ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, Nr. 3 lulie-August-Septembrie 1953 SUMAR TRAIAN SĂVULESCU și ALEX. NEGRU, Noutăți pentriKmicoflora R.P.R. 415 T. ORGIIIDAN și L. BOTOȘĂNEANU, Helicopsyche bacescui n. sp. (Trichop- tera, Helicopsychinae) .......'......................................... 425 C. S. ANTONESCU, AURELIAN POPESCU-GOR J, VIRGINIA ENĂCEANU și MAGDALENA DIMITRIU, Valorificarea economico-piscicolă a râului Sâmbăta (Făgăraș) ...................................................... 433 A. ALEXINSCHI și MIHAI PEIU, Contribuții la cunoașterea faunei Lepi- dopterelor regiunii Iași. Partea a Il-a................................. 487 FREDERIC KONIG, Noi contribuții pentru cunoașterea Macrolepidopte- relor regiunii Băilor Herculane și Orșova .............................. 511 N. BOTNARIUC și V. GÂNDEA, Contribuții la cunoașterea larvelor de Ten- dipedidae din Delta Dunării ............................................ 525 GH. DINULESCU, Cercetări asupra Tabanidelor din R.P.R. Speciile existente. ■ Propuneri pentru modificarea clasificării. Relații filogenetice la Tabanide 543 N. BOTNARIUC, Despre dinamica populației din apele periodice........... 559 I. PRODAN și ST. CStjROS, Hieracium oreophilum Heuff. în a treia sta- țiune din țară ...................... .............................. 585 1OSIF LEPȘI, Noi specii de amibe dulcicole ............................ 591 E. DOBREANU, C. MANOLACHE și VAL. PUȘCARIU, Noi specii de Amphl- pode freatice din R.P.R................................................ 603 MATHILDA DUȚU-LĂGĂTUȘU, Noi contribuții la studiul Braconidelor (in- secte hymenoptere) în R.P.R. (II) ...................................... 617 ION E. FUHN, Contribuții la cunoașterea solomâzdrelor-de-apă (Tritonilor) din R.P.R. II. Studiul subspeciilor și varietăților de Triturus cristatus Laur.................................................................... 625 C. LĂZĂRESCU, Contribuții la metodica obținerii și educării hibrizilor de frasin ................................................................ 641 H. CHIRILEI, Individualizarea protoplasmei celulelor cerealelor de toamnă care iernează și rezistența la îngheț ................................. 653 D. IACOB, Contribuții la cunoașterea stratigrafie! și tectonicii regiunii Zam- Godineștl-Cărmăzănești (Hunedoara). Notă preliminară .................. 663 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÂ N E ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPUIA IRE RUUM AINE BULLETIN SCIENTIFIQUE SEQT'ION DES SCIENCES BIOLQGIQUES, AGRONOMIQUES, GEOLOGIQUES ETGEOGRAPHIQUES ;Tome V, N° 3 Juillet-Aoiit-Scptembre 1953 AKAflEMHH PyMblHCKOlî HAPOflHOH PECnyBJIUKW h ayq h bin b ecthhk OTflEJIEHEE BEOJIOrEHEGKEX, APPOHOMHHEGKHX, PEOJIO PERECHE X E rEOPPAOEHECKMX HAVK S 0 M M A I R E TRAIAN 3ĂVULESCU et ALEX. NEGRU, Espfeceș nouvelles pour la mycoflore de la Râpublique Populaire Roumaine ........................ 415 T. ORGHIDAN et L. BOTOȘÂNEANU, Helicopsyche bacescui n. sp. (Trichop- tera, Helicopsychinâe) ............................................. 425 C. S. ANTONESCU, AURELIAN POPESCU-GORJ, VIRGINIA ENĂCEANU et'MAGDALENA DIMITRIU, La mise en valeur piscicole de la riviere Sâmbăta (Făgăraș)................................................. 433 A. ALEXINSCHI et MIHAI PEIU, Contribution â la connaissance de la faune des Lâpidopteres de la râgion de Jassy. 11° pârtie .................. 487 FREDERIC KONIG, Nouvelles contributions ă la connaissance des Macro- lepidopteres de la region de Băile Herculane et Orșova ............... 511 N. BOTNARIUC et V. CÂNDEA, Contributions ă la connaissance des larves de Tendipedidae du delta du Danube .................................... 525 GH. DINULESCU, Recherches sur Ies Tabanides de la Republique Populaire Roumaine. Les espăces existantes. Propositions en vue de la modification , de la classification. Rapports phylogeniques des Tabanides....... , 543 N. BOTNARIUC, De la dynamique des populations des eaux periodiques .... 559 I. iPRODAN et ST. CSUROS, Hieracium oreophilum Heuff. dans une troi- , : sieme station de la Râpublique Populaire Roumaine.................... 585 IOSIF LEPȘI, Especes nouvelles d’amibes dulcaquicoles..................... 591 E. DOBREANU, C. MANOLACHE et VAL. PUȘCARIU, Nouvelles especes d'Amphipodes phreatiques de la Râpublique Populaire Roumaine...... 603 MATHILDA DUȚU-LĂCĂTUȘU, Nouvelles contributions ă l’âtude desBra- conidâs (insectes hymenoptâres) de la Republique Populaire Roumaine (II) 617 ION E. FUHN, Contributions ă Ia connaissance des Tritons de la Râpublique/ ; Populaire Roumaine. II. Etiide des sous-espâces et des variâtâs de ' Tritarus cristaius Laur. ..................................... 625 . C. .LĂZĂRESCU, Contributions â la mâthodisation de l’obtention et de l’edu-. cation des hybrides du frâne........................................ 641 H. CHIRILEI, L’individualisation du protoplasrtia des cellules des cârâales d’automne hivernees et la râsistance ă la gelâe A......................653 JD_. IAC0B, Contributions â la connaissance de la stratigraphie et de la țectonique. delarâgion Zam-Godinești-Cărmăzăhești (Hunedoara). Note prâliminaire.. 663 COflEPJKAHHE Ctp. T. CAByJTEGKV m A. HErPV, HoBoe rmh MMK0$jiepH PHP. . 415 T. OPPEflAHiiJI. BOTOHISHHHy, Helicopsyche bacescui sp. n. (Tri- choptera, Helicopsychinâe) .................................. . 425 K. C. AHTOHEGKy, A. nOHECKy-POP3K, B. EH9RAHy m M. flH- MMTPMy, PBigoBORuecKan OKcnJioaTaRHH penii CumOaTa (rborapam) 433 A. AJIBKCHHCKHlI m M. IIEIO, K MsyueHHio $aym>i Lepidoplera b HccKoii oCMacTn. II.......................................... 487 (PPEflEPHK KEHHP, K HayueHnio ueiuyeKpMJitix oG.Tiacrn Baune Pep- Kynane h Opiuosa .............................................. 511 H. BOTHAPIOK h B. KLIHflH, K nsyuenMio juwmhok Tendipedidae n flejibie flynafr.............................................. 525 T. JțHHyjIEGKy, Ecciie^oBaHue cJienneii b PHP. CymecTByiomne bh^m. npe;țjiO/Kenun nsMeneHHH KJiaccn$nKaitnn. ®HJioreHeTnaecKnc otho- nieHHH.......................................................... 543 H. BOTHAPIOK, O HMiiaMime nonynanHM b nepuoHuuecKHX BojțocMax 559 E. nPOflAH h III, HEPEIII, Hieracium oreophilum Heuff. na TpeTbeft 9KcnepHMeHTaJu>Hoi"i cTaimun PHP ................................. 585 H. JIEniIIH, Hostie burbi npeciiOBORHMX awe6...................... 591 E. flOBPHHy, K. MAHOJIAKE h B. HyiIIKAPHy, Hostie bmrh $peaTMuecKHX Amphipodea b PHP..................................... 603 M. JțyHy-JI9K9T-yiIiy, K iray^eumo Opai-torniR (nepenonuaTOKptuiHe) b PyMHHcKoiî HapORHOii PecnySnHKe. II........................... 617 E. OVH, K nsyueHnio tphtohob b PyMtiHCKOit HapORHOii Pecny6jim ! Distr.: Cluj, in Horto Botanico Clusiensi (R.P.R.), 20.IX.1952. Miceliul formează o pânză întinsă pe frunze și pe ramuri tinere; periteciile sunt împrăștiate, sferice, brun-închise, mici, de 83 — 100 p diam.; apehdici numeroși, flexibili. Asce solitare, rotunde sau ovoidale, hialine, de 68—80 x x55—68 p; ascosporii sunt rotunzi sau elipsoidali, în număr de opt în ască^ granuloși, hialini, de 15—25x14—24 p. Pe frunze vii de Verbena hybrida Hort. Raionul Cluj, Grăd. Botanică, Cluj, la 20.IX. 1952. PHACIBIACEAE 2. Trochila erateriuin Fries In Summa veg. Scand., 367 (1849); Tulasne, S.F.C., III, 180 (1865); Cooke, Handb. of Brit. Fung., 768 (1871); Sacc., Syll. Fung. VIII, 728 (1889); Migula, Kr. FI. Deutschl., III, 3, 2, 860 (1913); Lind in Rostrup., Danish Fungi, 141 (1915); Oudein., Enum. Syst. Fung., IV, 168 (1923). Syn.: Trochila craterium (DC.). Fr. v. Holinel; Fragmente zur Mycologie, XÎX, Nr. 1001 - 1030 (1917). • Sphaeria punctiformis Hederae Pers., Syn. Fung., 90, Nr. 175 (1801). . ■ Sphaeria craterium DC., FI. fr., II, 299, Nr. 804 (1815). Peziza Hederae Lib., Plant. Ard., Nr. 229 (1834). Peziza insidiosa Desm., Crypt. franc, exs., I, 828,'II, 29. Pe frunze de Hedera Helix L,, Regiunea Cluj, Cluj, 20.IV.1952. Apotecii mai mult sau mai puțin rotunde, împrăștiate sau asociate, de obicei pe fața inferioară a frunzelor, la început scufundate, iar mai târziu ridicate la suprafață, deschizându-se în 3—4 valve, de 0,3 — 0,4 mm diam. Stratul fertil este alcătuit din numeroase asce cilindrice, ușor măciucate, de 45—60 x 8 — 11 p, cu câte opt ascospori elipsoidali, uniceiulari, hialini, de 6,5 — 9,6 x 4—6 p.. Ascele sunt însoțite de numeroase parafize filamentoase, la capăt umflate, septate, gălbui, de 60—70x5—6 p. Frecvența atacului 2—5%; intensitatea, 70—80%. II. FUNGI IMPERFECTA SPHAEROPSIDACEAE < 3. Phyllosticta Colastri Eli, ct Ev. Field Columb. Mus., IX, p. 104 (1896); Sacc., Syll. Fung., XIV, 851 (1899); Seymour, Host index of the Fungi of North Amer., 473 (1929), Pete amfigene, de cele mai multe ori marginale, de coloare cenușiu deschis, înconjurate de un brâu îngust brun închis, cu contur bine definit; picnidiile epifile, răspândite neregulat, subaplanate, brune, 100 — 160 p diam. Sporoforii nedistincți, sporii elipsoidali, unicelulari, hialini, 6—8x3,5 p. Regiunea Cluj, Cluj, Grădina Botanică, 20.X. 1951. . ’ , Pe frunze verzi de Celastrus brbiculata Thunb. ’ ', Obs. Sporii din materialul reeditat de noi sunt ceva mai groși decât este indicat în diagnoza lui S a c c a r d o (3,5— 4 p față de 2—2,5 p). 4. Phyllosticta Evodiac Săvul. et Negru, nov. sp. Maculis epiphyllis, utrinque conspicuis, ambitu foliorum sequentibus, griseo- cinereis, distincte atro-brunneiss marginalis, confluentibus, pycnidiis epiphylliș sparsis; globoso-depressis, in mesophyllo submersis, brunneis, 90—140 p diam; Sporophoris indistinctis; sporulis ovoideis, continuis, hyalinis, 6 — 1 x3 —3,5 p. Distr. Cluj, in Horto Botanico Clusiensi (R.P.R.), 20.X.1951. Habitat in foliis vivis Evodiae hupehensis Dode. Pete epifile, vizibile pe ambele fețe, urmărind în general marginea frunzelor, cenușii până la cenușii deschis, cu o margine distinctă brună închis, confluente, picnidii epifile, risipite, turtit globuloase, cufundate în mesofil, brune, 90 — 140 p diam. Sporoforii nedistincți; sporii ovoidei, continui, hialini, 6—7x3— 3,5 p. Pe frunze verzi de Evodia hupehensis Dode. 5. Phyllosticta Porsythiae Sacc. In Fungi Ital., 87; Sacc., Syll. Fung., III, 27 (1884); Allesch., in Rabenh., Kr. FI. Deutschl., VI, 43 (1901); Diedicke, Kr. FI. Mark Brand., Pilze, VIII, 52 (1915); Migula, Kr. FI. Deutschl., Pilze, III, 4, 1, 17 (1921) ; Grove, British Stem-and Leaf Fungi, I, 18 (1935). Pe frunze de Forsylhia intermedia Zabel, Regiunea Cluj, Cluj, Grădina Botanică, 20. IX. 1951. Produce pete circulare ocracee, vizibile pe ambele fețe ale frunzelor; picnidii hipofile, adesea așezate concentric, lenticulare, de 120 — 150 p diam. Sporii sunt ovali, unicelulari, hialini, cu două picături de ulei, de 6 — 9x3 — 3,5 p. Frecvența atacului, 80%; intensitatea, 10—20%. 6. Phyllosticta Rhamni Westend. In V. Not,, 26; Sacc., Syll. Fung., III, 14 (1884); Allesch., in Rab., Kr. FI. Deutschl., VI, 76 (1901); Diedicke, Kr. FI. Mark Brandenburg, Pilze, VII, 87 (1915); Migula; Kr. FI. Deutschl.,' VI, 4, 1, 28 (1921); Petrak u. Sydow, Pyrenomyzetcn, Sphaeropsideen u. Melan- conieen, Teii, I, 399 (1927); Grove, British Stem-and Leaf Fungi, 35 (1935). Syn.: Phyllosticta Frangulae Kickx., Fi. Crypt. Flandr., I, 418 — sec. Sacc. Coniothyrium Rhamni (West.) Keisslcr in Beitr. Bot., Zentralbl., XXXVIII, Abt. II, 426 (1921); . ■ Pe frunze de Rhamnus infectoria L. R. mandschurica Ht. R. cathartica L., R. frangulaE., R. /aponica Maxim., Reg. Cluj, Cluj, Grădina Botanică, 20.IX.1951. Produce pete cenușii, vizibile pe ambele pagini ale frunzelor, care cu timpul se perforează; picnidiile sunt epifile, de formă aproape rotundă sau lenticulară, brune, de 125 — 160x 120 —150 p. Sporii sunt ovali sau lungueți, unicelulari, hialini sau olivacei, de 6 — 7 x- 4 — 5 p. Frecvența atacului, 60%;; intensitatea, 80%, ,; Răspândirea; S.U.A., Germania, Portugalia, R.P.R, 7. Ascochyta Syrlngac Bros. In I-Iedwigia, p. 2.07, 1894,; Sacc., Șyll. Fung,, XI, 524 (1895); Curzi, Di una speciale parasitissmo dell’Ascochyta Syringae, in Revista Pat. Veg., XVII, 1—2, 22 (1927); Sorauer Handb. der Pflanzcnkrankh., Bd. III, Ed. V, 459 (1932). ,, Pe flori de Syringa vulgaris L., Regiunea Cluj, Cluj, Grădina Botanică, 27.V.1951. , 418 TRAIAN SĂVULESCU și ALEX. NEGRU __________________ NOUTĂȚI PENTRU MICOFLORA R.P.R. 419 Pe frunze de Syringa Josikaea Jacq., Regiunea Cluj, Cluj, Grădina Bota- nică, 5.X. 1952. Atacul asupra florilor produce ofilirea și brunificarea acestora, iar pe frunze apare mai târziu, către sfârșitul verii. Prezintă picnidii lenticulare, galben- brunii, de 110 — 130 p diam. Sporii sunt oval-alungiți, bicelulari, hialini, de 12 — 15 x 4 — 5 p. Dimensiunile sporilor din materialul nostru sunt mai mari decât acelea date în diagnoză de către S o r a u e r (8 — 10 x 3 — 3,5 p). 8. Septoria Vincae Desm. Ann. Sc. Nat. Nr. 2, ser. XIX, 20; 10 Not., 6 (1843); Sacc., Syll. Fung., X, 379 (1892); Allesch., in Rahenh., Kr. FI. Deutschl., VI, 875 (1901). Pe frunze de Vinca minor L., la 30.IX.1951. Produce pete circulare pe frunze, în dreptul acestora se formează picnidii lenticulare, brune, de 100 - 150 p diam. Sporii sunt liniari, cu picături de ulei, de 40 — 50 x 1,5 p. După părerea noastră specia Septoria Vincae Desm. este identică cu Septoria Uolubyi Băumler; diferența între specii o constitue lungimea sporilor, acest caracter nefiind un criteriu suficient pentru separarea acestor două specii. Răspândire: R. P. Ungară, Galia boreală, R.P.R. 9. Dothiorella Philodendrl (Turc.) Petr. et Syd. Pyrenom. Sphaerops. Melanc., I, 24 (1927). Syn.: Phyllosticta philodeitdri Turconi in Atti Istit. Bot. Univ. Pavia. XI, 314 (1905); Phyllosticta Turconii Trinchieri, in Citt., 27 Iul. (1909); Sacc, Syll., Fung., XXII, 863 (1913); Oudem., Enum. Syst. Fung., IV, 1211 (1923). Pe frunze de Philodendron bipinnatifidum Schott, la 10.IX.1951. Produce pete circulare, brune; picnidiile sunt turtite, de 150 — 200 m Sporii elipsoidali, granuloși, unicelulari, hialini, de 9 — 18 X 4 — '5,5 p. Răspândirea generală: Italia, R.P.R. 10. Coniothyrium Dasylirii Celotti In Mic. Montpell., 22; Sacc., Syll. Fung., X, 267 (1892); Allesch., in Rabenh. Kr. FI. Deutschl., VII, 35 (1903); Unamuno, Esferopsidales, 307 (1933); Diedicke., Kr. FI. Marlc Brandenb., Pilze, VII, 568 (1915). Pe frunze de Dasylirion serratifolium Zucc. și D. gracile Zucc. Regiunea Cluj, Cluj, Grădina Botanică, 10. IX.1951. Produce înnegrirea, apoi sfâșierea frunzelor. Picnidiile sunt mai mult sau mai puțin rotunde, negre, de 250 — 300 p diam. Sporii sunt sferici, brun-oli- vacei, unicelulari, de 5 — 6x4 — 5 p. Frecvența atacului, 90%; intensitatea, 40%. Răspândirea generală: Italia, Germania, Anglia, America Boreală, R.P.R. 11. Microdiplodia Zelkovae Săvul. et Negru, nov. sp. Pycnidiis sparsis vel (3 — 6) laxe gregariis, primitius omnino epidermide tectis dein per corticem erumpentibus, ambitu subglobosis vel applanato- globosis, nigris, 250 — 300 p diam., ostiolatis, ostiolo rotundo, amplo pertusis, contextu parenchymatico, pariete exteriore atrobrunrieo subcarbonaceo, inte- riore hyalino, sporophoris densis, filiformibus, tenuibus, mox evanidis, 8—lOx 1 — 1,5 p; sporulis oblongis cylindraceis, medio septatis, non constrictis, brunneis, utrinque rotundatis vel obtuse subatenuatis, 9 — 12x4—5 p. Distr. Cluj, in Horto Botanico Clusiensi (R.P.R.), 10.X.1951. Habitat in ramis siccis Zelkovae serratae Mak. Picnidii izolate sau îngrămădite câte 3' — 6, la început acoperite în întregime de epidermă, apoi ies înafară prin ruperea scoarței, au contur subglobulos sau turtit-globulos, sunt negre, de 250 — 300 p diam., ostiolate, ostiola rotundă, larg deschisă, contextul parenchimatic, peretele la exterior brun închis, subcarbo- naceu, în interior hialin; sporoforii denși, filiformi, drepți, care dispar curând, au 8 — 10 x 1 — 1,5 p. Sporii oblongi, cilindrici, odată septați, nestrangulați în dreptul septei, bruni, de cele mai multe ori rotunjiți sau, obtuz subatenuați, 9 — 12 x 4 — 5 p. 12. Botryosphaerostroma. Visci (DC.) Petr. Petrak und Sydow, Pyrenomyzeten, Sphaeropsideen und Melanconieen, 127 (1927); Syn.: Sphaeria atrovirens Alb. et Schw., Consp. Fung., Lusat. Sup., 48 (1805). Sphaeria Visci DC. FI. frâng., VI, 146 (1815). Ceuthospora Visci Solim., in Hedw., II, 187, Tab. XIII, fig. 1 — 11 (1863). Sphaeropsis Visci Sacc., in Michelia, II, 105 (1880)'. Botryosphaerostroma Visci (Solim.) Petr., in Anual. Mycol., XXI, 120 (1923).. Macrophoma Visci Aderh., in Arbeit. d. Biol. Anstalt fur Land- und Forstwirtsch. IV, 462 (1905). Pe frunze și ramuri de Viscum album L. Regiunea Cluj, Cluj, 20.IV.1952. Produce îngălbenirea și vestejirea frunzelor și a ramurilor, pe care se pot vedea fructificațiile ciupercii; picnidiile sunt împrăștiate sau îngrămădite și însoțite de stromă, au 300 — 400 p diam. Sporii sunt oval-alungiți sau nere- gulați, unicelulari, brun-olivacei, de 40 — 50 x 20 — 26 p. Frecvența atacului, 2 — 5 %; intensitatea, 60 — 80 %. MELANCONIACEAE 13. Gloeosporium Geranii Săvul. et Negru, nov. sp. Maculis utrinque conspicuis, irregularibus, 1 — 2 mm diam. sparsis, magnam foliorum partem occupantibus, supra griseo-cinereis, margine obscu- riore cingulatis, in centro expallentibus; infra pallidioribus vix marginatis; acervulis epiphyllis, sparsis, applanatis, dein epidermide velutis, 180—350 x X 160—300 p; conidiophoris simplicibus, rectis, clavatis, hyalinis, brevibus, 7—11 x 3—4p; conidiis diversiformibus, rectis, curvulis vel plerumque arcuatis; intus minutis guttulatis, granulosis, apicibus acutis vel rotun- datis, chlorino-hyalinis, 20—26 x 4,5—5,5 p. Regiunea Stalin, raionul Făgăraș, comuna Sâmbăta —10.VIII.1952. Habitat in foliis vivis Geranii macrorrhizi L. Pete vizibile pe ambele fețe, neregulate, 1—2 1/2 mm diametru, risipite pe toată suprafața frunzei, pe fața superioară de coloare cenușie până la cenușiu închis, cu marginea mai închisă și în centru mai decolorat, pe fața inferioară, de coloare mai deschisă, abia mărginite. Acervulii epifili, risipiți, turtiți, aco- periți de epidermă, 180—350 x 160—300 p; conidioforii simpli, drepți, 420 TRAIAN SĂVULESCU și. ALEX.. NEGRU 7 NOUTĂȚI PENTRU MICOl LOB A R.P.R. 421 măciucați, hialini, scurți,: de 7 — 11 x 3— 4.p.; conidiile de forme: variabilei drepte,, curbate sau în general arcuite; cu un interior fin gutulat și granulos, la vârf ușor ascuțite sau rotunjite, verzui, incolore, de 20—26 x 4,5—5,5 p'. 14. Gloeoșporium Monsterae Gutn. In Tr. Bot. Inst. Akad. Nauk SSSR, Ser. II., 1, 305 (1933); Vasilievski i Karakulin, Parazitnîe nesoverjenîe gribî, II, 57 (1950). ..... Pe frunze de Philodendron bipinnatifidum Schott., la 10.IX.1951. ■ Produce pete neregulate, adesea confluente, cauzând uscarea devreme a frunzelor în întregime. In dreptul acestora, se formează lagărele de fructifi- cații, de 200—300 p. Sporii sunt unicelulari, alungiți, hialini, de 14—19.x X 4,5 — 6,5 p. ■, Această specie a fost întâlnită numai la Leningrad, în anul 1933, pe frunze de Philodendron pertusum Kth. 15. Gloeosporium paradoxum (De Noi.) Fuckel In Symb. myc., p. 277; Sacc., Syll. Fung., III, 707 (1884); Allesch. in Rabenh., Kr. FI. Deutschl., VII, 478 (1903); Diedicke, Kr. FI. Mark Brandenb. Pilze, IX, 775 (1915); Und in Rostrup, Danish Fungi, 140 (1915); Migula, Kr. Fi. Deutschl., III, 4, 1, 531 (1921); Vasi- lievski i Karakulin, Parazitnîe nesoverjenîe gribî, II, 59 (1950). Syn.: . Myxosporium paradoxuri De Not., Microni, ital., II, Nr. 10 (1839). ■ Fusarium pezlzoides Dcsm., 20 Not.; 19 (1852). Pe frunze de Hedera helix L., Regiunea Cluj, Cluj, 20.IV.1952. . ; Produce pete mai mult sau mai .puțin rotunde, galben-brunii, în care se formează numeroase lagăre pe ambele pagini ale frunzelor. Sporii sunt unice- lulari, ovali, hialini, de 8—9,5 x 5—6 p. ■ ’ Este forma imperfectă dela Trochila craierium Fr., găsindu-se de .cele mai multe ori împreună. Frecvența atacului, 2—5%; intensitatea, 70—80 %. 16. Colletotrichum Dracaenae-fragrantis (Mori) Petr. et Syd. In Ann. Myc., XXIII, 251 (1925); Vasilievski i Karakulin, Parazitnîe nesoverjenîe gribî, II, 272. (1950). . Syn.: . Macrophom’a Dracaenae fragrantis Mori (1893); Sacc., Syll. Fung., XI, 497 (1895); ’ Colletotrichum Dracaenae Allesch. Rabenh., Kr. FI; 'Deutschl.; VII, 560 (1903); Sacc., Syll. Fung., XXII, 1205 (1913); Gloeosporium polymorpliuin Trinchieri, Rend. Acad. Sc. Napoli, 6 (1909); Sacc., Syll. Fung., XXII, 1190 (1913). ' Colletotrichum Dracaenae Trinchieri, Rend. Acad. Sc. Napoli, fasc. 8 — 12, extr. 7 (1909), ■ Colletotrichum dracaenicola Sacc. et Trott., Syll. Fung., XXII, 1925 (1913). Pe frunze de Dracaena fragrans Ker-' Gawl., Regiunea Cluj, Cluj, Grădina Botanică, 15.VIII.1951. Produce pete mari, ocracee, la vârfurile sau marginile frunzelor, în care se formează lagărele de fructificatie. Sporii sunt lungueți, unicelulari, ■ hialini, de 25 35 x 7-10 p. ’ ; Frecvența atacului, 60 %, intensitatea, 50%. . . Răspândirea generală: italia, Austria, Germania, U.R.S.S. și R.P.R.; ■ 17; Colletotrichum quercinum- Săvul, et Negru, nov; sp. Maculis-amphigenis, suborbicularibus, cinereis; acervulis epiphyllis, brun- neis, sparsis, epidermide erumpentibus, 80 —150 p diam.; setulis brunneis, apice angustatis, rectis vel undulatis, septatis, 50—70 x 4 p. Conidiophoris obclavatis, hyalinis, 16—21 x 3 — 4p; conidiis oblongo- cylindraceis, 2 — 3 guttulatis, unilocularibus, hyalinis, 14 — 18 X 4,6—5,5 p. Distr. Cluj, in Horto Botanico Clusiensi (R.P.R.), 10.IX.1951. . Habitat in foliis Querci sessiliflorae Salisb. Pete subcirculare, cenușii, vizibile pe ambele fețe ale frunzelor; lagărele epifile rup epiderma și apar la suprafață, brune, de 80 —150 p diam. La peri- feria lagărelor se găsesc țepi bruni, drepți sau puțin ondulați, septați, de 50 — 70 X 4p, putini la număr sau lipsesc. Conidioforii sunt obclavati, hialini, de 16-21 X 3—4p; conidiile oblongcilindrice, cu 2—3 picături de ulei, uni- celulare, hialine, de 14 — 18 x 4,6 — 5,5 p. 18. Colletotrichum Pruni-domesticae Girzitska In Vasilievski i Karakulin, Parazitnîe nesoverjenîe gribî, II, 304 (1950). Pete rotunde sau puțin colțuroase, cenușii, se desprind și lasă frunze ciu- ruite cu orificii mult mai mari decât la Clasterosporium carpophilum (Lev.) Aderhold; lagărele se formează pe pagina superioară, brune închis, de 80 — 150 p, spre mijlocul petei confluente. Conidioforii sunt cilindrici, simpli, de 15—25 x 3— 4 p. Conidiile oval-alungite sau piriforme, uneori puțin înco- voiate, hialine, de 15—20 x 5 —7 p. In lagăre se găsesc țepi bruni, puțin rotunjiți la capete, câte 2—3 la un loc, de 45—70 X 3,5—4 p. Pe frunze vii de Prunus domestica L., Regiunea Cluj; în livezile din Hojo- rigrad, lângă Cluj, 20.VIII.1953. - y 19. ' Coryneum foliicolum Fuckel Symb. Mycol., 372 (1869); Sacc., Syll) Fung., HI, 780 (1884); Hedwigia, V, 51;; Allesch. în’Rab., Kr. Fl., VII, 649 (1903); Oudem., Enum. Syst. Fung., III, 414 (19-21). - Pe frunze de: Malus pumila Mill., Malus Zumi Rehd., Malus Ringo Carr.,, Malus spectabilis Borckh., Malus cbronaria Mill., Malus communis Lam,, Pyrus communis L.,. Pyrus sikkimensis Flook., Crataegus densiflora Lang., Crataegus punctata Jacq., Crataegus Ellivăngeriană Sârg., Cydonia oblonga Mill., Sorbus Aucuparia Lx Sorbus scandica Fries, Sorbus latifolia Pers., Sorbus decipiens HedL, Sorbus fennica (Kalm) Fries, Cotoneaster qcutifolia Turcz., Coto- neaster Simonsii Bak., Cotoneaster obscura Rehd., Cotoneaster orientalis (Mill.) Berb., Cotoneaster lucida Schlecht., Cotoneaster Zabelii C. Schneid., Cotoneaster melanocarpa Lodd., Cotoneaster nitens Rehd. et Wilson, Amelanchier cana- densis. Medik., Amelanchier ovalis Medik., Prunus cerasusE. Regiunea Cluj, Cluj, Grădina Botanică, 5.IX.1953. ■ Pete qcraceu-brune pe pagina superioară a frunzelor, una sau mai multe împrăștiate neregulat; lagărele- “negre erup lâ suprafață, punctiforme, mai rar pe pagina inferioară, de 100 — 170 X 90 —150 p. Conidioforii, filiformi, hialini, de, 12—16 x 1,2^1,5 p; conidii âlungit-eliptice cu trei- septe transă versale, brun-olivacee, celula inferioară aproape hialină, de 12 —17 x 4,5 —6 p. 422 TRAIAN SĂVULESCU și ALEX, NEGRU 8 NOUTĂȚI PENTRU MICOFLORA R.P.R. 423 9 In literatură figurează următoarele genuri și specii susceptibile față de această ciupercă: Crataegus, Rubus, Quercus, Pyrus communis, Malus domestica, Cornus mas. Plante gazdă noi pentru această ciupercă sunt speciile indicate de: Cydo- nia, Sorbtis, Cotoneaster și Amelanchier și Primus Cerasus. 20. Pestalozzia linierea Desm. In Ami. Sc. nat., XIX, 235 (1843); Sacc., Syll. Fung., III, 791 (1884); Allesch. in Rahenh., Kr. FI. Deutschl. VII, 681 (1903); Lind in Rostrup, Danish Fungi, 490 (1913); Diedicke, Kr. FI. Mark Brandenb., IX, 884 (1915); Migula, Kr. FI. Deutschl., Pilze, HI, 4,1 597 (1921); Guba in Phytopat., XIX, 202 (1929); Vasilievsln i Karakulin, Parazitnîe neso- verjenîe gribî, II, 447 (1950). Syn.: Pestalozzia conigena Lâv., Sacc., Syll. Fung., III, 792 (1884); Allesch. in Rabenh. Kr. FI. Deutschl., VII, 697 (1903); Diedicke, Kr. FI. Mark. Brandenb., IX, 884 (1915), Migula, Kr. FI. Deutschl., Pilze, III, 4, 1, 596 (1921). Pe frunze și ramuri de Thuja occidentalis L. Regiunea Cluj, Cluj, Grădina Botanică, 20. IV. 1952. La locul de atac, se formează lagăre de fructificație, de coloare neagră, având 160—220 x 140—200 p. Sporii sunt fusiformi, alungiți, cu patru septe transversale, celulele din mijloc brune și cele dela capete hialine. La capătul superior, prezintă 3—4 cili hialini. Sporii au 21—26 x 8 p. Frecvența atacului, 30%, intensitatea, 25%. Răspândirea generală: Germania, Austria, Italia, Franța, Belgia, Anglia, America de Nord; U.R.S.S., R.P.R. HOBOE MMKOOJIOPBI PHP (KPATKOE CO^EPIKAHKE) OnucHBaioTcn MunoMuneTbi, hobmc gJin $uopni PHP, coSpannne 3a nocjiegtme Tpn roga HpenMymecTBenHO b KjiymcnoM 6oTa:mmecKOM casy, a TaKJKe na cnoHTanno nponapacTaiomeii cjmope rapanu. HeKOTopwe ms erax rpnSnoB Sbijim, no Bceii- BepoHTHocTM, sanecenbi b CTpany BMecTe c EBesemibiMir ns-aa rpamniH pacTeHimMH n, BCTpeTi-iB anecn OjiaronpnsTHHe hjih pasnimin ycnoBun, paBMHomnHMCb. Heo6xo- HUM0, utoObi Bce BBoanMbie riB-aa rpaHMRH pacTermn noHBepraJiMCb cooTBeT- cTByioineMy Borrapoaio h KapanTnny, hjih nero nymno cosgaTb cneimajin- iibie KaparmiHHMe cagw no oGpaany cob6tckhx. OnncMBaiOTcn cnegyiomMe nam hobbix bmjiob; Sphaerotheca Verbenae Săvul. et Negru, Phyllosticta Evodiae Săvul. et Negru, Microdiplodia Zelkovae Săvul. et Negru, Gloeosporium Geranii Săvul. et Negru, Colletotrichum quercinum Săvul. et Negru. KpoMe Toro nepeuncnaioTcn eme 15 bhhob, ne mmipoBaHHMe go na- CToamero BpeMenn b MiiKOJiorn’iecKoii $nope CTpanbi; 7rochila craterium Fr., Phyllosticta Forsylhi'ae Sacc., Phyllosticta Rhamni Westend., Phyllosticta Celastri Eli. et Ev., Ascochyla Syringae Bres., Septoria Vincae Desm., Dothiorella Philodendri (Turc.) Pet. et Syd., Coniothyrium Dasylirii Celotti, Botryosphae- rostroma Visci (D.C.) Petr., Gloeosporium paradoxum (De Not.) Fuck., Col- letotrichum Dracae-naefragrantis (Mori) Petr. et Syd., Colletotrichum Pruni- domesticae Girzitska, Coryneum joliicolum Fuckel, Pestalozzia funerea Desm. Bnx Gloeosporium Montserae Gutn. Griji nangen aBTopoM na mnsnix jiiictbhx Philodendron bipinnatifidum Schott., KOTopoe ynasbiBaeTca KâK nonoe pacTenne-xosHiiH. espEces nouvelles pour la mycoflore de la REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE (RE8UME) Dans cette Note, Ies Auteurs presentent quelques mycomycetes nouveaux pour la flore de la Republique Populaire Roumaine; ces especes ont ete recoltees notamment au Jardin Botanique de Cluj ainsi que de la flore spontanee du pays, au cours de ces trois dernieres annees. Quelques-uns de ces champignons furent probablement introduits dans le pays en meme temps que des plantes importees et, y trouvant des con- ditions favorables, ils se sont multiplies. Les Auteurs sont d’avis que tout mate- riei de nature vegetale importe devrait etre soumis â un contrdle et ă une quarantaine phytosanitaire; â ces fins, il faudrait creer des jardins speciaux pour la quarantaine, ainsi que cela se pratique en Union Sovie- tique. Parmi les champignons presentes, les Auteurs decrivent ces cinq nouvelles especes: Sphaerotheca Verbenae Săvul. et Negru, Phyllosticta Evodiae Săvul. et Negru, Microdiplodia Zelkovae Săvul. et Negru, Gloeosporium Geranii Săvul. et Negru, Colletotrichum quercinum Săvul. et Negru. Les Auteurs mentionne encore 15 especes non encore citees dans la flore mycologique de ce pays. Ces especes sont: Trochila craterium Fr., Phyllosticta Forsythiae Sacc., Phyllosticta Rhamni “Westend., Phyllosticta Celastri Eli. et Ev., Ascochyta Syringae Bres., Septoria Vincae Desm., Dothiorella Philodendri (Turc.) Pet. et Syd., Coniothyrium Dasylirii Celotti, Botryosphaerostroma Visci (DC.) Petr., Gloeosporium paradoxum (DeNot.) Fuck., Colletotrichum Dracaenae- fragrantis (Mori) Petr. et Syd., Colletotrichum Pruni-domesticae Girzitska, Coryneum foliicolum Fuckel et Pestalozzia funerea Desm. L’espece Gloeosporium Monsterae Gutn. a ete trouvee par les Auteurs sur des feuilles vivantes de Philodendron bipinnatifidum Schott. qu’il indique en tant que plante-hote nouvelle. BULETIN ȘTIINȚIFIC . SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE ' Tomul V. Nr. 3, 1953 HELICOPSYCHE BACESCUI n. sp. (TRICHOPTERA, HELICOPSYCHINAE) DE T. ORGHIDAN și L. BOTOȘĂNEANU Comunicare prezentată de GR. ELIESCU, Membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 10 Aprilie 1952 In anul 1942, M. B ă c e s c u, în cercetările sale hidrobiologice din regiunea Greaca (Reg. București, Oltenița), a găsit în izvoarele de pe malul nordic al bălții Greaca toate stadiile de desvoltare ale unei noi specii — a IV-a specie europeană actuală — a genului Helicopsyche Hag. In ultimii ani (1948 — 1953) am adunat și noi, din izvoare situate în 3 puncte diferite (Greaca, Comana și Comuna Prahova), stadiile acvatice ale acestei insecte. Pe lângă acest material, am avut la dispoziție pentru studiu și adulții din colecția M. Băcescu, pe baza studiului cărora putem să dăm în această comunicare o scurtă descriere a speciei noi. Această specie nouă este mai apropiată de H. sperata Mc. L. decât de H- lusitanica Mc. L. și H. revelieri Mc. L. Descrierea completă a speciei (desvoltarea postembrionară, ecologia și ethologia) va face obiectul unei lucrări viitoare. Helicopsyclie bacescui n. sp.| Coloareadupă afirmațiile Prof. M. Băcescu, coloarea generală a ani- malului esțe neagră. Materialul fiind conservat în alcool timp de peste 10 ani, această coloare a devenit brună. Tuberculii de pe cap sunt foarte asemănători ca formă și ca poziție cu aceia dela H. sperata; de asemenea, există linia longi- tudinală mediană, adâncă și întunecată, care împarte dorsal capul în două porțiuni egale. Intre cei doi tuberculi mari dorsali proximali, și foarte aproape de linia mediană, se află o pereche de oceli mici. Antenele, de coloare brună, pornesc imediat de deasupra tuberculilor ventrali; articolul lor bazai este foarte desvoltat și se dilată spre extremitatea distală. Lungimea antenelor nu a putut fi măsurată. -Formula pintenilor: 1, 2, 4. Cu toate observațiile amănunțite, nu. am putut vedea pintenul extern al tibiei anterioare, găsit de autori sub formă de rudi- ment la celelalte specii europene ale genului. Pintenii sunt foarte desvolfați și păroși-, ceva mai mici, la ș decât la ă. , ; Fqrma: generală-,a aripilor nu diferă aproape deloc de a celorlalte specii europene. Aripa anterioară (fig. f, a) este, din punctul de vedere al nervației, 426 T. ORGHIDAN și L. BOTOȘĂNEANU 2 foarte asemănătoare cu a celorlalte specii, lipsind însă pata apicală oblică prevăzută cu peri îngroșați, descoperită de Mac Lac li lan (1), (2), mai des- voltată la U. sperata și mai redusă la H. revelieri (3); la Ș, transversala ce leagă media de cubitus este mai oblică decât la $, îmbucându-se foarte aproape de bifurcarea mediei. La 3, aripa posterioară (fig. 1, Z>) are un fald bine accentuat, aripa anterioară; b, aripa posterioară (furca apicală II există numai la Șl). situat între media și cubitus înainte de bifurcarea lor; se pot remarca unele deosebiri importante în nervație, față de a celorlalte specii europene. Astfel, lipsește complet furca apicală I, spre deosebire de H. sperata, H. revelieri și de specia fosilă H. confluens Ulm. (7); lipsește complet furca apicală IV, spre deosebire de aceleași forme; mica nervură transversală face legătura între media și cubitus după bifurcarea mediei și nu înainte de această bifurcare, spre deosebire de H. sperata și H. revelieri-, furca apicală V este mai alungită decât la formele cita.te. La Ș, spre deosebire de se remarcă o mică furcă api- cală II; transversala între media și cubitus se termină chiar în punctul de bifur- care al cubitusului; după cât se pare, acest punct de bifurcare este legat cu prima nervură anală printr’o transversală oblică. Abdomenul este foarte păros; perii sunt fini, lungi și bruni; tergitele și sternitele contrastează puternic prin colorația lor întunecată cu pleurele palide; sternitele III — IV au o ornamentație bruna compusă din nodule rotunde, mari, mai mari pe IV decât pe III, și așezate unul lângă celălalt. La mij- locul limitei anale a sternitului VI există atât la ă, cât și la Ș, un dinte scle- rotizat; la ue oăoBHa'iemm); d —naTepanbiinm bm«, nocMeUHMii reprw, cTepiuiT n nnenpa yjțaneiibi, nennc ne Sbiji naoSpanten (re me oCoananemiH, e—jțopaiutbiiMft mtp, nopsanbuan unacTimua nemica BMecre c npeauaab- m>iMH npMHaTKaMH; f—■ naTepajibiibiii buh, nemte; 5 — Oottonue cKJiepiWM, 6 — ise- 'rpaMbHMft cKnepm. Pircymw ormnaKOBO yueJimtenbi sa iicmnoueiineM pncyitKa i,f, yne muieunoro âonee cujibiio. HexnTMmiaiiponaHnBte nacni ynaaaiiM nyHKTMpoM, xiiti-ihii- mipouauiiMe — 6em>ie. Puc. 3. — Helicopsyche sperata Mc. L. (J-HonoBOit annapar: a —narepaJibiibin niijț, b — BeHTpanbHMtt mia; c — ^opBaJibnuttBng, popsajibiian njiacTmiKa (no Mai: Jlannany). Helicopsyche lusitanica Mc. L. 3. d — nonoBOii amiapaT, naTepanbuuii buh (no Mai: JlaKnany). Helicopsyche revelicri Mc. L. 3. e — hojioboh annapaT, naTepanbiiHft Bii;ț (no Mai: JlaKJiany). Puc. 4. — Helicopsyche bacescui sp. n. Ș Ronep Spioimta: a — HopaambnMft bhh; b — BeHTpanbHHit unu, 'HexirritnMaiipoBaHHHe «lacTH oTMeienu nynisTHpoM, xuTnmiaiipoBaH- m>ie ■—• CeiiMe. ' Helicopsyche sperata Mc. f- Ș. Koncu opionma: c — jțopaanbnwft mm; d — ncfiTpfumm.iii mul (no Mau Maiwiawy). HELICOPSYCHE BACESCUI n. sp. (TRICHOPTERA, HELICOPSYCHINÂE) (bEsOmE) La nouvelle espece differe des trois autres especes europeennes recentes du genre Helicopsyche Hag. surtout par: la formule des eperons (1, 2, 4); la nervation de l’aile posterieure qui ne presente chez le mâle que la fourche api- cale V (chez la femeile Ies fourches II et V); Ies pieces genitales du mâle et dela femeile qui sont absolument caracteristiques. Elle a ete trouvee dans plusieurs endroits de la Republique Populaire Roumaine. L’etude detaillee du develop- pement postembryonnaire, de l’ethologie et oecologie de cette espece, fera l’objct d’unc autre publication. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Helicopsyche bacescui n. sp. 3- a, l’aile antârieure; b, l’aile posterieure (Ia fourche apicale II n’existe que chez la $ I). Fig. 2. — Helicopsyche bacescui n. sp. 3- Armure genitale, a, vue dorsale, le dernier tergite ayant ete ecarte (1 = appendices preanaux, 2 = branches dorsales des appendices inferieurs, 3 = branches ventrales des memes, 4 = plaque dorsale du pânis, 5 = sclerites latiraux du penis); b, vue ventrale, le dernier sternite ayant 4te ecarte; Ie p6nis et sa plaque dorsale sont figures â moitifi lateralement (3 = branches ventrales des appendices infdrieurs, 4 = plaque dorsale du penis, 5 = sclerites latâraux du p6nis, 6 = sclcrite ventral du penis, 7 = branches intermediaires des appendices inferieurs); c, vue de dos; le pdnis n’a pas ete represente, sa plaque dorsale nou plus (memes notations que ci-dessus); d, vue laterale; le dernier tergite, sternite et la plevre ont et6 6cart6s; Ie pdnis n’est pas figuri (memes notations que plus haut); e, vue dorsale de la plaque dorsale du p6nis et des appendices prâanaux; /, vue laterale du penis (5 = sclerites lat^raux, 6 = sclerite ventral). Toutes Ies figures ont ete executees sous le infime grossissement, excepte la fig. 2, f, representee â un plus fort grossis- sement. Les parties non chitinisfies sont pointilleeș, Ies parties chitinisees sont en blanc. Fig. 3. — Helicopsyche sperata Mc. L. 3- Armure genitale, a, vue latfirale; b, vue ven- trale ; c, plaque dorsale du penis, vue dorsale, (d’aprfis Mac L a c h 1 a n). Helicopsyche lusitanica Mc. L. 3- d, armure genitale, vue laterale (d’aprfis Mac. L a c h 1 a n). Helicopsycherevelieri Mc. L. 3. e, armure genitale, vuelatfirale, (d’apres Mac Lachlan). Fig. 4. — Helicopsyche bacescui n. sp. Ș. L’extremitfi de 1’abdomen, a, vue dorsale; b, Vue ventrale. Les parties non chitinisfies sont pointilleeș, les parties chitinisfies, en blanc. Helicopsyche sperata Mc. L. Ș. L’extrfimite de l’abdomen. c, vue dorsale, d, vue ventrale (d’apres Mac Lachla n). BIBLIOGRAFIE 1. M a c, L a c h 1 a n, R o b e r t Revision and synopsis of the Trichoplera of the euro- pean fauna. Londra, 1876. 2. — Revision and synopsis of the Trichoplera of the european fauna. Londra, 1880, partea a Il-a. 3. — First Additional supplemenl. Londra, 1884. 4. L e p 11 e v a S. G., Jizni presnîh vod SSSR. Akad. Nauk SSSR, Leningrad, 1940, t. I. 5. M a r 11 n o v A. V., Ruceiniki (Trichoplera) Opredeliteli nasekomih evropescoi ciasti SSSR. Moscova — Leningrad, 1948. 6. U 1 m e r G e o r g, Trichoplera, în Genera insectorum. Bruxelles, 1907. 7. — Beitr. zur Natur. Preus. 1912, t. 10. 8. — Trichoplera, în Die Timnelt Milleleuropas. Leipzig, 1927. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, Nr. 3, 1953 VALORIFICAREA ECONOMICO-PISCICOLĂ A RÂULUI SÂMRĂTA (FĂGĂRAȘ) DE C. S. ANTONESCU, AURELIAN POPESCU-GORJ, VIRGINIA ENĂCEANU și MAGDALENA DIMITRIU 'Comunicare prezentată de GR. ELIESCU, Membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 10 Aprilie 1952 INTRODUCERE In noua organizare a muncii științifice din țara noastră, s’a acordat o justi- ficată atenție și apelor care brăzdează — în forme atât de variate — pământul țării. Dovada o face, între altele, problema vastă și larg cuprinzătoare, încre- dințată Colectivului ce prezintă lucrarea de față, problemă intitulată Valori- ficarea economico-piscicolă a apelor curgătoare și stătătoare din rețeaua hidro- 'grafică a țării. In cercetările noastre, în care munca de teren, de observare și colectare de date și material hidrobiologic este completată de o migăloasă muncă de laborator, am întrebuințat, pe lângă metodele clasice de studiu și unele pro- •cedee noi, găsite în literatura sovietică de specialitate. Astfel, am folosit în primul rând sugestii din lucrarea lui V. I. J a d i n care tratează problema piscicolă în ameliorarea hidrotehnică a fluviului Volga, lucrare din care se vede ■cum se pot stabili anumite prognoze, bazându-ne pe. observații și experimente făcute metodic, precum și diverse alte lucrări privind fauna și flora acvatică. ★ Se știe că studiul productivității biologice a apelor formează una dintre principalele preocupări ale hidrobiologiei, știință complexă, capabilă să ela- boreze metode de dirijare a proceselor naturale ce determină această produc- tivitate. Se compară adesea productivitatea apelor cu fertilitatea ogoarelor, apele naturale fiind numite metaforic «ogoare lichide». Dar, deși apele produc, ■ca și ogoarele, substanță organică vie, totuși ele având caractere deosebite, iar natura produsului final fiind diferită, comparația trebuie limitată la o simplă analogie. In mecanismul producției piscicole a apelor, factorii hotărîtori sunt: a) Capacitatea biogenică, care exprimă totalitatea condițiilor de viață piscicolă și, în primul rând, hrana pe care o oferă peștilor. Z134 C. S, ANTONESCU, A. POPESCU-GOBJ, V. ENĂCEANU și M. U1MIT1UU 2 3 VALORIFICAREA ECONOMICO-PISCICOLĂ A RÂULUI SÂMBĂTA /i35- b) Regimul oxigenului solvit. La iazurile și eleșteele sistematice, complet vidabile, noțiunea de «productivitate» se confundă aproape cu cea de «pro- ducție », în sensul obținerii — ca produs final — a cărnii de pește. La aceste ape, care nu sunt cuprinse însă în problema noastră, întreaga cantitate de pește produsă se și recoltează; de aceea, Ia un eleșteu sistematic și gospodărit rațional, productivitatea piscicolă este egală cu producția piscicolă. Mult mai complicate sunt însă lucrurile când este vorba de apele naturale: râuri, fluvii, lacuri, bălți. Aici «productivitatea » este totdeauna superioară « producției », adică ea este mai mare decât cuantumul peștilor ce se pot recolta, ca termen ultim al circuitului organic din ape. In mod curent, productivitatea piscicolă a unei ape se judecă după mărimea producției ei, adică după cantitatea de pește recoltat în timp de un an, pe unitatea de suprafață. La apele naturale, producția este determinată de modul cum se face pescuitul. Această formă de activitate omenească a încetat de mult sa fie un simplu «vânat» sau « cules » în apă, ea căutând tot mai mult să folosească conștient toate fenomenele biologice ce au loc în ape. De felul cum se practică pescuitul, intensiv sau extensiv, rațional sau nerațional, atârnă nu numai producția apelor naturale, dar și rezerva de pește, care îi asigură recolta viitoare. In aceste ape, rezerva nepescuită reprezintă diferența cantitativă între productivitatea și producția piscicolă. Ar fi însă greșit să conchidem din cele spuse mai sus, că iazurile și ele- șteele create artificial ar fi mai productive decât apele naturale. Situația este în general inversă, numai că productivitatea apelor naturale nu poate fi valori- ficată integral, ca aceea a iazurilor și eleșteelor sistematice. Asupra ultimelor, apele naturale mai au o superioritate necontestată: varietatea efectivului piscicol, compus din mai multe specii de pești, de vârstă. diferită, specii care pot să prospere laolaltă, fără să-și facă o concurență serioasă la hrană. De fapt, în capacitatea biogenică a unei ape joacă un mare rol componența tuturor speciilor de animale și plante care o populează. Pentru bogăția unei ape, nu este indiferent dacă în ea se găsesc multe larve de Chironomide, sau dacă abundă Coleopterele. In problema exploatării piscicole a apelor, își face drum tot mai mult tendința spre o producție biologică dirijată, fapt ce aflăm că se poate realiza prin meto- dele folosite de oamenii de știință sovietici. Dirijarea producției tinde să rea- lizeze unul din următoarele trei scopuri: 1. Păstrarea producției existente. Este cazul acelor ape care, prin lucrări hidro- tehnice (baraje, corectări de maluri etc.), sau prin deversarea unor dejecțiuni industriale și-ar vedea micșorată, ori serios amenințată, productivitatea piscicolă. 2. Mărirea producției. Este cazul apelor’ care, din nepricepere ori lipsă de interes, sunt prost gospodărite, ape în care, pe lângă un pescuit nerațional, nu s’au făcut niciodată repopulări, sau alte acțiuni de ameliorare piscicolă. 3. Schimbarea producției. Este cazul apelor unde trebue, fie modificată componența efectivului piscicol, fie schimbat modul de exploatare pescărească. ★ Cercetarea metodică a apelor din bogata rețea hidrografică a țării noastre,, va avea ca rezultat nu numai întocmirea unor lucrări monografice de mare interes științific, dar și indicarea măsurilor ce trebue luate pentru optima lor valorificare piscicolă. Aceste măsuri, variate dela caz la caz, vor duce la reali- zarea unuia din cele trei scopuri indicate mai înainte. Una dintre apele studiate de Colectivul nostru a fost râul Sâmbăta, de pe ver- santul nordic al munților Făgăraș, râu tipic de munte, torentuos pe o bună parte a traseului, adăpostind o bogată faună reofilă, care servește ca hrană păstrăvilor. Acești pești caracterizează râul Sâmbăta ca o « apă de Salinonide », deși în porți- unea inferioară a cursului, acest caracter este mascat prin domi narea altor specii. Din punct de vedere biologico-pescăresc, trei fapte merită să fie semnalate la râul Sâmbăta: a) Lipsa lipanului (Thyinallus thymallus), specie care în mod normal înlo- cuiește păstrăvul către aval, în râurile de munte mai lungi și cu debit relativ bogat. Din punct de vedere faunistic, râurile montane cuprind numai zona Salmonidelor, împărțită în două subzone: — a păstrăvului, în porțiunea superioară și — a lipanului, către vărsare. Fiecare din aceste subzone are și anumite caractere fiziografice (pantă, debit, temperatură, putere de transport etc.), așa încât ele pot fi delimitate chiar și acolo unde specia de pește caracteristică lipsește, din anumite cauze. Acest caz se întâlnește la râurile de pe versantul nordic al Carpaților meridio- nali, situate între cotul din dreptul Buzăului și Hunedoara. In această regiune, lipsa lipanului pare a se datora atât scurtimii râurilor respective, cât și unui profil, longitudinal rupt, comun acestor ape. Ruperea profilului longitudinal se explică prin relieful ținutului; pantei, puternic înclinate dela poalele muntelui, îi urmează brusc o serie de câmpii înalte și aproape orizontale (Țara Bârsei, Țara Făgărașului). In asemenea râuri scurte, lipanul — dacă a existat vreo- dată — a fost ușor să dispară, fiind înlocuit prin alte specii urcate din Olt, râu mare ce colectează toate apele ce coboară din munții Făgărașului. b) In râul Sâmbăta, lipanul este înlocuit de mreana pătată (Barbus meri- dionalis petenyi); datorită acestei substituiri, se capătă impresia unei treceri directe din subzona păstrăvului în marea zonă a mrenei propiu zise (Barbus barbus), caracteristică râurilor în regiunea lor colinară. In realitate, partea inferioară a râului Sâmbăta, corespunzând zonei lipanului, are o componență piscicolă foarte variată, cu dominarea netă a mrenei pătate. Astfel porțiunile inferioare ale tuturor râurilor ce coboară din munții Făgărașului pot fi imaginate ca niște prelungiri digitiforme ale marii zone a mrenei, prezentă în Olt în dreptul acestor munți. c) Puietul de păstrăv, în exemplare de 10 — 16 cm lungime, se întâlnește în tot cursul inferior al râului Sâmbăta, până la confluența cu Oltul. Acest puiet, antrenat pasiv de curentul puternic al apei, rămâne în partea inferioară a râului — unde găsește o hrană abundentă — până aproape de epoca matu- rației sexuale, când începe să urce în cursul râului, către locurile de pontă cu apă curată și bine oxigenată. Așa se explică prezența a numeroși păstrăviori în porțiunea inferioară a râului, alături de numeroase specii de Cyprinide, proprii zonei mrenei. Această migrație pasivă a puietului de păstrăv, târît la vale de curentul apei, probabil imediat după ecloziune, trebuie să se petreacă pretutindeni unde curentul apei are putere mare, datorită pantei pronunțate. De obicei, alevinii care nu pot înfrunta curentul sunt târîți până în subzona lipanului, deci tot în zona Salmonidelor, de unde mai târziu urcă în susul apei. In râul Sâmbăta lipsind lipanul, care este înlocuit cu mreana pătată, puietul de păstrăv se găsește amestecat cu această ultimă specie, fapt ce constituie o particularitate interesantă a tuturor apelor din regiunea munților Făgăraș. * ■— 436 c. S. ANTONESCU, A. POPESCU-UOB3, V. ENĂCEANU și M. DIMITRIU 5 VALORIFICAREA ECONOMICO-PISCICOLĂ A RĂULUI SÂMBĂTA 437 TEHNICA CERCETĂRILOR A. Modul de recoltare a faunei nutritive Deoarece valoarea piscicolă a unui curs de apă este strâns legată de canti- tatea de hrană pe care el o conține, pentru a o putea determina, am făcut «sondaje biologice » în diferite regiuni din lungul pârâului, astfel: în regiunea învecinată izvoarelor, apoi în regiunile torentuoase ale râului, în locuri mai adăpostite, în locurile nisipoase, sau cu pietriș grosolan, în locurile acoperite ■cu vegetație, în apropiere de gura de vărsare a afluenților mai importanți și, în sfârșit în apropiere de gura de vărsare în Olt. Probele biologice au fost luate mai ales din apropierea malurilor, la adân- cimea de 10—20 cm și, mai rar, spre mijlocul cursului, adică în plin curent, deoarece aici fauna este aceeași, însă ceva mai redusă. De asemenea, s’au cercetat regiunile de sub maluri, permanent inundate, precum și pietrișul sau mâlul în locurile unde acesta era prezent. S’a cercetat fauna din perinuțele ■de mușchi, de pe pietre și fauna ce se ascundea sub frunzele căzute în apă. Epoca în care s’au făcut recoltările a fost începutul lunii Aprilie, apoi către sfârșitul lunii Iunie, când, din punct de vedere cantitativ, fauna este bine repre- zentată, cât și în primele zile ale lunii Noembrie, când fauna este mai concen- trată, apele fiind mult scăzute, iar păstrăvii în plină epocă de bătaie. Am efectuat cercetările noastre după metodele indicate de Prof. L. L e g e r și de C. Mo t aș și V. A n g h e ) e s c u, pentru studiul faunei nutritive a ■cursurilor de apă. Pentru identificarea faunei biotopului, am folosit cele mai noi lucrări ale savanților sovietici și, în special, lucrările savantului hidrobiolog V. I. J a d i n, privind Viața în apele dulci ale U.R.S.S., precum și lucrarea Prof. V. M. R î 1 o v, dela Universitatea din Leningrad, privind zooplanctonul. Ne-a fost de un mare ajutor în cercetările noastre și bogatul material ■ informativ găsit în lucrarea lui V. I. J a d i n referitoare la Problema refacerii faunei Volgei și Mării Caspice, în legătură cu lucrările hidrotehnice de pe Volga. Instrumentele de care ne-am servit, pentru recoltarea probelor biologice, au fost următoarele: L Un ciorpac limnologic (Pfahlkratzer), având latura-cuțit de 15 cm lun- gime. Cu cuțitul ei s’au raclat blocurile de stânci și pietrele mai mari din apă. 2. Un mic ciorpac cu diametrul de 10 cm din grise-gaze (sită de mătase pentru morarit) Nr. 24, cu care s’au cercetat locurile înierbate. 3, O trusa pentru determinarea alcalinității. 4. Un aparat de teren pentru determinarea pH-ului. 5. Două tăvițe albe emailate, pentru spălarea și trierea materialului. 6. O pipetă pentru colectarea Hydracarienilor și Chironomidelor mici; o pensă fină' cu vârf ascuțit și o pensă cu vârf lat, moale. 7. Lupe de buzunar 6# și IO#. 8. Un termometru cu mercur, în montură de lemn. 9. Diferite tuburi și borcane cu formol, alcool sau soluție Konicke (pentru fixarea Hydracarienilor), precum și etichete pe care s’a notat data, altitu- dinea, temperatura și locul unde se recolta proba. 10. Un altimetru de buzunar, sistem « Luft », pentru identificarea altitudinilor. 11. O ruletă cu panglică de pânză pentru măsurarea lățimii cursului de apă și a albiei majore. 12. Unelte de pescuit: un sac cu deschiderea 1,50/0,80 și o undiță, folosind ca nadă «carabeți» (larve de Trichoptere). ★ Fundurile pietroase, lipsite de vegetație au fost cercetate, ridicând cu mâna pietrele de pe fund; acestea erau apoi bine spălate în tăviță, iar animalele care rămâneau fixate pe ele erau culese cu penseta. înainte de a scoate piatra din apă, se așeza în josul ei, și contra curentului, ciorpacul limnologic, după care piatra era repede ridicată, cu partea inferioară contra curentului apei, și apoi bine spălată în tăvița emailată. In acest fel, se rețineau în ciorpac și animalele ce erau eventual duse de curent, în momentul ridicării pietrelor de pe fund. Apoi, pânza ciorpacului era bine spălată în tăviță, din care animalele mai mari erau culese cu penseta, iar cele foarte mici, cu pipeta. Pentru siguranță, peste restul din tăviță se turna puțin formol concentrat. Se spăla bine și, prin decan- tare, se culegea tot materialul. Dacă fundul era acoperit cu pfundiș, nisip grosolan, sau chiar mâlos, dragam de câteva ori cu același ciorpac, contra curentului, după care spălam bine conținutul din sac, prin agitarea rapidă a sacului în apă, la stânga și la dreapta, fără ca să imersăm rama metalică, până ce apa filtrată râmănea limpede. După aceea, se răsturna conținutul în tăviță și se recoltau animalele cu penseta sau pipeta; restul care nu se putea culege era imobilizat cu formol concentrat, și apoi era cules într’un flaconaș, prin decantare. Vitesa apei a fost determinată numai în locurile de întinsură, dintre repe- zișuri (râul Sâmbăta, până în dreptul Mănăstirii, curgând în trepte). Pentru determinarea capacității biogenice, am utilizat scara lui Leger, iar pentru stabilirea randamentului rațional, am utilizat de asemenea formula sa clasică. Pentru identificarea faunei piscicole, s’au făcut pescuiri experimentale cu ajutorul pescarilor localnici, folosind câte doi pescari pentru fiecare regiune. In zona păstrăvului s’a pescuit cu undița și mai rar cu mâna, iar în zona mrenei, cu sacul «la bătaie ». Informații importante au fost culese dela pescarii localnici, buni cunoscă- tori ai pâraelor; aceștia ne-au?furnizat numitele populare ale tuturor speciilor de pești de pe cursul râului, unele dintre aceste numiri nefiind semnalate până în prezent. De asemenea,'am constatat că pescarii știu să facă deosebire între diferitele larve și. animale din apă și cunosc pe cele preferate de pești. Dela ei s’au mai cules multe numiri populare, privind fauna, flora, obiceiurile unora dintre animale etc. Tot prin ei am aflat modul cum se practică pescu- itul, atât cel legal, cât și cel nelegal, locul unde se găsesc raci și cum pot fi ei prinși etc. B. Cercetări în laborator . întreg materialul colectat a fost triat și studiat în laboratoarele de Hidro- biologie și Piscicultura ale Institutului de Cercetări Piscicole. Fauna nutritivă a fost determinată de Colectivul de studiu, ajungându-se până la genuri ș.i, în unele cazuri, chiar la specii; s’a utilizat în acest sens toată literatura de specialitate și, mai ales, importantele determinatoare ale cercetătorilor sovi- etici Rîlov, Jadin etc. Identificarea faunei piscicole și analiza conținutului gastro-intestinal au fost făcute în Laboratorul de Piscicultura al Institutului. 7 VALORIFICAREA ECONOMICO-PISCICOLĂ A RÂULUI SÂMBĂTA 439 438 Basinul râului Sâmbăta. ANȘA I Frecvența formelor identificate s’a notat prin semnele: + + + -I- = foarte comun; + + + = comun; ++ = rar; + = foarte rar. întregul material colectat este conservat în formol sau alcool și se găsește depozitat la laboratoarele de Hidrobiologie și Piscicultura din Institutul de ■Cercetări Piscicole. CAPITOLUL i FIZIOGRAFIA BASINULUI RÂULUI SÂMBĂTA • 1. GEOGRAFIE ȘI HIDROGRAFIE Cursul râului Sâmbăta formează unul dintre cele mai importante basinc ■de pe versantul nordic al munților Făgăraș, străbătând o regiune foarte pito- rească, vizitată adesea de turiștii care cercetează munții Gălășescu și Urlea. Suprafața basmului este de cca 101,6 km2. Forma basinului este asimetrică din cauza afluenților de pe partea dreaptă (Apa Râului), care constitue un fond de pescuit separat de fondul Sâmbăta. In schimb, pe partea stângă,! forma basinului este destul de simetrică, aproape regulată, datorită puținilor' afluenți de pe această parte, pe lângă faptul că însuși râul Sâmbăta, care curge dela Sud spre Nord, formează puține sinuozități (Planșa 1). înălțimi mari, cuprinse între 1800—2500 m, se găsesc numai în porțiunea superioară a basinului, aproape de izvoarele râului Sâmbăta, astfel: masivul: Gălășescu (2407 m). Colții Boloceni (2283 m), apoi pe partea dreaptă, vârful: Bândea (2335 m) și vârful Cațavei (2292 m), iar pe partea stângă, vârful Viști- șoara (2183 m). înălțimi între 500 —1500 m se găsesc numai în regiunea mijlo- cie a basinului, începând dela comuna Sâmbăta de Sus și până ceva mai jos- de mănăstire (vârful Drăguș, 1229 m), pe când înălțimi sub 500 m găsim numai în părțile inferioare ale basinului. După natura reliefului, basinul râului Sâmbăta se poate împărți în două trunchiuri bine distincte, și anume: I. Dela izvoare până la mănăstirea Sâmbăta (700 m), regiunea muntoasă, în care atât râul, cât și afluenții săi din această porțiune străbat terenuri cu roci dure, alcătuite din filite, șisturi sericitice și cloritice. Aici relieful este variat, cu pantă bine pronunțată, apa curgând în terase, pe alocuri formând mici cascade sau repezișuri. Deși basinul acestui trunchi este mai mic, totuși el este cel mai important, cuprinzând cea mai mare parte a zonei păstrăvului. II. Dela mănăstirea Sâmbăta până la vărsarea în Olt — regiunea de șes colinar—în care, atât râul, cât și afluenții săi străbat mai mult terenuri permea- bile și moi, alcătuite în parte din aluviuni vechi. Relieful este reprezentat prin terase vechi ce se prezintă ca un șes uniform care coboară în pantă domoală dela altitudinea de 700 m, la mănăstire, până la 420 m, la vărsarea în Olt. Basinul acestui trunchi este mai mare și cuprinde'partea inferioară a zonei păstrăvului și • toată zona mrenei pătate. Descrierea cursului râului Sâmbăta Râul Sâmbăta izvorăște de pe versantul nordic al muntelui Gălășescu, ■din masivul Făgărașului, prin mai multe izvoare, toate de tip reocren, ce por- nesc de sub colții Boloceni din spre Bândea și din spre Viștișoara. Printre acestea enumerăm: Răcorelele, Ferăstrăul, pârâul Doamnei și Bândea, toate Izvoare cu apă permanentă. 441 C. S. ANTONESCU, A. POPESCU-GORJ, V. ENĂCEANU și M. DIMITRIU & Fig. 1. — Râul Sâmbăta în porțiunea unde dispare sub grohotiș. , La început, Sâmbăta curge ca un mic torent ce-și rostogolește apele peste uriașele blocuri de piatră ale grohotișului căldării din fața muntelui Gălășescu,. rămășiță a glaciației diluviale. Apoi, după ce formează câteva mici ochiuri de apă, cam pe la altitudinea de 1600 m, ea dispare complet pe sub pietre (fig 1)> pentru a reapărea mai jos de cabana Sâmbăta, cam la altitudinea de 1280 m, nu departe dc pârâul Crinței, afluent pe partea stângă. Dela izvoare și până aproape de acest loc, Sâmbăta curge direct spre Nord, având malurile complet golașe neîmpădurite. De aici și până la al doilea pod de peste râu, unde drumul turis- tic trece de pe versantul stâng pe versantul drept, valea se îngustează tot mai mult, firul apei urmând chiar mijlocul văii. Malul drept este foarte ridicat, din care cauză albia râului este în multe locuri inaccesibilă. Din acest loc și până la pârâul Izvorului, ma- lul stâng devine abrupt, iar cel drept, larg și mărginit de plaiuri. Dela pârâul Izvorului și până mai jos de mănăstire, malul drept, devine din nou abrupt,, iar malul stâng, întina și mărginit de plaiuri. Pe toată porțiunea de- unde reapare de sul> pietre și până la mă- năstire, valea râului Sâmbăta are formă de V și este mărginită de înălțimi cuprinse între 1500 m și 1000 m, cu ambele'maluri complet împădurite (molid, brad, fag etc.), pădurea cob.orînd pe alocuri chiar până în malul apei. In trunchiul superior, dela punctul de unde reapare de sub stânci (1280 mț până la vărsarea pârâului Jeloaia (880 m), adică pe o porțiune de cca 5 km, panta este foarte accidentată, râul curgând în trepte, ce alternează cu por- țiuni de 5-10 m lungime, în care apa are un mers mai domol (fig. 2). Cursul este torentuos, însă fundul albiei fiind presărat cu numeroase blocuri mari de piatră și bolovani, se formează nenumărate mici cascade și rcpezișuri, care fac ca apa să fie puternic frământată, bogată în oxigen și foarte sgomotoasă. Pe alocuri, se găsește bolovăniș și pietriș grosolan, iar în locurile mai liniștite se depune și puțin nisip. In acest trunchi, panta albiei are o înclinare medie- de cca 80 m km. Or, numai debitul relativ mic și căderea în trepte dese; împiedecă provocarea de dezastre în timpul apelor mari. Cam în apropierea mănăstirii Sâmbăta (710 m), o parte din apa râului este abătută, printr’un șanț săpat pe partea stângă și condusă spre cele trei; eleștee săpate în grădina mănăstirii, eleștee în care se cresc păstrăvi indigeni.. Nu departe de mănăstire, pădurea se oprește brusc, iar cursul apei se îndreaptă, ușor spre Est, părăsind definitiv regiunea muntoasă, pentru a străbate șesul ușor înclinat al Făgărașului. Drumul și-l croiește mai mult prin fânețe până în comuna Sâmbăta de Sus; însă, pe alocuri, străbate și crânguri destul de dese Vederi de pe cursul râului Sâmbăta, Se observă curgerea în trepte a râului. •442 C. S. ANTONESCU, A. POf'ESCU-imuJ, V. EKĂCEANU și M. UIMITIUU 10 11 VALORIFICAREA ECONOMICO-PISCICOLĂ A UAULUI SAMBĂ TA . 443 de sălcii și arini. Această porțiune, dela vărsarea pârâului Jeloaia și până în comuna Sâmbăta de Sus, are o lungime de cca 11 km. Din comuna Sâmbăta de Sus și până la vărsare (cca 9 km), râul are malurile mai mult desgolite, curgând prin fânețe, mai rar prin zăvoaie, îndreptându-se aproape în linie dreaptă spre Nord — Nord-Vest. înainte de a intra în comuna Sâmbăta de Jos, râul sc bifurcă: ramura vestică, reprezentând gârla propriu zisă, trece pe la marginea satului, iar ramura estică este condusă printr’un canal la moara comunei, situată în apropierea Hergheliei de Stat. După ce traversează șoseaua națională Orașul Stalin-Sibiu, râul Sâmbăta se varsă în Olt, la altitudinea de 420 m, ca afluent al acestuia pe partea stângă, la o distanță de cca 300 m de comuna Sâmbăta de Jos. Confluența sa cu Oltul se prezintă sub un unghi ascuțit. Pe toa tă porțiunea dela pârâul Jeloaiei și până la vărsarea în Olt (cca 20 km), Sâmbăta curge mult mai liniștit, având fundul presărat cu bolovăniș și pietriș aluvionar. Panta albiei este mai mică, având o înclinare medie de 23 m la km, fapt care arată caracterul unui râu clin regiunea colinelor (fig. 3). Dela izvoare și până la vărsare, râul Sâmbăta are o lungime totală de aproape •30 km, conform datelor comunicate nouă de Secțiunea Silvică a Reg. Sibiu și face integral parte din categoria apelor de munte, având cursul situat între altitudinele 2000—400 m. In figura 4 se arată profilul longitudinal al râului Sâmbăta, dela izvoare și până la vărsare în Olt, la scara 1: 200.000. 7 Afluenții râului Sâmbăta Râul Sâmbăta.are mai mulți afluenți, dar cei mai numeroși și mai impor- tanți sunt cei de pe malul drept al râului, situați mai ales în regiunea muntoasă, izvorând de pe versantul răsăritean al văii. In porțiunea inițială a cursului, mai sus de cpbană, până în regiunea unde râul dispare sub pietre, afluenții cei mai importanți ai malului drept sunt l menții regiunii Izvoarelor: Doamnei, ce curge t'orențuos printre blocuri mari, de piatră, acoperite cu perinuțe de mușchi (mai ales Fontinalis antipyretica L.), apoi liândea, Cațaveiul și pârâul Lat; pe malul stâng: Răcorelele, ce izvorăște din creasta cu același nume, curgând pe o vale stâncoasă și foarte îngustă, fiind vizibil abia în porțiunea inferioară, și Ferăstrăul, care de asemenea curge într’o vale foarte îngustă și foarte înclinată, formând la un moment dat o cascadă de cca 150 m înălțime, mai ales primăvara, în timpul apelor mati. După ce primește toți acești torenți, râul Sâmbăta curge pe, fundul plat al căldării Gălășescu, formând pe alocuri ochiuri de apă limpedd, după care, cam la altitudinea de 1600 in dispare sub uriașele lespezi de piatră ale groho- tișului din această regiune. Valea rămâne complet seacă, până pe la 1280 in, unde râul apare din nou de sub bolovăniș. Poate fi însă auzit cum curge pe dedesubt (fig. 1). Mai jos de cabana Sâmbăta (1400 m), râul primește ca afluenți mai mulți torenți, atât pe partea dreaptă, cât și pe partea stângă; în timpul verii, bună parte din acești torenți seacă. Astfel, în porțiunea dela cabana Sâmbăta și până la mănăstire, pe partea dreaptă, primește: la altitudinea de 1200 m, pârâul Pietrii Caprei, lung de cca 2 km, apoi pârâul Piscului, ambele izvorând de sub vârful Cațaveinlui, având ape destul de bogate. Cam pe la 1190 m primește pârâul Vârtejelor, pe la 1100 m pârâul Rece, iar pe la 1040 m, pârâul Mai jos de punctul numit Padina, cam la altitudinea de 900 m, Sâmbăta primește pârâul Izvorului, cel mai important afluent al trunchiului superior, lung de 3,5 km, care izvorăște de sub vârful Cațaveinlui Mic. Acesta are un debit apreciabil de apă, primind la altitudinea de 940 m mai mulți afluenți, Fig. 3. — Râul Sâmbăta în apropiere de vărsarea în Olt. I - 1/200.000 H- 1/20.000 Fig. 4. — Profilul râului Sâmbăta. dintre care pârâul Pleșa, pe partea dreaptă, cu apă în permanență. In porțiunea sa superioară, pârâul Izvorului este puternic torentuos, formând mai multe cascade. Cu același aspect se prezintă pârâul Jeloaia, lung de 1,5 km, care se varsă în Sâmbăta cam la 880 m, iar mai jos, mai primește și apa pâraielor Cleja și Petru. 3 — Buletin științific — C. 1547 PLANȘA II MA Aflue/ifi dreapta 1. p. Doamnei 2. p. Bândea 3. p. Cațaveiul 4. p. Lat 5. p. Pietrei Caprei 6. p. Piscului 7. p. Vârtejeior 8. p. Rece 9. p. Tisei 10. p. Izvorului 11. p. Jeloaia 12. p. Clejei 13. p. Petru 14. p. Piclorei 15. p. lui Bozgă. 16. p. BUdaria 17. p. Apa Râului (Râul Lisei) 18. Vâlciea Voivodeniloi- Afluenți stânga 1. p. Răcorele 2. p. Ferăstrăul 3. p. Crinței 4. p. Jneapănului 5. p. dela Baracă 6. p. Pietrli Roșii 7. p. dela Postavă 8. p. Ferecat 9. p. Strâmb 10. p. Brusturelui 11. p. din Comandă 12. p. Satului Graficul râului Sâmbăta și al afluenților săi. 13 VALORIFICAREA ECONOMICO-PISCICOLA A RÂULUI SÂMBĂTA 445 Toți acești afluenți au valea foarte îngustă, panta foarte înclinată și cu- rentul apei destul de repede. Afluenții de pe partea stângă ai râului Sâmbăta sunt de importanță mult mai mică și sunt cantonați mai ales în regiunea cuprinsă între cabană și locul numit « Comandă ». Imediat ce scapă de sub bolovăniș, cam pe la altitudinea de 1260 m, primește pârâul Crinței, lung de cca 1 km, iar pe la 1240 m, primește pârâul Jneapănului. De aici și până pe la altitudinea de 1010 m primește câteva pâraie cu debit foarte mic, care în majoritate seacă vara sau iau aspect de izvoare. Mai importante sunt: pârâul dela Baracă, pârâul Pietrei Roșii și pârâul dela Postavă. De aici și până la mănăstire, râul Sâmbăta mai primește, pe partea stângă, patru mici afluenți: pârâul Ferecat, pârâul Strâmb, pârâul Brusturelui și pârâul din « Comandă », care seacă de obicei vara. Toți aceștia sunt afluenții de dreapta sau de stânga, ce se varsă în trunchiul superior al râului Sâmbăta, adică afluenții din regiunea muntoasă.'Din cauza pantei lor prea înclinate și a micului debit de apă, aproape toți se prezintă ca niște torenți improprii pentru viața Salmonidelor, cu excepția pâraului Izvorului și a pârâului Jeloaiei, care numai în porțiunea lor inferioară pot adăposti ceva păstrăvi. In trunchiul inferior, adică în regiunea de câmpie colinară, dela mănăsti- rea Sâmbăta și până la vărsarea în Olt, cei mai importanți afluenți ai râului Sâmbăta sunt cei de pe partea dreaptă, și anume: pârâul Piciorei, pârâul lui Bozgă și pârâul Blidaria, toate curgând domol printre fânețe. Cel mai mare și mai important afluent al râului Sâmbăta este însă Apa Râului #sau râul Lisei, lung de 15 km, care izvorăște din partea de Est a Cațaveiului, vărsân- du-se tot pe partea dreaptă a Sâmbetei, în dreptul comunei Sâmbăta de Sus. Pe- partea stângă, râul nu numai că nu mai primește niciun afluent, ci dimpotrivă i se iau importante cantități de apă, condusă prin canale special săpate, pentru a fi utilizată, fie pentru irigarea bogatelor fânețe din această regiune, fie pentru alimentarea morilor. Astfel, aceste canale care la prima vedere ar părea menite să dreneze, deci să usuce regiunea, sunt în realitate create în scopul unei optime și variate utilizări a apei. Abia în apropiere de comuna Sâmbăta de Sus, râul mai primește ca afluenți câteva pârâiașe, însă de mică importanță. Planșa II ilustrează graficul râului Sâmbăta și al aflu- enților săi. Toți afluenții râului Sâmbăta, cuprinși în regiunea muntoasă a basinului, pot fi considerați, după caracterele lor fiziografice și biologice, ca pâiaie de altitudine medie, pe când afluenții din basinul inferior au caracterul pâraielor de coline; numai o parte dintre ei, și numai în cursul lor superior (Râul Mare), prezintă caractere de altitudine medie. Regimul apelor râului Sâmbăta Regimul unei ape depinde de mărimea suprafeței basinului hidrografic, de cantitatea anuală de precipitații în stare lichidă sau solidă, de natura geo- logică a basinului, de absorpție și evaporație și de panta sau înclinarea albiei (29). In general, nivelul apelor râului Sâmbăta crește primăvara, din cauza topirii zăpezilor, și vara în timpul ploilor mari, scăzând toamna și iarna, mi- nimum de nivel fiind atins în perioada Noembrie-Martie. Ploile mari exercită o influență imediată asupra creșterii nivelului și debitului de apă. Astfel, ploile 3* IM C. S. ANTONESCU, A. POPESCU-GORJ, V. ENĂCEANU și M. DIMITRIU 14 ■15 VALORIFICAREA ECONOMICO-PISCICOLĂ A RÂULUI- SÂMBĂTA 447 abundente din anul 1948 au făcut ca nivelul apei să crească brusc, provocând mari inundații și moartea a numeroși păstrăvi, rostogoliți de puhoaie. De asemenea, ploile dela începutul lunii Iunie a anului 1949 au provocat mari inundații, mai ales în regiunea din jurul mănăstirii, distrugând în parte fru- mosul parc care o -înconjura. Dar, înafară de acest regim nivo-pluvial, de care depinde nivelul și debitul râului, Sâmbăta reușește să-și mențină un nivel,de apă satisfăcător și datorită faptului că este alimentată de mai multe pâraie, care au apă în permanență. La aceasta mai contribue și faptul că aproape întreg basinul cuprins în regiu- unea montană, cu excepția regiunii izvoarelor, este complet împădurit, ceea ce face ca evaporația să fie mult micșorată. Când apele râului sunt normale, lățimea medie a albiei minore hu depă- șește 5—6 m; în trunchiul superior (regiunea muntoasă), adâncimea apei variază dela 0,20—0,50 m, cu excepția locurilor din apropierea cascadelor și repezișurilor, unde apa sapă gropi mai adânci, sau izolează ochiuri de apă, în care adâncimea poate depăși chiar 1 m. In trunchiul inferior (regiunea de șes colinar), lățimea medie a albiei minore a râului este de 7—8 m, iar adâncimea, în general, de 0,25—0,40 m. ' Albia majoră variază puțin în regiunea primului trunchi, măsurând în general 5—8 m, afară de câteva locuri unde atinge 8 —14 m, de exemplu la gura Jeloaiei și la plaiul Padina, pe când în trunchiul al doilea, unde râul străbate un șes colinar; ea variază dela 12—25 m; la gura de vărsare are însă numai 16 m. Cursul râului Sâmbăta, mai ales în trunchiul superior, străbătând terenuri cu roci dure și rezistente, are îp tot timpul anului apa limpede, cu excepția zilelor în care debitul ei crește brusc, datorită ploilor torențiale. Apa devine atunci turbure, însă nu pentru multă vreme, limpezindu-se curând după încetarea ploii. In trunchiul inferior, deși apa străbate terenuri cu roci moi și puțin rezistente, fundamentul fiind aluvionar, iar panta albiei destul de mare, apa se menține suficient de limpede. In timpul lunilor de vară, apa este destul de rece, având în trunchiul superior o temperatură medie de 6°—8°, iar în trunchiul inferior o temperatură medie de 14°—16°. Vitesa medie a curentului apei variază dela 0,70—1 m/sec. în timpul apelor obișnuite, cu excepția repezișurilor, unde vitesa este mult mai mare, sau a ' colurilor mai ferite, în care vitesa este mult mai mică. Ea poate varia dela ■un loc la altul, depinzând mai ales de panta albiei. In general, râul Sâmbăta prezintă toate caracterele specifice ale apelor curgătoare de munte, alimentate din izvoare și precipitații (ploi și zăpezi), având uneori și variații de nivel, mai ales primăvara și în timpul ploilor mari de vară, variații care sunt însă de obicei de mică amplitudine. 2. GEOLOGIA BASINULUI RÂULUI SÂMBĂTA Regiunea străbătută de râul Sâmbăta și de afluenții săi are o alcătuire geologică destul de uniformă, toată porțiunea superioară a basmului, până ceva mai jos de mănăstire, fiind cuprinsă în zona de șisturi cristaline, alcătu- " ită din roci epizonale (filite, șisturi sericitoase, clonțoase și cuarțite). In re- giunea Izvoarelor se văd însă și urmele glaciației cuaternare, sub forma unei ■ căldări al cărei fund este, acoperit de uriașe lespezi de șisturi cristaline. Porțiunea inferioară a basinului străbate prin depozitele cuaternare, repre- zentate prin terase și aluviuni vechi. Materialul aluvionar este format din aceleași roci care se întâlnesc în tot basinul, în special șisturi sericitoase și cloritoase. Confluența cu Oltul este așezată numai pe aluviuni vechi. De natura geologică a terenului străbătut, depind o parte din caracterele fiziografice și hidrobiologice ale râului, și anume: 1. Natura și stabilitatea fundului și a malurilor. 2. Regimul termic și chimismul apei. 3. Absorpția apei de către sol. 4. Eroziunea, limpezimea apei, șariajul și colmatajul. 5. Componența cantitativă și calitativă a florei și a faunei acvatice. Datorită șisturilor cristaline pe care curge, fundul râului Sâmbăta are un caracter pietros, rezistent și stabil, apa se menține limpede, iar colmatajul este foarte redus. Din punct de vedere, termic, cursul său este stenoterm, iar din punct de vedere chimic aparține apelor de tip silicios, cu faună acvatică destul de desvoltată. 3. CLIMATOLOGIA BASINULUI RÂULUI SÂMBĂTA In ceea ce privește clima acestui basin, ne-am adresat Institutului Meteo- rologic Central, dar din lipsă de stațiuni de înregistrare în această regiune, nu am putut schița situația climatică a basinului râului Sâmbăta. In general, în timpul iernii, izvoarele mai mici înghiață parțial, iar râul propriu zis înghiață numai pe margini. In porțiunea cuprinsă între poalele Priponului și pârâul Crinței, valea Sâmbetei, fiind desgolită, este aproape complet acoperită cu zăpadă. începe să ningă cam dela începutul lunii Noembrie (pe creste uneori chiar viscolind), dar cele mai mari zăpezi sunt abia în cursul lunilor Februarie și Martie, mergând chiar până la sfârșitul lunii Aprilie. Cam către sfârșitul lunii Martie încep și avalanșe de zăpadă, care cad de pe creste, mai ales în porțiunea superioară, desgolită. 4. TERMICA ȘI CHIMISMUL RÂULUI SÂMBĂTA După S c h e u r i n g și Schiemenz, temperatura apei este un factor important în productivitatea piscicolă a apelor de munte, având o influență considerabilă asupra vieții, hrănirii și desvoltării Salmonidelor. După M o t a ș și A n g h e 1 e s c u (30), factorii care influențează ter- mica apelor dintr’un basin oarecare, sunt următorii: 1. Originea apei de alimentare. 2. Altitudinea, panta cursului și vitesa apei. 3. Regimul apelor și variațiile regimului. 4. Natura geologică a terenurilor străbătute. 5. Forma și expunerea văii străbătute. 6. Prezența sau absența vegetației forestiere. 7. Climatologia regiunii. In basinul râului Sâmbăta, trunchiul superior (adică regiunea muntoasă a basinului) cu afluenții săi, este alimentat de ape ce 'provin atât din izvoare reocrene, cât și din topirea zăpezilor, având caracterul de ape stenoterme, adică reci în timpul verii (cu temperatură ce nu depășește 12°—16°), suferind 17 VALORIFICAREA EC0N0MIC0-PISCIC0LĂ A RÂULUI SÂMBĂTA 449 448 C. S, ANTONESCU, A. POPESCU-GOR J, V. ENĂCEANU și M. DIMITRIU 16 Variații termice, diurne sau anuale, de mică amplitudine. Caracterul steno- term al apelor acestui basin este imprimat și de panta mare a cursului (cca 80 m la km), de vitesa apei care variază aici dela 0,80—1 m/sec., ceea ce face ca râul să fie clasificat în categoria apelor repezi-curgătoare, precum și de natura geologică a terenurilor pe care le străbate râul Sâmbăta, în drumul său, curgând peste șisturi cristaline, reprezentate prin filite, șisturi sericitoase, șisturi cloritoase etc. De asemenea, valea este destul de îngustă și are o expu- nere direct spre Nord, pe lângă faptul că acest trunchi este aproape în întregime umbrit de munți înalți și de păduri dese. In trunchiul inferior, în porțiunea dela mănăstirea Sâmbăta și până la vărsarea în Olt, deși râul străbate un șes colinar, cu maluri pe alocuri desgo- lite, totuși variațiile termice sunt destul de mici. Chiar în timpul verii tempera- tura apei nu depășește 12°—16°, deoarece râul curge până în comuna Sâmbăta de Sus prin crânguri dese de sălcii și arini, fiind deci mult umbrit; la aceasta se adaugă faptul că panta albiei, care este de 23 m la km, face ca apa să curgă dâstul de repede. In acest trunchi, apa are tot caracter stenoterni, datorită acelorași factori enumerați mai sus. Prezintă însă o foarte ușoară tendință de a deveni hemistenotermă, mai ales în porțiunea dintre comuna Sâmbăta de Sus și vărsarea în Olt, unde râul este mai mult expus insolației, malurile fiind mai desgolite. Acest fapt înlesnește amestecul, în această por- țiune, al Salmonidelor cu unele Cyprinide, ca: mreana, cleanul, lătița etc. Râul având o apă mult frământată, bogată în oxigen, situată în afara oricărei posibilități de poluare, având o temperatură destul de scăzută și con- ținând și o faună piscicolă destul de bogată (16 specii), nu am socotit necesar să mai facem o analiză chimică a apelor, prezența în număr apreciabil a păs- trăvilor, atât în trunchiul superior, cât și în cel inferior, fiind o dovadă sufi- cientă a purității ei. Pe lângă aceasta, până în prezent, pe tot parcursul până la mănăstire, neexistând nicio instalație care ar putea vicia apele (joagărul care era instalat în dreptul cabanei Vassu, ceva mai sus de mănăstire, ca și cel din dreptul mănăstirii, nu mai funcționează de mai mulți ani), nu există nicio cauză care ar putea provoca scăderea oxigenului solvit, fie chiar pe o zonă mai restrânsă, și niciun pericol care ar putea provoca dispariția sau scăderea faunei piscicole. S’a notat totuși pH-ul, care este cuprins între 6,8—7,4. De asemenea, s’a determinat alcalinitatea, conștatându-se că ea este cuprinsă între 0,5—0,9 cm HCL N/10%. In general, datorită faptului că râul Sâmbăta are. o apă repede, bogată în oxigen, și prezintă variații de temperatură destul de mici, iar în timpul iernii nu înghiață decât superficial, este favorizată desvoltarea unei serii de animale de apă rece (stenoterme), care fac ca râul să fie propriu pentru viața și creșterea Salmonidelor. CAPITOLUL II HIDROBIOLOGIA RÂULUI SÂMBĂTA Se știe că elementele care alcătuesc flota și mai ales fauna acvatică, atât ca specii, cât și ca număr de indivizi, sunt influențate de caracterele fiziogra- fice ale mediului acvatic, adică ale biotopului respectiv. Astfel, temperatura apei, natura geologică a fundului, mișcarea apei, cantitatea de substanțe mi- nerale solvite, regimul apelor etc. sunt principalii factori care determină com- ponența, repartiția și cantitatea faunei și florei acvatice (30). Acești factori «fizici» joacă un mare rol în mecanismul producției biologice a apelor, de aceea și în cazul râului Sâmbăta producția de pește este dependentă, în mare măsură, de acești factori care exercită o influență directă, nu numai asupra componenței, dar și a cantității faunei nutritive endogene. Din punct de vedere biologic, cursul râului Sâmbăta prezintă un singur biotop principal, și anume biotopul lotic. Acesta este caracteristic regiunilor în care apa are un curent mai puternic, deci aproape pentru întregul parcurs, râul făcând parte din categoria apelor repezi-curgătoare. Biotopul lenitic, caracteristic porțiunilor în care apa are un curent mai liniștit, este foarte res- trâns, limitându-se numai la unele coturi cu fundul ușor nisipos, mâlos și apă liniștită, aflate mai ales în porțiunea din spre vărsare. Flora și fauna biotopului lotic este alcătuită în general, din elemente reofile, adaptate la viața torenticolă, fiind răspândite mai ales pe fundul pie- tros al apei și mai puțin în regiunea malurilor, sau pe fundul nisipos-prundos. La rândul lui, acest biotop este alcătuit din mai multe biocenoze, sau aso- ciații ecologice. 1. FLORA MALURILOR ȘI FLORA ACVATICĂ Pe parcursul acestui râu, flora malurilor este variată și destul de bogată. Ea este alcătuită mai ales din plante lemnoase (forestiere) și din vegetație ierboasă care îmbracă malurile. Aproximativ dela altitudinea de 1400 m, în jurul cabanei turistice, începe pădurea de molid amestecat cu brad, iar pe la 1300 m, la început sporadic, apare și fagul, bine reprezentat mai ales pe malul drept. Pe la altitudinea de 1000 m ne aflăm în plină zonă a fagului, care pe alocuri coboară foarte aproape de malul apei, adesea bogat mărginit de arini. Nu s’a putut face o identificare mai precisă a florei ierboase a malurilor. S’a constatat aici prezența în mare cantitate a unei Boraginacee cu flori roșii, pe care localnicii o numesc «fasolică», Myosotis palustris, Impatiens nolitangere, câteva Ranunculacee, ferige (Nephrodium filix mas), Lysimachia nummularia, numită local « drețe », Caltha palustris, numită local «scălcel », Saxifragacea Chrisosplenium alternifolium, foarte frecvente tufe de Lappa, un Ciperaceu numit aici «târsă », numeroase tufe de Urtica, tufe mari de smeură, în mare cantitate Fragaria, Gramjnee mai ales din genul Poa etc. Flora acvatică este foarte săracă, foarte puțin variată și rezumată la câteva elemente reofile (Criptogame), fixate de fundul pietros. Numai în regiunea din amonte se observă pe alocuri, unde curentul nu este prea puternic, peri- nuțe de mușchi, fixate de pietrele din apă. Mai jos, unde vitesa curentului este mai mare, vegetația este redusă de cele mai multe ori la diferite alge fila- mentoase, cum ar fi; Cladophora glomerata și Chaetophora sp. ?, pe care se găsesc numeroase Diatomee, ca: Synaedra, Gomphonema, Diatoma hiemale, Melo - șira, Eunotia, Navicula etc. Aceste alge acoperă toată fața superioară a pie- trelor de pe fundul apei, formând o pătură subțire, lunecoasă la pipăit, de coloare brunie, care constitue ceea ce L e g e r a numit « pătura bioclermică» sau bioderma vegetală. In această pătură vegetală își găsesc adăpostul și hrana necesară nenumă- rate animale mărunte, în special larvele de insecte. 450 C. S. ANTONESCU, A 1’OPESCU-GOH J, V. ENĂCEANU și M. DIMITHIU 18 19 VALORIFICAREA ECONOMICO-P1SCICOLÂ A RÂULUI SÂMBĂTA 451 Briofitele acvatice recoltate, au fost determinate de către T r. Ș t e f u- r e a c, dela Institutul Botanic din București. Au fost identificate următoarele: Pe cursul râului Sâmbăta: Fpntinalis antipyretica L., Chiloscyphus rivu- laris (Schrad.) Loeske, Brachythecium rivulare Br. și Pellia sp.? Pe pârâul Izvorului, la altitudinea de 960 m: Dichodontium f. pellucidum (L.) Schur. Pe pârâul Ferăstrăului, aproape de gura de vărsare, pe la 1600 m: Hygro- hypnum Smithii (Sw.) Broth. Din cauza pantei mari a albiei și din cauza vitesei curentului, care împiedecă fixarea unei vegetații abundente, flora acvatică este foarte redusă și puțin variată mai ales în trunchiul superior (regiunea muntoasă), fiind reprezentată numai prin câteva Criptogame (mușchi și alge). In trunchiul inferior, din aceleași motive, flora ■ este slab reprezentată. 2. FAUNA ACVATICĂ După importanța ei, fauna acvatică poate fi împărțită în două mari cate- gorii: fauna nutritivă endogenă și fauna piscicolă. A. Fauna nutritivă endogenă .de pe cursul râului Sâmbăta și al afluenților ei din trunchiul superior, aparține celor trei mari grupe ecologice sau bioce- noze, și anume: Fauna litofilă (biocenoza pietrelor). Faurta fitofilă (biocenoza vegetației acvatice). Fauna limicolă (biocenoza nisipului și a mâlului). Dintre acestea, cea mai importantă este biocenoza pietrelor; în componența ei intră majoritatea larvelor și nimfelor de insecte acvatice, care alcătuesc principalele elemente ale faunei nutritive a Salmonidelor. Urmează apoi bio- cenoza păturii biodermice (alge), care constitue primul gazon microscopic al acestor ape, în care își găsesc adăpostul și hrana necesară, o mulțime de micro- organisme, care la rândul lor constitue principalele elemente nutritive ale larvelor de insecte și, în fine, biocenoza perinuțelor de mușchi. Biocenoza nisipului este foarte săracă și restrânsă. In genera], fauna cursului râului Sâmbăta ca și aceea a afluenților săi, din zona păstrăvului, este tipic reofilă. Ea este cantonată în biotopul lotic și cuprinde — în foarte mică măsură — și unele elemente faunistice. limnofile, adăpostite în nisipul grunjos al locurilor mai ferite și mai liniștite, sau în ele- șteele din parcul mănăstirii Sâmbăta (pendinte de biotopul lenitic). Biotopul lotic (23), (24) este caracterizat printr’un fund pietros, stabil, având fața expusă spre lumină acoperită cu un strat foarte subțire de vegetație criptogamică, permanent supusă vitesei mari a curentului apei. Formele cele mai caracteristice și mai frecvent recoltate x), pe pietre sau în pătura bioder- mică, de pe întregul curs al râului sunt: Viermi ( + ) Planaria alpina ( + ). Oligochaete neidentificate. C r u s t a c. e i a) Amphipode: Gammarus pulex (+ + +) mai ales în perinuțele de mușchi din trunchiul superior, apoi în frunzele căzute în apă, pe sub pietre sau în nămolul din porțiunea mijlocie a trunchiului inferior. x) Prin semnul + s’a notat frecvența elementelor faunistice și anume: + = foarte rar; + + = rar; 4- + + — comun; + + + + = foarte comun. b) Isopode: Aselus aquaticus ( + ). II i d r a c a r i e n i ( + ) Diferite specii neidentificatc. Insecte ța) Ephemeroptere (+ + +): Bactis, Paraleptophlebia, Rhitrogena, Ecdyonurus, Epeorus, Ephemera. . b) Plccopiere (+ + +): Perla, Isogenus, Chloroperla, Nemura, Proto- । nemura, Leuctra, Taeniopteryx. c) Trichoptere (+ + + +): Rhyacophilă, Glossosoina, Silo, Slicra- sema, Agapetus, Hydropsyche, Stenophylax, Ghaetopteryx, Pota- moritfes biguttatus, Drusus, Goera, Lythax, Philopotamus, Noti- dobia, Hydroptilia etc. d) Diptere (+ + +): Liponeura, Simulium (Melusina), Dixa, Peri- coma, Dicranota bimaculata, Tipula, Atherix și foarte numeroase larve de Chironomide (+ + + +) aparținând la diferite subfamilii ca: Metriocnemis, Eukieferelia, Orthocladius, Diamesia, Syndia- mesa, Ablabesmia (Pelopia) gr. lentiginosa, Tanypus gr. costalis, Glyptoteudipes, Eutanytarsus longimanus, Rheotanytarsus, Cory- noneura, Stictochironomus ctc. c) Coleoptere ( + ): Larve de I-Ieimis, sau specii adulte ncidentificalc. Fig. 5. — Trichoptere în massă pe pietrele din apă. Iu perinuțele de mușchi, domină ca elemente faunistice, dintre Chiro- nomide, larvele mici de Diamesinae, iar dintre Rotiferi, este frecvent genul Keratella. Multe din aceste forme sunt euritope sau euriece, adică aparțin atât bio- cenozei pietrelor, cât și biocenozei vegetației acvatice. Ele sunt elemente lotice și sunt caracteristice atât trunchiului superior (din regiunea muntoasă), cât iș trunchiului inferior (din regiunea de câmpie colinară), întâlnindu-se deci -452 C. S. ANTONESCU, A. POPESCU-GOR J, V. ENÂCEANU și M. DIMITRIU 20 21 VALORIFICAREA ECONOMICO-PISCICOLĂ A RĂULUI SÂMBĂTA 453 atât în zona propriu zisă a păstrăvului, cât și în zona de întrepătrundere a .acestuia cu mreana. Ceea ce variază însă este numai frecvența lor. Biotopul lenitic, caracteristic pentru regiunile cu curent redus, cu sub- strat nămolos sau nisipos, deci puțin stabil, este foarte restrâns, apărând mai -ales în trunchiul inferior, sau în câteva locuri spre gura de vărsare. S’a iden- tificat, dintre Chironomide: Dadylocladius pedinatus și Dadylocladius ba- ■tophilus. B. Fauna piscicolăl) a întregului basin al râului'Sâmbăta, este alcătuită din 12 genuri reprezentate prin 16 specii, aparținând la 4 familii. Această faună cuprinde mai ales forme nectonice și unele forme de fund, sau ben- tonice. Capturarea acestora s’a făcut prin repetate pescuiri experimentale, •executate atât în trunchiul superior — zona propriu zisă a păstrăvului — unde s’a prins mai ales cu undița folosind drept nadă larvele de Trichoptere (local numite cărăbeți) și mai rar cu mâna, cât și în trunchiul inferior, unde s’a pescuit cu sacul la bătaie. Dăm mai jos pe familii, lista tuturor speciilor de pești care trăiesc în acest basin, indicând în dreptul fiecăreia și denumirea populară2), conform toponimiei locului. Unele din aceste nume (cele notate cu un asterisc) erau necunoscute până în prezent, ele nefiind menționate nici de A n t i p a și nici de M. B ă - ■c e s c u în lucrarea sa (6). L F a m. S a l m o n i d a e : 1. Salmo (Trutta) fario L. (păstrăv de munte), în mare cantitate dela altitudinea de 1200 m până la vărsarea în Olt. 2. Salmo (Trutta) fario L. x Salmo (Trutta) lacustris L. (păstrăv de piatră*) este un hibrid al așa zisului păstrăv somonat care a fost adus din R.P. Cehoslovacă în anul 1938. Se găsește cantonat în porțiunea dela Gura Plaiului — pârâul Jeloaiei. II. F a m. Cyprinida e: 3. Cyprinus carpio L. (crap). Intr’un mic braț al râului Sâmbăta, situat ceva mai spre Est de vărsarea în Olt, pornind ceva mai sus de comuna Voevodeni, braț cu aspect de canal și apă turbure, folosită la mori, s’au prins 7 exemplare puieți de crap selecționat, forma Lausitz, măsurând 6 — 8 cm lungime, scăpați de sigur din Crescătoria dela Beclean, și ajunși aci prin Olt. Două exemplare erau parazitate de Neascus culicula. 4. Barbus barbus L. (= fluviatilis Agass.) (breană de Olt). Câteva exemplare micuțe s’au prins în porțiunea inferioară a râului, urcând până ceva mai sus de comuna Sâmbăta de Jos. 5. Barbus meridionalis petenyi Haeckel (breană de râu, mbreană*, jimblă). In mare cantitate până ceva mai sus de comuna Sâmbăta de Sus, în exemplare de 6,5 — 15 cm lungime. Este elementul dominant al porțiunii inferioare a râului, mbrcana de Olt găsindu-se numai incidental. 6. Gobio gobio earpathicus Vladykov (târâțar*). In mare cantitate până mai sus de comuna Sâmbăta de Sus, în exemp'are de 5,2 — 11,5 cm lungime. Aceste exem- plare au fost trimise spre revizuire și lui P. B ă n ă r e s c u (Cluj) care a confirmat că aparțin ssp. earpathicus Vlad. In scris, el ne face cunoscut că până în prezent se pare că toate exemplarele de Gobio gobio dela noi din țară, și în special cele din apele de munte, ar aparține ssp. earpathicus Vladykov. 7. Gobio uranoscopus Agass. n. frici Vladykov (petroasă*). Cinci exemplare au fost capturate în porțiunea dintre comuna Sâmbăta de Jos — vărsarea în Olt — adică pe o distanță de cca 300 m. 8. Gobio kessleri Dybowski. Două exemplare au fost capturate la cca 2,5 km mai sus de comuna Sâmbăta de Jos. ]) Studiată și redactată integral de Dr. A. Popescu-Gorj. 2) Numirile populare le-am aflat dela pescarul Toma Ciocan și dela călăuza oficială IFilip.Ruja, ambii din comuna Sâmbăta de Sus, și sunt cunoscute și folosite în toată regiunea. 9. Alburnoides bipunctatus L. (lătiță). Foarte frecvent până ceva mai sus de comuna Sâmbăta de Jos, în exemplare de 5,5 — 10,7 cm lungime. 10. Leuciscus cephalus L. (clean). In mare cantitate, dar numai ca puieți de 6 — 11,5 cm lungime, urcând până aproape de comuna Sâmbăta de Sus. 11. Condrostoma nasus L. (poduț). Frecvent numai în epoca de reproducere, când urcă în sușul râului, mai ales între 15 Aprilie —15 Mai, când vine în număr așa de mare, încât localnicii spun că «înnegrește apa ». 12. Phoxinus phoxinus L. (crăețe, hânvez*). In mare cantitate până aproape de mănăs- tirea Sâmbăta, în exemplare ce nu depășesc 8—10 cm lungime. Se găsește și în eleșteele mănăstirii. 13. Cobilis caspia romanica Băcescu (crâmpiță*). In mare cantitate, stând ascuns în porțiunile nisipoase ale râului. Urcă până mai sus de comuna Sâmbăta de Jos. Este semnalat pentru a doua oară în Transilvania. 14. Nemachilus barbatulus L. (molană). In mare cantitate în locurile nămoloase, în exemplare de 3,5 — 10 cm lungime. Urcă până mai sus de comuna Sâmbăta de Sus. III. Fam. Esocidae: 15. Esox lucius L. (știucă). Se găsește rar și incidental în porțiunea inferioară a râului. IV. Fam. C o 11 i cl a e: 16. Cotlus gobio L. (sglăvoci). Frecvent în exemplare de 9 — 12,5 cm lungime, urcând până aproape de mănăstirea Sâmbăta. Din punct de vedere biocenotic, peștii de pe cursul râului Sâmbăta pot îi grupați în cele două mari categorii ecologice: a) Forme nectonice din care fac parte peștii buni înotători ca Salmonidele și majoritatea Cyprinidelor. ■ ' ■■«U , V Pywi’hwștli::!KdițMiq . • -1 S ' r<_ • s! ’ ‘ h - u n» i.‘ î# L’ Fig. 6, — Păstrăvul indigen de pe râul Sâmbăta. b) Forme bentonice vagile, grupă din care fac parte Cobilis caspia romanica, Nemachilus barbatulus și Cottus gobio. Toate acestea sunt specii care trăiesc în regiunea malurilor, sau în locuri mai liniștite, fie vârîte în mâlul nisipos de pe fund, fie înotând deasupra lui, fie stând pe sub pietre. Vom da mai jos unele caracteristice și observațiuni asupra câtorva specii mai interesante de pești, care trăiesc în râul Sâmbăta. 1. Salmo (Trutta) fario L. (păstrăv, de munte). S’au pescuit mai multe exemplare, în diferite porțiuni ale râului, cele mai mari și mai numeroase fiind capturate în porțiunea Plaiul Padina — Piatra Roșie (Stâneica). Păstrăvul indigen de pe râul Sâmbăta are corpul alungit și mai puțin înalt, față de «păstrăvul de piatră». De asemenea, pedunculul caudal este mai îngust iar înotătoarea codală, ușor scobită (fig 6). 454 23 VALORIFICAREA ECONOMICOmiSCICOLĂ A RÂULUI SÂMBĂTA 455 C. S. ANTONESCU, A. POPESCU-GOHJ, V. ENĂCEANU și M. DUMITHIU 22: Colorația corpului este destul de variată, având spinarea verzuie, sau verzui-albăstrue, laturile corpului galbeh-auriu, uneori mai întunecat, iar abdo- menul alburiu. Petele negre mărunte, înconjurate de o ușoară aureolă alburie, iar punctele roșu-purpuriu sunt rotunde, numeroase și foarte variabile ca număr, mărime și poziție, fiind dispuse pe 3—4 rânduri. In general, coloritul variază după coloarea dominantă a mediului în care au fost pescuiți. Caracteristic este însă raportul dintre înălțimea corpului și lungimea totală L/H care, înafară de rare excepții, este constant 5. Dăm alăturat tabloul Nr. 1 cuprinzând datele biometrice ale exemplarelor pescuite: TABLOUL Nr. 1 Date biometrice la păstrăvul indigen Nr. ord. Sexul L 1 II Grosimea corpului Greutatea grame Raportul L/H 1 9 18,3 16,4 3,3 50 5,5 ■ 2 â ■ 18,4 16,2 3,6 2,0 56 5 3 4 18,5 16,6 3,6 2,0 70 5 4 $ 18,8 16,8 3,7 2,0 80 5 5 9 18,9 16,6 3,7 1,8 70 5 ■ 6 4 19,5 17,6 3,9 2,1 82 5 7 â 19,6 17,2 3,8 — 60 5 8 â 20,2 18,0 4,0 — 69 5 9 ă 20,2 17,9 4,2 2,2 77 4,9 10 î 20,5 18,5 4,1 2,1 82 5 11 4 21,0 18,0 19,3 4,0 — 75 5 12 $ 21,2 4,2 ’ 2,3 90 5 13 21,5 19,5 3,7 2,4 88 5,8 14 4 21,6 19,6 4,5 2,3 93 5 15 c? 23,6 20,7 4,7 2,7 115 5 16 4 24,0 21,6 4,8 3,0 139 5 17 ? 24,3 21,0 4,8 2,5 125 5 După clasificarea lui Mas t, păstrăvii de pe râul Sâmbăta, după mărimea și greutatea lor, aparțin categoriei păstrăvilor mici, pescuindu-se rareori și exemplare care se pot clasa în categoria păstrăvilor mijlocii, adică să depășească 30 cm lungime și 150 g greutate. Acest fapt ne arată că râul este intens pescuit, din care cauză, de cele mai multe ori, ei nu reușesc să scape cu viață mai mult de 3—4 ani. Conformația corpului este de obicei un bun indicator pentru cunoașterea mediului în' care păstrăvii s’au desvoltat. Cei de pe râul Sâmbăta având un cap mic și un trup scund, dar cărnos, arată că ei găsesc aici o hrană suficientă, care le asigură o desvoltare în bune condiții. Este remarcabil faptul că s’au pescuit mai multe exemplare mascule decât femele. In primele zile ale lunii Noembrie 1949, când s’au efectuat pescuiri expe- rimentale, pe tot parcursul râului, mulți păstrăvi se aflau încă în bătaie, pu- tândii-se observa cu ușurință în fiecare porțiune cu apă limpede și fund prundos- nisipos, câte 2—3 exemplare de diferite mărimi. Toate exemplarele pescuite au fost masculi, cu excepția unui singur exemplar, care era femelă. Exem- planii femei depusese majoritatea icrelor, totuși la disecție, s’au mai găsit în cavitatea ovariană, 3 boabe mari, limpezi, gata să fie expulzate. In schimb, în porțiunea opusă, viitoarele icre și începuseră a se desvolta. Acest fapt ne arată că la păstrăvi, ca și la crapi, expulzarea conținutului ovarelor nu se face integral, într’o singură repriză, ci succesiv, cu deosebirea că la păstrăv această depunere succesivă nu durează prea multă vreme (după unii autori cam 7—10 zile). Bătaia la păstrăvii de pe râul Sâmbăta începe cam dela sfârșitul lunii Septembrie, începutul lunii Octombrie și durează cam până în primele zile ale lunii Decembrie. 2. Salmo (Trutta) îario L. x Salmo (Trutta) lacustri» L. (păstrăv de piatră). Au fost pescuite 6 exemplare, în porțiunea dintre Gura Plaiului — pârâul ■leloaiei, regiune în care pare a fi cantonat. Păstrăvul de piatră este un hibrid, rezultat din încrucișarea naturală a păstrăvului indigen cu păstrăvul somohat, care a fost adus în râul Sâmbăta cam prin anul 1938. Acesta, la rândul său este un hibrid care, după informațiile lui Vacek (R. Cehoslovacă), a fost obținut prin încrucișarea păstrăvului comun Salmo (Trutta) fario L. cu somonul — Salmo salar L. Totuși, fiind mult mai apropiat prin caracterele sale morfologice de păstrăvul de lac, Dinulescu (16) îl socotește ca un hibrid rezultat din încrucișarea lui Salmo (Trutta) fario L. x Salmo (Trutta) lacuslris L., care trebue denumit Salmo (Trutta) fario lacuslris, cunoscut și sub numele de păstrăv somohat. In râul Sâmbăta, păstrăvul somonat a fost introdus cam prin anul 1938 sub formă de puieți, obținuți la Stațiunea de SalmonicultUră dela Beclean (Făgăraș), dintr’un lot de icre embrionate aduse dela Crescătoria Vacek din Nedosin (R- Cehoslovacă). Din alevinii obținuți la Stațiune, s’au lansat, în porțiunea de deasupra barajului Stoff 4), 12.000 bucăți, care s’au aclimatizat. Incrucișându-se permanent cu păstrăvul indigen existent în râu, au dat acești hibrizi, pe care localnicii îi numesc « păstrăvi de piatră » și care s’au cantonat în porțiunea dintre Gura Plaiului — pârâul Jeloaiei, preferând o apă de alti- tudine mai joasă, mai liniștită și mai adâncă. Acest hibrid are corpul ceva mai scurt și puțin mai înalt decât al păstră- vului comun. De asemenea, pedunculul caudal este ceva mai lat, iar înotă- toarea codală mult mai puțin scobită; Coloarea de fond este un brun-verzui, mult mai închis pe spinare și mai deschis pe partea ventrală. Spinarea și regi- unea superioară a părților laterale este acoperită cu numeroase pete mari negre, înconjurate de o aureolă alburie. In general, ele sunt mult mai mari și mai numeroase decât la păstrăvul comun. In regiunea mijlocie a părților laterale se găsesc 3—4 șiruri de puncte roșii purpurii, ușor aureolate, dispuse neregulat (fig- 7). Caracteristic este însă raportul dintre înălțimea corpului și lungimea totală L/H care, înafară de rare cazuri, este cuprins între 4—4,5 deci asemănător cu cel al păstrăvului somonat. Pescarii amatori știu să-l deosebească de păstrăvul indigen, de aceea îl și numesc «păstrăv de piatră ». « Stă în apă mai adâncăși la piatră », ne spune pescarul Toma Ciocan și călăuza Filip Ruja. U Dale primite în 1950 dela Secțiunea Silvică a Comitetului provizoriu al raionului Făgăraș care are în administrarea și exploatarea sa toate fondurile de pescuit din raionul Făgăraș. 456 C. S. ANTONESCU, A. POPESCU-GOBJ, V. ENĂCEANU și M. DIMITRIU 24 25 VALORIFICAREA EGONOMICO-PISCICOLĂ A RÂULUI SÂMBĂTA 457 Prezentăm în tabloul Nr. 2 datele biometrice ale exemplarelor pescuite: TABLOUL Nr. 2 Date biometrice la păstrăvul de piatră Nr. ord. Sexul L 1 H Grosimea corpului Greutatea grame Raportul L/H 1 17,3 15,3 3,8 2,3 64 4,5 2 18,8 17,0 3,9 1,7 75 4,8 ' 3 20,0 17,8 4,5 2,6 98 4,4 4 20,5 18,5 4,6 2,5 109 4,4 5 ? 22,0 15,5 5,1 3,0 110 4,3 6 24,5 21,8 6,0 3,1 I 130 1 4,0 In general, păstrăvul somonat tipic nu mai există astăzi; dar deoarece el crește mai repede decât păstrăvul comun, este recomandabil ca pe viitor să se facă noi repopulări ale râului cu această rasă. 1 . s„ i..-, > h, tu A■ 1,1 h;î ''h11 ■ t , ,• , .. .1 1. • 1 15 ® 1» 0 M- Fig. 7. — Păstrăv de piatră '(hibrid păstrăv indigen x păstrăv somonat). j 3. Gobio uranoscopus Agass. n. frici Vladykov (petroasă). Au fost pescuite 5 exemplare în porțiunea dintre comuna Sâmbăta de Jos — vărsarea în Olt,. ( măsurând 7,7—10 cm lungime. j După cum ne comunică P. B ă n ă r e s c u, exemplarele noastre aparțin j lui națio frici, deoarece Vladykov (1931) afirmă că exemplarele din basinul Tisei sunt diferite de cele din Bavaria și Austria (Gobio uranoscopus | uranoscopus) prin ochi mai mici, denumindu-le G. uranoscopus națio frici. Or, toate exemplarele adulte cunoscute la noi în țară aparțin exclusiv acestei rase. Gobio uranoscopus se recunoaște ușor prin faptul că are capul mai turtit, corpul mai mult sau mai puțin cilindric, cu mustăți lungi care ating, său chiar depășesc marginea posterioară a orbitelor; botul foarte lat și obtuz, fruntea îngustă și oblică, ochii ridicați în sus, spre frunte, mult mai apropiați între ei și așezați strâmb; pedunculul caudal, îngust și cilindric, gâtlejul pe alocuri cui Fig. 8. — Gobio uranoscopus n. frici Vlad. a. văzut dorsal; b și c. văzut lateral. solzi rari și mărunți, anusul ceva mai apropiat de înotătoarea anală decât de; cea ventrală, iar înotătoarele dorsală și codală poartă câte două serii de- dungulițe negre, paralele cu marginea. Coloritul corpului este mult mai închis, iar petele negre din lungul liniei laterale, sunt confuze, spre deosebire de toate- celelalte specii, la care sunt bine conturate și individualizate. Din loc în loc, petele mari laterale se'continuă și pe spinare (fig. 8). Coloarea de fond, ca și cea a aripioarelor, este ușor cărămizie. Gobio uranoscopus n. frici Vlad. este un endemism al basinului dunărean și până în prezent a fost semnalat în Bistrița moldovenească, până în comuna Buhalnița, la gura Sulinei (A n t i p a), aci desigur din eroare; în Dunăre, lângă Oltenița și pe fundul pietros din fața Turtucaiei, între 6—10 m adâncime, în Cerna lângă Pecijieșca; în Șiret, la Cosmești-Furceni (B ă c e s c u); în Ceremuș, în Prut, în Șiret și în afluenții lor (Z i e m i a n k o v s k i). Printr’o scrisoare (1950), P. B ă n ă r e s c u ne face cunoscut că această specie se mai găsește și în. VALORIFICAREA ECONOMICO-PISCICOLĂ A RÂULUI SÂMBĂTA 459 458 -C- S. ANTONESCU, A. I’OPESCU-GOR J, V, lîNĂCEANU și M. UIMITIUU 26 basinul Tisei (Someș, Criș, Mureș) și în basinele Jiului și Oltului; în anul 1948 a pescuit personal câteva exemplare și pe râul Breaza, afluent al Oltului, care curge paralel cu râul Sâmbăta și nu departe de acesta. Este o specie care pre- fera un curent mai puternic și fundul pietros prundos al râurilor, de unde vine și numele de «petroasă » prin care pescarii din regiunea Sâmbăta îl deosebesc de Gobio gobio earpathicus Vlad. pe care îl numesc « tărâțar ».. Pare localizat mai ales în porțiunea montană a râurilor. In arealul său prezintă o mare, discontinuitate, fiind cunoscut din Bavaria și Austria {G. uranoscopus Agass), și. din basinul Dunării (G. uranoscopus n. frici Vlad.). In Caucazul de Nord există ca specie asemănătoare, Gobio ciscaucasicus Berg. 4. Gobio kessleri Dybowski. Au fost pescuite 2 exemplare la 2,5 km în amonte de comuna Sâmbăta de Jos, măsurând 4,5 — 10 cm lungime. Dela prima vedere, poate fi deosebit de Gobio gobio prin coloarea de fond a corpului, care este mult mai albă și prin cele două serii de dungulițe negre, fine, de pe înotătoarele dorsală și codală, paralele cu marginea acestora, care la Gobio gobio sunt mult mai îngroșate, ovoide și dispuse neregulat. Colorația închisă se întinde din regiunea dorsală peste laturile corpului, însă numai până în dreptul liniei laterale, care este mărginită de două șiruri paralele de puncte negre, asemănătoare cu cele dela Alburnoides bipunctatus. Bareori colorația închisă depășește linia laterală, însă numai pe un spațiu foarte restrâns, situat în porțiunea de deasupra înotătoarelor pectorale. Petele mari, negre, de pe părțile laterale ale corpului, sunt ușor alungite și mai mult pătrate, decât rotunde. Caracteristică este înotătoarea dorsală care are de obicei 8 (nu 7) radii ramificate și foarte rar 9, fapt care îl deosebește și de Gobio belingi Slast. Corpul este mai mult sau mai puțin cilindric, cu pcdunculul caudal îngust, însă ușor comprima t la teral (nu așa de cilindric ca la G. uranoscopus'); mustă- țile sunt lungi, depășind limita poșterioară a orbitelor, iar gâtlejul este neted, fără solzi, până în regiunea abdominală. Anusul este puțin mai apropiat de înotătoarele ventrale decât de cea anală. înălțimea pedunculului. caudal, la baza înotătoarei coclale, este mai mare decât grosimea, contrar afirmației lui Bă năf esc u. (7)1). Gobio kessleri este de asemenea un endemism al ‘basinului Dunării și până în prezent a fost semnalat de B e. r g în cursul inferior al Dunării, Tisa și Nistru, și de D r e n s k y, pentru afluenții Dunării din Bulgaria, Ungaria p. 147. și partea cehoslovacă a Maramureșului. Apoi, de B ă c e s c u, în Dunăre (lângă Oltenița și în fața Turtucaiei), în Cerna, lângă Pecineșca, în Șiret la Cozmești-Furceni, iar Bănărescu îl menționează ca foarte comun în Timiș și rar în Bega la Chizătău, apoi în Târnava Mare și în Someșul Mare. Prin scrisoarea amintită el ne face cunoscut că l-a pescuit și în râul Brezii, nu departe de râul Sâmbăta. A fost găsit și în râul Argeș, în porțiunea dela Curtea de Argeș — Merișani — Pitești și în Ialomița de A. P o p e s c u - G o r j. Fig. 10. — Gobio kessleri Dybowski. . Este o specie care preferă o apă repede bogată în oxigen, limpede, și un fund mai nisipos. Ca și specia precedentă, Gobio kessleri prezintă o discontinuitate carpato- caucazică și anume: Gobio kessleri Dybowski în Carpați, iar Gobio kessleri persa Giinther în Transcaucazia. Dar, în ediția din 1-949, Berg nu mai consideră pe Gobio persa ca o subspecie a lui Gobio kessleri, ci drept o specie aparte. 5. Cobitis caspia romanica Băcescu (crâmpiță). S’au pescuit numeroase exemplare, până mai sus de comuna Sâmbăta de Jos, variind ca dimensiuni delâ 4—9,5 cm lungime. Se recunoaște ușor, deoarece are corpul alungit, tegumentul foarte subțire, lucitor și transparent, acoperit cu solzi foarte mici; gura este înconjurată de 6 mustăți, mult mai lungi decât la Cobitis taenia, aproape de două ori mai mari decât ai acesteia. Are o colorație gălbuie deasupra, alb-transparentă pe partea ventrală. Pe spinare, are 11—14 pete, mai mult sau mai puțin drept- unghiulare, de uh brun clar, iar pe părțile laterale 8 — 13 (foarte rar 14) pete, mult mai mici și mai închise la coloare, cenușiu-brun, de mărimi și forme variate (trapezoide sau triunghiulare). Aceste pete laterale se sprijină pe o ușoară dungă neagră, plasată în lungul liniei laterale, caracteristică pentru această specie, dar care prin conservare în formol, începe să dispară. Pe bot, între nări, are o.pată caracteristică, asemănătoare cu un V răs- turnat, de coloare brun închis, persistentă și la exemplarele conservate în formol. La limita corpului cu înotătoarea codală, se găsesc două mici pete oblice, 4 —Buletin Științific — C. 1547 460 C. s. ANTONESCU, a. POPESCU-GORJ, V. ENĂCEANU și M- DIMITRIU 28 29 VALORIFICAREA EC0N0MIC0-PISCIC0LĂ A RÂULUI SÂMBĂTA 461 de coloare brun închis (fig. 11), asemănătoare cu petele dela Cobitis aurata balcanica Bac. C. caspia romanica duce o viață tipic reofilă, găsindu-se în locurile nisi- poase, uneori ușor mâloase, dintre pietrele de pe fund, stând de obicei îngro- pată în nisip, în porțiunea dintre vărsarea în Olt și până la câțiva kilometri mai sus de comuna Sâmbăta de Jos. Localnicii o cunosc sub numele de « crâmpiță » («deoarece înțeapă ca o crâmpiță », ne spune pescarul călăuză Filip Ruja). Fig. 11. —Cobitis caspia romanica Băcescu. a. idem, văzut dorsal. Această subspecie a fost descoperită și descrisă de M. B ă c e s c n (5) în 1943. Existența ei în apele țării este foarte interesantă, fiind singurul re- prezentant a lui Cobitis caspia Eichw. găsit în Europa. In arealul său prezintă o foarte mare discontinuitate, tipul fiind cunoscut numai din câteva râuri asiatice: Kura, Emba, Ural etc. (Băcescu). Pâpă în prezent, în țară, a fost semnalată numai de Băcescu în Argeș și în afluenții săi: Răncăciov, Bughia și Bratia; Olt (în apropiere de Vâlcea și de Făgăraș), Topolnița (Craiova), Gilort și râul Târgului cu afluentul său Toplița-Grecului. Bănărescu ne face cunoscut, în scris, că a pescuit această subspecie și pe râul Breaza din apropierea râului Sâmbăta. C. Raci. In basinul râului Sâmbăta trăiește o singură specie de raci și anume Astacus astacus L. ( = Potamobius fluviatilis L.). El urcă până în dreptul mănăstirii Sâmbăta (700 m), trăind pe sub pietre, sau în găurile pe care și le sapă în malurile șanțului de evacuare a apei din eleșteele mănăstirii mai ales în locurile umbrite din dreptul rădăcinilor de arbori. De asemenea poate fi găsit în canalele cu apă perfect limpede, ce traversează poenile bogat înflo- rite ale parcului mănăstirii. S’au capturat numeroase exemplare femele și câteva exemplare masculi, în general de talie mică, variind dela 6,6—10,2 cm lungime totală, având pensele scurte, groase și grunjoase, iar carapacea netedă pe spinare și dșor grunjoasă pe laturi. In luna Iunie s’au recoltat și pui, măsurând 3,2 — 4,6 cm lungime. Majoritatea exemplarelor erau parazitate masiv de Branchi- obdella astaci Odier. Acest rac este mult mai frecvent în cursul inferior al râului (comuna Sâmbăta de Jos), în apropiere de vărsarea în Olt, trăind mai ales în brațele laterale, umbrite și cu apă limpede. Nici aici nu s’au întâlnit exemplare mai mari! de 10,2 cm lungime. • - ! 3. REGIMUL ALIMENTAR AL PĂSTRĂVILOR DIN RÂUL SÂMBĂTA Cercetând conținutul gastro-intestinal al păstrăvilor pescuiți în râul Sâm- băta, se constată că în alimentația acestora intră elemente nutritive care apar- țin atât mediului acvatic, constituind aportul de hrană endogenă, cât și elemente din mediul aerian și de pe plantele învecinate, constituind aportul de hrană exogenă. In componența hranei endogene intră elemente faunistice care trăiesc pe pietre, în pătura biodermică sau în nisip. Ele se găsesc în apă în tot timpul anului și constitue principala hrană a Salmonidelor. Din analiza conținutului gastro-intestinal al mai multor exemplare de păstrăvi, de diferite mărimi, capturați pe râul Sâmbăta, în zona păstrăvului, în primele zile ale lunii Iunie, se constată că hrana de natură endogenă' este alcătuită din larve și nimfe de Efemeroptere, Plecoptere, Trichoptere, Diptere, Crustacei, aparținând genului Gammarus, Hidracarieni, uneori frecvente exem- plare de Paragordius (pe care Guenaux îi socotește drept paraziți la pești) etc. Ca elemente dominante se întâlnesc mai ales larvele și mai rar nimfele de Trichoptere (Limnophilinae, Rhyacophilinae și Glossosomatinae); urmează apoi larvele de Ephemeroptere (mai ales Băeiis și Rhitrogenă) și Plecoptere Taeniopteryx, diverse Perlide, Protonemura, Leuctride etc.). Dintre Diptere, cele mai numeros reprezentante sunt Chironomidele Orthocladinae, apoi Liponeura și uneori Simulium. Prezente în conținutul gastro-intestinal al tuturor indivizilor, însă în exemplare foarte,rare, au fost Gamaridele. In ceea ce privește hrana exogenă, se constată că la exemplarele pescuite în lunile de vară, aceasta este destul de bogată și variată. Aportul exogen este în strânsă legătură cu bogăția vegetației forestiere și ierboase din lungul malurilor, cu anotimpul și cu direcția și frecvența vân- turilor, factor care influențează mult aducerea la suprafața apei a elementelor exogene. De aceea, vegetația malurilor, precum și natura ei, influențează mult asupra capacității biogenice, prin aportul său de elemente exogene. In componența hranei exogene a acestor Salmonide s’a constatat prezența a numeroase insecte aeriene, ale căror larve trăiesc în apă, ca: Efemeroptere 30 31 VALORIFICAREA ECONOMICOrPISCICOLĂ A RÂULUI SÂMBĂTA 463 462 Conținutul gastro-intesti nai la păstrăvii pescuili In râul Sâmbăta Observații 1 1 Hidracarian 1 Numeroase resturi de insecte adulte și larve ( foarte digerate 1 T” 1 r । । + — |4-l— 1— 1—l—l Resturi de alte aripate A Resturi £0arte digerate ' i de alte aripate Aphididae 1 _ (Resturi de insecte adulte — | și larve foarte digerate 1 i 1 ■ 14-4-4 4- F l 10 \— ll RestuTide a^te aripate = 4- 4- ; dela 10 — 20 ex. = 4- F F ; dela 20 - 30 ex. = 4- 4- 4- 4- " 4- 1 suip.to8v.ivd 1 + 1 1 — . + ‘ 1 JL । 4- 4- 4- 1 -J - i F 1 F UfI -Ol i 3J3)d0UI0I-I + + 1 + 1 + F 4- 4- appiULioj + + 4 1 F 1 1 4- ninpv aja}do»ioo 4- + + + + 1 QpLlUUlUlCf) 1 - + 1- + 4- 4- CC Diptere Thnpv + + 4- + + —-— 00 s opuuouo.nqo 9A.iuq 1 co CM O CC + 1 4- 4- 4- .1 4- + F 4- oAJvq + 4- 1+ + + 1 ' 4- 4- F 4- Trichoptere llinpv 1 4- 1 1 ' + ■ t+ 4- 4- FF 4- 4- 9A.nri + + 4-4- + 4- + + + + 4' 4- + 4- + 4- ■ -1- 4- F + 4- 1 v!+1++ = 4- ; dela 5 — 10 ex. = ; Plecoptere i | liinpv + î+ F + 4 + — 1-— + 4- 0A.lUrI 4- O. 1 + + + 4 4 4 4 1+ 4 4 F + Ephemerop- tere iWv + t+ + + + 4- 4’ oA.nn + + -1- 4- 4-4- + + + + 0 + 4- + 4- 4 4 F 4- 4- + 4-4- 11 2 1.15 4,13 1,27 +J". ' t + H 2 0,68^ 4,57^ 2,02^ FF Explicația semnelor; până la 5 ex. , outv.i8 ivuțisaiuț -o.iisbS unnurțuoo 4,49 5,34) 5,28 3,06 2,34 69*9 CC 00 3,10 ; 1,74 i 1,09 10,24 ■ 4,3' auiv.ifi tiijd inuțgsaiui 11,97 0 yH i4 6,48 12,36 1 5,45 6,47 4,43 auiB.i§ ‘ajopvuoo 0,55 A9T 1,69 0,98 § <4 <0 0 0 1 1,76 5 o- 00 4, 0 Sexul *o OF Ol- OF ’C *0 OF *0 OF ■p.to un 1" "CQ ~ r 1 00 0 și Plecoptere (uneori mai numeroase decât cantitatea de larve ingerate) și mai rar Trichoptere, adesea foarte macerate. De asemenea s’a mai constatat prezența multor: Himenoptere (furnici înaripate, Ichneumonidae etc.), unele Heteroptere neidentificate, Aphidide etc. . TABLOUL Nr. 4 Componența conținutului gaslro-inlestinal al păstrăvului Nr. 2 din tabloul Nr. 1 Greutatea tubului digestiv plin . . . . = 12,493 g Greutatea conținutului gastro-intestinal = 5,34Q g Greutatea ovarelor................. . .= 1,673 g Grupa Nr. ex. Observații Trichoptere Limnophilinae 10 larve Drusus 2 larve Rhiacophila 1 larve Glossosomatine . 1 adulte Trichoptere resturi ....... 1 adulte Ephemeroplere Băetis ............ 11 larve Rhithrogena 6 larve Diverse 5 nimfe Ephemeroptere (Băetis etc.) . • . 22 adulte Heptageniide . . ........ 2 adulte Plecoptere Taenioptcryx .......... 4 adulte Perlide (Chloroperla) .... 7 adulte Nemuride —. resturi de aripi Leuctride • ■ . 1 adult Diptere Chironomide Orthocladine .... ■ 66 adulte Simulium 2 adulte Liponeura 8 larve Aterix 1 larve Alte Diptere 2 resturi Diptere 2 adulte Diptere 1 nimfă Diverse Gammarus 3 — Aphidide . numeroase adulte Homoptere 1 adulte Formica 3 adulte Paragordius • 3 adulte Hidracarieni . ... 1 adulte Coleoptere 2 adulte In majoritatea exemplarelor cercetate s’au găsit și Coleoptere aeriene, adesea destul de bine conservate, însă puțin numeroase. Dintre acestea, S Panin, dela Institutul de Cercetări Agronomice, a putut identifica: Ela- teride (mai ales Dalopius marginatus L. și mai rar Corymbitcs aeneus L. și '464 C. S. ANTONESCU, A. POPESCU-GOB J, V. ENĂCEANU și M. DIM1TRIU 32 33 VALORIFICAREA ECONOMICO-PISCICOLĂ A RÂULUI SÂMBĂTA 465 Limonius pilosus Leske); Curculionidae (mai ales Polidrosus mollis Stroem, apoi Rhynchaenus fagi L. și Phyllobius sinuatus F.); Lymaxylide (Hylecoetus dermestoides L.); Lagfiide (Lagria hirta L.); Carabide (Notrophilus palustris Duft.); Ceralnbycide (Pogonchaerus hispidulus Pali.); Scolytide (Dryocodes villosus L.) etc. Aceasta ne arată că în timpul verii, păstrăvii din râul Sâmbăta au ocazia să devină mari consumatori de hrană exogenă. Aceasta poate atinge sau chiar depăși 50% din numărul total al elementelor nutritive găsite în con- ținutul gastro-intestinal. Dominantele faunei nutritive, la exemplarele cercetate de noi, sunt Efe- meroptefele, Plecopterele și apoi Himenopterele. In tabloul Nr. 3, alăturat, dăm componența pe grupe a elementelor en- dogene și exogene, din conținutul gastro-intestinal al câtorva din exempla- rele de păstrăvi pescuiți în râul Sâmbăta. Pentru a ne putea face o idee și mai clară asupra elementelor dominante ale fiecărei grupe, în tabloul Nr. 4 arătăm în mod detailat, componența con- ținutului gastro-intestinal al unui păstrăv (exemplarul Nr. 2 din tabloul Nr. 3). 4. ZONELE PISCICOLE DE PE CURSUL RÂULUI SÂMBĂTA După caracterele fiziografice și după repartiția peștilor, cursul râului Sâmbăta cuprinde două zone piscicole, caracterizate fiecare printr’o anumită specie dominantă, și anume: zona păstrăvului și zona lipanului (înlocuit aici de mreana pătată, numită de localnici « breană de râu » sau «jimblă »). a) Zona păstrăvului. Se întinde dela punctul unde râul Sâmbăta reapare de sub bolovăniș (cca 1280 m) și până mai jos de mănăstirea Sâmbăta, la punctul numit «Vadul Boilor», adică pe o distanță de aproximativ 11 km. Cuprinde deci toată zona muntoasă a râului și porțiunea din amonte a zonei de câmpie colinară. Deși nu este cea mai întinsă, totuși este zona cu cea mai mare valoare piscicolă. Aproape pe întregul parcurs al acestei zone, Sâmbăta prezintă caracterele tipice ale unui râu de Salmonide, având un curent puternic, apă limpede și rece cu variații termice de mică amplitudine (stenotermă), cu panta albiei destul de înclinată, coborînd în trepte, din care cauză se formează numeroase mici cascade, apa fiind bogată în oxigen. Fundul este rezistent, acoperit cu blocuri mari de piatră și cu bolovani, sub care păstrăvii își găsesc locuri foarte prielnice de refugiu, pe alocuri fiind și pietriș, sau nisip grunjos. Malurile sunt neregulate, înalte, uneori abrupte și acoperite cu păduri de conifere sau fag, care coboară adesea până la marginea apei. In porțiunea inferioară a zonei, râul curge prin fânețe mărginite de crânguri de arini. Fauna și flora acvatică sunt tipic reofile și sunt alcătuite cea dintâi din diferite larve și nimfe de insecte, a căror viață larvară se petrece în apă, iar a doua din alge și Diatomee, care formează un înveliș delicat numit «pătură biodermică ». Pe alocuri se găsesc și perinuțe de mușchi bogate în Gammarus. Capacitatea biogenică în această zonă variază din spre amonte spre aval. In regiunea Izvoarelor și până la punctul unde dispare sub bolovăniș, zonă în care păstrăvul nu trăiește, râul fiind puternic torentuos, cu fundul lipsit de vegetație și cu mari variații de nivel, capacitatea biogenică este foarte redusă; după scara lui Leger ea atinge abia p = I până la p = II. In zona propriu zisă a păstrăvului, adică dela punctul de unde reapare de sub bolo- văniș, sau mai precis, dela pârâul Vârtejelor și până în apropiere de mănă- stirea Sâmbăta, capacitatea biogenică este cuprinsă între p = III și p = V. Abia dela Mănăstire și până la « Vadul Boilor », porțiune în care încep să apară, la început numai Phoxinus phoxinus, apoi Cottus gobio și Nemachilus barbatulus, capacitatea biogenică crește, variind dela p= V la p = VI. Dominanta piscicolă este păstrăvul indigen, pe lângă care, în regiunea dela Gura Plaiului și până la pârâul Jeloaiei, apare frecvent și așa zisul «păs- trăv de piatră ». Locuri de maximă desime, în această zonă, se găsesc în porțiunea dintre pârâul Jeloaia și punctul numit « Stâneica ». Locuri bune de bătaie se întâl- nesc: pe pârâul Vârtejelor, apoi la cca 200 m mai jos de acesta, la locul numit «Baraca»; pe Pârâul Rece; cam la 100 m mai în aval de barajul Stoff; la stâncile numite « Piatra Roșie » (cam unde se află marcajul 1, 30 până la ca- bană); la punctul numit «Stâneica»; la pârâul'Postava; la Gura Plaiului, la punctul «Padina » etc. De obicei, acolo unde se întâlnesc locuri bune de bătaie se găsesc și locuri foarte prielnice pentru refugiu. b) Zona lipanului (înlocuit aici de mreana pătată). Este cea mai întinsă zonă a râului Sâmbăta cuprizând în întregime cursul inferior al râului, care se întinde dela punctul numit «Vadul Boilor », aflat la câțiva km mai sus de comuna Sâmbăta de Sus și până la vărsarea în Olt, pe o distanță de cca 14 km. Deci, cuprinde principala porțiune a șesului colinar străbătut de râu. In această zonă, râul curge cu debit mai mare, însă mai domol, panta fiind mai puțin înclinată, cu aspect tipic de râu colinar, având pe alocuri și o albie majoră pe care o inundă la viiturile mari. Fundul este însă aici destul de re- zistent, fiind de origine aluvionară, alcătuit din bolovăniș și pietre de mărimi variate, care alternează cu porțiuni cu prundiș sau chiar mâl. Malurile sunt joase și verticale, în porțiunea în care le roade apa și întinse în partea opusă, în care se depun aluviuni. In general, malurile sunt acoperite cu arbori și vege- tație de luncă sau cu fânețe bogate. In această porțiune, se sustrag râului importanțe cantități de apă, care este condusă pe canale artificiale, înguste, pentru a fi folosită la irigarea bogatelor fânețe din regiune. Pe alocuri, râul formează și bifurcații, cum este aceea aflată la cca 2 km mai sus de comuna Sâmbăta de Jos, la punctul numit «la Capre», sau în apropierea aceleiași comune, unde brațul drept este condus la moara satului. In aceste bifurcații, localnicii practică adesea răstocirea (abatajul), pescuind radical brațul abătut. Variațiile de temperatură sunt ceva mai mari ca în zona păstrăvului însă temperatura apei nu depășește vara 16° C. Albia este mai largă, iar nivelul apei este mai stabil. Fauna acvatică este foarte bogată și formată mai ales din elemente reofile. Inafară de larve și nimfe de insecte se găsește în mare cantitate și Gammarus pulex. Se găsesc și specii limnofile, reprezentate mai ales prin Chironomide mari roșii, dintre care menționăm pe Dadylocladius pedin atus și Dadylocladius batophilus. Pătura biodermică este mai clesvoltată decât în zona păstrăvului. Capacitatea biogenică este, în această zonă, mai ridicată fiind cuprinsă între p = V și p = VI spre gura de vărsare. Pentru a se putea stabili componența efectivului piscicol și dominanta piscicolă, s’a împărțit această zonă, începând din aval spre amonte, în trei porțiuni: dela vărsarea în Olt până la ieșirea din comuna Sâmbăta de Jos, de aici și până în comuna Sâmbăta de Sus și de aici spre mănăstire, făcându-se pescuiri experimentale în fiecare porțiune. S’a constatat că specia care domină 466 C. S. ANTONESCU, A. POPESCU-GORJ, V. ENĂCEANU și M. DIMITRIU 34 aici este mreana pătată, sau cum o numesc localnicii « breană de râu » sau «jimblă» (Barbus meridionalis petenyi Heck.). Ea este întovărășită și de alți Ciprinizi, dintre care mai numeroși sunt: puieții de clean (Leuciscus cephalus), care urcă până aproape de comuna Sâmbăta de Sus, lătița (Alburnoides bipunc- tatus), foarte frecventă până la jumătatea distanței dintre comuna Sâmbăta de Jos și comuna Sâmbăta de Sus, tărâțarii (Gobio gobio carpathicus'), crăeții (Phoxinus phoyinus) și crâmpițele (Cobitis caspia romanica) foarte numeroase în toate porțiunile nisipos-mâloase, până aproape de comuna Sâmbăta de Sus. Tot aici sunt comuni sglăvocii reprezentați prin Coitus gobio. După specia care domină, se constată că această regiune nu aparține zonei propriu zise a mrenei, în care ca dominantă piscicolă găsim pe Barbus barbus, ci ea reprezintă însăși zona lipanului (Thyinallus), care este aici complet substituit de către mreana pătată (Barbus meridionalis petenyi). Această mreană în unele râuri este răspândită în toată porțiunea superioară a zonei propriii zise a mrenei (Barbus barbus), urcând până în porțiunea inferioară a zonei păstrăvului. Pe râul Sâmbăta, mreana de Olt (Barbus barbus) este destul de rară, pătrunzând incidental și numai în porțiunea lui inferioară.In schimb, în toată această zonă în care dominanta piscicolă este mreana pătată, se remarcă prezența puieților de. păstrăv care, în porțiunea dela vărsarea în Olt și până la dreptul comunei Sâmbăta de Jos, apar în exemplare izolate și de talie mică, măsurând abia 10-12 cm lungime. In porțiunea dintre comuna Sâm- băta de Jos— mănăstire, păstrăvii devin mult mai numeroși, prinzându-se ușor exemplare de 12—16 cm lungime și 17,2—24,5 g greutate. Prezența păstrăvilor în cursul inferior al râului Sâmbăta ne arată buna calitate salmonicolă a acestui râu, iar amestecul păstrăvului cu mreana pătată este o dovadă în plus că zona lipanului (Thymallus) nu lipsește râurilor de pe versantul nordic al munților Făgăraș, însă locul acestuia a fost luat de mreana pătată (Barbus meridionalis petenyi). Prezența păstrăvului ne mai arată că trecerea dela o zonă la alta nu se face brusc, ci lent, elementele dominante întrepătrunzându-se. . Locuri de maximă desime în această zonă se găsesc în porțiunile deschise, și mai ales între comuna Sâmbăta de Jos și vărsarea în Olt, iar în amonte dela ieșirea din comuna Sâmbăta de Jos până mai sus de punctul numit «la Capre ». In locurile mai umbroase ale porțiunii inferioare a acestei zone, se găsesc mai ales cleanul și crăeții. Adesea s’a afirmat că puieții de păstrăv se găsesc în porțiunea superioară a zonei păstrăvului, iar mai jos exemplarele mai bătrâne; or, constatările noastre pe teren, atât la râul Sâmbăta, cât și în cazul râurilor Argeș, Ialomița și afluenților săi1) din regiunea montană, ne-au arătat faptul invers, că puieții sunt cantonați mâi ales în porțiunea mijlocie a zonei păstrăvului, (pe râurile mari), sau în regiunea inferioară a afluenților, din porțiunea mijlocie a acestora. Ei stau întovărășiți mai mulți la un loc, având mare teamă de lumină, fapt pentru care se ascund în locurile mai întunecoase de sub malurile Fine înierbate. Ei se găsesc deci acolo unde variațiile de nivel sunt mai puțin 1) De asemenea, en ocazia expediției științifice organizate de Institutul de Cercetări Piscicole, în luna Octombrie a anului 1946 în masivul Retezat, pentru studiul hidrobiologic al lacurilor alpine, A. Popesc u-Gorj â constatat că și la lacurile Bucura și Zănoaga puieții de un an nu se găseau niciodată în lacuri, sau în susul pâraielor de alimentare, ci numai în gura de vărsare a acestora pe o distanță de 50—.150 m lungime, ascunși în algele păturii biodermice. VALORIFICAREA EC0N0MIC0-PISC1C0LĂ A RÂULUI SÂMBĂTA 35 467 brusce și curentul mai domol, pe când exemplarele mai vârstnice și mai vân- joase urcă mult în sus, pe cursul râurilor, stând de obicei solitare, fiecare exemplar având zona lui, în care vânează. Aceste constatări ne arată că deși puieții eclozează în porțiunea superioară a râurilor, totuși, deoarece nu pot înfrunta tăria curentului apei, se refugiază în oarecare măsură pe pâfaiele afluente, sau sunt transportați în mod pasiv de curent, până în porțiunea inferioară a zonei lipanului, în care curentul apei este mult mai slab. Aici rămân probabil tot timpul, până la vârsta de 2 ani, când devin capabili să urce în susul râului. c. Zonele de pe afluenții râului Sâmbăta. Toți afluenții trunchiului superior aparțin zonei păstrăvului, dar numai pârâul Izvorului, pe o lungime de 1 km, conține în permanență păstrăvi. Mai sus, acesta devine torentuos și cu cascade mai mari ce numai pot fi trecute de păstrăvi. De asemenea numai pe pârâul Jeloaia se pot găsi păstrăvi dar numai în timpul apelor mari, când urcă din Sâmbăta. Apa Râului sau râul Lisei, în lungime de 10 km, care este principalul aflu- ent al Sâmbătei, aparținând însă trunchiului inferior, are și el păstrăvi dar în cantitate mai mică, în porțiunea sa inferioară apărând și mreana pătată.. Din punctul de vedere al exploatării face parte însă dintr’un alt fond de: pescuit. CAPITOLUL III ECONOMIA PISCICOLĂ A RÂULUI SÂMBĂTA Se știe că economia piscicolă are drept scop principal mărirea randamen-: tului piscicol, atât al apelor curgătoare cât și al apelor stătătoare. Aceasta se poate realiza, atât prin stabilirea mijloacelor de valorificare și exploatare: rațională a domeniului acvatic, cât și prin stabilirea metodelor de sporire a producției piscicole a apelor. Economia piscicolă a râului Sâmbăta se referă, atât la zona păstrăvului, cât și la zona lipanului (înlocuit aici prin mreana pătată). Valorificarea sa piscicolă se poate face numai cu păstrăv indigen, cu păstrăv curcubeu sau cu lipan, fiind necesare amenajări și repopulări anuale în zona păstrăvului, în eleșteele dela mănăstire, și în porțiunea din amonte a zonei în care domină mreana pătată, unde urmează să se încerce introducerea lipanului. Deci economia piscicolă a râului Sâmbăta se reduce la o economie pur salmonicolă. Planul de valorificare piscicolă va trebui să fie încadrat în planul general de redresare a economiei rurale a regiunii Stalin, iar salmonicultura va trebui să intre pe scară cât mai largă, în cadrul preocupărilor practice economice ale Secțiunii Silvice a Comitetului executiv al sfatului popular al raionului Făgăraș, care are în sarcina sa atât paza, întreținerea, cât și exploatarea tuturor fondurilor de pescuit de pe versantul nordic al munților Făgăraș. 1. BONITATEA ȘI PRODUCTIVITATEA RÂULUI SÂMBĂTA Productivitatea piscicolă a râului Sâmbăta depinde, de altfel ca în cazul tuturor apelor curgătoare, în special de cei doi factori generali, și anume spațiul, și hrana, care la rândul lor sunt condiționați de o serie întreagă de alți factori (30), orografici, geologici și biologici. 468 C. S. ANTONESCU, A. POPESCU-GOR J, V. ENĂCEANU și M. DIMITRU 36 37 VALORIFICAREA ECONOMICO-PISCICOLĂ A RÂULUI SÂMBĂTA 469 Spațiul și hrana exercită o influență directă asupra creșterii peștilor și deci și asupra productivității piscicole a unui râu, pe când ceilalți factori au o influență indirectă. In general spațiul este determinat de lungimea râului, de lățimea lui și de adâncimea apei. Pentru Salmonide adâncimea nu joacă însă un rol prea important, ele mulțumindu-se cu un nivel de apă destul de scăzut, care variază de obicei dela 0,20—0,50 m. In cazul râului Sâmbăta, variațiile de nivel sunt destul de neînsemnate, iar albia majora este de obicei foarte redusă, din care •cauză nu poate fi vorba de o mărire a spațiului biologic decât incidental și de scurtă durată, deoarece panta fiind prea mare, apele se scurg repede, nepermițând o extindere a florei și a faunei acvatice. Hrana nutritivă endogenă influențează de asemenea direct asupra creș- terii peștilor și deci asupra productivității piscicole; or, se știe că pe cursul unui râu, cantitatea de faună variază, fiind totdeauna redusă spre izvoare și mult mai bogată în porțiunea inferioară a zonei păstrăvului, care tocmai de aceea, are totdeauna o capacitate biogenică mult mai mare și un efectiv piscicol mai dens. Și în cazul râului Sâmbăta, valoarea nutritivă este determinată de cantitatea și calitatea faunei nutritive a peștilor, care constitue țocmai ceea ce L e g e r a numit « capacitate biogenică ». Când am descris zonele piscicole ale râului Sâmbăta, am văzut că acesta are o capacitate biogenică ce variază dela p = I până la p = II în regiunea izvoarelor, dela p = III până la p = V în zona păstrăvului și dela p = V până la p = VI în zona în care domină mreana pătată. Deci, din punctul de vedere al capacității biogenice, face parte din categoria cursurilor de apă cu productivitate mijlocie. Situația de mai sus ne arată că și la râul Sâmbăta, ca și în cazul altor râuri de munte, capacitatea biogenică nu este uniformă pe tot parcursul, ci ■ea crește dela izvoare spre vărsare. Acest fapt se datorește lățimii crescânde a cursului râului, micșorării pantei și vitesei curentului, cantității de biodermă vegetală etc., toate caractere care influențează direct asupra densității și componenței faunei nutritive endogene. De altfel, când am vorbit despre componența faunei acvatice, am arătat că ea este aproape aceeași pe tot cursul râului, prezentând aceleași dominante; variază numai densitatea lor, din spre amonte spre aval. De acest fapt trebue neapărat să se țină seama atunci când se va căuta a se stabili numărul de puieți de păstrăv ce urmează a fi lansați anual, în dife- ritele porțiuni ale râului; numai în felul acesta se poate asigura un randament normal și o cât mai bună valorificare economico-piscicolă a acestuia. 2. REPOPULĂRILE FĂCUTE PE CURSUL RÂULUI SÂMBĂTA Conform datelor ce ne-au fost comunicate de Secțiunea Silvică a Comite- tului Provizoriu al raionului Făgărașx) și din informațiile culese pe teren, în fondul de pescuit Sâmbăta s’au făcut următoarele repopulări: 1. In anul 1936, s’au pescuit de pe porțiunea de mai jos de cascada dela Poiana Izvorului, un număr de 165 de'bucăți păstrăvi reproducători, care au fost apoi lansați la un kilometru mai sus de cascadă. ț) Date comunicate prin adresa Nr. 5386/1950. 2. In anul 1937, au fost lansați 7.000 de' puieți de o vară, aduși dela Crescătoria de Stat dela Beclean, mai sus de pârâul Jeloaia, iar o mică parte, chiar pe pârâul Izvorului. 3. In anul 1938 s’a făcut o repopulare cu 12.000 bucăți puieți de păstrăv somonat, aduși dela Stațiunea de Piscicultura dela Beclean, provenind dintr’un lot de icre embrionate aduse din Cehoslovacia. Ei au fost lansați în porțiunea ■dintre pârâul Izvorului și pârâul Boilor, de deasupra barajului Stoff. 4. In anul 1939, pe aceeași porțiune s’au făcut din nou repopulări, dever- sându-se alte 12.000 bucăți puieți de păstrăv indigen. 5. In anul 1940, tot pe aceeași porțiune, s’au mai lansat 8.000 bucăți puieți de păstrăv indigen. 6. Tot în anul 1940 s’au mai deversat și în eleșteele mănăstirii Sâmbăta, 4.000 bucăți puieți de păstrăv indigen. Din anul 1940 nu s’au mai făcut repopulări. In total, foștii arendași ai acestui râu au lansat 31.000 bucăți de puieți •de păstrăv indigen și 12.000 bucăți de puieți de păstrăv somonat. In ceea ce privește paza acestui fond de pescuit, în zona păstrăvului, ea ■este asigurată de către un paznic al Filialei A.G.V. (Asociația Generală a Vânăto- rilor) din Făgăraș, care locuește în comuna Sâmbăta de sus, având însă și o casă la pădure, precum și de doi pădurari ai Secțiunii Silvice Făgăraș și de pes- •cari. La câmpie, în zona în care domină mreana pătată, paza este făcută de către șefii de tarlale. 3. RANDAMENTUL PISCICOL ACTUAL AL RÂULUI SÂMBĂTA In general, râul Sâmbăta nefiind amenajat și repopulat anual, are actual mente un randament piscicol destul de scăzut. Analizând producția piscicolă a acestui râu, pe ultimii 10 ani (1939 — 1949), conform datelor ce ne-au fost comunicate de Secțiunea Silvică a Comitetului Provizoriu al raionului Făgăraș, se constată, din aval spre amonte, că: In porțiunea inferioară a zonei păstrăvului, adică dela punctul numit «Vadul Boilor» și până la Poiana Izvorului, pe o lungime de 6 km s’au pescuit anual cca 600—700 de bucăți păstrăvi, în greutate medie de 100 — 150 g bucata, deci cca 8 bucăți la kg ceea ce arată că pe distanța de 6 km a zonei inferioare a păstrăvului s’au pescuit 87,5 kg, adică cca 15 kg păstrăvi la km. In porțiunea cuprinsă între Poiana Izvorului și barajul Stoff, pe o distanță de 2,5 km, adică în porțiunea mijlocie a zonei păstrăvului, râul a fost exploatat abia din anul 1940, pes’cuindu-se anual 100 — 150 de bucăți păstrăvi, cu o greu- tate medie de 240 g bucata, deci 4 bucăți la kg, ceea ce revine la 37,5 kg anual, adică cca 15 kg păstrăvi la km. In porțiunea superioară a zonei păstrăvului, adică dela barajul Stoff în sus, pe o lungime de 1,5 km, nu s’a făcut exploatare decât după anul 1944, pescuindu-se aproximativ 30 de bucăți păstrăvi anual, însă de talia cea mai mare, având greutatea de cca 250—300 g bucata, deci 3 până la 4 bucăți la kg, ceea ce revine la 8,250 kg păstrăvi anual, adică cca 5,600 kg păstrăvi la km. După mărimea exemplarelor pescuite se constată că râul este bine și frecvent pescuit, încât exemplare prea mari nu au timpul necesar să crească, fiecare căzând în undița pescarului după 3 — 5 ani de viață. Producția totală a zonei păstrăvului, adică pe cei cca 11 km lungime, în decurs de 10 ani, a fost de aproximativ 1300 kg păstrăvi, ceea ce înseamnă 460 - G. S. ANTONESCU, A. POPESCU-GORJ, V. ENĂCEANU și M. DIMITRIU 38' 39 VALORIFICAREA ECONOMIGO-PJSCIGOLĂ A RÂULUI SÂMBĂTA 471 în medie cca 13 kg păstrăvi la'km anual; deci o producție destul de scăzută, față de capacitatea de producție a acestui râu. Datele de mai sus, deși oficiale, sunt totuși mai mult sau mai puțin apro- ximative; ele întăresc pe deplin observațiile noastre, în sensul că păstrăvii cei mai vârstnici urcă mult în susul râului, ocupând porțiunea din amonte, a zonei păstrăvului, pe când puieții sunt transportați pasiv în aval de unde, pe măsură ce forțele le permit, urcă în sus. In aceeași perioadă 1939—1949, în porțiunea cuprinsă între gura de vărsare în Olt și punctul numit « Vadul Boilor», lungă de cca 14 km, adică pe toată zona în care domină mreana pătată, nu s’a putut înregistra niciun fel de pro- ducție, deși s’au eliberat câteva permise de pescuit și pentru această porțiune. Ea a fost însă intens braconată, paza râului în această porțiune fiind foarte anevoioasă. 4. RANDAMENTUL PISCICOL RAȚIONAL AL RÂULUI SÂMBĂTA Producția piscicolă a apelor de munte este în funcție de cantitatea și calita- tea faunei nutritive, iar valorificarea hranei naturale de către pești este strâns legată de o serie de factori dintre care cel mai important este temperatura apei. După W u n d s c h și Walt e r, cel mai ridicat randament piscicol rațional al apelor de munte este de 50 kg pește anual la km de curs, cifră care arată că acele ape pot fi considerate ca foarte bune pentru păstrăv. Se știe că randamentul piscicol rațional (K) al apelor curgătoare, din zona Salmonidelor, este în funcție de cantitatea și calitatea hranei naturale, deci de capacitatea biogenică ((3) și de lățimea cursului de apă (L). După Prof. L c g e r este suficient să aplicăm formula K = p L, adică să înmulțim capaci- tatea biogenică a unui râu cu lățimea medie a acestuia, pentru a ne face o idee de randamentul rațional anual la km de curs, adică de cantitatea de Salmonide ce s’ar putea recolta anual dintr’un râu de munte, rațional exploatat, pe lungime de un kilometru. In cazul râului Sâmbăta, acest randament rațional, în zona păstrăvului, variază, crescând din amonte spre aval. Astfel, în porțiunea superioară, dela barajul Stoff și până aproape de punctul unde râul dispare pe sub pietre, regiune în care albia are o lățime medie de 3,5 m, iar capacitatea biogenică III, randamentul rațional este: K — III x 3,5 = 10,5 kg Ia km față de randamentul actual care este de 5,600 kg la km. In porțiunea mijlocie, adică dela barajul Stoff spre mănăstirea Sâmbăta, unde Ș = IV—V, iar lățimea medie a cursului 6 m, randamentul rațional este: K = IV-V x 6 = 54—30 kg la km față de randamentul actual care este de 15 kg păstrăv la km. In porțiunea inferioară a zonei păstrăvului, adică dela mănăstirea Sâmbăta și până la punctul numit «Vadul Boilor », unde p = V, iar lățimea medie a cursului se menține la 6 m, randamentul rațional este: K — V x 6 = 30 kg Ia km față de randamentul actual care este tot 15 kg păstrăv la km. In zona în care domină mreana pătată, adică dela punctul numit «Vadul Boilor» și până la vărsarea în Olt, în care p = V—VI, iar lățimea medie 7 m randamentul rațional este: K = V-VI x 7 = 35 - 42 kg la km, or, în această regiune nu s’a înregistrat până în prezent nicio producție și nici repopulări nu s’au făcut vreodată, deși, după capacitatea ei biogenică, ea este capabilă a produce cca 40 kg pește la km. • , In ceea ce privește eleșteele dela mănăstire, acestea, după valoarea loij nutritivă (Ș = VI), pot fi clasificate în grupa eleșteelor medii, al căror randa- ment rațional (K) mijlociu poate fi între 5—6 kg păstrăv la 1000 m2. Din datele arătate mai sus, rezultă că, pentru zona păstrăvului, randa- mentul rațional (teoretic) al râului Sâmbăta ar fi aproape de două ori mai mare decât randamentul actual, iar pentru zona mrenei acesta ar fi de cca trei ori mai mare. In general, după productivitatea sa teoretică, râul Sâmbăta poate fi cla- sificat în categoria cursurilor de apă cu producție mijlocie. ‘ CAPITOLUL IV PISCICULTURA ȘI PESCUITUL PE RÂUL SÂMBĂTA 1. INSTALAȚIILE SALMONICOLE DE PE CURSUL RÂULUI SÂMBĂTA ȘI DIN ÎMPREJURIMI Pe cursul râului Sâmbăta se găsesc o serie de gospodării piscicole rurale, aparținând la diferiți săteni care și-au construit mici eleștee și uneori au impro- vizat chiar și câte o clocitorie simplă. Dintre aceștia menționăm: In comuna Voivodenii Mici, gospodăria lui Ilie loan, alcătuită din două mici basine cu păstrăv curcubeu. Are un incubator instalat pe canalul de alimentare. Tot în această comună, se mai află și instalația lui Bica Vasile, alcătuită din trei eleștee și un incubator pe canal. In comuna Sâmbăta de Sus se găsește instalația lui Victor Blendea, alcă- tuită din trei basine și o clocitorie rudimentară, pentru păstrăvul indigen. La mănăstirea Sâmbăta se găsesc trei eleștee sistematice în care s’a crescut păstrăv indigen. La data cercetărilor ele erau nepopulate, deoarece paza și îngrijirea lor nu puteau fi asigurate." In împrejurimi se găsesc însă numeroase instalații rurale în care se cresc fie păstrăvi indigeni, fie păstrăvi curcubeu. Dintre acestea semnalăm instalația lui Chiujdea Vasile din comuna Berivoii Mici, alcătuită din șase basine mici și o clocitorie. rudimentară instalată chiar în apropierea râului Berivoi. Cultivă exclusiv păstrăv curcubeu. In comuna Ileni, situată pe râul Berivoi, cam la 4 km mai jos de sat, se află crescătoria lui Victor Metea, alcătuită din trei basine în care crește atât păstrăv indigen, cât și păstrăv curcubeu. Materialul de repopulare și-1 pro- cură însă dela alte crescătorii. Singura instalație salmonicolă sistematică din tot raionul Făgăraș și nu departe de râul Sâmbăta, se găsește la Stațiunea de Piscicultura din comuna Beclean, aparținând în trecut Institutului de Cercetări Piscicole. Ea a fost înfiin- țată încă din anul 1925 de către Virgil Pop, pe un teren de 16,5616 ha având . ......„— 102 C. S. ANTONESCU, A. POPESCU-GORJ, V. ENĂCEANU ȘI M, DIMITRIU 40 41 VALORIFICAREA ECONOMICO-PISCICOLĂ A RÂULUI SÂMBĂTA . 473-. o clocitorie, o puierniță, 14 basine de diferite mărimi pentru păstrăvi și trei eleștee penti’u crap, ocupând o suprafață totală de 3,3497 ha. încă din anul 1949 a început să se construiască un al patrulea eleșteu, de crap, în suprafața de 5 ha. Alimentarea cu apă este asigurată de pârâul Hurezu. Aici se urmărește creș- terea păstrăvului curcubeu Salmo (Trutta) irideus Gibb.,. clocitoria având o capaci- tate de 250.000 icre. Stați- unea fiind situată la o alti- tudine prea joasă (cca 400' m), creșterea păstrăvului in- digen nu dă rezultate prac- tice. Se mai cultivă crapul selecționat — formele Lausitz. și Galițian — pentru a servi ca material de repopulare a apelor mai mari din regiune.. In general, instalațiile salmonicole din regiune apar- țin gospodăriilor țărănești, Fig. 12. — Unul din eleșteele mănăstirii Sâmbăta. sunt rudimentar construite și nu servesc decât la ali- mentarea familiei țăranului proprietar. Singura instalație care adesea a fost capabilă de a furniza puieți, înafară de cea dela Beclean, proprietatea Sta- tului, este aceea a lui Chiujdea Vasile din comuna Berivoii Mici. 2. CUM SE PRACTICĂ PESCUITUL ÎN REGIUNE Pescuitul pe cursul râului Sâmbăta, se face mai ales cu undița, fie de către- pescarii amatori sau sportivi, fie de către pescarii de meserie, pe baza permise- lor de. pescuit eliberate de Filiala de Vânătoare Făgăraș. Se pescuește astfel mai ales păstrăvul și mai rar cleanul sau mreana, în perioada lSAprilie^ — 15 Septembrie. Pescuitul cu mâna se practică fie de braconieri, fie de turiști, mai ales în zona păstrăvului. De asemenea, copiii îl practică, mai ales în porțiunea dintre comunele Sâmbăta de Sus și Sâmbăta de Jos, prinzând sglăvoci, crăieți și mai rar mrene pătate. In zona în care domină mreana pătată, se pescuește frecvent cu sacul, la bătaie. Acesta este făcut din plasă de cânepă sau bumbac, cu ochiuri mărunte de 15/15 mm și cu deschiderea de 1—1,20 m. Un pescar îl fixează în porțiunea din aval a locului în care se bănuește că se găsește pește, iar un altul la 3—4 m mai sus, trage repede pe fundul albiei, perpendicular pe cursul râului cu o greblă întoarsă cu dinții în sus sau cu o sapă tocită, înaintând trep- tat spre gura sacului. Pietrele fiind mișcate și producându-se mult sgomot, peștii speriați fug, lăsându-se duși de curentul apei, fiind astfel capturați în plasa sacului. In acest mod se pescuește frecvent, prinzându-se puieți de clean, mreană măruntă, sglăvoci, crăieți, tărâțari și lătiță. De multe ori cad la sac și puieți de păstrăv de 10 — 16 cm lungime. In locurile favorabile, se pescuește clandestin, prin răstocirea apei, abatându-se cursul în locurile unde acesta se bifurcă. Acest pescuit este extrem de dăunător, deoarece permite braconierilor să scoată toate categoriile de pești aflate în acel braț, pe lângă că adesea ei nu restabilesc mersul apei prin brațul abătut, provocând astfel nu numai secătuirea râului de pește, ci și moar- tea unor importante cantități de elemente nutritive ale faunei piscicole. 3. CAUZELb DE DEPOVULARE A RÂULUI SÂMBĂTA După cum am văzut mai înainte, numărul păstrăvilor ce se pescuesc anual, pe râul Sâmbăta, este mult scăzut față de capacitatea de producție a acestui râu. Din această cazuă, fauna nutritivă nu este suficient valorificată pentru a fi transformată în carne de pește, mai ales în porțiunea inferioară a zonei păstrăvului, cât și pe tot cuprinsul zonei în care domină mreana pătată. Cauzele de depopulare a acestui râu sunt de două categorii: a) Cauze principale, printre care menționăm pescuitul intens fără să se- mai fi făcut repopulări, pescuitul abuziv, braconajul și dușmanii naturali. b) Cauze secundare, ca: puhoaiele de apă, obstacolele de pe cursul râului,, rumegușul dela joagărele de pe curs etc. a) Cauzele principale. Pescuitul intens, exercitat de pescarii sportivi, a provocat o simțitoare scădere a efectivului de păstrăv, mai ales că de mai mulți ani râul a încetat să mai fie repopulat cu loturi de puieți de păstrăv. D& asemenea, pescuitul abuziv și braconajul s’a exercitat pe tot cursul râului Sâmbăta, în bună parte de către sătenii riverani și uneori chiar de către turiștii care traversau valea, spre a urca pe munții Gălășescu și Urlea. Adesea se practică răstocirea, adică abaterea cursului de apă în punctele unde acesta formează bifurcații. Prin răstocirea apei se distrug o mulțime de peștișori mici, care rămân prin ochiurile de apă și pe care omul, în căutarea peștilor mai mari, îi lasă să moară acolo, fără nicio milă. De aceea, acest fel de pescuit primitiv și dăunător trebue combătut cu strășnicie. Omul nu se gândește că, în acest chip, el sărăcește apele, deoarece natura are nevoie de un timp îndelungat pentru a umple golurile create în populația unei ape, adică pentru a-și restabili echilibrul distrus. Astfel de răstociri am întâlnit în partea de jos a pârâului Izvorului, apoi: chiar pe cursul râului Sâmbăta, în regiunea Bradului, unde ele au fost făcute de echipele de rășinari; de asemenea, în zona cu mreană pătată, la 2,5 km. mai sus de comuna Sâmbăta de Jos, în punctul numit «la Capre». Chiar și în eleșteele dela mănăstire, în ultimii ani nu s’au mai putut ține păstrăvi, deoa- rece erau furați. Se pescuește și cu unelte, sau prin mijloace nepermise, folosindu-se pescuitul cu sacul, cu undițele așezate în serie, transversal pe cursul apei (cu pripon), sau chiar cu mâna pe sub pietre. In această privință, atât sătenii,, cât și copiii lor, pescuesc unde pot și ori de câte ori li se ivește ocazia. In special, în apropierea satelor, copiii care se bălăcesc în apa râului se obișnuiesc: încă de mici cu viețuitoarele din apă și mai ales cu peștii, pentru prinderea, cărora ei arată o deosebită pasiune. In scurtă vreme ei devin adevărați maeștri în arta pescuitului cu mâna, cunoscând toate ascunzișurile peștilor, prinzând eleni, zglăvoci, lătițe, crăeți, dar mai ales păstrăvi, fără să țină seama de mări- mea lor, sau să se gândească la paguba pe care și-o cauzează lor înșile. C. S. ANTONESCU, A, l’OPESCU-GORJ, V. ENĂCEANU și M. TUMITIUU 42 43 VALORIFICAREA ECONOMICO-PISCICOLĂ A HĂULUI SÂMBĂTA 475 S’au semnalat și cazuri în care s’au folosit explozive (trotilul și sticla cu var), mai ales în porțiunea clin spre vărsarea în Olt, și uneori chiar împușcarea păs- trăvilor în timpul reproducerii. Dintre dușmanii naturali, nurca este mai dăunătoare, cu toate că ea este destul de rară. Ea atacă păstrăvii trăgându-i de sub pietrele sub care se ascund. Apoi Neomys fodiens, sau șoarecele cu bot ascult, numit local «cârtiță », atacă puieții de păstrăv și mănâncă icrele depuse. b) Cauzele secundare. Viiturile mari de apă,,ce se formează mai ales pri- măvara, după topirea zăpezilor, sau vara în timpul ploilor mari, răvășesc uneori fundul râului, provocând pagube, după cum s’a întâmplat în anul 1948 când, după puhoaie, s’au găsit mulți păstrăvi morți (informație primită dela călăuza oficială Filip Ruja). Din aceste cauze sufere mai ales fauna nutritivă și puieții de păstrăv, care sunt duși la vale până aproape de vărsarea în Olt, sau sunt izbiți de bolovani și amețiți, căzând ușor pradă dușmanilor naturali. Deversările de produse vătămătoare, pe cursul râului Sâmbăta, nu sunt de prea mare importanță. In unele locuri se fac îngrămădiri de. rumeguș de conifere, aruncat în apă dela joagărele de pe cursul râului, și anume: unul în dreptul comunei Lisa iar altul în comuna Sâmbăta de Sus; joagăriil dela cabana Vassu nu mai funcționează. Totuși, din cauza pantei cursului, apa nu este, viciată. In dreptul comunelor Sâmbăta de Sus și Sâmbătă de Jos se găsesc și câteva mori, dar ele nu constitue un pericol pentru existența peștilor din acest râu. Obstacolele naturale, cele accidentale ca și cele artificiale, aflate mai ales în porțiunea superioară a râului, împiedecă și ele, în oarecare măsură, circu- lația și reproducerea peștilor. Deși nu sunt prea numeroase, totuși se întâlnesc câteva cascade greu de trecut pentru păstrăvi; or, se știe că aceștia nu pot sări obstacole mai mari de 0,80—1 m înălțime. Astfel de cascade se întâlnesc la punctul numit « Stâneica », apoi ceva mai jos de pârâul Vârtejelor, unde, datorită puhoaielor, un uriaș buștean s’a fixat între stânci, creând un baraj, în care s’a aglomerat și bolovăniș, formându-se astfel un obstacol de peste .3 m înălțime. In porțiunea superioară a zonei păstrăvului, se găsește barajul Stoff, construit în anul 1905 cu ocazia exploatărilor forestiere ce s’au efectuat atunci deasupra și dedesubtul barajului. El a funcționat până în anul 1910 și a fost utilizat ca un hait în care se colecta apă pentru lansatul buștenilor. In prezent, el este părăsit și în parte ruinat, dar constitue un obstcol de cca 30 m înălțime, așa încât porțiunea de deasupra sa va trebui totdeauna să fie repopulată separat de porțiunea de jos. Dintre toate cauzele de depopulate enumerate mai sus, cele mai dăunătoare sunt: pescuitul abuziv, braconajul și, într’o oarecare măsură, viiturile mari. CAPITOLUL V. VALORIFICAREA ECONOMICO-PISCICOLĂ A RÂULUI SÂMBĂTA. AMENAJARE ȘI REPOPULARE Prin studiul de față s’a putui constata că râul Sâmbăta este alcătuit numai din două zone piscicole care se întrepătrund, și anume: zona păstrăvului și zona în care domină mreana pătată (Barbus meridionalis petenyi), care înlocuește aici zona lipanului, prezentându-se ca o prelungire digitiformă a adevăratei zone a mrenei (Barbus barbus) din Olt. Ambele zone au în prezent un randament piscicol destul de scăzut, față de capacitatea lor de producție. Determinându-se capacitatea biogenică în diferitele porțiuni ale cursului și stabilindu-se componența și repartiția faunei piscicole și cunoscând cauzele depopulării, precum și ce instalații piscicole există în regiune, putem trece la schițarea planului de amenajare și exploatare rațională a acestui curs de apă, plan menit să asigure atingerea randamentului teoretic (K). Principiile acestui plan, care are drept scop valorificarea din punct de vedere economico-piscicol a râului Sâmbăta, pot servi drept model de amenajare, pentru toate apele de munte de pe versantul nordic al munților Făgăraș. El urmează să fie aplicat pe teren de organele de specialitate ale Ministerului Siviculturii și Industriei Lemnului, adică de Direcția Vânătoarei și Pescuitului în Apele de Munte, care are în îngrijirea, paza, amenajarea și exploatarea sa, toate apele de munte. Odată cu punerea în practică a acestui plan, va trebui să se aplice cu stric- tețe și legea pescuitului în apele de munte, luându-se măsuri aspre împo- triva braconajului. Acest plan cuprinde două mari tipuri de lucrări: A. Lucrări tehnice de amenajare. B. Lucrări de repopulare și măsuri de exploatare. A. Ca lucrări tehnice de amenajare propunem: 1. Amenajarea cursului de apă, cu scopul de a se reduce panta, deci vitesa curentului, prin construirea de mici baraje de lemn umplute cu bolovăniș, în regiunea mijlocie a zonei păstrăvului, în locurile prea înclinate și mai ales pe torenții afluenți ai râului Sâmbăta. In acest fel se vor crea mici basine de retenție care, în timpul ploilor mari, ca și la viiturile de primăvară, vor împiedica apele să se transforme în puhoaie catastrofale, care rostogolesc bolovanii și pietrișul, strivind sau rănind păstrăvii, sau cărând puietul și- fauna nutritivă la vale și inundând întreaga regiune din jurul mănăstirii. 2. Curățirea albiei râului, mai ales în porțiunea mijlocie a zonei păstră- vului, de toți buștenii, crengile și copacii răsturnați în apă și de orice mate- rial lemnos îngrămădit între stânci, deoarece treptat, toate acestea ajung să formeze baraje, adesea de netrecut. Un serios baraj de această natură se găsește ceva mai jos de pârâul Vârtejelor. 3. Distrugerea prin dinamitare a cascadelor care depășesc 0,80 — 1 m înălțime, sau amenajarea, în dreptul lor, de porțiuni accesibile trecerii păstră- vilor (scări sau trecători de pești) spre zonele de bătaie. Astfel este cazul la punctul numit « Stâneica » și în mai multe locuri înainte de a se ajunge la barajul Stoff. 4. Construirea a două poduri în porțiunea mijlocie a zonei păstrăvului, pentru a se împiedeca pe viitor trecerea căruțelor încărcate cu lemne, prin vadul râului. Această trecere, provoacă ruinarea malurilor și sperie peștii, care dispar pe o porțiune însemnată; de asemenea împiedecă circulația peștilor spre zonele de hrănire sau de bătaie. 5. Construirea a cel puțin 40 de mici cascade sau praguri de lemn, mai ales în porțiunea inferioară a zonei păstrăvului, începând dela 2 km mai sus de 5 — Buletin Științifi c — C. 1547 476 C. S. ANTONESCU, A. POPESCU-GORJ, V. ENĂCEANU și M. DIMITRIU 44 45 VALORIFICAREA ECONOMICO-PISCICOLĂ A RÂULUI SÂMBĂTA 477 satul Sâmbăta de Sus și până la mănăstire. Ele vor avea drept scop, atât micșorarea vitesei curentului, împiedecându-se astfel inundarea pășunilor din jos de mănăstire, în timpul apelor mari, cât și crearea de locuri de refugiu pentru pești. 6. Consolidarea malurilor în porțiunea medie și superioară a zonei în care domină mreana pătată, mai ales deasupra satului Sâmbăta de Jos, în punctul numit «la Capre », unde apa roade puternic în maluri, provocând extinderea albiei majore în detrimentul pășunii, sau al terenului arabil. 7. Amenajarea de locuri de bătaie nu este necesară, deoarece pe cursul râului Sâmbăta se găsesc numeroase porțiuni favorabile acestui act biologic. In schimb, trebue să se amenajeze câteva locuri favorabile pentru lansarea puieților, în care ei să fie protejați mai ales împotriva viiturilor, care pe lângă că îi pot rostogoli, amețindu-i, îi târăsc la vale, unde pot fi expuși pieirii. In aceste locuri ei trebue să găsească și condiții optime de desvoltare, adică fund de 10—20 cm adâncime, curent mai domol, hrană naturală bogată și adăposturi bune pe sub maluri. Malurile trebue să fie bine înierbate, umbrite etc., succesul operațiunilor de repopulare fiind strict dependent de locurile alese pentru deversarea puieților. Astfel, se vor amenaja 2—3 locuri deasupra barajului Stoff, 3—4 locuri în porțiunea dintre Poiana Izvorului și barajul Stoff și 4—5 locuri în porțiunea dintre « Vadul Boilor » și poiana Izvorului, con- struindu-se și mici abătătoare dispuse în unghi ascuțit,- cu vârful îndreptat spre amonte. B. Ca lucrări de repopulare și măsuri de exploatare propunem: 1. înființarea neîntârziată a unei stațiuni salmonicole de repopulare (cloci- torie), după modelul tip aici anexat al Secțiunii de Ameliorări Piscicole din Institutul de Cercetări Piscicole (9). Clădirea se va construi mai sus de mănăstirea Sâmbăta, în apropiere de cabana Vassu, din bârne de lemn și acoperită cu șiță, materiale ce se pot procura în întregime din regiunea respectivă. Soclul clădirii, până la nivelul sursei de apă, va trebui să fie însă din zidărie de piatră, cu tencuială de ciment,, în caz contrar lemnăria va putrezi prea repede, datorită excesului de umiditate. Această clădire va cuprinde o cameră de incubație bine aerisită și prevăzută cu sobă, pentru menținerea unei temperaturi constante. Apa derivată din râu, sau dintr’un izvor, va pătrunde în camera de incubație trecând printr’un filtru simplu de lemn, umplut cu prundiș. In mijloc, acesta are un perete despărți- tor care forțează apa să treacă prin toată massa de prundiș cu care este umplut primul compartiment. Impuritățile mai mari se opresc în massa prundișului, iar cele fine în nisipul care umple compartimentul următor, după care, printr’un uluc, apa curată ajunge la incubatoare. Debitul necesar incubației este de cca 1 litru pe minut, pentru un număr de 1.000 icre, iar după ecloziune, 2 litri pe minut. Se vor folosi incubatoare fixe, de tip Vacek-Universal, din tablă zincată, cu curenți de apă de jos în sus și cu o capacitate de 10.000 icre fiecare. Incubatoarele,rin număr de 8, se vor așeza lateral, pe un singur rând, pe un suport mobil, din lemn, având alimen- tarea independentă, spre a se evita transmiterea, pe calea apei, a boalelor contagioase. In lungul peretului opus seriei de incubatoare, se vor instala trocile, construite din scânduri. Numărul lor variază, în funcție de numărul de alevini obținuți în incubatoare. Se vor plasa până la 2 bucăți pe cm2, rărirea urmând a se face după cca o lună. Alimentarea cu apă se va face printr’un uluc de leinn ce pri- mește apa direct din filtru. Aici alevinii, până la vârsta de 45 de zile, vor avea nevoie de un debit de 2 litri pe minut pentru un număr de 3.000 de bucăți, iar dela 45—90 de zile vor avea nevoie de 3 litri pe minut, pentru un număr de 1.000 de bucăți. Evacuarea apei din clocitorie se va face printr’o conductă subterană. Capacitatea de incubație a acestui tip de clocitorie, redat în planșa III este de 8 incubatoare, deci pentru un număr de 80.000 de icre embrionate. Această stațiune salmonicolă, bine gospodărită, va asigura anual materialul necesar repopulării unui important lot de ape de munte din ținutul Munților Făgăraș. 2. Deoarece Salmonidele au o prolificitate foarte redusă, vor trebui să se facă repopulări anuale, în lunile Mai-Iunie, în zona păstrăvului, cu puieți de păstrăv indigen, în vârstă de 2—4 luni. Repopulările nu trebue făcute la întâm- plare, plasându-se un număr prea mare de puieți, scontând în acest fel o mai mare productivitate a râului. Dimpotrivă, pentru a se garanta reușita lor, tre- bue ca puieții să fie plasați într’o anumită proporție, care să asigure restabi- lirea echilibrului dintre productivitate și pescuit. Numărul de puieți necesari pentru popularea apelor de munte se stabilește după formula de lansare a Prof. L. Leger: N = 20 0 L în care N exprimă numărul de puieți în vârstă de 5 — 6 luni, care pot fi lansați la 1 km de curs. Dacă se vor utiliza puieți mai tineri, de exemplu de 3—4 luni numărul N se va dubla (2N); pentru puieții de 1 — luni, numărul N se va tripla (3N). In cazul râului Sâmbăta, cunoscând randamentul actual (K'), în diferite porțiuni, pentru a se atinge randamentul teoretic (K) formula de lansare a puieților va fi: N = 20 (K - K’). Cum în anul 1938, râul Sâmbăta a fost populat cu 12.000 de bucăți puieți de păstrăv somonat, proveniți din cuiburi cu icre embrionate aduse din Ceho- slovacia, care nu numai că s’au aclimatizat, dar prin continua lor încrucișare cu păstrăvul indigen au dat un hibrid cunoscut sub numele de « păstrăv de piatră », cantonat mai ales în porțiunea dintre Gura Plaiului și pârâul Jeloaia, este recomandabil ca și pe viitor să se facă noi repopulări cu păstrăv somonat, care este mai rezistent și are o creștere mai rapidă, decât a păstrăvului indigen. Repopulările urmează să fie făcute fie prin lansarea de puieți de 3—4 luni, aduși dela păstrăvăria dela Prejmei’ (Reg. Stalin) unde se cultivă păstrăvul somonat, fie prin aducerea din R. Cehoslovacă a unui lot de icre embrionate. 3. Populări experimentale în lunile Mai-Iunie, în zona în care domină mreana pătată, adică în regiunea mai bogată în apă, cu puieți de păstrăv curcubeu, aduși dela Stațiunea de Salmonicultură dela Beclean. Eventual, în luna Septembrie, se vor putea plasa puieți mai mari.' 4. Să se introducă lipanul (Thymallus thymallus) în porțiunea superioară a zonei în care domină mreana pătată, zonă în care apa este și mai adâncă. Acest Salmonid lipsește din toate apele din regiunea nord-estică a Carpaților meridio- nali. El prosperă tocmai în porțiunea de întrepătrundere a zonei în care domină 5» 478 C. S. ANTONESCU, A. POPESGU-GQR J, V. ENĂCEANU și M. DIMITIUU 46 47 VALORIFICAREA ECONOMICO-PISCICOLĂ A RĂULUI SÂMBĂTA 479 mreana pătată cu zona păstrăvului și poate fi adus în exemplare adulte, sau ca puieți din regiunea Hațegului, cantitățile necesare putând fi pescuite în Râul Mare, în porțiunea dintre comuna Râu de Mori — Subcetate, fie din râul Bicaz, fie din apa Roșie (Intorsura Buzăului). Transportul său va trebui să fie făcut cu mare atenție, deoarece este sensibil la transporturile de lungă durată, având nevoie de o apă bogată în oxigen. Numai prin introducerea lipanului, acest important Salmonid, mai rezistent decât păstrăvul la variațiile de temperatură și oxigen și cu o creștere mai rapidă (încă din primul an atingând 10 — 12 cm lungime), se vor putea valorifica bine numeroasele exemplare de sglăvoci (Cottus), crăeți (Phoxinus), tărâțari (Gobio) precum și marele număr de larve de insecte, atât de răspândite și în zona de amestec a păstrăvului cu mreana pătată, transformându-le în carne supe- rioară și gustoasă. 5. Utilizarea eleșteelor mănăstirii Sâmbăta pentru creșterea pnieților de Salmonide, după resorpția sacului vitelin, sau folosirea lor pentru creșterea păstrăvului curcubeu. 6. Crearea de zone de cruțare pentru Salmonide. Se va interzice pescuitul, în porțiunea dela Gura Plaiului— pârâul Jeloaiei, pe o perioadă de 3—4 ani, ceea ce va avea drept urmare, atât sporirea numărului de reproducători, cât și a întregului efectiv de păstrăvi. Această porțiune va deveni o adevărată «rezervație pisicolă », care va alimenta în permanență râul, cu reproducătorii necesari unei repopulări pe cale naturală. 7. Să se reglementeze pescuitul sportiv în zonele libere, cu scopul de a nu se mai face abuzuri, care ar avea drept urmare o simțitoare micșorare a numărului reproducătorilor și chiar o scădere a efectivului piscicol. 8. Luarea de măsuri imediate pentru stârpirea sau limitarea cauzelor de depopulare, prin organizarea pazei pe întregul fond de pescuit și prin controlul pescuitului. Controlul apelor de munte este o datorie a organelor în sarcina cărora cade întreținerea și exploatarea lor, deoarece aceste ape sunt un bun național, iar păstrăvii care le populează constitue o prețioasă podoabă a apelor noastre de munte. Personalul însărcinat cu paza și controlul pescu- itului, trebue să depună conștiinciozitate și vigilență, trebue șă cunoască viața și. obiceiurile peștilor, uneltele și metodele de pescuit, să caute să cunoască pe toți cei ce obișnuesc să pescuiască prin mijloace nepermise, obiceiurile braconierilor (care preferă zilele de sărbătoare, sau ajunul lor) etc. Acest per- sonal va avea obligația să asigure respectarea cu strictețe a zonelor de cruțare, a epocii de prohibiție din timpul reproducerii, pescuirea numai a exempla- relor de mărime legală (peste 20 cm lungime) și folosirea numai de instru- mente legale. ★ Numai prin executarea acestui plan de amenajare și repopulare anuală cu pueți, a cursului râului Sâmbăta, se va putea realiza randamentul rațio- nal (K) anual, la km de curs, și desvolta pescuitul sportiv. In general, după acest plan, se poate proceda la amenajarea tuturor tipurilor de ape de munte, nu numai în regiunea munților Făgăraș, ci din tot lanțul munți- lor Carpați. In sprijinul acestor amenajări vine și Planul de electrificare a țării, care prevede măsuri pentru regularizarea cursurilor de apă și crearea de lacuri de acumulare, pentru asigurarea energiei electrice și a producției piscicole. In regimul actual, de democrație populară, în care turismul a început să ia o mare desvoltare, fiind pus la îndemâna maselor largi muncitoare, ca factor de recreație și de educație, punerea în valoare a apelor de munte, prin repopularea lor cu Salmonide, poate constitui pe lângă o sursă de importante venituri pentru Stat și un principal factor în desvoltarea turismului, fiecare regiune devenind mai atrăgătoare. PblBOBO^MECKAH BKCnJIOATAIțMH PEKI4 CB1MB9TA ((DAT APATII) (KPATKOE COAEPMIAHHE) l'IcTOKii peKM Ci>iM6oTa naxogaTca na ceBepnoM ckjioho ropu Tajiamecny, na bmcotc okojio 2000 motpob nag yposneM Mopn. OOnțaa giînna peKM — npHâjiHSMTeJiBHo 30 km; ona BnagaeT b 6oin>myio peKy Ojit Sjihb cena CbiMOara ge 7Koc, pacnonomennoro na blicotg 420 m. Ona npnHHMacT MnorouiicJieiinHe npiiTOKii: 8to ropime hotokh, Bnagaiomne b nee cnpaBa n cneBa. B ropncTOH mbcthocth cpegiiaa imipuna Majioro pycaa — ot 5 go 6 MCTpoB, a iia njiocKorbpmi — 7—8 m. Boga npospauna b Teuenne Bcero roga, Ba iiCKjnoueHneM KpaTKnx nepnogoB Oypnoro paBJiHBa, BMBBannoro jimbhhmm. TeMiieparypa peunoîi Bogbi cpaBHMTeJibno imBKaa, game jibtom; cpegnaa TeMneparypa na bmcotc —6—8° n BnnBy — 14—16°, uto xapaK- ■repno gna CTenoTepMnuecKOM Bogm. CTeHoTepMmiecKnn xapaKTep peKn npoHBJineTCM ȚaKme b KpyTOM naKJione pycjia (b cpegneM 80 m/km b sepx- H6M Tenenim ii 23 m/km b nmimeM), a TaKme b CKopocTn Tomnua, Koue- luiiomenca Memgy 0,70 ii 1 m b ceKyiigy npn nopMaJibnoM Tenenun; npn OHCTpOM TeUeHHM CKOpOCTB BOBpaCTaGT. C OnojiormiecKoii tohkm Bpennn pena npegCTaBJineT ognn ochobhoh Shotoii •— JioTMuecKMÎt, o Oypjînmeă Bogoîî, naOjnogaeMbiii na bcgm ce npoTamenun: pena othocmtcm k paspngy ObicTpbix pym>eB c KaMenncTbiM gnoM. .JleHMTnuecKHH co cnoKonnoM Bogoii OnoTon upeBBbiuaMHO pegOK; oii naOmogacTca, rjiaBiiHM obpasoM, b panone yema. Oaopa n HMM aneMeriTaM, npnKpenjieHHHM k KaMenncTOMy gny n upegCTaBnenimiM bojiokhiictmmii Bogopoc.naMM, na kotopmx BCTpeuaiOTca MnorouncJieHHMe Diatomea. 9tii Bogopocmi Bcerga noKptiBaiOT oâpameniiyio k CBeTy CTopony nognogiihix Kawneii, oOpasya CKOJiBBKnii KopnuHeBMft cnoii, MBBecTiibni nog naBBaiineM pacTHTeJibiioro OnogepMa. KpoMe BogopocJieii, BCTpeuaioTca eme npîiKpen- jiennwe k KaMHaM Bryophita f ocoSenuo b BepxneM Teuemin. Boganyio $ayny Momrio nogpaBgennTb na gsa Oonbmnx paspaga: aiigorennyio nnTaTejibnyio $ayny n pbiOoBoguecKyio (Jiayny. 9ngorennaH HMTaTejibnaa $ayna coctoht, rjiaBHMM oSpasoM, mb JiMTo$MJibnbix aneMen- TOB, BKJIIOUaiOmMX SoJIbmMHCTBO JIMHMH0K H KyKOMOK BOgaiIMX HaCCKOMblX iib noTimecKoro OnoTona. VAEORIFICAREA ECONOMICO-PISCICOLĂ A RÂULUI SÂMBĂTA 480 C. S. ANTONESCU, A. POPESCU-GOR J, V. ENĂCEANU și M. DIMITRIU 48 49 481 Hto KacaeTCH pbiSoBOH'iecKOH ^aynw, oua coctoht iib 12 poflos, npen- CTaBJieHHta 16 BHRaMH neTBipex ceMeftCTB. B 3Ty ^ayny bxohiit hcckojibko HeKTOHMHeCKHX $OpM M HCKOTOpbie $OpMM «Ha HJIH 6eHTOHHTOBBI6. IIo $ii3norpa(J)HBecKoMy xapaKTepy h pacnpenejieunio paiS TeneHHe peKH ^ejIMTCH Ha RBG pMSoBOHHeCKHC BOHH; KaîKHaM MB HHX OTJIHHaeTCH npeo0JiâsaHneM iiBBecTuoro Buna. 1. 3ona (JiopeJiM ot MecTa BBixo.ua peKH mb non HarpoMOJKneiniH SoJibuinx KaMHeiî, hoh kotopbimh oua CKpbiBaeTCH (1280m), ho MecTa, HBBecTiioro non jiaBBaHMCM «Banyji BoiiJiop». 9rra aona oxBaTMBaeT npH^jiHBHTeJiBHo 11 KM. BoflHHbie $ayna h $nopa hocht tiihhhho peo$HJibHBift xapaKTep; $ayna COCTOHT MB JIHHHHOK II KyKOJIOK HaCCKOMBIX, $aBHC nMHMHKM KOTOpblX npoTeKaeT b Bone; (Jpiopa coctoht iis Bonopociieft, Diatomea n mxob. Bnore- iiHHecKan choco6hoctb bohbi BapMpyeT oBepxy bhiib no TeueHHio peKn: 0T p = III g0 p = V (b ynacTKe Me®ny pynbeM BaipTeJKeJie m nonTH no MonacTbipn CbiMSai’a) m ot p = V ro p — VI '(b ynacTKe ot MonacTbipa Ho «BanyJi BoiiJiop», rne hohbjihiotcm npyrne bhhm pBi6, KaK-To: Phoxinus phoxinus, Cottus gobio h Cobitis barbatula). B aToft 3OH6 npeoSnaHaeT MecTnan $opeJib; KpoMe nee, b ynacTKe, npocTiipaionțeMCH ot Typa Hjiaiojiyft no ycTbn pynbH ȚKeJioaH, HOHBJiHeTCH ayHaTaKJKe coctoht hb peo^HJiBHBix ajieMeHTOB. KpoMe MHOrOHMCJieHHBIX JIHHHHOK II KyKOJIOK HaCGKOMBIX B 3T0ft 3OH6 B 0OJIBHIOM KOJiHMecTBe BCTpeHaeTCH Gammarus pulex. HaxoHHTcn TaKJKe jniMno$MJibHbie bhhbi, npeHCTaBJieHHbie 6ojibihmmh KpaciiBiMn Chironomida, na KOTopbix aBTop ynoMiinaeT Dactylocladius pectinatus n Dactylocladius batophilliis. BHorennneoKan choco6hoctb Bflecb Bbnne: ot p=V 30 P = VI b paftone ycTBH. PbiSoBOHHecKiie ajieMeiiTM aTOft Bonn ropasflo paBHOodpaBnee; npeoSaa- HaioiHHM o«HaKO HBjineTcn Barbus meridionalis petenyi. BwfecTe'c hmm BCTpe- naioTCH npyrne Cyprinidae, nanSonee MHoro’nicjreHHBiMM hb kotopmx hbjih- iotch MaJibKM: Leuciscus cephalus, Alburnoides bipunctatus, Gobio gobio carpathicus, Phoxinus phoxinus h Cottus gobio. SacJiyiKMBaeT BHMMaHMH HanHHHe b otoh Bone Gobio uranoscopus n. frici, Gobio kessleri h Cobitis caspia romanica, npeHCTaBJieHHBix hobojibho 6ojibinHM hiicjiom BKseMnJinpoB, a TaKiKe npncyTCTBne MajiBKOB (Jopejni HJînnoii ot 10 ho 16 cm. 9to HOKaBMBaeT, hto nepexoH ot onnoft bohbi k npyroft ne coBepniaeTcn pesKO, a cnopee MeflJieiiHo, nyTeM npoHHKiioBCHiin npeo6jia- Haionjnx BJieMeHTOB. 9to yKasbiBaeT Tanine na to, hto mbjibkh ^opeini, paBBHBînnecn b BepxneM TenemiH peK, ne Moryr npeojțojieTb ciijibi Tenenun, KOTOpoe othocmt SoJibniHHCTBo iix BHH3, b Sony Thymallus thymallus, p^e oho cjia6ee. BeponrHo, MaJibKM npeSbiBaiOT tom npHSjiHBHTeJiBHO ro RByx- jieTHero BospacTa, Korna hjih hhx CTanoBiiTcn bobmojkhmm noHHMTbcn BBepx no TeneHnio. Pbi6oeoduecKoe xosnucmeo na pene CbiM6oma no cBoeMy rnnpo6noJiorn- necKOMy xapaKTepy Tenennn penn HpeHCTaBjineT SjiaronpnnTiibie ycnoBim Hjih pasBHTHH JiococeBbix; no CBoeiî SnoreHHnecKoii ciioco6hoctii (nnTaTeJib- HOMy BiianeiiHio), KOJieSjiiomeHcn MeiKfly P= III h P = VI, pena bxohiit b KaTeropnio borocmob cpeaHeii npoiiBBOHMTeJibnocTH. B cHJiy topo, hto pbiâoBOHHecTBo ne Kocnyjiocb btoîî perai n hto npo- MMCJiOBbie Banacbi pbi6bi ne Bocnonunjincb peryjinpno, b iiacTonmee BpeMM pblOoJIOBHMM BBIXOH peKH cpaBHHTeJIbHO HH30K HO CpaBHeHHIO C ee npOMBBO- HHTeJIBHOH CHOCOflHOCTblO. no naHHHM, HOJiyneHHblM aBTopaMii B Jieco- BOflnecKOM OTjțejie BpeMeHiioro KOMnTeia r. Oarapama, npHSjiHBMTeJibHMii roHOBolî bmxoh paBiineTcn 13 kt ^openn na khjiomotp b paftone ^opeJin. B paftone npeoSjianaHHH Barbus meridionalis petenyi KBaiiTyM nponsBoscTBa HMKorfla ne 6biji BaperncTpnpoBaH. Ha oCHOBaHMH paBMepa coSpai-iHBix BKBeMHJinpoB aBTopH ycTaHOBHJin, HTO pblSOJIOBCTBO HOCHT BHeCb nOCTOIJHHMH II IIHTeHCHBHblft XapaKTCp, BCJieflCTBHe nero pnOa ne ycneBaeT nocTHPHyTb 6oJibinoro paBMepa: coSpan- Hbie BKBeMnjinpbi yjioBJieHM b BospacTe ot 3 ho 5 jibt. PapnonaJibiiMii pM6oBOfl9tecKnft bbixoh (K) 9toh penii nsMenHiiB: oh BospacTaeT CBepxy bhhb ho TeneHHio peKH ot 10,5 kp ^openii na khjiomgtp b paftone hjiothhm IIIto$(|), ho 30 kb $opeJiH na KnjioMeTp b HiiiKHeM ynacTKe bohbi $opeJiH 11 ho 35—42 Kr pbifoi b Bone npeoâjiaHaHiin Barbus meridio- nalis petenyi. Hb naHHMx KJiaccn'iecKott JiHTepaTypM cJienyeT, hto papnoiiajiLiiLiH (TeopeTmecKHft) bmxoh bohbi $opeJin peKH CamSaTa npeBocxoHHT homtii b hb& pasa ee HeftCTBHTeJiBHMft bbixoh b i-iacToniijee BpeMn. Ectb HBa pana npMHHH, oSycjioBnBînnx aiy paBHHițy Meniny hohctbii- TGJIbHBIM H TeopeTHMeCKMM BBIXOHaMH, TO GCTb npiIHHH CHHJKeHMH KOJIIUIO- CTBa pBiSbi b BonoeMe: a) rjiaBHBie iipmhhhbi, kbk HHTeHCMBHan, neHOBBpjieHHan pBiSnan jiobjih h SpaKOHBepcTBo no BceMy TenenHio pean, a TaKme ecTecTBeHHbie BpeniiTejiii n t. h ; 6) BTopocTeneHHbie npnHHHM, kbk noJiOBOHte, ecTecTBeiiHBie nperpaHBi, CJiynaiiHMe nperpaHM B^TeneHHH peKH n t. h- Hb $aKTopoB cnnjKeHHH sanacâ npoMbicjioBoft pbi6bi HaiiSoJibiniift Bpen npMHOCHT: CJIHHIKOM HHTeHCHBHaH pblSHaH JIOBJIH; TO, MTO B TBHeHHe nocjienHHX jibt sanac npoMbicjioBoft pm6m na bomiojihhjich; naiiee, neno- BBOJieHHan paiânan jiobjih, 6paKOHbepcTBo n, b MBBecTHoii cTenenn, Oypnbie paBJIMBM. npii onpenejieHMH SnoreHmecKoft choco6hocth peKH, to cctb ee nMTa- TejiBHoro BnaneHHH b paBjnmHMx ynacTKax, npn ycTanoBJieHHH cocTasa h pacnpenejieHHH pBiSoBOHnecKoft $ayHBi, HeoSxoHHMo BHaTB npHHHHM cHiHKeiiHH npoMBicJioBMx sanacoB pbiSbi, a TaKiKe cymecTBOBaiiHe pBiSo- paBBOfleHB b HaHHOH MecTHOCTH; hm noJiyneHHH papHOHajibHMX bmxohob (R) iieoSxoHMMo npHMeHHTB b oTHonieHiiH peKH CBiMSaTa njian papiionaJib- Hoft . aKcnjioaTaițHH ycTanoBOK, HaMeneHMBift aBTopaMH b nacTOHmeft paSoTe. 9tot njian, pcjibio KOToporo HBJineTcn paiiHonajiiiBapHH pbiGoboh- necKoft aKcnjioaTaHHH peKH CuMSaTa, npeHycMaTpiiBaeT nsa ochobhbix BHRa paSoT: TexHimeoKiie paSoTH no ycTanoBKaM h paâoTM no bochoji- 482 C. 8. ANTONESCU, A. POPESCU-GOR J, V. ENĂCEANU și M. DIMITRIU 50 51 VALORIFICAREA ECONOMICO-PISCICOLĂ A RÂULUI SÂMBĂTA 483 iieHino npoMMCJiOBMX sanacoB pi>i6i>i n MeponpMHTHH b cbhbm c BKcnjioa- Tapneiî, noapoâno HBJioJKemiMM b pyMMHCROM TeKCTe. Bi>inieyKa3aHHi>ie TexmiHecKne MeponpiWTiiH obecnenaT âjiaronpMHTiibie ycMoBiin gJin paaBMTHH ptiSu. OETHCHEHHE PHCVHKOB Pac. 1.—; Pana CuMfiaia b yaacrKe, r«e oua HcaesaeT hoh krmhhmh. Phc. 2. — Bilim pgmi CtiMOsTa. Bh^ho Teneime pena yc'rynaMn. Puc. -3. — Pena CsmOaTa b6hm3h MecTa BnaneiiMH b Ojit. Phc. 4.— llpo^anb peKii CbiMSsTa. Pac. 5. — TpnxonTepi.1 b hsoShjihii na KaMiinx b Boae; Pac. 6.—TyaeMnan ijiopenb na penii CwMOaTa. Pac. 7. — «Oopenb se nnaTpa» (rnSpim TyaeMiioft $opejiH n ojiococeimofi ^openn). Pac. 8. — Gobio uranoscopus n. frici Vlad. a — Biijț caaHiî; buc — buh c6ouy. Pac. 9. — Gobio gobio carpathicus Vlad. Pac. 10. — Gobio Kessleri Dybowski. Pac. 11. — Cobitis caspia romanica Băcescu. a) —• to >ko, buh caana. Pac. 12. — npy« MOHacTbipa GbiM6aTa. Ta6n. I. —Bacceiiii pena CbiMOaia Ta6a. II.—rpa$:iK Oacceftaa pena CbiMtOra. Tagji. III.—llpocToa nepeBHiiHHtt miKyOaTop. LA MISE EN VALEUR PISCICOLE DE LA RIVIERE SÂMBĂTA (FĂGĂRAȘ) (RESUME) Les sources de la riviere Sâmbăta se trouvent sur le versant nord du mont Gălășescu, â environ 2000 m d’altitude. Elle a une longueur totale d’environ 30 km et se jette dans la grande riviere de l’Olt, preș du village de Sâmbăta de Jos, â une altitude de 420 m. Elle a de nombreux affluents; ce sont des torrents qui se jettenț dans cette riviere soit sur sa rive gauche, soit sur la droite. Le bassin de la riviere Sâmbăta recouvre une surface d’environ 101,6 km2. Le lit mineur a, dans la region alpine, une largeur moyenne de 5 â 6 m et dans le region de plaine, 7—8 m, L’eau en est claire tont le long de l’annee, â Texception des jours de crue brusque provoquee par des pluies torrentielles. L’eau de lariviere est assez froide meme pendant l’ete; la temperature moyen- ne. en est de 6 â 8’ dans sa region superieure et de 14 â 16° dans la region inferieure, presentant ainsi les caracteres d’une eau stenotherme. Le caractere stenotherme est egalement imprime par la pente raide de son parcours (en moyenne environ 80 m/km dans son cours superieur et 23 m/km dans le cours inferieur), ainsi que par la vitesse de courant qui varie de 0,70 — 1 m par seconde, pendant Ies eaux normales, â l’exception des rapides, oii la vitesse s’accroît. Du point de vue biologique, cette riviere presente un seul biotope principal qui est le biotope lotique, present sur presque tout le parcours, la riviere faisant pârtie de la categorie des cours d’eau rapides, â fond pierreux. Le biotope lenitique est extremement reduit; il est present surtout dans la region de l’embouchure. La flore ct la faune de cette riviere sont generalement formees d’elements rheophiles adaptes â la vie torrenticole, qui sont surtout repandus sur son lit pierreux. La flore aquatique est tres reduite et tres peu variee, se resumant â quelques elements rheophiles, fixes sur le substratum pierreux ct representes par des algues filamenteuses sur lesquelles se trouvent de nombreuses Dia- tombes. Ces algues revetent tonte la pârtie tournee vers la lumiere des pierres du fond, form,ant une mince couche glissante et brune, connue sous le nom de bioderme vegetal. Outre les algues, on trouve encore des Bryophites fixees sur les pierres, surtout dans la region superieure. La faune aquatique peut ctrc divisee en deux grandes categories, â savoir:. la faune nutritive endogene et la faune piscicole. La faune nutritive endogene est formee surtout d’elements lithophiles, comprenant Ia majorite des larves. et des nymphes d’insectes aquatiques, cantonnes notamment dans le biotope lotique. Les formes les plus caracteristiques et les plus frequemment recoltees sont indiques dans le texte roumain. En ce qui concerne la faune piscicole, celle-ci est formee de 12 gcnres,. representes par 16 especes qui appartiennent â 4 familles. Cette faune com- prend plusieurs formes nectoniques et certaines formes de fond ou bentho- niques, toutes indiquees dans le corps du travail. Suivant les caracteres physiographiques et la repartition des poissons, le cours de cette riviere comprend deux zones piscicoles, chacune d’elles carăcte- risee par une espece dominante, â savoir: a) La zone ă trăite, qui.s’etend depuis le point ou la riviere reapparaît de sous l’amas de grosses pierres sous lesquelles elle avait dispăru ă un moment donne (1280 m), jusqu’au point qu’on nomme «Vadul Boilor», c’est-â-dire sur une distance d’environ 11 km. La faune et la flore aquatiques sont typiquement rheophiles; la faune est formee de larves et de nymphes d’insectes dont la vie larvaire se passe dans l’eau et la flore, d’algues, de Diatomees et de coussinets de mousse. La capacite biogenique de cette zone varie d’amont en aval, â savoir: de p = III jusqu’â P = V dans la portion comprise entre le ruisseau Vârtejele et jusqu’aux. environs du monastere de Sâmbăta, et de p = V â p = VI dans la portion partant du monastere jusqu’au point nomme «Vadul Boilor» oii d’autres. especes de poissons apparaissent, tels que: verons, chabots et loches franches. Dans cette Zone, la dominante piscicole est la truite indigene, outre laquelle apparaît, dans la portion qui va de Gura Plaiului jusqu’â l’embouchure du ruisseau Jeloaia, une forme appelee «la truite de roche». Cette forn’ft est un hybride issu du croisement continuei de Salmo (Trutta) lacuslris (dont un lot de. 12.000 oeufs embryonnes a ete introduit dans la riviere en 1938) ct de ses descendants avec Salmo (Trutta) fario qui existait dans la riviere. b) La zone ă ambre oii celui-ci est completement substitue par le barbeau tachete (Barbus meridionalis petenyi). Cette zone s’etend du point nomme «Vadul Boilor» sur tout le cours inferieur de la riviere jusqu’â son embou- chure, donc sur une distance d’environ 14 km. , La faune et la flore aquatiques sont egalement constituees d’elements rheophiles. Outre les nombreuses larves et nymphes d’insectes, on y trouve aussi le Gammarus pulex en grande quantite. On trouve encore des especes limnophiles representees notamment par les grands Chiromides rouges parmi lesquels on mentionne le Dactylocladius pectinatus et le Dactylocladius batophillus. •484 C. S. ANTONESCU. A. POPESCU-GORJ, V. ENACEANU și M. DIMITRIU 52 53 VALORIFICAREA ECONOMICO-PISCICOLĂ A RĂULUI SÂMBĂTA 485 La capacite biogenique est comprise elitre p =V et p = VI vers l’embou- chure. . L’effectif piscicole de cette zone est beaucoup plus varie, 1’element domi- nant etant cependant le barbeau tachete (Barbus meridionalis petenyi). II ■est accompagne d’autres Cyprinides parmi lesquel les plus nombreux sont les alevins de: Leuciscus cephalus et Alburnoides bipunctatus, Gobio gobio earpathicus, Phoxinus phoxinus et Cottus gobio. Ce qui y est remarquable c’est l’existence d’un assez grand nombre d’exem- plaires de Gobio uranoscopus n. frici, Gobio kessleri et Cobitis caspia romanica, ainsi que la presence des alevins de truite en exemplaires de 10 â 16 cm de longueur. Ce fait prouve que le passage d’une zone â l’autre ne se fait pas brusquement mais plutot lentement, par l’interpenetration des elements domi- nants. Ceci montre egalement que les alevins de truite, bien qu’eclos dans la pârtie superieure des rivieres, ne pouvant cependant affronter la force du courant, sont en grande pârtie entraînes passivement jusque dans la portion inferieure, donc dans la zone de l’ombre oii le courant est moins fort. Us y demeurent probablement jusque vers l’âge de deux ans quand ils deviennent capables de remontei- le courant. L’economie piscicole de la rivibre Sâmbăta. Par ces caracteres hydrobiolo- giques, le cours de cette riviere est favorable au developpement des Salmonides et, suivant sa capacite biogenique (sa valeu! nutritive qui varie de p=III â P = VI, elle s’encadre dans la categorie des cours d’eau â productivite moyenne. Cette riviere n’etant pas amenagee et n’ayant pas non plus ete repeuplee regulierement, ne jouit actuellement que d’un rendement piscicole assez reduit par rapport â sa capacite de production. Selon les donnees que les Auteurs ont obtenues de la Section Sylvicole du Comite provisoire de Făgăraș, le rende- ment annuel a ele d’environ 13 kg de truites par kilometre, dans la region de la truite. Dans la region ou domine le barbeau tachete, on n’a jamais enre- gistre le quantum de la production. D’apres la taille des exemplaires recoltes, on constate que la peche dans ■cette riviere se pratique d’une maniere intense et soutenue, de sorte que les poissons n’ont pas le temps d’atteindre une taille plus importante, chacun A tour de râie etant pris entre 3 et 5 ans d’âge. Le rendement piscicole rationnel (K) du cours de cette riviere est variable; il augmente d’amont en aval de 10,5 kg de truite par km dans la region du barrage Stoff, ă 30 kg de truite par kilometre dans la portion inferieure de la zone de la truite, et â 35 — 42 kg de poisson dans la zone oii domine le barbeau tachete. Des donnees ci-dessus il resulte que le rendement rationnel (thdorlque) pour la zone de la truite de la riviere Sâmbăta est de presque deux fois superieur au rendement actuel. Les causes ayant provoque cette difference entre le rendement actuel et le rendement theorique, donc les causes du depeuplement, sont de . deux categories: a) Causes principales, telles que: la peche intense abusive et lebraconnage ■qui est pratique tont le long de la riviere, ainsi que les ennemis naturels, etc. b) Causes secondaires, telles que: les grandes crues printanieres, les obstacles naturels et les obstacles accidentels se trouvant sur le parcours de la riviere, etc. Parmi les causes de depeuplement, celles produisant les plus gros dommages ■sont: la peche trop intense et le fait qu’on n’a plus effectue de nouveaux repeu- plements au cours des dernieres annees; puis viennent la peche abusive, le braconnage et, en une certaine mesure, les crues violentes. En determinant la capacite biogenique de la riviere, c’est-â-dire sa valeur nutritive dans ses differentes regions, en etablissant la composition et la repar- tition de la faune piscicole et en connaissant quelles sont les causes de depeuplement ainsi que les installations piscicoles existantes dans la region, il faudra — pour atteindre le rendement rationnel (K) — apliquer â cette riviere le plan d’amenagement et d’exploitation rationnelle que les Auteurs ont esquisse dans ce travail. Ce plan qui a pour but la mise en valeur piscicole de la riviere Sâmbăta, contient deux grands types de travaux: A. Travaux techniques d’amenagement; B. Travaux de repeuplement et mesures de l’exploitation, amplement exposes dans le texte roumain. En appliquant les principes de ce plan qui petit servir de modele d’ame- nagement, notamment pour les eaux de montagne du versant Nord des Car- pathes meridionales, on pourra aboutir ă une juste mise en valeur de l’eco- nomie piscicole de la riviere Sâmbăta. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — La riviere Sâmbăta dans sa portion qui disparatt sous l’eboulis. Fig. 2. — Vues sur le parcours de la riviere Sâmbăta. On y observe de petites ■cliutes. d’eau sur Ie cours de la riviere.. Fig. 3. — La riviere Sâmbăta preș du confluent avec l’Olt. Fig. 4. — Le profil de la riviere Sâmbăta. Fig. 5. — Des Trichopteres en masse sur les pierres iramergees. Fig. 6. — La truite indigene de la rivifcre Sâmbăta^ Fig. 7. — « Truite de roche » (hybride de truite indigene x truite saumonee). Fig. 8. — Gobio uranoscopus n. fruii Vlad. a, vue dorsale; b et c, vues latdrales. , Fig. 9. — Gobio gobio earpathicus Vlad. Fig. 10. — Gobio kessleri Dybowski. Fig. 11- — Cobitis caspia romanica Băcescu. a, idem, vue dorsale. Fig. 12, — Un des etaugs du monastere de Sâmbăta. PI. I. — Le bassin de la riviere Sâmbăta. PI. II. — Graphique de la riviere Sâmbăta et de ses affluents. PI. III. — Couveuse simple en bois. BIBLIOGRAFIE 1. An ti pa Gr., Fauna ichtiologică a României. București, 1909. 2. A n t o n e s c u G. S., Peștii apelor interioare din România. București, 1934. 3. — Buh Inf. Inst. Cercet. Piscicole, 1946. An. V, Nr. 10 — 12. 4, Băuse E., Arch. fiir Hydrobiol., Suppl., Stuttgart, 1921, v. II. 5. Băcescu M., Bull. Sect. Sci. Acad. Roum., 1934, t. XXVI. ■6. — Peștii așa cum ti vede țăranul pescar român. Publicațiile Inst. Cercet. Piscicole, Monografia Nr. 3, 1946. 7. Bănărescu P., Les poissons des environs de Timișoara. Notationes Biologicae, 1946, v. IV. 8. - C. R. Cercle Zool. Cluj, 1947-1948. 9. Bârcă G h., Construcții și amenajări piscicole. Lucrări-proiecte lip. Publicațiile Inst. Cercet. Piscicole, colecția « îndrumări », 1948, Nr. 6. 10. Berg L. S,, Rtbi presnih vod SSSR i sopredelnîh stran. Akad. Nauk SSSR, Moscova — Leningrad, 1948 — 1949. 486 C. S. ANTONESCU, A. POPESCU-GORJ, V. ENĂCEANU și M. DIMITRIU 11. Boruțki, Zoologhiceskii Jurnal, Moscova, 1949, Nr. 1. 12. Braucr A., Die SGsswasserfauna Deutschlands. Ed. J. Fischer, lena, 1909 — 1912. 13. Brohmer P., Fauna von Deutschland. Leipzig, 1932. 14. Cernovski A. A., Opredeliteli licinoe komarov semeislva Tendlpedidae. Akad.. Nauk SSSR, Moscova —Leningrad, 1949. 15. K o j i n I. N., Zoologhiceskii Jurnal, Moscova, 1947, Nr. 11. 16. Dinul eseu Gh., C.R. Acad. Sci. Roum., 1937, t. I, Nr. 4. 17. D r ouin de B o u v i 11 e, BulI. Franc, de Pisciculture, 1937, Nr. 103. 18. G a e v s k a i a N. S., Zoologhiceskii Jurnal, Moscova, 1949, Nr. 5. 19. — Rîbnoe Hozaistvo, 1947, Nr. 10. 20. Goetghebuer M., Dipieres Chironomidae. Faune de France, Paris, 1932, v. IV. 21. Haralamb A. M. și Ene M., Monografia ‘piscicolă a râului Cașoca, afluent' al Buzăului. Analele I.C.E.F., 1938, v. IV. 22. I a s z f a 1 u s i I., Descrierea limnobiologică piscicolă a Mureșului intre hotarele comunei Godea și a pâraielor din împrejurimi. Notationes Biologicac, 1947, v. V. 23. Jadin V. I., Jtzni presnlh vod SSSR. Moscova —Leningrad, 1940 — 1949, v. I și II.. 24. — Voprosl ghenezisa fauni i biofenozov Kontinentalnlh vod Sovetskova Soiuza. Pamiatt Akademika S. A. Zernova. Izv. Akad. Nauk SSSR, Moscova—Lenin- grad, 1948, p. 56-72. 25. K a r n y H. H., Biologie der Wasserinsekten. Viena, 1934. 26. Le ger L., Eludes d’Hydrobiologie piscicole alpine (Cours d’eau el lacs du diparlement des Ilautes-Alpes). Grenoble, 1935. 27. — Bull. Franc, de Pisciculture, 1937, Nr. 109. 28. L epneva S. G., Trichoplera (în: Jadin V. L, Jtzni presnlh vod SSSR, v. I), Moscova, 1940. 29. Motaș C. și Anghelescu V., Punerea in valoare a apelor de munte. Publica- țiile I.C.A.R., 1939. 30. — Cercetări hidrobiologice In basinul râului Bistrița (Carpații Orientali). Publi- cațiile Inst. Cercet. Piscicole, Monografia Nr. 2, 1944. 31. P a s c h e r A., Die Susswasserflora Deutschlands. Ed. J. Fischer, lena, 1912 — 1913- 32. P e s t a 1 o z z i G., Das Phytoplankton des Siisswassers. Die Binnengewăsser, Sluti- gart, 1938, v. XVI. 33. Potthast A., Arch. fur Hydrobiol., Suppl., Stuttgart, 1921, v. II. 34. R o u s s e a ti E., Des larves et nymphes aquatiques des insectes d’Europe. Bruxelles,. 1921. 35. Rudescu L., Bul. Inf. I.G.P., Au. VIII, 1949, Nr. 8-9. 36. R y 1 o v W. M., Das Zooplankton der Binnengewăsser. Die Binnengewăsser, Stuttgart, 1935, v. XV. 37. T h i c n e in a n n A. et Za vrei J., Arch. fur Hydrobiol., Suppl., Stuttgart, 1921, v. II. 38. V a s i 1 i u D. G e o r g e, Revizuire sistematică a faunei ichtiologice din România și provinciile învecinate din NE și Est, cu considerafiuni speciale de răspândire geografică. Notationes Biologicae, 1946, v. IV. 39. V I a d i k o v V., Poissons de la Russie Sous-Carpathique. Meni. Soc. Zool. France^ 1934, V. XXIX. 40. Zernov S. A., Obșciaia Ghidrobiologhia. Akad. Nauk SSSR, Moscova —Lenincrad- 1949. 41. Z i e ni i a n k o v s k i V. B., Anal. Inst. Cercet. Piscicole, 1947, v. III. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, Nr. 3, 1953 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA FAUNEI LEPIDOPTERELOR REGIUNII IAȘI PARTEA A Il-a DE A. ALEXINSCHI și MIHAI PEIU Comunicare prezentată de Academician A. CARADJA in ședința din 14 Octombrie 1932 In anii 1950 — 1952 ani adunat un bogat material din orașul Iași și din împrejurimi: pădurea Bârnova, dealul Repedea; livezile din comuna Bucium, G.A.S. Dobrovăț, Ferma Experimentală Adamachi (Gopou, Iași). De asemenea, s’a colectat un bogat material la lumină și s’a folosit substanța ademenitoare pentru prima dată la Bârnova la 4. IV și la 15. VI. 1952. S’au dovedit a fi noi pentru fauna regiunii Iași, 201 specii. In acest număr sunt cuprinse mai multe forme noi pentru fauna R.P.R.; iar următoarele forme sunt noi pentru știință: 1. Euxoa (Agrotis) exclamationis L., forma nova var. nigricans Alex. 2. Tephrina (Embolia) arenacearis Schiff., forma nova ab. Constantineanui Alex. Cu aceste completări, totalul speciilor de Macrolepidoptere semnalate de noi, pentru Reg. Iași, ajunge la 265 sp., iar numărul formelor ab. et var., la 47. După toate datele existente în literatură, fauna Macrolepidopterelor Reg. Iași a atins astfel un total de 394 specii cunoscute. Din cauza abundenței de material, a trebuit să renunțăm deocamdată de a publica și Micro]epidopterele colectate în Reg. Iași. Tot materialul va fi înglobat în partea a IlI-a a lucrării noastre, care este în curs de redactare. In lucrarea de față, noi am găsit necesar să adăugăm și alte, câteva specii, citate de alți autori, pentru Iași, dar regăsite și de noi. Aceste completări sunt necesare, deoarece aproape întreg materialul vechi documentar, existent la Iași, a fost nimicit în 1944, în timpul războiului. La întocmirea acestei lucrări ne-am folosit pentru determinare, de bogatul material de comparație dela Muzeul de Istorie Naturală « Grigore Antipa » din București, unde se găsesc colecțiile Adr. Ostrogovich și A. Caradja; apoi colecția A. Popescu-Gorj, precum și colecția .Czeckelius, aflată la Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu. Descrierea sistematică este făcută după detenninatorul lui Ad. Seitz. In cele ce urmează, sunt numerotate numai speciile noi pentru Reg. Iași; numerotarea urmează în continuare din partea l-a a lucrării noâstrel 488 A. ALEXINSCHI si MIHAI PEIU 2 3 FAUNA LEPIDOPTERELOR REGIUNII IAȘI (II) 489 A. IIH O P AL O C EH A Familia P A PILI O NID A E 65. Papilio machaon Z. 3 exemplare dd și 3 exemplare ș? au fost colectate în pădurea Bârnova (Iași) la 10. VIII. 1952. Familia PIERIDAE Aporia crataegi L. La 20. VI. 1951, 1 exemplar $ a fost colectat în pădurea Bârnova, Iași. Specie foarte frecventă la Iași. In anul 1949, Prof. M. C o n s- tantineanu a colectat numeroase pupe de Aporia crataegi (cca 5 — 600) cu scopul de a urmări paraziții acestei specii. Rezultatul a fost că pupele au fost găsite în întregime parazitate. Printre paraziții acestei specii cităm câteva Ichneumonidae mai importante, determinate de Prof. M. Constantineanu: Theronia atalanta Poda; Pimpla brassicariae Poda și Pimpla instigator Fabr. Pieris daplidice L. 1 exemplar d la ferma Dobrovăț, la 6. VIII. 1951. Acest exemplar aparține gen. II aestiv. 66. Colias croceus Fourcr. (= edusa F.). 4 exemplare <$<3 Iași, la 21. IX. 1950, ab. $ helice Hb. 1 exemplar în pădurea Bârnova la 21. IX. 1950. Familia SATYRIDAE 67. Melanargia galathea L. 2 exemplare dă la 16. VI. 1951 la ferma Ada- maclii; un alt exemplar ă la Bârnova la 7. VI. 1951. 68. Aphantopus hyperantus L. 2 exemplare dd în pădurea Bârnova la 23. VII. 1951. * Epinephele jurtina L. ab. Ș pallens Th. Mieg. 2 exemplare Ș$ în pădurea Bârnova, la 7. IX. 1950. Banda exterioară și maculele oceli ale aripilor ante- rioare sunt puternic înălbite. Epinephele jurtina L. ab. nigro-rubra LambilI. Câte un exemplar Ș în pădu- rea Bârnova și pădurea Ciric din Reg. Iași, la 21 și 28. VIL 1950. Coloarea de bază este de un negru-brun intens. Banda aripilor anterioare în care se găsesc ocelii este brun-roșie. Familia NYMPHALIDAE Apatura iris L. 15 exemplare dd în pădurea Bârnova, la 20. VI. 1951. După observațiile noastre, sborul acestei specii în Moldova este aproximativ între 15. VI - 20. VIL 70. Apatura ilia Den. et Schiff. ab. clyiie Den. et Schiff. 1 exemplar în pădurea Bârnova, la 20. VI. 1951; foarte comună în Moldova. In anumiți an i apare în massă la Nord de Tecuci (masivul Buciumeni, Homocea). Ca și specia A. iris L., dimineața și seara stă pe pământ, iar în orele de după amiază sboară lângă vârfurile copacilor și atunci este foarte greu de prins. Apatura ilia Schiff. ab. eos. Rossi. 1 exemplar d colectat în pădurea Bârnova, Ia 3. VII. 1952. Această formă se distinge prin marea desvoltare a colorii galbene. Dungile marginale galbene sunt lățite; desenul negru este mai redus. Formă rară în R.P.R., Grumăzești (A. Caradja); raionul Tecuci (A. A 1 e x i n- s c h i). Sporadic în Transilvania (C z e c k e 1 i u s). 71. Vanessa polychloros L. 1 exemplar la Ferma Adamachi, Iași, la 16. IV. 1950 (probabil hibernat). Această specie în R.P.R. are două generații. Aprilie și lulie-Augiist, lucru care cu certitudine a fost stabilit pentru București (A. . P o p e s c u - G o r j) și pentru R.S. Moldovenească, Hotin (A. Alexin- schi). . .. Melithea trivia Schiff. Mai multe exemplare ȘȘ în pădurea Bârnova, Iași, la. 20 și 25. V. 1951. Această specie a fost citată de A. Caradja pentru Stânca, Iași, dela 14 — 17. VI. ,, ,72 Melit. aurelia Nick. 1 exemplar d tipic, în pădurea Bârnova, la 20. VI, 1951. .. 73. Melit. athalia Rott. 1 exemplar d tipic, colectat în pădurea Grajduri, Iași, la 19, VI. 1951. Argynnis niobe L. var. et ab. eris Mieg. 2 exemplare dd în pădurea Bârnova, la 3. VIL 1952. 74. Argynnis laodice Pali. 1 exemplar $ la Bârnova, la 2. VIL 1952. Este- o specie destul de rară în R.P.R.; cunoscută în Moldova de Nord și de Sud;. 1 exemplar d în pădurea Ploscuțeni-Tecuci, la 15. VIL 1935; 1 exemplar d colectat în pădurea Buciumeni, la 30. VIL 1942 (leg. A. Alexinschi), apoi din Focșani (O c h s e n h e i m e r) și din Transilvania, colectată de 3 ori de C z e c k e 1 i u s. Familia LYCAENIDAE 75. Thecla pruni L. 1 exemplar d și 2 exemplare ȘȘ în pădurea Bârnova, Iași, între 3. VI. și 23 VIL 1951. 76. Zephyrus quercus L. 1 exemplar Ș colectat în pădurea Bârnova, la 20. VI. 1951. Zephyrus beiulae L. 2 exemplare dd și 1 exemplar Ș colectate în pădurile Bârnova și Buciumeni, Ia 7. VII și 19. X. 1949 și 1950. 1 exemplar Ș colectat pe dealul Repedea, la 28. VIL 1950. A fost citată pentru Reg. Iași de A. C a- r a d j a. Lycaena icarus Rott. ab. polyphemus Esp. (= arenata Weyna). 4 exem- plare ȘȘ colectate în pădurile Breazu și Bârnova, în lulie-August și Septembrie 1951. Aceste exemplare au petele negre bazale, de pe partea de dedesubt, a aripilor anterioare, unite între ele. Mai des această anomalie este prezentă. Ia exemplarele ș$. Ea a fost găsită și Ia București în pădurea Pantelimon (A. P o p e s c u - G o r j), la Câmpina (W. F i b i g), la Tecuci (A. A1 e x i n- s c h i) și pe masivul Retezat (D i o s z e g h y). Lyc. meleager Esp. 1 exemplar d găsit în pădurea Bârnova, la 24. VI. 1950, Semnalată de N. Le o n pentru Reg. Iași. Lyc. bellargus Rott. ab. punctifera Obth. 1 exemplar d colectat la Ferma. V. Adamachi, la 16. VIL 1950. Această formă a fost găsită în R.P.R., 4 exem- plare dd la Jigodin - Miercurea Ciuc, 3 exemplare dd Ia Cheile Bica- zului (A. P o p e s c u - G o r j) și 1 exemplar d la Tecuci (A. A 1 e x i n s c h i). Se recunoaște ușor prin luciul intens metalic și mai ales prin faptul că punctele- mici negre marginale sunt bine distincte pe fața superioară a aripilor poste- rioare. Nouă pentru fauna R.P.R. Lyc. bellargus Hb. ab. ceronus Esp. 1 exemplar Ș mare și curat colectat în pădurea Bârnova, la 3. VII. 1952. Formă rară în R.P.R. Cunoscută din raionul Tecuci (A. Alexinschi), Grumăzești (A. Caradja), Văleni 5 ■490 A- ALEXINSCHI și MIHAI PEIU FAUNA LEPIDOPTERELOR REGIUNII IAȘI (li) 491 (C. Hormuzachi) și din Transilvania la Sibiu (C z e c k e 1 i u s), Siclău, raionul Chișinău-Criș (A. Alexinschi), Orașul Stalin (D e u b e 1). Lyc. semiargus Rott.ab. aeterea i. 1 exemplar în pădurea Bârnova-Grajduri, la 19. V. 1951. Această formă se recunoaște ușor datorită faptului că ocelii de pe partea de dedesubt a aripilor sunt distincți și înconjurați cu inele fine •albe. Nouă pentru fauna R.P.R. Lyc. cyllarus Rott. Mai multe exemplare dd colectate în pădurea Bârnova, Iași, la 19 și 20. VI. 1951. Această specie a fost citată pentru Iași de N. L e o n. 77. Lyc. alcon F. 2 exemplare și 2 exemplare ȘȘ colectate în pădurea Bârnova, Iași, la 2 - 3. VII. 1952. Lyc. alcon F. ab. nigra Wh. 1 exemplar Ș în pădurea Bârnova, Iași, la 20. VI. 1951. Aripile pe fața inferioară au coloarea de bază de o nuanță uniformă neagră, fără nicio nuanță albastră. Nouă pentru fauna R.P.R. 78. Lyc. euphemus Hb. 1 exemplar Ș mare colectat în pădurea Bârnova, Ia 21. VII. 1952. In Moldova, citată pentru Târgu-Neamț (A. Caradja). Rară în R.P.R. Sibiu (C z e c k e 1 i u s). B. 6BIP0CEBA Familia HESl’ERIIDAE 79. Carcharodus althcae Hbn. 1 exemplar în pădurea Bârnova, Ia 24. VII. 1950. 80. Pyrgus (Hesperia) alveus Hbn. 2 exemplare $£ în pădurea Bârnova, la 25. V. 1951. 81. Pyrg. malvae L. 2 exemplare $3 în pădurea Bârnova, la 25. VIII. 1952. 82. Augiades sylvanus Esp. 2 exemplare în pădurea Bârnova și comuna Bucium, Iași, la 7 și 14. VII. 1950. La 26. VIII. 1952, încă 2 exemplare $Ș pe dealul Repedea, Iași. C. PHALAENAE Familia ZYGAENIDAE 83. Procris (Ino) pruni Schiff. et Den. 2 exemplare colectate în pădurea Bârnova, la 20. VI. 1951. 84. Proc. statices L. 1 exemplar ă în pădurea Bârnova, la 19. VI. 1951. 85. Zygaena trifolii Eșp. 2 exemplare <33 în pădurea Bârnova, la 10. V. 1951. 86. Zyg. filipendulae L. 4 exemplare 33 în pădurea Dobrovăț, la 6 și 14. VII. 1951. Zyg. filipendulae L. ab. cytisi Hb. 1 exemplar în pădurea Bârnova, la 26. VI. 1950. Maculelc 3 și 4 de pe partea de deasupra a aripilor anterioare sunt unite. $7. Zyg. ephialtes L. ab. trigonellae Esp. 1 exemplar colectat în pădurea Bârnova, Iași, la 25. VII. 1950. Aripile anterioare pe partea de deasupra au 5 macule albe în loc de 6. 88. Zyg. achilleae Esp. 3 exemplare 33 colectate în pădurea Bârnova, la 20. VI. 1951. Zyg. achilae Esp. ab. confluens Dziurz. 3 exemplare 33 colectate în pădurea Bârnova, la 20. VI. 1951. La această aberație, partea de deasupra a aripilor anterioare are maculele 1 și 3 și apoi 2 și 4, unite ca niște dungi scurte, roșii. Familia AMATIDAE [( S ¥ N T O M ID AE ) Amatis (Syntomis) phegea L. 4 exemplare 33 și 2 exemplare $? colectate în pădurea Dobrovăț, Bârnova și Grajduri, Iași. Această specie a fost citată de A. Caradja la Stânca, Iași. Dysauxes ancilla L. Au fost colectate câteva exemplare în pădurea Bârnova, la 6 — 7. VII. 1951. Această specie a fost citată pentru Stânca, Iași, de A. C a- r a d j a. Familia ARCTIIDAE 89. Celoma (Nola) centonalis Hb. 1 exemplar care aparține formei tipice, colectat la Bârnova, la 24. VII. 1950. Această specie este foarte răspândită pe terenurile aluvionare din valea Șiretului (Sudul Moldovei), printre tufișuri de Cotinus coggygria Scop., însă aparține var. atomosa Brem. (formă albino- tică, care seamănă cu Celoma albula Schiff.). Intr’o singură zi, 24. VIL 1943, s’au recoltat cca 16 exemplare proaspete (A. Alexinschi). Din eroare însă, au fost publicate drept Nola albula Schiff. Facem cuvenita rectificare (3). In Moldova, forma tipică și ab. atomosa Brem. au fost găsite la Grumăzești de A. Caradja. 90. Lithosia lurideola Zink. 1 exemplar la lumină, ferma Dobrovăț, Iași, la 7. VIL 1951. 91. Lith. complana L. 4 exemplare în pădurea Bârnova, la 24. VII. 1950. 92. Lith. sororcula Hufn. 1 exemplar în pădurea Bârnova, la 3. VI 1951. 93. Pelosia muscerda Hufn. 7 exemplare colectate în pădurea Bârnova, la 23 — 24. VII. 1950. La 26. VII. 1950, încă 1 exemplar pe dealul Repedea, iar la 19. VII. 1951, încă 1 exemplar la ferma Dobrovăț. 94. Cletis (Arctia) maculosa Gern. var. mannerheimeri D. 2 exemplare colectate la lumină, Iași, la 3. VII. 1952. Este o formă cu poziție sistema- tică încă neprecizată. Unii o socotesc ca formă (Bang Haas), alții ca bona species (S p u 1 e r). Foarte rară în R.P.R. Au mai fost găsite în raionul Tecuci 2 exemplare (A. Alexinschi). Coloarea de bază pe fața superioară a ari- pilor este mai deschisă decât la Cletis maculosa Gern. 95. Spilosoma urticae Esp. 10 exemplare ȘȘ colectate la ferma Adamachi, la lumină, la 14. V. 1951. Diaphora (Spilosoma) mendica CI. Au fost colectate la lumină 10 exemplare la ferma Adamachi, în Iunie 1951. Citată de J a q u e t pentru Iași. Diacrisia sannio L. ab. pallida Stgr. Au fost colectate 2 exemplare în pădurea Bârnova, la 3 și 28. VI. 96. Hyphoraia aulica L. 2 exemplare Ș$ colectate în plantațiile dela Ciric, la 15. V. 1950. Arctia caja L. 2 exemplare 33 colectate la lumină, la ferma Adamachi, la 30. VIII. 1951. Aparține gen. II aestiv. Această specie a fost citată deCosmovici pentru Iași. A. Caradja a găsit o larvă la 18. VI, la Stânca, Iași. Ard. vilica L. 2 exemplare 33 colectate la lumină, la Iași, la 2. VII. 1950. Specia a fost semnalată pentru Iași de C o s m o v i c i la 21. VI. 6 — Buletin Științific — C. 1547 492 A. ALEXINSCHI și MIHAI PEIU 6 FAUNA LEPIDOPTERELOR REGIUNII IAȘI (II) 493 7 97. Arct. bebe L. 3 exemplare uger o TeppnTopnn c doJinimiM Koniwe- CTBOM nepHOMOpCKMX, B0CT0HHMX H CpeflHSeMHOMOpCKHX 3JICMCHT0B, aBTOp yKaaMBaer na npnqmnj, KOTopMe oiipenejiiijin pasHocSpasne bhhob arofi ofiaacTM, ynoMHHyB raimc 06 MCCJieflOBamiHx, nponcBenemiLix b nponijioM, m o HacTomneM nojioJKennn. IlocJie KpaTKoro omicamm objiacTH n ee $JiopM- Boodiqe aBTop nepexoRKT K onncaniiio 6onee 3HanHTejii.HMX bhaob, co6- paHHHX b nocne^HMe rojțM, oTMeuan 33 BH^a m 14 hobmx adeppapnH h BapuauTOB b $ayne Baruie PepKyjiane n Opuiosa y Pieris ergane Hb. m P. manni Meyer yKaaaHBi ocoGcrhoctu raSuTyca bo MsbeîRainie hx cMemeHMH o P. napi h P. rapae. Erebia tyndarus ssp. transilvaniensis Warr. (onpejțeneH jț-poM A. IIonecKy- PopiR) dMJia saMonena BnepBue bSjihsh Bamie PepKyjiane. Erebia rnelas Hbst., onncaHnaH b Banaie PepKyjiane npiidjmaiiTejibno 150 jieT TOMy nasan, GtiJia saMeuena aBTopoM na rope Aplana n bhobb OTKpMTa Ha Bbipițtyji Ilnyjie, na ropnoM MaccnBe PeTesaT, noflTBepaHB TaKiiM oOpasoM yTBepHfjieHne Aiirnepa A5a$ii o cymecTBoBaiinM aroro BMga b PeTeaaTCKiix ropax. Epinephele lycaon Esp. h pne aOeppapnn, wheeleri Mussch. n schlosseri Voelsch, 6hjih naîifleHM aBTopoM Ha rope floMornea. Melitaea trivia Schiff. ab. lathon Fruhst. HMeeT Tnnnmiyio ro?KHyio $opMy. y Syntarucus telicanus Lang. pasdnpaeTCH bosmojkhoctb ero Miirpaniin Ha ceBep. Ha apyrnx Lycaenidae yKasanM C. minima Fuessel., P. astrarche Bgstr. ab. allous Hb., P. bellargus Rott. ab. parvipuncta Hb., M. arion ab. unicolor Hormuz, ab. imperialis le Chamb., KaK hobmg gJin $aynM Baune PepKyjiane. V L. guercus L. m L. trifolii Esp. yKasaiiu ode $opMM pasBMTHH b reneHHe 1 MJIH 2 JI6T B 3aBHCHM0CTM OT ycJIOBHÎI HÎM3HH Ha paSJIHHHOÎÎ BMCOTe. KaK Hostie ajih oSjiacTM Sphingidae miTnpyiOTCH Theretra alecto L. (no- boHHMfâ bhh) h H. bombiliformis L. h Aegeriidae — Ch. stelidiformis Frr. Hs 9 BMmenasBaHHux coBKoodpasHNx aBTop ocTanaBJiHBaeTCH 6ojiee no^poGno Ha H. moesiaca H. S. h H. leucographa Bkh., nan Hajț HHTepec- hnmh 3JieMeHTaMH, yTOHHHH rpaHHițM hx pacnpocTpaHeHMH. 1 Ha 11 hobmx jvih objiacTH HHReHHiț aBTop onncMBaeT O. bipunctaria ab. nigrofascista ab. nova c ctijibiio nouepHeBnmMH BHyTpeHHHMH h bho- ihhiimh KpanMii MeflHajiBHOH hojiocm, ay Biston betularia L. oh yKaaMBaeT na HeobMHaftHHe pa3MepM cobpaHHHX DKSeMnjiapoB (34 mm), no cpaB- HeHMIO c OKSeMHJIHpaMH B HeXOCJIOBaKHM (23 mm). Abtop cuMTaeT, hto noapoSune HccjiefloBaHnn, pacnpocTpanenHMe raaB- HbiM obpasoM iia ceBep, brojib ^ojihhm Hepna, Morjin 6m upnsecTH k HOBMM MHTepeCHNM OTKpMTUHM. NOUVELLES CONTRIBUTIONS A LA CONNAISSANCE DES MACROLEPIDOPTERES DE LA RfiGION DE BĂILE HERCULANE ET ORȘOVA (RfîSUMfi) L’Auteur cherche â completei’ Ies connaissances au sujet de la faune des Macrolepidopteres de la region qui entoure Băile Herculane et Orșova, souli- gnant leur importance tout particuliere an point de vue de l’entomologie. Comme il s’agit d’un territoire qui possede de nombreux elements pontiques, orientaux et mediterraneens, il montre Ies causes qui determinent la riche variete des especes dans cette region et rappelle Ies recherches entreprises par le passe et la situation actuelle. Apres une breve description de la region et de Ia flore en general, l’Auteur trăite des plus importantes especes, colligees au cours des dernieres annees, mentionnant 33 especes et 14 aberrations et variations, nouvelles pour la faune de la region Băile Herculane et Orșova. On donne Ies caracteristiques de l’habitus de Pieris ergane Hb. et P. manni Meyer afin d’en eviter la confusion avec P. napi et P. rapae. Erebia tyndarus ssp. transsylvaniensis Warr. (det. Dr. A. Popescu-Gorj) est observee pour la premiere fois dans Ies environs immediats de Băile Hercu- lane. Erebia melas Hbst., decrite pour Băile Herculane il y a environ 15Q ans, est signalee par l’Auteur sur le mont Arjana et decouverte â nouveau sur la cime de Piule, dans le massif du Retezat; ce qui confirme l’opinion d’ A i g n e r A b a f i sur l’existence de cette espece dans Ies monts Retezat. Epinephele lycaon Esp. et Ies deux aberrations, wheeleri Mussch. et schlos- seri Voelsch, ont ete trouvees sur le mont Domogled. Melitaea trivia Schiff. ab. lathon Fruhst. a l’aspect d’une forme meridionale typique. On trăite de la probabilite d’une migration vers le nord de Syntarucus telicanus Lang. Parmiles autres Lycenides C. minima Fuessel., P. astrarche Bgstr. ab. allous Hb., P. bellargus Rott. ab. parvipuncta Hb., M. arion ab. unicolor Hormuz et ab. imperialis Le Chamb., sont citees comme nouvelles pour la faune de Băile Herculane. Pour L. quercus L. et L. trifolii Esp., on montre Ies deux formes de deve- loppement, aminei ou bisannuel, selon Ies conditions de vie, â diffetentes alti- tudes. En tant que Sphingides nouveaux pour la region, on cite Theretra alecto L. (espece adventive) et H. bombyliformis L.; et Ch. stelidiformis Ffr., pour Ies Aegeriidae. Parmi Ies 9 Noctuides mentionnes, l’Auteur s’occupe en particulier de H. moesiaca H. S. et H. leucographa Bkh., elements qui offrent davantage d’in- teret, et precise Ies limites de leur expansion. 8 — Buletin Științific — C. 1547 524 FREDERIC KoNIG 14 Parmi les 11 Geometres nouveaux pour la region, il decrit O. bipunctaria ab. nigrofasciata nova ab., dont les bords, externe et interne, de la bande me- diane sont tres fonces. II signale les dimensions inaccoutumees des exemplaires de Biston betularia L., colliges dans la region (34 mm), par rapport aux exem- plaires de Tchecoslovaquie (23 mm). L’Auteur est d’avis que des recherches plus poussees, s’etendant surtout vers le Nord, le long de la vallee de la Cerna, meneraient â de nouvelles decou- vertes, pleines d’interât. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, Nr. 3, 1953 BIBLIOGRAFIE 1. A b a f i - A i g n e r L., P â. v 6 1 J., U h r y k F., Fauna Regni Hungariae III, Arthro- poda. Ordo. Lepidoptera. Budapesta, 1896. 2. D i 6 s z e g h y L., Verh. u. Mitt. des Siebenburg. Vereins, 1929, 1930, t. 79 — 80, p, 188 — 289; idem, Naehtrag I, Verh. u. Mitt. des Siebenbiirg. Vereins, 1933 - 1934, t. 83-84, p. 107-125. 3. — Folia Entomologica Hungarica. Budapesta. 4. H o f f m a n n P., Die Grosschmetterlinge Europas. Stuttgart, 1894. 5. Popescu- Gorj A., Analele Acad. R.P.R., 1950, Seria Biologie, t. III, Mem. 14. 6. Rebel H., Annal. k. k. Naturhist. I-Iofmuseums, Viena, 1911, t. XXV, p. 253 — 429. 7. — Verh. der k. k. Zool. Bot. Ges. Wien, 1914, t. 64, p. 157 — 160. 8. — Verh. der k. k. Zool. Bot. Ges. Wien, 1917, t. 67, p. 38 — 45. 9. Salay Fr., Bul. Soc. de Științe, București, 1910, an. XIX, Nr. 1 — 4, p. 72 — 206 și 453-616. 10. Seitz A d., Die Grosschmetterlinge der Erde. Stuttgart, 1909 — 1915, t. I—IV; idem, snpplement, 1932 — 1941, t. I —IV. 11. Tarbinski S. P. i Plavilișcikov N. N., Opredeliieli nasecomih evropeis- koi ciasli SSSR. Moscova, 1945. CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA LARVELOR DE TENDIPEDIDAE DIN DELTA DUNĂRII ’ DE N. BOTNARIUC și V. GÂNDEA Comunicare prezentată de GR. ELIESCU, Membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 23 Decembrie 1952 INTRODUCERE Tendipedidele constitue unul din grupurile de animale cu rol important în întreaga economie a Deltei. Ele populează toate biotopurile acvatice ale Deltei. In multe dintre acestea, ele ajung la desvoltare în massă, constituind elementul dominant al întregii faune de fund. In unele biotopuri cu condiții de viață foarte grele — fundul de nămol slab aerisit al unor ghioluri — Tendi- pedidele fac parte dintre puținele organisme care, totuși, pot rezista. In sfârșit, Tendipedidele mai constitue și unul din elementele nutritive importante pentru numeroși pești, în special Cyprinide. Materialul prezentat în această Comunicare a fost adunat în parte de Autori, în parte de Dr. M. Băcescu (cu draga deasă de Cumacei) care hi l-a pus la dispoziție împreună cu toate observațiile ecologice. Materialul colectat în anii 1949-1950-1951 nu a fost adunat prin metode adecvate pentru a se putea studia amănunțit relațiile biotice ale speciilor și de aceea, încercarea de analiză parțială a acestor relații, făcută la sfârșitul lucrării, are un caracter fragmentar. Acest material dă totuși unele indicații prețioase și încurajatoare pentru cer- cetări ulterioare. In lucrare sunt analizate 42 de probe, toate provenind din partea centrală a .Deltei Dunării (Mila 23, Furtuna), și din cea răsăriteană (Musura, Meleaua Sf. Gheorghe). INDEXUL SISTEMATIC AL LARVELOR DE TENDIPEDIDE DETERMINATE, DIN DELTA DUNĂRII Familia TENDIPEDIDAE Subfamilia TENDIPEDINAE Tribul TANYTARSINI Lauterbonia Kieff. T. ex. gr, lauterboni Kieff. Stempelina sp. T. ex. gr. exiguus Joh. Tanytarsus ex. gr. gregarius Kieff. T. ex. gr. lobatifrons Kieff. T. ex gr. mancus v. d. "Wulp. 8* 3 LARVELE DE TENDIPEDIDAE DIN DELTA DUNĂRII 527 526 N. BOTNARIUC și V, GÂNDEA Tribul TENDIPEDINI Cryptochironomus ex. gr. defectus Kieff. C. ex. gr. pararostratus Lenz C. ex. gr. conjugens Kieff. G. ex. gr. viridulus F. Einfeldia ex. gr. carbonaria Mg. Endochironomus ex. Qv.'signaticomis Kieff. E. ex. gr. tendens F. •Glyptoiendipes ex. gr. gripekoveni Kieff. G. polytomus Kieff. Limnochironomus ex. gr. nervosus Staeg. L. ex. gr. tritomus Kieff. Pentapedilum exsectum Kieff. Polypedilum ex. gr. conviețuiri Walk. P. ex. gr. pedestre Mg. P. sp. (Tendipedinae « genuinae Nr. 3 o) Lipina. Tendipes f. 1. balhopliilus Kieff. T. f. 1. plumosus L. I. f. I. reductus Lipina T. f. I. salinarius Kieff. T. f. 1. seinireductus Lenz T. f. 1. thumini Kieff. Tendipedini gen? 1. macrophthalma Tshernovskij Xenochironomus xenolabis Kieff. Subfamilia ORTHOCLADIIAAE Cricotopus ex. gr. algarum Kieff. C. ex. gr. silvestris F. C. biformis Edw. C. latidentatus Tshernovskij Eukiefferiella bicolor Zett. Orthocladius ex. gr. saxicola Kieff. Orthocladiinae gen.? 1. orielica Tshernovskij Psectrocladius ex. gr. dilatatus v. d. Wulp. P. ex. gr. psilopterus Kieff. P. barbimanus Edw. Subfamilia CORYAONEURINAE Corynoneura sp. Thienemanniella flaviforceps Kieff. Tlt. sp. Subfamilia PELOPIINAE Ablabesmyia ex. gr. tenuicalcar Kieff. A. ex. gr. monilis L. A. ex. gr. telrasticta Kieff. A. 1. pectlnata Botn. et Gândea Pelopia kraatzi Kieff. P. punctipenhis Mg. Clynotanypus sp. (?) Procladlus Skuze. Subfamilia CERATOPOGOMNAE Trib. INTERMEDIAR Culicoides sp. Trib. VERMIFORMES caracterizarea ecologică a larvelor găsite in delta dunării Lanterbomia Kieff. Formă euritopă, dar rară. S’a găsit în 3 probe, dintre care în două (Musura), pe fund de nisip și nămol, s’a arătat ca formă dominantă sau semidominantă. In Orechovo — în asociații fitofile. In literatură (C e r n o v s k i, Lipina) este menționată ca formă de adâncime a lacurilor oligotrofe. In Deltă, adânci- mile la care a fost găsită nu trec de 1—1,5 m. Martie, Iunie, Iulie. Stempelina sp. Pupe, în exemplare izolate, pe fund de nisip sau de nămol, la Cordon, Musura. Iunie. Tanytarsus ex. gr. gregarius Kieff. In număr și procent mic, pe fund tare, argilos, de nisip + nămol sau nămol curat. S’a găsit în 3 probe. Inafară de aceasta s’a găsit la Astacus leptodactylus. Iulie, Octombrie. Guibeda, Obretinul Mic, Sahaua Văcarului. T. ex. gr. mancus v. d. Wulp. Formă p.samofilă, desvoltându-se în cantitate mare, adesea net dominantă printre Tendipedide. In cantitate mai mică pe fund de nisip + nămol și ca exemplare izolate pe fund de nămol. Mai, Iunie, Iulie, Octombrie, — Cordon, Furtuna, Obretinul Mare, Melea Sf. Gheorghe, Roșu. T. ex. gr. lauterborni Kieff. Una din formele cele mai răspândite, dar canti- tativ nu prea însemnată. A fost găsită în 17 probe (din 42 analizate). In unele biotopuri nisipoase poate ajunge chiar semidominant printre Tendipedide (Musura 43—48%). Odată cu înămolirea fundului, aceste larve se împuținează cantitativ și procentual. In cantități mici se găsește în asociații vegetale — ca acele cu Nymphaea, Potamogeton. Larvele au fost colectate din Martie până în Octombrie, în Gârla lui Efacle, Cordon, Furtuna, Lopatna, Musura, Obre- tinul Mare, Orechovo, Stipoc (Ozero), Roșuleț. T. ex. gr. exiguus Joh. Preferă fund de nisip, unde poate ajunge formă dominantă (în Musura 68%). In cantitate mică se întâlnește și pe funduri de nisip + nămol (Puiu 2,4%) sau nămol (Musura 6%) și numai ca indivizi izolați în asociații fitofile. Găsirea acestei forme în ape stătătoare uneori, relativ slab agitate, este oarecum de mirare, ea fiind considerată ca o formă tipică reofilă. Compararea formelor găsite în Deltă cu cele găsite în torenți arată o mare asemănare morfologică. Totuși, comportarea lor este mult modificată prin faptul că trăiesc în ape stătătoare, puțin agitate sau foarte puțin curgătoare, cu temperatură ridicată, pe fund nisipos sau chiar pe nămol și nu-și construesc căsuțe cu carene ca în torenți, ci din nisip sau mâl, moi, lipsite.de carene. Prin urmare, instinctul construirii căsuței s’a modificat. Larvele au fost recoltate în Martie, Iunie, Iulie, Octombrie, la Cordon, Ledeanca, Lopatna, Musura, Puiu, Roșuleț. T. lobatifrons Kieff. Formă fitofilă, găsită în Iunie, Octombrie, la Cordon și Lopatna. Cryptochironomus ex. gr. defectus Kieff. Formă psamofilă, mai rar pe fund de nisip -ț- nămol și mai rar pe nămol curat sau în asociații fitofile. Găsită în 11 probe, dar în niciuna nu ajunge formă dominantă. Mai, Iunie, Iulie, Octom- brie. Cordon, Cuibeda, Furtuna, Melea Sf. Gheorghe, Obretinul Mic, Obretinul Mare, Puiu, Roșu. C. ex. gr. pararostratus Lenz. Preferă fund nisipos și descrește în canti- tate, pe măsură ce fundul se înămolește. In cantități și mai mici pe vegetație. Formă destul de răspândită (în 6 probe), dar cantitativ slab reprezentată. Iunie, Iulie, Octombrie. Furtuna, Lopatna, Obretinul Mic, Puiu, Sahaua Lede- ancei, Stipoc (Ozero). C. ex. gr. conjugens Kieff. Formă psamo-pelofilă, cu răspândire ceva ma^ restrânsă (5 probe), dar ajunge la desvoltare cantitativă destul de mare, putân fi chiar semidominantă printre Tendipedide. Martie, Iunie, Iulie, Octombrie. Cordon, Musura, Obretinul Mare, Puiu. C. ex. gr. viridulus F. Formă cu o valență ecologică mare, ajungând dominantă printre Tendipedide, pe fund nisipos sau chiar pe cel de nămol. Ajunge la des- voltare masivă ca număr și procent. Rară în asociații fitofile. Găsită în 6 probe. Iunie, Iulie, Octombrie. Cordon, Cuibeda, Roșu. Einfelia ex. gr. carbonaria Mg. Găsită numai în ghiolul Roșu, în Iulie, pe fund de nămol, ca formă dominantă. Endochironomus ex. gr. signaticornis Kieff. Formă fitofilă. Din 7 probe, 5 sunt pe plante. Nu ajunge la desvoltare cantitativă mare. Iulie, Octombrie. Lopatna, Obretinul Mic, Sahaua Ledeancei, Sahaua Văcarului. 528 N. BOTNARIUC și V. GÂNDEA 4 5 LARVELE DE TENDIPEDIDAE DIN DELTA DUNĂRII 529 E. ex. gr. tendens F. Formă fitofilă, puțin răspândită (2 probe) și numeric slab reprezentată. Octombrie. Lopatna, Sahaua Ledeancei. Glyptotendipes ex. gr. gripekoveni Kieff. Formă pelofilă, dar destul de frec- ventă și pe fund de nisip, mai rară în asociații fitofile. Slab reprezentată numeric și puțin răspândită (4 stațiuni). Martie, Iulie, Octombrie. Lopatna, Musura Stipoc (Ozero). G. polytomus Kieff. Formă găsită numai în 2 probe; una pe nisip (Musura), alta pe plante (Gârla lui Eracle). Numeric slab reprezentată. Martie, Iulie. Limnochironomus ex. gr. nervosus Staeg. Formă fitofilă, ajungând chiar dominantă, cu desvoltare numerică mare. Găsită în 7 probe, dintre care 6 pe plante. Iunie, Iulie, Octombrie. Gârla lui Eraclc, Cordon, Lopatna, Sahaua Ledeancei, Tri-Ozera. L. ex. gr. tritomus Kieff. Formă găsită pe fund de nisip (rară), nisip + nămol și în asociații fitofile. In 6 probe, dintre care în două (pe nisip + nămol și pe plante) ajunge semidominantă sau chiar dominantă. Martie, Iulie, Octombrie. Cuibeda, Lopatna, Musura, Obretinul Mic, Orechovo, Sahaua Văcarului. Pentapedilum ex. gr. exsectum Kieff. Formă fitofilă, destul de larg răspândită (8 probe), dar numeric slab reprezentată. Iulie, Octombrie. Gârla lui Eracle, Lopatna, Orechovo, Sahaua Ledeancei, Sahaua Văcarului. Polypedilum ex. gr. conviețuiri Walk. Formă fitofilă, găsită în Iulie și Octom- brie, în număr mic în două probe. Gârla lui Eracle, Sahaua Ledeancei. P. ex. gr. nubeculosum Mg. Formă destul de larg răspândită (9 probe) în canalele și ghiolurile interioare ale Deltei. Formă pelofilă, rar în asociații fitofile. Ajunge în unele locuri la desvoltare masivă și dominantă (Obretinul Mare). Iunie, Iulie, Octombrie. Cordon, Cuibeda, Furtuna, Lopatna, Obretinul Mic, Obretinul Mare, Sahaua Văcarului. P. ex. gr. pedestre Mg. Formă rară, întâlnită numai la Orechovo în Iulie, în asociație fitofilă. P. sp. (Tendipedinae «genuinae Nr. 3»} Lipina. Formă găsită într’un singur loc (Sahaua Ledeancei) în asociație fitofilă. Octombrie. Tendipesî. 1. bathophilus Kieff. Pelofil, găsit în două probe, dintre care în una este dominant. Iulie, Octombrie. Cuibeda, Roșu. T. f. 1. plumosus L. Pelofil, găsit în 6. probe, în unele ajungând dominant și cu desvoltare în massă. Se întâlnește și în asociații psamofile sau psamo- pelofile. Iunie, Iulie, Octombrie. Cordon, Cuibeda, Obretinul Mic, Puiu, Roșu, Sahaua Văcarului. T. f. 1. reductus, Lipina. Găsit în 3 probe, în număr și procent mic pe fund de nisip și nămol. Iunie și Octombrie. Cuibeda, Furtuna, Musura. T. f. 1. salinarius Kieff. Găsit în 3 probe, în număr și procent mic pe fund de nisip + nămol sau pe nămol curat. Iulie, Octombrie. Cuibeda, Obretinul Mic, Puiu. T. f. 1. semireductus Lenz. Formă psamofilă sau psamo-pelofilă. Ajunge la desvoltare masivă, semidominant în asociații psamofile, cât și în cele pelofile. Găsit în 6 probe. Mai, Iunie, Iulie, Octombrie. Cordon, Furtuna, Melea, Obretinul Mic, Obretinul Mare, Roșuleț. T. f. 1. thummi Kieff. Găsit în 2 probe pe nisip și nămol, numeric slab desvol- tat. Martie și Octombrie. Musura, Cuibeda. Tendipedini gen. ? 1. macrophthalma Tshernovskij. Formă fitofilă, mai rar pe fund de nisip sau nămol. Găsită în 7 probe, fără desvoltare numerică însemnată. Iulie, Octombrie. Gârla lui Eracle, Cuibeda, Lopatna. Xenochironomus xenolabis Kieff. Găsit într’o probă în spongieri, unde printre alte Tendipedide este formă dominantă. Iulie. Sahaua Ledeancei. Cricotopus ex. gr. algarum Kieff. Formă fitofilă, găsită în 8 probe, din care 6 pe plante, fără a ajunge la o desvoltare numerică sau procentuală prea ridicată. Rar se întâlnește și pe fund de nisip. Este o formă relativ comună, dar nu ajunge la desvoltare masivă. Martie, Iulie, Octombrie. Gârla lui Eracle, Lopatna, Musura, Orechovo, Sahaua Ledeancei (în spongier), Tri-Ozera. Cr. ex. gr. silvestris F. Una din formele cele mai răspândite în Deltă. Formă euritopă, găsită în 21 de probe, în condiții foarte variate, dela fund nisipos până la asociații fitofile. In biotopuri diferite poate ajunge la desvoltare numerică și procentuală mare. Contrar părerii generale că această formă este pur fitofilă, A. S. Konstantinov a arătat recent că Cr. ex. gr. silvestris este un răpitor. Noi am verificat acest lucru pe larve recoltate de lângă București, care mâncau larve de Procladius, dar și alge filamentoase. Martie, Mai, Iunie, Iulie, Octom- brie. Gârla lui Eracle, Cordon, Furtuna, Lopatna, Melea Sf. Gheorghe, Musura, Orechovo, Sahaua Ledeancei, Sahaua Văcarului. C. bifonnis Edw. Găsit într’un singur loc. Iulie. Roșu, pe fund de nămol. C. latidentatus Tshernovskij. Formă fitofilă, dar se întâlnește, mai rar, și pe fund de nisip sau nămol. Găsită în 4 probe. Nu ajunge la mare desvoltare numerică sau procentuală. Iulie și Octombrie. Gârla lui Eracle, Cuibeda, Lo- patna, Sahaua Văcarului. Eukiefferiella bicolor Zett. Găsită într’o singură probă, un exemplar în Iulie, la Sahaua Văcarului, pe fund de nisip. Orthocladius ex. gr. saxicola Kieff. Găsit într’o singură probă. Iulie. In Gârla lui Eracle, în asociație fitofilă, dominant printre Tendipedide. Orihocladiinae g ? 1. orielica Tshernovskij. Psamo-pelofil sau pelofil. Găsit în 3 stațiuni, dintre care e semidominant în Obretinul Mare, pe fund de nisip + nămol. Octombrie. Cuibeda, Obretinul Mic, Obretinul Mare. Psectrocladius ex. gr. dilatatus v. d. Wulp. Găsit într’un singur loc în Octom- brie, la Lopatna, în asociație fitofilă. P. ex. gr. psilopterus Kieff. Găsit în 8 stațiuni, este una din formele comune din Delta Dunării. Euritopă, dar cu o distribuție foarte inegală pe biotopuri. Astfel este semidominantă în una din probele fitofile (Cordon), pe când în majo- ritatea celorlalte probe de pe vegetație, este slab reprezentată. Mai, Iunie, Iulie, Octombrie. Cordon, Furtuna, Melea, Obretinul Mare, Puiu. P. barbimanus Edw. Găsit într’un singur loc, în Martie, la Musura, pe fund de nisip. Corynoneura sp. Una din formele fitofile cele mai răspândite și cu desvoltare masivă. A fost găsită în 15 probe, dintre care 11 în asociații fitofile, unde adesea ajunge formă net dominantă (până la 91% din totalul larvelor de Tendipedide). In cantitate deosebit de mare — pe asociații cu dominația de Limnenthemum și Nymphaea. In număr și procent mic a fost găsită și pe fund de nisip sau nămol, unde probabil ajunge incidental, scuturată de pe plante. Iunie, Iulie, Octom- brie, Gârla lui Eracle, Furtuna, Lopatna, Obretinul Mare, Orechovo, Sahaua Ledeancei, Sahaua Văcarului, Stipoc (Ozero). Thienemanniella flaviforceps Kieff. Formă fitofilă, a fost găsită în 3 probe împreună cu Corynoneura sp., în procent și număr redus. Iulie, Octombrie. Gârla lui Eracle, Lopatna. Ablabesmyi'a ex. gr. tenuicalcar Kieff. Găsită într’un singur loc, la Orechovo, în Iulie, pe plante, ca formă dominantă. 530 N. BOTNAH1UC și V. CÂNDEA 6 7 LARVELE DE TENDIPEDIDAE DIN DELTA DUNĂRII 531 A. ex. gr. monilis L. Răpitor, fitofil. Găsit în 12 stațiuni, dintre care 9 pe plante, unde poate ajunge formă net dominantă (până la 82%). In număr și procent mic se întâlnește și pe fund de nămol sau nisip 4- nămol. Iulie, Octom- brie. Gârla lui Eracle, Cuibeda, Lopatna, Orechovo, Roșu, Sahaua Ledeancei,. Tri-Ozera. A. ex. gr. tetrasticta Kieff. Găsită în 2 stațiuni: una la Lopatna, în Octombrie, pe< plante, alta la Sahaua Văcarului, în Iulie, pe fund argilos. In prima probă este dominantă printre Tendipedide. A. 1. pectiiiata Botn. et Gândea. Găsită în 2 probe, ambele pe plante, în număr și procent redus. Iulie, Octombrie. Lopatna, Orechovo. Pelopia kraatzi Kieff. Formă bentonică, trăind pe tot felul de funduri argilă, nămol, nisip. Găsită în 5 probe, dintre care în Sahaua Văcarului, pe fund argilos + nisip, ajunge dominantă (87%) printre Tendipedide. Martie, Iunie, Iulie. Furtuna, Musura, Puiu, Sahaua Văcarului. P. punctipennis Mg. Formă bentonică, pare să prefere fundul de nisip + nămol sau chiar nisip. Desvoltare numerică și procentuală slabă. Iunie, Octom- brie. Cordon, Obretinul Mic, Obretinul Mare. Procladius Skuze. Răpitor bentonic, euritop, găsindu-se pe tot felul de fun- duri — dela nisip curat, până la nămol curat. Găsită în 15 probe (dintre care 1 de pe plante). Ajunge adesea formă dominantă (până la 46%). Martie, Iunie, Iulie, Octombrie. Cordon, Cuibeda, Furtuna, Musura, Obretinul Mic, Obretinul Mare, Puiu, Roșu, Roșuleț, Sahaua Văcarului. Observații ecologice Deși materialul cercetat nu cuprinde Tendipedidele din toată Delta și nici măcar din toate biotopurile ei, totuși pe baza analizei acestui material, se pot face unele observații generale cu privire la ecologia Tendipedidelor din această regiune. Astfel, primul lucru care se poate observa este predominarea netă a sub- familiei Tendipedinae față de celelalte subfamilii. Cele 51 de specii găsite sunt repartizate pe subfamilii în felul următor: Subfam. Tendipedinae 31 specii 60,5 % » Ortliocladiinae 11 » 21,5 % . » Corynoneurinae 2 » 4 % » Pelopiinae 7 » 14 % In general predomină formele pelofile, psamofile și fitofile și lipsesc aproape complet formele litofile și litoreofile. Unele dintre acestea din urmă, se găsesc totuși și în Deltă, unde s’au adaptat la biotopuri psamofile, schimbându-și instinctul de construire a căsuțelor (de exemplu Tanytarsus ex. gr. exiguus Joh.). Biotopurile din Deltă pot fi ușor orânduite într’un șir genetic începând cu apa curgătoare — având fund de nisip sau argilă tare — și terminând cu apa stătătoare cu fund de nămol curat, sau care începe a fi colmatat cu vegetația acvatică și apoi amfibie, adăpostind variate asociații fitofile.. Fundul de nisip în Deltă se întâlnește în mai multe locuri: fie în ghioluri, în regiuni litorale, agitate de vânturi, cum este partea sudică a ghiolului Furtuna, fie în sahale, unde apa se scurge cu viteză mai mare în timpul viiturilor. Aici curentul poate fi destul de tare spre a antrena și nisipul, lăsând' fund de argilă tare cu strat subțire de nisip și nămol în timpul liniștit, când lipsește curentul (de exemplu Sahaua Văcarului sau Sahaua Ledeancei). In gârle, curentul există în permanență, deși foarte slab (de exemplu în Gârla lui Eracle, care leagă gârla Lopatna de satul Mila 23, curentul, în mod obișnuit — chiar atunci când apele sunt scăzute — ajunge la 18 m/minut). In lagune în formare — cum este Melea dela Sf. Gheorghe sau Musura — se simte pe deoparte curentul apei care vine, prin brațele Deltei, iar pe de altă parte, apa este în permanență agitată de vânt, și aceasta nu permite depunerea nămolului în unele porțiuni ale lagunelor. Fundul de nămol este deosebit de răspândit: zonele centrale și, în bună parte, litorale ale ghiolurilor, unde agitația este slabă; în părțile ferite de curent din Melea și Musura; apoi în părțile laterale ale gârlelor și canalelor, unde cu- rentul este slab și în sfârșit în ghioluri închise, lipsite de comunicare cu restul Deltei și care sunt pe cale de colmatare completă (de exemplu Ozero de pe grindul. Stipoc, care în 1949 a existat, dar s’a evaporat complet până în 1950). Fitocenozele reprezintă unul dintre biotopurile cele mai răspândite și impor- tante ale Deltei, atât în zona litorală a ghiolurilor și gârlelor, sahalelor, cât și în tot cuprinsul ghiolurilor unde adesea căptușesc complet fundul. Astfel, în Tri-Ozera, porțiuni mari sunt căptușite cu Nitella — Ghiolul Ledeanca — aproape în întregime cu fundul acoperit cu pajiști imense de Elodea, care se- ridică până la suprafața apei, umplând literalmente toată massa ei. In mijlocul ghiolurilor și mai ales în zona litorală a lor și a gârlelor, se întind insule mari de Nymphaea, Nuphar și Limnanthemum, Potamogeton natans împreună cu numeroase alte plante acvatice: Sparganium, Typha, Ceratophillum, Cladophora,. Phragmites communis, Iris pseiidacorus, Butomus umbellatus etc. Plantele, prin procesul fotosintezei și al respirației, prin eliminarea în apă a diferitelor substanțe organice, creează în apropierea lor condiții abiotice și biotice deosebite de restul apei, condiții care permit desvoltarea, la suprafața lor, a unui mare număr de alge microscopice (în special Diatomee), protozoare,. rotiferi, care la rândul lor constitue o hrană potrivită pentru o serie întreagă, de animale. Inafară de aceasta, plantele formează un substrat foarte potrivit, pentru adăpostirea, fixarea și reproducerea a numeroase nevertebrate. Astfel, Grimalski, cercetând zoocenoza de pe Myriophyllum, citează 57 de specii din diferite grupe de animale și menționează că în această biocenoză au fost găsite numeroase Tendipedide, care însă au rămas nedeterminate. Intr’adevăr,. în vegetația acvatică se adăpostesc numeroase larve de Tendipedide, cele fito- file găsindu-și o hrană abundentă în alge, iar cele răpitoare hrănindu-se cu alte Tendipedide sau cu alte animale. Vom arăta pe scurt complexele de larve de Tendipedide caracteristice fie- cărui biotop din șirul genetic arătat mai înainte. In fiecare dintre aceste biotopuri. putem distinge 3 categorii de larve de Tendipedide. In primul rând, sunt for- mele caracteristice, specifice biotopului dat și care se desvoltă în massă, fiind în cele mai multe cazuri forme dominante. In al doilea rând, sunt forme euri- tope, care se întâlnesc în mai multe biotopuri cu condiții variate; aceste forme de asemenea ajung la desvoltare în massă. In ah treilea rând, sunt forme secun- dare în complexul speciilor, care nu ajung la o desvoltare masivă. Apartenența, unei forme, dintr’un complex, la prima sau a treia categorie, este determinată de condițiile biotopului, de relații biotice, desigur și de natura larvei: o specie poate avea într’un biotop desvoltare în massă și în altul să fie cu totul se- cundară. •532 N. BOTNARIUC. și V. GÂNDEA 8 ‘9 LARVELE DE TENDIPEDIDAE DIN DELTA DUNĂRII 533 Fund nisipos. Forme specifice acestui fund: Cryptochironomus ex. gr. .defectus Kieff., Tanytarsus ex. gr. mancus Wulp. și T. ex. gr. lauterborni Kieff., Tendipes f. 1. semireductus Lenz. Forme secundare, slab reprezentate: Tanytarsus ex. gr. lobatifrons Kieff., Cryptochironomus ex. gr. pararostratus Lenz. C. ex. gr. conjugens Kieff., Glypto- tendipes ex. gr. gripekoveni Kieff. G. polytomus Kieff,, Limnochironomus ex. gr. nervosus Staeg., L. ex. gr. tritomus Kieff., Pentapedilum ex. gr. exsectum Kieff., Tendipes f. I. plumosus L., Cricotopus latidentatus Tshern., Ablabesmyia ex. gr. monilis L. și o serie de alte forme. Fund de nisip cu nămol. Biotopul însuși fiind o formă de tran- siție, nu are forme strict specifice, totuși în probele cercetate, formele Crypto- chironomus ex. gr. conjugens Kieff., Polypedilum ex. gr. nubeculosum Mg., -Orthocladiinae g ? 1. orielica Tshern. ajung la desvoltare masivă tocmai în acest biotop. Forme secundare sunt numeroase — atât cele psamofile cât și cele pelofile — reprezentate, în procent mai mare sau mai mic, și în acest biotop, care poate prezenta toate trecerile gradate dela nisip la nămol curat. Fund de nămol. Forme tipice pelofile: Tendipes f. 1. bathophilus Kieff., T. f. 1. plumosus L., Einfeldia ex. gr. carbonaria Mg., Glyptotendipes ex. gr. gripekoveni Kieff., Limnochironomus ex. gr. tritomus Kieff., Pelopia villipennis Kieff. Alături de acestea sunt forme secundare, unele probabil acci- dentale: Tanytarsus ex. gr. gregarius Kieff., T. ex. gr. mancus Wulp.,,Crypto- chironomus ex. gr. defectus Kieff., C. ex. gr. conjugens Kieff., Polypedilum ex. gr. nubeculosum Mg., Cricotopus latidentatus Tshern., Pelopia kraatzi Kieff., Ablabesmyia ex. gr. monilis L. Inafară de aceste forme, în toate trei biotopurile se întâlnesc, câteodată ■chiar în massă, unele specii euritope, cum sunt; Cryptochironomus ex. gr. pararostratus Lenz, Cricotopus ex. gr. silvestris F., Psectrocladius ex. gr. psilop- terus Kieff., Procladius Skuze. Forme fitofile specifice, care ajung la desvoltare în massă. Din materialul ■cercetat par a face parte Endochironomus ex. gr. signaticornis Kieff., E. ex. gr. tendens F., Limnochironomus ex. gr. nervosus Staeg., L. ex. gr. tritomus Kieff., Pentapedilum ex. gr. exectum Kieff., Orthocladius ex. gr. saxicola Kieff., Cricotopus ex. gr. algarum Kieff., Corynoneura sp., Thienemanniella flaviforceps Kieff., Ca forme secundare jn asociații fitofile, sunt numeroase specii de Tendipedide, dintre care menționăm; Tanytarsus ex. gr. lauterborni Kieff., T. ex. gr. exiguus Joh., T. ex. gr. lobatifrons Kieff., Cryptochironomus ex. gr. pararostratus Lenz, C. ex. gr. viridulus F., Glyptotendipes polytomus Kieff., Polypedilum ex. gr. convictum Walk., P. ex. gr. nubeculosum Mg., Tendipedini g ? 1. macrophthalma Tshern., Procladius Skuze. Dintre formele euritope, Cricotopus ex. gr. silvestris F. este aceea ■care se întâlnește în mare cantitate — atât pe fund de nisip, cât și pe cel de nămol și în desișuri de plante. Faptul că fiecare biotop își are complexul său de specii de Tendipedide, ne arată legătura strânsă între natura biotopului și natura speciilor care îl populează. Desigur, după cum s’a mai spus, compoziția fiecărui complex — psamofil, psamopelofil, pelofil, sau fitofil — nu este determinată numai de natura substratului sau compoziția apei, ci și de relațiile biotice existând între diferite specii. Pentru o specie dată, toate celelalte specii de plante sau animale formează partea integrantă a biotopului. O examinare atentă a tuturor probelor recoltate aduce unele lămuriri în acest sens. Astfel, se poate vedea că în fiecare probă există 1 —3 forme cu pro- cent ridicat, celelalte fiind în proporție foarte scăzută. Dintre formele cu des- voltare mai masivă, de obicei una este dominantă (rareori 2 forme sunt în același procent), una semidominantă și una sub-semidominantă. Dacă examinăm aceste forme, se constată că de regulă ele aparțin la genuri diferite (adesea și subfamilii diferite), sau cel puțin la specii îndepărtate, dar niciodată la speciile apropiate ale aceluiași gen. De obicei, formele apropiate când sunt împreună sunt cu totul secundare, sau numai una se desvoltă în massă. In multe probe se găsesc alături specii ale aceluiași gen, spre exemplu ale genului Cricotopus sau ale genului Cryptochironomus. Dar în aceste cazuri, speciile aparțin grupu- rilor de specii diferite sau sunt în procentaj foarte deosebit — una fiind în pro- centaj foarte mic față de cealaltă. Astfel, în multe probe se găsesc alături larvele de Cricotopus ex. gr. silvestris F. și C. ex. gr. algarum Kieff. De cele mai multe ori, ele sunt în procentaj foarte diferit una față de alta; într’o probă însă (Lopatna, 8.X.1949, Nr. 6), ele sunt în același procent, ambele semidomi- nante. Poziția sistematică a acestor specii aduce unele lămuriri în acest caz. A. A. Cernovski cuprinde ambele specii în genul Cricotopus (dar în două grupuri deosebite), iar majoritatea autorilor (P o 11 h a s t 1915, Lipina 1928, T h i e n e m a n n 1933, Johannsen 1936, H u m p h r i e s 1937) separă pe C. ex. gr. algarum Kieff. într’un gen aparte Trichocladius, pe când C. ex. gr.silvestris F.este lăsat de majoritatea autorilor în genul Cricotopus. Același lucru se vede la genul Cryptochironomus. Se știe că la acest gen larvele formează mai multe grupe, atât de deosebite între ele din punct de vedere morfologic, încât este foarte greu de dat o caracterizare a genului. In tot mate- rialul au fost găsite 4 specii ale acestui gen: C. ex. gr. defectus, C. ex. gr. pararostratus, C. ex. gr. conjugens și C. ex. gr. viridulus. Primele două forme fac parte din două grupe deosebite, ultimele două din același grup de specii. Din numeroase probe — în care sunt prezente speciile genului Cryptochiro- nomus — numai în una găsim prezente formele defectus, conjugens și viridulus, unde ultimele două sunt din același grup de specii, dar toate‘sunt forme secun- dare, în procent mic și număr mic de exemplare (2 și 3 exemplare din fiecare specie). In altă probă găsim înpreună conjugens + viridulus, dar aici viridulus este net dominant (57 %), pe când conjugens, cu totul secundar, numai 7%. Desigur, nu trebue uitat în analiza acestor probe faptul, că ele reprezintă numai' un moment din procesul de desvoltare al biocenozei, în care relațiile între specii duc la eliminare sau localizare mai strânsă a unora, la înmulțire rapidă și răs- pândire mai largă a altora. In concluzie, se poate spune că din problemele examinate se constată lim- pede antagonismul ce există între formele apropiate ale larvelor de Tendipedide: într’o aceeași probă — deci într’un același biotop — speciile înrudite în de aproape, fie că nu coexistă, fie că coexistă în număr și procent mic, ca forme cu totul secundare, fie că numai una este în procent și număr ridicat, cealaltă (sau celelalte) în număr și procent foarte mic, niciodată însă nu există două forme apropiate, ambele cu mare desvoltare numerică și procentuală. Aceste fapte corespund tezei Acad. T. D. L î s e n c o cu privire la relațiile dintre specii. Pentru o cunoaștere și mai aprofundată a acestor relații, cât și a celor intra- specifice, nu este suficientă, însă, numai analiza probelor, ci ele trebuiau adunate prin metode de teren adecvate, care să reflecte mai just și mai complet viața și desvoltarea biocenozelor. 534 1» 41 535 LISTA PROBELOR ADUNATE DIN DELTĂ, CU ASOCIAȚII DE TENDIPEDIDAE Localitatea și data Speciile de Tendipedidae în procente față de Nr. total al larvelor din probă Condițiile biotopului 1. Gârla lui Eracle 28.VII.1949 Total = 38 larve Polypedilum ex. gr. convictum Walk, (3), Li- mnochironomus ex. gr. nervosus Staeg. (12), Pentapedilum, ex. gr. exsectum Kieff. (3), Tendipedini gen? 1. macrophthalma Tsher- noskij (3), Orthocladius ex. gr. saxicola Kieff. (33), Corynoneura sp. (20), Thienemanniella flaviforceps Kieff. (3). Probe adunate de pe frunze de Nymphaea alba 2. Gârla lui Eracle 28.VIL1949 Total = 168 larve Tanytarsus cx. gr. lauterborni Kieff. (0,3), Glyptotendipes polytomus Kieff. (0,6), Pen- tapedilum exseclum Kieff. (3,6), Tendipe- dini gen? 1. macrophthalma Tshernovskij (1,8), Limnochironomus ex. f gr. nervosus Staeg. (61), Cricotopus ex. gr, algarum Kieff. (22), Corynoneura sp. (0,6), Ablabesmyia ex. gr. monilis L. (2,4). Litoral. Fitocenoză cu dominanță de Limnan- . Ihemum ngmphoides, Sparganium ramosum, Phragmites etc. 3. Gârla lui Eracle 28.VII.1949 Total = 276 larve Tanytarsus ex. gr. lauterborni Kieff. (2), Endo- chironomus ex. gr. signaticornis Kieff. (2), Limnochironomus ex. gr. nervosus Staeg. (11), Cricotopus latidentatus Tshernovskij (1), C. ex. gr. silvestris F. (9), C. ex. gr. algarum Kieff. (18), Corynoneura sp. (33), 2'hiene- manniella flaviforceps Kieff. (5), Ablabesmyia ex. gr. monilis L. (17). De pe frunze de nufăr 4. Gârla lui Eracle 28.VII.1949 Total = 54 larve Tanytarsus ex. gr. lauterborni Kieff. (2), Cryp- tochironomus ex. gr. pararostratus Lenz (22), C. ex. gr. defeclus Kieff. (2), Tendipes f. 1. plumosus L (2), Polypedilum ex. gr. nuber- culosum Mg. (2), Limnochironomus ex. gr. nervosus Staeg (41), Psectrocladius ex. gr. dilatatus Wulp. (2), Cricotopus ex. gr. silvestris F. (6), C. ex, gr. algarum Kieff. (8), Abla- besmyia ex. gr. monilis L. (35). Vegetație din zona lito- rală 5. Gârla Total = 371 larve Lopatna 30.VII.1949 Cryptochironomus ex. gr. pararostratus Lenz (0,3), Glyptotendipes ex. ■ gr. gripekoveni Kieff. (0,6), Endochironomus ex. gr. signa- ticornis Kieff. (0,3), Limnochironomus ex. gr. nervosus Staeg. (0,3), Polypedilum ex. gr. nubeculosum Mg. (0,6), Cricotopus ex. gr. silvestris F. (70), C. latidentatus Tshern. (4), Corynoneura sp. (14), Ablabesmyia ex. gr. monilis L. (0,3). De pe frunze de nufăr *) In acest tablou, la fiecare formă este dat procentul din numărul total al larvelor de Tendipedidae. Dar procentul nu reflectă imaginea justă a populației decât atunci când în probă sunt mulți indivizi. Când sunt însă puțini — cum este spre exemplu în proba dela Roșuleț (22), unde fiecare formă a fost găsită în câte un exemplar și numai Cryptochironomus ex. gr. defeclus în 2 exemplare — numai procentul formelor poate falsifica imaginea biocenozei; do aceea, este necesar să dăm și numărul total de larve de Tendipedidae găsite în probă. Localitatea și data Speciile de Tendipedidaee în procente față de Nr. total al larvelor din probă (urmare) Condițiile biotopului 6. Gârla Lopatna 8.X.1949 7. Gârla Lopatna 8.X. 1949 8. Gârla Lopatna ■8.X.1949 9. Ghiolul Orechovo 28.VII.1949 10 Ghiolul Orechovo '28.VIL1949 11. Tri-Ozera 29.VII.1949 Total = 374 larve Tanytarsus ex. gr. lauterborni Kieff. (3), T. ex. gr. exiguus Joh. (0,8), T. ex. gr. lobati- frons Kieff. (2), Cryptochironomus ex. gr. pararostratus Lenz (0,8), jEndocIn'ronoinus ex. gr. signaticornis Kieff. (9,5), E. ex. gr. tendens (0,6), Tendipedini gen? 1. macroph- thalma Tshern. (0,3), Pentapedilum ex. gr. exseclum Kieff. (0,3), Glyptotendipes ex. gr. gripekoveni Kieff. (0,6), Cricotopus ex. gr. silvestris F. (15), G. ex. gr. algarum Kieff. (14), Corynoneura sp. (40), Thienemanniella flaviforceps Kieff. (0,2). Total = 22 larve Tanytarsus ex. gr. lauterborni Kieff. (4), Cri- cotopus ex. gr. silvestris F. (4), Corynoneura sp. (91). Total = 77 larve Pentapedilum ex. gr. exsectum Kieff. (6), Limnochironomus ex. gr. nervosus Staeg. (6), Tendipedini gen ? 1. macrophthalma Tshern. (6), Cricotopus ex. gr. silvestris F. (3), Cory- noneura sp. (39), Ablabesmyia ex. gr, ietra- sticta Kieff. (39), A. 1. pectinata Botn. et Cândea (1,5), A. ex. gr. monilis L. (6). Asociația cu Linman- themum nymphoides Total = 69 larve Polypedilum ex. gr. pedestre Mg. (1), Ablabes- myia ex. gr. tenulcalcar Kieff. (88), Procla- dius Skuze (1). Total = 192 larve Tanytarsus ex. gr. lauterborni Kieff. (3,5), Lauterbornia Kieff. (27), Pentapedilum ex. gr. exseclum Kieff. (4), Limnochironomus ex. gr. tritomus Kieff. (23), Cricotopus ex. gr. algarum Kieff. (0,5), C. ex. gr. silvestris F. (1,5), Corynoneura sp. (7,6), Ablabesmyia 1. pectinata Botn. et Gândea (3), A. ex. gr. monilis L. (19). Total = 22 de larve Limnochironomus ex. gr. nervosus Staeg. (9), Cricotopus ex. gr. algarum Kieff. (4), Ablabes- myia ex. gr. monilis L. (82). Limnanthemum și uu- farete Asociație amfibie de Mentha, ferigi, umbe- lifere De pe plante submerse și plutitoare 12. Ghiolul Orechovo 28.VII.1949 Total = 25 larve Tanytarsus ex. gr. lauterborni Kieff. (16), Lauterbornia Kieff. (48), Cryptochironomus ex. gr. pararostratus Lenz (8), Cricotopus ex. gr. algarum Kieff. (8), Psectrocladius ex. gr. psilopterus Kieff. (8), Ablabesmyia ex. gr. monilis L. (12). 536 12‘ 13 537 (urmare/ Localitatea și data Speciile de Tendipedidae în procente față de Nr. total al larvelor di probă Condițiile biotopului 13. Obretinul Mic 26.X.1950 Total = 663 larve 'Tanytarsus ex. gr. gregarius Kieff. (0,3), Cryptochironomus ex. gr. pararostratus Lenz. (0,3), C. ex. gr. defectus Kieff. (12), Poly- pedilum ex. gr. nubeculosum Mg. (4), Limno- chironomus ex. gr. tritomus Kieff. (0,3), Endochironomus ex. gr. signaticornis Kieff. (2), Tendipes f. 1. plumosus L. (27), T. f. 1. se- Fund tare, nisip cu mâl,. Adâncime 0,5 m mireductus Lipina (24), T. f. 1. salinarius Kieff. (0,15), Orthocladiinae gen? 1. orielica Tshern. (0,45), Pelopia punctipennis Mg. (0,3), Pro- cladius Skuze (27). 14. Obretinul Mare 27.X.1950 Total = 645 larve I 2'anytarsus ex. gr. mancus Wulp. (10), T. Fund tare, nisip + mâl. ex. gr. lauterborni Kieff. (0,3), Cryptochi- Adâncime = 0,30 — ronomus ex. gr. defectus Kieff. (6), C. ex. gr. 0,70 m conjugens Kieff. (13), Polypedilum ex. gr. nubeculosum Mg. (35), Tendipes f. 1. semi- reduclus Lipina (0,4), Orthocladiinae gen? 1. I orielica Tshern. (13), Psectrocladius ex. gr. psilopierus Kieff. (1), Corynoneura sp. (0,3), Pelopia punctipennis Mg. (6), Procladius Skuze (11). 15. Sahaua Ledeancei. 9.X.1949 Total = 367 larve Tanytarsus ex. gr. exiguus Joh. (0,3), Cryp- tochironomus ex. gr. pararostralus Lenz (1), Endoghironomus ex. gr. tendens F. (14), E. ex, gr. signaticornis Kieff, (5) Pentapedilum ex. gr. exsectum Kieff. (0,3), Polypedilum ex. gr. convictum Walk. (0,9), P. sp. (Tendi- pedinae «genuinae» Nr. 3) Lipina (2,7), , Corynoneura sp. (76), Cricotopus ex. gr. silvestris F. (0,9). I 16. Sahaua Ledeancei 28.VII.1949 Total = 51 larve Xenochironomus xenolabis Kieff. (35), Limno- chironomus ex. gr. nervosus Staeg. (57), Cricotopus ex. gr. algarum Kieff. (4), Abla- besmyia ex. gr. monilis L. (2). Din spongier 17. Roșuleț 17.VII.1950 Total = 6 larve. Tendipes f. 1. semireduclus Lenz (17), Tany- tarsus ex. gr. lauterborni Kieff. (17), T. ex. gr. exiguus Joh. (17), Cryptochironomus ex. gr. defectus Kieff. (34), Procladius Skuze (17). Fund nisipos cu Chara. Scrădiș de Gastero- pode. Alge sferice. Gura gârlei împuțita. Adâncime = 2- m 18. Roșu 17.VII.1950 Total =112 larve Tendipes f. 1. plumosus L. (1), Einfetdia ex. gr. carbonaria Mg. (65), Cryptochironomus ex. gr. defectus Kieff. (2,5), C. ex. gr. viri- dulus F. (11), Procladius Skuze (14), Tendipes f. 1. bathophilus Kieff. (1). Fund mâlos, nisipos, cle- ios. Adâncime = l,5m. Domină Corophium (urmare Localitatea și dața Speciile de Tendipedidae în procente față de Nr. total al larvelor din probă Condițiile biotopului 19. Furtuna Total = 263 larve 2.VL1950 Cricotopus ex. gr. silvestris F. (18), Psectro- Fund nisip în S —E. 20. Furtuna cladius ex. gr. psilopierus Kieff. (2,5), Poly- pedilum ex. gr. nubeculosum Mg. (2), Cryp- tochironomus ex. gr. defectus Kieff. (5), Tanytarsus ex. gr. mancus Wulp. (77). Total = 364 larve Adâncime = 0,4 — 0,5 m 2.VI.1950 21. Furtuna Procladius Skuze (46), Pelopia kraalzi Kieff. (1,8), Tendipes f. 1. semireduclus Lipina (33), Cryptochironomus ex. gr. defectus Kieff. (4), C. ex. gr. pararostralus Lenz (3), Poly- pedilum ex. gr. nubeculosum Mg. (4), Tany- tarsus ex. gr. mancus Wulp. (3), T. ex. gr. lauterborni Kieff. (3), Cricotopus ex. gr. silvestris F. (1,5), Psectrocladius ex. gr. psilopierus Kieff. (0,2), Corynoneura sp. (0,2). Total = 25 larve Fund, zona cu scrădiș. Adâncime = 2 m 1.X.1950 ' Tendipes f. 1. plumosus, L. (100). 22. Puiu Total = 163 larve 17.VII.1950 23. Melea Cryptochironomus ex. gr. conjugens Kieff. (43), C. ex. gr. defectus Kieff. (1,2), C. ex. gr. pararostralus Lenz (1,2) Procladius Skuze (42), Pelopia kraalzi Kieff. (0,6), Tendipes f. 1. plumosus L. (9), T. f. 1. salinarius Kieff. (0,6), Psectrocladius gr. psilopierus Kieff. (0,6). Total = 4 larve Spre mijlocul lacului. Adâncime = 2,5 m. Fund nisipos, mâlos. Multă Chara și alge sferice . 30.V.1950 Tanytarsus ex. gr. mancus Wulp. (50), Crypto- chironomus ex. gr. defectus Kieff. (25), Cri- cotopus ex. gr. silvestris F. (25). Fund de nisip curat și scrădiș de Corbulomya șiHydrobia. Adâncime 50 cm (probă cantita- 24. Melea Total = 15 larve tivă de pe 600 cm2) 30.V.1950 25. Melea Tanytarsus ex. gr. mancus Wulp. (29), Crico- topus ex. gr. silvestris F. (71). Total = 67 larve Fund tare, nisip. Tras cu draga 20 m la adâncime 15 — 20 cm 30.V.1950 26. Musura 'Tanytarsus ex. gr. mancus Wulp. (20), Tendipes f. 1. semireduclus Lenz (1), Cricolopus ex. gr. silvestris F. (73), Psectrocladius ex. gr. psilopierus Kieff. (1), Cryptochironomus ex. gr. defectus Kieff. (1). Total = 27 larve Fund tare, nisip, cu foar- te puțin mâl, apa agi- tată. NaCl 0,8 mg °fm 26.III.1951 Tendipes f. 1. thummi Kieff. (43), Tanytarsus ex. gr. lauterborni (30), Kieff., Lautherbornia Fund nisip fin. Ușor curent numai când 27. Musura Kieff. (30). Total = 27 larve vin ploi 26.III.1951 ' Tanytarsus ex. gr. lauterborni Kieff. (19), Glyptotendipes ex. gr. gripekoveni Kieff. (19), Cricotopus ex. gr. silvestris F. (59), Fund din mâl corophiid. Nisip, aproape deloc. Adâncime — Im. S°/oO ' Pelopia kraalzi Kieff (1,5), Culicoides (0,5). = 1,03 g. Foarte mult detritus vegetal .538 14 15 539 (urmare) Localitatea și data Speciile de Tendipedidae în procente față de Nr. total al larvelor din probă Condițiile biotopului ,28. Musura Total = 9 larve 26.III.1951 29. Musura . 26.III.1951 Tanytarsus ex. gr. lauterborni Kieff. (48), Cricotopus ex. gr. silvestris F. (62). Total = 80 larve Tanytarsus ex. gr. lauterborni Kieff. (43), Cryptochironomus ex. gr. conjugens Kieff. (1,5), Cricotopus ex. gr. silvestris F. (56). Nisip. S%0 = 0,8 g. Scrădiș cu Syndesmya și Gasteropode dul- cicole Fund nisip-mâl. Adân- cime 0,8 — 1 ni. S° 00 — 1,03 g '30. Musura Total = 234 larve 26.III.1951 A Limnochironomus ex. gr. tritomus Kieff. (0,5), Glyptotendipes polytomus Kieff. (0,5), G. ex. gr. gripekoveni Kieff. (3), Cricotopus ex. gr. silvestris F. (12), C. ex. gr. algarum Kieff. (3), Psectroladius barbimanus Edw. (5), Procladius Skuze (3), Pelopia kraatzi Kieff. (0,5), Tanijtarsus ex. gr. exiguus Joh. (68). Nisip curat. Apa roșie. Adâncime = 0,5 — 0,6 m 31. Musura Total = 16 larve 29.VI.1951 Lauterbornia Kieff. (56), Tanytarsus ex. gr. exiguus Joh. (6), Tendipes f. 1, reductus Lipina (12), Procladius Skuze (24). Fund mâl cleios. Adân- cime — 1 m 32. Cordon Total = 37 larve 30.VI.1951 Tanytarsus ex. gr. lauterborni Kieff. (6), Lau- terbornia Kieff. (9), Cryptochironomus ex. gr. dejectus Kieff. (9), C. ex. gr. conjugens Kieff. (6), C. ex. gr. viridulus F. (9), Crico- topus ex. gr. silvestris F. (43), Psectrocladius ex. psilopterus Kieff. (13), Procladius Skuze (6), Ablabesmyia ex. gr. monilis L. (3). Fund nisip curat. Adâncime = 0,25 — 0,50 m 33. Cordon Total = 9 larve 30.VI.1951 Tanytarsus ex. gr. lauterborni Kieff. (22), Cryptochironomus ex. gr. defectus Kieff. (22), Psectrocladius ex. gr. psilopterus Kieff. (22), Cricotopus ex. gr. algarum Kieff. (12), Cr. ex. gr. silvestris F. (22). Fund nisip curat. Adân- cime = 0,40 —0,50 ni 34. Cordon Total = 386 larve 30.VI.1951 Tanytarsus ex. gr. lauterborni Kieff. (2), Ten- dipes f. 1. plumosus L. (17), Cryptochironomus ex. gr. conjugens Kieff, (7), C. ex. gr. viridulus F. (5.7), Procladius Skuze (12), Pelopia punctipennis Mg. (4), P. villipennis Kieff. (1), Cricotopus ex. gr. silvestris F. (2). Fund cu foarte puțin nisip scoicos. Mâl curat 35. Cuibeda Total = 298 larve 28.X.1950 Tanytarsus ex. gr. gregarius Kieff. (0,3), Cryptochironomus ex. gr. viridulus F. (1,5), C. ex. gr. defectus Kieff. (1,7), Limnochiro- nomus ex. gr. tritomus Kieff. (19), Polype- Fund de nămol cu multă Chara și Myriophyllum (urmare) Localitatea și data Speciile de Tendipedidae în procente față de Nr. total al larvelor din probă Condițiile biotopului dilum ex. gr. nubeculosum Mg. (3,6), Tendi- pedini gen.? 1. macrophthalma Tshern. (1,7), Tendipes f. 1. bathophilus Kieff. (30), T. t. 1. plumosus L. (30), T. i. 1. reductus Lipina (1,7), T. f. 1. thummi Kieff. (1,5), T. f. 1. salinarius Kieff. (0,7), Orthocladiinae gen.? 1. orielica Tshern. (0,3), Cricotopus ttdiden- tatus Tshern. (1,8), Ablabesmyia ex. gr. monilis L. (0,3), Procladius Skuze (7,4). 36. Cordon Total = 1054 larve 30.VI.1951 Tanytarsus ex. gr. exiguus Joh. (7,5), T. ex. gr. lobatifrons Kieff. (0,5), T. ex. gr. lauterborni Kieff. (7), T. ex. gr. mancus Wulp. (0,2), Tendipes f. 1. semireductus Lenz (0,5), T. f. 1. plumosus L. (0,2), Poly- pedilum ex. gr. nubeculosum Mg. (0,2), Limnochironomus. ex. gr. nervosus Staeg. (0,1), Cryptochironomus ex. gr. viridulus F. (83), C. ex. gr. defectus Kieff. (2), Psectro- cladius ex. gr. psilopterus Kieff. (0,5), Cri- cotopus ex. gr. silvestris F. (1). Fund de nisip (și vege- tație). Adâncime = 0,5 m 37. Cordon Total = 331 larve 29.VI.1951 38. Stipoc 25.VII.1950 39. Sahaua Tanytarsus ex. gr. lauterborni Kieff. (6), Poly- pedilum ex. gr. nubeculosum Mg. (0,9), Crypto- chironomus ex. gr. viridulus F. (0,9), Crico- topus ex. gr. silvestris F. (62), Psectrocladius ex. gr. psilopterus Kieff. (28), Procladius Skuze (0,9). 1 pupă de Polypedilum sp., 4 pupe de Tany- podinae. Total = 288 larve Fund. Imense cantități de Polamogeton, My- riophyllum și Spirogy- ra. Adâncime = 0,5 m Adâncime = 1,5 m. Fund (din plancton cu lumină superficială). Văcarului. 29.VIL1949 Tanytarsus gr. lauterborni Kieff. (37), Tendi- pedini gen.? 1. macrophthalma Tshern. (4), Glyptotendipes ex. gr. gripekoveni Kieff. (6), Polypedilum ex. gr. nunomus ex. gr. tritomus Kieff. (0,5), Pentapedilum ex. gr. exectum Kieff. (1,5), Cryptochironomus ex. gr. pararostratus Lenz (9), Eukiefferiella bicolor Zett. (0,5), Cricotopus ex. gr. silvestris F. (0,5), C. latidentatus Tshern. (1), Coryno- neura sp. (18), Procladius Skuze (1), Abla- besmyia tetrastricta Kieff. (18), Bezzia (5). Fund. Adâncime s= 2,5 m 40. Sahaua Total = 60 larve Văcarului 29.VIL1949 Tanytarsus ex. gr. gregarius Kieff. (1,5), Tendipes f. 1. plumosus L. (6), Endochiro- nomus ex. gr. signaticornis Kieff. (1,5), Procladius^kuze (3), Pelopia kraatzi Kieff(87). Fund. Adâncime = 2,5 m 41. Lopatna Total = 63 larve 8.X.1949 Tanytarsus sp. (25), Endochironomus ex. gr. signaticornis Kieff. (2), Corynoneura sp. (73). De pe frunze de Lim nanlhemum 42. Mila 23. Total = 1 larvă 30.V1I.1949 Tanytarsus ex. gr. gregarius Kieff. (100). Aslacus leptodactylus 9. — Buletin Științific. — C. 1547 540 N. BOTNARIUC și V. CANDEA 17 LARVELE DE TENDIPEDIDAE DIN DELTA DUNĂRII 541 K M3VHEHMIO jmHHOK TENDIPEDIDAE B ^EJIBTE 3YHAH BIBLIOGRAFIE (KPATKOE COflEPJKAHHE) B iiacToimteM paSoTe HByueHM 42 npoGa, cogepiKanRre jihwhok Tenga- negng hb neiiTpajiEHoii m boctorhoh uacTeu «o-ultm JțynaH. B btiix npoSax onpegejieHM 53 amiMHouHMX $opM TengHnegHg, hb kotopmx ogna hobuh — Ablabesmyia I. pectinata Botn. et Cândea — h 3 $opMH, BnepBtie KpaTKO oxapaKTepnsoBaHHMe HepnoBCKUM A, A. b ero onpegenMTeae: Tendipedini gen? 1. macrophthalma Tshern.; Orthocladiinae gen? 1. orielica Tshern.; Crico- topus latidentatus Tshern. B paSoTe gaHH Kamgou $opMH BKoaorwiecKMe yciioBHH, b kotopmx oria 6MJia Haftgelia. Abtopm npiiBogHT coofjnjecTBa jimhhhok TengHnegHg b reHeTMnecKOM pngy Qhothhob geabTM, b cmbicto B. H. IIIagHna, c yKaBanneM pyKOBogmgHX BHgoB. HecMOTpn na to, hto MaTepuan ne 6mji co6pan cooTBeTCTByioigHMH MCTOgaMH, Bce iko oQmeSHOJiorHuecKHe BHBogM, noTopue nanpaniMBaioTCH, nogTBepmgaxoT BOBBpenne T. Jț. JImcohro o MeîRBHgoBMX BBanMooTHoine- hhhx, a HMeHHo, hto Sjihbkho BMgH ognoro poga aHTarOmiCTIIRHM: HM B ogHoiî hb nccJiegoBaHHMx cragnit ne coriiHTOJiBCTByiOT 6jui3KopogcTBeiiHMe BHgM, B BHaHMTeJIBHOM KOaHHeCTBeHHOM paBBHTUK, KaK 9T0 BMgHO HB râvnim b TeKCTe. 1. Botnariuc N. și Cândea V., BuL Științ. Acad. R.P.R., Secțiunea de Științe Biologice, Agronomice, Geologice și Geografice, t. V, Nr. 1, Ianuarie —Februarie — Martie, 1953, p. 49. 2. C e r n o v s k i A. A., Opredeliteli licinok Komarov semeistua Tendipedidae. Akad. Nauk SSSR, 1949. 3. Konstantinov V. S., Biuleteni moskovskovo obșcestva ispîtatelei prirodî. Moscova, 1952, ed. l-a, t. LVII. 4. Goetghebuer M., Faune de France. 15. Diptires, Chironomidae, Tanypodinae. Paris, 1927. 5. — Faune de France. 18. Diptires, Chironomidae III. Paris, 1928. 6. — Faune de France. 23. Diptires, Chironomidae IV. Paris, 1932. 7. S ha din V. I., Zool. Jurn. 1946, t. XXV. 8. Lip in A. N., Presnîe vodi i ih jizni. Moscova, 1950. 9. Lipina N. N. Licinki i kukolki kironomid. (Ekologhia i sistematika). Moscova, 1929. 10. M o r d u h a i - B o 11 o V s k o i F. D., Zool. Jurn., t. XXVI, Nr. 5. CONTRIBUTIONS A LA CONAISSANCE DES LARVES DE TENDIPEDIDAE DU DELTA DU DANUBE (RfiSUMfi) On procede dans ce travail â l’analyse de 42 echantillons recoltes dans les regions du centre et de l’est du delta mais qui n’en representent pas tous les biotopes. Sur ces echantillons, on a trouve 53 formes larvaires de Tendipedidae, dont une forme nouvelle Ablabesmya 1. pectinata Botn. eț Cândea, et trois formes rares, que seul Tshernovski a decouvertes et qu’il a brievement decrites dans son determinateur: Tendipedini gen.? 1. macrophthalma Tshern.; Orthocladiinae gen.? 1. orielica Tshern.; Cricotopus latidentatus Tshern. Des caracterisations oecologiques ont ete elaborees pour toutes les formes decouvertes. On a analyse les formes de la suite genetique de biotopes au sens de S h a d i n, montrant l’association de Tendipedidae specifiqu.e pour chaque biotope et mentionnant les formes de masse dominantes et semido- minantes. Bien que le materiei n’ait pas ete recueilli selon des methodes adequates, les conclusions qui s’imposent correspondent â la these sur les relations entre les especes, de l’academicien T. D. Lyssenko: entre des especes rappro- chees, appartenant â un meme genre, les relations sont antagonistes. Ainsi qu’il ressort des tableaux qui accompagnent le texte roumain, dans nulle des stations parcourues on n’a constate la coexistence de deux especes rapprochees, appartenant au nume genre et se developpant en grand. 9* BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tom. V, Nr. 3, 1953 CERCETĂRI ASUPRA TABANIDELOR DIN R.P.R. SPECIILE EXISTENTE. PROPUNERI PENTRU MODIFICAREA CLASIFICĂRII. RELAȚII FILO GENETICE LA TABANIDE DE GH. DINULESCU Comunicare prezentată de GR. ELIESCU, Membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 20 Ianuarie 1953 Tabanidele, insecte cunoscute sub numele popular de tăuni, sunt mult răspândite pe teritoriul R.P.R. Ele atacă animalele epuizându-le prin înțe- pare și sugerea sângelui, neliniștindu-le și împiedicându-le dela pășune și dela odihnă. Nu rareori ele atacă și omul, producându-i accidente grave. Inafară de acestea, se știe că Tabanidele sunt agenți transmițători a numeroși germeni de boli infecțioase și parazitare, ca: antraxul, anemia infecțioasă, poliomielita, tripanosomozele și altele, prejudiciind sănătatea omului și a animalelor, pro- ducând pagube însemnate economiei zootehnice. Prin prezența și răspândirea insectelor înțepătoare, între care și tăunii, se determină condițiile epidemiologice ale numeroaselor boli transmisibile. Intre mijloacele de combatere a acestor boli se cuprind în mare parte măsurile de distrugere directă a insectelor sau împiedicarea desvoltării lor. Cum tăunii se desvoltă sub formă larvară și nimfală în mâlul apelor și în terenurile umede, orice acțiune de asanare a apelor și a terenurilor va contribui la distrugerea acestor insecte și deci la combaterea cu succes a bolilor transmisibile. In felul acesta, problema distrugerii tăunilor se înglobează în marea acțiune a planului de electrificare, care cuprinde lucrări pe scară întinsă de asanare a apelor și a terenurilor inundabile. In R.P.R., problema insectelor înțepătoare s’a limitat mai mult la cercetări asupra țânțariloi’ anofeli, în raport cu malaria. Nu s’au întreprins cercetări asupra altor insecte hematofage ca: tăunii, stomoxii și altele de care sunt legate atâtea boli infecțioase și parazitare. Menționăm că Tabanidele au făcut, însă, în alte țări, obiectul multor cer- cetări. In special pentru tăunii din fauna palearctică există cercetări destul de cuprinzătoare. Fauna antarctică este mai puțin studiată. Pentru Tabanidele din fauna palearctică amintim studiile monografice mai complete ale unor cercetători ca: I. W. M e i g e n (1804 ' și 1820), Y. S u r c o u f (1924), O. K r o b e r (1932) și G. E n d e r 1 e i n (1925). , Studii destul de ample, fără a constitui o monografie, au fost făcute de Z. Szi la dy (1924 — 1927), care a studiat Tabanidele din Ungaria, precum și din alte regiuni palearctice. 544 ■ s GH. DINULESCU 2 3 CERCETĂRI ASUPRA TABANIDELOR DIN R.P.R. 545 Pentru fauna antarctică, menționăm cercetările lui Au sten (1911 — 1924) și mai ales ale colaboratorilor Institutului Oswaldo Cruz, A d o 1 f Lutz și Artur N e i v a (1914 — 1918). Unul din studiile cele mai complete este acela asupra Tabanidelor din U.R.S.S. de N. O 1 s u f i e v (1937). In monografia acestui autor se dă descrie- rea a 183 de specii și subspecii, cu răspândirea lor geografică pe teritoriul Uniunii Sovietice. Autorul descrie cu această ocazie 31 de specii și subspecii noi pentru fauna generală a Tabanidelor. Monografia este însoțită și de nume- roase date asupra biologiei acestor insecte. Inafară de studiile sistematice s’au întreprins cercetări și asupra biologiei și, mai ales, asupra rolului Tabanidelor ca agenți transmițători de germeni infecțioși și parazitari. Astfel, cităm lucrările luiN. Olsufiev șiLelen (1937) asupra transmiterii antraxului, Dracinski (1927) în N. Olsu- fiev, (1937) în transmiterea tripanosomozelor și acelea executate de N. Olsufiev și D. G o 1 o v a (în N. Olsufiev, 1937) asupra rolului Tabanidelor în transmiterea tularemiei la om. Asupra Tabanidelor din R.P.R. avem date prea puține. Ele sunt destul de cunoscute de populația țării și în literatura populară sunt semnalate ca producând înțepături periculoase omului și animalelor. Astfel, S. Marian scrie în 1903 despre tăuni, într’o publicație intitulată Insectele în limba, cre- dințele și obiceiurile românilor: «Fiind înțepăturile tăunilor’ nu numai foarte usturătoare și nesuferite, ci totodată și foarte periculoase, deoarece tăunii foarte lesne pot străplânta diferite boli dela animalele cărora le-au supt sângele. De aceea oamenii trebue întotdeauna pe cât le este cu putință să se ferească de înțepăturile lor ». N. L e o n (1911), îh studiile sale asupra insectelor hematofage din Româ- nia, amintește că tăunii sunt foarte frecvenți și în special Tabanus autumnalis. Autorul descrie aparatul bucal la insectele înțepătoare și sugătoare de sânge, dând și o descriere a aparatului bucal Ia Tabanide. Prof. V. Nițulescu (1928), în lucrările sale asupra aparatului bucal la insectele înțepătoare, face și studiul aparatului bucal la Tabanide, după secțiuni executate în trompa de Tabanus bovinus și Haematopota pluvialis. Prin structura pieselor bucale, tăunii posedă un aparat bucal care se încadrează în tipul cu trompă labro-mandibulară, la fel cu flebotomii și simulidele. In cadrul acestui tip, autorul menționează că se deosebesc două subtipuri și anume, acela al flebotomilor pe de o parte și al tăunilor și simulidelor, pe de altă parte. Acest al doilea subtip de trompă se caracterizează prin aceea că mandibulele stau deasupra hypofarinxului și sunt angrenate direct cu labrum, iar pompa salivară este tubulară și situată posterior față de hypofarinx. Menționăm de asemenea că I. C i u r e a și colaboratorii săi (1937) au descris un caz de atac de tăuni asupra omului, cu exemplare dintr’o subspecie nouă Szilladinus solstitialis var. dureai. Pentru determinarea speciilor ne-am servit de monografiile amintite, fiindu-ne însă de mare folos monografia Taba- nidelor din U.R.S.S. de N. Olsufiev și tratatul Insectele de C. Tar- binski și N. P I a v i I i ș c i k o v (1948). Cunoscând studiile lui S z i 1 a d y asupra Tabanidelor și bănuind că autorul a lucrat pe material din fosta Austro-Ungarie, ne-am adresat doctorului I a s z- f a 1 u s i dela Budapesta să ne trimită unele date din lucrările lui S z i 1 a d y, pe care nu le-am găsit la noi. Cererea noastră fiind îndreptată către Dr. A. S o o s, acesta ne-a trimis cu scrisoarea din 19 Mai 1951 un prețios tablou al tăunilor aflați în colecția Muzeului Național Ungar provenind din localități aparținând teritoriului R.P.R. In acest tablou deosebim specii capturate de S z i 1 a d y și alți autori din localități ale Transilvaniei, precum și câteva specii recoltate de Montandon la Măcin (Reg. Constanța), București și Comâna (Reg. București). Trei exemplare din specia Tabanus graecus recoltate de Montandon se găsesc și în colecția Muzeului « Grigore Antipa » din București. La descrierea speciilor de tăuni din R.P.R. am făcut mențiune asupra localității, pentru autorii care au recoltat materialul aflat în Muzeul Național Ungar după tabloul transmis de A. S o o s. SPECIILE DE TABANIDE EXISTENTE IN R.P.R. Ca urmare a cercetărilor făcute în această privință, dăm o listă a speciilor de tăuni existente în R.P.R. O descriere amănunțită a speciilor cu distribuția geografică și tablourile de determinare fac obiectul unei lucrări speciale în cadrul faunei R.P.R. Am determinat următoarele specii în ordinea clasificației: Subfamilia PANGONINAE Genul Chrysops Mg. 1. C. flavipes Mg. 2. G. relictus Mg. 3. C. pictus Mg. 4. C. caecutiens L. Genul Silvius Mg. 5. S. vitali F. 6. S. alpinus Drap, Subfamilia TABANINAE Genul Heptatoma Mg. 7. H. pellucens F. Genul Chrysozona Mg. 8. C. crasicornis Val. 9. C. pluvialis L. 10. C. pluvialis hispanica Szii. 11. C. bigoti Krob. 12. C. pallidula Krob. 13. C. italica Mg. 14. C. variegata romanica n. ssp. 15. C. grandis Mack. Genul Tabanus L. . Subgenul Tylostipia End. 16. T. (Tylostipia) borealis Mg. 17. T. (T.) acuminatus Lw. 18. T. (T.) olsufievi n. sp. 19. T. (T.) montanus Mg. GH. DINULESCU 4 5 CERCETĂRI ASUPRA TABANIDELOR DIN R.P.R. 547 20. y 21, y' (T.) tropicus Pz. 22. (T.) muhlfeldi Br. 23. y' (T-) anguslipalpis N. OIs. 24. (T.) juivicornis Mg. 25. y‘ (T.) minutus n. sp. 26. y‘ (T) solstițialis Schin. ’ (T.) distinguendus Verr. Subgenul Ochrops Szil. 27. y 28, q.' (Ochrops) plebeyus FUn. 29. y’ (O.) plebeyus carpaticus n. ssp. 30. y‘ (O-) oethereus Big. 31. y' (O.) oethereus transilvanicus n. ssp. 32. y’ (O-) latistriatus Br. 33. y* (O-) quadrifarius Lw. 34. (O-) pilosus n. sp. 35. y' (O-) agrestis Wied. 36. y' (O-) nigrifacies Gob. 37. y' (O-) bivitatus Mats. 38. y' ^‘7 bivitatus flavus n. ssp. 39. y" fulvus Mg. 40- T. £ •) miser Mg. (O.) rusticus L. Subgenul Tabanus L. 41. y , 42. y' tlabanus) apricus Mg. ^-7 graecus F. 43. T. 44. T. 45. T. (T.) (T.) (T.) (T.) (T.) 46. 47. 48. 49. 50. 51. 52. 53. 54. 55. 56. 57. : T. T. T. T. T. T. T. T. T. T. T. , tergestinus Egg. eggeri Schin. sudeticus Zett. brunnescens Szil. erberi Br. (T.) bovitius Lw. (T.) (T.) (T.) (T.) (T.) (T.) spectabilis Lw. autumnalis L. maculicornis Zett. geminus Szil. bromius L. laetinctus Beck. (T.) miki Br. (T.) nemoralis Mg. (T.) regularis Jaenn. Subgenul Atylotus Osten Sacken 58. T. (Atylotus) brunecallosus N. Ols. 59. T. (A.) unifasciatus Lw. 60. T. (A.) cordiger Mg. 61- T. (A.) peripravaei n. sp. 62. T. (A.) quatuornotcdus Mg. 63. T. (A.) lunatus F. T. (A.) lunatus danubicus n. ssp. 65. T. (A.) peculiaris Szil. 66. T. (A.) bifarius Lw. 67. T. (A.) leteaei n. sp. SPECII DE TABANIDE DIN R.P.R. AFLATE IN COLECȚIA MUZEULUI NAȚIONAL UNGAR (comunicate de A. S o o s 1951) 68. Pagonia pyritosa Lw. 69. Chrysops parallelogramus Zett. 70. C. rufipes Mg. 71. Tylostipis (Therioplectes) aurililus Mg. 72. T. (T.) lateralis Megerle. 73. T. (T.) nigricornis Zett. 74. Tabanus spodopterus Mg. 75. Diatylotus (Tabanus) glaucopis Mg. Din examinarea amănunțită a caracterelor morfologice întrebuințate la determinare și descrierea speciilor de Tabanide din R.P.R., am găsit numeroase cazuri a căror descriere nu corespunde cu poziția sistematică stabilită anterior, și întreaga clasificație a Tabanidelor mai ales în ceea ce privește subgenurile aparținând genului Tabanus, cere discuții. Pe lângă aceasta, este de remarcat faptul că, chiar poziția familiei Tabanidae în cadrul ordinului Dipterelor nu corespunde caracterelor morfologice și relațiilor cu celelalte familii, aparținând acestui ordin de insecte. Observațiile noastre ne îndreptățesc să facem anumite propuneri de modificare a clasificării, atât din punctul de vedere al poziției pe care o ocupă familia Tabanidae în ordinul Diptere, cât și asupra poziției genurilor, a subgenurilor și a speciilor dinăuntrul familiei Tabanidae. PROPUNERI PENTRU MODIFICAREA POZIȚIEI FAMILIEI TABANIDAE ÎN CADRUL CLASIFICĂRII ORDINULUI DIPTERE ȘI AȘEZAREA SPECIILOR ÎN CADRUL GENURILOR ȘI SUBGENURILOR EXISTENTE ALE ACESTEI FAMILII Studiul morfologic al organelor, ale căror caractere au fost luate în consi- derație pentru clasificarea Tabanidelor, ne-a arătat că în foarte multe cazuri nu se bazează pe cunoașterea exactă a structurii acestor organe și pe varia- țiile morfologice foarte însemnate pe care le suferă aceste organe, în seria Taba- nidelor, atât dela un gen la altul, dela un subgen la alt subgen, dela o specie la alta, cât și, chiar, între mai mulți indivizi ale aceleiași specii. Luăm în dis- cuție aici numai structura antenei, a spațiului frontal și a aripii. Antena. In clasificarea actuală a Dipterelor se arată că familia Tabanidae intră în subordinul Brachycere, având antena scurtă și alcătuită din trei arti- cole. Privind antena Tabanidelor, se observă că în general pare să fie scurtă, aceasta numai la genurile Tabanus și Silvius; antena este însă destul de lungă la genurile Chrysops, Heptatoma și Chrysozona, unde de multe ori are o lun- gime depășind de două ori înălțimea capului. Privind antena din punctul de vedere al articolelor care o compun, la genurile Silvius și Tabanus, ea apare la exterior formată din trei articole, cu deosebirea că articolul 3 prezintă o porțiune bazală mai desvoltată și un stil cu 3 — 4 ușoare gâtuituri. Examinând însă atent aceste antene, și mai ales după ce sunt tratate cu lactofenol la cald (atât antena dela genul Tabanus, cât și dela celelalte genuri) se constată că sunt alcătuite din 6 — 10 articole. Aceste articole apar după tratarea cu lactofenol, prin articulația respectivă marcată printr’o zonă clară în dreptul gâtuiturilor și mai ales prin brâul de peri chitinoși desvoltați la capătul terminal 548 GH. DINULESCU 7 CERCETĂRI ASUPRA TABANIDELOR DIN R.P.R. 549 al fiecărui articol (fig. 1, B, C, F). Fuzionarea articolelor se face începând dela articolul 3 spre partea terminală și fuziunea între anumite articole este com- pletă sau incompletă, aceasta variind după genuri sau specii. Asupra alcă- tuirii antenei din mai mult de trei articole, semnalăm observațiile lui Olsufiev, care face analiza acestor articole la genu- rile Heptatoma, Silvius, Pangonia, Chrysops și Chrysozona. Noi am extins această ana- liză și am găsit că aceleași observații sunt valabile și pentru genul Tabanus. La acest gen am făcut analiza antenelor pe subgenuri. Iată acum numărul articolelor pe genuri și subgenuri. Aceste observații arată că antena Tabanidelor este o antenă de tipul celor lungi, alcătuită din 6 — 10 articole aparente. / Am studiat în mod special structura articolului 3 al antenei și am constatat că unghiul dorsal al acestui articol prezintă variații importante, fără însă a prezenta limite între ele. Aceasta arată că acest caracter, contrar celor afir- mate de E n d e r 1 e i n, nu poate fi luat în considerare pentru a marca limita între specii și subspecii. In schimb, noi credem că poate fi luată în considerare existența în acest unghi a unei proeminențe care poate fi mai mult sau mai puțin desvoltată, în formă de dinte sau în formă de corn, după cum este situată mai aproape de baza articolului sau mai spre mijloc. Pe lângă aceasta, este nevoie să se țină seamă de lățime și grosime, precum' și de coloarea acestui articol. Spațiul frontal și calozitățile frontale. Spațiul frontal la Tabanidele femele adulte prezintă însemnate variații în ceea ce privește dimensiunile. Acest spațiu Fig. 1. — Variațiile ca dimensiuni și nu- măr de articole la antenă pentru diferite genuri și subgenuri de Tabanide. (Nume- rele arată articolele aparente și neaparente). A, Pangonia', B, Chrysops; C, Chrysozona; D, Heptatoma; E, Silvius; F, Tabanus; G, Ochrops. Fig. 2. — Compoziția piesei terminale (fost art. 3) a antenei, după tratarea cu clorallactofenol. (Numerele indică articolele care compun această piesă și literele arată genurile). B, Chrysops; C, Chrysozona; F, Tabanus. Fig. 3. — Variația spațiului frontal ca dimensiuni și a calozităților, ca formă și întindere pe genuri. 1, Chrysops; 3, Chrysozona; 3, Heptatoma; 4, Silvius. Gen. Pangonia, Gen. Chrysops, Gen. Chrysozona, Gen. Heptatoma, Gen. Silvius, Gen. Tabanus: 10 art. toate distincte (fig. 1, A). art. 3 — 6 sudate complet; art. 8 — 10 sudate incomplet. Aparente 7 articole (fig. 1, B). art. 4 — 7 sudate complet, art. 3—4 și art. 8—10 sudate incomplet. Aparente 7 articole (fig. 1, C). art. 3 — 7 sudate complet, 8 — 10 sudate incomplet. Aparente 6 articole (fig. 1, D). art. 3 — 6 sudate complet, art. 7 — 10 sudate incomplet. Aparente 7 arti- cole (fig. 1, E). Subgenurile Tabanus, Tylostipia și Atylotus, art. 3 — 6 sudate complet, art. 7 — 10 incomplet, Aparente 7 articole (fig. 1, F), Subgen. Ochrops,, art. 3 — 6 și 9 — 10 sudate complet. Art. 7 — 8 sudate incomplet. Aparente 6 articole (fig. 1, G). este foarte lat, astfel încât lățimea este mai mare sau cel puțin egală cu înăl- țimea la genul Chrysozona și este aproape egală cu înălțimea la genurile Chry- sops și Heptatoma; lățimea este mai mică fiind 2/3 — 3/4 din înălțime la genul Silvius și ajungând la 1/4 — 1/6 la anumite specii din genul Tabanus, unde se observă cea mai mare variație. Paralel cu variația dimensiunilor acestui spațiu, se observă și o variație a calozităților ca dimensiuni, formă și număr. In general, aceste calozități sunt mari, masive și cu atât mai întinse, cu cât spațiul frontal este mai lat (fig. 3, 1, 2, 3, 4). Calozitățile ocelare situate în partea superioară a spațiului frontal sunt în număr de trei. Ele sunt distinct despărțite și așezate în triunghi la genurile Pangonia, Chrysozona, Silvius și la subgenul Tylostipia. Aceste calozități ocelare se reduc în parte, unindu-se într’una singură prea puțin proeminentă, uneori abia distinctă la genul Chrysops și în parte la subgenul Tylostipia. Calo- zitățile ocelare sunt inexistente la celelalte subgenuri din genul Tabanus (fig. 3, 1, 2, 3 și 4). La mijlocul feții se găsește calozitatea mijlocie. Aceasta face corp comun cu cea inferioară și, deci, aparent, este neexistentă la genurile Chrysops, Chry- sozona, Heptatoma și Silvius. La aceste genuri nu există decât o singură calo- zitate inferioară, înafară de cele ocelare. Dimensiunile și forma acestei calo- zități sunt în raport cu lățimea spațiului frontal. Această calozitate are formă de bandă dreptunghiulară sau ușor semilunară la speciile cu spațiul frontal lat: genurile Chrysops și Chrysozona, și este ovală, aproape globulară, la cele cu spațiul frontal mai îngust: genurile Heptatoma și Silvius. La toate subgenu- rile din genul Tabanus, calozitatea mijlocie este existentă, ea apare alcătuită 550 GH. DINULESCU 8 9 CERCETĂRI ASUPRA TABANIDELOR DIN R.P.R. 551 insă din doi lobi ce se unesc în parte pe linia mediană, sunt masive de formă ovală cu lobii ușor divergenți în sus, la subgenul Atylotus; sunt reduse, mici, punctiforme, dar separate, la subgenul Ochrops. Cei doi lobi sunt alăturați, formând o massă fusiformă la subgenurile Tylostipia și Tabanus. Calozitatea inferioară este și ea alcătuită aparent din două masse care sunt ușor despărțite și foarte mici la subgenul Ochrops, ușor lățite și în parte continuată cil calozitatea mijlocie la subgenul Tylostipia și Tabanus; calo- zitatea inferioară este masivă ca un disc lat la subgenul Atylotus (fig. 4; 5, 6, 7 și 8). - Fig. 4. — Variafia spațiului frontal și a calozităților pe subgenuri. 5, Tylostipia? a. T. borcalis; b, Ț. olsufievi; ct T. acuminatus; 6, Ochrops; a, O. plebeyus; b, O, nigrifactes; c. O, miser; 7, Tabanus; a,-T. bobinus; b> T. eggeri; c, T. apricus; 8, Atylotus; a, A. cordiger; b, A. quatuornotalus; c, A. peculiaris. Structura calozităților frontale reprezintă un caracter cu multă variabi- litate în ceea ce privește determinarea genurilor, a subgenurilor și chiar a spe- ciilor. Verificând în seria Tabanidelor din R.P.R. structura acestor calozități, am găsit că determină atât poziții noi speciilor, cât și gruparea lor pe genuri și subgenuri. Aripa. La toate Tabanidele se păstrează la acest organ structura de bază, în ceea ce privește nervurile principale și celulele. Există însă o instabilitate a caracterului nervurii R. 4, la care prezența prelungirii retrograde hu este constantă pentru determinarea genurilor, a subgenurilor sau a speciilor, așa cum a stabilit Enderlein. Astfel, prelungirea retrogradă a nervurii R. 4, considerată de Enderlein ca suficientă să caracterizeze un subgen nou Sziladinus, suferă astfel de variații, încât acest subgen a fost contestat de însuși S z i 1 a d y, cunoscutul entomolog, căruia i s’a dedicat acest subgen. Intr’adevăr, nervura R. 4 prezintă o prelungire retrogradă în genul Silvius numai pentru specia Silvius vituli, apoi este prezentă la mai multe specii din subgenul Ochrops, însă ea se găsește și la unele specii din subgenul Atylotus. Mai mult chiar, la aceeași specie sunt indivizi care au prelungirea retrogradă a nervurii R. 4 mai desvoltată, iar la alți indivizi din aceeași specie, mai scurtă. Controlând mai amănunțit prezența acestei nervuri retrograde, am constatat că ea poate pe același individ să fie prezentă pe o aripă și să lipsească pe cea- laltă, deci nervura suplimentară retrogradă a lui R. 4 nu poate constitui un caracter de gen sau subgen și ca atare chiar la determinarea speciilor trebue să se urmărească prezența și variația ei pe mai mulți indivizi. Luând în considerare și observațiile făcute asupra structurii antenei, socotim ca și O 1 s u f i e v, că întreaga clasificare a genului Tabanus în subgenurile și grupele propuse de E n d e r 1 e i n și adoptată în parte de K r b b e r , nu este justă. Caracterele principale întrebuințate de Enderlein: unghiul dorsal al antenei și variația prelungirii retrograde a nervurii R. 4, nu sunt valabile pentru a determina genuri sau subgenuri. Structura antenei, a spațiului frontal și a calozităților frontale, precum și a aripii (fără prelungirea retrogradă a nervurii R. 4), prezintă caractere vala- bile care pot fi luate în considerare alături de alte caractere anatomice, în vederea determinării genurilor, a subgenurilor și a speciilor. Studiul Tabanidelor din R.P.R. ne arată că este nevoie ca determinările să se facă după o analiză amănunțită a variațiilor pe complexe de organe și căutându-se acele caractere a căror variație prezintă o amplitudine mai redusă. Pe baza cercetărilor făcute asupra structurii antenelor, a spațiului frontal cu calozitățile frontale și a aripii, adăugând și cercetarea celorlalte caractere pe care le prezintă Tabanidele din R.P.R., propunem următoarele modificări în sistematica Tabanidelor: 1. Familia Tabanidelor urmează să treacă din subordinul Brachycere în subordinul Nematocere, având antene lungi subcilindrice compuse din mai mult de 6 articole. Structura de bază este de 10 articole și sunt aparente dela 6 — 10 articole. 2. Rămâne valabilă despărțirea familiei în cele două subfamilii: subfa- miliile Pangoninae și Tabaninae. 3. In subfamilia Pangoninae se cuprind genurile Chrysops și Silvius, iar în subfamilia Tabaninae genurile Hepatoma, Chrysozona și Tabanus. 4. Modificări în cadrul genurilor: a) In genul Chrysops Mg. Dat fiind că variația petei întunecoase trans- versale de pe aripi prezintă pentru toate speciile din genul Chrysops o variație continuă, nu se poate deosebi o limită pentru stabilirea subgenului Heterochry- sops Krober. De aceea specia descrisă sub numele Heterochrysops flavipes Mg, trebue să rămână în genul Chrysops. Descrierea făcută în cadrul aceluiași gen pentru specia Chrysops quadratus Mg. cade în sinonimie cu Chrysops pictus Mg. La specia Chrysops caecutiens L. se pot deosebi trei forme de variații, în ceea ce privește coloarea și desenul de pe abdomen, precum și pata de pe aripi, fără a constitui variații de subspecii. b) In genul Chrysozona Mg. se confirmă existența subspeciei Chrysozona pluvialis hispanica Szilady. c) In genul Tabanus L. rămâne valabilă despărțirea în patru subgenuri: Tylostipia, Ochrops, Tabanus și Atylotus. La despărțirea genului Tabanus în aceste subgenuri ne-am servit în primul rând de prezența și caracterele calo- zităților de pe spațiul frontal, apoi de coloarea ochilor, coloarea corpului și mai ales aceea a tergitelor abdominale, precum și de caracterele pilozității de pe corp. 552 GH. DINULESCU 10 U CERCETĂRI ASUPRA TABANIDE ; OR DIN R.P.R. 553 — In subgenul Tylostipia End. (fost Terioplectes Zeii.) se încadrează ■ toate speciile care au prezente calozitățile ocelare, precum și coloarea corpului, mai ales a abdomenului, cafeniu-roșiatic, cu pete mari roșiatic-galbene pe latu- rile abdomenului și pilozitate redusă. , — In subgenul Ochrops Szil. toate speciile ale căror calozități, mijlocie și inferioară sunt reduse, uneori punctiforme, ochii netezi, mari, albicioși sau gălbui-roșiatici, coloarea generală galben-ocru-auriu cu pilozitate uneori des- voltată. — In subgenul Tabanus L. speciile cu calozitatea mijlocie liniară ușor fusi- formă, calozitatea inferioară masivă, ovală ori pătrată, ochii potrivit de mari, negri sau arămii, coloarea în general negru-cenușiu cu ușoare pete roșiatice numai pe laturile primelor tergite abdominale și pilozitatea redusă, rareori desvoltată. — In subgenul AO/Iofus Osten-Sacken speciile cu calozitatea mijlocie bilo- bată, sau bifidă, cea inferioară ovală desvoltată, ochii potrivit de mari, negri sau arămii și coloarea în general cafeniu-gălbui, abdomenul de cele mai multe ori alungit conic și pe tergite pete laterale gălbui-albicioase, iar pilozitatea potrivit de desvoltată. 5. Modificări în cadrul subgenurilor (din genul Tabanus): a) In subgenul Tylostipia End. este necesar să se treacă speciile T. mon- tanus Mg. și T. olsoufievi n. sp. Menționăm de asemenea că specia T. montanus a fost considerată ca aparținând genului Terioplectes de către S u r c o u f și K r 6 b e r. Olsufiev a încradrat-o în genul Tabanus. La aceste două specii, calozitățile ocelare sunt puțin aparente, caracter care le îndepărtează de subgenul Tylostipia, însă celelalte caractere: aripa cu apendicele retrograd al nervurii R. 4 foarte frecventă, forma articolului 3 al antenei și mai ales con- formația și colorația netă cafeniu-roșiatic a abdomenului, dau acestor specii însușirea de a aparține subgenului Tylostipia. b) In subgenul Ochrops Szil. se deosebește o serie de specii formând o grupă: 0. quadrirarius Lw., O. bivitatus Mats., O bivitatus flavus n. sp. și O. pilosus n. sp., care prezintă o pilozitate abundentă gălbui-negricioasă. La unele, pilozitatea acoperă în întregime dunga dorsală de pe abdomen, făcând-o să dispară. O altă grupă cuprinde celelalte specii caracterizate prin reducerea acestei pilozități și colorația corpului gălbui mai deschis. Subspecia Ochrops plebeyus carpaticus n. ssp. se aseamănă cu forma O. ae- thereus sibiricus descrisă de Olsufiev, fapt care ne îndreptățește să con- siderăm această subspecie ca o varietate a speciei O. plebeyus. Exemplarele de O. bivitatus din R.P.R. prezintă oarecare deosebire tle acelea din Ural, descrise pentru aceeași specie de către Olsufiev. O. fulvus Mg. din R.P.R. are mare apropiere de O. snojkoi descrisă de O 1 s u- f i e v în U.R.S.S., ceea ce ar determina ca această specie din urmă să fie con-» siderală ca o varietate a speciei O. fulvus. c) In subgenul Tabanus L. s’ar putea deosebi trei grupe de specii: o primă grupă ar cuprinde tăunii mari dela 17 mm în sus, de coloare cafeniu-galben- portocaliu; o a doua grupă de asemenea cu tăuni mari, dar de coloare negru- cenușiu cu pete albicioase; în sfârșit o a treia cu tăuni mici cu dimensiuni sub 16 mm. coloarea negru-cenușiu și cu pete albicioase sau roșiatice pe laturile primelor tergite abdominale. ' In specia Tabanus eggeri Schin. se pot deosebi două varietăți după forma capului, coloarea ochilor și a aripilor, fără a se putea stabili forme de subspecii. Caracterele exemplarelor de Tabanus brunescens Szil., din R.P.R., fac valabilă propunerea lui O 1 s u f i e v de a se considera ca specie și nu ca sub- specie, astfel după cum a propus Szilady și au confirmat-o Sure o uf și K r 6 b e r. Specia Tabanus expolicaius Pand. cade în sinonimie cu T. miki Br. T. nemoralis Mg. este o specie de sine stătătoare și confirmă părerea lui Olsufiev că este nejustă propunerea lui Surcouf de a trece această specie în sinonimie cu T. glaucopis Mg. T. hematopoid.es Jean. trebue să devină sinonim cu Atylotus brunecallosus N. Ols., exemplarele din această specie având aceleași caractere cu acelea din U.R.S.S. (Olsufiev). Specia T. oppungnaior, după caracterele descrise de Au sten (1925) pe exemplarele capturate în Macedonia, cade în sinonimie cu A. unifasciatus Loew. d) In subgenul Atylotus Osten-Sacken după forma calozității frontale ur- mează să se încadreze speciile A. unifasciatus Lw., A. brunecallosus, A. cor- diger și T. peripravaei n. sp. Aceste specii au fost considerate până acum ca aparținând genului Tabanus. In acest subgen se pot deosebi de asemenea două grupe: una având spațiul frontal mai larg și cu o calozitate mijlocie, desvol- tată bilobat după tipul A. brunecallosus și o altă grupă cu spațiul frontal mai îngust și calozitatea mijlocie bifidă după tipul A. bifarius. Speciile din această ultimă grupă au abdomenul cu forma conică mai alungită și colorația cafeniu-cenușiu, cu pete dorsale dispuse pe toate tergitele abdominale. RELAȚII FILOGENETICE LA TABANIDE Observațiile făcute asupra structurii antenei și a spațiului frontal cu calo- zitățile frontale permit să se stabilească unele relații filogeuetice la Tabanide. Primitiv, antena Tabanidelor este o antenă lungă, cilindrică și compusă din 10 articole. In cursul evoluției, antena sufere un proces de scurtare. Această scurtare se face prin reducerea ca lungime și fuzionarea unora din articole. Tabanidele din subfamilia Pangoninae apar ca cele mai primitive: la genul Pan- gonia antena prezintă 10 articole, toate distincte între ele și, mai mult sau mai puțin, egale ca lungime. In general, scurtarea se face chiar dela primele articole, la toate formele din genul Tabanus iar pentru articolele 7 — 10 la toate genurile, această scurtare fiind mai pronunțată la genurile Silvius și Tabanus. Fuzionarea articolelor se face parțial numai între unele articole și, în general dela arti- colul 3 în spre partea terminală a antenei. In special articolele 3 — 6 suferă fuzionări complete Ia toate genurile, înafară de genul Chrysozona, unde arti- colul 3 este incomplet fuzionat cu‘articolul 4. Fuzionarea este generală, dar incompletă pentru articolele dela 7 — 10 și în această categorie există specii din subgenul Ochrops unde fuziunea este completă sau incompletă între arti- colele 9 și 10. Aceasta arată că procesul de evoluție nu este terminat, fapt care este și mai evident prin aceea că acest caracter este variabil între indivizii unei aceleiași specii, cum este cazul la specia Ochrops plebeyus și la unele specii din subgenul Atylotus. Pe de altă parte, spațiul frontal apare primitiv, deoarece este foarte lat (lățimea fiind egală sau întrecând înălțimea) și evoluția se face în sensul îngus- tării din ce în ce mai mult a acestui spațiu, până când lățimea ajunge la 1/3, 1/4 și chiar 1/6 din înălțime, cum este cazul la speciile din subgenul Tylostipia. 554 GH. DINULESCU 12 13 CERCETĂRI ASUPRA TABANIDELOR DIN R.P.R. 555 Paralel cu această îngustare a spațiului frontal, calozitățile ocelare în număr de 3 și cele mijlocii duble și inferioară unică urmează o evoluție în sensul alipirii pe linia mijlocie și al îngustării, alungirii sau reducerii lor. Astfel, calo- zitățile ocelare se unesc într’una singură la subgenul Tylostipia, sau stau des- părțite Ia subgenurile Tabanus, Atylotus și Ochrops: celelalte calozități se îngus- tează formând masse fusiforme sau liniare la subgenurile Tylostipia și Tabanus în parte, sau se reduc la formațiuni punctiforme la subgenul Ochrops. Bazați pe acest proces de evoluție al antenei, al spațiului frontal și al calo- zităților frontale, se stabilesc — conform schemei alăturate — relații filoge- netice, după cum urmează. Formele cele mai primitive se situează în genul Pangonia cu antena formată din 10 articole distincte și spațiul frontal foarte larg. Din acest gen au derivat forme, pe de o parte, în genul Chrysops cu antena lungă și spațiul frontal ușor îngustat, pe de altă parte, formele genului Chrysozona cu antena lungă și spațiul frontal larg. Evoluția a urmat apoi în genul Chrysops, derivând, pe de o parte, formele genului Heptatoma cu scurtarea antenei și îngustarea spațiului frontal, iar pe de altă parte, au derivat formele genului Silvius la care procesul de evo- luție este mai înaintat, în special, prin scurtarea antenei și îngustarea în parte a spațiului frontal. Din acest gen au derivat în linie directă subgenurile apar- ținând genului Tabanus, unde procesul de evoluție continuă, pe de o parte, cu subgenurile Atyloius și Tylostipia, iar pe de altă parte, procesul de scurtare a antenei este în continuare, pe cale de creare a unei noi linii, prin subgenul Ochrops. Subfam. Tabaninae A Subgen. Ochrops « Atylotus « Tylostipia « Tabanus Gen. Tabanus A Gen. Chrysozona Gen. Silvius Gen. Heptatoma Subfam. Pangoninae Gen. Chrysops Gen. Pangonia Evoluția Tabanidelor este în funcție de condițiile de mediu în care ele trăiesc. Astfel, se observă că formele de Tabanide mai mici ca dimensiuni cu antenele mai lungi și cu spațiul frontal mai larg, trăiesc mai mult în regiuni muntoase și atacă animalele atât ziua, în plin soare, cât și la umbră sau mai pe înserat. Speciile din genul Chrysozona, care au de asemenea antene lungi, se găsesc mai puțin în regiunile muntoase, dar sunt mai numeroase în regiunile de șes. Ele atacă animalele mai ales după ploaie și se așează mai mult pe părțile superioare ale animalelor, atacând în deosebi pe cele cu părul închis. Formele de Tabanide mari având spațiul frontal îngust, adesea fără calozități ocelare, trăiesc la șes, atacă animalele de obicei în plin soare și se așează mai mult pe părțile inferioare, indiferent de coloarea părului. Caracterele morfologice arătate sunt consecința adaptării la diferite condiții de viață. Aceasta se confirmă și prin cercetarea formelor paleontologice ale Taba- nidelor. A. Handlitsch (1908) arată că Tabanidele derivă (ca toate Bra- chicerele) din Nematocerele amfipneuste și anume, din Xilophagide. Nema- tocerele s’au diferențiat dând ramura Brachicerelor în Trias — și din Brachi- cere au derivat pe de o parte Strationidele și pe de altă parte Achanthomeridele și Leptidele. Tabanidele derivă din grupa Leptide și diferențierea a avut loc la sfârșitul Cretacicului prin trecerea larvelor dela viața de apă, la viața în pământul umed al malurilor, în mlaștini și mai târziu chiar departe de ape, în păduri. Odată cu schimbarea mediului a urmat schimbarea antenelor, Taba- nidele derivând din acele insecte ale căror larve s’au desvoltat în pământ — adică, din forme de adâncime. Deci, cele două elemente de evoluție, scurtarea antenei și îngustarea spa- țiului frontal la Tabanide sunt consecința noii adaptări a desvoltării în faza lor larvară și nimfală. HGCJIEflOBAHHE GJIEHHER B PHP CymECTByroiUHE BHZIM. riPEZLZIO7KEHM H3MEHEHHȘ MACCMMKAHHH. «HJrOrEHETMUECKUE OTHOHlEHHfl (KPATKOE GOflEPJKAHHE) CraTmi oxBaTMBaeT cnncoK bhrob cJienneiî, cymecTByiomiix b PHP. CornacHO MaîepnajiaM McojiegOBanuft b PHP 6w.nn onosnanu 61 Bng n 6 nonsunoB. CpcRu hmx hobhmh n.nn naneapKTimecKoft ițayHM cjienueii HBJIH10TCH CJIC^yiOipiie BMflBI M nOABHflbi: . ' Chrysozona variegata romanica ssp. n., T. (Tylostipia) olsufievi sp.n., T. (Tylostipia) minutus sp. n., T. (Ochrops) plebeyeus carpaticus ssp. n., T. (Ochrops) oethereus transilvanicus ssp. n., T. (Ochrops) pilosus sp. n., T. (Ochrops) bivitatus flavus ssp. n., ,T. (Atylotus) peripravaei sp. n., T. (Atylotus) lunatus danubicus ssp. n., T. (Atylotus) leteaei sp. n. K cnncKy BHuieyKaBaHHHx burob — Bcero 8 bm^ob — upHoiomena rabanița BMgOB, onMcaHHBix npyrmin aBTopaMii, KOTopwe naxonuTCH b KOJiJieKHHM Benrepcnoro napnonaJibHoro Mysen. Bcero no ciix nop mbebctho 75,BMnoB m nogBMHOB cjienneft b PHP. Gornacno MaTepnany ncojienoBamift h anajinsy MopițojiormiecKoro CTpoenwH HeKOToptix opranoB nan ycHKH, $poHTaJibHHiî ynacTOK h $pon- TaaibHKie mobojiuctocth , Kpw.iio n npyruc, BHOCHTCfl nponJiontemiH 06 IIBMeiieHMM KJiaCCH^MKapMH CJienHeH. Hpemne Bcero yKaawBaeTCH, wj no crpoennio ycMKOB ceMeîicTBo Taba- nidae nonimio Siate BURmoneno na nonoTpaga Brachicerae n Bumoneno b nogoTpnn Nematocerae. GnenyiOT nponnomenun o pacnpene.îieHun bhhob pona Tabanus b nonpogbi Tylostipia, Ochrops, Tabanus w Atylotus; 6mjih Bnecenu: TaKÎKC nonpaBKM OTHOCMTeJIbHO II03MpUM MHOTMX BMnOB II nonBnnoB B cncTeMaTMKe. B CTaTLio Bxonnr n tjmjioreneTimecKBe paccMOTpennn pa3JinmiMx rpynn cnenneft . OnjioreHeTiiuecKi-ie oTnomenun c tohkm spennn amwnopmi ycTa- HOBneHH no BapnapnaM crpoenun ycMKOB, a Tainițe no (țpoHTaJimioMy ynacTKy n (țponTajimiwM mobohmctocthm . I0~Buletin Științific— C. 1541 ' 556 GH. DINULESCU 14 15 CERCETĂRI ASUPRA TABANIDELOR DIN R.P.R. 557 OB'tflGHEHHE PKCVHKOB Phc. 1.—HaMeneHHH paswepoB n uiicna ujieiiHKOB yciiKOB y pasnnx poftos h no/țpojțoB cJienneft (nwpM oSoBnaHaroT hjibhhkh, BHRHMtie h HeBHjțHMBie). A — Pan- gonia; B — Chrysops; C — Chrysozona; D — Heptatoma; E — Silvius; F — Tabanus; G — Ochrops. Phc. 2. — CocTaB TepimnariMtoro uneiiHRa (3-ii hubhhk) ycniia nocne oSpaSoTKH xjiopajuiaKTo^eHoaiOM (un^pti oSosHauaioT HiteHHKii, cocTaBjiHionțue otot cerMeHT h OyKBM — pofta). B — Chrysops; C — Chrysozona: F — Tabanus. Phc. 3. — MaMeneune paBMepoB $poHTaJn>noro vnacnta h $opMtr ii oBieMa mobo- jlHCTOCTeiî no poftaM. 1 — Chrysops; 2 — Chrysozona'; 3 — Heptatoma; 4 — Silvius. Phc. 4. — HaMeiieiiHe $poHTam>Horo yuacTKa h MOBOJincTOCTeh no no^po^aM. 5 — Tylostipia: a — T. borealis; b — T. olsufievi; c — T acuminaius. 6 — Ochrops: a — O. plebeyus; b — O. nigrifacies; c — O. miser. 7 — Tabanus: a — T. bovinus; b — T. eggeri; c — T. apricus. 8 — Atylotus: a — A. cordiger; b — A. quatournotatus; c — A. peculiaris. RECHERCHES SUR LES TABANID&S DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE LES ESPECES EXISTANTES. PROPOSITIONS EN VUE DE LA MODIFICATION DE LA CLASSmCATION. RAPPORTS PHYLOGENIQUES DES TABANIDES (RfîSUMfi) Ce travail comprend une liste des especes de Tabanides qui existent dans la Republique Populaire Roumaine. Le materiei etudie a permis d’etablir pour la R.P.R. .61 especes et 6 sous-especes, dont on donne comme nouvelles pour la faune palearctique des Tabanides, les eșpâces et sous-especes suivantes: Chrysozona variegata romanica n. ssp., T. (Tylostipia) olsufievi n. sp., T. (Tylostipia) minutus n. sp., T. (Ochrops) plebeyeus carpathicus n. ssp., T. (Ochrops) oethereus transilvanicus n. ssp., T. (Ochrops) pilosus n. sp., T. (Ochrops) bivitatus flavus n. ssp., T. (Atylotus) peripravaei n. sp., T.(Aty- lotus) lunatus danubicus n. ssp., T. (Atylotus) leteaie n. sp., La liste des especes indiquees est accompagnee d’un tableau des especes decrites par d’autres auteurs (8 especes) et faisant pârtie de la collection du Musee National Hongrois. On connaît donc en tout 75 especes et sous-especes de Tabanides, pour la R.P.R. D’apres le materiei etudie et l’analyse de la structure morphologique de certains organes, tels l’antenne, l’espace frontal, les calus frontaux, l’aile, etc., l’Auteur propose certaines modifications de la classification des Tabanides. II montre tout d’abord qu’etant donne la structure de l’antenne, la familie des Tabanidae doit etre retiree du sous-ordre des Brachyceres et classee dans celui des Nematoceres. Suivent des propositions en vue d’une repartition des espâceș du genre Tabanus dans les sous-genres Tylostipia, Ochrops, Tabanus et Atylotus. On apporte egalement quelques rectifications â la pț>sition sys- tematique de plusieurs especes et sous-espăces. L’etude est accompagnee de considerations phylogeniques sur les diffe- rents groupes de Tabanides. Les rapports phylogeniques dans le sens evolutif sont etablis d’apres les variations de la structure de l’antenne et d’apres celles de l’espace frontal et des calus frontaux. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Variations des dimensions et du nombre des articles de l’antenne des diffd- rents genres et sous-genres de Tabanides. (Les chiffres indiquent les articles apparents et inapparents). A. — Pangonia. B. — Chrysops. C. — Chrysozona. D .— Heptatoma. E. — Silvius. F. — Tabanus. G. — Ochrops. Fig. 2. — Gomposition de la plece terminale (ex- article 3) de l’antenne â la suite du traitement au chloral-lactophOnol. (Les chiffres indiquent les articles qui composent cette piice et les lettres, les genres). B. — Chrysops. C. — Chrysozona. F. — Tabanus. Fig. 3. — Variations des dimensions de l’espace frontal et de la forme et Mendue des calus, pour differents genres. 1. Chrysops. 2. Chrysozona. 3. Heptatoma. 4. Silvius. . Fig. 4. — Variations de l’espace frontal et des calus, par sous-genres. 5. Tylostipia: a) T. borealis; b) T. olsufievi; c) T. acuminaius. 6. Ochrops: a) O. plebeyus; b) O. nigrifacies; c) O. miser. 7. Tabanus: a) T. bovinus; b) T. eggeri; c) T. apricus. 8. Atylotus: a) A. cordiger; b) A. quatuornotatus; c) A. peculiaris. BIBLIOGRAFIE 1. W. M e i g e n, Sistemalische Beschreibung der bekannien europăischen zweifliigeligen Insekten. Aachen, 1820, t. II. 2. S. Marian, Insectele în limba, credințele și obiceiurile Românilor. Ed. Acad. Rom., 1903. 3. A. H a n d 1 i t s c h, Die fossilen Insekten. Leipzig, 1908. 4. Adolf L u t z și Ar tur N e i v a, Mem. da Instatisto Oswaldo Cruz, Rio de Janeiro, 1914—1918. 5. Y. S u r c o u f, Les Tabanides de France et des pays limitrophes. Encyclopedie ento- mologique, seria A, 1924. 6. Z. S z i 1 a d y, Ann. Mus. Ungar., 1924, Nr. 12. 7 — Zool. Anzeiger, Berlin, 1927, p. 174. 8. E. Enderlein, Mitt. Zool. Muz. Berlin, 1925, t. XL 9. V. N i ț u 1 e s c u, Câteva contribuțiuni la studiul aparatului bucal la insectele înțepă- toare. Lucrare de docență, Iași 1928. 10. O. Krober, Diptera, în Die Tierwelt Deutschlands und des angrenzenden Meeres. lena, 1932, partea 26, t. V. 11. I. Ci urca, E. S6guy și T. Ștefănescu, Arch. Roum. de Pathol. Exp£r. et de Microbiol., 1937, t. 10, Nr. 3. 12. N. Olsufiev, Nasekomle dvukrîlle Sem. Tabanidae (slepni), în Fauna SSSR, Izv. Akad. Nauk SSSR, Moscova, 1937, t. VII, Nr. 2. 13. C. Tarbinski i N. Plavilșcikov. Opredeliteli nasekomih evropeiscoi ciasli SSSR, Moscova, 1948. 10* BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE și GEOGRAFICE Tomul V, Nr. 3, 1953 DESPRE DINAMICA POPULAȚIEI DIN APELE PERIODICE DE N. BOTNARIUC Comunicare prezentată de GR. ELIESCV, Membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 3 Februarie 1953 Studiul biocenozelor, al genezei și evoluției lor, precum și al dinamicii populației din interiorul lor, are o considerabilă importanță practică și științi- fică, după cum au arătat cercetările sovietice asupra basmelor de baraj și asupra apelor naturale, cercetări care au deschis drumul acestui domeniu al biologiei. Pe de o parte, rezolvarea acestor probleme permite popularea apelor cu animale vertebrate sau nevertebrate, sporind astfel productivitatea apelor, iar pe de altă parte, oferă un material prețios pentru studiul corelațiilor dintre diferite specii, dintre indivizii din interiorul speciei, precum și al factorilor care determină evoluția și dinamica populației dintr’un biotop dat. In Uniunea Sovietică, studiile din acest domeniu sunt foarte înaintate. Lucrările lui S. A. Z e r n o v, V. I. J a d i n, D. A. L a s t o c i k i n, L. A. Z e n kevici, Neizvestnova-Jadina, precum și ale altor autori, asupra dinamicii populației din basinele de baraj de pe Nipru, de pe Volga, din apele curgătoare, din Marea Neagră și Marea Caspică, au permis, pe de o parte, importante generalizări teoretice în domeniul hidrobiologiei, iar pe de altă parte, intervenția planificată a omului în evoluția biocenozelor acvatice și sporirea producției de animale comestibile. In R.P.R. nu avem încă studii consacrate. acestui domeniu al biologiei. Până în prezent, majoritatea zoologilor noștri s’au limitat la publicarea de lucrări faunistice, care, dacă își au importanța lor pentru problemele zoologiei și zoogeografiei, totuși, nu ne spun aproape nimic asupra procesului de evoluție al acestor populații. Ele nu reflectă dinamica permanentă a biocenozelor și a speciilor, transformarea lor continuă sub influența mediului. Studiul dinamicii populației din diferite ape și al evoluției biocenozelor este posibil, fie luându-se probe cantitative dintr’un basin, la anumite inter- vale de timp, deci, în. condițiile unei stațiuni de observație sistematică, fie prin luare de probe calitative de faună chiar în condiții expediționare, în ape diferite, dar cu o aceeași metodică. Studiul proporțiilor dintre diferite grupe, în aceste probe, legat de o cunoaștere cât mai precisă a condițiilor ecologice și compararea acestor proporții din diferite ape (de exemplu, diferite ape curgătoare sau diferite ape stătătoare sau chiar între ape curgătoare și stătă- 560 N. BOTNARIUC 2 3 DINAMICA POPULAȚIEI DIN APELE PERIODICE 561 toare când conțin specii comune), ne permite să urmărim dinamica, în spațiu și deci și în timp, a diferitelor grupuri. Dacă aceste studii sunt însoțite și de măsurători biometrice, făcându-se permanent legătura cu condițiile mediului, putem urmări chiar diferențierile morfologice ale speciilor, putând indica în felul acesta, în anumite condiții ale mediului, care este sensul acestei diferen- țieri a formelor. Cercetări de această natură pot deschide perspectiva previ- ziunii și intervenției științifice a omului în mersul evoluției biocenozelor. * In lucrarea de față ne propunem, pe baza unei părți din materialul adunat în ultimii 10 ani din apele periodice din jurul Bucureștilor, să aducem o contri- buție la cunoașterea dinamicii populației acestor ape. Ele sunt favorabile pentru studii de acest fel, prin faptul că sunt niște unități mici, biotopuri bine delimitate, ușor de îmbrățișat în toată complexitatea lor, unități în care apa nu persistă decât câteva luni, deci nu necesită observații în tot cursul anului.. In,afară de aceasta, în interiorul unui asemenea biotop condi- țiile fizico-chimice și biologice, ca și răspândirea populației, sunt mult mai omogene decât în apele stătătoare mai mari. . Mai multe trăsături importante deosebesc apele periodice de cele perma- nente: 1. Caracterul periodic și de multe ori efemer al existenței apei în basin, în dependență de condițiile climaterice. 2. In majoritatea cazurilor, dimensiunile reduse, atât în suprafață, cât și în adâncime, ceea ce duce la permeabilitatea rapidă a întregului basin față de condițiile climaterice. 3. Dependența strânsă a naturii apei de chimismul solului pe care este instalată, ca urmare a suprafeței mari de contact cu solul, față de volumul relativ mic al apei. 4. Izolarea, permanență sau cel puțin temporară, a basinului de alte basine, adică lipsa de alimentare și de scurgere a apei, ceea ce determină una din cele mai importante trăsături ale apelor periodice. 5. Lipsa de primenire și de circulație a apei, precum și acumularea în basin a tuturor produselor vieții biocenozei. Aceste trăsături ale apelor periodice determină anumite aspecte caracte- ristice ale populației lor. Majoritatea formelor din aceste ape au ciclul de desvol- tare — dela ecloziune la depunerea ouălor — scurt (unele Phyllopode, cum este Imnadia voitestii, au nevoie pentru acest ciclu numai de 7 — 10 zile). Toate animalele,primar acvatice din aceste ape au forme de rezistență (ouă) care pot rezista secetei timp îndelungat, chiar mai mulți ani în șir, pentru ca apoi, la o primă inundație și în alte condiții favorabile, să dea naștere anima- lelor. . . Pentru, apele periodice este caracteristică și variația puternică și de multe ori rapidă a densității populației. Această densitate depinde nu numai de ritmul de înmulțire a organismelor, dar într’o mare măsură este influențată de con- diții climatice: temperatura aerului, umiditatea atmosferei, vântul, ploile. Toți acești factori pot determina scăderea rapidă a volumului apei prin evaporare, ducând la creșterea densității sau, dimpotrivă, pot aduce o sporire bruscă a acestui volum, ducând la scăderea densității. Desigur că aceste caracteristici ale biocenozelor din apele periodice se deosebesc de biocenozele apelor permanente, dar acest fapt nu împiedecă mani- festarea raporturilor și legăturilor generale care determină evoluția oricărei biocenoze. Biotopul la care se referă cea mai mare parte a materialului pe care îl pre- zentăm, este reprezentat printr’o groapă, săpată în primăvara anului 1943, la marginea de Sud-Vest a pădurii Andronache de lângă București. La Sud- Vest de această margine, în imediată apropiere de pădure, există un teren care a fost arat prima dată în 1943. înainte de aceasta, terenul era acoperit cu o vegetație ierboasă bogată. Din două părți, acest terep este apărat de pădurea Andronache, o pădure relativ tânără, esența dominantă fiind stejarul. Unele porțiuni ale terenului erau ceva mai joase și primăvara, se aduna în ele apa din topirea zăpezii sau din ploi; în această apă, se desvolta o faună destul de bogată, mai ales Phyllopode, Cladoceri, Copepode și larve de Trichoptere (de aici, dintr’un singur punct, în 1940, se puteau recolta kilograme de Lynceus andronachensis). începând din 1943, prin arături succesive, aceste mici depre- siuni ale terenului au fost nivelate, iar pe întregul teren s’a instalat o pepi- nieră de răchită, salcâm și plop. Solul este întru câtva sărat, deoarece după secarea apei, în unele porțiuni ale lui, suprafața solului rămânea acoperită cu un strat subțire de săruri. In 1943 când terenul a fost arat, în lungul lui s’a săpat un șanț pentru drenarea apei, iar Ia capătul șanțului, în apropierea marginii pădurii, într’o mică depresiune, unde se aduna apa de ploaie și mai înainte, s’a săpat o groapă de scurgere a apei drenate prin șanț. La început, groapa avea forma pătrată, cu latura de 3 m și adâncimea de 2 m, având fundul și pereții în mare parte din loess. In 1944, între groapa de drenaj și marginea pădurii, s’a plantat un grup de pini. Pentru prima dată, groapa s’a umplut cu apă de ploaie chiar în primăvara anului 1943. Suprafața de alimentare proprie a gropii este foarte mică. In timpul topirii zăpezii sau în timpul ploilor, apa din groapă provine fie din zăpadă sau ploaia care cade direct în groapă, fie mai ales din apa care se scurge de pe terenul învecinat, prin șanțul de drenare. Dacă în primii ani (1943, 1945) groapa se umplea relativ repede, scurgerea apei de pe teren fiind ușoară, mai târziu, pe măsura desvoltării pepinierei, scurgerea apei în șanț și apoi în groapă era împiedecată de plantație și în consecință, apa se aduna cu greu și numai în cazul ploilor prelungite și intense sau când se acumula zăpadă multă. Popularea gropii s’a produs desigur prin aducerea ouălor diferitelor ani- male de pe terenul drenat, prin apa de scurgere. Aceasta era sursa principală de organisme din care s’a desvoltat întreaga biocenoză a gropii de drenaj. Pe de altă parte, aici au putut să-și depună ouăle insectele sburătoare. Tot aici, au putut să imigreze insecte adulte, acvatice, venind din alte bălți. In sfârșit, alte elemente faunistice au fost aduse, probabil, de păsări, lucru care explică spre exemplu prezența conchostraceului Imnadia voitestii, care, până atunci, nu a fost găsit pe terenul înconjurător, dar care este întâlnit în abundență în smârcurile periodice din poienile din interiorul pădurii Andronache. La toate aceste posibilități de transport trebue adăugați și germenii ce pot fi aduși cu ajutorul vântului. Pentru regimul apei din această groapă este caracteristică, după cum s’a amintit, umplerea ei din ce în ce mai grea, pe măsura desvoltării pepinierei și evaporarea destul de intensă a apei, groapa fiind situată în teren deschis. Această caracteristică se constată în deosebi prin comparație cu o altă groapă mai veche, săpată chiar în pădure, în care apa se menținea mult mai mult timp, 562 N. BOTNARIUC 4 5 DINAMICA POPULAȚIEI DIN APELE PERIODICE 563 sub influența pădurii care o umbrea și împiedeca bătaia vântului, precum și sub influența solului pădurii, care prin umezeala acumulată menținea nivelul apei din această groapă. In 1943, apa s’a menținut în groapă cca 6 săptămâni (Martie, Aprilie) și atunci nu au apărut decât câteva Diaptomide, Cladoceri, iar dintre Phyllo- pode au fost găsite numai două exemplare de Lynceus andronachensis aber. spinosus — un mascul și o femelă. In 1944, apa nu s’a adunat deloc. Fundul gropii s’a acoperit cu vegetație, ruderală, iar pereții au început treptat să se surpe, făcând să scadă și adâncimea gropii. In 1945, groapa s’a umplut din nou cu apă, care însă s’a menținut, ca și în prima perioadă (din a doua jumătate a lunii Martie până la sfârșitul lui Aprilie). In acest interval, au fost adunate 6 probe de faună. In 1946, an secetos, groapa a rămas uscată, pereții ei s’au surpat și mai mult, ea a început să capete forma unei pâlnii. Adâncimea a scăzut de aseme- nea. In 1947, în groapă se adunase apă multă, încât se revărsase peste maluri. Apa s’a menținut din Martie până în August. In acest interval, s’au adunat probe cantitative la intervale de una sau două săptămâni, una de cealaltă. In a doua jumătate a acestei perioade, apa a început să se acopere cu lintiță, care până la sfârșit, a acoperit-o toată cu un strat gros, depunându-se pe fund în cantitate mare. Perioada următoare, când s’a adunat apa în groapă, este cuprinsă între 26 Decembrie 1947 și 6 Aprilie 1948. In această perioadă, s’au luat de asemenea probe cantitative și calitative săptămânale. Ultima perioadă când s’a mai adunat apa din groapă a fost cuprinsă între 25 Iunie și 12 Septembrie 1948, când de asemenea s’au luat cu regularitate probe cantitative și calitative de faună. LISTA ANIMALELOR DIN GROAPA DE DRENAJ Dorylaimus stagnalis Pedalion mirum Brachionus eulicy/lonis Lepidurus apus Apus productus Cyzicus tetracerus Eoleptestheria variabilis Lynceus andronachensis Moina sp. Macrothrix roșea Macrothrix hirsuticornis Dunhevedia crassa Alonopsis ambigua VIERMI Tubifex tubifex. ROTIFERI Polyarthra trigla Asplanchna sp. CRUSTACEI Phyllopode Lynceus andronachensis aber. spinosus Jmnadia voitestii Chirocephalus spinicaudatus Streptocephalus torvicornis. Cladoceri Ceriodaphnia reticulaia Daphnia psittacea Alona rectangula Simocephalus expinosus var. serrulatus. Copepodo Hemidiaptomus sp. Arctodiaptomus bacillifer Arctodiaptomus werzejskii Cyclops (Diacyclops) bisetosus Cyclops (Diacyclops) bicuspidatus Cyclops (Diacyclops) nanus Cyclops s. str. sp. Cyclops (Metacyclops) sp. Cyclops (Microcyclops) varicans. Cyclops (Microcyclops) rubellus Cyclops insignis Mesocyclops oiridis Acantocyclops sp. Cantocamptus staphylinus Cletocamptus retrogressus. Ostracodo Eucypris virens INSECTE Apterygote Sminthurides aquaticus » Ptorygoto Ephemeropter e Cloeon dipterum Hemiptere Notonecle glauca Naucoris cimicoides Nepa cinerea Plea atomaria. Diptere Tendipes f.l. plumosus Tendipes f.l. thummi Tendipes f.l. bathophilus Tanytarsus ex. gr. lauterborni Tanytarsus sp. Cricotopus sp. Psectrocladius sp. Orthocladius sp. Corynoneura sp. Ablabesmyia ex. gr. lentiginosa Orthocladius ex. gr. saxicola Ablabesmyia ex. gr. falcigera Ablabesmyia ex. gr. tenuicalcar Procladius sp. Culicoides sp. Culex pipiens Anopheles sp. Chaoborus flavicans Simulium sp. Stratiomyia sp. Coleoptere Ilybius sp. Hydrochus sp. Laccophilus virescens Ditiscus marginalie Noterus sp. Bidessus geminus. MOLUȘTE Tropodiscus sp. Planorbis sp. AMFIBIENI Triton crisiatus Triton oulgaris Rana temporaria REPTILE Tropidonotus natrix. 7 DINAMICA POPULAȚIEI DIN APELE PERIODICE 565 OBSERVAȚII ÎN CURSUL A TREI PERIOADE DE INUNDAȚIE1) Perioada 16.III - 27.VII.1947. In această perioadă, curba temperaturii a fost în permanență ridicată, favorabilă desvoltării animalelor în groapa de drenaj. Media temperaturilor zilnice ale atmosferei, sub 0° la 16.III (—0,4°), a crescut brusc, ajungând la 13,3°, la 20.III și apoi s’a ridicat treptat și continuu, având numai, două scăderi mai însemnate: una la începutul lunii Aprilie, când a ajuns la 5,4°, menținându-se la acest nivel 3 zile (11, 12, 13. IV), iar o altă scădere a fost în ziua de 5.V, când media zilnică înregistrată la Băneasa a fost de 8° și nu a durat decât o zi. Aceste variații nu au avut repercusiuni vizibile asupra dinamicii grupurilor de animale din groapă. In această perioadă, cantitatea de ploi căzută nu a fost uniformă. S’au înregistrat două perioade de ploi: una între 5.V și 29.V cu maximum la 19.V (15,5 mm), (fig. 1) și a doua perioadă de ploi dela 5.VI la 22.VII, cu un maximum la 18.VI și altul la 29.VI (respectiv 18 mm și 18,5 mm). Desigur că aceste ploi au avut influență asupra dinamicii grupurilor din groapă, sporind brusc canti- tatea de apă și făcând deci să scadă densitatea populației. Dacă examinăm dinamica grupurilor conducătoare, care constituiau marea parte a populației în această perioadă (Copepode, Cladoceri, Ostracode), vom constata următoarele (fig. 1): Copepodele, care ajung primele la o puternică desvoltare, apar în cantitate relativ mare (19 ind./l), chiar dela 16.III. Numărul lor crește repede, pentru a forma primul maximum al curbei la 15. V (342 ind./l). Apoi curba scade, ajungând la minimum de 29. VI (123 ind./l) care coincide cu maximul de ploi, după care începe o urcare, mai întâi treptată, ajungând la 16.VII la 151 ind./l, pentru ca, după aceasta, curba să salte vertiginos, ajungând la 27.VII, la 2000 ind./l. Constatăm că primul maximum al curbei coincide cu prima perioadă de ploi. Dacă minimul dela 29.VI și creșterea rapidă a densității Copepodelor în ultima săptămână le putem explica prin perioada ploilor dela sfârșitul lunii Iunie și apoi prin evaporarea rapidă a apei din groapă, deci printr’o concentrare rapidă a faunei, maximul dela 15.V, care se produce în cursul primei perioade de ploi, nu se poate explica decât prin,înmulțirea rapidă a Copepodelor la începutul desvoltării întregii biocenoze. Cladocerii apar în primele zile ale lunii Aprilie (prima probă în care se con- stată Cladoceri este dela 5. IV). Curba Cladocerilor (fig. 1) crește mai întâi treptat rămânând însă mereu în urma celei a Copepodelor, iar dela 15.V, când Copepo- dele încep să scadă, Cladocerii cresc repede, ajungând la primul maxim la 2.VI (450 ind./l), între cele două perioade ploioase. Apoi curba Cladocerilor scade, trecând prin minimum la 29.VI (167 ind./l), pentru a crește iarăși, până la secarea apei. Un aspect particular are curba Ostracodelor. Acest grup apare foarte tim- puriu, chiar dela 16.III, când s’au găsit exemplare izolate. Curba se menține la un nivel foarte scăzut, ajunge la 2.VI la 9 ind./l și apoi, la 29.VI, când toate, celelalte grupuri trec prin minimum, Ostracodele înregistrează o ușoară creștere (14 ind./l), după care curba crește repede, mai repede chiar decât a grupelor precedente, formează un maximum la 16.VII (467 ind./l), după care începe o scădere tot atât de bruscă, în timp ce curbele celorlalte grupuri continuă să. crească. Toate probele cantitative au fost luate din câte 6 1 apă. Graficele reprezintă canti- tatea de animale din acest volum. Cifrele în text au fost calculate la 1 1. 8 9 N. BOTNARIUC 566 3000 7.000 - 4- - 6000 - 5000 - 0000 - 3000 - 3000 - 1000 - 500 f Fig. 2. — Perioada 16 Martie — 27 Iulie 1947. Dinamica Copepodelor: 1, Diaptomide în genere; 2; Ardodiaplomus bacillifer; 3, Arclodiaptomus wienejskii; 4, Cyclopide. Z egenda 1........ 16/1X23/111 5/JS 21/12 27/IT 25/2 2/XL Phyllopodele apar devreme, realizează un maximum la 5. IV (47 ind,/l) și apoi scad pentru a dispare complet la mijlocul lui Iunie. De remarcat că, dintre Conchostracei, majoritatea covârșitoare nu au ajuns la maturitatea sexuală. Niciun Lynceus, niciun Cyzicus, nu au ajuns șă depună ouă, deși apa a persistat mai mult timp. Un singur exemplar de Eoleptestheria vafiabilis >O o O QO _ J_ 29/W 15/101 27/XO a fost găsit cu ouă. Acest fapt denotă lipsa condițiilor necesare reproducerii Phyllopodelor. Chironomidele apar relativ târziu, ajung Ia maximum la 15.V (29 ind./l) și apoi merg spre scădere, găsindu-se totuși în cantități mici până la secarea completă a apei. Pe măsura înaintării timpului și a evoluției apei, se schimbă treptat între- gul aspect al ei. Astfel, dela 15.V aproape toată apa era acoperită cu lintiță, al cărei strat se îngroșa treptat, iar plantele moarte se adunau în cantități mari Pe fundul apei. Totodată se schimba și aspectul faunei: apăreau tot mai multe DINAMICA POPULAȚIEI DIN APELE PERIODICE 567 larve de Diptere, mai ales Stratiomyia sp., larve de Coleoptere și Coleoptere adulte, mai ales Bidessus geminus. Dacă acesta este aspectul general al succe- siunii și al desvoltării grupurilor mari de animale, raporturile dintre specii în interiorul fiecărui grup sunt deqsebite. Curba generală, a ordinului nu ne arată decât foarte puțin din ceea ce șe petrece în interiorul lui. In cazul Copepodelor, Diaptomidele se mențin la un nivel relativ constant până la 27.IV, când cresc repede ajungând la maximum la 15.V (283 ind./l), pentru a înregistra apoi o scădere coițtinuă până la 29.VI când ajung la minimum (3 ind./l), după care curba începe să crească ușor, ajungând la 16.VII la 25 ind./l, pentru ca apoi să înregistreze o creștere vertiginoasă, ajungând la 27.VII la 602 ind./l (fig. 2). In același timp, urmărind curba Cyclopidelor, constatăm un aspect cu totul deosebit. La începutul perioadei, ele se mențin la un nivel cu totul scăzut și aceasta până la 2^. IV (8 ind./l), când începe o ușoară urcare, formând un prim maximum la 15j.V (17 ind./l) coborînd ușor spre 2.VI (60 ind./l) pentru a forma apoi un al doilea maximum tocmai la 29.VI (120 ind./l) în perioada ploioasă, atunci când toate celelalte grupuri trec prin minimum. Apoi curba înregistrează o ușoară sță- dere, urmată de o creștere bruscă, ajungând la 27.VII la 1306 ind./l. ' Dacă analizăm compoziția populației Legenda uneia din aceste grupe, constatării de exemplu că Diaptomidele sunt con- stituite din 3 specii: Hemidiaptomus sp., Arctodiaptomus bacillifer și Ajcto- diaptomus wierzejskii. Aceste forme prezintă de asemenea o succesiune particulară (fig. 2). Primul apare și se desvoltă Hemidiaptomus sp.Jfără a ajunge la prea mare desvoltare (un maximum de 17 ind./l la 5.IV) și dispare complet către mijlocul, lunii Aprilie. Arctodiaptomus bacillifer și A. wierzejskii apar aproape în același timp (23.III), dar desvoltar^a lor decurge în mod deosebit. Primul ajunge repede la maximum (61 ind./l la 5.IV) și dispare complet spre sfâr- șitul lunii Aprilie, în timp ce 'ultima formă determină de fapt mersul ge- neral al curbei Diaptomidelbr. Ea apare ceva mai târziu decât prima, ajunge la 56 ind./l la 27.IV, după care /------- 2 +++++++ 15/2 2/ZI 39/XI 16/211 27,!VH Fig. 3. — Perioada 16 Martie — 27 Iulie 1947. Dinamica Cladocerilor: 1, Moina sp.; 2, Cenodaphnia reH- culala; 3, Atona rectangulala; 4, Macrothrix roșea; 5, Dunhe- redia crassa; 6, Alonopsis ambigua. tot mersul curbei Diaptomidelor este determinat de această specie. Se con- stată, prin urmare o anumită succesiune în timp a acestor forme. Un aspect și mai interesant îl prezintă variația populației diferitelor specii de Gladoceri (fig. 3). Aceștia sunt reprezentați prin 6 specii aparținând la 6 genuri deosebite: Moina sp., Ceriodaphnia reticulata, Alonopsis ambigua, Macrothrix roșea, Dunhevedia crassa și Alona rectangula. Toate aceste forme, după comportarea lor, le putem împărți în două grupuri: unul trece prin mini- mum în perioada ploilor, pentru ca apoi, unele din speciile lui să meargă spre 4500- 4000 - 3500 - 3000 2500 - 25° ■20° 15° 2000- 10° T°0 ■10°- 1500- 7000- 900 - 800 - 700 - 600 ■ 500 - 400 ■ 300 ■ 200 - 100 - 26^ 6/148 18/lZh/l 8/1 15/1 1/H 14/121/11'^/IR 6/J Fig. 4. - Perioada 26 Decembrie 1947 - 22 Aprilie 1948. Dinamica grupurilor: 1, Brachimulae; 2, Copepode; 3, Cyolopide; 4, Diaptomide; 5, Cladoceri; 6, Ostracodo. j 11 DINAMICA POPULAȚIEI DIN APELE PERIODICE 569 I . ------ ■ ---------------------------------------------— ---------—' I dispariție completă, iar altele să se ridice din nou; altul trece prin maximum sau continuă să crească, neținând seama de ploi. Din primul grup fac parte Moina sp., care trece prin minimum la 29.VI (1 ind./l) pentru ca apoi să crească foarte repede, ajungând la 16.VII la 300 ind./l, Ceriodaphnia reticulata care scade repede spre 29.VI (23 ind./l) și continuă să scadă până la dispariție și, în sfârșit, Alonopsis ambigua care de asemenea scade mergând spre dispariție. In al doilea grup observăm Atona rectangula, care la 29.VI trece prin maximum (70 ind./l) pentru a dispare aproape la 16.VII (1 ind./l); apoi, Dunhevedia crassa care apare Ia 2.VI, trece prin maximum la 29.VI (26 ind./I), pentru a dispare la 16.VII; în sfârșit, Macrothrix roșea care apare la 2.VI, crește continuu până la 29.VI (46 ind./l) și continuă să crească, ajungând la 16.VII la 67 ind./l. Aici ca și la Cyclopide maximele din 29.VI sau creșterea nestingherită a curbei lui Macrothrix cu toate ploile abundente, lasă să se întrevadă importanța raporturilor dintre membrii biocenozei în desvoltarea și succesiunea populației. Perioada 26.XII.1947 — 22.IV.1948. In această perioadă a fost urmărită evoluția faunei din groapa de drenaj chiar dela apariția populației, la sfârșitul lui Decembrie, când s’a adunat puțină apă și până la secarea completă a apei. O parte din timp, această faună a evoluat sub ghiață (fig. 4). In mare parte din această perioadă de existență a biocenozei, temperaturile medii zilnice s’au menținut la un nivel destul de scăzut (variind cam între 2° — 3° până la 7° — 10°, scăzând câteodată sub 0°, până la —7° sau —8°). In această perioadă, condițiile fizice (temperatura), au avut rolul dominant în evoluția biocenozei, fiind apropiate de punctul critic pentru majoritatea grupurilor importante. Acest fapt a făcut ca toate celelalte condiții (hrana, raporturile între grupuri) să nu se poată manifesta cu toată evidența, trecând pe al doilea plan. Faptul acesta are ca rezultat un paralelism isbitor al curbelor desvoltării tuturor grupu- rilor (cu unele excepții). Astfel, Copepodele și Ostracodele apar chiar dela început și evoluează paralel: la 18.1, ambele grupuri trec printr’un maximum, la 24.1 printr’un minimum, la 18.11 printr’un al doilea maximum, iar la 15.11, printr’un al doilea minimum; la 7.III, printr’un al treilea maximum, pentru a trece printr’un al treilea minimum la 14—21.III, după care Copepodele cresc repede, ajungând la 644 ind./l la 6.IV, iar Ostracodele se ridică puțin, menținându-se la un nivel scăzut de cca 17 ind./l (6. IV). In general, Copepodele sunt mereu la un nivel mult mai ridicat decât Ostracodele, acestea din urmă realizând maximum de 23 ind./l (7. III). Comparând mersul celor două curbe cu mersul curbei temperaturilor (fig. 4), constatăm și aici un paralelism destul de fidel. In această perioadă, o importanță mai mare o prezintă curba temperaturilor minime, ea fiind mai apropiată de limita critică și determinând deci evoluția grupurilor. Astfel, primul maximum al gru- purilor cade la 18.1, tocmai în perioada când temperatura zilnică medie se men- ține relativ ridicată (între +3° și +10°), iar cea minimă, numai câteodată, pentru scurt timp, coboară sub 0° (—1°, — 1,5°). Acest maximum este cel mai mic (Copepodele 21 ind./l, Ostracodele 15 ind./l). La 6 zile după acest maximum (24.1) urmează primul minimum, cel mai scăzut, care corespunde exact unei scăderi mai mari și mai îndelungate a temperaturilor. La 24.1 Copepodele ajung la 11 ind./l, Ostracodele la 6 ind./l. Al doilea maximum se produce la 8.II (Copepodele 122 ind./l, Ostracodele 18 ind./l); el urmează imediat după o perioadă când temperaturile minime se ridică până la +6°, iar cele medii până Ia +10°. Al doilea minimum pe diagramă este situat la 15.11 (Copepodele 37 ind./l, Ostracodele 2 ind./l); în realitate, el s’a produs probabil spre sfâr- 570 N. BOTNARIUC 12 13 șitul lunii Februarie, deoarece temperaturile au scăzut brusc începând dela 10.II, ajungând la minimum tocmai la 28.11, în același timp temperaturile medii menținându-se sub 0° până la 2.III; prima probă după 15.11 a fost luată tocmai la 7. III și deci graficul nu poate arăta ce s’a petrecut în acest interval. In orice caz, este limpede, că al doilea minimum este determinat de începutul perioadei de depresiune a temperaturilor. Al treilea maximum este situat la mijlocul unei ascensiuni a curbei temperaturilor (Copepodele 114 ind./l, Ostracodele 22 ind./l), iar al treilea minimum corespunde unei noi scăderi a temperaturilor, sub 0°. Probabil că și acest minimum a fost ceva mai accen- tuat, fapt care nu se poate constata din grafic, deoarece proba următoare a fost luată abia peste două săptămâni (28. III), când curbele sunt în ascensiune generală. Cladocerii nu apar decât spre sfârșitul perioadei, la 14. III (Daphnia lon- gispina) și curba lor se ridică destul de repede, ajungând la 6. IV la 133 ind./l. Comparând această perioadă cu prima, se poate constata că, în timp ce în prima perioadă, când temperaturile erau ridicate în permanență, Ostracodele s’au menținut totuși la un nivel foarte scăzut, deși celelalte grupe erau în plină desvoltare masivă, în perioada a doua, temperaturile erau mult mai scăzute decât în prima; cu toate acestea Ostracodele, ajung la o desvoltare mult mai mare decât în prima perioadă, iar Copepodele la numere mai mici. Acest fapt arată, pe de o parte, că temperatura în perioada a doua se menținea mai aproape de punctul critic pentru Copepode, nepermițându-le desvoltarea masivă, iar pe de altă parte, că ea era destul de ridicată deasupra acestui punct al Ostra- codelor, numai din când în când scăzând brusc și determinând minimele grupu- rilor. Prin urmare, nivelul scăzut al curbei Ostracodelor din prima perioadă nu se datorește temperaturilor, ci probabil desvoltării puternice a celorlalte grupuri (Copepode și Cladoceri), iar în perioada a doua, Ostracodele s’au putut desvolta ceva mai bine în urma desvoltării relativ mai slabe a Copepodelor și a lipsei totale a Cladocerilor. In perioada a doua, temperatura s’a menținut în genere sub punctul critic al Cladocerilor, nepermițând apariția lor decât spre sfârșitul perioadei. In privința Phyllbpodelor, este de remarcat faptul că naupliușii și heiloforele acestui grup au apărut dela 6.1 (heilofora de Lynceus, de'Cyzicus, stadii juvenile de Chirocephalus). La 15. II, existau stadii juvenile de Cyzicus, dar toate Phyllopodele au dispărut la mijlocul lui Martie; la 14. III nu s’a mai găsit niciun exemplar. In această perioadă, contrar celor ce s’au întâmplat în celelalte grupuri, o mare desvoltare au luat Rotiferii, în special Brachionidele. Grupul apare la 18. I (7 ind./l), crește încet până la 24.1 (26. ind./l), apoi curba se ridică repede, realizând maximum la 15. 11(802 ind./l) și scăzând apoi continuu cu mici variații, pentru a dispare la 6. IV. De observat că maximul Rotiferilor coincide pe de o parte cu cea mai mare scădere a temperaturilor din această perioadă, iar pe de altă parte, cu minimul prin care trec toate celelalte grupe reprezentate în graficul din figura 4. Perioada 25.VI — 12.IX. 1948. Această perioadă, situată în timpul cel mai călduros al anului, se caracterizează printr’o rapidă desvoltare și apoi o rapidă scădere a numărului animalelor din fiecare grup, curbele fiind ridicate și strânse. Colectarea materialului nu s’a început chiar din momentul apariției apei, prin urmare nu au fost prinse primele faze în desvoltarea faunei. Tempe- ratura fiind ridicată și existând condiții foarte favorabile pentru desvoltarea multor forme, curbele încep dela un nivel destul de ridicat. DINAMICA POPULAȚIEI DIN APELE PERIODICE 571 Diaptomidele se desvoltă foarte slab. Sunt reprezentate prin Arctodiap- iomus unerzejskii, care ajunge la un maximum numai de 20 ind./l (24. VII) {fig. 5), pentru a dispare complet spre sfârșitul lunii August. Aproape întregul mers al curbei Copepodelor este determinat de Cyclopide. Curba lor începe cu Fig. 5. — Perioada 25 Iunie — 12 Septembrie 1948. ■Dinamica grupurilor: 1, Ceriodaphnia reliculaia; 2, Moina sp.; 3, Cyclopide; 4, Os- traco de; 5, Rotiferi; 6, Alena rectangula; 1, Bidessus geminus. 319 ind./l (25. VI) după care, la 3. VII, se înregistrează un minimum de 43 ind./l, pentru ca după aceasta, curba să crească continuu până la 2. VIII, când realizează maximum de 1800 ind./l, după care începe scăderea, mai întâi rapidă, apoi mai înceată, până la 12. IX, când s’a luat ultima probă (43 ind./l). Curba Ostracodelor este destul de caracteristică; grupul apare la 25. VI (7 ind./l) crește repede, și la 3. VII, când toate celelalte grupuri trec prin mini- mum, ea realiza un maximum de 228 ind./l descrescând repede, pe măsura ■creșterii celorlalte curbe, pentru ca la 11. VII să ajungă la 66 ind./l crescând ușor spre 2. VIII (100 ind./l), pentru a se menține până la sfârșitul perioadei ca indivizi izolați (fig. 5.). 11—Buletin Științific—C. 1547 572 N. BOTNARIUC 14 15 DINAMICA POPULAȚIEI DIN APELE PERIODICE 573 Cladocerii sunt reprezentați prin 4 forme: Moina sp., Alona rectangula, Ceriodaphnia reticulata și Dunhevedia crassa. Prima formă care se desvoltă puternic și repede este Moina sp.; ea apare chiar la 25. VI în număr de 2050 ind./l. Primul minimum îl înregistrează la 3. VII (888 ind./l), pentru a crește din nou la un maximum de 2338 ind./l (11. VII), scăzând apoi foarte repede .și dispărând complet la începutul lunii August. Alona rectangula apare la 1. VII ca exemplare izolate, la 2. VIII realizează un prim maximum de 155 ind./l, apoi un minimum de 20 ind./l la 7. VIII, când aproape toate formele înregis- trează o puternică scădere, după aceea trece printr’un al doilea maximum de 170 ind./l (28. VIII), dispărând la 12. IX. Cu totul deosebită este curba lui Ceriodaphnia reticulata. Ea apare pro- babil spre mijlocul lunii Iulie, între ll.VII și 24. VII, deoarece, în timp ce în proba dela ll.VII nu exista niciun exemplar, în cea dela 24-VII, numărul lor este de 2275 ind./l, pentru a realiza maximum la 2. VIII, când ajunge la 3975 de ind./l, după care se înregistrează o scădere vertiginoasă, ajungând numai peste 5 zile (7. VIII) la 225 ind./l și apoi dispărând complet. Mersul acestei curbe amintește în de aproape pe acela al desfășurării fenomenului de înflorire a apelor. Dunhevedia crassa apare la începutul lunii August, ajungând la 32 ind./l (29. VIII); exemplare izolate supraviețuesc până la 12. IX. Rotiferii, reprezentați mai ales prin Asplanchne, se desvoltă la începutul acestei perioade, ajungând la 246 ind./l (11. VII) și dispărând spre sfârșitul lunii. De remarcat este faptul că, spre sfârșitul perioadei (începând dela sfâr- șitul lui August) când apa era acoperită cu un strat gros de lintiță, care se aduna în cantitate mare și apoi se depunea pe fund unde se descompunea, au apărut și au început să se desvolte destul de repede Coleopterele și Dipterele. Astfel se desvoltă multe larve de Laccophilus minutus, ajungând la 22 ind./l (12. IX). Tot atunci, se desvoltă în cantitate și mai mare (77. ind./l) Bidessus geminus, care literalmente mișuna prin stratul de lintiță. Tot acum apar Hidrophilide ca Melochires lividus, precum și larve de Diptere, mai ales Stra- tiomyia sp. (11 ind./l la 12. IX). Alte grupuri de organisme ca Volvocalele, Chironomidele, Culicidele, se desvoltă în cantitate relativ mică și numai în prima parte a perioadei, când apa era destul de limpede, neacoperită de lintiță. ANALIZA OBSERVAȚIILOR Analizând mersul curbelor într’o aceeași perioadă, comparându-Ie între ele și între diferite perioade, putem constata pe de o parte dependența aspec- tului lor de factorii abiotici, temperatură și ploi, iar pe de altă parte, putem constata că unele aspecte ale curbelor nu pot fi explicate prin acești factori, ci se prezintă probabil ca o consecință a unor anumite raporturi între diferite grupuri de animale. Dependența de temperatură apare evidentă în perioada a doua, când (mai ales la începutul perioadei) temperatura fiind apropiată de cea critică a majo- rității grupurilor, determină paralelismul tuturor curbelor înafară de curba Rotiferelor. In urma acestui factor, determinant în această perioadă, nu se produce o succesiune a desvoltării grupurilor în timp. Toate maximele coincid și minimele se suprapun între ele. Rotiferii capătă o puternică desvoltare în urma faptului că, pentru ei, temperatura este favorabilă, iar în prima parte a perioadei, desvoltarea relativ slabă a celorlalte grupuri duce la lipsa de concurență și de dușmani. In a doua jumătate a perioadei, când, înregistrându-se o creș- tere generală a temperaturii, precum și scăderea cantității de apă prin eva- porare, se produce o puternică desvoltare a Copepodelor, apar și Cladocerii, aceasta ducând la scăderea rapidă a curbei Rotiferilor. Deci, chiar în această perioadă ne apare importanța corelațiilor dintre grupuri, corelații care duc la o anumită succesiune a lor (în anumite condiții abiotice) și la anumite rapor- turi numerice. Acest din urmă lucru se vede în deosebirea de nivel la care se desfășură curba Copepodelor și a Ostracodelor. Ostracodele se mențin în canti- tate relativ mică în tot cursul perioadei. Lucrul apare și mai evident în prima perioadă, care se desfășură toată în condiții favorabile de temperatură. Aceste condiții fac să apară mai clare raporturile dintre grupuri și felul în care ele determină desvoltarea în timp a întregii biocenoze. Marea massă a populației este formată din Copepode și Cladoceri. In tot timpul desvoltării acestor grupuri, Ostracodele reprezentate prin forma detri- tivoră și poate chiar răpitoare Eucypris virens, se mențin la un nivel foarte scăzut, până în ziua de 29.VI, când Copepodele și Cladocerii ajung la minimum. Atunci Ostracodele încep să crească repede, iar în momentul când Co- pepodele înregistrează o înălțare vertiginoasă a curbei, Ostracodele scad tot atât de repede cum au crescut. Același lucru, în linii mari, se con- stată și în perioada a treia, când Ostracodele se desvoltă mai mult în momentul când celelalte grupe (Cyclopide și Moină) trec prin minimum, pentru a scădea apoi și a se menține la un nivel foarte scăzut până la sfârșitul perioadei. Din această comparație, rezultă că între desvoltarea cantitativă a Ostracodelor pe de o parte și a Copepodelor și Cladocerilor pe de alta, există un anumit anta- gonism, în urma căruia se produce și o anumită succesiune a acestor două cate- gorii de grupuri. Pe de altă parte, se constată anumite raporturi și între curbele Copepodelor pe de o parte și ale Cladocerilor pe de alta. In prima perioadă mai întâi realizează maximum curba Copepodelor, și abia mai târziu curba Cladocerilor (mai ales datorită lui Ceriodaphnia reticulata și Moina sp.). Este probabil că scăderea Diaptomidelor și creșterea Cladocerilor să fie legate, pe de b parte, de creșterea temperaturii care se înregistrează în această perioadă și care favorizează Cladocerii, iar pe de altă parte, descreșterea Diaptomidelor poate să fie intensificată de concurența Cladocerilor în desvoltare. In același timp constatăm, în interiorul grupului Copepodelor, o creștere treptată dar continuă a Cyclopidelor. Desigur că mersul acestor curbe este legat de schim- barea generală a condițiilor de viață în apă, mai ales odată cu acoperirea trep- tată a suprafeței apei cu stratul de lintiță, care la 15. V acoperea tot luciul bălții. In perioada a treia, care se desfășură toată în cel mai călduros timp al anului, Cladocerii se desvoltă repede, în special Moina sp. In cursul lunii Iulie, pe măsura acoperirii apei cu lintiță, Moina sp. scade repede și se desvoltă Ceriodaphnia reticulata care suportă mai bine noile condiții. In același timp, Copepodele se desvoltă destul de puternic, în special Cyclopidele. Odată cu acoperirea completă a apei cu un strat gros de lintiță, Cladocerii dispar aproape brusc, în timp ce Cyclopidele, mai rezistente, scad mai încet, mențiiiându-se până la sfârșitul perioadei. Observațiile asupra grupurilor menționate, precum și asupra altor grupuri, care numeric au o importanță mai mică în viața biocenozei examinate, ne permit să întrevedem, în linii mari, modul cum evoluează populația în întregime, 574 N. BOTNAHIUC 16 17 DINAMICA POPULAȚIEI DIN APELE PERIODICE 575 dinamica diferitelor grupuri, succesiunea lor în timp, ca și unii din factorii care determină aceste procese. îndată ce în groapă se adună o cantitate de apă, în ea începe să se desvolte o faună mai mult sau mai puțin abundentă, după condițiile climaterice în care se produce fenomenul. De obicei groapa se umple primăvara, ca majoritatea apelor periodice, cu apa provenită din topirea zăpezii sau din ploi. La început, apa este relativ curată, conține puțin detritus, puține substanțe organice disol- vate, procesele de descompunere sunt slab pronunțate, vegetația nu este încă desvoltată. De obicei, în această perioadă, temperaturile sunt relativ scăzute. In apă trec (se disolvă probabil) numai substanțele acumulate din an în an pe fundul smârcului, în urma descompunerii a numeroase organisme care rămân după secarea lui. Această primă perioadă în desvoltarea anuală a smârcului este perioada de «tinerețe » a lui, sub aspectul desfășurării tuturor proceselor fizico-chimice și biologice și se caracterizează prin apariția și desvoltarea unor anumite grupuri de organisme. Cele mai caracteristice dintre acestea sunt Phyllopodele și mai ales Conchostraceii, care trăiesc numai în această peri- oadă. Tot în această perioadă se desvoltă Diaptomidele, mai ales Hemidiap- tomus sp. și Arctodiaptomus bacillifer, iar dintre Rotiferi iau o mare desvoltare Brachionidele. Alte Diaptomide și Cyclopidele se desvoltă mai încet, ajung la desvoltare puternică în a doua perioadă, faza de « maturitate » a smârcului, când în apă se adună mare cantitate de detritus, chiar în particule coloidale, mare cantitate de substanțe organice disolvate și deci, un mare număr de bac- terii și alge monocelulare care servesc drept hrană filtratorilor. Această schim- bare a condițiilor de viață în apa smârcului este o consecință a însăși evoluției organismelor: produsele rezultate din metabolismul fiecărui grup nu se pot îndepărta, ele se acumulează treptat, putând duce la scăderea și chiar la dis- pariția grupului respectiv. Mai mult decât atâta, după cum arată N. G. Gaev- s k a i a, filtratorii trec prin intestinul lor mult mai multă hrană decât con- sumă în realitate pentru activitatea lor vitală. Vorbind despre acest fenomen în legătură cu nutriția Cladocerilor, Gaevskaia scrie:«.. .procesele descrise ale consumării energice dar puțin productive a producției inițiale, sunt înso- țite de o abundentă eliminare de fecale (defecarea se produce la fiecare 1—2 minute), care se adună în massă afânată, pe fund, unde se descompun. In fecale există un număr uriaș de celule nedigerate, dar deteriorate într’o măsură sau alta, în timpul cât au stat în intestin. Aceste celule cu funcțiuni vitale deranjate, care au pierdut reglarea proceselor vitale, caracteristică stării normale, se supun repede autolizei și lizei. Apoi, după cum s’a constatat în experiențele noastre, procesele autolizei și lizei pot cuprinde în mod impetuos toată popu- lația de alge și să o reducă la zero repede, câteodată în curs de câteva ore ». După aceste considerații, autoarea conchide: «O asemenea liză se produce, după cât se vede, datorită otrăvirii mediului în urma acumulării în el a pro- duselor descompunerii și a agenților lizei» (2). Acumularea acestor produse, rezultate din descompunerea organismelor, poate să ducă nu numai la scăderea catastrofală a formei respective, dar poate produce și o puternică inhibare a desvoltării altor forme. După cum arată expe- riențele cercetătoarei N. G. Gaevskaia, procesul de nutriție al filtratorilor nu este întâmplător, ci are un caracter electiv bine pronunțat, ceea ce înseamnă că și cataboliții vor avea un caracter specific, putând influența electiv asupra unor anumite organisme din biocenoza dată. Procesele de inhibare prin produse secretate sau excretate sunt cunoscute și în alte cazuri, ele având un rol impor- tant în evoluția biocenozelor. T. D. L î s e n k o citează un exemplu interesant în această privință: dacă grâul de primăvară răsare în massă și se întărește înainte de a fi răsărit buruienile (spre exemplu Avena fatua), atunci semințele de buruieni nu mai germinează. T. D. L î s e n k o presupune că acest fapt se poate întâmpla sub influența substanțelor eliminate în sol de către rădă- cinile cerealelor, substanțe care inhibă germinarea semințelor de buruieni. Eliminarea unor substanțe în sol a fost demonstrată de N. G. H o I o d n î i. EI a arătat pe cale experimentală că, de exemplu, substanțele volatile produse în solde semințe de mazăre, produc o acțiune de inhibare parțială a creșterii rădăcinilor de porumb. In alte cazuri, asemenea substanțe pot produce o sti- mularea creșterii și a'desvoltării unor plante. Autorul spune: «Printre com- pușii organici volatili conținuți în atmosfera solului există probabil totdeauna o cantitate considerabilă a acelora care, prin acțiunea directă asupra rădă- cinilor plantelor superioare, frânează creșterea lor. După cum am văzut, printre acestea se află produsele gazoase ale activității semințelor care germinează și probabil a diferitelor organe subpământene ale plantelor superioare. Tot aici trebue puse și produsele volatile de descompunere a resturilor organice». Consecința acestor procese de inhibiție este aceea că buruienile se desvoltă după ce sunt cosite cerealele, deci se produce o anumită succesiune a formelor.’ Noi credem că în viața biocenozelor din apele periodice se produce un proces asemănător — acumularea în mediul acvatic a unor substanțe pro- venite din descompunerea hranei incomplet digerate, din descompunerea orga- nismelor întregi sau din secrețiile corpurilor unor animale (Gaevskaia arată, de exemplu, că Cladocerii secretă în camera lor incubatoare substanțe bactericide și fungicide, care mențin steril mediul acestor camere). Aceste sub- stanțe pot inhiba ecloziunea și desvoltarea unor organisme, iar produsele meta- bolismului unor specii acumulându-se în apă, pot duce la un moment dat chiar la oprirea și la dispariția în massă a indivizilor speciei respective. Un asemenea fenomen a determinat probabil dispariția bruscă a speciei Cerioddphnia reti- culata, în perioada â treia, când în decurs de trei zile, numărul de indivizi a scăzut dela 3975 ind./l, la 225 ind./I, pentru a dispare complet în următoarele câteva zile. Credem că aceste fenomene, împreună cu factorii mediului abiotic, duc la desfășurarea apariției și desvoltării grupurilor într’o anumită ordine. Succesiunea este determinată într’o măsură mult mai mică de concurența pentru hrană. Lucrul acesta reiese evident din faptul că densitatea animalelor poate ajunge foarte mare (sute de mii de animale /l), ajungând să umple com- plet apa și totuși animalele să trăiască, pierind până Ia sfârșit în urma lipsei de aer sau a secării apei. De concurență intraspecifică nici nu poate fi vorba. La 29. VIL 1949, într’un ghiol izolat, pe cale de secare, pe grindul Stipoc (Delta Dunării), am putut constata că unele forme de Cladoceri, în special Macrothrix sp. și în cantitate mai mică Moina sp. și Leydigia sp. se mențineau în locurile ceva mai adânci (15 — 20 cm), la temperatura de 39° în apă, în aglomerări de mii de indivizi/1, în timp ce în restul apei erau indivizi foarte puțini. Desigur că, dacă ar fi existat concurența intraspecifică, indivizii s’ar fi răspândit în întreaga apă. In faza de « maturitate » a smârcului, desvoltarea în massă o capătă după cum am văzut, Cladocerii, Cyclopidele și, mult mai puțin, Diaptomidele. Credem că succesiunea formelor din aceste două grupuri este determinată, cel puțin în parte, tocmai prin modificările mediului produse prin însăși activitatea organismelor dar paralel, în unele cazuri și datorită desvoltării vegetației în 576 N. BOTNARIUC 18 19 DINAMICA POPULAȚIEI DIN APELE PERIODICE 577 această perioadă, când luciul apei începe să fie acoperit cu lintiță. Stratul ei devine tot mai gros, plantele de dedesubt fiind lipsite de lumină mor, se depun și se descompun pe fund și în massa apei, care începe să emane un miros greu. Smârcul intră în faza de «bătrânețe ». In el nu supraviețuesc decât puține forme de Cyclopide și Cladoceri și atunci apar forme noi care se hrănesc cu organismele pe cale de descompunere sau cu detritus. Acum apar numeroase Coleoptere, larve de diptere, larve de Coleoptere etc. Caracterul și aspectul biocenozei se modifică în mod complet. Desvoltarea curbei organismelor acvatice care se hrănesc cu cadavre sau chiar răpitoare, reprezentate în smârcul nostru prin Eucypris virens, capătă un aspect particular. Aici se confirmă, în timp, observațiile referitoare la un fenomen produs în spațiu, făcute de V. V. K u z n e ț o v, relativ la raporturile și desvoltarea carnivorelor și a prăzii lor în apa mării din regiunea Murmansk. Cercetătorul sovietic constată că doi răpitori caracteristici regiunii litorale dela răsărit de Murmansk — Asterias rubens, care se hrănește cu stridii și echinide, și Purpura lapillus, — care se hrănește cu stridii și balanuși (iar în tine- rețe cu Spirorbis borealis) nu se întâlnesc decât ca exemplare izolate în locurile unde prada lor se desvoltă în massă. Desvoltarea maximă a acestor carnivore are loc în zonele unde prada lor este'în cantitate mică. Vorbind despre carni- vore, autorul conchide că «. . . acestea din urmă nu ajung niciodată la desvol- tarea maximă în condițiile aglomerării în massă a prăzii lor». Același lucru, după părerea autorului, se produce și cu unele fitofage: «Tot astfel, unele fito- fage nu pot da biomasse mari în locurile desvoltării maxime a hranei lor preferate. Pe baza acestui fapt este posibil să se considere că hrana nu constitue factorul care determină distribuirea speciilor în massă » (1). La aceeași concluzie ajunge și G a e v s k a i a, cercetând relațiile dintre înmulțirea algelor și a consuma- torilor lor. In cazul observațiilor noastre, același fenomen se produce în timp. Momentul desvoltării maxime a lui Eucypris. virens nu coincide cu desvoltarea în massă a Copepodelor și a Cladocetilor. In aceste momente, desvoltarea Ostracodului este inhibată; el este menținut la un nivel câteodată chiar foarte scăzut și numai când curbele Copepodelor și Cladocerilor încep să scadă, se ridică curba lui Eucypris virens. Desigur că această sensibilitate a unor specii față de influ- ențele exercitate de altele, aceste corelații complexe între diferite grupuri, reprezintă o adaptare a diferitelor forme, atât față de mediul lor abiotic, cât mai ales o adaptare la conviețuirea într’o anumită biocenoză. Această adaptare duce la o anumită succesiune a formelor, pe măsura îmbătrânirii smârcului, succesiune menită să asigure fiecărui membru al biocenozei condițiile cele mai bune de reproducere și de supraviețuire a speciei respective. Această adaptare merge uneori atât de departe, încât unele animale nu eclozează din ouăle lor decât în smârcuri aflate într’o anumită fază de deșvoltațe, caracterizată prin- tr’un anumit chimism, printr’o anumită asociație de plante și de animale. Astfel, Phyllopodele și mai ales Conchostraceii, nu se desvoltă decât în faza de tinerețe a smârcului. In felul acesta, succesiunea grupurilor de organisme, în timp sau în spațiu, ne apare nu numai ca o consecință a condițiilor abiotice în care se desvoltă, dar în special a schimbării mediului în urma a însăși activității organismelor. Această schimbare se produce prin eliminarea în apă a anumitor substanțe care inhibă desvoltarea altoi’ grupuri. Este una din expresiile relațiilor mai mult sau mai puțin antagonice între specii diferite, relații care reprezintă adaptări pentru coexistența formelor în același biotop. De aici rezultă că, cu cât numărul de indivizi ai unei specii va fi mai mare, cu atât ea va fi mai bine apărată îm- potriva altor specii. In urma acestei adaptări, specia se poate desvoltă în con- diții mai favorabile. Desigur că această desvoltare nu poate merge la infinit. Lipsa circulației în apa periodică face ca, la un moment dat, desvoltarea numerică a speciei să ducă la acumularea produselor metabolismului în mediul înconju- rător, acumulare care duce, mai devreme sau mai târziu, la trecerea procesului de creștere a numărului în contrariul lui — la dispariția aproape completă a indivizilor speciei respective, în urma lizei și a intoxicării lor prin produsele propriului metabolism. Locul acestei specii este repede ocupat de alta. In legătură cu aceste fapte, se pot face câteva considerații generale asupra modului cum evoluează o apă periodică. De obicei, aceste ape se formează în anumite puncte, adâncituri superficiale și aici se adună apa în fiecare an sau de mai multe ori pe an, putând șă persiste câteva luni, rămânând foarte rar dela an la an, când își pierde caracterele de apă periodică. In felul acesta, în viața smârcului și a biocenozei lui putem deosebi pe de o parte desvoltarea anuală a populației, durând un timp mai lung sau mai scurt, dela umplerea smârcului până la secarea lui, iar pe de altă parte, desvoltarea dela an la an, dela formarea adânciturii până la colrnatarca ei completă, deci, până la dispa- riția definitivă a smârcului. Spre a deosebi aceste două aspecte ale desvoltării apei periodice, primul aspect l-am putea numi desvoltarea anuală, iar al doilea, desvoltarea perenă a biotopului și a biocenozei. Intre aceste două aspecte ale desvoltării apelor periodice există 0 strânsă legătură, desvoltarea lor determi- nându-se reciproc. In urma fiecărei perioade anuale, în smârc se adună o anu- mită cantitate de detritus, de substanțe organice provenite fie din activitatea organismelor biocenozei, fie din descompunerea lor, fie din spălarea substanțelor de pe terenul din jur. Tot pe fund sunt depuse ouăle animalelor care au trăit în apă. Aceste resturi ale activității organismelor dintr’o perioadă anuală se adună din an în an, în așa fel, încât la fiecare inundație evoluția biocenozei nu începe în aceleași condiții ca în inundațiile precedente, ci în condiții tot mai depărtate de tinerețea smârcului. Această schimbare treptată, perenă, a smârcului, poate duce până acolo, încât organismele care sunt adaptate la viață în smârcul tânăr nu-și mai găsesc condițiile potrivite și chiar atunci când se adună apă suficientă și condițiile climaterice sunt favorabile, aceste animale nu mai apar. Acest fapt explică de ce în ape periodice foarte apropiate între ele, dar izo- late într’un fel oarecare și plasate în condiții deosebite, fauna poate fi foarte deosebită. Astfel se întâmplă în lunca Dâmboviței, în dreptul comunei Roșu. Aici, o parte din luncă este ferită de revărsări printr’un dâmb de pământ, înalt numai de 50—70 cm. De o parte a dâmbului ajunge apa de inundație •a unei bălți legate de Dâmbovița, de cealaltă parte este câmp curat cu iarbă. In prima parte se formează smârcuri periodice în care se desvoltă vegetație tipică de baltă: papură, Poiamogeion, Elodea, Roripa. Aici se desvoltă o faună bogată de Copepode (Cyclopide), puțini Cladoceri, multe Rhyncote, larve de Coleoptere, Hidracarieni, Isopode. Câteodată, în urma pătrunderii apei din baltă, în aceste gropi ajunge și puiet de pește. De cealaltă parte a dâmbului, unde nu pătrund apele de inundație decât foarte rar, unde smârcurile se formează din acumularea apei de ploaie sau din zăpadă și unde lipsește vegetația din baltă, fundul smârcurilor fiind de cele mai multe ori acoperit cu iarbă de uscat, fauna, deși se desvoltă concomitent cu prima, este cu totul deosebită. Apar multe 578. N. BOTNARIUC 20> 21 DINAMICA POPULAȚIEI DIN APELE PERIODICE 579» Diaptoinide, Gladoceri, iar elementul caracteristic îl formează Phyllopodele, atât Anostraceii, cât și Conchostraceii. In privința compoziției faunei, aceste ape periodice seamănă mai mult cu cele de pe terasa Dâmboviței, tot în dreptul comunei Roșu. S’ar putea crede că deosebirea dintre aceste două faune se dato- rește lipsei de coniunicație dintre o parte și alta a dâmbului. In realitate însă faunele comunică, fie cu ocazia inundațiilor mari când totul, inclusiv dâmbul,, se poate acoperi cu apă, fie, probabil, și mai ales, în timpul când smârcurile sunt secate, iar germenii sunt ușor transportați de vânt dela un loc la altul. Fapt este că, în neustonul smârcurilor cu vegetație tipică de baltă, smârcuri pe care noi le considerăm ca fiind în faza de « bătrânețe », se găsesc numeroase ouă de Phyllopode, printre care s’au putut identifica ouă de Imnadia, de Eoleptestheria, de Chirocephalus, de Streplocephalus. Dar din aceste ouă nici nu ies animale. Aduse acasă și puse în apă de robinet, unele dintre ele dau naștere larvelor. Prin urmare, deosebirea dintre cele două faune se datorește naturii apei, a Vegetației, a fundului, a condițiilor de viață, deci fazei de desvoltare a smârcului. După cum se vede, pentru ca două smârcuri să fie în faze deosebite de desvoltare, nu este nevoie să fie neapărat de vârste prea deosebite. Ele pot să fie de aceeași vârstă sau cel« bătrân » să fie chiar mai recent, totul depinde de modul cum se populează smârcul, care este originea, populației și care sunt sursele de alimentare și reînnoire a acestei populații, fapt care rezultă și din exemplul citat. Smârcurile «tinere », cu fundul acoperit cu vegetație terestră, sau situate în gropi artificiale, ajung și ele în același stadiu de îmbătrânire, dacă sunt suficient de adânci spre a avea o desvoltare; perenă suficient de lungă. Dacă sunt mici și puțin adânci, se colmatează repede și dispar chiar în faza tinereței. Desigur, pentru a aprecia faza în care se află o apă periodică, trebue să se țină seama de toate cbndițhle. Câteodată, condițiile terenului sunt de așa natură,, încât permit chiar desvoltarea unei faune de «tinerețe » în smârcuri care au o vegetație tipică de fază înaintată. Așa este în pădurea Cernica, în Valea Biolă- riei, unde se adună apă din ploi și din topirea zăpezii. Aici se desvoltă o vegetație de baltă, iar smârcul are aspect de vârstă înaintată. Câteodată apar și aici Phyllopode, însă în număr mic și ajungând rareori la maturitate — aceasta datorită faptului că terenul este înclinat și că atunci când vin apele mai mari, ele spală, drenează toată valea «întinerind » apa, îndepărtând cantitățile prea mari de detritus și substanța organică în descompunere și creând, în mod tem- porar, condiții prielnice pentru o altă faună. Importanța acestui fenomen al spălării solului de pe fundul smârcurilor a putut fi arătat și experimental de către Tr. O r g h i d a n. Pământul luat, dintr’o poiană largă, din pădurea Andronache, poiană în care se adună apa și se desvoltă Phyllopode în cantitate mare — mai ales Imnadia voitestii,.Lyn-. ceus andronachensis, Eoleptestheria variabilis, Cyzicus tetracerus — fiind pus în apă, fie că nu dădea Phyllopode deloc, fie că apăreau foarte puțini indivizi. Dacă însă prin acest pământ era trecut un curent de apă, timp de câteva ore, în foarte scurtă vreme unele forme ca Imnadia voitestii apăreau în massă. Probabil că și în natură se produce acest proces de spălare, chiar acolo unde terenul nu este înclinat, prin infiltrarea apei de sus în jos. Iar atunci când nu se produce în mod satisfăcător, se poate opri apariția unei părți din faună. Astfel, în aceeași poiană dela Andronache, unde în 1940 existau cantități imense de Phyllopode, în 1942, deși s’a adunat apă suficientă și condiții climaterice potri- vite (Aprilie—Mai), nu au apărut Phyllopodele. In locurile mai adânci și izolate, așa cum este groapa de drenaj dela Andro- nache, cu fund argilos, deci, puțin sau deloc permeabil, unde scurgerea și spălarea nu se pot produce, iar în fiecare an se adună cantități mari de substanță organică în descompunere, evoluția este destul de rapidă, în așa fel încât în 1948 a ajuns în faza când, spre exemplu, Conchostraceii (Cyzicus- tetracerus, Eoleptestheria variabilis, Lynceus andronachensis) ieșeau din ouă în număr destul de mare, dar niciunul nu ajungea la maturitate și pierea îna- inte de a depune ouăle, deși apa persista timp îndelungat și după dispariția lor. Ca să ne facem o idee mai precisă despre vitesa și intensitatea acestui proces- de acumulare a substanței organice, este destul să privim mersul curbelor din grafice, în totalitatea lor. Vom constata că densitatea numai a unor grupe poate să se ridice la peste 2000 ind./l (Cyclopide, Moina sp.). Dacă am socoti densitatea generală a populației (făcând totuși abstracție de organismele mono-: celulare), ajungem la mai multe mii sau chiar la zeci de mii de animale /l. Atunci când cantitatea de apă scade repede în urma secetei, densitatea poate să crească foarte mult. Astfel, într’un smârc din Comana, redus în urma secetei, densitatea populalției de Alona sp. a ajuns la peste 170.000 ind./l, iar pe lângă aceasta mai trăia acolo un număr destul de mare de Cyclopide și de Anostracei tineri. In cazul acesta, apa avea aspectul unei paste. Toată cantitatea de substanțe organice și minerale provenind din des- compunerea organismelor animale și ve- getale se depune pe fundul basinului și de cele mai multe ori se acumulează acolo din an în an, ducând destul de repede la îmbătrânirea și chiar la colmatarea și dispariția lui completă. Dacă am încerca să reprezentăm schematic evoluția anuală și perenă a unei ape periodice, am putea-o pre- zenta în modul următor (fig. 6). Prin linii orizontale (1—12) reprezentăm desvoltarea anuală a smârcului, fiecare linie reprezentând desvoltarea într’o perioadă de inundație. Pe fiecare linie putem separa segmentele T, M, B, co- respunzând fazelor de tinerețe, maturi- Fig. 6. — Reprezentarea schematică a evo- luției anuale (linii orizontale), și a celei perene (linii oblice) a apelor periodice de câmpie, precum și a legăturii dintre aceste două procese. tate și bătrânețe. Pe măsura succesiunii smârcului din an în an și a schimbării treptate a condițiilor de viață datorită însăș iactivității organismelor care îl popu- lează, perioada T se micșorează dela an la an, la fel perioada M și în detrimentul •lor crește tot mai mult perioada B. Liniile oblice PP’ și pp’ unind limitele peri- oadelor, reprezintă desvoltarea perenă a apei periodice. De aici se vede că, dacă T este destul de lung, cum este în orizontalele 1—3, elementele caracte- ristice acestei faze, spre exemplu Conchostraceii, vor apărea, se vor desvoltă și vor depune ouăle. Când smârcul ajunge în situația din orizontalele 6—8, aceste elemente vor ieși din nou, dar nu vor avea timp să se desvolte și nici să depună ouă, iar în 10, când T este foarte scurt, chiar inexistent, aceste elemente nici nu vor mai apărea, deși germenii lor pot fi prezenți. 580 N. BOTNARIUC 22 23 DINAMICA POPULAȚIEI DIN APELE PERIODICE 581 După cum s’a spus mai înainte, una din caracteristicile cele mai însemnate ale apelor periodice este dependența compoziției lor de aceea a solului pe care se instalează, precum și de condițiile climaterice locale. De aceea, schema pro- pusă nu poate avea valoare absolută. Ea a fost elaborată pe baza materia- lului din apele periodice de șes, din jurul Bucureștilor în special, pe teren deschis. Chiar în aceste locuri, dacă părăsim apele periodice de pe terenurile deschise :.și urmărim, spre exemplu, pe cele din pădure, constatăm lucruri cu totul deo- sebite. La Andronache, între poiana largă, pe care în cursul inundațiilor se desvoltă în massă Conchostraceii și groapa de drenaj, în care de asemenea se desvoltă aceste animale, există o groapă, adâncă de cca 1 m și cu un diametru ■de cca 2 m, situată chiar sub bolta stejarilor și având un șanț de scurgere în spre drumul care trece prin pădure, în apropiere. Când se adună apa în această groapă, concomitent cu apa din groapa de drenaj, ea se menține aproape dublu față de aceasta din urmă. Pe fundul acestei gropi din pădure este un strat gros de frunze putrede, iar pereții sunt formați din sol de pădure, cu chimismul specific lui, care desigur influențează direct asupra chimismului apei. Acest fapt face ca fauna de aici să se deosebească profund de cea din groapa de drenaj. Dintre Phyllopode, aici se desvoltă numai Chirocephalus spinicaudatus. Nici- odată nu am văzut aici vreun Conchostraceu sau alt Anostraceu, deși ei abundă în terenurile din jur. Nici Diaptomidele nu se desvoltă în această groapă. Cla- docerii apar puțini la număr. Elementul net dominant îl constitue Cyclo- pidele. Desigur că în acest caz schema va diferi, ea va cuprinde alte orga- nisme, iar proporțiile dintre fazele T, M și B se vor schimba. De asemenea, ■o altă schemă va trebui aplicată în condiții de altă natură, de exemplu, în •apele periodice din regiunea montană sau din Delta Dunării. In orice caz, după cum există toate trecerile între apele periodice dela munte până la cele din -câmpie și din zona inundabilă, dela cele din pădure până la cele din câmp deschis, aceste legături pot să fie exprimate și în scheme reprezentând evoluția lor, putând constitui baza unei clasificări genetice a acestor ape. Pentru aceasta, însă, lipsește deocamdată materialul necesar. CONCLUZII L Una clin cele mai importante trăsături caracteristice ale apelor periodice este lipsa de circulație, de primenire a apei, care are drept consecință acumu- larea, în basin, a produselor metabolismului organismelor. Acest fapt imprimă ■anumite raporturi între grupuri și o anumită succesiune a formelor. 2. In desvoltarea succesivă a diferitelor grupuri de Crustacei, se constată un anumit antagonism între Copepode și Cladoceri pe de o parte și Ostracode pe de alta, precum și între Copepode și Cladoceri. 3. Credem că acest antagonism este rezultatul modificării mediului prin însăși activitatea grupurilor, probabil prin eliminarea în mediu a anumitor substanțe specifice, ceea ce duce Ia inhibarea sau chiar oprirea desvoltării altor grupuri. 4. In desvoltarea cantitativă anuală a unor specii de animale (în cazul nostru de exemplu Ceriodaphnia reliculata) se poate constata un fenomen ase- mănător cu înflorirea apei din lacuri în urma înmulțirii algelor. Credem că ■oprirea acestui fenomen și dispariția speciei respective se datorește acumulării an apă, până la un anumit prag, a produselor propriului ei metabolism. 5. Evoluția anuală a apelor periodice din câmpie, cel puțin în jurul Bucu- reștilor, cuprinde 3 faze: faza de tinerețe, caracterizată în deosebi prin pre- zența Phyllopodelor (mai ales Conchostracei); faza de maturitate, caracteri- zată prin desvoltarea Diaptomidelor și Cladocerilor; faza de bătrânețe, ca- racterizată prin desvoltarea Cyclopidelor, mai puțin a Cladocerilor, a larve- lor de Diptere, a larvelor și adulțilbr de Coleoptere. 6. Pe măsura evoluției perene a unei ape periodice, faza de tinerețe se scur- tează și în schimb crește faza de bătrânețe. La un moment dat, se poate ajunge la o fază de tinerețe foarte scurtă sau chiar la dispariția ei, ceea ce împiedecă apariția unor anumite animale (probabil și plante), deși germenii lor pot exista în basin. O ^WHAMHKE nonVJIHI^WW B nEPHOtfWUECKWX BOflOEMAX (KPATKOE CO3EPÎKAHME) 1. Ognoii M3 naiiboJiee xapaKiepnbix nepT nepMogimecKnx Bog HBjmeTcn oTcyTCTBite b imx npoTounocTM nepeMeHH BogM, KOTopan BCJiegCTBiie aioro aKKyMyjiupyeT b baccehne iipogyKTbi obMena BeiițecTB «hbhx oprannBivtoB. 3to HBJieiiHe onpegejineT iiBBecTHbie OTHOinennH Memgy rpynnaMM nony- Jinunii ii nsBecTHyio nocjiegOBaTeJiBHOCTB $opM. 2. B nocjiegOBaTejnmoM pa3BMHM pasjinuHbix rpynn paKOobpasiiHx Momim ycTanoBiiTb nsBecTnnii aHTaroHH3M Memgy nonenogaMn ii KJiago- ițepaMii, c ognoii cTopoiibi, i-i ocrpaHogaMii, c gpyroM croponbi, paBHMM •obpaaoM MeJKgy nonenogaMn m RjiagopepaMii. 3. Abtop noaaraeT, uto stot aiiTaroniiBM HBJineTcn pesyjibTaTOM n3Me- nemiH cpegbi iiocpegCTBOM genTejinnocTH caMiix rpynn, BeponTno, obn- aaniioro BbigeJieumo b cpegy onpegejieniibix cneuH^nuecKnx BeigecTB, uto BJieueT Ba coboii TopMomenue mjih game iipiiocTanoBneime pasBiiTnn gpymx rpynn. 4. B emerogiioM KOJimiecTBeiiHoM paaBMTnn HenoTopbix Biigon ikhbothbix (b gainioM cjiyuae Ceriodaphnia reticulata) mohîho ycTanoBMTb HBJienne, noxomee ita useTeniie sogH b oaepax, BCJiegCTBiie pasMHomeniiH Bogo- pociiefi. IIpeHpamenne 3Toro HB,nennH n ncuesnoBeuHe cooTBeTCTBennoro BMga, noBi'igiiMOMy, obycnoBJieiio nanonjieniieM b Boge iipogyKTOB ero cobcTBeimoro obMena BențecTB. 5. Emerognan aBOJiiogim nepnogiiHecKMX Bog b unsniiax, no npaimen Mepe b oKpecTiiocTHx ByxapecTa, oxBaTbiBaeT 3 $a3u: $asy MoiidgocTM, xapaKTepiisyiomyiocn nanumieM imcTOHornx (ocobenuo KOHKocTpauen); $a3y spejiocTi-i, xapaKTepnsyioiuyiocn pasBMTneM giianTOMng m ujiagopep; $a3y CTapocTM, xapaKTepii3yiomyK>cn pasBHTiieM niiKJioniig, b Meiibineii crenenn luiagorțep, JiiiHiiHOK gByKpbijibix, jnmnnoK n napccjibix nojieonTep. 6. IIapa.JiJieJibHO c MnorouoTiieh dBOJiiopneii nepiiognuecKoro sogoeMa, (țaaa MonogocTH coKpanțaeTcn, a (pasa crapocTH yBejinmiBaeTCH. 9tot npoițecc MOJKCT gOfi'fH B IIBBeCTHHft MOMOHT gO OHCHb KOpOTKOii $a3bl M0H0- gocrn Hain ee nomioro ncueBHOBeHHH, obcTOHTenbCTBO npennTCTByiomee iioHBjieiiHio iiBBecTHbix îKnBOTHbix (BepoHTHO, TaKSKe pacTeimii), XOTH IIX aapogbimn MoryT cymecTBOBaTb b bacceftne. 582 N. BOTNARIUC 24- OET>HCHEHHE PHCVHKOB Puc. 1. — ITepuoH 16 MapTa — 27 hiojih 1947 r. fluHaMHKa rpynn: 1 —• jincTOiiorne' 2 —- iioneno^H; 3 ■— KJrajroqepM; 4 — ocrpanoRM. Pac. 2. — nepMO# 16 MapTa — 27 hiojih 1947 r. flunaMinta .Konenojț: 1 •— jțnaTO- 2 — Acrodiaptomus bacillifer; 3 — Acrodiaptomus uiierzejskii; 4 — Cyclopida. Pac. 3.—IlepHOft 16 MapTa— 27 hiojih 1947 r. flunaMuna iwta/iouep: 1 — Moina- sp.; 2 — Ceriodaphnia reticulala; 3 — Alona rectangula; 4 — Macrolhrisc roșea; 5 — Dun- hevedia crassa; 6 — Alonopsis ambigua. Pac. 4.—Ilepnoji; 26 ftenaSpn 1947 r. — 22 anpejiH 1948 r. flunaMima rpynn: 1 — Brachionida; 2 —■ Copepoda; 3 —• Cyclopida; 4 — Diaptomida; 5 — Cladocera; 6 —■ Ostracoda Pite. 5. ■— Ilepitoji; 25 hiohh — 12 ceiiTHGpn 1948 r. flunaMima rpynn: 1-— Cerio- daphnia reticulala; 2—-Moina sp.; 3 — Cyclopida; 4—■ Ostracoda; 5-—Rotifera; 6 — Alo- na rectangula; ’l— Bidessus geminus. Puc. 6. —CxeMaTH'iecKoe naoSpamciiHc ro^oBOii (ropnBOHTanBHMe jihhhh) h mhofo- JieTiieft anoMiounn (noccre jihhhh) nepHojțHaecitHx pauiiHHHHx BO/ioeMon, a Tarme cbh3h- MCÎKXV 3THMH RByMH npOlțecCaMH. IIoHpoSuOCTH B TCKCTC. DE LA DYNAMIQUE DES POPULATIONS DES EAUX PERIODIQUES (RlSSUMlS) 1. Un des plus important» traits caracteristiques des eaux periodiques est l’absence de circulation, de renouvellement de l’eau, ayant pour consequence l’accumulation des pjoduits du metabolisme des organisme» dans le bassin> Ce fâit determine parmi Ies groupes certains rapports et une certaine șUcces- sion des formes. 2. Dans le developpement successif des differents groupes de Crustaces,. on constate un certain antagonisme entre Ies Copepodes et Ies Cladoceres. d’une part, et Ies Ostracodes d’une autre, ainsi qu’entre Copepodes et Cla- doceres. 3. L’Auteur croit que cet antagonisme est le resultat de la modification du milieu par l’activite meme des groupes, modification probablement due â l’elimination de certaines substances speciales dans le milieu ambiant; tout ceci conduit â l’inhibition ou meme â l’arret du developpement de certains autres groupes. 4. Dans le developpement quantitatif annuel de certaines especes d’ani- maux (dans ce cas, Ceriodaphnia reticulala), on peut constatei' un pheno- mene similaire â la floraison des eaux lacustres par suite de la proliferation des algues. L’Auteur pense que l’arret de ce phenomene et la disparition de l’espece respective sont dus â l’accumulation dans l’eau, jusqu’ă un certain senil, des produits de son propre metabolisme. 5. L’evohition annuelle des eaux periodiques de la plaine, du moins en ce qui concerne Ies environs de Bucarest, comprend trois phases: la phase de jeunesse, caracterisee notamment par la presence des Phyllopodes (surtout Conchostraces); la phase de maturite, caracterisee par le developpement des Diaptomides et des Cladoceres; la phase de vieillesse, caracterisee par le deve- loppement des Cyclopides et le mdindre developpement des Cladoceres, des arves des Dipteres, des larves et adultes des Coleopteres. 25 DINAMICA POPULAȚIEI DIN APELE PERIODICE 583 6. Parallelement ă l’evolution perenne d’une eau periodique, la phase de jeunesse est plus courte. En echange, c’est la phase de vieillesse qui s’allonge. A un moment donne, on peut en arriver â une phase de jeunesse fort breve ou totalement aneantie, ce qui empecherait l’apparition de certains animaux (et probablement celle de certaines plantes aussi) bien que leurs germes puis- sent exister dans le bassin. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Periode du 16 marș au 27 juillet 1947. La dynamique des groupes: 1 — Phyl- lopodes; 2 — Copepodes; 3 — Cladoceres; 4 — Ostracodes. Fig. 2.— Periode du 16 marș au 27 juillet 1947. La dynamique des Copepodes: 1— Diap- tomides en gâniral; 2 — Arctodiaptomus bacillifer; 3 — Arctodiaptomus wierzejskii; -I—CyclopidSs. Fig. 3. — Periode du 16 marș au 27 juillet 1947. La dynamique des Cladoceres: 1 — Moina sp.; 2 — Ceriodaphnia reticulata; 3 — Alona rectangula; 4 — Macrothrix roșea; 5 — Dunhevedia crassa; 6 — Alonopsis ambigua. Fig. 4. — Periode du 26 decembre 1947 au 22 avril 1948. La dynamique des groupes: 1 — Braehyonidae; 2 — Copepodes; 3 — Cyclopid6s; 4 — Diaptomides; 5 -- Cladocferes; 6 — Ostracodes. Fig. 5. — Periode du 25 juin au 12 septembre 1948. Dynamique des groupes: 1 — Ceriodaphnia reticulata; 2 — Moina sp.; 3 — Cyclopides; 4 — Ostracodes; 5 — Rotiferes; 6 — Alona rectangula; 7 — Bidessus geminus. Fig. 6. — Representation schdmatlque des dvolutions atmuelles (lignes horizontales) ■et pârenne (lignes obliques) des eaux periodiques de la plaine, ainsi que du rapport entre ■ces deux phânomenes. (Explications, voir le texte). BIBLIOGRAFIE 1. V. V. K u z n e ț o v, Zool. Jurm, 1947, t. XXVI, îasc. 2. 2. N. G. Gaevskaia, Trofologhiceskoe napravlenie v ghidrobiologhii, ego obiect, nekotorie osnovnte problemt i zadaci, în Pamiati akademika S. A. Zernova. Moscova, 1948. 3. N. G. FI ol o dn îi, Biologhiceskoe znacenie letucih organiceskih vesceslv vldeliaemîh rasteniami. Colecția Sredi prirodî i v laboratorii. Moscova, 1949, lase. 1. 4. V. I. J a d i n, Zool. Jurm, 1947, t. XXVI, Nr. 5. 5. — Obșcie voprost, osnovnte poniatia i zadaci ghidrobiologhii presnth vod. Jizni presnîli vod SSSR, Moscova, 1950. 6. D. A. L a s t o c i k i n, Trudî vsesoiuznovo ghidrobiologhiceskovo obșcestva, Moscova, 1949, t I. 7. T. D. L î s e n k o, Agrobiologhia. Moscova, 1948. 8. A. T h i e n e m a n n, Die Binnengewăsser Mitteleuropas. Stuttgart, 1925. 9. S. A. Z e r n o v, Obșciaia ghidrobiologhia. Moscova, 1949. 10. V. R. V i 11 i a m s, Pedologia. Edit. de Stat, 1950. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, Nr. 3, 1953 HIERACIUM OREOPHILUM HEUFF. ÎN A TREIA STAȚIUNE DIN ȚARĂ DE I. PRODAN și ST. CSOROS Comunicare prezentată de Academician E. I. NY ĂRĂDY in ședința din 3 Februarie 1953 Specia Hieracium oreophilum Heuff. face parte din plantele rare din Bal- cani și este cunoscută numai în puține localități, astfel este cunoscută într’o varietate în R. P. Bulgaria, iar în Croația (Velebit) și Herțegovina într’o altă varietate. La noi până în prezent a fost cunoscută numai în Sudul țării, dela Ciclova și până la Băile Herculane (Prolaz și vârful Sușcului). La Băile Her- culane a fost recoltată de H e u f f e 1 în anul 1856. Un exemplar clasic aparținând lui H e u f f e 1 se află în herbarul Univer- sității din Cluj. Exemplare de H. oreophilum recoltate mai recent (2 Iunie 1951) de către Acad. E. I. N y â r ă d y și Al. Buia la Băile Herculane (Prolaz) din Regiunea Timișoara (aproximativ 30 de exemplare), cât și exemplarul clasic al lui H e u f f e 11), prezintă o variație pe o scară destul de întinsă a caracterului individual (1) (2). In cele ce urmează dăm descrierea acestor exem- plare : Tulpina cu frunze bazale numeroase și lung păroase, înaltă de 15 — 29 cm subțire (1,5 mm în diametru) de coloare verde, dispers vilos lanată, terminată într’o inflorescență cu ramuri bifurcate lungi de 17 — 50 mm, purtând 1 — 3 capitule. Frunzele bazale sunt de două feluri: cele externe spatulate, lungi de 11 — 30 mm și late de 8 — 12 mm, la vârf rotunzite sau obtuze, atenuate în pețiol, cele interne lungi de 4 — 10 cm și foarte lent atenuate în pețiol îngust aripat. Toate frunzele sunt pe față dispers setos, păroase, pe' dos glabre sau foarte dispers păroase, pe margini ciliat păroase și tomentoase. Inflorescența cu ramuri tomentos viloase, cu bractei filiforme de 5 — 10 mm lungime. Antodii ovate sau ovat-campanulate. Involucrul compus din scvame cu margini hia- line, cu suprafața dens tomentoasă și cu perii răsuciți (și nu drepți ca la exem- plarele din Albele). Din cauza perilor răsuciți, părozitatea antodiilor apare foarte densă. La majoritatea exemplarelor colectate la Albele, ca și la un exemplar din Prolaz recoltat de E. I. N y â r â d y, părozitatea scvamelor antoidale se pre- x) II. oreophilum Heuff. var. slivenicum Zahn. H. oreophilum Heuf. var. austrocroaticum Rossi et Zahn. Această varietate s’a colectat în Herțegovina pe muntele Prenj-Planina (1600 m), leg. Pro dan în herb. Prodan. 587 ■586 I- PRODAN și ST. CSURbS ;zintă diferit și anume, perii stelați sunt mai rari, iar perii simpli și aspri sunt drepți și erectopatenți, pe când la majoritatea exemplarelor recoltate dela Prolaz perii sunt răsuciți, aproape spiralați și ceva mai rari, din care cauza părozitatea este mai rară. Celelalte caractere sunt însușiri individuale, care se pot găsi la diferitele plante din localități diferite, și în raport cu particu- laritățile locului de creștere. Deosebirea esențială constă în părozitatea scva- anelor antoidale. Descoperirea acestei plante din Retezat reprezintă o deosebită importanță fitogeografică, fiind o nouă stațiune din țară și cel mai nordic punct de răs- pândire a speciei. Este de observat faptul că planta Hieracium oreophilum Heuff. după S. J ă- v o r k a (3) reprezintă mai mult forma noastră descrisă ca f. Albelearum •Csuros et Prodan decât specia tipică dela Prolaz văzută în diferite herbare. Hieracium oreophilum Heuff. apud. C. H. et F. W. Schulz in Flora XLVII <1862) 427. - H. Heuff elii in Neilr. Krit. Zus. Hier. Ost. (1871) 22. - H. oreades Heuff. Flora II (1853) 617. — H. alpicola> cymosum Zahn Syn. Mittel. Eur. Flora XII (1930) 131. Fig. 1. — A. Hieracium. oreophilum din Prolaz; un antodin și o sevamă. B. Hieracium oreophilum f. Albelearum din munții Retezat; un antodin și o sevamă. Forma Albelearum Csiirbs et Prodan, forma nova. Planta gracilis. Rhizoma crassum rectum, estolonum, radicibus tenuibus. Caulis ad 14 — 29 cm altus, tenuis dense floccosus, 3 — 6 — cephalus, plerumque 2 (3) — foliatus, foliis laceolatis, acutis sessilibus, 10 — 22 mm longis, superio- ribua linearibus, bracteiformibusque. Folia parva, basalia sat numerosa (cca 11 — 12), dilute gramineo-viridia, dimorpha: exteriora breviora obovata, lata vel obovato-spathulata (12— 30 mm longa) et 8—12 mm lata, interna longissima, plurima lanceolata, pauca lanceolato-spathulata 4—10 cm longa et 6 — 7 mm lata, obtusa vel acuta brevissime contracta, basalia supra ± setosa (setis 3 — 6 mm longis, albis) margine dense floccosa, subtus glabra vel sparisissime setosa et ad nervum medium floccosa. Acladio brevi, 3 — 10 mm longo. Inflo- rescentia umbellata cum involucro tomentoso-floccosa- et dense setoso-pilosa (pilis 3—4 mm longis) bracteis longis angustissimis. Involucrum campanu- latum 6 mm longum, squamis, obtusis vel acutiusculis, usque ad apicem dilute marginatis, apice scariosis. TABLOUL Nr. 1 Cele 6 releveuri luate din versantele expuse spre E și NE ale masivului Albele, la Inălfimi de 1800—1900 m 1 Expoziția SE E E 1 E NE ' E 1 înclinația 40° 50° 60° 1 45° 50° 70° «Xflc “vT Acoperirea 50% 40% 30% 50% 30% ) 20% Data vn 16 1848. VIL 14 1949. VIII. 10 Suprafața 2x2m|5x5m|2x2m(5x5m|5x5m|2x2m D. \ H. Sesleria rigida 2 1 3 , 2 —3 1 3 2 1.2 Alp. H. Poa alpina 1 + ■ + • + Alp. H. Festuca versicolor + 1 ‘ ‘ 1 1 Em. H. Festuca glauca + + • • • | End. H. - Onobrychis transsilvanica ■ | + + 4- + 1 + Alp. Em. H—Ch. Oxytropis montana var. car- patica 1 • • + + + Alp. Em. 1H. Anthyllis alpestris 4- 4- Alp. | H. Carex rupestris • • • ■ • + Alp. Em. H. C. sempervirens 2 1 • 4-1 1 — 2 l 4- Alp. Em. H. Ranunculus Hornschuchii . 4- + + + + End. H—Ch; Dianthus spiculifolius .... 4- + l 1 1 4- 1 inel. var. Hunyadense D. H. Cerastium Lerchenfeldianum 4- 4- 4- 4- End j H. 1 Silene dubla ............ 4- | • • 1 * 1 H. — Ch. 1 Minuartia caespitosa .... • ■ • I 4- i + Alp. I G. Polygonum viviparum .... • • + 1 • I Em. H. Eiscutella laevigata 4- Alp Em. H. Kernera saxatîlis + • | 4- 4- 4* 4~ D. H. Alyssum repens • 4-1 ■ 4- • + Em. H. Cardaminopsis arenosa.... • 1 • ■ • 4- Alp. Ch. Saxifraga aizoon I • • 4- + D. 1 Ch. S. Roeheliana • 4- 4~ 1 4- 1 Alp. H. S. adscendens ■ 1 • • • • - 1 + Alp. Ch. Dryas octopetala • 1 + 1 2 — 3 1 + Em. Ch. Daphne eneorum • 4- • • 1 4- Alp. Em. Ch. Helianthemum alpestre .. 3 + 1114- Em. H. 1 Polygala amara • 4- 4- ’ ’ ‘ 1 Androsace villosa ssp. aracii- . 1 Alp End. Ch. noidea • 4- Alp. H. Myosotis alpestris 4- 1 • • ’ - Alp. Em. H. Eritrichium nanum. ...... • ! • 4- ’ B. Ch. Thymus balcanus 4- + Alp. | Ch. Satureja hungarica - 4- • • • ’ D. H. Asperula capitala. 4- 4- + 4- Alp. H. Galiwn anisophyllum • • • + 4- End. H. 1 Pedicularis Baumgarteni ■ 1 4- 4- 4- + + + Alp. H. | Euphrasia salisburgensis .. 1 • • 4- 4- + Em. H. Phyteuma orbicularis 4- 4- 4- 4- 4- 4- Hedrajanthus graminifolius B. H. ssp. Kitaibelii 4- + 4- 4- 4- + Hieracium orebphilum inel. Moes. End H. f. Albelearum 4- 4- | 4- 4- 1—2 4- Eur. H. Hieracium bifidum 4- • ■ + • Alp. Em. H. H. villosum ............ 4- 4- 1 4- + Alp. H Leontopodium alpinum. . . . ■ 4- 1 4- 4 4- Alp. H. As(er alpinus ■ • 1 • 4- 1 Alp. Ch. Salix Jacquini • • ■ ■ + Alp. Em. | M. —N. ( Pinus montana | • | ■ 1 ■ 1 + 1 ’ P reBGurt&riî D.: element dacic; B.; balcanic; Moes.: moesiac; Alp*: alpin; Alp. Em: alpin european 5 entral; Em: central european; Eur.: european; End.: endemism. 12— Buletin Științific — 0.1547 588 I. PRODAN și ST. CSURoS 5 HIERACIUM OREOPHILUM HEUFF. IN A TREIA STAȚIUNE DIN ȚARĂ 589 Habitat in Rep. Pop. Rom. in mont. Retezat in loco dicto « Albele » et in locis «.Scorota» et «Piule». Leg. Pap S. et Csiirbs (1948 — 1949) et Csiirbs (195!). Cu ocazia excursiilor făcute în anii 1948, 1949 și 1951, planta a fost studiată și din punct de vedere fitocenologic. Din analizele releveurilor se constată că planta H. oreophilum este o specie care crește în asociația de Sesleria rigida care formează pajiști de stâncării dar și de grohotiș calcaros în diferite stadii al procesului de fixare. Asociația Seslerietum rigidae transsilvanicum a fost studiată de B. Z o 1- y 6 m i (4) în munții Bârsei și Piatra Craiului (Reg. Stalin) și publicată cu denumirea de Seslerietum rigidae burcicum, apoi în Cheile Turului, Cheile Turzii și Colții Trăscăului, cu denumirea de Seslerietum rigidae praebiharicum. Z o I- y 6 m i atrage atenția asupra studierii acestei asociații în munții Retezat. Zona de calcar a munților Retezat a fost vizitată de mai mulți botaniști (B. Pawiowski, I. E. Nyârâdy, E. G hi șa, Al. Borza, I. Prodan), însă această asociație nu a fost descrisă amănunțit. Pentru a vedea asociația în care s’a găsit specia noastră dăm releveurile din tabloul Nr. 1. Menționăm însă că cele 6 releveuri care urmează reprezintă numai o variantă locală a asociației mult mai bogate în specii și mai variate: Seslerietum rigidae retezatense. Această variantă se desvoltă pe plantele expuse mai mult spre E, pe un sol schelet conținând multe dărâmături de rocă cu reacția bazică (pH 8,9). Din tabloul Nr. 1 reiese că majoritatea speciilor sunt specii adaptate condi- țiilor specifice mai mult xerofitice, caracteristice regiunilor de calcar. Studiul asociației Seslerietum rigidae din Retezat prezintă și o importanță practică. După cum se confirmă de ciobani,, pășunile de Sesleria rigida din Piule, Scorota, Albele, Iorgovan și Stănuleți sunt bune. Având în vedere că în acest masiv muntos există pășuni alpine întinse, chiar din punct de vedere practic este necesar studiul fitocenozelor și în special cunoașterea dinamicii lor în munții Retezat. Trebue să menționăm faptul că munții Retezat mai au o mulțime de rarități floristice de o mare importanță fitogeografică. Astfel Prof. Pap S a m o i 1 a găsit în masivul Piule, Lilium Jankae, Scutellaria alpina. Hepatica transsil- vanica, iar în 1951 St. Csiirbs a găsit Lamium inflatum în masivul Iorgo- vanului. Colectivul pentru Cercetarea Florei R.P.R. HIERACIUM OREOPHILUM HEUFF. HA TPETBEÎi BKCnEPHMEHTAJIBHOfî CTAHIțMW PHP (KPATKOE COflEPlKAHHB) B HacTomițeii CTaTte asTopM onucninaioT Honyio <ț»opMy Buna Hieracium oreophilum Heuff. nasBaiiHyio no Mecry naxontgemiH (AnGene) f. Albelearum, Rug H. oreophilum 6biji MBBecTen go chx nop tojibko b flsyx MecTax Py- mbihcko® Hapognoii PecnybjiiiKH u b HecKOjmnnx mccthocthx BojirapnM, XopBaTMH m repuoroBUHM. ^Marnoa pasnoBMSHoc™ gan b pyMHHCKOM TeucTe. PacTCHMe Hieracium oreophilum f. Albelearum Smjio HaăgeHO B mr- BecTKOBoîi Bone rop PeTesaTa na ropnbix MaccnBax Hnyjie, CuopoTa n Ajibene, pacnoJioiKeHHMx osmh 6jih3 gpyroro, uame scero Ha AnGejie. Ha 3tom mw ropnoM MaccwBe 6biji saMeneu h MecTiiHii BaprianT accouMapiiii Sesleria rigida, n KOTopoîi Sun naîifleH Hieracium oreophilum f. Albelearum. 9to oTKpniTiie hmcct ^MToreorpatțmuecKoe SHaueHHe, Tau uaK b PHP ara mccthoctr npencraBJineT coGoA caiuyio ceBepHyio TouKy pacnpocTpa- hchmh BM^a. OBTHCHEHME PHCVHKOB Puc. 1. •—A — Hieracium oreophilum na rope Hponaoo: roiiODKa h aeniyiiKa. B — H. oreophilum f. Albelearum na rope PcresaTe: ronoBKa n neniyflKa. HIERACIUM OREOPHILUM HEUFF. DANS UNE TROISlEME STATION DE LA RfiPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE (RfiSUM^) Dans ce travail. Ies Auteurs donnent la description d’une nouvelle forme de l’espece Hieracium oreophilumHeuîî. f. Albelearum, nom qui lui a ete donne d’apres celui de la localite ou elle a ete trouvee (Albele). L’espece H. oreophilum n’etait connue jusqu’ă present qu’en deux endroits de la Republique Populaire Roumaine et en quelques localites de Bulgarie, Croație et Herzegovine. La diagnose de cette forme nouvelle se trouve dans le texte roumain. La plante de Hieracium oreophilum f. Albelearum a ete colligee dans la zone calcaire des monts Retezat, massifs de Piule, Scorota et Albele. Sur ces trois massifs calcaires, proches Ies uns des autres, le plus grand nombre de plantes se trouve dans celui de Albele. Dans ce dernier massif, on a egalement remarque une variante locale de l’association ă Sesleria rigida dans laquelle la plante a ete trouvee. Cette decouverte presente une importance phytogeographique car cette localite represente pour la R.P.R. le point le plus septentrional d’expansion de cette espece. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — A = Hieracium oreophilum de Prolaz: un capitule et une squame. B = H. oreophilum f. Albelearum des monts Retezat: un capitule et une squame. BIBLIOGRAFIE 1. N. Stojanot u B. Stefanof, Flora na Bîlgaria. Sofia, 1948, ed. a III-a, p. 1252. 2. R o s si et Ka. H. Z a h n, Magy. Bot. Lap., 1910, t. VIII, p. 278. 3. S. J â v o r k a et V. C s a p a d y, Magyar Flora Iconogr., 1925, p. 567. 4. B. Zolydmi, Annal. Mus. Nat. Hung., pars botanică. Budapesta. 1939, p. 100. .12* BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, Nr. 3, 1953 NOI SPECII DE AMIBE DULCICOLE DE IOSIF LEPȘI Comunicare prezentată de VASILE RADU, Membru corespondent al Academiei R. P, R., in ședința din 3 Februarie 1953 Condițiile bune de muncă, pe care regimul nostru de democrație populară le-a creat cercetării științifice, au dat posibilitatea de a se începe, în mod plani- ficat, elaborarea și publicarea Faunei R.P.R., deocamdată sub forma unor determinatoare. In ceea ce privește amibele nude, elaborarea determinatorului respectiv a învederat absoluta necesitate de a se revizui — pe cât posibil — ațâț formele băștinașe publicate, cât și cele găsite la noi, dar nepublicate încă. La numeroase amibe, această revizuire a cunoștințelor noastre taxonomice ne-a obligat să reluăm parțial, pe cât posibil, cercetarea pe material viu, acesta fiind singurul care poate să dea diagnoze satisfăcătoare. Din cauza serioaselor dificultăți, legate de sistematica acestui grup de Protozoare, studiul lui a rămas peste tot destul de neglijat, sistematicienii cei mai mulți (P e n a r d, S c h a e f f e r ș. a.) restrângându-se în deosebi la cercetarea speciilor de dimensiuni mari, mai ușor de studiăt și caracterizat. De asemenea, multe biotopuri cu condiții speciale au fost neglijate de aproape toți autorii, încât se poate afirma că în prezent nu se cunoaște decât o parte relativ mică din mulțimea speciilor desigur existente. Multe specii au fost studiate rupte din mediul lor natural, acesta fiind înlocuit prin cele mai diverse «medii» de cultură, artificiale, care denaturează formele și mutilează diag- nozele. Unii zoologi occidentali au deviat până acolo, încât au descris serii întregi de «specii» noi, diagnozele respective fiind bazate aproape exclusiv numai pe tipul kariokinezei. Enormele dificultăți pe care Ie prezintă taxonomia Protozoarelor, le-a arătat și marele protistolog sovietic V. A. D o g h e 1 i. Astfel, în lucrarea sa Qbșciaia Protistologhia (1)J), autorul tratează într’un capitol special problema speciei la Protozoare. In acel capitol, D o g h e 1 i arată că — la Protozoare în genere — din cauza numărului mic de criterii morfologice evidente, diagnozele speciilor adeseori sunt.foarte greu de stabilit. Evident că, din cauza lipsei unor astfel de criterii, D o g h e 1 i nu tratează problema speciei decât numai la unele grupe de Protozoare, iar Amoebinele le lasă cu totul la o parte. ’) p. 387. 592 IOSIF LEPȘI 2 3 NOI SPECII DE AMIBE DULCICOLE 593 Datorită tuturor acestor'cauze, până azi sistematica Amoebinelor ne este încă prea puțin cunoscută, iar orice cercetare nouă, intensivă, scoate adesea la iveală forme noi. De aceea, căutând, pentru verificare, anumite « specii» men- ționate ca găsite în țara noastră, am întâlnit, surprinzător de des, în decursul anilor din urmă, specii, sau forme care nu pot fi identificate cu cele descrise în lucrările de specialitate. Din speciile noi găsite astfel, descriem o parte în Comunicarea de față. In cea mai mare parte, diagnozele noastre se bazează pe material viu, observat în mediul său natural, cât mai puțin alterat, diagnozele fiind întemeiate în primul rând pe particularitățile idiopolimorfismului, caracteristic amibelor, deci cri- terii în majoritate dinamice și foarte puține statice. Taxonomia amibelor se află abia la început. Aprofundarea justă, materia- list dialectică, a acestor studii, spre a se găsi, pentru specii, diagnoze noi, va putea contribui la deslegarea unor probleme de biologie generală, ca de exemplu: definiția speciei, unitatea dintre vietate și mediu etc. Pentru o mai precisă diagnoză a speciilor de amibe, cercetările voi’ trebui să se îndrepte și spre metoda experimentală microecologică. In viitor, particularitățile fizico-chimice ale pro- toplasmelor specifice vor contribui și ele la promovarea taxonomiei. Amoeba farta n. sp. (Fig. 1, a, b) In plin mers, amiba poate atinge o lungime până la 77p, lățimea fiind atunci de 24p. In mod obișnuit, animalul are un diametru de cca 40—50p. Ectoplasma Fig. 1. — Amoeba farta, lungimea 40 —77 fx. a = întoarcere pe loc; b = în plin mers. este bine desvoltată în pseudopode, nu formează însă zone ectoplasmatice anterioare, late, de evantai. Cea mai mare parte din corp se compune din ento- plasmă foarte granuloasă, plină cu corpuscule de hrană, mai ales diatomee liniare și Phacus. Ea conține de asemenea câteva vacuole nepulsatile, unele din acestea fiind situate aproape de periferia corpului. Vacuola pulsatilă nu s’a putut observa decât sporadic; ea prezintă pulsații încete. Pseudopodele sunt scurte, triunghiulare, sau digitiforme, cu capătul distal rotunzit sau puțin ascuțit, totdeauna hialine. Uneori pseudopodele sunt rânduite în etaje, cele de lângă , lama de microscopie fiind îndreptate orizontal-radial, cele superioare puțin oblic în sus, cam în direcția locomoției. Pseudopode eruptive nu se produc. Nucleul este de tip vezicular, conține un nucleol destul de mare, ușor colorabil cu verde de metil. Ectonucleul este bine vizibil; ectocromatină nu s’a observat. Uroidul lipsește; rareori există unele slabe nodozități la capătul posterior al amibei în mers. Locomoția și schimbarea formei sunt destul de rapide. In ansamblul ei, amiba este incoloră, destul de opacă din cauza corpurilor de hrană și a mulțimii de granule diverse. Această specie a fost găsită într’o băltoacă cu monocotiledonate palustre, tăiate — în apropiere de spitalul Pantelimon- București, la 25.X.1952 — laolaltă cu multe diatomee, Phacus, Podophrya, Oxyiricha, Lionotus, Chilodon, Strombidium gyrans, Dinoflagelate etc. Amoeba farta are o oarecare asemănare cu o formă desenată de J. L e i d y (2)1), căreia acest autor nu i-a dat niciun nume. In aceeași lucrare 2), L e i d y mai ilustrează o amibă similară, greșit numită de el Amoeba proteus. De altfel, este cunoscut că, din prudență exagerată, acest autor a cuprins, sub unul și același nume specific, o serie întreagă de specii destul de diferite. Amoeba farta nu este identificabilă cu niciuna dintre speciile cunoscute până acum, iar de A. proteus diferă prin nucleul ei sferic, cel de A. proteus fiind lenticiilar-ovoid, pseudopodele acesteia foarte lungi, uroidul bine desvoltat etc. Amoeba distorta n. sp. (Fig. 2, a, b, c, d, e) Această specie a fost găsită de noi într’un vechi acvariu care conținea probe provenite din numeroase ape stătătoare din împrejurimile Bucureștiului. Forma corpului este neobișnuit de variabilă. In timpul locomoției, aceste schim- bări sunt atât de rapide, încât conturul într’un anumit « moment» nu poate fi desenat, iar idiopolimorfismul amibei nu poate fi descris adecvat. Deseori, amiba are forma unui disc mai mult sau mai puțin plat, iar rareori lipsit de pseudopode evidente. Uneori numărul acestora poate fi mai mare de 12. Simultan pot să existe pseudopode scurte, conice, cu vârful rotunzit, și altele lungi, subțiri, distal rotunzite sau relativ ascuțite. In mod excepțional, la amiba în mers se produce un apendice ectoplasmatic, lat, mult mai lung decât corpul (fig. 2, c). In orice stadiu, mai ales partea anterioară a amibei are o lată margine de ectoplasmă. La întindere maximă, când corpul (exclusiv pseudopodele) poate fi de 2—3 ori mai lung decât lat, se ivesc uneori brațe ectoplasmatice foarte late, lamelare, distal ramificate în pseudopode lungi și subțiri (fig. 2, b). Deseori, pseudopodele lungi «pipăe» mediul în toate direcțiile, făcând • mișcări laterale sau de încovoiere. *) pl. IV, fig. 23. 2) pl. VII, fig. 13. 594 IOSIF LEPȘI 5 NOI SPECII DE AMIBE DULCICOLE 595 Foarte frecvent, «spatele» animalului în mers (fig. 2, d, e) are 1—3—4 proeminențe longitudinale evidente, dublu conturate, în care entoplasma curge repede și în mare cantitate. Adesea pseudopodele sunt etajate, adică por- nite din diferite niveluri ale corpului. Pseudopode eruptive nu s’au observat. Uroidul lipsește întotdeauna. Folosind imersiunea și ocularea de compensație, în partea proximală a pseudopodelor lungi se pot recunoaște uneori granulații fine. Amiba este incoloră. Entoplasma conține multe granule foarte fine, negre, niciodată verzi. Uneori entoplasma este foarte densă și opacă. Ea este întot- deauna clar delimitată de ectoplasmă. Uneori, aceasta din urmă are cam aceeași întindere ca suprafața totală văzută la microscop ca entoplasma. Cristale nu se Fig. 2. — Amoeba distorta. a ~ stând pe loc; diametrul inel, pseudopode, 120 pt; & = pseudopod tripartit, distal ascuțit: c = amibâ cu un pseudopod clavat, excepțional de lung: d = amibă în mers moderat, dorsal cu creste, purtătoare de pseudopode : e = amibă în mers rapid, cu 3 creste dorsale, posterior o diatomee.. găsesc, însă întotdeauna există un număr de vacuole nepulsatile, vacuola pul- satilă nefiind evidentă. Nucleul este sferic, de tip vezicular, de obicei ușor vizibil în amiba vie. Nucleolul nu pare a fi sferic ci puțin lunguieț, fiind în legătură cu direcția din care este privit; el nu este net conturat, ci granulos. La uscare pe lamă, pare inelar sau cu o vacuolă la mijloc. Un alt aspect al cariosomului este cel a două corpuri piriforme, capetele lor subțiri fiind legate printr’un fir fin. După completa uscare, centrul lui arată ca un gr anul. Nu s’a putut distinge cu certitudine, în care măsură aceste structuri erau sau nu iluzii optice artefacte. In mers, forma amibei este extrem de variată, totdeauna mai lungă decât lată, putând avea și forma de « labă ». Ectoplasma merge înainte, formând ante- rior și lateral o zonă foarte lată, cu marginea ondulată care poate avea pseudo- podele scurte, digitiforme, îndreptate pe orizontala lamei ectoplasmatice sau pseudopode oblice în sus plecând din porțiunea entoplasmatică, centrală. Mar- ginea posterioară a corpului este de obicei lipsită de pseudopode. In timpul locomoției, particulele de hrană se află în partea posterioară a amibei. Dacă sunt foarte lungi, ele au o poziție transversală; când constitue o piedecă la trecere printre grămezile de detritus, ele iau vremelnic o poziție longitudinală. Unde poate, animalul împinge la o parte eventuale piedici din calea lui, sau trece pe sub ele, dovedind o remarcabilă maleabilitate a corpului. Sprijinindu-se, cu câte un pseudopod lung, pe două corpuscule detritice distanțate, amiba se poate ridica pe ele în sus, înaintând totodată, astfel încât corpul ei execută o mișcare basculară în semicerc. Amiba. nu pare a lua vreodată o formă sferică. Chiar dacă curentul.de apă de sub lamelă o rostogolește și o duce, ea nu-și retrage pseudopodele, ci le păstrează omnilateral. Chiar când este nemișcată și pare rigidă, ea își păstrează deobicei un număr de pseudopode scurte, digiti- forme, iar când face mișcări pe loc, pseudopodele pot fi lungi, curbate, distal rotunzite sau ascuțite. Ele devin însă scurt digitiforme, atunci când se ivește un curent de apă. Există și forme de mers, efemer lipsite de pseudopode evidente. Hrana constă din diferite diatomee și mici flagelate. Acestea din urmă pot fi văzute, câte 2—3, făcând mișcări tumultuoase, în una și aceeași vacuolă diges- tivă ; după vreo 5 minute, mișcările victimelor încetează. Când diatomea este mai lungă decât lățimea animalului în locul respectiv, capetele ei proeminente sunt învelite cu o lamelă ectoplasmatică extrem de fină, greu vizibilă. Elimi- narea diatomeelor lungi, digerate, se face spontan, ele « țâșnind » lateral din partea posterioară a amibei. Vitesa locomoției obișnuită este de cea 50 — 100 p pe minut. Diametrul indivizilor de formă radioasă (fig. 2, a) este de cca 50 p, cu pseudopodele de 120 p; cea lată cu contur compact, de 40 — 50 p, cea mai întinsă, purtătoare de spinări longitudinale, până la 120 p. Caracteristice sunt anumite patomorfoze, provocate artificial. Astfel, uscân- du-se fără acoperire cu lamelă, în corp se ivesc multe granule negre, puncti- forme, așezate în rânduri neregulate. Amiba ia o formă discoidală poligonală, cu colțurile rotunzite, și o păstrează definitiv, chiar dacă adăugăm alcool 70%. La indivizii normali, brusca și puternica sporire a salinității nu modifică forma. Borax-carmin Grenacher, aplicat fără fixator, provoacă completa sbârcire a corpului, aceasta din urmă arătând ca un schelet de spongier cornos, format din firicele încurcate. Cu verde de metil + 1 % acid acetic, amiba se desa- gregă în sferule; nucleul și alte corpuscule se colorează verde, pelicula violet. Este evident faptul că această amibă nu poate fi identificată cu Amoeba vespertilio Doflein 1907 și nici această din urmă cu A. vespertilio Penard 1902, ci este mai apropiată de Majorella bulla Schaeffer 1926, cu care totuși nu este identică din motivele următoare: A. distorta nu are numeroase vacuole pulsa- tile. Vârfurile pseudopodelor nu sunt niciodată îngroșate. Vacuolele nu pă- trund în pseudopode, cariosomul are altă structură. Există și pseudopode lungi, ascuțite, ramificate; dar pseudopode complet granulate nu s’au obser- vat etc. Când stă pe loc, Amoeba distorta seamănă cu A. pellucida Frerizel 1897 (4) \) în timpul mersului însă, aceste două specii se deosebesc cu totul, A. distorta luând atunci o formă plată, întinsă, purtătoare de spinări longitudinale evidente. !) p. 29, pl. I, îig. 3. 6 7 NOI SPECII DE AMIBE DULCICOLE 597 596 IOSIF LEPȘI Amoeba costata n. sp. , (Fig. 3, a, b, c, d, e, /, g, h) Această amibă se poate prezenta atât ca o stea cu pseudopode relativ lungi, aculiforme, drepte sau curbate, cât și sub forma unei amibe lobate; trecerea dela o formă la cealaltă se face în câteva minute. In faza stelară, corpul unuia dintre indivizii studiați de noi avea, împreună cu pseudopodele, un Fig. 3. — Amoeba costata. a ~ formă de plutire, rigidă, diam. inel, pseudopodele 120 pt; & — h — forme de mers pe substrat; b — începutul rttragerii pseudopodelor aculiforme, amiba în mers are anterior un pseudopod ectoplasmatio lat, unic; c = anterior câteva lobopode, posterior au rămas încă 2 pseudopode aculiforme; d = anterior un singur pseudopod aculiform, ca un tentacul; e — h = forme fără aculipode, după retragerea acestora; e și/ = cu creste longitudinale în direcția locomoției; g amibă stând pe loc; h = amibă în mers, corpul în formă mono- podă, de tipul Umax. diametru de 120 g, iar fără pseudopode cca 20 g; pseudopodele aculiforme pot fi de 2 — 3 ori mai lungi decât diametrul corpului propriu zis. Aceste pseu- dopode sunt la baza lor puțin îngroșate și se subțiază treptat până la capătul lor distal, cu totul ascuțit. In stare complet desfășurată, pseudopodele se întind în toate direcțiile, sunt optic în număr de cca 8, lungimile lor aproximativ egale, iar forma și dimensiunile destul de constante în comparație cu lobo- podele. Deseori, conturul dintre bazele pseudopodelor este atât de puțin curbat, încât corpul propriu zis arată poligonal. Faza cu pseudopode aculiforme este cea de iritare și suspendare în apă, faza cu lobopode fiind o adaptare la locomoția pe substrat. Pseudopodele aculi- forme ale acestei amibe . nu sunt rigide, ci capabile de mișcări laterale, adesea imperceptibile pentru ochiul observatorului, dacă în apropierea animalului nu există un punct fix de observație. Cu ajutorul pseudopodelor aculiforme, amiba poate «păși» pe substrat, ca și un arici de mare pe spinii lui — viteza acestui fel de locomoție fiind la A. costala de aproximativ un micron pe secundă, sau mai mult, aproape imperceptibilă observației microscopice. La trecerea spre viață pe substrat, pseudopodele fine se retrag și dispar trep- tat, amiba se lasă pe substrat și începe a produce, în număr variabil, lobopode relativ late sau scurt digitiforme. Când s’a desfășurat complet pe substrat (fig. 3, e, h) și nu mai are niciun pseudopod fin, corpul poate avea un aspect atât de noduros sau intens granulat, încât nici nu pare amibă. Se produc și spinări longitudinale (fig. 3, e, f,) în locurile unde entoplasma curge în direcția loco- moției. Spinările sunt particulare acestei specii, nu se produc, de obicei, decât în număr de 2 — 3 și ocupă partea centrală, mai înaltă a corpului. Ele sunt în realitate proeminențe cu secțiunea transversală boltită. In faza loboasă, locomoția amibei este lentă, ectoplasma bine vizibilă, dar indistinct delimitată de endoplasmă, iar conturul corpului slab rugulos, mai rar ondulat. Lobo- podele anterioare sunt scurt digitiforme, hialine, în număr de cca 1—3, cele laterale sau posterioare scurte, relativ late, variate ca. număr și poziție. Un individ, lung de 40 g, avea în mers o formă monopodă, de tipul limax (fig. 3, h), toată partea lui anterioară constituind un singur lobopod mai lat decât restul corpului. Nucleul este de tip vezicular, nucleolul relativ mare, de coloare albăstruie. Ectocromatină nu s’a observat. Vacuola pulsatilă nu avea sistole evidente. S’au văzut câteva vacuole digestive, care conțineau numai câte un singur coc. Schimbarea direcției de mers a amibei se face repede. Uneori există câteva vacuole clare, nepulsatile (patologic ?). Descrierea de mai sus se referă la o formă pe care am găsit-o într’o mocirlă efemeră dintr’o pădure de brad (Poiana Stampei, Vatra Dornei, Iulie 1952). Amoeba costata aparține grupei morfologice radiosa, diferă însă de Amoeba radiosa prin forma particulară pe care cea dintâi o are în timpul alunecării pe substrat. Atunci se produc pe partea dorsală a corpului mai sus menționatele spinări longitudinale, foarte evidente și specifice. Amoabz urotrîcha n. sp. (Fig. 4) Această amibă, mare de 20 — 30 g, își schimbă forma atât de repede, încât nu este posibil a i se desena conturul într’un anumit moment. Pseudopodele sunt totdeauna relativ late, scurte, mai mult emisferice, niciodată digitiforme sau ascuțite. Ele se formează rapid, întâi numai din ectoplasmă, căreia îi urmează apoi entoplasma; uneori erup pseudopode simultan în două direcții opuse. Sub lamela de microscopie, lobopodele principale (anterioare) succesive nu păstrează una și aceeași direcție, pseudopodul nou se naște de regulă alături de cel pre- mergător. Totdeauna, la partea anterioară a corpului se găsește multă ectoplasmă. 598 IOSIF LEPȘI 8 9 NOI SPECII DE AMIBE DULCICOLE 599 Corpul amibei nu este niciodată mult alungit; destul de rar, lungimea sa este de două ori mai mare decât lățimea. Citoplasmă este incoloră, foarte trans- parentă gi fluidă. Privit prin obiectivul de imersiune, conturul corpului este clar vizibil. Entoplasma nu conține decât incluzii relativ mici, dintre care se remarcă câteva sferule verzui, de cca 1 p, și numerose granule optic negre, extrem de mici (abia 0,25 p), la care se observă mișcări browniene. Toate aceste incluzii nu micșorează, decât foarte puțin, transparența citoplasmei. Cristale nu s’au observat. Se găsesc câteva vacuole în aparență nepulsatile, vacuola pulsatilă nu s’a putut distinge. Nucleul are un diametru de cca 6 p. Ectonucleul este relativ lat, membrana nucleară pare a lipsi, neputându-se Fig. 4. ■—Amoeba urotricha, lungimea 20 —30 p; posterior cu fila- mentele fine, specifice. Săgețile indică direcția locoinoțiet constata nici cu obiectivul de imersiune, la animalul viu. Nucleolul viu pre- zintă unele structuri; periferia lui este mai întunecată. Colorația cu verde de metil indică la periferia nucleului existența unor granule cromatice. Viteza de locomoție este de cca 100 — 200 p, pe minut. Amiba are posibilitatea de a se ridica pe substrat, dintr’odată, cu întregul ei corp, ca și când acesta ar fi rigid, iar nu lichid. Spre a se ridica în sus, sau din lipsă de aer, amiba poate umbla și pe partea inferioară a lamelei acoperitoare, ca și pe diverse particole de nisip, detritus etc. Nu există vreun uroid; s’au observat însă la capătul posterior al corpului, vreo 5 — 10 fire extrem de fine, abia vizibile cu imersiunea, lungi de cca 10 — 20 p, drepte, în aparență permanente (?), îngroșate la capătul lor distal, ca niște gămălii. Acești peri sunt așezați relativ departe unul de altul, dispersați în mod neregulat, și nu par a avea vreo mișcare proprie. Inversarea direcției de mers a amibei se face instantaneu, iar acele fire devin atunci imediat vizi- bile la noul capăt posterior al ei. Vreo ramificare a firelor nu s’a observat, și nici vreo compartimentare a lor lăuntrică, mai ales că ele sunt mult mai subțiri, de 1 p, astfel încât imersiunea nu le arată decât ca pe niște simple linii, deci altfel decât presupusele filamente miceliene pe care E. P e n a r d (3) l) le-a găsit la Amoeba nobilis. Amoeba urotricha, s’a găsit in număr mare într’o cultură de mușchi, colec- tați lângă satul Târgușor, raionul Medgidia. 1) p. 66, fig. 8 Și 9. Dintre, amibele cunoscute, Pelomyxa villosa Leidy — așa cum o descrie și desenează F r c n z e 1 (4) J) — are o oarecare asemănare cu A. urotricha, diferă însă, mai ales, prin mărimea ei (40 — 45 p), prin moțul de perișori așezați grămadă la polul posterior, vacuola pulsatilă existentă, ectoplasmă redusă, entoplasma plină cu granule, cristale etc., iar nucleul greu vizibil. Perișori similari, însă extrem de scurți, au fost observați de G r u b e r (5) 2) la Amoebatertia. Această specie se deosebește însă mult de A. urotricha prin acea că citoplasmă conține o mulțime de granule cafenii care îi dau această coloare generală; este opacă, mare de 150 p, aproape fără ectoplasmă, fără vacuole. Hrana: alge unicelulare verzi, diatomee etc.; este plurinucleară, nucleul cu membrană sub care se găsește toată cromatina, nucleul lipsește (? n.n.) iar uneori se produc pseudopode mici, ascuțite. Fibrile posterioare lungi s’au mai găsit la o formă pe care Penar d (3) 3) o identifică (greșit) cu Pelomyxa (Amoeba). ieriia Gruber 1885; cea dintâi se deosebește de asemenea, în multe privințe de A. urotricha; mărimea 190 p, metabolism lent, uneori apar mici pseudopode laterale ascuțite, uroid fin crenelat, corpul cafeniu, în entoplasma miriade de imnușcule granule lucioase, 20—50 nuclei, nucleolii fragmentați, vacuola pulsatilă prezentă etc. HOBblE BMflbI nPEGHOBOAHblX AMEB (KPATKOE GOAEPHîAHME) Abtop oniicMBaeT uerupe hobmx mina popa' Amoeba, nafiAeHHMX b PyMLiHCKOM. HapoRHOiî PecnyOmiKe. 1. Amoeba farta sp. n. (puc. 1). B/iniia 40—-77 p-. nepejțBMiKeHMH ii MaMeneHMH $opMM SwcTpee. Teno Secpsernoe, ue cobccm npoapaunoe iia-sa MHomecTBa rpanyji, copepmiiT necKOJiBKo Henyjibcnpyiomnx BaKyo- jieii; nyjihciipyiomaH — oTcyrcTByeT urni pe^Ko ițyHKmiomipyeT. yponga iier, tojibko na saRneM iconițe Tena pBnmymerocn miiBOTUoro naxogHTCH iieaiiamiTejiBHBie yrojimenM. Bmotoii: npecimie borbi. 2. Amoeba distorta sp. n. (puc. 2). OShuho $opwa aMeOti b hbh- memin gHCKOBiigHan (puc. 2, c, d, e/ as coctohhmm noicoH BBeBgooSpaaHan (puc. ^a)-, nacTO tcjio b ABirmeiraM mmcct „opsantuo 1—4 npogojiminix rpeOnn, b KOTopwx ițHpKyjinpyeT angonjiasMa. Ypoim n KpncrajuiH oTcyr- cTByioT. Hcckojibko Henyjibcupyiomux BaKyoJieii; nyjiEcupyiomux Baicyo- Jieft ne BaMeuaercn. AveSa ne BTuriiBaeT nceBjțonogneB nop pcuctbiicm npoTOMHott Bopbi, ona nx tojibko yKopamiBaeT. Pemcoe noBMiueHne co^ep- maimn cojim b OKpymaiomeii cpepe ue MBMeHneT «țopMM ucHBOTHoro. Bhotoh: aKBapuyM c paBjnmiiuiMn npoOaMM npecHtix boh mb oKpecTnocTeft Byxa- pecra. 3. Amoeba costala sp. n. (pnc. 3). OrJimiaeTCH ot. A. radiosa 2—3 cnenwțmnecKHMii npogojimiMMii rpe6HHMn, KOTOpwe iiohbjihiotch bo BpeMH xoabOli na cyOcTpaTe (pnc. 3, c, f,) Oasa c rjimhhbimh, tohkmmii, octpmmm nceBjmiWmuMM —- $aaa miaBaHim; cțasa c JioOonogMHMM —$aaa nepejțBw- b p. 21, pl. ni, fig. 18. 4) pl. XIV, fig. 17. 3) p. 153. 11 NOI SPECII DE AMIBE DULC1COLE 601 600 IOSIF LEPȘI :10 jkohhh no cybcTpaîy. fluaMOTp SBesgoobpasHoh (JiopMM, BKJiioaan nceBgo- noflMM 120 p, a bea nceBgonogHeB 20 p. 4, Amoeba urotricha sp. n. (pnc. 4), Pa3Mep 20—30 p, BaKyoJin nyjib- capyiomHe, ypOMg n HgepnaH oSononna, noBiigHMOMy, oTcyrcTByiOT. Cne- U.HtfjH'ieCKHMH HBJIHIOTCH gJIHHHMâ, OHeHB TOHKII6 HMTH, HaXOgHIIIHeCH Ha Basnei! nac™ Tena. Snoron: mox b floOpysiKe. Bce SHarnosM, yKasaHHBie b HacTOHiqeii CTarte, ocHOBMBaioTCH na HsyaeHHM hîmbmx aMeO, aa HCKJHoaeHHeM HeKOTopux agepuax CTpyKTyp, HsyaeHHMX na MaTepnaae, $HKcnpoBaHHOM h OKpameHHOM. KjiaccM$nKannn aweS sojmua 6ojii>me ocHOBMBaTtcH na $mbmojiofhh , aKOJiornu M OTOJiormt, XOTH 6m aKCnepHMeHTaJIBHBIX, MCM Ha MOp^OJIOrMH. OBT>HCHEHHE PMCyHKOB Puc. 1. — Amoeba farla nniiiia 40}—77 p; a — noBopor Ha MecTe, b—na HOJIHOM xojțy. Phc. 2. — Amoeba distorta; a ~ na MecTe, HnaMerp, BKJiiOTaH nceBgonoHHH, 120 p; b — nceBSonoXHiî rpotaoii, ocrptiS; c — aweOa c oxhhm nceosonosneM ocoSeHHO xjhihhmm; d — aMeOa Ha yMepeHHOM xopy, c jțopaajiBHBiMH rpe&iHMH, cHaO- HteHHBiMH nceBHonosHHMH; e ■— aweOa npH OMCTpoii xostOe c 3 sopaaJiBHMMM rpeOHHMH; csaSH Mtomch. Phc. 3.-—Amoeba costata a — $opsra bo npcMH nJiaBaHHH, ManonojțBHmHaH, SnaMeip, BKmoqaa nceBgonogHH, 120 p; b— h — tjiopMM gBHHteHHH na cyOcTpaTe; b — na'iaJio BTHrHBaHHH wrJioBHHHbix nceBXoiionwen, aweda b Sbhhcghhh mmcct cnepe^H oKhh 3KTonjia3MaTHHecKHft nuipoKHtî nceBgonogHH, c — cnepe/țH hcckojibko jio6o! wwb , caagH ocTanocb eme nea hwiobhhhbix nceBSonoSHH: d-—cnepcxn o«hh nrnoBMtfHMiî nceBXonorțHH b bhho uțynanbua; e — h — $opMM 6ea hwiobjijIhmx nceBjțonoHHeB, nociie iix BTHrHBaHHH; e h f— $opMH c hpohohbhbimh rpeSHHMH b Hf.npaBneHHii jțBHHteHHH; g—aMeOa b HenosBHHHioM coctohhhh; A ■—aweSa b hbhjkghhh, Teno b $dpMe mohohoshh, rana Umax. Phc. 4. ■— Amoeba urotricha xnHHa 20 — 30 p; caaun c tohkhmh, cneHH$HHecKHMH 4>HJiaMeHTaMM. CTpenKH yKasMBaioT HanpaBneiiHe «BHweHHH. ESPECES NOUVELLES D’AMIBES DULCAQUICOLES (RfiSUM^) L’Auteur decrit quatre especes nouvelles du genre Amoeba, qu’il a decou- vertes dans la Republique Populaire Roumaine. 1. Amoeba farla n. sp. (fig. I). Longueur de 40 â 77p. La locomotion et Ie changement de forme sont rapides. Le corps, incolore et faiblement opaque â cause de la multitude de granules, comprend quelques vacuoles noh pulsatiles. La vacuole pulsatile manque ou n’agit que rarement. L’uroîde manque et il n’y a que quelques faibles nodositeș â l’extremite posterieure de l’animal en marche. Biotope: eaux douces. 2. Amoeba distorta n. sp. (fig. 2). En general, la forme locomotrice de l’amibe est discoide (fig. 2, c, d, e), Ia forme stationnaire est etoilee (fig. 2, a). Le corps en marche presente souvent 1 â 4 cretes dorsales longitudinales dans lesquelles il y a ecoulement d’endoplasme. L’uroîde et Ies cristaux manquent. Quelques vacuoles non pulsatiles; on ne remarque pas de vacuoles pulsatiles. Soumise â I’action de I’eau courante, l’amibe ne retire pas ses pseudopodes, elle Ies raccourcit. A une brusque elevation de la salinite du milieu, la forme de l’animal n’est pas modifiee. Biotope; aquarium de differentes eaux douces des environs de Bucarest. 3. Amoeba costata n. sp. (fig. 3). Differe de A. radiosa par 2 ou 3 cretes longi- tudinales specifiques, que l’on remarque pendant la marche sur le substratum (fig. 3, c, f). La phase ă longs pseudopodes, fins et effiles, est celle de flottabilite, la phase â lobopodes, celle de locomotion sur le substratum. Le diametre de la forme etoilee, pseudopodes y compris, est de 120 p, et de 20 p sans pseudo- podes. 4. Amoeba urotricha n. sp. (fig. 4). Taille: 20 â 30 p. Les vacuoles pulsatiles, l’uroîde et la membrane nucleaire semblent absents. Les longs filaments, extrâ- mement fins, de la pârtie posterieure du corps sont specifiques. Biotope: mousses de la Dobrogea. Toutes les diagnoses de la Note presente sont fondees sur l’etude des amibes vivantes, excepte pour certaines structures nucleaires qui ont ete etudiees sur un materiei fixe et colore. La classiiication des amibes doit s’appuyer sur la physiologie, oecologie et ethologie, meme experimentales, plus que sur la morphologie courante. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — 'Amoeba țarta, longueur: 40—77 p; a, retour sur place; b, en marche. Fig. 2. — Amoeba distorta; a, arr6t6e, le diamttre, y compris les pseudopodes, est de 120 p; b, pseudopode triparti, â extremite distale effilee; c, amibe ayant un pseudopode clavd, exceptionnellement long; d, amibe en marche moderne, ă cretes dorsales portant des pseudo- podes; e, amibe en marche rapide, avec trois cretes dorsales et, posterieurement, une diatomâe. Fig. 3. — Amoeba costata; a, forme flottante, rigide, diamfetre, y compris Ies pseudopodes, 120 p; b—h, formes en marche sur le substratum; b, commencement de retraction des pseudo- podes aculeiformes, l’amibe en mouvement presente â l’avant un unique pseudopode ecto- plasmique aplati; c, quelques lobopodes anterieurs, et encore 2 pseudopodes aculeiformes postferieurs; d, â l’avant, un seul pseudopode aculciforme, tel un tentacule; e — h, formes d^pourvues d’acuEipodcs, apres retraction de ces derniers; e, et /, ă cretes longitudinales en direction de la marche; g, amibe au repos; h, amibe en mouvement, corps de forme monopode du type Umax. Fig. 4. — Amoeba urotricha, longueur: 20 — 30 p, prâsentant posterieurement les fins. filaments specifiques. Les fleches indiqusnt la direction de la locomotion. BIBLIOGRAFIE 1. V. A. Dogheli, Obșciaia Protistologhia. Moscova, 1951. 2. J. L e i d y, Fresh-water Rhizopods of North-Amer. Washington, 1879. 3. E. P e n a r d. Faune rhizopodique du bassin du Liman. Geneve, 1902. 4. O. F r e n z e 1, Bibi. ZooL, 1897, caietul 12. 5. A. Gr u b e r, Ztschr. wiss. Zool,, 1885, t. 41, p. 199, BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, Nr. 3, 1953 , - NOI SPECII DE AMPHIPODE FREATICE DIN R.P.R. / DE . E. DOBREANU, C. MANOLACHE și VAL. PUȘCARIU Comunicare prezentată de GR. ELIESCU, Membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 10 Februarie 1953 Niphargidele (Niphargus și genurile apropiate) sunt dintre animalele cele mai răspândite în apele subterane și în pânzele freatice, al căror habitat este ase- mănător cu cel al faunei acvatice cavernicole. Cu o vechime care datează din Pliocen, genul Niphargus ocupă în Europa un areal care se întinde dela coasta atlantică a Irlandei și până în Caucazul de Vest, fără a depăși spre Sud insulele Corsica și Samotrace, iar spre Nord, marginea extensiunii glaciației scandinave. Nu a fost găsit în Nordul Angliei, este destul de rar în Germania de Nord, Polonia, și lipsește cu totul în Peninsula Scandinavă. După cum au arătat A. Schellenberg (12) și R. J e a n n e 1 (6), coloniile subterane ca și cele epigee de Niphargus reprezintă resturile unei faune terțiare cu o distribuție mult mai vastă și continuă, pe care o putem bănui după prezența lui și a genurilor înrudite (Niphargopsis, Pseudoniphargus etc.) în India, insulele Filipine, Australia și America de Nord. Coloniile subterane de Niphargus au un accentuat grad de stenotermie. Basinele, râurile subterane, lacurile alpine ca și pânzele freatice sunt caracteri- zate printr’o temperatură scăzută (7°—12°C) și aproape constantă. Cele epigee, reprezentând în deosebi specii de talie mare, suportă în schimb variații de tem- peratură destul de ample, trăind bine în acvarii la temperatura camerei (N. puteanus). O specie de Niphargus (N. thermalis) a fost găsită de E. Dudic h (5) în apele termale (22°—24°C). Cercetările recente ale Iui I. A. Bir stei n (1) asupra Amphipodelor subterane din Transcaucazia occidentală, au scos la iveală importanța acestui grup și din punct de vedere hidrogeologic. Astfel, după Birstein, în peșterile fără comunicații subterane acvatice între ele, Niphargidele prezintă însemnate deosebiri morfologice, în timp ce uniformitatea morfologică a coloniilor de Niphargus, care populează apele freatice apărute la suprafață, ne determină să presupunem prezența unui același orizont freatic. Confirmarea acestor afirmații prin cercetări amănunțite și în alte regiuni, va fi de sigur de o deosebită importanță practică. La noi în țară, cercetările asupra Niphargidelor cavernicole fiind încă la început, nu ne permit, deocamdată, să formulăm concluzii în această privință. 13 -—Buletin Științific — C. 1547 604 NOI SPECII DE AMPHIPODE FREATICE DIN R.P.R. Niphargus pseudokoehianus n. sp. 605 Biotop: Peștera de sub Față (Roșcani), comuna Roșcani, raionul Deva (Iulie 1951; Iunie 1952; Septembrie 1952). Altitudinea 200 m; calcar titonic; temperatura apei 10,5°G (1951), 10,5°C (1952); temperatura aerului 11,5°C (1951), 11,2°C (1952). Niphargidele se găsesc atât în pârâul subteran, la intrarea peșterii, cât și în lacul aflat la aproximativ 70 m dela intrare, cantonate în deosebi în preajma excrementelor proaspete de lilieci. Lungimea corpului la exemplarele femele de 6—9 mm; un singur exemplar mascul (7 mm). Fig. 4. - N. pseudokochi- anus n. sp.; uropodwl III (femei) Fig. 3. — N. pseudokoehianus n. sp. a, basipoditul per. V; b, dactilopoditul per. V• c, plăcile epimerale. Fig. 5. ~ N. pseudokoehianus n. sp. a, telson &, telson (femelă de 9 mm). Antena I mai lungă decât jumătate din lungimea corpului (la unele exem- plare 2/3). Flagelul este compus din 29—34 articole, cel accesoriu ajungând aproape până la capătul articolului 2 al flagelului principal (fig. 1, a); primul articol de 3 ori mai lung decât al doilea. Antena II are flagelul de 9—11 articole. Mandibula prezintă fațeta molară puternică; între dintele mobil și fațetă există 4—7 peri care diferă ca număr la cele două mandibule. Maxila .1 prezintă 13* 606’. . E. DOBUEANU, C. MANOtACHE și VAL. PUȘCARIU 4 5 NOI SPECII DE AMPHIPODE FREATICE DIN R.P.R. 607 în vârful lobului intern 2 peri; 6 dintre spinii lobului extern au câte un dinte, al 7-lea este pluridințat; palpul prevăzut cu 7—10 peri (fig. 1, b). In ceea ce privește numărul de peri din vârful palpului maxilei, există asimetrie. Lobul intern al maxilipedului întrece primul articol al palpului; în vârf este prevăzut cu 5 spini puternici și peri. Lobul extern mai lung decât jumătatea articolului 2 al palpului (fig. 1, c). Plăcile coxale I-IV mai lungi decât late. .Gnatopodele I și II sunt mici, cu propoditele trapezoidale, mai accentuate la perechea a Il-a; carpopoditul la gnatopodul II este vizibil mai lung decât propo- ditul, asemănător formelor din grupa N. kochianus kochianus Bate (fig. 2, a, b). Bazipoditul pereiopodului V este aproape de două ori mai lung decât lat (fig. 3, a). Ghiara egală sau puțin mai scurtă decât o treime din lungimea dacti- lului, prezintă Ia bază un spin desvoltat și un păr (fig. 3, b). Branhiile normal conformate. Plăcile epimerale cu marginea inferioară convexă, mai pronunțată la placa a Il-a. Pe marginea inferioară a plăcii a Il-a există un spin, iar pe a IH-a, doi (fig. 3, c); unghiurile infero-posterioare aproape drepte. Pleopodele au retina- cuiul cu 4 —5 cârlige. ' Segmentul I urosomal prezintă dorso-lateral câte 1 păr, al Il-lea câte 1 spin și 3 peri distanțați. Uropodele I și II cu ramurile egale. La baza uropodului I există 1 spin pu- ternic, iar la baza ramurilor câte 2 spini neegali, dintre care unul desvoltat. Uropodul III lung, cu articolul 2 al exopoditului aproape o treime din primul; endopoditul redus, solziform (fig. 4). Telsonul tot atât de lung, cât și de lat, despicat până aproape de bază, cu vârful lobilor oblic trunchiați și prevăzuți apical cu câte 3 spini neegali îndepărtați; pe marginile laterale există uneori 1—2 spini (fig. 5, a, b). Observații. După forma gnatopodelor și mai ales după lungimea carpopoditului gnatopodului II, această specie de Niphargus a fost atașată provizoriu la grupa Niphargus kochianus Bate. Exemplarele găsite prezintă totuși afinități și cu alte specii (9), (12), ca N. andropus Schell. (conformația uropodului III), N. strouhali Schell. (prin gnatopode, plăci pleonale etc.). Confirmarea definitivă se va putea face după găsirea ei și în alte regiuni. Această specie a fost colectată din peștera dela Roșcani în asociație cu N. car- paticus affinis n. ssp. și cu unele specii de Isopode; majoritatea exemplarelor au fost femele cu oostegitele desvoltate (o femelă de 9 mm cu 13 ouă). Niphargus carpaticus affinis n. ssp. Biotop: Peștera de sub Față (Roșcani), împreună cu Niphargus pseudokoehianus n. sp. La 14 Septembrie 1952 s’au găsit femele cu ouă. Exemplarele examinate, femele adulte, au lungimea de 8—9,5 mm, masculii de 6—7 mm. Forma corpului robustă. Antena I, la ambele sexe, mai lungă decât jumătate din lungimea corpului. Flagelul compus din 24—33 articole, flagelul accesoriu întrece primele două articole ale flagelului principal (fig. 6, d). Antena II cu flagelul din 9—13 articole. Mandibula are fațeta molară puternică. Maxila I prezintă lobul intern cu 2 peri, spinii lobului extern cu câte 1—4 dinți, cel intern pluridințat. Palpul poarta 7 peri, dintre care 5—6 apicali și 1—2 subapicali (fig. 6, b). Lobul intern al maxilipedului, egal cu marginea externă a primului articol al palpului, pre- zintă în vârf 3—4 spini lățiți și peri; lobul extern întrece jumătate din arti- colul 2 al palpului (fig. 6, c). . Plăcile coxale I-IV mai înalte decât late, a IV-a mai înaltă decât a V-a și ușor scobită posterior. Fig. 6. — N. carpaticus affinis n. ssp. a, antena I, flagelul accesoriu; b, maxila I; c, maxilipedul. Gnatopodele (fig. 7, a, b) se deosebesc ca formă și mărime. Primul are prb- poditul cu marginea palmară ușor înclinată, al Il-lea mult mai desvoltat și cu marginea palmară puternic înclinată, ca la N. laisi Schell. (10). In-unghiul palmar prezintă 1 spin puternic, curbat spre dactil. Marginea dactilopoditelor cu câte 1 păr. Pereiopodul V are basipoditul alungit, aproape de două ori mai lung decât lat, cu unghiul posterior ușor rotunzit (fig. 8, a); ghiara mai scurtă decât jumătate diii dactil (fig. 8, ă). Placa epimerală II cu unghiul infero-posterior drept și marginea inferioară convexă, este prevăzută cu 2 peri spiniformi. A IlI-a placă are unghiul pos- terior ușor ascuțit (la exemplarele mature aproape drept); marginea infe- rioară, aproape dreaptă, prezintă 3 spini (fig. 8, c). Retinaculul cu 4—6 cârlige, frecvent 4—5. Segmentul I urosomal prezintă dorso-lateral câte 1 păr, iar al doilea, 2 spini și 1 păr. Uropodele I și II cu ramurile egale; spinul dela baza uropodului I de mărime mijlocie. Uropodul III lung, nediferențiat la cele două sexe; articolul 2 al exopoditului este scurt (fig. 9). Telsonul, în general robust, mai lung decât lat, cu lobii subțiați la majori- tatea exemplarelor, la unele exemplare femele mature lobii sunt lăți (fig. 10, a). Apical poartă câte 3 spini puternici, iar pe marginile interne și externe câte unul (fig. 10, a, b). La un mascul de 6 mm spinii laterali lipseau (fig. 11). Observații. După conformația generală, precum și după unele caractere morfologice, exemplarele analizate de noi sunt apropiate mai mult de N. car- 608 7 NOI SPECII DE AMPHIPODE FREATICE DIN R.P.R. 609 paticus Dobr. și Man. (3), N. inopinatus Schell. (12) și N. laisi Schell. (10). Se deosebesc totuși de acestea prin forma și mărimea gnatopodului II, prin con- Fig. 7. _ N' carpaticus affinis gnatopodul I; b, gnatopQdu] b n. ssp. ii. carpaticus Fig. 11. — N. carpaticus affinis n. ssp. affinis n. ssp. uropodul III. telsonul unui mascul de G mm. formația plăcii a IlI-a epimerală, prin lipsa unui spin puternic la baza uropo- dului I, prin numărul mare de cârlige la retinacul, prin maxila I etc. ", basipodinu por. y. a.^l"is ,h SSP- opimerâlo; d, V<' PlSeilo Niphargus carpaticus variabilis n. ssp. Biotop: Peștera dela izvorul Crișului Negru, satul Câmpeni-Băița, raionul Beiuș (Septembrie 1950). Calcar jurasic, temperatura 8°C; altitudinea 800 m. Peștera dela Râpa Vânătă (comuna Pocruia, raionul Baia de Aramă), între hotarele satelor Isvarna și Padeș (Iunie 1952). Altitudinea 350 m, temperatura 9°C, calcar jurasic. Exemplarele au fost colec- tate împreună cu N. longicaudatus Costa, Planarii și Nematode. Lungimea corpului la femele adulte 7 — 8 mm (o femelă de 8 mm cu 13 ouă). Antena I mai lungă decât jumătate din lungimea corpului, având flagelul din 18 — 22 articole. Flagelul accesoriu cu primul articol aproape egal cu primele două articole ale flagelului principal. Antena II are flagelul din 9 — 10 articole. 610 B. DOBREANU, C. MANOLACHE și VAL. PUȘCARIU 8 9 NOI SPECII DE AMPHIPODE FREATICE DIN R.P.R. '611 Maxila I prezintă lobul intern cu 1 — 2 peri. Lobul extern are 6 dm spini ou câte 1 dinte, cel intern este pluridințat. Palpul cu 5 — 7 peri, dintre care Fig. 12. — N. carpaticus variabilis U. ssp. a, maxila I; b, maxilipedul. 1—3 subapicali (fig. 12, a). Lobul intern al maxilipedului ajunge până la capătul exterior al primului articol al palpului, fiind prevăzut la vârf cu 3 — 4 spini. Lobul extern mai lung decât jumătate din articolul 2 al palpului (fig. 12, b). Plăcile coxale I — IV mai înalte de- cât late, a IV-a vizibil mai înaltă decât a V-a și scobită posterior. Gnatopodele I și II diferite ca formă .și mărime (fig. 13, a, b). Primul are propodi- tul aproape pătrat, al Il-lea mai lat decât lung și cu marginea palmară înclinată. După forma gnatopodelor se aseamănă cu Niphargus carpaticus Dobr. și Man. (3) și N. inopinatus Schell. (12). Pereiopodul V are basipoditul ase- mănător cu cel de N. carpaticus Dobr. și Man. (3). Ghiara este puțin mai scurtă decât jumătate din lungimea dactilului (fig. 14, a, b). . Plăcile epimerale II și III cu unghiul posterior ușor ascuțit, se aseamănă cu cele dela N. carpaticus Dobr. și Man. Marginea inferioară a plăcii a Il-a Fig. 13. — N. carpaticus variabilis n. ssp. a, gnatopodul I; d,£gnatopodul II. este prevăzută.cu 3 spini, iar a IH-a cu 6 — 7 spini; la majoritatea exempla- relor, spinii sunt așezați pe două rânduri (fig. 14, c). Retinaculul cu 5 cârlige. Segmentul I urosomal prezintă dorso-lateral câte 2 spini sau 1 păr, iar al Il-lea câte 2 — 5 spini neegali. Uropodele I și II cu ramurile aproape egale. Uropodul III nediferențiat (fig. 15). Telsonul mai lung decât lat, despicat până aproape de bază, în general conformat ca la N. carpaticus Dobr. și Man. (3). Pe lobi, lateral există câte două- trei grupe de spini puternici, iar în vârful lobilor câte 4—5 spini (fig. 16, a, b). Fig. 14. — N. carpaticus variabilis n. ssp. Fig. 15. — N. a, basipoditul per. V: b, dactilopoditul per. V; c, plăcile epimerale. carpaticus va~ riabilis n. ssp. uropodul III. Exemplarele colectate din peștera dela Râpa Vânătă se deosebesc prin numărul mai redus al spinilor de pe telson. Observații. După forma telsonului, a gnatopodelor, după plăcile coxale Fig. 16. — N. carpaticus variabilis n. ssp. a, tolson (Izvor Crișul Negru); b, telson (Râpa Vânătă). etc., această subspecie se apropie de N. carpaticus Dobr. și Man., N.pinopi- natus Schell. și N. molnari Meh. Telsonul și maxila I sunt asemănătoare cu 612 rele mascule. și Mau. (3). Biotop: ența cu pârâul Fig. 17. — IV. aquilex moldavieus n. ssp. a, mandibula; b-, maxila I; c, maxilipedul. E. D0BREANU, C. MANOLACHE și VAL. PUȘCARIU " 4 1 10 11 acelea dela N. carpaticus romanicus Dobr. și Man. Totuși, la aceste specii, se deosebește prin înarmarea urosomului, plăcile epimerale, telson etc. Specia prezintă oarecare afinități și cu N. abricosovi Birst. (1). Caracterele menționate nu ne-au îndreptățit să creăm o specie nouă, lipsindu-ne mai ales exempla- De aceea am atașat-o provizoriu la specia N. carpaticus Dobr. Niphargus aquilex moldavieus n. ssp. Colectat la Valea Dea (Câmpulungul Moldovenesc), pârâul Slănic la conflu- Sasului (Slănic-Bacău), în apele freatice, trăind în asociație cu specii de: Isopode, Planarii și N. skopljensis phreaticolus Mot., Dobr. și Man. In luna August 1951, s’au găsit, pe Valea Stanicului, femele cu numeroși pui. Temperatura apei 7—S^C. Forma corpului mai subțire la masculi, ca la N. aquilex aquilex Schiodte și N. pancici Karaman (7), (8). Lungimea la masculi și femele de 6—8 mm. a Antena I cu flagelul principal din 18 — 24 articole. Flagelul accesoriu cu primul articol egal sau puțin mai scurt decât articolul 1 al flagelului principal, al 2-lea ajunge până la jumătatea articolului 2 al acestui flagel. Antena II are flagelul din 9 — 11 articole. Mandibula cu fațeta molară de mărime mijlocie (fig. 17, a). Maxila I are lobul intern prevăzut cu 2 peri neegali; spinii lobului extern au majoritatea câte 1 dinte, ultimii doi, înaintea celui intern cu 2 — 3 dinți, iar cel intern cu 5 — 6. Palpul scurt, cu 3 — 4 peri apicali și 1 subapical (fig. 17, b). Maxilipedul are lobul intern puțin mai lung decât marginea internă a primului articol al palpului; în vârf prezintă 2 — 3 spini și peri. Lobul extern întrece cu puțin jumătate din articolul 2 al palpului (fig. 17, c). Plăcile coxale I — IV mai late decât lungi la masculi, la femele aproape tot atât de lungi, cât și de late (ca la N. aquilex tauri Schell. și N. pancici Kar.), a IV-a egală cu a V-a. NOI SPECII DE AMPHIPODE FREATICE DIN R.P.R. 613 Gnatopodele I și II asemănătoare ca formă și mărime, marginea lor pal- mară ușor înclinată. Dactilopoditele prezintă extern câte 2 peri, excepțional 3, Fig. 18. — N. aquilex moldavieus n. ssp. a, gnatopodul I; t>, gnatopodul II. Fig. 19. — Ar. aquilex moldavieus n. ssp. a, basipoditul per. V; b, daotilopoditul per. V; o, plăcile epimerale, caracter ce deosebește această formă de speciile N. aquilex aquilex Schiodte și N. pancici Kar. (fig. 18, a, b). 13 NOI SPECII DE AMRHIPODE EREATICE DIN R.P.R. 615 614 E. DOBREANU, C. MANOLACHE și VAL. PUȘCARIU 12 Pereiopodul III este mai scurt decât celelalte următoare, al V-lea are basipoditul alungit, aproape de două ori mai lung decât lat (fig. 19, a), cu ghiara jumătate din lungimea dactilopoditului (fig. 19, b). Plăcile epimerale II și III cu unghiul infero-posterior rotunzit și prevăzut cu câte 1 păr puternic. Pe marginea inferioară, placa a Il-a are 1 păr spiniform, iar a Hl-a, 2 peri (fig. 19, c). Pleopodele au ramura externă din 7 — 8 articole, cea internă din 5 — 6; retinaculul Ia toate pleopodele cu două cârlige, ceea ce îl deosebește de N. aquilex aquilex Schibdte, N. aquilex tauri Schell. (7), (8). Segmentele I și II urosomale au dorso-lateral câte 1 păr. Uropodele I și II ramurile aproape egale, excepțional la unele exemplare ramura externă este puțin mai scurtă. Uropodul III aproape o treime din lungimea corpului este diferențiat: la masculi articolul 2 al exopoditului este mai lung decât jumătate din primul, iar la femele aproape o treime. Endopoditul, redus (fig. 20, a, b). Telsonul mai lung decât lat, poartă în vârful lobilor câte 2 spini scurți, neegali și 2 peri; lateral pe lobi prezintă peri. Suprafața lobilor este lipsită de spini și peri (fig. 21, a, b). Observații. După forma corpului, plăcile pleonale, pleopodele, uropodul III etc., CU Fig. 20. — N. aquilex moldavicus n. ssp. G, uropodul III, mascul; b, uropodul III» femei. big. 21. — N, aquilex moldavicus n. ssp. a, telson (Slanic); b, tclson (Valea Dea). HOBBIE GPEATHMECKHX AMPHIPODAE B PHP (KPATKOE COREP1KAHME) OniictiBaiOTCH iiobmh bhr Niphargus — N. pseudokochianus (pnc. 1—5) n 3 hobhx nojțBMfla ■—N. carpaticus affinis (pnc. 6—41), N. carpaticus variabilis (pnc. 12—16) n N. aquilex moldavicus (puc. 17—21). IlepBBie Tpn tțopMM 6hjih naftuemi b bo^o nemep: N. pseudokochianus n N. carpaticus affinis b nențepe Boane Capa Pomnano; N. carpaticus variabilis b nemepe y HaBopyn KpMmyjiyft Herpy n y Pbina Bhh8tb; N. aquilex moldavicus Gbijia naimena —b aJiyBiionaJiBHOM (țpeaTimecROM ro- pnaoHTe Bann fl,ea (KțiMnyjiynr MonaoBenecn) n pyube Cjioiihk (Banay). OB'BHCHEHKE PMCVHKOB Pnc. 1. —• N, pseudokochianus sp. n. a — ycHK I, npimaTOHHMii HtryTMK, 6-^-hm- 5KHHH aeanocTb I, c — Mancnjiniinejn. Pnc. 2. — N. pseudokochianus sp. n. a — rnaTonoft I, b —maTonojv II. Pnc. 3. — ĂI. pseudokochianus sp. n. a — SaannoHMT nep. V, b—jțaKTnnonojțiiT nep. V, c •— anHMepanbimie nnacrKHKH. Pnc. 4. — AI. pseudokochianus sp. n, a yponojl III (caMKa). Pnc. 5. — N. pseudokochianus sp, n. a — tcjibcoh d, b— TemcoH (canina 9 mm). Puc. 6. —N. carpathicus affints ssp. n. a — yenn I, npnuaTOHHMii jKryiHK, b — HMÎKHHH HeniOCTb I, c — MaKCHJiJiunejI. Pnc. 7. — N. carpaticus affinis ssp. n. a — riiatonon I, b — rnaronon II. Pnc. 8. — N. carpaticus affinis ssp. n. a —■ SaBimo^HT nep. V, 6 — jțaKTnjionoHMT nep. V, c — anHMepnnbHbie nnacTHHKH, d ■— cKoOooSpaanwft Bbicryn. Pnc. 9. — N. carpaticus affinis ssp. n.. VponoK III. Pnc. 10. — A7. carpaticus affinis ssp. n. a — Teubcon (Bapocnan Ș), b— TeJibcoH CaMKH. Pnc. 11.—N. carpaticus affinis ssp. TeJibcoH caMRa 6 mm. Pite. 12. — N. carpaticus affinis ssp. n. a — hi«khhh neniocTb I, b —MancnnnuneH. Pnc. 13. — N. carpaticus variabilis ssp. n. a — maTonox. I, b — ruaronojț II. Pnc. 14. —N. carpaticus variabilis ssp. n, a — SaannoniiT nep. V, 6 — flaiminonomiT nep. V, c — annMepajibubie njiacTnimn. Puc. 15. — N. carpaticus variabilis ssp. n. yponon III. Pite. 16. — AI. carpaticus variabilis ssp. n. a — TeJibcon (hctouhhk Kpmu Herpy.). b — Tenbcoii (Pbina Bhh3T3) Pnc. 17. — N. aquilex moldavicus ssp. n. a — Bepxmm ueniocTb, b — hhjkhhh neniocTb I, c — Mancmijinneu.. Puc. 18. — N. aquilex moldavicus ssp. n. a — ruaronort I, & — rnaTOnon II. Pnc. 19. —• N. aquilex moldavicus ssp. n. a — OaBMnonnr nep. V. b—naKTnjionojțMT nep. V, c — anMMepanbHbie njracTMHKM. Pnc. 20.— AT. aquilex moldavicus ssp. n. a — yponojț III (caMeu), b — yponop; III (caMKa). Pnc. 21. — N. aquilex moldavicus ssp. n. a —• Tenbcon (CaaHHK), b — tmibcoh (Baun Jțea). această subspecie este apropiată de N. aquilex tauri Schell. și N. pândei Kar.(7),(8).Față de prima subspecie se deosebește prin: fațeta molară, lobul intern al maxilei I, forma și pilozitatea gnatopodelor, înarmarea seg- mentelor urosomului și a telsonului, iar de N. panda Kar. (8) de asemenea prin pilozitatea dactilopoditelor gnatopodelor, forma și înarmarea telsonului etc. De altfel, după cum arată și K a r a m a n, N. pândei este mult apropiat de N. aquilex Schibdte și mai ales de Ar. aquilex tauri Schell. Aceste forme pot fi chiar reunite în aceeași grupă. NOUVELLES ESPtCES D’AMPHIPODES PHREATIQUES DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE (RfiSUMlS) Cette Note comprend la description d’une espece nouvelle de Niphargus — N. pseudokochianus (fig. 1 — 5) et de trois nouvelles sous-especes: N. car- paticus affinis (fig. 6 — 11), N. carpaticus variabilis (fig. 12 — 16) et N. aqui- 616 E, DOBREANU, C. MANOLACHE și VAL. PUȘCARIU 14 lex moldavicus (fig. 17 — 21). Les trois premieres formes ont ete recueillies des eaux de la grottes de Fața — Roșcani (N. pseudokochianus et N. carpaticus affinis), des grottes de Izvorul Crișului Negru et de Râpa Vânătă (N, car- paticus variabilis) et la deraiere (N. aquilex moldavicus), des alluvions phreatiques de Valea Dea (Câmpulungul Moldovenesc) et du ruisseau du Slănic (Bacău). EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1- — N. pseudokochianus n, sp. a, antenne Ere, flagellum accessoire; b, maxiile I; c, maxilipMe. Fig. 2. — bl, pseudokochianus n. sp. a, gnathopode I; b, gnathopode II. Fig. 3. — AI. pseudokochianus n. sp. a, basipodite du pârâiopode V; b, dactylopodite du per. V; c, plaques epimârales. Fig. 4. — AT. pseudokochianus n. sp., uropode III (femeile). Fig. 5. — bl. pseudokochianus n. sp. a, telson (mâle); b, teLon (femeile, de 9 mm). Fig. 6. — N. carpaticus affinis n. ssp. a, antenne flagellum accessoire; b, maxiile I; c, maxillipâde. Fig. 7. — N. carpaticus affinis n. ssp. a, gnathopode I; b, gnathopode II. Fig. 8. — bl. carpaticus affinis n. ssp. a, basipodite du pâr. V; b, dactylopodite du pâr. V; c, plaques âpimârales; d, râtinacle. Fig- 9- — bl. carpaticus affinis n. ssp., uropode III. Fig- 10. — bl. carpaticus affinis n. ssp. a, telson ($ adulte); b, telson femeile. Fig. 11. — N. carpaticus affinis n. ssp. Telson d'un mâle mesurant 6 mm. Fig. 12. — N. carpaticus variabilis n. ssp. a, maxiile I; b, maxillipâde. Fig. 13. — N_ carpaticus variabilis n. ssp. a, gnathopode I; b, gnathopode II. Fig. 14. — N. carpaticus variabilis n. ssp. a, basipodite du pâr. V; b, dactylopodite du pâr- V; c> Plaques âpimârales. Fig. 15. — N. carpaticus variabilis n. ssp., uropode III. Fig- 16. — bl. carpaticus variabilis n. ssp. a, telson (sources du Grișul Negru); b, telson (Râpa Vânătă). Fig. 17. — N. aquilex moldavicus n. ssp. a, mandibule; b, maxiile I; c, maxillipâde. Fig. 13. — bl. aquilex moldavicus n. ^p. a, gnathopode I; b, gnathopode II. Fig- 19- ~ N. aquilex moldavicus n. ssp. a, basipodite du pâr. V; b, dactylopodite du pâr. V; c, plaques âpimârales. Fig. 20. — N. aquilex moldavicus n. ssp. a, uropode III (mâle); b, uropode III (femeile). Fig. 21. — N. aquilex moldavicus n. ssp. a, telson (Slănic); b, telson (Valea Dea). BIBLIOGRAFIE 1. B i r s t e i n I. A., Bull.Mosk. Obs. Insp. privodî, 1952, t. LVII, Nr. 1. 2 D e r î a v Di N. A., Trudi Zoologhiceskovo Instituta Azerbaidj. Fii, Akad. Nauk, SSSR,, 1938, t. VIII. 3. D°0reanu E. și Man ol ache C., Bul. Nat. din România, București, 1939, Nr. 13, p. 1—8. 4. — Buli. de la Sect. scient. Acad. Roum., 1942, t. XXV, Nr. 5, p. 297 — 301. 5^ jyudich E., Ann. Mus. Hung. pars Zoologica, Budapesta, 1941, t. 34, p. 165 —175. j e a n n e 1 R., I_.es fossiles vivants des cavernes. Paris, 1943. 7. " K aram an St., Prirodoslovne Razprave, Ljubljana, 1932, t. 2, p. 251—301. g' — Die Unterirdischen Amphipoden Siidserbiens, Belgrad, 1943. — paccTomnie weamy KOHeTOOCTHMH; M —• cpe/pina sauna nepe/pinx 11 saițHnx HOHemiocTeii, 1^ — othoiu6hhh Mcayty Ma n D; Ii2 — oTiiouienne Meamy Mp n D (b npoițeiiTax). MaMepeHHH Kanu b mm. riepsan m nocneHHHH ițmlipa npencTaunaioT cofîoii nepstiii H nocaexHntt-gnaK cepini, HM$ptt MeiKny cKoȘKaMir BtipaiKaiOT cperțuiie ;i;nrm>ie. obtjHGhehme pncyHKOB Puc. 1. — Tr. cristatus cristatus Laur. oto Il-pa T. Opi-uRaua. Puc. 5. — Tr. cristatus cristatus Laur. Tbipjia Re Cyc (KwMncub). Cjicbu Ș, cnpana asupra frasinului comun este foarte puternică; dominația caracterelor manifes- tată în hibridările sexuate se menține și în cele vegetative. In această privință, este interesant de urmărit și influența hibrizilor asupra, mentorilor. De exemplu, din F. excelsior, utilizat ca mentor după primul pro- cedeu, s’au luat în August 1951 ramuri care au fost realtoite pe puieți de F. pennsylvanica (fig. 8). In primul an dela altoire acest fost mentor a manifestat cele mai evidente modificări morfologice. Foliolele au dobândit o colorație-, verde deschis, iar mugurii clin negri au devenit bruni deschis. CONCLUZII Rezultatele obținute în lucrările de selecție a frasinului din anii 1949 — 1951 ne permit să formulăm următoarele concluzii parțiale, referitoare la metodica, obținerii și educării hibrizilor de frasin: 1. Hibrizii de frasin se pot obține pe plante mame de preferință tinere,, în primii ani de fructificație. Drept componente materne se recomandă în țara noastră speciile F. lanceolala și F. pennsylvanica, pentru însușirile lor ecologice; componenta paternă cea mai indicată este F. excelsior, remarcabil prin calitatea excepțională a lemnului. 2. Polenizarea artificială a frasinilor dioici dă rezultate satisfăcătoare, obți- nându-se cu regularitate "recolte anuale. Coincidența relativă a perioadei de înflorire la aceste specii și la frasinul comun va permite și utilizarea hibridizării libere, în cadrul livezilor pentru producerea de semințe. 3. La alegerea semincerilor, trebue să se țină seama și de variațiile lor individuale. Este cazul să se creeze din timp linii cu o mai mare producție de semințe, precum și linii care dau hibrizi cu plasticitate mare. Ca polenizatori sunt indicate acele ecotipuri de frasin comun care sunt mai. adaptate condițiilor speciale (stepă, locuri inundabile etc.) pentru care se creează materialul de împădurit. 4. Educarea hibrizilor trebue începută încă din primul an de vegetație.. Se recomandă semănarea seminței hibride direct în stațiunea destinată, culturii. 5. Se recomandă aplicarea metodei mentorului încă din primii ani de vegetație. Ca mentor este indicată componenta paternă F. excelsior. Se poate utiliza mentorul atât ca altoi, cât și ca portaltoi. Durată menținerii’ mentorului și efectele corespunzătoare urmează a fi determinate prin cercetări ulterioare. Rezultatele obținute până în prezent ne îndreptățesc să recomandăm extin- derea experimentărilor și în alte stațiuni, corespunzătoare scopului urmărit. K METO^HKE nOJiyHEHHH H BOCnHTAHWH rMBPH^OB HCEHH (KPATKOE COflEPMÎAHME) Abtop nanaraer peayjibTaTBi cbomx paboT, npoMBBegeHHMx c 1949 nu 1951 roH, no noJiyueHMio n BocniiT aînno rndpnnoB ncena. npecJienoBaJiacb hcjil nojiynennn flByx yjiynmeHHMX copTOB nceiin: CTennoft copT n copr, nonyneHHMiî na nouBe, nojiBepmeHHoii HaBo^iiCHMHM.. •650 •C. LĂZĂRESCU 10 11 METODICA OBȚINERII ȘI EDUCĂRII HIBRIZILOR DE FRASIN 651 Bbijio onwxeHO 243 cohuctiih F. pennsylvanica Marsh., n F. pennsylvanica var. lanceolata Sârg. F. excelsior L., n noJiyueno 4047 rnOpuflHMx iuio^ob. ■9th nnoflH hoxoîkh na MaTepnHCKoe pacTeime. HeKoropBie HMeioipiieoa panJiiiTiui ycTaHaBjiHBaioTcn c noMonțbio SiroMeTpiiqecKoro MOTona. CaiKeHbw BMpainiiBaJincb na aKcnepiiMeHTanbULix cTaHițurix b cootbct- ctbiih c 6yflynțHMH yciiOBHHMH BereTapnn. BocniiTaHMe nposo^ujii-i no Merogy Menropa. B KanecTBe MeiiTopa 6biji BBiOpan F. excelsior ng-aa TexHOJiorHnecKMX cboîîctb ^epeBa. HpnMeHHmicB 2 cnocoha, b KavecTBe MeiiTopa ynoTpefîjiHJicn nan hoaboIî, tsk ii npnson. Ha(MionaJiiicb nesna- 'iHTeJibiiMe Mop^ononmecKiie MBMeHCHHH nog BmiHroieM MeHTopa. rnSpnflBt xopomo paBBMBaiOTCH. Ha ocnoBaurin nojiyHeiiHux pesyabTaTOB aBTop nenaeT MeToamecKne y^asaHiiH oTHociiTejibHo flahuHeiinrero pacninpeHMH paboT b 9tom nanpaB- Jiemin. OETflGHEHHEPECVHROB Puc. 1. — rnOpnHHi.ie nno^bi F. pennsylvanica x F. excelsior, ypoiKaft 1949 ro/ța. Puc. 2.—flnarpaMMa pasMepa rn6pHițni>ix rjiosob hcohh, ypoiKail .1949 ro;ța. Cnaoiniioft niTpwx — ruSpHH. Tohkh h rape— F. excelsior. npepwDHCTMii nirpnx—F. pennsylvanica. Phc. 3.—flnarpaMMa paswepa rHOpnflHtix nnojțoB «cerni, ypoiKaii 1950 ro^a. Cnouraoft înrpux ■— rn6pn;ț. Tohkh h mpe — F. excelsior. IIpepBtBHCTMîi ihtphx — F. pennsylvanica. Phc. 4. — ruSpH^HMfl cameiiea hcghh (F. pennsylvanica x F. excelsior) BTOpoii tor BereTaHHH, crannHH CuaroB ($oto 1952 ro^a). . Phc. 5. — rn6pHgHi.ni caîKeHep «ceH«, BOcnHiainiMii no Meîogy MGHTopa na cTauRHir CiraroB (iJioto 1952 roga). Phc. 6. — rnOpugHHH cameneii «ceH«, npnBHTHft na MeHTope F. excelsior ($oto 1952 roga). Phc. 7. — rHOpugnufi caiKeneiț HceHH, npHBHTtiii na Meirrope F. pennsylvanica {4»oto 1952 roga). Phc. 8. —F. excelsior, nepenpHBHTMft MeHTop na caweimax F. pennsylvanica ($oto 1952 roga). au moyen de la methode du mentor. F. excelsior a ete choisi pour mentor â cause des qualites superieures du bois. On a utilise deux procedes, en prenant le mentor pour greffon aussi bien que pour pied-mere. On observe de faibles modifica- tions morphologiques dues â l’influence du mentor. Les jeunes hybrides sont vigoureux, leur croissance est active. Partant des resultats obtenus, l’Auteur donne des indications methodiques au sujet de l’extension des travaux â l’avenir. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Fruits hybrides de F. pennsylvanica X F. excelsior, recolte de 1949. Fig. 2. — Diagramme des dimensions des fruits hybrides de frâne, recolte de 1949. Trăit conținu: hybride; tirets et points: F. excelsior; tirets: F. pennsylvanica. Fig. 3. — Diagramme des dimensions des fruits hybrides de frâne, recolte de 1950. Trăit conținu: hybride; tirets et points: F. excelsior; tirets: F. pennsylvanica. Fig. 4. — Jeune sujet hybride de frâne (F. pennsylvanica X F. excelsior) ă la deuxieine annee de vâgetation dans la station de Snagov (photographie prise en 1952). Fig. 5. — Jeune sujet hybride de frâne âduque ă l’aide de la mâthode du mentor, ■dans la station de Snagov (photographie prise en 1952). Fig. 6. — Jeune sujet hybride de frâne grcffâ sur un mentor de F. excelsior (photo- graphie prise en 1952). Fig. 7. — Jeune sujet hybride de frâne, greffc sur un mentor de F. pennsylvanica (photo- graphie prise en 1952). Fig. 8. — F. excelsior, mentor greffc â nouveau sur de jeunes sujets de F. pennsyl- vanica (photographie prise en 1952). BIBLIOGRAFIE 1. I. V. M ici uri n, Principes el methodes ele Iravail; Oeuvres choisies. Ed. pentru limbi străine, 'Moscova, 1949, p. 18. '2. Albenski A. V., Trudi Instituia Uessa, Akad. Nauk SSSR, 1951, t. VIII. 3. I. Z. Lupe, Lucrările Sesiunii Generale Științifice a Academiei R. P. R. din 2 — 12 Iunie 1950, p. 1128. 4. S. Pașcovschi, Analele ICEF, seria l-a, 1946 — 1947, t. XI, p. 254. o. M. Petcuț și Gr. E 1 i e s c u, Analele ICEF, 1938, seria a Il-a, Nr. 33. 6. M. Petcuț și A. V. R ă d u^ e s c u, Analele ICEF, 1940, seria l-a, t. VI, p. 109. 7. Ed. A n d e r s o n, Jurnal of Heredity, Washington DC, 1946, t. XXVII, Nr. 12. 8. E. Munch și A. Dietrich, Silva, 1925, p. 129. CONTRIBUTIONS Â LA MfiTHODISATION DE L’OBTENTION ET DE L’fiDUCATION DES HYBRIDES DU FR&NE (RâSUM^) L’Auteur expose les resultats des travaux effectues entre 1949 et 1951 ■en vue d’obtenir et de modifier les hybrides du frene d’une maniere planifice. On cherche â obtenir deux varietes ameliorees: Tune pour la steppe, l’autre pour les terrains inondables. On a pratique la pollinisation avec du pollen de F. excelsior L. sur 243 inflo- rescences de F. pennsylvanica Marsh., et F. pennsylvanica var. lanceolata Sârg. On a obtenu 4047 fruits hybrides, ressemblant â ceux des plantes meres. Oertaines differenciations sont mises en evidence â l’aide de la methode bio- metrique. Les jeunes plants ont ete cultives dans des stations dont les conditions sont similaires aux futures conditions de vegetation. On a poursuivi leur education («-Buletin Științific—C. 1547 BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, Nr. 3, 1953 INDIVIDUALIZAREA PROTOPLASMEI CELULELOR CEREALELOR DE TOAMNĂ CARE IERNEAZĂ ȘI REZISTENȚA LA ÎNGHEȚ DE H. CHIRILEI Comunicare prezentată de N. SĂLÂGEANU, Membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 12 Iunie 1953 Rezistența plantelor care iernează, la îngheț, este strâns legată de o serie întreagă de modificări fizico-chimice care au loc în celule. Aceste modificări constau, pe de o parte, în scăderea conținutului în apă liberă, iar pe de alță parte, în acumularea de zaharuri solubile în protoplasmă și în vacuole, de coloide hidrofobe și hidrofile etc. Aceste modificări contribue la iernarea în bune condiții a plantelor, însă rezistența mai ridicată sau mai-scăzută la îngheț a acestora nu .poate fi explicată numai prin aceasta. La aceste modificări se mai adaugă și însușirea pe care o are protoplasma celulelor de a se individualiza. Pro- cesul individualizării constă din desprinderea acesteia de pe pereții celulelor, în timpul iernării plantelor. Acest proces este de multă vreme cunoscut la bacterii, spori și semințele în stare de repaus, însă el a fost descris greșit ca o plasmoliză. Dar, procesul individualizării nu este caracteristic numai bacteriilor, sporilor și semințelor în stare de repaus, ci și plantelor superioare. La acestea, procesul individualizării a fost observat de către J. F u k u d a (1932), dar care l-a descris tot ca o plasmoliză. Un studiu mai amplu asupra procesului individua- lizării a fost făcut de către cercetătorii sovietici P. A. G h e n k e 1 și F. Z. O k- n i n a (1947), care au introdus termenul de individualizare, în locul termenului de plasmoliză. Acești cercetători, observând la microscop secțiuni montate în ulei de vaselină sau apă, făcute în diferite organe și țesuturi de plante, au constatat o individualizare foarte evidentă a protoplasmei, în celulele frunzelor de Asaruin, Picla, Tascus, Pinus, Thuya, în celulele frunzelor și ale conului de creștere la grâul de toamnă neiarovizat Moskovskaia 2411 și la secară, în celulele paren- chimului tuberculilor de cartofi, în celulele scoarței de călin (Vibumum ppulus) și de măr, în celulele mugurilor de liliac (Syringa vulgaris) și în celulele frunzelor protectoare ale bulbului de ceapă. Foarte recent, procesul individualizării pro- toplasmei a fost observat de către F. Z. O k n i n a și A. A. Makaro viei (1951) în celulele scoarței diferitelor specii de trandafir (Roșa gallica, Roșa dainascena, Roșa centifolia, Roșa rugosa). După cercetătorii sovietici, paralel cu 1G* 2 3 INDIVIDUALIZAREA PROTOPLASMEI CELULELOR CEREALELOR 655 654 H. CHIRILEI individualizarea protoplasmei, are loc în aceasta din urmă și o acumulare mare de lipide (coloide hidrofobe) și de lipoide (coloide hidrofile). Ultimele substanțe, după părerea acestor cercetători, s’ar acumula în special la periferia protoplasmei și a vacuolelor, părere ce se bazează pe datele existente în literatura botanică. Dat fiind faptul că acest proces este prea puțin studiat și considerându-1 ca o însușire biologică foarte importantă ce ajută plantelor să reziste mai bine la îngheț, ne-am propus să-l urmărim mai în de aproape la câteva soiuri de cereale de toamnă, ce se cultivă la noi în țară. Studiul sc referă la procesul individualizării protoplasmei și la reacția lipidică și lipoidică. Materialul și metoda de cercetare Ca material de cercetare am folosit următoarele soiuri de grâu și de orz: soiul de grâu Bărăgan 77, A 15, Tg. Frumos 16, Bankut 1201, Cenad 117, Bender 83, Odvoș 241, și soiul de orz Cenad 396. Observațiile privitoare la individualizarea protoplasmei le-am făcut pe cxfoliațiuni de epidermă și pe secțiuni, la frunze, pe secțiuni făcute în conul de creștere și nodul de înfrățire. Pentru o mai bună analiză microscopică și pentru a ne da seama și de starea de vitalitate a celulelor, exfoliațiunile și secțiunile s’au ținut timp de 1 minut, într’o soluție de roșu neutru de concentrația 1/500. S’au scos apoi și s’au clătit cu apă distilată și s’au uscat pe o hârtie de filtru. După uscare, s’au montat imediat pe o lamă de sticlă sub lamelă, într’o picătură de ulei de parafină. Materialul pentru analiza microscopică s’a luat în aceeași zi și la aceeași oră dela toate soiurile și s’a analizat comparativ. Paralel cu luarea materialului s’a înregistrat și temperatura deasupra solului, de sub zăpadă și din sol. 1. REZULTATELE ANALIZEI MICROSCOPICE ASUPRA STĂRII PROTOPLASMEI Primele analize microscopice, privitoare la starea protoplasmei în celule, s’au făcut pe epiderma frunzelor și pe secțiunile făcute în frunză. Colectarea materialului, în acest scop, s’a făcut începând cu data de 28. I. 1953, când cerealele erau numai de o săptămână acoperite cu un strat subțire de zăpadă (gros de 4 — 5 cm). La acea dată, temperatura aerului deasupra solului era de — 0,5°C, sub zăpadă de — 1°C, iar în sol de — 1,1°C. La analiza microscopică făcută pe celulele epidermice ale limbului frunzelor am putut constata, la toate soiurile, o desprindere a protoplasmei foarte evidentă și de grade diferite. Des- prinderea protoplasmei, în unele celule era totală, în altele numai parțială. De asemenea, am putut constata un procent diferit de celule cu protoplasma indi- vidualizată. Din totalitatea celulelor vii, cuprinse în câmpul microscopic, am putut aprecia la obiectivul Nr. 3, următoarele procente de celule cu proto- plasma individualizată: la soiul de grâu Bărăgan 77 un procent de 30,1%, la soiul A 15 de 26,9%, la soiul Tg. Frumos 16 de 23,8%, la soiul Bankut 1201 de 19,9%, la soiul Cenad 117 de 17,7%, la soiul Bender 83 de 15,4%, la soiul Odvoș 241 de 14,8%, iar la soiul de orz Cenad 396 de 12,7%. Protoplasma, prin desprinderea de pe pereții celulelor, ia forma bombată. Gradul de desprin- dere al protoplasmei nu a fost același la cele 8 soiuri de cereale. S’a observat cel mai accentuat grad de desprindere la soiul de grâu Bărăgan 77. La soiurile de grâu A 15 și Tg. Frumos 16 s’a observat o desprindere a protoplasmei de pe pereții celulelor mai slabă, iar la restul soiurilor și mai slabă. Gradul cel mai scăzut de desprindere a protoplasmei s’a observat la soiul de orz Cenad 396. Procesul de individualizare a protoplasmei s’a putut observa atât în-celulele stomatice cât și în celulele țesuturilor asimilatoare. Lâ acestea din urmă iițdi- vidualizarea era de asemenea evidentă, însă la un număr ceva mai scăzut ide celule, față de epidermă. Și la țesuturile asimilatoare s’a putut constata o dife- rență apreciabilă între diferite soiuri, în ceea ce privește procentul de celulei cu protoplasma individualizată. La primele trei soiuri, s’a constatat un procent mai ridicat decât la restul soiurilor. Procentul cel mai scăzut de celule cu prbto- plasmă individualizată s’a observat tot la soiul de orz Cenad 396. Din analizele microscopice făcute ulterior, am putut constata o sporire a numărului de celule, cu protoplasma individualizată, atât în epidermă, cât și în țesuturile asimila- toare, atingând un maximum între 11 și 14. II, când temperatura aerului deasupra solului a oscilat între — 17°C, și — 15°C. Plantele, la acea dată, etan acoperite cu un strat de zăpadă gros numai de 11 cm. Câteva tufe, dela fiecare soi de cereale, erau descoperite anume în vederea analizelor microscopice. Făcând comparativ analiza microscopică a materialului, dela plantele de șub zăpadă și cele descoperite, am putut constata un procent mai ridicat de celule cu protoplasma individualizată în celulele epidermice, la plantele descoperite. La acestea, procentul apreciat de celule cu protoplasma individualizată; a fost de 58,1% la soiul de grâu Bărăgan 77, de 54,2% la soiul A 15, de 51,8% la soiul Tg. Frumos 16, de 46,6%, la soiul Bankut 1201, de 44,9% la soiul Cenad 117, de 38,5%, la soiul Bender 83, de 37,2% la soiul Odvoș 241 și de 30,4% la soiul de orz Cenad 396. Starea de individualizare a protoplasmei celulelor epidermice se poate vedea din microfotografiile alăturate (fig. 1 A, B, C, D, E, F, G și H) executate la 22. II, când individualizarea protoplasmei celulelor era deja în ușoară scădere. Intre 11 și 14 .II am putut constata un maxim'um de celule cu protoplasma individualizată și în țesuturile asimilatoare. Și la aceste țesuturi procentul cel mai ridicat de celule cu protoplasma individuali- zată s’a observat tot la plantele descoperite. începând cu data de 19. II, am putut constata atât la epidermă, cât și la țesuturile asimilatoare, o scădere a procentului de celule cu protoplasma indi- vidualizată, scădere care a fost deosebit de accentuată la soiul de orz Cenad 3.96 și la soiurile de grâu Odvoș 241, Bender 83. La restul soiurilor, scăderea procentului de celule cu protoplasma individualizată a avut loc mai lent. La analizele microscopice făcute la 2. III, când temperatura aerului deasupra solului era cu câteva grade deasupra lui zero, am putut aprecia, în epiderma limbului frunzelor, următoarele procente de celule cu protoplasma individua- lizată, rămase: la soiul de grâu Bărăgan 77, de 32,3%, la soiul A 15 de 27,7%; la soiul Tg. Frumos 16 de 25,1%, la soiul Bankut 1201 de 17,2%, la soiul Cenad 117 de 12,4%, Ia soiul Bender 83 de 9,3%,, la soiul Odvoș 241 de 8,8, % iar la soiul de orz Cenad 396 de 5,3%. Starea de individualizare a protoplasmei a încetat, atât în celulele epidermice, cât și în celulele țesuturilor asimila- toare, în luna Martie, dar la date diferite ce variau după soiuri. Astfel, la soiul de orz Cenad 396, starea de individualizare a protoplasmei a încetat la 4. III, la soiul de grâu Odvoș 241 și Bender 83 la 7. III, la soiul Cenad 117 la 9. III, la soiul Bankut 1201 la 11. III, la soiul Tg. Frumos 16 la 16. III, la soiul A 15 la 20. III, iar la soiul Bărăgan 77 la 22. III. Menționăm că în tot cursul lunii Martie temperatura s’a menținut scăzută, fiind numai câteva grade deasupra lui zero. 656 5 . INDIVIDUALIZAREA PROTOPLASMEI CELULELOR Ci'iu\i7l[ cerealelor de ■ Tg. Frumos n _ •» ", ~~ •'^''“««Wfae toamnă. = Odvoș 241’, II ^(o?z)Uk^ H*. g- • Starea protoplasmei 21 = Bărăgan 77, li = a 15, c = F = Bender 83, G Individualizarea protoplasmei a fost constatată alâl în de creștere, cât și în nodul de înfrățire. Analizele microscopice da au început mai târziu decât la frunze, și anume, la 16. H aerului deasupra solului era. de — 10°C. La. acea dată planlf^e cu vin strat subțire de zăpadă. Câteva tufe, dela fiecare soi, erâiî’ii coperite. La data de 16. II, zăpada era acoperită cu o crustă sâî \îiui m.. A. ca urmare a depunerii unui polei gros, cu câteva zile înainte, ,c^j tura aerului deasupra solului era de +1°C. Din analizele microșcâl țiunilor făcute în conul de creștere și nodul de înfrățire, am putu de asemenea, procesul individualizării protoplasmei la un nufn^W»» celule. Procentul de celule cu protoplasma individualizată a fost la plantele descoperite. La conurile de creștere, dela plantele descopâr^^^M putut aprecia următoarele procente de celule cu protoplasma individuâfi^^H la soiul Bărăgan 77 de 47,5%, la soiul A 15 de 44,3%, la soiul Tg»" proto- plasma, am putut aprecia o reacție lipidică mai intensă în protoplasma individua- lizată decât neindividualizată. Deosebit de intensă s’a arătat reacția lipidică în protoplasma individualizată a celulelor conului de creștere, precum și în celulele nodului de înfrățire. In ceea ce privește detectarea lipoidelor, am recurs la metoda Smith-Dietrich, descrisă de L. L i s o n (1936) ca fiind cea mai bună. Această metodă constă din insolubilizarea lipoidelor prin ținerea obiectelor într’o soluție apoasă diluată de bicromat de potasiu, timp de 1 —2 zile, și apoi trecerea lor pe rând, mai întâi printr’un amestec de hematoxilină în soluție alcoolică și de acid acetic foarte diluat, și apoi printr’un amestec de borax și de ferocianură de potasiu, în soluție apoasă. Prin această metodă, lipoidele se colorează în albastru intens. Folosind această metodă, am putut constata o reacție lipoi- dică mai intensă la periferia protoplasmei și a vacuolelor, decât în restul pro- toplasmei. Folosindu-ne de obiectivul cu imersie, am putut constata colorarea periferiei protoplasmei și a vacuolelor în albastru-negru, pe când restul pro- toplasmei în albastru palid. Reacția lipoidică a fost evidentă în toate obiectele, însă mai intensă în celulele cu protoplasma individualizată ale conului de creștere și nodului de înfrățire. De asemenea, foarte evidentă s’a arătat reacția lipoidică în celulele stomâtice ale epidermei. In celulele epidermice a fâst mai slabă. O deosebite în privința intensității reacției lipidice și lipoidice la cele 8 soiuri de cereale mi am putut face. Discuții asupra rezultatelor Din analiza microscopică a stării protoplasmei, în celulele limbului frunzelor, conului de creștere și nodului de înfrățire, am putut constata că procentul cel mai ridicat de celule cu protoplasma individualizată, gradul de desprindere cel mai accentuat și cu durata cea mai lungă de individualizare, îl are soiul de grâu Bărăgan 77, apoi soiul A 15 și soiul Tg. Frumos 16, Bankut 1201, Cenad 117, Bender 83, Odvoș 241 și soiul de orz Cenad 396. La. acesta din urmă s’a constatat procentul cel mai scăzut de celule cu protoplasma individualizată, cu gradul cel mai scăzut de desprindere și cu durata cea mai scurtă de indivi- dualizare. După constatările lui P, A. Ghe nkel și F. Z. O k ni n â, rezultă că durata de individualizare a protoplasmei celulelor exprimă însuși gradul de rezistență la îngheț a plantelor care iernează. După acești cercetători, pro- toplasmele prin desprinderea de pe pereții celulelor, își rup legăturile plâsmo- desmice și în felul acesta plantele, din organisme pluricelulare, devin organisme coloniale, din punct de vedere fiziologic. De fapt, plantele care iernează devin organisme semicoloniale, deoarece atât din datele cercetătorilor, cât și din obser- vațiile noastre, se constată că nu.toate celulele își individualizează protoplasma. Dar cu toate că individualizarea protoplasmei nu are loc în toate celulele, prin, individualizarea unora se ajunge'lâl crearea'de> insule,- care cuprind celulele cu protoplasma neindividualizată. Noi 'considerăm! că rezistența mai ridicată, șau mai scăzută a plantelor, față de înghețpnu depinde numai de durata mai lungă sau mai scurtă a stării de individualizare a'protoplasmei, ci și de gradul, mai mare sau mai mic de desprindere a protoplasmeL'de pereții celulelor, precum, și de procentul mai ridicat sau mai scăzut de celule-cUtprOtdplasma individua- lizată. Constatările făcute de noi, la-analiza microscopică;-!suttt în concordanță cu observațiile agronomilor, privitoare la rezistența -la îngheța -soiurilor de cereale cercetatex mai sus. Soiul de grâu Bărăgan 77- este ’cel.'m^ la îngheț; or, noi am constatat că acesta prezintă procentul’cel mai ridicat de celule cu protoplasma individualizată, gradul cel mai pronunțat și durata cea mai lungă de individualizare. Soiul A 15, în ce privește’‘rezistența la îngheț; se clasează în rândul al doilea, iar în rândul al treilea soiul Tg.'Frumos 16. La acestea s’a observat un procent mai scăzut de celule -cu protoplasma individualizată, un grad de desprindere mai scăzut și o durată mai scurta de individualizare. Soiul Bankut 1201 se clasează în rândul al patrulea, soiiil’Cenad 117 în rândul al cincilea, soiul de grâu Bender 83 în rândul al șaselea, iar soiul'de grâu Odvoș 241 în rândul ăl șaptelea,- în privința rezistenței la îngheț. Menționăm însă, că între ultimele două soiuri există o foarte mică diferență, în privința rezis- tenței la îngheț. Din analizele microscopice s’a văzut, de fapt, că cele două soiuri arată un procent foarte apropiat de celule cu protoplasma individualizată și ■ o aceeași durată de individualizare. Soiul de orz- Cenad 396 se clasează în privința rezistenței la îngheț, în rândul al optulea. La acesta s’a putut constata procentul cel mai scăzut de celule cu protoplasma individualizată și durata cea mai scurtă de individualizare. Insă rezistența mai ridicată sau mai scăzută a plantelor față de îngheț nu se poate explica numai prin individualizarea protoplasmei ca urmare a unei pierderi însemnate de apă din vacuole, ci și prin modificările fizico-chimice ce însoțesc protoplasma, în cursul individualizării. Paralel cu desprinderea protoplasmei de pe pereții celulelor, are loc în aceasta și o acumu- lare mare de lipide (coloide hidrofobe) și de lipoide (coloide hidrofile). Ultimele se acumulează, mai ales, la periferia protoplasmei și a vacuolelor. Acumularea de lipoide la periferia protoplasmei și a vacuolelor duce, pe de o parte la scăderea permeabilității celulelor pentru apa liberă, deci la scăderea gradului de inhibiție â protoplasmei celulelor, iar pe de altă parte, la umflarea puternică a proto- plasmei cu apă, care fiind puternic reținută, îngreuiază deshidratarea acesteia. Intr’adevăr, prin acumularea de lipoide; faza dispersată crescând în proto- plasma celulelor, face să crească și conținutul în apă legată (de inhibiție), care, fiind legată prin forțe coloido-chimice, îngheață mult mai greu decât apa liberă (de consuni). Gradul de imbibiție slab al protoplasmei în stare individualizată, de sigur că este însoțit și de o permeabilitate foarte scăzută a acesteia față de electrolitele și zaharurile solubile ce se găsesc în celule, fapt ce a fost stabilit; la plantele care iernează, de către E. K e s t a k o v și I. L. Sergejev (1938) și de Către M. B. G o 1 u s k (1935). Reținerea electrolitelor și a zaharurilor solu- bile în celule, face ca forța de reținere a apei să crească și mai mult, fapt care îngre- uiază în măsură și mai mare ieșirea apei din celule. La acestea contribue și faptul că, în spre iarnă, în celulele plantelor se acumulează o mare cantitate de zaharuri, după cum arată cercetările lui A. N. Maximo v (1912), F. A. S c h a f f n i t și F; A, W i î h e 1 m (1933) ș. a. Insă acumularea de lipide și de lipoide în pro- toplasmă, mai ales individualizată, corespunde și unei creșteri a viscoZității ——i ■ ■660 II. CHIRILEI •9 INDIVIBUALIZAREA PROTOPLASMEI CELULELOR CEREALELOR 661 8 •acesteia, fapt care contribue de asemenea Ia mărirea și mai mult a rezistenței plantelor față de îngheț. Din cercetările lui P. A. G li e n k e 1 și F. Z. O k n i n a, rezultă că, în timpul iernării, protoplasma din celulele plantelor are o viscozitate mai crescută. Din cele de mai sus reiese clar importanța mare a individualizării protoplasmei în mărirea gradului de rezistență a plantelor față de îngheț. La plantele care nu au această individualizare sau la celulele aceleiași plante, care, au rămas cu protoplasma neindividualizată, rezistența la îngheț este mai slabă, de aceea cristalii de ghiață, care se formează în spațiile intercelulare, pot vătăma' mecanic protoplasma și, prin aceasta, pot avea o acțiune fatală pentru plante. Se știe că, în timpul iernării, din cauza temperaturilor scăzute, vaporii de apă din spațiile intercelulare se condensează și se transformă în cristali de ghiață-. Cristalii, odată formați, devin centre de atracție a apei din celule. Prin aceasta cristalii de ghiață cresc în volum și exercită o acțiune meca- nică asupra membranei scheletice, iar aceasta asupra protoplasmei, fapt ce duce la denaturarea și coagularea ei, după cum arată cercetările lui A. N. M a x i m o v (1914) și ale lui V. V. L e p e o s k i n (1938). Acest lucru se întâmplă cu celulele a căror protoplasmă nu este individuali- zată, care își păstrează legăturile plasmodice și care sunt mai permeabile pentru apă, electrolite și zaharuri. Situația celulelor, a căror protoplasmă este indivi- dualizată, este cu totul alta. Protoplasma fiind depărtată de pereții celulari, iar legăturile ei plasmodice fiind rupte, apa nu mai poate fi scoasă de către cristalii de ghiață și chiar dacă ar fi scoasă, protoplasma poate trece în stare de adevărat gel, fără ca să poată fi vătămată mecanic. CONCLUZII Din analizele microscopice asupra stării protoplasmei în celulele frunzelor conului de creștere și de înfrățire, la soiurile de grâu de toamnă Bărăgan 77, A 15, Tg. Frumos 16, Bankut 1201, Cenad 117, Bender 83, Odvoș 241 și soiul de orz Cenad 396, care se cultivă la noi în țară, reies următoarele: 1. In timpul iernării, la aceste plante are loc în numeroase celule indivi- dualizarea protoplasmei, proces care constă din desprinderea acesteia total sau parțial, de pe pereții celulelor. Gradul de desprindere nu este același la toate soiurile și nici durata de desprindere nu este aceeași. Astfel la soiul de grâu Bărăgan 77 am putut constata procentul cel mai ridicat de celule cu proto- plasmă individualizată, gradul cel mai înalt de individualizare și durata cea mai lungă de individualizare. Acest soi este cel mai rezistent la îngheț. In ordine descrescândă, urmează soiul A 15, apoi soiul Tg. Frumos 16, în privința- pro- centului de celule cu protoplasma individualizată, a gradului de individualizare și a duratei de individualizare. Soiul A 15 este mai puțin rezistent la îngheț decât soiul Bărăgan 77, iar soiul Tg. Frumos 16 este mai puțin rezistent la îngheț decât soiul A 15. Soiul Bankut 1201 se clasează după soiul Tg. Frumos 16, iar după acesta soiul Cenad 117. La ultimul soi s’a putut constata un procent mai scăzut de celule cu protoplasma individualizată, decât la soiul Bankut 1201, un grad de individualizare mai scăzut și o.durată de individualizare mai scurtă. Soiul de grâu Cenad 117 este mai puțin rezistent la îngheț decât soiul Bankut 1201. După soiul Cenad 117, se clasează soiurile Bender 83 și Odvoș 241. La acestea, în timpul iernării, se constată un procent și mai scăzut de celule cu protoplasma individualizată, un grad și mai scăzut de individualizare și o durată și mai scurtă de individualizare. Aceste soiuri sunt și mai puțin rezis- tente la îngheț. In sfârșit, ca procent de celule cu protoplasma individualizată, a gradului de individualizare și a duratei de individualizare, se clasează soiul de orz Cena.d 396. Acest soi este cel mai puțin rezistent la îngheț. 2. Diferitele organe ale cerealelor își termină durata de individualizare a protoplasmei celulelor la diferite epoci. Astfel, starea de individualizare a pro- toplasmei a încetat mai devreme în celulele nodului de înfrățire, apoi în celulele conului de creștere și la urmă în celulele limbului frunzelor. 3. In timpul iernării, paralel cu individualizarea protoplasmei, arc loc în aceasta o acumulare mare de lipide (coloide hidrofobe) și de lipoide (coloide hidrofile). Lipoidele se acumulează mai ales la periferia protoplasmei și a vacuo- lelor, fapt ce determină scăderea permeabilității acesteia pentru apă, electro- lite și zaharurile solubile. Acumularea lipidelor și lipoidelor mai are ca urmare și creșterea viscozității protoplasmei. Lipidele se acumulează și în vacuolele celulelor, fapt constatat prin folosirea roșului neutru, colorant vital solubil în lipoide (liposolubil). 4. Analiza microscopică asupra stării protoplasmei constitue mijlocul cel mai bun de apreciere rapidă a gradului de rezistență a diferitelor soiuri de cereale față de îngheț, în timpul iernării, apreciere care se poate face după procentul de celule cu protoplasma individualizată, gradul de individualizare și durata stării de individualizare a protoplasmei. HHflPIBMflyAJIWBAmiH nPOTOBJIA3MbI KJIETOK M0P030- yCTOn^WBMX nEPESUMOBblBAIOmMX O3WMbIX 3JIAKOB (KPATKOE COnEPiKAHUE) Abtop CTaTbM, ny-reM MiiKpocKonmiecKoro anaMnna iiHftnBîisyanH3an,Hn npoTOUJtaaMM kjigtok JincTBen, Konyca pocTa n yajia KymeiiMH y iiecKOJit- khx copTOB oauMott nmemmM m HUMeim, ycTaHOBHJi cjiejțyiomee. 1. CaMMii BMCOKllii IipopeiIT KJieTOK 0 HIIHMBnnyaffHBMpOBaHHOft npOTO- njiasMoii, caMyio Sojimnyio CTenent n nponojiMmTejiBHocTb hmcot copT nineHHHH Baparan 77, iiotom c-JiejiyeT A 45, Tr. CbpyMoc 16, BaHKyT 1201, Meiiajț 117, Benuep 83 ii OjțBom 241 h copT HUMena Benag 396. 2. Memgy cTeneumo ii npo/iojimiiTe-abHocTmo MiiHnBMnyannaapMM npo- TonuasMM ii MopoaoycTOHHMBOCTbio cynțecTByeT neKOTopoe cooTBercTBiie. 3. B Tenemie smmobkh b MHgiiBimya-niiBnpoBaHHott npoTonnaBMe aRKy- MyjinpyioTCH jnini-ijibi n jiMnoiiRbi. OBtRCHEIIME PHCST-IEOl! TaSmuța 1.— CocToaime npoionjiasMM b KneTiiax anințepMM ncpeaiiMomwaioiUHX -O3HMMX 3JiaK0B. A — Baparau 77, B— A 15, G — Tr. Opywoc 16, D — BaimyT 1201, •B — Renan 117, F —- Benjțep 83, G — O^boiu 241, II — H'iMeiib Renan 396. 662 H. CHIRILEI iO> L’INDIVIDUALISATION DU PROTOPLASMA DES GELLULES DES CfiRfiALES D’AUTOMNE HIVERNEES ET LA RESISTANCE Â LA GELfiE RISSUME L’analyse microscopique au sujet de l’individualisation du protoplasma, des cellules des feuilles, corne de croissance et noeud de tallage chez quelques varietes de ble et d’orge d’automne a permis â l’Auteur d’etablir que: 1. Le taux le plus eleve de cellules au protoplasma individualist, le degrc- ct la duree la plus longue sont ceux de la variete de ble Bărăgan 77. Suivent, en ordre decroissant, A 15, Tg. Frumos 16, Bankut 1201, Cenad 117, Bender 83 et Odvoș 241, puis la variete d’orge Cenad 396. 2. II y a une certaine concordance entre le degre et la duree de l’individua- lisation du protoplasma et la resistance â Ia gelee. 3. Au cours de l’hivernage, Ie protoplasma individualist accumule-des lipides. et des lipoîdes. . EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — L’etat du protoplasma dans les cellules dpidermiques des cdreales d’automne- qui liivernent. A = Bărăgan 77, B = A 15, C=Tg. Frumos 16, D = Bankut 1201, ,E = CenadJ 117, F = Bender 83, G — Odvoș 241 et H = orge Cenad 396. BIBLIOGRAFIE 1. Brooks J., Journ. gen. Physiology, 1934, t. 17, p. 783. 2. K e s t a k o v E. et S e r g e j e v L. I., C.R. Acad. U.R.S.S., 1936,t.4, fasc. 1, p. 23 — 28. 3. Fischer H. W., Beitr., Biol. d. Pflarizen, 1911, t. 10, p. 133. 4. F u k u d a J., Ber. Biol., 1933, t. 70, caietul 1 — 2 (referat). 5. G h e n k e 1 A. P. i O k n i n a Z. F., citat de R a z d o r s k i i F. V. în Anatomia rastenii, 1949, p. 81. 6. Golusk B. M., C. R. Acad. U.R.S.S., 1935, t. 1, p. 302-306. 7. IraklinoV P. P., Jahrb. wiss. Bot., 1912, t. 50, p. 387. 8. L e p e o s k i n V. V., Kolloideschemie des Protoplasmas. Th. Steinkopf, Dresda u. Lipsea, 1938. 9. L i s o n L., H istochimie animale. Bruxelles, 1936, p. 204, 10. Maxim o v A. N., Ber. dtsch. Bot. Ges., 1912, t. 30, p. 52. 11. — Jahrb. wiss. Bot., 1914, t. 53, p. 327. 12. M e z J<., Flora, 1905, t. 94, p. 89. 13. O k ni na Z. F. i Makarovici A. A., Izv. Akad. Nauk SSSR, 1951, t. 1, p. 107-114. 14. S c h a f f n i t F. A., Phytopat., 1933, p. 505. 15. S t i 1 e s W., Protoplasma, 1930, t. 9, p. 459. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, Nr. 3, 1953 'CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA STRATIGRAFIEI ȘI TECTONICII REGIUNII ZAM-GODINEȘTI- CĂRMĂZĂNEȘTI (HUNEDOARA) NOTĂ PRELIMINARĂ DE D. IACOB ■Comunicare prezentată de A. CODARCEA, Membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 16 Martie 1951 Regiunea Zam-Tămășești-Glodghilești-Runcșor-Vica și Cărmăzănești este situată la Nord de valea Mureșului, în partea de Vest a Regiunii Hunedoara. Ea este o regiune de dealuri nu prea înalte, cu văi, în general perpendiculare pe valea Mureșului, afară de valea Tămășeștilor și de cea a Godineștilor, care iau o direcție Nord-Est Sud-Vest. In general, partea nordică, care constitue regiunea axială din punct de vedere geografic, este mai ridicată, oferindu-ne aspectul unui platou (la Nord de Tămășești) cu maximum de înălțime în spre regiunea Almaș-Săliște. Zona axială este o continuare a zonei axiale a munților Metalici, fiind alcătuită, în mare parte, din eruptiv mezozoic (diabaze, granodiorite, porfire cuarțifere, precum și erupțiuni recente de andezite, bazalte) și, în măsură mai mică, din sedimente mezozoice. Eruptivul mezozoic care se continuă în spre Sud, în zona meridională, este acoperit de formațiuni sedimentare mezozoice și terțiare. întregul complex este destul de frământat. Mezozoicului îi aparțin calcarele jurasice care se orânduesc mai la Sud, de-a-lungul zonei axiale, formând o bandă subțire al cărei capăt din spre Nord-Est este mai gros, în regiunea Boiuri-Cărmăzănești. La Sud de fâșia calcarelor, urmează Cretacicul mediu dispus direct peste diabaze, pentru ca mai la Sud, să găsim aceleași depozite în continuitate de sedimentație peste Cretacicul inferior. Depozitele Cretacicului inferior, în partea de Sud a zonei axiale, adică nivelul șisturilor argiloase cu gresii, au fost îndepărtate înainte de transgre- siunea albiană, deoarece conglomeratele și gresiile albiene sunt dispuse direct peste diabaze, sau peste calcarele jurasice. Găsim câteva petece de marno-calcare ale Cretacicului inferior, în imediata apropiere a calcarelor jurasice. Ar fi mai probabilă ipoteza ridicării pe verticală a zonei axiale. In cazul acesta, regiunea aceasta devine, încetul cu încetul, exondată. In sprijinul 664 D. IACOB STRATIGRAFIA ȘI TECTONICA REG. ZAM-GQPINEȘTI-CĂRMĂZlNEȘTI 665. 3 acestei din urmă ipoteze vin cele câteva petece de șisturi argiloase conservate aproape de calcarele jurasice, căci grosimea lor este cu mult mai mica față de cele dela Sud, iar deasupra lor urmează marno-calcarele tip Sinaia, apoi calcarele recifale,' cu multe vinișoare de calcită. Această succesiune strati- grafică ne arată că, în perioada Cretacicului inferior, se restabilește în mod. treptat regimul recifal din Jurasic, fiind situat acum ceva mai la Sud. In regiunea meridională avem o continuitate a sedimentației dela-Creta- cicul inferior la Cretacicul mediu (Albian). Stratigrafia Cretacicului inferior va constitui subiectul unei lucrări speciale;: pentru moment, prezentăm doar câteva date stratigrafice și tectonice asupra depozitelor Cretacicului mediu (Albian). Creț ac ic mediu > (Albian) E3 Brecie roșietica Conglomerate 1=4 Har ne cu dr bit ol ine lent. Argile micacee Gresii , Fig. 1 EV3 Diabaze • RyM Calcarejurasice 1:10.000 Ca extindere, depozitele acestea formează' o fâșie care se îngustează spre Nord~Est-în regiunea Soiuri, dar se lărgesc spre Est. S’a putut urmări succesiunea stratigrafică în : A. Regiunea Zâmului Mare în: 1. Dealul Luncii 2. Valea Bisericii 3. Valea Cecii B. Regiunea Godinești îh: 1. Masivul Merișorului, în pârâul dela Colț 2. Valea Fundata. ■ A. Regiunea Zam ului Mare: In dealul Luncii, pe drumul ce duce în comună, deasupra diabazelor sau breciilor diabazice, găsim niște brecii calcaroase roșia- tice grosolane bine închegate, conținând în ele multe elemente din calcarele titonice. Ceva mai în sus pe vale, peste brecii calcaroase, urmează conglomerate în bancuri de 1 m, ale căror elemente sunt foarte rulate. Deasupra lor urmează argile și marne gălbui în strate subțiri, apoi con- glomerate și gresii (fig. 1). , Seria întregului pachet de strate în dealul Luncii se termină cu argile foioase de grosime mare, având toate o direcție Est-Vest, cu .o înclinare de 35° spre Nord. Ceva mai spre Est, în culmea Dumbrava (în cuhnea Cetățeaua) întâlnim aceleași conglomerate dispuse pește diabaze, peste care urmează gresii, apoi marne și argile în plăci subțiri. In continuare, peste aceste depozite, în valea Cecii, urmează argile cu o direcție N 70° E/52° NV cu o grosime relativ mare,: care, corespund argilelor din dealul Luncii. Peste ele urmează argile micacee. cu slabe intercalați! de gresii, apoi marno-calcare; In aceste strate, aproape de biserica din Zam, Car ol Papp (1) a găsit Orbitoline. In același punct ’am aflat și noi foarte multe Orbitoline, în marne;/Seria se termină prin con- . glomerate situate în vârful Urzicarului. La baza' acestor conglomerate, în valea Bisericii, sunt niște brecii calcaroase. Deodrece'toate straiele, începând din valea Cecii, au înclinare mare, iar în valea Bisericii'ele stau în picioare, am putea fi în prezența seriei de bază- din valea -Luncii? In acest caz, avem, un sinclinal al cărui flanc nordic este încălecat de calcareleujurasice, adică acestea ar veni în contact anormal cu Cretacicul mediu.'1’ J B. O succesiune stratigrafică similară găsim și mai.spreriȘsț,Mn culmea Merișorului, unde Car ol Papp (1) găsește o serie de’forme ‘fosile, după care crede că ar fi în prezența Cretacicului mediu. Noi am.rehiaț^tudjul acestor gresii calcaroase în care am găsit o asociație faunistică specifică^Albianului- din ținuturile mediterane (9). - ,f In aceste gresii calcaroase, am aflat următoarele forme fosilei Corali (trei forme greu determinabile). Brahiopode : * Rhynchonella polygona d’Orb. (în număr marc). » gibbsiana Sow. (în număr mare). sulcata var. rencurelensis Ch. Jacob și P. Fallot. Terebratula sella Sow. Lamelibranhiate : Exogyra cf. concentrica Sow. Astarte cf. pseudostriata d’Orb. Pectea membranaceus Nilss. Amoniți : Uhligella toucasiformis nov. sp. (forme mici și mijlocii). Hoplites furcatus Sow.? Dacă ținem seama de. genul Hoplites din care am găsit numai un fragment, am putea face o asemănare a faciesului grezos dela Godinești cu depozitele Albiene cu Hoplites furcatus Sow., din regiunile mediterane, unde a fost frec- vent citat. . Gresiile fosilifere din masivul Merișorului sunt închegate printr’un ciment, calcaros. Calcita cristalizată leagă elemente de cuarț puțin rulate ; elementele: negre sunt rare, mai de grabă se găsesc multe fragmente organice. Un studiu preliminar în secțiuni subțiri ne-a permis să distingem în gresiile albiene multe forme de alge, probabil Lithothamnium, După C a y e u x (2), și I. P f e n d e r (3), genul Lithothamnium este cunoscut în Cretacic (Albian).. Aceste considerații de ordin paleontologic, ca asociația faunistică a Brahio- podelor (8) și prezența genului Hoplites furcatus Sow., ne-au făcut să atribuim, depozitelor în discuție vârsta Apțian-—început de Albian. CONSIDERAȚII TECTONICE Contactul calcarelor jurasice și al celorlalte depozite cretacice cu eruptivul în partea meridională a zonei axiale din regiunea Zam-Godinești-Căîmăzănești, ne-a permis să observăm mai multe accidente orânduite în direcția Nord-Est Sud-Vest, care dovedesc existența unei falii mari pe o distanță de 10 km. 5 i 667 '606 d;iagou STRATIGRAFIA ȘI TECTONICA REG. ZAM-GODINEȘTI-CĂB^ Din punct de vedere tectonic, regiunea Zam-Godinești-Tămășești-Runcș’or ;§i Vica o putem împărți în mai multe sectoare. Sectorul 1 cuprinde Nordul regiunii Tămășești-Zam-Godinești, care în f,ond ■cuprinde partea centrală a zonei axiale, în care depozitele Cretacicului inferior lip- sesc. Găsim numai în partea de Sud a zonei, calcare jurasice și Cretacicul mediu. Sectorul 2 cuprinde partea meridională și se află pe teritoriul comunelor Glodghilești, Vica și Runcșor. Aici Cretacicul (Neocomian) este bine desvoltaț. Sectorul 3 se află în partea propriu zisă a zonei meridionale, unde majoritatea formațiunilor aparțin Cretacicului inferior și erupțiunilor neovulcanice (care ■constitue subiectul unei alte lucrări). Sectorul dela Nord (Zam-Tămășești-Godinești și Cărmăzănești) In această parte, atât calcarele jurasice, cât și depozitele Cretacicului mediu ■se întind sub forma unor benzi cu direcția Nord-Est Sud-Vest. Calcarele jurasice sunt dispuse transgresiv peste fundamentul eruptiv și •ele au fost acoperite, la rândul lor, de transgresiunea albiană. La Nord de această limită nu mai găsim calcare și nici alte formațiuni sedimentare. !r£ PiMi (553ri) • Marne 1 • Argile > Creierii: mediu - Albi a a EEE3 Gresii J. . Fig. 2 La Câmih/ră. Helafire $1 diabaze tfeS Calcare jurasice. Scara l'.io.aoo Atât zona axială, cât și cea meridională au fost destul de frământate. Iii ■mai multe puncte, la contactul calcarelor jurasice cu depozitele Cretacicului mediu, am observat dislocări însemnate, care se pot orândui de-a-lungul unei linii de falii. 1. In comuna Zamul Mare, în pârâul Bisericii, raportul între calcarele jurasice și marno-gresiile apțian-albiene este următorul: la gura pârâului (cota 240) întâlnim calcare jurasice a căror direcție medie este Nord-Est Sud-Vest, cu o înclinare spre Nord-Vest. La cota 260; apar la contact cu calcarele niște brecii roșiatice (asemănătoare celor din capul dealului Luncii) urmând apoi •conglomerate și, în sfârșit un pachet de argile marnoase, toate având direcția N 85° V/90°, deci, întregul compartiment de strate stă în picioare. Calcarele jurasice vin în contact anormal cu depozitele Cretacicului mediu, de-a-lungul unei falii vizibile în pârâul Bisericii. < Pachetul de strate de mai sus îl aflăm mai spre Sud,' ăvân contrară. Ele formează, deci, un sinclinal al cărui flanc rior^ ul calcare (fig. 2). N’am reușit să urmărim acest accident mai spr® Sub vârful Ciusul, Cretacicul mediu stă dispus normal pesVe^ 2. In regiunea Tămășești, sub vârful Pitrii pe drumul putem să distingem o frumoasă dislocație. înainte de a coborî în^i 430, depozitele Cretacicului mediu ne arată poziția N 40°E/60' Radere y E—si Marne ' Scara 1:10.000 Fig. 5 Falia se îndreaptă dela acest punct în direcția Est și 6 întâlnim în pârâul dela Fundata, precum și în toate văile paralele cu pârâul dela Colț. De-a-lungul ei au fost scoase calcarele jurasice sub formă de mici domuri anticlinale. înainte de â ajunge la Fundata, linia faliei trece printr’Un mic coș de bazalt. La Fundata putem să urmărim de sus în jos,'toată seria stratigrafică â depozitelor apțian-albiene, care stau normal peste calcarele jurâsice. Contactul anormal în acest punct îl avem între calcarele jurasice încălecate peste marnele Cretacicului (fig: 5). ' Laboratorul de Geologie al Universității «Victor Babeș», Cluj. STRATIGRAFIA ȘI TECTONICA REG. ZAM-GODINEȘTI-C^ ^)b Jfc - - aww» «Bjaaenissu iW mtwtwrn gWXjHGlKl OTJiOîKeHHH riiciica, MeprejiH h . rojiyboft tjihhli, gepeBHHx 3aM-roflMHemTB-KapM939HeuiTb (pafton ryiiefloup BflOJIb lOpCKHX H3B6CTHHK0B, npHHaHJieJKUT CpeflHeMy MeJTOBM cKOMy upycy (corJiacno naJieoHTOJiorHuecKHM jțaHiiHM). T 9th HanJiacTOBaHUH nogBeprjmcb cJiabniM CKJiajiKoobpasp KJinHauBHHe cKJiauKu b rogiiHemTb). Bo mhofhx MecTax ropci HagBMHy.TH na otjiojkohhh cpepmero MejioBoro baojib paspuma^fe KOTopmft moîkho npocnegHTb na BK)B «o roHwiemTb m CKJiaRKH b 3tom ceKTope ciiabee CRJiapoit cjiaHițes h Mepr, kob HHHîHero MejioBoro. OTnomeuna cpeuHero MejioBoro oGpas^ CHH B OTHOmeHHH HHHÎHerO M6JI0B0T0 , H 3TH CKJiagKOObpaSOBaHri ' 6onee no3,uHHe, hom cKnaflKoobpăsoBaHHH Mcaosoa-Mejionoro. CONTRIBUTIONS Â LA CONNAISSANCE DE LA STRATÎ ET DE LA TECTONIQUE DE LA REGION ZAM-GODIb CĂRMĂZĂNEȘTI (HUNEDOARA) NOTE PRfiLIMINAIRE (RLSUMIî) Les depots de greș, rnarhes et argiles bleues, situes au sud et le^ calcaires jurassiques dans les villages Cărmăzănești, Godinești et Zaî de Hunedoara) appartiennent au Cretace moyen albien (selon de paleontologiques). Ces depâts ont subi de faibles plissements (plis isoclinaux â - Les calcaires jurassiques chevauchent en quelques points les depotsjâ inferieur et moyen, le long d’une faille (â Tămășești et Godinești Les plissements dans ce secteur sont plus faibles que ceux quEpjft les schistes et les marno-calcaires du Cretace inferieur. Etant donn depâts du Cretace moyen sont en rapport de discordance avec ceux dț inferieur, le temps de ces plissement peut etre considere posterieur ■ sements mesocretaces. BIBLIOGRAFIE 1. C a r o 1 P a p p, Zam vidikinek jbldtani visszonyai. Foldt. Intâzet 6vl jclent6se;Bu 1902, 1903, p. 67, 68. 2. L. C a y e u x, Les roches s^dimentaires de France (Roches Carbonatees),. Atlas, pl. XXI, fig. 2. ’ 3. I. P f e n d e r, Les Melobesiees dans les calcaires Cretacees de la Basse-Provenit de la Soc. G6ol. Franțaise, Paris, 1926. ; *5 17* d" vio IACOB 8 4. M ' Ș o c o 1 e s c u, G. R. 5. ....“ ...................... 6. V? § 9. C h a t> *““''"> “• “• Sc Insț Geol Rotim,, 1939—40, t. 'XXVHI, n. 98 ’ < ;Ye° ®'p”''"”* * ■*’ataxM sssb ■ s“- *”- ^socretacies da Sud Est '^af 1913, v. XXXIX, p 73-78 4 v /v > «^nsMsiW'/ ‘ . ?> ,' •? ' ț.V îS» ț« r'' M’ i "4Vs, z ? T__ M ți G' ** V AfiVx 'u,r , A & ” • -V. .