 25 STUDII BOTANICE ÎN MLAȘTINILE NOASTRE DE TURBĂ 371 Ribes grossularia L. Specie eurosiberiană, care la nord trece în mai multe locuri peste cercul polar; iar la sud pătrunde ca element montan șau chiar prealpin în peninsulele Iberică, Apeninică și Balcanică, precum și în Caucaz. La noi pfost citată din numeroase stațiuni de stîncă și din puține stațiuni de mlaștină. . . . 1. Voșlăbeni (raionul Gheorghieni). După Luncă; printre tufe. 2. Bilbor (ra- ionul Toplița). Mlaștina cu, borviz Pîrîul Dobreanului. '3. Tușnad Sat. Mlaștina cu borviz: Nâdasfiirdd. 4. Tușnadul Nou: a) smîrcurile de lîngă sat, în stînga Oltului; b) Kozeppatak, mlaștina cu borviz la sud de sat. Ribes nigrum L. ■ Specie nordică eurasiatică, cu infiltrații masive în Arctis. In Europa nu coboară la sud de Alpi (este cultivat doar în Italia, Spania și Portugalia). Este citat însă din R. P. Bulgaria (Hayek)1) singurul loc din Europa la sud de numeroasele stațiuni din interiorul Carpaților noștri. In munții Asiei ajunge pînă la Himalaia. S-au semnalat pînă acum de la noi vreo 12—15-stațiuni, în majoritatea lor umede (tufișuri de galerie, mlaștini). Cele ce urmează sînt stațiuni exclusiv de mlaștină. 1. Remetea-Ditrău (raionul Toplița). Mlaștinile: a) Bogâros și b) Eszenyd. Bor os (10) îl notează și dela văile Roman și Csorgo. 2. Remetea-Lăzarea. Mlaștina cea mare din dreapta Mureșului. 3. Joseni (raionul Gheorghieni). Smîrcu- rile de la Veres Er. 4. Voșlăbeni (raionul Gheorghieni), După Luncă. 5. Ciceu (raionul Miercurea-Ciuc). Mlaștina din stînga Oltului. 6. Sîn-Simion; (raionul Miercurea-Ciuc): a) Honcsok; b) Nâd. 7. Sîn-Simion. Vrabia. Mlaștinile de pe terasa dreaptă a Oltului:#) valea Vesz;b) valea Aszo. 8. Vrabia (comuna Sîn- Simion): a) Mlaștinile din dreapta Oltului ; b) Benes din stînga Oltului. 9. Tuș- nadul Nou (comuna Tușnad Sat): a) Varsavesz; b) mlaștina de sub Bâba; c) mlaștina cu borviz: Kozeppatak. 10. Bicsadul Oltului. Smîrcurile din fața gării în stînga Oltului. 11. Zagon (raionul Sf. Gheorghe). Porțiunea de mlaștină Egerret. Ribes rubrum L. K /.) Această specie linneană cuprinzătoare este pe cale de a fi reconsiderată fundamen- tal. A- Ppj a r k o v a 2) consideră drept R. rubrum L. numai tipul nordic-arctic pe cînd cel din Europa centrală este după autoarea sovietică R. pubescens Hedl., iar Ribesul asiatic cu bace roșii este R. hispidulum Pojark. și R. Palczewskii Pojark., șau hibridul rubrumX hispidulum. Nu cunosc, o revizuire a numeroaselor stațiuni din centrul și sudul Europei în conformitate cu aceste concluzii taxonomice și nici materialul nostru nu este suficient pentru o precizare. Autorii apuseni păstrează pe R. vulgare Lam. (H e g i) pentru cel cultivat sau pe R. silvestre Mert. et Koch (cuprinzînd R. vulgare și R. rubrum L.p.p.) și R. spicatum Robs em. Willmott (cu R. rubrum L. em. Jancz. și R. lithuanicum Jancz.)’) pentru exemplarele spontane. In această stare de lucruri se grupează recolta noastră, în mod provizoriu, în cadrul larg al speciei linneene. Subliniez însă că nu de mult, E. Țopa a intro- Ț Voi. 1. , 2) Flora SSSR, Moscova, 1934-1952, voi. IX. 3) R. M a n s f e 1 d, Verzeichnis der Farn- und Blîitenpflanzen des Deutschen Reiches. Berlin, 1940, p. 121. 27 STUDII BOTANICȘ ÎN MLAȘTINILE NOASTRE DE TURBĂ 373 372 EMIL POP 26 ■dus în știință specia nonă Ribes heteromorphum de pe malul văilor Roman și Recea (comuna Remetea-Lăzarea) din Bazinul Gheorghienilor (91). Este considerată drept intermediară între, rubrum și pubescens. Unele din exemplarele noastre sînt foarte apropiate de cele considerate de Ț o p a drept R. heteromorphum. . .1. Bilbor (raionul Toplița). Mlaștina de pe lunca dreaptă a Bistricioarei (Pămîntul Cuzoaii). 2. Borsec-Băi. Mlaștina, astăzi denaturată, de la Hârmas Liget. 3. Reme- tea-Ditrău (raionul Toplița). Mlaștinile: a) Bogâros; b) Eszenyo (R. hetero- morphum?). 4. Remetea-Lăzarea. Mlaștina cea mare din dreapta Mureșului. 5. Voșlăbeni (raionul Gheorghieni). După Luncă (R. heteromorphum?). 6. Toplița (lîngă Miercurea-Ciuc). 7. Tușnadul Nou (comuna Tușnad Sat). Varsavesz (R. heteromorphum?). 8. Comandău (raionul Tg. Secuiesc). înmlăștinirile de tip mixt din jurul tinovului ^Mohos. '* Considerațiile fitogeografice în privința acestor trei specii de Ribes depind în mod decisiv de problema spontaneității lor, problemă încă neclară și prezentată în contradictoriu de diferiți autori, în special apuseni și Țopa (89) de la noi. Din această cauză cele trei specii de Ribes nici nu figurează în listele de elemente geografice și genetice interpietate în lucrările arealistice mai cunoscute, în apus domină, în general, sau tinde să domine, opinia că exemplarei^ din natură, înafara celor nordice, sînt subspontane, provenind din cele cultivate. O opinie diferită și mai realistă reprezintă Pojar k o v a ). Credem că această opinie va fi adoptată tot mai mult și în Europa apuseană, dar numai după o dis- criminare taxonomică mai profundă a materialului recoltat și după o comparație ecologică a stațiunilor. în ceea ce privește plantele de la noi, ulțimile opere floristice de sinteză privind patria noastră (P r o d a n în parte, J â v o r k a, Borza, Beldie) le consideră în general plante cultivate și ici-colo sălbăticite, subspontane. Credem că această prudență nu este justificată, cel puțin observațiile făcute în mlaștini duc la constatări, care pledează pentru contrariul. Prima constatare este că, cele trei specii sînt mai răspîndite în natura țării noastre decît se credea. Stațiunile lor de la noi, așa cum se cunosc astăzi, continuă în mod firesc pe cele din ținuturile situate la nordul țării. Se constată în al doilea rînd frecvența lor deosebit de mare în mlaștini, deci într-o stațiune extrem de repulsivă față de plantele de cultură și în special față de cele lemnoase. Solul foarte rece și în majo itatea cazurilor acid, împiedică germinarea și dezvoltarea plantelor. Pe de altă parte, plantele obișnuite ale mlaștinii se găsesc într-un proces de adaptare atît de avansată față de această stațiune, încît ele copleșesc cu ușurință plantele intruse, provenind din alte tipuri șta- ționale și în special din culturi. într-adevăr, este imposibil să se arate cazuri indiscu- tabile de specii lemnoase care să fi pătruns în mlaștini din culturi, decît dacă este vorba de specii cu vegetație primară în mlaștini (ca Pinus silvestris, Picea excelsa, Salix viminalis). în toate peregrinările prin mlaștini nu am întîlnit un caz contrar sigur, decît acela al unei tufe de Acer Negundo în mlaștina dintre Miercurea-Ciuc * și Jigodin. în urma acestor constatări, se ajunge la concluzia că, cel puțin stațiunile de mla- ștină turboasă ale celor 3 specii de Ribes sînt originare. ’) loc. cit. în special indigenatul lui Ribes nigrum este indiscutabil. El a fost găsit și fosil în cuaternarul din Sudul Suediei. Este o specie tipică de mlaștină și este,-după cum am văzut, foarte răspîndită în maiile rezervorii de relicte nordice: mlaștinile din bazinele Ciuc și Gheorghieni. Urmează a o considera drept o reminiscență glaciară la noi care supraviețuiește pe frontiera sudică a stațiunilor ei compacte din Europa, nefiind depășită decît de o apariție răzleață în R. P. Bulgaria. Dar și celelalte două specii sînt considerate spontane în refugiile lor din mlaștini, cu atît mai mult, cu cît în aceste mlaștini s-a diferențiat un tip indigen din seria Rubrae (R. heteromorphum Țopa), ceea ce ne indică un proces îndelungat de adaptare naturală și poate, o semnificație fitogeografică și mai categorică, decît în cazul lui R. nigrum. Urmează să se studieze mai de aproape indigenatul speciilor R. rubrum și gros- sularia în stațiunile lor de stîncării, unele situate la foarte mari depărtări de grădini, prezentînd aspectul unei încadrări naturale într-un areal continuu. ( Ribes petraeum Wulf. 1. Suseni (raionul Gheorghieni), tinovul Tăul Dracului pe panta nordică a Har- ghitei. Spiraea salicifolia L. 1. Bilbor (raionul Toplița). Tinovul de pe Luncă (Țîfreni). 2. Gheorghieni. Tăul de pe cursul superior al văii Ditrăului, între muntele Pricske și Tatărhavas (Ditropatak t6). Cea mai înaltă stațiune de la noi (1400 m !). 3. Șulce'ate (raionul Toplița): a) Poiana din lunca stîngă a Mureșului; b) spre gura Văii Mortunca. 4. Remetea, mlaștinile Bogâros și Eszenyo. 5. Remetea-Lăzarea, mlaștina cea mare. 6. Joseni (raionul Gheorghieni), Valea Kbves, la stînga Mureșului. 7. Voșlă- beni (raionul Gheorghieni), După Luncă ). 8. Mădăraș (raionul Miercurea-Ciuc), smîrcurile din stînga Oltului (cîteva tufe). 9. Miercurea-Ciuc, sub Școala Zootehnică. 10. Tușnadul Nou: a) Varsavesz; b) mlaștina de sub Bâba, pe dreapta Oltului. 11. Vărghiș (raionul Racoșul de Jos), mica mlaștină Delo mez6-to. O singură, dar viguroasă tufă. După cum vedem, Spiraea salicifolia este, contrar cunoștințelor anterioare, o specie răspîndită în mlaștinile din cele două mari bazine intracarpatice Gheorghieni și Ciuc. Vegetația ei este aici bogată și uneori părăsește solul turbos, trecînd în lacoviște sau, mai rar, chiar în fînațe umede, Față de vegetația sa destul de compactă din aceste două bazine, celelalte stațiuni ale speciei la noi se înșiruie cu intermitență la depărtări nu prea mari de cele două bazine: Bazinul Bilborului și munții Ditrăului spre nord-est'; munții Ciucului- Șandru Mare (64) și Comandău (12) 2) spre sud-est; Lues din Harghita (64) și extre- mitatea nordică a Perșanilor (Vărghiș) spre sud-vest; Bazinul Gurghiului (Ny ă- r â d y, citat după Borza (13); (55); L e n g y e 1, citat după S o 6 (82), (spre vest. în Ierbarul Cluj se găsește recoltat de I. Pr odan de la Sărățel (raionul Bistrița) «de lîngă calea ferată în apropierea stațiunii» (scăpată din grădini?). După ce fusese găsită în mlaștini, Spiraea salicifolia a fost considerată drept o plantă spontană la noi. în urma observațiilor rezumate în Comunicarea de față, indigenatul ei este indiscutabil. , ') So6 (81) o indică de la Voșlăbeni după notele lui Lengyel. Este vorba de una din mlaștinile de la Voșlăbeni. 2) Nota III. 374 EMIL POP ; ; 28 1 Cît ■ privește importanța ei fitogeografică, evaluările lipsesc pînă în prezent tocmai din cauza bănuielii,-că ar fi o plantă scăpată din culturi. Interpretațorii de areale, ca W.angerin și Kulczinsky, nici nu o citează. Ca și în alte cazuri (Ribes de exemplu), Flora U.R.S.S. (Pojarkova) ile vine într-ajutor cu concepția realistă în privința vegetației acestei specii. Este vorba de o plantă cu precădere siberiana, care pătrunde și în Arctis. Spre est Spiraea salicifolia vegetează pînă în Kămciatka, iar spre vest pînă în partea de est a Europei centrale. în Asia centrală și estică ea coboară spre sud destul de departe în regiunile muntoase din China și Coreiea. Una din cele mai sudice stațiuni europene este, după cunoștințele noastre, cea din Croația (Liubliana), pe care Hayek o consideră subspontană (34). Dar chiar considerată spontană, stațiunea este situată mai la nord decît Comandăul nostru. Abia de prin Craina, mai spre nord, încep stațiunile spontane europene (Pojarcova) .), în acest caz, cele mai sudice stațiuni europene ale speciei se găsesc în mlaștinile noastre intracarpatice (Comandăul fiind punctul sudic extrem!) Specia trebuie considerată ca o reminiscență glaciară, care accentuează și mai mult rolul conservator al mlaștinilor noastre, în special al celor eutrofe sau al facie- surilor eutrofe din unele tinoave de la noi. în Bazinul Mureșului superior are interesantul rol de protector principal al tufelor de Euonymus nana. Rubus suberectus And.. • (R. nessensis Hali.) 1. Vrabia-(comuna Sîn-Simion, raionul Miercurea-Ciuc), Benes. 2. Tușnad Sat. Mlaștina cu borviz: Nădasfiirdo. 3. Tușnadul Nou: a) Varsavesz (nordul satului); b) mlaștinile Băba și Kozeppatak (de la sudul satului) 4. Vărghiș (raionul Racoșul de jos) ; mlaștina Delb mezo-to. Această specie nordică de asemenea își are limita sudică în regiunea alpino-car- patică. ■ , Padus avium Mill. Specie foarte obișnuită în mlaștinile noastre eutrofe, dar și în unele tint^ve'. 1. Tinovul linului, între Coșna și Grădinița, în bazinul Dornei. 2. Voșlăbeni (raionul Gheorghieni). După Luncă. 3. Remetea (raionul Gheorghieni), mlaștina cea mare spre Lăzarea. 4. Mădăraș (raionul Miercurea-Ciuc), smîrcurile din dreaptă Oltului. 5. Mlaștina eutrofă dintre Miercurea-Ciuc și Jigodin. 6. Vrabia (coinuna Sîn-Simion, raionul Miercurea-Ciuc), mlaștina dintre calea ferată și Oltul nou. 7. Cetățuia (raionul Miercurea-Ciuc), rîtul dintre șosea și Valea Fișagiil Nou în direcția comunei Sîn-Mărtin. 8. Tușnadul Nou, mlaștina cu borviz, Kozeppatak situată în sudul satului. 9. Vlăhița (raionul Odorhei), mlaștinile cu borviz de la Nădasszek pe valea Vargyas. 10. Zagon (raionul Sf. Gheo’rghe), porțiunea Egerret. 11. Făgăraș, înmlăștinirea în vestul orașului. Trifolium spadiceum L. 1. Poiana Stampei (raionul Vatra Dornei), bahnele de lîngă tinovul cel mare de sub Căsoi. 2. Coșna (raionul Vatra Dornei), .fînațele umede și bahnoase de pe Valea Bancului. 3. Coșna-Grădinița. Tinoave și fînațe turboase de pe valea Teșnei. 29 STUDII BOTANICE ÎN MLAȘTINILE NOASTRE DE TURBĂ 375' . - - •—----------——■---------■ -----—------------ ' - _ —-, ■ • .V 4. Remetea-LăZarea (raionul Gheorghieni). Mlaștina cea Mare. 5. Voșlăbeni (rajZ ionul Gheorghieni). După Luncă. 6. Mădăraș (raionul Miercurea-Ciuc). Caricete umede pe malurile văii Kod. 7. Miercurea-Ciuc. în preajma Școlii Zootehnice: a)fi- națe smîrcoase spre valea Tekero; b) mlaștini turboase în lunca dreaptă a Oltului. 8. Tușnaddl Nou (raionul Miercurea-Ciuc), smîrcuri lîngă Olt. 9. Vlăhița (raionul Odorhei), mlaștinile de la Cotul văilor Vargyas și To Vize. Lathyrus paluster L. 1. Vrabia (comuna Sîn-Simion, raionul Miercurea-Ciuc). Benes, Citat din mlaștinile învecinate de la Sîncrăieni, Sîn-Simion și Tușnad de N y ă r ă d y (54)1). Euonymus nana M. B. Arealul acestei specii interesante este fragmentat în patru insule disjuncte: 1. Insula carpato-pontică, asupra căreia voi reveni, se găsește pe latitudinea cea mai nordică (aproximativ între 46—49°), dar și cu stațiunile cele mai coborîte (maximum 816, minimum 100 m). 2. Insula nord-caucaziană (Cuban-Beștan; în jurul latitu- dinii 43°), unde urcă afirmativ pînă peste 2000 m. între aceste două insule găsim disjuncția relativ cea mai scurtă a arealului. 3. Insula din Turkestanul sovietic. munții Alai-șan și Terski Ala-Tâu (latitudinile aproximative 39—43°), unde vege- tează în pădurile de Conifere la altitudini de 2000—2400 m. 4. Insula Chino-tibe- tană (în special provincia Kan-Su, latitudini aproximativ 34—38°), unde vegetează în etajul alpin. Aceasta este insula cea. mai sudică, separată de precedenta prin cea mai largă disjuncție a arealului speciei (1400 km în linie aeriană). 1 O arie atît de întinsă și atît de categoric fragmentată, întrunește sugestiv toate atributele unei arii relicte terțiare, cum a și fost taxată de autori, în special de K1 eop ov și Grini • (41). Patria de origine a speciei este considerată China, unde planta„are astăzi cea mai bogată vegetație și cele mai apropiate specii înrudite. Cei mai noi comentatori ai istoriei lui Euonymus nana sînt de acord, că din acest centru genetic a migrat odată cu pădurile foioase de tip est-asiatic pînă în Europa încă în neogen, păstrîndu-se de atunci pînă azi sub forma insulei relicte carpato-pontice (mai ales: Kleopov -Grini (41)). S-au exprimat multe opinii asupra istoriei și ecologiei lui Euonymus nana din acea- stă insulă, care ne interesează în primul rînd. Datele din această lucrare, precum și numeroasele date rezultate din istoria silvestră din regiunea carpatică îmi permit să contribui la examinarea critică și la completarea acelor opinii. Foarte grăitoare sînt din acest punct de vedere stațiunile intracarpatice, care au constituit înainte de toate obiectul cercetării de față. Descoperitorul plantei în interiorul Carpaților este M. Godvinschi (Iași), care în vara anului 1939 a găsit cîteva exemplare în lunca Oltului, nu departe de gara Bicsad (raionul Sf. Gheorghe). Descoperirea care mi-a fost comunicată în scris de prof. M. Răvăr uț, el însuși participant la excursia din 1939 nu a fost publicată. A găsit-o apoi B o r o s în anul 1942 (10) pe malurile mlăștinoase ale văilor Csorgâ, Roman și Bakta din Bazinul superior al Mureșului, la sudul comunei Remetea, comunicînd observații interesante cu privire la vegetația și taxo- nomia speciei. A mai recoltat-o E. Țopa, lîngă Subcetate (raionul Toplița) pe *) loc. cit. x) p. 24—25. 376 EMIL POP 30 ■31 STUDII BOTANICE ÎN MLAȘTINILE NOASTRE DE TURBĂ 377 malurile Văii Mortunca (nepublicată, iar Jablonkai pe malul Văii Corbului, la sud-vest de comuna Corbu (raionul Ceahlău), aproape de pasul Tulgheșului (comunicare verbală Ț o p a) x). - - STAȚIUNILE DESCOPERITE DE MINE . 1. Remetea-Ditrău (raionul Toplița), mlaștina situată la nord de Eszenyo la piciorul dealului, cu aproximativ 4 km la nord de Remetea. Am notat 7 tufe fructificante (august) din care 6 se adăposteau în tufiș mixt de Spiraea salicifolia și Salix tinerea, iar a șaptea creștea în spireet curat. 2. Joseni (raionul Gheorghieni), la stînga Mureșului, puțin mai la sud de podul Gurghiului, pe malurile Văii Koves. Euonymus nana vegetează și fructifică abun- dent în tufișe de Spiraea salicifolia, Salix tinerea, Viburnum Opulus, Padus avium, Populus tremula. 3. V°Șlăbeni (raionul Gheorghieni). După luncă. Pe malurile mlăștinoase ale văilor șerpuitoare Senetea și Ponk am numărat 73 de tufe din care 32 în populații curate de Spiraea salicifolia, restul în tufișuri de Spiraea cu Alnus incana, Pa- dus avium, Salix tinerea,. S. pentandra, Rhamnus Frangula, Viburnum Opu- lus, Euonymus europaea. Fructifică bogat, avînd aici vegetația cea mai nefalsificată, deși poate nu cea mai masivă din stațiunile transilvănene. 4. Tușnad Sat (raionul Miercurea-Ciuc). în mlaștina cu borviz Nâdasfiirdb, Euonymus nana este refugiat sub protecția copacilor și a tufelor de Alnus glutinosa, din apropierea izvorului principal. Am numărat cu totul 13 exemplare, în general slab dezvoltate, care înfloreau în iunie,fără să producă însă nici un fruct în luna august (1952); Tufele sînt foarte amenințate, cu atît mai mult, cu cît arinii protectori sînt foarte împuținați și sînt tăiați mereu. înafară de stațiunea de pe valea Corbului, am avut ocazia să verific în verile anilor, 1951 și 1952, pe lîngă cele citate aici, toate localitățile semnalate pînă acum din Tran- silvania. Rezum în cîteva puncte constatările principale. 1. Euonymus nana este cantonat în interiorul Carpaților în cele două mari bazine intracarpatice : al Gheorghienilor (Mureșul superior) și al Ciucului, avînd o insulă anexă (Valea Corbului), situată aproximativ la 20 km spre nord-est de poarta vestică a bazinului Gheorghienilor. Stațiunile extreme intracarpatice ale speciei coincid tocmai cu porțile de intrare . ale bazinelor citate: stațiunea cea mai vestică este la Subcetate (Valea Mortunca), iar cea mai sudică la Tușnad Sat (Nâdasfurdâ). Stațiunea și mai sudică de la Bicsad este punctul sudic extrem, valabil istoricește; deoarece în ciuda cercetărilor celor ' mai atente ale malului Oltului de la Bicsad la Tușnad Băi, Euonymus nana nu a putut fi găsit. Stațiunile de la poarta vestică a Bazinului Gheorghieni marchează punctul vestic extrem din aria mondială a acestei specii orientale. 2. în stațiunea sa cea mai sudică de la noi (Nădasfurdp) vegetează slab, în con- diții ecologice și sociale destul de deosebite de ale celor din Bazinul Gheorghienilor. Aici în schimb crește abundent pe malurile vîlcelelor curate de munte din stînga Mureșului, de îndată ce acestea, ieșind dintre dealuri, ajung în luncile mlăștinoase și presărate cu tufe ale Mureșului. Ele vegetează aici de la deschiderea pînă la închi- derea bazinului, pe sol turboș sau de lacoviște, Șub protecția tufelor, în special'a celor de galerie de pe maluri. în aceste condiții, Euonymus nana crește și fructifică l) în cursul tipăririi prezentei lucrări a publicat planta de la Corbu I. C i o r t u z, -în Revista Pădurilor, 1953, nr. 8. viguros, mai ales la Voșlăbeni (După Luncă), unde intervenția omului este încă puțin destructivă. 3. "însoțitoarea și protectoarea principală a lui. Euonymus nana este în aceste locări Spiraea salicifolia, care crește din abundență. Din 112 exemplare de Euonymus nana ‘observate, 73 (62 %) cresc în tufiș curat de Spiraea, iar 37 (33 %) în tufișe mixte laTCare spărticipă alături de Spiraea-. Salix tinerea S. pentandra, Alnus incana, A' glutitib^a^fidud avium, Rham- .nuswEtali^ Opulus, Euonymusi^i ***-'*'A • Populus tre- mula^Ri^^^ /j|^Î^Numai ;5 % din>;plânț§ W^&jâte-■ fără de manmul^m al. a buste^ere’cte bună parte/o Sf'lU ('ti IhK ,p una^sau eciileScitate. 1,5 m îfiălțiî de B o'rldjș China, îngrop podișul și cîm* ©a șjî ©fe dlh ©db; («Bl țgKÎbil. © ci(fi(:)iM 1 ''Mlti 3-se găsesc m HKw». . este iimois 01 < pj: iiij GK’ jpX'-JUâ oMli. Moi ro? o 3'J bjH pente și/rud^ De asemenea' constată la p (Prokhanofy Confirmînac^î^ (Să v u 1 e s c u/f®’’ pe baza frunzelor face o distincție silțl populațiile europtslr tice de Euonymufna văr, în aceeași, statiti nul Gheorghieni și ch^® eași ramură,cresc frum special pe lăstari stefilW foarte variabil, prechmpeș 5. Pentru a putea cd_ atît de remarcabil al florpi^. caracterul ecologic al speciei binevenite față de afirmații^ noastră sau chiar din întreăm în orice caz, nu poate fi vWs așa cum afirmă H or m'ugW&M vința plantelor din nordul MqM din Podblia.\ Stațiunile intracarpatice de;^H apelor curgătorare, pînă în pre^B ’) Flora SSSR, Moscova, 1934—1^ dkv (tJiihir sfl nard Exemplarele laașijyăițSenetea')..Lățimea !!S^m%ijde la o ramură i Whir.; ■imu^inus ni'iit'i iri fa («s i’ RMh i‘ :>i) Îmi ftXtjbTO 1 & 378 . EMIL POP 32 constituie în sine un contraargument decisiv, cu atît mai mult, cu cît tocmai în aceste stațiuni vegetează și fructifică deosebit de abundent în opoziție cu plantele din podișul și. șesul pontic. în șesul pontic a fost temeinic studiat din punct de vedere ecologic și cenoîogic de către Kleop.ov și Grini (41) care găsesc cele mai numeroase staț’uni în.pădurile de foioase cu sol umed.sau chiar« turbos» (— humos), pe malul apelor curgătoare și în arinișuri umede. Chiar în stațiunile de stîncărie(Miodobory, Zbruci, Breaza) se amintesc mereu tufe protectoare și pîraie apropiate1). Vegetează optim în locuri umbrite, umede, în atmosferă încărcată de vapori. Prezența hidatodelor (P r o k h a n o v)a) și absență oricărei periodicități caracteristice ciclului vegetativ din stepă, precum și vegetația regresivă a plantei din ținutul pontic și chiar nord-cau- cazian, cu afinități stepice, accentuează caracterul nestepic, nexerofitic al speciei. întt-adevăr, Szafer, Gajewski, Lavrenco, Alechin, dar în special cei măi buni cunoscători ai plantei din ținutul pontic, Kleopov și G r i n i, consideră Euonymus nana ca un element de păduri foioase. S-ar putea preciza, ca este un element al faciesurilor umede din asemenea păduri. t Să adaug, în sfîrșit, concluzia ecologică ce se poate trage din arealul actual. Deși întins pe latitudini enorme, deși poartă pecetea unor migtații vechi și complicate, deși planta se adaptează la diverse stațiuni, între altele chiar la mlaștini turboase reci, conservatoare de relicte glaciare, Euonymus nana nu trece nicăieri spre nord în domeniul climatului siberian în Asia, sau dincolo de zona pădurilor de foioase în insula europeană. Nu s-a putut adapta deci nicăieri influenței climatului arctic- boreal. '6. Istoria acestei specii la noi, și în special în interiorul arealului carpatic, a fost subiectul mai multor ipoteze, care au evoluat pe măsura informațiilor progresive despre aria și natura plantei. Intîiul care a apreciat-o din acest punct de vedere a fost Hormuzaki (36) pe baza descoperii plantei de către Procopian u-P r o c o p o v i c i la Breaza în Carpații din Nordul Moldovei. Stîncăria mai seacă serpentino-calcaroasă adăpo- stind unele specii pontico-balcanice de acolo, l-a determinat să considere această stațiune drept o stepă montană (Gebirgssteppe), relictară aici dintr-o perioadă xero- termică, numind această perioadă, ca și flora acelor stîncării, inclusiv Euonymus nana, drept aquilonară, după termenul nereușit și caduc din toate punctele de vedere, al lui Kerner3). l) La fel în Turkestan și Mongolia. a) loc. cit. s) Kerner (39) a numit aquilonară flora xerotermică încarcerată pe unele văi ale Alpilor, și care după părerea lui, a pătruns aici într-o perioadă climatică postglaciară caldă și uscată, analogă celei actuale din jurul Mării Negre. în acea perioadă lungă pe care Kerner o confundă cu cea a brecciei de la Hotting (determinată mai tîrziu drept interglaciară!). flora veche aquilonară s-a scindat în flora pontică pe de o parte și mediterană, pe de altă parte. în lumina cercetărilor microstratigrafice, perioada neprecisă alui.Kerner nu mai are rost. Cît despre noțiunea „elementului aquilonar”, ea a evoluat confuz și neautentic în litera- tură. Ludwig, care încearcă să o reînvie, o utilizează pentru plantele care sînt răspîndite azi din Spania pînă în Altai, care adică nu s-au cantonat precis fie în Pontus, fie în Medi- terană,(46). Walter (91) utilizează’consecvent „aquilonar”-ul drept identic cu „mediteran”. Confuziile trebuie curmate prin renunțarea la acest termen. Termenul ascunde Și un grav echivoc de ordin lexical. „Aquilo” este echivalentul latin âl „boreas”-ului elin, care înseamnă vtnț de nord. Aquilonar este deci ceva analog cu boreal și este utilizat în stilul poetic pentru „violent” „năvalnic” (ca vîntul de nord). Adjectivul este deci cu totul nepotrivit pentru a caracteriza o floră sau o perioadă xerotermică. 33 STUDII BOTANICE ÎN MLAȘTINILE NOASTRE DEj TI RB\ , .,^3*76 • ' ' Concepția lui H o r m u z a k i a fost adoptată-de Pa x (57) șP'H '' * (32), (33). G u ș u 1 e a c interpretează pe Euonymus nana de pe valea. Moldovei ' drept« endemism relativ» și îl aduce în legătură, deși nu directă, cu. flora WffilâHfe rare care însoțesc pinul de stîncării (30). / între timp, dup^e s-au descoperit stațiunile dintre Podolia șl Kersdn'f s-au forîriulat, îri ce privește istoricul lor, multe teorii, a căror temă fundaifiedtală^ atributul de relict terțiar al lui Euonymus nana. Ele au culminat în lucrai ea lui. K1 e o- , pov și Grini, care au studiat temeinic ecologia și distribuția speciei în ți- nutul- pontic, făcînd, și un istoric amănunțit al cercetărilor și opiniilor istorice dinaintea lor. ' După acești autori Euonymus nana, departe de a fi stepic, este un element silvestru chinez, care s-a răspîndit în Europa încă în neogen. în timpul glacia- țiunii maxime s-a refugiat în Carpați și Caucaz. în interglaciarul Riss-Wiirm s populează șesul pontic alături de pădurile foioase. în perioadele xerotermice (loss!),' defavorabile păduiiloi, Euonymus -nana se refugiază în locurile umede din văi, la adăpostul pădurii și în special al alunetelor și salicetelor, avînd în Pontus o vegetație regresivă și pulverizată. ' ReConstituitea lui Kleopov și Grini a fost adoptată întocmai de Loesener, monogiafistul Celaștraccelor din Die natiirlichen Pflanzenfamilien (45 j șiutilizată de Ț o p a (88) și Bor os (10). în ce măsură pot întregi: și corecta această concepție genetică în lumina stațiunilor intracaipatice și aceea a rezultatelor polenanalitice ? . ^După toate analogiile și regulile arealistice, actualul areal disjunct al lui Euonymus nătia trebuie interpretat drept uri areal-relict foaite vechi, probabil teițiai..Lipsesc însă mărtprii fosile din acest timp. Nu se poate vorbi însă de o continuitate a lui in situ din terțiar pînă astăzi, dar nici de un refugiu al lui în Carpați în ultima glacia- țiune. Climatul glaciar,, de tip subarctic, din Carpați, nu permitea vegetația acestui element, care în imensa șa ajie de astăzi nu se apropie nicăieri de climatul siberian sau nord-european cu influențe arctice-subarctice. Ipoteza unui refugiu glaciar •carpatic este contrazisă și de configurația postglaciară și chiar actuală a stațiunilor -carpato-pontice. Dacă.Euonymus.nana s-ar fi refugiat în Carpați în timpul glacia- țiunii, timpul călduros postglaciar 1-ăr fi împins spre culmi, nu spre cîmpia pontică mai caldă; de asemenea el s-ar fi retras și spre nord, împreună cu alte plante glaciare din refugiul carpatic. Dar aria ponto-caucaziană trebuie să fi fost ruptă în diluviu de celelalte din Asia. Refugiul glaciar al acestei; vechi insule europene trebuie să-l căutăm, fără a-1 putea preciza, înafara Carpaților, mai spre sud, unde s-au putut păstra mai masiv pădurile ocrotitoare. S z a f e r, • de exemplu, crede recent (87) că Euonymus nana a fost legat în istoria ^ '>) cu care împreună ar .fi bravat glaciațiunea undeva prin Podolia centrală-Moldova și răsărit1). Cred că ■asemenea refugii trebuiau, să fi fost mult mai îndepărtate de Carpați. și de fruntea ucraineană a calotei glaciare, . iar fidelitatea dintre Euonymus nana și Fagus moesiaca ~ este puțin probabilă, dat fiind faptul că și astăzi conviețuirea dintre aceste două specii " este cu totul locală. Imediat după finalul glaciar, la începutul postglaciarului, foioasele s-au urcat spre nord; iar Euonymusnana a putut migra și el cu ele în podișul pontic. De aici ^a pătruns pe văile carpatice, trecînd și în inima sau în interiorul lor, pe Valea Moldovei, ' a Bistriței-Bistricioarei, prin Bicaz etc.în orice caz, nu se pot separa genetic sta- 0 Părerea a fost acceptată și de B o r z a (14). 380 . , EMIL POP ■ ■ 34 ; ' I țiunilemoldovene-pontice de cele intracarpatice presupunînd că acestea din urmă provin dintr-o masă terțiară, refugiată în interiorul arcului carpatic, cum susține B or o s (10). în timpul dezvoltării stepelor și astăzi, prin continentalizarea climei și defrișarea pădurilor, Euonymus nana regresează în ținutul pontic. Este viguros în schimb în mlaștinile din interiorul Carpaților, unde, deși venetic postglaciar după părerea noastră, s-a asociat mai mult cu un relict glaciar tipic: Spiraea salicifolia. Viola epipsila Ledeb. ♦ Citată de Nyărădy în tinovul Lues (comuna Sîncrăieni-Ciuc) și în mlaștinile eutrofe de la Joseni (raionul Gheorghieni), (54)J). Fig. 4. — Viola epipsila din cea mai sudică stațiune de la noi și din cel mai sudic punct al arealului său mondial. Stațiuni noi : 1. Remetea-Ditrău (raionul Toplița), mlaștinile: a) Bogăros și b) Eszenyo. 2. Remetea-Lăzarea, mlaștina cea mare. Aici o găsim pe Viola epipsila în cea mai masivă vegetație a sa din țară. 3. Sîn-Simion (raionul Miercurea- Ciuc). Honcsok. Această plantă arctică — subarctică de tip siberian ajunge spre est pînă în nord- vestul Americii nordice. în Rușia europeană este răspîndită de la Karelia pînă spre Don. Cele mai vestice stațiuni din Europa.se găsesc în Scandinavia. în Europa centrală nu ajunge decît pînă în provinciile ei estice, coborînd în schimb spre sud pînă în munții Sudeți și Tatra. Alte localități, citate mai la vest sau mai la sud, au fost contestate. Cele mai sudice stațiuni din lume rămîn deci, după cunoștințele de pînă f acum, 'cele de la noi (extrema: Sîn-Simion-Ciuc!), (fig. 4). *) p. 20 și 43. . . .... .... ■; 35 * STUDII BOTANICE 1N MLAȘTINILE NOASTRE DE TURBĂ 381 Reprezintă un relict glacial expresiv, care accentuează în mod categoric vechimea mlaștinilor eutrofe din cele două bazine intracarpatice, precum și capacitatea lor conservatoare de relicte. • Viola erecta Gilib. (—'V- elatior Fr.) 1. Joseni (raionul Gheorghieni). Smîrcurile de pe Vereș fir. Peplis Portula L. v 1. Moisei (raionul Vișeul de Sus), șănțulețele tinovului: Tăul Obcioarei. , Cnidium dubium (Scbkuhr) Thell. Această specie mordică^bare limita sudică a arealului său european în interiorul cotului carpatic. ' ^Sy e o dă cu semn de întrebare din Macedonia! (34). 1. Remetea-Lă^rșșl^aipnuk mlaștină cea mare. 2. Joseni (raio- nul Gheorghieni), 'sinî^cfiriid^deTg \Ver.es Lr. 3. Voșlăbeni (raionul Gheorghieni). După Luncă. 4. Topliț^îîîg^^ 5.. Sîn-Simion (raionul Miercurea Ciuc). Honcsok (?).j â^VrWm^^mlina ■ Sîn-Simion). Benes. 7. Tușnadul Nou. Mlaștinile: aj Varsav^ Deși Cnidium JMOzu/rtfa^os^considerațmpînă acum la noi ca o plantă foarte rară, se constată că ea este\deslulfd^^^ mlaștinile eutrofe ale celor două mari bazine intracarpatice:ț 1. Tușnadul Nou. Varsav^j filtrată foarte sporadic pînă. îh^r^BWS semnalată în Carpații orientalei nu a fost semnalată,, dai în Ierbar Nyărădy. ” |g,Qrd-;europeană-siberiană este in- ^^șijîn Balcani. La noi a fost gheorghieni încă dltăte de . lîngă Joseni de liiM^ Angelica; paji., (= Osterțe Această plantă nordică de tip eii^^ centrală și chiar se pierde spre sudului munții Iugoslaviei. în interiorul CăfpauP între Toplița și Miercurea-Ciuc (Ierbare gura stațiune de la noi Considerată dtepț____ Am mai găsit-o în următoarele Ioduri:?.^ 1. Ciceu (raionul Miercurea-Ciuc).' Mlașm Sîn-Simion (raionul Miercurea-Ciuc), Honcișo® cuesc), mlaștina eutrofă dintre cele două coimmp de pe Rora Coveșului; destul de abundentă. In Ierbarul Cluj se găsește recoltată de 6 isSjâxtij fia®.® Sk 'fi®. i,® Amante' ĂWHhi iriu^)> «U Smj^ dintre.mWM unde^^^^| de turM DinfflMg datorî^^^® mai usoMM 4%||D tini defwEui pînă apMra PaludelBffîflSa complex|SM ne maiSlsM cu și f^HB Nu«| din Ci.ț^l^ unele mSlMl ! tisă,, ca și cele ce urmează sub punctele 2, 3, 4, nu ne pot mgorică privitor la continuitatea istorică a relictelor discutate, ^Stăzi.i 'căreitrebuie să se țină seama în interpretarea interesantelor Bzpatute. este masivitatea mlaștinilor din cele două bazine, însumînd aproximativ 2500 ha. Mlaștini indivi- ^^^fcoO 'și 400 ha întîlnim printre ele mai multe. întinderi vaste relictele au găsit mai frecvent și mai mMraBmlre..'-ferite de factorii destructivi și în special de om. și configurația reliefului. Aceste mlaștini sînt Effl^^TOților, despătțiți la rîndul lor de Balcani printr-o sînt prea joase pentru a putea adăposti relictele [E™^^^^^Kcitat. Creasta prea înaltă a Carpaților și cîmpia ggWSj^gUmWiedica deci în mod sensibil circulația relictelor EmBffigwglsde de înalte ale Balcanilor. Iar în regiunea M||^HuOs^Kți;Și Balcani (Banat-Planine) lipsesc mlaștinile e tipul acelor care ne preocupă aici. bogați în relicte glaciare turbicole, tocmai e Alpi, pe unde aceste relicte au putut migra liniat, este prezența numeroaselor mlaș- 4in relictele de frontieră au fost găsite |cijlor două bazine (Meesea hexasticha, Stil,fele foarte adesea într-un asemenea Wîf Carolinum, chiar Euonymus nana, j^^mai frecvente, comune mlaștinilor 3S^^|ini cu aPe minerale de felul celor |S0|E|fitogeografic. Totuși se găsesc exemplu N y ă r ă d y (51) 392 EMIL POP 46 47 arată că planta alpină-siberiahă Trichophorum oliganthum vegetează în mai multe locuri la poalele Tatrei înalte, pe movile de tuf calcaros umezit de izvoare minerale, în aceste locuri specia trăiește răzleț, departe de aria sa compactă, ca relict glaciar, la altitudini neobișnuit de coborîte (445—695 m, în loc de 1800—3000 m, altitudini la care trăiește îri Alpi). Această relatare ne arată că'și în alte'regiuni izvoarele minerale pot adăposti relictar și chiar cu exclusivitate, plante de latitudini mai nordice sau de altitudini mai ridicate. Nu cunosc însă existența vreunor înmlăștitfări de borviz, care să acumu- leze atît de multe și de rare relicte glaciare, ca cele din bazinele noastre intracarpa- tice. Se pare că aceste mlaștini oferă condiții ecologice particulare. în special le sînt caracteristice domurile scunde de tuf limonitos lax,impregnat, de apa minerală și întrețesut în special de mușchi. La o distanță oarecare de izvor, tuful și lacoviștea limonitoasă trec treptat în turbă din ce în ce mai tipică. Compoziția chimică excesivă și structura specifică a solului, temperatura coborîtă a apei și concentrația ei gradată în CO2 sînt, după prima cercetare, factorii ecologici decisivi, care urmează să fie puși în cauză cînd încercăm explicarea funcției conservatoare de relicte glaciare a înmlăștinirfioi noastre de borviz. Dintre acești factori, numai apa rece reamintește ecologia glaciară. Ceilalți factori edafici specifici și excesivi sînt, după observațiile de pînă acum, mai ușor suportați de unele relicte decît de plantele obișnuite de mlaștină. Vegetația relictelor în mlaștinile de b'orviz nu este deci o chestiune de « preferință ecologică», ci de un refugiu silit într-un complex ecologic aberant, complex care le ocrotește în concurența lor cu speciile adap- tate atît mlaștinii eutrofe, cît și climatului general. Adaptarea relictelor la mlaștinile de apă minerală a izbutit să temporizeze deci procesul secular de exterminare cli- matică a relictelor glaciafe. 5. Toate aceste explicații rămîn incomplete, căci le lipsește argumentul decisiv: cel istoric, care trebuie fondat pe o documentare concretă. Relict glaciar propriu-zis este o specie care vegetează pe loc din glaciațiune pînă astăzi. Argumentul arealistic și cel ecologic pledează, în cazul nostru pentru o asemenea continuitate. Documentul decisiv este însă cel stratigrafie, care începe să stea din ce în ce mai convingător la dispoziția cercetătorilor. în ultimii doi ani am întreprins studiul polenanalitic al celor mai multe zăcăminte eutrofe de la noi, după ce ele au fost ocolite pînă acum aproape cu totul de asemenea cercetări. Rezultatele urmează să fie publicate pe larg într-o altă lucrare, desprind însă din ele, cu acest prilej, acelea care privesc problema ce mă preocupă aici. Se știe dintr-o lucrare anterioară (67) că turba din preajma izvoarelor minerale de la Pîrîul Dobreanului din comuna Bilbor (raionul Toplița) este finiglaciară-pre- boreală, ne mai evoluînd de atunci încoace, deși chiar în prezent mlaștina este vie și adăpostește relicte importante ca: Pedicularis Sceptrum Carolinum, Swertia perennis, Ligularia sibirica. Un fenomen analog, dar de vaste proporții s-a petrecut și cu mlaștinile principale din bazinele Ciuc și Gheorghieni. Analiza lor polinică a fost făcută înainte de toate pentru a stabili vîrsta și evoluția mlaștinilor, fiind știut că fazele silvestre scoase la lumină prin această metodă au o cronologie bine precizată. Avem pînă în prezent profile polenanalitice complete de la Voșlăbeni (După Luncă) și de la Miercurea-Ciuc (mlaștina de lîngă șoseaua Harghitei) (fig. 5 și 6). în amîndouă cazurile, probele de fund arată o perioadă a pinului de vîrstă fim- glaciară sau vechi preboreală cu participări oscilante de molid, fiind aproape complet lipsită de elemente foioase. Pinul scade apoi, în favoarea molidișelor care domină 394 EMIL POP 48 49 STUDII BOTANICE ÎN MLAȘTINILE NOASTRE DE TURI în rest aproape exclusiv. Cele două treimi superioare ale turbei s-au format într-o fază de molid în care foioasele apăreau foarte slab și cu intermitență. în profilele polenanalitice executate pînă acum la noi (în tinoave !) o asemenea fază de deca- dență a pinului și de dominație a molidului fără elementele stejerișului mixt este abia indicată și face impresia, poate iluzia, că a fost o fază instantanee. Desfășurarea largă a perioadei la Miercurea-Ciuc și Voșlăbeni poate să însemne fie o evoluție de lungă durată, fie o sedimentare exuberantă a turbei. Această evoluție se termină în ambele cazuri spre sfîrșitul preborealului înainte de declanșarea timpului călduros postglaciar, care pe lîngă o mare dezvoltare a molidului se caracterizează printr-o participare mult mai masivă decît astăzi a elementelor stejerișului mixt (tei, ulm, stejar) cu alun. Conform acestor rezultate, mlaștinile principale din bazinele Ciuc și Gheorghieni au început să evolueze ca formațiuni turboase într-o constelație climatică subarc- tică și s-au dezvoltat optim cu întreaga lor zestre, glaciară de plante, la sfîrșitul preborealului încă foarte rece și continental. Speciile glaciare turbicole, desigur mult mai numeroase atunci, decît astăzi, au fost adăpostite în marile mlaștini ale celor două bazine începînd cu o perioadă climatică cu desăvîrșire familiară acelor specii și terminînd cu o altă perioadă, încă destul de asemănătoare celei inaugurale. Relictele actuale s-au putut dezvolta exu- berant pe același spațiu neîntrerupt din glaciațiune pînă în postglaciar. De atunci încoace turba însăși n-a mai evoluat, dar ea a continuat să constituie pînă astăzi stratul de absorbție și de fixare pentru plantele turbicole superioare, oferindu-le deci mereu condițiile principale de viață cu care se obișnuiseră din perioada prece- dentă. Deși turba nu s-a mai dezvoltat, totuși mlaștina apătoasă, cu baza de turbă s-a păstrat pînă azi, transmițîndu-ne speciile turbicole moștenite direct din perioada glaciară. Relictele alcătuiesc deci o zestre originară a mlaștinilor, desigur din ce în ce mai micșorată în cursul timpului. Evoluția istorică a marilor mlaștini din cele două bazine explică deci mai presus de orice, în mod documentat, fenomenul interesant de cumul neobișnuit al relictelor glaciare foarte rare, care își au limita sudică mondială, europeană sau sud-est euro- peană, pe teritoriul mlaștinilor amintite. Același argument istoric ne permite să înțe- legem și frecvența mare de specii nordice, care vegetează într-un număr foarte mare de indivizi în mlaștinile celor două bazine. Este natural, că, dacă factorul istoric rămîne cel decisiv pentru continuitatea pe loc a relictelor glaciare, ceilalți factori enumerați au contribuit și ei în mod esențial la conservarea pînă.în zilele noastre a acelor relicte. Mlaștinile din Ciuc și Muieș, principalele noastre formațiuni conservatoare de specii turbicole glaciare, au avut și rolul fitogeografic de pepiniere durabile, care au putut popula mereu cu plante de tip nordic sau chiar arctic mlaștini mai noi care s-au format în preajma lor, cum sînt unele de pe terasele bazinelor, altele din bazinul Trei Scaune, multe mlaștini cu borviz etc. Așa se explică, de ce numeroase specii relictare trec moderat mai spre sud, est sau vest de mlaștinile celor două bazine intracarpatice, rămînînd însă cantonate. în general. în regiunea estică și sud-estică a Transilvaniei. Mlaștinile din Ciuc și Mureșul superior au deci o importanță fitogeografică fundamentală și inegalată, prin funcția lor de a fi antrenat direct din glaciațiune relictele glaciare actuale, de ale fi conservat pînă azi și de ale fi transmis mlaștinilor mai tinere. • IV. PROPUNERI PENTRU EXPLORARE ȘI OCROTIR - Atenția pe care specialiștii au acordat-o pînă acum mlaștinilor noastrS^^^^ se găsește într-o disproporție aproape inexplicabilă cu însemnătatea ștîinff^ excepțională, pe care acestea, și în special mlaștinile intracarpatice orientale, o au Studiul lor botanic mai insistent a fost întreprins relativ tîrziu, așa, încît chiar flora lor faner'ogamică este încă incomplet cunoscută. Exploatarea lor microstratigra- fică este abia începută. Prea puține și tocmai cele mai puțin interesante dintre ele au fost supuse unor cercetări fitocenologice sumare (85). Cercetări ecologice propriu-zise nu s-au făcut, cu atît mai puțin se cunoaște flora lorciiptogamică. E. K o l, studiind algele izvoarelor de borviz de la Bilbor și Borsec (42), nu a cercetat de fapt mlaștinile, ci numai apa minerală neînmlăștinită și pereții fîntînilor sau ai conductelor de borviz, făcînd aprecieri, fără măsurători, asupra ■concentrației de CO2 și asupra luminii. în alte cîteva mlaștini mai mult de trecere (Vlăhița-Lueta, Sălicea-Cluj, Bihor, Valea Rătăcită — sub Munțele Mare) au cercetat alge Schaarschmidt (74), Schaarschmidt-Tamăs (75) și St. Peterfi (59), dar nici una din mlaștinile eutrofe autentice și în special cele subliniate aici, nu au fost explorate de algologi. Studiile faunistice lipsesc ciidesăvîrșire, deși ele sînt din cele mai promițătoare. Să ne gîndim la rezultatele revelatoare obținute prin cercetarea animalelor inferioare din unele tinoave ale noastre (Daday, Hor muza ki, Lepși, O, și E. Marcu, Penecke, Rodewald, Roșea, Alexinschi, Kolos- văry). Problema posibilităților de utilizare a mlaștinilor noastre eutrofe a fost de asemenea prea puțin dezbătută (I s t v â n f f y la Staub, P r i mi c s, L ă s z 1 6, Pop). Deși lucrările de prospectare sînt pe terminate, lipsesc aproape cu totul analizele de turbă, studiile pedologice și de succesiunea vegetației în vederea transformării nnora din mlaștini îh pășuni, fînațe sau chiar terenuri arabile. Lipsesc cercetările de nivel, comparate cu ale rîurilor din apropiere, în vedere^ lucrărilor eventuale de drenaj. Considerînd excepționala importanță științifică și practică a acestor mlaștini, atît de trecută cu vederea pînă în ultimul timp, nu mă îndoiesc, că ele vor consti- tui de aici încolo puncte de atracție pentru specialiști. Se impune însă mai presus de toate o campanie colectivă și coordonată de cercetare, la care să participe un fanero- gamist, un biolog, un algolog, un fitocenolbg-ecolog, un zoolog, un chimist, un agronom,un polenanalist, un paleontolog-stratigraf și în anumite cazuri un balneolog. Colectivul va avea mj numai misiunea de a cerceta, ci și aceea de a pune de acord interesul științific, cu necesitățile practice; între acestea nu trebuie să existe conflicte. în ultimul timp, majoritatea mlaștinilor au fost șănțuite, iar cîteva din cele mai mari au fost supuse unei exploatări temeinice. Acesta este motivul, pentru caic explorarea insistentă nu trebuie să întîrzie. Mlaștinile amenințate cu degradarea, cele destinate domeniului agricol și în special cele exploatate sau planificate penti u exploatare, trebuie studiate cu precădere, înainte de a-și pierde factura origmarat în această ordine de idei, mlaștina de la Sîncrăieni-Ciuc este un exemplujtjisbde distrugere abuzivă a unui complex ecologic fără pereche, cu toate că aveați cgliflîw oficială de monument al naturii (fig. 7), iar mlaștina, celebră odinioară,j d^fâl sec este ca și dispărută. • , Exploatarea sistematică a mlaștinilor, piin deschiderile completezi pe care le face, poate Veni în ajutorul' stratigrafului, paleontologului 'și^f 396 EMIL POP 50 STUDII BOTANICE IN MLAȘTINILE NOASTRE DE TURBĂ 397 listului, cărora li se dă prilejul să cerceteze în cele mai bune condiții orizonturile zăcămîntuhii în toată diversitatea lor. Sînt însă cîteva mlaștini reprezentative, pe care va trebui să le salvăm pentru știință prin declararea lor drept monumente ale naturii. Prin faptul că Betula humilis este ocrotită, pe țară, de legea monumentelor naturii, mai multe complexe mlăștinoase din bazinele Ciuc, Gheorghieni și Borsec sînt ferite de exploatarea industrială, afară tocmai de cel mai întins, din bazinul central al Ciucului, care va trebui să slujească drept bază de alimentare pentru o industrie Fig. 7. ~ Vegetația exuberantă de Saxifraga Hirculus la Sîncrăieni-Ciuc (în 1937). (Cu Betula humilis, Molinia coerulea, Salix rosmarinifolia, Galium uligi- itosum). Astăzi vegetația este complet denaturată, iar Saxifraga ca și dispărută, în urma drenării executate împotriva legii monumentelor naturii vegetația d&j^ț^i^pyis Sceptrum Carolinum cea mai masivă din țară; cu cea mai 'vmus nana de la noi; cu numeroase alte relicte. ^^ga^ Cea mai mare din mlaștinile eutrofe, făcînd abstracție ^Ippntral al Ciucului, care este destinată exploatării. Este foarte autentică.vegi 2. de cea din^țja variată; ațe,‘și și Viola epip^ ecologicevșy^ ’’ 3. 'Dițij^m de 1a Sîri-Siim >țeX de borviz ; adăpostește între alte rarități : Betula humilis iderea sa excepțională o face foarte potrivită pentru studii ^fiului inferior al Ciucului trebuie să alegem între Honcsok-ul yfâhpmlUs, Viola epipsila, Swertia etc.) și Benes-ul de la Vrabia 1 I f 11 W» w v 1 importantă. în privința exploatării mlaștinilor pentru nutreț, ea nu va fi în mod sensibil stingherită prin protecția selectivă a lui B. humilis, ale cărei populații, în general izolate, pot fi înconjurate de o zonă de protecție, dacă mlaștina ce-o adăpostește este foarte întinsă (fig. 8). Trebuie să ne gîndim la o ocrotire asemănătoare și a speciei relicte Euonymus nana, care, după cum am constatat, pune o problemă de fitogeografie genetică deosebit de interesantă. Este însă absolut necesar sa ocrotim în întregimea lor cîteva din cele mai de seamă mlaștini eutrofe, ale căror floră, faună și biocenoze evocatoare să poată fi cercetate din toate punctele de vedere în condițiile lor genuine de viață. Ase- menea mlaștini sînt, înainte de toate: 1. După Lunca de la Voșlăbeni, reprezentativa mlaștinilor din bazinul Mureșul superior, eutrofă în general, dar adăpostind numeroase cuiburi de Sphagnum', cu ( Betula hum are aproxim exploatarea 4. Na^l în care vegg Această rara tartei protectori. 5. KbzepSj de movile largau lume și pe.^S Jțj (Tușnad Sat). Șprn'ia noi (1,95 m) feste mai mică, în schimb a doua |acbrd cu eventualul plan de ii mari înmlăștiniri cu borviz lip din aria sacarpato-pontică. s^de aici prin tăierea arinilor oarele de borviz, înconjurate Șea.'mai sudică stațiune din ^din Europa. IdiîlîlăE 398 EMIL POP 52' S-ar putea obiecta că în lista monumentelor noastre naturale numărul mlaști- nilor eutrofe ajunge să fie disproporționat față de al altor formațiuni. Obiecția este nefondată,deoarece mlaștinile reprezintă individualități variate cu întinderi limitate, în timp ce stîncăriile și plaiurile de munte, pădurile și stepele pot fi și sînt rezervate pe întinderi de mii de hectare fiecare. Toate mlaștinile noastre vii mi fac cît a 16-a parte din rezervația Retezatului, iar cele propuse aici sînt abia a 170-a parte. Cu atît mai justificată este ocrotirea unor mlaștini reprezentative, dacă privim nu aspectul formal, ci fondul problemei. Țara noastră se găsește la o răscruce geogra- fică în care se ating și se întrepătrund fruntarii de climă, de relief și de vegetație. Unul din cele mai interesante și mai caracteristice fenomene biogeografice rezultate de pe urma acestei întîlmii de factori antagonistici, este acela al relictelor și al endemitelor, foarte numeroase și evocatoare. Constituind un specific esențial al florei noastre, fenomenul relictelor sau al endemitelor a slujit și pînă acum drept criteriu fundamental în decretarea monumentelor naturii la noi. Aproape jumătate din terenurile noastre naturale rezervate, cu atît mai mult cele de întindere mai mică dintre ele, adăpostesc relicte sau end emite. Or, tocmai această calitate a lor a consti- tuit motivul principal pentru a fi declarate monumente naturale legale. Din cele expuse pînă acum, am constatat că multe din mlaștinile noastre eutrofe dispun de această calitate într-un grad neatins de alte tipuri de vegetație și întrunesc deci cu precădere criteriul de monumente naturale vrednice de ocrotirea legii. Dar mlaști- nile de care vorbim, reprezentînd pe întinderi relativ mari stațiuni foarte specializate, conservă cu siguranță și asociații reliefare în jurul speciilor relicte; pe de altă parte, prin turba lor ele permit o descifrare precisă a evoluției parcurse de vegetația lor din glaciațiune pînă astăzi. Prin aceste două particularități, salvarea lor de la dena- turare sau desființare este cu atît mai presantă, iar exploatarea lor multiplă și apro- fundată cu atît mai promițătoare.' CONCLUZII GENERALE 1. Se fac cunoscute 119 mlaștini, dintre care 15 tinoave, 17 mlaștini de trecere, 72 de mlaștini eutrofe și 15 înmlăștiniri de ape minerale. Majoritatea lor se găsesc în domeniul Carpaților orientali și Harghita. Ele prezintă în general o mare importanță științifică și practică. 2. Din flora acestor mlaștini și din a cîtorva semnalate mai de mult, au fost prezentate aici, cu stațiuni noi, 75 de specii reprezentative, de interes special fito- geografic. Din acestea sînt noi pentru flora țării Dryopteris cristataV. D. spinulosa* Salix viminalis f. tenuifolia, iar pentru Trar silvania: Potamogeton alpinus și P. tri- choides. Alte 30 de plante, colectate mai ales în depresiunile intracarpatice estice și sud-estice, sînt sau fuseseră socotite drept foarte rare în flora noastră. Subliniez în special următoarele specii, cu numărul stațiunilor noi: Dryopteris cristata 9, Cala- magrostis neglecta 2, Betula humilis 3, Saxifraga Hirculus 1,Euonymus nana 4, Viola epipsila 3, Angelicapalustris 5, Lysimachia thyrsiflora 9,Pedicularis Sceptrum Caroli- num 3, Ligularia sibirica 17. ' 3. S-au putut stabili stațiunile de maximă frecvență și optimă vegetație la noi pentru unele specii foarte rare ca Betula humilis, Viola epipsila, Euonymus nana, Pedicularis Sceptrum Carolinum, Ligularia sibirica. 4. Speciile turbicole de Ribes (nigrum, rubrum, grossularia) sînt autohtone. 5. Euonymus nana intracarpatic este o derivație postglaciară timpurie din frag- mentul de areal carpato-pontic, desprins la rîndu-i împreună cu cel caucazian, încă în diluviu, de cele asiatice. Insula pontico-carpat’că și-a ocupat aria actuală îndată 53 STUDII BOTANICE ÎN MLAȘTINILE NOASTRE DE TURBĂ 399 după glaciațiune, cînd pădurile de foioase s-au urcat spre nord venind dintr-un refugiu glaciar, situat undeva într-o regiune mai sudică, unde pădurea de foioase a putut supraviețui. în stațiunile sale intracarpatice, observate insistent, este asociat mai ales cu Spiraea salicifolia. în prezentarea sa morfologică și ecologică, Euonymus nana din mlaștinile intra- carpatice se aseamănă cu exemplarele descrise din Asia. Este destul de variabil în special în ceea ce privește lățimea frunzelor, care nu poate constitui un criteriu de distincții taxonomice. 6. Mlaștinile eutrofe din Transilvania cumulează neobișnuit de multe frontiere și puncte cardinale de areal. a) Cele mai sudice puncte din aria mondială le ating în mlaștinile intracarpatice următoarele specii: Meesea hexasticha, Paludella squarrosa, Dryopteris cristata (probabil), Betula humilis, Stellaria longifolia, Viola epipsila, Pedicularis Sceptrum Carolinum, Achillea Impatiens (probabil). b) Stațiunile mondiale cele mai vestice: Euonymus nana, Achillea Impatiens. c) Cele mai sudice posturi europene: Saxifraga Hirculus, Spiraea salicifolia, Cnidium dubium. d) Alte 5 specii se găsesc aici pe linia lor sudică de frontieră, iar 12 specii nu sînt depășite spre sud, decît de apariții excepționale în Peninsula Balcanică. e) Endemice în aceste mlaștini sînt Armeria alpina ssp. barcensis și Ribes hete- romorphum. I. Majoritatea absolută a acestor plante, cărora li se mai adaugă alte specii destul de numeroase și ceva mai frecvente, reprezintă relicte glaciare. Mlaștina eutrofă intracarpatică este, printre formațiunile cențial-europene, una din cele mai bogate depozitări de relicte glaciare, situîndu-se în această privință înaintea tinovului nostru. 8. Dintre toate mlaștinile noastre eutrofe, cele mai de seamă conservatoare de relicte glaciare sînt cele din depresiunile Gheorghieni și Ciuc. Ele adăpostesc toate speciile relicte, iar cîteva din cele mai sudice stațiuni mondiale le sînt proprii (Meesea hexasticha, Paludella squarrosa, Betula humilis, Saxifraga Hirculus, Viola epipsila). Alte fenomene de areal dovedesc că ele au servit drept pepiniere, din care relicte rare au iradiat spre sud, vest și est în mlaștinile învecinate. 9. Factorii care au determinat facultatea excepțională a mlaștinilor din bazinele est-carpatice de a conserva relicte glaciare sînt: a) Factorul climatic (temperatura foarte coborîtă, continentalitate). b) Masivitatea mlaștinilor. c) Configurația reliefului (oprirea circulației între ele și mlaștinile Balcanilor prin creasta Carpaților urmată de o cîmpie prea joasă). d) Numeroasele înmlăștiniri cu borviz constituie pentru unele relicte refugii exclusive sau preferențiale prin condițiile lor ecologice excesive. e) Decisiv este însă factorul istoric, reconstituit prin analize polinice. Mlaștinile principale din bazinele Gheorghieni și Ciuc au început a se dezvolta într-un complex climatic subarctic la sfîrșitul glaciațiunii, începutul preborealului. Ele au moștenit deci direct speciile turbicole glaciare transmițîndu-le, desigur mai împuținate, pînă astăzi. Continuitatea.pe loc, condiția principală a atributului de relict, a fost asi- gurată prin aceasta. 10. Dată fiind importanța biogeografică excepțională a acestor mlaștini, în bună parte necercetate sau incomplet cunoscute, se recomandă o campanie de explorare colectivă. Ea trebuie începută cît mai grabnic, căci majoritatea lor sînt fie amenințate cu denaturarea, fie destinate exploatării. 55 400 EMIL POP 54 11. Cele mai proeminente și mai puțin degradate din ele vor trebui declarate și ocrotite legal ca monumente ale naturii (Voșlăbeni: După Luncă; Remetea- Lăzarea; Sîn-Simion-Honcsok sau Vrabia-Benes; Tușnad Sat; Nâdasfiirdo; Tuș- nadul Nou: Kozeppatak). BOTAHHHECKHE HCCJIEAOBAHHH TOPOHHLIX BOJIOT PHP (KPATKOE COflEPlKAHnE) Abtop nyGmîKycT pesyjibrarM GoTannuecKiix pasne^OK 1950—1952 rr., npOTIBBeHeMiBIX B TOp^HHHX GonOTBX, b naCTHOCTM 9BTp0$BMX. C KpaTKnMM i'eorpaiJni'iccKHMii yiomieminMn npepcTaBnenm 119 Gojiot, pen3BecTHtix mjiu iieiiccnepoBanittix po nacTomnero BpeMemi naTypanncTa- m, b tom wcire 15 o.jiMroTpo(J)Hwx, 72 aBTpo$ntix, 17 nepexopntix h 15 C MMHepaJIBHblMH BORaMIÎ. EonbHIHHCTBO 113 HHX IiaXO^HTCH B BOCTOH- hhx KapnaTax — XapriiTe, 11 Mnorne iib hiix mmoiot Gonumoe naymioe m npaimtuecKoo snanenne. B OToii cbhbii npepcTaBJienti neiiBBecTHtie po nacTompero speMenu CTaițnn GonoTHoii (JwiopM pnn 75 pepnnx BacKyrmpHtix pacTemiii, BecuMa BazraiBix c 4>HToreorpa$MuecKoii tohrm apeniin. Hobbimm pnn $nopti CTpaHH HBnniOTcn Dryopteris cristata; D. spinulosa, Salix viminalis f. tenuifolia. Hobhmii pnn TpaiicMJibBamin HBnmoTcn Po- iamogeton alpinus n P. trichoides. fljm ocTanbntix Becr>Mâ pepKirx BM30B Cuinii OTMeueHN b uacTHocTH nostie CTapini pnn Dryopteris cristata (9), Calamagrostis neglecta (2), Betula humilis (3), Sa ifraga Hirculus 1 , Euony- mus nana (4). Viola epipsila (3), Angelica palustris (5), Li’simachia thyrsi- flora (9), Pedicularis Sceptrum Carolinum (a), Ligularia sibirica(17) m t. p. B CBH3H C 9T1IM 0Ka3an0Cb B03M0ÎKHMM yCTaHOBUTb CTapiIM CTpaHH C MaKCBMaJiBHoii nacTOTOii 0 onTUManbnoii BereTapiieii pna iieKOTopwx BectMa peflKirx BiipoB Han Betula humilis, Euonymus nana, Viola epipsila, Pedicu- laris Sceptrum Carolinum, Ligularia sibirica. Toponimie BMpti Ribes (nigrum, rubrum, grossularia) ponffîpbi paccMa- TpnBaTtcH nan MecTHtie. Euonymus nana nponspacTaeT b onTHManBntix ycnoBimx b Toptjmntix GonoTax BocTouHO-KapnaTCKHx penpecciin, ocoGenno b GonoTax Peoprenn- nop (BepxiiEM Mypein), rpe pacTeT npewțe Bcero b cooGipecTBe c Spiraea salicifolia. Cboch nercTapneii n pame iieHOToptiMii Mop^ojiomnecKHMH noppoGnocTHMii pacTeime noxopiiT na asiiaTcnne OKBeMnnnpbi. IHiipinia jiHCTBeB cnnbno BaptnpyeT pame na ophom h tom me 9K3eMnnHpe 11 cnepoBaTentHO ne MonteT hbjihtbch KpiiTepneM TaRcoHOMnnecKnx otuiihhh. Euonymus nana npepcTaBnneT b KapnaTax nononiiBapnio Banana nocne- nepiruBOBoro nepnopa 113 ’ $parMeHTa noi-iTiiiicnoro apeana, nepeiraismero Beunyio MepsnoTy, ire in situ h ne b KapnaTax c cyGapimraecnnM nniiMa- tom aToro nepnoga, a na GonumeM paccTOHnnn n ot KapnaT, n ot nepejț- neiî uacTii yKpaiincKon nepnnoii KanoTTH, lompee, rpe Mornn nponspocTaTb saipnTHBie nncTBeuntie neca. B 9btpo$phx GonoTax TpancnnbBaHiiH cocpepoTomiBacTcn neoGtniaMHo 'Gojmmce KonmrecTBo rpaniip n nappnna.nMrLix Touen apeana. Ho paniiLiM, M3BecTHWM 7io nacTompero BpeMenn, caMtie lomutie nynKTU nx oGipero STUDII BOTANICE IN MLAȘTINILE '<53 apeana naxopnTcn b napnaTcniix GonoTax: squarrosa, Dyopteris cristata (BepoHTno), Be(p7a lia, Viola, epipsila, Pedicularis Sceptrum Cdșqffî (BepoHTno). CaMtie Banapnine Miiposue crapnii-:^ Impatiens. CaMtie lomptie esponeiicnne nocTHi’.o® salicifolia, Cnidium dubium. Ha mușini lomiioii ne OTMeuaioTcn, na ponroTe KapnaT PHP BCTpeW. mula farinosa, Polemonium coeruleum (p ByuenmfiT^ laria' sibirica (n ByueprKn). Jțpynie 12 BiippB^iicTj numi, b uBonnpoBaHHMx nypKTax BannancKoro^i^^ BnpeMH’iecKMMn BiipaMn btiix Gojiot nBJiHiOT.cn Barcensis n Bibes heteromorphum Țopa. (cbsK.’nd^it&aik, LII u- A fo AGcomoTpoe GontmnHCTBO onix impoB n hcok/wi neuM nepnnKOBBiMH peniiKTaMii. CnejțoBaTenMio. BHyirp .noe GOJIOTO PBnneTCH OpiIIIM HB BHaUHTenbHeftlPMX nepniiKOBbix pennKTOB BPyTppitapriaTCKoro $nopnc^^^^ Cpepn Bcex aBipo^iimix Gohot CTpaHH caMWMM .Gorj^jT peJiMKTaMH .riBnrnoTCH 6onorra BocTonnoKapnaTCKnx (Bepxnnft Mypem) n Hyn (Bepxnuii Om). HecKOJiș^m MnpoBtix cTapiiiî GnoraipoBaHM MMeinio b 3tiix jțenpecc^^ sticha, Paludella squarrosa, Betula humilis, Saxifraga dțir^ sila). Euonymus nana KonpenTpiipyeT caMtie BanapHMesM caiitie lOMtiibie noiiTMiiCKO-KapnaTCKne ancKJiaBbi b 6orioWIM® Ohh cnyjKitnn n niiTOMiiHKaMM, hb KOTopux pcpinip^ pe^n^t^ cTpanHnncb na loro-sanap n boctok b cocepmie GonoTa. ' OaKTopaMii, ycTaHOBiiBmHMM MCKnio’niTenbHyio cnocoGno-CTB^ob KapnaTCKiix Gojiot coxpannTb b Tapoii Mepe jiejțpiiKOBwe iotch cnepyionpie. 51Î1« 1. H C T 0 p HA e C K II n $ a K T 0 p. nM)II>peBMe aHaJIMBM‘4 3NBaiOT, uto rnaBiioe GonoTa penpeccniî Peopreint n Hyn o’^paBOjBi b cyGapKTimecKOM KjiiiMaTiwecKOM nepnope, b noiopoM jichiiiWc^b^ (Jînntie pacTemiH Mornii Ges nepepMBa nponspacTart na M^CTe/^pa*...,^ nepnopa rocnopcTBa nejpniROBoro nmiMaTa ii nocTeneimo yMentinancS'^B Tenenue nocJienepiniKOBoro nepMopa. CnepoBaTejitno HCTopiinecKfift, ^âKTO^ oCecnemin nepniiKOBbiM pacTeminM nenpepHBPocTt MCCTOoGHTaHHH^^HTb^ HBJineTCH rjiaBHWM cboiictbom peniiKTa ii ppiuaionpiM $apTopoM GofaTCTB. BwmeyKaBaHHMx GonoT jiepiipnoBoro npoiicxompminH. ' t 2. K n ii m a t ii n e c k h ft $ a k t o p. Tenopeiuintii kmiMaT (rbpb-1' nan TCMnepaTypa inime 6° c neTKoft poimiirenTanimocTbio, rnacoTa — 640—816 m) BaMeTHo cnocoGcTBOBan coxpaHeniiio po uacTompero B^bMeiin MHornx jiepHMKOBbix penviKTOB. ' 3. P a b m e p ti GonoT. MacciiBnocTt Gojiot momp oGecneupTfi KOMnneKCH, GnaronpiuiTHtie pnn coxpanenMH pejmKTOB. 4. 'C o c t a b n o u b m. SaGoJionenuMe Miinepantnoft Bopoii Mecfra C niIMOHHTOBHMț pMXJIHM II XOJIOpHHM TOp$0M B UpeBMepHOM ItOnnPeCȚBO ' HBnmoTcn GjiaronppHTHMMH n pante epiiHCTBenutiMn yGentmpaMn nenoTb- ptix nepnnKOBbix pennitTOB (Meesea hcxasticha, Paludella squarrosa, Sdvi- fraga Hirculus). 5. K o n $ n r y p a p n n pente^a. BocTomio-aanapHan CTena KhRHMx KapnaT, 3a KOTopoft cnegyeT miipopan HHBKaH paBHHHa/npennT-- s > 402 EMIL POP 56 ■v, țiuW botanice ÎN MLAȘTINILE noastre de turbă 403 CTBonăaa b 6ombuioiî Mepe HBiiîKemno top$hhmx peminTOB BnyTpnKapnaT- ckhx 6o.iiot b HanpanneînrH blicokmx Sojiot BanuancHoro nojiyocTpoBa, SjioKnpyH mx sa napnaTcnofi cTeiioiî. VanTUBaH iiCKHiOHWTeJiLHOO 6Morpa(J)naecKOo miabeinie onix Sojiot, nacTMo pipe ne iiccjieHOBaHHHx, HeoSxogMMo neMeAaeHHo nponecTii paase- gounyio KaMnamno, npmieM caMwe xapaKTepnHe n SoraTMe pemiKTaMii JțO.U>KHH 6hTL O&BMBJieTM aanoBejtmiKaMn. 0 A. OB’BHGHEHHE PHGYHKOB Pnc. 1.— Betula humilis caMOft lOHinoit cîaniin crpani,!, conna/iaionțoft c npaiiiinM iohuuim nynKTOM ce MnpoBoro apeana. ®oro E. Hon. Pnc. 2.— Saxifraga Hirculus caMoii loinnoii crannn crpaiiM n caMoro iojkhopo nynivra eo eopoiieiicnoro apeawa. oto E. Hon. Pite. 5.— IhrabueBaH CTiiTiicrnna b- Sonore MnepKypn-HyK. SaiurpnxoBaiiiran nMoma/ii>— Pintts; npepMBncran hiihiih— Picea; nynK-rupnan amina— Qnercclum mixtum. Pnc. 6.—■ rfbiabneuaH CTaTiicTima b 6oaore BoiiiaaGemi (oOjjacTb Peoprenir). SaniTpiixoBannan naomajțb— Pinus; npepMnircran amuui— Picea; iiyHKTUpJtan nmiMH — Qucrcelum mixtum. Plic. 7.—ByihiaH pacriiTOHMiocTb Saxifraga Hirculus n CHHKpueiin-HyKe (Borsăros B 1937 r.) (c Betula humilis, Molinia coerulea, Salix rosinariaifolia, Galium uliginosum). B HacTOumoe BpeMn pacTHreaBHOCTB hojihoctbio miniena ecTecrBeintHX cboSctb , a Saxcifraga nom Hcneajia BCJiogcTBiie Rpeitama, nponsBegeinioro 6e3 ynei’a aaKOita o aaiiOBeAnimax. oto E. Hon. Pnc. 8.— Betula humilis b «HnpnepTe» (ceao Tyînnan). CaMbiii BMcoimit KycTapmiK, BaperncTpMpoBaiiiibiii ro nacTOHinero upeMemi b crpano (1,95 m). । t «W/PI |( ied» "» ih-s ' t > ' w>i.nhs iu' u t’hUisv ■ ! il > 'na: 4, Viola epipsila'. 3', Angelica palustris'. 5, Lysimachia Sceptrum Carolinum: 3, Ligularia sibirica: VI, etc. joccasion, les stations ă maximum de frequence et de ve-, Hfues especes tres rares, telles que Betula humilis, Euonymus wnr/J Sceptrum Carolinum, Ligularia sibirica. u. 1.QI I Bit Jtsim « mi? ‘de Ribes (nigrum, rubrum, grossularia) doivent etre șfns les meilleures conditions dans les tourbieres des Jjiieiitales, en particulier dans celles de Gheorghieni §t>associee, avant tout, ă la Spiraea salicifolia. Elle bn de vegeter, aussi bien que par certains dețails mor- l^iatiques que l’on a decrits. La largeur de ses feuilles i^mplaireet ne peut donc pas constituer un criterium S-itl |)u JĂ V; ,.l"k K' («U uSm'uii 1 iion ' ”,>1»/’ ' a» «l ul > ■'! 1 ftlbviv.wo.i , > io fo ; ,«^81 <61! iti I ii țr des Carpathes represente une colonie datant du ^e'/du fragment d’aire pontique qui a survecu ă la Pil plus dans les Carpathes, dont le climat etait ItRldlnmasiijE (Chimia’»., («WntdPillUl'N, jnrbtsnlkOsisiiiiE' (Chi,K.’ dtm ( ■( rutul a uni am iiv)(mn> d > , .1 wi 11» '< » । (jklllN 'o ' ji.. îLii ji'i'tiLr'li'- a 'id'i n dkis pib"< >< ■ ’ JjfofdMvpi t id 1 ' 1 >5 <.y® jUsipîbf-1S1'' &pmais â une grande distance des Carpathes aussi HWfttedaire ucrainiennc. quelque part plus au sud, lă Spnt pu vegeter. ^^&sylvanie cumulent de tres nombreuses frontieres les donnees qu’on possede actuellement, les fere mondiale se trouvent dans nos marecages Paludella squarrosa, Dryopteris cristata (pro- ^longifolia,Viola epipsila, Pedicularis Sceptrum febîement). Les stations mondiales les plus Impatiens. Les pottes euiopeens les plus ^qea salicifolia, Cnidium dubium. Sur la ligne "la longitude de nos Caipathes,on trouve les: tpnium coeruleum (dans les Bucegi aussi!), ’s les Bucegi aussi!). Douze autres especes ts.stations tout ă fait isolees de Ia Peninsule dl’ts 9(3 pservedes restes glacial res de la contree iui HSfi .tîiJUtOi (șlphis riches en restes glaciaires sont ^orghieni (Mureș superieur) et Ciuc de ces deux depressions, ses stations Ș.plus au sud de l’exclavecarpatho- 4. 7("''wrfUl 5 Ancore quelques autres representent des eutrophe intracarpathique est une ^s. plus meridionales sont bloquees '^"'Paludella squarrosa, Betula humilis, Si^heteromorphum Țopa sont endemiques f.t piiți (« 405 404 EMIL POP 58 STUDII BOTANICE ÎN MLAȘTINILE NOASTRE DE TURBĂ u Ces stations ont servi de pepinieras d’ou les restes rares ont irradiă dans les marecages avoisinants, vers le sud, l’ciuest et l’est. Les facteurs ayant determine cette faculte exceptionnelle des marecages des Car- pathes orientales de conservei- les restes glaciaires en si grandes proportions sont: 1. Le facteur historique. Les analyses de pollen montrent que la formation des principaux marecages des depressions de Gheorghieni et Ciuc datent d’une periode climatique subarctique, oii les plantes turbicoles glaciaires ont pu vegeter sans interruption, â partir de la periode de domination du climat glaciaire; plus tard, au cours de la periode postglaciaire, leui nombre a diminue moderement. Par consequent, le facteur historique a assuie la continuite sur place des plantes glaciaires, ce qui constitue le principal attribut de ces restes et a ete le facteur decisif de la richesse de ces marecages en reminiscences glaciaires. 2. Le facteur climatique actuel (temperatura annuelle inferieure â 6°C, ă carac- tere continental prononce; altitude entre 640 et 816 m) a sensiblement contribue â maintenir jusqu’â nos jours de nombreux restes glaciaires. 3. Le caractere massif des marecages a egalementpu assurer des complexes fave- rables, ă la conservation des restes. 4. Les marecages ă eaux mine'rales, ă la tourbe froide, lâche, limoniteuse et exces- sive, s’averent etre des 1‘efuges favorisants, et meme exclusifs, pom certains restes glaciaires (Meesea hexasticha, Paludella squarrosa, Saxifraga Hirculus), .5 . La configuration du relief: la paroi est-ouest des Carpathes meridionalcs, suivied’uneplaine large, trop basse, a beaucoup empeche la circulation des rastes turbicoles des marecages intracarpathiques vers les hauts marecages de la Peninsule Balcanique, les bloquant derriere la muraille carpathique. Etant doime l’exceptionnelle importance biogeographique de ces marecages, en pârtie non encore etudies, il faut, sans plus tarder, entreprendre unq campagne collec- tive d’eXploration. Quant aux plus riches et plus caracteristiques de ces tourbieres, elles doivent etre declarees monuments de la nature. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1.—Betula humilis, provenant de la station la plus meridionale de la Republique Populaire Roumaine, station qui coincide avec le point sud extreme de son aire mondiale. Fig. 2.— Saxifraga Hirculus, provenant de la station la plus meridionale du pays qui est en mânie temps le point le plus meridional de son aire europeenne. Fig. 3.— Euonymus nana, ă Voșlăbeni. Les exemplaires sont recueillis sur Ie bord de la meme vallee (Senetea). La largeur des feuilles est tres differente non seulement d’un rameau ă l’autre, maîs sur le meme rameau aussi. Fig. 4.— Viola epipsila, provenant de la station la plus meridionale du pays et du point sud le plus extreme de son aire mondiale. Fig. 5. — Statistique pollinique du marecage de Miercurea-Ciuc Hachure: Pinus; trace interrompu: Picea', pointillă: Quercetum mixturn. Fig. 6.— Statistique pollinique du marecage de Voșlăbeni (Region de Gheorghieni). Hachure: Pinus; trace interrompu: Picea; pointille: Quercetum mixturn. Fig. 7. — Vegetation exuberante de Saxifraga Hirculus, ă Sâncrăieni-Ciuc, («Borsăros» en 1937). (Avec Betula humilis, Molinia coerulea, Salix rosmarinifolia, Galium uliginosum). Aujourd’hui la vegetation est completement denaturee etla Saxifraga a prcsquc dispăru ă la suite du draînage execute malgre la loi des Monuments de. la Nature. Fig. 8.— Betlda humilis, ă Nyirkert (Tușnad-Sat). Le buisson Ie plus haut trouve jusqu’â ce jour dans le pays (1,95 m). BIBLIOGRAFIE 1, ¥ * ¥ Flora Republicii Populare Romîne. Ed. Acad. R.P.R., 1952, voi. I. 2. Ackner M. I., Mineralogie Siebenbiirgens, mit geognostischen Andeutungen. Sibiu, 1855. 3. A da mo vie L., Die V egetationsverhiiltnisse der Balkan/ănder, în! E n g l e r - D r u d e, Die Vegetation der Erde. Leipzig, 1909, voi. XI. 4. A s c h e r s o n P. u. G r a e b n e r P., Synopsis der mitteleuropaischen Flora. Leipzig, 1913, Berlin. 1938. 5. Bauer K., Osterreichische Botanische Zeitschrift, 1890, voi. XL, p. 218—221 și 268-271. 6. Borbâs V., Adatok Măramaros megye florâjânak kdzelebbi ismeretehez. A magyar orvosok es termeszetviszgălok... XIX. nagvgyiilis^nek tbrteiieti vâzlata is munkâlatai. Budapesta, 1878, p- 135-148. Z'Boros A-, Botanykai Kozlemenyek, 1941, voi. XXXVIII, p- 363—366. 8. - Botanikai Kozlemenyek, 1941, voi. XXXVIII, p. 373—379- 9. — Scripta Botanica Klusei Transsilvanici, 1942, voi. I, P 148—151 10- Baros A,, Matematikai esTermeszettudomănyi Ertesitb, 1942, voi- LXII, p. 736—743- 11. — Scripta Botanica Musei Transsilvanici, 1943, voi. II, p. 122—123. 12. — Scripta Botanica Musei Transsilvanici, 1942, nota I, p. 17—21; 1943. nota II, p 143 — 146; 1943, nota III. 13. Borza A-, Bul- Grăd. Bot- și al Muz- Bot. de la Univ. din Gluj, 1922, voi-II,p- 85 — 88- 14. — Bul- Grăd- Bot. și al Muz. Bot. de la Univ. din Cluj, 1937, voi- XVII, p. 1—85. 15. — Conspectus Florae Romaniae. Cluj, 1947. 16. Botoșăneanu L., Analele Romîno-Sovietice, Seria Biologie, 1951, nr. 11, p. 119 —125- 17. Ce r n j a v s k i P-, Beihefte zum botanischenCentralblatt, 1937, voi. 66, partea B, p. 229—236. 18. C o m a n A-, Bul. Grăd- Bot- și al Muz. Bot. de la Univ- din Cluj, 1946, voi- XXVI,p. 57—89. și 110-130. 19. Csapo I-, Scripta Botanica Musei Transsilvanici, 1942, voi- I, p. 113 — 115. 20. Czoppelt H., Revista Pădurilor, 1938, voi. L, p. 764—779. 21. Enculescu P., Memoriile Institutului Geologic al Romîniei, 1924, voi. I- 22. F e k e t e L. - B1 a 11 n y T-, Az erdiszeti jelentosegii f&k es cserjek elterjedese a magyar ăllam teriiletân. Selmecbanya, 1913, voi. I. 23. ¥ * , Flora SSSR, Moscva, 1934, voi. I; 1952, voi. XVII. 24. F u s s K., Archiv des Vereinsfur siebenbiirgische Landeskunde, N. F., 1853, voi. I, p. 389—397. 25. Gajewski W-, Planta Polonica, 1937, voi. V- 26. Gains H. u. Nordhagen R., Landeskundliche Forschungen, 1923, caietul 25. 27. Godwin H-, Journal of Ecology, 1949, voi- 37, p- 141 — 147. 28. Grece seu D-, Suplement la Conspectul Florei Romîniei, 1909- 29. Gyorffy L-, Muzeumi Fiizetek, 1943, voi. I, p- 107 — 117. 30. Gușuleac M., Bul- Facultății de Științe din Cernăuți, 1930, voi- IV, p- 310—375. 31. Hargitai Z-, Scripta Botanica Musei Transsilvanici, 1942, voi. I, p. 58—64. 32. Hayek A., Magyar Botanikai Lapok, 1913, voi. XII, p. 16—20. 33. Hayek A., Die Pflanzehdecke Osterreich-Ungarns. Viena, 1916, voi. I. 34. — Prodromus Florae Peninsulae Balcanicae. Berlin, 1927 — 1933, voi. I—III. 35. Hegi G., Illustrierte Flora von Mitteleuropa. Viena, 1908, voi. I; Miinchcn, 1931,voi.Vil. 36. Hormuzaki C., Globus, 1898, voi. 74, p. 381—387. 37. — Osterreichische Botanische Zeitschrift, 1911, voi. LXI, p. 59—74; 146—150; 194 — 198; 225-226; 273-280; 402-407 și 424 -427. . 38. Kel Ier I., Scripta Botanica Musei Transsilvanici, 1944, voi. III, p. 82—90. 39. Kerner-I. u. Marii auri A., Sitzungsberichte der K. Akademie der Wissenschaften. Math. naturw. Kl., 1888, voi. 97, partea I, p. 7—39. 4O. Kiselev I. A. Jizn prejnih vod SSSR, 1950, voi. III. 41. Kleopov D. i Gr ini F. O., Vestnik Kiivskovo botaniceskovo sadu, 1933, voi. XVI, p. 103—115. 42. Kol E., Muzeumi Fiizetek, 1943, voi. I, p. 78—106. 43. Kulczinski S., Bull. de l’Acad. Polon, des Sciences et des Lettres. Classe des Sc. Ma- them. et Natur., Krakow 1923 — 1924, seria B., p. 127—214. 44. Lâszlo G., Publikationen der Kgl. ungar. Geologischen Reichsanstalt, Budapesta 1916. 45. Loesener Th., Celastraceae, în: Engler-Prantl, Die natiirlichen Pflanzenfamilien. Leipzig 194 Ed. a 2-a, voi. 20. b. 46. Ludwig O., Botanische Jahrbiicher (Engler), 1923, voi. LVIII, anexa 130, p. 11 38. 47. Moesz G., Brassoi Lapok, 1905, nr. 69 și 70. 48. — Novenytani Kozlemenyek, 1908, voi. VII, p. 182 —191. 406 EMIL POP G0 49. MoeszG., Magyar Botanikai Lapok, 1910, voi. IX, p. 333—359. 50. Morar iu I., Natura, 1952, voi. IV, nr. 3, p. 72-79. 51. Nyârădy E. Gy., Magyar Botanikai Lapok, 1912, voi. XI, p. 48—63. 52. — Bul. Grăd. Bot. și al Muz. Bot. de la Univ. din Cluj, 1924, voi. IV, p. 95—96. 53. — Bul. Grăd. Bot. și al Muz. Bot. de la Univ. din Cluj, 1926, voi. VI, p. 102—107. 54. — A vizek es vizben bdvelkedd talajok novenyzeterol a Hargităbau. — Emlekkbnyv a Șzekely Nemzeti Muzeum 50. &ves jubileumâra. Cluj 1929, p. 557—615. 55. Pașcovschi S., Analele I.C.E.F., 1935 — 1936, seria l-a, t. II, p. 134—148. 56. P a x F., Grundzuge der Pflanzenverbreitiing in den KarpatheMLeipzig, 1908, voi. II. 57. — Nova Acta, 1919, voi. 105, nr. 2. p. 83—342 58. Peterfi I., Muzeumi Fiizetek, 1943, voi. I, p. 183—203. 59. Peterfi St., Bul. Grăd. Bot. și al Muz. Bot. de la Univ. din Cluj, 1939, voi. XIX, p. 87—104. 60 Pop E., Bul. Grăd. Bot. și al Muz Bot. de la Univ. din Cluj, 1928, voi. VIII, p. 1—9. 61--------------------Bul Grăd. Bot. și al Muz. Bot. de la Univ. din Cluj, 1929, voi. IX, p. 81—210. 62. — Bul. Grăd. Bot. și al Muz. Bot. de la Univ. din Cluj,'i1932, voi. XII, p. 24—102. 63. — Bul. Grăd. Bot. și al Muz. Bot. de la Univ. din Cluj, 1935, voi. XV, p. 228—233. 64. — Bul. Grăd. Bct. și al Muz. Bot. de la Univ. din Cluj, 1937, voi. XVII, p. 169 — 181. 65. — Buletinul Comisiunii Monumentelor Naturii, 1938, voi. VI, p. 9 — 10. 66. — Bul. Grăd. Bot. și al Muz. Bot. de la Univ. din Cluj, 1942, voi. XXII, p. 101-177. 67. Pop E., Bul. Grăd. Bot. și al Muz. Bot. de la Univ. din Cluj, 1943, voi. XXIII, p, 97—116. 68. Porcius F., Magyar Novenytani Lapok, 1878, anexa 64, voi. II, p. 1—'64. 69. Primics Gy., Am. k. Foldtani Intezet Evkdnyvei, 1892, t. X, p. 3—21. 70. Pro dan I., Bul. Academiei de înalte Studii agronomice. Memorii, 1931, vel. 2. 71. Romer Gy., Botanikai Kozlemenyek, 1910, voi. IX, p. 289—291. 72. — Verhandlungen und Mitteilungen des Siebenbiîrgischen Vereins fur Naturwissenschaftcn, 1911, voi. LXI. 73. Săvulescu T., Acad. Rom. Studii și Cercetări, 1934, voi. XXIV. 74. Schaarschmidt I., Magyar Ndvenytani Lapok, 1882, voi. VI, p. 37—47. 75. Schaarschmidt I.-Ta mas A., Magyar Ndvenytani Lapok, 1880, voi. IV, p. 97— 104 și 129-137. 76. Schroter C.-Firbas F., Genetische Pflanzengeographie ( Epiontologie ). Handwdr- terbuch der Naturwissenschaften. lena, ed- a 2-a, 1934, voi. IV, p. 1002-1044. 77. Schur J. F., Enumeratio Plantarum Transsilvaniae. Viena, 1866. 78. Șerb ănescu L., Bul. Soc. Nat. din Romînia, 1934, nr. 6, p. 1—2. 7, 9. Simonkai L., Enumeratio Florae Transsilvaniae vasculosae critica. Budapesta, 1886. 80. Simor F., Erdely eghajlata. Sep. Erdely mezdgazdasâga. Cluj, 1944, p. 117. 81. Soo |R., Acta Geobotanica Hungarica, 1939, t. II, p. 151 — 199. 82. — Prodromus Florae Terrae Siculorum (Transsilvaniae Orientalis). Florae Regionum Hungariae Criticae. Cluj, 1940, voi. III. 83. — Scripta Botanica Musei Transsilvanici, 1942, voi. I, p. 38—52. 84. — A Szekelyfold’ novenyszbvetkezeteirbl. Cluj, 1944. 85. S t a u b M„ Foldtani Kozlony, 1894, t. XXIV, p. 275-300 și 369-390. 86. Szafer W., Acta Societatis Botanicorum Poloniae, 1923, voi. I, nr. 2, p. 97—119. 87. — Las i step na zachodniem Podolu. Osobne odbicie z Rozpraw Wydzialu mat. przyrpdn. Polskiej Academji Umiejetnosci, 1935, t. LXXI, Dz. B. nr. 2. 88. Ț o p a E., Bul. Grăd. Bot. și al Muz. Bot. de la Univ. din Cluj, 1945, voi. XXV, p. 121 —127. 89. — Studii și cercetări științifice, Acad. R.P.R. Filiala Cluj, nr. 1—2, an. III, 1952, p. 154-169. 90. Wagner .L., A Megye nbvenyzetenek ismertetese, în: Szilâgyi, I, Mărmaros vârmegye egyetemes leirăsa. Budapesta, 1876, p. 153—210. 91. Walter l-L, Einfuhrung in die allgemeine Pflanzengeographie Deutschlands. lena, 1927. 92. Wangerin W., Beihefte zum Botanischen Centralblatt. Ergănzungsband, 1932, voi. 49, p. 515 — 566. 93. Wol ff G., Magyar Novenytani Lapok, 1877, voi. I, p. 56—68. I