lt ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE BULETIN ȘTIINȚIFIC ■ L SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ‘ ȘI GEOGRAFICE ; sos ÎNTREPRINDEREA POLIGRAFICĂ Kr. 4 bucurești I ■ J |A; Ț- 1 TOMUL IV IANUARIE-MARTIE 1952 LEI 5 [EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÂNE ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE ToniM IV, Nr. 1 lanuarie-Februarie-Martie 1952 SUMAR Pag. V. CREȚU, Cercetări asupra vitaminelor A, Bj , C și D din fânul și sămânța roșie de dughie [Setaria italica} ............................. 5 AL. ALEXINSCHI, Contribuțiuni la cunoașterea Macrolepidopterelor noi sau rare pentru fauna R.P.R....................................... 15 G. T. TOMA, S. ARMĂȘESCU, N. RUCĂREANU și I. POPESCU- ZBLETIN, Cercetări asupra creșterii și producției arboretelor de salcâm, carpen si teiu................................................ 23 I. I. NIȚESCU, I. MIHĂILĂ, N. ZAMFIRESGU, V. STĂNESGU și T. GEORGIU, Cercetări de farmacodinamie nespecifică asupra activității musculare. Nota VI (în colaborare cu E. NAHORNEAK), Vitamina C și efortul muscular la om.............................................. 81 Nota VIL Influența vitaminei C asupra lactacidemiei după efort..... 87 Nota VIII. (în colaborare cu P. ȘU^EBCU), Influența vitaminei C asupra colinesterazei serice după efort .................................... 93 S. OERIU și N. MUNȚIU, Contribuțiuni la chimioterapia morvei. Ac- țiunea bacteriostatică și bactericid’ă comparativă in vitro a câtorva antibiotice și sulfamide asupra bacilului morvei .................... 99 D. A. SBURLÂN, Cercetări .asupra unghiului de tăiere al cuțitului .și asupra grosimii optime a furnirelor derulate din bușteni de rășinoase 105 EUGEN A. PORA, DUMITRU,.!. ROȘCA, ȘTEFAN NIȚU, MAGDALENA PORA, PETRE JITARIU, MATILDA JITARIU, ELIZA ALEXA, ION BOIȘTEANU și NAPOLEON TOPALĂ, Contribuțiuni la studiul fiziologic al respirației și circulației la stavridul din Marea Neagră . [Trachuriis trachurus)................................................ 129 AURELIAN POPESCU-GORJ, Revizuirea speciilor genului Erebia Dalm din Carpații românești (grupa epiphron) . ....................... ■ • ■ 161 EDITURA ACADEM LU jg 1< Ț P OPULARE ROMÂNE ACADEMIE DE LA REPUBL1QUE POPULAIRE ROUMAINE AKAAEMMH pyMHHCKOiî HAPO^HOM PECnyBOKH BULLETIN SCIENTIFIQUE -ÎECTION DES SCIENCES BIOLOGIQUES, AGRONOMIQUES, GEOLOGIQUES ET GtOGRAPHIQUES h a y q h li n b e c t h n k OTAEJIEHME EMO^OriiHECKHX, APPOHOMMHECKHX, FEOJlOrMHECRHX M EEOrPAOHHECKMX HAYK Tome IV. No 1 Janvier-F6vrier-Mars 1952 Tom IV, V 1 HBBapB-^BBpaxfMaPT 1952 8 O M M A I R E Page V. CREȚU, Recherches sur Ies vitammes A, Blf C et D du lom et des graines rouges du panic (Setaria italica) ,......................... 5 AL, ALEXINSCHI, Gontributions â la connaissance des Macrolepidopteres nouveaux ou rares pour la faune' de R.P.R.......................... 15 G. T. TOMA, 8. ARMĂȘESGU, N. RUCĂREANU et I. POPESCU- ZELETIN, Recherches sur la croissance et la production des arboretums d’acacia, de charme et de tilleul ............................... 23 I. I. NIȚESCU, L MIHĂILĂ, N. ZAMFIRESCU, V. STĂNESCU et T- GEORGIU, Recherches de pharmacodynamie non spdcifique sur l’activitâ musculaire. Note VI (en collaboration avec E. NAHORNEAK), La vitamine C et l’effort musculaire chez, Phomme .................... 81 Note VIL Influence de la vitamine G sur la lactacidemie aprâs l’effort 87 Note VIII (en collaboration avec P. ȘUȚESCU), Influence dela vita- mine G sur la cholinesterase serique apreS l’effort....... 93 8. OERIU et N. MUNȚIU, Gontributions ă l’etude de la chimiotherapie de la morve. Action bacteriostatique et bactericide comparee, in vitro, de quelques antibiotiques et sulfamides, sur le bacille de la morve ., 99 D. A. SBURLAN, Recherches sur I’angle de section du couteau et surla meilleure epaisseur des placages d^roules des troncs des resineux . . 105 EUGEN A. PORA, DUMITRU I. ROȘCA, ȘTEFAN NIȚU,. MAGDALENA PORA, PETRE JITARIU, MATlLDA JITARIU, ELIZA ALEXA, ION BOIȘTEANU et NAPOLEON TOPALĂ, Gontributions â l’etude physiologique de la respirației) et de la circulation chez Ie Trachurus trachurus de la Mer Noire .......................................... 129 AURELIAN POPESCU-GORJ, Revisiondes esp&ces du genre Erebia Dalm des Carpathes roumaines (Ie groupe epiphron) ................... 161 CO^EPJKAHHE Ctp. B. KPERy, IlGCJieaoBaHue BUTaMUHOB A B1} C u D eena o Kpaeuaix cenas upoea (Setarta italica) ... .... 5 A. A.IEKCIIHCKHH, K o8HaKOAueHmo e hobmmh nan pe^Kujm flJia ^aynM Py- MBiHCKoft Hapo^uch PeeiiyfiJUiKu MaicpoJieiiii^oaTepaMii , . . ■ • 15 T. TOMA, C. APMOIUECKy, H. PyKBPHHy h H. nOIIECKy-SEiIETHR, HeMe^OBauna poeța u iipo^yKnnii iiacaiK^eHna anauim, rpaGa u juhu . 23 H. HBRECKy, H. MHX9IU9, H. SAMddlPECKy, B. CTOHECKy, II. CY- REClty u T. jHjKEOPUJKMy, IIcerteAOBaHHa Hecnenu<&fluecKoii iapnaKO- AuuaMUKU o pafioTe Minim. CooCiiueHue VI (eomieeTHO c E.HArOPHHKOM), BnTamiH C h MsnueuHoe ycmuie y uejioBeKa ...................................... 81 Ccoduțeajie Vil. BmuuiHe BUTaMiina C ua cHBoporo'iHyio xojmHBCTepaay I noeae ycmuia .... .............. . . 87 i CooOiueHHe VIII (cobm6CTho c II. inyiIECKy), Bauanue BHTajiuaa C na j CMBOporoVHyio xoJiiiHacTepasy nocae ycujuia . . ................. 93 C. OEPIiy u H. MyHlțny, K Bonpocy xaiuHOTepanuu cana. CpaBHHTeatHoe ! RByueiuie daKTepnoeTaTuaecKOpn u OaKTepnuuflHoro ^efleTBna in vitro ne- ! KOTOpMX auTuduoTHKOB m cyjn.$aMB,!țOB na CaunjiJiy cana ...... . . 99 ț CBJTPJLA.H, nay^eane yraa corpus noata h oriTaMaxBHoâ moiuhoctm «anepsi, J paaBepHyrog jib KpypjaKOB xbo0hux nopo^ . . ............. 105 I E. HOPA, M. POIDKA, UI. HHRY, M. ROPA, II. ^HTAPliy, M. mTAPHY, E. AJIEKCA, II. BOIiniTSHY h H. T0IIAJL9, K ^MSucjiormieoKOMy nsy- qeiuuo 3,p.ixauna u KpoBOoCpameHua uepHOMcpcKoro Trachurus trachurus 129 A. nOIIEChy-rOPTK, nepecMOTp bu^ob po^a Erebia Dalm b Kapnarax Py- mmhckoU Hapo^ucii PecnyOjiHKM (rpynna epiphron) .............. 161 PDDTONS DE L'ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE M3^ATEJBCTBO AKAflEMBH PyMHBCKOfi HAPOJIHO1I PECnyBJlHKR ACADEMIA REPUBLICII P O P U L A R E R O M A N E BULETIN ȘTIINȚIFIC TOMUL IV 1952 Nr..l COMITETUL LE REDACȚIE: Academician Tr. Săwlescu; S. Oeriu, Membru corespondent al Academiei R.P.R.; N. Sălăgeanu, Membru corespondent al Academiei R.P.R., Redactor responsabil CERCETĂRI ASUPRA VITAMINELOR A, B15 C ȘI D DIN FÂNUL ȘI SĂMÂNȚA ROȘIE DE DUGHIE (SET ARI A ITALICA) DE V. CREȚU Comunicare prezentată de S, OERIU, Membru corespondent al Academici R.P,R.An Ședința din 10 Mai 1051 Comunicarea de față face obiectul cercetărilor asupra determinării vi- taminelor A, Bj, C și D din fânul și sămânța roșie de dughie. Scopul acestei lucrări este de a completa datele asupra valorii nutri- tive a acestor nutrețuri, spre a putea fi folosite cu mai mult succes în hrana animalelor. Pentru a cunoaște valoarea vitaminică a fânului de dughie în diferite stadii de vegetație și a seminței roșii de dughie, s’a determinat pe cale biologică conținutul în vitaminele A, Bj, C și D la diferitele probe de fân și sămânță, recoltate din câteva raioane din regiunea de șes din Sudul țarii. Marea majoritate a probelor s’au recoltat dela fermele Institutului, iar o mică parte din probe au fost recoltate din unele gospodării țărănești. Probele de fân' s’au uscat în condiții naturale și au prezentat un aspect de fân normal, cu excepția câtorva’probe care au fost recoltate și uscate în condiții nefavorabile. In scopul amintit, am întreprins mai multe serii de experiențe pe diferi- te animale, teste de laborator, susceptibile la carența în vitaminele A^ C și D. Experiențele au început în anul 1938 și au continuat, cu mici întreruperi, până în 1948. Ele s’au executat atât după principiul curativ, cât și după cel preventiv. In primul caz, s’a urmărit determinarea cantității minime de substanță, care poate vindeca animalele bolnave; în cazul al doilea, s’a urmărit determinarea cantității minime de substanță, care poate preveni animalele de carență. In fiecare serie de experiență, pe lângă loturile care primeau nutrețul experimental, mai existau încă două loturi, unul martor negativ, care primea exclusiv regimul alimentar carențat în vitamina respectivă, tot timpul perioadei experimentale sau până la moartea animalelor, și altul, martor pozitiv, care pe lângă regimul carențat, mai primea zilnic și o cantitate definită de unități internaționale (U. I.) de vitamina respectivă. Acest din 6 V. CREȚU â ASUPRA VITAMINELOR DIN FÂNUL ȘI SĂMÂNȚA ROȘIE DE DUG-HIE 7 urma lot servea pentru evaluarea in. unități internaționale a dozei preven- tive sau curative a nutrețului de cercetat. Atât fânul cât și sămânța de dughie s’au măcinat sub forma de faina, introducându-se în hrana, fie în locul unei cantități echivalente de amidon de orez Sau făină de porumb în cercetările referitoare la vitaminele A și D, fie prin simplul adaus la regim în cercetările referitoare la vitaminele Bj și C. Rezultatele s’au exprimat în unități internaționale (U. I.) de vitamine, cu excepția vitaminei C, a cărei valoare s’a exprimat prin semnele 4- sau 0. Ele sunt redate în tabloul Nr. 1. TABLOUL Nr. 1 Conținutul fânului și seminței roșii de âuffhie în vitaminele A. Biy C șt D Stadiul (le vegetație a fânului Uniți A fi Becoltat și conservat în condițiuni proaste iți interuațioii la 1 g i Recoltat și conservat în condițiuni bune ile de vita ntreț BUU-L) mine D(U.I.) înainte de înspicare Pupă înspicate Complet înflorit Idem, uscat la umbrii Bob în lapte ’ Bob copt 68,5 20,2 78,7—125,4 47,4 25—34,7 36,3 7,5—8,6 2,4—3,5 0 0 0 0 0,4 1 _ Sămânță, roșie de dughie — 0 5 0 0 Toate cifrele se referă la 1 g de nutreț, Vitamina A. Determinarea vitaminei A din fânul de dughie în diferite stadii de ve- getație, s’a făcut pe 83 de șobolani albi, în vârstă de 30 zile, având o greutate ini- țială care varia între 30-40 g. Animalele au fost supuse unui regim alimentar ca- rențat în vitamina A, la care s’a adăugat fân, ca singură sursă de vitamina A. Sporul de creștere a șobolanilor s’a folosit ca măsură pentru determi- narea concentrației vitaminei A din fân. Regimul alimentar de bază care s’a administrat animalelor, constă din următoarele: cazeină 18%, amidon de orez 76%, drojdie uscată de bere ^%, amestec salin 4%. La acest regim s’a adăugat vigantol, spre a se completa lipsurile în vitamina D. In aceste cercetări, am folosit atât metoda curativă, cât și pe cea pre- ventiva. In primul caz, șobolanii s’au hrănit cu regimuri carențate în vita- mina A până când greutatea corporală a staționat sau a început să scadă, și apariția xeroftalmiei și a altor simptome au indicat că rezervele de vitamina A s’au epuizat. Imediat după aceea, s’a administrat fânul experimental, care s’a încorporat în rația de bază într’un procent definit în locul unui procent echivalent de amidon de orez. Astfel, s’a experimentat cu fân de dughie în următoarele stadii de vegetație: plantă tânără la începutul creșterii înainte de înspicare, spicul în burduf, după înspicare, la înflorire, bob în lapte și bob co^t, în dozele respective de 0,5%,țl%> R5%, 3%, 20%, și 25% din rație. In cazul al doilea, animalele au primitTdela început un procent definit de fân în hrană. S’au experimentat cu fân în stadiul de bob în lapte și bob în dozele .respective de 2,5%, 5%, 7,5%, 10% și 20% din rație. Pentru dozare am folosit voganul care s’a administrat în cantitate de 3—4 U. I. de vitamina A de individ zilnic. Perioada experimentală a fost de 5 săptămâni în cazul când am folosit metoda curativă și de 11 săptămâni în cazul când am folosit metoda pre- ventivă. ' Aprecierea s’a făcut pe bazaTurmătoarelor teste: greutatea corporală, ■durata supraviețuirii animalelor, data apariției leziunilor oculare precum și .gradul de vindecare sau prevenire. Rezultatele obținute cu fân de dughie în diferite stadii de vegeteție|și cu diferite procente, sunt redate în tabloul Nr. 1. Analizând rezultatele experiențelor, se constată că fânul de dughie re- coltat și păstrat în condiții favorabile, conține o cantitate mare de vitamină A, în stadiul înainte de înspicare, variind între 78,7—1.25,4 U. I. vitamina A la 1 g. Se poate compara cu datele obținute de cercetătorii sovietici la lucerna de calitatea cea mai bună. Cantitatea de vitamină se menține la același nivel până după înspicare când începe să scadă brusc. Scăderea vitaminei A merge progresiv până la ultimul stadiu de vegetație, în care dispare aproape complet. Astfel, fânul de dughie conține 47,4 U. I. în stadiul de înspicare, 34,7 U. I. în stadiul de înflorire, 8,6 U. I. în stadiul de bob în lapte și 3,5 U. I- în stadiul de bob copt, la 1 g. Comparând rezultatele obținute cu probele de fân de dughie recoltate in același stadiu de vegetație cu spicul în floare, uscate însă în mod diferit, una la soare și alta la umbră, se constată că proba uscată Ia soare conține 25,1 U. I. vitamina A, în timp ce proba uscată la umbră conține 36,3 U. I. vitamina A Ia 1 g. Aceasta înseamnă că fânul uscat la soare pierde aproxi- mativ 1/3 din conținutul în vitamina A. Comparând rezultatele experiențelor executate cu fân recoltat în bune condițiuni și experiențele executate cu fân recoltat în condițiuni proaste, se constată că valorile sunt reduse la jumătate la aceasta din urmă. Aceasta se datorește faptului că, pe de o parte, probele de fân au fost expuse, prea mult acțiunii razelor solare în timpul uscării, caie influențează. în mod defavorabil asupra vitaminei A, iar pe de altă parte, au fost conservate în locuri ne corespunzătoare. Datele obținute de noi concordă cu rezultatele obținute de autori so? vielici ca-Romanov, Mihin, Jurovliov, cai e au stabilit că g;ami- neele conțin cea mai mare parte de vitamina A Respectiv cam ină) până în epoca de înspicare, atunci când spicul se află în burduf, după aceea vitamina începe să scadă. Pioba de fân uscată la soare a pierdut apioximativ 1/3 din conț nutul în vitamina A in raport cu proba uscată la umbră. Același lumu a fost constatat- de către Tcacev în 1937 și de către Popandopulo șt Dobrînina in. 1938. De asemenea, conținutul în vitamina A se reduce la jumătate în fânurile prost recoltate și conservate. 8 _ _______ _____ _ V. CRKȚU 4 Vitamina Determinarea, vitaminei Bx s’a făcut pe 24 de porumbei adulți care au fost repartizați în 6 loturi de câte 4 indivizi. Pentru această determinare s’a folosit metoda preventiva, efectnându-se două experiențe. Regimul de bază carențat în Bt a fost următorul: orez decorticat, clo- rură de sodiu și untură de pește. S’a experimentat atât cu fân în stadiul de spic în floare, cât și cu fân în stadiul de bob lăptos, în cantitate de 4 și 5 g de individ, zilnic. Pentru dozare s’a folosit Betaxin care ș’a administrat animalelor în cantitate de 25 U. I. de vitamină Bx de individ, zilnic. Durata experienței a fost de 8 săptămâni. In acest interval de timp s’a constatat că porumbeii din lotul martor negativ au contractat simptome de avitaminoză după 14 17 zile de experiență, ca parezii, paralizii, după care a urmat toată gama de crize polinefritice tipice. Moartea a survenit după 15—18 zile, animalele supraviețuind 1—2 zile după apariția crizelor nefritice. Niciun porumbel din lotul martor pozitiv nu a prezentat vreun simptom de vitaminoză Bj și toți au supraviețuit perioadei experimentale. Porumbeii care au primit un adaus de 5 g fân cu spicul în floare și 4 g fân cu bobul în lapte, de individ pe zi, au îndeput să scadă în greutate și au prezentat simptome de avitaminoză 1% după, 16—24 de zile, iar supravie- țuirea a fost de 21—27 de zile. Din cele arătate mai sus rezultă ca fânul de dughie în stadiul de spic în floare și de bob în lapte administrat în proporție de 20—25% din hrană, nu conține vitamina Bx dozabilă pe porumbel. Vitamina C, Determinarea în vitamina C s’a făcut pe 16 cobai adulți repartizați in 4 loturi, utilizând metoda preventiva. * . Ca hrană de bază s’a folosit următorul regim scorbutigen: uruială de ovăs 39%, lapte praf 30%, tărâțe de grâu 20%, unt 10%, clorură de sodiu 1%. Fânul experimental s’a încorporat în hrana de bază în cantitate de 10 g de individ pe zi. S’a experimentat atât cu fân în stadiul de apariție a spicului, cât și cu fân în stadiul de spic în floare. Animalele din lotul martor pozitiv au primit un adaus de 4 cm8 zeamă de lămâie de individ zilnic. Experiența a avut o durată de 48 de zile. In acest interval de timp, s’a constatat că animalele din lotul martor negativ au supraviețuit 21 de zile în perioada experimentală, în timp ce cobaii din loturile care au primit fân, au avut o perioada de supraviețuire de 27 de zile. Indiferent de perioada de supraviețuire, toți cobaii care au primit fân experimental, au prezentat simptome de scorbut tot atât de grave ca și cobaii din lotul martor negativ, simptome constatate atât pe animalul viu, cât și la autopsie. Niciun animal din lotul care a primit 4 cm3 zeamă de lă- mâie, nu a prezentat vreun simptom de scorbut. Rezultă ca cele doua probe de fân experimentate, nu conțin o cantitate suficientă de vitamină C, care să poată fi dozată prin metoda biologică pe cobai. Vitamina D. Dozarea vitaminei D s’a făcut pe 70 de șobolani tineri, repartizați în 7 loturi de câte 10 indivizi fiecare lot, utilizând metoda preventivă, testul Rbntgem 5 ASUPRA VITAMINELOR DIN FÂNUL ȘI SĂMÂNȚA ROȘIE DE DUGHIE 9 Regimul rahitogen folosit a fost următorul: făină’de porumb galben 76%, gluten de grâu 20%, carbonat de calciu 3% și clorură de sodiu 1%. Fânul s’a încorporat în regimul de bază în locul unui procent echiva- lent de făină de porumb. S’a experimentat cu fân în stadiul de bob lăptos în proporție de 1%, 2,5%, 5%, și 20% din rație și cu fân în stadiul de bob copt în proporție de 7,5% din rație. Pentru dozare s’a folosit vigantolul care s’a administrat în cantitate de 0,3 U. I. vitamină D, de individ zilnic. Perioada experimentală a avut o durată de 30 de zile. Șobolanii care au primit fân în stadiul de bob lăptos administrat de 1%, 2,5% și 5%, s’au îmbolnăvit de rahitism, șobolanii care au primit însă o cantitate de 20% fân în.stadiul de bob lăptos și 7,5% în stadiul de bob copt, nu au prezentat rahitism. Din această experiență reiese că fânul de dughie conține 0,4 U. I. de vitamină D în stadiul de bob lăptos și 0,3 IL I. de vitamină D în stadiul de bob copt Ia 1 g. Determinarea vitaminelor din sămânță roșie de dughie. Probele de sămânță de dughie cercetate provin din sămânța selecționată la fermele Institutului. In toate experiențele s’a folosit sămânța nedecorticată. Protocolul experimental și metodele de determinare au fost aceleași ca și în prima parte a lucrării. Vitamina A. Determinarea vitaminei A s’a făcut pe 37 de șobolani albi repartizați în 4 loturi. S’a folosit atât metoda curativă, cât și cea preventivă. S’au executat două experiențe alcătuite din câte două loturi de animale: lotul martor negativ și lotul experimental propriu zis care a primit în hrană 20% din rație sămânță roșie de dughie. ’ Animalele din loturile care au primit în hrană sămânță roșie de dughie, au consumat aproximativ 2 g din acest nutreț de individ pe zi. Perioada experimentală a fost de 50 de zile în prima experiență și 30 de zile în experiența a doua. In acest interval de timp, s’a constatat că martorul negativ în ambele experiențe a început să piardă din greutate și să prezinte simptome de xeroftalmie după 32 de zile de experiență. Moartea a survenit după 50 de zile de experiență în primul caz și după 35 de zile de experiență în al doilea caz. Animalele din loturile care au primit în hrană un adaus de 2 g sămânță roșie de individ pe zi, au prezentat aceleași simptome și au avut aceeași pe- rioadă de supraviețuire ca și animalele din lotul martor negativ. Din cele două experiențe rezultă că în 2 g sămânță roșie de dughie nu există o unitate de vitamină A, fapt care ne îndreptățește să conchidem că sămânța roșie de dughie este foarte săracă în vitamina A. Vitamina B-^. Determinarea vitaminei B2 s’a făcut prin metoda preventivă pe 12 po- rumbei repartizați în 3 loturi din câte 4 indivizi fiecare lot. Animalele din lotul experimental propriu zis au primit în hrană un adaus de 5 g sămânță 10 ' V, CREȚII 6 roșie de dughie de individ pe zi. Experiența a avut o durată de 3 luni. In acest interval de timp, s’a constatat că porumbeii din lotul martor negativ au murit după 21 de zile de experiență, cu simptome tipice polinefritice. Atât porumbeii din lotul care au primit 25 UJ. vitamina Bj (Betaxin) cât și cei din lotul care a primit 5 g de sămânță de dughie de individ pe zi, s’au menținut în buna stare de întreținere, fără a prezenta vreun simptom de avitaminoză în tot timpul perioadei experimentale. Prin urmare în 5 g de sămânță de dughie, s’a găsit o cantitate suficientă de vitamina Bx care să asigure buna întreținere a porumbeilor. Din experiențele lui Plimmer și ale colaboratorilor săi, se constată că pentru a asigura buna stare de întreținere a porumbelului, a fost necesară o cantitate de 55% de sămânță de dughie în hrana, în timp ce noi am obținut o întreținere bună numai cu 25% sămânță în hrană. Rezultă din aceasta ca 1 g de sămânță roșie de dughie conține cel puțin 5 U.L de vitamină Bv Vitamina C. Determinarea vitaminei G s’a făcut după același principiu folosit la fân, pe 4 cobai, care au primit un adaus la regimul scorbutigen, 10 g de sămânță ■roșie de individ pe zi. S’au folosit aceiași martori pozitivi și negativi care au servit la cercetarea cu fân, deoarece experiența a avut Ioc simultan. Cobaii care au primit 10 g de sămânță de dughie de individ pe zi au prezentat aceleași simptome de scorbut și au avut aceeași perioadă de supra- viețuire ca și martorul negativ. Rezultă din aceasta că sămânța roșie de dughie nu conține vitamină C •dozabilă pe cale biologică. Vitamina D. Determinarea vitaminei D s’a făcut de asemenea după același principiu folosit la fân. S’a experimentat pe 30 de șobolani repartizați în câte 3 loturi •din câte 10 indivizi fiecare lot. Lotul experimental propriu zis a primit în hrana de baza 25 % sămânță roșie de dughie. Șobolanii au consumat aproximativ 1,75 g sămânță roșie de individ pe zi. * La sfârșitul experienței toate animalele au prezentat forme tot atât de grave de rahitism ca și cele din lotul martor negativ. Rezultă, deci, că sămânța roșie de dughie este lipsită în mod practic de vitamina D. CONCLUZIUNI Pentru a cunoaște valoarea vitaminică a fânului și seminței roșii de dughie, s’a determinat pe cale biologică conținutul în vitaminele A, Bn C și D din diferite probe de fân și sămânță recoltate din câteva raioane din regiunea de șes din Sudul țării. Probele s’au recoltat atât dela fermele Insti- tutului cât și din unele gospodarii țărănești. In acest scop, am întreprins mai multe serii de experiențe pe diferite animale susceptibile la lipsa din alimentație a vitaminelor amintite. S’au făcut experiențe pe 420 de șobolani albi tineri, 48 de porumbei adulți și 20 de cobai, care au fost repartizați în 60 de loturi. Rezultatele obținute sunt următoarele: 1. Fânul de dughie cercetat de noi, s’a recoltat în diferite stadii de vege- tație și s’a uscat în condiții naturale. "7 ■ ASUPRA VITAMINELOR DIN FÂNUL ȘI SĂMÂNȚA ROȘIE DE DUGHIE lî Din experiențele efectuate, s’a constatat că cu cât recoltarea s’a făcut tntr’un stadiu mai tânăr de vegetație, cu atât coloarea fânului este de un verde mai intens și are un conținut mai mare în vitamina A. 2. Fânul de dughie recoltat în stadiul tânăr, uscat în condiții naturale bune și bine conservat, conține aproximativ 125 U.L la 1 g, cantitate care se menține până în stadiul de spic în burduf după care începe să scadă, rămânând în medie numai 36,5% în stadiul de spic format, 26,3% în stadiul ■de înflorire, 12,8% în stadiul de bob în lapte și dispare aproape complet în .stadiul de bob copt. Cantitatea de vitamină A (respectiv carotina), este în raport direct proporțional cu cantitatea de proteină din plantă. 3. Probele de fân recoltate în același stadiu de vegetație, uscate însă în mod diferit, unele la umbră și altele la soare, au un conținut diferit în vita- mina A, scăzând cu 31,3% adică aproximativ 1/3 din conținutul în vitamină A, la probele uscate la soare. 4. La probele recoltate și conservate în proaste condiții, conținutul în vitamină A scade la jumătate. 5. Fânul recoltat în stadiul de spic în floare și bob în lapte, nu conține vitamina Bx dozabilă prin metoda porumbelului. 6. Fânul recoltat în stadiul de înspicare și în stadiul de spic în floare, nu conține vitamina C, dozabilă prin metoda cobaiului. Rezultă din cele de mai sus că fânul de dughie recoltat în cele trei stadii de vegetație, amintite mai sus, practic, este lipsit de vitaminele BT și C. 7. Fânul de dughie conține 1 U.L de vitamină D, în stadiul de spic în floare și 0,4 U.L vitamină D, în stadiul de bob în lapte. Se poate clasa ca fân bogat în vitamina D, apropiindu-se prin conținut de fânul de legumi- noase, care este mai bogat în această vitamină decât fânul de graminee. 8. Fânul de dughie în gospodăriile țărănești, în stadiul de bob copt, nu prezintă nicio valoare din punctul de vedere al conținutului în vitamina A; prezintă însă o valoare din punctul de vedere al conținutului în vitamina D. 9. Din cercetările întreprinse cu fânul de dughie, rezultă că, pentru a obține un fân care să poată satisface cerințele organismului animal în vita- mina A, se recomandă ca fânul să se recolteze în timpul hispicăiii, iar uscarea să se facă repede, evitând cât mai mult posibil expunerea directă la razele .solare, la ploaie și rouă, și să se păstreze în locuri uscate și răcoroase. 10. Sămânța roșie de dughie cercetată prin metodele biologice, nu con- ține în mod practic vitaminele A, D și G, conține însă o cantitate apreciabilă de vitamină Blț aproximativ 5 U.L la 1 g. . HCCJIE/IOBAHME BMTAMMHOB A, Bv C H D CEHA H KPACHblX CEMRH HPOCA (SETARI A ITALICA) (KPATKOE COflEPWAHME) BnoJiorHnecKMM nyxeM onpe.nejiiiJin, aKcnepHMeHTMpya na 420 Moaogbix Kpucax, 48 Bspocjibix rojiyâax n 20 MOpcKnx cBunuax, co/țep}KaHne BMTaMK- hob A, Bj, Ch D b npocanoM cene (Setaria italica) paBHoro BereTaițnoH- Horo BOBpacia, a Taicae b xpacHbix cewenax npoca. BbiJio ycTanoBJieHo, hto ceno, coOpaHHoe b xopomHx ecTecTBeinibix yc- jiobwhx, ,no BbiMeTbiBaHna MeTejiKH, coAepjKMT oueHb OoJibinoe KOJiimecTBO 9 ASUPRA VITAMINELOR DIN FÂNUL ȘI SĂMÂNȚA ROȘIE DE DUG-HIE 13 12 V- CREȚU • 3 BHTaMMHoB A, KOJiedjHonțeecn morav 78,4 h 125,4 E BoaMiiHa A na 1 r. KoJiimecTBo BuraMnua ccxpaHMerca na tom we ypOBHe a o OKOHHaHMH BbiMe- TbiBaim Merejinn, nocjie uero m bhjiote ao nocjieAHen BereTapMOHHoii cTa^wn oho nporpeccMBHO yweHi>iiiatTah Taie, npocHHoe ceno co^ep^aT 'Ha 1 r 47,4 E BHTaMWHa A, Kor&a oho coOpano b cTagmi EbiMeibiBaHMH MeiejiKw, 34,7 E B ctbahii peereHUA, 8,6 E b mojiohhoh crabii sepHa h 3,5 E b CTa^nn ape^oro aepHă. npoSbi, coOpaHHbie b oahoh ii toh xee BereTau,H0HH0H. CTa^MH uBeTeHMH, ho BMcymeHHbie b pasHbix ycJioBHax, co^epucar 25 E BHTaMKHa A, xor^a cyiueHne nponcxoAMao Ha conape, h 36,3 E npn cymeHHw b Tenii. B cene, cofipaHHOAi b hjioxmx ycJioBMax, coaepJKaHne BMTaMHHa A hohh- jKaerca no hoaobhhbl Ceno, coGpaHHoe b crâcnii BMMeTbiB anini MeTejiKw, pneTeHna h mojiohhoh ctbabh aepHa ne coaepncnT BHTaMHHOB Bj n C. npocpHoe ceno co/țep^nT 1 E BHTaMMHa D b cth^hh pEeTeana w 0,4 E b MOJIOHHOH CTa^HM sepwa. KpacHbie npocHHbie ce m eu a apamnecRH jmmeHbi BHTaMHHOB A. Bi.n C> OAHaxo ohm coAepjxaT 5 E BHTaMMHa Bv BIBLIOGRAFIE . 1. Popandopulo și Dobrînina, Influența pregătirii metodei pentru conservarea carotinei în unele rații alimentare în U.R.S.S. Problem jivotnovodstva, Nr. 8—9, p. 58—69, 1938. 2. P o p o v I. S., Norme furajere și tabele furajere. Trad. din I. rusă, 1949. 3. P I i m m e r R., R o s e d a 1 e J., R a y m o n d W. and L o W n d e s Y., Compa- rative ritamine B. oalue of foodstuffs. Cereals. Bioch. Journ., 2,1141—1161,1927. 4. T c a c e v I. F., Prepararea fânului de vitamină și a fainei de fân. Problem! jivotno- vodstva, Nr. 6, p 90—87/1937. 5. Zubriiin A. A., Bazele științifice ale conservării nutrețurilor verzi. Oghiz-Sel- hozghiz, 1941. 6. Z u b r i 1 i n A. A. și Zaf r en S. I., Rolul vitaminelor în creșterea animalelor. Selhozghiz, 1950. REGHERGHES SUR LES VITAMINES A, B^ 0 ET D DU FOIN ET DES GRAI NES ROUGES DU PANIC (SETARIA ITALICA) (RESLMfî) On a determine, biologiquement et expârimentalement (experiences sur 420 jetmes rate, 48 pigeons adultes et 20 cobayes) la teneur en vitamine» A, Bi, 0 et D du panic sec, dessech6 ă divers stades de vegetation, ainsi.que des graines rouges de panic (Setaria Italica). On a constate que le foin recolte avant l’epiage, dans de bonnes condi- ționa naturelles, contient une grande quantite de vitamine A, variant de 78,4 â 125,4 U.1. pour 1 gramme. La quantite de vitamine est sensiblement la mâme jusqu’ă l’epiage. Elle commencemnsuite ă diminuer, progressivement, jusqu’ă la deraiere etape de vâgetation. Ainsi, la teneur en vitamine A, pour un gramme de foin provenant de panic, est de 47,4 U.I. au stade d’epiage, 34,7 U.I. ă la floraison, 8,6 U.I. lorsque la graine est laiteuse (etat de prema- turation) et 3,5 U.I. au stade du grain mur. Les echantillons râcoltes au mânie stade de vegâtation (ă la floraison) mais dessechâs diff&remment, contiennent 25 U.I. de vitamine A lorșqu’ils ont ete desseches au soleil et 36,3 U.I. lorsqu’ils ont etâ desseches â Rombre. Lorsque la recolte du foin s’est faite en des condiționa defavorables, la valeur de la vitamine A est moitie moindre. Le foin râcolte aux stades d’epiage, de floraison, de. graines laiteusesr manque totalement de vitamines Bx et C. Le panic sec contient 1 U.I. de vitamine D au stade de floraison et 0,4 U.I. au stade de prâmaturation. La graine rouge du panic est pratiquement depourvue des vitamines A, D et G, mais elle a 5 U.I. de vitamine Bx par gramme. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tom. IV, Nr. 1, 1952 CONTR1BUȚIUNI LA CUNOAȘTEREA MACROLEPIDOPTERELOR NOI SAU RARE PENTRU FAUNA R.P.R. DE AL. ALEXINSGHI Comunicare prezentată de Academician ARISTIDE CARADJA în ședința din 12 Iulie 1951 In lucrarea de fața, ținem să arătăm rezultatele parțiale ale cercetărilor înfăptuite în anul 1950. Anul trecut, mulțumită concursului Academiei R.P.R. am avut posibilitatea să explorăm masivul Măgura Odobeștilor în Carpații Orientali, în perioada 11 — 19 Iulie 1950. Ceva mai târziu, am cercetat fauna localității Câmpulung-Mold vița, unde am stat în perioada 8—15. VIII. 1950. Materialul adunat în aceste localități îl vom folosi pentru redactarea unei lucrări asupra faunei Lepidopterelor Carpaților Răsăriteni. De asemenea, M i h a i P e i u ne-a pus Ia dispoziție numeroase Lepidoptere colectate în Reg. Iași, în împrejurimile comunei Căciulătești, Reg. Dolj, și din comuna Ținea, Reg. Bihor. Parte din materialul colectat de noi, precum și două forme rare, găsite de Const. Mândru Ia Agigea, Reg. Constanța, sunt folosite în lucrarea de față. Determinarea bogatului material colectat (peste 2000 de exemplare) a fost mult ușurată, mulțumită folosirii, ca material de comparație, a frumoaselor colecții de Lepidoptere ce se găsesc la Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu și Muzeul «Gr. Antipa» din București. Descrierea materialului urmează în ordinea sistematică din monografiile lui A. S e i t z și A. S p u 1 e r. PARTEA SISTEMATICĂ A. RHOPALOGERA Fam. Satyridae Epiniphele jurtinaL. ab. șpallens Th. La 20 Iulie 1950 în pădurea Repedea, Reg. Iași, și 8—10 August 1950 în pădurea Ținea, Reg. Bihor, au fost recoltate 3 exemplare $$ (leg. Dr. M. Peiu, colecția Ale xinschi). Această forma se distinge foarte ușor prin faptul că banda marginală a aripelor anterioara este galben-albicioasă. Nouă pentru Fauna R.P.R. 3 CUNOAȘTEREA MACROLEPIDOPTERELOR PENTRU FAUNA R.P.R. 17 ______ _________2 Epiniphde jurtina L. ab, ? nigrorubra Lambill. La 23 și 28 Iulie 1950, câta 1 exemplar $ recoltat în pădurea Ciric și Bârnova, Reg. Iași- La 8 August 1950, un al 3-lea exemplar cules în pădurea ^Tinca (Reg. Bihor, leg. Dr- M, P e i u). Se disting prin coloarea de bază neagră și prin banda exte- rioara a aripelor anterioare cu pete de coloare brună-roșie vie. Noua pentru fauna R.P.R. Tipul în colecția autorului. Fam. Nymphalîdae Polygonia c -albwn L. ah. pusilla Obh. La 13 August 1950, un exemplar A cules pe muntele Ciocan, comuna Câmpulung-Moldovița, altitudine 700 m. Se recunoaște după desenul negru intens pronunțat pe fața ventrală a aripelor. Nona pentru R.P.R. Argynnis dia L. ab. baldonensîs Teich,. La 11 August 1950, 1 exemplar tipic, găsit pe muntele Bologan, Câmpulung-Moldovița, la 800 m. Alte 3 exemplare, găsite la Tecuci, în pădurea Ploșcuțeni (colecția autorului). Forma se deosebește prin dimensiuni mai reduse. Anvergura aripelor 15 mm, forma tipică 18 mm. Petele negre care formează desenul aripelor la supra- față sunt mai intense și aripele posterioare au un șir de macule negre mărite. Este noua pentru fauna R.P.R. ȘArgynnis niobe L. var. intermedia Gillm. La 15 Iulie 1950, 3 exemplare 95 culese pe Măgura Odobeștilor într’o fâneață, cota 800 m. Identificată prin comparație cu specimene ale colecției palearctice a Dr. Czekelius din Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu. Reprezintă o formă de transiție spre ab. eris Meig., la care lipsesc cu totul petele și desenul argintiu al feței ventrale a aripelor. Forma a corespuns întocmai cu materialul din Muzeu. Este nouă pentru fauna R.P.R. In statele vecine, este cunoscută în R. Polonă. PHALAENAE Fam. Arctiidae Celaena (Nola) centonalis Hbn. La 24 Iulie 1950, un exemplar a fost găsit în pădurea Bârnova, Reg. Iași (leg. Dr. M. P e i u). Este o > specie cunoscută și în raionul Tecuci. Intr’una din publicațiile noastre anterioare a fost comisă o eroare și anume: var. atomosa Brun a speciei cento- nalis Hbn. a fost trecută ca Celaena albula Schiff. Facem cuvenita rectifi- care cu această ocazie. Forma atomosa Brun este reprezentativă pentru tufișuri de Bhus Coggigria L. pe terenuri nisipoase, aluvionare, în valea Șiretului, Moldova de Sud. Cdaama cristatulaHb. La21—22Aprilie 1950, 6 exemplare toate recoltate într’o fâneață mlăștinoasă, lângă sihastrul Ploșcuțeni, raionul Adj ud. Este o specie foarte rară în R.P.R., citată numai. pentru Nordul Moldovei (Grumăzești ~ A. C a r a d j a). Pentru țările limitrofe, este cunoscută din U. R.S.S. (R.S.S. Ucraina Apuseană), R. P. Ungară și Iugoslavia. Exemplarele corespund figurii din S e i t z. Bhyparioides metelkana Ld. La 15 Iunie 1950,1 exemplar $, capturat la lumină, în Agigea, Reg. Constanța, deConst. Mândru (colecția Ale- x i n s c h i). Se identifică ușor după A. S p u 1 e r. Identic cu figura 14 din pl. 74. Este o specie nouă pentru fauna R.P.R. Cunoscută din R. P. Ungară (pre- feră terenuri nisipoase) și din Nordul Franței (ab. jlavida}. Este răspândită în Răsăritul Asiei, Amur, Coreea și Japonia. Fam. Lymantriidae Ocneria rubea F. La 20 Iulie 1950, 1 exemplar $ Ia lumină în Tecuci. Foarte rar în R.P.R., citată pentru Turnu Severin, Băile Herculane și Ardeal. In țările vecine, în Iugoslavia. Fam. Saturniidae Agila tau L. La 22 Aprilie 1950, 1 exemplar în pădurea Ploșcuțeni, raionul Adjud, într’un arboret cu mult fag. Altele, izolat observate. Astfel, s’a dovedit existența acestei frumoase specii și în Sudul Moldovei. In R.P.R., este cunoscută din Azuga, Turnu-Severin (H ab erhauer) și din Banat. Aici, sborul începe mai devreme, chiar din Martie până în Mai. Există și în Transilvania, dar sporadic (Orașul Ștalin și Masivul Retezat, 1400 m, Mai-Iunie după L. D i o s z e g h y). Ab. ferenigra Th. Meig. La 22 Aprilie 1950, 1 exemplar £ transitoriu, găsit în același loc cu forma tipica: pădurea Ploșcuțeni. Această formă a fost citată numai în Nordul Moldovei (Grumăzești, 27 Mai — A; Car adj a). Fam, Sphingidae Amorpha populi L. ab. pallida Tutt. La 31 Iulie 1950, 1 exemplar $ cules la lumină în comuna Agigea (leg. Con.st. Mândru, colecția .autorului). Aripele anterioare au o coloare de bază, palid-galbenă. Desenul închis este foarte redus. Numai aripele posterioare păstrează coloarea ruginie până la baza aripelor. Din statele vecine, cunoscută din R. Polonă. Este nouă pentru R.P.R. Fam. Notodontidae Phaeosia dictaeoides Esp. O larvă, găsită în regiunea nisipurilor dela Hanul Conachi, la 13 Iulie 1949. Un imago A obținut la 8 Ianuarie 1950. Larva a» fost ținută la temperatura normală a locuinței. Este o specie rară in R.P.R., găsită de A. C a r a d j a în Nordul Moldovei (13 Mai, Gru- măzești) și Transilvania (Czekelius). In statele limitrofe (R.S.S. Ucraina Apuseană și R.S.S. Moldovenească), apoi în R. P. Ungară și în R. Polonă. Fam. Aegeriidae (Sesiidae) Bembecia hylaeiformis Lampa. La 22 Iulie 1950, 2 exemplare $$ culese în pădurea Robu în raza comunei Căciulătești, Reg. Dolj (leg. Dr. M. P e i u, co- lecția Ale xin s ch i). Este o specie interesantă, nouă pentru fauna Olteniei,. z 18 AL. ALE XIKCSCHI 4 In R.P.R., citata pentru Moldova (Neamțul Mic — A. C a r a d j a ), din Mun- tenia (Spiraia, 15 Iulie — E. Fleck) și Transilvania; pretutindeni este rară. In statele vecine, cunoscută în R. P. Ungară, Iugoslavia, R. Polonă și U.R.S.S. Sphecia crabroniformis Lewin. In timpul examinării colecțiilor la Muzeul «Or. Antipa», am găsit un exemplar Ș care poartă eticheta Isvorul alb — Iulie 1931, Această specie nu este citată în cunoscutul catalog al lui Sala y. Sub aceasta rezervă o citez ca nouă pentru R.P.R. In țările vecine, este cunoscută în R. P. Ungară și R. Polonă. Synanthedon cephiformis O. La 12 Iulie 1951, 1 exemplar & cules pe flori de Sambucus ebulus L. pe Măgura Odobeștilor, Schitul Buluc, cota 350 m. Este o specie rară în R.P.R., cunoscută dela Sinaia, 3 exemplare^ și 1 exemplar 9 (toate culese la 23 Iulie 1945 de Dr. A. P o p e s c u- G o r j) și Transilvania. In țările vecine, numai în R. P. Ungară, apoi și în R. Polonă. Chamaesphecia annellata Z. La 12 Iulie 1951,1 exemplar & cules in grădina schitului Buluc pe flori de Sambucus ebulus L., cota 350 m (leg. Dr. M. P e i u, colecția autorului).Cunoscut în R.P.R. ca provenind din Nordul Moldovei, Mun- tenia^ Dobrogea, Transilvania și Banat, însă sporadic. Ab. oxibeliformis Hs. La 5 Iulie 1950,1 exemplar Ș, cules pe Sembucus ebulus în pădurea Dragănești, raionul Tecuci. Este citată pentru R.P.R. dela Stânca-Iași (A. C a r a d j a), Dobrogea (Vasile Roaită—leg. A. O s t r o g o vi c h). Cunoscute în U.R.S.S., (Republica Moldovenească) și R. P. Ungară. Cham. astatiformis Frr. La 16 Iulie 1950, 1 exemplar cules într’o fâneață, cosind prin iarbă (Măgura Odobeștilor-Schitul Tarnița, cota 700 m). Această specie este sporadică în R.P.R., cunoscută din Nordul Moldovei (Stânca-Iași) (A. C a r a d j a), Transilvania, Dobrogea (A. Popesc u- Gorj). Citate pentru U.R.S.S., R. P. Ungară și R. P. Bulgaria. Cham. Irianuliformis Frr. La 12 Iulie și 17 Iulie. 195.0, 2 exemplare dd culese pe flori de Sambucus ebulus înflorite. Măgura Odobeștilor-Schitul Tarnița 300 m. și Buluc 350 m. Citate pentru Tecuci (Al. Al e x i n s c h i),. Nordul Moldovei, Dobrogea (C i u c u r o v a I. M a n n), Transilvania și Banat (H. R e b e 1). în țările vecine, în R. P. Ungară și R. P. Bulgaria. Cha^m. bibionijormis Esp. La 4—5 Iulie 1950, 2 exemplare și vreo- 14 exemplare toate culese în pădurea Drăgănești pe flori de Sambucus ebulus. Nouă pentru Moldova. Cunoscută în restul R.P.R^în Dobrogea (des), Oltenia, Transilvania și Banat. Fam. Cossidae Cossus terebra F. La 7 Iulie 1950,1 exemplar cules noaptea la lumină (Tecuci). Este o specie extrem de rară în R.P.R. Din întreaga țară, cunoscută numai din Nordul Moldovei (Grumăzești — A. C a r a d j a). In statele vecine^ rar. Cunoscută din R. Polonă. Arealul geografic cuprinde: Finlanda (Abo), rar în Germania, Elveția, Sudul Tirolului, U.R.S.S. (Sudul Armeniei, Siberia și provincia Amur). 6 CUNOAȘTEREA MACROLEPIDOPTERELOR PENTRU FAUNA R.P.R. 19 NOCTUIFORMES ' Fam. Noctuide Porpyrinia (Thalpochares) pannonica Frr. f. lenis. Ev. La 16 August 1949, 1 exemplar □ găsit prin desișuri de Artemisia austriaca , și Șalix rosmarinifolia în regiunea dunelor de nisip la Vest de comuna Ivești, raionul Tecuci. f. lenis Ev. este nouă pentru fauna R.P.R., forma tipică pannonica Frr. numai odată găsită în R.P.R. (Turnu-Severin — leg. H a b e r h a u e r). Este cunoscută apoi în R. P. Ungară: I—II- IV, Alt ai și Armenia. Forma lenis Ev. este cunoscută în U.R.&S., Taur și Mesopotamia. O citez ca nouă pentru R.P.R. Este un element rar, dar semnificativ pentru biocenoza^ din Sudul Moldovei. Ea se distinge de forma tipică prin coloarea de bază mai palidă (supliment S e i t z). GEOMETRIDAE Ptychopoda subsericeata Haw. 1 exemplar, cules la 12 Mai 1950 în pă- durea Buciumeni. In R.P.R., cunoscută din Muntenia, Comana (M on- t an don și Salay); Nordul Dobrogei (V — VI — I. Mann)șidin Banat (Băile Herculane— Rebel). In statele vecine, este cunoscută din R. P. Ungară, R, P. Bulgaria (Estul Rumeliei), Turcia (Galipoli), Grecia, Asia Mică și Armenia. De asemenea, o citez ca nouă pentru Transilvania, dispu- nând de un exemplar cules în pădurea Ținea, Reg. Bihor (leg. Dr. M- P e i u). Ptychopoda sylvestraria Hbn. (— Acidalia straminaia Tr.). La 18 Iulie 1950, 6 exemplare au fost culese în zona dunelor, Hanul Conachi. Este foarte rară în R.P.R., citată din Transilvania (Czekelius) și din Banat (Me- hadia și Băile Herculane — H. R e b e 1). In țările vecine, cunoscuta în R. P. Ungară, Iugoslavia, apoi din Armenia. Este un foarte interesant element Est-mediteran. Cosymbia (Ephyra) quercimontaria Bastelb. La 8 August 1950, 2 exem- plare ăâ culese în pădurea Ținea, Reg. Bihor (leg. Dr. M. P ei u, co- lecția autorului). O specie foarte rară în R.P.R., cunoscută din Transilvania (C z e k e 1 i u s). In statele vecine, în Iugoslavia (Bosnia). Cosymbia ruficiliaria H. S. La 3-8 Iulie 1950, 2 exemplare $$ din gene- rația a doua estivală, culese în pădurea Ținea, Reg. Bihor (leg. Dr. M,. P e i u, colecția autorului). Este foarte rară în R.P.R. Citată pentru Mun- tenia (Comana 27 Iulie - M o n t an d o n) și Transilvania (Czeke 1 ius). Arealul geografic al acestei specii cuprinde: Europa Centrală, U.R.S.S. (Crimea și Asia Mică). Cosymbia linearia Hb. var. strabonaria'L. La 23 Iulie 1950, un exemplar Ș cules în pădurea Bârnova, Reg. Iași (leg. Dr. M. P e i u, colecția autorului). Este o specie noua pentru fauna Moldovei. Este foarte rară în R.P.R. Cunoscută în Transilvania împreună cu forma tipică. In Banat a fost citată numai forma tipică (Băile Herculane^, 2 exemplare — H. Rebel). Lythrira purpuraria L. forma cruentaria Gn. La 11 — 14 August 1950,8 exemplare $$ au fost culese pe muntele Bologan în Câmpulung-Moldovița, cota 800m. Este nouă pentru fauna R.P.R. Se recunoaște foarte ușor, deoarece aripele marginale au bandă brun închisă, iar banda medie de 2—3 ori mai lată decât cea a formei tipice. Aripele posterioare sunt identice la coloare cu ^0 AL. ALE XINSC1II 6 CUNO AȘTE RE A M A CROLEPID O PTERELOR PENTRU FAUNA R.P.R. 7 2® generația La vern. rotaria. Este evident ca această formă înlocuește în regiunea Câmpulung Alo Ido vita forma tipică din care n’am putut întâlni niciun ■exemplar. Determinarea s’a făcut după monografia S e i t z. Din toate țările vecine, indicată pentru R. Polonă. Baptria tibiale Esp. La 18 Iulie 1960,1 exemplar ușor deteriorat, găsit întPo poiană populară de feriga Pteridium aquilinum L., cota 850 m. Măgura Odo- beștilor (leg. Dr. M, P e i u, colecția Alexinschi). Este una din cele mai frumoase specii montane- Răspândită rar în zona Carpaților Orientali (Slănic, VII-Ga r a d j a), ȘandruMare (A. C a r a d j a). Pretutindeni rar. 3 exem- plare găsite în Transilvania (C z e k e 1 i u s), apoi în Banat (26 Iulie, Băile Herculane H. R e b el). In statele vecine a fost menționată ca provenind din .U.R.S.S, (partea vestică), R. Polonă, R. P. Ungară și Iugoslavia. Lygris pyraliata Schiff. Larentia dotata, Std.).,ab. johansoni Lampa. Un exemplar tipic 3*, cules la 18 Iulie 1950 pe Măgura Odobeștilor, cota 800 m. Această formă are aripele anterioare cu desenul brun-cenușiu, foarte pronunțat. Nouă pentru fauna R.P.R. In statele vecine, cunoscută în R. Polonă. . Cidaria siterata Hufn. 1 exemplar cules în mijlocul iernii la 7 Feb- ruarie 1950 în pădurea Bârnova, Reg. Iași (leg. Dr. M. P e i u, colecția auto- rului). Este o specie montană răspândită în Nordul Moldovei (A. C a r a d j a), Muntenia (Azuga, lunie-Iulie), Transilvania (G z e k e 1 i u s ) și Banat. Re- marcăm data găsirii acestei specii, fiind vorba de un Geometrid de iarnă. Cidaria sordidata F. La 14—-18 Iulie 1950, 6 exemplare $$ proaspete pe Măgura Odobeștilor, zona 700—900 m, cu arborate de Betula alba L. Până acum, indicată nesigur pentru Moldova (Comănești), (colecția K. e m in g e r). Din Muntenia (Azuga, lulie-August — E- F 1 e c k), Transilvania (C z e- k e 1 i u s) și Banat (Băile Herculane). Cidaria’sordidata F. ab. inf uscata Strr. 5 exemplare intacte, 9CC șterse, culese între 14—18 Iulie 1950, pe Măgura Odobeștilor, zona 880 m. Nouă pentru fauna Moldovei; în R.P.R., citată pentru Muntenia (Azuga -E. F1 e c k) și Transilvania (C z e k e 1 i u s). Se recunoaște prin faptul ca aripele ante- rioare, fără a fi unicolore, sunt puternic înnegrite cu cenușiu, dungile trans- versale rămânând nedistincte. Cunoscută ca provenind din R. Polonă. Cidaria sordidata F. ab. fusco-undata Don. La 16 și 18 Iulie 1950, 2 exem- plare culese pe Măgura Odobeștilor, zona 800—900 m. Nouă pentru Moldova, citată din Muntenia și Transilvania. Se recunoaște prin-faptul că aripele anterioare roșcate au dungi transversale de coloare neagră. Cunoscută ■din R. Polonă. Eupithecia indigata Hb. La 18 Iulie 1950, 1 exemplar găsit pe Măgura Odobeștilor, cota 800 m. Este o specie rara în R.P.R. A fost citată de 2 ori: Azuga (E. F 1 e c k) și Transilvania. Nouă pentru Moldova. După F. Sal ay, •există în R. P. Ungară și Siria. Jean Romaniszin o citează pentru R. Polonă (Fauna Motyli Polski, 1.1, p. 468). Eupithecia haworlhiata Dbl. (—Tephroclystia izogrammarie H. S.). La 26 Mai 1947, 1 exemplar cules la lumină la Tecuci. Cunoscută din Nordul Moldovei, Transilvania și Banat (Băile Herculane, lunie-Iulie). Bapta temerata Schiff. La 27 Iulie 1950,1 exemplar 3 a fost cules la lumină la Tecuci. Remarcăm prezența acestei specii montane la Tecuci, mai ales că am întâlnit-o prima dată dup a . 21 de ani de cercetări. Cunoscută în Nordul Mol- dovei, (Mai-.Iulie, C a r a d j a),.dela București (Păd. Băncasa—Dr. A. Po- pescu-Gorj) apoi din Transilvania și din Banat. In țările vecine este cunos- cută în R. P. Ungară (I, III—VIII), Iugoslavia (Bosnia), Sudul U.R.S.S. (Armenia). Ennomos guercinaria Hufn. ab. in fuse ala Stg. La 17 Iulie 1950, 1 exemplar Ș tipic cules pe ramura de Betula alba L. pe Măgura Odobeștilor, cota 800 m. Aripele anterioare sunt colorate puternic brun-cenușiu. A fost găsită numai odată în R.P.R. în Transilvania (lângă Orașul Stalin, 1908—Deub el). Este cunoscută în R. P. Ungară și Austria. Boormia roboraria Schiff. Un exemplar mare 3 cules la 6.VII.1950, la lumină, la Tecuci. Acest exemplar aparține formei tipice. Figurată în de- terminatorul Berge-Rebel, ediția VII, pi. 46, fig. 6. C. Extinderea unei aripi 31 mm. Forma tipică în R.P.R. este cunoscută în Nordul Moldovei, Muntenia, Transilvania și Banat. K O3HAKOMJIEHHK) C HOBbIMW WJ1W PEflKHMH OAyHbl PyMbIHCKOH HAPOJțHOfî PECnyBJIKKM MAKPOJlEnH^OIITEPAMK (KPATKOE COdEP>KAHPlE) npnBOflaTCJi uacTMHHbie pesyjibTaTbi ncoeAOBaHMK 1950 r. (jiayHbi waK- poJienu^onTep b PywbiHCKOH HapoAHoft PecnydJiMKe. OxBaTMBaeTCH paa hobeix n ouent pe/țKnx b PyMHHCKGH HapoftHofi. PecnyOjiHxe bh^ob h pasHOBM/țHocTefi (ab. et var.). Cpe/m hobeix bh^ob oTMeuaeTca nauHune b CTpane Rhypanoides metelkanar Sphecia crabroniformis Lewin w Heci — > 6,350 m3. Ajungem astfel la v noțiunea de clasa. Toate stațiunile pentru care raportul — (o = constant} । este cuprins în limitele aproximației admise, constitue o singură clasă sta- ționai ă, iar diferitele clase poartă numele de dase de producție. । Prin urmare, ca să putem studia variația volumului arboretelor și să putem ; determina mărimea lui în funcție de vârstă și stațiune, este necesar să se sta- ( bile as că o clasificare a stațiunilor. Pe baza acesteia, se poate afla apoi, în vir- tute a relației de mai sus, volumul în funcție de vârsta și clasa de producție. ; Posibilitatea de a determina indirect volumul arboretelor are o deosebită | importanță practică, fiindcă determinarea lui prin măsurători este foarte costisitoare. Pentru aceasta se cere însă ca determinarea clasei de producție să se poată face ușor pe teren. Din acest punct de Vedere, clasificarea după producția anuală medie în volum nu este practică. De aceea, am adoptat în ! acest studiu clasificarea după înălțimea medie a arboretelor, criteriu folosit | până acum în cele mai multe cazuri la întocmirea tabelelor de producție. Folosirea înălțimii medii ca element de bază la clasificarea stațiunilor este justificată de următoarele considerații: 1. înălțimea arboretelor este ușor de determinat prin măsurători directe; j 2. Cercetările de până acum au dovedit, că, în arboret ele regulate, eres- . cute în condiții obișnuite de consistență (0,7 —1,0), așa cum se prezintă cele ! mai multe arborete din pădurile noastre, înălțimea arborilor din arboretul ' principal nu este influențată în mod sensibil de Variațiile mici de consistență i provocate de operațiile culturale. 3. Există o strânsă corelație între volumele arboretelor și înălțimea lor medie. Pentru verificarea acestei afirmații, s’a urmărit variația înălțimii medii în funcție de volum la toate arboretele de salcâm în vârstă de 15 ani, prove- nite din lăstari și de 17 ani, provenite din plantații. S’au ales acestea, fiindcă sunt cele mai numeroase în categoria de vârste respective și fiindcă la sal- câni vârsta s’a putut determina cu certitudine. Datele se văd în tabloul Nr. 1 și sunt reprezentate în graficul din figura 2. Cifrele, ca și mersul curbelor compensate, confirmă legătura strânsă dintre volumul unui arboret și înăb țimea lui medie. Calculându-se coeficientul de corelație, s’au găsit în aceste două cazuri valorile 0,974 și 0,986. Corelația este deci aproape perfectă. Volumu^ m3 Fig. 2.—Corelația dintre volum și înălțime la salcâm. După cum se vede din graficul din figura 2, corelația dintre volum și înălțime rămâne strânsă, independentă de vârsta arboretelor. , In consecința, pentru constituirea claselor de producție, s’a figurat pe diagrame, pentru fiecare specie în parte, înălțimile medii ale arboretelor stu- diate, în funcție de Vârsta lor. Ca și în cazul volumelor, punctele sunt foarte împrăștiate (fig. 4). Câmpul de răspândire a punctelor (înălțimilor) a fost der go o. T- § 9 CREȘTEREA ȘI PRODUCȚIA ARBORETELOR DE SALCÂM, CARPEN ȘI TEIU 3$ . TABLOUL Nn 1 Imitația volumului și înălțimii medii în at'bwiele de salcâm de aceeași vârstă Nr. crt. Salcâm din plantație 17 ani •Nr. Cl't. Salcâm din lăstari 15 ani — Volum (m3 ) înălțime (in) Volum (m3 ) înălțime (m) 1 47,8 6,7 49,0 8,9 2 61,6 8,6 2 95,0 12,4 3 68,2 11,3 3 130,7 17,6 4 105,5 12,6 4 131,7 16,4 6 107,9 14,4 5 133,4 16,5 6 108,0 13,3 6 158,2 18,2 7 113,7 14,9 7 173,1 20,3 8 123,3 14,7 8 184,0 19,2 9 161,6 16,3 9 184,7 20,0 10 190,1 18,7 — 1—- 11 206,6 20,8 — w '— 12 210,4 21,5 ' — -—- 13 212,5 23,5 '— limitat apoi prin două curbe: una in partea superioară și alta în partea iu- ; ferioară, amândouă pornind din originea axelor de coordonate și trecând cu | un mers regulat, prin imediata apropiere a punctelor extreme. ; Curbele se opresc la ordonatele corespunzătoare vârstelor maxime ale ! arboretelor studiate, respectiv la 30 de ani pentru salcâm, 110 ani pentru 1 teiu și 120 de ani pentru carpen. Urmează acum pe cale grafică clasificarea pe ordonata corespunzătoare vârstei maxime- ș In fiecare caz, se împarte segmentul cuprins între cele două curbe care delimitează câmpul’ i de răspândire a înălțimilor, în atâtea porțiuni, câte clase de producție ne propunem să. facem. Există în această privință mai multe puncte de vedere. De exemplu, se poate । admite ca împărțirea să se facă în segmente egale sau în segmente neegale, proporționale ’■ cu înălțimile arborilor din clasele respective (6), i De asemenea, împărțirea se poate face începând dela punctul zero de pe abscisă. In | acest caz, nu se mai ia drept bază ordonata corespunzătoare vârstei maxime, ci o anumită, j ordonată pentru toate speciile (de exemplu, la 100 de ani). In acest caz, diviziunile- ! sunt egale între ele și cuprind de obiceiu. un număr întreg de metri. ț In studiul de față, din motive de ordin practic, s’a aplicat ideea olasifi- ț carii unitare a stațiunilor în 5 clase de producție pentru toate speciile lemnoase. | și anume: î 1. Spre a se putea compara mai ușor, și eventual corecta, datele amena- j jamentelor în vigoare referitoare la producția pădurilor, date care se ba- j zează, în majoritatea cazurilor, pe tabele de producție străine cu 5 sau 9 clase l de producție. Ș 2. Practica a dovedit ca în condițiile de lucru și de gospodărire de azi, clasi- i îicarea pe 5 clase de producție asigură suficientă precizie, fără a complica prea . mult calculele. Un număr mai mare de clase, pentru stadiul actual de desvol- ( tare al amenajamentelor noastre, nu ar fi necesar. । In consecință, s’a împărțit pentru clasificare st gmentul cuprins între curbele ș care delimitează câmpul de imprăștiere a înălțimilor de pe ordonatele corea- ■ punzătoare vârstelor maxime (30 de ani pentru salcâm, 110 ani pentru teiu și 120 de ani pentru carpen) în 5 părți egale. Operația s’a repetat pentru alte câteva ordonate la Vârste mai mici și apoi prin punctele respective s’au tra- sat încă 4 curbe. Câmpul de imprăștiere a înălțimilor s’a împărțit astfel în & zone, fiecare'reprezentând zona de dispersare a înălțimilor medii ale arbo- retelor de toate vârstele, care fac parte din aceeași clasă de producție. Aceste zone, relativ înguste, limitează clasele de înălțimi care sunt astfel destul de apropiate, pentru ca nivelul de producție a arboretelor din stațiuni diferite- sa fie indicat prin curbele medii ale zonelor cu precizia cerută de practică. Din cele expuse, reiese clar că această clasificare este relativă, întru cât câmpul de Imprăștiere a înălțimilor variază dela o specie la alta, spre deose- bire de clasificarea bazată pe împărțirea întregei ordonate în segmente egale,, începând dela abscisă, aceeași pentru toate speciile, procedeu care prezintă^ evident, un caracter mai general. STUDIUL CREȘTERII ȘI PRODUCȚIEI ARBORETELOR A. Modul de lucru Numim producția unui arboret, volumul materialului lemnos recoltat, sau care se poate recolta din el, d la întemeierea arboretului până la completa lui exploatare. Producția variază cu vârsta arboretului, iar pentru o vârstă data, ea este mai mare sau mai mică, după mărimea creșterii Iui în Volum. De aceea, studiul producției arboretelor include studiul creșterii lor în volum și deci al variației acesteia in raport cu specia, vârsta, clasa de producție și modul de cultură. Creșterea în Volum este însă un rezultat al Variației înălțimii, grosimii (respectiv a suprafeței de bază a arboretului), a numărului de arbori, precum și a coeficientului de formă. De aceea, variația volumului și variația creșterii în volum a arboretelor se poate constata, atât prin măsurători directe, cât și prin calcul, din produsul G H. F. (G. — suprafața de bază a arboretului;. H = înălțimea medie și F = coeficientul lui de formă). Un studiu complet folosește ambele căi, pentru controlul rezultatelor. Variația tuturor elementelor caracteristice ale arboretelor, în raport cu vârsta și clasele de producție, s’a studiat pentru cele trei specii: salcâm, car- pen și teiu. In ceea ce privește modul de cultură, a fost ținut în seamă numai la salcâm și numai sub raportul provenienței, studiiridu-se separat, pe de o parte pentru arboretele provenite din lăstari și pe de altă parte pentru cele provenite din plantații. R zultațele sunt prezentate comparativ. Pentru studiul de față, pentru fiecare suprafață de probă, s’au calculat din datele luate pe teren: înălțimea medie a arboretului; Numărul de arbori la hectar; Suprafața de bază la hectar; Diametrul mediu al arboretului; Coeficientul de formă al arboretului; Volumul la hictar; Creșterea anuală curentă în volum și creșterea medie a arboretului prin- cipal. ■52 G-. T. TOMA, S. ARMĂȘESCU, W. RUCĂREANU și I. POPESCU-ZELETIN 10. ii CREȘTEREA ȘI PRODUCȚIA ARBORETELOR DE SALCÂM, CARPEN ȘI TEIU 33 Calculele s’au făcut separat, pentru arboretul principal și cel secundar., Dar ceea ce numim în general elemente ale arboretului sunt cele corespunză- toare arboretului principal, fiindcă acesta este în permanență prezent și productiv. In privința procedeului de determinare, sunt necesare următoarele precizări; Ca înălțime medie a arboretului s’a considerat înălțimea arborelui mediu ■al suprafeței de bază, citită pe curba înălțimilor compensate. S’a calculat deci, întâi suprafața de bază a arboretului (G) pe baza diametrelor măsurate pe teren. Aceasta s’a împărțit apoi la numărul de arbori de pe suprafața de probă respectivă, aflându-se suprafața de bază a arborelui mediu, din care s’a dedus § cm 36 $2 23 2^ 20 18 12 8 12 20 % 28 32 36 Diametru/. 1950* cm, Fig, 3. — Diametrul de acum 5 ani în funcție de diametrul actual la arbori. diametrul mediu (D), Pe curba înălțimilor compensate, cons- truită pe baza înălțimilor măsu- rate pe teren, s’a citit în dreptul acestui diametru înălțimea medie a arboretului (H). Coeficientul de formă (F) s’a calculat cu ajutorul formulei f- -L-. G.H, Volumul arboretului (M) s’a determinat în două moduri: 1. cu ajutorul tabelelor gene- rale de cubaj amintite, cu aproxi- mația de 1 cm la grosimi și 0,5 m la înălțimi, și 2. cu ajutorul formulei M = G. H. F. Creșterea anuală curentă în Volum s’a determinat pe baza creșterii diametrului de baza în ultimii 5 ani. Creșterea aceasta s’a determinat pe teren, măsurându-se grosimea ultimelor 5 inele anuale pe probe luate cu burghiul de creșteri, la un număr de 20—30 de arbori dm fiecare arboret studiat. Figurându-se pe o diagramă diametrul din urmă cu 5 ani (în ordonată) în funcție de diametrul actual (în abscisă), s’a constatat la arborii de probă că punctele obținute sunt pe o dreaptă (fig. 3). Pe aceasta, s’a citit la toți arborii diametrul pe care îl aveau cu 5 ani în urmă și s’a determinat apoi volumul corespunzător al arboretului, folosindu-se tabelele de cubaj și aceeași curbă a înălțimilor compensate. Pe baza datelor determinate pentru fiecare suprafață de probăs’a trecut la studiul variației elementelor în raport cu vârsta și clasa de producție. Aceasta s’a făcut astfel: (-.■4 1> S’au stabilit clasele de producție pe cale grafică, după procedeul de- scris la capitolul precedent (fig. 4—7). 2. Pe baza diagramelor claselor de producție, fiecare suprafață de probă a fcst clasificată în clasa de producție corespunzătoare după înălțimea medie a arboretului. Vârsta și clasa de producție a arboretelor fiind acum cunoscute, s’a putut începe studiul Variației diferitelor elemente în raport cu fiecare din ele. Principial, acest studiu se poate face ușor pe cale grafică, în raport cu două axe de coordonate rectangulare, reprezentându-se în abscisă Vârsta, iar în ordonată elementul a cărui variație se urmărește. Figurând în acest sistem separat pe clase de producție, valorile fiecărui element, punctele se grupează Fig, 4. — Clasele de producție in iuncție de vârstă și inaipine meuie iu saicamui din plantație, Daca punctele sunt numeroase, această linie se poate trasa ușoil Altfel, linia este nesigură. Arboretele studiate se grupează în majoritate pe câte două sau trei clase de producție, celelalte clase (1 și V) rămânând de obiceiu mai puțin reprezentate. Din aceste motive, procedeul trasării directe a curbelor reprezentând clasele de producție nu s’a putut aplica și s’a luat ca bază de studiu raportul dintre înălțimea arboretului și celelalte elemente; ale lui. 3 34 'U. T. TOMA, S. ARMÂȘESCU, N. RUCĂREANU și I. POPESCU-ZELETIN S’a arătat, că între volumul și înălțimea arboretelor există o strânsă corelație. Clasificarea stațiunilor în clase de producție s’a bazat pe această idee. Corelația există pentru o vârstă data la aceeași specie, precum și inde- Fig. 6. — Clasele de producție în funcție de vârstă și înălțime medie la carpen. vig, 5. —Clasele de producție în funcție de Fârstă și înălțime medic la salcâmul din. lăstari pendent de vârsta, cum se observă în graficul -din figura 8, unde volumele arboretelor de diferite vârste apar împrăștiate în jurul curbei de compen- Fig. 7,— Clasele de producție în funcție de vârsta și înălțime medie Ia teiu. ’ sare. Linia întreruptă din figură reprezintă curba corectată după confrun- tarea volumelor compensate grafic cu. cele obținute prin calcul (după for- 13 CREȘTEREA ȘI PRODUCȚIA ARBORETELOR DE SALCÂM, CARPEN ȘI TEIU 36 mula M= G.H.F.). Aceeași strânsă corelație există însă, și între înălțime și suprafața de bază a arboretului, între înălțime și coeficient de formă, între înălțime și număr de arbori, precum și între înălțime și diametru mediu. Fig. 8. — Variația volumului în funcție de înălțimea medie la salcâmul din plantație. Influența clasei de producție apare vizibilă numai la numărul de arbori și diametrul mediu (fig. 10). Aceste raporturi au constituit punctul de plecare ' în studiul variației difeiitelor elemente, în funcție de vârsta și clasa de pro-< ducție. . - - - 3* 36 o, t. toma, s. 15 CREȘTEREA Ș PRODUCȚIA ARBORETELOR DE SALCÂM, CARPEN ȘI TEIU 37 Considerat în parte, studiul variației fiecărui element s’a făcut în felul următor: 1, Variația înălțimii medii a arboretului, în raport cu vârsta, este dată de graficul clastlor de producție pentru fiecare specie (fig. 4—7). 2, Variația suprafeței de bază la hectar în funcție de înălțime. S’a întocmit graficul acestor supraKțe, în funcție de înălțimea medie, raportându-se supra- Fig. 9. — Variația suprafeței de bază în funcție de înălțimea medie la salcâmul din plantație. apoi suprafața de baza pentru înălțimile corespunzătoare claselor de pro- ducție. Dar înălțimile au fost luate din graficul claselor de producție, unde acestea sunt date în raport cu vârsta. Deci, pe această cale, se pot determina și Vârstele corespunzătoare suprafețelor de bază, determinate în funcție de înălțime. , De exemplu, se caută suprafața de bază la hectar pentru arboretul de salcâm din plantație, la Vârsta de 15 ani, pe clasa a II-a de producție. Din tabloul Nr. 2 se Vede că la această Vârstă și clasă de producție înălțimea arbo- retului este de 16,7 m. In graficul din f gura 9, în dreptul înălțimii de 16,7 m, se citește pe curbă suprafața de bază Ia h ctar de 19,4 m2. 3. Variația diametrului mediu al arboretului s’a stabilit în același mod ca și variația suprafeței de bază. Reprezentarea lui grafică, în funcție de înăl- țime, s’a putut face însă separat, pe clase de producție (fig. 10). 4. Variația numărului de arbori s’a determinat prin calculul: N ~ Pro- . . . G cedeul este justificat, deoarece !) a fost dedus la rândul lui din raportul Diametru! mediutcia Fig. 10. — Variația diametrului mediu al arboretului în funcție de înălțime și clasă de producție, la salcâmul din plantație. 5. Variația coeficientului de formă s’a stabilit grafic în funcție de înălțime, ca mai sus (fig. 11). # 6. Variația volumului la hectar s’a stabilit pe două căi: — prin procedeul grafic reprezentându-se volumul suprafețelor de probă în funcție de înălțime, ca în cazul suprafeței de bază, și — prin calcul cu ajutorul formulei N — G.H.F. în care G..H.F. intră cu Valori la diferite vârste și diferite clase de producție. 7. Arboretul secundar se caracterizează prin număr de arbori și volum la hec- tar. El este constituit din arborii care urmează să fie extrașiprinrăriturilauni moment dat. Deoarece răriturile se fac în mod normal la intervale regulate, ar- boretul secundar se formează mereu în intervalul dintre două rărituri. Vahrile 38 16 17 39. Fig. 11, — Variația coefici- entului de formă în funcție de înălțime la salcâmul din plantație. Fig, 13,—Variația creșterii curente în înălțime, cu vârsta, în trei clase de producție, la salcâmul din plantație. Fig. 12.—Variația înăl- țimii cu vârsta în clasa î-a și a V-a de producție, la salcâmul din plantație în comparație cu salcâ- mul din'lăstari. Fig. 14,—Variația creșterii curente în înălțime, cu vârsta, la salcâmul din lăstari. 4 O Gr • Ț. TOM A, SARM ĂȘE SCO, W. RUGĂREANU ș i I ■ PQ PE SGU- ZE LE TI N 18 19 CREȘTEREA ȘI PRODUCȚIA ARBORETELOR DE SALCÂM, CARPEN ȘI TEIU 41 date pentru, arboretul secundar, în cazul do față, reprezintă numărul arbo- rilor și Volumul arboretului secundar la sfârșitul unui interval de 5. ani. Numărul de arbori din arboretul secundar, la sfârșitul unei perioade, este Fig, 15. —Variația diametrului cu vârsta la salcâmul din plantație în comparație cu salcâmul din lăstari, în clasa l-a și în clasa a V-a de producție. Volumul arboretului secundar și variația lui s’au determinat în același mod ca și pentru arboretul principal, ținându-se seama însă că trebue să fie satisfăcuta relația Cr + R, în care Cr — creșterea periodică în volum (pe 5 ani la salcâm, respectiv 10 ani la carpen și teiu), ~ volumul arboretului principal la sfârșitul perioa- dei, Mx — volumul arboretului principal la începutul perioadei și 7? = vo- lumul arboretului secundar. 8. Variația creșterii anuale curente în volum s’a determinat pe cale gra- fică prin compensarea valorilor găsite din calcul pe baza măsurătorilor făcute pe teren- Această operație a întâmpinat dificultăți și din cauza variațiilor mari de creșteri găsite pentru aceeași vârstă și clasă de producție pe diferite suprafețe de probă. Comparația cu volumul arboretului secundar și verifi- carea rezultatelor cu formula Cr = + R a fost necesară. B. Rezultatele cercetărilor și interpretarea lor Salcâmul Arboretele de salcâm, fiind exploatate în crâng simplu, vârsta până la care s’au putut extinde cercetările este de 30 de ani. Din studiul graficelor și tablourilor se deduc următoarele: 1. înălțimea medie a arboretelor și creșterea în înălțime: Din graficele claselor de producție (fig. 4—5) rezultă pentru înălțimi din 5 în 5 ani, datele din tabloul Nr. 2, pentru cele 5 clase de vârstă. înălțimile se prezintă comparativ pentru arboretele din plantații și cele din lăstari. Graficele și tablourile arată creș- terea foarte rapidă a salcâmului în condițiile cele mai bune de producție, dar și marea lui sensibilitate față de stațiune. La 30 de ani, înălțimea ar- Fig. 16. —Variația creșterii curente în diametru, cu vârsta, ia salcâmul din plantație- Fig. 17. ■— Variația creșterii curente în diametru, cu vârsta, Ia salcâmul din lăstari. boretelor variază între J.0—32m și ceva mai puțin la lăstari. Ga valori medii ale claselor extreme, apar cifrele 12,1 și 29,8 la salcâmul din plantații și 10,8 cu 26,8 la cel din lăstari. Din cauza acestei mari amplitudini, însă și Variația în interiorul aceleași clase ds producție este mare, atingând 4,4 m la plantații și 4 m la lăstari. Corespunzător, va avea loc și la volume o mare variație, după cum se Va vedea. Consecința practică este că precizia cu care se poate determina producția unui arboret, după Valorile medii ale clase- lor, este relativ mica, dacă nu se procedează prin interpolări. 42 G-. T. TONA, S ■ ARMAȘI SCU, ÎN. R U CĂ RE AN U și I ■ POPE SCU-ZELETIN 20 21 43 Comparând variația înălțimii în raport cu vârsta dela arboretele provenite din plantații, cu aceea dela arboretele provenite din lăstari, se constată o creștere mai rapidă în tinerețe a acestora din urmă, dar și o scădere timpurie a ritmului inițial, ceea ce face ca după vârsta de 18 ani, în toate clasele de producție, arboretele din plantații să depășească în înălțime pe cele din lăstari realizând la 30 de ani o diferență de 3,1 m în clasa La de producție și 1,2 mîn clasa aV-a (fig. 12). . . Fig. 18. — Variația suprafeței de bază cu vârsta în cele 5 clase de producție, la salcâmul din plantație. Creșterea curentaîn înălțime atinge la lăstari, din primul an punctul maxim, având 2,6 m în clasa La și 1 m în clasa a V-a, după cum se vede din figura 14. Ea scade însă repede, rămânând după 6 —8 ani la jumătate și în toate clasele de producție atinge la 30 de ani abia 20 cm. Scăderea este mai rapidă pe stațiunile bune, ceea ce explică egalizarea creșterii la 30 de ani. La plantații, creșterea curentă în înălțime atinge punctul maxim între 3 și 5 am (fig. 13), fără să egaleze pe acela al lăstarilor (2,1 m în clasa l-a și 0,6 mîn clasa a V-a). Scade însă mai lent, astfel încât dela 4 ani, o depășește și rămâne tot timpul superioară. La vârsta de 30 de ani, creșterea curentă a plantațiilor încă mai atinge 30 —50 cm față de 20 la lăstari (tabloul Nr.3). TABLOUL Nr. 2 înălțimea arboretelor de salcâm la diferite vârste și clase de producție Vârsta ani <- înălțimea medie (în m) a arboretelor pentru clasele de producție: I II III . iv V Plan- tații Lăs- tari Plan- tații Lăs - tari; Plan- tații Lăs- tari Plan- tații . Lăs- tari Plan- tații Lăs- tari 5 8,1 10,6 6,8 8,8 5,4 7,0 4,1 5,3 2,8 3,7 10 15,1 16,6 12,6 13,7 10,2- . 11,1' 7,6 8,3 5,0 5,5 16 20,0 20,5 16,7 17,0 13,4 13,8 10,2 10,6 ■ 7,0 7,0 20 23,7 23,3 20,0 19,6 16,2 15,9 12,5 12,3 8,8 8,5 25 26,9 25,4 22,8 21,6 18,7 17,7 14,5 13,8 10,5 9,9 30 29,8 26,8 25,4 22,8 21,0 18,8 16,5 14,8 ^12,1 10,8 TABLOUL Nr. 3 Variația înălțimii medii și a creșterii curente (anuală) în înălțime cil vârsta, la salcâmul din plantație pentru clasele de pioă. I, III și V Vârsta ani Clasa l-a. Clasa a :III-a Clasa a V-a H m Diferența = creșterea curentă (m) H m Diferența — creșterea curentă(m) H m Diferența fa creșterea curentă (ra) 0 0,0 0,0 0,0 1 0,8 0,8 0,6 0,6 0,4 ’ 0,4 2- 2,0 1,2 1,4 0,8 0,9 0.5 3 3,9 1,9 2,6 1,2 1,6 0,6 4 6,0 2,1 4,0 1,4 2,2 0,7 5 8,1 2,1 5,4 1,4 2,7 0,5 6 9,8 1,7 6,5 1.1 3,2 0,5 7 11,4 1,6 7,6 1,1 3,7 0,5 8 12,8 1,4 8,5 0,9 4,2 06 9 14,0 1,2 9,4 0.9 4,6 0,4 10 15,1 1,1 10,2 0,8 5,0 0,4 11 16,2 1,1 10,9 0,7 5,4 0,4 12 17,2 1,0 11,6 0,7 6,8 0,4 13 18,2 1,0 12,2 0,6 6,2 0,4 14 19,1 0,9 12,8 0,6 6,6 0,4 15 20,0 0.9 13,4 0,6 7,0 0,4 16 20,8 0,8 14,0 0,6 7,4 0,4 17 21,6 0,8 14,6 0,6 7,7 0.4 18 22,3 0,7 16,2 0,6 8.1 0,4. 19 23,0 0,7 16,7 0,5 8,4 0,4 20 23,7 0.7 16,2 0,5 8,8 0,4 21 24,4 0,7 16,7 0,5 9,1 0,4 22 25,1 0,7 17,2 0,5 9,5 0,4 23 25,7 0,6 17,7 . 0,5 9,9 0,4 24 26,3 0,6 18,2 0,5 10,2 0,4 ■ 25 26,9 0,6 18,7 0,5 10,5 0,3 26 27,6 0,6 ' 19,2 0,5 10,8 0,3 27 28,1 0,6 19,7 0,5 11,1 0,3 28 28.7 0,6 20,2 0,5 11,4 0,3 29 29,3 0,6- 20,6 0,4 11,7 0,3 30 29,8 0,5 21,0 0,4 12,0 0,3 23 45 u Q. T. TOMA, 8- A RMÂNE SCO , W. RUCĂREANU și I. POPESCU^ELETIX 22 2. Numărul de arbori lu hectar se arată în tabloul Nr. 5. Se constată un proces foarte puternic de eliminare naturală atât la lăstari cât și la plantații. La 30 de ani, numărul de arbori este Ia fel de redus ca în celelalte arborate de foioase la 60 de ani sau chiar mai târziu, întru cât salcâmul realizează la 30 de ani aceleași diametre de bază, pe care celelalte arborete de foioase le realizează la vârste cel puțin duble. Fenomenul se mai explică și prin desvoltarea în aceeași măsură a tuturor elementelor arboretului. Fig. 19, — Varia pa suprafeței de bază cu vârsta în cele 5 clase de producție, la salcâmul din lăstari. In general, numărul arborilor la arboretele din plantații este mai mare ' decât al arboretelor provenite din lăstari. Diferența este cu atât mai sensi- bilă, cu cât vârstele sunt mai mici și clasele de producție mai slabe. Către vârste mai mari (25—30 de ani) arboretele din lăstari au același număr de arbori ca și cele dm plantații. TABLOUL Nr. 4 SALCÂM DIN LĂSTARI Variația înălțimii medii și creșterea curentă (anuală) în înălțime cu vârsta, pentru clasele ' de producție I, III și V Vârsta ani Clasa l-a Clasa a III-a Clasa a V-a H in Diferența = creșterea curentă H in Diferența = creșterea curentă II m Diferența ~ creșterea curentă 1 2,6 2,6 1,6 1,6 1,0 1,0 2 3 5,0 2,4 3,1 1,6 1,9 0,9 7,1 2,1 4,5 1,4 2,6 0,7 4 9,0 1,9 5,8 1,3 3,2 0,6 5 10,6 1,6 7,0 1,2 3,7 0,5 6 12,0 1,4 8.0 1,0 4,2 0,5 7 13,3 1,3 8,9 0,9 4,6 0,4 8 14,5 1,2 9,7 0,8 4,9 0,3 9 15,6 1,1 10,4 0,7 5,2 0,3 10 16,6 1,0 11,1 0,7 5,5 0.3 11 17,5 0,9 11,7 0,6 5,8 0,3 12 18,3 0,8 12,3 0,6 6,1 0,3 13 19,1 0,8 12,8 0,5 6,4 0,3 14 19,8 0,7 13,3 0,5 6,7 0.3 15 20,5 0,7 13,8 0,5 7,0 0,3 16 21,1 0,6 14,3 0,5 7,3 0,3 17 21,7 0,6 14,7 0,4 7,6 0,3 18 22,3 0,6 15,1 0,4 7,9 0,3 19 22,8 0,5 15,5 0,4 8,2 0,3 20 23,3 0,5 15,9 0,4 8,6 0,3 21 23,8 0,5 16,3 0,4 8,8 0,3 22 24,3 0,5 16,7 0,4 9,1 0,3 23 24,7 0,4 17,1 0,4 9,4 0.3 24 25,1 0,4 17,4 0,3 9,7 0,3 25 25,4 0,3 17,7 0,3 9,9 0,2 26 25,7 0,3 18,0 0,3 10,1 0,2 27 26,0» 0,3 18,2 0,2 10,3 0,2 28 26,3 0,3 18,4 0,2 10,5 0,2 29 26,5 0,2 18,6 0,2 10,7 0,2 30 26,7 0,2 18,8 0,2 10,9 0,2 TABLOUL Nr. 5 Variația numărului âe atârni la hectar în arboretele de salcâm din plantații (PI.) șt lăstari (L.) țn raport cu vârsta și clasele de producție Vârsta Numărul de arbori în clasele de producție I II III 1 IV I V PI. L. PI. L. PI. L. PI. L. l’L L. 5 3.068 2.176 3.566 2,354 4.064 2.620 4.564 3.105 5.065 3.678 10 1.590 1.416 1,924 1.564 2.258 1.776 2.593 2.184 2.929 2.439 15 1.100 1.064 1.356 . 1.170 1.612 1.352 1.869 1.722 1.127 1.928 20 810 850 1.031 952 1.252 1,113 1.474 1.452 1,696 1.632 25 625 687 834 779 1.043 920 1.253 1.249 1.463 1,399 30 508 589 704 668 900 796 1.097 1.096 1.294 1.224 26 CREȘTEREA ȘI PRODUCȚIA ARBORETELOR DE SALCÂM, CARPEN ȘI TEIU .47 46 (L T. TONA, S- ARMAȘESCU, N. RUCĂREANU ți 1. POPESCU-ZELETIN 24- 3. Diametrul mediu al arboretului și creșterea lui. Variația diametrului este asemănătoare cu aceea a înălțimii. Creșterea este mai activă în primii ani și mai mare la lăstari decât la plantații. La 4 ani, grosimea medie a inelului anual variază între 2,5 mm și 6 mm la plan- tații, după condițiile de creștere, și 3—8 mm la lăstari. Scade însă continuu, Vârste Fig. 20. — Variația coeficien- tului de formă cu vârsta, în cele 5 clase de producție, la salcâmul din plantație. mai puternic la lăstari, încât, deși până la 14—16 ani arboretele din lăstari sunt întotdeauna mai groase decât plantațiile în condiții similare, rămân după această vârstă mai subțiri (fig. 15). La 30 de ani, în clasa a V-a de pro- ducție, grosimea inelului anual abia mai atinge 1,5 mm la plantații și 1. mm la lăstari, pe când în clasa La de producție, poate atinge respectiv 3,5 și 2,5 mm. Această stare de lucruri denotă o scădere pronunțată de productivi- tate a salcâmului și mai ales a celui din lăstari la vârste mari (30 de ani). Diferențele de grosime la această vârstă sunt mari între clasele extreme 11,5 — 28,9 mm, adică o amplitudine de 14,7 mm la lăstari. Creșterea curentă în diametru scade mai repede în tinerețe, cu creșterea vârstei.’ Scăderea este mai pronunțată în stațiunile bune (fig. 16 și tablou- rile Nr. 7 și 8). Din creșterea în diametru și creșterea în înălțime, reiese că ciclul de producție al salcâmului este în general scurt, ceea ce justifică exploatarea lui în crâng. 4. Suprafața de bază la hectar. Cu tot procesul puternic de eliminare a numărului de arbori în arboretele care cresc în stațiuni bune (cl. I-a și a H-a de producție), creșterea activă în grosime a arborilor face ca suprafața de bază a acestor arborete să crească și ea în același ritm, atingând la 30 de ani un număr de m2, pe care alte arbo- rete de foioase (stejar, frasin) nu îl ating nici la vârste înaintate (fig. 18 și 19 și tabloul Nr. 9). In schimb, în stațiunile slabe, suprafața de bază redusă exprimă productivitatea scăzută a arboretelor. Din tabloul Nr. 9 se vede că suprafața de bază la ha în arboretele din plantații este mai mică decât în arboretele din lăstari, numai până la 10 ani. Dela această vârstă, ea devine superioară, ajungând mai mare cu 2,8—4,1 m2 la 30 de am, după clasa de producție. Fig. 21. —Variația volumului cu vârsta în cele 5 clase de producție, la salcâmul din plantație. 5. Coeficientul de formă al arboretelor. Reprezentați în funcție de înălțimea medie, coeficienții de formă ai arbo- retelor de salcâm marchează o zonă îngustă de puncte (fig. 11). Există deci o strânsă corelație între coeficientul de formă al arboretului și înălțimea medie, independent de Vârstă și clasă de producție. Curba compensatoare respectivă descrește foarte repede la început, apoi din ce în ce mai încet. Prin intermediu] înălțimii, coeficienții de formă se pot transpune în func- ție de vârstă și de clasa de producție, așa cum se Vede în tabloul Nr. 10 și figura 20. 48 U. T. TOMA, S. AHMÂȘESCU, N- nUC ÂRE ANU jjI I. POPESCE-ZE LE TIN 26 27 49 Examinând cifrele din tabloul Nr. 10, se constată următoarele: a) In aceeași clasă de producție, coeficientul de forma al arboretului scade cu creșterea vârstei; b) ta aceeași Vârstă, coeficientul de formă este cu atât mai mare cu cât clasa de producție este mai slabă; ' Fig. 22,—-Variația volumului cu vârsta în cele 5 clase de producție, la salcâmul din lăstari. c) Salcâmul din lăstari are în general coeficienți de formă mai mari decât cel din plantație. Excepție fac arboretele tinere din clasele bune de produc- ție (I — III), în care salcâmul din plantație are coeficient de formă mai mare decât cel provenit din lăstari. In arboretele de carpen și de teiu în mod analog coeficientul de formă variază cu vârsta și cu clasa de producție. 6. Producția și creșterea In volum a arboretelor la hectar. Prin producția unui arboret, se înțelege volumul arboretului principal, plus volumul rezultat din toate operațiile culturale efectuate. Tabloul Nr. 11 prezintă aceste volume separat, precum și producția totală pe clase de producție. TABLOUL Nr. 6 Diametrul medw al arboretelor de salcâm provenite din plantații (PI.) și lăstari (L.)> la diferite vârste și clase âe producție Vârsta ani Diametrul în cm în clasele de producție I 1 II ) III IV V PL L. PI. L. PI. L. PI. L. Pi. L. 6 6 7,7 5,0 6,7 4,2 5,4 3,5 4.1 2,7 3,0 10 11,7 12,4 9,6 10,6 8,0 8,8 6,3 6,7 4,8 4,9 15 16,6 16,0 13,5 13,8 10,9 11,4 8,7 8,6 6,7 6,5 20 20,9 19,5 17,2 16,6 13,8 13,7 11,0 10,3 8,4 7,9 25 25,0 22,7 20,2 19,6 16,1 16,0 12,9 11,9 10,2 9,3 30 28,9 25,2 | 23,0 21,6 18,8 17,7 14,9 43,2 11,5 10,5 TABLOUL Nr. 7 SALCÂM DE PLANTAȚIE Variația diametrului mediu și a creșterii curente (anuale) în diametru cu vârsta, pentru clasele i-a^ a jll-a și a V-a de producție Clasa l-a Clasa a III-a Clasa a V-a Vârst a D Diferența în cm Diferența în cm Diferența în cin ani D D — ' cm pe 2 am pe an cm pe 2 an pe an cm Pe 2 am pe au 0 0 0 i 2 2,6 2,6 1,3 1,8 1,8 0,9 1,2 1,2 0,6 4 5,2 2,6 1,3 3,5 1,7 0,8 2,2 1,0 0,5 6 7,3 2,2 1,1 4,9 1,4 0,7 3,1 0,9 0,4 8 9,5 1,1 6,5 1,6 0,8 3,9 0,8 0,4 IO 11,7 2,2 1,1 8,0 1,5 ' 0,7 4,8 0,9 0,5 12 13,8 2,1 1,8 1,0 9,2 1,2 0,6 5,7 0,9 0,5 14 15,7 0,9 10,3 1,1 0,6 6,4 0,7 0,4 16 17,6 1,9 0,9 11,4 1,1 0,6 7,0 0,6 0,3 18 19,3 1,7 0,9 12,6 1,2 0,6 7,7 0,6 0,3 20 1 20,9 1,6 0,8 13,8 1,2 0,6 8,4 0,7 0,4 22 22,5 1,6 0,8 14,8 1,0 0,5 9,1 0,7 0,4 24 24,1 1,6 0,8 15,7 0,9 0,5 9,7 0,6 0,3 26 25,7 1,6 0,8 16,8 1,1 0,6 10,4 0,7 0,4 28 27,3 1,6 0,8 17,7 0,9 0,5 10,9 0,5 0,3 30 | 28,9 1,6 0,8 18,8 1,1 । 0,6 11,5 | 0,6 | 0,8 4 Lo 28 29 CREȘTEREA Șl PR.GDUCȚ1A, AURORE-TELOR DE SALCÂM, CARPEN ȘI TEIU 5.1 TABLOUL Nr. 8 SALCÂM DIN LĂSTARI Variația diametrului mediu și a creșterii curente (anuale) în diametru cu vârsta, pentru clamele l-a, a IH-a și a V-a de producție Clasa La Clasa a HLa Clasa a V-î i Vârsta Diferența în cm Diferența în cm Diferența în cm ani D ~ D " D ~ cm pe 2 ani pe an cm pe 2 ani pe an cm pe 2 ani pe an 0 0 | 3,9 2,0 ° I 2,5 1,3 0 1,2 0,6 . 2 3,9 2,5 2,0 1,0 1,2 1,2 0,6 3,1 1,6 4 7,0 4,5 2,4 6 1,8 0,9 1 6,2 1,7 0,8 3,4 1,0 0,8 0,5 0,4 8,8 1,8 0,9 1,4 0,7 8 10,6 7,6 1,2 0,6 4,2 0,7 0,4 1,8 0,9 10 1 2,4 8,8 - 4,9 0,6 0,3 1,5 0,8 0,9 0,5 12 13,9 0,8 9,7 1,0 0,5 5,5 0,6 0,3 14 15,4 10,7 6,1 0,7 0,4 1,5 0,8 1,0 0,5 6,8 16 16,9 11,7 0,6 0,3 1,4 0,7 1,0 ■ 0,5 18 18,3 1,3 0,7 12,7 1,0 0,6 7,4 0,5 0,3 20 19,6 1,5 0,8 13,7 0,9 0,6 7,9 0,6 0,3 22 20,9 1,3 0,7 14,6 0,8 0,4 8,4 0,5 0,3 '24 ,22,3 1,1 0,6 15,4 0,8 0,4 8,9 0,5 0,2 26 23,4 1,0 0,5 16,2 0,8 0,4 9,4 0,5 0,2 28 24,4 0,8 0,4 17,0 0,7 0,4 9,9 0,5 0,2 30 25,2 17.7 10.4 TABLOUL Nr. 9 de iasă la hectar a ar beretelor de salcâm din plantație și lăstari, la diferite vârste și clase de producție Suprafața de bază la ha în ma în clasele de producție __ Vârsta ———— PI. L. - l~ - - - PI. ! L. PI. L. PI. L. PI. L. ■ ă dS’? 'io 26,0 21,4 27,7 26,4 80,7 27,8 I 33,3 29,4 7,1 13,9 19,4 23,8 26,8 29,3 8,3 13,8 17,5 20,6 23,5 24,5 5,7 11,3. 14,9 18;8 22,2 25,0 6,0 10,8 13,8 16,4 18,6 19,6 4,5 8,1 11,1 13,9 16,4 19,1 LI 7,7 10,0 12,1 13,9 15,0 2,9 5.3 7ă 9,4 11,5 13,4 2,6 4,6 6,4 8,0 9,5 10,6 Graficele din figurile 21 —22/arata variația Volumului, iar graficelecdin figurile 23—24, variația,, creșterii ,curente în Volum a arboretului, la sal- câmul din plantație și la cel-din, lăstari. ; ; / \ . : .Din analiza cifrelor dip tablouW rezultă următoarele importante ca- racteristice referitoare : la,; producția arboretelor de salcâm: ; '• , Vârsta.an/ ;t-. f i Fig. 23.—Variația creșterii curente în volum, cu vârsta, în cele 5 clase de producție la salcâmul din plantație. 1. In arboretele de clasa l-a, salcâmul, cu o producție medie de peste, 17 m3 pe an și pe hectar; - se: numără printre .cele mai productive esențe din pădurile noastre, —: । h.1 i 5 ,j 2. Creșterea în Volum: a ^salcâmului atinge punctul maxim la vârste relativ mici. In arboretele din lăstari;dm clasa l-a de producție, maximum se realizează chiar la 10 ani (18m8/ha); la cele din plantații, la 15 ani (21 de 4* D2 0. T. TOMA, S. ARMĂȘESOU, N. RUCĂREANU și I. POPESCU-ZELETIN 30 53 m3/ha). Cu hni nare a creșterii în Volum întârzie cu cât stațiunea este mai slabă, astfil încât în arboretele de clasa a V-a nu se realizează nici la 30 de ani, 3. La vârsta de 30 de ani, producția anuală medie la hectar a plantații- lor este în creștere în toate clasele de producție, pe când la arboretele din lăstari, în general, stagnează. Această situație îndreptățește fixarea ciclului 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 Vârsta.ani Fig. 24. — Variația creșterii curente în volum, cu vârsta, în cele 5 clase de producție, la salcâmul din lăstari. de producție între'20 și 30 de ani la arboretele din lăstari și pledează pentru Arboret principa Arboret secundai r— ! Producți Media pr ducției totale 31 3,1 3,1 10 25 — ■ 25 2,5 5,2 10 21 21 2,1 2,1 62 4,1 3,7 15 46 7 53 3,5 5,3 15 34 6 40 2,7 2,3 103 5,2 4,3 20 66 9 82 4,1 5,9 20 51 6 63 3,2 2,6 143 6,7 4.5 25 89 9 114 4,6 6,3 25 66 8 86 3,4 2,6 184 6,1 4,6 30 110 13 148 4,9 6,6 30 82 9 111 3,7 2,7 224 6,4 4,6 35 128 16 182 5,2 6,8 35 99 9 137 3,9 2,8 265 6,6 4,6 40 146 17 217 ■5,4 6,9 40 113 13 164 4,1 2,8 304 6,8 4,5 45 163 17 251 5,6 6,9 45 128 13 192 4,3 2,9 342 6,8 4,4 50 179 18 285 5,7 6,8 50 142 14 220 4,4 2,9 378 6,9 4,3 55 196 210 16 318 5,8 6,5 55 155 14 ■ 247 4,5 2,8 412 6,9 4,2 60 16 348 5,8 6,0 60 168 13 273 4,6 2,8 445 6,8 4,0 65 222 16 376 5,8 5,6 65 180 13 298 4,6 2,8 476 6,8 3,9 70 233 16 403 5.8 5,4 70 191 13 322 4,6 2,7 508 6,8 3,8 75 244 15 429 5,7 5,2 75 202 13 346 4,6 2,7 537 6,7 3,7 80 255 16 456 5,7 5,0 80 213 13 370 4,6 2,7 265 6,6 3,6 85 262 16 479 5,6 4,9 85 222 13 392 4,6 2,6 592 6,6 3,4 90 271 15 503 5,6 5,5 4,7. 90 231 13 414 4,6 2,6 619 6,5 3,3 95 278 15 525 4,5 95 238 14 435 4,6 2,5 646 6,5 3,3 100 286 14 547 5,5 4,4 100. 244 14 455 4,6 2,4 671 6,4 3,2 105 292 15 568 5,4 4,2 105 249 14 474 4,5 2,4 695 6,3 3,1 110 296 16 588 6,3 4,0 110 255 13 493 4,5 2,3 717 6,2 3,0 115 301 15 608 5,3 3,9 115 260 13 511 2,4 2,3 739 6,1 2,9 120 365 | 15 627 5,2 3,8 120 264 13 528 4,41 2,2 TABLOUL Nr. 21 TABLOUL Nr. 20 înălțimea medie a arbaletelor de teiu la diferite vârste și clase de pwtudie Vârsta pui 5 '1 Clasa de producție Vârsta ani Clasa de producție v _ II 1 m j IV I V I 1 II | III 1 IV 10 7,8 7,0 6,2 5,2 4,3 65 25,8 23,2 20,9 18.6 16,3 16 11,6 10,1 8,8 7,4 6,0 70 26A 23,6 21,2 18,9 16,6 20 14,5 12,8 11,2 9,5 7,7 75 26,3 23,9 21,6 19,2 16,9 25 17,0 15,0 13,0 11,0 9,0 80 26,6 24,2 21,8 19,4 17,1 30 19,0 16,7 14,5 12,4 10,2 85 26,8 24,4 22,0 19,6 17,3 36 20,6 18,2 16,0 13,7 11,4 90 27,0 24,6 22,2 19,9 17,5 40 21,9 19,6 17,2 14,9 12,5 95 27,2 24,8 22,5 20,0 17,8 45 23,0 20,6 18,2 16,0 13,6 100 27,4 25,0 22,7 20,2 18,0 50 24,0 21,6 19,2 16,9 14,5 105 27,6 25,2 22,9 20 4 18,2 55 24,8 22,4 19,9 17,6 15,3 110 27,8 25,4 23,1 20,6 18,4 60 25,4 22,9 20,4 18,2 15,9 Diametrul mediu al arboretelor de teiu la diferite vârste și clase de producție Vârsta Clasa de producție Vârsta Clasa de producție ani ani I II III 1 IV V I i II 1 III | iv i v 10 5,4 5,4 5,2 4,9 4,6 60 25,7 23,9 22,1 20,6 18,9 15 8,1 7,9 7,5 7,0 6,3 65 26,7 24,8 23,1 21,5. 19,8 20 11,0 10,1 9,6 8,8 7,9 70 27,5 25,7 23,9 22,3 20,6 25. 13,6 12,6 11,5 10,4 9,3 75 28,3 '26,5 24,8 23,1 21,4 30 15,7 14,5 13,2 12,0 10,7 80 29,1 27,3 25,5 23,9 22,1 35 17,9 16,4 14,9 13,6 12,2 85 29,9 28,2 26,3 ■ 24,6 22,9 40 20,0 18,3 16,7 15,2 13,6 90 30,7 29,0 27,2 25,5 23,8 ■45 21,7 19,9 18,3 16,8 15,1 95 31,6 29,9 28,1 26,3 24,6 50 23,3 21,5 19,8 . 18,2 16,5 100 32,4 ■ 30,7 29,0 27,2 25,6 55 24,7 22,9 21,1 19,6 17,8 105 33,3 31,7 30,0 28,2 26,6 110 • -34,2 32,5 30,9 29,2 27,6 5 66_____p. T. TOMA,S. ARMĂȘESOU, N, RU01REAWU și I. POPESCU-ZELETIN 44 45 Astfel, la 100 de ani, diametrul mediu al teiului atinge 25,6 —32,4 cm, întrecând cu 3,1—3,5 cm pe acela al carpenului la aceeași vârstă. Numărul arborilor la hectar este la vârsta explo afabilității (100 de ani) cuprins între 505 în clasa l-a de producție și 575 în clasa a V-a de produc- ție (tabloul Nr. 24), Ca și la celelalte specii, el scade cu creșterea vârstei Și crește spre clasele mai slabe de producție. /Suprafața de bază la hectar este mult mai mare la te iu decât la carpen. La vârsta de 10 ani, atinge 16,1 m2 față de 9,3 m2 la carpen în clasa l-a de producție și 11,6 ms fața de 5,6 ma la clasa a V-a de producție, iar la 100 de ani 41,8 m3 fața de 27,1 m2 în clasa l-a și 29,5 m2 fața de 23,1 m2 în clasa a V-a (tabloul Nr. 25, fig. 32). Fig. 32. — Variația suprafeței de bază la hectar a arboretelor de teiu, în funcție de vârstă, pe clase de producție. Coeficienții de formă ai arboretelor de teiu, raportați grafic în funcție de înălțime, se grupează, ca și la celelalte esențe studiate, într’o zonă în- gustă, dovedind corelația strânsă care există între coeficientul de formă și înălțime. . Coeficienții de formă compensați, transpuși, prin intermediul înălțimii, în funcție de vârstă și clasă de producție, arată aceeași Variație caracteris- tică ca și la carpen: ei scad cu creșterea vârstei și cresc către clasele mai Slabe de producție (tabloul Nr. 26, fig. 33). TABLOUL Nr. 22 TEIU Variația înălțimii medii și a creșterii curente (anuale) în înălțime l-a, a IlI-a și a V-a de producție cu vârsta în clasele Vârsta ani Clasa I- ■a Clasa a IlI-a Clasa a V-a I-I m Diferența în ni H m Difere nța în m H in Diferența în m pe 5 ani pe an pe 5 ani pe an pe 5 ani pe an 0 5 0 3,8 3,8 0,76 0,( 3/ ) 3,0 0,60 o,( 2 ) 2,1 0,42 10 15 7,8 11,5 4,0 3,7 0,80 0,74 6,5 8,E 3,2 2,6 0,64 0,52 4j 6 C 8’* 1,7 0,44 0,34 20 14,5 3,0 0,60 11,2 . 2,4 0,48 7 7 1,7 0,34 25 17,0 2,5 0,50 13,0 1,8 0,36 9 0 1,3' ■ 0,26 30 19,0 2,0 0,40 14,5 1,5 0,30 10 2 1,2 0,24 35 . 20,6 l,b 0,32 16,0 1,5 0,30 11,4 1,2 0,24 40 21,9 1,3 0,26 17,2 1,2 0,24 12,5 1,1 0,22 45 23,0 1,1 0,22 18,2 1,0 0,20 13,6 1,1 0,22 50 24,0 1,0 0,20 19,2 1,0 0,20 14,5 0,9 0,18 55 24,8 0,8 0,16 19,9 0,7 0,14 15 3 0,8 0,16 60 . 25,4 0,6 0,12 20,4 0,5 0,10 i 16,9 0,6 0,12 65 25,8 0,4 0,08 20,9 0,5 0,10 i 7 ! 16,3 0,4 0,08 70 26,1 0,3 0,06 21,2 0,3 0,06 16,6 0,3 0,06 75 26,4 0,2 0,06 21,6 0,4 0,08 16 9 0,3 0,06 80 .26,6 0,2 .0,04 21,8 0,2 0,04 17,1 0,2 0,04 85 26,8 0,2 0,04 22,0 0,2 0,04 17,3 0,2 0,04 90 27,0 0,2 0,04 22,2 0,2 0,04 17,6 0,3 0,06 95 27,2 0,2 0,04 22,5 0,3 0,06 17 8 0,2 0,04 100 27,4 0,2 0,04 22,7 0,2 0,04 18,0 0,2 0,04 105 27,6 0,2 0,04 22,9 0,2 0,04 18 2 0,2 0,04 110 27,8 | 0,2 0,04 23,1 .0,2 0,04 18,4 0,2 0,04 5* 68 46 TABLOUL Nr. 23 ■■ - :■, . ■ . © TEIU Variația diametrului mediu și q. creșterii curente f anuale) în diametru cu vârsta în clasele l-a, a ITI-a, și a V-a de producție ■ Vârsta ani r D ' cm Clasa l-a în cm pe an Clasa a III-a Clasa a V-a Diferența pe 5 ani D cm Diferența în țm. D - cm Diferența în cm pe 5 ani pe an re 5 ani pe an 10 5,4 2,7 5,2 4,6 .15 8,1 0,54 7,5 2,3 0,46 6,3 1,7 0,34 11,0 2,9 0,58 2,1 0,42 1,6 0,32 20 2,6 0,52 9,6 1,9 0,38 7,9 1,4 0,28 25 13,6 2,1 0,42 ■11,5 1,7 0,34 9,3 L4 0,28 30 15,7 17,9 2,2 0,44 13,2 1,7 10,7 0,34 1,5. 0,30 , 35 2,1 14,9 1,8 12,2 20,0 0,42 0,36 1,4 0,28 40 1,7 16,7 13,6 21,7 0,34 1,5 0,30 1,5 0,30 ■ 45 1,6 18,2 - 15,1 28,3 0,82 1,6 0,32 1,4 0,28 50 1,4 0,28 19,8 1,3 0,26 16,5 1,3 0,26 55 24,7 1,0 21,1 17,8 ;25,7 0,20 1,0 0,20 1,1 0,22 .60 1,0 22,1 1,0 18,9 26,7 0,20 6,20 0,9 0,18 65 0,8 23,1 0,8 i 19,8 27,5 0,16 0,16 0,8 0,16 70 0,8 23,9 0,9 20,6 28,8 0,16 0,18 0,8 0,16 75 0,8 24,8 21,4 80 29,1 0,16 0,7 0,14 0,7 0,14 0,8 25,5 0,8 22,1 29,£ 0,16 0,16 0,8 0,16 85 ■ 0,8 26, S 0,9 22/ 30/ 0,16 0,18 0,9 0,18 90 0,9 27/ 23/ 31/ 0,18 0,9 0,18 0,8 0,16 95 100 0,8 1 0,9 28/ 29/ 0,9 ) 24/ 25, 32/ 0,16 0,18 1,0 ■ 0,20 105 110 33, 0,18 0,18 1,0 1 0,9 9l 0,18 0,18 1,0 6 1,0 6 0,20 0,20 3 0,9 30, 26, 34, al 30, 27, 47 • CREȘTEREA ȘI PRODUCȚIA ARBORETELOR DE SALCÂM CARPEN ȘI TEIU 69 Producția arboretelor de teiu. ; ' . / Volumul arboretelor de teiu între 80 și 110 ani, adică la vârstele obiș- nuite pentru exploatare în codru, variază dela 568 m3 la 602 m3 la hectar, în stațiunile cele mai bune, și dela 280 m3 la 312 m3 la ha în stațiunile cele mai slabe (tabloul Nr. 27, fig. 34). In acești ultimi 30 de ani, Volu- mul arboretelor crește cu aproximativ 1 m3 pe an și pe ha, în toate cla- sele de producție. Acest spor nu reprezintă însă toată puterea de producție a arboretelor din perioada respectivă, care este dată de creșterea curentă TABLOUL Nr. 24 Numărul de arbori la ha al arboretelor de teiu la diferite vârste și clase de producție Vârsta ani I II III IV V 10 L —. ——. —• — 15 ■ —- . —■ —. •—' — 20 1 962 2.099 2.263 2.425 2.647 30 1 684 1.690 1.827 1.963 2.167 ■ 35 1 303 1.419 1.643 1.665 1.796 40 1 098 1.206 1.308 1.405 1.541 46 975 1.067 1.138 1.218 1.327 50 872 938 1.007 1.078 1.167 55 800 865 914 974 1.046 ■ 60 750 797 846 899 956 65 711 751 795 839 886 70 675 710 760 789 1 829 75 644 675 708 <44 780 80 613 639 672 700 737 86 683 608 637 665 . 695 90 677 603 625 664 95 100 629 506 548 621 570 639 690 567 614 ■ 675 105 110 482 460 495 470 509 ■ 480 524 491 637 500 TABLOUL Nr. 25 Suprafața de bară la ha a arboretelor de teiu la diferite vârste șt clase de producție Vârsta ani - Clasele de producție I 1 II III IV V io 16,1 16,1 14,1 12,8 11,6 18 ’ 21,0 19,2 17.4 15.6 13,8 20 26,0 21,4 20,7 18,3 16,0 25 28,2 26,6 23,0 20,4 17,7 30 30,8 27,9 26,0 22 2 19,4 35 32,8 29,8 26,9 23,9 21,0 40 34,6 31,6 28,6 25,6 22,4 46 36,0 32,9 29,8 26,9 23,7 60 37,2 34,1 31,0 28,1 24,9 55 38,2 36,2 31,9 29,0 26,0 60 39,0 35,9 32,6 29,8 26,8 Vârsta ani Clasele de producție I II I III IV V 66 . 39,8 36.3 33,3 30,3 27,4 70 40,1 36,8 33,6 30,7 27,7 76 40,4 40,7 37,1 34,1 31,1 28,0 80 37,4 34,3 31,4 28,4 85 41,0 37,8 34,7 31,6 28,7 90- 41.2 38,1 35,0 31,9 29,0 95 41,6 38,3 35.3 32,1 29,2 100 41,8 38,G 35,6 32,4 29,5 105 42,0 39,0 36,9 32,7 29,8 110 42.2 39,1 36,1 32,9 30,1 70 CREȘTEREA ȘI PRODUCȚIA ARBORETELOR DE SALCÂM, CARPEN ȘI TEIU 48 și se ridică la 4,5 - 7 m3 anual pe hectar. Diferența se recoltează însă prin operații culturale. TABLOUL Nr. 26 Coeficientul de formă al arboretelor âe teiu la diferite vârste și clase de procucție Vârsta- ani I Clasele de producție Vârsta, ani Clasele de producție in IV V I II III IV V 10 658 699 738 790 838 65 503 514 524 534 544 15 572 588 615 676 750 70 502 512 623 533 643 20 552 561 575 599 660 75 501 511 521 532 ' 542 25 541 549 560 577 610 80 500 510 520 531 540 30 533 542 552 564 586 85 499 609 520 ' 630 540 35 526 536 545 556 573 90 498 508 619 629 639 40 520 530 540 550 564 95 497 507 517 528 638 45 ■ 515 525 536 ■ 545 657 100 496 506 616 527 537 50 511 521 531 541 552 105 495 505 616 527 536 55 508 518 529 539 548 110 494 505 615 626 535 60 505 516 526 536 546 49 G. T. TOMA, S. ARMĂȘESCU, N. RUCĂREANU și I. POPESCU-ZELETIN 71 Volumul recoltat prin rărituri variază între 4 m3 și 6 m3 anual la hec- tar, începând dela 20 de ani. Producția totala a arboretelor la 100 ani este de peste 900 m3 în clasa l-a de producție și aproape 550 m3în clasa a V-a. Creșterea medie maximă se realizează însă mult mai de timpuriu și anume între 35 și 50 de ani in clasa l-a de producție cu 11,3 m3 pe an și pe ha și între 55 .și 65 de ani în clasa a V-a, cu ’ 5,8 m3. La această vârstă, volumul total realizat este în cifră rotundă de 400—560 m3 la ha în primul caz și 320 — 380 m3 la ha în al doilea. Din acest Volum 40—110 m3, adică 10—20% pentru clasa La, respectiv 100 — 130 m3, adică 31 — 34%, pentru clasa a V-a, reprezintă material de rărituri. La vârsta de 100 ani, proporția materia- lului extras prin operații culturale se ridică la 40% în arboretele de clasa l-a și 90% în cele de clasa a V-a. Creșterea medie totală în volum la ha la vârsta de 80 ani pentru arbo- retele de clasa La este mai mică decât la 25 de ani, de unde rezultă că •exploatarea în crâng a acestor arborete este avantajoasă din punct de vedere cantitativ. Pe stațiuni slabe însă, exploatarea în codru este totdea- una mai avantajoas ă. TABLOUL Producția la hectar a arboretelor de teiu la ( volum Ni. 27 ■diferite vârste și clase de producție total) Clasa La de producție Clasa i ILa de producție Clasa a IlI-a Volume Vârsta., ani Volume Producția totală Creșterea anuală Vârsta, ani j Volume Producția totală Creșterea anuală Vârsta, ani —_. ■■ ■ Media pro-, ducției i totale 1 Curentă Arboret principal Arboret secundar Arboret 1 principal Arboret i secundar ' Media pro-j ducției i totale Curentă Arboret 1 principal 1., Arboret secundar 10 15 20 25 30 36 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100 106 110 83 138 200 269 312 366 393 426 456 481 500 515 525 533 541 547 553 560 568 575 581 20 21 22 22 22 24 26 27 30 29 27 26 26 23 21 21 21 83 138 200 259 232 397 456 511 563 612 657 699 739 776 811 843 875 905 934 962 989 8.3 9,2 10,0 10,4 11,1 11,3 11,4 11,4 11,3 11,1 11,0 10,8 10,6 10,3 10,1 9,9 9,7 9,6 9,3 9,2 9,0 10,4 12,6 16,0 15,9 14,6 13,1 11,8 11,0 10,3 9,7 9,0 8,5 8,0 7,5 7,0 6,6 6,3 6,0 5,8 5,6 5,4 10 16 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80. 85 90 95 100 106 110 74 114 153 211 252 290 327 367 383 408 425 438 446 453 461 469 476 483 490 496 501 19 19 19 20 20 19 23 24 26 25 23 21 21 20 20 21 20 74 114 153 211 271 328 382 432 478 522 662 699 633 665 696 725 753 780 807 833 859 7,4 7,6 8,6 8,4 9,0 9,4 9,6 9,6 9,6 9,5 9,4 9,2 9,0 8,9 8,7 8,6 8,4 8,2 8,1 7,9 7,8 8,9 9,9 11,3 12,2 11,9 11,4 10,8 10,0 9,3 8,7 8,0 7,3 6,8 6,4 6,2 5,8 5,6 5,4 5,4 5,3 5,2 10 Lț 20 26 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100 105 110 64 94 133 167 200 234 266 291 316 336 350 364 374 383 388 395 402 410 416 423 430 18 17 17 20 18 20 22 20 21 20 20 20 19 18 19 18 18 de producție Clasa a IV-a de producție Clasa a V-a de producție Producția totală Creșterea anuală Vârsta, ani Volume Producția totală Creșterea anuală Vârsta, ani Volume Producția totală Creșterea anuală Media pro'l ducției totale ) Curentă Arboret principal Arboret secundar Media pro- । ducției totale : Curentă Arboret principal Arboret secundar Media pro- ducției totale Curentă 64 6,4 7,8 10 53 . 63 5,3 6,9 10 42 42 4,2 6,3 94 6,3 8.3 16 78 —■ 78 5,2 7,3 15 62 * -1 62 4,1 6,6 133 6,7 . 9,2 20 104 104 5,2 7,8 ■20 81 — 81 4,0 6,9 167 6,7 9,9 25 132 — 132 6,3 8,2 25 97 — 97 3,9 7,2 218 7,3 10,3 30 166 18 174 5,8 8,4 30 117 17 134 4,5 7,4 269 7,7 10,2 36 182 17 217 6,2 8,6 35 138 16 171 4,9 7,6 317 7,9 9,7 40 208 16 259 6,5 8,6 40 158 18 209 5,2 7,8 363 8,1 9,2 45 234 16 301 6,7 8,4 45 179 17 247 5,5 7,7 406 8,1 8,6 60 257 17 341 6,8 7,9 50 200 16 284 5,7 7,4 446 8,1 8,0 55 275 18 377 6,9 7,3 65 218 16 318 5,8 6,8 482 8,0 7,3 60 291 18 411 6,9 6,8 60 233 16 , 349 5,8 6,2 516 7,9 6,7 65 301 20 441 . 6,8 6,1 65 243 18 377 5,8 3,6 547 7,8 6,2 70 310 19 469 6,7 5,6 70 250 18 402 5,7 5,1 576 7,7 5,8 ■ 76 317 19 495 6,6 6,3 75 256 18 426 5,7 4,9 601 7,6 5^5 80 324 19 521 6,6 5,1 80 262 18 450 5,6 4,8 628 7,4 5,3 85 329 20 546 6,4 5,0 85 268 18 474 5,6 4,8 654 7,3 5,2 90 335 19 571 6,3 6,0 , 90 274 17 497 5,6 4,7 680 7,2 5,1 95 340 19 596 6,3 4,9 95 280 17 520 5,5 4,6 705 7,1 5,1 100 347 18 620 6,2 4,8 100 285 17 642 5,4 4,5 730 7,0 5,0 105 360 18 041 6,1 4,8 106 290 17 564 5,4 4,5 755 .6,9 6,0 110 357 18 666 6,1 4,7 110 295 17 686 5,3 4,5 Fig. 33. — Variația coeficientului de formă al arboretelor de teiu, în funcție de vârstă, pe clase de, pro- ducție. Vârsta, ani Fig. 34.-—Variația volumului la hectar cu vârsta, în arbo- retele de teiu, pe clase de producție. 1 i i; 61 CREȘTEREA ȘI PRODUCȚIA ARBORETELOR DE SALCÂM, CARPEN ȘI TEIU 73- CONCLUZIUNI Lucrarea de față se sprijină pe cercetări făcute în 495. de suprafețe, de probă răspândite pe tot teritoriul R.P.R., dintre care 218 în salcâm’ 187 în carpen și 9O';în teiu. Motivul pentru care s’au ales aceste specii este, faptul că lipsesc cercetări asupra producției și productivității lor, nu numai în literatura noastră de specialitate, dar și în literatura străină. Scopul cercetărilor a fost, pe de o parte, găsirea unei metode de lucru noi, adecvată condițiilor țării noastre, care să permită efectuarea unor cer- cetări sistematice de amploare asupra creșterii și producției, iar pe de altă parte, stabilirea de criterii și mijloace pentru determinarea producției și productivității arboretelor de salcâm, carpen și teiu. Tema de mai sus a fost prevăzută în planul de lucru al Academiei R.P.R. pe 1950 și a avut drept scop să -stabilească bazele științifice ale elaborării tabelelor de producție cerute de practică, în special pentru amena- jarea pădurilor țării, lucrare prevăzută în primul plan cincinal. Metoda de cercetare folosită a fost cea inductivă. S’au făcut măsurători și studii de creșteri pe teren la un număr de 495 de suprafețe de probă de câte 1000 — 2000 m2 fiecare, plasate în cele mai tipice arborete și răs- pândite în întreaga arie de vegetație a speciilor respective (fig, 1). Suprafe- țele de probă au fost instalate în arborete pure, cu vârste echiene de con- sistență plină. Măsurătorile au cuprins arborete în diferite stadii de desvol- tare (dela prăjiniș la codru bătrân) și crescute în cele mai variate condi- ții staționate. In fiecare suprafață de probă, s’au măsurat cu instrumente de precizie diametrul la 1,30 m la toți arborii, înălțimea totală la 30--50 de arbori și creșterea în diametru pe ultimii 5 ani la 20-.-30 de arbori.- S’a stabilit de asemenea, vârsta, prin doborîrea a 2 —3 arbori de probă. Cu ajutorul acestor date culese pe teren, s’au putut calcula toate elementele de bază necesare studiului.de față și anume: diametrul și înălțimea medie a fiecărui Ioc de probă, apoi suprafața de bază, coeficientul de formă, volumul și creșterea anuală în volum (curentă și medie), etc. In ceea ce privește stadiul de desvoltare și vârsta arboretelor cercetate s’a fixat dela început ca valoare minimă, diametrul mediu de 5. cm pentru salcâm, 8 cm pentru carpen și 10 cm pentru teiu. S’au găsit arborete având vârsta de 5 —33 de ani la salcâm, 15 —120’ ani la carpen și 16—110 ani la teiu. Proveniența a fost luată în considerare, te salcâm, făcându-se distincție între arboretele provenite din plantație și cele din lăstari și drajoni. La carpen și teiu nu s’a putut face o asemenea deosebire de proveni- ență, fiindcă regenerarea acestora se face de obiceiu pe aceeași suprafață, în mod natural atât din lăstari cât si din sămânță. In toate măsurătorile s’a făcut distincție între arboretul principal, alcă- tuit din totalitatea arborilor care rămân în picioare în momentul măsură- torii în urma aplicării unei operații culturale normale, și arboretul secundar constituit din totalitatea arborilor care urmează a se extrage prin operația culturală menționată. 74 G. T. TOMA, S. AltMÂȘESGU, N. IIUCÂKEANU :?i I. POPESCU-ZELETIN 52 La determinarea volumelor, s’au. utilizat tabelele generale de cubaj pentru speciile amintite, întocmite pe baza cercetărilor din 1949 ale colectivului nostru. Măsurătorile și calculele s’au făcut la un număr de 125.000 de arbori, întreg materialul de cercetare a fost prelucrat analitic și valorificat statistic utilizându-se procedeul grafic pentru stabilirea corelațiilor și a valorilor medii. Rezultatele cercetărilor. Metoda clasică întrebuințată în cercetările de acest fel constă în efectuarea de măsurători periodice în suprafețe experi- mentale permanente. Metoda aplicată de noi substitue îndelung repetatele măsurători în aceleași suprafețe experimentale, prin numeroase locuri de probă volante, răspândite în întreaga arie de vegetație a fiecărei specii și care se măsoară o singură dată. In locul suprafețelor de probă de formă pătrata sau dreptunghiulară, greu de amplasat și pichetat, s’a aplicat un procedeu românesc de inventariere: acela prin benzi de probă, care a scurtat apreciabil timpul de lucru și a ieftenit costul măsurătorilor. Astfel, s’au putut realiza într’o singură campanie de lucru, observații și înregistrări care trebuiau să dureze decenii. a) In condițiile arboretelor studiate, s a dovedit că între variația vo- lumului și variația înălțimii, există o corelație perfectă. Această corelație există atât Ia o aceeași vârstă, cât și independent de vârsta și stațiune. Constatarea aceasta, stabilită și verificată la cele trei specii, a stat la baza formarii pentru fiecare specie, a claselor de producție,, care s’au stabilit în funcție de vârstă și de înălțimea medie a arboretelor. v b) O corelație tot așa de strânsă există între suprafața de bază și înăl- țimea medie, precum și între coeficientul de formă al arboretului și înălți- mea medie. Valorile corespunzătoare elementelor de mai sus (volum, supra- față de baza și coeficient de formă) se grupează într’un câmp strâns, care. permite trasarea unei singure curbe compensatoare, independent de clasele de producție. c) In studiul variației numărului de arbori și a diametrului mediu în funcție de înălțimea medie, apare vizibilă influența clasei de producție. In cazul elementelor de mai sus, corelația s’a putut stabili, de data aceasta, pe clase de producție. d) Din cercetările noastre, rezultă că fenomenul de creștere în arbo- retele studiate apare ca o consecință a unui sistem în care elementele de- terminante (înălțime medie, volum, suprafața de bază, coeficient de formă) sunt legate între ele prin corelații strânse. Variațiile tuturor elementelor caracteristice în arboret în funcție de vârstă, cât și de înălțime, sunt arătate amănunțit în cuprinsul lucrării. In ceea ce privește criteriile și mijloacele pentru determinarea creșterii și producției arboretelor din speciile studiate, s’a ajuns la următoarele rezultate: Diversitatea condițiilor staționale din țara noastră și ca o consecință variația elementelor caracteristice ale arboretelor, impun încadrarea lor în clase de producție. Pentru a avea un criteriu unitar de apreciere și de studiu comparativ, precum și din motive dictate de gradul de precizie cerut de practică în lucrările ’de evaluare, s’au constituit 5 clase de producție, în funcție de vârstă și înălțimea medie. 53 CREȘTEREA ȘI PRODUCȚIA ARBORETELOR DE SALCÂM, CARPEN ȘI TEIU 75 Producția (Volumul Ia ha) și productivitatea arboretelor (creșterea cu- rentă în volum la ha) au fost stabilite pentru fiecare specie în parte, pe 5 clase de producție și pentru vârstele de 5—30 de ani la salcâm, 10—120 de ani pentru carpen și 10—110 ani pentru teiu. In cele ce urmează, se dau câteva din rezultatele cele mai importante obținute cu privire la creșterea și producția arboretelor de salcâm, carpen și teiu. La salcâm. Arboretele formate din această specie și provenite din plantație prezintă o creștere diferită de aceea a arboretelor din a doua și a treia generație provenite din lăstari și drajoni. Salcâmul din plantație are în tinerețe o creștere mai înceată decât cel provenit din lăstari. La mațu- ritate însă are creșterea mai mare și-și menține superioritatea până la ex- ploatabilitate (30 de ani). Astfel, creșterea anuală curentă în volum este la 5 ani, 10,7 m3 la sal-.: câmul din plantații față de 12 m3 Ia cel din lăstari. La 15 ani însă, sal- câmul din plantație arată o creștere de 21 m3 anual față de 17,8 m3 la lăs- tar; iar la 30 de ani, 18 m3 față de 15,Im3 anual. Volumul arboretelui principal este în tinerețe mai mic la salcâmul din plantație decât la cel din lăstari; la maturitate însă, îl întrece (între 10—15 ani) și se menține apoi superior tot timpul. Situația este similară în toate clasele de producție. Consecința directă a acestui fapt este că atât producția totală la ha cât și producția arboretului principal la vârsta exploatabilității este mai mare la salcâmul din plantație decât la cel din lăstari. Procentual, arboretele din plantații la Vârsta de 30 de ani indică un spor de producție de 8—35%, față de cele din lăstar. Decalajul este cu atât mai mare cu cât clasa de producție scade. Variația creșterilor în raport cu vârsta, pe clase de producție, arată că maximum de productivitate se realizează în clasa l-a de producție, la vârsta de 15. ani cu 21 m3 pe an și ha, în arboretele din plantație și la 10 ani cu 18 m3 pe an și ha la cele din lăstari. In clasa a V-a de producție, maximum de creștere se atinge abia la Vârsta de 30 de ani cu 3,9 m3 pe an și ha la plantație și la aceeași vârstă la lăstari (3,6 m3 pe an și ha). In același mod s’a calculat creșterea și producția, la celelalte specii studiate. Lucrarea mai conține pentru toate speciile, studiul Variației creșterilor curente în înălțime și diametru pentru clasele de producție I, III și V. Cercetările întreprinse în 1950 de către colectivul nostru sunt primele de acest gen inițiate în țară și în același timp primele cercetări pe scară mare. Valorile și elementele stabilite constituesc astfel primele indicațiuni ge- neral Valabile pentru speciile studiate, contribuind la cunoașterea produc- ției și productivității pădurilor noastre. Faptul că rezultatele lucrării sunt cerute de către practică în produc- ție, dovedește necesitatea de a se continua cercetările și la celelalte specii de importanță economică care intră în componența pădurilor noastre. 55 CREȘTEREA ȘI PRODUCȚIA ARBORETELOR DE SALCÂM, CARPEN ȘI TEIU 77 76 U, T. TG'AIA, S. ARMÂȘE8CU, N. RUCÂ.REANU și I. POPESCU-ZELETIN 54 HCCJIEAOBAHUH POCTA H nPOAVKUnH HACAHCflEHMIÎ AKA4MM, tpaba M Jînnbi (KPATKOE COflEPJKAHME) Hacro^mue HByneHBW npecueAyiOT abc ițeun: ocBoeHwe n yionnenue hobofo AieTO/ța padorw, npnypOHeHHoro k ycnoBWHM xpan, nosHoujiiomero npe/țnpH- mb HCHepnbiBaiom,Me nccjieAOBaHHH pocTa h npo^yKpuM m npnweHeHMe sToro MeTOfla npa cymecTByiomHx ycjioBWflx /pin aKauwM, rpaoa m jînnbi. 9ra padoTa ocHOBEieaeTca Ha MeponpnmHX, npHMeneHHbix na 495 Mcnbi- TaTeBBHBix ynacTxax, ot 1000 jo 2000 m2 KawflHă, oxBaTbisaioiHHx npndjmsir tb^bho 125 000 flepeetee. CodpaHHbie Ha Necrax ^anHue MsynajiKCB anajinTU- necKRM cnocodoM w 6hjih BBiaBaeHbi ciaTircTHHecKHM chocoSom. ycranoB- JieHRH coOTHomeHini m no^yneHM^ cpe«HHx SHaneHHH npHMeHHJica rpa^MHecKHii cnocoG. I, OTHocuTe^bHO AieTo^a HCcneAonaHHa 6w;io ycTaHOBJieno, hto mojkho ÎIOJlbSOBaTbCH MHOrOHWCaeHHbIMH BpeAieHHblMH WCnblTaTeJlbHblMH yHaCTKaMH,. r^e MSMepeHHH npOHSBO/țaTCH jinuib oahh pas, bmccto nocToaHHbix Mcnbrra- Te^bHbix ynacTKOB, Tpedyiomnx nepHOjnwecKMx, fljiwTejibHbix HSMepeHHM, MeTO/ț. EpeweHHbix HcnbiTaTentHbix ynacTKOB wweeT to npeHMymecTBo, hto ^aeT B03M0>KH0CTb Gbicîpo npOHSBOAHTb paâoiy h cpasy we nojiynaTb pesyabTaTbu II. 3tot «eTOA 6bia npMMeHen ^jih axannn, rpada n aifnbi. MccJie^oBaHHH noKasaan, hto cyiițecTByeT Tecnan cBsisb odceMOM npOjțyKiw Ha reraap m cpe/țHen bmcotoh. 3to nosBOJinjio ycTanoBHTb 5 WiaCCOB npOAyKUHH B SaBMCHMOCTH OT BbICOTbl Haca>K^eHMM (BbICOTa, tbipa- weHHaa b ^yHKpnn BospacTa). ripojțyKpwa (od%eM Ha reKTap ) w nponsBo^HTejiEHOCTb (npupocT cdbeua Ha reKTap) HacaHqe'Hnă dbinw ycTanoBJieHbi ajih KajK/țoii nopo^bi n b KajKjțOAi HS imn KJiaccoB nponyKițww abh awaițHH b BospacTe ot 5 no 30 JieT, rpada ot 10 țo 120 jieT, mh Jînnbi ot 10 ao 110 aeT. ycTaHaBBHBaeTCH pasiunile Mejuay rxaBHbm HacajKfleHțieM (^epeBBH ocxaB- iijueca nocjie npoxoAHoâ pvokm) m BTopocTeneHHbiM HacajK/țeHMeM (zțepeBba,. cpesaHHbie npoxoAHofî pydKp^). /[jui aiyuKuuu BoapacTa u cpeAueii btjcotbi rpaCa, Pue. 7. — Kaacct.1 iipo^yuuuu b »yHKn,uu BoapacTa n cpeAneii bbicotm jiuilm. Puc. 8. — PaBjiuuHH oO'teuOB b ^yuKuuu cpe^neM bbicotm y anauuu b noca^Kax. Puc. 9.—~PasAHuHa ochobhoîi noBepxuocTu b ^yusunu cpe^ueii bmcotbi y asaițuu b nocanKax. Puc. 10. — Pasauuua cpeAuux fluaueTpoB b ®yHKiinu bbicotm K.tacea npo^yKițuu y aKaițuu h nocaflKax, < Puc. 11. — Pasjruuua Kos^uRucuTa sopiiM b ^yuluțun bbtcotei y asanau b nooa^Kax. Puc. 12. — Paaaauua blicotbi b saBUCumocTU ot BospacTa, b hcpbom u BTopou KKaccax npojțyicuuu y aKaițuu b noca^wax b cpaBHeauu c aKaiiueii, Bbipocmeii oTupucsanu. Puc. 13. — Paaanma ofiMKuoBeuuoro pocTa b Tpex oaceax npo^yEnuu y asanau b nocax- sax b aaBUcuMOCTU ot BospacTa. Puc. 14. — Paaauuua pocTa asanau ot otupmckob b aaBHCUMOCTU ot BoBpațjTa. Puc. 15. — Pasauuua XuaueTpoB b BaBucuMOCTH ot BospacTa y asanau b nocansax b epas- hshuu e auanueS ot otupmckob b I h V Kaaccax npoayKnuu. Puc. 16. — PaBiuuua oCrj^uoro țacuhuchuh ^uaMCTpa asanau otupmckob b saBUCUMOCTH ot BospacTa. ! Pac. 17. — PasjiuuuH oCtiunoro yBejtuqeaus nuaneTpa aKanuu ot OTnpueKoB b aaBucKMOCTM ot BoapacTa. Puc- 18.—: PasjiuuuH ocnoBHofi noBepxuocTtf uhtu KJtaecoB npoAyKpuu y asanau b noeajț- Kax B aaBUCUMOCTU OT BOBpaCTa. Puc. 19. — PasuunHH ocuoBHOâ: noBepxuocTu b nUTu KKaccax nponysnuu y asanau ot OTUpMCKOB B BaBUCUMOCTU OT BOSpaCTa, Puc. 20. — PaaJiutiHH Koa^sunueHTa «popubi b 5 Kjaccax nponyKnuu y asanau b noca^sax. Puc. 21. — PaMuqua oCteaia c BospacTOM b 5 Kjiaccax nponysnuu y asanuu b noca^sax. Puc. 22. — P'asjiuuua oS-BCMa c BOspacTon b 5 Kjiaccax nponyKnuu asanuu ot OTnpMCKOB. Puc. 23. — Pasjmuua cowaeuo sospacTy oOwnHOro yBeJuuenua ofiicua b 5 unaceax npo- nyKnuu y asanuu b noea,u,Kax. Puc 24. — PaB-iunua yBCJuneHua ofaexa corjiaeno soapacTy b 5 Kjiaccax îiponyKnuu y asanuu ot othpmckob. ’ Puc. 25. — Pasirnaua oCmuhoto npupocTa b 3 Kjiaccax nponysnuu na yuacTse c rpaCou. Puc. 26. — PasauMuu cpenuero nuaaiCTpa ua yuacTK© c rpaOoji b «syHKnuu BOBpaeTa u no «.laccau nponyKnua. Puc. 27. — PaaauauH ochobhoM naoinanu na reKTap b ynacTKe c rpaCou, b «yusnuu bob- pacTa u no Kaaccasi nponyKuuu. Puc. 28.—Pagjiuuua K03®®unueHTa $opjiM na yuacTKe c rpaCoM b «ynsnuu BOBpacTa e 5 Kăaccax npo^yEnun. ; Puc. 29. — Pasirunufl ofocua na reKTap b y’iacTKC c rpaCoju b ^yHKRuu BOBpacTâ u no KaaecaM iiponysnuu. ■Puc. 30. —Paaauuus pocTa ea yuacTKe c unuoK b «yHKnau BOBpaCTa u no saaecaM npo- nyKnuu. Puc. 31. — PaBJuaus cpeAnero. nuaueTpa na yuaeTKe c Jiunoii b ^ynsnuu BOBpaCTa no Ksaccasi nponyKnuu. . 78 Gr. T. TOMA, 8. ARMĂȘESCU, N. RUCĂREANU și I- POPESCU-ZELETIN - 56 Pilc. 32. — PagJimuia oeaoBaoâ uoBepxaocTJi na reinjap b yuacTKe c .mnofi b «>yHKUMH BospaCTa a no KJiaceaM apo^yEnmi. Puc. 33. — PaasumiH Koas>«mmeHTa $>opmm aa yuaeTKe o juinoft b ^yuKunu b o ap a era fio K.iaccan npe^yKiiHM. Pac. 34. — PaaBfluafl otî'bOMa «a reKrap na yuacrne c .'nmoft b ^ymcuuu soapacra no K’iaceaM iipori;yKUiiM. RECHERCHES SUR LA CROISSANCE ET LA PRODUCTION DES ARBORETUMS D’ACACIA, DE CHARME ET DE TILLEUL (RESUME) Ces recherches poursuivent un double but: l’adaptation et la mise au point d’une nouVelle methode de travail, adaptee aux condiționa du pays, qui permet d’entreprendre d’amples recherches au sujet de la croissance et de la production et l’application de cette methode, pour le moment, aux especes acacia, charme et tilleul. Ce travail s’appuie sur des mesures effectuâes sur 495 superficies d’essai, de 1000 â 2000 m3 chacune, comprenant environ 125000 arbres en tout. Les donnees, obtenues au moyen de mesures faites sur Ies lieux memes, ont ete etudiees de maniere analytique et mises en Valeur par la methode statis- tique. Pour etablir les correlationset obtenirles val eurs moyenne s, on s’est servi d’un procede graphique. L On a etabli qu’en ce qui concerne la methode de recherches on pe ut se se.vir de nombreuses superficies d’essaiș volantes, otrl’on ne fait de mesu- rages qu’une seule fois, au lieu des surfaces d’experience permanentes, qui exigent des mesurages periodiques, de longue duree- La methode des su- perficies d’essai volantes a l’avantage de permettre un travail rapide et de donner des resultats immediats. II. Cette methode a ete appliquee â l’acacia, au charme et au tilleul. II .ressort des recherches effecțuees qu’il existe d’etroits rapports entre le volume de Ia production par hectare des arboretums et leur hauteur moyenne. Ce qui a permis d’etablir 5 classes de production selon la hauteur moyenne des arboretums, hauteur exprimee en fonction de leur âge. La production (volume par hectare) et la productivii (croissance en volume par hectare) des arboretums ont ete etablies pour chaque espece, et dans les 5 classes de production, pour Ies âges de 5 ă 30 ans pour l’acacia, de 10 ă 120 ans pour le charme et de 10 a 110 ans pour le tilleul. On etablit une distinction entre yarboretum principal (les arbres restes debout aprâs une coupe claire) et Varboretum secondaire (les arbres abattus pour l’eclaircie). Pour l’acacia, on distingue les arboretums piovenant d’une plantation et les arboretums produits par des rejets de souche parce qu’il a ete etabli qu’ils ont des croissances differentes. Pendant le jeune âge, l’acacia de plantation a une croissance plus lente que celle de l’acacia proVenant de rejets de souche. Mais, ă maturite, il a une croissance plus rapide et garde cette superiorite jusqu’au moment ou il devient propre â âtre exploite. .Ainsi, la croissance annuelle courante, exprimee en volume, est ă 5 ans de 10,7 m3 pour l’acacia de plantation et de 12 m3 pour l’acacia proVenant 57 CREȘTEREA ȘI PRODUCȚIA ARBORETELOR DE SALCÂM, CARPEN ȘI TEIU 79 de rejets. Mais â 15 ans, l’acacia de plantation a une croissance de 21 m3. alors que l’acacia produit par rejets de souche n’atteint que 17,8 m3. Ce de- calage se maintient jusqu’â l’âge d’exploitation (30 ans) et pour toutes les classes de production. On n’a pas pu etablir de telles differences entre les provenances, pour le charme et le tilleul. Geux-ci se reproduisent en general de fașon naturelle, et sur les memes superficies, tant par rejetons que par leurs semences. L’ouvrage contient, en outre, une etude de la Variation des croissances habituelles, tant en hauteur qu’en diametre, pour les classes de production I, III et V. Les recherches et les etudes sur la croissance et la production des ar* boretums d’acacias, charmes et tilleuls, sont les premieres de ce genre, en- treprises ă grande echelle dans notre pays. Les resultats du present ouvrage servent de base ă l’etablissement de tables de production. Ces tables ont une application pratique immâdiate, surtout en ce qui concerne les travaux d’amenagement de nos forâts. EXPLICATION DES FI GUREȘ Fig. 1. — Repartition des superficies d’essai. Fig, 2. — Correlation entre le volume et la hauteur de l’acacia. Fig. 3.-—-Diametre avant 5 ans, calcule en fonction du diametre actuel des arbres. Fig. 4. — Les classes de production en fonction. de l’âge et de la hauteur moyenne de Vacacia de plantation. Fig. 5. — Les classes de production, en fonction de l’âge et de la hauteur moyenne de l’acacia provenant de rejets de souche. Fig, 6. —■ Les classes de production, en fonction de l’âge et de la hauteur moyenne du charme. Fig. 7.— Les classes de production, en fonction de l’âge et de la. hauteur moyenne du tilleul. Fig. 8.—Variation du volume, en fonction de la hauteur moyenne de 1 acacia de plantation, Fig. 9.— Variation de la surface de base, en fonction de la hauteur moyenne, de ■ l’acacia de plantation. Fig. 10. — Variation du diametre moyen du peuplement en fonction de la hauteur et de la classe de production de Facacia de plantation. Fig. 11.— Variation du coefficient de forme en fonction de la hauteur, de Facacia de plantation. Fig. 12. — Variation de la hauteur, en rapport avec l’âge, dans ies 1-âre et 2-e classes de production de Facacia de plantation compare â Facacia de rejets de souche. Fig- 13, — Variation, selon l’âge, de la croissance en hauteur dans trois- classes de production de l’acacia de plahtation. 1 Fig- 14.— Variation, selon l’âge, de la croissance en hauteur de l’acacia de rejet» de souche. . ' Fig. 15. — Variation du diametre, selon l’âge, de Facacia de plantation, en compa- raison avec Facacia de rejets de souche, dans les 1-âre et 5-e classes de_ production; Fig. 16, — Variation, selon Fâge, de la croissance en diametre, de Facacia de plantation. Fig- 17. — Variation, selon l’âge, de la croissance en diamâtre de Facacia provenant de rejets de souche. Fig. 18- — Variation, selon Fâge, de la surface terriere dans les 5 classes de production ge Facacia de plantation. Fig- l9- Variation, selon Fâge, de Ia surface terriâre dans les 5 classes de production de l’acacia de rejets de souche. Fig, 20.—Variation, selon Fâge, du coefficient de forme dans les 5 classes de pro- duction, de Facacia de plantation. pjg, 21. — Variation du volume, avec Fâge, dans les 5 classes de production, de Facacia de plantation. G. T. T0MA, S. ARMĂȘESCU, N. RUCĂREANU și I- POPESCU-ZELETIN 58 Fig. 22. — Variation du volume, avec l’âge, dans Ies 5 classes’ de production de i’acac ia de râjets de souche. Fig. 23.—Variation, șelon l’âge, de la croissance en volume, dans Ies 5 classes de nroduction de l’acacia de plantation. 1 Fig. 24.—Variation, selon l’âge, de la croissance en volume dans Ies 5 classes de nroduction de l’acacia de rejets de souche. r Fig. 25. — Variation de la croissance en hauteur dans trois classes de production des peuplements de charmes. Fig. 26.—Variation du diametre moyendans Ies peuplementsde cliarmes, en fonction l’âge et par classes de production. Fig. 27. — Variation de la surface terriâre â l’hectare, dans Ies peuplements de charmes, en fonction de l’âge et par classes de production. Fig. 28. — Variation du coefficient de forme des peuplements de charmes, en fonction de l’âge, dans Ies 5 classes de production. ■ Fig. 29.—Variation du volume â l’hectare, dans Ies peuplements de charmes en fonction de l’âge et par classes de production. Fig. 30. — Variation de la croissance en hauteur des peuplements de tilleuls, en fonction de l’âge et par classes de production. Fig. 31. — Variation du diametre moyen des peuplements de tilleuls, en fonction de l’âge et par classes de production. Fig. 32. — Variation de la surface temere âl’hectare des peuplements de tilleuls, en fonction de l’âge et par classes de production. Fig. 33.— Variation du coefficient de forme des peuplements de tilleuls, en fonction de l’âge et par classes de production. Fig. 34. — Variation du volume âl’hectare des peuplements de tilleuls, en fonction de l’âge et par classes de production. BIBLIOGRAFIE Marin Drace a, Beitrăge zur Kenntnis der Robirile in Rumănien, București, 1928. 2. ZoItân Fekete, Ermittlung des Bestandszuwachses mittelst Massentafeln. Erde- szeti Kiserletek, 1931, voi. XXXIII, 3, Greiner, Koburg’sche Ertragstafeln fur Hainbuche. (Ungarn). 4, I. C. E. F., Tabele generale de cubaj. Editura Tehnică București, 1950. 5’ K. K r e n n, Ertragstafeln fur Fichte. Schriftenreihe der Badischen Forstlichen Ver- suchsanstalt, 1946, Heît 3. 6 J, M a g y a r, Grundfragen der Aufstellung von Ertragstafeln. Erdeszeti Kiserletek, 1940, voi. XLII. 7, Udo Miiller, Holzmesskunde. Leipzig, 1899. 8. I. Popescu-Zeletin, Procedeul benzilor de probă. Revista Pădurilor, 1947. 9, Schwappach, Ertragstafeln der wichligeren Holzarten. Neudamm, 1929. 10, S t i n g h e-S burlan, Agenda forestieră. Ed. IlI-a, București, 1941. 11. T i u r i n-N a u m e n c o-V oropanov, Carte ajutătoare forestieră. Moscova, 1945. 12. Tiurin V. A. Dendrometrie. Moscova, 1945. 13. G. T o m a, Despre clase de fertilitate. Revista Pădurilor, 1940. 14. — Despre consistență. Viața Forestieră, 1944. 15. — Cercetări asupra creșterii în arborele regulate. Revista Pădurilor, 1950. 16. W i e d e m a n n, Die Fichte. Hannover, 1936. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tom. IV, Nr. 1, 1952 CERCETĂRI DE FARMAGODINAMIE NESPECIFICĂ ASUPRA ACTIVITĂȚII MUSCULARE NOTA VI VITAMINA C ȘI EFORTUL MUSCULAR LA OM DE I. I. NIȚESCU, I. MIHĂILĂ, N. ZAMFIRESCU, V. STĂNESCU, E. NAHORNEAK și T. GEORGIU •l Comunicare prezentată de Academician D. DANIELOPOLU în ședința din 13 Iulie 1951 In tema generală a Institutului de Fiziologie Normală și Patologică al Academiei R. P. R. Cercetări de farmacodinamie nespecifică asupra activi- tății musculare, Laboratorul de Fiziologie al I. M. F. a primit sarcina să stu- dieze Acțiunea vitaminei C asupra efortului muscular, dozat, la om» Farmacodinamia nespecifică este o nouă orientare dată de D. Dan ie- 1 o p o 1 u farmacodinamiei, bazată pe acțiunea nespecifică a medicamentelor. In 1946, D. Danielopolu a arătat că hormonii și vitaminele au două acțiuni: o acțiune proprie sau specifică diferită dela un hormon sau dela o vitamină la alta și o acțiune nespecifică, care se exercită influențând factorii naturali care întrețin echilibrul funcțiunilor organismului. In ceea ce privește vitamina C, D. Danielopolu, Marin Popescu și Gr. Gr. Popa (1) au arătat prin metoda labei inactivante a lui D. Danielopolu și Marin Popescu, că vitamina C inactivează nu numai factorii adrenoxidanți, dar și colinesteraza. D. Danielopolu, S. S i m i o n e s o u, M. Simionescu- Pațac și Ș. Fotino (2) au arătat că vitamina C face parte din clasi- ficația lui Danielopolu, din ceea ce autorul a denumit medicamente activare. Ea mărește la nivelul organului terminal toate formele de reac- tivitate (R) descrise de D> Danielopolu, predominând față de R po- zitiv (R + ) și în acest fel, favorizează pe toate organele acțiunea mai mult a factorilor eficienți excitatori decât cea a factorilor eficienți inhibitori. In plus, inactivând factorii adrenoxidanți și colinesteraza, favorizează și prin această acțiune Ach și Adr ca și Sy. In doză mică, vitamina C are o acțiune nespecifică inversă. ’ După D. Danielopolu, acțiunea vitaminei G amintește acțiunea medicamentelor digitalice. 6 82 I. I. NIȚESGU și COLABORATORI 2 3 CERCETĂRI mE'TÂRilACODINAMIE NESPEGEFICA (VI) 83 Institutul de Fiziologie Normală și Patologică de sub direcția Acad. D. Danielopolu ne-a dat să cercetăm influența vitaminei C asupra modificărilor produse, în organism, de efort și întru cât intervin acțiunea specifica și acțiunea nespecifică a acestei vitamine. In lucrarea de față pre- cum și în Notele VII și VIII dăm numai rezultatele, rămânând să le inter- pretăm după noi cercetări. Ne-am propus să studiem în același timp, reacțiile principalelor funcțiuni ale organismului în efort și în perioada de revenire, privind organismul ca un tot unitar inseparabil ale cărui funcțiuni lucrează în strânsă interdepen- dență. Am studiat astfel: 1. Modificările respirației și anume: debitul respirator, frecvența respi- rației, schimbul gazos (consumul de O2 și CO2 eliminat) și datoria de oxigen. 2, Modificările cardiace prin electrocardiografie și prin înscrierea bătăilor cardiace. 3. Modificările chimice și morfologice ale sângelui: lactacidemia, ascor- binemia, glicemia, colinesteraza, precum și hemoleucograma. 4. Reacțiile neuro-musculare: cronaxia sensitivă, motoare, optică și yestibulară. 5. Modificările în metabolismul corpilor creatinici, în deosebi eliminarea acestora și în special a creatinei, ca test pentru intensitatea lucrului muscular. 6. Comportamentul în efort prin masca de efort. Aceleași modificări au fost urmărite și sub influența administrării preala- bile efortului, de vitamină C (ac. asoorbic). Vitamina s’a administrat fie intravenos (« Redoxon Roche » forte 0,5 g) și după 2—5 minute s’a început efortul; fie pe cale bucală 2—2,5 g în cca 100 g apă potabilă, și efortul s’a început după 30—40 de minute. Pentru realizarea și dozarea efortului am folosit cicloergometrul Krogh, frânat electric prin curenții Foucault. Efortul a fost înregistrat continuu prin înscrierea pedalărilor pe un cilindru înnegrit, procedeu folosit de unul din membrii colectivului, în cercetări anterioare. Felul determinărilor și metodele folosite vor fi indicate cu fiecare grup de cercetări în Notele respective. S’a, început cu o experiență de probă, pentru deprinderea cu dispozi- tivul de lucru și cu efortul care trebue prestat. Cercetarea propriu zisă se începea cu o experiență, fără vitamină; urma apoi, după una sau mai multe zile, o nouă experiență, pe cât posibil în aceleași'condiții, însă, după adminis- trarea — prealabilă efortului — de vitamină; după care mai urmau una sau două experiențe de control în zilele următoare. Toate cercetările au fost făcute dimineața, pe nemâncate, în condiții Nazale. O mare parte din cercetări (41 din 60), și mai ales primele, s’au efectuat pe persoane din colectivul nostru. Prezentăm în această primă Nota: Cercetările asupra metabolismului gazos, în efort și' în perioada de revenire, cu și fără vitamină C, la antrenați și neantrenați. In cadrul metabolismului gazos, au fost studiate, în funcție de curba efortului, următoarele date: pneumograma, debitul respirator, consumul ^e oxigen și bioxid de carbon degajat, coeficientul respirator și datoria de oxigen. Din cercetările noastre rezultă următoarele constatări generale1: Metabolismul gazos are variații importante — comparativ cu variațiile chimismului sanguin și cu cele ale substanțelor excretate — sub influența excitanților externi, dar mab ales sub influența factorului corticai. Persoanele antrenate lucrează cu o mare economie de schimburi gazoase datorită localizării efortului la’ elementele aparatului locomotor strict inte- resate; au o mai bună utilizare a schimburilor gazoase, o coordonare mai hună a ritmului respirator cu cel al mișcărilor de pedalare. Din toate acestea, rezultă o mai mică solicitare a funcțiilor mari organice și, deci, o rezistență mai mare la efort. Persoanele neantrenate au: o capacitate de efort redusă. In experiențele făcute de noi, majoritatea au cedat pentru același efort prin polipnee înso- țită de un debit respirator mare — oare a atins cifrele limită de 60—85 litri/minut — și de o sensație de epuizare. 1 In raport cu aceste constatări generale, datele metabolismului gazos, în efort și în perioada de revenire, prezintă variații deosebite sub influența vitaminei C. Vitamina C are întotdeauna ca efect scăderea turburărilor respiratorii cu o întârziere în apariția lor — consecutiv, deci o creștere a capacității de men- ținere a ritmului de lucru , timp mai îndelungat, contribuind prin aceasta la sporirea productivității muncii. Ventilația pulmonară, la antrenați și ne antrenați, sub acțiunea vitaminei C, pentru același efort este mai mare în timpul efortului și mai scăzută în perioada de revenire decât m experiența cu martori (fără vitamină). Această constatare concordă cu consumul de oxigen în aceleași perioade. La neantrenați, debitul respirator sub acțiunea vitaminei C este crescut în perioada de adaptare și continuă astfel până către sfârșitul efortului, când scăzând ajunge sub debitul martor; în felul acesta, polipneea de epuizare din experiența martor este împiedecată și deci rezistența Ia efort este crescută. Acest fapt este în corelație pozitivă cu consumul de oxigen, care, în acest moment, este mai crescut sub influența vitaminei. Cităm ca exemplu două experiențe pe. două persoane neantrenate. După -un efort de durată relativ scurtă, de 6 și 8 minute, s’a atins ventilația limită de 60, respectiv 65 litri/minut cu polipnee de epuizare și consecutiv aban- donarea experienței. Aceleași persoane, în experiență cu vitamina C, au executat un efort mai mare — de 10 minute — fără sa prezinte starea de epuizare din experiența precedentă, manifestând chiar dorința să continue efortul; iar revenirea după 10 minute de efort s’a făcut într’un timp mai scurt decât după efortul de 6 minute fără vitamină. Consumul și datoria de oxigen. Vitamina C favorizează o mai bună utili- zare a oxigenului în timpul efortului. De obicei, volumul de oxigen consu- mat este sporit în timpul efortului și ceva mai scăzut — față de experiența martor (fără vitamină) — în perioada de revenire. Acest fapt are ca efect ușurarea efortului și revenirea organismului mai repede la starea normală. La neantrenați, consumul de oxigen sub acțiunea vitaminei C este mai mare față de experiența martor (fără vitamină), în faza de adaptare și mai ales spre sfârșitul efortului, când apar, în experiența martor, fenomenele de epuizare. Starea acestor persoane neantrenate, și sub influența vitaminei 6* 5 CERCETĂRI DE FARMACODINAMIE NESPECIFICĂ (VI) 85 84 _ I. I, NlfESCU și COLABORATORI , 4 C, este redata subiectiv printr’o sensație de ușurare, de bună dispoziție chiar și prin dorința de a continua efortul. La antrenați, experiențele noastre au arătat în unele cazuri, sub influența vitaminei C, un consum sporit de oxigen pe toată durata efortului, mai intens în fazele critice: la începutul efortului și în timpul așa zisului « punct mort», precum și în partea terminală. Subiectiv, crizele de efort apar mai atenuate și numai in efortul prelungit de 15 și 20 de minute, iar « punctul mort» este deplasat din prima treime a efortului în ultima. Atât la antrenați, cât și la neantrenați, consumul de oxigen sub influența vitaminei C, fața de experiența martor, este mai mare în timpul efortului și mai redus în perioada de revenire. Cu alte cuvinte, în timpul efortului, clin cauza consumului sporit de oxigen, se contractă o datorie de oxigen mult mai mică sub influența vitaminei C. Exprimată în procente, datoria de oxigen este cu 26—54% mai scăzută decât. în experiențele fără vitamină. Institutul de Fiziologie Normală și Patologică al AcademieiR,P.R,, București. MCCJlfi/lOBAHWa HECnEUHd>MHECKOÎÎ OAPMAKO^UHAMWKH O PABOTE MblUILț coohluehue vi BMTAMI4H C 11 MblUIEHHOE yCMJIME y HEROBEKA (KPATKOE COdEPH(AHHE B paMKax nccneAOsaHMa HecnepH^wHecKoS tyapMaKO/țMHaMMKM o padoie MHiup nayHaJiHcb BMtaMWH C w (|)H3H3MHecKoe ycHJme y nejiosexa. Msyuajiocb, corjiacno yKasaHMHM A- AaHMejionony, BJiMBHMe BMTaMHHa C na j^ixaTeJibHMii o^Men. flpuBogaTca nonyueHHbie peayjibTaTbi. B AaJibHenmeM 6yjțyT wsyuaTbca cneqwjinuecKoe m HecneqM^HuecKoe, onncaHHbie /țaunejio- nojiy, aeScTBim mira Mima C b oâpasoBano ptmx aimeiu™. 1. Jlerounaa BeHTUJiBUKH no/ț EJiuanew flencTBna BUTaMima C yEemmn- saeTcsi bo Bpewa ycrnw m cjierxa ywieHbuiaeTca b nepwog BoccraHOBJieHHB, b cpaBHeHMH c peayjibTaTaMu onbiTos 6ea BKTaMWHa. 2. PaBHbiM odpasoM ropas^o cHJibnee Bbipaxceno noTpeâJienwe KHcnopoAa uoA ^eiiCTBMeM BWTaMMna C bo BpeMB ycnaua n neMHoro cjiaâee b TeueHMe BoccTaHOBueHWH, ueM npK xoHTpoabHbix onbiîax des BKTaMuna. 3. HenoxeaT Kwc^opozța, oopaBOMBimimi bo BpeMH ycnjina, MeHee Bbipa- mcchubiS nojț BJimmneM BUTaMima C Hs-sa doubmero noTpebneHMH Rncjiopo^a (na 26—54%), hcm des BMTaMwna. Orcioaa oGmwM bbiboa : BBeaeHHbiu MumeuHoro yciLWi BMTawHHa C KOCTOSIHHO BblBblBaeT nOHMJReHUe gbIXaTeJIbHblX paCCTpOHCTB, B OCOdeHHOCTH OAbllHKM, BblBBHHHblX yCMHGM, C^eflOBaTCJIbHO, yBCJIMHeHHe CnOCOdHOCTM co- xpaHUTb jțajibme temu padoTbi m îami odpasoM noBbiuieHwe npowsBOAHTejib- hoctm Tpyga. RECHERCHES DE PHARMACODYNAMIE NON SPECIFIQUE SUR L’ACTIVITE MU SCULAI RE NOTE VI LA VITAMINE C ET L’EFFORT MUSCULAIRE CREZ L’HOMME (RESUME) Dans le cadre du probleme: Recherches de pharmacodynamie non speci- fique sur Vactivite musculaire volontaire, Ies Auteurs ont âtudiâ: la vitamine C et Veffort physique, do se, ckez rhomme. Les Auteurs ont etudie, suivant Ies indications de D. Danielopolu, l’influence de la vitamine C sur les âchanges respiratoires et donnent simple- ment les resultats obtenus. Apres de nouvelles recherches, les Auteurs se proposent d’examiner quelle est la part de Vaction specifique et de Vaction non specifique de Ia vitamine C, decrite par Danielopolu, dans la production des phenomenes. 1. La ventilation pulmonaire sous l’action de la vitamine C, augumente pendant l’effort et diminue un peu, pendant la periode de restauration en comparaison avec les resultats des experiences sans vitamine. 2. De meme, la consommation de Voxygene, sous l’action de la vitamino C, est beaucoup plus accusee pendant l’effort, et un peu moins, pendant la restauration, que dans les experiences-temoins, sans vitamines. 3. La dette d'oxygene, contractee pendant l’effort, ă cause de la consommation augmentee d’oxygene, pendant la meme periode, est moins accusee sous l’influeqce de la vitamine C (de 26 ă 540/°) que sans vitamine. En conclusion generale: la vitamine C, administree avant Veffort muscu- laire, produit toujours une diminution des troubles respiratoires et surtout de V essoufflement — causes par l’effort sans vitamine; en cohs&quence, une augmentation dans la capacite de maintenir plus longtemps le rythme du tra- vail, donc une augmentation de la productiviU da travaiL BIBLIOGRAFIE 1. D. D a n i e 1 o p o 1 u. Marin Popes cu et Gr, Gr, Popa, Acta Pharin, et toxicol. Scandinavica, 1938. 2. D. Danielopolu, Silvia Simionescu, M a r i a S i m i o n e s c u-P ața c și Ș e r b a n Fotino, Cercetări de farmacodinamie nespecijică asupra vita- minei C. Bul. Științ. Acad, R.P.R., Secția Stiinte Medicale, t. II, Nr. 6, Iunie 1950, p. 603. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tom. IV, Nr. 1, 1952 CERCETĂRI DE FARMACODINAMIE NESPECIFICĂ ASUPRA ACTIVITĂȚII MUSCULARE ; NOTA VII INFLUENȚA VITAMINEI C ASUPRA LAGTACIDEMIEI DUPĂ EFORT DE I. I. NIȚESCU I. MIHĂILĂ, N. ZAMFIRESCU, V. STĂNESGU și T. GEORGIU Comunicare prezentată de Academician D. DANIELOPOLU in ședința din 13 Iulie 1951 In. prezenta Comunicare, ce se referă tot Ia problema efortului și a acțiunii vitaminei C, dam rezultatul cercetărilor colectivului nostru cu privire la modificările produse în chimismul sângelui. Ținând seama de relațiile strânse dintre efortul fizic și lactacidemie ca și de efectul activității musculare asupra ascorbinemiei, ne-am preocupat în primul rând de modificările acidului lactic, cu și fără administrarea prealabilă de vitamină G, precum și de efectul efortului asupra ascorbinemiei normale. Se cunoaște, de altfel, efectul hotărîtor al acumulării acidului lactic în deter- minarea sensației de oboseală; pe de altă parte, modificările produse de adminis- trarea de vitamină G trebuiau puse în legătură cu efectele asupra schimbărilor respiratorii, a datoriei de oxigen, descrise în Comunicarea precedentă. Determinările s’au făcut astfel: probele de sânge au fost luate înainte și imediat după terminarea efortului și apoi la o oră, în unele experiențe și la o jumătate de oră după încetarea efortului. Lactacidemia s’a terminat după me- toda Furth-Clausen (oxidarea acidului lactic și antrenarea acetilaldehidei rezultate în soluție de bisulfit) întrebuințând tehnica și aparatul Boyland, pe care îl folosim de mai mult timp și care, cu unele mici modificări, ne-a dat totdeauna rezultate concordante. Ascorbinemia s’a determinat prin metoda colorimetrică după Farmer și Abt (dozarea cu diclorofenol — indofenol). Durata și felul efortului au fost cele descrise în Comunicarea precedentă, iar paralel cu determinările respiratorii, s’au luat și probele de sânge. 83 I. r. NIȚESCU Și COLABORATORI 3 CERCETĂRI DE FARM ACQDINAMIE NESPECIFICĂ (VII) 80 încă din 1941, unul din noi a constatat în câteva încercări experimentale influența pe care vitamina C o are asupra acidului lactic sanguin, mult crescut în efort. VITAMINA C a LACTACIDEMIA ÎNAINTE &DUPÂ EP0R7 Fig. 1 De data aceasta, cercetările au fost fizic exact măsurat. făcute pe om, executând un efort Vitamina s’a administrat intravenos sau bucal, cum s’a indicat în Comuni- carea precedentă, iar odată cu cercetările asupra metabolismului gazos, s’a luat și sânge pentru analizele respective. Toate rezultatele obținute sunt asemănătoare. O bună parte din aceste rezultate sunt reprezentate în graficele din figurile 1 și 2. In graficul din figura 1 cu fiecare experiență, se. dă odată cu efortul executat și exprimat în kg metri și creșterea acidului lactic din sânge atât în miligrame %, cât și creșterea procentuală înainte de efort, imediat după încetarea efortului, precum și la o oră, în unele experiențe și la o jumătate de oră după înce- tarea efortului. In unele cercetări s’au repetat experiențele, cu și fără vitamină, pe aceeași persoană, variind însă efortul — efort mult mai intens — prin dublarea timpului de travaiu. Creșterea de acid lactic, produsă de efort, este mult mai redusă sub in- fluența vitaminei C. Ca exemplu de efort mediu, cităm cazul T. G. (graficul din fig. 2), la care după un efort de 5 minute, însumând 3.300 kgm, acidul lactic sanguin crește cu 108%, în timp ce sub influența vitaminei C, după un efort asemănător însumând 3.150 kgm, creșterea este numai de 39%, adică 1/3 din creșterea ce are loc fără administrare de vitamină. Ca exemplu de efort intens (graficul din figura 1, îl) cităm cazul Z.N., la care, pentru un efort de cca 20.000 kgm am găsit o creștere de 312%, pe când după administrarea vitamin'ei C, creșterea pentru același efort a fost numai de 130%, deci cca 1/3 din efortul fără administrare de vitamină. Determinările la o jumătate de oră după efort arată de asemenea o marc deosebire sub influența vitaminei C. In adevăr, după o jumătate de oră, lactacidemia în experiențele pe martori este încă destul de ridicată și nu revine la nivelul dinaintea efortului decât la o oră. In experiența de efort intens, cazul N. Z. citat mai sus — la o jumătate de oră după încetarea efortului — 90 I. I. NIȚBSCU ^COLABORATORI 4 5 CERCETĂRI DE FA RMA CO DINA MIE NE SPECIFICĂ (VII) 91 acidul lactic este încă cu 112% mai indicat, pe când după administrarea cu vitamină, la același interval de timp — de o jumătate de ora — acidul lactic este chiar ceva sub nivelul normal ( — 9%) anterior efortului,, revenind după o oră la nivelul normal. Intr’un șir de cercetări.experimentale.anterioare (1948), pe câini, unii din colectivul nostru au arătat ca scăderea acidului lactic sanguin, sporit prin efort, este proporțională cu doza de vitamină C administrată. Cu o doză adec- vată de vitamină C, administrată prealabil, sporirea acidului lactic prin efort (20 de minute) a fost complet împiedecată. Vitamina C influențează și lactacidemia normală. Administrată (per os sau intravenos) la un animal (câine) sau la o persoană, în odihnă, produce o scădere (—20%) a acidului lactic (graficul din figura 1, B). Cu privire Ia efectul efortului fizic asupra vitaminei C din sânge, rezultatul cercetărilor noastre este rezumat în graficul din figura 3. După cum reiese foarte clar din grafic, efortul fizic produce regulat o scădere a vitaminei C din sânge, scădere care poate ajunge dela 3% până Ia 33%. La antrenați, scăderea poate să fie mai mică pentru același efort. Aceste rezultate confirmă cele obținute în cercetări anterioare de I. I. N i ț e s c u și FI. U 1 m e a n u (3) precum și de Ratsimamanga (3). In efortul fizic^ există o consumare sporită de vitamină C. Tot din cifrele obținute, se observă că, în toate cazurile încă înainte de efort, proporția de vitamină C din sânge este sub limita nor- mala (0,8 mg%), deci o stare de hipovitaminoză care nu surprinde, dat fiind faptul că cele mai multe cercetări au fost făcute în cursul lunilor de iarnă și de primăvară, când cei mai mulți indivizi prezintă valori inferioare cifrei normale. Abia în câteva cercetări din Aprilie și Mai am găsit valori cuprinse în limitele normale. In toate cercetările făcute după administrarea vitaminei, am găsit imediat după efort, și cu tot efortul, nivelul vitaminei G mai ridicat decât cel dinaintea efortului. Acest nivel, care se menține aproape Ia aceeași înălțime și după o ora dela încetarea efortului, arată că vitamina C administrată a putut com- pensa cu prisosință pierderea pricinuită de efort. Institutul de Fiziologie Normală și Patologică al Academiei R. P. R., București, HCCJIEAOBAHMS1 HECOEUH^HHECKO^ OAPMAKO^HHAMWKW O PABOTE MllUț COOBUțEHHE VII BAWHHKE BMTAMUHA C HA COflEPVKAHWE MOdOHHOH KHCJlOTbl B KPOBH nocdE (KPATKOE COdEPJKAHKE) napaJUieJibHo c HccJieaoBaHHHMH ubixaTejibHoro odMena HByuajiocu TaoKaHHe mo^ohroh KwcjioTbi yHemimmaeTcn ro- paa/țo Menține (na 312% npn ROHTponbHOM onbrre — Ses BHT3MHH0B— n Bcero na 129% nocae BMTaMHna C, npn o^wHaKOBOM ycRJinu b 20 000 khjio- rpaMMeTpoB). FIoHiDKeHKe nponopuHonaabHo BBegeHHoii gose BmaMima C. BHTawHH C npoHBBOgwT TaxHce neTKoe BosgeiicTBne Ha BO3Bpam,eHwe k Hopwe. K npHMepy: b BbimenpMBegeHHOM onbiTe, uepes 30 MHHyT nocne ycnjiKH, cbgepjKanHe mojiohhoh khcjiotm b kpobh des BHTaMHHa ențe na MHoro upeBocxo^nT (112%) nepBOHauanbHbm ypOBenb, h oh BoccTaHaoBJiM- BaeTca Jimub nepes nac, Tor^a kbk no# nencTBBeM BHTaMHna C uepes 30 MHHyT nocue ycHJimi yposeHb rțaine HeMHoro Hmce (—9%) nepBOHauajibHOH HOpMbl. BHTaMHH C nOHmKaer ramne HOpMantHoe cogepjKanwe mojiohhoh kh- cjiotbi b kpobh y neaoBena, naxo^mițeroca b coctohhhh noKom PesyjibTaTbi ontna nonasamf, hto ycujme npowBsogHT ȚaK>Ke cnmKeHwe ypOBHH COJțepIKaHHH aCKOpăHHOBOH KHCJlOTbl B KpO8H, pesyjibTaTbi coraa- cytomuecH c pesyabTaTaMn gpyrnx omnoE. RECHERCHES DE PHARMACODYNAMIE NON SPEGIFIQUE SUR L’ACTIVITE MUSCULAIRE NOTE VII INFLUENGE DELA VITAMINE G SURLA LACTACIDEMIE APRES L’EFFORT (RESUME) Parallelement aux recherches sur les echanges respiratoires, les Auteurs ont etudie, aussi et surtout, l’influence de Ia vitamine G sur les variations de l’acide lactique du sang, produites par l’effort physique, et sur le retour, apres l’effort au taux inițial. Ils ont egalement poursuivi les modifications de l’ascor- binemie par l’effort. Les resultats de leurs experiences montrent que l’effort produit une augmentation de l’acide lactique du sang, proportionnellement â l’intensite du travail. Sons Vinfluence de la vitamine C, V acide lactique croit beaucoup moins. Par exemple: augmentation de 312% dans l’experience- temoin (sans vitamine) et de 129% seulement, apres la vitamine G, pour le mâme effort de 20.000 kilogrammetres. L’abaissement est proportionnel â la dose de vitamine C administree. La vitamine G exerce aussi une action accusee sur le retour au niveau normal. Exemple: trente minutes apres l’effort — dans l’experience citee plus haut— la lactacidemie depasse eneore de beaucoup (112%) le niveau inițial, sans vitamine, et elle ne revient qu’une heure apres, tandis que sous Vinfluence de la vitamine, 30 minutes apres l’effort le niveau est meme un peu au-des- sous du taux inițial (—9%). Le retour au taux normal est donc beaucoup plus rapide sous Vinfluence de la vitamine C. La vitamine C fait de meme baisser la lactacidemie normale d’un individu au repos. En ce qui concerne Fascorbinemie, les resultats ont montre que l'effort produit aussi un abaissement du taux de l’acide ascorbinique du sang —resul- tats en concordance avec ceux obtenus par d’autres experimentateurs. 92 I. f. NIȚESCU .ți COLABORATORI 6 Apres de nouvelles recherches, les Auteurs examineront quelle est, dans Ia production des phenomânes, la part de Vaction specifiqtie et de Vaction non specifique, decrites par D. D anielop ol u. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tom. IV, Nr. 1, 1952 BIBLIOGRAFIE 1. D, D a n i e 1 o p o 1 u, Marin Pup eseu et Gr. Gr, Popa, Acta Pharm. et toxicol. Scandinavica, 1938. 2. I, I, Ni țes cu și Fl. UI mea nu, Vitamina C din sânge în efortul fizic. Analele Educației Fizice, v, IX, 1940. 3. I. L Ni țese U și I. Gonțea, Lactacidemia și creatin-creaîiniuria ca test pentru efortul în marș- Analele Educației Fizice, 1940, 9, p. 4. CERCETĂRI DE FARMACODINAMIE NESPECIFICĂ ASUPRA ACTIVITĂȚII MUSCULARE NOTA VIII INFLUENȚA VITAMINEI G ASUPRA COLINESTERAZEI SERICE DUPĂ EFORT DE I. I. NIȚESCU L MIHĂILĂ, N. ZAMFIRESCU, V. STĂNESCU, P. SUȚESCU și T. GEORGIU Comunicare prezentată de Academician D. DANIELOPOLU în ședința din 14 Iulie 1951 In Comunicarea de față prezentăm cercetările colectivului nostru cu privire la chimismul sângelui și anume la variațiile colinesterazei serice, în legătură cu efortul fizic, cu și fără vitamina C. Metoda de lacra. Determinările au fost făcute pe diferite persoane în stare bazală, ca și celelalte determinări sanguine. Efortul a fost executat la cicloergometru Krogh, durata variind la diverse persoane între 5' și 20' ca și în cercetările raportate în Notele precedente, iar lucrul mecanic între 600 și 1000 kgm pe minut. Dozarea colinesterazei serice s’a făcut prin metoda manometrică Warburg, puterea colinesterazei apreciindu-se după can titatea de CO2 produsă prin acțiunea acidului acetic, — rezultat din scindarea acetilcolinei - - asupra bicarbonatului de sodiu în soluție. Rezultate. In toate cercetările executate s’a constatat după efort o creștere ? cantității de colinesterază serică, (tabloul Nr. 1) cu excepția unui caz Ia care s’a găsit o ușoară scădere. După administrarea vitaminei C (intravenos 0,6 g/5 cm3), s’a constatat de asemenea o creștere a cantității de colinesterază serică, însă aceasta a fost în toate cazurile mai mică decât în experiențele martor (fără vitamina). In cazul exceptat, s’a constatat tot o scădere a puterii colinesterazice, dar mai mică decât după efortul fără vita- mină. Discuții. Se admite în general că influxul nervos este transmis prin libe- rarea de acetilcolină nu numai în organele cu inervație vegetativă, ci și la mușchiul striat. Intr’adevăr, excitația nervului motor produce liberarea de ace- I. I. NIȚESCU și COLABORATORI 2 3 CERCETĂRI DE FARAIACODINAMLE NESPECIFICĂ (VIII) 95 tilcolina în mușchiul striat; pe de altă parte, s’a reușit să se producă o con- tracție puternică printr’o injecție intraarterială, foarte rapidă, cu o doză infimă — 2 y acetilcolină. Dispariția rapidă a efectului acetilcolinei și faptul că un singur stimul produce o singură contracție arată o scădere bruscă a concentrației acesteia. De aici supoziția că colinesteraza, foarte răspândită și foarte activă în orice mușchiu, este concentrată în special la nivelul plăcilor motorii. Alte cercetări au confirmat concentrația mai mare a colinesterazei la nivelul plăcii motorii. Acetilcolină pe măsură ce se formează se presupune că este hidrolizată de colinesterază în perioada scurtă refractară. Dacă con- centrația acetilcolinei ar rămâne ridicată, ar trebui să avem un răspuns iterativ. Activitatea musculară este însoțită deci de liberare de acetilcolină, care pe măsură ce se formează este scindată de către colinesterază; o parte din ea este resintetizată prin acțiunea reversibilă a colinesterazei în prezența acidului adenosintrifosforic. 2446 5540 1902$ /884S 18726 18.663 5496 6432 20406 0532 Fig. i L. P e c o r a (2), mai de mult (1948), studiind acțiunea efortului muscular asupra colinesterazei (specifice și pseudocolinesterazei) găsește, în experiențe făcute pe iepuri, că după efort se constată totdeauna o creștere atât a coli- nesterazei specifice din mușchi, cât și a colinesterazei serice. Autorul trage concluzia că cele două esteraze sunt de aceeași natură și origine, deși, după cum știm, există o serie de deosebiri de comportare întreele. In legătură cu aceste date experimentale, ne explicăm și rezultatele cer- cetărilor noastre, care, după cum am amintit și după cum se vede în ta- bloul Nr. 1 și graficul din figura 1, arată o creștere a puterii colinesterazice a serului după efort. Cazul izolat, când răspunsul a fost invers, ni s’a părut deose- bit de interesant, deoarece ridică o problemă de oboseală musculară, care poate să aibă legătură oarecare cu unele date experimentale. S’a constatat spre exemplu că, la mușchiul tetanizat, colinesteraza scade. Cazul menționat ni s’a părut că se apropie de această situație, prin faptul că individul respectiv, neantrenat, a cedat prin epuizare, după 8 minute de efort, după efectuarea unui lucru mecanic mediut fapt ce nu s’a întâmplat nici după efortul de 15' —20'. La alte cazuri izolate, care de asemenea au cedat în experiența fără vitamină, nu am constatat însă o scădere a colinesterazei. Probabil că inca- pacitatea de a continua efortul în aceste cazuri s’ar datori unor cauze care au afectat mai puțin metabolismul muscular. TABLOUL Nr. 1 1. P. E. Înainte de efort după efort . . 2. D. V. înainte de efort după efort . . 3. Z. N. înainte de efort după efort . . 4. E. Gr. înainte de efort după efort . . ■5. N. E. înainte de efort după efort . . 6. Z. N. înainte de efort după efort . . 7. S. S. înainte de efort după efort . . 8. C. V. înainte de efort după efort . . Fără vitamină Gu vitamină unități/cms diferență % unități/cm3 diferență% 125 154 205 96 +64% 173 70 +12% . 141 + 46% 102 . + 45% 141 115 173 +22% 128 + H% 90 128 64 64 -29% 109 -1'4% 83 90 90 - +26% 96 128 + 15% 103 +14% 141 + 10% 90 77 128 90 + 42% 103 90 + 33% 99 + 9,6% 103 + 7% In ceea ce privește relațiile dintre vitamina G și colinesterază, E. F r o m- m e 1 (1) găsește un paralelism între colinesterază și acidul ascorbic, constatând o scădere în timpul iernii și o creștere vara. In scorbutul experimental se constată o scădere a colinesterazei. Acidul ascorbic este capabil să activeze colinesteraza inhibată de anumite medicamente și să se opună prin aceasta șocului acetilcolinic. Acidul ascorbic nu influențează însă colinesteraza in- tactă (experiențe făcute pe mușchiu dorsal de lipitoare, pe dreptul abdominal de broască, pe inimă de melc). In cercetările noastre, creșterea colinesterazei după efort este mai mică, datorită administrării în prealabil de vitamină G. Ar reieși că vitamina C are o acțiune anticolinesterazică. Din alte cercetări asupra excitabilității, care vor forma obiectul unei alte Note, reiese că acidul ascorbic mărește excitabilitatea. Probabil că prin această creștere a excitabilității, o can- titate mai mică de acetilcolină este capabilă să declanșeze contracția muscu- lară și, deoarece acetilcolină liberată condiționează proporția de colinesterază, administrarea de vitamină G determină o scădere a acesteia. Institutul de Fiziologie Normală și Patologică al Academiei R.P.R., București. 96 I. I. MIȚESCU și COLABORATORI CERCETĂRI DE FARMA CODINAMIENESPECIFICĂ (VUI) 9? HCCJIE/țOBAHHH HECnEUHWHECKOW ^APMAKOAHHAMKKH O PABOTE Mbimq COOBiqEHME VIII BJIIWHME BMTAMUHA C HA CBIBOPOTOHHyiO XOJIWHSCTEPASy noCJIE yCMH^ (KPATKOE CO4EPVRAHWE) IlMB0,Dț8TCîI pesyjIbTaTbl MCCJieAOBaHO MBMeHeHHU CblBOpOTOHHOH XOJ1WH9- CTepasH noA Bog^eiiCTBireM ^wsnuecKoro ycujina dea BMTaMnna C. ^oahpoBKa xonwH9CTepa3bi nposeo^MAacb MaHOMeTpumecKH MeTo/țOM Bap- Oypra. 3a HCKJiioneHweM oanoro cnyuaH noHwweHHH, bo Bcex ocTanbHbix 23 cny- uanx ycone noBbimano co^epucaHHe cbibopotohhoh xooHacTepaBbi. Ilocne BBeneHW BWTaMwna C ycone Taxwe BtisbiBajio yBeAKueHHe conepMcaHHH xo- jiwHacTepaBbi, ho «enee Bbipa>KeHHoe. B caynae, hbhbluhmch wcoiOHeHweM, noHHjKenue 6buio cnadee, hcm des BWTaMHHa* ripHHMMan BO BHHMaHHe, HTO HOfl B03AeifCTBIieM BHTHMMHa C HeMpO-MyC- wyjibHaH BOBdyAHMOCTb cnerga yBejmeHa, moîkho AonycTMTb, hto Mentniee KOWHeCTBO aueTHJIXOJIHHa AOCTaTOHHO, MTOdw Bbl3B3Tb MbmieHROe COKpa- njeHwe. Bynyx nocTâBjreHbi AaAbHeiiuiHe onbiTbi una Aw4>(|)epeHHKpOBaHHH cneițH- tfimecoro w HecnepmJjnHecKoro, onwcaHHbix /(aHnenono/iy nencTBMR Bina- «Ha C. moindre d’acetylcholine est suffisante pour declencher la contraction mus- culaire. Apres de nouvelles recherches, les Auteurs examineront quel est, dans la production des ph&nomenes, la part de Vaction specifique et de Vaction non sp^cifique, decrite par D a n i e 1 o p o 1 u, de la vitamine C. BIBLIOGRAFIE 1 . E. Frommei, Relatiom entre la cholinesterase et l’acide ascorbinique. 1943, 2 L P e C o r a, Cholinesterase e pseudocholinesterase in attivită muscolare. Folia Medica. 1948. RECHERCHES DE PHARMACODYNAMIE NON SPECIFIQUE SUR L’ACTIVITE MUSCULAIRE NOTE VIII INFLUENCE DE LA VITAMINE C SUR LA CHOLINESTERASE SERIQUE APRES L’EFFORT (RESUMEj Les Auteurs presentent dans cette Note les resultats de leurs recherches en ce qui concerne les modifications de la cholinesttrase serique sous Fin- fluence de l’effort physique sans vitamine C. Le dosage de la cholinesterase a ete execute par la methode manometri* que de Warburg. Dans tbus les cas (24 experiences), l’effort a produit une augmentation de la cholinesterase serique. avec une seule exception d’abaissement. Apres Fadministration de vitamine C, l’effort produit egalement une augmen- tation, mais celle-ci est moins accusee; meme pour le cas exceptionnel, l'abais- sement a ide moindre apres la vitamine C que sans vitamine. Etant donne que, sous l’influence de la vitamine C, l’excitabilite neuro- musculaire est quelque peu exaltâe, les Auteurs supposent qu’une quantite BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tom; IV, Nr? 1, 1952 CONTRIBUȚIUNI LA CHIMIOTERAPIA MORVEI ACȚIUNEA BACTERIOSTATICĂ ȘI BACTERICIDĂ COMPARATIVĂ IN VITRO A CÂTORVA ANTIBIOTICE ȘI SULFAMIDE ASUPRA BACILULUI MORVEI DE S. OERIU MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. SI ' N. MUNȚIU Comunicare prezentată în ședința, din 13 Iulie 1951 Cercetările chimioterapice, atât în morva experimentală, cât și în morva spontană la animale, sunt destul de puține. Aceasta se explică, pe de o parte, prin greutatea executării acestor cercetări din cauza pericolului de trans- mitere a boalei la personalul de laborator, iar pe de altă parte, prin faptul ca la baza profilaxiei morvei stătea principiul că toate animalele mor- voase trebue ucise pentru a se distruge cât mai repede focarul infecțios. La animale, iodul și preparatele de iod încercate s’au dovedit ineficace, salvarsanul și alte preparate de arsen au dat rezultate slabe sau negative, iar sublimatul nu a dat nici el rezultate satisfăcătoare. La om, iodul, mercurul; arsenul și argintul coloidal, folosite în cazurile cronice diagnosticate, s’au arătat de cele mai multe ori net inactive. Morva acută a fost tratată la om aproape exclusiv simptomatic, deoarece era diag- nosticată numai Ia autopsie. Față de aceste rezultate, la animale și la om, până la era sulfamidelor și antibioticelor, nu s’a ajuns la descoperirea unei substanțe chimioterapice recunoscute ca eficace, în morva (1),. (2) și, dacă morva cronică ajutată de un organism viguros putea fi- uneori vindecată, morva acută era socotită ca o boală incurabilă. :: . . : In 1943, unul, din noi (3) a arătat, se pare, pentru prima dată, acțiunea preventivă a sulfatiazolului într’un caz de infecție accidentală la om și va-, loarea protectoare netă a acestei sulfamide în morva experimentală a cobaiu- lui. Ulterior, în colaborare cu N e mț e a n u (4), a dovedit,, prin experiențe făcute in ditro, că acțiunea bacterioidă și bacțeriostațică a sulfatiazolului 7* 100 8- OERIU și N. MUNȚIU 2 asupra barilului morvos se datorește competiției între sulfamidă și acidul paraamiuobenzoic, care pare să joace un rol însemnat în metabolismul acestui microb. Acțiunea sulfatiazolului asupra bacilului morvos a fost confirmată prin experiențe in vivo sau in vitro de F. P. Hu (5) în 1947, de Mi 11 e r W., P a n n e’l 1 L., I n g a 1 s M. (6) în 1948, și de D i m a, I s o p e s c u și S â r m o n (7) în același an. In 1947, C a 1 d e r o n H. și M i 11 e r W. (8) au folosit o altă sulfamidă (sulfadiazina) în tratamentul a 6 cazuri de morvă la om, iar în 1948, M i 11 e r W., P a n n e 11 L. și I n g a 1 s M. (6) au demonstrat in vitro și in vivo acțiunea acestei sulfamide și ineficacitatea sulfamerazinei și a sulfanilamidei. Este de remarcat că autorii americani citați mai sus (6), care publică lucrările lor în 1947 și 1948 (8), deci după 4—5 ani dela publicarea primelor noastre lucrări (3), susțin că până la acea dată nu au găsit nicio referință în literatură privitor la folosirea sulfamidelor în morvă. Dintre antibiotice, penicilina s’a arătat inactivă, atât in vitro cât și in vivo (6), (7), iar streptomicina, după unii autori, s’a arătat total ineficace (9), după alții, activă numai in vitro și inactivă in vivo (6) sau activă atât in vitro cât și in vivo (10). Rezultatele atât de contradictorii privind strep- tomicina se datoresc, fără îndoială, condițiilor diferite de experimentare ale diverș ilor autori. In cercetările care urmează am căutat să determinăm acțiunea bacterio- statică și bactericidă comparativă in vitro asupra bacilului morvos, a pro- dusului Ia (sulfosalicilat-aliltiocianat-streptomicină), a streptomicinei, a sul- fatiazolului și a metil-sulfatiazolului. Tulpina de morvă folosită a fost izolată dela om în 1940 și întreținută pe medii de cultură și prin treceri pe cobai. Mediul întrebuințat de noi este bulionul peptonat și glicerina! pH 7,1, iar metoda de lucru este aceea a diluțiilor. La o cantitate determinată de bulion (5 cm3) conținând sulfamidele, respectiv antibioticele, în concen- trații descrescânde din 10 în 10, se adăugau câte 0,5 cm3 din diluția IO"2 — IO-9 dintr’o cultură de 24 de ore de bacii morvos. Citirea rezultatelor s’a făcut zilnic, timp de 15 zile, examinându-se tuburile cu ochiul liber și făcându- se însămânțări pe medii noi din tuburile a căror citire nu se putea face cu ușu- rință, în special din ultimul tub crescut (turbure) și în primul tub necrescut (clar). Tabloul Nr. 1 arată protocolul unei experiențe și rezultatele obținute. Pentru sulfamide, concentrațiile întrebuințate au fost de 100 mg, 10 mg, 1 mg și 0,1 mg la 100 cm3 bulion, iar pentru antibiotice de 1000, 100, 10 și 1 U la 1 cm3 din același mediu. Așa, după cum se poate constata din examinarea tabloului Nr. 1, dintre cele două antibiotice folosite, cel mai activ s’a dovedit produsul Ia, care s’a arătat bactericid în concentrația de 1 U la 1 cm3 față de un inoculum de 10~5 tub 24 de ore. Streptomicina, în aceeași concentrație, s’a arătat bactericidă numai față de un inoculum de 10 ori mai mic (10"6). Dintre cele două sulfamide, sulfatiazolul a fost bactericid în concentrații de 0,1 mg la 100 cm3 mediu față de un inoculum de IO"7. In aceeași concentrație, sulfazolul n’a fost bactericid. 102 X.’ MUNȚW- 4 In concentrațiile de 10 U și mai multe unități pe cm3, atât produsul I2 cât și streptomicina s’au arătat bactericide față de toate jAoewZwm-urile folosite, fără a se observa vreo diferență intre concentrațiile de 10, 100 și 1000 U (fig. 1). In schimb, la sulfamidele întrebuințate, se observă că, cu cât crește concentrația de sulfamidă, cu atât crește și numărul de germeni față de care această concentrație s’a arătat bactericidă' și invers. Acest fapt arata că, dacă acțiunea sulfamidelor față de bacilul morvei pare să fie cantitativă, acțiunea antibioticelor nu este cantitativă. Concluziuni ' ; : Prin experiențe in vitro^ pe bulion peptbnal glicerinat, s’a determinat comparativ sensibilitatea barilului morvei față de produsul I2, streptomicina, sulfatiazol și metilsulfatiazol. Acțiunea bactericidă a celor două antibiotice folosite este evidentă încă în. concentrația de 1 U/l cm3 mediu produsul I2 arătându-se aproximativ de 10 ori mai activ decât streptomicina. Sulfați azolul este ba eteri cid până la concentrația de 0,1 mg la 100 cm9 mediu, iar metilsulfatiazolul până la concentrația de 1 mg la 100 cm3 mediu. 5 COXTRIBIJȚlUNI LA CilIMIOTEKAPIA MOUVKt 103 In timp ce la sulfamide acțiunea bactericidă a substanțelor apare strict cantitativă, în sensul că numărul germenilor însămânțați crește proporțional cu concentrația sulfamidei, la antibiotice, îndată ce s’a atins un prag activ, acțiunea bactericidă se manifestă la fel, indiferent de numărul germenilor morvoși însămânțați pe mediu. Secția de Chimioterapie a Institutului «Dr.I. Ctmlaeuzino București.; V K Bonpocy XMIdOTEPAnnil CADA J CPABHHTEâbHOE H3y4EHME BAKTEPKOCTATMHECKOPO K BAKTEPHRWAHOrO flEHCTBHH IN ViTRO HEKOTOPblX AHTHBWOTHKOB H CyjIbd>AMMAOB HA BAIWJiy CAIIA. (KPATKOE CO£EP}KAHHE) HsyHaeîca cpaBHtiTejibHo baKTepHocTaTimecKoe n baKiepHUH^Hoe ^encTBire npenapara 12 (cyjib^ocaJmpwjiaT-ajuiMJiTHonwaHaT-cTpenTOMHpuH), cipenTO- MMițMHa, cyjit^aTHasojia h MerirjicyjibiJjaTHaBOJia na âauajuiy cana în vitro. BaKTepHim/țHoe jțencTBiie oOonx aHTHdnoTWKOB CTanoBMTCs oneBH/țHbiM cLpe npw KOHpeHTpaițwK b 1 E na 1. mji cpe^bi, npwueM npenapaT 12, npn- bjiHBHTejibHo b 10 pas bojie anumen, new cTpenTOMHpHH. CyJibtjiaTMaBOJi SBJiHeTCs baKTepHpwgHbiM npw KOHpeHTpanHk b 0,0001 r Ha 100 mji cpe/țbi, a MeTiuicyjibtțiaTiiaBoji npw KOueHTpaițnH b 0,001 r na 100 mji cpegbi. B to BpeMH Kan y npnMeHHeMbix cyJibtJiâMHAOB hx baKTepMimnHaH skthb- hoctb Ha baițwjuiy cana Bbipa>xaeTCH b nouTH npaMon nponopițnoHajib- hocth c KOHueHTpapHeii cyjibtfiaMHga h b obpaTHon nponopuwoHajibHocTH c KOJIHHeCTBOM BblCeHHHblX baKTepHK, y aHTHbHOTHKOB 9TOro OTHOmeHWH He o6napy>KHBaeTC5i, Tax xax baxTepmiHAHoe geMCTBHe, gocTMrHyB nopora ax- THBHOCTW, npOHBJIHeTCH nOHTM HgeHTMHHO, HeSaBKCHMO OT KOJIHHeCȚBa ba.K- repHH, BbicenHHbix b cpeny. OBT>aCHEmiE PIICyHKOB Pne. 1. — CpaBHTeAbHoe GanTepHHujuioe BOB^elioTBiie npenapaTa Ta, cTpen'rojmxniia, cyju>- ^aTMaaojia n MCTJiJicyMs>aTiia30Jia. CONTRIBUTIONS Â L’ETUDE DE LA CHIMIOTERAPIE DE LA MORVE ACTION BACTERIOSTATIQUE ET BACTERIEI DE COMPAREE, IjS VITRO, DE QUELQUES ANTIBIOTIQUES ET SULFAMIDES, SUR LE BAC1LLE DE LA MORVE (RESUME) Les Auteurs ont cherche ă determiner in vitro l’action bacteriostatique et bactericide comparee du produit I2 (sulfosalicylate-allylthiocyanate-strep- tomycine), de la streptomycine, du sulfathiazol et du methylsulfathiazol sur le bacille de la morve. 104 8. OERIU și K. MUNTIU 6 Pour les deux antibiotiques, Faction bacteriostatique du produit la est evidente ă partir d’une concentration de 1 U par cm3 de milieu. Le produit I2 est dix fois plus actif que la streptomycine. Pour Ies sulfamîdes, le sulfathiazol est bactericide a partir d’une con- centration de 0,0001 g pour 100 cm3 de milieu. Alors que Taction bacteriei de des sulfamides, experimentee sur le bacille de la morve, est en raison directe du degre de concentration de Ia sulfamide dans le milieu et en raison inverse de Ia guantite de germes ensemenc^s, ce rapport n’est pas conserve pour Ies antibiotiques qui, des qu’ils ont atteint un seuil actif, ont sensiblement la meme action bactâricide sur Ie milieu de cui ture, independamment du nombre des germes. EXPLICATION DES FI GUREȘ r Fig. 1. — L’action bactericide comparative du produit R, streptomycine, sulfathiazol ■■ et methylsulfathiazoi. [ BIBLIOGRAFIE 1. N. E. Ț v c i c o v i V. Z. Cerneac, Sap. Selihosghiz, 1947. 2. V. Vîșelevschi, Ceastnaia Epizootologhia, Moscva, 1948. 3. N. Mu n tiu, Rev. Med. Vet. Zoot., 54, 9, 1943, D.T.W. 37/84 și D.Ț.R. 51/49, 1943; Rev. Med. Vet. Zoot., 11/12, 1948. . 4, N. Muntiu si St. Nemteanu, Contribuțiuni la, chimioterapie morsei. Ațiunea bacteriostâtică și bacterlcidă a sulfathiazolului. Bul. Științ. Acad. R.P.R., Seria B, t, I, Nr. 10, Noemvrie—Decemvrie 1949, p. 851. 5. F. P, Hu Journ. of Anim. Husb. a. Vet. Med., 6, 1947, 27—30. 6. W. Miliar, L. Paune 11 a. M. Ingals, Am. Journ. of Hygiene, 47, 2, -1948, 205___________213. 7, D i ma, I g o p es c u șiSârmon, Comunicare la șed. din 15 Mai 1948 a Soc. de Med. Vet. Rom.’ 8. H. Cald erou a. W. Miller, Annals of Intern Medicme, 26, 1, 1947, 93—105. 9. A. Karlson și W. Feldmann, Journ. Am. Vet. Med. Assoc., 110, 839, 1947, 63—70. 10. 1. Parnas A. C z a u d e r n a, Medycyna Weterynaryjna, 4, 9, 1948, 531—533 BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tom. IV, Nr. 1, 1952 CERCETĂRI ASUPRA UNGHIULUI DE TĂIERE AL CUȚITULUI ȘI ASUPRA GROSIMII OPTIME A FURNIRELOR DERULATE DIN BUȘTENI DE RĂȘINOASE DE D. A. SBURLAN Comunicară prezentată de C. GEORGESCU, Membru corespondent al Academiei R.P.R.f în ședința din 13 Iulie 1931 INTRODUCERE Lărgirea bazelor de materii prime și valorificarea acestora în diversele ramuri ale industriei prelucrătoare din țara noastră, în condiții optime, for- mează două din premisele construcției socialiste a industriei noastre. Planul Cincinal și Planul de Electrificare a țării au trasat liniile mari ale desvoltării diferitelor ramuri industriale în viitorul apropiat. - Industria lemnului ameliorat și a semifinitelor superioare, care în esență se bazează pe producția de furnire, este destinată să ia o desvoltare din ce în ce mai mare. Prin deschiderea și punerea în valoare a masivelor forestiere de fag, cantități mult mai mari de material lemnos brut vor lua drumul fabricilor sporind producția de placaje cu 250% față de 1950. Scoaterea la timp din pădure a buștenilor de fag pentru derulaj întâm- pină încă multe dificultăți. De asemenea, este știut ca buștenii de fag se conservă greu în timpul verii, din care cauză, fabricile de placaje duc în acest anotimp lipsă de materie primă. Din aceste motive Ministerul Industriei Lemnului, Hârtiei și Celulozei și-a propus sa introducă în planul său de lucru, începând chiar din acest an,, fabricarea de placaje și din alte esențe și în primul rând din rășinoase. în- cercările de a derula rășinoase, făcute în trecut de unele, unități industriale dela noi, n’au dat rezultate mulțumitoare. Aceste esențe rășinoase se găsesc din abundență în pădurile din zona septentrională a continentului nostru și produc lemne cu calități tehnologice excepționale: trunchiuri drepte și lungi, cu creșteri anuale mărunte și regulate, cu noduri mici, puțin nume- roase, etc. Ca grosimi însă, trunchiurile arborilor din acele regiuni nu ating decât rareori 40—50 cm, de aceea randamentul lor la prelucrarea în furnire este destul de scăzut. Pădurile țării noastre, crescând mult mai spre Sud (paralela 45°), cuprind în proporții diferite, toate esențele rășinoase amintite. Trunchiurile lor nu mai prezintă creșteri tot atât de fine ca în Nord, însă ating grosimi mult mai mari, depășind adesea, mai ales la brad, diametrul de 1 m. Pe teritoriul țarii noastre, rășinoasele ocupă cam 25% din suprafața forestieră totală. 106 O. A. SBU.RCĂN 2 :3 UNGHIUL DL TĂIERE AL CUȚITULUI ȘI GROSIMEA OPTIMĂ A FURNIRELOR 10’7 restul de 75% fiind păduri de specii foioase.; Dintre rășinoase, cel mai răs^ pândit este molidul, care acopere 17,5% din suprafața totală forestieră, urmat de brad cu 6,6%. Celelalte două esențe rășinoase, pinul și loricele, reprezintă laolaltă abia 0,30% din suprafața pădurilor țării, astfel că nu au o importanță industrială. Moliftul și bradul cresc în regiunea montană a țării, vegetația lor fiind condiționată de anumite caracteristice locale, orografice și climatice. Zona pădurilor de rășinoase se întinde, la noi, aproximativ între 400 și 1800 m al- titudine, fiind mai larga în.Carpații Nordici și.în cei Oriențaji, și, foarte, în- gustă în Carpații Sudici și în Munții Apuseni. Exploatarea ’ pădurilor de •brad și molift dela noi s’a intensificat în special începând dela 1900 și a luat sub regimul burghezo-moșieresc, caracterul unor adevărate devastări. Lemnul rezultat din aceste exploatări alimentează de peste 50 de ani aproape întreaga noastră industrie a lemnului. Sub formă de scânduri și grinzi, lemnul de molift este mult mai căutat și mai apreciat decât cel de brad, deoarece dă procente mult mai ridicate din clasele de calitate superioare. Buștenii de brad, chiar când sunt lipsiți de noduri, dau o cherestea mai puțin valoroasă, pie- sele prezentând adesea așa numita «creștere sălbatică», unde fibrele lem- nului în secțiune tangențiala se prezintă vălurat, cu contur ondulat în mod neregulat. 1. ALEGEREA ESENȚEI DE DERULAT' Pentru motivele arătate și pentru considerentele care se vor des volta mai jos, ca materie primă pentru producerea placajelor de rășinoase s’au ales buștenii de brad. Lemnul de molift rezultat din exploatările forestiere ar urma să rămână afectat producerii cherestelei de calitate. Dacă în viitor s’ar cere însă o sporire și mai accentuată a rezervelor.de materie primă pentru fabricile de placaje, s’ar putea examina și problema folosirii lemnului de molift, din care se produc furnire, în multe țări și în special în U.R.S.S.Pe lângă aceste considerente, lemnul de brad ca. materie primă în industria de furnire, placaje și panele (F.P.P.) prezintă și următoarele avantaje: Partea inferioară a trunchiurilor groase ■ de brad este mai curățată de crengi, deci mai lipsită de noduri mari decât la molift. In unele regiuni ale țarii noastre, ca de pilda în Moldovă de Nord și în zona sudică a Carpaților Răsăriteni etc., proporția buștenilor de brad groși și lipsiți de noduri este foarte ridicată, mergând adesea până la 5 — 10% din cantitatea totală de. lemn rotund adusa la fabricile de cherestea. Bradul este singurul dintre coniferele noastre, care nu prezintă pungi de rășină în lemn, această substanță producând anumite dificultăți în deru- larea și prelucrarea furnirelor. 1. Caracteristice'botanice și silvice ale bradului Bradul — Ăbies alba Mill (sin. A. peclinala D. C.) este un arbore de talie mare din familia Pinaceaelor, care alcătuește arborete pure sau amestecate cu molid și fag în zona montana. Este o specie de zonă temperată, limita sa septentrională hedepășind poalele nordice ale Munților Boemiei și Carpaților Păduroși. Nu suportă iernile aspre ale climei continentale, de aceea aria sa răsăriteană de. vegetație se oprește în Galiția și Moldova. S’au făcut totuși semănături și plantații destul de reușite, și în afara acestei zone, în special în masivul Harz și în Polonia. Trunchiurile de brad au fusul rectiliniu, cu cilindricitate pronunțată; partea lor dela cioată prezintă lăbărțări și creșteri canelatc. fiind însă lipsită de noduri. . Arboretele de brad ce cresc pe soluri fertile dau la 100 de ani până la 1300 m3 lemn plin la hectar, trunchiurile atingând în medie, la această vârstă. 32 m înălțime și un diametru mijlociu la înălțimea pieptului de circa 41 cm. Pe teritoriul Republicii noastre, bradul își găsește în multe locuri un optim de vegetație, atingând vârste și dimensiuni considerabile. In pădurile dela Sinaia s’au măsurat brazi de peste 55 metri înălțime și cu diametre depă- șind 1,30 m la înălțimea pieptului. . 2. însușiri fizico-mecanice ale lemnului de brad. Bradul are un lemn moale, gălbui-roșietic cu dungi albicioase, adesea cu nuanțe brun-roșcate, în special în zona de toamnă a inelului anual. Ca și la celelalte esențe rășinoase, se remarcă o deosebire netă intre lemnul zonei de primăvară, de coloare mai deschisă, mai poros și mai moale, și lemnul zonei de toamnă, mai colorat, mai dens și mai tare. Această diferență de structură între cele două zone cauzează anumite dificultăți la tăierea lem- nului, în special în secțiune tangențială, cum are loc în procesul derulării furnirelor. In mod normal, bradul nu conține pungi sau țesuturi cu rășină, în- afară de cazul când a suferit răniri sau izbituri. Prin aceasta, el se deose- bește cu ușurință, în practică, de lemnul de molid. Lemnul de brad nu are duramen colorat, însă partea centrală a trunchiului are lemn mai uscat decât cel din vecinătatea scoarței. Nu are miros caracteristic de rășină, ci unul particular, dulceag, care iese în special în evidență când lemnul este încălzit (aburit, fiert). Defectele mai frecvente ale lemnului de brad sunt: crăpături de ger, no- duri de mari dimensiuni (dispuse în verticile), în special în partea superioară a trunchiului și. creștere canelată la bază. Buștenii de brad manipulați necorespunzător cu ocazia exploatării, pot fi atinși de alterația de coloare denumită albăstreală și cauzată de ciuperca Ceratostomella. In alburn, se desvoltă uneori bostrichidul Xiloterus lineatus, care, prin galeriile sale negre, poate provoca oarecare pagube lemnului de industrie. Lemnul de brad este relativ ușor; în stare verde are 500—1000 g/dm3; uscat la aer, 350—750 g/dm3- (în medie 450); absolut uscat, 320—710 g/dm3 (în medie 410 g/dm3). Duramenul de brad în stare verde are o greutate mijlocie de circa 980 g/dm3, iar alburnul de numai 510 g/dm3. Judecat după greutatea medie absolut uscată, bradul se află pe ace- eași treaptă cu plopul tremurător (410), fiind întrecut în această privință numai de Pinus Strobus (375 g/dm3). El este mai ușor decât molidul (430), platanul (450), pinul silvestru (490), aninul (490) și teiul (490). In stare verde (1000) însă este mai greu decât pinul silvestru (700), molidul (740), aninul (820) și teiul (740), ceea ce arată că în această stare, are un conținut ridicat în apă. 1 UNGHIUL DE TĂIERE AL CUȚITULUI ȘI GROSIMEA OPTIMĂ A FURNIRELOR 109 108 D. A. SBURLAN Intr’adevăr, lemnul verde are pană la 100% umiditate, dai’ prin îmbibare îndelungată în apă, umiditatea sa poate depăși 200%, ceea ce se datorește marii sale porozități (in medie 73%). Contragerea prin uscare axială, ra- portată la dimensiunea lemnului verde este, ca la toate lemnele, foarte re- dusă oc ~ 0,1; cea radiala ocr = 3,8 (mijlocie), iar cea tangențială este de nu- mai 7,5% (a#—7,5). Această însușire situează lemnul de brad printre esen- țele cu cea mai mica contragere tangențială, ceea ce prezintă o deosebită, importanța pentru anumite prelucrări (în special la uscarea furnirelor pentru fabricarea placajelor). Lemnul de brad are un modul de elasticitate la în- covoiere, paralel cu fibrele de 110.000 kg/cm2 și de 4900 kg/cm2 perpendicular pe fibre, valori aproximativ egale cu ale moliftului și ale paltinului. Ele sunt superioare teiului (74.000 respectiv 2500 kg/cm2) și plopului. (88.000 kg/cm2),. dar inferioare fagului (160.000 și 5400) și mesteacănului (165.000 și 8000). Importanta este o comparație a proprietăților mecanice ale bradului cu duglasul (pinul de Oregon, Pseudolsuga taxifolia Britt), esență mult fo- losită în alte părți pentru producerea furnirelor. Tabela următoare dă câteva cifre comparative în această privință: Duglas Brad Rezistența la compresiune °C II ' 430 400 kg/cm2 Rezistența la strivire cs 53 -—■ » Rezistența la tracțiune ll 1050 840 » » Rezistența Ia tracțiune x. 23 23 » » Rezistența la încovoiere <51= (o = 15%) 720 620 » » Rezistența la forfecare Xî 73 50 » » Lucru mecanic de rupere a 0,60 0,60 kgm |cma Din aceste date rezultă că bradul are proprietăți mecanice mult ase- mănătoare lemnului de duglas, deci există posibilități de utilizare a lui în aceleași scopuri. 3. Caractere anatomice ale lemnului de brad Lemnul de brad, în comparație cu lemnul esențelor foioase, este caracte- rizat printr’o structură extrem de simplă. Chiar față de lemnul de molid,, pin, larice, etc., bradul este alcătuit numai din două elemente: traheide și raze medulare (fig. 1), în vreme ce restul rușinoaselor mai conțin și alte elemente accesorii. Traheidele, numite impropriu și fibre, sunt celule moarte, fusiforme,, alungite în sensul’axei arborelui și cu secțiunea transversală quasi-rectan- gulara.* Lungimea traheidelor de brad variază între 3,5 și 4,6 mm, ceea ce dă lemnului multă elasticitate în sens longitudinal. Grosimea pereților tra- heidelor este de 3—9 p, iar diametrul, de 10—75 p, în lemnul de primăvară și 25—65 p în cel de toamnă, din acest punct de vedere, traheidele bradului fiind oarecum asemănătoare celor de brad-duglas. Traheidele prezintă tot- deauna pe pereții lor radiali și uneori și pe cei tangențiali, deschizături în forma unor punctuații areolate. Traheidele din lemnul de primăvară al inelului anual au pereții mult mai subțiri decât cele din lemnul de toamnă. Razele medulare sunt constituite din celule de parenchim alungite, di- rijate transversal față de axa arborelui. Ele formează plăci radiale, alcă- tuite dintr’un singur strat (mai rar din două strate) de celule, așezate su- prapus în etaje de 1—40 de celule și având 30—35 mm2 în secțiune tangen- țială. Pereții acestor celule poartă punctuații simple. In alburn, celulele razelor medulare sunt vii și pot conține substanțe de rezervă (grăunți de ■amidon și cristale de oxalat de calciu). Există de asemenea un parenchim lemnos longitudinal, format din câteva «celule și desvoltat numai în zona externă a lemnului târziu. Fig. 1.—Anatomia lemnului de brad, a— secțiuni; &— secție transversală. (b) Lemnul de brad nu conține — după cum am arătat — niciunul din ele- mentele accesorii ale structurii, fiind deci lipsit atât de traheidele transver- sale, cât și parenchimul secretor, pe care îl întâlnim la molift, pin și larice. De asemenea, lipsesc canalele rezinifere, lemnul de brad fiind alături de cel de thuja și de cedru, dintre coniferele lipsite în mod normal de rășină. II. PROBLEMELE DERULĂRII BRADULUI 1. Consider ațiuni generale înainte de a expune în detaliu diferitele chestiuni care se pun în tehnica derulării bradului, este cazul să arătăm că, în publicațiile de specialitate, n’am găsit decât foarte puține indicații privitoare la acest subiect. In manualele și revistele sovietice aflăm date tehnice interesant^ asupra derulării pinului și molidului. Menționăm de asemenea că în literatura altor țări din arealul bradului, în privința derulării acestei esențe nu găsim decât indicații cu totul sumare. Astfel, în fișa tehnologică a bradului, publicată de revista «Holz als Roh- und Wtrkstoff», 1940, se arată că din brad se pot produce «furnire» (nu și placaje), fiind vorba probabil de furnire estetice, tăiate la mașina plană. Chiar asupra derulării duglasului, care formează peste 70% din baza de materie primă pentru furnire a unor țări de peste Ocean, în literatură nu 'HO D. A. SBURLAN $ 7 UNGHIUL DE TĂIERE AL CUȚITULUI Șl GROSIMEA OPTIMA A FtJRNIERELOR ,111 găsim decât indicații cu totul lipsite de preciziune, asupra procesului pre- lucrării acestei esențe. Studiul derulării bradului comportă examinarea unor probleme tehnologice,, țermptehnice și mecanice, puțin cercetate Ia noi până astăzi.. Tăierea furni- rului nu este o simplă chestiune de aranjare a cuțitului mașinii, într’un plan anumit fața de lemnu de prelucrat. Această operație necesită cunoașterea, proprietăților tehnologice ale materiei prime, a tratamentului termic ce trebue să-i fie aplicat (aburire, încălzire, înmuiere în apă caldă), precum și a procesului derulării în sine. In cadrul temei propuse, s’a examinat, în special, influența poziției cu- țitului și a barei de presiune la mașinile de derulat existente în fabricile noastre, precum și a. tratamentului termic asupra-calității furnirului obțin ut.. Intr’o primă parte a lucrării de față, se va arăta pe scurt stadiul cuno- ștințelor actuale asupra lemnului brut de rășinoase,. utilizat pentru produ- . cerea furnirului și asupra tratamentului termic care i se aplică. Va urma, o expunere sumară asupra principalelor aspecte ale procesului mecanic al derulării furnirului, în lumina ultimelor cercetări sovietice. Se vor da apoi indicații asupra metodicei de cercetare și asupra încercărilor făcute în la- boratorul IEIL *) și în sfârșit, se vor descrie lucrările făcute la două fabrici, de furnire, unde s’a utilizat utilajul obișnuit în producția curentă a acestora- In literatură, găsim că lemnul de rășinoase pentru derulaj trebue să fie perfect sănătos, să aibă grosimi și lungimi cât mai mari, o formă cât mai plină (cilindrică) și creșteri (inele) anuale regulate și mărunte. El trebue să fie lipsit de noduri și să nu prezinte crăpături profunde. Buștenii de rășinoase pentru derulaj pot fi exploatați în tot cursul anului. In timpul verii, ei ar trebui să fie scoși din pădure și aduși la fabrici în inter- val de cel mult 30 de zile. Buștenii ar trebui transportați cu coaja, ferindu-i cât mai mult de înțepăturile de țapină. Dacă aducerea la fabrici nu se poate face în termenul arătat, este re- comandabil ca buștenii de derulaj să fie păstrați cufundați în apă, sau să fie stropiți abundent în fiecare zi cu ajutorul unor instalații de apă sub presiune. Tratamentul termic anterior derulării constă în ținerea buștenilor în apă caldă, la 50—70° C, sau în aburirea cu vapori saturați, la 4—6 atm. Asupra duratei acestui tratament, nu se găsesc în literatură alte indicații tehnice. Pentru acest motiv, în cursul experimentărilor noastre s’au făcut diverse în- cercări pentru determinarea regimului și duratei acestei pregătiri a buștenilor. 2. Forma și poziția cuțitului - a) Cinematica derulării. Pentru a obține furnir derulat, bușteanul se fixează între chernerele axului rotitor al unei mașini, asemănătoare strungului și primește dela acestea o mișcare de rotație, cu o vitesă unghiulară determinată. Un cuțit lat, cu tăișul plasat convenabil, înaintează către axa bușteanului, în. direcție per- pendiculară pe lungimea- lui, executând o tăiere în plan secant-tangențial. Cele două mișcări ale bușteanului și cuțitului sunt legate cinematic între ele, printr’un sistem care nu îngădue alunecarea (patinarea). In felul acesta, cuțitul care înaintează ridică de pe .suprafața bușteanului o bandă de furnir, de .o grosime egală cu avansul, cuțitului la o rotire completă a bușteanului. *) Institutul de Exploatare și Industrializare a Lemnului. Fig. 2.— Unghiuri de derulare. b) Unghiul de ascuțire. Cuțitul mașinii de derulat este o lamă de oțel, având un tăiș bizotat (ascuțit) sub un . anumit unghiu. Mărimea unghiului de ascuțire p depinde de calitatea oțelului, de modul de construcție al suportului de fixare, de specia și starea lemnului și de grosimea furnirului ce trebue produs. Pentru a ub- ține furnire netede, unghiul tăișului trebue să fie luat cât mai mic, bine în- țeles în măsura în care permite și cali- tatea oțelului. După datele Institutului ȚNIIMOD din Leningrad, pentru de- rularea molidului se recomandă a se lua p = 25°, iar pentru pin, a = 21°. Nu am găsit indicații referitoare la unghiul de ascuțire pentru derularea bradului; însă, din examinarea calită- ților tehnologice ale acestui lemn și în special a rezistenței sale la forfecare transversală, în comparație cu cea a pinului și molidului, am admis valori mai apropiate de cele pentru pin. Astfel, la una din fabricile de pla- caje, unde s’au făcut experiențe, am redus acest unghiu dela 24° cât era pentru derularea fagului și teiului, la 20°: la a dbua fabrică, s’a lucrat mai întâi cu un unghiu p = 22°, apoi prin ascuțire, s’a redus acest unghiu la 19°. . c) Unghiul de tăiere. Din figura 1 se vede că unghiul de tăiere, adică unghiul sub care lama de fur- nir se desprinde de pe suprafața bușteanului, este format din însumarea unghiu- lui tăișului p și a unghiului liber a, format de piezișul cuțitului cu normala: 8 = p -ț-a Cu ocazia derulării. în punctele de contact dintre buștean și culit, apar forte elastice, care acționează asupra tăișului cuțitului, normal la cilindrul bușteanului. Lemnul fiind un material elas- Fig. 3. —Forțe și reacții la derulare. tic, muchia cuțitului pătrunde în el ca o pană, iar reacția cauzată de rezistența la despicare-forfecare transversală se transmite nu numai asupra piezișului cuțitului, dar și pe porțiunea din vecinătatea vârfului, a feței late a cuțitului. - Acest lucru es^e confirmat de apariția pe această față a unei dungi de coloare mai deschisă. Lățimea acestei dungi reprezintă suprafața de contact și arată mărimea pre- siunii pe buștean. Această apăsare crește pe măsură ce unghiul liber, scade și este cu atât mai mare, cu cât bușteanul de derulat este mai groș. Prof. C r ot o v atribue apariția acestei presiuni momentului încovoietor, care.se produce pe.linia tăișului cuțitului, șub acțiunea forței tangențiale și a adâncimii de despicare liberă l. 112 D. A. SBURLAN 8 Pentru executarea derulării este necesar nu numai de a desprinde și în- drepta stratul de furnir ce se taie, ci și de a-1 curba în sens opus. Pentru a aduce mai întâi fibrele lemnului din banda de furnir, dela raza de curbură n. bușteanului r, Ia raza medie de îndreptare px este necesar să se desvolte -o forță diferă după felul de construcție al suportului mașinii. La derulorul sovietic « Proletarscaia Svoboda » (fig.’ 13), el este de 85°; la mașinile Roller folosite la. noi, de 82°. Prof. C r o t o v examinând modul cum se exercită presiunea barelor de diverse proîile asupra benzii de furnir, după teoria generală a laminării me- talelor a Prof. I. M. Pavlov, ajunge la următoarele concluziuni pentru practică: Pentru derularea furnirelor subțiri este mai avantajos să se folosească bare cu muchia rotunjită, deoarece presiunea exercitată se repartizează pe arcul de contact al fațetei barei și nu duce la strivirea fibrelor. Raza de ra- cordare a muchiei barei trebue să crească cu gradul de presare și cu unghiul de ascuțire al barei. La derularea furnirelor groase, dimpotrivă, este mai convenabil să se- aplice rigle cu fațetă oblică (fig.'11, IV), deoarece presiunea transmisă în acest, fel se repartizează pe o suprafața mare, rezultând o presiune specifică, mai mică. • Din cauza frecării dintre banda de furnir ce iese prin deschizătura ma- șinii și bara de presiune, aceasta își pierde profilul, iar uzura nu este uni- formă pe toata lungimea ei. Riglele cu fațete late de- apăsare își păstrează mai bine profilul rectilinii! decât cele cu muchia rotunjită. Totuși, acestea din urmă oferă o serie de alte avantaje, care le fac preferabile pentru multe situații în practică. Obținerea rotunjirii lor reglemen- tare este însă destul de dificilă, deoarece nu există dispozitive adecuate de profilare. Pentru derularea bra- dului ele ar fi preferabile și pentru motivul că duc la o strivire mai puțin accentuată a traheidelor subțiri. 4. Poziția, reciprocă a cuțitului și barei de presiune Poziția barei de presiune față de cuțit se deter- mină prin mărimea deschiderii (s0) dintre tăișul cuți- tului și muchia barei și prin înălțimea muchiei barei deasupra celei a cuțitului (Ao). Mărimea 8$ a deschizăturii dintre bară și cuțit de- pinde de grosimea inițială s a furnirului și de gradul de presare al acestuia △. Am arătat mai înainte că înălțimea barei deasupra cuțitului trebue astfel aleasă, încât presiunea muchiei sale de apăsare .pe'furnir să treacă prin muchia tăietoare a cuțitului. Spațiul dintre o bară și cuțit se măsoară pe perpendiculara coborîță din B pe fața cuțitului, iar înălțimea a barei este distanța verticală dintre muchia de Fig’. 13. — Suportul cuțitului și al barei de presiune la mașina de derulat L-V-170',2 (sovietică) (după Mașinostroenie, IX). Fig. 12. — Poziția re- ciprocă a cuțitului și b Dacă în formulă se iau valorile: 5 — 20° și = 70° se obține: ~ = 0^ s ceea ce înseamnă că muchia de apăsare a barei se va găsi la același nivel cu muchia cuțitului. Când

cu 1°—-2° decât cel de ascuțire, deci, unghiul liber va fi egal cu zero sau chiar negativ (—1°... — 2°); — vârful cuțitului se poate deplasa orizontal, pe axa bușteanului 'sau pe o linie paralelă, aflată sub nivelul acesteia; — bara de presiune nu trebue să preseze banda de furnir cu mai mult ■de 15—20% din grosimea nominală a acestuia. Au dat rezultate mulțumi- toare la brad, chiar derulările făcute fără presare. 2. Aplicații in industrie Pe baza datelor culese din literatura tehnică, în special din cea sovietică, ■am procedat la derulări de. bușteni de brad la două din principalele fabrici ■de furnire, placaje și panele din țară. Condițiile de lucru și utilajul folosit .au fost cel§ existente în producție, cu adaptările pe care le-am găsit necesare. Caracteristicele tehnice principale ale mașinilor de derulat folosite se gă- sesc în tabloul Nr. 1, în care se dă și o situație recapitulativă asupra experien- țelor făcute. Materia primă folosită — buștenii de brad — proveneau dela o fabrică de cherestea din basinul superior al Buzăului, care a'trimis pentru derulare material din exploatările făcute în iarna 1950—1951. Materialul a co- respuns ca dimensiuni și însușiri tehnologice, având diametre de peste 500 mm, ■creșteri anuale mărunte (3 — 5 inele pe cm de rază) și fiind aproape complet lipsit de noduri. In schimb, din cauza manipulării necorespunzătoare după exploatare, buștenii prezentau numeroase crăpături, atât la exterior și la ca- pete (crăpături de uscare), cât și spre centru (rulură, cadranură), crăpături •care au cauzat adesea ruperea benzii de furnir. Buștenii de brad au fost tratați înaintea derulării în mod diferit: la una din fabrici ei au fost în parte aburiți cu aburi saturați în aceleași condițiuni ■ca și buștenii de fag; un lot de bușteni de brad a fost aburit și.apoi ținut în apa de condensare timp de 4—5 ore. La altă fabrică, buștenii de brad au fost tratați ca unele esențe moi (plop, teiu), adică au fost aburiți cu aburi fierbinți timp de 3—4 ore; la a doua ■încercare, lotul respectiv de bușteni a fost ținut în apă caldă, la 80°—100°, timp de 36 de ore. Rezultatele tuturor acestor încercări nu sunt încă conclu- dente, însă, se pare că cufundarea îndelungată a lemnului în apă fierbinte, folosită de pildă pentru pregătirea duglasului, nu este indicată pentru brad, deoarece se distruge parțial textura lemnului prin hidroliză. Experiențele vor continua, spre a se putea stabili tratamentul optim de aplicat materiei prime din această esență destinată producției pe scară industrială a furnirelor. Cu privire la unghiul de ascuțire al cuțitului și la cel de tăiere (derulare), •s’au urmat indicațiile dobândite din lucrările de laborator și anume, s’au aplicat unghiuri mai mici decât cele pentru fag și teiu. Rezultate bune s’au obținut folosind unghiuri libere negative, în care caz muchia tăietoare a cuțitului a fost plasată cu 2—3 mm sub axa orizontală a bușteanului. Nu s’au putut înregistra suficiente date, spre a deduce, dacă este indicat sau nu să se varieze unghiul de tăiere cu descreșterea diametrului bușteanului, în urma derulării. Buștenii asupra cărora s’a făcut această operație, având în general diametre foarte mari și din cauza crăpăturilor lor interne nepu- •tându-se conduce derularea până la diametre sub 250—300 mm, n’am avut po- sibilitatea să apreciem calitatea furnirului obținut din materialul lemnos aflat către centrul bușteanului. O derulare făcută în laborator până la limita cercului rozetelor a arătat •că, menținând unghiul de tăiere inițial (S =Ș) până la sfârșitul derulării, ■calitatea tăieturilor obținute n’a scăzut prea mult, deși lemnul prezenta numeroase crăpături și noduri. 21 UNGHIUL DE TĂIERE AL CUȚITULUI ȘI GROSIMEA OPTIMĂ A TURNIRELOR 125 Bara de presiune a funcționat mulțumitor la mașina dotată cu bară ou muchia rotunjită, mai ales la furnirele subțiri. Gradul de presare a variat intre 10 și 30%, rezultatele fiind mai bune când s’a lucrat cu presiuni mici. încercările nu s’au putut extinde și asupra celei de a doua părți a teniei propuse: stabilirea grosimii optime a furnirelor de brad. Derulările de probă s’au făcut: pentru furnire de față (pentru placaje) de-: 1,00, 1,10, 1,20 și l.,25 mm și — pentru furnire de bază de 2,45 mm (pentru miezuri de placaj și blind ■de panele). După opiniile tehnicienilor din această industrie, furnirele, de brad sub 1 mm ar fi prea poroase, în special în zona traheidelor cu pereți subțiri ale inelelor anuale și ar lăsa să străbată cleiul folosit la lipirea placajelor. Interesante au fost constatările privitoare la rezistența benzii de furnir la înfășurarea pe rulouri, operație de mare importanță în tehnica mani- pulării acestui material în fabricile de placaje. Având în vedere rezistența relativ redusă a lemnului de brad la tracțiune perpendicular pe fibre, în spe- cial pentru furnirul ud, existau temeri că banda de furnir se va sfâșia la ieșirea din mașină. Derulările executate în laborator și în industrie au dovedit, dimpotrivă, că furnirul proaspăt de brad posedă o rezistență la tracțiune perpendicular pe fibre destul de însemnată și că poate fi manipulat deci, ■ în aceleași condiții ca și furnirele din esențe foioase. Aici, poate că a inter- venit și o caracteristică locală a bradului din Garpați, aceea că lemnul său ■e mai ațos, mai greu de despicat decât cel din alte părți ale ariei sale de vegetație. Este cazul să amintim că aspectul exterior al furnirelor de brad derulat este din cele mai frumoase. Diferențele de coloare între lemnul de primă- vară și cel de toamnă al inelelor anuale și mersul ondulat, cu contur deo- ■sebit de variat al stratelor anuale, fac ca placajele obținute și care se vor produce pe scară mare în viitorul apropiat să fie susceptibile a asigura acestui material o largă utilizare în arhitectura de interior și în industria mobilei. IV. GONCLUZIUN1 Scopul acestor cercetări a fost de a stabili forma și poziția cuțitului la mașinile de derulat, în vederea obținerii unor furnire de brad corespun- zătoare cerințelor din industria placajelor. S’au analizat principalele aspecte ale acestei probleme, din punct de vedere tehnologic și mecanic. S’au făcut încercări asupra tratamentului termic care trebue aplicat materiei prime și experiențele vor continua. S’a determinat valoarea unghiului de ascuțire al cuțitului și a unghiului «de tăiere și s’a stabilit gradul optim de apăsare al furnirului prin bara de presiune, ținând seama și de caracteristicele de construcție ale mașinilor de -derulat. Placajele obținute din furnirele de brad derulat, pe baza datelor stabi- lite în urma acestor cercetări, corespund cerințelor tehnice prevăzute în stan- dardul de Stat pentru placaje de uz general Nr. 1245—950. Există deci posi- bilități de a desvolta o producție importantă de placaje din lemn de brad, eu utilajul tehnic existent la unitățile industriale din țară. ■ 126 D. A. SBURLAN 22 127 UNGHIUL DE TĂIERE AL CUȚITULUI ȘI GROSIMEA OPTIMĂ A FURNIRELOR 23' M3YHEHKE VOIA OCTPH^ HO)KA M OHTHMA^bHOft MO1HHOCTH Ka iî ero nojio>KeHHH ajih pasBopamiBaioinew MamHHH, c tom hto^m nojiyunTb. cocHOByio (JtaHepy, cooTBeTCTByromyio TpeSoBaHMHM (JiaHepHOM npoMbimiieH- hoctw. AHajiHsnpoBajiMCb c TexHo^orMHecKofi h MexanunecRofi tohck speHwu maBHbie Bonpocbi stom npoteMbi. Ebuiw HpOBeAeHbi McnbiTannH TepMHuecKoro perima, KOTopowy Ha/vieiKMT no/țeepraTb CHpbe; bth onbiTbi Sy^yT npogo^iKaTbcq. Bbuia oupeĂejieHa BemiHUHa yr^a Jie3Bwa Howa m yma pesKM, a Taxwe onTMMaJibHaîi cTenenb Halima (JiaHepbi nocpegCTBOM Gpyca gaBJieHBH, c yue~ tom xapaxTepMCTHK pasBopaHWBaiomnx MamMH. CoMacHO aaHHbiM, ycTaHHOBneHHbiM sthmm MccaeAOBaHWHMW, noayneHHbie cocHOBbie pasBepHyTbie ^anepbi cooTBeTCTByroT TexHHuecKMM TpeâoBaHiraM,. npe/țycMOTpeHHbiM b POCT 3a Al 1245 — 950 /via njiaKupoBOK ofiuțero noTpeâ- jieHHB. CaeAOBaTejibuo cynjecTByeT bobmojkhoctl pasBHTb sHaHHTeabHoe nponsBOgcTBo na cocHbi b npoMbiuuieHHbix ycTaHOBxax cipaHH, gance najiKM- HbiM TexHmecKMM odopygoBaHMeM. ... . OB'baCIJEHHE PIICyHKOB Phc. 1. —AnaTOMMa uepeea e.iH. a —paspea; b — nonepeaHMii paspea. Puc. 2. — Paa.muni.ie yrau bo. Bpena paaBopauiiBauHa. Pac. 3. — Ciwi 11 [ipoTiiBocciictBiie bo Bpeiia paaBopauHBaHHa. Phc. 4. — 1-IanpHJKeHMe b «anepe. 1 Phc, 6.—IIojKmeMe noaca orHOcuTeamo eTBo.ia. Phc. 6. — HpuTHEO^eScTBiie bo speMU cboCoshoco paBHopaniiBaHinL Phc. 7, — JțefiCTBiie Hoața na rrojiocy 4>aHepi>i. Phc. 8, — Hojk h 6pyc «antuma (HaHtHMaioîUHS). Phc. 9. — BosMoîKHLie noJtoaieHna Opyca oTHoenTeJii.Ho noata. Phc. 10. — HaiteHeHHs jțesopMaiiHH aHepr>i b aamicuMocTH ot naacHMa. Phc. 11.— PasauiHBie npoMjM dpyea uastmia. Phc. 12. — BaamjHoe nonosceuMe Ho;ua h (îpyca HaamMa. Phc. 13. — UlraTHu uoaca h 6pyca Haiumia b eoBercEoii junimne T-m paaaopaqnBaHiiH L- V- 170^2 („ManiHHocTpueHHe’’, IX). RECHERCHES SUR L’ANGLE DE SECTION DU COUTEAU ET SUR LA MEILLEURE EPAISSEUR DES PLACAGES DEROULEs DES • TRONCS DES RESINEUX . (RESUMfi) Le but de ces recherches a ete d’etablir la forme et la position du corn teau des machines ă dârouler, en vue d’obtenir des placages de sapin qui correspondent aux exigences de l’industrie des placages. On a analyse, du point de vue technologique et mecanique, les differents aspect de ce probleme. On a fait des recherches sur le traitement țhermique qu’il faut appliquer a la matiere premiere et les experiences vont continuer. On a determine la valeur de Fangle d’aiguisage du couteau ainsi que celle de son angle de section et l’on a etabli le degrâ optime de pression de la barre sur le placage, en tenant egalement compte des caracteristiques de construction des machines â derouler. Les contreplacages obtenus des placages de sapin, derouks selon les donnes- etablies â la suite de ces recherches, correspondent aux necessitâs techni- ques prevues par le standard d’Etat pour les placages d’un usage general no. 1245/950. II existe donc des posibilites de developper une production importante de placages de sapin, meme par l’emploi de l’outillage existant actuellement dans les unites industrielles du pays. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1.—Anatomie du bois de sapin. a — sections; b — section transversale. Fig. 2. — Differents angles, pendant le deroulement. Fig. 3. —Forces et reactions, pendant le deroulement. Fig. 4. — Tensions dans le placage. Fig. 5-—Position du couteau par rapport ă la buche. Fig. 6. — Reactions pendant le deroulement libre. Fig. —■ L’action du couteau sur la bande de placage. Fig. 8.— Le couteau et la barre de pression. Fig- 9. — Les positions possibles de la barre de pression par rapport au couteau. Fig. 10. — La variation des deformations dans le placage, selon la pression. Fig. 11. — Differents profils de la barre de pression. Fig. 12. — La position reciproque du couteau et de la barre de pression. Fig. 13. — Le support du couteau et de Ia barre de pression dans la machine ă derouler L.__v—-1^0/2 (sovietique) (d’apres Machinostroenie, IX). BIBLIOGRAFIE ' * , 4 p S. A f a n a s i e V, Oborudovanie lesopilno derevoobrabalivaiușcei promișlennosti. Gos lestehizdat, 1936. 2 Andresen, Rezanie șpona na luscilnih stancah. 1939. 3' E*. Gh C r o t o v, Fanernoe proizvodstvo. Goslestehizdat, 1948. 4' V, Lebedov, Fanernoe proizvodstvo. Gosslestehizdat, 1935. S jj'așinostroenia, IX, Mașghiz, 1950. g' ’V. S m i r n o v, Fanernoe proizvodstvo. Goslestehizdat, 1948. 7' p' P. Usp așchii, Drevesina i ee obrabotca. Oboronghiz, 1946. g‘ p' Kollmann, Technologie des Holzes. Springer^ 1936. yF o o d-L i n n. Plywoods, Johnston, London, 1946. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tom. IV, Nr. 1, 1952 CONTRIBUȚIUNI LA STUDIUL FIZIOLOGIC AL RESPIRAȚIEI ȘI CIRCULAȚIEI LA STAVRIDUL DIN MAREA NEAGRĂ (TRACHURUS TRĂCHURUS) DE EUGEN A. PORA MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. ȘI DUMITRU I. ROȘCA, ȘTEFAN NIȚU, MAGDALENA PORA, PETRE JITARIU, MATILDA JITARIU, ELIZA ALEXA, ION BOIȘTEANU și NAPOLEON TOPALĂ Comunicare prezentată în ședința din 11 Octombrie 1951 Stavâdul (Trachurus rachurus) reprezintă circa 70—80% din pescuitul talianelor noastre (19). Cantitatea cea mai însemnată a acestui pește se găsește în dreptul țărmurilor de Vest și Nord-Vest ale basmului pontic. Animalele pe care s’a lucrat în aceste cercetări au fost capturate la talian și păstrate în acvariile stațiunii biologice dela Agigea, unde s’au executat majoritatea acestor cercetări. 1. Durata, supraviețuirii stavridului în volum limitat de apa*), S’a căutat să se stabilească condițiile de supraviețuire a stavridului și cauzele morții lui îri volum limitat de apă de mare, pentru a nu interpreta greșit rezultatele .ulterioare. Animalele au fost puse individual în acvarii de sticlă de 1, 2, 3, 4 și 5 litri, pline cu apă de mare, la temperatura laboratorului. Nu s’a barbotat aer. In prima serie de experiențe, s’a urmărit numărul respirațiilor din minut în minut, în spațiul de 1000 cm3; din 2 în 2 minute, în spațiul de 2000 cm3; din 3 în 3 minute, în cel de 3000 cm3; din 10 în 10 minute în cel de 5000 cm3. Rezultatele noastre sunt cuprinse în tabloul Nr. 1. Rezultatele rezumative ale tabloului Nr. 1 sunt următoarele: *) Lucrat de Eugen A. Por a, Ștefan N i ț u, Magdalena Pora și Dumitru Roșea. 9 2 3— 130 TABLOUL Nr. 1 Volumul de apă. Tempe- ratura. Greu- tatea animală N u m ă r u 1 r e s p i i a ț i i 1 o r Supravie- țuirea totală, minute 1000 cm3 T = 24°C greut. = 15,6 g 130 143 166 757 200 187 157 176 150 150 166 187 166 187 166 166 130 150 176 187 187 187 176 49 136 150 176 200 176 187 176 mori 136 157 176 200 176 187 176 136 157 176 200 187 176 176 136 157 187 200 187 176 187 136 157 187 200 187 176 157 136 167 187 200 187 176 150 136 166 200 200 187 176 157 143 166 200 200 187 200 166 143 166 200 200 187 187 176 143 166 200 200 187 166 176 94' 1' în 1' 1000 cm3 T = 22°5 C greut. ~ 30,0 g 157 176 143 166 176 136 157 166 136 166 176 13$ 166 166 125 166 166 120 166 157 103 176 157 107 176 157 103 176 157 88 166 157 86 176 157 56 176 150 mori 42' l'înl' 1000 cm3 T=22°5C greut.=23,0 g 143 176 166 130 125 150 157 166 136 130 157 157 157 136 111 166 157 157 150 96 166 157 157 136 . 96 166 157 150 136 96 166 157 150 136 97 176 166 150 130 24 176 157 166 143 mort 166 157 150 136 166 166 143 125 176 157 150 97 176 157 136 103 60' 1' în 1' 2000 cm3 T=23°5C greut. =21,0 g 125 120 125 136 136 157 166 166 176 125 111 130 136 143 157 166 166 176 130 107 150 136 143 157 166 166 166 130 111 130 136 143 166 166 157 176 130 107 136 143 157 157 166 166 176 125 103 130 136 157 157 157 166 176 115 103 136 143 143 157 157 176 . . . c 120 120 125 143 143 166 166 166 . 166 120 125 136 143 157 166 166 166 min 115 120 136 143 157 166 157 166 = 6 120 125 136 143 157 166 166 176 ) m 115 125 136 143 157 157 166 "176 ort 115 125 136 136 157 157 166 166 166' 1' în 1' 2000 cm3 T=23°C greut. = 19,0 g 143 176 150 136 111 157 176 150 130 36 166 176 150 136 mort 176 176 157 136 166 176 143 136 176 166 1.43 136 166 166 150 136 176 167 157 130 176 166 150 130 187 157 143 130 187 157 143 130 187 157 150 130 187 150 143 120 . 114' 2' în 2' 2000 cm3 T = 24°C . greut. = 20,0 g 3000 cm3 T=23°5 0 greut. = 19,5 g 3000 em T=23°C greut. =22,0 g 160 136 160 176 176 157 136 136 d: resp: 111 130 166 187 187 166 125 130 1' 143 120 136 187 200 176 187 1.43 120 30' 143 125 120 187 187 176 166 157 72 60' 150 130 136 187 187 176 150 157 mort 81' 157 125 143 200 200 166 136 143 283' 150 130 136 200 200 l'înl' 166 150 111 288' 75 125 136 115 187 176 157 111 292' mort 130 136 200 200 166 150 130 130 136 215 200 157 143 130 126 136 18*? 187 157 143 126 125 143 176 187 166 143 143 136 166 187 176 150 136 150 156' 2' în 2' l'în 1' 292' 125 111 143 143 125 120 150 115 125 125 136 115 136 125 143 66 130 115 150 35 125 111 150 mort 120 125 136 115 120 130 136 120 143 100 125 136 91 120 130 83 130 130 115 130 130 135' 3' în 3' Volumul de apă. Tempe- ratura Greu- tatea animală Numărul 3000 cm? 120 111 96 97 120 103 T=23°,5C 115 150 136 130 136 143 greut. =19,0 g 150 111 J66 136 166 79 157 mort 150 157 157 157 157 176 176 166 3000 cm3 157 157 166 166 157 157 T=26°C 166 157 157 166 167 150 greut. =26,0 g 157 157 157 167 157 157 120 100 120 125 36 mort 4000 cm3 d: 1' 76' 256' T=23°C, greut. =20 g resp: 136 120 mort 5000 cm1 , 176 187 200 176 176 176 T=23°O 166 136 166 157 157 166 greut. =21,0 g 157 136 125 126 167 166 mort 5000 cm3 111 103 111 111 115 120 T=23°,5C 166 166 166 166 166 166 greut, =30,0 g 166 200 187 166 150 130 5000 cm6 d: 1' 45' 345' 354' 355' T=24°C greut. = 20 g resp: 83 97 125 83 mort 97 187 160 respirațiile1' 115 130 160 115 130 160 103 143 150 100 160 143 96 IU 143 136 143 136 Supravie- țuirea totală, minute 129' 3' în 3' 166 166 166 166 157 167 157 172' 157 166 167 150 157 157 150 3' în 3' 160 157 166 166 176 166 166 166 160 150 166 130 125 120 225' 150 166 176 166 176 176 150 176 187 166 157 166 166 166 280' 10' în 10' 176 176 166 166 176 130 30 /6' în 5' 130 150 150 167 167 157 157 320' 166 176 200 176 166 176 176 10'în 10' 97 mort 355' volum cm3 supraviețuire în minute medie 1000 cm3 2000 cm3 3000 cm3 4000 cm3 5000 cm3 94 166 292 225 280 42 114 135 320 60 156 129 355 172 65 145 182 ’ 225 318 Aceste rezultate sunt reprezentate în graficul din figura 1. Supraviețuirea în același volum de apă (de exemplu 1000 cm3) este invers proporțională cu greutatea individului. Rezultatele experiențelor făcute cu un vas’ de 1000 cm3 ne arată acest lucru: indivizi de 15,6 g trăiesc 94 de minute în medie » 23,0 g » 60 » » » 30,0 g » 42 » » Aceste rezultate sunt reprezentate în graficul din figura 2. Dacă se reprezintă transpolate variațiile respiratorii în unitățile de timp măsurate, în funcție de volumul în care se găsește animalul, se obțin o serie de grafice, a căror sinteză este schematizată în figura 3. In toate cazurile, scăderea numărului de respirații este bruscă. 132 EUGEN A. PORA și COLABORATORI 4 Din totalitatea acestor prime rezultate putem trage următoarele conclu- ziuni: 1. Supraviețuirea stavridului în spațiu limitat de apă, fără barbotaj de aer, depinde de talia individului. într’un același spațiu, supraviețuirea este cu atât mai îndelungată, cu cât talia este mai mică (fig. 2). 2. Supraviețuirea mai depinde apoi de volumul de apă. Indivizii adulți de talie între 16—25 g trăiesc în medie: o oră într’un spațiu de 1 litru; 2 ore într’un spațiu de 2 litri; 3 ore într’unul de 3 litri; 4 ore într’unul de 4 litri ; 5 ore într’unul de 5 litri (fig. 1). Pentru viața unui stavrid este deci nevoie de un spațiu de apă de 1 litru pe oră. 5 STUDIUL FIZIOLOGIC AL RESPIRAȚIEI ȘI CIRCULAȚIEI LA TRACHURUS 133 recomandabil ca in laborator, sau chiar la transport, stavrizii să. se păstreze în incinte în care să se poată barbota aer. 6 . In cazul când se face o circulație continuă de apă de mare, atunci stavridul poate fi păstrat timp de mai multe zile, într’un spațiu limitat de 1000 cm3 de individ. Iar în cazul când spațiul disponibil este de 5000 cm3 de individ și se face o circulație continuă (și înceată) de apă de mare,>cu barbotaj de aer permanent, atunci individul se poate păstra în acvariu un timp nelimitat, dacă se hrănește. Dar aceste posibilități sunt încă destul de reduse în laboratoarele noastre marine. Stavrizii ținuți în spații de peste 10 litri apă de mare de individ, cu barbotaj continuu de aer, dar fără circulație permanentă de apă, mureau Fig. 1, — Supraviețuirea medie a stavridului în funcție de volumul de apă. Fig. 2.—- Supraviețuirea stavridului în volum de 1000 cm3 apă de mare, în funcție de talie. 3. Pentru transportul stavrizilor trebue deci să se calculeze un spațiu de apă de atâția litri de individ, câte ore durează transportul. De exemplu: pentru un transport cu o durată de 5 ore într’un spațiu de 100 litri, se vor putea pune numai 20 de indivizi. 4. Numărul respirațiilor pe minut se menține cu atât mai constant, cu cât spațiul disponibil este mai mare. In spațiu limitat, moartea survine prin scăderea bruscă a numărului de respirații pe minut. La începutul trăirii în spațiu limitat, se observa o accelerare a ritmului respirator, care este cu atât mai evidentă, cu cât spațiul lichid este mai mic (mai evidență Ia 1000 cm3 decât la 5000 cm3). De asemenea, scăderea bruscă a respirațiilor este cu atât mai bruscă cu cât spațiul este mai mic (fig. 3b . 5. Dacă se barbotează aer (pulverizat fin) în apa în care se păstrează stavridul, atunci durata supraviețuirii lui este cu mult mai lungă. In spațiile de 1000 cm3 barbotate cu aer, s’au putut păstra stavrizi până la 19 ore, adică de 19 ori mai mult decât fără barbotaj de aer. Din această cauză, este foarte totuși după câteva zile. Iată dece este necesar ca laboratoarele maritime să fie înzestrate cu instalații care să permită atât o circulație permanentă cu apă de mare, cât și un barbotaj continuu de aer în ac variile în care se păstrează și se experimentează asupra peștilor, mai ales planctonici. Determinările noastre asupra consumului de oxigen pe kg/oră și a limitelor inferioare de oxigenare până la care poate trăi stavridul (21) ne-au arătat că viața lui este posibilă și în ape al căror conținut în oxigen s’a redus la jumătate față de normal (dela 4,09 cm3 oxigen la litru, la 2,33 cm3 oxigen la litru). In cazul unei astfel de scăderi a cantității de oxigen din mediu, animalul reacționează prin creșterea puternică a ritmului respirator. Când insă cantitatea de oxigen scade la 1,5 cm3 la litru, atunci respirația încetează aproape brusc. Deci, moartea în spații limitate de lichid și fără barbotaj de aer se datorește unui fenomen de asfixie progresivă, așa cum de altfel arată și aspectul exterior al animalului mort în aceste condiții: gura larg deschisă, operculele îndepărtate. 134 EUGEN A, PORA și COLABORATORI (> 7 STUDIUL FIZIOLOGIC AL RESPIRAȚIEI ȘI CIRCULAȚIEI LA TRACHURUS 135 In acvariile mari, în care spațiul era suficient de mare (peste 10 litri de in-' divid) și în care se barbota aer pulverizat in mod continuu, stavridul murea după 2 —4 zile. Aici nu mai poate fi vorba de o asfixie. Apa din acvariu conține în mod constant oca 4 cm3 oxigen la litru. Am bănuit că produșii de degradare proteici excretați ar putea fi cauza. Dar stavridul poate trăi în soluții de uree 9 % timp de 34 ore. La 2/3 din timpul de supraviețuire în soluții de uree, apare în lichid o turburare care se accentm oază din ce în ce. Acest fapt se datorește fenomenelor bacteriene care au ca urmare descompunerea ureei în amoniac. Măsurarea pH-ului ne-a arătat ca, în aceste cazuri, se.produce o alcalinizare puternică a mediului, care poate ajunge până la un pH — 9,04. Am încercat atunci să păstrăm stavrizi în soluții de NH40H de concentrații diferite și am constatat că supraviețuirea lor este cu atât mai scurtă, cu cât concentrația NH3 -ului este mai mare și deci și pH-ul mai ridicat. Astfel, am ajuns la concluzia că în acvarii cu apă neschimbată, dar în care se face un barbotaj continuu de aer, stavridul nu poate trăi peste un anumit timp, din cauza produșilor de excreție care sub acțiunea bacte- riilor se transformă in NH3 și astfel ridică valoarea pH-ului mediului exterior. Alcalinizarea externă produce o modificare a echilibrului acido-bazic al sân- gelui, în care fixarea oxigenului pe hemoglobină nu se mai poate face în mod normal și animalul moare din cauza unei asfixii indirecte. Daca se neutralizează mediul exterior cu HC1 și se readuce valoarea pH-ului la normal, atunci supraviețuirea este de lungă durată. mediu normal mediu neutralizat Cât % Se câștigă ? conc. NHa 0/ Zoo pH suprav. minute neutralizat pH suprav. minute 0,1 8,65 49 8,04 1590 3244% 0,26 8,72 16 8,02 1176 7344% 0,50 9,04 7 8,26 ■ 720 10286% In urma acestor rezultate, adăugăm din când în când în apa acvariilor mari, mici cantități de HC1 pentru a neutraliza produșii amoniacali care ridică valoa- rea pH-ului, ajungând astfel să putem păstra stavrizi timp de săptămâni, fără a le schimba apa, numai prin barbotaj de aer. 2. Rezistența la aer a slavridiilui*) Stavrizii pe care se lucrează și care se păstrează în laborator, se prind la talian. Dar aceștia, de obicei, sunt vărsați pe fundul mahonei și sunt apoi luați și puși în vase cu apă de mare pentru transport. In timpul acestor manevre, stavrizii se găsesc un anumit timp la aer. Am căutat să observăm dacă scoaterea animalului la aer, un timp dat, nu produce cumva o micșorare a rezistenței lui în acvarii. Stavrizii vioi se scoteau în plasă (mediu umed) și astfel se mențineau la aer un timp variabil. Rezultatele noastre sunt cuprinse în tabloul Nr. 2. TABLOUL Nr. 2 Durata Ia aer în minute Observațiuni după ce animalul a fost repus într’un spațiu de 50 litri bine oxigenat, de fiecare individ. 1 revine imediat la normal 2 revine imediat la normal 5 revine imediat la normal 7 revine imediat la normal, dar după 27 ore moare 8 rovine imediat la normal, dar după 24 ore moare 9 revine imediat la normal, dar după 22 ore moare 10 moare în 4 minute 10 moare după 3 minute 10 revine cu următorul ritm respirator (fig. 4/II): d.2'—115 RR' d.6 —143 d.16'—130 d.35'—143 3^120 7'—136 19 — 143 46'—130 4'—143 10' -136 22'—136 65'—136 5'—143 13' -120 25'—'136 65'—143 10 revine cu următorul ritm respirator (fig. 4/IIJ): d.l'—103 R/l' d.4'—115 d.19'—136 d.34'—143 2'—136 9'—115 24'—136 39'—136 3'—136 14'—115 29'—136 79'—143 11 moare după 2 minute 11 moare după 1 minut 11 moare după 1 minut 11 revine cu următorul ritm respirator (fig. 4/1): d.l'— 24 R/l' d.10—120 d,17'—120 d.36'—150 2/— 75 11'—125 19'—130 46'—143 5'— 86 12—136 21'—130 56'—150 7'—100 13 —136 26'—136 66'—150 9'—125 15—136 31'—143 76'—150 In timpul cât rămâne la aer, mișcările respiratorii sunt mult rărite. Aceasta se datorește probabil unei hematoze mult mai active care se face prin inter- mediul peliculei de apă ce rămâne aderentă de branhii, în care oxigenul din aer, *) Lucrare executată de Eugen A. Por a, Ștefan N i ț u, Magdalen a Pora și Dumitrul. Roșe a. 136 EUGEN A. PORA și COLABORATORI 8 9 STUDIUL FIZIOLOGIC AL RESPIRAȚIEI ȘI CIRCULAȚIEI LA TRACHURUS 13.7 la o tensiune de 5 ori mai mare decât în apa, se solvă și ajunge astfel la foița respiratorie. Moartea la aer ar putea să fie deci datorită unei intoxicări cu oxigen. Din aceste rezultate constatăm: 1. Stavridul poate fi menținut la aer timp de 5—6 minute, fără ca prin aceasta să moară. Unele animale au putut fi păstrate chiar 9 și 11 minute, iar când au fost repuse în acvariu și-au revenit la viață normală. 2. Ritmul respirator la aer este mult încetinit față de cel acvatic, iar reve- nirea lui se face în maximum 20 de minute dela imersiunea animalului. ficul II și III) și de 11 minute (graficul I). 3. Luarea stavrizilor din cala mahonei, în care aceștia sunt vărsați din talian, în timp de 5 minute, nu prejudiciază cu nimic viața normală a animalelor. 3. Consumul de oxigen pe kg/oră la stavridul normal*) Stavridul este un pește de larg și de suprafață. Noi am căutat să deter- minăm care este consumul lui normal de oxigen pe kg/oră. Am lucrat cu metoda Winkler, într’un spațiu de 3000 cm3 și determinările le-am făcut la un interval de 30 de minute, raportând apoi consumul la kg/oră. într’un astfel de spațiu și în timp de 30 de minute, nu se produce o lipsă prea mare de oxigen, care să dea rezultate greșite. Consumul de oxigen depinde deci de talie și este cu atât mai mare, cu cât greutatea individului este mai mică și invers. Pentru stavrizii adulți de talie mijlocie, el este de cca 500 cm3 pe kg/oră. Această valoare este ceva mai mare decât datele de consum în oxigen ce se găsesc în literatură (12), care sunt obținute aproape numai pe pești bentonici, mai ușor de capturat și de păstrat în laboratoarele (pentru Scorpaena porcus de 28,1 g, este dat un consum de 332 cm3 oxigen pe kg/oră). Această diferență este ușor de explicat pentru un pește pelagic, cu o continuă activitate locomotorie, cum este stavridul. *) Lucrare executată de Eugen A. Pora, Ștefan Nițu, Magdalena Fora șî Dumitru I. Roșea. Rezultatele noastre sunt cuprinse în tabloul Nr. 3. TABLOUL Nr. 3 greut. animal consum oxigen pe kg/oră medie 14 g 626,6 cm3 625,6 cm3 22,5 „ 497,0 „ 23,0 „ 617,4 .. 492,4 „ 23,0 479,4 u 30,0 „ 476,0 „ 37,0 „ 356,8 „ 366,8 „ Intr’o serie de experiențe (21) am constatat că acest consum de oxigen mai depinde și de salinitatea mediului, crescând pentru indivizii de greutate mijlocie la cca 600 cm3 oxigen pe kg/oră în soluții Hipotonice de 10 g săruri %0 și scăzând la cca 400 cm3 oxigen pe kg/oră în soluții hipertonice de 30 g săruri 0/00. 4. Determinarea carboanhidrazei din branhiile stavridului*) Carboanhidraza permite descompunerea CO3HNa, adus de sânge Ia nivelul fi branhiilor, în CO2 și HaO (10). Activitatea acestei diastaze se poate măsura prin determinarea diferenței de timp între descompunerea liberă a. unei *) Lucrare executată de Eugen A. Pora și Dumitru I. Roșe a. ii STUDIUL FIZIOLOGIC AL RESPIRAȚIEI ȘI CIRCULAȚIEI LA TRACHURUS 139 138 EUGEN A' PORA și COLABORATORI 10 soluții l°/00 CO3HNa și a uneia în care se găsește sfărâmat o cantitate de 0,1 g branhii lipsite de sânge. Am folosit aparatul lui Haldane pentru acest scop, iar soluțiile de CO3HNa au fost preparate proaspăt. Animalele pe care am. lucrat au stat în acvariul de rezervă între 5 — 15 ore. După proba în alb, se făcea cea cu branhia proaspăta, precis cântărită. Măsurătorile de eliberare de CO3 se făceau din minut in minut. Diferența între valoarea CO3 eliberat sub acțiunea țesutului branhial, deci a carboanhidrazei și cea a CO3 eliberat spontan prin agitare, ne măsura activitatea diastazei. Rezultatele noastre sunt cuprinse în tabloul Nr. 4 și reprezentarea valorilor medii este data în graficul din figura 5. TABLOUL Nr. 4 0 Volum de’COj în mm’ eliberat în minutele... | 20 cât au stat în acvariu 1 1' o 3 4 5 1 6 1 7 8 1 9 | 10 1 15 15 28 44 60 73 83 90 94 100 106 111 121 135 10 18 23 30 37 40 43 49 57 59 63 72 73 10 18 32 30 37 40 43 49 57 59 63 72 73 10 10 11 24 35 40 45 50 57 58 69 60 60 18 21 26 31 36 41 45 45 54 55 66 64 56 22 30 38 42 45 48 49 50 . 63 50 49 40 45 3 b 7 7 8 9 10 11 12 11 12 12 13 fi 17 20 21 22 21 22 22 23 18 12 5 -— 'ri 1 4 10 11 11 15 ‘ 20 16 15 13 12 11 11 1 4 10 11 11 15 20 16 15 13 12 11 11 si 20 42 54 70 80 89 103 110 120 123 131 150 152 8 12 14 23 31 41 45 54 63 66 74 79 85 Âd 8 12 14 23 31 41 45 54 63 66 74 79 85 10 16 20 24 30 33 35 37 42 39 41 37 46 12 21 30 36 43 51 62 70 77 78 81 91 105 12 21 30 36 43 51 62 70 77 78 81 91 105 Med. 10 17 23 ” 30 36 41 46 50 55 57 58 68 70 30 57 76 ■ 90 103 108 110 114 115 116 117 125 131 10 orc 18 39 54 61 70 76 80 83 85 88 90 90 — 11 ore 43 66 88 104 110 119 121 125 127 130 131 134 ' 133 12 ore 30 69 92 114 125 .132 140 143 148 151 153 149 160 14 ore 24 47 70 81 94 100 113 116 118 118 121 108 103 15 ore 16 37 55 70 75 80 82 84 85 85 85 86 86 5 ore K? 32 50 63 67 70 70 70 70 70 70 68 56 35 Va ora. 10 22 28 34 38 41 46 47 • 48 48 48 58 60 11 ore 23 44 56 64 68 70 70 70 69 67 63 52 40 12 ore 9 23 31 36 38 38 35 30 21 8 — 13 ore 42 86 111 128 137 142 151 154 154 162 168 166 172 7 ore 31 61 90 103 113 121 127 133 133 137 138 142 141 11 ore £ 30 27 51 74 90 97 107 108 108 112 118 113 115 116 11 ore 51 80 93 105 113 113 121 121 124 128 128 128 12 ore 36 66 86 100 110 121 123 128 133 135 138 141 142 4 ore 15 41 55 71 78 81 84 87 90 95 100 110 115 5 ore Mod. 26 56 69 82 89 96 98 j 101 102 103 j 111 | 111. 111 Dif. 1 16 j 39 46 | 52 53 [ 54 [ 52 | 51 l 47 | 46 l 43 43 41 Diferențele medii dintre eliberarea de CO2 de către soluția cu branhii și cea fără branhii ne arată activitatea carboanhidrazei. Se constată dm aceste date că eliberarea cea mai mare se produce în primele minute, astfel: în minutul 1 se eliberează 23 mm3 CO2 » 2 » 7 » » 3 » 6 » . » 4 » 2 » Eliberarea CO2, rezultat al metabolismului intern, în urma activității animalului și transportarea lui de către de sânge la branhii, se face la stavrid foarte repede, în primul minut, adică imediat la contactul sângelui încărcat cu CO3HNa cu țesutul branhial. Datorită prezenței acestei diastaze, stavridul poate avea un metabolism ridicat, căci ea dă animalului posibilitatea să elimine la exterior și repede produșii rezultați prin oxidarile interne. 5. Frecvența și înregistrarea grafică a mișcărilor operculare și cardiace*) Frecvența respiratorie se putea număra pe un animal liber în acvariu cu ajutorul unui cronometru. Am încercat însă să înregistrăm grafic mișcările operculare pe un animal imobilizat, culcat dorsal într’un dispozitiv special Fig. 6. — Dispozitivul experimental cu descrierea ririșcărilor operculare și cardiace Ia stavrid. C = cilin- dru înregistrator; P.E. = penițe Engelmann, una legata de opercul, alta legată de ventricul; prin tubul T se conduce apa în gură; A suport care face ca planșeta de lemn în care este mulată forma peștelui să stea în- clinată, pentru ca apa ce irigă branhiile să se poată scurge prin jghiab în partea inferioară- și în gura căruia era lăsat să treacă un curent de apă de mare cu un debit dorit. Pe același individ se înscriau de obiceiu și mișcările cardiace, pe inima in sim și descoperită. Dispozitivul de lucru este redat în figura 6. Animalul era culcat pe spate în mulajul de lemn. După ce era fixat cu un elastic sau sfoară, în regiunea abdominală, i se făcea o incizie oblică, imediat sub înnotătoarea pectorală. Porțiunea de mușchi se ridica cu pensa și se exciza cu foarfecă, astfel ca să fie deschisă o fereastră deasupra inimei. Vârful ventriculului se prindea cu o serfină și miș- cările lui erau conduse printr’un fir inextensibil la o peniță Engelmann potrivit echilibrată. Apoi, de marginea operculului se prindea un ac cu gămălie îndoit în cârlig, care era în legătură cu o a doua peniță Engelmann. In același timp se înscria timpul în 10 secunde - *) Lucrare executată de Eugen A, Pora și Dumitru I. Roșea. 140 12 13 STUDIUL FIZIOLOGIC AI, RESPIRAȚIEI ȘI CIRCULAȚIEI LA TRACHURUS 141 EUGEN A. PORA și COLABORATORI In tabloul Nr. 5, sunt date rezultatele citirilor frecvenței operculare Ș> cardiace din graficul XLI înregistrat la 9 VIII. 1950. Aceste valori sunt reprezentate in graficul dm figura 8. TABLOUL Nr. 5 Frecvența respiraione-operculară (cifrele arată numărul mișcărilor operculare în 10 secunde). 16 17 15 18 16 16 16 15 16 17 16 16 16 17 14 16 17 17 16 .15 16 16 14 17 16 1G 17 16 16 13 13 16 15 15 14 15 12 17 17 15 14 16 Media. ' 16,3 14,6 16,0 16,6 ' 15,6 15,5 15 15 16 16 18 19 18 17 15 15 16 14 16 18 19 13 13 15 16 17 14 18 19 12 14 14 16 16 22 18 18 17 15 17 ■ 16 15 19 18 19 15 14 17 17 15 18 18 17 15 16 8 15,5 16,0 15,5 17,8 18,1 18,3 14,8 14. ^5 mare încălzită la -)-30oC. Sub acțiunea adrenalinei se observă o ușoară creștere a frecvenței operculare și cardiace, iar sub acțiunea căldurii, o creștere mai accentuată a ambelor frecvențe (fig. 8). Identitatea frecvenței mișcărilor operculare și cardiace denota o reglare nervoasă unică. La vertebratele superioare, ritmul respirator nu corespunde cu cel cardiac. Pentru fiecare există câte un centru bulbar, care nu funcționează sincron, care se pot influența, dar care funcționează separat: centrul respi- rator și centrul cardio-motor. Acești centri nu se pot distinge din punct de ve- dere anatomic. Ei se găsesc situați pe planșeul ventriculului IV. Media 16 16 14 16 16 13 14,8 Frecvența mișcărilor cardiace (cifrele arată numărul mișcărilor cardiace în 10 secunde). 18 16 18 14 14 12 15,3 16 16 17 16 14 17 16,0 17 16 17 16 16 17 16,3 16 17 16 17 15 15 16,0 16 16 16 17 15 14 15,3 16 16 17 15 15 17 16 15 15 17 16 17 T5,8| 16,0 17 16 17 16 17 15 10' 17 16 17 18 15 13 17 23 18 19 17 19 18 17 18 18,3 18,0 17 19 20 19 19 17 17 13 13 15 16 16 18,5 15,0 16 15 14 14 14 15 14,6 Fig. 8. ■— Paralelismul care există între frecvența mișcărilor operculare și frecvența mișcărilor cardiace la-stavridul normal și sub acțiunea adrenalinei (adren.) sau a apei încălzite Ia plus 30°G (căld.) ce irigă branhiile. pjrt- 7. — Unul din graficele înregistiate, Sus: mișcările operculare; la mijloc: mișcările cardiace; jos: timpul în 10 secunde. Cifrele arată că pentru intervale de timp de 10 secunde între frecvența operculară și cea cardiacă este o egalitate. Intre săgeți durata unui minut. Frecvența mișcărilor operculare și frecvența cardiacă este aceeași, la. stavridul normal. Paralelismul acesta se poate foarte bine observa și pe graficul înregistrat (fig- 8).' EL se păstrează și atunci când în lichidul de respirație se adaugă adrenalină..(o fiolă 1 %(»), sau când se face o irigație cu apă de- La vertebratele inferioare, cum este cazul peștelui Trachurus trachurus cele 2 centre bulbare sunt contopite într’unul singur: centrul cardio-respi- rator, care trimite aceleași impulsuri atât organului opercular, cât și inimii. Respirația și circulația sunt 2 funcțiuni intim legate, una de alta. Reglarea lor, la animalele inferioare, se face de o aceeași comandă bulbară, și numai la cele superioare se separă funcțional una de cealaltă. Simultaneitatea funcțională a ambelor aparate la peștele Trachurus trachurus: respirator și cardiac și menținerea acestei simultaneități sub ac- țiunea factorilor de mediu sau experimentali, ne îndreptățesc să tragem concluzia existenței unui centru bulbar cardio-respirator unic, care deter- mină o frecvență identică în mișcările operculare și cardiace. 6. Electrocardiograma inimii de stavrid *) Din lucrările lui S k r a m 1 i k și ale elevilor săi (20) se știe că centrele automate cardiace la pești, sunt diferite, atât ca număr, cât și ca repartiție. Totuși, la majoritatea Teleosteenilor ar exista o repartiție constantă a două centre: unul în peretele tubului de legătură dintre sinusul venos și auricul, *) Lucrare executată de Petre Jitariu. 15 STUDIUL FIZIOLOGIC AL RESPIRAȚIEI ȘI CIRCULAȚIEI LA TRACHURUS 148 J.42 EUGEN A. PORA și COLABORATORI '14 altul în peretele pâlniei atrio-ventriculare. La aceste animale, sinusul venos- și-a pierdut importanța ca centru automat. In. literatură se găsesc electrocardiograme înregistrate pe inima de pești, mai ales la Conger și Anguilla. La aceștia însă, țesuturile nodale sunt mai multe și au altă dispoziție decât la ceilalți Teleosteeni. Ei mai prezintă și uu țesut nodal situat în sinusul venos. Pentru aceasta, ne-am gândit să în- registrăm curenții de acțiune cardiacă la stavrid, în scopul de a vedea daca schimbarea în ierarhia și numărul centrelor se repercutează asupra ECG- In cercetările noastre am utilizat un electrocardiograf cu amplificator de lămpi, tip E.M.A., construit de Ministerul Sănătății din U.R.S.S. Pentru a colecta curenții de acțiune, ne-am servit de electrozi de platina aplicați direct pe inimă, în derivație cu sinusul bulbului aortic. In timpul colectării curenților, stavridul a fost păstrat într’un dispozitiv care asigura imobilitatea lui și în același timp se făcea irigarea branhiilor cu apă, pentru a menține animalul în bune condițiuni de viață (fig. 6). Analiza graficului obținut arată următoarele: Durata unei revoluții cardiace este de cca 0"65 (fig. 9). Frecvența este deci de cca 90 contracții pe minut (vezi pagina 139,5). Fig. 9. — Electrocardiograma de stavrid. Intervalele paralele separă câte 0”l sec. In cele 5 secunde cât este graficul, sunt 7 revoluții cardiace, ceea ce dă o frecvență de 92 pe minut. Durata unei contracții este de 0"65. Unda P este mica, pozitivă și de o lărgime de 0 '1. Complexul QRS urmează la un interval foarte scurt. R este amplu cu o durată totală de 0"2; S este puțin pronunțat și deasupra liniei izoelectrice: urmează imediat T amplu cu convexitatea largă, având tendința de a scohorî sub Inia izoelectiică și având o durată de 0"35. Unda P urmează apoi aproape imediat undei T din contracțiunea anterioară. Electrocardiograma de stavrid nu se deosebește de aceea dela Anguilla (2) decât prin teșirea vârfului P și prin faptul ca T, care este difazic la Anguilă, aici este simplu și larg, fiind urmat foarte repede de un P următor. 7. Numărul eritrocitelor din sângele de stavrid*) Forma eritrocitelor este rotunda, ușor ovală și discoidala. Diametrul longitudinal de cca 10—12 microni, iar cel transversal de 8—10 microni. Privite lateral ele se prezintă ca niște pișcoturi (eritrocite asemănătoare cu *) Lucrare executată de Eugen A. Pora, Du mitru I. Roșea și Ș t e- fan Nițu. cele ale omului). In miilocul globulei, nu întotdeauna absolut central, se găsește nucleul. Preparatele noastre fixate cu metoda Giemsa-May-Griinwald ne arată această formă discoidală și de pișcot, care se considera că aparține numai mamiferelor (fig. 10)- Modificarea formei este consecința unui factor intern: nevoia unei oxigenări puternice pentru a satisface oxidațiih mari din timpul activității intense a peștelui. Acesta determină corelațiuni morfologice atât la pești, cât și la mamifere. Fig. 10.— Forma eritrocitelor dela stavrid. Sângele întrebuințat pentru numărătoarea eritrocitelor a fost recoltat direct din inimă, după descoperirea acesteia și secțiunea ei. S’a lucrat prin metoda clasică cu hemocitometrul Thomas. S’au făcut citiri pe 2x16 pătră- țele de ordinul III, luându-se media. Rezultatele noastre sunt cuprinse în tabloul Nr. 6 și sunt date pe sexe. TABLOUL Nr. 6 Numărul eritrocitelor pe mm3. greut. lung. mascul femela lung. greut. 12,6 3.292.000 3.972.000 12,4 - — 14,0 3.900,000 3.500.000 13,6 19,0 18,0 ■ 13,1 3.624.000 4.600,000 14.0 22,0 20,0 14,0 4.772.000 4.748.000 ' 13,5 18,0 20,0 13,7 3,832.000 3.748.000 14,1 22,0 3,912.000 13,6 21,0 3.724.000 14,0 23,0 - 4.124.000 13,8 20,0 5.036.000 13,6 20,0 3.374,000 14,5 26,0 4.136.000 14,7 24,0 4.672.000 13,5 22,0 Media , . 3.884.000 . 4.128.866 17 STUDIUL FIZIOLOGIC AL RESPIRAȚIEI ȘI CIRCULAȚIEI LA TRACHURUS 145 144 EUGEN A- PORA și COLABORATORI 16 Fată do alli pești (5), (15), (17), stavridul are un număr foarte mare de eritrocite, care se’ apropie destul de mult de cel al omului. Acest lucru este explicabil prin micimea eritrocitelor și prin nevoile respiratorii mari ale animalului (viață pelagica activă aproape continuă). Intre sexe există mici diferențe. In cazul rezultatelor noastre se găsește o diferență în plus la femelă de cea 6%. Este de semnalat aici că, în perioada lunilor Iulie și August (mai ales la începutul ei) majoritatea femelelor erau pline cu oua, astfel ca prezența acestora ar putea fi o cauză care necesită o oxigenare mai mare decât a masculilor, cu toate că și aceștia aveau lapți (dar massa lapților este de obiceiu mai mică decât a ouălor). Dar am constatat variații individuale mari la același sex. In cazul feme- lelor, se găsesc diferențe de aproape 50%. Astfel de variații au fost semnalate și de alți autori. La Crenilabrus de exemplu, pește de activitate diurna și repaus nocturn — se găsește un minim dimineața și un maxim după masă (17). Numărul eritrocitelor mai crește și dacă animalele nu sunt ținute în bune condițiuni de aerisire și intervin fenomene de asfixie (4), (9). Elena L u p u (13) a găsit la Cobitis fossilis variații dela un milion, la șapte milioane în cursul unei zile și în condiții de asfixie. Din cercetările lui Scandovschi (22) reiese ca aceste variații stau sub dependența unor factori foarte complecși externi și interni: temperatura, pH-ul extern, salinitatea, etc. și ar reprezenta o manifestare adaptativă a organismului față de condițiile externe (de oxi- genare). Am mai constatat însă ca, în urma inaniției timp de 5 zile, numărul eri- trocitelor scade la: 2.536.000 într’un caz și la 988.000 în altul. Pe lângă factorii externi, numărul și constanța lor mai depinde deși și de alimentație. Menținerea constantă a eritrocitelor la stavrid (la pești în general), nu este posibilă, din cauza factorilor externi și interni care produc variațiuni în posi- bilitățile de oxigenare ale mediului exterior. Homeostazia acestei valori depinde după cum se știe și de sistemul nervos vegetativ simpatic (1) și ajunge Ia valori constante numai la vertebratele superioare. 8. Cantitatea de hemoglobină din sângele de stavrid *) Elena Lupa a arătat că Ia Cobitis fossilis cantitatea de Hb variază aproape paralel cu variațiile numărului de eritrocite. Noi am căutat să vedem dacă la stavrid se pot regăsi astfel de variații ale Hb în funcție de condițiile de mediu. Am lucrat cu metoda Șahii, pe animale capturate proaspăt la talian și pe animale păstrate cel puțin 24 de ore în acvariile de rezervă. Cantitatea de Hb este, deci, mult mai mare la animalele prinse din larg, decât la cele păstrate cel puțin 24 de ore în acvariile de rezervă. Prin păstrarea animalelor în acvarii se micșorează deci cantitatea de Hb. Dacă păstrarea este de 5 zile și animalele se găsesc îii inaniție în acest timp, atunci scăderea este și mai mare: unul din indivizi a avut 15,0 iar celălalt 16,7 Hb%. Ca și pentru eritrocite, inaniția duce și la scăderea Hb. In tabloul Nr. 7 sunt date rezultatele noastre. TABLOUL Nr. 7 după 24 de ore în acvariu de rezervă masculi 1 femele proaspăt prinse dela talian masculi { femele g/cm W } g/cm Hb% g/cm lHb% g/cm _ Hb% , 19,0/13,7 20,0/14,0 22,0/14,5 25,0/13,9 17,0/12,3 18,8 ' 17,2 17,6 15,6 17,0 21,0/14,5 20,0/14,0 16,6 16,0 20,0/13,7 19,0 30,0/15,6 26,0/14,4 27,0/14,5 30,0/14,5 20,5/13,6 20,0/13,6 24,0/14,7 22,0/13,5 22,6 18,6 18,8 19,8 20,0 20,0 19,6 18,8 medie pe sexe 17,1 15,8 19,0 19,8 medie pe mediu 16,4 | 19,4 9. Dozarea oxigenului din sângele de stavrid *) S’a lucrat cu aparatul micro-Barcroft, care necesită cantități mici de sânge (0,1 cm8). Au fost făcute 45 de determinări la intervale de 4—22 de ore dela pescuitul animalelor. TABLOUL Nr. 8 cm3 oxigen la litru de sânge până la 8 ore dela pescuit până la 22 de ore dela pescuit 215 361 184 361 172 361 172 361 172 453 172 332 185 301 215 430 215 473 215 516 258 430 129 430 172 405 215 405 215 215 215 M = 196 401 Din rezultatele noastre constatăm, pe de o parte, variații mari individuale, iar pe de altă parte, variații în raport cu timpul cât au fost ținuți în acvariu. Toate determinările au fost făcute la temperatura de 22°G. Rezultatele obținute în funcție de timpul cât animalele au fost ținute în acvariu sunt date în tabloul Nr. 8. *) Lucrare executată de Eugen A. Pora și Dumitru. I. Roșea. *) Lucrare executată de Matilda Jitariu și Petre Jitariu, io 146 EUGEN A. PORA și COLABORATORI 18 19 STUDIUL FIZIOLOGIC AL RESPIRAȚIEI ȘI CIRCULAȚIEI LA TRACHURUS 147 Variațiile individuale pentru animale experimentate în condiții similare oscilează-între 129 și 360 cm3 oxigen0j00 iar cele în raport cu timpul cât au fost ținute în acvariu, între 196 și 401, ca cifre medii. Condițiile de viață din acvariu, în care apa nu este primenită și în care se adună cu siguranță produși de- excreție, sunt cele care pot fi acuzate de aceste variații. Încărcătura în oxigen a sângelui este, precum se știe, în funcție de canti- tatea de hemoglobină și de numărul eritrocitelor. Or, ambele aceste funcțiuni variază prin păstrarea animalelor în acvarii. Creșterea încărcăturii în oxigen a sângelui animalelor care stau mai mult timp în acvariu arată că nu poate fi vorba de o lipsă a acestui gaz în apa acvariilor ci, alte cauze determină mărirea acestei încărcări. 10. Determinarea rezervei alcaline a sângelui de stavrid *) Analizele noastre au fost făcute la început pe sânge recoltat din inimă sau prin secționarea cozii, neținând seama de ora zilei și de timpul cât ani- malele au fost păstrate în acvarii. Din cauza variațiilor mari de rezultate obținute în aceste condiții, am precizat următoarele condiții experimentale. Se’însemna sângele ce se lua din inimă ca sânge venos, iar cel ce se recolta prin secționarea cozii, ca sânge arterial. Se știe că la pești, inima primește sânge venos pe care îl împinge spre branhii, iar dela acestea se distribue apoi ‘în corp. Se făceau determinări pe animale capturate dimineața la talian și pe animale care erau păstrate în acvariu până seara. In aceste determinări, nu s’a ținut seama de sexe și de talia indivizilor, ceea ce poate constitui o greșeală a noastră, mai ales că unul din noi a găsit în mod constant diferențe în valoarea rezervei alcaline la unii pești din Oceanul Atlantic (18). 1 TABLOUL Nr. 9 . o z e r v a alcalină a sângelui în cm3 0 O2 % dimineața scara. Nr. hui. sex sânge venos Nr, ind. sex sânge arter. Nr. ind. sex sânge arter. 6 ind. 4 ind, 4 iad. 4f+lm lf+lm41 dep Im 4-1 dep 2 dop lf+1 dep 2 dep 2f+l dep lf+lm If 4-1 dep Im 4-1 dep ] 0,82 12,45 9,62 9,11 9,45 13,68 12,07 18,71 23,22 18,23 19,19 16,36 17,99 lf+2m lf+2m 2m41 dep lf+lm 4 2 dep lf4~2 dep 2m+2 dep 2m+3 dep lm4-2 dep 4 dep 2m+l dep 3m lf4-lm+2 dep 2f41 dep lf+2m . e dep 9,55 8,11 8,59 7,75 9,10 10,89 13,37 12.66 15,81 15,94 16,63 15,21 15,40 16,25 14,26 lm + 2 dep lf + 2m 2i4-Im4-2 dep 3 ind. lm4-2f4-2 dep 2m+2f 1 Im +lf 4-1 dep 2m 4-lf lf+1 dep 2m 2 dep 36,48 16,42 18,85 11,78 25,12 20,85 22,56 20,03 21,90 22,26 21,52 4m + 2 f lf4-2m4-3 dep If +lm+2 dep lf+lm+1 dep 2f 4-Im Im4-4 dep 4 dep lm4-l dep 2 dep lf+lm+1 dep 2f + lm 13,35 13,92 12,87 11,72 6,89 21,82 19,83 22,58 24,39 21,33 20,22 Media . . . *) Lucrare e Pora și Șt 14,65 xecuta efan | 12,631 tă'de Eugen A. Por N i ț u. a, Dumitru 19,79 I. R o ș-c a, M a g d a 17,17 lena Sângele se recolta sub uleiu de vaselină și se oxalata ușor pentru a nu coagula. Rezultatele obținute au fost reduse Ia 0° și 760 mm Hg și sunt redate în tabloul Nr. 9. Din aceste rezultate reiese că rezerva alcalină a animalelor prinse dimi- neața și analizate imediat este cu mult mai mică decât a animalelor care au fost păstrate până seara în acvariile de rezervă (cu 37% mai mică). Valoarea mai mică.a rezervei alcaline de dimineață se datorește de sigur unui meta- bolism mai redus din timpul nopții (și deci, unor oxidații mai scăzute în timpul nopții), iar cea mărită din timpul serii, este consecința unei activități diurne mai accentuate. Aceste rezultate concordă cu observațiile făcute asupra activității diurne și nocturne a stavridului (20). Determinări făcute pe indivizi care au fost păstrați și peste noapte în acvarii ne-au arătarea și la aceștia valoarea rezervei alcaline de dimineață este mai mică-decât cea din seara precedentă sau următoare. Intre sângele venos și arterial se găsește de asemenea o diferență de CO2, cu un plus de 15—16% în favoarea celui venos. 11. Determinarea clorurilor din sângele de stavrid*} Determinarea clorurilor s’a făcut prin metoda Laudat. Sângele recoltat dela mai mulți indivizi a fost oxidat cu permănganat și apoi tratat cu NO3Ag. Diferența de azotat s’a titrat cu SCNK. Cunoscând cantitatea clorurilor totale (dozate sub formă de CINa) putem afla concentrația osmotică globală a sângelui, știind din lucrările lui D u val (7) că clorurile iau 75% din valoarea concentrației totale. Rezultatele noastre sunt cuprinse în tabloul Nr. 10. TABLOUL Nr. 10 Nr. ind. sex cloruri în CINa- g%0 lm + 7 dep 7.76 2 f 41m+2 dep 7,16 lm 7.21 lin+ 2 dep 7,32 ,3f+3 dep 5,55 If42dop 7,58 2f 7,46 Media . . . 7,43 In aceste analize, nu am ținut seama de diferențele existente între sexe (15). In medie, cantitatea de cloruri este de 7,43 g°/00 ceea ce ar corespunde unei .concentrații. osmotice totale (cu substanțele organice) de circa 10%0. Iar mediul exterior în care trăiesc stavrizii este în Marea Neagră în medie și în larg, de 18 g%0. Menținerea unei concentrații osmotice interne mai mică decât, cea externă denotă existența unor, mecanisme omeosmotice foarte eficace. *) Lucrare executată de Eugen A. Pora, Dumitru I. R o ș c a, M a g da- len a P ora și Ștefan N ițu. 148 EUGEN A, PORA și COLABORATORI 20 21 ' STUDIUL FIZIOLOGIC AL RESPIRAȚIEI ȘI CIRCULAȚIEI LA TRACHURUS 149 12. Determinarea glicemiei sângelui de stavrid *) Glicemia a fost determinata prin metoda Hagedorn-Jensen, pe sânge total, recoltat fie direct din inimă, fie prin secționarea cozii. Rezultatele noastre sunt date în tabloul Nr. 11. TABLOUL Nr. 11 sexul g/em glicemia g%0 mascul 22,0/14,0 1,00 mascul 25,6/14,5 0,95 mascul 19,0/14,0 1,02 mascul 28,0/15,0 1,28 mascul 32,0/16,0 1,04 mascul 32,0/16,0 1,07 femela 24,0/15,0 1,25 femelă 22,0/14,0 1,22 femelă 19,5/13,8 1,05 femelă 23,0/14,2 1,11 femelă 24,0/13,9 0,95 femelă 25,0/15,0 1,25 femelă 24,0/14,0 1,12 femelă 30,0/15,5 1,32 femelă 30,0/15,5 1,35 femelă 23,0/14,5 0,95 femelă 20,0/13,5 1,04 depus 1,06 depus 1,06 depus 1,27 Media pt. masculi. . . 1,06 Media pt. femele . . . | 1,14 Glicemia sângelui de stavrid variază deci între 0,95 și 1,35 g %o> cu 0 medie generală de 1,12 g %0. Această valoare ridicată a glicemiei este ase- mănătoare cu a celorlalți pești pelagici și este condiționată de o activitate musculară intensă. Ea este cu mult mai mare decât a peștilor bentonici (5). De asemenea se apropie mult de valoarea glicemiei la mamifere. 1,3. Determinarea Na, K și Ca. din sângele de stavrid **) Apa Marii Negre în regiunea litoralului de Vest prezintă variații impor- tante de concentrație, cauzate mai ales de apele dulci ale Dunării, care sunt împinse spre Sud-Vest de către vânturile puternice ce bat în această direc- ție (19). In analiza ionilor de Na, K și Ca din sângele de stavrid, am ținut seama și de cantitatea acestor ioni în apa Mării Negre, în momentul când au fost *) Lucrare executată de Eliza Alexa și Petre J itariu. **) Lucrare executată de I o n B o i ș t e a n u, Napoleon Topală și Petre J i l a r i u. capturați peștii ce serveau pentru analiză. In cursul lunii August 1950, când s’au efectuat determinările noastre, variațiile de concentrație ale apei Mării Negre în dreptul stațiunii dela Agigea nu au fost prea mari. Apa pentru analiză a fost luată din același loc. Analize ale apei Mării Negre au mai fost făcute și de alți autori (19). Noi ne-am servit de metoda lui Kramer și Tisdall (11) pentru do- zarea K, de metoda Balint (3) pentru dozarea Na și de metoda indicată de Manta (14) pentru dozarea Ca. Din datele obținute, am căutat să vedem care este și raportul dintre . K Ca Na K , știind că de valoarea acestora depind o serie de fenomene fiziolo- gice importante (excitabilitatea nervoasă, permeabilitatea ete.). Rezultatele noastre sunt date în tabloul Nr. 12. TABLOUL Nr. 12 Apa do mare Ser de stavrid Na mg% Ca mg% K mg% Na mg% i Ca mg% K mg% 685,4 28,4 22,791 246 40,80 22,01 681,8 30,0 22,791 24G 41,6 22,181 678,0 28,0 . 22,993 246 41,6 22,01 678,0 28,0 22,791 254 40,8 22,181 681,0 29,9 22,01 254 40,8 22,181 678,0 29,0 22,791 254 40,8 22,223 680,36 28,88 22.686 250 41,66 22,181 Aceste rezultate prezintă mici deosebiri față de cele date dePetrescu în 1924 (16). Autorul găsește 505,41 mg Na%; 22,34 mg Ca % și 18,54 mg K%. Cifre asemănătoare găsește și J u 1 i a Georgescu pe eșantioane de apă luate în Octombrie 1950 din Constanța: 490, 697—502,162 Na mg% ; 34,831 — 44,790 Ca mg% ; 20,444—22,845 mg K %. In interpretarea acestor variații trebue ținut seama de faptul că analizele lui Petrescu sunt făcute cu 28 de ani înaintea analizelor noastre, iar cele ale lui J. Georgescu sunt făcute la Constanța și nu la Agigea. Din aceste cauze sunt posibile variații cantitative ale elementelor componente, dată fiind variația de alcătuire a apelor de pe țărmul de Vest al Mării Negre, cu diferitele condițiuni climatice (19). Calcularea salinității din cifrele noastre dă rezultate ce se găsesc cuprinse în limitele de salinitate dela data respectivă. Valorile găsite de noi, dacă sunt calculate în miliechivalenți la . litru se prezintă astfel: Na Ca K în apa de mare in sânge de stavrid 29,5847 10,8722 1,4411 2,0788 0,5802 0.5673 2 3 STUDIUL FIZIOLOGIC AL RESPIRAȚIEI ȘI CIRCULAȚIEI LA TRACHURUS 151 EUGEN A. PORA șt COLABORATORI Calculând raporturile ionice de mai sus în apa mării și în sânge, se obțin următoarele valori: Raportul în mg în miiiechivalenți apa de mare sânge apa de mare sânge 1% Ca Na 0,78 0,53 0,40 0,22 K 29,9 11,2 50,99 19,16 Se știe ca osmoregulațiunea la peștii marini se deosebește de cea a peștilor dulcicoli, prin faptul că cei dintâi absorb prin intestin apa și sărurile odată cu alimentația, și elimină prin branhii excesul de săruri absorbite. De aceea S m i t h (8) consideră branhia ca un organ de excreție hipertonică, compen- sând prin aceasta pierderile de apă prin osmoză. Faptul că în sângele stavridului se găsesc ionii de mai sus în proporții diferite: Na cu 63% mai puțin, Ca cu 31% mai mult, K aproximativ în aceeași cantitate ca și în apa mării din jur, indică că branhia funcționează selectiv și că în îndeplinirea acestui travaliu fiziologic, ea utilizează mecanisme active care cer un consum de energie ce depinde de natura ionului respectiv. Branhia nu este deci o simpla membrană cu o permeabilitate paralelă pentru toți ionii, ci intervine activ în fenomenele de permeabilitate și prin aceasta con- stitue unul din organele osmoregulatoare primordiale în viața peștilor. 14. Determinarea proteinelor din serul sângelui de stavrid *) Proteinele serice au fost determinate pe cale refractometrică. Serul cer- cetat provenea din sângele recoltat dela un număr de 10—15 stavrizi, astfel că fiecare determinare poate sa reprezinte o medie. Rezultatele noastre sunt date în tabloul Nr. 13. TABLOUL Nr. 13 Nr. ind. TempNC. Diviziuni refract. Proteine % 10 17,5 42,4 4 48 9 » 44 ■4.81 11 » 43 4,77 12 >) 43,4 4,69 15 42 ■ 4.66 14 » 43,2 4,78 15 >> 42,5 4,56 10 » 43 4,77 15 )> 43 4,77 Media. . . 4,71% Media conținutului în proteine a serului sanguin de stavrid este deci de 4,71 g%, iar variațiile individuale oscilează între 4,56 și 4,81 g %. *) Lucrare executată ele Petre Jitariu, 15. Determinarea viscozității serului și sângelui de stavrid*) Serul pe care s’a lucrat a fost obținut prin exsudare din sânge coagulat ce provenea dela. mai mulți indivizi, astfel că fiecare determinare poate să reprezinte o medie. S’a lucrat cu viscozimetrul Hess, la temperaturi de 24° — ' 25°C. Rezultatele noastre sunt cuprinse în tabloul Nr. 14. TABLOUL Nr. 14 Nr. ind. T° viscozitate sânge ser 2 25° 3,2 2 25° 2,4 3 25° 1,30 3 24° 1,25 2' 24° 1,15 3 24° 1,25 2 24° 1.28 2 24° 1,19 Media . . . 2,8. ' 1,23 Viscozitatea serului corespunde concentrației proteice. Ea este do 1,23 în medie, la temperatura de 24°—25°C. 16. Măsurarea volumului globular pe sângele de stavrid**) Volumul globular s’a măsurat pe sânge ușor oxalatat și pus la centrifugă cu 3000 de turații pe minut, în tuburi hematocrimetrice făcute di® vârful pipetelor de 1 cm81/100, care erau astupate la partea inferioară cu un manșon de cauciuc. Rezultatele noastre sunt date în tabloul Nr. 15. TABLOUL Nr. 15 Nr. ind. sex. voi. glob. % voi. plasmă % 1 m + If 36,3 63.7 2f 44,0 56,0 Im 40,5 59,5 If 45,8 54,2 1 dep 48,0 52,0 1 dep 43,2 56,8 1 dep 33,0 67,0 2 dep 36.3 ' 63,7 , lm 42,5 57,5 1 dep 44,7 55,3 if 44,2 55,8 Media. . . 41,6 58,4 Variațiile volumului globular sunt cuprinse între 33.0 și 48,0%. Acest rezultat trebue pus în legătură cu variațiile paralele ale numărului de globule' roșii. In medie însă. 41 6% din massa sângelui este ocupată de globule și 58,4% este plasmă. *) Lucrare executată de Eugen A. Pora și Dumitrul. Roșea. **) Lucrare executată de E u g e n A. Pora, Dumitru I. Roșea și Ște- fan Nițu. . 152 EUGEN A. PORA și COLABORATORI 24 25 STUDIUL FIZIOLOGIC AL RESPIRAȚIEI ȘI CIRCULAȚIEI LA TRACHURUS 15$ 17. Măsurarea rezistenței-globulare la stavrid*) S’a lucrat cu sânge arterial exalat at, care provenea dela mai mulți indivizi (11- 14 indivizi). S’au făcut o serie de eprubete cu amestecuri în proporții descrescânde de CINa, astfel ca să fie o scară a cărei concentrație scade din 0,5 în 0,5%0. In fiecare eprubetă s’au pus câte 5 picături de sânge, se uniformiza, amestecul și, după un același interval de timp de 20 de minute, se citea hemoliza. Amesteculile realizate au fost următoarele : 1 2 3 4 6 6 7 8 9 10 11 12 13 14 sol. CINa 8,6 °lw cms 8,6 7,6 6,5 6,0 5,5 5,0 5,5 4,0 3,5 3,0 2,5 . 2,0 * 1,5 1,0 apă, dist. cm3 — 1,0 2,0 2,5 3,0 3,6 4,0 4,5 5,0 5,5 6,0 6,5 7,0 7,5 conc. % 8,5 7,5 6,5 6,0 5,5 5,0 4,5 4,0 3,5 3,0 2,5 2,0 1,5 1,0 hemoliza + 4- + 4- 4- + + 4-4- + + + 4- + + 4- + + + 4- 4- + După 10 minute, hemoliza începe în tubul Nr. 6 sau 7 și e completă în tubul Nr. 9. Aceeași situație se păstrează și după 20 de minute. Eritrocitele de stavrid rezistă deci până la o diluare de 3,5%oj prezentând o rezistență globulară mai mare decât a mamiferelor. Acest fenomen trebue pus în legătură cu variația salină a mediului extern și indirect cu a celui intern. îndepărtarea limitei inferioare hiposaline până la o concentrație de 3,5°/Oo constitue un mecanism de adaptare a sângelui față de variațiile posibile ale mediului extern salin și indirect ale celui intern. *) Lucrare executată de Eugen A. Pora și Dumitru I. Roșea. 18. Determinarea vitesei de sedimentare a eritrocitelor de stavrid *) S’a lucrat cu tehnica curentă a sedimentelor, pe sânge arterial citratat in proporție de 3,8%. Citirile s?au făcut la intervale până la 4 ore. Rezultatele sunt cuprinse în tabloul Nr. .16 și reprezentate în figura 11. TABLOUL Nr. 16 citiri la sedimetru după: ore: 1 2 3 4 total med/loră 3 5 9 15 32 8,0 5 15 33 53 17,6 5 6 26 50 16,6 5 19 10 21 7,0 6 10 20 29 64 14,0 Media 4,6 11 19,6 21,9 12,6 Vitesa de sedimentare este la stavrid destul de mică și destul de uniformă în prima oră. In orele succesive se observă însă variațiuni mari, datorite pro- babil unor fenomene bacteriene care pot avea loc în acest timp. Dar valoarea medie a sedimentării este o funcție lineară de timp, așa cum se vede în figura 11. 19. Măsurarea vitezei de coagulare a sângelui de stavrid **) Am lucrat cu metoda lamei în camera umedă. Sângele se obținea prin secționarea cozii, astfel că venea în contact cu țesuturile alterate. In aceste condiții am obținut rezultatele cuprinse în tabloul Nr. 17. TABLOUL Nr. 17 Nr. ind. sex. media citirilor pt. 5—6 picături 2m 2m+lf Im+lfH-l d 2f+l dep 2m4-lf 3'52" 3'06" 4'30" 3'28" 3'06" Media 3'36" Sângele de stavrid se coagulează destul de repede față de sângele mami- ferelor. Această diferență s’ar putea datora în parte contactului pe care el îl are la recoltarea cu țesutul muscular secționat, din care se pot introduce kinaze care să-i accelereze coagularea. Dar în natură, acesta este procedeul obișnuit: sângele nu poate să se scurgă la exterior, decât numai prin leziunea unui țesut. *) Lucrarea a fost executată de Dumitru I. Roșea, Eugen A. Pora și Magdalena Pora, **) Lucrarea a fost executată de Eugen A. Pora șî Dumitru I. Roșea. 156 EUGEX A. PORA și COLABORATORI 26. Aceste rezultate nu epuizează complet problema respirației și circulației la stavrid. Ele alcătuesc o serie de date statistice de care ne vom putea servi în viitor Ia explorarea altor funcțiuni. Ele sunt rezultatulunei munci de 2 luni la stațiunea dela Agigea. Unele din rezultate sunt extrem de interesante pentru problema evoluției funcțiunilor fiziologice în seria animală (Capitolul 5), altele au o valoare practică imediată (Capitolul 1 și 2), iar altele constitue numai un bagaj științific strict necesar în cunoașterea vieții stavridului. CONCLUZIUN1 1. Supraviețuirea stavridului în spațiu limitat de apa, . fără barbotaj de aer, depinde de talia individului. într’un același spațiu, supraviețuirea este cu atât mai îndelungată, cu cât talia este mai mică. 2. Supraviețuirea mai depinde și de volumul de apă în care se găsește stavridul. Indivizii adulți, talie cuprinsă între 16—25 g, trăiesc în medie: 1 ora într’un spațiu de 1 litru; 2 ore în 2 litri; 3 ore în 3 litri etc. Astfel că, pentru viața în bune condiții în laborator, este nevoie de un spațiu de 1 litru la oră. Pentru transportul stavrizilor vii trebue deci să se calculeze un spațiu de apă de atâția litri de individ, câte ore durează transportul. 3. Numărul respirațiilor pe minut se menține cu atât mai constant, cu cât spațiul disponibil este mai mare. In spațiu limitat, moartea survine prin scăderea bruscă a numărului de respirații. 4. Daca se barbotează aer în apa în care se păstrează stavrizii, atunci supra- viețuirea este de o durată mult mai lungă. într’un spațiu de 1 litru, un stavrid poate trăi în aceste condiții până la 19 ore. Iată dece barbotajul de aer fin pulverizat în laboratoare este o. condiție principală pentru păstrarea peștilor, și în special a celor pelagici, cum este și stavridul. 5. In cazul când se face și o circulație permanentă cu apă de mare, și dacă se și hrănește, stavridul poate fi păstrat în laborator timp nedefinit. 6. Moartea stavrizilor în acvariile fără circulație de apă se datorește descompunerii produșilor azotați de excreție în NH3 și ridicării pH-ului extern. Dacă se împiedecă eliberarea de NH3 și ridicarea pH-ului prin adăugare de HC1 în cantități potrivite, atunci supraviețuirea în acvarii poate fi de săptămâni (în loc de câteva zile). 7. Stavridul poate fi menținut la aer timp de 5—6 minute fără să moară. Acest lucru este important de știut, deoarece capturarea stavrizilor din la- borator se face dela taliane, unde peștii sunt aruncați în cglă și de unde apoi sunt culeși în vase cu apă. Această operație nu are niciun efect nefavorabil asupra vieții ulterioare a animalului, dacă timpul de rămânere la aer nu depășește 5—6 minute. 8. Ritmul respirator la aer este mult rărit față de cel din apa, din. cauza unei tensiuni mai mari a oxigenului în aer decât în apă. Revenirea la ritmul normal se face după cca 20 de minute dela imersiunea în apă. 9. Consumul de oxigen depinde de talie și este cu atât mai mare, cu cât greutatea individului este mai mică. Pentru stavrizii adulți și de talie mijlocie el este de cca 50 cm3 oxigen pe kg/oră (valoare asemănătoare cu a celor- lalți pești pelagici). 10. Consumul de oxigen crește în soluții hipotonice și scade în celehiper- tonice. 27 STUDIUL FIZIOLOGIC AL RESPIRAȚIEI ȘI CIRCULAȚIEI LA TRACHURUS 155 11. Datorită carboanhidrazei din branhii, eliberarea CO3 din CO3HNa adus de sânge se’ face foarte repede, mai ales în primul minut de experi- mentare. 12. Frecvența mișcărilor operculare (respiratorii) este aceeași cu frecvența mișcărilor cardiace, în medie de cca 85—95 contracții pe minut. Acest lucru denotă existența unui centru unic bulbar: cardio-respirator, care. trimite aceleași impulsuri nervoase organului respirator și organului cardiac. Dacă se modifică ritmul de activitate al respirației prin irigarea cu apă încălzită la +30°G, se constată și accelerarea corespunzătoare cardiacă; dacă se mo~. difică ritmul cardiac prin adrenalină, se constată și accelerarea corespun- zătoare respiratorie. Aceste experiențe arată că la stavrid nu s’a făcut încă dife- rențierea funcțională îh bulb a celor 2 centre: respirator și cardiac. Aceasta diferențiere, se face pe o treaptă mai ridicată a evoluției anatomo-fiziologice a vertebratelor. 13. Electrocardiograma de stavrid nu se deosebește de cea a altor Teleo- steeni, decât prin teșirea vârfului P și prin faptul că T este monofazic, simplu și larg, fiind urmat foarte repede de un P următor. 14. Numărul mediu al eritrocitelor de stavrid este de 3.884.000 pentru mascul și de 4.128.886 pentru femelă. Dar acest număr mai variază cu o mul- țime de factori de mediu: dimineața sau seara, temperatura, salinitatea. Am mai arătat că el scade prin inaniție la mai mult de jumătate. Numărul de eritrocite este în general destul de variabil și încă neconstant. 15. Cantitatea de hemoglobină este legată de numărul de eritrocite și variază și ea destul de mult. Noi am constatat variații în legătură cu factorii -de mediu. Animalele capturate proaspăt au în medie 19,4 g Hb%, pe când cele care au fost păstrate 24 de ore în acvarii au-numai 16,4 g Hb%. Există apoi diferențe constante între mascul și femelă. 16. Conținutul în oxigen al sângelui este și el variabil, în funcție de numărul eritrocitelor și de cantitatea de Hb. Animalele păstrate până la 8 ore în acvarii au în medie 196 cm3 oxigen la°/00, pe când cele care au stat până la 22 de ore'în acvarii au în medie 401 cm3 oxigen°/00. / 17. Variații de acest fel se mai găsesc în valoarea rezervei alcaline. Aceasta, este, cu mult mai mică dimineața decât seara (cu 37%); din cauza activității de peste zi, oxidațiile sunt mărite, produsul CO3 este mărit și seara se exte-' riorizează ca o cantitate mai mare în rezerva alcalină. După repausul (somnul) din timpul nopții, rezerva alcalină scade. Se mai găsește o diferență constantă între sângele venos și cel arterial, fie dimineața, fie seara (15 — 16% în favoarea celui venos). 18. Cantitatea de cloruri din sânge este în medie de 7,43 g %0. Ele dând aproximativ 75% din valoarea concentrației moleculare totale, urmează că la stavrid această concentrație este de cca 10 g %0. 19. Valoarea glicemiei sanguine este în medie de 1,12 g°/08. Ea se asea- mănă cu valoarea glicemiei celorlalți pești pelagici și cu cea a omului. . . * 20. Cantitatea de Na din sânge este de 250 mg %, cu 63% mai puțin decât în apa mării din jur; cantitatea de Ca este de 41,66 mg %, cu 31% mai mult decât în apa mării dm jur; cantitatea de K este de 22 mg ^%, adică de aceeași valoare cu cea din apa mării. Aceste variații denotă că branhia stavridului este o membrană selectiv permeabilă și prin aceasta constitue unul din organele primordiale ale osmoregulațiunii. 156 EUGEN A. PORA și COLABORATORI 28 29 STUDIUL FIZIOLOGIC AL RESPIRAȚIEI'ȘI CIRCULAȚIEI LA TRACHURUS .157 21. Serul sângelui de stavrid conține in medie 4,71 g% proteine. 22. Viscozitatea serului este de 1,23 la temperatura de 24°—25°C. 23. Volumul globular al sângelui de stavrid este de 41,6% în medie. 24. Globulele stavridului rezistă până la o hipotonicitate de 3,5 °/M, deci sunt mult mai rezistente decât la animalele care trăiesc într’un mediu salin^ constant. 25. Vitesa de sedimentare a globulelor de stavrid este mică, de cca 5 diviziuni în prima oră. Ea se prezintă ca o funcție lineară de timp, în cursul a 4 ore. 26. Vitesa de coagulare a sângelui este în medie de 3'36". Stațiunea Zoologică Marina Agigea șî Catedrele de Fiziologia Animalelor dela: Universitățile din Cluj și Iași. K 4>M3WOJlOrHHECKOMy M3y4EHHiO ^blXAHHH K KPOBOOBPA- IHEHH51 HEPHOMOPCKOrO TRACHURUS TRACHURUS (KPATKOE CO/țEPWAHHE) Bmjih ycTaHOBJieHH yc^oana, HeodxoAWMbie jym coxpaHeHim Trachuuiș trachurus b jiaSoparopun (npocTpâHCTBo, oxwcneHMe), n npMHWHbi ero rudejm b ua6opaTOpwn (BbiăeiieHHe NH3 mb npoayKTOB sKCKpepHH h yBejinueHHe pH), h yKasbiBaiOTCH npaKTMUecKne cpeflCTBa npojuieHHH ero jkhbhh na HecKOJibKO ne^ejib. Bbijio Taxwe yciaHOBjieHO BpeMB, b Tenenue KOToporo Trachurus trachurus mojkct coxpaHmbca na BOBAyxe bo BpewH onepaițnii ^OB^W. Ehjih onpeăeâeHbi: noTpefijieHHe Rncjiopo^a b xr/uac; jțesTejibHocTb xap~ âoaHni^paBbi npn BbigeneHHH OwKapboHaTOB na kpobh ; uacTOTa cepAeuHbix n onepxyjispHbix gBHiKeHHM; BJieKTpoKapAuorpaMMa; hmcjio BpHTpoqHTOB; kojik- uecTBO reMOModnua; co/țepwaHne RMCJiopoaa b kpobh; BnaueHHe meJioHHoro pesepea w rjiuxeMUM, KonnuecTBo xiiopMCTbix coeAUHeHWH Na, K, Ca, npoTewna KpOBH; BHBKOCTb, OCrbeAI apHTpopMTOB, nx CTOMKOCTB, PO9, SbICTpOTa CBO- pawaHWH xpoBH Trachurus trachurus. Hb mîCJia Bcex btîîx pesyjibTaTOB ocodeHHo HmepecHo TOXuecTBo piiTMa cep^na h ghixanim, 3to ripneeao k BaRjimennio o cymecTBOBaHHK e^iinoro 6yuh6apHoro ueHTpa, KOTopbiii peryjinpyeT cepaeMHyio w onepKyjmpHyio flea- TejibuocTb. y HB3U1MX noBBOHOHHbix MMeeTca o6ii^hh cep^euHO-AbixaTeJibHbm HepBHbifi ueHTp h tojibko y Coiiee Bbicmwx noBBonoMHbix nponcxo^HT pasie- /țnHeHwe ero «a /țea OT^ejibHbix ueHTpa: ojțnH cepgeuHbiH, gpyrofi jțbixaTeJib- hhm, c HesaBMCimbiMn gpyr ot Apyra pHTMawH, ho c CHJibHbiM Bsaimoflen- CTBHCM. /țpyroft HHTepecHbiii (țiaxi — oto xonedanHe cocraBa xposn b BasiicuMocTH ot BpeMenw hhh, ot npoflOJiiKHTeJibHocTH coxpaneHKH b axBapwyMe, ot coc- tohhmh HCTonțeHMH, ot no^a, ot ^^RTOpoE cpegbi h npouee. 9to HBMeHeHne nOKaabiBaeT, hto roMeocTas pbid ne HiweeT Tatcoro BHaueHHH xax y bhcuiux nosBOHOHHbix, BC^e^CTEHe Toro, hto roMeocTasHbie MexaHHBMbi eipe ne .ițoc- TUFO TOHHOCTH geMCTBMH. 3îa TOUHOCTb JțOCTMraeTCH nyTCM BBOJHOIțMH nos- BOHOHHbix c nocTeneHHbiM npircnocoSjieHHeM k (|iaKTopaM, peryjiwpytoiițHM coOTBeTCTBeHHoe roMeocTaTHuecKoe BHaueHne. OB'bSCHEHHE PMCYHKOB Pnc. 1. — Cpe^uee nepestuBasHe Trachurus trachurus b $yHicmin o6'be«a boah. Pjic. 2. — IlepeiKHBaHne Trachurus trachurus s mopgkoK boa© oCtenoM b 1000 ma b i.ymcmni ero He.mnmnj. Pjic. 3. — HBMCHOHBe bo BpeneHH BHcna bahsshO b MHHyry Trachurus trachurus^ coaep- JEanmxca b orpaHKBOHHOM KOAH'ieeTBe Moposog bo^bi 6es ocoOoQ aoctuukh soBAyxa. Puc. 4.—BoccTaHOBjeHiie piiTiia ABixaHMa y ocoGefi, npOAopBcaHH^x na BOBAyxe 10 jinnyT țrpa^MK II ii III) h 11 MHHyT (rpa^nK I). Puc. 5. —• OcBoOosAeane CO2 na pacTBopa CO3 HNa (nojHtrft tcct), na pacTBopa COg HNa « 0,1 r acafip h coOerBeHHoe &eâOTBjie KapOoanpJuțpaBEi. Puc. 6. — dKonepMMeHraaBHoe npiienocodJieHiie o onncaimcM AciicTisna atadepHMx KprjineK ii eepÂeaHoro AcOcTBna y Trachurus trachurus. C — porHOTpnpyioiHHfi iwmiup; PE— nepBfl OHre^BMaua, oaho cBasaHnoe c staOepsoâ KpbtniKoH, .ițpyroe csasaHnoe o JEeayAo'i.KOM; ®08Ays bhoautcii aepea TpyO«y T b pot ; S — noAnopKa, coxpaHsiomaH AepeBinmyio TaCjmaKy, b Koropoa BMAofijieHa $opaa pMtfu, b HaKxoHHOM noaoaceHun, ^to6m Bo^a BMAexaeMaa maO- paMn, Mor.ua Ori creEaTt no sceaoGicy k sa^neft ^aeTM. Puc- 7. — Ofilii hb BaperMCTpnpoBaHHbix rpaonKOB, Bsepxy ABHMceHna atafiepnott KpBunica; b eepeanse cepAemBia ABHHcenaa; Banay spena b 10 ceKyHA. ^aoaa noKasBțBawr, tto am MHTepBaaoB BpeMean b 10 ceKynA Meac^y aacTOTaMH ABascenaft acafiepnBix icpsuneic a cepAR» ■cymecrByeT paBencTBo. MeacAY CTpejucaMH — BpeMa b 1 Mnnyry. Pnc. 8. — IlapaoeaaBM, cynțecTByxoiRii& MeatAy ’iaeTOTaina A^msenaii acaOepnMx KpBimeK m cepAR» y nopMaaBHoro Trachurus trachurus a hoa boba^^ctbiiom aApenaxana (adren) mu boaH) oorpeToii ao 30°, oMHBaioiqeîi acafipu. Pac. 9. — SjreKTpoKapAanorpaMMa Trachurus trachurus. napaâaeaBHBie anTepBMBi — upeMH b 0,1 ceKynABi. 3a 5 ceKynA, KOTOpBie oxBaTBwaeT rpa*HK, cocToaaoeB 7 eepAennBix rhicjiob, qro cocTasxaeT aacTOTy 92 b jînnyTy. AMTeaBHOCTb oahopo coKpanțeaaa pansa 0,65 xe, r/țe ona ne mojkct bo^mtuch. Mnorne MCCBegoBaTejiM, iKe ohm Hnrjțe s^ecb He jieraioT Bce coo&neHHbie aKseMUJnipbi npMHaflJieHOT Tonce ssp. transsylvanica Rbl., a MMeHHo oahmm aSeppaTMBHbiM aKseMnjiapaM, KOTopbix aBTop HasbiBaeT — ab. £ redacta ab. rova — 3 3i<3. $ <3 mb PeTesaT k 2 3K3. o 8 ms rop Herow (derapam, leg. d>p. Kenur); 3 sks. S ă kb rop EyMe/pKb (BepuiMHa KoKopa, }Kenb Mapb m Harpa Apca, leg. A. HonecKy-Fop>K). HMeioTCM sk- seMnjmpbi, y kotophx nojiocbi nepe/țHux KpbiJieB HeMHOro ywe, a uepHbie Hjțpa peayunpOBaHbi b oueHb MajieHbKne , MHorga ene saMeTHbie tohkw, ko- JijfHecTBo KOTOpbix ne nocTOBHHo. Hoiioca saAHwx KpbuibeB pe/țynnpoBaHa b BM^e HeCKOJIbKMX HenOCTOMHHX B OTHOHieHMM HHCJia, (jjopMbl IT BeJIMHMHbl M30~ JIMpOBaHHblX HMTeH, HOCHUțMX BHor^a OH6Hb MaJieHbKKe nepHbie TOHKM, naCTO BMflHbie Jinuib no^ nynoii. Tunui b KOJiJieKnnMx aBTopa u 4>p. Kennra. ■—rb. minor ab. nova — 3 9K3 d d m oamh bks. $ nouMaHHbie b ropax ByuegjKb (KapaHMaH, Bana OdbipmMeii m IlMTpa Ap ca) ot 1900—2200 m, 25 VII — 26 V1H. KapjiMKOBbie SKseMnuapbi c mnpMHOM pacnpocTepTbix Kpw- jibes caMoe hojibuioe b 29 mm. Tnnbi b KOJiJieKHun aBTopa. — f. retezatensis Warr. (nec. retyezatensis). 9îa (jjopMa ne MMeeT npaBa y^epjKMBaTbCM b JiuTepaType, thk xaic htm QKseMHJispbi upeflCTaBAMioT Jînnib nepexo/țHbie tyopMbi ot ssp. transsylvanica Rbl. k latefasciata ^Diosz. (onw- camm b 1930), ropas^o bojiee OBMSKasi nocJiejțHeH, MMetoiițen npuopMTer na HasBaHHe, jțaHHoe BappenoM. Hommmo aioro, TeHgeHițmi ohkob cîaTb aa- jînnTMHecKnMn otmcijimbo Bw^Ha Taxwe y mhofkx 9K3eMnjiMp0B npMHaȚBejKaipnx 170 AURELIAN POPESCU-UORJ 10 11 EREBIA DALII DIN CARPAȚII ROMÂNEȘTI 171 sșp. transsylvanica Rbl. ksk bwaho flame na puc. 785, 791 h 792 MOHorpa^HH Bappena. — ab. latefasciata Diosz. (— ab. ornatissimq Horm.). XțMpcerii o&beflHHHJi nofl htwm naseanHeM îojibko 3X3. $ & ho nacro y ? ș noflKpaeBan nonoca Taxme pacmnpfleTCH chjieho, Sojibuie nem y sk3. ș $ L retezatensis, irsobpameHHbix BappeHOM, Tax hto HaHMenoBaHiie flanace ,/IwocerM (b 1930) cneflyeT pacnpocTpaHHTb TaRme na arcs. £ ș, khk Momno BMfleîb Ha puc. 17, na KOTopow HBoâpameH 1 axa. $, ms rop PeiesaT. Ile- pexoflHbie aKseMnaapbi wemfly aTOR aâeppaHHeâ h ssp. transsylvanica Rbl. BCTpeHaioTCR flOBOJibHo nacTO, npHMeM Bappen ob'heflHHaeT hx nofl HassaHneM t retezatensis. — ab. ? ornatissima Horm. 9ia abeppaiiWH TOpmflecTBeHHa c axs. ? ș ab. latefasciata Diosz.;iiaiiMeriomwie, flaHHoe /țnocerH (1930) HMeeT npnopHTeT Ha HaimeHOBaHHe, flaHHoe FopMysaKH (1936). 2. Erebia pharte Hb. — ssp. romaniae Horm. FopiwysaKH oTMenaeT otot bma b ropax Eyueflmb na CRJionax rop >Kenb h KapaHMaa ot 1800 2200 m b aBrycie. — ab. < punctata Hbfn. — 1 axa. 9, OTMeHeHHMH FopwyaaKH b ropax Eyneflmb. — ab. effusa Osth. — 1 hk3. $, OTMeqeHHMM ropwysaKn b ropax Byneinb. 3. Erebia melampns Fuessl. — ssp. sudetica Stgr. (= f. rodnăensis Rbl.—nec. radnăensis Rbl.). VcTaHaBUMeaeTcm hto b ijenn KapnaTCKMx rop jiexaeT hc- KJHOHHTeiibHO ssp. sudetic i m noBTOMy, xoth Peâejib otaigthji b ropax PoflHen Taxwe var. rodnăensis (nec. radnăensis}, oflHaxo ee npnxoflHTca paccMaipwBaTb .KaK chhohhmhk) ssp. sudetica, KOTopaa otatfaeT upHopHTeTOAt h xoropaH oTArjHaeTCfl Jiiiiiib tcm, hto ona hcmboto bojibiue. B JiynmeM caynae rodnăensis MomeT cHHTaTbca CTporo MecTHOH ^opMofi, JieTaiomen b ropax PoflHeM. OBT.HCHEHHE PHCyHKOB Tatona I. — Erebia epiphron Knoch 1. Ssp. transsylvanica Rbl. — floauna Ba.ia OCMpnmeîi— 1900 m (Tapa By’ie^îKL, 26.VII.1929, Koju, A. HonecKy-ropHt. 2. „ „ „ — To ace ennBy. „ „ — Eepuiuna 39«oara (Topa By^e^aiB, 24.VII.1929, kojih. A. Honeeny-Popac). 4. „ „ „ — CHHsy. Harpa1 Apca —-1850 m (ropbi By’Le^îKb, 20.VII 1945, ko.o. A. IIouecKy-ropHt). 5. „ „ „ — A Sa6e — 2200 m (L’opw By’ieAHtb, 25.VIT.1946, kojm. A. noneCKy-ropiK). fi. „ „ » — ropM PeTeaaT 16.VII 1928, kom. OcrporoBiix. 7. „ „ ab. latefasciata Diosz. Ș Keuae SanoajEefi—1300 ji (lopti By'iejK^t, 5.VHI.1949, KOJia. A. UonecKy-ropiK). 3. Ssp. transsylvanica Rbl. — S KapaflMaH — 2200 m (ropw Byaejatb, 25.V1I.1946, kom. 9. A. IIonecKy Bopac). „ „ » — A Bade —2160 m (Popa By^e^wt, 23.V1I.1946, koju. A. 10. lIouecKy-ropîK). „ „ „ — 8 Harpa Apos —1850 M (ropu Byae^t, 20.VIT.1945, 11. Koaa. A. IIoneeKy-ropîK). „ „ „ — ă Harpa Apcs — 1850 M (Bopti By-ie^h, 20.VIT.1945, kom. A. IloiiecKy-ropat). 12. ,, „ — Ș Ba6e — 2200 m (Bopu Byaeflau., 23.VII.1946, ko.uji. A. HonecKy-BopîK). 13. „ „ — Ș ipypHJiKa— 1550 m (Bopra ByqejjKii, 22.VIII. 1946, Koaa. A. HonecEy-Bopai). 14. . „ ■ „ „ . — Ș Bana OGBipumeîi (Bop&i ByaeipKE, 31.VII.19v9, Roas. OcTporoBux). •15. „ „ ., — $ Bana Of)bipume& (Bopti By'ie3,îKt>. 16.VI1.1925, kojiji. OcrporoBHii). Tatona TI—Erebia epiphfon Knoch Paaau'iHbie Bapnapim OTHoeiiTeabHO itojnuecTBa h BeairmELi obkob. 16. Ssp. transsylvanica Rol. — ab. latefasciata Diosz.— c? Topii Peresar — 1700 m (3 Vili. 1938, KO.1.1. Hemip). ■ 17- „ ; „ „ — ab. latefasciata Diosz. — Ș Topm Peresar (1.VITI.1950, k 20.VII.1945 ROM. A. HoiiecKy-Topai). ■23. „ „ — ab. redacta ab. nova IKenn Mapt — 2100 m (Popa Byie;pKb, 23.V1I.1946, ko.i.î. A. HoiiecKy-TopjK). Erebia me ampus Fuesslin ■24. Ssp. sudetica Stgr. — g bhj cnuay (ropu PeresaT — 1500 . m, 19.VII. 1928, koiji 25. „ dcTporoBiix). „ „ — RRA caiiay (Topra Percsar— 1400 m 15.V1I.1928, kojiji. 26. „ OcTporoMix). ., — 2 ‘Fapa ‘I’ereaop (Topti Pere;jar— 1600 m, 16.VII.1929, koxt. 27. „ 28. „ A. nouecKy-TopiK). ,, „ — $ Top»»i Pereaar — 1900 m. 2.VIII.1928, kom. A. IIonecKy-ropiK). „ „ — 27 BHA cmitiy. RfîVISION DES ESPECES DU GENRE EREBIA DALM DES CARPATHES ROUMAINES (LE GROUPE EPIPHRON) (RDSUMD) L’Auteur constate que dans les Carpathes roumaines, ce groupe est re- presente par les 3 especes suivantes: Erebia epiphron Knoch Erebia pharte Hb. Erebia melampus Fuessl. Aucune de ces especes n’apparaît sous sa forme typique; elles volent sous la forme de races tout â fait differentes, caracteristiques de la chaîne des Carpathes tout specialement. L’Auteur signale les races, formes et aberra- tions suivantes, en indiquant pour chacune les criteriums permettant de les connaître et l’aire de voi connue ă ce jour. 172 AURELIAN POPESCU-GOR.T 12 13 EREBIA DALM DIN CARPAȚII ROMÂNEȘTI 173 1. Erebia epiphron Knoch. — ssp., transsylvanica Rbl. C’est la seule qui voie dans Ies Carpathes. A i g n e r-A b a f i est dans l’erreur lorsqu’il mentionne la capture â^Erebia epiphron ă Cluj, ou son existence est impossible. De meme, bon nombre de chercheurs, tels: H. G e z a, P. J ă n o s, A i g n e r-A b a f i, C. Hormuzachi, Caradja, Fleck, Salay, Pax etCzekelius ont signale, dans Ies Carpathes, Ies varietes cassiope F. etl’ab. nelamus B» Toutefois, cela n’est pas possible. Les exemplaires signales comme tels appar- tiennent toujours â la ssp. transsylvanica Rbl. Ce sont des aberrations que l’Auteur enumere. — ab. £ reducta nova ab. — 3 ex. des monts Retezat et 2 ex. du Negoî (Făgăraș, leg. F r. Kdnig); 3 ex. des monts Bucegi (Pointe de Cocora, Jepii Mari et Piatra Arsă, leg. A. P o p e s c u-Go r j). Ce sont des exemplaires chez lesquels la bande des ailes anterieures. est un peu plus etroite et les noyaux noirs, reduits ă l’etat de petits points, ă peine visibles et de nombre variable. La bande des ailes posterieures est râduite ă quelques petites taches isolees, de taille, forme et nombre variables, portant parfois des points noirs extremement petits qui, souvent, ne sont visibles qu’â la loupe. Des types, dans les collections de l’Auteur et de F r. Kdnig. — ab. minor nova ab. — 3 ex. 36 et un ex. Ș, recueillis dans les monts Bucegi (Caraiman, Valea Obârșiei et Piatra Arsă) entre 1900 et 2200 m, du 25. VII au 26.VIII. Ce sont des exemplaires nains dont I’envergure ne depasse point 29 mm. Des types, dans la collection de l’Auteur. — f. retezatensis■'Warr. (nec retyezatensis}. La litterature ne devrait pas maintenir la mention de cette forme, car les exemplaires que l’on peut classifier ne representent que des formes de passage de la ssp. transsylvanica Rbl. â la latefasciata Diosz. (decrite en 1930). Ils sont beaucoup plus proches de cette derniere qui a la priorite sur l’appellation que Warren lui a donnee. Eh outre, la tendance des ocelles ă devenir elliptiques est claire chez bien des exemplaires de Ia ssp. transsylvanica, ce qui ressort des figures 785, 791 et 792 de la Monographie de W ar re n meme. — ab. latefasciata Diosz. (=ab. ornatissima Horm.) — Dioszeghy n’a reuni sous cette appellation que des exemplaires 33- Mais on trouve souvent des ex. chez lesquels la bande submarginale est plus large, de beaucoup plus que chez les ex. ? de la f. retezatensis decrits par W a r r e n. Le nom que Dioszeghy a donne en 1930 aux ex. 33 doit donc âtre appliqueaux ex. 1 aussi, comme le demontre la figure 17 represen- tant 1 ex. Ș provenant des monts Retezat. Les exemplaires de passage de cette- aberration ă la ssp. transsylvanica Rbl. sont assez nombreux. Warren les reunit sous l’appellation de f. retezatensis. — ab. Ș ornatissima Horm. — Cette aberration est synonime d’ex. ȘȘ de l’ab. latefasciata Diosz., nom que D i 6 s z e g h y lui a donne, en 1930, et qui a Ia priorite sur le nom que Hormuzachi lui a donne en 1936. 2. Erebia pharte Hb. ssp. romaniae Horm.— Hormuzachi signale cette espece dans les monts Bucegi, entre 1.800 et 2.200 m, sur les pentes des Jepi et du Caraiman, au mois d’aoât. — ab. punctata Hofn. — 1 ex. Ș des monts Bucegi, signale par Hormu- zachi. — ab. eff'usa Osth. — 1 ex. ?, des monts Bucegi, signale par H ormuzachi. 3. Erebia melampus Fuessl. — ssp. sudetica Stgr. ( = f. rodn'iensis Rbl.- nec radnaensis Rbl.). On etablit que seule la ssp. sudetica voie le long de la chaîne des Carpathes. Bien que Rebel ait signale pour les monts Rodna la var. rodnăensis (nec radnaensis), celle-ci doit etre consideree synonime de la ssp. sudetica qui a la priorite et qui n’en differe que par sa taille, un peu plus grande. On peut tout au plus estimer que rodnăensis est une forme strictement locale, specifique des monts Rodna. EXPLICATION DES FIGURES Planche I. Erebia epiphron Knoch 1. Ssp. transsylvanica Rbl.— 3 Valea Obârșiei —1900 m. (Mts. Bucegi, 26. VII. 1929. collec. A. P o p e s c u-G o r j). 2. Ssp. transsylvanica. Rbl. — fig- 1 (dessous). 3. Ssp. transsylv nica Rbl. — 3 Vârful Zănoaga (Mts. Bucegi, 24. VII, 1929, collec. A. Popesc u-G o r j). 4. Ssp. tra'issylvanica Rbl.— (dessous). Piatra Arsă — 1850 m (Mts. Bucegi, ' 20. VII. 1945, collec. A. Popesc u-G o r j). • ' 5. Ssp. transsylvanica Rbl.— 3 Babe — 2200 m (Mts. Bucegi, 25. VII. 1946, collec. A Pope s cu-G o r j). . 6. Ssp. transsylvanica Rbl.— 3 Mt. Retezat, 16. VII. 1928, collec. Ostrogovich. 7. Ssp. transsylvanica Rbl. ab latefasciata Diosz — Ș Cheile Zănoagei — 1300 m (Mts. Bucegi, 5. VIII. 1949, collec. A. P o p e s c u-G o r j). 8. Ssp. transsylvanica Rbl.— 3 Caraiman — 2200 m (Mts. Bucegi, 25. VII. 1946, collec. A. Popesc u-G o r j). 9. Ssp. transsylvanica Rbl.— 3 Babe — 2160 m {Mts. Bucegi, 23. VII. 1946, collec. A. Popesc u-G o r j). 10. Ssp. transsylvanica Rbl,—Piatra Arsă —1850 m. (Mts. Bucegi, 20 VII, 1945, collec. A. Popesc u-G o r j). 11. Ssp. transsylvanica Rbl.— 3 Piatra Arsă —1850 m (Mts. Bucegi, 20. VII. 1945, collec. A. Popesc u-G o r j). 12. Ssp. transsylvanica Rbl. — Ș Babe —2200 m (Mts. Bucegi, 23. VII. 1946, collec. A. Pope s cu-G o r j). 13, Ssp. transsylvanica Rbl.— Ș Furnica —1550 m (Mts- Bucegi, 22. VII. 1946, collec. A. P o p e s c u -G o r j). 14. Ssp. transsylvanica Rbl.— Ș Valea Obârșiei (Mts. Bucegi, 31, VII. 1929, collec. Ostrogovich). 15. Ssp. transsylvanica Rbl.— Ș Valea Obârșiei (Mts. Bucegi, 16. VII, 1925, collec. Ostrogovich), Planche II. Erebia epiphron Knoch presentant differentes variations du nombre et des dimensions des ocelles. 16. Ssp. transsylvanica Rbl. ab, latefasciata Diosz. —3 (Mt. Retezat— 1700 in. 3. VIII. 1938, collec. Kdnig). 17. Ssp. transsylvanica Rbl. ab, latefasciata Didsz.—-$ (Mt. Retezat — 1, VIII. 1950, collec. Kdnig). 18. Ssp. transsylvanica Rbl,— 3 Brâna Caraiman 2200 m (Mts. Bucegi, 25. VII. 1946, collec. A. P o p e s c u-G o r j). 19. Ssp. transsylvanica Rbl. — 3 Casa Peștera, 1650 m (Mts. Bucegi, 24. VII. 1946, collec. A. Popesc u-G o r j). 20. Ssp. transsylvanica Rbl. — 3 Vârful Cocora, 2160 m (Mts. Bucegi, 25, VII. 1946, collec, A. Popesc u-G o r j). 21. Ssp. transsylvanica Rbl.— 3 Babe, 2100_m (Mts. Bucegi, 23. VII. 1946. collec. A. Popesc u-G o r j). ' 22. Ssp. transsylvanica Rbl.— 3 Piatra Arsă, 1850 m (Mts. Bucegi; 20, VIL 1945, collec. A. P o p e s c u-G o r j). .... 23. Ssp. transsylvanica Rbl. ab. 3 reducta nova ab. — Jepii Mari—2100 m (Mts. Bucegi, 23, VII. 1946, collec. A, P o p e s c u-G o r j). 174 AURELIAN POPESCU-GORJ IA Erebia. melampus Fuesslin ‘ 24 Ssp- SU(leiica Stgr. — (J (dessous). (Mt. Retezat—.1500 m, 19. VII. 1928, coHec. O « f r o g o v i c h). . 25, Ssp- sudetica Stgr. — □ (dessous). (Mt. Retezat— 1400 m, 15, VII. 1928, collec. O s t r o g o v i c h), 26. Ssp- sudetica Stgr. — Ș Fața Fetelor (Mt. Retezat—1600 m, 16. VII. 1929, collec. A. Popesc u-Gor j). 27. Ssp. sudetica Stgr. — Ș (Mt. R.etezat—1900 m, 2. VIII. 1928, collec. A. Popesc U- G o r j)' 28. Ssp. sudetica Stgr. — fig. 27, (dessous). 15 ■ erebia dalm din carpații românești 175 24 . Romaniszyn Jan, Fauna Motyli Polski {Fauna Lepidopterorum Poloniae}^ T. I, Prace Monograficzne Komisji Fizjograficznej, Krakowie, 1930, t. VI. 25 . S a 1 a y Fr., Katalog der MacrolepidopterenRumăniens. Bul. Soc, de Științe, București, 1910, An. XIX, Nr. 1—4, p. 74—206 și p. 453—616. 26 Seitz Adalber t, Die Grosschmetterlinge der Erde — Supplement. Stuttgart,. 1932, Bd. I. 27 Slab.y O 11 O, Zdstupci rodu Erebia Dalm. ve vys. Tatrdeh (Les especes du genre Erebia Dalm dans les Hautes Tatras.) Acta Societâtis Entomologicae Cecho- sloveniae, 1947, t. 44, Nr. 3- 4. 28 yy a r r e n B. G. S„ Monograph of the Genus Erebia. London, 1936. BIBLIOGRAFIE 1. A i g n e b a f i L., P a v e 1 J., UhrykF,, Fauna Regni Hungariae. III., Arthro- poda Ordo. Lepidoptera. Budapest, 1896. 2. A i g O e r~A b a f i L., Zur Lepidopteren Fauna Rumaniens. Bul. Soc. de. Științe, București, 1900, An. IX, Nr. 5. - 3. Czekelius Daniel, Beitrăge zur Schmelterlingsfauna Siehenbiirgens. Teii XI IL Verh. und Mitt. des Siebenbiirg. Vereins, 1900, Bd. 50. ... 4, — Idem. Teii'V,i Verh. u. Mitt. des Siebenbiirg, Vereins. 1908, Bd. 58. . 5. ~~ Idem. Teii. VI, Verh. u. Mitt. des Siebenbiirg. Vereins, 1917,' Bd. 6.7. 6. — Idem. Teii VIII, Verh. u. Mitt. des Siebenbiirg. Vereins, 1922—19.24, Bd. 72—74. 7. — Idem. Teih’IX, Verh. u. Mitt. des Siebenbiirg. Vereins, 1933^193.4, Bd. 83—84. 8. Dioszeghy Lad., Die Lepidopierenjauna des Retyezat-Gebirges.' Verh. u. Mitt.. des Siebenbiirg. Vereins^ 1929—1930, Bd. 79—80, S. 188—289. ’ 9 Fleck Ed., Die Macrolepidopteren Rumaniens. Bul. Soc.- de Stiinte, București, 1900, An. IX, Nr. 1. 10, Gherasimov A. M., Opredelitel nasecomîh evropeiscoi ciasti S.S.S.R. Lepidoptera ceșuecrîlte Ui babocichi. Moscva-Leningrad, 1948-, ; 11. Goltz D. von der, Die Erebien Siebenburgens. Verh. u. Mitt. des Siebenhurg. ’Vereins, 1935—:l'936,.Bd. 85—86, p. 148—177.- j . 12. — Neue Erebien formen. 1- Aus den Karpathen. Deutsch. .Ent. Zeitschr., «Iris . Dresden, 1937, Bd.. 51. • ■ ; 13, Hormuzachi C., Aufzahlung des bisher aus dem Kdnigreiche Rumanien bekan- len Tagfalter (Rhopalocera) mit Berucksichtigung der Nachbarlânder. Ent. Nachr., 1893, Bd. XIX, Nr. 16, S. 241—246, Nr. 17, S. 265—272, u. Nr. 18, Ș, 273—283. , ' • 14. — liber die in den Karpathen einheimischen Art.cn der Gattung Erebia und deren Beziehungen zur pleistozănen Fauna, Mitteleuropas. Deutsche Ent. Zeitschr., «Iris», Dresden, 1901, Bd. XIV. 15. — Neuere Macrolepidoptere n-Funde aus Rumanien. Verh. der k.k. Zool. Bot. Ges. Wien., 1902, Bd. 52. 16, — Catalogul Lepidopterelor culese in România în anul 1901. Bul. Soc. de Științe.. București, 1902, An. XI, -Nr. 3. 17. — liber einige bei Sinaia '(Rumanien) im August 1936 gesamm. Erebien nebst Beschreibung eincr neuen Art. Ent. Rundschau, Stuttgart, 1937, Bd. 54. 18. Hârvâth Geza es Pâvel Jânos, Magyarorszag nagy-pilikelyropuinek rend-.. szeres ndvjegyzeke. Enumeratio Macrolepidopterorum Hungariae. Magy. Tud. Akad. Math. es Term. Budapest 1876, Kozlemenyek XII, kdl. 1874, p. 25—74. 19. N iesioloWski W., Erebia Dalm. z Tatr Polskich. (Erebia Dalm. aus der Poln. Tătra). Spraw. Kom. Fizjogr. Polskiej Akademji Umiej, 1926, t. 60. 20. — Motyle wieksze Tatr. Polskich ( Polonae partis Tatrorum Macrolepidoptera'}.. Prace Monograficzne Komisj. Fizjograficznej, Krakowie, 1929, t. V. .21 . P a x Ferdinand, liber die Lepidopterenjauna des Rodnaer Alpen. Jahresbericht ’ der Schles. Gesell. fiir vaterl. -Cultur, 1906. 22. Popesc u-G orj Aurelian, Contribuțiuni pentru revizuirea speciilor genului Erebia Dalm din Carpații Românești. Analele Acad. R.P.R., scria'Biologie,, t. III, Mem. 14, 1950. 23- , Rebel H., Excursion in die Transsylvanischen Alpen, Verh. der k. k. Zool. Bot. .. Ges., Wien, 1908, Bd. 58. PLANȘA 1 Erebia epiphron Knoch 1. Ssp. transsylvanica Rbl. — J Valea Obârșiei — 1900 m (M. Bucegi, 26. VII. 1929, col. A. Po- ppscu'Gorj). - 2. Ssp, transsylvanica Rbl. — 1 partea de dedesubt. 3. Ssp. transsylvanica Rbl. — Vârful Zăuoaga (51. Bucegi, 24. VII. 1929, col. A. Popescu-Giorj). 4. Ssp, transsylvanica Rbl. — tJ partea de dedesubt. Piatra Arsă 1850 m (M. Bucegi 20. VII. 4945, Col. A- Pcpescu-Gorj). 5. Ssp. transsylvanica Rbl. — Babe — 2200 m. (M- Bucegi, 25 VII. 1946, coi. A. Popescu-Gorj). 6. Ssp. transsylvanica Rbl. — $ M. Retezat, 16. VII. 1928, Col. Ostrogovich. 7. Ssp. transsylvanica Rbl. ab latefasciata Didsz. — $ Cheile Zânoagei — 1300 m (M. Bucegi, 5. VIII. 1949, col. A. Popescu-Gorj). 8. Ssp. transsylvanica Rbl. — Caraiman — 2200 m (M. Bucegi, 25- VII. 1946, col. A. Popescu-Gorj). 9. Ssp. transsylvanica Rbl. — Babe — 2160 m (M- Bucegi, 23. VII. 1946, col. A. Popescu.-Gor.j). 10. Ssp. transsylvanica Rbl.—Piatra Arsă-1850 m (M. Bucegi, 20. VII. 1945, col, A. Popescu-Gorj). 11. Ssp. transsylvanica Rbl. — Piatra Arsă 1850 m IM. Bucegi, 20. VII. 1945, col. A. Popescu- Gorj). 12. Ssp. transsylvanica Rbl. - 9 Babe — 2200 m (M. Bucegi, 23. VII. 1946, cbl. A. Popescu-Gorj). 13. Ssp. transsylvanica Rbl. — Ș Furnica — 1550 m (M. Bucegi, 22-VII. 1946, col. A. Popescu-Gorj). 14. Ssp. transsylvanica Rbl. — 9 Valea Obârșiei (M. Bucegi, 31- VII. 1929, col. Ostrogovich). 15. Ssp. transsylvanica Rbl. - 9 Valea Obârșiei (M. Bucegi, 16. VII. 1925, col. Ostrogovich). PLANȘA II Erebia epiphron Knoch prezentând diferite variațiuni în ceea ce privește numărul și mărimea ocelilor. 16. Ssp. transsylvanica Rbl. — ab. latefasciata Didsz.— M. Retezat — 1700 m, 3. VIII. 1938 col. KOnig. 17. Ssp. transsylvanica Rbl. - ab. latefasciata Diâsz. — 2 M. Retezat 1. VIII. 1950, col. KQnig. 18. Ssp. transsylvanica Rbl. — $ Brâna Caraiman —2200 m (M. Bucegi, 25. VII. 1946, col. A. Popescu-Gorj). 19, Ssp. transsylvanica Rbl. — $ Casa Peștera — 1650 m (M. Bucegi, 24. VII. 1946, coi. A. Popescu* Gorj). 20, Ssp. transsylvanica Rbl. — A Vârful Cocora - 2160 in (M. Bucegi, 25. VII. 1946, col. A. Popescu* Gorj). 21. Ssp. transsylvanica Rbl. — $ Babe — 2100 m (M. Bucegi, 23. VII. 1946, col. A. Popescu* Gorj). 22. Ssp. transsylvanica Rbl. - $ Piatra Arsă - 1850 m (M. Bucegi, 20- VII. 1945, col. A. Po- pescu-Gorj). 23. Ssp. transsylvanica Rbl, — ab. $ reducta nova ab. - Jepii Mari — 2100 m (M. Bucegi, 23. VII. 1946, cp]. A. PopescU-Gorj). Erebia melampus Fuesslin 24. Ssp. sudetica Stgr. - partea de dedesubt (M.Retezat- 1500 m, 19. VII. 1928, col. Ostrogovich). 25. Ssp, sudetica Stgr- — J partea de dedesubt (M. Retezat — 1400 m, 15. VII. 1928, col. Ostrogovich). 26. Ssp. sudetica, Stgr. — ?Fața Fetelor (M. Retezat— 1600 m, 16. VII. 1929, col. A. Popescu-Gorj). 27. Ssp. sudetica Stgr. — ?M- Retezat — 1900 m, 2. VII. 1928, col. A. Popescu*Gorj). 28. Ssp. sudetica Stgr. — iîg. 27 pe partea de dedesubt. IN ATENȚIA Manuscrisul trebue să fie prezentat sub o formă definitivă. Nu se admit adăugiri sau modificări în cursul corecturilor pentru tipar (Decizia Prezidiului Acad. R.P.R., Nr. 40, din 16 Noemvrie 1960). Lucrările predate spre publicare vor fi scrise la mașină la două rânduri, pe o sin- gură parte a hârtiei, fără ștersături sau modificări. Manuscrisele vor fi redactate unitar: ter- minologia va fi omogenă în tot cursul lu- crării. Prescurtările necesare pentru concentra- rea lucrării se vor stabili dela începutul acesteia și se vor păstra neschimbate. în tot decursul lucrării, Anumite texte, detalii de experiențe, observații asupra bolnavilor, etc. vor fi im- primate în caractere mici. Autorii sunt rugați să indice cu precizie părțile din lucrare ce intră în aceste categorii, Formulele simple vor fi scrise clar și citeț la mașină. Cele mai complicate se vor scrie de mână și cât mai clar. O atenție deo- sebită trebue dată atât indicilor numerici și literali, cât și exponenților, care trebue acriși mai mici decât baza și așezați mai jos sau mai sus decât baza pentru â putea fi dîferențiați. Literele’ din formule care se aseamănă între ele, trebue să fie scrise foarte îngrijit, deosebind pe g de q, j de i, « de ti, i de ț, etc. De asemenea se vor deosebi cele majuscule, de cele minuscule V și o, S și s, C și c, K și k, U și u. Se va face diferența între litera t? o, și cifra 0 (zero), precum și între litera I și cifra 1 (unu). In acest scop litereleO și o, și / vor fi subliniate cu două liniuțe, cifrele 1 (unul) și 0 zero) rămânând fără liniuțe. Literele cursive vor trebui subliniate odată, cele grecești cu creion roșu, iar cele gotice sau ronde cu creion albastru. Bibliografia. Literatura citată în text se vă însera la sfârșitul lucrării, sub formă de «Bibliografie », indicând în text numărul de ordine respectiv în paranteze rotunde și înșiruind în bibliografie autorii alfabetic, fi'ecare autor sau grup de autori fiind pre- cedat de indicația numerică respectivă, co- respunzând numărului din text. Acolo unde textul va conține și referințe la formule prin numere în paranteze rotunde, numărul tri- miterilor la bibliografie se va însera în pa- ranteze drepte pătrate. Bibliografia trebue să prezinte următorul aspect unitar: a) Pentru cărți: — Numele autorului sau autorilor, urmat de inițiale; — Titlul. complet al cărții, subliniat, în limba de origine (în limbă rusă, fonetizat); — Editură; AUTO»™ - ...v —AnUl?^ . paranteze^ — Numărdl^ 1 v Cedat de prescuriW^OțWj mai multe volu gina,' prescuttăt<:p^ b) Pentru lucrârp^a^ — Numele autoruluiO de inițiale.; ’ . ___ — Titlul revistei eu prescurtările uzhâlp^^| Exemplu: Docladî Acalier se va scrie: Docl. Acad^NI Izvestia Academii NaucW scrie: Izv. Acad. Năuc SSS^ Vestnic Academii NaucSSȘRf Vest. Acad. Năuc SSSR.;'W — Anul apariției fără parante^^ —Numărul tomului sau volum — Pagină, se va scrie p/; Exe mplu: De' preferință se va scrie 219—264 (dela până la); In acest din urmă caz seva^rieM Grupele se despart prin virgule^ Trl terea la lucrări nepubhcate nu se 'adm.v- se admite trimiterea la o. lucrare ce eațe^sț tipar. . . Rezumatele pentru traducere vorVț^ date odată cu manuscrisul și vor nemijlocit următoarea ' proporție:4^^ — la « Comunicările Academiei, R^P.R’.Î rezumatul în fiecare din cele doua limbi uzitate, împreună ’ cu explicația ? fKiif0^ nu va depăși 1/2 pagină dactilografiată^^ două rânduri. ‘ ' — la «Buletinul Științific<și la-<Ș^^ și Cercetări a rezumatele vor fi îm medie^ 1 pagină dactilografiată la 20,pșgînUț^^ text românesc. . ■/ Derogări dela această regulă face decât cu avizul expres ăl Comitetului ^ de Editură. Figurile se vor predă odată’cu mănușcr»^^^ desenele vot fi efectuate pe .hârj^ htjtie de calc, cu tuș negru. Exțilici^ gurilor se va dactilografii pe ofilâ separată ■ și va.fi cât mai succintă. ■. ? Corecturile. In principiu, corectura; în.;pi^'?^.-.. gini se trimit» la autor. Autorul nu^poafe?^ corecta dec^t greșelile do tipar,, adăugirile șL . . modificările în corectură nefiind admise. Bunul de publicat va fi dat de autor sau,: în cazuri speciale, de o persoană ■ de. ■ : specialitate. . $ Data Notei este’ cea a prezentăriilnsec- țiune. . ' „ ■; ■ Ziua primirii de către Redacție^ definitiv, se va socoti caidata.ți^ ■publicare. "