INTRE PRINDEREA POLIGRAFICĂ Nr. 4 BUCUREȘTI academia republicii populare română £ BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINTE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLPGJCE ȘI GEOGRAFICE o a F 8 I : TOMUL V APRILIE-IUNIE 1953 ^5 S 0. 594 Prețul lei 5.— PI'TURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÂNE ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE ’ ' , . ..; BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE SUMAR Pag. ȘTEFAN CSnROS, Contribuții la studiul vegetației alpine din munții Făgărașului .......................................................... 219 C. C. GEORGESGU, I. LUPE și I. CATRINA, Influența perdelelor fores- tiere de protecție asupra transpirației la culturile agricole......... 237 VICTOR IA G. IUGA, Contribuții la studiul Himenopterelor heterogine din R.P.R................................................................. 251 M. BĂCESCU, Contribuții la cunoașterea Picnogonidelor Mării Negre.... 263 L. M. BURUIANĂ, EL. HADARAG și P. NICULESCU, O metodă de deter- minare a activității heparinei ................................... 271 DIMITRIE ISĂCESCU, AURORA POPESCU și PETRA IONESCU, Asupra unor acțiuni peroxidazice. IV. Acțiunea sângelui asupra benzidinei și ■ apei oxigenate ...................................................... 279 EUGENIA BART, Cercetări asupra șuviței și fineții lânii oilor țigăi bucălăi și ruginii ........................................................... 293 GRIGORE RĂILEANU, Cercetări geologice în regiunea Svimța - Fața Mare.................................................................. 307 EDJTURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÂNE ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE AKA,a,EMIia PyMBIHCKOÎÎ HAPO^HOH PECnyBJIMKII BULLETIN SCIENTIFIQUE SECTION DES SCIENCES BIOLOGIQUES, AGRONOMIQUES, GfiOLOGIQUES ET GEOGRAPHIQUES H A y U H bl ii B E C T H K K OTflEJIEHWE BHOJIOrMHECRMX, ArPOHOMMMECKHX, rEOJlOrMRECKMX II fEOrPAOMHECKMX HAYK Tome V, N° 2 AvriLMai-Juin 1953 Tom V, V 2 AnpejiB—Maii—nioin, 1953 SOMMAIRE Page ȘTEFAN CSUROS, Contributions â l’etude de la vegetation alpine des Monts de Făgăraș ............................................:.................... 219 C. C. GEORGESCU, I. LUPE et I. CATRINA, L’influence des ecrans fores- tier» de protection sur la transpiration des cultures agricoles............ 237 VICTORIA G. IUGA, Contributions ă l’etude des Heterogynes de laRepublique Populaire Roumaine ....................................................... 251 M. B^CESCU, Contributions ă la connaissance des Pycnogonides de la Mer Noire ................................................................ 263 L. M. BURUIANĂ, EL. HADARAG et P. NICULESGU, Une methode de de- termination de l’activite de l’heparine.....................................271 DIMITRIE ISĂCESCU, AURORA POPESCU et PETRA IONESCU, Au sujet de quelques actions peroxydasiques. IV. L’action du sang sur la benzidine et l’eau oxygenee ............................................... 279 EUGENIA BART, Recherches sur le brin de laine et sur sa finesse chezjes moutons des races «tzigae » â extremites noires et «tzigae » roux.......... 293 & GRIGORE RAILEANU, Explorations geologiques dans la region Svinița - Fața Mare ................................................................. 307 COflEPÎKAHME Crp. III. UVPOIII, K HByueuino ani>nnficKOft pacTiiTontuocTH u ropax tbarapaiua 21) K. K. 3H{EOPA>KECKY, H. JIVRE h H. KATPRHA, Bhhhuho nonesa- miiTHHx jiecitMx nonoc na Tpaiicnnpauino cejibCKOxosHficTBeiintix KyjibTyp......................................................... 237 B. P. IOTA, K iisyueHmo nep.nonuaTOKpHnwx Heterogyna b PyMWHCKOii HapoflHoii PecnyOjniKe............................................ 251 M. BOUECKy, K oananoMiienuio c uepuoMopcKHMH nnKHOroHMuaMM .. . 263 JI. ByPVRHO, E. rA/țAPAP n II. I-IHRyjIECKy, MeTO/ț onpeaejie- HHHHefiCTBHH renapuna.......................................... 271 fl. HCOHECKV, A. nOIIECKy n II. HOHECKV, O neK0T0pi>ix nepon- cn,uaynwx jțoilcTBMHX. IV. TleficTBiie K-posn na beiiBHanii n nepeKiict Bo/țopoaa ................................................ 279 E. BAPT, MccneflOBamin BOJionua uiepcni n ero tohkocth y nopop,M unran C qepHMMII II ptlHÎHMH KOHeHHOCTHMII............................ 293 T. POHJIHIiy, reonoriwecKHe MCCJie«OBannH b paiione CBmnma-®aiia Mape . •....................................................... 307 EDITIONS DE ^ACADEMIE DE LA RfiPUBLlQUE POPULAIRE ROUMAINE M3HATEJIBCTBO AKAAEMHII PyMHHCKOlî HAPOJIHOfi PECnyBȚIHKlI BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul AC Nr. 2, 1953 CONTRIBUȚII LA STUDIUL VEGETAȚIEI ALPINE DIN MUNȚII FĂGĂRAȘULUI DE ȘTEFAN CSUROS Comunicare prezentată de C. C. GEORGESCU, Membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 16 Noembrie 1951 I. INTRODUCERE Munții Făgărașului, priviți, din țara Oltului, se înalță brusc la înălțimi de 2000 m. Prin comorile lor floristice, au atras asupra lor interesul cerce- tătorilor botaniști, încă în cursul secolului al XlX-lea. După 1800, I. Bau mg ar ten, apoi T. Kotschy, K. Andrae, F. F r o n i u s și F. S c h u r au explorat, și în parte au publicat, date floris- tice din munții Făgărașului. Mai recent, o serie de cercetători (I. Pro dan, I. E. Nyârâdy, E. G h i ș a, A. Nyârâdy, A. Pușcariu, B. Paw- 1 o w s k i, Al. Buia și I. Todor) au publicat lucrări asupra unor regiuni din acești munți. Lucrările care se ocupă în general de vegetația acestor munți (F. P a x, Al. Borza, E. G h i ș a, Al. Buia, I. S a f t a, K. Domin) au apărut într’un număr mai redus. In anul 1947, am studiat regiunea dintre Giortea Mare și Râiosul, iar în anul 1950 (24—31. August), am revăzut partea dintre Călțun ș’i Arpașul Mic. Cercetările au avpt loc mai cu seamă în regiunea stepei reci, în zona de peste 2000 m. Scopul acestor cercetări de vegetație este ca studiul proceselor de succe- siune a fitocenozelor (schimbarea tovărășiilor de plante), să servească drept punct de sprijin agrotehnicii, pentru, a .putea mări productivitatea, și capa- oiteteji deRnt^ a pășunilor din regiunea alpină, pășuni care, în prezent, sunt păscute numai de turme de oi sterpe, miei și capre, într’un interval de 6—8 săptămâni. In ceea ce privește metodele de lucru, în notările fitocenologice, ne-am folosit de scara de.notare a valorilor de abundență și dohiinanță (AD) a lui Braun-Blanquet1). Probele de sol au fost analizate în laboratorul de Pedologie al Institutului de Agronomie din Cluj. J) Au lost studiate 14 asociații de plante. Pentru studiul asociațiilor s’au executat 78 releveuri fitocenologice, pe baza cărora s’a elaborat pr'ez'enta lucrare. 22^ ȘTEFAN CSUROS ASUPRA VEGETAȚIEI ALPINE DIN MUNȚII FĂGĂRAȘULUI :221 II. GENERALITĂȚI Structura unei pajiști și capacitatea ei de întreținere este în dependență de afluxul factorilor cosmici și de fertilitatea solului. Speciile de plante adap- tate condițiilor speciale din această regiune, înțelenind treptat terenurile lipsite de vegetație (pante, grohotișuri), se desvoltă în continuă interacțiune cu solul, modificând însușirile solului. Astfel, la un moment dat fitocenoza, schimbându-și mediul său propriu, creează condiții favorabile pentru insta- larea altor specii, care la rândul lor, în cursul procesului de evoluție, dau naștere unei fitocenoze noi. Procesul de închegare a vegetației pe un teri- toriu anumit, a fost numit de Sucaciov «singeneza» (31), proces care în unele cazuri se desfășură împreună cu procesul de schimbare a fitoceno- zelor: «endoecogeneza»1). Covorul vegetal rezultă din interacțiunea factorilor relief și sol (edafotop), clima (climatop) și factorii biolici (fito- și zoocenoze), totodată ea este expresia fidelă, înregistrabilă, a vieții solului care constilue și baza zootehniei. Factorii climatici în regiunea alpină prezintă variații diurne mari. In func- ție de insolație, găsim o diferență uneori enormă între temperatura zilei și a nopții, itrajina (ll)2) a măsurat în munții Tatra o oscilație de 54,4° C. tot așa variază și umiditatea relativă a aerului. Precipitațiile sunt abundente, dc peste 1000 mm anual. Câmpurile de zăpada, cbiar și în luna Iulie, sunt frecvente și întinse, mai ales pe pantele și în căldările mai adăpostite de vânt și soare. lipsesc datele meteorologice din această regiune, dar credem ca ele nu sunt sensibil deosebite față de datele «Casei Omul» (2510 m) din Bucegi3). Relieful. Regiunea alpină din munții Făgărașului, în care s’au executat cercetările, prezintă un caracter fizionomie specific. Piscuri semețe, creste dințate cu pereți stâncoși se înalță aproape vertical spre nori. Numai în crăpăturile stâncilor și pe polițe se pot prinde plantele superioare. Sunt frecvente platouri și coaste întinse, bune de pășunat. Caracteristice sunt văile scobite de ghețari (12) în formă de U și căldările în fundul cărora astăzi întâlnim iezere cu apa limpede (Avrig, Călțun (fig. 1), Doamna, Bâlea (fig 5), Capra, Buda, Podrăgelul, Podragu etc.). Sunt frecvente și pantele cu încli- nație variată, care găsindu-se în diferite stadii ale procesului de înțelenire, sunt păscute (fig. 3). Geologia. Acest lanț muntos ridicat prin orogeneza, apoi prin epirogeneză, este clădit în mare majoritate din șisturi cristaline și sericitoase, dar foarte des se întâlnesc și blocuri (fâșii) de calcare mesozoice, prinse în șisturi (Piscul Lăiții, Piscul Bâlii, Buda, Râiosul). Din acest motiv, compoziția floristică a covorului vegetal este, în aceste locuri, foarte variată. Solul este «un sistem al interacțiunii dintre organisme și roce, un înveliș în care procesele acestei interacțiuni se desfășură fără a se opri vreodată» (21). In acest proces de formare’ solul, în dependență de factorii citați (relief, h Sucaciov formulează acest termen în felul următor: «schimbarea vegeta- ției (asociațiilor de plante) ca o consecință a mediului schimbat de plantele înseși, care schimbare a mediului rezultă în urma desfășurării proceselor biologice și ca rezultat al evoluției întregii biocenoze în general — este succesiunea endoecogenetică sau hologene- tică >> 1(31), p. 460 alin. 51. a) v. II, p. 43. . . 3) Calculat pe anii 1946 — 1948, precipitațiile au media 1382,3 mm, iar pe anii 1946 — 19'>0, temperatura medie.— 2,5, umiditatea relativă 84,5%. înclinație și expoziție, natura rocei mame, vegetația etc.), se găsește în diferite stadii de evoluție. Vitesa procesului de formare a solului — cum susține Z a h a r o v (39) este influențată de natura rocei și astfel și vegetația pre- zintă diferite stadii de închegare. In linii generale, procesul de formare a solului pe teritoriul cercetat (pre- zentând desigur variații locale), se desfășură în trei sensuri: 1. Formarea pe loc, pe platouri, creste și polițele stâncilor. 2. Formarea solului pe grohotișurile pantelor, prin fixarea acestora. 3. Procesul de formare a solurilor, care se desfășură pe fundul căldărilor și văilor provenite în urma acțiunii ghețarilor și care este alimentat de depo- zitele vânturilor și ale apelor. Aceste procese, în urma acțiunii reciproce, se îmbină atât de strâns cu evoluția covorului vegetal, încât reprezintă un proces unic; având în vedere și faptul că nu s’au executat studii pedologice temeinice, în această lucrare, ele sunt tratate împreună cu schimbările covorului vegetal. III. VEGETAȚIA Cât timp au dominat ghețarii în această regiune, teritoriile neacoperite cu zăpadă au prezentat, în cel mai bun caz, posibilitățile desagregării termice, iar instalarea vegetației nu a depășit primul stadiu de licheni și mușchi. Numai în prima fază de regresiune a ghețarilor, s’a instalat (în majoritatea terenului) peste prima pojghiță a bacteriilor chemotrofe, crusta neagră a algelor și pe urmă a lichenilor' scorțoși, stadii pe care și astăzi le întâlnim, in această regiune și care pe teritoriul Uniunii Sovietice se găsesc de asemenea, în Pamir și în Caucaz (35). 1. Evoluția vegetației pe soluri care se formează în loc. A. Pe locurile plane sau cu înclinație mică și mai ales în cră- păturile de pe suprafața stâncilor — unde s’au acumulat substanțele orga- nice și minerale rezultate din acțiunea plantelor inferioare — s’au creat posibilități de instalare pentru plantele superioare. Acestea la rândul lor, prin substanțele provenite din distrugerea corpului lor, au contribuit la desvoltarea și îngroșarea treptată a solului. Primele specii care; în cursul filogenezei, s’au. adaptat la acest mediu specific și pe care astăzi le întâlnim răspândite pe solurile încă sărace în conținut de humus, și care apar ca primele plante superioare pe aceste locuri, sunt: Ranunculus crenatus, Soldanella pusilla, Homogyne alpina, Phyteuma nana, Primula minima, Potentilla ternata, Ligusticum mutellina, Arenaria biflora, Gnaphalium supinum, sau în unele locuri, speciile cu aparența musci- formă, ca Silene acaulis 2) Minuartia sedoides., M. Gerardi, Saxifraga Baum- garteni, S. oppositifolia, S. bryoides, S. moschata, iar în anumite locuri, tufe mici de Agrostis rupestris și Festuca supina. Acest stadiu se mai găsește astăzi în locurile cu expoziția spre Nord și umiditate abundentă, unde zăpezile se topesc mai târziu. Solul acestor terenuri este sărac în humus și are valoarea de pil relativ mare, apropiată de aceea a rocei mame (fig. 7, coloana 1). 1) După K r a j i n a (11), în munții Tatra asociația de Silene acaulis la înălțimi mari (2400 m) este o asociație persistentă (Dauerassoziation) — mai jos (2000 — 2300 m) ea .se desvoltă din subas. Saxifraga perdurans al asoc. Oxyria digyna — Saxifraga carpathica, sau Agrostis alpina și trece în cea de Festuca versicolor. 222 :■ Fig. 1. — CSlțunul (2538). La poalele din spre Nord, în căldarea de ghețar, lacul Călțun. ■ 1. Solul și vegetația formată pe loc (Agroslis ru-pestris, Peruca supina, Carex curvula), pâlcuri de jepi (Pinus mugo) și smirdar (Rhododendron Kolsehgi); 2. Zona pantelor repezi cu expoziția spre Sud (Juncus trifidus, Sesleria coerulans); 2 a. Zona pantelor repezi cu expoziția spre Nord (Licheni? Sesleria disticha, S. coerulans, Carex curvula); 3. Zona grohotișului mobil (Luiula spadicea, Oxyriadigyna). 5 223 Fig. 3. — Pajiști de coarnă (Carex curvula) pe creasta Lăiții, pășunate (2300). In dos, Negoiul (2544 m). Fig. 2. — Vânătoarea lui Buteanu (2508). Pe pantele din spre Sud se observă bine efectul eroziunii. Fig. 4. — Pajiști de Sesleria coerulans și Juncus trifidus pe coastele din spre Sud ale crestei principale. In dos, Negoiul. 1 ASUPRA VEGETAȚIEI ALPINE DIN MUNȚII FĂGĂRAȘULUI 225 Pe suprafața solului îmbogățit prin acumularea substanțelor provenite din resturile acestor plante, în condiții aerobe, în pernele alcătuite de speciile de mai sus, sau în locurile dintre ele, se instalează specii de graminee ca Poa alpina, Poa media. Poa minor, Trisetum fuscum, Avenastrum ■ versicolor, ■Sesleria disticha, S. coerulans, Deschampsia flexuosa, Festuca supina, Agroslis rupestris, care în urmă contribue și mai mult la acumularea substanțelor or- ganice, la îmbogățirea solului cu humus (fig. 7, coloana 2) și care deter- mină apariția condițiilor anaerobiotice în sol. Gu înaintarea acestui proces, înafară de speciile micotrofe existente, se instalează alte specii, tot micotrofe, între care planta dominantă, cu adaptație extremă la condițiile specifice, este Carex curvula. Pajiștile alcă- tuite de această specie determinantă a tipului de fitocenoză Caricetum curvulae (fig. 9, I. a), acopere astăzi regiuni întinse pe platourile acestor munți. Această fitocenoză, cu o compoziție floristică puțin variată (specii caracteristice alianței Caricion (Br. Bl. 1926, Pawl. 1928), Cam- panula alpina, Pulsatilla alba, Hieracium. alpinum, Phyteama confusum (nana) și lichenii: Cetraria islandica, Thamnolia vermicularis, Cladonia silvatica, apoi Gentiana frigida, Senedo carpaticus, mult Ligusticum mutellina și Potentilla iernata) este descrisă la noi din Carpații orientali și meridionali (2), (3), (6), (20), (26), (30), din Balcani (9), din Alpi (Vierhapper, B r a u n - B 1 a n q u e t) și este înlocuită în Carpații nordici de asociația numită Trifidi distichaetum (11), (18). In munții Caucaz, Carex curvula lip- sește și este înlocuit de Carex Meinshauseniana și Elyna capillifolia (8). In compoziția acestor asociații, la noi intră gramineele: Avenastrumverși- color, Sesleria disticha, Festuca supina, Deschampsia flexuosa. In această fază, unii din comppnenții solului (de exemplu conținutul de humus și complexul adsorbant) ating o desvoltare considerabilă (fig. 7, coloana 3; fig. 8, coloana 3). Procesul de schimbare a unor factori ai solului este redat în figurile 7 și 8. B. Pe perețiistâncoși expuși spre Sud și Sud-Vest [cu variații zilnice extreme (11) x) de temperatură, în condiții xeroterme], în crăpăturile stâncilor, apar diferite specii chasmofitice ca Silene dinarica, Saxifraga aizoon, Sedum roseum, Dianthus gelidus, Juncus trifidus, care se încheagă în urma desvoltării puternice a speciei Juncus trifidus (fig. 7, 2). Paralel cu acest proces, se instalează și se desvoltă pe polițele stâncilor pajiști de Sesleria coerulans (S. Bielzii) (fig. 8) în unele locuri cu umiditate abundentă, se desvoltă covorul de Deschampsia caespilosa f. alpina, iar în altele (cu umiditate mai puțină, cu expoziția Sud-Vest, acest stadiu de încheiere este reprezentat prin tufe de Festuca versicolor (Bâlea, Capra Budei, Râiosul). Pe pantele cu expoziția spre Nord, după primele specii (Anemone nar- cissiflora, Aquilegia transsilvanica, Campanula polymorpha, Cortusa Mat- thioli, Achillea Schurii, Senecio Rochelianus), la care se asociază Sesleria disticha, Anthemis carpatica, urmează stadiul de Sesleria coerulans2) (fig. 9,1. b), care trece și el mai departe în stadiul de Carex curvula (fig. 8), sau duce la instalarea tufișurilor de Rhododendron Kotschyi3). !l v. II, p. 17 și 24. A „ . . 2) Acest stadiu se observă astăzi desvoltat mai ales la înălțimile de 2300 — 2500 m. Dintre specile componente citez: Sesleria disticha, Gentiana punctata, Carex,atrata, Poa media, Potentilla ternata, ■ Ligusticum mutellina și'Rhododendron Kotschyi. 3) In munții Altai (22) vegetația zonei alpine este compusă din asociații de licheni cu Dryas și mușchi cu Betula rotundifolia și Salix Krylovi. 226 ȘTEFAN CSOROS 9 ASUPRA VEGETAȚIEI ALPINE DIN MUNȚII FĂGĂRAȘULUI 227 Deci pe Jocurile plane, după covorul vegetal alcătuit de plantele pioniere de amestec de plante cu diferite graminee 1 ~ vegetația pionieră (de în- ceput) ; ■ 2 « graminee; 3 ~ pajiști de Carex curvula; --------: pH; ... : liumus ; --------: complex adsprbant. stâncilor. 1 = primele Instalări de vegetație; 2 = pajiști de Sesleria coerulans; 3 = pajiști de Carex curvula; ----: pH; ... : liumus; ---: complex adsoibant. Pe polițele pereților stâncoși, pe pantele repezi, procesele se desfășura, mai complex și urmărirea lor precisă este sarcina cercetărilor din viitor. .Procesele de mai sus s’ar putea schematiza în felul următor : Platouri: Plante pioniere -> graminee -> Carex curvula (cu licheni). Pante cu expoziția spre Sud, Sud-Vest și , Vest: Silene dinarica, etc > / Festuca versicolor. ' | Sesleria coerulans^ Juncus trifidus -> închegare Juncus trifidus. Pante cu expoziția spre Nord, Nord-Est.-Est și Sud-Est: plante pio- niere Deschampsia caespitosa — Sesleria coerulans V X 1 , Rhododendron Carex Kotschyi Curvula (fig. 9, I. c.) 2. Evoluția vegetației pe grohotișuri Pe'grohotișurile pantelor cu expoziție și înclinație variată (fig 1,3 și 5,3) s’au observat următoarele procese de formare a covorului vegetal: A. Pe pantele căldărilor săpate, de ghețari (Bâlea, Călțun, Capra) pe grohotișul grosier, dar cu produse abundente rezultate din desagregarea termică, se instalează o fitocenoza 1) formată din speciile deOxyria digyna (fig. 9, 11. a.), Poa Nyărâdiana, Hutchinsia petraea, Cardamine rese- difolia, Arabis alpina, Saxifraga aiz-oides, S. heucherifolia, S. carpathica, Doronicum carpaticum, Poa alpina f. vivipara, Sedum alpestre. Această aso- ciație a fost descrisă și amănunțit studiată din munții Tatra de K r a j i n a (11), din Balcani (Rila Pianina) de P a w 1 o w.s k i (9). Z a h a r o v, Gr o ssheim și T o I m a c e v s’au ocupat de diferitele aspecte ale pro- blemei instalării și a ecologiei vegetației, pe baza studiilor executate în munții Caucaz, în Asia Centrală, în munții Tien-Șan și Altai. In munții Făgărașului,, solul, în acest prim stadiu de formare, are conținutul de humus scăzut și pH-ul apropiat de cel al rocei mame (exceptând cazurile când grohotișul conține sfărâmături provenite din fâșiile de calcar). Pe grohotișurile calcarelor, între plantele caracteristice grohotișurilor rezultate din șisturi, întâlnim Papaver pyrenaicum ssp. corona-Sandi-Stephani (chiar abundent) cu Andro- sace obtusifolia, Șj^ersiOyii&ptans. Saxifraga moschata, Cerastium lanatum, etc. Frunzele, tulpinile și rădăcinile moarte ale speciilor de mai sus, îmbo- gățesc în cursul anilor substratul, cu substanțe nutritive accesibile altor specii de plante. Astfel, pe grohotișul fărâmițat și cu conținutul de humus mai ridicat, se instalează câte un petec compus din Gnaphalium supinum, Ranunculus crenatus, Trifolium repens, Anthox'anthum odoratum, Poa media, P. alpina, Phleum alpinum ssp. commutatum, Anthemis carpatica etc. După variațiile microreliefului, vegetația se mai completează în acest stadiu cu speciile: Achillea Schurii, Polygonum viviparum, Thymus alpestre, T. pulcher- rimus, T. balcanus, Saxifraga racemosa (hieraciifolia) Lloydia serotina, Pedicularis Oederi, P. verticillata. începând din acest stadiu, în funcție de înclinație și de regimul de apă, procesul de evoluție se desfășură în două sensuri: a) In treimea inferioară a grohotișurilor, pe locurile cu înclinație mai mică, și în-condiții de umiditate abundentă, prin intermediul speciilor de Sieversia (Geam) montana, Plantago gentianoides, însoțite de instalarea mușchilor se formează pajiști de Deschampsia caespitosa (fig. 9, II. c.). x) Pe baza studiilor din munții Tatra, această fitocenoza este numită de K r a j i n a Oxyrieto-Saxifrageium carpaticae [(11) p. 814) , de Pawlowski (Rila pianina), Oxy- rielo-Saxifragelum ; în Carpații orientali (munții Rodnei) de S o 6: Oxyrielum [(30) p. 29]. Oxyria digyna se găsește bine desvoltat și în munții Asiei Centrale. (34). 228 ștefan cstnOs____________________________10 b) Pe terenurile înclinate se prinde covorul asociației de Agrostis rupestris-Fcstuca, supina (fig. 9, II. d.), cu compoziția floristică ce o carac- terizează, descrisă, dinCarpații orientali și meridionali, de B u i a (3), G h i șa (6), S a i t a (26), S o 6 (30). Acest tip de fitocenoză are componenți valoroși .din punct de vedere furajer (Poa media, Phleum alpinum, Anthoxanthum odoratum, Trifolium repens, T. pratens'e, ssp, gclidus) și formează baza pășu- natnlui de munte1). Acest proces, schițat în linii mari, prezintă desigur anumite variante locale. Așa de exemplu, în locurile unde substratul geologic este calcarul (Râios, Portița, Bâlea), în prima fază intra speciile de Viola alpina, Gen- tiana orbieularis, Ătlyssum repens, Graba lasiocarpa, D. Kotschyi, Saxifraga luteoviridis, Hclianthemum grandiflorum, urmată de un stadiu în care abundă Carex sempervirens, apoi se instalează tufișurile pitice de Salix reticulata cu Armeria alpina, sau în locurile mai răcoroase și mai umede,' Salix retușa ssp. Kitaibelii sau Dryas octopetăla. Atât pajiștile de Agrostis-Festuca, cât și tufișurile de Salix și Dryas pc grohotișurile odată fixate, oferă cu timpul condiții prielnice instalării tufi- șurilor de Rhododendron Kotschyi cu totul improprii pășunatului. Rhodo- dendron Kotschyi fiind o specie facultativ micotrofă și în condiții anaerobe de sol, se desvoltă bine. Această condiție a solului se oferă, mai cu seamă, în stadiul instalării speciilor cu tufă deasă (Festuca supina) sau a acelora care produc relativ multă substanță organică (Carex semperoirens, Deschampsia caespitosa și tufele de Salix și Dryas). In ceea ce privește instalarea tufișurilor de Rhododendron, ea este avan- tajoasă pe pantele stâncoase prea repezi și din acest motiv nepăscute — unde, legând stâncile, tufele stăvilesc desprinderea bucăților de rocă și suprimă și alimentarea grohotișurilor cu material nou. In locuri bune de pășunat, instalarea ei trebue stăvilită. Pentru acest lucru ar fi necesară cunoașterea mai temeinică a autecologiei acestei specii. Cunoscând acest proces, putem contribui la mărirea suprafeței pășunabile prin supraînsămânțare cu specii corespunzătoare, grăbind prin aceasta pro- cesul de fixare a grohotișului; iar prin aplicarea metodelor de întreținere a stadiului de Agrostis-Festuca, putem mări randamentul acestei fitocenoze și putem stăvili trecerea ei în tufișurile de Rhododendron, care nu mai pre- zintă nicio valoare furajeră. R. Procesul de fixarea grohotișului din apropierea crestelor. Tot în acest proces trebue încadrat și procesul de fixare a grohotișului, proces care se petrece în scurgerile (vălăuri sau văișoare) cu grohotișul mai fin din apropierea crestelor la înălțimi mai mari (2350 — 2500 m). In aceste locuri, specia care leagă în primul rând sfărâmăturile de roce desvoltând un sistem radicular foarte bogat și care rezistă la aco- perirea zăpezilor, este Luzula spadicea (fig. 9, II. b.). La noi, această aso- ciație este descrisă din munții Retezatului sub numele de Lwzuletum spa- diceae retezaticum (2) și analizată de Buia (3) și Ghișa (6) din munții Făgărașului. In munții Rodnei, ea a fost descrisă de S o 6 (30). Mai târziu, l) In ceea cejn&ește jaloam în literatura noastră sunt divergențe de păreri. Colectivul pentru cercetarea pășunilor din munții Bucegi (23) consideră valoroase unele asociații, cărora Buia (3) nu_le_atribue importanță furajeră, de exemplu asociația de Curea curoulae și asociația Luzuletum spaâweae. "* 11 229 Fig. 9. — Schița repartizării vegetației pe coastele cu expoziția spre Nord ale cristalinu- lui din munții Făgăraș. I. a. Solul și vegetația formate pe loc în stadiul de Carex curvula; I. b. Formarea vegetației pe polițele stâncoase, stadiul de Sesleria coerulans; I. c. Stadiul de încheiere de Rhododendron Ko- tschyi; ÎI. a. Stadiul de Oxyria digyna (Ranunculus crenatus, Soldanella pusilla) pe grohotiș mobil; II. b. Stadiul de Luzula spadicea; II. o. Stadiul de Deschampsia caespitosa; II. d. Stadiul de Festuca ^supina-Agrostis rupestris; II. e. Aconitum Hosteanum și Veratrum album; III. a. Sedimentari pe care se desvoltă mușchi verzi (Polylrichum alpinum^ P» sexangulare, Dicranum albicans etc.); III. a^ Jun- cus filiformis; III. b. Deschampsia caespitosa cu Alopecurus laguriformis; III d. Stadiul de Nardus stricta. 230 ȘTEFAN CStBOS 12 se asociază Festuca picta și însoțitorii caracteristici: Chrysanthemum alpi- num, Anthemis carpatica, Achillea Schurii, Homogyne alpina, Saxijraga Hencherijolia și speciile caracteristice din jurul câmpurilor de zăpadă: Ranun- culus crenatus și Soldanclla pusilla. Acest proces se încheie de asemenea prin stabilizarea pajiștilor de Deschampsia caespitosa f. alpina cu Geranium Silvaticum f. alpeslre, Ranunculus nemorosus f. aureus, Campanula abietina f. alpino-pratensis, Polygonum bistorta, Viola declinata etc., astăzi bine des- voltate Ia înălțimi -mai mici (2000—2200 m). Pe grohotișul mare, care se găsește mai ales Ia poalele pantelor, se ins- talează specii cu talia relativ mare (Aconitum tauricum, A. Hosteanum, Veratram album), care formează uneori singure pâlcuri mari (fig. 9, II. e.). Trebue menționat și faptul că, po pantele expuse spre Sud, zăpada se duce mai curând (Veratrum și Aconitum pot urca astfel la înălțimi mai mari), decât pe cele expuse spre Nord. Pe acestea din urmă, pe măsura topirii câm- purilor de zăpadă, pe locurile eliberate de zăpadă, în jurul câmpului ■ de zăpadă, apar în mase, mici plante șcionofile ca Ranunculus crenatus și Sol- danella pusilla. Acest stadiu a fost descris de S o 6 din munții Rodnei, ca asociație. Pe aceste pante însă ea nu poate fi considerată, decât numai ca un aspect, sau maximum un facies, al fitocenozei de tipul Oxyria în singeneză. Asociația do Ranunculus crenatus—Soldanella pusilla este persistentă și poate forma «asociații» dar numai în căldăruțele umbrite și alimentate continuu cu apa de cca 5° C din partea inferioară a căldărilor de ghețari (și care intră în alianța Salicion herbaceae, « Schneebodengesellschaft»). Valorile unor componenți ai solului, privind aceste procese, sunt cuprinse in tabloul Nr. 1. TABLOUL Nr. 1 Stadiul Asociația j PH CO3Ca % Humus % Complex ads. Primele stadii de instalare a- Oxyria digywt Buzula spadicea 7,18 8,83 5,62 0,33 0,02 0,02 3,73 4,20 3,87 13,83 10,06 13,49 vegetației Agroslis rupestris 5,48 0,02 6,83 —. Salix reticulata 7,02 6,00 5,50 9,55 Carex sempeniren^ 6,32 0,05 22,77 19,56 Stadiul de Deschampsia caespitosa 5,32 0.05 10,63 23,62 închegare Festuca supina 4.87 0,03 29,72 37,58 Procesele descrise mai sus se pot schematiza astfel; mesofif Agroslis rupestris — Festuca supina Oxyria, Paparcr Salix reticulata Dryas octopetala Carex sempervirens Rhododendron A olschyi Salix retușa higrofi l Deschampsia caespitosa tmzula spadicea —> Deschampsia caespitosa —► Rhododendron 13 ASUPRA VEGETAȚIEI ALPINE DIN MUNȚII FĂGĂRAȘULUI 231 3. Evoluția vegetației pe locurile de sedimentare. Pe locurile plane din fundul căldărilor, sau dinaintea treptelor de ghețari, apele sedimentează materialul adus de pe coaste. In aceste locuri, vegetația este foarte eterogenă. In locurile umbrite și reci, zăpada rămâne timp îndelungat și aici nu se poate desvoltă decât asociația șcionofilă de Ranunculus crenatus. Tot în lo- curile reci, apătoase, se formează pâlcuri întregi de Plantago gentianoides. Pe marginile pârâiașelor sunt fâșii de Sieversia montana (Geetum montani Krajina), care sunt urmate în timp, tot de pajiști de Deschampsia caespi- tosa f. alpina (fig. 9, III. b.). Aceste din urmă pajiști din munții noștri, stu- diate amănunțit (2), (29), (30) în regiunea cercetată, includ ca specii carac- teristice: Alopecurus laguriformis, Myosotis alpestris, Chaerophyllum cicu- taria, Taraxacum alpinum, Alchemilla alpestris, Cerastium cerastioides și C. țontanum. La înălțimi mari, căldăruțele sunt populate de mușchi (fig. 9, III. a.): Dicranum albicans, Polytrichum sexangulare, Phylonotis tomentella, Drepanocladus uncinatus, Aulacomnium palustre f. imbricatum, între care, la înălțimi mai mici, se instalează diferite specii de rogoz: de exemplu Carex canescens cu Cardamine rivularis, în alte locuri Juncus filiformis cu J. tri- glumis (fig. 9, III. a.). In alte locuri, stadiul de încheiere îl constitue asociația de Nardus stricta (fig. 9, III. d.), corespunzătoare celor descrise de B o r z a din munții Retezat sub numele de Hygronardetum. IV. ÎNCHEIERE Din lucrarea de față reiese, că: 1. In munții Carpați există un proces de înțelenire, care se desfășură pe mari teritorii. 2. Condițiile de climă, orografice și de sol, în general, favorizează pe mari întinderi acest proces. 3. Procesul decurge diferit după expoziție, gradul de înclinare a pan- telor și după natura rocei. Concomitent cu aceste procese, acționează intens și factorii de distrugere, . al căror rezultat este eroziunea terenurilor înțelenite. In multe locuri putem observa procesul de distrugere a păturii vegetale în curs de formare, sau for- mată. Cunoașterea acestui proces de eroziune necesită, de asemenea, studii minuțioase și îndelungate pe teren și în laborator. Convergența unor factori de distrugere (acoperirea mai îndelungată de zăpadă, ploi sau vânturi puter- nice) în anumite locuri; pot să frâneze sau să deajnapoi cu zeci de ani pra- cesul de înțelenire. Deci omul trebue să vină în ajutorul vegetației, spre folo- sul său propriu. Catedra d.e Botanică a Facultății de Științe . Naturale dela Universitatea aBolyai», Cluj. 2.—Bul. Științific c. 594. 15 ASUPBA VEGETAȚIEI ALPINE Dl^N MUNȚII FĂGĂRAȘULUI 2.33 232 ȘTEFAN cstînOs 14 K WSyMEHMIO AJItnwKCKOH PACTMTEJIRHOCTH B POPAX (DarapAHiA (KPATKOE COflEPJKAHHE) llporiecc nepejiora, KOTOpMit paaBUBaercH bmoctg c $opMnpoBaHiieM ho’ibm u aJiMMftCKofi 30H6 QarapaiiicRHX rop, nawicM hocjic OTXoRa jreHHH- kob m upojwiiKaeTcM #0 Hacroninero BpeMeun. Ha uccueHOBaHKft cJieayeT, țitob cbhbii c BapnauMHMH mbcthmx ycjio- Buh aror npouecc npOTeuaeT paBimano 11 B nacTomnee BpeMH naxofliiTCH b paaiiMX CTapnHx. Ha Bepnuinax m na nnaTO npoqecc nepejiora hoctht CTaHun Carex curvula. Ha cnajmcTMX OTHocax pacTiiTejmuocTL, npoxo/vi uepeo paBJHimitie cTa/jim, xoxohmt ho nouBJieMMH Jiyron Juncus trifidus h Sesleria coerulans (Bielzii), BCJien sa kotopnmh uohbjiiotcit KycTapHHKii Rhododendron Kotschyi. Ha Hanociioii nopope sa paccemiHoii acconiraunefi Oxyria digyna c Saxifraga carpathica h Poa Nyârâdiana (fta. KpiicTanjm- uecKMX cnaimax) iijin Papaver pyrenaicum ssp. corona-SanctiSlephani (na MBBecTiMKe) pacrareJiMiocTb saBepinaeTCH paBBimicM accoqnaiiHH Agrostis rupestris — Festuca supina. BoRpyr ckjioiiob na Me.imoii iiaHocHofi nopoae, Bcneu sa accoqiianneH Luzula spadicea, uohbjihiotwi rpynnw AepeBBCB Deschampsia caespitosa f. alpina. HaimcnaH nopopa, cocTomqaH na Rpynmix oSjiomkob cuaji, Bno- cjiejțcTBHM sapocTaeT Aconitum Hosteanum 11 Veratrum album. VuacTHH, Ha KOTOpMX BOURI OCaJKgaiOT T0HK03epHHCTMH MaTepuan, IIOKpMȚM MOXOBWM noKpoBoM 11 accomiaiwfi Juncus filiformis. HeKOTOpBie zțaHiiwe 06 HBMeiieiiHH uo'ibm b cbhsh c MBMeneHneM acco- pnamitt pacTemiiî panti na pncyiiKax I h 2. OB^HCHEHHE PHCyiIKOB Puc. 1. —- Kgjmyuyji (2538). y ceucpHMx nognoatait ropu, b aMijÎHTeaTpe .leamiBa, oaepo Kanițyn. 1 iwa 11 pacTiiTOjibHoCTi,, o^pasoijamnaHCir ira Mecre Agrostis rupestris, Festuca supina, Carex curvula (j-’pynnw Pinus mugo n po/țo^eir/ipoHM Rhododendron Kotschyi); 2 — nona KpyTbiy cicjiojiob, oOpainemiMx ic rory Juncus trifidus, Sesleria. coerulans; 2 a —' aona Kpyri»ix ckjiohou, o^panțejiHMx n ecncpy (jrnuiaîhmicH — Sesleria disticha, S. coerulans Carex curvula); 3 — sona iKyimisKHMx jiaiiocijux jtopoa (Luzula spadicea, Oxyria digyna). Puc. 2. —ypo'ijnne BMiroTopa jiyti Byrairy (2508). Ha iowumx ckjiohrx oTieraimo iWCTIIM □$$eKTM apoaHK. Puc. 3. —• Jlyra c khsmjiom (Carex curvula) na xpedre JlamiM, nacTomna (2300). Ha aagaeM imite I-Ieroroa (2544). Puc. 4. —Jlyra C Sesleria coerulans ji Juncus trifidus na iowhmx CKAOitax raaB- noro xpe&ra. Ha aagneM nnane Heroron. Puc. 5. — Oaepo Km«h ir aacTt, nucKyxa Brom. pun o KannM. 1 — noua jiyroB, oOpasouaB&iwxcfl ita Mecr© (Agrostis rupestris — Festuca supina); 2 — cicajuicraa Bonn, oopaurcirnaH ic i;oOToicy, c Deschampsia caespitosa, Sesleria coerulans n Rho- dodendron Kotschyi; y 3oua MairocwMK nopo/ț (Qxyria digyna, Poa Nyârâdiana); 3a — gaKpeHJtenHaa «anocirax iioptwi (Poa media, Agrostis rupestris u npj; 4 «ecta oTjioiKenuyi(mxh Juncus filiformis, Nardus stricta, Gleummontanum, Cerastium ceraslioides.. Deschampsia caespitosa), n sareii^niw^ necrax accojjHaiyHn Ranunculus crenatus u Soldanella pusilla. Puc. 6. •— Topa Ptiaocyji c aM$nTeaipaMn jic;ihmkob, bhr c Kaiipu. Puc. T.-—BapnaRHa pH, ryMyca (H) m ancopȘMpyioiaero KOMmieKca (Comp, ads.) n no*iBax, oOpaaoBaBinMXCH na njiocKoropMx. ■ 1 — nepBOHaHaJitHaîi pacTMTejiLHocTt; 2 — ajiaicn; 3 — .nyra c Carex curvula; ciuiouniOH uiTpnx—■ pJI; nyjiKTnp—'ryj-iyc; - npeptiBHCTLift nrrpiix — a/țGopâHpyionțuîi «oMnjieKC. Puc. 8. — BapiiaițMH pH, ryMyca (H) n aacopCupyiouiero KOMnneKca b. iio'inax, oOpaBOBaBUinxcH na yciynax citau. 1 — nepșLie nosBJieHHff pacTiiTeJitiiocTn; 2 — jiyra c Sesleriacoerulans; . - 3 — jiyra c Carex curvula; cnaoiUHofi inTpnx ■—pH; nyiiKYHp — rywye ; npepMBHCTLift uiTpnx — aflCOpOHpyioiHun icoMn.ueicc. . Puc. 9. ■— HaOpocoi» pacnpejieneHHH pacTiiTenbuocTn na ceBepiitix cmioiiax itpucTan- JiMTecinix cjiaiuieB rop Oarapauj. la — no’iBa n pacTHTeJunioerj., o^paaoBaBinneeir na Mecre b cto^hh c Carex curvula; 1b —. o6pa3o- Baiînne pacritTeaMrocrn na CKajincTBix yc'rynax, craniul c Sesleria coerulans; Ic — saBepniaicmaa CTa/pui e Rhododendron Kotschi; Ila — crăcim c Oxyria digyna (Ranunculus crenatus, Soldanella pusilla); Hb —. CTa^iur c Luzula spadicea; Ilc — CTanus e Deschampsia caespitosa; Ud — exa/cna c Festuca supina — Agrostis rupestris; Ile — Aconitum Hostianum n Veratrum album; .. . lila — OTjioMceuna, na icoTopbix pa3BiiBaioTca geaeuue mxh (Polytrichum alpinum, P.‘ssxangulare- Dicranum albicans H. T. #.); s . llla-i— Juncus filiformis;.. ; • 111b ■— Deschampsia caespitosa c Alopecurus laguriformis; Illd — ctafliifl Nardus stricta. • CONTRIBUTIONS  L’ETUDE DE LA VEGETATION ALPINE DES MONTS DE FĂGĂRAȘ (RESUME) Le processus de friche qui a lieu en meme temps que celui de la formation du sol dans la zone alpine des toonts Făgăraș, a coinmence apres le retrăit des glaciers et continue encore aujourd’hui. Des recherches entreprises, il ressort que, en rapp.ort avec Ies variations des conditions locales, ce processus se deroule differemment,et se trouve aujourd’hui ă des stades divers. Sur Ies cîmes et sur Ies plateaux, le processus de friche en est arrive au stade de Carex curvula. Sur Ies parois rocheuses, en passant par divers stades, la vegetation en arrive ă etablir des prairies de Juncus trifidus et Sesleria coerulans (Bielzii), apres quoi des fourres de Rhododendron Kotschyi s’installent. Sur Ies cailloutis, apres l’association dispersee de Oxyria digyna. Saxifraga carpathica et Poa Nyârâdiana (sur Ies scistes cristallins) ou bien Papaver pyrenaicum ssp. corona-Sancti-Stephani (sur Ies calcaires), la vâgetation prend consistance grâce au developpement de l’association de Agrostis rupestris—Festuca supina.< Apres l’association de Luzula spadicea, des touffes de Deschampsia caespitosa f. alpina s’ins- tallent sur Ies cailloutis menus, autour des cretes. Plus bas, le cailloutis compose de grands fragmenta de roche est peuple d’Aconitum Hosteanum et Veratrum album. Les terrains sur lesquels Ies eaux ont laisse un sediment fait d’un materiei fin, sont peuples de mousses et de l’association de Juncus filiformis. 234 ȘTEFAN CSflllOS ' 16 17 ASUPRA VEGETAȚIEI ALPINE DIN MUNȚII FĂGĂRAȘULUI 23 X’ Les figures 1 pt 2 prâseUtent certaiues doiuiees sur les changements du sol en relation avec le chAngoment des associations,'de'plantes. EXPLICATION DES FIGURES Fig, i. — Călțunul (2538 m). Au pied de la montagne, du c6I6 Nord, dans un cirque glaciaire. le hm de Călțun. 1. Le sol et Ia vbgbtution forrufie sur place (Agrostis rupestris, Festuca supina, Carex curvula), des toulfes de pins (Pinus mugo) et de Rhododendron Kotschyi; 2. Zone des pentes raldes expos^es au Sud (Juncus trifidus, Sesleria coerulans); ■ 2 a - Zone des pentes raides expos^es au Nord (Lichens, Sesleria disticha, S, coerulans, Carex curvula); 3. Zone du cailloutis mobile (Luzula spadicea, Oxpria digyna).. Fig, 2. — La chasse 2. Aplicativitatea metodei L. A. I v a n o v a întrebuințat metoda cântăririi rapide cu tăierea sub parafină la plantele lemnoase. Experiențele preliminare ne-au arătat că această metodă poate fi aplicată și la plantele ierbacee. Din diagrama alăturată (fig. 1), în care este reprezentată variația trans- pirației la lujerii de mei în funcție de timpul dela tăiere, se constată că, în. primele 6 minute, transpirația descrește liniar. Micșorarea intensității >de transpirație în intervalul de 6 minute, fiind 35% din’valoarea din minutul al doilea, înseamnă că scăderea transpirației în timp este redusă. Din aceste^ „ . rezultă că, pentru calculul transpirației reale, se pot folosi valorile constatare nrimeie 6 minute dela tăiere, asa cum'recomandă și cercetătorul obținute i» IvanoY. sovietic l1- Fig. 2. — Variația transpirației în funcție de timpul scurs dela tăierea lujerilor de floarea soarelui până în minutul al 9-lea. ■ Spre deosebire de mei, la floarea soarelui (fig^ 2), în minutul al doilea,, se produce o scădere bruscă a transpirației, după care procesul capătă un regim de stabilitate până în minutul al 6-lea. Cu toate acestea, valoarea medie INFLUENȚA PERDELELOR FORESTIERE DE PROTECȚIE 241 24() C. C. GEORGIiSCU și COLABORATORI a transpirației pentru primele 6 minute dela tăierea frunzelor, se poate utiliza fără erori mari, datorită faptului că, în intervalul dela 3 — 6 minute, transpi- rația rămâne aproape constantă. Curbele de transpirație obținute pentru mei și floarea soarelui sunt asemă- nătoare cu cele obținute de I v a n o v la plantele lemnoase, pentru aceleași interval de timp dela tăierea lujerilor, ceea ce ne-a dovedit că metoda se poate utiliza și pentru plantele ierbacee. III. REZULTATELE CERCETĂRILOR 1. Variația transpirației țn funcție de temperatura aerului Pentru a pune în evidență legătura dintre transpirație și temperatura aerului, s’au făcut măsurători de transpirație cu lujeri de mei, detașați de pe plante situate la distanță de 10 și 200 m dela perdea. Rezultatele se vad în figura 3, din care se constată că, între temperaturile 27°— 32°C, transpirația înregistrează o creștere în funcție de temperatura aerului, la plantele situate — Diagrama variației diurne pentru transpirație, umiditatea și temperatura aerului și luminozitate. In cazul probelor luate dela plante situate la 200 m dela perdea, transpi- rația se menține constanta pentru temperaturile dela 33,6°— 34,5°C. Aceasta ne arată că, la aceste temperaturi mari, transpirația este inhibată de excesul de căldură și ca atare, ea nu mai înregistrează o creștere proporțională cu temperatura, pe când plantele situate mai aproape de perdea se găsesc la o temperatură la care transpirația are valori maxime. Transpirația plantelor situate la 10 m dela perdea are o valoare de 4 ori mai mare decât a plantelor dela 200 m de perdea, cu toate că temperatura aerului din mediul înconjurător este mai redusă decât la 200 m dela perdea. Acest spor al transpirației plantelor mai apropiate de perdea ne explică faptul că, la distanțele de'20 ■— 50 m, se înregistrează cel mai important efect al perdelelor. La floarea soarelui, experiențele s’au făcut cu plantele situate Ia 10, 30 și 200 m dela perdeaua forestieră, și în locul lujerilor, s’au utilizat frunze detașate. ț)jn diagrama din figura 5, se constată că, la plantele situate la 10 m dela perdea, pentru creșteri mici de temperatură plantele au o transpirație puter- 342 C. C. GEORGESCU și COLABORATORI ’î influenta perdelelor forestiere de protecție 243 mică. Raportul dintre creșterea transpirației și a temperaturii are valoarea. mw== 0,30. La plantele dela 30 m, acest raport m80= 0,12, iar la cele dela 200 m, la. temperaturi între 33,6°— 34,5°C, m2€0 este aproape nul. Din cele arătate, rezultă ca influența temperaturii asupra transpirației, este cu atât mai puternică, cu cât plantele sunt mai aproape de perdea. Din figura 5, se mai observă că transpirația plantelor crește dela mijlocul distanței dintre perdelele de protecție, către una din perdele, cu toate că temperatura. La floarea soarelui, măsurătorile de transpirație efectuate la 10 m de la perdea (fig. 7) ne arată că, între transpirație și umiditatea aerului, există o relație de proporționalitate, caracterizată de un coeficient m'lo cU valoarea 0,26 foarte apropiat de cel obținut pentru temperatură. In cazul de fața, influența umidității relative a aerului asupra transpirației «este puternică, fapt care s’a constatat la aceleași plante și la cercetarea influ- enței temperaturilor mai scăzute din apropierea perdelelor. Dacă analizăm legătura dintre cele două fenomene studiate în punctul Tig. 7. — Variația transpirației în funcție de umiditatea relativă a aerului la floarea soarelui. aerului descrește. Deci și în acest caz, condițiile de temperatură din apropierea perdelei sunt mai favorabile mersului procesului de transpirație. 2- Variația transpirației în funcție de umiditatea relativă a aerului Din aceleași experiențe, se poate urmări mersul transpirației în funcție1 de umiditatea aerului și în raport cu distanța plantelor față de perdeaua forestieră. ' La meiul recoltat dela distanța de 10 m de perdea (fig. 6), la umiditatea relativă a aerului cuprinsă,între 27 — 52%, se constată o ușoară descreștere a transpirației în funcție de umiditatea aerului. La 200 m de perdea, transpirația plantelor are aproape aceeași valoare (0,12 mg/min.) pentru variația umidității aerului între 17 — 20%; deci, se constată o inhibiție a procesului de transpirație ca urmare a efectului combinat al temperaturii ridicate și umidității relative a aerului, foarte scăzută. Așa dar și din acest aspect, se constată că transpirația plantelor situate în apro- pierea perdelelor este mai mare decât a celor situate la distanțe mai mari. Legătura dintre transpirație și umiditatea aerului a putut fi observată numai în cazul lujerilor recoltați dela 10 m de perdea- Rezultă deci, că, în apro- pierea perdelelor, în timpul zilelor cu temperaturi mari, condițiile de umidi- tate sunt mai favorabile decât la distanțe mari dela perdea. situat la 30 m de perdea, se constată că influența umidității aerului asupra transpirației este însemnată, iar coeficientul de proporționalitate m'so are valoarea 0,16. Experiențele făcute cu floarea soarelui la 200 m dela perdea, ne arată că transpirația se menține constantă, m'200 este nul, deci practic umiditatea aeru- lui nu a influențat mersul transpirației. Din aceste experiențe, se constată ca influența umidității aerului asupra transpirației la floarea soarelui este mai puternică în apropierea perdelelor de protecție, așa cum a rezultat și la studiul influenței temperaturii asupra transpirației. ( / 3. Variația transpirației în funcție de luminozitate Dacă studiem din acest punct de vedere transpirația la mei, se observă că, pentru experiențele efectuate la 10 m de perdea, diagrama ne arată că, între transpirație și luminozitate, există o corelație, în sensul că unei creșteri a intensității luminoase îi corespunde o creștere a transpirației. La valorile luminii cuprinse între 35.000 — 71.000 luxi, coeficientul de proporționalitate m"10are valoarea 0,10, iar pentru valorile luminii mai mari decât 71.000 luxi, transpirația se menține aproape constantă. Deci, lumina excesivă din spațiul Îndepărtat de perdele inhibează procesul de .transpirație. ! 9 INFLUENȚA PERDELELOR FORESTIERE DE PROTECȚIE 245 244 C. C. GE0H6ESCU și COLABORATORI 8 La, distanța, de 200 m dela perdea, legătură dintre transpirație și lumino- zitate dispare, chiar la o luminozitate sub 71.000 luxi, coeficientul m"î00, fiind practic pul. In cazul de fața, factorii de inhibiție fac ca plantele, la tem- peraturi ridicate și umiditatea aerului excesiv de scoborîtă, să nu mai reacți- oneze chiar la luminozități scoborîte. In adevăr, din diagrama din figura 8 se vede că, în aceleași condiții de lumină, transpirația plantelor situate la 200 m, dela perdea este mai redusă decât a celor situate la 10 m dela perdea. De asemenea, pentru variațiile intensității luminoase cuprinse între 35.000 — Fig’. 8. — Variația transpirației în funcție de luminozitate la mei. 75.000 luxi, influența luminii asupra transpirației este mai puternică în apro- pierea perdelelor. Experiențele făcute cu frunze de floarea soarelui, luate dela plante situate la 10 m dela perdea ne arată ca transpirația crește odată cu luminozitatea (fig.; 9). Coeficientul m"^ are valoarea 0,17, ceea ce înseamnă că luminozi- tatea are o influență vizibilă asupra transpirației plantelor'la distanța de 10 m dela perdea. Același lucru se constată și în cazul măsurătorilor de transpi- rație făcute la plantele situate la 30 m dela perdea, deoarece coeficientul de proporționalitate m"3() are valoarea 0,16. Curba obținută pentru transpirația plantelor situate la 200 m dela perdea fiind o dreaptă paralelă cu abscisa, rezultă ca influența luminii asupra transpirației este imperceptibilă și deci m"3oO este nul. In general, se constată, că influența luminozității asupra transpirației este mai puternică îh apropierea perdelelor forestiere. 4. Variația diurna a transpirației în comparație cu variația factorilor care o influențează (exp. făcute cu mei) Pe lângă studiul separat al influenței factorilor meteorologici principali asupra transpirației la diferite distanțe de perdea, este necesară o prezentare simultană a variației tuturor acestor factori. Acest lucru va face posibilă formarea unei imagini mai clare asupra întregului ansamblu de fenomene,, care s’au studiat concomitent. Din figura Nr. 4, se observă paralelismul între transpirație, temperatură și deficitul de saturație al aerului. Intre curba transpirației și a luminozității nu se poate constata o concordanță vizibilă decât în orele de dimineață, până la ora 11 și în orele de seară, după ora 16. IV. CONCLUZII Din cercetările întreprinse, se pot trage următoarele concluzii: 1. Rezultatele care s’au obținut pentru floarea soarelui și mei, nu ne permit să trecem la stabilirea coeficienților de corelație dintre transpirație și factorii climatici care o influențează. Acest lucru nu este posibil din cauza efectului cumulat al factorilor micro- climatici asupra țranspirației. Temperatura aerului și deficitul de saturație al aerului acționează în același sens asupra transpirației, așa cum rezultă și din cercetările noastre. Deși luminozitatea prezintă o variație de același semn, valorile maxime nu corespund la maximele temperaturii și deficitului de saturație. Din suprapunerea acestor efecte rezultă o reducere a influenței manifestată de fiecare factor separat, asupra transpirației. Totuși, dacă se studiază legătura dintre transpirație și factorii mediului la distanța de 10 m dela perdea, se constată că, atât temperatura, cât și umiditatea aerului și luminozitatea influențează mai puternic asupra transpirației decât în cazul distanțelor de 30 și 200 m dela perdea. Din acest punct de vedere, interesează în de aproape distanța dela perdea la care s’au făcut măsurătorile respective. Experiențele ne arată că trebue să existe un alt element, care aduce schimbări importante asupra gradului de corelație dintre transpirație și ceilalți factori. Factorul care a influențat mersul transpirației plantelor în gradul cel mai înalt a fost rezerva.de apă din sol. Noi am lucrat în condiții de secetă avansată, cu mare deficit de umiditate în sol, de aceea transpirația plantelor nu a fost determinată în mod absolut de factorii menționați. In urma cercetărilor pentru determinarea transpirației la stejar și paltin de câmp, G. Serebriacova a constatat că temperatura aerului nu cons- $ titue factorul principal, așa cum se întâmplă în regiuni cu umiditate suficientă și că în condițiile Sud-Estului secetos al U.R.S.S., transpirația sezonieră și în decurs de 24 de ore Ia arborete, este legată în primul rând de umiditatea solului și de prezența aici a umidității accesibile. Același autor citează că I. M. V a s i- 1 i e v, N. A.’ M a x i m o v, ÎL P. Cras elin, S. I. C o chin a și E. M. J e m- ciujnicov constată o neconcordanță între transpirația plantelor și variația factorilor climatici, în condițiile de umiditate insuficientă a solului. Aceasta confirăm că, pentru experiențele din regiunile secetoase, nu este suficient să se studieze transpirația numai în funcție de factorii climatici și că trebue să se introducă și factorii solului, în special starea sa de umiditate raportată la capacitatea optimă pentru apă. Rezultatele pe care Ie-a obținut L. A. I v a n o v în privința corelației din- tre transpirație și temperatura aerului sunt valabile pentru partea europeană a U.R.S.S., în special pentru regiunea Moscovei, unde există umiditate suficientă. 2. Pe lângă aprecierile anterioare, este necesară o prezentare detaliată a concluziilor finale, referitoare la influența perdelelor forestiere asupra trans- pirației culturilor agricole. 11 INFLUENȚA PERDELELOR FORESTIERE DE PROTECȚIE 247 Rezultatele obținute în urma experiențelor cu mei, ne. arată că, la distanța de 200 m dela perdeaua forestieră, la temperatura de 34°C, umiditatea relativă a aerului 19% și intensitatea luminii sub 47.000 luxi, transpirația a avut valoarea 0,12 mg/min. La distanța de 10 m dela perdea, temperatura de 28,6°C, umiditatea relativă a aerului de 46% și luminozitatea 70.000 luxi, s’a putut determina pentru intensitatea de transpirație, valoarea de 0,50 mg/min. Din cele două exemple, se constată că, la distanța de 200 m dela perdea, transpirația repre- zintă 24% din transpirația la 10 m, adică V200 = 0,24 V10, deși condițiile de temperatură și umiditatea aerului ar favoriza o intensitate a procesului, superioară valorii de comparație. Același lucru a rezultat și la experiențele care s’au făcut cu floarea soarelui. La distanța de 200 m dela perdeaua forestieră, transpirația este mai redusă și are valoarea 0,32 mg/min., la 30 m — 0,70 mg/min., la 10 m — 1,50 mg/min., iar comparativ: V200 = 0,21 V10 Vao = 0,47 Vlo Așa dar, din cele două măsurători rezultă că intensitatea de transpirație la 200 m delaperdeaua forestieră reprezintă 21 — 24% din valoarea la 10 m. Din datele prezentate, reiese că, în condițiile în care s’a lucrat, procesul transpirației scade în funcție de distanța dela perdea, cu toate că temperatura, deficitul de umiditate și luminozitatea cresc. Acest lucru ne arată că, în peri- oadele secetoase influența factorilor meteorologici nu dirijează în mod absolut mersul transpirației la plantele dela diferite distanțe dela perdea,. așa cum arată și o serie întreagă de cercetători sovietici: M e 1 n i c e n c o, E. A. S e r e b r i a c o v a, L. A. I v a n o v etc., care atribue un rol important umidității din sol. In zona influențată de perdelele de protecție, rezerva de apă din sol este mai bogată decât în stepa deschisă. Intr’adevăr, este cunoscut faptul că, în apropierea perdelelor forestiere, apare un surplus de apă în sol, provenit din topirea valului de zăpadă și din reducerea evaporației. După cercetările mai vechi asupra depunerilor de zăpadă în interiorul și lângă perdelele de protecție, rezultă că troienele de zăpadă acoperă în partea de sub vânt o fâșie de cca 20 m (4 — 5 h) R lățime. In iarna anului 1952,, s’a măsurat grosimea valului de zăpadă la perdeaua Nr. 45 dela Stațiunea Expe- rimentală I.G.E.S. Bărăgan, iar diagramele de repartizare a zăpezii pe pro ne arată că valul de zăpadă ocupă o lățime de 20 m (4 h) (fig. 10) și se pierde la distanța de 50 m (10 h) de perdea. Din măsurarea directă a umidității solului s’a ajuns la concluzia că, pe câmpurile înconjurate de perdele, umezeala din sol este mai mare decât în stepă. Astfel, din cercetările lui V. B o d r o v, făcute în sectorul Rostașev în luna August 1936, rezultă că, la 22 m dela perdeaua forestieră, umiditatea solului în stratul de 25 cm depășește cu 3,3% umiditatea solului la distanța de 500 m dela perdea, iar probele de sol luate dela 50 m prezintă un surplus de umiditate de 2,7% față de cele luate dela 500 m. Cu toate că la nici-o experiență nu s’au făcut determinări și asupra umidității solului, totuși din cercetările lui V. B o d r o v asupra variației în funcție de distanța dela perdea și, cunoscând distribuția zăpezii pe profil la perdeaua la care s’au făcut măsurătorile de transpirație, rezultă că, în zona l) li = înălțimea perdelei forestiere de protecție. 3. — Buletin Științific — c. 594 248 G. C. GEORGESCU și COLABORATORI 12 13 influența perdelelor forestiere de protecție 249 cuprinsă între 10 și 50 m dela perdea, rezerva de apă din sol este mai mare decât în stepa deschisă. De asemenea, rezultatele obținute pentru transpirație ne arată că plantele situate la 10 și 30 m dela perdea transpiră mai puternic decât cele situate la 200 m. Astfel, se constată că, în condiții de secetă avansată, plantele transpiră cu atât mai mult cu cât umiditatea solului este mai mare. In parcelele învecinate, perdelele forestiere asigură o umiditate a solului mai mare decât în stepa deschisa, favorizând astfel o transpirație mai puternică a culturilor agricole. In condițiile speciale arătate, umiditatea solului devine cauza sigură a inversării pe care o sufere funcțiunea de transpirație a plantelor în raport cu factorii meteorologici principali, care în mod normal, ar favoriza o trans- pirație mai puternică la plantele situate în stepa deschisă. BJIHHHHE nOJIESAIUWTHEIX JIECHblX IIOJIOC HA TPAHCnHPAHHIO CEJIbCKOXO3HHCTBEHHMX KyJIbTYP (KPATKOE GOAEPîKAHHE) PaccMaTpnuaeTcn BJimmne noneaanțMTHMX necHiax uojioc na Tpanc- mapanuio ceJibCKoxoaaiîCTBeHHMx KyJii>Typ b iiandojiee sacyiujmuMii nepiioy roșa. OnMTW uponsBogiiJmcu b niojie 1952 r. na oimiTHoii CTamțHH b Boporaim Bgojm nojiocM 45. onpoAeJieirim iicnapcnnii Bogw ccwuiKoxocnhcTBeinii.^ pacre- hmhmm (upoco n nogcomieuHMK) upHMemiJicH ycoBepineHCTBoBaHHHîi co- BcrcnnM McoJieaoBareJieM «H. A. Wbrhobmm moto# oucrporo BSBeniimaniiH aannTHX n napa^mi cpesoB. HayanJiGCB BBMeiieHMe TpaHcnnpauiin npoca m nogcomieuHHKa na pas- jimrmix paccromn-mx ot nonesamninoft nonocM. PcgyjmTaTM npeanpmmTBix HccueaoBaHnft npimejiu k cJiegyiomnM sa- k jiioucuhum. 1. B aacymjiuBLia nepnoa KHTeiicnBHocTt ncnapeuHH bo^m npocoM n niyțcomicmnn-îOM b oSirțeM noBMmaeTca no wepe npndnHîKeHnu k aecoaa- muTHOft noJioce. 2. Bjnimine TeMrieparypH, BMamirocTu Bosgyxa ir ocnomenim na ncna- penne tom Gojimuo, ucm Sunam k uecoaamHTHoii hojiocc ohm nponapacTaior. 3. Hpu ycnoBnHx nenocTaTKa noaBeimofi Bjiaru pemiiM HcnapemiH ycTaHaBMUBaeTcn ^ocTynMoii nouBeiiHoâ BJiaroîi. 4. Tau nan b ompuroii arenu hmcctch Menține noRBemioft Biiarn,. neM b CTenn, aamuinemioii jiecHHMM noaocaMn, pacTemin 6jiub nocnegHiix BMflCJimoT ncnapemieM SonLmue KoimuecTBa bo^bt. OBTbflCHEHHE PMCVHKOB Puc. 1.-—HcMeueinie Hcnapemia borm b gaBHcuMOCTii ot BpeMenn, HCTeKtuero c MOMeHia cpesa npocmioro cretiiH go 8-fi MHHyTM. Phc. 2. — HcMeiieiiHe HcnapeuHH BogM b saBHCHMocTH or BpeMenn, HcreKiuero c MOMCHTa cp ea a nogcomie'iHoro ctc6jih go 9-iî MMHyrM. Phc. 3. — HsMeHeiiMe ncnapeHKH borm npocow b saBHCHMocTH or TeMneparypu Bosnyxa. Phc. 4. — CyroRHaa gnarpaMwa HSMeHennft Hcnapenun borm, bhuhihocth h TeMne- parypK Boagyxa h ocBenieiiHH. Phc. 5. ■—■ HaMeHeime ncnapemiH borbi iioucomhc'ihjikom b aamiciiMOCTH ot TOMne- paTypti Boagyxa. Phc. 6.-—HsMenenHe ncnapeiiHH Bogu npocoM b saBHCHMocTH ot oTHOCHTWiwioft Bnaru Boagyxa. ■ Phc. 7. — HaMeneiiHe iicnapeuHn born nogcojinemiHROM b ganncHMOCTH ot othocii- TejibHOîi snarH Boagyxa. Phc. 8. —■ HaMeneune iicnapeniiH borm npocoM b aaBiicuMOCTir ot ocnemeHiin. Phc. 9.-—■ HaMCHeime iicnapenHH borm nogconiieuHunoM b saBHCHMocTH ot ocse- meiiHR. Phc.10. — HaKonJieHHe cnera y JiecoaamiT'moît nonocu N» 45 na omiTiioii CTaimim Poporan JlecHOro nayuiio-HccnegoBaTenncRoro HHCTHTyra, siiMOtt 1952 rouă. L’INFLUENCE DES ECRANS FORESTIERS DE PROTECTION ; SUR LA TRANSPIRATION DES GULTURES AGRICOLES (R^SUMfi) Ce travail discute de l’influence des rideaux forestiers sur la transpiration des cultures agricoles de la Station Experimentale I.C.E.S. Bărăgan. On a utilise la methode des pesees rapides avec coupe ă la parafîine, methode elaboree et perfectionnee par le chercheur sovietique L. A. Ivanov. On a etudie les variations de la transpiration pour le millet et tournesol ă des distances diverses de l’ecran forestier. Les resultats des recherches ont conduit aux conclusions suivantes: 1. Pendant la periode de sâcheresse, l’intensite de la transpiration du millet et de l’helianthe augmente ordinairement â mesure qu’on approche des rideaux forestiers. 2. L’influence de la temperature, de l’humidite de l’air et de la luminosite sur la transpiration est d’autant plus puissante que les plantes sont plus proches des rideaux. 3. Lorsque le sol a un deficit d’humidite, le regime de la transpiration est diete par l’humidite accessible du sol. 4. Etant donne que, en pleine steppe, l’humidite du sol est plus reduite’ que dans les champs proteges par les ecrans forestiers, les plantes se trouvant dans le voisinage de ces ecrans eliminent une plus grande quantite d’eau, par transpiration. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Variation de la transpiration, en fonction du temps ecoule depuis la coupe des rejets de millet, jusqu’â la 8e minute. 1 Fig. 2. — Variation de la transpiration en fonction du temps ecoule depuis la coupe des rejets de tournesol, jusqu’â la 9e minute. Fig. 3. — Variation de la transpiration, du millet, en fonction de la temperature de l’air. Fig. 4. — Diagramme des variations diurnes de la transpiration, de l’humidite, tempârature de l’air et luminosite. Fig. 5. — Variation de la transpiration du tournesol, en fonction de la temperature de l’air. 200 C. C. GEORGESCU si COIABOBATOIII 14 Fig1, 6. — Variation de Ia transpiration du millet, en fonction de I’humidite relative de l’air. Fig-. 7. — Variation do la transpiration du tournesol, en fonction de I’humidite relative de Fain. Fig’> 9. — Variation de Ia transpiration du millet, en fonction de la luminosite. Fig. 9. — Variation de la transpiration du tournesol, en fonction de la luminosite. Fig. 10. — Amoncellement de la neige au rideait forestier No. 45 de la Station Experimentale I.C.E.S. Bărăgan, au cours de I’hiver 1952. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, Nr. 2, 1953 BIBLIOGRAFIE 1 j va nov A. L, Bot. Jurnal, 1950, Nr. 2, p. 171 - 185. Bot. Jurnal, 1951, t. 36, Nr. 1, p. 5 — 20. 3 Lupe G Perdelele forestiere de protecție și cultura lor în R.P.E. Ed. Acad. R.P.R., 1950 . Ț — Studii și cercetări I.C.E.S., 1951, v. XII, p. 217 — 233. 5' Serebriacova L. C., Lesnoe Hoziaistvo, 1951, Nr. 11. CONTRIBUȚII LA STUDIUL HIMENOPTERELOR HETEROGINE DIN R.P.R. DE VICTORIA G. IUGA Comunicare prezentată de GR. ELIESCU, Membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 23 Decembrie 1952 Grupul sistematic de Himenoptere puțin studiate, astfel cum a fost definit de B o r n e r (1919) sub denumirea de Formicina și de Hand- 1 i r s c h (1936) sub aceea de Heterogyna, cuprinde elemente de origini filo- genetice diverse, asemănătoare în special prin dimorfismul sexual accen- tuat. Acest dimorfism se manifestă mai ales prin reducerea aripilor la femele, ceea ce provoacă și o conformație diferită a toracelui: la masculi, cu brăz- daturi pronunțate între diferitele sale regiuni, ce sunt contopite într’o massă, fără suturi evidente, la femele. Aceste caractere nu evidențiază însă o ori- gine filogenetică comună, ci sunt rezultatul unor fenomene de convergență asupra unor elemente disparate, ale căror femele s’au deprins să ducă un trai asemănător, alergând pe sol în căutarea victimei pentru hrănirea urma- șilor; masculii (îngrămădiți adesea pe inflorescențele de Umbelifere sau de Liliacee) transportându-și femela în sbor în timpul copulației uneori pe distanțe destul de mari, sunt mai bine desvoltați și și-au menținut tipul primitiv de organizație. Deși eterogenitatea acestei suprafamilii este evi- dentă, din motive practice poate fi încă menținută, până când studiu] amă- nunțit al răspândirii geografice și al evoluției ontogenetice va lămuri mai bine poziția sistematică a diferitelor sale familii. Suprafamilia întrunește pe lângă furnici și Himenopterele înrudite cu viespile-furnici (Mutillaj, precum și cu viespile din genurile Scolia, Tiphia, Sapyga. In fauna europeană, Heteroginidele sunt reprezentate prin 7 familii: Formicidae, Melhocidae, Sapygidae, Myrmosidae, Mutillidae, Tiphiidae, Scoliidae, Prezenta lucrare se ocupă numai de reprezentanții noi pentru fauna noastră din ultimele 5 familii. Acum, când știința sovietică preconi- zează metodele biologice împotriva dăunătorilor, este necesar să cunoaștem mai în de aproape anumite familii de insecte, ale căror larve parazitează larvele ori proviziile. altor insecte, aducând astfel foloase ori pierderi din punct de vedere economic. 25 VICTORIA G. IUGA 3 asupra himenopterelor HETERQGINE DIN R.P.R. 253 In combaterea dăunătorilor din familia Scarabeidelor (Polyphylla fullo L., Anoxia pilosa L., Melolontha hippocaslani F., Amphimallon solstitiale L. Anisoplia austriaca Hbst.) ale căror larve subterane sunt mai anevoie de atacat prin masurile chimice obișnuite, cercetătorii sovietici au arătat că metoda biologică prin paraziți din genurile Scolia și Tiphia se impune. In special, lucrările lui Maci (1940) și Stark (1940) au indicat posibili- tățile practice de folosire a Tifiidelor și Scoliidelor pentru combaterea Sca- rabeidelor, mai ales a indivizilor de Polyphylla fullo L., specie care poate fi serios împuținată prin paraziții săi Scolia dejeani Lind., S. flavifrons F., A. haemorrhoidalis F., Campsomeris klugi Lind., Tiphia femorata F. și a indi- vizilor de Anisoplia austriaca Hbst., care poate fi combătut prin Scolia ci —'adâncitura între tergitul abdominal II și III; pr = propodeum; p = pețiol; t VII = tergitul VII; s VII = stârnit VII; sp = spin. Ocelii de asemenea sunt pe cale de regresiune, mai ales la femele. Antenele au 12 articole la 9? și 13 la ăă . Pe lângă caracteristica evolutivă comună de reducere a aripilor și de simplificare corelativă a toracelui (fig. 2 B), se mai manifestă si aceea’ de îngustare a segmentului abdominal 2, iar uneori, și a celui de al 3-lea (Formicidae). Primitiv, aripile (fig. 3) sunt cu nervurile bine desvoltate, având: cele anterioare 4 celule radiale închise, 2 celule me- diale închise și 2 celule cubitale; cele posterioare 2 celule închise și 1 lob anal. Picioarele au coxele îndepărtate, 1—2 trohantere și 1—2 pinteni tibiali; Fig. 2. — Toracele la Smicromyrme viduata Pali. A mascul; B femelă; p = pronot (notum I); sp = șanț parapsidal; t = tegule; s = scut (notum II); se = scutel; ps = parascutel (axilă); im = arie dorso-laterală metanotală (axilă); mt — post- scutel (notum III); pr — propodeum; a = arie triunghiulară; sm = sutură mezo-metanotală. quadripunctata F.; Tiphia femorata F., T. mor io F. Stark și Maci au isbutit să perfecționeze metoda de înmulțire artificială a Scoliilor prin ale- gerea unei gazde suplimentare, Cetonia aurata L., ușor de înmulțit în condi- țiile din laborator. Maci preconizează lărgirea arealului Sceliilor prin răspândirea artificială în arealul dăunătorului. Stark recomandă însă- mânțarea plantelor hrănitoare, ce concentrează Scoliile adulte, în focarele de înmulțire ale Scarabeidelor. i‘ * Deși Heteroginidele nu constitue din punct de vedere filogenetic o unitate sistematică, totuși, din punct de vedere morfologic, sunt destul de bine caracterizate. Sunt insecte de talie mijlocie până la foarte mare, mai rar mici; femela are acul înveninat în deobște redus; ea are 6 segmente meta- somice vizibile la exterior, iar masculul 7. La reprezentanții tuturor fami- liilor, cu excepția Sapigidelor, sternitul 2 în jumătatea sa posterioară este astfel scobit, încât primele două segmente metasomice sunt separate ventral printr’un șanț adânc (fig. 1, a); de altfel, nici la Sapygidae marginea poste- rioară a sternitului 2 abdominal nu depășește porțiunea bazală a celui următor ca o streașină. Colțurile laterale ale pronotului ating pe dinainte tegulele (fig. 2 A). Ochii, la formele primitive mari, cu marginea internă sinuoasă, în formă de rinichi, devin în decursul evoluției ovali și se reduc. ■cele anterioare au aparat stigilar de curățat antenele, iar cele posterioare cel mult un rudiment al acestuia. Instinctele de grijă pentru urmași sunt foarte, diferite în cadrul diferi- telor familii. Larvele sunt ori parazite (Scolia, Tiphia, Myzine), ori, ca la Sapyga, se desvoltă în cuibul Meliferelor (aprovizionat cu rezerve de pro- veniență vegetală), ori sunt îngrijite permanent de către anumiți membri ai familiei, femele sterpe, ca la furnici. Distrugând, în decursul desvoltării, larvele altor insecte, dăunătoare sau folositoare, un studiu amănunțit al biologiei reprezentanților acestor familii este necesar. După toate probabili- tățile, dintre Heteroginidele actuale, Sapigidele sunt cele mai asemănătoare formelor de origine. Pentru identificarea reprezentanților familiilor de Sapygidae, Mutillidae, Myrmosidae, Thiphiidae, Scoliidae din țara noastră, am studiat materialul din colecția Muzelui de Istorie Naturală din București, colectat de I. Sie n- kevici, A. P o p e s c u - G o r j, W. Knochtel, I. Lepși, A. Alexinschi, M. loniștea, X. Scobiola, V. Iu ga-Rai ca, A. M o n t a n d o n. De asemenea am mai studiat colecția Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu, ale cărei exemplare au fost colectate de H e n- rich. Cz'ekelius. D e u b e 1. D i o s z e g y, K i s s , A. Miiller, ASUPRA HIMENOPTERELOR HETEROGINE DIN R.P.R. 255 VICTORIA G. IUGA W o r e 11. Un interes deosebit îl prezintă colecția particulară a doctorului E. W o r e 11 din Sibiu. Pentru fauna Republicii Populare Române am găsit următoarele genuri, și specii noi din familiile: •R >sR Fig'. 3. — Aripile din dreapta la Smic'omyrme viduata Pali. C ~ nervuri costală; S = n. subcostală; M + Cu = n. mediai-cubitală; A »s ii. anală; R n. radială; sR = n. sectorului radial; Cu 1,2 = n. cubitale; m-cu 1,2 = n. medio-cubitale; r-m 1, 2, 3 = n. radio-mediale; cu-a — n. cubito-anală ; s = stigmă; c = celulă costala; sc — c. subcostală; cu I, II — e. cubitale; -md I, II = c. mediale; rd I, II, III, IV — c. radialc. I. Fam. SAPYGIDAE Genul Sapyga (Latreille 1796). Reprezentanții săi distrug albinele soli- tare, care își fac cuibul în pământ (Osmia Latr.), ori și-l modelează din rășini, instalându-1 în găurile din lemnul mort (stâlpi, grinzi) ca la Eriades- Spin., sau și-l modelează din pământ cimentat (Chalicodema Lep.). Nu există specializare în privința alegerii gazdei, aceeași specie parazitând chiar la genuri diferite. După ce albina gazdă și-a depus oul în celula aprovizionată și a închis-o, femela de Sapyga înțeapă peretele celular cu acul său puternic,, cu ajutorul căruia își depune totodată și oul său propriu. Oul viespei parazite . desvoltându-se mai repede decât celal albinei parazitate, larva sa mănâncă oul acesteia și-i consuma proviziile de polen amestecat cu miere. Nu este deci un parazit propriu zis, ci numai o viespe-cuc, consumatoarea unor pro- vizii și beneficiara cuibului unei albine constructoare. Speciile de Sapyga sunt dăunătoare prin distrugerea albinelor, ce asigură polenizarea încruci- șată. a multor plante spontane și cultivate, precum și a arborilor fructiferi (speciile timpurii de Osmia). Specie nouă pentru fauna noastră este Sapyga cylindrica Fabricius 1793 (= nitidula Klug 1810), care a fost colectată în Iulie în munții Măcinului (Reg. Galați). Din acest gen, mai sunt citate pentru fauna R.P.R. două specii: S. clancornis L. și S. quinquepunctata F. Gen nou pentru fauna țării este Sapygina (A. Costa 1887), care parazi- tează larvele de Osmia Latr. (Apoide) și de Odynerus Latr. (Vespide), deci la reprezentanți din suprafamilii diferite, dar care duc un mod de trai ase- mănător. Gazdele își instalează cuiburile în tulpinile goale de trestie, stuf, . ori în cele cu măduva moale de Rubus, sau în galeriile din pământ, lemn, aprovizionându-și larvele cu amestec de polen cu miere (Osmia), ori cu larve tinere de Goleoptere, sau cu omizi tinere de Lepidoptere (Odynerus). Gazdele fiind printre insectele folositoare, paraziții lor ne sunt dăunători. Distrugerea lor masivă, prin parazitarea larvelor lor de către Sapigine, nu a fost semnalată. Din singura specie europeană, Sapygina decemgultata A. Costa 1887 (= Polochrum cylindricum Schenck 1857), au fost colectați numai SS în lunile Mâi-Iulie la Gușterița, Boița'(Reg. Stalin, raionul Sibiu); Giurtelecul Hodddului (Reg. Baia-Mare, raionul Cehul Silvaniei); Pârvești (Reg. Bârlad, raionul Vaslui). In literatură, mai este citat din această familie și Polochrum repandum Spinola 1805 sub denumirea de Sapyga repanda Spinola 1805 (= Aclastocera frivoldskyi Fbrster 1861), care, parazitând Ia Xylocopa Latr., este folositor, deoarece împiedecă distrugerea de către gazdă a lemnului mort (stâlpi, grinzi), prin săparea de galerii pentru instalarea cuibului. II. Fam. MUTILLIDAE Speciile genului Smicromyrme (Thomson 1870) parazitează larvele de albine miniere și de Sfecide de talie redusă. Neexistând o specializare în alegerea gazdei și nici instinctul de alegere a gazdelor de anumite vârste, indivizii aceleași’ specii, întâlniți concomitent într’o regiune, pot avea talii foarte diferite. împuținând albinele polenizatoare și Sfecidele, consumatoare de omizi de fluturi și de larve de gândaci, reprezentanții acestui gen sunt dăunători. Specii noi pentru fauna țării noastre sunt: Smicromyrme viduata Pallas 1773. Femelele au fost colectate în lunile Mai-Iulie, iar masculii în lunie-Iulie la Agigea, Mangalia și Vasile Boaită (Reg. Constanța); la Piscu (Reg. Galați) și la Sibiu (Reg. Stalin). Smicromyrme montana Panzer 1806. Masculii și femelele au fost prinși în lunile lunie-Septembrie la Sighișoara, Sibiu (Reg. Stalin); Mehadia (Reg. Timișoara) și Arad (Reg. Arad). Smicromyrme nigrita Giraud 1858. Nu au fost găsiți decât în lume- August la Cisnădie, Sibiu (Reg. Stalin) și Arad (Reg. Arad). Este probabil că această formă să nu fie decât o rasă fiziologică, parazitând la alte gazde, a lui S. montana Pz. Pentru fauna R.P.R., genul a fost citat ca Mutilla cu specia rufi- pes F. ■ . . Biologia formelor genului Myrmilla Wesmael 1851 nu este în deajuns de bjne cunoscută, pentru a ști dacă larvele lor trăiesc ca parazite, ori con- 25C VICTORIA G. IUGA 6 7 ASUPRA HIMEN0PTEREL0R HETEROGIUE WIN R.P.R. 257 sumă numai proviziile în cuibul albinelor constructoare. In ambele cazuri, reprezentanții săi sunt dăunători. Nouă pentru fauna R.P.R. este Myrmilla capitala, Lucas 1846, din care s’au prins femele la Jibou (Reg. Cluj) în Iunie. Parazitează la Halictus mala- churus Kirby. Genul a fost citat în literatura asupra faunei noastre ca Mutilla, cu spe- ciile calva Vili, și erythrocephala Latr. Din genul nou pentru fauna noastră, Platymyrmilla (Andre 1899), a fost găsită specia P. quinquefasciata Olivier 1811, numai femele la Techirghiol, Vasile Roaită (Reg. Constanța), în luna Iunie. Gen nou pentru fauna țării este și Dasylabris (Radoszkovski 1885). Specia Dasylabris maura Linne 1758 a fost găsită la Sibiu (Reg. Stalin); Chechiș (Reg. Baia-Mare); Sf. Gheorghe (Reg. Galați, raionul Tulcea), femelele în lunile Mai-Septembrie, iar masculii în Septembrie. Femelele aleargă pe plajele nisipoase în căutarea cuiburilor de Sphex și Ammophila, pentru a-și depune ouăle pe prada paralizată, cu care acestea își aprovizio- nează larvele. Reprezentanții genului Sphex L. distrug astfel lăcustele, g'reerii, iar ale genului Ammophila Kirby, omizile nepăroase de fluturi. Dasy- labris maura, parazită de cuib a acestor folositoare Sfecide, trebue deci soco- tita printre insectele dăunătoare. Reprezentanții genului Mutilla (Linne 1758) parazitează ca larve, larvele și pupele de albine și viespi, neexistând.nicio specializare în alegerea gazdei; adulții se hrănesc cu sucuri dulci, pe care femelele viespilor-furnici le găsesc depozitate pentru proprii urmași în cuibul albinelor gazde. Aceeași specie își depune ouăle în celulele mai multor specii gazde, chiar când acestea aparțin la familii, ori chiar suprafamilii diferite. Se prea poate deci ca multe dintre speciile parazite, considerate astăzi ca bune, să se dovedească prin experimentare rase fiziologice, crescute la gazde din specii diferite; deoarece instinctul lor de alegere a gazdei este variabil între limite întinse. Pe lângă bondar, genul Mutilla este parazit la genurile Osmia Latr., Polistes Lâtr., Megachile Latr? Femela viespilor-furnici străpunge cu acul său puternic peretele celular sau al coconului pupai, depunându-și oul în corpul larvei sau pupei. Când oul este depus chiar în corpul pupei, coconul parazitului se afla înăuntrul aceluia al gazdei. Adesea în cuiburile multor specii de Bombus Latr., găsim, în interiorul coconilor ovoizi ai bondarului, coconii albicioși de M. europaea L. Specii noi pentru fauna R.P.R., sunt: Mutilla brutia Petagna 1786, din care s’au găsit în Iulie $$ la Rosetti (Reg. Galați, raionul Tulcea). Parazitând la reprezentanții genului Mega- chile și ai g’enului Polistes, aduce și pagube și foloase, deoarece distruge și albine polenizatoare și viespi dăunătoare în livezile cu arbori fructiferi, vii, prin hranirea, ca adulți și larve, cu sucurile dulci ale fructelor coapte. Mutilla littoralis Petagna 1786, din care s’au găsit ȘȘ în Iunie la Vasile Roaită (Reg. Constanța), este folositoare, deoarece parazitează la speciile genului Polistes. Mutilla di^ereus Lepeletier 1845 (— marginata Băr 1848). Au fost colec- tate femele în Iunie la Mălăești (Reg. Hunedoara, raionul Hațeg); Orașul Stalin; Ilva Mare (Reg. Cluj, raionul Nasăud), iar masculi în lunie-August în munții Retezatu (Reg. Hunedoara); Păltiniș (Reg. Stalin, raionul Sibiu). Pentru fauna țării noastre au fost citate alte 2 specii de Mutilla: M. ■europaea L. și M. erythrocephala Latr. III. Fam. MYRMOSIDAE Reprezentanții genului Myrmosa Latreille 1796 aleargă pe terenurile nisipoase, ori de-a-lungul râpilor lutoase cu mult nisip în căutarea cuiburilor •de Oxybelus Latr. și Diodonotus Curt., depunându-și ouăle pe prada parali- zată, depozitată de gazdă pentru hrana propriilor larve. Ambele Sfecide sunt folositoare, deoarece Oxybelus își aprovizionează larvele cu muște, iar Diodonotus cu păduchi de plante. Mirmosidele, prin distrugerea urmașilor ■acestor folositoare Sfecide, ne sunt deci dăunătoare. Pentru fauna țării noastre am găsit următoarele forme noi: Myrmosa ephippium Fabricius 1775, numai s VII — cT^pWtT VII; .$$ ~ mnn. Puc. 2. — rpynb Srnicmrny'me v'dnata Pallg. A — caMeiț; B ~ carnea; p — npoMor (notum I), sp —* nupancn^a^BiîtiĂ jromoGok? t — reryjia; $— WT (natum Ii); sc — bihtok; ps—tfapamKTOK (axilla); Im — flopaotHo doicoena MeTanoTajn.Haa otfjjaen, (afilia); mt — poslscutellum (notum HI); pr — propodeum; a — Tpeyro.utHaa odaacTb; sm — Mcso-Me- auwra.martt nrop. npauwe KpiUtfr Srfiicrornyrme Viduafa Pali Puc. 3, — ^mici'ornyrme vcduata P&U C •— pâtfepRâg SKHJiKaj S— no^pc^epHa^t sRo&Ka; M+C« — cpe4»eKy6nrajiț,na£i wcujwea; A — anajitiian MCiwa; 2?-— «naica; sB — acwa paunajibiioro ceicTopa; Cu 1, 2 — icyCuraJiMiMe skb^kh; 772—cu 1, 2 cpefliieicyOHTaJiM£i>î0 asmuții; r—m 1, 2, 3 ■— pa#iio*âie4Hajii»Ji£ie jkhjikh; cu-—a — icyâiiTO- McH.’iKa; s ■— ârarMa; c — peOepHos KJieTica; sc — no^peSepnaii iweTKa; cu I, II ■— icydii'’ TaJJi>HNo I6WKIG md I, II — MG4Raj».JiMe icaeriar; td I, II, III, IV — pwanhHMe CONTRIBUTIONS Ă L’fîTUDE DES HfiTfîROGYNES DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE (RfiSUME) Părmi Ies Heterogynes, l’Auteur a etudie Ies famillestdont Ies represen- tants mânent, durant leur periode larvaire, une vie parasitaire dans le nid des autres Hymenopteres nidifiants (Abeilles, Guepes, Sphegides), ou bien parasitent Ies larves de certains Coleopteres qui vivent libres (Tenebrio- nides), ou cloturdes dans des galeries creusees dans le sol (Melolontines). Dans Ies familles des Sapygides, Mutillides, Myrmosides, Tiphjides, Scoliides, on a trouve: 5 genres — Dasylabris Rad., Platymyrmilla An., Sapygina A. Cos., Myzine Latr., Campsomeris Lep.; 19 especes — Smicromyrme viduata Pali., S. montana Pz., 5. nigrita Gir., Myrmilla capitata Luc., Dasylabris maura L., Platymyrmilla 5-fasciata Ol., Mutilla brutis Pet., M. littorâlis Pet., M. differens Lep., Myrmosa longicollis Tourn., M. ephippium F., Sapyga cylindrica F., Sapygina 10-guttata, Jurq Tiphia polița Cos., Myzine 3-punstata Ros., Scolia insubrica Scop., S. dejeani Lind., Campsomeris villosa F., C. 6-maculata F., dont Smicromyrme nigrita Gir. n’est probablement qu’une race physiologique de 5. montana Pz., de meme que Tiphia polița Cos. de T. minata Lind., tous nouveaux pour la faune de la Republique Populaire Roumaine. EXPLICATION DES FIGURES Fi?. 1.—Abdomen de Myzine s/’xfasciata Rossi a = creux entre Ies tergites aMominaux XI et III; pr = propodeum; p = pdtiole t VII = tergite VII; s VII = sternite VII; sp = denticule. Fie. 2 — Thorax de Smicromyrme viduata Pali. A « maie; B ~ femeile; p = pronotum I; sp = sillon parapsidal; t = tegula; s ~ tcusson (notum II); sc = scutellum; ps = parascutellum. (axille); Im = aire dorso-latdrale mdtanotale (axille); mt = post- scutellum (notum III); pr = propodeum; a — aire triangulaire; sm = sutuie mteo-mfetanotale. Fig. 3. Les ailes du cdtâ droit de Smicromyrme viduata Pali $. C = nervure costale; S = nervure sous-costale; M + Cu ~ nervure mddiale-cubitale; A = nervure anale; B = nervure radiale; sR = nervure du secteur radial; Cu 1,1 = nervures cubitales; m-cu 1, Z = nervures mddiales-cubitales ; r~m 1, 2, 3 = nervures radiales-mddiales; cu-a = nervure cubito-anale; s — stigmate; c = cellule costale ;sc—celiule sous-costale; cu I, II = cellules cubitales ; md I, II = cellu- l es mddiales; ră I, II, III, IV —cellules radiales. BIBLIOGRAFIE 1. A Ildr6 E., Species des Hymenopteres d'Europe et d’Algerie. Mutillides. Paris, 1889, t. VIII. 2. Bischoff H., Biologie der Hymenopleren. Berlin, 1927. 3. Bbrner C., Biol. Zentralbl., 1919, t. 39, p. 145 — 186. 4. Dalia Torre K. W., Calalogus Hymenopterorum. Fossores Spegidae. Leipzig, 1897, t. VII. 5. Friese H. Die Bienen, Wespen, Grab- u. Goldwespen, în Schroder Chr.,Die Inseklen Mitteleuropas insbesondere Deutschlands. I. Hymenopteren. Stuttgart, 1926, t. I. 6. Gusacovschi V. V., Aculeata, înTarbinschi 8. P., Plaviliseicov N. N., Opredeliteli nasecomîh evropeiscoi ciasti SSSR, Moscova, 1948. 7. Handlirsch A.., Hymenoptere, în Kiikenthal W., Krumbach Th., Handbuch der Zoologie. Insecta. Berlin, 1933, t. II. VICTOIUA G. IUGA 12 â. Hedick e R.,Hdutflăger,Iiymenoptera,'i^ Bromer P., Ehrman P., UL „ tt *' Tierwelt Mitteleuropas. Insektin. Leipzig, 1930, t. If. 9. Hoffer E., Zool. Jahrb., Șist., Geogr., Biol., 1886, t. I, p. 674. i0. Jaquet M., Bul. Soc. de Științe, București, 1909, t. IX, p. 143 — 150. ÎL Maci G. E., După Rubfov (această bibliografie, punctul 18). 12. M o c s â r L-, Reitrage zur Kenntnis der Hymenopterenfauna Siebenbilrgens. Prasm Păun. Hung. 1947, t. X. p. 85 — 91. 13. M o cs â ry A., Publ. Math. et Phys. ab Acad. Htingăria Scientiarum editae, 1881, t. XVII, p. 1 - 96. 14. — Fauna Regni Hungarica. Hymenoptera, Fam. Heterogynidae. Budapesta, 1900 . p. 74 — 75. • 15. M ii 11 e r A., Verh. u. Mitt. des Siebenbiirg. Vereins fiir Naturwiss. zu Hemannstadt, 1928, t. 28, fasc. II, p. 37 - 59. , 1F ~ Verh. Mitt des Siebenbiirg’. Vereins fiir Naturwiss. zu Hennannstadt, 1930, t.30, p. ’167 - 187. 17. P o p o v V. V., Pereponceatocnlie-Hymenopiera. Jivotnîi mir SSSR, Moscova — Lenin- ' ■ grad, 1950, t. III. ' 18. R u b țov I, A., Metoda biologică de combatere a insectelor dăunătoare. Editura de Stat, 1951. . ■ U. 8 c h ni i e d e k n e Ch t O-, Die Hymenopteren Nord- u. Mitteleu.ropas mit Ein- schluss von England, Siidtirol, Ungarn. 2-te Aufl., Jena, 1930. -0. Start V. N,, După Rubțo.v (această bibliografie, punctul 18). BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, Nr. 2, 1953 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA PICNOGONIDELOR MĂRIT NEGRE l DE 1 ' . M. BĂCESCU ■ / Comunicare prezentată de GR. ELIESCU, Membru corespondent • al Academiei R.P.R., în ședința din 23 Decembrie 1952 Primele mențiuni de Picnogonide în Marea Neagră le datorăm lui C e r- n i a v. s c hi, care, în 1867, a citat în apele sovietice (golful lalta mai ales), următoarele forme: Pallene phantoma, Amrhbthea jibultfera, Phoxiehilidium sp., Parachelia mecznicowi n. sp. și Rostraria hexapoda. P e r ei a ș 1 a v ț e v a (10) reamintește primele două forme iar S i m- c h e v i c i (11)1), care a revăzut exemplarele colectate de C e r n i a v s c hi, ne aduce lămurirea că « Par. mecznicowi >> este Tanistylum conirostre; Sim- c heyȚcL menționează în', plus pe Endeis spinosa (Mont.) = Phoxichilus spinosa Simk., Ia Sevastopol și lalta. Nu se mai cunosc alte mențiuni de Picnogonide pentru basinul pontic până în'1941, când Motaș și Popo- v i. ci citează un Pallene sp.< de data aceasta chiar în apele românești. Din mențiunile văzute și revizuirile ce au urinat — acordând numirile conform cu nomenclatura actualizată — rămân ca sigur cunoscute în Marea Neagră, trei -specii: 1. Callipallene phantoma (Fam. Pallenidae) sin. Pallene phantoma Czern., Pereiaslavțeva, Simchevici; Pallene sp. Motaș. 2. Tanystylum conirostre (Dohrn) sin. Parachelia mecznicowi Czern., nom. nud,. 3. Endeis spinosus (Fam. Endeidae) sin. Phoxichiliditim Czern. O a 4-a specie, aparținând genului Ammothea (Fam. Ammotheidae)., urmează a fi confirmată și precizată (probabil A. echinata), neregăsităde S i m che- v i c i în colecția lui Cerni avschi. Rostraria hexapoda a ultimului autor este posibil să fie o formă larvară a vreunuia din celelalte Picnogonide, cum crede și H e d g p e.t h (7). Desigur că în Marea Neagră această faună trebue să fie mult mai bogată. 1) p- 65. 4. — Buletin Științific — c. 594 264 M. BĂCESCU 2 ASUPRA PICN0G0NIDEL0R MĂRII NEGRE 266 Sigure sau dubioase, toate aceste animale au fost amintite până acum numai din apele sovietice (Grimeea); pentru SV Mării Negre, cu excepția mențiunii generice amintite și propria noastră mențiune (1), nu mai aflăm nicio citare de Picnogonide. In lucrarea de față menționăm pe Callipallene phantoma și Callipallene sp. în apele românești, apoi pe Tanystylum conirostre, în apele bulgărești, ambele ducând o viața net parazitară, ca mai toți reprezentanții acestei clase de animale. 1. Callipallene phantoma (Dohrn) (Fig. 1, A.-D.) Sin F oltene phantoma Dohrn; id. Simchevici; P. producta Sars.; Callipallene pluitt. toma Băcescu, 1951 și probabil Pallene sp. Mot. și Pop. Cu ocazia dragajelor executate de noi în 1949, cu un model de dragă deasă- propriu (B ă c e s c u, 1952), am putut constata că aceste Picnogonide se află în mare număr pe fundurile cu Modiola phaseolina (35—80m), parazi- tând mai ales spongierii de acolo. Iată stațiunile: 1. 20. VII. 1949, la E de Tuzla, 50 m în. faciesul faseolinoid: 1 $, 1 5 și 2 juv. de Callipallene phantoma. 2. 24. VII. 1949, la E de Constanța, 42 m, pe fund de Modiola: 2 ad. și. 3 juv. de C. phantoma, in următoarea biocenoza de Crustacei: Iphinoe elisae (24 de exemplare), Eudorella truncatula (4 exemplare), Camelia pygmaea (166 de exemplare), Apseudopsis ostroumovi (5 exemplare), apoi Corymorpha (1 exemplar). 3. 11. VIII. 1949, la E de Tuzla, 37 m, la limita între faciesul mitiliod și faseolinoid: 1 $ de Callipallene sp. Biocenoză: Mellina. Syndesmia, Camelia pygmaea (25 de exemplare), Eudorella (26 de exemplare), Iphinoe elisae (45 de exemplare), Cyona (70 de exemplare), Molgula (30 de exemplare), Phtisica (60 de exemplare), Apseudopsis (12 exemplare), Pseudoparamysis pontica (16 exemplare), Halacarizi (12 exemplare). 4. 11. VIII. 1949, la E de Mangalia, 55 m, pe fund de Modiola și numeroși spongieri (Suberites domuneula, Dysidea fragili»): C. phantoma, 3 & $ cu ouă, 3 $ 9, 9 d d fără oua și juv. 5. 11. VIII. 1949, la E de Constanța, 70 m, pe fund de Modiola și mulți spongieri, printre care domină Adocia tnbulifera și Suberites: 1 ă de C. phan- toma (cu oua mari în femure); din biocenoză, amintim pe: Eudorella. Pseu- doparamysis, Corymorpha nutans. In total am putut examina 26 de indivizi, între care 1 ș și 5 d cu ouă. Lungimea corpului 1,5—1,9 mm; lungimea piciorului: 3—5,5 mm. La un corp de 1,9 mm, care — desenat — are 12,6 cm, articolele piciorului I au respectiv: propodit 4* tars — 2,6 cm; tibia 1 = 8,5 cm; tibia 2 — 10,4 cm; femur » 9,5 cm; coxa 1 — 1,5'cm; coxa 2 = 4,3 cm; iar coxa 3 = 0,9 cm, deci 37,6 cm în total, corespunzând la 5,5 mm în natură. Specia noastră diferă prin unele detalii de tipul mediteranean al lui Dohrn; ar trebui totuși un studiu mai amănunțit pentru a preciza daca ea reprezintă realmente o formă geografică aparte modificată de mediul pontic. Așa, de exemplu, ghiarele la toate picioarele sunt mai mari la d; ghiarele auxiliare sunt foarte lungi (peste 2/3 din ghjara mare, nu 1/2 ca la D ohpn) și dis- tanțate astfel încât formează cu ghiara mijlocie, mare, un trident inserat pe un soi de articol aparte, mobil (fig. 1D.); ele nu au la baza lor spinulii acce- sorii de care vorbește Dohrn. Tarsul este redus, propoditul lung și drept. Fig. 1.— Callipallene phantoma (Dohrn). A. Trupul unui 3 de 2 mm lungime; p.= picior oviger. B. Același, din proîil; o = tubercul ocular; c = abdomen. C. Piciorul ultim al unei 91 în femur și tibia 2 se văd ovule (n.).D. Partea terminală a ultimului picior, mărită (orlg.). Gefalonul (fig. 1 A., B.) este de forma producta Sars (aproape de trei ori mai lat decât gâtul), iar partea centrală a segmentelor mijlocii ale trun- chiului este net mai lungă decât lată, totuși evident mai scurtă ca la formă producta. Ecologie. Din datele de capturi, rezultă că această specie este larg răspân- dită mai ales pe fundurile cu Modiola, bogate în Spongieri și Tunicate, unde parazitează în special pe Suberites și Adocia; la triere îi găsim prinși adesea Slin__________________ ■ M. BÂCEȘCU ’ 4. pe aceștia. Pe viu, sunt'albi hialini, cu chelipedele albe. Ochii intens roții. Mulți masculi aveau oua aurii prinse de oviger .{pj desigur unele căzute, ceOadpMăceaca'hAmăî’Ul lor să fie mic, variind între-l—if la bâte un oviger (l)1)* 5—-6 femele au femurele diformate de ouă gata de pontă {n fig. 1—c). Luna Iulie este deci o lună de intensă reproducere pentru această specie. Tridentul format de ghiarele dela picioare și dispozitivul lor de clește ne arată viața de animal fixat și răpitor al grupului; cu ele se prind puternic de rugozită- țile spongierilor pe care îi sug. Răspândire; Coasta răsăriteană a Atlanticului (Norvegia-Azore), ad. 25-845 m, S i m c h e v i c i (lip); Mediterana, NV Mării Negre. 8. Callipallene sp. Un exemplar femei diferă de precedenta specie prin structura chelipe- delor (care au degetele de coloare brun-neagră) și o serie de detalii în morfo- logia apendicelor; vom reveni asupra ei când vom avea material mai abundent. 3. Tanystylum conirostre (Dohrn) (Fig. 2/1 - J). și S A - C.) Sin. Parachelia. mecznicowi Czern. 1867 (nom. nud. fide Siinchevici) (11); Clotenia * coninsiris Dohrn 1881; id. Simchevici (1890—1929); id. Carpener 1865 (nec sin Tanystylum orowuhire Wilson), , 5 exemplare din acest Picnogonid ne-au fost trimise spre determinare de către Prof. Valcanov. Directorul Stației de Biologie din Varna. Ele au fost prinse în Mai 1951 printre coloniile de Celenterate determinate de D-sa drept Campanularia oerticillata; cum ne informează, specia este abudentă — la țărm — numai în Mai* Iunie, atunci când polipul gazdă are un optimum de desvoltare și formează tufe exuberante pe stâlpii golfului Varna numai la 1 m adâncime. Tanystplum conirostre are corpul de aproximativ 1 mm cu trompă și abdomen cu tot; partea discoidală a corpului, nesegmentată (fig. 2 A.) atât de caracteristică fam. Tanystylidae, abia trece de 0,5 mm; picioarele sunt și ele mult mai îndesate și scurte, abia depășind 2 mm (fig. 2 A.). Chelipedele lipsesc fiind reduse doar la niște proeminențe conice, păroase (c. fig. 2 B.); palpii (p. fig. 2 B.) de lungime aproape egală cu trompa enormă (t) sunt exclusiv 4 articulați, ceea ce deosebește imediat specia în discuție de ceilalți Tany- stylum.. cu 6 articole (T. orbiculare, T. hoekianum Simk., T. calcii'ostris, T. anlhqmqsfhi Hedgpețh). ( Ovigețe ȚQ — articulate (fig. 2 C.) cu articolul proximal umflat, ovoid, iar cel terminal, ca o furcă cu 2 lungi coarne .(sete simple); de altfel ultimele 5 articole sunt mai scurte, prevăzute cu peri lungi. Tuberculul ocular scurt; ochii cu 4 lentile mai păstrează o urmă de pigment roșu (t.o. fig. 2 B.). Ghia- rele picioarelor (fig. 2 D. și 3 C.) enorme ; cu ele, ca, formă literală de apă agitate,ce este, Tanystylwn se cramponează atât de'bine de caulonii carhphî hulariilor, încât găsim adesea indivizi de-ai Ibr rupți, rămași în, lăbelb parazitului, (c. fig. 3 B.). , , ‘ . . n p. 183. ’ . . . , 1 ; ■ ' 3) 'v. 2, p. 257. ' ' •267 268 M. BĂCBSCU 6 ■ 7 ASUPRA PICNOGONIDELOR MĂRII NEGRE 269 3 din exemplarele studiate erau femele cu gonade tine desvoltate, ocupând în întregime femurul și tibiile; la una, în femure sunt ouă mari gata de pontă (fig. 3 A.), Un altul, este mascul, cu un ciorchine de ouă mici (fig. 2 A.). * Observații. Norman, Bou vier, Lom an- sinonimează greșit această specie cu T. orbiculare, americană; ultima specie are palpul 6 articulat Fig’. 3. — Tanystylum conirostre (Dohrn). A. Trupul unei $ și piciorul ultim cu ovule. B. Piciorul ultim al altui exemplar agătat de un liidroid de Campanutariu. C, Tarsul ,și propoditul piciorului penultim (orig.). și cu altă structura ( H e d g p e t h (7) *)) S i m c h e v i c i (11) 2), Ca atare, specia noastră trebue considerată sigur prezentă numai în jurul Irlandei, în Mediterana (Napoli, Monaco) și in Marea Neagră: apele Crimeei și cele dela E de ea (Simchevici, leg. Cerniavschi și Zer nov, 0—4m adâncime) și ale Bulgariei (leg. A. Vale an o v). Cerniavschi (fide S i m c h e v i c i) (11)3) se pare că a găsit specia pe spongieri. Pe lângă latura sistematică și zoogeografică, contribuția noastră aduce și unele date noi privind gazdele parazitate, timpul și locul reproducerii etc. ----------------- f 0 fig. 49. 2) V. J, p. 69. 3) V. I, p. 65. K O3HAKOMJIEHHK) C MEPHOMOPCKMMW nnKHOTOHIl^AMIl (KPATKOE COhEPJKAHHE) Abtop nimtpyeT nepBtie. ana BMga nuRuoroiiMA b BanagHBix Bo^ax LtepHoro Mopn, a iiMenuo: Callipallene phantoma h Callipallene sp. rjih pyMMHCKiix Bog (puc. 1) ii Tanystylum conirostre (puc. 2 ii 3) ana So.nrap- CKIIX BOg. Callipallene oueiib oShjibhbi Mem^y 35—80 m b (faunii c Modiola, rge b ocobeHHocTn napasnTnpyiOT na ry6nax Adocia n Suberites; Tanystylum (fide A. Valkanov) napasuTiipyeT bcchoii na kojiohhhx Campanularia oerticillata b paftone BapHBi. OB'BHCHEHHE PHGVHKOB Phc. 1. —■ Callipallene phantoma (Dohrn). A —. TyjioBHnțe $ who# b 2 mm; p — pes oviferus (KOHe'inoCTB III); B — ta 5rce ocoât b npo4)HJiM o —- rjiaaiioâ: âyropoic; c — âpiomHaa mojioctb; C —nocaie^nfla nosicica ? : b 6e#pe ii th6iiii II bh^hbi BiiHeicăieTiCH (n)> D — KoiieMHaa .nacTL nocJieflHeii ho»kh, yBeanueHa. Opur. Puc. — Tanystylum conirostre (Dohrn). A — o o na pes oviferus (KOHeqHOCTB III); B — roJioBna« mactb c BanaTomiBiMn xcjiiine^aMH (c); p — coMJieneHHMiî niynajicn IV; to — rjiasnoîi GyropoK, C — pes oviferus (icohgmhocts III); B — npo« koaht h Kororb noc^ie/iHeii homckh (VI). OpHr. Puc. 3. — Tanystylum conirostre (Dohrn). A — TyaOBinire $ ir nocjieflHHH nojKica c aiiijeKJieTKaMii; B — nocâie^iias Hcrnica ^pyroro aicaexinjiapa, aaițenaeHHaa 3a thapoha Campanularia; C — âianica npe/jnocjie/țHeii hoxckm. Opnr. CONTRIBUTIONS  LA CONNAISSANCE DES PYCNOGONIDES DE LA MER NOI RE (RESUMB) L’Auteur cite les premieres especes de Pycnogonides dans les eaux occidentales de la Mer Noire, ă savoir: Callipallene phantoma et Callipallene sp. dans les eaux roumaines (fig. 1) et Tanystylum conirostre (fig. 2 et 3) dans les eaux. bulgares. Les Callipallene se trouvent en abondance entre 35 et 80 m de profondeur, dans les facies ă Modiola, ou ils sont parasites, en particulier sur les Spongi- aires Adocia et Suberites; Tanystylum est, au printemps, părăsite dans les colo- nies de Campanularia oerticillata de la region de Varna (fide A. Valkanov). EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1.— Callipallene phantoma (Dohrn). A. Corpsd’un 3 de 2 mm delongueur; p = patte ovigăre; B. Lemâme, de profil; o = tubercule oculaire; c ~ abdomen; C. Dernidre patte d’une ?: on voit des ovules (n) dans le fOmur et le tibia 2; D. Pârtie terminale de la dernibre patte, grossie. (Orig.). Fig. 2.— Tanystylum conirostre (Dohrn). A. Un S ayant des oeufs sur l’ovig&re; B. La pârtie cOpbaligue ă chbllipMes rudimentaires (c); p = le palpe 4 artiould; t. o.= tubercule oculaire; C. La patte ovigâre; D. Le propodite et les griffes de la dernidre patte (6). (Orig.). Fig’. 3.— Tanystylum conirostre (Dohrn). A. Le corps d’une Ș et la dernitac patte munie d’ovules; B. La dernibre patte d’un autre exemplaire accrochd ă un liydroîde de Campanularia; C. Le tarse et le propodite de l’avant-dernibre patte. (Orig.). 270 M. BĂCESCU 8 BIBLIOGRAFIE 1. Fauna Republicii Populare Române. îndrumător. Partea l-a, Ed. Acad. R.P.R., 1951, p. 182 - 184. 2. B ă c e s c u M., Lucrările Sesiunii Generale Științifice a Academiei R.P.R. din 2 — 12 Iunie 1950, p. 748 - 749. 8. — Bul. Institutului de Cercetări Piscicole, 1952, t. 7, p. 43 — 51. 4. B o u v i e r E. L., Pycnogonides. Faune de France. 1923, t. 7. 5. Czerniavschi V., Mater'ialia ad zoografiam ponticam comparatam Crusiacea. -Trudi 1-go siezda Russk. Est. i Vraci St. Petersburg, 1867 — 1868. Otd. Zool., p. 39. 6. D o hr n A., I)ie Pantopoden des Golfs von Neapel. Fauna und, Flora des Golfes von 1881 t 3 7. II e d g p e t h J o e 1 W., Proc. U.S. Nat. Mus., 1948, t. 97. "■ Lo m a n J. C. C., Bull. Soc. Sci. Nat. Maroc. 1929, t. 8, p. 61 — 64. 9. Mo t aș C. et Pop o viei 2., Bull. Scient. de l’Acad. Roum., 1941, t. XXIII, N p. 446. 10. Pereiasla vțe va S., Tr. Hark. O. Isp. Pr„ 1890 - 1891, t. 25. 11. S i m c h e vi c i V. M., Pantopodes. Faune de l’V.R.S.S. Leningrad, 1929, fasc. 1, p. 58 — 63. ' ' ■ ■ : BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, .AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, Nr. 2, 1953 O METODĂ DE DETERMINARE A ACTIVITĂȚII HEPARINEI DE L. M. BURUIANĂ, EL. HADABAG și P. NICULESCU Comunicare prezentată de Academician E. MACOVSCHI în ședința din 21 Decembrie 1952' Heparina este o substanță cu o activitate fiziologică remarcabilă, răs pândită în toate celulele organismului, dar mai ales în grânulațiile bazofile metacromătice ale mastocitelor. încă din 1923, A. A. Soloviov (1), (2) a subliniat importanța substanței cromotrope în regenerarea țesuturilor, iar A. N. Belo zer schi (3) dovedește că metacromazia volutinei din Spi- rilum volutans se datorește prezenței esterilor sulfurici ai acizilor nucleinici.. Cercetările lui H. H o 1 m g r e n și O. W i e 1 a n d e r (4) arată că există un paralelism strâns între conținutul în acid sulfuric esterificat al diferitelor organe, care poate fi atribuit heparinei și numărul mastocitelor. In șocul anafilatic și peptonic la câine, O. W i e 1 a n d e r (5) constată o sporire con- siderabilă a granulelor metacromatice din mastocitele ficatului care are drept consecință sporirea cantității de heparină din sânge și micșorarea, coagulabilității lui. Considerată la început ca un fosfatid de. către W. H. H o w e 11 (6) s’a dovedit ulterior a fi un ester polisulfuric al acidului mucoitinsulfuric (7)- deosebindu-se deci de acidul chondroitinsulfuric cu care a fost confundată (8). Față de acidul hialuronic, se deosebește numai prin conținutul său mai ridicat în grupări sulfurice care esterifică funcțiunile alcoolice ale glucozaminei sau ale isomerilor ei. Acest lucru a făcut pe G- A 8 b o e - H a n s e n (9) să presupună că acidul hialuronic produs de mastocite provine dintr’un precursor polisulfuric care ar fi heparina. , Una din însușirile importante ale heparinei este aceea de a împiedeca- coagularea sângelui. Acțiunea anticoagulantă se explică prin acțiunea disrup- tivă asupra tromboplastinei. Complexul lip «proteic constituind tromboplastina. este descompus cu eliberarea lipoizilor și formarea unui complex nou hepa- rină-proteină care împiedecă transformarea protrombinei în trombină (10).. Dintre proprietățile fizico-chimice ale heparinei, cea mai interesantă este aceea de a forma complecși cu diferite substanțe proteice. Această însușire și prezența ei în mare cantitate în special în ficat, mușchii schele- tului, cord, pulmoni, etc., organe cu mare activitate fiziologică, ne face să 272 L. M. BURUIANĂ și COLABORATORI 2 o METODĂ DE DETERMINARE A ACTIVITĂȚII HEPARINEI 273 presupunem ca,, întocmai ca și acidul adenilpirofosforic, ar putea lua parte activă la metabolismul energetic. In cazul acidului adenilpirofosforic avem: Acid adenilpirofosforic 4- 2 HaO -*■ Acid adenilic+ 2 PO4H3 In cazul heparinei în mod analog: Heparina Acid mucoitinsulfuric + 2SO4Hg După cum S. E. Bressler (11) spune: «există toate motivele să se creadă că sursa principală pentru sinteza albuminei în celulă este A.T.F- (acid adenosintrifosforic) care, împreună cu cele două legături macroergice este adus încontinuu la locul sintezei» tot așa putem presupune că esterii- polisulfurici furnizează energia necesară pentru construirea massei fundamen- tale a țesutului conjunctiv. Această ipoteză este verificată în prezent de noi. Inafară de proprietățile ei anticoagulante care o fac să fie utilizată în terapeutică din ce în ce mai mult, heparina mai are și alte proprietăți fizio- logice care o situează în centrul preocupărilor actuale. Cercetările făcute de N. V. Nasonov arată ca produșii eliberați prin hidroliza grefelor de țesut cartilaginos provoacă apariția formațiunilor suplimentare la amfibii. N. D. Z e 1 i n s c h i (12) reluând cercetările lui Nasonov ajunge în urma hidro- lizei prelungite cu acid formic a cartilagiilor la concluzia că agenții stimu- lanți ai creșterii sunt foarte probabil esterii polisulfurici ai mucopolizahari- delor și în special, acidul chondroitinsulfuric. V. P. Filatov (13), N. F. G a m’a 1 e i a și R. I. B e 1 c h i n (14) atribue și ei acestor agenți rolul de stimulatori biogeni în terapia tisulară alături de alți agenți (ca necro- hormonii lui B e 1 c h i n). Cercetările lui A. A. S o 1 o v i o v (1), (2) cu privire la apariția substanței cromotrope în țesuturile în stare de regenerare, cer- cetările lui 8. M. Bîcicov (15) cu privire la influența heparinei asupra vitesei de sedimentare a hematiilor, cele ale lui V. T. Talalaevcu pri- vire la distribuția substanței cromotrope în endocard în timpul reumatis- mului acut și cele ale lui V. I. T o v a r n i ț c h i (16) asupra rolului jucat de heparina în procesul de formare a anticorpilor, justifică atenția deosebită ce se acordă astăzi heparinei din punct de vedere științific și practic. Aceste motive ne-au făcut să încercăm a obține heparina la noi în țară. In urma încercărilor întreprinse de către colectivul Catedrei de Biochimie dela Facultatea de Medicină Veterinară din Arad s’a reușit a se obține această substanță în stare de puritate, ceea ce permite a fi încercată atât în clinică, cât și în experimentările științifice. Formula ei nu este perfect stabilită, în același preparat coexistând probabil mai multe heparine. Se pare că acțiunea anticoagulantă depinde de numărul radicalilor sulfurici prezenți, așa încât criteriul cel mai sigur, deocamdată, pentru aprecierea purității sale rămâne tot activitatea fiziologică. Se cunosc o serie de metode pentru determinarea activității heparinei bazată pe acțiunea sa oarecum specifică de a opri coagularea sângelui (17), (18). Nu am putut căpăta date exacte asupra lor, ceea ce ne-a pus în imposibilitate de a le utiliza. Sc știe însă că heparina are proprietatea de a inhiba și,alte enzime. Astfel fumaraza (19), tripsina (20), hialuronidaza (21), (22), (23), (24) sunt puternic inactivate în anumite condițiuni experimentale. Deoarece reacția cantitativă dintre hialuronidază și heparina nu a făcut încă obiectul unui studiu amănunțit, ne-am hotărît a-1 întreprinde cu scopul de a vedea dacă acțiunea antihialuronidazică nu ar putea servi ca metodă de apre- ciere a activității heparinei. Rezultatele obținute fac obiectul prezentei lucrări. S’a făcut o serie de determinări, pentru a se preciza acțiunea diferitelor concentratii de heparina asupra activității hialuronidazei. Activitatea hialuronidazei a fost apreciata în toate cazurile cu ajutorul metodei viscozimetrice. Substratul constă dintr’o soluție de acid hialuronic, Fig. 1.— Influența diferitelor concentrații de heparină asupra hialuronidazei. Substratul este preparat din acid hialuronic brut. preparat conform tehnicii lui Mc Clean (22), având concentrația de cca 0 2% iar hialuronidaza era obținută după tehnica noastră prin extracția glicennată a testiculelor de taur. Am constatat, că acțiunea inhibitoare a heparinei crește cu puritatea substratului. Faptul este reprezentat grafic în curbele din figurile 1 și 2, în care am utilizat un extract brut și altul foarte pur de acid hialuronic, extrase din cordoanele ombilicale umane. Acțiunea heparinei este; mult mai piițin influențată de. concentrația, respectiv activitatea hialuronidazei, rămânând în limite largi aproape con- stantă. Aceasta se datorește desigur faptului constatat de L. B. Jaques (25) că heparina secombină cu diferitele substanțe proteice în raporturi stoechiometribe, depinzând de greutatea moleculară a Acestora, și de con- stantele fizico-chimice ale mediului. In mod practic, este bine să se lucreze cu un ferment care să aibă o activitate de 10—15 unități viscozireductoare 214 L. M. BURUIANĂ și COLABORATORI „5 O METODĂ DE DETERMINARE A ACTIVITĂȚII HEPARINEI 27'5 Fig. 2.~ Influența diferitelor concentrații de heparină asupra hialuronidazci. Substratul este preparat din acid hialuronic obținui prin trei reprecipitări cu alcool etilic. Dăm mai jos un tablou ou rezultatele obținute într’o serie de experiențe, cu o probă de heparina preparată de noi. TABLOUL Nr. 1 hi'/lvpntf’ diferitelor onnceniToiii de lipwvrină asuvra hwlwoniflaeei Timp în secunde Cantitatea de heparină adâncată în mg Observații 0 1 v i 0.5 ■ 0,25 0.10 0,05. 0,025 s ii o zi t a t e a relati v a 120 8,36 i 3,53 3,51 ■ 3,42 1 3,39 3,31 3,38 / Substratul era 1200 2,27 3,41 3,29 2,96 2,60 2,33 • 2,23 preparat din acid 2400 . . 3600 1,80 ' 1,49 3,30 3,18 3,11 2,93 2,68 2,30 2,14 1,88 1,82 1,57 1,80 1,48 ■ hialuronic, O.z’/c. în apă bidistilată pH = 6,80 Tehnica de lucru era următoarea ; într’un yiscozimetru Ostwăld, cu timp de scurgere de 35 secundo pentru apă se pun 4 cm3 soluție substrat de acid hialuronic cu o viscozitate relativă de cea 4,7. Se adăuga la proba martor 0,1 cm’ apă și 0,1 cm3 ferment foarte exact .măsurate. Sp omogenizează bine suflând aer și apoi șe determină timpul dd scurgere, calcu- lându-se viscozitatea relativă. ■ . ' ș ? r După 20, 40,. 60 minute, calculate din momentul adăugării fermentului, se determină •din nou viscozitatea. Se rbpetau: determinările'adăugând în locul a 0,1 cm’apă ,0,1" cm’so- Juție de' heparină conținând; o1 cantitate cunoscută și Urmărindu-se variația : viscozității •după aceleași intervale de timp'. Toate determinările au.fost făcute la temperatura ide 34°, viscozimetrul fiind ținut. într’o baie cu temperatura constantă. Pentru construirea curbe- ilor se calcula procentul scăderii Viscozității specifice (viscozitatea relativă — 1 = visco- sitatea specifică) în raport cu viscozitatea specifică a amestecului: 4 cm3 soluție acid (hialuronic + 0,1 cm3 apă bidistilată. Fig. 3.—Influența anumitor concentrații din heparina Roche asupra hialuronidazei. Din figurile 1 și 2 se observă că reducerea viscozității acidului hialuronic ■depinde pentru același substrat și concentrație în ferment, de cantitatea de heparină. Această constatare ne-a. slujit pentru a determina concentrația soluțiilor de heparină. Principiul metodei. Se face o soluție de concentrație cunoscută din preparatul heparinic a cărui activitate vrem să o aflăm. Se determină prin diluții succesive cea mai mică cantitate pentru care activitatea hialuroni- dazei nu mai este inhibată. Rezultatele obținute sunt redate în figurile urmă- 1 toare. In figura 3, sunt indicate variațiile viscozității specifice a amestecului 276 1- «■ BURUIANĂ și COLABORATORI & 7 O METODĂ DE DETERMINARE /V ACTIVITĂȚII HEPARINEI 277 Ucid hialuronic + hialuronidază în prezența diferitelor concentrații dintr’o heparină Roche, iar în figura 4, variațiile viscozității specifice a acelorași cantități de heparină cu o activitate necunoscută. Aceasta din urmă fiind mai puțin activă, inhibarea se produce numai pentru concentrații mâi mari ceea, ce face ca din figura 4 să lipsească efectul concentrațiilor mai mici de 0,025 mg. Calculul activității necunoscute în unități arbitrare antihialuronidazice- (U.A.H.) se face in modul următor: cunoscând cea mai mică cantitate de= heparină calculată în mg care nu mai influențează activitatea hialuronidazei, se consideră aceasta ca unitate activă. Se calculează apoi numărul de unități active la 1 mg heparină pulbere. Pentru a înlesni determinările, diluțiile se fac mai distanțate între ele, luându-se media între cea mai mică concentrație inhibitoare și eventual cea imediat activatoare. . .. Facem observația că, sub anumită limită, heparina poate activa Inaluro- nidaza; asemenea fenomene de activare se cunosc atât,la efectorii erizimelor,. cât și în acțiunile farmacodinamice ale multor substanțe. Evident’ca prin diluare putem găsi exact concentrația limită inhibitoare,, ceea ce înlătură complet orice calcul. Pentru cazul indicat de noi mai sus, calculul se face în modul următor: Pentru heparina Roche Cantitatea inhibitoare ..................................................0,0125 mg. Cantitatea activatoare ..................................................0,00625 mg Media ...................................................................0,00937 mg 1 mg heparină va avea 1; 0,00937 = 106 U.A.H. . Pentru heparina cu activitate necunoscută Cantitatea inhibitoare .................. ...............................0,050 mg Cantitatea activatoare ..................................................0,025 mg Media ..........................................0,0375 mg 1 mg heparină va avea 1: 0,0375 .= 26,6 U.A.H. Din încercările făcute de noi rezultă că există o strânsă legătură între activitatea fiziologică anticoagulantă a heparinei și activitatea ei antihialuro- nidazică. Ăletoda este simplă și ușor de aplicat în determinările in serie; tot- odată ea mai prezintă un anumit avantaj și prin faptul că activitatea hia- luronidazei este influențată de mai puțini factori decât coagularea sângelui. CONCLUZII In prezenta lucrare propunem o metodă de apreciere a activității heparinei bazată pe acțiunea ei inhibitoare asupra hialuronidazei testiculare. O unitate antihialuronidazică (U.A.H.) este cantitatea de heparină care nu mai inhibă activitatea hialuronidazei. Laboratoarele de Biochimie Veterinară, Arad și București. METOR OnPEflEJIEHHH ^ElîGTBnfl TEnAPEHA (KPATKOE COflEPlKAHBE) IIpejuiaraeTCH hobhh mcto/i opeHKH aKTHBHocTn renapnna, ocnoBHBa- loiunftcn na ero yrneTaiomeM flencTBiin b OTnonienun TecTHKyjinpHoii rna- jiypommaoM. B KauecTBe aHTnrnaJiypoHnaaBHoii eunHHpM renapnna npn- HMMaeTcn nona, yme necnocoSnan yrneTaTb rnajiypoHnaaBy. VnaBUBacTca aHTHrnaJiypoHH/țaBHan aKTUBHOCTb renapnna n noapobnocTn otiiociitcjieho MeTofla. OBtRCHEUHE PJICyHKOB Puc. 1.—. Bjmnuiie paBjmHHHx RoimeiiTpauml renapnna na rnajiypoini^aay. Cy6- CTpaT npnroTOBJien na HeomuițenHoh rnanypoHOBOii khcjiotm. Puc. 2. — Bjninune paannHHBix ROHueMpannii renapnna na rnanyponnRaay. Cy6- crpaT npnroTOBjien na onnmenHOîî TpoiiHtiM ocamneHneM rnajiyponoBoît khcjiotli. Pnc. 3. — BjiiiHHne HeKOToptix KOHiienTpaiinft renapnna na rnanyponMHaay. Pnc. 4. —BnnHHne nejiaBecinoro renapnnoBoro npenapara na Ty îkg rnanypoHH- na3y,,uTo na pnc. 3. UNE METHODE DE DETERMINATION DE L’ACTIVITE DE L’HEPARINE (RIÎSUMfi) Dans ce travail les Auteurs proposent une nouvelle methode pour apprecier l’activite de l’heparine, basee sur l’action inhibitrice de celle-ci sur l’hyalu- ronidase testiculaire. On definit l’unite antihyaluronidasique (U.A.H.): la :27S ‘ ' u. M. BURUIANĂ și COLABORATORI 8 quanbite d’heparine qtii n’inhibe plus l’activite de l’hyaluronidase. L’action antihyaluronidasique de l’heparine et Ies details de la nouvelle methode sont exposes dans le couranț de l’ouyrage. EXPLICATION DES FI GUREȘ . - ' ' , ' ■ . . . a ' Fig. 1.— L’influence des diffdrentes concentrations d’heparine sur l’hyaluronidase. L’acide hyahtronique â l’btat brut a servi a la prepara tion du substratum. Fig. 2.— L’influence des differentes concentrations d’heparine sur l’hyaluronidase. L’acide hyțduimnique,. ohtenu h ,1’aide de țrois precipitations rșpâțeeșăl’alcool ethy- lique, a servi de substratum. '■ 1 , : : ! l : Fig. â;.— L’influence de certaines 'concentrations d’lieparine Roche sur l’hyaluronidase. Fig. ti.— L’influence d’une preparation. heparinique inconnue sur la 'H^me;hyaluroni- ■ dâse qu’â la figure precedente. BIBLIOGRAFIE 1. A. A. Solo vio v., Arhiv Biolog. Năuc., 1923, t. 23, p. 307.. , yy-,., 2. . — Virchow’s Archiv, 1926, t. 261, p. 253. ’ . ' . , ,y . . . 3. A. N. B e 1 o z e r s c h i, Microbiologhia, 1945, t. 14, p. 29,' ■ ; y'r 4. H. Holmgren u. 0. Wielander, Ztschr. f. mikroskdp. Anat. Forsdli.; 1937, t. 42, p. ,242. '. 5. O. W i e 1 a n d e r, Scand. Archiv. Physiol., 1939, suppl. 15, p. 81. <5. W. H. H owell; Ă. er. J. Physiol., 1922, t. 63, p. 434. 7. E. J o r p e s a. S. B e r g s t r 6 ni, J. biol. Chem., 1937, t. 118, p. 447 — 457. 8. E. J orpes, Biochem. J., 1935, t. 29, p. 1817 — 1829. , 9. G. A s b b e - H a n s e n, Bull. d’Hist. Appl., 1950, v.‘ 27, Nr. l,«p. 5 — 11. 10. E. Chargraff, M. Ziff, S.-S. C o h e n,. J. biol. Chem, 1940, v. 36, p. 257 - 264. 11. S. E. B r e s s 1 e r, Uspehi Sovremennoi Biologhii, 1950, t. XXX, Nr. 1 — 4. 12. N. D. Zelinschi, Jurnal Obșcei Biologhii, 1946, t. 7, p. 161. 13. V. P. F i 1 a t o v, Opticescaia peresadca rogovitsî i itcanevaia. Medghiz, Moscova,.1945. 14. . R. J. Belchin, Uspehi Sovremennoi Biologhii, 1947, t. 24, p. 61. 15. , S. M. Bîcicov, Bull. Experiment. Biologhii i Medițina, 1948, t. 25, p. 301. 16. V. I. Tovarnițchi, Uspehi Sovremennoi Biologhii, 1946, t. 21. p. 427. 17LL. B. Jaques a. A. F. Ch a r I e s, Quart. J. Pharm. a Pharmacol., 1941, 1.14, p. 1. 18. A. B. Vorhes, S. G r a f f, a. A. H. B 1 a k e n o r e’ J. Lab. Clin. Med. U.S.A., 1949, t. 34, Nr. 1, p. 133 - 139. 19. H. Fischer u. H, H e r m a n n, Enzymologia, 1937, t. III, p. 180. 20. M. K. Horwitt, Science, 1940, t. 92 p. 89. 21. D. Mc Clean, J. Path., 1942, t. 54, p, 248. "22. — Biochem J., 1943, t. 37, p. 1691. ■23. Z. H a d i d i a n a. N. W. P i r i e, Biochem J., 1948, t. 42, p. 266 — 274. 24. G. I. M. Swyer, Biochem J., 1948, t. 42, p. 32 -^35. •25. L. B. J a q u e s, Biochem J., 1943, t. 37., p. 189. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, NE 2,. 1953 ‘ ASUPRA UNOR ACȚIUNI PEROXIDAZICE IV. ACȚIUNEA SÂNGELUI ASUPRA BENZIDINEI ȘI APEI OXIGENATE *) DE DIMITRIE ISĂCESCU, AURORA POPESCU și PETRA IONESCU. Comunicare prezentată de Academician E. MACOVSCHI în ședința din 3 Februarie 1953 Cercetările făcute asupra acțiunii sângelui față de diferite funcțiun organice, au condus la ideea că, deoarece sângele acționează în cantităț extrem de mici, are proprietăți enzimatice și anume peroxidazice. In 1858, S c h o n b e i n (1) a arătat pentru prima oară că hemoglobina are proprietatea de a activa apa oxigenată. Această acțiune a fost mult discutată până în 1939, când M. Poto - n o v s k i și M. F. J a y 1 e (2) ajung la concluzia că sângele este țesutul cel mai bogat în peroxidază, iar hemoglobina este peroxidaza animală cea mai importantă. ’ Numeroși cercetători au ajuns la ideea unei diferențieri între acțiunea hemoglobinei și aceea a unei peroxidaze vegetale. Gzyhlartz și Fiirth. (3) au găsit diferențe fundamentale între com- portarea acestor catalizatori, a căror activitate se traduce prin curbe diferite. Savanții Batelli și Stern (4) fixează temperatura optimă la 55° pentru hemoglobina și la 37° pentru peroxidaze. A. Bac h și S. Zubcova (5) găsesc că hemoglobina este termo- stabilă, pe când acțiunea peroxidazică a unei soluții de sânge foarte diluată este termolabilă. Acesteia din urmă i s’a atribuit acțiunea peroxidazică. J. W o 1 f f și E. de S t 6 e c k 1 i n (6) arată că hemoglobina în reacția de oxidare a acidului iodhidric prin apa oxigenată, funcționează ca o peroxidază adevărată și foarte activă. Această'concepție a fost confirmată de R. W i 11 s t ă 11 e r și A. P o 1- 1 in ger (8). Insă ei au reușit să prepare peroxidaze vegetale foarte active și stabilesc astfel prin metodă dozării cu pirogalol că diferențe fundamentale separă hemoglobina de o peroxidază vegetală. *) Lucrările I, II și III au fost publicate în Buletinul Academiei de Medicină din România, 1947, t. 20, p. 119 — 144. 5. — Buletin Științific. — C, 594. 280 DIMITRIE ISĂCESCU și COLABORATORI 8 ASUPRA UNOR ACȚIUNI PEROXIDAZICE 281 Pentru a pune in evidență acțiunea peroxidazelor, se folosesc cele mai diferite corpuri, organice ca: 1. O monoamină: anilina și paratoluidina. 2. O diamină: o-, m-, p-fenilendiamină, dimetil-parafenilen-diamină, benzidina, etc. 3. Un fenol: fenolul, timolul, o-, m-, p-crezolul. 4. Un difenol: pirocatechina, gaiacolul, rezorcina, hidrochinona, piro- galolul, fluoroglucina. 5. Un acid aromatic: acid salicilic, acid galic. 6. Un leucoderivat al unei materii colorante: leucoderivatul verdelui de malachit, fenolftaleina redusă. 7. O substanță biologică complexă: adrenalina, flavona. Dintre aceste corpuri am ales benzidina pentru următoarele motive: — Este folosită în mod curent ca reactiv pentru recunoașterea peroxida- zelor vegetale. — Este reactivul cel mai întrebuințat pentru recunoașterea sângelui în hemoragiile oculte. Acest reactiv a fost dat în 1904 de O s k a r și R u d o 1 f A d 1 e r (9) care au arătat că, în mediu de acid acetic și în prezența apei oxigenate, sângele dă cu benzidina o coloare albastră, a cărei intensitate variază după cantitatea de sânge folosită. Materia colorată albastră obținută, este sub forma de soluție. Pe baza lucrărilor lui R. W i 11 s t ă 11 e r și a colaborato- rilor săi (10), precum și a lucrărilor lui W. Schlenk (12) asupra produ- șilor de oxidare a benzidinei, din care se obține albastru de benzidina, V. M a de 1 un g (13) a tras concluzia că materia colorată care rezultă din acțiunea sângelui asupra benzidinei în prezența apei oxigenate are o struc- tură merichinoidă. Pe măsură ce teoria materiilor colorante a evoluat și existența radicalilor liberi a fost stabilită, s’a dat pentru corpul rezultat din acțiunea oxidanților (bicromatul de potasiu sau apa de clor) asupra benzidinei, structura unei sări semichinonice cu număr impar de electroni la atomul de carbon. Această structură a fost atribuită și albastrului care se formează în cazul reacției benzidină-apă oxigenată-urme de sânge. In acest caz, produsul format ar fi cu totul asemănător cu cel obținut în cazul bicromatului de potasiu sau apei de clor, cu diferența că oxidarea benzidinei se datorește catalizei produsă de peroxidaza din sânge asupra apei oxigenate. Dacă acțiunea enzimatică ar fi în totul adevărată, atunci ar trebui ca urme de sânge să fie capabile de a oxida cantități de mii de ori mai mari de benzidină decât greutatea sângelui, adică să fie o disproporție conside- rabilă între cantitatea de sânge pusă în lucru și proporția de substanță oxidată, așa cum pare la prima vedere, fără ca peroxidaza sângelui’să-și epuizeze această proprietate enzimatică. Pentru a trage o concluzie în această direcție, ne-am propus să izolăm materia colorată, albastră, care se formează ca produs final al reacției benzidină-apă oxigenată-sânge și să verificăm dacă compoziția sa corespunde structurilor chimice propuse, sau conține și ionii metalici din sânge. Această linie de lucru a rezultat din observațiile făcute de D. I s ă- ceșcu și Aurora Popescu-Ștefănescu (14), că o soluție de benzidină în alcool se colorează în albastru intens, sub acțiunea sângelui, la fel ca și sub acțiunea ionilor cuprici pe de o parte, iar pe de alta, că în produsul rezultat din reacția benzidină-apă oxigenată-cupru, toți ionii cUprici se află în precipitatul albastru. In cazul sângelui, peroxidaza cea mai importantă are drept coenzimă o hemină cu ion feric. ■ Dacă reacția cu benzidină se datorește ionilor metalici și nu catalizei peroxidazice pure, atunci ar trebui ca și reacția sânge-apă oxigenată-benzidină să fie în totul asemănătoare cu aceea a ionilor de cupru, cu diferența că în * locul ionilor cuprici ar fi ioni ferici. Insă, prin faptul că în sânge se găsesc și ioni de cupru, ar trebui ca atât fierul, cât și cuprul din sânge, să le găsim în materia colorată a sângelui cu benzidina, ceea ce ar fi cu totul diferit de ce este cunoscut până acum. Rezolvarea acestor probleme constitue obiectul lucrării noastre. Reacția dată de O s k ar și Rudolf Adler, prin care se recunosc urmele de sânge și în același timp se demonstrează și acțiunea peroxidazică a lui, se face amestecând soluțiile celor trei componente benzidină-apă oxigenată-sânge. Produsul acestei reacții este o materie colorată, albastră, în stare de soluție coloidală. Analiza soluției colorate nu putea să aducă vreo lămurire, deoarece ea conținea toate componentele puse, și nu numai produsul de reacție. O izolare a produsului cu solv.enți nu a fost posibilă. Singura cale care rămânea, era precipitarea materiei colorate obținute și pe care am realizat-o. Această precipitare cerea în primul rând ca reacția de coloare să fie produsă în con- diții optime. Pe baza cercetărilor făcute de noi, rezultă că obținerea materiei colorate depinde de menținerea în soluție a reactivilor, de ordinea introducerii com- ponentelor în reacție, de proporția lor, de concentrația ionilor de hidrogen existenți și de temperatura de reacție. Din’studiul făcut, am stabilit că pentru o soluție de sânge 1%, cea mai sensibilă reacție de coloare și cel mai frumos precipitat se obține când reactivii sunt puși în ordinea, proporția și concentrațiile următoare: 2,00 cm3 apă bidistilată; 1,25 cm3 alcool 95°; 0,50 cm3 benzidină (soluție alcoolică 2% proaspătă); 1,00 o picătură acid clorhidric normal; 0,30 cm3 apă oxigenată 3%; 1,00 cm3 sânge 1%. Reacția se produce la temperatura camerei, pH-ul fiind cuprins între 3,4—5. Imediat apare o colorație verde care trece repede în albastru intens. După 3 minute se adaugă 0,15 cm3 soluție sulfat de sodiu 10%. Apare un precipitat albastru, cu o nuanță spre albicios, care în timp de 15 minute se gelifică și devine albastru intens. Astfel, noi am reușit, pentru prima oară, să izolăm materia colorată șub forma unui precipitat albastru. In această precipitare, era natural ca, alături de materia colorată, să precipite și excesul de benzidină ca sulfat de benzi- dină. Or, acest sulfat devenea o cauză de eroare pentru o determinare can- titativă și de aceea după precipitare se adaugă un volum mare de apă, pentru a ’disolva sulfatul de benzidină format. In acest scop, pentru 0,50 cm3 benzidină 2%, se adaugă 150 cm3 apă bidistilată. Prin agitarea și sfărâmarea precipitatului, sulfatul de benzidină care s’ar găsi eventual prins în massa precipitatului, se disolvă, și în- apă rămâne numai produsul de reacție, care 5* 282 ■ DIMITRIE ISĂCESCU și GOLABORiVTORI 4 ASUPRA UNOR ACȚIUNI PEROXIDAZICE 283 se filtrează cantitativ, printr’un filtru Jena G3, făcut constant în prealabiL Precipitatul se filtrează ușor și cantitativ. Apoi se spală cu apă, bidistilata aproximativ 300 cm3, până când nu mai dă. reacția benzidipei., Filtrul G3 cu precipitatul se usucă în vid pe acid sulfuric concentrat, 20n-24, ore>, până ajunge la o greutate constantă și în urmă 15 minute pe pentoxid .de fosfor. In limita erorilor de lucru, cantitatea de precipitat obținută,,este întot- deauna aceeași, pentru același volum de sânge luat. Pe măsură ce cantitatea de sânge variază, pe aceeași măsură variază și cantitatea de precipitat, după cum se constată din tabloul Nr. 1. TABLOUL Nn 1 ' ' ’ ' ' ’ Nr. probelor de sânge Cm3 sânge 1 % Precipitat albastru obținut g 0,25 0,00127. 0,25 0,00124 media 0,001255 0,50 0,00251 1 0,50 0.00250, . media 0,002505 1,00 0,00485 1,00 0.00505 • media 0,00405 1,00 0,0080 2 0,50 0,0042 0,25 0,0021 1,00 0,0054 3 0,50 0,0027 0,50 0,0025 4 0,25 0,0012 Din acest tablou, rezultă în mod evident că există o proporționalitate între cantitatea de precipitat obținut și numărul de cm3 de sânge folosiți. Prin urmare, reacția este cantitativ stoechiometrică. Or, această proporțio- nalitate izbitoare ne spune din primul moment că nu poate fi în joc numai o reacție enzimatica. Timpul nu are nicio influență pentru desăvârșirea reacției. Cantitatea de precipitat ce se formează imediat sau după mai multe minute este aceeași. Rezultă că reacția se produce momentan, ca o reacție întfe ibni și nu în timp, ca una enzimatică. • Dar rezultatele cele mai concludente le-am avut din analiza precipita- tului albastru. Acest precipitat, calcinat în creuzet, la suflător și în cuptor electric, la aproximativ 600°—700° lasă o cenușă de coloare negru-roșiatic. • In mod logic, o cenușă atrăgea atenția asupra unei părți minerale, care în primul rând, nu putea fi decât fierul din peroxidaza sângelui, care ar fi intrat în reacție cu benzidina. Prin disolvarea acestui reziduu în acid sul- furic și acid azotic pro analisis sau prin distrugerea directă a precipitatului albastru cu acid sulfuric concentrat și perbidrol, sau prin calcinarea puternică la suflător și tratarea cu acid clorhidric concentrat, se obține o soluție inco- loră, în care fierul este pus în evidență cu sulfocianură de amoniu sau cu ferocianură de potasiu. Pentru a fi sigur că-rezultatul nu era ceva întâmplător, o impuritate; am procedat la o determinare cantitativă a fierului, după metoda pusă la punct de M. F. J a y 1 e (16) pentru sânge, bazată pe oxidarea acidului iodhidric de către ionul feric după reacția: Fe2 (SO4)3 + 2HI = 12 + 2FeSO4 + H2SO4 Iodul pus în libertate este titrat cu tiosulfat N/100, în prezența amidonului. Un cm3 de tiosulfat N/100 corespunde Ia 0,56 mg fier. Din cauza cantităților mici de fier, am folosit tiosulfat N/200. Cu datele obținute în aceste determinări, se poate întocmi următorul tablou rezumativ: TABLOUL Nr. 2 Cantitatea de precip. cântărit g Nr. cm3 tiosulfat N/200 folosiți Y Fier Raportul precip./cm’ tiosulfat 0,0248 0.08 22,4 0,31 0,0272 0,08 22.4 0.32 0,0326 0,10 28,0 29,4 ■ 0,34 0,0373 0,105 0,35 0,0570 0,19 53,2 0,30 media 0,324 • Din tabloul Nr. 2 se vede că, odată cu creșterea cantității de precipitat, crește și numărul de cm3 de tiosulfat folosiți și deci și cantitatea de fier. Raportul dintre cantitatea de precipitat și numărul de cm3 de tiosulfat folosiți este foarte aproape de constant. Media este 0,324. Prin urmare, fierul este o componentă care intră în structura precipita- tului colorat într’o proporție bine definită. Fierului sanguin i se datorește reacția și tot lui i se datorește proporțio- nalitatea pe care o constatăm direct între numărul de cm3 de sânge luați în lucru și numărul de cm3 de tiosulfat folosiți pentru titrape, după cum se constată din tabloul Nr. 3. Existența fierului sanguin, în materia colorată precipitată, ne explică de ce cantitatea de precipitat este proporțională cu. numărul de cm3 de sânge folosiți. Cu toate rezultatele pozitive obținute, rămâneau o serie de fapte care cereau să fie lămurite și anume: — Prin arderea precipitatului albastru se obține întotdeauna un reziduu negru-roșiatic. — Sângele conține înafară de fier și cupru. — Ionii de cupru dau cu benzidina, în prezența apei oxigenate, aceleași precipitate albastre ca și sângele. 284 DIMITRIE ISĂCESCU și COLABORATORI Se punea întrebarea: nu cumva precipitatul albastru obținut prin reacția benzidină-apă oxigenată-sânge, conține înafară de fier și cuprul din sânge? . . . . Verificarea acestei ipoteze am făcut-o polarografic, asupra soluției obți- - nute prin calcinarea precipitatului cu acid clorhidric și reluarea reziduului mineral cu acid sulfuric. TABLOUL Nr. 3 Nr. probei de sânge total, proaspăt Cm3 de sânge luați Cm3 de tiosulfa folosiți 1,00 0,50 N/100 1,00 0,52 1 1,00 0,52 0,50 0,23 0,50 0,25 1,00 0,70 N/100 2 1,00 0,72 0,50 0,36 0,25 0,18 Sol. 1/10 din Nr. 2 1,00 0,075 1,00 0,073 . Sol. 1/100 din Nr. 3 1,00 0,68 N/1000 1,00 0,70 1,00 0,71 N/100 0,50 0,36 3 0,25 0,18 0,10 0,70 N/1000 0,10 0,68 Fig. 1.— Determinarea Cu din complexul Bz H- HaOa + sânge ?'— Determinarea Cu din com- plexul BZ + HaC>2 + CuSo4 M/1OOO. Curba I : 3,7 cm3 din sol. 1,03% complex Bz + HaO2+ CuSOiM/lOOO Curba II: 2 cm3 din sol. etalon CuSO, + 6 H.O 0,00011845 N. S = 1/20. 285 Dela prima determinare polarografică, a apărut treapta cuprului între —0,3—0,4 volți, după cum se constată din figura 1. Determinările repetate pe aceeași soluție și pe soluții dela alte precipitate au dat aceleași trepte, care sunt identice sau în deplină concordanță cu cele ce apar pentru o soluție de sulfat de cupru N/1000 (fig. 2). Ea este cu totul asemănătoare cu aceea obținută după desagregarea sângelui direct (fig. 3). Deci, existența cuprului în precipitat nu mai lasă nicio îndoială. După îndepărtarea acidului clorhidric folosit la disolvarea reziduului mineral, soluția dă net treapta corespunzătoare fierului, între 0—0,1 volți, după cum se’constată din figura 4. . Această treaptă este în deplină concordanță cu cea rezultată din preci- pitatul albastru, obținut din reacția benzidină-apă oxigenată-clorură ferică M/100 luate în următoarele proporții: Benzidină 1% 5 cm3, apă oxigenată 3% 0,5 cm3, clorură ferică M/100 20 cm3, sulfat de sodiu 10% 1 cm3. Determinarea polarografică conduce la curba obținută în figura 5. Această curbă este asemănătoare cu cea obținută în cazul sângelui total, arătată în figura 3. Fierul și cuprul existenți în precipitatul albastru și arătate în polarograme, nu pot proveni din reactivii folosiți, benzidină, apă oxigenată, acid sulfuric sau acid clorhidric, deoarece singure cu benzidina nu dau coloarea albastră, iar polarogramele lor (fig. 6, 7, 8, 9, 10) nu indică nicio treaptă pentru aceste Curba 1:3 cm’ din sol. 0,58% com- plex Bz + H3Ob + sânge. Curba n: 2 cm’ din sol. etalon CuSO,+ 5hso 0,00011845 N. S = 1/7. 3 _ Determinarea Fe și Cu în sânge direct. 8 = 1/5. 286 8 ■ASUPRA UNOR ACȚIUNI PEROXIDAZICE 287 Bz + H2O2+ sânge. Fig. 5.— Determinarea Fe din com- plexul Bz + H2O2 + FeCl3 M/100. Curba 1: 4 cm' din sol. 0,52 % complex Bz + HaOa + FeCla M/100. Curba II: 3 cms din sol. etalon FeCL. 6HaO 0,0064216 N. 8 = 1/1Q. metale. La acidul sulfuric, este pusă în evidență numai treapta plumbului între — 0,8—0,9 volți. ; Toate aceste dovezi arată în mod clar că fierul și cuprul din constituția precipitatului albastru provin numai din , sânge. Aceste rezultate nu sunt menționate sub nicio formă în literatură. Ele sunt cu totul noi și ne aparțin în întregime. Din determinările polarografice, rezultă că fierul se găsește în proporție de 291,3600 mg%, iar cuprul în proporție de 19,8400 în precipitatul albastru. Fe și Cu sunt absenți. 8 = 1/1. Curba 1: 3 cm’ din sol. 0,58 % complex Bz + IIaOa + sânge. Curba II: 0, 5 cm‘ din sol. eta- lon FcCl». 6 H,0 0,0004216 N. S = 1/7. Fe și Cu sunt absenți, s = i/i. Fe și Cu absenți, Pb prezent. S = 1/1. Ținând seamă că în sânge se găsesc 0,12—0,15 mg cupru și 43'— 57 mg fier la 100 cm3 sânge total și că reacția cu ben- zidină este dată foarte bine chiar de o pică- tură de sânge dintr’o soluție 1: 5000 (1 cm3 sânge defibrinat în 5000 cm3 apă bidistilată) se vede că precipitatul albastru capătă rolul unui concentrat în ioni de fier și cupru, dintr’un mediu foarte diluat. In acest precipitat, cantitatea de fier crește de aproape 5 ori, iar cea de cupru de 160 de ori. Existența fierului și a cuprului în pre- cipitatul albastru, arată în mod clar că, atât formula meri-chinoidică, cât și cea semi-chinonică atribuită colorii albastre, nu poate corespunde singură realității. Foarte probabil că se formează un complex albastru. Fierul și cuprul reacționează cu benzidina, atât cât cere proporția pentru formarea complexului, albastru. Faptul că sângele acționează în cantități -o i -o z -o 3 -0 lig. 10— Polarograma perhidrolului. Și Cu sunt absenți. S— 1/1. extrem de mici, este o dovadă în sprijinul ideii că sângele funcționează ca o enzimă. 11 ASUPRA UNOR ACȚIUNI PEROXIDAZICE 289 988 DIMITRIE ISĂCESCU și COLABORATORI Insfi, atât timp cât fierul din constituția peroxidazei, respectiv a hemo- globinei, care este componenta activă în acțiunea catalitică de peroxidază, se găsește chiar în precipitatul albastru, este evident că nu poate fi caziîl unei acțiuni peroxidazice pure. Odată ce în precipitatul albastru se găsește alături de fier și cuprul din sânge, o nouă acțiune a lor nu mai este posibilă. Deci, în această reacție, sângele nu poate avea o acțiune catalitică în censul strict al definiției. CONCLUZII 1. Se studiază acțiunea sângelui asupra benzidinei în mediu acid și în prezența apei oxigenate în scopul de a cerceta dacă constituția produsului final al reacției corespunde formulelor propuse în literatură și de aici să dedu- cem dacă reacția poate fi enzimatică pură sau nu. 2. Reacția ’ benzidină — apă oxigenată — sânge se produce momentan •ca o reacție’între ioni și nu ca o reacție enzimatică, în timp. 3. Produsul reacției este o materie colorată, albastră, în stare de soluție, care a fost separată pentru prima oară de noi sub formă de precipitat alba- stru gelatinos, insolubil în apă. 4. Cantitatea de materie colorată care se formează și se precipită este cantitativă, întotdeauna aceeași pentru același volum de sânge luat și pro- porțională cu numărul de cm8 de sânge folosiți. 5. Din analiza precipitatului făcută chimic și polarografic se constată că el conține fierul și cuprul din sânge. 6. Existența fierului și a cuprului sanguin în materia colorată precipitată, dovedește că singure formulele meri-chinoidică sau semi-chinonică nu corespund realității. In același timp, explică proporționalitatea între numărul de cm3 de sânge luați în lucru și cantitatea de precipitat format. 7. Faptul că sângele 'acționează în cantități infim de mici, ar dovedi că el reacționează enzimatic. Insă, odată ce fierul și cuprul din sânge se găsesc în materia colorată precipitată, care este produsul final de reacție, înseamnă •că tocmai componentele active, care produc cataliza, nu mai sunt libere în soluție și deci o nouă acțiune a lor nu mai este posibilă. Aceste rezultate demonstrează că, cel puțin în reacția cu benzidină-apă •oxigenată, sângele nu are acțiune enzimatică pură. 8. Acest fel de a reacționa se aseamănă în totul cu acțiunea ionilor cuprici asupra benzidinei demonstrată deD. Isăcescu șiA.Popescu-Ște- f ă n e s c u, prin care se dovedește că în precipitatul albastru se găsesc toți ionii cuprici luați în lucru. 9. Sensibilitatea reacției pentru o diluție mai mare, arată că precipitatul ■albastru capătă rolul unui concentrat în ioni de fier și cupru, dintr’un mediu foarte diluat, alcătuind un mijloc simplu pentru punerea în evidență a acestor metale. 10. Insolubilitatea precipitatului în apă și proporționalitatea față de volumul de sânge luat, arată că formarea complexului poate deveni o metodă •cantitativă, pentru determinarea fierului și cuprului din sânge. 11. Deoarece în materia colorată care se formează în timpul reacției, se găsesc fierul și cuprul din sânge, rezultă că toate metodele de dozare a fierului bazate pe această reacție sau pe reacția de oxidare a acidului iod- hidric prin Fe+++ nu sunt reale. Intensitatea colorii, ca și reacția de ■oxidare, este dată în același timp și de,ionii de Cu++ existenți în sânge. 12. Rezultatele obținute pun în adevărata lumină, valoarea reactivului Adler, folosit pentru a căuta sângele în lichidele normale și patologice ;ale organismului sau în materiile fecale. Ușurința cu care se face reacția, precum și sensibilitatea metodei lui Adler, au făcut ca această reacție să constitue una din metodele cele mai folosite pentru recunoașterea calitativă a sângelui. Deoarece această metodă se bazează pe apariția colorii albastre pe care uger ne o uncTO enBHMaTHaecKOH peaKnnn, tbk nan KoiieuHLiH npogyKT peanițnn, BnepBtie BMgejiciniMft aBTopaMn b suge cnnero ocagua, cogepsKUT Bce nte- ■Jieao II MCgb KpOBM, IIBJIHIOUmeCH HM6HH0 aKTHRHLIMH COCTaBHMMJI HaCTHMH, BH3i>iBaioninMM Karajins. BeHsngMH BCTynaeT b peanamo c npoBbio jihuib b paoMcpe, noTopuni co- OTBeTCTByeT cogep/Kaiimo leneșa n Megn KpoBii — gjin oâpasoBaHnn cunero KOMnjieKca. Peaunim nponcxogm pesno nan MeiKHOHpaH pearainn, ane KaK shsii- MaTrmecKaa peaunuu bo BpeMenn. KoJiimecTBO obpasyioigerocH ocagna nponopnnoHanbHo o6i.eMy ncnoJm- soBaiiHon kpobh, m ne HabjiiogaJiocB, htoGli cjiegui kpobh Ghjiu cnocobnui ■OKncjiHTb SHaunTeJibHo SoJibinne KOJinuecTBa densnna, 6e3 toto utoSbi KpoBb ncuepnajia cboc SHSMMaTHgecKoe cboîîctbo. Hamne meaieșa h Megn b OKpainenHOM BeigecTBe ocagna goRasumaeT •cine, hto MepnxHHongHHe hjih ccMnxmiomiHOBLie (JiopMyjiM b tom Biige, b KaKOM ohm 6mjim ycTaHOBJieHM gnH oKpameHHoro BențecTBa, ne cootb6tct- nyiOT geiicTBHTeJibHOCTM. MeTOgbl gO3HpOBKM HWJieBa B KpOBH, OCHOBaHHbie Ha 3T0H peaKgHH, ne TOHHHe, TaK Han peaKH,HH obnsana Taume, iiajimniio b KpoBii bohob Megn. OB'BHCHEHHE PMCyHKOB Puc. 1.— JțoanpoBKa Cu b KOMnJieKce c Bz + HaO/tp kpobb. KpHBaa I: 3 mu 0,58 pacTBopa KOMnjieKca Bz tp H2Oa + KpoBb. KpjiBan II: 2 mji cTangapTuoro pacTBopa 'CuSO<țp5HaO 0,00011845 N. S = 1/7. 290 DIMITRIE ISĂCESCU și COLABORATORI 12 -|3 ASUPRjl unor acțiuni peroxidazice 29.1 Phc, 2. — floBMpoBRa Cu b KOMnneKce Bz 4- H2O2 4-CuSO4 M/1.000. KpuBan I: 3,7 Mji 1,03 % pacroopa .KOMniieKca Bz 4- H20'2 4- CuS04 M/1000. KpHBan II: 2 mji CTaHjțapiHOro pacTBopa CuSO4 4- 5H2O 0,00011845 N. 8 = 1/20. 'Puc. 3. — npfiMaH ROBitpoBKa Fe h Cu b kpobh; 8 = 1/5. . Puc. 4. — floBMpoBKa Fe b KOMnjience Bz 4- HaOa 4- kpobb. KpiiBaH I: 3 mji 0,58 % pacTBopa ROMnjieKca Bz 4-H2O2 4-kpobb. KpiiBaH II: 0,5 mji cTaimap'rnoro pacrnopa. Fe CJ8 6HaO 0,0064216 N. 8 = 1/7. Phc. 5. — floBnpoBKa Fe b KMînneKce Bz 4-HaO2 4-Fe CI M/100. KpiiBaH I:. 4 mji O',52 % pacTBopa KOMnneKca Bz 4- H2O2 4- Fe CI M/1000. 8 == 1/10. Phc. 6. — IIoJiHporpaMMa. OenaHjiHHa. Fe h Cu OTCVTCTByior. 8 = 1/1. Puc. 7. — IIoJiHporpaMMa nepeKqcH BORopona. Fe 11 Cu orcyi'CTByioT. 8 = 1/1 Phc. 8. — IIoJiHporpaMMa cepuoft rhcmotm. Fe m Cu orcyTCTByioT. HasiMHHe 8 = 1/1. Puc. 9. — IIoJiHporpaMMa xiiopiicTOBonopofluoft khcjiotbi. Fe m Cu orcyTCTByioT. 8=1/1. Puc. 10. — IIoJiHporpaMMa neprH/țpoJiH. Fe h Cu orcyTCTByioT. S = 1/1. AU SUJET DE QUELQUES ACTIONS PEROXYDASIQUES IV. L’ACTION DU SANG SUR LA BENZIDINE ET L’EAU OXYGENEE (RESUME) L’action du sang sur la benzidina en presence de l’eau oxygenee, en milieu acide, est connue en litterature en tant que reaction enzymatique, â savoir, peroxydasique. Les recherches des Auteurs prouvent que ce n’est pas une reaction pure- ment enzymatique, etant donne que le produit final de reaction, separe pour la premiere fois par eux sous la forme d’un precipite bleu, contient la totalite du fer et du cuivre se trouvant dans le sang; or, ce sont justement lâ les composants actifs qui produisent la catalyse. La benzidine ne reagit avec le sang que dans la mesure ou elle correspond â la teneur du fer et du cuivre dans le sang, pourformer le complexe bleu.' La reaction se produit instantanement, comme une reaction entre ions et non pas comme une reaction enzymatique, prolongâe dans le temps. La quantite de precipite qui se forme est en proportion du volume de sang utilise; on ne constate point que des traces de sang soient â meme d’oxyder des quantites beaucoup plus importantes de benzidine, sans que le sang n’epuise sa propriete enzymatique. L’existence du fer et du cuivre dans la substance coloree precipitee prouve encore que les formule» meri-quinoîdique ou semi-quinonique, telles qu’elles furent attribuees â la matiere coloree, ne correspondent pas â la realite. Les methddes de dosage du fer, basees sur cette reaction, ne peuvent etre exactes, etant donne que la reaction est donnee egalement et en meme temps par les ions de cuivre existant dans le sang. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Determination du cuivre dans le complexe Bz4- HaO24-sang. Pre courbe: 3 cma de sol. 0,58% complexe Bz4-HaO,4-sang; Ile courbe: 2 cm® de sol etalon CuSO4 4- 5HaO 0,00011845 N. 8 = 1/7. Fig. 2. — Determination, du cuivre dans le complexe Bz+I-I2O24-CuSO4 M/1000. Rre courbe: 3,7 cm3 de sol. 1,03% complexe Bz4-H2O2+CuSO4 M/1000. Ile courbe: 2 cm3 de sol. etalon CuSOa4- 5HaO 0,00011845 N. 8 = 1/20. Fig. 3. — Determination du fer et du cuivre directement dans le sang. 8 = 1/5. Fig- 4. — Determination du fer dans le complexe Bz4-H2O2+sang. Rre courbe: 3 cm8 de sol. 0,58% complexe Bz+ H2O24-sang. Ile courbe: 0,5 cn.8 de sol. etalon FeCls. 6H.0 0,0064216-N. S = 1/7. ' 2 Fig- 5- — Determination du fer dansle complexe Bz4-H2O24-FeCJsM/100. Rre courbe: 4 cm8 de sol. 0,52% du complexe Bz4- H2O2+ FeCl3 M/1000. S = 1/10. Fig. 6. — Le polarogramme de la benzidine. Le fer et le cuivre sont absents. S = 1/1. Fig. 7-— Le polarogramme de l’eau oxygenee. Le fer et le cuivre sont absents. S = 1/1- Fig. 8- — Le polarogramme de l’acide sulfurique. Le fer et le cuivre sont absents, le plomb est present. 8 = 1/1. Fig. 9. _ Le polarogramme de l’acide chlorhydrique. Le fer et le cuivre sont absents. 8=1/1. Fig’- 10- — Le polarogramme du perhydrol. Le fer et le cuivre sont absents. S = 1/1. BIBLIOGRAFIE 1 C. F. Schonbein, Journ. of Prak. Chem., 1858, t. 75, p. 78. 2 . M. P ol o n o v s ky a. M. F. Jayle, Bull. Chim. Biol., 1939, t. 21, p. 66 —91. 3 E V. Gzyhlartz u. O. Fiirth, Ztschr. Chem. Phys. u. Path., 1907, t. 10, p. 358. 4 . F. B a t e 11 i u. L. Stern, Bioch. Ztschr., 1908, t. 13, p. 44 5 " N Bach u. S. Z u b c o v a, Bioch, Ztschr., 1926, t. 167, p. 125 — 288. 6. J. W o 1 f f et E. de S t o e c k 1 i n, C. R., 1911, t. 151, p. 483. 7. — Ann. Inst. Past., 1911, t. 1, p. 313. 8” R. Willstătter u. A. P o 11 i n g e r, Ann. der. Chem., 1927, t. 430, p. 269. 9. R. Adler, Ztschr. Physical. Ch., 1904, t. 41, p. 59—67. 10. R. Willstătter u. L. Kalb, Ber. Chem. Ges., 1906, t. 39, p. 3474. ÎL — Ber. Chem. Ges., 1908, t. 41, p. 1458. 12. W. Schlenk, Ann. der Chem., 1908, t. 363, p. 313 —339. 13. V. M a d e 1 u n g, Ber. Chem. Ges., 1912, t. 44, p. 626 — 631. ii D Isăcescu și A. Popesc u-Ștefănescu, Bul. Acad. Med. Rom. 1947, t. 20, p. 109 — 118. 15. — Bul. Acad. Med. Rom. 1947, t. 20, p. 119 — 131. 16. M. F. Jayle, Bull. Chim. Biol, 1939, t. 21, p. 34. © BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, Nr. 2, 1953 CERCETĂRI ASUPRA ȘUVIȚEI ȘI FINEȚII LÂNII OILOR ȚIGĂI RUCĂLĂI ȘI RUGINII*) DE EUGENIA BART » Comunicare prezentată de N. TEODOREANU, Membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din '23 Decembrie 1952 Lucrarea de față se ocupă cu studiul însușirilor morfologice ale lânii dela cele mai importante subvarietăți de oaie țigae: bucălae și ruginie. In trecut, s’a pus prea puțin preț pe calitățile raselor autohtone, rase plămădite din fertilitatea sau vitregia solului și a climei regiunii; astăzi, datorită noii orientări a biologiei având la bază cercetările și expe- riența savanților sovietici C. A. Timiriazev, V. I. M i c i u r i n, T. D. L î s e n c o, P. N, C u 1 e ș o v, C. D. F i 1 i a n s c h i, A. V. V a s i 1 i e v, M., F. Ivanov și alții, se merge pe drumul transformării naturii de către om. Unul din cele mai importante produse ale oii țigăi este lâna. In Planul cincinal, se prevede o sporire a producției de lână la 27.300 tone, din care,' lână fină și semifină 14.200 tone. La această producției, se va ajunge prin îmbunătățirea calitativă și canti- tativă a lânii șeptelului existent și prin extinderea zonei de țigaizare. , Deoarece materialul dela care s’a plecat în această acțiune de țigaizare are proveniența din berbeci și mieluțe procurate din Bărăgan, cunoașterea temeinică a calității lânii acestora este de cea mai mare importanță. Materialul cercetat, care face obiectul acestei lucrări, se compune din 415 probe recoltate dela turmele de' oi țigăi din centrul cel mai important de creștere a rasei țigae: câmpia Bărăganului. S’au examinat: 192 probe' de lână dela oile țigăi bucălăi dela Sta- țiunea Zootehnică Experimentală Slobozia (138 oi, 21 mioare, 22 berbeci și 11 miori), 100 probe de lână dela oile țigăi ruginii dela Stațiunea Zooteh- nică Experimentală Rușețu și 123 de probe de lână dela oile țigăi ruginii dela Stațiunea Experimentală ICAR Studina (117 oi și 6 berbeci). *) Lucrarea face parte din cercetările executate în cadrul Academiei R.P.R. 294 ' “. -eugenia bârt 3 CERCETĂRI ASUPRA 'ȘUVIȚEI ȘI FINEȚII LĂNII 295 Clima și solul acestor stațiuni așezate în centrul Bărăganului, sunt carac- teristice stepei românești. . Climatul se caracterizează prin ploi puține și variații mari și brusce de temperatură, cu vânturi puternice, reci și uscate; ierni grele cu temperaturi scăzute până la— 31°, veri foarte călduroase cu temperatură până la 4- 40° la umbra, media temperaturii în ultimii ani fiind de 10,5°. Transiția dela vară la iarnă și invers este foarte bruscă. Primăvara și toamna sunt foarte scurte. Media precipitațiilor anuale» este de 435 mm. Ploile sunt de obicei în lunile Noembrie, Decembrie, Mai și Iulie. Vara este secetoasă și aproape întotdeauna seceta se prelungește până toamna târziu. Solul este foarte fertil și permite mai ales cultura gramineelor: grâu, orz, ovăz, dughie. In anii ploioși, se pot desvoltă bine și leguminoasele: fasole, mazăre și măzăriche. Lucerna crește bine, durează 6 — 8 — 10 ani și dă 3 — 4 recolte anual. Fânețele naturale dau o producție mică și de cali- tate inferioară. Islazurile sunt înierbate numai până la sfârșitul lunei Mai, când încep a se usca din cauza căldurilor mari. Cea mai bună crescătorie de oi bucălăi din țară este la Stațiunea Experi- mentală Zootehnică Slobozia, La formarea acestei crescătorii, s’au ales din aproximativ 4000 de oi din turmele cele mai frumoase de pe Bărăgan, 100 de oi și 4 berbeci. Oile aveau talia cuprinsă între 58 — 68 cm, greutatea corporală 32 — 59 kg cu media 45 kg. Lâna recoltată în anul 1925 a cântărit în medie 2,692 kg. In turmă, se găseau subvarietățile bucălae și ruginie. După o selecție riguroasă, s’a obținut uniformizarea și îmbunătățirea materialului, azi fiind turma de țigae bucălae cea mai uniformă și cu pro- ducția cea mâi ridicată din țară. Turma de oi ruginii dela actuala Stațiune Zootehnică Experimentală Rușețu, a fost înființată în jurul anului 1934 din oile regiunii aduse dela Stațiunea Slobozia, unde a rămas numai subvarietatea bucălae. în această stațiune, s’a urmărit prin selecție, hrană și îngrijire, formarea și consolidarea tipului de țigae ruginie cu producții superioare de lână și lapte. Turma de țigae ruginie dela Stațiunea Experimentală Studina Dolj este mai recent înființată; se aplică selecția riguroasă, urmărindu-se producția de lână și lapte. In aceste crescătorii, turmele sunt supuse unui regim de hrănire rațională și creștere avansată. Se’ folosește pe scară întinsă pășunea artificială, mai ales lucerna, iar în timpul stâbulației, înafară de nutrețul fibros, oile primesc alimente con- centrate și suculente. CERCETĂRI PROPRII - Toate probele de lână necesare pentru cercetările de față au fost recoltate în prima jumătate a lunii Mai, anul 1949. Probele s’aii luat din regiunea spetei. S’a folosit tehnica macroscopică pentru determinarea însușirilor șuviței și metoda microscopică directă, pentru determinarea fineții. S’au examinat câte 100 de fire din fiecare probă de lână, secțiunea făcându-se in porțiunea mijlocie a șuviței. Toate datele s’au prelucrat după metoda statisticii variațiunilor. ■ A. STUDIUL ȘUVIȚEI ■ 1. Forma șuviței . Lâna' oilor țigăi este alcătuită dințr’un singur fel de fire cu caracter uniform. Din examinarea șuvițelor de. lână dela oile țigăi bucălăi Slobozia, rezultă că 99,48% sunt de formă prismatică și numai 0,52% au forma prismatică ușor conică la vârf. . , ' , ’ Șuvițele de lână dela oile ruginii Rușețu, au 100% forma prismatică. Dintre probele dela oile ruginii Studina 99,83% au forma prismatică, și 0,17%, forma ușor conică. Totalizând rezultatele obținute, reiese că 99,77% din oile examinate au Șuvița la spată de formă prismatică și 0,23% de formă conică. Deci șuvița dela oaia țigae bucălae sau ruginie are în general forma prismatică sau cilin- drică, asemănându-se cu șuvița oilor cu lână fină, merinos și spancă. 2. înălțimea șuviței > > > Măsurile variabilității înălțimii șuviței la cele două subvarietăți de țigae sunt următoarele: TABLOUL Nr. 1 • ■ 1 Rasa Limitele de variabilitate M ± m •cm Deviația standard Coeficient de variabilitate cm cm /o Oile bucălae Slobozia . . 5-16,5 : 7,00±0.18 ±2,11 27,76 Berbeci bucălăi ,, ... 8-11 9,36 Oi ruginii Rușețu . . . 5 — 10,5 7,91±0,22 ±2,20 27,68 Oi ruginii Studina . . 5-10 7,23±0,15 ±2,11 29,05 Berbeci ruginii Studina 7- 9,5 ; 8,33 To'tal 383 șuvițe . . . -. 5 — 11 7,84±0,U • ±2,28 29,08 Repartizarea procentuală a înălțimii șuviței este următoarea TABLOUL N r. 2 Tnăl imea Inăl imea înălțimea Rasa cup insa între sub peste 7—9 cm Țigae bucălae Slobozia . . . 71,74% 22,45% 5,80% Ruginie Rușetu 79,00% 10,00 % ■ ±L00% Ruginie Studina 68,57 % 28,80% 2,62% înălțimea șuviței este unul din factorii principali care măresc producția individuală de lână și de aceea, în selecție trebue să se țină foarte mult seama de această însușire a lânii. . — Buletin Științific. — C. 594. 296 EUGENIA BART 4 Repartiția procentuala a înălțimii șuviței arată că la1 turmele de oi dela Slobozia și Rușețu, selecția este mai avansată și înălțimea șuviței este mai mare decât la turma ruginie dela Studina. 3. Aspectul exterior al șuviței . Forma șuviței fiind prismatică, lâna în general este bine încheiată. Poziția șuviței pe corpul animalelor este ușor înclinată, astfel că aspectul exterior al lânii pe suprafața corpului în multe cazuri este aceea de cuirasă sau râuri. înălțimea șuviței este mai mare în regiunea fesei și a gambei, din această cauză lâna este mai descusută în aceste regiuni decât în restul corpului, șuvița având un aspect exterior ușor stufos. Aceasta depinde de gradul de selecție al turmei. Acolo unde selecția se aplică de mai mulți ani și este mai riguroasă, lâna este mai uniformă pe corpul unui animal, iar aspectul de lânăbîne cusută este mai caracteristic. In mod obișnuit, Ia țigaia mai puțin selecționată, aspectul de râuri se vede frecvent. 4. Aspectul interior dl șuviței Procentual, aspectul interior al șuvițelor este cel redat în tabloul Nr. 3. TABLOUL Nr. 3 Aspect interior normal Aspect interior defectuos 0/ 4 Rasa / Aspect voalat CU valuri Fir de ață I mp as- ii t Aspect interior normal Aspect interior defectuos Țigae bucălae Slobozia . . . Țigae ruginie Rușețu Țigae ruginie Studina .... Total . . . . 77,35 84,00 87,01 20,76 15,00 12,82 1,89 1,000 0,17 98,11 99,00 99,83 99,98 1,89 1,00 0,17 1,02 Procentul șuvițelof care indică o lână de calitate bună este de 98,11 pentru oile țigăi bupălăi, 99 pentru oile ruginii Rușețu, și 99,83 pentru oile țigăi .dela Studina. Procentul șuvițelor cu aspect defectuos este 1,89 pentru oile bucălăi, 1 pentru oile ruginii dela Rușețu și 0,17 pentru oile ruginii dela Studina. Procentul cel mai mare al șuvițelor cu aspect interior defectuos este la oile dela Slobozia. La Stațiunea Studina, procentul șuvițelor cu aspect interior defectuos este mic, 0,17, și corespunde cu șuvițe împâslite a căror finețe este de 37 — 39 microni. Aceasta denotă selecția mai puțin avansată a turmei. Pentru toate probele examinate, aspectul interior normal este 98,98%, iar aspectul defectuos este de 1,02%. B. FINEȚEA Finețea lânii fiind una din cele mai importante însușiri ale firului de lână a făcut obiectul multor cercetări. Deoarece, atât tehnica de stabilire ,5 CERCETĂRI ASUPRA ȘUVIȚEI ȘI FINEȚII LÂNII 297 / • a fineții, cât și selecția animalelor este în continuu progres, studiul fineții este un subiect mereu actual/ N. F i 1 i p și G. M â n o le s c u, în anul 1912, găsesc finețea lânii țigae d’e 31 microni. N. Teodoreanu și N. D in e s cu (1923) cercetează finețea lânii la spată și abdomen găsind media 34,55 microni. N. Odaiski (1924) cercetează finețea lânii pe regiuni; media găsită este de 34,40 microni. M. B o s n a r i u (1924) cercetează finețea lânii pe mai multe regiuni și pe 3 puncte ale firului, găsind media 32,91 microni. V. M e 1 z e r (1933) cercetează lâna de țigae albă de 1 an găsind media 28,53 microni. A. Mauch, C. Ștefane seu și I. Brătescu cercetează finețea lânii la țigăi crescute în regiuni înalte (800 m) și găsesc finețea de 30,22 microni. ' . N. Teodoreanu, V. Derlogea și Gh. R a d u în rezultatele obținute din încrucișarea merinosului dela Palas și țigaia bucălae, găsesc media fineții la 29 de oi mame 32,78 microni. In lucrarea de față, pentru determinarea fineții lânii de țigae bucălae și țigae ruginie, s’au făcut 41.500 de determinări. Pe subvarietate și pe categorie de indivizi, media fineții lânii se prezintă astfel: TABLOUL Nr. 4 Rasa Categoria Limitele de variabili ta te microni M ± m microni Deviația standard microni . Coeficient de variabilitate % Țigae bucălae oi adulte 14-64 33,10±0,70 ±7,08 21,39 Țigae bucălae tineret femei 12-50 26,94±0,13 ±6,06 ' 22,49 ' Țigae bucălae berbeci 16-62 34,58±0,16 ±7,56 21,86 Țigae bucălae tineret mascul 14-54 27,60±0,17 ±5,90 ; 21,36 Țigae ruginie Rușețu oi adulte 16-64 32,32 ±0,07 ±7,04 23,01 Țigae ruginie Studina oi adulte 14-62 33,50±0,06 ±7,14 21,31 Țigae ruginie Studina berbeci 20-54 34,48 ±0,26 ±6,42 18,62 > Se observă că media fineții lânii este foarte apropiată la toate oile adulte: La țigaia bucălae...........' .:.4 G...................... • 33,10 ± 0,70|ț La țigaia ruginie ' - Rușețu ............................ '........ 32,32 i'O.W La țigaia ruginie ’ • , ' Studina.......................................... 33,50 ± 0,01p. Cea mai fină lână o prezintă oile țigăi ruginii dela.Rușețu; oile bucălăi au lâna mai groasă cu 0,78 microni, iar oile țigăi ruginii dela SțudiriȘ/au 6* 298 EUGENIA BART : :6 lâna mai groasă decât cele dela Rușețu cu 1,18 microni și decât tigăile bucălăi cu 0,40 microni. . • Variabilitatea fineții lânii este, aceeași pentru toate 3 turmele, între 14 — 64 microni. Fig’. 1.—Variabilitatea fineț i lânii la oile țigăi bucălăi și ruginii. culat repartiția numerică și procentuală a diferitelor categorii de fire pe clase de finețe și după sistemul Bradford. ■ . După sistemul clasificării alfabetice, tigaia intră în clasa C, corespun- zătoare la 30 — 37 microni. Astăzi, după recomandările cunoscutului savant sovietic M. F. Ivanov, se folosește clasificarea bradfordiană pentru a se stabili o noțiune unică despre lână, atât ca materie primă în industria textilă, cât și pentru crescătorii de oi. Felul cum se repartizează firele de diferite grosimi la oile adulte, se poate urmări mai bine din reprezentarea grafică procentuală a variabilității fineții. Pe abscisă, sunt însemnate clasele de finețe', distanța între clase este de 2 microni. Pe ordonată, sunt marcate frecvențele % (graficul din fig. 1). Ceea ce este de remarcat pe acest grafic este marea asemănare a celor 3 poligoane. Fiecare poligon este neregulat și variabilitatea mare este cuprinsă între 14 și 64 microni. 7 CERCETĂRI ASUPRA ȘUVIȚEI ȘI FINEȚII LÂNII 299, Frecvența cea.mai mare, care corespunde cu vârful poligonului, pentru toate turmele, este la 30 microni, pentru ca apoi, curba să coboare'la 38 mi- croni de unde mai face un al doilea vârf la 40 microni, coborînd încet la 64 microni. Această prezentare grafică a variabilității fineții lânii la cele 3 turme tțe oi țigăi ne arată lipsa de omogenitate a lânii, atât pe individ, cât și pe Fig. 2.— Variabilitatea fineții lânii la oile țigăi bucălăi. adulte și la mioare. turmă. Marea variabilitate a fineții lânii și tendința spre două vârfuri, arată necesitatea selecției. Din lucrările anterioare pe diferite rase de oi, se desprinde concluzia că finețea lânii este legată de mulți factori. Inafară de factorii ecologici, cei mai importanți sunt vârsta și ’ sexul. Pentru subvarietatea bucălae, am determinat finețea la 21 de mioare — tineret femei 1940, 22 de berbeci adulți și 11 miori — tineret mascul 1948. La țigaia ruginie, s’a determinat finețea la 6 berbeci adulți. Din mediile găsite, se .vede că, atât tineretul femei, cât și tineretiil mascul au lânacu mult mai fină decât media fineții oilor și berbecilor adulți. La tineretul femei media fineței M 4- m este 26,94^0,13(1. . . ' La tineretul mascul media fineței M ± m este. 27,60 ± 0,17(i. Media fineții lânii la oile adulte este mai mare cu 6,16 microni decât la tineretul femei, iar Ia tineretul mascul cu 6,98 microni mai mic decât la berbeci. 1 Finețea lânii la berbecii adulți este de 34,58 ± 0,16ji. * ' 300 EUGENIA BART 8, 9 CERCETĂRI ASUPRA ȘUVIȚEI ȘI FINEȚII LÂNII 301 Media.fineții lânii la 6 berbeci ruginii este de 34,48 i 0,26 p foarte apro- piată de media berbecilor bucălăi. La berbeci, lâna este mai groasă decât la oile țigăi bucălăi cu 1,48 microni. In graficul din figura 2 este prezentat comparativ poligonul variabili- țății fineții (procentual) la 138 de oi adulte și 21 de mioare țigăi bucălăi. 30 70 64 60 5336 30 43. 44 40 36 32 S/vS/ort/ Fig. 2.—Variabilitatea fineții lânii la berbecii bucălăi adulți și la miori. Poligonul fineții lânii tineretului are ramura ascendentă mai lentă, aproape spre platou; vârful mai puțin detașat este tot la 30 microni ca și la oile adulte, ramura descendentă coboară mai brusc marcând un ușor vârf tot la 40 microni ca și la oile adulte. Variabilitatea la mioare este mai mică, 12 — 50 microni. In graficul din figura 3 este reprezentat comparativ poligonul varia- bilității fineții lânii la 22 berbeci adulți țigăi bucălăi și la 11 miori țigăi bucălăi. Poligonul fineții lânii berbecilor adulți este foarte neregulat, prezentând doua vârfuri secundare; primul vârî este la 26 microni apoi vârful principal la 30 microni, iar pe ramura descendentă, se mai găsește un vârf la 40 microni. Poligonul fineții lânii la tineretul mascul urmează aproape aceeași curbă, ceva mai lentă decât a adulților. Primul vârf este la 24 microni, cel' principal la 30 microni și al treilea mai mic, pe ramura descendentă la 40 microni. Variabilitatea este cuprinsă între 16 — 62 microni la adulți și 14—54 microni la miori. In graficul din figura 4 este prezentat poligonul variabilității fineții lânii la 6 berbeci din rasa țigae ruginie dela Studina. Poligonul este asemănător cu cel al berbecilor țigăi bucălăi. Aici, însă, primul vârf este la 30 microni, al doilea la 34 microni, și al treilea la 40 mi- 70 64 00 3S se 30 46 44 40 36 67 Fig. 4.—Variabilitatea fineții lânii la șase berbeci țigăi ruginii dela Stuchina croni. Această înfățișare a poligonului ne arată selecția mai puțin avansată dela această turmă. Gruparea indivizilor pe categorii de finețe, numeric și procentual se prezintă astfel: TABLOUL Nr. 5 Grosimea । în microni dela până la Tigaie bucălae Tigaie ruginie Total Nr. de indiv. Procentual Nr. de indiv. Procentual Nr. de indiv. Procentual 20,6-25 8 ' 4,16 1 0,4 9 2,16 ’ . 25,1-27 15 7,81 2 0,84 17 . 4,09 27,1-29 15 7,81 8 3,58 23 5,54 ■ 29,1-31 36 18,74 42 18,89 78 . 18,79 31,1—34 51 26,60 84 38,52 137 33,04 34,1 -37 52 27,07 68 30,50 120 28,91 37,1- 15 7,81 16 7,17 31 7,47 Din examinarea acestei repartiții se constată că, la țigae, există indi- vizi cu finețe de 22 — 25 microni, finețe ca la merinos, și indivizi cu finețe de 39 microni ca la stogoșă. Aceasta indică marea plasticitate a rasei țigae și posibilitatea de a obține, prin selecție, oi cu lână fină, de cea^țnai bună calitate, cu constituție robustă, bine adaptate climatului de Bărăgan așa cum este rasa țigae. n CERCETĂRI ASUPRA ȘUVIȚEI ȘI FINEȚII LÂNII 303. 302 ' EUGENIA BART 10 Discuția rezultatelor Cele mai multe lucrări anterioare, sunt foarte valoroase pentrucă ne arată starea de fapt de atunci. Dar, înafară de faptul ca au lucrat pe un număr redus de indivizi, cercetătorii cei mai mulți nu au luat în considerare sexul și vârsta. In lucrarea de față, numărul indivizilor examinați este în total de 415 exemplare, examinările făcându-se pe subvarietăți, vârstă și sex. Din statistica variațiilor, se cunoaște că, cu cât numărul de indivizi examinați este mai mare, cu atât media este mai exactă și mai valo- roasă. In nicio lucrare de până acum nii s’a cercetat un număr atât de mare de indivizi, 415 exemplare, din 3 regiuni cu aceeași valoare ecologică. Lucrarea pe cel mai mare număr de indivizi examinați până acum este de 77 capete (lucrarea G. P o p e s c u, L. G u r ă u și I. B rătescu). Deoarece din lucrările anterioare s’a stabilit (N. Odaiski, N. B o s- nariu) că media cea mai reprezentativă, atât a însușirilor morfologice, cât și a fineții lânii unui individ, este dată de regiunea spetei, am examinat numai probe din această regiune. Uniformitatea lânii pe individ depinde de gradul selecției. Diferența de 1 — 2 microni dela o regiune la alta este normală. Din examinarea probelor de lână recoltate dela 415 capete ovine, rezultă ca media fineții lânii la țigaia bucălae Slobozia este de 31,02 microni, Ia țigaia ruginie Rușețu 32,32 microni, iar.la țigaia ruginie Studina 33,50 microni. Comparând primele date asupra fineții lânii la țigaia bucălae 34,45 microni (N. Teodoreanu și Din eseu, 1923) și 34,40 microni (N. Odaiski, 1924) cu rezultatele obținute în această cercetare, rezultă că finețea lânii, Ia țigaia bucălae în special, s’a îmbunătățit simțitor. De asemenea și limitele de variabilitate s’au redus; de unde în lucrările anterioare limitele de variabilitate sunt cuprinse între 15 — 85 microni, constatăm că acestea s’au redus la 14 — 64 microni. In ceea ce privește media fineții pe individ, se observă că, atât la țigaia bucălae, cât și la țigaia ruginie există indivizi cu lână fină de 22,88 microni — 27,80 microni și indivizi cu lână de 37 — 39 microni. Finețea mare dela exemplarele țigăi amintite nu se poate atribui unei infuzii de merinos, deoarece, la Slobozia, de ceTpuțin 15 arii nu s’au introdus berbeci merinos și pe de altă parte, oile țigăi dela care s’au luat probele de lână erau țigăi-bucălăi și ruginii tipice, neprezentând; stropituri sau înflo- rituri așa cum se întâmplă la exemplarele metise. Exemplarele cu lână fină de 26 microni ne indică posibilitatea de a selecționa din țigae un material de elită foarte valoros, care mai întâi trebue înmulțit pentru turmele de elită și apoi folosit la maximum în acțiunea de ameliorare a oilor cu lână groasă. Exemplarele cu finețea mare au fost găsite și de N. T e o d o r e a n u, în studiul pe care l-a făcut asupra originii merinoșului, astfel că încă odată aceste exemplare cu lână atât de fină vin în sprijinul concluziilor că merinosul se trage din țigae. ■■ Indivizii cu lâna de 37 — 39 microni, trebue eliminați și în niciun caz nu se vor folosi la reproducție berbeci cu lâna mai groasă de 32 microni. Di® lucrare, se de.sprinde valoarea mare pe care o prezintă lâna țigae și marea posibilitate de a ajunge prin aplicarea selecției și a îngrijirii cores- punzătoare la lână mai fină și mai uniformă. CONCLUZII Din cele expuse până acum, putem trage următoarele concluzii: • 1. înălțimea medie a șuviței la țigaia bucălae este de 7,60 cm cu limi- tele de variabilitate 5 — 10,5 cm; la țigaia ruginie Rușețu, 7,91 cm cu limi- tele de variabilitate 5 — 10,5 cm; la țigaia ruginie Studina, 7,23 cm, cu li- -, mitele de variabilitate 5 — 10 cm. înălțimea medie pe rasă este 7,55 cm, cu limitele de variabilitate 5 — 10,5 cm. 2. Aspectul interior al șuviței este normal 98,98%, iar restul 1,02% pre- zintă aspect deșirat sau neclar. 3. Finețea medie la spată este: La țigaia bucălae Slobozia oi adulte 33,10 ± 0,70p. cu limitele de varia- bilitate 14 — 64 La țigaia bucălae Slobozia tineret femei 26,94 ± 0,13p, cu limitele varia- bilității 12 — 50 La țigaia bucălae Slobozia berbeci 34,58 ± 0,16fx cu limitele de varia- bilitate 16—62 La țigaia bucălae Slobozia tineret mascul 27,60 + 0,17p. cu limitele, de variabilitate 14 — 54 Pe toată turma, media fineții lânii este de 31,18 microni. La țigaia ruginie Rușețu oi adulte 32,32 0,07p. cu limitele de varia- bilitate 14 — 64 La țigaia ruginie Studina oi adulte 33,50 ± 0,06p. cu limitele de varia- bilitate 14 — 62 - La țigaia ruginie Studina berbeci 34,48 ± 0,26p. cu limitele de varia- bilitate 20 — 54. v Media turmei.dela Studina este de 39,99 microni. Media pentru toate oile țigăi ruginii este de 33,43 microni. â. Media generală a fineții lânii din regiunea spetei pentru toate cele 415 exemplare examinate este de 31,78 microni. 5. Din punct de vedere industrial, după sistemul Bradford, lâna de țigae se clasează în grupul lânurilor semifine calitatea 50. 6. După aspectul pe care-1 prezintă reprezentarea grafică procentuală a yariabilității fineții la toate 3 turmele, precum și după sortarea firelor pe calități, se constată puțina omogenitate. Acest defect se va remedia printr’o selecție mai riguroasă, în special a berbecilor. 7. Din cele 3 turme examinate, exemplarele dela Studina au lâna.mai puțin fină și variabilitatea mai mare. Turma este mai recentă și selecția mai puțin avansată. 8. Din compararea rezultatelor obținute de noi cu rezultatele cercetă- rilor anterioare, se poate trage concluzia că, în ultimii ani, țigaia a câștigat în finețe și uniformitate. . • ■ 9. Din probele examinate 2,16% se încadrează în categoria lânurilor , fine, cu finețea medie până la 25 microni. Exemplarele acestea arată că prin selecție și metode de creștere, avansată te poate ajunge la o finețe medie de cel puțin 28 microni fără ca celelalte însușiri ale rasei, ca adaptare la mediu, constituție, să sufere. 13 CERCETĂRI ASUPRA ȘUVIȚEI ȘI FINEȚII LÂNII 305 304; EUGENIA BART ,12 MGCJIEflOBAHHH BOJIOKHA RIEPGTH H ETO TOHKOCTH V DOPOflBI IWAH C UEPHLIMM M PBDKMMH KOHEHHOCTHMM (KPATKOE COflEPJKAHHE) Așrop nayuaeT Mop^oJiorK’iecKHe cBoîicTBa bojiokhr mepcTii nurau C ’iepHMMM H pMHtIIMM KOHeTOOCTHMH. Bmjiii MccjiefloBaHbi no# mhkpockouom 415 npoâ niepc™. OnncMBaioTCH <$opMa, BLicoi'a, BHeniHnft ii BuyTp emuiii bm;i BOJiouna. OcHOBHaH nacTB pafioTM oxBaTMBaeT oripcuejiemie tohkocth nrepcTHHOK 3jih 41 500 bojiokoh mepcTH, bbhtbix b oSjiacTH chhhli. Tohkoctb niepcTir obcr hb ohmthoh ?KHBOTHOBonLiecKOH cTanpHH b CjioSoshii Sama b 31, 18 p; y obor ns cTajța ohhthom cTaHRHU b CTyjțHHo Slutii b 33,91p. Bwio ycTa- H0BJI6H0, hto 2,16% npo6 mepcTH hmciot cpeflHioro tohkoctb ro 25p; TaKHM oGpaBOM epeflHHH TOHKOCTb niepCTM noepefleTBOM OîȘopa MOJKCT 6htb, oueBHjțHo, noBe^ena y otiix obști no Mențineți iwepe ro 28 p. OB'BHCHEHME PHCVHKOB Puc. 1.— KojieSaiiHH tohkocth mepcTH obor nopORM RHran c hophmmh h pijatiiMit KOHeHHOCTHMH. Phc. 2.— KoneOaHHH tohkocth mepcTH Bapocjiwx oneu (cnaonjHott ihtphx) n HrHHHOK (npepMBIICTMft HITpHx) HOpORBI RHFaH. Phc. 3. — KoneOaHHH tohkocth mepcTH Bapocntix dapanon (cnJioinHoii nrrpHx) h HrHHT (npepBiBHCTMit ihtphx) nopoRM RHraH. Phc, 4. — KonedaiiHH tohkocth mepcTH 6 Gapanoc miran c pbiikhmh kohchhocthmh H3 CTyOltHM. RECHERGHES SUR LE BRIN DE LAINE ET SUR SA FINESSE GHEZ LES MOUTONS DES RACES «TZIGAE» A EXTREMITES NOIRES ET «TZIGAE» ROUX (RESUME) Dans ce travail, l’Auteur etudie Ies proprietes moiphologiques du brin de laine du mouton de race «tzigae», ă extremites noires, et roux. On a examine au mjcroscope 415 brins de laine. On en decrit la forme, la hauteur, Ies aspects exterieur et interieur. La pârtie la plus importante du travail comprend la determination de la finesse de la laine qu’on a effectue sur 41.500 brins de laine, (recueillis sur l’epaule). La finesse des brins de laine des moutons du troupeau de la Statiori Experimentale Zootecbnique de Slobozia est de 31,18 p et celle des moutons de la Station de Studina est de 33,91 p. On a constate que 2,16 % des echan- tillons de laine examjnes ont une finesse moyenne d’environ 25 p, ce qui indiquerait que la moyenne de la finesse de la laine des moutons examines pourrait âtre poussee, par selection, jusqu’â au moins 28 p. EXPLICATIONS DES FIGURES Fig. 1. — La variabilite de Ia finesse de la laine deș moutons «tzigae» aux extre- mites noires et «tzigae» roux. ... pig. 2. — La variabilite de la finesse de la laine des moutons «tzigae» aux extre- mitds noires, jeunes (pointillă) et adultes-(trăit plein). Fig. 3. — La variabilii de la finesse de la laine des beliers adultes (trăit plein) et des jeunes bâliers (pointili) de la race aux extremites noires. Fig. 4. — La variabilii de la finesse de la laine des six băliers «tzigae» roux, de Studina. BIBLIOGRAFIE 1. La situation dans la Science biologique. Session de l’Academie «Lenine» des Sciences Agricoles de l’URSS. Moscou, 31 Juillet — 7 Aout, 1948. 2. Bosnariu M., Cercetări asupra fineții lânii la turma de țigăi albe dela Slobozia. Teză Nr. 146, Buc. 1928. 3. CecalovAlex., Raportul între firele cu măduvă și cele fără măduvă la rasa țigae, varietatea albă. Teză Nr. 81. Buc., 1926. 4. G u r t o v Igor., Creșterea animalelor, Anul III, Aprilie — Iunie 1951, Nr. 4 — 6. 5. Fileanschi C. D., Porișenie productivnosti jivotnobodctva. Gosizdat — Selhozghiz, Moscova, 1949. 6. F i 1 i p N. și Mano Ies cu G., Studiul despre animalele domestice din România. Buc., 1912. 7. I va nov M. F., Curs Ovțevodctva. Moscova., 1950. 8. M a u c h A.,Ștefănescu C., și B r ă t e s c u I., Anal. Inst. Naț. Zootehn. 1938, VI. 9. M a u c h A., Brătescu I., Gruia O. și I o n e s c u A., Anal. I.C.Z., 1950, IX. < 10. Odaiski N., Determinarea fineții lânii in diferite regiuni ale corpului la rasa țigae, varietatea albă. Teză Nr. 90. Buc., 1927. 11. Pop os cu C., Gurău L. și Brătescu I., BulI. I.C.Z., 1948, Nr. 14. 12. T e o d o r e a n u N., Cercetări despre originea Merinosului. Bul. Științ. Acad. R.P.R., Secțiunea de Știinfe Biol., Agronom., Geol., și Geogr., t. III, Nr. 4, Oct. — Noembr. — Decembr. 1951, p. 751. 1 13. — Creșterea oilor. Buc., 1937. 14. T e o d o r e a n u N., Derlogea V. și Radu Gh., Anal. I.C.Z., 1950, IX. 15. Ti mar iu S., Cercetări asupra fineții și proprietăților fizice ale lânii merinos. Teză Nr. 303. Buc., 1932. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul V, Nr. 2, 1953 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE *) DE GRIGORE RĂILEANU Comunicare prezentată de GH. MVRGEANU, Membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 21 Octombrie 1949 INTRODUCERE Regiunea, care formează obiectul cercetărilor noastre este situată la extre-' mitatea meridională a Carpaților.. Pentru a nu se omite unele detalii privi- toare la stratigrafia Paleozoicului și Mesozoicului, cartarea s’a făcut la scară mare. ■ ■. In literatura geologică, regiufiea este cunoscută sub numele de zona Svi- nița-Svinicea Mare, iar în ultimul timp a fost denumită de Al. C o d a r c e a «Zona Sirinia», după numele pârâului Sirinia, care o traversează. La Sud, teritoriul studiat este delimitat de Dunăre, dela gura pârâului Iuți până în regiunea minei Cpzla (la Gura ogașului Weirauf), la Vest de o linie Sud-Nord ce pleacă dela gura ogașului Weirauf și merge până la Cârșia lelovei•; la Nord, de o linie ce pleacă din cota Cârșia lelovei și merge spre Est până la Capul Corhan și, în sfârșit, la Est de o linie ce pleacă din vârful Capul Corhan și merge spre Sud trecând pe la Est de satul Eibental până la gura pârâului Iuți. Astfel delimitată, regiunea este situată pe teritoriul comunelor Tisovița, Eibental, Svinița, Berzasca, Bigăr, Rudăria, Bania și Sopot din Regiunea Severin. Relieful regiunii este accentuat, format din culmi și cote care se ridică brusc până la 910 m (vârful Copriva) deasupra nivelului Dunării, imprimându-i ■astfel un aspect pitoresc. Culmea principală a Almașului are direcția Nord-Sud și pe ea sunt situate cotele: Tilva Frasinului, Omârșnicul Mare, Omârșnicul Mic, Scamnu Erfbaiii, Lespezi, Obârșia Stremețului și Cioaca Ploștinii. Din regiunea Cioaca Ploș- *) Lucrare premiată în Sesiunea Generală Științifică a Academiei R.P.R. din 2-12 Iunie 1950. ' 308 ■ GRIGORE RĂILEANU . a 3 CERCETĂRI GEOLOGICE IN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 30» linii, culmea Almașului se desface în două ramuri. Ramura care apucă spre Sud — Est coboară’până la Dunăre; pe ea sunt Situate cotele Copriva, Cichi- levacia, Surcovacia, Prislop și Dumbrăvița. Ramura de Est a culmii Almașului coboară până deasupra satului Eibental și pe ea se află cotele Snamen și Cătrămăț. O a doua culme principală vine dela Nord de Cârșia lelovei și coboară Fig. 1. — încadrarea regiunii cercetate față de întreg teritoriul R.P.R. până pe pârâul Valea Mare. Se mai remarcă, culmea Vârnișco-Cracul Buco- nilor-Bigăr și încă o serie de culmi mai mici printre care menționăm culmea Bori-Șarlovâ, culmea Cracul Pladiniții, culmea Poienile Lungi, Leștile și cul- mea Voreț. In aceste culmi își au originea o rețea de viroage și ogașe care, fie că se varsă direct în Dunăre, fie că sunt colectate de pâraie care prin acțiunea puternică erozivă imprimă regiunii un caracter sălbatic. Pâraile cele mai importante și care oferă deschideri mai bune sunt: pârâul Mraconia care colectează ogașele ce își au originea pe flancul de Est al culmii Almașului, pârâul Tisovița care își are originea pe partea de Est a culmii Hurculovăț, colectând toate ogașele din regiunea Baia Nouă-Eibental și se: varsă în Dunăre. Aceste pâraie au în general direcția Vest — Est. Pâraile Iuți, Povalina și lelișeva izvorăsc de pe versantul sudic ah cul- milor dintre Dunăre și Tisovița. Acestea sunt pâraie cu un traseu scurt și au un debit variabil de apă. Pârâul Sirinia taie pe distanță mai mare formațiunile sedimentare și separă zona în două părți: partea de Nord, cunoscută sub numele de sincli- nalul Bigăr și partea de Sud, numită regiunea Svinița. Cel mai important pârâu este Valea Mare, care își are originea sub culmea Rudăria și are ca afluenți pe partea stângă ogașele Chiacovăț, Stănic și Dra- gosela iar pe partea dreaptă printre afluenții mai mari sunt: Boichani, lelova < și «Camenița. Văile acestor pâraie sunt înguste, având de o parte și de alta coaste repezi,, apa lor căzând adesea pe cataracte. Rețeaua hidrografică este tăiată într’un. relief ale cărui forme morfologice se desfășură între 700 și 910 m altitudine. Regiunea Svinița-Fața Mare este împădurită, puțin populată și, în general, greu accesibilă. Numai liniile de exploatare ale C.A.P.S.-ului trasate pe pâ- râul Sirinia și Valea Mare reprezintă căi de acces mai lesnicioase. ISTORIC Date referitoare la geologia regiunii s’au publicat începând din prima jumătate a secolului trecut. Printre primele informații sunt acele ale lui A m i B oue (9), care în 1836 — 37 face o excursie în Banat și menționează por- firele cuarțifere dela Islaz precum și breciile, aglomeratele și gresiile roșii, despre care spune că trebue să aparțină « Totligendes-ului german». De ase- menea el menționează «Euphotidele dela Scinica» (probabil Svinița), gab- broul de Iuți și serpentinele dela Tisovița. începând din 1850, lucrările devin din ce în ce mai numeroase și mai amă- nunțite. Âstfel, la 1852 apare monografia lui J. K u d e r n a t s c h (52) care- . ocupându-se. de fauna de amoniți dela Greben, aduce primele date paleon- tologice asupra calcarelor feruginoase și stabilește că aparțin Doggerului, C. I. Andrae (2), la 1854, face o scurtă dare de seamă asupra cărbunilor Liasicului dela Cozla și Camenița. La 1855, într’o lucrare cu caracter ceva mai general, J. Kuder- natsch (53), menționează sub numele de «Complex îndoelnic» șistu- rile cu plante, gresiile roșii, breciile și rocele eruptive. J. K. u d e r n a t s c h împreună cu F. F o e 11 e r 1 e, în notele lor, între- buințează denumirea de Malm și Neocomian pentru calcarele dela Svinița (după cum se menționează în lucrarea lui E. Tiet z e) (129). In lucrarea lui Fr. Hauer și V. Zepharovich (38), dela 1856, găsim pentru prima dată, întrebuințată denumirea de «Gresten» pentru Liașicuî dela Berzeasca-Cozla. La 1860, L i p o 1 d (54) vorbește despre mina de cărbuni liasici dela Berzeasca. Peters, la 1864, aduce primele date paleontologice asupra Liasicului dela Munteana și Cozla (Fide E. T i e t z e) (129). Cu cinci ani’ mai târziu, F r. H a u e r (39) face .cercetări geologice în regiunea cuprinsă între valea Siriniei și Greben. In lucrarea sa definește ca « melafire și tufuri melafirice », piroclastitele dela Munteana, iar gresiile roșii și cuarțitele dela Est de Munteana le atribue « Dyasului» (Permian). In Meso- zoic, el’ separă ca aparținând Liasicului, gresiile și calcarele de pe valea Siri- niei și dela Munteana, și atribue Doggerului calcarele cu crinoizi și calcarele roșii ’oolitice dela Greben, iar Malmului restul de calcare de deasupra. ’ într’o conferință asupra Banatului de Sud, publicată la 1870, D. Stiir (119), determină câteva resturi de plante din regiunea Staricica-Povalina și ajunge la concluzia că nivelul inferior al lui J.Kudernatsch aparține- 310 GRIGORE RĂILEANU « Rotlingendesului inferior», iar celelalte două revin fără îndoială tot Per- mianului. La 1869 U. S. c h l o e n b a c h (107) începe cercetări geologice în regiunea: ’CozIa-Munteana și Valea Mare, unde remarcă prezența serpentinelor în șis- turile cristaline de pe lelo'va și arată că, în gneisurile din regiune, predomină hornblenda. . ; Continuându-și cercetările, în vara anului 1870, își găsește moartea pre- matură în vârstă de 32 de ani,, căzând de pe stânca de calcare titonice dela Stiblița. O placă fixată la locul accidentului amintește această tragică în- tâmplare. Cu doi ani mai târziu, E. T i e t z e (129), întreprinde un studiu mai amă- nunțit în jumătatea de Sud a zonei Svinița-Svinecea Mare. E. T i e t z e este primul cercetător care stabilește o succesiune stratigrafică a tuturor depo- zitelor sedimentare din regiune, succesiune, rezultată de pe urma mai multor observații făcute pe teren (122), (123), (124), (125), (126), (127), (128), (129),, (130), și (131). Cu această ocazie menționează- rocele gabbroide de pe pârâul Iuți și consideră serpentinele dela Eibental-Tisovița ca un produs de transformare a gabbrourilor. Mai departe, el arată că, în alcătuirea sincli- nalului dela Baia Nouă intră zona superioară cu ferige care ar reprezenta Carboniferul Superior. Cărbunii și șisturile cu plante de pe P. Povalina îi- consideră mai noi ca cei dela Baia Nouă. Descrie sub numele de roce porfirice, trachitice și tufuri porfirice, tot ansamblul de roce magmatice dintre valea^ lelișevei și P. Povalina. Este de acord cu J. Kudernatsch asupra vârstei pe care acesta o dă pentru primele două tipuri de roce. Gresiile roșii dela Stara Svinița și Povalina le consideră triasice inferioare, iar gresiile roșii de pe valea lelișevei le compară cu Keuperul din Carpații Nordici.-Asupra Liasicului face observații de ordin critic și consideră ca aparținând faciesului de « GresleA», numai partea inferioară a Liasicului. Mai departe paraleli- zează diferitele orizonturi liasice dela Munteana cu cele dela Cozla. El atribue Doggerului, calcarele cu Brahiopode și stratele de Klaus de pe ogașulSaraorschi, și tot de această vârstă consideră și șisturile cu Posido- nomii de pe Og- Sirinca. Sub numele de Tithonic cuprinde toate calcarele vinete și roșii noduloase dela Svinița, Munteana și P. Sirinia, iar calcarele litografice le atribue Cretacicului inferior. Marnele cenușii, dela Svinița, le consideră că reprezintă Barremianul și Apțianul. La 1879 I. B b c k h (8) cercetând regiunea dintre pârâul Sirinia și Almaș Studiază șisturile cristaline, iar asupra sedimentarului ajunge la aceleași concluzii ca și E. T.i e t z e pentru regiunea dintre Sirina și Svinița. El car- tează șisturile satinate dintre Cozla și Berzeasca despre care crede că ar repre- zenta Carboniferul în facies de Culm. V. U h 1 i g (136) revizuește fauna lui E.-Tietze din marnele cenușii dela Svinița și consideră aceste marne că reprezintă un orizont superior al Bar- remianului. - F r. S c h a f a r z i k, la 1892 (102), face cercetări geologice în regiunea dintre Baia Nouă și Svinița, când arată că șisturile cristaline dela Nord de Eibental și Baia Nouă sunt gneisuri amfibolitice aparținând după el « Gru- pului inferior de șisturi cristaline » (Grupul I. Bbckh). Rocele sideritice dela Paprisca Cioaca le pune în legătură cu serpentinele dela Eibental-Baia Nouă. Menționează gabbroul de Iuți, Scoate în relief massa de felsit porfirit dela ■Cucuiova și varietățile de profirite și diabaze din regiunea Povalina-Sta- 5 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 311 ricica. Pe baze paleontologice stabilește vârsta carboniferă superioară pentru sedimentarul dela Baia Nouă. Despre șisturile cu Posidonomia de pe Og. Sirinca și Poleașca, afirmă că ele trebue să reprezinte Doggerul superior sau phiar o mare parte din Malm. Menționează pentru' prima dată Medite- raneanul de pe P; Iuți. Tot în același an, Rdth Telegd (96), după studiul Permianului cuprins între Munteana și pârâul Stariștea, separă două serii de strate: o serie de strate alcătuit din conglomerate, șisturi și gresii șistoase și șisturi cu plante și o a doua serie formată de rocele eruptive cu produsele lor piro- clastice. Roth Telegd observă, că în partea de Nord — Vest a regiunii se cantonează porfirele cuarțifere iar spre Sud — Est porfiritele și melafirele. M. H a n t k e n (36) în raportul său asupra Liasicului dela Cozla, ajunge la concluzia că stratele liasice stau în mod normal peste calcarele lito- grafice și ar reprezenta aripa răsturnată a sinclinalului de Sirinia. W. K 1 i a n (48) revizuește lista de fosile, pe care.o prezentase E. T i e t z e, din marnele cenușii dela Svinița. Iți urma acestei revizuiri, el trage concluzia că în aceste marne nu am avea reprezentat decât Barremianul superior. In 1909, F r. K o c h (51) făcând o dare de seamă asupra cercetărilor paleontologice întreprinse de F r. S c h a f a r z i k în regiunea Svinița, ajunge la aceleași concluzii ca și F r. Schafarzik. In anul 1910, F r. Schafarzik (104), extinzându-și cercetările în partea de Vest a zonei Svinița-Fața Mare, atribue Carboniferului superior atât stratele de pe P. Dragosela cât și șisturile de pe Og. Cozilele. Din punct de vedere tectonic, remarcă încălcarea șisturilor cristaline, din partea de Vest, peste sinclinalul sedimentar Cozla-Camenița. Cu un an mai târziu Fr. Schafarzik (105) și Z. Schreter (110) afirmă pentru prima oară că gresiile șistoase și conglomeratele din zona Cozla- Camenița, care sunt prinse între Liasic și Cretacicul inferior, nu pot fi liasice așa cum le considerase H a n t k e n. Ei le atribue vârsta Gault-Cenoman. L. M r a z e c (69) consideră serpentinele dela Eibental-Tisovița ca ofi- olite cretacice. In anul 1931, G. Macovei și I. Atanasiu (62), privitor la Cre- tacicul din zona Svinița-Svinecea Mare, ajung la concluzia că acesta repre- zintă un facies de mare mai adâncă față de Cretacicul din zona Reșița-Moldova Nouă. Tot în acest an, A. S t r e c k e i s e n (118) consideră șisturile cristaline dela Nord-Vest de Eibental, ca având un caracter katamesozonal (Grupul I Mrazec) și le descrie sub numele de seria de « Cătrămăț», serie ce ar repre- zenta resturile unei pânze vechi puse în loc încă înainte de Carboniferul su- perior. Șisturile cristaline dela Vest de sinclinalul Bigăr, le descrie sub numele de zona « Berzeasca-Rudăria » și le încadrează în Grupul II Mrazec. Pentru gabbrourile dela Iuți arată că au suferit importante fenomene de saussuri- tizare și uralitizare, iar la serpentinele dela Eibental constată o structură reticulară. El consideră aceste roce intrusive de vârstă antecretacică. In anii 1931 — 1932, T h. K. r â u t n e r și Al. Cod arce a (19), cercetând cromitele din serpentinele dela Eibental, ajung la aceeași concluzie la care ajunsese Dunath, pentru cromitele din Iugoslavia, privindu-le ca un produs de segregație magmatică, formate prin diferențiere în cristalizare, în faza lichid magmatică. 7. — Buletin Științific — c. 594 7 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 313 6. 312 GRIGORE RĂILEANU In anii următori, 1932 — 1933, Al. C o d arc e a (18) consideră șistu- rile cristaline dela Nord — Vest de Eibental (seria de Cătrămăț Streckeisen)' că aparțin « Grupului II Mrazec» și le descrie sub numele de șisturi cristaline de zona « Mraconia». Descriind amănunțit gabbroul de Iuți arată că acestea sunt, pe P. Iuți, adevărate plagioclastite sau diallagite, care trebue să fie considerate ca segregații cu caracter pegmatoîd și scoate în evidență fe- nomenul de saussuritizare și uralitizare pe care' l-au suferit aceste gabbrouri. De asemenea, descrie amănunțit tipurile de serpentină care se întâlnesc la Eibental-Tisovița. Rocele calcaro-silicioase de pe Paprisca-Cioaca le con- sideră ca roce legate de fenomenele hidrotermale .care s’au produs în legătură cu serpentinele. Consideră serpentinele și gabbrourile mai vechi decât Per- mianul. Privitor la șisturile negre elipsoidale dela izvorul Staricicăi se întreabă dacă sunt carbonifere. Blocurile de calcare de pe P. Povalina, dela Gredița și Cervena Bara le consideră Permian cu semn de întrebare. In 1935, N. Petrulian (83) întreprinde un studiu calcografic at cromitelor din serpentinele dela Eibental. P. Rozlosznik (97) în 1936, prospectează mina dela Baia Nouă și arată poziția Carboniferului de aici față de rocele înconjurătoare. In 1940, AL Codarcea (22) consideră șisturile cristaline din această regiune ca aparținând autohtonului getic (Grupul II Mrazec) pentru care- întrebuințează termenul de «Cristalinul Danubian», în opoziție cu «Crista- linul Getic» (Grupul I Mrazec). Șisturile cristaline din regiunea studiată de noi le împarte în trei zoner — Zona de Mraconia — Zona de Cârșia lelovei, — Zona de Cârșia lelovei retromorfică. învelișul sedimentar al acestor șisturi cristaline îl denumește « Zona Si- riniei». Paralelizează apoi diferite zone din Liasic, cu zonele stabilite de E- H a u g în Franța, face observații asupra diferitelor formațiuni printre care- și aceea că, gresiile și conglomeratele dela Camenița și P. Stănic reprezintă Cretacicul superior în facies de fliș. STRUCTURA GEOLOGICĂ A REGIUNII SVINIȚA - FAȚA MARE Formațiunile geologice care alcătuesc regiunea Svinița-Fața Mare, se pot împărți în două categorii: In prima categorie sunt reprezentate șisturi cristaline și roce eruptive^ acestea constituind laolată fundamentul regiunii. In a doua categorie intră rocele efusive și rocele sedimentare care alcă- tuesc învelișul fundamentului. I. ȘISTURILE CRISTALINE Intru cât aceste formațiuni nu au format obiectul propriu zis al lucrării: noastre, nc-am mărginit numai să cartăm varietățile litologice întâlnite și sa Ie încadrăm în schema și concepția lui Al. Codarcea (22). Lucrarea noastră nu poate avea în această privință decât valoarea unei detalieri car- tografice și de aceea ne abținem dela orice comentarii privind geneza și tec- tonica acestor roce. Șisturile cristaline, în regiunea de care ne ocupăm, aparțin autohtonului, cunoscut în partea centrală a Carpaților Meridionali sub numele de « Crista- linul Parângului» (117), (79), iar în regiunea noastră sub numele de «Cristalinul Danubian» denumire dată de Al. Codarcea (22) în urma ultimilor studii făcute în regiune. Șisturile cristaline formează cea mai mare parte din fundament și în acestea se disting trei zone deosebite ca aspect petrografic și care se pot încadra în cele trei serii ale lui A1. C o d a r c e a. A. ZONA DE EST Această zonă o formează șisturile cristaline dela Estul învelișului sedi- mentar. Ele se întind, începând dela Nord de satul Eibental și Baia Nouă, alcătuind cotele Cătrămăț, Snamen și Cioaca Obârșia Stremțu, de unde se continuă spre Nord pe la fundul P. Mraconia. Originea acestor șisturi cristaline, după Fr. Schafarzik (102), (103), A. Streckeisen (118), Al. Codarcea (18), este socotită ca sedi- mentară. Ele sunt alcătuite din paragneise amfibolitice care la Nord de Ei- bental și Baia Nouă, se îmbogățesc în muscovită iar pe ogașul lui Vioran, apar intercalațiuni de micașisturi muscovitice cu grenați. Alteori, aceste paragneise conțin biotit sau biotit cu hornblendă. Feldspatul este inclusiv plagioclaz. In general, aceste șisturi cristaline sunt caracterizate prin grăunți foarte fini, printr’o șistozitate accentuată, textură paralelă și o structură cristaloblastică (118), (18). In această zonă de șisturi cristaline, apar benzi de cuarț cum sunt la Sud- Vest de Vârful Pripor, la Nord de Cătrămăț și pe pârâul Liubotina. In partea de Sud, șisturile cristaline au direcția 80° Vest și înclinări până la 85° spre Nord. Ele încalecă peste serpentinele dela Eibental. Acest cris- talin se încadrează în « Zona de Poiana Mraconia » a lui A1. Codarcea. B, ZONA MEDIANĂ Intre banda sedimentară Camenița-Cârșia lelovii, la Vest, și sinclinalul Bigărului la Est, se desvoltă șisturi cristaline care se deosebesc ca aspect petrografic de cele din prima zonă. Aceste șisturi cristaline sunt bine reprezentate atât pe pârâul Valea Mare, ogașul lelovei, cât și într’o serie de culmi (Poienile Lungi, Birtina etc.). Ele sunt alcătuite din gneisuri amfibolice și gneisuri biotitice care apar mai frec- vent către Vestul acestei zone și anume pe ogașul Delibreg, ogașul Mare și ogașul lelovei. Destul de frecvent se întâlnesc gneisuri granitice cu micro- clin și pegmatitele plagioclazice și pegmatite cu mică albă cum se observă, mai ales în regiunea pâraielor Boichanilor Debelilug și Voreț. Câteodată, în aceste șisturi cristaline se remarcă și cloritoșisturi (12), (22), cum sunt pe ogașul Tulinibreg și Gura ogașului Stănic. Pe ogașul Râpanu în șisturile cristaline se intercalează calcare cristaline. Pe marginea de Vest, șisturile cristaline suportă sedimentarul dela Camenița, iar spre Est, ele încalecă depo- zitele sedimentare de-a-lungul liniei Stănic-Birtina. Șisturile cristaline din zona mediană corespund, după clasificarea lui Al. Codarcea, cu zona de Cârșia lelovei. 314 GRIGORE RĂILEANU 8 I) ■ CERCETĂRI GEOLOGICE IN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 315 C. ZONA DE VEST Ultima zonă de șisturi cristaline delimitează regiunea noastră către Vest, începând dela Cozla și până la Cârșia lelovei. ■ Șisturile cristaline din această zonă sunt alcătuite în general din gneisuri granitice cu biotit cloritizat, din amfibolite și din gneisuri verzi cloritizate. Ele sunt considerate de A 1. Codarcea (22) ca o zonă tectonizată a gnei- selor de Cârșia lelovei. Această zonă cristalină are direcția Nord-Sud și încalecă peste banda sedimentară Cozla-Camenița. II. ROCE ERUPTIVE PLUTONICE A. GABBROURILE DE IUȚI In partea de Sud-Est a regiunii fundamentul este reprezentat printr’un masiv de gabbro, care la malul Dunării are o lățime de cca 3 km, iar spre Nord, se lărgește până la Sud de satul Eibental, unde atinge o lățime de cca 5 km. De aici spre Vest, masivul se îngustează și se afundă sub depozitele paleozoice de pe pârâurile Povalina și Staricica. Pe partea de Est și de Nord, acest masiv este înconjurat de o massă de serpentine, iar pe partea de -Sud și Vest gabbrourile suportă fie depozitele învelișului sedimentar, fie roce efusive. Gabbrourile au, în general, coloarea neagră ușor violacee, privite însă în de aproape prezintă un aspect foarte variat. Cele mai tipice gabbrouri sunt reprezentate pe pârâul Iuți, de unde și numele de « Gabbrouri de Iuți» dat pe Pappay Irma (fide Al. Codarcea) (18). Ele sunt formate (118), (18) dintr’un palgioclaz bazic (bytownit), dialag și o cantitate variabilă de olivină, care câteodată poate lipsi, uneori prezintă hypersten. De cele mai multe ori gabbrourile au un aspect deosebit, datorită feno- menului de saussuritizare și uralitizare, pe care le suferă feldspatul și dialagul. Aceste gabbrouri sunt străbătute adeseori de filoane de aplite, cum sunt pe ogașul Selschi și pârâul Iuți. Pe contactul dintre gabbrouri și serpentine se întâlnesc separațiuni de piroxenite. B. SERPENTINE DE EIBENTAL Intre șisturile cristaline la Nord și masivul de gabbro dela Sud, se inter- pune o bandă de serpentine care are direcția Est — Vest. Ele reprezintă, ramura cea mai vestică a masivului de serpentine dela Tisovița. Această bandă, în regiunea satului Eibental, are o lățime de cca 1 km. De aici spre Vest, banda se lățește până în regiunea Baia Nouă, iar la Sud de culmea Cioaca Popească, ele se afundă sub depozite sedimentare și porfire cuarțifere, de sub care mai apar, ultima dată, pe pârâul Stariștea. In general, aceste serpentine, de coloare verde până la negru, au un aspect destul de uniform. Ele prezintă adesea o structură reticulară cu ochiurile rețelei ocupate de olivină (118), (18). In serpentinele dela EibentaLBaia Nouă se întâlnesc concentrații de cromite, cum sunt cele de pe ogașul Pușcarschi și cele dela Sud și Est de satul Eibental. Aceste cromite sunt grăunțoase și conțin minerale din grupa do- ritelor și serpentinelor. Aceste concentrații se pierd în mod difuz în massa' rocei înconjurătoare. Ele sunt considerate ca uh produs de segregație mag- matică (19). De asemenea, în serpentine se întâlnesc sistări talcoase dispuse sub forma unor benzi cum sunt cele dela Vest de Cioaca Popească, de pe ogașul Popesc, ogașul Pușcarschi, pârâul Tisovița și satul Eibental. In unele părți, în massa serpentinelor, se găsesc rețele foarte fine de mag- nezit, ce se prezintă sub aspectul unei pânze de păianjen. Aceste rețele sunt formate dintr’o pulbere albă foarte fină de Co3Mg, care trebue considerate ca un produs al acțiunii hidrotermale în faza apomagmatică, când apele puternic acidulate (acid carbonic) pătrunzând pe fisurile rocei au reacționat cu sili- cații de magneziu luând în soluție bicarbonatul de magneziu și, atunci când au găsit condiții favorabile, au depus carbonatul de magneziu. Menționăm în aceste serpentine și prezența asbestului, care se prezintă ca filonașe discontinue ce se pierd difuz în massa rocei. Tot în legătură cu fenomenele hidrotermale, care au avut loc în regiunea serpentinelor dela Baia Nouă, Prof. Al. Codarcea (18) pune rocele sidc- ritice dela Paprisca Cioaca. Aceste roce dure, de coloare variabilă dar în general vânătă-albicioasă, cu nuanțe verzui sau roșcate au la exterior întotdeauna o crustă limonitică. Aceste roce se găsesc în pârâul «Tisoviței, în fața birourilor minei Baia Nouă, la gura Og. Pușcarschi. Pe Cioaca Popească se găsesc, însă, cele mai importante masse de asemenea roce. Serpentinele dela Eibental Sunt străbătute de filoane de Kersantit (Ker- santitul dela Eibental), precum și de filoane de porfire cuarțifere. 1. Raporturile gabbrourilor și serpentinelor cu rocele înconjurătoare 4» Serpentinele de pe linia Eibental-Baia Nouă, sdrobite lă contactul^ cu șisturile cristaline, sunt încălecate de acestea pe direcția Est-Vest până la gura ogașului Pușcarschi. De aici spre Vest, șisturile cristaline iau contact ezitant cu serpentinele până pe ogașul Popesc, de unde, mai departe se vede că serpentinele încalecă peste șisturi cristaline (3). Intre serpentine și gabbrouri, nu este o limită netă ci, mai de grabă, o întrepătrundere a serpentinelor cu gabbrourile. Gabbrourile iau contact cu sedimentarul începând dela gura Og. Selschi, unde gresiile roșii sunt ușor împinse peste gabbrouri. Această ușoară împin- gere se observă și mai departe pe Og. Selschi în sus unde se vede că au fost, antrenate și porfirele cuarțifere. Gabbrourile nu sunt sdrobite pe această linie de contact, însă filoanele aplitice (care sunt mai casante) totdeauna apar sfărâmate. Pe pârâul Po- valina, gresiile și șisturile roșii permiene au fost împinse ușor dela Sud spre Nord peste gabbrouri. 2. Serpentinele din șisturile cristaline Inafară de massa de serpentine dela Eibental-Baia Nouă, se întâlnesc serpentine în șisturile cristaline. In majoritatea punctelor raporturile acestora cu șisturile cristaline sunt neclare, însă pe Og. Tulinecea și Og, Boichanilor se vede bine că ele sunt interstratificate. . In șisturile cristaline din zona Mraconia apare o lentilă de serpentine la fundul P. Tisovița și anume la Sud—Vest de Snamen. De asemenea, la Est 11 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 317 316 GRIGORE RĂILEANU 10 de cota Scamnu Eremiii, apare o bandă de serpentine alungită Nord—Sud, pe direcția șisturilor cristaline; In zona șisturilor cristaline de Cârșia lelovei apare o importantă bandă de serpentine, care începe dela Urda Mare, trece pe la fundul pârâului Boi- chanilor, traversează ogașul lelovei și ajunge până pe ogașul Boului. Pe un ogaș ce se varsă în ogașul Boichanilor se vede că această bandă de serpentine este interstratificată în șisturile cristaline. La confluența pârâului Dragosella cu Valea Mare, în malul drept, se găsește încă o lentilă de serpentine de coloare neagră. Pe Og. Tulnicea se poate observa foarte bine că serpentinele sunt inter- stratificate. La mijlocul benzii se găsesc șisturi talcoase și cloritice. C. PUNEREA IN LOC A GABBROURILOR ȘI SERPENTINELOR Asupra punerii în loc a acestei masse intrusive părerile au fost împărțite și am amintit, la capitolul istoricului regiunii, părerile cercetătorilor anteriori. Cercetările noastre dovedesc că punerea în loc a gabbrourilor și serpen- tinelor s’a efectuat înainte de Carboniferul superior din regiune, deoarece găsim peste ele Carboniferul superior de pe pârâul Povalina (fig. 7). La aceasta se mai adaugă faptul că gabbrourile și serpentinele erau denudate încă înainte de Permianul inferior, deoarece la gura Og. Selschi găsim, la contactul gresiilor roșii cu gabbroul, o brecie formată din bucăți de gabbrouri și mai ales din roce aplitice luciete, cu aspect de pietre cu fațete, totul fiind cimentat de o pastă cloritoasă de coloare ușor verzuie. Această brecie stă peste gabbro și suportă la rândul ei sedimentele permiene. R e i n h a r d (fide Al. C o d a r c e a ) (21) consideră această brecie ca o formație de climat arid. Existența unui astfel de climat în regiune a fost posibilă, pentru considerentele care le vom arăta într’un capitol următor. Alt fapt, care ne dovedește că aceste gabbrouri au fost denudate înainte de Permianul inferior și chiar de Carboniferul superior, este profilul de pe P. Staricica. Aici gabbrourile sunt acoperite de conglomerate ce ating 30 m grosime. Acest conglomerat este alcătuit din bolovani rulați de gabbro, care ating 30 — 40 cm în diametru, sunt slab cimentați cu o pastă verzuie, în care se văd prinse sfărămături de minerale provenite din gabbro. Reparti- zarea în spațiu a conglomeratului nu este uniformă, pe partea de Sud a gab- brourilor, constituenții conglomeratului sunt mai mărunți (cât oul, rar cât pumnul) și sunt alcătuiți din cuarțuri și bucăți de serpentină cromitiferă. Acest conglomerat suportă curgeri de melafire iar în partea de Sud, gresii și sisturi roșii. In rezumat, dacă conglomeratele de pe ogașul Staricica s’au format prin remanierea gabbroului și serpentinelor, întrucât acesta suportă melafire și depozite carbonifere superioare, trebue să admitem că massa de gabbro și serpentine era denudată în Carboniferul superior, deci punerea în loc a acestor roce intrusive trebue să se fi produs înainte de Carboniferul superior. ÎNVELIȘUL sedimentar Depozitele, care acoperă fundamentul regiunii, sunt în cea mai mare parte, de vârstă paleozoică și mesozoică. Numai într’o mică măsură de vârsta ter- țiară și cuaternară. Aceste sedimente formează o largă zonă sinclinală, cunoscută în literatura ^geologică, sub numele de zona « Svinița-Svinecea Mare ». Porțiunea, cercetată de noi este cuprinsă între satul Svinița la Sud și Muntele Fața Mare la Nord. •In partea de Sud, zona sedimentară este unitară. De pe culmea Izvorul Drenetinei se desprinde spre Vest, o ramură secundară cu direcția Nord—Sud, numită Cozla-Camenița și pe care în cursul cercetărilor noastre am cuprins-o în zona Svinița-Fața Mare. I. DEPOZITELE PALEOZOICE In regiunea cercetată, depozitele cele mai vechi, care apar la zi, sunt de vârstă carboniferă. La Vest de Cozla, pe o porțiune restrânsă, se găsesc sedi- mente care au fost atribuite Carboniferului inferior, iar în lungul zonei sedi- mentare Svinița-Fața Mare, atât pe marginea de Vest cât și cea de Est, ■apar sporadic depozite de vârstă carboniferă superioară. A. CARBONIFERUL INFERIOR La Vest de Mina Cozla, pe ogașul lui Weirauf, apar o serie de roce alcătuite ■din șisturi negre ardesiene și din șisturi fine satinate, filitice. Sub acest aspect se continuă carboniferul spre Nord până dincolo de Og. Recica. Aceste șisturi aparțin de o serie mai variată de roce, care formează un sinclinal, între Cozla și Berzeasca (iese din cadrul hărții noastre); I. Bbckh (8) le-a atribuit 'Carboniferului în facies de Culm. Fr. Schafarzik (104) menționează de aici un rest de Archeocalamites și admite, ca și I. B 6 c k h , că reprezintă Carboniferul în facies de Culm. A i. Codarcea le compară cu depozitele carbonifere din valea Idegului (Rusca). Intru cât numai incidental am întâlnit aceste roce, care ies din cadrul ■.regiunii, nu suntem în măsură să precizăm mai mult. ' B. CARBONIFERUL SUPERIOR In zona sedimentară Svinița-Fața Mare, aparițiile de Carbonifer superior se întâlnesc pe ambele părți ale sedimentarului. Cercetările întreprinse au fost de multe ori însoțite de lucrări miniere, a căror urme se mai văd și azi. Un rezultat de seamă a acestor lucrări a fost scoaterea la zi a resturilor de plante, din diferite puncte, care, în alt mod, nu ar fi fost accesibilie celor interesați. Datorită cunoașterii acestor plante s’au putut trage concluzii asupra vârstei ^depozitelor respective. 1. Răspândirea Carboniferului superior a) Carboniferul dela Baia Nouă. Pe pârâul Tisovița se găsește, la limita dintre gneisuri și serpentine, un mic basin de Carbonifer productiv. Acesta este prins și strivit între șisturile cristaline și serpentine. 318 \ . GRIGORE RĂILEANU 13 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 319 Sinclinâlul dela Baia Nouă este alungit în direcția Sud—Vest—Nord-Est, având o lungime de cea 1000 m, o lățime de cca 500 m (fig. 2) și este aplecat spre Est (fig. 3). 30 / Q/rec/Sp prof//(//. lespezi O 250 500m 4. 7, Permion 2, Carbonifer t. Șisturi cristaline Op L espezi Fig. 5. — Profilul sonda- jului dela Raspute. Fig. 6. — Profilul de pe Og. Lespezi. grosimea de cca 5 m și se alterează ușor. Către partea superioară, ea trece la gresii negre noduloase, ușor micacee, groase până la 1,50 m, peste care stau șisturi negre argiloase ușor micacee, mai friabile sau mai dure, prezen- tând în acest caz aspectul unor șisturi ardeziene ce se desfac în plăci (fig. 6). 322 GRIG0RE RĂILEANU 16 Grosimea acestor strate este de 20 in. Urmează deasupra două bancuri de calcare negre silicioase, dure diaclazate, cu aspect brecios datorită unor res- turi de plante silicifiate. Aceste calcare au spărtură așchioasă și grosimea, între 0,50 ■— 1,20 m. Ele sunt separate printr’o intercalație de șisturi negre, groasă de 30 cm. Peste acestea, urmează iarăși șisturi negre, uneori mai grezoase, alteori mai argiloase, mai mult sau mai puțin șistoase. Acestea sunt ușor piritizate și uneori, au intercalații fin cărbunoase. Gro- simea lor este de cca 9,50 m; Fr. Schafarzik (104) a atribuit acest pachet de strate Carboniferului superior, vârstă menținută și de Al. C o- d a r c e a (22). Acest pachet de strate stă în mod discordant peste gneisuri și suportă conglomerate permiene. Gresia neagră micacee se poate compara cu cea din Carboniferul superior dela Baia Nouă, iar calcarele sunt asemănătoare cu cele din Carboniferul superior de pe pârâul Dragosella și în oarecare măsură cu cele de pe ogașul Coșarnița. Pe acest considerent putem atribui acest orizont Carboniferului superior. d) Carboniferul superior de pe pârâul Dragosella. Daca trecem pe partea de Vest a sinclinalului Bigăr, Carboniferul supe- rior a fost citat de Fr. Schafarzik (105) și Al. Codarcea (22) pe ogașele Dragosella și Cozilele. Pe pârâul Dragosella, începând chiar dela confluența cu Valea Mare, depozite care pot fi atribuite Carboniferului au o desvoltare mai mare ca în alte puncte. Aceste depozite formează un sinclinal cuprins între ogașul Tulnicea și pârâul Dragosella. Aspectul acestor depozite variază dela Vest spre Est (dela exteriorul zonei spre inferior). Chiar în botul dealului Tulinibreg, peste șisturile cristaline stau gresii grăunțoase al căror ciment este spălat de ape și pune în libertate un grohotiș mărunt care se scurge’ pe pantă. Aceste gresii care uneori devin conglo- meratice, iar alteori adevărate arcose alternează cu gresii fine șistoase tari, uneori silicificate, de coloare verzuie, iar alteori vineție sau gălbuie. Ele suportă un banc puternic de conglomerate poligene cu elemente care ating 10 cm în diametru. Urmează deasupra arcose și gresii dure, de coloare verzuie, uneori mai conglomeratice, cu intercalații de șisturi vinete, verzui sau negri- cioase. Cu cât mergem spre Est, conglomeratele au elemente din ce în ce mai mici și devin subordonate unei alternanțe alcătuită din gresii negre micacee, din șisturi fine, gresii grosiere, arcose biotitice de coloare verzuie vânătă sau roșcată. Acolo unde axul sinclinalului taie pârâul Dragosella, la partea supe- rioară a acestor sedimente se găsesc gresii vinete negricioase, micacee, sili- cioase, identice cu cea din Carboniferul dela Baia Nouă, apoi șisturi negre cu resturi de plante; deasupra urmează două bancuri de calcare negre ase- mănătoare cu cele dela fundul pârâului Mraconia (fig. 7). F r. Schafarzik (104) citează de aici resturi de Sigillaria, Calamites și Lepidodendron. Personal nu am găsit decât resturi de Calamites cfr. Suc- kom Brgt. Partea superioară a acestei serii, aparține desigur tot Carboni- ferului superior, iar partea inferioară s’ar putea să reprezinte un nivel ceva mai adânc al Carboniferului superior. P CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 323 e) Carboniferul superior de pe ogașul Copilelor și pârâul Valea Mare. Pe ogașele Cozilelor și Stânei, la contactul dintre șisturile cristaline și gresiile roșii permiene, se găsesc șisturi negre ușor verzui și gresii negre mi- cacee care se pot identifica cu cele de pe ogașul Dragosellei. Pe Valea Mare, în malul stâng și anunie pe partea de Est a bandei sedi- mentare Cozla-Camenița, se găsesc, sub conglomeratele și porfirele cuarțifere Fig. 7. — Profilul de pe Dragosella. permiene, șisturi negricioase vinete, argiloase, tari, coapte, gresii grăunțoase arcosiene de coloare gălbui murdar și gresii negre ușor piritizate. In acest complex de roce se găsesc resturi de plante, printre care am determinat pe Calamites cfr. Suckowi Brgt. 2. Concluzii asupra Carboniferului superior Până în prezent, Carboniferul superior, identificat pe baze paleontologice, era cunoscut la Baia Nouă și ogașul Dragosella. Prin cercetările de față ajun- gem la concluzia că depozitele carbonifere din regiunea Svinița-Fața Mare aveau o răspândire ceva mai mare, fiind prezente și la Sud de Baia Nouă pe pârâul Povalina, unde le-am identificat tot pe baze paleontologice, așa cum am arătat mai sus. Din descrierile profilelor, tragem concluzia că se poate vorbi de un Car- bonifer superior și la fundul pârâului Mraconia așa cum a arătat F r. Scha- farzik (105) unde am văzut că asemănarea acestor depozite merge până la identitate cu cele de pe ogașul Dragosella și în oarecare măsură cu cele de pe pârâul Povalina. Pe Og. Cozilele și Og. Stânei și Valea Mare, gresiile silicioase micacee de coloare negricioasă, precum și șisturile vinete verzui se pot identifica cu cele de pe Og. Dragosella. Aparițiile de Carbonifer superior pe ambele părți ale zonei sedimentare ne conduc la presupunerile lui F r. Schafarzik (105), care bănuie că pe fundul acestei zone sedimentare trebue să existe Carbonifer superior. C. PERMIANUL INFERIOR In regiunea Svinița-Fața Mare se întâlnește un complex de roce sedimen- tare alcătuit din gresii și șisturi negricioase, din arcose și gresii divers colo- rate, din șisturi, gresii și conglomerate roșii, din aglomerate, brecii și cinerite, 324 GRIGORE RĂILEANU 18 19 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 3 «5 precum și roce eruptive reprezentate prin melafire, porfirite și porfire cuar- țifere. Sedimentele permiene stau fie peste depozitele Carboniferului supe- rior, față de care sunt concordante și în continuitate de sedimentare, fie direct peste fundament față de care sunt discordante. — Cu începutul Permianului, climatul se menține cald însă devine din ce în ce mai arid. In acest timp regiunea era teatrul unei intense activități vulcanice. Aruncând o privire generală asupra răspândirii Permianului din regiune constatăm că el este reprezentat, începând de pe ogașul Selschi, printr’o' bandă periferică formată din gresii și șisturi roșii care suportă, la Trii Cule și Cioaca Bori, massa de conglomerate liasice. Această bandă se continuă spre Nord-Vest acoperind gabbroul de Iuți. Sub acest aspect, depozitele permiene se urmăresc până în regiunea Povalinei, de unde mai departe spre Vest, Per- mianul capătă o desvoltare mult mai mare și este reprezentat atât prin șis- turi cu plante, gresii roșii și conglomerate, cât și prin roce eruptive și piro- clastite. De-a-lungul Dunării, între pârâul Povalina și Piatra Neagră, Permianul este format din masse importante de brecii vulcanice și cinerite bine repre- zentate pe pârâul Povalina, Og. Gropan, Argiștea și pârâul lelișeva. La Est de aceste piroclastite se desvoltă o massă eruptivă alcătuită din melafire, porfirite și porfire cuarțifere. Ele încep dela Cioaca Cucuiova și se continuă spre Vest pe valea Stariștei și formează împreună cu emeritele Vârful Trăscăvățul, și mai departe, se găsesc la fundul P. lelișeva. La Est și Nord-Est de massa eruptivă se desvoltă o zonă de Permian alcătuită din gresii, șisturi roșii și mai ales din conglomerate, care capătă o mare desvoltare începând dela Poenile Crni-Vhr spre Nord trecând pe la fundul P. Tisovița, Hurculovăț, P. Sirinia, Cioaca Ob. Stremețu, Omârșnicul Mare. De acolo, mai departe spre Nord, Permianul se îngustează și în regi- unea Capul Corhan dispare sub depozite mai noi. Pe partea de Vest a zonei Siriniei, Permianul ocupă o suprafață cu mult mai restrânsă. El începe de pe Tilva Drenetina, urmărind, spre Vest și spre Est, limita dintre depozitele mesozoice și fundament. Vârsta permiană a acestor depozite a fost recunoscută încă dela 1836 de A. B o u e (9) care le compară cu « Rotligendes-ul» german. începând cu cercetările lui J. Kudernatsch (53), datele se îmbo- gățesc și părerile încep să fie împărțite în ceea ce privește vârsta diferitelor orizonturi. Acest autor descrie sub denumirea de «Complexul îndoielnic»,, toată gama de roce divers colorată în care deosebește trei despărțituri: 1. Despărțitura inferioară cărbunoasă cu resturi de plante. 2. Despărțitura veche ca și cea inferioară, caracterizată prin roce închise la coloare. 3. Despărțitura superioară a gresiilor roșii și a șisturilor roșii micacee. Ceva mai târziu, lui D. S t u r i-au fost înmânate de F r. S c h a f a r z i k (102) câteva resturi de plante din regiunea Povalina pe care le-a determinat ca: Cyatheites arborescens Sch. Neuropteris astii Naum. Asterophyllites esquisetiformis Brgt. Sphenopteris tridactylis Brgt. Asplaenites lindsaeoides Etting. Din aceste determinări, el ajunge la concluzia că despărțitura inferioară a lui J. Kudernatsch aparține sigur Rotligendes-ului inferior, iar celelalte două despărțituri trebue să aparțină fără îndoială Permianului (fără a preciza mai mult). E. T i e t z e (129), făcând cercetări în partea de Sud a regiunii și bazat pe determinările făcute de S t u r, ajunge la concluzia că șisturile cu cărbuni dela Sud de Crâcni Pladiniții sunt mai tinere decât cele dela Baia Nouă și că cele două despărțituri ale lui J. Kudernatsch aparțin Rotligendes- ului, însă pentru gresiile și șisturile micacee roșii, neavând niciun argument paleontologic, nu le atribue Rotligendes-ului, cum face S t u r, ci le consi- deră ca Trias inferior, iar șjsturile roșii micacee dela lelișeva le compară cu Keuperul din Carpații Nordici. Pentru conglomeratele și gresiile roșii dela Tilva Frasinului, I. Bockh (8) spune că, bazat pe cercetările dela Sud, ale lui E. T i e t z e, s’ar putea ca acestea să fie permiene sau triasice. Roth T e 1 e g d (96) în 1892 făcând un studiu mai detaliat al Permia- nului, între V. lelișevei și P. Stariștea, descrie breciile și tufurile porfirice dela Munteana, iar pe valea lelișevei menționează toate tipurile de roce care ies la zi. Sub gresiile șistoase roșii apar, pe P. lelișeva în axul anticlinalului, șisturi cu plante în care menționează: Alethopteris sp. (brevis Weiss?) Calamites sp. Pinnularia capillacea Lindl. et Hutt. Cordaites sp. (principalis Germ. sp. et C. Rosslerianus Gein.?) Walchia piniformis Schloth. Hymenophyllites semialatus Gein. Odontopteris obtusiloba Naum = Od. obtusa Brgt. După prezența acestor specii trage concluzia că în acest orizont avem reprezentat Rotligendes-ul inferior cu mențiunea că ultimile două specii apar și în Carboniferul superior. Mai departe, descrie tufurile porfirice dela Islaz și cele dela Trescăvăț ca și porfirele cuarțifere dela Islaz și valea Stariștei. In șisturile argiloase de pe valea Staricica menționează umătoarele res- turi de plante: Calamites sp. » comunis Btt. Odontopteris obtusiloba Naum = Od. obtusa Brgt. Walchia piniformis Schi. După aspectul litologic al sedimentelor și după prezența resturilor de plante ,z echivalează aceste șisturi cu cele de pe pârâul lelișeva. Mai la Sud-Est, el descrie ca diabaze, rocele eruptive dela Polinsca Poiana și melafirele dela Abramovici Stan. In concluzie, L. Roth Telegd (96) stabilește pentru Permianul in- ferior din regiune, următoarea succesiune: — In bază, o alternanță de gresii, șisturi cu plante, gresii roșii și conglo- merate cu intercalații de tufuri vulcanice traversate de filoane eruptive. Un complex al produselor vulcanice, care alcătuește marea massă a Permianului și care se datoresc erupțiunilor care încep înainte de sedimen- tarea primelor depozite și care se continuă până la finele Permianului in- ferior. , 21 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 327 326: GRIGORE RĂILEANU 20 Fr. Schafarzik (102) colectează, dela Mina Kun (Coșarnița), resturi de plante care au fost determinate de Rotii Telegd ca fiind: Stigmaria ficoides Brgt. Odontopteris obtusiloba Naum. Nbggeratiorwn folia. L. R o t h Telegd observă că aceste specii apar din Carboniferul su- perior, menționând însă că, Odontopteris obtusiloba Naum. este mai frecventă în Fermi anul inferior. Bazat pe ace'astă afirmare și pe faptul că Walchia piniformis Schloth, se găsește nu departe de acest punct, F r. Schafarzik (102) ajunge la aceeași concluzie cu cercetătorii anteriori, considerând șisturile cu plante și cărbunii de pe pârâul Povalina mai tinere decât cele dela Baia Nouă. Restul de sedimente, până la Liasic, le consideră ca reprezentând faciesul de Ver- rucano. Deoarece stabilirea unei succesiuni stratigrafice a depozitelor permiene este foarte anevoioasă, din cauza aspectului litologic pe de-o-parte, iar pe de altă parte, datorită originii diferite a materialului detritic, la care se adaugă discontinuitatea diferitelor orizonturi, provocată de punerea în loc a masselor efusive, ca și depunerea neegală a sedimentelor, provocată de aceste efuziuni, ne-a determinat să studiem depozitele permiene pe tipuri de roce, urmând ca la fiecare capitol, să facem paralelizările posibile. Permianul din regiune fiind alcătuit din gresii, șisturi, conglomerate, aglo- merate, brecii, cuarțite și emerite, la care se mai adaugă masse eruptive, vom împărți aceste tipuri de roce după originea materialului predominant. 1. Roce de origine terigenă. 2. Roce de origine piroclastică. 3. Roce efusive. 1. Roce de origine terigenă Cuprindem sub acest nume toate rocele al căror material detritic își are originea pe continent și care a avut ca agent de transport în cea mai mare parte apa și, în oarecare măsură, vântul. Intre acestea am deosebit mai multe orizonturi: a) Orizontul gresiilor și șisturilor negricioase cu plante. b) Orizontul gresiilor și șisturilor roșii. c) Orizontul gresiilor și conglomeratelor roșii. a) Orizontul gresiilor și șisturilor negricioase cu plante Sub această denumire am descris un pachet de strate în care materialul de origine terigenă predomină. Din punct de vedere petrografic, aspectul rocelor care alcătuesc aceste strate este foarte variat. Ele sunt reprezentate într’o porțiune restrânsă a regiunii noastre. Pe pârâul Povalina (fig. 4) chiar la confluența ogașului Zereni cu ogașul Pepelaria, peste depozitele carbonifere superioare, stă concordant și în con- tinuare de sedimentare un pachet de strate alcătuit din material piroclastic brecios și emerite amestecate cu sfărâmături de roce terigene. Peste acestea urmează un alt pachet de strate care încep la bază prin gresii roșii ușor micacee, mai mult sau mai puțin șistoase, cu intercalații de gresie S. Gresii ș/ pisfuri cup/au/e 2. Porf/re . , Scara MeiaP/re q S0 200m Fig. 8. — Profilul de pe Abramovici Stan. mai sură, negricioasă cu o intercalație cărbunoasă de 20 cm. Peste acestea, urmează o serie de gresii șistoase, negre sau vărgate uneori, tari, cu resturi nedeterminabile de plante.’ Grosimea acestor gresii este de 5 m, Ele suportă un strat, gros de 4 m, alcătuit dințr’o gresie argiloâsă sură, mai șistoasă la partea superioară și mai compactă la bază. Urmează deasupra un banc de gresii grăunțoase microcon- glomeratice ușor alterabile și de ■coloare verzuie, gros de 3 m. Peste acestea, stau șisturi argiloase, răscoapte, tari, așchi- oase, fine la pipăit, cu resturi de plante : coloarea lor este vânăt negricios. Ele ating o grosime de cea 3 m. In materialul colectat de noi cităm înafară de formele determinate de S tur (119): Sphenopteris obtusiloba Brgt. var. convexiloba Kidson. Dactylotheca (Pecopteris) plumosa Artis.. Sphenopteris cfr. tridactylis Brgt. Aceste specii sunt frecvente în Carboniferul superior și Rotligendes. Deasupra, urmează o gresie vânătă grăunțoasă care prin spălarea cimen- tului devine sgrunțuroasă; grosimea ei este de 5 m. Această serie de strate suportă porfiritele dela Zlana Cioaca. Direcția acestor strate este Nord 10° Vest, î. 44° Nord-Est. Sub același aspect, se prezintă pachetul de strate de pe ogașul Zereni, de unde se continuă mai departe spre Vest. Pe culmea Abramovici Stan (fig. 8) între gresiile alterate și șisturile cu resturi de plante se găsesc curgeri de melafire. Direcția stratelor este Nord 45° Vest, î. 56° Nord. Pe pârâul Sta- ricica, se mai întâlnesc resturi de aceste gresii cu șisturi negre, între care se intercalează sfărâmături de roce porfirogene. Aici, ele formează .mici pungi prinse între rocele eruptive. Acest pachet de strate formează la fundul pârâului Povalina un sinclinal în axul căruia stau porfiritele și emeritele psamitice dela Zlana Cioaca. In complexul de strate descris, resturile de plante citate de D. S t u r nu sunt concludente în ceea ce privește vârsta, după cum nici cele găsite de, noi. In gresiile și șisturile dela Abramovici Stan, L. R o t h Telegd (96) citează, însă, pe Walchia piniformis Schoth., ceea ce ne indică prezența Per- mianului inferior. ' Pe ogașul Coșarnița (fig. 9 și 10), peste depozitele care le-am considerat carbonifere superioare, urmează o alternanță de gresii grăunțoase, cinerite, brecii cu elemente mici alcătuite din material porfirogen, gresii negre căr- bunoase, răscoapte la contactul cu rocele porfirice interstratificate. Această succesiune de strate are o grosime de cca 50 m și înclină cu 70° spre Sud-Est. In acestea, se găsesc șase intercalații de șisturi negre, a căror grosime variază între 10 —- 40 cm. Deasupra complexului descris stau emeritele dela Cucuiova (fig. 10). In acest profil se vede alternanța șisturilor negre cărbunoase cu materialul grezos terigen și piroclastic, ceea ce ne indică ritmicitatea mișcărilor de basculă care au existat lă începutul Permianului în această regiune. 8. — Buletin Științific — c. 594 z 328 3 GRIGORE RĂILEANU .22 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 329 Depozitele de bază ale Permianului inferior, mai apar și la Sud de Tres- cavăț pe ogașul lonașeva, unde sub breciile și cineritele porfirice se văd con- glomerate și gresii roșii, în baza cărora apar șisturi negre cu resturi de plante.. Din acest punct L. R o t h T e 1 e g d (96) a colectat și determinat mai b e d b b b a e. Porfir/fe șt cfner/fe psarn/tice ci. Gresiineg^/c/oase și materia/ b. p/roaasi/c Gresii, brecii p/rocfasfice si cinerite psamifice inferca/api de pis furi Melafire Scara 50 tOO m Fig. 9. — Coloana stratigrafică pe Og. Coșarnița. multe resturi de plante, care, așa cum am arătat mai sus, ne conduc la Rot- ligendes-ul inferior. h)' Orizontul gresiilor și șisturilor roșii. Am separat, sub denumirea de mai sus, un pachet de strate alcătuite- în mod predominant din gresii și șisturi roșii, în care uneori sunt in- tercalate conglomerate roșii, mărunte, cinerite mai mult sau mai puțin sili- cifiate și bancuri de calcare. 7 Carbonifer- C Meiof/re f Gabbro 5. Por fir Pe și cinerife psami//ce b. Permian inferior Fig. 10. — Profilul de pe Og. Coșarnița. Acest orizont este reprezentat din partea cea mai Sud-estică a regiunii, începând dela Stara Svinița, unde formează o bandă ce înconjoară Liasicul. / De aici, continuă spre Nord-Vest, pe la Cervena-Bara, pe la Nord de satul Svinița și' înconjoară pe la Nord Cioaca Veligan, traversează P. Povalina și ajunge până pe P. Staricica, unde continuitatea lor este întreruptă de porfire cuarțifere. In mod sporadic mai apar la gura P. Stariștea, Og. Cotina, Og. lonașeva și pe P. lelișeva. Pe partea de Vest a sinclinalului Bigăr acest orizont este prezent la Est de culmea Cozlovaniac, de unde trece spre Nord pe la fundul Og. Stânei, Cozilele, Tulinecea și Og. Dragosella. In poenile Crni-Vhr și la Vârtop se întâlnesc de asemenea gresii roșii, în care sunt intercalații de conglomerate și piroclastite. In regiunea Stara Svinița, orizontul gresiilor roșii este desvoltat pe o porțiune a cărei lățime variază între 700 — 1000 m. Direcția stratelor este, în general, Nord 20° Vest, î. 40° Sud-Vest. Spre Est și Nord, orizontul gresiilor roșii repauzează, în cea mai mare parte, pe 0 gabbroul dela Iuți și numai în mică măsură pe porfirul cuarțifer de pe Og. Selschi, care se in- terpune între aceste gresii și ghbbro. : ■ In partea cea mai sudică, peste gresiile roșii, stau în mod discor- dant depozite tortohiene, iar spre Vest și Nord-Vest ele suporta conglomeratele liasice. Intre gura Og. Selschi și punctul numit Trii Cule, orizontul gresiilor roșii este reprezentat în bază prin șisturi și gresii roșii,, mai mult sau mai puțin fine, cu cimentul feruginos, în care abundă mici baghete vermiculiforme. Peste acestea, urmează o altă serie de gresii roșii mai grosiere, microconglomeratice care alternează cu cinerite pelitice de coloare albă, roză sau verde, cu brecii piroclastice care au elementele ușor rotunjite (fig. 11 și 12). In partea superioară a acestei stive de strate, predomină din nou gresiile roșii care sunt mai mult sau mai puțin fine și au stratificație încrucișată. Rezistența mai mare a cine- ritelor și pirOclastitelor la acțiu- nea distructivă a agenților atmos- ferici,, face ca ele să iasă în relief, contrastând astfel cu gresiile roșii, fapt care a. atras denu- mirea Og. Camenițchi (ogașul Pietros). Cu cât mergem mai spre Nord, intercalațiile de cinerite și piro- clastite devin din ce în ce mai subordonate gresiilor și șisturilor roșii. La Grădița Vinograde orizon- tul gresiilor roșii are o interca- lație de calcar. Acest calcar este foarte fin, la exterior are coloare cenușie, iar în spărtură, proaspătă albă cu nuanțe gălbui. Este dur, se sparge în așchii și este puter- nic diaclazat. Diaclazele sunt e c e M Conglomerat liusic c b= Por nituri de gresii roșii e g = Micro-conglomerat roșu c f = Gresii și cinerite vărgate e e = Breccii piroc/astice d- Gresii roșii c = Cinerife b = Gresii și micro-conglomerate d roșii cu vermiculații a=Gresii roșii cu vermicu/ajii jrjg. 11. — Coloană stratigrafică a depozitelor permiene dintre Ogselschi și Cioaca Bori. 330 GRIGORE RĂILEANU 24 25 CERCETĂRI GEOLOGICE IN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 331 umplute cu calcit și la microscop nu se observă microorganisme.' La exteriorul blocurilor de calcar, calcita care umplea diaclazele a fost disol- vată sub acțiunea apei de ploaie și calcarele iau înfățișarea unor roc# sgâriate. . , Rezistența mai mică la eroziune a gresiilor roșii imprimă reliefului un aspect de coline modelate, care contrastează cu stâncile de conglomerat liasic. 7 Gabbro > 3. Gresii și pisfuri permiene: 3 Cong/Qmerafe fiasicep 4 Co/cure for/on/ene. Fig. 12. — Profilul dela Stara Svinița. g Cong/omerote /i&s/ce f. Pornifură Ue gresii roșit e. Co/care noaU/oase ct. Ca/core vinete aiac/orate c Co/car brebo/os b Gresii roșii o. Cong/omeraf roșu Fig. 13. — Intercalații de cal- care în gresiile roșii permiene de sub Veligan (Cervena Bara). Sc. 1 cm = 6,6 m. Scaro Ot 6Ș - Coloarea lor roșie a atras denumiri locale, cum este Og. Cerveni (Og. Roșu) și Cervena Bara (Culmea Roșie). La Cervena Bara (fig. 13), sub Cioaca Veligan, Permianul este alcătuit din gresii roșii șistoase, care au în baza intercalații de conglomerate mărunte, iar la partea superioară trei bancuri de calcare. — Bancul inferior este reprezentat prin- tr’un calcar marnos brecios (cu bucăți col- țuroase). La suprafață are coloarea ușor găl- buie, iar la interior cenușie. Grosimea acestui banc este de 0,75 m. Al doilea banc este gros de 0,50 m și este alcătuit dintr’un cal- car cenușiu diaclazat, identic cu cel dela Gredița Vinograde. Bancul superior este ceva mai nodulos și are grosimea de 0,50 m. De aici, spre Sud-Vest, orizontul gresiilor roșii se urmărește pe sub Veligan până dea- supra bisericii din satul Svinița. Ele suportă conglomeratul liasic și încalecă spre Eșt de- pozitele mesozoice. Spre Nord-Vest de Cervena Bara, gresiile roșii cu aspectul descris mai sus, trec pe la Nord de Veligan până pe pârâul Povalina, unde sunt bine deschise. Acest orizont este reprezentat, pe pârâul Povalina (fig. 4), prin șisturi roșii în care există o intercalație de calcar roșu, uneori cu aspect nodulos. Importanța acestor cal- care este marcată prin prezența unor forme de apă dulce din care am determinat: Aceste specii sunt caracteristice Rotligendes-ului inferior din U.R.S.S. (1), Germania, din Moravia (70) etc. Prezența acestor forme ne indică, în Per- mianul inferior, existența unui regim lacustru în această regiune. " Șisturile și gresiile roșii stau peste gabbrouri, la contactul cu care gre- siile sunt sdrobite, laminate și prezintă oglinzi de fricțiune. Ele au fost împinse și strivite de forțele tangențiale exercitate dela Sud spre Nord și în felul acesta au fost laminate complet șisturile negre din bază. Deasupra acestor gresii roșii șistoase, urmează în mod concordant foCele piroclastice de pe Povalina. Mai departe, spre Vest, în aceste gresii roșii șistoase se intercalează; pe Og. Gropan, conglomerate. Pe Og. Staricica, ele sunt strânse și sdrobite între piroclastitele de deasupra și gabbroul de dedesubt. Spre Vest, continuitatea lor este întreruptă de por- firele cuarțifere de Stariștea. Orizontul gresiilor roșii mai apare, în mod sporadic, la gura pârâului Sta- ricea în poenile dela Cârcovac, unde, în bază, acest orizont, este conglome- ratic, iar la partea superioară, șistos. Pe Og. lonașeva, ca și în axul anticli- nalului de pe lelișeva, gresiile și șisturile roșii apar pe porțiuni foarte res- trânse și stau peste șisturile negre cu plante și suportă piroclastite. ■ La Vârtop, pe malul drept al pârâului lelișeva, apar de asemenea o serie de gresii roșii mai mult sau mai puțin șistoase, cu intercalații conglomeratice. Acestea sunt prinse în sinclinalul Cutieva. Ele stau peste piroclastite și suportă conglomeratul liasic. Sub Ravniște, în poenile Crni-Vhr, orizontul gresiilor roșii are o grosime apreciabilă, prezentând la bază intercalații de piroclastite și conglomerate, iar la partea superioară emerite pelitice; de coloare roz, verde sau albă. In această parte a regiunii, urmărind profilele de pe ogașele care vin de sub Dermuda și se varsă în Stariștea, se observă cum se trece gradat dela gresiile roșii la conglomerate care, spre Nord, capătă o mare desvoltare. Pe partea de Vest a zonei sinclinale Svinița-Fața Mare, gresiile roșii șis- toase apar la Est de culmea Cozlovaniac și pe ogașul Gredița. Aci, pe drumul Bigărului, gresiile roșii au intercalații de calcare vinete, în care am găsit două resturi de Anthacosia sp. De aici, orizontul gresiilor roșii apare pe Og. Cozilelor, de unde se continuă pe marginea de Vest a zonei mesozoice până pe Og. Tulnicea, unde prezintă două intercalații de calcare albe, gălbui, foarte fine, groase de 4 — 5 m fiecare și care sunt asemănătoare cu cele dela Cervena Bara și Vinograde. Cu totul sporadic se mai găsesc gresii roșii de-a-lungul liniei de încălecare Cozla-Camenița. E. T i e t z e (128) considera aceste gresii roșii ca fiind de vârstă triasică inferioară, iar piroclastitele aparțin, după el, Permianului. Noi am observat (fig. 4), că piroclastitele stau, pe P. Povalina, peste gresiile roșii, iar prezența formelor de Anthracomya thuringensis Geitz, și a Cafbonicolei cfr. carbonaria Goldfuss ne conduc la o vârstă mai veche a gresiilor roșii, și anume, trebue să considerăm că aparțin Rotligendes-ului inferior. Anthracomya thuringensis Geinitz Carbonicola cfr. carbonaria Goldfuss Estheria sp. c) Orizontul conglomeratelor roșii Acest orizont ocupă o suprafață întinsă în regiune, fiind desvoltat mai ales în jumătatea nordică a acestei zone. Conglomeratele capătă o desvol- 332 GRIGORE RĂILEANU 26 tare mai mare, începând chiar dela fundul pârâului Stariștea, de unde se întind atât spre Vest în basinul superior al pârâului lelișeva, cât și spre Nord în regiunea Hurculovăț, ogașul Mecichi, fundul pârâului Sirinia, Rusova, Obârșia Stremețu și Omârșnicul Mare. Din acest ultim punct, banda de con- glomerate începe sa se îngusteze simțitor spre Nord, astfel că în regiunea Capul Corhan, Permianul dispare sub depozitele mesozoice. Orizontul conglomeratelor roșii este bine reprezentat, la fundul pârâului Stariștea, unde se poate urmări trecerea laterală dela gresiile roșii, la aceste •conglomerate. In baza, conglomeratele roșii de pe P. Staricea, au puternice intercalații de piroclastite brecioase, cineritice, ca și curgeri de porfire cuarțifere. Către fundul pârâului Tisovița, conglomeratele roșii oferă deschideri bune și se poate vedea că ele stau, fie peste șisturi negre cu cărbuni, fie peste por- fire cuarțifere sau chiar direct peste șisturile cristaline. In bază, predomină gresii argiloase roșii care au o intercalație de curgeri de porfire cuarțifere. Cu cât mergem către partea superioară a acestui orizont, conglomeratele predomină și au, din loc în loc, intercalații de material piroclastic ușor rulat. Ele au direcțiunea Nord 5° Vest, î. 20° Sud—Vest. Aceste conglomerate sunt alcătuite din elemente poligene, printre care predomină bucăți rulate de porfire cuarțifere de coloare roșie. Cuarțurile și bucățile de gneisuri sunt subordonate. Procentul de elemente porfirogene față de celelalte elemente este de cca 90%. Mărimea elementelor variază, putând ajunge până la 20 — 30 cm. In general, elementele au pe suprafața lor cruste roșii de oxidație și sunt prinse într’un ciment nisipos, argilo-feru- ginos, mai mult sau mai puțin fin, de coloare roșie. Conglomeratele se prezintă adesea cu un caracter masiv, în care caz sunt lipsite de stratificație. Alteori, bancurile de conglomerate sunt separate prin intercalații bre- cioase, cineritice sau prin strate de gresii roșii, care prezintă câteodată stra- tificație încrucișată. Grosimea orizontului de conglomerate variază între 1100 — 1600 m. In general, orizontul conglomeratelor roșii suportă la partea superioară gresiile liasice, iar pe culmea Hurculovăț sunt acoperite de porfire cuarțifere. Pe ogașul Copriva, orizontul conglomeratelor roșii este format din ban- curi de conglomerate cu elemente mari bine rotunzite ce ating 20 — 30 cm diametru, care alternează cu bancuri conglomeratice alcătuite din elemente angulare și subangulare, ce ating rareori 3 cm în diametru. Intre acestea se intercalează atât gresii roșii grosiere, slab cimentate, care se desagregă ușor, cât și gresii roșii, dure, bine cimentate în care, la microscop, se observă ma- terialul detritic reprezentat în cea mai mare parte prin sfărâmături colțuroase de cuarț și arareori de feldspat; totul este cimentat cu , un material pulve- rulent-feruginos. Aceste intercalații gresoase, au câteodată, stratificația încrucișată (fig. 14). Orizontul conglomeratelor roșii, urmărit de aproape, se constată că variază foarte mult, ca aspect petrografic, dela un punct la altul. Astfel, pe ogașul Mecichi, depozitele permiene formează un anticlinal, în axul căruia apare o gresie grosieră dură, de coloare roșiatic închis, care lateral trece într’o gresie conglomeratica, cu elementele angulare și subangulare, iar mai departe acestea trec într’un adevărat aglomerat care se desagregă ușor. Urmărind acest profil, în susul pârâului, vedem cum între conglomerate se intercalează cinerite de coloare vânăt-verzui și bancuri de piroclastite in aceste e» Gresii vărgate Micro coag/omerate roșii c -- Gresii b- Conglomerate roșii a = Piroc/oșfife Geana O ?5 50 m Fig. 14. — Coloana stratigra-' fică a depozitelor permiene de pe Og. Copriva'. 27 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 333. brecioase. Tot pe acest ogaș, se mai întâlnesc în două puncte filoane de por- fire cuarțifere care străbat conglomeratele roșii. Urmărind acest orizont mai departe spre Nord și anume în regiunea cu- prinsă între Obârșia Stremețu la Est și Pietrele Albe la Vest, pe Og. Ravniștei, pârâul Sirinia și pârâul Rusovei, se observă că intercalează importante masse de gresii grosiere roșii și conglomerate cu factură brecioasă, alcă- tuite din elemente poligene, angulare și suban- gulare de coloare roșie, prinse într’un material psefitic care formează cimentul. Acestea for- mează pe pârâul Rusovei, ceva mai sus de cota 621, adevărate stânci. Făcând un procentaj al elementelor porfirogene, care intră în alcătuirea orizontului conglomeratelor roșii din această regiune, constatăm că ele ating media de 70% și 30% sunt cuarțuri, bucăți de gneis etc. La fundul Mraconiei, conglomeratele roșii stau peste șisturile și calcarele carbonifere superioare. Relieful pe care îl formează, se ridică brusc cu cca 350 m față de relieful șisturilor cristaline. Ele iau parte importantă la alcătuirea culmii Almașului unde, sub Tilva Frasinului, conglo- 1 meratele sunt acoperite de porfire cuarțifere. Cotele cele mai înalte Moghila Mare, Lespezi și Omârșnicul Mare care atinge 854 m, sunt formate din conglomerate roșii. In elementele acestor conglomerate predo- mină de asemenea porfirele cuarțifere. Ele au cifiate, care se pot urmări de pe Og. Forștovinei până pe Og. lui Vioran. In partea cea mai de Vest a regiunii, conglomeratele roșii apar la Est de Cozlovaniac, fie intercalate în gresiile roșii, fie ca masse individualizate cum sunt pe Og. Streniac, unde stau peste porfirele cuarțifere dela Drenetina și sunt acoperite de depozite liasice. Pe Og. Cârșia Cameniții, acest orizont este alcătuit din conglomerate cu elemente mari, reprezentate prin porfire vinete, cuarțuri și bucăți de gneis. Acestea alternează ou o gresie vânătă negricioasă, dură, așchioasă, uneori microconglomeratică, porfirogenă, de coloare verzuie, care se prezintă sub forma unor bancuri separate de fine intercalații de șisturi roșii. Către partea superioară a acestui orizont, conglomeratele sunt alcătuite din bucăți de gresii roșii dure și arareori porfire cuarțifere. Intre acestea, sunt intercalate gresii grosiere, care ici și colo au prins în cimentul lor bucăți mai mari de sfă- râmături de roce; au coloarea roșie-vânătă, câteodată cu nuanțe verzui. De remarcat este faptul că elementele, care formează conglomeratele roșii, sunt de natură porfirogenă. De aci, se naște întrebarea, pentru care motiv procentul cel mai mare nu-1 formează elementele care ar proveni din șisturile cristaline, întru cât șisturile cristaline reprezentau un domeniu mult mai larg. O activitate vulcanică intens,ă, cum a fost în regiunea Svinița-Fața Mare, era regeneratoare de relief. Acest relief era cu mult mai expus agenților des- tructivi, decât un relief modelat, cum era al șisturilor cristaline. Și în această intercalații de cinerite sili- 334 GRIGORE RĂILEANU 28 situație stâncile conurilor vulcanice și massele de lave consolidate erau intens atacate de acțiunea erozivă a torenților care transportau și depuneau sub forma de conuri de dejecție acest material. Din procentajul arătat mai sus reiese că, cu cât mergem spre Nord, procentul elementelor porfirogene scade în favoarea elementelor de altă natură, fapt care ne duce la concluzia că acea regiune, stâncoasă vulcanică, era localizată cam în zona porfirelor cuarțifere de astăzi. 2. Boce de origine piroclastieă Ca produse piroclastice am separat roce care sunt alcătuite din material de origine endogenă (cenușă și nisipuri vulcanice, bucăți de lavă consolidate, lapili etc.) amestecat în parte cu material de proveniență exogenă. In aceste sedimente am distins două tipuri de roce, care au caracter predominant, — Brecii piroclastice, în care am cuprins pe de-o-parte roce alcătuite din material psamitic și psefitic colțuros rezultat de pe urma exploziilor vulcanice și care s’a sedimentat ca atare imediat, sortându-se după mărime, la care s’a adăugat și materialul terigen provenit tot de pe urma exploziilor vulcanice,, dar care a suferit un ușor transport. — Cinerite, prin care am înțeles toate rocele piroclastice psamitice și pelitice care au rezultat din depunerea și consolidarea nisipurilor și cenușelor vulcanice indiferent dacă au fost sau nu, ulterior, diagenizate. Cineritele pelitice sunt intercalate între brecile piroclastice, pe când cineritele psamitice formează în oarecare măsură masse individualizate. a) Brecii piroclastice și cinerite pelitice Intru cât aceste categorii de roce sunt strâns legate ca mod de formare1 și repartiție, le vom descrie împreună, cu atât mai mult, cu cât ele formează alternanțe și nu masse individualizate. De asemenea pe hartă au fost cartate la un Ioc. Piroclastitele sunt reprezentate în partea sudică a regiunii, pe malul stâng al Dunării, începând dela gura pârâului Povalina, de unde se continuă spre Nord-Vest pe Ia gura P. Stariștea, pe ogașul Argiștea, lonașeva și P. lelișeva ajungând până la Piatra Neagră și Munteana. Pe pârâul Povalina, piroclastitele sunt reprezentate prin brecii piroclastice,. care sunt constituite din bucăți colțuroase de porfire cuarțifere divers colorate, care ajung până la 15 cm în diametru, din sfărâmături mai mici de roce, Ușor rbtunzite, cimentate, fie cu material detritic psamitic și pelitic, fie sunt prinse într’o pastă sticloasă în care uneori, se vede cuarț piroclastic. Coloarea lor verzuie, roșu-cenușiu sau albicioasă Ie dă un aspect caracteristic. Breciile - alternează cu bancuri de aglomerate ale căror elemente ajung până la 30 cm în diametru sau cu cinerite silicifiate, colorate în diverse nuanțe vinete, verzui,, roșcate etc. ’ Grosimea acestor piroclastite este de cca 500 m și stau peste gresiile roșii cu Anthracosiidae și suportă, sub Cioaca Zapotoct, conglomeratele liasice. Pe ogașul Gropan (fig. 15), piroclastitele sunt mai variate ca aspect petro- grafic. In acest orizont se observă trei nivele mai importante de aglomerate și brecii piroclastice divers colorate și două«nivele de cinerite puternic sili- cifiate de coloare vânăt-verzui, roz sau albicioasă, în care, la microscop, se observă o pastă sticloasă și uneori cuarț rotunzii. 2g CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 335* Judecând după alternanța de brecii piroclastice și cinerite, trebue să presupunem că piroclastitele de pe Og. Gropan aparțin la mai multe explozii vulcanice. Aceste piroclastite sunt împinse dela Sud—Vest spre Nord—Est peste porfirele cuarțifere de Stariștea, sau peste gresiile și șisturile roșii. începând dela gura Og. Gotina, spre Vest, piroclastitele capătă o desvol- tare mai mare. Pe ogașul Argiștea breciile piroclastice alternează cu cinerite pelitice.. Mărimea elementelor brecioase variază între 1 — 30 cm. Coloarea lor închisă. Fig. 16. — Coloană stra- tigraîică a piroclastitelor de pe Og. Argiștea. b = C/ner/fe a- freci/p/rac/â$ț/ce Scara 50 WO m Fig. 15. — Coloană strati- grafică a piroclastitelor de pe Og. Gropan. contrastează cu a emeritelor porfirice care este albă, roz, roșie, verzuie sau- vânătă. Către partea superioară a acestui complex, la gura Og. Argiștea (fig. 16), cineritele sunt alcătuite din material variat ca mărime și aspect, încât se poăte urmări o gamă întreagă de roce psamitico-pelitice în care se vede că avem de a face cu nisipuri și cenușă vulcanică regenerate în cinerite porfirice. La microscop, se poate vedea materialul regenerat prins într’o pastă sticloasă în care plutesc fenocristale de cuarț. Alteori, nu se vede decât o. •massă sticloasă în care plutește cuarțul liber și, în fine, în cele mai multe cazuri nu se observă decât o massă felsitică străbătută de crăpături fine umplute de hidroxizi de fer sau cu opal ori calcedonie (pl. I, fig. 13). Aceste piroclaș- tite formează cataractele Dunării dela punctul Tahtalia Mare și Tahtalia Mică. Judecând după alternanța de brecii și de cinerite pelitice, aceste piroclastite credem că trebue să fie rezultatul cel puțin a trei sau patru explozii principale,, fiecare din ele secondate de una sau mai multe explozii mai mici. 336 GRIGORE RĂILEANU 30 CERCETĂRI GEOLOGICE'ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 337 31 Din regiunea Islazului spre Nord-Vest, piroclastitele capătă o desvoltare din ce în ce mai mare, în așa fel, încât pe P. lelișeva ocupă aproape toată partea inferioară a acestui basin, depășind spre Vest culmea Prislop. Piroclastitele formează o largă boltă anticlinală (fig. 17), care se schi- țează începând de pe culmea Bircoviți Nartac și traversează P. lelișeva, uiide în axul acestui anticlinal, apar gresii și șisturi roșii cu resturi de plante. Acest anticlinal trece mai departe spre Nord-Vest, până pe Og. Belareca Mare. Piroclastitele de pe P. lelișeva sunt variate și constau dintr’o alternanță .W.N.W £S.E. t. Gresii șisfouse roși' cu p/an/e Fig. 17. — Profilul de pe P. lelișeva. de brecii piroclastice, alcătuite din sfărâmături de porfire cuarțifere cu dimen- siuni care ajung la 30 — 40 cm în diametru. La aceste sfărâmături se mai adaugă bombe vulcanice și lapili, care se găsesc în piroclastitele de sub Ga- bretina. Elementele «unt cimentate cu material psamitic in care, uneori se vede cuarț piroclastic. Cu aceste brecii alternează bancuri puternice divers colorate de cinerite psamitice și în special pelitice alcătuite din nisipuri și cenușă vulcanică, regenerate în cinerite porfirice uneori puternic silicifiate, așa cum se văd la prima moară de pe P. lelișeva și sub Glanțur (cota 228). La microscop se poate observa o pastă sticloasă în care, uneori, se distinge structura perlitică. Aceste piroclastite suportă, pe Cutieva, pe culmea Prislop ca și spre fundul P. lelișeva conglomerate și gresii roșii. La Gabretina și sub Cioaca Duina între- aceste piroclastite și conglomeratele roșii se interpune o importantă massa de porfire cuarțifere. La Piatra Neagră și pe Og. Jlebura, piroclastitele apar de sub gresiile roșii, în axul anticlinalului Dumbrăvița. Acestea sunt reprezentate prin brecii cu slabe intercalații de cinerite porfirice amestecate cu material detritic sedi- mentogeh. Coloarea lor este roșu închis sau negricioasă. In punctul cel mai vestic ele apar în axul anticlinalului dela Munteana. In regiunea Rudina și Og. Gredița apar, de asemenea, bancuri de piro- clastite, însă materialul sedimentogen predomină și astfel ele capătă aspectul, unor conglomerate brecioase, ușor desagregabile. Coloarea lor este roșie, roz, iar uneori verzuie. b) Cinerite psamitice Cineritele psamitice sunt localizate la fundul pârâului Povalina, între Gucuiova și culmea Abramovici Stan, pe Streniac și Trescăvăț. Ele sunt alcătuite din material piroclastic în cea mai largă măsură psamitic, repre- zentat prin fragmente de roce, consolidate prin nisipuri vulcanice și material tufaceu, prinse într’o pastă cineritică sticloasă în care câteodată se observă fragmente de cuarț piroclastic. Aceste roce uneori stratificate alternează sau se amestecă intim cu material psamitic Sau psefitic sedimentogen, cât și cu roce porfirice sau* porfiritice. Cineritele psamitice, la un loc cu materialul sedimentogen și curgerile de lavă, formează Cioaca Gucuiova, cota 524 și Cioaca Zlana. De asemenea intim asociate ,cu porfirele cuarțifere, ele formează Cioaca Streniac și Tres- căvățul. ' 3. Rocele efusive La sfârșitul Carboniferului, regiunea Svinița-Fața Mare a devenit'teatrul unor puternice manifestațiuni vulcanice, care au avut ca rezultat punerea în loc a unor masse importante de roce efusive, reprezentate în mod predo- minant prin kersantite, melafire, porfirite și predominant porfire cuarțifere. Rocele eruptive pot fi observate chiar din partea cea mai, sud-estică a regiunii și se găsesc până în partea cea mai nordică, adică până unde Permianul dispare sub depozitele mesozoice, Aceste roce reprezintă fie resturile unor curgeri de lave, fie ale unor masse , înrădăcinate. Rocele eruptive cercetate au un caracter bazic ori acid, iar unele din ele reprezintă un tip intermediar între acestea. x a) Rocele efusive bășice și răspândirea lor Rocele eruptive, cu caracter bazic, sunt reprezentate în regiunea fundul pârâului Povalina, de unde se întind atât spre Est, cât și spre Vest pe limita dintre gabbro și depozitele sedimentare. Acestea sunt alcătuite din melafire și porfirite care apar asociate și sunt acoperite pe Og. Zlana și Pepelăria de cinerite psamitice. , Pe culmea Abramovici Stan, ele sunt interstratificate cu gresiile și șis- turile cu plante de vârstă permiană inferior (fig. 8). Punctul cel mai vestic, unde se întâlnesc melafire și porfirite este Og. Staricica. Melafirele de pe Povalina. La Sud de Gucuiova, chiar sub drumul care duce dela Zeliște la poiana Coșarnița, apare de sub grohotișul de pantă, un melafir amigdaloid de coloare negru-vișiniu caracterizat prin abundente amig- dale care ajung până la 3 mm diametru. Amigdalele sunt alcătuite din clorit, cu o zonă marginală de calcedonie. Se mai observă și vacuole umplute cu calcit și calcedonie. Fenocristalele nu sunt vizibile cu ochiul liber. In pasta rocei, se observă feldspați albitizați, limpezi, uneori cu ușoare infiltrații cloritoase. Hematitul în granule sau pulbere cimentează în parte feldspatul. Pasta este impregnată cu un clorit fin solzos de coloare verde-gălbui. Urma piro- xenilor nu se mai recunoaște în pastă. Roca are un caracter porfiric însă fenocristalele sunt în întregime meta- morfozate și substituite de calcit, clorit și calcedonie. Conturele lor se mai conservă grație depunerilor feruginoase, care formează lamele brune insi- nuate pe crăpături. După forma granulelor se poate bănui prezența olivinei și a hornblendei. 33 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 339 338 GRIGORE RĂILEANU 32, Unele din amigdale sunt umplute în cea mai mare parte cu calcit, cu inclu- ziuni de oxizi de fer și cu plaje neregulate cloritice. In altele, partea centrală este formată din dorit, iar în zona marginală se desvoltă calcedonie. In partea, centrală, doritul are o coloare mai închisă Și formează către margine rozete criptocristaline. In celelalte părți din regiunea Povalina, melafirele apar ca roce de coloare neagră, compacte, dure, se sparg neregulat, de obicei în așchii. Ele sunt simi- lare cu melafirele descrise mai-sus, numai că sunt lipsite de amigdale și adeseori sunt mai alterate. In melafirele de pe ogașul Zlana se recunosc numeroase fenocristale de divină epigenizate de calcit, străbătute de o rețea de vine cloritoase. Augitui este conservat în cristale prismatice idiomorfe, care sunt prinse într’o pastă de dorit verde ce formează de asemenea cristalizați) sferulitice. Feldspații nu se mai recunosc. ■ In melafirele de pe Og. Staricica, Povalina și Abramovici Stan, semnalate prima dată de Er. Schafarzik (102), massa microlitică are textură fluidală și conține abundente microlite de feldspat plagioclaz bazic. Aceste- melafire au o structură porfirică pilotaxitică. Porfiritele dela Cucuiova.. Pe Cioaca Cucuiova, Zlana și ogașul Staricica se întâlnesc roce eruptive porfiritice, de coloare negricioasă, în tonuri mai deschise decât melafirele. Ele au fost observate de L. R o t h Telegd (96) și de F r. Schafarzik (102). Aceste roce formează masse individua- lizate, ale căror raporturi cu rocele înconjurătoare sunt în majoritatea cazu- rilor, greu de precizat. Porfiritele cu textura fluidală, în pasta felsitică, caro conține cuarț în cantități extrem de mici, sub 1%, precum și plaje de dorita se observă, uneori, fenocristale de plagioclazi bazici, care sunt câteodată substituite de calcit. Mineralele opace, care prezintă câteodată forme cris- talografice, sunt împrăștiate în pastă. La Cucuiova, aceste roce au o poziție superioară față de melafire, însă pe Og. Staricica, porfiritele se asociază intim cu melafirele. Kersantitele dela Eibental. La Sud de satul Eibental, pe pârâul dela Moară, către partea superioară se întâlnesc kersantite, care străbat ser- pentinele. In ele se pot observa fenocristale de biotit care ating dimen- siuni până la 1 cm (pl. I, 12). b) Rocele efusive acide și răspândirea lor In raport cu rocele efusive bazice, rocele acide sunt cu mult mai răspândit© și mai variate ca aspect petrografic. . Porfirul cuarțifer de pe ogașul Selschi. In partea superioară a ogașului Selschi, porfirele cuarțifere formează o massă efusivă cu proporții reduse.. Spre Vest, ele sunt acoperite de gresiile roșii permiene, iar spre Eșt sunt ușor- împinse peste gabbroul de Iuți. Porfirele cuarțifere se întind de pe Og. Sel- schi peste culmea Maslat până în valea Iuți. Fr. Schafarzik (102) le- menționează ca porfirite. Până în prezent, aceste roce n’au fost reprezentate pe nicio hartă. In general, porfirele cuarțifere de pe ogașul Selschi sunt alterate și pre- zintă o coloare roșu închis. In stare proaspătă, au coloarea roz roz deschis, și în ele se pot vedea abundente fenocristale de feldspat potasic care ajung- până la 6 mm. Sub microscop, se constată (pl. I, 1) prezența ortozei.în fenocristale idio- morfe, uneori maclate în macla de Karlsbad. In general, feldspații sunt tulburi și conțin numeroase incluzii de sericit, muscovit și minerale opace. Rar se întâlnesc fenocristale de microclin limpezi, cu structură în ostrețe slab"accentuată. Uneori, acestea prezintă incluzii din massa fundamentală. Feldspații formează cca 40 % din massa rocei. Cuarțul se observă cu totul sporadic. Se mai întâlnesc fenocristale de biotit pe cale de alterație (clori- tizare), evidente prin scăderea birefringenței. Biotitul se prezintă sub-forma unor foițe'destrămate pe margini, în care sunt, uneori, incluzii de minereu. Se mai întâlnesc și fenocristale de hornblendă. De asemenea, se mai observă microlite de apatit, incluse de obicei în feldspat. Massa fundamentală este microgranitică, fiind alcătuită din microlite de cuarț, în proporție de 32%, din feldspat ortoclaz și plagioclaz în proporție de 45% și restul îl formează lamele xenomorfe de biotit, în parte pe cale de doritizare, pulbere de hematit, mușcovita și minerale opace. Structura este holocristalin porfirică, iar cuarțul este prezent mai mult iu pastă. Porfirul cuarțifer dela cota 106 pârâul Stariștea. La vreo. 500 m dela gură pe pârâul Stariștea în amont (cota 106) la confluența cu ogașul Staricica, apare Ia zi, de sub gresiile roșii și piroclastitele permiene, o massă de porfire cuarțifere semnalată și de cercetători anteriori (96), (102), (129). Acestea se prezintă sub aspectul de roce masive în forma unor coloane verticale, în care se văd crăpături orientate. Când sunt alterate, porfirele cuarțifere au coloare roșie cu nuanțe violacee, cu pete ruginii și negricioase. Cele nealterate au coloarea roz până la roșu ■deschis cu nuanțe gălbui. Cu ochiul liber, se văd cristale de elemente negre, rareori cristale de cuarț, iar alteori, pete de coloare gălbui-roz datorite feldspaților alterați. Roca prezintă structura porfirică și la microscop se pot observa feno- -cristale de feldspați plagioclazi acizi, rareori maclate după legea albitului. Ele ajung până la 1 mm lungime și mai totdeauna sunt sericitizate; se mai observă fenocristale de hornblendă opacitizate. Foarte sporadic se întâl- nesc fenocristale de biotit de asemenea opacitizate pe margine. Tot sporadic, se întâlnesc fenocristale de cuarț. Menționăm prezența granulelor de minerale opace care au conture cristalografice (pl. I, 3). Massa fundamentală felsitică, pigmentată cu oxizi de fier, cuprinde abun- dente microlite isometrice de feldspat. Roca a suferit o intensă sericitizare care a dus la epigenizarea fenocris- talelor de feldspat și a mineralelor de hornblendă și biotit. Coloarea acestor’porfire cuarțifere, raporturile stratigrafice ca și prezența în număr mare a elementelor negre și procentului scăzut de fenocristale de cuarț, ne face să presupunem o apropiere între porfirele cuarțifere dela cota 106 Stariștea cu cel de pe Og. Selschi. Porfirul cuarțifer de pe Streniac — pârâul Stariștea. Tot pe pârâul Sta- riștea, mai sus de cota 106, se întâlnește o massă de porfire cuarțifere de coloare alb-vânăt. Acestea ocupă o suprafață însemnată pe pârâul Stariștea și ogașul Streniac, de sub care apar serpentine.’ In partea de Vest și de Nord a poienilor Staricica Sălaș, porfirele cuarțifere acoperă șisturile cu cărbuni și ajung până peste serpentinele de pe Cioaca Popească. ” 340 GRIGORE RĂILEANU 34- 35 ' CERCETĂRI GEOLOGICE. ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE $41 Pe Cioaca Streniâc sunt puternic alterate și însoțite de cinerite psamitice. In sfârșit, ele ajung până mai sus de cota 220 de pe pârâul Stariștea unde sunt interstratificate cu gresii conglomerate și piroclastite. De asemenea, pe partea dreaptă a pârâului Stariștea, ele sunt asociate cu cinerite psamitice. < Cu acest ultim aspect, se întind mai departe spre Nord pe la Sârbsco- lagnilo și ,trec dincolo de Cioaca Trescăvăț. Aceste roce sunt, uneori, desagregate,- încât la suprafață au aspectul unui adevărat grus, alcătuit din sfărâmături mici de rocă, printre care se amestecă uneori cristale de cuarț piroclastic. ' Ceva mai jos de vărsarea ogașului Streniâc în P. Stariștea, ele sunt puternic sericitizate, astfel că pe suprafața lor apare o pulbere sericitică (fig. 18). Când roca este nealterată, are coloare alb-vinețiu și cu ochiul liber se văd cristale de cuarț și rareori cristale de pirită. La microscop (pl. I, 4) se observă fenocristale de ortoză tulburi, corodate,, uneori cu conturele capricioase sau chiar ovoidale. Plagioclazul este un albit icurat, limpede, maclat după legea albitului și periclinului, uneori prezintă structura zonară. Fenocristalele de cuarț sunt uneori corodate. Mineralele femice în majoritatea cazurilor lipsesc. In pasta neomogenă, fin microcristalină până la felsitică, se observă cuarț în cuiburi neregulate care au conture capricioase. Fenomenele de alterare se manifestă prin formare de plaje de sericit, asociate uneori intim cu calcedonia și cu granule de cuarț, reprezentând deci un fenomen de silicifiere si sericitizare a rocei, destul de avansat (pi. I, 14). Aceste porfire cuarțifere apar sub formă de curgeri și se găsesc ca inter- calații în gresiile și conglomeratele dela fundul pârâului Tisovița. Ele stau peste șisturile carbonifere, din regiunea Sălașele Staricicăi, Ras- pute și Baia Nouă. Intr’un sondaj făcut pe Cioaca Raspute (5), au fost găsite în baza gresiilor roșii trei nivele de porfire cuarțifere groase până la 15 m. Porfirele cuarțifere de pe Raspute. La Nord de massa de porfire cuarți- fere de pe Streniâc, se întâlnesc, la cota 562, niște porfire cuarțifere bre- cioase foarte alterate. In acestea se remarcă cu ochiul liber bucăți colțuroase de porfire cuarțifere alterate, care ajung până Ia 6 cm în diametru (pl. I, 8, 9). La microscop, se vede o pastă felsitică, în care plutesc fenocristale de cuarț. Se mai disting urmele formelor cristalografice ale feldspatului alterat. De asemenea, în această pastă, sunt prinse bucăți colțuroase de porfire cuar- țifere La Nord-Vest de acest punct și anume sub cota 641, se întâlnește un porfir cuarțifer de coloare verzuie în care se observă striațiuni paralele de coloare ruginie. Tot cu ochiul liber se observă și cristale de cuarț. La micro- scop, se văd fenocristale de cuarț și de feldspat, în majoritatea cazurilor alte- rate. Structura acestora este hipocristalină porfirică si textura fluidală (ph I, fig- 7). Porfirele cuarțifere de pe Sredniac. La 300 m mai sus de cota 106 de pe pârâul Stariștea, pe malul stâng al acestui pârâu, se întâlnesc roce dure de coloare albicios-gălbuiu, cu aspect cornos și unsuroase la pipăit. Pe suprafațele fisurate se observă adeseori dendrite. In general, aspectul acestor roce este acela pe care îl dau lavele cordate, prezentându-se ca niște suluri de lavă întărite care sunt răsucite în diferite moduri. Uneori iau aspectul unor coloane prismatice, așa cum se vede sub moara de pe ogașul Bigrove. La microscop, se observă o massă fundamental sticloasă cu textură flui- dală, lipsită de fenocristale, în care se văd granule mici de cuarț. Massa este neomogenă prin repartiția neregulată a componenților, precum și prin des- voltarea de plaje felsitice. Roca este presărată cu microlite romboedrice, ce Fig. 18. — Porfire cuarțifere pe P. Staricica. reprezintă o sideroză pe cale de limonitizare. Limonitul umple de asemenea o rețea de fisurații. Chiar pe cota Sredniac, aceste roce capătă un aspect net cornos, sunt extrem de dure și se desfac în pături. La microscop, se vede că massa rocei este în totul lipsită de fenocristale și prezintă o textură fluidală accentuată, dată de structura particulară a benzilor regulate din care unele au o structură sferulitică, cuarțul apărând în granule neregulate printre sferulite. In vecinătate, pasta este cristalizată cu formarea de microlite feldspatice foarte fine și alungite. Cuarțul formează, de asemenea, conture cu totul neregulate ca formă. In sfârșit, se mai constată șuvițe fine, cu caracter felsitic și a căror formă, se integrează în structura fluidală generală a rocei. Porfirele cuarțifere din regiunea Trescăvăț. Massa de roce eruptive din regiunea Stariștea-Streniâc se desvoltă până în regiunea Trescăvăț și Nord- Vest de Ravniște. Ele sunt uneori alterate în așa măsură, încât structura porfirică se șterge. Sunt intim amestecate cu cinerite psamitice. Numai în unele puncte, se poate vedea că suntem în prezența unor porfire cuarțifere. Atât macroscopic, cât și microscopic, recunoaștem același tip de porfire cuarțifere ca și cel din re- , giunea Stariștea-Streniâc (pl. I, 15). Porfirul cuarțifer dela Islaz. In regiunea Islaz, peste piroclastitele dela Argiștea, repauzează o massă de porfire cuarțifere, care alcătuesc creste rui- ■312 GRIGORE RĂILEANU 36 37 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 343 niforme în regiunea Argiștea și Mala Cucuiova. Ele au fost recunoscute și descrise de A. B o u e (9), E. T i e t z e (129), L. Rotii Telegd (96), F r. S ch af ar zik . (102) și Al. Codarcea (18). Aceste porfire cuarțifere sunt rămășițele unei curgeri de lavă care a ocupat ■o suprafață cu mult mai mare și ale cărei resturi se mai văd pe Cioaca Dra- gulina,, Glavcina (cota 315) și izvorul Dreveniacica. Spre Nord, trec dincolo de ogașul lonașeva, de unde mai departe continuitatea lor este întreruptă. Porfirele cuarțifere dela Islaz sunt casante, de coloare roșu închis cu nuanțe violacee, când sunt proaspete, sau de coloare roz, roz-albicios, când sunt alterate. In massa rocei se vad fenocristale de cuarț, pete albicioase care reprezintă prepusele de alterare ale feldspaților; în felul acesta porfirul cuarțifer prezintă un aspect pestriț ușor de recunoscut (pl. I, 5). Pe ogașul Lipa retina, aceste porfire cuarțifere sunt masive, au coloarea roz-cărămiziu cu nuanță violacee. La microscop se văd fenocristale de cuarț ce ating 1,5 mm. rare fenocristale de amfiboli, uneori cu stropi de minereu, de asemenea se mai observă fenocristale de feldspat adânc alterat. Pasta are structura felsitică și este uneori brăzdată de crăpături tapisate cu microlite de cuarț, iar alteori cu limonit. Porfirele cuarțifere dela km 423 Islaz au textură fluidală și în massa fundamentală plutesc fenocristale de cuarț de 1,5 mm lungime, uneori co- rodate. Se mai observă fenocristale de ortoză și albit. Majoritatea fenocris- talelor de amfiboli sunt complet transformate în oxizi de fer. Pasta este pre- dominant felsitică, cu desvoltare locală de granule de cuarț și mai rar mi- crolite feldspatice. Câteodată, roca are un caracter brecios, incluzând frag- mente de porfire cuarțifere asemănătoare. Pasta este colorată brun și cu desvoltare mai omogenă a microcristalelor (pl. I, 6). Izolat de massa de porfire cuarțifere dela Islaz, se mai întâlnesc în câteva puncte pe cotele mai înalte dela izvorul Dreveniacica, porfire cuarțifere bre- cioase, care repauzează fie peste piroclastie (Cioaca Dragulina și Glavcina, cota 315 m), fie peste porfirele cuarțifere și cineritele psamitice dela Trescăvăț. Porfirele cuarțifere de pe Cioaca Dragulina, Glavcina (cota 315 m) și izvorul Dreveniacica, au un caracter mai brecios decât cele dela Islaz (pl. II, fig. 16). La Est de izvorul Dreveniacica, la curba de 520 m, ies în relief câteva colțuri de stâncă, alcătuite dintr’un porfir cuarțifer brecios în care macro- scopic, se observă sfărâmături mici colțuroase de roce și cristale mari de cuarț, împlântate într’o massă de coloare roz-albicios. Acestea sunt asemă- nătoare cu cele descrise la Islaz. Porfirele cuarțifere de pe pârâul lelișeva. In partea superioară a pârâului lelișeva, și anume în regiunea Gabretina, întâlnim o massă de porfire cuar- țifere, care stau peste piroclastite și suportă conglomeratele roșii permiene. Ele au fost descrise pentru prima oară deL. Rotii Telegd (95) și se pot urmări de pe ogașul Bigărul lelișevei, de unde se continuă spre Est prin Cioaca Duina. Mai departe, spre Nord, această massă de roce efusive se subțiază și dispare în ogașul Bigărul Surcovaciei. Porfirele cuarțifere dela Gabretina sunt roșii; când sunt alterate au dungi alburii. In ele se disting fenocristale de cuarț. și de feldspat alterate, sunt variate ca aspect,'însă în secțiuni microscopice totdeauna se pot distinge fenocristale de feldspați plagioclazi și uneori ortoclazi, care sunt mai tot- deauna tulburi. Fenocristalele de cuarț ajung până la 2 mm și uneori sunt corodate. Rareori se mai observă fenocristale de biotit și minerale opace. Structura este hipocristalin porfirică iar textura fluidală (pl. I, 2). în unele părți ale acestei pânze eruptive, se întâlnesc, ca de exemplu sub Drenetina Mică, porfire cuarțifere brecioase asemănătoare cu cele din regiu- nea Islaz,, iar pe ogașul Bigărul Surcovaciei, se observă porfire cuarțifere felsitice lipsite complet de fenocristale. Aici, porfirele cuarțifere prezintă bucăți de scorie vulcanică. Pe flancul de Vest al anticlinalului lelișeva, se întâlnesc de asemenea, sub Cutieva, blocuri de câteva zeci de m3 de porfir cuarțifer brecios, de coloare roșie, asemănător cu cel descris mai sus, pe flancul de Est al anticlinalului lelișeva. Aceste blocuri sunt prinse între piroclastite și conglomerate roșii. Ținând seama de răspândirea actuală a porfirelor cuarțifere dela Islaz și Gabretina, trebue să presupunem că acestea reprezintă astăzi urmele unei curgeri de porfire cuarțifere, care acoperea în bună parte piroclastitele sau roce eruptive mai vechi. Prin ridicarea anticlinalului de lelișeva, această curgere a fost erodată și în prezent nu mai găsim decât ici și colo resturi din ea. Porfirul cuarțifer dela Izvorul Drenetina. Culmea izvorului Drenetina este alcătuită, în cea mai mare parte din porfire cuarțifere, care formează o massă efusivă lată de cca 500 m, ce se pierde spre Sud la fundul ogașului Stânei; spre Nord, massa de porfire cuarțifere se îngustează din ce în ce și dispare la Nord de pârâul Valea Mare. Pe partea de Est, porfirele cuarțifere stau, fie direct peste șisturile cris- taline de zona lelovei, fie peste șisturile și gresiile cu Calamites, așa cum se v ede pe malul stâng al pârâului Valea Mare. Ele suportă totdeauna gresiile și co nglomeratele roșii permiene. Sunt roce masive de coloare roșu carmin, roz, iar uneori au nuanțe violacee. Cu ochiul liber, se văd fenocristale de cuarț și de feldspat (atunci când sunt proaspete); ele capătă uneori un aspect ușor brecios, fapt pe care l-am putut observa la fundul Og. Stânei. La microscop, se observă abundente fenocristale de cuarț care ajung până la 2 mm, sunt de regulă idiomorfe, mai rar corodate. Fenocristalele de feld- spat potasic și calcosodic sunt ușor tulburi și adeseori maclate. Sporadic, se mai întâlnesc fenocristale de biotit, care prezintă câteodată incluzii de minereu. Massa fundamentală este hipocristalină. Ea este alcătuită din mi- crolite de cuarț, feldspat, elemente femice și sticlă. Aceste porfire cuarțifere prezintă asemănări petrografice cu cele dela cota 106 Stariștea și cu cele de pe Og. Selschi. Porfirele cuarțifere dela Tâlva Frasinului. In partea de Nord a regiunii Svinița-Fața Mare și anume la Sud de Tâlva Frasinului și pe Crâcni Radului, a fost descris de F r. F o e 11 e r 1 e (30) și cartată ulterior de I. B 6 c k h (8) o massă de porfire cuarțifere, care stau peste gresiile și conglomeratele permiene, suportând depozite liasice. Porfirele cuarțifere sunt alterate, au coloarea roz, gălbuie sau vineție în care se observă cristale bipiramidate de cuarț și urmele feldspaților alte- rați. La microscop, se observă fenocristale de cuarț idiomorfe, uneori cu in- cluzii din massa fundamentală. Se observă, de asemenea, prezența feldspaților ortoclazi și plagioclazi care, adeseori, sunt maclați. Sporadic, se întâlnesc elemente femice complet alterate și câteodată se văd minerale opace. Massa 9 — Buletin Științific — c. 594 344 GRIGORE RĂILEANU 38. 39 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 345 fundamentala parțial cristalizată este alcătuită din microlite de cuarț, feld- spat și sticlă. In unele puncte, aceste porfire cuarțifere sunt brecioase și au textură fluidală. Pe culmea Hurculovăț, se întâlnesc porfire cuarțifere sub formă de blo- curi, de mai multe zeci de m3, care stau'peste conglomeratele permiene. Ele sunt brecioase si se văd bucăți de porfire prinse într’o pastă sticloasă flui- dală (pl. I, 10,’11). Pe ogașul Mecichi se întâlnesc, în două puncte, porfire cuarțifere cu un volum de câteva zeci de m3, care par a fi înrădăcinate. Fig. 49. — Porfire cuarțifere care străbat serpentinele. Pe ogașul Zleni, se vede un stâlp (cca 3 m grosime) de porfire cuarțifere,. care străbate melafirele. Iar pe pârâul Tisovița, ceva mai jos de administrația minei Baia Nouă, se găsesc porfire cuarțifere care străbat serpentinele (fig. 19). 2. Raporturile stratigrafie© dintre diferitele orizonturi ' ale Permianului inferior Pentru orizonturile în care se găsesc resturi de organisme sau de plante, stabilirea vârstei este mai ușoară, însă marea parte a depozitelor permiene este lipsită de fosile. Un element prețios este orizontul gresiilor și șisturile cu plante, pe care l-am considerat că reprezintă partea cea mai inferioară a Permianului. Al doilea element, tot așa de prețios, este orizontul gresiilor roșii cu An- thracomya thuringensis Geinitz și Carbonicola cfr. carbonaria Goldfuss., care D. CONCLUZII ASUPRA PALEOZOICULUI 1. Limita permo-carboniferă In capitolul precedent, am văzut că, pe pârâul Povalina, dela Carboni- ferul cel mai superior este o trecere gradată la Permianul inferior. De aceea, în această regiune, punem la Carboniferul superior straiele în care se găsește asociația de: Lepidodendran obovalum Stern Sigillaria cfr. polyploca, Boulay și Stigmaria ficoides Brgt., Considerăm că Permianul inferior începe cu orizontul în care se găsește Walchia piniformis și Pinnularia capilaceea. De remarcat ecă, în niciun punct din regiunea noastră, nu se găsește în asociația de Lepidpdendron, Sigillaria și Stigmaria, asociat cu Walchia și Pinnullaria, după cum nici în asociația de Walchia și Pinnullaria nu apare vreuna din formele de Lepidodendron, Sigillaria și Stigmaria. sunt Lamelibranhiate de apă dulce și care sunt caracteristice pentru Rotli- gendes-ul inferior. In regiunea Svinița-Fața Mare, orizontul gresiilor roșii cu Anthracosiidae se găsește peste șisturile negre cu plante, deci trebue să considerăm că orizontul gresiilor roșii reprezintă un nivel mai superior al Rotligendes-ului inferior. Pe pârâul Povalina, la poiana Poliasca, ogașul lonașeva și P. lelișeva, gresiile roșii cu Anthracomya thuringensis Geinitz suportă piroclastite care, în această situație, trebue considerate mai recente decât gresiile roșii. Piro« clastitele suportă la Islaz porfire cuarțifere iar sub Vârtop și pe culmea Prislop suportă partea superioară a conglomeratelor roșii (fig. 20). In regiunea Raspute și Grni Vhr, gresiile roșii au o grosime mai mare și ele stau, fie peste șisturile cărbunoase, fie peste porfirele cuarțifere și eme- ritele dela Stariștea. Gresiile roșii trec, spre Nord, gradat la conglomerate roșii care, pe pârâul Tisovița, stau direct peste fundamentul cristalin. Con- glomeratele roșii din partea de Nord a regiunii, având o grosime de cca 1100 m și fiind cuprinse între șisturile cristaline la partea inferioară și Liasic la partea superioară, trebue sincronizate cu șisturile negre cu plante, cu gresiile roșii cu Anthracosiidae, cu piroclastitele și cu porfirele cuarțifere dela Streniac, 346 GRIGORE RĂILEANU Stariștea, Islaz și Gredița și numai partea cea mai superioară a acestui ori- zont de conglomerat ar fi mai nouă decât piroclastitele de pe Argiștea și le- , liseva. 3. Vârsta rocelor efusivo Manifestațiunile vulcanice, în regiunea Svinița-Fața Mare și-au început activitatea către sfârșitul Carboniferului. Efuziunile cele mai vechi par sa fie melafirele de pe pârâul Povalina, unde aceste roce acopăr gabbroul și sunt acoperite de gresii și șisturi cu plante de vârsta carboniferă superioară. Aceste erupții au continuat și în Permianul cel mai inferior, fiind reprezentate prin melafire și porfiritele dela Cucuiova și ogașul Staricica, unde sunt interstratificate cu șisturile cu plante permiene inferioare. Erupțiile acide reprezentate prin porfire cuarțifere de pe Og. Selschi, care sunt acoperite de gresiile roșii de vârstă permiană inferioară, precum și erupțiile de porfire cuarțifere dela izvorul Drenetinei care sunt prinse între gneisuri și conglomeratele roșii permiene, ca și porfirele cuarțifere dela cota 106 pârâul Stariștea, trebue considerate ca fiind puse în Ioc înainte de sedi- mentarea gresiilor roșii și piroclastitelor permiene. Porfirele cuarțifere dela Stariștea, Streniâc, Trescăvăț și Baia Nouă, aparțin unei alte faze de erupții, mai recentă, care își incepe activitatea către sfârșitul fazei, în care au erupt porfirele cuarțifere de pe Og. Selschi, cota 106 Stariștea și Izvorul Drenetinei. Această fază trebue sincronizată cu depu- nerea conglomeratelor, a gresiilor roșii și a piroclastitelor care se găsesc, în unele cazuri, intercalate între aceste porfire cuarțifere, iar în alte cazuri, cum este pe pârâul Tisovița și fundul Stariștei, porfire cuarțifere de tipul Streniâc se găsesc intercalate între rocele sedimentare. Mai recente sunt porfirele cuarțifere dela Islaz și lelișeva care stau peste piroclastitele permiene și sunt acoperite de conglomeratele roșii. Celor mai noi efuziuni, care au avut loc în regiune, Ie aparțin porfirele cuarțifere dela Tâlva Frasinului, ogașul Mecichi și Hurculovăț, întru cât stau peste conglomeratele roșii și suportă la Tâlva Frasinului gresiile din baza Liasicului. In general, manifestațiunile vulcanice au început prin efu- ziuni bazice și s’au continuat cu efuziuni din ce în ce mai acide, reprezentate prin porfirite și porfire cuarțifere. Aceste faze de erupții nu trebue considerate ca ceva net separate în timp, deoarece raporturile dintre rocele efusive și dintre acestea și rocele sedimentare, ne fac să credem că ultimele manifestațiuni ale unui vulcan se suprapuneau cu primele manifesțațiuni ale altui centru eruptiv mai recent. Deci, la sfârșitul efuziunilor de melafire și-au făcut apariția efuziunile de porfirite și .poate chiar de porfire cuarțifere de tipul celor de Selschi și cota 106 Stariștea, la sfârșitul cărora, în regiunea Streniâc și Trăscavăț, începu- seră primele erupții ale acestui nou centru eruptiv. Erupțiile acide aveau și un caracter explosiv, mărturii fiind aglomeratele, brebiile și cineritele care se găsesc asociate cu porfirele cuarțifere. 4, Considerații de ordin paleogeografie In Permianul inferior, p parte 4in?Eurppa, devine ,un vast teritoriul - continental (cu un.,climat deșerti^ presărat cujlacuri (33). 41 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 347 Regiunea Svinița-Svinicea Mare reprezenta o mică parte din acest vast domeniu continental, care se instalase către sfârșitul Carboniferului superior. Coloarea roșie dominantă a rocelor este considerată astăzi, de majoritatea geologilor, că. se datorește regimului deșertic sau unui climat subtropical cu alternanțe de perioade secetoase și perioade ploiase (33). In Carboniferul superior se desvoltă, în această regiune, flora cu Lepido- dendron, Sigillaria și Stigmaria, căreia îi urmează flora cu Walchia și Pinnularia. Această regiune, inițial mlăștinoasă, se comportă ca o mică zonă , de subsidență. Ritmicitatea mișcărilor epirogenice accelerează umplerea, cu de- pozite cărbunoase și detritice, a acestui mic basin. Părți mai înalte ale sub- stratului accidentat nu erau probabil acoperite de mlaștini, motiv pentru care de multe ori, găsim șisturile cărbunoase din regiunea Povalina și Staricica în zăcăminte sub forma unor pungi. Pe măsură ce regiunea se scufundă, se instalează un regim lacustru, care a permis depunerea de calcare și existența unor Lamelibranhiate de apă dulce. Continuitatea acestui lac era întreruptă de aparatele vulcanice, motiv' pentru care aspectul litologic al depozitelor este așa de variat, Spre exemplu r într’un loc se depuneau gresii, în altul con- ■ glomerate, în alte părți piroclastite și curgeri de lavă, iar în alte părți găsim succesiuni de toate aceste depozite. Produsele efuziunilor separă în două lacul permian. Pe partea de Est—, Nord—Est a massei eruptive se depun gresii, piroclastite și în mod predomi- nant conglomerate, sub un regim torențial care modela materialul transportat, iar pe partea de Vest — Sud-Vest se depuneau piroclastite, gresii și în mod subordonat conglomerate. Alternanța de greșii și conglomerate, din regiunea Copriva Hurculovăț, ne sugerează ideea despre ritmicitatea' perioadelor secetoase și ploioase, fapt care corespunde regimului lacustru cu alternanța bancurilor de calcare și gresii roșii șistoase. Vom vedea că această zonă schițată atât de timid, la începutul Permianului, odată cu începutul Liasicului .devine o importantă zonă de sedimentare. II. DEPOZITELE MESOZOICE Cu transgresiunea liasică începe în regiunea Svinița-Fața Mare un al doilea ciclu de sedimentare, care ține până la sfârșitul Barremianului. A. JURASICUL Peste depozitele de vârstă permiană, sau direct peste fundamentul cris- talin, se aștern în mod transgresiv sedimente de vârstă jurasică. Acestea ocupă o bună parte din regiunea cercetată și cuprind toate cele trei subdivi- ziuni ale Jurasicului. 1. Liasieul . In capitolul referitor la bibliografia regiunii, s’a arătat care au fost rezul- tatele la care au ajuns, cercetările de până acum,.referitor la sedimentele liasice. In cursul expunerii noastre, vom reveni asupra acestora, acolo unde va fi cazul. 348 GRIGORE RĂILEANU 42 Dela începutul Liasicului se instalează un regim lagunar, ale cărui urme sunt reprezentate azi prin depozite cu caracter detritic, alcătuite din con- glomerate, sedimente cu cărbuni și gresii șistoase cu urme de plante. Treptat, apa invadează regiunea și se instalează un regim marin neritic. Acest facies particular al Liasicului, cu cărbuni în bază și marin neritic către partea supe- rioară, a fost denumit în Alpi faciesul de « Gresten». a) Răspândirea Liasicului ■ , In raport cu celelalte subdiviziuni ale Jurasicului, depozitele liasice ocupă o suprafață mai mare. începând din Sud—Estul regiunii, dela Trii Cule, ele se continuă spre Nord-Vest, alcătuind Cioaca Bori și Padina Șarlova. La Nord de satul Svinița formează o bandă periferică, împreună cu depozitele mesozoice mai superioare, până în regiunea Greben. Din regiunea Ravniște spre Nord-Vest, depozitele liasice alcătuesc, în bună-parte, acoperișul Permia- nului dela Copriva și Surcovacia, de unde spre Sud—Vest, sunt acoperite în cea mai mare parte de depozitele mesozoice mai noi, apărând de sub acestea numai sub forma unei fâșii înguste, cum se prezintă dela Gredița și Vârtop până la Munteana. Pe marginea cea mai vestică a zonei Svinița-Fața Mare, depozitele liasice alcătuesc în bună parte banda sedimentară Cozla-Camenița. In jumătatea de Nord a regiunii formează, împreună cu celelalte depozite mesozoice, un sinclinal larg, care începe de pe pârâul Siriniei (mina Bigăr) și se continuă până la Fața Mare. Cu toate că Liasicul din zona Svinița-Fața Mare are o desvoltare așa de întinsă, totuși punctele unde succesiunea stratigrafică se poate urmări mai îndeaproape, sunt puține. Apoi, aspectul petrografic al depozitelor, care variază așa de mult dela un loc Ia altul, precum și lipsa fosilelor de zonă, îngreuiază mult sincronizarea acestor depozite. Liasicul dela Munteana. La Munteana, peste piroclastitele permiene, apare de sub grohotișul de pantă, un banc de calcare oolitice, de coloare roșu închis, denumit de E.’T i e t z e (129) « Roteisenstein». Aceste calcare au o grosime de 3,50 m; la partea superioară sunt mai deschise la coloare și devin ușor spatice (fig. 21). La microscop, aceste calcare arată o structură oolitică; care de altfel se poate observa și cu ochiul liber (pl. II, 23). Golitele predomină în massa rocei și sunt alcătuite din pelicule concen- trice, feruginoase, dispuse în jurul unui nucleu reprezentat uneori prin sîă- râmături de plăci de echinoderme, a căror calcită este uneori epigenizată parțial sau total prin clorite care au forma lamelară și coloarea verde deschis ;, alteori, nucleul este format din sfărâmături de Foraminifere și Brahiopode,: a căror cochilie este încrustată cu oxizi de fier. In zona peliculară a colitelor, se observă uneori zone calcitizate în care se vede epigenizarea calcitei prin clorite ale minereurilor de fier care trec într’o substanță feruginoasă, care formează în majoritatea cazurilor zona peliculară. - In massa rocei, se mai observă sfărâmături de plăci de echinoderme încrus- tate cu oxizi de fier și rareori cu clorite. 43 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 349, De asemenea, Se'întâlnesc sfărâmături de Foraminifere, Brahiopode și Lamelibranhiate, pe' suprafața cărora prezintă pelicule de oxizi de fier. Fig. 21. — Coloană stratigrafică a depozitelor liasice dela Munteana. Se mai văd sfărâmături angulare de cuarț, de calcit și foarte rareori de îeldspat. Cimentul este format de o substanță calcaroasă impregnată cu oxizi de fier. 350 GRIGORE RĂILEANU 44 In aceste calcare, fosilele se găsesc mai mult in cuiburi și conțin: Spiriferina tumida Buch. (= spiriferina pinguis Ziet). » tumida var. ascendens Desch. 4- Terebratula grestenensis Suess. » punctata Sow. + + Rhynchonella banatica Ttz. » sp. Pleurotomaria cfr. sulcosa Desch. Entolium liasinus Nyst. + + Pleuromya liasina Schubl. + + Nautilus cfr. austriacus Quenst. Belemnites sp. La partea cea mai superioară a acestor calcare, se găsește Lima (Pla- giostoma) gigantea Quenst. Calcarele roșii din baza Liasicului dela Munteana au fost considerate de Peters (fide T i e t z e) (129) că reprezintă Liasicul inferior. Mai târziu, D. S t u r (120) le echivalează cu stratele cărbunoase dela Cozla, menționând că în Liasicul inferior la Munteana sedimentarea era marină, în timp ce la Cozla, lagunară-continentală. După o cercetare mai minuțioasă, E. T i e t z e (127), (129) observă că, la Cozla, stratele cu Terebratula grestenensis Suess sunt deasupra stratelor cu Cardinia gigantea Qu., specie care la Funfkirchen (R. P. Ungară), se găsește în zona cu Schlotheimia angulata. Pe acest consi- derent, el ajunge la concluzia că orizontul calcarelor roșii dela Munteana reprezintă un nivel mai superior al Liasicului, decât sedimentele cărbunoase și stratele cu Cardinia gigantea Qu. dela Cozla. La argumentul lui E. T i e t z e, mai adăugăm faptul că Spiriferina rostrata Schi, și Sp. rostrata var. ascendens Desh. apar la sfârșitul Hetangianului și începutul Sinemurianului (25). Formele Terebratula grestenensis Suess și Lima gigantea Quenst. sunt re- strânse Ia partea superioară a Liasicului și în Liasicul a, cu o mare frecvență în zona cu Arietites (Coroniceras) bucklandi și Arinoceras semicostatus. Deci în calcarele roșii dela Munteana, trebue să admitem că avem reprezentată zona cu Arietites (Coroniceras) buklandi; în partea lor superioară, unde apare Lima ( Plagiostema) gigantea Quenst., s’ar putea să cuprindă și zona cu Ari- noceras semicostatus. — Peste calcarele roșii urmează un pachet de gresii calcaroase de coloare vânătă, care în bază sunt mai compacte și ușor noduloase, din câre am colec- tat bucăți de Aegoceras (Amblycoceras) cfr. palnicostata Sow. Către partea superioară, gresiile calcaroase devin mai friabile și au inter- calații de gresii calcaroase în plăci. Sunt ușor micacee și pe suprafețele alterate sunt nisipoase și prezintă adeseori cruste gălbui sau albicioase. Ele trec în mod gradat în gresii nisipoase cenușii. Grosimea acestui orizont este de cca 40 m și conțin; Waldheimia (Zeilleria) numismalis Lamk. Pleurotomaria gigas Desch. Unicardium cfr. robustum Trauth. + 4- Ceromya bersaskensis Ttz. + 4- Modiola neumayry Ttz. + + Plagiostoma gigantea Quenst. 4- Entolium liasinus Nyst. » hehlii d’Orb. 4- -f- Pecten (Pseudopecten) aequivalvis Sow. Lyparoceras (Becheoceras) bechei Sow. 45 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 351 4- Grammoceras normaniamum d’Orb. Aegoceras capricornus Ziet. Nautilus striatus Sow. » latidoratus d’Orb. Belemnites sp. Acest orizont a fost considerat de S t u r (120) echivalent stratelor cu Cardinia gigantea Quenst. dela Cozla (partea inferioară a Liasicului [3). E. T i e t z e (129) le atribue Liasicului mediu, reprezentând un nivel mai in- ferior stratelor cu Amalteus margaritatus. Waldheimia (zeilleria) numismalis Lam. este comună în Liasicul dela Gresten, Gossau și Peistenau (132), de asemenea în Liasicul mediu dela Fiinf- kirchen și Rogotina (88). Această specie se întâlnește, în cele mai numeroase cazuri, în partea inferioară a Pliesbanchianului (zona cu Polymorphites ja- mesoni). Unicardium robustum Trauth și Lyparoceras (Becheoceras) bechei Sow. sunt iarăși forme care se întâlnesc numai în Pliesbanchian, iar Gra- moceras normaniamum d’Oib, împreună cu Aegoceras Capricornus Ziet. carac- terizează partea superioară a Pliesbanchianului (zona cu Deroceras Doooei și zona cu Aegoceras capricornus). Prezența speciilor citate ne duce la concluzia că, în orizontul de gresii calcaroase vinete dela Munteana, avem reprezentat Pliesbanchianul. Având însă în vedere prezența formelor Aegoceras cfr. plani- costa Sow. și Modiola neumayri Ttz. (specie, care în alte regiuni nu trece în Liasicul mediu) s’ar putea, ca în partea cea mai inferioară a acestui orizont să avem reprezentat și Lotharingianul. — Peste gresiile calcaroase vinete urmează un banc de gresii vinete-verzui, în pachete de 10—30 cm grosime, care alternează cu gresii friabile verzi și care au nuanțe albăstrui atunci când sunt umede. La microscop, se văd sfărâmături angulare de cuarț, de calcit și foarte rareori de feldspat. , In general, roca este alcătuită din sfărâmături de cochilii de Brahiopode, Lamelibranhiate și Foraminifere din grupul Textularia, Frondicularia și Spiroloculina (pl. II, 26), la care, în cele mai frecvente cazuri, țestul este încrustat cu oxizi de fier. In mod predominant se observă sfărâmături de plăci de echinoderme, la care calcita, în cele mai multe cazuri, este epige- nizată prin dorite. Se .poate observa cum aceste plăci sunt ușor invadate de substanța verde, iar la altele substituirea calcitei prin dorite este inte- grală și lamelele de dorite desenează aspectul reticular al plăcilor de echi- noderme. Uneori, lamelele de dorite sunt transformate în paiete de hematit brun. Substanța verde a fost identificată ca reprezentând dorite ale minera- lelor de fier (putând să fie chamoisit, bavelit sau berthierit). doritul ține, uneori, loc de ciment, prezentându-se sub aspectul lamelar, umplând toate spațiile goale dintre sfărâmăturile care alcătuesc roca. Câteodată, doritele prezintă structură oolitică. Golitele au un nucleu reprezentat, în general, prin sfărâmături de țest de echinodemie, uneori complet cloritizat. Zona peliculară este formată din zone concentrice de oxizi de fier care alternează cu zone de dorite. In nicolii în cruce, aceste oolite prezintă o cruce neagră mai mult sau mai puțin deplasată, caracteristica oolitelor de bavelit. Prin spălarea rocei cu apă, doritele rămân în suspensie colorând apa în verde; prin tratare cu HC1, doritele trec în oxizi de fier și apa devine brună. .362 GRIGORE RĂILEĂNU 46 CERCEȚÂRI GEOLOGICE 1N REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 353 Acest banc de gresii verzi conține o macrofaună reprezentată prin: 4- 4- Modiola scalprum Sow. 4- 4- Pleuromya sp. 4- Gryphaea cymbium Lamk. 4- » fasciata Ttz. 4- Entolium liasinus Nyst. Pecten tumidus Ziet. » (Pseudopecten) aequivaLis Sow. . 4-4- Ostrea doleritica Ttz. 4- Amalteus margaritatus Montf. 4- Belemnites ( Protheuthis) paxilosus Schlott. Deasupra, urinează un pachet de gresii calcaroase șistoase de coloare vânătă apoi iarăși gresii tufacee verzi cu nodule de calcare vinete, care au o grosime de cca 5 m și conțin: 4-4- Rhynchonella quinqueplicata Ziet. 4- + Modiola doleritica Ttz. Gryphaea cymbium Lamk. Lima cfr. glabra Goldf. 4- Amalteus ( Paltopleuroceras) spinatus d’Orb (Brug) 4-4- Belemnites (Plesiothyris) cfr. paxillosus Schlott. 4- + Pecten tumidus Ziet. . 4- 4- Corbula muntjane Ttz. 4- 4- Pleuromia meridionalis Dum. 4- 4- Ostrea, doleritica Ttz. Această serie de gresii verzi reprezintă partea superioară a Liasicului mediu (Domerianul), cuprinzând zona, cu Amalteus margaritatus Montf. și zona cu A. (Paltopleuroceras) spinatus d’Orb. (Brug.), așa cum au fost con- siderate de Stur (120) și E. Tietz (129). Peste acestea, urmează un banc de gresii șistoase vinete, groase de 2,40 m cu intercalații de gresii ceva mai calcaroase ce conțin pe Lytoceras jurense. — La partea cea mai superioară a acestor strate, stau gresii silicioase care trec gradat în gresii calcaroase vinete și apoi în calcare vinete spatice, făcând trecerea dela Liasic la Dogger și reprezintă probabil Toarcianul și Aaleianul. In concluzie, la Muntenia, depozitele cele mai inferioare care apar la zi reprezintă partea superioară a Liasicului inferior, iar în restul complexului de strate avem reprezentat Liasicul mediu și superior. Liasicul dela Cozla-Camenița. Pe marginea de Vest a zonei Svinița-Fața Mare, Liasicul se găsește reprezentat între Cozla la Sud și Sțreniacul Gameniții la Nord; Depozitele liasice formează în partea de Sud a acestei bande sedimentare, un sinclinal aplecat spre Est, care încalecă peste sedimente mai noi. In partea de Nord, Liasicul formează cute mici în care sunt prinse fâșii de calcar doggerian precum și gresii și conglomerate atribuite flișului cretacic. Acest sinclinal este încălecat pe flancul vestic de șișturile cristaline (fig. 22). — In banda sedimentară Gozla-Gamenița. Liasicul este alcătuit la bază, din gresii argiloase, șistoase, curbicorticale, friabile, ușor micacee, cu aspect flișoid în care sunt intercalații de gresii silicioase. Acestea se pot confunda ușor cu gresiile șistoase din flișul cretacic. Prin presiuni tectonice, gresiile liasice au fost strânsa și îngrămădite și de multe ori laminate, așa încât grosimea lor variază. Sub acest aspect, ele se întind dela Colonia Siriniei spre Nord trecând culmea Vârnișco, Og. Cozla până pe Og. Recica. De aici mai departe nu mai apar decât în sinclinalul Camenița. In stratele de bază ale Liasicului dela Cozla-Camenița sunt intercalate .șisturi cărbunoase cu resturi de plante. Majoritatea resturilor de plante, din Liasicul dela Cozla sunt nedetermi- nabile. La administrația minei am putut vedea, pe o gresie, impreăiuni de Pterophylum și Dictyophyllum nilssoni Gbpp. Seaca Q fp 20 m Gresii sifidoase Gresii cu/caroose Marne roze Gresii calcaroase Marne cai ca- roase negre Calcare marnoa- se brune L îma pecfinoides TerebroMa grestenenisis Sp. tumida Caraln/a giganie/a Madio/a neumagri Gress/ga peiersi . Gresii arg/ipase cu - interca/a/iî de șis~ fj turi cărbunoase Toarcian PhoinaamUqua Zonă cuAmolfeus^lnatus \Domer;m Spirt ferma ros trata [ .Plîesbanchian ■ > Zona cu beroceras da^oei Waidbeirma (Zeti/eno) numismaOs Zonă cu Ariefifes'bucWancii Lotharingian ? Sinemurion Zona cu •Scb/D/be'wo angufata Zona cu Pd/oceras pianorbfc? Fig. 22. — Coloană stratigrafică sintetică a depozitelor liasice dela Cozla- Camenița. — Peste gresia silicioasă de acoperiș a șisturilor negre cărbunoase, sub Cioaca Vârnișco, pe drumul care duce la vechile mine, se găsesc gresii marnoase, șis- toase,nisipoase, fin micacee de coloare cenușie cu aspect flișoid, care conțin: 4-4- Cardinia (Thallasites) gigantea Quenst. 4- Modiola neumayri Ttz. (= Mytilus morissi Ttz.) 4- Ceromya infraliasica Pet. 4- Entolium liasinus Nyst. 4- » hehlii d’Orb. Gresslya petersi Trauth. 4-4- Corbula cardiodes Phill. 4- Pecten (Pseudopecten) hinterhuberti Ttz. • 4* 4- Lima cfr. exaltata Terq. 4-4- Modiola cfr. simoni Terq. 4- 4- Modiola sturi Ttz. ? . . 354 + 4- » GRIGORE RĂILEANU 48 49 Primele trei specii citate, ca și Gresslya petersi. Trauth • sunt frecvente- în Liasicul a din Nordul Alpilor estici. La Funfkirchen, deasupra straielor cu cărbuni (în zona cu Schlotheimia angulata), se găsesc Ceromya infraliasica Pet. și Modiola neumayri Ttz. Pe acest motiv, și prin faptul că deasupra strațelor cu Cardinia gigantea, ur- mează, la Cozla, strate cu Terebratula grestenensis Suess, Spiriferina tumida Ziet. și Pinna sturi (care reprezintă zona cu Arietetis bucklandi, așa cum am arătat la Munteana), considerăm că stratele de deasupra gresiilor cu șisturi negre reprezintă, la Cozla, partea superioară a Hetangianului, iar gresiile cu cărbuni care conțin Pterophyllum sp. și DictyophyUum nilssoni Gbpp. care la Steierdorf-Anina se găsesc în baza Liasicului inferior) (2) trebue să le con- siderăm că reprezintă un nivel mai inferior ca zona cu Schlotheimia angulata,. așa cum au fost considerate și la Funfkirchen. — Peste stratele cu Cardinia gigantea Quenst. urmează, pe drumul Bigă- rului (la Vest de Cioaca Vârnișco) și pe culmea Cameniții, gresii calcaroase nisipoase de. coloare vânătă, care la partea superioară, devin mai marnoase și capătă nuanță roz. Dintre acestea din urmă, E. Tietze (129), citează p& Lima pectinoides Sow. Gresiile calcaroase sunt foarte bogate în Brahiopode,. motiv pentru care E. Tietze (129) le-a numit calcare cu Din acest orizont cităm: Brahiopode.. Terebratula grestenensis Suess. » punctata, Sow. grossulus Suess. bersaskensis Ttz. delegraziana Ttz. vicinalis Buch. + + Rhynchonella siriniae Ttz. + + » drenkooana Ttz. -j- Spiriferina tumida Buch. » obtusa Oppl. Entolium liasinus Nyst. 4- + Pleuromya liasina Schubl. ' Pinna sturi Trauth. -T+ Lima pinguicosiata Ttz. + 4- » pectinoides Sow. După prezența formelor, Terebratula grestenensis Suess. și tumida Buch., la care se mai adaugă Spiriferina obtusa Oppl. și Spiriterina Pinna sturi Trauth (care în Nordul Alpilor estici se găsește în zona Arietites Bucklandi) și Lima pectinoides (care se găsește într’un nivel mai superior al Liasicului, decât speciile menționate mai sus), trebue să admitem că orizontul gresiilor calcaroase vinete sUnt echivalente cu calcarele roșii dela Munteana. Partea superioară, cu marnele roze, ar reprezenta Liasicul (3, fiind echivalentă cu gresiile calcaroase compacte cu Aegoceras (Amblycoceras) cfr. planicosta, dela Munteana. — Deasupra acestora se găsesc, în aceleași puncte, gresii marnoase, cal- caroase, negre cu o grosime de cca 40 m; ele conțin.: Waldheimia (Zeilleria) numismalis Lamk. Terebratula sp. Pholodomya decorata Hartm. Entolium liasinus Nyst. » hehlii d’Orb. 4-4~ Gresslya trajani Ttz. 4-4- » opisthoxeste Ttz. CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE . 355 4--f- Pecten (Pseudopecten) aequivodvis Sow. 4-4- » bersaskensis Ttz. , 4-4- Pinna falax Ttz. 4-4- Cardinia lipoldi Ttz. 4-4- Modiola banatica Ttz. 4-4- » militaris Ttz. » cfr. scalprum Sow. La partea cea mai superioară, gresiile marnoase trec în adevărate marne sistoase de coloare brună și conțin: Spiriferina rostrata Schlot. 4- » haueri Suess. Pecten (Pseudopecten) aequivalvis Sow. 4-4- Pleuromya unioides Gold. » pelecoides Trauth. 4- 4- Pholodomya ambigua Sow. 4- 4- » sturi Ttz. Majoritatea speciilor sunt frecvente în Liasicul mediu, iar Phodolomya ambigua Sow., pe care Stur (120) o citează sub culmea Vârnișco, este carac- teristică pentru Domerian. Deci, acest pachet de strate marno-gresos repre- zintă tot Liasicul mediu și ar fi echivalente cu orizontul gresiilor calcaroase vinete, cu Waldheimia (Zeileria) numismalis Lamk. și gresiile verzi cu Amal- teus margaritatus Mouth. dela Munteana. Deasupra acestora găsim, pe drumul Bigărului, pe ogașul Cozla și culmea Cozlovaniac, gresii silicioase ușor con- glomeratice ce se crapă în blocuri. In banda sedimentară Cozla-Camenița, am văzut că Liasicul este repre- zentat dela partea cea mai inferioară până la partea superioară, inclusiv, și este alcătuit, la bază, din depozite lagunare continentale cu cărbuni, cărora le urmează gresii marno-calcaroase cu faună de tip neritic, reprezentată în special prin Brahiopode și Lamelibranhiate. Liasicul din regiunea lelișeva-Raonișle. Dela Munteana spre Est, Liasicul formează o bandă subțire pe sub culmea Dumbrăvița. In axul anticlinalului Dumbrăvița, pe Og. Belareca Mare apar gresii sili- cioase albe și gresii verzi pe care, la Munteana, le-am considerat că reprezintă partea superioară a Liasicului mediu. Dela Vârtop, spre Nord-Vest depozitele liasice au o desvoltare din ce în ce mai mare până în regiunea fundul P. lelișeva, Mali Certeg-Copriva, unde ating peste 400 m grosime. Aici Liasicul ia parte la alcătuirea sinclinalului Surcovacia-Ravniște. Pe flancul de Sud al acestui sinclinal, depozitele liasice sunt erodate. — Pe ogașul Ugroviște, Mali Gerteg și Giulunova, Liasicul este reprezentat, la bază, prin gresii nisipoase micacee, sfărâmicioase, de coloare gălbui murdar, care conțin impresiuni de plante. Peste acestea stau gresii argiloase șistoase, de coloare vânătă. L. Roth Telegd (96) menționează două intercalați! de cărbune. Din aceste strate citează pe: Taeniopteris vittata Brong^ Dictyophyllum nilssoni Gopp. (= Captopteris nilssoni Presl.) Equisetites sp. . Jeanpaulia sp. Pterophylium sp. • - -Primele două specii-sunt citate, la Anina, ca fiind în strânsă legătură cu stratele de sub zona cu Schlotheimia angulata. Astfel că aceste depozite trebue 356 GRIGORE RĂILEANU 50’ să le considerăm ca reprezentând baza Liasicului, fiind echivalente cu stratele cu cărbuni dela Cozla. — Mai sus, .pe aceste ogașe se găsesc gresii calcaroase negricioase, însă, din cauza porniturilor, profilele sunt neclare. Din blocurile de gresii calca- roase găsite pe pârâu, am determinat: Spiriferina tumida Buch. » rostrata Schi. Terebratula punctata Sow. Waldheimia (Zeilleria) cornuta Sow. Rhynchonella tetraedra vev. aequicostata Jecq. » variabilis -Schi. Pleuromya pelecoides Trauth. Procardia corone Jeck. Unicardium robustum Trauth. Aceste specii sunt citate, la Peistenau, Grossau și Gresten (132) și la Orașul Stalin (43) în Liasicul mediu. — Peste aceste gresii calcaroase se aștern transgresiv gresii arcosiene albe, uneori mai grosiere, alteori mai fine și cu aspect zaharoid. In secțiuni microscopice, se văd fragmente angulare de cuarț și sfărâmă- turi de feldspat alterat, care sunt intim legate cu un ciment silicios. Cuarțul este în proporție de cca 90% și numai 10% feldspat (pl. II, 18). Aceste gresii formează cota 915 m (Copriva), cea mai înaltă din regiune. Din regiunea Copriva spre Sud—Est, depozitele liasice se subțiază în mod treptat, până în regiunea Derimuda-Ravniște unde sedimentarea începe cu Liasicul mediu. Liasicul de aici este alcătuit din gresii calcaroase vinete negri- cioase, care sub cota 747 Ravniște au cca 50 m grosime, peste care urmează, gresii cuarțitice cu grosimi reduse. De sub Ravniște, am colectat: Spiriferina rostrata Schi. Terebratula punctata var. subovoideia Jeck. Waldheimia (Zeilleria) numismalis Lamk. ' » » subnumismalis Dav. » » cornuta var. lata Jeck. » » identata Sow. Rhynchonella tetraedra Sow. » » var. peristera Uhl. » » var. curviceps Qu. » >> var. aequicostata Jeck. » variabilis Schi. Entolium Di Blassi Di Stef. i) demisul Phy. » liasinus Nyst. » hehlii d’Orb. Pecten (Chlamys) textorius Scfil. . » (Pseudopecten) aequivalvis Sow. Gryphaea broliensis Buv. » cymbium var. giganleia Lamk. Modiola scalprum Sow. » sp. Pholadomya idea var. cycloides Moeich. » cfr. decorata Hart. Pleuromya pelecoides Trauth. Pleuromya triangularis Trauth. » jauberti Dum. După prezența speciilor citate mai sus, deducem că aceste gresii aparțin. Liasicului mediu. 51 ' CERCETĂM GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 357 Liasicul din regiunea Spinița-Trii Cule. In partea cea mai sud-estică a regiunii, Liasicul apare în Cioaca Veligan-Zapotoka și Trii Cule-Bori-Șarlova. De-a-lungul șoselei Orșova-Baziaș, pe porțiunea cuprinsă între gura oga- șului lardumovacia și punctul numit Trii Cule, depozitele liasice se interpun între gresiile roșii permiene de dedesubt și depozitele mesozoice de deasupra... putându-se urmări astfel până la fundul ogașului Vodânischi. «51 Marne barremîene '8. Caic. litografice (Cretoc/c ihfer for) 7. Calcare noduloase (Mafm) fi, Gresii albe tufacee au/emene 5. Gresii uerzi liasice Calcare grețoase liasice 3. Conglomerate rbetice 3. Gresii permiene 1. Gabbro Fig. 23. — Profilul dela Vârtopu-Șarlova. — In această parte a regiunii, Liasicul este reprezentat, la bază, prim conglomerate masive care ar putea fi atribuite Rbeticului. Aceste conglome- rate bine deschise în Cioaca Bori, sunt alcătuite din bucăți de cuarț rotunzite, nesortate, ce ating 20 cm în diametru și care sunt cimentate cu un material? silicios psamitic. Uneori, prin desagregare, se pun în libertate elementele care formează, câteodată, importante grohotișuri de pantă. In general, co- loarea conglomeratelor este alb-vânăt sau ușor gălbuie. In felul acesta se prezintă, conglomeratele dela Cioaca Bori și Padina Șarlov.a, unde au o grosime de oca 350 m. Ele formează un relief accidentat cu pante abrupte față de sedimentele permiene, din bază, care prezintă aici pante line (fig. 23). Peste acest conglomerat de bază se găsesc gresii silicioase, mai grosiere, de coloare albă și gresii Silicioase fine d.e coloare ruginie sau gresii șistoase ușor argiloase, vinete, cu intercalații de cărbuni și cu impresiuni nedetermi- nâbile de plante. Acestea din urmă s’au putut observa într’un puț pentru, colectarea apelor de infiltrație, executat în marginea șoselei, Ia cca 750 m. mai la Est de gura Og. lardumovacia. — Aceeași succesiune se poate observa și la fundul ogașului Vodânischi, unde stratele de cărbuni suportă gresii negricioase marnoase, noduloase, ușor micacee, în care F r. Schafarzik (102) citează pe Cardinia gigantea Qu. El echivalează aceste strate cu stratele cu Cardinia gigantea dela Cozla. In acest caz, gresiile și cărbunii s’ar putea sincroniza cu gresiile cu . cărbuni dela Cozla. Conglomeratele dela Bori-Șarlova ar reprezenta, în acest mod de interpretare, partea cea mai inferioară a Liasicului inferior, adică Rethicul. — Peste gresiile negricioase cu Cardinia gigantea urmează gresii calca- roase vinete, negricioase, cu diaclaze umplute cu calcit. Acestea sunt mai 358 GRIGORE RĂILEANU 52 •53 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 359 bine deschise pe piciorul Ogașul lardumovacia și Murguceva unde conțin Grifei și Pecteni mari. Din gresiile calcarose am determinat: Spiriferina cfr. rostrata Schi. Pecten (Pseudopecten) aequivalvis Sow. » » hinterhuberti Ttz. » (Velopecten) tumidus Ziet. (= Hinites velatus Godf.) » (Chlamys) textorius Schi. + Belemnites (Proteuthis) paxillosus Schi. Speciile citate indică Liasicul mediu. — Deasupra urmează, pe Og. Vodânischi, gresii de coloare verde-albăs- trui, cu același aspect ca și cele dela Munteana. Ele conțin următoarele forme: + + Spiriferina hauerei Suess. + Pecten (Velopecten) tumidus Ziet. + Ostrea doleritica Ttz. + Gryphaea cymbium Lamk. + + Belemnites (Proteuthis) paxillosus Schi, Pecten (Pseudopecten) aequivalvis Sow. Aceste gresii verzi pot fi echivalate cu cele dela Munteana și reprezintă partea superioară a Liasicului mediu. — Peste gresiile verzi stau gresii calcaroase în bancuri subțiri care su- portă gresii silicioase ușor conglomeratice și gresii albe (la Ciucaru) sau gresii cuarțoase (Og. Murguceva). La Ciucaru sunt de remarcat gresiile silicioase ruginii cu aspect flișoid, care stau peste gresii albe silicioase zaharoide, acestea conțin numeroase fosile deformate printre care se pot identifica genurile Modiola, Pecten, En- tolium și Spiriferina. Gresiile flișoide suportă gresii fine, silicioase de coloare albă, probabil Aaliene. La microscop, în aceste gresii se văd boabe de cuarț subangulare sau ușor rotunzite. De asemenea se mai văd uneori sfărâmături de feldspat ușor ro- tunzite. Cimentul este silicios. . Depozitele liasice, din regiunea Trii Culi-Og. Vodânischi stau peste gresiile roșii permiene și suportă fie calcare cu Brahiopode doggeriene, fie calcarele roșii jurasice superioare. ’ Intre satul Svinița și puncțul -numit Greben, depozitele mesozoice for- mează un larg sinclinal, pe marginea căruia apar depozitele liasice care au același aspect petrografic ca și cel din regiunea Trii Cule—Cioacă Bori. In partea de Vest a acestui sinclinal, depozitele liasice stau peste piro- clastitele permiene, iar în partea de Nord—Est ele transgredează mai departe peste gresiile roșii (fig. 24, 25). Liasicul din sinclinalul Bigăr-Fața Mare. Din regiunea Copriva—Mali Certeg, spre Nord, continuitatea depozitelor liasice este întreruptă de ridi- carea axială a anticlinalului Mecichi, care a făcut ca aceste depozite să fie erodate în porțiunea de Sud a ogașului Copriva și pârâului Sirinia. La Nord, pe Cioaca Tâlva Naroda se găsesc, în mod izolat, gresii albe, silicioase (Aaleniene) care stau peste conglomeratele permiene. începând de pe valea pârâului Sirinia, spre Nord, sedimentele liasice au o desvoltare mai mare și se continuă neîntrerupt pe tot flancul de Est al sin- clinalului Bigăr-Fața Mare. — La confluență Og. Stanca cu pârâul Sirinia, sub culmea Pietrele Albe, peste gresiile, conglomeratele și breciile permiene, stau depozitele liasice care sunt reprezentate, la bază, printr’o succesiune de șisturi negre argiloase în bancuri de 1 — 1,50 m grosime. Ele alternează cu gresii silicioase albi- cioase, în bancuri groase până la 1,50 m. Urmează gresii șistoase, argile Fig. 24. — Vedere de ansamblu deasupra satului Svinița. Ciooco Sorii Fig. 25. — Raportul dintre Permian și Liasic (văzut dela Trii Cule). marnoase, ușor micacee, cu urme de plante, uneori cu concrețiuni de pirită iar alteori cu pirită diseminată în mod difuz, în care caz rocele capătă nuanță brun-roșcat (fig. 26). In aceste gresii șistoase sunt intercalați! de gresii sili- cioase și uneori conglomerate cu cimentul silicios și cu elementele formate din cuarț rotunzit cu diametrul până la 1 cm. Grosimea acestor strate este de cca 200 m și au intercalați! de cărbuni. 10 — Buletin Științific — c. 594 860 GRIGORE RĂILEANU 54 — Peste acoperișul cărbunilor, care este alcătuit dintr’o gresie silicioasă ușor conglomeratică, urmează un orizont de gresii marnoase negricioase cm concrețiuni sferosideritice; în el se in- C>COra O SP 60 m I £ s w $13 Bl S/sturi argi/oase negre Gresii ș/t/c/oase micro- cong/omerofice .o 1 A/ternanfă ae gresii st/icm se a/Oe cu gresii s/șroa- se negre Strate cu: Pno/odomga omoigua . POg/oceras neterpngflum Strate cu ■ e Perman Fig. 26. — Coloană stratigrafică pozitelor liasice dela Pietrele Albe. (Mina Bigăr). a de- tercalează două bancuri de gresii sili- cioase. Acest orizont conține: Gresslya petersi Trauth. + Entolium liasinus Nyst. -f- Modiola neumayri Ttz. Ceromya infroliasica Pict. Pecten (Pseudopeclen) aequivalvis Sow. Prezența acestor specii ne indică Liasicul inferior care poate fi comparat cu stratele Cardinia gigantea dela Cozla. — Urmează deasupra alternanțe de gresii calcaroase negricioase ușor mi- cacee și de calcare gresoase, negricioase,, sfărâmicioase, cu concrețiuni sfero- sideritice. La partea superioară suportă: gresii negre șistoase cu diaclaze fine, umplute cu calcit, gresii negricioase cu șisturi negre foioase, care la partea, superioară devin argiloase, prezentând fluturași de mică și eflorescențe de sulf. Ele trec gradat la gresii negre cărbunoase cu textură curbicorticală. In aceste strate, cităm pe: Waldheimia (Zeilleria) numismalis La mk. Gryphaea cymbium Lamk. » geyeri Trauth. » jasciata Ttz. Pholadomya ambigus Sow. » » cfr. decorata Hast. turi Ttz. Gresslya traiani Ttz. Pecten hinterhumberti Dum. » (Pseudopeclen) aequivalvis Sow.. lâparoceras (Becheoceras) bechei Phylloceras heterophylum Nautilus intermedius Sow. Belemnites (Proteuthes) paxillosus După prezența formelor de Sow.. Schi. mar. sus, acest pachet de strate reprezintă. Liasicul mediu. — Deasupra urmează o alternanță, de bancuri puternice de gresii silicioase,. albe vineții și de gresii negricioase,, micacee cu intercalații mai șistoase de- gresii argilo-marnoase și pe care trebue- să Ie considerăm ca aparținând Liasicului superior. La partea cea mai superioară a acestei serii urmează gresii albe cuarțitice sau arcosiene, ce alternează cu bancuri ușor conglomeratice și care formează W C-S8& P. CMacovâJ C/ra'c^o/c' Mr. 800 700 600 600 ^00 Fig. 27. — Profilul dela Chiacovăț. 4. Co/Zo^fon 3. Dogp&r 3. L ias/c (a. b, c; b, e) S/sfuri crisfatine Scară O 350 500 m 55 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 361 creste abrupte pe culmea Pietrele Albe, Scamnul Eremiei etc. Intru cât gre- siile albe cuarțitice, din punct de vedere litblogic, sunt strâns legate de Sedi- mentele de dedesubt; deoarece către centrul zonei se găsesc într’o perfectă continuitate de- sedimentare și numai pe flancul estic sunt local transgresive, trebue să le atribuim părții celei mai superioare a Liasicului, adică Aalenianului. Cu același aspect și aceeași desvoltare, se prezintă Liasicul de pe Og. Si- rinca și Dragosella. . . . „ Pe’ogașul Dragosella, la partea superioară a Liasicului, se găsesc gresii vinete, calcaroase (asemănă- toare cu cele dela partea su- perioară a Liasicului dela Mun- teana). Acestea trec gradat spre calcare cu brahiopode Bajocene. In partea cea mai nordică a regiunii, de sub Cioaca Ur- dovățu Mare spre Nord, depo- zitele liasice se desfac în două ramuri, separate printr’o zonă de gneisuri. • Ramura de Est, mai în- gustă, care dela capul Corhan se continuă spre Nord până în culmea Pregheda și este alcătuită din gresii silicioase grăunțoase, de coloare albicioasă și din șisturi marno-argiloase cu intercalații cărbunoase, care la partea superioară conțin pe Gryphaea obligua Goldf. Aceste depozite aparțin Liasicului inferior și repauzează, fie peste conglomeratele și gresiile permiene, fie direct peste cristalin. — In ramura de Vest, Liasicul are o desvoltare mai completă. Pe Ogașul Chiacovăț, unde există un profil bine deschis, peste gneisuri stau gresii gră- unțoase, silicioase de coloare galbenă, vânătă sau ruginie. Acestea alternează cu șisturi marno-ârgiloase, de coloare negricioasă, cu intercalații de cărbuni în care sub Osterțul Mare (punct care iese din harta noastră) I. B b c k h (8) citează pe Palissya brannii Endl. Această specie, la Fîinfkirchen, se găsește în stratele cu Schlotheimia angulata (din acoperișul cărbunilor). La Chiacovăț, I. B b c k h (8) citează resturi de Schlotheimia angulata despre a cărui pro- veniență nu este sigur, dar crede că provin din stratele de acoperiș al căr- bunilor, așa că el consideră stratele cu cărbuni ca reprezentând partea cea mai inferioară a Liasicului (fig. 27). — Deasupra acestora, urmează șisturi argiloase nisipoase de coloare cenușie, ușor micacee, care trec în șisturi marnoase ce alternează cu gresii de coloare galben-brun, iar Ia partea cea mai superioară, au intercalații calcaroase. Aceste strate, după L Bbckh (8), conțin pe Belemnites brevisolifex Qu. și Gryphaea obliqua Goldf., forme caracteristice pentru Liasicul inferior. — Peste acestea urmează calcare gresoase cu: Terebratula grestenensis Suess. —j-p ■ » vicinalis Buch. ' ' ' Spiriferina tumida Buch. Rhynchonella sp. . Aceste specii sunt comune in zona cu Arietites bucklandi; deci aceste strate pot fi echivalate cu calcarele roșii oolitice dela Munteana. ; ; 10* 362 GRIGORE RĂILEĂNU 56 57 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 363 — Urmează un complex marnos șistos cu intercalații de gresii din care I. Bbckh (8) citează pe Belemnites acutus MilI., Belemnites (Protenthis) Baxillosus Schi. El mai citează sfărâmături de Gramoceras normanionum d’Orb. Acestea caracterizează partea superioară a Liasicului inferior și o parte din Liasicul mediu. — Deasupra acestora se găsesc șisturi negricioase, marnoase, micacee, care alternează cu gresii silicioase arcasiene, care la partea superioară trec gradat în gresii calcaroase și . apoi Ia calcare spatice doggeriene. N.W QOQ ScOro £__ Pic Carbon Og. Dragose/a 300. 100 Fig. 28. — Liasicul de pe Dragosela. 3. 3. Șisturi cu Posictono/nii Dogger (Ca/care cu Beachiopode) Liasic inferior Permian 300m Pe partea de Vest a sin- clinalului Bigăr, depozite liasice mai apar pe flancu- rile sinclinalului dela Tulini- berg-Dragosella și sunt alcă- tuite din gresii conglomera- tice silicioase și șisturi mar- noase, argiloase cu cărbuni, care pot fi echivalate cu stratele de bază ale Liasi- cului dela Bigăr, Cozla și Chiacovăț (fig. 28). Pe pârâul Sirinia, la gura Og. Stânei, apar depozite liasice reprezentate prin gresii verzi și gresii silicioase albe, conglomeratice, care pot fi atribuite părții superioare a Liasicului mediu și superior. h) Limita Liasic — Dogger Am menționat, unde a fost cazul, că în gresiile silicioase arcosiene dela partea superioară a Liasicului, s’ar putea să avem cuprins și Aalenianul. Argumente de ordin paleontologic, până în prezent, nu avem. . Dacă în zona Reșița, prezența Aalenianului este demonstrată prin prezența lui Harpoceras opalium Rein și Neaera kudernatschi Stur., în regiunea Svi- nița-Fața Mare acest sub-etaj nu a fost separat și nici identificat prin dovezi sigure. Â1. Codarcea (22) este de părere că o parte din gresiile dela partea cea mai superioară a Liasicului dela Ciucaru, s’ar putea să reprezinte Aalenianul. In sprijinul opiniei lui Al. Codarcea, menționăm profilele descrise la Munteana, pe Og. Dragosella și Ia Chiacovăț, unde se poate observa p trecere gradată, dela gresiile fine silicioase cenușii, toarciene, la gresii cal- caroase cenușii, probabil Aaleniene, care trec în calcare cenușii spatice (Ba- jocian). . , In părțile marginale ale zonei Svinița-Fața Mare, calcarele cenușii spatice stau direct peste gresii silicioase conglomeratice, existând deci o limită tran- șată între aceste două orizonturi. Mai sus am arătat că aceste gresii silicioase conglomeratice sunt echivalente cu gresiile fine silicioase arcosiene și gresiile calcaroase dela partea superioară a Liasicului dela Munteana, Dragosela și Chiacovăț, care fiind cuprinse între Domerian și Bajocian, le-am presupus ca reprezentând Toarcianul și Aalenianul. Admitem deci că, în timpul Aalenianului, în regiunea Svinița-Fața Mare exista o mișdare de ridicare a fundului mării, care s’a făcut simțită, mai ales, pe marginile zonei (unde se depuneau gresii și gresii conglomeratice); spre interiorul zonei, adâncimea permitea încă depuneri cu caracter psamitico-pelitic. Aceste mișcări de basculă au făcut ca în unele părți ale regiunii, gresiile silicioase să depășească sedimentele mai vechi a Liasicului. Aceste mișcări se continpă și în Bajocian, încât apele, în partea de Nord a regiunii (Cârșia Cameniții și Fruntea Maiurului), depășesc limitele Liasicului, ajungând direct peste Permian și Cristalin. Astfel, când în partea de Sud fundamentul regiunii se ridică, apele fură silite, spre Nord, să depășească limitele vechiului țărm. In această situație, depozitele care ar putea fi atribuite Aalenianului, surit, din punct de vedere litologic, strâns legate de Liasic și trebue să admitem Că Doggerul începe în regiunea Svinița-Fața Mare cu Bajocianul, așa cum este și în regiunea Piatra Craiului — Bucegi (78) cu care de altfel Doggerul din regiunea noastră are afinități petrografice și faunistice. c) Privire generală asupra Liasicului Făcând o scurtă recapitulare asupra celor expuse, referitor la Liasic, ' remarcăm că, odată cu începutul Liasicului, în regiunea Svinița-Fața Mare se produce o mișcare de scufundare, când se instalează un regim epicontinental. In acest timp, colmatarea se făcea într’un ritm accentuat, mai ales în partea de Sud—Est a regiunii, unde torenții transportau și depuneau bolo- văniș și prundiș, care reprezintă astăzi conglomeratele rethice dela Boriși Veligan. Ulterior, în Vestul regiunii, la Cozla și Camenița ca și în Nord, la Bigăr și Fața Mare, sub un regim mlăștinos, se depuneau gresii și cărbuni. Scufundarea continuă atrăgea după sine invadarea din ce în ce a apelor, a cărei consecință a fost instalarea faunei reprezentată prin Modiola neumayri, Grbsslya petersi și Cardinia gigantea, specii prezente deasupra sedimentelor cu cărbuni. In Sinemurian, scufundarea afectează și regiunea Munteana, unde se instalează un facies neritic, reprezentat prin calcare roșii colitice cu Tere- bratula grestenensis Suess. și Lima (Plagiostoma) gigantea Quenst. Acestor calcare le corespund, la Cozla și Bigăr, marne calcaroase, șistoase, negricioase cu Terebratula grestenensis Suess. Cu începutul Pliesbanchianului scufundarea s’a făcut mai simțită pe linia Munteana-Bigăr (adică în partea centrală a zonei), în care timp apele ajung și la Ravniște. O consecință a acestei mișcări este, la Munteana și Bigăr, amestecul faunei de Lamelibranhiate și Brahiopode cu fauna de Amo- niți și Foraminifere. Pe marginile regiunii însă, condițiile batimetrice continuă să’rămână aceleași ca și în Sinemurian, prăsindu-se o faună cu Lamelibranhiate și Brahiopode. La sfârșitul Domerianului și începutul Toarcianului, se produce o mișcare de ridicare’ a fundului mării, astfel că, pe marginile basmului, depozitele capătă un caracter net detritic, fiind reprezentate prin gresii silicioase și gresii conglomeratice care formează Culmea Copriva și Pietrele Albe. Pe linia mediană a zonei (Munteana — Dragosella — Chiacovăț), adâncimea apelor permitea încă depunerea de gresii fine calcaroase și de calcare care fac trans- iția la Dogger. Acest' caracter al apelor se menține până la sfârșitul Liasicului, după care începe o scufundare generală â regiunii. 364 58 ■59 365 TABLOUL Nr. 1 (urmare) , . , TABLOUL Nr. 1 Frecvența formelor liasice din zona Svinița-Fața Mare în diferite subdiviziuni ale Liasicului din Europa Liasicul din diferite regiuni ale Europei Liasicul din zona Fața Mare Svinița- L. inf. L. med L. sup L. inf. L. med . L. sup. Nr crt Numele speciei a’ p Y 18 £ 1s a ip Y 8 8 S Hetaugian Sinemurb an Lotharin- ffian 1 Pliesbau- chian Domerian j Toarcian | e o Hetaugian] Sinemu- rian Lotharin- pîdti utîțqu Domerian Toarcian 1 Aalenian 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10. 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 Spiriferina haueri Suess » tumida Buch. . . . . » rosirata Schlot » walcotti Sow » tumida vnr.ascendensDesh. o obtusa Opp Rhynehonella quinqueplieata Ziet. . » sirinniae Ttz. . . . » banatica Ttz / » berzasltensis Ttz. . . >> i: ’ drencovana Ttz. . . . ii » . taetraedra Sow. . . . » . ’ » var. peri- .stera Uhl Rhynehonella taetraedra var. curvi- ceps Quc. Rhynehonella taetraedra var. aequi- costata Jeck. Rhynehonella variabilis Schloth. . . Terebratula grestensis Suess. . . . o punctata Sow » . » var. subovoides Desh. ............ >> vicinalis Buch. . . . » berzaskensis Ttz .... » grossulus Suess. . . . » delegraziana Ttz. . . . Waldheimia (Zeilleria) numismalis Lamk Waldheimia (Zeilleria) subnumisma- lis Dev Waldheimia (Zeilleria) cornuta Sow. » » var. lata Jeck. » » . identata Sow. Lima (plagiostoma) gigantea Sow. » pectinoides Sow » cfr. glabra Goldf « pinguicostata Ttz » exaltata Terq. Pecten tumidus Ziet. » hihterhumberli Ttz. Pecten (Chlamys) textorius Schi. . » (pseudopecten) aequivalvis Sow Pecten (pseudopecten) humberti Dum. » be'rzasckensis Ttz » (Entolium) hehlii d’Orb. . . + 0 0 + + + + 0 + + + 0 + 0 0 0 0 0 0 + + + 0 ,+ + + + 0 + 0 0 0 0 + + + 0 0 0 + + +' + 0 + + + + + + + 0 + 0 + 0 + + + + + + + 0 + + + + 0 0 + + 0 + 0' + 0 + + + + + + + + + 0 0 + + + + + ■ 0 + 0 + + 0 + + 0 0 + + + + + + + + + + + 0. + + + + 0 0 + + + + + + + 0 + + + + + + + + + + + + + + 0 + + + + + + + + + + + + 0 + 4- + 0 + 4* +. Liasicul din zona Svinița- Fața Mare Liasicul din diferite regiuni ale Europei L. inf. L. med. L.sup. L. inf. L.med. L, sup. crt. ’ . Numele speciei “ 1 p Y 8 5 s a p Y 6 s s Hetaugia: binemu- rian .Lotnann- gian Phesbau- chian Domerian ’6 fi c § 1 Hetaugian bineniu- [ rian otnarm- gian ■ | iiesoau- chian a o s o fi o ci ° â 2 Ti Q 41 42 43 44 45 46 47 48 49 •50 51 52 63 54 55 56 57 58 '59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86 87 88 Pecten (Entolium) liasinus Nyst. . » » diblasii Di Stef. . » » demisus Phil. . . Ostrea doleritica Ttz Gryphea cymbium Lamk » » var. gigantea Lamk. » țasciata Ttz » broliensis Buv » obliqua Goldf. . » geyeri Trauth Modiola neumayeri Ttz » doleritica Ttz » scalprum Sow » cfr. simsoni Terg » banatica Ttz » militaris Ttz » - sturi Ttz Onicardium robustum Trauth. . . . Pleuromia liasina Schiibl » pelicoides Trauth. . . . ' » meridionalis Dum. . . . » triangula Trauth. . . . » jauberti Dum » unioides Goldf. . . . Cardinia gigantea Quc » lipoldi Ttz Ceromya infraliasica Pict. . . . » berzasckensis Ttz. . . . Pholodomya decorata Hart. . . . » ambigua Sow » sturi Ttz » idea var. cicloides -Mresch Protocardia corone Jeck Oreshlia opistoxesta Ttz » traiani Ttz. ...... » petersi Trauth Pinna sturi Trauth. » cfr. falax Ttz Corbula cardioides Ph Pleurotomaria cfr. Sulcosa Desh. » gigas Desh. . . . Nautilus striatus Sow » latidorsatiis d’Orb. . . » intermedius Sow. . . . » cfr. austriacus Quenst. Phylloceras heterophylum Sow. Lyparoceras (Becheoceas) beckei Soy Grammoceras normanianum d’Orb. 0 + 0 + 0 0 + + + + 0 0 + + ? + + 0 + + 0 0 + 0 0 + + 0 + + + + 0 -F + ? + + ; + 0 0 + 0 0 0 + + •+ + + + + + 0 0 + + + + + + + 0 0 0 ? 6 + + 0 0 + + 0 + + + 0 + + + 0 + + + + + + + + + + 0 0 + + 0 + 0 + + 0 0 0 + + 0 0 + ? + + + + -4- 0 + + 0 + ? + 0 0 + + + + + 0 0 + + + + + + 0 0 + .0 + + + + + ’F 0 4- £> 6 366 60 61 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 367 TABLOUL Nr. 1 (urmare) 2. Doggerul Doggerul este reprezentat, în regiunea Svinița-Fața Mare, prin depozite calcaroase, a căror vârstă a fost demonstrată încă dela 1852, când J. K u d e r- natsch (52), prin descrierea faunei de Amoniți dela Svinița, face ca re- giunea să devină clasică. In această monografie, J. Kudernatsch descrie fauna de Cefalopode din calcarele feruginoase oolitice de pe ogașul Saraorschi și ajunge la concluzia că în acest banc de calcare găsim reprezentanți ai zonei cu Haploceras și a zonei cu Oppelia aspidoides. In baza acestor calcare, menționează un banc de calcare vinete pe care le numește «calcare cu crinoide ». M. Neumayr (77) revede fauna deamoniți dela Svinița și la lista lui J. Kudernatsch adaugă pe Phylloceras tatricum Pusch., Ph. flabela- tum Neum. și Ph. kudernatsch Hau. și echivalează aceste calcare cu « Stratele de Klaus». în același timp, E. Tietze (129), care cunoștea intenția lui M. Neumayr de a revizui fauna amonitică dela Svinița, se abține dela comentarii mai amănunțite, arătând însă că în calcarele oolitice feru- ginoase, nu este vorba de două nivele, așa cum presupunea I. Kuder- natsch ci « suntem în prezența unui echivalent al Stratelor de Klaus ». Calcarele cu crinoide de pe Og. Saraorschi după el trebue să aparțină tot Doggerului. J. M. Z u j o v i i (142) arată că orizontul de calcare de pe Og. Saraor- schi este o continuare a calcarelor feruginoase dela Greben (malul drept al Dunării). La Greben (malul drept al Dunării) J. M. Z u j o v i d (142) printre for- mele descrise, citează și pe Macrocephalites macrocephalus Schi. El ajunge la concluzia că orizontul calcarelor feruginosae dela Grebenul sâibesc, apar- ține Callovianului, iar calcarele cu crinoide din bază reprezintă BathonianuL Intru cât pe ogașul Saraorschi (Grebenul românesc) nu era cunoscut Macro- cephalites macrocephalus, este de părere că aceste calcare reprezintă Bathoni- anul, iar calcarele cu crinoizi din bază aparțin Bajocianului. Observăm că, deși J. M. Z u j o v i d menționează că orizontul calcarelor feruginoase și calcarelor cu crinoizi, dela Grebenul sârbesc, își au continuarea pe Og. Sara- orschi, totuși el le atribue vârste diferite. J. Bbckh (8), în jumătatea de Nord a regiunii Svinița-Fața Mare, denumește calcarele vinete dela partea superioară a Liasicului «Calcare cu Brahiopode ». Prin prezența lui Stephanoceras humphresianum Sow. și Rhynchonella quadriplicata Ziet., pe care le găsește în calcarele din stânca Pânza, consideră calcarele vinete câ reprezentând Doggerul. Fr. Schafarzik (102) citează în calcarele oolitice de pe Og. Sara- orschi pe Macrocephalites macrocephalus Sow. El consideră aceste calcare ca echivalente cu stratele de Klaus-, reprezentând Doggerul superior. In cal- carele spatice cu crinoizi, de pe valea Siriniei, citează pe Rhynchonella qua- driplicata Ziet., Terebratula globata Quenst. și Terebratula bullata Quenst. După prezența acestor forme, el consideră că orizontul calcarelor cu crinoizi aparține de asemenea Doggerului, reprezentând însă un nivel mai inferior decât stratele de Klaus. AL Codarcea (22), analizând datele paleontologice ale autorilor de mai sus, este de părere că bancul de calcare cenușii cu Brahiopode cuprinde Bajocianul și probabil Bathonianul inferior, iar calcarele feruginoase oolitice sunt echivalente cu stratele de Klaus și conțin fosile caracteristice pentru Bathonian și Callovian inferior. Doggerul din regiunea Svinița-Fața Mare este reprezentat prin două orizonturi de calcare spatice și un orizont de calcare feruginoase echivalente stratelor de Klaus. a) Orizontul calcarelor cenușii spatice Acest orizont este desvoltat în mod neegal, cu grosimi ce variază între 1 — 5 m. El este alcătuit în general din calcare compacte spatice, de coloare' cenușie, uneori gălbui, rareori cu nuanțe roșcate, sunt fosilifere și conțin în special Brahiopode și Lamelibranhiate. Pe pârâul Sirinca calcarele spatice trec in calcare recifale. La microscop, se observă sfărâmături de cuarț și uneori sfărâmături de- calcar, care în unele cazuri abundă și imprimă rocei un aspect brecios. In majoritatea cazurilor prezintă diaclaze umplute cu carbonat de calciu în. bună parte sub formă de calcit. In partea de Sud a regiunii, acest orizont este reprezentat în mod spo- radic, din care motiv este greu de urmărit, mai ales că, în multe puncte, este complet laminat. La Ciucaru, între gresia albă silicioasă, dela partea superioară a Liasicului și calcarele roșii jurasice superioare, se găsește un banc de calcare spatice, de coloare cenușie ușor roșcat. Acest orizont conține Brahiopode mici și are o grosime de cca 1 m. Sub același aspect și cu aceași grosime, acest orizont de calcare mai apare pe Og. Vodânischi și la marginea de Vest a satului Svinița. Sub Ravniște, calcarele cenușii spatice formează un orizont continuu în baza Jurasicului superior. Pe Drenetina Mică, calcarele apar sub formă de blocuri 3£i8 GRIGORE RĂILEANU 62 63 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 369 brecificate la contactul dintre calcarele roșii ale Jurasicului superior și Liasic. La Munteana aceste calcare, cu o grosime mai mare, au o textură bre- cioasă și pe lângă Brahiopode conțin și Lamelibrahiate (Pecteni). In baza lor se găsesc gresii calcaroase cenușii, care fac transiția dela gresiile silicioase liasice superioare la calcarele spatice. Dela Munteana, aceste calcare se pot urmări continuu pe sub culmea Dumbrăvița, pe la Vârtop, până în regiunea Surcovacia și Leștile Mari, unde suportă calcare spatice (cu entroce) vișinii. Cu cât mergem spre Nordul regiunii, acest banc de calcare se poate urmări aproape continuu pe linia de contact dintre Liasic și Jurasicul superior. Astfel, pe flancul de Est al sinclinalului Bigăr, pe pârâul Sirinia (la 250 m mai în jos de Podul Copriva), peste gresiile silicioase albe, stau calcare masive spatice, de coloare cenușie, cu o grosime de cca 3 m, care, la partea superioară, trec gradat la calcare vișinii spatice. Aici, ca și sub Poleașca, aceste calcare conțin multe Brahiopode, din care am recoltat peste zece specii de Terebratula și Rhynchonella. Pe ogașul Sirinca, orizontul calcarelor cenușii spatice, este reprezentat prin calcare recifale, cu o grosime de mai mulți metri. Ele stau peste gresiile silicioase liasice și suportă șisturi cu Posidonomii. Aceste calcare au coloarea vânăt-negricios, sunt ușor spatice și conțin Brahiopode, Lamelibranhiate (Pecteni mari, Modiole etc.), Gasteropode și Corali. De aici spre Nord—Vest, pe linia de contact dintre gresiile silicioase liasice și șisturile cu Posidonomia, apar din loc în loc blocuri din acest calcar, până în valea ogașului Dragoselca, unde din nou capătă o grosime mai mare. De pe Dragoselca, calcarele cenușii se urmăresc mai departe spre Nord până pe ogașul Chiacovăț, unde se observă, ca și la Munteana și Dragosela, aceeași trecere gradată dela gresii silicioase vinete, la gresii calcaroase și apoi la cal- care cenușii spatice. Pe partea de Vest a sinclinalului dela Bigăr, calcarele spatice apar în sinclinalul dela Tulinibreg și în regiunea Fruntea Maiurului. Pe ogașul Râpanu, ele stau direct peste șisturile cristaline. In banda sedimentară dela Cozla-Camenița, calcarele cenușii apar în Cioaca Cozlovaniac, unde sunt caracterizate printr’o textură brecioasă. De aici spre Nord, calcarele sunt laminate și dispar sub calcarele litografice (cretacic inferior), pentru ca să mai apară, pe flancul de Vest al acestei benzi sedimentare, în dealul Camenița, unde sunt prinse în cutele secundare ale Liasicului. De aici, se pot urmări spre Nord în Cârșia Cameniței, unde fie că stau direct peste conglomeratele permiene, fie că sunt prinse între șisturile cristaline. Din acest orizont al calcarelor cenușii spatice, I. B o c k h (8) și F r. S c h a- farzik (102) citează: Stephanoceras humphresianum Sow. Rhynchonella qu.adripli.cata Ziet. Terebratula globata Quenst. » bullata Quenst. . După prezența lui Stephanoceras humphresianum, putem deduce că acest orizont reprezintă Bajocianul. b) Orizontul calcarelor vișinii spatice Profilul cel mai clar este pe Og. Saraorschi, unde peste calcarele cenușii spatice' stau calcare vișinii spatice. In partea inferioară, aceste calcare au un aspect brecios, datorit nodulelor de calcare compacte vinete care sunt cimentate cu material calcaros bogat în oxizi de fier. In ciment sunt împlântate peduncule și entroce de crinoizi. Trecerea dela calcarele noduloase la cele vișinii este gradată. Calcarele vișinii sunt roce compacte spatice, în care la microscop (pl. II, 24) se observă fragmente de plăci de crinoizi intim legate între ele prin calcit. Grosimea totală a acestui orizont este de cca 2 m și suportă stratele de Klaus. Orizontul calcarelor ..vișinii mai apare sub Leștilele Mari, unde are același aspect ca și cel descris mai sus și suportă de asemenea blocuri de calcare roșii oolitice feruginoase. Pe pârâul Sirinia, la poenile Poleașca, calcarele vișinii spatice conțin pe Terebratula globata Quenst. și suportă șisturile cu Posidonomia. O desvoltare, pe întindere mai mare, o au calcarele de pe Valea Mare la punctul Fruntea Maiurului, în regiunea Birtina, unde stau peste calcare vinete negricioase cu Brahiopode și suportă șisturile cu Posidonomii. Deoarece calcarele din acest orizont se găsesc deasupra calcarelor cu Stephanoceras humphresianum Sow. și sub stratele de Klaus. și mai ținând seama de prezența formei Terebratula globata Quenst., pe care o conțin, trebue să le atribuim Bathonianului inferior, putând să fie comparate cu gresiile brune cenușii din regiunea Piatra Craiului — Bucegi (78). c) Orizontul calcarelor feruginoase oolitice (stratele de Klaus) Acest orizont se întâlnește numai în câteva puncte din regiunea Svinița- Fața Mare. Punctul clasic unde stratele de Klaus sunt reprezentate, se găsește pe ogașul Saraorschi (la Grebenul românesc). Aici, peste calcarele vișinii spatice se găsește un banc gros de 40 cm, de calcare feruginoase oolitice de coloare roșu închis. La microscop, se văd în aceste calcare granule colțuroase de cuarț sub 1 mm, Foraminifere, sfărâmături de plăci de Echinizi, mai rar de Brahiopode, Lamelibranhiate și Belemniți. In mod predominant se. observă oolite, formate din pelicule feruginoase. Cimentul rocei este calcaros, impregnat cu oxizi de fier, ceea ce imprimă acestor calcare coloarea roșu închis (pl. II, 27). Formele determinate și cunoscute, până în prezent, din aceste calcare, sunt: + Callyphylloceras disputabile Ziet. + » mediteraneum Neum. + » tatricum Pusch. 4- » jlabelatum Neum. » (Holcophylloceras) af. idtramontanum Ziet. + Phylloceras kudernatsch Hauer. » (Parsticiceras) subobtusum Kud. ; Oppelia aspidoides Opp. + + » fusca Quenst. Hecticoceras inflexum Gross. » haugi Pop-Hatz. + + Haploceras ferrifer Ziet. + Lyssoceras psilodiscus Schi. Aecotrausites serrigerus var. densecostatus Lissaj. Lytoceras cfr. fasciculatus Sim. + Thysanolytoceras adeloides Kud. » sp. Pop-Hatz. + Macrocephalites macrocephalus Schi. » cfr. subtumidus Waag. Stephanoceras rectelobatum Hau.? 37J GRIGORE RĂILEĂNU . <65 CERCETĂRI GEOLOGICE IN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE ' 371 4- + Spheroceras ymir Opp. Perisphinctes (Grossouvreia) subtilis var. subtiliformis Opp. 4- » » orrion Opp. 4- » moorei Opp. + » aurigerus Opp. 4-+ » procerus Seeb. 4-4- Nautilus sp. 4- Pleurotomaria sp. + Belemnites sp. 4- Rhynchonella sp. 4- Cypricardia sp. Dacă ținem seama de răspândirea formelor citate, observăm că Oppelia aspidoides Opp., [usca Quenst., Hecticoceras inflexum Gross., Perisphinctes aurigeras Opp. și P. procerus Seeb. sunt forme bathoniene; Macrocephalites TABLOUL Nr. 2 Frecvența [armelor a straielor de lilaus din zona Svinița-Fața Mare în diferite subetaje ale Jurasicului din Europa Subetajele jurasice în dife- rite regiuni ale Europei Stratele de Klaus în R.P.R. a & Numele speciei Bajocian r~ Bathonian Callovian Oxfordian Strunga- Bucegi M.’Apuseni Svinița — Fața Mare 1 2 3 4 5 6 7 8 ■ 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 Callyphylloceras disputable Ziet » mediteraneum Neum. . . >> tatricum Pusch » flabelaium Neum. . . . » (Holcophylloceras) af. ultra- montanum Ziet Phylloceras kudernatschi Hauer » (Particeras) subobtusum Kut. . Oppelia aspidoides Opp » [usca Quenst Hecticoceras inflexum Gross » haugi Pop. Hatz Haploceras ferrifer Ziet Lyssoceras psilodiscus Schi Aecotransites serrigerus var. densecostatus Lissaj . Lytoceras cfr. fasciculatus Sim Thysanolytoceras adeloides Kud » sp. Pop. Hatz Macrocephalites macrocephalus Schi. . . . » cfr. subtumidus Waag. Stephanoceras rectelobatum Hauer Spheroceras ymir Opp. . Perisphinctes (Grossauvreia) subtilis var. subtiliformis Opp Perisphinctes (Grossauvreia) Orion Opp. . » , morei Opp. ........ » aurigerus Opp » procerus Seeb 4- 4- ? ? 0 4- + 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- 0 0 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- + ? + + + + + + ? 4" + ? ? + + + + 4-4-4- + 4-4- 4- d-4-4-4-4-4- 4-4-4- + T- 4- 4- + 4- + 4- 4- 4- 4- 4- 0 4- + 4- 4- 0 0' 0 0 0 0 4- 4- 0 0' 4- 4- 4- 4- 4- Forme frecvente; 0 Forme rare; ? Documentație insuficientă .macrocephalus Schi, și Thysanolytoceras adeloides Kud. sunt calloviene; iar restul formelor sunt în general indiferente, adică unele au maximum de des- ■voltare în Callovian iar altele în Bathonian. După prezența formelor de mai sus și după aspectul litologic, considerăm acest orizont un echivalent al stratelor de Klaus, în care avem reprezentat ÎBathonianul superior și Callovianul inferior, așa cum sunt considerate în regiu- mea Strunga, în Iugoslavia, U.R.S.S. (Ucraina subcarpatică) și Nordul Alpilor. L. V. L o c z y jun. (58) explică acest amestec de faună printr’o concen- trare de forme, în anumite condiții batimetrice speciale. Stratele de Klaus mai apar sub Cioaca Zapotoka (pe partea de Nord a sin- ■clinalului dela Greben) și sub Leștilele Mari, unde sunt reprezentate prin «câteva blocuri. 3. Mălinul Malmul este reprezentat în zona Svinița-Fața Mare prin două faciesuri: unul sudic și altul nordic. Faciesul din jumătatea de Sud a regiunii este al- cătuit, în general, din calcare noduloase roșii, din jaspuri și calcare divers colorate (dela vânăt la roșu). Faciesul din jumătatea de Nord este alcătuit din șisturi cu Pasidonomii și calcare cu jaspuri. a) Faciesul sudic. (Jurasicul superior din jumătatea de Sud a zonei Svinița- Fața Mare) In această parte a regiunii, peste depozitele pe care le-am atribuit Dog- gerului, urmează, concordant, calcare roșii noduloase, calcare roșii și vinete cu silicifieri și calcare roșii noduloase la partea cea mai superioară. începând cu cercetările Iui I. K u d e r n a t s c h și F o e 11 e r 1 e (fide E. Tietze) (129), vârsta pachetelor de calcare cuprinse între depozitele doggeriene la partea inferioară și calcarele litografice la partea superioară, rămâne trasată, fiind atribuite Mălinului. Fr. Hauer (39), la 1859, referitor la porțiunea cuprinsă între valea Siriniei și Greben, consideră că tot pachetul de calcare, inclusiv calcarele litografice, care stau deasupra calcarelor cenușii spatice, sau calcarelor oolitice ^ruginoase, ar reprezenta Malmul. Ulterior, o serie de cercetători printre care E. Tietze (129), L. Roth T e 1 e g d (96), H a n t k e n (36), Fr. Schafarzik (102), Z. S c h r e- t e r (110) și F r. K o c h (51), cuprind sub numele de Tithon, seria de calcare dintre Dogger și Cretacic inferior. Cu acești cercetători, datele paloentologice devin din ce în ce mai abun- dente. L. V. L 6 c z y jun. (58), după datele paleontologice ale cercetătorilor anteriori, afirmă că aceste calcare sunt tithonice, însă Iși exprimă părerea ■că această faună trebue revizuită. Al. Codarcea afirmă că în pachetul de strate, considerate tithonice, este probabil să avem reprezentat tot Jurasicul superior începând dela Cal- lovian, a cărui parte inferioară este reprezentată în stratele de Klaus, până la Tithonic inclusiv.' Depozitele, care se încadrează în limitele largi ale Jurasicului superior, sunt alcătuite în această parte a regiunii din calcare cu Cefalopode și din calcare cu silicifieri. . ■ In jumătatea de Sud a regiunii, deosebim un Jurasic, superior de tip Gre- ben-Cerneva Bara și altul de tip Munteana. 67 CERCETĂM GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 373 372 GRIGORE RĂILEANU 66 Jurasicul superior de tip Greben-Cervena Bara. Aceste sedimente încep> chiar din partea cea mai sud-estică a regiunii, prezentând grosimi variabile datorită fenomenelor tectonice care laminează pe alocurea diferite nivele ale Mălinului. Pentru a avea o imagine mai clară asupra vârstei acestor depozite, vom descrie profile în puncte unde succesiunea stratigrafică este completă și unde calcarele sunt fosilifere. In sinclinalul Svinița-Greben, calcarele jurasice superioare sunt deschise pe ogașul Saraorschi, unde se observă următoarea succesiune: — Orizontul calcarelor noduloase inferioare. Peste calcarele oolitice feru- ginoase cu Oppelia aspeidoides Opp. și Macrocephalites macrocephalus Schi., urmează calcare marnoase roșii noduloase. Nodulele sunt alcătuite din același calcar marnos roșu, provenind dintr’o rulare pe loc a acestor calcare datorită curenților marini. Aceste nodule ies în relief pe suprafețele stratelor alterate. Grosimea orizontului este de cca 5 m și conține: Simoceras sp. Rhacophyllites (Soiverbiceras) tortisulcatum d’Orb. Callyphilloceras Zignodianum d’Orb. Belemnites (Hibolites) cfr. hastatus Blainv. Sub Cervena Bara, acest orizont de calcare roșii capătă un aspect mai conglomeratic, fiind alcătuit din bucăți de calcare noduloase, rotunzite, ci- mentate printr’un calcar marnos, feruginos, în care se găsesc sfărâmături de Amoniți. Niciodată, însă, nu prezintă material detritic străin de massa calcaroasă. Aceste calcare au o grosime de cca 10 m, stau peste calcarele cenușii spatice și conțin; . Rhacophillites (Sowerbiceras) tortisulcatum d’Orb. Callyphylloceras Zignodianum d’Orb. Callyphylloceras (Rhychophylloceras) feddeni Ziet. Callyphylloceras ( Ptychophylloceras) -feddeni Ziet. este o formă calloviană; Caii, zignodianum d’Orb. apare din Bathonian și ajunge până în Kimmeridgian, Rhachophyllites (Sowerbiceras) torticulatum d’Orb. și Belemnites (Hibolites)1 hastatus Blainv. sunt forme oxfordiene. Trebue să admitem că, în acest orizont, de calcare, avem reprezentat un nivel superior al Callovianului și partea inferioară a Oxfordianului (Oxfordian sensolatto). Datele paleontologice sunt însă insuficiente pentru a putea preciza mai mult. — Orizontul cu jaspuri. Deasupra calcarelor roșii noduloase urmează, în punctele citate, o alternanță de calcare roșii și calcare vinete sau verzui strati- ficate, compacte, cu benzi silicifiate. Aceste calcare au o grosime de cca 15 m și sunt lipsite de macrofaună. La microscop se observă, în benzile silicifiate, testuri de radiolari în majo- ritatea cazurilor diagenizați și nedeterminabili specific (pl. II, 28). In benzile de calcar, materialul detritic este reprezentat printr’o massă pelitică, de natură marnoasă. Ca organisme se pot observa, în massa rocei, mici sfere conservate în calcit, care abundă câteodată și arareori se poate deduce că reprezintă urma țesturilor de Radiolari. Se observă spiculi de spon- gieri calcifiați, așa că numai arareori se mai distinge canalul axial. Massa fundamentală o formează materialul marnos de coloare roșie, pigmentat cu oxizi de fier, care uneori se aglomerează sub forma de globule mici, colorate, în roșu mai intens.-Carbonatul de calciu din massa fundamentală este, în unele cazuri, cristalizat. Oi/nâreQ Se/f's/e T/gansch/ l Lîos/c; Z Dogger; 3. Mo/nz; 4. Crefac/c inferam „ . o ?5O $00™ ^Scora ■ _■_____r Fig. 29. — Profil între Og. Țiganului și Dunăre Acest orizont cu grosimi, aproape constante, prezintă, la partea superioară intercalații de jaspuri în benzi care ating 20 — 30 cm grosime. Intru cât aceste depozite stau peste orizontul cu Rhacophyllites (Sowerbiceras) tortisul- catum d’Orb. și sub calcarele roșii noduloase cu Aspidoceras (Physodoceras) cyclotum Opp., pot fi atribuite Oxfordianului superior și poate Kimmeridgianu- lui inferior. Ele pot fi comparate în parte, cu orizontul calcarelor cu accidente silicioase, în nodule sau strate (jaspuri) la partea superioară, care reprezintă Oxfordianul în regiunea Piatra Craiului-Bu- cegi (78). — Orizontul calcarelor no- duloase superioare. Peste ori- zontul cu jaspuri stau calcare roșii noduloase, cu nodule mari, asemănătoare cu orizontul din baza jurasicului superior. In acest orizont superior de cal- (k Greben). care roșii noduloase se găsesc ; intercalații de calcare roșii marnoase, uneori în plăci cu impresiuni de Fucoide. Grosimea'totală a acestui orizont este de cca 8 m. In bază, acest orizont este mai nodulos și la Greben, E. Tietze (129) și F r. Schafarzik (102) citează: , + + Terebratula cfr. simplicissima Zeuth. + + Perisphynctes richteri Opp. + + » scorus Opp. Iar sub Cervena BaradSn aceste calcare am identificat în plus pe: Aspidoceras (Physodoceras) cyclotum Opp. » cfr. acanthicum? Opp. » sp. Phylloceras sp. Belemnites sp. Perisphynctes (discophynctes) aff. arussiorum Dack. Taramelliceras cfr. trachynotuni Opp. Intru cât majoritatea exemplarelor sunt prost conservate, o determinare- specifică este foarte anevoiasă. — Orizontul calcarelor compacte. Către partea superioară, calcarele nodu- loase devin din ce în ce mai compacte și au intercalații frecvente de calcare vinete. Trecerea dela calcarele noduloase la cele compacte este gradată și t> limită între ele este cu neputință de stabilit (fig. 29). — Acest pachet de calcare, dela partea superioară, este fosilifer și conține: + Perisphynctes (șubplanites) contiguus Cat. + + » transitorius Opp. Phylloceras sp. Lytoceras sp. Din calcarele roșii de deasupra satului Svinița, bine deschise în impună- toarea cotă dela Seliște, H a n t k e m (fide F r. Schafarzik) (102) citează, pe Pygope diphya Col. specie care a fost găsită și de noi, împreună cu: 374 GRIGORE RĂILEANU 68 Aptychus (Laevilamellaptychus) aporus Opp. » (Lamellapthychus) lamellosus Munst. . » (Punctataptychus) punctatus Voitz. + + ». (Lamellaptychus) beyrichi Opp. Belemnites sp. Sub Cervena Bara, pe lângă speciile de Aptychus, citate mai sus, găsim în plus: Rhynehonella cfr. spoliata Suess. Phylloceras (Callyphylloceras) ptychoicum Quenst. Thysanolytoceras montanum Opp. Streblites lithographycus Opp. Phylloceras (Callyphylloceras) cfr. calypso d’Orb. Din orizontul calcarelor roșii de pe ogașul lardumovacia și Murguceva, Fr, Schafarzik (102) și F r. Koch (51) citează: • Terbralula cfr. simplicissima Zeuch. Aptychus (Lamellaptychus) lamellosus Munst. » » ' beyrichi Opp. » (Punctaptychus) punctatus Volz. Perisphynctes scorus Opp. » transitorius Opp. Belemnites (Hiholites) semisulcatus Munst. După prezența formelor de Perisphynctes rischteri Opp., Aspidoceras (Physodoceras) cyclotum Opp., Asp. (Physodoceras) cfr. acanthicum? Opp., forme kimmeridgiene (95), (141>, întâlnite în orizontul calcarelor noduloase superioare, trebue să admitem că el reprezintă partea superioară a Kimme- ridgianului. Partea superioară a acestui orizont, care, pe lângă formele de Aptychus și Pygopediphya Col., conține pe Perisphynctes contiguus Col. și Streblites litho- graphycus Opp., trebue atribuită Tithonicului, deoarece formele citate în partea superioară a calcarelor roșii, din regiunea Greben-Svinița, se găsesc citate în Tithonicul din Alpi (E. F a v r e, fide L. W. C o 11 e t) (24), din Sud- Estul Franței (66), din regiunea Neuberg (109), în Tithonicul din Sicilia (31) și în Ardeche (134). Așa dar, putem trage concluzia că aceste calcare compacte reprezintă Tithonicul. Dacă urmărim mai departe spre Vest și Nord—Vest, desvoltarea Jura- sicului superior, observăm că se prezintă sub același aspect în sinclinalul dela Ravniște, pe Trenetina Mică, ca și în regiunea Surcovacia. Spre Sud de acest ultim punct, Jurasicul superior este laminat în cea mai mare parte și mai ales la Gredița. Jurasicul superior de tip Munteana. La Munteana, depozitele jurasice superioare împreună cu cele cretacice inferioare formează mici cute puternic dislocate care, împreună cu depozitele mai vechi, formează anticlinalele dela Munteana și Dumbrăvița, unde stratele sunt de multe ori laminate, iar alte- ori dublate prin mici cute cu desvoltare locală. Astfel, în marginea șoselei la Munteana, calcarele roșii noduloase din bază, parțial laminate, vin în contact direct cu Liasicul mediu. Numai mai sus sub culmea Dumbrăvița, baza calcarelor jurasice superioare stă în mod normal peste calcarele vinete spatice doggeriene. Aici, jurasicul superior prezintă oarecare variații litologice, față de cel «lela Greben-Cervena Bara. La bază'este reprezentat prin același orizont de calcare roșii noduloase câ și în regiunea Greben. . , 69 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 375 Peste acestea urmează o stivă de strate alcătuite dintr’o alternanță de calcare marnoase, vinete, stratificate, din calcare vinete și roșii cu benzi silicifiate, benzi care nu trec de 10 cm grosime și în care la microscop, înafară de testuri de Radiolari, nu se mai observă alte organisme. La partea superioară a acestei serii predomină calcarele roșii marnoase în plăci, cu benzi de silicifiere de 1 — 3,50 m grosime. Grosimea totală a orizontului este de cca 30 m. La partea superioară a acestuia sunt intercalate două strate de calcare spatice, vinete, ușor grăunțoase, în care la microscop, se observă material detritic reprezentat prin mici sfărâmături de cuarț angular, cu dimensiuni până la 1 mm; fragmente de calcar cu dimensiuni de cca 0,1 mm Gm Î5m Sm Or iz Cu cofe are compacte / T' tonic /' Ort* cu ca/care not/u/oase ■superioare Onz cu jaspun Ort* cu caJCare noefu/oase inferioare Str. KiauM Ca/care orec/case (Moh/cj Ca/care spatice cu mater/o/ ae/nf'c Ca/care marnoase roșii Ora cu faspuri Ca/care noc/ufoase roș» Ca/care soance fOogger) Munteana Grecen - Cervena Sara Fig. 30. — Jurasicul superior de tip Grebeni-Cervena Bara și de tip Munteana. și sfărâmături de testuri de Foraminifere. Massa fundamentală este formată din carbonat de calciu in parte cristalizat. Aceste intercalații de calcare reprezintă un prim indiciu despre o micșorare a adâncimii apelor. La partea superioară a acestui pachet de strate, se mai intercalează caL care roșii noduloase care, la partea cea mai superioară, se individualizează sub forma unui banc de 1 m. Urmează deasupra un banc de calcar masiv, brecios, care este constituit din bucăți angulare de calcar împrumutate din roca subiacentă. La microscop se pot vedea, în massa rocei, sfărâmături de cuarț; ca orga- nisme se observă țesturi de Foraminifere, fragmente de Echinoderme și Alge, prinse într’un ciment calcaros ușor cristalizat (pl. II, 20). Acest calcar, care uneori prezintă o structură ușor grumeloasă, iar alteori brecioasă sau ușor conglomeratică, alcătuește în general o pseudobrecie, în sensul arătat de G. M a z e n o t (66) și M. G i g n o u x (33) pentru calcarele limită ale Tithonicului superior dela Noyarey și Chevallon. Această brecie este formată printr’o remaniere pe loc a calcarelor subiacente, datorită curen- ților marini. Prezența materialului detritic străin, în această brecie, indică un moment de emersiune în regiunea respectivă, urmat fiind de o scufundare odată cu începutul Cretacicului, așa cum a fost observată și la Mont Ruan (24), la Noyarey și Chevallon. Acest banc de calcar brecios este echivalent cu calcare roșii tithonice dela Greben și Cervena Bara (fig. 30), Din regiunea Munteana spre Nord, calcarele jurasice superioare apar, în lungul văii Sirinia, într’o serie de cute anticlinale care au o desvoltare mai mult sau mai puțin locală; astfel la Podul Hoțului, în bolta anticlinală apar 11 — Buletin Științific — c. 594. 376 ' " GRIGORE RĂILEANU ■ 7tf Șl CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 37-7 calcare roșii noduloase cu Aspidoceras sp., calcare brecioase care prezintă un caracter ușor conglomeratic'. In amont de confluența ogașului Gredița cu pârâul Sirinia, calcarele jurasice superioare apar din ce în ce mai mult la zi și iau parte la alcătuirea anticlinalului dela. confluența ogașului Stânei cu pârâul Sirinia. Calcarele roșii și vinete cu silicifieri predomină, iar calcarele brecioase au o grosime de cca 8 m. In continuare, Jurasicul superior apare la Jghiab, unde pârâul Sirinia taie adânc în aceste calcare și își croește talvegul în formă de uluc. In axul acestui anticlinal aplecat spre Vest, alternanța de calcare vinete și roșii constrastează cu calcarele albe litografice. La Bobota (confluența Og'. Cozilelor cu Sirinia), treptele pârâului Sirinia sunt tăiate de asemenea în calcarele roșii ale Jurasicului superior. De aici,, ele se urmăresc pe malul stâng al Siriniei până la gura Og. Moșnicului.' In banda sedimentară Cozla-Camenița, la Ogașul Minelor, apar calcare roșii noduloase kimmeridgiene și calcare cu silicifieri oxfordiene. De aici spre Nord, ele se laminează din ce în ce mai mult până în Culmea Cozlovaniac, unde dispar complet și calcarele litografice vin în contact cu calcarele spatice doggeriene. In regiunea Camenița apar din nou calcare vinete cu silicifieri care în- soțesc calcarele cenușii spatice. începând dela Cârșia .Cameniții până la Cârșia lelovei, ele sunt laminate între șisturile cristaline. • b) Faciesul nordic (Jurasicul superior din jumătatea de Nord a regiunii Svinița-Fața Mare) Orizontul cu Posidonomii (Stratele de Bigăr). In această parte a regiunii, Jurasicul superior se prezintă sub aspect petrografic diferit față de cel descris mai sus. Transiția, dela faciesul sudic la cel nordic al Jurasicului superior, se face cam în regiunea Og. Cozilelor — pârâul Moșnicului. Din valea Si- riniei spre Nord, partea inferioară a Jurasicului superior este alcătuită din șisturi marnoase cu Posidonomia, care la partea superioară trec gradat în calcare vinete marnoase, peste care stau calcare marnoase vinete și roșii cu silicifieri. Prezența șisturilor cu Posidonomia a fost semnalată de E. T i et z e (129), care le-a considerat, după prezența Posidonomiei bronni, ca reprezentând partea superioară a Liasicului. Tot el, mai târziu, arată că nu este vorba de Posidonomia bronhi, ci de Posidonomia opalina și atribue aceste șisturi Doggerului. ■ Pg același considerent, I. Bbckh (8), le menține aceeași vârstă, iar mai târziu Fr. Schafarzik (105) descrie șisturile cu Posidonomii sub numele de strate de Bigăr (după numele satului Bigăr unde sunt bine' repre- zentate). El arată că șisturile cu Posidonomia opalina stau peste calcarele vinete spatice și ajunge la concluzia că acestea ar putea reprezenta partea superi- oară a Doggerului sau poate și o parte din Malm. Profilul cel mai clar, unde se văd bine raporturile ștratigrafice ale șisturilor cu Posidonomii este pe Og. Dragoselca, la Nord de satul Bigăr (fig. 31). Aici, peste calcarele vinete ușor spatice, stau șisturi marnoase mai dure sau mai friabile, de. coloare vânătă cu nuanță verzui-negricios. La microscopie vede că roca este constituită dintr’o massă pulverulentă, marnoasă, cu sfărâmături de Lamelibranhiate și uneori de Belemniți. Aceste șisturi conțin pe Posido- nomia alpină Grass.,’fragmente de Belemnites cfr. hastatus Blainv. Și resturi de Amoniți nedeterminabil specific. , Către partea superioară, aceste șisturi devin mai stratificate, au interca- lații de marne calcaroase în plăci și mai sus trec în calcare marnoase bine stra- tificate, care suportă calcare vinete și calcare roșii cu silicifieri. . Poziția stratigrafică a stratelor de Bigăr este asemănătoare cu aceea a șisturilor cu Posidonomia alpina Grass. din regiunea Piatra Craiului-Petricica „ . , £racui/ui Covaci Cofa r ■ 6. Calcare cu Japsuri 3. Șisturi cu Posidonomii (Ofordian-KimericLpian) ’ (Cat/ovian) 5. Trecerea Cela șisturi cu Posidonomii 2. Ca/care vinete spatiei la calcarele cu Japsuri (Oogper) ® t. Gresii silicioase (Liasic) Fig. 31. — Profil geologic de pe Og. Dragoselca pe porțiunea dintre Poienile Dragosela și Cracul lui Covaci. (78) . Față de cele dela Steierdorf-Anina, șisturile cu Posidonomii din regiunea noastră aparțin, după literatura consultată, unui nivel mai superior. Intru cât șisturile cu Posidonomia alpina Grass. stau peste calcarele cenușii spatice, sau peste calcarele vișinii spatice, trebue să considerăm că ele cores- pund parțial calcarelor roșii feruginoase cu Macrocephalites macrocephalus Schi, și Oppelia aspidoides Opp. In cea mai mare parte însă corespund calcarelor roșii noduloase Callovian-Oxfordian inferior, din jumătatea de Sud a regiunii. Așa dar, șisturile cu Posidonomia alpina Grass. reprezintă întreg Callovianul și un nivel mai inferior al Oxfordianului. — Orizontul cu jaspuri. Peste stratele de Bigăr urmează calcare marnoase, în plăci de coloare vânătă, calcare noduloase roșii care trec gradat la calcare roșii în plăci în care se intercalează benzi de calcare silicifiate (jaspuri). In multe puncte sedimentarea Jurasicului superior se încheie cu aceste calcare cu jaspuri. Cu totul local se mai găsesc peste acest orizont calcare roșii nodu- loase sau în plăci. Sub acest aspect petrografic se prezintă Jurasicul superior în sinclinalul dela Bigăr, care se poate urmări începând de pe valea Siriniei până în regiunea Chiacovăț. La Vest de sinclinalul Bigăr, șisturile cu Posidonomii, împreună cu seria de calcare cu silicifieri, mai apar în anticlinalul dela David Salaș și în sinclinalul dela Tulinjbreg. c) Concluzii asupra Jurasicului superior Jurasicul superior din regiunea Svinița-Fața Mare este desvoltat sub un facies bathial, fiind reprezentat prin calcare roșii noduloase, prin calcare cu jaspuri sau prin șisturi cu Posidonomii. In această regiune, am arătat că avem prezent tot Jurasicul superior, inclusiv Tithonicul, cu trecere la Cre- 378 GRIGORE RĂILEĂNU 73 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 379 ' 72 ' tăcicul inferior. Acesta este un Jurasic de tip alpin, pentru a cărui parte supe- rioară se poate întrebuința denumirea de Tithonic în sensul arătat de M. Gignoux (33); Jurasicul superior din această regiune mai prezintă, în parte, asemănare cu Jurasicul din regiunea Piatra Craiului-Bucegi (78) unde avem reprezentată seria dela Callovian până Ia Kimmeridgian inclusiv, prin .aceleași depozite ca și la Svinița-Fața Mare. Partea superioară a Jurasicului, din regiunea Bucegi-Piatra Craiului, este însă de tip neritic (recifal) și pentru care nu Se poate întrebuința denumirea de Tithonic. Cu Jurasicul superior din zona Reșița prezintă asemănări, numai cu acel din platoul Brădet (L. R o t h T e 1 e g d, V. Uhlig, (fide A1.. Cod ar cea 22), unde partea superioară a Malmului este de tip alpin. B. CRETACICUL Sedimentele cretacice din regiunea Svinița-Fața Mare sunt, pe de o parte, depozite vasoase reprezentate prin calcare și marne într’un regim de mare adâncă, atribuite Cretacicului inferior, iar pe de altă parte, sunt depozite cu caracter detritic, alcătuite din gresii și conglomerate în facies de Fliș. 1. Cretacicul inferior In general Cretacicul inferior este alcătuit, la bază, din calcare cu aspect litografic și din marne cenușii la partea superioară. Primii cercetători care consideră calcarele litografice din regiunea satului Svinița, ca reprezentând Neocomianul, au fost I. Kudernatsch și F. Foe’tterle (fide E. Tietze) (129). Fr. Hauer (39) înglobează în Malm, toată seria de calcare (inclusiv calcarele litografice), care se găsesc la Greben deasupra calcarelor oolitice feruginoase. Mai târziu, E. Tietze (129), prin cercetări mai amănunțite, făcute pe date critice de ordin paleontologic, admite că în orizontul calcarelor lito- grafice este reprezentat Neocomianul care, în partea sa inferioară, cuprinde și Berriasianul. Este condus la aceste concluzii de prezența formei Berriasela boissieri Pict., pe care o găsește în regiunea Munteana. Marnele cenușii dela Svinița, care au o poziție superioară față de calcarele litografice, reprezintă, după acest autor, Barremianul și Apțianul, identificându-le cu stratele de «Rossfelder». Uhlig (136) arată că nu sunt strate de «Rossfelder» ci este vorba de un nivel mai superior al Barremianului. Fr. Schafarzik (102), referitor la calcarele litografice, rămâne la . părerea lui E. T i e t z e. Asupra marnelor cenușii însă afirmă că ele reprezintă numai Barremianul, iar orizontul superior al marnelor cenușii, care conține ■pe Lytoceras striatosulcatus d’Orb. și Lytoceras annibal, nu«ar fi Apțian, așa cum credea E. T i e t z e și opiniază pentru părerea lui V. U h 1 i g. Această opinie este menținută de F r. K o c h (51) și confirmată de ,K i 11 i a n (48). Mai recent, Gh. Macovei și I. Atanasiu (62) fac mențiunea că depozitele cretacice inferioare, din zona Svinița-S vine cea Mare, reprezintă un facies de mare mai adâncă,‘în comparație cu cele din Cretacicul dela Reșița — Moldova Nouă. Ulterior, Al. Codarcea (22) cuprinde în Cretacicul inferior calcarele litografice, care reprezintă Valanginian-Hauterivianul și eventual Berriasianul, atribuind Barremianului marnele cenușii. Cretacicul inferior din regiunea cercetată oferă numeroase aflorimențe, constituind un înveliș care acopere în oarecare măsură, mai ales în jumătatea de Sud a regiunii, depozitele jurasice superioare. El este reprezentat prin sedimente calcaroase, uniforme ca aspect litologic, a căror coloare, in general deschisă contrastează cu nuanțele roșii ale calcarelor jurasice. Aceste depozite cuprind o macrofaună, care în general este reprezentată prin Cefalopode și Brahiopode. Dela acest ansamblu monoton fac excepție stratele de Svinița. Prin cercetări mai amănunțite se pot separa în Cretacicul inferior, atât petro- grafic cât și faunistic, următoarele subdiviziuni: a) Berriasianul Până în prezent, limita de jos a Cretacicului inferior a fost considerată la primul orizont de calcare litografice. . . , In urma celor ce vom arăta mai departe, credem că această limită trebud să fie considerată la un nivel ceva mai inferior, întru cât deasupra orizontului cu Streblites lithographycus Opp. și Perisphynctes contiguus Col., se găsește la Svinița (sub Cervena Bara) la Greben, Munteana și pe valea Siriniei, un pachet de calcare vinete marnoase, fine, compacte, de coloare albă cu patină gălbuie, ușor noduloase și mai dure ca cele tithonice. In acest pachet se in- tercalează marne șistoase cu grosimi ce ajung uneori la 10 cm. Grosimea întregului pachet atinge uneori 1,50 m. Aceste calcare sunt fosilifere, în special la Cervena Bara și Greben de unde am determinat pe: Proteiragonites quadrisulcatus d’Orb. (în mai multe exemplare) Berriasella pontica Ret. » sp. Neocomites sp. Neocosmoceras cfr sayni Sim. Din regiunea Munteana, E. T i e t z e (129) citează pe Berriasella boissieri Pict., care probabil a fost colectată tot din acest orizont. De asemenea F r. Schafarzik (102) menționează, în bază calcarelor litografice, un frag- ment de Berriasella boissieri Pict. Protetrogonites quadrisulcatus d’Orb. este formă cretacică, mai frecvent în Valanginian (48), (9). A. T u c a s (134) îl citează, la 1890, în Titlionicul in- ferior din Ardeche, împreună cu Perisphynctes contiguus Col., Berriasella callisto d’Orb. și Neocomites neocomiansis d’Orb. Prima specie, citată de A. T u c a s, este astăzi considerată ca aparținând Tithonicului mediu, a doua specie este caracteristică pentru Tithonicul su- perior, iar ultima specie este valangiană. Din acest amestec de faună reiese că A. T u c a s nu a făcut o orizontare amănuțită pe zone. Berriasella pontica Ret. este caracteristică pentru baza Infravalanginia- nului, găsindu-se în U.R.S.S. (45), în Areve, Rhdne și Mont Ruan (24), într’un nivel inferior lui Berriasella boissieri Pict. Acest fapt a dus la separarea Infra- valanginianului în două nivele: Un nivel cu Berriasella pontica Ret. Infravalanginian inferior. Un nivel cu Berriasella boissieri Pict. Infravalanginian superior. In regiunea « Col des Aravis » și « Col du Sageroux » (Alpi) Lombard și A. G o a z (59) au observat că între Malmul cu Berriasella callisto d’Orb. și Infravalanginianul cu Berriasella boissieri Pict. există o zonă, pe care o consideră ca zonă de trecere între Tithonicul cel mai superior și Infravalan- ginian, a cărei poziție rămâne, după acești autori, o chestiune interpretativă personală. Această zonă ar corespunde, după acești autori, zonei cu Berriasella pontica Pict. 75 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINITA-FATA MARE ~ 381 380^74 n Inafară: ide; aceste două specii, prezența genului Neocomiles în ^aceste Calcare, gen ,.care apare din Berriasian, ca și.prezența lui' Neocosțnocerqsipț^- sayni Sim 4: care, este citat în Berriasianul din Franța (66): ne: conduc șpiîeuQi vârstă’Hiai recentă decât Tithonicul. ,> î i n u r Astfel)'că având în vedere asociația acestor forme/ la care se mai adaugă și prezența speciei Berriasella boissieri Pict., citată, Ia Munteana (129) și Sviț nița (102), ajungem la concluzia că acest orizont de calcare । cenușii gălbui, care se găsește deasupra calcarelor roșii tithonice și care sunt un excelent reper stratigrafie, formează o zonă de trecere dela Tithonic la Cretacicul inferior.,(calcarele litografice), zonă care la Berrias (Ardeche), a dat naștere la crearea unui subetaj « Berriasian» și care corespunde zonei cu Berriasella boissieri Pict., și Berriasella pontica Ret. Admitem deci, că în regiunea Svinița-Fața Mare, ca și la Berrias (33) Berriasianul formează o transiție dela Tithonic la calcarele valanginiene, transiție câre în alte regiuni a fost denumită Infravalanginian. b) Valanginian — Hauterivianul Deasupra orizontului de calcare berriasiene urmează, în regiunea Svinița- Fața Mare, în perfectă concordanță și continuitate de sedimentare, calcare cunoscute în literatura geologică a regiunii sub numele de calcare litografice. Aspectul litologic al acestor calcare este în general uniform, prezentân- du-se de obicei în plăci care alternează cu bancuri ceva.mai groase. Către bază, aceste calcare au coloarea albicioasă cu nuanțe gălbui, sunt foarte fine, prezentând uneori diaclaze fine umplute cu calcit. Caracteristic pentru aceste calcare sunt accidentele silicioase care se prezintă fie sub forma unor con- crețiuni, care au contur neregulat luând forme variate, fie sub forma unor mici lentile, fie ca niște benzi subțiri în interiorul pachetului de calcare. Către partea superioară calcarele litografice capătă nuanțe mai închise, trecând pe nesimțite în calcare litografice negricioase mai puternic diaclazate, și în care accidentele silicioase sunt ceva mai rare sau chiar lipsesc complet, cum sunt pe Socolovăț și Leștilele Mari. In regiunea Bigărul Saraorschi, în massa calcarelor litografice, sunt foarte frecvente concrețiuni de limonit, care ating uneori 5 cm în diametru. . Sub aspectul petrografic arătat mai sus, calcarele litografice se găsesc la Est de satul Svinița, pe ogașul Murguceva, lardumovacia și Vodânischi, unde stau peste calcarele berriasiene și suportă la rândul lor marnele cenușii Barremiene. Intre satul Svinița și Greben, calcarele litografice formează umplutura acestui larg sinclinal. Pe ogașul Murguceva, pe Seliște (deasupra satului Svinița) cât și în alte puncte, aceste calcare sunt fosilifere. Totalitatea formelor determinate și cunoscute până acum sunt: Bhynchonella sp. Terebratula sp. . , Hoplites splendens Sow. , . - -p-j- Holcostephanus (Astieris) asterianus d’Orb. Aptychus sp. Pygope diphoides Pict. » triangulus Lamk. Crioceras sp. Phylloceras cfr. infundibulum d’Orb. Belemnites sp. Dacă la raporturile - stratigrafice, care sunt clare pe ogașul Vodânischi, unde calcarele litografice repauzează peste calcarele berriasiene și suportă marnele unanim recunoscute ca barriemiene, mai adăugăm că Pygope diphy- ■oides PicV este o specie care se găsește din Berriasian până în Hauterivian, că Holcostephanus asterianus d’Orb. este caracteristică pentru Valanginian, că Hoplites splendens Sow. caracterizează Hauterivianul (48), că Phylloceras infundibulum d’Orb. are maximum de frecvență în Barremianul din Franța (48), însă în basinul Dâmbo- vicioarei (110) se găsește în Hauterivian, ajungem la con- cluzia că, în aceste calcare lito- grafice, trebue să avem repre- zentat Valanginianul și'Hau- terivianul (fig. 32). Spre Vest de punctele citate, calcarele litografice formează cotele înalte dela Ravniștei și Chrhi-Vhr, de unde posedăm restul' de Crioceras sp. Mai 'departe se găsesc pe Trenetina Spinifa Og. Mi/rgucevo Og. femeneace W.5.W. 3. Mo/m 3, Dogger t Li as Borremion S. Precerea cfefo Hou/ervion ia Bapremian k. Vaianginion Q 250 500 m Fig-, 32. — Proîil între Og. Svinița. E.N.E. Murguceva și satul Mică, unde formează o placă ce acopere calcarele, tithonice. Din regiunea Socolovăț, unde formează un mic platou, aceste calcare se desvoltă spre Sud, până în regiunea Mun- . teana, unde formează o serie de cute disarmonice care alcătuesc Cioaca Dumbrăvița (fig. 35). De aici, spre Nord, formează un larg sinclinorum intens cutat și frământat pe flancul de Vest. Acesta este spart în mai multe puncte, de mici cute anticlinale în axul cărora, pe Bella Recka, Desni Isvor și pârâul Sirinia, apar depozitele Jurasice sau chiar sedimente mai vechi. Ele sunt desvoltate pe ambele flancuri ale văii Sirinia, formând coaste abrupte, chei și cataracte. In aceste calcare Al. Codarcea (22) menționează prezența Calpionelelor și M. F i 1 i p e s c u Cocolitofo- rideelor. ' Intre Og. Stânei și Cozile, depozitele jurasice prezintă o ridicare generală, astfel că sedimentele cretacice se subțiază din ce în ce, până Ia dispariția completă. Pe partea stângă a văii Sirinia, depozitele cretacice inferioare alcătuesc cota Socolovăț, unde formează un sinclinal,'care se continuă peste ogașul Moșnicului până la Vest de satul Bigăr pe Cracul cu Goruni, unde calcarele litografice formează câteva doline. De aici spre Nord, calcarele litografice mai apar sub forma unei fâșii în- guste prinse între calcarele tithonice și Flișul cretacic, care se desvoltă între Cioaca Voreț și culmea Birtina. In banda sedimentară Cozla-Camenița, calcare atribuite Valanginian- Hauterivianului sunt reprezentate dela Colonia Sirinia spre Nord. Aici se observă cum calcarele litografice trec gradat, la partea superioară, în calcare marnoase șistoase, laminate, intens cutate ce aparțin probabil Barremia- nului inferior. Spre Nord, calcarele marnoase șistoase se laminează din ce în ce mai mult astfel că, pe culmea Vârnișco dispar și calcarele litografice suportă depozitele Flișului cretacic. De pe Vârnișco, calcarele litografice se pot urmări până la’Nord de Cozlovaniac, de unde mai departe dispar complet. 77 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 383- 382 GRIGORE RĂILEANU..... 76 c) Barremianul (stratele de Svinița) In continuitate de sedimentare urmează, pe ogașul Vodânischi, peste calcarele litografice, o serie de strate marnoase a căror întindere este limitată la împrejurimile satului Svinița. Intre gura ogașului Murguceva și Og. Vodânischi, de-a-lungul șoselei Orșova-Baziaș, calcarele litografice devin, la partea superioară, șistoase și prezintă intercalații marnoase cu aspect foios. Cu cât ne urcăm către partea superioară, calcarele litografice devin din ce în ce mai subordonate marnelor și în felul acesta se trece gradat prin șisturi calcaro-marnoase, care sunt bine reprezentate pe ogașul Temeneacea (fig. 31), la marne vinete albăstrui, cu Amoniți, reprezentate pe Og. Țiganschi. - In general, depozitele marnoase, care sunt atribuite Barremianului din regiunea Svinița, constau: — La bază, dintr’o serie de strate calcaroase șistoase în plăci, cu inter- calații marnoase de coloare alb-vânăt în care, la microscop, se observă Coco- Uthophorideae (Rabdolite și Cocolîte). Aceste depozite sunt sărace în fosile macroscopice și sunt considerate ca făcând trecerea dela Hauterivian la Bar- remian (fig. 31). Ele reprezintă Barremianul inferior, întru cât deasupra lor se găsesc strate cu Macroscaphytes yvani Puz., atribuite Barremianului su- perior. Acest orizont de trecere între Hauterivian și Barremian este prezent și la gura pârâului Sirinia, unde este alcătuit de asemenea dintr’o serie de cal- care șistoase în plăci, cu intercalații marnoase și cu multe diaclaze umplute cu calcit. Ele sunt tectonizate și sdrobite sub Flișul cretacic. In secțiuni microscopice M. Filipescu (comunicație verbală) a observat Cocoli- thophorideae. — In regiunea Svinița urmează deasupra șisturi calcaro-marnoase de coloare cenușiu-albăstrui, ușor albicioase. Ele se pot observa pe Og. Teme- neacea, unde sunt fosilifere. E. T i e t z e (129) descrie câteva forme de Amoniți , care, în urma revizuirilor făcute de V. U h 1 i g (136) și W. Killian (48), sunt: 4- Macroscaphytes yvani Puz. Phylloceras barborense Coq. -J- », thetys d’Orb. 4- Silesite's seranonis d’Orb. Ancyloceras panescorsi Ast. — Dela șisturile calcaro-marnoase, se trece gradat la marne vinete, ușor albăstrui în spărtură proaspătă și gălbui nisipoase pe suprafețele alterate. Uneori sunt sfărâmicioase, în cele mai multe cazuri sunt dure și se sparg în plăci după suprafețe regulate. La microscop, marnele se prezintă ca o massă pulverulentă de coloare închisă în care se văd granule de pirită. Sunt lipsite de microfaună. Marnele sunt prezente deasupra bisericii din satul Svinița și pe Og. Țiganschi. , Din aceste puncte provine fauna de Amoniți piritizați descrisă de E. T i e t z e (129), completată de F r. Schafarzik (102) și F. K o c h (51), verificată de V. U h 1 i g (136) șiW. Killian (48). Adăugând și formele determinate de noi, obținem următoarea listă: 4- Silesites seranonis d’Orb. -j - Thysanolytoceras subfimbriatum d’Orb. ‘ ■ 4- Protatragonites crebisulcalum Uhl. < ' Lyloceras raricinctum Uhl. » phestus Math. » sp. 4- Macroscaphytes yvani Puz. » » var. striatosulcata d’Orb. >> aff. yvani Puz. 4- Crioceras duvali Lev. Hamuliha sp. 4- Desmoceras (Melchiorites) melchioris Ttz. 4- » striatostoma Uhl. 4- » nabdalsa Sayn. » aff. subdijicie Kar. Vhligella sp. (? impresa d’Orb.) Inoceramus sp. Pecten sp. Formele însemnate cu -ț- au fost găsite și de noi. La aceasta mai mențio- năm câteva specii găsite în plus: Uhligella sequenze Coq. Desmoceras ( Barremites) dificile d’Orb. Ancyloceras brevis d’Orb. Bochianites (Baculites cfr. neocomiensisl) d’Orb. Toxoceras cfr. requieni d’Orb. După prezența speciilor Lytoceras annibal Coq. și Lyloceras striatisulca- tum d’Orb., E. Tiet z e (129) atribuia marnele cenușii din spatele bisericii dela Svinița, Ăpțianului superior (Gargasian). W. Killian (48) a arătat însă că prima specie, determinată ca Lytoceras annibali Coq., nu este decât un exemplar tânăr de Lytoceras sp., iar în ceea ce privește noua specie, nu este vorba de Lytoceras striatisulcatum d’Orb., ci de Macroscaphytes yvani var. striatosulcata d’Orb., forma care se găsește și în Barremian, nu numai în Apțian (48). Dacă analizăm întreaga listă a formelor citate până acum din marnele cenușii dela Svinița observăm că Ancyloceras brevis d’Orb. și Ancyloceras panescorsi Ast. sunt frecvente în Hauterivian; Phylloceras thety d’Orb. se găsește în Sud-Estul Franței (48) din Berriasian până în Barremian inclusiv, iar Crioceras duvali Lev., tot în această regiune se găsește atât în Hauterivian, cât și în Barremian. Deoarece în regiunea cercetată, găsim aceste specii citate în același ori- zont cu Macroscaphytes yvani Puz. (formă caracteristică pentru Barremianul superior) trebue să considerăm orizontul șisturilor calcaro-marnoase de pe Og. Temeneacea ca reprezentând nivelul cel mai inferior al Barremianului superior, iar partea de calcare șistoase cu intercalații marnoase care conțin Cocolithophoridea?, credem că reprezintă Barremianul inferior. . Restul de forme, care se găsesc la nivele mai superioare în orizontul mar- nelor vinete-albastrui sunt, din cea mai mare parte, restrânse la Barremian, afară de Protetragonites crebisulcatus Uhl., care de altfel în Sud-Estul Franței și Basinul Dâmbovicioarei (113) se găsește în Barremian; numai F. Roman (95) îl citează din Barremian până în Apțian. Desmoceras (Melchiorites) melchioris Ttz. se găsește în Alpi și Franța, în Barremian. In Crimeea (45) este citat în Barremian și Apțian, iar în basinul Dâmboyici- oarei în Neocomian (probabil Barremian). Despre Macroscaphytes yvani var. striatosulcata d’Orb., W. Killian (48) arată că este o formă-care se în- tâlnește în Apțian, dar se poate găsi și în Barremian. 384 GRIGORE RĂILEĂNU 78, Din modul de răspândire a formelor din marnele vinete albăstrui dela Svinița, nu găsim până în prezent nicio specie care să ne conducă sigur spre p vârstă mai recentă ca Barremianul superior. Barremianul,'din regiunea Svinița desvoltat într’un facies bathial, pre- zintă afinități litologice și faunistice cu Barremianul din Sud-Estul Franței (Fosa Voconțiană) și oarecare afinități faunistice cu cel din Crimeea și în oarecare măsură cu cel din basinul Dâmbovicioarei. PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA JURASICULUI ȘI CRETACICULUI INFERIOR. (CICLUL AL DOILEA DE SEDIMENTARE) Intre Permianul inferior și Liasic, în regiunea Svinița-Fața Mare, este o lacună stratigrafică. Odată cu începutul Liasicului se produce o scufundare a regiunii, când se instalează un regim detritic lagunar reprezentat prin con- glomeratele rhetice dela Bori și Veligan, precum și depozite cu cărbuni dela Cozla, Bigăr și Față Mare. Sedimentele liasice inferioare transgresive și conforme, față de Permianul din fundament, tind să colmateze regiunea într’un ritm accentuat, scu- fundarea continuă atrage după sine invadarea tot mai mult a apelor, insta- lându-se astfel un regim marin reprezentat, la Munteana, prin calcare oolitice cu Foraminifere, iar pe marginea zonei de sedimentare prin gresii șistoase calcaroase cu o faună bogată în Lamelibranhiate și Brahiopode. In Liasicul mediu, scufundarea se accentua, permițând, mai ales pe linia Munteana — Bigăr — Dragosella, instalarea unei faune cu Cefalopode. Către sfârșitul Liasicului, se produce o ridicare a fundului mării, ridicare care se făcea simțită mai mult pe marginile zonei de sedimentare, unde se depun sedimente psefitice (gresii, conglomerate) la Copriva, Pietrele Albe, Capul Corhan. Pe linia mediană, adâncimea se menținea favorabilă depune- rilor sedimentelor psamitice reprezentate prin gresii fine silicioase și gresii calcaroase, care fac trecerea la calcarele cu Brahiopode doggeriene, cum sunt cele dela Munteana, Dragosella și Chiacovăț. Această situație durează până la începutul Bajocianului când, în regiune, se produce din nou o mișcare de scufundare marcată prin depuneri de calcare cu Brahiopode și Lamelibranhiate din întreaga regiune, precum și prin cal- carele recifale de pe Og. Sirinca. Calcarele doggeriene, în regiunea Fruntea Maiurului, depășesc limitele Liasicului. Adâncimea crescândă duce la instalarea unui facies bathial repre- zentat pe ogașul Saraorschi prin calcare cu Amoniți feruginoase. Acest regim durează tot timpul Jurasicului superior, când se depun, îmjumătatea de Sud a regiunii, calcare noduloase roșii cu Amoniți și jaspuri, iar în jumătatea de Nord șisturi cu Posidonomii și jaspuri. In Tithonic, pe marginea estică a cuvetei, adâncimea se menține; iar pe marginea vestică se produce o mișcare de ridicare, când se depun la Mun- teana și valea Siriniei calcare brecioase detritice. Regimul bathial revine și în partea de Vest a regiunii, odată cu începutul Berriasianului, când se depun calcare cu Berriasella la Munteana, Greben și Cervena Bara și cărora le urmează calcarele fine litografice și marnele bar- remiene. Gu stratele de Svinița, adică la sfârșitul Barremianului, se încheie al doilea ciclu de sedimentare din regiune. 79 ~ CERCETĂRI GEOLOGICE. ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 385 2. Cretacicul în facies de Fliș ; Cele mai noi sedimente cretacice din regiunea Svinița-Fața Mare sunt ■depozite cu caracter detritic, desvoltate în facies de Fliș. Aceste depozite reprezentate prin gresii silicioase flișoide și conglomerate poligene, constitue trei fâșii alungite în direcția Nord-Sud. Prima este localizată în banda sedi- mentară Cozla-Camenița, a doua între Cioaca Voreț-Birtina și a treia în re- :giunea Poienele Chiacovăț. Deoarece aspectul petrografic al gresiilor flișoide, la prima impresie, este asemănător cu al gresiilor flișoide din baza Liasicului inferior, Flișul cretapic a fost confundat de cercetătorii anteriori anului 1910, cu Liasicul inferior. Pe harta geologică austro-ungară, depozitele dela Nord de Cozlo- vaniac, care aparțin. flișului, sunt reprezentate prin coloarea șisturilor cu Posidonomii. La 1910, Z. Schreter (110) și F r. Schafarzik (104), în 'cursul cercetărilor geologice din împrejurimile Cozlei, observă că în gresiile șistoase, prinse sub depozitele liasice, se întâlnesc intercalații de conglomerate poligene. Aceste conglomerate sunt alcătuite din elemente rotunzite pro- venite din calcarele jurasice și cretacice, fapt care i-a determinat pe autorii ■de mai sus să considere aceste depozite mai noi (Gault-Cenoman) ca depozitele cretacice inferioare cunoscute în regiune. Printre elementele conglomeratului ■au identificat și bucăți de calcar cu Litothamnium și Orbitolinae pe care le ■consideră ca provenind din calcarele barremo-apțiene din zona Reșița-MoL dova Nouă. In consecință, ei echivalează gresiile și conglomeratele din re- giunea Cozla-Camenița cu depozitele din Valea Minișului-Gura Golumbului, care sunt,alcătuite din gresii cenușii sau verzi glauconitice, din gresii argi- loase cu urme de căibuni și din conglomerate cu blocuri de calcare urgoniene. In aceste depozite dela Gura Golumbului, menționează pe: • Inoceramus salomoni d’Orb. și Terebratula dutempleana d’Orb. care sunt caracteristice Gaultului, iar din partea superioară a acestor depo- zite menționează pe: Lytoceras sacya Farb. Sequoia reichenbachi Herr. După prezența acestor forme, autorii de mai sus consideră depozitele dela Gura Golumbului — Valea Minișului, ca fiind de vârstă Gault-Cenoman. Prin comparație, atribue aceeași vârstă gresiilor și conglomeratelor dela Cozla- Camenița. ,' Gh. Macovei și I. Atanasiu (62) atribue depozitelor din Valea Minișului vârsta vraconiană, întru cat în basinul Dâmbovicioarei Lytoceras sacya Farb. este asociat cu fauna vraconiană. Mai târziu, Al. Codarcea (22) consideră gresiile și conglomeratele cretacice din zona Siriniei, identice cu Flișul cretacic din zona Arjana și Coșuștea. In; general, din punct de vedere petrografic, depozitele Flișului cretacic sunt alcătuite din gresii silicioase, șistoase, de coloare vânătă cu aspect fli- șoid sau din gresii silicioase în plăci cu suprafețe curbicorticale. Intre ele se intercalează conglomerate poligene, care la partea superioară capătă un caracter predominant. Acest conglomerat de coloare cenușiu închis, uneori 386 GRIGORE RĂILEANU ' 80 81 CERCETĂRI GEOLOGICE IN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 387 negricios, este alcătuit din cuarțuri rulate, din bucăți de calcare vinete spatice,. calcare roșii jurasice și din calcare litografice. Depozitele Flișului cretacic stau fie peste calcarele șistoase barremiene,. fie peste calcarele litografice, fie peste depozitele jurasice sau repauzează „ direct pe cristalin. a) Flișul cretacic din sinclinalul V ârnișcoBtreniacul Cameniții Intre gura pârâului Sirinia și culmea Tilva Drenetina se desvolta sedimen- tele Flișului cretacic sub forma unei benzi subțiri, alcătuind umplutura unui, sinclinal cu flancul de Vest răsturnat și în bună parte laminat. De aici spre Nord, sinclinalul capătă o desvoltare mai mare, pe flancurile căruia în culmea. Cameniții apare Liasicul. In partea de Sud, la gura Siriniei, sedimentele care alcătuesc Flișul sunt reprezentate prin gresii fine, cu fluturași de mică, de coloare vânătă, ușor ruginite pe suprafața alterată. Ele sunt șistoase, tectonizate și se pot urmări pe o distanță de cca 200 m de-a-lungul căii ferate. Aceste gresii stau peste șisturile calcaroase barremiene și sunt încălecate de gresiile șistoase liasice.. Același caracter îl prezintă gresiile șistoase de pe ogașul Cozla în care am găsit un fragment de Amonit derulat (nedeterminabil). Sub Vârnișco și pe- ogașul Minelor, aceste gresii prezintă intercalații de conglomerate poligene. La Nord de culmea Tilva Drenetina, gresiile devin mai dure și prezintă intercalații de gresii silicioase în plăci cu aspect curbicortical și sunt ușor micacee pe suprafața de șistuozitate; prezintă intercalații fine cărbunoase,. ceea ce le apropie de gresiile din valea Minișului. Sub același aspect se prezintă în Cioaca Camenița, ogașul.lui Manole și Streniacul Cameniții, unde gresiile- sunt cu totul subordonate conglomeratelor poligene. Crosimea acestor de- pozite este, aici, de cca 400 m. b) Flișul cretacic dintre Voreț și Birtina In această parte a regiunii, depozitele Flișului cretacic formează o fâșie- alungită în direcția Nord-Sud, care este prinsă între șisturile cristaline de- lelova și sedimentele mesozoice mai vechi. El este alcătuit din gresii sili- cioase, ușor grăunțoase, de coloare vânăt-negricios, cu un aspect ceva mai masiv decât cele dela Cozla-Camenița, prezentând intercalații de conglome- rate poligene masive, care se individualizează în mod evident formând stânci, uneori cu aspect impresionant, cum sunt pe og. Stanic. La Nord de culmea Birtina, conglomeratele stau peste calcarele spatice doggeriene. e) Flișul cretacic din regiunea Chiacovăț ( Aici, Flișul cretacic este reprezentat prin gresii silicioase, șistoase, de coloare negricioasă și adesea cu intercalații cărbunoase. Aceste depozite sunt sdrobite, tectonizate și prezintă intercalații de conglomerate poligene. Aceste sedimente au fost confundate și cartate ca atare, până în prezent, drept Liasic. Ele stau peste calcarele cu jaspuri jurasice și sunt încălecate de șisturile cris- taline de lelova. Deoarece argumentele de ordin paleontologic lipsesc, vârsta depozitelor Flișului cretacic din zona Svinița-Fața Mare se pretează la interpretări. Intru x cât nu cunoaștem regiunile cu care autorii de mai sus tind să compare aceste ■depozite, bazați pe faptul că aceste sedimente, sinorogenice, stau în mod transgresiv peste calcarele șistoase barremiene (la gura Siriniei), sau peste depozite mai vechi, și sunt prinse sub șisturile cristaline, trebue să conchidem că ele reprezintă un scurt ciclu de sedimentare, mai recent decât Barremianul șr mai vechi decât ultimul paroxism al cutărilor mesocretacice, deci ar putea reprezenta Vraconianul. III. DEPOZITELE NEOZOICE După cutările mesocretacice, regiunea Svinița-Fața Mare a fost exondată. Apele mării revin, pentru un timp scurt, abia la sfârșitul Mediteranianului, când invadează micile depresiuni din lungul Dunării. a) Tortonianul In partea de Sud a regiunii se găsesc suprafețe restrânse acoperite cu sedimente, care stau discordant peste fundament și care prin fauna pe care o conțin ne indică prezența Tortoniânului. Primul care a semnalat existența acestor depozite a fost F r. 8 c h a f a r- ■zik (102), care la 1892 dă o listă de faună colectată din regiunea ogașului Selschi, și menționează la Stara Svinița prezența calcarului de Leitha. Pe hărțile mai noi ale lui A. Streckeisen (118) și A1. C od ar ce a (22), ■acest petec de Mediteranian este figurat. Până în prezent, Tortonianul a fost cunoscut și figurat numai în regiunea /■ogașului Selschi. In urma cercetărilor noastre, prezența depozitelor tortoniene se extinde și în alte puncte, înșirate în lungul Dunării, cât și în mica depre- siune dela Debelilug. Tortonianul dela Stara Svinița. Pe Dunăre, între ogașul Selschi și pârâul Iuți, depozitele tortoniene stau discordant peste gresiile roșii permiene sau peste gabbroul de Iuți. Ele sunt alcătuite, la bază, din blocuri de conglo- merate liasice, din calcare spatice doggeriene și din calcare roșii-jurasice su- perioare. Aceste blocuri ating un volum de peste 1 m3 și simt slab cimentate sau rămân libere prin spălarea cimentului nisipos slab consolidat. Peste aceste depozite urmează gresii nisipoase, de coloare gălbui murdar, cu alternanțe de marne șistoase în care se găsesc intercalații de ligniți xiloizi. Urmează gresii conglomeratice cu intercalații nisipoase. Din aceste depozite F r. Schafarzik citează: Conus (Leptoconus) dujardini Des. Buccinum badense partsch. Fusus (Chrysodomus) hornesi Bell. Cancellaria saccoi Horn, et Auing. Cerithium doliolum Brocchi Turritella cfr. turris Bast. Turbo sp. Siliguaria auguneia Linne Natica helicina Broch. Metania pechiolii Horn. - - Vaginella austriaca Kittl. Corbula gibba Olivi Arca sp. ' . _ Ostrei sp. Corali. 388 GlllGORE RĂILEANU : 82 83 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 339; Pe cota 290 dela Stara Svinița se găsesc calcare do Leitha cu: Lithotam- nium, Corali, Lamelibranhiate și Gasteropode. — Tortonianul dela, Syinița. In porniturile de deasupra satului Svinița se găsesc marne șistoase care alternează cu gresii nisipoase, de coloare gălbui murdar, care conțin Jigniți. Ele. stau discordant peste marnele barremiene. — Tortonianul dela Gropan. Intre gura ogașului Gropan și pârâul Staricea sunt gresii nisipoase gălbui murdar sau ușor roșcate, uneori, conglomeratice care stau discordante peste piroclastitele permiene. — Tortonianul dela Stariștea. Pe pârâul Stariștea, la confluența celor trei ogașe care vin dela Ciocarlina Padina, Copriva și Derimuda, se găsesc blocuri de conglomerate liasice, calcare doggeriene și tithonice slab cimentate cu material nisipos, peste care stau gresii grosiere gălbui sau roșcate, în care se găsesc sfărâmături de Conus, Turritella și Ostrei. Acestea alternează cu con- glomerate și porfirele cuarțifere de vârstă permiană. — Tortonianul dela Islaz. Mai spre Nord-Vest, pe malul Dunării, peste porfirele cuarțifere și piroclastite, se găsesc gresii conglomeratice. albe-gălbui, care sunt asemănătoare cu cele de pe ogașul Selschi. — Tortonianul dela Debelilug, In fine, ultimele.sedimente, pe care le atribuim Tortonianul,ui, se găsesc pe pârâul Valea Mare, în mica depresiune dela De- belilug. In malul stâng al pârâului Valea Mare, ceva mai sus de confluența cu pârâul Dragosela, peste șisturile cristaline și sub pietrișurile terasei, se găsesc gresii sfărâmicioase ușor micacee de coloare negricioasă sau ușor roșcate, cu pungi conglomeratice peste care urmează nisipuri grosiere albe cuarțoase cu prundiș, în care sunt prezente bucăți de cuarț, gneis și calcare. Deasupra urmează tufuri dacitice de coloare albă, care au o grosime de cca 60 cm. Dea- supra tufurilor dacitice, pe ogașul Voreț, urmează o alternanță de argile ben- tonitice, care alternează cu gresii fine nisipoase. Aceste depozite au înclinări până la 5° și formează un mic sinclinal.' După prezența formelor citate de F r. Schafarzik (102) și după prezența calcarului de Leitha și a tufurilor dacitice cu bentonite, care în basinul dela Bozovici sunt asociate cu calcarele de Leitha, trebue să consi- derăm aceste depozite din regiunea Svinița-Fața Mare, ca aparținând Tor- tonianului. b) Cuaternarul Depozitele cele mai recente sunt reprezentate prin terase, lehm, conuri de. dejecție și aluviuni. ~ Terase. In lungul Dunării, pe malul românesc, singurul punct unde s’a păstrat, în mod clar, amplasamentul unei terase, este deasupra Stibliței - la cca 200 m. ■ Pe traseul pâraielor tributare Dunării, se întâlnesc urmele a mai multor terase. Dintre acestea, trebue să remarcăm câteva resturi pe valea Siriniei. și pe pârâul Valea Mare, unde e clar că poate fi vorba de două terase, una superioară la 300 m și una inferioară la cca 220 m. — Lehmul acoperă suprafețe cu totul neînsemnate; astfel se poate cita în satul Svinița și mai în jos de punctul Boloși. —■ Conurile de dejecție și aluviunile recente se întâlnesc mai ales în lungul Dunării. Ele reprezintă materialul transportat și depus la gura ogașelor și pâraielor afluente Dunării. TECTONICA - Analizând datele cercetătorilor anteriori, privitoare la tectonica regiunii,, constatăm că acestea se pot grupa în două categorii: Date cu caracter local, care se referă la tectonica de amănunt, datorite autorilor care au cercetat porțiuni din regiunea Svinița-Fața Mare. Date cu caracter general, rezultate din lucrările referitoare la tectonică de ansamblu a Carpaților Meridionali, în care se poate încadra și regiunea cercetată de noi. începând cu autorii din prima categorie, menționăm că după datele ■ lui E, Tietze (129) și din profilul schematic pe care îl prezintă, pentru! porțiunea dintre Cozla și Trii Cule, el consideră un sinclinal vestic situat între Cozla și Cioaca Trescăvăț, admițând aici un sinclinal unitar pe flancurile căruia .apare Liasicul. Intre Cioaca Trescăvăț și Trii Cule, consideră, de asemenea, un sinclinal unitar, al cărui flanc estic ar îi faliat la Nord de satul Svinița. In jumătatea de Nord a regiunii, I. B 6 c k h (8) arată că depozitele meso- zoice, împreună cu cele permiene, formează un larg sinclinal care se desvoltă între pârâul Sirinia și Svinecea Mare. Ceva mai târziu, M. Hantken (36) consideră că Liasicul dela Cozla se affă în poziție răsturnată peste Cretacic, cu care alcătuește împreună flancul de Vest al sinclinalului Sirinia. L. R o t h Telegd (96) la 1892, în urma observațiilor sale juste, men- ționează și schițează, în profilul dintre lelișeva și Stariștea, sinclinalul dela gura pârâului lelișeva, anticlinalul lelișevei și mai arată că depozitele meso- zoice dela Ravniște formează un larg sinclinal. In-același an, F r. Schafarzik (102) cercetează carboniferul dela , Baia Nouă ’și arată că acest mic hasin se prezintă sub forma unui sin- clinal în formă de U. Referitor la valea Siriniei, menționează că depozitele cretacice se găsesc într’un sinclinal a cărui unitate este spartă de anticlinalul dela gura Og.. Stânei și de anticlinalele de pe Og. Belarcea Mare. TotFr. Schafarzik (104), însă la 1910, împreună cu Z. S c h r e - ter (110), precizează că depozitele liasice dela Cozla formează ele însuși un sinclinal și arată raporturile tectonice dintre Liasicul de deasupra, față de. Cretacicul de dedesubt. Ei remarcă linia de încălecare a șisturilor cris- taline, peste sedimentele dela Cozla-Camenița. In 1911, F r. Schafarzik (105) dă un profil între David Salaș și Pietrele Albe, din care reiese că flancul de Est al acestei zone sinclinale este puternic cutat și fracturat în regiunea minei Bigăr. A doua categorie de date ne revin în urma •descifrării tectonicii în pânze - a Carpaților Meridionali (71), (72), (73), după care I.Popescu. Voi test i încearcă să stabilească în Carpați o serie de pânze pe care le compară cu cele din Alpi. ETînglobează regiunea Svinița-Fața Mare în Pânza-Solz a Reteza- tului- Svinița. . A. Streckeisen (118) ulterior, consideră unitățile stabilite de I- Pop eseu Voitești ca nefondate pe date reale și admite că șisturile cristaline de pe marginea de Est (după acest autor seria de Cătrămăț) ar aparține grupului I. Mrazec și ar reprezenta o pânză venită peste seria de Almaș, încă înainte de Carboniferul superior. Tot după acest autor, șisturile S5 CERCETĂRI GEOLOGICE IN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 391 390 GRIGORE RĂILEĂNU 84 cristaline, din partea mediană și de Vest (Rudăria-Berzasca)a regiunii, s’ar Încadra în autohotonul Carpaților Meridionali. AL Codarcea (18), (22), consideră șisturile cristaline din regiune ca aparținând Grupului II Mrazec și încadrează regiunea în marea unitate a autohtonului Danubian. Stabilește existența unui prim paroxism meso- cretacic, în Albian, când se schițează tectonica embrionară a Carpaților Meri- dionali din Banat, și un paroxism postvraconian, când se desăvârșește tec- tonica regiunii. Remarcă încălecarea șisturilor cristaline de zona Mraconia peste serpentinele dela Eibental. Constată, ca și F r. Schafarzik și Z. S c h r e t e r, linia de încălecare a șisturilor cristaline de zona lelova peste sedimentarul Bigăr. Intru cât cadrul regiunii noastre nu ne oferă date pentru a putea lua în discuție tectonica, în cadrul marilor unități tectonice, încadrez regiunea în stilul vederilor actuale (18), (22), a lucrărilor de ansamblu privitoare la tec- tonica Carpaților Meridionali și mă limitez a face mai mult considerații locale pentru descifrarea tectonicei de amănunt a regiunii cercetate. In regiunea Svinița-Fața Mare se pot pune în evidență cutările hercinice și cutările alpine, după care se mai fac simțite și mișcări mai recente neogene. A. CUTĂRILE HERCINICE Fundamentul regiunii Svinița-Fața Mare este alcătuit în cea mai largă măsură din șisturi cristaline. Acest cristalin este rezultatul unui metamorfism produs în cutările her- cinice, metamorfism care trebue să se fi produs înainte de Carboniferul in- ferior (probabil în faza bretonă), întru cât sedimente care să poată fi atribuite DeVonianului, nu se cunosc în regiune și nici în tot lungul Carpaților. ' La Vest de Cozla, în sinclinalul Cozla-Drencova, se găsesc conglomerate metamorfozate, șisturi ardeziene și șisturi satinate care au fost atribuite de I. B o c k h (8) și F r. S c h a f a r z i k (104) Carboniferului în facies de Culm. Intru cât aceste depozite sunt discordante față de fundamentul cristalin, trebue să presupunem că au fost metamorfozate într’o fază ulterioară celei bretone. . In regiunea noastră, primele sedimente nemetamorfozate le-am atribuit Carboniferului superior, așa că sedimentele în facies de Culm, dintre Cozla și Dreneova, trebue să fi fost prinse într’o fază de cutare anterioară Carbo- niferului superior. B. CUTĂRILE ALPINE Depozitele cele mai vechi, nemetamorfozate, aparțin Carboniferului supe- rior, în care timp se instalează un regim lagunar continental, când au loc în regiune importante manifestațiuni vulcanice, reprezentate prin roce cu caracter bazic și acid. Cu sfârșitul Permianului inferior, regiunea este exondată. Depozitele paleo- zoice, credem ca nu au fost afectate de mișcările himerice, întru cât sedimen- tele mesozoice care le acoperă în mod transgresiv sunt conforme cu cele paleo^ zoice. Sedimentarea reluată ■ în Liasic se continuă, cu mici exondări parțiale, până către sfârșitul Cretacicului inferior, după Care în Carpații meridionali se face simțit primul paroxism alpin care s’a produs în Albian (22). Asupra ■acestui paroxism, în regiunea noastră nu avem nicio dovadă în plus decât doar că sedimentele Flișului cretacic se găsesc transgresive peste Cretacicul inferior și peste Jurasic, față de care se găsesc într’o concordanță tectonică. Prezența sedimentelor cretacice într’un facies de Fliș, ne indică existența unui sbucium tectonic, precursor unui al doilea paroxism alpin, care desăvâr- șește tectonica regiunii și care se produce după Vraconian (22). ’ Liniile tectonice mai importante din regiune, care se marchează prin încălcarea șisturilor cristaline peste sedimentele paleozoice și mesozoice, se ■desăvârșesc în timpul cutărilor mesocretacice,'întru cât șisturile cristaline prind sub ele sedimente mai vechi decât Cretacicul superior. 1. Tectonica de ansamblu a regiunii Pentru a scoate în relief stilul cutelor de ansamblu din regiune, vom arăta mai întâi faptele tectonice cu caracter general, care au putut fi remarcate in regiunea Svinița-Fața Mare. a) Linia Cozla-Cârșia lelovei Cea mai importantă linie tectonică, remarcată încă deFr. Schafarzik (104) șiZ. Schreter (110), recunoscută și de cercetătorii ulteriori, este evidentă pe partea de Vest a bandei sedimentare Cozla-Camenița. Această linie are direcția Nord-Sud și este marcată prin încălecarea șisturilor cristaline din zona retromorfică de Cârșia lelovei peste sedimentele permiene și mezo- zoice. Ea se poate urmări dela Cozla și până la Nord de Cârșia lelovei; De-a-lungul acestei linii cutele au în general direcția Nord-Sud. Șisturile cristaline înclină către Vest cu valori până la 60°, iar depozitele sedimentare prinse sub șisturi cristaline sunt laminate și tectonizate pe direcția acestei linii de încălecare. b) Linia Țara Dragoseli-Stănic-Cracul Vesusului O a doua linie de încălecare importantă se situează pe flancul de Vest al ■sinclinalului Bigăr și se poate urmări dela Est de Cioaca Țara Dragoselli spre Nord, traversând ogașul Stănic și trece Cracul Vesusului mai departe spre Nord. Această linie observată de Al. Codarcea (22) se evidențiază prin încălecarea, peste depozitele sedimentare, a șisturilor cristaline de zona lelovei, prinzând dedesubt atât Flișul cretacic, cât și depozite mai vechi, jurasice și chiar paleozoice. Tot pe direcția acestei linii, ceva mai la Sud, șisturile cristaline prind sub ele depozitele paleozoice dintre ogașul Stănic și ogașul Cozilelor. c) Linia Fruntea Maiurului-Chiacovăț O altă linie de încălecare, pe care am putut-o observa, este dirijată de ■asemenea Nord-Sud și se marchează prin încălecarea șisturilor cristaline, de pe ogașul Râpanu, peste Flișul cretacic. Aici se poate vedea clar cum șisturile cristaline sunt împinse dela Vest spre Est peste gresiile Flișului cretacic. Această linie se urmărește din Fruntea Maiurului pâuăla Nord de Og. Râpan. 42 — Buletin Științific — c. 594. .a 395’' GRlGOnU RĂILEANU 86. • . 8^ CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REUlUNEĂ SVINIȚA-FAȚA MARE gg®? JS' . ■ ar o-., o sideral de cercetătorii anteriori ca ceva unitar, este mult; descompun de o «brie de cutehunore. ' - '■ ; ' " ' ^'"Ramura sedimentară Cozla-Camenița • , , T1"/ iAcea'bandă'sedimentară^ în alcătuirea căreia intră depozitele; permiene și mcsozoice, care a fost considerată de F r. S c h a f a r z i k (104) și Z. S c hir e t e r (110) ca o -zonă sinclinală continuă dela Cozla la’.Camenița^, constatăm că suntem în prezența a două sinclinale: . ? ■ : — Sinclinalul Cozla. Se desvoltă între Colonia Sirinia și culmea Tilva Drenetina. Depozitele care formează umplutura acestui sinclinal sunt de verstă liasică. Sinclinalul este compartimentat prin două pene de Permian. El este aplecât spre Est’și încalecă peste Flișul cretacic de-a-lungur unei linii care se pune în evidență dela gura Siriniei până la Nord de culmea Tilva Drenetina, unde acest sinclinal se ascute complet. Pe flancul de Veștțmn- clinaM este încălecat la rândul lui, de șisturile cristaline din- zona retroinorfică de Cârșia lelovei (fig. 34,; 35). ' ' ' — Sinclinalul Vâmișco-Camenița se desvoltă între gura Siriniei-Ștreni'âcul Cniheniții.’dn: Partea de Sud', la gura pârâului Sirinia, acest sihclinâl-'^pdatd fi! considerat ca reprezentând flancul de Vest răsturnat, al sihclinălului de Siriniâ'.! De pe ogâșul Cozla spre Nord, acest sinclinal începe să. SeindividUali-' ze^â, fiind’-desprins treptat: de ramura sedimentară'prihbipâlă;'e'sțic'ă//d'ăt periclinul sudic al anticlinalului de Permian de pe Og. Gfedițâ.nAstf(m e'^ VT 4 894 GRIGOBE RĂILEANU 88 pe culmea Cozlovaniac este complet individualizat Și se prezintă sub forma de sinclinal aplecat spre Est, al cărui flanc invers este complet laminat (Prof. VI). Pe flancul normal, estic, calcarele doggeriene vin în contact cu gresiile roșii permiene, deoarece Liasicul este complet laminat în această parte. De asemenea Jurasicul superior, care pe Og. Minelor este prezentase laminează pe culmea Cozlovaniac, astfel că pe Og. Recița calcarele litografice iau contact cu cele doggeriene. Cretacic în facies ftiș 3. Haste 2. Perm/an f. Șisturi cr/stot/ne Fig. 35. — Profilul schematic al sinclinalului Cozla. Din culmea Cozlovaniac spre Nord, până în Streniacul Cameniții, sincli- nalul se redresează, flancul invers începe să fie reprezentat, astfel, că în culmea Cameniții, avem desvoltate amândouă flancurile. Sinclinalul este alcătuit din depozitele permiene, care apar sporadic pe ambele părți ale benzii sedimentare. Depozitele liasice pe flancul de Vest au o desvoltare mai mare, formând cute mici care prind lame de calcare dog- geriene sau jurasice superioare. Umplutura sinclinalului o formează depo- zitele Flișului cretacic. De sub Ștreniacul Cameniții, unde acest sinclinal se închide prin căderi periclinale, spre Nord, se găsesc lame de Permian și calcare doggeriene și jurasice superioare prinse și sdrobite in lungul liniei de încălecare Cozla-Cârșia lelovei. b) Ramura principală Svinița-Fața Mare La Est de banda sedimentară Cozla-Camenița, se desvoltă ramura sedi- mentară principală Svinița-Fața Mare, care reprezintă cea mai mare parte din regiunea cercetată. In această regiune se individualizează două zone sinclinale principale, zona sinclinală a Siriniei și zona sinclinală a Bigărului, în afară de care, în porțiunea dintre lelișeva și Og. Selschi, sunt prezente o serie de cute mai mici.- . Sinclinorium Sirinia. Această zonă, care descrie un sinclinorium, are în general direcția Nord-Sud și începe de pe Dunăre (pe porțiunea dintre gura Siriniei și Piatra Lungă) și se continuă spre Nord, până în Cioaca Voreț. La alcătuirea acestui sinclinorium iau parte mai multe cute minore anticlinale și sinclinale, care se accentuează în partea de Nord și care duc la destrămarea acestui sinclinorium. 89 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 395 Umplutura sinclinoriului-o formează calcarele litografice care, asociate cu calcarele jurasice superioare, formează o serie de îiicrețituri și de cute mici, cu înclinări până la verticală. Aceste cute pierd din valoarea' lor cu cât ne coborîm în scara stratigrafică. Cutele strânse pe care le prezintă calcarele litografice față de calcarele doggeriene și depozitele liasice care formează cute largi, ne amintesc de fenomenul de disarmonie tectonică (40). Acest fenomen se observă pe toată partea de Est a zonei cuprinse între Munteana la Sud și Socolovăț la Nord. Fenomenul apare invers decât cel arătat de E, H a u g (40), Gh. M a c o vei și I. At anasiu (61), care arată-ca stratele mai plastice trebue să fie mai cutate; ori, în cazul nostru, Liasicul gresos formează cute largi, iar calcarele care sunt mai puțin plastice, - fbrmează cuj tele strânse. Acest fapt și-ar găsi explicația în regiunea noastră,'în împin- geri tangențiale puternice provocate de deplasarea masselor din zona super-» ficială. Flancul de Vest al sinclinoriului Sirinia este răsturnat și laminat pe linia de contact dintre depozitele sedimentare și șisturile cristaline. ■ - - In partea de Sud, pe porțiunea dintre gura Siriniei și Cioaca Dumbrăvița, sinclinalul este aplicat spre Est și are aripă estică ridicată de două anticlinale: anticlinalul dela Munteana și anticlinalul dela Curmătura Adâncă (fig^36). Ambele anticlinale se schițează de pe Dunăre și se pot urmări pânăjpe ogașul Belareca Mare, unde în axul primului anticlinal, apar calcarele jura- sice superioare, iar în axul celui de al doilea se văd și gresiile verzi liasice. Tot pe aripa de Est a sinclinalului Sirinia, pe ogașul Desni Isvor apare de asemenea o frumoasă boltă anticlinală în axul căreia apare Liasicul. Pe traseul văii Sirinia se pun îri evidență de asemenea o serie de mici cute anticlinale, care se accentuează din ce în ce spre Nord, contribuind la fărâmi- țarea unității sinclinale a acestei regiuni. Astfel, la podul Hoțului, de sub calcarele litografice apar calcare jurasice superioare care descriu un anticlinal în formă de cufăr. Gredîța C/oaca DurnbrQv7fa } /,Permian} P.tiasic; 3. Dogger", k.Cretacic inferior*. Fig. 36. — Profil geologic între Gredita și Munteana. Dela gura ogașului Grădița în sus, pârâul Sirinia și-a croit drumul prin calcarele roșii jurasice superioare, ce descriu un anticlinal, carii prezintă la gura ogașului Stânei o ridicare axială, făcând să apară lâ zi, în ax, depozitele permiene. Spre Nord, anticlinalul se afundă și pârâul Sirinia, din nou, își are croit drumul prin calcarele jurasice superioare, astfel că la Jghiab, se poate vedea din nou anticlinalul. In axul acestui anticlinal, pachetele de calcare roșii și vinete tithonice contrastează cu cele albe litografice. De aci, 396 : ■ ..... . . .. GRIGORE RĂILEĂNU । ; . :60 Mar/ C7&/ • ! _ Btââru/ Surcoirac/) Prof/Zuf a/e/a Les////e Mar/. Scara 75.000 â Ca/care //fagraf/ce / CreCac/c Mfer/or) S Ca/careroș/i (Jurasic super/or). 4 Ca/care spaf/ce v/ș/n/// Dogger) 3 Ca/care apa//ce wnefe/Dogger) 2. Mas/c 7. Per oo/an Fig. 37. — Profilul dela Leștilile Mari. spre Nord, ridicarea devine iarăși evidentă, încâtla gura ogașului Cozilelor, apăr, în malul stâng al Siriniei, gresii liasice, iar la David, Salaș,'apar gresiile roșii permiene. Acest anticlinal, care culminează pe această ^porțiune, face e'a unitatea sinclinoriului Sirinia să fie fărâmițată în două ramuri sinclina'Je: Una estică, care se urmărește din Cioaca Socolovăț până la Cioaca Cracul cu Goruni și care nu-i decât continuarea spre Nord a aripii de Est. a sincli- noriului Sirinia. . ' A doua ramură, de Vest, este îngustă, strânsă, laminată și destrămată în mici cutecare au o desvoltare cu totul restrânsă. ; Pe flancul de Est a sinclinoriului Sirinia, între Leștile: Mari și pârâul Sirinia, se remarcă o falie conformă, pe al cărei plan de alunecare com- partimentul de Vest a căzut în jos, încât calcarele litografice viii în contact cu Permianul (fig. 37). — Sinclinallil Țulinibreg. Intre ogașul Tulinicea și Dragosella există un sinclinal bine conturat, în Cioaca, Țulinibreg. El are direcția Nord-Sud și în axul său se: găsesc șisturi cu Posidonomii șr calcare cu jaspuri jurasice superioare. — Sinclinalul Dragosella. Pe mar- ginea cea mai vestică a zonei sedi- mentare Svinița-Fața Mare, se des- vdltă între ogașul Tulinecea și Og. Dragosella, alt sinclinal, ceva mâi la Vest de1 precedentul. Peste șisturile cristaline, se găsesc , conglomerate, arcoze și gresii cu cărbuni, de vârstă carboniferă superioară, peste care urmează gresii roșii permiene. Aceste depozite schițează un sinclinal închis cu o formă aproape circulară. El este separat de sinclinalul Țulinibreg prin- tr’o ușoară boltire a șisturilor cristaline care apar pe ogașul Dragosella. Sinclinalul Bigăr-Fața Mare. Această zonă sinclinală, situată între pâ- râul Sirinia la Sud și ogașul CMacovăț la Nord, are direcția Nord-Sud și prezintă caracterul unei zone unitare. In partea de Sud, în regiunea Mina Bigăr, acest sinclinal este aplecat spre Est și are flancul de Vest ușor răsturnat, laminat și încălecat de ramura estică a sinclinalului de Sirinia (fig. 38). încălecarea se pune în evidență prin contactul pe care îl ia Jurasicul superior cu Permianul și cu Liasicul dela gura ogașului Sirinia. Partea axială a sinclinalului este umplută cu șisturi cu Po- sidonomia. In regiunea satului Bigăr, acest sinclinal se contopește cu terminația nordică a ramurii sinclinale care vine dela Socolovăț, încât pe ogașul Dragosella, flancul de Vest al sinclinalului Bigăr are o desvoltare completă- prin apăriția la zi a-depozitelor liasice. Vvc ■ u Din regiunea Og. Stănic spre Nord, flancul de Est rămâne cu' aceeași largă desvoltațe, iar flancul de Vest este complet laminat pe linia de încălecare a șisturilor cristaline dev zona lelovei peste sedimentele, mesozoice.... ■ - ■ Anticlinalul Mecichi-bopriva. Intre ogașul Mecichi și. ogașul Uoprivay’de- pozitele, permiene formează un anticlinal cu direcția Nord-Vest — Sud-Esl, St CEHCETĂtU GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA. MARE 397 . care separă regiunea în două jumătăți. Pe flancul de Nord al acestui anticlinal; este terminația sudică a sinclinalului Bigăr, iar pe flancul sudic se desvoltă- sinclinalul Ravniște-Cichilevacia. Fig. 38. — Profil geologic în lungul galeriei Buschman (mina Bigăr). Regiunea lelișeva-Stariștea Trecând mai spre Sud-Estul regiunii Svinița - Fața Mare, depozițele permiene și în parte cele mesozoice desenează câteva cute orientate aproxi- mativ Nord-Sud. Sinclinalul Ravniște - Cichilevacia. Pe Ravniște, sedimentele mesozoice formează un larg sinclinal, care se continuă spre Nord-Vest pe la fundul pâr râului lelișeva, unde sedimentele mesozoice sunt, pe flancul de Nord, parțial erodate, iar pe cel sudic aproape complet, așa că depozitele permiene iau parte în largă măsură la alcătuirea acestui sinclinal. El se poate urmări până la Cichilevacia, unde sinclinalul este ridicat de anticlinalul Mecichi. Anticlinalul lelișeva. Paralel cu sinclinalul de mai sus, pârâul lelișeva este traversat de un anticlinal, care se schițează de pe culmea Birckovite- Nartack și se continuă până la fundul ogașului Belareca-Mare. In alcătuirea lui intră piroclastitele și conglomeratele roșii permiene, iar în ax apar, pe pârâul lelișeva, gresii roșii și șisturi cu plante din baza Permianului inferior Sinclinalul Vârtop. Dela gura pârâului lelișeva, se schițează spre Nord un sinclinal care se continuă până pe ogașul Belareca-Mare. Pe pârâul leli- șeva, umplutura acestui sinclinal este din piroclastite permiene, iar pe culmea Polacevnartac și Gredița sunt prezente și depozitele mesozoice. Regiunea Povaliiia - Svinița Cu cât merge spre extremitatea sud-estică a regiunii, sedimentele paleo- zoice și mesozoice formează cute din ce în ce mai largi. Sinclinalul Povalina - Cucuiova. Intre Cioaca Cucuiova și culmea. Abra- movici Stan, depozitele paleozoice formează un sinclinal cu direcția aproxi- mativ Nord-Vest, Sud-Est. In alcătuirea acestui sinclinal intră depozitele .paleozoice, curgerile de roce bazice și cineritele psamitice. Sinclinalul Greben - Svinița. Intre satul Svinița și punctul numit Greben, depozitele mesozoice formează un larg sinclinal care se ridică, spre Nord și la Sud’ se afundă. Pe partea de Nord a acestui sinclinal, calcarele, jurasice 398 GRIGORE RĂILEANU 92 superioare se laminează sub cota 580 m, și calcarele litografice vin în contact cu gresiile liasice superioare. De asemenea, sub Seliște sunt laminate calcarele vinete spatice-doggeriene. Acest sinclinal este împins peste mesozoicul dintre Svinița și Trii Cule. Sinclinalul dela Baia Nouă. Pe valea pârâului Tisovița, sedimentele car- bonifere superioare și porfirele cuarțifere permiene sunt prinse între șisturile cristaline și serpentine. Acestea formează un mic sinclinal aplecat spre Est. Sinclinalul are forma unei piramide cu vârful în jos (fig. 2). Mișcări neogene. In sfârșit, ca un slab ecou al cutărilor alpine care air afectat regiunea, sunt micile deranjamente pe care le prezintă depozitele tortoniene. Acestea formează, pe ogașul Selschi, un sinclinal cu flancurile ușor înclinate. Același lucru se întâmplă și cu sedimentele tortoniene, dela Debelilug, unde formează un mic sinclinal, cu flancurile ce au căderi până la 50°. In punctele Svinița, Stariștea și Islaz, sedimentele tortoniene prezintă înclinări slabe și sunt discordante față de depozitele pe care le acoperă. In concluzie, din punct de vedere tectonic, este de remarcat că, în regiunea Svinița-Fața Mare, avem indicii despre cutările hercinice, ale căror rezultate sunt șisturile cristaline și metamorfozarea Carboniferului dintre Cozla și Dren- cova. Cutările care au afectat regiunea și care i-au imprimat stilul tectonic,, sub care se prezintă astăzi regiunea, se datoresc cutărilor mesocretacice. Judecând după direcția importantelor linii de încălecare și după direcția: principală a cutelor, deducem că forțele tangențiale care acționau, se exer- citau dela Vest la Est. Ca un rezultat al acestora a fost intensa cutare și la- minare a sedimentelor, pe partea vestică a regiunii, în comparație cu parteaj estică, unde cutele sunt largi și prezintă înclinări mai slabe. CONCLUZII GENERALE In cele ce urmează, facem un rezumat succint asupra problemelor care ne-au preocupat în această lucrare. Ca un prim fapt pe care îl menționăm, sunt dovezile pe care le-aducem pentru cunoașterea vârstei gabbrourilor și serpentinelor, pe care le consi- derăm puse în loc înaintea Carboniferului superior, deoarece pe pârâul Pova- lina gabbrourile suportă curgeri de melafire, care la rândul lor sunt acoperite de Carboniferul superior. Altă problemă a fost stabilirea ciclurilor de sedimentare. A. Primul ciclu începe din Carboniferul superior și ține până la sfârșitul! Permianului inferior. Depozitele acestui ciclu sunt continentale și lagunare. Carboniferul su- perior era cunoscut pe ambele părți ale zonei sedimentare; în urma cercetă- rilor noastre, prezența lui se poate extinde pe pârâul Povalina și pârâul Valea Mare. In Permianul inferior, cunoscut până în prezent atât de sumar, stabilim o clasificare a depozitelor, bazată pe originea și caracterul litologic al rocelor^ după cum urmează: 1. Roce de origine terigenă, în care am separat un orizont al șisturilor cu plante, un orizont al gresiilor roșii și un orizont al conglomeratelor roșii. PLANiA l 1 Porfir cuarțifer (Og. Selschi), (X 10). 2. Porfir cuarțifer (lelișeva), (x 10). 3. Porfir cuarțifer (Cota 106 Blarișloft), (z. 10), 4. Porfir cuarțifer (Stariștea), (x 10). 5. Porfir cuarțifer (Islaz), (x 10). 6. Porfir cuarțifer (km 223 Islaz), (x 10). 7, Porfir cuarțifer (Rasputie), (x 10), 8. Porfir cuarțifer brecios (Rasputie), (x 10), 9. Porfir cuarțifer brecios (Rasputie), (x 10). 10. Porfir cuarțifer (Husculovăț), (x 10). 11. Porfir cuarțifer (de pe Husculovăț) brecios (X 10). 12. Kersantit de Eibental (x 10). 13. Ginerit de lelișeva (x 15). 14. Porfir cuarțifer (Streniac), (x 10). 15. Porfir cuarțifer (Trescăvăț), (x 10). Buletin Secjm II Nr. 2/I9Î.7. Grigore Răileanu PLANȘA 11 1G. Porfir cuarțifer brecios (Cota 315), (x 10). 17. Calcar spatie (Munteana), (x 10). 18. Gresie silicioasă țx 10). 19. Calcar brecios (Munteana), (x 10). 20. Calcar Tithonic cu alge (Munteana), (x 20). 21. Calcar brecios (Munteana), (x 10). 22. Silicifieri cu radiolari (x 10). 23. Calcar oolitic Liasicul inferior (Munteana), (x 20). 24. Calcar vișiniu spatie (Dogger Sarschichi Og.); (x 20). 25. Radiolari în calcarele Jurasice superioare (X 10). 26. Gresii verzi (Liasicul Mediu Munteana), (x 20). 27. Calcar oolitic feruginos Dogger (Og. Saraorschi), (x 20). 28. Radiolari în calcarele silicioase (Jurasice sup.), (x 20). Buletin Științific, Secția II Nr. 3/1953. CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 399’ Prin semnalarea calcarelor cu Antracosiide în gresiile roșii, aducem pentru prima dată dovezi paleontologice la cunoașterea vârstei lor. 2. Roce de origine piroclastică, în care am separat brecii, cinerite politice și cinerite psamitice. 3. Roce eruptive, prin cercetarea și adăugarea melafirelor de Povalina,. a porfiritelor de Cucuiova, a kersantitelor din serpentine și a porfirelor cuar- țifere de pe Sredniac, Raspute, Drenetina și Hurculovăț, la ceea ce se cunoștea până acum, dăm o imagine mai completă asupra răspândirii rocelor erup- tive, asupra faciesurilor mineralogice, precum și asupra evoluției vulca- nismului. B. Al doilea ciclu de sedimentare începe cu Liasicul inferior și ține până lai sfârșitul Rarremianului. Primele depozite ale acestui ciclu sunt detritice și termină prin depozite bathiale. In Liasic am stabilit o stratigrafie amănunțită, rezultată de pe urma obser- vațiilor și cercetărilor paleontologice, stabilind succesiunea depozitelor pe zone de Amoniți pentru Liasicul inferior și mediu, iar pentru Liasicul su- perior, pe raporturi stratigrafice. In Dogger, am separat un orizont al calcarelor cenușii spatice, care- reprezintă Bajocianul și un orizont al calcarelor vișinii spatice care reprezintă Bathonianul inferior. Calcarele roșii oolitice feruginoase de pe Og. Saraorschi,. le-am considerat ca aparținând Bathonianului superior și Callovianului inferior.. In jurasicul superior, reprezentat în facies bathial, am separat un facies- sudic, în care Callovianul și Oxfordianul inferior sunt reprezentate prin cal- care roșii și cu BJiacophyllites tortisulcatum, Phylloceras feddeni] Oxfordianul superior reprezentat prin jaspuri, iar Kimmeridgianul și Tithonicul, prin cal- care roșii, în care avem prezente zona cu Aspidoceras achanticum, zona cu Streblites lithograficus și zona cu Perisphynctes contiguus. In jumătatea de Nord (faciesul nordic), echivalentul stratelor de Klaus și calcarele roșii calloviene și oxfordiene este reprezentat prin șisturi cu Po- sidonomii. Iri Cretacic, un fapt de remarcat este prezența Berriasianului pe care l-am separat în baza calcarelor litografice și a cărui prezență o demonstrează Ber- riasella pontica și Berriasella boissieri. In calcarele litografice, semnalăm prezența Cocolitoforideelor. C. Al treilea ciclu de sedimentare, reprezentat prin gresii și conglomerate, în facies de Fliș, cunoscut la Cozla-Camenița și Stănic. Extindem prezența lui și în regiunea poienele Chiacovăț. D. Al patrulea ciclu aparține Tortonianului și este reprezentat prin depo- zitele detritice și calcare de Leitha, cunoscute la Stara Svinița. Extindem de asemenea cunoașterea Tortonianului la Svinița, Stariștea, Islaz și Debe- lilug, unde este reprezentat prin nisipuri, tufuri și argile bentonitice. Din punct de vedere tectonic, aducem noi preciziuni în legătură cu miș- cările hercinice și alpine, menționând de asemenea ecoul mișcărilor neogene în această regiune. Referitor la tectonica de ansamblu a regiunii, înafară de faptele cunoscute, menționăm linia de încălecare a șisturilor cristaline, dela Fruntea Maiurului — ogașul Râpanu, peste sedimentele Flișului cretacic. Apoi, încălecarea Ju- rasicului superior de pe Ceișu Mare peste sinclinalul dela Bigăr. Punem în evidență falia Leștile Mari — pârâul Sirinia, în lungul căreia calcarele litografice vin în contact cu conglomeratele permiene. Pe partea de 400- . GRIGORE RĂili-axl . ' ,ri;- 94 Î5 CERCETĂRI GEOLOGICE, ȘEGLWEA' SVINIȚA-FAȚA MARE Est a zonei sedimentare, remarcăm încălecarea serpentinelor dela Baia Nouă peste șisturile- cristaline și Carbonifer., \ La Cozla, am stabilit că Liasicul formează un sinclinal aparte, care, în- calecă peste sinclinalul Vârnișco-Camenița. , > Am demonstrat că pârâul Sirinia curge, în jumătatea inferioară, în lungul unui sinclinorium, a cărui unitate este spartă deseori de cute antiplinale minore, remarcând anticlinalul dela Munteana, Curmătura Adâncă, Desni Isvor, Podul Hoțului și anticlinalul dela Og. Stânei — David Salaș. ■ > Am arătat de asemenea, desvoltarea sinclinalului dela Bigăr — Fața Mare și am menționat sinclinalul Țulinibreg și sinclinalul de Carbonifer dela Dra- gosella. , , Am arătat de asemenea existența în regiunea fundului pârâului Povalina a anticlinalului Cucuiova — Abramovici Stan. Și, în sfârșit, punem în evi- dență, .încălecare?. sinclinalului dela Greben peste mesozoicul .dela Svinița. ' ; ‘ 'r] PEOJIOrHHECKHE HCCJIEflOBAHWH B PAFlOHE . CBMHHIțA — OAIțA MAPE (BAHÂT) (KPATKOE COțfEPÎKAHIIE) B nepnyio oaepegn aBTop'npiiBopnT mannbie pjm onpeaejieimn șospacTa raddpo n BMeemiKOB, noTopuc on cmrraeT nonBMBmnMMCH Bgecn jțo șepxnero napdona, TaK nan y pymm IIoBajmna raddpo noACTi-maer hotokii Me^a^iipa, KoTopi>ie b cboio oriepegi> nepeKpHTti BepxnnM KapboBtoM. ■ Jțpyroft ripodnoMoft 6bmo ycranoBnenne phkjipb oTJiomeHKH, a mmchho: A. riepBHiî phkji HamiHaeTCH c Bepxnero napdona h npoflOjrmaeȚpn ;țo noima iinîKHero nepMCKoro. ' ; r . . B stom puKJie uMejin mccto uoHTmieiiTa.imHMe n JiarynapnMe orjiovnemin. WBBecTHbin na odenx croponax bohli oTnonțeanii Bepxnnft Kapdop MqmeT., na ocHOBaHHU nccjiepoBaHniî asTopa, 6bitb pacnpocTpaneH . na pyabu HoBajniHa n Bairn Mape. a , B mmmeM nepMcnoM, naBecTHo.M 30 cnx nop jihuib b caMbix. o6ipnx neprax, aBTop ycranoBiui KJiaccnijmKapiiio orjiomenuii, ocnoBannyio , na nponcxoJKgeHMii n jniTOJiormiecKOM xapaprepe nopog. ' 1. Ilopopa Teppnrennoro nponcxoingeimn, b kotopom paBJiHHKmi: o^nn ropnBOHT cjianneB c pacTHTejiBHBiMM ocTaTKaMii, ognn ropnsoHT npacHBix necuaHMKOB n ognn ropnaoirr npacHBix KonrjioMepaTOB. Goodman o najimmH b npacHBix necnannnax naBecTnanoB c anTpapocHHgaMH, maioT BriepBbie nâjieoHTOJiorn'iecKMe moBopai oTnocnrejiBHO nx șoapacTa. 2. HopogBi nnpoKJiacTnaecKoro npoucxpMmeHHH, b kotopbix pasmiurjin Spenunn, nejmroBBie piinepnTH n ncaMMHTOBBie •MnnepnTBi. 3. npHdaBMB K MBBeCTHBIM flO CHX HOp IIBBepmeHHBIM ItopmmM eme nccne^OBamiBie Mejia^npBi nonajmua, nop$npnTBi b KyKynoBe, KepcaHTHTM na BMeeBHKOB 11 KBapițenocnbie noptțmpBi y CpemmKa, Pacuyre, JțpeneTHna 11 PypnyjioBepa, aBTop paeT donee nojinyio,mapTUHy pacnpepejiennn mmep- meHHBix nbpog, MMHepajiormiecKMx $apnîî ir aBOJiiopiin ByjinaHHBMa. B. BTopott hhkji oTjiomeHnft HammacTCH ; hh»hhm? jiflacbM, n npdpoii- țKaeTcn mc» monița dappeMa. llepBBie ioraomeHun qtofo piișjia geTpnȚOBBie ii aauepmaioTcn .SaraaJibHBiMn oTjioJReniinMn. , <; .,,, r... , , j,.,,,.’L . Xțjin, jinaca aBTop ycranoBi-iji b pesyjibTaTe najieoirrojiormiecKnx nadmo- Senini n nccjiegoBannii nogpodnyio CTpaTnrpaițmio, onpegejinn nocjiepoBp- TenbHOCTL oTnmneniin no soiiaM auMomiTOB rjih nînnuero na cpe^He^o jniaca, a hjih Bepxnero jniaca — no CTpaTiirpa^imecKHM cooTnoiHenjiHM. B florrepe aBTop paBJiiînnji o,hhh ropnsonT cepBix mnaTOBBiX; HBBecTnn- kob, npemCTaBjmiomnx daiRoftccKHft n ofilii ropnaonT BînnneBBix mnaTOBBix MBBeCTHHKOB, npeflCTaBJIHIOmHX HH7KHHÎÎ daTOHCKMM. OoJIUTOBBie KpaCHBie mejieancTBie n3BecTHHKn y pyuBH Capaopcnn aBTop npnypomiBaeT k Bepx- HeMy daToncKOMy n HHHtneMy KaJinoBiiiiCKOMy. B Bepxneft rope, npeRCTaBJiennoft daTnaimnoft (^apneii, aBTop paBnnnnji OflHy lovimyio $apnio, b noTopoii .KajiJioBnftcKnft n nnîRHuft OKC0opgcKnft npegcTaBjienBi KpacnBiMii nsBecTnanaMn c Bhacophyllites to'rtisulcatum, Phylloceras țeddeni; BepxHnft oKc^opscnuft, npeACTaBJienHBiîi muMaMn, a KHMMepnîicKnii n thtoh — npacnBiMH iiaBecTHHKaMn, b noTopwx iiMeeTCH Bona c Aspidoceras achanticum, sona c Streblites lithographycus n sona c Perisphynctes conticuus. ■ B ceBepnoii nojioBnne (ceBepnan $apnn) aRBi-iBanenT HJiacTaM Knayca M KpaCHBIM najIJIOBlIHCKHM H OKC$0paCKI'IM HBBeCTHHKaM, npeflCTaBJieii CJian- HaMn c nocnaoHOMnHMH. B MejioBOM caeayeT OTMeTHTB najinmie deppnacnMCKoro, ROTopoe aBTop paBnminji b ocnoBanun JinTorpa^HBix naBecTHHKOB 1-1 noTopoe noj(TBep?K- HaeTcn HananHeM Berziasella pontica n Barriasella boissieri. B jinTorpa$- IIBIX MBBeCTHHKaX aBTOp OTMCHaCT HaMIimiC KOKOJmTOtjlOpimOB. B. TpeTHft hhkji OTjiomenHii, npegcTaBjienHBni nccnamiHaMii n koh- rjioMepaTaMM b ^apiin (Pnnma, iiBBecten b KoBjia-KaMeime-CTannKe. Abtop ycTanoBiui ero pacnpocTpaneniie /ranine b patrone Țloeneae KanoBap. T. ĂfeTBepTbin pnnn npiinapjieîRnT Toprony n npeacTaBaen perpiiTO- BHMH OTJIOHWHIIHMI'I H HBBeCTHHKaMH TIIHa JleîÎTa, H3BeCTHMMH B CTapOft CBnnnue, Abtop pamibiu odpasoM ycȚanoBna pacnpocTpaneniie Top'Tona b CBHHHpe, CrapumTe, WcnaBe n ^pdcJinjiyre, rpe on mpepcTaBiien necnaMn, Ty^aMH M deiITOHHTOBHMM FJIUHaMH. C TeKTonimecKoft toukm speniln aBTOp npiiBopnT pajumeimnie yiomiemin b cbhbii c reppnncKiiMn n anbiiHîicKMMH psinKeniinMn n BMHB.nneT Tainițe otrjiukm b gannoH mgcthocth pBmRenniî neorena,. OTUOCHTeatHo TeKTOHiiKn paiioHa b coBonynnocTn, noMiiMo ynțe H3Be- cthmx $anTOB, âsTop ynoMHHaeT jinHnio uaaBura KpncTajiJimiecKnx cnanpeB ot cnHKnnuaan Bafta Hoys. Puc. 4. —ripoc[)Mni> bhojib pyH IIoBaJiitHa. Puc. 5.'—IIpo$HJiB Oypeiimi b PacnyȚe. Pnc. 6. — nPo$HJiB y pyaba b JlecneEM. Puc. 7. ■—npo$Mi> na# flparocenoft. Pac. 8. — npo$nnh b ÂdpaMOBiw Grâu. Pnc. 9. — CrpaTHrpaH KonpnBa. Pmc. 15, — CTpaTHrpa^wiecKaH KoaoiiKa nHpowiacTMTOB y py>iBH PponaHa. Pmc. 16. — CTpaTnrpa$H’iecKaH kojiohkr nupoiuiacTiiTOB y pym.H ApjpKHnmi. Pmc. 17. —npo$HJii> y pyiBH EnmneBa. Pmc. 18. — Knapneiiocm>io nop$npBi y pyHBH GrapnmiKa. Pmc. 19. — KBapneHOCHbie nop$npM, nponnstiBaiomne 3mccbkh. Puc. 20. — OSimift bh« c bbicothoM otmctkh 260 na Ilnaopyjie MCHi/țy IfoBajmna n Tponap. Puc. 21. — CTpaTnrpa$HHecKaH Bonomia OTjroatenm't jinaca b MyHTHHa. Phc. 22. — CTpaTMrpa$niiecKaH kohohkh oTJioaieHHft Jinaca b Kosna-KaMCumia. Phc. 23. — npo$njiB b BBipTony-IIIapjiOBa. Puc. 24. — O6mnft bm^ ce.ua CaminRa. Phc. 25. ■— CooTnonicHne nepMH n Jinaca (bh« c Tpii Kyjie). Phc. 26. — CrpaTiirpa^HieciiaH KOJioHKa OTjioiKBHHft nnaca b IleTpeJie AnOe (PaapaOoTKa Bnrap). Pmc. 27. —npo$nni> b HmioBaiț. Pmc. 28.—Jluac y flparocejiBi. Phc. 29. — npoipuiB Mem/țy pym>eM HMranynyfi h flynaeM (y Ppe6en). Phc. 30. —BepxHHM ropa PpeOeHH-HepBeHa Bapa it MyHTHHa. Phc. 31. — reojiormiecKMft: npo^njiB y pym>H /^parocemta na OTpeBKC Mcwny llocHune flparoceHa n KpaKyn nyîi KoBav. Phc. 32. — npocjwii. Meatay pynbeM Mypryaesa n cenoM CBnmmeft. Phc. 33. — CooTiioiucniiH npHCTajiJimiecKnx CJiaHUeB n BMeeBnnoB. Phc. 34. — npo$nm> cumwiHHaJiH Kosjia. Phc. 35. — CxeMaTHHecKnft npo^irjiB cnmuiiinajni Kosna. Puc. 36. ■—■ reonornuecuHîi npotjmjiB Meway PpejțuTa m MyHTHHa. Phc. 37. ■— npoijinjib y JleuiTumijiM Mapn. Puc. 38. — reojiorn'iecKiift npo^iuit bromb niTOJibHM ByniMan (paapaOoTKa Bnrop). TAEJIUIțA I 1 — RBapnenocHEift nopijmp, py-ieft Cc.tickm , X10. 2 — KBapiieHocHBift nop^np, Ejimnena, X10. ' 3 — KBapiieHocjiwft nop$np c BBtcoToft otmctkh 106, CTapmnTH,X10. 4 — KBapiienocHBift nop$np, GrapHiiiTH,X10. 5 — itBapiieHoCHHM nop^up, Hcnaa, X10. 6 — KBapițeHocHMft nop^up, 223-ft km HcJiaa.XlO. 7 —; KBapiieHocHBift nop$Hp, PacnyTHe, X10. 8 — OpeKHneBHflHMfi KBapReHOCHHit nop^np, PacnyTne,X10. 9 — OpeKHHeBMRHMft KBapiieHoCHMîî nop$Hp, PacnyTHe,X10. 10 — KBapReHociiMft nop$np na PycKyjioBaii,X10. .11 — OpeKHHeBMRHHtt KBapneHOCHbift nop$np hb PycKyjioB3ii,X10. 42 — KepcatiTHT na 9tt6eHTam>,x 10. 13 —■ RHHepHT MB EjiHIHCBO,X15. 14 — KBapReiiocHMft nop^iip hb GrpeHHaKa,X10. 15 — KBapiieHocHMft nop^np mb TpcciraB3R,X10. 16 ----- OpeKMHeBMUHMft KBapReHOCHHiî nop^np c BMCOTHOft OTMCTKH 336, X 10. 17 —- UinaTOBMft HBBeCTHHK MB MyHTHHH,X10. TABJiniIA II 18 — 0KBapneBannbift necyaHmiK.xlO. 19------------ OpeKHHeBHRHMii MBBeCTHHK B MyHTHH0,X10. ■20 ---- MBBeCTHHK TMTOHa C BOROpOCJIHMH (MyHTHHa) , X 20 . :21 ---- OpeKHHeBHRHblft MBBeCTHHK B MyHTHH6,X10. :22 — OKBapHOBaHHHe pajmonapnH, X10. 23 —• OOJIHTOBLlft HBBCCTHHK HHlKHerO HMaCa B MyHTHHe,X20. •24 — BMiHHeBMft mnaTOBMtt MBBeCTHHK (florrep, pyaeîî CapcKMKn),X20. "25 — paaMOnapMH b nasecTOHRax BepxHeft K>pM,X10. '26-—BeneHtie necaaHMKn (cpeRHniî nnac) MyHTHHa,X20. 27 ■—ooJiHTOBtili HieJiesncTBift MBBeCTHHK (pyqeft CapaopcKM),X20. 58 —- paRMOJiapUH B OKBapiIOBaiIHBIX M3BCCTHHKaX,X20. EXPLORATIONS GEOLOGI QUES DANS LA R&GION SVINIȚA-FAȚA MARE - (RESUMfi) Dans ce qui suit l’Auteur fait un resume succinct des problemes qui l’ont preoccupe au cours de ce travail. On mentionne, en premier lieu, Ies preuves que l’on apporte ă l’appui de l’etablissement de l’âge des gabbros et des serpentines que l’on considere anterieurs au carbonifere șuperieur car, le long du ruisseau de Povalina, Ies gabbros suppqrtent des coulees de melaphyres recouvertes, ă leur tour, par le carbonifere șuperieur. L’etablissement des eycles de sedimentation est un autre de ces problemes. A. Le premier cycle commence ă partir du carbonifere șuperieur et va jusqu’â la fin du permien inferieur. Les depbts de ce cycle sont continentaux et lagunaires. La presence du carbonifere șuperieur, connu des deux cotes de la zone de sedimentation, peut •etre etendue, â la suite des recherches de l’Auteur, le long des ruisseaux de Povalina et Valea Mare. ; Dans le permien inferieur, sommairement connu jusqu’ă present, on eta-' blit une classification des depots, basee sur l’origine et le caractere litholo- gique des roches, comme suit: 1. Roches d’origine terrigene, ou l’on a distingue un horizon de schistes, â restes de plantes, un horizon de greș rouges et un horizon de conglomerata. 404? ■' ’’ vr;.'r.,vrmi ’ 9b‘-, ... « CERCETĂRI GEOLOQlfe-î&'ÎN'REOlUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE rouges. En signalant des calcaires â ahthracosia dans les grâs ro^ teur apporte, potir la premiero’ fois, des preuves paleontologic™^ pour Teta- blissement de leur âge.- . ' ’ " ' ‘ 2. Roches d’origine: pyroclastique, ou l’on a distingue des breccioles,1 des cinerites pelitiques et des cinerites psammatiques. ' !? 3. Roches eruptives. En etudiant ces roches et en ajoutant â ce qui en. etait connu â ce jour Ies melaphyres de Povalina, porphyrites de Cucuiova, kersantites des serpentines, ainsi, que Ies porphyres quartziferes de Sredniac, Rasputie, Drenetina et Hurculovăț; ; on presente une image plus complete de la repartitwn des roches eruptiyes, du facies minetalogique 'm^ l’evolution du volcanisme. : v ’ • • ? B. Le second cycle de sedimentation commence au lias inferieur et dure jusqu’ă la fin du barremien. Les pfemiersMepots de ce cycle sont ddtritiques. II s’acheve par des depots bathiens. On a âtabli, pour le lias,.une stratigraphie detaillee, appuyee sur les obser- vations et les recherches palâontologiques, determinant da successioir des depots sur des zones d’ițmmonites, pour le; lias inferieur et mpyen et Sur des rapports strațigraphiques, pour le O H ' Dans le dogger, on a separe l’horizon des calcaires spatliiqueș gris-cendre qui representent le bajocieli et l’horizon des calcaires spathiques rouge cerise, qui reprâsentent ' le 'bathonien inferieur; Les calcaires rougbs': oolithiques ferrugineux de Ogașul Saraorschi ont ete consideres comme appartenant au bathonien superieur et callovien inferieur. Dans le jurassique superieur, represente par un facies bathien, on a separe un facies sudique dans lequel le callovien et l’oxfordien inferieur sont repre- sentes par des calcaires rouges et des calcaires â Rhacophyllites tortisulcatum,. Phylloceras feddeni. L’oxfordien superieur y est represente par des jaspes et les kimmeridgien et tithonique, par des calcaires rouges ou l’on decouvre la presence des; zone â Aspidoceras achanticum, zone â Streblites lithography- cus et zone â Perisphynctes contiguus. Dans la moitie nord (facies nordique), l’equivalent des Strates de Klaus et les calcaires rouges calloviens et oxfordiens sont representes par des schistes ă Posydonomyidâes. ' tdh fait digne d’etre remarque est la presende dans le cretaceduberria- sieh que,l’on a separe â Ia base des calcaires lithographiques et dont la pre- sence est deniontree par les Berriasella pontica et Berriasella boișsieri» On signale Ia presence des Cocolithophoridees dans les calcaires lithogra- phiques. 1 G. Le troisieme Cycle de sedimentation, represente par des greș et des conglomerats â facies de flysch, est connu â Cozla-Camenița et Stanic. On en etend la presence â la region des clairieres de Chiacovăț. o D. Le quatrieme cycle se rattache au tortonien et est represente --parfiies depots detritiques et calcaires de Leitha, connus ă Stara Svinița. On elar- git egalement la connaissance du tortonien â Svinița, Stariștea, Islaz et De- belilugj oii îl est represente par des sables, des tufs et des argiles bentoni- tiques.1 '■ ■ ;; •’ ; ' ''' i'-' ’ r Du point de vue tectonique, on apporte de nouvelles precisions au sujet des•ihouyemtents hercyni'ehs et alpins et. l’on mentionne egalement l’echo des1 mouVementș meogeiies dans cette region. ■ : , Rar rapport ’ă la tectonique' 'd’bnsemble de la region, on mentionne; â part les'faits deja connus, laligne de chevauchement des schistes cristallins, de Fruntea Maiurului — ruisseau de Râpanu, sur les sedimentș du flysch cretace. Puis le chevauchement du jurassique superieur de Ceișu Mare sur le synclinal de Bigăr. - ..... : ■ On souligne la faille do Le.știle Mari — ruisseau de -Sirinia, le long de la- quelle les calcaires lithOgraphiques viennent en contact avec les conglome- rat s permiens. Dans la pârtie Est de la zone de sedimentation, on remarque le chevauchement des serpentines de Baia Nouă sur les schistes cristallins et le carbonifere. ' ? ' . A Cozla, on a etabli que le lias forme un synclinal ă part,, qui chevauche le synclinal de Vârnișco-Camenița. r . ; On a demontre que lă moitie inferieure du ruisseau Sirinia longe Un syn- clinorium dont l’unite est souvent interrompue par des anticlinaux mineurs et l’on mentionne l’anticlinal de Munteana, Curmătura Adâncă, Desni Isvorr Podul Hoțului, ainsi que celui du ruisseau de Stânei-David Salaș. On a egalement montre le developpement du synclinal ■ de Bigăr-Fața Mare et l’on a mentionne le synclinal Tulinibreg eț le. synclinal carbonifere de Dragosella. On a encore demontre l’existence, dans la region du fond du ruisseau Povalina, de l’anticlinal Cucuiova - Abramovici Stan. Pour finir, on souligne le chevauchement du synclinal de Greben sur le mesozolque de Svinița. , EXPLICÂTION DES FIGURES Fig. 1. — L’encadrement de la region exploree par rapport au territoire entier' de la Râpublique Populaire Roumaine. Fig. 2. —.Esquisse du bassin Baia Nouă. Fig- 3. — Le profil schematique du .synclinal Baia Nouă. Fig. 4. — Profil le long du ruisseau Povalina. Fig’. 5. — Profil du sondage.de Raspute/ ; • Fig. 6. — Un profil le long du ruisseau Lespezi. Fig. 7. — Un profil le long du ruisseau Dragosela. . Fig. 8. — Un profil sur Abramovici Stan. 9. — La colonne stratigraphique, sur le ruisseau Coșarnița. Fig- 10. — Un profil le long du ruisseau Coșarnița. î ■ / . Fig. 11. — La colonne stratigraphique des depots permiens entre Ogselski et Cioaca. ^0IFig- 12. — Leprofil ă Stara Svinița. Fig- 13. — Intercalations calcaires dans. Ies greș permiens rouges de sous. Vejigan (Cervena Bara). . ■■ , ., Fig- 14-~ La bolonfte stratigraphique des depots permiens du ruisseau Copriva. Fig" 15. — La colonne stratigraphique des pyroclastites du ruisseau Gropan. Fig^ 16. — La colorlne stratigraphique des pyroclastites du ruisseau Argiștea. 17, — Le profil sur le ruisseau lelișeva. Fig. 18. — Porphyres quartziferes sur Le ruisseau Staricica. Fig. 19. — Porphyres quartziferes traversant les serpentines. Fig. 20. — Vue d’ensemble sur le promontoire entre Povalina et Gropan, prise de-la c0$^ig6°21. —>La colonne stratigraphique des depots liassiques de Munteana, ? ; Fig- 22. — Lai colonne stratigraphique synthetique des ddpots,liassiques,-de1 Cozla- ^^^23. — Le profil ă Vârtopu-Șarlova. .; u . ? Fig. 24. — Vue, d’ensemble. au-dessusă du village Svinița,. ; ■ o ; .> 400 GRIGQRE RĂILEANU 100 101 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE . 407 Fig. 25. — Le rapport entre le permien et le lias (vue de Tiii Cule). pjg; 26. — La colonne stratigraphique des depots liassiques de Pietrele Albe' (mine Bigăr). Fig- 27 • ~ Le profil â Chiacovăț. Fig. 28. — Le lias ă Dragoșela. Fig- 29. — Profil entre le ruisseau Țiganului et le Danube (â Greben). Fig. 30. — Le jurassique supdrieur de type Greben-Cervena Bara et de type Munteana. Fig. 31. — Profil geologique du ruisseau Dragoselcasur la porti.on entre Poienile Dra- ^„seli et Cracul lui Covaci. ’ ° Fig- 32. — Profil entre le ruisseau Murguceva et le village de Svinița. Fig- 33. — Les rapports entre Ies schistes cristallins et Ies serpentines. Fig. 34. — Profil ă travers le synclinal Cozla. Fig. 35. — Profil schematique du synclinal Cozla. ' Fig- 36. — Profil geologique entre Gredita et Munteana. Fig. 37. — Profil de Leștilile Mari. Fig- 38. — Profil geologique le long de la galerie Buschman (mine Bigăr). PLANCHE I 1. Porphyre quartzifere (Og. Selschi), (x 10). 2. Porphyre quartzifere (lelișeva), (x 10). 3. Porphyre quartzifere (Cote 106 Stariștea), (x 10). 4. Porphyre quartzifere (Stariștea), (x 10). 5. Porphyre quartzifere (Islaz), (x 10). 6. Porphyre quartzifere (km 223 Islaz), (x 10). 7. Porphyre quartzifere (Rasputie), (x 10). 8. Porphyre quartzifdre brechoîde (Rasputie), (x 10). 9. Porphyre quartzifere brechoîde (Rasputie), (x 10). •1 0. Porphyre quartzifere (Husculovăț), (x 10). 11. Porphyre' quartzifere brechoîde (Husculovăț), (x 10). 12. Kersantite de Eibenthal (x 10). 13. Cynerite de lelisevo (X 15). 14. Porphyre quartzifere (Streniac), (x 10). 15. Porphyre quartzifere (Trescăvăț), (x 10). PLANCHE ii 16. Porphyre quartzifere brechoîde (Cote 315), (x 10). 17. Calcaire spathique (Munteana), (x 10). 18. Greș siliceux (X 10). 19. Calcaire brechoîde (Munteana), (x 10). 20. Calcaire tithonique ă algues (Munteana), (x 20). 21. Calcaire brechoîde (Munteana), (x. 10). 22. Silicification ă. radiolaire (x 10).. 23. Calcaire oolithique du lias inferieur (Munteana), (x 20). 24. Calcaire rouge cerise spathique (Dogger Sarschichi Og.), (X 20). 25. Radiolaires dans les calcaires jurassiques superieurs (X 10). 26. Grăs verts (Lias moyen Munteana), (x 20). 27. Calcaire oolithique ferrugineux Dogger (Og. Saraorschi), (X 20). 28. Radiolaires des calcaires siliceux (jurassique șuperieur), (X 20). BIBLIOGRAFIE 1. Amalizky W., Paleontographica, 1892, v. 39. 2. Andrae C., Abh. d. Naturf. Ges. in Halle, 1854, t. 1, Nr. 4, p. 55 — 84. -3. Ar ge lin F.et Roche P., Trav. Lab. Geol., Lyon, 1936, fasc. XXX, Mem. 25. -4. A t a n a s i u L, Curs de Geologie. Stratigrajia. Universitatea din Iași, 1933—1934. -5. — Curs de geologie generală. Partea I. Fenomene magnetice. Universitatea din București, 1945 — 1946. 6. Baumberger E., Mem. d. 1. Soc. Pal. Suisse, 1903, v. XXX. 7. Băncilă L, Ann. Inst. Geol., Bucarest, 1941, v. XXI. ’ • 8. BocKh I., Foldt. Kozl., Budapest, 1879, v. IX. ' . 9. Boue A., Bull. d. Soc. Geol. de France, 1836—1837, 1. Serie, Nr. 8. 10. Brun P. et B r o u s s e M., Trav. Lab. Geol., Lyon, 1936, fasc. XXXV, Mem. 28. 11. C a y e u x I., Les roches sedimentaires de France (Roches silicieuses). Texte, Imprim. Nation, Paris, 1935. 12. — Les roches sedimentaires de France. (Roches silicieuses). Atlas, Imprim. Nation., Paris, 1929. 13. — Les roches sedimentaires de France (Roches carbonatees). Texte et Atlas, Imprim. Nation., Paris, 1935. 14. Cădere M. D., Bull. Scient. de l’Acad. Roum., 1916, t. V, Nr. 1. 15. — An. Inst. Geol., București, 1925, v. X. 16. Clerc M., Mem. Soc. Paleont,., Suisse, t. XXXI. 17. Codarcea Al., Ann. Inst. Geol. Roum., Buc,, 1931, t. IV, Nr. 30. 18-, — C. R, Inst. Geol. Roum., 1932 — 1933, t. XXX. 19. Codarcea Al. et Krautner Th., C. R. Inst. Geol. Roum., Buc. 1935, t. XX (1931-1932), p. 31 — 33. 20. Codarcea A1. et M u r g e a n u G h., C. R. Acad. Sciences de Roumanie. 1936, t. I, Nr. 3. 21. Codarcea Al., Bull. Soc. Roum. Geol., București, 1937, t. III. 22. — Ann. Inst. Geol., Bucarest, 1940, t. XX. 23. Colet te Deschaseaux, Annales.de Paleontologie,. Paris, 1936, t. XXV. q 24. C o 11 e t W. I., Eclegae Geol. Helv., 1936, t. 29, Nr. 1. 25. Corroy G., Annales de Paleontologie, Paris, 1927, t. XVI. 26. Dacque E d g a r, Wirbellose des Jura. II-ter Teii, Leitfossilier. Berlin, 1933, VII Lief. 27. — Wirbellose des Jura. II-ter Teii, Leitfossilier. Berlin, 1934, VII Lief. 28. Davies J. H. of Trueman E. A., Journal of the Geological Society, 1927, t. LXXXIII, p. 2. 29. Filipescu M., Cercetări geologice între V. Teleajenului și V. Doftanei (Jud. Prahova). 1934. 30. F.oet terle F., Verh. d. k. k. geol. R. A., 1869, p. 210—212. 31' . G e m m e 1 a r o G. G., Faune Giuresi e Liasiche della Sicilia. 1872 — 1882. 32. Gerber M., Eclegae Geol. Helv., 1930, t. 23, Nr. 2. 33. Gignoux M., Geologie stratigraphique. 1943. 34. Gothan W., Karbon und Permpjlanzen Leitjossilien. 1923. 35. Halavats Gyula, Foldt. kozl., Budapest, 1880, t. X, p. 158 — 165. 36. H a n t x e n M. P., Die Kohlenfloze und die Kohlenberau in den Lăndern d. ungar. Krone. Budapest, 1878. 37 Hartung W., Paleontographica, 1935, v. 80, fasc. II. 38. H a u e r F r. u. Z e p h a r o v i c h, Jahrb. d. geol. Reichsanst., 1856. 39. Hauer Fr., Verh. d. geol. Reichsanst., 1869, p. 167. 40. Hang E., Trăite de Geologie. IILe ed., Paris, 1921. 41. Himmer M., Ilandbuch der Palăobotanik. I. Thallophyta-Bryophyta-Pterido- phyta. 1927. 42. Ilie M., Ann. Inst. Geol., 1940, t. XX. 43. Jekelius E., Jahrb. d: k. ung. geol. R. A., Budapest, 1915, v. XXIII, caiet 2. 44. — Inst. Geol. Rom. Studii techn. și econ., 1923, Nr. 3, fasc. I. 45. K a r a k a s c h, Le Cretace inferieur de la Crim.ee et sa. faune. St. Petersburg, 1907. 46. Kidson R., Fosil plants of the Carboniferous rocks of Great Britain. 1923. 47. Killian W. et Lory P., Trav; Lab. de Geol. de Grenoble, 1900, t. V. 48. Killian W., Lethaea geognostica. 1907. 49. — Lethaea geognostica. .1910. 50. — Lethaea geognostica. 1913. 51. Koch F., Jahrb. d. k. k. geol. R. A.f. 1909, Budapest, 1912. 52. Kudernatsch J., Abhand. der k. k. geol. R. A., Wien, 1852, v. I. 53. — Jahrb. geol. Reichsanst., Wien, 1885. 54. Lipold H., Jahrb. der geol. Reichsanst., .1864. 55. L i s s a j o u s M., Trav. Lab. Geol. Lyon, 1923, fasc. III, Mem. 3. 56. — Trav. Lab. Geol., Lyon, 1923, fasc. II, Mem. 3. 57. — Trav. Lab. Geol., Lyon, Supplement, 1927, fasc. X, Mem. 7. . 58. Loczy L. Jun., Geologica Hungarica, Budapest, 1915, t. I, fasc. 3 — 4. 408' GRIGORE RĂILEĂNU 102 103 CERCETĂRI GEOLOGICE ÎN REGIUNEA SVINIȚA-FAȚA MARE 59. Lombard A. et C o a z A., C. R‘. Soc. et Hist. N., Geneve, 1912,- v. 49. 60. Lori ol P., Mem. Soc. Pal. Suisse, 1903, t. XXX. 61. Macovei G h. et A t a n a s i u I., Dări de seamă ale Inst. Geol., 1919—1920, v. VIII. ' 62. — Ann. Inst. Geol. Roum., București, 1931, t. XVI. : 63. Macovei G h., Curs de geologie stratigrafică. Școala: Politehnică, București, 1945. 64. M a g d e f r a u K., Natur und Volk, Franckfurt, 1942, Nr. 72, caiet 9 — 10, p.169. 65. Mar zio ff D., Dar este J. et Moret L., Trav. Lab. Geol., Lyon, 1936, fasc. XXVITI, Mem'. 9. • 66. M a z e n o t G., Mem. d. 1. Soc. Geol. de France, N. S. 1939, t. XVIII, fasc. 1—4. 67. Moret L., Manuel de Paleontologie vegetale. 1943. 68. Mrazec L., Curs general de minerale și roce. Partea a doua. Substanțele constitutive 111. S i m i o n e s c u I., Bul Soc. Șt. București, 1897, An. VI, p. 193—198. 112. — Bul. Soc, Șt., București, 1898, An. VII, p. 59 — 60. 113. — Acad. Rom.,Publ. Fond. V. Adamachi, București, 1898, t. I. 114. - Verh. d. k. geol. R. A., Wien, 1905, p. 212-217. J 115. — Ann. Se. Univ. Jassy, Iași, 1905, t. III. a 116. Simson S c h a r o 1 d, Paleontographica, 1934, v. 79, Nr. 2. 117. Strahov N. W., Bazele geologiei istorice. Moscova, 1949, v. I —II. 118. Streckeisen A., Ann. Inst. Geol. Roum., v. XVI. 69. ale scoarței pământului, București, 1938. Zvlastni atisk ze sborniku stâniho geolockho ustavu cekoslovenske republiky. Rocnik, 1931-1932, Svaze X. 70. Mraz'ek A., Vestnik stantniko Geologickeho ustavu Republiky Cehoslovenskâ, 1946, v. XXL 71. Murg o ci G. M., Bul.. Soc. Științ. Rom., Buc. 1907, v. XVI, p. 47. 72. - 73. - 74. Mu Bul. 119. Stur D., Jahrb. d. k. k. geol. R. A., 1870, v. XX. 120. — Geologie der Steiermark. Graz, 1870, p. 459. 121. — Die Karbonjlora der Schutzbaren Schichter. Wien, 1885. 122. Tietze E., Verh. d. k. k. R. A;, 1871, p. 78. 123. — Verh. d. k. k. geol., R. A., 1870, p. 78. 124. - Verh. d. k. k. geol. R. A., 1870, p. 280-281. 125. — Verh. d. k. k. geol. R. A., 1870, p. 280. 126. - Verh. d. k. k. geol. R. A., 1870, p. 275-277. 127. - Verh. d. k. k. geol. R. A., 1870, p. 254-260. 128. — Jahrb. d. k. k. geol., 1870, p. 576. 129. - Jahrb. d. k. k. geol. R. A., Wien, 1872, v. XXII, p. 35-142. 130. - Verh. d. k. k. geol. R. A., Wien, 1873, p. 105-106. 131.» — Verh. d. k. k. geol. R. A., 1878, p. 69. 132. Trauth Fr., Palăont. u. Geol., 1926, t. XXII. 133. — Ann. des Naturh. Museums im Wien, 1930, v. XLIV. Soc. Științ. Rom., Buc. 1907, v. XVI, p. 50. Bul. Soc. Științ. Rom., Buc. 1907, v. XVI, p. 52. r g o c i G. M. și N a p o c s a F r. V., Dări de seamă, Inst. Geol. Rom., Bucu- Bul. rești, 1923, v. VI, 1914-1915. . 75. Neumayr M., Abh. d. k. k. GeOl. Reichsanst., Wien, 1873, t. V. 76. — Abh. d. k. k. Geol. Reichsanst., Wien, 1879, t. VIL 77. — Jahrb. d. k. k. Geol. Reichsanst., Wien, 1871. 78. Oncescu N,, Elude geologique de la region de Piatra Craiului-Bucegi. 1943. ' 79: Paliuc G., Ann. Inst. Geol., Bucarest, 1937, t. XVIII. 80. Pauca M., Ann. Inst. Geol., Bucarest, 1941, t: XXL 81. Pe.tkovic K., Editions speciales de la SocieU de Geographie de Beograd, Beo- ; grad, 1930, fasc. 9. 82. - C. R. Inst. Geol. Roum., Buc., 1937, t. XXI, 1932-1933. 83. Petrulian N., Bull. Soc. Roum., Bucarest, 1935, t. II. 84. P o p o v i c i - II a t z e g V., Bull. Soc. Șt. București, 1896, An. V. ' ... 85, ■ — Mem. Soc. Fr., Paris, 1899, t. VIII, fasc. III. 86. - Mem. Soc. G6ol. Fr., Paris, 1905, t. XIII, p. 28. 87. Pruvost P. La faune continentale du terraip houillier du Nord dela France. Mem. pour servir ă l’explication de la carte geologique detaillee de la France. 1919. 88. Rado va no vie A. S., Ann. Geol. d. 1. Penin. Bale., 1891, t. III. 89. Roche P., Trav. Lab. Geol., Lyon, 1939, fasc. XXXV, M4m. 29. 134. Tucas A., Bull. d. 1. Soc. G6ol. de France, 1889—1890, 3-e serie, p. 560. . 135. Uhlig V., Verh. d. k. k. geol., R. A., Wien, 1881. J 136. — Denkschr. d. k. k. Âkademie Wissensch., Wien, 1883, v. XLVI. 137. Voitești I. P., Rev. Muz. Geol. Mineral al Univ. din Cluj, 1929, v. III,-.b 138. — Rev. Muz. Geol. Mineral al Univ. din Cluj, 1936, Nr. 2, 1935. 139. — Bull. Soc. Roum. de Gâologie, 1942, v. V. <3 140. Zi ttel K., Jahrb. d. k. k. R. A., Wien, 1869, t.' XIX. 141. — Fauna der aelteren Cephalopoden fiihrenden Tithonbildung. 1870. 4 142. Zujovici M. J., Ann. Găol. d. 1. Penin. Bale., 1891, t. III. . 90. Roman 91. Roman 92. Ro 93, Ro 94, Ro 95. Ro 96, R o m a n m a n m a n m a n F., Trav. Lab. Geol., Lyon, 1923, fasc. VI.. P. et B oyer P., Trav. Lab. Geol., Lyon, 1925, fasc. IV, Mem. 4.’ E. et P e t o u r a u d C., Trav. Lab. G6ol., Lyon, 1927, fasc. XI, M6m. 9. . F. et Richi A., Trav. Lab. Geol., Lyon, 1921, fasc. I. F. et Soyn G., Trav. Lab. G6ol., Lyon, 1928, fasc. XIII et XIV. F., Les ammonites Jurassiques et cretacees. 1937. th Telegd L., Jahrb. d. k. ung. Geol. A. f., 1892, Budapest, 1894. 97. R o z 1 o s z n i k P., Foldt. kbzl., Budapest, 1934, v. LXIV. 98. R u d o 1 p h L u d w i g, Paleontographica, 1861, v. 8. 99. Paleontographica, 1863, v. 5. 100. Ryba W., Jahrb. k. k. geol. Reichs A. F., 1903; 1904, v. LIII. 101. S a y n G., Mem. d. 1. Soc. de France, 1901, Nr. 23. 102. Schafarzik Fr., Jahrb. d. k. ung. geol. A. f., 1892, Budapest, 1894. 103. Jahrb. d. k. ung. geol. R. A. f, 1909, Budapest, 1912. 104. :— Jahrb. d. k. ung. geol^ R. A. f. 1910, Budapest, 1912. 105. — Jahrb. d. k, ung. geol. R. A. f. 1911, Budapest, 1912. 106. Schimper P h., Trăite de Paleontologie vegetale. Texte et Atlas, Paris, 1869 — 1872, v. I, II și III, 107. Schloenbach U., Verii: d. k. k. geol. R. A., 1869. 108, Schmidt A., Neues Jahrb. f. Min. Geol. u. Pal.; 1905. 109. Scheid Th., Paleont. Abhand. N. F., 1914-1915, v. XIII. 110, Schreter Z. Jahrb. d. k. ung. Geol. R. A. f. 1911, Budapest, 1913.,