J N T E P R I N D E R E A POLIGRAFICĂ Nr. 4 BUCUREȘTI ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul IV, Nr. 4 Octombrie-Noembrie-Decembric 1952 SUMA li Pag. TRAIAN SĂVULESCU, Contribuție la Ustilaginoflora R.P.R. . ... .............. 789 MII-IAI S. BĂCESCU, Material de folklor zoologic și de anatomie populară din jurul Zalăului..................................i................................. 807 N. GHELMEZIU Si GH. I. PANĂ, Influența temperaturii asupra rezistenței lemnului In stare complet uscată și verde ■ ■........................................ 893 SILVIA SIMIONESCU, Cercetări de farmacodinamie nespecifieă asupra furoinei In comparație cu vitamina C................................................... 863 N. TEODOREANU și V. DERLOGEA, Cercetări asupra structurii și fineții lânii la țur- cana albă și rațca .....................................................’. . 875 L . BOTOȘĂNEANU, Contribuții la studiul desvoltării postembrionare și biologiei Tri- ■ hopterelor: Rhyacophila laevis Pict. (Rhyacophilinae), Lype phacopa Steph. (Psy- chomyinae), Ecclisopteryx gutlulata Pict. (EcclisopteryBinae), Lithax niger Hag. (Goerinae)............................................................ 895 AL. PRIADCENCU și A. MELACRINOS, Studiul comportării unor soiuri de grâu de primăvară sovietice în regiunea București .................................. 933 Z. EEIDER, Legătura între genurile Dinothrombmm Oud. 1910 și Paralhrombium Bruyant 1910 și descrierea lui Paralhrombium insulare (Berlese) 1910 var. divisi- . pilii Feider 1948 .................................................... . 955 N. FLOREA, Contribuții la cunoașterea nisipurilor din câmpia Tecuciului ..... 971 BAN RĂDULESCU, Contribuții la studiul mineralogic al sgurilor metalurgice .... 979 I. DUMITRIU-TĂTĂRANU, Contribuții noi la sistematica fagului (III) Fagus silvatiea L. ■ f. leucodermis G. Georgescu și Dumitriu-Tătăranu f. nova .............. 991 AL. BELDIE, Vegetația masivului Piatra Craiului ............................ 999 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMANE J h si a ACADEMIE DE LA RfePUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE AKA^EMUa PyMHHCKOfî HAPO^HOM PECIIVEMEII BULLETIN SCIENTIFIQUE SECTION DES SCIENCES B1OLOG1QUES, AGRONOM1QUES, G&OLOG1QUES ET GEOGRAPH1QUES H A y n H Bl 0 B E CT H 0 K OTflEJIEHHE BHOAOrUHECKMX, ArPOHOMKVECKHX, rEOAOFWHECKMX H rEOrPAOKHECKWX HAYK Tome IV, No 4 Octobre-Noverr bre-râcembre 1952' Tom IV, Ă4 4 OKTsfipi,—uosCpo—^eitadpB 1952 S O M M A I R E Page TRAIAN SĂVULESCU, Contribution â l’Ustilaginoflore de la Rdpublique Populaire Roumaine ................................................................... 789 MHIAI BĂCESCU, Materie! de folkloro zoologique des environs dc Zalău (Transylvanie) 807 N. GHELMEZIU et GH. I. PANĂ, L’influence de la tempdrature sur la rOsistance du bois complOtrment Sec ou vert .............................................. 833 SILVIA SIMIONESCU, Recherehes de pharmacodynamie non spOcitique sur la furotne, par comparaison â la vitamine C .................. ......................... 863 N. TEODOREANU et V. DERLOGEA, Recherches sur la structure et la finesso de la laine des moutons .tzurcana » blanclie et « ralzca > ................. 876 L. BOTOȘĂNEANU, Contributions â IVtude du ddveloppement post-embryonnaire et de la biologie dos Trichopldres: Rhyacophila laevis Pict. (Rhyacophilinae), Lype phaeopa Stepb. (Psychomyinae), Ecclisopleryx puituiala Pict. (Ecclisoplerygmae), Lithax niger Hag. (Goerinae) ................................................... 893 AL. PRIADCENCU et A. MELACRINOS, Etude du comportement de certaines variMOs 933 sovlOtiques de blO de printemps dans la region de Bucarest .................... Z. FEIDER, Les relations entre Ies genres Dinolhrombium Oud. 1910 et Paralhrombium Bruyant 1910 et la description de Paralhrombium insulare (Berlese) 1910 var. divi- sipilli Feider 1948 ...................................................... 938 N- FLOREA, Contributions ă la connaissance des sables de la plaine de Tecuci .... 971 DAN RĂDULESCU, Contributions ă 1’6 lude minOralogique des scories mMallurgiques 979 I. DUMITRIU-TĂTĂRANU, Nouvelles contributions ă la sysWmatique du liMre. III. . Fagus silvatiea L. f. leucodermis C. Georgescu et Dimitriu-Tătăianu f. nova . . 991 AL. BELDIE, La vdgCtation dumassif de^Piatra Craiului,.......................... 999 C O H E P 7K A H I I E Crp. T. CABYJIECKy, K 4.aope rojrouneBBix rpiiOicoB b PyMLiiiCKoft Hapo^noii PecnytuiirKO . . 789 M. E9xJECKy, MaTOpiiajir,! ooojiorM'iecicoro cfiojiMCJiopa b OKpecTiiocrax Saasy (Tpancajib’ BamiM)................................................................................. 807 H. rEJIbME3My n r. H. IIAH3, Bainaime TejinepaTypH na conpoTMBjieniie adco^ionio cyxoro ii cwporo /țepena ................................................................ 833 C. CHMHOHECKy, HccjieijoBaBne Hecneynduuiecicoii 4>apMaKo^niiaMHKn o (^ypoime» nyreM epaBHeiuiH c BjiTaMimoM c.............................................................. 863 II. TEOJțOPHHy ji B. 4EPJIO&3KA, llccaie^OBaHne CTpyKTypti n tohkocth inopCTji OeJioît HynJicn ii pauiCH.....................*...................................................... 875 JT. EOTOni^HHHy, K nay»ieinno nocjieaM^pnoHajiBHoro panBunia n diioJionin rpyiieniiH- kobî Rhyacophila laevis Pict. (Rhyacophilinae), Lype phaeopa Steph. (Psychumyinae), Ecclisopteryx gutiulata Pict. (Ecclisopitfyginae), Lithax niger Hag. (Goerinae) . 895 A. IIPBV-PIEHKy ii A. MEJIAKPHHOC, Hcojie^oBairae HeicoTopLix coptob cOBeicicoii apo- Boii nmeninn.1 b ByxapeeTCicoft oâaacTK.................................................. 933 3. EHZtEP, CooTHOMieJiiiii wewy po^awn Dinolhrombium Oud. 1910 n Parc.thrombium Bruvant 1910 n oinicanite Paralhrombium insulare (Berlese) 1910 var. divisipilli Fei- der 1948 .................................................................................... 955 H. 4»JIOPH, K O3HaicoM.iiennio c necicaMH pasionai Teicy^a................................. 971 4. PO/țyJIECRy, K Nnnepa.uoi’M'iecKOMy MOy'ieunio MeTajwiypni'iecKHX iujiuicob ............. 979 H. 7(yMHTJ?Hy-T3T9PAHy, Hosoe.K CHereMarHite 6yKa III. Fagus silvatiea} L.' f. leu- codermis C. Georgescu et I. Dumitriu-Tătăranu f. nova ........................'.......... 991 A. BEJI/JHE, PacTHTeJiBTioCTb Maccnea Haipa Kparojiyft....................................... 999 EDIT1ONS DE VACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE M3A ATEJIBC TBO AKAJJEJMIJH pyMHIiCKOM HAPOAHOÎÎ P E C HY E JIHKH ACADEMIA REPUBLICII;POPULARE ROMÂNE BULETIN ȘTIINȚIFIC Tomul IV 1952 Nr. 4 COMITETUL DE REDACȚIE :-N. Sălăgeanu, Membru corespondent al Academiei R.P.R. — Redactor responsabil; A. Săvulescu, Membru corespondent al Academiei R. P. R.; A. Codarcea, Membru corespondent al Academiei R. P. R-; Radu Vacile, Membru- corespondent al Academiei R.P.R-; N. Teodor eanu. Membru, corespondent al Academici R.P.R. CONTRIBUȚIE LA USTILAGINOFLORA R.P.R. D E Academician TRAI AN SĂVULESCU Comunicare prezentată în ședința din 14 Roembrie 1952 In această nouă contribuție Ia cunoașterea Ustilaginalelor din țara noastră ne vom ocupa de două specii care trăiesc pe teritoriul R.P.R. Una este extrem de rară; ea nu a mai fost descoperită încă pe glob,, din care cauză a fost contestată de mulți specialiști. Alta, aflată în anul acesta pentru întâia oară la noi, are un areal întrerupt (Siberia, la lacul Baical, Sudul părții europene a U.R.S.S.) și ajunge în țara noastră la limita ei occidentală. 1. Despre Ustilago Fussii Niessl In anul 1872, cunoscutul micolog Niessl a descris pe frunzele de Juniperus nana Willd., din Munții Transilvaniei, o specie de Ustilago, pe care a numit-o Ustilago Fussii Niessl, în cinstea botanistului transil- vănean M.; F u s s și după materialul din erbarul acestuia. Niessl (14) a dat speciei sale o diagnoză sumară, dar suficient de precisă, pe care o reproducem: « Foliicola; soris crassis, amplisque, subepi- dermide turgida albescente fragili nidulantibus; sporidiis subglobosis nigris, episporio verruculoso. In acubus vivis Juniperi nanae alpibus Transsilpaniae (Fuss)t>. « Sori 3- 6 mm long. et lat. Sporidia 10—12, plerumque 11 micr. diam. ». , ■ ■ Niessl a dat și o descriere ceva mai lărgită, în limba germană. F u s s (5), în cunoscuta.sa lucrare privitoare la Cryptogamele din Transil- vania, citează această specie,.precizând și localitatea: «an den Nadeln von Juniperus intermedia (varietate . de ' 7. nana Willd., n. n.). Csiker Alpe, Hargitta— Fronius». ‘ Hazslinszky (7) a interc’alat pe Ustilago Fussii Niessl între Usti- lâginalele din fosta Ungarie, fără însă a face vreo remarcă. După H a z s 1 i n s k y și F U s s , • Ustilago Fussii Niessl a mai fost amintit de F i s c h e r v. W a 1 d li e i m (4) care însă menționează greșit că ciuperca posedă lin miceliu negru și că trăiește pe frunzele de Juniperus communis. .... .; ;■ . 790 TRA1AN SĂVULESCU 2 3 CONTRIBUȚIE LA USTILAGINOFLORA R.P.R. 791 Se mai găsește amintită în Syllogele Iui Saccardo (16) și în enumerația lui O ud e m an s (15). In lucrările descriptive mai recente nu se mai revine asupra acestei specii unice pe o Coniferă. Ciferri (2) afirmă chiar: « Nicio specie nu este cunoscută cu siguranță pe Gymnosperme (se cunoaște o singură specie, dar cum am spus, este îndoielnică;». Trebue să amintesc că Ciferri nici nu se referă la Ustilago Fussii Niessl, ci la o altă specie indicată pe o Gnetacee. Nu se face nicio mențiune nici de Schellenberg (17), Bubăk (1), Migula (12), Lin dau (9), Liro (11), Kochmann (8), G u t n e r (6), L i n d t n e r (10) și nici chiar de D i e t e 1 (3). M o e s z (13), în lucrarea sa postumă despre Ustilaginalele din basinul carpatic, face următoarele observații asupra lui UstilagoFussii Niessl, pe care le reproducem: Fig1. 1. — Ustilago Fussii Niessl, pe frunze de Juniperus nana Willd. (după materialul original din erbarul M. Fuss). «O ciupercă care nu a mai fost găsită de nimeni, după atâtea decenii (72 de ani; astăzi sunt 78 de ani, n. n.), și care se poate încadra cu siguranță între specii îndoielnice, sau se poate considera chiar inexistentă. Dacă totuși încadrez pe Ustilago Fussii Niessl, între Ustilaginalele din Ardeal, o fac numai din considerații pentru persoana lui N i e s s 1. In aceeași lucrare, Niessl mai descrie încă trei specii de Ustilago (U. neglecta Niessl, U. mar- ginalis (Rbh.) și U. heterospora Niessl). Nu putem deci afirma că Niessl nu a cunoscut speciile de Ustilaginale. Nu putem afirma nici că sub numele de Ustilago Fussii se ascunde o altă ciupercă, deoarece între ciupercile cunoscute pe Juniperus, nu există niciuna care să se asemene cu ea. Mai trebue luat în considerație și faptul că locul de origine este foarte greu de găsit, cu atât mai mult cu cât nici nu este specificat («in alpibus Transsilvaniae »). Nu putem trece cu vederea faptul cunoscut că unele ciuperci, care nu s’au găsit zeci de ani, au fost totuși descoperite până la urmă ». Deci M o e s z, deși o intercalează între speciile existente în basinul carpatic, își face atâtea rezerve, încât numai autoritatea lui Niessl îl îndeamnă totuși să nu treacă peste ea. M o e s z, în afirmațiile de mai sus are o scăpare, anume aceea că locul de origine este greu de găsit, pentrucă nu este specificat. El a fost, cum am arătat, precis indicat de Fuss în lucrarea sa despre Cryptogamele din Transilvania. M o e s z nu a văzut plantele din erbarul lui Fus s, deși posibilitate a avut și ar fi lămurit de sigur cu competența lui cunoscută mai demult o chestiune care plutește în îndoială de aproape 80 de ani. Niciun alt micolog nu a avut curiozitatea să cerceteze erbarul lui F u s s. In prelucrarea monografică a Ustilaginalelor din R.P.R., de care ne preo- cupăm în momentul de față, nu putem lăsa fără a încerca să găsim o soluție acestei pro- bleme. Cu binevoitoarea îngă- duință a conducerii Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu, am cercetat amănunțit erbarul lui M. F u s s. Mare și plăcută mi-a fost surpriza de a desco- peri în stare de bună conser- vare exemplarele originale care i-au servit lui Niessl la descrierea speciei sale. Eti- cheta cu Nr. 946 poartă ur- mătoarea inscripție: « Ustilago Fussii Niessl, determinavit au- tor ipse». Această parte a eti- chetei pare a fi scrisă chiar de mâna lui Niessl. Urmează apoi mai jos nUredo Juniperi? Congomga’es Fr.—Hargita, leg. Fronius, 29.V». Această indi- cație este scrisă de mâna lui Fronius. In figura 2, dăm reprodu- cerea fotografică a etichetei originale din erbarul lui F u s s. Materialul valoros descoperit (sorii și clamidosporii) a fost amănunțit analizat, fotogra- fiat, măsurat, clamidosporii desemnați. Rezultatul studiului nostru a fost pe de o parte confirmarea existenței neîndoielnice a lui Ustilago Fussii Niessl, singura specie de Ustilaginee cunoscută până în prezent pe o Coniferă, iar pe de altă parte, confirmarea justeții descrierii originale a lui Niessl, deși incompletă. Pentru a înlesni și altora recunoașterea acestei specii atât de mult discutate și care cu siguranță va fi descoperită și în alte localități, dăm în cele ce urmează descrierea completă și figurile de ansamblu și analitice necesare, după materialul original. V Fig. 2. — Eticheta originală din erbarul M. Fuss, privitoare la Ustilago Fussii Niessl. 792 TRAIAN SĂVULESCU 5 CONTRIBUȚIE LA USTILAGINOFLORA R.P.R. 793 Ustilago Fussii Niessl in Verii, d. Naturf. Ver. Brunn, X 1871, p. 156 — 157, tab. III, fig. 2 (1872). ristico, sunt mult mai deschiși la coloare decât clamidosporii maturi sau chiar incolori. Clamidosporii (fig. 5) izolați, sferici, 11—13p, cei mai mulți 11,75 — BînmoGBAFiE: Hazslinszky, Magyarhon uszbkgombâi es ragyai — Math. Term. lud. Kozl., p. 112 (1877); Fuss, ayst. Aufzâhl. d. in Siebenb. angegeb. Crypt. in Arch. d. Ver. f. sicbenb. l.andesk., XIV, bir. '323; p. 447 (1878); Fischer v. Waldheim in Ann. Sc. Nat., 6 ser., IV, 221; Sacc., Syll. Fung., VU, 468 (1888); Oudem., Lnum. Syst. Fung., I (1919); Moesz, A Karpăt — Medence Uszdkgombâi, 58 (1950). Sorii foliicoli (fig. 1, fig. 3) se desvoltă subepidcrmal pe frunzele tinere dela capătul ramurilor tinere în creștere, unii spre vârf, alții spre bază și alții la mijlocul frunzelor, ocupând 1/4—3/4 din lungimea acestora, când 3. Forma și poziția sorilor de UstilagoFussii Niessl, pe frunzele de Juniperus nana Willd. pe fața superioară, când pe fața inferioară; une- ori ocupă toată lățimea unei fețe și trec și pe cealaltă, ajungând până în dreptul nervurii me- diane (fig. 3), alteori (rar) se desvoltă pe muchiile frunzelor, eliptici sau a- lungiți, bombat-vezicu- loși, 3—8 mm lungime, 1—3 mm lățime, încon- jurați la exterior de un înveliș subțire și casant, de coloare alb-cenușie, făinos, format din epi- derma frunzei pe care sorul în creștere o ridică în sus și ale cărei celule sunt din această cauză mult extinse; sub ele se găsește un strat subțire plectenchimatic (fig. 4), format din hife și care asigură continuitatea în- velișului, care la început este complet închis, apoi se deschide prin rupturi neregulate, punând în li- bertate massa de spori brun-întunecată neagră, pulverulentă; sub înve- lișul sorului se găsesc clamidospori tineri, care nu au atins dimensiunile normale, nu au forma și ornamentațiile caracte- Fig. 4. — învelișul sorului dela Ustilago Fussii Niessl. La exterior, celulele epi- dermei frunzei de Juniperus nana Willd., la interior, stratul plectenchimatic, format din hifelo ciupercii. 12,92 p diametru, foarte rar sferic elipsoidali, 14 X lip, cei mai mulți 14,10 X 10,57 p, văzuți în lumina directă la microscop sunt bruni cu o tentă violetă, membrana brun-întunecată, 1—1,2 p grosime, acoperită de spinule scurte, destul de dese. Printre clamidospori în interiorul sorului se găsesc rare filamente miceliale, incolore, în- câlcite. Pe frunze de Juniperus nana Willd. Erbar: Reg. Anton. Maghiară— Harghita — leg. Fronius, 29 V., det. Niessl. Locul clasic. Literatură: « in alpihus Transsil- vaniae » Transilvania (Hazslinszky, Saccardo, Moesz); munții Ciucului, Harghita — leg. Fronius (Fuss). Caracteristic și de remarcat la această specie sunt următoarele: 1. învelișul sorilor are o origine dublă, un strat extern epidermal și unul intern subțire, fungic; Fig. 5. — Ustilago Fussii Niessl, clamidospori, Wi 6 CONTRIBUȚIE I.A USTII.AGINOFLOHA H.P.Il 795 THAIAN SÂVULESCU 2. Clamidosporii se desvoltă centripetal, cei mai tineri spori se găsesc la . periferia sorilor sub înveliș; 3. Printre clamidospori se găsesc, deși rare, hife miceliene încîlcite. Prin unele caractere se aseamănă cu specii de Sphacelotheca, care după cum se știe, este un gen separat artificial prin caractere care se găsesc și la unele Androsaces (Lavrov) Androsace maxima L. l?ig. 6. — Thecaphora Gutner, în'capsulele de specii de Ustilago. Totuși, cele mai multe caractere sunt de j Vstilago și nu poate fi trecut Ia ! genul Sphacelotheca. Prin analiza amănunțită a plantelor originale ale lui N i e s s 1, credem că am soluționat în mod definitiv problema lui Usti- lago Fussii Niessl, specie bună, care nu poate fi nici confundată și nici desconsiderată. Este unica specie de Usti.aginee parazită pe o Coniferă. Urmează ca de aici înainte să fie căutată cu mai multă atenție și la timpul potri- vit (luna Mai) și cu siguranță va fi găsită atât la noi, cât și în alte țări. Area geografică: R.P.R., nu- mai în localitatea indicată. 2. Thecaphora Androsaces (La- vrov) Gutner, Golovnevîie Gribî, 191, fig. 76 - (1941). SlhOMMli: Sorosporium Androsaces Lavrov, Tr. Biol. Inst. Tomsk. Univ., II, 31 (1936). Thecaphoia jubilei J aczewsky apud Gutner, 1. c. Glomerulele (fig. 7) sferice, elip- soidale sau neregulate, 20 —44x 16— 38 p, de coloare brun-roșie- tică, ruginii când sunt văzute în massă și sunt compuse din 4—14 spori. Clamidosporii (fig, 7) ovali, piramidali, paralelipipedici, poli- gonali sau neregulați, în aceste două din urmă cazuri cu colțuri, 12 — 20 x 8 — 15 p, de coloare brun-gălbui, membrana inegal de groasă, și anume pe laturi, adică acolo unde clamidosporii sunt în contact, de cca 0,7 —0,8 p grosime și total netedă; la vârf, adică pe fața liberă exterioară, membrana este mai groasă, 1—1,2 p grosime, de coloare brun mai închis decât pe rest și acoperită de' protuberanțe de cca 1 p înălțime și distanțate cca la 1 —2 p; câteodată, aceste F.ig. 7. — Thecaphora Androsaces (Lavrov) Gutner. Glo- merulele de clamidospori și clamidospori izolați. ieșituri ;se unesc câte 2—3, formând ridicături în formă de cârlige sau semilune. In capsula diferitelor specii de Androsace. La noi a fost găsită în capsulele de Androsace maxima L.: (fig. 6). Erbar: Regiunea Constanța — Valul lui Traian — 18.VI.1952. Observații: In anul 1904, K a r s t e n (Oev. Finska Vetensk. Soc. Fbrh., p. 7, 1904), sub numele de Ustilago An- drosaces Karst., a descris pe Androsace jiliformis Retz., din Siberia (leg. O.A.F. Lonnbohm, 1902, Baical), o ciupercă care, chiar după descriere, nu poate fi raportată la o Ustilaginee, pentrucă se ■dau pentru spori dimen- siuni enorme — 35 50 p — dimensiuni care nu se în- tâlnesc la nicio Ustilagi- nee. Adăugând și faptul că după Karsten, sporii trebue să fie ne- tezi, rezultă fără îndoială că numirea dată de acesta nu poate fi luată în con- siderație nici măcar pen- tru o sinonimie cu The- caphora pe Androsace, care are sporii ornamen- tați. L i r o (Ustilag. Finn- lands, I, 343, 1924) a- firmă că « ..die Untersu- chung von einer Originalpflanze Karstens hat auch gezeigt, dass die ver- meintlichen Sporen nur junge Samenanlagen sind». Lavro v (!. c.) raportează Ustilaginea care parazitează pe Androsace maxima, la Sorosporium Androsaces Lavrov, datorită slabei coeziuni a clamidosporilor în glomerule și datorită prezenței unei membrane, care se întinde în apă. G u t n e r (6) o raportează la Thecaphora și o numește Thecaphora Androsaces (Karsten) Gutner. Dacă raportarea la Thecaphora este îndreptățită, în tot cazul Karsten trebue scos din paranteza autorilor, pentru motivele arătate, iar transcrierea exactă este aceea dată de noi: Thecaphora Androsaces (Lavrov) Gutner. Tot după indicațiile date de Gutner (6), A. A. J a c z e w s k y, an- terior lui Lavrov, a numit ciuperca parazită pe Androsace maxima L., Thecaphora jubilei Jaczew. Nu am avut posibilitatea de a controla nici în literatură și nici pe material de erbar la ce se referă exact numirea dată de 796 TRAIAN SĂVULESCU J a c z o w s k y. Rămâne să sc vadă ulterior dacă pe baza priorității nu trebue adoptată numirea dată de acesta. Area geografică: Siberia, lacul Baical, Reg. Saratov, iar in R.P.R. localitatea indicată. BIBLIOGRAFIE l, Rubâk, Ilouby Ceske, Dil II, Hemibasidii. 1912. 2. Giferri, El. Ital. Crypt. Ustilag., 1938, p. 43. 3 Dietei, Ustilaginales in E n gl er-Pr an 11: Die nat. PHanzenf., 2-te Aufl., 6 Bd., 4928. 4, Fischer v. Waldheim in Ann. Sc. Nat., 6-e Ser. IV, p- 221. 5, Fuss M., Syst. Aufzăhl. d. in Siebenb. angegeb. Grypt,, in Arch, d. Ver. f. Siebenb. Landesk., 1878, Nr. 823, p. 447. 6. Gu trier, Golovncvîie Gribî, 1941. ’ 7 Hazslinszky, Magyarhon uszbkgombM cs ragyâi — Math. ierni. tua. aozl,. 1877, p. 112. 8 . Kochmann, Grzyby GloWnioWe Polskr, 1936. 9 Lin dau, Kr, FI. Mark Brandenb., Va, 1912. 10 Lindtner, Ustilaginales Jugoslaviae. 1950. 11 . Lire, Ustilag- Finnlands. 1924, I, 1938, II. 12 Migula, Kr. FI. Deustchl. Pilze. 1910, III, 1. isiMoesz, A Kârpât-Medence tabkgonib 2 156„i57. 14 Niessl in d- Naturf. Ver. Brunn, X, 1872, tab. UL > 1 45 Oudemans, Enum. Syst. Fung. 1919, I. IO’ Saccardo, Syll. Fung. 4 889, t., Vil, 468. 1?: Schellenberg, Die Brandpilze d. Schweiz. 1911. 42. 14. K KeH b PHP b btom roay, oh sami- MaeT iipepMBHCTbift apeaji (GuGi-ipu, y EanuajibCHoro osepa; ror Espo- iieiicKoii nacTii CCCP) m b PHP nocraraeT sanaRHOii. rpaiimiM CTpaiiM. 1. Ustilago Fussii Niessl. Hbbccthmh mhkojiof Hhccjib (Niessl) omicaji b 1872 r. buh Ustilago b ropax TpaHCHJiBBaHmi na nriiax Juniperus nana Willd., KOToptiiî ou uasiran Ustilago Fussii Niessl b necm TpaHCHJibBancKoro 6oTannKa M.cPyca (Fuss M.) corjiaciio Marepiiajiy hb repSapran nocJiejțHero. Hncciib (1.4) nocTaBiM cBoeaiy Biiny KpaTKiift, ho HOCTaroniio tohhmh HiiariiOB, KOTopwii m,m 3neci> npnBOHHM: «Foliicola; soris crassis, amplisque, subepidermide turgida albescente fragili nidulantibus; sporidiis subglobosis nigris, episporio oerruculoso. In acubus oivis Juniperi nanae alpibus Trans- silvaniae (Fuss)». «Sori 3—6 mm long. et lat. Sporidia 10—12, plerumque 11 micr. diam.» Hncciib nacT Tau/Ke hcmhovo Gojioc horpoSumc onncainiH Ha HeMCUKOM HBblKC. diyc (5) ynoMiniaeT 06 btom Bi-me b cboom hbsocthom Tpy«e o Taiino- âpa’iHbix TpaHciiJibBaiiHii c yKasaHneM Mecra naxoiKneHHH: «an den Nadeln von Jutiiperus intermedia (paBHOBiiHiiocTb J. nana Willd. ripHMeuaiiHe auTopa). Csiker Alpe, Hargitta— Fronius». PaBJiHHCKHH (Hazslinszky) (7) noMecTiiji Ustilago Fussii Niessl cpenn rojioBiieBMX. rpudKOB âbiBineii BenrpHH, ho «aB onnaKO no BTOMy noBony HHKaKiix oSnacHeiuiii. Ilocjie TaiKJiHiicKoro h dlyca ynoMHiiaji o Ustilago Fussii Niessl enț'e diHinep . BaJibHreiîM (Fischer v. Waldheim) (4) , KOTopbiii ojiiiano oihh6ohho coobmaer, uto rpn6oK o6jiaa,aeT nepHUM Mi-meJineM, ii hto oh napaBiiTHpyeT na jiMCTbHx Juniperus communis. Mi>r naxoHiiM ynoMHHaiiHe o hcm b nepenHHx CaKKapno (Saccardo) (15) ir p cnHCKax y^eManca (Oudemans) (15). B 6ojiee coBpeMeriHbix onn- caiiHHx pie roBopirTCH Sojibiiie 06 otom enriHCTBeuHOM napaBHTupyeiueM na 998 T CAByjlECKy 10 11 K MOPE ronOBHEBBIX FPHBKOB B PHP 799 xboJîhoS nopofle bmro.' Hwjiepii (Ciferri) (2) flavne yTBepiKRaeT: «G rocto- BepiiocTtio nit orhh bhr hg nsBecTeii na rojiocCMenHbix, HSBecTeii Bcero opun bmr, no KaK a y?Ke roBopwi, oh coMHMTeJieii». CueRyeT homhhtb, hto Hil^epn ne hmcji b wiy Ustilago Fussii Niessl, a Rpyroii bur odiia- pyzMoHHW^ ua orhom mb piictobmx. IIIeJiueHdepr (Schellenberg) (17), EydaK (Bubâk) (1), Mnryua (Migula) (12), JIiiHRay (Lindau) (9), JIupo (Liro) (11), Koxmhh (Kochmarn) (8), Pywiep (Gutner) (6), JImiRHep (Lindtner) (10), n Rame ^HTeJib (Dietei) (3), coBepnieHiio ne ynoMHHaiOT o roJioBHeBHX rpMdnax b KapnarcitoM dacceîhîe. Mac (Moesz) (17), cooduțaeT b cboom HocMepTHOM Tpyge o rojioBHeBMx rpudnax b TpancnJibBaHCKOM dacceftHe oTiiocMTeJrBHO Ustilago Fussii Niessl cJieRyioipee: «TpiidoK, ne iiaHRemiMii b TeueHno ctorbkmx RecaTMJieTHii .hhk6m (72 rofla, nune 78 jict. EpiiMenanue aBTOpa), MOiKer 6mtb c yBepeiiHOCTbio OTneceii K comhiitcjimilim BiiflaM hjiii npocTO cuMToTbcn HecymecTByiomHM. Ecjiu h BceTaKH BKJiiouaio Ustilago Fussii Niessl b mhcjio TpaHCiiJibBaHCKMX roMOBiieBbix rpiiSnoB, to h sto RGjiaio HCHJiioHHTeubHO n3~aa yBaîKeiinH, KOTopoe n amaro k ocode Hhccjih. Hmccjib onncMBaeT b tom mc zrpyRe euțe Tpn Buna pojiobhh (U. neglecta Niessl, U. marginalis (Rbh.) m U. heterospora Niessl). noeroMy hgjibbh yTBepawTB, hto Hmcojib ne Obrjț guaKOM o bhr;imii rojiOBHenoro rpudna. Mm ne MomeM TaRwe yTBepmflaTt, uto nea nassauncM Ustilago Fussii KpoeTca inioii rpi-idoK, TaK KaK cpeRU mbboctiimx rpnfeoB na Juniperus ne hmcctch hh ofliioro noxomero na nero. CueflyeT eujțe yuecTb to, hto mgcto npo- MOxOîKHeimn o’ieitb Tpyfliio năimi, tom dojiee, hto oho ne ynaaaHO («in alpibus Transsilvaniae»). HeubBH TepHTB na BiiRa hsbocthoc nsneHne, hto nnw, hg BCTpenaioinMeeM b TenenHii necHTnseTnii rpndKH, 6mjih b norme kohhob BceTanu iiaibțeHM». CjieROBaTejiBiio, xoth ii Mac iioMecTiiu ero cpeRir burob, nMeioniHXCB b TpaMCMjii>BaiiCKOM dacceiine, oh 9to ReuaeT. c oroBopuaMii, Tan KaK jiuuib aBTOpiiTCT Hhccjih sacTaBHR ero ne o6omth 3tot rpndoK MOjiua- iineM. B BMinenpHBeReHHWx gaHBJieimnx Maca hmcctch hcrohct, a HMCHUO TOT, HTO MeGTO npOMCXOmfleHHH TpyflHO HaiITH, HOTOMy HTO OHO ne ynaaano. KaK h yate ynoMnnaJi oho towo ynaaaHo OycoM b padore o TannoOpaHHBix TpaHCiMiBBaHMu. Mac ne Bufleu pacTemifi b repâapnii Oyca, XOTH OII MM6JI 3Ty B03M0IKH0CTB M MOF BMHCHMTb npil 3 BOC îl KOMnCTeimMM BOHpOC, OGTaBaBIIIHÎÎCH nOHTH 80 JICT HeBMHCHeiIHMM. HnKaKoM Rpyroii MHKOJior He noJirodonMTCTBOBaji n ne npocMOTpeJi repdapiiH Oyca. lipii Monorpa^mecHoii paapaOoTKe rojiOBiieBBix rpnOnoB b PHP, mi>i ne Morun He nonMTaTBCM HaftTH penienne anoro Bonpoca. C JiioSesnoro corjiacHH ynpaBJieiiMM Myaea ecTecnoneflenun b CnSHy n noapo^HO >i3yMMJi repSapnii M. CPyca. Bojibihhm n hpmhthhm ciopnpn3OM OMjia flflH MeiiH HaxoflKa b xopomeii coxpaHiiocTii opiiriiHajibHMx bksgm- HJinpOB (Tadji. i), cnyaniBianx Hhccjho hjih onHcaHiia cBoero supa, HpjitiqeK aa HOMepoM 946 cHaOvKCH cJienyionțeii HaflnMCbio: (Ustilago Fussii Niessl, deter- minaoit autor ipse». 9tu uacTi, npjiMKa nepoimio Hanucaiia coOcTBeiiHopynHO HwccjieM. Hhiko cnenyeT Uredo Juniperi? Congomgates Fr.—-Hargila, leg. Frouius, 29. V». 9to yKasaune iianucaHo pyKoii Opoimyca. Ha pMcyHiie 1 BocnpoHBBeneu (()OToi'pa$HiiecKiin chhmok nofljiHHHoro HpJiMita na repOapiiH Oyca. HaHReHiibifi peniiMiî MaTepuau (copti n xua- MHflocnopM) Oaia noapobno npoaHajniaiipoBaH, chht, MSMepen, Ghjiii napncoBaiiM xjiaMMflocuopM. PeayjiBTaToM naiuero uay^emin Ouno, c ognofi CTopoiiM, HeonpoBepiKiiMOe noflTBepîKflCHHe cymecTBOBaHiiH Ustilago Fussii Niessl, eflMHCTBeHHoro BMfla rouoBneBoro rpuSua, M3BecTHoro ro chx nop na XBOiiHNX, a, c flpyroîi CTopoiiM, noRTBepiKReHiie npaBHJiMioro, ho ne nouHoro opMrimaJiBHoro onncarum Huccjih. ^hh topo mtoOm oOjierHMTb onodnaiine otopo, tbk rojito ocnapMBae- moto BURa, KOTopMiî Oea comhchhh OyReT TaKiKe oSnapyîKeH b Rpyrnx MecTHocTHx, HpnBORMM b HiiîKecneRyioineM nouHoe onncaHne pncyHKOB coBOKynnocTn n HeoSxoRHMMx aHajiHTEraecKnx pucyHKOB no opiirnnajib- noMy MaTepuany. Ustilago Fussii Niessl in Verh. d. Naturf. Ver. Biijnn, X. 1871, CTp. 156—157, TaSmaița III, pnc. 2 (1872). BMBJIHOrPMiMfl: Hazslinszky, Magyarhon uszokgombâi es ragyâi—Math. Term. tud. Kbzl., p. 112 (1877); Fuss, Syst. Aufzahl. d. in Siebenb. angegeb. Grypt. in Arch. d. Ver. f. siebenb. Landesk., XIV, Nr. 323, p. 447 (1878); Fischer V. Waldheim in Ann. Sc. Nat., 6 ser. IV, 221; Sacc., Syll. Fung., VII, 468 (1888); Oudem., Enum. Syst. Fung., I (1919); Moesz, A Kârpât-Medence iiizckgombâi, 58 (1950). Copi>i na jincTOBOii ruiacTHHKe (pnc. 1 ii 3) pa3BHBaioTCH nop ann- pepMMCOM, na MOJioflbix nruax, na kohrc mojiormx, pacrymHx noderoB, orhm okojio KOima nrJiM, ppyrne y ocnoBannH, TpeTBH na ee cepe- •Rmie, saHHMan. 1/4—3/4 ee ruhhm. llHorpa ohh BCTpeHaioTCH na Bep- xneîi, Hiiorpa na hiiikhcîî CTopone, Hiiorpa ohh sanimaiOT bcio miipiiHy ORHOft CTopoiiM h nepexoRHT na ppyryro cTopony, roxorh ro cpepHeâ jkhjikh (pnc. 2), HiiorRa (pepKo) ohh pasEHBaioTcn na pedpax ura, ojuiHnTnuecKH hjih y^jînneiiHo, BMnyKJio-nysMpHaTO, 3—8 mm rjihhhhI— 3 mm ninpiiHM, CHapyiKM onn OKpyiKeHM tohkhm, xpynKHM, MyaHHCTHM HOKpoBOM, dene- coBaTO-ceporo pBeTa, odpasoBaHHMM gniiRepMncoM JiHCTa, KOTopijii pacTymne copai npHHORHMMaiOT, II KJICTKH KOTOpOPO no 8T0H npriHUHe 3HaHMTeJIbH0 pacTHiiyTbi; hor hhmh HMeeTCH tohkh0 njieKTeHXMMaTHHecKHii cuoft (pnc. 3), coCTOHiiinii iib ph$ob h odecneHHBaiomnii iienpepMBiiocTb noKposa, KOTopwM nepEonaMajiaiio coBcpineHiio BaMKnyT, a sareM OTKpLiBaeTcn HeiipaBiiJibHMMH paapMBaMH, ocBodoiKHaH TeMiiodypyio, uepuyio noponiKoodpaBHyio Maccy cnop; hor noiipoBOM cop iiMeiOTCH Mojioflbie xuaMnflocnopti, ne ROCTHrinne HopMaJiBHMX pasMepoB, He oduaRaionuie xapaKTepHBiMn $opMaMH n opHaMeH- Tapiiew, BiiaHHTenbHO douee cbctJitie, mcm Bspocnaie xnaMHROcnopM, hjih Rawe deciiBCTiiMe. OTReJibHtie xiiaMHRocnopbi (pnc. 4), c$epiiqecKHe, 11 13p-, caMoe dojibinoe 11,75—12,92p. b RiiaMerpe, oueiib peRKo c$epHnecKii-9JKiHn- coHRaJibHue, 14xllp-, ’iame Bcero 14,10x10,57^, paccMaTpHBaeMHe b npHMOM CBGTe HOR MHKpOCKOHOM dblBaiOT dyporo RBCTa C ^HiOJICTOBblM otțchrom, nepncnop TeMiiodypMfi, 1 — l,2p. toiihihhbi, noKppiT kopotkhmh H ROBOJIBHO ryCTMMII IHHHaMH. CpCRlI XJiaMHROCnOp BHyTpH COp HaXORHTCH peflKne decpBeTHbie sanyTaHHaie hhth rpHdHHpM. Ha jincTbHx Juniperus nana Willd.; repdapnft: ABTOHOMHaaMaRbupcKaH odnaeTb XapniTa —leg. Fronius, 29 V.., det. Niessl, KJiaccHHecKpe mccto OdlITaHHH. JlHTepaTypa: «in alpibus Transsilvaniae» TpaHciuibBaHiiH (Ta?KjiMHCKHH, CaKKapRO, Mac); ropti MyK, XapriiTa, leg. Fronius (Fuss). /loCTOfiHMM OTMeTMTb H XapaKTepHHM RJIH 3T0T0 BHRa HBJIH6TCH Clie- Ryiomee. 800 T. CABVJIECKy 12 K T.TOPE HMIOBHEBMX TPMBKOB B PHP 801 1. fioMpoH cop mmoot «Bofinoe npoHcxo;K,r(einie, o/țini napyîKHMii 9UlJp0pMa«bHWi!: CMOtt li omin BHyrpeHHMft TOHKIift rpM^KOBH^. 2. XJiaMHAOcnopu paswBaioTCfl neHTpocTpeMnTe.ra.Ho, cawMe motohmc cnopot aaxopm’cn ua nepn^epun cop, hoh hokpobom. 3. Cpefltt XJiaMngocnop mmciotch, xoth h peflKwe, aanyTaHHMe rn$bi rpM^iiapM. Onn noxojwr ozpihmh CBoiicTBaMM na bha Sphacelotheca, koto- pwii, KHK M3BeCTU0, HBJIflOTCH i HCCKyCTBOIMIO BMJțCJreiIHHM pO^OM Ha OCHO- Bailim HCKOTOpMX XapaKTOpHblX CBOfiCTD, HMeiOH^IXCH TaKMîe y IICKOTOpblX RWjțou Ustilago. Boc tute 6oju>iiiuhctbo xapaKTepuwx nepT cBoncTBenno Ustilago h ohm ne MoryT nprBnicJieiiM k po«y 8phacclotheca. BflaroAapH noApoduoMy anaJinsy opiirHHajibHMx pacTennit Hhccjih, naM KanteTen, hto mm oHoimTejiMo bmhciihjiu Bonpoc o Ustilago Fussi Niessl, (JaRTH'iecKHtt buh KOToporo nenban cMemaTb c «pyrHMn, hm OTpHgaTb. 9to eHuncTBennnrii bhh rojiomieBoro rpn6Ka, napasMTMpyiomero na oHUOii ua XBoiîuwx nopog. B SyHymcM cJieayeT ero BHHMaTeJibnee paBHCKHBaTa b iiaHJieMtamee speMH (b Mae) n uanepuo ou 6y«eT o6na- pyjKeu y Mac n u «pyrnx cTpauax. ApeaJi B l'l111'-.auuii, b yKaBannoii mccthocth. 2. Tliecaphofa Androsaces (Lavrov) Gutmer, ro.noBHOBMe rpiiâbi, 191, pnc. 76 (1941). CMHOHHM: Sorosporium Androsaces Lavrov, Tp. Bnojioi’H'icCKoro iiiiCTuryTa Tom- CKoro ym-iBepCHTeTa, 11,31 (1936). Thecaphora. jubilei Jaezewsky, apud Gutner 1. c. C^epiuiecune on,iuuieouHajnniMc nair HenpaBiwibHbte KJtySo^KM, 20—44 X 16—38 p, npacnodyporo ițBeTa hjim ițBeTa pîKaBunnM, nor/ța ohh pac- CMarpiinaiOTCH b Gojibuiom KcaimecTBe; ouu cocram na 4 — 14 cnop. OBa.)in- nwe, HMpaMH«aJii>HMe, napajuiejiemiiieHiiMe, nomiroiiaJibiibie nun nenpa- BimwiMe xaaMHHocnopM; b «syx nocjie«iinx cpopMax xJiaMii«ocnop c yrjiaMii b 12 — 20x8 — 15 p, 6ypo~mejiTOBaToro unera, nnemța iiepaBHOMepuoii tomhuiibi, b uacTHocTM no SonaM, to ocTt TOM, rge XJiaMMHOCnOpM conpiiKacaioTCH, b npHMepiio 0,7 —0,8 p tojiihhhh, ona cosepuienuo rnaHnan; ua BepxyniKe, to cctb ua coBepuieuno cboSouhoM CTopone, HJieiwa CoJiee Tonc'rau, 1—1,2 p tojiuihhm, 6ojiee TCMHoro 6yporo nucTa, HCM B OCTaJlbHOtî HaCTH M lIOKpMTa GyropKSMH B npHMdpHO lp BHCOTM, pacnoWJKOHHbiMM upnSjiHBMTeubuo na paccTonnnn 1—2 p «pyr ot ppyra, ni-iorna OTM BMCTynw cochmhhiotch no 2—3, oOpaayn BMnyKJiocTn b (popiue apioana ujim noJiyMecnua (puc. 5 u 6). B KancyJiax paajinwbix bh^ob Androsace. B PUP ouh Omjih o6uapy?KBMM b uaucyjiax Androsace maxima L. PepOapuii: o6jiac-ri> KoucTauna — Banyji jijBi Tpann, 18.VI.1952; IlpHMCHanHC: b 1904 rojțy KapcTen (Oev. Finska Vetensk. Soc. Forh., p. 7, 1904), omicaji nop i-iaBnauneM Ustilago Androsaces Karst. —Andro- sace jilijormis Retz. b CnSnpM (leg. O.A.F. Lonnbohm, 1902, Baical) rpuâoK, KOTopuii y>Ke ua ocnoBaniin caMoro onucainiu ne mojkbt 6mtu cmieceu k rojiOBiieBMM rpnOnaM, Tan itan hjih cnop aaioTcn orpoMHHe paBMepM — 35—50 p; TaKi-je paBMCpM ue BCTpeuaioTcn hm y o^Horo tojiob- ueeoro rpaGna. npuuHB ențe bo BunMauue to, mto coraacHO KapcTeny cnopw wo6m hojukum Gu-tl rjraAKHMH, BMTOKaeT, uto nasnamie, npuc- bochmoc hm, 6cb coMneiiH» nemo?kct paccMaTpHBaTbcnkhk chhohhm Theca- phcra ua Androsace, HMeionuift cnopu c opuaMeHTaiineft. Jlnpo (Ustilag. Finnlands, I, 343, 1924) yTBepjKjțaeT, hto «... die Untcr- suchung von ciner Originalpflanze Karstens hat aucli gezeigt, dass die vermeintlichcn Sporen nur junge Samenanlagen sind». Jlaspos (1. c.) othocht Ustilaginea, napaajmrpyioînnil na Androsace maxima k Sorosporium Andro- saces Lavfov, ouarogapn cjtaGoii cbhbh xjiaMHflocnop b KJiyâoHKax -h Gjiarogapn Hamvuno iniemni, KoTopaw pacTurneaeTCH b Boge. PyTiiep (1- c.) otuocht ero r Thecaphora n uasMBacT ero Thecaphora Androsaces (Karsten) Gutner. Ecjih BauMCJienne k Thecaphora oSociiosaiio, to bo bchkom cny^ae cacjțyeT HataTh iimh EapcTena hb ckoGok aBTopoB, corjiacno BHuiensjioiKeH- hmm coofrpameuiiHM, u upaBiuibuau iiapniicb rjiaciuia 6.m ran, nan oua uanncaua humm: Thecaphora Androsaces (Lavrov) Gutner. PaBMMM oOpaaoM no yKaaaiiHHM PyTnepa (l.c.) iiasBarc A. A. Htobckhm: TO JIaBpoBarpndoK, napaauTnpyioiuHii na Androsaces maxima L.—Thecaphora jubilei Jaczew. fl ne iimcji bo3moskhocth cBepnTb un b jiHTepaType, un na waTepnajie repdapnn, k neMy otjiocmtch b tohhocth naoBaime, gan- noe Htobckmm. B HaJiuneiinieM ocraeTcn BMHCiniTb, ne caenyeT mi npn- imiti» na ociioBaiiMii iipiiopuTeTa iraaBaune HneBcnoro. Apean: Ciidnpn, oaepo BanuaJi; CapaTOBcnan oSjiacTb n b PHP yna- aannaH MecrnocTb. OBT.HCHEHHE PHGYHKOB 1’hc. 1.—-Ustilago Fussii Niessl na nrjiax Juniperus nana Willd. (fio opin'H- naai»H0My MaTepuauv na repSapnii M. Oyca). Pnc. 2.—■ OpiininauMiLiii HpuMK b rep6apmt M.'n;ax Androsace maxima L. Puc. 7. — Thecaphora Androsaces (Lavrov) Gutner. ■ Knygo'iun xnaMii«ocnop n jwiposiiennbte xJiaMiiaociiopu. ' • 2 — Buletin Șliințiîic c. 2691 BEITRAG ZUR USTILAGINOFLORA DER RUMÂNISEHEN VOLKSREPUBLIK VON Akademiker TRAIAN SĂVULESCU Im vorliegenden, neuen Beițragzur Kenntnis der Brandpilze unseres Landes, wollen wir uns mit zwei Arten, die in der Rumânisehen Volksrepublik vor- kommen, befassen. Die eine dei’ zwei erwăhnten Arten tritt ăusserst selten auf. In anderen Lăndern der Welt wurde sie noch nicht entdeckt und wird daher vielerscits bestritten. Die zweite Art wurde zum ersten Mal in diesem Jahre in der Ruma- nischen Volksrepublik gefunden. Sie besiedelt ein unterbrochenes Areal (Sibirien, am Baikalsee; im Siiden des europăischen Teiles der Sowjetunion), welches sicii in der. Rumânisehen Volksrepublik bis zur westlichen Grenze des Landes erstreckt. 1. — Cher Ustilago Fussii Niessl Der bekannte Mykolog Niessl beschrieb im Jahre 1872 eine Ustilago — Art in den Bergen Siebenbiirgens, auf den Nadeln von Juniperus nana Willd., die er zu Ehren des. siebenburgischen Botanikers M. Fuss, gemăss dem Material im Herbarium des letzteren, Ustilago Fussii Niessl. benannte. Niessl (14) stellte von seiner Art eine kurzgefasste aber sehr genaue Diag- nose auf, die wir an dieser Stelle anfuhren: «Foliicola; soris crassis, amplisque, subepidermide turgida albescente țragbli nidulantibus; sporidiis subglobosis nigris, episporio verruculoso. In acubus vivis Juniperi nanae alpibus Trans- silvaniae (Fuss)i>. «Sori 3—6 mm long. et lat. Sporidia 10—12, plerumque 11 mior. diam.». Niessl ftigt eine etwas ausftihrlichere Beschreibung in deutscher Sprache hinzu. Fuss' (5) erwăhnt die Art in seinem bekannten Werk uber die Kryp- togamen Siebenbiirgens, mit Angabe des Fundortes «an den Nadeln von Juniperus intermedia (einer Abart des J. nana Willd., Anmerkung des Verfassers). Csiker Alpe, Hargitta — Fronius». Hazslinszky (7) brachte Ustilago Fussii Niessl zwischen den Brand- pilzen des ehemaligen Ungarns unter, doch ohne jegliche Erlâuterung. 15 BEITRAG Ztm U STILA GIN OP-UCItE DEL RUh ANISCHE VOI KSHEPUBLIK 803 Nach Hazslinszky und Fuss erwăhnte noch F i s c h e r V, Waldheim (4) den. Ustilago Fussii Niessl, der jedoch irrtumlicherweise mitteilt, dass der Pilz ein schwarzes Mycelium besăsse und dass er auf den Nadeln des Juniperus communis schmarotzt. Er wird noch in dem Sylloge von Saccardo .(16) und in dem Register von Oudemans (15) erwăhnt. In den neueren beschreibenden Werken kommt man auf diese, einzige auf einem Coniferales schmarotzende Art, nicht mehr zuriick. Ciferri (2) behauptet sogar: «Es ist keine einzige Art mit Gewissheit auf den Gymnospermen bekannt (bloss eine Art soli bekannt sein, aber, wie ich bereits erwăhnte, ist sie zweifelhaft)». Ich muss- daran erinnern, dass Ciferri uberhaupt nicht den Ustilago Fussii Niessk dabei ins Auge fasste, sondern auf eine andere Art, auf Gnetaceen, hindeutete'. Uberhaupt weder Schellenberg (17), noch Bubăk (1), noch Mi- gula (12), noch L i n d a u (9), oder L i r o (11), weder K o c h in a n n (8), G u t n e r (6), Lindtner (10) oder sogar Dietei (3) erwăhnen diese Art. In seinem posthum erschienenen Werke iiber die Brandpilze im Kar- pathenbecken, bemerkt Mbesz (13), betreffend Ustilago Fussii Niessl, folgendes: « Ein Pilz der von niemandem mehr wăhrend so vieler Jahrzehnte (72 Jahre; heute sind es 78 Jahre, Anmerkung des Verfassers) aufgefunden wurde und der mit Bestimmtheit zu den zweifelhaften Arten gezăhlt werden miisste, oder gar als nicht existierende Art angesehen werden kbnnte. Wenn ich nun dennoch den Ustilago Fussii Niessl zwischen die Brandpilze Sie- benbiirgens einreihe, so tue ich solches bloss, der Achtung wegen die ich fur Niessls Person babe. Im selben Werk beschreibt Niessl noch drei- andere Arten von Ustilago (U. neglecta Niessl, U. marginalis (Rbh) und- U. heterosporaNFj&\). Daher kbnnen wir nicht behaupten, dass Niessl die Brandarten nicht gekannt hătte. Auch konnen wir nicht behaupten, dass unter der Benennung Ustilago Fussii ein anderer Pilz gemeint sei, dă- kein einziger von den auf Juniperus eingenisteten Pilzen, ihm ăhnelt. Die Tatsache, dass der Ort seiner Abstammung sehr schwer zu finden ist, muss noch in Rechnung gezogen werden. Es ist umso schwerer, da der FundOrt uberhaupt nicht angegeben ist («in alpibus Transsilvaniae»). Man kann jedoch die bekannte Erfahrung nicht aus dem Auge verlieren, dass einige Pilze, die Jahrzehnte hindurch nicht gefunden werden konhtepv letzten Endes doch entdeckt wurden ».. AIso, wenngleich M o e s z den Pilz unter die im Karpathenbecken existierenden Arten einreiht, so tut er solches mit so viei Vorbehalt, dass lediglich die Autorităt Niessls ihn dazu bewogen hat, ihm nicht schweU gend zu ubergehen. In seinen oben angefuhrten Behauptungen begeht Mo«sz einen Fehler, und zwar den, dass der Fundort schwer zu finden sei-, weil er nicht angegeben ist. Wie ich bereits erwăhnte, war der Ort von Fuss genau in seinem Werk iiber die Kryptogamen Siebenbiirgens ange- geben. M o e s z hat die Pflanzen des Fuss’schen Herbariums. nicht gesehen, obwohl er die Moglichkeit hatte, mit seiner seit langem allgemein anerkann- ten Autorităt, die Frage zu kl,ăren, die fast 80 Jahre in Zweifcl gehiillt verblieb. ' ' Auch- andere Mykologen verrieten keine Neugier, im Herbarium von Fuss nachzufprschen. Bei der moriographischen Bearbeitung der Ustilăgineen in der Rumânisehen Volksrepublik) konnte ich den Versuch nicht unterlassen, eine Losung dieser Frage zu finden. Mit freundlicher Bewilligung der DirektiOn* 2* 804 TRAIAN SĂVULESCU 16 18 BElTlUm ZUR UTILAUINOFimnA DER RUMANISCHEN VOLKSREPUBLIK 805 des Naturwissenschaftiichen Museums zu Sibiu, habe ich ausfhhrlich tlas Fuss’sche Herbarium gepriift. Gross und erfrouiich war moine Uberraschung, tlie Originalexemplare zu entdecken (Abb. 1), welchc Niessl zur Beschroi- bung seiner Art gedient hatten. Die Etikette unter Nr, 946 fiihrt folgende -Aufschrift: « Ustilago Fussii Niessl, determin,avit autor ipse». Dieser Teii der Aufschrift. scheint von N i e s s 1 eigenhandig geschrieben zu sein. Ferner folgt 'tieferstehend «Uredo Juniperi? Congomgates Fr. — Hargita, leg. Fronius, 29. V». Diese Aufschrift hat Fronius selbst geschrieben. : Auf Abbildung 2, gebe ich eine Reprocluktion cler Photographie der Ori- ginaletikette aus dem Herbarium von Fuss. Das entdeckte, wertvolle Mate- rial (Sori und Chlamydosporen) wurde ausfiihrlich untersucht, photographiert, gemessen, die Chlamydosporen gezeichnet. Das Resultat unserer Priifung war einerseits die Bestatigung der zweifellosen Existenz des Ustilago Fussii Niessl, der cinzigen bis jetzt bekannten Art auf einem Nadelbaum und anderer- seits, eine Bestatigung der Richtigkeit des Originals der, wenngleich nicht vollkommenen Beschreibung von Niessl. .. Um auch anderen die Identifizierung dieser so lange umstrittenen Art zu erleichtern, die zweifellos auch in anderen Gegenden gefunden werden ■yvird, bringen wir im Weiteren eine vollkommene Beschreibung, nebst den nbtigen Ubersichts- und Detailabbildungen nach dem Originalmaterial. Ustilago Fussii Niessl in Verh. d. Naturf. Ver. Briinn, X. 1871, S. 156 — 157, Tafel III, Abb. 2 (1872). mimiouiiAPtiiE : Hazslinzsky, Magyarlion uszokgoinbăi es ragyâi — Math. Tenn. tud. K. zl., 112 (1877); Fuss, Syst. Aufzahl. d. in Siebcnb. angegegeb. Gryph in Arch. d. Vor. f. siebenb. Landesk., XIV, Nr. 323, 447 (1878); Fischer v. Waldheim in Ann. Sc. Nat., 6 ser., IV, 221; Sacc., Syll. .: Fung., VII, 468 (1888); Oudem., Enum. Syst. Ftmg. I (1919); Moesz, A Kârpăt—Medence Uszâkgombăi, 58 (1950). •' Blatterbewohnende Sori (Tafel 1, Abb. 3) entwickeln sich subepidermal auf jungen Nadeln, an den Enden junger, im Wachsen begriffener Zweige, die einen neben der Spitze der Nadeln, andere an ihrer Basis, die dritten in der Mitte der Nadeln, wobei sie ein Viertel bis dreiviertel ihrer lange hesetzen; halci hesetzen sie die obere Seite, hald die untere Seite der Nadeln, zuweilen die gesamte Breite der einen Seite, und dringen bis vor die Mittelader auf die andere. Seite der Nadei vor (Abb. 3). Zuweilen entwickeln sie sich an den Kanten der Nadeln. Die Sori sind ellipțisch oder ausgestreckt, gewblbt-blasenfbrmig, von 3—8 mm Lange und 1—3 mm Breite. Aussorhalb sind sie von einem diinnen, sprbden, weissgrăulichen, mehligen Uberzug umgeben, welcher aus der Epidermis cler Nadei entsteht, die von wachsenden Sori emporgehoben wird und deren Zellen aus diesem Grunde ’bedeutend'ausgedehnt sind. Unter den letzten befindet sich eine dunne, plect- enchymatische Schichte (Abb. 4), die aus Hyphen besteht, und die die Konti- nuităt des Uberzuges sicherstellt. Letzterer jst anfangs vollkommen geschlos- sep, spătar bffnet er sich mittels unregelmăssiger Spriinge, indem die Menge der dunkelbraunen bis schwarzen pulverartigen Sporen befreit wird. Unter dem Uberzug der Sori 'finden wir junge Chlamydosporen, die die normalen Dimensionen nicht erreicht haben, die die charakteristische Formund Orna- mentierungen nicht anfweisen und die viei hcller gefărbt als dic reifen Chlamydosporen. oder auch vbllig farblos sind. Chlamydosporen (Abb. 5) vereinzelt, kugelfbrmig, 11 — 13 p, die meisten 11,75—12,92 g im Durchmesser, sehr selten von sphărisch-elliptischer Form, 14 x 11 p, die meisten 14,10 X 10,57 p unter dem Mikroscop beohaehtet, weisen sie bei direktem Licht eine braune Fărbung mit einem Sticli ins Violette auf, die Membrane ist dunkelbrauii, 1 —1,2 p click, mit kurzen, ziemlich dichten Dornchen bedeckt. . Zwischen den Chlamydosporen im Inneren des Sorus finden wir einzelne farblose, ver- wiekelte Mycelf aderi. .< An den Nadeln des Juniperus nana Willd.: Herbarium: Autonomes Ungarisches Gebiet— Hargitta — leg. Fronius, 29. V., det. Niessl. Klassischer Fundort. ; Literatur: Transsylvanien «in alpibus Transsilvaniae ». (Hazslinszky, .Sac- cardo, Moesz); Gebirge Csik, Hargitta —leg. Fronius (Fuss). Charakteristisch und bemerkenswert fiii' diese Art ist folgendes: 1. Der Uberzug der Sori hat eine doppelte Abstammung, eine ăussere,.. epidermale Schicht und cine innere, feine Pilzscliicht. 2. Die Chlamydosporen entwickeln sich zentripetal, die allerjungsten Sporen finden wir an der Peripherie cler Sori, unter dem Uberzug. 3. Unter den Chlamydosporen finden sich, freilich seltene, verwickelte Mycelhyphen. Durch einige Ziige ăhneln sie den Arten der S phacelotheca, die bekanntlich eine kunstlich abgesonderte Gattung ist, auf Grund .derselben Eigenschaften, die man bei Ustilago findet. Dennoch gehbren die meisten Eigenschaften zu denen des Ustilago und daher kann man sie nicht in die Gattung Sphacelolheca einordnen. Wir glauben, mittels eingehender Untersuchung von Niessls Original- pflanzen, endgiiltig das Problem betreffend Ustilago Fussii Niessl, reale Art, die weder verwechselt noch bestritten werden kann, aufgeklărt zu haben. Es ist die einzige Art von Brandpilzen, die auf einem Nadelbaum schma- rotzt. Hieraus folgt, dass in der Zukunft dieser Pilz mit grbsserer Aufmerk- samkeit und zur rechten Zeit (im Monat Mai) gesucht werden kann und sowohl in der Rumânisehen Volksrepublik als auch in anderen Eăndern hestimmt gefunden werden wird. • Das geographische Areal:’in der Rumânisehen Volksrepublik,'nur in cler angegebenen Gegend. 2. — Thecaphora Androsaces (Lavrov) Gutner, , Golovnevîie Gribî, 191, Abb. 76 (1941). SYNOXiMi:: Sorosporium Androsaces Lavrov, Tr. Biol. Inst. Tomsk. Univ., II, 31 (1936). Thecaphora jubilei Jaczewsky apud Gutner, 1. c. Sphărische, ellipsoidale oder unregelmăssige Knăulchen, 20—44 X16—38p, braunroter Farbe, rostfărbig in grbsseren Mengen, sind aus 4 — 14 Sporen zusammengesetzt. Ovale, pyramidale, paralellepipedformige, polygonale oder unregelmăssige Chlamydosporen, die zwei letzteren Formen mit Ecken, 12—20x8—15 p von gelhlich-brauner Farbe, mit ungleichmăssig starker Membrane und zwar an den Seiten, wo sich die Chlamydosporen. bertihren, ist sie 0,7—0,8p stark und vollkommen glatt, an der Spitze, d.h. ari-der freien Aussenfhiche, ist die Membrane starker, 1—l,2udick, mit dunklerer brauner Fărbung als im ubrigen Teii und ist mit Hbckern von cea. Ip Hbho' auf Abstănden von cea. 1—2 p bedeckt; zuweilen vereinigen sich dipse, Vor- țfQG : ’! spriinge zu je2 — 3 und bilden hakenformige oder halbmondartigeErhohungen (Abb. 6 und 7). In den Kapseln verschiedener Arten von Androsace. In dor Rumănischen Volksrepublik, in den Kapseln von Androsace maxima L>., gefunden: Herbarium: Gebiet Constanța ~ Valul lui Traian — 18.VI.1952. Anmerkung: Im Jahre 1904 beschrieb Karsten (Oev. Finska Vetensk. Soc. Fbrh., S. 7, 1904), unter der Benennung Ustilago Androsaces Karst, auf Androsace filiformis Retz., in Sibirien (leg. O.A.F. Lonnbohm, 1902, Baikal), einen Pilz der zufolge der Beschreibung nicht, zu einem Brandpilz gezăhlt werden kann, da fur die Sporen ungemein grosse. Dimensionen angegeben sind ~ 35-50 p ~ Dimensionen, die bei keinem Ustilago vorkommen. 'Wenn man noeh hinzufiigt, dass bei Karsten die Sporen auch glatt sein sollen, so geht hieraus zweifelîos hervor, dass die von ihm gewăhlte Benennung nicht einmal als ein Synonim fiir Thecaphora auf Androsace in Betracht gezogen werden kann, da diese Ornamentierungen auf den Sporen fiihren. Liro (Ustilag. Finnlands, 1,343, 1924) behauptet, dass: «. . .die Unter- suchung von einer Originalpflanze Karstens hat auch gezeigt, dass die ver- meintlichen Sporen nur junge Samenanlagen sind». Lavrov (1. c.) zăhlt die Ustilaginea, die auf Androsace maxima schmarotzt, dank der schwachen Verhindung'der Chlamydosporen in den Knotchen und wegen des Vorhan- denseins einer Membrane, die sieh im Wasser ausdehnt. dem Sorosporium Androsaces Lavrov zu. Gutner (I. c.) reiht sie in die Thecaphora ein und nennt sie Thecaphora Androsaces (Karsten) Gutner. Falls diese Eingliederung zur Thecapora gerechtfertigt sein solite, șo muss jedenfalls der Name Karstens aus den Klammern der Autoren, auf Grund der angefiihrten Erwăgungen, entfernt werden und die richtige Schreibweise wiirde so lauten, wie sie von uns gegeben war: Thecaphora Androsaces (Lavrov) Gutner, Gemdss den Anweisungen Gutners (1,c.) benannte A. A. Jaczewsky nocli vor Lavrov den auf Androsace maxima L. schmarotzenden Pilz Theca- phora jubilei Jaczew. Ich hatte nicht die Moglichkeit, weder in der Literatur noch nach dem Material der Herbarien, genau nachzupriifen, worauf sich die von Jaczewsky verliehene Benennung bezieht, Die Frage, ob auf Grund der Prioritat die von Jaczewsky gegebene Benennungnicht angenommen werden soli, bleibt bis auf weiteres offen. Das geographische Areal: Sibirien, Baikalsee ; das Gebiet von Saratow und die angegebene Gegend in der Rumănischen Volksrepublik. ERKLÂRUNG DER ABBILDUNGEN Abb. 1. Ustilago Fussii Niessl, auf Nadeln des juniperus nana Willd. (nach dem Originalmaferial aus dem Herbarium von M. Fuss). Abb. 2. —Orig-inaletikette im Herbarium von M. Fuss. betreffend Ustilago Fussii Niessl. Abb. 3. ■— Die Form und Lage der Sori des -.Ustilago Fussii Niessl auf Nadeln des Juniperus nana Willd. Abb. 4. — Die Huile der Sori des Ustilago Fussii Niessl. Auf der Auss?nseite, Zellen dev Epidermis der Nadeln des Juniperus nația Willd.1, im Innern eine plecten- chymatisclie Schicht von Hyphen des Pilzes gel ildet. 1 Abb. 5. — Ustilago Fussii Niessl. Chlamydosporen. : Abb. 6. — Thecaphora Androsaces (Lavrov) Gutner, in. Kapseln von Androsace maxima L. ' ' Abb. 7. ~ T hecaphora Androsaces (Lavrov) Guther. Ghlamydosporenknăulchen und einzelne Cblamydosporen. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul IV, Nr. 4, 1952 MATERIAL DE FOLKLOR ZOOLOGIC ȘI DE ANATOMIE POPULARĂ DIN JURUL ZALĂULUI DE MIHAI S. BĂCESCU Comunicare prezentată de Academician PAUL BUJOR in ședința din 9 Februarie 1951 INTRODUCERE In lucrul nostru pe teren — cu ocazia anchetelor făcute printre localnici asupra faunei regiunii —nu odată am avut ocazia să constatăm interesantele particularități ale zoologiei populare a Transilvaniei, în .contrast cu puținele date strânse în acest domeniu. In adevăr, dacă lăsăm la o parte lucrările harnicului folklorist S i m. FI. Marian (1883 și 1903), care a atins ocazional și regiuni din Transil- vania, abia dacă găsim ici-colo câteva mențiuni în plus referitoare la numele și practicele localnicilor în legătură cu animalele. Trebue să relevăm și cu acest prilej faptul că zoologii se preocupă și mai puțin de latura folkloristică a disciplina lor decât o fac floriștii, deoarece tezaurul de botanică populară a început să fie binișor cunoscut și în Transilvania, datorită strădaniei bota- niștilor dela Cluj. . . Dacă > ne mărginim la jumătatea estică a fostului județ Sălaj, asupra căreia publicăm materialul de față, sunt de menționat câteva lucrări care au unele legături cu subiectul nostru. Ne referim în primul rând la studiul lui V a i d a în care găsim și vreo 40 de termeni privind zoologia sau anatomia; este de mirare cum această frumoasă lucrare, deși are peste 50 de ani vechime, n’a fost un îndemn de cercetare în acest domeniu și pentru alții. Mai recent, T. lanou dă o notiță despre graiul Sălajului, dar fără preocupări etnozoologice («Cum vorbim», 1950, Nr. 4, p. 40—41), iar P. Mor face o cuprinzătoare mono- grafie a Sălajului, care păcătuește prin totala lipsă a materialului folkloristic din domeniul științelor naturii. Lucrarea lui I n c z e, care se ocupă chiar de fauna unei regiuni vecine (Someș) fără a ne da măcar un singur nume local.pentru animalele menționate, este și mai insuficientă. Datele ce urmează sunt culese din discuții cu cel puțin 2 — 5 oameni din fiecare sat amintit (de aici, abundența citatelor culese direct dela localnici și transcrise între ghilimele) și aceasta, fie în prezența animalului, fie prezen- tând colecții sau măcar ilustrații. $09 M. BĂCESCU 2 3 Deoarece multe din speciile menționate, sunt noi pentru regiunea de care ne ocupăm (Bombina variegata, și alte 9 specii din cele 11 Amfibiene citate d. pj, lucrarea prezentă constitue și o contribuție faunistică. Din cele 5—6 regiuni (Oradea, Craiova, Hunedoara, Baia Mare, Bacău, Cluj), în care am strâns material de folklor zoologic în mod sistematic, ne-am oprit pentru moment la împrejurimile Zalăului. Am avut prilejul de a lucra acolo extensiv, vizitând aproape în totali- tatea lor numeroasele așezări menționate în lucrare, într’un timp scurt, datorită colaborării cu Prof. Mir cea P a u o a. D-sa studiind de câțiva ani geologia Sălajului, m’a invitat să-l însoțesc în vara 1950, în deplasările făcute zilnic cu mașina pentru prospecțiuni geologice. Faptul mi-a îngăduit să nu mă rezum la metoda strângerii intensive a materialului din două- trei sate în fiecare regiune. Pe lângă un bogat material colecționat cu această ocazie, am indentificat sau verificat pe teren și numele trimise mai înainte de Prof. P a u c a. In glosarul nostru, apar pe alocuri unele cuvinte din domenii învecinate zoologiei (anatomie botanică), menționate cu intenția de a lămuri o serie de expresii locale (de exemplu termenul ciont — cioante) sau pentru a arăta întrebuințări în medicina populară (piatril-mâ^ască, etc.). Vedem apoi pe alocuri și nume bine cunoscute din alte părți ale țării sau poate chiar din jurul Zalăului; ele sunt amintite totuși, fie pentru a consemna vreun leac (sărea,, limbrici, gălgăriță), credință sau expresie locală aflată (corb, cocostârc), fie pentru vreun detaliu biologic cules dela țărani (scorțar) sau pentru fixarea câtorva localități precise de nume (pițiguș, buhă), citările anterioare fiind vagi (« Transilvania », « Maramureș »). Bineînțeles că multe altele (fluture, râmă, restul păsărilor și mamiferelor, etc.) nici n’au fost, pomenite. Unele animale al căror nume a fost amintit nu aveau echivalente știin- țifice ; de exemplu păpăruza cules de V a i d a, precum și ceucâ sau gușă dir D. A.!) (III, 331). Alte cuvinte au cu totul alt conținut, deși sunt culese din aceeași' regiune: Costișei, costișele, de exemplu, apar cu accepția de «cusături» (D. A. ,11, p. 83), nicidecum de Amphipode; cinica, dat ca boală la păsări (D. A., p. 500), la noi înseamnă cucuvea; cârța este un pește, nu o cârpă (D. A. II, p, 160) etc; Pentru a păstra unitatea materialului, am dat și numele câtorva animale- neidentificate, culese numai din discuții (jgler, podar, botâruș, etc.). GLOSAR DE FOLKLOR ZOOLOGIC Albuș (Moigrad, Giurtclec-Hodod); albușul ochiului (Popeni) = sclerotica. Albușul ochiului, v. mai sus. Ald.i un pește (Someș Odorhei, pe râul Someș). - 1) Prescurtări folosite, CMduLR. — comuna C ățelul-Românesc; cuv. = cuvânt;: D. A. =Dicționarul Academiei; d. ex. = de exemplu; inf. = informator; jur. Zalăului — satele din jurul Zalăului po o rază de cca 50 km; n. p. — notă (precizare) proprie; pron. loc. » pronunție locală; resp. = respectiv; ș. a.=și altele; ș. a. sp.=—și alte specii;. S. Odorhei = Someș Odorhei; ung-. — ungurește; v. — vezi; v. c.’= vezi cuvântul ; v. mai sus « vezi mai sus. După fiecare nume este trecut (între paranteze sau după două puncte) satul de unde a fost cules. Cifrele romano puse între paranteze după un număr popular ne arată că acela are mai multe sensuri. MATERIAL DE 1-OLKLOR ZOOLOGIC 809 Almiar (1) (Moigrad) și Jgler, la Stâna (de verificat) = Muscardinius avcllanarius. In. fi. A. (I, P- 128) numele este dat fără identificare științifică. A lunar (11): -Nume general cunoscut (Moigrad, Derșida, Iaz, Greaca); Aluhăriță (mai rar, alături de primul, la Stâna) = Glis glis L. Alunăriță, v. mai sus. Argiut-viu (Zalău, Ortelec); Foc-ghiu (Sălățig) = Lampyris nocliluca. Mdhlă, v. Baltuță. Băltuță (- e): Romna; Bâliîă (Torbuța, pe Someș) — Abramis brama L. « Balda arc pene ( — aripioare) albe, e lată și ajunge până la i kg; ea se pescuiește cu mreaja; nu dă la undiță» (Torbuța). B&ngdiu = Bombus, v. Bungoiu. . Bfiagdiu-de-balegă = Cop'ris lunaris L. (Popeni). Bângoiu-de-morișeă = Melolontha, v. Ciormag. Băzdărdnie = Tabanus, v. Musca de bâzdâr. Boaugă = insecte în general (fără fluturi); echivalentul cuv. goangă, din Vestul țării.. Beangă-dc-bdzio = Getonia aurata L., v. Sclipitoare. Noarză (- e): Torbuța, pe Someș; Fus (Romna) = Aspro zingel Cuv. «Trăiește la pehetriș și ajunge 2 kg », Bodâgău și Bodugău, v. Cealhău. Bodigăș și Bodogâș = Accipiter nisus,v. Boghigâș. Bodugău v. Cealhău. Boghiu (-ghi)~Accipiter gentilis gentilis (L.), dar și Buteo buteo (L.), Moigrad, Hereclean, Popeni, Stâna; nume general pentru uliu la Sălăjeni («Ni-o dus boghiul un pui», spun cei din Popeni). In D. A. (I, p. 584), găsim formele de Boâghe și Bodiu (conside- rate «greșit» ortografiate), derivate «din ung. bagoly = bufniță»; nu ne putem pro- nunța într’o chestiune de filologie, dar ne pare cel puțin curios faptul că, într’un sat mixt ca Sălățig, Ungurii nu spun Boghiu uliului, ci Eliu, în timp ce prin Bogoli ei denumesc într’adevăr acea răpitoare do noapte (Athene), dar căreia Românii de acolo îi zic Cioiea (v. c.). Boghicâș (general); Bodigaș (G.-Hodod); Bodogâș (Derșida); Bogliitd-păsărilor (Popeni, Dobrin, HurezuLMic, etc.) = Accipiter nisus (L.), rar A. gentilis (v. Boghi). « Boghicașul mâncă numai păsări, sau vrăbghii», după expresia Pepenilor. Boghiul păsărilor, v. Boghieâș. Bongăriță — Bombus, v. Bungdi (I). ’ Bot-de-pești= Cârd de pești. «Uite ce boluri-derpești vin pe Someș» (Torbuța). Botâruș = Amfipode (?), v. Costișetă. Bou-de-baltă (Jibou) = Hydrous piceus L. BouDlui-Dumuezeu = Lucanus, v. Văcălie. Boroâșcă (Noțig) = craniu. Breana (- e) == Barbus barbus (Romna, Torbuța, pe Someș); Breană-duplieată — = «exemplare mai mari de 4 kg, cu ghebe la cap» (Romna). « Brenele se prind cu fărici», v. c. (Torbuța). Breană: duplicată, v. m. sus. Broască ( - ște). Nume folosit pretutindeni de Sălăjeni, dar nu pentru broasca obiș- nuită, ci pentru Bombina variegata L., extrem de comună acolo, în toate bălțile mici, izvoare sau ochiuri de apă, ce apar imediat după ploaie. Broaștele Verzi sunt numite Broscdi în regiune (Popeni), așa că numele nu se confundă. « Dacă mârha are albeață, se freacă la ochi cu o broască, mai ales cu partea dinspre- foaie » (burtă n. p.); alții bagă chiar broasca întreagă (tot Bombina} sub pleoapă (Cuceu, Domnin, Torbuța); inf. Petrean Gheorghe. întrebuințarea este justă, căci mucusul secretat de glandele din pielea Amfibienilor, în general, și al broscuței de care este vorba în special, constitue un antibiotic puternic și, deci, poate ajuta în cazul unei infecții bacteriene. Broască-cu-covată = Emys orbicularis (L.): Ciocmani, Romna, pe Someș. « O pun la porci în lătilri, ca sa se îngrașe » (Ciocmani). Broască-de-ploaie ~ Hyla, v. Grahatic. Broască-de-râturi = Rana temporaria, v. Br.-de-răuă (I). Broască-de-rouă (I), mai des răuă (în pron. locală) = Rana temporaria L. și R. dalmaiina (Bonap.): Moigrad (sat de sub cetatea Porolissum), Popeni sau Poptelec, Romna, Românaș, Torbuța, G.-Hodod, etc. Numele este în general cunoscut, dar unii îi încurcă, dându-1 și pentru Hyla, bunăoară în Hereclean sau S. Odorhei, unde R. tem- poraria se numește Br.-de-râturi. « Nime nu băntălește broasca-de-răuă » (nimeni nu-i 810 M. BĂCESCU -5 MATERIAL DE; FOLKLOR ZOOLOGIC 811 face rău n. p.). la Hereclean (Hyla}. Nu-i țăran care să np-ți spună că:.« Broasca-de- răuă sare la cosit pe râturi» ( — fănaț, din ung. n. p.) la Pepeni, sau că «trăiește cu rână». In adevăr, este vorba de broaștele roșii, ce trăiesc în fânațuri umede, nevenind la apă decât primăvara, pentru depusul ouălor; pontele ei în special se numesc în regiune lână-broștcascâ (v. c.) și vițelari. ' Brongcli-do-rouă (II) = Hyla, v. Grahatic. Broascii-râioasă ~ Buf o, vi Broscdiu (II). Broscoi (I): nume general pentru Rana esculentaîn jurul Zalăului, mai rar. pentru Bufo (Cuceu, Torbuța), spre deosebire de Broască (v. c.), nume folosit acolo, cum am mai spus, numai pentru broscuțe mici cu burta pătată cu galben {Bombina variegata). V. și lâmi-broșteascd sau vițelar. Broscoi (II) — Bufo bufo (L.) și Broasca-râioasă (Popeni, Romna, Derșida): Broscoiu- > (Stâna); idem la Plopiș, pe afluenții Crișului (Racoviță, Valea Mare), acolo cu pluralul brudii. Brudlcidnră, v. mai sus. Budigău, v. Ceahlău. Bungâr — Melolontha v. Ciormăg. Bungdi (I) nume colectiv dat peste tot în regiune insectelor ce sboară cu sgomot, sau zbârnâie tare; după loc și atribute însă, are și înțelesul restrâns de Melolontha, Bambus sau Tabanus (v. mai jos) la Moigrad, Stâna, Plopeni, Bungoi înseamnă Coleoptere, în general, ,și cărăbuși, în special (v. Ciormâg). Bungoi (II); Bângoi (S. Odorhei, Plopiș); Bongăriță (G. - Hodod, Săliște); Bungoi- țigănesc (Bungoi-țlgănești) la Sălățig și mai peste tot în jurul Zalăului; Matcă-țigă- nească (Boianul Mare); Stup-țigănesc (Derșida). Dacă primul are și pentru gândaci Sens colectiv, restul se referă la specii de Bambus, în primul loc la Bambus lapidarius L. «Bungoii fac miere în ponorașe (găuri n. p.) în pământ» (Popeni). «Când auzim la cosit, că zbângăie ( = bâzâie n. p.) bongăriță, îi scoatem fagurii; cu vârful coasei» (G. - Hodod). D. A. are Bongar și Bongoi pentru Bondar și Bftngoiu- țigănesc, strâns de Vai da în Sălaj (I, p. 614—615). Bungoi (III) — Tabanus sp. — Mtisca-de-bazdâr. Bungoi-auriu = Cetonia, v. Sclipitoare. BungoLde-cal = Gastrophilus, v, Cuștiriță. Buugoi-de-îrâpțân (G.-Hodod) — ÂyMa, v. B.-de-fruxin1). BungoLde-fraxin *) și B.-de-iTapțin' sau Korosbogar (ung.) la Sălățig—Lytla v esicatoria L., gândacul verde folosit și acolo contra turbării și a blenoragiei. Bungoi-de-păniânt « adultul de Melolontha, n. Ciomag. Bungoî-dC'Vite = Tabanus și Hypoderma, v. Musca-de-bâzdar. Bungoi-maro — Tabanus, v. Mnsca-de-hâzdar. Bungoi-țigănesc, v. Bungoi (I). Bungoi-verde — Cetonia, v. Sclipitoare. Buricăr « insectă mai marp ca un țânțar, ce se pune ades pe burta omului, «la buric » (Chrysosona?) când face baie (Badon); (numele trebue verificat). - Capînturtare, Capfnturturâa(Popeni) = Se pâre că este vorba și de altceva decât Jynx (v. Intorsură), / iind vorba de o pasăre ce se mănâncă în regiune; mai mare decât tur- tureaua; ea își face cuib pe creangă și are două ouă albe (inf. Vasile Baboș- Popeni), Capra-drmmhu — Lanius, v. Căpruță. ' *j Fraxinus excelsior, frasinul din restul țării. ■Căpruță și mai ales Capra-draculni (Popeni și cam pește tot la Sălăjeni) = Lanius excu- bitor L., adică pasărea gălăgioasă, numită Ia Merșid și S. Odorhei și Berbecel ca și în restul țării; Capra-dracului este nume cunoscut din Banat (D. A. I, 2, p. 110). Păpușă ~ Rhipicepbalus, v. Cârcel. Căpușa-de-câini și Cârcel (Hereclean, Iaz) = Hippobosca equina L. ș. a. sp. ■ Cârcel (-ei) — Rhipicephalus bursa și Ixodes ricinus, când sunt tineri sau masculi (care rămân mereu mici) și Căpușă, când sunt umflați de sânge prin hrănire abundentă. Nume larg răspândite în regiunea Cluj-Sălaj,.etc. Este vorba de Acarieni pe cât de supărători prin parazitismul lor, pe atât de periculoși (primul mai ales), fiind transmi- țători de Babesia ovis, agentul acelei grele boale a oilor care este cârceagul (v. G. M o t a ș, 1904). In D. A. (II, p. 116) este dat Căpușă cu multe sinonime, dar ca Arahnid nei- ■dentiîicat mai în de aproape și pus greșit la «Entom». La cârcel este dat Ixodes și Melo- pbagus, ultimul chemându-se mai rar așa. «Cârceii» se fac (se iau n.p.) primăvara de pe frunze » (Moigrad). 'Cari = larve de Coleoptere (Bostrichizi, etc.) ce rod în lemn sau sub scoarța arborilor; nume general în regiune. fCârță — Cobitis taeuia,, v. Cozârcă. Cățea-de-baltă = Ttriturus, v. Cățel-de-baltă. ' CățeLdc-apă (Boianul Mare) = Dytiscus marginalis, care poate mușca binișor ca larvă. «Cățel-de-baltă (G.-Hodod, spre deosebire de zălămâzdră — I) și Cățea-de-baltă (v. Oarta- de-jos, Săliște)., apoi general răspânditul Zălămâzdră II (v. c.) Popeni ș. a., (acolo, spre deosebire de Z.-de-i)loaîe, v. c.) = Triturus cristatus Laur și T. oulgaris L. La Sălățig, sat mixt, Ungurii îi spun «Vizibornio ». Pășitul alternativ al acestor Amfibieni cu coadă, pe fundul bălților, le-a adus primele două nume. Este curios că în ele apare cuvântul de baltă nu de tău, suprapus probabil ulterior; cei din Giurtelec spun bunăoară « Cățeii-de-baltă trăiesc în tauri primăvara ». «Cealhău și Ceahlău (Popeni, Horezu, etc.,) sau Bodâgău (Moigrad, Derșida), Bodigău (Hereclean), Bodâgău (Derșida), Bodugău (Popeni,etc.) — ultimul nume fiind mai răs- pândit la Sălăjeni, primul, la Bihoreni. Este vorba de o pasăre răpitoare, obișnuit mai mare decât boghiul sau gaia, foarte rară astăzi în regiune. N’am putut vedea totdeauna pasărea respectivă, dar după regretatul ■ ornitolog DionisieLințea, care a studiat in special pasările Transilvaniei, «nu poate fi vorba decât de, o specie de Aquila (A., chrysaetus), Gypaetus sau Aegipius» (înlitt.). Sigur că la Zalău nu este vorbă de ultimul vultur, căci toți informatorii mei au afirmat categoric că Cealhăul nu are gâtul golaș; Gypaetus, adevăratul Cealhău sau Ceahlău ■ al Garpaților, este ca și dispărut din țara noastră, din nefericire; rămân Aquilele, rare ■. și ele și Haliaeetus; Deoarece mulți spun că «Cealhăul e suroi ( = sur, cenușiu n. p\) sau ca porumbul (Columba n. p.), cu coada alboane» (Bihor, etc.) «că vine rar pe acolo și poate lua chiar : gâște», s’ar putea prea bine să fie vorba mai mult de Halta,eelus albicilla L., ce se abate în susul Someșului din spre Tisa. Iată câteva expresii locale: «Bodigăul vine după ce ploaie și poate lua mielul de lângă oaie» (Horezu); «Cealhăul omoară și hulpile.» (Horezu); «El se pune ( = la pândă n. p.) și pe imaș, la gâște » (Popeni); « Cealhăul se țipă și pe om » (Derșida). Oricum indiferent de identificarea speciei sau a speciilor de mari răpitoare, cărora le . ■ aparțin aceste nume, un lucru este sigur: suntem în fața unor nume larg răspândite, nu nu- ■ mai în Transilvania (Bihor în special — acolo și Balhău, ci până prin Romanați sau Mol- dova de Nord (Mar i an, 1883,1, p. 178). Fără îndoială că dela aceste nume de vulturi s’a tras și numele muntelui Ceahlău. îndoielnică ne pare origina cuvântului, așa cum o găsim :în dicționare, apoi apropierea lui de Cilihoaie. In adevăr, în D. A. (I, 2, p. 249) este ■derivat — «din ung. csaholo, care schiaună»; însă în același loc cu Ceahlău saubodigău (la Moigrad de ex.), găsim și cuvântul Cilihoaie sau Cidaie (v. c.), dat însă nu vulturilor ci unui soi de cucuvaie sau vreuneia din marile răpitoare de noapte; despre acestea s’ar putea, spune oarecum că «schiaună», dar nu despre vulturii • Inafară de aceasta, la Unguri nu există niciunul din cuvintele de mai sus pentru Aquile, sau alte păsări. Faptul reiese și din lucrarea lui Chem el Istvan și dintr’o ■ scrisoare a naturalistului L. I a s z f a 1 u s i din Budapesta, care, la cererea noastră, ne răspunde textual în 1948, că «Ungurii nu cunosc numele de Balhău, Bodigău sau Cealhău pentru vreo pasăre ». ’ Este vorba, probabil, de cuvinte trecute din Transilvania și în dicționarele ungurești. Nici apropierea bodigăului de uliu, șoricar, gaie, (D. A. I. p. 558), nu este justă,' dat , fiind regimul păsărilor, văzut din expresiile de mai sus. > M. BACESCU material de polklor zoologic. 813 6 7 Cv&ftie ~ Glaucidium, v. Cilionie. Ceo'că — Goloeus, v. CeucS. Ceoleă — Glaucidium, v. Cinicii, mai rar Athene = Cilmaie. doicii •■= la fel. Crucii (Cenei), Iaz-, Popeni, S. Odorhei:—C’edoă (Dobrin) = CoAews mouedula soemmeringii Finch. «Geticele sânt altă foaită (alt neam n. p.) de cioare ce vin toamna ia case» (Po- peni). Numele este folosit și de Unguri .și do Români în satele mixte. ClteptiiMea — Coturnii, v. Taptalae. Clicptuloacă — la fel. Cbeatra-frânturii — un tuf (?)■ «O chiatră toată gaură, parcă-i coaptă de soare», ce se află în dealul din dosul Torbuței. «Ce-1 de-i merge stomahul (= care are diaree n. p.j,. o sdrobește și o bea și se închide pe loc, iar răul merge în jos » (inf. Petrean Gheorghe, din Torbuța; el spune ca «a auzit asta din pruncie»). Chîșcâr =» Misgumiis, v. Pișcar. Cicigău (Moigrad, G.-Hodod, etc.) ~ Alauda arvensis L. «Când auzi cicigăul, vine primăvara» (Popeni); el cântă: «Nici n’ai. tors — nici n’ai pus» (Sălățig), sau : « Cicigău-cicigău, fata n’are pendeleu » (= poale; albitură, ce se poartă sub fustă n. p.). Cei din Torbuța spun că cicigăii vin întâi primăvara și cântă, cerând socoteala femeilor: « Tors-ai-pus-ai? — tors-ai-pus-ai? — N’am tors-n’am. pus»!. Când aud, astfel interpretat, cântecul ciocârliei (nume necunoscut acolo), «femeile aruncă carturile» (fuioare n. p.) Derșida, Torbuța, G.-IIodod. Cilîoâie (Moigrad); Pnsiîren-morții (Popeni); Pasărea-morhilui (Derșida, Ilereclean^ Pansa). Tioâneă și Cucuvea (Stâna, Moigrad) și Cioâie (G.-Hodod)=/l«Aene noctua Scop... adică cucuveaua obișnuită, dar și Glaucidium passerinum, confundată adesea, cum a accentuat-o încă Marian (1883—1, p. 204 — 207). In anchetele etnozoologice ar trebui să se țină seama mai mult de aceste specii cu cântec deosebit și să se ceară precizări în regiune, asupra fiecărei denumiri. Interesant este faptul că Ungurii din Sălățig spun acestor păsări Bdgoly, în timp, ce, printre numele populare trecute de Chernel (v. p. 118), pentru Glaucidium noc- tuwn, pe lângă cele onomatopeice (Kuvik, Csuvik), găsim și pe cel de Hdlalmodar = Pasărea morfii (în ce sens o fi avut loc influența do limbă?). Chmîș (ung.), larvă-de Melolontha, v. Ciormag. Cîntitft — Fringilla coelebs L. (Popeni). (lioâie ~ Glaucidium, v. Cinică. Cioânte, Ciont — oase în general, peste tot în regiunea Zalăului. «Mă dor cioantele »- (— picioarele n. p.), spun Poptelecenii și cei din G.-Hodod, când au reumatism (—cioante matricoase, v. matrice, p. 802). «Pielea broaștelor-de-răuă e așa de subțire,, că se văd cioantele prin ea >> (Popeni), ' Civeănițoâre, v. Gheono&e. Ciocloeș — Galerida cristata, v. Cineiurlăii. Ciooluț = la fol. t Ciocoi == la fel. CWmăg (cu pluralul Ciormaji): Moigrad, Stâna, Ilereclean, Merșid, S. Odorhei; Ciorimig" (pl. Cionnăgi): Recea, Jibou, Borza, Greaca; Ciorman (-i): Derșida, G.-Hodod, Oarta- de-jos, Săliște, Băsești = larve de cărăbuș (Melolontha melolontha L. și M. hippo- castani). In satul Sălățig, Românii îi spun Ciormâg, iar Ungurii, Cimoș; o formă vecină, Ciu- maș(4) o aflăm și la Românii din Plopiș; adulților le spun Cerebogar și unii și alții. Numele acestea sau forme ca Cioloinîg, Chiorman sunt larg răspândite (Baia Mare, Năsăud, Maramureș), ca unele ce reprezintă larve extrem de dăunătoare culturilor: pot distruge până Ia 50% din cartofi (inf. Prof. G. M a n o 1 a c h e) sau chiar porumb. Apoi nume ca: Buugoi (II); Moigrad, Derșida, Stână (acest sens este și în D.A., I, p. 614), Buugăr (Ilereclean, Cățelul-Românesc); Cerebogar (Sălățig, Jibou, Recea), sunt, nume folosite deopotrivă și de Unguri și de Români în satele mixte; Bungoi-dc- morișeă (Românaș, Ciocmani, Ruslău); Binigoi-de-pământ (Moigrad) și . Goange- de-primăvară (Moigrad) se dau adulților de Melolontha. Este curios totuși că. Sălăjenii nu^ au un nume aparte pentru cărăbuși, deși știu foarte bine că ies din ciormaji. Iată câteva expresii în legătură cu ei: «După ce au ros rădăcinile, din Ciormaji, primăvara, ies Bungdii-de-pământ» (Moigrad, etc.), ori Gerebogârii (Sălățig). « Gând sunt mulți Bungoi (Stâna) sau « Goange de primăvară » (Moigrad), va fi mălai ». (Firminiș, Someș-Odorhei); observație justă, deoarece metamorfoza masivă a Cior- magilor și ieșirea adulților ce are loc la trei ani, scapă de fălcile lor multe din tinerele rădăcini în anul respectiv. «Pruncii fac moară din bungoi» (Derșida). Marian (Ins., p. 21) dă Ciorman pentru Maramureș, iar D.A. (I, p. 614—615), dă Bogâr — gândac, Bongăr = bondar și bongoi = bătzăun. Ciorman ț-i) = Melolontha, v. Ciormag. Ciotul-ileia-gât (Derșida) și CiotuLlui-Adam (Sălățig, G.-Hodod) = laringe. «Ciotul a rămas dela Adam » (credință în general în jurul Zalăului). V. și Poama găitanului. Giuciitdău (-i): G.-Hodod, Horezul Mic; Ciocloeș (Torbuța); Ciocoi (Borza) și — mai răspândit ~ Ciochîț (-i) (Moigrad, Derșida, etc.) = Galerida cristata (L.). « Ciocluțul are cioc și pe cap » — aluzie la moțul său (Miersid) sau « are două ciocuri» (Ilereclean, de unde numele); «el ciocănește mereu în baligă» (Moigrad). « Ciocloieșul are pup sau ednei, ca și pupăza » (Sălățig). In D.A. sunt date: Ciocluț pentru Sălaj, de Vaida și Ciocoi, pentru Gârbău (Ma- rian, 1883,1, p. 335); Cioclete (D.A., 1, 2, p. 444) este greșit dat, probabil, pentru vrabie. Chiieii (Dobrin, Borza), Cioicâ (Sălățig); Ceoâie și Cioâie (G.-Hodod. Derșida); Ceoică (S. Odorhei); Pastirea-sărliciei (G.-Hodod și poate prin confuzie — Țidancă (Moigrad), ca și Cilidaio țv. c. sau alte nume trecute acolo) = Glaucidium passerinum L.~o cucuvea pitică, comună în regiune și care se apropie noaptea de satele din imediata vecinătate a pădurilor. Expresii ca: «Dacă vine Cilioaia la casă, moare cineva» (Moigrad). «Când pasărea sărăciei cântă chiuic-chiuiic, s’alătură sărăcia unde cântă»(G.-Hodod). «Când face, ceoiic-ccoiic, prevestește moartea» (Popeni). Ciulâu’(-ăi) = Aspius, v. Suleti. Cium&ș — larve de Melolontha, v. Cionnng. Cleștar — Lucanus, v. Văcălie. Clonțân — liattus norvegicus, v. Pațoc. Cocoară (-re) — Grus, v. Gruie. 'Cocostârc = Ciconia ciconia L. (Derșida și peste tot în jurul Zalăului). « Cocostârcii — stârcii, Merge mama ’n târgu, Să cumpere hârbu ; Mama s’o ’mbătat. Hârbu s’o stricat!» (cules dela Ilereclean). Dacă cercetăm cuvântul cocostârc în D.A., găsim că i s’a atribuit, la paragraful I (11,2, p. 626) sensul greșit de cocor (= Grus cinerea) și numai la II, sensul just de Ciconia (acolo Ardea ciconia); totuși, chiar în accepția a doua, trebue revizuit sensul cuvântului stâre și corectată «precizarea»; « pasăre de baltă, cocor» (iar cocor!). Bmliiți = larve de Piophila, v. Strepezi. Codobâtură = Motacilla, v. Plug&riță. ■Conopehîșteriții (Ilereclean, G.-Hodod, Stâna, Derșida, Moigrad, etc.,) general; Conopî- șterîță (Ortelec). In satele mixte, Ungurii îi spun Liîteți = Gryllotalpa gryllotalpa (L.). Este ucisă peste tot, fiind stricătoare, dar nu este socotită veninoasă, cum se crede greșit în unele părți,din țară. « Gonopchișterița roade corompilele (cartofi n. p.) și rupe mălaiul la rădăcină, de se usucă», spun Popenii. Vaida a cules și din Sălaj forma corectă a numelui, Câneptișteriță, adică animal de cânepiște, loc îngrășat pentru cânepă; bătrânii pronunță peste tot cu «chi» (Gonopchișteriță). Porb (Corg’hi) = Corvus eorax. (peste tot« Gorghii vin la sat când se strică vremea »(Stâna). Boș (-1) = larva de Hypoderma., y. Muscă-mărhească. Pos&rcă — Cobitis laenia, N. Cozârcă. Posiiș (-1) — Acridieni de tot soiul, cunoscuți în regiune se pare sub acest unic nume. CostișM — Rivulogammarus, v. Costișetă. Bostișetft (pi- Costișote): Moigrad, Torbuța, etc., nume mai larg folosit de Sălăjeni decât forma masculină. Costișei (cu pluralul Costișei): Miersid, Derșida, Popeni, Prodănești, Mineu — apoi cu pl. CostișMe (Stâna). Numele este cunoscut și în Reg. Cluj (Sân- mihaiul-Almaș de ex.); Gușă (—șe) : Giocmai; Grijulii (Hurezul Mic) = Amfipodele ce merg de-a-latul în țoate izvoarele regiunii, mai ales Rivulogammarus balcanicus Schâf. (det. Ecat. Dobreanu și G. I. Manolache) — cea mai comună specie din țară — abun- dentă în pârâul Rogoazelor dela Popeni sau în Izvorul din Labă dela Derșida, de exemplu «De bei costișele, puiesc în pântece » (Moigrad); de altfel, mai peste tot, oamenii se feresc să bea apă din locurile unde se află lătăiiși, de teama, gușei. Se pare că în satul Mineu, oamenii numesc lătăușii Botărfiși (numele mai trebue controlat). In D.A. (I, p. 830) găsim cuvântul Costișei și Costișele pentru niște cusături, iar Gușița (III, p. 331), cu sensul de « yiermișori de apă» (Gordius n. p.). I- I 9 MATERIAL DE FOLKLOR ZOOLOGIC 815 814 M. BÂ CESIU ' 8 Cotrociiță (-e) = Aegiilialos caudatus (L.): Popeni. Numele deosebește acolo acest pițig'oi «tărcăcios (pestriț jb p.)1 cu oci riiici și coada lungă » de l’lțigușul domnesc și l’iți- gdȘ (V. c.). Cozârcă (-ci) = Cobitis taenia L. (Torbuța și Guruslău, pe Someș; Prodănești, pe valea Grijuiui (vale = pârâu n. p.); Borza și Românaș, pe valea Agriș; Coșarcă (Romna,. pe Someș); Cârță (Benesat). Cu același sens, dar se pare că și cu cel de pui micuți de alți pești, aflăm Cărța și în regiunea Someș (inf. Pătruț). «Cozârcele stau sub rădă- cini și numai la mol» (v. c.); se prind cu comberul, vălușul (v. c.) și coșul.. Fracâtie (-1),= Hyla, v. Grahatie. Cristei (-ei) — Crex crex (L.) la Popeni. « Are cioc lung’ și umblă noaptea prin iarbă,, făcând cra-cra ». Cncoș-de-pădure = Phasianus colchicus L. (Moig'rad). Mulți din acești fazani au fost prăsiți prin pădurile vecine (Popeni-Stâna, etc.), dar acum sunt pe cale de dispariție.. Cuculbău « Helix, v. Cucurbău. CucurbMn (-ei): Derșida, etc. șbCucuIbău (-bei): mai peste tot în regiunea Clujului (Moi- grad, Popeni, Sălățig, Sânmihaiu-AImaș, etc.) = specii do Helix. In cântecele copiilor găsim această formă: « Cuculbău-cuculbău, Scoate coarnele Că ți-oiu da obloanele» (cules din Borza). Primul nume este strâns de Vai da cu accepția de fenomen ceresc; ultimul, cu sensul de melc. Fuciilbeî-fără-casă peste tot și Cuculbei-de-ploaie (Stâna, etc.) —Limax și specii vecine.. Unii au credința greșită că: «ce-i fără casă sânt tât Cuculbei, dar pică bog’ăte (mulți n. p.) cu ploaia» (Stâna). Cucurbătă (Popeni) și Curcubată = țeastă la om și vite (Moigrad). Ciîșteriță, v. mai jos. Ciiștiriță (-e) ~ larve de Gasirophilus equi (Pabr.) și alte specii (Moigrad, Stâna) pre- tutindeni în jurul Zalăului, mai rar forma Cușteriță (G.-Hodod, S. Odorhei) sau mai simplu, Gherpi (Sălățig). Adultul se numește pe alocuri Bungoi-de-eal. Iată și un leac local contra acestor trânji (cum li se spune în alte locuri): «Ciișterițele se chi- căzesc» (curăță n. p.) (sau «caii se chicăzesc de cușterițe ») cu secară: li se dă câte . 2—3 pumni de secară într’o strachină, timp de 2—3 zile, după care caii le țipă pe balegă (Popeni). « Ghernii se chicăzesc cu secară prăjită» (Sălățig), sau se freacă, locul cu oțet (G.-Hodod); o variantă a acestui leac o aflăm și la Marian (Ins., p. 364). Se pare că pe alocuri (Noțig, bunăoară), se zice cuștiriță și la vârful, fără pene, al, cozii de pasăre — târtița prin alte părți. Ddspe = Vespa, v. Ddste. Dâste (Dești): Derșida, Stâna, etc.; Despe (pl. dești): Mersid și Ghespe (ghești) :Popeni, G.-Hodod; numai excepțional Vespe = Pseudovespa germanica F. Prima sau a treia formă sunt general folosite în regiune. Bihor = Putorius putorius (Stâna, etc.). Domnuț(-i); s. Odorhei, Popeni; Domnișoară (G.-Hodod) = Pyrrhidapyrrhula (L.). «Dom- nuțul are ouă merii (albăstrii n. p.) și cântă «ic-ic, cioic-cioc» (inf. V. Baboș-Popeni). Domnișoară, v. mai sus. Fecior-dc-popă = Talpa, Trichoptere, v. Guzunoi. Fărici = larve de Trichoptere (Torbuța). «Fericile stau sub pietre și le caută brenele». Fluier-la-pehicior = tibia la om (Popeni). Interesant este că localnicii nu zic dela ci la: Fluier-fa-p.; roatu-la-geruuchi (v. c.). Tluiorul-pieiornlui = Tibia (Moigrad,'Derșida) v. m. s. Flutnrc-de-apă (Popeni, Stâna); Flutm'e-de-vale (vale = pârâu n. p.): Borza, Prodă- nești, Greaca; Fluture-țigăncsc (Jibou); Jandăr (Sălățig, Românaș, Gățelu); Jandâr- de-apil, J. uiigurege (Moigrad); Păstorul-șerpilor și ung. = Kighmpâstor, la Sălățig, , sat mixt); Strigdaie (Cuceu; Domnin, Recea, Oarta-de-jos); Străgoid (Popeni, Moigrad, . (sat în care, peste acest nume mai vechi, s’a suprapus și cel de jandâr); Țigan și Țigan- ; de-apii (G.-Hodod). Aceste, nume se dau în primul loc lui Agrion (Calopterix) virgo, ai căror masculi au aripile albastre (mai puțin speciilor fine de Coenagrion. sau celor- ; laltc Odonate). După frumoasa colorație metalică a unora, au fost numiți Fluturi—Sau Jandari-de-apă (jandarmii unguri aveau .costume viu colorate)...Deoarece Libelulidelo în general sunt strâns legate de apă, ca unele ce-și duc, ca larve, cea mai mare .parte din viață acolo, au fost puse în legătură și cu șerpii-de-apă .(Natrix): « Unde-s iei, sunt și șerpi», și cu strigoii, ca ceva rău. Primele nume sunt date mai ales lui Agrion; ultimele, mai ales libelulelor mari. Fluturi-de-curcchi = Pieris brasicae L. (peste tot în jurul Zalăului). Fluturi-de-vale = Agrion, v. Fluturi-de-apă. Fluturi-țigănești = la fel. Fdc-ghiu (Foc-ghii) nume larg răspândit în regiunea Zalăului, Clujului, Hunedoarei, dar nu atâta pentru Lampyris, cum ne-am fi așteptat, ci pentru larvele negre-cafenii, păroase ale fluturilor Porthetria dispar (L.) sin. Lymantria dispar sau celor de Thau- matopea proeessionea ce dăunează mult pădurilor și grădinilor. «Poc-ghiu» (= Foc-viu) este în legătură cu iritația usturătoare ce o provoacă perii veninoși ai larvelor pe locurile atinse. Căzute pe ceafă, de exemplu, nu mai poți suferi nici cămașa; locul se beșică și pielea ustură cumplit câteva zile, cum am putut-o constata personal. Iată câteva expresii locale: «Dacă trece pe mână foghiul (în pronunția obișnuită c nu se mai aude, astfel încât nici nu-ți poți da seama că este vorba de un cuvânt compus și nici de sensul lui), se roșește locul ca de foc» (Stâna). «Fo’ghiul e un soi de omnidă sau ciormag păros, care lasă pchelea arsă pe unde se duce » (inf. Petrean Gheorghe — Tolbuța). Licuriciului i se spune în regiune mai des Goangă-cu-£oc sau Bungar-de-noapte (Plopiș), mai rar și Foc-ghiu (Sălățig, de ex.). «Foc-ghiul scântee în iarbă» spun Sălăjenii, deși arătându-le larva în discuție, spuneau că și aceea luminează (?). O altă confuzie, de data aceasta din pricina asemănării exterioare (fiind vorba de . niște omizi extrem de păroase), face ca numele de Foc-ghiu să se dea (la Popeni) și larvelor de fluturi Macrothylacia rubi L. (det. A. Popescu-Gorj). Fugău (-ăi) nume general folosit de Sălăjeni (Popeni, S. Odorhei, Stâna, G.-Hodod, etc.) pentru potârniche — Perdix perdix L. și Fiîglă (-le) mai rar (Stâna de ex.). In D.A. nu găsim deloc ultimul sens, iar primul (II, 1, p. 185) este dat ca Teirao lagopus (!?). In cel mai bun caz, ne-am putea închipui că se referă la cocoșul-de- munte [Teirao urogalus), căci sensul de găinușă albă [Lagopus lagopus) este exclus, pasărea netrăind la noi. Fugăul și cheptalăca (v. c.) sunt bine cunoscute în regiunea Sălajului și se vâ- nează mult. Fuglă = Perdix, v. Fugău. Furieel, v. mai jos. Furișei (-oî): Moigrad, Derșida, etc.; Furieel (Popeni, alături de Furișei) apoi Furișdr (Stâna, Tolbuța) = o mică viespe de coloare închisă, puțin mai mare decât o .furnică sburătoare, din familia Sphecidae, nedeterminată (probabil de gen. Crabro). Viespiile din această familie trăiesc în ierburi, unele din ele fiind stârnite la cosit — se bagă sub cămașa oamenilor, înțepându-i destul de tare, imediat ce pun mâna^pe locul unde simt mișcările lor. Se pare chiar că acești furișei manifestă o atracție deosebită pentru sudoarea omenească, motiv pentru care se strecoară « ca un fur» pe mânecă sau pe la gulerul cămașei cosașilor, lucru bine constatat. D-A. (III, p. 198) dă greșit cuvântului sensul larg de viespi, bondar, Pompilus (după Marian), fiind vorba acolo tocmai de drăghiciul acestui autor. Furișor, v. mai sus. Fus = Aspro zingel, v. boarză. Gaie — Milvus milvus L. (peste tot în Sălaj). « Gaia cere ploaie și ia pui» (Stâna). Gălgăriță (Sălățig; Ungurii din satul respectiv îi zic Jujoc); Gălgăriță (Stăna, Popeni); ; Gălgăriță (G.-Hodod) = Calandra granaria L. «Gărgărițele strică grâul și mălaiul; când dau în bucate, acestea trebuesc scoase la soare și chicăzite » (Popeni). « Gărgărițele se alungă și cu bozie [Sambucus ebulus n. p.), ce se pune în grâu, când nu șe poate scoate la'soare» (G.-Hodod). Gâlgărițe și Gărgărițe, v. mai sus. Găitan = laringe, v. gât. Gândac = Blattella germanica (L.) Rod la piei: «îi găsești în opinci dimineața» (Popeni). Gât == laringe (Popeni) și Gâltan (Noțig) ; gâtul propriu zis se numește grumaz. Găun (-ni) nume cunoscut peste tot (Moigrad, Popeni, G.-Hodod, etc.); mai rar Viespe- țigănească (Măeriște) = Vespa crabro, adică gărgăunul din restul țării. Nu se confundă nici când cu Pseudovespa germanica = Dește, v. c. « La mușcătura găunului, să dai cu apă și scopchit » (scuipat, n. p.), « de te mușcă nouă găuni, mori» (Popeni). Adevărul este că, de te-ar înțepa nu nouă, ci chiar mai puțini, dar sub barbă, gâtul se umflă în așa măsură, încât poți muri prin asfixie, dacă nu intervine medicul la timp. Gertinchi = genunchi (Popeni, Sălățig, etc.). 316 M. BĂCESCU 10 11 ' MATERIAL DE EOLKLOR ZOOLOGIC 817 Gheonoaia (Popeni) « Ghionoaie (Stâna), mai des însă și mai general se aude Ciocăni- toare (-ori): Moigrad, Derșida, h Sălățig«DUns viriclis cirescens Brehm, dar și cele de genul llryobates. Toți Sălăjenii se plâng — pe drept cuvânt — de pagubele ce le face Picus w-idis, pasăre foarte des întâlnită în regiune, la slupării: « Ciocănitoarea vărdoie strică la stupi» (Pepeni). « Ciocănește și. lemnul burtatl) dar și varul din jurul fereștilor, iarna» (Popeni). « Ghionoaia cea verde sparge stupul și omoară albinele, luându-Ie toată hrana, iarna» (Sălățig, Stâna). Gherile (4) ~ larve de Gastrophilus, v. Cășteriță. Gh6spe (GMști) — Pseudovespă, v. Dește. Glidzure (4): Moigrad, Stâna, Derșida, Popeni, etc., general în regiune; mult mai rară este forma Veznre (G.-Hodod); Glieztire - câne (bărbatul) și Ghezuroaică (sau cățea), adică femelă, la Torbuța = Melos meles L. Untura de ghezure este bună pentru matrice (Sălățig, G.-Hodod, Popeni, etc.). «Un- tura ghezurolui este bună de frecat pe cioante, la matrice»2): ghezurele-câne pentru bărbați, ghezuroaica sau cățeaua pentru femei (Torbuța). «Bună și pentru cisme și orice încălțâi» (Sălățig). « Ghezurele strică porumbul; ol are trei plezne (benzi, n. p.) albe până la-nas ». Ghoziire-eâne ~ Meles mascul, v. Ghezure. ■GhCzuroiiică ~ Meles femei, v. mai sus. Ghidră (-e) Lutru Intra L, «Au fost multe la Tăul Găinii, care a secat» (Derșida). GhflW ~ Putorius, v. Bihor. Ghior ~ la fel. Ghițelav — mormoloci, v. Vițelar. GJig'lin — Sus- scroafa attilaT. (Popeni). Numele este dat în D.A. (III, p. 274) fără loc. Din numeroasele citate din cronici, reiese că, pe vremuri, numele era mult mai larg răspândit pe țară, pierzându-și pe alocuri astăzi cu totul sensul de mistreț; în Moldova de exemplu. Goâiigă. la Sălăjeni înseamnă mai curând gândac, ca și în Muntenia, în timp ce, în Se- verin de exemplu, sub acest nume se înțeleg mai ales viețuitoarele târîtoare, strâns legate de pământ: miriapode, scorpioni, șerpi, etc., de unde și meseria de gongăr, ce și-o atribue acei ce prind, pentru laboratoare, șerpi, scorpioni, otc. Goangă-cu.foc — Lampyris, v. Arglut-viu. Goangă-de-bozio =» Cetonia, v. Sclipitoare. Goangă-de-primăvară = Melolontha, v. Ciormâg. Goangă-sclipitoare ~ Cetonia, v. Sclipitoare. Gcangă-scJiptărrtaSă = la fel. Gruhâtic (4): Ortelac, Moigrad, Hereclean, Popeni, Sălățig, etc.; Cracătic: Derșida, S. Odorhei, Tolbuța; Cnîcatîș (-i): Românaș, Borza, Jibou, Prodănești; Broasca-dc- picule (Derșida, Moigrad, alături de Crâcatic, Grâhatic); Br.-de-rouă (S. Odorhei, Hereclean, Dobrin, Ciocmani) — Hyla arborea L. După loc, aceste nume deosebesc buratecul de celelalte broaște; se produce totuși o oarecare confuzie în privința termenului de Grahătic, sub care, cei din Moigrad, Stâna d. p. înțeleg (când îi aud însă, nu când îi văd) și pe Rana esculenta, ce cântă în cor primăvara la tauri. Cum însă. în aceeași perioadă cântă sgomotos în bălți și Hyla, venite aici pentru reproducere și deoarece repetatul lor cra-cra nu-i mai prejos decât vocea lianei esculenta, desigur că tot la el se referă, ca nume onomatopeic ce este. Expresii: « Br.-de-răuă (= rouă în pronunția locală, n. p.) cântă pă’n goz » (Sălățig);. ■« Grahăticii cântă primăvara în tău, iar vara în lemn » (cuvânt general folosit acolo pentru copac, n. p.) (Popeni., Moigrad); « ei cântă a ploaie », de unde numele respectiv. Termenul de Br.-de-răuu este dat mai ales pentru Rana temporaria, mai rar lui Hyla -, uneori două din aceste nume se aud în același sat. In D.A. (II, p. 122), sub numele de Caracatiță, găsim: «diminutiv (în Moldova) Cara- entfeijaro (în glumă, mai ales în poezii hazlii, fiind vorba de broască)». De fapt, în acele expresii noi vedem tot numele onomatopeic al buratecului. Grehtș (4): Stâna, Popeni, Torbuța, G.-Hodod, nume general cunoscut, dar obișnuit numai pentru Gryllus domesticus L. (deschis la coloare și trăind în casă), spre deosebire J) Lemn burtat — copac scorburos. -) Matrice = reumatism (peste tot în jurul Zalăului). Matricos = reumatic; ciont matricos — os dureros, de pe urma acestei boale (v. cioânte). Cuvântul este bine cunoscut și aiurea, dar mai ales pentru «dureri de stomac la copii» (Leon, p. 307), ori pentru dureri menstruale (Răcesc u , 1931). de l’optiț v.c. ( — Gr. campestris), « mai mare, negru și mai gros, trăind’în găuri pe, câmp » (Stâna). Alții spun « cântă greliișul»,■ dar când îl scot, spun: « am prins un popă- țigănesc», fără a-1 confunda totuși cu cel de casă (Moigrad). In satele mixte, Ungurii zic Priucecl, în altele se spune ambilor greieri, greluș. « Grelușul cântă’n vatră: trei-trei—trei-trei >> (Torbuța). Numele este dat îhD.A. (III, p. 305), îără loc și echivalent științific. Grinjei = Pești mici, albi, din Someș (Spermezeu). Grăia (pi. Grăi, mai des Gruie): Jibou, Borza, Popeni, S. Odorhei și mai peste tot ținutu Sălajului. Cocoară (-re): Derșida, G.-Hodod și în alte locuri, ades alături de cel de Gruie, dar mult mai rar ca el = Grus grus L. « Se duc gruiele » (Popeni) sau « mărg gruiele, vine iarna » (Torbuța). « Gruiele mierg în cobilă» (Moigrad), adică în unghi, ca partea plugului ce se chiamă astfel. ’ In D. A. (III, p. 321) găsim masculinul gruiu, dat pentru Transilvania fără loc, ’ Marian, 1883, II, p. 346. Gujulîe (-Iii) = Amfipode,.v. Costișetă. Gușă — la fel, dar și Gordius aquaticus (la Plopiș). Guzgan = Rattus, v. Pațoe. Guzunoi (-i) nume larg răspândit (Moigrad, Popeni, Domnin,- S. Odorhei, etc.); mai rar forma Gurzunâi (Torbuța) sau Moșinoi (Derșida), singure sau alături de Guzunâi = Talpa europaea L. Ii mai spune și fecior-de-popă (Jibou), după legenda următoare: « Guzunoiul a fost feciorul unui popă, care luase pe nedrept pământul unui țăran sărac; acesta l-a dat în judecată și când judecătorul, martorii și împricinați! s’au dus la fața locului, popa a întrebat cu glas tare: «al cui e acest pământ? » Atunci, spre supriza tuturor, un glas puternic a răspuns din pământ: « al popii, al popii!», fapt ce a decis pe judecători să-i dea lui dreptate. Cum. vocea fusese a feciorului popii,.pe care el îl îngropase mai înainte în ogor, anume pentru această mărturie, nevoiașul nedrep- tățit l-a blestemat să. rămână mereu sub pământ-și așa a fost;.de aici numele ». « Guzunoiul ridică mușuroaie (G.-Hodod), dar moare la soare », fapt exact, dată fiind sensibilitatea lui la căldură și la lumină. Primul nume a fost dat și de V a i d a. Huhurez = Asio otus L. (Stâna, Popeni, G.-Hodod, etc.),’ Fiind un nume onomatopeic, derivarea lui din Huhurâ, unguresc, ne pare cel puțin forțată (D. A., III, p. 417). Hâlpe = Vulpes vulpes crucigera Beck (Popeni, Derșida). Impărătușul gurii (Sălățig); Impărătuș (G.-Hodod) = omușorut, adică limbuță ce se ridică ■ în fundul gurii (B ă c e s c u, 1942, p. 189). « De ți-oiu da una, nu-ți mai mișcă împă- rătușul» (Noțig). V. și Părătuș, Limburuș. înduri (verb) = a sări, vorbind de împreunarea bovinelor: «vaca s’a închirit», ori «taurul a închirit vaca »’ (Noțig). Intorsură (Popeni) = Jynx torquilla L. și Capînturturâa. « Când o apuci, întoarce capul tăt roată și își încrețește (ridică n.p.) penele de pe cap, ca să te sperie » (inf. V. Bab’oș- Popeni). ■ Jandăr = Rhodeus, v. Lătuța. Jandâr și Jandar-de-apă = Agripn, v. Fluture-de-apă. Jder = Martes martes L. (Iaz, comun în pădurile Rezului; Torbuța). Se pare că la Stâna se zice Jgler lui Muscardinius, v. Aluuar. Jâlomâzdră = Salamandră,,,v.. Zolomâzdră (I). Jun (4) = un peștișor (Surduc, pe. Someș)., lâmVbroștească- (Stâna), sau Mărgelele-broaștci (Popeni). Se numesc așa ouăle de Rana, temporaria, «ce se văd pe tău teașcă (grămadă n.p.), sau șirag» IBufo), la Popeni. Tot așa se numește și ponta celorlalți Amfibieni pe plantele acvatice (Hyla). «In lâna-broș- tească stau ouăle broaștelor». Lătuța (Supur, pe R. Crasna) și Jandâr (Aghireș) = Rhodeus sericeus amarus Blocli. Ultimul nume este în legătură cu o colorație' vie, ca și la Proxinus, a peștișorului (ca uniforma jandarmilor). _ x Libfrța = Vanellus vanellus L. (Popeni). « Când e să dai peste cuibul ei, fuge, făcandu-se că nu poate sbura, ca să te momească s’o prinzi și să.te atragă în altă parte » (inf. Baboș Vasile din Popeni). Vaida publică păsărea aceasta drept Liburt (p. 365), iar Marian, ca Libuț și Liboc, pentru Transilvania, Liliac, v. Șoareci-cn-aripe. Limbrici = Ascaris. «Se scot cu usturoiu » (Stâna). Limburâș = Omușor, v. Impărătușul: «Este limbuță din grumaz» (gât n.p.) spun Moi- grădenii. . 3 — Buletin Științific c. 2694 818 3f. HĂCESCU 12 13 'MATERIAL 'DE FOLKLOR ZOOLO&IC 81» Lingura-broaștel (Popeni, Stâna); Linguri-de-broaște (Popeni); Troaca-broaștelor (Ro- mânaș pe Agriș) și Scoici (Torbuța, G,-Hodod) — Unio crassus cytherea, Kfist. (det. Al. Grossu). Este vorba de scoica comună în Someș, Agriș, etc., care albește pe prun- duri, de cum scad apele; nu se mănâncă. Dacă forma și locul unde trăiește scoica nu sunt străine de numele de mai sus, acestea sunt în legătură și cu părerea greșită pe care o au unii localnici, anume că din ele se nașe broaștele. « Lingurele-de-broaște stau făcâte (înțâ- nate, împreunate, n.p.), câte două laolaltă și din ele es broaștele » (Popeni, inf. Baboș Vasile). In curentul Someșului, desigur că mormolocii își caută adăpost în scoicile moarte, fapt ce va fi fost observat de țărani și de aici a luat naștere această credință. « Dacă - copiii aduc pe lângă casă trocile-broaștelor, nu ouă găinile» (Borza), credință cel puțin curioasă, când ne gândim la calcarul din ele, ce ar putea ajuta găinilor. Linguri-de-bronște, v. mai sus. Lipchitori == Hirudo, forma obișnuită de pronunție peste tot în regiunea cercetată. Lipchitori-căești = Haemopis sanguisuga (L.), (Sălățig, G.-Hodod) mai rar Lichitoare- căiască. Listău (-ăi) — larve de Piophila, v. Strepezi. Lumină » pupila ochiului, la om și la vite (Popeni, G.-Hodod). Mâciâc — masculul de mâța-sălbatică (v.c.) și de casă. Mama-cucului = Motacilla, v. Plugăriță. Mărhăn — Lota, v. Mibăl. Mărgelele-broaștei = ouă de Bujo, v. Lână-broștească. Mâță (sălbatică) și Mâciâc (mascul, motan): peste tot în Sălaj, Derșida, S. Odorhei — Felis silvestris Schr. «Mâța vine la galițe » (Sălățig). v. și Piatră-mâțească, Matcă-țigănească = Bombus, v. Bungoi (I). Mihâl (Romna, Torbuța) și Mărhăn (Tonat, pe Someș) = Lota lota (L.) Acest pește este căutat și acolo pentru leacuri la vite, probabil de aici numele al doilea (mârhă = vită în unele sate). In Torbuța este folosit, se pare, și pentru descântece, spre a face, bună- oară, să trăiască bine doi soți. Mnicrlă (Sălățig); Mnârlă sau chiar Nârlă (G.-Hodod) — Turdus merula L. Se mănâncă. Moărte « Acherontia, v. Strigoăie. Mol == mâl, loc mâlit pe râuri (Torbuța). «Cozârca (v.c.) stă numai la mol, nu la prundari ( = prundar, fund cu pietriș n.p.), pe Someș și valea Almașului» (Torbuța). Molaștlnă — loc unde molul este mare într’o apă: «crapul și pi.șcarul stau la mol, ori se țin la molaștină în lungul Someșului» (Torbuța). Moșind! = Talpa, v. Guzunoi. Muscă-bețivă (Miersid); Mușâniță (Moigrad, Derșida); Mușiniță (Popeni); Mușliță (Badon, Panțâr) și mai des Mușiță (-țo) (Derșida, Sălățig, Hereclean, G.-Hodod, Iaz, Horezul- Mic, Dobrin ș.a.) = Drosophila fasciata Mg. și a.sp., adică micuțele musculițe ce se desvoltă pe fructele în fermentare, pe borhot, etc. (băția sau bâțiile Oltenilor). «Se fac la zeama de prune și la palincă» (țuică n.p.) spun Sălăjenii. Prin lărgire de sens, se spune Mușenițe și larvelor de Drosophila, bași pontelor Dipterelor sarcofage (Stâna, Moigrad). La V a i d a (Nr. 23) găsim «Mușlițe» — Bibio, o muscuță ce se face în vin. Cuvântul Mușiță apare și cu sensul de țânțar. Museă-de-a-mare ~ Tabanus, v. Musca-de-bfizdâr. Musca-de-băzdâr (S. Odorhei); Bâzdăroaie (Supur); Bungâi (III); Bungoiu-de-vite (Stâna) ș.a.; Bungoi-mare (Derșida); Muscă-de-a-mare (Popeni); Muscă-care-bfizdără- mârhele (G. Hodod). Muscoi (Torbuța, Dobrin) = specii mari de Tabanus (Tabanus boainus ș. a.), adică de tăuni, mai rar Hypoderma. «Când se pun muște-de-alea-mari, bâzdăresc marhele » (Popeni). «Mârhele bâzdăresc dacă le înțeapă muscoiul» (Torbuța). «Bâzdăroaia băzdărește marhele» (Supur). Musca-de-cân! (Iaz, Hereclean)—Hippobosca equina. «Musca-de-câni stă și pe cai; mai rar pe vite, dar atunci ele nu se mai îngrașă». Mnscă-mărheasoă (Muște mărhești): Sălățig; Muscă-rea (Jibou, Iaz), mai rar Bungoi- dc-vite^ ca lui Tabanus = adultul de Hypoderma. Coș (Moigrad) sau Coș-de-marhă (Stâna, Popeni) — larvele de Hypoderma (G. Hodod). Larvele acestei muște (strechia de pe aiurea) ridică coșuri mari sub pielea vitelor tinere, grase, sănătoase, deteriorând-o. Țăranii, în loc să țină cont de instrucțiunile pri- mite privind combaterea acestor paraziți supărători, se mulțumesc să « stoarcă afară coșii» (larvele n.p.) după ce au făcut răul, consolându-se că prezența lor este o dovadă ca vitele sunt sănătoase («numai marhele sănătoase fac coși». Popeni). Muscâî, v. mai sus. Mușânițe și Mușinițe, Mușenițe = Drosophilla, v. Muscă-bețivă. Mușinoih — Talpa, v. Guznnoi. Mușițe, Mușlițe = Drosophilla, v. Muscă-bețivă. Neriă — Turdus merula L., v. Mnierlă. Nevăstuică — Mustella erminea, v. Nevișeă. Nâvișcă (-ște) nuine general în jurul Zalăului = Mustella nivalis. probabil și Mustella. erminea aestiva (S. Odorhei, Derșida, Moigrad), apoi Nevăstuică, nume mai des auzit decât primul (Mersid, Bucergea). O socot și aici, veninoasăx) și «o belesc de cum o prind; cu chelea ci cârpesc peptarc (Popeni) ori o pun, muiată în apă caldă, pe buba mare, sau se freacă cu ea țâța vacii, când se umflă și iese sânge » (Sălățig). «N. mușcă vita de uger ». Ochiuțul-boului (Hereclean, Stână, etc., uneori alături de Ochiul-boului, diminutivul fiind totuși mai des folosit). Ochiulețul-boului (Derșida) — Troglodytes troglodytes (L.). Fiind vorba de cea mai micuță pasăre dela noi, ea a atras atenția oamenilor tocmai prin acest caracter: « E mic ca un ochi de bou și fuge pe loc în gard » (gard viu n.p.) spun Derșidenii. Circulă și acolo legenda că ochiul-boului a câștigat prin șiretenie cursa de sbor dintre păsări, însă «băgându-se sub aripa unei buhe », (Sălățig, G.-Hodod), nu a unui Vultur, ca la Marian, 1883, I, p. 306—311. In satele mixte, Ungurii îi zic Okorszem, probabil traducerea numelui românesc. Ochiulețul-boului — Troglodytes (L.), v. mai sus. Păianjen (~i) «Araneine în general (peste tot în Sălaj). Pentru umflăturile provocate de mușcăturile păianjenilor — și în general la umflături (om și vite) — se pune ajâg (un fel de lut) frământat cu oțet (Sălățig). Păpărâză = Coccinella, v. Pipirigă. Părătâș = Omușor, v. Impărătnș. : Pasăre (-1) și Pasăre-de-casă, nume folosite în jurul Zalăului, peste tot, pentru a denumi- vrăbiile = Passer domesticus L. Alături de ele se aude pe alocuri și numele de Vrabie, mai ales în pronunția locală Vrabghie (Popeni, Dobrin de ex.); în unele locuri (Popeni) se cunosc « două feluri de Vrăbghii: unele ce-și fac cuib în bortă (scorbură n.p.), (Passer montanus) și altele în acoperișul de paie al caselor, pe care îl cam strică». Sensul de pasăre = Vrabie, îl aflăm și la Marian (pentru Moldova de Nord); este posibil să fie și acesta unul din numele mult mai larg răspândite la noi în trecut dar înlocuit azi prin cel de Vrabie. Pasăre-de-casă, v. mai sus. Pasăre-de-scai = Carduelis, v. Tigllșor. Pasărea-plugului = Motacilla, V. Plugăriță. Pasărea-morții și Pasărea-mortului =; Athene, v. Ciliăaie. PasăTea-sărăciei = Glaucidium, v. Cinică. Păsări: alte nume din jurul Zalăului, larg răspândite și în restul țării, pentru aceleași specii: berbecel, buhă, cuc, gangur, gâște-sălbatice, graur, presură, privighetoare, pupăză, rândunică, sturz, turturică. Păstorul-șarpelui = Libelulide, v. Fhitme-de-apă. Pațâc (Popeni, Dobrin, Jibou, Borza); Poțoe (Iaz, Stâna, Plopiș); Potcăn (Derșida, G.- Hodod, Domnin); Clonțăn (Românaș, Bucergea); Guzgăn (Hereclean) = Rattus norve- gicus Erxl. In D.A. (I, 2, p. 568) găsim Clonțăn cu sensul de stâncă-țuguiată. Pcișcâr, v. Pișcar. Pepeliâgă (-gi) = Coccinella, v. Pipirigă. P6pi și Pâpi-roși = Pyrrhocoris apterus L. (Derșida, resp. G.-Hodod) «Pepii-roși es cei- dintăi primăvara». Peptalăca = Coturnix, v. Taptalăc. Pește-țigănese = Mormoloci,1 v. Vițelar. Piatră-mâțcască=un ghips microcristalin (Det. M i r c e a P a u c ă), cu aspect zaharoid, folosit la construcții în Popeni; i se spune așa, pentrucă în «cotroanele ponoarelor lor, mâțele sălbatece își fată puii» (Popeni, inf. Baboș Vasile). sau «fată între stanele pe care apa le ponorește » (= găurește n.p,). Pipalăca = Coturnix, v. Taptalâca. Pipirigă (Torbuța, Stâna, S. Odorhei, Miersid); Pipirăgă (Derșida). ’) Și efectiv, ea poate transmite nu numai tularemia, dar poate provoca și infecții grave prin produsele de descompunere a sângelui sau prin flora de putrefacție, aflate printre dinții ei. 3» 820 M. RĂGESCII ■ ■ ■ :■ 14 15 MATERIAL DE FOLKLOR ZOOLOGIC 821 1‘epclitîgii (Moigrad); Păpăniză .(-«): (G.-Hodod).^ Coceinellti, :$eptempmetala L.. La'- Salâțigi Românii îi spun l’ipirigă (4), iar Ungurii, CatoubOgăr.H «Pipiriga-gaia, undo-i sbura, acolo m’oi mărita -o,«spun și-acolo (Miersid,, Moigrad).;. I’fipăriîză și IMpănîgă sunt citate și de Vaidavțp. 372), dar neidentificate; forme Vecine dă și Marian pentru Transilvania, fără loc (Păpăruie, Păpăruză, 1903, p. 107); Pipirigii, v. mai sus. : Pișcâr (Sălățig, Țolbuța, Tohat, pe Someș); Pcișcâr sau Cliîșcâr (Cărei, pe Grasna).= Miegurn-us jossilis (L.), adică țiparul obișnuit. Lampetra, coi-poartă normal acest nujpe, lipsește din Someș; în schimb, la « molaștinile lui » (v.c). se găsesc Misgurnus. In basinul Crișului, pe Valea Mare, la Racovița, este Lampetra cu numele de Cicar (inf. L. Apostol). 3,’ițiguș « Parus major I.. (generălla Zalău). «Când ninge, pițigușii vin și se pun la . fereastră» (Popeni), nume dat și de Vaida din regiune, «iii.încep să cânte.cam din Mărțișor» (Martie, n-p.). Idțîgăș-domnesc ~ Parus coeruleus L. (Popeni), « micuț și .nuccântă nici cum », (inf. V. 13aboș-Popeni). JBeaznă = Lithobius forficatus Koch. și alte-Miriapode,;.pe care le. caută, localnicii,pe • sub cioate, pentru leac. «Pleznele se turtesc în.tr’o;.lingură.cu lapte și se dau (câte • unajcopiilor mici, să Ie bea când au plezne » (—bășici, pe gingii, de nu pot suge, n,.: p,): G.-Hodod. j Hiigiiriță (-țo) (Sălățig, Ilereclean); Mama-cncului (Iaz).;,.. Rasărea-plugului (Derșida, Domnin, Ilereclean, Sălățig — în ultimul loc, alături- de Plugăriță); Sălăjenii folosesc și numeic de Codobatură, larg răspândit pe țară, fie,singur,,fie;împreună cu unul din numele de mai sus (Popeni, Moigrad) — Motacilla .alba L.,,mai rar M flava (zărită și ea acolo, dar neidentificată ca subspecie). ; ■ Venind Ia noi cam odată cu vremea aratului și sărind.,ades.,din brazdă-în brazdă pe ■ urma plugului, după-insecte,. în timp ce bat mereu,din, coadă, aceste drăgălașe păsări au fost botezate în consecință. Vaida a cules din,-Sălaj.și, numele de.rasărca-pluga- rulni (p. 373), dar l-a identificat ca Alauda',-este și-ciocârlia- una din păsările-a cărei venire anunță țăranului vremea-plugului, dar ea e..numită acolo în primul loc Cicigău. I‘mima-gâltauului și Poama-gâtului (Noțig) = Laringe. '; .: , Podar (4) = Albwnoidesbipunctatus(?), (Moigrad,. Jibou)» . . Poduț (.1).^ Ghondrosioma nasus L. (Tolbuța, pe Someș).*-« Poduții se bat la, vad,, la prunduri» (v.c.); Torbuța. ; l’dpă, Popa-dracului, Popă-țigăuesc, Popie = Gryllus campestrisp'V. Popiiț. . , . l’opiiț (Torbuța, Stâna, Moigrad, Guceu, Popeni, Borza;- etc.); Popă-țigănesc (aproape! general; Greaca, Românaș, Stâna, Moigrad). Ropă^pl. Pdpphi).;-Sălățig, Dobrin;.Popic' (Domnin); Popa-draculni (Hereclean); GroMș1 (Hereclean,. Gățelu, Săliște,- deci numit la fel cu groierul-de-casă, caz mai rar în regiung)- — .Gryllus (Acheta). campesțris. Lj Sub unul sau sub altele din aceste npme (se folosesc, pbișjxuiț. șr. două-,trei din ele-în același saț),.înțeleg localnicii obișnuitul greiere de câm.p,)«șcurț, gros și negru ca un popă » (aluzii la sutană catolică strânsă la mijloc), de unde numele. Este interesantă deosebirea pe care o fac Sălăjenii între greierul-de-casă (v... fGrehiș) și cel de câmp, ceea .ce nu-i peste totr.« Popuții. stau pe hotar, nu în casă » (Pppeip). ..... / .- ■ ■ Porumb (4),= Columba livia livia Gm. (Popeni). S;mapde,-,maL des-’pronunția de Poruin- bghi, lâ plural. , .......... । . , jpotdâu, Pațde (J) « Rattus no/vegicus,. v. Piițife. . ■ ■ ' .Prestau (Ticău) ~ «pește ce mușcă» {Cobitis?}. Prundâr (-i) = grinduri, porțiuni de râu acoperite- cu.prund (Torbuța): «Poduții îșj.țipă . sămânța la prunduri», v. Podtîț. . -; .... ■ Rânză = stomah (Torbuța). Cuvântul nu-i întrebuințat în sens ironic acolo, ci'la propriu. « Când omul are rană la rânză .(ulcer, n. p.), bea timp-de-12-zile câte un pahar de viii; cu zeamă de cartofi spalați și dați cu totul prin' răzălăi» (rleac sigur», întrebuințat și de Petroum Gheorghe din Torbuța). Rișeă — Lucan-us, v. Văcălie. Bontă (GMIodod) și Ronta-gorunchiului (Sălățig), Rbăta-din-geriiuchi (Moigrad), Roată- In genînchi (Popeni); Roata-de-genînchi (Derșida) = rbtula (osnV patella) la om. Rădașcă = Lucanus, V. Vftcălie. Saloâută, Saldntă (Popeni), Țaloâncă (G.-Hodod, S. Odorhei) — Scolopax-' rusticold' L., dar și alte specii de lamicole (Capella media d. ex.). «-Saloantele trăiesc cu aerul pe care îl sug cu ciocdlJor lung, băgat mereu în pământ » .(Popeni). Sunt vânate mult pentru excelenta lor carpc--(din ung. Sâlonca, cu același sens, v. C h e r n e 1, în Brehm, VI, p. 2 — 19). Sărea = Pica pica L. (S. Odorhei, Moigrad, etc., peste tot). «Gând vitele tușesc, le daii în apă sarcă friptă și uscată făcută colb » (Moigrad). « Sarea e stricătoare, căci, mănâncă, mălaiul » (Derșida). Șarpe = câteva credințe locale: «de pui șarpele pe furnicar, flueră» (Moigrad), «cu cra- cana pusă după cap, îl apeși în furnicar și când e înțepat, flueră»; la fel, «de-1 pui pe foc» (Popeni). 1‘iatra-de-șarpe dela Plopiș (neidentificată) este o piatră, de leac (inf. L. Apostol). Șarpe-botiș (I) = Anguis, v. Șarpc-de-r&uă. Șarpe-ourt (I) = Anguis, v. Șarpe-de-răuă. Șarpe-curt (II) — Vipera berus, v. Viperă. Șarpe-de-apă = Natrix natrix L. (Torbuța? etc.), comun în lungul Someșului; oamenii îl ucid. Șarpe-dc-păduro, v. Viperă. Șarpe-de-răuă (Romna); Șarpe-botiș. (Popeni); Șarpe-eurt (Derșida, Moigrad, etc./, Șiclftu (Sălățig, nume rar față de Șarpe-curt acolo) = Anguis fragilis L. « Șarpele-curt o botișel (berc, n. p.) la coadă » (Popeni). 1 ' . . Este curios că numele dș. năpârcă este ca și necunoscut în jurul Zalăului și aceasta atât ca șarpe veninos, cât și ca Anguis, lucru cu atât mai de neînțeles, cu cât cuvântul îl aflăm și în Bihor și în Cluj. Anguis, pe care l-am arătat la zeci de oameni, nu-i numit năpârcă, Ci șarpe-curt, ca și vipera; unii se tem de Anguis (Moigrad, Merșid, Popeni), alții îl iau în mână (Stâna, S. Odorhei), deci și acolo numele (de Șarpc-curt, de data aceasta) a dat loc Ia confuzie între Anguis și Vipera, întocmai ca și în cazul numelui de năpârcă pentru restul țării. Confuzia este însă și în acest caz numai de nume, căci toți știu că reptila în discuție «își rupe coada », sau că « ese la cosit», de unde și numele de șarpe-de-răuă. Sclepț (4): Stâna, Popeni = Chrysozona (Haematopota) pluoialis L.; un tăun mic. Numele de sclepț larg răspândit pe țară, aflat și la Slavi, trebue verificat cu atenție, căci este dat obișnuit unor Tabanizi anumiți, nu strechei (Marian, Ins., p. 352), pe alocurea și altor Diptere (Culicide chiar). Sclipitoare (ri): Jibou, Borza, etc. Boangă-de-bozie (Moigrad); Bungoi auriu (Aghireș, Dobrin); Bungoi verde (Derșida); Goangă-de-bozie și Goangă-sclipitoare (Miersi d) Goangă scliptăroară (Popeni) = Cețonia aurata L. « Cu capul sclipitoarelor pruncii fac pene » (= flori n. p.): în Borza, sau pur și simplu le înțeapă «în spini » (țepi de Prunus spinosa, n, p.), «.ca să străluce la soare ». Cetonia sunt pretutindeni urmărite de copii pentru frumosul lor luciu metalic verde-auriu. Scoici = Unio, v. Lingura-broaștei. Scorțâr și Scorțărâș = Sitta europaea caesia Wolf (Stâna, Popeni).Toți știu « că merge tăt în jos pe coaja copacilor și că-și strâmtează cu pietricele și lut intrarea în bortă(= scor- bura în care își face cuibul, n. p.), de încape numai el» (inf. Baboș Vasile, Popeni). Șiclău — Anguis, v. Șarpe-de-răuă. Șoareci-cu-aripi (Hereclean) și Liliac (Moigrad) — diferite Cheiroptere (am văzut un Plecotus); și aici aflăm credința absurdă că aceste mamifere sburătoare se nasc din șoareci. Șoareci-de-câmp = Microtus arvălis laevis Mill., peste tot în Sălaj. Au fost foarte mulți în trifoi în 1945 (Derșida). Șoareci-roșii = Apodemus flaoicollis (văzut) sigur însă și Clethrionomys glariolus(G.-Hoăoă). «Șoarecii-roșii sunt uneori așa de mulți, de se suie pe fir la cucuruz, ori se strâng la bubulii»1). «Ei fac mișene (Popeni), dar nu-i mânca nici mâța, nici cânele» (Popeni). ■ .Șopâila verds = Lacerta viridis L. G.-Hodod, etc.; cuvântul gușter nu se cunoaște, nici la Popeni, unde specia este foarte comună la marginea pădurilor. Stălniță și St-de-câmp, y. mai jos. Steluiță-do-câmp (Stâna, Moigrad, Popeni); Stălnițe-dc-câmp (Derșida, G. Hodod) — Pentatomidae, adică ploșnițele urît mirositoare de pe flori, fructe, etc. Numele de stelniță pentru Cimex lectularius a fost dat de Vaida (p. 377) pentru «păduchi-de- perete». Stiglâț (4) și Stiglinț (4) = Carduelis, v. Țiglișor. .Strepezi (Moigrad, Stâna, acolo și Vcrine-de-brânză) și Codați (Hereclean), cu sensul de larve de Piophila casei L. exclusiv, sau și de ponte ori larve de Drosophila, din oțet sau de Sarcophaga, de pe cărnuri (Moigrad, etc.). Listăi (Plopiș) numai larve de Piophila. 1) Bubulii (Moigrad) = figuri de porumb. « Se taie tulhenii, se leagă jupehii și s® fac bubulii». - - 822 M. UÂCESCU 16 17 MATERIAL DE FOLKLOR ZOOLOGIC 823 Se zice, d. p. « ,Strepezii sunt vermi subțiri caspâma » (ață, n. p.) dar, vorbind de carne alterată, spun că ea «a mustit» sau «carnea are mușenițe »(v. c.), Moigrad. Numele de Codați în sensul nostru, îl aflăm și în D.A. (II, p. 588); dar fără echivalent latinesc. Strigă! — Acherontia, v, mai jos. Strigoaie (Moigrad, Derșida, Iaz. etc.); Strigă (G.-Hodod); Strigoi (Borza); Moărte (Baden, Hereclean) — Acherontia atrops L. Numele de- moarte sau cel de cap-de-mort, mult mai răspândit în țară, al acestui mare fluture de noapte, îi vine dela desenul de pe torace ■ce amintește vag o țeastă de mort; aceasta, obiceiurile sale nocturne (puternic atras ■de lumină), dar și «strigătul» (sunetul) ce-1 scoate când e prins între degete, i-au adus •celelalte nume, cum crede foarte just și M a r i a n; dela strigoi apoi- și credința că «duce laptele dela vite» (Iaz). «Strigoaia joacă în jurul lămpii» (Derșida). «Strigoaia suflă în lampă » (G.-Hodod); este vorba de posibilitatea efectivă de a stinge o lumânare bătând cu aripile în ea. «Cum vine moartea în casă, s’o țipi afară» (Hereclean). Strîigdaie și Strigoaie — Agrion, v. Flnturi-de-apă. . Stnp-figănesc — Bombus, v. BungM (I). Sfiiu (pl. Sui) = Lucioperca lucioperca (Torbuța, pe Someș). Stilou și Șuleu (Torbuța, S. Odorhei, Surduo); C'iuhîu («MjuRomna = Aspius aspius (L.). « Ciulăul are pana iiardoare » (Romna). « Șuleul n’are șire (= dungi, n. p.) pe de laturi șî înțeapă» (Torbuța). Primul nume îl găsim și în Arad, dat pentru Lucioperca însă, Șulen, v. mai sus. Taptalftc (Hereclean); Taptalăcă (Popeni, Stâna, Miersid, etc.); Cheptalacă (Sălățig, Fir- miniș); Ghoptuteacă (G.-Hodod) și Peptalăcă (Firminiș) sau Plpalacă (Horezul Mic) = Coturnix coturni): L. Se aude mai des pronunția de Cheptulăcă: «Cheptulaca stă prin grauri și Ia râturi»; toate numele sunt onomatopeice; cel de Pitpalac este luat și de Unguri. Tăptălăca, v, mai sus. 'ț’ibocă, yibAce (Stâna, Horezul Mic, Românaș, Cățelu-R., în ultimul loc cu pluralul Țlboci); Țiboc (masculin), Ia Plopiș; Vcrveriță (-o.): Moigrad, Stâna, Derșida, S. Odorhei, etc. mai rar forma obișnuită de veveriță (Popeni, G.-Hodod) —Sciurus vulgaris fuscoater Alt, 'fibocă are o răspândire mai largă, aflându-se și în Cluj (Lăpuște) sau Turda (Marișel). Tihne, v. mai sus. Țigan = Agrion virgo, v. Tigau-de-apă. Tiglișor (Popeni); Pasăre-de-scai (Moigrad); Stigleț (Stâna); Stiglinț (Derșida) = Car- duelis earduelis și Carduelis c. romaniae (Tschu). «Țiglișorul cântă țiglic-țiglic; ei mănâncă scai. Iarna scoate vermuși din bociuca (inflorescență n. p.) scaiului do brusturi (Lappa, n.p.). Țiglișorii sparg și bociucile lăptucilor, de unde scot 2 —3 ver- muși (larve de Trypeta n. p.) pe care îi mănâncă» (inf. V. Baboș-Popeni). Tioancă — Athene, v. Cilioaic. Taloancă = Scolopax, v. Sajoantă. Toma = Bujo bujo, v. Broscoi (II). Troaca-broaștelor — Unio crassus, v. Lingura-broaștei. Urechiușă (peste tot: Popeni, Derșida, S. Odorhei, etc.); Urechiușcă (Iaz, Plopiș, Patal) și Urecholuiță (Miersid) — Forficula auricularia. L. Toți au și aici teama superstițioasă că «intră în urechi și le sparge ». Va i d a (p. 377) dă forma Uretiușe. * Ureelioluiță și Urechiușcă, v- mai sus. Vaca-IiiLdumnezeu = Lucunus, v. Văeălie. VăcMii' (Popeni, Borza, Brusturi, Prodănești; Văeălia-Iw'-duinnezeu (Popeni); Boul-liii- dnmnczoii (Derșida, Sălățig, G.-Hodod, Hereclean); Vaca-hii-dumnezou (Moigrad, S. ■Odorhei, Radon, Nușfalău, etc.); Cleștar (Săuca); Rișeă (Supur); Rudașcă (laz, Hu- rezul Mic) = Lucanus cerous L. Gel mai comun nume în jurul Zalăului este Vaca-lui-dumnezeu; ades seaudșidouă- tref cuvinte din cele de mai sus în același sat. Acest gândac mare, al cărui mascul are coarnele lungi, bine știute, a atras pretudindeni atenția. «Cleștarul se pune în păr, ca să crească frumos» (Supur), «ori se ia în ștraiță (=traistă n. p.) ca să nu-i izălogească pădurarul pe copoii, când merg cu vitele » (Popeni, etc.); (a zălogi = a duce •vitele la ocol, când Ie-a prins în pădure n. p.). Marian (1903, p. 34 — 35) dă o parte din aceste nume fără localitate precisă («în Transilvania » sau « în Ungaria »). Văcălia-lui-dumnezen, v. mai sus. Wdnvlță = Leucisctts idus L. (Jibou, pe Someș). Val, Vălâș (termen pescăresc) = un snop mare de nuiele de sălcii legate la un loc, care se rostogolește spre a mâna și închide la un cot potrivit vreun «bot de pești» mărunți (v. c.). Pescuitul cu vălușul îl fac mai mult copiii (Torbuța, pe Someș). Vcrveriță (-e) și Veveriță = Sciurus, v. Țiboca. Vespe, v. Dește. Vespe-țigăneâseă = Vespa crabro, v. Găini. Vinele-dela-gernnchi (Popeni) = tendoanele do sub genunchi (ale mușchilor semitendinos și biceps femural). Viperă (Românaș, Iaz, Săliște, S. Odorhei); Șarpc-de-pădiire (Torbuța); Șarpe-curt (Sălățig, Popeni) = Vipera berus L. « Dacă te mușcă șarpele-curl, când ești la marhă (când umbli cu vitele, n. p.), trebue să-ți îngropi o zi și o noapte mâna sau piciorul mușcat în pământ, ca să tragă » (Torbuța). In munții Roz se cunosc și cazuri mortale de pe urma mușcăturii șarpelui- de-pădure (Iaz). Ca nume, se confundă pe alocuri și cu Anguis cum am spus, dar la vedere, nu. Vițelar (-i): Zalău, Moigrad, Miersid, G.-Hodod, Stâna, etc.; Poștc-țlgănesc (Supur); mai des găsim însă pronunția de Ghițelâr (Popeni, Derșida, etc.) = Mormoloci de broaște, mai ales de Bombina cariegata (comună în toate izvoarele) și Bana temporaria. Prin lărgire de cuprins, pe alocuri, se spune vițelar și altor vietăți de apă (Amfipode, Triturus, în Năsăud, d. p.) « Să nu bei apa asta, că are ghițelari» (Derșida); « Să nu înghiți ghițelari, că mori» (Popeni). Ne aflăm în fața unui nume larg răspândit în Transilvania (Hunedoara, Timișoara, Arad, Cluj), mai peste tot având sensul de Mor- moloci. « Ghițelarii se fac în bărăstoci și în băltoci » R: Torbuța; în primul caz este vorba mai ales de Bombina-, în băltoci, de Rana și Buf o. Vrabghie = Passer, v. Pasăre. Zaică — Garulus glandarius L. (peste tot în jurul Zalăului). Această pasăre, numită gaiță în cea mai mare parte a țării, este foarte bine cunoscută și acolo: «Penele albastre ale aripii se pun la pălărie»; «Zaica strică la porumb» (Stâna), «Zaica grăiește hâd» (Popeni). «O poți învăța să vorbească, de strigă urît după muieri» (Sălățig). E curios cum într’un sat mixt (Sălățigul), Românii îi zic Zaică, iar Ungurii, Matiaș (probabil că în ungurește numele a fost cules din Transilvania). Zălămâzdră (-re) (I). Nume aproape general în jurul Zalăului; Moigrad, Zalău; Zăl..de- pădure (Popeni, etc.); Z-cu-puchi-galbeni (Popeni); Jolomâzdră (Ortelec). Cum s’a văzut și la Cățel-de-baltă (Triturus), numele de Zălămâzdră este cunoscut peste tot, fiimk dat, și acolo, deopotrivă pentru Triturus și pentru Salamandra: doar atributele le deosebesc. Unii se tem de Triturus (Ortelec), cei mai mulți însă, cum este și just, nu; nici unii însă nu se tem și nu socot veninoasă Salamandra, pe drept cuvânt; rar loc unde «li-i greață» (=.silă) și de ea. De aceea o trec peste mână (fetele și băieții), pentru a coase bine sau pentru a deveni îndemânateci (Romna, Derșida). Unii cred că pică cu ploaia: «Zălămâzdrele pică bugăite cu ploaia» (Popeni), nep.u- tând explica altfel ieșirea lor în mare număr din ascunzișuri după o ploaie ce a urmat unei lungi perioade de secetă. Zălămâzdră (II) = Triturus, v. Cățel-dc-baltă. Zălămăzdră-cu-puchi-gaUmni = v. Sălămâzdră. Zălămâzdră-de-pădure și Z-de-plonie = Salamandra, v. mai sus. Zdreavă (zdrovo): Noțig = oasele claviculei. O formă vecină, dreava, o aflăm în Mehedinți ( B ă c e s c u, 1942). . CONCLUZII Examinând cele peste 300 de nume prezentate, din care aproape 200 sunt complet noi sub o formă sau alta, ajungem la următoarele concluzii: 1. Folklorul zoologic al regiunii este pe cât de pitoresc și variat, pe atât de interesant; el ne arată o adâncă dragoste și cunoaștere a vietăților din x) Băltoc (-oci) = meandră părăsită, pe Someș (Torbuța) și Bărăstoc (-i) = izvoare în biituri (n. p.) sau «bortă de lemn cu izvor» (ambii termeni folosiți în corn. Torbuța d. ex.); burtucă, la fel (Moigrad). 824 «• BĂCESCU 18- W MATEBIAL DE FO.LKLOB ZOOLOGIC 825 pai’toa localnicilor și ne oferă elemente noi pentru medicina populară sau pentru studiul originii graiului respectiv. 2. Intr’o regiune cu sate mixte numeroase ca aceea cercetată de noi, ne-am fi așteptat la un amestec sau împrumut mai însemnat în termino- logia zoologică. Or, dacă unele din aceste cuvinte ne vorbesc de o influență ungurească (șarpe-curt, bungar, cerebogar, saloantă, mafhă), iar altele au același cuprins în ambele limbi (pasărea-morții, păstorul-șarpelui) — în ce sens s’a făcut împrumutul ? — găsim însă în rest, o viguroasă terminologie românească proprie, în,care lirismul se îmbină armonios cu justețea obser- vațiilor asupra naturii (migrația păsărilor, locul și felul cum își fac cuiburile, insectele dăunătoare, viață broaștelor, etc.). 3. Multe cuvinte apar proprii locului sau regiunilor Cluj-Oradea împreună, mărturisind desigur o mult mai veche origine (pasăre — pentru vrabie, greluș, breană, gruie, brudă, fraxîn, etc.). Credem ca punctul de vedere este valabil chiar atunci când fonetica sau aspectul cuvântului arată astăzi trăsături străine (ccalhău, cilioaic, ori seria răpitoarelor: boghicaș, boghiu, boghigău) sau când asemenea cuvinte apar și în notele folkloristicc maghiare: ciuvik, pitpalak, zaică, sarea, etc. (v. Cheme 1). 4. Cuvintele compuse ca: bou-de-balta,, cățel-de-apă, etc. sunt intere- sante, pentrucă în ele apare cuvântul apă sau baltă, deși localnicii spun că «trăiesc în tauri»; probabil că este vorba de o suprapunere a ultimului cuvânt, mai nou desigur, peste «balta» mai vechi. 5. Este curios faptul că, în timp ce fineța de terminologie a Sălăjenilor îi face să deosebească cu nume aparte trei neamuri de pițigoi, două feluri de greier (greluș și popuț) etc., mulți din ei nu au nume proprii (locale sau generale) pentru unele animale foarte bine cunoscute totuși, ca sitari, cărăbuși, năpârcă, chiar și viperă (aceasta cu excepția munților Rez); ultimele două sunt înlocuite pe alocuri cu șarpe-botiș sau șarpe-curt, din care pricină, ca și în cazul năpârcii (M. B ă c e s c u, 1942) greșit mulți socotesc veninos și pe Anguis. ’ 6. Fonetica numelor de animale din jurul Zalăului este influențată (mai mult chiar decât în Moldova de Nord) de pronunția cu chi, h și ghe (ghe este și o transformare' a lui a inițial), pchișcar, hulpe, ghezure, ghițelar, chetpalac,. ghfor, foc-ghiu sau pluralele: lipehitori, lupehi, etc.; doar tinerii trecuți prin școală pronunță vespe, dihor, etc. 7. Dacă unele din numele publicate arată vagi legături cu cele din Mol- dova sau Oltenia, la foarte multe se observă o mare asemănare cu cele din regiunea Oradea-Cluj (eiocluț, cealhău, gligan, brudă, foc-ghiu, guzunoi, strâgoaic, etc.), vorbindu-ne de o interesantă unitate în evoluția acestor ținuturi. 8. Marea variație de nume constatată numai în jurul Zalăului, într’o regiune având doar o rază de 50 km, ne arată nu numai lacunele existente în zoologia populară, dar și nevoia notării precise a localităților de unde au fost culese numele. Deci, nu vagi noțiuni etnozoogeografice ca «Transilvania, Maramureș, Estul țării», etc. sunt folositoare, ci menționarea satului însuși, ca unitate ultimă pentru culegerile de acest fel. Pentru folklorul zoologic, poate mai mult ca pentru oricare ramură a etnografiei, este valabilă zicala Românilor din Ceheiu: «Câte sate, atâtea date» (= datini, obiceiuri). 9. Tot din acea.'tă pricină, pentru fiecare regiune este bine să se adune și nume de animale cunoscute din alte părți, căci numai așa ne vom putea. da mai exact seama de localizarea sau întinderea pe țară a unor cuvinte sau chiar a animalelor corespunzătoare. Indicarea precisă a localității reprezintă o piatră la temelia unui viitor atlas lingvistic și orice identificare sigură a animalului care poartă numele aflat constitue un pas în plus la cunoașterea faunei și limbii noastre. Câteva exemple simple: veverița nu se numește pretutindeni la fel, ci în Bihor i se spune coțobâră, iar în jurul Zalăului, țibocă; pârșului îi zice grei în Bihor, șoimuș în Năsăud, etc. ; iar liliecilor le spune pitpălaci(!) în Peci- neșca sau turnări în Racoș ș. a. Alături însă de aceste hume regionale, în unele părți se cunosc și cele de largă răspândire, iar arătarea localizării lor pe sate ar fi foarte bine venită în cazul de față. La fel de necesară ar fi și precizarea pe țara întreagă a răspândirii altor cuvinte (gheonoaie, bourel, cintiță, cealhău)^ multe din ele cu ariile necircumscrise încă, în ciuda aparenței lor de forme bine cunoscute peste tot. 10. La fel de utile ne par și însemnările de expresii locale, ziceri, cântece; în ele găsim adesea supraviețuiri de nume străvechi, ale unor animale dis- părute chiar, cum e tc cazul cu « melc-melc codobelc », al copiilor, la care urmează în foarte multe locuri «scoate coarne bourești» (de bour — boul sălbatec, stins la noi în 1627). Expresia «coarne boierești» — aflată mai ales în < Moldova, dar greșit generalizată prin manuale școlare, este tot o transformare în timp a sensului primitiv de « coarne bourești». ★ In altă ordine de idei — răsfoind fasciculele apărute din vechiul Dicționar al Academiei — cu ocazia redactării prezentei Comunicări — atragem atenția asupra unor nepotriviri sau chiar greșeli strecurate acolo, în domeniul etno- zoologiei. Și nu vom insista atât asupra lipsei pe alocuri de exemple din fauna țării (la focă bunăoară, nu s’a amintit de Monachus, foca Mării Negre, ci numai de Phoca vitulina ce nu ajunge până la noi) și nici asupra unor omisiuni ca precizarea de «Entom. » { — entomologie) adică de insecte, când de fapt este vorba de neamuri de ale păianjenului (la căpușă sau cârcel de ex., deși se menționează că este un Arahnid) (I, 2, p. 116, 134). Este vorba mai ales de nevoia imperioasă de a se actualiza terminologia științifică a majorității animalelor pomenite acolo1, actualizarea este necesară mai cu seamă pentru Păsări și Pești — grupe atât de bogate în nume popu- lare — ale căror echivalente latinești s’au schimbat simțitor de când s’au aplicat regulile nomenclaturii. Trebue sa se treacă Bubo bubo (și nu Strix bubo sau B. ignavus) la bubă; Phalacrocorax, în loc de Graculus, la bâtlan; Alburnoides, în loc de Albumul la beldiță, etc. etc. Pentru unele cuvinte se impune revizuirea și corectarea conținutului însuși, haotic chiar, pe alocuri (bâtlan, cocostârc, etc.). Astfel în v. II, partea a doua, găsim pe Grus cinerea (în loc de Grus grus) dat și pentru cocor (p. 622) și pentru cocostârc (p. 626); aceasta duce inevitabil și la confuzia dintre Ciconia (= barză sau cocostârc) și Grus (= gruia sau cocorul), pe lângă încurcătura existentă între Ciconia și Ardea cinerea, adică între cocostârc și stârcul pescar propriu zis. De altfel, sensul al doilea din D.A. este mai mult de stârc, decât de coco- 20 £26 M. BĂGESCU MATERIAL DE FOLKLOR ZOOLOGIC 827 21 ștârc (-— barza), ceea ce de asemenea este greșit. In schimb, la barză nu se dă Bioiun echivalent științific. In v. I, 2, p. 432, arhicunoscutului cuvânt cioară i se dă drept echivalent științific Corvus monedula (și acela devenit azi Coloeus monedula), adică tocmai numele stăncuței ~ deci a celei mai puțin «cioară» dintre cele patru neamuri de ciori din țara noastră ! In continuare însă, într’o serie de cuvinte compuse îl găsim și pe Corvus jrugilegus (adevărata cioară) — numit greșit de altfel acolo cioară băgată, gulerată, vânătă, ea fiind neagră ca și corbul — și pe C. corni#, cioară vânătă, la care urmează să fie trecute toate atributele de mai sus. Trebue corectate unele identificări eronate, cum sunt: 1. Cucoș-de-mare, dat drept Raja (I, 2, p.624) în loc de Blennius. Această simplă apropiere de nume constitue o dublă greșală, căci genului Blennius îi aparțin mai multe specii de pești ce trăiesc la noi la țărmul stâncos, în timp ce Raja ~ pe numele ei adevărat vulpe de mare — este un rechin de fund, turtit ca un calcan, comun în Marea Neagră pe funduri dela 2—80 in. 2. Bâtlan este dat drept Anas querquedulal (I, 1, p. 527), când în speță nici nu poate fi vorba de vreun neam de rață, ci de cormorani {Phalacrocorax carbo sinensis Schaw. și Ph. pygmaeus (Pali.), mari distrugători de pești, numiți și bâtlani în josul Dunării (Greaca de ex.). La paragraful 2° ultima specie este amintită ca Graculus pygmaeus, iar la cormoran (I, 2, p. 795), nici nu figurează numele de bâtlan. Sensul 1° dela bâtlan este bun numai pentru Ardea cinerea (stârcul) și nu pentru vreuna din celelalte păsări pomenite (toți stârci, dar care au nume bine distincte și nu sunt niciodată confundați de pescari). Numai cei ce nu au răbdare să caute și să culeagă, nume pot crede că atare păsări sunt « con- fundate » de localnici. La alunar, pentru prima accepție, cea de pasăre, trebue adăugat echi- valentul științific Nucifraga caryocatactes caryocatactes (L.), iar' la accepția de mamifer, trebue corectat Muscardinius avellanarius și pe alocuri Glys glys (în loc de Myoxus avellanarius), căci « pâlșul» indicat este alt animal decât primul. 3. Ftlgău — Tetrao lagopus (II, 1, p. 185) este o și mai nefericită îmbinare de nume, căci — în timp ce fugăul (v. c.) din Transilvania este chiar potâr- nichea (Perdix) de care este vorba acolo, Tetrao lagopus, astăzi Lagopus lago- pus (L.), este găinușa albă polară ce nu ajunge nici când în țara noastră. Ne oprim la aceste exemple, exprimându-ne dezideratul ca, odată cu întoc- mirea și publicarea Dicționarului Academiei R.P.R., să se înlăture asemenea confuzii sau greșeli și să se pună la punct nomenclatura tuturor animalelor' considerate. Muzeul Național de Istorie Naturală «Gr. Antipa», București. INDEX DE NUME ȘTIINȚIFICE Abramis brama (L.) — Băltuța, haldă. Aecipiler geiitilis L, — Boghi. Accipiter nisus L. — Boghicaș, Boghiul-păsărilor, Bodigăș, Bodogâș. Achaeta campestris (L.) — (sin. Gryllus) — Popuț, Greluș, Popă, Popică, PopaMracului, Popă-țigănesc. Acherontia alropos L. — Strâgoaie, Moarte; Strâga, Strâgoi. Acridieni — Cosași. Aegypius monachus (L.) — V. Cealhăii. Aegithalos caudatus (L.) — Cotrocuță. Agrion (Calopterix) și alto Odonate, mai ales Coenagrionidae și sp. de Libelula: Fluturi- de-apă, Fiuture-țigănesc, Jandar, J. ungurești, Păstorul șarpelui, Strâgoaie, Strigoaie, Țigan, Țigan-de-apă. Alauda arvensis arvensis L. — Cicigău. Alburnoides bipunetatus (Bl.) — Podar. * ,/lngwis jragilis L. — Șarpe-dc-rănă, Șarpe-botiș, Șarpe-curt, Șiclău. Amphipode (Rivulogammarus balcanicus): Costișetă, Botâruș (?), Costișei, Costișăle, Gri- julii, Gușă. Apodemus /lavicollis Melcii. — Șoareci-roșii. Aquila ehrysaetus L. — Cealhău, Bodâgău, Bodigău, Budugău. Araneide — Păianjeni. zlsio otus L. — Huhurez. Aspius aspius (L.) — Șuleu, Șuleu, Ciulău, Aspro zingel Guv. — Boarza, Fus. Athene noctua Scop. — Cilioaic, Gioaie, Pasărea-morții, Pasărea mortului, Tioâncă (v. și ■ Glaucidium). Barbus barbus (L.) — Bre&nâ, Breană duplicată. Bombina variegata (L.) — Broască (v. și Mărgelele-broaștei, Vițelar). Bombus lapidarius (L.) — Bnngoi (1), Bongăriță, Bângoi, Băngoi-țigănești, Matcă- țigănenscă, Stup-țigănesc. Brâaște ( = ponte și Mormoloci de —), v. Vițelar, Glrițelar, Mărgelele-broaștei, Pește- țigănesc, Lână-broștească. Bufo bufa (L.) — Broscoi (11), Broască-râioasă, Br.-de-pădure, Toma (v. și Vițelar, Măr- gelele-broaștei). Buteo buteo (L.) — Boglii. Calandra granaria L. — Gidgăriță, Gâlgăriță, Gărgăriță. Capella media etc. — v. Sală antă, Țaloânce, Salonta. Carduelis carduelis ’ carduelis L. și Carduelis carduelis romaniae (Tsch.):— Stigleți, Sti- glinți, Țiglișori, Pasăre-de-scai. Cetonia curata L. — Sclipitoare, Boange-de-bozie, Bungoi-aurii, Bungoi-verde, Goangă de-bozie, Goangă-scliptoare, G.-scliptăroasă. Cliiroptere (Plecotus ș.a.) — Șoareci-eu-aripi, Liliac. Chondrostoma nasus L. — Poduț. Chrysozona pluviali» L. — Sclcpț. Ciconia ciconia L. — Cocostârc. Clethrionomys (Evotomys) glareolus (Schr.) — Șoarcci-Toșii. . Cobilis taenia (L.) — Cozârcă, Cârță, Gosârcă. Coccinella seplempunctata L. — Pipiriga, Pipirăgă, Păpăruză, Pepeliugă. Coenagrionidae — Fluturi-dc-apă. Coloeus monedula soemmeringii Fiscli. — Ceucă, Geocă. Columba livia livia' Gm. — Porumb. Copris hmaris L. ~ BâugoLde-bnligă. Comis corax corax L. — Corb. v Coturnix coturnix L. — Tăptălâc, Țăptălâcă, Glieptălâca, Ghcptuleâcă, Peptalâcă.. Crex crex (L.) — Cristal. Culicidae — ScRpți, Țânțar. Drosophila înșelata Mg. — Muscă-bețivă, Mușănițe, Mâșinițo, Mușiță, Mușlițe. Dryobates (-specii de) ~ Gheonoaie. Dytiscus (Macrodytes) marginalis L. — Cățel-tlc-apă. Emys orbicularis (L.) — Broască-cu-covată. Epimys (Ratțus) norvegicus Erxl. — Pațbc, Clonțăn, Guzgan, Potcân, Potbc, Poțâc. Felis silvestris Schr. — Mâță-sălbntică, mâcioc. Forficula awicularia L. — Urcchiușă, Urechelniță, Urechiușcă. Fringilla coelebs L. — Cintițft. Galerida cristata eristata (L.) — Ciueiurlău, Ciocloeș, Ciocluț, Ciocoi. Garrulus glandarius glandarius (L.) — Zaică. Gastrophilus equi (Fabr.) — Cftștiriță, Bungoi-de-cai, Cușteriță, Gherni. 828 m. uACESCU " 22 :25 . MATERIAL DE FOLKLOR ZOOLOGIC 829 Glaucidium passerinwn L. — Ciuică, Gioică, Cilioaie, Ceoâie, Gioale, Ceoică, Pasurea-sărn- ciei (v. și Athene), • 'GUs glig (L.) y Alumir, Alunăriță. Gordius aquaticus — Gușă. Grus grus (L.) — Gruie, Grui, Gocoară. GryUoMpa gryllotalpa (L.) — Couopchisteriță, Gonopișteriță. Gryllus domesticus L. ~ Grehiș. Gypaetus barbatus L. — Cealhău. Haemopis sanguisuga (L.) — Lipitoare.eânească. . . JIaliaetus albie lila (L.) — Cealhău. . - Uelix (specii de-) — Cucurbău, Cuculbău. Ilippobosca equina L. și H. capensis Olf. — Musca-de-câni, Găpușa-de-câni. Hirudo medicinalis — LipehiMare. Hydrous piceus L. — Bou-de-baltă. Hyla arborea L. — Grahâtic, Broască-de-ploaie, Br.-de-răuă, Crâcatic, Crâcatis. Hypoderma bons (De Geev) — Muscă-mărhească, Bung'di-de-vite, Muscă rea. (adult). Jynx torquilla L. — Intorsiiră, Gapînturturea (?). Lacerta viridis (Laur.) — Șopârlă-verde. Lampyris noctiluca L. — Argint-viu, Foc-ghiu, Bungâr-de-noapte, Goangă-cu-foc. Lanius excubitor excubitor L. — Căpriță, Berbece!, Gapra-dracului. Larve de insecte,litofage ~ Cari. . Leuciscus idus (L.) — Văduvița. Libelule (în general) — FIutnrLde-apă. Limax ș.a. (Limacide) — Cueulbei-fără-casă și Cuculbei-de-ploaie. Lilhobius forficatus Koch — Pleazhă. Lota Iota (L.) Mihăl, Mărhăn. Lucanus cervus L. ~ VăcăKe, Boul-Iui-d-zeu, Cleștar, Rișca, Rudâșcă, Vaca-lui-d-zou, . Văcăiia-iui-d-zeu. Ludoperca lucioperca (L.) — Sui. Lutra lutra (L.) — Ghidră, Lytta vesicatoria L. ~ Bungoi-de-fraxin. Macrothylacia rubi L. — Foc-ghiu. ' Martes martes L. ~ Jder, Jgler (?). Meles meles L. — Ghâzure, Ghezure-câne, Ghdzuroâica, Vezure. Melolontha melolontha L. și M. hippocastani. — Ciormâg Cimoș (larve). Bângoi-de-morișcă, Bângoi-de-pământ, Bungâr, Giormân, Bungoi, Gerebogar, Goange-de-prirnăvară. Melophagus ovinus L. — Căpușa-de-câni, Cârcel. Microtus arvalis laevis Mi. — Șoarcce-de-câmp. Milvus milvus (L.) — Gaie. Misgurnus fossilis (L.) — Pișeăr, Pcișcâr, Ghișcâr. Motacilla alba alba (L.) și M. flwa — l’lugăriță, Codobatura, Mama-cucului, Pasărea- plugului. Muscardinius avellanarius L. — Alunăr, Jgler (?). Mustela erminca aestiva Kerr. și M. nivalis nivalis L. ( = M. vulgaris ErxI.) — Novișcă,. Nevăstuică. Natrix natrix natrix (L.) ~ Șarpe-de-apă. Nemachilus barbatula (L.) — Brdda, Brudicidară. Parus caeruleus (L.) — Pițiguș-domnesc. Parus maior maior L. — Pițiguș. Passer d. domesticus L. și P. montanus (L.) — Pasăre-de-casă, Vrâbghie. Pentatomidae — Stâlnița, Stălniță-de-câmp. Perdim perdix (L.) — Fugita, Fiiglă. Pești nedeterminați — Aida, Grinjei,' Jun, Prestau. Phasianus colehicus L. — Cucoș-de-pădure. .. .. Phyllddromia (Blattella) germania (L.) ( — Blatta germanica L.) — Gândac. Pica pica (L.) — Sărcă. ... Picus viridis virescens Brehm. — Gheondaie, Giocănitoare-verde, Ghionoaie. Pieris brassicae L. — FIuturi-de-cureeM. Piophila casei L. — Strepezi, Codați, Listai. Plecotus auritus L. ■— Șoaroci-cu-aripi. Porthetria dispar (L.) — Fdc-ghiu. .Pseudovespa germanica F. — Dește, Despe, Vespe, Ghespe. Putorius putorius (L.) sin. Mustela putorius'. Ghior, Ghihor, Dihor.. Pyrrhocoris apterus L. — P6pi«roșii, Pepi. Pyrrhula pyrrhulâ (L.) ~ Dommîț, Domnișoară. ' ' Bana esculenta L. și R. ridibunda Pali. — Broscâi (I). Rana temporaria' L. — Broaăcă-de-răuă, Br.-de-râturi (v. și Lâna broștească, Linguri- de-broaște, Vițelar). ■ , Rhipicephalils bursa Gan. et Fanz. (v. și Ixodes) — Căpușă, Cârcel. . Rhodeus sericeus amarus (Bloch) — Lătuța, Jandar. Ribulogammdrus balcanicus Schăf. — Costișetă (v. Amfipode). Salamandra salamandra (L.) — Zălămâzdră (I), Zălămâzdră-cu-puchi-galbenij Zălămâzdră- de-pădure, Jolomâzdră. r Sarcophaga (larve de-) — Strepezi, Mușeniță. Sciurus vulgaris fuscoater Altum. — Țibocă, Ververiță, Veveriță. ■ Scolopax rusticola L. — v. Salâanta, Salontă, Toloance. Sitta europaea caesia Wolf — Scorțăr, Scorțărâș. Sphecidae (Grabro) — Furișei, Furicel, Furișor. .Ausi scrofa attila:. Thomas — Gligan. ; Tabanus bovinus L. — Museă-de-bazdâr, Bâzdăro.aie, Bungoiu, Bungoiu-mare, Bungoiu- de-vite, Muscă-care-bâzdără, Muscă-de-a-mare,. Muscoi. Talpa europaea L. — Guzunoi, Fecior-de-popă, Moșinoi, Mușinoi. Thaumatoped processionea — Foc-ghiu, Trichoptere (larve de Hydropsche, etc.) — Ferici. Triturus cristatus cristatus (Laur.) și Tr. vulgaris L. — Cățel-de-baltă, Cățea-de-baltă, Zălămâzdră (I). • , Troglodytes t. troglodytes (L.j — Ochiuțul-boidui, Ochiulețul-boului, Ochiul-boului. Turdus merula L. — Mnerlă, Nerlă. ‘ ■Vnio crassus cytherea Kiist. — Lingura broaștei, Troacă' broaștelor, Scoicii Vănellus vanelliis (L.)'— Libirță. Vespa crabro L. — Găun,Vespe-țigănească. ■ Vipera berus (L.) — Viperă, Șarpe-de-pădure, Șarpe-botiș. Vulpes vulpes crucigera Becii. — Hulpe. MATEPUAJIbl SOOJIOrHHECKOrO OJIbKJIOPA B OKPECTHOGTflX 3AJI3Y (TPAHCHJIbBAHPIH) (KPATKOE COAEPÎ-'KAHHE) HacTOHinaH CTaTLir paccMaTpMBaeT' pyMbmc'Kiie Hapogi-iMe noo.norH'-iecKiie TiasBaHHH h' soonontaecKyio reorpa^mo ceBepo-sanajtHoii TpancHJibBaHnn (paîioii KjiyMta). - VnoMHiiaioTCH CBbime 120 bhaob ikubothbix , npiiHaHJierKauțnx k BceM sooaorn'iecKMM rpynnaM;' yKasbiBaiOTCH- hjih Kaaptoro iib hhx iiauMeHO- BaiIHH, npnCBOOHHLIO HaCOJIOHUeM, M npMBOXțHTCH B CBH3II C 9TMMM HHM- .MeHOBaHMHMH' HOKOTopbie BepoBaniiH, noroBopKii, o6brian ii HaSnioHeiinH, ■codpaiiHMe HonocpeHCTBeinio hb ycT KpecrbHH (npHBefleiiHbie npeiiMy- IUCCTBOHHO B KaBHqKax). EcJIM cpe/țll 9THX CCMJIOK MHOrne HJIJIIOCTpiîpyiOT npocTbie cyeBepiiH (gușă, duică, strigoăie), to bco jko eipe 6o.nbinee ROJiMHecTBO oTMOMaer npaBjuiBHoe iia6jiio;neiiiie npupoflM (scorțăr) m MCKpeHHioio jiioGobl b OTHomeHnif neKOTopMx na npMBeșeHHbix cynțecTB <(0C06eHH0 nTHIț). 3t& oSnacTb hbjihotch iicKJiioMMTejibHO SoraToiî mocthhmh TepMMiiaMH II :o6o3HaH6HHflMH; HOKaBaTeJIbCTBOM MOJK6T CJiyVKHTb TOT $aKT, MTO M3 ■‘Hiena coOpaHHbix asTopoM HaiiMenoBaHmi no'iTit 200 hbjihiotch b tom: iijiii 830 M. BĂCESCU 24 25 MATERIAL DE FOLKLOR ZOOLOGIC 831 apyroii $opwe couepinemio hobmmii rjih cjiosapeii hjiii pador o pyMWHCKok ), naiiMo- HOBanue, npiicBoeiiuoe MBBecTHHM ryceimnaM SadoueK c haobhtmm maJiow, a TaKB?e ua neKoTopMe naeBamiu MBBecTHMX seMHOBOHHMX (grahătic, broasc& de rouă m npoa.). ^țaJiee asTop iiojcicpuiiBacT caaSoe 3h&komctbo c pyMMHCKoft uapoanoir aoojiorneft — ctojil do rar oii n pasnoodpaBHoiî — gaaeKo oTCTaioipee ot BHaKOMcTBa c fioTaHireecKHM $ojiBKuopoM. 3to HBJieuue Teu Gojiee CTpawHO^ oto, BBiwy iieo6xo«HMocTii upiiMeneHiiH mccthbix TepMiiHHOB, bo mhothx Tpy^ax 6mmh oruiidomm By.m>rapM3iipoBanH ucKOTopMc HauMenoBauna (OTO MMCCT MOCTO / ynoMHuyTM Bce npocTtre Hapognue uaMMCHOBaHMH coot- BeTCTBCHHoro BH^a, coSpaHHMe b stoh oSuacTH; îKnpuHM mpn^TOM uarie- WaHbl TO Ha3BaHMH /KMBOTHblX, BOKpyr KOTOpHX B TGKCTe COCpegOTOHeHO* 5oJIbUUlHCTBO ,’țaunwx. MATERIEL DE FOLKLORE ZOOLOGI QUE DES ENVIRONS DE ZALĂU (TRANSYLVANIE) (rLsumiî) Le prâsent ouvrage est, en premier lieu, une contribution â la connaissance de la zoologie populaire roumaine et ensuite, â la zoogeographie du nord- onest de la Transylvanie (region de Cluj). On y mentionne plus de 120 especes d’animaux, appartenant â tous Ies- groupes zoologiques; on y cite, pour chacune, Ies appellations employees. par Ies habitants, et relativement â elles, on y consigne certaines croyances, certains dictons, usages ou observations, recueillis de la bouche meme des. paysans (cites surtout entre guillemets). Si, parmi ces citations, beaucoup illustrent de simples superstitions (gușă, cinică, strigoâie), il en est encore davantage qui denotent une juste observation de la nature (scorțăr) et un reel amour pour certains parmi Ies etres cites (Ies oiseaux surtout). La region apparaît exceptionnellement riche en termes et acceptions. locales; la preuve en est dans le fait que sur Ies appellations recueillies par l’Auteur, presque 200 sont, sous une forme ou l’autre, entierement nou- velles pour Ies dictionnaires ou Ies ouvrages de folklore roumains. Ce qui est intâressant, c’est le fait que, dans Ies villages mixtes de la region, le& Roumains ont des appellations zoologiques differentes de celles des Hongrois. Ce n’est que rarement que Ies deux natâonalitâs emploient des termes com- muns; et Ies influences sont, alors, reciproques (des noms tels que: pitpalac, zăieă, cerebogar, saloântă, boghiu, etc.). L’Auteur attire particulierement l’attention sur des mots tels que ceahlău, bodigău, boghiu par lesquels (dans la râgion de Bihor aussi) Ies habitants designent Ies vautours de grande taille (Gypaetus, Aquilla, etc.) et ensuite sur îoe-ghiu (feu-vif), nom donne aux larves de certains papillons hârisses de poils venimeux, et encore sur Ies appellations de certains amphibiens (grahătic, broască de rouă, etc.). L’Auteur insiste ensuite sur Ies faibles connaissances de notre zoologie populaire — pourtant si riche et variâe — connaissances qui retardent de beaucoup sur celles du folklore botanique. Le fait est d’autant plus bizarre que, dans beaucoup d’ouvrages, et de par la necessite d’employer des termes «roumains», on a vulgarise certaines appellations identifiees de fașon erronee, (c’est meme le cas dans l’ancien dictionnaire de 1’Academie), appellations inexactes, pour des animaux bien connus des paysans et qu’ils ne conton- dent jamais, mâine lorsqu’on emploie — en des endroits difîerents — le meme nom pour une autre espece aussi (cocostârc, bâtlan, țipar, cioară). L’ouvrage s’acheve par un index alphabetique des termes scientifiques; on y a mentionne tous Ies noms vulgaires recueillis dans la region pour l’es- pece respective; le terme en caracteres gras est celui autour duquel on a concentre, dans le texte, la plupart des donnees consignees au sujet de- l’animal en question. BIBLIOGRAFIE 1. Băcescu M., Natura 1941, Nr. 30, p. 97 — 104. 2. — Rev. St. V. Adamachi, 1942, Nr. 28, p. 188—189. 3. — Peștii, așa cum ii vede țăranul pescar român. Monografia 3. Inst. Cerc. Pisc. Rom., București 1946. 4. - Natura 1950, Nr. 2, p. 78-82. 5. Bledy G6za, Influențe românești asupra, limbii maghiare. Teză la Facultatea de Filosofic și Litere a Univ. Cluj-Sibiu, 1942. 6. C h e r n e 1 1 s t v â n, Păsările (din ed. ungurească a lui B r e h m A1.) Az. AUatok Vilâga, Budapest, 1902, t. IV. 7. Cum vorbim, Vocabular regional, publicat în 1949—1950, V. I și II. 8. Dicționarul limbii române, Ed. Acad. Rom. București 1913—1940, t. I și II. 9, D o mbr o ws chi R. și Lințea D., Păsările României. București, 1946, v. I. 10, Incze Andrei, Rev. St. V. Adamachi, 1935, Nr. 21, p. 93—99. 11. Leon N., Istoria naturală medicală a poporului român. București, 1903. 12. Marian S. FI., Ornitologia poporană română. Cernăuți, 1883. 13. — Insectele In limba, credințele și obiceiurile Românilor. A. R. București, 1903. 14. Mor Petri, Szilâgy Vârmegye Monographija. 1902—1940. 15. Shitcov E. M., Bul. Soc. Nat. Moscova, Ser. Biol. 1940, t. 49, p. 136. 16. V a i d a Vasile, Tribuna Sibiu, 1890, Nr. 83-97-, p. 329—386. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul IV, Nr. 4, 1952 INFLUENȚA TEMPERATURII ASUPRA REZISTENȚEI LEMNULUI ÎN STARE COMPLET USCATĂ ȘI VERDE DE N. GHELMEZIU și GH. I. PANĂ Comunicare prezentată de C, C. GEORGESCU, Membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 10 Iulie 1951 I. INTRODUCERE Lemnul este folosit în practică la temperaturi foarte variate. In construcții, el trece uneori, în cursul unui an, chiar în țara noastră, dela —30° la+45° și chiar mai mult. Lemnul, ca piese componente ale unor mașini sau instalații pentru prelucrări mecanice sau chimice, este pus să lucreze, în general, Ia temperaturi mult mai ridicate decât cele obișnuite. De asemenea, părțile de » lemn ale avioanelor trec într’un timp foarte scurt dela temperaturile normale dela sol, la temperaturile scăzute dela diferite înălțimi din aer. De asemenea, în timpul procesului de uscare artificială, mai ales prin proce- deele cu temperaturi ridicate (cu vapori supraîncălziți, în curenți de înaltă frecvență, etc.), lemnul este supus în condiții diferite de temperatură la efor- turi interne născute datorită contragerii. Pentru a se ajunge la o conducere fină și precisă a uscării, este necesar să se cunoască modul de comportare a lemnului la diferite temperaturi. Cunoașterea variațiunii rezistenței lemnului, în timpul aplicării diferitelor tratamente termice de prelucrare, poate da prețioase indicații pentru perfec- ționarea acestora și pentru reducerea cât mai mult a defectelor de prelucrare. De aceea, studiul influenței temperaturii asupra însușirilor mecanice ale lem- nului are o deosebită valoare practică. II. REZULTATELE GENERALE ALE DIVERSELOR ÎNCERCĂRI ANTERIOARE Un interes deosebit îl prezintă, atât efectele temporare ale temperaturii, cât și cele permanente, adică cele pe care lemnul le păstrează chiar după ce a fost adus din nou la temperatura normală. Ambele aspecte ale problemei sunt tratate parțial în mai multe lucrări [5], [6], [7], [8], [9], [10], [11], [12], [13], [14], în care, concomitent se urmă- rește și influența umidității asupra însușirilor lemnului Ia temperaturile ridicate sau scăzute la care a fost supus. In general, rezultatele acestor încercări au arătat că rezistențele mecanice ale lemnului scad cu cât temperatura lui 4 — Buletin Științific c. 2694 834 N. GHELMEZIU și GH. I. PANĂ 2 3 INFLUENȚA TEMPERATURII ASUPRA LEMNULUI 835 este mai ridicata, și că scăderea diferă după starea de umiditate a lemnului. Această scădere se explică prin reducerea puterii de atracție dintre miceliile din care sunt formați pereții celulari și deci, a coeziunii materialului, datorită depărtării miceliilor între ele sub influența temperaturii ridicate. La acest efect, când materialul capătă o umiditate oarecare până la punctul de satu- rație a fibrei, se mai adaugă și influența apei, care pătrunde sub formă molecu- lară în spațiile intermicelare. încercările efectuate până în prezent numai cu câteva specii lemnoase, au privit doar o parte din rezistențele mecanice ale lemnului și.s’au extins asupra unor intervale diferite de temperatură. Rezultatele acestor încercări nu au condus până acum Ia precizarea coeficienților cu care să se facă recal- cularea rezistențelor lemnului utilizat la diferite temperaturi. In normele de folosire a lemnului ca lemn de lucru sau de construcție, nu se menționează necesi- tatea recalculării rezistențelor determinate la temperaturile obișnuite, pentru temperaturile maxime și minime la care materialul va fi utilizat în practică. Standardele noastre și cele sovietice [2], [15], privitoare Ia încercarea rezistențelor mecanice ale lemnului nu impun o anumită temperatură Ia care să se execute încercările, nici nu dau formule de recalculare a rezultatelor pentru temperatura de referință. Ele precizează doar o umiditate normală a lemnului, față de care se corectează rezultatele obținute la alte umidități, cu toate că, după unele cercetări, corecția de temperatură reprezintă o valoare apreciabilă (spre exemplu 1 % pentru 1°C variație a temperaturii). Ediția din 1948 a standardului ASTM [12] prevede ca încercările lemnului să se facă Ia temperatura de 21°... 27°C și ca temperatura din timpul încer- cărilor să fie trecută în buletinul de încercare, dar nu dă nicio indicație asupra posibilităților de recalculare a rezistențelor măsurate la temperaturi în afara celor specificate. Concluzia mai multor cercetători [11] este de a se recomanda laboratoa- relor ca: încercările mecanice ale lemnului să fie făcute pe cât posibil la tempe- ratura de 20° ± 3°C; temperatura epruvetelor în momentul încercării să fie în orice caz înscrisă în buletinul de încercare, indicându-se totodată dacă s’a făcut corecția de temperatură a rezultatelor încercărilor, precum și factorul de corecție întrebuințat. III. SCOPUL ÎNCERCĂRILOR NOASTRE Importanța practică a influenței temperaturii asupra însușirilor mecanice ale lemnului, a creat necesitatea de a se preciza procedeul executării încer- cărilor mecanice și recalculării rezultatelor obținute, în funcție de tempera- tura materialului. In metodica pentru cercetarea lemnului, pe baza căreia se va face studiul lemnului speciilor din țara, această necesitate s’a simțit dela început. Pentru a răspunde acestei necesități, am făcut mai multe serii de încercări comparative, cu următoarele obiective: 1. Precizarea influenței temperaturii asupra câtorva din însușirile meca- nice ale lemnului, despre care nu am găsit indicații suficiente în literatură. 2. Contribuție la stabilirea corecțiilor de temperatură și a formulelor de recalculare pentru unele însușiri mecanice ale lemnului câtorva specii utili- zate mai des în practică, verificând în ce măsură rezultatele obținute cu lemnul din alte țări pot fi aplicate lemnului nostru. 3. Găsirea unei metode mai expeditive de executare a încercărilor de serie pentru stabilirea coeficienților de corecție de-temperatură, corespun- zători lemnului tuturor speciilor din țara noastră, în vederea introducerii lor în standardele de utilizare a lemnului. IV. METODA DE LUCRU A. Condițiile de lucru și pregătirea epruvetelor Intervalul de temperaturi. încercările s’au efectuat cu epruvete la tempe- raturile de 10°, 20°, 30°, 40°, 50° și 70°C și s’a considerat ca temperatură de referință 20°G, temperatura cea mai frecventă în laborator, în cursul anului. Fig. 1. — Forma și dimensiunile epruvetelor folosite la încercări: a) epruvetă pentru determinarea rezistenței la compresiune // cu fibrele; b) epruvetă pentru determinarea rezistenței la tracțiune J. pe fibre ; e) epruvetă pentru determinarea rezistenței la despi- [care; d) epruvetă pentru determinarea rezistenței la încovoiere prin șoc. Rezistențele măsurate.. încercările au privit următoarele însușiri mecanice: a) rezistența Ia rup'ere prin compresiune paralel cu fibrele; b) rezistența la rupere prin tracțiune perpendicular pe fibre, în plan radi al; _ c) rezistența la rupere prin despicare, în plan radial; d) reziliența și rezistența la încovoiere prin șoc, tangențial la inelele anuale. încercările s’au executat conform standardelor noastre. Pentru încovoierea prin șoc, s’a folosit un ciocan pendul de 15 kg. Umiditatea epruvetelor la încercare. O serie de încercări s’au făcut cu epru- vete în stare complet uscată (u — 0%). Deshidratarea s’a realizat prin uscarea epruvetelor în etuvă, ridicându-se temperatura treptat, dela 40° la 105°C, până când au ajuns Ia greutate constantă. A doua serie de încercări s’a executat cu epruvete confecționate din lemn în stare verde (u >u3f, usf fiind umiditatea de saturație a fibrei), care an. fost ținute apoi în apă, la temperaturile respective. In general, epruvetele din această serie au avut umiditatea peste 70%. S’au ales stările de umiditate menționate, deoarece lemnul prezintă la aceste umidități cele două limite ale rezistențelor sale mecanice. Speciile lemnoase încercate. încercările de compresiune, tracțiune și despi- care s’au executat cu epruvete complet uscate din molid (Picea excelsa Link) 8 36 N. GHELMEZIU și CUI. I. PANĂ influența temperaturii asupra lemnului 837 4 șî frasin (Fraxinus excelsiorL.), și cu epruvete în stare verde din molid, fag {Fagus silvatica L.) și gorun {Quercus sessiliflora Salisb. s. 1.). Încercările de încovoiere prin șoc s’au executat cu epruvete complet uscate din molid și stejar, și cu epruvete din lemn verde de molid, fag și gorun. Proveniența materia- d de debitare a epruvetelor: a) pereche Fig. 2. — Modul de epruvete pentru determinarea rezistenței la" compre- siune // cu fibrele; b) pereche de epruvete pentru deter- minarea rezistenței la tracțiune J pe fibre; c) pereche de epruvete pentru determinarea rezistenței la despicare ; d) pereche de epruvete pentru determinarea rezistenței .j \ la încovoiere prin șoc. lului: molidul, din regiu- nea Bacău (valea Bistri- ței), frasinul, din regiunea Timișoara, fagul, din re- giunea Ploești (valea Te- leajenului) și gorunul, din regiunea Ploești (Vornicu- Mărgineni). 'p* Forma și dimensiu- nile epruvetelor. Epruve- tele pentru încercările la compresiune paralel eu fibrele, la despicare și la încovoiere prin șoc, au avut forma și dimensiu- nile conforme cu pres- cripțiunile standardelor STAS 86 - 49, 1038 -50 și|338—49 (fig. 1 a c^d). Pentru încercarea re- zistenței la tracțiune per- pendicular pe fibre, s’a folosit epruveta cu forma și dimensiunile din figura Lâ. Debitarea epruvetelor. Pentru a scoate în evi- dență influența tempera- turii asupra rezistențelor mecanice ale lemnului, s’a căutat să se elimine orice alte influențe datorite di- ferențelor de structură ale materialului. Lemnul folosit a fost fără defecte, iar debitarea epruvetelor s’a făcut cu o deosebită atenție, pentru ca axele lor longitudinale să fie perfect paralele cu direc- fia fibrelor. Epruvetele perechi pentru încercările comparative de compresiune, trac- țiune și despicare, au fost debitate cap la cap, iar epruvetele pentru încercă- rile la încovoiere prin șoc s’au debitat alăturat, respectându-se riguros condiția de a cuprinde exact aceleași inele anuale (fig. 2). In felul acesta, diferențele între rezultatele obținute la încercarea epru- vetelor perechi sunt cele mai reduse (ex.: diferențe de 0... ± 1,3%la compre- siune și de 0... + 2% la încovoiere prin șoc, între rezultatele epruvetelor perechi, în raport cu mediile respective). B. Executarea încercărilor Din fiecare pereche de epruvete, o piesă a fost încercată la temperatura de 20°C, iar cealaltă, la una din treptele de temperatură menționate. Pentru fiecare treaptă de temperatură s’au încercat câte 15—25 epru- vete. Epruvetele au fost încălzite la temperaturile de 30°.. ,70°G într’un termo- stat electric, cele complet uscate fiind ținute în exsicatoare cu clorură de calciu anhidră, iar cele în stare verde, în vase cu apă. Pentru a se împiedeca răcirea în timpul încercării (1 — 2 minute), epruvetele pentru compresiune, tracțiune și despicare au fost învelite cu câte o foaie de cauciuc și astfel înfă- șurate au fost încălzite. Manșonul de cauciuc a fost strâns foarte slab în jurul epruvetei, spre a nu influența rezultatele încercărilor, în special ale celor de tracțiune perpendiculară pe fibre și de despicare. Epruvetele pentru încercarea la încovoiere prin șoc nu au fost izolate, deoarece în timpul extrem de scurt al încercării nu era pericol ca ele să-și schimbe temperatura. Epruvetele pentru 20°C au fost condiționate în camera cu temperatură constantă a laboratorului. Această temperatură s’a menținut și în laborator în timpul încercărilor. Epruvetele pentru 10°C au fost răcite într’o baie de apă cu ghiață sau în aer, atunci când temperatura de afară a coincis cu cea necesară. La încercarea de compresiune, platourile mașinii de încercat au fost încăl- zite sau răcite la aceeași temperatură cu epruvetele, spre a se împiedeca astfel schimbarea temperaturii la capetele acestora. V. REZULTATELE ÎNCERCĂRILOR A. Rezultatele încercărilor la compresiune paralel cu fibrele 1. încercările cu epruvete în stare complet uscată. Rezultatele încercărilor cu epruvete la diferite trepte de temperatură, comparate cu rezultatele obținute cu epruvetele perechi respective, încer- cate la 20°C, au arătat că rezistența la compresiune scade sau crește, după cum temperatura este mai mare sau mai mică de 20°C. Scăderea sau creșterea procentuală a rezistenței în raport cu rezistența la temperatura de 20°C, pentru schimbarea temperaturii cu + 1°G, s’a calculat cu formula: c = —^5--^—100 ^(i- 200) (1) Rezultatele obținute cu lemnul speciilor încercate au arătat că acest coeficient are valorile medii practic constante pentru diferitele intervale de temperatură (t — 20°), la care a fost calculat. Această constatare poate fi dedusă și din figurile 3 și 4, în care sunt reprezentate rezistențele la compre- 840 Gt — Ujo N. GHELMEZIU și (UI. I. PANĂ 8 siune pentru diferite temperaturi, în funcție de greutatea specifică. Curba pentru temperatura de 2O°C este trasată prin metoda de compensare a celor mai mici patrate, pe baza rezultatelor obținute prin încercări, iar curbele pentru celelalte temperaturi (desenate prin linii întrerupte) sunt deduse prin aplicarea coeficienților c. Se vede că aceste curbe sunt satisfăcătoare pentru rezultatele obținute prin încercări la temperaturile respective, deci valoarea lui a poate fi luată constantă, la diverse greutăți specifice ale lemnului. Prin urmare, rezistența la compresiune pentru o temperatură oarecare, în limitele încercărilor executate, poate îi calculată, în funcție de rezistența la 20°C, cu ajutorul relației: i 100 (2) în care c este coeficientul de corecție arătat. Rezistența la o temperatură oarecare în funcție de rezistența la o tempe- ratură diferită de 20°C, deoarece coeficientul c este calculat în raport cu rezistența la 20°C, se obține astfel: 1 „ (i 20°) 100 2 Ui, ~ Gtl -----------:------ 20°) 100 (3) Valoarea medie aflată pentru coeficientul c este de: 0,48% pentru lemnul de frasin și 0,38% pentru lemnul de molid. Valorile lui se pot lua practic egale cu 0,5% și 0,4%. Acest coeficient este, deci, diferit dela o specie la alta. Rezultatele încercărilor prezentate grafic în figurile 3 și 4, în limitele greutăților specifice ale materialelor, conduc la următoarele relații lineare, între rezistența la compresiune paralel cu fibrele și greutatea specifică la u — 0%, pentru temperatura de 20°C: pentru frasin, — 2062 y0 ~ 289,7 pentru molid, uz0 = 2287 y0 ~ 211 (4) (5) Relația (2), ținându-se seama de valorile medii ale coeficientului c și de relațiile (4) și (5), poate fi deci scrisă: pentru frasin, ct — (2062 y0 pentru molid, ct = (2287 y0 r 0 5 -289,7) 1 —^(« —20°) r o 4 ~ 211) l-~«-20°) (6) (7) Rezultatele încercărilor la diferite temperaturi, grupate pe greutățile specifice ale materialelor, sunt reprezentate în figura 5. Din ele se constată că, între rezistența la compresiune a lemnului complet uscat și temperatura din momentul încercării, este o relație lineară de forma generală: ■ț (8) 9 INFLUENȚA TEMPERATURII ASUPRA LEMNULUI 841 înclinarea dreptelor obținute depinde de greutatea specifică a materia- lului. înlocuind în relația (8) valorile medii calculate cu formulele (6) și (7), s’au dedus următoarele valori pentru coeficientul n, în funcție de greutatea specifică: pentru frasin, n = 9,9 yQ — 1,39 pentru molid, n = 8,65 y0 — 0,785 Prin urmare, influența temperaturii asupra rezistenței 1100 Kg/cm* 1000 (9) (10) la compresiune- MOLID 900 800 ț a Rezist medie pi frjZf -37.', ___ x , . . 473-321 O no 600 soo MO 300 «u OU 70 °C 80 Temperatura Fig 5 ~ Influența temperaturii asupra rezistenței la compresiune // cu fibrele, a lemnului de molid în stare complet uscată, cu diferite greutăți specifice. depinde de greutatea specifică și diferă dela o specie la alta, pentru aceleași greutăți specifice. Ținând seama de relațiile (4) și (5), rezistența la o temperatura oarecare (în limitele încercate), se poate calcula în funcție de greutatea specifică și de temperatură astfel: pentru frasin, m = 2062 y0 — 289,7 — (9,9 y0 — 1,39) (t — 20 ) (11) pentru molid, m — 2287 y0 — 211 ~ (8,65 y0 — 0,785) (i— 20 ) (12) Qomparând rezultatele obținute la lemnul nostru cu cele din literatura, străină {51, {81, se observă că variația rezistenței, în funcție de temperatură și de greutatea specifică, este diferită (de exemplu la lemnul de molid cu «42 N. GHELMEZIU și GH. 1. PANĂ 10 y0 — 0,426 g/cm3, n = 2,90 kg/cm2 °C la lemnul nostru, față de 2,03 kg/cm2 °C ia lemnul menționat în literatură). . . Aceasta înseamnă că influența temperaturii depinde și de proveniența materialului. 2. încercările cu epruvete din lemn în stare verde. Rezultatele încercărilor cu epruvete din lemn de molid și de gorun în stare verde au arătat coeficienți de corecție, pentru rezistența la compresiune, mult mai mari decât în cazul lemnului uscat. Spre exemplu, pentru lemnul de molid în stare verde s’a obținut în medie c — 0,91%, față de 0,38% la lemnul complet uscat. Coeficientul de corecție pentru lemnul de gorun în stare verde este în medie c — 1,21%.. Pentru aceste specii, rezistențele la diferite temperaturi, în funcție de rezis- tența Ia temperatura practice: la molid se pot cu r o oi u{ = ff20 i _ (f _ 20° 0 100 (13) 11 843 400 Kg/cm2 70 60 0 temperatura tFig. 61 — Influență temperaturii asupra rezistenței la compresiune // cu fibrele, a . lemnului de molid,în stare verde > usf>- 10 20 30 40 ; 50 00 200 i A 100 la gorun Ws/ )> Ct — ^20 1 91 1 -20°) 100 k (14) Pentru calcularea rezistenței la o temperatură oarecare, în funcție de rezistența la altă temperatura, se poate folosi formula generală (3). După datele rezultate din cercetările lui F. P. B e 1 i a n c h i n1, influ- ența temperaturii asupra rezistenței la compresiune a lemnului cu umidități mai mari decât umiditatea de saturație a fibrei rămâne practic constantă. Deci, creșterea coeficientului c are loc între starea complet uscată a lemnului și până la umiditatea de saturație a fibrei. Practic, considerându-se ca lineară relația între c și u, pentru umidități până la punctul de saturație a fibrei, coeficientul cu, pentru o umiditate oarecare u, se poate calcula astfel: c«=Co+—(15) usf a fiind mai mic decât ws/. Luând umiditatea de saturație a fibrei în medie egala cu 30%, Cu = Co + ——-U (10) oU In cazul lemnului de molid încercat, n vi c„ - 0,38 + u . 30 In figurile 6 și 7 sunt prezentate rezistențele la compresiune în funcție de temperatură, pentru lemnul de molid și de gorun în stare verde. Relațiile dintre aceste variabile sunt lineare. Pentru, materialul încercat (molid cu ’) Citate în lucrarea lui L. M. Perelîghin (5). MOLID ^233'1,8t ’ GORUN Ot = i08~3,991 500 Kg/cm2 400 «O ȘJ 100 0 1. Fig- - Influența temperaturii asupra rezistenței la compresiune // cu fibrele, a lemnului de gorun în stare verde (it > us^). 10 20 30 40 50 60 70 °C 8'0 Temperatura 200 844 N. GHELMEZIU și GH. I. PANĂ INFLUENTA TEMPERATURII ASUPRA LEMNULUI greutatea specifică medie Yo — 0,45 g/cm3 și gorun cu Yo — 0,635 g/cm3), s’au dedus, prin metoda de compensație a micilor patrate, următoarele relații: la molid — 233 — 1,8t la gorun ct = 408,4 — 3,99t (17) (18) Neavând un număr suficient de rezultate pentru diferite grupe de greutăți specifice, nu s’a putut stabili mai departe valoarea coeficienților din formulă în funcție de diferite greutăți specifice ale materialelor. Pe baza rezultatelor obținute, sunt indicate în tabloul Nr. 1 valorile rezis- tențelor la compresiune paralel cu fibrele la diverse temperaturi, în procente față de rezistențele la 20°C, pentru lemnul în stare verde și complet uscat. TABLOUL Nr. 1 Rezistența la compresiune paralel cu fibrele la diverse, temperaturi, în procente față de rezistența la 20°C Specia Umiditatea % Valoarea procentuală a rezistenței la temperatura de: 10° 20° 30° 40° 50° 70°' Frasin w ~ 0 105 100 95 90 85 75 Molid w = 0 104 100 96 92 88 80 Molid >«s/ 101 100 91 82 73 54,5 Gorun > 112 100 88 76 64 40 F. P. B e 1 i a n c h i n a obținut cu lemnul de stejar rezultate apropiate de cele ale gorunului nostru și anume: 119,9% la 10°, 89,1% la 30°, 79,3%. la 40°, 67,9% la 50° și 48,4% la 70°, față de rezistența la 20°G considerată 100%. B. Rezultatele încercărilor la tracțiune perpendicular pe fibre încercările de tracțiune perpendicular pe fibre, executate cu lemn în stare complet uscată, au dat rezultate neconcludente, așa cum se vede în figura 8. Este probabil ca influența temperaturii să fie acoperită piin dispersiunea neregulată a valorilor rezistențelor, care se produce obișnuit la această încercare, executată până acum cu epruveta din figura 2, b, mai ales la lemnul complet uscat. De asemenea, în acest caz, metoda întrebuințată pentru încercarea la diferite temperaturi introduce probabil o seamă de erori. Rezultatele încercărilor cu lemnul în stare verde indică, însă, clar o scădere a rezistenței pe măsură ce se ridică temperatura (fig. 9,10 și 11). Relațiile între rezistență și temperatură sunt lineare, variația rezistenței fiind diferită dela o specie la alta. Pentru lemnul speciilor încercate, ale căror greutăți specifice medii în. stare complet uscată sunt indicate mai jos, relațiile sunt următoarele : la molid (Yo = 0,450 g/cm3) m = 52,7 — 0,25 t la gorun (Yo — 0,635 g/cm3) st ~ 128,1 — 0,821 la fag ' (Yo = 0,613 g/cm3) = 106,9 - 0,611 Coeficienții c de corecție pentru recalcularea rezistenței lemnului verde ja o temperatură oarecare, în funcție de rezistența la 20°C, sunt următorii: c = 0,52 % pentru lemnul de molid, c = 0,73% pentru lemnul de gorun, c = 0,64% pentru lemnul de fag. 160 Kg/cm* M • Frasin o MnllH M . L a tracțiune 1 pe fibre (u= 0) S * ■ 1 • • — Q ■ r 1 1 L § tfO 0 < O» » o* T Bp 8 r I 20 1 Temperatura Fig. 8. — Influența temperaturii asupra rezistenței la tracțiune X pe fibre, a lemnului de frasin și de molid în stare complet uscată. Recalcularea rezistenței la tracțiune perpendicular pe fibre pentru dife- rite temperaturi se poate face cu formulele (2) și (3). C. Rezultatele încercărilor la despicare ' încercările Ia despicare efectuate cu lemn în stare complet uscată sunt de asemenea neconcludente (fig. 12), probabil din aceleași cauze pe care le-am arătat cu privire la rezistența Ia tracțiune perpendicular pe fibre. Locul de 846 — Influența temperaturii asupra rezistenței la tracțiune J. pe fibre. Fig- j?jg. 10. — Influenta temperaturii asupra rezistenței la tracțiune ± pe fibre, a lemnului de gorun în stare verde (u > usf). 14 15 INFLUENȚA TEMPERATURII ASUPRA LEMNULUI 847 amorsare a rupturii fiind la epruvetele de despicare la suprafață, pierderile de temperatură în timpul încercării introduc erori mai mari în rezultatele obținute. De aceea, la aceste încercări este necesar să se folosească un procedeu mai precis, eventual efectuarea încercării cu epruvete în termostat, spre a se evita răcirea lor la suprafață. încercările cu epruvete în stare verde au dat rezultatele prezentate în figurile 13 — 15. Din ele se poate deduce că rezistența la despicare scade linear cu creșterea temperaturii lemnului și că scăderea este deosebită după specia lemnului. Pentru lemnul de molid, gorun și fag, în stare complet uscată, cu greută- țile specifice indicate, relațiile dintre rezistența la despicare și temperatură sunt următoarele: la molid (y0 = 0,450 g/cm3), gj = 9,5 — 0,06 t la gorun (y0 = 0,635 g/cm3), g( = 28,2 — 0,19 t la fag (y0 = 0,613 g/cm3), ct = 23,7 - 0,17 t «48 N. GHELMEZIU și GH. I. PANĂ Coeficienții de corecție c respectivi sunt: c — 0,72% pentru lemnul de molid, c — 0,78% pentru lemnul de gorun, c ~ 0,84% pentru lemnul de fag. 55 Kg/cm1 50 45 40 II 35 £ 30 ÎQ 15 10 5 T" 1 1 1 l * Frasin I î i « 9 1 ■ 1 1 î i 4 * " • > « • ț -i 1 • r r • — 1 ț — 9 .— • •* 0 —. 0 8 ș <9 4 oo — <& - a a 1 a ț < 2§8 a « o 8 a & o 0 8 < c P- î 10 & 30 10 io 00 70 °c 80 16 Temperatura fluența temperaturii asupra rezistenței la despicare a lemnului de frasin și de molid în stare complet uscată. 850 N. GURLMEZIU și GH. I. PANĂ D. Rezultatele- încercărilor la încovoiere prin șoc 18 19 INKLUlSNȚA'ȚKMPliRA'rUnil ASUPRA LEMNULUI 851 Cercetările asupra rezilienței și rezistenței la încovoiere prin șoc, măsurate cu ciocanul pendul [3], [4], [8], întâmpină greutăți însemnate, din cauza unei mari și neregulate dispersiuni a valorilor rezistențelor obținute. In încercările noastre, cu toate măsurile riguroase luate la pregătirea epru- vetelor și la executarea încercărilor, rezultatele au prezentat neregularități. încercările cu' epruvete din lemn în stare verde, în special cele de gorun si de fag, indică o creștere a rezilienței cu cât temperatura se ridică peste 20°G (fig. 1^)- Aceasta înseamnă că, sub influența umidității și a temperaturii, lemnul devine mai rezilient, mâi vânjos (aspectul rupturii este mai fibros), Fig. 15. ~ Influența temperaturii asupra rezistenței la despicare a lemnului de fag în stare verde (u > usf}. Rcziliența, exprimată prin lucrul mecanic specific necesar ruperii epruvetei, a prezentat cea mai neregulată dispersiune a valorilor la încercarea lemnului în stare complot uscata (fig. 16). Acest fapt ne poate conduce la concluzia că influența temperaturii este redusă și acoperită de influența celorlalți factori interni și externi care intervin inevitabil la încercare. Majoritatea valorilor arată o ușoară scădere a rezilienței, cu creșterea temperaturii peste 20°C. Restul valorilor sunt mai mari sau egale cu cele dela 20°G. 1,50 Kgm/cm2 1 2S ! " ' ' 1 1 CORI JN 1,00 -E QJ £ 0,75 M CU CK .0,50 0,25 • < < 00 . • I » • * se î 4 ) o 0 * 0 0 4 A O «M * : I ow • eco ’ ‘ o 00 G - - _ ... a» .. • «9 00 ' • 63 • _ C9 1 6» 4- r 9 i 1 0 '0 L ’O - 30 . 40 50 60 70 °C 80 temperatura „ 16. — Influența temperaturii asupra rezilienței lemnului de molid și gorun în b' stofe complet uscată. 852 N. GHELMEZIU Și GH. 1. PANĂ 20 astfel ca trebue să se folosească o energie mai mare pentru a se produce desprin- derea fibrelor până la ruperea piesei. La lemnul de molid, rezultatele sunt neregulate, cele mai multe arată, totuși, o creștere a rezilienței. La toate speciile, se observă că neregularitatea 21 INFLUENȚA TEMPERATURII ASUi’HA LEMNULUI 853' i ——--------------'------------------------------------- ~ ■ ■ ; cea mai mare se află în domeniul valorilor mici ale rezilienței, la care probabil ; erorile introduse de alți factori sunt mai importante. De asemenea, această i neregularitate are loc la diferențe mici de temperatură (până la 20°C). Rezultatele încercărilor cu lemn de fag și de gorun (fig. 18), arată în cea i mai mare parte creșteri în jurul a 25% față de reziliența la 20°C. i i Fig. 17. Influența temperaturii asupra rezilienței lemnului de molid, gorun și fag în stare verde {u > Temperatura 18. — Influența temperaturii asupra rezistenței la încovoiere prin șoc a lemnului b' de molid și gorun în stare complet uscată. INFLUENTA TEMPERATURII ASUPRA LEMNULUI 855 Din numărul de încercări executate nu putem stabili relația între reziliență qi temperatură. Dispersiunea constatată- a valorilor rezilienței impune un numar foarte mare de încercări. Odată cu măsurarea lucrului mecanic la ruperea epruvetelor, s’a deter- minat1)^ reacția pe unul din reazime, spre a se obține, sarcina respectivă Fig. 21. — Influența temperaturii asupra rezistenței la încovoiere prin șoc, a lemnului de fag în stare verde (u > us^)< aplicată la mijlocul epruvetei în momentul ruperii. In felul acesta a fost posibilă calcularea rezistenței la încovoiere prin șoc, folosindu-se formula: 3 PI Gi —------ în care: P = sarcina la rupere, în kg, 1 — distanța între reazeme, în cm, b = baza secț. transv. a epruvetei, în cm, h = înălțimea secț. transv. a epruvetei, în cm. Valorile rezistențelor pentru încercările cu epruvete complet uscate au fost foarte mult și neregulat dispersate, așa cum șe vede în figura 18, încât nu se poate deduce influența temperaturii la această stare de umiditate. La materialul în stare verde, influența temperaturii fiind probabil mai i) La unul din reazime s’a adaptat un dispozitiv special cu bilă de. 10 mm diametru, care imprimă urme de mărimi corespunzătoare forței ce o apasă, pe o baghetă de aluminiu cu duritate cunoscută. Reacția pe reazim se calculează pe baza cifrei durității barei de aluminiu și a diametrului urmei lăsate pe ea de bilă (formula Urinei). 856 N. GHELAUZIU și GH. I. PANĂ 24 puternică, rezultatele sunt concludente (fig. 19—21). Rezistența la încovoiere prin șoc scade cu cât temperatura crește. Relația este lineară și anume: at 927 — 3,1 1 pentru lemnul de molid cu ț0 — 0,450 g/cm3, Gt 1190 — 1,93 t pentru lemnul de gorun cu y0 = 0,635 g/cm3, Gt = 1139 — 3,01 pentru lemnul de fag cu Yo =0,613 g/cm3, greutățile specifice indicate fiind medii pentru materialul încercat. Coeficienții de corecție c pentru recalcularea rezistențelor la încovoiere prin șoc în funcție de rezistența la 20°G, sunt următorii: c = 0,36 % pentru lemnul de molid, c — 0,17% pentru, lemnul de gorun, c — 0,28% pentru lemnul de fag. CONCLUZII încercările comparative executate cu epruvete din lemn de molid, frasin, gorun și fag, la temperaturi dela 10° la 70°C, arată că rezistențele la compre- siune paralel cu fibrele, tracțiune perpendicular pe fibre, despicare și încovo- iere prin șoc, pentru aceeași umiditate a lemnului, scad cu cât crește tempera- tura, încercările de compresiune arată că scăderea rezistențelor este cu mult mai mare (aproape dublă) la lemnul verde decât la cel complet uscat. Aceeași concluzie se poate trage chiar din faptul că rezultatele încercărilor de tracțiune perpendicular pe fibre, despicare și încovoiere prin șoc, cu epruvete din lemn complet uscat, sunt neregulate, pe când cele obținute cu lemn verde indică clar Scăderea rezistențelor cu creșterea temperaturii. Influența temperaturii fiind mai redusă la lemnul uscat, este acoperită de influența altor factori, care cau- zează în mod curent o dispersiune mare și neregulată a valorilor rezisten- țelor la aceste încercări. In concordanță și cu rezultatele altor cercetări [5], rezultatele noastre arata că la lemnul în stare complet uscată și în stare verde, se ating valorile extreme ale influenței temperaturii asupra rezistențelor. Peste umiditatea de saturație a fibrei, influența temperaturii rămâne practic constantă. Reziliență, determinată la încovoiere prin șoc cu ciocanul pendul, înre- gistrează o însemnată creștere la lemnul în stare verde. La lemnul în stare complet uscată, rezultatele nu sunt concludente, probabil din aceeași cauză arătată mai sus. Mărimea influenței temperaturii este diferită după natura solicitării meca- nice și după specie (tabloul Nr. 2). Rezultatele încercărilor de compresiune arata că se pot stabili pentru fiecare specie relațiuni între variația rezistenței și temperatura și greutatea specifică a lemnului. Acest fapt înlesnește foarte mult calificarea materia- lelor lemnoase pentru diverse întrebuințări, greutatea specifică fiind unul din cele mai uzuale criterii de calitate a lemnului. Mărimea influenței temperaturii, dedusă pentru lemnul nostru, fiind dife- rită de cea indicată în literatura străină pentru aceleași specii lemnoase, se poate trage concluzia că această influență depinde și de proveniența materia- lului, cel puțin în limite mai mari. Deci, cifrele indicate în literatura străină nu se pot aplica direct lemnului nostru. 25 INFLUENȚA TEMPERATURII ASUPRA LEMNULUI- 857 Relațiile lineare stabilite în această lucrare între rezistențe și temperatură au o valoare provizorie, până când, pe baza unor încercări mai' numeroase, cu material de diferite proveniențe pentru aceeași specia, se vor determina valori medii ale coeficienților mai general valabile, stabilindu-se și limitele lor de aplicare în practică. De asemenea, coeficienții de corecție în raport cu rezistențele la temperatura de 20°C (tabloul Nr. 2) servesc ca indicații provi- zorii. TABLOUL Nr. 2 Valoarea coeficienților de corecție c pentru recalcularea rezistențelor lemnului la o temperatură oarecare (dela 0 la 70°C) în funcție de rezistența la 20°C Specia lemnoasă Umiditatea 0/ /O Coeficientul de corecție c pentru rezistența la: Compre- siune // cu fibrele Tracțiune 1 pe fibre Despicare încovoiere [■rin șoc Molid u = 0 0,38 » > " sf 0,91 0,52 0,72 0,36 Frasin u - 0 0,48 — — — Gorun » > "s/ 1,21 0,73 0,78 0,17 Fag '. . . . « >US/ — 0,64 0,84 0,28 In această lucrare s’a verificat o metodă de lucru pentru determinarea relațiilor dintre rezistență și temperatură și s’au stabilit formulele de recal- culare a rezistențelor folosindu-se coeficienții de corecție în raport cu rezis- tența la temperatura de 20°G. Metoda de lucru în laborator trebue ameliorată pentru încercările de tracțiune perpendicular pe fibre și de despicare, spre a se reduce la maximum erorile datorite atât epruvetei, cât și răcirii ei în timpul încercării. Pentru compresiune paralel cu fibrele și încovoiere prin șoc, metoda întrebuințată în această lucrare poate fi folosită lă'lncercările de serie, deoarece ' este simplă și dă rezultate satisfăcătoare. , Rezultatele acestor încercări conduc la concluzia că valorile rezistențelor lemnului nu se pot folosi corect decât dacă se ține seama de temperatura la care au fost determinate și la care materialul se va utiliza în practică. In concluzie, sunt necesare următoarele măsuri: 1. încercările de laborator pentru determinarea rezistențelor lemnului trebue să se facă la o temperatură standard, atât a materialului, cât și a aerului din cameră. Socotim că această temperatură trebue să fie + 20°C, întru cât este mai'ușor de realizat în tot timpul anului și ea este luată ca tempe- ratură de referință și pentru alte lucrări (1). Toleranța admisibilă pentru temperatură nu trebue să depășească ca efect asupra rezistenței valorile ero- rilor admisibile pentru mașinile de încercat, deci nu poate depăși ± 2°G. In afara temperaturii standard este necesar ca rezultatele încercărilor să fie recalculate pentru temperatura 20°C. Aceste restricțiuni trebue să fie trecute în standardele noastre privitoare la încercările mecanice ale lemnului (2). 2. Relațiile dintre rezistențe și temperatură trebue să fie determinate pe baza unor încercări sistematice în număr mare, pentru toate speciile noastre 858 A'. (HIEb.UEZlU și OH. I. PANÂ 26 27 INFLUENȚA TEMPERATURII ASUPRA LEMNULUI 859 lemnoase uzuale, ținându-se seama de proveniența materialului și greutatea Ini specifică; Tot prin încercări numeroase ■ este necesar sa se stabilească cifrele medii ale coeficienților de recalculare a rezistențelor în raport cu rezis- tența la 20°C. 3. In calculele pentru utilizarea practică a lemnului (construcții, elemente de mașini, etc.), este necesar să se țină seama de temperatura maximă, pe caro acesta o va atinge prin condițiile de întrebuințare, și la care rezistența lui va fi cea mai mică. Temperatura va trebui să fie luată în considerare ca un factor important Ia stabilirea rezistențelor admisibile ale lemnului. Standardele privitoare Ia construcțiile în lemn vor trebui să menționeze condițiile în care se pot folosi ifrele rezistențelor în funcție de temperatură. BJIWHHWE TEMnEPATyPM HA COnPOTWBJIEHHE ABCOJIIOTHO cyxoro h ctiporo ^epeba (KPATKOE COflEPJKAHHE) Pesy-wj’aTbi uccMegouaiinn, nponaaegeniiMx no iiaCTOmpero upeMeun, • ne npMueMu cine k yromieimro Koa$$HnuenTOB gim Bnumcaeroin cpnpoTim- jienun gepena, oSpadoTanuoro npn paajimniMX TeMiiepaTypax. PauiibiM obpaaoM cTangapTM, OTnocHipnecH k ncnMTaHHHM Mexaini- uecKoro ccmpoTHBJieiiuH gepeua, ne npenycMarpHBaioT towux TCMuepaTyp, UpII KOTOpMX HaflJieîKHT IIpOMSBOpMTb HCHMTaHHfI, H HG gaiOT (țopMyjI gJIH BbwncjieiiMH suanennii b oTiiomeni-ni i?oMnencannoiinon TeMiieparypM. CraiwpTH h nopMia ncnomujoBanim nepesa gnu. nocrpoen ii y.nu ne- popaboTKii ne ynoMmiaiOT o BMmicjiennHX conpoTMBaeHHH b ^yuKnun MUHUManbHoii n MaKCimaJibHofi TGMiiepaTyp, npn kotopmx oho 6y«er iicnoJibBoBauo. HpoiumegenHMc Hc^g^paHna ycranoBiuin KaKOBo bjihhhhg TCMiiepa- TypM na conpoTHBJieune1 nepeiioMy npn cmaTini napajuieubno bojiokhhm, cime ’rnrn, nepnenguKyjinpnoii BonoKHaM, pacnajiMBanino, ygapy, iieru- baeMocrn uciiegcTune romina, gam toixtm, ncenu, 6yna, KaMemioro gyba. Ohi>itm 6hjih nponcgenu npn cjiegyioiunx TeMnepaTypax: 10°, 20°, 30°, 40°, 50°, n 70°, cmrran 20° HOMneucanuoiiHon TeMneparypoii. ycranomieuM cfiopMy.uM Bbi'incJieiiHH Kos^irmnenTOB nonpaBOK (1) na conpoTMBjieiiHe npn jnoooii TOMneparype t b ^yuKgnn conpoTi-iBJieHiiH npn 20°, (2) ir coupoTiiBJieHiin npn iipoiraBOJibiioii TGMnepaType t2 b 4’vh- Kgini conpoTMBJieiinH npn TeMneparype (3). PesyribTaTbi ucnMTaunft npMBeJin k jiuho&hmm OTnoiueiinjiM (8) con- pOTitBJieiiMH cntaTMio n ynejiMioMy Becy cyxoro gepesa gnn pasimix tcm- neparyp (puc. 3 n 4). Kcxoxm na cooTHOiuemm ycTanoBJieniioro MeiKgy ygejmnbiM bgcom ii TeMireparypoîi, Moamo nojiym-iTb obuțHO cooTiiomennH gjin iiccJiegOBaHHbix bmhob (11) n (12). B TaBmme 1 n b gnarpaMMax moîkho upoc.uennTb bjihhhhg TeMnepaTypH na ygeaBHMe conpoTiiwreHun depeșa b abcoJiroTiio cyxoM coctohhhh ii na cupoe gepeso, a a TaSmiițe 2 gaHbi Koa^^nunenTH nonpaBoK b Basn- chmoctii ot iipemiaeiianemiH, impa ii CTenemi cbipocm gepesa. ycrauaBJiHBaeTCH eme, hto Biianeimc otofo bjihhhhh aaBHCMT ot npoiic- xoiKgemui MaTepnaiia..... 9to noua upegBapMTejmiiMe peayjibTaTM go ycTaiioBJieiniH cpegHnx SHa'ieuMit, gencTBHTcnbHMx Booome ii nogrBepiKgeiiHMX Gojimuhm Koan- necTBOM onbiTOB na MaTepnanax ognoro ii toto ®e Biiga, no pasnoro npo- Mcxo?KgennH • OB'bHCHEHHE PHGyiIKOB Puc. 1.— ©opMM ji pasMepw oSpaanoB Marepuana, iionneMtauinx ncnbuaiimo. a ■■— oOpaaen, hjiu onpeneneiinH conpoTinMeuiui cwaTino, iiapaaaenbHOMy BonomiaM; b — oBpaaen mhh onpeaeneiniH conpoTHBjienHH ciuie thfh,. nepneiijinKynHpnoli BOJioiuiaM; c — oGpaseiț ițJiri onpeneneiiHH conpo'niBaeiiHH pacHantinaimio; d — oopaaeu una onpenenenwH coiipoTiiunemiH KsrnOy oi TonuKa. Puc. 2. — Cnoco6 pacniniim oCpaanOB.. a—■ napa oopaauon .hjih onpeaejicunîi conpoTiiBJiemiH cmaTino, napanjieatnoMy BWioKiiaM; b ■—■ napa oGpaanoB ana oiipegenemin coiipoTUBneinia ciine rarii, ncpneiijiiuiy- jinpuoîi BoaonnaM; c-—• napa oOpaaiiOB una oripefleJiemiH conpoTMBMeiiiin pacKartHBaiinio; d — napa o6pasuoB nua onpegejieiniH conpoTHBneiiiiH uai’noy ot Tomna. Puc. 3.—OTiioineiiJie Meumy conpoTMBJioinieM cwaraio, napannejiBiioMy nono- KiiaM, ii y«cjibiiT.iM bccom «cpeBa nuxTM, coBepmeniio cyxoro, npn paaiioîi TeMnepâiype. Pnc. 4. ■— OTHoniennn MeiKay conpoTHBneHHOM ciKawno, napannejibuoMy bojio- imaM, h yncnbHMM bccom coBepuienno cyxoro aepoua nceun npn pasrnwHMx Tewna- pa'rypax. Pnc. 5—Bnunune TOMnepaTypu na conpoTMBjieraie cwaTino, napasntenbnoMy BOJionnaM, gepeBa mixTM, cosepuiemio cyxoro ii paBjnmnoro y^enmioro neca. Puc. 6.—Bnunniie TeMnepa'rypH na conpoTUBJieHiic cmaTnio, napanJiejibuoMy BOJiOKiiaM cwporo yepeua nnxTbi (u > uSj). Pnc. 7.—Bmînnne TOMnepaTypu na conpoTHiwieiiHe cmaTirio, napanjienMiOMy bojiokhom cbiporo nepeiia KaMemioro ny6a (u > usț). Pnc. 8. — BnnriHHe TeMnepaTypbi na conpoTnBneHne citire rarii, nepnengiiKy- Jinpiioiî BJiooKiiaM, gepeua ncena ii hhxtm, cosepineimo cyxoro. Puc.9. ~ Bmimnie TeMnepaTypbi na conpoTnrnienne curte mm, nepnengiiKy- jmpnoiî BonoKHaM, cbiporo gepena iihxtm (u>uSf). Pac. 10. —BnHHHiie TewnepaTypM na coopoTiiBuemie ci-ijio ram, nepnengiiKy- ampiioîi BowoKuaM, cuporo jiepeaa KaMCunoro ny6a (u>us/). Puc. 11.—• BmiHHHe TeMneparypM na conpoTiriMeiine cane rara, nepneHgHKy- impoii BonoKiiaM, cuporo «epeBa 6yKa (u>usj). Puc. 12. —Bmimnie TeMnepaTypbi na coripoTiiBiieiine pacHaiiMBannro cwporo Aepcua nnxTM fi* , Pnc. 13. —Buiînmie TeMneparypn na conpoTHBjiemie păciiaMWBaiuno cwporo ^.epeisa mixTM fu > us/). ' Pnc. 14.—Bjihhhuo TCMnepaTypM na conpoTHBneune pacKanwBaiiHio cwporo P.epena KaMemioro ny6a fu>us/J. Pnc. 15. — Bmînmie TCMnepaTypw na coupOTmMietme pacnanuiBaiimo cwporo gepeaa 0yna fu > usf). ' Pnc. 16. —< Bniifimte TeMnepaTypw na conpoTiinneiine na y«ap coBopiiientio cyxoro Hcpena nnxTM n naMenHoro ny6a. Puc. 17. —. Bnnmine TeMnepaTypw na conpoTHBJieînre na ygap cbiporo xepona nnxTM, KaMOHHoro ny6a ir 6yna fu>us/l. Puc. 18. —» Bniifînne TeMnepaTypw: na conpoTiiBneiine naruSy ot Tonuna conep- meinio cyxoro jiepena mixtei ii KaMemioro yyoa. Pnc. 19. — Bmhhhho TeMnepaTypw na conpoTHMiemte nanioy ot Tomna cwporo yepcw nnxTM (u>uSf). Puc. 20. —Brinnune TeMnepaTypw na conpoTiiBJieniie naniăy ot Tonmia cwporo gepe»a. KaMemioro gyăa (u>uSj). Puc. 21. —Bmimine TeMnepaTypw na conpoTiiBJieiine nsriiSy ot Toamia cwporo p;epena Gyita fu>us/l. ’ «60 N. GHELMEZIU și GH. I. PANĂ 28- 29 influenta temperaturii asupra lemnului 861 L’INFLUENCE DE LA TEMPERATURE SUR LA RESISTANCE DU BOIS COMPLETEMENT SEC OU VERT (RE SUME) Les resultats des recherches effectuees jusqu'a ce jour n’ont pas encore abouti â precisei* les coefficients, servant ă recalculer les resistances du bois utilise â differentes temperatures. De mâine, les standards se rapportant aux essais des resistances mecani- ques du bois, n’imposent pas une temperature precise, â laquellc on doive executor ces essais, et ne donnent pas les formulcs pour recalculer les valeurs par rapport ă une temperature de reference. Les standards et les normes pour l’emploi du bois, dans les construc- tions ou comme bois d’oeuvre, ne mentionnent pas Ie recalcul des resistances en fonction des temperatures minima et maxima auxquelles il sera utilise. Les recherches effectuees par les Auteurs ont precise, pour le bois d’epicea, dc frâne, de hâtre et de chene rouvre, quelle est l’influence de la temperature sur la resistance ă la rupture par compression axiale, par traction perpendi- culaire aux fibres, par fendage, ainsi que sur la resilience et la resistance â la flexion dynamique. Les essais ont ete effectues aux temperatures suivantes: 10°, 20°, 30°, 40°, 50° et 70°C, en considerant 20°C comme temperature de reference. On a etabli les formules de calcul pour les coefficients de correction (1), de la resistance â une temperature quelconque, t, en fonction de la resistance â 20°C (2) et de la resistance â une temperature quelconque t2, en fonction de la răsistance â la temperature tx (3). Les resultats des essais ont conduit â des relations lineaires (8) entre la resistance â la compression et le poids specifique du bois, â l’etat anhydre, pour differents degres de temperature (fig. 3 et 4). A partir de la relation etablie entre la resistance, le poids specifique et la temperature, on est arrive â des relations generales pour Ies especes etudiees (11) et (12). Dans le tableau 1 et dans les diagrammes, on peut suivre l’influence de la temperature sur la resistance du bois â l’etat completement sec et â l’etat vqrt, et dans le tableau 2 on trouve les coefficients de correction selon la nature de la sollicitation mecanique, l’espece et l’humidite du bois. On constate encore que l’importance de cette influence est en rapport avec Ia provenance du materiei. Ces resultats sont encore provisoires, jusqu’a ce qu’on etablisse les valeurs moyennes, d’une valabilite generale, basees sur des essais plus nombreux sur du materiei de la meme espece, mais de provenances diverses. EXPLICATION DES FI GUREȘ Fig. 1. — Formes et dimensiona des âprouvettes utilisâes pour Ies essais: a) âprou- Vette servant â dâterminer la jesistance â la compression axiale; b) eprouvette servant ă dâterminer la resistance â la traction perpendiculaire aux fibres; c) eprouvette servant â dâterminer la resistance au fendage; d) Eprouvette servant â dâterminer la rEsistancc ă la flexion dynamique. Fig. 2. ~ Le mode de debit des âprouvettes: a) couple d’âprouvettes servant ă deter- miner la râsislance ă la compression axiale; b) couple d’âprouvettes servant ă dâterminer la resistance 6 la traction perpendiculaire aux fibres; c) couple d’âprouvettes servant â dâterminer la resistance au fendage; d) couple d’eprouvettes servant â dâterminer la resistance 4 la flexion dynamique. Fig. 3. — Le rapport entre la resistance ă la compression axiale et le poids spâcifique du bois d’âpicâa complâtement sec, ă differentes temperatures. Fig'. 4. — Le rapport entre la resistance â la compression axiale et le poids specifique du bois de frâne completement sec, ă differentes tempâratures. Fig. 5. — L’influence de la temperature sur la resistance a la compression axiale du bois d’epicea completement sec et de differents poids specifiques. Fig. 6. — L’influence de la temperature sur la râsistance â la compression axiale du bois vert d’epicea {u>usț}. Fig. 7. — L’influence de la tempârature sur la râsistance â la compression axiale du bois vert de châne rouvre (u > u$f). Fig. 8. — L’influence de la tempârature sur la râsistance & la traction perpendiculaire aux fibres du bois de frene et d’âpicâa complâtement sec. Fig. 9. — L’influence de la tempârature sur la resistance ă la traction perpendiculaire aux fibres du bois vert d’epicea (u> usf). Fig. 10. — L’influence de la temperature sur la râsistance ă la traction perpendicu- laire aux fibres du bois vert de chene rouvre (u > usf). Fig. 11. — L’influence de la temperature sur la traction perpendiculaire aux fibres du bois vert de hâtre (u > usf). Fig. 12. — L’influence de la tempârature sur la râsistance au fendage du bois com- pletement sec d’âpicâa et de frene (u > us^). Fig. 13. — L’influence de la tempârature sur la resistance au fendage du bois vert •d’âpicâa (u > usf). Fig. 14. — L’influence de la tempârature sur la resistance au fendage du bois vert ‘de cl-ene rouvre (u > usf). Fig. 15. — L’influence de la temperature sur la resistance au fendage du bois vert ■de hâtre {u > usf}. Fig. 16. — L’influence de la temperature sur la râsilience du bois d’epicea et de chene rouvre completement sec. Fig. 17. — L’influence de la temperature sur la râsilience du bois vert d’epicea, de ‘Châne rouvre et de hâtre (w > usf). Fig. 18. — L’influence de la temperature sur Ia resistance â la flexion dynamique du bois d’âpicâa et de châne rouvre complâtement sec. Fig. 19. — L’influence de la temperature sur la resistance â la flexion dynamique du bois vert d’âpicâa (u > usf}. Fig. 20. — L’influence de la temperature sur la resistance ă la flexion dynamique du ;bois vert de châne rouvre (u > usf). Fig. 21. — L’influence de la temperature sur la râsistance â la flexion dynamique ■du bois vert de hâtre (u > usf). BIBLIOGRAFIE 1. Comisia de Stat a Standardizării, Măsurători de lungime. Temperatura, de referință. STAS 1033-50 (U 41), București, 1950. ■2. Comisia de Stat a Standardizării, Standardele privitoare la încercările mecanice ale lemnului, STAS 84-49, 336-49, 337-49, 338-49, 1037-50, 1038-50, 1348—50, 1651 — 50, București. 3. N. Gh. Ghelmeziu, Holz als Roh-und Werksloff, 1938, V. 1, Nr. 15, p. 585—601. 4. — Analele ICEF, 1946—1947, v. XI, București, 1948. 5. L. M. Perelîghin, Drevesinovedenie. Moscova, 1949. ■6. S. I. Van in, "Drevesinovedenie. Moscova, 1949. 7. M. M o n n i n, Bull. de la Section Technique de l’Aeronautique Militaire, Paris, 1919, fasc. 30. :8 . F. K o 11 m a n n, Die mechanischen Eigenschaften verschieden feuchter HSlzer im Temperaturbereich von —200 bis +200°C. V.D.I. — Forschungsheft 403, Berlin, 1940. 862 N. GIIELMEZIU Și GJI. I. gANÂ 30 '9 , W. L. Greenhill, J. of the Comicii for Scientific and Industrial Research,.. Mclbourne, November 1936, v. 9, Nr. 4. 10. ȚliirU meeting of the Gommittee on mechanical wood te.chnology (litografiat). Geneva, 1948. it. Premiere Confer.ence sur la technologic mecanique du bois. Geneve, 1949. 12. ASTM, Testing small clear specimens of timber ASTM D 143—48. . 13. B, Thunell, Statens Prowningsanst, Stockholm, Medd. 80. Stockholm, 1940 (după referat în Holz als Roh- und Werkstoff, 1940, p. 394). 14. . — Statens Prov.-Anst. Stockholm, Nr. 81, p. 1—45. Stockholm, 1941 (după, referat în Holz. als Roh- und Werkstoff, 1942, p.,35). ■ . 1Ș. OST/NKles 250, Metodî fizico-mehaniceschih ispîtanii drevesinî. Moscva, 1939. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, . GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul IV, Nr. 4, 1952 CERCETĂRI DE FARMACODINAMIE NESPECIFICĂ ASUPRA FUROINEI ÎN COMPARAȚIE CU VITAMINA C*) . . DK ■ SILVIA SIMIONESCU Comunicare prezentată de Academician E. MACOVSCHI în ședința din 11 Octombrie 1951 Analogia între structura chimică a furoinei și aceea a acidului ascorbic a determinat pe E. M a c o v s c h i și B. R o s e n z w e i g (1) să cer- ceteze dacă între aceste două substanțe există un paralelism în ceea ce pri- vește comportarea chimică. Din comparația datelor din literatură s’a constatat că atât furoina cât Și vitamina G sunt autooxidabile, că în prezența sărurilor de Cu se transformă ușor în substanțe de natură dicetonică, reduc diferiți nitro- derivați aromatici până la hidroxilamine corespunzătoare și pot reduce sărurile de Ag. De aceea autorii au încercat să stabilească dacă analogia merge atât de departe, încât furoina să dea reacțiile de coloare ale vitaminei G. Deoarece în aceste reacții, furoina s’a comportat asemănător cu vitamina C, s’a întărit convingerea că și din punctul de vedere al proprietăților biochimice, ele vor prezenta o anumită analogie. Intr’adevăr, ambele substanțe pot activa fermentația alcoolică. Toate asemănările de mai sus au justificat trecerea la cercetări comparative de ordin farmacodinamic și în acest scop am primit dela autori cantitatea necesară de amestec echimolecular de furoină și furii. In scopul de a constata dacă acțiunea farmacodinamică a acestei sub- stanțe este similară cu a vitaminei C, am studiat în primul rând acțiunea sa nespecifică comparativ cu acțiunea nespecifică a acestei vitamine. In a doua serie de cercetări vom studia dacă furoina posedă și proprietăți specifice antiscorbutice. « Farmacodinamia .nespecifică », orientare nouă în farmacodinamie, conce- pută pentru prima dată de D. D a n i e 1 o p o 1 u (1931) și stabilită pe legi întemeiate pe baza numeroaselor cercetări experimentale, ne permite să judecăm efectele medicamentelor în organism, prin intermediul factorilor vegetativi naturali. *) Lucrare în cadrul problemei Căutarea unor înlocuitori pentru produși naturali fizio- logic activi. 864 SILVIA SIMIONESCU 2 3 FUROINA IN COMPARAȚIE CU VITAMINA C 865 Respectarea principiilor pe care se bazează farmacodinamia nespecifică pre- zintă o mare importanță, deoarece altfel nu s’ar putea judeca modul în care sunt influențați mediatorii chimici și ionii și nici reactivitățile organelor terminale. Astfel ne putem explica felul în care medicamente cu structură chimică deosebită pot influența în același fel, favorizând sau împiedecând factorii Vegetativi naturali (Ach, Sy, ionul K și ionul Ga, colinesteraza, factorii adrenoxidanți) care iau parte și întrețin reglarea funcțiunilor organismului. Unele medicamente favorizează sau împiedecă în același timp un factor excitator și factorul corespondent inhibitor, însă predominând într’un sens sau în altul, adică favorizând sau inhibând mai mult unul din cei doi factori antagoniști. Astfel, după concepția lui D. D a n i e 1 o p o 1 u și colaboratorii săi, hormonii și vitaminele favorizează toate reactivitățile (reactivitatea parasim- patomimetică - RP - mim și reactivitatea simpatomimetică - RS - mim) față de factorii eficienți, în strânsă legătură cu starea raportului inter- reacțional (RI-R), adică a raportului dintre reactivitatea pozitivă (R +) care reprezintă grupul excitator și reactivitatea negativă (R—) care reprezintă grupul inhibitor. Dar, ca fapt caracteristic, ele influențează cu predominanță reactivitățile pozitive, adică RP-mim față de Ach și K la intestin, uter, vezică, bronhii, coronare, musculatura voluntară, și RS-mim față de Sy și Ga la cord și vasele circulației generale. In ceea ce privește acțiunea nespecifică a vitaminei G, D. Danielopolu, Silvia Simionescu, M. Simionescu-Pațac și S. Fotino (2) au arătat că pe organul terminal această vitamină favorizează toți factorii eficienți, atât cei excitatori cât și cei inhibitori (Ach, Sy, Ca și K), predominând într’un sens sau în altul, după valoarea RI-R. La acțiunea activantă asupra reactivităților față de mediatorii chimici și ioni, se adaugă și acțiunea inactivantă a vitaminei față de factorii adren- oxidanți (acțiune antiadrenooxidantă), care contribue la acțiunea favorizantă față de Adr și Sy și acțiunea inactivantă asupra colinesterazei (acțiune antiace- tilcolinolitică), care contribue la acțiunea favorizantă a vitaminei C față de Ach. 1° Metoda de lucru Am studiat acțiunea furoinei (F) pe diferite organe terminale aparținând la diferite specii de animale: ileon terminal de cobai și ileon de iepure, uter de șobolancă, de iepuroaică și de cobăiță în diferite faze sexuale și pe cord de broască. După sacrificarea animalelor s’a preluat un fragment din uter sau inte- stin și s’a introdus în baia de Tyrode (vas 150 cm3) la temperatura constantă (38°), sub un curent constant de oxigen. S’au utilizat doze diferite din această substanță, ținându-se seama de regula dozelor mici și dozelor mari precum și de reactivitățile organelor cercetate (regula raportului interreacțional). Reactivitățile organelor de experiență față de Ach și Sy, mediatorii chimici, ioni și față de histamina (H), au fost cercetate în prealabil, apoi modul cum a influențat F aceste reactivități. In unele experiențe am utilizat organe degradate, dar conservate la tem- peraturi joase (4°G) timp de 56 ore, pentru a putea constata în ce grad influen- țează F reactivitățile modificate după acest interval de timp. Dam mai jos câteva din experiențe. 2° Experiențe Experiența I. Corn uterin, cobăiță puberă în faza îoliculinoluteinică. Prezintă con- tracții spontane, neregulate, de mică amplitudine. 50 y Ach ridică foarte puțin tonusul mușchiului uterin. 100 y Ach are o acțiune mai intensă (fig. 1). Adrenalina în doze de 10—100 y inhibă contracțiile spontane ale cornului uterin (fig. 2). Rezultă din acestea că reactivitatea parasimpatomimetică față de Ach este micșorată în această fază a ciclului sexual și în consecință RI-R prezintă o valoare scăzută. 1 Y H și 0,05 K ridică de asemenea tonusul (fig. 3). 100 y F favorizează acțiunea Ach utilizată în doza de 50 y (fig- 4). 500 y —•! mg F micșorează la început acțiunea Ach, a ionului K și a H, iar la câtva timp după spălări repetate, începe să le favorizeze (fig. 5). Reactivitatea parasimpatomimetică față de Ach (RP-mim-Ach)) a crescut, deoa- rece 50 Y Ach produc o contracție de amplitudine mult mai mare (fig. 6). Experiența II. Corn uterin de cobăiță gravidă aproape de termen. Prezintă contracții spontane, neregulate și destul de ample. 10 Y Ach ridică puțin tonusul, iar 10 cg K măresc amplitudinea contracțiilor (fig. 7). 10 y H au o acțiune mai netă asupra tonusului (fig. 8). Doze progresive de F (150 y, 200 y, 2,5 mg) influențează treptat reactivitatea față de Ach, K și H, astfel încât acțiunea acestora devine din ce în ce mai intensă (fig. 9 și 10). Experiența III. Corn uterin de șobolancă în oestru. Contracțiile spontane sunt ample și regulate, caracteristice pentru această fază în care reactivitatea pozitivă și reactivitatea negativă sunt aproape de egalitate, prezentând un RI-R scăzut. 100 y Ach nu au nicio acțiune (fig. 10). 500 y Ach mărește frecvența contracțiilor la un tonus ușor ridicat. 100 y H micșo- rează amplitudinea contracțiilor tinzând la inhibiție (fenomen caracteristic la uterul de șobolancă), (fig. 11). 10 cg K produc aproape aceeași acțiune ca și 500 y Ach (fig. 12). Doze mai-mari dela început (600 y) de F și repetate la intervale de timp sunt necesare pentru a mări RP-mim față de Ach și de K (fig. 13 și 14). ~ ' F nu influențează fenomenul de inhibiție produs de histamină. Experiența IV. Ileon terminal de cobai. Nu prezintă fenomenul de ritmicitate. La acest organ, RI-R are o valoare ridicată. 10 y Ach ridică net tonusul. ' 100 y ~1 mg —2 mg F măresc RP-mim față de Ach din ce în ce mai mult, astfel încât aceeași doză de 10 y Ach produce în cele din urmă o marcantă ridicare a tonusului. Experiența V. Ileon supraterminal de cobai. 10 y Ach și 0,10 g K au o acțiune foarte slabă. RP-mim față de Ach și de K este* diminuată (fig. 15). . 150 y F nU favorizează acțiunea Ach și a K în aceleași doze, ci dimpotrivă, pare să le micșoreze. După 0,001 g F, aceleași doze de Ach și de K produc o acțiune mai intensă. Se repetă doza de 0,001’g, după care 10 y Ach și 0,10 g K declanșează o marcantă ridicare a tonu- sului (fig. 16). RP-mim față de Ach și ionul K a crescut foarte mult sub acțiunea acestei substanțe. Experiența VI. Ileon de iepure cu ritmicitatea regulată caracteristică. 5—10 Y Ach și 0,10 g K ridică în mod evident tonusul, 250 y influențează dela început reactivitatea față de Ach și K. După 0,001 g F, 10 y Ach au un efect aproape similar. La 15' după spălare, aceeași doză de Ach declanșează un efect mult mai intens. Pe măsură însă ce organulse degradează, acțiunea F devine din ce în ce maiineficace, reactivitățile se micșorează progresiv și acțiunea Ach și a ionului K devine din ce în ce mai slabă. Experiența VII. Ileon de iepuroaică (în fază progesteronică de repaus) la care coar- nele uterine prezentau un RI-R aproape de zero. Prezintă contracții ritmice, regulate, caracteristice. RP-mim față de Ach și K precum și reactivitatea față de H sunt foarte scăzute, deoa- rece utilizate în doze mari nu produc aproape niciun efect. Acțiunea a 100 y Ach precum și 0,20 g K, nu este influențată de 250—750 y F. La 6 — Buletin Științific c. 2694 & FUROINA IN COMPARAȚIE CU VITAMINA C 867 866 ' SILVIA SIMIONESCU 4: câlva timp însă, noi doze de F măresc RP-mim față de Ach și K, dar pe un timp destul de scurt, deoarece organul începe să se degradeze. Experiența VIII. Ileon de iepure conservat 56 ore la 4°C după ce cu o zi înainte începuse să se degradeze- Fenomenul de ritmicitate este prezent, însă amplitudinea contracțiilor este redusă.. Reactivitatea parasimpatomimetică față de Acli și ionul K este micșorată. De ase- menea și cea față de hiștamină. 1 — 10 y Ach ridică transitoriu și foarte slab tonusul intestinului. Ionul K în doza 12,03 14,12 36/32'8 F peste 60 4,59 9,42 32/28'8 TABLOUL Nr. 4 Repartizarea firelor pe clase de finețe Rațca (Pădureni) Clasele do finețe % la spată % la coapsă AAAAA sub 18 microni 4,09 2,76 AAAA 18,1-20 » 2,08 2,87 AAA 20,1-22 » 5,57 4,74 AA—A 22,1-26 » 7,26 6,8 Bi 26,1-28 » 7,45 6,3 Ba 28,1-30 » 8,5 6,6 30,1-32 >> 8,66 6,6 C2 32,1-38 » 15,50 14,45 D 38,1—45 » 16,52 18,9 E 45,1-60 » 14,41 18 F peste 60 » 9,96 11,98 Secțiunile le-am făcut în grosime de 0,1—1 mm la 3—5 cm dela bază1 și dela fiecare probă am măsurat 200 de fire. In total am făcut 14.000 de de termi- nări micro-milimetrice. La lâna țurcană, am lucrat cu combinația optică: o diviziune micrometrică — 2 microni. La lâna rațca o diviziune = 2,5 microni. 1 După observațiunile noastre secțiunea trebue să cadă d’asupra «paiului» pentru obținerea procentului exact al diferitelor fire de lână. ASUPRA LÂNII LA ȚURCANA ALBĂ ȘI RAȚCA 889 Rezultatele la care am ajuns asupra fineții lânii sunt redate în tablourile Nr. 3 și 4 (după clasificarea Lehmann și Bradford). In graficele din figurile 16 și 17, am redat variabilitatea pe clase de finețe la probele de țurcană și rațca. Graficele acestea arată cât de mare este variabilitatea fineții lânii. Atât la spată, cât și la coapsă, constatăm numeroase vârfuri secundare. La țurcană, firele cele mai groase au la spată 196 microni iar la coapsă 227,5 microni. La rațca, lâna este mai groasă dar variabilitatea este mai mică, maximum de grosime la spată este 95 de microni și la coapsă 135 de microni. Ținând seama de clasele de finețe, am grupat firele în patru categorii, am stabilit procentul și pe baza șirurilor de variație am calculat media fineții pentru fiecare categorie. Rezultatele sunt redate în tablourile Nr. 5șiNr. 6 TABLOUL Nr. 5 Procentul firelor pe categorii de finețe și media fineții la Țurcană Categoria % de fire Media fineții spată coapsa spată coapsă I. Sub 29 II. 30-45 III. 45-60 IV. peste 60 F P F F 51,34 (19-78,5) 32,07 (15-48,5) 12,03 (6-18,5) 4,59 (0,5-14,5) 42,86 (12-74,5) 33,60 (18-51) 14,12 (4-25) 9,42 (2,5-27) 22,6 34,94 51,14 72,2 22,6 35,58 53,64 84,40 TABLOUL Nr. 6 Procentul firelor pe categorii de finețe și media fineții la Rațca % de fire Media fineții Categoria spată coapsă spată coapsă I, sub 29 II. 30-45 III. 45-60 IV. peste 60 F F F F 26,45 (13-46) 49,18 (37,5-61) 14,41 (7-28) 9,96 (4,5-21) 23,47 (12-45,5) 46,55 (15,5-63) 18 (6-24,5) 11,98 (7-15,5) 21,5 36,5 51,5 71,5 23,5 37,3 52,5 81,5 In lâna țurcană, procentul cel mai mare de fire are finețea sub 29 p. La rațca procentul cel mai mare intră în categoria 30—45 p. Procentul firelor subțiri la rațca este aproape jumătate față de procentul dela țurcană. Media fineții lânii pe categorii de finețe este foarte asemănătoare la țurcană și la rațca. Trebue să menționăm că în categoria firelor cu grosimea peste 60 p intră și perii morți. La țurcană, perii morți, fiind mai groși și mai numeroși, fac ca media fineții la categoria a IV-a să fie mai mare decât la rațca. Dacă exceptăm acești peri morți, media fineții este mai mare la rațca. Pe baza analizei macroscopice și microscopice a probelor de lână cerce- 17 ASUPRA LÂNII LA ȚURCANA ALBĂ ȘI RAȚCA 891 g9y N. TEODOREANU și V. DERLOOEA 16 tale, am căutat să stabilim dacă există o legătură între compoziția lânii oilor țurcane și rațca și calitatea metișilor din generația l-a. La fătările din anul 1950, din încrucișarea oilor țurcane și rațca cu berbeci merinos au rezultat 4 categorii de miei: 21 %,din ei au avut aspect de merinos și spanca, 24,28% aspect de țigaie, 27,14% aspect de stogoșe-țurcană și 27,14% aspect de țurcană (pl. II, fig. 5, 6, 7 și 8 și (pb I. fig. 3 și 4). Din încrucișarea oilor țurcane cu berbeci țigăi, 14,8% din miei au avut X Mei-inoT^ Pa/as și •Merinos semiprecoce. Țurcană. a Hă aspect de țigaie, 17,9% aspect de stogoșe, 14,8% stogoșe-țurcană și 52,5% țurcană. Din examenul comparativ al probelor de lână și' al descendenților, am constatat că mieii cu aspect de stogoșe-țurcană și țurcană provin din oi care au un procent de peri morți mai mare de 2,5 și procentul de fire groase cu măduvă foarte ridicat. Oile rațca, care au procentul de fire groase mai mare decât țurcanele, au dat și procentul cel mai mare de miei stogoși și țurcani. Rezultatele definitive și complete asupra calității metișilor vom avea în urma examenului lânii la prima tundere. Calitatea lânii la metiși, pusă în legătură cu bonitarea (aprecierea) la naștere, ne va arăta cum trebue să clasificăm țurcanele în vederea metisării, care berbecuți pot fi eliminați dela început ca necorespunzători și în general, cum trebue dusă acțiunea de metisare pentru a da rezultate cât mai bune. Metișii din generația I a se vor împerechea din nou cu berbeci merinos și numai după ce vor îndeplini condițiile tipului urmărit, vom face metisarea în sine (fig. 18). MCCJIE^OBAHHE CTPyKTYPbl PI TOHKOCTM UIEPCTH BEJIOH qyniKM h pareii (KPATKOE COHEPÎKAHHB) B Mae 1950 r. nccjieuoBajin MaKpocKonnueCKn n nop MiiRpocnonoM 66 odpaanoB mepcTii 33 obcu 6ejn>ix uyiuen ii pau,Kn; npodu fiamu b3htm na crame h na deppe. IIoJiyueHM cjienyiomne peByjibTa™. 1. IHepcTHHKii uymKH BectMa onnoponnoii ujiiihm. IHepcTiiHKn pai(Kn oTJmuaioTcn euțe MeimmnM paanoodpaBiieM jțjihhm . y uyniKii cpepiiHH Uniiiia mepcTH na crame — 25,1 cm, na beupe — 29,5 cm. y păunii cpepwiH nnnna na crame — 26,6 cm, na Geppe — 23,77 cm. 2. Ha ocnoBarara ManpocRoniuiecnoro u Mimpocnonimecnoro iiccue- flOBarani 6wio ycTanoBJieno, xito mepcTt uyuiKn ii păunii couepmnr inep- cthhkh ueTMpex naTeropnft: a) UJînraiHe ii rpydMc; 6) TOiinite — nyx; e) npoMeiKyTORimie b CMbicne nminM n tohhhh; e) oirnepiniie. Achckt KyTHKyjmpHBix nneTon y othx inepcTHHOK pasm-iaHLiii. 3. Abtoph nccneuoBajiii n ycranoBiuin b oSpasuax luepcTii OTMepnme mepcTiiiiKii, onpeuemiB BnepBbie nx npopeHTHoe OTiioiueinie,. uero ne UocTaBajio b oniicaiiimx noHBiiBiraixcn po cero BpeMerai. 9th niepcTHHKii obecuenHBaiOT mepCTB uc-ca nx mecTKOCTii, rpydocTii ii hobobmojkhoctm IIX OKpaCMTB. Bce oTMepmne niepcTininii hmbiot ToucTyio cepaueBiniy ii npoHBimioT b iionepemioM ceueiirai xapaKTepHwm acneKT (radjniua III, puc. 15 ii Tadjiiiua I, puc. 2). B oSpasnax uyiurai npoueiiTiioe oTiiomeniie OTMepmiix mepcTiiHOK KOJiebneTCH Memuy 0,5—7,5, b mepcTii păunii Memgy 0—3. tirana KOJiebjieTCH Memuy 0,5—9 cm, Toraina Meut^y 48—227,5 p. Cpegwia Toiimia oTMepmnx inepcTimoK uymKii — 134,6 p, y paunn — 100, p. y uyniKn Toniumia cepupeBin-mi othochtch k TOJiiuraie niepcTinion nan 1:1,34, y papim nan 1:1,3 (cepuueBima — 1). 4. IlIepcTB uyniKii n paunn b cmbicjio Toiimia BecbMM nepaBiioMepna. y 'lyiiinii ObiBaeT orcul Gojibihoîî npopenT tohkmx niepcTiniOK, Mei-iee 29 p: na cwnie 51,31, na 6eppe 42,86. y păunii npoueirr tohkiix mep- CTiniOK Biiapiirejmno nume: 26,45 na cnime, 23,47 na 6eppe. CaMMft 892 N. TEODOREANU și V. DERLOGEA 12. 19 ASUPRA LÂNII LA ȚURCANA ALBĂ ȘI IIAȚCA 893 Gojimuoii upoueiiT niepCTUHoK paiptn npuHaHJieiKHr Kareropiin b 30—45 p; na cimiie 49,18, na Ge^pe 46,55, 5. Hpoueimioe 0TH0ineiine niepcTMHOK c cep^peBnnoit na uornie npH«u y țyiiiKH — 82,4, y paițKii — 85. y ocnOBamni npn.nn npopenT mep- ctmhok c cepfliieBMHoii y nyniKM — 17,7, y papKii — 11. 6. Tojiinnua cepuneemiM b tojictmx mepcTHHKax y nymRji Gojitmo, w y paiw; y uyniKn 1:2 h y parțKn 1:3,2 (cepapeBniia — 1). ■ 7. Ot CKpemeiiHH oncn nyuieK n papKii c SapanaMii Mepnnoc m pura n nojiyqaioTcM nniHTa c BectMa pasnooGpasHMM acneKTOM. O«hh ~ ânHSKne TOMKopyHHMM HriimaM, «pyrne — nocpepcTBeHiitie, n 6ojibmo& npopenr nrHHT c acnenroM rpyGoft mepcTM. Ha HaSjiioHeHnft KanecTBa npn onore ycTanoBiijin, uto aranTa o bm^om CToroiu-’iyniKM nponaonuin ot oseiț nyineK c npoițenroM OTMepniero BOJioca cBMwe 2,5 n onena Gojiliohm npopeHTOM rpy6wx mepcTHHOK c cep^pe- BWoâ. Obuh papna c onenb bmcokiim npopenTOM rpyGwx niepCTHHOR, ^aJin TaKîKe Gojibuimk npopeHT hitiht CToroiu-nyinKM, neM qyniKn. OBtHCHEHHEPHCVHKOB TAunapA i Puc. 1.— a) Renan npH«i>; b) pasoCpanHan npn«i>: 1—jumhhbiîî bojioc, 2-—npOMe>KyTO'jHMit bojioc, 3— TOHKnit bojioc—nyx, 4— MepTBMii bojioc. Puc. 2. — HonepeHHtie cpesH MepTBtix bojioc. Oh. 10, 06. 45. Puc. 3.-—Bapan I noRoJieiina MepiiHOcXaymKa. AcneKT croroni. Puc. 4. — HrueaoR MepnHoc, I noKOjieime MepnHoc X HyniKa. AcneKT Mepnnoca. tabhhija ii — AcneKT mepcTir y mothcob Mepimoc X ayniKa npn poHtuemin. Plic, 5.—AcneKT TOintoif niepcrn Mepnnoc — mnanKa. Puc. 6. — AcneKT mirau. Puc. 7.—AcneKT moroni ’iyniKa. Puc. 8. — Achckt rpySoft inepcTM. Puc. 9 — 12.— AcneKT ityTHKyJiM niepcm vyniKa. . Pnc. 9. — AcneKT KyTnKyJiM hjihhboto ii ToncToro BOJioca. A—Bepxnnn TpoTt, 7R, Bi — cpejjHHH TpcTi>, C, D — hhjkhhh tpctb . Pnc. 10. — AcneKT KyTnnyjiM toiikofo BOJioca. Puc. 11.—AcneKT KywinyjiM npoMmyTo'iHoro sojioca. zi—Bepxnnn Tpeit. B— eponimii TpeTB, C— ocnoBanne. Pnc. 12.—AcneKT KyTiiKynBi MepTBoro Bonoca. A — BepxyniKa, B — non Bep- xyniKoîr, Clt C3 — cepejtțnua, D— ociioBaune. Pnc. 13—14.—■ HonepeHHLie cpeaM na niepcTn nyniKH. Pnc. 13. — rionepcHUMe cpeati «jimhhhx ii tojicthx bojioc. A— Bepxnnn TpeTt, B ~~cpe/umn TpeTt, C — hjwkhhh TpeTt. x 240. Pnc. 14. — nonepcintre cpeati npoMentyTo'inBix bojioc. A—Bepxnnn TpeTt, B — cpe/ținin TpeTt, C — huikhhh TpeTt. x 240. tabjiuita iii.— rionepantie cpeati mepcTM nyiUKM. Pnc. 15.—■ nonepeantie cpesti MepTBtix bojioc. zi — Bepxnnn TpeTt, B—cpennnn TpeTt, C — nniKHHS TpeTt. X 240. Pnc. 16. — PaajiuMHan tohkoctb inepcTji nyuiKii. Pnc. 17. — PaBjninnan tohkoctb inepcTji paiinn. Pnc. 18. — CxeMa Texm-um $opMnpoBanun hoboîî nopo«M Mepnnoc ^X Oenan 'lyitiKa $. RECHERCHES SUR LA STRUCTURE ET LA FINESSE DE LA LAINE DES MOUTONS « TZURCANA » BLANCHE ET « RATZCA» (RESUME) On a etudie, de fașon macroscopique et microscopique, 66 echantillons •de laine recueillie sur 33 moutons «tzurcana » blanche et «ratzea », au cours ■du mois de mai, 1950. Les echantillons provenaient des regions de l’epaule et de la cuisse. Les râsultats obtenus sont les suivants: 1. La laine des «tzurcana » est d’une longueur Tariable; celle des « ratzea » est d’une longueir de moindre variabilite. La longueur moyenne de la laine des «tzurcana » est de 25,2 cm â l’epaule et de 29,5 cm ă la cuisse. Pour les « ratzea », la longueur moyenne est de 26,6 cm ă l’epaule et de 23,77 cm ă la cuisse. 2. Les examens macroscopiques et microscopiques ont prouve qu’il y a buatre categories de poils dans la toison des «tzurcana» et des «ratzea»: a) poils longs et epais; b) poils fins-duvet (bourre); c) poils de longueurs et d’epaisseurs intermediaires; d/poils morts. Tous ces poils ont des cellules cuticulaires d’aspects differents. 3. Les poils morts n’ont pas encore ete decrits dans les etudes au sujet des laines indigenes. Les Auteurs les ont identifies dans les echantillons de laine etudies et en ont determine le pourcentage. Ces poils deprecient la laine, car ils sont epais, reches et impossible â teindre. Tous les poils morts ont une moelle epaisse et leur section transversale offre un aspect caracteristique (planche III, fig. 15 et planche I, fig. 2).. La proportion de poils morts a ete de 0,5 ă 7,5% pour les Echantillons de laine «tzurcana » et de 0 â 3 % pour la laine « ratzea». La longueur varie de 0,5 â 9 cm et l’epaisseur, de 48 â 227,5 p.. L’Epaisseur des poils morts est, en moyenne, de 134,6 p. chez les «tzurcana » et de 100,2 p. chez les « ratzea ». Rapportee â l’epaisseur du poil, celle de la moelle est de 1: 1,34 chez les «tzurcana» et de 1: 1,3 chez les «ratzea» (moelle = 1). 4. La laine des «tzurcana » et des « ratzea» est d’une finesse fort peu uniforme. Pour la «tzurcana», la proportion de poils fins, ayant moins de 29 p., est importante: 51,31% â l’epaule et 42,86% â la cuisse. Pour la « ratzea », le pourcent des poils fins est beaucoup plus reduit: 26,45 â l’epaule et 23,47 â la cuisse. Le plus grand nombre des poils « ratzea » se place dans la categorie de 30—45 p: â l’epaule 49,18% et â la cuisse 46,55%. 5. A la pointe des meches la proportion des poils â moelle est de 82,4% chez les «tzurcana » et de 85 % chez les « ratzea». A la base des meches, cette proportion est de 17,7 % pour les «tzurcana » et de 11 % pour les « ratzea ». 6. L’epaisseur de la moelle (pour les poils epais) est plus grande chez les «tzurcana », 1: 2, que chez leș «ratzea», 1: 3,2 (moelle = 1). 7. Le croisement des brebis «tzurcana » ou « ratzea» avec des bâliers mârinos produit des âgneaux d’aspects fort varies. Les uns sont proches des agneaux â laine fine, les autres, intermediaires, et une forte proportion d’agneaux est d’aspect â laine Epaisse. Les observations faites et l’appreciation des qualites de la laine au moment de la naissance, permettent aux Auteurs de conclure que les agneaux â aspect •de «stogoșe-tzurcana» et de «tzurcana» proviennent des brebis «tzurcana» 894 N. TEODOREANU și V. DERLOGEA ' 20 dont la toison a plus do 2,5% de poils morts et un fort pourcentage de poils. epais â moelle. Les brebis « ratzca », dont la laine comprend une forte propor- tion de poils epais, ont egalement donne une plus forte proportion d’agneaux « stogoșe-tzurcana » que les brebis«tzurcana». . EXPLICATION DES FIGURES PLANGHE I Fig. 1. — « =la medie entiere; 6) = la meche decomposee: 1= poils long-s, 2 = poils. intermediaires, 3 — poils fins-duvet 4 = poils moriS. Fig'. 2. — Section transversale des poils morts (oc. 10, ob. 45). Fig. 3. — Belier d’uno premiere gencration de merinos X «tzurcana». Aspect de la laine «stogoșe ». Fig. 4. — Agnelle provenant de merinos 5 X l-ere generation de merinos— «tzurcana» $. Aspect de merinos. PLANGHE II Aspect do la laine des metis merinos x «tzurcana», ă leur naissance. Fig. 5. — Aspect de laine fine merinos-« spanca ». Fig. 6. — Aspect de laine «tzigaie». Fig. 7- — Aspect de laine «stogoșe » — «tzurcana ». Fig. 8. — Aspect de laine epaisse. Fig. 9. — 12. Aspect de la cuticule de la laine «tzurcana ». Fig. 9. — Aspect de la cuticule des poils longs et epais. A = tiers superieur; Blt R> ~ tiers moyen; C, D = tiers inferieur. Fig. 10. — Aspect de la cuticule des poils fins. Fig. 11. ~ Aspect de Ia cuticule des poils intermediaires. A — tiers supdrieur; B — tiers moyen; C = 5 la base. Fig. 12. — Aspect de la cuticule des poils morts. A = pointe; B = region sous-api- cale; ~ reg'ion moyenne; D = a la base. Fig-. 13, 14. — Secționa transversale» de la laine «tzurcana». Fig'. 13- — Sections transversale» des poils longs et epais (x 240). A = tiers supe- rieur; B = tiers moyen; C = tiers inferieur. Fig. 14. — Scction transversale des poils intermediaires (X 240). A = tiers supe- rieur; B — tiers moyen; C = tiers inferieur. PLANCHE III Sections transversales de la laine «tzurcana». Fig. 15. —Sections transversales deșpoils morts (x240). A = tiers supârieur; B^ Bi~ tiers moyen; C — tiers inferieur. Fig. 16. ~ Variabilitd de Ia finesse de la laine «tzurcana». Fig- 17. ~ Variabilite do la finesse de la laine «ratzca». Fig. 18. ~ Schema de la technique de la formation de la nouvelle race merinos o * «tzurcana» blanche o. BIBLIOGRAFIE t B u 1 g a r u I., Contribuțiuni la studiul morfologic al lânii de țurcană, varietatea albă’ Teză, 1933. n pin eseu N. și Teodorea nu N., Bul. Dir. Gen. Zoot., 1923, Nr. 11 — 12. jjentschel K., Zeitschrift fur Schafzucht, Berlin, Decembrie 1941, Nr. 12. Ț IVanov F. M., Creșterea oilor. Traducere, Ed. de Stat, 1.950. c Macalik B., Studiam vlny a KoSeSin orei Slovenskych. Cehoslovacia, 1924. (> S tiasnv S., Cercetări asupra creșterii lânii la rasa țurcană. București, Teză, 1932. Țyasiliev A. V., The raising of mongol sheep obtained from breeding Wallachian, ewes with merinos rams. U.R.S.S., 1930. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul IV, Nr. 4, 1952 CONTRIBUȚII LA STUDIUL DESVOLTĂRII POSTEMBRIONARE ȘI BIOLOGIEI TRIHOPTERELOR: RHYACOPHILA LAEVIS PICT. (RHYACOPHILINAE), LYPE PHAEOPA STEPH. (PSYCHOMYINAE), ECCLISOPTERYX GUTTULATA PICT. (ECCLISO- PTERYGINAE), LITHAX NIGER HAG. (GOERINAE) DE L. BOTOȘĂNEANU Comunicare prezentată de Academician P. BUJOR în ședința din 21 Decembrie 1951 In lucrările sale Anker Nielsen [13], [16] a demonstrat marea ' importanță pe care o prezintă descrierea foarte amănunțită a stadiilor acva- tice ale Trihopterelor pentru lămurirea problemelor filogeniei acestui ordin; el a dat în același timp modele ale unor asemenea descrieri. In lucrarea de față, utilizând aceste modele, descriem — cu unele lacune — desvoltarea postembrionară a câtorva Trihoptdte din R.P.R. (Rhyacophila laevis, Lype phaeopa, Lithax niger) și prezentăm unele date asupra biologiei acestora, și în plus asupra biologiei lui Ecclisopteryx guttulata, trăgând concluzii, în legătură cu situația lor filogenetică. Alegerea acestor patru forme pentru lucrarea de față nu a fost făcută la întâmplare, ci pe de o parte pentrucă este vorba de forme (cu excepția lui Ecclisopteryx guttulata) destul de puțin cunoscute sub aspectul stadiilor acva- tice, iar pe de altă parte pentrucă ele reprezintă adevărate « puncte nodale » în filogenia Trihopterelor. I. Rhyacophila laevis Pict. Larva de Rh. laevis a fost descrisă de T h i e- n e m a n n [6] care a dat și o scurtă descriere a nimfei. Ulterior, stadiul imago al acestei specii a mai fost găsit în câteva rânduri, de pildă pe teri- toriul R.P.R. de către Kertesz [3] și Pongracz [7] care citează Rh. laevis pentru unele localități din țara noastră (Băița și Cornereya în Transilvania și Banat). In schimb larva nu a mai fost regăsită. Pentru lucrarea de față, determinarea larvei a fost făcută de Anker Nielsen (Hillerod). Larva (Stadiul V). Lungimea 11 mm. Capul (fig. 2, A) de coloare brun- roșcat; frons are un grup de macule palide, posterior; dar cele mediane din acest grup pot fi colorate uneori în cenușiu-brun; macule palide se găsesc și de o parte și de alta a punctului în care sutura coronalis se bifurcă. Fron- toclypeus ca în general Ia Rhyacophila’, suturae epicraniales profund fracturate «96 L. BOTOȘĂNEANU 2 CONTRIBUȚII LA STUDIUL TRIHOPTERELOR 897 înainte de mijloc. Pregula și postgula (fig. 3, A) cala Rh. septentrionis. Capul este acoperit cu un înveliș des de nodulețe mari, colorate în diverse nuanțe de brun; din loc în loc apar și niște prelungiri cuticulare, care de altfel se întâlnesc în numeroase părți ale corpului larvei, prelungiri în formă de baghetă (de ampulă alungită). Părul (1) e migrat (ca și la Rh. septentrionis) pe epi- eranium; (4) e mult mai bine desvoltat decât la aceasta, ca și (11) care atârnă deasupra ochiului respectiv. labrului, se găsesc de fiecare parte și doi pinteni, galbeni, destul de greu de deosebit de unii peri spiniformi mai groși. Ca și la Rh. septentrionis, o parte din gropițele sensoriale ventrale se află pe niște papile moi. întreaga suprafață dorsală a labrului este acoperită de « maschen » triunghiulare sau poligonale. Mandibule (fig. 2, B, C, D, E) asimetrice, de coloare brun închis; mandibula stângă ceva mai mare decât cea dreaptă. Mandibula stângă are scobitura foarte pronunțată, muchia dorsală are la o anumită distanță dela Fig. 1. — Rhyacophila laevis Pict., larva în ultimul stadiu. A, vedere generală; B două segmente abdominale. Fig. 2. — Rhyacophila laevis Pict., larva în ultimul stadiu. A, capul dorsal; B, C. ■mandibula dreaptă; D, E, mandibula stângă; F, G, Labrum dorsal, respectiv ventral. Lăbrum (fig. 2, F, G.) este galben-pai; colțurile anterioare destul de slab rotunzite; torme desvoltate, bine vizibile ventral; anteclipeul bine desvoltat. Scleritul labrului nu este scufundat în formă de golf la limita sa anterioară; se apropie de marginea labrului în regiunea colțurilor sale anterioare, iar apoi se depărtează destul de mult de marginile laterale ale labrului. Ventral, nu există părți sclerotizate. Perii spiniformi, numeroși, așezați lateral pe partea ventrală, trec puțin și dorsal pe partea laterală moale, în jumătatea sa anterioară. Părul (1) este situat pe limita anterioară a scleritului, sau chiar pe porțiunea.moale, și este curbat (2) este situat cu puțin sub această limită; (3) și (5) 'se inseră pe limita laterală a scleritului; (6) mai median, se insera inferior față de (3); (4), foarte mic, destul de mult sub limita anterioară a scleritului. Printre perii spiniformi ce se află ventral pe părțile laterale ale vârf, un dinte ascuțit, cea ventrală este neregulată, (mai mult sau mai puțin) slab denticulată; totuși cel mai proximal din dinții săi poate fi proe- minent. Lâ mandibula dreaptă, scobitura este mai redusă (redusă la partea distală); muchia dorsală are un dinte sub vârful încovoiat în cioc, iar cea ventrală are de asemenea un dinte, dar mai proximal decât cel al muchiei dorsale. Cei doi peri laterali sunt aproximativ de aceeași mărime. Maxillolabium (fig. 3). In alcătuirea sa intervin deosebiri față de Riaco- filele superioare. Scleritul submentului (fig. 3, A) este mai desvoltat ca la Rh. septentrionis, despărțit anal de marginea pregulei numai printr’o foarte subțire brăzdătură moale, iar lateral printr’o brăzdătură tot atât de îngustă, de limita mediană a scleritului cardo; partea ventrală a acestui sclerit este la rândul său desvoltată mai mult ca la Rh. septentrionis; dimpotrivă, regiunea nesclerotizată a lui cardo este redusă. Marginea anală a scleritului stipesului 8 — Buletin Știin|ific c. 2694 838 L. BOTOȘĂNEANU 5 CONTRIBUȚII LA STUDIUL TRIHOPTERELOR 899 se apropie mult de marginea orală a scleritului cardo, în cincimea sa me- diană, dar apoi se depărtează brusc de acesta, pentru a merge până Ia mentum. Ventral, mentul nu este divizat printr’o brăzdătură longitudinală în două piese, ei este mio, marginea sa orală fiind proeminentă în porțiunea mediană; Fig. 3, — Rhyacophila laevis Pict., larva în ultimul stadiu. A, gula și partea proxi- mală a maxilolabiului (po = postgula; pr = pregula; c = cardo; sm = submentum); B, C, partea distală a labiului dorsal, respectiv ventral (m — mentum; pg = palpigeres; bd « bastonașe dorsale; pl = palp labial; gl = glosa; pgl = paraglosa); D, extremitatea galeei drepte, dorsal. scleritul mentum se continuă și dorsal (fig. 3, B), mai puternic anal decât oral. Lobul labial prezintă, înafară de micile sclerite care susțin câte un păr (glose) și care sunt foarte slab scler tizate, încă o pereche de sclerite baculi- forme, curbate la mijloc (paraglose), mai puternice decât bastona ele dor- sale; porțiunea lor anală trece puțin peste porțiunea mediană a scleritului palpigerului, care ventral, se prelungește mai puțin decât dorsal; dorsal, acest sclerit se prelungește în cioc (în figura 3, B, el este reprezentat punctat, fiind în bună măsură acoperit de aripile laterale ale lobului labial). Basto- nașele dorsale sunt mai subțiri decât cele ventrale, pornesc ceva mai oral decât acestea din urmă. Nu se poate semnala nimic prea remarcabil în structura hipofaringelui și a maxilei. Perii de pe scleritul submentului, sunt foarte mici, subțiri și lungi, perii dorsali ai lobului labial, sunt mai scurți și mai groși. Terminațiile sensoriale ale Galea-ei (fig. 3, D) corespund celor dela Rh. septentrionis, dar nu am putut găsi perechea lui I. Excepțional de proeminentă este ornamentația aripilor laterale ale lobului labial (dorsal), compusă din șiruri concentrice de vârfulețe puternice îndreptate oral și lateral; câteva vârfulețe așezate pe două rânduri longitudinale se află în por- țiunea anală — altfel moale — a lobului, iar lateral, sprijinindu-se pe limita dorsală a scleritului mentum, se află piepteni puternici (fig. 3, B). Prothorax. Pronotul brun palid; treimea mediană a limitei anale este neagră (o bandă destul de lată); urmează apoi spre partea laterală o porțiune puternic lățită, brun închis, apoi iar o porțiune neagră ce se continuă cu o bandă neagră de aceeași lățime, pe treimea anală a marginii laterale, bandă ce se subțiază puternic, devine o simplă dungă, care nu atinge colțul oral al notului. înainte de a ajunge la acest colț, limita orală a pronotului pre- zintă un golf destul de profund, rotund, care înconjură o porțiune moale ce reprezintă « acoperișul» unei umflături ce se formează pe suprafața notului în această regiune (fig. 4, A). Proventrum se caracterizează prin aceea că, cele două propleure nu tind să se atingă pe partea ventrală, sunt distanțate între ele (despărțite prin coxele mari). Propleura are o structură cu totul remarcabilă (fig. 4, A)-. e compus dintr’un trohantin, epimer și epistern complet separate între ele; proepisternul galben palid, este triunghiular, partea sa dorsală este acoperita de marginea notului, vârful este îndreptat anal; marginea sa ventrală e despărțită de cea dorsală a proepimerului printr’o foarte subțire brăzdătură (moale); marginea ventrală a proepisterrului și cea dorsală a proepimerului sunt paralele și se îndreaptă oblic anal. Proepimerul este o piesă puternică, dreptunghiulară, puțin răsucită în jurul propriului său ax longitudinal; marginea sa anală este tăiată oblic, cea distală are două prelungiri articulare, dintre care cea ventrală intră într’o gropiță articulară a regiunii coxei care privește spre pleuron, iar cea dorsală pătrunde la baza trohantinului. Epimerul este brun deschis, dar o fâșie spre latura sa ventrală, și care merge dela cea proximală, lățindu-se spre cea distală, este neagră (această fâșie corespunde unei stinghii interne; cele două prelungiri articu- lare sunt prelungirile acestei stinghii). Trohantinul normal, de coloare brun destul de închis. Structura propleurei este un indiciu precis al marii primi- tivități a larvei de Rhyacophila laevis; se știe că, la formele superioare de Rhyacophila (v. Rh. septentrionis), proepisternul + proepimerul formează un mic sclerit triunghiular, a cărui margine distală (respectiv orală) prezintă un golf subțire dar adânc, iar la celelalte Trihoptere, sudura celor două piese se completează. . Tablou de peri (pronotum); (se numără toți perii) peri marginali orali ...................... cea 30 peri angulari ............................ 7 peri de suprafață ......................... cea 38—40. 900 i,. iiotoșămeă^V H'!" ' 6 7 CONTRIBUȚII. .LA. ȘȚUmUL TRUIOP'I'ERKLOR 901 Perii marginali orali (deci cei ce se găsesc pe marginea orală, mai median-, decât golful lateral) sunt delicati, galbeni; porii angulari sunt dispuși în modul următor: pe porțiunea moale înconjurată de golf sunt trei peri mari, negri, cu alveolele unite; mai lateral față de golf sunt trei subțiri, galbeni și încă unul puternic negru; între doi peri din cei subțiri și anume între cei absolut laterali, se află un perișor. Dintre perii de suprafață, șase sunt mari și negri; o pereche dintre ei (probabil secundari) este situată absolut lateral, ceilalți patru (primari) sunt dispuși îlitr’o serie transversală pe la mijlocul notului, primul (adică cel median) și al treilea înserându-se mai oral decât' al doilea și al patrulea; ceilalți peri do suprafață (cifra dată de noi repre- I i H i । i big. k. —Rhyacophila laepis Pict., larva în ultimul stadiu. A, aspectul generat a propleurei cu regiunile învecinate (co = coxa; cm — epimeron; es — episternum; pn ~ pronctwn; ti* = trochantinus); B, piciorul anterjor, stâng, î.ața posterioară; C, idem, fața anterioară; D, piciorul mijlociu drept, fața anterioară; E, idem, fața posterioară; F, picio- - rul posterior stâng, fața anterioară. zintă minimul),1 sunt mici, și galbeni,'masați. în jumătatea orală a notului; perii pe trohantin și pe părțile moi ale pleurei,, ca în figura 4, A. ; , ! Meso-metathorax. Spre deosebire de prothordx nu sunt 'sclerotizate ci. co~ riaceofâu un aspect în parte asemănătoridorsurilor abdominale, având însă lateral jie fiecare parte câte două umflături. Meso-inetapleura foarte simplu Construită (fig. 4, F) scieritele sunt două,'dintre care linul mai mare vine aproximativ în prelungirea axului longitudinal al coxei; mărginea sa orală are o proeminența, în regiunea căreia vine vârful anal al unui șclerit mai subțire, perpendicular pe primul. Pe mesodorsuni, perii sunt dispuși în modul următor: în colțul oral (adică.pe umflătura orală); înafară de părul angular se mai găsește (migrat) și unul din cei de suprafață; ceilalți peri de suprafață sunt grupați în două grupe: către marginea orală și către linia mediană, un păr mic, iar mai anal și mai lateral, un grup de-doi peri mai mari; pe mela- dorsum de asemenea unul din perii de suprafață este migrat în colț, iar cei- lalți trei sunt grupați la un loc și dispuși spre limita anală. (Omologarea perilor este făcută cu oarecare aproximație). Picioarele (fig. 4, B, C, D, E, F). Ornamentația în general nu este prea bătătoare la ochi, însă sunt foarte numeroase prelungirile cuticulare în formă de ampulă alungită. Remarcabilă este reducerea lungimii spinului dela baza ghiarelor, la picioarele I, II, respectiv III. Abdomenul (fig. 1, A, B) are o structură absolut caracteristică pentru Rhyacophila laeois, studiată pentru prima dată de T h i e n e m a n n [6] și asupra descrierii căreia insistă și N i e 1 s e n [16]. Segmentele I-VIII sunt cpmpuse pe următorul tip: ide fiecare parte, două proeminențe bine indivi- dualizate, una într’un pîaii superior (scurtă, obtuză, coriacee, de coloare brun deschis bătând puternic în roșu), și alta într’un plan inferior (mai lungă și ipai lată, moale, galben^, compusă dintr’o porțiune proximală mai lată și una distală mai îngustă, încovoiată mai mult sau mai puțin). Proeminența de plan superior a segmentului VIII este mai slab individualizată decât Cea a precedentelor. Puțin median față de proeminențele de plan superior, se află pe segmentele II-VIÎ, încă o proeminență, mai redusă. Proeminențele de plan inferior, pe care .Nielsen le compară cu cele dela Sialis, sunt hialine în porțiunea lor distală; sunt probabil branhii funcționale. O șea destul de adâncă desparte proeminența de plan superior de cea: de plan inferior a fiecărui segment. Lateral, în punctul de despărțire a porțiunii distale și proximale a proe- minenței de plan inferior, se află 2 peri; aceștia sunt de sigur perii laterali; tot lateral pe aceleași proeminente, dar mai proximal, se află un perișor. Pe I dorsum, trei peri de suprafață sunt grupați la un loc, oral față de limita anală și destul de median; pe II-VIII dorsa, acest buchet de peri migrează în vârful proeminenței pe care limita anală a segmentelor o formează puțin median față de proeminența de plan superior; unul din cei trei peri este mai puternic și mai lung decât ceilalți doi. De sub proeminențele de plan superior, pe segmentele LVII, pornește un păr puternic, desigur părul angular; pe segmentul VIII, atât părul angular cât și cei trei de suprafață, se insera în colțul planului superior al segmentului, aci ne mai existând o proemi- nență specială pentru perii de suprafață; de sigur părul angular rămâne lateral față de cei trei de suprafață. Tergitele sunt fără îndoială extrem de primitiv construite. I-VII ventres poartă câte un păr; pe segmentul VIII, median față de păr, un perișor (?), iar lateral față de păr, un alt păr mai mic și mai subțire; atât perișorul cât și părul lateral sunt așezate ceva mai oral decât părul median. Ornamentele tergitelor abdominale, foarte proeminente, lasă unele spații netede (fig. I, B). • ' p Scutul anal de pe segmentul IX este ca și la Rh. septentrionis trapezoidal, dar marginile sale laterale par a fi mai puternic oblice. In general, perii sunt dispuși ca Ia Rh. septentrionis, însă cei doi peri mijlocii din colțul de jos.al scutului, deși sunt mai mici și mai subțiri decât cei doi dela dreapta, respectiv stânga lor, sunt totuși comparativ mai puternici ca la Rh. septentrionis. Dintre perii de pe IX peniruih, cel lateral (absolut lateral) este ca la Rh. septentrionis, dar cel intermediar; este mai mult decât « pe jumătate atât de mare față de cele mari dorșâle »,; deși ceva mai mic și mai fin ca cel lateral. 8 9 CONTRIBUȚII LA STUDIUL TRIHOPTERELOR 903 902 l. botoșAneanu Membrele anale (fig. 5, A, B) se caracterizează prin lipsa totală a specia-, lizărilor caracteristice membrelor anale ale formelor superioare de Rhya- cophila. Pe materialul conservat de care dispunem, membrele anale intră în bună parte sub tergitul IX; {a) nu există; (b) prezintă pe o mare parte a suprafeței sale laterale un sclerit, a cărui limită proximală este puternic Fig. 5. — Rhyacophila laevis Pict., larva în ultimul stadiu. A, membru anal drept văzut lateral (bp = piesa proximală a lui « b »; bo = piesa ventrală a lui «b»); B, același, văzut median (bd = piesa distală a lui «b »). brunificată; el se prelungește distal ca un vârf puternic și obtuz, dar care nu este despărțit de restul scleritului, neavând deci nicio legătură cu scle- ritul distal al lui (b). Scleritul distal al lui (b) — bine vizibil dacă membrul anal este privit pe fața sa mediană — este despărțit de scleritul proximal printr’o brăzdătură moale extrem de subțire. Partea distală a muchiei dor- sale a. scleritului proximal, reprezintă granița cu scleritul distal; acesta merge aproximativ perpendicular pe cel proximal, îndreptându-se spre partea ventrală, cu alte cuvinte către regiunea dorsală a bazei ghiarei terminale; scleritul distal este aproximativ triunghiular; latura sa dorsală am văzut că este graniță cu scleritul proximal; latura sa ventrală, puternic brunificată, merge până aproximativ în regiunea gropiței articulare din regiunea dorsală a bazei ghiarei terminale; cealaltă latură, care unește extremitatea distală a celei dorsale cu extremitatea ventrală a celei ventrale, trece pe sub prelun- girea distală a scleritului proximal (b), și de pe ea pornește părul scleritului distal, care este foarte lung, negru. Scleritul ventral al lui (b) (fig. 5, A) este la drept vorbind numai o foarte mică porțiune slab scler tizată, servind drept bază unui păr. Nu există nici croșet proximal al Iui (b), nici prelungire distală spadiformă, nici prelungire proeminentă a scleritului distal (b). Scleritul (c) e compus din două piese, cea laterală (latero-ventrală) mai mare, cea ventrală mai mică și purtând părul scleritului. Ghiara terminală nu are dinți ventrali; porțiunea sa moale este desvoltată și nu numai că nu se îngus- tează, dar chiar se lărgește către partea dorsală. Perii ghiarelor terminale sunt dispuși ca și la formele superioare ale genului. Larve tinere. Materialul studiat cuprinde și larve în stadiul 1 (?) 2 și 4. Lungimea larvelor în stadiul 1 (?) — 3,5 mm; în stadiul 2 = 5 mm. Capul și pronotul larvelor în primele stadii sunt galbene, acesta din urmă cu limita anală brună spre negru. Abdomenul albicios, tergitele sale prăfuite cu cără- miziu. Lungimea prelungirilor branhiale unice este proporțional mai mare decât la larva în stadiul 5. Nu cunoaștem nimfa de Rh. laevis. Considerații sistematice-jilogenetice. Nielsen [16] a scos pentru prima dată în evidență faptul că larva de Rh. laevis trebue considerată ca net pri- mitivă; ea face parte dintre cele mai primitive Trihoptere recente, dacă nu este chiar cea mai primitivă; lucrul acesta e dovedit de faptul că articu- lația pronotului cu propleura este de tipul cel mai simplu; după cum s’a văzut, structura propleurei este de asemenea foarte primitivă, situația epi- merului și episternului fiind remarcabilă; structura foarte primitivă a tergitelor abdominale, care determină poziția sui-generis a perilor (angulari, laterali, și de suprafață); lipsa totală a specializărilor membrelor anale, specializări •caracteristice formelor superioare, și structura, de asemenea foarte primitivă a scleritului (b). Prin aceste caractere, larva de Rh. laevis întrece în primi- tivitate chiar formele lipsite de branhii, de tipul tristis Pict., aquitanica Mc. L., philopotamoides Mc. L., sibirica Mc. L. Pe de altă parte, Rh. laevis exem- plifică ideea enunțată de Nielsen [16], conform căreia genul Rhyacophila prezintă un amestec de caractere primitive și specializate; mandibulele de Rh. laevis, deși nu sunt în niciun caz atât de evoluate ca cele dela specii ca Rh. septentrionis Mc. L. sau Rh. nubila Zett., nu par a atinge accentuatul grad de primitivism al mandibulelor unor specii ca cele din grupul tristis- philopotamoides-aquitanica-sibirica (Nielsen consideră ca tip de man- dibulă primitivă, pe aceea stângă dela Plectrocnemia'). Existența unui mentum compus dintr’o singură piesă (nedivizată ventral printr’o brăzdătură), deose- bește în același sens pe Rh. laevis, de celelalte specii ale genului. Se știe că Ulmer (1909) a propus împărțirea larvelor de Rhyacophila cunoscute pe vremea aceea, în 3 grupe de bază (fără branhii, cu tufe de branhii din 4 filamente, și cu tufe de branhii din filamente mai nume- roase). La acestea Thienemann [6] a adăugat un al patrulea grup, în care intră Rh. laevis Pict. și la care «fiecare segment abdominal are un filament branhial». După părerea noastră, în același grup trebue să intre 904 I,. BOTOȘĂNEANU 10 11 CONTRIBUȚII LA STUDIUL TRIHOPTERELOR 905 și larva de Rhyacophila retracta Mart, din regiunea Altai, Minussinsc și Ussun ale U.R.S.S., larvă descrisă de Lepneva [18]; asemănări mari între această formă și Rh. laevis se pot constata în structura mandibulelor, mai ales a celei stângi, în structura membrelor anale extrem de simplu alcă- tuite, dar mai ales în structura tergitelor abdominale (se pare că numai, tergitele II-VII sunt identic construite ca la Rh. laevis). Din literatură cunoaștem și o larvă de Rhyacophila, la care meso-metatoracele și segmen- tele I-VIII prezintă foarte remarcabile expansiuni laterale, purtând către vârf cei doi peri laterali și fiind prevăzute cu serii duble de branhii traheene; (Rh. gigantea Mart, din pâraele Asiei Centrale, a cărei larvă a fost descrisă de Lepneva [15]). Aceste stiluri probabil că nu pot fi omologate cu filamentele branhiale unice dela Rh. laevis; deși tergitele toracice prezintă și «proeminențe de plan superior», credem că Rh. gigantea Mart, nu face parte din același grup cu Rh. laevis ; mandibulele sale sunt hotărît mai spe- cializate, iar membrele anale par a avea de asemenea unele specializări (dinți ventrali pe gliiara terminală, etc.); alături de Rh. gigantea (și deci într’un al cincilea grup de larve de Rhyacophila) va putea fi introdusă larva nede- terminată, din Cașmir, menționată de Mosely [11], Probabil că tot în apropiere de grupul acesta voi’ putea fi plasate larvele cu totul remarcabile descrise de H u b a u 11 [9]. Relațiile filogenetice între Rhyacophila și genurile ce alcătuesc familia Hydroptilidae, au fost scoase în evidență de Nielsen [16], care a arătat pe baza descrierii lui Thienemann că abdomenul larvei de Rh. laevis este construit în întregime pe același tip ca acela al larvelor tinere de Hy- droptilidae (stadiile I-IV) și că acestea din urmă, din unele puncte de vedere pot fi considerate ca găsindu-se pe o treaptă încă mai inferioară decât larvele de Rhyacophila (bătrâne I). La acestea, se poate adăuga un element pe care-I considerăm de cea mai mare importanță: structura propleurei la Rh. laevis se apropie de cea a Hidroptilidelor, depărtându-se nu numai de structura propleurei celorlalte familii, dar chiar de a propleuronului celorlalte specii (grupe) de Rhyacophila. După cum a arătat Nielsen, la Hidroptilidele din Danemarca structura propleuronului este în linii generale următoarea: sclerite bine desvoltate (la Rh. septentrionis, nu !); trohantin prelungit într’un corn, care lipsește în stadiul I și nu capătă o desvoltare completă decât în stadiul V; înafară de trohantin, încă două sclerite, dintre care unul oral, a cărui porțiune orală este episternum, iar cea anală este scleritul oral al proepime- rului x); cele două sclerite sunt complet despărțite. Asemănarea este evi- dentă (numai că la Rh. laevis unul din sclerite este dorsal, iar celălalt ventral). De asemenea considerăm că nu sunt lipsite de interes asemănările pe care le prezintă membrele anale la Rh. laevis față de cele ale larvelor tinere de Hidroptilidae (stadii I-IV). Fără a mai reveni la importantele considerații filogenetice expuse de Nielsen [16], credem că putem considera Rh. laevis drept un strămoș al Hidroptilidelor, mai direct decât ceilalți reprezentanți primitivi ai genului, adică strămoșii formelor din « grupul nubila », ai Glososomatinelor, etc. Pe de altă parte, Rh. laevis va da indicații prețioase asupra aspectului strămo- șilor direcți ai Trihopterelor, ca și larvele de prim stadiu ale Hidroptilidelor. i) Aceste porțiuni sunt despărțite, după cum arată figurile, printr’o brăzdătură (?), care nici nu este completă; nu știm ce determină pe Nielsen să considere porțiunea anală a scleritului oral drept o parte a proepimerului. ■ Ethologie-Ecologie-Biologie. Așa cum este cazul cu larvele tuturor formelor cunoscute de Rhyacophila, Rh. laevis nu își construește căsuțe sau plase. Mc. L adrian [1] consideră ca biotop pentru Rh. laevis, «vecinătatea izvoarelor reocrene, pe suprafața stâncilor». Thienemann [6] găsește larvele de Rh. laevis în pâraie de munte, unde trăiesc libere pe suprafața inferioară a pietrelor. Rhyacophila laevis a fost găsită în R.P.R., în trei bioto- puri și anume: . a) Un izvor limno-reocren, situat în munții Apuseni la o altitudine de cca 1250 m. Izvorul prezintă un basin de cca 2 ni2, care se alimentează cu apă dintr’o sursă de sub stânci; adâncimea apei în basin cca 40 cm; fundul pietros, în unele locuri cu pietriș foarte mărunt; malurile basinului sunt pietroase; din basin pornește un mic pârâiaș, cu debit mic, cu fund pietros și vegetație acvatică sau amfibie foarte abundentă (Caltha, Umbelifere, etc.), care se varsă într’unul din brațele Arieșului mare (Disghitul). Temperatura apei este în Mai = 7,5°C; după spusele locuitorilor, izvorul își menține tem- peratura scăzută în tot cursul verii și nu înghiață niciodată iarna. In sursă domnește întunerec deplin; pietrele care căptușesc basinul sunt literalmente acoperite cu pernițele groase ale hepaticului Chiloscyphus fragilis (Rotii) Schiffner, (det. Tr. I. Ștefureac). Fauna acestui izvoraș stenoterm cu tem- peratură scăzută, este reprezentată în linii mari prin: Planaria alpina, Hiru- dinee, Gasteropode (Bithynella, etc.), Lamelibranhiate, Hidracarieni (Panisus, etc.), Amfipode, extrem de multe Plecoptere, rare Rinhote și Goleoptere. Fauna de Trihoptere se compune din următoarele elemente: în luna Mai au fost găsite larve de Adicella jilicornis, element comun în izvoarele regiunii, și care se pare că reprezintă un însoțitor permanent al lui Rhyacophila laevis (împreună le găsește și Thienemann în Germania); Plectrocnemia conspersa (larve foarte numeroase țesându-și plase mai ales sub pietrele din pârâiaș); Chaetopteryx sp.; larve de Rhyacophila laevis (în stadiul V) au fost găsite în număr mic; ele stau fie ascunse în sursă, fie sub pietre. Dacă sunt deranjate, larvele înnoată cu mișcări extrem de lente ale abdomenului, așa cum nu am remarcat la larva niciunei alte specii de Rhyacophila, agățându-se de firele de Hepatice; în Iunie, Chaetopteryx sp. (o formă nedeterminată care utilizează pentru construirea căsuței, frunzele Hepaticului) reprezintă elementul predominant, cel puțin 600—700 exem- plare plimbându-se pe mica suprafață a fundului basinului; nu au fost găsite decât că uțe nimfale părăsite de Adicella jilicornis; mai multe nimfe decât larve de Plectrocnemia. Pe plantele ce înconjură izvorul, sboară cantități uriașe de Trihoptere adulte: Plectrocnemia conspersa, Limnophilus ignavus, Adicella jilicornis, Beraea pullata, Wormaldia triangulifera. Larvele Riaco- filei noastre sunt tinere, în stadiul II sau III; foarte numeroase imago, în mare parte 3, sboară în tot cursul dimineții, își întrerup sborul către prânz, când soarele încălzește foarte puternic, și reapar pe înserate. Nu le-am găsit așezându-se pe stâncile de lângă izvor, ci exclu iv pe plante. Larvele de Rh. laevis tunt relativ greu de găsit; așa se explică numărul mic recoltat în izvorul menționat, după cercetări foarte minuțioase, și faptul că într’un mare număr de izvoare asemănătoare, cercetate în regiunea Iarba Rea-Târsa- Avram lancu-Gârda de Sus (munții Apuseni), Rh. laevis nu a fost găsită. b) Cercetătoarea M a tilda Duțu, dela Laboratorul de Entomologie aplicată al Facultății de Biologie, a recoltat o larvă de Rh. laevis—probabil în 906 13 CONTRIBUȚII LA STUDIUL TRIHOPTERELOR 907 stadiul IV — în Valea lui Ilie, afluent al pârâului Abrudului, care la rândul său curge în Arieșul Mare, în regiunea orașului Câmpeni, deci într’o regiune situată mult în aval față de regiunea Iarba Rea. Pârâul are caracter de torent permanent, curs destul de rapid; apa curge pe un pat pietros aco- perit de Hepatice. ■ c) Rh. laevis trăiește și într’o cascadă puternică a unui afluent stâng al Arieșului Mic, în regiunea satului Vidra, într’o apă extrem de calcaroasă (încrustantă), împreună cu numeroase Limnofilide (Ecclisopteryx guttulata, etc.) și cu Policentropide. Considerații zoogeografice. Până în prezent, Rhyacophila laevis Pict. nu a fost găsită decât în regiuni mai mult sau mai puțin muntoase ale Franței, ca Savoia, masivul Pirineilor, etc. (Piețe t, Eaton, Mac L ac h 1 an) în regiunile învecinate Rinului, în Germania (T hi e n e m a n n) și în R.P.R., (Transilvania și Banat) Thie ne mann [6] o consideră (împreună cu Rh. aquitanica, Rh. philopotamoides, Stactobia fuscicornis, S. eatoniella, Tinodes asimilis și Thremma gallicum) drept o formă sudică ce merge către Nord până în regiunea Ruhr, dar nu trece către Est nici măcar în pădurea Turingică, în Harz și Silezia. Existența Rh. laevis în Republica Populară Română deplasează considerabil către Est limita răspândirii acestei forme, care rămâne totuși în cadrul unei regiuni în care elementele faunistice sudice ((mediteraneene) sunt destul de răspândite. II. Lype phaeopa Steph. Larvele acestei specii sunt foarte puțin precis cunoscute; unica descriere ce se referă precis la această specie aparține lui N iels en [17] și cuprinde opt rânduri de tipar. Larva și nimfa de Lype .redacta au fost descrise de H i c ki n [19]. După părerea noastră, larva de Lype descrisă de Silfvenius și a cărei descriere este utilizată de Ulmer [5] și Lestage [8], aparține speciei redacta, și nu phaeopa, cum presupune Lestage, care arată că larva ar putea fi de phaeopa deoarece aceasta este cea mai răspândită dintre speciile europene ale genului. Larva. Lungime: 5,5—9 mm. Descrierea a fost făcută pe baza celor mai mari larve (9 mm). Partea dorsală a capului este aproape în întregime colorată în brun-cenușiu, ceva mai întunecat la partea posterioară a lui frons; palidă nu este decât o largă porțiune bine delimitată în jurul ochilor, care se întinde oral până la marginea epicraniului, median (adică dorsal) până la satarae epicraniales, anal până în regiunea epicraniului ce corespunde la jumătatea Iui frons. Câteva puncte palide distincte se află dispuse pe o linie transversală în jumă- tatea anală a lui frons, dar numeroase puncte mai puțin distincte sunt răs- pândite pe epicranium, anal și lateral. Colorația capului corespunde cu cea descrisă de Nielsen [17] pentru Lype phaeopa, și de T s u d a [12] pentru Tinodes sauteri Ulm. Pronotul brun ca și capul, cu câteva puncte palide distincte, situate în treimea sa orală. Puncte mai întunecate decât fondul nu sunt nici pe cap, nici pe torace. Meso-metatoracele și abdomenul, galbene cu o slabă nuanță verzue. Câteva puncte palide, mari bine vizibile anal pe partea ventrală a epicraniului care este brun cu excepția unei por- țiuni orale palide ce continuă porțiunea palidă dm jurul ochilor. Capul (fig. 6, B, C) împreună cu praeclypeus, este oviform. Satarae epicraniales fractu- rate profund înainte de mijloc, dar numai o singură dată. Văzută lateral, marginea anală a epicraniului este profund emarginată lateral. Sutura gularis •este ondulată. Gula este constituită dintr’o piesă unică, aproximativ triun- 14 908 L. BOTOȘĂNEANU i) Gula (fig. 7, C) este despărțită printr’o brăzdătură transversală, îhtr’o parte orală puțin lată (care ar putea reprezenta un rest al pregulei) și una anală; această structură, deosebește pe Lype de alte larve campodeide, cu excepția g. Rhyacophila. ghiulară, cu vârful pătrunzând in intrândul median format de marginea epicraniului care este puternic îngroșată1). Perii au fost figurați, atât dorsal ■ cât și ventral, în totalitatea lor (1) se află situat în colțul oral al postclipeului, chiar la limita cu epicraniul; mai oral decât (4) se află un păr secundar destul de puternic; (5) și (6) pornesc foarte aproape unul de celălalt, mai anal față de fractura saturae epicraniales; după cum rezultă din figura 6, B, pe cap există destul de numeroși peri secundari; există numărul normal de gropițe sensoriale, bine vizibile. Nodulețe delicate, slab proeminente, așezate literal- mente unul lângă celălalt, acoperă capul peste tot (poate sunt mai bine vizi- bile pe frontoclipeu). Labrum (fig. 7, A) brun-galben în porțiunea posterioară, galben în cea anterioară, cu torme de un brun ceva mai închis. Labrul este puternic convex dorsal; limita sa nu are colțuri nete, așa că marginea anterioară trece pe nesimțite în cea laterală. Cea mai mare parte a labrului este selerotizată, scleritul depărtându-se însă mai mult de limita labrului în regiunea ante- rioară ; aici, marginea scleritului este vălurită. In porțiunea anterioară moale, median, șe formează un fel de scufuhdătură, care merge posterior până Ia. marginea scleritului. Tormele sunt total vârîte sub labrum; extremitatea lor este lățită. Ventral, anterior, există o scufundătură corespunzătoare celei dorsale. Nu există decât cinci peri, a căror identificare este destul de greu de făcut (o facem cu rezerve): perii (1), (2), (3) se găsesc pe, sau aproape de marginea scleritului; se pare că acela care lipsește este, — ca, și la Wor- maldia — părul lateral de suprafață dih grupul celor anali. Intrarea termi- națiilor.nervoase la baza perilor este foarte bine vizibilă; gropițele sensoriale anterioare figurate, sunt greu de văzut. Atât dela alveolele perilor cât și dela gropițele sensoriale, perechi și neperechi, pornesc către profunzimea labrului tuburi chitinoase subțiri (au fost figurate punctat); numărul lor total este 17. Marginea anterioară a scleritului este acoperită cu șiruri dese de vâr- fulețe ascuțite, vizibile numai la o mărire puternică; zona cu aceste vârfulețe este puțin lată, dar se întinde lateral până în regiunea ce corespunde alveolei părului (4). Mandibulele (fig. 8, A, B, C, D) sunt robuste, aproape simetrice. Man- dibula stângă (fig. 8, C. D); muchia dorsală prezintă uneori, după vârf, un dinte proeminent, obtuz, apoi doi denticuli, după care muchia se scobește destul de profund către marginea laterală a mandibulei; însă denticulația. muchiei se poate prezenta și într’o formă ceva mai simplă, probabil în urma uzării; muchia ventrală reprezintă o succesiune de dinți și platouri, termi- nându-se (proximal) cu un dinte foarte proeminent ce dă mandibulelor un facies caracteristic. Scobitura este profundă. Pe fața laterală, mandibula prezintă o «carenă » mediană puțin pronunțată, pe care se inseră cei doi peri; părul proximal reprezintă o tre me din cel distal, și este ceva mai gros decât acesta. Spre deosebire, de pildă, de Lype redacta [19], penicilul este mic (nu este‘despărțit în două tufe); perii săi, galbeni, rigizi, foarte vizibil penați, pornesc de pe fundul scobiturii. Baza mandibulei drepte (fig. 8, A, B) este triunghiulară; ca și pentru cealaltă mandibulă, trebue să remarcăm că muchia ventrală poate prezenta variații destul de mari în denticulație; 15 CONTRIBUȚII LA STUDIUL T1VIH0VTERE1.0li 909 cea dorsală este slab denticu- lată. «Carena » laterală este deosebit de bine desvoltată; pentru a ne exprima astfel, ea este despărțită printr’o « vale » mai profundă, de fața dorsală, și printr’una mai puțin profundă, de fața ven- trală a mandibulei; cei doi peri nu se mai însera pe ca- renă, deci nu mai sunt laterali, ci latero-dorsali. Nu există penicillus. Maxillolabium (fig. 7, C). Ventral este puternic convex. Scleritul submentului este du- blu, cele două piese despărțite între ele precum și de gula, prin subțiri brăzdaturi nescle- rotizate; lateral, fiecare din scieritele submentale trece peste scleritul cardo; scleritul cardo prezintă o puternică parte proximală, care repre- zintă cca jumătate din între- gul cardo, și una distală, subțire, care se întinde numai lateral, mergând până la par- tea proximală a scleritului stipes. Scleritul stipes, care în general arc forma unui os lung, merge oblic până pe sub meri- tam, așa dar până la baza lobului labial, în regiunea în care această bază prezintă un golf; marginea mediană a scle- ritului stipes, formează limita stipesului cu submentum. Brăz- dătura și cuta stipitală sunt net conturate. Lacinia este excepțional de bine desvoltată; cei doi lobi ai laciniei (vizibili între lobul labial și maxila) Fig. 7. — Lype ph-Mopa Stepli., larva în ultimul stadiu. A, labrum dorsal; B,vărfdl galeei drepte; C, maxillolabium (sin = submentum; c = cardo: si — stipes ;[ m = men- tum; lla = lob labial; pf = palpit er; g « galeea). . 911 . 910 L. BOTOȘĂNEANU 16 sunt prelungiri ale cutelor stipitale; ei converg către partea dorsală, Lobul labial, caracteristic pentru Psycliomyinae, este construit pe următorul tip: mai ' mult de o treime bazală a lobului labial este umflată; partea distală, conică, se Fig, 8. — Lype phaeopa Steph., larva în ultimul stadiu. A, B, mandibula dreaptă; C, D, mandibula stângă. încovoaie hotărît către partea ventrală; peste baza lobului labial trece scleritul mentum; nu există palpi labiali. Scleritul palpigerului nu atinge limita anală a palpigerului; înaintează median destul de mult. Galea (fig. 7, B, C) pre- zintă de-a-lungul întregii sale margini mediane o bandă destul de lată, hia- lină (deci nesclerotizată); forma galeei, așa cvm rezultă din figură, este destul de interesantă. Părul sub mental stă pe limita fiecărui sclerit, sau puțin sub el. Ventral, în jumătatea distală a lobului labial, doi peri mici: desigur sunt 17 Fig. 9. — Lype phaeopa Steph., larva în ultimul stadiu. A, pronolum; B, picior poste- rior stâng, fața posterioară; C, picior mijlociu stâng, fața posterioară; D, picior anterior stâng, fața posterioară; B, picior posterior stâng, fața anterioară (fig. B desenată la o mărire ceva mai puternică decât B, E). 912 L. B0T0ȘĂNHANU 18 19 CONTRIBUȚII LA STUDIUL TRIHOPTERELOR 9I3 parii scleritelor palpigerilor dela celelalte Trihopterc. Numeroși peri spini- lormi pe lacinia, pe laturile palpigerului și primelor trei segmente ale pal- pulul maxilar, pe fața ventrală a galeei, pe limita mediană a galeei. Pe fața ventrală a galeei, lateral, un păr puternic penat, și mai median un păr (?). La extremitatea distală a galeei se găsesc cele trei perechi obișnuite de basto- Fig. 10. — Lype phaeopa Steph., larva în ultimul stadiu. Structura propleurei și a regiunii învecinate (n = pronotum; s = stinghea internă a marginii pronotului; c = coxa; es = episternum; em= epimeron; tr — trochantinus). nașe sensoriale: I lateral este o ampulă cu peduncul, fără alveolă; perechea II este compusă din peri puternic penați; II lateral, care este cel mai lateral din toate bastonașele, este mai mic și situat mai ventral decât III median care este dorsal (iese din spatele lui I lateral); bastonașele sensoriale de pe perechea III sunt compuse dintr’un segment bazai în formă de butoiaș, și unul distal mult mai mic, conic; desigur că la aceste concluzii în legătură cu galea, nu se poate ajunge decât pe baza compataț'ei cu datele lui N iei sen ,[13] asupra acestei piese, în special la g. Wormdldia și Pleclrocnemia. Prothorax (fig. 9, A)’, pronotum complet sclerotizat, puternic convex; colțurile sale orale bine rotunzlte, marginile laterale formează un golf către linia mediană; colțurile anale se continuă prin prelungiri ventrale ascuțite, care se unesc pe linia mediană prin vârfurile lor, formând un cioc care se îndreaptă oral și ventral între coxele celor două picioare anterioare. Stin- ghiile laterale interne bine desvoltate, mai intens colorate decât restul notului, se prelungesc prin partea internă (ventrală), a prelungirJor ventrale ale notului. Prppleura (fig. 10) este constituită astfel: cele trei sclerite se găsesc în continuare, și sunt lipite între ele (dar nu contopite ca trohantinul și epi- sternul la Pleclrocnemia I); proepimeron este dreptunghiular și împărțit în două porțiuni printr’o brăzdătură oblică; se articulează cu pronotul în pă- trimea inferioară a stinghiei interne a acestuia; proepisternul este de vreo trei ori mai mic, trapezoidal (baza mare a trapezului este lipită de marginea orală a proepimerului, cea mică de marginea anală a trohantinului); acesta este triunghiular, sclerotizat, mare; prelungirea articulară puternică a coxei pătrunde într’un golf format de marginile trohantinului și proepisternului. Meso-metapleura (fig. 9, B, C, E) prezintă părți sclerotizate reduse (încă mai reduse decât la Wormaldia și Pleclrocnemia, apropiindu-se de tipul extrem de simplificat dela Rhyacophila); există un sclerit unic, a cărui parte anală, mai slab sclerotizată, are oarecum forma unei furci (dintele ventral mai gros și mai scurt decât cel dorsal), în timp ce partea orală este un bastonaș pu- ternic sclerotizat (partea anală este desigur epimeron, cea orală episternum). Cele mai importante date în legătură cu chetotaxia pronotului sunt con- densate în tabloul de peri. Perii marginii anterioare a pronotului alternează (de cele mai multe ori): unul scurt cu unul lung. Perii de pe propleuron, sunt ca în figura 10. Tablou de peri (Lype phaeopa Steph.) Pronotum. peri ai marginii anterioare și laterali + angulari .................. 16—18 peri de suprafață ................................................... 6 Pe limita dorsală a trohantinului sunt 18—25 vârfulețe, dintre care câteva trec și pe marginea episternului. La axila fiecărei ghiare tarsiene este un pinten bazai bont, de aceeași coloare brună ca și ghiara, iar puțin mai distal față de el, un păr delicat hialin, aproximativ de două ori mai lung decât pintenul bazai. Segmentele abdominale LVI, aproximativ de aceeași lățime, VII ceva mai îngust, VIII și mai îngust, IX are o treime din lățimea lui I-VI inclusiv. Segmentele II-III sunt cele mai lungi, IX cel mai scurt. Nu există linie laterală; nu există marele număr de peri laterali dela Pleclrocnemia. Nu există branhii abdominale. Pe IX Dorsum (fig. 11, A) nu există scut anal; de pe suprafața anală a lui IX, pornesc branhiile anale și membrele anale; branhiile anale în număr de cinci, scurte, groase, obtuze, se înseră într’un plan mai dorsal decât membrele anale, iar baza lor este acoperită de un fald al lui IX Dorsum. . . L . 9 — Buletin Științific c. 2694 914 L. B0T0ȘĂNEANU 20 21 CONTRIBUȚII LA .STUDIUL TRIHOPTERELOR 915 Membrele anale (fig. 11, B). Fiecare membru anal are (a), (b) și (c). («) este scurt, și nu este divizat în două segmente. Limita între (a) și partea Fig. ÎL — Lype phaeopa Steph., larva în ultimul stadiu. A, trenul posterior al larvei, dorsal; li, membru anal stâng văzut lateral; C, D, ghiara terminală stângă, văzută median, respectiv lateral. nesclerotizată a lui (b) este destul de greu vizibilă, (b) este sclerotizat lateral; scleritul trece și dorsal, acoperind aproximativ o jumătate din fața dorsală, dar median, și ventral (ă) este complet moale. Limita proximală a scleritulur (b) este foarte brunificată. Scleritul lui (c) e foarte palid; aproape că nu s’ai observa, dacă nu l-ar trăda părul. Limita între (b) și (c) nu se poate distinge lateral, dar piesa fiind observată ventral, prezintă o limită destul de netă, care venind de pe fața mediahă, merge de-a-lungul limitei posterioare a scle- ritului (c), ajunge la extremitatea acestuia dinspre scleritul (b), apoi se con- fundă cu limita ventrală, a acestuia; s’ar putea deci presupune că partea moale cuprinsă între baza ghiarei terminale, scleritul (c) și scleritul (b), nu ține de (b) ci de (c), Articulația lui (b) cu ghiara se face printr’o furcă (fig. 11, Fig. 12. — lilhax niger Hag., larva în ultimul stadiu. Capul, dorsal. A), ale cărei ramuri, subțiri și relativ lungi, sunt prelungiri ale scleritului (J); le corespund prelungiri articulare proximale ale ghiarei terminale. Ghiara terminală (fig. 11, C, D) nu prezintă ventral nici dinți, nici țepi. Este pu- ternic încovoiată, în unghi drept. Pe fața laterală, porțiunea nesclerotizată destul de lată, nu atinge marginea dorsală a ghiarei; pe fața mediană însă, toată jumătatea proximală a ghiarei este moale (v, Wormaldia). Pentru perii scleritului (b), vezi figura 11, B. Perii ghiarei terminale sunt dispuși în modul următor: pe fața laterală și distal față de partea moale, se află un păr (el se poate însera mai .dorsal sau mâi ventral); altul mai mic, pe limita proximală a părții moi .(.uneori chiar pe aceasta); ventral un păr 9‘ 916 L. BOTOȘĂNEANU 23 CONTRIBUȚII BA STUDIUL TRIHOPTERELOR 917 mare, iar aproape de baza ghiarei, uliul; excepțional de mic; dorsal, unul (alveola chiar în peretele dorsal); pe fața mediană, distal față de partea moale, un păr, și chiar pe această parte, altul mic, spre partea dorsală încă unul (total 8). Nu ne permitem să omologăm acești peri; în orice caz, dis- poziția lor este serios diferită de toate cele descrise de Nielsen [13], inclusiv la Wormaklia și Pleclrocnemia. Considerații sistematice. Scurta descriere a lui Anker Nielsen * [17] se potrivește cu cea făcută de noi; însă in lucrarea citată, Ni e 1 s e n da și o foarte scurtă descriere a larvei Tinodes pallidula Mc. L., foarte Fig. 13. — Lithax niger Hag., larva în ultinpil stadiu. 4, B, alcătuirea generală a tora- celui; C, gula și regiunea învecinată (ep ~ epicranium; pr = pregula; po = postgula). asemănătoare cu cea de Lype phaeopa și neputându-se diferenția de aceasta decât prin faptul că petele palide din jurul ochilor sunt mai puțin net deli- mitate; apoi, capul larvei de Lype phaeopa este descris ca « .. .fin și nere- gulat brăzdat transversal», în timp ce. capul larvei de Tinodes pallidula are un « pavaj dens de noduli plăți» (larva descrisă de noi prezintă — ca prelungiri cuticularc — tocmai un asemenea acoperământ de nodulețe). Deci, diferențierea larvelor de Lype phaeopa Steph. și Tinodes pallidula Mc. L. rămâne o problemă; totuși se pare că mandibulele de Tinodes [pallidula?) sunt foarte neclar dentate (mai ales cea dreaptă), în timp ce la Lype phaeopa ambele mandibule sunt net dentate. Este în schimb ușor de făcut diferen- țierea larvei de Lype phaeopa, de cea de Lype reducta Hag.; aceasta din urmă are dorsal pe cap o bandă lată mai întunecată decât fondul, în jumă- tatea anală; de asemenea niște pete întunecate- pe epicranium, anal; regiunea orala a pronotului este palidă (« smântâniu »), restul întunecat, cu un șir transversal de pete palide, iar marginea-anală, este neagră. Mandibulele par mai asimetrice, cea stângă are un penicillus divizat în două tufe distincte. De asemenea, larva de Tinodes waeneri, ca și.celelalte larve de Tinodes cuno- scute, nu poate fi confundată cu cea de Lype phaeopa. După cum am mai arătat, suntem convinși că larva descrisă de ■ Le s t a g e [8] nu este de. Lype phaeopa ci de L. reducta, și efectiv ea poate fi cu ușurință deosebită de L. phaeopa. Ethologie, Ecologie. Larvele de Lype phaeopa au fost recoltate pentru prima dată în R.P.R. în cursul lunii August 1948, la Tismana, de către' Dr. N. Botnariuc dela Universitatea din București. In schimb, stadiul imago a fost citat încă de M o c s a r y [2] și P o n g r a c z [7] pentru munții Bihorului și Crasova (Banat). Lype phaeopa în stadiul larvar a fost găsită în pârâul Tismana, în aval de mănăstirea cu același nume, deci într’o regiune tipic deluroasă; pârâul are 4—5 m lărgime, malurile sale sunt plantate cu pădure de foioase amestecate cu conifere; apa de 15°G temperatură, negri- cioasă, curge destul de lent pe un fund de pietriș mare și prundiș. In faună s’a constatat că domină larvele de Efemeroptere, în timp ce Chironomidele sunt rare. împreună cu Lype phaeopa nu am mai găsit și alte Trihoptere. Considerații zoogeografice. Având în vedere faptul că, în diferite regiuni ale Europei, Lype phaeopa este o formă comună, se poate presupune că această specie nu e o formă rară nici în R.P.R. In colecția Muzeului de Istorie naturală din Sibiu există exemplare capturate în împrejurimile Reghinului de către Dr. M ii 11 e r. Psihomidele din colecția noastră provin din următoarele localități: Tismana; Herculane-Belareca; Blahnița; Valea Cernei; Herculane. III. Ecclisopteryx guttulata Pict. Larvele și nimfa acestei forme au rămas complet necunoscute până în anul 1942, când Anker Nielsen [13] a descris magistral desvoltarea și biologia sa. In cursul anului 1950, am putut constata prezența în R.P.R. a acestui interesant Limnofilid, asupra căruia am efectuat unele cercetări ecologice. Ecclisopteryx guttulata este considerată de Nielsen (1943, non vidi 1) ca reprezentant al unei sub- familii de Limnofilide: Ecclisopteryginae, în care intră de asemenea g. Drusus; subfamilia este puternic specializată și adaptată pentru viața torenticolă. Ecologie, Biologie. Considerații zoogeografice. Ecclisopteryx guttulata a fost citată pentru țara noastră încă de P o n g r a c z [7]; exemplare colectate de diverși cercetători există în colecția Muzeului de Istorie. Naturală din Sibiu precum și în colecția Muzeului Ardelean din Cluj. Ecclisopteryx guttu- lata reprezintă, după constatările noastre, un element foarte important în fauna de Trihoptere a regunii superioare a basmului Arieșului Mare (munții Apuseni, alt. 1100—1200 m). A fost găsit atât în Arieșul Mare propriu zis (în regiunea Gârda-Scărișoara), cât și în «izvorul » său Gârda Seacă (la Gârda de Sus); nu populează însă micile izvoare reocrene afluente ale Arieșului Mare din această regiune. De asemenea populează Valea Arieșului Mic, în regiunea Avram lancu-Târsa și o serie de mici limnocrene cu temperatura apei scăzută (4,8°C) în regiunea munților Bihariei. In sfârșit, reprezintă un element de mai mică importanță în Valea Râulețului (Muscel, aproape de Rucăr). Porțiunile din Arieșul Mare, Gârda Seacă și Arieșul Mic, populate de Ecc. guttulata, au un net caracter de torent; apa curge foarte rapid pe un pat de bolovani mari, rareori acoperiți de mușchi; malurile, plantate cu conifere tinere și cu arini. In acest biotop, larvele și nimfele de Ecc. guttulata trăiesc în număr mare pe suprafața pietrelor, în asociație cu Rhyacophila obtusidens (?), Rhyacophila tristis, Rh. nubila, Hydropsyche pellucidula, Odon- tocerum albicorne, Silo sp., Potamorites biguttatus, Lasiocephala basalis (în Gârda Seacă), Agapetus fuscipes, Stenophylax luctuosus, Micropterna sp.; 918 b. uotoșUwanu ■ “■ Brachycentrus montanus, Micrasema minimum, Glossosoma boltoni, Drusus tip. trifidus. In schimb, Ecclisopteryx guttulata nu populează biotopul semh lenitic al porțiunilor cu apă liniștită dinaintea morilor (populat mai ales de specii de polycentropus, Plectrocnemia și PKilopotamus), nici brațele moarte și porțiunile liniștite marginale ale râului, a căror populație de: Trihoptere aparține în mod special genurilor Halesus și Chadopleryx, tot așa cum nu Fig. 14. -* Lithax niger Hag., larva în ultimul stadiu. A, labriim văzut dorsal; B, ■maxillolabium, ventral (sm — submentum; c = cardo.; st == stipes); C, piesele sclerotizate alo submentului; D, galea, Ventral'. populează porțiunile cu apă mai adâncă de 1—1,5 m, al căror fiind acoperit cu fragmente de lemn este locuit — mai ales în Arieșul Mic G de cantități enorme de Sericostoma timidum. ' 1 b ? In prima, parte a lunii Mai, împiiparea, larvelor este în'foi; Ia mijlocul lui Mâi, marea majoritate a larvelor s’au împupat, iar găsirea de larve pe ■cale de a se împupa devine foarte dificilă; în a treia săptămână a lui;Iunie toate nimfele au devenit imago, dar încă se mai pot .găsi rare căsuțe nimfale de abia părăsite. Spre mijlocul lunii Mai âm putut,fi martorul unui'fenomen impresionant petrecut în Valea Arieșului Măre: sborul de massă ăl lui Eccli- sopteryx guttulata; sborul începe de abia la asfințit, (Nieds.en [13] . a scos în evidență moravurile nocturne ale animalului); când; milioane de indivizi 25 CONTRIBUȚII LA ȘTUDIUI TRIHOPTERELQR 919 părăsesc adăpostul lor din timpul zilei (coniferele și arinii de pe mal), îndrep- tându-se, la înălțimea firelor de telegraf, invariabil către amont; într’o seară am putut aprecia la cea. 8 km lungimea unui asemenea stol de Eccli- sopteryx guttulata. împreună cu Ecclisopteryx guttulata, dar realmente pierdute înmassa acesteia, sboară și: Stenophylax luctuosus, Hydropsyche pellucidula, Philopotamus montanus, Notidobia ciliaris, Rh. glareosa ( ?). Dar, mai izolat, Ecclisopteryx guttulata poate fi prinsă și ziua (scuturând ramurile molizilor și arinilor); în felul acesta am prins-o spre sfârșitul lui Iunie, dimineața, la malul Arieșului Mare (împreună cu Stenophylax luctuosus, Odontocerum albi- corne, Sericostoma personatum, Lasiocephala basalis, Silo piceus, Rhyacophila sp.), iar în Valea Arieșului Mic, împreună cu: Stenophylax luctuosus, Serico- stoma timidum, Neureclipsis bimaculata, Limnophilus ignavus, Hydropsyche sp., Rhyacophila tristis, Rhyacophila sp., Wormaldia sp., Glossosoma boltoni. Ecclisopteryx guttulata reprezintă un element de bază în alimentația lipa- nului ( Thymallus thymallus) din basinul Arieșurilor. Trihopterele în general — și Ecclisopteryx guttulata printre ele — sunt bine cunoscute locuitorilor munților Apuseni; așa se explică marele număr de denumiri populare date Trihopterelor în această regiune: Bârgoși (larve), Borgloji (larve) Carii de apă (larve) Bloji de apăsau cloși (larve), Scobari (adulți), mâncare de pește (larve), și bostricui; R.P.R. este până în prezent punctul cel mai estic în răspândirea lui Ecclisopteryx guttulata, care de altfel are o vastă arie de răspândire în Europa (urcă la Nord până deasupra cercului polar, iar la Sud coboară până în Spania). IV. Lithax niger. Larva de Lithax niger nu este cunoscută în literatură decât prin descrierea lui K r â w a n y [10]; această descriere este incom- pletă și nesatisfăcătoare. Nimfa nu a fost până în prezent descrisă. Larva în stadiul V are 8 mm lungime. Colorație; partea dorsală a capului prezintă două regiuni foarte bine distincte: una de coloare brună foarte închis (aproape negru) și care cuprinde frontoclipeul în întregime; de pe frons, această coloare se întinde și lateral și posterior pe o largă bșndă, care literalmente înconjură frons. Anal față de această bandă, epicraniul (mai bine zis ceea ce vom denumi «creasta anală») este brun-galben, și această porțiune se continuă cu câte o suprafață destul de mare galbenă, anal față de ochi. Restul epicraniului este colorat în diverse nuanțe de brun. La exem- plarele palide, cele două regiuni sunt colorate în brun nu prea intens, respectiv în galben spălăcit. Pronotum, mesonotum, scuturile de pe metanotum, epimerele și epister- nele, sunt brune, cam de aceeași coloare cu partea anală a epicraniului; pro- notul prezintă câteva puncte întunecate destul de distincte, de o parte și de alta a liniei mediane în porțiunea sa mijlocie, precum și câte un grup de puncte palide anale, situate pe porțiunile de un brun ceva mai întunecat ale pro- notului; când pronotul este galben, punctele sunt brune deschis; cele două perechi de scuturi ale mesonotului sunt — poate — ceva mai închise la coloare, cele laterale au marginea laterală și în parte cea anală, neagră; pe cele mediane se află câteva puncte palide bine conturate; scuturile laterale ale metanotului sunt foarte limpede despărțite printr’o brăzdătură transversală, într’o porțiune orală brună și una anală galbenă palid- Capul (fig. 12) larvei de Lithax niger, are, în linii generale, aspectul caracteristic capului Goeri- nelor, fiind în bună parte vârît sub pronotum (fig. 13, A, B) dar prezintă și unele particularități interesante, care-i dau un facies caracteristic, remarcat 920 L. ROToȘXNEANU 26' 27 CONTRIBUȚII LA STUDIUL TRIHOPTERELOR 921 și de Krawany [10]. Lățimea cea mai mare a capului este în regiunea ochilor, situați pe niște cupule, și el șe îngustează continuu spre extremitatea orală. Cei doi ochi sunt uniți (oral) printr’o creastă foarte tranșantă, cu convexitate orală care împarte capul în două părți bine distincte; o parte orală (ușor convexă în regiunea sa mediană reprezentată de partea ante- rioara și cea mai importantă a clipeului, și coborînd oblic către fața ventrală în regiunile sale laterale făcând parte din epicranium) și una anală, reprezentând o profundă excavație, pe al cărei fund se găsește frons și jumă- tatea orala a suturei coronalis. Un perete abrupt care reprezintă partea anală, îngustată, a postclipeului, și care coboară dela creasta ce leagă ochii, face Fig. 15. — Lithax niger Hag., larva în ultimul stadiu. A, G, mandibula stângă dorsal, respectiv ventral; B, mandibula dreaptă, ventral. legătura între partea orală și cea anală a capului; așa dar, partea anală (posterioară) a postclipeului nu poate fi văzută dacă capul este privit dorsal. O «creastă» lată, obtuză, încercuește anal excavația, unind cei doi ochi, și fiind bineînțeles tăiată de jumătatea anală a suturii coronalis. O porțiune mediană din partea îngustată a postclipeului, ca și o parte din frons, prezintă o netă convexitate. Anteclypeus nu este prea bine delimitat de postclypeus, dar se poate distinge ușor prin ornamentația lui mai fină. Gula (fig. 13, C), ca în general la Goerine; sutura gularis (pereche și nepe- reche) foarte largă (cu alte cuvinte gula despărțită de epicranium printr’o fâșie largă, bifurcată anal). Urmând pe Nielsen [13] vom încerca să omologăm perii capului: (1) este curbat, situat chiar în colțul oral al post- clipeului; (2), cel mai mare păr al capului, e situat ceva mai anal decât (1), iar (3) și mai anal; tot la marginea orala a postclipeului, încă un păr median, desigur secundar; (4) și (5) sunt situați în linie transversală, pe peretele abrupt, iar (6) nu a fost găsit pe frons; un păr destul de mare (secundar?) pe mar- ginea laterală a postclipeului, sub (1)1 (7), (8), (9), ca la Silo; (10) nu a putut fi găsit, și nici (11), (13), (16); (14) și (15), ca la Silo. Ornamentația capului e netă, compusă din ncdulețe de dimensiuni diferite în diferitele regiuni (fig. 12); pe fața ventrală a epicraniului nodulețele sunt bine desvol- tate oral și lateral, dar lipsesc (sau sunt foarte slab desvoltate) în regiunea anală și mediană. Labrum (fig. 14, .4). Partea nesclerotizată în trei lobi, cei laterali foarte proeminenți, cel median mai puțin, marginea lui aproape dreaptă (nu con- vexă) ; scleritul (unic, deoarece nu există și sclerite laterale), cu două prelun- giri puternice ale limitei anterioare; între acestea, limita anterioară e slab concavă. Endolabrum mare, torme subțiri, cu vârfurile vârîte sub endola- brum. Toți perii sunt situați pe sclerit [(2) poate ieși uneori pe partea moale]. Peri spiniformi scurți pe partea dorsală a lobilor laterali, mai dcșmpe cea ventrală, destul de. scurți la limita anterioară a acestor lobi, mai lungi lateral (dar mai scurți ca la Silo). Gropițele sensoriale ventrale, dispuse ca la Silo pe două perechi de papile. Ornamentația compusă din vârfulețe la limita anterioară a lobului median, și din nodulețe care merg pe sclerit până la limita lui anterioară, împuținându-se spre cea posterioară. Mandibule (fig. 15, A, B, C) masive, simetrice (sau aproape simetrice); apexul brun, restul negru. Scobitura extrem de redusă în; regiunea apicală, așa că muchia ventrală e foarte redusă, slab denticulată în jumătatea api- cală. Pentru a spune așa, segmentul apical al mandibulelor este puțin răsucit în jurul axului său. Cei doi peri laterali sunt scurți, cel ventral mai scurt decât cel dorsal. Penicilul la ambele mandibule e alcătuit dintr’o tufă deasă de elemente, nici penate, nici bifide; doar câteva proximale întrec în lungime pe celelalte. Nu se poate remarca dispozitivul interesant al bazei mandibulelor, descris de Nielsen [13] pentru Silo. Maxillolabium (fig. 14, B, C, D). (Figura a fost realizată după un preparat strivit; în consecință, diversele piese și-au schimbat poziția normală. Astfel maxila a intrat sub stipes, iar mentum sub submentum). In linii.generale, maxilolabiul e construit pe baza tipului dela Apatania sau Silo. Submentul prezintă de fiecare parte o pereche de sclerite (fig. 14, C); scleritul median, mare, patrulater, oferă pe marginea sa anterioară inserție părului; prin marginea sa laterală, el se alipește anterior de scleritul lateral. Acesta (observat dorsal) nu poate fi văzut în întregime, fiind vârît între stipes și submentum; desfășurat, este oarecum triunghiular și aproape complet des- părțit în două piese, printr’o fâșie nesclerotizată; piesa laterală e îngustă, cea mediană e mai mare, triunghiulară (o similară împărțire în două piese a scleritului submental lateral, figurează Nielsen la Silo nigricornis, dar acolo se pare că despărțirea celor două piese e totală). Mentul este un sclerit unic, care ventral încercuește în întregime baza lobului labial; pe lobul labial în formă de cupolă, glosele și paraglosele sunt două perechi de sclerite baculiforme; glosele mai scurte decât paraglosele, care sunt drepte (adică neîncovoiate ca la Silo). In legătură cu aspectul părții proximale a maxilei, nimic prea remarcabil. Galea (fig. 14, D) poate puțin mai bine desvoltată decât la Silo (și Apatania). Tablou de peri (Lithax niger) Pe frontoclipeu și epicraniu, numărul perilor secundari este considerabil mai redus decât la Silo nigricornis. Pronotum Peri ai marginii anterioare .................................................... 22—24 Peri-de suprafață ........................... .:.............................. peste 100 922 L. BOTOȘĂNEANU 28 29 CONTRIBUȚII LA STUDIUL TRIHOPTERELOR 923 Mesonotum l’c scleritul median ......................................................... cca 35 Pe scleritul lateral........................................................... cca Mesepisternum.................................................................... cca ^5 Mesepitneron................................................................ cca gp Metadorsum Pe scleritul lateral (= peri angulari?) .................................. 68) (grupați , Pe porțiunea orală) Pe scleritul oral .........................•••.............................. 18—20 Pe scleritul anal .......................................................... g0 “ ' X Intre scleritele anale.................................................... cca 10 Mesepisternum........................................................... 3// Metepimeron......................•........................................... cca 45 Picior anterior Coxa Peri orali ai feței exterioare ............................................... coa 7 Peri proximal-anali ai feței exterioare.................,..................... 2 Peri distal-anali ai feței exterioare ........................................ 5 Peri ai fețelor: anterioară și interioară .................................... 13 Femur Peri ai fețelor: anterioară, posterioară și exterioară........................ g Piciorul mijlociu Coxa Peri ai feței anterioare...................................................... 21 Peii proximal-anali ai feței exterioare ...................................... 1 Peri distal-anali ai feței exterioare ........................................ 6 Peri ai feței posterioare .................................................... cca 26 Peri ai feței interioare ..................................................... 8 Femur Peri ai fețelor: anterioară, posterioară și exterioară.......................... 7 (?) Piciorul posterior Coxa Peri ai feței anterioare.............,................................. 20 — 22 Peri anali ai feței exterioare ...............................................1 r Peri orali ai feței exterioare ...............................................f J Peri ai feței posterioare .................................................... 2 Peri ai feței interioare ..................................................... cca 14 X I. Peri dorsomediani ................................................... 110 » Peri dorsolaterali ....................................................... 39 X » Peri medioventrali .................................................. 66 » Peri lateroventrali ..................................................... 37 — 47 XIX. Dorsum 21 x) Thorax (fig. 13, A, B). Descrierea făcută de Nielsen [13] pentru toracele larvei de Silo nigricornis, descriere prin care a fost lămurită structura atât de caracteristică a toracelui Goerinelor, se potrivește aproape în între- gime cu ceea ce observăm la Lithax niger. Cornul proventral stă pe o ridică- tură întărită, în formă de potcoavă a proventrului. Atât scleritele mediane, cât și cele laterale ale mesonotului ating marginea orală a segmentului, dar cele mediane sunt depărtate de cea anală, iar cele laterale i se alipesc numai în cele două treimi laterale. Pe meso-metaventer nu .se remarcă sclerotizări. Scleritele laterale și mediane ale metanotului nu prezintă nimic remarcabil; cele latero-orale sunt indistinct colorate, cu excepția unei pete net brune; cele latero-anale se caracterizează prin două golfuri nete ale marginii lor laterale, uneori și printr’un golf al marginii mediane. x) Peri secundari pe (b) nu au fost văzuți. Picioarele (fig. 16, A, B, C, D).-Ornamentația picioarelor este foarte des- voltată. Coxa anterioară prezintă pe fața anterioară vârfulețe dispuse proximal către fața interioară și către cea exterioară; fața posterioară e netedă în porțiunea distală, dar înzestrată cu pieptenuși dispuși în șiruri regulate, în porțiunea proximală; vârfurile pieptenușilor sunt destul de scurte; pe tro- hanter, câteva nodulețe la extremitatea distală a feței posterioare; fața ante- Fig. 16. — Lithax niger Hag'., larva în ultimul stadiu. A, piciorul mijlociu stâng, fața posterioară; B, tipuri de ornamentații de pe coxa piciorului mijlociu; C, piciorul anterior stâng, fața posterioară (sub figură două tipuri de ornamentație ale coxei); D, picior posterior stâng, fața posterioară; E, ghiara terminală dreaptă, văzută median; F, ghiara terminală stângă, văzută lateral; (7, membrul anal stâng, văzut lateral. rioară a femurului prezintă vârfulețe, iar pe limita interioară și pe cea distală a feței posterioare există câteva serii continue de spinișori.; pe fața posterioa- ră, de asemenea, sunt spinișori extrem de fini; toată fața anterioară a tibiei e acoperită de pieptenuși cu puțini dinți, care la o mărire mai mică apar ca vârfulețe în formă de solzi. Pe coxa mijlocie, atât pe fața anterioară, cât și pe cea posterioară, numeroși pieptenuși interesanți, de tipuri foarte dife- rite (fig. 16, B) dispuși mai mult sau mai puțin regulat în șiruri și care pe creastă (foarte bine desvoltată) sunt înlocuiți prin nodulețe, simple sau gru- pate, care se întind și de-a-lungul limitei proximale; numai o porțiune pro- ximală a coxei e total netedă; trohanterul prezintă puțini pieptenuși și vâr- fulețe în colțul distal intern; numeroase vârfulețe, unele izolate, altele gru- 924 ; L, BOTOȘĂNISANU 30- 31 CONTRIBUȚII LA STUDIUL TRIHOPTERELOR 925' pate în pieptenuși, pe fața posterioară a femurului, care la limita interioară și la cea distală a feței posterioare prezintă vârfulețe mai lungi; spre colțul distal intern al femurului sunt o serie de pieptenuși; la tibie, vârfulețele sunt prezente pe jumătatea proximală a marginii exterioare. Nimic remarcabil în ornamentația picioarelor posterioare. Abdomen construit ca la Silo. Perii secundari de pe segmentul I sunt dispuși în modul următor: pe I dorsum oral și lateral, ei formează un șir (sau D V D V ÎT — \T 2 2 —. —** V 3 3 HI 3 3 o 3 0 VI 3 3 IV 0—1 1-2 T’TT 3 2—3 3 2 ' \ n 2—3 0—2 două) foarte strâns și regulat, care merge până la mamelonul lateral; oral și median, adică deasupra mamelonului dorsal, sunt mai rari și mai neregu- lat dispuși, iar pe restul dorsum ului (anal) sunt mai mici și neregulat dispuși; pe mameloanele laterale (către dorsum) surit numeroși, în mici șiruri, și încă mai numeroși pe fața ventrală; pe venter, ei formează o serie transversală de peri lungi, secundați anal de un șir de peri mici. Linia laterală foarte palidă, indistinctă, merge dela segmentele IV-VII inclusiv. Membrele anale (fig. 16, G). La unele exemplare studiate, scleritul (b) se prelungește și dors.al, dar această porțiune dorsală e mai slab sclerotizată și are o limită foarte neregulată; (când această porțiune lipsește, limita dorsală a scleritului (b) e indistinctă). Ghiarele terminale (fig. 16, E, F) au un croșet dorsal. O brăzdătură foarte bine vizibilă desparte în întregime porțiunea apicală de cea bazală a ghiarei terminale; porțiunea apicală, aceea care poartă croșetul dorsal, e mai închisă la coloare. Cei 8 peri sunt dispuși — cu minime deosebiri — ca Ia Silo (și Apatania). Nimfa (fig. 17). De remarcat: vârfulețele de pe fața mediană (internă) a mandibulei sunt foarte puternic desvoltate (ca la Silo pallipes, [13]). In ceea ce privește sistemul de alipire (fig. 17, C) el este construit mai curând ca la Limnofiline, și nu ca la Silo, cu alte cuvinte, cele două proeminențe laterale nu sunt unite printr’o parte anală sclerotizată, așa cum a observat Nielsen la Silo. , . Considerații sistematice și filogenetice. Genul Lithax este reprezentat în Europa (înaf’ară de L. niger) și prin L. obscurus Mc. L., a cărui larvă a fost descrisă de U1 m e r (1903). Larva de L. niger se va putea ușor diferenția .de aceasta prin: conformația cu totul specială a capului; eventual, prin aspectul diferit al porțiunilor sclerotizate ale metanolului (din figura lui L e s t a g e .[8], rezultă că la L. obscurus, scleritele laterale nu sunt divizate în două por- țiuni printr’o brăzdătură, iar cele latero-anale par a avea un singur golf) numărul branhiilor a fost găsit în general mai redus la L. niger, la care — de pildă — pe II lipsesc atât branhiile seriei dorsale, cât și ale celei ventralei Krawany [10pa găsit totuși un filament ventral pe II. Trihopterele grupate în subfamilia Goerinae a «familiei» Sericostomatidae ;(a cărei accentuată heterogeneitate a fost subliniată încă de mult de o serie de autori), prezintă mari legături între ele; ele reprezintă un grupz natural, iar structura lor reprezintă, în foarte numeroase privințe, o desvoltare mai departe a structurii larvei de Apatania, așa cum demonstrează cerce- tările lui Nielsen [13] care stabilesc existența afinităților între Apatania .muliebris și Silo nigricornis. In felul acesta, Apatania (Apataniinele) poate Fig. 17. — Lithax niger Hag., nimfa. A, mandibula stângă; B, mandibula dreaptă; C, sistem de alipire. fi pe drept cuvânt considerată ca o formă de legătură între massa Limnofi- lidelor pe de o parte și Goerinele pe de altă parte; acestea din urmă prezen- tând fără îndoială mai multe și mai importante afinități cu Limnofilidele, decât cu o serie de forme împreună cu care sunt în prezent introduse în așa zisa « familie » a Sericostomatidelor. Lithax niger menținându-se strict in sistemul Goerinelor, prezintă în comparație cu Silo, încă unele apropieri față de Apatania. Acest lucru se observă printre altele, de pildă, în structura mandibulelor, care la Lithax nu prezintă'interesantul dispozitiv remarcat de . Nielsen [13] la, Silo,- la care partea proximală are lateral o porțiune rriare membranoasă, în care partea distală) în formă de degetar, se afle vârîtă ca într’o teacă; pe de; altă parte, mandibulele dela Lithax prezintă unele caractere de primitivitate față de cele extrem de specializate dela Silo. In ceea ce privește paragloselei la Lithax niger, ele sunt baculiforme (ca și la Apatania), în timp ce Ia Silo, paraglosele sunt îndoite în unghiu drept la extremitatea lor proximală (anală). Etologie. K r a w a n y [10] a descris căsuțe de 1 cm lungime, de obicei cu trei pietre laterale. Larva de Lithax niger construește o căsuță (fig; 18) de tipul general al Goerinelor, din granule de nisip albe-porțelarioase; pie-< tricelele laterale sunt în număr de trei—patru de fiecare parte. Lungimea, căsuțelor larvelor în ultimul stadiu (?): 9,5 mm. Partea posterioară â -căsuței" 926 L. BOTOȘĂNEANU 32 33 CONTRIBUȚII LA STUDIUL TRIHOPTERELOR 927 se caracterizează prin aceea că, membrana secretată este în bună parte, său în întregime, acoperită de pietricele, care lasă între ele — la mijloc — orifi- ciul posterior. In acest stadiu, căsuța e compusă din patru regiuni, bine deli- mitate între ele prin cordoane transverse de. material mai fin, cea posterioară (în Fig. 18. — Lithax niger Hag. A, căsuța larvei ultimul stadiu?); B, orificiul său anterior; C, extremitatea sa posterioară; D, piatra care obtu- rează orificiul anterior al căsuței nimfale, cu ban- deletele de fixare; E, extremitatea posterioară a căsuței nimfale; F, extremitatea posterioară a unor căsuțe nimfale (Lithax ?). construită din granule mai mici decât cele anterioare; în ceea ce privește pietricelele laterale, uneori o singură pie- tricică servește pentru două regiuni. In general, puținul nostru material de căsuțe sea- mănă cu unele căsuțe excep- ționale găsite de N'i e 1 s e n [13] și aparținând unor larve de Silo nigricornis în stadiul IV. Din păcate, nu putem ști cti precizie cărui stadiu aparțin căsuțele noastre, dar putem presupune că este vorba de stadiul V, deoarece exact ace- eași alcătuire o are și căsuța unei praepupa, și cea a unei nimfe, din materialul nostru. Anterior, căsuța nimfală se prezintă ca la Silo (fig. 18, D); posterior (fig. 18, E) însă ea se prezintă exact ca și la larvă 1 ; deci cu totul altfel ca la Silo ; orificiul posterior se află (ca și la larvă) pe o mică ridicătură, și este perforat în mijlocul unei membrane secretate, pes- te care se aplică pietricele mici. Lucrurile sunt complicate de faptul că în una din probele din lacurile alpine din Retezat — deci în același loc cu Li- thax niger — am găsit o serie de căsuțe nimfale mai mici (7 —8 mm lungime) din păcate. goale, la care extremitatea posterioară (fig. 18, F) se pre- zintă mai aproape de tipul Silo; membrana, peste care nu se aplică pietre, are o por- țiune laterală mai îngroșată și una centrală mai subțire, aceasta din urmă prezentând 4—7 crăpături spre fața ventrală a căsuței. Nu putem însă preciza dacă aceste căsuțe sunt de Lithax niger, sau dacă aparțin vreunei specii de Silo. Ecologie. Răspândire geografică. Materialul cercetat de noi, din materialele expediției hidrobiologice organizată în anul 1946 de către Institutul de Cer- cetări Piscicole al României, provine din următoarele localități (Masivul Retezat, Carpații meridionali); 1. Izvorul de Nord-Est al lacului Zănoaga, la vărsarea sa în lac. 2. Confluența pârâului Ana cu pârâul Bucura. 3. Izvorul de Sud al lacului Bucura. Lithax niger trăiește deci în izvoarele reci ale lacurilor oligotrofe (alt. cca. 2500 m), dar pare a nu afecționa litoralul acestor lacuri. K r a w a n y 1-a găsit în ape reci-stenoterme, la altitudini de 640—1400 m. Lithax niger este însoțit de Carpathopsyche lateroproducta Bots. și de Rhyacophila sp., Plectrocnemia sp., Drusus discolor. K H3VHEHHIO IIOCJIE9MBPHOHAJIbHOrO PA3BHTMH M BHO.TIOrWH PYHElMKOB RHYACOPHILA LAEVIS PICT. (RHYACOPHILINAE), LYPE PHAEOPA STEPH. (PSYCHOMYINAE), ECCLISOPTERYX GUTTULATA PICT. (ECCLISOPTERYGINAE), LITHAX NIGER HAG. (GOERINAE) (KPATKOE COHEP5KAHHE) nocjieaMSpnoHajmnoe pa3BHTMe n Gnonorim CTagntt mojiohoctm (Jiopw Lype phaeopa Steph. ii Lithax niger Hag. ocTananucn jțo cnx nop hohth Hen3BecTHMMH. ^anuBie o pasBMTnn m 6noJiornn Rhyacophila laevis Pict., npHBegenHHe TnueManoM, npeftCTaBJimoT MHoromicjieuHbie npoGejiw. Omica- mie nocjie9M6pHOHaJim-ioro pasBMTnn Ecclisopteryx guttulata Pict. Gbijio MacTepcKH npoBegeuo b 1942 r. AnKepoM HnjibcenoM. B uacTomueif paboTe aBTop nogpoGiio onncbiBaer jimhhhkm Rhyacophila. laevis, Lype phaeopa m Lithax niger; npiiBogHTCH namiMe oTnocnTejiBHo aKOJiornH, GnoTona, 6mm,eno3a, Sueaorun m reorpaiJmuecKoro pacnpegeiie- hmh otmx $opM, a TaKme BMRa Ecclisopteryx guttulata, n gejiaioTcn bm- BOgM o ciiCTeMaTimecKOM pacnojimKemin bccx 3tmx 0opM c ycTanoBneiineM upuTepun gn$$epeHn,napMM ot cmcîkhwx $opM. BuGop 9THX nerapex burob ne 6wi caejian cjiynaîino; no mhchmio aBropa ohm npegCTaBjmiOT neTbipe r.iiaBHLie CTyneHH b pasBMTun ysKoii, no bcclmo pasHOoSpasHoft rpynnti BJiacoKpMJiBix. Rhyacophila laevis npegcTaBjmeT coGoii caMMÎf npMMHTHBiibiii tmh coBpcMemiMx BJiacoupHJiMx, Lype phaeopa n Ecclisopteryx guttulata hbjihiotch thiiumhmmh npegcTaBHTejiHMii rnaBHMX 3BOJHOUMOHHHX OTBeTBJiemiH, KOTopwe oTgejiHiOTCH ot rpynnbi Rhyacophila ($opMa c KaMno«en^)opMHMMH jînminKaMM n $opMti c KpecTOBnam>iMii jiMmiHKaMn), Lithax niger HBJirieTCH npejțCTaBMTeJieM onnoro mb blichihx ii nanGoJiee cneuMaJiiranpoBaiiHMx no^ceMCMCTB — Goerinae. CocTaBjiHH HacTonumb onepK, aBTop npnnHJi sa ncxognyio TOHKy paGoTH A. Hnjibcena o nocjieaMGpnonanbHOM pasBMTnn BJiacoKpbijibix. JlmmHKa Rhyacophila laevis bmhbjih6t png nepT mcthoh npiiMiiTiiB- hoctm: conjienenue nepegnecnnHKa — nepegnne GoKOBbie njiacTMHKM ca- Moro npocToro Tuna, CTpyKTypa nepegnnx Gokobmx nJiacTnnou paBHMM o6pa3OM BCCBMa npMMMTUBnan, nomioe pasHenenue jmyx cKJiepnTOB hot- yy» L. B0T0Ș1NEANU 34 35 CONTRIBUȚII LA STUDIUL TRIHOPTERELOR 929 noe; uecbMa npiiMHTHSHaH CTpyRTypa SpiouiHtix wieiwKOB onpeftenneT cBoeo6pa3Hoe nonojReHiie bojiocrob (yrjiOBwx, 5okobhx ii noBepXHOCTHBtx); KOJH>peBMe uienu coBepmeHHO wuiena xapaKȚeputix cneiuiajnmpMM HHCimJX (JlOpM, II CTpOeHHG CKJZepRTa (b) paBIItIM oSpasoM oient npii- MMTHBHoe; Rh. laevis npeBaomeJi no iipiimhtmbhoctii #a?Ke $opMw, jwiieH- nwe îKaâep pofta Rhyacophila; c apyron cTopoiiM, btot thh HBJineTcn npn- MepoM k upee, BMcnagaiHioa Himbcciiom o tom, mto eh# Rhyacophila npe#- CTaB&flBT oMemeune npiiMHTiiBHMX npnsHaKOB co cnepiiajrașiipoBaHHLiMH. Rh. laevis oânaftacT ocoSemiocTUMii, obghl 6jih3khmh k «HWHKe cnfinpcKoro BH^a Rh. retracta Mart, h «o nenoTopoft cTenenn n jinwHKe Rh. gigantea • Mart. Hiuibcen bhhbiiji ^njioreHUHecKne OTHonieHnn, cymecTByiomHe Menvay Rhyacophilae n poftaMn cocTaBJinionțHMji ceMeficTBo Hydroptilidae. Ou nona- 3a.n, hto SpiouiKo jihtohkm Rh. laevis norapoeno cosepuieuno no TOMy «te Tniiy nan GpiouiKO MonoftMx «nnunoR Hydroptilidae ii hto c mbbocthmx ToneK spenrin riocJieftHne MoryT pacoMaTpnBaTbCH naK cToninne na o^ny CTyneHt HioRe cTaptix jihhhhor Rhyacophilae. Mojkho. ențe npnOaBMTb, hto y Rh. laevis rapoenne ncpepmrx Qokobmx njiacTBHOR SniiaRoe c TaRoBMM y Hydroptilidae. IIoaTOMy mojkho, noBiiftnMOMy, paccMaTpiiBaTb Rh. laevis Kan npeftROB Hydroptilidae, ooJiee npnMwx, ogm nponne npMMMTMBHtie npe;n CTaBHTejiK pofta, RaKiiMK hbjihiotch npeftRH $opM «rpynnti nubila», Glosso- somatinae ii T.ft. Kpoaie Toro Rh. laevis gaeT neiiiiwe yRaaanMH othocutgjimio acneKTa npriMMx npeftnoB BJiacoKpMJiMx. ■ . OaenBTyftHO otjhwhti. jiKaiiHKy Lype phaeopa ot Tinodes pallidulalAa.'L. Bce ?Re Bepxnne nejnocTn totko cna6?ReHM sy^KaMii, Tor«a RaK y Tino~ des ohm oGosHauaioTcn nencno. Abtop yHastiBaeT Tainice na ne-ntiii pap ocoSemiocTcii, OTjnmaioinHX jinqnHKy Lype phaeopa ot jhihhhrii Lype re- ducta Hag. JlnamiRa Lithax niger mojkot jierno 6mtl oTiniTOiia ot cMezrajoro supa L. obscurus Mc. L. OTjiHHMTeJitHtiMu ocoGohiiocthmh HBnHiOTcn: coBep- ineniio ocoleai KOH^HirypapHH fo.hobm, ăcnoRT cKJiepoTHSOBaiiHtix nacTeii BapHecniiHRM, hjîcjio îKaâep. Xoth Lithax niger cTpro coxpaHneTcn b cmctomo Goerinae, b cpaBHOiinn c Silo, oh npoiiBiineT necKOJibKo poSaBoaunix nepT, cGjniJRaionpix ero c Apatania (CTpyRTypa Bepximx aeiiiocTeii h iia- pyîiîHtie poJiM HiuKHeii rySti). Mbboctho, hto Himbcoh caiiTaeT Goerinae npepcTaBHTenHMH ecTecTBCimoii rpynnti, y KOTopoft c mhoh-ix tomor Bpoumi CTpyKTypa npepcTaBJiHOT paBBHTHe, aBojnonnoHnpoBaBinee ot cTpjr«TypM'- jniHHHKH Apatania. HsyneiiHe jihhhhkm Lithax niger nopTBepjRpaeT oto MHOHHe. Rhyacophila laevis oSnTaeT b sope hokotopmx hctobhiîkob SanapHtix rop (Mynttn Anycent) PyMtincKoii Hapopuoii PecnySjînRH. Lype phaeopa 6tijia oGnapyiKeiia b pyate TncMana b Ojitohiih. Ecclisopteryx guttulata HBJineTca nacTo BCTpeaaioipiiMCH BJieMeiiTOM $ayHM 'Saccefea Apuemyjia Mape (Mynpn Anycent). Lithax niger o6pasyeT nonynHpnio hcto'Mmkob jiepHMKOBNx oaep Maccnsa PeTeaaT b IOjkhbix KapnaTax PyMtnicROH Ha- pppnoiî PecnygjiHKM. ' OBȚ>HGIIEHHE PHCVHKOB Puc. 1.—Rhyacophila laevis Pict. JIiunniKa b nocaeRiieii CTajum. A—■ oSiRMit mu; R—ana 6proniin>ix cerMeirra. Pnc. 2. — To mc. A — roaoBa, nop3am>iiMii mm; B, G.— npanaH BepxHHH ae- juoctj>; D, E—-aevan BepxiiHH nenrocTb; P, G. — nepxiiHii ry<5a ftopsaabnwii cootbct- CTBenHO BCH'rpanbHWii biir. Puc. 3 — To we. A—poronoe OTBepcTiie îi npoKcnManmtan 'iaurt moKne'ieniocT- iioii rydti (po-—poslgula; pr — praegula; c-—eardo; sm—submeiitu-m); B, C,—;țitCTajtf>- nan HacrB hhjkhom ry6i>i, jțopaanBiio cooTBCTCTBenuo BeirrpaJibiio (m—•mentum; pg-~ palpigeres;- bd—«opsantiibie naao'iKn; pl—ryânott mynaneu; gl—hbm'iok; pgl — parag- lossa); D—hoiior npaBoro oTpoci’Ka, ftopsantuMiî bur. Puc. 4.— To ate. A—ooiunit bmh Souonoii iwiacTMHKH co CMeJKHMMit Bouasnr (co— coxa; em—epîmeron; es—episternum; pn—pronotum; tr^-trochantinus); B—jicnan nepeft- hhh aanua, aa^nafi cropoiia; C—to Hko, cpeniraii bh;; (bd—•aiiCTa.u.- iian 'iacTE «4») . Puc. 6. — Lype phaeopa Steph. Amimua b nocJiejțiteft cTa/țnit. A — oihunit bhjv, B, C—i’onoBa, jțopBaabnbtli cooTBeTCTBemio BeiiTpaJibimii bhr . Puc. 7. — To we.A — BepxiiHH ry6a, Hopsantiibiit buh; B — hohcr npaBoro ot- pocrna; C—înroKne'icmoCTnaH ry6a (sm — submentum; c~cardo; st — siipes; m—mentum; lla~l. labialis; pf—palpiferus; g—galeea). Puc. 8. — To mic. A, B — npasaH BepxiiHii nentocTb; O, ]) — jieBan BepxiuiH 'leJIlOCTb. Puc. 9. — To ine. A — ncpeRiiecnHiiHa; B —> neBaa BaaiiHH jtanua, saftiiHH cto- pona; C — jieiian cpeHHna nanua, BaniiHH CTopona; 7)—uieBan nepeanun jianua, saiiiuui cropoiia; E—. nenan aagHHH nantia, nepeAitfui CTopona (pHCynoK B 6onee viieninieu- hmx paaMepoB, HCM B, C, E}. Pmc. 10. —. To n:e. C'rpyK'rypa SoBOBOii luiacTKiiKii it cmwkhmx boii (n—pronotum; s — BiiyTpCHHHH peftua (Innenleiste) Kpan nepenHocnmiKH; c — coxa; es— episternum; em — epimeron; tr. trochaminus) , Puc. 11. —. To jkc. A —BajțHHH nacrt TynoBinua jiuwiikh, nopoajibuBiii buh; B— jieubiii aiiaabHMii 'ineu, CoKOBoft bhb; C, D—.nesutl TepininanbuNii ropote, cpegnuft COOTBCTCTBCHnO ȘOKOBOÎI BKR. Pnc. 12. —Lithax niger IIag. JlH’nniKa b nocjienueft CTaumt. TonoBa, Hopsajit- HMii BHg. Puc. 13.—■ To Hie. A, B—. ootace cTpoenne rpyftn: C —• poi’OBoe OTBepcTiie h CMemiian Bona (ep — epicranium; pr—. praegula; po — postgula). Puc. 14.—«Toiko. A—iBepxuiiH ry6a, gopsantiiMil bmjv, B—. miHtiienejiiocTuaH ry6a, BeirrpanbHHtt buh (sm —submentum; c.—.eardo; st —stipes); C — ciwiepo3iiponaii- iibie ’iacTH submentum; D—>hbi>iiok, BeHTpanbHHit miji;. * Pnc. 15. — To >Ke. A, C — JieBaa BepxiiHH uejirocTb, Hopsanbuuit cootbctctbciiho BempaJibHHii mig; B — npaBaa BepxiiH» aeinocTb, Bempajibiibin buh. Pac. 16. —To mc. A — jieBaH cpegnaH nanua, Bagana cropoiia; B—■ Tanti opua- MeHTanna na KOKce cpeHiieîi naima; C — nepegnaH Jicnan jianKa, BanHiiFi CTopoHa (Biinsy HBa Tuna opuaMenTaHiiii kokch); D — Jienan nagiunt aaiiKa, Bagiian cropoiia; Ti — npaBbiil TepMHHanbRHft uoroTb, Meftuantanft bmh; P — jienuii TepMiiHaJibHHit uoroTb, CoKOBoft Biig; G — aiianbHi.ift qjieii, Ookoboî'i bm/i,. . Phc. 17. —’ KywwiKa. A—jieiian BepxiiHH 'iomiocte; B —■ npaaaR nepxiinn . lie- .inocTb; C — cnoco6 cpomemiH. Phc . 18. — A — romhk riwhhkh (b nocnesneii CTagau); B— ero nepejțnee OTBepcTiie; G —ero sauna» apa,»; P — isaMeiib, aacJioHnKHiW» nepegtieo OTBepcTiie ROMaica c tf’MR- ciipyroiRHMit noJiocKaMii; Ti — BaHHiitt toiieii, goMHKa; P — năRua»'Roneg neciîon.bitpx HOMHKOB (Lithax ?). 10 — Buletin Științific c. 2691 930 I. ) O; CȘĂ U 36 37 CONTRIBUȚII LA STUDIUL TRIHOl-rERELOR 931 CONTRIBUTIONS A L’ETUDE DU DEVELOPPEMENT POST- EMBRYONNAIRE ET DE LA BIOLOGIE DES TRICHOPTERES: RHYACOPHILA LAEVIS PICT. (RHYACOPHILINAE), LYPE PHAEOPA STEPH. (PSYCHOMYINAE), ECCLISOPTERYX GUTTULATA PICT. (ECCLISOPTERYGINAE), LITHAX NIGER HAG. (GOERINAE) (R^SUMfi) Jusqu’ici, le developpement postembryonnair.e et la biologie des jeunes stades des formes Lype phaeopa Steph. et Lithax niger Hag. sont restes presqu’entiârement inconnus. Les connaissances sur le developpement et la biologie de Rhyacophila laevis Pict. dues â Thienemann, presentent de nombreuses lacunes. La deseription du developpement postembryon- naire de Ecclisopteryx guttulata Pict. a ete faite de fapon magistrale par Anker Nielsen, en 1942. Dans le present travail, l’Auteur decrit, en detail, les larves de Rhyacophila laevis, Lype phaeopa et Lithax niger ; il presente des donnees sur l’oecologie, le biotope, la biocoenose, la biologie et Ia repartition geographique de ces formes, ainsi que de l’espece Ecclisopteryx guttulata, et tire des conclu- sions sur Ia position systematique de toutes ces formes, donnant les cri- târiums de differenciation, par rapport aux especes voisines. Le choix de ces quatre especes n’a pas ete fait au petit bonheur; selon l’Auteur, elles representent quatre principaux degres dans le developpement du groupe restreint, mais fort varie, des Trichopteres. Rhyacophila laevis represente le type Ie plus primitif des Trichopteres recents, Lype phaeopa et Ecclisopteryx guttulata sont les representants typiques des deux branches principales d’evolution, qui se dâtachent du groupe Rhyacophila (les formes â larves campodeiformes et celles â larve cruciformes) et Lithax niger est le representant d’une des sous-familles Ies plus superieures et specialisees, les Goerinae. En redigeant ce travail, l’Auteur a eu pour point de depart Ies travaux fondamentaux de A. Nielsen, au sujet du developpement postembryon- naire des Trichopteres. La larve de Rhyacophila laevis presente une serie de caracteres de primi- tivite nette: l’articulation pronotum-proj leure est du type le plus simplifie Ia structura du propleuron est egalement tres primitive, la separation totale »des deux sclerites etant remarquable; la structure fort primitive des tergites abdominaux determine la position sui generis des soies (angulaires, laterale» et de surface); les membres anaux sont totalement depourvus des speciali- sations caracteristique aux formes supârieures et la structure du sclerite (b) est egalement tres primitive; Rh. laevis depasse en primitivite meme les formes depourvues de branchies du genre Rhyacophila; d’autre part,, ce type est un exemple de I’idee enoncee par Nielsen que le genre Rhya- cophila presente un melange de caracteres primitifs et specialises. Rh. laevis a des caracteres tres proches de ceux de la larve de l’espece siberienne Rh. retracta Mart, et, jusqu’â un certain point, de ceux de gigantea Mart. Nielsen a fait ressortir les relations phylogenetiques qui existent entre les Rhyacophilae et les genres qui composent la familie des Hydroptilidae. II a montre que l’abdomen de Ia larve de Rh. laevis est construit absolumenț. sur le meme type que celui des larves jeunes des Hydroptilidae et qu’â bien de points de vue, ces dernieres peuvent etre considerees inferieures d’un degre aux vieilles larves des .Rhyacophilae. On peut ajouter que, chez Rh. laevis, la structure du propleuron se rapproche de celle des Hydroptilidae. On croit donc pouvoir considerer Rh. laevis comme un ancetre des Hydro- ptilidae, plus direct que les autres representants primitifs du genre, tels les ancetres des formes du «groupe nubila», des Glossosomatinae, etc. Par ailleurs, Rh. laevis fournit de prâcieuses indications sur l’aspect des ance- tres directs des Trichopteres. II est fort difficile de differcncicr la larve de Lype phaeopa de celle de Tinodes pallidula Mc. L. Toutefois les mandibules de L. phaeopa sont nette- ment dentees alors que celles des Tinodes ne le seraient qu’indistinctement. L’Auteur indique, en dchange, toute une serie de caracteres qui distinguent la larve de Lype phaeopa de celle de Lype redacta Hag. La larve de Lithax niger peut facilement etre diîferenciee de l’espece voisine L. obscurus Mc. L. Les caracteres de differenciation sont; la confor- mation tout â fait speciale de la tâte, l’aspect des portions sclerotisees du metanotum, le nombre des branchies. Bien que se maintenant strictement dans le systeme des Goerinae, Lithax niger, compare ă Silo, presente certains traits supplementaires, qui le rapprochent de Apatania (structure des man- dibules, des paraglossae). On sait que Nielsen considere les Goerinae comme des representants d’un groupe naturel dont, â de nombreux points de vue, la structure represente un developpement de la structure de la larve dd Apatania. L’etude de la larve de Lithax niger confirme cette opinion. Rhyacophila laevis vit dans l’eau de certaines sources des monts Apuseni, de la Republique Populaire Roumaine. Lype phaeopa a ete trouve dans le ruisseau de Tismana, en Oltenie. Ecclisopteryx guttulata est un âlement com- munement rencontre dans le bassin de l’Arieșul Mare (Mts. Apuseni). Lithax niger forme la population des sources des lacs glaciaires du massif Retezat, dans les Carpathes meridionales de la R.P.R. EXPLICATION DES FI GUREȘ Fig. 1. — Rhyacophila laevis Pict. La larve â son dernier stade. A: vue generale; B: deux segmenta abdominaux. Fig. 2. — Idem. A: la tete, vue dorsale; B, C.- la mandibule droitc; D, E: la mandi- bule gauche; F, G; labrum, vues dorsale et ventrale. Fig. 3. — Idem. A: gula et pârtie proximale du maxillolabium (j i = postgula; ; r = praegula; c = cardo; sm = submentum); B, C. pârtie dislale du labwm, vues dorsale et ventrale (m = mentum; pg = palpigtres; c<.= bâtonnets dorsaux; / = palpe labial; gZ = glosse; pgl = paraglosse); D: extr&mite de la galda droite, vue dorsale. Fig. 4. — Idem A: aspect gendral de la propl ure avec les regions avoisinantes (■ o — coxe; em = epimeron; es = dpisternum; pn = pronotum; / = trochantinus); B: la patte anterieure gauche, cote postdrieur; C: idem, c< te anterieur; L la patte moyenne droite, cote anterieur; E: idem, cotd postdrieur; L. la patte postdrieuregauche,coteante- rieur. ■ . . Fig. 5. — Idem. A: le membre anal droit, vue latdrale (1 p -Ha piece proximale de « b H bv — la pidce ventrale de « b i>); B: le mâme, vue mediane (ta = piece distale de « b »). Fig. 6. — Lype phaeopa Steph. La larve a son dernier stade. A: aspect general; B, C: la tâte, vues dorsale et ventrale. io* 932 _ L. BOTOȘĂNKANW 38 Fig. 7. — Idem. zl: labrum, .vue dorsale; li': poînle de Ja galea droite: C: maxil- lolabium (sm = submentum; c = cardo; sz=sstipes; m —- mentum; lla — lobe labial; .)?/= palpiferc; g = galea. . ' Fig. 8. — Idem. .1, 13: Ia mandibule droite; C, 13: la mandibule gauci o. Fig. 9. — Idem, zl: pronotum; 11: la patle posterieure gauche, cote posterieur; Ti: la patte moyenne gauche, cote posterieur; D: la patte anterieure gauche, câte poste- J'ieur; E: la patte posterieure gauche, cote anterieur (la figure D a eU dessinee sous un grossissement un peu plus fort que pour BJAE). . ■ Fig. 10. — Idem. Structuro de la propleure et, de la region avoisinante {n = pro- notum ; « — tringle interne (Innenleisle) du bord du pronotum ; c = coxa; es = dpisternum; cm — epimeron ; b-= trochantinus). Fig. 11. — Idem, zl: train posterieur de la larve, Vue dorsale; 13: le membre anal gauche, vue laterale; C, 1): Ia griffe terminale gauche, vues mediane et laterale. Fig. 12. — lilhM niger Ilag. La larve a son dernier stade. La tete, vue dorsale. Fig. 13. — Idem, zl, 13: la constitution generale du thorax; C: gula et la region avoisinante (ep == epicranium; pr = praegula; po = postgula). Fig. 14. — Idem. A : labrum, vue dorsale; 13: tnaxillolabjum, vue ventrale; (sin = submentum; c = cardo; si = stipes); C: Ies pieces sclerotisees du submentum; 13: galea, vue ventrale. Fig. 15. — Idem. A, C: Ia mandibule gauche, vues dorsale et ventrale; 13: la man- dibule droite, vue ventrale. Fig. 16. — Idem, zl: la patte moyenne gauche, cote posterieur; 13: types d’orne- ments sur la coxe de la patte moyenne; C: la patte anterieure gauche, cote posterieur (sous Ia figure, deux types d’ornements de la coxe); D: la patle posterieure gauche, cote posterieur; E: Ja griffe terminale droite, vue mediane; F: la griffe terminale gauche, vue laterale; G: le membre anal, vue laterale. Fig. 17. — La nymphe. zi: la mandibule gauche; 13: la mandibule droite; C: svsteme d’accolement. ’ " Fig- 18. — A: Ie fourreau de la larve (ă ‘son dernier stade?); 13: son orifice anle- nenr; C: son extrâmite posterieure; 13: la pierr.c qui obture l’orifice anterieur du fourreau de la’ nymphe avec Ies bandelettes qui la fiXent; E: l’extremite postdrieure du fourreau de la nymphe; F: Pcxtremite posterieure■ de certains fourreaux de nymphes (Eiiha.r?) . BIBLIOGRAFIE 1 R. Mac L ac 11 lan, Reoision and Fyiitipsis of the' Trichoplera, of the European Fauna. 1874—1884. 2, S. M o c s a r y, Fauna. Regni 11ungar iae. Budapest, (1899) 1918. 3' Miksa K e r t e s z, RHwvărmegye Allatvilâga (Fauna). Oradea Mare, 1901. / Gr. U 1 m e r, Trichoplera. In: Wi ț s man,, Genera, inseclorum. 1907. - Trichoplera. In: B r a u e r, Sussivasserfauna Deutschlands. 1909. 'Ț Aug- T h i e n e m a n n, Entom. Zeitschr.,. Frankfurt, 1912, t. XXV Nr. 48, 49. Ț Ș. Po ngracz, Rovartani Lapok, 1914, t? XXL g J, A. Lestage, Trichoplera. In: Ro.uss.eau, Les larves et nymphes aquati- ques des Insect.es d'Europe. 1921, • 9 Fit. II u b a u 11, Contribui ion ă l’etude des inoerlebres torrenticoles. 1927. 10 Hans Krawahy, Rev. d. ges. Ilydrpb. u. Hydrogr., 1932, v. 26. 11. M. K- M o s e Ly, The Journal of the Boiribay Nat. Ilist. Soc., 1933, v. XXXVI Nr. 3. 19 M. T s u d a, Annoc. Zool. JaponenseS, 1939., v. 18, Nr. 3. -i:î. A. Nielsen, Arch. I. Hydrob. 1942, Suppl., v. XVII. 14 C. W e s o n b e r g - L u n d, Biologie der'SusS & & 3108 . 2420 75,9 2789 95,1 3320 92,5 2843 88,0 10 4 o »> » » 977 . 3454 108,4 2692 92,8 3369 94,3 3172 98,2 8 5 o » » » 52954 . 3477 109,1 2788 95,1 3490 97,7 3252 100,7 4 6 » s » n 22850 . 3193 100,2 2626 89,6 3820 107,0 3213 99,5 7 7 Pop. Hbr. Grâu x Pir . 3442 108,0 2610 89,0 3660 100,5 3237 100,2 5- 8 Flora 5 3023 94,8 2845 97,0 3414 95,6 3094 95,8 9 9 Sarrubra 3170 99,5 109,3 2937 100,2 3710 103,9 3272 101,3 3 10 Velutinum 15 3483 3122 106,5 3328 93,2 3311 102,5 1 Media . . . 3140 98,5 2892 98,6 3543 99,2 3192 98,8 TABLOUL Nr. 10 ‘Anul Raportul Paie: Boabe Nr. 1 crt. Soiul. 1949 1950 1951 Media o 1 Marquis-Standard • 4,6:1 1,8:1 2,2:1 2,4:1 8 2 Hbr. Grâu x Pir 23311 2,6:1 1,7:1 2,3: 1 2,1:1 2' 3 » » » >> 3108 3,1:1 1,4:1 1 1,9:1 1,9:1 1 4 » » « » 977 4,4: 1 1,4:1 2,4:1 2,3:1 5 5 » » » » 52954 3,8:1 1,7:1 . 2,6; 1 2,5:1 9- 6 >> » » » 22850 4,6:1 1,6:1 2,3:1 2,4:1 7 7 Pop. Hbr. Grâu x Pir . 5,6:1 1,3: 1 1 2,3:1 2,4:1 6- 8 Flora 5 3,6:1 1,5:1 2,4: 1 2,2:1 4 9 Sarrubra 4,1:1 1,5:1 ' 2,0; 1 2,1:1 3 10 Velutinum 15 4,8:1 1,7:1 2,3:1 2,5:1 10- Media . . . 4,1:1 1,6:1 2,3:1 2,3:1 '— Soiurile care s’au bucurat de un raport normal de paie față de boabe în cei trei ani de experiență sunt: Hibridul 3108, 23311 și Sarrubra. 3. Greutatea a 1000 boabe Greutatea absolută a boabelor variază din an în an în raport cu variațiile climei și ale solului. Rugina grâului, seceta excesivă atmosferică sau a solului, vânturile calde și uscate din timpul verii, reduc mult din greutatea normală a boabelor. In același timp, însușirile biologice ale soiului cum sunt: rezistența la rugină, la secetă și la pălire, precocitatea sau agrotehnica rațională, con- tribue la obținerea recoltelor bune, chiar în condiții climatice mai puțin favo- rabile. Deci, există un raport direct între greutatea absolută a boabelor și producția de boabe și anume: cu cât bobul este mai greu cu atât crește producția de boabe la hectar. Diferențele între soiuri în ceea ce privește greutatea absolută a boabelor sunt arătate în tabloul Nr. 11. Cea mai scăzută greutate absolută a boabelor TABLOUL Nr. 11 Greutatea a 1000 boabe în g Greutatea hectolitrică în kg Sticlozitatea % boabe Nr. crt. 8 o i u 1 1949 1950 1951 Media Ord. ( 1949 1950 1951 Media 1 Ord. 1949 1950 | 1951 1 Ord. 1 Marquis-Standard . . . 31,9 30,7 24,2, 28,9 8 78,7 78,0 77,2 78,0 4 36 40 54 5 2 Hbr. Grâu x Pir 23311 30,0 33,7 28,2 30,6 3 75,8 75,9 79,5 77,1 7 46 48 46 3 3 » 3108 33,6 33,1 29,2 32,0 2 77,2 77,2 78,3 77,6 5 20 20 60 9 4 » 977 35,0 28,8 26,6 30,1 5 76,4 76,8 75,1 76,1 8 30 20 50 8 5 » 52954 34,2 32,2 23,9 30,1 4 76,8 75,2 72,2 74,7 10 10 14 76 10 6 » 22850 28,5 34,3 25,1 29,3 7 79,7 79,3 76,9 78,6 3 26 54 60 7 7 Pop. Hbr. Grâu x Pir 30,0 30,0 28,4 29,5 6 79,3 79,3 79,1 79,2 . 1 46 48 46 4 Flora 5 26,4 30,7 26,8 28,0 8 73,9 75,2 76,4 75,2 9 64 54 32 1 Sarrubra 39,0 31,7 34,6 35,1 1 78,2 77,2 80,9 78,8 2 66 38 26 2 IC .Velutinum 15 ... 28,9 30,1 24,0 27,7 IC 76,2 77,2 79,0 77,5 6 26 32 62 6 Media . . 31,6 31,5 27,1 30,1 77,2 77,1 77,5 77,3 37 3€ 51 1 ~ și pentru toate soiurile experimentate a fost cea din anul 1951, cu excepția soiului Sarrubra, care s’a arătat cel mai rezistent la căldurile mari de vară și la seceta atmosferică. 4. Greutatea hectolitrică Greutatea hectolitrică a boabelor indică maturitatea lor fiziologică. Cu cât boabele de grâu se recoltează mai de vreme de maturitatea lor normală și cu cât sunt mai umede, cu atât scade greutatea lor hectolitrică. Deși greutatea hectolitrică a boabelor variază din an în an în raport cu mani- festarea condițiilor climatice locale, totuși este specifică soiului și oglindește puterea lui de a da la un volum anumit greutatea cea mai mare de boabe. Cea mai mare greutate hectolitrică a boabelor, care a fost aproape con- stantă în fiecare an, au avut-o Populația hibridă, Sarrubra, Hibridul 22850 și Marquis. Restul soiurilor au avi t greutatea hectolitrică mijlocie a boabelor, cu excepția soiurilor Flora 5, Hibridul 911 și 52954: ale căror boabe au înregistrat cea mai mică greutate hectolitrică. 5. Sticlozitatea boabelor ■ • Sticlozitatea boabelor fluctuează mult în raport cu variația condițiilor climatice. Unele soiuri însă își mențin însușirea de a forma anual boabe Stic- 949 ' 17 ,• 949 AL. PRIADCENCU și. .Ai' MELACRINOS^16 loase sau făinoase, indiferent de influența vremii. De pildă, sticlozitatea bună și susținută a boabelor o au soiurile: Flora 5 și Sarrubra. Consistența boabelor la celelalte soiuri este semisticloasă. , 6. însușiri de panificație Analizele calitative ale grânelor.au fost executate în laboratorul de analize calitative dela Secția de Ameliorarea Plantelor din Institutul de Cercetări Agronomice, ii) Materia proteică din bob Valoarea nutritivă a bobului de grâu depinde de compoziția lui chimică și în primul rând de conținutul în materie proteică, folosită de organismul omului pentru regenerarea și construirea celulelor corpului. Amidonul din bobul grâului servește ca o substanță energetică pentru organism, iar celu- loza are o valoare nutritivă foarte re,dusă.. < Analizele îndelungate arată că valoarea medie a conținutului în proteine totale la boabele de grâu dela noi este de 12,07 — 13,5%. Prin dozarea sub- stanței proteice din bob, aplicând; metoda Kjeldahl și înmulțind azotul dozat (N) cu 5,7j se constată (tabloul Nr.’ 12)'că toate grânele studiate se bucură de un conținut mare în materie proteică (13,73 — 14,76%), cu excepția Hibridului 23311, 52954 și Populația hibridă, a căror boabe conțin .puțină substanță proteică (12,55 — 12,98'%).' b) Glutenui , % Din materia proteică a bobuhii de grâu, glutenul are însușiri tehnologice hotăritoare în fabricarea pâinii. Valoarea-de panificație a făinii depinde de cantitatea și de însușirile fizice ale glutenului, care dau o pâine bine crescută, poroasă și elastică. Valoarea medie a glutenului uriied pentru grânele noastre este de 23—30% și a glutenului uscat de 9—10%, Din: analizele trienale ■ (tabloul Nr. :12) se constată că toate soiurile încercate un-.conținut-bogat în gluten umed și uscat. Soiurile cele mai bogate în gluten sunt: Hibridul 977, Populația hibridă și Velutinum 15, care întrec cu 1—2,4% conținutul în gluten a soiului Mar- quis, cu cele mai bune însușiri de panificație. •’ Afara de Hibridul 23311 care.ar.e un.gluten moale și puțin elastic, carac- terul glutenului la celelalte soiuri a fost, bun în ceea ce privește întinderea; și elasticitatea lui. Soiurile cu cel .mai.bun .gluten sunt: Marquis, Hibridul ' 22850, 977 și Velutinum 15. , ■ ; c) Indicele de elasticitate a glutenului (Pel- s c h e n k e) . Se măsoară în timp și se bazează pe proprietatea pe care o are un aluat . de, a menține în interiorul său o cantitate ■ mai mare sau mai mică de gaze . ce se desvoltă în timpul fermentării lui. Numai grânele care mențin minimum 30' gazele în interiorul aluatului dospit; sunt considerate panificabile. Toate grânele analizate (tabloul Nr. 12) s’au bucurat de un indice bun de elasticitate a glutenului, clasându-se astfel: Foarte bune:. Marquis și Velutinum. 15 .: Bune: Hibridul 977 și Velutinum 15 < 1 ijâuiWO 1 9 a a e ■3 a R 3 fi O 3 K o C8 el O R P O ta țS6T-6’/6r % uț țwsH 1961 % qoq uip țoiațojd upavejt ca c8 qj '3’3 § șp CO 91 o O. p as 1O CM 00 <6 o 16 iO W61-6W % uvraiun CD CQ £ Mi CO CD' -6 o CM <6 CO CM CO CO /O 16 CM | 21,7 1 72,9' destul de elastic Tare și elastic l co CO o CO CO C pq -1 f § 1 w aipwțjțurd op țiț&nsui aț'Bțțzoțoiqg + + + î + î î t î X + + _+ —±—-—- 1A 1. I î î Î I 1 4 -b. । -+ + + + + + -1 + î t + + + + i t î ■ । -r > oqroq 000T u •BOț'Bțno.tp ■ ' - + + + + + + + + Ț + + + + + + + + + .—i oq'eoq ap Dponpoij eTB-Hunos nt 'lUuațsțza'p oiapna iq u)uațsizaț[ + + ■ + + + + t 1 I I ■ + + + + + i + •+ + ± . ±—- 4- + + + '+ +-+ + + t 1 i 1 + + + + ț ți “~+ + + + + + + + 1 + q_ q- + + +.+ + qiunqs 'ovq uquațsizaB «un.iq 'Sw 'Bl ~ ■Bquațsiza'a 181TJA Op UUUl " ap-mpițo «[ •Bțnețsizaa •Bțaaes «ț uîuoțsțzoH ■Bowpooaia + + + + + : 1 1 + + + + + + t + + _± r + '+ + ■+ + + + + + + r + + + + — + + +~ + + + + + + - + + + . + . —Ț- " ' , + + + + + + + + t + + + + + + + + + + + + + + — . ' ’+ + + + + + • + + + Î1Î + + + + + + + ±—, 5 ‘o 02 ’. 2 g s s S - ■ • S £ s S * ' ' X • ■ ■ • •f s i • ■ «o % * u • g , . - - 5 -O ‘ E 2 » 5 - * . s ,o £ .s g* .O §< 5 g « £ puc (x< 02 P- ■+ + + = Bun +.+ = Potrivit de bun co C- 00 2 r-| «5 10 50 952 AL. PRIADCENCU și A. MELACRINOS 20 21 STUDIUL UNOR'SOIURI DE GRÂU DE PRIMĂVARĂ . 953' Hibridul 228-50 este clasat în Uniunea Sovietică ca cel mai bun soi în însușiri de panificație, foarte productiv, foarte rezistent la cădere și ușor recoltatul cu combină. Celelalte soiuri, cu însușiri biologice slabe și de productivitate mai mică, nu reușesc în condițiile climatice din regiunea Bucureștilor și nu pot fi intro- duse în cultura mare. MCCJIEflOBAHWE HEKOTOPBIX COPTOB COBETCKOH BPOBOll niUEHWIțbl B ByXAPECTCKOH OBJIACTM (KPATKOE COflEPÎKAHHE) B 1949—1951 rr. Ghjih MByieHH b sone Byxapecra b1 cpaBHHreaibHHx Kyjibrypax 9 copios coBercKoft npoBoft nineanuM: rnCpag nmonnua X nbipeiî 23311, 3108, 977, 52 954, 22850, rugpMjțnaH nonyjmunn nroennua X nuipeft, Onopa 5, CappyGpa h BenioTMHyM 15. IIpoRyKTMBHOCTb copTOB MeHHJiacb b KaîKgoM rogy Hcnuranuft B aa- bhchmoctm ot KjmMaTHuecKHX ycjioBiiii. CopTa bmhbjihjih paBHHM oGpasoM— paaJinunyio cTenenb conpoTHBJieHHH nouBeHHoii aacyxe, bhcokhm tcm- neparypaM Jiemero nepnofla n npomiM HeGjiaronpHHTHHM ycjioBHHM pocra. H paBBMTMH B HOJie. 1949 r. OTJiMuaJicH HeGjiaronpHHTHHM pacnpenejienneM flOMifleft bo BpeMH KOJioniennn nmeHHițbi, xapaKTepiiayncb BHpăîReHHoii aacyxoii, npnueM ■ no*ma Guuia hoctohhho oăeub cyxoii. HaiiGoJiee sacyxoycToii- hhbhmh n caMbiMn ypoîKaiiHMMM oKaBamicb: rnGpnfl 23 311, 52 954 ii (Djiopa 5. PaBHHM oGpasoM copta: rHGpnfl 977, 3108 h CappyGpa ona- BaJIHCb flOBOJIbHO HpOflyKTHBHHMH H yCTOHHHBHMH npM BaCyXG. B OTHO- niennn fljiHTejibiiocTH BereTaTHBHoro nepno.ua copra CappyGpa h rnOpim 3108 oKasaMCb nanGoiiee CKopocnejiHMii, raGpHfl 977 caMHM hoshhhm, a ocTanbHBie copra nojiycKopocneJiHMH. 1950 r. OTjmuaJicH bouth HopMaiibHHM pacnpeflejieriHeM aTMOc$epHbix ycJioBHîi, oGecneuHBiHHx xoponiHH ypoHîafi: npoBoii nmeHHHH. CaMyio BHCOKyro ypojKaftnocTb bhhbiijih: niGpnfl 23 311, 3108, rnăpufliiaH nony- jihuhh h CappyGpa. CopTa Mapniia, rnGpiifl 23 311, 52 954, 22 850, 977, Ojiopa 5 h CappyGpa onasajincb ycTOHUHBbiMH b cMHCjie noneraHHH hocjic KOJiomeHHH h coapeBannH, ocTajibHHe copra oGjiaflaJin b 3tom cmbicjig cpegneft h flame cJiaGoîî ycrofiuHBOCTbio. 1951 r. Ghji GjiaronpMHTHHM rogOM ajih KyaibTyp apoBoii muernipH, sa MCKjnoueHHeM nepnofla Gojibinoii h ajimtcjiehoh «tapai c Ronița Man no nauajio hiohh b conpoBOJKfleHnn cniibHoro nopameHMH 6ypoiî pata- BHHHoii. Umeunua cospeBaaia npeHtfleBpeMenHo, oGpasyn sanajieunoe Bepno’. HanGoaiee ycToflHHBHMH sepnaMH b oiHomenHH nopaHteimn Gypoii pmaBHHHoiî hbjihiotch copra hs uncjia rnOpuflOB nmeHHna X nwpeii. Copr CappyGpa hbjih6tch paBHHM oGpasoM HanGoaiee ycToihiHBbiM npn nopa- HteHMHx jieryueii roJioBnen, a rn6pnfl 23 311 h THGpHflHan nonyjiHUHH b 3T0M OTiionieHMii nauGojiee uyBCTBHTejibHHe; ocTaaibHHe copra hpohbhjih cpegHioio ycTOHHHBocTb npn nopaiKeiiHHX jieTy’ică rojiosHeft. B 1951 r. OKaBancH copr CappyGpa HanGoaiee yposKaiîHHM, cpefliieii ypomaiîHocTbio OTJinHHJiHCb rnGpHfl 3108 h 23 311. CopTa MapKna, = b) Genul Parathrombium la larve In 1913, A. C. Oudemans a caracterizat genul Parathrombium ținând seama în primul rând de scuturile dorsale și apoi de alte caractere care sunt: forma orificiului bucal, ghiarele picioarelor și scuturile perilor ■dorsali. După cunoștințele noastre actuale, pe lângă organele amintite trebue să ținem seama și de numărul și forma perilor de pe primele două coxe. In ordinea importanței caracterelor, după părerea noastră, iată diagnoza genului Pa- rathrombium: 1. Partea dorsală a corpului prezintă două scuturi dorsale, primul cu patru perechi de peri, din care o pereche dc peri sensiligeri. 2. Scutul al doilea cu o pereche de peri. 3. Intre coxele III, o singură pereche de peri intercoxali. 4. Coxa La și a ILa cu câte doi peri. 5. Părul intern al coxei La este pectinat. 6. Scutul dorsal anterior prezintă un cozoroc. 7. Cele trei perechi de picioare au ghiare normale. 8. Orificiul bucal fără inel. Analizând aceste caractere constatăm că cele mai multe caractere se găsesc și la alte genuri și numai modul lor de asociație este caracteristic genului Parathrombium. Dăm mai jos numele acestor genuri ținând seama de sinonimie. Un scut dorsal anterior cu patru perechi de peri și un scut dorsal poste- rior cu o singură pereche de peri se găsesc la genurile: 1) Microtrombidium Haller 1882= + Ettmulleria Oudemans 19'11; 2) Eutrombidium Verdun 1909; 3) Podothrombium Berlese 1910; 4) Allothrombium Berlese 1903; 5) Isothrom- bium Andre 1949; 6) Trombidium Fabricius 1775 = + Sericothrombium Berlese 1910 = + Metathrombium Oudemans 1909; 7) Teresothrombium Feider 1950. O singură pereche dc peri intercoxali se găsesc la cele șapte genuri amin- tite și la genurile Rohaultia Oudemans 1911, Centrombidium Kramer 1896, Neothrombium Oudemans 1909. Ghiarele sunt normale la toate genurile amintite cu excepția genurilor Eutrombidium, Trombidium, Teresothrombium și a unor specii aparținând genului Microtrombidium. De asemenea toate genurile amintite sunt lipsite dc inel în jurul orificiului bucal cu excepția genului Eutrombidium, Gonothrombium și a unor specii ale genului Microtrombidium. Scutul dorsal anterior cu o margine în formă de cozoroc se găsește și la genul Teresothrombium. 12 — Buletin Științific c. 2694 962 Z. FEIDER 8 Coxa l-a și coxa a II-a cu câte doi peri se găsesc la genurile: Neothrom- bium, Trombidium, Teresothrombium și Allothrombium. Cei doi peri de formă diferită ai coxei l-a se găsesc la genurile Trombidium. și Teresothrombium. In afară de caracterele comune cu alte genuri pe care le-am văzut mai sus., genul Parathrombium posedă un caracter absolut propriu pe care noi îl scoatem în evidență. Acest caracter este dat de părul intern al coxei l-a, care are forma pectiniformă. Simpla observare a formei acestui păr ne indică genul Parathrombium. Ținând seama de sinonimia pe care am stabilit-o pentru genurile Para- thrombium., Microtrombidium, Trombidium, Teresothrombium și de valoarea nouă pe care am dat-o caracterelor generice la toate genurile acestea, dăm mai jos o cheie dicotomică pentru determinarea genurilor care au primul scut cu. patru perechi de peri. Cheie pentru larvele genurilor de Trombidiidae care au scutul anterior- dorsal cu 8 peri. 1(4) Un singur scut dorsal .................................................... 2(3) Perii sensiligeri în formă de fir ...............................Rohaultia 3 ( 2) Perii sensiligeri ai perechii a II-a măcinați. Cei de perechea l-a penați ..................................... Centrotrombidium 4 ( 1) Mai multe scuturi dorsale ................................. 5 5 ( 6) Două scuturi dorsale............................................ 7 6(5) Trei scuturi dorsale ...................................................15 7(8) Coxa l-a și coxa a II-a cu câte doi peri ...............................17 8(7) Coxa l-a cu 2 peri, coxa a II-a cu un păr............................ 9 9 (10) Scutul al doilea dorsal foarte mic. Foarte mulți peri dorsali ........ .......................................... Podothrombium 10 ( 9) Scutul al doilea dorsal normal ................................ 11 11 (14) Scutul al doilea cu doi peri ................................. 12 12 (13) Perii coxei l-a sunt la fel. Forma coxelortrapezoidală ........... ......................................... Microtrombidium 13 (12) Perii coxei l-a diferiți. Perii coxelor spatulați bifizi. Piciorul al IlI-lea cu ghiara deformată ................................. Eutrombidium 14 (11) Scutul al doilea cu 10 peri. Piciorul al IlI-lea cu ghiare normale ............................................... Gonothrombium 15 (16) Scutul anterior cu cozoroc. Piciorul al IlI-lea cu ghiara deformată perpendicular ....................................... Teresothrombium 16 (15) Scutul anterior fără cozoroc. Piciorul al IlI-lea cu ghiara deformată aplecată înainte........................................... Trombidium 17 (18) Scutul al doilea cu șase peri. Numeroși peri dorsali.... Neothrombium 18 (17) Scutul al doilea cu doi peri ....................................... .19 19 (20) Perii coxei l-a de același fel. Scutul dorsal anterior fără cozoroc ....................................................... Allothrombium 20 (19) Perii coxei l-a, diferiți. Scutul dorsal anterior cu cozoroc .... .............................. ;...........Parathrombium Până în prezent, cunoaștem larvele a trei specii aparținând genului Para- thrombium. Din acestea numai la Parathrombium insulare divisipilli se cunoaște adultul și nimfa. 964 Z. FEIOEU 10 11 GENURILE DINOTHftOMBÎUM ȘI PARATHROMBIUM 965 Pentru determinarea larvelor acestor trei specii dăm următoarea cheie dicotomică: v Cheie- pentru determinarea larvelor genului Parathrombium 1 ( 2) Scutul dorsal anterior, mai mult lung decât lat. Scutul dorsal poste- rior, de formă semilunară........................................meruense "2 (I) Scutul dorsal anterior mai lat decât lung ...................... 3 3(4) Scutul dorsal anterior și posterior nepunctate Scutul posterior semilunar. Perii sensiligeri penați. ............... ...................................................................... insulare divisipilli 4(3) Scutul dorsal anterior și posterior punctate. Scutul posterior de forma trapezoidala. Perii sensiligeri netezi ...............egregium C. ADULTUL DE PARATHROMBIUM INSULARE VAR. DIVISIPILLI Din această specie, descrisă după trei exemplare, prima dată destul de sumar de A. Berlese în 1910, am studiat un total de 23 exemplare: 17 masculi, 4 femele și 2 nimfe. Prin măsurători am putut stabili caracterele după care se poate deosebi la această specie masculul de femelă. Am dat mai înainte, în altă lucrare, o scurtă diagnoză a acestei specii și a varietății noi.' Vom descrie adultul acestei specii scoțând în evidență diferențele între cele doua sexe și de asemenea vom descrie și nimfa. Din datele culese de noi pe baza materialului studiat, reiese că A. Berlese a avut la dispoziție și a descris masculul acestei specii. Lungimea corpului la mascul variază între 1085 p și 1740 p, având media 1402 fx, iar lățimea corpului variază între 885 p și 1160 p. Lungimea corpului la femelă variază între 1638 p și 1885 p, având media 1816 p-, iar lățimea corpului variază între 1015 p și 1450 p. Massa corpului este mult mai mare la femelă. Coloarea corpului este bordo-sânge închegat. Forma corpului diferă la cele două sexe. Abdomenul masculului acopere mai puțin cefalotoracele. Forma sa este cordiformă, având ' marginea ante- rioară dreaptă, câte o scobitură pe marginile laterale ale corpului, iar extre- mitatea posterioară este rotunzită (fig. 10). Abdomenul femelei este oval, rotunzit posterior, cu două scobituri abia marcate pe marginile laterale ale corpului (fig. 11). Cefalotoracele prezintă pe linia mediană creasta metopică (fig. 12). Lun- gimea crestei metopice variază la mascul între 232 și 335 p, având media 265 p, iar la femelă, variază între 232 și 261 p, având media 255 p. Vertexul are-aceeași lungime cu creasta. Bagheta anterioară a crestei se oprește înainte de a atinge vertexul. Ea este mai scurtă și mai subțire decât bagheta posteri- oară și are marginile paralele. Bagheta posterioară, largă în partea dinainte, merge subțiindu-se înapoi și se termină sub formă de spatulă rotunzită. Aria sensiligeră este așezată la mijlocul crestei. Marginea sa anterioară este aproape dreaptă,, iar marginea sa posterioară se continuă cu bagheta posterioară. Marginile ariei sunt tare lățite, astfel că nu Iasă la mijloc decât un câmp îngust cu direcție transversală, având forma unui dreptunghi cu marginile rotun- zite. Marginile laterale ale ariei sunt acoperite cu peri, restul crestei meto- pice fiind glabru. Perii sensiligeri sunt lungi și subțiri și au 275 p lungime. Ochii sunt pedicelați. Ei sunt fixați pe marginea toracelui, la nivelul liniei de unire a baghetei anterioare cu aria sensiligeră. Ei au forma unui trunchi de con, cu baza mare oblică, dinainte înapoi și de sus în jos. Lungimea ochilor este de 110 p. Lentila anterioară este în formă de linte, are 29 p în diametru și este așezată pe baza mare oblică a trunchiului de con. Lentila posterioară este așezată pe fața laterală a pedunculului ocular, aproape de bază. Forma ei este aproape sferică, iar diametrul este de 15 p (fig. 12). Perii de pe cefalotorace au lungimea între 62 și 91 p. Rahisul lor, subțire și ascuțit la capăt, poartă barbe scurte și destul de rare. Perii de pe fața dorsală a abdomenului sunt apropiați unul de celălalt (fig. 13). Perii au 33 p în, partea anterioară, 29 p în partea mijlocie și 26 p în partea posterioară. Forma perilor de pe fața dorsală este oval-claviformă (fig. 14). Fiecare păr este susținut de un soclu în formă de trunchi de con. .Rahisul părului este dilatat, încât părul poartă numele de papilă. Rahisul este despicat în lung până la trei sferturi din lungimea sa. Cele două jumătăți sunt de aceeași lungime sau de lungimi diferite. Forma acestora este aceeași sau o jumătate este mai subțire și mai lungă, iar alta este mai scurtă și mai umflată. Suprafața papilei este acoperită cu barbe rigide, destul de rare, a căror lungime nu depășește lățimea, maximă a papilei. Prin acest caracter, al perilor despicați, varietatea divisipilli Feider 1948 se deosebește de varietatea typica a lui Berlese. Fața ventrală a corpului la cele două sexe diferă ca: formă, dimensiuni și situația relativă a organelor. La mascul și la femelă, hipostomul, coxele I și coxele II limitează un spațiu, mai mult pentagonal la femelă și triunghiular v la mascul. La mascul coxele II au o poziție transversală, iar la femelă au o poziție puțin oblică dinainte.înapoi §i dinafară înăuntru. Coxele II și coxele IV sunt mai lungi la mascul (fig. 15 și 16). Orificiul genital este așezat la femelă mai anterior decât la mascul și anume cu marginea anterioară în dreptul liniei de unire a coxelor III și IV. La mascul, marginea anterioară a orificiului genital vine în dreptul mijlo- cului coxei a IV-a. Spermiductul la mascul este susținut de un aparat chitinos ce formează scheletul penisului. Lungimea orificiului genital la femelă variază dela 261 la 305 p, având media 290 p, iar lungimea orificiului genital mascul variază dela 186 la 290 p, cu media 229 p. Uroporul masculului are dela 49 la 62 p lungime și prezintă două clape fiecare cu câte trei peri penați (fig. 17). Uroporul femelei are dela 73 la '80 p lungime și poartă pe fiecare clapa câte cinci peri penați foarte lungi (fig. 18). Perii de pe fața ventrală a corpului au 38 p, iar partea anterioară 27 p în dreptul orificiului genital, 69 p în dreptul uroporului și 43 p în partea poste- rioară. Perii de pe fața ventrală-sânt simplu penați, ca și perii de pe picioare și de pe palpii maxilari. La cele două sexe, mandibula are o lungime dela 207 la 273 p, iar ghiara mandibulară are 62 p lungime (fig. 19). Corpul mandibulei este alungit. Mar- ginea inferioară este dreaptă iar cea superioară prezintă o umflătură, în dreptul mijlocului său. Ghiara mandibulară sau digitus mobilis, are forma mai mult de lamă ele briceag, care prezintă cea 7 dinți îndreptați înapoi și alți 4—5 dinți fixați în continuare pe fața laterală. Palpii maxilari au dela 363 la 450 p lungime (fig. 20). Forma palpilor ește destul de sveltă, deoarece femurul'și ;genualul nu sunt prea desvoltați. In 966 , Z.UEIDEfl . ■ , , 12 13 GENURILE DINOTHROMRIUM ȘI PARATHROMBIUM 967 schimb, trocanterul este destul de desvoltat. Tibia prezintă o ghiara curbă și puternică, de aceeași lungime cu corpul tibiei. Tarsul este claviform și depășește cu un sfert din lungimea sa lungimea ghiarei tibiale. Suprafața palpului maxilar este acoperită cu peri penați. Numai pe fața internă a tibiei, la baza ghiarei tibiale, se găsesc una sau două sete. Lungimea picioarelor variază la cele două sexe. In tabelul Nr. 2 se vede lungimea celor patru perechi de picioare la cele două sexe. TABLOUL Nr. 2 Mascul Femelă Piciorul I ...... 1421—2100 țx 914 — 1450 [4 870-1232 y 1203-1667 [4 1693—1755 pi 1087-1320 (4 942-1262 (4 1247—1610 g ■1, II » III » IV .... Picioarele de perechea La și a IV-a sunt la mascul mai lungi decât corpul și la femelă mai scurte decât corpul. Făcând raportul între lungimea corpului și între lungimea piciorului I, la mascul acest raport variază între 0,69 și 0,88 cu media 0,71, iar la femelă raportul este cuprins între 1,02 și 1,11, cu media 1,07. Tarsul piciorului I are, la mascul, lungimea între 439 și 652 p, cu media 535 p și lățimea între. 110 și 174 p, având raportul dela 3,02 la 4,28 și cu media 3,88, iar la femelă are lungimea între 454 și 474 p cu media 462 p și lățimea între 130 și 160 p, având raportul între 2,87 și 3,49 cu media 3,17. Vedem deci că tarsul masculului are lungimea absolută mai mare și este mai subțire decât la femelă. La Parathrombium megalochirum (Berlese) 1910 noi am putut constata ca lungimea picioarelor și lungimea tarsului I sunt, ca și la specia noastră, mult mai lungi la mascul. De aceea, presupunem că acest caracter sexual secundar se poate găsi și la celelalte specii ale aceluiași gen. La specia noastră, tibia piciorului, I la mascul, are lungimea între 232 și 335 p, cu media 277 p și la femelă are lungimea dela 232 la 261 p, cu media 252 p. Tarsul piciorului I are formă diferită Ia cele două sexe. Tarsul masculului este mai lat la bază și mai îngust spre vârf, încât amintește forma unui trunchi de con curbat în sus, deoarece marginea dorsală a tarsului este concavă și cea ventrală este convexă. La mascul tibia este de asemenea curbată în sus (fig. 21). La femelă tarsul I este cilindric claviform, ceva mai înalt spre vârf și mai îngust la bază. Tibia este dreaptă (fig. 22). D) NIMFA DE PARATHROMBIUM INSULARE VAR. DIVISIPILLI Lungimea corpului este între 900 și 1130 p, iar lățimea între 700 și 725 p. Abdomenul acopere o parte din cefalotorace. Abdomenul are o formă cordi- formă, îngustă înapoi, cu marginea anterioară dreaptă și marginile laterale puțin scobite (fig. 23). Creasta metopică are 190 p lungime și ca formă se aseamănă cu creasta adultului, cu deosebirea că aria sensiligeră. nu are marginea tare chitini- zată, așa că este mai puțin lată, iar câmpul său interior este mai mare. Perii sensiligeri sunt mai lungi decât creasta (fig. 24). Ochii au lungimea de 73 p. Cele două lentile sunt aproape rotunde. Prima lentilă are 22 p în diametru și a doua are 15 p în diametru. Perii toracelui, ai părții ventrale a abdomenului și perii picioarelor și ai palpilor maxilari sunt penați. Perii dorsali abdominali sunt clavați. Pe cefalo- torace perii au între 44 și 84 p lungime, iar pe partea anterioară și mijlocie a abdomenului, au 26 p și în partea sa posterioară 33 p. Orificiul genital prezintă numai două perechi de ventuze și are între 101 și 110 p. Uroporul are 29 p lungime și este lipsit de peri (fig. 25). Mandibula are 146 p lungime. Palpul maxilar are 256 p lungime. Forma sa se aseamănă cu cea a adul- tului cu deosebirea că ghiara tibială este mai sveltă, iar tarsul mai subțire la bază (fig. 26). Cele patru perechi de picioare variază la nimfa celor două .sexe după cum se vede în tabelul Nr. 3. TABLOUL Nr. 3 Nimfa £ Nimfa Ș 1015 [4 928 (x ,1 II , 800 i4 681 p. » in 754 y. >> IV 942 900 (4 Tarsul piciorului I are 290 p lungime și 101 p lățime cu raportul 2,87 la nimfa masculă și 246 p lungime și 87 p lățime cu raportul 2,82 la nimfa femelă. Tibia are 91 p lungime la prima și 145 p lungime la a doua. Forma tarsului este cilindrică, curbată în sus cu extremitatea oblic trunchiată (fig. 27). Observăm că nimfa masculă are, la fel ca și masculul, piciorul mai lung decât corpul. Habitat. Specia Parathrombium insulare var. typica este o specie medite- ranee găsită în insula Corfu, o singură dată. Noi am găsit specia în grădi- nile din orașul Roman și la Doljești începând din anul 1938 până în 1948. Specia se găsește mai des primăvara pe pământ săpat, umblând la soare, acolo unde sunt și copaci în vecinătate. Se poate găsi mai rar în timpul verii. In afară de această specie, noi am semnalat în Transilvania Parathrombium megalochirum (Berlese )1910. In Europa centrală se cunoaște o singură specie Parathrombium rubropurpureum (Oudemans) 1913. Cele mai multe specii ale genului Parathrombium se găsesc în țările tropicale, mai ales în Africa, unde este centrul de dispersie al genului. Aici, speciile ating dimensiuni uriașe între Trombidiidae având peste 1 cm lungime. Varietatea divisipilli a speciei Parathrombium insulare se găsește deci la hotarul nordic al ariei de distribuție geografică a genului Parathrombium. 968 i. ujdei; 15 GENURILE DINOTHROMBIUM și PARATHROMBIUM 969 COOTHOIUEHHH MEJKRY PORAMI4 DINOTHROMBIUM OUD. 1910 II PARATHROMBIUM BRUYANT 1910 M ORMCAHME PARATHROMBIUM INSULARE (BERLESE) 1910 VAR. DIVISIPILLI FEIDER 1948. (KPATKOE COAEPJKAHME) Ws «yjibTypH nnpo Dinothrombium insulare (Berlese) 1910. var. divisipilli Feider 1948 anTop noJiyHiia jihhhhkj' , oTHeceimyio k poyy Parathrombium Bruyant 1910, ycTaHoujieimoMy hjih jihtohok. Poy Parathrombium, oSpasonaHHMH na pna Mecapa panee, pcJiaeT pop Dinothrombium ciihohhmom . Abtop onuctiBaeT nnepBMe JiHnmiKy Biipa Parathrombium insulare var. divisipilli n yacT phxotomuhcckhm kjiiou pjia jihmmhok popou ceMefiCTBa Trombidiidae, nepuMii himt Koropbix cnaOîKen hotmpbmh BopcBiiKaMii. Opuo- BpeMCHHO O 0TMMH HOHaBaHa CHHOHIIMHH PpyPHX popOB, ynOMHIiyTMX B 3T0.M KJXIQHe. Abtop omicUBaeT B3pocjmiii aKacMnjiap ii ycraiiaBjumacT nSNepenncRi BTOpHUnue noJioBBie npM3iiaKii. Oii Tarone oniicMBaeT BnepBwc nyKOJiKy topo ?«e supa. LES RELATIONS ENTRE LES GENRES DINOTHROMBIUM OUD. 1910 ET PARA THROMBIUM BRUYANT 1910 ET LA DESCRIPTION DE PARATHROMBIUM INSULARE(BERLESE) 1910 VAR. DIVISIPILLI FEIDER 1948 ' (RESUME) De la culture de l’espece Dinothrombium insulare (Berlese) 1910, var. divisipilli Feider 1948, l’Auteur a obtenu tine larve qui se rattache au genre Parathrombium Bruyant 1910, etabli pour Ies larves. Ayant ete cree deux mois plus tot, le genre Parathrombium rend synonyme le genre Dinothrombium. L’Auteur decrit, pour la premiere fois, la larve de l’espece Parathrombium insulare var. divisipilli et donne une. ele dicliotomique pour Ies larves des genres de la familie Trombidiidae dont le premier 6cusson porte quatre paires de soies. Par la meme occasion, on montre la synonymie pour d’autres genres mentionnes dans cette ele. L’Auteur decrit l’adulte et en etablit, âl’aide de mensurations, Ies carac- tere» sexuels secondaires. II decrit egalement, et pour la premiere fois, la nymplie de cette meme espece. OBTjHCHEHHE PHCyiIKOB EXPLICAȚION DES FIGURES TABPHqA I ~ JTHHHHKA. Phc. 1. — Teao, popsantuMiî bii«. Pkc. 2. — Teao, BeHTpaJiMMft Bnp. Phc. 3. —■ TanocToM. Puc. 4. — Konca Hor. Pito. 5. — MaHRHByna. Phc. 6. —. Tape ii th6hh aeniocTiioro mynanma. Phc. 7. —• Hora I. Phc. 8. — Hora II. Phc. 9. — Hora III. TAEJIHIțA II - B3POCJIMH. Phc. 10. —■ CaMeiț, popsanEmtii im#. Phc. 11. — CaMKa, HopsaMbimiii bh^. Phc. 12. —PonoBorpynb. Phc. 13.—■ /țopsajibuue Gpionniwc bopchhkh, bhh CBepxy. Phc. 14. — ^opaajibiibie SpioinHHe bopchhkh, bhr b npo^nnb. Phc. 15. —. CaMeiț, BHTpajibnwîî bm/u Phc. 16. — CaMKa, BeiiTpanbUMii bhr. Phc. 17. —yponop cawua. Phc. 18. —yponop caMKii. Phc. 19. — MaH«H6yjia. Phc. 20. — HcjiiocTnwe mynaJibHM. Phc, 21. — CaMen. Tape h thOhh norii I. Phc. 22. — CaMKa. Tape h th6hh hofh I. TABJIUIȚA III - KyKOHKA. Phc. 23. —/țopBajibHbiii bhh. Phc. 24. —- MoTonanecRHii rpcOerib. Phc. 25.—.yponop. Phc. 26. — UejiiocrHNir mynaJien. Phc. 27. ~ Tape h th6hh hofh I. PLANCHE I. La larve Fîg. 1. — Corps, vue dorsale. Fig. 2. — Corps, vue ventrale. Fig. 3. — Hypostome. Fig. 4. — Coxes des pattes. Fig. 5. — Mandibule. Fig, 6. — Tarse et tibia du palpe maxillaire. Fîg’ 7. — Pat te I. Fig 8. - Patte II. Fi|. 9. - Patte HI. PLANCHE II. L’adulte Fig. 10. — Mâlc, vue dorsale. Fîg. 11. — Femeile, vue dorsale. Fig. 12. — Cephalothorax. Fig. 13. — Soies abdominales dorsales, vues d’en haut. Fig^ 14. — Soies abdominales dorsales, vues de profil. Fig. 15. — Mâle, vue ventrale. Fig’ 16. — Femeile, vue ventrale. Fig. 17. — Uropore du mâle. Fjo-. 18. — Uropore de la femeile. Fig. 19. — Mandibule. Fig 20. — Palpe maxillaire. mg. 21. — Tarse et tibia de la patte I du mâle. Fîg, 22. — Tarse et tibia de la patte I de la femeile. PLANCHE III. La. nymplie Fig. 23. — Vue dorsale. ' pig. 24. — Crete metopique. pig. 25. — Uropore. Fig^ 26. — Palpe maxillaire. Fi^. 27. — Tarse et tibia de la patte I. 970 Z. FEIDER 16 BIBLIOGRAFIE 1. A n d r 6 Marc, Bull. de la Soc. Zool. de France, 1928, t. LIII, Nr. 7, p. 514 — 519. 2. — Bull. de la Soc. Zool. de France, 1929, t. LIV, p. 64. 3. — Bull. du Museum, 2-e seric, 1949, t. XXI, Nr. 3, p. 354—357. 4. Berlese Antonio, Redia, 1910, v. VI, fasc. II, p. 363. 5. — Redia, 1912, v. VIU, fasc. I, p. 230—234. 6. Bruyant L., Zool. Anz., 1910, v. XXXV, Nr. 11, p. 348—351. 7. Feider Z., Ann. Sc. de l’Universitâ de Jassy. Premiere section 1948, t. XXXI, p. 10. 8. — Bull. de la Seci. Sci. Acad. Roum., t. XXX, Nr. 9, p. 5—8. 9. - Anal. Acad. R.P.R., Seria Geol., t. III, Mem. 5, 1950, p. 128. 10. — Lucrările Sesiunii Generale Științifice a Academiei R.P.R., din 2—12 Iunie 1950, p. 1792. 11. Oudemans A. G., Zool, Jahrb. SuppL, 1913, v, 14, p. 96—102. 12. T11 or Sig. și Willmann G., Fam, Trombidiidae. Das Tierreich, Acarina 3. Lieferung 71-b, Walter de Gruyter & Go., Berlin, 1947, p. 444—457. 13. Vietzhum Graf Hermann, Acari. Die Tierwelt Mitteleuropas. Quelle et ' Meyer, Leipzig, 1929, p. 66. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul IV, Nr. 4, 1952 \ \ CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA NISIPURILOR DIN CÂMPIA TECUCIULUI DE N. FLOREA Comunicare prezentată de AL. CODARCEA, Membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 22 Mai 1952 La Est de râul Bârlad, în câmpia Tecuciului, se află o fâșie de nisipuri ce formează un relief de dune, pe alocuri chiar foarte caracteristic. Această fâșie de nisipuri este cunoscută, în parte, în literatură sub numele de nisi- purile dela Ivești-Hanul Conaclii (2), sau nisipurile dela confluența Bârla- dului (4). Nisipurile se întind însă mult mai spre Nord, până la Ungureni, fapt remarcat de E m. P r o t o p o p e s c u-P a k e și redat în harta zonelor de soluri a R.P.R. Existența nisipurilor mobile dintre Ivești și Hanul Conachi este menționată încă din 1902 de Gr. Șt ef ănescu (7), care le prezintă ca dune fluviatile. Din 1903, avem o descriere sumară a «îngrămădirilor » de nisip dintre Ivești și Hanul Conachi, în care sunt prezentate ca dune perpendiculare pe direcția vântului. In anul 1931, N. A1. R ă d u 1 e s c u (4) face o prezentare descriptivă a acestor nisipuri, arătând și condițiile climatice prielnice pentru formarea dunelor. C. C h i r i ț ă (2), în 1937, într’o lucrare foarte documentată, cercetează în detaliu, din punct de vedere naturalist, o mică parte din aceste nisipuri, cele dela Sud-Vest de Hanul Conachi, studiind și o problemă practică foarte importantă: fixarea acestor nisipuri prin vegetație forestieră. In cele ce urmează vom încerca să prezentăm într’o vedere de ansamblu nisipurile din câmpia Tecuciului, aducând o serie de observații noi în legă- tură cu repartiția, morfologia și originea acestor nisipuri. Aceste observații au fost făcute în vara anului 1951, cu ocazia cercetărilor pedologice pe care le-am efectuat în câmpia Tecuciului, în cadrul studiilor inițiate de Aca- demia R.P.R. și de Comitetul Geologic. Studiul profilelor de sol pe teren a constituit un prețios îndreptar în rezolvarea problemelor ivite la fața lo- cului, în legătură cu aceste nisipuri; pedologia a adus astfel contribuții în- semnate în lămurirea unor chestiuni de geomorfologie. I. RĂSPÂNDIRE ȘI MORFOLOGIE In câmpia Tecuciului se află următoarele fâșii și petece de nisipuri, deo- hite între ele și de relieful înconjurător, prin origine, așezare, aspectul mor- fologic al reliefului și compoziția granulometrică a materialului: 972 N. FL0REA 2 nisipurile dintre Ungureni-Ivești-Hanul Conachi nisipurile dela Lungoci nisipurile din lunca Bârladului, formând petece izolate nisipurile pârâului Corozel. 1. Nisipurile dela Ungureni-Ivești-Hanul Conachi, prin suprafața mare pe care o ocupă, sunt cele mai importante nisipuri din câmpia Tecuciului. Ele sunt răspândite pe prima terasă, ce însoțește pe stânga, dela Ungureni până la confluență, lunca Bârladului. D. G. V il e n s c h i (9) arată că și în U.R.S.S., Niprul, Donul, Donețul prezintă o astfel de terasă cu relief mo- delat de vânt, cunoscută sub numele de «terasa nisipoasă » sau « prima terasă deasupra luncii». Fără a trage vreo concluzie, observăm totuși analogia de situație dintre răspândirea nisipurilor ce are loc pe aceeași terasă, atât în cazul Bârladului cât și în cazul Niprului, Donului, Donețului. Nisipurile Ungureni-Ivești-Hanul Conachi se întind pe o lungime de 39' km și o lățime între 0,6 și 5,5 km, acoperind o suprafață de cca 13.500 ha.. La Vest sunt limitate de panta terasei amintite, începând dela Ungureni până la Bucești, iar de aici, nisipurile urmează o linie cu direcție aproape Nord-Sud (înclinată ușor spre Nord-Nord-Vest—Sud-Sud-Est) ce trece pela marginea de Est a satului Fundenii Noi, ocolind apoi pe la Est Lacul Negru și balta Viișoara (vezi harta). La Est, desfăcându-se în evantai, urmăresc marginea vestică a platformei Ungureni-Matca-Corod până la 1,3 km Nord- Est de Puțul Chicera (pârâul Corozel), iar de aci urmează o linie aproape Nord-Sud ce trece pe la Vest de satul Hanul Conachi și balta Braniște. Fâșia de nisipuri, care spre Sud se îngustează treptat, dispare sub aluviunile Șire- tului la aproximativ 1 km de albia acestuia. Răspândirea nisipurilor din câmpia Tecuciului este redată în harta alăturată (fig. 1). In cele 6 profile transversale anexate (fig. 2) se poate urmări schematic și în secțiune distribuția nisipurilor. Profilul II arată că aceste nisipuri cuprind probabil și o terasă locală, mai înaltă, a Bârladului. Profilul V și VI arată că fâșia de nisipuri rămâne în partea ei sudică în mijlocul terasei, ne mai având legătură directă cu lunca Bârladului. Nisipurile dela Ungureni-Ivești-Hanul Conachi sunt în cea mai marc parte fixate; totuși în partea de Sud a fâșiei și în mijlocul acesteia, se dis- ting cunoscutele nisipuri mobile dela Ivești-Hanul Conachi. a) Nisipurile dela Ivești-Hanul Conachi, până de curând mobile, sunt, pe cale de a fi fixate prin lucrările de împădurire (în majoritate plantații, de salcâmi) executate în ultimul timp. Aceste nisipuri formează o fâșie cu direcție aproape Nord-Sud (cu înclinare ușoarăNord-Nord-Vest —Sud-Sud-Est)' începând dela Nord-Est de Ivești (400 m Vest de P. T. Cioara) până ce se pierd în lunca Șiretului. Fâșia de nisipuri mobile are o lungime de 18 km,, o lățime de 0,25—1,4 km și acoperă o suprafață de peste 1600 ha. LaSud-Est de Șerbănești se observă o îngustare a fâșiei de nisipuri mobile și desprin- derea unui pinten nisipos cu aceeași direcție aproape Nord-Sud; tot aici pe suprafețe însemnate, grosimea nisipurilor mobile este redusă (sub 1 m), acoperind nisipuri fixate (solificate). Nisipurile dela Ivești-Hanul Conachi sunt depuse destul de neregulat, totuși se pot observa, mai ales în partea lor sudică, dune longitudinale — cu versanții simetrici—paralele între ele, înalte de 4—8 m și de lungime variind dela câteva sute de metri până la peste 1 km. Intre aceste dune longitudinale- Wk N. FLOREA 4 Vechi, de unde sunt îngropate sub aluviunile Șiretului. Ele formează dune longitudinale tipice care se pot observa cu ușurință de-a-lungul șoselei amin- tite. Prezintă caractere asemănătoare și aceeași direcție ca și dunele Ungureni- Ivești-Hanul Conachi. Sunt probabil un rest din vechiul relief de dune ce se întindea spre Nord și Vest, dar care ulterior a fost erodat în parte de Șiret. Este de remarcat așezarea paralelă a acestui relief de dune cu fâșia Ungureni-Ivești-Hanul Conachi. 3. Nisipurile din lunca Bârladului formează perimetre izolate de nisipuri aluvionare, presărate în luncă, mai ales la Nord de Tecuci, și supuse astăzi, în mare parte, spulberării eoliene. Ele acoperă o suprafață de cea 130 ha. Dintre' aceste perimetre nisipoase este interesant de semnalat cel dela Est de Tecuciul NoU, pe stânga Bârladului, în interiorul căruia nisipul, relativ recent spulberat, a fost transportat și așezat în grinduri paralele formând mici dune longitudinale, ce au aceeași direcție cu dunele Ungureni-Ivești- Hanul Conachi. Este repetată aci, pe scară mică, acțiunea de modelare eoliană a reliefului ce a avut loc cu intensitate mare și pe suprafețe întinse între Ungureni și Hanul Conachi. 4. Nisipurile pârâului Corozel se întind de-a-lungul acestui pârâu începând de dincolo de Matca și traversează pe direcție Nord-Est — Sud-Vest fâșia de dune Ungureni-Ivești-Hanul Conachi. O parte din aceste nisipuri formează o terasă îngustă a pârâului Corozel, al cărei relief nu este decât foarte puțin modelat de vânt, deosebindu-se prin aceasta de relieful învecinat. Mai inte- resante, prin aceea că aduc unele lămuriri în legătură cu formarea nisipu- rilor Ungureni-Ivești-Hanul Conachi, sunt nisipurile de pe platforma Matca- Corod, ce însoțesc versantul pârâului Corozel, formând o fâșie dantelată cu o lățime, în medie, de 200 m. Aceste nisipuri formează coame largi și înalte, cu direcție aproape Nord-Sud, ce domină întreg relieful înconjurător. II. ORIGINEA NISIPURILOR Faptul că nisipurile Ungureni-Hanul Conachi sunt o depunere eoliană este stabilit și admis de toți cercetătorii. Caracterul nisipurilor, alcătuirea lor granulometrică, morfologia lor, lipsa oricărei stratificații, lipsa de cochilii — sunt argumente care dovedesc aceasta (2). Problema care va fi discutată este proveniența acestor nisipuri și modul cum au ajuns ele aici. Diferiți cercetători consideră că nisipurile dela Hanul Conachi au fost aduse de vânturi din albia Șiretului, deci dela Vest. C. C h i r i ț ă (2) remarcă faptul că nisipurile dela Ivești-Hanul Conachi sunt așezate pe stânga Bârla- dului, deosebindu-se așa dar de nisipurile din lungul lalomiței, Călmățuiuîui și Buzăului, care se găsesc situate pe dreapta acestor râuri, și dă acestui fapt următoarea explicație: «nisipurile din lunca lalomiței, Călmățuiuîui și Buzăului s’au depus sub acțiunea vântului dominant, crivățul, care le-a transportat dela Nord și Nord-Est spre Sud și Sud-Vest, pe când nisipurile din stânga Bârladului și a Șiretului au fost transportate sub acțiunea vântu- rilor locale dirijate dela Vest către Est și Nord-Vest către Sud-Est. Având posibilitatea să cercetăm aceste nisipuri în ansamblul lor, în legă- tura lor cu condițiile geografice ale întregii regiuni, am putut trage anumite concluzii bazate pe o înlănțuire firească a faptelor observate. 5 NISIPURILE DIN CÂMPIA TECUCIULUI \ 975 A admite că nisipurile dela Ungureni-Ivești-Hanul Gonachi sunt dune transversale formate sub acțiunea vânturilor locale cu direcție Est-Vest sau Nord-Vest — Sud-Est înseamnă a nu putea explica logic o serie de fapte, și anume: ’ — nu se poate explica lipsa legăturii dintre fâșia, de nisipuri și lunca Bârladului, absolut necesară dacă nisipurile ar fi fost aduse de aici; la Sud de Bocești apare pe terasa cu dune, între fâșia de nisipuri și lunca Bârladului, un șes neondulat, nemodelat de vânt, format din material loessoid, care probabil la Nord de Bucești a fost erodat de Bârlad; — nu se poate explica orientarea generală a fâșiei de nisipuri care are o direcție aproape Nord-Sud și nici faptul că marginile fâșiilor de nisipuri, mobile sau fixate, nu prezintă dantelări ci sunt aproape linii drepte; — nu se poate explica existența dunelor longitudinale cu direcția aproape Nord-Sud; — nu se poate explica variația de textură ce o întâlnim atât în secțiune cât și în lungul fâșiei de nisipuri fixate, textura nisipoasă, în centru și la Nord, trecând treptat, către margini și Sud, spre nisipo-lutoasă; — nu se poate explica, în sfârșit, existența pintenului nisipâs dela Sud- Est de Șerbănești. Observațiile de teren ne-au permis să ajungem la concluzia că aceste nisipuri au fost transportate pe o direcție aproape Nord-Sud (cu o ușoară înclinare spre Nord-Nord-Vest — Sud-Sud-Est) de un vânt cu aceeași direcție. Se înlătură astfel toate nepotrivirile amintite mai sus, ce nu-și puteau găsi explicația; în acest caz ele devin, dimpotrivă, fiecare în parte, consecințe firești, în concordanță cu faptele observate. Cercetând datele Institutului Meteorologic Central, referitoare la direcția, intensitatea și frecvența vânturilor pentru stațiunea Tecuci, am putut veri- fica această concluzie. Din tabloul Nr. 1 și roza vânturilor pentru stațiunea Tecuci se poate observa că vântul dominant, cu frecvența și intensitatea cea mai ridicată este vântul de Nord, după care urmează vântul de Sud; celelalte vânturi au, practic, acțiune neînsemnată, totuși pot influența într’o anumită măsură forma dunelor, explicându-se astfel prezența dunelor cu forme neregulate. TABLOUL Nr. 1 Direcția, ■frecvența și intensitatea vânturilor pentru Stațiunea. Tecuci Direcția vântului Nord Nord- Est Est Sud- Est Sud Sud- Vest Vest Nord- Vest calm Frecvența vântului % (1921 —1940) Tăria vântului, scara 28,3 8,7 3,5 7,0 17,2 4,6 4,6 10,4 15,7 Beaufort (1937—1950) 3,0 1,8 1,2 1,8 2,1 1,7 2,0 2,7 — Acest fapt ne îndreptățește să presupunem că formarea dunelor a avut loc în condiții asemănătoare celor actuale, direcția vântului dominant fiind aceeași, dar intensitatea fiind, probabil, mai mare. Și celelalte condiții naturale sunt favorabile formării dunelor. Tempera- tura medie anuală este în jurul lui 10°C, dar lunile de vară au temperaturi medii de peste 20°C, iar media celei mai calde luni trece de 22°G (Stațiunea 7 NISIPURILE DIN CÂMPIA. TECUCIULUI 977 Tecuci, 1905 — 1940). Deși media precipitațiilor anuale (400—500 mm) nu corespunde unei zone uscate, totuși din cauza marii permeabilități și a capa- cității de apă reduse a acestor nisipuri, stratul dela suprafață își pierde apa repede, imediat după ploaie, așa încât predomină perioadele de uscăciune Fig. 3. — Roza vânturilor jicniră Sta- țiunea Tecuci (lungimea vectorului — intensitatea vântului: (lățimea ba- zei vectorulu '= frecvența vântului). la suprafața nisipurilor. Această concluzie, că nisipurile Ungureni-Ivești-Hanul Conachi sunt depuse sub acțiunea vântului dominant do Nord, explică, și în același timp este verificată și de alte observații de teren, și anume: — Spulberarea și transportarea nisipului, care au loc astăzi in anumite părți ale fâșiei, se fac pe direcția aproape Nord-Sud, paralelă cu.direcția vântului; acest fapt își găsește o exemplificare ti- pică în perimetrul nisipos din lunca Bâr- ladului, dela Est- de Tecuciul Nou, unde nisipul a fost transportat de vânt pe dis- tanță de câteva sute de metri, acoperind solul vecin; — Existența fâșiei de nisipuri din lun- gul pârâului Corozel pe marginea platfor- mei Matca-Corod, își găsește explicația în transportul nisipului de pe panta versan- tului prin vântul Nord-Sud; se explică de asemenea și faptul că, acolo unde acest versant este orientat pe direcție Nord- Sud, paralel cu vântul, transportul a fost mai accentuat. Am stabilit până acum direcția de unde au venit aceste nisipuri. Se pune însă și întrebarea: care este locul de origine al acestor nisipuri? Evident, pe baza celor stabilite, nu mai poate fi considerată ca valabilă proveniența acestor nisipuri din lunca actuală a Bârladului sau Șiretului. Cercetările noastre au dus la concluzia că nisipurile Ungureni-Ivești-Hanul Conachi pot avea două origini și anume: In parte, provin din nisipul transportat de pe versantul platformei Un- gureni-Matca-Corod, versant foarte nisipos, înalt de 30—40 m și supus acți- unii vântului și apei de scurgere. Această afirmație se sprijină fpe faptul că întregul versant amintit se prezintă modelat de vânt, și pe constatarea că, în mod analog dar pe scară mai mică, și nisipul coastei Corozelului a fost transportat eolian pe platou. Cealaltă parte provine din nisipul adus în cantități mari de râul Bârlad și depus pe actuala terasă cu dune, pe vremea când Bârladul curgea la acest nivel și se vărsa în Șiret, care își avea cursul mult mai la Sud de actualul curs. Fâșia de nisipuri ar putea corespunde vechii albii a Bârladului de-a-lungul căreia nisipurile au fost remaniate eolian și îngroșate cu alte nisipuri aduse mai dela Nord; Formarea dunelor dela Lungoci a avut loc desigur tot sub acțiunea vântului- de Nord. Proveniența acestor nisipuri este mai greu de lămurit, întru cât aceste dune nu sunt decât martorul Unui relief eolian probabil mult mai întins, azi erodat în mare parte do Șiret. Deoarece' se găsesc pe o terasa ce aparține râului Bârlad, originea lor trebue pusă tot în legătură cu acțiunea acestui râu. In ceea ce privește nisipurile din lunca Bârladului este evident că acestea sunt, de origine aluvionară. Nisipurile de pe terasa pârâului Corozel sunt de asemenea tot de origine aluvionară dar au suferit și remaniere eoliană. Insă nisipurile de pe platoul Matca-Corod, ce însoțesc pârâul Corozel, sunt eoliene, fiind transportate de pe versantul platoului de vântul de Nord. Astăzi aproape toate aceste suprafețe acoperite cu nisip (peste 15.000 ha) sunt supuse unui proces de spulberare eoliană destul de accentuat în cazul terenurilor cultivate. Delimitarea acestor suprafețe și cunoașterea felului în care aceste nisipuri au fost și sunt încă transportate de vânt prezintă și o deosebită importanță de ordin practic. Suprafețele nisipoase nu mai pot fi folosite în condițiile de astăzi, ci trebue luate măsurile necesare pentru combaterea eroziunii eoliene a solurilor în cadrul organizării teritoriului. CONCLUZII Dunele dintre Ungureni-Ivești-Hanul Conachi sunt dune longitudinale cu direcția aproape Nord-Sud, formate sub acțiunea dominantă a vântului de Nord, care a transportat și sortat atât nisipul din cursul vechi al Bârladului corespunzător nivelului actualei terase cu dune, cât și nisipul provenit din versantul din spre Bârlad al platformei Ungureni-Matca-Corod. Nisipurile dela Lungoci și cele de pe platforma Matca-Corod sunt de asemenea eoliene, depuse tot sub acțiunea vântului de Nord sub formă de dune longitudinale. Nisipurile din lunca Bârladului și cele de pe terasa pârâului Corozel sunt de origine aluvionară, pe alocuri supuse și unei modelări eoliene. K O3HAKOMJIEHHIO C-HECKAMH PABHHHM TEKYHA (KPATKOE COflEPlKAHME) Abtop npiiBORHT HOBMe paHHMe b CBH3H c pacnpocTpaneHiieM, Mop- <$OJiornen n nponcxonvreiiMCM necKOB paBUMHM Teuyua. 3™ naimne co6pani>i no cnyuaio neRonormiecKMX nccnegoBaimii mccthocth. CaMMe BnauMTeJiBimie necun npegCTaBJienH sjțecb nojiocofi BaKpenneii- iihx rioh b yHrypeim-IdBemTb-XaHyji Kohukb, 39 km rjihhli n 0,6—5,5 km mnpnHbi na noBepxiiocrn b 12 000 ra, b cepejume KOTopoîî MMeeTcn noiioca CMnyiMx necKOB b WBeniTB-Xanyji Honaun 18 km rjihhw, 0,25— 1,4 km mwpmiM n cbmiuc 1600 ra noBepxnoc™. 3th necun naxognTcn na Teppace nan nonMeHiioii Teppacott penii Bbipnap; ohm oSpaayioT bhth- uyTHe b AJiMny rpimw c HanpaBJienneM C — IO. 9th riohh sapopiumcL nou peftCTBneM npeobJiagaioiițnx SRect ccuepHMx bbtpob, KOToptie nepe- necjin h oTobpaun necun kbk CTaporo Teneuiiu Bbipjiana, cooTBeTCTByromne ypOBHio coBpeMeiinoii Teppachi c RionaMii, ȚaK m necKi-i, npoucineRinne co CKJiona njiarițiopMH ynrypenb-MaTKa-KopoR co CTopoimi BwpnaRâ. Paurpamuiemte noKpwTux necuaMn noBcpxHocreii n BnaKOMCTBO co ■cuoco6om KaK otii necun Glijiii nepeiieceiiH n OTuacTn euțe nepenocHTCH 13 — Buletin Științific c, 2694 978 N. FLOHEA 8 BCTpaMii aaioT n paMKax opramigapini TeppuTopnH npaKTnșecKiie yua- Bamni b cbhsh c nocagnoii jxecosauțMTiiwx uojioc gjm GopaGu c apoaweiî houb. OB'LHCHEHHE PHGVHKOB Puc.. 1.—, KapTa pacnpocTpaneînrfi necaon na paBimne Tei°oz; 0,154 1 0,002 | 0,133 ( 1,05 Y 0,004 I 0,024 1 0,733 ’ 0,882) ! 0,92 X 0,035 J 6 } 6 100,01 2,741 Z = 2; XY =-■ 1,97. Cerințele formulei sunt complet satisfăcute de rezultatele analizei. Observațiile asupra acestui mineral corespund multor altor rezultate asupra proprietăților optice ale piroxenilor manganiferi; adică, s’a constatat încă, odată, că proprietățile optice nu sunt influențate, în mod sensibil de conținutul în mangan. Nesiguranța noastră asupra proprietăților optice se bazau pe presu- punerea unui conținut de fier; altfel însă, ele corespundeau foarte bine unui augit, deși, după cum s’a dovedit mai târziu, manganul era bine repre- zentat. In felul acesta, mineralul nostru rămâne determinat ca un augit man- ganifer. ★ Din examinarea chimismului acestor 3 minerale: akermanit, pseudowol- lastonit și augit manganifer, reiese că, în fiecare din aceste 3 cazuri situația se prezintă sub forma unor sisteme simple de oxizi. Silicatul de calciu pseudohexagonal ia naștere dintr’un amestec care cores- punde unei compoziții de cca 50 % CaO și 50 % SiO2; când predomină, silicea, el | apare asociat cu tridimit sau cuarț, iar când oxidul de calciu este în cantitate S mai mare, el apare un timp j asociat cu Ca2SiO4, pentru . ca apoi să-i cedeze complet locul acestuia. Prezența si- licatului Ca2SiO4 ese în evi- dență însă imediat prin des- agregarea materialului, da- torită trecerii prin formele Ț odată cu scăderea temperaturii; toate acestea ne arată că, în cazul nostru, suntem într’o situație de > egală participare a celor doi oxizi. Fig. 6. — Piroxen în secțiune bazală. Rusca Montană. N || 720 X. Akermanitul ia naștere în sistemul ternar SiO2 — CaO — MgO, sau că termen liber de alumină în sistemul 2CaO.MgO.2SiO2 — 2CaO.Al2O8.SiO2. In cazul nostru, suntem într’o situație de redusă prezență a oxidului de alu- miniu. Augitul manganifer trebue socotit ca produs al unui amestec de 4 compo- nente : SiO2 — A12O8 — FeO 4- MnO — CaO 4- MgO. Aceasta pentrucă, în genere, se știe că Mn joacă același rol cu Fe, iar Mg același rol cu Ca, înlocuin- du-se unul pe altul.. Această asociație de componente reprezintă, probabil, sistemul cuaternar fundamental pentru condițiile de formare a sgurilor din aceste cuptoare. Formele monominerale reprezintă niște cazuri simple, cazuri limită ale fenomenului de cristalizare. ★ Complicarea proceselor de cristalizare este reprezentată prin sgurile biminerale; au fost găsite asociațiile melilit-piroxen și melilit-pseudowo- lastonit, corespunzând unor amestecuri mai bogate în A12O3 sau mai bogate în SiO2. Sgurile alcătuite din melilit și piroxen Asociația melilit-piroxen reprezintă o cristalizare dintr’o soluție mult îmbogățită în alumină. Aceasta este folosită nu numai în formarea piroxenului, 986 DAN RĂDULESCU 8 9 ASUPRA SGURILOR METALURGICE 987 dar intrând și în alcătuirea melilitului, îi îace compoziția foarte aluminoasă și determina cristalizarea unui termen mai apropiat de gehlenit. Aspectul megascopic al acestor sguri îmbină înfățișarea generală a meli- litului cu cea a piroxenului, luând habitusul celui dintâi și coloarea celui- lalt. Coloarea variază în tonuri mai închise sau mai deschise, după cum pi- roxenul este în cantitate mai mare sau mai redusă. Studiul microscopic arată structura intimă pe care o au aceste două minerale. Mclilitul este în indivizi mari, care alcătuesc un fond peste care apar piroxenii; aceștia sunt în indivizi mici, prismatici, care par incluși în massa de melilit. Ei sunt orientați în așa fel, încât direcția lor de alungire face un unghi de 15° de-o-parte și de alta a direcției de alungire a melilitului. Ambele minerale au numeroase incluziuni de sticlă. Cristalele de piroxen poț să fie foarte nu- meroase, când ele acoperă aproape pe cele de melilit, sau în cantitate mai mică, alcătuind numai un fel de pete pe suprafața acestuia. Melilitul are semn optic negativ, ceea ce arată un conținut de cel puțin 45% gehlenit. Piroxenul nu mai are același aspect ca în sgura monominerală; îmbogățirea în alumină se face, probabil, în detrimentul manganului, pito- xenul devenind astfel un augit mai apropiat de varietățile normale. Sgurile alcătuite din melilit și pseudowollastonit Asociația melilit-pseudowollastonit indică o compoziție mai simplă a soluției inițiale; componentele principale sunt SiO2, CaO, AlaO8, cu o parti- cipare redusă a oxidului de magneziu. Și în aces caz, melilitul este un termen foarte aluminos, apropiat de gehlenit. Coloarea sgurilor este aproape neagră. înfățișarea lor ariază în funcție de cantitatea de pseudowollastonit; când acesta este în cantitate foarte mică, sgura este poroasă, fiind alcătuită numai din asocierea cristalelor de melilit. Pseudowollastonițul ocupă întotdeauna spațiile dintre cristalele de melilit, astfel că atunci când este în cantitate mare, întregul aspect al sgurii se schimbă, sgura devenind, în primul rând, mai compactă. .. ■ Lamelele, de melilit sunt foarțe subțiri, ajungând însă lă 5—6 mm lungime; ele alcătuesc o țesătură neregulată, cu multe spații libere. Numai în secțiunile bazale, când mineralul prezintă o suprafață mai mare, pot fi observate pro- prietățile lui optice. Semnul optic este negativ. Pseudowollastonițul umple spațiile lăsate de melilit ; din această cauză, el nil apare niciodată prea bine desvoltat. Este alcătuit din țesătura obiș- nuită de lamele. ' , Sgurile sticloase . ■ Sgurile complet necristalizate se prezintă sub două aspecte diferite prin • coloare: unele sunt negre, celelalte verzi. Ambele au aceeași înfățișare ge- nerală. \ In sgurile verzi, deși le puteam bănui apropiate de sgurile piroxenice, s’au putut observa schelete de pseudowollastonit. Deși incomplet formate, ele au caracterele acestuia: contur, coloare, microstructură. De altfel, cristalele mai bine formate se observă și macrbscopic, complet'asemănătoare cu cele din sgurile cu pseudowollastonit, descrise mai sus. In sgurile negre se întâlnesc foarte rare cristale, care pot fi atribuite melilitului. Ele sunt alcătuite dintr’o baghetă lungă de câteva zecimi de mm, în lungul căreia sunt dispuse transversal multe baghete scurte. In stadiile mai avansate, desvoltarea privește numai baghetele scurte, care tind astfel să ducă la formarea unui contur dreptunghiular. Extincția este dreaptă, bire- fringența foarte scăzută. In ansamblu compoziția sticlei, nu corespunde totuși melilitului. Valoarea maximă a indicelui de refracție pentru sticlele de melilit este n.= 1,641 în cazul akermanitului; sticla noastră are însă un indice sen- sibil mai mare decât 1,66, fapt care ar arăta că ea are o compoziție mai complexă. * O observație generală care se poate face asupra sgurilor din regiunea Rusca Montană este aceea că ele nu conțin minerale în a căror compoziție să intre fierul; cu excepția piroxenului al cărui conținut în fier, este cu totul neînsemnat. Aceste fapte arată că procedeele de extracție care se foloseau în cuptoare erau foarte bune, deoarece reușeau să separe întreaga cantitate de fier. Sgurile dela Milova și Mădăraș Atât la Milova cât și la Mădăraș, cuptoarele au folosit limonite, și în can- titate ceva mai redusă, sideroze. Sgurile au o constituție mult mai simplă, datorită desigur, unui proces de extracție mai puțin complicat, care nu a in- trodus în reacție decât un număr redus de componente. Singurele minerale care apar sunt olivina și magnetitul; cele două grupe de sguri sunt identice din acest punct de vedere. Singura lor deosebire este aceea că, la Mădăraș, olivina este larg cristalizată, ca ocupând aproape tot spațiul, în timp ce la Milova apar, de obicei, schelete deștul de desvoltate, dar și o largă massă fundamentală. In sgurile dela Mădăraș totul este o massă foarte poroasă de olivina; în inte- riorul ei apar însă nume- roase formațiuni scheletice opace. Acestea sunt alcătu- ite din două baghete egale, dispuse perpendicular una pe alta, în formă de cruce; pe ele cresc apoi baghete de dimensiuni mai mici, ca niște zimți. In sgurile dela Milova, olivina formează, schelete alungite, așezate fără nicio ordine; spațiul dintre ele este ocupat de o massă opacă (fig. 7). Sgura, în întregul ei, este, și aici, foarte poroasă. In interiorul cristalelor de olivina se găsesc aceleași schelete opace. In ambele cazuri, olivina s’a dovedit a fi termenul foarte ferifer, faya- litul. Inafară de proprietățile optice care au permis identificarea lui, pentru DAN RĂDULESCU 10 11 ASUPRA SGURILOR METALURGICE 989 precizarea compoziției ne-am folosit de variația indicelui de refracție în funcție de conținutul în fier, element foarte caracteristic și foarte sensibil în cazul olivinelor. Cu ajutorul unui amestec de piperină și ioduri de As și Sb, a. fost determinat nm — 1,847. Această valoare indică un conținut de peste 90°/o Fe2SiO4. Determinarea a fost făcută pe o sgură dela Mădăraș. Magnetitul s’a evidențiat atât prin proprietățile magnetice ale unei părți din pulbere, cât și în suprafețe lustruite. In suprafețele lustruite se deo- sebesc magnetitul și fayalitul. Magnetitul apare ca mici granule mărginite de linii drepte sau ușor rotunzite, care se încadrează în formațiuni scheletice mai mari, identice cu cele pe care le observăm în secțiuni subțiri. In sgurile dela Milova se observă și un element cu putere de reflexie asemănătoare faya- litului și asociat cu el; acestea reprezintă, probabil, massa fundamentală pe care o aminteam în cazul acestor sguri. ★ Cercetările de această natură asupra sgurilor metalurgice prezintă interes., chiar în această fază de început, din mai multe puncte de vedere. Latura științifică teoretică se poate îmbogăți cu multe date noi. Demne de remarcat, din acest punct de vedere, sunt observațiile asupra structurii pseudowollastonitului,ca mărturie a pseudosimetriei sale, și observațiile asupra proprietăților optice ale piroxenilor manganiferi. In această ultimă problemă însă; rezultatele nu pot decât sa fie înregistrate ca atare, o privire de ansamblu fiind posibilă numai pe baza unor observații mai numeroase. Din punct de vedere practic, concluziile care se pot trage sunt de asemenea remarcabile. O primă problemă interesantă este aceea a recuperării fierului din sguri; sunt de semnalat în legătură cu aceasta sgurile dela Milova și Mă- dăraș, în care cantitatea de fier este atât de mare, încât a luat naștere pe lângă silicatul de fier, chiar magnetitul. In alte cazuri, sgurile pot juca rolul de loc de concentrație al anumitor elemente; este situația din sgurile piroxenice, în care, datorită tendinței sale de a înlocui fierul în combinații, manganul a ajuns la o concentrație apreciabilă. Alteori dimpotrivă se poate constata eficacitatea procedeelor utilizate, care au dus la separarea completă a elementelor interesante. In toate aceste cazuri, studiul microscopic este mijlocul rapid și puțin costisitor, care permite informații sigure și exacte asupra compoziției mate- rialului. Acest studiu este, de asemenea singurul în măsură să arate fenomenele intime petrecute în cursul procesului de topire, să arate lipsurile acestuia și sa indice îmbunătățirile necesare. Laboratorul de Mineralogie și Fotografie al Facultății de Geologie și Geografie, București. K MMHEPAJIOrnqECKOMY MSyMEHMIO METAJIJiyPrWDECKWX HIJIAKOB (KPATKOE COflEPîKAHME) Abtop nonsepr MHKpocKonHuecKOMy ncc.nez(OBamno png xopomo npn- CTaJuniaoBaHHMX MeTamiyprmiecKiix mjiaKOB. OTOSKjiecTBJienue paajiim- imix MMHepaHOB ri nx onncaune noaBOJiner bhb6Cth pag aamnoucHiiii nai? TeopermiecKoro, ran n npaKTmiecKoro nopngKa. C TeopeTmiecKoii Tomm apeurm miTepecHo onncamie iniKpocTpyKTypH uceBgoBo.iuiacTOHHTa; c'rpyiîTypa, npncyman upncTaunaM iiceBgoBOUJiac- TOHMTa onent Bepiio OTpamaeT ero reKcaroiiajibHyio nceBjțocnMMeTpHio (pnc. 2 n 3). OnnciiisacTCH Tamne MapraHU,eiiocm>in anri-iT, onTimecKMe CBOMCTBa KOTOpOrO TOmaeCTBeHHM C UOpMaJIBHMMH pa3H0BHgH0CTHMn: 9TII peaynbTaTM cornacyioTCH c SojibniiiHCTBOM HaSmopeHi-iii onTuuecKnx cboîictb MapraiipeHociiux nnpoKcenoB. G npaimmecKoii tohkh Bpeimst cnejiyeT nojmepiîiiyTb ycranoBneune neKOTopwx mjiaKOB c boraTMM cogepîKamieM mejieaa, naate mmiiBimya- jiii3npoBanHoro b suge warneTHTa; am înnanii moikho 6mjio ncnoim- sonam gnu pekynepapnH mejieaa. B toK me iijiockoctii moîkho paccMa- TpMBaTi> porin, KOTOpyro miorița iirpaiOT b nanecTBe Mecra HaKonneHnn mnami, cocTaBiieHHLie ms MaprauițeHocHbix aBriiTOB, b kotopmx cogep- mamie MnO upeBwmaeT 4%. OB'bflCHEHIlE PHCVHKOB Pnc. 1. — MenHUHT. PycKa MoHTam. N ||. X 96. Puc. 2.—lIcegoBOJWiacToHMT; cp ea ochobrhuh. PycKa Moinana. N)|.X720.- Puc. 3.—ricfîBHOBOJijiacTOHMT; cpea no upnsMe. PycKa MoiiTaiia. N ||. X96. Puc. 4. —■ KpncTaaji nnpoKcena. Pycna MoiiTana. Pnc. 5.—rinpoKcen (MapranuenocHUH aBrirr). PycKa Momana. 1V||.X96. Pnc. 6. —IlHpoKcen; cp ea ocnoBaHna. Pycwa Moirrana. N ||. X720. Puc. 1. —OaRnHT. Mnjiona. 7V||.X96. CONTRIBUTIONS Ă L’ETUDE MINI? RALOGI QUE DES SCORIES METALLURGIQUES (RESUME) L’Auteur a procede â l’etude microscopique d’une serie de scories metal- lurgiques bien cristallisees. L’identification des divers mineraux ainsi que la description du mode de leur presentation permettent d’interessantes conclu- sions d’ordre theorique aussi bien que pratique. Du premier point de vue, il faut remarquer les observations au sujet de la micro structure de la pseudowollastonite. La structure intime des cristaux de pseudowollastonite en reflete fidelement la pseudosymetrie hexagonale (figures 2 et 3). On decrit egalement, une augițe manganesifere dont lespro- prietes optiques sont identiques ă celles des varietes normales. Ges resultats concordent avec la plupart des observations au sujet des proprietes optiques des pyroxenes manganesiferes. Du point de vue pratique, il faut relever que l’Auteur signale certaines scories riches en fer, qui s’y trouve individuâ meme, sous forme de magnâtite; elles pourraient etre utilisees ă la râcuperation du fer. Dans le meme ordre d’idees, au sujet du role de lieu d’accumulation que tiennent parfois les scories, il faut rappeler les scories composees d’augite manganesifere, dont la teneur •en MnO depasse 4%. U 4 5 CONTRIBUȚII LA. SISTEMATICA FAGULUI 995 unde arboretul de fag alb se prezintă în stare de prăjiniș spre codrișor, etajul ierbaceu este bine reprezentat de: Mercurialis perennis 5-4 Euphorbia amygdaloides + -1 Asperula adorata 3-4 Asarum europaeum +-1 Lactuca muralis 1-2 Lamium galeobdolon + -1 Heleborus sp. + -1 Epilobium montanum +-1 Salvia glutinosa + -1 Rubus sp. + -1 Aceste plante indică un Fagetum dacicum normale tip Asperula-dentaria, facies cu Mer- curialis perennis. S’a remarcat o regenerare activă a bradului și fagului. Fig. 2 e) Arboretul de fag alb de sub Stogul se găsește în vecinătatea Cheilor Cheii la punctuf « La Lac » (alt. 900 m), pe un teren ușor înclinat, cu o expozi(ie sud-estică. Solul este de tip brun forestier, acoperit, cu o litieră de 20—30 cm grosime. Roca mamă apare adesea la suprafață sub formă de stânci calcaroase. In Septembrie pătura ierbacee este absentă. Arboretul de sub Stogul are caracterul unui codru bătrân virgin, cu numeroase exem- plare de fag alb între 50—80 cm în diametru și 28—30 m înălțime, elagate pe două treimi dela bază, alături de care apar izolat paltinul de munte și rășinoasele. Regenerarea foarte activă se face în ochiurile rămase în urma căderii arborilor bătrâni. f) Arboretul de fag alb de pe versantul sudic al Muntelui Cacova. V. M e h e d i n {i ne infor- mează că pe versantul sudic al muntelui Cacova, la altitudinea de 900—1050 mse găsește un alt arboret de fajgalb, la care se poate ajunge plecând din satul Pietreni. In acest loc, fagul alb vegetează pe o coastă ușor înclinată calcaroasă, pe sol brun forestier. Consistența arboretului variază între 0,7 —0,9. Fagii au trunchiul perfect cilindric, clagat pe două treimi din lungime. In interiorul arboretului au fost remarcați arbori doborîți de vânt. In raza Ocolului Silvic Romani se mai gă- sesc și multe puncte în care fagul alb apare ca exemplare diseminate. Dintre acestea merită a fi semnalate arbore tele cu fag alb de pe plaiul Bistricioarei, și cel dela Nord.de poiana Ra- chiței. Ambele stațiuni se găsesc pe coaste foarte puțin înclinate și vegetează în amestec cu fagul comun și cu rășinoasele. Pe plaiul Bistricioarei fagii albi sunt răspândiți în special pe versantul vestic al culmii, până aproape de golul mun- telui Bârcaciu. O parte dintre ei au fost măr- eați și extrași de fosta societate forestieră « Lotrul». Fagii albi dela Nord de poiana Rachiței sunt răspândiți în special pe versantul din spre pârâul Jeriște, vegetând în amestec cu molidul și bradul. Cercetarea răspândirii fagului alb, pre- cum și a caracterelor morfologice, ne-a condus la concluzia că el este un biotip, putându-se considera din punct de ve- dere sistematic ca o formă a fagului co- Fig. 3 mun, pe care am deniimit-o f. leucodermis C. Georg. și Dumitriu-Tătăranu1). Noua formă, după cum rezultă din cele de mai sus, vegetează la altitudinea de 900—1200 (1350) m, întotdeauna pe terenuri slab înclinate, situate pe culmi (plaiuri), în apropiere sau în amestec cu rășinoasele, în special cu bradul. In ultimul caz însă, bradul este totdeauna diseminat și dominat. Fagii albi se desvoltă în regiunea basinului Cheia și Bistrița într’un optim de vegetație, realizând trunchiuri viguroase, până la 30 ni înălțime și 0,8 m în diametru, cu scoarța netedă, elagate pe aproape două treimi din lungime. In ceea ce privește caracterele morfologice, noua formă de fag se poate recunoaște ușpr după scoarța albă și netedă. Trunchiul pe distanța de 20—30 cm dela bază, adică până unde se termină partea mai umflată a tulpinii, este de coloare cenușiu închis, mat, fără pete albe și în general fără ritidom. Dela această înălțime în sus, până aproape de punctul unde începe coroana, tulpina este albă, lipsită total sau cu foarte puține pete cenușii-negricioase. Imediat sub primele ramuri inferioare ale coroanei, scoarța capătă coloarea obișnuită a fagului. In felul acesta fagii albi pot fi recunoscuți ușor chiar când vegetează în amestec cu fagul comun, având aspectul unor arbori de alee cu trunchiul văruit. Cercetarea microscopică a scoarței fagului alb, făcută de Prof. C. G e o r- g e s c u, a arătat că peridermul de suprafață este mult mai gros decât la fagul comun. Astfel, în scoarța de aceeași grosime, la fagul alb se găsesc în periderm 20—30 strate de suber, iar la fagul comun până la 15 strate de asemenea celule. ’) Deosebirea de unități sistematice pe baza caracterelor scoarței este posibilă în ca- drul speciei F. silvatica, după cum se poate vedea în lucrarea: Dierevia i custarnichi. SSSR, Academia Năuc SSSR, 1951, v II, p. 398. 14* 6 7 CONTRIBUȚII LA SISTEMATICA FARULUI 997 996 ]. PUMITB1 U-tAtA 1t AN U S’a observat de asemenea că peridermul de fag prezintă în general zone •alternative, din care una cu celule de plută, hialine, având pereții mai subțiri ;și în interior cu granulații fine și o altă zonă, constând din celule cu pereții mai îngroșați și care au un conținut brun. La fagul alb, domină în periderm, formațiunea de celule hialine, ceea ce contribue la colorația particulară a scoarței. Desvoltarea mai mare a peridermului aduce cu sine și o desvoltare mai intensă a lichenilor, care accentuează colorația tulpinii. In ceea ce privește lemnul, fagul alb prezintă calități tehnologice deosebite. El este de coloare albă, amintind pe cel de carpen, omogen, cu inele anuale înguste, egale, se despică lesne și are un procent redus de inimă roșie. Eață de calitățile silviculturale și tehnologice ale fagului alb cunoscute până acum, credem necesar ca cercetările să fie extinse. Astfel trebue stabilite Și, alte stațiuni de fag alb și create rezervații pentru a se putea urmări condi- țiile sale de vegetație și de cultură. Se recomandă în acest scop suprafața de cca 1^2 ha dela punctul «La Lac» (Stogul) unde fagul alb se prezintă în stare de codru virgin. De asemenea, arboretul astăzi exploatat, de pe Vântu- rarița, ar putea fi refăcut artificial cu jir provenit dela una din stațiunile din apropiere, creându-se în felul acesta posibilitatea de a se urmări evoluția fagului alb introdus artificial, încă din cel mai tânăr stadiu de desvoltare; In sfârșit, lemnul de fag alb trebue cercetat în detaliu, pentru ca în funcție de calitățile fizico-mecanice ale acestuia, să fie destinat unor produse mai prețioase. Fagus sila alica L. f. leucodermis C. Georg. și Dumitriu-Tătăranu f. nova. Arboris zona basalis, circiter pedalis (—30 cm) colore typico cinereo, non albomaculato. Supra hanc partem usque ad coronam, cortex colore cretaceo- albo. Ramus transsectus normalilor strata alternantia praebet: alterum e cellulis suberosis, membrana tenui ac hyalina compositum, alterum cellulis membrana crassa ac bruneo colore diversum. Ob numerum stratum cellularum primi ordinis (hyaliarum) duplo majorem (30) quam in forma typica (15), cortex f. leucodermis albuș apparent. Typus in Herbario Instituti Silvici O. Stalin conservatur. Laboratorul de, Sistematică Vegetală al Institutului de Silvicultură, Orașul Stalin. HOBOE K CMCTEMATHKE BYKA III. FAGUS SILVATICA L. f. LEUCODERMIS C. GEORGESCU et. I. DUMITRIU-TĂTĂRANU f. nova (KPATKOE COHEPJKAHME) , OnncMBaeTcn iiosau ((mpna byna, nponspacraiomân b Gacceimax pen BncTpppH M Keu, oSnacTii IIitTenm,. Byn aerKo pacnoaHaercH, Guaropapii' CBoeh berieco-MejioBoro pseTa pope, HBjiHiomeîicn npKHM uourpacTOM cpepn OKpymaioipnx ero pepe- BbeB. Ha BBicofe 20—30 cm ot ocnoBannn ctboji TeMnoceporo pbctu, Ma- TOBMii, ne hmcct Geriux PHTen h 6ea TpeipiiH. Haunnan c OToii bhcotli ii go nauana nepsax paBBeTBJieunft Kopa npniihMaeT obimHMHOTTenop, CBoftcTBenHHh 3TOMy 6yny. XapaKTepnaH onpacKa craona 6ejioro byna obuaaiia oGiurbnoMy 06- paaoBamiio nepnpepMw. Corjiacno nccJiepoBannHM K. jHîKeoppiKecKy b nepnpepMe bejioro 6yRar b Tompe Kopi>i paBHoii TOJiipune 6yna obHKHOBeHiioro iiMeiOTcn ot 20- po 30 cjioes npobKOBMx kjigtok, b to BpeMM itait y nocpepnero hmcctch jitiuib 15 cnoeB Tannx KiieTOR. Simo Taume OTMeueno, uto na nepnpepMe Gyna upepcTamieiibi obtimio' uepepyioipimcn somn, opna na noToprix coctoht iib npoGnoBbix main-nioBMX kjictok, c tohkhmh CTCHKaMM ii MGJiKOiî BepiincTocTbio, ii ppyran, oGpa- soBanuan na kjictok c bonee tojictbimh cTeHKaMn, copepmaipan bypoe BGipeCTBO. B nepnpepMe benoro SyKa upeoGnapaioT riiajii-iHOBbie kjiotki-i, uto cnocobcTByeT neoGhimioii oicpacne Kopw. Bonee ciiiimioe pa3Birriie nepn- pepMbi cnocobcTByeT miTenciiBiioMy , paBBimiio jimnaiiiinKa, uto nopuep- KimaeT oupacKy cTBO.ua. Hobwm bhp nporispocTacT na Bi>icorrax ot 900—1200 (1350) m nap yp. m. epHHHUHMMn BKSCMnjiHpaMH iijim oSpaaycT opiiopopiibie HacajKpeimH. Ero npepnouTHTejiBHHMii MecTaMii npoiispocTaniin hbjihiotch cna6o iia- Rjionenimie yuacTKii, pacnoJioîKemmie na Bepiuniiax. B nccjiepoBaiiHOM mcctiiocth OejiMîî 6yn pocTnraeT onTHMajițHoro paBBUTMH, C MOipHLIMII II nOJIHHMH CTBOJiaMH, pOXOPHipMMH PO 30 M Bbl- cotm ii pi-iaMeTpoM b 0,80 m; ero Kopa rnapnan ii ne iiMeeT neTBeii nouTii po pcyx TpeTeft bhcoth. Hto nacaeTcn pepesa, Gemaii Gyn obnapaeT ocoGmmh Texiiojiormiec- khmii KauecTBaMn; ero pepeBO Genoro pnera, nanoMnnaiomee pepeso rpaba, opnopopnoe, c paBimiMi-i tohkmmm ropiimibiMii cjiohmh, ppeBe.cuna jierno KOJieTcn n copepiRiiT HnaKnft npopciiT KpacHofi cepppeBHHM. Oho nopaeTcn nponapnBannio n npnobpeTaeT Beci>Ma RpaciiBbiii oTTenoK. 9tii KanecTua, npMcyipne pepesy 6yna, hsbcctiih MecTHOMy nacenenuio, npiiMeiiHioipeMy ero pim iiaroTOBJiennH ppannpbi, bouapnbix nnenoit n KpecTBHHCKoii MeSenii. IIpiiiinMan bo BHiiManiie OTMenemibie uecinje ii Texiiojiorimecnue na- uecTBa, Gbijio 6h pejiecoobpaano pacmnpiiTb nccnepoBaiiHH pun ycTanoB- nennn ppyrnx MecToiiaxompeinin Geiioro 6yKa. HeoGxopiiMO Taime cos- paTt BanoBepiiMKn, b kotopmx mojkho 6hjio 6li naGjiiopaTb ycjioBnn ero pocra ii KyjibTypbi. Hanonep, pepeBO 6enoro 6yna pojijkho 6htb noppoGno nay- ueno pun Toro, utoGm b BasncuMOCTH ot ero ^iiai-iKO-MexaHimeCKnx cbomctb iicnoiib3OBaTb ero pnn 6oJiee peinmix accopTiiMciiTOB. NOUVELLES CONTRIBUTIONS Â LA SASTEMATIQUE DU HfîTRE III. FAGUS SILVATICA L. f. LEUCODERMIS C. GEORGESCU et DUMITRIU-TĂTĂRANU f. nova ' (RESUMIî) Dans la presente Note, l’auteur decrit une nouvelle forme de hâtre qui existe dans Ies bassins des rivieres Bistritza et Cheia, reg. de Pitești. On reconnaît ce hâtre â premiere vue, â son ecorce d’un blanc crayeux, contrastant vivement avec Fecorce des arbres alentour. Sur une distance de 998 I. DUMITRHJ-TĂTĂUANU 8 20 â 30 cm de la base, le tronc est d’une couleurgris fonce, mate, depourvue de taches blanches et sans rbytidome,, A partir de cette distance et jusqu’au point d’ou partent Ies premiâres ramifications des branches, l’ecorce prend la teinte ordinaire de ce hetre. ' La coloration caracteristique du tronc de hâtre blanc est duc â une tres abondante formation de periderme. Ainsi, selon Ies recherches du professeur C. G e o r g e s c u, on trouve dans le periderme du hâtre blanc, dans une ecorce d’epaisseur egale â celle du hâtre commun, 20 â 30 couches de cellules de suber, pendant que chez ce dernier on n’en trouve que jusqu’â 15 couches. On a observe egalement que le periderme de hetre presente, genârale- ment, des zones alternatives; parmi celles-ci; il y en a une â cellules hyalines de liege, ayant des parois minces et de fines granulations â l’interieur et une autre zone formee de cellules aux parois plus dpaissies et â contenu brun. Dans le periderme du hâtre blanc, c’est la formation de cellules hyalines qui domine, ce qui contribue â la coloration particuliere de l’ecorce. Le plus grand developpement du periderme amene un developpement plus intense des lichens, ce qui accentue la coloration du tronc. La nouvelle forme vegete â des altitudes allant de 900 â 1200 (1350) m, en tant qu’exemplaires isolâs, ou constitue des peuplements purs. Ses lieux d’âlection sont Ies terrains faiblement inclinâs, situes sur Ies sommets. Dans la region de ces recherches, elle atteint un developpement optime, â troncs vigoureux et pleins, allant jusqu’â 30 m de hauteur et 0,80 m de diametre; son ecorce est lisse et elaguee sur presque deux tiers de la hauteur. En ce qui concerne le bois, le hâtre blanc presente des qualites techno- logiques particulieres: son bois est blanc, rappelant le charme, homogenc, aux couches annuelles minces, egales; il selaisso aisement fendre et possede un pourcent reduit de coeur rouge. II se prete au dessechsment et acquicrt une couleur ties joliment nuancee. Ces qualites du bois de hâtre blanc sbnt connues par la population de ces r gions qui le preferent pour la fabrication des bardeaux, des douves et des meubles paysans. Etant donne Ies qualite sylvicoles et technologiques mentionnees, on devra donner plus d’extension aux recherches, afin d’etablir encore d’autres stations â hâtre blanc. II faudra egalement creer des reserves oti l’on puisse suivre ses conditions de vegetation et de culture. Enfin, le bois de hâtre blanc devra etre etudie en detail pour qU’âh fonction de ses proprietes physico-mecaniques, il puisse etre destină ă 'des’ assortiments plus precieux. BIBLIOGRAFIE : . 1. B. Socolov și S. M e I a n i e v, Lesnaia promșlenncsti, 1950, t. XI, p. 27. 2. Hakon H ,j e e 1 m q V i S t, Studieh tiber die. Abhiinging keit der Baumgrenzen von der Temperaturoerhăltnissen unter besopderer : Berucksichtigung der Buche und ihrer Klimarassen. Lund. 1960. 3. S u z a n a Ocskay și I. D u m i t r iu -T ă t ăr a n u, Anal. Acad. R.P.R., t. III, Mem. 4, 1950. 4. — Revista Pădurilor, 1952, Nr. 2, p. 25—31. i 5. S. Pașcovschi, Lucrările Sesiunii Qenerale. {Științifice a Academiei R.P.R. din 2—12 Iunie 1950, p. 1105. ; 6. — I.C.E.S., Studii și Cercetări, 1951, v.. XIH/pȚ37 —153. 7. Academia Năuc SSSR, Diereoia i custarnichi SSSR.'lQSl, v. II, p. 398. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul IV, Nr. 4, 1952 . VEGETAȚIA MASIVULUI PIATRA CRAIULUI*) DU AL. BELDIE Comunicare prezentată de C. C. GEORGESCU, Membru corespondent , al Academiei R.P.R., in ședința din 30 Septembrie 1952 La hotarele dinspre apus și miazăzi ale Câmpiei Bârsei se ridică, singuratică, impresionanta coamă de piatră a masivului Piatra Craiului, zid despărțitor între larga trecătoare a Branului și apele văilor Bârsei și Dâmboviței. In ciuda greutăților pe care povârnișurile repezi, stâncoase, brânele suspendate, hornurile adânci și crestele ei ascuțite le așează în calea celui ce încearcă a o străbate, Piatra Craiului exercită încă de multă vreme o deosebită atracție pentru drumeții de munte și cercetătorii naturii și și-a creat un renume bine meritat datorită pitorescului sălbatic al peisajului, dar mai ales prin bogăția și varietatea florei ei, remarcabilă prin prezența unora dintre cele mai inte- resante și rare endemisme ale florei țării noastre. In linii generale, Piatra Craiului reprezintă o creastă stâncoasă și ascuțită, de orientare Nord-Est —Sud-Vest, cu vârfuri între 1900 și 2240 m alti- tudine. La extremitatea din spre Zărnești a crestei, o adâncă despicătură (Curmătura Pietrei Craiului) desparte către Nord-Est, Piatra Craiului Mică, primul contrafort al masivului din spre Câmpia Bârsei. începând dela Curmă- tură, Piatra Craiului Mare își înalță vârfurile ei cele mai înalte, culminând cu vârful « La Om» (2244 m). Nu departe de acest vârf, deasupra izvoarelor Bârsei Tămașului, din pieptul masivului se desparte către Nord-Vest culmea muntelui Tămașul, care constitue o punte de legătură cu masivul Făgărașului.. Din acest punct, creasta Pietrei Craiului se arcuește către Sud, pierde din înălțime și sfârșește în culmile dintre Valea Dâmboviței și Valea Dâmbo- vicioarei. In cea mai măre parte, masivul este constituit din calcare titonice recifale care formează zona centrală a crestei pe întreaga ei întindere și pe amândoi versanții. Pe versantul din spre Valea Bârsei și a Dâmboviței, baza masivului este alcătuită din roci cristaline (cristalinul Leaotei) și anume din șisturi *) Această lucrare reprezintă rezultatul cercetărilor pe teren din vara anului 1949. Briofitele au fost recoltate și determinate de T r. Ștefureac. Au dat concurs la recoltarea.^materialului de plante vasculare și notarea asociațiilor Maria Giucă. și I. -D u'mi tr i u-T ă t ăr a n u. 1000 Al,. BELDIE 2 3 VEGETAȚIA MASIVUi.Uf IHATltA CB VIULUI 1001 cloritoase-sericitoase. Intre cristalinul dela bază și calcarele titonice de dea- supra, se intercalează pe toată lungimea versantului, pe o fâșie îngustă, o serie de depozite calcare aparținând etajelor Dogger, Oxfordian și Kime- ridgian. Pe versantul din spre pasul Bran, la baza crestei principale, aflăm p zona largă, insulară, de conglomerate de Bucegi, așezate deasupra calca- relor titonice. Acestea din urmă reapar însă mai jos, în regiunea dela poalele masivului. Din punct de vedere orografic, masivul prezintă deosebiri destul de mari între cele două ^f la nouri ale crestei (cel nord-vestic și vestic din spre Valea Bârsei și Valea Dâmboviței și cel estic și sud-estic din spre pasul Bran). Astfel, versanții ce privesc spre valea Bârsei și valea Dâmboviței sunt aproape în întregime stâncoși și foarte abrupți, începând dela limita superioară a pădurii până în creastă, pe când versanții ce alcătuesc fața din spre depresiunea Bra- nului prezintă o înclinație generală mai ușoară și sunt în cea mai mare parte ierboși, zona de stânci fiind limitată aici la porțiunea superioară a versantului. Vegetația arată de asemenea deosebiri între coi doi versanți principali. Aceste deosebiri sunt evidente din punct de vedere structural, în ce pri- vește frecvența și întinderea asociațiilor vegetale, însă nu prea mari din punct do vedere floristic. Ceea ce atenuează contrastele în această privință, este în primul rând prezența subordonată a elementelor xerofite și termofile pe versanții sudici și sud-estici, elemente pe care ne-am aștepta să le găsim bine reprezentate pe acești versanți, pe un masiv calcaros, bunăoară așa cum le găsim pe Bucegi, pe fețele sudice cu calcare titonice. Aceasta s’ar explica prin faptul că, datorită situației izolate, întreg masivul se bucură de precipitații locale foarte abundente, pe ambele versante, precum și faptului că fețele din spre pasul Bran sunt lipsite de adăpost, expuse marilor curenți de aer umed și cu temperaturi destul de scăzute în timpul iernii. Numai într’o proporție redusă, la extremitatea nordică a crestei Piatra Craiului Mare, pe fața sudică a acesteia, în găvanele adăpostite dintre Curmătură și Turnul Pietrei Craiului, s’au aciuat câteva specii calcicole mai termofile ca: Daphne Cneorum, Gentiana Iuțea, Centaurea Kotschyana și care lipsesc în tot restul masivului. Elementele floristice, care dau nota caracteristică masivului sunt în cea mai mare parte endemisme carpatice și plante calcicole și constituesc, în același timp o grupă, de specii remarcabile, în general pentru munții Bârsei și Bucegi. Acestea sunt: Festuca carpatica Dietr., Sesleria Haynaldiana Schur, Agropyron bijlorum (Brign.) Roem. et Schult., Trisetum macrotrichum Hack., Koeleria transsilvanica Schur, Thesimn Kernerianum Simk., Draba Kotschyi Stur, Draba compacta Schott, Nym. et Kotschy, Draba Haynaldii Stur, Alyssum repens Baumg., Hesperis moniliformis Schur, Erysimum Baumgartenianum Schur, Papaver pyrenaicum (L.) A. Kern. ssp. corona Sancti Stephani (Zap.) Borza, Silene dubia Herbich, Gypsophila pelraea (Baumg.) Rchb., Dianthus tenuifolius Schur, Dianthus spiculifolius Schur, Cerastium transsildanicum Schur, Cerastium Lerchenjeldianum Schur, Aconitum lasi- anthum (Rchb.) Simk., Aconitum Baumgartenianum Simk., Saxifraga demissa Schott et Kotschy, Saxifraga luteoviridis Schott et Kotschy (și în Bal- cani), Onobrychis transsilvanica Simk., Geranium caerulatum Schur (în Piatra Craiului, Bucegi și Balcani), G. caerulatum var. Caroli-Principis (Panțu), Heracleum palmatum Baumg., Androsace arachnoidea Sch. Ny. et Kotschy, Soldanellahungarica Simk., Asperula capitata'W. et K., Doronicum carpaticum (Griseb. et Schenk) Nym., Carduus transsilvanicus Kern. Dintre aceste specii se desprind o serie de endemisme ale Carpaților sudici ca: Koeleria transsilvanica Schur, Draba compacta Sch. Ny. Kotschy, Ceras- tium transsilvanicum Schur, Gypsophila pelraea (Baumg.) Rchb., Saxifraga demissa Sch, et Kotschy, Alyssum repens Baumg., precum și endemismele proprii munților Bârsei și Bucegilor: Thesium Kernerianum Simk. și Gera- nium caerulatum Schur var. Caroli-Principis (Panțu). Dar cele mai remarcabile sunt, fără îndoială, endemismele proprii Pietrei Craiului care până astăzi nu s’au regăsit în alte regiuni: Dianthus callizonus Schott et Kotschy și Isatis transsilvanica Simk. Frumoasa garofiță a Pietrei Craiului (Dianthus callizonus) reprezintă unul dintre cele mai interesante endemisme ale Carpaților noștri. Această unitate, cu arie de vegetație restrânsă și strict mărginită la Piatra Craiului, este evident deosebită din punct de vedere morfologic, de toate celelalte specii de Dianthus dela noi și constitue o unitate izolată din punct de vedere sistematic, în care se găsesc întrunite caracterele a două grupe sistematice distincte și anume « Alpini» și « Glauci ». Așa dar, este foarte probabil ca D. callizonus să reprezinte o specie relictă, veche, din timpul când diferențierea grupelor Alpini și Glauci nu era încă desăvârșită. Menționăm că în cuprinsul masivului s’au semnalat și hibrizii lui D. callizonus cu D. tenuifolius (X D. carpaticus Borb.) și cu D. spiculifolius (X D. Burciae Peterfi et Giirtl.). Inafară de acestea, mai menționăm următoarele specii calcicole, cu răspândire generală mai mare, însă legate de masivele cu roci calcaroase sau vegetând mai ales pe substrat calcaros. Ele imprimă de obicei o trăsătură caracteristică vegetației munților cu astfel de roci și contribue evident la binecunoscuta bogăție floristică a acestora: Scolopendrium vulgare Sm., Cystopteris montana (Lam.) Desv., Cystopteris regia (L.) Desv., Dryopteris Robertiana (Hoffm.) Christ., Pdlystichum Lon- chitis (L.) Roth, Phleum commutatum Gaud., Avenastrum pubescens (Huds.) Jess., Lloydia serotina (L.) Rchb., Anacamptis pyramidalis (L.) Rich., Salix reticulata L., Rumex scutatus L., Silene alpina (Lam.) Thomas, Biscutella laevigata L., Arabis alpina L., Sedum atratum L., Saxifraga Aizoon Jacq., Saxifraga adscendens L., Dryas octopetala L., Anthyllis Vulneraria L., Gera- nium macrorhizum L., Helianthemum alpestre (Jacq.) DC., Daphne Cneorum L., Conioselinum vaginatum (Spr.) Thell., Libanotis humilis Schur, Androsace Chamaejasme Wulf., Gentiana Iuțea L., Gentiana asclepiadea L., Eritrichium nanum (AII.) Schrad., Euphrasia salisburgensis Hoppe, Linaria alpina L., Tozzia alpina L., Pedicularis verticillata L., Veronica urticifolia Jacq., Pin- guicula alpina L., Valeriana montana L., Valeriana tripteris L., Galium erectum Huds., Aster alpinus L., Leontopodium alpinum (L.) Cass., Hiera- cium villosum Jacq. Majoritatea acestora sunt frecvent răspândite în tot cuprinsul masi- vului. In raport cu alcătuirea și distribuția generală a vegetației, precum și cu particularitățile floristice, se pot distinge în plan orizontal trei regiuni mai însemnate și anume: 1. Versantul din spre Valea Bârsei și Valea Dâmboviței. 1002 AL. BELDIE VECrETAȚIA MASIVULUI PIATRA CRAIULUI 1003 4 5 2. Versantul din spre pasul Bran. / 3. Creasta dintre Curmătura Pietrei Craiului și vârful « La Om ». 1. Versantul din spre Valea Bârsei șiValea Dâmboviței este prin excelență stâncos și abrupt și prezintă în general, o vegetație caracteristică « dosu- rilor » de munte din masivele calca’oase ale munților Bârsei. In special sunt remarcabile aici, limita superioară a pădurii ridicată la altitudini relativ mari pentru versanți cu expoziție nordică și nord-vestică (1600—1750 m), atunci când nu este condiționată orografic, precum și abundența tufărișurilor de jnepeni (Pinus montana) și a pajiștilor de smirdar (Rhododendron Kot- schyi). Aci putem distinge trei sectoare, după cum urmează: «/Versantul nordic cu întindere relativ mică, dela Valea Cră- păturii până în Valea Padina închisă. Iii etajul inferior, acest sector se caracterizează prin făgete cu. brad cu Geranium macrorhizum, specie care în cadrul masivului, vegetează exclusiv în acest teritoriu. In etajul subalpin se află pinete de stânci (cu Pinus sil- vestris)., pe care le regăsim și în porțiunea centrală a masivului, pe versantul nord-vestic până în Padina lui Călineț. b) Versantul nord-vestic alcătuește porțiunea centrală și cea mai întinsă a masivului. Vegetația prezintă aici caracterele generale proprii versantului dinspre Valea Bârsei, fără vreo particularitate floristică deosebită. c) Versantul vestic se întinde dela creasta Tămașului până Ia Pietricica (extremitatea sudică a masivului) și se caracterizează, în special pe porțiunea dintre muntele Tămașul și Valea lui Ivan, prin imense groho- tișuri mobile, împodobite cu rara plantă Linaria alpina L. 2. Versantul din spre pasul Bran prezintă, în general, asociații de pajiști ierboase întinse, dela limita superioară a pădurii până în creastă. Covorul vegeta.1 se îmbogățește treptat, dela Sud-Vest spre Nord-Est, pentru ca în colțul adăpostit din spre Curmătură, să prezinte o serie de asociații mixte,. foarte,bogate și din care nu lipsesc, după cum am amintit, și câteva elemente mai Termofile. In porțiunea centrală a versantului flora pajiștilor esie mai săracă .și mai monotonă, ceea ce se datorește în mare măsură și pășunatuhii care ș.e practică intens pe aceste fețe ușor accesibile. 3. Creasta dintre Curmătură și vârful «La Om», cunoscută și sub numele de « Creasta nordică », se poate de asemenea împărți în două sectoare : «/Sectorul dintre vârful «La Om» și «Turnul Pie- trei Craiului», constitue cea mai mare parte a crestei masivului, cu vârfurile cele mai înalte și cu asociații vegetale fragmentare, sărace, cu ele- mente alpine proprii muchiilor expuse vânturilor puternice. b) Sec torul dintre «Turnul Pietrei Craiului» și Curmătură arc o vegetație evident mai bogată, datorită expoziției generale sud-estice și altitudinilor mai mici (1700 — 1900 m) ceea ce prile- juește amestecul unor numeroase elemente subalpine. Pe versantul din spre Valea Bârsei, în plan vertical, putem distinge urmă- toarele etaje altitudinale: «/Etajul m o n t a n se întinde din Valea Bârsei, dela altitudini între 700—900 m până la limita superioară de vegetație a fagului cate se situează aici între 1300—1400 m altitudine. Acest etaj cuprinde la bază o fâșie Iată de fânețe bogate, în cea mai mare parte instalate pe vechi conuri de dejecție de grohotișuri, constituind așa numitele «poduri ». Deasupra acestor fânețe urmează făgetele cu brad sau cu brad și molid. 6/ E t a j u I subalpin este definit în primul rând prin molidișuri care se întind între altitudinile de circa (1300) 1400—1700 (1800) m. Inafară de acestea, aici se mai află numeroase asociații de pajiști, buruienișuri în lungul văilor și vâlcelelor, precum și asociații de stânci și grohotișuri. c) Etajul alpin se întinde dela limita superioară a molidi șurilor în sus și cuprinde jnepenișuri, pajiști de Rhododendron și alte asociații tipice alpine, dintre care predomină Seslerietum-xmte și asociațiile saxicole. Pe versantul din spre pasul Bran vegetația caracteristică masivului se limitează la etajul alpin care aici prezintă o întindere altitudinală mai mare, limita pădurii fiind scohorîtă la 1400—1500 m alt. In cadrul acestor regiuni și etaje altitudinale și în raport de condițiile staționale, se pot deosebi următoarele unități mari de vegetație: A. Păduri B. Jnepenișuri (tuîerișuri de Pinus montana) . C. Fânețe . D. Pajiști subalpine și alpine E. . Vegetația din lungul vâlcelelor și hornurilor subalpine și alpine F. Vegetația stâncilor G. Vegetația grohotișurilor H. Vegetația alpină a crestei. Iii cele ce urmează, vom căuta a arăta compoziția floristică a asociațiilor ce se întâlnesc în aceste unități și condițiile lor de desvoltare. A. PĂDURILE 1. , P ă d u r i 1 e din etajul montan sunt constituite din arbo- rete de fag cu brad sau de brad cu fag în care mai participă adeseori dise- minat și molidul. Ca specii lemnoase însoțitoare aflăm: Acer Pseudoplatanus L.- Ulmus montana Stokes, Salix silesiaca Willd., Sorbus aucuparia L., Roșa pcndulina V., Lonicera Xylosteum L., Lonicera nigra L., Sambucus nigraE., Sambucus racemosa L. Toate aceste arborete se pot încadra la asociația Fagetum dacicum (1) (asociația de făgete montane superioare din Carpații orientali și Carpații sudici până la Valea Oltului). Pe lângă grupa obișnuitelor însoțitoare din pătura vie ale făgetelor, aso- ciația este caracterizată prin câteva specii destul de fidele și anume: Ranun, calus dentatus Baumg., Rubus hirtus W. et K.., Symphytum cordatum W. eț K., Pulmonaria rubra Sch. Ny, Ky. Inafară de acestea, sunt prezente și .spe- ciile caracteristice grupei de făgete din întreg lanțul carpatic (inclusiv Carpații de Nord și Nord-Vest), înglobate sub numele de Fagetum carpaticum s. 1. Auct. pol. et ceh. ca: Dentaria bulbilera L., Dentaria glandulosaW et K., Isopyriim thalictroides L., Galium Schultesii Vest. Asociația se prezintă sub următoarele subunități: Fagetum dacicum abietetosum (făgetele cu brad) reprezintă cele,mai întinse arborete din etajul montan. Acestea sunt instalate pe soluri brune sau brune gălbui; nepodzolice, iar pătura vie este alcătuită din specii în cea mai mare 100<< Al . «EMiUi 6 VEGETAȚIA MASIVULUI PIATRA CRAIULUI 1005 parte geofite, ca: Asperula adorata L., Lamium Galeobdolon (L.), Nalh., Dentaria glandulosa W. et K., Mercurialis perennis L., Mycelis muralis (L.) Dum., Euphorbia amygdaloides L., Symphytum cordatum W. et K., Oxalis Acetosella L., Salcia glutinosa L., Rubus hirtus W. et K., Dryopteris Filix- mas (L.) Schott, Athyrium Filix-jemina (L.) Roth., Polystichmnț lobatum (Huds.) Chevall., Stellaria nemorum L., Senecio Fuchsii Gmeh, etc. Aceste făgete cu brad, cu pătura vie de compoziție floristică normală și în general desvoltate viguros, sunt instalate numai pe soluri cu substrat din roci calcaroase. Astfel, în zona șisturilor cristaline dela poalele masi- vului, nu le găsim decât pe vechile conuri de dejecție din lungul văilor, cu material calcaros transportat și suprapus peste formațiunile cristaline. Ele apar însă în mod discontinuu și pe coamele dintre văi, dar mai sus, între altitudinile de (1100) 1200—1300 (1400) m, pe formațiunile autohtone tito- nice. Și este remarcabilă, pe aceste coame, corespondența strictă între sub- stratul geologic și compoziția floristică a păturii vii. Astfel, la trecerea bruscă de pe șisturile cristaline pe formațiunile cretacice, pe la altitudinea de 1100—1200 m, tot atât de brusc apare covorul plantelor geofite arătate mai sus, înlocuind speciile acidifile ca Luzula albida, Calamăgrostis arundinacea, Vaccinium Myrtillus, etc., însoțitoare obișnuite ale arboretelor de pe roci cristaline. Și în ciuda altitudinii destul de mari, arboretul prezintă o stare de vegetație mai buna. In porțiunea centrală a masivului, între altitudinile de 1150 — 1300 m și în special la adăpostul « padinilor » adânci, în condiții de umezeală atmosferică ridicată, bradul câștigă mult în proporție, determinând un Abieto-Fagetum, remarcabil prin abundența ferigilor: Dryopteris Filix-mas, Dryopteris spinii- losa și Dryopteris Phegopteris. In aceste arborete întâlnim o serie de pâlcuri de tisă (Taxus baccata L.), înșirate aproape numai pe curba de nivel de 1200 m, în porțiunea dintre Valea Crăpăturii și Padina lui Călineț. Anumite mărturii ne arată că tisa era odinioară mult mai răspândită aici, iar discontinuitățile de astăzi se datoresc extragerii ei repetate din locurile mai ușor accesibile. Fagetum dacicum țestucetosum, caracterizat prin Festuca silvatica L. ca dominantă în pătura ierbacee, se află sporadic pe pantele repezi cu expoziție sudică sau sud-vestică din regiunea inferioară, în zona cristalinului, însă numai în apropiere de firul văilor, pe soluri brune sau brune-gălbui, podzolitc,. formate pe vechi grohotișuri sau bolovănișuri calcaroase provenite din zona titonului și așezate deasupra formațiunilor cristaline. Fagetum dacicum luzuletosum, cu Luzula albida, reprezintă cea mai întinsă și mai polimorfă unitate dintre făgetele cu rășinoase de pe întreg ver- santul din spre Valea Bârsei. Astfel, pe toate muchiile ce descind din pieptul masivului, între circa 900 — 1100 (1200) m altitudine, în zona cristalinului, aceste arborete sunt generalizate,'obișnuit într’un facies acidifil, cu Vaccinium Myrtillus și Călamagrostis arundinacea, pe podzoluri gălbui, semischelete, cu procese de destrucțiune și prezintă în general o stare de vegetație lâncedă. Această unitate se întinde de obicei și pe flancurile vestice și sud- vestice ale acestor muchii, în timp ce pe flancurile ce privesc spre Nord și Nord-Est, aflăm în general o variantă cu Festuca drymeia, adeseori domi- nantă, pe soluri brune-gălbui podzolice, semischelete și cu arborete ceva mai bine desvoltate. Un tip deosebit de făgete și care ar merita un studiu mai detaliat, este acela cu Geranium macrorhizum L., ca dominantă exclusivă în pătura vie. Acesta apare pe soluri schelete, foarte bogate în humus de calcar, formate • pe bolovănișuri vechi, fixate, numai la extremitatea nordică a masivului, în locuri adăpostite, în porțiunea dintre Valea Crăpăturii și Colțul Chiliilor. De menționat că asemenea făgete se mai cunosc din munții calcaroși ai Bana- tului și Olteniei. Pe tot versantul din spre Valea Bârsei, arboretele din etajul montan pre- zintă o limită inferioară deasupra fâșiei de fânețe ce se întinde în lungul văii. In zona acestei limite aflăm pretutindeni pâlcuri de Corylus Avellana, Betula verrucosa, Salix silesiaca și Sorbus aucuparia care manifestă tendința de invadare a fânețelor. 2. M o 1 i d i ș u r i 1 e constitue vegetația caracteristică a etajului sub- alpin în întreg masivul. Ele sunt de diferite tipuri, în raport cu situația oro- grafică și condițiile edafice. Astfel, între altitudinile de (1350) 1400—1500 m, în depresiuni, găvane, locuri așezate, pe soluri brune-gălbui, slab acide și bogate în humus, pe substrat de calcare titonice, se întâlnește adesea un « Piceetum oxalidosum subalpinum» (7) aidoma cu cel întâlnit bunăoară în Bucegi, tot pe substrat calcaros, în basmul superior al Văii Ialomița. Acest tip reprezintă molidișul în condiții bune de vegetație, cu desvoltare viguroasă și creșteri apreciabile. ' Pe grohotișurile fixate și pe solurile tinere formate la baza conurilor de dejecție ale văilor abrupte, aflăm un molidiș cu Melampyrum silvaticum și numeroase briofite, de asemenea în condiții bune de vegetație. Uneori, către limita superioară a etajului subalpin, pe aceleași soluri, apare un facies deosebit de rar întâlnit în alți munți și anume cu Mercurialis perennis totdeauna la baza pantelor, în locuri așezate, cu acumulare de humus coluvionat. Pe formele de teren convexe, bunăoară pe coamele ce separă văile trans- versale de pe versantul din spre Valea Bârsei, în plină zonă a calcarelor tito- nice, se observă o trecere bruscă dela făgetele cu rășinoase la molidișuri pure (pe la 1350—1400 m altitudine). Aceste molidișuri de coame, pe soluri brune, bogate în humus de calcar, prezintă în general următoarea floră însoțitoare: Hieracitun transsilvanicum Heuff. (domin.) Luzula silvatica (Huds.) Gaud. (abund.). Polystichum lobatum (Huds.) Chevall. Corallorhiza trifida Ghatel. Ranunculus carpaticus Herb. Hepatica transsilvanica Fuss. Denliiria glandulosa W. et K. Saxifraga cuneifolia L. Lalhyrus vernus (L.). Bernh. Euphorbia amygdaloides L. Mercurialis perennis L. Pirola secunda L. . La altitudini mai mari (1500—1600 m), către limita superioară a pădurii, se găsesc molidișuri de limită cu o stare de vegetație mai slabă și în a căror pătură vie devin dominante Vaccinium Myrtillus, Luzula silvatica, Luzula albida sau Calamagrostis arundinacea. Iată, de exemplu, însoțitoarele din pătura vie a unui asemenea molidiș de limită: Vaccinium Myrtillus L. IniAmin Luzula silvatica (Huds.). Gaud. J ' Luzula albida (Hoffm.) DC. Saxifraga cuneifolia L. Roșa pendulina L. Daphne Mezereum L. Vaccinium Vitis-idaea L. Soldanella montana Willd. . Pirola secunda L. Melampyrum silvaticum L. Valeriana montana L. Homogyne alpina (L.) Cass. Hieracium transsilvanicum Heuff. 9 VEGETAȚIA MASIVULUI PIATRA CRAIULUI 1007 1006 AL. BELDIE S Briofite (12) /" Hylocomium splendens Br. eur. A/nium spinulosum Br. eur. / * Dicranum scoparium (L.). Hedw. Rhylidiadelphus triguetrus (L.,). Warnst. ■ A Plagiochila aplenioides (L.). Dumort. (Creasta dintre V. Podurilor și V. Vlădușca, 1590 m) Adeseori aceste molidișuri le întâlnim și la altitudini mai mici, însă numai pe coame, în zona cristalinului, pe soluri pcdzolice, pronunțat acide. Tot în regiunea de limită, la baza pereților stâncoși sau în depresiunile cu mari acumulări de zăpadă în timpul iernii, arboretele au o consistență, mai redusă și flora însoțitoare devine mai bogată datorită luminozității și umezelii mai ridicate, arătând clar transiții către buruienișurile subalpine, așa cum se vede din următorul exemplu: Vaccinium Myriillus L. Calamagipstis anindinacea (L.).Roth. Dryopteris Linnaeana Christ. Dryopteris Filix-mas (L.). Schott Polystichum Lonchitis (L.) Rolă Lutula silvaiica (Huds.) Gaud. Ranunculus carpaticus Herb. Sân)raga cuneifolia L. Euphorbia carniolica Jacq. Hypericum alpigenum Kit. Vaccinium Vitis-idaca L. ■ Soldanella montana. Willd. Gentiana asclepiădea L. Melampyrum silvaticum L. ' Veronica urticifolia Jacq. Valeriana montana L. Galium Schultesii Vest Honiogyne alpina (L.) Cass. Senecio Fuchsii Gmel. Hieracium transsilvanicum Heuff. Crepis paludosa (L.) Mnch. Briofite Ptilium crista-castrensis (L.) De Not. Rhylidiadelphus triquetrus (L.) Warnst. Hylocomium splendens Br. eur. (Padina Popii, 1610 m) Deosebit de remarcabile sunt, în aceste molidișuri, o serie de stațiuni excepțional de înalte ale bradului, pe care îl găsim sub formă de exemplare scunde, până la 1670 m altitudine, dar numai la baza pereților stâncoși și aproape alipite de aceștia. In aceste puncte, exemplarele de brad sunt pe timpul iernii cu totul acoperite de zăpadă, iar în sezonul de vegetație se bucură de căldura radiată de stâncile calcaroase. De asemenea, sunt de menționat câteva elemente ca: Euphorbia carnio- liea, Veronica urticifolia și Galium Schultesii, care în mod obișnuit, în masivele vecine, bunăoară în Bucegi, se limitează la etajul fagului, nepătrunzând decât excepțional în molidișuri, însă aici se ridică până în molidișurile de limită. In regiunea inferioară a văilor ce brăzdează versantul din spre valea Bârsei, se observă adeseori că, în timp ce flancurile sunt ocupate de făgete cu brad, pe fundul văii se află o fâșie pură sau aproape pură de molidiș. Această coborîre a molidului în lungul văilor se poate datora faptului că, fundurile acestor văi constitue « găuri de ger» evitate de fag și de brad și unde molidul, la limita lui inferioară de vegetație, găsește o cantitate mai mare de umezeală. 3. P i n e t e 1 e sunt situate numai în partea nordică a masivului, pe ver- santul din spre Valea Bârsei în porțiunea dintre valea Crăpăturii și Padina Iui Călineț. Ele sunt din acelea definite sub numele de Pinetum silvestris saxicolum (pinete de stâncării) și ocupă sub formă de pâlcuri rare numai fețele cu expoziție vestică și creștetele muchiilor abrupte și stâncoase între 1350 și 1500 m altitudine. Exemplarele sunt adeseori viguroase și bine desvojtate. 4. Pădurea de chei și vegetația din lungul văilor înguste din etajul montan. Pe fundul văilor adânci și întunecoase arboretele instalate pe bolovănișurile de pe talveg și pe flancurile abrupte ale văii în condiții de umezeală atmos- ferică ridicată și de luminozitate redusă sunt în general de tipul « Aceretum Pseudoplatani» sau mai rar « Acereto-Ulmetum» cu elemente diseminate de fag, brad și molid. Flora erbacee de pe fundul acestor văi sau chei este cu adevărat luxu- riantă și cuprinde câteva elemente remarcabile prin constanța lor în tot cuprinsul masivului ca; Scolopendrium vulgare, Cystopteris montana, Cysto- pteris sudetica, Melandryum rubrum, Lunaria rediviva, Lonicera nigra, pe lângă celelalte ferigi mai comune. Asemenea asociații se găsesc aproape în toate vâlcelele sau « padinile » adânci și înguste ce brăzdează versantul din spre Valea Bârsei și reprezintă unul dintre cele mai sălbatice și impresionante aspecte ale vegetației masivului. Iată bunăoară, compoziția floristică a vegetației dintr’o asemenea cheie: Acer Pseuaoplatanus L. (dominant în arborescent) Abica alba Mill. Picea excelsa (Lam.) Link Salix silesiaca Willd. Sorbus aucuparia L. Daphne Mezereum L. Rubus idaeus L. Roșa pendulina L. Spiraea ulmifolia L. Clema tis alpina (L.) Mill. Dryopteris Filix-mas (L.) Schott Dryopteris Linnaeana Christ. Dryopteris Robertiana Christ. Athyrium Filix-femina (L.) Roth Polystichum Lonchitis (L.) Roth Polysiichum lobatum (Huds.) Chev. Cystopteris fragilis (L.) Bernh. Cystopteris montana (Lam.) Desv. Asplenium firide Huds. Millium effusum L. Calamagrostis arundinacea (L.) Roth Poa remota Forselles Poa nemoralis L. Luzula silvatica (Huds.) Gând. Lusula albida (Hoffm.) DC. Lilium Martagon L. Polygonatum verticillalum L. Epipactis atropurpurea Raf. Rumex arifolius AII. Urtica dioica L. Stellaria nemorum L. Moehringia muscosa L. Silene in]lata (Sal.) Sm. Melandryum rubrum (Weig.) Garcke Aconitum paniculatum AII. Thalictriim aguilegijolium L. Delphinium elatum L. Hepatica transsilvanica Fuss. Lunaria rediviva L. Hesperis moniliformis Schur etajul Sedum Fabana Koch Clirysosplenium alternifolium L. Saxifraga cuneifolia L. Saxifraga heucherifolia Griseb. Geum rivale L. Geranium Robertianum L. Geranium phaeum L. Oxalis Acetosella L. Mercurialis perennis L. Euphorbia amygdaloides L. Euphorbia carniolica Jacq. Impatians Noli-tangere L. Hypericum alpigenum Kit. Epilobium montanum L. A nthriscus nitida (Wahl.) Garcke Chaerophyllum Cicutaria Vili. Corlusa Matthiolii L. Gentiana asclepiadea L. Myosotis siloatica (Ehrh.) Hoffm. Lamium cupreum Schott. Ny. Kotschy Veronica urticifolia Jacq. Digitalis ambigua Murr. Galium Schultesii Vest Valeriana sambucifolia Mik. Valeriana tripteris L. Campanula abielina Griseb. Crepis paludosa (L.) Mnch. Chrysanthemum rotundifolium W. et K. Senecio Fuchsii Gmel. Carduus Personala (L.) Jacq. Hieracium transsilvanicum Heuff. Hieracium bifidum Kit. Hieracium pseudobifidum Schur Briofite Ctenidium molluscum (Hedw.) Mitt. Orthothecium rufescens Br. eur. Plagiopus Oederii Limpr. Fissidens cristatus Wils. Tortella tortuosa (L.) Limpr. Distichium montanum (Lam.) Hagen Neckera crispa (L.) Hedwig 11 ioob AL. BELDIE VEGETAȚIA MASIVULUI PIATRA CRAIULUI 1009 - Riccardia pinguis (L.) Lindb. Conocephalum conicum (L.) Wiggers “ Drepanocladus uncinatus (Hedw.) Warnst. Campylium stellaium (Sclireb.) Bryhn. RliytiĂiadelphus triquetrus (L.) Warnst. Hylocomium splendens Br. cur. Ptilium crista-castrensis (L.) De Not Pleurozium Schreberii Mitt. Cirriphyllum Vaucherii (Schimper) Loeske ■■ Scaparia aequiloba (Schwăgr.) Dumort. - Plagiochila asplenioides (L.) Dumort. (Valea lui Râie, 1280 m) șeaua «La Zăplaz » (deasupra Văii Șpirlei). De altfel, se constată și în Bucegi că Alnus viridis evită calcarele jurasice și îl găsim în massă numai pe con- glomerate și alte formațiuni, fapt care arată că nu-i priesc calcarele pure, fără a fi însă o specie hotărît calcifugă. In Valea Crăpăturii, vegetația de același tip este încă mai bogată, pe lângă speciile din lista de mai sus, adăugându-se următoarele: Scolopendrium. vulgare Sm. Polypodium vulgare L. Asplenium Trichoinanes L. Dryopteris spinulosa (Miill.) Ktze Thalictrwn minus L. Actaea spicata L. Sanicula europaea L. Conioselinum vaginatum (Spr.) Thell. Scrophularia Scopolii Hoppe Lonicera nigra L. precum si raritățile: Geranium macrorhizum L. și Geranium lucidum I Dintre Briofite s’au găsit: ( Homalothecium sericeum Br. eur. ' Conocephalum conicum (L.) Wiggers Haplosia sp. Ctenidium molluscum (Hedw.) Mitt. 'Plagiochila asplenioides (L.) Dumort. Neckera crispa (L.) Hedw. -Metzgeria pubescens (Schrank) Raddi Mnium sp. La altitudini mai mici, unde văile se lărgesc, în condiții de luminozitate mai mare, fundul văii este ocupat de plante robuste, dintre care nu lipsesc: Teleckia speciosa (Schreb.) Baumg., Carduus Personata (L.) Jacq., Cirsium oleraceum (L.) Scop.i Delphinium elatum L., Chaerophyllum aromaticum L., Anthriscus nitida (Wahlbg.) Garcke, Rumex obtusifolius L., Festucagigantea (L.), Vili., Agropyron caninum (L.) Pal.-Beauv., Elymus eiiropaeus L. B. JNEPENIȘURILE (tuferișurile de Pinus montana) Jnepenișurile sunt foarte răspândite pe versantul din spre Valea Bârsei, în special în regiunea situată imediat deasupra limitei superioare a pădurii majoritatea lor întinzându-se între altitudinile de 1700—1900 m. Vegetația însoțitoare de sub tufele de jnepeni este alcătuită în primul rând din Ericaceele Vaccinium Myrtillus L. Vaccinium Vitis-idaea L. și Rhododendron Kotschyi Simk. ca dominante. Apoi, nelipsite sunt: Luzula ■caprina Roch., Luzula silvatica (Huds.) Gaud., Soldanella montana Willd., Cortusa Matthiolii L., Valeriana montana L., Homogyne alpina (L.) Cass. Inafară de acestea, mai intervin adesea și o serie de elemente silvicele, subalpine și montane care datorită adăpostului jnepenilor se ridică mult în altitudine, fapt care de altfel se observă și în jnepenișurile de pe platoul Bucegilor. Astfel, din acestea s’au aflat: Cystopteris montana (Lam.) Desv., Dryopteris Linnaeana Christ., Dentaria glandulosa W. et K., Saxifraga cunei- folia L., Melampyrum silvaticum L., Valeriana tripteris L., Adenostyles orien- talis Boiss. O particularitate însemnată a masivului este lipsa tufărișurilor întinse de Alnus oiridis. Această specie care, bunăoară în Bucegi dă nota dominantă a vegetației vâlcelelor subalpine și alpine inferioare, adeseori destul de fidelă însoțitoare a jnepenișurilor, se pare că este foarte rară în Piatra Craiului, deoarece nu am găsit-o Vecât în . câteva exemplare în jnepenișurile de sUb C. FANEȚELE La poalele masivului, în tot lungul Văii Bârsei, între zăvoaiele din cursul râului și marginile de jos ale pădurii, se întind aproape neîntrerupt o serie de fânețe bogate, în cea mai mare parte instalate pe vechi conuri de dejecție ale grohotișurilor descinse din padinile abrupte ce brăzdează versantul nord- vestic al masivului. Tipul de fâneață aproape exclusiv în această regiune este un Festucetum rubrae, cu Avenastrum adsurgens, Amica montana și Laserpitium alpinum ca însoțitoare mai fidele. Variantele și faciesurile sunt destul de numeroase, în raport cu profunzimea solului și gradul de umiditate ale acestuia. In cele mai multe, aflăm în mod obișnuit o serie de elemente care, deși uneori sporadice, pot fi consi- derate drept caracteristici locale. Acestea sunt: Orchis globosa, Anacamptis pyramidalis, Silene'nemoralis, Thlaspi Kooatsii, Stachys officinalis, Campanula napuligera, Centaur ea scabiosa. Spre exemplificare, dăm mai jos compoziția floristică a unei fânețe pe sol brun de fâneață, destul de profund și în condiții de umiditate moderată. . Festuca rubro. L. var. jallax Tbuill. (domin.) Briza media L. Avenastrum adsurgens (Schur) Jăv. Luzula albida (Hoffm.) DC. Bolrychium Lunaria (L.) Sw. Lilium Martagon L. Veratrum album L. Gymnadenia conopea (L.)- Rich. Listera ovala (L.) R. Br. Silene nemoralis W. et. K. Stellaria graminea L.. Viscaria vulgari* Bernh. Trollius eropaeus L. Ranunculus montanus Willd. Aconitum moldavicum Hacq. Thlaspi Kovatsii Heuîf. Parnassia palustris L. Potentilla Tormentilla Neck. Anthyllis Vulneraria L. Trițolium-pratense L. Trtțolium montanum L. Trijolium repens L. Lotus corniculatus L. Lathyrus venetus (Mill.) Wolilf. Polygala vulgaris L. Viola declinata VL et K. Astrantia maior L. Gentiana praecox A. et J. Kern. Gentiana utriculosa L. . Gentiana asclepiadea L. Prunella vulgaris L. Thymus montanus W. et K. Rhinanthus glaber Lam. Euphrasia Rostkowiana Hayne Plantago media L. Campanula glomerata L. Cirsium Erisithales (Jacq.) Scop. Chrysanthemum Leucanthemum h. Amica montana L. Scorțonera roșea W. et K. Carlina acaulis L. Hieracium aurantiacum L. (V. Vlădușca, 1270 m) In locurile cu forme de relief convexe, bunăoară pe coamele largi dintre padini, pe soluri mai superficiale sau aproape schelete, dar tot pe substrat de grohotișuri vechi calcaroase, se păstrează caracterul de «fâneață grasă », însă numărul și abundența gramineelor crește și apar o serie de elemente mai xerofite. O astfel de fâneață cuprinde următoarele specii: Festuca rubra L. I Cynosurus cristatus L. var. jallax (Thuill.) Hack > (domin.) Agrostis tenuis Sibth. Avenastrum adsurgens (Scllur) Jăv. I Briza media L. 15-—Buletin Științific—c. 2694 1010 AL. BELDIE 12 13 vegetația masivului piatra craiului 1011 Nardus stricta L. Peucedanum Oreoselinum Mnch. Holcus lanatus L. Seseli annuum L. Anthoxanthum odoratum L. iMserpitium alpinum W. et K. Luzula albida (Hoffm.) DC. Laserpitium latijolium L. Luzula campestris (L.) DC. Pimpinella saxijraga L. Lilium Martagon L. Gentiana praecox A. et J. Kern. Colchicum autumnale L. Myosotis arvensis L. Gladiolus imbricatus L. Brunella vulgaris L. Orchis maculatus L. Thymus montanus W. et K, Gymnadenia conopea (L.) Rich. Stachys officinalis (L.) Trev. Listera ovata (L.) R. Br. Rhinanthus glaber Lam. Rumex arijolius MU. Euphrașia Rostkotviana Hayne Stellaria graminea L. Planta.go media L. Thalictrum aquilegifolium L. Galium verum L. Trollius europaeus L. Campanula napuligera Schur. PotentUla Tormentilla L. Campanula, abietina Griseb. Filipendula hexapetala Gilib. Ilypochoeris maculata L. Trijolium montanum L. Crepis biennis L. Trifolium alpestre L. Amica montana L. Trifolium ochroleucum L. Carlina acaulis L. Lotus corniculatus L. Chrysanthemum Leucanthemum L. Medicago lupulina L. Scorzonera roșea W. et K. Genista tinctoria L. Centaurea austriaca Willd. Helianthemum nummularium (L.) Mill. Leontodon hispidus L. Viola declinata W, et K. Hieraeium aurantiacum L. Astrantia major L. (Podul lui Călineț, 890 m) Bupleurum falcatuni L. Pe aceleași forme de relief, insa pe substrat de șisturi cristaline, fâneața devine mult mai săracă și invadată de specii acidifile. Astfel, în pajiștea de Festuca rubra întâlnim dese pâlcuri de: Deschampsia flexuosa, Nardus stricta, Vaccinium Vitis-idaea, Bruckenthalia spiculifolia și diferite Briofite. In locurile așezate sau în depresiunile ușoare, pe soluri profunde și cu umezeala mai accentuată, întâlnim, un Festucetum arundinaceae cu Poa trivialis, excepțional de bogat în specii. Astfel, într’o asemenea fâneață, pe o suprafață de numai 100 m2, s’au identificat 70 de specii, arătate. în lista de mai jos: Festuca arundinacea L. I ,, . , . Poa trivialis L. / (dominante) Dactyhs glomerata L. Phleum praiense L. Priza media L. ■ Festuca rubra L. Bromus arvensis L. Cynosurus cristatus L, Agrostis tenuis Sibth. Trisetum flaveseens (L.) P. Beauv. Agropyron repens (L.) P. Beauv. Deschampsia caespitosa (L.) P. Beauv. Carete pallescens L. Cdlchicum autumnale L. Lilium Martagon L. Polygonatum verticillatum L. Gladiolus imbricatus L. Orchis cordiger Fr. Rumex obtusifolius L. Stellaria graminea L. Silenc injlata (Salisb.) Sm. Silene nemoralis W. et K. Trollius europaeus L. Thalictrum aquilegifolium L. Delphiniutn elatum L. Aconitum moldavicum Hacq. Arabis hirsuta (L.) Scop. Bunias orientali# L. Filipendula hexapetala Gilib. Medicago lupulina L. Trijolium alpestre L. Trijolium ochroleucum L. Trifolium, pratense L. Trijolium repens I;. Lotus corniculatus L. Hypericum maculatum L. Fiola tricolor L. Astrantia major Heracleum Sphond.ylium L. Laserpitium, latijolium L. Chaerophyllum aromaticum L. Ca,rum Carvi L. Pimpinella saxilraga L. Myosotis arvensis L. Brunella vulgaris L. Galeopsis Tetrahit L. Stachys alpina L. Betonica officinalis L. Salcia verlicillata L. Digitalis ambigua Muit. Rhinanthus glaber Lam. Plantago media L. Plantago lanceolata L. Galium verum L. Galium Mollugo L. Galium Aparine L. Knautia arvensis (L.) Goult. Campanula glomerata L. Campanula napuligera Schur Campanula persieijolia L. Chrysanthemum Leucanthemum L. Crepis biennis L. Centaurea austriaca Willd. Teleckia speciosa (Schreb.) Baumg. Cirsium Frisithales (Jacq.) Scop. Achillea Millejolium L. Carlina acaulis L. Cichorium Intybus L. Scorzonera roșea L. Hieraeium aurantiacum L. (Padina Popii, 920 m) D. PAJIȘTILE SUBALPINE ȘI ALPINE Rariștele dela limita superioară a pădurii și dintre pâlcurile de jnepeni, coastele golurilor de munte și cingătorile verzi ale « brânelor » ce se strecoară peste pereții golași de stâncă, constituesc pajiști cu o vegetație bogată și variată, formată din numeroase specii calcicole, subalpine și alpine. In aceste pajiști aflăm cele mai multe dintre endemismele carpatice amintite, precum și endemismele proprii munților Bârsei. In ce privește alcătuirea lor floristică, pajiștile arată deosebiri însemnate între cei doi versanți principali ai masivului. Acestea se datoresc în primul rând expoziției generale, dar și deosebirilor amintite de ordin orografic. Astfel, pe versanții din spre Valea Bârsei și Valea Dâmboviței, cu expoziție generală nordică, nord-vestică și vestică și prin excelență stâncoși, pajiș- tile se mărginesc la fețele și brânele des întrerupte de pereți și abrupturi stâncoase și vegetează în condiții staționale caracterizate în primul rând printr’o umezeală atmosferică relativ ridicată, insolație redusă și acoperire îndelungată de zăpadă. Apoi, fiind greu accesibile, aceste pajiști nu sunt pășunate și își păstrează nealterată compoziția lor floristică naturală. Dimpotrivă, pe versanții sudici și sud-estici (din spre pasul Bran), unde abrupturile se reduc numai la porțiunea superioară a masivului și înclinația generală este mai mică, pajiștile ocupă suprafețe continui mult mai mari, iar pășunatul practicat intens pe aceste fețe de munte a produs pe alocuri sărăcirea și modificarea asociațiilor naturale. Față de aceste deosebiri, vom arăta în cele ce urmează, compoziția pajiștilor, separat pentru cei doi versanți principali. 1. Pajiștile de pe versantul din spre V. Bârsei și V. Dâmboviței a) Pajiștile de s mir dar (Rhodorelum sau Rhodoreto-Vaccinietum). Pajiștile de smirdar (Rhododendron Kotschyi Simk.) ocupă suprafețe însemnate pe' tot versantul, pe brâne și fețe și în locurile care se bucură de acoperire permanentă de zăpadă în timpul iernii. Marea lor răspândire se datorește desigur condițiunilor generale climatice ale versantului, corespun- zătoare exigențelor ecologice ale Rhodoretum-tAvâ. Aceste pajiști reprezintă una din podoabele masivului, atunci când, la începutul verii, acoperă coastele muntelui cu covorul lor de un roz aprins ca jăraticul. In «Rhodoretum «-urile situate în locuri luminate, în plin etaj alpin, smirdarul este de regulă dominant exclusiv, însă adeseori intervine în amestec 15* 10.12 AL. .BELDIE 15 VEGETAȚIA MASIVULUI PIATRA CRAIULUI 1013 în proporții destul de mari și Vaccinium Vitis-idaea, putându-se astfel vorbi de un Rhodoreto-V accinietum. Speciile însoțitoare sunt în general puțin nume- roase și în majoritate acidifile. Iată un exemplu: Rhododendron Kolschyi Simk. (domin.) Vaccinium Vitis-idaea L. (abund.) Vaccinium Myriillus L. Deschampsia flexuosa (L.) Trin. Luzula cuprina Rocii. Polygonum viviparum L. Ranunculus montanus Willd. Riscutella laevigata L. Dryas oclopetala L. Meum Mutellina (L.) Gărtn. Soldanella montana Willd. Pinguicula alpina L. Homogyne alpina (L.) Cass. Briofite Polytrichum commune L. Hylocomium splendens Br. eur. Dicranum scoparium (L.) Hedw. Licheni Cladonia pyxidata (L.) Fr. T. Cladonia rangiferina (L.) Web. Cladonia silvatica (L.) Hffm. Cetraria islandica (L.) Ach. (Brâul Ciorânga Mare, 1880 m) Pe brânele din etajul alpin, ocupate în cea mai mare parte de asociații de pajiști ierboase, găsim adeseori și pâlcuri insulare de smirdar, de întindere relativ mică. Ele sunt instalate pe soluri turbo-humifere, înțelenite și super- ficiale și prezintă o compoziție mixtă, în care se remarcă elemente proprii asociațiilor de ierburi din vecinătate (de obicei Seslerietum sau Caricetum sempervireutis). Prezența acestor pâlcuri reprezintă un fenomen de invadare și înlocuire treptată a pajiștii ierboase, asupra căruia vom mai reveni. Iată compoziția floristică a unui asemenea pâlc de smirdar: Rhododendron Kolschyi Simk. (domin.)- Bartsia alpina L. ■Cystopteris regia (L.) Desv. Pinguicula alpina L. Sesleria caerulans Friv. Doronicum carpaticum Nym. Carex sempervirens Vili. Homogyne alpina (L.) Cass. Luzula cuprina Roch. Briofite Salix Kitaibeliana Willd. Polytrichum funiperinum Willd. Polygonum viviparum L. Hylocomium splendens Br. eur. Biscutella. laevigata L. Ptilium crista-castrensis (L.) De Not Saxifraga cuneifolia L. Drepanocladus uncinatus (Hedw.) Warnst. Dryas oclopetala L. Plagiochila asplenioidcs (L.) Dum. Viola bitlora L. Rhylidiadelphus squarrosus (L.) Warnst. ' Soldanella hungarica Simk. (Brâul de Mijloc, 2040 m) Tot pe astfel de brâne, însă în locuri mai adăpostite, la baza pereților stâncoși, Salix Kitaibeliana participă într’o proporție mai mare, împărțind dominanța cu smirdarul, în timp ce printre celelalte însoțitoare nu se înregis- trează decât schimbări neînsemnate. Către limita inferioară a etajului alpin, în zona de optimă desvoltare a jnepenișurilor, în coridițiuni de lumină difuză și umezeală atmosferică relativ ridicată, se constată anumite schimbări în compoziția floristică. Astfel, Vaccinium Vitis-idaea pierde mult din abundență și chiar uneori dispare cu totul, locul lui fiind luat de Vaccinium. Myrtillus iar printre celelalte înso- țitoare apar elemente proprii etajului subâlpin așa după cum se vede din următorul exemplu: Rhododendron Kotschyi Simk. (domin.) Vaccinium Myrtillus L. (abund.) Cystopteris montana (Lam.) Desv. Cystopteris regia (L.) Desv. Luzula cuprina Roch. Luzula silvatica (Huds.) Gaud. Ranunculus montanus Willd. Cerastium transsilvanicum Schur Saxifraga cuneifolia L. Oxalis,Acetosella L. Doronicum carpaticum Nym. Briofite Ptilium crista-castrensis (L.) De Not Hylocomium splendens Br. eur. Rhytidiădelphus triquetrus (L.) Warnst. Eurynchium Schwarzii (Turn.) Hobkirk. Tortella tortuosa (L.) Limpr. (Sub Brâna de Mijloc a Ciorângii, 1790 m) <~Metzgeria pubescens (Schrank) Raddi. De remarcat aici prezența speciei Oxalis Acetosella ca participantă cu totul neobișnuită în asemenea asociație. In aceste stațiuni, pâlcurile de smirdar vegetează pe un strat gros de humus brut, aproape turbos, format din resturi organice nedescompuse de mușchi (dintre care uneori și specii de Sphagnum) și rădăcini de Ericacee. Această massă pâsloasă este așezată direct pe substratul de calcare masive, nealterate, sau uneori prin intermediul unui strat subțire de humus negru de calcar. b) Pajiștile ierboase. Pajiștile ierboase caracterizate prin dominanța Gramineelor sau Cype- raceelor constituesc vegetația dominantă pe fețele și brânele din etajul alpin al versantului. Cele mai răspândite asociații sunt acelea obișnuit întâlnite în etajul alpin al Carpaților sudici, pe pantele repezi cu soluri schelete, pe roci calcaroase, și anume Seslerietum-uri (cu Sesleria Haynaldiana Schur) mai totdeauna cu Carex sempervirens (Seslerieto-Semperviretum) său Caricetum-wi (cu Carex sempervirens). Din aceste asociații nu lipsesc aproape niciodată însoțitoarele: Polygonum viviparum L., Pedicularis verticillata L., Ranunculus montanus Willd., Bartsia alpina L. Ca stadiu de evoluție, aceste asociații succed, de regulă, vegetației de pe grohotișurile fixate și adeseori ele reprezintă și un stadiu premergător Rho- doretumAm, care pe alocuri manifestă o evidentă tendință de invadare și înlocuire a pajiștilor ierboase. Intr’adevăr, sub influența microclimatului rece și umed de pe fețele nordice și nord-vestice, procesele de descompunere a materiei organice sunt încetinite, ceea ce duce la acumularea de humus brut și la un început de turbificare a resturilor organice. Astfel, pajiștile cu Sesleria și Carex sempervirens învecinate cu pâlcuri de Rhododendron, le găsim de obicei pe un sol înțelenit, superficial, turbo-humifer, acid. In aceste condi- țiuni vitalitatea ierburilor scade simțitor și se favorizează pătrunderea Erica- ceelor; mai întâi Vaccinium Vitis-idaea ca exemplare răzlețe printre tufele de Sesleria, apoi Rhododendron care până la urmă, devine dominant exclusiv. Sub aceste pâlcuri invadante de Rhododendron, solul este de asemenea turbo- humifer, însă cu procesul de turbificare mai înaintat și cu aciditate mai pronunțată1). Pe brânele și fețele puternic înclinate, compoziția floristică a Seslerîetum- urilor corespunde, în general, următorului exemplu: Sesleria Haynaldiana Schur (domin.) Cortusa Matthiolii L. Carex sempervirens Vili. Soldanella montana Willd. Anthoxanthum odoratum L. Bartsia alpina L. Luzula cuprina Roch. Pedicularis verticillata L. Coeloglossum viride (L.) Hartm. Myosotis alpestris L. Salix Kitaibeliana Willd. Galium anisophyllum Vili. Polygonum viviparum L. Achillea Schurii Schultz-Bip. Biscutella laevigata L. Taraxacum nigricans (Kit.) Rchb. Linum extraaxilare Kit. Hieracium rohacsense Kit. Vaccinium Vitis-idaea L. (Brâul Ciorânga Mare, 1860 m) x) Iritr’un asemenea pâlc s’a găsit pH = 5, 6, pe când în Seslerietum-vX învecinat, la 2 m distanță, pH = 6, 3. ao 14 AL. BELDIU 16 17 VEGETAȚIA MASIVULUI PI ATU A CRAIULUI 1015 Pe solurile mai superficiale (scheleto-pietroase) sau pe grohotișurile relativ recent fixate, la cele de mai sus se adaugă de obicei: Festuca saxatilis Schur, Festuca versicolor Tausch, Cerastium transilvanicum Schur, Galium erectum Huds., Asperula capitata W. etK., Libanotis humilis Schur., Helianthemum adpestre (Jacq.) DC., Leontopodium alpinum (L.) Cass., Aster alpinus L. In locurile în care solul primește primăvara un surplus de apă din topirea zăpezilor așezate in cantități mai mari, cum ar fi anumite fețe mai adăpostite sau platformele orizontale sau ușor înclinate dela baza pereților stâncoși, Carex sempervirens devine dominantă, în timp ce între celelalte însoțitoare se remarcă schimbări relativ mici. Compoziția unui asemenea Caricetutn sempervirentis corespunde în general listei următoare: Carex sempervirens Vili, (dominantă) Sesleria Haynaldiana Schur Poa alpina L. Anthoxanthum odoralum L. Luzula silvatica (Huds.) Gaud. Selaginella spinulosa A. Br. Gymnadenia conopea (L.) Rich. Salix Kitaibeliana Willd. Polygonum viviparum L. Thesium alpinum L. Ranunculus montanus Willd. Riscutclla laevigata L. Dryas octopelala L. Viola bijlora L. Vaccinium Myrtillus L. Vaccinium. Vitis-idaea L. Rhododendron Kotschyi Simk. Primula elatior (L.) Grufb. Cortusa Matthiolii L. Soldanella montana Willd. Barlsia alpina L. Myosotis alpestris L. Achillea Schurii Schultz-Bip. Homogyne alpina (L.) Cass. Taraxacum nigricans (Kit.) Rchb. (Brâul de Mijloc la Valea Podurilor, 1960 m) De observat că față de Seslerietunl-vX tipic, aci aproape totdeauna mai apar în plus: Ranunculus montanus, Dryas octopelala, Viola Înflora, Primula elatior și Homogyne alpina. Intre aceste două unități (Seslerietum și Caricelum) aflăm transiții în raport de variațiile orografice, însă trebue observat că ele se separă adeseori evident, pe suprafețe mici, urmărind fidel variațiile de pantă care condițio- nează modul de depunere, durata și, respectiv, viteza de topire a zăpezilor. Astfel, dacă cercetăm vegetația în lungul unui profil transversal printr’o brână îngustă situată la baza unui perete vertical de stâncă și la partea uperioară a unei fețe puternic înclinate (situație foarte frecventă pe ver- santul nord-vestic al masivului), vom observa că platforma brânei este ocupată de un. Caricelum sempervirentis care la marginea platformei trece brusc în Seslerietum. Acesta, formând acele trepte caracteristice, ocupă toată coasta în pantă repede. La baza peretelui, unde se adună și apa șiroită de pe stâncă,' aflăm instalată o fâșie îngustă dar aproape continuă de Salix Kitaibeliana și Cortusa Matthiolii. In figura 1 se reprezintă schematic această succesiune, linia punctată arătând nivelul zăpezii, în timpul iernii. Pe picioarele sau coamele înguste cu direcție generală Est-Vest ce se desprind din pieptul muntelui, se constată de asemenea contraste între vege- tația flancurilor opuse. Astfel, în timp ce flancul nordic este ocupat de Rho- doretum-mi continui, pe flancul sudic aflăm Seslerielum-ul, care la partea superioară, sub creastă, cuprinde adeseori pâlcuri de Festuca versicolor. Creștetul muchiei, expus acțiunii de deflație și eroziune a vânturilor puternice și des- golit de zăpadă în timpul iernii, prezintă de obicei un Elynetum sau fragmente din această asociație. Către limita inferioară a etajului alpin, pe brânele cu soluri scheleto- pietroase sau pe bolovănișurile fixate cu acumulare de humus, la baza pere- ților pe stâncă și în locuri adăpostite, relativ slab luminate, se găsește de obicei o asociație foarte bogată, cu Festuca carpatica ca dominantă și cu nu- meroase elemente silvicole și din bu- ruienișurile subalpine. Intr’un aseme- nea Festucetum carpalicae s’au întâlnit următoarele specii: Festuca carpatica Dietr. (domin.) Poa nemoralis L. Carex sempervirens Vili. Dryopteris Robertiana (Hoffm.) Ghrist. Lilium Martagon L. Polygonatum verticillatum L. Paris quadrițolia L. Siliene inflata (Salisb.) Sm. Cerastium transsilvanicum Schur Delphinium elatum L. Ranunculus montanus Willd. Dentaria glandulosa W. et K. Hesperis moniliformis Schur Euphdrbia amygdaloides L. Mercurialis perennis L. Viola biflora L. Astrantia alpestris Kotschy Anthriscus nitida (Wahl.) Garcke Soldanella montana Willd. Veronica urticifolia Jacq. Galium vernum L. Phyteuma orbiculare L. Hieracium bifidum Kit. Doronicum carpaticum Nym. Crepis paludosa (L.) Mnch. Cirsium Erisithales (Jacq.) Scop. Chrysanthemum rotundifolium W. et K. (Padina lui Gălineț, 1500 m) Tot la limita inferioară a etajului alpin, pe brâne sau fețe înclinate, dar pe soluri schelete, se găsește frecvent cu următoarea compoziție: Calamagrostis arundinacea (L.) Roth (domin.) Dryopteris Linnaeana Ghrist. Polystichum Lonchitis (L.) Roth Luzula silvatica (Huds.) Gaud. Luzula albida (Hoffm.) DC. Polygonatum verticillatum L. Veratrum album L. Saxifraga cuneifolia L. Astrantia alpestris Kotschy în locuri cu mai puțină umezeală, și un Calamagrostidetum arundinaceae. Vaccinium Myrtillus L. Soldanella montana Willd. Gentiana asclepiadea L. Melampyrum silvaticum L. Veronica urticifolia Jacq. Valeriana montana L. Adenostyles orientalis Boiss. Homogyne alpina (L.) Cass. Hieracium transsilvanicum Heuff. (Padina lui Gălineț 1600 m) Pe versantul vestic din spre Valea Dâmboviței, vegetația fețelor ierboase se găsește în condițiuni de insolație mai puternică și umiditate relativ mai scăzută decât pe versanțn nord-vestici și nordici dinspre Valea Bârsei. Intr’a- devăr, aici pajiștile cuprind adeseori elemente mai xerofite și prin aceasta,1 — »» » t io ia AL. BELDIE 18 19 VEGETAȚIA MASIVULUI PIATKA CRAIULUI 1017 ele prezintă trăsături asemănătoare cu pajiștile generalizate pe versantul estic și sud estic al masivului. Astfel, în porțiunea inferioară a etajului alpin, sub fețele ocupate cu Ses- lerietum-uri, pe grohotișuri fixate sau soluri scheleto-pietroase, aflăm adeseori un Festucetum saxatile, în general, cu următoarea compoziție: Festuca saxatilis Schur 1 ,, • . , Poa nemoralis L. ) (dominante) Festuca rubra L. Arrhenatherum elatius (L.) Presl. Koeleria transsilvanica Schur Carex sempervirens Vili, Carex contigua lloppe Urtica dioica L. Heliosperma quadrijida (L.) Schinz et Thell. Dianthus tenuifolius Schur Dianthus callizonus Schott et Ky. Cerastium transsilvanicum Schur Erysimum Baumgartenianum Schur Hcsperis monilitijormis Schur Sedum Fabaria Koch Geranium phaeum L. Mercurialis perennis L. Astrantia major L. 2. Pajiștile de pe versantul sudic și sud-estic. Am arătat că datorită caracterelor orografice și climatice ale versantului din spre pasul Bran, pajiștile alpine de pe aceste fețe de munte se deosebesc evident față de cele de pe « dosul » masivului. Astfel, în compoziția floristică a lor apar o serie de specii care lipsesc de pe versantul celălalt sau se găsesc cantonate numai pe fețele vestice dinspre Valea Dâmboviței ca: Gentiana Iuțea, Centaurea Kotschyana, Knautia longijolia, Cerastium Lerchenjeldianum. Ținând seama de speciile dominante, se pot deosebi pe acest versant trei categorii mari de asociații și anume Festucetum rubrae, Festucetum saxatile și Seslerietum. Asociațiile cu Festuca rubra (ssp. jallax) sunt aproape generalizate în etajul subalpin, dar pătrund destul de mult și la altitudini mai mari, pe locuri așezate sau pe coaste moderat înclinate. Și este de remarcat că și în munții Bucegi, pe aceleași expoziții, aceste asociații, se ridică până la 2000 m altitu- dine, dar tot numai pe calcare titonice, în timp ce pe alte formațiuni (bunăoară conglomerate de Bucegi) ele se opresc nu departe de limita superioară a pădurii (la cca 1700—1800 m altitudine), făcând loc întinselor pajiști cu Festuca supi- na sau Nardus stricta. In etajul subalpin, pe soluri brune, formate, asociația cu Festuca rubra este în general săracă în specii însoțitoare și are cam următoarea alcătuire: Festuca rubra L. ssp' jallax Thuill. (dominantă) Nardus stricta (adeseori codominant) Cerastium Lerchenjeldianum Schur Ranunculus montanus Willd. Alchemilla jlabellata Buser Potentilla ternata C. Koch In etajul alpin regăsim asociația । șuri fixate în pantă moderată, dar de elemente saxicole. Lamium cupreum Schott. Ny et Ky. Thymus sp. Veronica urlicijolia Jacq. Verbascum Lychnitis L. Pedicularis verticillata L. Galium verum L. Galium erectum Huds. Knautia longifolia Koch Campanula abietina Griseb. Phyteuma orbiculare L. Taraxacum ofjicinale L. Senecio rupestris W. et K. Carduus transsilvanicus Schur Cirsium Erisithales L. Anthemis tinctoria L. Solidago Virga-aurea L. Doronicum carpaticum (Griseb. etSch).Nym. (Brâul Ceardacul Stanciului, 1650 m) Iată un exemplu: Festuca rubra L. ssp. jallax Thuill. (dominantă) Festuca saxatilis Schur (localizată) Sesleria caerulans Friv. (localizată) Poa alpina L. Poa violacea Bell. Carex sempervirens Vili. Minuartia verna L. Cerastium Lerchenjeldianum Schur Sedum atratum L. Potentilla thuringiaca Bernh. Alchemilla jlabellata Buser Festuca rubra L. ssp. jallax Thuill (dominantă) Festuca saxatilis Schur Poa alpina L. Poa gelida Schur Poa minor Gaud. Phleum commutatum Gaud. Urtica dioica L. Rumex alpinus L. Rumex arijolius AII. Cerastium Lerchenjeldianum Schur Ranunculus montanus Willd. Arabis alpina L. Sedum atratum L. Sedum anuum L. Saxifraga adscendens L. Saxijraga moschata Wulf. Potentilla thuringiaca Bernh, Geum rivale L. Alchemilla alpestris Schm. Geranium caerulatum Schur Thymus parvijlorus Opiz Briofite Polytrichum juniperinum Willd. Thuidium abietinum (L.) Br. eur. Desmatodon latijolius (Hedw.) Br. eur. Brachythecium sp. (Vers, sudic, 1760 m) Festuca rubra, mai ales pe bolovăni- ită dată într’un facies mixt cu câteva Festuca saxatilis Schur (domin.) Festuca versicolor (Tausch) Kraj. Poa alpina L. Poa violcea Bell. Koeleria transsilvanica Schur Sesleria caerulans Friv. Anthoxanthum odoratum L. Carex sempervirens Vili. Luzula campestris (L.) DC. Polygonum viviparum L. Cerastium Lerchenjeldianum Schur Minuartia verna (L.) Hiern Myosotis alpestris Schmidt Galium anisophyllum Vili. Achillea distans W. et K. Carduus transsilvanicus Kern. Briofite Encalypta contorta (Wulf.) Lindb. Syntrichia subulata (L.) W. et M. Tortella tortuosa (L.) Limpr. Distichium inclinatum (Ehrh.) Br. eur. Polytrichum juniperinum Willd. (Vers, sudic, 1990 m) Mult mai bogate devin, însă, aceste pajiști în locurile moderat «târlite » de oi, cu solul îmbogățit în materii organice. Astfel, într’un asemenea loc, pe grohotișuri fixate, la 1940 m alt., s’au găsit următoarele specii: Geranium caerulatum var. Caroli-Principis (Panțu) Geranium silvaticum L. EuphorbiaCyparissias L. Primula elatior (L.) Grufb. Myosotis alpestris Schmidt Ajuga reptans L. Calamintha Baumgartenii Simk. Veronica chamaedrys L. Veronica aphylla L. Galium anisophyllum Vili. Asperula capitata W. et K. Taraxacum nigricans (Kit,) Rchb. Achillea Schurii Schultz-Bip. Briofite Carduus transsilvanicus Schur ----------- r Encalypta contorta (Wulf.) Lindb. Sintrichia ruralis Brid. ■"Tortella tortuosa (L.) Limpr. Desmatodon latijolius (Hedw.) Br. eur. Leskea sp. Pe fețele sau brânele puternic înclinate, cu soluri schelete sau pe groho- tișurile fixate din etajul alpin, cea mai frecventă asociație este un Festucetum ■ saxatile, mai totdeauna cu Carex sempervirens, Sesleria caerulans și Koeleria transsilvanica și în general cu următoarea compoziție: Ranunculus montanus Willd. Biscutella laevigata L. Potentilla thuringiaca Bernh. Alchemilla jlabellata Buser Helianthemum alpestre (Jacq.) DC. Viola declinata W. et K. Myosotis alpestris Schmidt Calamintha Baumgartenii Sințk. Thymus pulcherrimus Schur Galium vernum L. Galium anisophyllum Vili. Carduus transsilvanicus Schur Spre extremitatea nordică a masivului, către despicătura Curmăturii, pe coastele cu expoziție sud-estică, vegetația arată caractere mai pronunțat xero- 1018 AL. BELDIE 20 21 VEGETAȚIA MASIVULUI PIATRA CRAIULUI 1019 fite. Astfel, în aceste Festucetum-wi apare și Sesleria Haynaldiana care pe fețele abrupte de deasupra Curmăturii devine dominantă formând un Sesle- rietum a cărui compoziție corespunde în general următoarei liste: Sesleria Haynaldiana Schur (domin.) Poa alpina L. Poa nemoralis L. Trisetum niacrotrichum Hacq. Miriuartia verna (L.) Hiern Cerastium transsilvanicum Schur Saxifraga Aizoon Jacq. Anthyllis olpestris (Kit.) Hogi De remarcat că aici, Seslerielum-vX cu Sesleria Haynaldiana nu formează asociații continue, cu acoperire totală și bogate în specii însoțitoare, ca bună- oară, pe brânele versanților exteriori ai Bucegilor, ci apare mai mult fragmentar, întrerupt de stâncarii, cu elemente pur saxicole ca Dianthus spiculifolius Schur, Kernera saxatilis (L.) Rchb., Laserpitium latifolium L., Hieracium villosum Jacq., Campanula carpatica Jacq., Asperula capitataVN. et K.,Festuca versicolor (Tausch) Krajina, în timp ce brânele, total înierbate, sunt ocupate de Festucetum saxatile. La altitudini mai mici (1600—1800 m), în apropriere de Curmătură, Sesle- rielum-ul de stâncarii mai cuprinde: Gentiana Iuțea L., Aconitum lasianthum Rchb., Aconitum Baumgartenianum Simk., Centaur ea Kotschy ana Heuff., ele- mente în general cantonate numai în acest colț mai adăpostit și mai cald al masivului. Seslerietum-xA cu Sesleria caerulans are cu totul altă ecologie și se limi- tează la porțiunea superioară a fețelor, aproape de creastă, în stațiuni cu condiții climatice mult mai vitrege. In aceste pajiști, aflăm relativ puține alte specii însoțitoare ca: Festuca versicolor (Tausch) Krajina, Carex sempervirens Vili., Polygonum viviparum L., Ranunculus montanus Willd., Dryas octope- tala L., Potentilla Crantzii Beck, Potentilla iernata C. Koch, Linum extraaxi- lare Kit., Helianthemum alpestre (Jacq.) DC., Galium vernum L. In sfârșit, mai trebue să menționăm vegetația bogată care acopere bolovă- nișurile fixate din porțiunea inferioară a etajului alpin, între 1800 — 1900 m altitudine, constituită din asociații mixte cu numeroase specii. Iată un exemplu: Festuca saxatilis Schur Avenastrum planiculme (Schrad.) Jess. (abund.) Avenastrum pubescens (Huds.) Jess. Carex sempervirens Vili. Anthoxanthum odoratum L. Phleum commutatum Gaud. Poa Chaixii Vili. Poa alpina L. Calamagrostis arundinacea (L.) Roth Luzula cuprina Roch. Luzula campestris (L.) DC.ț Lilium Martagon L. Iris ruthenica Ker-Gawl. Dianthus tenuifolius Schur Cerastium arverse L. Aquilegia nigricans Baumg. Ranunculus montanus Willd. Helianthemum alpestre (Jacq.) DC. Libanotis humilis Schur Thymus pulcherrimus Schur Knautia longijolia (W. et K.) Koch ■ Galium erectum Huds. Asperula capitala W. et K. Achillea stricta Schleich. Thlaspi Kovatsii Heuff. Geum rivale L. Potentilla thuringiaca Bernh. Alchemilla olpestris (Schmidt) Bus. Trifolium pratense L. Lotus corniculatus L. Geranium silvaticum L. Geranium. caerulatum Schur Linum extraaxilare Kit. Polygala olpestris Rchb. Euphorbia carniolica Jacq. Hypericum maculatum Cr. Daphne Mezereuni L. Astrantia maior L. Vaccinium Myrtillus L. Primula elatior (L.) Grufb. Gentiana Iuțea L. Gentiana asclepiadea L. Myosotis silvatica Hoffm. Calaminlha Baumgartenii Simk. Aiuga reptans L. Galium vernum L. Galium erectum Huds. Valeriana montana L. E. VEGETAȚIA DIN LUNGUL VÂLCELELOR ȘI HORNURILOR SUBALPINE ȘI ALPINE Fundul depresiunilor ce brăzdează versanții masivului prezintă o vege- tație bogată, cu caracter luxuriant, alcătuită din numeroase specii de statură înaltă și formând așa zisele «buruienișuri subalpine ». Șle se desvoltă în condițiuni ecologice caracterizate în primul rând prin insolație de durată relativ mică și mai mult lumină difuză, umezeală accentuată și sol bogat în humus. Mai totdeauna aceste asociații din lungul vâlcelelor cuprind: Calamagrostis arundinacea, Delphinium elatum, Hesperis moniliformis, Heracleum palmatum, Chrysanthemum Leucanthemum, Crepis paludosa, Carduus Pcrsonata, Adenos- tyles orientalis. Pe firul vâlcelelor cu înclinație moderată, pe bolovănișuri fixate., compo- ziția floristică a acestor buruienișuri corespunde în general următoarei liste: Dryopteris Robertiana (Hoffm.) Christ. Polystichum Lonchitis (L.) Roth Calamagrostis arundinacea (L.) Roth Poa nemoralis L. Millium effusum L. Luzula cuprina Roch. Luzula silvatica (Huds.) Gaud. Polygonalum verticillalum L, Paris quadrifolia L. Veratrum album L. Stellaria nemorum L. Ranunculus montanus Willd. Delphinium elatum L. Dentaria glandulosa W. et K. Hesperis moniliformis Schur Sedum Fabaria Koch Saxifraga heucheriiolia Griseb. Chrysosplenium alternifolium L. Mercurialis perennis L. Viola biflora L. Daphne Mezereum L. Pe vâlcelele largi, în pantă accentuată, cu solul mai profund, bogat în material organic coluvionat, vegetația este și mai bogată. In aceste locuri aflăm de obicei următoarele specii: Dryopteris Linnaeana Christ. Dryopteris Filix-mas (L.) Schott Dryopteris spinulosa (Miill.) Ktze Athyrium Filix-femina (L.) Roth Polystichum Lonchitis (L.) Roth Festuca carpatica Dietr. Calamagrostis arundinacea (L.) Roth Luzula silvatica (Huds.) Gaud. Luzula spadicea (AII.) DC. Knautia longijolia (W. et K.) Koch Carduus transsi.lv anicus Schur Senecio sulphureus Baumg’. Achillea lingulala W. et K. Hypochoeris uniflora Vili. (Fața estică, sub creastă, 1920 m) Epilohium montanum L. Anthriscus nitida (Wahl.) Garcke Cortusa Matlhiohi L. Gentiana asclepiadea L. Myosotis silvatica Hoffm. Veronica. urticifolia Jacq. Valeriana, montana L. Adenostyles orientalis Boiss. Doronicum carpaticum (Gris, et Sch.) Nym. Taraxacum officinale L. Crepis paludosa (L.) Mnch. Chrysanthemum rolundifolium W. et K. Briofite ' Eurynchium striatum (Schreb.) Schimp. Tortella tortuosa. (L.) Limpr. ' Hylocomium splendens Br. eur. Rhylidiadelphus squarrosus (L.) Warnst. Rhylidiadelphus triquetrus (L.) Warnst. .. Plagiochila asplenioid.es (L.) Dum. (Padina lui Călineț, 1660 m) Luzula cuprina Roch. Polygonatum verticillalum L. Veratrum album L. Lilium Martagon L. Paris quadrifolia L. Coeloglossum viride (L.) Hartm. Stellaria nemorum L. Ranunculus montanus Willd. Dentaria glandulosa W. et K. 1020 AL. BELDIE 22 23 VEGETAȚIA MASIVULUI PIATRA CRAIULUI 1021 Saxifraga cuneijolia L. Chrysosplenium, alternifolium L. Sorbus aucuparia L. Geum rivale L. Geranium silvaticum L. Mercurialis gerennis L. Hypericum alpigenum Kit. Viola biflora L. Daphne Mezereum L. Epilobium montanum L. Heracleum palmatum Baumg. Chaerophyllum Cicutaria Vili. Astrantia major L. Vaccinium Myrtillus L. Soldanella montana Willd. Cortusa Matthiolii L. Gentiana asclepiadea L. Myosotis silvatica Hoffm. Veronica urticifolia Jacq'. Galium Schultesii Vest. Valeriana tripteris L. Adenostyles orientalis Boiss. Doronicum carpaticum (Gris, et Sch.) Nym. Crepis paludosa (L.) Mnch. Homogyne alpina (L.) Cass. B r i o f i t e Hylocomium splendens Br. eur. Acrocladium sp. Campylium stellatum (Schreb.) Bryhn. P lilium crista-castrensis (L.) De Not Rhytidiadel] hus triquetrus (L.) Warnst. Rhytidiadelphus squarrosus (L.) Warnst. La extremitatea nordică a masivului, în Valea Crăpăturii și în vâlcelele afluente, pe lângă aceste specii se mai adaugă obișnuit: Poa Chaixii Vili, (adesea dominantă), Ranunculus platanifolius L., Aconitum paniculalum Lam. Aconitum lasianthum (Rchb.) Simk., Aconitum Baumgartenianum Simk. (în locul clasic !), rara specie Tozzia alpina L., precum și câteva elemente de grohotișuri ca Hesperis moniliformis Schur (în locul clasic !), Isalis transsilva- nica Schur (în locul clasic !), Dryopteris Robertiana (Hoffm.) Christ. In vâlcelele și hornurile stâncoase, înguste și întunecoase, se întâlnește obiș- nuita asociație a acestor locuri din munții calcaroși, caracterizată prin domi- nanța speciilor Doronicum carpaticum și Cortusa Matthiolii, însoțite de puține alte specii care pot suporta umbra, după cum se vede în exemplul următor. Doronicum carpaticum (Gris, et Sch.) Nym. Delphinium elatum L. Cortusa Matthiolii L. (domin.) Arabis alpina L. Cystopteris fragilis (L) Bernh. Dentaria glandulosa W. et K. Cystopteris regia (L.) Desv. Primula, elatior (L.) Grufb. Stellaria nemorum L. (Valea lui Râie, 1350 m) Aceiași asociație se regăsește și la altitudini mai mari, cu modificări neîn- semnate. Așa de exemplu : Doronicum carpaticum (Gris, et Sch.) Nym. Arabis alpina L. Cortusa Matthiolii L. Primula elatior (L.) Grufb. Cystopteris regia (L.) Desv. Senecio rupestris W. et K. Cystopteris montana (Ham.) Desv. (Brâul Giorânga Mare, 1700 m) Delphinium elatum L. In fundul hornurilor adânci, unde intensitatea luminoasă este foarte redusă, din aceste specii rămân numai cele mai puțin pretențioase la lumină și anume: Doronicum carpaticum, Cortusa Matthiolii și Cystopteris regia, adeseori slab desvoltate și sterile. F. VEGETAȚIA STÂNGILOR Am arătat că masivul Piatra Craiului, în special pe versanții din spre Valea Bârsei și Valea Dâmbovițeifeste prin excelență stâncos. Pereții înalți de calcare titonice sunt obișnuit atât de netezi, încât nu îngăduesc instalarea și viețuirea plantelor decât în fisurile și pe micile praguri ce brăzdează aceste fețe abrupte. Aici întâlnim o serie de specii sâxicole și calcicole repartizate în mod variat, în raport de altitudine, expoziție și gradul de umiditate. Asociațiile sunt așa dar fragmentate, în pâlcuri sau exemplare izolate a căror consistență este determinată de abundența fisurilor în care pot pătrunde rădăcinile plantelor. Pe versantul nord-vestic, pe stâncile cu praguri dela limita inferioară a etajului alpin, cea mai răspândită asociație saxicolă este un Seslerietum de stânci în care găsim de obicei: Sesleria Haynaldiana Schur (domin.) Ranunculus Hornschuchii Hoppe Erysimum Baumgartenianum Schur Kernera saxatilis (L.) Rchb. Saxifraga Aizoon Jacq. var. brevifolia Engl. Dryas octopetala L. Anthyllis alpestris (Kit.) Hegi Polygala alpestris Rchb. Helianthemum alpestre (Jacq.) DC. Androsace arachnoidea Sch. Ny. Ky. Asperula capitata W. et K. Leontopodium alpinum (L.) Cass. (Creasta dintre valea Podurilor și valea Vlădușca, 1600 m) Pe versantul vestic din spre Valea Dâmboviței (dincolo de Creasta Tăma- șului), Seslerietum-vX de pe stâncile înierbate devine mai bogat în specii și oarecum asemănător în ce privește elementele componente, cu Seslerietum- urile de pe brânele Bucegilor, astfel după cum urmează: Sesleria Haynaldiana Schur Festuca saxatilis Schur Festuca versicolor (Tausch) Kraj. Trisetum alpestre Host Poa gelida Schur Gymnadenia conopea (L.) Rich. Gypsophylla petraea (Baumg.) Rchb. Dianthus callizonus Schott et Kotschy Ranunculus montanus Willd. Erysimum Baumgartenianum Schur Biscutella laevigata L. Saxifraga Aizoon Jacq. Polenlilla thuringiaca Bernh. Onobrychis transsilvanica Simk. Anthyllis alpestris (Kit.) Ilegi Helianthemum alpestre (Jacq.) DC. Helianthemum tomentosum Scop. Linum extraaxilare Kit. Libanotis humilis Schur Bupleurum falcatum L Eritrichium nanum (AII.) Schrad. Pedicularis carpatica Andrae Galium erectum Huds. var. Bielzii Schur Asperula capitata W. et K. Phyteuma orbiculare L. Carduus transilvanicus Schur Senecio rupestris W. et K. Leontopodium alpinum (L.) Cass. Aster alpinus L. Hieracium villosum Jacq. Hieracium bifidum Kit. B r i o f i t e Encalypta contorta (Wulf.) Lindb. Tortella tortuosa (L.) Limpr. Fissidens cristatus Wils. Ctenidium molluscum (Hedw.) Mitt. Leskea catenulata (Brid.) Mitt. Grimmia apocoxpa (L.) Heuwig Syntrichia sp. (Ceardacul Standului, 1620 m) p ■' Pe stâncile umede de pe versanții nordici, mai ales în hornurile cu stagnare mai îndelungată a zăpezilor, aflăm asociația întâlnită în general în munții Bârsei și în Bucegi pe astfel de locuri și caracterizată de obicei prin: Lloydia serotina, Hutchinsia brevicaulis, Ranunculus alpestris, Viola biflora, la care se mai adaugă și alte câteva elemente sâxicole. Iată un exemplu: Cystopteris fragilis (L.) Bernh. Cystopteris montana (Lam.) Desv. Asplenium viride Huds. ■Carex sempervirens Vili. Lloydia serotina (L.) Rchb. Salix Kitaibeliana Willd. Polygonum viviparum L. Ranunculus alpestris L. Arabis alpina L Hutehinsia brevicaulis Hoppe Dryas octopetala L. Viola biflora L. Pinguicula alpina L. Achillea Schurii Schultz-Bip. Briofite Ctenidium molluscum (Hedw.) Mitt. / Encalypta contorta (Wulf.) Lindb. | Campilium stellatum (Schreb.) Bryhn. I Fissidens cristatus Wils. l Barbula sp. I Hypnum sp. 1 Tortella tortuosa (L.) Limpr. \ Distichium montanum (Lam.) Hagen J (Sub Brâna de Mijloc a Ciorângii, 1750 m) 1022 AL. BELDIE 24 La altitudini mai mai’i, pe aceleași locuri, asociația se reduce de obicei la: Cystopteris fragilis (L.) Bernh. Festuca violacea L. Lloydia serotina (L.) Rchb. Ranunculus alpestris L. Hutchinsia brevicaulis Hoppe Saxifraga androsacea L. Viola bijlora L. Cortusa Matthiolii L. (Peretele vestic, 2100 m) In etajul montan, stâncile din pădure și mai ales acelea din fundul văilor, sunt acoperite cu o vegetație obișnuită în astfel de stațiuni, în masivele calca- roase din munții Bârsei și Bucegi și constituită mai ales din elemente saxicole și sciafile. Astfel, aproape niciodată nu lipsesc de pe aceste stânci: Polypodium vulgare L. Scolopendrium vulgare Sin. Asplenium Trichomanes L. Cystopteris fragilis (L.) Bernh. Poa nemoralis L. Clematis alpina (L.) Mill. Moehringia muscosa L. Saxifraga cuneijolia L. Campanula carpatica Jacq. Vaderiana montana L. Hieraeium murorum L. Pe pereții stâncoși din Valea Crăpăturii, la acestea se mai adaugă: Gera- nium macrorrhizum L. și rara umbeliferă Conioselinum vaginatum (Spr.) Thell. Pe versanții estici și sud-estici din spre pasul Bran, vegetația saxicolă este reprezentată prin specii mai numeroase, dintre care o serie de elemente mai xerofite. Astfel, Seslerietum-A de stâncării are în mod obișnuit urmă- toarea compoziție: Sesleria Haynaldiana Schur (domin.) Festuca versicolor (Tausch) Kraj. Koeleria transsilvanica Schur Poa gelida Schur Trisetum alpestre Host Dianthus tenuifolius Schur Dianthus spiculijolius Schur Kernera saxatilis (L.) Rchb. Saxifraga Aizoon Jacq Laserpitium latijolium L. Libanotis humilis Schur Asperula capitata W. et K. Campanula carpatica Jacq. Hieraeium villosum Jacq. Hieraeium bifidum Kit. Stâncăriile cu înclinație mai puțin pronunțată sunt de regulă mai înier- bate, pe lângă speciile de mai sus mai adăugându-se: Festuca saxatilis, Carex sempervirens, Linurn extraaxilare, Biscutella laevigata, Dryas octopetala, Helian- themum alpeslre, Centaurea Triumfetti, precum și o serie de alte elemente de pajiști subalpine și alpine, alcătuind asociații mixte foarte bogate. Iată compoziția floristică a unor astfel de stâncării: Botrychium Lunaria (L.) Sw. Festuca saxatilis Schur Festuca versicolor (Tausch) Kraj. Koeleria transsilvanica Schur Poa alpina L. Poa nemoralis L. Sesleria Haynaldiana Schur Avenaslrum pubescens (Huds.) Jess. Carex sempervirens Vili. Lilium Martagon L. Gymnadenia conopea (L.) Rich. Arenaria pauciflora (Boiss.) Simk. Cerastium transsilvanicum Schur Dianthus tenuifolius Schur Ranunculus montanus Willd. Biscutella laevigata L. Thlaspi Kovaisii Heuff. Sedum atratum L. Saxifraga adscendens L. Saxifraga Aizoon Jacq. Anthyllis alpestris (Kit.) Hegi Geranium caerulatum Schur Linum extraaxilare Kit. Polygala alpestris Rchb. Hypericum alpigenum Kit. Helianthemum alpestre (Jacq.) DC. Astrantia majo" L. Libanotis humilis Schur Vaccinium Vitis-idaea L. Gentiana Iuțea L. Myosotis alpestris Schmidt Calamintha Baumgartenii Simk. Thymus pulcherrimus Schur Asperula capitata W. et K. 25 VEGETAȚIA MASIVULUI PIATRA CHAIULUI Galium erectum Huds. Galium anisophyllum Vili. Vaier iana montana L. Scabiosa Columbaria L. Knautia longifolia (W. et K.) Koch Phyteuma orbiculare L. Senecio sulphureus Baumg. Carduus transsilvanicus Schur Achillea Schurii Schultz-Bip. Achillea lingulata W. et K. Hypochoeris uniflora Vili. Hieraeium villosum Jacq. Hieraeium bifidum Kit. (Fata de Sud-Est spre Crăpătură, 1900 m) 1023 G. VEGETAȚIA GROHOTIȘURILOR Grohotișurile, în deosebi caracteristice pentru munții constituiți din calcare masive, sunt foarte frecvente în tot cuprinsul masivului, la baza pereților stâncoși. Ele se găsesc în diferite stadii de fixare, începând dela grohotișuri mobile, aproape lipsite de vegetație, până la grohotișuri din vechi conuri de dejecție, astăzi cu solul format și complet acoperite cu un covor vegetal continuu (pădure, fâneață, etc.) corespunzător condițiilor climatice locale și stadiului actual de solificare. Grohotișurile mobile le întâlnim pe ambii versanți principali ai masivului dar abundă în special pe versantul vestic (din spre Valea Dâmboviței), în porțiunea din Curmătura Tămașului și Valea lui Ivan. In această regiune, cel mai reprezentativ grohotiș este « Marele Grohotiș » dela « Ceardacul Stan- ciului », într’adevăr de o măreție impresionantă. Primele plante pionier care se instalează printre bolovanii acestui grohotiș în exemplare izolate sau mici pâlcuri sunt Linaria alpina L. și Rumex scutatus L. Pe versantul sud-estic, unde grohotișurile mobile sunt de proporții mai mici, Linaria alpina lipsește iar ca pionieri aflăm aici fie numai Rumex scutatus, fie acesta împreună cu Silene alpina (Lam.) Thomas. Pe toate grohotișurile, primul stadiu de fixare este caracterizat prin pre- zența speciilor : Poa nemoralis L. var. agrostoides A. et G., Papaver pyrenaicuin (L.) A. Kern. ssp. corona Sancti-Stephani (Zap.) Borza, Arabis arenosa (L.) Scop., Senecio rupestris W. et K. în stadiile următoare se pot deosebi o serie întreagă de asociații transi- torii în care se află de obicei: Isatis transsilvanica, Hesperis moniliformis, Geranium Robertianum, Dryopteris Robertiana, precum și elemente proprii asociațiilor ce urmează a se închega după fixarea grohotișului și formarea solului, în raport cu condițiile staționale locale. Astfel, direcțiunile de succe- siune pot conduce treptat fie către un Seslerietum, un Festucetum carpaticae sau un buruieniș subalpin, fie către instalarea molidișului. In exemplul următor se arată compoziția floristică a unui grohotiș de pe versantul vestic, în primul stadiu de fixare. Cystopteris fragilis (L.) Bernh. Poa nemoralis L. Poa minor Gaud. Urtica dioica L. Rumex scutatus L. Silene alpina (Lam.) Thomas Minuartia verna (L.) Hiern Heliosperma quadrifidum (L.) Rchb. Aconitum tauricum Wulf. Papaver pyrenaicum (L.) A. Kern. ssp. corona Sancti-Stephani (Zap.) Borza Arabis arenosa (L.) Scop. Sedum atratum L. Saxifraga luteo-viridis Sch. Ky. Geranium Robertianum L. Calamintha Baumgartenii Simk. Galium anisophyllum Vili. Carduus transsilvanicus Schur Senecio rupestris W. et K. Hieraeium bifidum Kit. (Ceardacul Stanciului, 1620 m) <024 AL. BELDIE 26 VEGETAȚIA MASIVULUI PIATRA CRAIULUI. 1025 Pe un alt grohotiș, în același stadiu, dar pe versantul sud-estic, s’au găsit următoarele: i Dryopteris Robertiana (Hoffm.) Christ. Moehringia muscosa L. Poa nemoralis L. Aconitum tauricum Wulf. Festuca saxatilis Schur Digitalis ambigua Murr. Rwnex scutatus L. Galium erectum Huds. Cerastium Lerchenjeldianum Schur Senecio rupestris W. et K. II. VEGETAȚIA CRESTEI Creasta stâncoasă și ascuțită a masivului și flancurile imediat înveci- nate de sub creastă sunt supuse unor condicii climatice mai vitrege decât acelea ce domnesc de-a-lungul versanților și caracterizate mai ales prin vânturi puternice și, pe alocuri, prin lipsa acoperământului de zăpadă în timpul iernii. Ca urmare, vegetația din lungul crestei se evidențiază prin prezența unor elemente alpine, adaptate împotriva acțiunii smulgere și eroziune a vân- tului, și rezistente la îngheț. Ele sunt cantonate numai pe coama și pe vârfu- rile cele mai înalte ale masivului. Astfel, pe toată întinderea coamei, între vârful « La Om » și «Țimbanul Mare», pe solul scheleto-pietros al crestei, pâlcurile de Sesleria caerulans, Carex sempervirens și Dryas oclopetala alternează cu fragmente de Elynetum (asociația clasică a muchiilor bătute de vânturi și desgolite de zăpadă), în timp ce la adăpostul crăpăturilor din stânci aflăm: Draba compacta Sch. Ny. Ky., Draba Kotschyi Stur, Draba Haynaldii Stur, Erilrichium nanum (AII.) Schrad., Viola alpina L., Saxifraga moschata Wulf., iar pe pietrișurile mărunte: Arenaria biflora L., Scleranthus neglectus Roch., Minuarlia Gerardii (Willd.) Hayek. Iată bunăoară, speciile întâlnite pe creastă în jurul vârfului « La Om » (2244 m alt.): Sesleria. caerulans Friv. Festuca saxatilis Schur Festuca versicolor (Tausch) Kraj. Poa gelida Schur v Carex sempervirens Vili f. pumila Schur Carex fuliginosa Schkur Elyna myosuroides (Vili.) Friisch Polygonum viviparun L. Thesium Kernerianum Simk. Minuartia verna (L.) Hiern Cerastium transsilvanicum Schur . Ranunculus montanus Willd. Draba compacta Sch. Ny. Ky. Draba Kotschyi Stur Biscutella laevigata L. Saxifraga Aizoon Jacq. var. brevifolia Engl. Saxifraga moschata Wulf. Saxifraga luteo-viridis Sch. Ky. Saxifraga adscendens L. >—Dryas oclopetala L. Potentilla Crantzii Beck Helianthemum alpestre (Jacq.) DC. '" Viola alpina L. Androsace Chamaejasme Wulf. Androsace arachnoidea Sch. Ny. Ky — Eritrichium nanum (AII.) Schrad. Thymus parviflorus Opiz Galium anisophyllum Vili. In punctele cu oarecare acumulare de zăpadă, la adăpostul blocurilor stâncoase, apar: Salix retușa L., Vaccinium Vitis-idaea L., Rhododendron Kotschyi Simk., Gymnadenia albida L. C. Rich., Nigritella rubra. (Wettst.) Richt. Am încercat în cele de mai sus a prezenta trăsăturile cele mai însemnate . ale vegetației Pietrei Craiului. Incontestabil, masivul ascunde încă și alte aspecte în locurile greu accesibile și încă necercetate în mod sistematic. De aceea, lucrarea de față trebue considerată ca o primă contribuție cu caracter general iar pentru completarea cunoștințelor actuale este de dorit ca tinerii botaniști să nu șovăie a-și îndrepta pașii către cleanțurile sălbatice ale Pietrei Craiului, căutând a aduce noi date la cunoașterea florei și vegetației acestui masiv, unul dintre cele mai pline de interes și mai pitorești colțuri din Repu- blica Populară Română. PACTMTEJILHOCTL MACCHBA RHTPA RPAIOJIVR (KPATKOE COAEPIKAHHE) PacnoJiomeHiiHft na lorosanamioM npaio paBumibi RuMnuu Btipceft, Maccim rimpa Kpaionyft coctomt hs aaocTpeuiioro rpebnu c obiițiiM npocrupamieM cenepo-BOCTOK—iopo-boctok c BepimiHaMM b 1900—2240 m uau yp. m. n oOpaaoBan npenMymecTBeHim mi pmțoBbix nsBecTHHKOB TMTOHa. C tohkh spemiH ropoobpaBOBaiiHH na oGoux rjiaBimx CKnouax MaCCHBa BMHBJIHIOTCH H0B0JIBII0 BHaUHTejibHHe paBJIHHMH. TaK, CKJIOH B CTopouy poumiM Btipceft i-i gonnHH RbiMboBiipa no npeiiMymecTBy CKa- .uncTBiiî n o6pMBiic.TMH, Torpa uau obpanțemmie k ymejmio Bpana ckhohm bonee MHrKiie u Hanțe Bcero noKptiTbi TpaBoh. PâCTiiTejmHOCTb MaccHBa xapaKTepiiByeTcn b nepByio ouepepb papoM tțnopMCTiîHecKi-ix ojieMCHTOB, jiio6hihhx iiBBecTKOBbie iiouBH, npeUMy- mecTBeuno KapnaTCKUx bhusmob kgk: Festuca carpatica, Sesleria Haynal- diana, Dianthus spiculifolius, Cerastium Lerchenjeldianum ii np., hjih mmc- mob iojkhhx KapnaT nau: Draba compacta, Cerastium transsilvanicum, Alys- sum repens h np., a Taume bhubmob rop Etipceft uau Thesium Kerneria- num h Geranium caerulatum var. Caroli-Principis. Cummmh npiiMeuaTejm- hhmh HB.nmoTcn ojțnaKo angeMH, cBoftcTBeHiibie MaccuBy llnTpa KpatojiyH Dianthus callizonus h Isatis transsilvanica. R OTHOuienmi cocTasa n obnțero pacnpejțeneHuu pacTHTejmHOCTM, a Tamuc ițmopHCTunecKHX ocobei-niocTeu pasmiuaioT b TopuBOHTanbHOft njioc- kocth Tpn bonee BHauiiTejmimix paftoua, a iiMenuo: ckjioh b CTopouy HOJIhhm Bbipceii n uojihhm RtiMboBuna, ckjioh b CTopony yinejum Bpaiia, rpebenu Meumy «KypMarypa» n «JIa Om». IIo BepTUKaJibuoiî hjiockocth pacTMTenBHocTb pacnpegeuHeTCH no TpeM bmcothhm npycaM, a hm6hho: ropubift upyc, cybantnnîîcKMit upyc h anbnuftcKiiH upyc. B paMKax 9Tiix obuacTeh h bmcothbix npycoB n b aaBucnMOCTH ot MecTHbix CTauHOHapHBix ycnoBMîî oniiCbiBaeTcu pnjț bonaraux pacTUTenb- HblX egMHMU CO BCeMK BaMeueUHBIMM paCTHTejIbHBIMlI aCCOUHanilHMM, JțJIH KOTOpi.IX npiIBOHHTCH MHOrOHHCJieHHHe npi-IMepbl (țuOpMCTHUeCKHX coc- TaBOB. 3to cnejțyiomne ejțnHHițM. Jleca ropHoro npyca, npețțcTaBJienuMO jieconacaHtgeHMHMH hb byKa o nuxToii imim nnxTH c byKOM, moîkho BKJiiomiTb b accou.i-iau,iuo, onncaHHyio bojmmett uacTbio nou uassamieM Fagetum dacicum, noHBimiomyiocH mho- romacJieHHHMM BapuaHTaMii. OhhoU i-ib uawbo.iiec npMMeuaTenmiMX aceo- unauHft HBjmeTcn byKOBan c Geranium macrorhizwn, nsBecTiiau b ropax OjireHUH ii Bauara n BCTpeuaiomaHCH 3p,eob mmm na ceBepoBanauuoft KOHeUHOCTI'I MaccHBa. Jleca cyGajmnuftcKoro npyca hbjihiotch JiecaMii paBJimnmix terob nMXTbl B BaBHCHMOCTH OT nOHBeHHMX II reOMOp^OJIOrmieCKMX yCJIOBIlii. 16 — Buletin Științific — c. 2694 1026 AL. BELDIE 28 29 VEGETAȚIA MASIVULUI PIATRA CRAIULUI 1027 Jlec b ymeJiBHX h pacTHTejibHocTb Bgojib hojihh b ropuoM npyce xapa- RTepHByioTCM jiecoiiaca?KaeiinflMii Tmia «Aceretum Pseudoplatani» h pocnoni- Iioii TpaBBHOÎi paCTMTeJIbHOCTblO C MHOrOHHCJIOHIlMMH BHJțaMH nanOpOTHH- KOBHX. KycTapnnKOBi>ie. sapocnn Pinus montana BcrpenaioTcn ohbhb macra na cKJione co cTopoHH hojihhm BMpceîî, a npeodjiaRaioipaH conyTCTByiomaii pacTUTejiMiocTL coctoht Goamieit nacTBio hb Rhododendron Kotschyi, Vaccinium Myrtillus m Vaccinium. Vitis-idaea, napn^y c kotophmh mieeTCH pan 3jibm6htob cyda.nmmiicKMX h ropnbix jibchmx nopon. OcoSemiocTbio MaccMBa HBjiMeTCH nou™ nomioe oTcyTCTBne Kycrap- HBKa Alnus viridis, b oTJimiie nanpnMep ot coceanero MaccnBa Byne^iKb, na KOTOpOM OH HBJIH6TCH oSm’IHMM HBJI6HII6M. Jlyra npocTupaioTcn HenpepBiBHoH nojiocoii y nonHofKbn MacciiBa. Ohh hohth Bce Tuna Festucetum rubrae ii hmciot ohohe Sorarbift (J)JiopncTii'iecKuii cocTaB. Ohh hmoiot MHoroHHOJieHHMe acneKTM b saBnciiMocTii ot ray- 0HHM H BJiaîKHOCTH HOHERI II COHOpIRaT HeCKOJIbKO XapaKTSpHBIX 9JieM6HT0B Ban Orchis globosa, Anacamptis pyramidalis, Silene nemoralis, Thlaspi Ko- aatsii m pp. CySaJtbnHâCKne m aabnnaoKHe nacTânipa SbiBaiOT paajwiHHLix thhob m npencTaBjiaioT oTanaHa na o6omx raasHbix cnaonax MaccMBa. HacTbnma pojW(eiWpOHa (Rhododendron Kotschyi) aaniiMaioT 6oJibinne npooTpaHCTBa Ha CKJionax nan Hojinnoii Imipceii na Top^HHHCTbix ryMycHWX nonsax h b mccthoctmx, HenpepniBHO noKpbiTMX bumom cneroM. TpaBHHMOTMe nacTâiima cocTaBJimoT npeoGJianaiomyio nosepxHOCTb c pacTiirejibuocTBio na CKJionax aJibnuftcKoro npyca, na CKejieTHMx nonsax. Ha CKJionax nap, pomiHoii Ebipceii HauSojiee pacnpocTpaHenHMMH accoiinaqHaMH bbiBaioT -nana Sesle- rietum (c Sesleria Haynaldiana} hjih Caricelum sempervirentis pasnaHnax acneKTOB b bubmciimocth ot HaKJiona, ocBeiqeniiH h nonBeHHbix- ycjiOBHii. B mx cocTaBe BCTpeuaioTCH nocTomnibie cnyTHHKH: Polygonum viviparum, Pedicularis verticillata, Bartsia alpina. Ha BaRpenJieumix poccwnax o6jio- Momibix nopon, b ocoSeiinocTH na CKiione Han aomnion flbiMboBnna mieeTCH Festucetum saxalile c MHoromicneHHMMH conyTCTByioiqiiMM BMflaMH. Ha iojkhom n roroBOCTOHHOM CKJionax Maccnsa OTMHnaiOT Tpn 6onbHine KaTeropnn accoiwpiin nacTâiiip: Festucetum rubrae, Festucetum saxatile n Seslerietum. PacTKTenbHOCTb BHOJiB cyCanbHHacKHX h ajibnuftCKHX jiojk6hh ii npo- nacTeii coctoht hb MiiorouHCJieHHbix BbicoKopocaux biipob. 9tm acco- miaiw hohth Bceraa copepinaT Calamagrostis arundinacea, Delphinium elatum, Hesperis moniliformis, Heracleum palmatum, Carduus personala, Ade- nostyles orientalis. B cKajiHCTHX TeMHOBaTbix jiombunax Samaior accopua- Hmh, xapaKTepiiByioiHHeoH npeo6jiaHanneM bh^ob Doronicum carpaticum h Cortusa Matthiolii. PacTMTeJibHOCTB CKaM coctoht b o6nțeM hb oanoro (țiparMeuTapnoro Seslerietum c MHoronHcnenHMMH aneMeiiTaMH Tiuia Ranunculus Hornschuchii, Kernera saxatilis, Anthyllis alpestris, Asperula capitata. Ha ceBepHbix ckho- nax B.iia?Kiibix ouau o6hkhobchho BCTpeaaioTCfl accopnapHH Lloydia sero- tina, Hutchinsia brevicaulis, Ranunculus alpestris, Viola biflora. Ha ckjio- nax nan ymenbeM Bpana pacTHTHJibnocTb oxsaTbiBaeT 6ojibmoe hhcjio BIIgOB, B TOM HHCJie pM# GoJICC KCepOlJlHTHMX OJieMCHTOB. PacTHTeiibHOCTb na nesaKpenjieHHLix poccbinHx oSjiomohhhx nopojț npnMeHaTeJibiia nnoHepcKHMii BunaMii: Linaria alpina, Rumex scutatus, ‘Silene alpina. Ha o6jiomohhbix noponax, nepBoîi cTaniin BaKpeiiJieHHH Bcerna iiMeeTcn Poa nemoralis, Papaver pyrenaicum ssp. Corona Sancti- Stephani, Arabis arenosa, Senecio rupestris. PacTHTejibiiocTb na rpeSne h na nenocpencTBeinio cmcjkhmx cnaonax non rpeSneM xapaKTepnsyeTCH naniuineM ajieMeiiTOB, aKJînMaTMBiipoBaB- niHxcH b cypoBbix ycjioBHHx KJiHMaTa na rpeSne ropui nan Elyna Bellardii, Dryas octopetala, Draba Kotschyi, Eritrichium nanum, Carex fuliginosa, Minuartia Gerardii, Viola alpina. LA VEGfîTATION DU MASSIF DE PIATRA CRAIULUI (RESUME) Le massif de Piatra Craiului, situe ă la limite sud-ouest de la plaine Câmpia Bârsei, est forme d’une crete affilee, orientee du nord-est au sud-ouest, avec •des cîmes entre 1900 et 2240 m d’altitude. II est constitue dans sa majeure pârtie de calcaires tithoniques recifaux. Du point de vue orographique, le massif presente d’assez grandes differences d’un versant â l’autre. Ainsi, le versant du cote de la Valea Bârsei et de la Valea Dâmboviței est abrupt et rocheux, par excellence, alors que Ies pentes vers le defile de Bran ont une inclinaison plus douce et sont, pour la plupart, recouvertes de pâturages. La vegetation du massif est caracterisee, en premier lieu, par des elements floristiques calcicoles, en majeure pârtie, des endemismes carpathiques, tels ■que: Festuca carpatica, Sesleria Haynaldiana, Dianthus spiculifolius, Ceras- tium Lerchenfeldianum, etc. ou bien par des endemismes des Carpathes du sud, tels que: Draba compacta, Cerastium transsilvanicum, Alyssum repens, •etc., ainsi que par des endemismes des monts de la Bârsa, tels que: Thesium Kernerianum et Geranium caerulatum var. Caroli-Principis. Mais Ies plus remarquables sont Ies propres endemismes du massif de Piatra Craiului, â -șavoir Dianthus callizonus et Isatis transsilvanica. Par rapport ă la composition et ă la repartition generale de la vegetation, ainsi qu’aux particularitâs floristiques, on distingue trois regions plus impor- tantes, dans le plan horizontal, â savoir: le versant vers Ies vallees de la Bârsa et de la Dâmbovița, le versant vers le defile de Bran et la crete entre « Curmă- tura » et le pic « La Om ». Dans le plan vertical, la vegetation est distribuee ■ en trois etages d’altitude, ă savoir: l’etage du hetre, l’etage sous-alpin et l’etage alpin. Dans le cadre d'e ces regions et âtages d’altitude et par rapport aux condi- tions des stations locales, l’Auteur decrit une sârie de grandes unites de vege- tation avec toutes Ies associations vegetales qu’on y a observees, en donnant •de nombreux exemples de composition floristique. Ces unites sont Ies suivantes: Les forets de l’etage du hetre, constituees surtout de peuplements de hetres â epicea ou bien d’epiceas â hetre, peuvent etre encadrees dans l’asso- , ciation decrite sous le nom de Fagetum dacicum, qui prdsente de nombreuses variantes. L’une des plus remarquables associations est la hetraie â Geranium .macrorhizum, connue des monts de 1’Oltenie et du Banat et qu’on ne trouve ici qu’â l’extremite nord-ouest du massif. 31 VEGETAȚIA MASIVULUI PIATUA CRAIULUI 10’9 1028 AL. BELDIE '30- Les forets de l’etage sous-alpin sont des forets de sapin de types differents,. en fonction des conditions edaphiques et geomorphologiques. La foret des gorges et la vegetation le long des vallees de l’etage du hâtre est caracterisee par. des peuplements du type « Aceretum Pseudoplalani » et une flore herbacee luxuriante, â nombreuses especes de fougeres. Les broussailles de pin nain (Pinus montana) sont tres frequentes sur le versant de la Valea Bârsei et la vegetation dominante qui les accompagne est composee surtout de Rhododendron Kotschyi, de Vaccinium Myrtillus et Vaccinium Vitis-idaea, aux cotes desquels apparaissent une serie d’elements sylvicoles sous-alpins. Une particularite de ce massif est constituee par l’absence des broussailles de Alnus viridis, espece rare ici, â l’encontre du massif voisin des Bucegi, ou elle est commune. Les preș s’etendent aux pieds du massif, sur une bande ininterrompue. Us sont presqu’entierement du type Festucetum rubrae et d’une riche compo- sition floristique. Ils se presentent sous de nombreux facies, selon la profon- deur du sol et son degre d’humidite, comprenant quelques elements carac- teristiques tels que: Orchis globosa, Anacamptis pyramidalis, Silene nemo- ralis, Thlaspi Kovatsii et autres. Les pâturages sous-alpins et alpins sont de types varies et presentent des differences sur les deux principaux versants du massif. Les pelouses de- Rhododendron Kotschyi occupent de Jarges espaces sur le versant de la Valea Bârsei; elles siegent sur des sols tourbeux et riches en humus et dans des endroits qui sont recouverts de neige pendant tout Phiver. Les pelouses herbues constituent la vegetation dominante des pentes et des vires de l’etage alpin, sur des sols squelettiques. Sur le versant de la Valea Bârsei, les associations les plus repandues sont celles de type Seslerietum (a Sesleria Haynaldiana) ou Caricetum sempervirentis, sous‘de- nombreux facies variant selon l’inclinaison, l’exposition et les conditions eda- phiques. On remarque dans leur composition, les compagnons fideles: Poly- gonum viviparum, Pedicularis verticillata, Bartsia alpina. Sur les eboulis fixes, particulierement sur ceux du versant de la Valea Dâmboviței, on trouve un Festucetum saxatile avec de nombreuses especes associees. Sur le versant sud. et sud-est du massif, on distingue trois grandes categories d’assbciations de pelouses: Festucetum rubrae, Festucetum saxatile et Seslerietum. La vegetation du long des combes et des chemine.es sous-alpines et alpines est formee de nombreuses especes de haute taille. Presque toujours ces asso- ciations contiennent les: Calamagrostis arundinacea, Delphinium elatum, Hesperis monilijormis, Heracleum palmatum, Carduus personala, Adenostyles orientalis. Dans les combes rocheuses et sombres, on rencontre l’association caracterisee par la dominance des especes Doronicum carpaticum et Cortusa Matthiolii. La vegetation des rochers est formee, en general, d’un Seslerietum fragmen- taire, â nombreux elements saxicoles, tels que: Ranunculus Hornschuchii, Kernera saxatilis, Anthyllis alpestris, Asperula capitata. Sur les rochers humides des versants du nord, on trouve ordinairement l’association ă Lloydia sero- tina, Hutchinsia brevicaulis, Ranunculus alpestris, Viola bijlora. Sur les ver- sants du cote du defile de Bran, la vegetation saxicole comprend des especes- plus nombreuses parmi lesquelles une serie d’elements xerophytes. La vegetation des eboulis mobiles est remarquable par les especes pionnieres: Linaria alpina, Rumex scutatus, Silene alpina. Sur les eboulis au premier stade de fixation, on trouve toujours: Poa nemoralis, Papaver pyrenaicum ssp. Corona Sancti-Stephani, Arabis arenosa, Senecio rupestris. La vegetation sur la crete et sur les flancs avoisinants (sous la crete) est caracterisee par la presence de certains elements adaptes aux conditions de l’âpre climat de la crete, tels que: Elyna Bellardii, Dryas octopetala, Draba Kotschyi, Eritrichium nanum, Carex fuliginosa, Minuartia Gerardii, Viola alpina. BIBLIOGRAFIE 1. Al. Beldie, Făgetele montane superioare dintre Valea lalomiței. și Valea Buzăului. Ed. Acad. R.P.R., 1951. 2. Al. Borza, Conspectus Florae Romaniae regionumșue aRinium. Cluj, 1947 —-49. 3. T. C o m e s, Anal. ICEF, Seria II, 1947, Nr. 73. 4. A. H a y e k, Die Pflanzendecke Oesterreich-Ungarns. Leipzig—Wien, 1912 — 16. 5. S. J a v o r k a, Magyar Flora. Budapest, 1934. 6. N. O n c e s c u, Region de Piatra. Craiului—Bucegi. Etude geologique. București, 1943. 7. S. Pașcovschi, Studii și Cercetări ICES, București, 1951, p. 115. 8. F. P a x, Grundzuge der Pflanzenverbreitung in den Karpathen. Leipzig 1898 — 1908. 9. I. P r o d a n, Flora pentru det.ermina.rea și descrierea plantelor ce cresc in România. Ed. a H-a, Cluj, 1939. 10. J. Romer, Aus der Pflanzenwell der Burzenlănder Berge in Siebenburgen. Wien, 1899. 11. F. Schur, Enumeratio plantarum Transsilvaniae. Vindobonae, 1866. 12. T r. S t e f u r e a c, Bul. Științ. Acad. R.P.R., Secțiunea de Științe Biol., Agron. Geol. și Geogr., t. III, Nr. 2, 1951, p. 249. 13. H. W a c h n e r, Kronstădter Heimal- und Wanderbuch. Brașov, 1934.