ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tomul III, Nr. 2 Aprilie — Mai — Iunie 1951 CENTRUL POLIGRAFIC Nr. 2 UNITATEA D. BUCUREȘTI, 1951 SUMAR TR. SĂVULESCU, Noutăți din micoflora Republicii Populare Române 211 E. MACOVSCHI, Cercetări asupra permeabilității membranelor lichide. Nota III. O metodă nouă (metoda picăturilor) pentru cercetarea permeabilității membranelor lichide ...................... 229 S. OERIU, G’ EUSTATZIU, R. LEVENTER, G. BUNESCU și H. SCHREIBER, Reducerea teluritului de potasiu de către bacilii tuberculoși, test pentru determinarea acțiunii tuberculostatice și tuberculicide a antibioticelor și a facultății antibioticului de a determina apariția de forme rezistente .......................... 241 TR. I. ȘTEFUREAC, Considerațiuni bryologice asupra Rezervației naturale «Piatra Craiului, Mare »................................ 249 X. SCOBIOLA, Specii noi de Sphecide (Hymenoptere) din R.P.R-. 271 E, ILIESCU, Stimularea semințelor de fasole cu acidul Ș r.aftoxi- acetic..........................’..................................... 277 I. CSAPO, Solurile Gospodăriei Colective a Tractorul Roșu » din Luna de Jos (Reg. Cluj)................................................... 285 E. VINTILĂ și E. PAPADOPOL, Cercetări asupra valorii fungicide a pentaclorofenolului pentru conservarea lemnului................ 317 Prețul Lei 100 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÂNE ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMANE BULETIN ȘTIINȚIFIC TOMUL III Nr. 2 BULLETIN SCIENTIFIQUE SECTION DES SCIENCES BIOLOGIQUES, AGRONOMIQUES, GâOLOGIQUES ET GEOGRAPHIQUES COMITETU L DE REDACȚIE: Academician Tr, Săvulescu ; S. Ceriu, Membru corespondent al Academiei R.P.R.; N. Sălăgeamu, Membru corespondent al Academiei R,P.R., Redactor responsabil. S O M M A I R E Page TR. SĂVULESCU, Nouveautes dans la mycoflore de la Republique Populaire Roumaine ................................................ 211 E. MACOVSCHI, Recherches sur la permeabilite des membranes liquides. Note III. Une nouvelle methode (methode des gouttes) pour la recherche de la permeabilite des membranes liquides . . 229 S. OERIU, G. EUSTATZIU, R. LEVENTER, G. BUNESCU et H. SCHREIBER, La reduction du tellurite de potassium par Ies bacilles tuberculeux, test pqur determiner l’action tuberculos tațique et tuberculicide des antibiotiques, ainsi que la faculte de l’anti- biotique de faire apparaître des formes resistantes ............... 241 TR. I. ȘTEFUREAC, Considerations'bryologi que s sur la Reservation naturelle de «Piatra Craiului Mare»............................ 249 X. SCOBIOLA, Nouvelles especes de Sphecidae (Hymenoptăres) de la Republique Populaire Roumaine............................... 271 E. ILIESCU, Stimulation â l’acide p naphtoxyacetique des semences de haricot .................................................... 277 I, CSAPO, Les sols de l’exploitation agricole collective «Le Tracteur rouge » de Luna de Jos (Reg. de Cluj) ......................... 28B E. VINTILĂ et E. PAPADOPOL, Recherches sur la valeur tbngicide du pentachlorophenol pour la conservation du bois ............. 317 hDITIONS DE L’ACADJÎMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE NOUTĂȚI DIN MICOFLORA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE DE Academician TR. SĂVULESCU Comunicare prezentată în ședința din 6 Aprilie 19ol- In prezenta contribuție, indicăm o serie de specii noi pentru mico- flora țării sau cu totul noi pentru știință dintre: Peronosporacee, Ustila- ginee, Uredinee și ciuperci neperfecte. De asemenea, mai indicăm o serie de plante gazde cu totul noi sau necunoscute încă în flora țării. Mate- rialul studiat va fi distribuit prin fasciculele următoare din « Herbarium Mycologicum Romanicum » care sunt în curs de apariție. Pentru speciile noi am dat valorile biometrice ale caracterelor esen- țiale diagnostice și am precizat caracterele diferențiale în raport cu spe- ciile înrudite. Microfotografiile ce însoțesc textul vor contribui la recu- noașterea speciilor studiate. PERONOSPORACEAE 1. Peronospora Ranunculi Gâumann Monogr. d. Gatt. Peronospora, 116, fig. 49, fig. 52; 4, fig. 54 și 56,1, 1923; Jaczew- sky, Opredielitel Gribov, 160, fig. 214, 1931; Săvulescu et Rayss, Contrib. connaiss. Peronosporacees de Roumanie, Ann. Mycol, XXVIII, No. 3 — 4, 304, 1930; Oescu et Rădulescu, Peronosporacees recoltees dans la depression de Ia riviăre Jijia, Ann. Sc. Univ. Jassy, XVIII, fas.c. 3—4, 434, 1933; Idem în Bul. Fac. Științe Cernăuți, VII, 103, 1933 ; S ă v u I e s c u, Les Especes de Peronospora Corda de Rou- manie, Ann. Mycol. Ser. II, Heft 1—6, 295, 1948. Pe frunze de Banunculus pedatus W et K. Muntenia, Reg. Teleorman, Raion. Alexandria —între Țigănești și Brânceni — 10.IV.1950. „ Această specie este cunoscută la noi pe Ba,nunculus bulbosus L., ti, poluanlhemos L. și B. repens L. a Pe Banunculus pedatus W et K este indicată pentru întaia oară în țara noastră. • tt n o a ; Pe această plantă gazdă mai este cunoscuta numai în U.H.S.b, i* 212 TR. SĂVULESCU 2 3 NOUTĂȚI DIN MICOFLORA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE 213 2. Peronospora leptoclada Saccardo Micheiia II, 530, 1882; Syll. Fung. VII, 250, 1888; Oudem., Enum. Syst. Fung. IV, 80, 1923; GSumann, Monogr. d. Gatt. Peronospora, 774, fig. 25 a, fig- 1, 1923; Jaczewsky, Opredielitel Gribov, 137, 1931, Din Secțiunea Leiolhecae, subsec. Parasitieae. Cespituelele moi, cenușii, acoperind dosul frunzelor în întregime. Gonidioforii în general ies izolat prin stomate, 300—400 p înălțime și 12—18 [A diametru, 5—6 ori dichotomic ramificați, trunchiul 5—12 p- gro- sime, la )bază tumefiați; ramurile terminale se desfac sub unghiu ascuțit, Fig. 1. — Peronospora leptoclada Sacc.; Gonidiofori și oospori. încovoiate în formă de cârlig; conidiile elipsoid ale, sferice, incolore, 23— 29 p. lungime și 21—26 p. lățime. Cele mai multe 24 X 24 p,s iar media 24,42 x 23,65 p.. Oogoanele, colțurat sferice cu membrana galben-des- chisa și 10—15 p, grosime, 45—55 p. diametru. Oosporii, sferici 25—28 p. diametru, cu membrana netedă de 2,5—3 p, grosime (fig. 1). Pe frunze de Helianthemum salîcifolium Mill. Dobrogea, Reg. Constanța, Raion. Constanța —Murfatlar —21.IV. 1950, leg. C. Zahariadi. Specie noua pentru flora țării. Cu această specie și cele două plante gazda indicate în această Notă, numărul speciilor de Peronospora cu- noscute din R.P.R. ajunge la 203, iar al plantelor gazdă la 284. Pe Heli- anthemum salîcifolium. este indicată P. leptoclada de Jaczewsky din U.R.S.S. Area geografică: Europa (Franța, Italia, Elveția, R.P.R. și U.R.S.S.). USTILAGINALBS I. Ustilago Poae-bulbosae Săvulescu, nov. spec. Soris linearibusi plus minusque serialis, primo epidermide teclis^ dein nudis el pulverulentis, alro-brunneis. Sporis globosis vel rarius breviier ellipsoideis, 8—12 p pro more 9—11 p longis, 8—11 p pro more 9—11 p laiis\ episporio muriculato, brunneo (pl. Nr. 1, fig. 3). Habitat in foliis vivis Poae-bulbosae L. Loc.: Regiunea București—Pipera—26.V.1950. Observațiuni. Specie din grupul mare Usiilago slriaeformis (Wes- tend.) Nissl. (syn. U. linearis (Dozi et Molkenboer) Ciferri. Pe Poa bulbosa L. a fost găsită și de alți micologi ciuperca pe care noi am separat-o într’o specie nouă. Acești autori (S c h el 1 en b er g, Brandpilze d. Schweiz, p. 35, 1911; Treboux, Verzeichnis V. Pilzen mit neuen Năhrpflanzen-Hedwigia 52, p. 317, 1912; Vestergren, Micromyc. rar. Nr. 1477; Mayor in Herb. Institut. Agron. București — Nr. 62 — 1599 — Gare de Boudry —■ Neufchâtel — Suisse 23. V. 1927) au determinat-o sub numele speciei colective, U. slriaeformis. - Noi am avut posibilitatea să cercetăm un bogat material din țara noastră, precum și materialul din diferite exsiccate străine. Făcând mă- surători biometrice pe 200 de spori și comparând caracterele episporului speciei de pe Poa bulbosa cu cele ale episporului altor specii din același grup, am găsit caractere morfologice esențiale care ne îndreptățesc a separa o specie nouă. Șirul de variațiuni al dimensiunilor sporilor dela Vstilago Poae-bulbosae Săvul. se prezintă astfel; 8 9 10 11 12P Lungime: ------------------- M = 10,29 u 6 6 60 49 60 25 8 9 10 IIP. Lățime: ----------------- M ~ 9,73 u * 17 75 52 56 r a = ± 1,09 m = ,i 0,07 cr = -|- 0,87 m = ± 0,06 Din cercul de specii care aparțin speciei colective U. slriaeformis se- parată de Liro și alții (Ann. Mycol. XIX'—28—32 și 52—55, 1931), [U. echinaia Schroeter pe PLataris arundinacea, U. aculeala (Ule) Liro, pe Agropyron repens ; U. scrobiculala Liro pe Galamagrostis arundinacea ; U. Calamogroslidis (Fuckel) Clinton pe Galamagrostis Halleriana, U. airae-caespitosae Liro pe Aira caespitosa; U. alopecurivora (Ule) Liro pe Alopecurtiu pratensis; U. scaura Liro pe Avenastrum pubesCens și A. pratensis; U. Brizae (Ule) Liro pe Briza media, U. Salveii Berk. et Br. pe Dactylis glomerata; U. feslucarum Liro pe Festuca dif. specii, U. agros- lidis paluslris Davis pe Agrostis dif. specii; U. Plitei-pratensis Davis pe Phleum pratense; U. Hierochloae-odoratae Săvul. et Rayss pe Hierochloe odorata; U. Davisi Liro pe Glyceria dif. specii; U. Poae-annuae Davis pe Poa annua; U. Poae-pratensis Davis pe Poa pratensis; U. Katramos Liro pe Poa nemoralis), specia descrisă de noi pe Poa bulbosa se deo- sebește esențial chiar dacă o comparăm cu cele descrise pe alte specii de Poa. De exemplu U. Poae annuae Davis (Phytopath. XXV, 816, 1935) are sporii de 14 x 12,5 p., în medie de 12,5 p diametru. U. Poae pratensis 5 NOUTĂȚI DIN MIC O FLORA REPUBLICII POPULARE ROMANE 2.15 214 tr. săvulescu Davis (l. c.) are după Lavrov (apud Gutner, Golovnevîie gribî 73. 1941) sporii de II—20 x 11—15 p, în general de 14 p., iar U. Kai- ramos Liro (Ann. Bot. Soc. Vanamo, VI.7.1935 apud Gutner, l. c. 73) are sporii de 7—16 x 7—14 p.. Specia de pe Poa bulbosa are sporii mult mai mici, 8—12 X 8—11 p. cu media 10,29 x 9,73 p,. Afară de a- ceasta, sporii sunt sferici sau aproape sferici, pot fi neregulați sau chiar elipsoid aii. 2. Ustilago bromivora (Tul.) Fischer v. Waldh. ȘuIJ. Soc. Nat. Mosc., Voi. 40, PI. HI, fig. 15, 1876, p. 252. In inflorescențele de Bromus squarrosus L. Plantă gazdă nouă pentru flora țării. Dobrogea, Reg. Constanța, Raion. Constanța — Murfatlar—6.VI. 1903, leg.I. Constantineanu. 3. Sphacelotheca Constantineanui Săvulescu, nov. spec. Soris in ovariis, parum globoso-inflatis, 1—2 mm diameiro, apice mi- nute apiculatis, pseudomembrana fungina brunnea dein irregulariler dis- 1 1-1-- -------sporarum nigra, granulosa vel pulverulenta, columella centrali tenui circumposita; sporis singulis brun- massa rupta velalis; Vig. ‘l.-—Sphacelotheca Constantin eani^ Ovare de Alopecurus aequalis Sobol. în care se desvoltâ massa spo- rilor. Mărit (ccaSOx). neis, ellipsoideis (54%), 7—12 X 6—9 p plerumque 8—10 X 6—8 p, vel globosis (46%), 6'—10 p, ple- rumque 7—9 p diameiro; episporio 1—1,5 p crasoo, minute granaloso (pl. II, fig. 1 a și 1 b). Figura 2. Habitat in ovariis Alopecuri aequalis Sobol. (Syn. A. fulvae Sm.). Muntenia, Reg. București — Bolintin —4.X. 1918, leg. M. Brândză (Herb. Constantineanu). In me- moriam mycologi I. Constantineanu dicavi. Sorii închiși în ovarele mai mari decât cele să- nătoase, proeminente dintre glume, sferice, la vârf cu un scurt apicul, 1—2 mm diametru. Sorii sunt înconjurați de o membrană falsă fungică, de coloare brună, care se rupe mai târziu în mod neregulat. Sporii văzuți în massă sunt de coloare neagră, grupați în jurul unei columele foarte fine, greu vizibile pe materialul de erbar; când sunt puși în libertate sunt asociați în granulațiuni sau mai puțin izolați în pulbere. Majoritatea sporilor (54%) sunt elipsoidali, restul (46%) sunt sferici. Dimensiunile sporilor variază, nu în limite prea mari, după cum urmează: Sporii elipsoidali: T • 7 8 9 10 11 12 p rr 1 4 C iu ±10 6 nungnue; ~ 24 39 25 6 4 G | X ț O. -r xc 6 Lățime: ~- o A 7 33 8 29 9 V 14 M = 7,23 p o = ± 1,2 m = ± 0,12 6 7 8 9 10 p Sporii sferici; 7 19 30 33 3 U = 8,06 p q = ± 0,74, ni = ± 0,07 Episporul 1«—1,5 p grosime, fin Veruculos. In ovarele de Alopecurus mai este cunoscută o Ustilaginee anume Til- letia calospora Passerini (Nuovo Giorn. Bot. Ital. IX,238, 1877; Sacc., Syll. Fung.' VII. 483, 1888; Rabenh., Kr. FI. Deutschl. II.1.110, 1884; C i f e r r i, Ustilaginales in FI. Ital. Crypt., 90, 1938; Gutner, Golovnevîie Gribî 201,1941) pe Alopecurus agroslis L. (Syn. A. myosuroides Huds.) din Italia șiU.R.S.S. Aceasta se deosebește foarte ușor microscopic de specia noastră prin sporii do 20—25 p diametru, cu episporul reticulat, cu ochiuri mari, neregulate. 4. Sphaeelotheca Tragi Săvulescu, nov. spec. Soris inflorescentiam occupanlibus, cylindraceo-ovoideis plus minusque bullaiis, 4—8 mm longis, 2—3 mm laiis, pseudomembrana fungina, tenui, albo-cinerea clausis dein ea lacerata subnudis, pseudomembrana e celullis aggregalis disrumpentibus composiia; columella centrali tenui, 1—2 mm longa; pulvere sporanum nigro; sporis globosis (81%), 9—12 p diameiro vel ellipsoideis (19%), 10—12 x 7—9 p, rarius irregularibus ; episporio 0,8—1,3 p crasoo, minute granuloso (pl. III, fig. a-e). Habitat în spicis Tragi racemosi (L.) AII. Dobrogea, Reg. Constanța—Murfatlar — 18.VI.1902. Sorii cuprind inflorescențele tinere, care nu se mai desvoltă, plantele rămânând sterile, numai cu rozete de frunze la bază. Teaca frunzei superioare acoperă spicul atacat. Sorii sunt cilindric-ovali, mai mult sau mai puțin umflați, măsoară 4—8 mm lungime și 2—3 mm lățime, acoperiți de o pseudomembrana fungică, subțire, alb-cenușie, apoi, sfâșiată, lasă sorii aproape descoperiri: la mijlocul sorului se găsește o columelă subțire, ci- lindrică, lungă de 1—2 mm, pulberea sporilor pusă în libertate este de coloare neagră, sporii sunt sferici (81%) sau elipsoidali (19%), mai rar neregulați, au episporul de 0,8—1,3 p grosime, fin granulos. Mărimea sporilor variază între limite apropiate după cum urmează: Sporii sferici: q 4 n 41 4 2 P —- —7 M = io,44 p • •. A , (1 1) •de aceea suma X a termenilor în A^ din membrii din dreapta ai ecua- '7*/ 1 fiilor sistemului (10) este mai mică decât suma a termenilor tot din membrii din dreapta ai acestor ecuații. Daca notam cu b. câUd subunitar dintre suma X și suma n » ' 27 obținem formula: X^b'^- (12) 27 . ■ ■ Este evident că b Ia rândul lui, depinde de ir, respectiv de i; având însă în vedere că determinările permeabilității membranelor lichide cu aparatura descrisă mai sus se fac întrJun timp limitat, admitem pentru simplificare că în prima aproximație b este constant. In acest caz, dacă notăm v' = vSl, nSl = f(n) = i și în consecință X(n) = % ecuația (9) ia aspectul: — x = ~ l-- l i----- K 7 27 27 27 Rezolvând ecuația (13) în raport cu x ajungem la soluția: l X = > a + pf în care constantele a și p au Valorile: (14) 7(?L±S ZSKv 0— - 2S (15) (16) Formula (14), deși aproximativă, reprezintă în mod satisfăcător, re- lația între x și t, ceea ce se va arăta întrJo altă lucrare, iar aplicabilitatea ei la datele experimentale înseamnă că trecerea substanței de cercetat prin membrana lichidă utilizată în cursul experienței, se face conform cu legea difuziei. Odată dedusă relația (14) dintre cantitatea x a substanței (s) ieșită din biuretă (B) și timpul respectiv t} rămâne de precizat modul cum se poate ajunge la stabilirea valorilor constantelor a și Ș. In acest scop, se stabilesc experimental cantitățile substanței (s) ieșite din biuretă în in- tervale de timp diferite, obținându-se o serie de IV perechi de valori xt și (i = 1 , 2 ,. . .IV). Pe baza acestor valori se trece la calculul constan- telor ași paplicându-se metoda dată de Ga u s s și cunoscută sub numele de «metoda celor mai mici pătrate » [4]. Scriem întâi ecuația (14) sub forma a® + P^ = (17) Din sistemul (X Xa 4~ p7t la — la a xb + p^ tb — tb (18) de două ecuații de acest fel, completate cu două perechi de valori Xat la și Xb, ib rezultate din determinări diferite, se pot calcula Valorile apro- ximative â și (3 ale constantelor ași p, cu ajutorul formulelor: la lb (&& ®«) a --------------------- Xa ^b (lb la} (19) 236 E. MACOVSCHI 9 PERMEABILITATEA MEMBRANELOR LICHIDE (III) *23? (3 = (20) ta') Aceste valori oc și p sunt aproximative și se deosebesc de valorile cele mai plauzibile a și p, deoarece pentru deducerea lor s’au utilizat numai rezultatele a două determinări a și b, și nu toate perechile de valori xt și ti obținute în cursul cercetării. De aceea, pe baza tuturor datelor experimentale, adică pe baza tu- turor perechilor de valori Xș și li, trebue găsite corecțiile și gp, care adăugate la valorile aproximative ale constantelor oc și (3, să dea valorile cele mai plauzibile.ale acestor constante, conform formulelor: a = a 4- S a ; p = p + $ P- (21) Pentru aceasta, scriem ecuația (14), respectiv (17), sub forma: ■ otXi 4- p^ — tf = v • (22) (unde în general 0, fiindcă valorile xf sunt grevate de erori) pentru ca, folosind simbolul : axt 4- p^i ii = f (a, p), (23) să ajungem la formula: f (m,n) — ii = v, (24) Ținând seama de ecuațiile (21), formula (23) poate fi reprezentată ca funcția valorilor aproximative cunoscute a și p și a corecțiilor căutate Sa și Sp. Astfel se obține formula: /(a,p) = /(a + Sa, P+SP) (25) care, desvoltată în serie Taylor, dă relația: IMW W) + 8a + 8Ș (26) doc cp Desvoltarea funcției (25) în serie Taylor, a fost întreruptă la ter- menii de gradul întâiu, ceea ce se poate face atunci când corecțiile sunt destul de mici față de Valorile aproximative. Apoi, relația (26) se intro- duce în ecuația (24), se calculează expresiile din această ecuație și astfel se obțin ecuațiile: + P^ 4- xi 3a + 8p — k = Vf care. în cazul când se folosesc prescurtările Xi = di Xi li — bi ctjXi 4* P^i i* (27) (28) iau forma 3 a 4" \ 3 P 4- = vi n2 Sa 4- ^2 SP 4- 4 = « • (29) • Ujv Sa 4" 8p 4" hv = De aicil), pe baza condițiilor do minim Alni = o și d$a d3p (30) ce corespund principiului calculului de compensare [w] — minimum, re- zultă ecuațiile normale (31), precum și ecuația (32), ce se deduce pentru controlul valorilor [w]: [aa] 8a + [ai] 8(3 + M = 0 1 [ai] 8a + [6&1 8? + M = 0 1 M Sa + [W] 8P + [«] - [w] '(31) (32) Pentru controlul coeficienților ecuațiilor normale, se mai stabilesc ecuațiile [au] 4- [o&] + [«0 = [os] M +[M] +M =[M (33) [Cq + [«] + [H] = M în care s; reprezintă suma tuturor coeficienților din fiecare ecuație nor- mală sr (Z! t bi 4- ti (34) Rezolvarea sistemului de ecuații (31), (32), folosind algoritmul lui Gauss, ne dă Valorile corecțiilor căutate și Sp, «greutățile» lor p^ și p^ și valoarea [vv]. De aici, folosind expresiile (21), se află valorile co- rectate ale constantelor a și p. Pentru a constata dacă valorile aproximative ale constantelor s'au corectat suficient, se introduc constantele corectate conform formulei (21) în ecuațiile (22) și se calculează erprile'«rămase» Dacă suma pă- tratelor acestor erori vi; este identică cu valoarea [vv] obținută din cal- x) A se vedea K a r 1 Mader, Ausgleichsrechnung in Handbuch der Physik de H. G e i g e r și K. S c h e e 1, voi. 3, p. 515, Berlin 1928, — E de menționat că notația utilizată de Gauss are următoarea semnificație: N N [wj — V vj pd>; = y 6itetc. 238 E. MACOVSCHI 10 ii PERMEABILITATEA MEMBRANELOR LICHIDE (III) 239 cuiul de compensare (32), atunci valorile astfel corectate ale constantelor oc și p, pot fi considerate ca cele mai plauzibile. In cazul contrar, calculul se repetă, considerând Valorile corectate ale constantelor ca aproximative până când condiția menționată mai sus va fi îndeplinită. Se trece apoi Ia calcularea erorilor medii ale constantelor și la cerce- tarea erorilor «rămase» din punctul de vedere al hazardului repartiției. Eroarea medie este data de formula '-*1® <»> unde N reprezintă numărul de determinări și 2 numărul constantelor ce intervin în calcul. De aici rezultă, conform formulelor Pw ~~ i ’ Pn " i . yp* fpp erorile medii ale constantelor oc și p așa că valorile acestor constante pot fi prezentate sub forma: a ~ (oc + S 3«) i ; p = (p + S 3p) i Pș (3?) Expresiile acestea (35) arată ca valorile «reale» ale constantelor de mai sus cad în limitele arătate, cu probabilitatea 0,68. Gu această ocazie se poate afla dacă în rezultatele experimentale apar erori prea mari; pentru aceasta este suficient sa se compare valoarea 2p. cu erorile «rezi- duale» dacă condiția iq < 2 p este satisfăcută, nu s'au făcut în cursul experiențelor erori prea mari. In lucrările următoare, dedicate problemei permeabilității membra- nelor lichide, se va arăta aplicabilitatea metodei picăturilor în diferite cazuri concrete. Institutul de Biochimie al Academiei B.P.B. MCCJlE/țOBAHHSI nPOHHLțAEMOCTH MEMBPAH COOBUțEHME III HOBblH METO/ț (KAHEJIbHblH METO/ț) HCCJIEAOBAHHH nPOHKLțAE-. MOCTK JKMAKWX MEMBPAH (KPATKOE COAEPJKAHWE) Abtop paspadoraji hobmk mctoa ucojieaoBaHUH npoHnqaeMocTM hcmakmx MeMdpan, Ha3BaHHbiâ mm „KanenbHMM motoaom". Dtot MeTOA dasMpyeTCM Hă^cji&AyfoineM npnințMne. JKmakoctb c dojibinew nJioTHOcTbio bboautch KaiuiR sa xaunen b jkmakoctb c MeHbmen iuiothoctmo, coAepwamyio b pacTBope ncKOMoe BeuțecTBo m HecMemuBaioinyiocM c nepson wjwctbio. BeuțecTBo npoHHKaeT hb pacTBopa b Kanjm uepea pasrpaHimM- Bawmyio kx >KMAKyio MeMdpaHy w yBJieKaeTCM mmm. npu cbocm na^euHU Kaiuin roMoreunsMpyiOT pacTBop, uepes kotopmm ohm npoxoAMT, n codupatoTca noA bthm pacTBOpoM, cjiMBaRCb w odpaaya HCHAKnâ cjiou, KOTopwh momcct 6biTb noABepruyr aHaansy. Bmmo «OKaaaHo, uro b cnyuae npoHMKHOBeHMM BemecTBa uepe3 MCMAKyio MeMdpany comacno saKOHy AH^^yanu dwa, cooiHomeHne MejKAy KonnHecTBOM x An^yHAupoBaHHoro BeiqecTBa n cooTBercTBeHHbiM BpeweHeM t, moject omtl npn nepBOu npKbJimKeHHocTM BbipaaieHO (jpopMyjioii t X =-------■> a + Și r^e a M 0 UOCTOMHHbie. PaCMeT BeJIKHMHbl 8TKX nOCTOMHHMX np0M3B0AMTC» npn noMoiun MeTOAa Taycca, ii3BecTHoro noA mmchcm mctoab HanMeHbuinx KBaAparoB. HccneAOBaMMM nponsBOAMTca npn homoium eecbMa hccjiohchom annaparypbi, KOTopaa mojkct Seitl nsFOTOB-Jiena b niodoii xMMMuecKOM Jia- dopaTopMM. RECHERCHES SUR LA PERMEABILITE DES MEMBRANES LIQUIDES NOTE III UNE NOUVELLE METHODE (METHODE DES GOUTTES) POUR LA RECHERCHE DE LA PERMEABILITE DES MEMBRANES LIQUIDES (R^SUM^) I/Auteur a elabore une nouvelle măthode destinee ă larecherche de la permdabilitâ des membranes liquides, quJil a appelăe «la măthode des gouttes ». Cette mâthode est basăe sur le principe suivant: on introduit goutte ă goutte un liquide d'une densită plus grande dans un liquide d'une den- sită moindre, qui contient en solution la substance qu'on Veut rechercher et est non miscible avec le premier. La substance penetre, de la solution dans les gouttes, ă travers la membrane liquide qui les delimite et est entraînăe par celles-ci. Dans leur chute, les gouttes homogeneisent la solution qu’elles traversent pour se rassembler sous la solution; elles s’y fondent en formant une couche de liquide qu’on peut soumettre ă Lana- lyse. - ■ . L'Auteur a demontră que, dans le cas ou la penetration de la substance ă traVers la membrane liquide s’effectue conformement ă la loi de la diffusion donnee .par F i c k, Ia relation entre la quantită x de la sub- stance diffusăe et le temps respectif t peut âtre exprimăe en premiere approximation, par la formule: l x = -----— a + pi ou a et p sont constantes. La valeur de ces constantes peut âtre calculăe ă Taide de la măthode de Gauss, connue sous le nom de «măthodedes plus petits carres ». Les appaieils necessaires ă la recherche sont tres sim- ples et peuvent ătre confectionnes dans n'importe quel laboratoire. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tom. III, Nr. 2, 1961 340 e. MACOVSCHI 42 BIBLIOGRAFIE 1. D. Rubinstein, Problema permeabilității. Lucrările Congresului din 13—17 Mai ' 1936, Medghiz 1939, Moscova-Leningrad. 2. Eugen Macovschi și Mari a Mykietiuc, Bul. Științ. Acad. R.P.R’., Seria A, Tom, I, Nr. 2, Ianuarie 1949, p. 171—182. 3. Eugen Macovschi și Georgeta Stan, Biochem, Ztschr., 1942, 310, p. 255—280. 4. Eugen Macovschi, Biochem. Ztschr,, 1942, 810, p. 313—324. REDUCEREA TELURITULUI DE POTASIU DE CĂTRE BACILII TUBERCULOȘI, TEST PENTRU DETERMINAREA ACȚIUNII TUBERCULOSTATICE ȘI TUBERCULICIDE A ANTIBIOTICELOR ȘI A FACULTĂȚII ANTIBIOTICULUI DE A DETERMINA APARIȚIA DE FORME REZISTENTE*) DE S. OERIU, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R. P. R., G EUSTATZIU, R. LEVENTER, G. BUNESCU și H. SCHREIBER Comunicare prezentată în ședința din 9 Februarie 1951. Studiind corelația între gradul de rezistență obținut prin antrenarea germenilor pe medii cu antibiotice și intensitatea reducerii teluritului de potasiu, am obserVat că teluritul de potasiu este redus la telur de către germenii rezistenți, nu însă și de către germenii sensibili la antibiotice, ceea ce ne permite să diferențiem tulpinele rezistente de cele sensibile. De asemenea, am observat că în cursul antrenării bacililor la concen- trații progresive de antibiotic, se desprind trei zone bine determinate: a) o zona de insensibilitate, în care intensitatea reacției se acordă cu desVoltarea culturii, care este maximă; b) o zonă intermediară, de discordanță între intensitatea reacției și a gradului de desVoltare al germenilor, în care culturile bine desVoltate pot răspunde slab la reacția cu telurit și culturile slab deSVoltate pot răs- punde cu o reacție intensă; c) o zonă de sensibilitate, în care reacția biochimică este cu atât mai slabă cu cât cultura este mai inhibată în desVoltarea ei. Intre cele două extreme — desVoltarea nestingherită a bacililor și inhibarea desvoltării lor (controlate prin proba cu teluritul de potasiu) — se găsește o zonă intermediară (obișnuit corespunzătoare diluțiilor medii), în care populația microbiană se împarte în: germeni deveniți rezistenți, germeni care se antrenează la rezistență, germeni indiferenți, germeni sensibili care sub acțiunea antibioticului sunt pe cale să moară și alții care au murit. A.) Felul în care decurge proiectarea caracterelor biologice ale unei culturi de bacili tuberculoși pe scara de diluțiuni a unui antibiotic ne îngă- •) Lucrare în cadrul problemei « Con tribut iu ni la chimioterapia tuberculozei». 8 242 & Orfani COLABORATORI 2 3 TELURITUL DE POTASIU ȘI REZISTENȚA LA ANTIBIOTICE 243 due să afirmăm măsura în care o substanță bactenostatică include poten- țialul unei acțiuni bactericide. . Pentru oricare antibiotic a cărui zonă intermediară este îngustă, concen- trațiile progresive de antibiotice, folosite la antrenarea rezistenței, sunt restrânse ; o astfel de zonă intermediară nu conține forme alternativ sensi - bile și rezistente, care ar îndepărta limita bacteriostatismului. In aceste condițiuni, acțiunea antibiotică se exercită asupra întregei populații de germeni. In opoziție cu zona intermediară îngustă, cea largă demonstrează o pu- tere bactericidă redusă și înceată a antibioticului; în aceste condițiuni, acțiunea antibiotică nu cuprinde întreaga populație de germeni, fapt care explică de ce în zona intermediară largă se găsesc forme sensibile și rezistente. In cercetările noastre cu teluritul de potasiu în mediile de cultură cu bacilul aviar, conținând doze progresive de streptomicină și I2 (sulfosali- cilat-aliltiocianat-streptomicină), produsul I2 se arata aproape de 20 de ori mai activ decât streptomicină. B) In studiile făcute pe bacilii Koch izolați dela cobai infectați și tratați, ca și germenii izolați dela 45 de bolnavi tuberculoși tratați cu antibiotice (unii cu I2 și alții cu streptomicină), am putut constata legătura strânsă între întinderea zonei intermediare definită in vilro (cu proba de telurit) și aptitudinea antibioticului de a determina apariția de forme rezistente. Reducerea feluritului de potasiu de către Mycobaclerium tuberculosis demonstrează ca antibioticele care posedă o zonă intermediară largă (streptomicină) dau forme rezistente, în timp ce antibioticele cu o zona intermediară îngustă sau Virtuală (I2) nu duc la apariția de forme rezisr tente, ceea ce confirmă în fapt cercetările noastre anterioare, după care streptomicină administrată în tuberculoza experimentală la cobai duce Ia desvoltarea de tulpine rezistente, ceea ce nu se întâmplă la cobaii tratați cu produsul I2. Proba cu telurit poate folosi și la controlul procesului de germeni bătrâni, cu înmulțire deficitară și sensibilitate atenuată, în genere, pentru antibiotice. CONCLUZIUNI 1. Reducerea feluritului de potasiu de către Mycobaclerium tubercu- losis, în prezența unor c oncentrații progresive de antibiotic, constitue un test ușor de mânuit și cu aplicare practică pentru controlul acțiunii bacteriostatice și bactericide a antibioticului. 2. Reducerea feluritului de potasiu de către Mycobaclerium iubercu- losis, în prezența unor concentrații progresive de antibiotic, constitue un test pentru stabilirea facultății unui antibiotic de a determina, în prezența sa, formele rezistente. 3. In prezența unor concentrații progresive de antibiotic folosite pentru antrenarea la rezistență a bacililor tuberculoși, se disting trei zone bine determinate: a) o zona de insensibilitate a germenilor fațade antibiotice, în care intensitatea reacției și desvoltarea culturii sunt maxime; b) o zona intermediară, de discordanță între intensitatea reacției și a gradului de desvoltare al germenilor, în care alternativ culturi bine desvoltate pot răspunde slab la reacția cu telurit și culturi slab desvoltate pot răspunde cu o reacție mai intensă; c) o zonă de sensibilitate în care reacția biochimică este tot atât de slaba, pe cât este inhibată cultura. Întinderea zonei intermediare variază pentru același tip de bacii tuber- culos, în raport cu acțiunea bactericidă a antibioticului. 4. O zonă intermediară largă demonstrează facultatea antibioticului folosit de a determina desvoltarea de forme rezistente, el având o acțiune bactericidă redusă și înceată, 5. O zonă intermediară îngustă indica acțiunea net 'bactericidă a antibioticului în concentrații ce sunt apropiate de limita bacteriostatică și facultatea de a îngreuia desvoltarea de tulpine rezistente. BOCCTAHOBJ1EHHE TEJDIYPMTA KA^MH TYEEPKyjIESHblMH BAqWJI- JIAMM —TECT ^51 OnPEAEJIEHMH TYBEPKyjIOCTATHHECKOrO PI TyBEPKyjIOLTOHOrO AEftCTBHW ahtmbmotwkob m cfiocobhocth AHTMBMOTMKOB BBI3BIBATB nO^BJIEHHE PE3MCTEHTHBIX 0OPM (KPATKOE CO/țEPWAHKE) npMMeHeHMew TecTa BocciaHOBJieHO xejixypMTa KanMH >KK3HecnocodHbiMM Ty6epKyjie3HbiMH MMKpodaMM n onpegejiHH exenenb pasBMxnH pesMcxeHXHocxM MHKpoda no oxHOLneHino k aHTndnoTHKy, aBxopbi onpegejunox cujiy dasxe- pwocTaTnuecKoro n daKxepmjMjțHoro /țencxBMM aHTndnoTWKa, a xaioKe cno- codnocTb aHTwdnoTKKa BbisbiBaxb passHTHe MMKpodoB, pesMCxeHXHbix k anxu- dnoTHKaM. npM nporpeccHHbix KOHgeHTpaițnax aRxndHoxMKOB, McnojibsoBaHHbix /pin BhipadaTbiBaHKH yexoMHMBoexM Tydepxy^esHbix dagniui, pașii mm aroicji xpM nexKO OMepueHHbie sorbi. 1. 30Ha HeHyBCTBMTeJIbHblX MMKpodOB no OTHOLneHMK) K aHTMdMOTMKaM, B KOTOpoS KHTeHCMBHOCTb peaRgHM M paSBMXMC KyiIbXypbl MaKCWMaJIbHbl. 2. npowexi«e Time xyoep- KyjiesHoă damijuibi b aaBMCMMocxn ot daKxepMgM^Horo genciBKH aHxudno- xnxa. npMMeHHH Mexofl xejuiypnxa Kajina gua onpeAejieHKH cxeneHn peswcxeHX- HOCTM K HyBCTBKTe^bHOCTM MMKpOdOB, nOUyMeHHMX M3 MOKpOTbl 45 Xydep- KyjiesRbix doJibHbix, jieHeHHbix. cxpenxoMMUMHOM mjim npenapaxoM Ia (cyjib- ^ocajmițMJiaT — aji^RJiTMomiaHar — cxpenTOAmimu), aBTopbi ycranoBUJiig uto 3* TABLOUL Nr. 1 Bae.il -HI + 1 î o *a -HI + 1 p -H + •a in I II + + ,{S tare 1 1 'S Cf) -Hi + diar. 1 UI s w* a g • rme :s + Oi & 25 otasiu și gradul de . 1 & 43 § 1 ; de s t r e p t o Era»/a i s . A AI III II I ; -HI -HI -HI -H + + + ' + + + + + 2. Zona inte ibiotic = Concordanța între gradul d de desvoltare al cult p O PQ teluritul de p< concentrații pi r o ș r c s i v ( 0,5 U/cm3 II UI IV -HI + -H| -HI + + + + iță între gradul H 8 1 £ '8 ,K ;ii p UI -1—î -H + + 1 0J "v 3 o Q □0 e S r a ț > ■F rt <3 a 43 *5 VI . «J reacției î K ’ s ■o X^î 1 ni ai G C a c :£ ațe: tul N N șl ro q tensit teluri O A *s । 0 0 ca c 7 TELURITUL DE POTASIU ȘI REZISTENȚA LA ANTIBIOTICE " ' 247 246 npoMejKyȚonnan sona (b KpȚopofi HaxozțKȚCH nonyjiHipia Oapn/ui c nonn- jKeHHoâ cnoco^HocTBio pecia k c HenocTOHHHHM no oTpomemno' k TejiJiypnTy KaJiMH BOCCTaHOBineJibHbiM geiiCTBMeM): na MHoro dojibine npir. cTpenTOMMițnHe (0,5 — 10 E). LLInpoKasî npowejKyTOHHaH sona (0,5—10 E npw cipenTOMnunne), ot- jțaJiHiomaH 3OHy nveciBUTe^bHOCTii, ^eMOHCTpnpyeT onenb orpaHimeHHoe date- TepmvmHo^ /țencTBiie h cnoco^HocTb aHTn6noTMKa BbisbiBaTb. pasBMTKe pe- BWCTeHTHblX LUTaMMOB. yssaa npOMejKyTOHHaa SQna (0,5 -1 E npn npeaapaie I2) ndKaBbiBâeT neTKoe- daKTepmțiqHoe AeiicTBwe aHTndiioTMKa b KOHițeHTpaițriHx, 6jik3Kkx k ^aKTepnocTaTHHecKOMy nopory aHTwdHOTiiKa. . . . 7 . rîpMMeHeHne nogoQHoro aHTMdwoTHKa b KJiMHWKeJțaeT caMbiii hwbkmh npo- IțeHT peSMCTeHTHblX MMKpodOB. ‘ 5, ’ BocciaHOBJieHMe -ȚejiJiypHTa Kajina, odaBaHHoe Mycobaclerium tițberculosis, npH nporpeccHBHbix koHițeHTpaițKax aHTMbnoTMKa, sEJinerca țcctom ajia onpe- jțeJieHwa cnocpdnocTH aHTMdwoTHKa BbisbiBaTb b cbocm npncyTCTBWH peswc- TeHTHbie (|)OpMbI. - .. ’ LA RfiDUGTION DU TELLURITE DE POTASSIUM PAR LES BA- CILLES TUBERCULEUX, TEST POUR DUTERMUNER L’ACTION TUBERGULOSTATIQUE ET TUBERGULIGIDE DES ANTIBIOTL . QUES, ATNSI QUE LA EAGULTg DE LJANTIBIOTI QUE DE FAIRE APPARAÎTRE DES FORMEȘ RESISTANTES " . ■ « ■ / (RI3S.UMS) - ' „ ' \ Par rapplication du test de la reduction du tellurite de potassium par les germes tuberculeux Viables et Ia determinatioirdu dpgre de develop- pcment de la resistance des germes apx antibiotiques, leș Auteurș parvien- nent non seulement. ă determine? Fintensite de l’action bacteriostatique et bactericide. dJun antibiotique. mais encore la faculte dJun antibiotique de provoquer des germes resistants aux antibiotiques. En presence de concentrations progressivement croissantes, utilisees â Fentraînement vers la resistance des bacilles tuberculeux, on peut dis- tinguer 3 zones parfaitement distinctes: a) une zone d'insensibilite des germes pour les antibiotiques, ou Finten- site de la reaction et le d^Veloppement de la culture atteignent le maximum ; b) une zone intermMiaire, de discordance entre Fintensite de la reac- tion et le degre de d6veloppement des germes, ou, alternativement, des cultures bien d6velopp6es peuvent repondre faiblement â la reaction au tellurite, alors que des cultures faiblement d^veloppees peuvent repondre â une reaction plus intense ; c) une zone de sensibilite, oti la faible intensite de la reaction biochi- mique va de pair avec Finhibition de la culture. L’etendue 'de la zone intermediaire Varie, pour ce meme type de Facille tuberculeux, en raison ’de l’action bactericide de Fantibiotique. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tom. III, Nr. 2, 1951 248 Ș. OERIU 0 COLABORATORI 8 En appliquant le test au tellurite de potassium pour determiner le degrâ de râsistance et de sensibilite des germes de crachats de 45 tuber- culeux traitâs ă la streptomycine et par le produit Iă (sulfosalicylate- a llylthiocyanate-streptomycine), lesAuteurs notent que la zone intermA diaire (oii se trouvent Ies bacilles â puissance de d^Veloppement diminuâe et â action râductrice inconstante sur le tellurite de potassium) est beau- coup plus âtendue pour la streptomycine (0,5 — 10 unitâs) que pour le produit I2 dont la limite se place entre 0,5 et 1 unită. Une zone intermediaire âtendue (0,5 — 10 unitâs pour la streptomy- cine) qui âloigne la zone de sensibilii^, indique une action bactericide tres reduite et la possibilit6 pour l’antibiotique de proVoquer l’apparition de formes râsistantes. Une zone intermâdiaire elroite (0,5 — 1 unite pour le produit Ia) indi- que une action nettement bactericide de Pantibiotique â des dilutions rapproche.es de la limite bacteriostatique de rantibiotique. I/utilisation clinique d'un pareil antibiotique donne le plus petit nombre de germes resistants. La reduction du tellurite de potassium par le Mycobaclerium tuber- culosis, en presence de dilutions progressivement croissantes d'un anti- biotique, represente un test qui permet d’âtablir sa faculte de determiner des formes re&istantes. BIBLIOGRAFIE 1. O e r i u S„ C i u c ă M., Stamatescu 8., EustatziuG., Acțiunea bacte- riostatică și bactericidă in vitro a produselor streptomicină și Za (sulfosalicilat-alil- tiocianat-streptomicină) asupra baciluluit uberculos uman. Voi. I. Editura Academiei R.P.R., 1949. 2. O e r i u S„ Combiescu D., Bonciu C., Io an <ț L.> Angelescu I., Botez V., Oeriu I., Felix B., Contribuțiuni la studiul desvoltării de tulpine BK rezistente prin administrare de streptomicină in tuberculoza experi- mentală la cobai, prin inoculări în serii de splină dela cobai infectați și tratați la cobai normali. Voi. II. Editura Academiei R.P.R., 1951 (sub tipar). CONSIDERAȚIUNI BRYOLOGICE ASUPRA REZERVAȚIEI NATURALE «PIATRA CRAIULUI MARE» , DE TR. I. ȘTEFUREAC Comunicare prezentată de Academician TR. SĂVULESCU în ședința din 9 Februarie 1951. Dacă vegetația plantelor superioare (Cormophyta) din masivul Piatra Craiului este în general puțin explorată, cu atât mai mult putem accentua acest lucru, cu privire la studiul plantelor inferioare (Thallophyta), despre care găsim numai unele date răslețe în literatura mai veche. Astfel, asupra mușchilor ( Bryophyla), primele date bryologice din acest masiv, le aflăm în Enumerația lui Baumgarten (1864), însă fără specificarea mai de aproape a stațiunilor. S c h u r, în Enumerația sa (1866), trece din Piatra Graiului, un număr de 11 speci' de Bryales, Care sunt trecute și în Enumerația sistematică a Gryptogamelor din Transilvania a lui Fuss (1877) și anume: Baumgarten 'Schur Fuss Bryum imbricatum Bruch et Schimpr. \ ( » Br. pallescens Bmg. in herb.) 4275 1281 Encalypba fimbriala Brid . . . '— 4323 1236 Grimmia commutata Hampe .... . . . 2345 4345 1202 Orlholrichum alpeslre Schimpr. (Hornsch. (Fuss sub 0. speciosum Nees) ) • • “ 4437 1227 Pogonalum alpinum Brid . . . 241,5 4465 1317 Pogonalum arcticum Bmg. . . . 241*6 4466 1318 Pogonalum urniperum Brid . . . 2414 4460 1316 Polyirichum juniperinum Hedw. . . . . . 2417 4474 1325 Seligera Iristicha Bruch. et Schimpr. „ ■ 1 *' 4507 1146 Timmia austriaca Hedw . . . 2460 4527 1310 Web era polymorpha Schimpr. . . . . . . — 4540 .1266 In Enumerația lui Baumgarten întâlnim însă și o serie de specii de mușchi, care sunt trecuți sub stațiunea generală de « Alpibus Coronen- sibus », prin care se înțeleg clipele calcaroase ale sinclinalului mezozoic q Nomenclatura sistematică după Schur (36). 250 ȚR. L -ȘTEFUREAC 2 Bucegi-Piatra Graiului, fără a fi anume specificat care dintre aceste masive; astfel aflăm trecute'următoarele specii: Oncophorus strumifer Blid. . . . . En. Nr. 2382 Desmalodon laltfolius Brid. . . ■ ■„ » » 2390 Pogonalum ardicum Swartz . . » » 2416 Polytrichum sexangulare Hoppe . . » » 2421 Polytrichum formosum Spr. . . . . .» » 2423 Pohlia inclinata Spr . . » » 2441 Meesea uliginosa Hedw. . . . . . » » 2457 , ■ Timmia austriaca Spr. . . .. . . . » » 2460 Bryum alpinum Schw » 2526 Intre acestea, sunt unele specii de altitudine, ca Polytrichum sexan- gulare Floercke și P. alpinum L. var. arctlcum (Sw.) Brid.,. pe care Ie aflăm în Enumerația lui S c h u r trecute între alte stațiuni și din Piatra Craiului. Polytrichum sexangulare l-am recoltat din mai multe stațiuni în Bucegi, în Piatra Craiului însă nu l-am aflat. Menționăm că S c h u r a luat în buna parte datele după Baum- g a r t e n Enumeratio (1864), completând însă stațiunile după etichetele din herbarul acestuia. Aceleași stațiuni au fost apoi introduse și în lucrarea lui H a z s 1 i n s k y (1885). In 1905, apare o nouă contribuție bryologica asupra Carpaților, în care M a t o u s c h e k (23) analizează colecțiile lui A. D e g e n și dă din Piatra Craiului de deasupra Zărneștilor, următoarele trei specii de Hepaticae, 1 Sphagnum și 6 Bryales: Cephalozia curvijolia Dum. J) Sauteria alpina Nees Fegaiella conica Gorda Sphagnum cuspidalum (Ehrh.) WstL (pe care îl amintește și din Valea Vladușca) Dcsmalodon lalifolius (Hedw.) Didgmodon giganleus (Funck) Jur. Ulola crispa (Hedw.) Mnium roslralum Schrad. . Mnium orlhorrhynchum Brid. j Brachylhecium :șalcbrosum (Hoffm.) Mai târziu, întâlnim' în Flora Romaniae Exsiccata, Cent. 111/1923, sub Nr. 210 specia Anomodon roslralus (Hedw.) Schimpr. Făgăraș, Piatra Craiului, Stâncării umbroase calcaroa.se, Prăpastia, 1300 m s. m. leg. M. Peterfi, 10. VIII 1921 2). Vezi Matousc hek, M. B. Lap., iV, p, 82. : a) M.. Peterfi, în ultimii ani ai activității sale bryologice, a cercetat în două rânduri masivul’Piatra Craiului. Prima oară împreună cu G urtler, când a fost descris hibridul între Dianthus callizonus x D. spiculifolius = Dianthus Burciae Peterfi et Gurtler; a doua oară împreună cu Prof. Prișcu, când Peterfi a suferit un. accident...Ma- terialul recoltat, pe care Peterfi nu a mai apucat a-l prelucra, se află în parte la Cluj. Ș CONSIDEnATrUtiU BRYOLOGICE 251 Numeroase date asupra lichenilor din acest masiv sunt cuprinse în publicațiile lăsate de P.: G r e t z o i u . In vara anului 1948, am cercetat (10—27. VIII) vegetația muscinala a acestui impunător masiv de calcare titonice, insistând în deosebi asuprâ marelui abrupt apusean, cu pereți, văi și brâie țbiâne), din limită .sup^ ridară a pădurii ;de molid, până pe muchea semeață a Țimbanulur și vârful La Om. r : Datorită în primul rând expoziției .pe care o are marele abrupt .âpu'r sean pe Versanții ce coboară prăpăstios de pe întinsa creastă dela . Est ia Vest (20 km), acest masiv se; caracterizează din punct de. vedere oro? grafic și climatic prin locuri excepțional de potrivite pentru desyoltafea Vegetației muscinale, de o anumită componență,,.specifică stancăriilor de calcare și dolo.mite umede. ' Terenul /cercetat al marelui' abrupt. din masivul Piatra Graiului .este încadrat și decretat ca monument al naturii « Rezervația Piatra Graiului Mare»2). ■ ' Inițiativa luată în vara ariului 1948, de a explora vegetația acestei rezervațiuni. (8), a avut tot sprijinul, din partea Gomisiunii Monumen- telor Naturii de pe lângă Ministerul Silviculturii, care a încurajat studiul în colectiv al echipei. x) Paul Cretzoiu, Conspectul lichenilor pyrenocarpi din România, An. I.C.E.F., Seriă I, Voi. VII, 1942; Conspectul lichenilor gymnocarpi din România, I, ibid,,.Voi. -IX, 1943, ș. a. ' V . 2) Această rezervație,, cuprinsă în Regiunea Stalin, se întinde pe'o suprafața de 794 jugăre și 639 stjp; Valoarea florei e dată prin: Dianthus callizonus. Schott et Ky., cu mulți hibrizi,’Linaria alpina (L.) Mill., Hesperis niveâ Bmg., Leontopodium alpinum Cass/. Ș. a.; precum și stațiunea cea mai interesantă cu tisă — Taxus baccata Lf; numărând 439 de exemplare, repartizate pe grupe într’o fâșie de pe versanții abruptului, care variază td altitudine între 1000 până la 1300 m s. m. (Come s, 1947),. Tot aici e un parc natural, cu numeroase capre negre. ' ' ' . ' ■ Acest teren a fost. încadrat ca rezervațiune naturală prin Decret.Nr/645 din 1(938, pu- blicat în Buletinul Gomisiunii Monumentelor Naturii, An. VI, Nr., 1—2, 1938 și stă sub directa .supraveghere a Gomishinii Centrale a Monumentelor Natura, prin Qcolul silvic Zărnești. -■ ' , Inițiativa declarării, ea Monument Natural a regiunii celei mai caracteristice din acest masiv,'datează încă de'după primul războiu mondial, când un teren de 457 ha dim acest masiv a fost declarat ca rezervațiune naturală, fiind pus sub ocrotirea legii Monumentelor Naturii, la cererea Institutului Botanic din Cluj, care a întreprins o serie de cercetări asupra hibrizilor speciei endemice Dianthus callizonus Schott et Ky. (8, p. 9).. Muntele Piatră Craiului Mare, în suprafață de .666 jug., a fost expropriat pb seama Grădinii Botanice din Cluj, potrivit hotărîrii Judecătoriei Zărnești cu Nr. 35 din 1925, trecut în cartea funduară Nr. 798 a comunei Zărnești,. Nr. topografic 10.266-(Bul. Gom/Mon-, Nat. An. VI, Nr. 1--2,1938). , ■ ' ' . ...... Delimitarea terenului și darea în primire organelor silvice ale Oc. Silvic Zărnești ,s’au făcut în anul 1945. Hotarele rezervației sunt cuprinse: spre S din Vf. Grindului spre muchia Tamașului pe vechea graniță între România și Austro-Ungaria.; spre NV e limita superioară a vegetației forestiere-, deasupra zonei de protecție; la. N, linia spre Vf. Crăpăturii în direcția E-SE; la E și SE, hotarul merge până la Șeaua Curmăturii, la movila cu pilon de fier, de aici spre V și apoi spre SV, trecând peste baliza din Vf. La Om, atingând punctul extrem sudic în Vf. Grindului (8). 252 TR. I. ȘTEFUREAC 4 Stratul muscinal din vegetația regiunilor muntoase și în deosebi din acele stațiuni în care factorii climatici și edafici îl favorizează la maximum,, prezintă interes pentru studiu, nu numai prin enumerarea speciilor inventarului bryo-floristic, ci acest strat constitue și determină în mod hotărît caracterul fitosocio logic, prin structura și dinamismul sinuziilor muscinale, atât ale speciilor caracteristice asociației, cât și ale anumitor- elemente indicatoare și edificatoare în ecologia unităților mari de aso- ciație, ca alianțe și ordine, unități în care sunt cuprinse atât proporția întovărășirilor speciilor din același strat de vegetație, cât și mai ales- raportul dintre diferitele strate de vegetație (în legătură directă cu mediul local), factori ce trebue să stea la baza ridicării releveurilor de Vegetație în principiile fitosociologiei moderne. Pe măsura ce se vor cuprinde tot mai multe elemente din diferitele strate de vegetație în determinarea unităților fitosociologice, se va putea înțelege mai bine geneza și dinamismul succesiunilor Vegetale, în raport direct cu modificările ecologice ale mediului și cu durata relativă, a diferitelor climaxuri de Vegetație. Or, tocmai în stațiunile din Piatra Graiului, mai ales în acelea de deasupra limitei pădurii, la baza sau în unghiul pereților mari de stâncă,, se găsesc suprafețe întinse acoperite de asociații de mușchi, în care se înfiripă elemente caracteristice ale anumitor asociații de plante supe- rioare. Deși se știe că masivul Piatra Gj aiului e lipsit de izvoare, totuși, fâșia aceasta, care variază dela altitudinea dc 1600 m s. m. până la 1850 m s. m. este aceea care acumulează, din precipitațiuni și șuvoaie, canti- tățile cele mai mari de apă, pe care le rețin pajiștele strânse de mușchi; aceștia, fiind bine fixați printrJo pătură rizoidală de humusul calcaros de stâncă, rezistă torenților și șuvoaielor mai puternice. La fel, zăpada (și avalanșe) e adunată sub pereții de stâncă și reținută timp mai înde- lungat, între unghiul stâncii și limita superioară a pădurii. Acestea sunt stațiunile în care vom analiza locurile clasice cu anumite hepatice eutaliceJ) ca Bucegia romanica Radian, Preissia guadrata (Scop.) Nees, iar dintre mușchii frunzoși: Ortholhecidm rufescens (Dicks.} Br. eur., Oncophorus uirens (Sw.) Brid., Ctenidium molluscum (Hedw.) Mitten, Meesea uliginosa Hedw. ș. a. cum e în deosebi locul clasic dela cca 1800 m s. m. deasupra Brâului de Mijloc de pe Ciorânga, unde pere- tele de piatră, cu o înclinare de 55—65° se află aproape complet acoperit cu aceste specii de mușchia). In Vegetația de pădure, elementele stratului muscinal sunt carac- terizate printr'un număr relativ mic de specii, însă printr'o imensitate de indivizi, favorizați în desVoltarea lor de complexul factorilor ecologici ± uniformi, specifici climaxului de pădure, cu tipul sociabilității de creștere în pajiști și perdele; în schimb, în zona subalpină și alpină, datorită variațiilor mari de teren, microrelief, expoziție, sol, încli- ,i) Vezi M. G u ș u 10 a c, Siw la Phyloginie des Corinophyt.es, I. Leurs rapports avec Ies Bryophytes. Bul. Brăd. Bot. și al Muz. Bot. Univ. Cluj, voi, XXVIII, Nr. 3—4, 1948. . . a) In această stațiune, am recoltat și un material critic (fără sporogoane), aparținând Fam. Splachnaceae, care până acum încă nu a putut fi determinat. CONSUDERAȚIUNI BRYOLOGICE 253 nare, etc., notam, dimpotrivă, un număr mare de specii, dar cu indivizi relativ mai puțin numeroși, supuși factorilor ecologici foarte variați și -cu oscilații extreme. Acestea prezintă tipul sociabilității de creștere în perne înghesuite sau în trupe. Regiunea cercetată din masivul Piatra Graiului este cuprinsă între Bârsa Groșețului și a Tamașului din partea inferioară până în creasta masivului: Turnul, Curmătura, Țimbanul, Vf. La Om (2244 m s. m.), La Umeri, Marele Grohotiș, Ceardacul Stanciului, Șeaua Funduri, văile •caracteristice abruptului: Ciorânga, Padina lui Râie, Padina lui Călineț, Valea Podurilor, Valea Vlădușca, Valea Șpirlei spre Zăplaz. Din aceste stațiuni a fost recoltată o numeroasă colecție de hepatice și mușchi, din care semnalăm în lucrarea de față unele elemente rare din vegetația bryologică a Garpaților, sau altele care prin abundența și desVoltarea optimă, caracterizează în de aproape aspectele de vegetație muscinală ale acestui masiv, vegetație legată de solul și calcarele titonice, -ce aduc date importante în specificul acestei alese rezervațiuni. S’a< cercetat în deosebi «Creasta nordică» (denumită astfel de alpi- niști) dela La Om spre Turnul, cât și aproape în întregime « Creasta sudică » dela La Om spre Funduri. Creasta continuă, orientată dela SV la NE, are o lungime de 22 km. Rezultatele cele mai frumoase aparțin stațiunilor de pe Brâul Ciorânga Mare și Valea Vlădușca. Versantul răsăritean e slab înclinat, acoperit de vegetație pastorală și prezintă două denivelări: Colții Grindului și Țimbanele; Versantul apusean cuprinde marele abrupt, cu un perete continuu, unic în acest gen în tot lanțul Garpaților noștri (19). Din punct de Vedere geologic, muchia Pietrii Graiului, dintre Pietri- cica și Vf. La Om, e formata din calcare titonice. Marele abrupt cuprins între 1699—2100—2244 m s. m., prezintă marne, gresii și calcare, trecând în orizonturi conglomeratice. In această fâșie se găsesc numeroase năruiri, surpaturi și abrupturi. La altitudini mai mici se află șisturi cldritice sericitoase (26). Tectonica masivului Piatra Graiului e dată printr'un mare sinclinal mezozoic din depozite jurasice mijlocii neocomiene (26). Asemănarea geologică a masivului Piatra Craiului cu a Bucegilor, ■cât și apropierea geografică a acestor două masive, ne Va permite în multe cazuri, din punct de Vedere ecologic și bryo-geografic, să arătăm comparații strânse în vegetația muscinală a acestor două masive. PARTEA SISTEMATICĂ GL. HEPATIGAE Ordo Marchaniiales Subordo Riccioideae 1. Riccia sorocarpa Bischoff, recoltată din masivul Piatra Graiului în următoarele două stațiuni: a) Vârful Curmătura, grohotiș fixat cu Festuca sulcaia (Hack.) Nym. var. saxaiilis Schur, pe coastă însorită, la altitudinea de cca 1640 m 254 ’£R. 1. ȘTEFUREAG 6' 7. ... CONSIDERAȚIUNI BRYOLOGIGE 255 s/m., asociata cu Bryum caespiiicium L. Crește în rozete ± regulate, cu talul de mărimea speciei tipice, adeseori ceva mai mare. La ramifi- cațiunile tinere ale talului, solzii ventrali sunt clar vizibili, hemis ferici și incolori. In exemplare abundente, cu spori numeroși de 70-—75—85 jx, colorați brun închis, cu tivitura sporilor îngustă de 4—6 p.. 17.VIL 1948. b) Poalele dealului Gruiul Lung (Plaiul Foii) din valea Bârsa Croșe- tului, la altitudinea de cca 830 m s. m., pe sol fin, de pe blocuri de m'ica- șist și gresie, asociat cu Anomodon atlenuatus (Schreb.) HG bem, Bryum argenteum L., Barbula sp., din marginea cuiburilor cu Poa nemoralisC. In exemplare rare, mici, cu solzii ventrali adeseori colorați în roșu-vișiniu. 13.VIL 1948. Acest element polizonal dintre speciile genului Biccia, în ce privește răspândirea sa pe verticală, a fost aflat și în Carpații noștri în regiuni, de altitudine. Astfel e dată de A. V 1 ă d e s c u în 1937 (43) din Valea Cerbului — Munții Bucegi, la 2300 m s. m., iar între anii 1943—1950, am recoltat această specie în numeroase stațiuni din același masiv, cu expoziție estică și sud-estică, ca în Valea și Brânele Caraimanului, Valea Cerbului, Valea Dorului — La Lacuri și în deosebi foarte abundentă spre Colții lui Barbeș, pe coaste însorite, intrând însă și în zona superioară a molidului. In determinările noastre din Bucegi, am deosebit pe lângă forma tipică și var. nana Kern (Brâna de Mijloc a Caraimanului). Subordo Marchantioideae: Un caracter pronunțat bryo-geografic al vegetației muscinale, de pe calcarele din Piatra Craiului ale marelui abrupt, îl prezintă abundența anumitor hepatice eutalice, cu predominarea reprezentanților din Fam. Marchanliaceae și Fam. Cleueaceae. Astfel, comparativ dăm din 104 determinări frecvența următoarelor specii de hepatice eutalice pe stațiuni: Bucegia romanica Badian ............................46 de stațiuni (Aievea hyalina (Somm.) Lindberg . . 20 » » » ’ » var. suecica (Lindberg) K.M. 6 » » Sauteria alpina Nees................................10 » » Preissia quadrata (Scop.) Nees .... 10 » » Beboulia hemisphaerica (L.) Raddi ... 7 >> » Pellolepis grandis Lindberg......................... 2 » » Grimaldia pilosa (Horn.) Lindberg . . 1 » » Grimaldia rupestris Lindenberg .... 1 » » Grimaldia sp. ...................................... 1 » - » Aceste hepatice eutalice le aflăm și în alte masive calcaroase din Carpații meridionali; astfel sunt citate din Bucegi (Badian, 1915), cât și p. p. în ivirile de calcare și dolomite (Râiosu, Jghiabul Văros) din cristalinul munților Făgăraș (Ștefureac, 1949). 2. Glevea hyalina (Somm.) Lindberg Această hepatica crește pe calcarele însorite din munții și văile calde, fie' sterilă sau cu sporogoane; solzii ventrali mari. Majoritatea stațiunilor le aflăm în Curmătura, între 1590—2240 m s. m. T) în locuri unde sunt cunoscute și dintre Cormophyta, unele ele- mente te-'mofile a). Alte stațiuni mai puțin numeroase se află în partea sud-estică a masi- vului și anume Vf. Crăpătura, Muchia Țimbanului (SE la cca .2000 m s. m.), Vf. La Om (2240), Westwand (2220—2140), Deasupra Zăplazului (1880), La Lanțuri (1800), Ciorânga (1830), Vlădușca (1810), Ceardacul Standului (1620), Padina lui Călineț (1590). In general, această hepatica e răspândită în Piatra Craiului- la alti- tudini între 1600—2240 m s. m. Iar var. suecica (Lindberg) K. M. a fost., de terminată în colecțiile noastre din șase stațiuni: Fundul Ciorânga, Brâul Ciorânga. (171.0), Curmătura (2050), Padina lui Râie (1350). In unele din probele analizate se pot observa forme de trecere dintre specia tipică spre Var. suecica (considerată de unii și ca ssp. suecica (Lindb., Meylan). 3. Sauteria alpina Nees. Majoritatea stațiunilor sunt cuprinse în Curmătura (1980—2020) și Ciorânga (1950); altele spre Hornul Vlădușca (1650), Podul lui Călineț (1590—1650), Brâul Răchita (1600). E citată din acest masiv și de M a t o usche k. determinată din. colecția lui A. D e g e n (23). 4. Peltolepis grandis Lindberg. Această specie caracteristică Al pi lor ca Ic ar o și, Jura de Sud și Car- pați, între 1270—2400 m s. m, crește de obiceiu pe acele soluri unde zace mult timp zăpada sau în margini de grote reci. Aflată în Piatra Craiului numai în două stațiuni apropiate, la Curmă- tura, în nișe mici cu expoziția NE împreună cu Sauteria. Clevea, Clenidium, Torlella, Bartramia. 5. Reboulia hemisphaerica (L.) Raddi. Atât sterilă, cât și cu sporogoane tinere sau mature. In asociație cu Fissidens, Lophozia, Playiochila ș. a. Am recoltat-o în Valea lui Râie (1350) și Curmătura (2000), pe bolovănișuri fixate cu Festuca sulcaia. (Hack.) Nym. var. saxatilis Schur. . Crește de obiceiu în locuri calde și puțin umede. 6. Grimaldia pilosa (Horn.) Lindberg. Element arctic alpin, rar. Valea Curmătura, nișe cu Bucegia, Sauteria, Cleuea, Clenidium^ Torlella, 1900 m s. m. 7. Grimaldia rupestris Lindenberg. Specie arctic-alpină de calcare. Brâul de Mijloc al Ciorângii, înclinare 30—40°, 1830 m s. m. Amintim aici și o formă critică de Grimaldia, care din cauza mate- rialului insuficient și juvenil nu a putut fi identificată. 0 Notarea altitudinilor a fost făcută de colegul Beldie, pentru care îi exprimăm și aici mulțumirile noastre. a) Centaur ea Kotschyana Heuff., Achillea lingulata W. et K., Koeleria transsilvanica Schur, Galium erectum Huds. var. Bielzii Schur (= G, Mollugo L, var. erectum (HudsJ Aschers. f. Bielzii (Schur) ap. Borza, 1948), det. A. Beldie. 9 CONSIDERAȚIUNI BRYOLOGICE 257 266 c TR. I. ȘTEFUREAC 8 8. Bucegia romanica Radian. Dintre toate hepaticele eutalice din regiunea cercetată, Bucegia romanica Radian dă timbrul caracteristic asociațiilor muscinale dela baza stâncăriilor abrupte, unde e cea mai frecventă (p. 6). Această hepatică a fost descrisă de S i m. Șt. Radian din munții Bucegi în anul 1903 (30) și a rămas 43 de ani cunoscută la noi numai din acest masiv, Ioc clasic. In anul 1946, am aflat-o și în câteva stațiuni rare în ivirile de calcare-dolomite (Vf. Râiosu și Jghiabul Văros) din munții Făgăraș (41). In vara anului 1948, am putut urmări în de aproape răspândirea acestei interesante hepatice în masivul Piatra Graiului, unde acest element, relict terțiar (25; p. 803, 822) își găsește condițiunile optime de vegetație atât pe calcarele titonice, cât și pe gresii și conglo- Fig- 1- — Frecvența stațiunilor cu Bucegia romanica Radian, în raport cu altitudinea, din abruptul apusean al rezervației«Piatra Craiului Mare». merate (1699—2244 m s. m.), acoperite cu un humus fin negru, în zona ce prezintă numeroase năruiri, surpături și abrupturi, unde acu- mularea humusului, a apei de ploaie și a zăpezii, ca și a umidității atmos- ferice, este cea mai mare. Această fâșie corespunde zonei sub alpine între cca 1600—1850 m s. m., cu foarte numeroase stațiuni, care spre altitudini mai mari se răresc, până spre 2300 m s. m. Sub altitudinea de 1600 m s. m. am aflat numai câteva stațiuni, fie la 1500 sau chiar la 1300 m s. m. Această frecvență de răspândire pe verticală a stațiunilor cu Bucegia romanica Radian pentru marele abrupt apusean al rezervației Piatra Craiului Mare, în ce privește raportul dintre numărul stațiunilor și dife- ritele altitudini, am trecut-o în forma unui grafic în figura 1. Cunoscând răspândirea hepaticei Bucegia romanica Radian în tot masivul munților Bucegi (1940—1950), putem afirma că această plantă interesantă din punct de vedere morfologic (fără filamente asimila- toare în camerele stomatice, spre deosebire de Preissia) și bryo-geo- grafic ca element cu areal disjunct (Garpații R.P.R., M-ții Tâtra, America de Nord), are în munții Piatra Craiului, un centru puternic de răspân- dire în Garpații noștri, atât în ce privește frecvența asociației în care se află, cât și desvoltarea exemplarelor la optimum, prezentând obișnuit organele de’reproducere. Prin aceasta, stațiunile cu Bucegia romanica Radian din acest nou masiv constitue un centru mult mai puternic, ecologic și bryo-fit o sociologic, decât acel din munții Bucegi. Din totalul de 104 determinări de hepatice eutalice, de pe versantul apusean al Pietrii Graiului, 46 aparțin speciei Bucegia romanica Ra- dian (p. 6). Această frecvență ne confirmă tot mai mult prezența acestei hepatice pe sol fin humos calcaros, de deasupra limitei pădurii, în unghiul stâncăriilor, anume în acele vai atât de caracteristice acestui masiv, prin expoziție, înclinarea pereților, sub hornuri, vâlcele stâncoase și brâie, cum sunt în deosebi stațiunile clasice și cele mai numeroase în Brâul de Mijloc și Brâul de Jos de pe Ciorânga (1600—2000 m s. m.). Altele au fost aflate pe stâncăriile din Padina lui Gălineț, sau sub scările din Brâul Răchita (Cabana Ascunsă), Valea Popii, Șeaua Zăplazului spre Valea Spirlei, Valea Vlădușca, Westwand, Padina închisă, Cabana Di ana, Padina și Valea lui Râie. Semnificativ e faptul aflării ei în marginea SE a masivului numai într’o singură stațiune, pe Curmătura. Din totalitatea acestor stațiuni cu hepatice eutalice din masivul Piatra Craiului, putem deosebi dela început două regiuni mici bryo- geografice apropiate și anume: acea din marginea SE a masivului de pe Curmătura, unde aflăm majoritatea stațiunilor cu elemente termofile ca Clevea hy alina et var. suecica, împreună cu Sauleria alpina, Pellolepis grandis; pe când stațiunile cu Bucegia romanica, le aflăm în majoritatea lor pe Versantul apusean (N-NV) și numai puține în marginea sud- estică a masivului (Curmătura, panta NE), în locuri unde zace zăpada mai multă vreme (2050 m s. m.). Bucegia romanica Radian crește în stațiunile din Piatra- Graiului x) în asociații muscinale închegate, cu: Oncophorus oîrens (Sw.) Brid., Disti- chium monțanum (Lam.) Hagen, Ctenidium molluscum (Hedw.) Mitten, Orlholhecium rufescens (Dicks.) Br. eur., Meesea uliginosa Hedw., Preissia quadrata (Scop.) Nees, Scapania aequiloba (Schwgr.) Dum. ș. a. Dintre plantele superioare (Cormophyla), întâlnim în asociația mus- cinală cu Bucegia romanica Radian, printre Cele mai caracteristice, cu notarea frecvenței (f.), următoarele: Salix Kitaibeliana Willd. (f. V) 2), Carex sempervirens Vili. (f. V), Cortusa Mallhioli L. (f. V), Ranunculus montanus Willd. (f. IV), Saxifraga aizoides L. (f. III), Androsace lacleaC. (f. III), Sesleria Haynaldtana Schur (f. HI), Viola biflora L. (f. III), Saxifraga Aizoon Jacq. (f. III); iar cu frecvență mai mică notăm: Saxi- fraga moschata Wulf., Doronicum carpaticum (Griseh. et .Sch.) Nym., Asplenium viride Huds., Viola alpina Jacq., Polygonum aviculare L., Achillea Schurii Sch.-Bip., Hulchinsia alpina (L.) R. Br., ,ș. a. Dintre alge, un element caracteristic în asociația cu Bucegia romanica Radian este Trentepohlia aurea (L.) Martius, frecventă și pe tulpinițele de Orlholhecium rufescens. P Prof. Radian ne-a comunicat că o stațiune cu Bucegia romanica din Piatra Craiului ar fi fost aflată în 1943 de A. Vlădescu; ex verbis. Det. A. Beldie. 258 TR. I. ȘTEFUREAC 10 11 CONSIDERAȚIUNI BRYOLOGICE 259 9. Preissia quadrata (Scop.) Nees. Mai puțin frecventă față de Bucegia romanica. Determinată din zece stațiuni, preferând de obiceiu stâncăriile temporar stropite de apă. Gele mai numeroase exemplare s'au găsit în Curmătura, Ceardacul Standului, Valea Popii, Vlădușca. CL. MUSCI 10. Stegonia latifolia (Schwaegr.) Vent. (—Potlia latifolia (Schwaegr.) C. Miill. x). Aflată în câteva stațiuni pe creasta, cu expoziție sudică, dela Țim- banul Mare (2148) până în Vf. La Om (2244 m s. m.), pe humus îngrășat. Acest element arctic-alpin, caracteristic munților înalți ai Europei, Caucaz, Asia Centrală, Siberia, China și America de Nord, se deosebește prin portul său de creștere, cu gametofitul în forma unor mici căpățâni, colorate argintiu, de celelalte specii ale genului Potlia, ce cresc de obiceiu la șes, dar și în regiunile montane. Din punct de vedere ecologic și bryo-sociologic, această specie a atras în deosebi atenția bryologilor, care au descris sau citat asociația Stego- nietum, ca Herzog (18), Amann (2), G a m s (13), G i a c o- m i n i (în anul 1939) a), ș. a. In Piatra Craiului, Stegonia lalifolia e asociată cu Desmalodon lati- folius Br. eur., Encalypta rhabdocarpa Schwgr., Bryum sp. și licheni — Cladonia div. sp. Din Carpații R.P.R., acest mușchiu e relativ puțin cunoscut3). II aflam citat astfel din Bucegi, pe creasta dintre Strunga și Omul, la 2000 m s. m. (L o i 11 e s b e r g e r, 1900), Vf. cu Dor (R a d i a n, 1901 sub Potlia), munții Giucului (D e g e n, 1930); între 1940'—1950, am notat numeroase stațiuni în Bucegi și anume pe creasta stâncăriilor dintre Găvanele (2470 m s. m.) și Muntele Doamnele (2237 m s. m.), precum și pe distanța dintre spinarea Doamnele spre Strunga. Această specie e citată de Woronoff în 1930 din Caucaz (45). iar L. J. S a v i c z o dă din Arhipelagul Frangois-Joseph în 1936 (35) ca formă din grupa mușchilor arctic-alpină din zona subarctică. Pan-Ghieh Ghen dă, în 1941, un studiu monografic asupra speciilor est-asiatice din Fam. Potliaceae, menționând că Potlia latifolia e și pentru China o formă arctic-alpină (27). 11. Plagiobryum demissum (Hoppe et Hornsch.) Lindb. Recoltat numai dintrhm singur loc și anume pe stâncăriile Ciorânga, versant S-SV, la altitudine de cca 1650 m s. m. 4), în zona cu Juniperus,. Rhododendron și stațiune de altitudine cu Abies alba Mill. x) Această specie o aflăm trecută în literatura mai recentă sistematică și geografică sub Stegonia latifolia (SchWaegr.) Vent (1883); prioritatea însă o are Pottia latifolia (Schwaegr.) C. Miill. (1849). Schwaegerer a denumit-o Weisia latifolia (1826/27). Moenke- m e y e r o readuce la genul Potlia. 3) V. Giacomini, Studi Briogeografici I — Associazioni di Briofite in Alta Valea- monicae in Valfuroa (Alpi Retiche di Lombardia). Atti dell’Istituto Botanico, Labor. Gritto- gamico Italiano Univ. Pavia, voi. XII, Ser. a ÎV-a, 1940. 3) Din munții Rodnei o aflăm dată încă de B a u m g a r t e n de pe Inău și Pietrosu (sub Weisia latifolia Brid., En. Nr. 2353). 4) Căutată cu atenție și în alte regiuni asemănătoare din masiv, nu a mai fost aflată. Numai în câteva exemplare cu puține sporogoane, pe sol negru humos calcaros, sub cuiburi de graminee, în mici nișe, cu următoarea asociație notată cu gradul de abundență-dominanță și sociabilitate pe suprafața de 2 dma: Plagiobryum demissum (Hoppe et Hornsch.) Lindb. + Saelanta glaucescens (Hedw.) Broth. .... I—2.3 Bryum caespiiicium L............................. 1.2 Encalypta ciliala (Hedw.) Hoffm...................... +.1 Bartramia ilhyphylla (Hali.) Brid.............. + Torlella torluosa (L.) Limpr..................... + Acest element boreal-alpin subarctic cu caractere alpine și subnivale, e legat ca specie monozonală între altitudinea de 2000—3000 m s. m. In Carpații noștri a fost aflat pentru prima dată, în masivul munților Bucegi și anume în Valea lalomicioarei-Obârșia, Mecetul Turcesc (la 2230 m s. m.) și cascada lalomicioarei (la 2200 m s. m.) în numeroase exemplare (Ștefureac, 1946). Plagiobryum demissum prezintă deosebiri morfologice, anatomice, eco- logice, sociologice și geografice fața de cealaltă specie a genului, Plagio- bryum Zierii (Dicks.) Lindb., mult mai răspândită la noi (39). Interesant, în legătură cu stațiunea cu Plagiobryum demissum din Piatra Graiului, este altitudinea relativ mică (1650 m s. m.). In ce privește însă suportul, expoziția și unele elemente de asociație, dintre care în deo- sebi Saelania glaucescens, stațiunea din Piatra Craiului se aseamănă cu stațiunile din Bucegi (39; p. 173, 179, 183, 188). 12. Plagiopus Oederi (Gunn.) Limpr. var. condensata (Brid.) Limpr. Pe stâncăriile din muchia Țimbanului Mare, la altitudinea de 2130 m s. m., versant S-SE pe humus uscat, cu Vegetație de graminee, în nișe, • asociat cu Aulacomnium palustre (L.) Schwgr. var. imbricatum Br. eur. Această varietate, caracteristică vegetației muscinale de stâncării însorite, e puțin întâlnită în Carpații noștri; o aflăm citată din: a) Munții Rodnei, Vf. muntelui Galat, cca 2000 m s. m. (De gen apud Matouschek, M.B.L.IV, p. 80). b) Muntele Ceahlău, pe sol în regiunea alpină, leg. G. P a p p, 1931 (28). 13. Myurella julacea (Vili.) Br. eur. Cunoscută din munții Alpi, ca un element rar; în alte masive, lipsește. In Piatra Craiului, o putem menționa ca rară, față de stațiunile numeroase analizate de noi (1940-—1950), în asociațiile muscinale din munții Bucegi. Este un element caracteristic humusului calcaros din regiunile alpine. L. J. S a v i c z arată că această specie arctic-alpină se întâlnește în Fenoskandia, nu numai în zona subarctică, ci și în zona forestieră (35). 14. Orthothecîum rufescens (Dicks.) Br. eur. Pentru vegetația muscinală din Piatra Graiului, această specie merită o deosebită atenție, atât prin abundența și suprafețele mari de stâncă pe care le acopere, pe sol umed humos de pe calcare și dolomite, cât și prin abundența în sporogoane, în deosebi între 1600—1900 m s. m., însoțind constant zona de optimă răspândire cu Bucegia romanica Radian. In câteva stațiuni, urcă în asociații compacte, în locuri umede și umbrite, până la peste 2000 m s. m., fiind în această privință un exemplu 4* TR. I. ȘTEFUREAG 12 260 de mușchiu, care se aseamănă din punctul de Vedere al răspândirii pe Verti- cală cu unele specii dintre Cormophyta, ex. Saxifraga cuneifolia (din aso- ciația muscinală a stâncăriilor închise cu Ctenidium molluscum (Hedw.) Mitt.; element de pădure), care în Piatra Craiului urca cu mult mai sus decât în alte masive. In Bucegi, Orthoihecium rufescens e mult mai puțin reprezentat, aco- perind suprafețe mai mici și numai rareori îl întâlnim în asociații, dea- supra limitei pădurii. Pare a fi o specie legată mai mult de dolomite. 15. Diphyscium sessile (Schmid.) Lindb. Notat în câteva stațiuni pe panta și muchia dintre Valea Podurilor și Padina lui Călineț, precum și în Valea Vlădușca. însoțește vegetația muscinală a pragurilor argiloase, din pădurea de fag, în amestec cu molid și brad, la altitudini de cca 1000—1200 m s. m. In asociație cu Brachy- ihecium uelulinam (L.) Br. eur. și Dicranella secunda (Sw.) Lindb. Din punct de vedere bryo-sociologic, Diphyscium sessile crește în Piatra Craiului, în următoarele două variante: a) cu Brachylhecium velutinum (L.) Br. eur.; b) cu Buxbaumia indusiata Brid. în asociație de sol, facies cu Gyro~ weisia tenuis (Schrad.) Schpr. (p. 13). In Bucegi, Diphyscium sessile crește atât în regiunea păduroasă, cât și pe pragurile argiloase ale plaiurilor subalpine, sau chiar în aso- ciațiile de marghile (mușuroaie) de podișuri (Blana); de obiceiu, ca formă tipică, sau în câteVa locuri de mai mare altitudine, ca Varietate sterilă. Din Garpați, e citată la noi încă de B a u m g a r t e n, En. Nr. 2331 (sub D, foliosum) din Făgăraș, Vf. Luzului, Retezat (3). 16. Buxbaumia indusiata Brid. Element silvestru, caracteristic zonei păduroase umede, dintre 600“ 1500 m s. m., în mici luminișuri. Recoltată în limita inferioară a masi- vului Piatra Graiului, atât pe lemn putred de conifere (brad, molid), în asociație cu Mnium punctatum1), cât și întrio singură stațiune, eres- • când direct pe solul humos de pădure. A) Pe lemn (trunchiuri) putred. Regiunea inferioară a văii pârâului Bulimani, pădure unde domină în vegetația actuală fagul, pe tulpini putrede de conifere, în luminișuri între 1000'—1150 m a. m., în următoarele trei variante de asociație muscinală: a) 1 dm2 Buxbaumia indusiata Brid......................... 4 alt. 1000 m s. m. Mnium punctatum Hedw. . ..............2-—3.4 Plagiochila asplenioides (L.) Dum. . . . 1.2 Riccardia lalifrons Lindberg ..... +.1 Lycogala sp. •............................ 4 b) Pe putregaiu de molid, în faza a II-III-a de descompunere a), mai ales pe partea expusă spre NE, într'un luminiș de fag cu molid: l) In vegetația muscinală epixilică a pădurilor seculare din Carpații orientali, asociația cu Buxbaumia indusiata Brid. e încadrată în alianța Mnio-Plagiothecion Ștefureac 1940 (37, p 151—153 și tab. IX), caracteristică fazei a Il-a de descompunere a putregaiurilor (din succesiunile asociațiilor muscinale bryocadaverice), cu un pH între 5,4—4,8. Asoicația cu Buxbaumia indusiata din aceeași rezervație a fost studiată și de I, T. Tarnavschi (42)^ 3) Aceste faze sUnt determinate de diferite grade de aciditate ale suportului, după esențele forestiere, ce variază între 4,4—5,8 pH (37; p. 120). 13 GONSIDERAȚIUNI BRYOLOG-ICE 261 0,25 m2 Buxbaumia indusiata Brid. ...... 4-1 alt. 1150 m s. m. Mnium punctatum Hedw 3.4 Lophocolea heterophylla (Schrad.) Dum. . 2.2 Plagiolhecium silesiacum (Sel.) Br. eur. . . 4-1 Hylocomium splendens (Hedw.) Br. eur. . 4 Rhytidiadelphus iriquelrus (L.) Warnst. . 4 1 Burhynchium striatum (Schreb.) Lindb. . 4 c) Pe putregaiu de brad, expoziție nord-estică, în luminiș1); facies cu Lophocolea heterophylla și Riccardia lalifrons, cu pâslă deasă de rizoizi de Mnium punctatum: 0,25 ma Buxbaumia indusiata Brid .4-1 alt. 1100 ni s. m. Lophocolea heterophylla (Schrad.) Dum. . 3.4 Riccardia lalifrons Lindberg 2.3 Dicranum scoparium (L.) Hedw 2.2 Mnium punctatum Hedw 2.2 Mnium undulalum (L.) Weis. 1.2 Plagiolhecium silesiacum (Sel.) Br. eur. . . 4 B) Sol bogat în humus cu resturi foarte mici de lemn, du^ă totala desagregare a putregaiurilor; pădure, în vegetația actuală numai cu fag; coasta vestică a Podului lui Călineț. E o stațiune de transiție în care Buxbaumia indusiata Brid. trece de pe lemn secundar pe sol humos, în asociație cu specii de mușchi caracteristici solului: 0,5 m2 Buxbaumia indusiata Brid................. 4 alt. 1020 m s. m. I Brachylhecium velutinum (L.) Br. eur. . . 3.4 Hypnum cupressiforme L................... 2.3 Caiharinaea undulata (L.) W. et M. ... 4.1 G) Buxbaumia indusiata Brid., crescând direct pe sol humos-argilos, în pădure curată de fag; Podul lui Călineț, coastă înclinată cu 25° spre Vest. Acoperirea generală a solului cu mușchi 60%; facies cu Gyroweisia tenuis: 0,25 m2 Buxbaumia indusiata Brid................. 4-1 alt. 1050 m s. m. Gyroweisia tenuis (Schrad.) Schpr. . . . 3.4 Pogonatum urnigerum (L.) P. de B. ... 2.2 Hypnum cupressiforme L. ................. 1.2 Diphyscium sessile (Schmid.) Lindb. , . 1,1 Caiharinaea undulata (L.) W. et M. ... 1.1 Polytrichum commune L. 4 Bryum sp. et algas......................... 4 Stațiunile cu Buxbaumia indusiata Brid. de pe Podul lui Călineț sunt caracteristice din punct de vedere ecologic, prin trecerea acestei 1) Warnstorf consideră Buxbaumia indusiata Brid. ca un însoțitor al pădurilor de fag «Besonders skiophiler Laubholz (Buchen) begleiter» (44; p. 273). In cercetările noastre pe teren atât în Slătioara (37), cât și acum în Piatra Craiului ș. a. am putut observa că Buxbaumia indusiata Brid, crește inițial în pădurile de conifere (până în limita superioară) și secundar prin succesiunea climaxului silvestru se mai poate menține un timp în pădurea de fag. Buxbaumia indusiata Brid. crește mai ales în exemplare mai numeroase în microsta- țiunile de mici luminișuri din pădure, care folosesc o valoare medie de luminozitate, egală cu 26 U.M. (37; p. 71). 262 TR. I. ȘTEFUREAC 14 j5 CON S IDE RAȚIUNI BRYOLOGICE 263 specii epixilice de pe porțiuni mici de lemn desagregat, pe humusul crud, acoperit cu asociațiile muscinale, caracteristice solului din pădurea de fag. Sporogoanele la aceste forme ecologice de creștere, de pe soluri argi- loase cu humus, sunt însă cu mult mai mici. Odată cu extragerea sau dispa- riția molidului și a bradului, precum și a resturilor acestora în urma ultimelor procese de desagregare din pădurea actuală de fag, Buxbaumia indusiala Brid., trece secundar, adaptându-se, datorită tipului de creștere protonematic, pe humus crud acid. Cealaltă specie europeană a genului Buxbaujnia Hali, și anume Bux- baumia aphylla L. a fost căutată de noi în masivul Piatra Craiului, în zona subalpina, cu vegetație de Pinus montana Mill., fără rezultat. Sta- țiunile numeroase din Bucegi, dintre Jepii Mari și Piatra Arsă, între 1700—2040 m s. m., cca 45° 50' latitudine nordică (Ștefureac, 1949), ne lasă să credem că prezența acestei specii în zona cu jneapăn, de pe ver- santul vestic și nord-vestic (1700—1900 m s. m., 15) al masivului Piatra- Craiului, rămâne posibilă. Stațiuni interesante și de mare altitudine (2200—2800 m s. m.) cu Buxbaumia aphylla L., au fost publicate de curând (1949) T) de către A. L. A b r a m o V a și J. J. A b r a m o v, de pe versantul sudic (cca 42°^atitudine nordica) al catenei Caucazului principal (1). Institutul Botanic al Universității ,,C. I. Parhon^, București. BPHOJIOrMHECKOE HCCJIE/țOBAHWE SAnOBEAHMKA „HHATPA KPAKWH MAPE“ (KPATKOE COAEPXycca (1877), Pac- jiHHCKoro (1885), MaTyinexa (1905) m neTep(j)M (1921). tipii nccJie/țoBaHHM 3Toro sanoBe^HMxa ocodoe BHUMaHne dbiJio odpaiițeHo na sanagHbin KpyTon ckjioh tlnarpa KpaiojiyH, na kotopom npmOTiuiucb hb- 9 In care sunt citate dintre stațiunile de altitudine, cunoscute până atunci din Carpații orientali ai R.P.R.: Giumalău din munții Bucovinei și Valea Lălii din munții Rodnei (Ș t e- f u r e a c, .1936, 1938). BeCTHbie aCCOIIHapWM MOXOOdpaSHBIX B onTMMaJIbHblX yCJIOBKHX paSBIITMM, OjiarojiapH nojio>KeHwio. HaxJioHy m npocTupaHMio rpedneii. 9KoxorHHecKM na/țo npexqțe Bcero ynecTb, hto Mencny BepXHen rpaHwpen jieca Epicea, h ocnoBaHneM rjiaBHbix cxaJiwcTbix ckjiohob, to ecîb na odpa- syeMOM mmm oune, cynjecTByeT noaoca npndjinsnTeJibHO Mexxe najuruno nepemoa m aTMoc^epHon BJia>KHOCTK (b Baiun- meHHbix ot BeîpoB MecTax) odeeneneno pasBHTne cnjiomnbix jiyroB moxo- odpaBHbix, iarapaui (IIlTe4>yp5iK, 1949) m -renepb b hobom peHTpe odnabHoro pacnpocTpaHeHMH na Hnarpa KparoJiyii. Cpe/țu coopaHHoro na btom Maccnse Op^ojiornnecxoro waTepnajia, aBTOp OTMenaeT b HacTOHuțeii padoie neKOTOpbie peflKne ajih pyMbiHCKWX KapnaT BM^bi (Grimaldia pilosa (Horn.) Lindbg. G. rupestris Lindb., Plagiobryum demissum (Hoppe et Hornsch.) Lindbg, a TaKHce ^pyrae, KOTOpbie Ojiaro/țapn hx odn^Hio b oduiHpHbix accounaiiESix (Orthothecium rufescens (Dicks) Br. eur., Bucegia romanica Radian) jindo djiaroflapH ocodbiw SKojiorHHecKBM yc^o- buhm HexoTopbix bh^ob (Buxbaumia indusiata Bria.) ne tojibko npnflaiOT ocodbiii oTneMaTOK accoanaițwHM MoxoodpasHbix, ho hbjishotch Boodme xapax- TepHbiMH ajieMeHTawH tuiiob pacTHTejibnocTH sana^Horo KpyToro cwioHa (Bucegia romanica Radian, Orthothecium rufescens (Dicks.) Br. eur. n flp.). BpKoreorpa^MHecKH mojkho cunTaTb, hto na ioroBocTOHHOM rpaHiiiie, b doJiee Tenjibix yuacTKax MaccwBa (KypwaTypa) Handojibiuero pacnpocTpa- HeHMH nocTHraroT neneHOHHbie mxh ceweScTBa Cleaeaceae ocodenuo ojiaro- flaps MHoroHHejieHHbiM MecTOHaxo>K/țeHHHM c Cleoea hyalina (Somm.) Lindberg h mx paBHOBMftHOCTM var. suecica (Lindberg) K. M. b acconnauMM c usBecT- HbiMW TepMO(f)M^bHbiMW 9JieMeHTaMM Cormophyta (cm. npnM. CTp. 255); Ha sana^HOM >xe xpyroM cx/ione, npencTaBjiaioui.eM gpyrne SKOJiornHecKHe ycJiOBMH nojiojKeHMM m BJiaiKHocTH, HaxoflMTCM Handojiee MHoroMKCJieHHbie MecTona- xo>KgeHMM c Bucegia romanica Radian. CpaBHuTejibHaa nacTOTa MecTOHaxojKgeHMiî paBJiuHHbix neneHOHHbix mxob HBCTByeT kb npujiojKeHHoro Ha CTp. 254 cnuCKa onpe«ejieHnii. BcjieflCTBue cxo/țcTBa c reorpa^Muecxoii m reojiorMHecKoii tohkh speHna MejK/țy ropHbiM mbccmbom FlMaTpa KpaxwiyM n Byne/pKii, bo MHorux cjiyuaax aBTopy y/iajiocb aoxaBaTb dpMoreorpa^iHecKyro cbmbb Mewțy ■ oOommm Mac- CMBaMM. B cucTeMaTimecKOM uacTH nepeuMCJieHbi: '. CI., Hepaticae : Riccia sorocarpa Bischoff c flByx MecTonaxonc^eHHM (830 m 1640 m Hag yp. m. ; Cleoea hyalina (Soraxn.) Lindley et var. s„ ecica (Lindberg). 264 TR. I. ȘTEFUREAC 16 17 CONSIDERAȚIUNI BRYOLOGICE 265 K. M. c 26 MeCTOHaxojK/țeHHM (1590—2240 m Ha# yp. m. ; Sauteria alpina Nees c 10 MecTOHaxo^AOHHH 1500—1650 m na# yp. m; (Pletolepis grandis Lindberg — peAHafiniHH an# as ceMeiicTBa Cieveaceae, HaâfleHHbiS jinuib Ha AByx MecTOHaxo>KAeHHHx (1900—2000 m HaA yp. m.); Reboulia hemisphaerica (L.) Raddi 7 MecroHaxoiKAeHnâ (name na Bbicore or 1350 ao 2000 m nag yp. m.). CpegH pegHaâniHx bhaob, BaHgeHHbix Jînnib na oabom MecTOHaxoiK- geHHH, aBTop oTMenaeT Grimaldia pilosa (Horn.) Lindbeig (1900 m Bag yp. m.) H Grimaldia rupestris Lindenberg (1830 m nag yp. m.). CaMoii xapaKTepnoS neneHOHungen sanagBoro KpyToro CKJiona MaccHBa nnaTpa KpaioAyH HBmieTCSl Bucegia romanica Radian hs ceMeâcTBa Mar- chantiaceae; ee MecTOHaxojKAeHHH Hando^ee MHorOHHCAeHHbi Mencgy 1600 — 1850 m nag yp. m. BooQnțe nacroTa naxoncgeno btoîi neHeHOHBHqbi b 46 MecTOHaxo>KgeHîîHX HBCTByeT H3 ooigero HHcaa 104 onpegeJieHnii QBTagHHecKHx neHeHOHHMH, na 3tom MaccHBe (cm. cTp. 254); cooTHomeHMe Me*Kgy hhcjiom MecTOHaxoHcgeHHH n pasJiHHHbiMK BbicoTaMH npHBegeHo b suge rpat^nKa na pMC. 1. C SKOAOrHHeCKOH H âpHO^HTOCOUMOJIOriIHeCKOil TOHKH BpeHKH Bucegia romanica Radian oâpasyeT MOxoodpasHyio accognagHio (H3ynaeMyio Tenepb); ona xapaKTepaa b ogHomeHHH accopnannH HSBecTHbix MOxoodpasHbix aJieMenroB (Hepaticae h Musci) h hx cbhsh c HexoTOpbiMn BHgaMH Cormophyta (cm. CTp. 257). Preissia quadrata (Scop.) Nees BCTpenaeTCH, maBHbiM odpasoM, Ha hs- BecTKOBHx cKaaax, nopoâ opomeMbix Bogoii (na blicotc ot 1350 go 2000 m Bag yp. m.). II. Gl. Musci: htegonia latifolia (Schwaegr.) .Vent. na JKwpHOM nepernoe ropnnnx HBBecTKOBbix cnan (2148 — 2230 m nag yp. m.) Mano HSBecTHa b KapnaTax PHP. /țjia CCCP stot apKTHKo-anbnHHCKHH bha ynoMHHaeTca B' padoîax T. BoponoBa (45), JL K). CaBuna (35). /(jm Enraa bhxoahm ero b MOHorpa^MHecKMX HccJieAOBanHsx HaH-Kex-Xena (27); Plagiobryum demissum (Hoppe et Hornsch.) Lindberg, khk BTopoe MecroHaxojKgeHHe, BicjrioHaiomee stot cyOapKTWHecKHM ajibnMMCKHH ceBepHbifi aJieMeHT b Kapnarax PHP; nepBoe MecTOHaxojRgeHHe dbuio otkphto b 1946 rogy UlTe^ypHKOM b ropax ByqegiKH; Plagiopus Oederi (Gunn.) Limpr. var. condensata (Brid.) Limpr Mano hb- secTHbiâ bha b pyMMHCKOH dpHonorHHecKOK ijmope; Myurella julacea (Vili.) Br. mu. pejxe BCTpenaeTCR na Hnarpa KpaiojiyH, neM b Eyneg>KM. Dtot apKTMKo-ajibnMHCKHw bha BcrpeHaeTCH, no CaBHHy, b d>eHOCKaHgnH (35) ne TOJibKO b cydapKTHnecKOH sone, ho h b necHoii; Orthothecîum rufescens (Dicks.) Br. eur. xapaKTepen HnaTpa KpaiojiyH khk Onarogapa accoiina- UKBAf Ha dOJIbniHX nJIOInagHX, CBHaaHHblX C AOaOMHTOBWMU HSBeCTHHKaMH, gO bmcotm donee 2000 m Bag yp. m., tak k o6hjihk> cnoporonneB; oh naxo- AHTch b hoctohhhoh accoi|HHHHH c Bucegia romanica Radian na Bbicore ot 1600 go 1850 m ; Diphyscium sessile (Schmidt.) Lindbg. b mhofhx MecTOHaxoHqeHMHx na Bbicore 1000— 1200 m nag yp. m. b sone oyKOBbix JiecoB, c eiibio h cochoh ; Buxbaumia indusiata Brid. b HecKOJibKHX MecTOHaxoHcgeHHHx na Bbicore ot 1000 ao 1150 m Hag yp. m. ; oua Bcrpe- naeTCH Kas na neperHMBinnx CTBOJiax xbokhhx gepeBLes b snHKcmiHHecKHX accoHHanHax c Mnio-Plagiothecion (UJre^ypHK 1940) (37), Tax h Ha tjirhkctoh noHBe c nepernoeM b hccohhhuhh c xapaKTepHHMH A-4H hohem bha^mh (Gyroweisia tenuis Schpr., Pogonatum urnigerum (L.) P. deB., Catha- rinaea undulata (L.) W. et M. (cm. CTp. 261); oahhko, no cpaBHeHHio c pac* TynțHMH Ha gepene aKseMnuHpaMH, ee cnoporoHHH MeHbine. /(pyroii eBponeHCKHH bha pOA^ Buxbaumia Hali, a HMeHHO Buxbaumia aphytta L., HaHACHHbiii b MHoroHHCJieHHbix MecroHaxowAeHHHX ajibnHtaoH h noAHJibnHHCKOH 30H c Pinus montana Mill., na ropHOM Maccnse ByneAHCff (na Bbicore or 1700 ao 2040 m hha yp. m. 45° 50' cesepHOH mHpOTbi) (40), He 6ha ențe oânapyjKeH na MaccHBe Ilnarpa KpaiojiyH; b cbhsh c pacm- TeAbHocTbio, BKJiiOHaiomeH Pinus montana Mill. (1700—1900 M naA yp. m.) h cocrasoM MoxooâpasHbix accoițHagHH ee npncyTCTBHe tem bosmojkho. IdHTepecHbie MecTOHaxowAeHHH, na 6ojilujoh Bbicore (2200 — 2800 m Bag yp. m.), BKJnonaiomHe Buxbaumia aphylla L. ObiAH HegaBao (1949 r.) OTMe- qeHbi A. JI. AâpaMOBbiM na kwkbom CKAone (npHdjins. 42° ceBepHoâ niHporbi) ochobhoh genn KaBKaacKHx rop. (1). OBT.HCHEHHE PHCyHKOB Pna. 1. — HacTOTa MecTOHaxoM,neHuit Bucegia romanica Radian b cbh8h c bbicotoA aaiiauHoro otfpEjna saMOBe^HHKa HnaTpa KpaiMyS Mape. CONSID&RATIONS BRYOLOGIQUES SUR LA R^SERVatION NATURELLE DE «PIATRA CRAIULUI MARE» (RfiSUME) ■ Ce travail represente une contribution â Ia caractdrisation des aspecte de la vegâtation muscinale de la rdservation naturelle de « Piatra Craiului Mare » des Carpathes mâridionales de la Rdpublique Populaire Roumaine; Ie but en est de montrer la valeur de la v5g6tation de ce monument naturel. L’Auteur a effectue Ies recherches sur Ie terrain en collaboration avec le collectif d'exploration de la flore de ce massif, au cours de L6t6 1948. Cet imposant massif de calcaires titoniques, de marnes, de grâs et de conglomerata a 6td tres peu 6tudiA Ce n’est que dans la litterature plus ancienne que nous trouvons Penumâration de certaines especes de Bryophyta, notamment de la classe des Musci telles que: Baumgarten (1864), Schur (1866), Fuss (1877), Hazslinsky (1885), Matouschek (1905), Peterfi (1921). Dans cette rdservation, on a explord particulierement le grand escarpe- ment occidental de Piatra Craiului qui, grâce â l’exposition, 5 Finclinaison et â la direction des cretes, abrite certaines associations muscinales dans Ies meilleures condiționa de v6g£țation. x) -Cpe^ii ;i,o enx nop h8B0Othmx MeeioHaxoaWHiitt b Bocto'ihmx KapnaTax PHP b patfoTe ynOMBuaiOTCH: A»ByMaa9y b ropax ByKOBHHH m Baxa Joauti b ropax Po^hm (IUresypHK, 1936, 1388). 266 TR. I. ȘTEFUREAC 18 19 considerațiuni bryologice 267 Du point de vue oecologique, nous devons considerer des Ie d6but quJ entre Ia limite superi eur e de la foret d’Epicea et la ba se des princip a les parois rocheuses, c’est-ă-dire en leur angle, ii existe une bande situ6e a environ 1600'—1850 m s. m. od, grâce ă Faccumulation de grandes quantitâs dJeau (pluie, neige, avalanches) ainsi qu’â Fhumus et ă Fhumi- dit6 atmosph6rique (emplacement â l'abri des courants), se dâveloppent de pelouses compactes de mousses, telles que: Ctenidium molluscum (Hedw.) Mitten, Orthoihecium rufescens (Dicks.) Br. eur., Oncophorus virens (Sw.) Brid., Distichium montanum (Lam) Hagen, Meesea uligi- nosa Hedw., Preissia quadrata (Scop.) Nees, Scapania aequiloba (Schwgr.) Dum., etc. Mais Faspect caracteristique de ces associations muscinales est celui que revet Fh6patique Bucegia romanica Radian laquelle est beaucoup plus abondante dans ce massif que dans Fendroit classique des monts Bucegi d’oti elle fut decrite comme genre et espece nouvelle par S i m. Șt. Radian en 1903 (30). Jusqu’ă pr6sent, cette h6patique, int6ressante du point de vue mor- phologique-anatomique et bryo-geographique, 616ment consid6r6 en tant que relique tertiaire (25; p. 803, 822), fut encore d6couVerte dans nos Garpathes, en quelques stations du massif des monts Făgăraș (Ște- f u r e a c, 1949) et actuellement, dans cet important centre de disper- sion de Piatra Craiului. Du matdriel bryologique recueilli dans ce massif, FAuteur signale dans ce traVail quelques esp6ces rares dans les Garpathes de la Repu- blique Populaire Roumaine (Grimaldia pilosa (Horn.) Lindbg., G. rupes- tris Lindenbg. Plagiobryum demissum (Hoppe et Hornsch.) Lindbg., ou d’autres qui, soit par leur abondance en associations 6tendues (Orthothe- cium rufescens (Dicks.) Br. eur., Bucegia romanica Radian) soit par des conditions oecologiques diff6rentes de certaines especes (Buxbaumia indusiata Brid.) apportent une note sp6cifique non seulement aux aso- ciations muscinales, mais en mâme temps constituent les 616ments carac- t6ristiques en general des types de v6g6tation du grand escarpement occidental (Bucegia romanica Radian, Orthoihecium rufescens (Dicks.) Br. eur., etc.). Du point de vue bryo-g6ographique, on peut considerer qu’â la lisiere sud-est, dans les endroits plus chauds du massif (Curmătura) les h6patiques de la Fam. des Cleveaceae sont les plus râpandues, surtout par Fabondance des stations ă Cleoea hyalina (Somm.) Lindberg, et de sa varjăte, var. suecica (Lindberg) K. M., associăes ă certains 616- ments thermophiles de Cormophyta (v. la note 2, p. 255), tandis que le grand escarpement occidental, pourvu d’autres conditions oecologiques d’exposition et d’humidite, pr6sente les plus nombreuses stations ă Bucegia romanica Radian. La frăquence des stations ă differentes h6patiques euthalliques r6sulte de la comparaison de la liste des d6ter minati ons de la page 254. . Etant donn6 la proximit6 g6ograp*hique ainsi que la nature g6olo- ;gique semblable de Piatra Craiului et du massif Bucegi, on a pu montrer en plusieurs cas la liaison bryo-g6ographique des deux massifs. Dans la pârtie systematique, FAuteur 6numere: I. CI. DES HfîPATIQUES Riccia sorocarpa Bischoff dans deux stations (830 et 1640 m s. m.); Cleoea hyalina (Somm.) Lindberg et var. suecica (Lindberg) K. M. dans 26 stations (1590—2240 m s. m.); Sauteria alpina Nees, dans 10 stations (1500—1650 m s. m.); Plelolepis grandis Lindberg, en tant que Fespdce la plus rare de la fam. des Cleveaceae, rencontr6e 'seulement dans deux stations (1900—2000 m s. m.); Reboulia hemisphaerica (L.) Raddi, dans 7 stations (plus frâquente entre 1350 et 2000 m s. m.). Parmi les especes les plus rares, trouvees dans une seule station, on note Grimaldia pilosa (Horn.) Lindberg (1900 m s. m.) et Grimaldia rupestris Lindenberg (1830 m s. m.). De la familie des Marchantiaceae, Bucegia romanica Radian est Fh6- patique la plus repr6sentative du grand escarpement occidental du massif Piatra Craiului; ses stations plus nombreuses se trouvent entre 1600 et 1850 m s. m. En g6n6ral, la fr6quence de cette h6patique ressort -du fait qu’il y a 46 stations qui la contiennent parmi les 104 determi- nations d’hâpatiques euthalliques de ce massif (p. 254); quant au rapport existant entre le nombre des stations et les diffârentes altitudes, on le trouve sous la forme dJun graphique de la figure 1. Du point de vue oecologique ainsi que du point de vue bryo- phyto-sociologique, Bucegia romanica Radian constitue une association bien d6finie (en cours d’6tude) autant en ce qui concerne Fassociation de certains 616ments muscinaux (Hepaticae et Musti) qu’en ce qui concerne leur rapport avec certaines especes parmi les Cormophyta (page 257). Preissia quadrala (Scop.) Nees est frâquente surtout sur les rochers -calcaires, arros6s temporairement d’eau (entre 1350 et 2000 m s. m.). II. CI. DES MOUSSES Stegonia latifolia (Schwaegr.) Vent. sur le humus gras des a mas rocheux calcaires chauds (2148—2230 m s. m.), peu connue dans les Garpathes de la R6publique Populaire Roumaine. En U.R.S.S. cette ’ espece arctique-alpine est cit6e dans les travaux de G. W o ro n o f f (45), L. I. S a v i c z (35). En Chine, on la trouve citee dans F6tude mono- graphique de Pa n - G h i e h Ghen (27). Plagiobryum demissum (Hoppe et Hornsch.) Lindbg. comme seconde station contenant cet 616- ment bor6al alpin sous- arctique des Garpathes de la R.P.R. la premiere 6tant celle decouverte dans les Bucegi (Ștefureac, 1946); Plagiopus Oederi (Gunn.) Limpr. var. condensata (Brid.) Limpr. peu connue dans notre flore bryologique; Myurella julacea (Vili.) Br. eur. est moins fr6- quente dans Piatra Craiului que dans Ies Bucegi. Selon L. J. S a v i c z (35) on rencontre cette espece arctique alpine en Fenoskandie, non seule- ment dans la zone sous- arctique, mais encore dans la zone forestiere. Orthoihecium rufescens (Dicks.) Br. eur. est caractăristique pour Piatra Craiului autant par les»associations ă grandes surfaces attach6es aux cal- caires dolomitiques jusqu’ă l’altitude'de plus de 2000 m, que par l’abon- dance des sporogones; elle est toujours associ6e â Bucegia romanica entre 1600 et 1850 m. Diphyscium sessile (Schmidt.) Lindbg. en plusieurs 4 268 TR. I. ȘTEFUREAC 20- 21 CONSIDERAȚIUNI BRYOLOGICE 269 stations entre 1000 et 1200 m s. m. de la zone des hetraies associ^es au sapin et â Fepicea. Buxbaumia indusiata Brid. en quelques stations- entre 1000 et 1150 m s. m., trouvee autant sur Ies troncs de coniferes pourris, en associations dpixyliques de Falii ance Mnio-Plagiolhecion Ștefureac 1940 (37), que poussant sur le sol argileux ă humus, asso- ciee ă des especes caract£riștiques ă ce sol [Gyroweisia lenuis Schpr., Pogonatum urnigerum (L.) P. de B., Catharinaea undulata (L.) W. et M.) (p. 261) pr^sentant cependant des sporogones plus petits par egard aux. exemplaires qui poussent sur le bois pourri. LJautre espece europeenne du genre Buxbaumia Hali, ă savoii^ Bux- baumia aphylla L., trouvde dans de nombreuses stations liees ă la zone alpine et sous- alpine â Pinus montana Mill. du massif des monts Bucegi (entre 1700 et 2040 in s. m., 45°59' de latitude nord) (40) n'a pas encore 6t6 dâcouVerte dans le massif de Piatra Craiului, bien que sa presence demeure possible autant par la veg6tation â Pinus montana Mill. (1700- 1900 m s.m.) que par la composition des associations muscinales. Des stations interessantes et de grande altitude (2200—2800 m) & Buxbaumia aphylla L. furent publides recemment (1949) par A. L. A b r a- m o v a et J. J. Abramov pour le Versant sud (environ 42° de latitude nord) de la chaîne du Caucase principal1). EXPLIGATIONS DES FIGURES Fig, 1.—La frequence des stations ă Bucegia romanica Radian, par rapport â l’alti- tude de l’escarpement occidental de la reservation «Piatra Craiului Mar ». BIBLIOGRAFIE 1. Abramova A. L. et Abramov I. I., Buxbaumia aphylla Hedw. din Gaucaz. Botaniceschi Jurnal, voi. XXXIV, Nr. 3, 1949. 2, Amann J., Bryogâographie de la Suisse. Ziirich, 1928, 3, Baumgarten J, G. G., Enumeratio stirpium Magno Transsilvaniae Principatul, voi. IV, Cibinii, 1864, 4, Beldie A., Comunicări: a) Asupra asociațiilor vegetale din Piatra Craiului (Soc, de Botanică, 1948); b) Studiul vegetației forestiere din Piatra Craiului (Acad- R.P.R., 1950); c) Asociațiile vegetale din P. Craiului (Soc. Șt. Nat. și Geogr. Fii, Brașov, 1950). 5. B e 1 d i e A. et C r e t z o i u P., Câteva plante interesante din flora Munților Bucegi și Piatra Craiului. Acta pro Fauna et Flora Univ., Seria II, Voi. II, Nr. 14—16, 1937. 6. B r o t h e r u s V. F„ Bryales in A. Engler-Prantl, Nat. Pflanzenfam., 10 Bd. Musti, I. Hălfte, 1924, 7. Buletinul Comisiunii Monumentelor Naturii, An. VI, Nr. 1—2, 1938. 8. Comes T., Contribuțiuni la cunoașterea răspândirii câtorva specii lemnoase în Ro- mânia ■' II. Stațiuni noi de tisă în Piatra Craiului; III. O stațiune de Euonymus- latifolia (LA Mill. în P. Graiului. Analele I.C.E.F., Seria II, Nr. 73, 1947. Pro- gram de lucrări pe exerc. bug, 1948—1949 în rezervația Piatra Craiului Mare,, depus Corn. Mon. Nat. la 29.1.1948. *) On y trouve citâes, parmi Ies stations d’altitude connues jusqu’alors dans Ies Car-, pathes orientales de la R.P.R.: Giumalău, dans Ies montagnes de la Bucovine et Valea Lălii, dans Ies monts Rodna (Ștefureac, 1936, 1939). 9. D e g e n A., Ein Beitrag zur Kennlnis der Moosjlora des Berges Bucsecs in Sieben- I biirgen. Mag. Bot. Lapok, t. 13, .1914. 10. D e g e n, Contributions ă la connaissance de la Flore bryologique des Montagnes de ! Csik (Transylvaniek Folia Gryptogamica, 1,1930. 11. Flora Romaniae Exsiceata, Cent. III, 1923. 12. F u s s M., Systematische Aufzăhlung der in Siebenburgen angegebenen Cryptogamen. A. V. S. L„ 14, 1877. 13. G a m s H., Bryo-Cenology (Moss-Societies 1 in F r, V e r d o o r n, Manual of Bryo- logy, 1932. 14. Gams H., Kleine Kryptogamenflora von Mitteleuropa. Die Moos u. Farnpflunzen, Jena, Ed. I, 1940, Ed. II, 1948. 15. Gebrgescu C. C, et Ginea M., Răspândirea Jneapănului sau Pinului de munte (P. montana Mill.) în R.P.R, Analele Acad. R.P.R., Tom. III, Mem. 3, 1950. 16. Gyorff y J., Plagiobryum demissum (H. et H.) Lindb. Kleine Mitteilungen. Mag. Bot. Lapok, t. VII, 1908. 17. Hazslinszky F„ A magyar birodalom moh-fldrăja. Die Moosjlora von Ungarn Budapest, 1885. 18. Herzog T h., Geographie der Moose. Jena, 1926. 19. lonescu-Dunăre anu I., Piatra Craiului (monografie), ed. Casa Șcdalelor, 1944, Piatra Craiului — Călăuză turistică. Bibi. Turist. «Hai la drum», Nr. 3, 1946, 20. L a z a r e n c o A. S., Viznacinic lestianeh mochiv U.S.R.R. Academia Năuc, Chiev, 1936. 21. L i m p r i c h t K. G., Die Laubmoose Deutschl., Ost. u. d, Schweiz. Rabenh. Krypto- gamenjlora. Leipzig, 1890—1904. 22. Loitlesberger K., Verzeichnis der gelegentlich einer Reise im Jahre 1897 in ) den rumănischen Karpathen gesammelten Kryptogamen. Ann. des K. K. natur- I hist. Hofmuseuni. Wien, 1900. 23. Matouschek F., Additamenta ad Fior am bryologicam Hungariae IU, Determina- 1 tiones muscorum a D-re A. de Degen a, 1902 in Carpathis (rodnensibus, : barcensibus, fogarasensibus, csikensibus, brassoensibus), in montibus pilisiensibus alibique lectorum. Mag. Bot. Lapok, t. IV, 1905. 24, Monkemeyer W., Die Laubmoose Europ. in Rabenh. Kryptogamenflora, IV (Ergsbd), 1937. 25. Muller K., Die Lebermoose Deutschl. Ost. u. d. Schweiz. Rabenh. Kryptogamenflora. I u. II Abtg., 1906—1916. 26. O n c e s c u N., Ptigion de Piatra Craiului-Bucegi. Btude gtologique. Anuarul Inst. Geologic al României, V, XXII, 1943. 27. Pa n-G h i e h G h e n, Studien îl. die ostasiatischen Arten der Pottiaceae II. Hedwigia, Bd. 80, H. 3—4, 1941. 28. P a p p G., Contribution ă la Syslâmatique des Bryophytes de la Moldavie, suivie de quel- ques considerations bryog^ographiques. An. Sc. del’Univ. de Jassy, 3—-4, 1931 29. Radian Sim. Șt., Contribuțiuni la flora bryologică a României. Bull. de l’herb, de l’Inst. Bot. de Bucarest, No. 1, 1901. 30. R a d i a n Sim. Șt., Sur le Bucegia, nouveau genre d’Hăpatique ă thalle. Bull. de l’herb. de l’Inst. Bot. de Bucarest, Nr. 3—4, 1903. 31. Radian Sim. Șt., Contribuțiuni la flora bryologică a României. A IV-a contribuție. Public. Soc. Naț. din România, Nr. 4, 1920, 32, R a d i a n Sim. Șt., Anatomia aparatului vegetativ dela Bucegia romanica Radian. Public. Soc,’Naț. din România, Nr. 6, 1923. 33, R o t h G,, Die Europ. Laubmoose. I u. II Bd,, 1904—1905. 34. SaviczL. J., etLadyzenskaja K. J., Hepaticae Regionum Septentrionalium Partis Europae U.R.S.S. Sumptibus Acad, Scient. U.R.S.S, Moscva-Lenin- grad, 1936. 35, ' S a v i c z L. J,f Les Mousses de VArchipel. Franfois-Joseph, Severnaia Zemlea, lle Wiese, râcolties par V. P. Savicz durant Pexpâdition polaire de 1930 sur le Brise- Glace « G, S e d o v ». Acta Inst. Bot. Acad, Scientiarum Unionis Rerum Repu- blicarum Sovieticarum. Plantae Cryptogamae, Ser. II, Fasc. III, 1936, ■36 . SchurF,, Enumeratio plantarum Transsilvaniae. Vindobonae, 1866. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tom. III, Nr. 2, 1951. 270 TR. I. ȘTEFUREAC 22 37. Ștefureac Tr. I., Cercetări ginecologice și sociologice asupra, Bryophytelor din Codrul Secular Slătioara (Bucovina). Analele Acad. Rom. Mem. Sect. Șt., Seria III, t. XVI, Mem. 27, 1941. 38. Ștefureac Tr. I., Bryophyte noi sau rare în (lora României cu câteva considera- țiuni fitogeografice. Bul. Grăd. Bot. și al Muz. Bot. Univ. Cluj, Voi. XXV, 1945. 39. Ștefureac Tr. I., Le genre Plagiobryum (H. et H.) Lindbg. dans la v^tation des Garpathes de Roumanie. Acad. Roumaine. Bull, de la Sect. Scient. t. XXVIII, Nr. 5, 1946. 40. Ștefureac Tr. I., Stațiuni noi de altitudine cu Buxbaumia aphylla L. din zona alpină și subalpină a Carpaților. Bul. Științ. Acad. R.P.R., Tom. I, Nr. 6, 1949. 41. Ștefureac Tr. I., Bucegia romanica Radian și alte hepatice eutalice din^ masivul Munților Făgăraș. Bul. Științ,, Acad. R.P.R. t. I, Nr. 3, 1949. 42. Tarna vschi I. T., Beitrag z. Oekologie u. Phgtosoziologie d. Buxbaumia indusiata Brid., sowie z. Verbreitung von B. aphylla L. u. B. indusiata Brid. in Rumănien. Bd. X, 1936. 43. Vlădescu A., Sur quelques H&patiques â thalle, nouvelles ou rares pour la Roumanie. Compt. Rendus des Seances de l’Inst. des Sc. de Roumanie. t. III, Nr. 1, 1939. 44. Warnstorf C., Zur Bryo-Geographie des Russichen Reiches. Hedwigia, Bd. LIII- LIV, 1912. 45. W o r o n o f f G., Nouvelles contributions â la flore bryologique de la Caucasie. Rev. Bryologique, t. III, Fasc. 3, 1930. SPECII NOI DE SPHECIDE (HYMENOPTERE) DIN R.P.R. DE X. SCOBIOLA Comunicare prezentată de Academician PAUL BUJOR in ședința din 9 Februarie 1951. Intr’o Notă precedentă1) am dat o primă listă de Sphecide din fauna țării noastre. In prezenta Notă menționez numai speciile noi de Sphecide găsite în R. P. R. Materialul studiat a fost adunat de mine și V. I u ga ; am studiat și materialul strâns în verile 1949—1950, în cadrul Colecti- vului pentru Faună al Institutului de Biologie al Academiei Republicii Populare Române. Genul Siizus Latr. Speciile acestui gen își sapă cuiburile în nisip, obișnuind să trăiască în societăți. Acest gen diferă de Bembex prin labrul scurt. Indivizii de talie mijlocie. F a b r e a arătat că Siizus tridens își aprovizionează cui- burile cu Cicade. Pe lângă Rhyncote, vânează și larve de Orthoptere în special Mantide. Siizus hungaricus Friv. (1876). Mărimea 7—11 mm. Foarte abundenți în locurile nisipoase. Trăiesc cu sutele la un loc, cât mai mulți în același cuib; dimineața pare a fi un cuib de furnici; imediat ce soarele încălzește nisipul, toți indivizii dispar la umbra buruienilor dimprejur. După B r a u n s, aceste colonii sunt constituite numai de femele, care își depun ouăle și au grijă de puii lor. S’au găsit ȘȘ și la Budești, București, Giurgiu (Reg. București), în lunile Iunie-August, indivizii fiind mai abundenți prin lulie-August. Au fost capturați pe flori “de Meniha longifolia L. Genul Mimesa Shuck. Viespi mici, negre, uneori cu abdomenul roșu, legat de torace printr’un peduncul subțire. După S i c k m a n n, indivizii acestui gen își fac cuiburile în lemn Vechiu și prind larve de Gicade mici. Mimesa unicolor Wesm. (1852) sin. M. borealis Dahlb. (1842). ■ Lungimea 5—Smm. Capturați: $$ și SS Giurgiu, Budești, București, Dărăști, Floreasca (Reg. București), Sighișoara, Albești și Vânători (Reg. Sibiu); Voinești și Gemenea (Reg. Prahova), în lunile Mai-August. p Bul. Științ. Acad. R.P.R,, Tom. II, Nr. 1,1950, p. 17—22. 272 X. SCOBIOLA Indivizii au fost prinși pe frunze de Rubus ideaeus, în tulpinele căruia își fac galeriile. Această specie a fost găsită alături de Alyson fuscatus Panz., Didineis crassicornis Handl., Trypoxylon figulus Latr. S c h e n c k relatează că M. unicolor își făcea cuib într’un stâlp vechiu, probabil unde fusese cuibul unei insecte xylophage. Apoi sJa aprovizionat cu larVe de Cicade. Genul Didineis Wesm. Foarte asemănător cu genul Alyson. Nervului se termină mai spre baza aripei decât nervura bazală; la Alyson este interstițială. Abdomenul la bază este colorat în roșu, fără pete albe, își face cuiburile în nisip, la fel ca și Alyson. Didineis crassicornis Handl. (1887). Mărimea 5—7 mm. Capturați: pe frunze de Rubus Idaeus L. la Frățești, București, Dărăști (Reg. București), Piscu (Reg. Galați), în lunile Iunie-August. Genul Astata Latr. Aceste viespi își fac cuiburile în nisip; preferă uneori umbra și își hrănesc larvele cu ploșnițe de câmp (Pentatomide și Coreide). Femela obișnuește să-și lipească oul pe pieptul ploșniței paralizate. Ochii la' sunt foarte desVoltați, reunindu-se în creștetul capului. Aslala stigma Panz. (1809). Mărimea 9 mm. Capturat: ȘȘ Venchiu (Reg. Sibiu), în Iulie. Se deosebește de speciile celelalte, prin tegumentul met a tor acelui cu înfățișare pieloasă. Genul Nysson Latr. Viespi caracterizate prin antenele mici, articolele fiind u-le scurte și groase. își fac cuiburile în pământ. După unii autori, Nysson ar fi parazit pe unele Sphecide (gen. Goryles). Ferton a arătat că Nysson dimi- diaitis Jur. este parazitul lui Goryles (Harpactes) elegans Lep.; după A d 1 e r z, Nysson maculalus este parazitul lui Goryles (Harpacles) lunalus. Probabil că Nysson își. găsește gazda după mirosul impregnat în praful cuibului pe unde a lucrat ea. Nysson își sapă cuibul alături, de Goryles, că să poată mai ușor pândi momentul când Gorytes va părăsi cuibul spre a-I inspecta. Dacă Gorytes încă nu și-a depus oul pe pradă, Nysson va vizita mereu cuibul gazdei până Va constata că oul gazdei a fost depus, când și-l va depune și pe al său. Se crede că oul de Gorytes este distrus și înlocuit cu oul de Nysson. Felul de vieață al speciei de Nysson nu este bine cunoscut. Nysson trimaculatus Rossi (1790). Mărimea 5—8 mm. Se caracterizează printr’o umflătură în partea anterioară a sternitului. II. S’au colectat: '$$și^la Olănești (Reg. Vâlcea), Dumbrăveni și Vânători (Reg. Sibiu), lunile Iulie-August. După Deleurance, aceste viespi ar parazita la Gorytes (Har- pactes) concinnus Rossi. In Martie a găsit 15 coconi de Gorytes și 2 de Nysson într’un cuib, împreună cu o Cică dă (Issus coleoptratus.) 3 SPECII NOI DE SPHECIDE (HYMENOPTERE) DIN R.P.R.273 Nysson variabilis Chevr. (1867). Lungimea 5 mm. Caracterizat prin ultimul segment al antenei ușor întors, nu este rotunzit. Colectat: pe regiunea deluroasă Voinești (Reg. Prahova), în Mai. Genul Goryles Latr. Speciile acestui gen își fac cuiburile în nisip. Cuiburile sunt ramificate, la capătul fiecărei ramuri aflându-se camera pentru larve. Galeriile au lărgimea de 7—8 mm, lungimea 4—5 cm. Gorytes își aprovizionează cuibul cu Cicade. Goryles (Lestiphorus) bicinclus Rossi (1792). Mărimea 10 mm. Primul segment abdominal anterior subțire, posterior umflat ca un nod. Sphecid destul de rar. Bernard a observat că această viespe vâna o Gicadă foarte comună: Aphrophora spumaria L. Colectat: 9$ Gișmigiu— Bucu- rești în Iulie, pe flori de Lollus corniculalus L,, Angelica silvestris. Gorytes (Hoplisus) fallax Handl. (1888). Mărimea 10 mm. Colectat: în București, Grădina Botanică, în Iulie, pe flori de Eu- phorbia sp. Primul tergit nu este în formă de nod. Genul Cerceris Latr. Speciile acestui gen trăiesc de obiceiu în societăți, făcându-și cuiburile în nisip. Sunt foarte răspândite prin locurile nisipoase, pe tot cuprinsul țării noastre. Cerceris își sapă găuri la mari adâncimi, aruncând nisipul afară cu picioarele dindărăt. Hrana larvelor constă din Apide și diferiți gândaci din neamul gărgărițelor. Uneori aceste viespi cad pradă altor Sphecide: am găsit pe Cerceris rubida Jur. alături de Megachile bombycina Pali. (Apidae) și Barylypa humeralis (Ichniomonid) într’un cuib de Palarus flavipes F. Gărgărițele având tegumentul tare, mama Cerceris le vânează de tinere înainte de a li se întări tegumentul, iar larvele taie prada în dreptul articulațiilor. Indivizi numeroși au fost adunați de pe florile de Eryngium amethyslinum L., Angelica archangelica L.,. Melilolus albuș L., Daucus carota. Cerceris quadricincla Panz. (1799). Mărimea 7—12 mm. Colectat: $9 București, Budești, Dărăști (Reg. București), pe valea nisipoasă a Arge- șului, în lunie-August. Femela se recunoaște după dungile galbene mai late pe tergitele 2și5.Fabre a observat că această specie vâna gărgărițe mici, fiecare celulă conținând cate un Gurculionid—Apion graoidum — mai rar Phylonomus murinus și Sifona lineatus. Cerceris dacica Schlett. (1887). Mărimea 10—14 mm. Sculptura tegu- ment ară pronunțat punctată, tergitul abdominal 2 prezintă anterior o mică ridicătură, coloarea dungilor este albă. Colectat: 9$ și ăâ Frățești, București, în Iunie și August, pe flori de Anelhum graveolens (mărar), Eryngium campeslre L. Genul Tachysphex Kohl. Aceste viespi își sapă cuiburile în nisip. Vânează pentru larve, Orthop- tere (lăcuste, Mantide etc.) și larve de ploșnițe de câmp. Fa bre a asistat la o luptă ce se dădea între această viespe de talie mică și Manlis religios a. 5 274 X. SCOBIOLA 4 După Ber land, Tachysphex vânează călugărițele prin Mai și Iunie, când sunt mici și nu pot opune o prea mare rezistență, apoi le transportă ușor între picioare, sburând. De asemenea, Ferton a găsit în cuibul de Tachysphex larve de Mantide. Un studiu mai complet asupra acestor viespi a făcut Gr a nd i. Tachysphex Pânze, i Lind. (1829). Mărimea 8—14 mm. Colectat: 99 și în Reg. Galați, București, Constanța, Putna, Teleorman, în lunile lunie-August. ■ B e r n a r d a observat că prada acestei viespi constă dintr’o lăcustă mică adultă: Dociostaurus genei ș. Tachysphex nigripennis Spin. (1884). Mărimea 6—7 mm. Colectat: fâ Dumbrăveni și Sighișoara (Reg. Sibiu), în Iulie. Aripele sunt fumurii, tergitele 1 și 2, roșii. Tachysphex pygidialis Kohl. (1883). Lungimea 9—12 mm. Colectat: 99 Făurei (Reg. Galați), Budești (Reg. București), în lunie-August. Genul Oxybelus Latr. își sapă cuiburile în nisip. Hrana larvelor constă din Diptere. Oxybelus își transportă prada între picioare, uneori o trage înfiptă în ac. După M. Nuortova, Oxybelus uniglumis L. prefera florile de Angelica silveslris, își face cuiburile orizontale ori Verticale în pământ, în fiecare găsind câte 6—7 muște, după mărimea prăzii. Aproape fiecare individ are preferință pentru o anumită muscă: Musca aulomnalis Dez., Onesia agilis, Haematobia slimulans, etc. Dușmani ai acestei specii sunt: Sengtainia conica Fall. și Formica fusca L. Oxybelus victor Lep. (1845) sin. Ox. eleganiulus Gerst. (1867), Mărimea 5—>6 mm. Colectat: 9? București Grădina Botanică, pe flori de Euphorbia sp., Mangalia (Reg. Constanța), în Iunie și Iulie. 99 se carac- terizează prin două pete galbene pe scutel, care uneori însă pot lipsi. Oxybelus lalidens Gers, (1867) Mărimea 6—7 mm. Recoltat 9$ Furceni (Reg. Putna), în Iulie, pe flori de Petroselinum hortense Hoffm. La înfățișare seamănă cu Ox. talro, deosebindu-se de acesta prin femurul negru. Oxybelus bipunclatus Ol. (1811). Mărimea 4—5 mm. Specii foarte mici, corpul de coloare neagră lucioasă, abdomenul scurt. Colectat: 9$ și București, Grădina Botanică, Giurgiu, Budești (Reg. București), Piscu (Reg. Galați), Sighișoara (Reg. Sibiu), pe flori de Euphorbia sp., Eryngium campestre, Anethum graveolens L. (mărar), în lunile lunie-August. Oxybelus monachus Gerst. (1867). Mărimea 6—7 mm. Colectat: 9$ și . Segarcea și Turnu Măgurele (Reg. Teleorman), Dai a (Reg. București,) pe flori de Eryngium carnpestre L., în lunile Iunie 99 și August Oxybelus sericatus Gerst. (1867). Mărimea 5—8 mm. Colectat: 9? și fâ Sighișoara și Venchiu (Reg. Sibiu), în Iulie, unii pe flori de Eryngium amethyslinum, alții pe nisip. Muzeul de Istorie Naturală ^Gr. Antipa», Laboratorul de Entomologie, București. g SPECII NOI DE SPHECIDE (HYMENOPTERE) DIN R.P.R. 275 HOBblE BH^bl SPHECIDAE (HYMENOPTERAE) B PyMblHCKOM HAPOAHO^ PECnyBJIHKE (KPATKOE CO/țEPMAHHE) npH MsyneHWK Sphecidae, HaxonauqixcH b ByxapecTCKOM ecTecTBeHHO- HayuHOM Myaee HMeHn T. AHTHna, a Taioxe b BuojiorMHecKOM WHCTHTyTe AKaAeMMw PyMbiHCKon HapoflHon PecnydjiHKM aBtop obHapy>KWJi cjieflytomne 18 bm^ob Sphecidae, 40 QToro BpeMeHM ne HaâAeHHbie na TeppMTOpnn PyMbiHCKOH HapOftHOM Pecnyojimm: Siizus hungaricus Friv., Mimesa unicolor Wesm., Didineis crassicornis HandL, Astata stigma Pz., Nysson trimaculatus Rossi,.. A. pariabilis Chevr., Lestiphorus bicinctus Rossi, Hoplisus fallax HandL, Cerceris guadricincta Panz., C. Dacica Schlett., Tachysphex PanzerilAnd., T. pygidialis Kohl., T. nigripennis Spin., Oxybelus pictor Lep., O. bipunctatus OL, Ox. latidens Gerst., Ox. monachus Gerst., Ox. serica^s Gerst. IIonyTHO obijio ycTaHOBJieHO, hto Cerceris rubida Jur. noflBepraeTCH HanafteHHHM «pymx Sphecidae, koto- pbie ee noe/țaioT (Palarus flaoipes FJ. NOUVELLES ESPtCES DE SPHECIDAE (HYMENOPTERES) DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE (R^SUMfi) En etudiant le matăriel de Sphecidae du Museum« Gr. Antipa » et celui de l’Institut de Biologie de F Academie de la R.P.R., l’Auteur a trouvă 18 especes nouvelles pour la faune de notre pays: Siizus hungaricus Friv., Mimesa unicolor Wesm., Didineis crassicornis HandL, Astata stigma Pz., Nysson trimaculatus Rossi., N. variabilis CheVr., Lestiphorus bicinctus Rossi, Hoplisus fallax HandL, Cerceris quadricincla Panz., C. dacica Schlett., Tachysphex Panzeri Lind., T. pygidialis Kohl., T. nigripennis Spin., Oxybelus victor Lep., O. bipunctalus OL, Ox. latidens Gerst., Ox. monachus Gerst., Ox. sericatus Gerst. L’Auteur a constatâ que le Cerceris rubida Jur. est chasse par le Palarus flavipes F., constituant la nourriture de ses larves. BIBLIOGRAFIE Andre Ed., Species des Hymenoptâres d'Europe, t. III, 1886. Beaumont J., Les Tachysphex de la faune franpaise (Hym. Sphecidae). Ann. Soc. Ent. France, 1936, p. 177-—212. Berland L., Benoist R., Bernard, F., Mane val H., Hymânoptâres. La Faune de la France en tableaux synoptiques illustres. Paris, 1940, p, 143—155. —■ Les guepes. Paris, 1939. — Notes sur les Hymânopteres Fosseures de France VII. Sur quelques Cerceris. Ann. Soc. Ent. France, 1925, p. 52—53. Bischoff H., Biologie der Hymenopteren. Berlin, 1927. Dalia Torre, Catalogus Hymenopterum huinsque discriptorum sistematicus et syno- nymicus, 1897, Leipzig. Ferton Ch,, Notes d^tacheăs sur l’instinct des Hyminopt^res mellifdres et ravisseurs. Ann. Soc. Ent. France, 1920—21, p. 329. Frivaldszky J., Data ad faunam Hungariae meridionali# comitatum Temăs et Krasso. M. T. Akad. Math. s. Termeszettund, Kozlemenyek, XIII, 1876. 5* 276 X- SCOBIOLA 6 Friese H., Die Bienen, Wespen, Grab-und Golgwespen. Schi'o der Ghr.Die Jnsekten Milteleuropas insbesondere Deutschland, I Hymenopteren. I, Stuttgart. Gussacovschi V. V., Aculeata— fam. Sphecidae. Tarbinschi 8. P.> Pla- vilișicov N., Delerminatorul insectelor din partea europeană a U.R.S.S. Moscova-Leningrad, 1948, p. 737—750. H e d i o k e H., Ord. Hautfluger, Hymenoptera, Brohmer, Ehrman, Ulmer. Die Tierwelt Mitteleuropas. Insekten, 2, Leipzig, 1930. H e n r i c h C., Verzeirhnis der im Iahre 1881 bei Hermannstadt beobdchteten Blumen- wespen (Antophila). Verh. Mitt. Siebenburg. Ver. Naturwiss. Hermannstadt, 1882, p. 122. 1C o h î F., Ueber neue Grabwespen des Mediterrangebietes, Deut. Ent. Zeitsch. XXVII, 1883. Heft 1, p. 161.: Merisuo K. A., Die im Holz und im Boden nistenden fiunischen Raubwespen (Hym. Sphecidae), ihre Nesttypen und Provianttiere. Ann. Ent. fiunici S. H. A. 9, 1943, Nr. 4, p. 219. Meyer R,t Zur Kenntnis des Oxybelus monachus Gerst, (Hym.), Ent, Mitteilung, 1921, Bd. X., Nr. 2, p. 48. Mocsâry Al., Fauna Regni Hungariae. Hymenoptera, 1900. —- Zur Hymenopterenfauna Siebenbilrgens. Verhand. u. Mitt. Siebenburg. Ver. Naturwiss. Hermannstadt, Bd. XXIV, 1874, p. 117. Moczâr L., Beitrage zur Kenntnis der Hymenopterenfauna Siebenburgens. Fragm. Hung. t. X. 1947, fasc. 3. ; Mtiller A., Zur Kenntnis der Insektenfauna der Suddobrudscha und Sudbessardbien, Verh. Mitt. Siebenburg. Ver, Naturwiss. Hermannstadt. LXXIX-LXXX, 1929—1930. ' Nuorteva M., Observations on the life of Oxybelus uniglumis L, (Hym. Spheeidae). Ann. Ent. Fiunici, 1.IV.1945, p. 213—217. S chmiedekn e c h t Otto, Die Hymenopteren Nord-u. Mittelewopas, Jena, 1930, ’ p. 627—712. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tom. III, Nr. 2, 1951 STIMULAREA SEMINȚELOR DE FASOLE CU ACIDUL p NAFTOXIACETIC DE E. ILIESCU Comunicare prezentată de N.- SĂLĂGEAN U, Membru corespondent al Academiei R.P.R, In ședința din 16 Februarie 1951. Ocupându-mă de stimulări la plante, am căutat să văd în ce măsură acidul Ș naftoxiacetic, sintetizat și la noi în țară în Laboratorul de Chi- mie Organică al Institutului Politehnic, condus de Prof. C o s t i n Nenițescu, influențează germinarea semințelor de fasole, precum și creșterea lor ulterioară, până la recoltă. Culturile au fost făcute în grădina Laboratorului într Jun loc , bine însorit. In experiență am întrebuințat semințe selecționate, obținute dela Stațiunea pentru Ameliorarea Plantelor, din Iași. Am lucrat cu fasole albă țucără «Dr. Rădulescu». Pentru experiențe s’au ales semințe frumoase, bine conformate. > ' In timpul iernii am făcut încercări asupra germinației semințelor de fasole precum și asupra creșterii lor ulterioare, paralel, în capsule Petri și în ghivece. Am tratat semințele cu soluție apoasă de acid p naftoxiace- tic, în diferite concentrații, rămânând în cele din urmă la soluția de 0,01% cu pH = 3,6 ca fiind cea mai eficace. In această soluție țineam semin- țele un timp ce varia între 30" și 30', la temperatura camerei. Se constată că semințele stimulate 5' și 15' cu soluția de acid [3 naftoxiacetic 0,01% se desvolta cel mai bine. Semințele stimulate cu acid p naftoxiacetic OjOP/o, puse Jn capsule Petri, la temperatura camerei, pe hârtie de filtru îmbibată cu apă distilată, o iau în scurt timp înaintea martorilor (fig. 1), atât în ceea ce privește desvoltarea frunzelor cât și a rădăcinilor, mai ales. Acestea sunt mai lungi, mai numeroase și cu numeroși peri absorbanți. De asemenea, se observă mici proeminențe r. i. pe rădăcinile plantelor stimulate (fig. 1), Viitoarele rădăcini terțiare, care nu se văd pe rădăcinile plantelor-martor. In privința experiențelor făcute în ghivece (solul era un amestec de 50% argilă, 25% nisip și 25% humus) putem spune că plantele stimulate se desVoltă numai cu puțin mai bine decât plantele-martor. Ceea ce ne izbește la plantele stimulate e coloarea frunzelor de un verde închis, al* băstruiu. 278 E. ILIESCU 2 3 279 In primăvară, am repetat experiența în grădină. Am semănat boabele de fasole stimulate precum și pe cele nestimulate în parcele de 2/1,60 m în 4 repetiții, pentru care a fost nevoie de o suprafață de 6,40 m lungime pe 2 m lățime. In fiecare parcelă, fasolea e semănată în rânduri. In fie- TABLOUL Nr. 1 Nr. experienței Martor Plante stimulate 5’ 15’ 1 12,8 cm 16,7 cm 16,5 cm 2 12,5 » ' 13,2 ’» 13 » 3 16,2 » 19,6 » 19 » 4 19 » 19,2 » 19,1 » Total . . . 60,5 » 68,7 » 67,6 » Media 15,1 » 17,2 » 16,9 » TABLOUL Nr. 2 Nr. experienței Martor Plante stimulate 5’ ' | 15’ 1 28 cm 34 cm 35 cm 2 26 » 26 » 27 » 3 36 » 40 » 40 » 4 30 » 32 » 35 » Total ■ ■ 120 » 132 » 137 » Media 30 » 33 » 34 » Fig. 1 care rând s’au pus câte 40 de semințe, distanțate prin câte 5 cm. Deoa- rece repetiția unei experiențe s*a făcut de 4 ori, s’au întrebuințat 1.600 boabe de fasole. Parcelele cu semințe-martor s’au intercalat cu parcelele semințelor stimulate. După răsărirea plantalelor, diferențele de lungime observate între martor și plantulele stimulate, în experiența din Laborator, in capsule Petri, apăreau destul de șterse în gradină. La 18 Mai s’a măsurat lungimea tuturor plantelor și s’a găsit că plantele stimulate sunt ceva mai lungi decât plantele-martor (tabloul Nr. I), ele depășind martorele cu 1—2 cm. La 18 Iunie, făcându-se o nouă măsurătoare a desvoltării în lungime a tulpinelor, am găsit, după cum indică tabloul Nr. 2, diferențe de 3—4 cm. la media tuturor măsurătorilor, față de martor. La 6 Iulie, numărând păstăile, am găsit că plantele stimulate aveau 3,202 păstăi spre deosebire de cele nestimulate, care aveau 2.448 dăstăi (tabloul Nr. 3). TABLOUL Nr. 3 " Nr. experienței Nr. păstăilor Martor Plante stimulate 5’ 1 818 1031 2 429 710 3 676 868 4 525 593 Total 2448 | 3202 280 E. ILIESCU 4 5 STIMULAREA SEMINȚELOR CU ACIDUL 0 NAFTOXIACETIC 281 La 16 August, pastăile fiind uscate, le-am strâns, le-am cântărit și am obținut următoarele date: pentru cele 4 experiențe cu plante stimulate 5' s’a realizat o recoltă egală cu 1,658 kg iar pentru cele 4 experiențe cu plante-martor s’a strâns o recoltă egală cu 1,220 kg. Făcându-se diferența între aceste două recolte, o găsim egală cu 438 g. Procentul la această recoltă e egal cu 22,19. Deci deși cultura din grădină nu arăta diferențe pronunțate de desvoltare între plantele-martor și cele stimulate în ceea ce privește partea lor vegetativă, totuși recolta obținută ne indică efica- citatea soluției apoase de acid 0 naftoxiacetic 0,01% asupra semințelor de fasole, prin sporirea recoltei cu 22,19%. Deci acidul p naftoxiacetic în concentrație de 0,01% lucrează ca un stimulent, dacă e aplicat un timp scurt. Pentru a controla rezultatele, am repetat experiența în primăvara anului 1950, în aceleași condițiuni. Semințele stimulate 5' și 15’ au ger- minat ceva mai repede față de semințele-martor. In privința desvoltării ulterioare, diferențele de înălțime între plantele-martor și cele stimulate erau mici de 1—2 cm, în favoarea plantelor provenite din semințe sti- mulate. Deci, ca și în experiența precedentă, se remarcă o oarecare sporire a părții vegetative. In perioada de înflorire, primele care au înflorit au fost plantele stimulate 15' și 5'. Ele au înflorit cu 5 zile înaintea plantelor- martor, care la data observației prezentau abia mici muguri florali. Iată numărul florilor și al păstăilor la 8 Iunie, la cele 4 experiențe (tabloul Nr. 4). TABLOUL Nr. 4 Nr. experienței Nr. Hori Nr. păstăilor Martor Plante stimulate Martor Plante stimulate 5’ 15’ ■ 5’ 15' 1 15 27 46 - 8 20 36 2 31 36. 41 10 37 30 3 .31 29 34 16 17 21 4 50 43 24 4 ’ ’ 45 26 Total 127 135 145 38 119 113 Din acest tablou se vede că semințele stimulate 5' și 15' au dat plante cu flori și cu păstăi mai multe față de plantele-martor. La 13 Iulie am strâns recolta de păstăi a celor 4 experiențe și am cân- tărit-o. Rezultatele obținute se pot Vedea în tabloul Nr. 5. Recolta obținută la plantele stimulate e superioară față de aceea a plantelor-martor, atât pentru semințele stimulate 5' cât și pentru cele stimulate 15'. In primul caz, acela al semințelor stimulate 5', procentul e egal cu 22,8%, iar în cazul semințelor stimulate 15', el e egal cu 49. TABLOUL Nr. 5 Nr. Martor Plante stimulate experienței 5’ 15’ 1 50 $ 110 g 180 g o 12 » ■ 95 » 100 » 3 105 » 100 » 110 » 4 115 » 105 » 120 » Total 342 » 410 » 510 » S’au măsurat și păstăile și s’a găsit că ele sunt mai lungi și mai căr- noase la plantele stimulate decât la cele martor (tabloul Nr. 6). TABLOUL Nr. 6 Lungimea păstăilor Lățimea păstăilor Martor Plante stimulale Martor Plante stimulate 5’ 15’ 5’ 15’ 12,5 cm 13,5 cm 18 cm 2 cm 3 cm 3 cm Paralel cu aceste experiențe am făcut altele cu semințe de grâu în aceleași condițiuni. Datele culese nu au indicat nicio sporire de recoltă. Din cele cunoscute de noi din literatură, stimulări de germinații Ia semințe cu acidul p naftoxiacetic nu s’au mai efectuat până în prezent. Se pot cita însă numeroase stimulări cu diferite și foarte numeroase substanțe de creștere. Cercetătorii care s’au ocupat de acest subiect pot fi grupați în două categorii: unii care au obținut stimularea germinației la semințe și care susțin că tratarea semințelor cu heteroauxină ar aduce foloase, și alții care susțin, din contra, că n’au putut să o obțină, invocând motivul că semințele conțin o cantitate suficientă de auxină pentru desvoltarea lor. Printre cei din prima categorie cităm pe Ho lo d na i (1936), care recomandă hormonizarea semințelor. In 1937, Tovartnițchi și R i v- ch ind (8) obțin stimularea cu soluții de urină de 50%, 25% si 10%. A. S. O c a n e n c o și D. A. T a b e n ț c h i (6) (1947) obțin o recoltă sporită la sfeclă prin tratarea semințelor de sfeclă cu o soluție de acid 2,4 diclorofenoxiacetic în concentrație de 0,005/1. T. A. D a n i 1 o v a (2), în 1950, tratează semințele selecționate de sfeclă cu heteroauxina a naftoxiacetică în concentrație de 0,5 mg/1 și obține o recoltă sporită de 30% în colhozul Stalin. Lucrări recente dovedesc că fenomenul asimilației clorofiliene e mai intens la plantele tratate cu auxină, ceea ce are ca urmare sporirea de substanță organică, necesară creșterii. 282 E. ILIESCU 6 7 STIMULAREA SEMINȚELOR CU ACIDUL fi NAFTOXIACETIC 283 F. L. Iv a nov scai a, în 1947, publică o lucrare sub conducerea Academicianului L î s e n c o, în care studiază respirația și găsește ca ea e sporită la frunzele plantelor stimulate. Rubin semnalează o sporire de zaharuri redactoare și nereductoare în plantele stimulate, ceea ce duce la intensificarea fenomenului de res- pirație. Se poate spune că substanțele de creștere accelerează mersul pro- ceselor biochimice, în plante, ceea ce duce la o sporire de recoltă. I. I. T u m a n ov și L i z a n d o (7) găsesc că soluția de acid triiodo- benzoic 0,01% — 0,0001% stimulează fasolea. Toți cercetătorii, care au obținut stimularea, s’au servit mai ales de soluții diluate, a căror concentrație era cuprinsă între 0,01% —0,00001%. Trecând la categoria a doua de cercetători, menționăm pe M. Ch. Ci a i- lahian și L. P. ZdanoVa care lucrează cu o soluție diluată de 0,01% de acid indolilacetic, în care țin semințele 24 de ore. Gât despre celelalte concentrații mari cu care au lucrat, le-au găsit și ei, ca și noi, în cazul acidului £ naftoxiacetic, ca fiind toxice. Șe pre- cizează și de data aceasta că substanțele de creștere în concentrații mari sunt dăunătoare plantelor. S. Williams S t u a r t și Ch. H a m n e r obțin stimulări, dar nu- mai în seră, afară la câmp nu. Ei lucrează cu soluții diluate de acid indo- lilacetic, în concentrație de 0,001% —0,005%. Probabil că solul adsoarbe o parte din această substanță de creștere, rămânând semințelor o canti- tate insuficientă pentru stimulare. H a m n e r, M u 11 o n și H. B. Tu key (5) întrebuințează în expe- riențele lor acid 2,4 diclorofenoxiacetic în concentrație de 0,01—0,1% în soluție apoasă, în care adaugă și 0,5% carbowax (glicolpolietilenic) și constată că semințele ierburilor pot fi distruse, fiind mai puțin rezistente la acțiunea acidului, decât alte semințe. Acidul acesta inhibă creșterea diferitelor plante în mod neegal. Semințele din gunoiul de grajd, tratate cu o soluție de acid 2,4 diclorofenoxiacetic de concentrație 0,01% — 0,001% nu mai germinează de loc. Se caută, actualmente, concentrația cea mai convenabilă, care pe de o parte să distrugă semințele buruienilor, iar pe de altă parte să stimuleze plantele de cultură. Din datele de mai sus, se vede că diferitele semințe au o sensibilitate diferită pentru diferitele substanțe de creștere. Concentrațiile mari dau totdeauna rezultate inhibitorii, iar cele slabe pot stimula. CONCLUZIUN1 - 1. Soluția apoasă de acid £ naftoxiacetic 0,01% stimulează semințele de fasole țucără « Dr. R ă d u 1 e s c u » Iași, sporind recolta cu 49%, dacă timpul ei de acțiune e scurt de 15'; dacă timpul de acțiune e de 5' recolta e sporită cu 22,18%. 2. Soluția de acid p naftoxiacetic de 0,01% sporește numărul rădăci- nilor și al perilor absorbanți. In primele săptămâni de desvoltare a plan- țulelor, frunzele au o coloare de un verde mai închis, mai albăstruiu, pen- tru ca apoi să-și reia coloarea lor obișnuită. 3. Experiențe făcute cu grâu, în aceleași condițiuni ca pentru fasole, nu au dat rezultate pozitive. Laboratorul de Fiziologia Plantelor al Universității « C. 1. Parhon», București. CTMMyjI5HțM3 CEM^H (DACOJIM p-HAOTOKCMyRCyCHO^ KMCJlOTOft (KPATKOE CO^EPîKAHME) IloKasbiBaioTcs peay/ibTaTW onbiTHbix KCCJie/țoBaHHH cTHMyjiHpMH ccmhh ^acoJin. 0,01% BO/țHbiii pacTBop %Hatj)TOKcnyKcyciioM khcjiotm cTMMyjiHpyeT ce- jaeHa odwKHOBeiiHon (țacojiu „^p. Paflyjiecicy-Hccbi'1 m noBbimaeT ee ypo- jKafiHocTb na 49%, ecjin BosflencTBHe npo^ojixcaeTcn 15 MWHyT, na 22,18%, eciin BOBjțeScTBMe npo/țoJDKaeTCH 5 MnnyT. 0,01% pacTBop p-na^TOKCHyKcycHOH khcjiotbi yBejiHHHBaeT hmcjio KopneH h adcopSHpyromHx bojiockob. B TeneHMe nepsbix He^ejib pasBHTHH pacreHHH, jiHCTba Oo/iee TeMHoro aejienoro HBera c chhhm ottchkom, saTeM npuHHMaroT CBOH odbIHHbifi gseT. OnbiTbi na nineHHije np« Tex >Ke aKcnepHMeHTajibHbix ycjioBHHx AaJin 0Tpn- ițaTejibHbie pesyjibTaTbi. OBT>SCHEHBE PUCyHKOB Puc. 1. — Cjiena — orbit; cnpaBa — kohtpojib, r / — TpeTii’iHLio kophh. STIMULATION Ă L'ACIDE Ș NAP11TOXYACETIQUE DES SEMEN- CES DE HARICOT (RgSWtf) L'Auteur, ayant fait des recherches concernant Ies possibilităs de sti- mulation des semences de haricot, a abouti aux conclusions suivantes: 1, La solution aqueuse de Faci de p naphtoxyacetique de 0,01°/o stimule Ies semences du haricot commun «Dr. Rădulescu» lassy et en augmente la recolte de 49% si le temps d’action est 15% si le temps d'action n’est que de 5', la recolte est augmentee de 22,18%. 2. La solution d'acide p naphtoxyacetique de 0,01% accroît le nombre des racines et des poils absorbants. Durant Ies premieres semaines de dă- veloppement des plantules, Ies feuilles en sont d/un vert plus foncă, mais tirant sur le bleu, pour qu’elles reprennent par la suite leur couleur or- dinaire. 3. Les expăriences effectuâes avec le froment, dans Ies memes condi- tions que pour les haricots, n'ont pas donnă de răsultats positifs. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1.-— Plantule stimul&e r. t. — racines tertiaires. Plantule non stimulbe. 284 ' - E. ILIESCU ' 8 BIBLIOGRAFIE ; 1. G i a i I a c h i a n and Zdano va, The role of growth hormone in form building pro- cesses. Effect of heteroauxin treatment of seeds upon growth and development of plante. Compt. Rend. Acad. Sci. U.R.S.S. 19: 1949, p. 303—300. 2. T. A. Danii o va, Tratarea semințelor cu heteroauxină alfa naftoxiacetică, după recoltă. Doc. Acad. Nane, 1950, Tom. LXXII, p. 4. 3. D a v i e s W., G. A. A t k i n, and P. C. B. Hud so n, Effect of ascorbic acid, indolilacetic acid, on regeneration of wilow branches and germination. Nature, 1936, p. 137—618. 4. — The effect of ascorbic acid and certain indole derivative on the regeneration and germination of plante. Ann. oî Bot., voi. I, 1937, p, 329—352. 5. Hamner, J. E. Mul t o n and H. B. T u k e y, Effect of treating soil and secete with 2,4 dichlorophenoxiacetic acid on germination and development of seedlings. Bot. Gaz. voi. 107, Nr. 3, I, 1946, p. 352. 6. A, S. Ocanenco și D. A. Tabențchi, Acțiunea formativă a acidului 2,4 diclorofenoxiacetic asupra sfeclei. Docl. Acad. Nane. S.S.S.R., Tom. LXII, Nr. 4. 7. Tumanov, En ichee v și Li z and o, Aplicarea hormonilor pentru ridicarea producției agricole. Agronomia sovietică, Nr. 6, 1946. 8. Tovartnitsky, Rivkind, Hormonization of seed, a possible agrolechnical procese. Gompt. Rend. Acad. Sci. U.R.S.S., 15, 1937 p. 363—367. BULETIN ȘTIINȚIFIC SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Tom. III, Nr. 2, 1951 SOLURILE GOSPODĂRIEI COLECTIVE «TRACTORUL ROȘU» DIN LUNA DE JOS (REG. CLUJ) DE 1. CSAPO Comunicare prezentată de Academician TR- SĂVULESCU in ședința din 26 Ianuarie 1961 In planul de activitate al Institutului nostru, printre alte sarcini pe teren științific. ne revenea și aceea de a ajuta gospodăria colectivă «Tractorul Roșu» din Luna de Jos. Pentru ca colectivul constituit în acest scop să-și poată începe acti- vitatea, se impunea ca o primă necesitate, inventarierea (înregistrarea) solurilor acestei gospodarii colective. Ca urmare, Colectivul Catedrelor de Pedologie dela Institutul Agro- nomic din Cluj s’a deplasat în zilele de 2, 3 și 4 Decemvrie 1950 la Luna de Jos, pentru a cartografia, solurile terenurilor comasate ale gospodăriei colective. La lucrările pe teren au participat, sub conducerea mea, Dr. Szâsz Ștefan, șef de lucrări, Calancca Leonida și Albert Alexa, asistenți. Punându-se la punct metodele analizelor de laborator expuse într’o altă lucrare în curs de apariție, intitulată: «Probleme de cartografiere a solurilor din regiunea E-SE de Cluj », la data de 15 Februarie 1950, Colectivul Catedrelor de Pedologie a început cercetarea materialului colectat pe teren. La această muncă au participat următorii colaboratori dela cele două catedre: Dr. Szâsz Ștefan, care a făcut determinările de potasiu și fosfor prin metoda biochimică cu Aspergillus niger, metodă întrebuințată și în Uniunea Sovietică de către cercetătorul Coselețchi. Nemeș Marian, șef de lucrări, a făcut determinările de aciditate hidro- litică, aciditate de schimb și Valoarea T, aceasta din urmă făcându-se în scopul cunoașterii Valorii complexului adsorbant al solului. Galancea Leonida, asistent, a determinat carburanții din sol; Litan Corina, asistentă, a determinat procentul de azot hidrolizabil, carbon și humus; Albert Alexa, asistent, a stabilit apa higroscopică din sol (hy) și pH-ul. In privința punerii la punct a textului lucrării de față, am primit un ajutor prețios din partea Prof. Grigore Obrejanu. Este locul să arătăm ca primul ajutor ce se poate da gospodăriilor colective nou înființate, este acela de a le pune la îndemână cunoștințele referitoare la solurile terenurilor comasate.’ Pe această bază se vor putea întemeia toate celelalte studii, care Vor forma laolaltă monografia acestei gospodării colective. 286 !■ csapO a 3 SOLURILE GOSPODĂRIEI COLECTIVE «TRACTORUL ROȘU» Lucrările noastre cu privire la această gospodărie colectivă însă nu se Vor termina cu aceasta; cercetarea de față înseamnă numai un început al unor studii care Vor fi continuate și în viitor. Am înregistrat solurile parcelelor I—VIII, cu o suprafață totală de 95 ha 1429 m2. Parcela Nr. IX cu o suprafață de 25 ha 329 m2, fiind intra- vilan și momentan nefolosită la culturi de câmp, n’a fost studiată cu această ocazie, din punct de vedere pedologie. Datele referitoare la solurile gospodăriei colective studiate, sunt cuprinse în: I. Buletinul observațiunilor de câmp. II. Buletinul analizelor de laborator. III. Descrierea amănunțită a solurilor terenurilor studiate. IV. Harta agro-pedologică a gospodăriei colective « Tractorul Roșu » din Luna de Jos (Reg. Cluj). V. Harta amendamentelor, a îngrășămintelor artificiale și a împădu- ririlor. VI. Diagramele solurilor gospodăriei colective «Tractorul Roșu» din Luna de Jos (Reg. Cluj). I. BULETINUL OBSERVAȚIUNILOR DE CÂMP (14) - Buletinul observațiunilor de câmp cuprinde următoarele date și prescurtări (tabloul Nr. 1): 1. Data și mersul vremii. 2. Nr. de ordine al locului examinat. 3. Expoziția locului: 5. Observațiuni asupra desvoltarii rădăcinilor: Cu acest prilej s’a notat adâncimea cea mai mare exprimată în cm până la care s’au mai putut observa rădăcini. In cazul când această cifră este pusă în paranteză' (această notare se referă la toate cifrele puse-în paranteză) însemnează că observațiunile s’au făcut până la cea mai mare adâncime a sondajului sau a săpării profilului. Deci, în astfel de cazuri, creșterea rădăcinilor în cauză s’ar putea continua și mai jos. 6. Grosimea straiului cu humus se exprimă în centimetri. 7. Umiditatea (14) 1..................................... Sol uscat la aer 2..................................... Sol puțin umed 3..................................... Sol umed 4..................................... Sol foarte umed 8. Coloarea solurilor determinată în stare umedă: brună ........................................... br neagră .......................................... ne galbenă ......................................... ga surie ......................................... . sur verzuie ......................................... ver albastră......................................... albastr alb-albicioasă .................................. alb roșcată ......................................... roș cenușie .................................. ■;.... cen deschisă......................................... desch închisă ......................................... înch 9. Structura: Locuri plane ................................... plan Depresiuni (adâncituri)......................... ad Pantă . ,......................................... pa Platformă ...................................... plat Pantă ușoară ................................... pa us Pantă cu expoziție N ........................... pa N Pantă cu expoziție S ...........................pa S Culme .......................................... culme 4. Observațiunile asupra vegetației cuprind: a) ramura de cultură: arătură .......................................... ar fâneață ........................................... fân pășune ........................................... păș pădure ........................................... păd livadă............................................. liv tufișuri .......................................... tuf teren neproductiv ................................ nep b) ultima recoltă sau fitocenoză (3).' c glomerulară .................................. glo glomerulară poliedrică ....................... glo pol glomerulară prăfuită ......................... glo prăf prăfuită...................................... prăf poliedrică ................................... pol nuciformă .................................... nuc prismatică ................................... prism lamelară...................................... lam nisipoasă .................................... n nisipoasă compactă............................ N îndesată...................................... îndes fără structură ............................... fără str fisuri ....................................... fisuri 10. Textura: argilă .............................................. a lut argilos..................................... 1 a lut nisipos........................................ 1 n nisip.............................................. n Din cauza timpului întârziat, nu s’au putut face observațiuni asupra buruienilor sau vegetației spontane, rămânând să înregistrăm pur și simplu ultima recoltă. Determinarea texturii la fața locului fiind foarte subiectivă, obser- vațiunile pe câmp referitoare la textură au fost completate cu datele analizelor de laborator. 288 I. CSApO 5 solurile gospodăriei colective «tractorul roșu» 289 11. pH-ul a fost determinat în apă cu ajutorul hârtiei indicator Merck sau Hellinge-mic. Notarea se face în mod obișnuit: O'—20/7,2, ceea ce înseamnă că stratul dintre 0—20 cm are pH-ul 7,2. 12. CO8Ca (mai exact carbonantii): 0. solul nu dă nicio efervescență, probabilitatea 1%. 3. efervescența slabă și de scurtă durată, probabilitatea 1—2%. 2. efervescența puternică și de scurtă durată, probabilitatea 3—4%. 3. efervescența puternică și de lungă durată, probabilitatea 5%. 13. Alte observațiuni: eflorescențe (de calcar, gips, etc.)....... ef concrețiuni ................................ concr pseudomicelii ............................... ps mic pete ....................................... pete GOtCa ...................................... Ga Sulfat de Ca ............................. Gips Fier ....................................... Fe Hidrdxid de fier dispersat uniform ..........Fe disp unif alte săruri ....................................săr bobovine.................................... bobov pete ruginii................................ pet rug Reacție pozitivă cu fericianura de K ...Red Reacție negativă cu fericianură de K .... Red Reacție pozitivă cu fenolftaleină ..... Fenolfț Reacție negativă cu fenolftaleină ..... Fenolft strat 'cu hleiu.............................hleiu pietriș ....................................pietriș sfarâmături de roce ;.......................sfăr roci Notarea acestor semne se face în mod obișnuit: de ex: 60—80 pete Ca înseamnă că între 60'—80 cm adâncime se găsesc pete de COBCa. 14. Grosimea stratului accesibil plantelor. Când interviu anumite însușiri care ar împiedeca desvoltarea rădă- cinilor (pietriș, strat cu hleiu, strat sărăturos), stratul accesibil plantelor Va avea grosimea stratului deasupra acestora. In caz contrar, profilul întreg va fi accesibil rădăcinilor. 15. Grosimea orizonturilor și suborizonturilor: Orizonturile și suborizonturile au fost delimitate, bazându-ne pe grosimea stratului, cu humus, coloarea, deosebiri ce pot fi observate cu privire la structură, schimbări bruște de pH, apariția efervescenței, reacție pozitivă cu fenolftaleină, apariția colorii caracteristice stratului cu hleiu, limita inferioară și superioară a bobovinelor, etc. In rubrica aceasta au fost trecute orizonturile și suborizonturile apreciate în cm socotiți dela suprafața solului. 16. Denumirea orizonturilor: Tipurile de sol le-am încadrat în cele 5 tipuri de solificare, desvoltate de Serebreacov (31). 1. Tipul inițial de solificare, caracterizat prin participarea vegetației celei mai infe- rioare (mai ales microorganismele solului). 2. Tipul podzolic, caracterizat prin participarea vegetației lemnoase și participarea preponderentă a ciupercilor. 3. Tipul înțelenit de solificare, caracterizat prin participarea vegetației ierboase și a florei bacteriene aerobe și anaerobe. 4. Tipul abiotic de solificare, la care predomină procesele minerale abiotice asupra celor biologice (soluri cu un proces de solificare neclar, slab. Dăm ca exemplu sărătu- ? e, solurile spălate, etc.}. 5. Tipul artificial al solurilor de cultură. 19. Tip de cultură și ameliorațiunile recomandabile la fața locului. 1. Tip de cultură. Am încercat să aplicăm următoarea categorisire în privința aptitudinii solurilor la anumite culturi: a) Soluri mai potrivite pentru cultura de grâu, porumb, orz, sfeclă de zahăr........’. . ...................■ grâu, porumb, orz, sf. de zah. b) Soluri mai potrivite pentru cultura de secară, cartofi, sfeclă de nutreț......... .................... secară, cartofi, sf. de nutr. c) Soluri mai potrivite pentru cultura de ovăz........................'........ovăz d) Solurile de mai sus, înafarăde cazul ovăzului, mai sunt potrivite și pentru legumi- noasele cu rădăcini cu desvoltare adâncă (lucerna), sau mai puțin adâncă (trifoiul...... luc, trif e) Soluri bune pentru fâneață ............................................ fân yj » » » pășune ............................................... P&Ș g) » de pădure și care trebue împădurite ............................ păd 2. Ameliorațiuni: împădurire..................................... împăd gunoire ........................................ gun văruire......................................... văr gipșuire ...................................... gips măsuri ce trebue luate contra eroziunii........ măs eroz II. BULETINUL ANALIZELOR DE LABORATOR Amănunte referitoare la analizele de laborator fiind date de asemenea în lucrarea în curs de apariție citată aici, vom da numai rubricile cu indicarea metodei de lucru, fără a mai da amănuntele (tabloul Nr. 2). Orizontul eluvial ............................... A Orizontul iluvial ................................ B Orizontul cu ac. de Calciu și roca-mumă ............. C 17. Adâncimea de recoltare, a probelor. 18. Tipul de sol: 1. Nr. de ordine al locului examinat. 2. Adâncimea de recoltare a probelor. 3. hy (higroscopicitatea determinată 'după Kuron) (34), (18). 4. Apa moartă AM — 4 hy (6), (18). 5. Capacitatea naturală pentru apă G. ap = 4 hy 4- 10 (6), (18j. 6. Textura solului determinată din hy: (18), (14): . 290 I. CSAPd 6 SOLURILE GOSPODĂRIEI COLECTIVE «TRACTORUL ROȘU» 291 Notarea hy Textura 'Economia de apă n 0—1,62 nisip Conductibilitate puternică și reținere slabă de apă. In 1,62—2,12 lut nisipos Conductibilitate mare și reținere destul de bună pentru apă. 1 2,13—3,62 lut Conductibilitate bună și reținere pentru apă tot bună. la 3,63—5 lut argilos Conductibilitate mijlocie- și reținere mai puternică de apă. a > 5 argilă Conductibilitate slabă și reținere puternică de apă. 7. pH-ul în apă determinat cu ionometrul «Simplex». Reacția solu- rilor după pH determinat în apă a fost caracterizată după cum urmează (14), (15): >■9 ...................... reacție puternic alcalină 8,6—9 ...................... reacție alcalină 7,6—8,5..................... reacție slab alcalină 6,6-—7,5.................... reacție neutră 6,1—6,5..................... reacție slab acidă 5,6—6 ..................... reacție acidă 5,5................ reacție puternic acidă 8. pH-ul determinat în soluție normală de C1K tot cu ionometrul « Simplex ». 9. Garbonații determinați cu aparatul Passon mic și Passon mare (34). 10. a și b. Aciditatea de schimb cu soluție normală de C1K, exprimată în miliechivalenți și corespunzător la 100 g de sol, respectiv y (25). Corespunde totodată valorii T1 și S1. 11. Aciditatea hidrolitică determinată cu sol. n. de GHsCOONa și exprimată în miliechivalenți corespunzător la 100 g de sol după Peter- burgschii. Corespunde totodată valorii T1—S1 (25). 12. Aciditatea hidrolitică exprimată în valoarea y1. 13, 14, 15. Valoarea T1 determinată după o met)dă nouă, rapidă, redată în lucrarea de bază citată mai sus. (25), (7). Valoarea S1 calculată din T1—(T1—S1). 100 S1 Valoarea V = ——— La valoarea T1 am apreciat bogăția solului în complexul adsorbant, după scara următoare: T1 mărimea complexului adsorbant 0—12 ............................... mică 12,1— 20 .......................... mijlocie >20 ............................... mare La valoarea V, când aceasta este mai mare de 90%, am considerat solurile cu Ca (ev. Na sau K/Mg), iar când este mai mică de 90%, am Vorbit de soluri cu un început de degradare sau soluri degradate. 16. COaNa2 exprimat în procente, determinat cu ajutorul titrării cu H2SO4 n/10. 17. C°/o determinat după metoda cu KMnO4. 18. Humusul % = C°/o. 1,72. 19. Necesitatea de văruire (chintale de GO8Ga/ha). Calculată după P ete r b u r gs c h i i (25): Chintale de GO8Ga/ha = miliechivalenți de ac. hidrol. X 15. 20. N. hidrolizabil determinat după metoda Tiurin (25), considerând sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu azot în modul următor: Cantitatea N-ului hidrolizabil Sensibilitatea plantelor . . în mg .la 100 g sol față de îngrășămintele azotoase 0—4 (4,5) mare 4,5—6 mijlocie 6 mică 21, 22. P și K mobil au fost determinați prin metoda Aspergillus, 20, 23 serVindu-ne de valorile din tabloul Nr. 2. La P și K am obținut ca medie după 2 respectiv 3 experiențe, urmă- toarele greutăți de micelii de Aspergillus: P K 10,8 mg ................... 0,73'15 g 1,3345 g 32,4 mg ................... 1,4196 g 1,9497 g Bazându-ne pe aceste date, pentru P am menținut limita precizată în lucrarea citată (20)., iar pentru K am. adoptat, limita care a rezultat de asemenea din cercetările preexistente. Astfel, sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu P și K a fost stabilită după cum urmează: Valoarea Aspergillus <0,71 g 0,71—1,61 » >1,61 » <1 » 1—2 » >2 Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu P ’ K mare mijlocie mică mare mijlocie mică III. DESCRIEREA AMĂNUNȚITĂ A TERENURILOR STUDIATE 7 93 Grosimea stratului accesibil plantelor este destul de mare (100 cm). Grosimea stratului de humus este de 60 cm. Solul și subsolul sunt o argilă destul de compactă, cu condu ctibilit ațe slabă și reținere puternică pentru apă. Structura solului este glomerulară-poliedrică, iar aceea a subsolului este îndesată. Economia de apă a solului este destul de slabă, mai ales din cauza lipsei structurii glomerulare naturale. Reacția pe întreg profilul este neutră. In profilul solului se găsește o cantitate redusă, aproape inexistentă, de COsGa. Are un complex adsorbant mare. Solul (0 —20 cm) este pe cale de degradare, subsolul (20—60 cih) prezintă o spălare destul de accentuată. Nevoia de văruire este mică. Se recomandă văruirea de menținere de cca 40 chintale/ha. Nu se vor aplica amendamente sau îngrășăminte artificiale cu reacție acidă. - J e* 292 - I. CSAPO■ 8 Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte azotoase este mijlocie. Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu P este mijlocie. Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu K este mică. Solul aparține tipului înțelenit. de solificare. Este un cernoziom- de A tip nordic cu profilul: cu un început de degradare. Este un sol bun pentru cultura grâului, porumbului, sfeclei de zahăr, la care însă trebue restabilită structura glomerulară prin aplicarea, aso- lamentului cu ierburi perene și leguminoase. Se recomandă’ aplicarea îngrășămintelor artificiale cu reacțiune neutră sau bazica, precum și o văruire de menținere. 94 Grosimea stratului accesibil plantelor este destul de mare (120 cm). Grosimea stratului cu humus este 63 cm. Solul are o textură foarte apropiată de aceea nisipoasă (lutos-nisipos), iar subsolul (18-—60 cm; este chiar nisipos, dela 60 cm în jos profilul devenind luto-argilos. Structura la suprafață este prăfuită (conținând mult pietriș), între 18—60 cm la fel conține mult pietriș, iar dela 60 cm în jos are o structură îndesată. Pe baza acestor caractere, economia de apă a acestui sol este foarte slabă, mai ales în primii 60 cm ai profilului; aceasta este îmbunătățită prin prezența lutului argilos din această adâncime, însă fiind vorba de o pantă, apa adunată "deasupra acestui strat mai compact va curge în spre Vale. Recolta va depinde în mare măsura de capriciile timpului. Solul și subsolul până la 60 cm adâncime au o reacțiune neutră, iar dela 60 cm în jos ea devine acidă. Conținutul, ^olului în GO3Ga este slab. Valoarea T1, din cauza texturii nefavorabile, este mică în primii 60 cm ; ea devine însă foarte mare dela 60 cm în jos. Solul și subsolul până la 60 cm adâncime prezintă o degradare evidentă, porțiunea de profil ce urmează sub adâncimea de 60 cm, cu tot pllul scăzut, prezintă numai o spălare, care nJa atins încă gradul maxim de levigare. . Necesitatea văruirii este mijlocie, recomandându-se cca 40 chintale/ha. Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu N este mică. Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu P este mare. Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu K este mică. Solul aparține tipului podzolic de solificare, fiind un sol brun-roșcat p______________________________________\ de pădure înțelenit. are orizonturile -----— la care orizontul CCa n'a G fost atins în cursul săpării profilului. Este un sol potrivit pentru cultura secarei, cartofului și trifoiului, la care proprietățile nefavorabile produse din cauza texturii și expoziției trebue îmbunătățite prin gunoire, prin restabilirea structurii naturale și prin șănțuire. 9 SOLURILE GOSPODĂRIEI COLECTIVE «TRACTORUL ROȘU» 29S 96 Grosimea stratului accesibil plantelor este mare (150 cm). Grosimea stratului cu humus este de 45 cm, însă s'au observat rădăcini desVoltate până la 80 cm adâncime. Solul arabil (0—20 cm) este un lut nisipos, iar de aci în jos, profilul întreg (până la 150 cm) este nisipos. Solul arabil și subsolul pâia la 45 cm adâncime este fără structură, iar restul profilului este nisipos între 45—80 de cm, conținând și pietriș. Economia de apă a solului este destul de bună, însă din cauza nisipului care predomină în întregul profil și din cauza lipsei de structură glomerulară, acest teren are o conductibilitate puternică și o reținere slabă pentru apă, prin urmare o economie foarte slabă de apă. Până la o adâncime de 60 cm, solul are o reacție slab acidă; între 60—80 cm aceasta este neutră, iar sub 80 de cm, ea devine slab alcalină. Numai sub 80 cm adâncime, solul conține o cantitate apreciabilă, însă nu suficientă de GO^Ga (0,35%). Valoarea T este mică chiar la suprafață, fapt care este în legătură tot » cu textura solului. Această valoare descrește și este mică în restul profilu- lui, fapt ce corespunde cu prezența nisipului în această porțiune. Stratul arabil ne indică un început de degradare. Sensibilitatea plantelor față de văruire este mijlocie: se recomandă cca 20 chintale de GO8Ca/ha. Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu N este mică. Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu P este mijlocie. Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu K este mică. Solul aparține tipului înțelenit de solificare, fiind din cernoziom format pe nisip cu un început de degradare, prezentând profilul:-^- Solul este potrivit pentru cultura de caitofi și secară la care printr’o aplicare mai îndelungată a asolamentului cu ierburi perene și leguminoase, va crește procentul de humus. De asemenea și aici se recomandă văruirea și aplicarea îngrășămintelor cu reacțiune neutră sau bazică, însă nici- decum acelea cu reacțiune acidă. 97 Grosimea stratului ce este accesibil plantelor este destul de mare (100 cm). Grosimea stratului cu humus este de 70 cm. Solul (0—20 cm) este lutos, iar subsolul (dela 30—100 cm) este luto- argilos. Solul are o structură glomerulară-poliedrică, iar subsolul dela 20 cm adâncime este astructural. Economia de apă este mijlocie: la suprafață având conductibilitatea și reținerea pentru apă bună --proprietăți care la subsol (dela 30 cm în jos) nu se mențin ■— și aici conductibilitatea pentru apă este mijlocie iar reținerea (pentru apa) este mai puternică. Din cauza structurii glo- merulare-poliedrice dela suprafață și a acelei astructurale din subsol, o parte din precipitațiuni se va pierde prin scurgere și evaporare dela suprafața solului. 294 H SOLURILE GOSPODĂRIEI COLECTIVE «TRACTORUL ROȘU» 295 Solul are o reacțiune slab acidă, iar (subsolul) dela 30 cm în jos reacțiunea este neutră. întreg profilul este sărac în GO3Ca. Valoarea T a piofilului este mijlocie, indicându-ne totodată și un început de degradare. : Nevoia față de văruire este mijlocie. Se recomandă cca 32: chintale de GO8Ca/ha. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu N este mică; Sensibilitatea plantelor față de îngraș amin iele cu P este mică. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu K este mică. Soiul aparține tipului înțelenit de solificare, fiind din cernoziom cu un început de degradare, cu profilul: G Este potrivit pentru cultura orzului, grâului, porumbului, lucernei, însă trebue să se pună accentul pe îmbunătățirea economiei de apă și în același timp pe ridicarea cantitativă a complexului adsorbant, adică la refacerea fertilității solului. Văruirea va preceda aplicarea asolamentului cu ierburi perene și leguminoase. Nici la acest sol nu se vor putea aplica îngrășă- mintele cu reacțiune acidă. 98 Grosimea sti a tulul ce stă la dispoziția plantelor este apreciabil (120 cm). Grosimea stratului cu humus este de 50 cm. Solul (0—20 cm) este un Iul. nisipos, iar subsolul, până la adâncimea cercetată de noi, este lutos. Solul în ștare uscată are o structură prăfuită, în stare umedă aceasta este poliedrică, iar subsolul (dela 20 cm în jos) are structură îndesată. Economia de apă a piofilului ar fi bună, însă deoarece aceasta depinde nu numai de textură ci și de structură, în starea actuală ea este destul de.- slabă. Reacția întregului profil este slab acidă. Pe întreg profilul, solul este foarte sărac în GO8Ga. Valoarea T este mijlocie. Solul pe, toată grosimea prezintă un început de degradare, valoarea V variind între 74—-84%. Sensibilitatea plantelor față de văruire este mijlocie. Se recomandă o văruire de 45 chintale de CO3Ca/ha. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu N este mică. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu P este mare. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu K este mijlocie. Acest sol aparține tipului podzolic de solificare, fiind un sol brun-roșcat , v J ( . ..... Ă—B de pădure, înțelenit, caracterizat prin profilul: —g— Este potrivit pentru cultura cartofilor și a secarei, dar se Va putea cultiva bine și lucerna. Trebue luate măsurile necesare pentru restabilirea structurii, măsură ce va fi precedată de văruirea recomandată. 99 Grosimea stratului accesibil pentru plante este potrivită (60 cm). Grosimea stratului cu humus este de 40 cm. întregul profil studiat reprezintă un lut, care devine în spre adâncime tot mai argilos. Suprafața solului (0—10 cm) are o structură glomerulară-poliedrică, restul profilului (10—60 cm) fiind cu structură îndesată. Gonductibilitatea și reținerea pentru apă este buna pe întregul parcurs al profilului. Această însușire este însă influențată și micșorată de structura necores- punzătoare ce o prezintă profilul în starea lui actuala. Solul are pe întreaga adâncime o reacțiune slab acidă. Se semnalează pe întreg profilul lipsa de CO8Ga. Valoarea T] este mijlocie, acest sol prezentând un început de degradare cu valoarea V între 80—85%. Necesitatea de văruire este mijlocie. Cantitatea de GOaGa recomandabilă este de 50 chintale/ha. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu N este mijlocie. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu P este mare.. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu K este mijlocie. Solul aparține tipului podzolic de solificare, fiind un sol brun-roșcat de pădure, cu profilul caracteristic solurilor brun-roșcate de pădure, înțelenite: B—A B Este potrivit pentru - cultura cartofilor, secarei, lucernei, însă se recomandă văruirea și evitarea îngrășămintelor cu reacție acidă. Se vor lua măsurile necesare pentru restabilirea structurii și fertilității solului. 100 Grosimea stratului ce stă la dispoziția plantelor este potrivită (75 cm). Grosimea stratului cu humus este mai mare de 75 cm. Profilul studiat reprezintă pe întreaga grosime un lut, care devine puțin mai argilos în spre adâncime. Solul (0—20 cm) are o structură glomerulară-poliedrică, subsolul între 20 —60 cm având o structură îndesată, iar dela 60 cm în jos, aceasta devine din nou glomerulară-poliedrică, lucru care se explică prin faptul că acest cernoziom s'a format pe un material de sol brun-roșcat de pădure, adus aici prin eroziune. Profilul întreg al solului ar avea o economie foarte bună pentru apă dacă ar avea o structură glomerulară. La suprafață, reacțiunea este slab acidă. Dela 20 cm în jos, ea devine neutră. Nu conține cantități apreciabile de CO8Ca. Valoarea T1 este mijlocie, descrescând dela suprafață în spre adâncime. Solul prezintă și un început de degradare. 296 i. gsapO 12 Necesitatea văruitii este mijlocie. Se recomandă 53 chintale GOsGa/ha. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu N este mică. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu P este mare. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu K este mică. Solul aparține tipului înțelenit de solificare, fiind un cernoziom de tip nordic, cu un început de degradare; are profilul: unde orizontul C derivă din orizontul B al solului brun-roșcat de pădure. Este un sol potrivit pentru cultura de grâu și lucernă, în cazul când apele freatice nu se ridică prea mult din cauza Vecinătății unui pârâu. Se recomandă văruirea și aplicarea îng' ășărninfclor . cu reacțiune neutră sau bazică, precum și aplicarea asolamentului cu ierburi perene- leguminoase.. 101 Grosimea stratului ce stă la dispoziția plantelor este potrivită (85 cm). Grosimea stratului cu humus este de asemenea destul de mare (85 cm). Solul este lutos (0—20 cm), iar mai jos este un lut argilos. Structura solului pe întreaga grosime a profilului studiat este polie- drică. Economia de apă a stratului superficial este foarte bună, pe când aceea a subsolului este mijlocie. In acest caz, structura poliedrică a solului este desavantajoasă. Reacția profilului este neutră. Solul este foarte sărac în CO8Ca. Valoarea T este mare, solul prezentând încă o degradare, mai ales la suprafață. Necesitatea pentru văruire este mijlocie. Se recomandă 73,5 chintale de GOgGa/ha. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu N este mică. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu P este mare. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu IC este mică. Solul aparține tipului podzolic de solificare, fiind un sol brun-roșcat de pădure, înțelenit, cu profilul: B—A. Actualmente terenul este livadă cu tufe, fiind indicat să rămână tot livadă, pe care se recomandă plantații de pruni. 102, 103, 104 Acest teren este o pantă cu expoziție sudică, cu multe alunecări, prezentând soluri schelete pe cale de înțelenire (102, 104) și cernoziomuri îngropate (103). Toate trei solurile conțin o cantitate mare de CO8Ca, însă totuși se poate constata că procentul de C08Ga crește din spre culme la vale. Partea inferioară a terenului (103 și 104) este lipsită de pomi. Pentru a împiedeca alunecările, regiunea trebue neapărat să fie sădită cu pomi. In partea superioară (102), prunii merg destul de bine. Pe porțiunea inferioară (103 și 104) Va trebui găsit genul potrivit. Aplicarea amenda- mentelor cu gips și a îngrășămintelor acide vor avea un efect favorabil. 13 SOLURILE GOSPODĂRIEI COLECTIVE « TRACTORUL^ROȘU»297 105 Grosimea stratului ce stă la dispoziția rădăcinilor este destul de mare (90). Stratul cu humus este de asemenea gros. Solul este un lut argilos pe întreaga grosime a profilului. Stiuctura solului (0—30 cm) este glomerulară-poliedrică, iar a sub- solului este îndesată (30—90 cm). Solul are deci o conductibilitate mijlocie și o reținere mai puternică do apă, economia de apă fiind de valoare mijlocie. Reacția întregului profil este slab alcalina. Conținutul în CO3Ga este potrivit. Complexul adsorbant are o Valoare mijlocie-bună, prezentând o ușoara spă lare. Nu se simte nevoia Văruirii, însă se recomandă evitarea aplicării îngrășămintelor și amendamentelor cu reacțiune acidă. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu N este mică. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu P este mare. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu K este mică. Solul aparține tipului înțelenit de solificare, fiind un cernoziom cu ’\-dl profilul corespunzător expoziției sudice: ~— GGa. Este un sol potrivit pentru cultura g. âului și a lucernei, la care se va aplica însă asolamentul cu ier buri perene și leguminoase. 106 Acest teren este o pantă sărăturoasă. cu un strat fertil subțire. Fiind sărătură de categoria I, se va putea îmbunătăți prin aplicarea amenda- mentelor cu gips. Determinarea ascensiunii capilare de 5 ore ne dovedește ca straiele între 20—65 cm adâncime nu prezintă nicio ascensiune capilară, semn ce ne indică că în complexul adsorbant al solului au un rol mare și ionii de Na. 107 Grosimea stratului ce stă la dispoziția plantelor este mare. Grosimea stratului cu humus este de asemenea mare (130 cm). Solul și subsolul până la 70 cm sunt lutoase, iar de aci în jos sunt luto-argiloase. Structura profilului întreg este glomerulară, foarte puțin poliedrică. Având în vedere textura și structura favorabilă, economia de apă a acestui sol este foarte bună, cu o conductibilitate bună și o reținere bună pentru apă, putând înmagazina aproape 100% din precipitațiunile atmosferice. Procentul de CO8Ca este mare. Nu se simte nevoia amendamentelor cu var. Din contra, se vor aplica îngrășăminte cu o reacțiune acidă, pentru a evita o eventuală sărăturare. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu N este mică. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu P este mică. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu K este mică. 298 •, I. CSApO 14 Soiul aparține tipului înțelenit de solificare și este un cernoziom cu AGa ' profilul: 7^- GGa Este un sol potrivit pentru cultura grâului, porumbului, sfeclei de zahăr și lucernei. Pentru cultura acesteia din urmă, urmează a ne orienta asupra adâncimii nivelului apei freatice. Se recomandă o ușoara gipsuire și aplicarea îngrășămintelor cu reacțiune acidă. 108 Grosimea stratului ce-stă la dispoziția plantelor este mare (90 cm). Grosimea stratului cu humus a atins de asemenea baza profilului săpat (90 cm). Solul (0—20 cmj este luto-argilos, iar subsolul (dela 20 cm în jos) este argilos. Structura solului este glomerulară (0—20 cm), iar aceea a subsolului (20—90 cm) este îndesată. Economia de apă a solului este mijlocie, însă trebue să fie luate măsuri pentru restabilirea structurii glomerulare a profilului întreg. Reacția este slab alcalină. Solul și subsolul până la 50 cm adâncime conțin o cantitate sufi- cientă de GOsCa, însă orizontul A2, ce reprezintă orizontul A îngropat al unei lacoviște vechi, este destul de sărac în GO3Ga. Valoarea T a solului este mijlocie, iar aceea a subsolului este chiar mare (orizontul A al lacoviștei îngropate). Solul prezintă un început de spălare, fără a ajunge la degradare. Nu se recomandă văruirea, însă voi? fi evitate amendamentele și îngrășămintele cu reacțiune acidă. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu N este mijlocie. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu P este mare. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu K este mică. Solul aparține tipului înțelenit de solificare, fiind cernoziom format AjCa pe o lacoviște veche, cu profilul: — A2 Este un teren potrivit pentru cultura grâului, trifoiului. Pare a fi indicat și pentru cultura zarzavaturilor, însă în caz de irigare trebue sa se țină seama și de migrarea CO3Ca. Urmează să fie stabilit și nivelul apei freatice pentru eventuala cultură de lucerna. 109 Grosimea stratului accesibil plantelor este mare (100 cm). Grosimea stratului cu humus este de asemenea considerabilă (100 cm). Suprafața fiind lutoargiloasă. restul profilului este argilos. Până la o adâncime de 30 cm, structura solului este glomerulară; de aci în jos este îndesată. . Economia de apă ar fi mijlocie, însă trebue sa fie luate măsuri pentru restabilirea structurii glomerulare a profilului întreg. Reacția profilului este slab alcalină. 15 SOLURILE GOSPODĂRIEI COLECTIVE «TRACTORUL ROȘU»299 Solul conține o cantitate destul de slaba de GO/ia, aceasta variind între 0,28—O,O5°/o. Valoarea T1 este mare, solul prezentând o ușoară spălare. Necesitatea de văruire este mică, însă se recomandă o văruire de menținere de 23,55 chintale de QO#Ca/ha. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu este mică. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu P este mare. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu K este mică. Solul aparține tipului înțelenit de solificare, fiind un cernoziom format de asemenea pe lacoviște, la care însă urmele sunt greu de recunoscut. Are profilul: A., Este un sol potrivit pentru culturi de grâu, trifoiu (lucerna?), zarza- vaturi, însă în caz de irigație se va da o atenție foarte mare economiei de var, asigurând evitarea începutului degradării prin văruire. 110 Este o fâșie subțire, reprezentând un cernoziom format pe material de sol brun-roșcat de pădure, cu un strat fertil destul de adânc cu un conținut de GO3Ga ceva mai ridicat decât solul 109, în care este cuprins. 111 Grosimea stratului accesibil rădăcinilor este mare (120 cm). Grosimea stratului cu humus este de 35 cm. Adâncimea până la care s’a observat desvoltarea rădăcinilor este de 60 cm. Solul (0'—35cm) are o textură lutoasă, iar subsolul (între 35—120 cm) aie textma luto-argiloasă. 1 Structura solului (0—20 cm) este glomerulară-poliedrică, aceea a subsolului (20—120 cm) este îndesată. Economia de apa a solului este mijlocie. Restabilirea structurii este foarte importantă. Reacția este neutră. * Solul nu conține GO8Ga. Valoarea Tl este mijlocie, dar destul de bună. Suprafața solului prezintă un început de degradare. Necesitatea văruirii este mijlocie. Se recomandă o văruire de menținere de 34 chintale de GO8Ca/ha. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu N este mică. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu P este mare. Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu K este mică. Solul aparține tipului înțelenit de solificare, fiind cernoziom pe cale ____________________________________A de degradare, având profilul:_______ G Este potrivit pentru cultura secarei, cartofului, la care prin văruirea. de menținere și aplicarea asolamentului cu ierburi perene și leguminoase se va putea ajunge Ia o recoltă mai mare și mai stabilă. In partea mai înclinată a pantei se va aplica șănțuirea. 301 300 ..... TABLOUL 'Buletinul Observa Pata Și mersul vremii 1 Nr. de ordine al locului examinat Expoziția locului ; Observațiuni asupra vegetației Observațiuni aeupra desvoltăriirădăoinilor suunrț no 1 Umiditatea Coloarea Structura Textura Ramura de cultură Ultima cultură sau fitocenoză 1 2 3 4/a 4/b 5 6 7 8 9 10 2.XII, 1949 senin 93 plan aT — 80 60 0—60/3 60*100/0 0—80/ne 60—100/br ga 0—20/glo pol 20—(100) îndes 0—100/a 0 94 pa ar porumb 63 63 0—63/3 0—60/br roș 60—120/ga deschis 0—18/praf cu pietriș 18—60/ou pietriș mare 60—* îndes 0—18/!n 18—60/n 60—/120/la 96 partea ini a pa ar — 80 45 0—80/3 80 150/0 0—45/br 15—80/ga br 80—150/alb cen 0—45 fără/str 45—80/n cu pietriș - 80—150/n 0—45/In 45—120/n » 97 plat ar porumb (80), 701 0-60/3 60-100/0 0—70/ne 70—100/br ga fl—20/glo pol 20—/lOO/făr&str 0—20/1 20—90/la » A 98 plat ar porumb (80) 50 0—60/3 60-*2 0—50/br roș 50—120/roș Suprafața în stare umedă pol: în stare uscată prăf. 20~* îndes 0—20/ln : 20—120/1 4.XII. 1949 înnorat 99 plat ar porumb (60) 40 0—30/3 30—60/2 0—20/br ne 20—40/br roș 40—60/rcș 0—10/glo pol 10-—60/îndes 0—60/1 4.XII 1949 înnorat 100 plan ar — (75) (75) 0—40/3 40—60/1 60—75/0 0—40/ne 40—60/ne sur 60—75/ne roș 0—20/glo pol 20—60/îndes 60—75/glo pol 0—75/1 Nr. 1/a tiunilor de Câmp ad. pag. 5/1. pH-ul COaCa *3 5 f s Alte &■£ observațiuni .ga O d Grosimea orizon- । turiior l Denumirea orizon- turilor i Adâncimea de recol- tare a probelor 1 | Tipul de eol l 1. Tipul de cultură 2. Ameliorațiuni recomandate la față locului ■ 11 l 12 18 14 . 16 16 17 18 19 0—100/0 60—* hlei eu (10) pete rug. 0—60 60—100 A C 0—20 30—50 60—80 Tip înțelenit cernoziom pe cale de degradare 1. Grâu, l uoernă. 2. Văruire. 10—20/ 6.7 0—120/0 60—* hlei cu (12( pete rug. i) 0—181 18—60 f 60—(120) B+A 0 0—18 30—60 70—100 Tip podzolic brun-roșcat de. pă- dure înțelenit 1. Secară, cartofi, trit (lucernă.) 2. Văr. șănț. — 0—150/0 _ (15 0) 0—45 45~"80 80—(150) A c 0—20 .45—60 60—80 100—120 Tip înțelenit ; cernoziom cu. început de degradare 1. Secară, cartofi 2. Văruire. — O--100/0 70—* hlei cu 0 pete rug. 10) 0—70 70—(100) A 0—20 30—50 70—90 Tip înțelenit cernoziom eu început de degradare 1. Grâu, lucernă. 1 2. Văruire. 10—20/ 6—7 70—80 6—2 0—120/0 - (1 20) 0’"—fîț) 50—120 B+A B 0—20 20—50 70—90 l Tip podzolic. brun-roșcat înțelenit 1. Secară, cartofi, 1 ucernă. 2. Văruire. — 0-/60/ 40—60/ioarte compact 60) 0—10 40^(60) B+A B 0—20 20—40 40—60 •s g ° ■§* '•3 5 O c» 1, Secară, cartofi, l uoernă. 2. Văruire, gun. — 0—60/0.— 60—75/1 /I — (75) 0—60 60—75 A C 0—20 20—80 60—75 Tip înțelenit de sol cernoziom cu înec i 1, Grâu, lucernă. j 2, Văruire-Asola- » ment de ierburi î perene cu egu- o minoase. 3 a. . 303 802 TABLOUL Buletinul Observa —— Data și mersul vremii | Nr. de ordine al | locului examinat Expoziția locului Observațiuni asupra vegetației Observații asupra desvol tării rădăcinilor Grosimea stratului eu humus Umiditatea Coloarea Structura Textura Ramura de cultură .Ultima cul- tură sau iitocenoză 1 2 3 4/a 4/b 5 6 7 8 9 10 a.xn 1949 101 pa Livadă (85) (85) 0—40/3 0—85/br 0—85/pol 0—20/1 20—85/la « 102 pa Livad ă (120) 60 0—40/3 40—150/0 O—60/br ga 60—/160/ga albastr. 0—60/glo pol 60—/150/în- des 0—60/la 60—150/1 103 pa Livadă Neproductiv 100 0—20 40—100 0—20/3 2O—100/1 0—20/br 20—40/aiga 40—70/br ga 70—90/br 90—100/ br ga 0—20/glo pol 20^—70/pol 70—100/glo pol 0—40/1 40—70/la 7O—100/1 104 pa Livadă Ințelen it (70) (70) 0—50/3 50—70/2 0—70/br 0—70/îndes O—70/1 a 105 pa ar grâu (90) 90 0—40/3 40—90/2 0—90/ue 0-30/glo pol 30—90/îndes 0—90/la 8.XII 1949 106 pa ar grâu 40 0—65/3 0—40/br ga 40—6 5/ga 0—65 fără etr. 0—20/la 20—65/1 Nr. 1/b țiunilor de pH-ul COBCa I- Alte observațiuni Grosimea stratului accesibil pt. plantă 1 Grosimea orizon- turilor 1 Denumirea orizon- turilor 1 Adâncimea de re- coltare a plantelor 1 . Tipul de sol 1, Tipul de cultură . Ameliorațiuni recomandate la fața locului 11 ' l 12' 13 1 14 1 15 16 | 17 18 19 0"—80/o — (85) 0—85 B+A 0—20 10—60 Tip podzolic brun-roșcat înțelenit . Loc tufoscu Roșa c. — 0—150/3 50/—Fenolii- (150) 0—60 0—(160) 0—20 20—40 40-(100) ACa CCa 0—20 l 30—50 80—110 Tip înțeienit-ab. Schelet pe cale de înțelenire Exp. S. Nucul merge rău. Țe- Lina trebue să {ie înnoită. 0-60 strat alunecat. ACa CCA ACa 0—20 20—40 40—60 70—90 Tip înțelenit Cernoziom îngropat Cu Echium v. Me- lilotus oîf'Salvia sp. Dipsacus, Agropyron sp. 2. Impăd. — 0—100/3 20—30+/Fenolft. (100) 0—10 10-—30 40—70 Tip înțelen. —^-abiot. Sol schelet pe cale de (înțelenire Cu Festuea sule., AeMllea m. Cir- sium, eto. 2. Impăd. — 0—70/3 . (70) 0—70 C+A 1 — 0—90/3 La 90 din cauza stării uscate nu s’a putut con- tinua săp. (90) (65) 0—90 ACa 0—20 30— 60—90 Tip înțelenit Cernoziom 1. Grâu, luo. 2. Asol. cu ierb. perene. 0—4 40—6 0 ACaN 5 CCaN a 0—2 a 20—4 40—6 Tip abiotic Sărătura 1. Pată sărătu- roasă. 2. Gips. 0—65/3 Suprafața ou pietriș la 45 om roca mamă O/+Fenolft. l— - 306 304 TABLOUL Buletinul Observa Nr. l/o țiunilor de Câmp Data și mersul vremii | Nr. de ordine al ' locului examinat Expoziția locului Observațiuni asupra vegetației Observ, asupra des- voltărîi rădăcinilor Grosimea straiului eu humus Umiditatea Coloarea Structura Textura ! 1 1 Kamura । de cultură Ultima cul- tură sau fitocenoză 1 2. 3 4/a 4/b 5 6 7 8 a IO 3. XII 1939 107 plan ar grâu (180) (130) 0—60/3 G0—130/0 0—180/ne 0—130/glo pol 0—70/1 70—130/la $ 109 plan ar porumb 90 (90) 0—60/3 60—90/2 0—50/br 50—90/ne 0~—20/glo 20—-SO/îndes 0—50/la 50—90/a 109 plan ar grâu (100) (100) 0—60/3 60—100/2 0—100/ne 0—30/glo 30—100/îndes 0—10/la 10—100/a » 110 plan ar grâu (70) 70 0—60/3 60—70/2 O—70/br 0—20/glo 20—70/îndes O—70/la op 111 pa ar porumb (60) 35 0—35/3 35—70/2 0—35/ne oen 35—120/ga 0—20/glo pol 20—120/îndes 0—85/1 35—120/la pH-ul COsCa Alte observațiuni Grosimea stratului accesibil pt. plantă 1 ' ! Grosimea orizontu- riior Denumirea orizon- turilor Adâncimea de recol- tare a probelor Tipul de sol 1. Tipul de cultură 2. Amel io rațiuni recomandate la fața locului 1 12 13 14 15 16 | 17 18 19 0—130/3 130/—Fenoli t. ;(130) Q—130 ACa 0—20 40—70 .10—130 ' Tip înțelenit Cernoziom 1. Grâu, lucerna 2. Gips. — 0—90/2 Dela 50 albas- tru ne (90) 0—50 50—90 AjCa As 0—20 50—70 Tip înțelenit Cernoziom t. pe lacoviște i • 1. GrâUj trifoi, lucarnă 2. Gun. : 0—10/0 10—30/2 30—70/1 70—100 '3 — (100) 0—10 1 10—30 ) 30—70 70—100) A 0—10 10—30 40—70 70—100 Tip înțelenit Cernoziom I. pe lacoviște 1. Grâu,trifoi,lu- oernă, zarzavat 2. Gun-var. — 0—70/2 (70) 0—70 ACa 0—20 50—70 Tip înțelenit Cernoziom 1. Grâu, trifoi. 2. Gun. 0—120/1 j (120) 0—35 35-(120 A o 0—30 40—60 Tip înțelenit Cernoziom pe fale de degradare 1. Secară, cartof 2. Văr. i L_____________ 7 306 TABLOUL Nr. de ordine al locului examinat Adâncimea în cm hy Apa moartă Capacitatea na tu* rală pentru apă [ Textura pH co8oa % Acid, de schimb Acid, hidroiitică h2o C1K n mg. eohiv. y1 mg. eohiv. T1—S1 y1 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10a 10b 11 12 93 0—20 5.71 22.84 32.84 a 7.00 6.80 0.00 0 0 2.45 7 0 30—50 6.18 24.72 34.72 a 7.45 6.60 0.08 0 0 1.92 5.5 34 0-18 1.71 6.84 16.84 In 7.38 7.05 0.0 0 0 2.62 7 5 30 -60 1.21 4.84 14.84 n 7.40 6.05 0.01 1.35 3 0 70 -IOC 4.10 16.4 26.4 Ia 6.0 4.95 0.C1 0 0 1.57 4.5 £6 0-20 1.64 6.56 16.56 In 6.2 5.75 0.03 0 0 1 35 30 45 -60 0.62 2.48 12.48 n 6.45 5.92 0.02 0 0 60-80 0.69 2.76 12.76 n 6.93 6.80 0.05 0 0 100-120 0.91 3.64 13.64 n 7.62 7.65 0.35 — — 0 0 97 0-20 2.89 11.56 21.56 1 6.25 5.86 ■ 0.03 0.35 1 2.1 6.0 30-50 3.79 15.16 25.16 la 6.95 6.15 0.09 0 0 1.75 5.0 70-90 4.06 16.24 26.24 la 6.95 6.15 0.06 0 0 1.57 4.5 98 0-20 1.92 7.68 17.68 In 6.56 5.20 0.03 0 0 2.97 8.5 ' 20—50* 2.76 11.04 21.04 1 6.43 5.30 0.07 0.1% 0.5 2.27 6:5 70-90 2.50 10.00 20.00 1 6.32 5.25 0.06 0 0 2.27 6.5 99 0-20 2.95 11.80 21.80 1 6.44 5.08 0.01 0 0 3.38 9.66 20 -40 3.14 12.56 22.56 1 6.38 5.35 0.06 0 0 2.62 7.5 40-60 3,47 13.88 23.88 1 6.50 5.32 0.08 0 0 2.45 7.0 100 0-20 3.53 14.12 24.12 1 6.25 5.20 0.01 0 0 3.55 10.16 20-60 3.E3 13.32 .23.82 1 6.65 5.90 0.05 0.35 1.0 2,62 7.5 60-75 2.98 11.92 21.92 1 6.97 6.25 0.04 0 0 1.35 3,0 101 0-20 3.50 14.0 24.0 0 1 6,62 5.10 0.05 0 0 4.90 14.0 40-60 4.11 16.44 26.4 4 la 6,62 5.90 0.04 0 0 2.97 8.5 102 0-20 4.35 17.40 27.40 la 7.72 7.20 1.6 O.7 2.0 30-50 3.88 15.52 25.52 la 7.67 7.50 2.4 0 0 80-110 2.42 9,68 19,68 1 7.96 7.56 1.4 — — 0 0 S1 T1 V CO^Nai oi fa c 0/ /o Humus <7 / 0 ’ Necesitatea de | C03Ca chint/ha mg de N asimilabil /100 g sol Val. aspzrgillus OBSERVAȚIUNI P K 13 14 15 16 17 18 19 30 21 23 28 19.11 19.28 21.5C 21.20 88.63 90.41 — 3.26' 5.61 36,7 28.8 5.18 0.8604 2.7811 6.71 3.96 20.03 9.33 5.31 21.60 71.93 74.57 92.77 — 2.30 3; 96 39.3 20.25 7,01 0.61c£ 2,2494 6.99 2.27 1.89 1.89 8,34 2.27' 1.89 1.89 83.81 100 100 100 . "" J 2.29 3.94 20.23 7.24 0.9864 2.6448 11.29 13.79 11.68 13.39 15.54 13.25 84.31 88.73 88.15 1 1 i 3.74 5.96 31.5 7.21 4.4196 3:8909 8.53 11.88 10.87 11.50 14,15 13.14 74.17 83.95 82.72. *0 1.86 3.19 ±0.051 m/%167 44,55 7.07 0.620C 1,8006 ;• .. . 14.06 14.06 13.72 17.44 16.68 16,17. 80.61 84.29 84.84 1 1 1 2.11 3.63 50.7 5,53 0.6421 1.8521 ;■ 14.90 10.27 12.04 18.45 12.89 13.39 80.75 79.66 89.91 — 3.16 5.44 53.25 7.87 067.8C 2.7531 : 14.68 18.00 19.58 20.97 75.07 85.83 2.84 4.88 73.5 7.70 0.3001 2.2714 [ ■ 14.08 14.78 0 0 95.59 — 2.96 5.08 — 6.30 0.6129 3.047C 308 309 TABLOUL Nr. de ordine al locului examinat । Adâncimea in cm. hy Apa moartă Capacitatea natu- rală pentru apă 1 Textura PH COsCa •/ / 0 Acid, de schimb Acid, hidrolitică HSO C1K n mg. eohiv. y1 mg. echiv. T1—8* y1 1 a 3 4 5 6 7 8 9 10a 10b 11 12 103 0—20 3.35 13.40 23.10 7.96 7,35 1.6 0 0 20 -40 40-60 3.31 3.91 13.24 15.64 23.21 25,64 1 la 8.03 7,50 1.9 7,2 — — 0 0 0 0 70 -90 3,53 14.12 24.12 1 7.78 7.57 8.9 — — 0 0 104 0-10 3.50 14.00 24.00 1 7.68 7.22 6.8 0 0 10 -30 3.42 13.68 23.68 1 8.03 7.55 9.0 . 0 0 40-70 3.58 14.32 24.32 1 8.10 7.50 9:7 — — 0 0 105 0-20 3.91 15.64 25,64 la 7.76 7.26 0,45 0.52 1.5 30-40 4.29 17.16 27.16 li 7.76 7.45 0.57 0.52 1.5 60 -90 4.43 17.72 27,72 la 7.87 7.40 0,78 — — 0.7 2.0 106 0-20 4.29 17.16 27,16 la 7.82 7.35 . 12.5 — — 0 ■ 0 20 -40 2.79 11.16 21,16 1 7.92 7.52 16.8 — — 0 0 40 -65 2.47 9.88 19.88 1 8.12 7,65 16.4 — — 0 0 107 0-20 3.19 12.76 22.76 1 7.65 7.16 8.0 0.- 0.- 40-70 3.21 12.84 22.84 1 7.52 7.38 10.5 . 0,- 0.- 110-130 3.92 15.68 25.68 la 7.48 7.45' 3.1 — — 0.- 0.- 108 0—20 3.74 14.96 24.96 la 8.12 7.65 2.0 0.52 1.5 50-70 5.09 20.36 30.36 a 7.95 7.35 0.14 — — 0,7 2,0 109 0-10 10 -30 5.21 20.84 30.84 la a 7.90 7.15 0,28 0.09 0 0 0 0 1,57 1.75 4.5 5.0 40-70 5.68 22.32 32,32 a 7.38 6.65 0.05 0 0 1.40 4.0 70-100 5.79 23.16 33.16 a 7.75 7.30 0.26 0 0 0.7 2.0 110 0-20 3,69 14.76 24.76 la 7.88 7.37 0,56 0.52 1.6 50-70 3.71 14.84 24.84 la 7,88 7.37 1,60 — — 0,52 1.5 111 0-30 3.33 13.32 23.32 1 7,18 6.19 0.05 0 0 2.27 6.6 40 -60 3.90 15.60 25,60 la 6.74 5.80 ■ 0.05 0 0 1.68 4.8 Nr. 2 (urmare) BH/ 3 a Val. aspergillus S1 T* V OOsNaa 7. c 0/ /o £ iT Necesitatea COsCa chint mg. de N as IOO g sol P K OBSHRVAȚIUNI 13 14 15 16 17 18 19 90 21 22 28 3.10 4.67 14.40 3.10 4.67 14.40 0 100 100 100 1.79 3,07 — 4.34 0,7546 3.3015 9.73 9.22 10.99 9.73 9.22 10,99 100 100 100 — 4.08 7,01 — 7.70 0,8233 3,4579 14.56 19.19 17.75 15.08 19.71 18.45 96.54 97.36 96.31 .... 3.74 6.50 — 6.37 0.499 3.6766 Ase. capilară 9.10 0,88 0 9.10 0.88 . 0.0 100 100 100 0.002 0.015 0.021 2.74 4.73 ±0.11 n%=2.31 — 4,76 0,6901 3.9556 5h 20h 1001* 51* 2Ch 1001* 6h 20h 100h 36 mm 62 » 250 » 0 » 0 » 27 » 0 » 0 » 22 » 13.01 10.39 11.62 13.01 10.39 11,62 100 100 100 — 2.87 4.93 — 7,77 3,693. 4.2675 13.76 21.16 14.28 21.86 96.38 96.76 — 2.26 3.89. . — 5,25 0,590 3.0806 23.65 20.21 22.55 25.40 21.61 23.25 93.15 93.52, 96.98 — 5.56 9.56 23,55 21.0 7,70 0,6754 3.0558 16.92 15.15 17.44 15.67 97.02 96.67 — 3.48 5.98 — 5.96 0.3421 3.2995 16.68 16.47 18,95 18.15 88.02 90.74 — 3.00 5.17 34,05 7.09 4 0.5176 2.5115 310' ---V I. CSAPO ' 26 IV. HARTA AGRO-PEDOLOGIGĂ A GOSPODĂRIEI COLECTIVE «TRACTORUL ROȘU» DIN LUNA DE JOS, REGIUNEA CLUJ Li sol Textura nisip 27 SOLURILE GOSPODĂRIEI COLECTIVE « TRACTORUL ROȘU» 311 Economia de apă Conductibilitate puternică, reținere slabă de apă. Economia de apă foarte slabă. T—r I l । i ia subsol lut nisipos lut lut argiloș argilă nisip lut nisipos lut lut argilos argilă Conductibilitate mare, reținere deștul de bună pentru apă. Economia de apă; bună. Conductibilitate și reținere, pentru apă bună. Economia de. apă foarte" bună. Conductibilitate mijlocie, reținere pentru i apă puternică; Economia de apă mijlocie. ■ Conductibilitate slabă, reținere puternică; pentru apă. Economia- de apă"foarte slabă. ț Cu Cu Cu Cu ; cu aceleași caractere ca aceleași caractere ca aceleași caractere ca aceleași caractere ca aceleași caractere ca la sol, la sol, la la la sol, sol, șol, , _____ ______ _______ solului corespunde cu t„_‘_______ _ sfemnele, deci atunci semnul texturii solului.se.refera și .la. subsol. ■ ... i " Stratul acces ib îl rădăc inilor' este Subțire. i In cazul când textura textura subsolului, nu mai repetăm ; îțXXXXXXX t-------- © Prezența calciului (14), (17) Sol ;§i subâol cu conținut slab, de calciu, . SbT și subsol cu conținut bun de calciu. Sol nu conținut slab și 'subsol mu' conținut Sol cu conținut bun și subsol Cu conținut Profileze, bază, săpate. ; Profileiidicațe prin sondaj’ Prqf^.................................. Profilejde control caracteristice. Profileze control neîcaracteristice, Delimitările ujaitățiloțr de soluri. bun slab de de calciu. calciu. V. HARTA AMENDAMENTELOR, A ÎNGRĂȘĂMINTELOR ARTIFICIALE ȘI A ÎMPĂDURIRILOR GOSPODĂRIEI COLECTIVE «TRACTORUL ROȘU» DIN LUNA DE JOS, REGIUNEA CLUJ Văruirea CA Necesitatea solului pentru văruire este mare. CA Necesitatea solului pentru văruire este mijlocie. ca Necesitatea solului pentru văruire este mică, Gipsuirea : Q Solul are nevoie de gipsuiie. G Solul suportă gipsuirea și îngrășămintele cu reacțiune acidă. Sensibilitatea solurilor pentru îngrășămintele artificiale N Sensibilitatea solurilor pentru îngrășămintele cu N este mare. N Sensibilitatea solurilor pentru îngrășămintele cu N este mijlocie. n Sensibilitatea solurilor pentru îngrășămintele cu N este mică. P Sensibilitatea solurilor pentru îngrășămintele cu P este mare. P Sensibilitatea solurilor pentru îngrășămintele cu P este mijlocie. p Sensibilitatea solurilor pentru îngrășămintele cu P este mică. K Sensibilitatea solurilor pentru îngrășămintele cu K este mare. K Sensibilitatea solurilor pentru îngrășămintele cu K este mijlocie. k Sensibilitatea solurilor pentru îngrășămintele cu K este mică. împădurirea « Păduri și livezi existente. O Terenuri ce trebue neapărat împădurite și sădite cu pomi. SENSIBILITATEA SOLURILOR FAȚĂ DE AMENDAMENTELE GU Ca ȘI GIPS ȘI FAȚĂ DE ÎNGRĂȘĂMINTELE CU N,P,K Denumirea solului Ca COa Gips N P K 1 93— 0—20 mică .— mijlocie mijlocie (mijlocie) mică 94— 0—18 ' mică ■ mică mare mică 96— 0—20 mijlocie —► mică mijlocie (mijlocie) mică 97— 0—20 mijlocie — mică mică mică 98— 0—20 ’ 99— 0—20 mijlocie mijlocie — mică mijlocie mare mare mijlocie mijlocie 100— 0—20 1 mijlocie ■— mică mare mică 101— 0—20 mijlocie — mică mare mică 102— 0—20 mică —- mică mare mică 103—20—50 gips mare-mijlocie mijlocie mică 104— 0—20 < gips mică mijlocie mică 105— 0—20 mică — mică mare mică 106— 0—20 — gips mijlocie mare mică 107— 0—20 .— gips mică mică mică 108— 0—20 mică mijlocie mare mică 109— 0—10 mică —-—. mică mare mică 110— 0—20 . mică mijlocie mică mare mică 111 - 0—30 mijlocie r— mică mare t . mică NB: Solul 106 urmează să fie neapărat gipsuit. 312 I. CSAPp 28 29 SOLURILE GOSPODĂRIEI COLECTIVE «TRACTORUL ROȘU» 313: Vf s°LURILOR GOSPODĂRIEI COLECTIVE < TRACTORUL ROȘU » DIN LUNA DE JOS, REGIUNEA CLUJ pH-ul Valoarea T1 Valoarea S1 Valoarea V în. mg echivalenți 100 g sol prezența carbonatului de calciu, 1. EiojuieTeRb noneBbix Had/no^eniiM, b kotopom nana n ocnoBHbie ycao- BHbie coKpaujeHKa. Ciona xKCKMH PAROH (KPATKOE CO^EPWAHHE) Ha ocHORaHMii npwHqwnoB, MSJioiKeHHbix b Tpyjțe aBTopa „HayHenwe homb pafîona Knyw—duiopemTbi“, neAOJiorunecKMM KOJuieKTHBOM RjiyjKCKoro arpo- HOMMHCCKOrO MHCTMTyTa, pyKOBOflCTBOM aBTOpa, paspaSaiMBaiOTCH AHHHbie o noHBax nepsoro KOJineKTMBHoro xosancTBa, HsyqaeMbix bthm KOJureKTWBOM. Tpy# KMeeT cJieAyronțne pas^ejibi. LES SOLS DE L'EXPLOITATION AGRICOLE COLLEQTIVE « LE TRAGTEUR ROUGE » DE LUNA DE JOS (REG. DE CLUJ) (R^sum^ o Base sur Ies principes do.imes par FAuteur dans son travail « Etude des sols de la region GIuj-Florești un collectif de P&iologie de FInstitut d■'Agronomie de Cluj, a entame sous sa direction Ies recherches voulues concernant Ies sols de la premiere exploitation agricole collective qu'ils ^tudient. Leur travail contient Ies chapitres suivants: I, Le Bulletin des observaFons aux champs, contenant egalement Ies abrâViations fondamentales; c'est ici que se rattache aussi le Bulletin des obseivations faites aux champs concernant Ies sondages effectues ăi 1'Exploitation. II. Le Bulletin des analyses de laboratoire avec indications des me t ho - des de travail et Tinterpretation des donnâes du Bulletin. III. La description detaill^e des sols arables, en donnant pour chaque profil etudie, l’epaisseur de la couche fertile, la texture, la structure du sol et. du sous-sol, l’economie de l’eau, Ia rdactiondu sol, la teneur en CO3Ca, Ies caractâres du complexe adsorbant, la necessiU du chaulage, Ia sensibi- Htd des plantes des sols respectifs par egard â Fengrais au N, P, K, le type du sol et Ies possibililes de son emploi. IV. La carte agro-pddologique de 1'Exploitation. V. La carte des amendements, des engrais eț des reboisements. VI. Les diagrammes des profils des sols. 314 I. CSAPO 30 BIBLIOGRAFIE 1. Altalânos magyarăzb a talajtani l^rkephez (Commentarii ad Tabulas Geologicas et Pedologicas Regni Hungariae). Budapest, 4936. :2 . As to p o v S. V., Practicum de pedologie ameliorativă. 1947; Determinarea calciului. 3. Balâzs F., 4 novenyszocioldgiai felvitelek k&szitisânek uj modja. Bot. Kbzl. Fasc. 1—2, 1944. 4, C h i r i t a C. D,, Geneza solurilor de stepă. I.G.E.F, Seria II, Nr. 50, București. 5. C o i c i u E., Despre complexul Docuceaev-Kostâcev-Viliams. Studii II,, An, II, Aprilie - • Iunie 1949. 6. Gs a p 6 I., Economia de apă și utilizarea apei disponibile la câteva asociații de plante de cultură. Teză de doctorat. 1948. 7. G s a p 6 I,, Cartografierea solurilor din regiunea Cluj-Fior ești. Bul. Științ. Acad. R.P.R., Tom. III, Nr. 1, Ianuarie-Februarie-Martie 1951, p. 113. 8. D a v î d o v I. D., Condițiunile de acidulare și reconstituirea solurilor podzolite In legătură cu văruirea lor (In rusește). 9. Gherasimov I. N., L o b o v E. B. și R o z o v a N. N., Principiile contempo- rane ale cartografierii solurilor. Acad, de Șt. U.R.S.S. Lucr. Inst. de Pedo- logie «Bocuceaev», voi. VII, Moscova-Leningrad, 1948. (In rusește). 10. 11 c h i evici C., Pășunile și fdnețele in complexul Docuceaev-Kostâcev-Viliams. Studii II, An. 2, Apriîie-funie 1949. 11. I one$cu-Siseșt i. G., Agrotehnica. Ed. II, 1947, Tip, Cartea Românească, .București. ’ ‘ 12, Kappen H,, Die Bodenazidităt. Ver. I. Springer, Berlin, 1929. 13. Kostytschev S., Lehrbueh der Pflanzenphysiologie. Berlin, 1931, 14, Kreybig L., Am. kir. Foldtani Int&zet talajfelvâtelei, vizsgălati &s târkepez&si mdd- • szere. Annales Institut! Regni Hungariae Geologici, voi, XXXI, Budapest, 1937. 15, Kreybig L., A talaj âlete, javităsa âs trâgyâzăsa. . , Budapest, 1938. '• 16. Kreybig L., A trâgyaszerek jovedelmezb &rv&nyesuUs^nek feltâtelei. Budapest, " 1931, Edit. Patria. 17, Kreybig L., Talafvizsgălatok szerepe a nov&nytermeszîisben. Alfoldi Magvetb, Uj sorozat II—1. 18, M a d o s L., OntGz&si &s vizgazdâlkodâsi tanulmânyok a tiszafuredi dntozorendszer teruletbn, (5ntbzâsugyi Kdzlemenyek, Bp. 1939. 19. Magyarăzatok Magyarorszăg geolăgiai talajismereti Urkâpeihez : Gyula. T e b r e 6 k L. și Schm idt E. R, '20 . Niklas ’H., Po schenriede r u. Trischler J., Die Bestimmung des Kalidungebedurfnisses der Boden mittels Aspergillus niger. Die ’Ernâhr. der Pflanze, Bd. 26, 1930. 21. Obrejanu Gr., Evoluția structurii biologice a pajiștelor naturale din Transilvania. Analele Facultății de Agronomie Cluj, voi. XII, 1946—1947. Tip. Cartea Ro- mânească, Cluj, 1949 _ ' , 22. P a v 1 o vs c h i Gh., Solul ca mijloc de producție în concepția savantului sovietic Viliams. ... 23. P a v 1 o vs c h i G h., Studiul comparativ al rezultatelor obținute după diferite metode pentru determinarea nevoiei de îngrășământ de fosfor și de potasiu în sol. M. O. Imprimeria Națională, București, 1938. '24 . Pavlovschi Gh. și Ma v r o din e anu R., Metode chimice pentru cercetarea solului. Imprimeria Națională, București, 1939. 25. Peterburgschii A. -V., Lucrări.practice de Agrochimie. 1947. (In- rusește). 26. Poplavs.caia G. L, Ecologia Plantelor. Ed. II, Editura de Stat «Știință sovie- tică », Moscova 1948 (In rusește). 27. Pop N., Cartografia economică în U.R.S.S^ o nouă știință geografică. Natura., L, luIie-August 1949. 28, Pr as o I o v L. L, Planul grandios de transformare a naturii stepelor noastre. Nauca < i jizni, Nr. 2, 1949 (In rusește). '2 9. R a m e n s c hi i L. G., Introducere în studiul complex solo-geobotanic al solurilor. Oghiz, Ed. agricola 1938 (In rusește). 30. Rudacov G. I., Teoria lui Viliams și sarcinile microbiologici agricole. Microb io- loghia, voi. 18, Nr. 4, 1949. HARTA AGRO-P yHfHCH/țHOrO ^EIÎCTB^ nEHTAXJ10P0d>EH0JIA HA COXPAHEHHE /țEPEBA (KPATKOE COhEP>KAHME) HacToamue nccJie/țoBaHMH npoMBBo/ptJiMCb na caMbix aKTKBHbix rpntax, HrpatoipKx poJib b paspymeHUH ^epeBa, Coniophora cerebella n Polysfictus versicolor, h npnBejiw k BMBOAawi, uro neHTaxjiopoțtenoJi HBJiaerca BectMa TOKCMHeCKMM npO^yRTOM M M0>KCT ycneiIIHO npHMeHBTbCH flJIH. COXpaHeHWa Aepesa. x ... Planșa I Fig. 2 Fig. 1 .Planșa li Fig. 5 Fig. 6 Torchuhoctb neHiax^opo^enona, nparoTOBJieHHoro ICEPS, Sbuia npo- BepeHa jiadopaiopHHM nyTew, npn HcnojibBOBaHHK AByx MeiogoB npegBapH- TexbHoro xapaxîepa h o^noro MeTo^a npoAOJDKHTeJibHoro, cTaHAapTMBMpo- BaHHoro (STAS 650 — 49). /-țjiB' CpaBHeHMB peByxbTaTOB napajiaexbno. 6buin npoH3BeAenbi HccjiegoBaHHH c KpeosoTOM hb KaMeHHoro yrxa. B pesyjibTaie btmx HccxeAOBaHKH âbuio ycTaHOBJieno, hto tokchhhoctb neHiaxaopo^eHoaa b 5 —10 pas Bbime tokchhhocth xpeosoia. Idcxo^a kb npeAeaa tokchhhocth, yciaHOBJieHHoro JiaâopaTopHbiM imcu, npwâxiisHTeJibHO 2 kf/m3, h npwMeHjin KOS^nmieHT âesonacHocTH, paBHbiii 5, mojkho peKOweHAOBaTb Mă npaKTKHecKoro npMweHeHHH npHbJiHSHTeabHo 10 kf neHTaxxopo4>eHoxa Ha KydiriecRMM Meip ApeBecHoro Maiepua/ia. MccjieAOBauMa bbihbhjih TaKHKe BecbMa noHwjKeHHow pacTBopHMocibio n Bo^e, ne cwbiBaeTCH aomcagm, hto odnerHaeT ero npHMeHeHHe ajib coxpa- HeHwa ApeBecHbix MaTepnaxoB Ha OTKpbiTOM BosAyxe. Tax ksk hpoHbboactbo btofo npoAy.KTa Moacei dbiTb ocymecTBJieHo ws oTeHecTBeHHoro cbipbn, ero epHMeneHHe b uihpokom Macmiade b dygymeM CMOHceT cnocoâcTBoBaTb pas- pemeHHio Bonpoca HMnperHaițwH Aepesa. REG11ERGHES SUR LA VALEUR FONGIGIRE DU PENTA- CHLOROPHfiNOL POUR LA GOINSERVATION DU BOIS (R^SUMfî) Les presentes reclierches. effectuees avec deux des champignons les pitiș actifs dans la destruction du bois; le Coniophora cerebella eL Ia Poly- sUclus versicolor, ont conduit â la constaLation que le pentachloroplienol est un produit tres toxique qu’on peut employer avec succes pour la <• conservat ion du bois. La toxicite du pentachloroplienol prepare par LIGEPS a ete verifice au laboratoire utilisant deux methodes â caractere preliminaire et une troisieme de longue duree, standardisec (STAS 650—49). On a fait parallelement des reclierches au creosote de houille pour pou- voir comparer les resultats. A la suite de ces recherches. Ton a constate que la toxicite du pentachloroplienol est de 5 jusqu’ă 10 fois plus grande cjue celle du creosote. En partant de la limite de toxicite etăblie par voie de laboratoire, dJen~ viron 2 kg/m3, et en adoptaut un coefficient de securit6 egal ă 5, on pcut rccommander pour Tapplication pratique, une quantite d’environ 10 kg de pentachloroplienol par metre cube de bois. Les recherches ont egalemcnt montre que pour relaboration. d’une Solutions ă impregner, on doit utiliser uniquemcnt des solvants â voia- tilite reduite, qui puissent assurer le maintien d’une quantite suffisante de subștance Loxique dans Ia masse du bois, 32G F. VINTTT.Ă și F.. PAPA-DOPOL 10 Le p e Machior o phdnol possedant egalement une tres petite solubilite dans Feau, nJest pas lave aisdment par la pluie, ce qui permet son emploi dans la conservation de bois depose ă Tair libre. Etant un produit qu'on peut fabriquer â partir des mati6res premieres indigenes, son emploi sur une plus large echelle ă l’avenir pourra contri- buer â la solution du manque d’impregnants pour bois. BIBLIOGRAFIE 1, Bausin, Neistadt și Ra'covschi, Turfo Promîslenost Nr. 11/1947, U.R.S.S. 2. Campredon M. J., La conservation des bois mis en oeuvre. Manuel de la charpente en bois, No. 5. Annales de l’.nstitut technique du bâtiment et des travaux publice No. 49, 1948. 3. Hadert H,, Chlorphenole als Holzschutzmittel, Farbe und Lack, Nr, 7, 1950. 4. Hatfield I., Information on Pentachloropkenol as a Wood preserving Chemical, Ame- rican Wood preservers’ Association, 1944,