^REPUBLICII POPULARE ROMÎNE r» A tTIN ȘTIINȚIFIC ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE 1 sțj ÎNTREPRINDEREA POLIGRAFICĂ. Nr. '■ BUCUREȘTI ii 8g» Haj St 8® -DECEMBRIE 1953 ABONAMENTELE SE FAG LA OFICIILE PQȘTALE PRIN FACTORII POȘTALI ȘI DIFUZORII VOLUNTARI DIN ÎNTREPRINDERI ȘI INSTITUȚII o. 271 Prețul Lei 6 * ' * EPU.B LIGII POPULARE ROMÎNE ii f# ACADEM1A RKPUBLjC I 1 POPULARE ROMÎNE BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, Nr, 4 Octombrie-noiembrie-decembric 1953 SUMAR Pag. I. BĂNGILĂ și V. CORVIN PAPIU, Japsurilc triasice dela Pojorita .. ..... 675 MIRCEA PAUCĂ și NICOLAE COSMOVICI, Moluște fosile din Oligocenul dela Piatra Neamț, -................................................ 695 C. C. GEORGESGU și ST. ORENSCHI, Contribuții la studiul verticiliozei la Acerinee ........................................................ .. 703 OCTAV COSTĂCHEL, IRINA KIȚULESGU și MIRCEA CRÎNGU, In- fluența extractelor de placentă asupra respirației și germinației semin-. țcior de fasole ................................................... 745 PETRU M. ȘUSTER, Tachinide (diptere) colectate în Cimpia Olteniei. Importanța lor sistematică, zoogeografică și practică........................ 753 Z. FEIDER, Gîtcva larve ale genului Trombieula (Acarieni)și descrierea unui caz de trombidioză la șopîrla Lacerta agilis ................................... 775 ELENA ROMAN, Contribuții la cunoașterea faunei de monogenee din R.P.R. 81)7 E. A. PQRA, FL. STOICOVICI și I. D. ROȘCA, Biologia stavridului din Marca Neagră. Asupra morfologici leucocitelor și a formulei leuco- citare ................................................................ 833 ION AL. NIGOLESCU, Creșterea și dezvoltarea metisului trăpaș x Nonius comparativ cu Nonius-ul pînă la 2 ani ...................................... 849 I. POPESCU-ZELETIN și R. DISSESGU, Determinarea vîrstei exploata- bilității la pădurile de molid printr-o metodă nouă ........................ 873 E D I T.U R A AC A D E M.I.E I. RE FU B L I C U P.O P V L ARE ROM î N.E A ■ b ACADEMIE DE tA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE AKA^EMlia pyMWRCKOÎl HAPO^HOM PECII y B JIU RR BULLETIN SCIENTIFIQUE SECTION DES SCIENCES BIOLOGIQUEȘ, AGRONOMIQUES, GEOLOGIQUS ET GEOGRAPHIQUES H A y M H bl H B E C T H H K OTflEJIEHHE BHOJIOPHMEGKKX, ArPOHOMHTECKHX, PEOJIorHMECKHX, K PEOrPAGKHECKHX HAVK Tome V, No 4 Octobre — Novembre—Decembre 1953 Tom V, Al 4 OitTHCpi,—nondpi. — jțeKafipn 1953 SOMMAIRE Page I. BĂNCILĂ et V. CORVIN PAPIU, Les jaspes triasiques de Pojorîta...... 675 MIRCEA PAUCĂ et NICOLAE GOSMOVICI, Mollusques f ossiles de FOligocMie de Piatra Neamț................................. ’.............. 695 C. C. GEORGESCU et ST. ORENSCHI, Contributions â l’dtude de la vertici- liose des Ac6rac6es ............................................. 703 OCTAV COSTĂCI-IEL, IRINA KIȚULESCU et MIRCEA CRÎNGU, L’in- fluence des extraits de placenta sur la respiration et la germination des graines de haricot........................................;;.... 745 P. M, ȘUSTER, DipUres (Tachinides) recoltes dans la plaine d’OltOiie. Leur importance systdmatique, zoogcographique et pratique ........ 753 Z. FEIDER, Quelques larves du genre Trombicula (Acariens). Description d’un cas de trombidiose du lâzard Lacerta agilis ..................... 775 ELENA ROMAN, Contributions â la connaissance de la faune des monogdnes de Ia Rdpublique Populaire Roumaine ............................. 807 E. A. PORA, FL. STO1COVICI et I. D. ROȘCA, La biologie du Trachurus trachurus trachurus de la Mer Noire. Sur la morpliologie des leucocy- ■ tes et la formule leucocytaire .................................... 833 ION AL. NICOLESCU, La croissance et le ddveloppement jusqu’â 12 ans du metis trotteur x Nonius par comparaison au Nonius.......... 849 I. POPESCU-ZELETIN et R. DISSESCU, Determination del’âge de l’exploita- bilitd des forets d’dpicda par une nouvelle mMhode .................... 873 C O E P JK A H H E Crp. M. B3HHHJI3 h B. KOPBHH nAHWy, Tpnaconne «wmh b HomopuTe 675 M. nAVK9 n H. KOGMOBHH, WcKonaeMMe momiockm omirouena b IIht- pa-HHMiț.................................................... 695 K. K. flIKEOPflîKECKy n HI. OPBHCKH, K nayreirnro BepTnqnjwoaa y Acerinae.............•................................... 703 O. KOGT3KEJI, M. KHIțyjIEGKy n M. KPLIHry, Rjiumme oKCTpaKTOB nnaițaHTM na jțMxaune n npopacraune ceMHH (Jjacojui ........ 745 II. M. IUVGTEP Rccm, flByKpHjibie (Tachinidae), coOpanuMe na paBHiino OnTenim, m mx aitaHeHHe una CHCTeMaȚiiKW, 3ooreorpa$nn m npaKTiiKii 753 3. (PEÎIJIEP, UeCKOJiBKO jiuhhhok poga Trombicula (acarina) m onnca- Hite cjiyuaH TpoM6nniW3a y nmepnițM npHTKOil ................... 775 B. POMAH, MaTepnaJiM k ayne MonorennTi['fecKiix cocaabmHKOB piab b PyMHHCKOft HapoRnoft PecnySruiKe ............................. 807 E. A. HOPA, . • > - • - '. V r • ■■’i din Rarău și care se aliniază mai departe spre iiord-vest de Valea Moldovei, constituind primul element stratigrafie cu largă dezvoltare pe flancul intern al sinclinalului extern. : r \ < sa Dolomitele suportă direct, fără' nicio întrerupere, , un pachet de -circa 3 m de foci calcaroase tari, de culoare cenușie negricioasă, cu spărtura com- pactă, neregulată și aspră. Ele formează un pachet de- circa 3 im c u o stra- ■tificație perfectă și foarte fină, dela 1 mm la 1 cm, în care ;se pot măsura direcții în sensul de dezvoltare a aripii interne (55°— 45° nord-vest)cu căderi constante spre axulcuVetei (60°— 80° nord-est). Prin lovire, rocile se. desfac ușor după planele de stratificați©,' dar fotdeaujwh în bncățb.mici .poliedrice. Fac o ușoară efervescență cu acizii concentrați, iar prin expunere îndelun- gată capătă o coajă cenușie deschis. Aceste roci nnt fi ușor confundate cu gresiile calcaroase dure ale Doggerului si fără îndoială că unele petece, atri- buite Doggerului, așezate direct, peste dolomite în regiunea Rarău, Hăghimaș și Tulgheș, aparțin acestui nivel. > Lipsa de stratificație a dolomitelor si trecerea bruscă dela o rocă la alta ne-au pus la îndoială dacă suntem în fața unei continuități de sedimentare, pentru o orientare mai bună, am apelat Ta studiul detaliat, la microscon, al rocilor. Analiza microscopică, care se dă mai jos, arată însă că această continuitate există, această rocă putînd fi definită ca un șist dolbmitic cu material detritic. Spre partea superioară, nivelul sistos-dolomific cuprinde ne alocuri unele aspecte concretionare dolomifico-silicioase. linsite de stratificație și cu o cantitate apreciabilă de resturi organice silicioa.se. Nivelul șistos-dolomitic este m-mat de un nivel de jasnun galbene, ne alocuri ruginii, gros de 3—4 m. Sînt roci dure, asm’e, care deși bine strati- ficate, se desfac de obicei în bucățele mici, colțuroase. Analiza microsconică pune în evidență un tin litologic cu pirită și altul sărac în pirită, ambele continîhd resturi de radiolari. Nivelul următor reprezintă orizontul principal al jasnurilor. E1 anare constituit din roce aspre, de culoare rbsu-brună. foarte bine stratificate, atingînd pînă la 20 m grosime si continuîndu-se direct cu jaspurile galbene într-o perfectă concordanță. Pronorția de resturi organice — radiolari — este totdeauna foarte mare în aceste roci, definind o structură radiolaritică tipică, în care s-au putut determina forme numeroase. La partea cea mai înaltă, acest nivel trece spre, șisturi aleuro nelitice cu rădibîari de aceeași culoare generală rosu-hrună, dar cu aspect mai șistos, : în care se remarcă prezența unui material terigen mai bogat; ■ în cele ce urmează vom da o descriere mai amănunțită, pe baza studiului microscopic al rocilor din diferitele nivele,'observate din profil, în ordinea stratigrafică, dela cele mai Vechi la cele mai noi. ; 1. ȘISTURI DOLOMITICE CU MATERIAL DETRITIC La microscop, roca apare alcătuită din dolomit granular, parțial recris- talizat, care constituie masa fundamentală (60—70%) și din material detritic de dimensiuni alemitice. Structura este în general inechigranulară și Pe alocuri ech’granulară. iar granulele componente a.u dimensiuni foarte fine (0;0075—0.05 mm). în porțiunile cu material detritic abundent, structura este aleuritică sau psamo-aleuritjcă. Prin procese de rbcH^talizare se remarcă uneori tendința de individualizare a romboednlor de dolomit cu latura nînă la 0.02 mm, fără însă a ce imprima nicăieri rocii structura de mozaic, carac- teristică dolomitelor. Apar granule rare de hematit, de dimensiuni sub 0.01 mm, răsnîndite neregulat în unele porțiuni, fiind înconjurate de aureole vagi de limonit. Materialul detritic anare din abundență în unele zone, dînd rocii caracterul- de dolomit nisipos. El este reprezentat prin granule elastice fine, în care predomină net moscovitul. Lamele de: moscovit sînt singurele care ating uneori dimensiuni pșamitice, putînd avea diametrul nînă la 0.3 mm. în general situate la anumite nivele, aceste minbrale foioase dau rocii textura orientată, Lamele de biotit sînt mult mai rare, au dimensiuni mai reduse 678 I. BÂNCIL și V; COnVIN PAPIU 4 JASPURILE TRIASICE nE LA POJORÎTA 679 5 (sub 0,1 mm) și prezintă un slab pleocroism, fiind cloritizate sau baueriti- zate. Granulele de cuarț sînt în cantitate mult mai mică decît micele; au extincție ondulatorie și apar alături de fragmente minuscule de cuârțite metamorfice. Ele 'sînt lipsite de incluziuni. Se mai întîlnesc și granule rare de feldspați potasici, nealterați, prezentînd uneori macla de Karlsbad. Dimen- siunile granulelor de cuarț și ieldspat se situează în domeniul aleuritelor (0,02—0,08 mm), iar contururile sînt colțuroase sau subcolțuroase, uneori remarcîndu-se chiar forme așchioase. Foarte rar apar granule bacilare de apatit. Concluzii. Roca provine din consolidarea unui depozit carbonatgt-detri- togen, împreună cu care s-a amestecat și o cantitate de material terigen, rezultat din alterarea unei arii continentale alcătuite din roci cristaline. Acest material terigen nu a suferit un proces de alterare chimică prea avansat (feldspatul este proaspăt), iar transportul fluviatil a a Vot loc pe o distanță redusă (materialul detritic este colțuros). Concrețiuni argilo-carbonatate, cu material detritic și: resturi organice Textura rocii este compactă, iar structura este fin granulară. Granulele de carbonat care alcătuiesc masa principală a rocii au dimensiuni sub 0,1 mm. Prin recristalizare, în masa fundamentală granulară, tind să se individua- lizeze romboedri cu diametrul în jurul a 0,16 mm, precum și granule de side- roză cu contururi neregulate, clivaj și pleocroism evident. Procesele de sili- cifiere duc la formarea unor plaje alungite de .calcedonită. ■ Aceste procese trebuie puse pe seama resturilor organice (radiolari și spiculi de spongieri) prezente în masa rocii și puternic diagenizate. în unele zone se constată prezența materialului argilos relict în care apare sericit secundar. Un schimb amplu diagenetic conduce la substituirea scheletelor silicioase cu calcit sau sideroză (pl. I, fig. 3). Prin silicifierea scheletelor calcitizate într~o fază pre- cedentă, se pun în libertate romboedri de calcit perfecți cu latura pînă la .0,03 mm, care apar în cavitatea radiolarilor. între neoformațiuni se constată prezența granulelor de pirită limoniti- zată, granule de hematit dispuse neregulat în masa rocii sau izolate în cavi- tățile radiolarilor, cum și minuscule cantități de dorit. Materialul detritic apare în cantitate foarte, mică și are dimensiuni aleu- ritice seu psamitice fine. El este compus din lame de mică avînd diametre pînă peste 0,2 mm, din granule colțuroase de cuarț cu extincție ondulatorie și rare granule de minerale grele (zircon și titanit). Resturile organice, alcătuind pînă la 25% din masa rocii, sînt reprezen- tate prin spiculi de spongieri și în special prin schelete de radiolari. între spiculii de spongieri se deosebesc în special forme monaxone și foarte rare forme tetraxone. Sînt puternic diagenizați (conservați în cal- cedonită dispusă neregulat), și sînt atinși pe margine de procese de calciti- zare. Șe remarcă de asemenea existența spiculilor globulari calcitizați la periferie și apoi acoperiți cu sideroză. Radioiarii sînt mai frecvenți decît spiculii de spongieri. Au fost recu- noscute următoarele genuri: Ord. Spummelaria: Cenosphaera. Cariosphaera, Cariocapsa. Ord. Nassellaria: Lithocampe, Tricolocapsa. în ceea ce privește procesul de fosiliza re al scheletelor de radiolari, constatăm următoarele cazuri: a) Scheletul este conservat în calcedonită și are cavitatea umplută cu calcedonită fibroasă, secundară. b) Scheletul este calcitizat metasomatic și are cavitatea umplută cu calcedonită. c) Formele sînt conservate în calcedonie și au cavitatea umplută cu carbonați. Deosebim aici două posibilități: — O zonă subțire de siderit sau calcit se separă imediat sub test pătrun- zînd și în pori, iar cavitatea se umple cu calcedonită. — Cavitatea este umplută parțial sau total cu carbonat (sideroză sau calcit). d) Formele sînt conservate în calcedonită și au cavitatea umplută cu opal și cu argilă. e) Formele sînt conservate în sideroză, prezentînd reticulul sideritic bine conservat și orientat uniform, cu un pleocroism evident. Cavitatea poate fi umplută cu sideroză său calcedonie (pl. I, fig. 3). f) Forme silicifiate secundar, după o prealabilă carbonatizarc. Aceste schelete nu păstrează caracterul primar al reticulului, care se șterge sub influența proceselor metasomatice. în cavitatea organismului silicea fibroasă alcătuiește zone orientate diferit și include uneori romboedri perfecți de calcit, eliminați în urma substituției secundare (așa cum s-a menționat mai sus). Concluzii: Roca reprezintă un depozit argilo-carbonatat, conținînd puțin materia] detritic și o cantitate de resturi organice silicioase, pe seama cărora s-a produs silicifierea. Sedimentul s-a depus într-un mediu anaerob (pirită), organismele găsindu-se probabil în tanatocenoză. Procesele de dolomitizare arată înrudirea cu orizonturile inferioare și au fost impuse poate și de carac- terul reducător al mediului, bogat în amoniac. 2. JASPURI GALBENE GU PIRITĂ Din punct de vedere petrografic se disting două tipuri de roci, deose- birea principală constînd în cantitatea de pirită. Ambele tipuri biologice provin din același fel de material și numai condiții cu caracter cu totul local duc la individualizarea unui tip litologic de altul. Astfel, am distins: A) un tip litologic piritos și B) un tip litologic sărac în pirită. A) Jaspurile piritoase (pl. I, fig. 4, 5, pl. II. fig. 6). Aceste roci se prezintă sub forma de bancuri groase de cîțiva cm și au grosimea totală de 3—4 m. Ele sînt de culoare galbenă, brună sau cenușie, părțile alterate trecînd în galben deschis. Luciul, este cornos, iar spărtura netedă sau concoidală. Prezintă o textură masivă, ușor orientată prin dispunerea resturilor organice în zone aproximativ paralele și prin dezvoltarea inegală, în aceste zone, a pigmen- tului feruginos. Structura este criptocristalină organogenă, determinată de prezența în cantitate mare a radiolarilor. Materialul detritic apare în canti- tăți foarte mici. Se recunosc rare lame de moscovit dispuse aproximativ paralel cu stratificația, cu diametrul de maximum 0,15 mm, precum și cîteva granule co1țuroase de cuarț cu extincție ondulatorie, de dimensiuni aleuri- tice fine (D = 0,030 — 0,045 mm). Masa principală a rocii este alcătuită din silice de impregnație cripto- . cristabnă foarte fină, slab pigmentată cu o pulbere de limonit sau hematit, care se concentrează mai ales în anumite porțiuni puternic silicifiate. în 680 , I. BÂNCH și V. CORVlX PARIU 6 7 JASPURILE TRIASICE DE LAPOJORÎTA 681 această masă se. deosebesc zone relicfe argiloase cu solzi minusculi de sericii, care apar ca neoformații tipice, alcătuind o rețea neregulată. : Minerale antigene caracteristice sînt granulele cristaline idiomorfe de pirită de dimensiuni între 0,01—0,1 mm, care se asociază uneori în ag^găte granulare complexe de dimensiuni vizibile cu ochiul liber (pi. I, fig. 4). Zonele cu granule de pirită se dispun în rocă, independent de orientarea acesteia, uneori aproape perpendicular pe direcție, iar alteori umplu cavitățile radio- JariJor (pl. I, fig. 5). Prin oxidătea piritei în limonit, aceste zone prezintă o nuanță vagă, gălbuie. Dispoziția granulelor dovedește o formare diagene- tică penecontemporană în sedimentul depus, dar neîntărit, înainte de liti- ficație. Fisurile care străbat roca, și pe care se găsește depus cuarț secundar epigenetic, înconjură aceste granule cu rezistență mai mare decît restul rocii, atunci cînd le ating în zonele marginale, sau le sfărîmă, atunci cînd direcția de fisurare le atinge chiar în centru (pl. I, fig. 4). ' Tot între mineralele antigene secundare notăm și~prezența lentodori- tului fibro-radiar dispus în grupări divergente în formă de snopi și alcătuind doze mai mult sau mai puțin alungite, paralele cu stratificația sau umplînd cavitățile radiolarilor. Caracteristică' este prezența romboedrilor de carbonați cu dimensiuni de 0.05 mm și uneori perfect idiomorfi, înconjurați de o pulbere fină de limonit rezultată din propria lor oxidare. Credem că avem de a face cu tomboedri de ankerit sau de ferodolomit. Scheletele de radiolari alcătuiesc o parte din masa rocii, imprimîndu-i și caracterele structurale. Procesele de diegeneză foarte avansate șterg ade- seori caracterul iniția] al formelor, care apar ca simple zone rotunde sau alungite, definite numai de micșorarea cantității de pigment limonitic și hematitic. în acest caz, ei pot fi văzvți mai Bine între nicoli încrucișați, tes- turile prezentîud silice criptocristalină de dimensiuni mai mari și deci mai evideulă decît masa silicioasă a rocii (pl. II, fig. 6). Testul este conservat de obicei în calcedonită fibroasă foarte fină sau, mai rar, în limonit. Cavitatea radiolăru lui poate fi umplută cu următoarele minerale: a) Calcedonită sau cuarț foarte fin, amestecat cu material argilos. 6) Limonit și argilă. . c) Silice criptocristalină și cantități mari de dorit, fie în zona centrală, fie depus radiar, dc.-a lungul pereților cavității organismului. d) Pirită, care umple cavitatea pătrunzînd în poni testului rădiolarului, luînd astfel un aspect stelat caracteristic (pl. I, fig. 5). e) Pirită și carbonat. O formă de Nassellario prezintă carbonat în cavita- tea principa’ă și pirită în camerele mici ale eefalisuluL Testul este limonitic. Formele bine conservate alcătuiesc cam 10% din masa rocii, restul fiind reprezentat nrin forme puternic diagenizate si greu de determinat. ^"con- stată evidenta predominare a formelor de Spummelaria ăsunra Nassellariilor (8/1). Formele determinate aparțin următoarelor genuri: Cenosphaera, LÂtho- campe, Podocansa. ' ' Concluzii. Roca jaspoidă galbena din acest orizont reprezintă un depozit pelitic organogen hemipelagic sau lagunar, puternic silie.ifiat,' atît primar, cit. și prin procese de- silicifiere peneedntemporane. Mediul de depunere a fost un mediu reducător, în care s-au putut depiine pirita, doritul și anke- ritul, din a căror oxidare secundară a rezultat limonitul care pigmen- tează roca. Fauna de radiolari pare a reprezenta o tanatocenoză de organisme pelagice ajunse în mediul lagunar anaerob, prezent poate în laguna interioară a recifilor. B) Jaspurile sărace în pirită. Jaspurile galbene, aparținînd acestui tip litologic, sînt rocile silicioase, deosebite oarecum de cele descrise la punctul precedent, sînt compacte, de culoare galben-brună, cu spărtura colțuroasă, neregulată sau așchioasă și cu luciul cornos. Grosimea bancurilor compo- nente variază între 2—5 cm. Structura este criptocristalină organogenă (radiolaritică) și textura este ușor orientată.: ■ • - Masa principală a rocii este alcătuită din silice criptocristalină fină, pig- mentată cu o foarte fină pulbere hematitică. 'Se constată de asemenea și persistența unor cantități mici de materie relictă argiloasă, în care s-a dife- rențiat sericit. Resturile organice (schelete de radiolari) sînt puternic diage- nizate și alcătuiesc aproximativ 25% din masa rocii. . ■ Materialul detritic apare în cantități.infime și are dimensiuni aleiiritice și pditice: Îritîlnim âstfel rate lame fine' de muscovit, de obicei încrețite, cu diametrul sub 0,08 mm și foarte rar de dimensiuni grosiere, psamitice (0,2/ 0,027 mm). în materialul detritic se mai remarcă, alături de granulele colțu- roase de cuarț, foarte rare-granule rotunzite de turmalin, de asemenea baghete alungite de rutil și granule idiomorfe de zircon. între materialele antigene cităm prezența pulberilor bernatice și Jimohi- tice concentrate mai mult în anumite zone, rare cristale cubice de jiirită cu latura de 0,02—0,03 mm și acoperite de o crustă subțire de limonit, cum și romboedri de dimensiuni mai mari de ankerit, cu latură pînă la 0,1 mm. Leptocloritul fibros apare dispus în mod neregulat, mai ales în cavitățile radio- larilor. : Resturile organice sînt puternic diagenizate, sînt reprezentate prin sche- lete de radiolari și rari spiculi monaxoni de spongieri silicioși. Aceste forme sînt de obicei conservate în silice criptocristalină și mai rar în silice și hematit. în cavitatea testului se pot găsi diferite minerale: . a) Calcedonită fibroasă, care se deosebește de cea din test prin orien- tarea sa diferită. b) Calcedonită amestecată cu o pulbere fină de hematit și argilă, care împiedecă observarea între nicoli încrucișați, interiorul organismului ăpărînd, în acest caz, complet întunecat. c) Clorit fibroradiar de rieoformațiune, dispus uneori în mod sferulitic, dar de obicei fără o orientare precisă, alcătuind o rețea confuză. d) Limonit sau hematit rezultat din oxidarea doritului. Uneori dxizii de fier și doritul se găsesc în interiorul aceleiași forme. Se constată predominarea categorică a formelor de Spummelaria (exclusiv din subordinul Sphaeroidea) asupra formelor Nassellaria (raportul aproxi- mativ 10/1). Formele determinate aparțin următoarelor genuri: Spiculi de Sphaerozoum (Collodariă), Cenosphaera, Eitlwcampe Tricolocapsa și Podo- capsa. Rețeaua este conservată, în unde cazuri, în calcedoriie și prezintă o extincție mai mult sau mai puțin uniformă. Spicuiri de spongieri silidoși aparțin f&rmelor monaxonc și' mai puțin celoiv.tețraxone. • Rari spiculi globulari. Aceste resturi organice . prezintă de obicei canalul lărgit și sînt conservate în: calcedoriită. ' Concluzii. Ca și precedenta, această rocă reprezintă uri depozit organo- terigen (poate hemiplagic) puternic silicifiat/șî'. depus într-un mediu cu o 682 I. BĂNCIL și V. C0RVIN PAPIU 8 9 JASPURILE TRIASICE DE LA P0J0RÎTA 683 aerisire incompletă, în care s-au mai putut separa încă sulfura de fier, cris- talele de carbonați feroși și cloritele sedimentogene. Prezența acestora, mai ales în cavitățile organismelor, învederează legătura dintre materia orga- nică și procesele de reducerea fierului. Silicifierea și, în bună parte, oxidarea, sînt fenomene de diageneză penecontemporană, care duc la litificație. Mate- rialul detritic provine din alterarea unor roci cristaline și a suferit un trans- port limitat. 3. ORIZONTUL PRINCIPAL AL JASPURILOR Jaspurile care participă la alcătuirea acestui orizont sînt silicolitele tipice de culoare roșu-brună, caracteristice acestui orizont al cuvetei Rarăului (9). Prezintă o stratificație evidentă, fiind alcătuite din bancuri de grosimi de 2—4 cm. Au culoarea roșu-brună, în spărturi proaspete, cu pete cenușii (zonele alterate îngălbenindu-se prin depunere de limonit). în intimitate, roca prezintă o textură orientată, dînd pe alocuri chiar impresia unei dispo- ziții șistoase. Anumite porțiuni umectate dau un miros specific de argilă. Roca prezintă o structură criptocristalină organogenă, caracteristică, de radiolarit pe alocuri, luînd un caracter criptocristalin detritogen în alte zone. Pigmentul hematitic este foarte bogat. Se remarcă zone argiloase relicte slab diferențiate, greu de deosebit, datorită abundenței pigmentului feru- ginos. în aceste zone apar solzi minusculi de sericit. Calcedonia foarte fină impregnează întreaga rocă, dîndu-i caracterul tipic de jasp. Porțiunile cele mai sărace în resturi organice conțin totuși radiolari în proporție de cel puțin 30% din masa rocii. Materialul detritic are dimen- siuni aleuritice. Granulele de cuarț sînt colțuroase, cu extincție ondula- torie și dimensiuni sub 0,08 mm. Se mai remarcă lame rare de muscovit .și foarte rare granule proaspete de feldspați nemaculați, păstrînd hăbitusul prisma+ic și avînd dimensiuni în jurul â 0,056 mm, precum și biotit clori- tizat. în aceste zone, formele de radiolari dovedesc o predominare a Spum- melariilor asupra NasseUariilor în proporție de aproximativ 8/1. înafară de spi- culii de Sphaerozoum (Collodaria). apar numeroase forme de Cenosphaera, repre- zentanți ai subordinului Prunoidea (Cenelipsis), ai subordinului Discoidea (P.orodiscus), iar din ordinul Nassellaria, genurile Lithocampe și Tricolocapsa. 1 în zonele organogene, roca prezintă o structură radiolaritică tipică, cores- punzînd termenului de radiolarit. Scheletele de radiolari din aceste porțiuni sînt foarte bine conservate, păstrîndu-se intactă structura. în porțiunile cu textura orientată tipică, unele forme sferice sînt alungite datorită presiunii și sînt orientate paralel cu stratificația, iar Nassellariile au axul mare paralel cu aceasta. Totuși, se remarcă și forme cu poziții aberante, chiar perpendi- culare pe stratificatie. în zonele tipic organogene, scheletele de radiolari pot alcătui peste 90% din masa rocei, în medie fiind în proporții de 50—70%. Raportul numeric al formelor Spummelaria față de Nassellaria este aproxi- mativ, de 5/1 (pl. II, fig. 7). S-au determinat următoarele genuri: Ord. Spummelaria: Subord. Collodaria: Fam. Sphaerozoida: Sniculi de Sphaerozoum. Subord. Sphaerelaria: Fam. Sphaeroidea: Cenosphaera, Sphaerophyle. Subord. Discoidea: Fam. Porodiscida: Porodiscus. Ord. Nassellaria: Subord. Siichocyrtida; Stichocapsa. Subord. Grtoidea: Dictyomitra, Tricolocapsa, Lythocampe, Teosyringium, Archicapsa. Formele de radiolari sînt conservate în calcedonită asociată uneori cu hematit. Nu am găsit nicio formă cit reticulul conservat în clorit, așa cum am avut ocazia să menționăm în jaspurile, asociate erupțiunilor bazice sub- marine din masivul Drocea (11). Cavitatea formelor apare umplută cu clorit fibroradiar dispus sferulitic, cum și cu alte minerale, mai ales cu calcedonită fibro-radiară, uneori intens cuarțificată (pl. II, fig. 7). în unele zone, bogate în organisme, în centrul radiolarilor se dezvoltă, în mod selectiv, grupări sferulitice sau în formă de snopi de leptoclorit, mineral care poate pătrunde din cavitate, pînă în porii scheletului. Acest mineral este absolut carac- teristic uneori pentru diagnoza rocii. Prin oxidarea doritului poate rezulta hematit, care se dispune către periferie alcătuind o zonă hematitică imediat sub testul silicios, sau către centru, și atunci zona periferică rămîne formată din clorit, sau se amestecă în mod difuz cu doritul din a cărui transformare ia naștere. In unele forme, hematitul ocupă cavitatea întreagă, asociindu-se uneori cu materialul aigilos sau calcedonie (pl. II, fig. 7). In anumite potțiuni, numărul radiolarilor umpluți cu clorit se reduce la minimum, pînă la dispa- riție, dovedind o diageneză .totală în mediu perfect oxidant. Mai remarcăm rari spiculi de spongieri silicioși, globulari, conservați în calcedonită și fragmente sporadice de spiculi tetraxoni sau monaxoni cu canalul umplut cu hematit. Concluzii. Jaspurile roș,u-brune reprezintă sedimente hemipelagice pelito- organogene puternic silicifiate, cu slabe apoituri de material detritic terigen, în special în zonele în care predomină radiolarii. In alte zone, în general în zonele mai puțin bogate în resturi organice, se constată un aport terigen evident, dovedindu-se prezența curenților locali. Piocesele de diageneză penecontemporană conducînd la litificație, au completat silicifierea și oxi- daiea fierului, dovedind o depunere într-un mediu bine aerisit. Cînd în cavi- tățile radiolarilor s-au creat condiții anaerobe optime prin depunerea în masă sau prin astuparea porilor prin mîl, fierul bivalent a fost legat în silicați (leptoclorite). Piocesele de oxidare ulterioară au alterat acest material, cu separare de hematit. Tasarea care a condus la orientarea texturii sedimen- tului, a impus și transformarea mineralelor argiloase în sericit. Absența doritului în cavitatea organismelor depuse în zonele cu mai mult material terigen, ar constitui un aigument în plus pentru existența unor curenți locali care aduceau acest material și, în același timp, aeriseau apele în care se depunea mîlul inițial, din care, prin silicifiere, urma să rezulte în faza urmă- toare, jaspul tipic. 4. ȘISTURI ALEURO-PELITIGE CU RADIOLARI Orizontul superior jaspurilor este alcătuit din roci șistoase aleuro-peli- tice de culoare cenușie, brună sau roșcată. Pigmentul feruginos se acumu- lează în special în zoiiele superficiale, care sînt supuse proceselor de alterare. Roca face efervescență la rece numai pe planele de stratificație și prezintă un evident miros de argilă. Textura este orientată, desfăcîndu-se în plăci de cîțiva mm grosime. Structura este aleuro-pelitică, luînd, în zonele bogate în material detritic, caracterul aleuritic tipic. Masa principală a rocii este 684 I- BĂNCILĂ și V. CORVIN PAPIU 10 11 JASPURILE TRIASICE UE LA POJORÎTA 685 argiloasă, iar pe alocuri silicifiată, iar în porțiunile roșu-blune este pigmen- tată cu hematit. în această masă argiloasă apare silice criptocristalină rezul- tată în parte din resturile organice, cum și lame fine de sericit, rezultate, din procese de argilitizare. .......• c In compoziția materialului detritic predomină lame fine de muscovit, dispuse în general paralel cu șistozitatea. Alteori lamele de muscovit se dispun divergent, schimhînd local caracterul textural al rocii. Alături de muscovit apar rare granule colțuroase de cuarț, cu diametrul în jurul a 0,02 mm. . Organismele contribue la alcătuirea a 10—20% din masa , rocii. Se ,dis- ting forme de radiolari, mparținînd în primul rînd ordinului Spummelaria (spiculi de Spahcrozoum, și numeroase Cenosphaera) și, în subsidiar, ordinul Nassellaria (genurile: Lithocampe, Tricolocampe, Theocapsa, Sethocapsa). Aceste forme sînt conservate de obicei în calcedonită, mai rar în oxizii de fier și foarte rar în dorit. Cavitatea este umplută cu calcedonită asociată uneori cu pulbere bematitică, sau cu hematit amestecat cu argilă. Uneori hematitul se depune sub forma unei zone subțiri sub test,, păstrunzînd .și în pori, iar. restul cavității este umplut cu calcedonită. In această cavitate apar cîteodată cristali minusculi nedeterminabili, acoperiți de o crustă fină de oxid de fier. j . In cantități foarte mici se găsesc și spiculi monaxoni.de spongieri, conser- vați, în calcedonită. : . . . Concluzii. Roca provine dintr-un depozit terigen fin, la care se adaugă puține oi ganisme pelagice silicioase.. Mîlul originar s-a depus. într-un mediu cu o aerație puțin mai siabă, în care s-a format doritul ce diagenizează unele forme, dar a devenit curînd peifect oxidant, ajungîndu-se la oxizi și hidrpxizi de fier. Reprezintă un sediment obișnuit aleuio-pelitic silicifiat în procu-se diagenetice penecontemporane, pe seama resturilor organice. Materialul detritic este de origine cristalină șia suferit un tiansport fluvial limitat, ca.și materialul detritic din orizonturile inferioare. CONCLUZII FINALE , ’ , s I. CONCLUZII DE ORDIN LITOGENETIC L. Șisturile dolomitice sînt dispuse în continuitate de sedimentarei peste dolomitele masive și reprezintă depozite cu caracter detritic rezultate din dezagregarea recifilordepuse pe flancurile acestora — depozite în care s-a amestecat și material fin terigen rezultat din alterarea ariei cristaline din apropiere. 2. Relieful acestei arii continentale era mai ridicat, ceea ce se deduce din faptul că materialul detritic terigen este colțuros și puțin alterat chimic. £1 a suferit up transport fluvial limitat, fiind adus de curenți în zonele de sedimentare a nisipului coialier. Caiacteiul primar al acestui; depozit a. fost probabil șters în cursul procesului diagenetic de dolomitizare, care a condus în parte Ia recristalizarea materialului dolomitic detritogen. ' . 3. In zonele cu concrețiuni singenetice (16) situate la același nivel, au Jqc concentiații sensibile de carbonați, care participă în mod. activ la schimb,pi diagenetic ce se manifestă într-o fază următoare, înlocuind sau umplîn.d .scheletele de radiolari, aflați aici în tanatocenoză, Prezența piritei și . side- rozei dovedesc depunerea într-un mediu reducător anaerob. Deosebit de caracteristică este înlocuirea silicei cu sideroză, care pune în evidență mai muit capacitatea extrem de mare a silicei radioiarilor, de a ii înlocuită diage- netic. Pmă în prezent se cunosc iorme de ladiolari conservate în caicit, pilit, materie cărbunoasă, fosfați, cionte, oxizi de fier, iar în sedimentele silicioase din partea sud-estică a masivului Drocea, forme conservate în zeoliți, dar nu în sideroză. Prezența ladioiaiilor învederează legătura cu orizo>ntul ime- diat superior al jaspuinor. 4. In concrețiuni, analizele chimice arată o mare cantitate de silice (52%), provenită din scheletele organice și din materialul argilos reiict, avmd un procent de 16,6% CaCO8 și de 14,6 MgCOs, reprezentind participația dolo- mitului la alcătunea ier. 5. In continuitate de sedimentare, peste orizontul cu concrețiuni, se depun, într-o fază următoare, sedimente peiitice silicioase hemipiagice, în condiții parțial leducătoare, cu formare de surfuiă de fier în masa sedimentului. Organismele pelagice furnizează siiicea care mineralizează depozitul. Astfel, seunuentui primar poate fi omologat într-o măsură oarecare cu miturile albas- tre actuaie, sau reprezintă un depozit depus în lagunele interne ale atolilor. 6. Prezența purcei și romboedriior de ankent piedează pentiu legătura genetică a jaspuinor cu purta cu depozitul carbonatat, din niveiui interior. Este cunoscut laptui că m materialul dragat de pe fundul Oceanmui Atlantic s-au recunoscut romboedri idiomoifi de uoiomit (expediția Meteor) (4), cum și influența soluțiilor amoniacale asupia proceselor de doiomiiizare (Kr o t o v (5), Tatafski (ib), Strahov (16)), în așa fel că ne putem expnca și prezența mateiiaiuiut doiomitic in jasp. Matena oiganică din interiorul sclimeteior ladioxaulor oetermină meuiui reaucatcr în care se formează atît pnita, caie umple unele forme, cit și ciontui nbios anat în celelalte, In pro- Ccseie de oxiuaie peiiecontempoiane și epigenetice se produce oxidarea fie- rumi și pigmentai ea, cu oxizn de ner, a seuimentului. Cantitatea de pirită vanazâ după punctul considerat. 7. in masa jaspuinor cu pună, analizele chimice dovedesc o cantitate de caiboiiat de 14,o Cu3Ca și 9,3 MgCOa, cum și un mic procent de fier (4,34%), rezmtmd in pnmui rmu uin ilmoint și pilită. 8. Intr-o lază următoare se realizează condiții oxidante aerobe tipice, în caie se depune sedimentul henupmagic care va da naștere apoi jaspuinor propiiu zise. întreaga cantitate de fier din mediu tiece in oxizi, iar condi- țiile anaciobe ce se ciecază in cavitățile radioiarilor, în urma descompunerii materiei organice, jusuiicâ desvoitaiea selectivă a leptociontuiui în aceste cavnați. Legătură cu orizontul doiomitic pare a fi învederată de romboedrii de carbonați afiați în masa jaspurilor. 9. Cantitatea redusă de material terigen precum și dimensiunile fine ale acestui material în unele porțiuni, dovedesc o depărtare mai mare de țărm și o adîncime mai mare. Concentrarea fierului în alte porțiuni se explică prin jocul local al curenților care îl aduc de pe continent, îngrămădindu-1 în anumite zone, în care el se precipită în forma sa redusă. Materialul are aceeași origine cristalină ca și în orizonturile inferioare și dovedește procese lapide de alteiare fizică și chimică pe aria continentală din care pi ovine. 10, Sedimentul poate fi omologat într-o măsură redusă cu unele depozite hemipelagice actuale, la sedimentarea cărora, pe lingă puzderia de schelete 13 686 I. BANCILA și V. COBVIN PAPIU 12 687 PLANȘA l organice, contribuie și o parte de material terigen, așa cum am avut ocazia " să menționăm și pentru jaspurile jurasice din cuveta Hăghimașului (3). 11. Șisturile argilo-silicioase care încheie seria, dovedesc, într-o fază urmă- toare, dăinuirea condițiilor aerobe și mărirea aportului de material terigen continental. Analizele chimice arată o cantitate ridicată de fier (5,23% Fe2O8) precum și o cantitate de carbonați, 12. Toate sedimentele jaspoide au suferit transformări diagenetice intense, ce au condus la modificarea caracterului scheletelor organice și în special la silicifierea prin re cristaliza re a depozitului pelitic sau aleuro-pelitic inițial. 13. In ceea ce privește predominarea categorică a formelor de Spumme- laria față de Nassellaria, în fauna de radiolari, acest fapț ar reprezenta un argument în plus pentru a considera jaspurile din cuveta Rarăului ca depu- neri efectuate la adîncime mică, așa cum am subliniat și cu alte ocazii (12), (13) și cum pare a se fi dovedit și în alte regiuni, în care s-au cercetat aceste raporturi (7). Fig. 3. - Secțiune printr-o concrețiune (x 400) (N II). Radiolar conservat în sideroză. In masa rocii șe văd granule de sideroză de culoare ceva mai inclusa. II. CONCLUZII DE ORDIN STRA.TIGRA.FIC 1. Intre dolomite și jaspuri, cu toată aparența contrară, există o trecere, care permite ca aceste roci să fie legate în același ciclu de depunere. Avînd aigumente paleontologice (2), (3) pentru vîrsta tiiasică inferioară și medie a doiomiteloi, jaspurile dela pojoiîta urmează să aparțină Triasicului mediu și superior. 2. Trecerea dela dolomite la jaspuri nu se relevă prin repetări pe Verti- cală (cum afirmă unii cercetători (11), ceea ce ne-ar. obliga să admitem reve- niri la litogeneza dolomitică). Ea prezintă în special caracterul unei modifi- cări bruște, trăsătura de unire concentiîndu-se în cei 3 m de șisturi dolo- mitice. Dată fiind grosimea variabilă cu care apar jaspurile în diferite aflori- mente, se poate admite că momentul acestei modificări n-a fost aceiași peste tot, pe alocuri jaspurile putînd lipsi. Aceasta poate constitui un argument pentru o zonă marină puțin adîncă, cu caracter de recife. 3. Dat fiind că, în alte profile uin lungul sinclinalului extern (la vest de lacul Ghilcoș, Hăghimașul Mare), se cunosc jaspuri caloviene-oxfordiene înca- drate la bază cu Dogger și la partea supeiioară cu Malm (stratele cu Aspi- doceras acanthicum (2), (8), (20), vîrsta triasicăa jaspurilor nu se poate gene- raliza, criteriul de litofacies nefiind suficient pentru aceasta. Putem aminti că în masivul Drocea jaspurile se asociază cu Cretacicul inferior (de tipul « strate de Sinaia ») (12). Jaspurile de diferite vîrste nu se deosebesc prin carac- terul petrografic și nici prin formele de radiolari. Ele pot fi identificate numai prin asociere cu celelalte tipuri de roci. 4. Pe baza acestei asociații, putem afirma că în lungul aripii interne a sinclinalului extern apar atîț jaspuri triasice, cît și jaspuri jurasice și uneori la distanțe foarte mici, Aceasta este situația din partea înaltă a masivului Rarău, și mai ales dela Ghilcoș spre sud peste Hăghimaș pînă în masivul Naskalat-Ciuc. In porțiunile unde jurasicul în general lipsește, adică din Rarău spre nord pînă la Fundul Moldovei și Breaza, jaspurile sunt legate ștrîns de dolomite și aparțin Triasicului. 5. Interpunerea de. jaspuri între gresii și în special între calcare, precum și prezența în masa lor a unui procent important de material detritic» eli- Fig, 4.— Secțiune prin jasp piritos (X 90) (N II) p = granul de pirită, s = silice de impregnație, n = radiolar din ordinul Nassellaria, c = cuarț epigenetic. Fig. 5. — Secțiune prin jasp piritos (X 160) (N II) p = radiolar umplut cu pirită, c = radiolar calcedonitic. & 2. — Buletin Științific. — c. 271 15 685 Fig. 6. — Secțiune printr-o zonă slab 'pigmentată din- tr-un jasp piritos (x 160) (N + ). Forme de radiolari conservați în calcedonită. -- In stingă sus: un spicul globular conservat în calcedonită cu structura îibro-radiară. Fig. 7. — Secțiune printr-uri jasp din orizontul prin- cipal (structura radiolaritică). a = Radiolar (Lithocampe) conservat în calcedonle, cu cavitatea umplută cu leptoclorit. Loja apicală este umpluta cu hematit, b = radiolar conservat în calcedonie și cu cavitatea umplută cu hematit, c = radiolar conservat în calcedonie și cu cavitatea umplută cu calcedonit, d = radiolar conservat în calcedonie și cu cavitatea umplută cu calcedonită și oxid de fler, e = silice de impregnație pigmentată cu hematit. PLANȘA II 17 JASPURILE TRIASICE DE LA POJORÎȚA 691 mină condiția unei sedimentări în zona marină adîncă și permite să se sim- plifice ciclurile de sedimentare. fin. CONCLUZII DE ORDIN TECTONIC In ipoteza existenței pînzelof de șariaj, prezența, jasp urilor nu poate constitui un element de orientare, această prezență putînd fi în «autohtoni» ca și în « pînză ». Existența celor două nivele de. jaspuri permite în schimb, să se separe mai clar primul ciclu mesozoic (triasic) de al doilea (jurasic-, cretacic inferior) și să se delimiteze în suprafață aceste cicluri,: dîndu-se car- tărilor un caracter mai sigur. TPHACOBblE HIHM bl B nOÎKOPbITE : (KPATKOE COAEPÎKAHKE) ; B HacTomneîi crame paccMarpHBaerca xapaKTcp amM, șaJieraioninx Hajț HMHmeȚpeTMUHBIMM ROJIOMMTaMH B pafiOHe IIoîKOpKITa, II Ha OCHOBe HOJieBHX h JiaSopaTopHHx jțaHHBix hm npnnHCBiBaerca cpeRUHii h BepxHHfi rpetHHHBift BoapacT. MHKporpa^HuecKHft anauns yKasBiBaer na renermiecKyio cbhbb Mem^y nonoMHTaMH h HenocpeflCTBeHno hx noKpBiBaionțuMH hojiomhtobhmh cJianițaMM; nocneuHne paccMarpHBaiorca kbk oâiroMouHBie orjiomenim, npo- Hcxoflamne co ckjiohob pmjioBBix oSpasoBaHnii, ypoițHBniHx hojiomhtbi. Ebiihc cneHyer paflHortapHeBBie hiumli, impur h poMdoonpM ațeueBiicmix KapdoHaTOB. IIocjieHHHe oSHapyjKHBaior npiiBiiaKH hx ocawicHna b boc- CTaHOBHTenBHoft cpejțe, bobmoîkho, b jiaryne nepBOHaaajiBHBix aronnoB. PopHBOiiT panHonapneBRix hihm npejțcraBJiaeT co5oft opranoreHHoe reMune- jiarimcKoe OTiioîKeHMe co cnabBiM TeppMreHHMM hphbhocom ; oSpasonaBnieecp B OKMCJIHTeJlbHBIX aBpodHBIX ycnOBHHX. TpMaCOBBIH OTfleJI OKaHUHBaelCH TJIH- HHCTBIMH CJiaHIțaMH c paflHOJIHpHHMH H oSnoMonHEiM MaTepHanoM, • O6no- mohhbih MaTepnaji co Bcex BBiineyKaBaHHBix tojiiu; KpHCTaJuiHuecKpro npo- HcxoJKfleHHH h odnapyîKHBaeT cnadaie npopeccBi BBiBeTpHBaHHH b kohthhch- TanBHOM apeane, H3 noroporo ohh iIpohcxohht, a Taume orpaHHHeiiHBiâ BBIHOC. ■; B MeracoMaȚH'îecKHX npopeccax, obycnoBHBmHX OKaMeHemie paflHoiiHH- pMeBBix $opM, OTMeuaeTCH MevK,qy npouMM coxpaneHHe b cnjțepHTe ■ h HanoJineHHe nycroT paBHBiMH nojieBHBiMH HCKonaeMBiMH, cpegn noropBix impHT h jienToxjiopHT, nau. cJiejțCTBne buhhhbh BoccTaHOBMTejiBHoft cpeflBi, coBjjaHHoiî paBJioîKeHHeM opranimecHoro BențecTBa. t YKaBBiBaeTCH iiajimme hhim h b Bcpxneh rope, h b Mene. TanHM odpasoM Bth nopop;Bi ne Bcerjța MoryT npeHCTaBJiHTB MapKHpyioniHft ropHBOHT. CrpaTHrpa^H’iecKH h TCKTOHmiecKii HccJiejțoBaHHH hihm hojijkhli npoiiB- BORHTBCH B COBOKynHOCTH OTJIOÎKeHMiî, CpeflH KOTOpBIX OHH BaKJHO’leHM, TaK KaK jiHTO$aijMeBaro upurepuH ne nocTaTouno jțJia bbibojiob 6onee oiințero xapaKTepa. ; 692 I. BĂNCILĂ și V. GORVIN PAPIU 18 19 JASPURILE TRIASICE DE LA POJORÎTA 693 OBT»flCHEHHE PHCYHKOB Puc. 1. — Paspes uepes KyBeTy CeBepHOft MonwaBHH k ceaepy ot homiihm Mon- xaBHH. 1 —KpMCTanjin’iecKiie cJiaiiițM. 2—^ojiomuth hmmkhbfo m cpennero Tpnaca. 3 — hidmbi cpegnero u BepxHero Tpnaca. 4 —necHaHMKM n KOHraoMepaTM MyHHenyJi- HeoKOMJiaHa. 5—necnaHMim n KonrnoMepaTM—BepxHMii Meii. 6 — Mena^upti. 7—^aep- Hue cJiaHițBi — HMHtHMft mgh. MacmraO 1 : 50000. Phc. 2.—JleBMii 6eper Mojiuobm k sanaay ot nomopMTM. 1 — xnopnTO-cepn- HHTObmb cnaHițM. 2 — necuaHiiKH m KBapqeBBie KOHWioMepaTti Hnaoiero Tpnaca 3 ~ hojiomhth Huamero n cpeunero Tpnaca. 4—gonoMHTOBMe cJiamțM. 5 — hojiomuto- BM0 KOHKpeițnn cpe«nero n Hnînnero Tpnaca. 6 — ircjitmc hiiimm cpeșnero n Bepxnero Tpnaca. 7 — Kpacntie hiumh cpeflnero m Bepxnero Tpnaca. 8 — cnanrțbi c paRMOJin- pnnMn. 9 — KonrnoMepaTM. MacnrraS 1:2000. TAEJillIțA i Pnc. 3. — Paspea uepes KOHKpeițMio (N II). PaunonnpHii, coxpaneHHMiî b cn^e- pnTC. B CKaJincTOiî Macce buhhh sepna cHgepnTa Gojiob TeMHoro ițBeTa. X400. Pnc. 4, — Paspes nnpnTOBOiî hiumm ((Ns II); P— sepno nnpuTa ; s— npeMHeaeM HMnpernaunn ; n— pa^nonapnii ord. Nosselaria ; c— annreHeTnnecKnii KBapn. X 90. Pnc. 5. — Paapes nepes nnpnTOByro nuiMy GN» II) ; p— pa^noHRpuft, sanonne- hhmh nnpnTOM ; c — xajmenonnTOBMii pagncJiapuft. x 160. -TAEJIUUA II Pnc. 6. — Paapes nepes ciiaSo nnrMenTnpoBannyio sony nnpnTOBoft hiiimh(N» +)• la care ea apare sub forma unui șanț. Inafară de raportul dintre lungime și lățime și de desimea crescîndă a coastelor în spre peristom, îngroșarea menționată reprezintă unul principale ale acestei noi specii. Suprafața cochiliei este ornamentată de un număr de peste 35 de coaste transversale, care pot fi observate distinct în cele două treimi terminale ale cochiliei, în timp ce în treimea din spre apex, ca o consecință a îngroșării mai mari din această regiune, cochilia face impresia a fi fost netedă. Totuși unele exemplare arată că și această regiune era prevăzută cu coaste. Coastele sînt groase și rare în treimea mijlocie a cochiliei, dar devin din ce în ce mai înguste și mai dese cu cîț se află mai aproape de peristom. Au fost studiate un număr de peste 500 de exemplare, păstrate relativ bine. Faptul că un fosil, descris pe baza unui număr așa de mare de exemplare, a fost descoperit de abia în ultimul timp dihtr-o localitate de unde au fost colectați pești fosili încă de acum 65 de ani, se datorește împrejurării că această nouă specie este cantonată într-un singur banc de șist men'ilitic. Acest banc are o grosime numai de 25 cm și din eh nu se făcuseră recoltări pînă în prezent. Roca, din care este constituit acest banc, prezintă unele deo- biri față de menilitele obișnuite, prin duritatea sa mai mare, prin culoarea sa cafenie mai închisă, aproape neagră, datorită cantității ceva mai mari de bi- tumen ce conține, în comparație cu stratele imediat învecinate, precum și prihtr-un slab conținut de CO3Ca,- care lipsește din sistările -disodilice. Ea apare în malul Bistriței, în fața gării. Fauna însoțitoare constă din exemplare rare de Scopeloides mrazeci, specie răpitoare de origine de asemenea oceanică, care urriiăreă bancurile de Balantium pentru a se lirăni. Re suprăfațele de stratificație ale acestei varietăți de șist menilitic, înafa- ră de numeroase exemplare de Balantium întregi, care sînt atît de numeroase îneît adeseori se acoperă unele pe altele (pe o placă de 10 X 10 cm. pot fi numărate peste 50 de exemplare), mai- constatăm prezența a' numeroase puncte albe foarte mici care, privite cu lupa, se observă că reprezintă cochiliile unor exem- plare de Balantium sfărîmate. Este interesant de remarcat de asemenea faptul că aproape totalitatea exemplarelor de Balantium de pe aceeași placă au cochiliile paralele între ele, avînd apexul orientat în aceeași direcție, care, pe teren, corespunde direcției sud-vest. Acest mod de aranjare este o dovadă că animalele, după ce erau introduse din bazinul oceanic în cantități considerabile, erau îngrămădite de către curenți sau de către furtuni în mare număr în regiunile litorale, fapt pe care îl deducem și din prezența în aceleași strate și a genului Ciupea. Apariția în masă a lui Balantium meniliticum oglindește marele, număr de forme ce constituia această biocenoză, ceea ce era de altfel și de așteptat dela Pterapode. Plantele găsite la Piatra Neamț sînt reprezentate, în marea lor majori- tate, prin Alge. Resturile de antofite sînt aici mult mai rare în comparație cu acelea găsite în materialul dela Șușlănești (r. Cîmpulung). Majoritatea Alge- lor determinate (Fucus, Cystoseira, Ăscophyllum, Halidrys etc.) fiind forme bentonice, sînt și ele străine de regiunea în care au fost acoperite de sedimente. De altfel, ele apar numai la anumite nivele și atunci în cantități destul de mari. Lorenthey (4),(5) descrie.'în lucrarea sa, prezența unui orizont ciiPte- ropode în Oligocenul din R.P. Ungară, exemplarele aparținînd de asemenea genului Balantium, fără a da o descriere detaliată o fosilei studiate. CONCLUZII Cele două specii de fosile noi, descrise dela Piatra Neamț, reprezintă o contribuție la lista speciilor,, și așa destul de numeroase, cunoscute pînă acum din șisturile menilitice și disodilice din regiunile carpatice. Cercetările din ultimii 2 ani asupra fosilelor din aceste roce ne conduc din ce în ce mai sigur la următoarele două concluzii: 1. Sîntem încă departe de a cunoaște complet fauna din aceste depozite, pentru, motivul că fiecare recoltă nouă dă la iveală- și. specii noi. Cunoașterea florei din aceste strate este abia la începutul ei. 2. La alcătuirea faunei din șisturile menilitice-și disodilice-iau parte două categorii de fosile: a) Prima categorie, și cea mai bogată ca număr de specii și de exemplare, constă din specii indigene, de facies litoraîsau care trăiau în larg Ia Suprafața apelor. b) Cea de a doua categorie de fosile este reprezentată în general printr-un număr mai mic de specii și de indivizi. Ea constă din animale migratoare care veneau din apele oceanice. 700 MIRCEA PAUCĂ și NICOLAE COSMOVICI 6 7 MOLUȘTE FOSILE DIN OL1GOCENUL DE LA PIATRA NEAMȚ 701 Printre speciile migratoare, unele trăiau, în mările lor de origine, pînă la mari adîncimi, după cum rezultă din prezența pe corpul lor a organelor fos- forescente. Geosinclinalul carpatic se afla, deci, în comunicație cu bazinele oceanice, dela care primea un mare număr de viețuitoare. Fauna proprie a geosinclinalului carpatic din acel timp nu era dintre cele mai bogate. Totuși, astăzi, bazîndu-ne pe numeroase documente de ordin sistematic și biologic adunate, sîntem în măsură să ne putem explica acu- mularea acelei mari cantități de substanță organică în sapropelul care a dat naștere șisturilor disodilice și menilitelor. Marea cantitate de substanță orga- nică din aceste roci nu se datorește deci, prezenței unui mare număr de vie- țuitoare, ci, în primul rînd posibilității de conservare a materiei organice existente. Prezența unor specii oceanice, ajunse pe cale de migrație în fauna oligocenă din Carpați, ne dă speranța de a putea găsi vreodată în ele și acel fosil carac- teristic, care să pună vîrsta șisturilor disodilice și a menilitelor înafară de orice discuții. Originalele studiate se află depuse în colecțiile Comitetului Geologic al R.P.R. OKpacKoft. Bmjio HByneno npHSjiMBHTejibHo 500 BKBeMnjmpoB 8Toro Bnpa, xapaKTepnoro npeBBbiuaftHO blicokoh paKOBHHoft. MacTOTa utopo Bnpa HaXO^MTCH B BaBHCHMOCTH OT 6PO MÎH8HH OrpOMHLIMH CTaHMH. CodpaHHMn MaTepnaji copepiKMT HecKOJibKo hobkx bmrob puG h Bopo- pocjieii, KOTopbie hbhtch o&aeKTOM MsyueHMH Gygymnx paSoT. TaKHM oSpaaoM, HecMOTpa na Gojibmoe mojimugcteo bhrob, HBBecTHux no HacTon- nțero BpeMeHn b MeHMJiMTOBbix CJiaHițax, moîkho yTBepjKpaTB, uto $ayna 3TMX CKau, cTOJib cBoeoSpaBHoro acneKTa m npepcTaBJimomMx MecTopompe- hhg yrJieBopopojțoB cmctcmli ajibnHHCKoiî CKjiajpiaTOCTM, eme pajieno He MByueHa nojiHOCTbio. HecKOJibKo BHfloB coGpauHbix Bopopocjieiî (FucUs, Cystoseira, Asco- phyllum, Halidrys h t. jț.), othochipmxch k SeHTOcy, 6lijih TaKrfțe sane- CeHM TeueHMCM B BOHy OTJIOHîeHMiî HMBOflHJIHHeCKHX CJiaHIțeB H MeHHJIMTOB, UT O BMTeKaeT MB MX HpMCyTCTBMH B SoJIbmOM KOJIMUeCTBe JIMIIIb B BMRe $parMeHTOB m tojibko b HeKOTopaix ropMsoHTax btmx cnaji. OB1>HCHEHHE PHCVHKOB Puc. 1. — Nautilus moldavicus sp. n. x 2. Pnc. 2. — Balantium meniliticum sp. n. x 5. IICKOHAEMLIE MOJIJIIOCKH OJIUrOIțEHA B HHTPA-HHMEț (KPATKOE COflEPJKAHHE) 3a nocJieHHMe ^Ba ro^a 6ujio coSpano b IlHTpa-HHMp 6ojiee 2000 bkbgm- HJinpoB ojînropeHHHX OKaMeirejiocTeii b aMSOHMjibHmx cJiaHițax h MeHMJiM- Tax (nJiacTM MaftKona), Sojibiumhctbo kotopmx, nan n b nponnioM, npn- HaflJieHtaT pnidaM. Trkmm oOpaaoM oKpecTHOcTM Harpa-Hmmij hbjihiotch oSjiacTBio, b KOTopoiî 6hjio HafijțeHo HanOoJibmee KOJiHnecTBO Tahoro pojța OKaMenejiocTeft na KapnaT. B coOpanHOM Marepiiajie HaxoHMJiocb homiimo pi>i6 h BHauMTejibHoe KOJiuuecTBO BOflopocJieiî ii mojijiiockob . 9th nocjiesHwe npencTaBJiHiOT BoJinmoft nnrepec Kan c cncTeMaTHnecKOiî toukh BpeHMH, OyflyuH npejț- CTaBJIOHH flByMH HOBblMM BMflaMM, TaK M C SMOJIOmneCMOft TOHKM BpeHMH, b cBH3M c mx neJiarnuecKoft jkmbhbio b npomjioM. OnHcaHHiie mojijhockH OKeaMuuecKoro npoMcxoîKHeHMH m npoHMKJin b KapHaTCKyio reocMHKJiMHajib nyreM MMrpaRMM. KayueHMe MMrpapnft na oKeancKMx SaccefinoB b KapnaTCKyio reocun- KjinuaJib HBjmeTcH npo6jieMoft, KOTopyio cjiepyeT nsyunrb b 6yaymnx McoJieaosaHnax. Nautilus moldavicus sp. n. 6hji nafipeH na paBJinuHbix ypoBnnx b puBopnjibHMx cJianpax cseTJioro nnera, ho coxpaHHJicn anina b Bnpe TOMuahinMx oTneuaTKOB, ejțBa BaMeTHtix cBoeft 6ojiee TeMHoii OKpacKoii cpaBHHTejibHo c CKajioft. Oh ocoSeHHo xapaKTepeH cbohm mnpoKHM thjkcm. Ero onpepeJieHne Smjio bobmoîkho Ojiaropapa TOMy, uto b pacnopnîKeHHH aBTOpOB HMeJIOCb HpM^JIMBMTejIbHO 42 9K8eMnJIHpa. Balantium meniliticum sp. n. hsbcctoh omnib na obhom ypoBHe, o5pa- 8OBBHHOM MB M6HMJIMTOB C HOBBIineHHOH ÎKCCTKOCTbIO M TeMHoOypO-UepHOÎÎ MOLLUSQUES FOSSILES DE L’OLIGOCENE DE PIATRA NEAMȚ (RE SUME) Au cours des deux dernieres annees, on a recueilli, dans Ies schistes dyso- dyles et Ies menilite's (couches de Maîkop) de Piatra Neamț, plus de 2000 exem- plaires de fossiles oligocănes, dont la plupart se rattachent ă la classe des pois- sons, ainsi qu’on l’a constate pour Ies collections precedentes. Les derniăres collections, permettent d’affirmer que les environs de la viile de Piatra Neamț constituent la region des Carpath.es qui a fourni le plus grand nombre de fos- siles de ce genre. Hormis les poissons, le materiei collige comprend cette fois-ci un nombre appreciable d’algues et de mollusques. Les mollusques sont particuliărement interessants, tant au point de vue systematique, car ils sont representes par deux espăces nouvelles, qu’au point de vue biologique, etant donne la vie pelagique qu’ils ont menee. Ils sont d’origine oceanique et ont penetre dans le geosynclinal des Carpathes par voie de migration. Ces migrations, des bassins oceaniques au geosynclinal des Carpathes, constituent un probleme qui devra âtre etudie au cours des recherches futures. Nautilus moldavicus n. sp. a ete trouve ă differents niveaux dans les schistes dysodyles de couleur claire. II n’est conserve que sous forme d’im- pressions extremement fines et ne se~distingue qu’â peine, par sa couleur un peu plus foncee que celle de la roche. II est caracterise tout specialement par un large ombilic. II n’a ete possible de determiner cette espâce que grâce â un nombre d’environ 42 exemplaires dont les Auteurs ont dispose. Balantium meniliticum n. sp. est connu â un seul niveau, forme de meni- lites extrâmement durs, d’une couleur brun fonce tirant sur le noir. Les Auteurs ont etudie environ 500 exemplaires de cette espăce, caracterisee par une 702 MIRCEA PAUCĂ și NIC.0LAE C0SM0VICI 8 coquille ayant la forme d’un câne tres allonge. La frequence est due au genre de vie de eette espece qui se rassemblait en troupes innombrables. Le materiei recueilli au cours des dernieres recherches contient egalement quelques espdces nouvelles de poissons et d’algues, qui feront l’objet de tra- vaux ă venir. Leur presence prouve que, malgre le grand nombre d’especes contenues dans les schistes â menilites que l’on connaît aujourd’hui, on est encore loin de connaître la totalite de la faune caracteristique de ces roches â l’aspect si particulier, qui representent la roche mere des hydrocarbures du systâme des plissements alpins. Les quelques especes d’algues recoltees (Fucus, Cystoseira, Ascophyllum, Halidrys, etc.), appartenânt au benthos, ont ete, elles aussi, portees par les courants dans la zone de depât des schistes dysodyles et ă menilites, fait qui ressort de leur presence, en grande abondance, uniquement sous forme de fragments et seulement dans certains horizons de ces roches. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Nautilus moldavieus n. sp. Grossissement: x 2. Fig. 2. — Balanlium meniliticum n. sp. Grossissement: x 5. BIBLIOGRAFIE îi. BogaceV V. V., Trudi Asel’beidjanskovo isledovatelskovo instituia (As N. II) gheo- loghiceski otdei, Moscova, 1933, t. XV. 2. Cosmovici N., Analele Acad. Rom., Mem. Secț. Șt., 1913, Seria II, t. XXXV, p. 91 — 93. 3. C o s mov ici N. și P a u c ă M., Bull. Acad. Rotim.; Sect. Soi., 1943, t. XXVI, Nr. 4, p. 271-281. ’ . 4. L 8 r e n t h e y' L., Math. u. Naturwissenschaftliche Berichte atis Ungarn, 1909, t. XXVII, caetul 4, p. 282 — 394. 5. - Foldtani Kozlony; 1903, t. XXXIII. 6. Paucă M.,- Anuar Inst. Geol. Rom., 1933, t. XVI, p. 575-668. ? 7. — Bull. Acad. Roum., Sect. Sci,, 1934, t. XVI, Nr. 13, p. 111 — 118. 8. Protescu O., Anuar Inst. Geol. Rom., 1922, t. IX, p. 221—372. 9. Smirnov V., Centralblatt fUr Miner, geol. u. Paleontologie, 1932, Nr. 7, p. 363 — 364. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, nr. 4, 1953 CONTRIBUȚII LA STUDIUL VERTICILIOZEI LA ACERINEE DE , C. C. GEORGESCU MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. și ST. ORENSCHI Comunicare prezentată în ședința din 17 noiembrie'1953 La Stațiunea experimentală a Institutului de Cercetări Silvice «Bărăgan >> s-a semnalat în anul 1951 verticilioza la puieții de Acerinee, în vîrstă de 3 ani, din perdelele forestiere de protecție, situate la circa 1 km spre nord de gara Jegălia, In anul 1952, boala a mai fost observată în perdelele forestiere dela Lacul Sărat (r. Brăila), la puieți de aceeași vîrstă. Această boală are o mare intensitate la Acer tataricum și în ordine des- crescîndă la Acer campestre și Acer platanoides, specii introduse în perdele. Din exemplarele infectate s-a izolat o ciupercă din seria Verticillium albo-atrum R. et B., cunoscută în literatură ca agent patogen al verti- ciliozei (hadromicozei sau trachomicozei) la Acerinee (14), (18), (20), (22), (23), (26). In studiul de față ne propunem să aducem contribuții la cunoașterea bolii, a morfologiei și a fiziologiei agentului patogen. I. SCUÎtT ISTORIC AL VERTICILldZELOR Boala aceasta a fost semnalată la cartofi încă din secolul al XVHI-lea, fără să șe recunoască însă agentul patogen. E. H a 11 i e r (citat după R u d o 1 p h (18)) dă în anul 1878, pentru prima dată, o descriere corectă a bolii la cartofi pe care o numește încrețirea (Krăuselkrankheit) și arată că agentul patogen est$ o ciupercă, pe care o determină eronat ca Pleospora polytricha Tuls. Un an mai tîrziu R e i n k e și B e r t h o 1 d, izolînd din nou agentul patoi gen, îl descriu ca o specie nouă sub denumirea rămasă valabilă de Verticil- lium albo-atrum și arată în același timp, în mod amănunțit, dezvoltarea ciupercii și evoluția bojii, (17). Aceste cercetări au fost aproape uitate, timp.de mai multe decenii. Abia în anul 1907 se reiau studiile asupra verticiliozelor prin descrierea unui atac Ia speciile de Ribes. De atunci s-au urmărit cu atenție verticiliozele și astfel s-a ajuns la descrierea mai multor specii patogene de Verticillium, care au 3. — Buletin Științific. — c. 271 | 704 C, C. GEORGESCU și ST. ORENSCHI 3 CONTRIBUȚII LA STUDIUL VERTICILIOZEI LA ACERINEE 705 2 fost găsite pe un mare număr de specii gazde din cele mai variate unități sis- tematice, din care multe plante de cultură, circa 160 de specii din peste 30 de genuri (18), (20), (22). La plantele lemnoase, boala a fost observată pentru prima dată în live- zile din California, la începutul secolului și a fost denumită «Innegrirea inimii ». S-a observat că există o legătură între frecvența bolii și culturile intercalate de roșii în livezi; agentul patogen a fost identificat însă abia în anul 1916, ca o specie de Verticillium. La speciile forestiere, boala a fost descrisă la Acerineele din S.U.A. de R a n k i n în anul 1914, dar agentul patogen a fost raportat în mod eronat la genul Acrostalagmus. In anul 1917 s-a demonstrat că agentul patogen este specia Verticillium albo-atrum (26). In Europa, boala a fost observată la Ace- rinee pentru prima dată în Olanda, în anul 1920 (14). In anii următori s-a acumulat un bogat material documentar, care a demonstrat că boala este răspîndită pe un larg areal al hemisferei vechi și atacă numeroase specii forestiere, ca: Alnus sp., Ulmus sp., Acer platanoides, A. negundo, A. saccharum, A. rubrum, A. saccharinum și alte specii de Acer, Tilia euchlora, T. cordata, Aesculus hippocastanum, Ailanthus sp., Prunus Mahaleb, Robinia Pseudoacacia, Cercis siliquastrum, Sophora japonica (9), (10), (18), (20), (22),(25). In U.R.S.S. boala s-a observat în diferite regiuni pe diferite specii de Acer și alte specii forestiere (23). La noi, boala a fost semnalată pentru prima dată de Tr. Săvulescu la Ailanthus (21), iar primul atac la specii de Acer este cel descris în lucrarea de față. II. CONSIDERAȚII ASUPRA SISTEMATICII SPECIILOR FITOPATOGENE , DIN GENUL VERTICILLIUM Genul Verticillium a fost creat în anul 1816 de Nees von E s e n b e c k. Prima specie fitopatogenă descrisă a fost Veriicillium albo-atrum R. et B. semnalată în anul 1879 (17). Mai tîrziu s-au mai descris alte specii fitopato- gene și anume: V. dahliae, izolat în anul 1913 de K1 e b a h n din Dahlia, V. angustum, izolat de Wollenweber din Lupin; V. tracheophilum- izolat de C u r z i din Ardei; V. amaranti, izolat de V e r o n a și C e c c a- relli din specii de Amarantus ș.a. Asupra valabilității acestor specii, părerile sînt foarte diferite. Separarea speciilor fitopatogene de Verticillium s-a făcut de" către autorii respectivi pe baza prezenței și a modului de formare a scleroților, precum și a colorației miceliului. Di pă alți autori, aceste caractere nu sînt specifice. Astăzi sistematica speciilor fitopatogene de Verticillium se prezintă în felul următor: O parte dintre autori, van der Meer (14), Berkeley (1), Dufrenoy (8), Saburova (19), Kononenko (12), Oknina (15), Kokin (13), Cur zi (5), Klebahn (11), Verona și C e c- carelli (24), recunosc 2 sau chiar 3 serii bine distincte și anume: seria V. albo-atrum, la care miceliul de rezistență este alcătuit din mase de bife înnegrite, cu pereți îngroșați și cu numeroase septe transversale, dar fără pereți longitudinali; seria V. dahliae, la care miceliul de rezistență este de structură noduroasă sau struguriformă, rezultatul înmuguririi unei singure hife și care s-a denumit scleroți sau mai corect pseudoscleroți. Unii autori mai recunosc o a treia serie, care nu produce nici micei înnegrit, nici pseudo- scleroți. Aceste serii au, după autorii citați, rangul de specii. Alți autori consideră aceste serii numai ca varietăți și propun în conse- cință denumirea de V. albo-atrum pentru tipul scleroțial, de V. albo-atrum var. caespitosum pentru tipul ascleroțial și de V. Albo-atrum f. palenspentru tipul cu micei compact alb (18), (25). In literatura forestieră V a n i n (23) și alții, consideră că pe speciile de Acer, agentul patogen al hadromicozei este Verticillium albo-atrum R. et B. Cercetarea tulpinei izolate de noi ne-a arătat în această privință următoa- rele : — In cazul culturilor izolate de curînd, scleroții se formează abun- dent, chiar în decursul primelor zile. — La culturile de laborator învechite, scleroții se formează după repi- care pe mediul proaspăt mai tîrziu și într-o proporție mai mult sau mai puțin redusă, în funcție de mediu de cultură. — Pe anumite medii (gelatină de prune, agar de apă) formarea scleroților poate înceta complet. — Miceliul este alb; numai pe măsura formării scleroților, porțiunile de hife învecinate se înnegresc. Apariția acestor variații în culturile tulpinii noastre ne arată că colorația miceliului și formarea de scleroți nu poate constitui criterii pentru separarea speciilor fitopatogene de Verticillium. Prin urmare, sîntem de aceeași părere cu autorii care consideră Verticillium albo-atrum ca singură specie fitopato- genă ; cercetările ulterioare vor trebui să dovedească dacă subîmpărțirea în varietăți este valabilă. III. SIMPTOMELE BOLII A. Aspectul macroscopic 1. Siinptoinele exterioare ale bolii la speciile forestiere sînt descrise în general de V a n i n (23) și alți autori (1), (8) (18), (22). Considerăm totuși necesar să arătăm simptomele observate de noi, care completează cele cunos- cute anterior, mai ales în ceea ce privește variația simptomelor la diferitele specii de Acer. La Acer tataricum și A. campestre, mai puțin la A. platanoides, se pro- duce în cursul lunii iunie o îngălbenire și o slabă încrețire a frunzelor. Mai tîrziu, și mai ales pe timpul secetei de vară, frunzele axelor infectate se ofi- lesc și apoi se usucă începînd dela vîrful laminei; paralel urmează și uscarea acestor axe dinspre vîrf. La puieți, uscarea tulpinii se poate produce pînă în regiunea coletului. Pe lujerii infectați de A. tataricum în curs de uscare, scoarța se crapă în fantă pe' o lungime pînă la 3—4 cm și din rană se scurge un lichid vîscos negricios (fig. La și b); acest simptom a fost dat pînă acum numai la A. platanoides. Pe măsură ce tulpinele se usucă, dela nivelul coletului se produc lăstari care pot fi reinfectați în același an sau în anul următor. Puieții atacați conti- nuă să vegeteze în genera], dar din această cauză rămîn în urmă cu crește- rea și iau un port arbustiv. 2. Simptomele interioare nu sînt date cu precizie în literatură și de aceea considerăm necesar a arăta observațiile noastre făcute la A. tataricum asupra mersului colorării lemnului în decursul diferitelor faze ale îmbolnăvirii. 3* 4 707 706. C. C. GEORGESCU și ST. ORENSCHI Astfel nu s-a dat atenție aspectului lemnului în primele stadii de infectare. Noi am observat acest prim stadiu în lemn prin transparență după îndepăr- tarea scoarței. Pe suprafața tangențială a lemnului apar niște dungi interi- oare înguste de culoare brună-vineție, care șe întind în sensul vaselor. In secțiune transversală apar mai întîi, la oarecare distanță de cambiu, pete : Fig. 1. — VerticiUiuin albo-atrum R. et B. Lugeri de Acer tataricum cu răni în formă de fante longitudinale, fără (a) și cu scurgerea (b) ' ” unui lichid vîscos negricios. izolate vinețiu-negricioase, dispuse în unul sau mai multe cercuri situate în inelele lemnoase periferice, care corespund dungilor arătate mai sus (fig. 2, a). Aceste pete vinețiu negricioase confluează pe sectoare ale axului sau pe toată circumferința șa, luînd forma unei coroane de cerc.(fig. 2, b). De asemenea, nu s-a observat pînă acum faptul că rămîne necolorată o parte din inelul anual periferic sau chiar tot inelul periferic. După aspectul, pus în evidență de noi, se poate deci vorbi de o pătare inelară subperiferică. Un aspect nou observat de noi este acela al mersului alterării cromatice a lemnului. Se cunoaște că pătarea înaintează către centru în forma unor dungi, inelare, sau neregulate (fig. 2, c, d, e). Noi am observat mai departe că, în momentul, cînd colorația ajunge pînă la măduvă, procesul de alterare cromatică se poate continua secundarîp măduvă și în inelele de lemn înconjurătoare, distanțat de pătarea subperiferică, arătată mai înainte (fig. 2, a și b). Dacă în acest stadiu se secționează un lujer transversal, la un nivel superior locului, unde pătarea a ajuns la măduvă, atunci șe distinge o zonă inelară subperiferică, colorată, separată de zona centrală colorată din jurul măduvei. Adeseori alterarea măduvei lemnului Fig. 2. — Verticillium albo-atrum R. et B. Secțiune transversala prin înger de Acer tataricum infectati în diferite stadii de alterare cromatică a lemnului. ’ 7 CONTRIBUȚII LA STUDIUL VERTICILIOZEI LA ACERINEE 709 poate să se accentueze în intensitate mai mult decît alterarea inelului lemnos cea din zona subperiferică, aceasta din urmă putînd chiar lipsi la un nivel superior locului de infecție. Se constată deci două căi pentru propagarea alterării cromatice: cea mai frecventă prin inelele subperiferice, iar cealaltă, secundară, prin măduva și inelele de lemn înconjurătoare. Această din urmă cale de propagare, ca și prima, are loc de jos în sus dela punctul Unde infecția a pătruns în măduvă. S-a mai observat adeseori că zona medulară infectată este mărginită de o dungă brună, în felul cum se observă la limita dintre lemnul sănătos și cel putrezit de diferitele ciuperci xilofage. In stadiul final de îmbolnăvire, pătarea se întinde pe toată secțiunea trans- versală, cu excepția unei zone înguste către cambiu. Pe măsura înaintării pro- cesului de uscare a axului, colorația lemnului se intensifică în negru-brun. La axele uscate, colorația lemnului poate fi generală sau se păstrează o zonă inelară necolorată din spre cambiu. Uscarea axelor poate să se producă rapid, și în acest caz alterarea lemnului se oprește la stadiul aflat în momentul uscării. B. Aspectul microscopic Unii cercetători au găsit miceliul ciupercii în interiorul lemnului pătat al axelor în viață; majoritatea cercetătorilor, însă, au observat miceliul și for- mele de fructificație numai în țesutul din porțiunile axelor infectate și us- cate. După Montemartini (citat după Fer ra r is (9)), miceliul este prezent în ramurile principale și lipsește în lujerii anuali cu frunze ofilite. Cît timp plantele sînt verzi, hifele ciupercii se desvoltă numai în vasele de lemn,zinvadînd ocazional și celulele vecine. In celulele infectate s-a obser- vat că nucleii capătă un aspect amiboid, dar citoplasmă apare normal cu condriome bine conturate. Prezența ciupercii stimulează apariția de tile în vase, de asemenea și producție de gome. In țesuturile omorîte, miceliul ciu- percii se poate propaga în tot cuprinsul lor. Aici s-au observat conidioforii ciupercii precum și formarea de scleroți în vase; scleroții s-au observat chiar în cuprinsul parenchimului lemnos. Nh am găsit hife sau sporii ciupercii în țesuturile axelor în viață ale puie- ților bolnavi examinați. Acest fapt confirmă ipoteza că fenomenele de alte- rare cromatică a lemnului se produc, cel puțin în primele etape ale îmbolnă- virii, prin acțiunea la distanță a ciupercii instalate în organismul gazdă. * Propagarea alterării cromatice a lemnului se face în două sensuri. Modul principal de propagare este în direcția longitudinală prin vase. Astfel se explică, că într-o secțiune longitudinală se poate urmări pătarea înaintînd dela locul de infecție în sus și în jos, în cuprinsul aceluiași grup de vase. Concomitent, țesuturile din inelul lemnos aflat în cuprinsul vaselor bru- nificate se colorează și ele în brun, dînd naștere la pete care apar rotunde în secțiunea transversală, iar ca bande înguste în secțiunea longitudinală. Un alt mod de propagare este în sens transversal, în special prin celulele parenchimatice ale razelor medulare. Razele medulare care ating petele longitudinale ne apar ca niște dungi brune care înaintează în spre inelele lemnoase mai profunde, încă neinfectate. Pe aceste căi, procesul de alterare progresează dela forma de pete din inelul lemnos subperiferic în restul lemnului, ajungînd în ultima fază a îmbolnăvirii la o brunificare inelară totală sau parțială a lemnului. 710 C. C. GEORGESCU și ST, ORENSCHI 8 Noi am urmărit și procesul de apariție a gomelor de răni. Ele se formează în interiorul celulelor brunificate în viață ale razelor medulare la care se ob- servă în același timp o mărire a nucleului. In masa protoplasmatică a acestor celule se produc gome sub forme de picături fine, care împrumută conținutului celular un aspect granular. Picăturile de gome se aglomerează apoi în globule, în care stadiu același conținut ia un aspect vezicular. Din celulele acestea, picăturile de gome emigrează prin punctuații în vasele vecine. Gomele sînt la început de un galben deschis și vîscoase; în secțiuni longitudinale se poate urmări scurgerea gomei în lungul pereților vaselor, pînă ce confluează și umplu lumenul lor, formînd dopuri de diferite forme, cu menise concav sau convex. Acest proces a fost descris de Delacroix (6) și numai con- siderăm necesar să stăruim asupra lui. Gomele cu timpul se întăresc, iau o colorație galbenă vie, sînt transparente, omogene și, la secționare casante; în cele din urmă devin opace, galben-brune ca de chilimbar, iar la uscare se crapă neregulat sau în plăci poligonale. In literatură se arată că obturarea vaselor cu gome are Ioc în lemnul tim- puriu (de primăvară). Observațiile noastre ne-au dovedit că obturarea vaselor- are loc atît în lemnul timpuriu, cît și în lemnul tîrziu (de toamnă). Fenome- nul de obturare a vaselor se produce sub influența emigrării gomelor din celulele razelor medulare și de aceea într-o secțiune transversală se observă că vasele obturate sunt așezate în mare majoritate lîngă razele medulare (fig. 3, A, B, C).. Formarea de tile se observă rar. Intr-o fază mai înaintată de alterare, cînd pătarea se propagă în zone inelare, procesul de obturare a vaselor se intensifică. Celulele vii aleparenchi- mului lemnos mor în marea lor majoritate și se golesc de conținut. Nu rămîn în viață decît celulele razelor medulare, din care unele nu produc gome, iar majoritatea, deși se brunifică și produce gome totuși păstrează plasma, care nu se colorează. In plus gomele se depun uneori în meaturile țesuturilor din. inelele lemnoase; ele mai impregnează pereții celulelor care se brunifică. In stadiul final, gomele îneacă țesuturile, umplînd lumenul celulelor și? ăl spațiilor intercelulare, din care cauză lemnul capătă colorația brun-negri- cioasă; la secționare, adesea se scurge din lemn un lichid vîscos negricios,, care rezultă din îngrămădirea și fermentarea sevei în dreptul locului de obtu- rare a vaselor. In lemnul uscat se observă în vase în mod evident hifele ciupercii, care adesea se dispun într-o rețea mai mult sau mai puțin regulată. Uneori sa produc în aceste vase conidiofori simpli șau verticulați, precum clamidos- pori și mai rar scleroți mici. C. Explicarea simptomelor sindromale Colorarea țesuturilor parazitare este atribuită de unii autori unui pigment, al ciupercii, de alții Unei schimbări îh natura chimică a pereților celulari (7), (9), (19). După observațiile noastre, colorația se datorește impregnării pere- ților celulari cu gome, cum s-a arătat mai sus. Ofilirea și uscarea părților aeriene a fost explicată în mai multe feluri (7), (18). Prima ipoteză atribuie slăbirea plantelor infectate faptului că pa- razitul utilizează substanțele nutritive din sevă, pe care le sustrage gazdei o altă ipoteză consideră că tromboza vaselor, provocată prin obturarea lor mecanică prin miceliul ciupercii, prin gome sau tile, împiedică circulația Fig. 3.—A. Vedere de ansamblu prin lemnul infectat (secțiune transversală). Se observa obturarea vaselor de lîngă razele medulare și accentuarea fenomenului dinspre cambiu (dreaptă) spre măduvă (stingă). Mărire x 250. B. Același fenomen la mărire X 500. C. Același fenomen de mărire x 700. ' 11 " CONTRIBUȚII LA STUDIUL VERTICILIOZEI LA ACERINEE 713 apei. După cercetări mai recente, se pare să ciuperca produce o toxină cu acțiune la distanță. Caracterul chimic al acestei toxine nu este încă lămurit; s-au atribuit efecte toxice celor mai diferiți compuși găsiți în filtratul de cul- tură al ciupercii, ca: nitrați, acizi, alcool, amoniac, amine, substanțe poli- zaharide și polipeptide (24). După datele sovietice recente asupra bazei biochimice a rezistenței, respectiv a sensibilității bumbacului față de verti- cilioze (27), formarea toxinei decurge în felul următor: alcalinizarea su- cului celular sub acțiunea ciupercii mărește activitatea amilazei, ceea ce duce la o hidroliză accentuată a amidonului; paralel cu substanțe de descom- punere glucidice, se acumulează substanțe fenolo-tanice, a căror oxidare ulterioară dă naștere la produse de tipul fenolilor care în cele din urmă au o acțiune toxică asupra plantei. Concepția existenței unei toxine ne explică faptul arătat mai înainte, că în țesuturile vii infectate nu s-au găsit hifele ciupercii, iar brunificarea se manifestă și la celulele parenchimatice din razele medulare și din țesutul lemnos. D. Mecanismul infecției In ceea ce privește modul de atac al ciupercii, se admite în general că ea poate pătrunde în plantă prin rădăcinile chiar nevătămate. Noi am efectuat o serie de experiențe de infecție prin rădăcini, introdu- cînd ciuperca în soluția nutritivă în care au fost crescute plantele sau în solul de cultură, fie sterilizat în prealabil, fie nesterilizat. In toate cazurile, s-a obținut un proces ridicat de infectare, fără ca să observăm o vătămare a rădăcinilor. Procesul de pătrundere a ciupercii în rădăcină n-a fost urmărit. Referitor la influența factorilor mediului asupra reușitei infecției și în continuare asupra intensității atacului, se întîlnesc în literatură opinii con- tradictorii. Unii cercetători susțin că solurile mijlocii și ușoare ar fi favorabile propa- gării bolii, alții atribuie același efect solurilor grele. Condițiile de secetă sînt considerate în general favorabile pentru mersul bolii, deși unii cercetători au obținut o agravare și prin udarea excesivă (7). Sterilizarea solului favorizează răspîndirea rapidă a ciupercii; bogăția solului în substanțe organice pare să favorizeze de asemenea boala. Din experiențele lui D o n a n d t (7) reiese o corelație între cantitatea de azot pus la dispo- ziția plantulei și propagarea ciupercii în țesuturi. In cazul unei nutriții insuficiente a plantei cu azot, Donandt a observat că parazitul se li- mitează la părțile de jos ale tulpinei;la aplicarea de doze mijlocii de azot, ciuperca pătrunde pînă la vîrf fără a provoca însă simptomele exterioare ale bolii; în fine, la o nutriție cu doze mari de azot, apar și aceste simptome. Răspîndirea ciupercii în vase crește însă proporțional cu dozele de azot administrate plantei. Din toate aceste opinii contradictorii și pe baza observațiilor făcute de noi se desprinde constatarea că dezvoltarea ciupercii în sol și pericolul infec- ției sînt mărite în solurile bogate în substanțe organice, în solurile sterilizate unde lipsesc alte microorganisme concurente sau antagoniste și în soluri ușoare, cu umezeală suficientă și cu o bună aerisire. Atacul mai este favorizat și de anumiți factori dispoziționali ai plantei gazde, cum sînt: stînjenirea funcțiunii de absorbție a rădăcinilor prin excesul de umiditate în sol, sau 714 C. C. GEORGESCU și ST. ORENSCHI 10 compactitatea excesivă a acestuia sau uscarea lui prin efectul secetei. Un alt factor dispozițional este bogăția în substanțe azotate a plantei gazde,'care influențează direct ca substanță stimulatoare dezvoltarea ciupercii, sau indirect, prin efectul lor asupra activității cambiuluî, care produce în aceste condiții vase cu lumen mai larg, în care ciuperca se dezvoltă mai abundent. In experiențele noastre, procentul de infecție este în mod evident mai mare în cazul introducerii ciupercii în sol sterilizat. De asemenea, infecția reușește mai bine în culturile cu solul suprasaturat cu apă. Pe de altă parte, după infecția reușită, simptomele bolii se accentuează prin supunerea plantei la secetă. In stațiunile unde s-a găsit verticilioza, puieții infectați se găsesc în micro- depresiuni ale solului, unde se acumulează apa din topirea zăpezilor. Umezirea puternică a acestor soluri din microdepresiuni favorizează infecția puieților. In plus, uscarea puternică a acelorași pete de sol în cursul perioadelor de secetă, favorizează mai departe procesele de îmbolnăvire și uscare a puieților. La acest proces mai contribuie și faptul că puieții, în asemenea condiții de sol, cu tendințe de compactizare, suferind temporar-de o lipsă de oxigen, au o dezvoltare relativ redusă, ceea ce îi face susceptibili la secetă, respectiv la boală. In legătură cu comportarea ciupercii față de diferite specii, se consideră de unii (14) că ciuperca — deși în principiu polifagă — poate să capete o oarecare specificație, în Urma unei existențe parazitare îndelungate în țesu- turile unei anumite plante. Aceasta ar fi cazul în special la plantele lemnoase, în care parazitul poate viețui fără întrerupere în decursul unei perioade îndelungate, fără a mai trece prin sol, cum se întîmplă în cazul plantelor anu- ale. Experiențele altor cercetători n-au putut confirma valabilitatea acestei teorii (7). După aceste considerații generale asupra datelor din literatură și obser- vațiile noastre privitoare la simptomatica și etiologia bolii, vom trece la des- crierea rezultatelor cercetării noastre asupra acestei ciuperci. Parazitul a fost izolat din lujeri de A. tataricum dela stațiunea experimen- tală ICES Bărăgan, în aprilie 1952 și menținut în cultură pe malț-agar pînă în octombrie al aceluiași an, cînd a fost luat în studiu. IV. MORFOLOGIA CIUPERCII Cercetările morfologice s-au efectuat prin observații asupra culturilor îh diferite stadii de dezvoltare și pe diferite medii de cultură, direct în vase Petri, cu obiective mici și mijlocii, completate prin preparate microscopice și prin observații în celule Van Tieghem și Peșcov. Ciuperca dezvoltă în substrat hife hialine, septate cu diametru între 1,20—2,30 g, avînd adeseori un conținut bogat în picături de ulei. Hifele aeri- ene, a căror abundență este în funcție de mediul nutritiv, sînt hialine, nesep- tate, de 1,20—2,20 p, formînd în general un tapet floconos alb-nivaceu. Adeseori hifele aeriene se reunesc în cordoane de 15—30 g grosime. Fructi- ficațiije sînt în general rare pe micelul aerian, și au de obicei conidiofori nera- mificați, care dau culturii un aspect de Cephăl&sporium (fig. 4), cum au ob- servat și V e r o n a și Ceccarelli (24) *). J) p. 378. Fig. 5. — Colonie tînără pe malț-agar. Mărire x 250. Fig. 4. - Cordon de hife cu fructificații cu aspect de Cephalosporium pe malț-agar. Mărire X 500. Fig. 7. — Coiidiofori de Verticillium cu două etaje pe malț-agar. Mărire circa 600. Fig. 6. — Mase de spori în picături de mucilagiu puternic umflate. Colonie tînără. Mărire X 1000. Fig. 8. — Idem ca figura 7. Mărire x 800. Fig. 9. — Idem ca figura 6, cu 4 etaje. Mărire circa 500. 717 Fig. 10. — Conidii de Verticillium în curs de inflamare, prinși în mucilagiu. Colorație de nuclei. Mărire x 2000. Fig. 11. — Conidii în mediu lichid în diferite stadii de umflare. Mărire x 1500. Fig. 12. — Conidie sferică germinînd cu un simplu tub germinativ. Mărire x 2250. Fig. 13. — Conidii elipsoidale germinînd cu 1 și 2 tuburi germinative. Mărire x 1000. Fig. 14. — Conidie elipsoidală în curs de înmugurire. Mărire X 1000. Fig. 15. — Idem ca figura 14 și cu hife. Mărire x 1800. 719 15 Fig. 16. — Gonidie șporulînd imediat după germinare. Mărire x 1800. Fig. 18. — Gonidie șporulînd imediat dupăjnmugurire. Mărire x 1800. Fig. 20. — Formarea de corpusculi în interiorul conidiilor (col. cu alb. de metilen). Mărire x 2400. 4. — Buletin Științific. — c. 271 Fig. 17. — Gonidiofori scurți pe creșterea toruloidă. Mărire x 2000. Fig. 19. — Idem ca figura 18. Fig. 21. — Idem, ca figura 20, necolorat. Mărire x 2400. 17 721 Fig. 22. — Eliberarea corpusculilor din conidie. Mărire x 2600. Fig. 24. — Idem ca figura 22. Mărire x 2400. Fig. 25. — Corpusculi formați în interiorul conidiei după dispariția membranei ei. Mărire x 2400. 4* Fig. 26. — Mase de corpusculi într’o aglomerație de conidii. Mărire x 2000. 19 723 Fig. 27. — Hife brunificate'bogate în pică- turi de grăsime cu clamidospori în curs de formare a scleroților. Mărire x 1500. Fig. 29. — Formare de clamidospori și scleroți pe hifele dela marginea coloniei, pe mediu cu glicerină. Mărire x 1000. Fig. 28. — Idem ca figura 27. Mărire x 2200. Fig. 31. — Pseudoscleroți maturi după dispariția hifelor. Mărire x 1200. Fig. 30. — Formarea pseudoscleroților prin înmugurire. Mărire x 2000. isafiiliiiM Fig. 32. — Germinarea unui pseudo- scleroțiu. Mărire x 1000. 725 21 CONTRIBUȚII LA STUDIUL VERTICILIOZEI LA ACERINEE Pe medii ce conțin substanțe toxice în concentrație subletale, se observă o reducere a miceliului aerian la un mănuchi de coremii albicioase, îngustat spre vîrf treptat într-o singură sau în cîteva hife și care poartă pe toată lun- gimea conidiofori neramificați. Asemenea forme anormale de creștere se găsesc citate în literatură numai pentru temperaturile din apropierea punctului maximal sau minimal de creștere. Pe substrat apar în stadiul tînăr al coloniei, mai întîi conidiofori nerami- ficați (fig. 5) sau cu 2—3 ramuri într-un singur verticil (fig. 43, c și g), avînd 40—80 p. înălțime, la extremitatea cărora se adună 7—15 spori într-o pică- tură de mucilagiu. Acest mucilagiu fiind foarte higrofil, picătura șe poate umfla în atmosfera umedă dela mărimea inițială de 8—lip până la 50 p (fig. 5 și 6), în care caz două sau mai multe picături de mucilagiu pot să conflueze și să se prelingă în jos pe conidiofori. Mai tîrziu apar pe substrat conidioforii tipici de Verticillium cu 3—5 ramuri în verticil, majoritatea cu 1—2 etaje (fig. 8 și fig. 43, c— e) și de 90—170 p înălțime, mai rar cu 3—4 etaje și pînă peste 200 p înălțime (fig. 9). Foarte rar s-a observat la tulpina noastră o formare a unor verticili secundari din ramuri. Conidiile formate la capătul ramurilor sau la vîrful axului sînt hialine, ovoidale, de 3,75—4,50x 1,30—2,25 p, de obicei bigutulată (fig. 43, f—g). Colorații nucleare (după metoda Feulgen, Robinov sau cu albastru de metilen) arată un nucleu central, rareori doi nuclei (fig. 10). Ajungînd în con- diții prielnice de umiditate, conidiile germinează, umflîndu-se în prealabil pînă la dimensiunile de 6 (8)x 3 (4) p (fig 11). In cameră umedă au fost ob- servate două tipuri de germinație: fie printr-un tub de germinație (fig. 12, fig. 13 și fig. 43, i), fie prin înmugurire, producînd o creștere toruloidă foarte caracteristică (fig. 14, fig. 15 și fig. 43 j, k,). In primul caz, tubul de germinație evoluează în hife obișnuite cu conidiofori scurți neramificâți, sau se transformă într-un singur conidiofor neramificat scurt, care începe imediat formarea sporilor (fig. 16, fig. 18, fig. 19 și fig. 43, n, o). In al doilea caz, și pe creșterea toruloidă se pot forma celule conidioforale, care produc spori în succesiune rapidă (fig. 17 și fig. 43, j — m). Trecerea dela creșterea toruloidă la miceliul obișnuit se efectuează prin îngustarea trep- tată a unor hife scurte și groase. In stare submersă, conidiile se mențin timp îndelungat fără a înmuguri — probabil, din lipsă de oxigen — și se umflă puternic (pînă la 8 x 4—5). In aceste împrejurări, s-a observat frecvent formarea în interiorul conidiilor a unor corpusculi (microspori?) care umplu cu timpul celula întreagă (fig. 20 și fig. 21)și sînt puși în libertate la un moment dat prin ruperea sau dispariția membranei (fig. 22 și fig. 26). Noi nu am avut posibilități tehnice spre a urmări mai departe acest fenomen, care se produce numai în condițiile specifice ale creșterii submerse. Asemenea formații au fost observate și în vasele din țesutul infectat viu. După un timp variabil, în funcție de diferiți factori externi (în general, după 6—12 zile), se formează în cuprinsul hifelor din substrat, clamidospori neregulați ovoidali sau poligonali, de 5—10 jr diametru, care iau o colorație măsliniu negricioasă (fig. 27 și fig. 29). In același timp, hifele se pot înnegri la o distanță oarecare de punctul de formare a clamidosporilor. Acești clami- dospori înmuguresc (fig. 27, fig. 30 și fig. 43, q-t,) dînd naștere la o aglomerare de celule de formă ovoidă, de 25—30 (40) ja diametru, în care 727 ,'726 c. C. &E0R6ESCU și ST. ORENSCHI ' 22 celulele sunt sudate între ele printr-o masă negricioasă insolubilă iii apă fierbinte sau în alcool (fig. 30). Aceste formațiuni, care se păstrează în ființă după dispariția tufelor vegetative (fig. 31), sînt desemnate în literatură •ca sckroți, microscleroțb sau mai corect pseudoscleroți. Despre însemnătatea dată de diferiți autori acestor pseudoscleroți în sepa- rarea diferitelor specii fitopatogene de Verticillium s-a vorbit în prim? parte a acestui studiu. Noi âm putut observa că formarea lor este în mod decisiv influențată de mediul de cultură, de exemplu ele se formează deosebit de abundente pe medii lichide sau solide, cu glicerina ca sursă energetică. Noi am mai observat că formarea lor este stimulată de prezență oxigenului, fapt care reiese din constatarea că în culturile în eprubete, pseudoscleroții se for- mează în special pe marginea agarului, iar în culturile lichide se produce adeseori pe pereții vasului la nivelul lichidului, uri inel de cîțiva mm pînă la 20 mm lățime, compus din scleroți situați într-o țesătură de hife înnegrite. In unele cazuri, coloniile n-au prodiis scleroți nici pînă la completa uscare, după 2 luni și mai mult; nu putem afirma totuși ca am obținut o variantă ascleroțială, deoarece nu a fost urmărită încă în deajuns. Puși pe mediu de cultură, pseudoscleroții germinează, dînd naștere la miceliu obișnuit (fig. 32). ’ , V. CERCETĂRI FIZIOLOGICE , i. comportare pe diferite medii solide. In vederea, stabilirii comportării parazitului pe diferite medii de cultUră,.au fost folosite: agar cu extras de înalț, agar cu extras de morcov, agar cu decoct de mălai, agar cp apă de ro- binet,.cu apă peptonată, cu apă glicerinată, agar Czapek, gelatină cu decoct de prune, gelatină cu extras de cartofi, felii de cartofi, și.felii de. morcov. După 7 și după 21 de zile s-ău făcut observații macroscopice asupra coloniilor de voltate, iar după 14 zile s-au cercetat în majoritatea cazurilor aceste colonii și microscopic. \ ... . . . Tabloul nr. 1 1 . i . ; Cteștetea coloniHor pe âiterite meâii nutritive ' । / ■, 34___Idem ca figura 33, cu insule F1®’ de micei aerian alb-nivaeeu. Fig. 33. — Creșterea cărnoasă a unei colonii de Verticillium pe malț-agar.'Mă- rire circa x 2. Fig- 35. — Idem ca figura 34, acoperit aproape complet de micei aerian. Fig. 36. — Colonie cărnoasă, radiar cutată, cu micei aerian înaihtînd dela periferie spre centru. Mediul de cultură , Diametrul după 7 zile Idem, după 21 de zile - înălțimea conidio- fprilor după 14 zile C-zapek 20-r-27 mm 65 mm 85 F. ; . Malț-agar 20-28 » 40 » 85 F ' , riuf ■■ Gelatină de cartofi 5 » 45 »: nu s’a: determinat Felii de morcovi .... 15 » 45 » Agar de morcov .............. 19-25 » , , 50 » 95 — 100 p. Agar de mălai. 13-17:.» 20-40,, 100-110 [x Felii de cartof Agar cu apă glicerinată 13 — 15 » 20-23 » 30—40, » ‘ nu s’a determinat , lipsesc aproape complet Gelatină de prune ............. . 3—4 » 25 » nu s-a determinat ■ Agar cu apă peptonată .... 14 » 35 » •fegrte rarei ■ Agar cu apă de robinet 18 — 24 » 18 — 24 » , ISO |x . Tabloul nr. 1 redă creșterea i coloniilor, exprimată prin diametrul lor, precum și măsurătorile micrometrice efectuate la conidiofori pe mediile de mai sus. '■ -• Fig. 37. — Aspectul microscopic al supra- feței unei colonii cărnoase: rare hife aeriene, conidiofori neramificați. Mărire X 500. Fig. 38. — Verticillium albo-atrum, K. et B. Desvoltarea miceliului pe mediu lichid la diferite valori de pH (dela stingă la dreapta: 8,2-7-6,2-5). 25 CONTRIBUȚII LA STUDIUL VERTICILIOZEI LA ACERINEE 729 Măsurătorile de mai sus și alte observații asupra comportării tulpinii noastre pe diferite medii de cultură se pot rezuma în următoarele concluzii: o. Ciuperca se dezvoltă foarte bine pe malț-agar, pe Czapek, pe gelatină de cartofi, pe felii de morcov; potrivit pe agar de mălai, pe agar de morcov, pe felii de cartofi, pe agar cu apă glicerinată, pe gelatină de prune; se dezvoltă slab pe agar cu apă peptonată și pe agar cu apă de robinet. b. Aspectul pe dos al coloniilor variază pe diferitele medii, în special în funcție de abundența clamidosporilor și scleroților. Astfelpe malț-agar, dosul coloniei este cutat și prezintă o zonă inelară neagră formată de scle- roți; pe Czapek, dosul coloniei este neted, galben-rozaceu, cu așezarea scle- roților circulari sau în sectoare de cerc; pe agar de mălai dosul coloniei este neted, albrgălbui, iar scleroții sînt mai rari și așezați în dungi semicirculare; pe agar cu extras de morcov; scleroții sînt așezați în sectoare dâ cerc; pe agar cu apă, dosul coloniei este neted, alb' murdar uniform, fără scleroți; pe agar cu apă peptonată, neted, galben-ruginiu, cu scleroți abundenți în zone circulare; pe agar cu apă glicerinată, albrgălbui, cu formare deosebit de abundentă de scleroți dispuși în sectoare de cerc pînă la marginea extrema si pălăriei (fig. 29); pe gelatină de prune, dosul coloniei se prezintă cu cute radiale adînci brun-roșcate, fără formare; de scleroți. ...... c. In ceea ce privește ritmul dezvoltării, se constată o creștere rapidă și susținută pe malț-agar, pe Czapek și pe agar de morcovi; pe agar cu apă peptonată sau glicerinată, creșterea este mai slabă în primele zile, pentru a se dezvolta ulterior într-o mai mare sau mai mică măsură; foarte caracteris- tică este creșterea extrem de lentă pe gelatină, care duce însă mai tîrziu la o dezvoltare bună sau chiar foarte puternică. Pe agar cu epă de robinet, creșterea stagnează complet după epuizarea urmelor de substanțe nutritive. Ciuperca folosește deci bine zaharoza, maltoza și glicerina, și mai puțin bine amidonul. Peptona prezintă o slabă sursă de carbon. Fermenții proteo- litici sînt slabi inițial, șe constată însă o adaptare a aparatului enzimatic la utilizarea diferiților amino-acizi din gelatină. d. In primele stadii de dezvoltare a coloniei, se deosebesc două tipuri. La tipul mai obișnuit, adică pe majoritatea mediilor, creșterea este acoperită dela început cu un tapet floconos mai mult sau mai puțin dens, de hife aeri- ene alb-nivacee; această formă de creștere poate să capete o extindere apre- ciabilă pe mediul de cultură, fără însă a arăta în mod obișnuit o dezvoltare ma- sivă în înălțime. Pe dos, aceste colonii nu sînt cutate și dezvoltă totdea- una aglomerări abundente de clamidospori și scleroți. Cealaltă formă de creștere este tipică pentru malț-agar și pentru mediile cu gelatină, într-o oarecare măsură și pentru feliile de morcov. In aceste cazuri, ciuperca formează la început o creștere cu aspect cărnos, cu suprafață lucioasă, prevăzută uneori cu riduri radiale (fig. 36). Ea se dezvoltă chiar dela început masiv în înălțime și se acoperă abia după 4—6 zile — în unele cazuri și mai tîrziu, începînd de obicei dela margine, cu insule de micei aerian, care, treptat se împreunează și acoperă în sfîrșit toată sau cea mai mare parte a creșterii, cu tapetul floconos de hife aeriene, alb-nivacee (fig. 33 și fig. 35). Din cauza creșterii masive în înălțime, aceste colonii au substratul subțire de micei aerian, cu aspect mai mult sau mai puțin ondulat. Pe dos, aceste colonii sînt cutate adînc radial. Cercetarea microscopică a masei cărnoase ne arată că este vorba de o pseudostroma, constituită din hife între- țesute, care își păstrează individualitatea și sînt înglobate într-o masă 730 C. C. GEORGESCU și ST. ORENSCHI 27 CONTRIBUȚII LA STUDIUL VERTICILIOZEI LA ACERINEE 731 mucilaginoasă. Pe suprafața ei se observă numeroși conidiofori scurți, neramificați (fig. 37). e. Formarea de clamidospori și scleroți este în funcțiune evidentă de mediu. Jiu s au dezvoltat pe gelatină de prune și pe agar de apă, deci în cazul unui mediu bogat, cît și a unuia extrem de sărac. Anumite substanțe, de exemplu glicerina, stimulează într-o măsură deosebită formarea clamidospo- i’ilor și înmugurirea lor în scleroți. Fig. 39. — Determinarea efectului fun- gistatic. Sus: verde malahit 1:10.000; dreapta: filtrat de Actinomicete. Fig. 40. — Efectul substanțelor fungista- tice în diferite diluții. Fig. 41. — Dezvoltarea coloniei pe mediu Czapek cu adaus de violet de gențiană 1:50.000 (stânga: martor). Fig. 42. — Idem ca figura 41. Creșterea coremiformă a coloniei. Mărire circa 3. f. Dezvoltarea și abundența conidioforilor pare să fie de asemenea influen- țată de mediul de cultură. Uneori se observă o corelație:inversă între abundența de clamidospori și de conidiofori. De exemplu, pe agar de apă, unde lipsesc scleroții, conidioforii s'nt deosebit de bine dezvoltați .;.iar pe mediul cu glicerină,. abundența de clamidospori și scleroți este asociată cu .o lipsă aproape com- pletă de fructifica ții. Trebuie menționat că, față de observațiile de mai sus, făcute pe o tulpină menținută 6—7 luni în condiții de laborator, o tulpină izolată proaspăt în. martie a.c., de pe aceleași exemplare de Acer tataricum, a oferit un aspect cu totul diferit. Coloniile acestei tulpini au prezentat după 7 zile dela repicare pe media Czapek (cu glucoză) o zonă periferică de culoare negricios-vcrzuie. acoperită de hife aeriene laxe de culoare cenușie, cu insule rare de micei alb- nivaceu, iar în centru un mamelon format din mase stromatice negre; culoarea închisă a coloniei se datorește formării extrem de abundente de hife înnegrite, cu clamidospori și scleroți. Cu timpul, întreaga colonie se înnegrește, luînd un aspect carbonizat și păstrînd numai resturi insulare de micei aerian alb. Examenul microscopic al coloniilor tulpinii, făcut în anul 1953, a dezvăluit nu numai o dezvoltare rară a miceliului aerian, demonstrată deja prin aspec- tul macroscopic, dar și o lipsă aproape completă de conidiofori, ceea ce confirmă observațiile noastre referitoare la o corelație inversă între abundența formării clamidosporilor și a conidioforilor. 2. Comportare pe medii cu diferite valori pH. Intr-o altă serie de experi- ențe, s-a cercetat influența valorilor pH ale mediului nutritiv asupra dez- voltării ciupercii. In acest scop s-a folosit un mediu lichid de compoziția următoare (indicat de V e r o n a și C e c c a r e 11 i) (24): 10 g azotat de potasiu, 1 g fosfat bipotasic, 0,3 g clorură de calciu, 0,3 g sulfat de mag- neziu, 0,1 g clorură de sodiu, 0,01 g clorură ferică, 20 g glucoză, 1000 cm3 apă de robinet. In prima serie de experiențe, mediul a fost adus la valorile pH de 5,0, 6,5 —8,3 prin adăugarea unei soluții de H CI n/1 și Na OH n/1. După 21 de zile incubație la temperatura camerei, greutatea miceliilor după uscare la temperatura de 105° a fost: pH5,0 pH 6,5 pH 8,3 0,172 g 0,288 g 0,036 g 0,220 g 0,312 g 0,029 g 0,172 g 0,322 g ’ 0,015 g M = 0,188 (± 0,016) M = 0,307 (± 0,096) M = 0,027 (± 0,018) Aceste rezultate indică reacția optimă pentru dezvoltarea ciupercii în jurul punctului neutru, ceva mai mult spre partea acidă, iar nu în zona alca- lină, cum este indicat uneori în literatură pentru V. albo-atrum (24). Deoarece această experiență nu a fost considerată complet concludentă, prin faptul că s-a recoltat numai miceliul de suprafață, neglijîndu-se creșterea miceliană submersă, ea a mai fost repetată cu unele modificări. S-a întrebuințat același mediu, înlocuindu-se numai glucoza cu maltoză. După sterilizarea mediului s-au adăugat soluții sterilizate de acid lactic și carbonat de sodiu, realizîndu-se valorile pH de 5,0, 6,1, 7,0, 8,2. In timpul experienței, a cărei durată a fost de 30 de zile, nu s-au observat diferențe atît de marcante ca la prima experiență, totuși la diferitele valori de pH s-au obținut creșteri destul de caracteristice (fig. 38) și anume: la pH 5, dezvoltare puternică în peliculă continuă, groasă cu tapet floconos de asemenea dezvoltare bogată submersă; formare redusă de clamidospori pe pereții vasului; la pH 6,1, dezvoltare la suprafață mijlocie, submersă, mai puternică. Dezvoltarea abundentă de clamidospori și micei înegrit într-un inel lat pe pereții sticlei; . la pH 7, dezvoltare slabă la suprafață, fără peliculă continuă, dezvoltare submersă bogată; inel de clamidospori mai puțin pronunțat; 732 C. C. GEOUCrESCU și ST. ORENSCHI 28 29 CONTRIBUȚII LA STUDIUL VERTICILIOZEI LA ACERINEE 733 la pH 8,2, dezvoltare slabă aproape foarte slabă la suprafață, submersă destul de bogată; clamidospori ca la pH 7. Valorile obținute prin cîntărirea întregii mase miceliale uscate la tempera- tura de 185° sînt următoarele: R 1 R 2 R 3 pH5 :0,3798 0,2723 0,4793 M - 0,3771 (± 0,2156) pH6,l: 0,3828 0,1868 0,1573 M - 0,2423 (± 0,1416) pH7 :0,1783 0,2078 0,2173 M - 0,2011 (± 0,0115) pH8,2: 0,1708 0,1888 0,2023 M - 0,1873 (± 0,0093) Din datele de mai sus se observă fluctuații destul de mari între repetiții, în special la seria pH 5,0 și pHj6,l. Noi am atribuit aceste fluctuații unor modi- ficări neuniforme ale valorilor de pH în baloanele respective și pentru a ne convinge de acest fapt am stabilit modificările valorilor pH survenite în timpul experiențelor următoare: I. Dela pH inițial 5,0...la valorile pH: 5,4; 6,0; 6,0 II. Dela pH inițial 6,1...la valorile pH: 6,1; 6,6; 7,0 III. Dela pH inițial 7,0...la valorile pH: 6,8; 6,9; 7,4 IV. Dela pH inițial 8,2...la valorile pH: 7,3; 7,4; 7,4. Deși se observă foarte clar tendința generala de apropiere spre punctul neutru, atît a mediilor acide cît și a celor alcaline, se constată o excepție în seria l-a (pH 5,4) și una în seria a II-a (pH 6,1). Cu toate că. printr-o omisi- une nu s-a mai putut reconstitui legătura între miceliile cîntărite și filtratul de cultură din baloanele respective, se poate presupune că greutățile aderente de micei aparțin baloanelor cu pH aberant. De aici s-ar putea trage concluzia că reacția optimă pentru tulpina noastră este strict limitată la zona între pH 5,8 și 6,2. In orice caz, se constată și în această experiență o predilecție clară a ciupercii pentru zona de reacția slab acidă. 3. Comportare față de diferite surse de C. Daltă experiență a fost efectuată, pentru a se urmări la tulpina noastră folosirea cu material energetic a cîtorva Tabloul nr. 2 Greutatea micelinlni după 21 de zile (uscat la temperatura de 105°) Sursa de C Micei în g Observații în timpul creșterii Glucoza 0,1715 Maltoză 0,2680 — Lactoză ; 0,2420 Bogat micei aerian, nicio for- mare de clamidospori Glicerină 0,2900 Formarea extrem de bogată de clamidospori în tot cuprinsul micelului Manită — Dezvoltarea se limitează la cîțiva fulgi micelari izolați substanțe hidrocarbonate: glucoza, maltoză, lactoză, glicerină și manită. Rezultatele acestei experiențe, exprimate de asemenea în greutatea mice- liului, sînt redate în tabloul nr. 2, cifrele reprezentînd media a cîte 2 paralele: Din tabloul nr. 2 reiese că glicerina constituie cea mai favorabilă sursă de C, stimulînd în același timp formarea de clamidospori într-un mod cu totul deosebit. In locul 2 și 3 urmează maltoza și lactoza; glucoza ocupa abia al patrulea loc, iar manita este o sursă de C cu totul improprie. In general se constată, privitor la folosirea hidraților de carbon, că tul- pina noastră, nu se conformează datelor din literatură privitoare la meta- bolismul diferitelor speciei de Verticillium, la care glucoza s-a dovedit o sursă energetică mai bună decît lactoza, iar glicerina vine abia după lactoză, pe cînd manita — deși pe ultimul loc — a permis totuși o creștere apreciabilă de micei (24). VI. EXPERIENȚE DE INFECȚII ARTIFICIALE ] Pentru stabilirea caracterului biologic al parazitului s-au instalat cîteva serii de experiențe în ghivece cu nisip și cu sol sterilizat, plantate cu porumb, fasole, cartof, roșii și vinete. De asemenea s-a instalat o experiență cu puieți de Acer Ginnala în aceleași condiții sterile. La toate speciile, cu excepția faso- lei, s-au obținut infecții, deși nu 100%, dovedite prin simptome exterioare și prin reizolarea parazitului. Infecțiile s-au efectuat atît prin sol, cît și prin injectarea unei suspensii de spori în tulpină. In concordanță cu datele din literatură, efectul acestui procedeu din urmă este mai nesigur, chiar dacă locul de infecție este ferit de uscare printr-un bandaj de vată umezită. Simptomele bolii au fost în general cele descrise în literatură. La porumb s-a observat o îngălbenire urmată de brunificare și uscarea frunzelor începînd dela vîrful lor și care a rămas staționară la frunzele superioare, cuprinzînd pînă la 1/3 din limb, pe cînd frunzele inferioare s-au uscat complet. La cartofi au apărut simptome foarte caracteristice prin încrețirea frunzelor. Trebuie remarcat că din cauza condițiilor defavorabile de lumină și temperatură, creșterea plantelor de experiență a fost în general abnormală și s-au obser- vat și la plantele martor unele simptome bolnăvicioase; totuși, intensitatea simptomelor la plantele infectate era cu mult mai accentuată. La roșii nu s-au arătat, în condiții de umiditate suficientă, simptome exterioare, în afara unei inhibiții de creștere a plantelor infectate. In condiții de lipsă de umiditate însă, plantele infectate au prezentat simptome de veș- tejire generală accentuată, reversibile prin udare, pe cînd plantele sănătoase, sub același regim de uscăciune erau perfect normale. In această experiență, s-a mai putut face o observație cu privire la efectul sterilizării solului, avînd cîte o serie în sol sterilizat și în sol nesterilizat. Sterilizarea solului a stimulat în general dezvoltarea tuturor plantelor, inclusiv cele infectate; plantele in- fectate pe solul sterilizat erau încă mai sensibile decît cele pe sol nesterilizat, față de aprovizionarea insuficientă cu apă. Acest fenomen, care denotă o dezvoltare mai intensă a parazitului în traheele acestor plante, poate fi pus în legătură cu mobilizarea azotului din sol prin sterilizare și cu efectul stimu- lator al unor doze mari de azot asupra dezvoltării ciupercii în plantă, semnalat în literatură (7) și discutat în prima parte a acestei lucrări. In vederea elaborării unei metode de combatere, s-a cercetat efectul fun- gistatic al unor substanțe chimice in vitro. Au fost alese numai substanțe, care ar putea fi folosite pentru o chimioterapie, în primul rînd diferiți coloranți. Inafară de cei cunoscuți în literatură pentru activitatea lor fungistatică, anume Verde malahit, Verde briliant și Violet de gențiană, a mai fost încer- 31 CONTRIBUȚII LA STUDIUL VERTICILIOZEI LA ACERINEE 735 Fig. 43 Conidiofor simplu neramificat. ' Conidiofori tipici de Verticillium. Diferite forme de conidii de Verticillium. Procesul de germinare a sporilor prin formare de hife. Diferite stadii de germinare ale sporilor; formarea timpurie de celule conidioforaie. Tipuri de germinare prin înmugurire, cu formare timpurie de conidiofori scurți. Tipuri de creștere toruloidă cu emitere de hife și conidiofori' Alipire de lanțuri de celule cu tendința de formare a scleroților prin alunecare. Diferite stadii de formare a pseudoscleroților prin înmugurire. cată c serie de alți coloranți: Verde lanus, Verde iod. Rosazurină, Negru neftal, Deltapurpurină, Metilorange, Roșu fenol, Tripanblau, Tripanrot, Benzazurină și Kresylechtviolett. Metoda întrebuințată a fost aceea obișnuită pentru studiul antibioticelor, cu mici cilindri de sticlă înfipți pe un mediu de agar infectat. După o primă triere cu soluțiile acestor coloranți, 1:10000, 1:1000, s-a constatat că niciunul dintre coloranții încercați n-au avut vreun efect semni- ficativ, nici chiar la diluția 1:1000,. cu excepția primelor trei (Verde malahit, Verde briliant și Violet de gențiană) care au dat rezultate nete în diluție 1: 10000 (fig 39) și au fost studiate mai amănunțit în ceea ce privește doza toxică. Aceste experiențe au fost efectuate prin adăugarea de cantități diferite acestor coloranți la mediu agarizat Czapek în eprubete. După stabilirea limitelor în care acționează acești compuși, a început experiența demonstrativă redată în figura 40 la care mediul cu diluția respectivă a colorantului a fost turnat în rondelele tăiate dintr-un vas Petri mare, umplut cu Agar Czapek. Din fotografie reiese efectul inhibitor al diferi- telor diluții ale celor trei coloranți întrebuințați în comparație cu colonia martor. Ca doze puternic inhibitive sau letale, au fost stabilite pentru tul- pina noastră și în condițiile date de experimentare, următoarele diluții: Verde briliant...................... 1: 55 000 Verde malaliit ...................... 1:50 — 55 000 Violet de gențiană ;....'.......... 1:33 000. In eprubetele cu diluții puțin mai ridicate (1:100000) s-au format colonii foarte caracteristice, cu adeziune redusă la mediu și cu dezvoltarea unor mă- nunchiuri de tip coremial (fig. 41 și fig. 42). In ultimul timp coloniile au fost incluse în substanțele aflate sub cerce- tare și sub hormoni chimici de tipul 2,4 D. S-a constatat un efect net fungis- tatic numai în diluții 1:2 — 300. Cu titlu de încercare s-a experimentat și cu filtrat de cultură a unor Acti- nomycete, izolate de noi din infecții de pe o cultură de Verticillium. Aceste experiențe n-au dat încă rezultate satisfăcătoare, deși se constată un efect oarecare (fig. 39). Pasul următor va consta în stabilirea efectului substanțelor fungistatice asupra plantelor și acțiunea lor asupra parazitului in vivo. K MSyMEHMIO BEPTHIțHJIJIO3A ¥ ACERINEAE (KPATKOE COflEPÎKAHHE) Ha noJieaauțnTHbix nyjiBTypax, naxo^auțiixcH b6jim3ii cramțim JKera- pun (oOjiacTb KoHCTaHița) 6hji obnapyzKeH BepTințmuioa y 3-ji6thhx caîKeHițeB Acer tataricum, A. campestre h A. platanoides a na umctmx nyjibTyp Omji BtifleJien rpnOoK, iiay’ieHHiiift Hume. B BCTynjieHMM flaeTcn upamoe onncanue BepTMițmnjioaoB jiecanx bhrob. OT^eJibimia rpMdoK odpaayeT na nouepueBmux rpmjiax xjiaMnaocnopH, KOToptie nomNOBaHiieM MoryT nopoHUTt nceBRocKJiepoițMn, uto nobynnjio aBTopa bkjiiouhtb ero b TunmHyio paaHOBnaHocTb Bii^a Verticillium albo- atrum. 5. — Buletin Științific. — c. 271 736 C. C. GEORGESCU și ȘȚ. ORENSCHI 32 737 .33 CONTRIBUȚII LA STUDIUL VERTICILIOZEI LA ACERINEE B jțajîBHeinneM onncBiBaioTCH chmhtomli ȘoaeBHn n npnBORHTCH cae;nyio- jnna hobhc RaHHtie. Ha Sojibhmx cTBoaax A. tataricum Slijim oSHapysKeHM npoHoatHHe TpcmnUBIj MB KOTOptlX B6CH0H COHHTCH HepHOBaTaH BHBKaM ÎKMHKOCTb — chmhtom, oniicaHHMii flo HacTOHiițero BpeMeHM anuiL y A. platanoides. B npoHOJibHRix paspesax uepes GoabHme ctbojim hathuctoctb (xpoMa- TMaecKoe nopameHne), xapaKTepnan nan nepesa, BCTpenaeTcn na neKO- TopoM paccTOHHHn ot KaMSnfl. flame b , nocjieHHeii CTa^nn SoaesHn npn noanoft OKpacKe jțepeBa b HepHoBaTo-Sypbiii npeT nacTb. ero nocae^Hero KoJiBija b $opMe KopoHH, OKpyjKaiomeiî KaMSnn, Bce me ocTaeTcH neonpa- meiinoii. PacnpocTpaneHMe 6oae3HH nponcxoHHT b npoRoabHOM HanpaBaeHnn nepes cocyjiM, a b nonepeanoM nepes MenyaaHpHBie aynn. Hommmo pacnpocTpaneHMH nopameHHH nepes cy6c$epn'iecKHe Koabpa AepeBa Guiao OTMeneno pacnpocTpaHenne nepes cepjmeBMHy (puc. e). //opaMțeniiaH MenyaaHpHan sona o^mhho oKaiiMaeiia Cypoft samțnTHoft noaocofi. B paspesax nepes SonbHMe ctbojibi 6bi.no saMeneno oSpasoBaHHe KaMean KaeTKaMM MenyaaHpHBix ayueft, a Taume ee npoHMKHOBeHne b cocyflM, rjțe b pesyabTaTe o6pa3OBaBniHxcn npoSoK nponcxoRUT BaKynopna. Ha6jiio,n;eHMH noKaaaan, hto saKynopKa cocyaoB KaMejțBio nMeeT mgcto y p;epeBbeB ne ToaBKO bcchoh, nan bto ynaBano b awrepaType, no n nosme. CoScTBenuo roBopn BaKynopna cocyaoB nponcxoanT b neno- cpeHCTBeHHoii SansocTH MejțyaaHpHbix ayaeft, hb kotophx BBiTeKaeT KaMeflb (pnc. 3). • flaaee oScyîKflaacH MexaHMBM noHBaeHHH cMnapoMajiBHHx ohmutomob ii ycaoBMH, BaHnioipne na arpeccnsnocTb n naToreHHOCTb rpaSna. Ochobhbim $aKTopoM, ciiocoScTByioinHM BapaJKeHMK), MBaneTcn hbGlitok Baarn b nonse. B cnynae, oimcMBaeMOM aBTopoM, Suan BapasnenH casKeHpw, naxo^mpnecH b 'HeSoauninx nenpeccHHx, rjțe Becnoii cKonanaacb Bona ot TaniniH cneroB; casKenițM me b MecTax c nopManbHMM ctokom bo^bi ho Suan ndpaîKeHBi. B nocaesyioinnx BapanteHnio cTannHx GoaeaHB npoTeKaeT Goaee hhtch- chbho b BacymanBHe torbi. Mop^oaornH rpuGna 6uaa TipaTeabHO nay^ena, B pannefi cTanun kojiohmm oh oSpasyeT kohhhhohocubi 6e3 pasBeTBaeHHH, a nosme TMimniiBie Verticillium (puc. 4—9). npopacTauMe cnop npepiCTaBaHeȚ pasanuMBie acneKTM b brehcumocth ot ycaoBnii BaaiKHocTH cyGcTpaTa (pnc. 12—19). B ycaoBnnx cpeRneft BjiaiKHOCTH cnopia npopacTaiOT nyTCM npocTBix rn$, hs kotopbix o6pa- ayioTCH yKasaHHBie BBinie kohmp,mm h Seabiii xaonbeBHSHBiiî BOBjuyniHMft MMiieann. B ycaoBHnx noBLiineitHOiî BaaîKHocTM (b cBipoiî KOMHaTe, na borh- hhctmx cpenax c arapoM n t. #.) kohmhiih yBeaHHHBaioTCH b oGieMe, nycKaiOT H0UKH, HB HHX BOSHHKaiOT KOUBIțeBMflHHe paapaCTaHHH, Ha(KOTO- pBix BCKope oGpasyioTCfl KOHiijțHeHocHbie KJieTKH, oSpasyiomMe c GbicȚpQii HocJiejțoBaTejibHocTBio cnopu. B cbok onepejUb 3th kohhrhh npoxoanT nepea Ty >«e cTanuio, Han h nepBHe. Hon Bofloii KoHHflHH HaSyxaioT onenb chjibho h pasMiiomaioTcn noHKO- BamieM, Hait Gbijio yKaaano Bunie. B MHoromicJieHHbix cJiynaHx BHyTpn BBRyTBIX KOHH/țHH GblJIO Șa^eneHO oGpaBOBaHHe Teneiț, npopMBaiOIUHXCH M3 KJieTOHHoiî MeMGpaHbi. Ohm Gmhh oGHapyjKeHH h b HanojiHeHHMx BoflO.ft ■cocy,a;ax aapa?KeHHoro ?țepeBa, b kotopbix HMeeTcn n paBJioJKHBinancH npoTonJiasMa rpufea. Ha HeKOTopaix cpe^ax (cojio^oBBifi arap, jKeJiaTMiia) kojiohmii paBBH- BaiOTCH BHanajie no# Bo^oft, hmch m b stot nepMoa mmchctmîî acneKT (puc. 33). B 3TMX KOJIOHHHX HMeeTCH MaCCa CHJIBHO BBflyTLIX K0HH3HH C Henpe- pBIBHBIM npopeCCOM nOHKOBaHHH H KOpOTKHe PH^M, BKJIIOneHHUe b CTy/țe- HHCToe rycToe BeuțecTBo. Ha noBepxnocTH nccjiejțyeMBix KOJioiiHft hohb- aneTCH b pjaaBHeftnieM Scaun xaonBeBHflHBin HaaeT rm|>Bi, BHanaae b bh^c BKpanacHniî nan ot nepn^epnH k peHTpy (pnc. 34—36). Ha jțpyrnx cpe- flax KoaoHHH c caMoro Hauaaa noKpbiTBi tbkhm xaonbeBHflHMM naaeTOM BOSflymnoro MMueann. Achckt oSpaTHoiî ctopohh zKoaonnH naxo^HTcn b tcchoîî cbhbh c aTHMM flByMH $opMaMM paspacTaHKH. Hpn mhchctom paspacTaHun oSpaTnan CTopona KoJiOHMH 6oaee nan Menee rayGoKo cRaa^HaTan, a npn o6bihhom paspacTanun — raagKan. Ee OKpacKa naxo^MTcn b saBnciiMocTM ot Koan- uecTBa n pa3MențeHHH nepnHx nceBflocKaepopHeB. OTHOcnTeabHO oSpaaoBaHHH nceBflocKaeponneB 6biao saMeaeiio, mto btot nporțecc Haxoj(HTCH b BaBHcHMocTn ot pasannHHX (JaKTopoB: coctub cpeflbi, nepHOH coxpaHenHH flanuoro nrraMMa b aa6opaTopiiBix ycaoBnnx n t. r. TaK, nanpnMep, soGaBaenne raHițepnHa cnaBno CTHMyanpyeT nx oSpasoBanHe, a ^nabTpaT Actinomycete noanocTbio nx yrneTaeT. PaBHKtM oSpasoM HaSaxoflaaocb, hto cBeîKeBbiqeaeHHbie niTaMMU oSaaflaiOT b 6oaBineâ Mepe btmm cbomctbom, HocTeneHHo Tepnn ero b nepno,u;e îkii3hh b aaGopa- Topnn. G ROCTaTOHHoft peryanpHocTbio na pasanqHBix nnTaTeabHBix cpe^ax SBiao saMeneno oSpaTHoe reooTHonienHe oGnana KOHHRneHocn;eB n nceB,ițo- CKaepopneB. , flan xapaKTepncTHKH nccaeayeMbix niTaMMOB c $H3HoaorMHecKon tohkh speHMH SBiaa nponsBeRena cepun ohmtob na paBannHMx TBepjțHX cpe/țax. PeByabTaTBi ohbitob noKaaaan, hto rpnGoK pasBHBaeTCM ouenb xopomo na coaojțOBOM arape, na cpe«e Hanena, na JKeaaTMHe c KapTO$eabHbiM SKCTpaKTOM n na aoMTHKax MopKoBKn; pa3BHBaeTCM yMepeiiHo na arape c BMTHiKKoii KyKypysHoâ MyKH, c BHTHiKKoîi MopKoBKn, c Boflofi H- ranpepH- hom, a TaKMte na aoMTHKax KapTo^eaa; pasBHBaeTCH caaGo na cpe/țe c nenTOHOBoă Boflofi h BononpoBoflHoiî Bop;ofi. CyRH no pHTMy n HHTencHBHocTH pacnpocTpaHeHHH KoaoHniî, moîkho saKaronHTb, hto rpn6oK flan noayneHHH yraeBo^a nnipoKO ncnoaBsyeT 3axapo3y, MaaBTOsy, ranpepnH; b Meiibineii Mepe KpaxMaa; cobcgm Maao nenTOH. Bana ycTaHOBaena a,nanTan;iiiH aHBHMaTnnecKoro annapaTa k ncnoabBOBaHMio aMHHo.KncaoT hb sKeaaTHBBi b KanecTBe ncTouHHKa asoia. OnBiTBi b 5KH,nKoii cpejțe npn paBanunus snaneHnax pH, a TaKîKe c pasannHBiMH ncTOUHHKaMM yraeBORa noKasaan, hto oHTMMaabHMe snane- hhm pH paBHHiOTCH 5,5—6,5. CaMMMH SaaronpnHTHHMH ncTonHHKaMn yraeBo.ua b yGsiBaioipeM nopn/țKc HBaaioTCH' ranițepBH, MaabTOBa, aaK- T03a n raioKosa, b to bpcmh KaK mbhmt hohtm coBceM ne HcnoabsoBan. flaaee npnBo^HTCH pesyabTaTM ohbitob HcayccTBeHHoro 3apaîKeHMM na pasannHBix oițHoaeTHnx KyabTypnBix pacTeHnax. PpH0oK aapamaeT KapTo$eab, KyKypysy,' homhhopbi n 6aKaa?HaHH WcKyccTBenHoe . sapa- jKHiie aerae Bcero nponssecTn nepea nouBy, M.enee BepiiMM cnoco6oM 35 CONTRIBUȚII LA STUDIUL VERTICILIOZEI LA ACERINEE 739 738 C. C. GEORGESCU și ST. ORENSCHI 34 HBJiHeT.cn npMBHBKa HenocpeHCTBeHHo na cTe6ne..BBHHy 6opi>6Li c SojieBHBio 6awr, npone/țen pn^ MccjieHOBaHMM, npoBepHionțnx ^yHrHCTaTHnecKoe neii- CTBne b npoSMpoHHOM ontiTe pnjța BeiqecTB, npeHMynțecTBeHHo KBacMTejieH. Bunii noj(TBepMweHM jinTepaTypHue nanHue othocutojibho fleftcTEHH hgkO- ropBix M3 hhx (MajiaxiiTOBMH seJienuiî, GpMJiJiMaHTQBMft seneHufi, reHpiia- HOBBift (Jhojibt b Sojibihhx paaBeHeHnnx (1/33.000—1/55 000) h 2,4 D, b 6ojiee cmjilhux KOHițeHTpapHHx (1/250)). B flajibHeHHieM 6y.neT nponegen pa# OHBITOB XJIH yCTaHOBJieiIMH HeftCTBHH 9TMX BeipeCTB Ha paCTeHIIHX. OB^HCHEHHE PHGVHKOB Phc.1— Verticillium albo-atrum R. et B. Ctbojibi Acer tataricum c nOBpeJKfleHH-’ iimm (JopMH npojțonBHMx meJieiî Bea (a) n c BMițeneHiieM (a) nepsoBaToft KJieiiKOii JKHHKOCTH. Puc. 2.— Verticillium albo-atrum R. et R. nonepeBHMiî paspes nepes sapaiKeHHMii CTBO.n' Acer tataricum b pagjinHHbix cTajțHHx xpoMaTHnecKoro nOBpewReHHH Repesa. ■ Pac. 3.— A. OOmnft Bitjț aapaiKeHHoro Repeca (nonepeHHMiî paspes). SaMenia aaiiynopKa cocynoB b0mh3M MenynnHpHtix jiyneii h ycnjieHne hbjichhh ot naM6wH (cnpasa) k cepjmeBHHe (cjiesa). x 250. B. To jkc aBneane. x 500. C. To jkc hbjic- nne. x 700. PHHO). • , Phc. 34.— To me, hto na pncyHKe 33, c BKpanJieiinHMH OeJioro xjionteBnRHoro BoaflyinHoro MmțeJiHH. Phc. 35.— To ate, hto Ha pncyHKe 34, iiohth hojihoctbio noKptiToe BoanyniHiâM MHReJineM. Phc. 36,— MncncTan kojiohhh paanajibHO cKJiajpiaTaH; npORBiiateHne Boanyni- Horo ■ MHRenHH ot nepn$epHn k neurpy. Phc. 37.— MHKpocKOHHHecKHiî acneKT noBepxnocTn mhchctoî! kojiohhh: pe^une BoajiyniHHe rn$i>i, KOHHuneHOcițM 6ea paaBeTBJieHHii. x 500. Pnc. 38.— Verticillium albo-atrum R. et B. PaaBHTne MHReJlHH b îKnjțKOii cpene npn paajin'iHMX SHaneHnax pH (cjiesa nanpaBo: 8,2— 7—6,2—5), Phc. 39.— OnpeReneHHe $yHrHCTaTHHecKoro o$$eKTa. Caepxy — MajiaxHTOBMiî generalii 1:10/000; cnpaBa $HJitTpaT Actinomicete. Phc. 40.— 3$$eKT $ynrncTaTHBecKoro BemeciBa b paaJiHHHtix pagneneminx. Pnc. 41.— PaaBHTne KpjioHnii ’ Ha cpene Hanena c RoOaBjieHHeM reunnaHOBoro ^HOJieTOBoro 1:50 000 (cJiesa kohtpojil). , Pnc. 42. — To me, hto Ha pncyHKe 41. KopeMncfiopMHoe paapaciaiiHe kojiohhh. x 3 (npn5jiH3HTeJibnO). Pac. 43.-a— IIpocToii KOHHjțneHOceiț 6ea paaBeTBJieHHft. b—e— TnnnHRbie KOHHRHeHOCRbi Verticillium, f—g— PaaJinHHMO $opMM kohhhhh Verticillium. h, i — npoițecc npopacTanHH cnop oOpaaoBanHeM th$. j, k — PaajiHHHbie cTajțHH npopacTanun cnop; paunee oOpaaoBamie kohhhhohoc- IIHX KJieTOK. I, m— Thhbi npopacraHHH noHKOBaHHeM c paHniiM oOpâaoBanneM KopoTKnș KOHHRHeHOCReB. n, o — Thhbi KOJibițeBHHHoro paapacTaHHH c oOpaaoBaHHeM rn$ h ROiinuneHocneB. P — IIpncTaBaHne KJieTOHHbix HenoneR c TeHjțeHRneft oOpaaoBaiiHH CKJiepoițiieB CKOJibJKeHiieM. q—t— PaaJiHHHbie cthhhh oOpaaOBaHHH nceBHOcKJieponneB noHKOBanneM. CONTRIBUTIONS  LfiTUDE DE LA, VERTICILLIOSE DES ACfiRACEES (RESUME) Dans les cultures de protection situees dans les environs de Ia gare de Jegălia (region de Constanța) on a constate l’existence de la verticilliose sur des sujets âges de 3 ans de Acer tataricum, A. campestre et A. platanoides. On a pu en isoler, en culture pure, le champignon qui fait l’objet de cette etude. On comiiience par uii bref historique des differențes verticillioses des especes forestieres. Le champignon que l’on a isole forme, sur des hyphes noîrcis, des chlamydospores qui peuvent donner naissance, par bour- geonnement, â des pseudo-sclerotes. Ce fait a determine les Auteurs ă le classer dans la variete typique de l’espece Verticillium albo-atrum. On decrit ensuite les symptdmes de la maladie ă l’etude de laquelleon apporte des contributions nouvelles. , Les tiges malades de A. tataricum presentent desfissures longitudinales dont s’ecoule, au printemps, une matiere noirâtre et visqueuse. Ce syniptâme n’a ete decrit que pour A. platanoides. 1 Des sections longitudinales, â travers les tiges malades, ont permis de con- statei’ que les taches (l’alteration chromatique) caracteristiques du bois apparaissent â certaine distance du cainbium. Meme au dernier stade de la maladie, lorsque le bois est complAtement colore en brun noirâtre, l’anneau 740' C. C. GEORGESCU și ST. ORENSCHI 36 37 CONTRIBUȚII:LĂ STUDIUL VERTICILIOZEI LA ACERINEE 741 ligneux peripherique se maintient incolore, sous la forme d’une couronne entouree par le cambium. La maladie se propage longitudinalement par les vaisseaux, et transver- salement, par les rayons medullaires. Hormis la propagation de l’alterațion par des anneaux ligneux sous-peri- plleriques, on a constate une propagation secondaire, par la moelle (fig. 2,' a, b). La zone medullaire alteree est generalement bordee d’une ligne brune de protection. Les sections â travers les tiges malades permettent d’observer la secre- tion des gommes, par les cellules des rayons medullaires, et leur penetration dans leș vaisseaux qu’elles obstruent en y formant des bouchons. Les observations ont montre que les vaisseaux du bois de printemps ne sont pas, comme on l’a ecrit, les seuls â etre obstrues par des bouchons de gom- mes, mais que ce phenomene a lieu dans les vaisseaux du bois d’automne egalement. En fait, les vaisseaux obstrues sont ceux qui se trouvent â immediate proximite des rayons medullaires qui secretent les gommes (fig. 3). Les Auteurs discutent enșuite du mecanisme qui declenche les symptâmes de ce syndrome ainsi que des conditions qui influencent l’agressivite et le pouvo pathogdne du champignon. L moment principal pour la reussite de l’infection est celui ou le sol con- tient.un surplus d’humidite. Dans Ie cas qui fait l’objet de ce travail, seuls sontattaques par l’infection les jeunes sujets qui se trouvent dans de legâres depressions du sol, lă ou, au printemps, les eaux de la fonte des neiges s’accu- mulent.Les sujets du reste de la plantation, ou les eaux s’ecoulent norma- lement, ne sont pas attaques. Une fois que l’infection a pris, l’intensite de la maladie s’accroît au cours des annes de secheresse. On a etudie la morphologie du champignon. Au stade de jeunesse de la colonie, les conidiophores, tout comme ceux de Cephalosporium, ne sont pas ramifies; plus tard ils acquiărent les caracteres typiques de ceux de Verti- cillium (fig. 4—9). La germination des spores prend des aspects differents, suivant les condi- tions d’humidite du substratum (fig. 12—19). Dans des conditions d’humidite moyenne, les spores genârent des hyphes simples dont sortent les conidio- phores mentionnes ci-dessus et un mycelium aerien, floconneux et d’un blanc neigeux. Dans les conditions d’humidite accrue (en chambre humide, sur milieux aqueux de gelose) les conidies augmentent de volume, bourgeonnent et donnent naissance â une excroissance toruloide sur laquelle apparaissent bientâț dse cellules conidiophorales, produisant des spores en une succession rapide. A leur tour, ces conidies traversent les memes phases que les premieres. Les conidies submergees enflent et se multiplient par bourgeonnement, de la meme maniere que ci-dessus. A l’interieur des conidies gonflees, on a souvent remarque la formation de corpuscules qui sont mis en liberte par une dechirure de la membrane cellulaire. Ces corpuscules ont egalement ete observes dans les vaisseaux impregnes d’eau du bois infecte, ou l’on remarque encore des masses pro'toplașmatiques en desagregation, provenant du cham- pignon. , „ Sur, certains milieux.(gelose maltee, gelatine) Ips colonies opt, au commen- cement, . un developpemenț submerge. A cette plțașe, elles onț un aspect charnu (fig. 33). Ces colonies comprennent des masses de conidies fort gon- flees, presentant un processus de bourgeonnement Conținu, ainsi que des hyphes courts englobes dans une masse mucilagineuse fort dense. Ulterieure- ment, â la surface de ces colonies, une couche floconneuse d’hyphes d’un blanc neigeux se developpe, au debut sous forme d’ildts ou avanțant de la Peripherie vers le centre (fig. 34—36). Sur d’autres milieux, ces colonies sont, des le debut, recouvertes de cette couche floconneuse de mycelium aerien. L’aspect de l’envers de la colonie est en rapport avec ces deux formes de croissance. Lorsque la colonie a un developpemenț ăl’așpect charnu, l’envers en est plus ou moins profondement strie en rayons; dans le cas d’un developpe- ment ordinaire, l’envers est lisse. Sa coloration depend de la quantite et de la position des pseudo-sclerotes noirs. En ce qui concerne la formation des pseudo-sclerotes, on a remarque qu’elle depend de plusieurs facteurs: composition du milieu, duree de lâ con- servation de la souche respective dans les conditions du laboratoire, ete., Ainsi: la glycerine, ajoutee au milieu de culture, stimule intensement la for- mation des pseudo-sclerotes, tandis qu’un filtrat d’actinomycâtes l’inhibe completement. On a egalement remarque que les souches fraîchement isolees possâdent cette propriete au plus haut degre et qu’elles la perdent au fur et ă mesure de leur conservation en laboratoire. On a presque constamment note, et sur divers milieux de culture, un rapport inverse entre l’abondance des conidiophores et celle des pseudo-sclerotes. En vue d’dtablir les caracteres physiologiques de la souche qui fait l’objet de ces recherches, on a effectue un certain nombre d’experiences sur diffe- rents milieux solides. Les resultats ont prouve que le developpemenț du cham- pignon est optime en milieu de gelose maltee, milieu de Czapek, sur gelatine additionnee d’extrait pommes de terre et sur des tranches de carottes, il est moyen, sur gelose â addition d’extrait de farine de maîs, d’extrait de ca- rottes ou d’eau glycerinee, et sur tranches de carottes; il est faible, en mi- lieu d’eau additionnee de peptones ou d’eau simple. Le rythme et l’intensite du developpemenț des colonies permettent de conclure que le champignon tire le meilleur rendement des sources de car- bone telles que le saccharose, le miltose et la glycerine. Le rendement est moins bon pour l’amidon et tres faible pour la peptone. On constate une adaptation de l’appareil enzymatique â l’utilisation des amino-acides de la gelatine, comme source d’azote. Des experiences eh milieu liquide, â des pH differents, ainsi qu’avec differentes sources de carbone, ont demontre que les valeurs du pH les plus favorables sont comprises entre 5,5 et 6,5. Les sources de carbone les plus favorables sont: la glycerine, le maltose, le lactoSe et le glucose (dans l’ordre de l’enumeration), alors que la mannite n’est presque pas utilisee. Les Auteurs exposent ensuite les resultats des infectiohs artificielles, experimentees sur differentes plantes de culture annuelle. Le champignon s’attaque aux pommes de terre au maîs, aux tomates et aux aubergines. Le mode le plus sur d’infection artificielle consiste â infecter le sol. L’inoculation faite directement sur lâ tige a donne des resultats incertains. Les Auteurs ont procede â tonte une serie d’experiences en vue de combattrâ la maladife. A cet effet, ori a eprouve l’action fongistatique in vitro d’un certain nombre de substances, la plupart colorantes. Les experiences ont 942 C. C. GEOll&HSCU și ST. ORENSCHI 39 CONTRIBUȚII LA STUDIUL VERTICILIOZEI LA ACERINEE 743 confirme les donnees de Ia litUrature au sujet des effets de certaines de ces substances (verț malachite, vert briliant, violet de gentiane — en fortes dilutions de 1/33000 â 1/55000 — et du 2,4 D — â plus forte concentratioii de 1/250). Le programme des.travaux â venir comprend des experiences servant â etablir l’eff'et de ces substances in vivo. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Verticillium albo-atrum R. et B, Tiges de Acer tataricum portant des lesions en forme de fentes longitudinales (a) sans ou b) avec dcoulemeht de matiere noirâtre visqueuse. Fig. 2. — Verticillium albo-atrum R. et B. Section transversale des tiges de A. tataricum contamind, â diffdrents stades d’altdra- tion chromatiquc du bois. Fig. 3. — 4. Vue d’ensemble du bois altdrc (section transversale). On peut remarquer l’obturation des vaisseaux situds â proximiW des rayons medullaires et l’accentuation de ce phdnomfene en allant du cambium (ă droite) vers Ia moelle (â gauche). x250. p. M6me phdnomime, â un plus fort grossissement. x 500. C. M&ne phenomene. x 700. Fig. 4. — Cordon d’hyphes portant des fructifications ă aspect de Cephalosporium sur gfelose maltee. X 500. Fig. 5. ~ Colonie jeune sur gdlose maltee. x 250. Fig. 6, ~ Gouttes de mucilage contenant des masses de spores fort gonflees, Colonie jeune, X 1000. Fig, 7. — Conidiophores de Verticillium â 2 etages, sur gelose maltee. x 600 (approxi- mativement). Fig. 8. — Idem, x 800. Fig. 9- ~ Comme ii la figure 7, mais â 4 etages. x 500 (approximativement). Fig. 10. — Conidies de Veriicillium en voie de gonflement, prises dans un mucilage. Coloration des noyaux. x 2000. Fig. 11. — Conidies en milieu liquide, ă divers stades.de gonflement. x 1500. Fig. 12. — Conidie sphdrique gemirant un simple tube germinatif. x 2250. Fig. 13, ~ Conidies eilipsoîdales gdndrant 1 et 2 tubes germinatifs. x 1000. Fig. 14. ~ Conidie ellipsoîdale, en voie de bourgeonnement. x 1000. Fig. 15. ~ Comme ă la figure 14, avec, en plus, des hyphes. x 1800. Fig. 16. — Sporulațion d’une conidie, immîdiatement apr&s la germination. X 1800. Fig. 17. — Conidiophores courts â dâveloppement torulolde.- x 2000. Fig. 18.— Sporulațion d’une conidie, immddiatement apres le bourgeonnement. x 1800. , Fig. 19. — Idem. Fig. 20. — Formation des corpuscules â l’interieur des conidies (coloration au bleu de mdthyRne). x 2400. Fig. 21. — Comme ă la figure 20, sans coloration. x 2400. Fig. 22. — Liberation des corpuscules d’une conidie, x 2600. Fig. 23. — Idem. Fig. 24. — Comme â la figure 22. x 2400. Fig- 25. — Corpuscules formes â l’interieur d’une conidie, apres disparition de la mem- brane. X 2400. Fig- 26. — Masses de corpuscules dans une agglomeration de conidies. x 2000. Fig- 27. — Hyphes brunis, riches en goutelettes de graisse. ă chlamydospores, en voie de gdndratjon des selerotes. x 1500. Fig. 28. — Idem, x 2200. Fig- 29- — Formation des chlamydospores et scldrotes sur les hyphes des bords de la colonia sur milieu il addition de glycerine. x 1000. Fig. 30. — Formation des pseudo-scldrotes’ par bourgeonnement. x 2000. Fig- 31. — Pseudo-scldrotes mftrs, apres la disparition des hyphes. x 1200. Fig. 32. — Germination d’un pseudo-scldrote. x 1000. Fig. 33. — Ddveloppement charnu d’une colonie de Verticillium, sur milieu de gelose malt^0- X 2 (approximativement). Fig- 34. — Comme â la figure 33, avec, en plus, des ilâts de mycdlium adrien d’un blanc floconneux. Fig. 35. — Comme â la figure 34, mais presque completement recouvert de mycdlium adrien. Fig. 36. — Colonie ă aspect charnu, ă stries radiaires et mycelium aerien avanpant de la pdriphdrie vers le centre. Fig. 37. — Aspect microscopique de la surface d’une colonie charnue: rares hyphes aeriens, conidiophores non ramifids. x 500. Fig. 38. — Verticillium albo-atrum R. et B. Developpemenț du mycHium en milieu liquide, pour differentes valeurs du pH (de gauche â droite: 8,2 —7 —6,2 —5). Fig. 39. — Ddtermination de l’effet fongistatique. En haut: vert malachite, 1: 10.000; ă droite: filtrat d’actinomycetes. Fig. 40. — Effet des substances fongistatiques ă differentes dilutions. Fig. 41. — Developpemenț de la colonie sur milieu de Czapek â addition de violet de gentiane 1:50.000 (ă gauche: tdmion). Fig. 42. — Comme â Ia figure 41. Croissance cordmiforme de la colonie, x 3. (approxi- mativement). Fig. 43 — a — Conidiophore simple non ramifid. b—e — Conidiophores typiques de Verticillium. f, g. — Diff6re.ntes formes de conidies de Verticillium. h, i — Processus de germination des spores par formation d'hypbes. j, k — Differents stades de la germination des spores; formation precoce des cellules j, k — Diffdrents stades de la germination des spores; formation precoce des cqllules conidiophorales. I, m — Types de germination par bourgeonnement avec formation precoce de coni- diophores courts. n, o — Types de croissance torulolde avec dmission d’hypbes et de conidiophores. p — Accolement de plusieurs cordons de cellules avec tendance â la formation de scld- rotes par glissement. q — t — Diffdrents stades de la formation des pseudo-scldrotes par bourgeonnement. BIBLIOGRAFIE 1. Berkeley G. H-, Scientific Agriculture, 1931, Nr. XI, p. 11. 2. B cwl ey W. F., Annals of Applied Biology, 1922, Nr. 9, p. 116. 3. K a n a s S. S., S tramei B. P., N a g h i b i n I. D., Selecția hlopciatnica, Gosu darstvennoe izdatelstvo Uzbekistan S.S.R. Tașkent, 1948, p. 24. 4. Carpen ter C. W., Phytopathology, 1914, Nr. 14, p. 593. 5. Cur zi M., Rivista Patol. Veget., 1925, Nr, 15, p. 145. 6. Delacroix G., Maladies des plantes cultivies. Paris, 1908, vi I. 7. D o n a n d t S., Zeitscbrift f. Parasitenkunde, 1932, Nr. 4, p. 653. 8. Dufrenoy J., Annales des Epiphytes, 1927, Nr. 13, p. 195. 9. Ferraris T., Patologia e terapia vegetale. Milano, 1941, v. II. 10. Ja gger - St e w a r t, Phytopathology, 1928, Nr. 18, p. 36. 11. Klebahn H., Mykologisches Zentralblatt, 1913, Nr. 3, p. 49. 12. Kononenko E. W., Mikrobibloghia, 1937, Nr. VI, p. 699. 13. K o k i n A. J., Simposion posviacienem pamiati V. V. Lubimenko. Izdatelstvo Akad. Nauk USSR, Kiev, 1938, p. 329. 14. V. d. Meer J. H. H., Phytopathology, Nr. 16, p. 121. 15. O k n i n a E. Z., Trudi Inst. Fiziol. Rastenii im. K. A. Timiriazev, 1937, Nr. II, p. 83. 16. Presley A., Phytopathology, 1941, Nr. 31, p. 12. 17. Reinke J. și Berthold G., Untersuchungen des Botanischen Laboratoriums der Universitât Gottingen, 1879, Nr. 1. 18. Rudolph B. A., Hilgardia, 1931, Nr. 5. 19. S abur ova P. V., Zascita rastenii, Leningrad 1937, Nr. 15, p. 61. 20. Săvulescu Tr., Curs de Patologie Vegetală, București, 1946 — 1947. 21. Săvulescu Tr. și colaboratori, Starea Fitosanitară 1933 — 1934. Institutul de Cercetări Agronomice al Romîniei, 1935, Nr. 24, 22. Sorauer P. Handbuch der Pflanzenkrankheiten, Berlin, 1928, ediția a V-a. 23. V a n i n S. N., Lesnaia F'itopatologhia. Moscova, 1948. 24. V e r o n a O. și Ceccarelli A., Phytopathologische Zeitscbrift, 1935, Nr. 8, p. 371. 25. Wollenweber H., Arb. d. biol. Reichsanst. L Land-u Forstw., 1929, Nr. 17, p. 273. 26. Z i m m I. A., Phytopathology, 1918, nr. 8, p. 80. BULETINUL ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, nr. 4, 1953 INFLUENȚĂ EXTRACTELOR DE PLACENTĂ ASUPRA RESPIRAȚIEI ȘI GERMINAȚIEI SEMINȚELOR DE FASOLE DE , OCTAV COSTĂCHEL, IRINA KIȚULESCU și MIRCEA CRÎNGU Comunicare prezentată de academician C. I. PARHON în ședința din 27 martie 1952 Lucrarea de față face parte dintr-o serie de cercetări asupra acțiunii in vitro a extractelor conservate după metoda Filatov. Scopul acestor cercetări este de a găsi un test de activitate calitativ și mai ales cantitativ, test absolut necesar pentru a preciza proprietățile sti- mulilor biogeni, în special cele fizico-chimice. Fără găsirea unui test de. activi- tate in vitro calitativ și a unui alt test cantitativ, socotim că cercetările pentru descoperirea compoziției chimice a stimulilor biogeni sînt lipsite de posibi- lități. Cea mai bună dovadă este că pînă acum există un mare număr de supoziții asupra compoziției chimice a stimulilor biogeni, ele însă au rămas simple ipoteze, din cauza imposibilității de a demonstra printr-un test existența și modul lor de acțiune. O altă problemă, aproape necunoscută, este aceea a acțiunii cantitative. Pînă în prezent se știe foarte puțin asupra deosebirii de activitate, atunci cînd stimulii biogeni sînt administrați în cantități sau concentrații diferite. Pînă în prezent s-au urmărit numai teste de activitate biologică. Pe această linie merge și cercetarea de față. Numeroase cercetări ale autorilor sovietici au demonstrat existența sti- mulilor biogeni. în laboratoarele acad. V. P. Filatov, sa dovedit prezența stimu- lilor biogeni în țesuturi și preparate prihtr-o serie de teste biologice: intensi- ficarea activității fermentative, în special a enzimelor proteolitice și a ami- lazei, vindecarea leziunilor pielei, creșterea cantității sucului gastric și a acidității lui etc. A. F. Sîsoev și V. V. S k o r o d i n s k a i a propun drept test clinic pentru eficacitatea extractelor, activitatea catalazei sanguine. E. S. Suliomova și I. P. D r o b i n s k i măsoară eficacitatea extractelor de țesuturi prin creșterea titrului serului hemolitic, aglutinizat și antitoxic. Acțiunea extractelor de țesuturi asupra metabolismului plantelor a format obiectul unui număr mare de lucrări ale autorilor sovietici, care au 746 OCȚAV COSTĂCHEt,' IRINA KIȚULESCU și MIRCEA CRÎNGU 2 3 INFLUENȚA PLACENTEI ASUPRA SEMINȚELOR DE FASOLE 747 demonstrat sensibilitatea țesuturilor vegetale la acțiunea stimulatorilor biogeni. V. P, Fi 1 a t o v a obținut accelerarea germinării semințelor de mazăre și a creșterii plantelor, creșterea fertilității la giîu, orz și cartofi. V. I. K o- k u e v arată creșterea feritilității bumbacului cu 15—20 % și accelerarea' înfloririi lui cu 2—3 zile. Toșcevițkaia arată influența stimulilor biogeni asupra proprietăților biochimice ale bumbacului. G. M. Mala- k o v s k i și G. V. P o r u ț k i demonstrează, printre alte efecte ale sti- mulilor biogeni, și activarea respirației, exprimată prin consumul de 0 2 și eliberarea de CO a la plantele asupra cărora "s a urmărit altoirea și înrădă- cinarea butașilor, sub influența extractelor de țesuturi. Din lucrările autorilor sovietici rezultă ca acțiunea stimulilor biogeni' asupra metabolismului plantelor este foarte complexă, datorită prouabil acțiunii stimulilor asupra unora dintre factorii specifici pentru metabolismul fiecărui țesut vegetal, cît și aportului diferit pe care-1 au în procesul de stimulare, diferențele cantitative ale compușilor chimici care formează complexul: stimuli, biogeni. Din cauza acestei interdependențe multiple în parte necunoscute, răspunsurile biologice obținute sînt diferite, nepermițînd pînă în prezent standardizarea unei metode ca test calitativ sau cantitativ. Ne-am propus ca, urmărind variația răspunsurilor țesuturilor vegetale la condiții diferite experimentale, să găsim un test de eficacitate a extractelor de țesuturi lucrate după metoda Filatov, oprindu-ne asupra condițiilor experimentale cu maximum de eficacitate. Cercetările din lucrarea de față au fost făcute pe fasole Ialomița și mazăre Victoria Străbe, la care s-a măsurat activarea biologică produsă de factorii obținuți prin conservarea la frig a țesuturilor (metoda Filatov), calculată din diferența de influențare a extractului de placentă conservată față de extract de placentă proaspătă, asupra respirației și germinării plantelor men- ționate. I. ACTIVAREA RESPIRAȚIEI S-a procedat după cum urmează: Au fost alese semințele de fasole Ialomița și mazăre Victoria Strube de aceeași mărime. Ele au fost îmbibate timp de 24 de ore în apă de robinet, apoi au fost ținute 4 zile la germinat în cutii Petri între hîrtii de filtru umezite cu apă. A 4-a zi dela germinare s-au îndepărtat cotiledoanele,'apoi plantele au fost împărțite în loturi cu greutate egală și au fost ținute în cantități egale de extract, într-un lot de experiențe timp de cinci ore, iar un alt lot timp de 20 de ore. S-a măsurat apoi eliberarea de CO2 după metoda Boysen-Jelsen cu hidro- xid de bariu (Ba(OH) 3 + 8 H2O). S’au întrebuințat două feluri de extracte placentare: A. Extract alcoolic preparat după metoda Prof. Ghimi o eseu. Fragmente de placentă,-conservată după metoda Filatov, sînt tăiate în bucăți de 0,5 cm diametru, se spală de sînge cu apă distilată, se usucă într-o compresă curată, se așează într’o cutie Petri și se acoperă cu alcool de 95 se lasă acoperit la temperatura camerei timp de 24 de ore, apoi se decantează, se filtrează alcoolul și se evaporă la termostat la temperatura de 37 ’ Reziduul rămas după evaporare se dizolvă cu apă distilată, atîția cm 3 cîte grame de placentă au intrat la triturare. Se filtrează și se sterilizează la autoclav. B. Extract apos preparat după tehnica Filatov. S-au luat diferite concentații: extractul brut (1 g placentă la 10 cm3 apă distilată) din care s-au făcut diluții 1/2 și 1/4 în apă distilată. Conținutul în albumină al extractului brut a fost de 1,10 pînă la l,307oo> iar pH-ul de 6,5—7. Experiențe pe fasole Ialomița După 24 de ore dela umezite și după 4 zile dela germinare, plantele au fost împărțite în loturi de 0,25 g țesut umed și ținute timp de 5 ore în cuti Petri, conținînd fiecare cîte 20 cm 3 extract, astfel: Lotul I 20 cm 3 extract conservat după metoda Filatov Lotul II 20 cm3 extract proaspăt după metoda Filatov Lotul III 20 cm3 extract alcoolic conservat Lotul IV 20 cm 3 extract alcoolic proaspăt. Respirația a fost măsurată în 40 cm3 Ba(OH)a N/100. Titrarea a fost făcută SO4 H2 N/100, factor 1,06. Rezultatele sînt trecute în tabloul nr. 1. Tabloul nr. 1 Respirația plantelor de fasole Ialomița sub acțiunea extractului do placentă Metoda Boysen-Jelsen. Măsurări după 5 ore de acțiune a extractului în ziua a 4-a a germinării Martor Exp. I Exp. II Exp. III Exp. IV 0,305 cm3 0,310 cm3 0,302 cm3 0,309 cm3 CO2/kg/oră CO8/kga/oră CO2/kg/oră CO2/kg/oră Extr. apos conservat .... 0,321 cm3 0,326 cm3 0,319 cm3 0,325 cm3 Extr. apos proaspăt 0,311 » 0,314 » 0,309 » 0,316 » Extr. alcoolic conservat .. 0,375 » 0,369 » 0,378 » 0,366 » Extr. alcoolic proaspăt.... 0,327 » 0,322 » | 0,330 » | 0,326 » Experiențe pe mazăre Victoria Striibe După 24 de ore de Umezire și 4 zile de germinare, plantele au fost împărțite în loturi de 1 g țesut umed și supuse timp de 20 de ore acțiunii diferitelor concentrații de extracte. în rest, experiența a fost făcută ca la fasolea Ialomița. Rezultatele sînt trecute în tabloul nr. 2. 748 OCTAV COSTĂCHEL, • IRINA KITULESCU și MIRCEA CRÎNGU 4 749 Tabloul nr. 2 RespIrația plantelor de mazăre Victoria Strube a 4-a zi dela germinare, supuse timp de 20 do ore acțiunii extractului Martor Exp. I Exp. II Exp, III Cons. brut 3,67 cm3 COa/kg/oră 3,27 » » 3,70 cm3 3,22 » 3,69 3,21 cm3 Cons. dil. 1/2 3,55 » o 3,60 » 3,62 » Cons. dil. 1/4 3,92 » » 3,86 » 3,99 » Din rezultatele menționate se constată că respirația plantelor este sti- mulată de extractele de placentă și anume: a) Extractul conservat este mai activ decît cel proaspăt. b) Extractul alcoolic este mai activ decît cel apos. c) Concentrațiile mari de extract (extract brut), lăsate să acționeze timp îndelungat, arată un efect stimulator asupra respirației, mai redus, efectele maxime obținîndu-se cu dilutiile moderate de 1/2 și 1/4 din extractul brut, II. ACTIVAREA GERMINĂRII SEMINȚELOR Am lucrat pe semințe de fasole Ialomița și mazăre Victoria Strube. Alese de aceeași mărime, semințele au fost îmbibate timp de 24 de ore în apă de robinet, iar apoi împărțite în loturi egale de 20 de semințe. Fiecare lot a germinat în cutii Petri la temperatură de 20°, între hîrtii de filtru îm- bibate în extractul cercetat într-o diluție anumită. Martorii au germinat în apă obișnuită sau soluție nutritivă Knopp (soluție formată din: azotat de calciu NO3Ca 1 g, SO4Mg 0,25, KCI 0,25, PO4H2K 0,25 și urme de FeCl3, în 1000 cm8 de apă distilată). După perioada de timp hotărîtă, s-a măsurat la. planimetru creșterea epicotilului, făcîndu-se media pentru fiecare din loturi. Am urmărit efectul extractului proaspăt și conservat, preparat după metoda Filatov, din aceeași placentă, întrebuințînd în timpul experiențelor două serii de extracte preparate identic din placente diferite, pentru a veri- fica constanța rezultatelor. Am urmărit comparativ efectul mai multor concentrații (10 %, 5%, 2,5%) efectul perioadelor diferite de acțiune ale acestor extracte, precum și varia- țiile sensibilității față de extracte a două specii diferite de plante: fasole Ialomița și mazăre Victoria Strube. Rezultatele sînt date în tablourile 3, 4 și 5. în tabloul nr, 3 sînt notate rezultatele experiențelor pe fasole Ialomița lucrate cu extract de placentă proaspăt și conservat timp de 8 zile. Perioada de experimentare a> fost de 6 zile. După 24 de ore de îmbibare în apă de robinet loturile de cîte 20 de semințe au fost puse în cutii Petri între hîrtii de filtru îmbibate în 10 cm3 extract. Martorii au fost puși în 10 cm3 de apă. Timp de 5 zile, fiecare lot de semințe a primit zilnic cîte 10 cm3 din concentrațiile respective de extract, sau 10 cm3 de apă (mar- tori), în total cîte 50 cm3 extract. Tabloul nr. 3 Fasolo Ialomița după 5 zile de germinare Martor Ext. conservat brut Ext. conservat 1/2 Ext. conservat 1/4 Apă (10%) (5%) (2,5%) 2,26 cm3 2,63 cm3 2,18 cm3 3,20 cm3 2 20 » . 2,70 » 2,10 » 3,24 9 230 » 2^69 » 2/11 » 3,32 » 2'22 » ■ 2/72 » 2,16 » 3,26 » Ext. proaspăt brut E.P.1/2 E.P.1/4 10% 5% 2,5% 2,73 cm3 1,73 cm3 2,62 cm3 2,76 » 1,69 » 2,64 » 2,74 » 1,76 » 2,52 » 2,80 » 1,79 » 2,60 » Tabloul nr. 4 Fasole Ialomița după 8 zile de germinare Martor Apă K conservat 10% K + conservat 5% K + proaspăt 10% K+ P5% Knopp dil. 1/2 dil. 1/4 dil. 1/2 dil. 1/4 1,10 0,75 2,21 3,75 0,25 1,36 1,08 0,84 2,29 3,39 0,32 1,42 1,14 0,82 2,19 3,72 0,29 1,33 1,07 0,78 2,26 3,74 0,36 1,39 Tabloul nr. 5 Mazăre Victoria Strube după 4 zile de germinare Martor Conservat brut 10% Conservat 1.2 Conservat 1/4 Proaspăt 10% Proaspăt 1/2 Proaspăt 1.4 Apă 5% 2,5% 5% 2,5% 2,40 cm3 2,99 cm3 2,37 cm3 2,88 cm3 0 cm3 1,86 cm3 2,32 cm8 2,36 » 2,91 » 2,40 » 2,72 » 0,50 » 1,79 9 2,29 » Mazăre Victoria Strube după 7 zile de germinare Martor Conservat brut Conservat 1/3 Proaspăt brut Proaspăt 1/3 Apă 10% 7% 10% 7 °/ * Zo 3,28 cm3 2,77 cm» 2,99 cm8 1,70 cm3 2,19 cm3 3,32 9 2,64 » 2,88 9 1,66 » 2,23 9 750 OCTAV COSTĂCHEL, IRINA KIȚULESCU și MIRCEA CRÎNGU 6 7 INFLUENTA PLACENTEI ASUPRA SEMINȚELOR DE FASOLE 751 ' Se constată o diferență între acțiunea extractului proaspăt și acțiunea extractului conservat. Extractul conservat în concentrație maximă (10 %) are efect stimulator asupra creșterii, efect ce se obține la maximum în diluția 1/4 (2,5 %). Diluția 1/2 nu dă efect stimulator, este indiferentă, sau produce o foarte ușoară inhibare a creșterii. Extractul proaspăt în concentrație maximă (10 %) are o acțiune stimula- toare mai accentuată decît a extractului conservat de aceeași concentrație - (10 %), dar scăzută față de acțiunea extractului conservat în diluția 1/4. Diluția 1/2 provoacă o inhibare a creșterii. Diluția 1/4 are efect stimu- , lator, care este mai slab decît cel al concentrației 10 % și mult mai slab decît efectul obținut cu diluția 1/4 a extractului conservat. Interpretăm procesul de inhibare obținut în diluțiile 1/2 (5%) în sensul că, în extract ar exista înafară de factorul (sau factorii) stimulatori, și un factor (factori) inhibitor lucrînd în concentrații diferite, sau existînd în concentrații diferite. Diluția ar produce un decalaj, fie în sensul concentrației lor necesare pentru a produce efectul, în cazul cînd concentrațiile celor doi factori ar fi egale, fie în sensul măririi diferenței de concentrație a celor doi factori în cazul în care ei ar exista în concentrații diferite, ceea ce ar explica efectele diferite constatate. Tabloul nr. 4 reprezintă rezultatele obținute din experiențele făcute pe fasolea Ialomița, lucrate în condițiile experiențelor din tabloul nr. 3 cu sin- gurele variante în durata de acțiune a extractelor, 3 zile în loc de 5 zile, deci fiecare lot primește o cantitate totală de 30 cm3 extract și introducerea soluției nutritive Knopp în locul apei. Soluțiile martorilor și diluțiile au fost făcute cu soluție nutritivă Knopp pentru a înlătura ipoteza acțiunii extractului placentar printr-un aport nutritiv ce ar completa proviziile de hrană ale cotiledoanelor. Rezultatele arată că acțiunea extractelor într-o durată de 3 zile dă efecte cu sens asemănător acelor care au acționat asupra plantelor timp de 5 zile. Soluția nutritivă Knopp provoacă o sensibilitate mai accentuată a plantei la acțiunea extractelor, efectul stimulator al diluției 1/4 de extract conservat, plus soluție Knopp, este mai puternic decît efectul stimulator al diluției 1/4 de extract conservat fără soluție Knopp, iar efectul inhibitor al extrac- tului proaspăt, diluat cu soluție Knopp, fiind mult mai accentuat decît cel fără soluție Knopp. în tabloul nr. 5 sînt prezentate efectele obținute de concentrații diferite ale extractelor proaspete și conservate asupra mazărei Victoria Strube într-o acțiune de scurtă durată a extractului (4 zile) și o acțiune prelungită (7 zile). După o perioadă de 4 zile de influențare, efectul extractului conservat este stimulator mai accentuat în concentrația 10 % decît în concentrația 2,5 %. Diluția 1/2 (concentrația 5 %) nu are un efect constatabil. Extractul proaspăt este puternic inhibitor, efectul lui scăzînd proporțional cu diluția. Sub influența unei acțiuni prelungite, procesul creșterii este oprit pentru concentrațiile de 10 % și 5 %, atît de către extractul conservat, cît și de cel proaspăt, inhibiția fiind mai accentuată la extractul proaspăt. Din aceste constatări rezultă că extractele de placentă lucrate după tehnica Filatov au o influență puternică și complexă asupra creșterii plantelor, din cauza conținutului lor într-o varietate de factori activi, puși în evidență prin procesul de conservare și prin utilizarea diluțiilor diferite de extracte preparate diferit (din țesut proaspăt și țesut conservat). CONCLUZII Experiențele noastre demonstrează acțiunea biologică a extractului pla- centar și confirmă cercetările școlii Acad. V. P. Filatov, afirmînd justețea metodei de conservare în stare subletală a țesuturilor, metodă ce duce la formarea stimulilor biogeni. în privința metodei de extragere a stimulilor din țesutul conservat am obținut rezultate superioare cu extractul alcoolic, în activarea respirației plantelor. în condiții identice, de preparare a extractului, de concentrație, canti- tate și durată de acțiune, specii diferite de plante prezintă sensibilități diferite, diferența existînd numai în intensitatea răspunsului biologic a! acestora față de cantitățile și concentrațiile asemănătoare ale extractului. Extractul de țesut conservat în concentrație mare este slab stimulator și puternic stimulator în diluții mari. Concentrații maxime ale extractului sau sub o acțiune de durată lungă, inhibă procesul biologic urmărit. Extractul de țesut proaspăt în Concentrații mari are acțiune inhibitorie asupra germinării plantelor, iar în diluții'mari este indiferent sau foarte Ușor ' stimulator. • Concentrația stimulilor. și durata lor de acțiune sînt factori principali în activarea proceselor biologice urmărite. Pentru condițiile în care s-a lucrat, diluțiile mari (2,5 %) sînt cele'mai favorabile, într-o acțiune de durată mijlocie, pînă la 7 zile. ■ ’ BJIHHHHE 9KGTPAKTOB HJIAIțEHTbl HA /(blXAHME |H HPO- PAGTAHHE\GEMHH OÂCOJIM 1 ’ , (KPÂTKOE COJțEPJKAHME) Beijio npocJieîKeHO BjiMHHne aKcrpaKTOB njiaițenTEi na RMxanne h pocT, Hap;ceMHp;ojibHoro KOJiena npopocumx ceMHH $acoJiH HjioMMpa n ropoxa BnKTopnH CrproGe, npnroTOBJieuHoro no Merony OmuaTOBa. JțtixaHMe MSMepnjiocb no Merogy Boncena-ÎKeJiceHa, a npopacTanne — njiaHMMeTpHUeCKHM MeTOflOM. /țeiicTBHe KOHcepBnpoBaHHopo aKCTpațțTa nBMepnjioct cpaBHMTeubHO c CBemnM, H SmjIO MCOJieflOBaHO BJIHMHHe paBUHUHLIX KOHpeHTparțMîi, ReM- CTByioiunx b Teuenne pasHux nepiroflOB BpeMenn. BKCTpaKTM njiapenTEi aKTMBMpoBajiiî MByueHHMe GnojiornueckHe npo- peccti, npimeM KoncepBnpoBaHHHft aKCTpaKT njiaijeHTM- Gbiji Soiiee aKTM- Ben, vom aucTpaKT CBemeii njiapenTti. noJiyuenHLie peByjibTaTM noHTBepm- IțaioT flanHHe mKOJiu aKaaeMMKa B. n. OnjiaroBa B TOJK^ecTBeHHbix ycJiOBHHx — npnroTOBJiennH ancTpaKTa, ero koh- penTpapiin, KOJinuecTBa n RJinTejibiiocTii jțeftcTBnn — pășune Bn/m pac- Tennft bmhbjihiot pasjmuHyio uyBCTBMTejibnocTb; pasminne cyiițecTByeT Jimnb b MHTeHcnBHocTn nx SnoJiorn'iecKoro OTBera b OTnomenun cxoîkiîx KOJIHneCTB M KOHIțeHTpaui M SKCTpaKTa. 6. — Buletin Științific. — c. 271 752 OCTAV COȘTĂCHEL, IBINA CHITULESCU și MIRCEA CRÎNGU 8 ' KoHițeHTpaqrm CTUMyjioB n gainreJitMocTb mx jțeîicTBnH hbjihiotch rJiauMMMM $aRTopaMn b aKTBBaițMM npocJieiReHHbix dMojrormiecKMx npo- RCCCOB. B ycJIOIWlX, B KOTOpMX BpOBOglWIMCb HCCJieflOBaHMH, CMJIBHBie ' paaBeAeHHH (2,5%) 6mjih Han6oJiee 6jraronpimTHi>iMii npir cpe^neM nepnoge , fleiicTJsMfl 30 -7 HReiL BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomnl V, nr. 4, 1953 L’INFLUENCE DES EXTRAITS DE PLACENTA SUR LA RESPIRATION ET LA GERMINATION DES GRAINES DE HARICOT (RESUME) On a etudie l’effet que l’extrait de placenta, prepare selon la methode de Filatov, produit sur la respiration et sur le developpemenț de l’epicotyledon des graines de haricot Ialomița et de petits pois Victoria Striibe. La respiration a ete mesuree selon la methode de Boysen-Jelsen et la ger- inination, par planimetrie. L’action de l’extrait' conserve a ete comp arce â celle de l’extrait frais et on a contrâld les effets de l’extrait â diverses concentrations, agissant pendant differents laps de temps. Les extraits de placenta activent les processus biologiques que l’on a pour- suivis, L’extrait conserve est plus actif que l’extrait fraîchement prepare. Ces resultats confirment ceux des chercheurs de l’ecole de l’academicien Filatov. Pour des conditions identiques, de preparation, concentration, quantite et duree de l’action de l’extrait, les plantes de differentes espăces accusent des sensibilites differentes. La difference ne consiste qu’en l’intensite de la reponse biologique des plantes â des quantites et concentrations d’extrait, similaires. La concentration des stimuli et la duree de leur action constituent des facteurs principaux de l’activation des processus biologiques que l’on a etudies. Dans les conditions de ces experiences, l’action la plus' favorable est celle des fortes dilutions (2,5%) agissant, en moyenne, pendant 7 jours. BIBLIOGRAFIE 1. Blagovescenski A. V., Biohimiceskie osnovî evoluționnovo proțessa u ras- tenii. Izd. Akad. Nauk SSSR, 1950. 2. Cikalo I. I„ Izv. Akad. Nauk SSSR., 1950, nr. 4. 3. Filatov V. P., Hirurghia, 1949, nr. 7. 4. Filatov V. P. i Biber V. A., 'Dokladî Akad. Nauk SSSR, 1948. 5. Filatov V, P., Izv. Akad. Nauk SSSR, 1951, nr. 6. 6. K al ini n F. L., Ustimenkov E. S. și Okanenko A. S., Dokladî Akad. Nauk SSSR,' 1951, nr. 1. 7. K oku ev V. I., Izv. Akad. Nauk SSSR, 1945, nr. 6, p. 49. 8. Lemberg T. S., Bul. Exp. Biol., 1947, nr. 2. 9. M a 1 a k o v s k i G. M. i P o r u ț k i G. V, Dokladî Akad. Nauk SSSR, 1951, nr. 6. 10. S 1 s o e v A. i Skorodinskaia V., Med. Rabotnik, 1950, nr. 34. 11. -> Vestnik Oftalmologul, 1951, nr, 4. 12. Toscevițkava A. G., Izv. Akad, Nauk SSSR, 1948, nr. 3. TACHINIDE (DIPTERE) COLECTATE ÎN CÎMP1A OLTENIEI IMPORTANȚA LOR SISTEMATICĂ, ZOOGEOGRAFICĂ ȘI PRACTICĂ PE PETRU M. ȘUSTER Comunicare prezentată de Gr. ELIESCU, membra corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 27 octombrie 1953 In anul 1950, începînd dela 20 iunie și pînă la 2 iulie, am colectat Diptere (Syrphidae, Anthomyidae și Tachinidae) în Regiunea Craiova, comuna Căciulătești, cam la 50 Km sud-est de Craiova, în apropiere de Bechet, pe Dunăre. In această lucrare, dau spre publicare numai Tachinidele, ră- mînînd ca Syrphidele și Anthomyidele să le public mai tîrziu. Tachinidele colectate la Căciulătești prezintă importanță mare, atît din punct de vedere sistematic, cît și zoogeografic și practic. Considerînd Tachi- nidele dela Căciulătești din punct de vedere sistematic, putem spune, că ele sînt foarte variate, că am colectat exemplare disparate, dar din toate șubfa- miliile. Apoi am colectat o specie nouă: Echinomyia minor Ș nov. sp. și un gen ; nou, Doljia nov. gen., cu specia viridicauda nov. sp. Ș. Reiese dar din cele1 spuse, marea importanță a Tacliinidelor din această regiune. Tachinidele din această regiune mai prezintă și din punct de vedere zoogeografic o mare; importanță, căci majoritatea speciilor aparțin subregiunii mediteraneene apusene, între care putem cita: Cuphocera ruficornis Macq., Linnaemyia vulpina Fall., Gonia cognata Rnd., Loewia brevifrons Rnd., Chaetolya setigena Rnd., Phania vittata Meig., Stomatorrhina lunata Fbr., Chrysomyia albiceps Wiedem., Phormia regina Meig. Așa dar, în țara noastră, care din punct de vedere zoogeografic face parte i din Europa centrală, mărginindu-se totuși și cu subregiunea mediteraneană > avem și foarte multe specii tipic mediteraneene în această parte a țării ■ (Oltenia). Ordinea descrierii este următoarea: întîi dăm cîteva caractere morfologice, apoi dimensiunile, răspîndirea geografică în țară și în general, biotopul, gazdele ce le parazitează și dacă Tachinidul respectiv a fost întrebuințat în mod practic în combaterea insectelor vătămătoare agriculturii. In ce privește importanța practică a Tachinidelor ea este îndeobște cunoscută. Toate Tachini- dele pe care le-am descris din Regiunea Craiova, în această lucrare, au fost însoțite și de descrierea gazdelor pe care le parazitează, distrugîndu-le. Gazdele Tachinidelor sînt din toate grupele de Insecte vătămătoare agriculturii 754 3 TACHINIDE (DIPTERE) COLECTATE ÎN CÎMPIA OLTENIEI . 755 și anume: Orthoptere, Coleoptere, omizi de fluturi, ploșnițe de cîmp, care ne produc pagube incalculabile în agricultură. Tachinidele distrugînd prin para- zitismul lor larvar acești dăunători, ne sînt nouă insecte foarte folositoare; clin acest punct de vedere practic, importanța lor este nemăsurată. 1, Echinomyia fera L. $ Ș Printre numeroasele exemplare colectate și ȘȘ cu dimensiuni variabile (între 10—14 mm), am constatat că Să sînt mai mici decît ȘȘ aceleiași specii din alte regiuni ale țării. Specia este răspîndită în toată țara, apoi în Europa centrală și mediteraneană, precum și în U.R.S.S. Specia se poate colecta pe Umbelifere și în locuri expuse la soare. Parazitează următoarele gazde: Lymantria dispar L., L. monachd. L., Agrotis glareosa Esp., Arctia aulica L. In Crimeea (U.R.S.S.) se întrebuințează în mod practic în combaterea omizilor fluturelui Lymantria dispar L. 2. Echinomyia praeceps Meig. Ș Se deosebește de specia precedentă prin caracteristicile următoare: picioarele de culoare mai închisă, iar antenele sînt negre, aproape în în- tregime. De asemenea dimensiunile sînt mai mici, abia de 9 mm. Este răspîndită în special în sudul țării (Reg. Craiova, Ploiești, Constanța, Iași). Este o specie tipică Europei sudice. Am prins-o pe Daucus carota, ea parazitează omizi de Euproctis chrysorrhoea L. avînd importanță din acest punct de vedere. ; 3. Echinomyia minor n. sp. Ș Această specie nouă pentru știință este de demensiuni foarte reduse în comparație cu Echinomyia fera L., măsurînd numai 6 mm lungime. Banda frontală mediană și orbitele sînt foarte lățite, în total de două ori mai largi decât diametrul ochiului (fig. 1). ( Din dreptul inserției antenelor se coboară pe obraji patru peri frontali. Obrajii sînt largi și presărați cu peri foarte deși și groși. Antenele sînt for- mate din trei articole, al doilea de culoare galbenă este ceva mai lung decît al treilea, care are formă de secure și este colorat în negru-castaniu. Seta este glabră, formată din trei articole, din care al doilea este de două ori mai lung decît primul. Ochii sînt mici și glabri, trompa foarte scurtă, palpii filiformi, puțin măciucați la extremitate. Toracele este colorat în negru și poartă trei peri, acrostihali postsuturali. Scutelul este complet colorat în roșu și prezintă perii apicali încrucișați la extremitatea lor (fig. 2). Abdomenul, de culoare roșie, are o bandă caracteristică de culoare neagră și apoi segmentele 1 și 2 au cîte o pereche de peri marginali, iar segmentele 3 și 4 au cîte o coroană de peri marginali (fig. 3). Aripile sînt transparente, jumătatea anterioară colorată în galben, părul marginal lipsește (fig. 4). Coxele și trochanterele la cele trei perechi de picioare sînt colorate în negru. Am colectat din această specie un singur exemplar Ș în pădurea Sadova (Reg. Craiova), pe flori de Umbelifere, în ziua de 30 iunie 1950, o zi însorită și foarte călduroasă. Această specie nouă se deosebește de Echinomyia fera L., prin mai multe caractere, ce se pot vedea din următoarea cheie: 756 ‘5 TACHINIDE (DIPTERE) COLECTATE ÎN CÎMPIA OLTENIEI 757 1 (2) Obrajii sînt înguști și acoperiți cu peri galbeni: specie de talie mare ......................................... Echinomyia fera L. 2 (1) Obrajii sînt largi și acoperiți cu peri groși negri; specie de talie- mică ................ Echinomyia minor nov. sp. 4. Peleticria ferina Zett. $ Ș Această specie prezintă abdomenul colorat în întregime în roșu și măsoară 12 mm. lungime. Ea este răspîndită în toata țara și, din punct de vedere zoogeografic general, aparține Europei centrale. Parazitează pe Lasiocampa trifolii Esp. și Arctia aulica L.; în mod practic însă nu s-a întrebuințat în combaterea acestor dăunători. 5. Peleticria nigricornis Meig. g $ Exemplarele pg care le-am prins la Căciulătești, atît cele cît și cele ȘȘ erau bine dezvoltate, avînd lungimea de 13 mm. Se caracterizează prin abdo- menul colorat în roșu-cărămiziu și prin îngustimea bandei dorsale mediane longitudinale negre. Specia este foarte frecventă în această regiune (Căciu- lătești, Craiova); am prins-o numai pe Labiate. Această specie este sinonimă cu Tachina tessellatd Fbr.-și cu Echinomyia magnicornis Zett. Specia este răspîndită în toată țara noastră și în toată Europa. Ea parazitează omizi de Papiliomachaon L., de Agrotis segetum Schiff. și Agrotis vestigialis Rott. In sudul U.R.S.S. se întrebuințează în mod practic îh combaterea omizilor de Agrotis segetum Schiff. 6. Cuphoeera ruficornis Macq. £ Am colectat un singur exemplar în această regiune, dar mai avem încă un prins la Ralta-Doamnei (Reg. Ploiești) în anul 1927. Cuphoeera Macq. se apropie de genul Peletieria R. D., prin prezența celor doi peri de pe obraz, se deosebește însă prin reducerea palpildr, prin forma caracteristică a articolului al treilea antenal, prin abdomenul în întregime negru, afară de ultimul segment complet roșu. Măsoară 10 mm lungime, se poate prinde pe Umbelifere și e răspîndită în Europa meridională. Nu i se cunosc gazdele. 7. Linnaemyia vulpina Fall. Ș Această specie are înfățișarea genului Echinomya Dum., dar se deosebește prin aceea că are corpul mai alungit și prezintă peri marginali puternici. Am colectat cîteva exemplare și ȘȘ pe flori de Umbelifere. Măsoară 12 mm lungime. Am mai prins-o și la Balta-Doamnei (Reg. Ploiești), în anul 1927. Este o specie tipică de subregiune mediteraneană. Ea are următoarele gazde: Hyloicus pinastri L., Hadena porphyraea Esp., Agrotis strigula Thbg. In mod practic nu s-a întrebuințat în combaterea acestor dăunători. 8. Linnaemyia haemorrhoidalis Fall. Ș Am colectat mai multe exemplare^ și ȘȘ. Această specie are corpul în întregime colorat în negru-cenușiu, iar abdomenul oval; prin aceste caractere se deosebește mult de specia precedentă. Se poate prinde pînă toamna tîrziu 758 PETRU M. ȘUSTEH 6 7 TACHINIDE (DIPTERE) COLECTATE ÎN CÎMPIA OLTENIEI 759 pe flori de Umbelifere. Măsoară 10 mm lungime și este răspîndită în toată țara noastră și în întreaga Europă. Parazitează omizi de Agrotis c. — nigrum L., SJilpnotia salicis L. In mod practic n-a fost întrebuințată. 9. Winthemia qnadripustulata Fbr. Ș Această specie se caracterizează prin ultimul segment abdominal colorat în țoșu, iar la tibiile posterioare prezintă cîte un șir de peri, liniar. Măsoară 9 mm lungime, este răspîndită în toată țara noastră și nu numai în Europa, dar chiar și în America. Parazitează foarte multe gazde dintre, Lepidoptere, și avînd mai multe generații pe an, se înțelege marea importanță a acestei muște în combaterea diferitelor omizi. A fost întrebuințată în mod practic în America, în combaterea dăunătorilor. 10, Exorista glauca Meig, c? Ș Această specie prezintă palpii colorați în galben, scutelul este roșu da extremitate, iar perii discali sînt foarte puternici. Au fost colectate un exemplar și două la Căciulătești și mai înainte dela Cîrjoaia (Reg. Iași). Ea măsoară § mm lungime, se poate prinde pe Umbelifere. Ca răspîndire, geografică generală, ea aparține Europei centrale. In Italia s-a putut obține prin culturi din- Tenthredinidul Abia sericea L. și . din omizile: Acronictapsi L-, A. tridens Schiff., Dasgchira pudibunda L., Parasemia plantaginis L. și Abraxas grossulariata L. Se mai citează încă următoarele gazde; Cimbex femorata L. și Pseudoclavellaria amerinae L. Reiese de aici ce importanță mare are acest Tachinid prin parazitismul lui întins. 11. Ncmorilla floralis Fall. Ș Unii autori numără mai multe specii ca: N. maculosa Meig,. N. notabilis Meig., dar s-a dovedit â fi numai sinonime, rămînînd o singură specie bună: N. floralis Fall. Ea se caracterizează prin aceea că are primul segment abdominal roșu, iar al doilea și al treilea sînt cenușii și prezintă cîte o pereche de pete negre laterale. La Căciulătești (Reg. Craiova), am prins două exemplare $$ pe flori de Umbelifere și care măsoară 8 mm lungime. Este răspîndit în toată țara noastră și în toată Europa. Parazitează un mare număr, de omizi de fluturi ca: Mamestra persi- cariae L., Acalla ferrugana, Carpqcapsa pomenella L., Psecadia bipunctella T., Euproctis chrysorrhoea L., Plusia festucae L., Sylepta ruralis Scop., Notocelia uddmanianaL., Tachyptilia populellă CI., Hyponomenta malinella Z. Am obținut-o prin culturi din omizile fluturelui Phlyctaenodes (Loxostege) sticticalis L., încă în anul 1929, avînd la noi importanța în combaterea acestui fluture. N-a fost întrebuințată în mod practic în combaterea dău- nătorilor. 12. Phryxe vulgaris Fall. $ Ș ■ Această specie are antenele lungi, palpii sînt negri, scutelul roșu la extre- mitate, iar în ce privește perii apicali ai scutelului, ei sînt îndreptați în sus. E una din cele mai răspîndite și polifage specii, avînd 63 de gazde. Ea măsoară 7 mm lungime. Această specie este foarte răspîndităUn luna august pe Umbelifere, iar unii autori amintesc că ar fi prins-o chiar pe la 15 noiembrie. O găsim Ia noi în toată țara și este răspîndită în toată Europa. Din gazde mici cum ar fi Theprochystia, se obține o singură muscă, din gazde ceva mai mari, ca Pryobota, se obțin patru muște, iar din gazde mari se pot obține pînă la 18 muște. Prezintă două generații pe an. Pseudopupele se găsesc în pămînt. Iernează sub formă de pseudopupă, sau larvă. In genera- ția întîia, parazitează omizi de Cheimatobia și Hybernia, în generația a doua parazitează omizi de Orgyia antiqua. Parazitează omizi de Micro- și Macro- lepidoptere și un singur Tenthredinid, Lophyrus pini. Deși parazitează un mare număr de omizi (63 de gazde), totuși n-are importanță în combaterea omizilor, deoarece nu se pot înmulți mult, pentru ca să joace un rol în com- baterea insectelor fitofage. 13. Ptychomyia selecta Meig. d $ Această specie are vibrisele ridicate pînă deasupra punctului de inserție a antenelor; n-are peri apicali la extremitatea scutelului, iar perii discali se găsesc numai la Ș. Ea măsoară 7 mm lungime; la noi este rîspîndită în Moldova și Oltenia, iar din punct de vedere zoogeografic general, face parte din Europa centrală. Are cel puțin două generații pe an și parazitează de preferință omizi de: Hyponomeuta evonymella Z., pe care le atacă în lunile mai și iunie. Intr-o singură omidă se pot găsi pînă la 23 de ouă, dar numai o singură larvă ajunge la maturitate. Stadiul de pseudopupă durează două săptămîni. Parazitează un mare număr de omizi de fluturi și foarte multe omizi de Tenthredinidc. Rezultă de aici marea importanță pe care o are această muscă în combaterea insectelor vătămătoare; practic însă nu a fost întrebuințată. 14. Compsilura concinnata Meig. Ș Femela acestei specii se caracterizează prin spinul de depus ouăle în interiorul omizilor și prin abdomenul, pe partea ventrală, în formă de ferăstrău. Se poate prinde pe Umbelifere, măsoară 9 mm lungime și este răspîndită în toată țara, în Europa și în America. Este cea mai poli- fagă specie cunoscută, avînd 67 de gazde și are trei generații pe an. Intro- dusă în America, ea a atacat imediat 33 de gazde noi, infectîndu-le pe Unele pînă la 86 %. Astfel a căzut presupunerea că înăuntrul speciei ar exista foarte multe rase și că fiecare rasă ar ataca gazda sa specifică. In acest caz, am avea în loc de polifagie, o specificitate parazitară. S-a dovedit dar că la Compsilura este o polifagie indiscutabilă. Pseudopupă se formează de obicei în pămînt, dar cîteodată și în țesătura omizilor de Euproctis chrgsorrhoea L., în total s-au putut obține prin culturi din peste 60 de omizi de Micro- și Macrole- ' pidoptere și din următoarele Tenthi’edinide: Cimbex quadrimaculata Mull, var. humeralis Geoffr., Trichiocampus vininalis Fal. Am prins multe exemplare și ȘȘ în Regiunea Craiova; ele au mare importanță în combaterea insectelor dăunătoate în agricultură. In America s-a întrebuințat practic în combaterea omizilor de Lymantria dispar L. 760 PETRU M. ȘVSTJSU ' 8 9 TACHINIDE (DIPTERE) COLECTATE ÎN CÎMPIA OLTENIEI 761 15. Meigenia floralis Fall. $ Ș Această specie prezintă primul segment abdominal colorat în negru, iar al doilea este colorat în galben închis și poartă o pereche de pete negre. Am prins această specie la marginea pădurii Căciulătești (Reg. Craiova), pe flori de Umbelifere. Măsoară 8 mm lungime. La noi o găsim în Moldova și în Oltenia. Din punct de vedere zoogeografic general, ea face parte din Europa centrală. Ea are mai multe generații pe an, ceea ce se explică prin stadiile larvare și nimfale foarte scurte. Parazitează în special pe Crioceris quator decempunc- iata Scop., avînd mare importanță în combaterea lăcustei Stenobothrus parallelus Zett. 16. Tachina larvarum 1. (J Ș Spre deosebire de Tachina fallax Meig., care are ultimul segment abdo- minal roșu, aceasta specie are abdomenul în întregime colorat în cenușiu deschis. Este cea mai inportantă specie a acestui gen. Ea apare pe la sfîrși- tul lunii aprilie și se poate prinde pe Umbelifere pînă la sfîrșitul lui octom- brie. Tachina larvarum măsoară 12 mm lungime. Este răspîndită în toată țara noastră ca și în toată Europa și în America. Ea are două generații pe an și parazitează 15 specii de fluturi și două Tenthredinide și anume: Lophyrus pini L. și Acantholyda pinivora Ensl. N i e 1 s e n a găsit 22 de ouă ale acestei specii pe o larvă de Zygaena, deși în această larvă nu se pot dezvolta decît 4 muște. De asemenea, din 150 de astfel de omizi, care purtau 767 de ouă pe ele, s-au dezvoltat 144 Tachinide; deci în toate cazurile se dezvoltă 1 /5 din totalul ouălor depuse. Unele gazde purtau 16 ouă, dar ajungea să se dezvolte numai o singură muscă. In America a fost întrebuințată în mod practic în combaterea dăunători- lor agriculturii. 17. Tachina rustica Meig. $ $ ' La această specie, orbitele și obrajii sînt colorați în galben-auriu, iar toracele și scutelul sînt colorați în negru; unele exemplare poartă peridiscali, iar altele nu. Abdomenul este colorat în roșu pe părțile lui laterale. Specia măsoară 10 mm lungime și se poate prinde pe Umbelifere. Este răspîndită în toată țara și în Europa. Parazitează omizi de: Vanessa polychloros L., Stilpnotia salicis L., Malacosoma neustria L., Lasiocampa quercus L., precum și Tenthredinidele; Tenthredella flavicornis F., Tenthredopsis coqueberti Kl., Rhogogaster viridis L., Tenthredo arcuata Forst. In mod practic nu a fost întrebuințată în combaterea dăunătorilor. 18. Brachychaeta strigata Meig. ă Ș Această .specie se caracterizează prin aceea că prezintă antene lungi, ' iar obrajii sînt largi și argintii. La noi este o specie rară și avem în colecție numai trei exemplare, două, ȘȘ și un $ prinse la Căciulătești pe flori de Umbelifere: măsoară 8 mm lungime și este răspîndită în Europa centrală. Gazdele nu i se cunosc. 19. Gonia capitata Deg. $ Ș Această specie se apropie prin înfățișarea ei de genul Eqhinomyia Dum. Ea măsoară 12 mm lungime. Este o specie destul de răspîndită la Căciulă- tești, unde am prins mai multe exemplare și ȘȘ pe flori de Umbelifere și alte plante. Ea este răspîndită în toată regiunea holarctică. In Uniunea Sovietică ea este un important parazit al lui Agrotis segetum Schiff. și servește la combaterea acestui fluture dăunător. Parazitează omizi care trăiesc în pămînt, ca de exemplu: Laphygma frugiperda, Hadena devas- tatrix și Peridroma saucia Hueb. Are mare importanță în combaterea acestor omizi. Practic nu a fost întrebuințată. 20. Gouia cognata Rond. $ Masculul se distinge prin prezența perilor orbitali ca și prin obrajii presa- răți cu peri scurți; măsoară 10 mm lungime. La Căciulătești am prins mai multe exemplare pe flori de Umbelifere. De asemenea, am mai multe exemplare din această specie, prinse la Balta Doamnei (Reg. Ploești), în anul 1927. Este o specie tipic mediteraneană; gazdele nu i se cunosc. 21. Voria ruralis Fall. Ș Specia se caracterizează printr-un șir de peri (pînă la 4) care se găsesc si- tuați pe obraz în continuarea celor de pe frunte. Palpii sînt negrii cu extre- mitățile galbene. Ea măsoară 9 mm lungime și se prinde ușor cu fileul prin iarbă, ca la coasă. Este răspîndită în toată țara noastră și în Europa centrală Ea parazitează omizi de Plusia gamma L., de P. chrisitis L. și de P. iota L. A mai fost obținută din omizi de Pyrameis atallanta L., Arctia hebe L., Mame- stra brassicae L., și din omizile false de Lophyrus pini L. Este un parazit spe- cific pentru Plusia gamma L., într-o singură omidă se dezvoltă șase larve. In mod practic nu a fost întrebuințată în combaterea dăunătorilor. 22. Voria trepida Meig. Această specie se aseamănă cu specia precedentă și se poate prinde în același fel. Ea măsoară 9 mm lungime și este răspîndită în toată țara și în Europa centrală. A fost obținută prin culturi din Apopestes spectrum Esp., Epineuronia popularis, Anarta myrtilli L., de asemenea din Mamestra persi- cariae L. și Lophyrus pini L. In mod practic nu a fost întrebuințată în comba- terea dăunătorilor. 23. Buccntos cristatus Fbr. £ Această specie este lipsită de macrochete pe abdomen; ea măsoară 7 mm lungime și se prinde ușor pe Achillaea millefolium. Este răspîndită în toată țară noastră și în toată Europa. Parazitează omizi de: Mamestra piși L., Plusia gdmmă Li; Pyrausiă aurata Scop., Thaumetopoea pityocampa Schiff. Parazitează și larvele Dipterului Tip'ula maxima Scop. Larvele acestui Dipter 762 PETRU M. ȘUSTER 10 ' 11 . TACHINIDE (DIPTERE) COLECTATE ÎN CÎMPIA OLTENIEI 763 trăiesc în apă pe sub pietre și sînt infectate de Bucentes, atunci cînd ies la suprafața apei să respire. Mai parazitează și omizi de Agrotis segetum Schiff. In mod practic nu a fost întrebuințată în combaterea dăunătorilor din agricultură. 24. Actia pilipcnuis Fall. Ș Această specie se caracterizează prin aceea că are ramura principală a primei nervuri longitudinale cu peri numai pe partea superioară. Al treilea articol antenal este lat și colorat în roșu-galbem Ea măsoară 6 mm lungime; se poate prinde pe Umbelifere și e răspîndită în toată țara noastră ca și în toată Europa. Prezintă două generații pe an, din care prima parazitează pe Evetria resinella L., iar a doua pe E. buoliana Schiff. A mai fost obținută din următoare- le gazde: Dioryctria abietellaF. și D. splenditella; apoi din Olethrentes schul- ziana F., Aenophthira pilleriana Schiff., Torthrix viridana L., Drepressaria costosa En., Hgponomeuta evongmella L. în mod practic nu.ai. fost întrebuințată pentru combaterea dăunătorilor. 25. Tholaira nigripes Fbr. $ Ș Masculul se deosebește de femelă prin abdomenul galben cu o. bandă dorsală longitudinală neagră, iar femela este neagră în întregime. Măsoară 10 mm lungime și se poate prinde pe trunchiurile copacilor. La noi este răs- pîndită. în Oltenia și în Moldova și, din punct de vedere zoogeografic general, se poate considera ca o specie tipică din Europa centrală. Parazitează urmă- toarele omizi de fluturi: Arctia caja L., Cucullia scrophulariae Esp., Dianthoe- cia .caupsineola Hb., Macrothylacia rubi L., Metopsilus porcellus L.; Anogyna corsicum Ramb., Phragmatobia fuliginosa L., Șmerinthus populi L., Spilosoma lubricipeda L. In mod practic nu a fost întrebuințată în combaterea dăunătorilor din agricultură, 26. Pelatachina tibialis Fall. Această specie se distinge ușor prin tibiile de culoare galbenă și prin prima celulă posterioară, închisă. Măsoară 10 mm lungime și am prins-o la Căciulă- tești pe Prunus spinosa. La noi este răspîndită în Oltenia și în Moldova, iar din punct de vedere zoogeografic general aparține Europei centrale. Para- zitează. în primul rînd omizile genului Vanessa: V. uriticae L., V. io L., V. polychloros L., apoi omizi de Ehaumetopoca pityocampa Schiff., Phlogophora scita Eb., Mamestra oleracea L., Sesia tipuliformis CI., Saperda populnea L. Acest tachinid nu a fost întrebuințat în mod practic în combaterea dăunătorilor. 27. Loewia brevifrons Rnd. Ș Acest Tachinid se caracterizează prin prima celulă posterioară închisă și prin prezența a tj-ei peri acrostihali presuturali. Măsoară 10 mm lungime. Specia este răspîndită în Oltenia și în Moldova, iar din punct de vedere zoogeografic generat aparține subregiunii mediteraneene. Nu se .cunosc gazdele , acestui Tachinid, • 28. Chaetolya setigena Rnd, $ Această specie se caracterizează prin prezența a patru peri acrostihali postsuturali, și prin dispoziția 2:2a perilor, st. Prima celulă posterioară este aproape închisă; ea măsoară 6 mm lungime. La noi în țară, specia este răspîndită în Oltenia și Moldova, iar din punct de vedere zoogeografic general, aparține subregiunii mediteraneene. S-a obținut prin culturi din: Eurranthis pennigeraria var. chrysitaria H. G. Practic, nu a fost întrebuințată în combaterea acestor dăunătoare. 29. Leskia aurea Fall. $ Ș Această specie e colorată în galben auriu în întregime, de aceea este ușor de recunoscut și de colectat. Ea măsoară 8 mm lungime și am prins-o pe Umbelifere. Este răspîndită în toată țara noastră și în toată Europa. S-a obținut prin culturi din: Sciateron tabaniformis Rott., Sesia scoliaeformis Rkh., S. conopiformis Esp., S. vespiformis L., S, formicaeformis Esp. și S. ichneumoniformis F., ca și din Evetria buoliana Schiff. Practic nu a fost întrebuințată în combaterea dăunătorilor. 30. Ocyptbra brăssicaria Fbr. $ . Este cea mai mare și mai răspîndită specie a acestui gen. Este caracteris- tic abdomenul de formă cilindrică și colorat în roșu-cărămiziu; măsoară 13 mm lungime și se poate prinde ușor pe flori de Achillaea. Este răspîndit în toată țara și-în toată Europa. Parazitează ploșnițele de cîmp: Dolicoris bacca- rum P. Nimfoza are loc în pămînt. Nu are întrebuințare practică. 31. Ocyptera pilipcs Lw. Se caracterizează prin primele două segmente abdominale colorate în roșu, iar ultimele două colorate în negru. Măsoară 11 mm lungime și se poate prinde pe Umbelifere. Este răspîndită la noi în Oltenia și în Moldova. Din punct de vedere zoogeografic, general, face parte din subregiunea mediteraneană. Este un parazit aî mai multor ploșnițe de cîmp. Nu are întrebuințare practică. • 32. Billaea irrorata Meig. Masculul acestei specii se caracterizează printr-un șir de peri marginali pe primul segment abdominal. Măsoară 8 mm lungime și se poate prinde ușor pe Umbelifere. Este o specie răspîndită în Oltenia, dar mai ales în Moldova. Din punct de vedere zoogeografic general, specia aparține Europei centrale. Este un parazit caracteristic al lui Saperda populnea P. Larvele de Saperda se dezvoltă timp de doi ani. In culturi; Billaea irrorata Meig. își ia sborul odată cu Saperda populnea P. Ar urma deci, ca și Tachinidul acesta să aibă o dezvoltare de doi ani. Dar în natură Billaea irrorata Meig.se poate colecta în fiecare an, deci și în anul cînd Saperda populnea P. nu apare, și așa se pre- supune că larva de Saperda servește drept gazdă de două ori (doi ani conse- 764 PETRU M. ȘUSTER 12 13 TACHINIDE (DIPTERE) COLECTATE ÎN CÎMPIA OLTENIEI 765 cutivi), în așa fel că primul an, Billaea se dezvoltă mai repede și apare mai numeroasă și mai devreme în luna Mai, în anii neperechi (cînd Saperda nu apare), iar în anii perechi (cînd Saperda apare), Billaea apare mai rar și mai tîrziu, prin luna iulie, odată cu Saperda. Această muscă are importanță în combaterea omizilor de Saperda populnea P., dar în mod practic nu a fost întrebuințată. 33. Dexia rustica Fbr. $ Această specie poate fi ușor deosebită de celelalte, prin picioarele ei lungi și prin abdomenul colorat în galben deschis și cu o bandă mediană longitudinală1 neagră. Ea măsoară 12 mm lungime și se prinde ușor pe Umbelifere și pe frunze de arbuști. Este răspîndită în toată țara și în toată Europa. Este un parazit caracteristic al larvelor de Melolontha melolontha L., cărăbușul de mai, și de Amphimallus solstitialis L. Această muscă depune cel puțin 275 de ouă în pămînt, iar larvele care ies imediat din ou își caută gazda (larvele de cărăbuș) și pătrund în ele prin stigme. Larvele parazitate sînt în vîrstă de 2 și 3 ani. Am obținutmai multe exem- plare din acesta specie din larvele de cărăbuș în vîrstă de 3 ani. Această muscă are deci o mare importanță în combaterea larvelor de cărăbuș, care sînt atît de dăunătoare agriculturii. In mod practic nu a fost întrebuințată. 34. Microphthalma disjuncta Meig. Ș Această specie are ochii foarte mici, deși dimensiunile corpului sînt de 14 mm. Specia este răspîndită în Oltenia și în Moldova, unde se poate prinde ușor pe frunze de stejar tineri, expuși la soare. Este răspîndită în toată Europa și în America de Nord. Parazitează larvele de Melolontha hippocastani P. și Polyphylla fullo L. In America parazitează larvele unui cărăbuș foarte apropiat de al nostru: Lachnostema arcuata Smith. Ca și specia precedentă, are mare importanță în combaterea larvelor insectelor de neamul cărăbușului; practic însă, nu a fost întrebuințată. 35. Myiocera ferina Fall. $ Ș Se caracterizează ca și genul Dexia prin picioarele lungi, însă are corpul colorat în negru. Ea măsoară 12 mm lungime și e foarte frecventă pe Umbeli- fere. Este o specie răspîndită la noi în toată țara și în toată Europa. Parazitează larva de Lucanide (Lucanus, Dorcus). In mod practic, nu a fost întrebu- ințată. 36. Melauophora roralis Ș Această specie este răspîndită în Oltenia și în Moldova, unde am prins-o pe flori de Daucus carota. Din punct de vedere zoogeografic general, această specie aparține Europei centrale. Este un parazit specific al moliilor de ziduri (Oniscusmurarius). S-a mai putut obține prin culturi și din molia de făină Asopia farinalis N., și în acestă privință are importanță în combaterea acestei molii. Nu are importanță practică. 37. Sarcophaga clathrata Meig. Această specie are în general portul tipic de Sarcophagide, adică este colo- rată în cenușiu deschis. Ea măsoară 11 mm lungime și se poate prinde ușor pe frunze de BJtamnus ffangula. Este răspîndită în toată țara și în Europa. S-a obținut prin culturi din sacul cu ouă al păianjenului Epeira cornuta Koch. De asemenea, s-a observat că această specie parazitează și lăcustele Acridium aegyptium L., Stauronotus maroccanus Thumb, și are mare importanță în com- baterea acestor insecte, așa de dăunătoare agriculturii. In mod practic nu a fost întrebuințată. 38. Sarcophaga striata F. (J Am colectat două exemplare. într-un Joc lipsit de vegetație, pe crengi uscate. Este o specie răspîndită în toată țara și în Europa centrală. Autorii ruși au obținut această specie prin culturi cu larve de Oryctes nasicornis L. Cultivînd larve de Oryctes nasicornis L. pentru studiul organului lui Johnston, pe cate l-am pus în evidență pentru primă oară printr-o tehnică histologică specială, am obținut din întîmplare și Sarcophaga striata F. într-un exemplar ca parazit al acestor larve. De asemenea, această muscă a mai fost obținută prin culturi din lăcusta Stauronotus maroccanus Thumb. In mod practic nu a fost întrebuințată. 39. Sarcophaga albiceps Meig. Și această specie a fost colectată tot în locuri lipsite de vegetație și expuse la soare, ca și specia precedentă. Ea măsoară 12 mm lungime și este răspîn- dită în toată țara și în Europa. Autorii ruși o dau ca parazit al următoarelor gazde: Aporia crataegi L., Lymantria dispar L., Dendrolimus pini L., Melolontha melolontha L., Polyphyla fullo L. Aceste gazde sînt citate de Va sili ev și Cholodk.ovski. Autorii apuseni mai citează următoarele gazde: Oryctes nasicornis L. și Lymantria monacha L. In cazuri rare, Sarcophaga albiceps Meig. poate parazita și larve de Saperda: populnea F. In mod practic nu a fost întrebuințată. 40. Sarcophaga earnaria Meig. Am prins un număr foarte mare de exemplare la Sadova, 5 km depăr- tare de Căciulătești. Măsoară 12 mm lungime. Colectarea a avut loc într’un teren gunoios, în orele de dimineață; mai tîrziu au dispărut. Ni s-a sugerat ideea că ele s-au dezvoltat în aceste sub- stanțe în putrezire; se dezvoltă de asemenea și în insecte moarte. Această specie s’a putut obține și ca parazit din Lymantria dispar L. și o lăcustă, Saga serrata F. După ce am obținut larvele acestei muște pe carne, le-am mutat pentru dezvoltarea ulterioară pe morcov fiert, unde ele s-au dezvoltat foarte bine, dar nu s-au putut dezvolta pe morcov sau pe fructe crude.. In mod practic nu a fost întrebuințată. 766 PETRU M. ȘUSTER 14 15 TACHINIDE (DIPTERE) COLECTATE ÎN CÎMPIA OLTENIEI 767 41. Agriella pandellci Villen. $ Specia se caracterizează prin pete laterale pe abdomen, situate în partea anterioară a segmentelor; se deosebește însă prin perii preapicali ai scutelului, care sînt divergenți. Ea măsoară 8 mm lungime și se poate prinde ușor pe Umbelifere, Este răspîndită la noi în toată țară și în toâtă Europa, Gazdele nu i se cunosc. 42. Gymnosoma rotundatum L. Ș Am prins cîțeva exemplare §i Ș? din această specie pe Umbelifere. Ea măsoară 5 mm lungime și o găsim la noi în țară și în toată Europa. Parazitează ploșnițe de cîmp ca: Palomena prasina L., Chlorochroa juniperina L., Piezodorus literatus F., Rhaphigasler nebulosa Poda. își depune ouăle pe capul și toracele ploșnițelor de cîmp, iar larvele pătrund în interior prin partea intersegmentală. Este deci o muscă folositoare în combaterea ploș- nițelor de câmp In mod practic nu a fost întrebuințată. 43. Cystogaster globosa Fbr. Această specie se aseamănă cu Gymnosoma, avînd abdomenul globulos, numa că este de talie foarte mică, măsurînd 3 mm lungime. Se poate prinde pe Umbelifere. Ea este răspîndită în toată țara și în toată Europa. Parazitează ploșnițe de cîmp, ca de exemplu: Aelia acuminato. L. Ouăle acestei specii se găsesc tbtdeauna pe partea membranoasă a abdomenului ploșnițelor de cîmp. Cînd ploșnițele își ridică aripile pentru a sbura, Cystogaster Latr. își depune repede ouăle pe abdomenul ploșilițelor.' Stadiul de pseudopupă are loc în pămînt. Prezintă două generații pe an. Este o specie folositoare distrugînd ploșnițele de cîmp, care prin înțepăturile lor ne slăbesc plantele de cultură. ■ In mod practic nu a fost întrebuințată. 44. Weberia curvieauda Fall. £ Specia măsoară 6 mm lungime și se prinde ușor. pe flori de Umbeli- fere. La noi în țară o găsim în Moldova și în Oltenia; este răspîndită în toată Europa. Este o specie care'parazitează Carabide, ca de exemplu speciile genului Amara care, deși fac parte din Carabide, totuși sînt dăunătoare, deoarece se hrănesc uneori cu plante. In mod practic nu a fost întrebuințată. 45. Subclytia rotundivehtris Fall. Ani prins două exemplare pe Umbelifere, care măsoară 4 mm lungime. Este'răspîndită în toată țara și aparține Europei centrale. Parazitează ploșnițe de cîmp și anume pe ElăsmosthetUs griscus. Are două generații pe an. Nu are întrebuințare practică. 46. Pliania vittata Meig. $ Specia se recunoaște ușor prin extremitatea abdomenului, recurbată ca și la Weberia; abdomenul este colorat în galben cu o bandă mediană longitudi- nală dorsală, de culoare neagră. Măsoară 6 mm lungime și se prinde foarte ușor pe Daucus carota, avînd un zbor foarte lent. E răspîndită numai în Muntenia și Oltenia și aparține subregiunii mediteraneene. Nu i se cunosc gazdele. 47. Phasia crassipennis Fbr. $ ș Specia se recunoaște prin culoarea roșu-cărămizie a abdomenului și prin culoarea brună a aripilor. Sexele au dimensiuni diferite: masculul'măsoară 5 mm lungime, iar femela 9 mm lungime. Se pot prinde ușor pe Daucus carota. Specia este răspîndită în toată țara și în toată regiunea palearctică. Are două generații pe an. Parazitează ploșnițe de cîmp ca: Rhaphigasler nebulosa Poda, Dolycoris baccarum L., Carpocbris purpuri pennis (Vasiliev), Aelia furcola (Vasiliev), Eurygaster integriceps Put. Aceste ploșnițe sînt dăunătoare cerealelor în Transcaucazia. Pseudopupă se găsește în pămînt și stadiul de nimfoză dureâză 12 zile. întreaga dezvoltare durează șase săptămîni. Nu are întrebuințare practică. 48. Helomyia lateralis Meig. $ Specia se distinge prin prima celulă marginală posterioară, care este în- chisă și prin prezența tufelor de peri albi pe părțile laterale ale toracelui. Ea măsoară 7 mm lungime și se poate prinde ușor pe flori de Daucus carota. Este răspîndită în Oltenia, în Moldova și în toată Europa. Va sil ie v a arătat că în Transcaucazia această specie parazitează ploșnițe de cîmp, ca de exemplu Eurygaster integriceps Put. și depune 93 de ouă. Stadiul de pseudopupă durează 8 zile și are două generații pe an din care una zboară chiar la începutul lunii aprilie, iar a doua în luna iulie. Nu are întrebuințare practică. 49. Stomatorrhma lunata Fbr. Ș Specia se caracterizează prin seta antenelor penată numai la partea supe- rioară, cît și prin extremitatea gurii, care formează un fel de cioc. Abdomenul este colorat în roșu. Ea măsoară 8 mm lungime și se poate prinde ușor pe frunze de frasin. Are un zbor greoi, îneît se poate prinde ușor cu mîna. Am prins-o numai în Regiunea Iași și în Regiunea Craiova: e specie tipic medite- raneană. Parazitează pe Schistocerca tartarica L. Practic, nu a fost întrebuințată în combaterea dăunătorilor. 50. Lucilia sericata Meig. Este o specie ubiquistă, Ea măsoară 8 mm lungime. Larva este saprofagă și carnivoră și infectează ocazional plăgile onlului și ale animalelor. In țările calde, această specie se întîlnește împreună cu Chrysomyia albiceps în myasele provocate de larvele Sarcophagidelor. In regiunile temperate, unde Chrysomyia aproape lipsește, larvele de Lucilia sericata se găsesc împreună cu acele de Phormia regina Meig. 7 — Buletin Științific — c. 271 768 PETRU M. ȘUSTER 16 1; TACHINIDE (DIPTERE) COLECTATE ÎN CÎMPIA OLTENIEI 769 51, Chriysomyia albiceps Wiedein. x) Această specie, care pînă acum n-a fost semnalată decît în Spania și Egipt, măsoară 8 mm lungime. Noi am pfins-o atît la Căciulătești cît și în împrejuri-, mile lașului. Este o specie mediteraneană: am prins două exemplare pe flori de Daucus carata. Este o specie saprofagă. 52. Phormia regina Meig. $ La Căciulătești această specie era bine reprezentată. Am mai recoltat-o la Babadag (Reg. Constanța). Măsoară 8 mm lungime. Se caracterizează prin' culoarea corpului, verde metalic pronunțată, aripile fiind de culoare brun- gălbenă. Palpii și antenele sînt colorate în galben. Este o specie saprofagă și aparține subregiunii mediteraneene. 53. Doljia viridicauda nov. sp. Ș . Atît genul Doljia nov. gen. cît și specia viridicauda nov. sp. sînt noi pentru știință: caracterele generice sînt următoarele: culoarea corpului e verde și galbenă, fruntea la g este aproape dispărută, iar la Ș, foarte largă. Ochii sînt glabri. Prezintă două perechi de peri a. postsuturali și patru perechi de peri dc. postsuturali. Perii apicali ai scutelului sînt încrucișați. Capul este galben, iar toracele verde. Aripile sînt transparente, pe jumătatea anterioară puțin galbene. Abdomenul este galben,iar extremitatea verde; este acoperită cu peri mai mărunți și prezintă macrochaete marginale și discale. Picioarele sînt colorate în galben, numai tarsele sînt negre. , Specia Doljia virdicauda nov. sp. prezintă următoarele caractere: îa indivi- dul (J, ochii sînt lipsiți de peri, sînt mari și aproape uniți pe o bună distanță îneît fruntea a dispărut (fig. 5). Persistă numai triunghiul ocelar, cu cei trei oceli și cu perii verticali și ocelari. Obrajii sînt galbeni-aurii și lipsiți complet de peri. Fața este de asemenea goală și lipsește o proeminență. Antenele sînt de culoare galben-aurie, al treilea articol antenar e puțin mai lung decît al doilea. Seta este lungă, îngroșată la bază, efilată la extremitate și fin pubescentă, ceea ce se observă numai , cu lupa. Trompa este lungă ca la Musca domestica L., și este colorată în negru, iar palpii sînt relativ scurți și măciucați la extremi- tate, fiind colorați în galben. Toracele este în întregime de culoare verde-metalic și poartă două perechi de peri a.postsuturali și patru perechi de peri dc. post- suturali (fig. 6 ). Scutelul, de asemenea, este verde în întregime și poartă perii apicali încrucișați la extremitatea lor. Abdomenul se prezintă astfel: primele trei segmente sînt de culoare galben-aurie și smt acoperiți cu peri mărunți. Numai segmentele abdominale unul și doi prezintă cîte o coroană de macro- chaete marginale mici, iar al treilea segment poartă o coroană de macrochaete mai mari. Al patrulea segment abdominal poartă șase macrochaete discale mari (fig. 7). Al patrulea segment însă e de culoare verde-metalic intensă, ca și scute- lul și toracele, ceea ce ne-a detenhinat să numim această specie viridicauda nov. sp., iar prin faptul că am prins-o în Regiunea Craiova (fostă Dolj), am denumit acest gen nou «Doljia» nov. gen. Aripile sînt mari, pe jumătatea anterioară sînt galbene, iar în rest sînt transparente. Prima celulă posterioară este des- i ) Descrierea pe larg a acestei specii se găsește în Analele științifice ale Universității chisă, nervațiunea este dispusă ca la toate Calliphorinele în genere (fig. 8); acest gen nou este foarte apropiat de genul Chrysomyia R. D. Picioarele sînt colorate în galben, afară de tarse, care sînt de culoare neagră. Ș seamănă bine cu $ (fig. 9, fig. 10 și fig. 11), se distinge numai prin unele caractere sexuale secundare, caracteristice Tachinidelor, și anume: fruntea este foarte largă, odată și jumătate cît diametrul ochiului, și colorată în galben. Banda frontală mediană este largă și colorată mai mult în brun, iar orbitele sînt largi, colorate în galben și presărate cu mai multe șiruri de peri mari, ca și cei de pe abdomen (fig. 12). Perii orbitali lipsesc, picioarele prezintă tarsele anterioare lățite. Lungimea atît la cît și la ȘȘ este de 10 mm. In imediata vecinătate a satului Căciulătești, creșteau pilcuri dese de Maru- bium perregrinum și numai pe această plantă am prins mai multe exemplare și $Ș din acest gen și noua specie. In urmă, deși am căutat în acea regiune încă o săptămînă, n’am mai găsit niciun exemplar din această specie. Dăm următoarea cheie dicotomică prin care se poate deosebi genul Doljia nov. gen. de genul Chrysomyia R. D. cu care se învecinează: 1 (2) Obrajii sînt albi și acoperiți cu peri fini; primul segment abdo- minal este colorat în violet.................................1. Chysomyia D. R. 2 (1) Obrajii sînt galbeni și nu sînt acoperiți cu peri; primul segment abdominal este colorat în galben............................. 2. Doljia nov. gen. 19 771 772 PETRU M. ȘUSTER 20 21 TACHINIDE (DIPTERE) COLECTATE ÎN CÎMPIA OLTENIEI 773 54. Calliphora erythrocephaia Meig. $ Este o specie rară, am prins cîteva exemplare Larva este saprofagă și de multe ori se găsește împreună cu cea de Chrysomyia albiceps Wiedem. In restul țării este mai frecventă. E. S e g u y a prins-o în Maroc. Este o specie mediteraneană. 55. Cynomyia mortuorum L. Am prins numai două exemplare.fâ, de dimensiuni mai mici (9 mm lungime) < decît cei de talie normală, care au 12 mm lungime. In restul țării am prins mai inulte exemplare în locuri uscate, lipsite de vegetație și expuse la soare. Foarte caracteristic la această specie este culoarea de un albastru intens a corpului întreg, contrastînd cu culoarea galben-aurie a capului. Este o specie saprofagă. ^ByKPbUIME (TACHINIDAE), COBPAHHBIE HA PABHHHE OJITEHMH, H MX 3HAHEHHE flJIH GMCTEMATMKH, 3OOrEO- rPAnioe anaucHne c toto apeHMfl cncTOMaTMKn. He MeHBme mx SHanenne c totkm spennH 3ooreorpa$MuecKon, h6o dontmnncTșo HaesgHiiKOB (Tachinidae) 3toS oGjiuctm hbjihiotch de facies mediteranian; cpepn hhx moîkho yKaaaTt: Echinomyia minor sp. n. Cupho- cera ruficornis Macq., Linnaemyia vulpina Fall., Gonia cognata Rnd., Phania vittata Meig., Loewia brevifrons Rnd., Chaetolya setigena Rnd., Stomatorrhina tunata Fbr., Chrysomyia albiceps Wiedem., Phormia regina Meig., Doljia viridicauda sp. n, Tukhm oSpaaoM n PyMHiicKon Hapognon PecnySjiHKe, KOTopaa c 3Oorpa$MHecKoîi tohkm apennn othochtch k Cpegneft Espone, conpHKa- canct ogHaKO c cpegMseMHOMopcKOH odjiâCTtio, boumtch h mhofo bh^ob tmhhhho cpemmeMHOMopcKnx b 3Toft nacTH oTpana (OjiTeimn). npaKmne- cKoe ananemie naeBgHMKOB oSmenaBecTHO. OnMcanne bcox yKaaaHHMX HaesgnnKOB paftona flojim conpoBomgaeTcn ' OHHCaHMeM XO3H6B, Ha KOTOpNX OHH HapaBHTHpyiOT, yHHHTOmaH MX. XosaeBa naeagHHKOB othochtch ko boom rpynnaM HaceKoMux, BpegHmBX cejitcKOMy xoanftcTBy, a HMeHiio: npHMOKptiJitiM, jKecTKOKptiJiMM, rycef ânuaM 6a6oneK, noneBuM KJionaM, KOTOpue hphhmhhiot HeHCHMCJiHMMiî Bpeg. A HaeBgHMKu, napaBMȚUpyH na hx jînmiHKax, ymmTovKaioT uthx BpegnTeJieiî h hbjihiotch gjin uenoBeHa nojiesHHMH HaceKoMHMH; c otoîî; npaKTMnecKOii tohkh speuna, nx 3HaneHMe npepBM^ BejiMKo. ! DIPTfiRES (TACHINIDES) RECOLTES DANS LAPLAINE D'OLTENIE. LEUR IMPORTANCE SYSTEMATIQUE, ZOOGEOGRAPHIQUE ET PRATIQUE (RgSUMfi) Au point de vue systematique, les Tachinaires de Căciulătești sont tres variees; on en a recolte des exemplaires disparates, mais de toutes les sous-familles. On a recolte ensuite une nouvelle espece: Echinomyla minor $ n. sp., et un nouveau genre Doljia, avec l’espăce viridicauda n. sp. 3 9. Ces faits demontrent la grande importance des Tachinaires de cette region. Au point de vue zoogeographique, les Tachinaires de Căciulătești sont fort interesssantes, car la majorite des especes sont de la region mediterra- neenne. Parmi elles, l’Auteur cite Echinomyia minor n. sp , Cuphocera rufi- cornis Macq., Linnaemyia vulpina Fall., Gonia cognata Rnd., Loewia brevifrons Rnd., Chaetolya setigena Rnd., Phania vittata Meig., Stomatorrhina lunata Fbr. Chrysomyia albiceps Wiedem., Phormia regina Meig., Doljia viridicauda n. sp. Au point de vue zoogeographique, la Republique Populaire Roumaine fait pârtie de l’Europe centrale, mais s’avoisine avec la region mediterraneenne, aussi connaît-on beaucoup d’especes typiques mediterraneennes en cette region du pays (Oltenie). En ce qui concerne l’importance pratique des Tachinaires, elle est bien connue. Ce travail donne la description des Tachinaires de la region de Dolj, accom- pagnee de celle des hătes qu’elles parasitent en les detruisant. Les hâtes des Tachinaires appartiennent ă tous les groupes d’insectes nuisibles ă l'agriculture, tels Orthoptâres, Coleoptâres, chenilles des papillons, punaises des champs, qui causent de grands dommages. Or, en detruisant par leur parasitisme larvaire ces insectes nuisibles, les Tachinaires sont tres utiles et d’une importance exceptionnelle au point de vue pratique. BIBLIOGRAFIE 1. B a e r W., Zeitschr. fttr angew. Entomologie, 1920 — 1921, t. VI, caietul 2, p. 185—246; t. VII, caietul 1, p. 97-163; t. VII, caietul 2, p. 349-416. 2. Bor cea I. et Șuster P., Ann. Sc. Univ. Jassy, 1930, t. XVI, fasc. 1 — 2, p. 277 -298. 3. Cholodkowsky N., Zool. Anz., 1884, t. 7, p. 316 — 319. 4. Enderlein G., Archiv ftir klassifikatorische und phylogenetische Entomologie, Viena, 1928, t. 1, caietul 1. 5. Lundbeck W., Diptera Danica. Part. VII. Platypezidae, Tachinidae. Copenhaga 1927. 6. Stein P., Archiv ftir Naturgeschichte, 1924. 7. Șuster P., Ann. Sc. Univ. Jassy, 1929, t. XVI, fasc. 1—2, p. 57—249. 8. — Bull. Sec. Sc. Acad. Roum., 1933, t. XV, Nr. 9 — 10. 9. T arh in schi P. S. i P 1 a v il s c i c o v N. N., Opredelitel nasekomth evropeiskoi ciasti SSSR. Moscova —Leningrad, 1948. 10. V i 11 e n e u v e J., Entom. Zeitung, 1903, Nr. 22, p. 37 — 40. 11. Vas iii ev J. W., Zeitschr. f. Insektenbiologie, 1903, nr. 4, p. 383. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, nr, 4, 1953 CÎTEVA LARVE ALE GENULUI TROMBICULA (ACAR1ENI) SI DESCRIEREA UNUI CAZ DE TROMBIDIOZĂ LA ȘOPÎRLA LACERTA AGILIS DE Z. FEIDER Comunicare prezentată de GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 2 iulie 1953 Genul Trombicula Berlese 1910, din familia Trombidiidae (Acarieni) parazitează ca larvă vertrebratele de uscat și a fost descris în mod sumar la noi. O singură dată, în anul 1930, M a r c Andre pomenește de un caz izolat de trombidioză în Ungaria, la muncitorii care descărcau grîu provenit din Romînia. Dar e puțin probabil ca în cazul pomenit să fie vorba de Trom- bicula autuinnalis. Marc Andre recunoaște că afecțiunea cauzată de grîu, este probabil cauzată de femela acarianului Pediculoides ventricosus Newp. In anul 1948, noi am citat pentru fauna Acarienilor din Romînia adultul de Trombicula canestrini (Buffa) 1899 și larvele speciilor Trombicula aulum- nalis Schaw 1790 și Trombicula pilbsa Feider 1948. In anul 1950 am citat din nou aceste 3 specii și am dat o scurtă diagnoză a speciei din urmă. In această lucrare vom descrie larvele a 3 specii ale genului Trombicula- și anume, vom descrie pentru prima dată Trombicula (N) tragardhiana n.sp., de asemenea vom da noi date despre Trombicula pilosa Feider 1948 și vom prezenta unele date despre Trombicula (N) autuinnalis Schaw 1790, cu carac- terele ce se observau la noi în țară, în comparație cu caracterele acestei specii din alte regiuni ale Europei. Odată cu descrierea speciei noi, vom arăta cum se prezintă trombidioză la șopîrla Lacerta agilis, care este parazitată de larva speciei noastre. I. Trombicula (Neotrombicula) trăgardhiana n. sp. 1. DESCRIEREA TROMBIDIOZBI a. Modul de fixare In două colecții de șopîrle vii, adunate de Va n c e a Ș t e f a n și S u- c i u Ion, din 27 mai și 17 iunie 1951, la « Valea lui David » lîngă Iași, am găsit un mare număr de șopîrle parazitate de o specie nouă a genului Trombicula. 3 CÎTEVA LARVE ALE GENULUI TROMBICULA (ACARIENI) 777 776 _________________________ Z/ FEIDER ' 2 In prima colecție, din 27 mai, formată din 42 de șopîrle, 18 (42, 85%) erau parazitate masiv, iar în colecția a doua, din 40 de șopîrle, 9 (22,50%) erau parazitate masiv, iar celelalte șopîrle pe care nu le-am considerat în numărul indicat, prezentau 1 sau mai mulți paraziți izolați. O șopîrlă prezenta maxi- mum 400—500 de paraziți. Răspîndirea paraziților pe suprafața corpului șopîrlelor este diferită. In tabloul nr. 1 indicăm de cîte ori am găsit paraziți în diferite regiuni ale cor- pului la cele două colecții de șopîrle. Tabloul' nr. 1 Nr. Regiunea Colecția Total °/ /o I II 1 Sacrală 17 6 23 85,18 2 Codală 15 2 17 68,88 3 Picioarele posterioare 15 15 62,96 4 Dorsală 5 4 9 33,33 5 Picioarele anterioare 2 — 2 7,40 6 Gât 1 1 2 7,40 7 Timpan 1 — 1 3,70 Din tabloul nr. 1 se observă că paraziții sînt răspîndiți totdeauna pe partea dorsală și mai ales în regiunea posterioară. In regiunea anterioară se găsesc rar paraziți. In regiunea ventrală a corpului dela o extremitate la alta, nu am găsit niciodată paraziți. > Privind șopîrlele din punctul de vedere al răspîndirii totale a paraziților pe care îi poartă pe tegument, am observat că există trei forme de răspîndire a trombidiozei (fig 1, 2 și 3): 1. Trombidioza în forma literei «T», răspîndită în regiunea sacrală și codală. 2. Trombidioza în cruce, răspîndită în regiunea sacrală, codală și postero-dorsală, paraziții afectînd forma unei muci. 3. Trom- dioza numai în regiunea dorsală sau trombidioza liniară, pentru că toți para- , Tabloul nr. 2 Nr. Forme de trombidioză ' Colecția Total I II 1 In « T » 13 6 19 70,37 2 In cruce ■. 3 2 5 18,51 3 Liniară 2 — 2 7,40 4 Atipică — 1 1 3,7 ziții la un loc au forma unei linii. 4. Trombidioza atipică, cînd paraziții sînt răspîndiți altfel decît am arătat mai sus și anume în regiuni izolate. In ta- bloul nr. 2 se vede repartiția numerică a celor patru forme de trombidioză în cele două colecții. După regiunile infectate și după formele de trombidioză se poate deduce modul de infectare a șopîrlelor cu paraziți. Paraziții se urcă pe șopîrle în lungul cozii și al picioarelor de dinapoi și se opresc,în regiunea sacrală și codală, fiind primele întîlnite și dau trombidioza în formă de «T», care este cea mai frecventă. Dacă numărul paraziților este mai mare, aceștia se întind și în re- giunea postero-dorsală, după ce au acoperit toată regiunea sacro-codală, dînd trombidioza în cruce. In ceea ce privește explicația pentru forma liniară, aceasta este o formă de trombidioză pe cale de regres. Ea derivă din o trom-- bidioză în cruce, care cuprindea tot spatele. Primii paraziți s-au fixat în regiunea sacro-codală, iar paraziții din ultimul moment al infecției s-au fixat în toată regiunea dorsală. Primii paraziți fixați, săturîndu-se cei dintîi, părăr Fig. 1. — Șopîrlă cu trombidioză în formă de «T ». Fig. 2. — Șopîrlă cu trombidioză în formă de cruce. Fig. 3. — Șopîrlă cu trombidioză în formă lineară. sesc gazda, lăsînd pe loc numai ultimii paraziți din regiunea dorsală unde ancă nu au avut timpul să se sature și să se desprindă. Pentru acest motiv considerăm forma liniară ca un aspect final al trombidiozei în cruce. Astfel, cele trei1 forme de trombidioză, în formă de «T », în cruce și cea liniară, reprezintă trei etape de infectare a șopîrlelor, din care prima poate fi considerată ca o formă de infecție incipientă, sau de infecție moderată în văzul că se oprește în acest stadiu, a doua este o stare de infecție avansată sau masivă și a treia, o formă de infecție în regres. i Forma de trombidioză atipică am observat-o în regiunea stîngă a gîtului, unde, pe o porțiune mică, tegumentul prezenta o cicatrice. Pe tegumentul subțire al cicatricei erau fixați 30 de paraziți într-un singur loc. Larvele parazite se fixează în spațiul dintre solzii epidermici, după cum se 'observă cu lupa. In regiunea dorsală, unde solzii sunt sCurți, larvele se fixează atît pe marginile laterale cît și pe marginile anterioare și posterioare ale sol- 5 CÎTEVA LARVE ALE GENULUI TROMBICULA (ACARIENI) “ 779 zilor, pe cînd în regiunea codală, unde solzii sînt lungi, larvele parazite se fixează aproape numai între marginile exterioare §i posterioare ale solzilor. După modul de'fixare, larvele parazite sînt împrăștiate neregulat în regi- unea dorsală (fig. 4) și în linii transversale, în regiunea codală (fig. 5). Trombicula agamae Andre 1929 (4), parazită pe- șopîrla Agama stellio se fixează pe marginea gurii, pe marginea orbitelor, în jurul orificiului cloa- cal și pe articulațiile picioarelor. Acest fapt ne arată că modul de fixare al parazitului Tr. (N) trăgardhiana pe șopîrla Lacerta agilis este caracteristic pentru această specie de parazit. b, Organul de sugere Dacă privim la microscop, tegumentul cu paraziți din regiunea' dorsală .sau sacrală, observăm că fiecare larvă lasă în locul unde se fixează, o urmă Fig, 6. — Areole văzute de sus cu teaca mandibulară în formă de « V ». Fig. 7. — Stilostomul în secțiune optică. A s= inel extern,; B = inel intern; O = orificiul superior al lumenului stilostomului; D = teaca pentru ghiara mandibulară; E = pojghița care înconjură lumenul stilostomului; F= orificiul inferior al stilostomului; G = peretele stilostomului; H = pâlnia areolei; I = nodului care reține denticulul ghiarei mandibulare,; J = lumenul canalului stilostomului. rotundă, pe care o numim areola de fixare (fig. 6) Areolele de fixare sînt foarte numeroase. In jurul unui singur solz se găsesc pînă la 20 de areole. Aceste areole nu pot purta pe ele în același timp, un același număr de larve. Numă- rul areolelor reprezintă numărul cicatricelor făcute de larvele care au fost fixate într-un singur sezon. Intr-un singur moment în jurul unui solz tegumen- tar, din cauza dimensiunii larvelor, nu pot fi fixate decît 4—5 larve. De aici se poate conchide că pe o singură regiune pot fi marcate 3 sau 4 infecții succesive, care pînă la proxima năpîrlire lasă o cicatrice în formă de areolă. 7 CÎTEVA LARVE ALE GENULUI TROMBICULA (ACARIENI) 781 780 * Z. FEIDER 6 O areolă mult mărită prezintă un contur periferic în formă de cerc, sau cercul extern, un cerc concentric intern iar la centru deschiderea tubului stilostomului, care este mult mai mică decît cercul intern. Suprafața areolei este scobită, în formă de pîlnie. , Diametrul areolelor este diferit. La 20 de areole vecine pe care le-am măsurat am constatat, următoarele dimensiuni, începînd dela 54 p. cele mai mici, pînă la 115 p, cele mai mari Numărul areolelor diametrul 1 54 p 2 62 p 2 65 p 1 72 p 5 73 p 3 80 p 2 91 p 1 98 p 2 108 p 1 115 p Diametrul mediu al areolelor este de 79 p. Diametrul cercului intern variază între $3 și 62 p, cu media 46 p. Tubul central are un diametru aproape invariabil de 7,2 p (fig. 6). Dimensiunile diferite ale areolelor ne arată două fapte. In primul rînd, observăm că areolele cresc dela 54 p la 115 p, în timp ce larva se umple cu sucuri. Unele areole nu se pot desvolta peste o anumită limită, fie că larva nu poate să producă o areolă mare, fie că primele areole dezvoltate împiedică dezvoltarea areolelor formate ulterior, din cauză că suprafața tegumentului rămasă liberă, este prea mică. Areofa se găsește situată la capătul superficial al tubului prin care larva parazită absoarbe sucurile șopîrlei. Tubul de sugere, stilostomul este un organ neoformat.El are o lungime de 60—67p. Forma sa este cilindrică sau în formă de trunchi de con (fig. 7). Baza mare este fixată la nivelul suprafeței tegu- mentului, formînd areola, iar baza sa mică pătrunde în profunzimea țesu- tului subcutanat. Peretele stilostomului este mai gros de 1,5 pînă la de 2 ori mai mare decît diametrul canalului său axial. Suprafața externă a stilo- stomului este net delimitată de țesutul subcutanat învecinat. Larvele genului Trombicula, parazite pe mamifere, au stilostomul lung. Pe lingă aceasta,, suprafața externă a acestui stilostom nu este net delimitată, ci se continuă în parte cu țesutul subcutant învecinat, după observațiile lui Marc Andre. Deci stilostomul speciei de Trombicula descrisă de noi se deosebește de stilo- stbmul speciilor similare, atît prin faptul că este foarte scurt, cît și prin aceea că are conturul extern bine delimitat de țesutul subcutanat al gazdei. Canalul axial al stilostomului se întinde dela o extremitate la cealaltă. Diametrul canalului axial este îngustat la capătul distal. In rest, tubul este aproape.cjlindric. Numai în apropiere de capătul proximal, tubul stilosto- mului prezintă o regiune mai îngustă în formă de inel. Pe suprafața sa in- ternă, tubul stilostomului prezintă o pojghiță mai compactă, care contrastează cu restul peretelui stilostomului și formează ceea ce Marc Andre nu- mește cordonul axial. După observațiile acestuia, la mamifere, peretele sti- lostomului se poate rupe în curmeziș, înafară de cordonul axial care poate rămîne întreg. c. Legătura dintre larvă și stilostom și rolul stilostomului In anul 1871, Gudden este cel dintîi care observă stilostomul la O' larvă de Trombicula și îl numește trompă. In anul 1897, E. L. Tr oue s- s a r t crede că în interiorul tubului stilostomului se găsește o langhetă, care se mișcă ca un piston. Această părere nu'a mai fost susținută de alții.' După observațiile celorlalți autori și ale noastre, lumenul stilostomului nu prezintă nimic în interior, ce s-ar putea asemăna cu un piston. Fig. 8.— Modul cum se fixează mandibulele și palpii larvei de stilostom. In ceea ce privește originea stilostomului, s-au emis două păreri. F. B r a n d i s, în 1897, E. L. T r o u e s s a r t și K. T o 1 d, în 1923, consideră că stilostomul este un produs al țesuturilor gazdei. In opoziție cu această părere, S. J o u r d a i n în 1899 și M. Andre în 1927, consi- deră că stilostomul este o/secreție solidificată a glandelor salivare. Fără o serie de experiențe de fiziologie este greu să ne facem o părere justă despre priginea stilostomului. Asupra modului cum se pun în legătură ghiarele mandibulare cU capătul periferic al stilostomului precum și asupra poziției ghiarelor mandibulare în MM 782 Z. FEIDER CÂTEVA LARVE ALE GENULUI TROMBICULA (ACARIENI) 783 9 timpul suptului, s-au emis păreri diferite. J. H. Flagel in anul 1876, credea că ghiarele mandibulare pătrund în tubul axial al stilostomului și că au partea convexă îndreptată către linia mediană. De părere contrară țînt A. C. Oud.emans și M. A n d r e, care afirmă că ghiarele mandibulare sînt paralele în timpul suptului, iar S. Jourdain și M. Andre care ■observă ca ghiarele mandibulare sînt T'ig. 9. — Solzi din regiunea dorsală cu areole și larve fixate. in afara tubului axial al stilostomului. După observațiile noastre, larva parazită pe șopîrlă se fi- xează cu ghiarele mandibulare într-o teacă proprie situată în grosimea pereților stilostomului. Privind areola de sus, această teacă a mandibulelor are forma literei «V». Cele două ghiare mandibulare nu sînt paralele între ele, ci sînt divergente. Ele pătrund în grosimea peretelui stilostomului printr-un canalunic care se bifurcă imediat în două canale scurte, care apoi se în- gustează spre capăt (fig. 6). Cele două mandibule pătrund prin cercul intern al areolei. Privind stilostomul din profil, se observă că cele două ghiare mandibulare pătrund întîi în înfundătura a reolei, care din profil are forma de crater, și apoi în teaca bifur- cată a ghiarelor mandibulare. Această teacă, prin cele două ramuri, cuprinde pereții tubului axial în două puncte diametral opuse. Aici, vîrful ghiarelor man- dibulare, cu denticulul lor, se agață de cîte o îngroșare în formă de nodul ce se află în peretele tubului stilostomului, la extre- șopîrlei mjtatea sa distală, dela baza craterului (fig. 7 și fig. 8). In acest mod mandibulele sînt așa de puternic fixate de peretele stilostomului, încît, încercînd să desprindem unele larve, am observat că ghiarele mandibulare s-au rupt, rămînînd fixate la baza stilostomului. .. Cele două ghiare mandibulare delimitează între ele un spațiu care conduce sucurile din tubul stilostomului, spre gura larvei parazite. In inferiorul tu- bului stilostomului se observă un conținut granulos, care provine din corpul gazdei și se îndreaptă spre gura larvei parazite. In același timp, larva parazită se fixează și cu ghiarele tibiale ale palpilor maxilari și prin alipirea lobilor bucali, sau mala exterior, de baza stilostomului, în spațiul cuprins între cercul extern și cel intern alareolei (fig. 8). Fixarea. prin ghiarele tibiale este de mică însemnătate față de ghiarele mandibulare. Picioarele larvei nu joacă rol în fixarea larvei pe gazdă (Fig. 9). Toți autorii, precum M. An dr e, B r u m p t (11) și G. D. K i r ș e n- b 1 a t (14) s’nt de acord în a considera că larva absoarbe sucurile gazdei prin stilostom. M. Andre întemeindu-se pe observațiile lui H. J o r d a n la adultul de Corolus auratus, observațiile lui W. A. F o g e 1 la larva de Dystiscus marginatus, observațiile lui R . V o g e 1 la larva de Lampyris noctiluca și pe observațiile lui P. P o r t i e r la Coleoptere, Rhinchote și alte insecte, consideră că larvele de Trombicula varsă în corpul gazdei un suc care pro- duce o digestie extra-intestinală. In al doilea rînd, larva absoarbe prin sti- lostom sucurile gata digerate. In cazul cînd șopîrlă năpîrlește, după observațiile noastre, larvele rămîn atașate de partea năpîrlită a tegumentului și mor după scurt timp. In colec- țiile de șopîrle studiate de noi, numai o singură dată am observat o șopîrlă cu o năpîrlire parțială în regiunea bazală a cozii. d. Acțiunea patogenă a larvei-parazite Trombicula (N) trăgardhiana parazitează șopîrlă la sfîrșitul primăverii și la începutul verii; noi am observat-o dela 25 mai pînă la 25 iunie. Larvele găsite în prima colecție de șopîrle, din 27 mai, au început să se desprindă de pe șopîrlă la 1-2 iunie. In ziua de 5 iunie aproape toți paraziții s-au desprins. Aceasta ne arată că paraziții stau fixați cel mult 10 zile pînă se satură. Șopîrlele parazitate nu manifestă niciun semn de iritație care ar putea fi atribuit larvei parazite. Nu am observat niciodată un reflex de scărpinare la șopîrle, timp de 10 zile cît le-am ținut sub observație. De obicei, acțiunea iritantă provocată de Trombicula (N) autumnalis, parazită pe mamifere și pe om, se manifestă printr-un eritem: prin pete roșii, bubulițe și scărpinat. In schimb, la o nouă infecție, mamiferele manifestă insensibilitate față de parazit. Se pare că și specia noastră de Trombicula, trăind de obicei pe șo- pirlă, îi conferă un grad de imunitate. Cu o singură excepție, am observat că șopîrlele parazitate nu prindeau gindacii de bucătărie vii, puși la dispoziție pentru hrană. Faptul acesta ne indică, că în epoca parazitării, șopîrlele prind mai puține insecte. Parazitul este deci dăunător. e. Cazuri de trombidioză la Sauriene In literatură se cunosc puține cazuri de larve ale genului Trombicula parazite pe șopîrle sau în general pe Sauriene. Astfel Trombicula (Eutrom- bicula)tlasahuate var. tropica Ewing (1920) parazitează șopîrlă Anadia taeniata în Venezuela, Trombicula (Eutrombicula) insularis Ewing (1925) parazitează șopîrlă Anolis cybates în San Domingo, Trombicula {Eutrombicula) agamae Andre (1929) parazitează șopîrlă Agama stellia din Statul Israel (3). Un alt gen vecin cu Trombicula prezintă următoarele specii parazite-..Odontocarus australis Ewing (1929), parazit pe șopîrlă Tropidurus peruvianus în Peru și Odontocarus gymnodactyli Ewing (1925) parazit pe Gymnodactylus laivdera- mus din India. De asemenea, Schbngăstia madecassa Andre (1949) este para- ■- . — Buletin Științific. — c. 271 784 Z. FEIDER 10 zită pe cameleon, în Madagascar (8). Pe alte reptile se cunosc puține specii parazite. In America s-au descoperit Trombicule parazite pe șerpi. Larva speciei noastre Trombicula (Neotrombicula) trăgardhiana este para- zită pe șopîrla Lacerta agilis. Genul Trombicula este singurul parazit pe șo- pîrlă descris în Europa. 2. DESCRIEREA LARVEI SĂTULE DE TROMBICULA (N) TRĂGARDHIANA n. sp. Măsurînd 12 larve sătule, am observat lungimea și lățimea exprimată în microni, după cum se poate vedea în tabloul nr. 3. 11 8* 785 Fig. 11. — Scutul dorsal. Trombicula (N) trăgardhiana. Fig. 12. — Perii dorsali. Trombicula (N) trăgardhiana. 786 Z. FEIDER 12 Forma corpului este ovală (fig. 10). Văzut de sus, corpul prezintă în partea anterioară un scut de formă pentagonală. Perii scutului au următoarele .dimensiuni: părul antero-median are 29 fx, perii antero-laterali au 29 p, perii postero-lateraliau 31 p., iar perii sensiligeri au 49 [i. Distanțele între peri la un exemplar sînt următoarele: Distanța între perii antero-laterali....................... 58 p. » » » poștei o-laterali ........................... 76 p. » » » antero-laterali și postero-laterali ... 27 p. » » » sensiligeri............................. 50 p » » » sensiligeri și marginea anterioară .. 19 p » » » sensiligeri și marginea posterioară .. 27 p Fig. 13. — Corpul, vene, e ventrală. Trombicula (N) trăgardhiana. Tabloul Nr. 3 Număr Lungime Lățime 1 359 231 3 327 180 1 310 196 1 310 163 2 294 147 1 294 163 1 245 163 1 212 231. 1 180 115 Perii antero-laterali, antero- median și postero-laterali pre- zintă barbe pe cele două tre- imi distale. Aceste barbe sînt rigide, ascuțite și nu prea dese. Perii sensiligeri sînt subțiri și prezintă barbe rare și. lungi, în număr de 8 pe treimea lor distală. Suprafața scutului pre- zintă punctații mari cu ex- cepția regiunii din vecinătatea părului antero-median, care este lipsită de punctuații. In urma perilor sensiligeri se ob- servă cîte o linie subțire și arcuită (fig. 11). In părțile laterale ale scutului dorsal, se observă scuturile oculare în formă de biscuit gîtuit la mij- loc. Lentila oculară anterioară este mai mare decît cea posterioară. Pe fața dorsală a corpului prezintă 28 de peri cu barbe scurte, dese și lățite, așezate pe o singură latură, pe cele trei pătrimi distale ale rahisului (fig. 12). Perii sînt așezați în nouă rînduri, care, începînd dinainte 13 CÎTEVA LARVE ALE GENULUI TROMBICULA (ACARIENI) 787 înapoi au un număr diferit de peri: 4, 4, 6, 2, 4, 2, 2, 4, 2. Perii au circă 24 (x lungime. : Pe fața, ventrală larva prezintă gnatosoma, cele 3 perechi de coxe șj uroporul (fig. 13). Cele trei coxe au respectiv 40, 54 și 49 p. lungime. Pe fiecarq Fig. 14. — Hipostomul. Trombicula (N) trăgardhiana. coxă se găsește cîte un păr. Intre1 primele și ultimele coxe se găsește o pereche de peri intercoxali. In partea apodă a abdomenului se găsesc șase rînduri de peri care au respectiv cîte 2, 6, 2, 2, 4 și 4 peri. Uroporul se gă- sește în rîndul al cincilea de peri. Gnatosoma prezintă un hipostom gîtuit la mijloc (fig. 14). In partea- sa anterioară se observă lobii interni (mala interior) și lobi externi (mala exterior) cu o pereche de peri netezi. In partea posterioară, hipostomul prezintă doi peri în formă de pieptene (strobili). In partea dorsală a gnatosomei se observă mandibulele (fig. 15), ale căror ghiare sînt înconjurate de lobii interni și externi (fig. 15, A). Corpul mandibulei este larg în partea posterioară (fig. 15, D). In partea anterioară el poartă o prelungire numită pseudochela (fig. 788 14 na 15 CÎTEVA LARVE ALE GENULUI TROMBICULA (ACARIENI) 789 Fig. 15. - Mandi- bulele in situ, ve- dere dorsală. A —mala exteriori denticul;(7=pseu- dochela,; D = mandi- bula. Trombicula (IV) trâgardhiana. 15, C). Ghiara mandibulară prezintă un denticul la vîrf (fig. 15, B). Apendicele ■mandibulei este lung (fig. 8). i Palpul maxilar este masiv (fig. 16). Femurul și genualul au cîte uri păr, iar . tibia are trei peri. Ghiara tibială este bifurcată și are ramura externă mai subțire (fig. 14). Tarsul .palpului este papiliform scurt și poartă j7 peri.. ! Cele trei perechi de picioare, inclusiv coxele, au respectiv 217 p,, 195 [1 $i 224 p (fig. 17, 18 și 19). Articolele picioarelor prezintă următorul pumăr de peri penați și peri sensoriali (după cum se poate observa îiț Fig. 16. — Palpul maxilar, din profil. Trombicula (N) trăgardhiana. Din această specie am găsit larve libere iernînd în frunzar la Odorhei, Bor-? sec, și Breazu lîngă Iași. * Iată dimensiunile corpului larvelor (fig. 20). rr—- Tabloul nr. 6 Dimensiuni Odorhei Borsec Breazu Lungime ... Lățime .... 310 p 183 p 333 (X 181 (X 290 p 181 p 790 16 17 CÎTEVA LARVE ALE GENULUI TROMBICULA (ACARIENI) 791 Scutul dorsal este de formă pentagonală și are latuțile rotunzite. Perii scutului au următoarele dimensiuni în microni (fig. 21) (după cum se poate observa în tabloul nr. 7). Tabloul nr. I Perii scutului Odorhei Borsec Breazu Peri anteriori. 42 p 54 p 51 p Peri antero-laterali .... 49 p '58 p 51 ,p Peri postero-laterali ... 65 p 73 p 73 p Peri sensiligeri 71 p 80 p 80 p Fig. 20. — Corp, vedere dorsală. Trombicula (N) pilosa. Fig. 17. — Piciorul I, vedere dorsală. Trombicula (N) trăgardhiana. Fig. 18. — Piciorul II, vedere dorsală. Trombicula (N) trăgardhiana: Fig. 19. — Piciorul III, vedere dorsală. Trombicula (N) trăgardhiana. 19 CtTEVA LARVE ALE GENULUI TROMBICULA (ACARIENI) 793 Distanțele caracteristice între perii scutului, la cîte un exemplar din Forsec și Breazu, sînt cele arătate în tabloul nr. 8. i j Tabloul nr. 8 Distanțe Borsec Breazu Intre perii antero-laterali 80 p 73p » postero-laterali 98 p 87 p » • » antero-laterali și postero- laterali 29 p 18 p » ' » sensiligeri 33 p —. » » sensiligeri și marginea ante- rioară 44 p 33 p » sensiligeri și marginea pos- terioară 18 p Hp Fig. 21. — Scutul dorsal. Trombicula (N) pilosa. Fața dorsală a corpului este acoperită cu peri penați cu barbe lungi și numeroase (fig. 22). Lungimea perilor variază între 55 și 66 p, (Odorhei) sau 47 și 69 p (Breazu). Perii smt numeroși pe partea dorsală și anume 80 peri (Borsec), 82 peri (Odorhei) și 94 peri (Breazu). Cei 82 de peri la exem- plarul din Odorhei sînt așezați în șase rînduri: 12, 12, 12, 16, 12, și 6. i Partea ventrală a corpului, înafară de perii intercoxali, prezintă la exem- plarul din Odorhei 42 de peri așezați în patru rînduri: 14, 10, 12 (fig. 23). ! Uroporul are 23 p. lungime și este așezat între rîndul al treilea și al patrulea (fig. 23). Hipostomul este gîtuit la mijloc și are forma literei « T ». Mandibula are 72 p lungime și 36 p lățime (fig. 24). Pâlpul maxilar are 65 p lungime (fig. 25 și 26). Ghiara tibială est trifidă. Tarsul palpului prezintă 5 peri. ■ Cele trei perechi de picioare au lungimile arătate în tabloul nr. 9. Tabloul nr. 9 Piciorul Odorhei Borsec Breazu 1 284 p 337 p 334 p II 260 p 308 p 308 p III 287 p 336 p 363 p Numărul total de peri de pe picioare, la exemplarul.din Odorhei, este urmă- torul (fig. 27, 28 și 29). Tabloul nr. 10 Piciorul Tars Tibia Genual Femur I Femur 11 Tro- chanter Total I 17 10 7 4 1 1 40 II 17 8 5 4 1 1 36 III 14 7 4 3 1 1 30 Total...... 106 23 CÎTEVA LARVE ALE GENULUI TROMBICULA (ACARIENI) 797 Tabloul nr. 11 Piciorul - Tars Tibia Ge- nual Total I 1 2 1 4 : II 1 2 1 4 III 1 1' 1 3 Total...... 11 Perii netezi de pe primele articole ale picioarelor sînt indicați în tabloul nr. 11. Habitat. Odorhei, frunzar de molift, 20 decembrie 1938 (3 larve), 10 ianu- arie 1939 (9 larve). Borsec, raionul Miercurea Ciuc în terici de lemn, 7 sep- tembrie 1948 (6 larve) și Breazu (Iași) în frunzar de stejar, 18 decembrie 1949 (o larvă). III. Trombicula (Neotrombicula) autumnalis Schaw 1778 Din această specie am găsit larve parazite pe cîrtiță la Odorhei, Roman, și satul Cîrligata din raionul Huedin. Larvele parazite pe care le-am observat la trei cîrtițe erau fixate în regiunea perineală. Numărul larvelor fixate era de la 10—20 de exemplare. La o altă cîrtiță din Odorhei ain găsit cîteva zeci de larve fixate în regiunea dorsală. Dimensiunile larvelor variază cu gradul de umflare. M. Andre a observat dimensiuni maxime la larvele sătule și anume de 570 [x lungime și 270 p. lățime. Dimensiunile maxime la larvele observate de noi, care nu erau complet sătule, sunt notate în tabloul nr. 12 și exprimate în microni (fig. 30). Tabloul nr. 12 ’ Odor- hei Ro- man Cîrli- gata Lungime 316 p. 316 (z 3G3 p. Lățime 196 p. . 244 (x 254 p Scutul dorsal al larvelor este de formă pentagonală (fig. 31). Dimensiunile scutului în microni la diferite exemplare sînt notate în tabloul nr. 13 în comparație cu exemplare străine. Tabloul nr. 13 Odorhei Roman Cârligata Carintia (Metlagl) Franța (Andrd) Anglia (Hirst) înălțime Lățime 52 [X 98 [x 65 (X 104 [/. 65 jx 109 [x 65 [x 107 jx 50- 61[x 90 —100[X 62 jx 108 (x 798 24 Fig. 32. — Peri dorsali. Trombicula (N) autumnalii. Fig. 33. — Corp, vedere ventrală. Trombicula (N) autumnalii. Fig. 34. — Hipostom. Trombi- cula (N) autumnalii. .25 V25 CÎTEVA LARVE ALE GENULUI TROMBICULA (ACARIENI) 799 Perii scutului dorsal, în comparație cu exemplare străine, au dimensi- unile arătate în tabloul nr. 14. • Tabloul nr. 14 Perii scutului Odorhci Roman Cîrligata Carintia (Metlagl) Franța (Andre) Peri antero-laterali ............. ..... Peri postero-laterali .................... Peri mediani.............................. Peri sensiligeri .......................... 36 [x 62 jx 42 jx 82 p. 39 p. 55 [X 52 jx 51 [x 73 (x 62 (x 84 jx 60- 75 p. Fig. 35. — Mandibula, profil. Trombicula (JN) autumnalii. Fig. 36. — Mandibula, vedere dorsală. Trombicula (A7) autumnalii. Din cele două tablouri precedente se observă că dimensiunile scutului și dimensiunile perilor săi variază între limite destul de largi. 9. — Buletin Științific. — c. 271 Z. FEIDER Distanțele caracteristice la un exemplar sînt următoarele: ‘ Distanțe perii antero-laterali . » între » » » postero-laterali...................... antero-laterali și postero-laterali... sensiligeri .......................... sensiligeri și marginea anțerioară . sensiligeri și marginea posterioară. 26. .10 Fig. 37, — Palp maxilar, profil. Trombicula (N) autumnalis. In urma 80 (z . 102 p 69 p 33 p . 44 p 29 p ___________scutului, pe partea dorsală a abdomenului, se găsesc șase rînduri de peri (fig. 32). Perii sînt acoperiți cu barbe scurte masive, așezate în două rînduri, începînd dela baza rahisului. Pe partea ventrală a corpului se găsesc șase rînduri de 'peri, înafară de perii intercoxali (fig. 33). Numărul perilor 27 CÎTEVA LARVE ALE GENULUI TROMBICULA (ACARIENI)801 variază mult, atît la indivizii din R.P.R., cît și la indivizii aceleiași specii citați de autori din alte țări. Tabloul nr. 15 Odorhei Roman Cîrligata Franța (Andr6) Germania (Oudemans) Anglia (Hirst) Dorsali 31 36 27-43 34 36 34-40 Ventrali 31 24 34-36 26 42 23-35 Total 62 60 61-79 60 78 57-75 In tabloul nr. 15 se observă variația numărului perilor. Lungimea perilor de pe fața dorsală și a celor de pe fața ventrală este diferită și variază la diferite exemplare din aceeași localitate sau din locali- tăți diferite, după cum se vede în tabloul nr. 16, unde lungimea este expri- mată în microni. Tabloul nr. 16 Odorhei Roman Cîrligata Franța (Andre) Anglia (Hirst) Austria (Metlagl) Dorsali Ventrali 55 —65 p 34-44 p 42-55 p 33-43 p 51-65 p 25-47 p 42-50 p 50 p 60 p Hipostomul are 75 p lungime (fig. 34). Perii de pe lobii externi sînt bi- furcați, iar strobilii sînt penați pe ambele laturi. Mandibula are 91 p (fig. 35 și fig. 36) din care ghiara are 39 p, corpul 70 p și apendicele 31 p. Palpii maxilari au 76p (fig. 37). Tarsul palpului are nouă peri. Ghiara tibială este formată din trei ramuri. Tabloul nr. 17 Piciorul Odorhei Roman Cîrligata Franța (Andr6) Anglia (Hirst) I 229 p 251p 242-260 p 235-250 p 217 p II 187 p 200p 181 p 190-200 p 175 p III L 244 p 243p 255-260 p 220- 240 p 208 p Cele trei perechi de picioare fără coxe au următoarele lungimi, exprimate microni (fig. 38, 39 și 40) (tabloul nr. 17). Tabloul nr. 18 Tarsul Odorhei Roman Cîrligata Franța (Andr6) Anglia (Hirst) I 68 p 75 p 65-69 p 80-91 p 90 p II 97p 65 p 62 p — —. III 85 p 79 p 76 — 83 p —* — Exemplarele dela noi au picioarele puțin mai lungi (fig. 35). Tarsul I la cele trei perechi de picioare are în microni lungimea arătată în tabloul nr. 18. Localitatea s • Z. FEIDER Tabloul nr. 19 Picior I Picior II Picior III Total O fi £ s g ed ti ti O o d o fi o o Eh s ti Q O fi fi o 4 I $ o & Picior Picior V 29 CÎTEVA LARVE ALE GENULUI TROMBICULA (ACAR1ENI)803 Deși numărul perilor variază pe unele articole, totuși numărul total a perilor celor-trei picioare este de 104—105 peri. Numărul perilor netezi de pe primele articole ale celor trei picioare este același la exemplarele din cele trei localități citate: Tabloul nr. 20 . I II III I II III Odorhei Roman. Franța (Andr6) 19 19 21 8 8 6 6 5 5 1 1 1 1 15 15 8 7 4 4 4 4 2 2 1 1 13 15 7 7 4 4 3 3 2 2 1 1 40 40 34 33 30 32 104 105 9 7 5 1 1 14 7 4 4 1 1 15 7 4 2 1 1 44 31 30 105 peri penați și peri variază după perechea de picioare, după dintr-o localitate dată, după Picioarele prezintă netezi (senzitivi) al articol și după lotul cum se observă în tabloul nr. 19. căror număr de indivizi Piciorul Tars Tibia Genua 1 Total . I 1 2 2 5 II 1 2 1 4 III 1 1 1 3 Total.... 12 Fig. 38. — Picior pig- 39- ~ Picior Fig- 40. — Picior I, profil. Trombicula (N) aulumnalis. II, profil. Trombicula (N) aulumnalis. III, profil. Trombicula (N) aulumnalis. Dimensiunile și numărul perilor corpului, deși caracteristice pentru specie variază între limite destul de mari. Cea mai bună caracteristică a speciei este dată de numărul total al perilor de pe picioare, care nu variază aproape deloc. Fig. 41. — Stigma primitivă. Trombicula (N) aulumnalis. Răspîndirea geografică. Această specie este răspîndită în toată Europa. După M. Andre (1930) și T h or și Wi 11 ma n.n (1947) (17) este mai intens răspîndită în Europa centrală (Franța, Germania, Austria și El- veția) și mai puțin răspîndită în U.R.S.S., Ungaria, Italia, Anglia și Dane- marca. Se pare că la noi în țară această specie are o răspîndire intermediară între cele două categorii de răspîndire pomenite mai sus. . VI. Observații asupra speciilor genului Trombicula din R.P.R. După cercetările făcute de J. Brennan și C. W. W h a r t o n în 1950 (10) și după cercetările acestora împreună cu D. J e n k i n s, S. F u 11 e r, G. Kohls și C. B. Philip în 1951 (19), speciile genului Trombicula Berlese (1905) din Europa și din Paleogea aparțin subgenului Neotrombicula Hirst (1925) și anume grupei autumnalis,. care se caracterizează prin prezența unui singur păr. neted și lung (mastitarsala) pe. tarsul piciorului III. Cercetările noastre asupra celor două specii noi din R.P.R. ale genului Trom- bicula (Neotrombicula) confirmă observațiile autorilor de mai sus. Speciile genului Trombicula din Neogea au două sau trei mastotarsale pe tarsul piciorului III. ' 31 CÎTEVA LARVE ALE GENULUI TROMBICULA (ACARIENI) 805 804 Z. FEIDER 30 Observațiile noastre ne-au arătat că perii de pe picioare constituie o carac- teristică a fiecărei specii. Astfel la speciile observate de noi, pe cele trei perechi de picioare găsim totalul perilor în număr fix, precum și un număr fix de peri netezi, după cum se vede în tabloul nr. 21, în care sînt notați perii picioarelor din o jumătate a corpului. Tabloul nr. 21 . Specii Total peri Peri netezi Tr. (N.) autumnalis .... 104-105 12 Tr. (N.) pilosa 102 11 Tr. (N.) trăgardhiana .. 115 20 Observațiile noastre scot pentru prima dată în evidență importanța sis- tematică a numărului total al perilor de pe picioare. Dacă pe lîngă distanțele caracteristice ale scutului dorsal și lungimea perilor scutului, mai adăugăm numărul total al perilor de pe picioare și numărul perilor netezi de pe picioare, obținem o caracterizare mai precisă a speciilor genului Trombicula. HECKOJIbKO JIMUMHOK POflA TROMBICULA (ACARINA) M OnHCAHIdE CâiyMAH TPOMBK3MO3A y RIIțEPHLțbl nPblTKOtî (KPATKOE COflEPîKAHHE) OnncLinaeTCH iiobliii mig Trombicula (N) trăgardhiana, napaBHTMpy- lomnii na Lacerta agilis. IIpn otom yKaBbinaeTcn cnocod napaaMinpoBaHHH, (|)0pMa CTMJIOCTOMM M CBHBB MaHgHdyjI JIMUMHKM CO CTMJI0CT0M0M. OnMCM- BaiOTCH Trombicula (N) pilosa Feider 1948 m Trombicula N. autumnalis Shaw ii npHBOgHTCH HOBtie ganHHe o hmx. Oco6m nocnegnero miga mb PyMBiHcKoh Hapognoii PecnydmiKM cpaBHMBaioTCM c ocoShmm gpyrnx cTpan. BimiEJiiieTcn Taume snaneHne xapaKTepmix npMsnaKOB nțeTMHOK «a Horax giin xapaKTepncTiiKM btmx 3 bm^ob Trombicula mb PHP. OEMCHEHHE PMCyHKOB Puc. 1.— Higepnga c TpoMSngnosoM $opMti «T». Puc. 2.— flmepima c TpoMăugnoBOM KpecTObSpaBHOit tțopMBi. Puc. 3.— Hiuepnna c TpoMSngnoaoM jiMHeiiHoiî $opMH nan $opMM «T». Puc. 4. — Heniyn KpecTUOBOiî oSnacrn c jiiWHHKaMii-napaBHTaMn. Puc. 5. — Heinyn KaygaJitHoii oăjiacrn c JinuHHKaMu-napaanTaMii. Puc. 6.— Apeomi c MaHgnByaHpHLiMH HownaMn $opmbi «V», buh cBepxy. Puc. 7. — CînnocTOMa b onTnuecKOM cpese. A — HapyiRHoe kojibuo, B — BiiyT- peHHee kojibuo, C— Bepxnee OTBepcTHe npoCBeia cthjioctombi, D— hoikhm gjiH MaHgMăyjiHpnoro KorTH, E— cnoii> noRptiBaiomuft npocBeT cthjioctombi, P — unw- nee pTBepcTne ctmjioctomm G — monta cthjioctombi, H — ăopoHKa apeojiM, I— yaeJiou ayOița MaHgnSyjiHpnoro norm, J — npocBeT KaiiaJiBița cthjioctombi. Puc. 8. — GnocoB npHitpenJieiiHH MaHgnGyJiM n riajitnoB jihhhhkh k cthjioctomo. Pac. 9. — Heniyn gopsaubnoft oăjiacTM Hmepmțti c npnKpenJienHBiMii jihumh- KaMn n apeonaMH. - Pnc. 10.— Trombicula (N) trăgardhiana. Tejio, gopBanbHHft Bng. Pac; 11.— Trombicula (N) trăgardhiana. /țopsaJitmift iuht. Pac. 12.— Trombicula (N) trăgardhiana. flopaaJiBHBie hihthhkm. Pac. 13.— Trombicula (N) trăgardhiana. Teno, BenTpanbHMft BMg. Pac. 14. — Trombicula (N) trăgardhiana. PanocTOMa. Pac. 15.— Trombicula (N) trăgardhiana. MaHgnOyjiH in situ, gopaaJit.MMH Bng., A _ maia exterior, B — gygeg, G — ncoBgoxeJia, B — MangnGyjia. Pac. 16. — Trombicula (N) trăgardhiana. MaKcmniHpHLiii nanbn cSoKy. Pac. 17.— Trombicula (N) trăgardhiana. Hora I, gopgajibHbiiî Bag. Pac. 18.— Trombicula (N) trăgardhiana. Hora II, gopsaJlbHbift BUg. Pac. 19.— Trombicula (V) trăgardhiana. Hora III, gopsaJiBHMft BUg. Pac. 20.—. Trombicula (N) pilosa. Tejio, gopaaJibHBitt Bng. Pac. 21.— Trombicula (N) pilosa. fțopgajibHbiii igHT. Pac. 22.— Trombicula (N) pilosa. flopaajibHBie meTMHKH. Puc. 23.— Trombicula (N) pilosa. TeJio, BeiiTpaJiBHMti BMg. Pac. 24. — Trombicula (N) pilosa. JleBaa MangnSyjia, gopaaJibiiMft BUg. Pac. 25. — Trombicula (N) pilosa. MaKcnJiJiapHBift naqibn, BCHTpaJiBHBiîî BMg. Pac. 26.— Trombicula (N) pilosa. MaKcnjuiHpHbift na»n, cOoKy. Pac. 27.— Trombicula (N) pilosa. Hora I, gopaaJibiibift BMg. Pac. 28.— Trombicula (N) pilosa. Hora II, gopgajibHbiiî BMg. Pac. 29.— Trombicula (N) pilosa. Hora III, gopaoJiaTepajibHbift BMg. Puc. 30.— Trombicula (N) autumnalis. Tejio, gopaaJibHbift BMg. Pnc. 31.— Trombicula (N) autumnalis. HopsaJiMibift iuht. Pac. 32.— Trombicula (N) autumnalis. JfopșajibHBie nțeTMHKM. Pnc. 33.— Trombicula (N) autumnalis. Teno, BOHTpanbHBift BMg. Pac. 34.— Trombicula (N) autumnalis. FanocTOMa. Pac. 35. — Trombicula (N) autumnalis. MaHgnSyjra, cOoRy. Pnc. 36.— Trombicula (N) autumnalis. MaHgn6y.ua, gopganbHbiii Bng. Pmc. 37.— Trombicula (N) autumnalis. MaKCHJuiHpHBitt naJibn, cOoKy. Pnc. 38.— Trombicula (N) autumnalis. Hora I, cOoKy. Pnc. 39.— Trombicula (N) autumnalis. Hora II, c60Ky. Pnc. 40.— Trombicula (N) autumnalis. Hora III, c6oKy. Puc. 41.— Trombicula (N) autumnalis. OSuțaM CTnrMa. QUELQUES LARVES DU GENRE TROMBICULA (ACARIENS) DESCRIPTION D’UN CAS DE TROMBIDIOSE DU LEZARD LACERTA AGILIS (RfiSUME) L’Auteur decrit une espece nouvelle de Trombicula (N) trăgardhiana părăsite des Lacerta agilis. II decrit en meme temps le mode du parasitisme la forme du stylostome et l’attache des mandibules de la larve et du stylo- stome. L’Auteur apporte de nouvelles donnees â la description de Trombicula (N) pilosa Feider 1948 et Trombicula N. autumnalis Shaw. II compare Ies exemplaires de cette derniăre espece que l’on trouve dans la Republique Populaire Roumaine ă des exemplaires provenant d’autres pays. 11 souligne aussi l’importance des caracteres des soies des pattes pour caracteriser Ies trois espăces de Trombicula de la R. P. Roumaine. EXPLXGATION DES FIGURES Fig. 1. — Lezard â trombldiose en fonne de « T ». Fig. 2. — L6zard â trombidiose en forme de croix. Fig. 3. — Lâzard â trombidiose linăaire ou en forme de « T ». Fig. 4. — Ecailles de la rfigion sacr6e â larves parasites. Fig. 5. — Ecailles de la r^gion caudale ă larves parasites. Fig. 6. — Ardoles, vues d’en haut, au fourreau mandibulaire eu forme de «V». Fig. 7. — Section optique du stylostome. A. = anneau externe; B =■ anneau interne; C = orifice supârieur de la lumUre du stylostome; D = fourreau de la griffe mandibulaire, E = pelicule entourant la lumiere du stylostome; F = orifice intirieur du stylostome; G parol du stylostome; 77= entonnoir de l’ar6ole; 7 = nodule qui retient le denticule de la griffe mandibulaire; J = lumiere du canal du stylostome. 7.. FEIDER 32 Fig. 8. — La maniere dont les mandibules ct les palpes de la larve se fixent au stylos- toin pjg. 9. — Ecailles de la rdgion dorsale du Idzard â areoles et larves fixdes. Fig. 10. — Vue dorsale du corps. Trombicula (N) trăgardhiana. Fig. 11. — Ecusson dorsale. Trombicula (N) trăgardhiana. Fig. 12. — Soies dorsales. Trombicula (N) trăgardhiana. Fig. 13. — Vue ventrale du corps. Trombicula (N) trăgardhiana. Fig. 14. — Hypostome. Trombicula (N) trăgardhiana. Fig. 15. — Vue dorsale des mandibules in situ. A = mala externe; JJ — denticule; C pseudochfilate; 1) = mandibule. Trombicula (N) trăgardhiana. Fig. 16. — Palpe maxillaire, de profil. Trombicula (N) trăgardhiana. Fig. 17. — Vue dorsale de la patte I. Trombicula (N) trăgardhiana. Fig. 18. — Vue dorsale de la patte II. Trombicula (N) trăgardhiana. Fig. 19. — Vue dorsale de la patte III. Trombicula (N) trăgardhiana. Fig. 20. — Corps, vue dorsale. Trombicula (N) pilosa. Fig. 21. — Ecusson dorsal. Trombicula (N) pilosa. Fig. 22. — Soies dorsales. Trombicula (N) pilosa. Fig- 23. — Vue ventrale du corps. Trombicula (N) pilosa. Fig- 24. — Vue dorsale de la mandibule gauche. Trombicula (N) pilosa. Fig. 25. — Vue ventrale du palpe maxillaire. Trombicula (N) pilosa. Fig- 26. — Palpe maxillaire, vu de profil. Trombicula (N) pilosa. Fig. 27. — Vue dorsale de la patte I. Trombicula (N) pilosa. Fig. 28. — Vue dorsale de la patte II. Trombicula (N) pilosa. Fig. 29. — Vue dorso-lat6rale de la patte III. Trombicula (N) pilosa. Fig- 30. — Vue dorsale du corps. Trombicula (N) autumnalis. Fig. 31. — Ecusson dorsal. Trombicula (N) autumnalis. Fig. 32. — Soies dorsales. Trombicula (N) autumnalis. Fig. 33- — Vue ventrale du corps. Trombicula (N) autumnalis. Fig. 34. — Hypostome. Trombicula (N) autumnalis. Fig-, 35. — Mandibule, vue de profil. Trombicula (N) autumnalis. Fig. 36. — Vue dorsale de la mandibule. Trombicula (N) autumnalis. Fig. 37. — Palpe maxillaire, vu de profil. Trombicula (N) autumnalis. Fig. 38. — Profil de la patte I. Trombicula (A) autumnalis. Fig. 39. — Profil de la patte II, Trombicula (N) autumnalis. Fig. 40. — Profil de la patte III, Trombicula (N) autumnalis. Fig. 41. — Stigmate primitif. Trombicula (N) autumnalis. , BIBLIOGRAFIE 1 ^ndri Marc, C. R. Assoc. franf. pour l’avancement des Sciences, 1928, p. 1—3. 2 — Bull. Soc. Zool. de France, 1928, t. 53, Nr. 6, p. 368-370. Ț — Bull. du Museum, 1929, t. 1, nr. 6, p. 401 — 405. — Contribution ă Titude d’un Acarien: le Trombicula autumnalis Shatv. Paris, 1930. /. .— Ann. de Parasitologie, 1930, nr. 3—4, p. 355—361. . — Archivio Zoologico Italiano, 1930, t. 16, p. 1350.—1354. — Bull. Soc. Zool. de France, 1938, t. 63, p. 45 —47. e' — Bull. du Musium, 1949, t. 21, nr. 5, p. 357 — 359. p’ - Bull. du Musdum, 1950, t. 22, nr. 5, p. 357-359. . io B r e n n a n J./ și W a h r t o n G. W., American Midland Naturalist, 1950, t. 44. nr. 1, p. 153-197. . . .. grumpt E., Prdcis de Parasitologie. Masson, et C-ie, Paris, 1936. 12' F ei dor Z., Ann. Sci. Univ. Jassy, 1948, t. 31, p. 202. - An. Acad. R.P.R., 1950, t. 3, nr. 5, p^ 215. 14 Kirșenblat G. D., Anal. Rom.-Sov., Seria Biologie, 1951, nr. 7, p. 65 — 84. 15 Oudemans A. C., Zool. Jahrbiicher, 1913, Supplement 14, p. 5 — 45. 16^ pavlovski E. N., Zoologhiceski jurnal, 1952, t. 31, p. 785 — 792. 17' Thor S. și W i 11 m a n n G., Fam. Trombidiidae (Tierreich). Walter de Gruyeter, Berlin, 1947. 1R yîtzthum II., Acari (Tiermelt Mitteleuropas, b. 3, 1. 3). Quelle u. Meyer, Leipzig ... 1929. ..... 19, Xv h a r t o n G. W., J e n k 1 n s D. W., B r e n n a n J. M., F u 11 e r H. S.» Kohls G. M.i și Philip C. B., Journal of Parasitology, 1951, t. 37, nr; 1, p. 13 — 31. . - . .. : BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, nr. 4, 1953 . 1 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA FAUNEI DE MONOGENEE DIN R.P.R. DE ELENA ROMAN Comunicare prezentată de GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 27 octombrie 1953 în cursul anilor 1951 și 1952, studiind din punct de vedere parazitologic, principalele specii de pești din Dunăre, am avut ocazia să constatăm o infes- tare aproape generală a peștilor cu diferite monogenee (aproximativ 94, 73%), 1 Prelucrarea mai departe a acestui material a scos la iveală o serie întreagă de i specii, care, după toate probabilitățile, au scăpat pînă acum atenției cer- cetătorilor noștri, t . Din introducerea făcută de I. Ră du les cu la lucrarea sa de docto- rat (Contribufiuni la cunoașterea paraziților peștilor din Romînia), reiese că, pentru prima dată în Romînia, N. Leon a descris o specie de monogenee. Acesta, între anii 1908 — 1911, studiind paraziții peștilor din colecția labo- ratorului de Istorie Naturală al Facultății de Medicină din Iași, a găsit de mai multe ori la biban {Perca fluviaiilis) pe Dactylogyrus auriculatus. Cîțiva ani mai tîrziu, O. Marc u publică o listă de paraziți ai peștilor din eleșteele Moldovei de nord și ale Dorohoiului. în această listă este citat Gyrodactylus elegans, pe care autorul l-a găsit foarte des și în cantitate foarte mare pe suprafața corpului la caras (Carassius carassius). în (anul 1936, Gr. Ia- ma n di, studiind știucile pescuite în rîurile Jijia și Prut; alcătuește o listă a paraziților găsiți, între care citează și pe Ancyrocephalus tetraonchus (— (Tetraonchus monenteron). Cam în același timp, V, Zemiankovski găsește la crapii cultivați în eleșteele din Moldova de Nord, pe Gyrodactylus sp. In sfîrșit I. Rădulescu, în lucrarea sa de doctorat, citează urmă- toarele specii de monogenee: Dactylogyrus vastator var. minor (nov. var.) și D. anehoratus, la Cyprinus carpio; Gyrodactylus medius,la. Gasterosteus aculeatus (Tăbăcărie), la Pomatoschistus microps (Marea Neagră) și la Pho- xinus phoxinus (Comana); Diplozoon paradoxus, la Rhodeus sericeus (Nucet) și la Rutilus rutilus (Comana). Ținînd seama de lipsa de date asupra găsirii de monogenee la peștii apelor din Romînia., am socotit că este necesar să publicăm lista și descrierea speciilor găsite de noi la peștii din Dunăre știind că acești paraziți, în anumite con- diții, pot să aducă mari pierderi în economia piscicolă. Materialul a fost recoltat în localitățile: Bistrețu, Corabia, Suhaia, Greaca, Oltenița, Călărași, Deltă (Mila 23), în intervalul dela 31 iulie — 6 septembrie •808 ELENA ROMAN 2 3 CONTRIBUȚII. LA CUNOAȘTEREA FAUNEI DE M0N0GENEE DIN R.P.R. 809 1951 și dela 13 mai — 20 august 1952. Prelucrarea ulterioară a materialului recoltat a fost făcută la Leningrad, în laboratorul de Zoologia nevertebra- telor dela Universitatea de Stat «A. A. Jdanov», sub conducerea prof. V. A. D o g h e 1 și în laboratorul de Parazitologie dela Institutul Zoologic al Academiei de Științe a U.R.S.S., sub conducerea lui B. E. Bikovski. După cum reiese din tabloul Nr. 1, monogeneele găsite de noi în Dunăre aparțin următoarelor patru familii: Dactylogyridae, Tetraonchidae, Gyrodac- ■tylidae și Discocotylidae. (întreaga nomenclatura adoptată de noi în articolul de față este aceea stabilită de către B, E. B i k o v s k i, întru cît ea apare în momentul de față ca fiind cea mai rațională). Clasa MONOGENOIDEA A. Subclasa POLYONCHOINEA Ordinul DACTYLOGYRIDEA Familia DACTYLOGYRIDAE 1. Dactylogyrus amphibothrium Wagener, 1857 Prezintă două proeminențe pe laturile corpului. Lungimea generală a •corpului este de 0,51 mm iar lățimea de 0,081 mm. Discul de fixare este puțin mai îngust decît lățimea maximă a corpului. Cîrligele mediane sînt prevăzute cu două ramuri: una dorsală și una ventrală, scurte (lungimea lor totală Fig. 1. — Dactylogyrus amphibothrium Wagener, 1857. A = cîrlig median; D = cîrlig marginal; E = placă de legătură; H = aparat copulator. 0,037 mm; partea bazală 0,31 mm;vîrful 0,015 mm). Cîrligele marginale 0,021 mm. Are o singură placă de legătură (lungimea ei 0,034 mm). Aparatul copulator constă dintr-un tub ușor lățit la bază, și din placa de susținere în formă de furcă (lungimea generală de 0,053 mm). Gazdă: ghiborțul (Acerina cernua). Localizare: branhiile. Locul recoltării: Dunărea (Greaca, Deltă—Mila 23) 2. Dactylogyrus anchoratus (Dujordin, 1845) sin.: Gyrodaclylus auricularis Wedl, 1857 Dimensiunile corpului: 0,53 mm. x 0,071 mm. Discul de fixare este neclar delimitat de restul corpului. Lungimea totală a cîrligelor mediane întrece cu mult lungimea discului de fixare (lungimea totală 0,115 mm;ramura dorsală 9,062 mm; ramura ventrală redusă cu totul). Prezintă o singură placă de legătură (lungimea ei este de 0,021 mm). Cîrligele marginale 0,015 mm. Aparatul copulator constă dintr-o bază slab dezvoltată, dintr-un tub drept sau ușor îndoit, și dintr-o placă de susținere prevăzută cu un cîrlig lateral. Lungimea generală a aparatului copulator 0,030 mm. Fig. 2. — Dactylogyrus anchoratus (Dujardin, 1845). A = cîrlig median; E = placă de legătură; H = aparat copulator. Gazdă: crapul (Cyprinus carp io), caras (Carassius carassius). Localizare: branhiile. Locul recoltării: Dunărea (Corabia, Călărași, Deltă—Mila 23). 3. Dactylogyrus auriculatus (Nordmann, 1832) Nybelin, 1936 sin.: Gyrodactylus auriculatus Nordmann, 1832 Dactylogyrus sp, Wegener, 1909 Dactylogyrus wunderi Bychowski, 1931 (partim) Lungimea corpului este de 0,46 mm. Lungimea generală a cîrligelor me- diane de 0,062 mm. Ramura ventrală este bine dezvoltată, spre deosebire de cea dorsală, care este redusă. Are o singură placă de legătură cu capetele ascuțite și îndreptate în jos, (lungimea ei 0,028 mm). Cîrligele marginale 0,028 mm. 810 ELENA ROMAN 4 CONTRIBUȚH LA CUNOAȘTEREA FAUNEI DE MONOGENEE DIN R.P.R. 811 Aparatul copulator se caracterizează prin prezența unui tub] lung ca un fir, care formează o buclă înainte de a se termina. Fig. 3. — Dactylogyrus auriculatus (Nordmann, 1832). A = cîrlig median; D = cîrlig marginal; E = placă de legătură; H — aparat copulator. Gazdă: plătica (Abramis bramă). Localizare: branhiile. Locul recoltării: Dunărea (Bistretu, Corabia, Snhaia, Greaca, Călărași^ Deltă -Mila 23). ' 4. Dactylogyrus carpathicus Zachvatkin, 1951 Dimensiunile corpului sînt de 0,40 mm X 0,10 mm. Discul de fixare este mai îngust decît lățimea maximă a corpului. Cîrligele mediane destul de puter- nice, cu partea bazală lată și cu vîrful bine ascuțit (lungimea lor generală 0,056 mm; lungimea ramurei dorsale 0,015 mm; lungimea ramurei ventrale 0,012 mm). Placa dorsală de legătură este în formă de arc (lungimea ei 0,037 mm); placa ventrală de legătură este prevăzută cu cinci ramuri (0,031 imn). Fig. 4. — Dactylogyrus carpathicus Zachvatkin, 1951. A = cîrlig median \D = cîrlig marginal; F = placă ventrală de legătură; G — placă dorsală de legătură; H = aparat copulator. Aparatul copulator este reprezentat de un tub lung, cu un capăt în formă de pîlnie, așezat ca într-un jghiab pe fundul plăcii de susținere. Gazdă: înreana (Barbus barbus). Localizare: branhiile. Locul recoltării: Dunărea (Oltenița, Călărași). 5. Dactylogyrus choudrostomi Malewitzkaja, 1941 Lungimea totală a corpului este, de 0,51 mm iar lățimea de 0,12 mm. Cîrligele mediane 0,065 mm (ramura ventrală slab dezvoltată; ramura dor- sală 0,025 mm; partea bâzală 0,046 mm; vîrful 0,018 mm). Are o singură placă de legătură, lată și cu prelungiri îndreptate în jos, la ambele capete (lungimea ei 0,020 mm). Cîrligele marginale 0,020 mm. Aparatul copulator este alcătuit dintr-o bază în formă de jghiab, un tub copulator care pornește dela bază avînd aspectul unei pîlnii și mai departe se subțiază pînă ce devine un fir (lungimea generală 0,053 mm). Gazdă: scobarul (Chondrostoma nasus). Localizare: branhiile. Locul recoltării: Dunărea (Greaca, Călărași). 6. Dactylogyrus crucifcr Wagener, 1857 sin.: Dactylogyrus dujardiniensis Linstow, 1875 Lungimea corpului este de 0,52 mm iar lungimea cîrligelor mediane de 0,040 mm (ramura dorsală 0,015 mm; ramura ventrală 0,003 mm; partea «12 & 7 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA FAUNEI DE MONOGENEE DIN R.P.R. 813 bazală 0,030 mm; vîrful 0,011 mm). Placa dorsală de legătură este informă de arc; placa ventrală de legătură prezintă patru ramuri bine dezvoltate, late și simetrice (nu se observă întotdeauna). Cîrligele marginale sînt de 0,025 mm. Aparatul copulator este mare și complicat. Baza se caracterizează prin prezența unor părți în formă de aripi, așezate la originea tubului. Acesta din urmă are forma unui arc. Placa de susținere este bifurcată la capătul său liber,, formînd un cîrlig masiv și o plăcuță îndoită (lungimea generală 0,050 mm). Gazda: babușca {Rutilus rutilus'). Localizarea: branhiile. Locul recoltării: Dunărea (Călărași, Deltă—Mila 23). •7. Dactylogyrus difîormis Wagener, 1857 Dimensiunile corpului sînt de 0,31 mm X 0,09 mm. Discul de fixare este bine dezvoltat. Părțile chitinoase ale aparatului copulator și ale aparatului de fixare variază în limite foarte largi. Cîrligele mediane 0,040 mm (ramura dor- ~ Dactylogyrus c'ondrostomi Malewițzkaja, 1941. cîrlig median; E = placă de legătură; H = aparat copulator' Fig. 6. — Dactylogyrus crucifer Wagener, 1857. cîrlig median; D = cîrlig marginal; p = pJacă ventra[ă de legătură; ■ G — placă dorsală de legătura î // — aparat copulator. Fig. 7. — Dactylogyrus difformis Wagener, 1857. A = cîrlig median; D = cîrlig marginal; F = placă ventrală de legătură; G = placă dorsală de legătură; H aparat copulator. sală 0,018 mm; ramura ventrală 0,006 mm; partea bazală 0,013 mm; vîrful 0,012 mm). Placa dorsală de legătură are forma de J_, cu ramura verticală adînc despicată. Cîrligele marginale 0,025 mm. Aparatul copulator este format dintr-o bază slab dezvoltată, care de fapt reprezintă o dilatație în formă de pîlnie a tubului copulator. Acesta din urmă este îndoit în formă de arc și se întinde aproape paralel cu placa de .susți- nere. Placa de susținere începe ca un țăruș subțire și se lărgește puțin spre «14 ELENA ROMAN 8 9 contribuții la cunoașterea faunei de monogenee din r.p.r. 815 capătul distal, unde este prevăzută cu prelungiri (lungimea, aparatului copu- lator este de 0,031 mm). Gazdă: roșioara (Scardinius erylhrophthalmus). Localizare: branhiile z Locul recoltării: Dunărea (Greaca, Deltă—Mila .23). 8. Dactylogyrus intemedius Wegener, 1909J Lungimea corpului de 0,62 mm iar lățimea 0,12 mm. Cârligele mediane au ramuri bine dezvoltate (lungimea totală 0,025 mm; ramura dorsală 0,015 mm; ramura ventrală 0,009 mm; partea bazală 0,021 mm; vîrful 0,012 mm). Prezintă o singură placă de legătură (lungimea ei este de 0,025 mm). Gîrligelc marginale de 0,034 mm. Fig. 8. — Dactylogyrus iuțermedius Wegener, 1909. A = cîrlig median; D = cîrlig marginal; F = placă ventrală de legătură; H = aparat copulator. Aparatul copulator este iprmat din tubul copulator lățit la bază în formă de con, și din placa de susținere care are forma unei lame lungi ce formează o buclă la început și care se lățește mult la capătul anterior. Această parte lățită a plăcii de susținere e prevăzută cu două ramificații în formă de spini. Tubul copulator e lung și formează două bucle. Fig. 9. — Dactylogyrus malleus Linstow, 1877, A = cîrlig median; D = cîrlig marginal; F = placă ventrală de legătură; G = plaeă dorsală de legătură; H și p = aparat copulator. Aparatul copulator este alcătuit dintr-o bază de forma unei plăci nere- gulat ovale, din tubul copulator scurt și destul de lat, și din placa de susținere, ■care se termină susbțiindu-sc la vîrf și ramificîndu-sc (lungimea generală ■0,062 mm). Gazdă: carasul (Carassius carassius). Localizare: branhiile. Locul recoltării: Dunărea (Deltă—Mila 23). 9. Dactylogyrus malleus Linstow, 1877 Dimensiunile corpului sînt de 0,61 mm X 0.24 mm. Cîrligele mediane ■sînt lungi, cu vîrful relativ mic și ramurile bine dezvoltate (lungimea generală 0,062 mm; ramura dorsală. 0,021 mm; ramura ventrală 0,006 mm; partea bazală 0,050 mm).. Placa dorsală de legătură este în formă de arc (0,040 mm). Placa ventrală de legătură are forma _£, cu ramura verticală lată și străbătută de un orificiu. Gazdă: mreana (Barbus barbus). Localizare: branhiile. Locul recoltării: Dunărea (Oltenița, Călărași). 10. Dactylogyrus macracanthus Wegener, 1909 Lungimea corpului este de 0,69 mm, iar lățimea 0,15 mm. Cîrligele me- diane sînt masive, cu ramurile dorsale bine dezvoltate și vîrfurile lungi (lun- gimea generală 0,059 mm; ramura dorsală 0,021 mm; ramura ventrală0,021 mm; partea bazală 0,043 mm; vîrful 0,028). Placa dorsală de legătură are aspectul unei lame late cu capetele îndoite în jos (lungimea ei 0,046 mm). Placa ventrală de legătură este mult mai mică și mai subțire decît placa dorsală (lungimea ei 0,021 mm). Cîrligele marginale neegale în lungime (0,031 mm—0,034 mm). Aparatul copulator este simplu construit: baza are formă de lopată; tubul copulator este scurt și lat; placa de susținere are aspectul unei lame 10. — Buletin Științific. — c.' 27.1 11 contribuții la cunoașterea faunei de monogenee DIN R.P.R. 817 816 ELENA ROMAN 10 triunghiulare cu trei ramificații, dintre care una este în formă de ghiară. (lungimea aparatului copulator este de 0,050 mm.) Fig. 10. — Dactylogyrus macrăcanthus Wegener, 1909. A = cîrlig median; D = cîrlig marginal; F = placă ventrală de legătură; G = placă dorsală de legătură; H = aparat copulator. Gazdă: linul (Ținea linca). Localizare: branhiile. Locul recoltării: Dunăre (Deltă—Mila 23). 12. Dactylogyrus simplicimalleata Bychowsky, 1931 Dimensiunile corpului sînt 0,62 mm x 0,17 mm. Cîrligele mediane lungi (lungimea lor generală 0,062 mm; ramura dorsală 0,015mm;ramura ventrală 0,009 mm; partea bazală 0,053 mm; vîrful 0,021 mm). Placa dorsală de legătură în formă de T, cit brațe scurte și groase. Placa ventrală de legătură Fig. 12. — Dactylogyrus simplicimalleata Bychowsky, 1931. A = cîrlig median; D = cîrlig marginal; E = placă de legătură; F = placă ventrală de legătură; H. = aparat copulator. 11. Dactylogyrus nanus Dogiel et Bychowsky, 1934 sin.: Dactylogyrus gemellus Nybelin, 1937 Dimensiunile corpului sînt 0,30 mm X 0,05 mm. Cîrligele mediane prezintă o parte proximală lățită și una distală foarte ascuțită (lungimea Fig. 11. —: Dactylogyrus nanus (după Dogiel și Bychowsky). A = cîrlig median ; F = placă ventrală de legătură; G « placă dorsală de legă- tură; H — aparat copulator. generală 0,032 mm; ramura dorsală 0,010 mm; ramura ventrală 0,005 mm; partea bazală 0,025 mm; vîrful 0,0010 mm). Placa dorsală de legătură are forma unei lame cu capetele ascuțite și îndoite (lungimea ei 0,025 mm). Placa ventrală de legătură are forma de ±, cu un șanț adînc vertical. Cîrli- gele marginale 0,021 mm. Aparatul copulator este alcătuit dintr-o bază ovală, din tubul copulator îndoit în semicerc, și din placa de susținere, care are la capătul distal două ramificații: una în formă de spin și alta ca o plăcuță în formă de potcoavă (lungimea generală a aparatului copulator 0,027 mm). Gazdă: babușca (Rutilus rulilus). Localizare': branhiile. Locul recoltării: Dunărea (Deltă—Mila 23). în formă de cui, cu o ușoară îngroșare în partea de mijloc. Cîrligele margi- nale 0,031 mm. Aparatul copulator se compune dintr-o bază ovală dela care pleacă, pe de o parte, un arc subțire ce se continuă cu o formațiune mult lățită, iar pe de altă parte, pleacă tubul copulator foarte lung. Acesta din urmă este învîrtit într-o spirală cu 3-4 ture., Gazdă: sabița (Pelecus cultratus) i Localizare: branhiile. i Locul recoltării: Dunărea (Călărași, Deltă—Mila 23). 13. Dactylogyrus similis Wegener, 1909 Lungimea corpului este de 0,54 mm iar lățimea de 0,12 mm. Cîrligele mediane se caracterizează prin prezența unei ramuri dorsale foarte lungi (lungimea totală. 0,065 mm ; ramura dorsală 0,046 mm; partea bazală 0,025 mm; vîrful 0,012 mm). Cîrligele marginale 0,037 mm—0,018 mm). Prezintă o singură placă de legătură (lungimea ei este de 0,025 mm). Tubul aparatului copulator este foarte lung și îndoit la originea sa (lun- gimea generală a aparatului copulator 0,065 mm). Gazdă: scobarul (Chondrostoma nasus). Localizare: branhiile. : Locul recoltării: Dunărea (Greaca, Călărași). io* 818 12 13 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTERE/l FAUNEI DE MONOGENEE DIN R.P.R. 819 Mg. 13. — Dactylogyrus similis Wegener, 1909. A = cîrlig median; D = cîrlig marginal; E = placă de legătură;. II = aparat copulator. 14. Dactylogyrus solidus Achmerow, 1948 Dimensiunile corpului sînt 1,73 mm x 0,20 mm. Discul de fixare depă-j șește lățimea maximală a corpului. Cîrligele mediane, puternice, au aspectul' unor seceri (lungimea lor generală 0,078 mm; ramura dorsală 0,021 mm; ramura ventrală 0,015 mm; partea bazală 0,068 mm; vîrful 0,018 mm)/ Placa de legătură unică este puțin lățită Ia capete (lățimea ei 0,050 mm). Cîrligele marginale 0,034 mm. ' ; Aparatul copulator este, construit simplu. EL constă dintr-un tub ușor- curbat în formă de arc, și din placa de susținere, în formă de țăruș cu capătul; distal îndoit în unghi drept (lungimea generală a aparatului copulator de 0,068 mm). Gazdă: crapul (Cypri. nus carp io'). Localizare: branhiile. Locul recoltării: Du- nărea (Călărași, Deltă — Mila 23). ’ 15. Dactylogyrus tuba Linstow, Lungimea este de 0,57 lățimea 0,093 1878 corpului mm iar mm. Dis- F'ig. 14. — Dactylogyrus solidus Achnierow, 1948. A — cîrlig median; E = placă de legătură; II = aparat coptilator. cui de fixare este mic și mult mai îngust decît lățimea corpului. Cîrli- gele mediane s nt bine dezvoltate (lungimea lor generală 0,038 mm). Pla- ca dorsală de legătură are forma unei fîșii chiti- noase, înguste, cu cape- tele rotunjite și îndoite în jos, (lungimea ei 0,032 mm). Placa ven- trală de legătură are forma unui triunghi echi- lateral. Cîrligele margi- nale 0,017 mm. Aparatul copulator este format dintr-o bază cu aspectul unei lame îngroșate la un capăt, dela care pornește placa de susținere îndoită și legată cu ambele capete subțire ca un fir și doar la Fig. 15. — Dactylogyrus tuba Linstow, 1878. -4 = cîrlig median; J3=placă de legătură; 11= aparat copulator. de bază, Ia fel ca și tubul copulator, care este originea lui este lățit ca o pîlnie. 14 15 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA FAUNEI DE MONOGENEE DIN R.P.R. 821 Fig. 16. — Dactylogyrus vastator Nybelin, 1924. A cîrlig median; D — cîrlig marginal; E = placă de legătură; II = aparat copulator. Fig. 17- — Dactylogyrus wegeneri Kuhviec, 1927. A = cîrlig median; E = placă de legătură; H — aparat copulator. Gazdă: văduviță (Leuciscus idus). Localizare: branhiile. Locul recoltării: Dunărea (Bistrețu, Corabia, Suhaia, Oltenița, Deltă — Mila 23). 16. Dactylogyrus vastator Nybelin, 1924 Dimensiunile corpului sînt 0,84 mm X 0,25 mm. Cîrligele mediane sînt bine dezvoltate (lungimea lor generală 0,040 mm), cu ramuri aproape egale. Are o singură placă de legătură ca un bețișor cu capetele puțin lățite (lungmea ei 0,038 mm.) Cîrligele marginale 0,035 mm. Aparatul copulator se compune dintr-o bază ovală, dintr-un tub lățit și ușor curbat, și din placa de susținere, care se termină cu o placă rotundă și care are o prelungire în formă de ghiară (0,067 mm). Gazdă: crapul (Cyprinus carpio), caras (Carassius carassius). Localizarea: branhiile. Locul recoltării: Dunărea (Deltă —Mila 23). 17. Dactylogyrus wegeneri Kulwiec, 1927 Lungimea corpului este de 0,31 mm; lățimea 0,06 mm. Cîrligele mediane , sînt asemănătoare cu cele dela Dactijlogyrus anehoratus, se deosebesc totuși, prin dimensiunile mai reduse (lungimea lor generală 0,056 mm; ramura dorsală 0,015 mm; ramura ventrală redusă; partea bazală 0,031 mm; vîrful 0,018 mm). Are o singură placă de legătură, care are forma unei fîșii chiti- noase cu marginile întru cîtva sinuoase; în mijlocul său este puțin frîntă. Cîrligele marginale sînt neegale în lungime (0,015 mm). Aparatul copulator este simplu alcătuit. Baza are forma unei pîlnii dela care pornește tubul copulator îndoit ca un arc. Placa de susținere poartă la mijlocul ei un pinten îndreptat îndărăt și spre tubul copulator (lungimea generală este 0,028 mm). Gazdă; carasul (Carassius carassius) Localizare: branhiile. Locul recoltării : Dunărea (Deltă—Mila 23). 18. Dactylogyrus wunderi Bychowsky, 1931; Nybelin, 1936 Dimensiunile corpului sînt 0,50 mm X 0,09 mm. Cîrligele mediane sînt pre- văzute cu o ramură dorsală mult mai lungă decît cea ventrală, (lungimea lor totală 0,046 mm; ramura dorsală 0,019 mm; ramura ventrală 0,005 mm; partea bazală 0,035 mm; vîrful 0,020 mm). Placa dorsală de legătură are capetele ascuțite și îndreptate în jos (lungimea ei 0,031mm). Placa ventrală de legătură este în formă de cu ramura verticală străbătută de un orificiu. Aparatul copulator este relativ complicat. Baza și placa de susținere sînt unite între ele printr-un arc. Tubul copulator este foart lung și este legat cu placa de susținere numaj prin capătul său distal (lungimea aparatului co- pulator, fără tub, 0,050 mm). Gazdă: plătica (Abramis brama). Localizare: .branhiile. Locul recoltării: Dunărea (Călărași). ~ Dactylogyrus tvunderi Bychowsky, 1931, Nybelin, 1936. A = cîrlig median; D = cârlig marginal; E = placă de legătură; H = aparat copulator. 822 ■ ELENA ROMAN 16 17 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA. FAUNEI DE MONOGENEE DIN R.P.R.. 823 19. Dactylogyrus zandti Bychowsky, 1933 Lungimea corpului este de 0,50 mm; lățimea 0,09 mm. Lungimea generală a cîrligelor mediane 0,037 mm (ramura dorsală 0,015 mm; ramura ventrală 0,009 mm; partea bazală 0,025” mm ; vîrful 0,012 mm). Placa dorsală de legă- tură are aspectul unei lame cu .marginile neregulate și cu capetele ascuțite, îndoite în jos. Placa ventrală de legătură este în formă de J_, cu ramura verticală mult lățită. Cîrligele marginale 0,028 mm. . Fig. 19. — Dactylogyrus zandti Bychowsky, 1933. A = cîrlig median; D = cîrlig marginal; E = placă ventrală de legătură; G = placă dorsală de legătură; II = aparat copulator. Aparatul copulator este complicat construit. Baza are aspectul unei formații rotunjite, masive. Placa de susținere sinuoasă, are capătul distal mult lățit. Tubul copulator este subțire și îndoit la originea lui în formă, de semicerc (lungimea generală a aparatului copulator 0,037 mm). Gazdă: plătica (Abramis brama). Localizare: branhiile. Locul recoltării: Dunărea (Bistrețu, Corabia, Suhaia, Greaca, Oltenița, Deltă—Mila 23). 20. UrocleidnS dispar (Mueller, 1936) Dimensiunile corpului 0,57 mm XO,O71. Discul de fixare este slab delimi- tat, se deosebește prin lățime de restul corpului. Cîrligele mediane dorsale, fără ramură ventrală (lungimea lor generală 0,071 mm; ramura dorsală 0,034 mm; partea bazală 0,050 mm; vîrful 0,031 mm). Cîrligele mediane ventrale au ramura ventrală scurtă și rotunjită (lungimea lor generală 0,040 mm ; ramura dorsală 0,015 mm; partea bazală 0,031 mm; vîrful 0,018 mm). Placa dorsală de legătură are forma unui bețișor cu capetele lățite (lungimea ei 0,031 mm). Placa ventrală de legătură are forma unui arc (lungimea ei 0,021 mm).. Cîrligele marginale sînt lungi și foarte subțiri (lungimea lor 0,01 mm). 1 Aparatul copulator este simplu alcătuit: placa de susținere are aspectul unei baghete, care formează un inel la linul din capete; . cirusul are forma, unui, tub ascuțit spre capătul care trece prin inelul plăcii de susținere (lun- gimea aparatului copular 0,031 mm). Fig. 20. — Vrocleidus dispar (Mueller, 1936). 13 = cîrlig median ventral; C = cîrlig median dorsal; E — placă de legătură; E = placă ventrală de legătură; II == aparat copulator. Gazdă : bibanul-soare (Lepomis gibbosus). Localizare: branhiile. Locul recoltării: Dunărea (Corabia, Deltă—Mila 23). 21. Uroeleidus similis (Mueller, 1936) Dimensiunile corpului sînt de 0,46 mm X 0,07 mm. Cîrligele mediane sînt de aceeași mărime (lungimea lor generală 0,046 mm; ramura dorsală 0,012 mm; ramura ventrală abia vizibilă 0,003 mm; partea bazală 0,040 mm; vîrful 0,015 mm). Plăcile de legătură au formă obișnuită de arc (lungimea plăcii dorăale de legătură 0,025 mm; lungimea plăcii ventrale de legătură 0,021 mm). Cîrligele marginale sînt neegale în lungime și masivitate. Aparatul copulator este alcătuit din placa de susținere cu aspectul unei lame lățite, și din tubul copulator ascuțit spre capătul său; peretele exterior al tubului formează o membrană răsucită în spirală în lungul tubului (lungimea generală a aparatului copulator 0,034 mm). Gazdă: bibanul-soare (Lepomis gibbosus). 824 • ELENA ROMAN 18 19 ■ CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA FAUNEI DE MONOGENEE DIN R.P.R. 825 Localizare: branhiile. Locul recoltării: Dunărea (Corabia, Deltă—Mila 23). Fig. 21. — Urocleidus similis (Mueller, 1936). B = cîrlig median ventral; C = cîrlig median dorsal; D = cîrlig marginal; F — placă ventrală de legătură; G = placă dorsală de legătură; H = aparat copulator. 22. Aneyrocephalus paradoxus Creplin, 1839 sin.: Dactilogyrus unguiculalus Wagener, 1857 Gyrodactylus crassiUsculus Wedl, 1857 Telraonchus unguiculatus (Wagener) Diesing, 1858. Are corpul alungit, mult subțiat spre capătul posterior. Dimensiunile corpului sînt de 1,02 mm X 0,20 mm. Discul de fixare este mic și mult mai Fig. 22. — Aneyrocephalus paradoxus Creplin, 1839. B = cîrlig median ventral; C = cîrlig median dorsal; F = placă ventrală de legătură; G — placă dorsală de legătură; II = aparat copulator. îngust dec'ît lățimea maximală a corpului. Cîrligele mediane au o parte bazală foarte lată, puternică, cu două ramuri neegale. Vîrful sdurt, în formă de seceră (0,016 mm). Fiecare pereche de cîrlige este unită printr-oplacă de legătură (una din ele este dreaptă — 0,040 mm; cealaltă are formă de arc — 0,048 mm). Cîrligele marginale 0,019 mm. Lungimea generală a aparatului copulator 0,073 mm. Gazdă: șalăul (Lucioperca luciopercd). Localizare: brahiile. Locul recoltării: Dunărea (Bistrețu, Corabia, Suhaia, Greaca, Călărași, Deltă—Mila 23). 23. Aucylodiscoides siluri (Zandt, 1924) sin.: Aneyrocephalus vistulensis Siwak, 1932 Haplocleidus siluri (Zandt, 1924) Price, 1937 Lungimea corpului este de 1,02 mm iar lățimea 0,18 mm. Discul de fixare este neclar delimitat de restul corpului. Lungimea cîrligelor mediane ventrale de 0,31 mm; la capătul lor proximal prezintă două ramuri dezvoltate neegal. Placa ce unește perechea ventrală de cîrlige mediane este formată din două părți dispuse în unghi drept una față de cealaltă. Cîrligele mediane dorsale sînt prevăzute cu cîte o plăcuță suplimentară (lungimea lor 0,90 mm). Cîrli- gele marginale 0,016 mm. Gazdă: somnul (Silurus glanis). Localizare: branhiile. Locul recoltării: Dunărea (Bistrețu, Corabia, Greaca, Călărași). Familia T E T R A 0 N0HID AE 24. Tetraonchus monenteron (Wagener, 1857) Diesing, 1858 sin.: Dactylogyrus monenteron Wagener, 1857 Gyrodactylus cochlea Wedl, 1857 Monocoelium monenteron (Wagener, 1857) Wagener, 1909 Aneyrocephalus monenteron (Wagener, 1857), Luhe, 1909 Lungimea corpului este de 1,02 mm iar lățimea de 0,16 mm. Discul de fixare este bine dezvoltat. Cîrligele mediane au partea bazală mult lățită. Placa de legătură este îngustă la mijloc și are capetele mult lățite. Cîrligele marginale sînt de 0,015 mm. Gazdă: știuca (Esox lucius). Localizare: branhiile. Locul recoltării : Dunărea (Bistrețu, Corabia, Deltă—Mila 23) Ordinul G Y R 0 D A C TIL 01D E A Familia G Y R O D A 0 T Y LID A E 25. Gyrodactylus parvicopula Bychowski, 1933 Dimensiunile corpului sînt de 0,32 —0,45 mm X 0,07 — 0,14 mm. Cîr- ligele mediane lungi (0,057 mm), au căpătui exterior îngroșat și cu o tube- rozitate pe marginea postero-laterală., Pe această tuberozitate: șe prinde , placa ventrală de legătură,' care are forma unei baghete scurte, cu capetele: j TW| 21 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA FAUNEI DE MONOGENEE DIN R.P.R.827 lățite. Placa dorsală de legătură se termină la ambele capete cu cîte o umflă- tură îndreptată înainte (0,016 mm). Lungimea cîrligelor marginale 0,022 mm. Gazdă: plătica (Abramis brama). Localizare: branhiile. Locul recoltării: Dunărea (Oltenița, Greaca). * B. Subcksa OLIGONCHOINEA Ordinul OCT 0 COT YLIDE A Familia DISCOCOTYLIDAE 26. Diplozoon paradoxum Nordmann, 1832 sin.: Diporpa dujardini Diesing, 1850 i în stare larvară, Diplozoon trăiește izo- lat (Diporpa), în stare adultă însă, indivizii se alipesc cîte doi în cruciș, amintind li- tera X. La capătul anterior al corpului se Fig. 25. — Gyrodactylus parvicopula Bychowsky, 1933. A = cîrlig median; l7— placă ventrală de legătură; G— placă dorsală de legătură. găsesc două ventuze mici, iar pe discul de fixare se găsesc alte patru perechi de ventuze chitinoase (la larve există o singură pereche, dar numărul lor crește treptat pînă la opt perechi de ventuze). înafară de acestea, Diplozoon Fig. 26.— Diplozoon paradoxum Nordmann, 1832 (după Markewițscb). mai are o înfundătură în formă de ventuză, situată pe partea ventrală a corpului și, de ase- menea^ o mică proeminență pe partea dorsală a corpului. Cînd doi indivizi se alipesc, atunci înfundătura ventrală a unuia cuprinde proeminența dorsală a celuilalt, și invers. în divizii e unesc astfel îneît conductele sexuale femele ale unuia con- cresc cu. cele mascule ale par- tenerului său, și invers, asi- gurîndu-se în acest fel fecun- dația. Gazdă: sabița (Pelecus cui- tratus), avat (Aspius aspius), văduviță (Leuciscus idus), plă- tică (Abramis brama). Localizare: branhiile. Locul recoltării: Dunărea (Călărași, Deltă —Mila 23). Din numărul total de monogenee descris în lucrarea de țață, pînă în . prezent au fost găsite și citate de către autorii romîni, numai 5 specii: Dacty- logyrus anehoratus (I. R ă d u 1 e s c u), D. auriculatus (?) (N. L e o n), D. vastațor (I. R ă d u1 e s c u), Tetraonchus monenteron (= Ancyrocephalus monenteron) (I a m a n d i), Diplozoon paradoxum (I. R ă d u 1 e s c u). . i Dintre aceste 5 specii, Dactylogyrus auriculatus, la biban (Perca fluviatilis) nu a fost precis determinat de către N. Leon, pe de o parte, pentrucă 23 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA FAUNEI DE MONOGENEE DIN R.P.R. 829 Tabloul nr. 1 Monogenoiilea Numele gazdei 23. Ancylodiscoides siluri 24. Tetraonchus monenteron ,25. Gyrodactylus parvicopula 26. Diplozoonparadoxum d fu Numele parazitului 2. D. anchoratus 3. D. auriculatus 4. D. carpathicus 14. D. solidus 15. D, tuba 16. D. vastator 17. D. wegeneri 18. D. wunderi 19. D. zandti 20. Vrocleidus dispar 21. U. similis 1. Dactylogyrus amphibo- thrium 22. Ancyrocephalus paradoxus ... 5. D. ehondroștomi 6. D. crucifer + 7. D. diffomis 8. D. intermedius 9. D. macracanthus 10. D. malleus 11. D. nanus + 12. D. similis 13. D. simplicimalleata ... _ - D. auriculatus pînă acum a fost găsit numai la plătică {Abramis brama) și batcă {Blicca bjorknă) — amîndouă sunt din familia Cyprinidae — iar pe de altă parte, pentrucă la biban întotdeauna a fost găsit numai Ancyroce- phalus paradoxus (cu excepția lui Dactylogyrus tenuis Wedl, 1857, care este cunoscut numai pentru împrejurimile Vienei—Austria). Din numărul total de specii găsite de noi, 13 au fost semnalate de către expediția complexă sovietică din anul 1946—1947 (această expediție a cer- cetat Dunărea sovietică și Delta, dela Reni pînă la Marea Neagră): Dacty- logyrus anchoratus, D. amphibothrium, D. crucifer, D. difformis, D. inter- medius, D. macracanthus, D. solidus, D. tuba, D. vastator, D. wunderi, Ancy- rocephalus paradoxus, Tetraonchus monenteron, Diplozoon paradoxum. în lucrarea de față, noi semnalăm pentru prima dată în Romînia, urmă- toarele specii de monogenee: Dactylogyrus amphibothrium, D. carpathicus, D. ehondroștomi, D. crucifer, D. difformis, D. intermedius, D. macracanthus, D. malleus, D. nanus, D. similis, D. simplicimalleata, D. solidus, D. tuba, D. wegeneri, D. wunderi, D. zandti, Ancyrocephalus paradoxus, Ancylodiscoi- dessiluri, Uroeleidus dispar, U. similis, Gyrodactylus parvicopula. în același timp noi completăm lista dată de expediția sovietică pentru paraziții peștilor din Dunăre, cu următoarele specii: Dactylogyrus auriculatus, D. carpathiucus, D. ehondroștomi, D. malleus, D. nanus, D. similis, D. simplici- malleata, D. wegeneri, D. zandti, Uroeleidus dispar, U. similis, Ancylodis- coides siluri, Gyrodactylus parvicopula. în sfîrșit, în articolul de față noi semnalăm pentru prima dată în Europa, pe Uroeleidus dispar și U. similis, care, fără îndoială au ajuns aici odată cu aclimatizarea gazdei lor {Lepomis gibbosus) din America de Nord. • MATEPHAJIbl K OAYHE MOHOrEHETRREGKMX COCAJIbJUHKOB PbIB PYMblHCKOn HAPOflHOn PECnybJIMKH (KPATKOE COflEPJKAHHE) B. nanajie ctutem nanaraeTcn upaTRan MCTopim MccneROBaHiin moho-' reneTMuecKMX cocajibipnKOB, napaanTMpyioipMx na pwGax, oSHTaioipMX b BORoeMax PyMtiHCKoft Hapognoft PecnySjniKn. flanee ciiewyeT cnucou n omicamie bm^ob, HanseHHHx aBTopoM na ptiGax flynaH. OnncMBaeTCH nepBbift pas b crpane 21 BMP MOHoreHeTMuecKnx cocajibiițuKOB. B to me BpeMB nonojiHHeTCH pyccKiiiî chiicok yme naBecTHMX bh^ob napasmon pi>i5 flyHan TpiiHaflpaTbio BMjțaMM MOHoreneTimecKMx cocajibipnKOB. Haup- Herț, aBTop yKasBiBaeT BnepBbie gjf'n Esponui Uroeleidus dispar n U. similis, KOTopHe nonann b EBpony npn aKKjiMMaTHBapiin nx xoanuna mb CesepHoii AMepHKH. OB'bHGHEHHE PHGVHKOB ?. Puc. 1.— Dactylogyrus amphibotrium Wagener, 1857. Puc. 2.— Dactylogyrus anchoratus Dujardin, 1845. Pilc. 3.— Dactylogyrus auriculatus Nordmann, 1832. Phc. 4.— Dacylogyrus carpathicus Zachvatkin, 1951. Phc. 5. — Dactylogyrus ehondroștomi Maie-witzkaja, 1941. Phc. 6.— Dactylogyrus crucifer Wagener, 1857. CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA FAUNEI DE MONOGENEE DIN R.P.R. 83t 25 830 ELENA ROMAN 24 pac.. 7. — Dactylogyrus dif/ormis Wagener, 1857. Puc. 8. — Dactylogyrus intermedius Wegener, 1909. Pnc. 9. — Dactylogyrus malleus Linstow, 1877. . Puc. 10.— Dactylogyrus macracanthus Wegener, 1909. Pnc. 11.— Daclylogyrus nanus (no Dogiel-n Bychowsky). Pnc. 12.— Dactylogyrus șimplicimalleata. Bychowsky, 1931. Pire; 13.— Daclylogyrus similis Wegener, 1909. Puc. 14.— Dactylogyrus solidus Achmerow, 1948. Puc. 15.— Dactylogyrus tuba Linstow, 1878. Puc. 16.— Dactylogyrus vastator Nybelin, 1924. Pkc.. 17,.— Daclylogyrus wegeneri Kulwieâ, 1927. Pnc. 18.— Daclylogyrus wunderi Bychowsky, 1951, Nybelin, 1936. Pnc. 19.-— Dactylogyrus zandti Bychowsky, 1933. . r Phc. 20.— Urocleidus dispar (Muelier, 1936). Pac. 21.— Urocleidus similis (Muelier, 1936), Pnc. 22.— Aneyrocephalus paradoxus Creplin, 1839. Puc. 23.— Aucylodiscoides siluri (Zandt, 1924). Puc. 24. — Telraonchus monenteron (Wagener, 1857). PhC. 25. — Gydrodactylus parvicopula Bychowsky, 1933. Puc. 26. — Diplozoon pgradoxum Nordmann, 1832 (no Markewitsch). Fig. 10. — Dactylogyrus macrachantus Wegener, 1909. Fig. 11. — Dactylogyrus nanus (d’apres Dogiel et Bychowsky). pig. 12. — Dactylogyrus șimplicimalleata Bychowsky, 1931. Fig- 13. — Daclylogyrus similis Wegener, 1909. pig. 14. — Datylogyrus solidus Achmerow, 1948. Fig. 15. — Dactylogyrus tuba Linstow, 1878. Fig. 16. — Dactylogyrus vastator Nybelin, 1924. Fig. 17. — Dactylogyrus wegeneri Kulwiec, 1927., Fig. 18. — Daclylogyrus wunderi Bychowsky, 1931, Nybelin, 1936. Fig. 19. — Dactylogyrus zandti Bychowsky, 1933. Fig. 20. — Urocleidus dispar (Muelier, 1936). Fig. 21. — Urocleidus similis (Muelier, 1936). Fig. 22. — Ancycrocephalus paradoxis Creplin, 1839 Fig 23. — Aucylodiscoides siluri (Zandt, 1924). Fig. 24. — Tetraonchus monenteron (Wagener, 1857). Fig. 25. — Gyrodactylus parvicopula Bychowsky, 1933. Fig. 26. — Diplozoon paradoxum Nordmann, 1832 (d’apres Markewitsch). legende: A = crochet median; B = crochet median ventral; C = crochet median dorsal; D = crochet marginal; E = plaque de liaison; F = plaque ventrale de liaison; q == plaque dorsale de liaison; II — appareil copulateur. Ilodnucb kpuegwtaM: A—cpeflMHHMft Rprouen; B - BeiiTpajibuuft cpeaiiHiiMti upioheu; C — HopcaJibHMii cpejțMHHbiii itpmeK; D — KpaOBOii npronew; E — coennnuTejiBiiaii naacTHHKa; F — BeiiTpaJiBuan coevițimTenbunn nnae'ntnua; G — jțopcanbiiaH coeAMHii- TenBHan nnâcTMHKa; H~KonyjiHTMBHBift annapaT. CONTRIBUTIONS  LA CONNAISSANCE DE LA FAUNE DES MONOGENES DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE BIBLIOGRAFIE P Akmerov A. H„ Izv. V.N.I.O.R.H., Leningrad, 1948, t. XXVII. •2 Băcescu M., Anal. Acad. Rom., Mem. Sect. Științ., 1942, seria a III-a, t. XVII, nr. 15. / 3 Borovitkaia M. P., Trudi Leningradskovo obșcestva estestvoispîtatelei, 1952, t. LXXI, fasc. 4. 4. Markcvici A. P., Parazitoțauna presnovodnih rib Ukrainskoi SSB. Kiev, 1951. 5. MucUcr F. Justus, Reprinted from Transactions of the American Microscopica! Society, January 1936, t. LV, nr. 1. . “(RESUMlS) Au commencement ele ce travail, l’Auteur presente un âperpti lustorique des recherches entreprises sur Ies monogenes, parasites des poissons des eaux roumaines. Suit la liste et la description des especes monogenes trouvees chez Ies poissons du Danube. On y mentionne 21 especes, inconnues jiisqu’â present dans la Republique Populaire Roumaine. La liste des especes, etablie par Ies chercheurs sovietiques pour le Danube, est, de ce fait, completee par 13 especes, nouvelles pour ce dernier.  la fin de Partide, l’Auteur cite, pour la premiere fois en Europe, Ies especes Urocleidus dispar Muelier, 1936, et U. similis Muelier, 1936, qui ont, fort probablement, penetre dans le Danube en meme temps que leur hote (Lepomis gibbosuș), originaire de rAmerique du Nord, qui s’y est acclimate. EXPLTCATION DES FlGURES Fig. 1. — Dactylogyrus amphibotrium Wagener, 1857. Fig. 2. — Dactylogyrus anchoralus (Dujardin, 1845).’ Fig. 3. — Dactylogyrus auriculalus (Nordmann, 1832). Fig. 4. — Daclylogyrus carpalhicus Zachvatkine, 1951. Fig. 5. — Daclylogyrus chondrostomi Malewitzkaja, 1941. Fig. 6. — Daclylogyrus crucifer Wagener, 1857. Fig. 7. — Daclylogyrus difformis Wagener, 1857. Fig. 8. — Daclylogyrus intermedius Wegener, 1909. Fig, 9. — Dactylogyrus malleus Linstow, 1877. [I. — Buletin Științific. — c. 271 BULETIN ȘIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, nr. 4. 1953 BIOLOGIA STAVRIDULUI DIN MAREA NEAGRĂ. NOTA V: ASUPRA MORFOLOGIEI LEUCOCITELOR ȘI A FORMULEI LEUCOCITARE DE E. A. PORA ’ MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. FL. STOICOVICI și I. D. ROȘCA Comunicare prezentată in ședința din 28 aprilie 1953 Pentru stabilirea formulei leucocitare a stayridului din Marea Neagră a fost necesar ca,în prealabil să descriem elementele, leucocitgre ale sîngelui și să le clasificăm pe baza unor date morfologice și experimentale. Ca material de studiu am folosit stavridul, Țrachurus trachurus medi- teraneus (2), pescuit proaspăt la talian și uneori păstrat un timp scurt în ac- variile stațiunii biologice dela Agigea, în care era o circulație continuă de apă de mare și un barbotaj de aer. Cercetările noastre au fost făcute în vara anului 1952. Peștii de care ne-am servit nu au fost supuși altor încercări. Ei erau de talie asemănătoare, cuprinsă între 16—20 cm lungime și cu o greutate de 20-30 g. Am studiat 36 de frotiuri făcute cu sînge dela 20 de indivizi și am citit 136 de formule leucocitare de pe acestea. Sîngele care a servit la frotiuri s-a recoltat din artera dorsală a animalului, în urma secționării bazei cozii. Fro- tiurile s-au, colorat după metoda clasică May Grunwald-Giemsa. Desenele s-au fă,cut cu ajutorul'unei camere clare- Zeiss. Asupra morfologici elementelor figurate din sîngele peștilor sînt puține date bibliografice, în comparație cu cele asupra sîngelui Vertebratelor superi- oare. Diferiții autori care s-au ocupat cu descrierea elementelor leucocitare dela Vertebratele inferioare, sînt de acord că nu există o separare netă între diferitele forme de leucocite (12), (6), (17), (11), (9). Aceștia au descris forme de trecere continuă între unele și altele. Acest fapt arată o nespecializare și este un caracter primitiv al funcțiunii leucocitelor. Din acest motiv, omor logarea leucocitelor dela pești, cu acelea ale celorlalte Vertebrate superioare, este destul de grea și nu poate fi admisă decît cu multe rezerve (8). Numai formele analoage limfocitelor dela Vertebratele superioare sînt constante 11* 834 E. A. PORA, FL. STOICOVICI și I. D. ROȘCA 2 3 BIOLOGIA STAVRIDULUI DIN MAREA NEAGRĂ (V) 835 și nete. Ele reprezintă majoritatea formelor leucocitare la pești. Celelalte forme, cum sunt monocitele și granulocitele (bazofile, neutrofile și acidofile), variază foarte mult, atît ca număr și formă, cît și ca prezență, la diferiții pești și chiar la speciile foarte înrudite (12), (6). O clasificare mai veche a leucocitelor la pești a fost făcută de R a w i t z în anul 1900 (15). El distinge cinci forme de leucocite. Dar această clasificare, după cum arată Maximo v (11), este prea complicată și greoaie, astfel că astăzi nu poate avea decît o importanță istorică. G r u n b e r g (7), bazîndu-se pe clasificația lui R a w i t z , găsește pe lîngă limfocite și trombocite și o serie de granulocite, cu toate formele de trecere. Dr z e wi n a (6), studiind leucocitele la un număr mare de pești, arată că sunt unele specii, cu totul lipsite de granulocite, avînd numai limfocite și uneori mononucleare, pe cînd alte specii au multe granulocite neutrofile sau eosinofile. Sîngele Teleosteenilor, în general, este sărac în granulocite; la unele specii, cum sînt Trachurus și Scomber, acestea pot lipsi complet. Meinertz (12) este de asemenea de părere că în sîngele Teleosteenilor sunt foarte puține granulocite și că predomină elementele limfocitare agra- nulare. N i e g o 1 e v s k i 17 descrie însă la Carassius auratus trei forme de granu- locite: eosinofile, bazofile și neutrofile. Maximov (11) și după el K r a f t(9) folosesc noțiunea de «leucocite speciale », înțelegînd prin acestea leucocite cu citoplasmă slab colorată și cu granulații foarte fine, slab acidofile, care nu se pot omologa întru totul cu granulocitele Mamiferelor. Pe lîngă aceste elemente, Maximov descrie la Selacieni, iar K r a f t la Carassius, granulocite eosinofile și limfocite, cu o serie întreagă de forme de trecere între ele; Maximov semnalează ■ apoi la Selacieni existența unor trombocite, care au și fost găsite la mai mulți pești, chiar la Teleosteeni. Asupra leucocitelor din sîngele de Trachurus trachurus mediteraneus nu am găsit în literatură decît indicațiile date, de Drzewina (6) și anume că în sîngele de Trachurus nu se găsesc leucocite granulare și că în general leu- cocitele sînt rare. Asupra eritrocitelor dela această specie, Por a și colaboratori (14) au arătat forma și mărimea lor pe viu, ca și numărul lor foarte ridicat, datorită felului activ de viață pelagică. Trebuie să remarcăm dela început că susținerea lui Drzewina (6) cu privire la sărăcia elementelor leucocitare la Teleosteeni în general și la Trachu~ rus în special, și anume că, uneori poți să parcurgi întreaga lamă și abia poți întîlni cîteva leucocite, nu corespunde cu observațiile noastre. Noi am găsit aceste elemente destul de dese, în special limfocitele. La aproape jumătate din indivizii studiați era suficient să parcurgem lama în lățimea ei, odată sau maximum de două ori, pentru a avea formula leucocitară, adică a întîlni 100 de leucocite diferite. In cîteva cazuri era suficient să parcurgem numai jumătate, sau chiar un sfert din lățimea lamei, pentru a putea citi o formulă leucocitară completă. Am întîlnit și cazuri contrare, cînd elementele leuco- citare erau mult mai rare, dar întotdeauna am avut posibilitatea de a stabili o formulă leucocitară de pe o singură lamă. Aceste variații individuale nu le putem explica încă, dar este foarte pro- babil că ele sc datoresc unor modificări ale factorilor de mediu și interni. A. MORFOLOGIA LEUCOCITELOR 1. Limfocite (fig. A, 1—6) Dintre toate categoriile dc leucocite găsite în sîngele de stavrid, acestea sînt cele mai constante și mai numeroase. Ele corespund morfologic cu lim- focitele Vertebratelor superioare. Sînt variate ca mărime și ca formă. Majoritatea lor sînt celule foarte mici, avînd 4/,6,5 p 0. Au o formă rotundă, ovală sau ușor reniformă (fig. A, 1—3) și apar singuratice sau în grupuri de 2—3, rar 10 —12 la un loc. In raport cu nucleul, protoplasma lor este puțin dezvoltată. In majori- tatea cazurilor, ea nici nu se poate distinge. Când este vizibilă, apare ca o zonă foarte îngustă în jurul nucleului (fig. A, 3—4), care se colorează în albastru. Nucleul unic, rotund sau oval, este relativ mare 4-6 p și colorat intens în albastru-violaceu închis, ceea ce arată existența unei rețele bogate de cro- matină. Alături de aceste forme, care sînt cele mai dese, se întîlnesc unele al căror nucleu este mult mai palid colorat (fig. A, 2), deci mai sărac în cromatină și avînd o protoplasma cu totul invizibilă. Aceste forme constituie ceea ce noi numim limfocite. mici. Ele reprezintă 81% din totalitatea leucocitelor dela stavrid. Forme de trecere spre limfocitele mari sunt puține și noi le-am trecut tot în categoria limfocitelor mici. Mărimea lor medie, este în jurul a 7,5g0. Limfocilele mari nu sînt numeroase (fig. A, 5 — 6). Ele reprezintă 1,7% din totalitatea leucocitelor. Se întîlnesc rar, iar în unele preparate lipsesc complet. Prezintă un nucleu mare, dar rețeaua de cromatină nu este nici atît de densă, nici atît de intens colorată ca la limfocitele mici. Protoplasma este destul de slab dezvoltată (fig. A, 5) uneori putîndu-se prezenta ca o zonă mai largă, mai intens colorată și dispusă în jurul nucleu- lui (fig. A, 6). Aceste forme din urmă ar putea fi considerate ca forme de trecere. în spre monocite. Mărimea medie a limfocitelor mari este de circa 9 p 0. 2. Trombocite (fig. A, 7—8) In această categorie am situat cele mai mici elemente limfocitare ale sîngelui (3,4— 6,6 p 0). Forma lor este în general fusiformă, în formă de coadă sau ușor rotundă. Nucleul este rotund sau oval și se colorează foarte intens în violet închis, mai închis la culoare decât nucleul limfocitelor. Protoplasma este puțină, e bazofilă și se găsește mai adesea la capetele subțiate ale celulei. Prezența acestor elemente nu este uniformă; în unele preparate lipsesc cu totul, în altele sînt rare, iar în altele sînt foarte numeroase. In medie se găsesc în proporție de 7,2% din totalul leucocitelor. 3. Leucocite neutrofile (fig. B, 1—9) In această categorie sînt cuprinse acele elemente care s’ar putea omologa, după unele din caracterele lor, cu granulocitele neutrofile dela Verte- bratele superioare. Mărimea lor este cuprinsă între 7 și 13,5 p 0, exis- tînd toate formele de trecere între aceste limite extreme. Forma lor este 836 A. E. PORA, FL. STOICOVICI și I. D. ROȘCA 4 5 BIOLOGIA STAVRIDULUI DIN MAREA NEAGRĂ (V) 837 în general rotundă, slab conturată. Citoplasmă nu prezintă granulații evi- dente. Ea se colorează slab și uniform cu May Grumvald-Giemsa, în roz- violaceu deschis, prezentînd o amfofilie variabilă, astfel că găsim forme ce trec spre o ușoară bazofilie (fig. B, 8—9). Totuși putem afirma că predo- mină elementele cu ușoară bazofilie. Citoplasmă apare ca o rețea fină cu aspect omogen și e lipsită de granulații, sau cel puțin cu tehnica noastră de colorare acestea nu au putut fi puse în evidență. Volumul total al citoplas- mei este cu puțin mai mare decît al nucleului. Nucleul, întotdeauna bine conturat, se colorează intens, avînd granule de cromatină neuniform colorate în roșu-violet. El este polimorf, avînd forme variabile dela ovală sau globuloasă, la forma reniformă, boabă de fasole, potcoavă, inel, lobat sau chiar segmentat (fig. B, 1—9). Cea mai frecventă formă întîlnită este cea globuloasă, celelalte fiind mult mai rare. Poziția nucleului este întotdeauna excentrică, găsindu-se în spre marginea celulei. Leucocitele neutrofile sînt întotdeauna prezente în sîngele de stavrid, dar în număr variabil. Proporția lor reprezintă 8,2% din totalul leucoci- telor. 4. Monodie (fig. C, 1—6) Aceste elemente se recunosc dela prima vedere pe toate frotiurile noastre, după dimensiunile lor mari și mai ales după bazofilia lor puternică. Repre- zintă elementele cele mai Voluminoase ale sîngelui de stavrid, putînd ajunge la 0 de 14—15 p. In schimb sînt destul de rare. Mărimea lor nu constitue însă caracterul lor esențial, căci între ele găsim unele monocite mult mai. mici, care nu depășesc mărimea normală a unei eritrocite (fig. C, 1). Ele ies în evidență prin colorația intensă a citoplasmei în albastru-violet, prezentînd condensări periferice și vacuole. De asemenea conturul celulei nu este prea regulat. Nucleul este în general slab colorat, destul de voluminos și neregulat ca forma (fig. C, 4—5), prezentînd adesea scobituri (fig. C, 6). El nu are niciodată polimorfismul pe care îl prezintă nucleul neutrofilelor. Cromatina nucleară este alcătuită dintr-o rețea laxă (fig. C, 2—6), cu ochiuri mari, care se colorează palid în roșu-violaceu, de aceeași tonalitate cu citoplasmă. Monocitele mici au rețeaua de cromatină mai densă și mai intens colorată. De asemenea, nucleul acestora e mai voluminos decît citoplasmă. Monocitele se găsesc în proporție de 1,9% din totalitatea leucocitelor sîn- gelui de stavrid. Intre leucocitele neutrofile și monocite, am putut găsi o serie de forme intermediare, nu prea numeroase dar existente, pe care le-'am pus fie în cate- goria unora, fie în aceea a celorlalte, după aspectul lor morfologic, după felul de colorație și după raportul dintre nucleu și citoplasmă. B. RAPORTUL NUCLEO.-PLASMATIC N/P Pe baza tipurilor morfologice arătate mai sus, am căutat să vedem dacă acestora le corespund valori determinate privitor la raportul dintre nucleu și citoplasmă. Acest raport are pentru diferitele celule ale corpului o valoare destul de constantă și specifică pentru fiecare tip de celulă. El poate constitui o indicație asupra momentului cînd celula adultă este ajunsă la maturitate și e aptă pentru reproducere. Se știe însă că valoarea acestui raport se modi- fică în timpul creșterii celulei, fiind mult mai mare la celulele tinere decît la cele bătrîne. Noi am dete -minat acest raport în mod relativ, folosindu-ne de tehnica preconizată de Th. B u ș n i ț ă. Pe o hîrtie de calitate bună și de grosime uniformă se desenează la camera clară un număr mare de leucocite din tipu- rile arătate mai sus. Se conturează în aceste desene marginea externă a celulei și conturul nucleului. Apoi se taie toate aceste contururi cu foarfecă, izolîndu-se separat nucleul și separat citoplasmă. Se cîntăresc toate hîrțiile corespunzătoare nucleului dela o aceeași formă de leucocit și toate hîrțiile corespunzătoare citoplasmei dela aceeași formă de leucocit. Din raportul dintre greutatea hîrtiei nucleare, față de greutatea hîrtiei citoplasmatice, se obține valoarea reală a raportului nucleo-plasmatic N/P. Rezultatele noastre sînt date în tabloul Nr. 1. Cifrele nu corespund gre- utății reale a leucocitelor, dar raportul între N și P corespunde valorii reale a acestui raport în organism. Tabloul Nr. 1 Calcularea raportului N/P la diferitele forme de leucocite Forma leucocitei Nr. elem. indicate Greutatea a 50 de elemente Greutatea în g a hîrtiilor coresp. Raportul N/P i 0 lor în p N P Limfocite mici 50 0,5173 0,5173 4/6,5 Limfocite mari 45 0,9162 0,6662 0,1584 4,2 9 Trombocite 50 0,3783 0,3420 0,0363 9,4 3,4/6,6 Neutrofile 50 1,5938 0,7026 0,8912 0,78 7,5/13,5 Monocite 36 2,3916 1,0567 0,6659 1,6 15 Forme de trecere între mo- nocite și neutrofile ... . 20 1,9970 0,4775 '0,3215 1,48 — Eritrocite 50 1,4888 0,2466 1,2422 0,2 8,5/10,5 După cum se observă, valoarea raportului N/P este destul de caracteris- tică, pentru diferitele tipuri de leucocite. Ea ne confirmă astfel clasificarea morfologică descriptivă arătată în tabloul Nr. 1. La limfocitele mici, la care nu se vede protoplasma, nu putem stabili acest raport în mod precis. In tot cazul, raportul N/P trebuie să fie foarte mare. La limfocitele mari, el are o valoare de 4,2. Această valoare delimitează net limfocitele de toate celelalte categorii. Monocitele au o valoare de 1,6, pe cînd neutrofilele una de 0,78. Delimitarea lor este deci destul de ușoară. Dar între limfocite și monocite pe de o parte și între monocite și neutrofile pe de altă parte, noi am putut vedea forme intermediare, al căror raport N/P este cuprins între valorile specifice ale monocitelor și neutrofilelor, fiind de 1,48. 1 Totuși existența unei valori, destul de diferită, a raportului N/P la diferitele categorii de leucocite descrise de noi, este o dovadă experimentală a descri- erii lor morfologice. In cazurile de dubiu, determinarea acestui raport ne poate lămuri asupra categoriei și formei leucocitei respective. Cu ajutorul acestei verificări noi am categorisit unele forme, care numai după aspectul morfologic erau greu de pus la limfocite sau monocite, la monocite sau neu- trofile. 6 839 838 E. A. P0RA, FL. STOICOVICI și I. D. ROȘCA Bazați pe aceste constatări, credem că determinarea valorii raportului N/P poate servi ca o verificare a descrierii morfologice a diferitelor forme de leucocite, mai ales la pești, unde există forme de treceri continue între diferitele categorii de leucocite. G. FORMULA LEUCOGITARĂ Pe baza datelor de mai sus, noi am stabilit următoarele tipuri de leucocite care pot interveni în stabilirea formulei leucocitare: 1. Limfocite mici și mari 2. Trombocite 3. Monocite 4. Leucocite neutrofile Cu toată existența formelor de trecere între aceste categorii, care sînt de altfel puțin numeroase, formula leucocitară se poate stabili cu destulă ușurință. In tabloul Nr. 2 dăm rezultatele citirilor. D. DISCUȚIA REZULTATELOR Lucrarea noastră este o primă încercare descriptivă și de proporționalitate asupra leucocitelor dela stavridul din Marea Neagră. Rezultatele ei nu au ținut seama de intervenția factorilor de mediu, care lucrînd prin intermediul sistemului nervos pot modifica formula sanguină, așa cum a arătat C e r- n i g o v s k i (4). Ea formează numai o bază de orientare a cercetărilor pe care le vom întreprinde ulterior asupra relației care există la pești între alcătuirea figurată și solvată a sîngelui și variația naturală și experimentală a factorilor de mediu. Este foarte probabil că variațiile proporționale ale diferitelor forme de leucocite găsite de noi la indivizii cercetați, să fie datorite unor astfel de cauze. In sîngele de stavrid, noi am putut distinge următoarele forme de leucocite: limfocite, trombocite, monocite și leucocite neutrofile. Intre acestea se găsesc însă în mod natural forme de trecere. Numărul acestora este destul de redus, astfel că nu îngreuiază citirea formulei leucocitare. Dintre toate categoriile predomină net limfocitele mici, care reprezintă 81 % din totalitatea elementelor leucocitare. Limfocitele mari sînt rare. Ele fac trecerea spre monocite. Astfel de forme de trecere au mai fost de- scrise și de alți autori (12), (6) ,(9). Aceștia dau seria întreagă a formelor de tre- cere, care este atît de numeroasă, încît o delimitare netă între diferitele tipuri nu s-a prea putut face. In cazul nostru, formele de trecere sînt rare și delimitarea diferitelor tipuri se poate face în mod destul de ușor și repede. Monocitele, deși nu sînt prea multe, reprezentînd numai 1,9 % din tota- litatea leucocitelor, sînt însă constante în sîngele de stavrid. La unii pești, după datele lui Dr z e wi na (6), formează, alături de limfocite, singurele elemente leucocitare. Bazofilia puternică, forma lor, mărimea și aspectul nucleului, prezența vacuolelor în protoplasmă (1), sînt o serie de caractere care deosebesc mono- citele de celelalte categorii de leucocite. Raportul nucleo-plasmatic ne ajută și în caracterizarea și recunoașterea lor. Leucocitele neutrofile sînt, după limfocite, cele mai niimeroase elemente leucocitare din sîngele de stavrid. Ele se pot apropia de neutrofilcle Vertc- •V Tabloul Nr. 2 Citiii de formule leucocitare Nr. citi- rilor L e u COC t e ■Qk. ind. și sexul Frotiu! Limfocite Trom- Mono- Neu- Observații mici mari bocite cite trofile 1 3 a 1 2 3 ■ 4 6 95 89 86 88 94 88 1 1 . 1 T 1 1 1 I 1 1 1 1 1 3 4 2 2 3 7 9 11 4 9 Lama se parcurge odată transv. pt. una citire Media frotiu: 90 1 — 2 1 7 b 7 8 9 10 11 82 83 86 84 96 3 3 — 4 1 2 4 11 13 12 12 4 3 X transv. » 2 x transv. »> 2x/a X transv. Media frotiu: 86,2 1,2 — 2,2 10,4 c 12 13 14 87 82 88 2 2 1 — 2 2 9 16 9 1 x lung. Media f rotiu: 85,7 1,7 — 1,3 11,3 d 15 16 17 18 1!) 88 91 89 92 93 3 2 3 3 — 1 1 1 9 7 7 7 3 2 x transv. X transv. » » Media frotiu: 90,6 2,2 — 0,6 6,6 Media individ: 88,2 1,5 — 1,5 8,8 2 $ a 20 83 2 — 1 14 b 21 22 80 85 3 1 — •— 17 14 Media frotiu: 82,5 2 — — 15,5 c 23 24 81 89 1 3 — 1 14 8 Media frotiu: 86,5 2 — 0,5 11 d 25 81 2 — 2 15 e 26 .94 1 — — 5 Media individ: 85,4 | 1,8 — 0,7 12,1 840 8 9 (urmare) Nr. citi- rilor L e u c o c i t c Nr. ind. și sexu Frotiul Limfocite Trom- Mono- Neu- Observații mici mari bocite cite trofilc 3 Ș a 27 28 29 30 31 80 79 87 84 83 5 2 3 1 — 3 3 2 17 16 8 13 14 1,3/4 x transv. Media frotiu: 82,6 2,2 — 1,6 13,6 b 32 33 34 35 86 84 83 83 1 2 1 — 3 2 3 2 11 13 14 14 Media frotiu: 84 1 — | 2,5 12,7 Media individ: - 83,3 1,6 2,0 13,1 4 3 a 36 37 38 39 40 41 42 78 77 82 79 74 65 70 2 4 1 4 2 7 4 16 11 8 9 18 26 20 1 1 1 4 8 8 7 8 . 7 5 Media frotiu: 75 2,4 15,4 0,4 6,7 b 43 44 67 69 2 4 25 20 2 1 4 6 Media frotiu: 68 3 22,5 1,5 5 c 45 46 69 70 2 ■ 1 23 21 1 1 7 Media frotiu: 69,5 1,5 22 1 6 Media individ: 70,8 2,3 20 1 5,9 5 $ 47 48 58 66 2 2 31 23 '2 2 7 7 Media individ: 62 2 27 2 7 6 $ a 49 50 51 52 53 54 55 56 88 94 94 93 93 92 91 92 2 1 1 ' 1 1 1 1. 1 IMI 2 1 3 2 1 10 4 . 3 4 6 7 8 7 1 x transv. 1/2 x transv. 1 x transv. 1/2 x transv. 1/2 x transv. 1/2 x transv. » 3/4 x transv. Media frotiu: 91,9 •0,6 • — 1,3 6,1 j (urmare) 841 Nr. ind. și sexul Frotiul Nr. citirii or Leucocite Observații Limfocite Trom- bocite Mono- cite Neu- trofile mici mari b 57 88 1 3 8 1/2 x transv. 58 81 3 — —— 16 » 59 92 1 — 1 6 » 60 89 1 — 2 8 • » 61 87 1 — 2 10 1/2 x transv. 62 91 — .— .— 9 » 63 89 1 — 3 7 » 64 86 2 — — 12 » Media frotiu: 88 1,2 1,3 9,5 c 65 92 ■ 3 5 1/2 X transv. 66 91 — — 2 7 » 67 91 — — 2 7 & 68 93 1 — — 6 » Media frotiu: 91,7 0,3 1,7 6,3 d 69 96 1 3 70 94 — — 2 4 71 91 — — 2 7 Media frotiu: 93,6 — — 1,7 4,7 e 72 94 6 73 88 — — 3 9 74 93 1 — — 6 75 89 2 — 4 5 Media frotiu: 91 0,8 — 1,7 6,5 . / 76 92 8 77 90 1 — 4 5 78 91 — — 3 6 79 90 — — 2 8 Media frotiu: 90,7 0,3 — 2,2 6,8 Media individ: 91,1 0,5 — 1,7 6,7 7 a 80 55 1 5 2 37 1 /2 X transv. 81 69 — 1 1 29 » 82 57 3 6 1 33 1/2 x transv. 83 70 1 2 1 26 1/4 x transv. 84 - 73 2 4 1 20 » 85 63 3 5 1 28 Media individ: 64,5 1,7 3,8 1,2 28,8 a 86 95 5 potri it de dese 8 ? 87 92 1 — 2 . 5 » 88 89 1 — 2 8 » 8? 92 2 — — 6 Media individ: | 92 1 1 1 — 1 6 1 /■ 842 10' ( urmare) Nr. ind. și sexu] Frotiul Nr. citirilor Leucocite Observații Limfocite Trom- bocite Mono- cite Neu- trofile mici mari 9 $ a 90, 81 3 9 2 5 a 91 72 4 4 7 13 rare 92 80 — 3 3 14 io 3 ■ 93 90 1 — 1 8 » 94 91 1 ■— 1 7 » 95 67 2 3 5 21 » 96 78 4 2 2 14 » Media individ: 80 2 2 3,2 12,8 • a 97 86 2 - 1 11 rare ' 11 3 98 89 3 — 3 5 99 90 4 — 2 4 >> 100 86 2 — 3 9 » Media individ: 88 2,7 — 2,1 7,2 a 101 90 3 2 5 rare 12 3 102 91 4 — 1 4 » 103 93 5 — 2 104 90 2 — 1 7 Media individ: 91 3,5 — 1 4,5 13 a 105 79 3 4 14 rare 106 96 — — — 4 107 94 — —— 2 4 >> 108 87 4 — 5 4 » 109 84 2 —. 3 11 » 110 88 2 — 4 6 » 111 87 — — 2 11 » Media individ: 87,9 1,6 — 2,8 7,7 14 3 a 112 78 — — 6 16 15 3 a 113 87 2 5 6 f. rare 16 3 a 114 89 1 5 5 f. rare 115 91 3 2 — 4 » Media individ: 90 2 3,5 — 4,5 17 Ș a 116 60 1 38 1 1 x transv. 117 69 1 30 — )) 118 73 1 24 1 1 » Media individ: 67,3 1 30,7 0,3 0,7 18 3 119 51 2 40 — 7 1 x lung. a 120 71 — 25 — 4 » 121 51 1 45 — 3 » 122 44 — 49 7 )) 123 46 — 40 1 13 11 843 BIOLOGIA STAVRIDULUI DIN MAREA NEAGRĂ (V) (urmare) Nr. ind. și sexul Frotiul Nr. citirilor Leucocite Observații Linii mici ocite mari Trom- bocite Mono- cite Neu- trofile Media individ: 52,6 0,6 39,8 0,2 6,8 19 6 a ■ 126 127 94 93 2 3 1 3 4 f, rare » Media frotiu: 93,5 2,5 — 0,5 3,5 b 128 129 130 91 90 95 3 2 3 3 2 3 1 2 f. rare » » Media frotiu: 92 1,7 3,5 1,6 1 c 131 79 6 2 6 7 Media individ: 88,2 3,4 1,9 2,7 , 3,8 20 $ a 132 133 134 135 136 94 91 89 93 90 1 1 3 8 9 6 9 1 1 1 ca 1 1 1 2 x transv. 1,1/2 x transv. ' Media individ: 91,4 0,4 7 0,6 0,6 Media generală a celor 20 de in- divizi : 81 1,7 7,2 1,9 8,2 brațelor superioare după unele caractere: amfofilia citoplasmei, polimorfismul nucleului, forma și mărimea lor. Trebuie să remarcăm însă că la ele predomină o ușoară bazofilie, care după indicațiile date de L u p u (10) ar putea fi un carac- ter de tinerețe. Protoplasma lor nu prezintă granulații, cel puțin prin metoda folosită de noi. Caracterul polimorf al nucleului nu este general, deoarece multe din ele au un nucleu globulos și excentric. Raportul N/P ne ajută foarte mult la caracterizarea lor. Cantitatea de citoplasmă este însă mai mare decît masa nucleară, astfel că raportul N/P are o valoare sub unitate, ceea ce nu s-a găsit la niciun alt tip de leucocite din sîngele stavridului. Termenul de leucocite neutrofile nu este folosit peste tot de toți autorii pentru sîngele peștilor. C h 1 o p i n (9) le descrie la știucă, ca elemente amfofile și fără granulații. Dar Maxi m o v la Selacieni și K r a f t la Carassius le denumesc leucocite speciale, ele putînd sau nu să aibă granulații slab aci- dofile. DrzeWina le numește neutrofile mici și le descrie ca elemente puțin colorabile, avînd însă protoplasma granulară și nucleu lobat sau conturnat.» Svetkov (16) la Accipenser ruthenus le numește leucocite segmentate, din cauza nucleului segmentat în diferiți lobi. Noi nu am găsit în sîngele de stavrid niciun element granula?. D r z e w i na (6) afirmă că la Teleosteeni elementele granulare nu sînt indispensabile în economia animalului, astfel că nu e nicio regulă care să impună prezența sau lipsa lor. Acest lucru nu pare în concordanță cu raporturile precise dintre 844 - A. E.-POHA„FL. STOICOVICI si t D. BOȘCA '12 animal și mediu. Noi știm astăzi în mod destul de precis (3) că bogăția în element'e leucocitare depinde de o serie de factori ta: inaniția, vîrsta, salinitatea mediului, temperatura apei, acțiuni bacteriene etc. N i c o 1 a e f (13) arată, chiar dependența lor de felul hranei. Din aceste motive, noi avem certitudinea că variațiile pe care le-am întîlnit în prezența și în proporția diferitelor forme de leucocite depind de factori preciși, asupra căi'ora se Vor îndrepta lucrările noastre ulterioare. In general, citirile noastre, cu toate variațiile pe care le prezintă în cadrul unui aceluiași tip, au rămas totuși în limite destul de restrînse. Numai la indi- vidul Nr. 7 (tabloul Nr. 2), numărul neutrofilelor este depășit cu mult față de ceilalți indivizi cercetați. In ceea ce privește trombocitele, lucrurile se prezintă altfel. Ele nu par a fi elemente constante la toți indivizii. Noi le-am găsit numai la jumătate din indivizii cercetați. Apoi ele se găsesc cînd în număr mare (pînă la 39%. din totalitatea leucocitelor), cînd în număr redus (2—3%). Noi nu putem da nici o explicare momentan acestor variații. Diferiții autori care s’au ocupat cu studiul sîngelui de pești nu le descriu la toate speciile. Svetkov (16) le găsește la Accipenser ruthenus; Maximo v (11) la Selacieni; G r ii n b e r g (7) la Scyllium. In general, trombocitele sînt destul de cu- noscute la Poikiloterme (17). E. CONCLUZII In sîngele de stavrid am putut deosebi următoarele categorii de leucocite: 1. Limfocite mici și mari. Limfocitele mici fiind elementele cele mai numeroase și reprezentînd 81 % din totalitatea leucocitelor. Au o mărime de 4/6,5 p. 0. Au formă rotundă, ovală sau ușor reniformă. Apar singuratice sau în grupuri mici. Protoplasma este puțină și se colorează în albastru cu May Griinwald-Giemsa. La majoritatea lor, protoplasma nu se jioate distinge la microscop. Nucleul unic este rotund sau oval și se colorează intens în al- bastru-violaceu. Limfocitele mari sînt elementele cele mai rare ale sîngelui de stavrid. Ele reprezintă 1,7% din totalitatea leucocitelor. In medie au un 0 de 9 g. Protoplasma, puțină, este întotdeauna vizibilă în jurul nucleului, uneori avînd o zonă destul de largă. Nucleul se colorează mai pal decît la limfoci- tele mici. Raportul N/P este de 4,2. 2. Trombocitele' sînt cele mai mici elemente leucocitare din sîngele sta- vridului, avînd un 0 de 3,^—6,6'p. Sînt fuziforme, ovale sau în formă de coadă. Nucleul foarte intens colorat în violet, mai închis decît cel al lim- focitelor. Protoplasma bazofilă, foarte puțin desvojtată la capetele celulei. Se găsesc în proporție de 7,2%. Raportul N/P este de 9,4. 3. Monocitele au mărimi variate, între 9—15 p. Se prezintă ca elemen- tele cele mai mari din sîngele de stavrid. Au formă și contur neregulat. Proto- plasma, puternic bazofilă, prezintă condensări periferice și vacuole. Nucleul are formă neregulată, adesea cu un contur scobit și mai voluminos decît pro- toplasma. El se colorează palid în roșu-violaceu. Sînt destul de rare, găsin- du-se în proporție de 1,9 %. Raportul N/P este de 1,6. - 4. Leucocite neutrofile. Ele. variază ca număr și mărime, avînd un 0 între 7,5—13,5 p. Au o formă în general rotundă, slab conturată. Protoplasma e ...'-xrwiy 13 BI0L0GLV STAVRIDULUI DIN MAREA NEAGRĂ (V) 845 slab colorată, amfofilă, cu treceri gradate spre ușoară bazofilie. Ea se prezintă ca o rețea fină cu aspect omogen și este lipsită de granulații. Nucleul bine con- turat, se colorează intens în roșu-violet. El apare rar polimorf (lobat, segmen- tat, în formă de inel). Mai frecvent este globulos și excentric. Proporția lor este de 8,2 %. Raportul N/P este de 0,78. 5. Intre diferitele categorii de leucocite sînt forme rare de trecere. Astfel, între limfocitele mici și mari, între limfocite și monocjte, între monocite și neutrofile. 6. Raportul nucleo-plasmatic confirmă existența reală a categoriilor des- scrise de noi, fiind astfel un sprijin morfologic în plus față de celelalte caractere descriptive. 7. Formula leucocitară s’a putut stabili cu destulă ușurință, pe baza formelor bine delimitate. Ea este următoarea: Limfocite mici Limfocite mari Trombocite Monocite Neutrofile 0 4/6,5 p,................... 0 ouhth (1—4 — neSonbmiie nHM^ounTbi; 5 h 6— 1—9— neiiTpo^i-inbHLie JieiiKOHHTbi. C. 1—6— moho- LA BIOLOGIE DU TRACHURUS TRACHURUS TRACHURUS DE LA MER NOIRE SUR LA MORPHOLOG1E DES LEUCOCYTES ET LA FORMULE LEUCOCYTAIRE (RESUME) En partant de l’etude morphologique des leucocy tos de Trachurus trachurus trachurus et bases sur les caracteres morphologiques, les Auteurs ont tâche d’en etablir la formule leucocytaire. Ils ont pu determiner dans le sang de Trachurus, les suivantes categories de leucocytes: lymphocytes, thrombocytes, monocytes et leucocytes neutro- philes. On n’y trouve point de leucocytes granulaires. Parmi toutes ces categories de leucocytes, se trouvent des formes de transition d’une forme â l’autre. II n’y a donc pas de separation nette, comme chez les vertebres supe- rieurs, entre les differentes categories. De toutes ces categories, ce sont les lymphocytes qui predominent, â savoir, les petits lymphocytes (4/6,5 p0). Les formes de transition vers les grands lymphocytes sont peu nombreuses. Les grands lymphocytes (9 p0) sont les elements les plus rares. Le rapport N/P des grands lymphocytes est de 4,2. Les thrombocytes sont les plus petits elements leucocytaires du sang du Trachurus (3,4 —6,6 p, 0). Ils ne semblent pas etre des elements constant» chez tous les sujets. Le rapport N/P est de 9,4. Les monocytes sont de formes et de grandeurs variees (9 — 15 p0). Ce sont les plus grands elements du sang de Trachurus. Le rapport N/P est de 1,6. Les neutrophiles, dont le nombre et la grandeur varient, ont un diametre de 7,5 â 13,5 p. D’apres certains caracteres, on peut les rapprocher des neutro- philes des vertebres superieurs. La rapport N/P est de 0,78. Le rapport noyau-plasma confirme î’cxistcnce reelle des categories decrites par les Auteurs. Malgre l’existence des formes de transition entre les differentes categories de leucocytes, on peut etablir une formule leucocytaire, du fait que ces formes de transition ne sont pas trop nombreuses et la formule n’est pas modifiee dans son essence, si ces formes sont classces dans une categorie ou dans l’autre. SSK 13. Nicolaeff N, 8. Jolly J., 9. K r a f t J., 10. Lup u N. 11. Maxim o v 12. M e i n e r t z J. BIBLIOGRAFIE 1. A n d r e e v, B î k o v, Manual de Fiziologie. Ed. de Stat, București, 1950. 2. B ă n ă r e s c u P., Studii și cercetări științifice, Cluj, 1952, t. III, fasc. 3 — 4. 3. Cărăușii S., Tratat de Ichliologie. Ed. Acad. R.P.R., București, 1952, p. 171. 4. C e r n i g o v s k i N. V., Raport la Sesiunea lărgită a Acad. R.P.R., 1952, t. XII. 5. -D r ă g o i - C r i ș a n, Elemente de Istologie. Ed. We.tljer, Sibiu, 1946, ed. a Il-a. 6. Drzewina A., Arch. d’Anat. microsc., 1911, t. XIII, p. 319. 7. G r ii n b e r g C., Virchow’s Arch. f. Path. Anat. u. Physiol., 1901, t. CLXIII, p. 303. Trăite technique d’Hematologie. Paris, 1923, t. I, p. 227. Ztschr. f. mikr. Anat. Forsch., București, 1928, t. XIII, p. 461. G h. și M. P e t r e s c u, Hematologie clinică. București, 1935. Arch. f. mikr. Anat., 1922, t. XCVI, p. 494; 1923, t. XCVII, p. 283. Arch. f. Path. Anat. u. Physiol., 1902, t. CLXVIII, p. 353. , Ber. ti. d. ges. Physiol., 1936, t. XCIV, p, 426. 14. Por a A. E. și colab., Bul. Științ. Acad. R.P.R., Secțiunea de Științe biol., agron., geol., geogr., ianuarie —martie 1952, nr. 1, t. IV, p. 129. 15. Rawitz B., Arch. f. mikr. Anat., 1900, t. LVI, p. 149. 16. Svetkov J. J., Ztschr. f. mikr. Anat. Forscb., 1925, t. III, p. 375. 17. Weidenreicb F r., Ergebn. Anat. Entw. Gesch., 1911, t. 19, 2 pl., p. 527 — 892. 12 — Buletin Științific. — c. 271 BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, nr. 4, 1953 CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA METISULUI TRĂPAȘ x NONIUS COMPARATIV CU NONIUS-UL PÎNĂ LA 2 ANI DE ION AL. NICOLESCU Comunicare prezentată de N. TEODOREANU, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 23 iunie 1953 îmbunătățirea raselor de cai din Republica Populară Romînă constituie una din problemele prevăzute în planul de Stat. Pentru rezolvarea acestei probleme se fac cercetări cu scopdl de a se stabili atît metodele cele mai prac- tice și economice de aplicat, cît și rasele amelioratoare, care corespund cu scopurile de îmbunătățire sau de perfecționare în condițiile de mediu și de creștere ale diferitelor regiuni. în cadrul problemei Perfecționarea calului varietatea Nonius,1 se cerce- tează rezultatele încrucișării experimentale între trăpaș și Nonius, în condi- țiile de mediu și de creștere ale regiunilor de șes din Banat. Scopul urmărit este de a se crea în interiorul varietății Nonius un tip nou, întrunind masivitatea Nonius-ului, cu calitățile energetice superioare ale trăpașului, sporind astfel capacitatea de muncă și ridicînd valoarea economică a calului varietatea Nonius. în scopul mai sus enunțat se studiază caracterele morfologice și fiziologice ale metișilor din diferite generații de încrucișare, atît în perioadele de creștere cît și la vîrsta adultă. în lucrarea de față se prezintă rezultatele cercetărilor asupra creșterii și desvoltării pînă la 2 ani a 22 de metiși din prima generație de încrucișare între armăsari trăpași și iepe Nonius, comparativ cu creșterea și dezvoltarea a 43 produși Nonius aparținînd acelorași generații (generațiile din 1949 și 1950), condițiile de mediu fiind aceleași, atît pentru tineretul metis cît și pentru Nonius (aceeași hrană, întreținere, îngrijire, adăpost etc., aceleași condiții de mediu natural), tineretul Nonius formînd deci un lot martor. Literatura. în literatura noastră de specialitate nu s au publicat pînă în prezent lucrări cu privire la rezultatele îmbunătățirii calului Nonius sau a altor rase, prin trăpaș. în U.R.S.S. această încrucișare s-a practicat și s-au obținut rezultate pozitive de îmbunătățire a calului de agricultură prin trăpașul Orlov, în 850 ION AL, NICOLESCU 2 3 CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA METISULUI TRĂPAȘ X NINIUS 851 scopul ameliorării calitățiilor de muncă ale cailor din colhozuri și sovhozuri, Prof. I. I. L a k o z a, ca rezultat al cercetărilor asupra încrucișărilor între trăpaș și calul local din regiunea Moscovei și Kazahstanului, ajunge la con- cluzia că, dacă se cresc metișii primei generații și următoarele în condiții satisfăcătoare și se folosesc armăsari trăpași de tip robust (masiv), se obține dela trăpaș un cal destul de mare, cu corpul relativ larg, potrivit tipului de cal pentru agricultură (5). CONDIȚIILE DE HRĂNIRE ȘI ÎNTREȚINERE Condițiile de hrănire și de întreținere a reproducătorilor și tineretului au fost în general cele obișnuite de herghelie (regim de întreținere la grajd (stabulație) în perioada din luna decembrie-aprilie și de pășunat în restul timpului). în anul 1950, pășunatul a fost întrerupt începînd dela 15 august din cauza măsurilor sanitar-veterinare impuse contra anemiei infecțioase. Perioada de stabulație a fost astfel prelungită.. în mod excepțional, în acel an la 8 luni, animalele neputînd profila decît parțial de regimul de pășunat (4 luni). Iepele au fost utilizate numai la reproducție și au primit pe timpul stabulației rații de hrană cu următorul conținut mediu în substanțe nutritive: pe timpul stabulației 8,33 unități nutritive și 611,5 g albumină digestibilă; iar Tabloul nr. 1 Rațiile cu care a fost hrănit tineretul Categoria Compunerea rației Conținutul Obser- vații Ovăz kg Orz kg Po- rumb kg Ma- zăre kg Turte kg Ta- ri țe kg. Fin kg Paie kg Alb. dig. g Unit, nutr. kg Mînji sugari Ințărcați pînă la 1 an (sta- 1-3,5 1,5- 0,250 —‘ 0,2-0 1-2,5 — de la 128 — 5&4 de la de la 1,870— 5,220 de la în pluș pășune hrănire bulație) .. De la 1 an la 3,5 -1,5 1 0,5 —• 0,330 3-4 4-6 620 — 857 dela 5,370- 5,822 dela la grajd în plus li/2 an (la pășune) .. De la 1 l/2 an la 2 ani (sta- bulație) .. 1,33 -2,5 0,5- 1 0,3 — 0,6 0,16 — 0,51 0,25 0,80 0,4— 0,5 1-2,5 1,5-7 215 — 562 de la 2,272- 4,370 de la pășune hrănire 0,67 -2 2 0 67 — 2 0,25 0,68 — -1 0,16 -1 4-6 5 696 — 1099 5,770— 7,852 la grajd pe timpul pășunatului, 4,73 unități nutritive și 254,8 g albumină digestibilă, plus pășunea. Față de perioadele de producție a iepelor (gestație, lactație) canti- tatea de albumină cuprinsă în rații raportată la unitățile nutritive a fost mică pe timpul stabulației. Calitativ, rația a conținut o cantitate prea^ mică de ovăz (1—2 kg), iar în unele perioade acesta a lipsit complet, fiind înlocuit cu orz și porumb. Condițiile de hrănire au fost însă identice, atît la iepele din lotul experimental, cît și la iepele din herghelia Nonius. ~ ' Față de normele obișnuite de alimentație (6) se observă că hrănirea tineretului pe timpul stabulației a fost în parte insuficientă cantitativ și nu atît de bine echilibrată. Din rație au lipsit suculentele, în special morcovul, și nu s-a respectat destul de strict cantitatea minimă de ovăz ca nutreț concen- trat de bază. Ca regim de întreținere, mișcarea, la unele secții de tineret. nu a putut fi urmărită în mod regulat din lipsă de padocuri, dar în perioada pășunatului, mînjii au petrecut tot timpul în libertate la pășune. Condițiile de hrănire și întreținere au fost identice atît pentru tineretul metis cît și pen- tru tineretul Nonius, încît aceiași factori au influențat deopotrivă dezvol- tarea ambelor grupe. Creșterea, și dezvoltarea. Cercetările asupra desvoltării și creșterii corporale s-au făcut Ia 13 dimensiuni plus greutatea, la următoarele intervale: la naștere, 3, 6,9, 12, 18, 24 luni. Tabloul nr. 2 cuprinde mediile și limitele variabili- tății pentru fiecare dimensiune cercetată în valori absolute. Din examenul valorilor absolute a mediilor și caracterul variabilității, rezultă următoarele: cu puține excepții, dimensiunile corporale ale metisului sînt mai mici decît ale 'Nonius-iilui, totuși curba de creștere urmează în de aproape tipul de dezvoltare al Nonius-ului Diferențe în minus la metis față de Nonius se constată chiar la dimensiunile dela naștere și anume: 3,45cm la înălțimea la grebăn; 3,38 cm la înălțimea spinării; 3,09 cm la înălțimea la crupă; 1,75 cm la lungimea (înălțimea) piciorului; 1,08 cm la lărgimea pieptului; 1,01 cm la lărgimea crupei; 1,67 cm la lungimea trunchiului; 0,36 cm la lungimea crupei; 1,51 cm la adîncimea toracelui; 3,60 cm la perimetrul toracelui.; 0,70 cm la perimetrul fluerului; 0,65 cm la lungimea capului; 1,82 cm la lungimea gîtului; de asemenea, 5,770 kg la greutatea vie. La naștere, diferențele în minus la dimensiunile corporale ale metisului s'nt , deci mai pronunțate la următoarele: la înălțimi, la perimetrul toracelui și la greutatea corporală. Caracterul variabilității dimensiunilor, apreciat după valorile celor două variante extreme, ne arată de asemenea tendința generală în sensul diminuării valorilor la ambele plus și minus variante, acestea chiar cînd reproducătorii trăpași utilizați în experiență au corespuns ca dimensiuni corporale tipului Nonius. Primul armăsăr trăpaș utilizat în experiență (Crai II) avea, de exemplu, înălțimea la grebăn de 154 cm (sub media tipului Nonius din herghelie, care este de 159, 69 cm) pe cînd cel de al doilea armăsar trăpaș (Roland D.) avea înălțimea la grebăn de 160 cm (depășind cu puțin media tipului Nonius din herghelie). Media înălțimii la grebăn la nașterea metiși- lor provenind din primul armăsar, a fost de 97,91 cm., iar la generația provenită din cel de al doilea armăsar de 97, 33 cm. Diferența de talie a reproducătoru- lui trăpaș nu a influențat creșterea acestei dimensiuni în perioada dezvoltării intrauterine. Această influență se manifestă totuși, după cum vom vedea mai departe, în stadiul de creștere, dela naștere pînă la 2 ani. Diferențele în minus la dimensiunile corporale ale metisului astfel după cum au fost stabilite la naștere, comparativ cu cele ale Nonius-ului, se riiicșorează cu înaintarea în vîrstă pe tot timpul dezvoltării pînă la 2 ani. La 2 ani, dezvoltarea metișilor prezintă următoarele particularități: diferențe în minus la dimensiunile corporale ale metisului, comparativ cu Nonius-ul, avînd ca valori 2,17 cm la înălțimea la grebăn; 2,21 cm la înălțimea spinării; 0,54 cm la înălțimea la crupă ; 0,78 la înălțimea (lungimea) piciorului; 1,48 cm la lărgimea pieptului; 0,38 cm la lărgimea crupei; 0,33 cm la lungimea crupei; 1,22 cm la lungimea trunchiului; 1,14 cm la adîncimea toracelului; 4,52 cm la perimetrul torace- lui; 0,53 cm la perimetrul fluerului; 0,58 cm la lungimea capului; 2,80 cm la lungimea gîtului; iar la greutatea corporală, 10,01 kg. Deosebiri mai pronunțate între metis și Nonius mai persistă încă la 2 ani la înălțimea la grebăn și la spinare, la lărgimea pieptului, la lungimea trunchiului, la adîncimea torace- lui, la perimetrul toracelui, la lungimea gîtului și la greutatea corporală. gt>2 ION AL. NICOLESCU 6 k nr. 2 x (valori ab CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA METISULUI TRĂPAȘ X NONIUS 853 Tabloul Modii10 »» limitele variabilitătii dimensiunilor corporale solute). Nr. crt. Denumirea dimensiunii | Loturi experi- mentale La naștere La 3 luni luni La 12 luni La 18 luni La 24 Luni __ Media Variante - Medi Variante - Media ' Variante Media Varia + nte Media - Varia + nte Media Variai + ite + • — + — • — 1 înălțimea la gre- băn ........ metis Nonius 97,16 100,61 102 106 87 95 121,01 124,1' 3 127 129 112 116 131,91 135,07 7’ 137 1 £ 140 1 22 30 144,22 1 147,44 49 1 55 1 39 41 150,02 1 153,83 1 54 1 62 46 46 154,25 156,42 163 165 151 151 . 21 înălțimea la spi- nare metis Nonius 94,64 98,02 99 105 85 91 117,91 121,Of 124 127 111 112 128,01 131,62 135 139 19 L21 138,49 141,98 145 150 L32 L35 144,20 147,64 49 156 38 L38 147,10 149,31 158 160 141 140 3 înălțimea la crupă metis Nonius 98,41 101,50 103 108 87 92 123,27 126,39 130 134 113 119 134,29 137,27 cn cyi 1 1 to O l MMI i .... 1 121 126 146,36 148,93 152 156 139 143 152,22 154,58 156 163 147 146 155,80 156,34 166 167 151 151 4 Adîncimea tora- celui metis Nonius 31,05 32,56 34 35 28 28 45,21 47,13 49 50 39 41 53,44 54,78 51 4? 61,10 62,84 65 68 59 59 65,63 67,47 69 73 59 62 68,85 69,99 72 75 65 66 5 înălțimea picio- rului (vidul substernal) ... metis Nonius 66,27 68,02 70 74 58 64 75,77 77,05 80 81 73 72 78,57 79,98 -—-—” t 84 ? 6 87 70 73 83,28 84,59 89 91 78 80 84,46 86,36 91 94 79 80 85,40 86,18 91 92 81 80 6 Lărgimea piep- tului metis Nonius 20,39 21,47 22 23 18 18 28,39 29,80 31 33 25 25 32,71 34,14 35 38 30 31 36,01 37,94 37 43 33 32 38,18 39,72 41 45 36 37 39,70 1 41,18 42 46 37 37 7 Lărgimea crupei Ia șolduri .... metis Nonius 21,24 22,25 23 24 19 20 30,25 31,12 33 34 25 26 37,08 37,09 41 1 43 35 33 44,25 44,98 46 49 42 39 48,53 48,97 52 54 45 42 51,90 52,28 55 62 48 49 8 Lungimea crupei metis Nonius 26,73 27,09 30' 28 23 25 36,23 37,57 39 41 30 32 42,25 42,88 « 4 46 39 41 47,21 48,07 49 51 44 43 50,28 51,47 53 58 48 46 1 53,80 54,13 56 58 52 49 9 Lungimea trun- chiului metjs Nonius 73,40 75,07 83 87 63 67 106,47 109,78 115 119 92 98 124,18 ' 125,78 5® 133 & 133 118 119 139,63 143,07 144 152 133 130 149,63 151,20 156 160 145 139 154,75 155,97 159 163 146 147 10 Perimetrul tora- celui metis Nonius 82,95 86,55 93 92 71 74 120,71 125,07 128 137 100 103 139,85 144,73 i Ste-- 148 WC' 154 »: 121 132 156,68 161,57 164 172 151 149 170,13 173,40 177 180 164 160 / 175,45 179,97 180 188 167 169 11 Perimetrul f luc- rului metis Nonius 12,37 13,07 13,7 14,5 10,7 11,5 15,27 15,85 16,5 17,5 13,2 14 16,83 17,35 W 17,71 , ! 19,2 15 16,7 18,62 5 19,41 20 21,7 17,5 5 17,7 19,39 5 20,20 20,2. 22,7 18,7 5 18,5 5 20,03 20,56 22 22,7 18,75 5 19,25 12 Lungimea capu- lui metis Nonius 34,39 35,04 37 38 32 30,5 43,49 44,28 46 48 39 41 48,36 49,39 K; 53 W ’ 54 42 46 54,99 55,63 57 59 50 50 57,51 58,02 60 63 54 52 58,95 59,53 61 64 56 56 13 Lungimea gîtu- lui ......... ] netis Nonius 29,95 31,77 34 39,5 24 27 42,99 44,65 47 50 z 38 40 49,74 51,98 II 54 'w 57 45 49 59,24 60,02 66 66 53 53 60,80 64,12 65 70 57 56 63,40 66,20 67’ 72 60 61 14 ' • Greutatea cor- r porală f netis Nonius 48,63 54,400 57 75 41 36 — — 255,5 % 274,2 278 300 217 227 342 366 377 392 i 320 319 i — — 433,86 443,87 471 492 375 419 854 ION AL. NICOLESCU 6' 7 86& Variabilitatea prezintă următoarele particularități: din examenul com- parativ al amplitudinii variației, în diferite perioade de creștere, se constată o tendință spre micșorarea limitelor între care variază diferitele dimensiuni corporale ale metisului, comparativ cu acelea ale Nonius-ului și prin aceasta se observă o tendință spre uniformizare mai mare în transmiterea tipului. Aprecierea asupra exteriorului nu este suficientă numai idin punctul de vedere al mărimii dimensiunilor corporale, ci și al armoniei de ansamblu și proporțiilor în dezvoltarea diferitelor regiuni. O apreciere mai exactă în ce privește armonici generală de ănsambfu și particularitățile în dezvoltarea metisului comparați^ cu Noniusul, poate rezulta numai din comparația între valorile relative față de înălțimea la grebăn. Din examenul valorilor relative ale mediilor, se,poate aprecia și dezvoltarea proporțională între regiuni. .Această dezvoltare se poate vedea din tabloul, nr. 3. : ; Tabloul nr. 3 Valorile relative alo mediilor Nr. crt. , Denumirea dimensiunii Metisul trăpaș X Nonius la 2 ani. Procentul față de înălțimea la grebăn cm Nonius-ul la 2 ani. Procentul față de înălțimea la grebăn cm 1 înălțimea la grebăn 154,25 156,42 2 înălțimea la spinare 95,36 95,45 3 înălțimea la crupă 101,00 99,94 4 ; Adîncimea toracelui 44,63 44,77 5 Lungimea piciorului 55,36 55,09 6 Lărgimea pieptului 25,73 26,32 7 Lărgimea crupei la șolduri . 33,64 33,42 8 ■ Lungimea crupei 34,87 34,60 9 Lungimea trunchiului 100,32 99,71 .10 Perimetrul toracelui 113,74 115,09 11 Perimetrul fluerului 12,98 13,14 12 Lungimea capului 38,21 38,05 13 Lungimea gîtului 41,10 42,32 Fig. 1. — Mînz metis trăpaș X Nonius (generația 1950) din armăsarul trăpaș Roland și iapa 92 Noniiis Li—8. Comparativ cu Nonius-ul, metisul arată la valorile relative diferențe îu minus ceva mai însemnate la 2 ani, la: perimetrul toracelui, lungimea gîtu- lui ; în timp ce la înălțimea la crupă, la dimensiunile de lungime și lărgime ale crupei și la lungimea trunchiului, arată un procent de creștere mai favorabil. Considerat în ansamblu, la cele măi multe dimensiuni, metisul se apropie ca dezvoltare proporțională a regiunilor, de Nonius. Dacă comparăm, pe de o parte, mediile dimensiunilor corporale la produșii metiși generația 1949, descen- denți ai trăpașului Crai II, cu acelea ale produșilor Nonius din aceeași generație crescuți în condiții de mediu identice și pe de altă parte, mediile dimensiu- nilor corporale ale produșilor metiși descendenți din trăpașul Roland D, generația. 1950 cu acele ale produșilor Nonius din aceeași generație, crescuți de asemenea în condiții de mediu identice, constatăm următoarele diferențe îh dezvoltarea, metișilor comparativ cu Nonius-ul (tabloul nr. 4). p|j. 2. — Mînz metis trăpaș x Nonius, în virstă de 1 an (generația 1949), din armăsarul trăpaș Crai II și iapa 61 Nonius XXXVII—12. 8 9 . CREȘTEREA SI DEZVOLTAREA METISULUI TRĂPAȘ X NONIUS 857 în condiții de mediu identice se constată Ia fiecare generație, că dezvoltarea metisului prezintă unele diferențe în creșterea dimensiunilor comparativ cu generația Nonius martoră, diferențe care nu pot fi atribuita decît influenței individuale a reproducătorului trăpaș. în primul caz, cînd armăsarul trăpaș utilizat în experiență (Crai II) a avut înălțimea la grebăn mult inferioară tipului Nonius, produșii metiși la 2 ani au media acestei dimensiuni cu peste 4 cm mai mică decît produșii Nonius crescuți în condiții de mediu identice, în cazul al doilea, cînd armăsarul trăpaș (Roland D) a avut înălțimea la grebăn Tabloul nr. i Diferența in dezvoltarea metișilor comparativ cu Nonlns-ul Denumirea dimensiunii Dimensiuni corporale la armăsarul trăpaș Crai II cm 10 metiși de 2 am, descendenți din Crai II 23 produși Nonius de 2 ani (generația 1949) Media Variabilitatea + Media Variabilitatea — înălțimea la grebăn Lungimea trunchiului Perimetrul toracelui Perimetrul fluerului 154 160 185 20 152,90 156,00 175,80 19,97 155 150 159 153 180 173 20,5 19 157,04 156,14 182,00 20,57 165 152 163 148 188 171 22,1 19 Armăsarul Roland D cm 12 metiși de 2 ani descendenți din Roland D (generaț 30 produși Nonius j de 2 ani ia 1950) înălțimea la grebăn Lungimea trunchiului Perimetrul toracelui Perimetrul fluerului 160 157 185 20,25 155,60 153,50 175,10 20,10 163 151 157 146 180 167 ■ 22 18,7 155,80 155,80 177,90 20,55 161 151 162 147 184 169 22,7 19,2 aproape egală cu aceea a Nonius-ului chiar depășind-o puțin, produșii metiși la 2 ani au media acestei dimensiuni aproape egală cu a produșilor Nonius crescuți în aceleași condiții de mediu. Variabilitatea a fost influențată de aseme- nea în primul caz în direcția scăderii valorii ambelor variante extreme, iar în cazul al doilea în direcția sporirii plus variantei extreme, pe cînd minus varianta extremă a rămas neschimbată lâ metis ca și la Nonius. Influența individuală a reproducătorului trăpaș, în ce privește transmiterea formelor corporale, se constată vizibil înafară de talie și Ia alte dimensiuni ca: lungimea trunchiului, perimetrul fluerului. în țoncluzie, selecția armăsaru- lui trăpaș are o importanță de prim ordin pentru a se obține metiși apropiați de masivitatea Nonius-ului. Aceeași constatare au făcut-o și cercetătorii sovietici în lucrările de încrucișare cu trăpașul Orlov pentru ameliorarea cailor de agricultură. Astfel, Prof. I. I. L a k o z a arată că « . . . la încrucișarea repetată cu trăpaș se admite folosirea numai a reproducătorilor de tip robust de ham. . . întrucît . . . dela armăsarii mărunți și de tip ușor s’au obținut metiși necorespunzători tipului dorit de cal robust pentru ham » (5). în cazul încrucișării trăpaș X Nonius, este necesar ca armăsarul trăpaș să poside tipul de conformație apropiată de cel al Nonius-ului și anume să aibă următoarele dimensiuni minime: înălțimea la grebăn 160 cm; lungimea trunchiului 101 %; perimetrul toracelui 115%; perimetrul fluerului 12,5% din înălțimea la Tabloul w. 6 Intensitatea de creștere a tineretului! K ,metis trăpaș X Nonius piuă 1» 2 ani N cr ’’ Denumirea dimensiunii ' . . .< Dimen siunih la naș tere cm ~ Dimen siunih la 3 Iun cm Crește rea de nașter la 3 lui cm Procei ’ tulfaț e de di . mensii 11 nilela nașter 1- ă Dimei siunil I- la 6 lui cm e Crește i- z rea de , 3 luni 11 n i 6 Iun cm Procen- tul față. ,a de di- a mensiu- nile la naștere Dimensi- C unilela9 d< luni 1 cm p reștereă „ la 6 luni a 9 luni . cm rocentul j. ță de di- u lensiuni- la naș- tere Hmensi- G nilelai dt ' an cm p reștereă ,1a 9 luni , la 1 an Q cm rocentul j față de t imensiu- nile la naștere limensi- C nile la 2 d ani 1 cm F reștereă t e la 1 an c a 2 ani i cm rocen- ul față e di- nensiu- nile la naștere 1 înălțimea la grebăn ... . 97,16 121,08 23,92 24,61 131,91 10,83 11,14 ! 139,00 7,09 7,29 144,22 5,22 5,37 154,25 10,03 10,32 2 înălțimea la spinare .. 94,64 117,99 23,35 24,67 . 128,01 10,02 10,58 133,71 5,70 6,02 138,49 4,78 5,06 147,10 8,61 9,09 3 înălțimea la crupă ... 98,41 123,27 24,86 25,26 134,29 11,02 11,19 'BK'? 141,07 6,78 6,88 146,37 5,30 5,38 155,80 9,43 9,58 4 Adincimea toracelui .. 31,05 45,21 14,16 45,60 53,44 8,23 26,50 57,84 4,40 14,17 61,10 3,26 10,49 68,85 7,75 24,95 5 înălțimea (lungimea) pi- ciorului 66,27 75,77 9,50 14,33 78,57 2,80 4,22 ' .IKK' jISk' 81,13 2,56 3,86 83,28 2,15 3,24 85,40 2,12 3,19 6 Lărgimea pieptului 20,39 28,39 8,00 39,23 32,71 4,32 21,18 ■W' - 35,05 2,34 11,47 36,01 0,96 4,70 39,70 . 3,69 18,09 7 Perimetrul toracelui .... 82,95 120,71 37,76 45,52 139,85 19,14 23,07 — 149,86 — 10,01 12,06 156,58 6,72 8,10 175,45 18,87 22,74 8 Lungimea trunchiului .. 73,40 106,47 33,07 45,05 124,18 17,71 24,12 ’ 133,67 9,49 12,92 139,63 5,96 8,11 154,75 15,12 20,59 9 Lungimea crupei 26,73 36,23 9,50 35,54 42,25 6,02 22,52 45,16 2,91 10,88 47,21 2,05 7,66 53,80 1 6,59 24,65 10 Lărgimea crupei la șold . 21,24 30,25 9,01 42,41 37,08 6,83 32,15 41,48 4,40 20,71 44,25 2,77 13,04 51,90 7,65 36,01 11 Lărgimea crupei la coxo- femurale 21,76 30,90 9,14 42,00 36,68 5,78 26,56 39,71 3,03 13,92 41,60 1,89 8,68 46,75 5,15 23,66 12 Lungimea capului 34,39 43,49 9,10 26,46 48,36 4,87 14,16 52,12 3,76 10,93 54,99 2,87 8,34 58,95 3,96 11,51 13 Lungimea gîtului ...... 29,95 42,99 13,04 43,53 49,74 6,75 22,53 54,81 5,07 16,92 59,24 4,43 ' 14,79 63,40 4,16 13,88 14 Perimetrul fluerului .... 12,37 15,27 2,90 23,44 16,83 1,56 12,61 17,76 0,93 7,51 18,62 0,86 6,95 20,03 1,41 11,39 15 Sreutatea corporală kg . 48,63 — — —■ —- — '— « — — — — 3|®g»ăs W * V 1 *,*t**®18 HBBBB»Pft* r MESai ■MHm i* ,u>- 860 12 Tabloul Intensitatea de creștere a tineretului Nr crt' denumirea dimensiunii Dimer si unii la naș tere cm J. o Dimer siunil ' la 3 lui cm Crește " rea de e . . nașter 11 Ia 3 lui cm Proce .’ tulfaț 1 de di e . mensn 71 nile k nașter a ă Dimei siunil j- la 6 lui cm e Crește rea de B. 3 luni 11 6 luni cm Procen- ' tul față a ^di- mensiu- nile la naștere 1 înălțimea la grebăn 100,61 124,17 23,56 23,51 135,0' 10,90 10,83 2 înălțimea la spinare . 98,02 121,08 23,06 23,52 131,63 10,55 10,76 3 înălțimea la crupă ... 101,50 126,39 24,89 24,52 137,27 10,88 10,71 4 Adîncimea toracelui 32,56 47,13 14,57 44,74 54,78 7,65 23,49 5 înălțimea (lungimea) pi- ciorului 68,03 77,05 9,03 13,12 79,98 2,93 4,30 6 Lărgimea pieptului .... 21,47 29,80 8,33 38,79 34,14 4,34 20,21 7 Perimetrul toracelui 86,55 135,07 38,52 44,50 144,73 19,66 22,71 8 Lungimea trunchiului .. 75,07 109,78 34,71 46,23 125,78 16,00 21,31 9 Lungimea crupei 27,09 37,57 10,48 38,68 42,88 5,31 19,60 10 Lărgimea crupei la șold 22,25 31,12 8,87 39,86 37,09 5,97 26,83 11 Lărgimea crupei la coxo- femurale 22,48 31,94 9,46 42,08 37,36 5,42 24,11 12 Lungimea capului 35,04 44,28 9,24 26,36 49,39 5,11 14,58 13 Lungimea gîtului 31,77 ' 44,65 13,28 41,80 51,98 7,33 23,07 14 Perimetrul fluerului ... 13,07 15,85 2,78 21,27 17,36 1,50 11,47 15 Greutatea corporală kg. >4,400 — " l ■— — & — —----- ■tSSBS R 13 nr. 6 861 Nonius pînă la 2 ani Dimensi- G unilela9 d luni cm p reșterea f elaSluniIa a 9 luni ? 1 cm rocentul r ță de di- lensium- ela naș tere (imenși- C nile la 1 d an cm p reșterea ala 9 luni c a 1 an cm rocentul - ață de limensi- mile la aaștere )imensi“ •i t o r mie la 2 j ani cm „ * 1 Crește- t ea dela an la 2 ani cm ’rocen- ul față le di- nensiu- nile la naștere 142,86 7,79 7,74 147,44 4,58 4,55 156,42 8,98 8,92 137,94 6,31 6,43 141,98 4,04 4,12 149,31 7,33 7,47 144,85 7,58 7,46 148,93 4,08 4,01 156,34 7,41 7,30 — 59,51 4,73 14,52 62,84 3,33 10,22 69,99 7,15 21,95 83,35 3,37 4,95 '84,59 1,24 1,82 86,18 1,59 2,33 36,22 2,08 9,68 37,94 1,72 8,01 41,18 3,24 15,09 153,21 8,48 9,79 161,57 8,36 9,65 179,97 18,40 21,25 136,70 10,92 14,54 143,27 6,37 8,48 155,97 12,90 17,18 45,93 3,04 11,22 48,07 2,15 7,93 54,13 6,06 22,36 41,85 4,76 21,39 44,98 3,13 ' 14,06 52,28 7,30 32,80 40,72 3,36 14,94 42,81 2,09 9,29 47,90 5,09 22,64 53,55 4,16 11,87 55,63 2,08 5,93 59,53 3,90 11,13 56,98 5,00 15,73 60,02 4,04 12,71 66,20 6,18 19,45 18,62 1,27 9,71 19,41 0,79 6,04 20,56 1,15 8,79 i — — — — — — l ” — ■ Jh ;862 ION AL. NICOLESCU 14 15 CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA METISULUI TRĂPAȘ X NONIUS 863 :grebăn; greutatea corporală 500 kg; aceasta pentru a se obține metiși cu o conformație masivă cerută pentru calul de agricultură. Se înțelege că în- afară de tipul de conformație, criteriile selecției reproducătorului trăpaș sînt mult mai complexe, el trebuind să aibă exteriorul corect, constituția robustă și mai ales calități energetice verificate etc. Intensitatea de creștere. Tablourile nr. 5 și 6 cuprind mediile dimensiunilor cercetate în valori absolute și procente exprimînd intensitatea de creștere Tabloul nr. 1 Intensitatea do creștere exprimată procentual Denumirea dimensiunii Categori. Procentul de creștere Total Naștere — 3 Iun 3 luni — 6 Iun 6 luni — 9 Iun 9 luni i — 1 an Naștere — 1 an 1 an — 2 ani înălțimea la grebăn .... metis 24,61 11,14 7,29 5,37 1 48,41 10,32 Nonius 23,51 10,83 7,74 4,55 46,63 8,92 înălțimea la spinare .... metis 24,67 10,58 6,02 5,06 46,33 9,09 Nonius 23,52 10,76 6,43 4,12 44,83 7,42 înălțimea la crupă metis 25,26 11,19 6,88 5,38 48,71 9,58 Nonius 24,52 10,71 7,46 4,01 46,70 7,30 Adîncimea (înălțimea) to- metis 45,60 26,50 14,17 10,49 96,76 24,95 răceli’ Nonius 44,74 23,49 14,52 10,22 92,97 21,95 Lungimea (înălțimea) picio- metis 14,33 4,22 3,86 3,24 25,65 3,19 rului Nonius 13,27 4,30 4,95 1,82 24,34 2,33 Lărgimea pieptului metis 39,23 21,18 11,47 4,70 76,58 18,09 Nonius 38,79 20,21 9,68 8,01 76,69 15,09 Lărgimea crupei la șol- metis 42,41 32,15 20,71 13,04 108,31 36,01 duri Nonius 39,86 26,83 21,39 14,06 102,14 32,80 Lungimea crupei metis 35,54 22,52 10,88 7,66 76,60 24,65 Nonius 38,68 19,60 11,22 7,93 77,43 22,36 Lungimea trunchiului .... metis 45,05 24,12 12,92 8,11 90,20 20,59 Nonius 46,23 21,31 14,54 8,48 90,56 17,18 Perimetrul toracelui metis 45,52 23,07 12,06 8,10 88,75 22,74 Nonius 44,50 22,71 9,79 9,65 86,65 21,25 Perimetrul fluerului .... metis 23,44 12,61 | 7,51 6,59 50,15 11,39 Nonius 21,27 11,47 | 9,71 6,04 48,49 8,79 la metis, comparativ cu Nonius-ul de aceeași vîrstă, la 2 ani. Din aceste tablouri reies următoarele date comparative procentuale asupra intensității ■ de creștere a fiecărei dimensiuni, raportată la dimensiunea respectivă la naștere: Intensitatea de creștere, care este o componentă a energiei de creștere, este mai inare la metis decît la Nonius la toate dimensiunile corporale, în dezvoltarea dela naștere pînă la 2 ani. Acest fapt se vădește atît din creșterea pe diferite perioade pînă la 1 an, dar mai pronunțat reiese diferența din creșterea totală dela naștere pînă la 1 an și dela 1 an pînă la 2 ani. Privită în general, intensitatea cea mai mare a creșterii este în perioada dela naștere pînă la 3 luni. După 3 luni, ea descrește treptat pînă la 1 an. Dintre primii 2 ani ai dezvoltării, intensitatea de creștere cea mai mare este în primul an la toate dimensiunile, între dimensiunile corporale se stabilește următoarea ordine ca intensitate de creștere în "primul și în cel de al doilea an: regiunea cu cea mai redusă intensitate de creștere este lungimea piciorului iar cea cu intensitatea cea mai mare este lărgimea crupei la șolduri. între aceste două dimensiuni se grupează celelalte în ordinea intensității de creștere în primul și cel de al doile^t an, astfel: Intensitatea de creștere in primul an 1. Lărgimea crupei la șolduri 2. Adîncimea toracelui 3. Lungimea trunchiului 4. Perimetrul toracelui 5. Lungimea crupei 6. Lărgimea pieptului 7. Perimetrul fluerului 8. înălțimea la crupă 9. înălțimea la grebăn 10. înălțimea Ia spinare 11. Lungimea piciorului Intensitatea de creștere în al doilea an L Lărgimea crupei la șolduri j 2. Lungimea crupei ț 3. Adîncimea toracelui] 4. Perimetrul toracelui 5. Lungimea trunchiului 6. Lărgimea pieptului ț 7. Perimetrul fluerului 8. înălțimea la grebăn 9. înălțimea la erupă 10. înălțimea la spinare 11. Lungimea piciorului] Se observă că intensitatea de creștere este mai mare la dimensiunile de lărgime, lungime și adîncime, atît în primul, cît și în al doilea an de creștere. Dimensiunile de înălțime au intensitatea cea mai mare de creștere în perioada intrauterină, după cum rezultă din procentele de creștere ale mînzului la naștere, pe cînd în primul și mai ales în al doilea an, intensitatea lor de creștere scade. Perimetrul fluerului se dezvoltă aproape la fel ca înălțimile. mtjnul de creștere a diferitelor regiuni corporale, ca și coeficienții de creștere, sînt puși în evidență prin prezentarea procentuală a creșterii pînă la 2 ani, în tabloul nr. 8. Creșterea procentuală este stabilită aici după valoarea mediilor la naștere, reprezentînd perioada dezvoltării intrauterine, apoi dezvoltarea la 1 an și la 2 ani, reprezentînd creșterea în perioada pînă la 2 ani. Procentele vor fi raportate la dimensiunile medii ale tipului Nonius adult din herghelia Pădureni, unde se efectuează experiența. Din creșterea totală pînă la 2 ani, v procente însemnate revin asupra dezvoltării intrauterine, apreciată după valo- riile medii stabilite prin măsurători pe mînz lâ naștere. în această perioadă, dimensiunile de înălțime, inclusiv lungimea piciorului și perimetrul fluerului se remarcă prin coeficienții de creștere cei mai mari (procentele variază dela 61 %—78%), pe cînd dimensiunile de lărgime, adîncime, lungime și perime- trul toracelui, ating în aceeași perioadă coeficienți variind între 45% și 52%. Un raport invers se constată pentru perioada de creștere dela naștere pînă la 2 ani, caracterizată prin coeficienți de creștere mai mari la dimensiunile de lăr- giihd, adîncime, lungime și perimetrul toracelui*(procentele variind dela47%— 59%), pe cînd înălțimile, inclusiv perimetrul fluerului, se remarcă prin coefi- cienți de creștere mai mici (procentele variază dela 21%—38%, în aceiași perioadă). Dintre primii 2 ani ai dezvoltării, coeficienții de creștere cei mai mari se constată în' primul an în general la toate dimensiunile corporale (procentele variază dela 19, 2%—44,3%), pe cînd în cel de al doilea an, procentele de 13 - Buletin Științific. — c. 271 18 17 865 Tabloul Ritmul de creștere al Nr ort. 1 Dezvoltarea intrauterină Dezvoltarea de Ia naștere la 1 an Denumirea dimensiunii Dimensi unile la naștere | cm - Procenti din creș tere pin la 2 ani ii Dimenș unile la 1 1 an cm - Procentul din creș- tere pînă la 2 ani 1 t înălțimea la grebăn metis Nonius 97,16 100,61 62,98 64,32 144,22 147,44 30,50 29,93" 2 înălțimea la spinare metis Nonius ■ 94,64 98,02 64,33 65,64 138,49 141,38 29,80 29,04 3 înălțimea la crupă metis Nonius 98,41 101,50 63,16 64,92 146,37 148,93 30,78 30,33 4 Adîncimea toracelui metis Nonius 31,05 32,56 45,09 46,52 61,10 62,84 43,64 43,26 5 Lungimea (înălțimea) picio- rului metis Nonius 66,27 68,02 77,59 78,92 83,28 84,59 19,91 19,22 6 Lărgimea pieptului metis Nonius 20,39 21,47 51,36 52,13 36,01 37,94 39,34 39,99 7 Lărgimea crupei la șolduri .. metis Nonius 21,24 22,25 40,90 42,55 44,25 44,98 44,33 43,47 8 Lungimea crupei metis Nonius 26,73 27,09 49,68 50,04 47,21 48,07 38,06 38,75 9 Lungimea trunchiului ...... metis Nonius 73,40 75,07 47,43 48,13 139,63 143,07 42,79 43,59 . 10 Perimetrul toracelui metis Nonius 82,95 86,51 47,27 48,09 156,58 161,54 41,96 41,79 11 Perimetrul fluerului ....... metis 'Jonius 12,37 13,07 61,75 63,57 18,62 19,41 31,20 30,83 nr. 8 diferitelor dimensiuni corporale Dezvoltarea de la 1 an t la 2 ani Dezvoltarea totală dela naștere la 2 ani Procentul de creștere față de tipul Nonius adult • Dimensiunile ; la 2 ani ■ cm Procentul din creștere pînă la 2 ani Totalul creș- terii de la naș- tere la 2 ani cm Procentul din creștere pînă la 2 ani Tipul adult Nonius ,cm Procentul din creștere pînă la 2 ani \ 154,25 ș 156,42 6,51 5,74 57,09 55,81 • 37,01 35,67 159,69 96,59 97,95 f . ... . . 147,10 149,31 5,86 5,31 52,46 51,29 35,66 34,35 150,21 97,92 99,40 r î 155,80 156,34 6,05 4,74 57,39 54,84 36,83 35,07 157,49 98,92 99,26 ■ 68,85 ? 69,99 11,26 10,21 37,80 37,43 54,90 53,47 74,96 91,84 93,36 85,40 8b,18 2,49 1,75 19,13 18,16 22,40 21,07 84,73 100,79 101,71 s S. , 39,70 41,18 - 9,29 7,87 19,31 19,71 48,63 47,86 42,25 93,96 97,46 ' r > , 51,90 p" 52,28 14,74 13,99 30,66 30,03 59,07 57,44 56,21 92,33 93,00 • V 53,80 H . 5443 12,25 10,75 27,07 27,04 50,31 49,50 56,03 96,01 96,60 ‘Eh ■ 154,75 155,97 9,77 8,27 81,35 80,90 52,56 51,86 162,00 95,52 96,27 ■ - • v k ț- * l- 175,45 179,97 10,76 10,11 92,50 93,42 52,72 51,90 190,24 92,22 • 94,60 S* 20,03 • ' 20,56 7,04 5,59 7,66 7,49 38,24 36,42 20,55 • ' 97,46 100,04 866 ION AL. N1COLESCU 18 19 867 creștere variază dela 1,7%—14,7%. Coeficienții de creștere se grupează astfel pe cele 3 perioade cu creșterea cea mai intensă: - ■ a) Perioada de creștere intrauterină, după dimensiunile mînzului la naștere, coefi- cienții variază dela.......................... 45,9 % —78,92% b) Perioada de creștere a primului an, coefi- cienții variază de la . ...................... 19,22 %—44,33% c) Perioada de creștere a celui de al doilea an, coeficienții variază de la.................. 1,75%— 14,74% Intensitatea creșterii scade treptat, pe măsură ce mînzui înaintează în vîrstă. în toate perioadele de creștere și la toate dimensiunile corporale, metisul urmează în de aproape tipul de dezvoltare al Nonius-ului, cu următoarele particularități: la naștere, metisul prezintă o diferență în minus la coeficienții de creștere care variază dela 0,3% pînă la 1,8% față de Nonius. Raportul este invers în perioada de creștere dela naștere pînă la 2 ani, în care coeficienții de creștere ai metisului depășesc pe aceia ai Nonius-ului (cu procente ce variază dela 0,7 % pînă la 1,8%), după cum s-a arătat și la capitolul intensității de creștere. Din examenul coeficienților de creștere, stabiliți pe diferite perioade la cele 11 dimensiuni corporale, se poate aprecia și ritmul de creștere în funcție de timpul în care fiecare dimensiune își termină creșterea. Intrucît dezvoltarea este dată numai pînă la 2 ani, se va face numai o apreciere generală, condu- cîndu-ne și după procentele de creștere stabilite în raport cu valorile medii ale tipului Nonius adult. Ordinea în care se dezvoltă dimensiunile corporale pînă la 2 ani, luînd în considerare coeficienții de creștere stabiliți la naștere, 1 an și 2 ani, este următoarea: Perioada intrauterină ’ (după dimensiunile mîn- zului la naștere) Perioada primului an de creștere Perioada celui de al doilea an de creștere 1. Lungimea piciorului 2. înălțimea spinării 3. înălțimea la crupă 4. înălțimea la grebăn 5. Perimetrul fluerului 6. Lărgimea pieptului 7. Lungimea crupei 8. Lungimea trunchiului 9. Perimetrul toracelui 10. Adîncimea toracelui 11. Lărgimea crupei la șolduri 1. Lărgimea crupei la șol- duri 2. Adîncimea toracelui 3. Lungimea trunchiului 4. Perimetrul toracelui 5. Lărgimea pieptului 6» Lungimea crupei 7. Perimetrul fluerului 8. înălțimea la crupă 9. înălțimea la grebăn 10. înălțimea la spinare 11. Lungimea piciorului 1. Lărgimea crupei la șol- duri 2. Lungimea crupei 3. Adîncimea toracelui 4. Perimetrul toracelui 5. Lungimea trunchiului 6. Lărgimea pieptului 7. Perimetrul fluerului 8. înălțimea la grebăn 9. înălțimea la crupă 10. înălțimea la spinare 11. Lungimea piciorului în general, se constată că dezvoltarea dimensiunilor de înălțime, atît la metis, cît și la Nonius, este mai mare în perioada de creștere intrauterină, după cum rezultă din coeficienții de creștere ai mînzului la naștere, încetinesc apoi mult creșterea dela naștere pînă la 2 ani. De asemenea și perimetrul flperului urmează în de aproape ritmul de dezvoltare al înălțimilor. Procentele de creștere realizate de aceste dimensiuni pînă la 2 ani, în raport cu aceleași dimensiuni la tipul adult (dela 96,59 % pînă la 100 %), ne arată că după 2 ani Tabloul nr. 9 Dezvoltarea metisului trăpaș Nonius, comparativ cu trăpașul Orlov șl ruso-am«rtcan . Idni Denumirea dimensiunii Rasa na La $ ștere 0 luni 6 luni 12 luni 18 luni 24 înălțimea la grebăn metis trăpaș x Nonius 97,16 1 21,08 1 31,91 1 44,22 1 « 50,02 1 54,25 • trăpașrusb-7 american: .’ 96,1 _ 1 29,40 1 40;05 1 47,09 1 52,60 . : ■ ■ ■ ■ \ trăpaș Orlov, ; 119,99 30,92 143,58. 1 49,84 j 155,20 , Lungimea trunchiului .... -metis trăpaș x , \ Nonius '■ 73,40 , 106,47 124,18 139,63 1)9,63 . ' i ■ ■ ; metis j . .. trăpaș ruso- — 119,9 134,50 145;30 151,3 american ■ ■ trăpaș Orloy •• r* — ■ . — — — Perimetrul toracelui metis , ; 82,95 120,71 139,85 156,58 170,13 175,45 trăpaș.x Nonius’ ■ 1 '•/ - ' < _■ .! i ••• '• ț ' trăpaș ruscPi american 081,20 • — ' 129,00 147,10 158,20 166,50/: •.rn - ..?/ trăpaș jQrlov ; ' ■ . - j r } • 113,58 128,58 149,14 >60,24 î£8',76 : Perimetrul fluerului metis : .'12,3' - 15,21 16,81 >8,62 ; '2o,o3; ■: . trăpaș x Nonius A - /) : :.î f! i trăpaș i’usb- american() 34.2,0 7 4) Si 0 , Nonius ’ /b -hi -gtntnu'zi : i f : ’ .5 ■ • ’ • trăpaș rusd- ■ •-i 53; 10 î-' Ș 208, 001209, 50 '360; 50. iWO nf O : ‘ "r. .american ’ ■/ ’ -X : ■ >! - trăpaș Orlov. • * • , 15R 50 217. 80 324, 00 395, od >: i ' \ i.',; îi.’ _• ... . • , •. ’1 ' VS ^4 w' 868 ' ION AL. NICOLESCU 20 aceste dimensiuni mai cresc cu coeficienți foarte reduși, deci dezvoltarea lor are un caracter precoce. Acest grad de precocitate se constată atît la Nonius, cît și la metis, cu mici diferențe. Celelalte regiuni corporale au o dezvoltare mai înceată, în sensul că au o creștere mai puțin intensă în perioada intrauterină, cresc apoi intens în primul an și al doilea an, prelungindu-și încă creșterea și peste 2 ani, deci arată un caracter mai tardiv în dezvoltare. Gradul de pre- cocitate al unora din dimensiunile corporale exprimînd dezvoltarea regiunilor respective, se pune în evidență în primul rînd la Nonius. Metisul urmează în de aproape tipul de dezvoltare al Nonius-ului. Pentru a pune în evidență mai bine rezultatele obținute în dezvoltarea metisului, vom compara dimensiunile medii la diferite intervale, stabilite pentru metis, cu acelea ale trăpașului Orlov și ruso-american după datele lui A. F. Dobrohotov (3). Este cunoscut că trăpașul Orlov este utilizat ca rasă amelioratoare în U.R.S.S., de asemenea și trăpașul ruso-american îmbunătățit prin trăpașul Orlov. Din datele prezentate în tabloul nr. 9 se poate constata că, în ceea ce privește dezvoltarea corporală pînă Ia 2 ani, metisul trăpaș x Nonius depășește la dimensiunile corporale de masă trăpașul ruso-american și se apropie de acelea ale trăpașului Orlov, depășindu-le chiar și pe acestea la unele dimensiuni, ca: perimetrul toracelui, perimetrul fluerului. Ca ritm de creștere, este stabilit că tineretul mascul trăpaș Orlov atinge către vîrsta de 2 ani 98% din talia armăsarilor, 94,4% din perimetrul toracelui și 95,4% din perimetrul fluerului, ceea ce arată că trăpașul Orlov aparține raselor precoce (3). Din datele prezentate se constată că, la aceleași dimensiuni Ia vîrsta de 2 ani, Nonius-ul a atins 97,95 % din talia medie a tipului adult, 94,60% din perimetrul toracelui și 100% din perimetrul fluerului, ceea ce arată o precocitate tot atît de mare ca a trăpașului Orlov; metisul trăpaș x Nonius la vîrsta de 2 ani a atins 96,5% din talia medie a tipului Nonius, 92,2% din perimetrul toracelui, 97,4% din perimetrul fluerului, ceea ce indică o precocitate apropiată de cele două rase menționate. Energia de creștere. S-a examinat sporul greutății corporale pe stadiile principale de creștere și pe perioade mai mici în interiorul acestora. La naștere, greutatea medie a metisului este de 48,63 kg, fiind mai mică decît media greutății Nonius-ului, care este de 54,400 kg. Diferența în minus de 5,770 kg, ce se constată la metis la creșterea sporului de greutate pe durata creșterii intrauterine este datorită influenței ereditare din partea trăpașului, întrucît condițiile de hrănire, întreținere și îngrijire au fost aceleași la iepele gestante. Chiar atunci cînd tipul de conformație al reproducătorului trăpaș s’a apropiat de tipul Nonius-ului, sporul de greutate realizat de metis în perioada intrauterină ntt a depășit cu mult pe acela al trăpașului pur: 49,66 kg la metis față de 49,42 la trăpaș. în perioada de creștere pînă la 2 ani, se constată următorul spor de greutate: în perioada dela naștere la 6 luni, sporul mediu de greutate zilnic este la metis 1,130 kg, iar la Nonius 1,201 kg, deci cu o diferență în minus la metis de 0,071 kg. Același spor dela 6 luni la 1 an este Ia metis de 0,472 kg comparativ cu Nonius-ul, la care acest spor este de 0,502 kg, adică cu o diferență în minus la metis de 0,030 kg. De Ia 1 an la 2 ani, sporul de greutate zilnic se mic- șorează și mai mult: 0,251 kg la metis, față de 0,213 kg la Nonius, deci cu o diferență de 0,038 kg mai mult la metis decît la Nonius. De la naștere la 2 ani, energia de creștere a metisului a fost din ce în ce mai mare, tinzînd a compensa diferența de spor de greutate produsă în creșterea intrauterină. 21 CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA METISULUI TRĂPAȘ X NONIUS 869 Dacă se ia greutatea corporală Ia naștere ca 100%, sporul de greutate pe diferite perioade de creștere este reprezentat de următorii coeficienți: Dela naștere la 6 luni De la 6 luni la 1 an De la 1 an la 2 ani Metis trăpaș X Nonius 423 % 177 % 188 % Nonius 404 % 168 % 143 % Se constată că, coeficienții sporului de greutate sînt mai mari Ia metis decît la Nonius în stadiul dezvoltării dela naștere pînă la 2 ani. Or, intensitatea de creștere este o componență a energiei de creștere, deci putem ajunge. la concluzia că energia de creștere a metisului depășește pe aceea a Nonius-ului în perioadele cele mai intense de creștere, după naștere. Capacitatea de dezvoltare mai intensă la caii rezultați din încrucișarea diferitelor rase a fost observată de multă vreme de crescători și ea este mai puternică la generația l-a de metiși, dispărînd în parte la generațiile următoare (4). Sporul în greutate vie Ia metișii Gx a fost observat și de I. N. B a r m i n- ț e v la încrucișarea iepelor cazahe cu armăsari trăpași și p.s. de călărie (1). Exteriorul metisului a fost examinat comparativ cu Nonius-ul în aceleași condiții de mediu. Dezvoltarea generală corporală este armonică, cu aplo.mburi corecte și copita de bună calitate. Dintre particularitățile de conformație se remarcă lungimea gîtului, care este mai mică la metis (diferența în minus 1,22%), conformație caracteristică tipurilor de cai de tracțiune. în schimb, valorile relative ale dimensiunilor de lărgime și lungime ale crupei depășesc cu puțin pe acelea ale Nonius-ului la aceeași vîrstă (33,64%, respectiv 34,87% la metis, comparativ cu 33,42 %, respectiv 34,60% la Nonius la vîrsta de 2 ani), ceea ce constituie un raport mai favorabil din punct de > vedere mecanic. Dintre defectele de exterior, cel mai des semnalat la reproducătorii Nonius este anume defectul spinarea de crap. Se constată că acest defect nu a fost semnalat decît la un singur metis din cei 41 născuți în intervalul anilor 1949—1951. Constituția metisului a fost examinată din punctul de vedere al rezistenței lâ boli. După fișele sanitare ale hergheliei Pădureni-Timișoara, s-au stabilit următoarele procente de mortalitate pe perioada ultimilor 3 ani, (1949—1950 și 1951) pe un număr de 41 metiși și 135 tineret Nonius de aceeași vîrstă. Dintre produșii Nonius au murit 16, adică 11,85%, iar dintre metiși au murit 3, adică 7,31%. Mortalitatea la metiși este cu 4,54% mai mică decît la Nonius în aceleași condiții de mediu. Se menționează, după aceleași fișe sanitare, că metișii trăpași x Nonius au trecut prin epizootia de bronehopneumonie, fără să se. înregistreze vreun caz mortal, pe cînd între produșii Nonius s’au înregistrat 2 cazuri mortale. în epizootia de anemie infecțioasă declarată la herghelia Pădu- reni în anul 1950, în care Nonius-ul a dat un procent de mortalitate pe herghelie de <4,4% (morți și uciși), dintre metiși s-au izolat numai 2 cazuri bănuite de această boală. După felul cum au rezistat la acțiunea agenților exteriori patogeni se poate aprecia metisul ca avînd o vigoare constituțională sporită, fiind mai rezistent decît martorul (tineretul Nonius) împreună cu care a crescut, în aeeleași condiții de hrănire și întreținere, Aceleași concluzii se pot trage asupra constituției și în general asupra vitalității metisului și din faptul că, în condiții 870 ION AL. NICOLESCU 22 de mediu identice, metisul a arătat o intensitate mai mare de creștere decît Nonius-ul, în stadiul dezvoltării dela naștere pînă la 2 ani. Darwin, cercetînd efectele încrucișării între rase și varietăți sau indivizi cu forme distincte, ajunge la următoarele concluziiîncrucișările între formele distincte mai mult sau mai puțin vecine, asigură produșilor ce rezultă din ele o talie mai mare, mai multă vigoare constituțională și mărește de asemenea fecunditatea.... » (2). Indicii corporali ne arată de asemenea o dezvoltare armonică și osatura suficient de dezvoltată (indicele metacarpului atinge la 2 ani la metis 12,98% din înălțimea la grebăn, față de 13,14% la tineretul Nonius de aceeași vîrstă și crescut în aceleași condiții de mediu); Aceste observații urmează să fie completate și pe latura productivității, a capacității de muncă, a fecundității și a celorlalte însușiri în legătură cu con- stituția și sănătatea. BBIPAmWBAHUE H PA3BMTME flO flBYXJIETHErO BO3PACTA METHCA PBICAK x HOHMYC 110 GPABHEHMIO G HOHMYCOM (KPATKOE COJțEPJKAHHE) Ha MccJienoBaiiMH pasBMTHH 22 mcthcob nepnoro noKOJienMH nocjie cKpențnnaHKH jKcpedqoB pmcaKOB c KobwiaMu nonnyc, no cpasm hmk> c 43 noTOMKaMn Honnyca roro me Boapacra (noKOJienMe 1949 n 1950 rr.), BHpanțeHHHX b TOîKHecTBeHHMx ycjioBnnx cpeRH ho HByxjieriicro Boapacra BHTeKaeT cjiegyioiqee. 1. MeTHc pwcaK X Honnyc nepnoro noKOJieniiH, BHpamennMH b Tomne- CTBeHHWx c MonnycoM ycjioBnnx cpeflu, hohtm bo Bcex nepnogax pocra n bo Bcex paawepax TejiocjioîKeHMfl riecer sce ueprbi Tuna nonnyca co cne~ HyionțnMM ocoSeHnocTHMn. a/Boo6iițe npoMBBonnrejib pnicaKBJînner na paaBHine Mernca b CMHCJie jierKoro cmimeiiHn HnaMerpos odieMa rena n, odycjioBjinBaer MențxUMe KojieSannH, B nepnon passurnu, uepes 2 rouă nocjie pomflemiH, vacTB paajmunn b MMHyc BosMeinjena MerncbM, SnaroRapn Gojibiueii MHTen- cmbhoctm pocra, raK uto 3a 2 rojța paammnA CpegHMx BeJimiim eiqe coxpa- hhiotch b Bî-icoTe xojikm n chuhli (2,17-^2,21 cm), b ximpiine rpyaHoft Kirernn (1,48 cm), b HJînne ryjioBMma (1,22 cm), b rjiydnHe rpyHnoft KJieTKn (1,14 cm), b o&beMe rpyuHoîi ftjierRn (4,52 cm), b hjimho meii (2,80 cm), b Bece (10 kd). 6) MnnnManbHMe paajinuMn MeîKHy motmcom n lionnycoM 6mjim ycra- noBJieHM npn TeJiocJioJKenHH npoMsBOAHTeJin pacaua, cxomeM c mnoM Honnyca, 2. B dTHonienniî paaBMTnn paaMepoB, mctmc KaK m nomiyc cjiegyeȚ aă TeMHOM pocra, xapanTepnoro BooSipe hjih MOJioHHHKa pacu cKopocne- jimx .;ioma;țeiî. Tar?™ oOpaaoM b jțnyxneTHeM BbapacTe mctmcli noKOJîeunn 1949—1950 rr. flocnirJiM 96,59% cpeHnnx paaMepoB Bspocjioro Tuna HOHMy- ca, 92,22% odieMa ^ KjieTKM n 97,46% nepMMerpa rojiemi no cpaBnenino c MO,no;pmKOMnomiyca roro me noKOJiennn, BMpaineHHoro b Tex ?Ke ycnoBMMx cpena, aocTMrniero b tbkom me Boapacre 97,95% cpennnx 23 Creșterea și dezvoltarea metisului trăpaș x non.us 871 paaMepoB rnna Bapocaoro Honnyca, 94,6% oSteMa rpyjmon kjictkii h 100% nepiiMerpa rojienn. 3. Mernc paaBMBaeTcn rapMoHHnno, c npaBMJibHMM aKcrepbepoM, ffinaHecnocoSnocTbio, noBHineHHon no cpaBHennio c noiinycoM, BbipasKaio- iqeiicH SoHbmnM conpoTMBjienneM b OTHomennn narorenubix BneniHnx areHTOB (y.Mernca na 4,54% nume no cpaBnennio c iionnycoM), n hobh- niennoiî MHTencHBHOCTbio pocra, BEipamennoii SoJiee bmcokmmh ko3$$h- ițneHTaMii pocra b HByxjiernnft nepnon paaBHTnn nocjie pomflenun. 4. fljin toto, utoSm nonymiTb nojioiKurejibHue peayjibTarbi b otho- meHMM crpoeHMH Tena Mferaca, Hec6xonnMo cejieKpnoHnpoBarb îKepeSițoB pncaKOB, ncnoJibBOBaHHMx npn CKpemnBannn, yuHTbiBan pocr m MaccnB- nocTb, BMSnpaH npoMBBOHMTeJiHMn aKBeMnjinpM, npnSjinîKaioiuMecH c tohkh apennH TeJiocjiofKemin k mny nonnyca. MnnMMajibHbie paaMepm nponsBognreJien pnicaBoB hojijkhli cooTBercTBOBaTb no MeHLineft Mepe cpeHHMM pasMepaM, ycraHOBjieHHMM hjih rana Honnyca: Bmcora xojikm — 160 cm., gjiMHa ryjioBMinja — 101%, o6r>eM ppy^noft iîjictkm — 115%, nepnMerp rojienn — 12,5% ot bhcoth xojikm, boc reJia — 500 kt. OB'bHCHBHME PnCVHKOB Puc. 1.— JKepeăeuoK mothc pwcaK x HOHuyc (noROneune 1950) ot HtepeCița pucana PoaaHRa m koShjih 92 Horniyc x .. . Puc. 2.— ÎRepeOeHOK motmc parcau x Homiyc, ohhojiotok (noKOneHMe 1949) or aiepeăua pLicaKa Kpaft II h koObdili 61 Homiyc XXXVII 12. Puc. 3.— KpHBaa pocra blicotm xojikiiyHomiyca (—), Mernca (—), pucaua Puc. 4.— KpMBaa pocra oOtewa rpynno0 KjieTKn y noHiiyca (—), Mernca (—), pticaKa (—). Plic. 5.— Kpnsaa pocra hjihhm rynoBnma y nounyca (—), Mernca (—), pucaKa' Pnc.. 6,— KpnBaa pocra nepnMerpa rojienn y Honnyca (—),, Mernca (—)z pwcaKa (—). LA CROISSANCE ET LE DfiVELOPPEMENT JUSQU' 2 ANS DU METIS TROTTEUR X NONIUS PAR COMPARAISON AU NONIUS ' (RfiSUMfî) ' Les recherches effectuees sur le developpement de la premiere generation de 22 metis provenus du croissement des etalons trotteurs, et des juments Nonius, par comparaison â 43 produits Nonius du meme âge (generations 1949 et 1950), ăleves dans des conditions du milieu identiques, jusqu’â l’âge de 2 ans, ont donne les rdsultats suivants: 1. Le metis trotteur x Nonius de la preniiăre generation, eleve dans les mâmes conditions de milieu que le Nonius, suit de pr^s — au cours de toutes les p&iodes de croissance et pour toutes les dimensions corporelles — le type de developpement du Nonius, hormis leș particularites suivantes: a) En general, le reproducteur trotteur influe sur le developpement du metis, en lui imprimant une Îngere diminutioh des diametres de la ' niasșe. corporelle et de l’amplitude de la variabilite. Dans la periode qui va de la naissance jusqu’â 2 ans, une pârtie des differences en moins sont. recuperdes par le metis grâce ă une intensite accrue de la croissance; de sorte qu’ă 2 ans les differences des moyenneș se mi intienrient pour la hauteur au gârrot et 872 ION AL. NICOLESCU 24 au dos â 2,17—2,21 cm; pour la largeur du poitrail, â .1,48 cm; pour la longueur du tronc, â 1,22 cm, pour la profondeur du thorax, â 1,14 cm; pour le perimetre du thorax, ă 4,52 cm; pour la longueur de l’encolure, â 2,80 cm; pour le poids du corps, ă 10 kg. . b) Lorsque le reproducteur trotteur a eu une conformation proche de celle du type Nonius, on a constate des differences minimes entre le metis et le produit Nonius. 2. Le mătis aussi bien que le Nonius suivent, dans le developpement des dimensions corporelles, un z rythme de croissance generalement caracteri- stique des jeunes des races precoces. Ainsi, Ies mătis des generations 1949 et 1950 atteignent, â l’âge de deux ans, un taux de 96,59% de la taille moyenne du type Nonius adulte, 92,22 % du perimetre du thorax et 97,46 % du perimetre du canon, par comparaison aux jeunes sujets Nonius des mâmes gendrations, eleves dans Ies mdmes conditions de milieu, lesquels, au meme âge, atteig- nent 97,95% de la taille moyenne du type Nonius adulte, 94,6% du perimetre du thorax et 100% du perimetre du canon. 3. Le metis jouit d’un developpement harmonieux, d’un exterieur correct et d’un vigueur constitutionnelle acerue, vitalite manifestee par une plus grande rdsistance aux agents pathogânes exterieurs (pourcentage de la mor- talite de 4,54 % plus reduit que chez le Nonius) et par une intensite accrue de la croissance, exprimde par des coefficients de croissance plus importants pour l’dpoque du developpement qui va de la naissance â 2 ans. 4. Pour obtenir des resultats positifs en ce qui concerne la forte taille du metis, il est necessaire de selectionner Ies etalons trotteurs destines ă la repro- duction selon la taille et la massivite; il ne fa ut choisir, en tant que reproduc- teurs que ceux dont la corpulence approche de celle du type Nonius. Les dimensions corporelles minimes des reproducteurs trotteurs devront cor- respondre tout au moins aux dimensions moyennes, etablies pour le type Nonius: hauteur au garrot, 160 cm; longueur du tronc, 101%; perimetre du thorax, 115%, părimâtre du canon, 12,5% de la hauteur au garrot; poids du corps, 500 kg. EXPLlCATlON DES FIGURES Fig. 1. — Poulaln mfitis trotteur x Nonius (genfiration 1950) par l’6talon trotteur Roland et la jument 92 Nonius Li—8. Fig. 2. — Poulain niâtis trotteur x Nonius âge d’un an (gânSration 1949) par l’âtalon Erai II et la jument 61 Nonius XXXVII 12. Fig. 3. — Courbe de la croissance de la hauteur au ‘garrot. Lfigende: — • • — • • Nonius-----M6tis — Trotteur Fig. 4. — Courbe de la croissance du p6rim6tre du thorax. Ldgende: — • • — • • Nonius------M^tis — Trotteur Fig. 5. — Courbe de la croissance de la longueur du tronc. Lfigende: — ••—• • Nonius--------Mâtis — Trotteur Fig, 6. — Courbe de la croissance du perimetre du canon. Legende: Nonius — M6tis — Trotteur BIBLIOGRAFIE 1 ., Barmințev L N., Konevodstvo, Moscova, 1950, nr. 2, p. 14. 2 . D a r w i n C h., De la variation des animaux et des plantcs ă l’dtat domestique. Paris, 1888, v. II, p. 130. 3. : D o b r o h o t o v A. F., Zootehnia specială. Ed. de Stat, 1952, p. 357 — 365. 4. Kastanov L. V., Plemennoe delo v konevodstve. Moscova, 1950, p. 232. 5. Lakoza I. 1., Konevodstvo, Moscova, 1949, nr. 2, p.'20. U.’Popo v I. S., Alimentația animalelor domestice. Ed. de!StM,“1950; p. 514. BULETIN științific SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul. V, nr. 4, 1953 DETERMINAREA VÎRSTEI EXPLOATABILITĂȚII LA PĂDURILE "DE MOLID PRINTR-0 METODĂ NOUĂ DE I. POPESCU-ZELETIN și R. DISSESCU \ Comunicare prezentată de C. C. GEORGESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 14 aprilie 1953 ' Determinarea momentului cînd trebuie exploatat arboretele dintr-o unir Late de producție constituie una din problemele dificile ale amenajamentului. Dificultatea este că această determinare trebuie să țină seama de o serie de factori, care contribuie la precizarea acestui moment, cum ar fi: țelul de gos- podărire, compoziția arboretelor, raportul claselor de producție etc. în regimul proprietății forestiere private, determinarea acestui moment era condiționată în special de obținerea unui venit maxim, neținîndu-se seamă de necesitatea echilibrării producției forestiere pe plan statalși nici de funcțiu- nile indirecte ale pădurilor. De aici și diferitele forme ale exploatabilității. în regimul proprietății forestiere socialiste, momentul exploatării arborete- lor trebuie fixat în raport cu funcțiunea principală pe care arborele trebuie să o îndeplinească și cu necesitatea de a se obține o producție lemnoasă maximă, din punct de vedere cantitativ și calitativ, în vederea acoperirii nevoilor mereu creseînde ale economiei naționale. Această diferență de concepții face ca metodele de determinare a Vîrstei exploatabilității valabile în proprietatea forestieră privată, să nu fie aplicabile în economia forestieră de tip socialist. încă din anul 1948, odată cu începerea marilor campanii de amenajare a pădurilor, s-a simțit lipsa unor metode corespunzătoare pentru determinarea vîrstei exploatabilității. Din literatura sovietică se cunosc următoarele metode pentru stabilirea vîrstei exploatabilității tehnice: 1. Se iau în considerație dimensiunile caracteristice ale sortimentului principal, prin valoarea lor medie și, cu ajutorul tablourilor de descreștere a diametrului, se determină arborele din al cărui fus se poate obține un maxi-: mum din acest sortiment. El va fi socotit «ca arbore mediu al arboretului la vîrsta exploatabilității tehnice căutate, ținînd seama că arborii de această dimensiune și de dimensiuni apropiate, trebuie să fie reprezențați în arboret în numărul cel mai mare» (8). 3 DETERMINAREA VlRSTEI EXPLOATABILITĂȚII LA PĂDURILE DE MOLID 875 874 I. POPESGU-ZELETIN și R. DISSESCU % Pe baza arborelui mediu, se stabilește cu ajutorul tabloului de producție, vîrsta exploatabilității. ' . 2. Cunoscîndu-se creșterea anuală a arboretului, se utilizează formula lui Martin. Metoda impune însă date locale sigure cu privire la creșterea în dia» metru și înălțime. 3. Se. determină vîrsta exploatabilității tehnice prin stabilirea vîrstei la care creșterea medie anuală a fiecărui sortiment este maximă. Compararea creșterilor anuale ale sortimentelor se face cu ajutorul tablourilor de producție și sortare. în anul 1949 am început cercetări în această direcție, ajungînd la preci- zarea premiselor unei noi metode, dar insuficiența materia1 ului cifric, care să o fundamenteze și să o verifice, ne-a determinat să amînăm prezentarea ei. Materialul de cercetare, cules în intervalul din 1950 —1952 de către Golectivfal Forestier al Academiei R.P.R. și de către Institutul de Cercetări Silvice, ne-a îngăduit să definitivăm această metodă pentru molidul din țara noastră. Pentru fundamentarea teoretică și verificarea practică a metodei s-a folosit ca material de cercetare: a) Rezultatele măsurătorilor făcute la 4130 de arbori de molid, din întreg, arealul de vegetație al acestei specii, după care s-au întocmit tablourile de cubaj și de descreștere a fusului arborilor. b) Cercetările făcute în 540 de suprafețe de probă pentru întocmirea tablourilor de producție și de sortare, de asemenea din întreaga arie de răspîn- dire a acestei specii. ■ ; ★ La baza elaborării acestei metode stau următoarele premize: : . 1. Pentru fiecare unitate de producție trebuie să se stabilească un ciclu de producție. El trebuie să asigure pentru majoritatea arboretelor o producție de lemn de lucru optimă, atît în ceea ce privește cantitatea, cît și calitatea. 2. In cadrul exploatabilității tehnice, producția optimă trebue considerată în raport cu sortimentul industrial principal, sortiment definit dimensional . prin standardele de stat și caracterizat în special prin grosimea trunchiului la capătul subțire (grosimea minimă admisă). Variația raportului dintre volumul lemnului de lucru (sortimentul principal) și volumul total al fusului, în raport cu vîrsta arboretului, poate fi un indiciu;, pentru determinarea vîrstei optime de exploatare. - 3. Arborele mediu al arbbretului poate fi considerat că este reprezentativ pentru întreg arboretul și din punctul de vedere al sortării lui. Formarea unităților de producție este condiționată de relief, de întin- derea minimă necesară pentru echilibrarea claselor de vîrste (deci continuitatea de producție) și de asigurarea exploatării rentabile a produselor lemnoase. Condițiile staționate diferite determină atît existența de tipuri de. păduri deosebite, cît și productivități diferite în cadrul aceluiași tip. Astfel în fiecare unitate de producție apar în mod necesar arborete cu compoziții și cu clase' de producție diferite. Totuși, numai una sau cel mult două specii pot să for- meze țelul de producție pentru fiecare unitate în parte. Acest fapt nu înlătură - posibilitatea stabilirii unui ciclu de. producție unic mai ales că succesiunea , arealeldr de vegetație ale. speciilor de valoare limitează numărul acestora în' hotarele- unei unități de producție^ la- una sau două specii de valoare, iar- vaHeta-tea condițiilor stațioiiale nmîinptedică^majoritatea arboretelor să apar- țină la una sau cel mult două clase de producție alăturate. Rezultă deci, că ciclul de producție este o cifră medie corespunzătoare vîrstei medii, la care majoritatea arboretelor realizează producția sortimentului principal în pro- porția cea mai mare. Re de altă parte, în raport cu țelul de producție adoptat, culturile fore- stiere sunt dirijate pentru producerea unui anumit sortiment sau grup de sor- timente.In general, în pădurile de codru, țelul de gospodărire este producerea de sortimente de dimensiuni mari, care să asigure material pentru industria cherestelei și a furnirelor, deoarece maximum de randament industrial se obține din bușteni cu grosimi mai mari de 18—20 cm la capătul subțire. Este „ deci necesar să se cunoască variația proporției acestor sortimente, în raport cuvîrsta arborilor, pentru a se putea determina momentul în care raportul dintre volumul lemnului de acest fel și volumul total al arborelui este optim. ' Pentru a 'se putea urmări această variație, s-au făcut cercetări a 4130 de molizi cu diametre de bază de 10—62 cm și înălțimi de 8—40 m. Aceștia au fost grupați pe categorii de diametre (4 cm), iar la fiecare categorie s-a determinat proporția lemnului de lucru în procente din volumul total al arborelui, după înălțimi și grosimi minime admise (8, 10,12, 14,16,18, 20, 22 și 24 de cm). ' In tabloul nr. 1 s-au înscris valorile limită și diferențele procentuale în raport cu înălțimile extreme pe categorii de diametre și cu grosimile minime admise (M — procentul maxim, m = procentul minim). Din analiza cifrelor înscrise în acest tablou rezultă că, pentru grosimea minimă de 8 cm, diferența cea mai mare (de 3 %) apare la categoria de diame- tre de bază 12 cm (1 % pentru D = 16—36 cm; 0% pentru D = 40—60 cm). Pentru grosimea minimă-de 24 cm, se înregistrează diferențe de 7—9% la categoriile 14—36 cm și 1—3% la categoriile mai mari. La grosimile minime intermediare (10—22 cm), diferențele variază între 0—4 %, fiind mai pronun- țate la categoriile de diametre mici și la grosimile minime cele mai mari. Valorile diferite ale diferențelor procentuale se datorese în parte rotun- jirilor, prin faptul că procentele s-au dat fără zecimale. Diferențele mai mari apar, cu oarecare regularitate, la grosimile minime superioare dela fiecare categorie de diametre, acolo unde în general procentul înregistrează o scădere mai bruscă. Aceste mici variații ale procentului de lemn de lucru în funcție de înălțime la aceeași categorie de diametre; duc la~ concluzia că raportul dintre volumul lemnului de lucru și volumul total al arborelui, practic, nu variază cu înălțimea și, deci, se poate afirma că acest raport variază numai cu diametrul de bază și cu grosimea minimă admisă pentru lemnul destinat unui anumit grup de sortimente. Dacă se iau în considerare doi arbori avînd același diametru de bază, dar. înălțimi diferite,. și se. secționează la aceeaș grosime dela vîrf (între 8 și 24 cm), însemnînd volumul arborelui întreg și al vîrfului respectiv cu M m și după cete constatate se poate scrie relația: m. m M = SaU m^ = Mi și exprimată altfel, Ț h f G II F h f II F G htfr I^F, 876 ,• % .5 DETERMINAREA VÎRSTEI EXPLOATABILITĂȚII LA PĂDURILE DE MOLID 877 . - < Tabloul Nr. 1 /«porția lemnului do lucru (maximă și minimă) cu coajă, Sn raport cu variația înălțimilor». ___ ■ ne nâtee*orir de -diametre la molid D cm Grosimea minimă admisă (la capătul subțire în cm) 8 1 10 . 1 12 14 .16 18 20 22 24 Proporția lemnului de lucru în procente 12 ■ M 92 76 45 . — .— 8-16 in M—m 89 3 70 6 34 11 •— — — — ■ . 16 M 97 92 83 65 29 . — — 11-24 m M—m 96 1 91 1 80 3 57 8 25 ■ 4 — — — 20 M . 99 98 92 85 72 51 28 — — 13-29 m - M—m 97 2 96 2 91 1 83 2 71 1 49 2 18 10 — 24 M 99 98 96 93 87 78 64 50 24 14-32 m M—m 99 0 97 1 94 2 90 3 83 4 74 4 61 3 39 11 16 8 28 M 100 99 98 95 92 87 80 71 60 16-33 Sg ) 3 99 1. 98 1 96 2 94 1 91 1 84 3 78 2 67 4 51 9 32 M 100 99 98 97 95 92 88 82 74 18—38 m M-m 99 1 99 0 98 0 96 1 93 2 91 1 86 2 81 1 72 . 2 36 M 100 100 99 98 97 95 92 90 84 19-39 in M—m 99 1 99 1 98 1 97 1 95 2 92 3 88 4 83 7 . 77 7 40 22-39 M m M—m 100 100 0 100 99 1 99 99 ' 0 99 98 1 97 97 0 96 95 1 94 93 1 92 89 3 89 86 3 44 M 100 100 0 100 100 0 99 99 98 97 96 94 92 22-41 iii M—m 99 0 98 1 98 0 96 1 94 2 92 2 86 3 48 M 100 100 0 100 100 0 100 99 1 99 99 98 97 95 94 24-42 M—m 99 0 98 1 97 1 . 96 1 95 0 93 1 52 M 100 100 0 100 100 0 100 100 0 100 99 1 99 98 98 97 96 26-43 M—m 99 0 98 0 97 1 96 1 95 1 56 M 100 100 0 100 100 0 100 100 0 100 • 99 1 99 99 98 97 96 26-43 m M—m 98 1 98 1 98 0 97 0 96 o 60 M 100 100 0 100 100 0 100 100 0 100 99 1 99 99 0 99 99 98 97 28 — 43 m M~m y8 1 97 1 96 2 95 2 dar HF sau hf sînt tocmai înălțimile reduse (I, i) deci vom avea 1 2 h A i ii S£lU 1 A ceea ce înseamnă că, la aceeași categorie de diametre pentru orice înălțime, i raportul este același. Pe baza acestor constatări, în tabloul nr. 2 s-au înscris valorile medii ale procentelor, făcîndu-se abstracție de înălțime. Tabloul nr. 2 Proporția lemnului do lucru în procente, în raport cu diametrul do bază, la molid V Grosimea admisă (la capătul subțire) cu coajă, în cm Coajă D\ 8 10 12 | 14 | 16 | 18 20 22 | 24 % Proporția lemnului de lucru cu coajă, în procente 12 90 73 36 12 16 97 91 81 62 27 11 20 98 96 92 84 71 50 72 11 24 99 98 95 92 85 76 63 42 19 10 28 99 98 97 95 92 86 79 68 54 10 32 100 99 98 97 94 92 87 82 73 9 36 100 99 99 98 96 94 91 87 82 9 40 100 100 99 98 97 96 94 91 88 9 44 100 100 99 99 98 97 95 93 91 8 48 100 100 99 99 98 97 96 95 93 8 52 100 100 100 99 99 98 97 96 95 8 56 100 100 100 99 99 98 98 97 96 8 60 100 100 100 99 99 99 98 97 96 7 _ Tabloul nr. 3 Vîrsta Ia caro so realizează 80% lemn do lucru, în funcție dc clasa do producție și grosimea minimă admisă Clasa de Grosimea minimă admisă (la capătul subțire) producție 8 10 12 14 16 18 20 22 24 Vîrsta în ani I 26 33 38 44. 51 60 70 85 100 11 29 36 46 53 67 75 95 >140 >140 III 34 43 52 63 80 105 >140 .— — IV 40 53 63 80 110 >140 — — V 53 68 88 120 >130 — — •— Reprezentînd grafic variația procentuală a lemnului de lucru pentru fiecare grosime minimă admisă (8, 10, 12. . .. 24 cm) — luînd în abscisă diametrele și în ordonată procentele -~.se obține un fascicul de nouă curbe (fig. 1). Atît tabloul nr. 2, cît și graficul din figura 1 permit determinarea procen- tului de lemn dc lucru pentru orice arbore mediu, avînd diametrul cuprins între 12— 60 cm și pentru orice grosime minimă admisă din intervalul de 8 — 7 DETERMINAREA VÎRSTEI EXPLOATAUJUTĂȚII LA PĂDURILE DE MOLID 24 cm. Trecerea dela volumul lemnului de lucru al arborelui mediu la același volum al arboretului, se poate face printr’o simplă înmulțire. Același diametru mediu al arboretului se poate realiza la vîrste diferite, după cum condițiile staționale' sunt mai bune sau mai slabe, deci în raport cu clasa de producție a arboretului. Astfel pentru molidul din țara noastră diametrul de bază mediu de 24 cm și se realizează la : ■ — 44 ani în arboretele din clasa I de producție; — 53 ani în arboretele din clasa II de producție; — 69 ani în arboretele din clasa III de producție; — 90 ani în arboretele din clasa IV de producție; peste 140 ani în arboretele din clasa V de producție; Legătura dintre diametrul de bază mediu și proporția lemnului de lucru, pe de o parte, și vîrsta, pe de altă parte, se poate obține dacă pe același grafic se ia pe ordonată o scară convenabilă pentru vîrste și se trasează curbele de variație a vîrstei, în raport cu diametrul, pentru fiecare clasă de producție, folosind datele din tablourile de producție. Un alt mod de reprezentare a acestei legături de poate face, luînd pe ordo- nată clasele de producție și trasînd curbe pentru fiecare categorie de vîrste (în grafic din 10 în 10 ani). Graficul astfel completat devine o nomogramă, care permite determinarea vîrstei în funcție de diametru de bază, pentru oricare grosime minimă admisă. Deci, în raport cu diametrul de bază al arborelui mediu și cu grosimea minimă admisă, se poate determina după grafic, în același timp, proporția lemnului de lucru și vîrsta arboretului respectiv. In tablourile nr. 5-9 (anexate) s-a calculat variația procentului lemnu- lui de lucru, în raport cu: vîrsta, diametrul de bază și grosimea minimă admisă pentru cele cinci clase de producție dela molid. Analizînd modul cum proporția lemnului de lucru variază cu vîrsta, se constată: a) In cadrul fiecărei clase de producție, același procent ele lemn de lucru se realizează, cu atît mai tîrziu (la vîrste mai mari), cu cît diametrul minim admis este mai mare. Procentul de 80% se obține la vîrsta arătată în tabloul nr. 3. b) Același procent de lemn de lucru, la aceeași grosime minimă, se reali- zează cu atît mai tîrziu, cu cît clasa de producție este mai slabă. c) La același diametru de bază, proporția lemnului de lucru pentru fie- care grosime minimă admisă se menține aceeași, indiferent de clasa de producție. Numai vîrsta la care se realizează același diametru de bază variază cu clasa de producție. Fixînd pe cele nouă curbe de variație ale lemnului de lucru (fig. 1) punctele corespunzătoare vîrstelor dela care creșterea proporției de lemn de lucru, într-un interval de 5 ani, devine puțin sensibilă (1 %) sau nulă, se obțin prin unirea lor, cinci curbe de limită, cîte una pentru fiecare clasă de producție. Aceste curbe permit să se analizeze situația fiecărui arboret, în raport cu mo- mentul în care producția de lemn de lucru (pentru o grosime minimă dată) atinge optimul. Prin faptul că dinco1o de momentele precizate prin curbele de limită, producția de lemn de lucru nu mai crește în mod sensibil, ele devin indicatoare pentru determinarea vîrstei corespunzătoare exploatabilității teh- nice. Deci graficul completat cu aceste curbe de limită poate rezolva următoa- rele probleme: M. — Buletin Științific. — c. 274 880 Tabloul nr. i Variația proporției do lemn do lucru Ia a grosimea minimii adm rborole med isă, în dife simea mini u .și la întregul arboret în raport cu ■ite regiuni ale tării ' nr. crt. 1 Parcela pădurea Ocolul D m cm Gro mă (la capătul subțire) în cm Struc- tura 8 12 16 20 24 % ± % ± % zb % ± % ± ' 169 b Ocolul Stulpicani 29 ZZ — 2 90 . -4 88 80 _ 3 83 ' — + 2 72 ZZ + 9 51 V z v • 2 o 169 c Ocolul Stulpicani 38 8-9 -3 92 86 _ 90 ZZ -5 88 84 ZZ — 5 76 4 a 40 ZZ • —4 92 86 — —4 90 — -4 88 82 __ 6 85 ZZ - 5 79 V 4 5 C 7 10 b » 33 i „ 8Z —4 91 i ' ZZ 1 89 81 _r 86 ZZ _ 1 79 68 _ 67 V <1 V 26 b » 41 ZZ i 92 88 _3 91 86 _3 89 ZZ —2 81 83 86 ZZ + 4 66 ZZ - i 80 54 , _ — +1/ 37 Hărghita Ocolul Zctea Nyers Ocolul M. Ciuc 27 ' 19 88 _ 9 90 86 _1 87 ZZ -2 87 ZZ —2 79 «Z-M3 54 59 _ 37 _ E 8 Melegag Ocolul Zctea 32 90 — —1 91 — - . ZZ —2 89 — —3 85 ZZ —3 78 61 _ o 64 E 9 10 Vârful Muntelui Ocolul Zetea Bolboci Ocolul Pucioasa 35 L1 o 91 ZZ -1 90 Z.4 —3 87 ZZ-4 81 ZZ - 6 71 E 25 ZZ o 89 84 _2 86 ZZ _2 77 ~ + 9 58 48 _ 56 — — 4 60 E E ' E 11 12 Diciiiu Ocolul Pucioasa Dichiu Ocolul Pucioasa 31 90 _ 91 ZZ -2 89 ZZ 84 | ZZ - 4 76 22. ZZ -2 89 81 _3 84 ZI +2 69 — +25 37 42 lL ' 9 Tabloul n Molid, clasa I do r. S producție imisă (la capăt 881 V ani D cm Grosimea minimă ac -ul subțire) cu coajă, în cm _...8 10 12 14 16 18 20 22 24 Proporția lemnului de lucru fără coaiă. în procente 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100 105 110 115 120 125 ’ 130 12,2 15,0 17,8 20,6 23,4 26,1 28,6 30,6 32,3 33,8 35,2 36,4 37,5 38,5 39,5 40,4 41,1 41,6 42,0 ■ 42,4 42,8 43.1 79 84 87 88 89 90 90 91 91 91 91 • 91 91 92 92 92 92 92 92 92 92 92 92 O'> 64 77 83 86 87 88 89 90 90 90 91 91 91 91 91 91 91 91 91 91 91 92 92 92 32 66 76 82 85 87 88 89 89 90 90 90 90 90 90 91 91 91 91 91 91 91 91 91 40 64 75 81 84 86 87 88 88 89 89 89 89 89 90 90 90 90 90 90 90 90 90 44 64 73 79 83 84 85 86 87 87 88 88 88 89 89 89 89 89 89 89 89 89 46 63 72 77 80 82 84 85 86 86 87 87 88 88 88 88 88 88 88 88 88 50 63 71 75 78 80 81 83 83 84 85 86 86 86 86 86 86 87 87 87 49 61 68 73 75 77 79 80 81 82 83 83 84 84 84 84 84 85 85 48 59 65 69 72 74 76 77 78 80 80 81 81 ■ 82 82 82 83 83 135 43,3 • l Tabloul nr. 6 Molid, cîasa 11 do producție V ani D cm Grosimea minimă admisă (la capătul subțire) cu coajă, în cm 8 10 12 14 16 18 20 22 24 Proporția lemnului de lucru fără coajă, în procente 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100 105 110 115 120 125 130 135 140 11,0 13,3 15,6 17,8 20,0 22,1 24,2 25,9 27,4 28,8 30,0 31,0 32,0 32,8 33,5 34,3 34,9 35,4 35,9 36,3 36,6 36,8 37,0 37,2 81 85 87 88 89 89 90 90 90 90 91 91 91 91 91 91 91 91 91 91 91 91 91 71 79 83 85 87 88 89 89 89 90 90 90 90 90 91 91 91 91 91 91 91 91 91 53 69 76 81 84 86 87 88 88 89 89 89 89 90 90 90 90 90 90 90 90 90 90 48 64 73 78 82 84 85 86 87 87 88 88 88 89 89 89 89 89 89 89 89 [ 89 44 60 70 75 79 81 83 84 84 85 87 87 87 87 87 87 87 87 88 88 88 40 57 66 72 75 78 80 81 82 83 84 84 84 85 85 85 86 86 86 86 38 54 63 67 71 74 76 78 79 80 80 81 82 82 82 83 83 . 83 83 34 48 56 62 66 69 72 73 75 76 77 78 78 78 79 79 79 80 40 50 56 60 64 66 68 70 71 72 73 73 74 75 75 75 882 10 . 11 DETERMINAREA VÎRSTEI EXPLOATABILITĂȚH LA PĂDURILE DE MOLID 883 Tabloul nr. f Molid, clasa III de proi V ani n cm Grosimea minirpă admisă (la căpătui subțire) cu coajă, în cm 8 10 12 ' 14 16^ 18 20 22 24 Proporția lemnului de lucru fi ră coajă, în procente 25 9,4 — —. .—■ — — — — 30 11,4 — . — .1—. — — — . —■ —• 35 13,4 81 71 53 — — — — — — 40 15,4 84 78 68 45 ■ — — — — — - 45 17,2 . 86 82 74 61 37 — —' — 50 19,0 87 84 79 70 54 27 —. — —• 55 20,7 88 86 82 75 61 46 —. — — 60 22,2 ' 89. 87 84- 79 70 57 40 — — 65 23,5 89 ■ 87 85 81 73 63 50 — —■ 70 24,5 89 88 86 83 76 68 56 38 —• 75 25,4 89 88 86 83 78 70 . 60 44 — 80 26,3 90 89 . 87 84 80 ' 73 64 51 31 85 27,1 90 ■ 89 87 85 81 75 67 55 39 90 27,9 90 89' 88 86 82 77 69 59 45 95 28,7 90 89 88 86 83 78 71 62 49 100 . 29,4 90 90 89’ 87 83 79 73 64 53 .. 105 30,0 90 90 89 87 84 80 74 66 56 110 30,4 91 90 89 87 84 80 75 68 58 115 30,7 91 ■ 90 89 87 84 81 76 68 59 120 31,0 91 90 89 87 84 81 76 69 60 125 31,3 91 90 89 87 85 81 77 70 62 130 31,5 91 90 89 ' 87 85 82 77 71 63 135 . 31.7 91 90 89 88 85 . 82 77 71 63 140 31,9 91 90 89 88 85 82 78 72 64 Tabloul nr. 8 Molid, clnsn IV do proiliwjlv V ani D cm Grosimea minimă admisă (la capătul subțire) cu coajă, în cm 8 10 12 14 16 18 20 22 24 Proporți a lemnului de lucru fără coajă, ih procente 25 8,0 — — — . 30 9,6 — — — — — — 1 — — . — 35 11,2 — — — — — — — • 40 12,8 80 68' 46 — — — — .— ■ ■ 45 . 14,4 83 75 61 30 — .. — — — . .— 50 16,1 . 85 79 70 52 •— — — — — 55 17,5 86 82 75 62 39 — — — — 60 18,7 ' 87 84 79 68 52 —. — — — 65 19,7 88 85 81 72 59 36 .— — ■ 70 20,7 88 86 82 75 64 46 — . — — 75 21,7 89 87 83 78 68 54 34 — — 80 22,6 89 87 84 . 80 71 59 43 —. . 85 23,4 89 87 85 81 73 63 50 .— 90 24,1 89 88 86 82 75 66 54 33 — 95 24,8 89 88 86 83 77 68 57 40 — 100 25,4 89 88 86 83 78 70 60 44 — 105 . 25,9 90 89 87 84 79 72 63 48 . — 110 26,3 90 89 . 87 84 80 73 64 ' 51 31 115 26,7 90 89 87 85 80 74 65 53 34 120 27,0 90 89 87 85 81 74 - 66 55 37 125 27,3 90 89 88 85 81 75 67 56 39 ■ 130 27,6 •90 89 88 . 85 81 75 68 56 40 135 90 89 . 88 . 85 82 76 69 57 41 140 ~ ■ — — — — — — — ■ • a) Stabilirea proporției de lemn de luciu corespunzătoare unei grosimi minime admise după diametrul de bâză mediu. b) Determinarea vîrstei medii a arboretului, în raport cu diametrul de bază mediu al lui și cu clasa de producție căreia aparține. c) Precizarea situației arboretului față de momentul optim de exploatare, dacă se cunoaște diametrul de bază mediii și clasa de producție în care se încadrează. Tabloul nr. 9 Molid, clasa V do prodiicțio 1 1 Grosimea minimă admisă (la capătul subțire) cu coajă, în cm V b 8 10 12 14 16 18 20 22 21 ani cm Proporția lemnului de lucru fără coajă, în procente 25 30 35 6,0 7,2 . 8,5 t .1 1 IM I 1 1 ■ 1 1 1 — III M I — 40 9,7 — ■ — — —- — — — — — 45 ' 11,0 — —. — — — — ' — — — 50 12,3. 79 65 36 —. — — — — 55 . 13,5 82 71 54 — —. — — — — 60 14,7 84 76 64 «iii — — — — 65 15,9 85 79 70 50 .— — . — 70 16,8 86 81 73 58 32 — — ■ 75 17,6 87 83 76 63 41 . — — ■ — 80 18,4 87 84 78 68 50 — . — 85 19,2 87 84 79 .71 55 30 . ’ 90 ' 20,0 88 .85 ■ 81 73 60 40 — —- . ■ 95 20,7 88 86 82 75 64 46 — • — 100 21,2 88 86 83 77 66 • 51 — — 105 21,6 89 86 83 77 68 54 33 — — 110 22,0 89 87 ' 84 78 69 56 37 — — 115 22,4. 89 87 84 79 70 59 ' 41 — — 120 22,7 89 87 84 80 71 60 43 125 22,9 89 87 85 80 72 61 46 — — 130 23,1 89 87 85 80 73 62 47 . — — 135 — .— —. — — —. —. 110 — .- — — — — 1 — — 1 ~ ■ Metoda expusă se bazează pe ideea că proporția de lemn de lucru din arbo- rele mediu este egală cu proporția aceluiași sortiment din întregul arboret. Literatura recentă lasă să se înțeleagă că această egalitate ar exista în arbore- tele echiene. Pentru a verifica măsura în care metoda noastră este aplicabilă în arboretele echiene și neregulate (virgine și quasi-virgine) din țara noastră, s-au făcut cercetări în arboretele de molid din diferite regiuni și cu structuri deosebite (virgină, quasi-virgină și echiene). In tabloul Nr. 4 se dau rezultatele. In coloanele 8, 12, 16,: 20, și 24 s-au înscris la numărător proporția lemnului de lucru din arboretul întreg, iar la numitor aceeași proporție la arbo- rele mediu. Cifrele din tablou sunt calculate pentru 4 arborete virgine (V), 2 quasi- virgine (QV) și 6 echiene (E). Urmărind variația diferențelor procentuale dintre proporțiile lemnului de lucru la arbore și arboret, se constată; 884 I. POPESCU-ZELETIN și R. DISSESCU 12 , 13 DETERMINAREA VÎRSTEI EXPLOATABILITĂȚII LA. PĂDURILE DE MOLID : 885 a) In 48 de cazuri din 56, procentul lemnului de lucru la arborele mediu este în general mai mare cu 1 —5 %, decît proporția aceluiași sortiment din întregul arboret. In 8 din cele 56 de cazuri, situația este inversă. In 5 din cele 8 situații amintite, procentele sunt, mai mari de. 6 % și anume numai la cea mai mare grosime minima (la care proporția pentru arborele mediu este sub 60%) și la diametrele de bază medii mai mici de 30 cm. b) Tipurile de structură nu influențează diferența de proporție a lemnului de lucru dintre arborele mediu și arboretul întreg. c) Altitudinea și regiunea geografică deasemenea nu influențează această diferență de proporție. d) Prin faptul că lemnul de lucru industrial (gater) se sortează în general cu 18 cm Ia capătul subțire, și că arboretele exploatabile de molid au dia- metrul mediu mai mare de 30 cm, rezultă că ne putem aștepta la o diferență de 2—5% între procentul lemnului de lucru din arborele mediu și cel din întregul arboret. Această cercetare dovedește că într-adevăr sortarea arborelui mediu se poate aplica și întregului arboret, fără ca structura (virgină, quasi-virgină și echienă) să aibă vreo influență. CONCLUZII 1. Metoda noastră constă in determinarea vîrstei la care raportul dintre volumul lemnului de lucru și volumul total al arborelui mediu este optim. 2. Determinarea acestei vîrste (a exploatabilității) se face cu ajutorul unui grafic (nomogramă), în care se intră cu diametrul mediu și clasa de pro- ducție a arboretului. 3. Raportul dintre volumul lemnului de lucru și volumul total al arborelui mediu, la aceeași categorie de diametre, nu variază cu înălțimea. 4. Arborele mediu al arboretului este reprezentativ, în ceea ce privește proporția de lemn de lucru, în toate tipurile de structură (virgină, quasi-virgină și echienă), indicînd în general diferențe puțin sensibile în plus (1—5%) pentru grosimi minime obișnuite (8 — 18 cm) și diametre medii mai mari de 30 cm. 5. Metoda de determinare a vîrstei exploatabilității tehnice a fost fundată și verificată pentru arboretele de molid. Este foarte probabil că ea să fie apli- cabilă și la arborete de alte specii, nu se recomandă însă fără o verificare prealabilă. HOBblW METO^ B OlIPEflEJIEHMH OHTPIMAJIbHOro BO3PACTA J1ECOPA3PABOTKW EJIOBBIX JIECOB (KPATKOE GOflEPJKAHHE) 1. yKaaMBae'rcn mgtoh oripo/miemui Boapacra, npir KOTopoM cootho- - merine oSncMa jieca «na o6pa6oTKii ii Tcranbnoro odneMa flepeBa cpe/țimx pasMepoB HBJineTcn onTHMajibHMM; 2. Onpejmjieime BoapacTa aecopaspagoTKH nponsBonuTcn npii noMoupi rpa^nna (HOMorpaMMa), b noTopwii bxojw cpenmift. mmMOTp n KJracc rtponyKnJUT .uQcotxacajKAMtnft. ■ ‘ 3. CooTHomeiiiie MeiKny oSuomom Jieca rjiu o6pa6oTKH k TOTa.nbHLiM o6t>gmom flepena cpenimx paBMepoB toii >kc imTcropuii jțMaMeTpoB . iie BapbiipyeT c bmcotoîi. 4. flepeso cpegmix pasMopon b nacamjțein-in hbjihotch noKasaTejimiMM b oTHomeHHir nponopuim Jieca rm obpaSoTKir Bcex thuob cTpyKȚypu (neBcTBOHHOîi, KBasimeBCTBeiiHoîi h pHHOBoBpacTHOiî), yKaBMBan Boofuqe na BecbMa HceHamiTejimiyio paBHi-iu,y b iimoc (1—5%) nun oSliuhlix MHHHMaJIbHMX TOJHIfHH (8'—.18 CM) II CpCflHHX JțHaMCTpoB CBBIUie 30 CM. 5. Mcto% onpeHeneiiîiH Bospacra TexHHuecKoii JiecopaspaCoTKii Șnur oOocHOBaH ii npoBepeii na ojiobmx Hacam,’lcmmx. Bobmoîkho, uto oro momwo npnMeHHTB h k HacamgeHHHM apyriix bh^ob, uto oniiano ne peKoMen- HyeTCn des npejțBapMTeJibiioii npoBepKii. OB’bfIGHEHME PUCVREOB Puc. 1.— flnarpaMMa onpeHeneiiMJi BoapacTa hm jiccopaapafîoTKit b cootiio- inennH c ochobhmm /maMeTpoM nepena cpeHimx pasMepoB ir nponopițueii Jieca hm oSpaSoTKii (no nnaccaM npoHyKUnn). DETERMINATION DE L’ÂGE DE L’EXPLOITABILITE DES FORETS D’EPICEA PAR UNE NOUVELLE MfiTHODE (RESUME) 1. Les Auteurs presentent leur methode qui consiste â determiner l’âge ou le rapport entre le volume du bois d’oeuvre et le volume total de l’arbre moyen est optime. 2. On determine cet âge de l’exploitabilite ă l’aide d’un grap.hique (nomo- gramme) ou I’on fait entrer le diametre .moyen et la classe de production du peuplement. 3. Pour la meme categorie de diametres, le rapport entre le volume du bois d’oeuvre et le volume total de l’arbre moyen ne varie pas avec la hauteur. 4. L’arbre moy m du peuplement est representatif en ce qui concerne la pro - portion du bois d’oeuvre pour tous les typus dc structure (vierge, quasi- vierge ou equienne); en general, il indique des differences en plus, peu sensibles (1—5%), pour les epaisseurs minimes ordinaires (8—18 cm) et les diamătres moyens depassant 30 cm. 5. La methode de determination de l’âge de l’exploitabilite technique a ete instituee et verifice pour les peuplements d’epicea. II est fort probable que cette methode soit appliquee aux peuplements d’autres especes; mais il est recommandable de la verifier au prealablc. EXPLIGATION DES -FIGUREȘ Fig. 1. — Diagramme pour la determination ele l’âge de l’exploitabilitâ en rapport du diamfetre de basc de l’arbre moyen ct de lâ proportion du bois d’oeuvre (par classes de pro- duction). §86. 1. HOPBSUU-ZJBLE'mi și R. pISSESCU BIBLIOGRAFIE 1. S. A r m ă ș e s c u, I. Decei, T. Dorin, R. D i s s e s c u, .Tabele de • producție pentru molid. Ed. Agro-Silvică, București, 1953, seria III. •’ , ; 2. R, D i s s es cu, 2'abele de descreșterea diametrului fusului la molid. Ed, .de Stat, Bucu- rești, 1953, scria III. . . ’ 3. v*» Instrucțiuni tehnice de amenajare / Ed. Ministerului Silvicultiirii, București, 1951. 1. 1. P o p e s c u - Z e 1 e t i n, Le redressement de V economie forestiere rouniaine par un nouveau systime d’aaidnagement. Congresul I.l.A-,Praga, 1948. 5. ~ Revista Pădurilor, 1952. Nr. 10, p. 17. 6. N. Rucăreahu, Revista Pădurilor, 1941, Nr. 2, p. 70. 7. A. B a i t i ni N. B a r a n o v, O. G h e r n i ț P. Kreșlin și P. Molovi- 1 o v, Osnovt lesoustroistvo, G.L.B.I., Moscova, 1950. 8. A» D e m i n,\ Lesnoie hoziaiștvo, 1951, Nr. 9, p. 70. ; 9. P. Motovilov, Lesoustroistvo, G,L.B.I., Moscova, 1951. 10. Bioll ey, L’aminagement des foriets. Paris, 1920. 11. G. B aa d er, • Lorsteinrichtung als nachhallige Betriebsfălirung 'iihd 'Bclriebșplanung. Frankfurt pe Main, 1942. ’ ' 12. Ch. W a g n e r, Lehrbuch der theoretischen Forsteinrichlung. Berlin, 1928. 950 ■ ' ■. ■ . ■ ' ’ j . .