ACADEMIA
REPUBLICII POPULARE ROMÂNE
C. 103.
ț

SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE, GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE
întreprinderea poligrafică
N. 14 B. — BUCUREȘTI
Prețul Lei 100
rf 'f '/
Tomul fii, Nr. 1
■ *1
Ianuarie - Februarie - Martie 1951
SUMAR
■
SĂVULESCU, Speciile de Puccinia parazite pe Cyperacee din R.P.R. . . .
POP, Diagnoze de plante din Republica Populară Română, publicate în
Buletinul Grădinii Botanice și al Muzeului Botanic dela Universitatea
, din Cluj (prescurtat BGBC), după 1 Ianuarie 1935, numai în limba
j • română...............................................................
Ț. .-NYArADY, Diagnoze de plante din Republica Populară Română, pu-
,	< blicate numai în limba maghiară, în opera «Kolozsvâr te kornyfike-
nek fldrâja 1941—44 » (prescurtat Kv. îl.) sau in alte lucrări ....
țiARClJ, Desvoltarea filogenetică a subfamiliilor de Chrysomelidae pe baza
studiului comparativ al nervaturii aripelor..............................
84' ȘȚEFUREAC, Date asupra ecologiei și sociologiei unei noi stațiuni
Flolowiana (Nees) Schiîfner din munții Rarău (Carpații
\SZ, Importanța cai togi aficrii solului la general, cu o privire specială
Uplpra celui uln regiunea Clujului........................................
1?$, Cartografierea solurilor din Regiunea Cluj-Florești..................
(VJN PAPIU, Asupra genezei jaspurilor și minereurilor de mangan din
naivul Drocea (Munții Apuseni) ...........................................
Pag.
1
25
27
41
57
77
113
203
ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÂNE
ÂKÂ^EMKM
PVMHHCKOR HAPO^HOW PECHyBJIWKM
v
HAyHHblH BECTHHK
OTflE^EHWE BWOTOPKHECKMX, APPOHOMHHECKMX, PEOJlOriPlECKHX M
rEorPA<i>HHECKMX hayk
COflEPIlKAIIHE
Crp. i
T. CAByiECKy, Ba^ra Pliciiiiia, aapaaa'rapyionțae na Ciperaceae b v ,
PyMHHCKOii Hapo^aol! PecnyfiMKe ..........................................1
E. HOH, ^narHoaw pacTepaS b PyMMHCKOii Ilapo^aoli PecayCjiaKe, 'Ony6-
auKOBaaHMe b (SioMeTeae BoTaaaaeeKoro ca.^a a BoTauaaecKoro
aysea KayacoKoro yHiiBopoMWra (Bl’BK) nocae I Hasapa 1935 ro^a,
ToaBKO na pyMMHeKOM aibiae ..................................... 25
E. M. HHAPA^n, AHaraOBW paCTeaaii PyMbtHOKoii Hapo^aon PeenyO-
aaKe, dnyCaiiKOBaHHMe To.n>K.o na BearepeaoM aar.iKe, b Tpy/ie
'Kolozsvdr in koniyikiwk /lijiăja 1941—1944 (kv. fi.) a.wi b APywtx
paOoTax ...................................................  .	. „ .	27
O. MAPKy, ^MaoreaeTa’iecKoe paaiumie noAeeueiicTB Chrysomdidae aa
oeaoBe cpanaHTeatnoro asyueHua aepBauaa KpwiBeB.................. 41
T. II. IUTE*I>yPflK, 9Koa6i’aueoKMe a conuoaoriraecKMe ^aaaiae b CBaaa >
c hobhhh MOOTOaaxoHCAâBaaHU Mowckia Flotowiana (Nces) Schifteer <
u ropax Papay (BoeTouar.ie KapaaTH) . ............................ 5.7.
III.	CAAC, SaaaeHiie Kaproi'pa<»Mn no<iBBt co oiteipiaAiHBtM MByaeaneji . ‘ ■
MyatCKOro paitoaa................................................   :
•H. UAIIO, Kaptoi*pâ»Ha noaB pafioaa Kxyx — <>xopeatTB .............. 113
B. K. IIAIII'iy, O reaeaaee ama a aapraHneBbix py,( MaccMBa flpoaa
(Tpaaca^tBaaeKae py^atie roper)................................. 203
HaAATEJiLC'rBd âkaziemîih pyMMHckoiî ha^oaho PEcuyiwiHKil
Academie
DE LA REPUBLIOUE P0PULA1RE RUUMAlNE
ACADEMIA
REPUBLICII POPULARE ROMÂNE
BULLETIN SCIENTIFIQUE
SECTION DES SCIENCES BIOLOGIQUES, AGRONOMIQUES. GEOLOGIQUES
ET GEOGRAPHIQUES
Tome III, No. i	Janvior — lAvricr— Marș, 1951
S O M M A l U IC
Page
TR. SĂVULESCU, Les esptees de Puccinia parasitcs sur des CypAracbes de
Ia R. P. Roumaine.............................................................   1
E. POP, Diagnoses de plantes de la R. P. Roumaine, publiScs cn roumain dans
le BuHeliii du Jardin Botanique e.t du Musee Botanique de l’Universild de
Cluj (abrOv. BGBC), aprds le l-er Janvier lu3G. . .  .......................... 25
E. I, NYĂRÂDY, Diagnoses de plantes de la R. P. Roumaine, publides cn
langue hongroise, dans l’ouvrage « Kolozsviir es kornybkenek flârâja
1941—44 »' (abrev. Kv. II.) ou dans d’autrcs ouvrages.......................... 27
O. MARCU, Do (leveloppcm mt philogfcnfetique des sous-famillcs des Clirpso-
melidae tel qu’il rteulte de l'dlude comparative des nervures des ailcs .	41
TR. ȘTEFUREAC, Donndes sur l’occolegie et la sociologie de quelques nouveiles
stations ă Moerckia Flolovnana (Nees) Scliiffner des mouls Rarău (Carplia-
thes orientales).............................................................• ■ •	57
ST. SZĂSZ, L’importance de la cartograpliic. des sols en general et de la carto-
graphie du sol de la rOgion de Cluj, specialement.............................. 77
I.	CSAPO, Ija cartograpliie des sols de la rbgion Cluj-Florești ................... 113
V. CORVIN I’APIU, Sur la genâse des jaspes et des ininerals de manganăse
du massif Drocea (Monts Apuseni).............................................. 203
lîDlTIONS DE L'ACADEmLE DE LA R E P ti fi L1 Q ti fi 1’OPOlAiRE ROUMAINE
BULETIN ȘTIINȚIFIC
TOMUL III	1951	Nr. 1
COMITETUL DE ’REDACȚIE; Academician Tr. Săvulescu; S. Oeriu, Membru
corespondent al Academiei R.P.R.; N. Sălăge.anu, Membru corespondent al Academiei R.P.R.
1	Redactor responsabil
II	O T Ă R î R E A
SESIUNII GENERALE ȘTIINȚIFICE A ACADEMIEI: R.P.R.
DIN 21—25 MARTIE 1951
Sesiunea Generală Științifică a Academiei R.P.R. din 21—25 Martie
1951, în urma comunicărilor și discuțiilor care au avut loc, constată
că în ultimul an Academia R.P.R. și Institutele ei de Cercetări Științifice
au desfășurat o activitate pozitivă, obținând succese serioase.
Aceste succese se datoresc condițiilor deosebit de favorabile pe care
Partidul Muncitoresc Român și Guvernul R.P.R. le-au creat muncii
științifice și faptului că marea majoritate și cei mai valoroși oameni de
știință ai țării noastre au început să se orienteze tot mai mult în. activitatea
lor științifică după concepția materialismului dialectic, să-și însușească
cuceririle științei sovietice și să pună cunoștințele lor și puterea lor dc
muncă în slujba înfloririi Patriei și a practicei construirii socialismului
în Patria noastră.
Sesiunea Generală a fost închinată importanței deosebite pe care o
au genialele lucrări ale tovarășului Stalin cu privire la lingvistică pentru
desvoltarea muncii științifice din țara noastră. Desbaterilc au arătat
străduința oamenilor de știința din R.P.R. de a pătrunde cât mai adânc
învățăturile cuprinse în aceste lucrări, de a și le însuși și a le aplica în
toate sectoarele lor de muncă, pentru a asigura astfel muncii lor științifice
creatoare cea mai mare înflorire spre binele Patriei și poporului nostru.
Sesiunea aprobă hotărîrea exprimată în cursul desbaterilor dc cercetă-
torii din toate domeniile de a folosi mai larg și mai adânc experiența
științei sovietice, drept bază a muncii lor creatoare —ceea ce reprezintă
chezășia unor succese mereu sporite ale științei din. țara noastră.
Prin folosirea experienței științifice sovietice au fost de pc acum dobân-
dite rezultate remarcabile, cum ar fi, aportul pe care Academia La dat
în întocmirea planului decenal de electrificare a țării.
Sesiunea subliniază dc asemenea îmbunătățirea acțiunii de îndrumare,
controlare și coordonare a muncii științifice din partea conducerii Aca-
demici R.P.R. /

n
Lucrările Sesiunii au scos în evidență faptul că, în anul 1950, munca
în cadrul Academiei R.P.R. s’a desfășurat într’un ritm mai viu și mai
intens, a fost mai bine planificată, iar cercetătorii s’au orientat tot mai
mult spre problemele de bază ale desvoltării țării noastre pe drumul
socialismului. Ga urmare au fost rezolvate printre altele, problemele:
analiza chimica prin raze X, becurile solare, materiale de protecție desti-
nate radiologilor și sudorilor, analiza prin raze X a figurilor ceramice,
backelizarea lemnului, izolanți plastici, parțial problema industrializării
gazului metan, problema legării neutrului la pământ, problema produselor
forestcritice din silicați de magneziu natural prin adăugarea de magnezie
marină, producerea zincului pur pe cale uscată, valorificarea deșeurilor
de electron, rășini pe bază de furfurol, metode noi aplicate flambajului
tălpii comprimate la poduri metalice. S’a obținut sinteza acetilenei,
un ciment pentru baraje, o sticlă de laborator de tip Jena Durând. In
domeniul medicamentelor s’au obținut preparate antisifilitice de bună
calitate și un preparat antituberculos.
In domeniul științelor agricole s’au făcut cercetări privitoare la intro-
ducerea complexului Docuceaev-Costîcev-Viliams. Se lucrează la harta
raionăfii agricole a teritoriului R.P.R. Colectivul Flora R.P.R. a terminal
primul volum din lucrarpa « Flora R.P.R. », care se găsește sub tipar.
In domeniul științelor sociale, a apărut primul volum de « Documente
privind istoria României », s’a dus o intensă activitate, în cadrul Insti-
tutului de Istorie ’și Filosofic, Istoria Literară și Folklor, ctc.
Volumul și importanța lucrărilor imprimate în anul 1950 fac dovada
rodnicei activități științifice și a unei cotituri sănătoase în orientarea
acestei munci.
* *
Cu toate marile succese înregistrate, discuțiile desfășurate la Sesiune
au scos la lumină și anumite lipsuri care mai dăinue în activitatea Academiei.
împotriva acestora trebue dusă o luptă liotărîtă, folosind în acest scop,
cu curaj, critica și autocritica, cunoscută fiind învățătura stalinistă că,
desvoltarea științei nu poate fi concepută fără discuția critică, fără lupta
de fidei. Aceste lipsuri sunt:
.— Planificarea muncii nu a cuprins în măsură suficientă activitatea
Academiei. Această insuficientă planificare s’a manifestat în faptul că
problemele luate în cercetare nu au fost întotdeauna determinate de gradul
lor de urgență .și de importanță. Cu tot succesul realizat în ce privește
legătura dintre munca științifică și problemele practicei, în multe sectoare
de activitate această legătură este încă insuficientă, ca de pildă în Insti-
tutele tehnice și într’o seric de Institute medicale. In unele lucrări științifice,
s’au putut semnala abateri cu caracter idealist și cosmopolit,
x III
— Cauza acestor lipsuri stă, pe .de o parte, în insuficienta însușire
a bazelor marxism-leninismului de către cercetătorii științifici, pe de alta,
în organizarea pe alocuri încă defectuoasă a legăturii cu Ministerele. La
aceasta se adaugă, în unele cazuri, spiritul individualist, moștenit din v-
trecut, care a făcut ca unii colaboratori să nu aprecieze în dcajuns munca „ f
în colectiv și să continue a sta izolați în preocupările lor.
■— Unii colaboratori științifici ai Academiei R.P.R. nu au fost pătrunși
de importanța misiunii lor, lăsând activitatea de cercetare pe plan secundar.
— Nelucrându-se în contact destul de strâns cu Ministerele și Departa-
mentele, s’a întâmplat ca unele dintre problemele rezolvate din punct de
vedere științific, să nu fie urmărite până la realizarea lor în întreprinderi,
până la procesul de industrializare.	i
•—Preocuparea pentru ridicarea cadrelor tinere a avut un caracter
nesistematic și neorganizat.
— Nu s’a folosit suficient arma criticii și autocriticii, lupta de idei
și opinii, atât în Secțiunile Academiei cât și în Institutele și Colectivele
de lucru.
— Conducerea Institutelor și Comitetelor de Redacție ale periodicelor
Academiei nu au fost întotdeauna destul; de vigilente, pentru ca nivelul
științific și ideologic al lucrărilor imprimate să fie corespunzător nivelu- . <
lui general al muncii în Academia R.P.R. și nu au veghiat ca periodicele
să apară la timp.	' x
■—Institutele și Colectivele, în cea mai mare parte, nu și-au executat
sarcina statutară de a redacta manuale, monografii, lucrări de popularizare /
a științei și nici nu au participat suficient la acțiunea‘de răspândire- a
științei prin Societatea care urmărește acest scop.	/
— Una din cauzele care au dus la aceste deficiențe este faptul, că
secțiile Academici R.P.R. nu au dat atenția cuvenită analizei activității
Institutelor, îndrumării teoretice și practice a activității lor, fapt care 1
s’a resimțit negativ în munca Institutelor și Colectivelor.	:
— Secretariatul Academiei R.P.R. s’a lăsat uneoi i antrenat în trcburile
administrative, ceea ce a dus la deficiențe în îndeplinirea rolului său esen-
țial de organ executiv al Prezidiului însărcinat cu conhohil muncii
științifice.	.
•—Sesiunea constată ca o lipsă a conducerii Academiei faptul că ca
nu a reușit până în prezent să asigure unitatea de concepție și de metode
în cercetare, între diferitele Institute care urmăiesi țeluri similare.
Având în vedere cele de mai sus, Sesiunea Generală Șl nnțifică a Acade-
miei R.P.R. din	—25 Martie 1951:
1.	Aprobă planul de lucru pe anul 1951 al Academiei R.P.R., apreciind
ca pozitiv faptul că el a fost întocmit corespunzător, Planului cincinal și
de electrificare a R.P.R., prin colaborarea Secțiilor și Institutelor cu
IV
reprezentanții Ministerelor interesate și ai întreprinderilor importante din
/,arM; însărcinează Prezidiul să analizeze propunerile făcute în cursul
desbaterilor, să includă pe cele utile și realizabile în planurile Institutelor
de Cercetări, care astfel completate vor fi înaintate Consiliului de Miniștri;
Hotărăște ca în repartizarea forțelor și scrierea problemelor din planuri
sa se dea precădere problemelor date de Ministere și să se respecte cu
strictețe termenele prevăzute în planuri pentru fiecare problemă, pentru
ca activitatea Institutelor Academiei să fie într'adevăr un sprijin puternic
pentru desvoltarea producției.
2.	Recomandă Prezidiului și Secțiilor Academici R.P.R. să întărească
coordonare^, îndrumarea și controlul în munca științifică. De asemenea
recomandă Secretariatului Academiei R.P.R. să-și orienteze atenția spre
controlul executării hotărîrilor Partidului și analizarea muncii științifice
a Institutelor, pentru a preîntâmpina astfel întârzierile în rezolvarea pro-
blemelor și orientarea greșită în cercetările științifice.
3.	Aprobă lărgirea activității Institutului de Studii Româno-Sovietic,
dată fiind necesitatea din ce în ce mai mare ce o resimt Institutele de
cercetări de sprijinul neprețuit al științei sovietice, cea mai înaintată
știința din lume.
4.	Iși însușește hotărîrca Prezidiului din 17 Ianuarie 195b, cu privire
la îmbunătățirea muncii organizatorice a Academici R.P.R.
5.	Recomandă Comitetului de Editură al Academiei R.P.R., Secțiilor
și Comitetelor de Redacție ale • Publicațiilor Academiei să-și mărească
exigența științifică și principialitatea pe care trebuc’să o aibă față de tipă-
riturile Academiei R.P.R.
6.	Acceptă propunerea Prezidiului ca în cursul anului 1951 să aibă
loc Sesiuni ale unora din Secțiunile Academiei R.P.R., pentru a prelucra
în lumina învățăturii marxist-leniniste, problemele fundamentale care intră
în sfera de preocupări a acestor Secții.
Se vor ține:
a)	Sesiunea unită a Secțiilor l-a (Științe Matematice și Fizice)
și a IlI-a (Științe Tehnice și Chimice), lărgită cu participarea reprezentanți’
lor Institutelor de Cercetări ale Ministerelor interesate și a principalelor
Institute superioare de învățământ tehnic. Sesiunea se va ține într’unul
din marile contre industriale ale țării și va avea ca obiectiv să analizeze
felul cum decurge îndeplinirea planului de lucru, mai ales în ce privește
legarea cercetărilor științifice cu necesitățile practice ale îndeplinirii
planului de Stat pe anul 1951.	' ■
b)	Sesiunea secțiunii a Vl-a (Știința- Limbii, Literatură și Arte) cu
participarea Ministerului învățământului Public, a Institutelor pedago-
gice, a catedrelor universitare de specialitate și a Uniunii Scriitorilor
din R.P.R. îh vederea aplicării concrete a învățăturii lui I. V. Stalin la
studiul limbii române, cu scopul de a asigura metodele juste de predare
a limbii române în școale, institute și universități și a elabora principiile
de întocmire a gramaticei, a ortografiei, dicționarului limbii române și
a manualelor școlare de limba română.
c)	Sesiunea Secțiunii a IV-a (Științe Medicale) cu participarea Mini-
sterului Sănătății, a Institutelor de cercetări Medicale și a Institutelor
Medico-Farmaceuticc din țară. Această sesiune va analiza mijloacele în
vederea orientării cercetărilor științifice medicale pe baza concepției
pavloviste, singura concepție științifică care poate asigura desvoltarea
cercetărilor medicale din țara noastră și ridicarea pe o nouă treaptă a
luminoaselor’ ei tradiții precum și mijloacele de combatere a_ concepțiilor
idealiste virehoviene și morganiste.
7.	Obligă Institutele de Cercetări Științifice să strângă legătura lor
cu întreprinderile și Instituțiile interesate. Institutele de Cercetări Știin-
țifice vor preda Prezidiului Academiei problemele rezolvate, în forma în
cape producția să le poată folosi imediat.
8.	Pune în vedere tuturor oamenilor de știință nobila îndatorire ce o au
de a nu-și cruța eforturile pentru creșterea de cadre tinere de cercetători
științifici. Conducerile Institutelor și Colectivelor Academiei R.P.R. sunt
răspunzătoare pentru aducerea la îndeplinire a politicei Academiei R.P.R.
în privința bursierilor și aspiranților și cercetătorilor tineri.
9.	însărcinează Prezidiul să studieze în cursul acestui an posibilitatea
înființării unui Institut de Economie, transformarea Secției de Filosofic
a Institutului de Istorie și Filosofie din București într'un Institut de
Filosofie, precum și lărgirea cercetărilor agronomice în cadrul Filialelor
Iași și Cluj ale Academiei R.P.R. în vederea cuprinderii problemelor ce se
ridică în legătură cu transformarea socialistă a agriculturii.
10.	Iși însușește propunerea Prezidiului în legătură cu declararea
locurilor vacante în Secțiunile Academiei R.P.R.
11.	In numele tuturor oamenilor de știință și cultură, cercetătorilor,
profesorilor universitari din Republica Populară Română își însușește în
întregime Apelul Consiliului Mondial al Păcii pentru încheierea unui Pact
al Păcii și înfierează acțiunile agresive ale imperialiștilor americani și
englezi care vor să răspândească în întreaga lume flăcările războiului
aprinse de ei în Coreea.
12.	Invită pe toți oamenii de știință să acorde sprijinul lor integral
muncii atât de necesare pentru ridicarea nivelului cultural al poporului
nostru pe care o desfășură Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturii.
13.	Sesiunea Generală Științifică din 21—25 Martie 1951, a Academiei
R.P.R., aprobă hotărîrile luate de Prezidiul Academiei R.P.R. în perioada
scursă dela ultima sesiune.
Oamenii de știință, profesorii, intelectualii, Întruniți în Sesiunea Gene-
rala Științifică a Academiei R.P.R., cheamă pe toți cercetătorii științifici
din tara noastră să aplice în mod creator în munca lor, geniala învățătură
marxist-leninistă, îndrumările marelui Stalin, să pună toate cunoștințele
lor și toata puterea lor de muncă în slujba desvoltării științei, în slujba
practicei construirii socialismului în Patria noastră, pentru binele poporului
și înflorirea Republicii Populare Române, în slujba apărării păcii.
BULETIN ȘTIINȚIFIC
SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE,
GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE
Tom. III, Nr. 1, 1951
.SPECIILE DE PUCCINIA PARAZITE PE CYPERACEE
DIN R.P.R.
DE
Academician TR. SĂVULESCU
Comunicare prezentată în ședința din 15 Februarie 1951.
Speciile de Puccinia parazite pe Cyperacee, cunoscute până în prezent
pe teritoriul R.P.R., erau reprezentate printr'un număr foarte restrâns.
Din Ardeal F u s s (3), (4) indică pe Aecidium Pedicularis Libosch (for-
ma ecidiană dela Puccinia paludosa Plowr.), pe Aecidium Crepidis Wallr.
(forma ecidiană dela P. silvalica Schroeter), și pe Aecidium Grossulariae
DC (forma ecidiană dela P. Pringsheimiana Kleb.). Hazslinszky (5)
indică pe Aecidium Pedicularis Libosch și pe Aecidium Grossulariae DC.
L i n h a r t (6) pe P. silvatica Schroeter (sub. P. conglomerata). M o e s z
(7), (8) folosind și datele autorilor anterior citați menționează pe: P. Caricis
(Schum.) Rebent., P. Pringsheimiana Kleb., P. limosa P. Magn., P. palu-
dosa Plowr., P. silvatica Schroet., P. Caricis-montange Fischer și P. Ur-
Ucae-caricis (Schum.) Rebent. (care de altfel este sinonim cu P. Caricis).
Din Banat Buhâk (1) indică pe P. Opizii Bubâk. Din Muntenia,
Moldova, Oltenia și Dobrogea, Constantineanu (2) indică din di-
ferite localități pe: P. Caricis (Schum.) Rebent., P. Schroeteriana Kleb.,
P. silvatica Schroeter, P. Opizii Bubâk și pe P. Scirpi DC, iar P e t r e s c u
(9) pe: P. Caricis (Schum.) Rebent-, P. silvatica Schroeter și P. Scirpi DC.
Noi înșine (10), (11), (12) sau în colaborare cu O. S ă v u 1 e s c u (13) am in-
dicat de pe întreg teritoriul țării noastre pe: P. Caricis (Schum.) Rebent.,
P. exlensicola Plowr., P. Opizii Bubâk, P. paludosa Plowr., P. Pringshei-
miana Kleb., P. silvatica Schroeter, P. Schroeteriana Kleb., P. tenuistipes
Rostr., P. Senecionis-acutijormis Hasler, Mayor et Cruchet, P. Caricis-mon-
tanae Fischer, P .J aceae-leporinae Fischer și P. Scirpi DC. In total au fost
descoperite până în prezent 10 specii de Puccinia parazite pe diferite Cy-
peracee. In prezenta lucrare noi indicăm 15 specii, dând la fiecare des-
crierea completă, pe baza analizei bogatului material recoltat din țară
și comparația lui cu materialul din întreg arealul speciilor. La fiecare specie
este dată lista sinonimiilor Verificate și mai ales acelea privitoare la flora
R.P.R., literatura completă, răspândirea geografică, precum și o cheie
dicotomica pentru determinarea ușoară a speciilor. Pe lângă materialul
propriu, am avut la îndemână și co,lecția de Uredinee a distinsului ure-
dinolog Constantineanu. Astfel am avut putința să aducem rec-
tificările necesarp unde a fost cazul. Prin prezenta lucrare, care face parte
2	TR. SĂVULESCU
din monografia Uredineelor, pe care o pregătim, credem că am lămurit
un grup critic de specii, a căror cunoaștere a prezentat și prezintă încă
multe greutăți.
De deosebit folos în ducerea la bun sfârșit a acestei lucrări ne-a fost opera
cunoscutului uredinolog sovietic Tranzsche 1: Conspectus Uredina-
lium U.R.S.S., 1939.
CHEIE DICOTOMICĂ PENTRU DETERMINAREA SPECIILOR DE PUCCINIA
PE CYPERACEE
A) Teleutosporii pe specii de Garex.
1.	Uredosporii în general cu 3 pori germinativi, mai rar cu 2 sau 4 ;
episporul echinulat pe toată suprafața. Ecidiile pe plante din
diferite familii.
a)	Ecidiile pe Urticacee. Teleutosporii pe diferite specii de Garex
........................................ P.	(Urticae) caricis
b)	Ecidiile pe diferite specii de Ribes. Teleutosporii pe diferite
specii de Garex ....................... . P. Pringsheimiana
c)	Ecidiile pe Primulacee (Lysimachia). Teleutosporii pe Garex
limosa.................................. P.	limosae
d)	Ecidiile pe Scrophulariacee (Pedicularis). Teleutosporii pe Garex
Goodenoughii ......................... . P. paludosa
e)	Ecidiile pe Compositae.
x. Ecidiile pe diferite specii de Lactuca. Teleutosporii pe
Garex muricata....................  P.	Opizii
xx	. Ecidiile pe Serratula. Teleutosporii pe Garex flava.
....................................  P.	Schroeteriana
2.	Uredosporii cu 2 pori germinativi. Ecidiile pe Composee.
x. Porii germinativi la extremitatea superioară a sporului,
înconjurați de o zonă circulară fără echinulațiuni.
a)	Ecidiile pe specii de Lappa, Taraxacum, Senecio, Grepis. Te-
leutosporii pe Garex silvatica, C. pallescens, C. praecox, etc.
•	................................ . P. silvalica
b)	Ecidiile pe Aster Tripolium. Teleutosporii pe Garex extensa
•	................................P. extensicola
c)	Ecidiile pe Chrysanthemum Leucanthemum. Teleutosporii pe
Garex montana.......................... . P. Aecidii-Leucanthemi
d)	Ecidiile pe diferite specii de Centaurea. Teleutosporii pe Garex
montana . . .............................P.	Caricis-monlanae
e)	Ecidiile pe Gentaurea jacea. Teleutosporii pe Garex leporina
•	•_................................P.	Jaceae-leporinae
f)	Ecidiile pe Centaurea jacea, G. arenaria,C. jurineaefolia, G. rhe-
nana. Teleutosporii pe Garex muricata .............................
• . ............................................P.	tenuislipes
g)	Ecidiile pe Senecio Jacobaea. Teleutosporii pe Garex arenaria
•••...............................P.	Schoeleriana
x x. Porii germinativi ecuatoriali. Ecidiile pe Senecio.
•	.......................... . . P. Senecionis-acutiformis
B) leleutosponi pe specii de Schoenoplectus. Ecidiile pe Gentianaceae
............................................. P. Scirpi
3	SPECIILE DE PUCCINIA PARAZITE PE CYPERACEE DIN R.P.R. 3
CONSPECTUL SPECIILOR
A) Teleutosporii pe diferite specii de Garex.
1.	Uredosporii în general cu 3 pori germinativi, mai rar cu 2 sau 4;‘
episporul echinulat pe toată suprafața.
a)	Ecidiile pe Urticacee. Teleutosporii pe diferite specii de Carex. . ,
1.	Puccinia (Urticae) Caricis (Schum.) Rebent.,
in FI. neomarch., 356 (1804); Winter in Rabenh., Kr. FI. Deutschl., 1,1, 222 (1884); \
Schrbter, Kr. FI. Schles., III, 327 (1887); Sacc., Syll. Fung., VII, 626 (1888) ; Plowright,
Brit. Ured. a. Ustilag., 169 (1889); Sydow, Monogr. Ured., I, 648 (1904); Klebăhn,Wirts-
wechselnde Rostpilze, 293 (1904); Fischer, Ured. d. Schweiz, 265, fig. 201 (1904); Bubâk
Houby Ceske, Dil I, Ured., 103 (1906); McAlpine, Rusts of Australia, 133 (1908); Ilariot,
Les Uredinees, 175—176 (1908); Trotter in FI. Ital. Crypt., I, 271, fig. 73 (1908); Iaro< ?
Ured. Fenn., 184 (1908); Migala, Kr. FI. Deutschl. Pilze III, 1, 419, tab, VIII G, fig. ■
(1910); Lind in.Rostrup, Dan. Fungi, 300 (1913); Mâgnus, Zur Kenntnis der paras. Pilze
Siebenb.-Mitteheil. thuring. Bot. Ver., XXX, 45 (1913); Massee,.Mildews, Rysts a.- Smuts, '
141 (1913); Grove, Brit. Rust Fungi, 241, fig. 1—13,15—16,186 (1913); Kle'bahn, Kr., FI.
Mark Brandenb. Va, 486, fig. B 105, 484 (1914); Oudem., Enurp, Syst. Fung., I, 1026
(1919); Gonstantineanu, Uredinees de Roumanie, 368 (1920) ;Petrescu, Contrib/Fl. Mycok- v
Roum. in Ann. Sc. Univ. Jassy, XII, fasc. 1—2, 106 (1923); Qunningham, Ured. of Nerv .
Zealand, 649 (1923); Fragoșo, FI. Iber. Uredales, I, 7 și 370, fig. 1 (1924); Arthur, Rusts- '
in U.S.a. Canada, 207, fig. 209 (1934); Tranzschel, Consp. Ured. tl.R.S.S.,.123 (1939) ;
Moesz, Gombâka Szekelyfoldrol — A Szekely Nemz. Muz. Emlekkonyve — II kijzlem., p. 7 ,, ,
(1939); Fungi Hung., IV, Basidiom. Pars 1, Ured. in Ann. Mus. Nat. Hung., XXXIV,-
95 (1941); Săvulescu Tr. et Olga Săvulescu, Mat. Ured. Roum., 140 (1941); Săvulescu Tr.,
Mat. Ured. Roum. Supl. I, Bull. Sec. Sc. Acad. Roum., XXVI, Nr.!5, 312 (1944); Săvu-
lescu Tr., Mat. Ured. Rom. Supl. II, Anal. Acad. R.P.R. Seria A, Tom. I, Mem. 8 (1949).
Syn.: Aecidium Urticae Schum., Enum, PI. Saelt, II, 222 (1803). y	,
Dicaeoma Urticae (Schum.) Ktze Rev. Gen., III, 467,(1898).
Uredo Caricis Schum., Enum, PI. Saell., II, 231 (1803).
Puccinia caricina DQ., FI. franș., VI, 60 (1815).
Puccinia Caricis-urticata (Kern.) Arthur, I. c., 208.	’	.
Puccinia Caricis caricis-strictae (Diet). Arthur, 1. c., 208. ■	-
Picnidiile în special cpifile, adunate în grupuri mici, cufundate, sub",
epidermale 120—160 p diametru, de coloare gălbuie ca mierea, cu para-
fize proeminente la gură. Ecidiile hipofile sau caulicole, dense, pe locuri /
îngroșate, deformate ale frunzei, pețiolurilor și tulpinei, de coloare portocalie
sau roșie, cele de pe pețioluri și tulpine sunt adesea alungite și răsucite,
colorate viu în roșu, peridia cupulată, cu marginea resfrântă, sfâșiată,
albă; celulele peridiei dispuse în șiruri longitudinale evidente, Văzute.din
față hexagonale sau patrate, 18—25 p diametru, au perfetele extern până
la 7 p grosime și fin striat, iar pe cel intern 3—5 p grosime, regulat și pro-
nunțat Verucos; ecidiosporii catenulați, sferici, sau poligonali, 16—22x
13—20 p, episporul, incolor, de abia 1 p grosime, foarte fin și dens veru-
cos, dar printre Verucozități fine se găsesc și verucozități mai mari,-izo-
late, sau grupate, Uredosorii amfigeni, dar mai des hipofili, mici cca
0,5 mm diametru, de coloare brun deschisă, risipiți pe pete mici gălbui vi-
zibile pe fața inferioară sau fără să mai formeze pete ; uredosporii aproape4
sferici, dar în general ovali, 20—36 x 15—23 p, episporul aproape de
2 p grosime, de coloare brun deschisă, distanțat echinulat, cu Ș (mai
rar 4) pori germinativi ecuatoriali. Teleutosorii amfigeni, în general hi»
pofili, punctiformi sau. striiformi, risipiți sau dispuși serial,-adesea conX
fluență, destul; de tari, de coloare brun-neagră ; teleutosporii foarte difes
5	SPECIILE DE PUCCINIA PARAZITE PE CYPERACEE DIN R.P.R.
ff TR- SĂVULESCU 
riți ca formă, când mai scunzi, când mai alungiți, de obiceiu măciucați,
35—62 x 14—24 g, la vârf în general rotunziți, mai rar ascuțiți sau trun-
chiați, la bază îngustați, la mijloc puțin strangulați, celula superioară mai
lată decât cea inferioară, episporul neted, brun, 1,5 p, grosime, la vârf
ajunge până la 8—15 g grosime și este mai întunecat la coloare ; pedicelul
rigid, gălbuiu, egalând sau întrecând sporul în lungime, persistent. Izolat
în teleutosori se găsesc și mesospori.
.	S + I = II + III
Picnidii și edicii pe Uriica.
Pe frunze, pețioluri și tulpini de Uriica dioica L.
J Erb;: Regiunea Iași,' Raion Godăești — Dobrovăț, în pădure, leg.
I. ;Gonstantineanu (Krypt, exsicc. edit. Mus Vind. no. 1411) sub P.
'Caricis, 30.VI. 1902 (Erb. Const.); Raion Iași—Bârnova, în pădure, 4.V.
1897 (Erb. Const.); 13.V.1902 (Erb. Const.); 12.VI.1915 (Erb. Const.);
Socola, pe lângă garduri, 14;V.1901 (Erb. Const.); 17.V.1913 (Erb. Const.)
Rond-Gopou, în grădină, 7.V. 1901 (Erb. Gonst.) Regiunea Bacău, Raion
Ceahlău —Buhalnița, 20.VI.1945; Raion Tg.Otna — Slănic, 27.VI.
1937; Regiunea Bârlad, Raion Vaslui — pe coasta Prisăcii la Roșiești, 4.
V. 1916 (Erb. Gonst.); Regiunea Putna, Raion Focșani '—Qrângu, VI.
1913, leg. M. Brândză (Erb. Gonst.); Regiunea București, Raion Brănești
— Gernica, 16.VI.1926 (Herb. Mycol. Rom. XVI, no. 783); pădurea Râ-
ioasa, 20.VI. 1926; Raion Oltenița — 4.VL1930; Regiunea Prahova, Ra-
ion Sinaia—Valea Largă, 17.V.1931; Raion Vălenii de Munte — Izvoa-
rele, 18.VI.1950; Regiunea Argeș, Raion Găești — Bădulești, 18.VI.1944;
Raion Curtea de Argeș ■—-Cumpăna, 28.VI.1931; Regiunea Stalin, Raion
Stalin—Orașul Stalin, 14.VI.1937 ; Râșnov, 28.VI.1937; Bran, 18.VI.1937.
Lit.: Moldova, fără preciziune de localitate (Petrescu); Regiunea
Stalin, Raion Stalin, orașul Stalin cca 1000 m. alt-, 28.VI (Magnus), Ra-
ion Sf. Gheorghe —Reci (Moesz); Regiunea Cluj, Raion Turda — Cheile
Turzii (Moesz).
Uredospori și teleulospori pe frunzele diferitelor specii de Carex.
Forma sp.: Urticae-hirtae Klebahn, Kult. VII in Zntschr. f. Pflan-
zenkr. 152 und Wirtwechselnde Rostpilze 295 (1904); Kr. FI. Mark Bran-
denb. V-a, 485 (1914).
Pe frunzele, tecile și tulpinele de Carex hirta L.:
Erb. : Regiunea Hunedoara, Raion Alba lulia—Almașul Mare, Bră-
det, pășunile umede—27.V.1940,, leg. Tr. Bunea.
Forma sp.: Urticae-vesicariae Klebahn, 1, Kult. XII, și XIII; Kr. FI.
Mark Brandenb. V-a 485 (1914).
Pe frunzele de Carex vesicaria L.
Erb.: Regiunea București, Raion Oltenița—-Oltenița—4.VI.1930.
Inafară de aceste două forme specializate a mai fost găsită la noi pe
următoarele-specii de Carex:	'	'
Pe frunze de Carex pendula Huds. (syn. C. maxima Scop.) '
Erb.: Regiunea Bacău, Raion Tg. Neamț — M-rea Neamț, 18.VI.1949 ;
Raion Ceahlău ■—Broșteni, 15.VIII.1940; Valea Bârnarului, 15.VIII 1912 ;
Raion Tg.Ocna — Slănic VII.1915 (Erb. Gonst.), pe valea Dobru, VI.1897,
(Erb. Gonst.); 14. VIII. 1915 (Erb. Gonst.); 24. VII. 1917 (Erb. Const.);
Pădurea de pe dealul Cernica, 4. VIII.1934 (Herb. Mycol. Rom. XVI.no.
781)	; Raion Piatra-Neamț — Brateș, pe Valea Tarcăului, 4. VIII. 1913
. (Erb. Const.).	-
Lit.: Regiunea Suceava, Raion Suceava — Burdujeni; Regiunea
Bacău, Raion Tg. Neamț—Vânători; Cetatea Neamț; Regiunea Iași,
Raion Hârlău—Cotnari (după Petrescu).
. Pe frunze de Carex distans L.:
Erb.: Regiunea Galați, Raion Tulcea — Periprava — 5.VI.1938.
Pe frunze de Carex bessarabica (Săvul. et Rayss) Zahariadi:
Erb.: găsită de noi în U.R.S.S., la Giumai (Basarabia) — 27.IX.1942.
Pe frunze de Carex pilosa Scop.:
Erb.: Regiunea Iași, Raion Iași — Pădurea Bârnova, 8.XI. 1900 (Erb.
Const.); Raion Negrești — Grajduri, 8.XI. 1900 (Erb. Const.); 25.IX.1903
(Erb. Const. ); Raion Godăești —Dobrovăț, în , pădure, 23.V.1902 (Erb.
Const.); Regiunea Bacău, Raion Ceahlău—• Broșteni, 15.VIII.1940; Re-
giunea Putna, Raion Panciu—'SoVeja, 14.VII.1946; Raion Focșani,
Crâng, în pădure, 1913, leg. M. Brândză (Erb. Gonst.) ; Regiunea Prahova,
Raion Văleni de Munte — Izvoarele, 18.VIII.1948.
Lit.: Regiunea Suceava, Raion Suceava —Burdujeni ; Regiunea Bacău,
Raion Tg. Neamț —Vânători, Cetatea Neamț; Regiunea Iași, Raion Hârlău,
Cotnari (Petrescu). Regiunea Stalin, Raion Stalin — OrașulStalin (Moesz).
Pe frunze de Carex riparia Curt.:
Erb.: Regiunea București, Raion Brănești —Pasărea, locuri mlăștinoase,
8.IX. 1949; Raion București, în mlaștinele dintre Golentina și Băneasa,
X.1903 (Erb. Gonst.); Regiunea Iași, Raion Iași — Bârnova, locuri mlăș-
tinoase, X.1897 (Erb. Const.).
Pe frunze de Carex pallescens L.:
Erb.: Regiunea Bacău, Raion Ceahlău— Neagra Broșteni, 22.VIII. 1945
(Herb. Mycol. Rom. XXIX, no.1401) 2?2.VII.1943 ; Regiunea Vâlcea, Raion
Horezu — GoVora, 18.VIII.1941, leg. V. Bontea.
Pe frunze de Carex brevicollis DC.:	z -
Lit.: Regiunea SeVerin, Raion — Tiszovița — (Moesz).
Pe frunze de Carex disticha Huds. (syn C. intermedia Good.):
Erb: Regiunea Stalin, Raion Ciuc — între Getățuia și Vidra',
14.IX.1933, leg. P. Enculescu.
Pe frunze de Carex sp. nedeterminate:	> i
Ei'b.: Regiunea Suceavă, Raion Suceava—Siminicea. 14.VIII. 1901 (Erb.
Const.); 19.VIII.1901 (Erb. Const.); Regiunea Iași, Raion Iași — Bâr-
nova, locuri umede, 13.V.1902 (Erb.Gonst.); Regiunea Bârlad, Raion
Negrești — Grajduri, în pădure, 8.VIII.1900 (Erb. Const.); Regiunea
Racău, Raion Tg. Ocna-—Slănic, pe valea Dobru, 20.VII.1915 (Erb. Const.).
Arca geograf.: Europa, Asia, Japonia, Australia, Noua Zeelandă, Amer
rica de Nord.	-	. -
b)	Ecidiile pe Ribes dif. sp. Teleutosporii pe Carex djf. sp.
2.	Puccinia Pringsheimiana Klebahn
in Zeitschr. f. Pflanzenkr., V, 76 și 266 (1895); 324 (1896); 17 (1899); 144 (1902) și în
Pringsheim, Jahrb. f. wissensch. Boț., XXXIV, 388 (1899); XXXV, 703 (1900) ;Sydpw,
Monogr. Ured., I, 652 (1904); Fischer, Ured. d. Schweiz, 268 (1904); Sacc., Syll. Fung.,
XVII, 468 (1905); Bubâk, Houby Ceske, Dil I, Ured. 104 (1906); Migula, Kr. FI. Deutschl.
Pilze, III,1, 418, tab. VIII, fig. 6 (1910); Massee, Mildews.Rusts a. Smuls, 132 (1913);
7
SPECIILE DE PUCCINIA PARAZITE PE CYPERACKE DIN R.P.R.
' 7
Q	TR. SĂ.VULESCU	6
Grove, Brit. Rust Fungi, 242, fig. 187 (1913); Moesz, Fungi Hung., IV, Basidiom. Pars 1,
Ured. in Ann. Mus. Nat. Hung., XXXIV, 81 (1941); Săvulescu Tr. et Olga Săvulescu,
Mat. Ured. Roum., 141 (1941).
Syn.: Aecidium rubellum var. Grossulariae Gmel. in Syst. Nat., 1473 (1791) p. p.
Aecidium Grossulariae DC., FI. frâng., VI, 92 (1815); Fuss, Zur Krypt. FI.. Siebenb.
in Verh. ii. Mittheil. d. siebenb. Ver. f. Naturwiss., IV, 125 (1853); Syst. Aufzăhl.
d. in Siebenb. angegeb. Crypt.-Arch. d. Verf.. siebenb. Landsk., II, 438 (1878) ;
Hazslinszky, Magyarhon uszbkgombâi es ragyâi-Math. es termesz. Kbzlem., XIV,
138 (1876).
Aecidium Rumicis var. Grossulariae Pers., Syn. Fung., 207 (1801).
; Puccinia Grossulariae Lagerh., Troms. Mus. Aarsh., XVII, 60 (1895).
Puccinia Ribesii-caricis Klebahn, in Jahrb. f. wissensch. Bot., XXXIV, 395 (1900)
p. p.; Wirtwechselnde Rostpilze, 295—302 (1904); Sacc., Syll. Fung., XVII, 468
(1905); Trotter in FI. Ital. Crypt. I, Ured., 273 (1908); Liro, Ured. Fenn., 190 (1908);
Klebahn, Kr. FI. Mark Brandenb. V-a, 490, fig. B 107 a, p. 486 (1914); Tranzschel,
, Consp. Ured. U.R.S.S., 123 (939).
.Puccinia Aecidii-Grossulariae (Gmel.) Liro, Ured. Fenn., 190 (1908).
Dicaeoma Grossulariae Kern, Trans. Am. Mior. Soc., XXII, 64 (1913).
Puccinia Caricis-Grossulariata Arthur, Rusts in U.S.a. Canada, 208 (1934).
. Puccinia Ribes-nigri-acutae Klebahn, in Zeitschr. f. Pflanzenkr., VI, 327 (1896);
Fischer, Ured. d. Schweiz, 270 (1904); Migula, 1. c., 418.
Puccinia Magnusii Klebahn, 1. c. V. (1896);
Fischer, 1. c. 271; Migula, 1. c. 414.
Puccinia Ribesii-pseudocyperi Klebahn, in Pringsheim, Jahrb. f. wissensch. Bot.,
XXIV, 391 (1899); Fischer, 1. o., 269; Migula, 1. c„ 415, tab. VIII G, fig. 1.
Puccinia Ribes-nigri-paniculatae Klebahn, in Pringsheim, Zeitschr. f. wissensch.
Bot., XXXIV, 393 (1899); Fischer, 1. c., 271; Migula, 1. c„ 419, tab. VIII. G, fig. 4.
Puccinia Ribes-nigri-lasiocarpae Hasler, in Ann. Mycol., XXVII, 350 (1930).
Picnidiile amfigene, dar în special epifile, asociate în grupuri, dar
pe fața superioară sunt și risipite, sferice, subepidermale, cufundate, cca
120 y diametru. Ecidiile hipofile și fructicole formează pete umflate de
coloare galbenă sau roșie, strânse la un loc, cupulate, cu marginea res-
frântă și sfâșiată, celulele peridiei neregulat—exagonale, în șiruri' deștul
de evidente, cu peretele extern până la 8 g grosime, fin transversal striat,
peretele intern până la 5 p. grosime, verucos; ecidiosporii sferici, ovali sau
poliedrici, 15—22 X 12—-18 p, membrana foarte subțire, de abia .de 1 p.
grosime, dens și fin verucoasa. Uredosorii hipofili, dar produc pe fața su-
perioară pete galbene, care se extind și pe fața inferioară în țesuturile dela
partea superioară și inferioară a uredosorilor, mici, 0,5-1 mm, circulari
sau puțin alungiți în direcția longitudinală a frunzei, izolați sau aprppiați
în șiruri longitudinale, la început galbeni ca ceara, apoi ridică epiderma
vesiculos, se deschid și devin pulverulenți, de coloare brună; uredosporii
sferici sau alungit ovali, 18—40 X 16-—23 p ,cad foarte ușor de pe pedi-
celele incolore; episporul cca 2 p egal de gros pe toată suprafața, cu 3,
mai rar cu 4 pori germinativi dispuși ecuatorial, fin și distanțat echinulat
pe toata suprafața. Teleutosorii în parte nasc chiar din uredosori și au ace-
iași formă și mărime cu aceștia, adesea confluenți în sens longitudinal,
tari, de coloare brun-neagră ; teleutosporii măciucați, 34—58 X 15—22 p
rotunziți la capăt, mai rar trunchiați sau puțin ascuțiți, la mijloc puțin
contractați, la bază îngustați, episporul brun, neted, 2—2,5 p grosime, la
vârf ajunge la 7—8 p grosime, porul germinativ terminal evident; pedicclul
gălbuiu, până la 50 p lungime.
S + I = II + III.
Picnidiile Și ecidiile pe frunze de Ribes diferite specii.
Pe Ribes Grossularia L.:	-
Erb.: Regiunea Argeș, Raion Curtea de Argeș — Cumpăna, 28. V.1933
(Herb. Mycol. Rom. XVIII, no. 881);
Lit.: Transilvania (Hazslinsky sub Aecidium Grossulariae DG., Moesz).
Pe Ribes rubrum L.:
Erb.: Regiunea București, Raion București —grădina Institutului
de Cercetări Agronomice, 18.V.1949; Regiunea Prahova, Raion. Vălenii
de Munte—Izvoarele, 24.V. 1950.
Lit.: Transilvania (Fuss sub Aecidium Grossulariae DC., Moesz).
Pe Ribes auream Pursh;
Lit.: Transilvania (Hazslinsky sub Aecidium Grossulariae DG., Mo^sz).
Uredospori și teleutospori pe Carex diferite specii. .
Pe frunze de Carex digitala L.:
Erb.: Regiunea Prahova, Raion Sinaia1—Sinaia, VII. 1905 (Erb. 1
Const.); Raion Vălenii de Munte—Izvoare, 18.VHI. 1950; Regiunea
Argeș, Raion Găești —■ Bădulești, 10.VIII.1944; Regiunea Bacău, Raion
Tg. Ocna — Slănic, 15.VIII.1915; Regiunea Prahova, Raion Sinaia — Si-
naia, leg. M. Brândză,. VII. 1905; Bușteni, 20.VII 1912 [Conștantineanu
sub Puccinia Caricis (Schum.) Rebent.].
Lit.: Regiunea Suceava, Raion Suceava—Burdujeni; Regiunea Ba-
cău, Raion.Tg. Neamț—Vânători; Cetatea Neamț; Regiupea Iași, Ra-
ion Hâilău —Cotnari [Petrescu sub P. Caricis (Schum.) Rebent].
Pe frunze de Carex pseudocyperus L.:
\ Erb.: Regiunea București, Raion București — Pasărea, la marginea
lacului, 18.VII.1943.	(
Area geogr.i Europa.
c) Ecidiile pe Primulacee {Lysimachia}. Teleutosporii pe Carex limasa:
3.	Puccinia limosae Magnus
in Tagebl. Naturf. Vers, zu Munchen, 199 (1877); Hazslinszky, Blbmunkâlatok Magyarhon
Gombâvirânyahoz, 196 (1885); Winter, in Rabenh., Kr. FI. Deutschl., I, 223 (1884);
Sacc., Syll. Fung., VII, 628 (1888); Klebahn, in Pringsheim, Jahrb. f. wissensch; Bot.
396, fig. VIII (1899); Sydow, Monogr. Ured., I, 672, tab. XXXVII, fig. 439 (1904); Migula,'
Kr. FI. Deutschl. Pilze, III, 1,- 412 (1910); Liro, Ured. Fenn., 194 (1908); Klebahn, Kr. FI.
Mark Brandenb., V-a, 495, fig. B 108, p. 486 (1914); Arthur, Rusts in U.S.a. Canada,
212, fig. 211 (1934); Tranzschel, Consp. Ured. U.R.S.S., 124'(1939); Moesz, Fungi Hung.;
IV, Basidiom. Parsl, Ured. in Ann. Mus. Nat. Hung., XXXIII, 195 (1940).
Syn.: Aecidium Lysimachiae SchW., Schr. Nat. Ges. Leipzig, I, 67 (1922).
Dicaeoma Lysimachiae Ktze, Rev, Gen., III, 3, 467 (1898).
Picnidiile amfigene, în grupuri. Ecidiile amfigene, dar în general hi-
pofile pe pete galbene, în grupuri pe fața superioară, uneori și lulpinale,
pe pete roșii portocalii, cupulate ; celulele peridiei în secțiune longitudinală
romboidale, cu peretele extern de 5—6 țz grosime și fin striat, iar cel in- ,
terior cca 4 p. grosime, verucos ; ecidiosporii- sferici, ovali sau'poligonali,;/
16—21 X 12—49 [z, cu membrana cca 1 g grosime, incoloră, foarteHin'
verucoasa, gălbuie, cu plăci caduce, care lasă locuri netede. Uredosorii hi-
pofili sau caulicoli, foarte mici, 0,5 mm, bruni, erumpenți, formează pete mici
decolorate; uredosporii lat elipsoidali, ovali, sau sferici, în parte nercgu-
lați, 20—26 X 17—19 p. mărime, purtați de pedicele lungi până la 30 p.,
membrana brună, 2—2,5 g distanțat echinulată și cu 3—4 pori germinativi
8	TR. SĂVULESCU	8
ecuatoriali. Teleutosorii hipofili sau caulicoli, nasc din uredosori, de aceeași
formă și cu aceeași așezare ca aceștia, de coloare brun-neagră ; teleutosporii
alungiți său măciucat-alungiți, la mijloc puțin contractați, la vârf rotun-
ziți sau puțin îngustați, la bază îngustați spre pedicel, 30—45 X 15—21 p.;
membrana aproape 2 p grosime, brun-întunecată, Ia vârf puternic îngro-
șată (7—16 p) unde este Vizibil și un canal al porului de germinație,
porul germinativ al celulei inferioare imediat sub peretele transversal;
pedicelul aproape incolor, până la 28 p lungime.
S + I == II + III,
Picnidii și ecidii pe frunze de Lysimachia vulgaris L.:
Erb.: Regiunea București, Raion Vidra—Comana, 18.VI.1938.
Uredospori și teleutospori pe frunze de Carex limosa L. Nu a fost încă
descoperită la noi.
Area geograf.: Europa, Siberia, U.S.A.
d. Ecidiile pe Scrophulariacee {Pedicularis). Teleutosporii pe Carex
Goodenoughii.
4.	Puccinia paludosa Plowright
Brii. Ured. a.Ustilag. 174 (1889); Sacc., Syll.Fung., IX, 311 (1891); Sydow, Monogr. Ured.,
I, 671, (1904) etIV, 311 (1924); Fischer, Ured. d. Schweiz, 273, fig. 203 (1904); Bubâk,
Houby Ceske, Dil, I, Ured., 110 (1906); Hariot, Les Uredinees, 178 (1908); Trotter in Fi-
lial. Crypt., I, 273 (1908) ; Liro, Ured. Fenn., 196 (1908); Migula, Kr. FI. Deutschl. Pilze,
III, 1, 417, tab. VIII G, fig. 4 (1910); Massee, Mildews Rusts a. Smuts, 143 (1913); Lind
in Rostrup, Dan. Fungi, 303(1913); Grove, Brit. Rust. Fungi, 248, fig. 192 (1913); Klebahn,
Kr. FI. Mark Brandenb,, V-a, 497, fig. B 109, p. 486 (1914); Fragoso, FI. Iber. Uredales,
I, 9 (1924); Tranzschel, Consp. Ured. U.R.S.S., 124 (1939); Săvulescu Tr., Contrib. connaiss.
Ured. Roum. in Bull. Sec. Sc. Acad. Roum., XXII, Nr. 2, 88 (1938); Moesz, Fungi Hung.,
IV Basidiom. Pars 1, Ured. in Ann. Mus. Nat. Hung., 74 (1941); Săvulescu Tr. et Giga
Săvulescu, Mat. Ured. Roum., 141 (1941).
Syn.: Aecidium Pedicularis Libosch, Mem. de la soc, d’hist. nat. de Moscou, V, 76, tab-
5, fig. I (1814); Fuss, Zur Krypt. FI. Siebenb. im Verh. u. Mittheil. d. siebenb.
Ver. f. Naturwissensch., IV, 112 (1853); Syst. Aufzăhl. d. in Siebenb. angegeb..
Crypt. in Arch. d. Ver. f. siebenb. Landesk,, IV, 438 (1878); Hazslinszky, Magyarhon
iiszokgombai es ragyai-Math. es termezs. Kozlem., XIV, 140 (1876).
Aecidium Sceptri Lindroth in Bot. Notiser, 250 (1900), cf. Liro, 1. c.; Sydow, Monogr..
Ured., IV, 311 (1924). . .
Dicaeoma pediculariatum (Link) Arthur et Kern., N; Am. FI., VII, 748.
Picnidiile în grupuri mici, de coloare gălbuie ca mierea. Ecidiile hipo-
file, pețiolicole sau caulicole, în grupuri circulare, alungite sau. nere-
gulate, dens și neregulat strânse, plan-cilindrice, cu marginea sfâșiată și
resfrântă, celulele peridiei puternic unite, cu peretele exterior până la 7-—9
p grosime și fin punctat, iar peretele interior mai subțire, 3—5p grosime,
fin verucos când este văzut din față; ecidiosporii catenulați, obtus polie-
drici, 15—18 X 14—18 p, membrana subțire, 1 p grosime, dens și fin ve-
rucoasă, conținutul portocaliu, printre verucozitățile fine se găsesc izolate
sau în grupuri Verucozități mai mari. Uredosorii hipofili, mici, ovali sau
alungiți, risipiți sau puțin agregați, dispuși pe pete gălbui, de coloare brun
deschisă, de timpuriu descoperiți și pulverulenți; uredosporii sferici sau
scurt eliptici, 20—26 p diametru, uneori lungimea ajunge până la 28 p,
membrana brună, până la 3 p grosime, acoperită cu echinulațiuni nume-
9.SPECIILE DE PUCCINIA PARAZITE PE CYPERACEE DIN R.P.R. . '9
roase și fine, cu 3 pori germinativi. Teleutosorii hipofili, risipiți,' sau dis-
puși în șiruri longitudinale, circulari sau alungiți, de timpuriu descoperiți,
negri; teleutosporii măciucați, 50—70 X 16—22 p, Ia vârf rotunziți sau
puțin trunchiați, la mijloc slab contractați, celula inferioară mai lungă
și mai îngustă decât cea superioară și se îngustează spre pedicel, membrana
netedă, brună, Ia vârf 7—8 p grosime (uneori până la 11 p), porul germi-
nativ din celula superioară apical, cel din celula inferioară apropiat de
membrana transversală ; pedicelul scurt, gălbuiu, persistent.
S ) I = I 1 | 1II
Picnidiile și ecidiile pe diferite specii de Pedicularis.
Pe Pedicularis paluslris L.:
Erb.: Regiunea Stalin, Raion Stalin—Timișul de Sus ■—17.Vl.1949 ;
Regiunea Bacău, Raion Ceahlău — Broșteni pe Valea Negrei—10.VIL 1938.
Lit.: Transilvania (Hazslinszky sub Aecidium Pedicularis); Regiunea
Sibiu, Raion Sibiu — Ocna Sibiului — (Fuss sub Aecidium Pedicularis,
Moesz).
Pe Pedicularis Sceplrum Carolinum L.:
Erb.:f A fost descoperit de noi la Grozinți, Nordul R.S.S. Moldove-
nească.	,
Uredospori și teleutospori pe frunze de Carex Goodenoughii Gay.:	'
Nu a fost încă descoperit la noi.
Area geograf.: Europa centrală și septentrională. America de Nord,.
în Mexic.	1
e) Ecidiile pe Composilae.	/ ,
x) Ecidiile pe Lacluca diferite specii. Teleutosporii pe Carex muricata.
5.	Puccinia Opizii Bubâk
in Gentralbl. f. Bakt. u. Parasitenk. II Abt. B<L IX, 925 (1902) ; Houby Ceske, Dil I,
Ured., 106 (1906); Ein Beitrag zur Pilzfl. v. Ungarn in Novenyt. Kozlem., VI, no. 47
(1907); Sydow, Monogr. Ured'., I, 659 (1904); Fischer, Ured. d. Schweiz,288, fig. 210 (1904),
Sacc., Syll. Fung., XVII, 371 (1905); Hariot, Les Uredinees, 177 (1908); Trotter in FI.
Ital. Crypt., I, 123 și 282 (1908); Liro, Ured. Fenn., 211 (1908); Migula, Kr. FI. Deutschl.
Pilze, III, 1, 414 (1910); Grove, Brit. Rust Fungi, 152 (1913); Massee, Mildews, Rusts a..
Smuts, 163 (1913); Klebahn, Kr. FI. Mark Brandenb., V-a, 498, 894, fig. B 110, p. 486 '
(1914); Constantineanu, Uredinees de Roumanie, 370 (1920); Oudem., Enum. Syst. Fung..
IV, 1140 (1923); Fragoso, FL Iber. Uredales, I, 12, fig. 2 (1924); Tranzschel, Consp. Ured-. .
U.R.S.S., 127 (1939); Moesz, Fungi Hung., IV, Basidiom., Pars 1, Ured. in Ann. Mus,.,
Nat. Hung., XXXIV, '73 (1941); Săvulescu Tr. et Olga Săvulescu, Mat. Ured. Roum,, 141 (
(1941); Săvulescu Tr., Mat. Ured. Roum. Supl., I, în Bull. Sec. Sc, Acad. Roum.,' XXVL
no. 5, 321 (1944); Săvulescu Tr., Mat. Ured. Rom. Supl., II, în Anal. Acad. R.P.R., Seria \
A, Tom. I, Mem. 16 (1949).	•	.	,
Syn.: Aecidium lactucinum Lagh. .et Lindr. in Act. Soc. pro Fauna et Flora fenn., XX,
Nr. 9, p. 19, c. fig. (1901).
Aecidium Lactucae-sativae Sydow, Monogr. Ured., IV, 311'(1924).
Aecidium lampsanicolum Tranzschel, in Travaux du Musee Bot. de, l’Acad. Imper,.
des Sc. de St. Petersbourg, II, 42 (1904); Sydow, Monogr. Ured., IV, 302'(1924).
Puccinia^extensicola hieraciata (Schw.) Arthur, Rusts in U.S.a. Canada, 199 (1934)
Dicaeomâ hieraciatum (Schw.) Arthur et Kern., N. Amer. FI., VII, 366, 78L ■ .
Picnidiile epifile, pe pete izolate, adesea neînsoțite de ecidii. Ecidiile
hipofile, în grupuri circulare care ajung până /la 0,5 cm diametru,.
10	TR. SĂVULESCU■	 10
pe pete violete sau purpurii înconjurate de o zonă galbenă, pro-
voacă mici hipertrofii ale nervurelor, cupulate, cu marginea resfrântă
și sfâșiată, celulele peridiei dispuse în șiruri longitudinale evidente,
18—25 x 15—23p, cu peretele exterior 5—7 p grosime, fin transversal
striat, peretele interior subțire, verucos; ecidiosporii sferici, subsferici,
elipsoidali sau poliedrici, 16—22 X 14—22p, portocalii, membrana de abia
de lp grosime, fin și dens Verucoasă, printre verucozitățile fine se găsesc
mai ales spre vârf Verucozități mai mari și plăci caduce. Uredosorii hipo-
fiii sau caulicoli, pe pete mici galbene, mai mult sau mai puțin risipiți,
mici, ovali sau alungiți, la început acoperiți de epiderma argintie, apoi
descoperiți, pulverulenți, de coloare brun-ciocolatie; uredosporii sferici,
subsferici, ovali sau elipsoidali, uneori colțuroși și neregulați, 18—33x
18—22 p, membrana brun-castanie, distanțat și fin echinulată, cu 2—3
pori germinativi dispuși, mai mult sau mai puțin, ecuatorial. Teleutosorii
hipofili sau caulicoli, risipiți sau ici colo agregați, tari, adesea rămân
acoperiți de epidermă până în primăvară, negri, mici, ovali sau alungiți;
teleutosporii măciucați sau alungit-măciucați, 35—60 x 13—24p, la capăt
rotunziți, trunchiați sau îngustați, la mijloc mai mult sau mai puțin
contractați, la bază îngustați spre pedicel, membrana netedă, brună, la
vârf 11—18p îngroșată; porul germinativ al celulei superioare lateral
față de papilă, iar cel din celula inferioară sub peretele transversal;
pedicălul incolor, persistent, egal în lungime cu sporul.
S | T 1.1 | ni
Ecidiile și picnidiile pe frunzele de Lacluca diferite specii:
Pe Lacluca (Mycelis) muralis (L.) Dum.:
Erb.: Regiunea Suceava, Raion Vatra Bornei—Vatra Bornei, 21.VII.
1948; Regiunea Iași, Raion Iași-—Repedea, în pădure, pe malul Vas-
luețului, 26.V.1939, leg. G. Papp și M. Răvăruț, det. Fr. Petrak (Flora
Rom. exsicc. Nr. 2342); Pădurea dela Bârnova, V. 1898 (Erb. Gonst.);
3.V.1902 (Erb. Gonst.); Poeni, 23.V.1902 (Erb. Gonst.); Raion Negrești—
Grajduri, 8.VI.1902 (Erb. Gonst.); Raion Godăești'—DobroVăț, 30.V.1902
(Erb. Gonst.);, Moșna, în pădure, 20.IV.1904 (Erb. Gonst.); Regiunea
Putna, Raion Focșani—Grângu, lângă Focșani, VI. 1913, leg. M. Brândză
(Erb. Gonst.); Regiunea Prahova, Raion Vălenii de Munte—Cheia,, 8.VI.
1932; Izvoare, 10.VI.1946; Raion Sinaia—Sinaia, 11.VII.1931; Bușteni,
27.VII.1930; Regiunea București, Raion Vidra—Gomana, VI.1894 (Erb.
Gonst.); 20.VI.1928; Regiunea Gorj, Raion Turnu-Severin—Vârciorova
18.VII.1894 (Erb. Gonst.); Regiunea Severin, Raion Almaș—Băile
Herculane pe Bomogled, 6.VI.1933.
Lit.: Regiunea Severin, Raion Almaș—Băile Herculane, în valea
Gernei (Bubâk, Moesz).
Pe frunze de Lacluca saliva L.:
Erb.: Regiunea București, Raion București'—București, 22.V.1933
(Herb. Mycol. Rom. XXII, no. 1902); VI.1942; Pasărea—4.VI.1942;
Regiunea Iași, Raion Iași—în grădinile de legume din împrejurimile
lașului — 24.IV.1915 (Erb. Gonst.).
Pe frunze de Lacluca quercina L.:
Erb.: Regiunea București, Raion București—Pasărea'—VI.1935.
.11	SPECIILE DE PUCCINIA PARAZITE PE CYPERACEE DIN R.P.R.	11
Uredospori și teleutospori pe frunze și tulpini de Carex muricata L.:
Erb.: Regiunea Iași, Raion Iași—Bârnova, locuri umbroase, X. 1896
(Erb. Gonst.); 10.IX.1901 (Erb. Gonst j ; 13.V.1902(Erb. Gonst.); Regiunea
Bacău, Raion Ceahlău—Borca, 25.VIII.1913 (Erb. Gonst.); Broșteni,
15.VII.1942; Raion Tg. Ocna—Slănic, pe valea Bobru, 21.VIII.1915
(Erb- Gonst.); Regiunea Prahova, Raion Vălenii de Munte—IzVoare, 2. VIII.
1950; Regiunea Vâlcea, Raion Horezu—Horezu,' 14.VII.I938; Regiunea
Gorj, Raion Tur?m—Severin—Vârciorova, VI.1894 (Erb. Gonst.).
Area geograf.: Europa, U.S.A.
XX Ecidiile pe Serratula. Teleutospori pe Carex flava.
. .... I
6.	Puccinia Schroeteriana Klebahn,
■in Zeitschr. f. Pflanzenkr., V, 261, fig., p. 262 (1895); Sacc., Syll. Fung., XIV, 345 (1899);
Sydow, Monogr. Uied. I. 656 (1904); Bubâk, Houby Ceske, Dil I, Ured. 109 (1906) ;
Hariot, Les Uredinees 176 și 294 (1906); Trotter, in FI. Ital. Crypt., I, 291 (1908); Migala,
Kr. FI. Deutschl. Pilze, III, 1, 409 (1910); Massee, Mildews Rusts a. Smuts, 103 (1913);
Constantineanu, Uredinees de Roumanie, 369 (1920); Oudem., Enum. Syst, Fung., IV,
1107 (1923); Tranzschel, Consp. Ured. U.R.S.S., 126 {1939); Săvulescu Tr. et Olga Săvu-
lescu, Mat. Ured. Roum., 142 (1941).	_	■
Syn.: Aecidium Serratulae Schroeter, Pilze Schles. 379 (1887); Sacc., Syll. Fung.,, VII,
804 (1888).
Aecidium rubellum Gmel. var. Serratulae Alb. et Sch'w. et Kze, n. GLXVI.
Puccinia Serratulae-caricis Klebahn, Kr, FI. Mark Brandenb., V-a, 501, fig. B 111,
p. 522 (1914).
Picnidiile epifile, subepidermice, sferice, 80—90 p diametru. Ecidiile
hipofile nu sunt nici numeroase și nici dens asociate, în grupuri mici,
dispuse pe pete circulare purpurii întunecate și înconjurate de' o margine
gălbuie, peridia cupulat-cilindrică, cufundată, orificiul puțin proeminent,
sfâșiat, celulele peridiei 18—22X18—20p, cu peretele exteripr până Ia,8p.
grosime, fin transversal striat, iar cel interior până la 4p grosime, verucos;
ecidiosporii catenulați, elipsoidali, sferic-poliedrici sau poliedrici, 14—17X
12—14p, membrana de abia de 1 p grosime, incoloră, fin verucoasă, printre
verucozitățile mici se găsesc și izolate Verucozități mai mari precum și
plăci circulare netede. Uredosorii amfigeni, dar mai ales hipofilii, până
la 0,5 mm mărime, de coloare brun deschisă, risipiți pe pete gălbui,
acoperiți la început de epidermă; uredosporii sferici, aproape sferici sau
scurt elipsoidali, 24—26X18—21 p, membrana brunie, 2—2,5p grosime,
distanțat-echinulat-verucoasă,cu 3 pori germinativi. Teleutosorii am-
figeni, dar în general epifili, câteodată strânși în mici grupuri, dispuși
pe pete mici gălbui, mici, 0,25—1 mm lungime, la început acoperiți de,
epidermă și de coloare brună, apoi rup epiderma, devin pulverulenți
și de coloare neagră ; teleutosporii scurt sau alungit-măciucați, câteodată
neregulați, 30—60X16—22p, la Vârf rotunziți, trunchiați, sau oblic ascu-
țiți, celula inferioară mai îngustă se atenuează spre pedicel, membrana
netedă, brună, 1—2p grosime, la vârf mult mai groasă, ajunge până la
6—-10p, porul germinativ din celula superioară apical sau puțin lateral,
cel din celula inferioară sub peretele transversal; pedicelul incolor sau slab
gălbuiu, persistent, egal cu lungimea sporului.
S + I = II + III
13
SPECIILE DE PUCCINIA. PARAZITE PE CYPERACEE DIN R.P.R.
,13
12
TR, SĂVULESCU
12
Picnidii și ecidii pe frunzele diferitelor specii de Serratula.
Pe Serratula tinctoria L.:
Erb.: Regiunea Buzău, Raion Buzău—Buzău, Ia Crâng, 1.VI.1933
(Herb. Mycol. Rom. XXII, 1073).
Pe Serratula Wolffii Andrae (syn. S. coronata L., p.p.).
Erb.: Regiunea Bârlad, Raion Vaslui'—Bălteni, fânețe umede, 28.V.
1925 (Erb. Const.). '	;	.
Uredospori și teleutospori p,e frunze și tulpini de Carex flava L. :
Erb.: Regiunea Stalin, Raion Stalin'—Timișul de Șus; 18.VII.1938.
Area geograf.: Europa Centrală și U.R.S.S. (Ucraina).
2.	Uredosporii cu 2 pori germinativi. Ecidiile pe Composee.
x Porii germinativi la extremitatea superioară, înconjurați de o zonă
circulară fără echinulațiuni.
a) Ecidiile pe specii de Lappa, Taraxacum. Teleutosporii pe Carex
sitvatica, C. pallescens, C. praecox, C. divulsa, etc.
7.	Puccinia silvatica Schroeter,
in Colin, Beitr., III, 68 (1879); Wihter, in Rabenh., Kr. FI. Deutschl., I, 223^(1884); Sacc.
Syll. Fung'., VII, 627 (1888); SyaoW, Monogr. Ured., I, 656 (1904); Fischer, Ured. d.
Schweiz, 289, fig. 211 (1904); Klebahn, Wirtswechselnde Rostpilze, 202 (1904); Bubâk
Houby Ceske, Dil I, Ured., 105 (1906); Hariot, Les Uredinees, 177 (1908); Trotter, in
FI. Ital. Crypt., I, 281 (1908); Liro, Ured. Fenn., 208 (1908); Migula, Kr. FI. Deutschl.
Pilze, III, 1, 416, tab. VIII G, fig. 3 (1910); Massee, Mildews, Rusts a. Smuts, 163
(1913); Lind, in Rostrup, Dan. Fungi, 301 (1913); Grove, Brit. Rust Fungi, 245, fig. 189
(1913); Klebahn, Kr. FI. Mark Brandenb., V-a) 504, fig. B 112, p. 522 (1914); Oudem.,
Enum. Syst. Fung. IV, 1097 (1923); Fragoso, FI. Iber. Uredales, I, 16, fig, 4 (1924);
Gonstantineanu, Ured. de Roumanie, 370 (1920); Petrescu. Contrib. FI. Mycol. Roum.
Ann. Sc. Univ. Jassy, XII, fasc. 1—2,106 (1923); Tranzschel, Consp. Ured. U.R.S.S., 127
(1939); Moesz, Fungi Hung., IV. Basidiom. Pars 1, Ured., in Ann. Mus. Nat. Hung.,
XXXIV, 87 (1941); Gombâk a Szekelyfoldrol-A Szekely Nemz. Muz. Emlekkonyve- 7
(1939); Săvulescu Tr. et Olga Săvulescu, Mat. Ured. Roum., 142 (1941); Săvulescu Tr., Mat.
Ured. Roum. Supl. I, in Bull. Sec. Sc. Ac^d. Roum. XXVI, no. 5, 322 (1944); Săvulescu
Tr., Mat. Ured. Rom. Supl., II, in Anal. Acad. R.P.R., Seria A, Tom. I, Mem. 1,18 (1949)..
Syn: Aecidium Taraxaci Kze. et Schm., Mycol. Hefte, I, 85 (1817);
Caeoma Compositarum Link, Sp. Plant., II, 50 (1825), pp.
Puccinia punctum Lk.-Fuss, Syst. Aufzăhl. d„ in Siebenb. angegeb. Crypt.;
Arch. d. Ver. f. Siebenb. Landesk., IV, 441 (1878);
Aecidium Senecionis Desm., in Ann. Sc. Nat., VI, 243 (1836).
Aecidium Rostrupii Thuem., Myc. Univ., no. 624 (1875—1884).
Aecidium Crepidis Wallr., Fuss, Syst. Aufzăhl. d. in Siebenb. angegeb.
Crypt. Arch. d. Ver. f. siebenb. Landesk., IV, 436 (1878).
Picnidiile în grupuri mici strânse la un loc, galbene ca mierea»
Ecidiile în general hipofile, rareori sunt și epifile, dispuse pe pete galbene
sau roșii evidente pe fața superioară, în dreptul cărora țesuturile sunt
umflate și înconjurate de o zonă galbenă, formează grupuri circulare
de 2—5 mm diametru, strânse de regulă în jurul picnidiilor, mai rar for-
mează grupuri neregulate sau sunt izolat risipite, pe scapul florifer produc
răsuciri neregulate, cupulate, cu marginea resfrântă, sfâșiată, celulele
peridiei strâns unite între ele, în șiruri longitudinale evidente,' au peretele
exterior până la grosime, evident transversal striat iar pe cel interior
ceva mai subțire, 4—6p, egal de verucos; ecidiosporii catenulați, sferici,,
sferic-poliedrici sau oval-poliedrici, portocalii, 12—16 X10—14p, membrana
subțire de abia de 1 p grosime, dens și fin Verucoasa, printre verucozitățile:
fine se găsesc altele mai mari. Uredosorii hipofili, mici de 1 mm, eliptici, |f
dispuși pe pete gălbui, la început epiderma este ridicată Veziculos deasupra
lor apoi se rupe iar resturile ei înconjură uredosorii; de coloare bruniu-
roșietică; uredosporii sferici, eliptici sau ovali, 21—27 X14—20p, membrana
galben-brună, distanțat echinulată, cu 2 pori germinativi la partea supe-
rioară, de regulă față în față, în jurul porilor membrana este netedă;
Teleutosorii hipofili, circulari, alungiți sau formează strii până la
1 mm lungime și 1/4 mm lățime, bombați, tari, dar de timpuriu rămân
descoperiți, de coloare brun-neagră; teleutosporii în general măciucați,
35—55x14—21 p, la vârf rotunziți sau turtiți, mai rar îngustați, la bazși
îngustați pe pedicel, la mijloc mai mult sau mai puțin contractați, membrana
netedă de coloare galben-brună, la vârf mai întunecată și de 7—10 p
îngroșată, în celula superioară porul germinativ este lateral față de vâif,
iar în celula inferioară sub peretele transversal; pedicelul destul de scurt,
brun-gălbuiu, persistent.	.	;	'
S | 1 II | III
Picnidiile și ecidiile pe specii de Lappa, Taraxacum, Senecio, Crepis
și alte Composee.
Pe frunze de Lappa major Gaertn. (syn. Arctium Lappa L.),:
Erb.-. Regiunea Argeș, Raion Curtea de Argeș—Cumpăna, 28.V.1933.
Pe frunze și scapul florilor de Taraxacum officinale WebE.:
Erb. : Regiunea Iași, Raion Iași—Ezăreni, ,9. VII. 1942, leg. V. Bontea;
Dancaș, 8.VII.1942; Galata, de-a-lungul gardurilor, V.1897 (Erb. Const.);
Copoii,’ 13.IV. 1901 (E’b. Const.); Bârnova, deasupra tunelului, 13.V. 1902
(Erb. Const.); Școala Normală Vasile Lupu, în fânețe, 7.V.1902 (Erb.
Const.); Giurea/15.V.1902 (Erb. Const.); Ungheni, fânețe, 19.V. 1902
(Erb. Const.); lângă Hanul Beldiman, fânețe, pe mâlul Bahluiului,
16.V.1939, leg. M. Răvăruț (Flora Roman. Exsicc. Nr. 2345)yRegiunea
Bârlad, Raion Vaslui—Bălteni, 9.V. 1920 (Erb. Const.); Raion Godaești —
Moșna, pădure, 29.III.1903 (Erb. Const.); Regiunea Putna, Raion Panciu—
Mărășești, 5.VII.1942, leg. V. Bontea ; Popești, 11.V.1940; Regiunea'Buzău,
Raion Buzău — Buzău, 1.VI. 1933; Regiunea Prahova, Raion Plpe.ști —
Ploești, la Crângul lui Bot, 4. IV. 1941; Raion Vălenii de Munte — Izvoare,
8.V. 1950; Raion Sinaia—Sinaia, 21.V.1927; Raion TârgoViște -r-M-rea
Dealului, 10.V.1930; Regiunea Argeș, Raion Găești—Bădulești, 18.V.1944;
Raion Curtea de Argeș—Cumpăna, 28.V.1933 (Herb. Mycol. Rom.
XXII, Nr. 1067); Regiunea București, Raion București—Otopeni,'i;V.1930;
Herăstrău, 8. V. 1926; Ștefănești, IV.1904, leg. M. Brândză (Erb. Const.);
Raion Vidra—Comana, V. 1907, leg. M. Brândză (Erb. Const.); 10.V. 1927;
11.V.1930; 14.V.1933; 7.V.1936; Mihai Bravul, 18.V.1941.
Lit.: Regiunea Iași,. Raionul Negrești'—Scânteia; Regiunea Bacău,
Raion Tg. Neamț—Vânători (Petrescu); Regiunea Stalin, Raion Sf.s
Gheorghe—Reci (Moesz).
Pe frunze de Senecio nemorensis L.:	,	'
Erb.: Regiunea Rodna, Raion Năsăud—Muntele Rotunda— (Linhart,
Fungi hung., Nr. 221 sub P. conglomerata).
Pe frunze de Crepis biennis L.:
Lit.: Regiunea Sibiu, Raion Sibiu — Brad — (Fuss, spb, Aecidium
Crepidis Wallr., Moesz).
16
TR. SĂVULESCU
16
Picnidiile și ecidiile pe frunzele vii de Chrysanthemum Leucanthemum
Erb.'. Regiunea Bacău, Raion Piatra-Neamț •—Mănăstirea Văratec,
15.V.1946; Regiunea Prahova, Raion Vălenii de Munte — Izvoare, 20.
V. 1949; Regiunea Argeș, Raion Găești — Bădule'ști, 14.VI.1944.
Uredosporii și teleutosporii pe frunze de Carex montana L.
Stadiul acesta nu a fost încă descoperit în flora țării noastre.
Area geograf.: Europa.
d) Ecidiile pe diferite specii de Centaurea. Teleutosporii pe Carex
montana.
10.	Puccinia Caricis-inontanae Fischer,
in Bull. Herb. Boiss. VI, 12 (1898); Entwikcl. Unters. Rostpilze, 23, fig. 5, tab, I,
3 (1898); SydoW, Monogr. Ured., I, 662 si 899 (1904); Fischer, Ured. d. Schweiz, 279
(1904); Sacc., Syll. Fung., XVII, 372 (1905); Bubâk, Houby Ceske, Dil I, 108 (1906);
Hariot, Les Uredinees, 177 (1908); Trotter, in FI. Ital. Crypt., I, Ured., 276 (1908);
Migula, Kr. FI. Deutschl. Pilze, III, 1, 413, tab. VIII F, fig. 5 (1910); Klebahn, Kr. FI.
Mark Brandenb., V-a, 517 (1914); Fragoso, FI. Iber. Uredales, II, 377 (1925); Tranzschel,
Consp. Ured. U.R.S.S., 127 (1939); Moesz, Gombâk a Szekelyfbldrbl -A Szekely Nemz.
Muz. Emlekkonyve-7 (1939); Fungi Hung., IV, Basidiom. Pars 1, Ured., in Ann. Mus. Nat.
Hung., XXXIII, 170 (1940); Săvulescu Tr., Mat. Ured. Rom., in Anal. Acad. R.P.R.,
Seria A, Tom., I, Mem., 1, 9 (1949) că subspecie la P. Centaureae caricis Tranzschel.
Picnidiile amfigene însă mai mult epifile, în grupuri mici în mijlocul
grupurilor de ecidii. Ecidiile hipofile, în general în grupuri circulare de 2—4
mm diametru, în general strâns apropiate, înconjurate de o zonă decolo-
rată, cupulate, cu marginea resfrântă și sfâșiată; celulele peridiei în șiruri
evidente, puternic unite, cu peretele exterior de 7'—10 p. grosime și punc-
tat, iar cel interior de cca 5 p, grosime, aculeat-Verucos; ecidiosporii
catenulați, obtus poliedrici,. 14—18 p diametru, membrana subțire, foarte
fin verucoasă. Uredosorii hipofili, dispuși pe pete gălbui, până la 1 mm lun-
gime și 1/4 — 1/3 mm lățime, descoperiți de timpuriu, de coloare brun
deschisă ; uredosporii sferici sau elipsoidali, 18'—21 p diametru, membrana
brună, distanțat și fin Verucoasă, cu 2 pori germinativi în partea superi-
oara. Teleutosorii conformi cu uredosorii, hipofili, mici, 1 mm lungime,
1/4 —1/3 mm lățime, risipiți, negricioși; teleutosporii piriformi sau mă-
ciucați, la vârf rotunziți sau mai rar papiliform prelungiți, 42-—52 X 18—
24 p , Ia mijloc puțin contractați, la bază .îngustați, celula inferioară în
general mai îngustă dar mai lungă decât celula superioară, membrana ne-
tedă, brună, la Vârf până la 14 p grosime și mai întunecată, porul celulei
superioare lateral față de Vârf, iar acela al celulei inferioare imediat sub
peretele transversal ; pedicelul incoloi’ sau spălăcit bruniu, persistent, egal
de lung cu sporul.
S +I = II + III
Picnidiile și ecidiile pe frunzele diferitelor specii de Centaurea.
Pe frunze de Centaurea micranlhos Gmel.:
Erb.: Regiunea București, Raion CreVedia Mare—Stoenești, 15.VI. 1948.
Lit.: Regiunea Stalin, Raion Sf. Gheorghe — Reci (Moesz).
Pe Centaurea montana L. :
Lit.: Regiunea Cluj, Raion Cluj —Făget, lângă Cluj (Moesz)
17	SPECIILE DE PUCCINIA PARAZITE PE CYPERACEE DIN R.P.R. 17
Uredosporii și teleutospori pe frunzele de Carex montana L.:
Erb.: Regiunea Hunedoara, Raion—Alba lulia—Almașul Mare,
28.VII.1945, leg. Tr. Bunea.
Area geograf.: Europa.
e) Ecidiile pe diferite specii de Centaurea jacea. Teleutosporii pe Carex
leporina.
11.	Puccinia Jaceae-leporinae Tranzschel,
in Mus. Bot. Acad. St. Petersb., VII, 12 (1909); Klebahn, Kr. FI. Mark Brandenb., Va.
519 (1914'; Tranzschel, Consp. Ured. U.R.S.S., 126 (1939)); Săvulescu Tr., Mat. Ured.
Rom. Supl., II, in Anal. Acad. R.P.R., Seria A, Tom., I, Mem., 1, 9 (1949) ca sub-
specie la P. Centaureae-Caricis Tranzschel.
Specie morfologic foarte apropiată de precedentele, se deosebește
biologic.
S + I - II + III
Picnidii și ecidii pe Centaurea Jacea L.
Acest stadiu nu a fost găsit încă la noi.
Uredospori și teleutospori pe Carex leporina L.
Erb.: Regiunea Hunedoara,. Raion Alba lulia — Almașul Mare, colina
Bodea, 29-VII. 1945, leg. Tr. Bunea; Regiunea Bacău, Raion — Călimă-
nelul și Deluganu, 16.VH.1901 (Erb. Gonst.); Raion Piatra-Neamț —
Brateș, pe pârâul Tarcău, 5.VIII.1913 (Erb. Const.); Raion Tg, Ocna —
Slănic, pe pârâul Pufu, 28.VIL 1915 (Erb. Const.); Regiunea Prahova,
Raion Sinaia — Bușteni, locuri umede, VII. 1910 (Erb. Const.); Regiu-
nea Gorj, Muntele Buliga, VII.1903 (Erb. Const.) sub P. silvatica
Schroeter;
Lit.: Regiunea Iași, Raion Negrești'—Scânteia; Regiunea Bacău,
Raion Tg. Neamț'—Vânători (Petrescu sub P. silvatica Schroeter).
Area geograf.: Europa.
/) Ecidiile pe Centaurea Jacea, C. jurineaefolia, C. rhenana. Teleutos-
porii pe Carex muricata.
12.	Puccinia tenuistipes Rostrup,
in Hedwigia, 180 (1887); Schroeter, Kr. FI. Schles., 329 (1887); Sacc., Syll. Fung., VII,
628 (1889); Sydow, Monogr. Ured., I, 660 (1904); Hariot, Les Uredinees, 177 (1908);
Trotter, in FI. Ital. Crypt., I, 276 (1908); Liro, Ured. Fenn., 205 (1908); Migula, Kr.
FI. Deutschl. Pilze ,111, 1, 414 (.1910); Lind, in Rostrup, Dan. Fungi, 302 (1913); Kle-
bahn, Kr. FI. Mark Brandenb., V-a, 518 (1914); Săvulescu Tr. et Olga Săvulescu, Mat.
Ured. Roum., 143 (1941).
Picnidiile în grupuri mici, epifile, de coloarea mierei. Ecidiile hipofile
pe pete circulare sau neregulate, gălbui sau roșietice, mai mult sau mai
puțin dense, dispuse în cercuri sau neregulat, cupulate, cu marginea res-
îrântă și sfâșiată, celulele peridiei mai mult sau mai puțin cubice au pe-
retele exterior până la 8 p grosime și fin transversal striat, iar peretele
interior mai subțire și Verucos; ecidiosporii sferici-poliedrici, portocalii,
16'—22 p. diametru, membrana subțire, foarte fin verucoasă. Uredosorii hi-
pofili, pe pete gălbui, mici, risipiți, punctiformi, de coloare brună ; uredos-
porii sferici, aproape sferici, elipsoidali sau ovali, 20—26 x 15—22 p.,
2
18 ;	■	TR. SĂVULESCU	;	18
19
membrana:bi'ună, echinulată. Teleutosorii hipofili, risipiți, mici, tari, punc-
tiformi, înconjurați de epiderma ruptă (total sau pe jumătate), de coloare
brun-neagră; teleutosporii măciucați, 40—50 x 11—19 p, la vârf ro-
tunziți, sau ascuțiți, la mijloc puțin contractați, la bază îngustați, mem-
brana subțire* Ia vârf de 10—14p, îngroșată, netedă, la vârf mai întune-
cată ; pedicelul aproape incolor, persistent, egal aproape în lungime cu
sporul.
/ S -1 ■ T : ■ 11 ■ | III
Picnidiile și ecidiile pe frunzele de Centaurea jurineaefolia Boiss. •
Erb.: Regiunea București, Raion Vidra—Comana, 11.V.1930 (Herb.
Mycol. Rom. XXII, no. 1082).
Pe frunze de Centaurea arenaria M.B.:
Erb.: Regiunea Galați, Raion Tulcea — Periprava, 19.V.1935 (Herb.
Mycol. Rom. XXII, no, 1083).
Uredosporii și teleutosporii pe frunzele de Carex muricata L.:
Acest stadiu nu a fost descoperit încă la noi.
Arca geograf.: Europa.
g). Ecidiile pe Senecio Jacobaea L. Teleutosporii pe Carex arenaria L.
13.	Puccinia Schoeleriana Plowright et Magnus,
in Quart. Journ. Microsc. Science, XXV, New Ser., 167 și 170, referat în Hedwigia 39
(1886); Sacc., Syll. Fung., VII, 627 (1888); Plowright, Brit. Ured. a. Ustilag., 171 (1889);
Sydow1, Monogr. Ured., I, 659 (1904); Klebahn, Wirtswechseln. Rostpilze, 308 (1904);
Liro, Ured. Fenn., 207 (1908); Migula, Kr. FI. Deutschl. Pilze, III, 1, 408 (1910); Grove,
Brit. Rust Fungi, 246, fig. 190 (1913); Klebahn, Kr. FI. Mark Brandenb., V-a/512, fig. B
117, p. 552 (1914); Tranzschel, Consp. Ured. U.R.S.S., 125 (1939).
Syn«: Aecidium Jacobeae Grev., FI. Edinb., 445.
Puccinia ligericae Sydow,. Monogr. Ured., I, 658 (1904); Migula, Kr. FI. Deutschl.
Pilze, III, 1, 658 (1910).	.
Picnidiile epifile. Ecidiile în general hipofile, pe. pete circulare galbene
sau galben-brune, până la 1 cm diametru, dispuse circular șau^ nere-
gulat, cupulate, cu marginea resfrântă, sfâșiată, celulele piridiei până la
45p lungime în diagonală, au peretele exterior până la 7p grosime, fin
striat transversal, iar cel interior de cca 4p grosime, verucos; ecidiosporii
sferic-poliedrici, 15— 20X12—17p membrana subțire de abia de lp,
incoloră, fin verucoasă, dar printre verucozitățile fine se găsesc izolat sau
în grupuri, verucozități mai mari. Uredosorii în general hipofili, circulari
sau alungiți-, înconjurați de epiderma resfiântă, mici, risipiți, produc pete
gălbuiu-deschise, pulverulenți, de coloare brună ; uredosporii aproape sferici
sau ovali sau elipsoidali, 25—30X14—20p, membrana gălbuiu-brună,
echinulată. Teleutosorii hipofili, izolați sau ici colo asociați în grupuri,
alungiți sau lineari, proeminenți, înconjurați de epiderma ruptă, de
timpuriu descoperiți; teleutosporii măciucați sau fusiformi, la vârf
rotunziți sau conic atenuați, 60;—80X15—20p, la mijloc ușor contrac-
tați, la baza îngustați, membrana netedă, de coloare brun deschisă, în
celula inferioară și mai deschisă la coloare, la vârf până la 14g grosime și
mai întunecată; pedicelul persistent, 25—45p lungime, de coloare găl-
buiu-brunie.
S 4-1=11+111
SPECIILE DE PUCCINIA PARAZITE PE CYPERACEE DIN R.P.R.
Picnidiile și ecidiile pe frunze de Senecio Jacobaea L.
Stadiul acesta nii a fost încă descoperit la noi.
Uredosporii și teleutosporii pe frunze de Carex arenaria L.
Erb.: Regiunea Galați, Raion Tulcea—Periprava, 19.V. 1935.
Area geograf.: Europa.
XX) Porii germinativi dispuși ecuatorial. Ecidiile pe, Senecio.
14.	Puccinia Senecionis-acutiformis Hasler, Mayor et.Cruchct,
in Bull. Soc, Vaud. d. Sc. nat., LIV, no. 205, p. 339—344 (1922); Mayor, BulL Soc.
neuchâte). d. Sc. Nat., XLVIII, 383 (1923); Tranzschel, Consp. Ured. U.R.S.S., 125
(1939).	.	;
Syn.: Aecidium paludosum Pass., Nuov. Giorn. bot. Ital., IX, 267 (1877); Sacc., Syll.
Fung., VII, 803 (1888); Hariot, Les Uredinees, 297 (1908); Trotter, in FI. Ital.
Crypt., I, Ured., 431 (1908); Sydow, Monogr. Ured., IV, 56 (1924); Săvulescu
Tr. et Olga Săvulescu,. Mat. Ured. Roum., 250 (1941).
Aecidium Senecionis Fischer, Ured. d. Schweiz, 534, fig. 335 (1904); Iwanoff in.
Centralbl. f. Bakt., II Abt., XV1II, 659 (1907); Sydow, Monogr. Ured., IV, 55
(1924).
Aecidium Senecionis-crispati Schroeter, FI, Kr. Schles. 379 (1887); Sydow, Mo-
nogr., I, Ured., IV, 55 (1924).
Aecidium Margueryanum Maire, Bull. Soc. Myc. France, XVI, 70 (1900) ; Sydow,■>
Monogr. Ured., IV, 56' (1924).	‘
Aecidium Senecionis-Durieui Fragoso, Acerca de algun. Ustilag. y Ured. de la FI.
esp. -Bol. de la R. Soc. Esp. de Hist. Nat., 197 (1913); FI. Iber. Uredales, II,
368 (1925); Sydow, Monogr. Ured., IV, 56 (1924).	'
Picnidiile epifile, de coloarea mierei, risipite,sau puțin asociate. Bel-
diile hipofile (câteodată epifile), dispuse pe pete gălbui sau brunii, până
la 1 cm diametru, dense, cupulate, cca 200-—250p diametru, marginea^
resfrântă, sfâșiată ; celulele peridiei strâns unite, romboidale, 25—40X ’
18—24 p, au peretele exterior până la 8p'' grosime și fin transversal striat
iar cel interior 3 -4p grosime, Verucos ; ecidiosporii sferic-poliedrici, 16 -21‘
12—18p, membrana cca 4 p grosime, dens și fin verucoasă, incoloră. Ure-
dosorii hipofili, pe pete gălbui, mici, înconjurați de resturile epidermei
rupte, de coloare brunie; uredosporii eliptici sau ovali, 20—25X14—21p,
membrana galben-brună distanțat echinulată, cu doi pori germinativi'
în regiunea ecuatorială. Teleutosorii hipofili, circulari, alungiți sau lineari/
tari, bombați, descoperiți de timpuriu, de coloare brun-neagră;țeleutoâporii
în general măciucați, 30—50 X15—21 p, rotunziți sau turtiți, mai rar ascuțiți,'.
la bază îngustați, la mijloc mai mult sau mai puțin contractați, membrana*
galben-brună, netedă, la capăt până la 9—10p grosime și mai întunecată?
pedicelul scurt, persistent, aproape incolor.	.	.
S+I = 11+III
Picnidiile și ecidiile pe diferite specii de Senecio.
Pe frunzele de Senecio paludosus L.:
Erb.: Regiunea Galați, Raion Tulcea—Periprava, 2.VI. 1936; Letca,
5.VI.1939 (sub Aecidium paludosum Pass, de asemenea în Herb. Mycolv
Rom. XXII, no. 1063).
Uredosporii și teleutosporii pe frunze de Carex acutiformis Ehrh.
Erb.: Regiunea Galați, Raion Tulcea-—Periprava, 8.VII.1947. ,	■
După H ă s 1 e r, l^Iayor și G r u c h e t, ecidiile acestei specii
se formează pe frunzele'de Senecio paludosus, S. silvalicus, S- Jacob,aqa,,
20	TR. SĂVULESCU	20
21
speciile de puccinia parazite pe CYPERACEE DIN R.P.R.
21
S. erucifolius și S. aquaticus, iar uredosporii și teleutosporii pe frunze
de Careu) aculiformis. Mayor â putut obține infecțiuni reușite și pe alte
specii de-Senecio, iar H as Ier a putut infecta și alte specii de Garex.
Area geograf.: Europa.
B)	Teleutosporii pe diferite specii de Schoenoplectus. Ecidiile pe
Gentianacee.
15.	Puccinia Scripi DG.,
FI. franț., II, 23 (1805); Winter, in Rabenh., Kr. FI. Deutschl., I, 1, 182 (1884); Sacc.
Syll. Fung. VII, 659 (1888); Plowright, Brit. Ured. a. Ustîlag., 191 (1889); Sydow, Mo-
nogr, Ured., I, 688 și 900 (1904); Fischer, Ured. d. Schweiz, 298, fig. 218 (1904); Klebahn,
Wirlswechslende Rostpilze, 316 (1904); Hariot, Les Uredinees, 179 (1908); Trotter, ih
FI. Ral. Crypt., I, 283 (1908); Migula, Kr. FI. Deutschl. Pilze ,111, 1, 420, tab. VIII
H, fig., 1 (1910); Lind, in Rostrup, Dan. Fungi, 300 (1913); Massee, Mildews, Rusts a.
Smuls, 144 (1913); Grove, Brit. Rust Fungi, 239 (1913); Klebahn, Kr. FI. Mark Bran-
denb, V-a, 531, fig. B 130, p. 522 (1914); Oudem., Enum. Syst. Fung., I, 971 (1919);
Constantineanu, Uredinees de Roumanie, 371 (1920); Petrescu, Contrib. FI. Mycol. Roum.,
in Ann. Sc. Univ. Jassy, XII, i'asc. 1—2, 106 (1923); Fragoso, FI. Iber. Uredales, I, 22
(1924) ;Tranzschel, Consp. Ured. U.R.S.S., 121 (1939); Săvulescu Tr. et Olga Săvulescu,
Mat. Ured. Roum. 142 (1941) ; Săvulescu Tr., Mat. Ured. Roum. Supl., I, -Bull. Sec.
Sc. Acad. Roum., XXVI, no. 5, 322 (1944).
Syn.: Aecidium Nymphoidis DC., FI. franc, II, 597 (1805) et VI, 93 (1815).
Urcdo Scirpi Westend., Bull. Âc. roy. Belg1., XI, 651 (1861).
Dicneoma Scirpi (DC.) S. F. Gray-Arthur, N. Am. FI., VII, 342.
Puccinia Typhae Kalchbr. in Bot. Zeit., 175 (1864); Sacc., SylL Fung., XI, 198
(1895).
Picnidiile epifile, îndesate în grupuri mici, circulare, cufundate, sferice,
cu parafize la gură. Ecidiile epifile,-în. grupuri circulare, strânse în jurul
grupurilor de picnidii, pe pete gălbui care întrec marginea ocupată de ecidii,
turtit cupulate, marginea puțin proeminentă, resfrântă și neregulat sfâșiată,
celulele peridiei în șiruri longitudinale regulate, au peretele exterior până
la 7p grosime fin striat transversal, iar peretele interior până la 4g grosime,
verucos; ecidiosporii sferic-poliedrici, 14—20X13—18p, portocalii, mem-
brana subțire de abia de 1 p grosime, fin verucoasă, printre verucozitățile
fine se găsesc și Verucozitați mai mari izolate sau în grupuri, precum și
plăci lipsite de verucozități. Uredosorii alungiți, eliptici sau lineari 1/2
mm lungime, acoperiți de epiderma veziculos umflată deasupra lor,
risipiți sau seriați, adesea confluenți, la urmă se deschid printUo des-
picatură longitudinală, de coloare feruginie; uredosporii subsferici, ovali,
piriformi sau alungiți, adesea puternic comprimați lateral,20 —30 X14 —24p,
membrana gălbuie sau brun deschisă, cca l,5g grosime, distanțat echi-
nulată, cu 2 pori germinativi dispuși, pe partea plană a sporului și față
în fața. Teleutosorii conformi cu uredosorii, 1/2 — 1 mm lungime, timp
îndelungat acoperiți de epidermă care la urmă se deschide printr’o despi-
cătură longitudinală, de coloare brun-neagră, formează pete brune pe
tulpim; teleutosporii în general maciucați, mai rar alungiți sau fuziformi,
28—60x14—30pt, la vârf rotunziți, la mijloc nu sunt sau sunt puțin
contractați, celula inferioară mai scurtă și mai îngustă decât cea superioară,
se îngustează spre pedicel, membrana netedă, brună, 1—1,5 țx, grosime,
la vârf până la 7p grosime și mai întunecată, porul germinativ al celulei
superioare puțin lateral față de vârf, iar cel al celulei inferioare imediat
sub peretele transversal; pedicelul persistent, gălbuia, pe jumătate de lung
dar poate întrece în lungime sporul. Numeroși mesospori ovali sau sferici,
cu vârful îngroșat printre teleutospori.
s + i = ii + in
Picnidii și ecidii pe frunze de Limnanlhemum Nymphoides (L.) Linie
Erb.: Regiunea, Galați, Raion Tulcea—Sulina, în deltă, 25.V.1935 (Herb.
Mycol. Rom. XVI. no. 780 b); lângă Sulina în « Gârlă », 28.V. 1926, leg.
Al. Borza (FI. Rom. exsicc. no. 507 b); Sf. Gheorghe, V.1914 (Erb-
Const.); Periprava, în baltă, din spre Rosetti, 12.VII.1923; Tulcea,
în baltă, 18.V. 1946: Regiunea București, Raion Vidra—în balta Comana,
10.V. 1949; Raion București:—în mlaștinele dela Golentina-—Băheâsa,
11.V.1903 (Erb. Gonst.); 8.V. 1902 (Erb. Const.), leg. Em. G. Teodo-
rescu.
Uredospori și teleutospori pe frunze și tulpini de Schoenoplectus:
Pe Schoenoplectus lacuslris (L.) Palia:
Erb.: Regiunea Suceava, Raion Suceava—Siminicea, IX. 1892 (Erb.
Const.); Regiunea Iași, Raion Iași-—Ungheni, 4.X.1901 (Erb. Const.);
și 21.IX.1913 (Erb. Const.); Cârlig, 3.IX. 1901 (Erb, Const.); Vlădeni,
15.IX.1902 (Erb. Gonst.); Raion Negrești'—Rebricea, în mlaștini, 6.X.1913
(Erb. Const.); Regiunea Bârlad, Raion Vaslui—Bârzești, 6.X.1913 (Erb.
Const.); Raion Basarabi, VIII.1913 (Erb. Const.); Regiunea Putna,
Raion Tecuci, în mlaștinele Bârladului spre Țigănești, 10.X.1941 ; Regiunea
Constanța, Raion Mangalia-—Medgidia, 6.VII.1919 (Erb. Const.); Re-
giunea Galați, Raion Galați — Tulucești, pe malul Brateșului, 8.X.1945;
Raion însurăței, între Fleașca și Batogu, mlaștini, pe Valea Călmățuiu-
lui, XÎ.1935 (Herb, Mycol. Rom. XVI, no. 780); Viziru, pe Valea Gălmă-
țuiului, 2.X.1948; Regiunea București, Raion Urzicem-—Umceni, mlaș-
tini, la Vest de oraș, 4.IX.1938; Raion București, în mlaștinile Colen-
tinei, III, leg. I. Constantineanu (’Krypt. exsicc. ed. Mus. Vindob.
. Nr. 35); Tunari, 25.X.1943 ; Bucureștii Noi, III.1902 (Erb. Const.);
Herăstrău, VI. 1907 (Eib. Const.); -Bellu, VI.1907 (Erb. Const.) ; Bu-
curești, 20.IX.1925 și 15.XI.1929, leg. M. Biândză (Eib. Const.);
Raion Răcari—Ciocănești, 7.IV.1902 (Erb. Const.); Raion Căciulați—
Snagov, 8.V.1927; Raion Vidra — Comana, 24.VIII.1901 (Erb. Const.);
12.VIII.1943; Regiunea Ialomița, Raion Fetești •—aproape de Stațiunea
Dunărea, în balta Dunării, 29.IX. 1935.
Lit.: Regiunea Iași, Raion Negrești—Grajduri; Buhăești; Regiunea
Bârlad, Raion Vaslui—Bârzești; Grasna ; Raion Bârlad—Banca (Petrescu);
: Area geograf.: Europa, Africa de Nord și America (insulele Antile).
BMABI PUCCINIA, HAPASMTMPyiOnțHE HA GYPERAGEAE B PHP
(KPATKOE COflEP>KAHHE)
Bhbm Puccinia, napasMTnpyiomHe mi Cyperaceae, MSBecTHbie «o HacToa-
mero BpeweHH na TeppnTOpMH PHP, dbijiw npe/mraBjieHbi BecbMa neCioflbiiiifM
HMCXOM.
B TpancBJibBaHMM (3, 4), d>ycc yxaBbiBaeT Aecidium Pediculariș Libpsph
(agMflMeBaa ^opwa Puccinia paludosa Plowr.), Aecidiunî Crepidis Wallr.
22	TU; SĂVULESCU
23	SPECIILE DE PUCCINIA PARAZITE PE CYPERACEE DIN R.P.R.	' 23
(omi^weBaa (J)OpMa P. silvalica Schroeter), Aecidium Grossulariae DC,
oițw/țKCBaa (J)0pMa P. Pringsheimiana. Kleb.).	' .
Xa3JiMHCKHn (5) yKasHBaeT Aecidium Pedicularis Libosch h Aecidium
Grossulariae DC, JlHHrapT (6) na P. silvalica Schroeter (sub. P. conglome-
ruto) M.oec3 (7, 8), ncnojitabiBaa h aaHHbie paHee pnTKpoBaHHMx aBTOpos,
'OTMenaeT P. Caricis (Schum.) Rebent., P. Pringsheimiana Kleb., P. limosa
P. Magm, P. paludosa Plowr., P. silvalica Schroet., P. Caricis-montanae
Fischer, P. Vrlicae-caricis (Schum.) Rebent. (HBJisuomHMHCH, k TOMy >Ke,
CWHOHitAioM /< Caricis).
B Sârme Bydai< (1) yxagbiBaeT P. Opizii Bubâk.
• B MyHTeHHW, Moji^oue, OjiTeHHH n /(odpy^we KoncTaHTHHHHy (2) y«a-
Bbifiâet B paB.’liwiiMX paftOHax P. Caricis (Schum.) Reben.t, P. Schroe-
leriana Kleb., P. silvalica Schroeter, P. Opizii Bubâk, P. Scirpi DC a
neîpecky (9) P. Caricis (Schum.) Rebent., P. silvalica Schroeter,
P. Scirpi DC.
'ABTop caw (10, 11, 12), nu b coTpynHimecTBe c O. CaByjiecKy (13)
yKa3ajui na uaxojimHHeca na Bceft TeppuTOpMW cTpanbi P. Caricis (Schum.)
Rebent., P. exlensicola Plowr., P. Pringsheimiana Kleb., P. silvalica
Schroeter, P. Schroeteriana Kleb., P. Ienuislipes Rostr., P. senecionis-
acutifoprmis Hasler, Mayor et Cmchet, P. Caricis-montanae Fischer, P,
Jaceae-leporinae Fischer, P. Scirpi IC.
Bcero 6mjio odwapyiKeHO no HacTomqero BpeMeHH 10 bhuob Puccinia,
hapaBwTMpyiomne Ha pasmiHHHx Cgperâceae. B HacTOHuieH padoTe aBTop
npHBOHMT 15 bhuob h naer nojțpobHoe onncaHHe KawHoro BH^a, Ha ocho-
BaHnn MccJieaoBaHHB tioraToro MaTepnajia, coSpaHHoro b cTpane h b cpaB-
hghhh c MaTepHanoM Bcero apeana bhuob. /Jjih Ka>Kfloro BMaa «an chhcok
ilpOBBpeHHHX CHHOHMMOB H, B OCOdeHHOCTH BH/țOB (JjJIOpbl PHP, nojiHan
jiHTepaTypa, reorpa^HHecoe pacnpocTpaneHHe, • a raxwe nnxoTOMHuecKHn
khiou nan SoJiee Jienroro onpeneneHKH bh^ob. KpoMe codcTBeHHoro «aTe-
pnaJia aBTOp nonbsoBajicH h KonneKHHeft HsBecTHoro ypenHHonora KoncTaH-
THHHHy. ABTOp HMeJI TaKHM ObpaBOM BO3MO>KHOCTb C/țeJiaTb nonpaBKH TaM,
rAe npejțcTaBJuuiacb hhoSxohhmoctb. HacTomnefi padoTofi, HBJimomeMCH
uacTbio MOHorpa^inn 06 Uredinea, nan KOTopoii aBTop TpynHTca, kphth-
Hecxan rpynna bhjiob, npencTaBJiHBuias b npomjioiw h npencTaBJBHoiqaa b
HacTOHipee BpeMH 3HauuTejibHbie saTpyaHeHHH, ohcbhaho, Tenepb hojihoctbio
ocBemena.
/țjui ycnexa stoto tpyna ocodoe BHaueHne HMen Tpyn coBeTCxoro ype-
ARHonora Transzchel Conspectus Uredinaliuin CCGP, 1939 (14).
LES ESPfîCES DE PUCCINIA PARASITES SUR LES
CYPERACEES DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE
ROUMAINE
•	(RlSSUMIÎl) ;	'
Les especes de Puccinia parasites sur les Cyperacees existant sur . le
teTritoire ’de la Republique Populaire Roumaine etaient representees par
un no m bre tres reduit.	<	>
Fuss indique pour la Transylvanie (3), (4) 1’Aecidium Pedicularis
Libosch (la forme ecidienne de la Puccinia paludosa Plowr.), V Aecidium
Crepidis Wallr. (la forme ecidienne de la P. silvatica Schroeter) et VAe-
cidium Grossulariae DC (la forme ecidienne de la P. Pringsheimiana Kleb.).
H â z-s 1 i n s z k y (5) indique V Aecidium Pedicularis Libosch et VAeci-
dium Grossulariae DC. Linhar t indique la P. silvatica Schroeter
(sous P. conglomerata); Moesz (7), (8) usant âgalement des donndes des
auteurs cites anterieurement, mentionne les P. Caricis (Schum.) Rebent.,
P. Pringsheimiana Kleb., P. limosa P. Magn., P. paludosa Plowr., P.
silvatica Schroet., P. Caricis-montanae Fischer et P. Urlicae-caricis
(Schum.) Rebent. (qui d’ailleurs est synonyme de P. Caricis,).
B u b â k (1) indique pour le Banat, la P. Opizii Bubâk. v
Pour la Valachie, la Moldavie et la Dobrogea, Const an ținea ivu
(2) indique dans differentes localites les: P. Caricis (Schum.) Rebent.,'
P. Schroeteriana Kleb., P. silvalica Schroeter, P. Opizii Bubâk et P. Scirpi
DC, et Petrescu (9) cite Ies: P. Caricis (Schum.) Rebent., P, silva-
tica Schroeter et P. Scirpi DC.
L’auteur meme (10), (11), (12) ou en collaboration avec O. Săvulescu
(13) a indique de tout le territoire de notre pays, les: P. Caricis (Schum.)
Rebent., P. exlensicola Plowr., P. Pringsheimiana Kleb., P. silvatica Schfoe-
ter, P. Schroeteriana Kleb., P. Ienuislipes Rostr., P. Senecionis acut'iforrnis'
Hasler, Mayor et Cruchet, P. Carcis-montanae Fischer, P. Jaceae-lepo-
rinae Fischer et P. Scirpi DC.
Au total, on a decouVert jusqu’â l’heure actuelle, 10 especes de Puc-
cinia parasites sur differentes Cyperacees. Base sur Panalyse du riche
materiei recolte dans le pays et sur la comparaison de ce dernier aVec
le matâriel de l’areal tout entiei- des especes, l’auteur indique, dans le
present travail, 15 especes, dont il donne la description complete. Pour
chaque espece on donne la liste des synomymies verifiees, surtout de celles
cohcernant la flore de la Republique Populaire Roumaine ainsi que la
litterature complete, la dispersion geographique et la clef dichotomiquc
pour la determination aisee des especes. Qutre le materiei propre, l’auteur
a eu â sa disposition la collection d’Uredinees du distinguâ uredinologuc
Constantineanu. II a eu de la sorte la possibilite de faire les
rectifications la ou cela etait necessaire.	'
Par le present travail, qui fait pârtie de la monographie des Uredinees
qu’il est en train de preparer, l’auteur croit avoir Mucide la situation d’un
groupe critique d'especes dont la connaissance presentait et prdsente
encore beaucoup de difficultes.
L’oeuvre de l’uredinologue sovietique bien connu, Tranzschel
(Conspectus Uredinaliuin U.R.S.S. 1939) (14), a ete d’une igrande utili Le
pour mener â bonne fin ce travail.
BIBLIOGRAFIE
1.	Bubâk F., Ein Beitrag zur Pilzflora von Ungarn. Nov. KbzR.VI, 1907.
2.	Constantineanu I., Uredinees de Roumanie. Ann. Sc. Univ. Jassy, t, Xr
fasc. 3—4, 1920. .	'	•	? '.
3.	Fuss M., Zur Kryptogamenflora Siebenbilrgens. Verii, u. Mittheil. d, siebenburgi-
schen Vereins f. Naturwiss. zu Hermannstadt, IV, 1853; VIII, 1857.
24	TR. SĂVULESCU	24
4, Fuss M., Sysunno.țische /tufzăhlung der in Siebenburgen angegebenen Cryptogamen.
Archiv d. Ver. f, siebenb. Landeskunde, Neue Folve XIV, Heft II, 1878;
'5. H a z s 1 i n s z k y F,, Magyarhon uszddgombăi es ragyâi. Math. term. tud. Kbzl.,
XIV, 1877,
6.	Linhart, Fuugi Hung., no. 221.
7.	Moesz G., Gombăk a Szekelyjbldrbl- A szekely Nemz. Mtiz. Bmlekkbnyve, 1939.
8.	Moesz G., Pungi Hung., IV, Basidiom. Pars 1, Ured. in Ann. Mus. Nat. Hung.,
XXXIII, 1940; XXXIV, 1944.
9.	Petreseu C., Contrib. Flore Myc. Roumanie. Ann. Sc. Univ. Jassy, t. XII, i'asc.
1—2, 1923.	_ .
10,	Săvulescu T r., Contrib. nouvelle â la connaiss. des Uredinees de Roumanie. In
Huli. Sec. Sc. Acad. Roum., XXII, no. 2, 1939.
11.	Săvulescu Ti’., Materiaux pour la Flore des Uredinees de Roumanie, Bull. Sec.
Sc. Acad. Roum., XXVI, no. 5, 1944.	.
12.	Săvulescu T <■ , Materiale pentru Flora Uredineelor din România. Anal, Acad.
R.P.R., Seria A, Tom. I, Mem. 1, 1949.
13.	Săvulescu T r. et Olga Săvulescu, Materiaux pour la Flore des Ure-
dinees de Roumanie. Anal. Acad, Rom., Seria III, t. XVII, Mem. 4, 1941.
14,	Tranzschel W., Conspectus Uredinalium V.R.S.S., 1939.
BULETIN ȘTIINȚIFIC
SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE,
GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE
Tom. J, Nr. 1, 1951
DIAGNOZE DE PLANTE DIN REPUBLICA POPULARĂ
ROMÂNĂ, PUBLICATE ÎN BULETINUL GRĂDINII BOTA-
NICE SI AL MUZEULUI BOTANIC DELA UNIVERSITATEA
DIN CLUJ (PRESCURTAT BGBC), DUPĂ 1 IANUARIE 1935,
NUMAI ÎN LIMBA ROMÂNĂ
,	DE
E. POP
I
Diagnoses plantarum Reipublicae Popularis Romanicae, quae in Bule-
tinul Grădinii Botanice și al Muzeului Botanic dela Univ. din Cluj (abbrev.
BGBC.) post 1 lanuarius 1985, solum in lingua romanica publicatae suni.
Equiselum maximum Lam. A. typicum F. Wirtg. a. genuinum F.
Wirtg. subf. laxiramosum E. Pbp, nomen novum in haec publ., olim
subf. laxurn E. Pop in BGBC. XIII, 1—4 (1933) 79, non F. Wirtg. (1898).
Differt a typo caulibus tenuioribus (max, 5 mm crassis), usque ad
60 cm altis, laxe ramosis; internodii pauci, usque ad 8 cm longi, nodi cum
vaginis viridibus, paucidentatis. Ramuli supra,)5 cm longi, valde patentes.
Legii. E. Pop ad margines rivulorum silvae Ffget, prope oppid. Cluj,
Transsilvaniae septentrionalis. In herbario E. Pop conservatur.
E.	maximum Lam. A. typicum F. Wirtg. monstr. annulatum E. Pop
in BGEC. XVI, 1—4 (1936) 3, tab. II et in haec publ.
Inter spicam et proximam vaginam duo annuli steriles. Etiam ad var.
minus J. Lange et forma humile Milde occurrens. ,
Legit E. Pop prope balneas Sângiorz-Băi et prope oppid. Cluj, Trans-
silvaniae septentrionalis. In herbario E. Pop conservatur.
E.	maximum Lam. A. typicum F. Wirtg. a. legitimam F. Wirtg. monstr.
reflectam E. Pop in BGBC XVI (1936) 3, fig. 5 et in haec publ.
Nonnulli caules spiciferi cum vaginis supremis reflectis, internodium
inferum involventibus.	'
' Legit E. Pop prope balneas Sângiorz-Băi, Transsilvaniae septentri-
onalis. In herbario E. Pop conservatur.
E.	maximum Lam. A. typicum F. Wirtg. a. legitimam F. Wirtg. monstr.
supravaginalum E. Pop in BGBC XVI (1936) 3, fig. 6, sine nomine sed
cum descriptione romanica tantum et in haec publ.
Vagina suprema ad primum nodum infra spica, normaliter liberum,
accrescens. Nodus proximus evaginatus. Specimen unicum.
ii. pop	,	26
I egit E. PoP prope balneas Sângiorz-Băi, Transsilvaniae septentrio-
nalis. In herbario E. Pop conservatul.
E. maximum Lam. B. minus J. Lange a. serolinum (A. Br.) P. Wirtg.
monstr. pseudoverlicillalum E. Pop in BGBC XVI (1936) 6, fig- 8 et in
haec publ. Difîerb a monstr. verlicillalum F. Wirtg. cauli sub spica sine
ramulis, In combinatione cum monstr. proliferam Milde et monstr.
annulaium E. Pop.
Legit E. Pop in văile Valea Borcutului prope balneas Șângiorz-Bai,
Transsilvaniae septentrionalis. In Institute Phytophysiologico Universi-
Latis clusiensis conservatur.
BULETIN ȘTIINȚIFIC
SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE,
GEOLOGICE Ș[ GEOGRAFICE
Tom. III, Nr 1, -J951
DIAGNOZE DE PLANTE
DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ, PUBLICATE /
NUMAI ÎN LIMBA MAGHIARĂ, ÎN OPERA «KOLOZSVÂR
ES KORNYEKENEK FLORĂJA 1941 —44» *
(PRESCURTAT KV. EL) SAU ÎN ALTE LUCRĂRI
।
Academician E. I. NYÂRĂDY
Diagnoses planlarum Reipublicae Popularis Romanicae, quae in opere
Flora Claudidpolis (Cluj) el regionum eae adjaceniium, 1941-—44 (abbrev.
Kv. fi.) seu in alios locos, solum in lingua hungarica publicaiae sunt,
Sparganium erecliimE. f. simpliciforme Nyâr., Kv.fl.45etinhaec publ.
A typo differt: ramis omnibus solum inflorescentiam fertilem unicam
gerentibus.
Pod. pralensis L. var. anguslifolia (L.) Sm. f. oec. viridis Nyâr., Kv fL
68 et in haec publ.
Forma umbrosa, penițe viridis.	?
Puccinellia. Iranssilvanica (Schur) Jâv. I. violacea Nyâr. Kv. fL 72 et
in haec publ.
Spiculis violaceis.
f. variegala Nyâr. Kv. fl. 72 et in haec publ.
Spiculis violaceo-virideque variegatis.
f. viridis Nyâr. Kv. fl. 72 et in haec publ.	.
Spiculis viridibus.	1
Fesluca sulcala (Hack.) Nym. f. sublriflora Nyâr. Kv. fl. 647 et in haec
publ.
Spiculis ± 3—floris.
Fesluca rabra L. ssp. subhelerophylla Nyâr. Kv. fl. 77, fig- 21, Nr. 9,
10 et in haec publ.	\
Caespitosa. Caulibus altis, foliis basalibus longis tenuibusve, caulinis
longis, conspicue latis, heterophyllia conspicua. Ad F. heterophyllam Lam.
similis, sed differt: ovarium apice glabrum, foliis basalibus quinque-angu-
losis, paulo crassioribus. Habitat: Claudiopolis, Mte Harghita, Moldayia.
X Fesluca biformis Nyâr. Kv. fl. 640 et in haec publ. = rubraX he-
terophylla. Planta elata, gracilis, caespitosa, foliis caulinis planis, latis,
panicula magna et laxa, ovarium apice pilis 2-—-5 rigidibus distantibus, ideo
F. heterophyllam valde similis. Cum spiculis crassioribus (oblongo-ovatis),
defectu foliorum basalium longiorum tenuiumve, ad F. rubram admoneL
2
E. I. NYĂRÂDY
28
X Festaca hoiensis Prod. f. genuina Nyâr. Kv. fl. 640 et in haec publ.
^pratensis x rubra. Foliis basalibus numerosis, conduplicatis, 35—45 mm
longis, 1—1,5 mm latis, valde conspicuis, gluma florifera longe aristata.
f.	Cs'urosii Nyâr. Kv. fl. 640 et in haec publ. = pratensis > X ru-
bra. Foliis basalibus planis, 2—4 mm latis, spiculis initio cylindricis, ad
anthesim planis, bifarius, F. rubrae similibus. Gluma florifera breve
aristata.
Festaca pratensis Huds. f. typica Hack. subf. biramosa Nyâr. Kv.fl.
647 et in haec publ.
Ramis inflorescentiae geminatis, inferioribus interdum ternatis.
Bromus ereclus Huds. f. laiifolius Nyâr. Kv. fl. 83 et in haec publ.
Foliis inferioribus 3'—4 mm latis, caulinis 6—7,5 mm latis, planis, omnibus
glabris, ramis paniculae longis (f. planițolius A. et G. habet etiam folia
plana, sed haec augusta sunt).
Brachy podium silvaticum (Huds.) Beauv. f. longispiculatum Nyâr. Kv.
fl. 648 et in haec publ. Spiculis 4,5-—6 cm longis, 15—20 — floris, arista
gluma multo longior.
Carex lepidocarpa Tausch. f. lalifrons Nyâr. Kv. fl. 103 et in haec
publ. Foliis 3—5 mm latis.
Carex caespilosa L.f. typica Nyâr. Gulmis asperis et f. levicaule Nyâr.
Gulmis levibus. Nyâr. in Kv. fl. p. 06. et in haec publ.
Ornilhogalum Gussonei Ten. f. latifolium Nyâr. Kv. fl. 120 et in haec
publ. Sine bulbillis, foliis 3—7 mm latis.
Colchicum autumnale L, ssp. pannonicum (Gris, et Sch.) f. eu — pannoni-
cum Nyâr. in Kv. fl. 113 elin haec publ. Sepalis 5'—5,5 cm longis (excep-
tionaliter 4 vel 3 cm longis), ellipticis vel oblanceolatis, apice rotundatis
vel obtusis.
Narcissus stellaris Haw. lus. flavicans Ujv. in Nyâr. Kv. fl. 650 et in
haec publ. A typo colore ochroleuco differt.
Populus canescens Sm. f. hâzsongărdensis Nyâr. Kv. fl. 149 et in haec
publ. Lamina 8-—15 cm longa, 7'—12 cm lata, lato ovata, base rotundata
vel subcordata, apice obtuso-triangulata, latere 5—6 grossedentata, den-
tibus sublobiformibus rotundatisve ; subtus ± glabrescentia. Arbor magna
in horto botanice Univ. clusiensis. f. apahidensis Nyâr. Kv. fl. 150. el-
in haec publ. F'oliis ellipticis, latere 2—2 grossedentatis.
Populus alba L. f. vulgata Gomb. sf. microphylla Nyâr. Kv. fl. 150 et
in haec publ. Lamina 2—5 cm longa.
Salix vinerea L. f. typica Nyâr. Kv. fl. 152 et in haec publ. Foliis oblan-
ceolatis vel obovato-lanceolatis.
Salix caprea L. f. lypica Nyâr. Kv. fl. 152 et in haec publ. Foliis late-
ellipticis in ambobus finibus acutis.
Salix rubens Schrank var. viridis Whlbg. f. lalifolia Nyâr. n. nud.
Kv. fl. 154 et in haec publ. = alba X < fragilis f. latifolia Anderss.
Folia conspicue lata.	(
Thesium Dollineri Murb. ssp. typicum Nyâr. Kv. fl. (1942) 163 et
in haec publ. Gaulis adscendens vel procumbens. Bracteis solum paulo
longioribus quam fructus. Frequens.
29	DIAGNOZE DE PLANTE DIN REPUBLICA,,POPULARĂ RQMĂNĂ 3
Bumex acetosa L. f. porrectus Nyâr. Kv. fl. 165 et in haec publ. Folia
base șagittata, lobi sagittae attenuati, subtiliter longe porrecti, una cum
petiolo nervisque breviter hirti.
Bumex erubescens Simk. f. lypicus Nyâr. Kv. fl. 169 et in haec publ.
Laciniis 5—7 mm longis, 5—6 mm latis, versus basin dentatis, unicallosis
cum callis inaequalibus.
Polygonum aviculare L. var. condensatum Becker f. exallatum Nyâr.
Kv. fl. 173 et in haec publ. Gaulis 40—60 cm altus, erectus, folia floribus
1—2 X longiora.
f.	pungens Nyâr. Kv. fl. 173 et in haec publ. Gaulis ± procumbens
vel pro parte adscendens, foliis lanceolatis, acutis, apicibus elongatis,
rigid is.
f.	viarum Nyâr. Kv. fl. 173 et in haec publ. Ut precedens, sed foliis
ellipticis, obtusisve.
Polygonum patulum M. B. f. mulliflorum Nyâr. Kv. fl. 172 et in haec
publ. Verticillis 3—5—floris, racemis crassis densiflorisve.
' Transsilvania. Lacul Puturos inter pagos Gara et Apahida.
Chenopodium glaucum L. f. angustatum Nyâr. Kv. fl. 181 et in haec
publ. Caulibus erectis, foliis 2—6 mm latis, saepe lineari-lanceolatis.
Chenopodium tridentinum Murr. var. typicum Nyâr. Kv. fl. 186 et in
haec publ. Foliis inferioribus et mediis regulariter triangularibus, grosse
et obtuse dentatis.	>
X Chenopodium pseudostrialum Zsch. var. semilanceolalum Nyâr.
= album v. lanceolatum X strictum, Kv. fl. 185 et in haec publ.
Planta alta, gracilis, ramis axillarum foliorum ± abortis, vel
inferioribus desunt. Foliis elongato-lanceolatis, inferioribus obtusis, rubro
marginatis.
Atriplex hastata L. var. longicornis Csuros et Nyâr. Kv. fl. 653, fig. 72
et in haec publ. Lobus haștae horlzontaliter patens vel paulum arrectus,
lanceolatus, subtiliter attehuatus.
var. nitenliformis Nyâr. Kv. fl. 187 et in haec publ. Planta elata,
foliis magnis, margine supra lobum hastae sinuato et longo grossedentatis
(hastata Xnitens?).	,
Atriplex oblongifolia W. et K. f. typica Nyâr. Kv. fl. 188 et in haec
publ. Perigoniis (bracteis) fructiferis glabris edentatisve.
Holosleum umbellatum L. f. subglabrum Nyâr. Kv. fl. 195 et in haec
publ. Planta glabra, solum pedunculi glandulosi.
Dianthus Carthusianorum L. var. eu- saxigenus Nyâr. in KoL fl. p.
'206 et in haec publ. Petalis parvis, caulibus multis, caespitosis, 20—30
cm altis, inflorescentiis 2—6 floris.
Dianthus glabriusculus (Kit.) Borb. f. furcatus Nyâr. Kv. fl. 207 et
in haec publ. Inflorescentia profunde ramificată (2—8 .cm), interdum
deorsum adhuc etiam ramis lateralibus.
f.	subcollinus Nyâr. Kv. fl. 207 et in haec publ. Lamina folii aspera,
minute spinosa; caulis levis, rarissime subasper.
Caltha laeta Sch. N. Ky. f. longirostre Nyâr. Kv. fl. 210 et in haec
publ. Primi foliculi longiores quam 10 mm, rostrum gracile, 2 mm longius
vel brevius.
Aconitum vulparia Rchb. f. barbatum Nyâr. in Bot. KbzI. (1941) 137,
Kv. fl. 215 et in haec publ. Indumentum floris abundentius, pilis


E. I. NYĂRĂDY
30
31
DIAGNOZE DE PLANTE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ
' -
longis patentibus, qua de causa illud A. lasianthi nonnuncjuam aemulans ;
in parte interiore galeae barbata, pilis longis, luteis, galeam excedentibus.
f.	normalis Nyâr. Kv. fi. 215 et in haec publ. Galea cum pilis minimis
crispulis adpressis, non barbata.
Ranunculus ficaria L. f. typicus Nyâr. in Bot. Kozl. (1941) 138 et Kv.
fl. 221, fig. 28, Nr. 1 et in haec publ. Axilis foliorum bulbiferis.
f.	ebulbillosus Nyâr. in Bot. Kozl. (1941) 138, Kv. fl. 221 et in haec.
publ. Axillis foliorum ebulbiferis.'
ssp. callhaefolius (Rchb.) B.N.S. f. slipilatus Nyâr. in Bot. Kozl. (1941)
138, Kv. fl. 222, fig. 28, Nr. 3 et in haec publ. Caulibus brevibus, colum-
nariformibus, hujus apice folia et pedunculos gerentibus.
Ranunculus acer L. f. slipilatus Nyâr. Kv. fl. 225, fig. 29, Nr. 3 et in
haec publ. Lobus medius foliorum anguste stipitatum.
f.	reclangulus Nyâr. Kv. fl. 225, fig. 29, Nr. 6 ct in haec publ. Margo
loborum inferiorum petiolo perpendicularis, lobis divaricatis.
Ranunculus polyanlhemos L. f. adpressilaliseclus Nyâr. Kv. fl. 228
ct in haec publ. Pilis caulium et petiolorum arcte adpressis, solum ipso
ad petiolum pro parte adscendetibus.
x Ranunculus malomvblgyensis Nyâr. in BuL Grad. Bot. CI. (BGBC)
(1936) 67, n. nud. in Sched. ad Fl. Rom. exs. Nr. 1463, Kv. fl. 229 et in haec
publ. — bulbosus X polyanthemos. Pili Ran. polyanlhemi rufescentes,
rigidi, solidi, ± elastici, ipsum pedunculi folioque adpressi. Pili Ran.
bulbosi albi, tenuissimi, fragiles, non elastici, ipsum pedunculi et margine
foliorum atentia. Hybrida medium ita inter parentes.
Formae ad R. auricomum L. et ad R. cassubicum L. provenientes: f.
normalis Nyâr. Petalis, omnibus praesentibus ; f. imperfectus Nyâr. Petalis
solum 1—3 praesentibus; f. apelalus Nyâr. Petalis omnibus absotis.
Kv. fl. 232 et in haec. publ.
Thaliclrum lucidum L. f. glabrostenophyllum Nyâr. f. hirlostenophyllum
Nyâr. f. Scopolii-nigrescens Nyâr. f. Candollei-nigrescens Nyâr. Kv. fl.
234—235 et in haec publ. Ob situationem systematicam et proprietate»
harum formarum, vide figuram Nr. 36,1. c., p. 234, ubi linea hirsuta plantam
cum folio + pubescentes refert.
Thaliclrum minus L. Var. multipartilum Nyâr. Kv. fl. 236 et in haec
publ. Foliola foliorum medium (8) 10 (12) mm longa, dentibus profunde
incisis; planta glauca.
var. glaucg-ambigens Nyâr. Kv. fl. 236 et in haec publ. Ut praecedens,
sed dentibus cuspidatis, apice porrectis.
Var. majorifortne Nyâr. Kv. fl. 237 et in haec publ. Foliola foliorum
medium (13) 15 (18) mm longa, dentibus abtusis; planta laete viridis.
var. glauco-majus Nyâr. Kv. fl. 237 et in haec publ. Ut praecedens,
sed planta gla.uca.
Thaliclrum simplex L. var. anguslum Nyâr. Kv. fl. 237 et in haec publ.
Folia foliorum medium 15—25 mm longa et 2—5 mm lata ; planta viridis.
f.	glaucinum Nyâr. Kv. fl. 237 et in haec publ. Foliola foliorum medium
6—18 mm lata, 15—25 mm longa ; planta viridis.
f.	caesium Nyâr. Kv. fl. 237 et in haec publ. Ut var. normale, sed
valde glauca.
Adonis volgensis Stev. f. pilosa Nyâr. in Bot. Kozl. (1941) 138, Kv.
fl. 240. et in haec publ. Caulibus et foliis subtus ± pilosis.
f.	subglabra Nyâr. Kv..fl, 240 et in haec publ. Caulis 6t folia subtus
hic-illic pilis dissitiș.
f.	glaberrima Nyâr. Kv. fl. 240 et in haec publ. Tota planta glabra. ' <
Capsella bursa-pasloris (L.) Medic f. lalicarpa Nyâr. Kv. fl. 253. et
in haec publ. Silicula aequilonga ut lata ;(5 X 5 mm), apice rotundato-
angulata, vix; emarginata, lateribus convexis, base valde obtusa.
Erysimum pannonicum Gr. f. macrum Nyâr. Kv. fl. 261 et in haec
publ. Forma gracilis, tenuicaulis, angustifoliaque-
Brassica elongala Ehrh. f. giganlea Nyâr. Kv. fl.,264 et in haec. publ.
Flata, extensa, folia magna, profunde laciniata, lacinia 4-—6 cm longa,
2—3,5 cm lata.
Cardaminopsis arenosa (L.) Hay. var. segelalis (,Schur), f, basiramosa
Nyâr. Kv. fl. 267 et in haec publ. E base valde ramosa.
Pyrus communis L. var. pyrasler L. f. elongala Nyâr; in Bot. Kozl. (1941) ' '
140, Kv. fl. 273 et in haec publ. Foliis 1,5 •—2 x longior ut latis, basin
Versus ± attenuatis.	. ,
f.	lypică Nyâr. in Bot. Kozl. (1941) 140, Kv fl. 273 et.in haec publ. '
Foliis orbiculatis cordatisve, fructus sphaericus, diam. minor ut 1 cm.
f.	majoricarpa Nyâr. in Bot. Kozl. (1941) 140, Kv. fl. 273 et in haec
publ. Ut f. typica, sed fructus ±elongatus, diam. major ut 1 cm.
x.	Rubus agrestis W. et K. = caesius X tomenlosus var. aszuensis Nyâr,1
Kv. fl. 276 et in haec publ. Foliis majoribus supra glabris vel glabres- i <
centibus, subtus solum juvenile cinereis, inferidribus viridibus sparse pi-
losis, glandulae abundehtiores.	t	,
Rubus rivularis MiilI. et Wirtg. f. grandibracleosus Nyâr. Kv. fl. 279
et in haec publ. Râmi floriferi bractaeis magnis usque ad apicem inflo-. \ ;
rescentiae praeditis; pedunculi aegre petiolis bractaearum longiores.	A
Pontentilta reptans L. f. grandifiora Nyâr. Kv. fl. 281 et in heac publ.
Floribus diam. saepe ultra 20 mm latis, laciniae calycis 10 —:12 mm
longae.	.	, . >
Roșa gallica L. f. fejerdensis Nyâr. Kv. fl. 292 et in haec publ. Pedun-
culi cum setis vel glandulis stipitatis, imo caulis ± curvatis obtecti, fo- ,
liola utrinque glabra, biserrata, dentibus glandulosis.	, ,
Prunus spinosă L. var. lombensis Nyâr. Kv. fl. 303 et in haec publ.
Folia juvenilia, una cum nervo glabra, viridiâ, nitentes, etiam pedunculi
glabri.	. ■	■	>
var. dasyphylla Schur. f. subdasyphylla Nyâr. ,Kv. fl. 303 el in haec
publ. Nervo medio persistente, cinereo-pubescente, nervis secundariis ;
paulo pubescentibus, demum ± calvescentibus. '	1	■
Prunus frulicans f. cordata Nyâr. in Bot. Kozl, (1941) 141 (sub f'. . , ' .
Pruni macrocafpae), Kv. fl. 304 et in haec publ. Foliis ad basin ± laic
rotundatis vel cordatis.	: .
f.	cuneala Nyâr. in Bot. Kozl. (1941) 141 (sub f. cuneata Pruni macro-
carpae), Kv. fl. 304 et in haec publ. Foliis ad basin elongatis cuneifor- z
mibusve.
Prunus fruticosa Pali. f. arborescens Nyâr. Kv. fl. 304 et in haec publ. '
Frutex maximus, usque ad 3—4 m altus.
Genisla elala {Mnch.) Wend. Var. eu-elala Nyâr. Kv. fl. 308 et in haec ■
publ. Caulibus ad partem inferiorem glabris, foliis glabris, solum margine
et ad nervos pubescentibus.	'

W
a

6
E. I. NYÂRĂDY
32
L subnilens Nyâr. Kv. fl. 308 et in haec publ. Foliis caulium princi-
palium magnis, late ellipticis, 40—60 mm longis, 15—20 mm latis, ad Ge-
nistam Mayeri similibus.
Cylisus albuș Hacq. f. subcapilalus Nyâr. Kv. fl. .309 et in haec publ.
Pubescentia ramorum longa ± laxa pro parte erecta vel adpressa.
Cylisus leucoirichus Schur. ssp. semielongatus Nyâr. Kv. fl. 309 et in
haec publ. Pili ramorum juVenium decumbentes, illi ramorum veterum
± distantes.
Trifolium hybrîdum L. f. anomalum Nyâr. Kv. fl. 317 et in haec publ.
Pedunculis longis, tubo calycis 5—8 X longioribus, igitur inflorescentia
umbellam laxam format. Color florum vulgaris, sed floribus parVis, 4—5
mm longis (ad typicum 7—8 mm. longis).
Trifolium pratense L. f. kleistogamum Nyâr. Kv. fl. 319 et in haec publ.
Pedunculis brevibus, corolla brevior ut dentes calycis, nam pars inferior
corollae corrugata (ad f. typicum corolla 2 X longior ut dentes calycis).
Stylus longus, stigma inter antheras absconditum.
monstr. curvislylum Nyâr. Kv. fl. 319 et in haec publ. Pedunculus.
longus, corolla muito brevior ut dentes calycis sed non corrugata. Dentes
calycis valde elongati, basin versus latesceriti. Ovarium longe stipitatum
Stylus longus, stigma proeminens versus stamines involutant.
Trifolium medium L. f. miniatum Nyâr. et Ujv. Kv. fl. 660 et in haec
publ. Planta 8—15 cm alta, valde flexuosa, ramis saepe decumben-
tibus. Foliis copiosis, parVis, foliolis lanceolato-ellipticis, 10—20 mm lon-
gis, 7—8 mm latis, breve petiolatis, stipulis anguste lanceolatis. Inflores-
centia minor ut typi.
Trifolium alpeslre L. f. cylindricum Nyâr. Kv. fl. 320 et in haec publ.
Inflorescentia cylindrica, circa 4 cm longa.
Anthyllis polyphylla W. et K. f. ramosa Nyâr. Kv. fl. 321 et in
haec publ. Caulis e base longe ramdsus, foliis caulinis omnibus rami-
feris.
Laihyrus pallescens (M.B.) C. Koch f. nudus Nyâr. Kv. fl. 333 et in
haec publ. Planta glabra vel fere glabra.
Geraniuin sanguineum L. f. biflorum Nyâr. Kv. fl. 337 et in haec publ.
Pedunculis bifloris, floribus minoribus, 10—12 mm latis.
Geranium silvalicum L. f. perglăndulosum Nyâr. Kv. fl. 338 et in haec
publ. Internodiis inferioribus, nec - non petiolis foliorum basalium. glan-
dulosis.
Linum flavum L. f. anguslifolium Jâv. sf. degeneralum Nyâr. Kv. fl.
341 et in haec publ. Caulis debilis, inflorescentia 2'—10 •—flora.
Euphorbia virgula W. et K. f. laiibasis Nyâr. Kv. fl. 352 et in haec publ.
Folia caulina lata, ovato-lanceolata.
f.	serolina. Nyâr. Kv. fl. 352 et in haec publ. Folia caulina lata, 7—17
mm lata, vix longior ut 7 cm. Innovationes axillae foliorum longi, saltem
o medio caulis longe fiunt.
Uhamnus baphicoccus Rothm. f. lypicus Nyâr. Kv. fl. 358 et in haec
publ. Foliis subtus et turionibus ± glabris.
f.	subpubescens Nyâr. Kv. fl. 358 et in haec publ. Foliis subtus pubes-
centibus, supra glabris.	'
f.	valdepubens Nyâr. Kv. fl. 358 et in haec publ. Foliis utrinque pubes-
centibus..
33	DIAGNOZE DE PLANTE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ 7
Tilia plalyphyllos Scop. f. papilionis Nyâr. Kv. fl. 360 et in haec publ.
Bfacteis conspicue latis, proporționalilor brevibus, abrupte fere cordato-
attenuatis, apicibiis rotundatis, latissimis.
Viola Bielziana Schur. var. perrobusta Borb. f. minor Nyâr. Kv. fl.
376 et in haec publ. Planta solum 10-—20 cm altă, magis virgulta.
f.	minor Nyâr. Kv. fl. 376 et in haec publ. Planta 10—20 cm solum
alta, potius caespitosa.
f.	speciosa Nyâr. Kv. fl. 376 et in haec publ. Corolla conspicue magna,
3—4 cm longa.
Viola luleola (Schur.) Gây. f. mulabilis Nyâr. Kv. fl. 376 et in haec publ,
Petalis superioribus florum nonnullarum violaceo conturbantibus.
Viola saxatilis Schm. f. turbulenta Nyâr. Kv. fl. 376 et in haec publ.
Floribus nonnullis violaceo conturbantibus.'
var. pseudo-Bielziana Nyâr. Kv. fl. 376 et in haec publ. Foliis inferio-
ribus et mediis magnis, lato cordato-ovatis.
f.	tricoloriflora Nyâr. Kv. fl. 377 et in haec publ. Floribus violaceo-
conturbantibus vel floribus pro parte luteis, pro parte violaceis.
var. chrysospleniifolia A. Richt. in Herb. ex. Nyâr. Kv. fl. 377 et in
haec publ. Foliis inferioribus orbicularibus vel renifdrmibus ad Chrysos-
plenium alternifolium similibus. Spelunca Lucia prope pag. Câmpeni
(distr. Turda).
Viola arvensis Murr var. banatica (Kit.) f. eu-banalica Nyâr. Kv. fl.
378 et in haec publ. Annuus vel biennis (evențualiter multiennis). Caulibus
altis adscendentibus, internodia folio vix longiores.
sf. rolundifoliaNyar. Kv. fl. 378 et in haec publ. Foliis inferioribus
latis cordatisve, ± rotundatis.
Circaea luletiana L. f. pubesceiis Nyâr. Kv. fl. 662 et in haec publ. Pu-
bescens, pilis brevis adpresse-crispulis.	.
f.	hirsuta Nyâr. Kv. fl. 662 et in haec publ. Hirsuta, pilis longis, squar-
roso patentibus.	’
Epilobium parviflorum Schreb. f. typicum Nyâr. Kv. fl. 662 et in haec
publ. Foliis supra viridibus, pauce pubescentibus.
f.	alternam Nyâr. Kv. fl. 662 et in haec publ. Foliis omnibus alternân-
tibus.
f.	viride Nyâr. Kv. fl. 663 et in haec publ. Foliis utrimque viridibus,
pauce pubescentibus.	,	-
Chaerophyllum bulbosum L. f. morgoense Nyâr. Kv. fl. 391 e,t in haec
publ. Caulibus inferioribus dense, superioribus usque ad umbellas dispersie
hispidis, sub nodo vix turgidis. Involucellum ovatum vel oblongo-ovatum
breve cuspidatum, stylus brevis vix 1/4 mm longus, erectus.
Lysimachiă vulgaris L. f.. subrolundifolîg Nyâr. Kv. fl. 409 et in haec
publ. Foliis latis, apicibus obtusis. . y
Symphylum tuberosum L. ssp. foliosum (Rohm.) f. brevilaciniatum
Nyâr. Kv. fl. 422 et in haec publ. Calyx brevior, usque ad medium tubi
corollae porrigens.
Sideritis montana L. f. bracleala Nyâr. Kv. fl. 4o4 et in haec
publ. Bracteae conspicuae, usque ad apicem caulis 2—3 X longior ut
calyces.
Glechoma hederacea L. f. villosa Koch sf. femina Nyâr. Kv. fl. 436 et in
haec publ. Staminibus degeneratis, floribus solum 6—8 mm longis.
3
'	E. I. NYĂRADY	34
f, hirto-major Nyâr. Kv. fl. 436 et in haec publ. Aci. f, villosam similis,
sed in omnibus partibus majoribus.	'
Galeopsis lelrahtl L. f, apricorum Nyâr. Kv. fl. 439 et in haec publ.
Planta 10—15 cm alta, eramosa, ad apicem caulis 1 —2 Verticillata.
Thymus glabrescens Willd, f. claudiopolilanus Nyâr. Kv. fl. 449 et in
haec publ. Foliis 10—13 mm longis, 4—6 mm latis, pilis caulium rotrorsis,
brevibus, aequaliter distributis, caulibus adscendentibus.
Thymus brachyphy lins Opiz f. angustissimus Borb. sf. rosulalus Nyâr.
Kv. fl. 451 et in haec publ. Foliis basalibus turionuih rosulatis.’
Mentha longifolia (L.) Nath. var. subincana (H.Br.) Trtm. f. redacta
Nyâr. Kv. fl. 462 et in haec publ. Folia solum 10—12 mm lata.
var. reclijolia Nyâr. Kv. fl. 462 et in haec publ. E sectio « Mol.les »
(25) 30—50 cm alta, folia 27a X longior ut lata, 40 mm longa, 17 mm lata,
spica compacta.- (A M. acuminata Top. cum foliis obtusis non condupli-
catis et non reflexii?’ differt. A M. densicapilla Briq. foliis brevioribus
differt).	,	,	.
x. Linaria Kocianovichii Aschers. f. scopaeformis Nyâr. Kv. fl. 471
et in haec publ. Robusta, caulis sub medio ramosus, ramis copiosis scopab-
formibus.
1	Veronica leucrium L. f. elongala Nyâr. Kv. fl. 477 ct in haec publ. Folia
2,5—3,5 X longior ut lata (ad typum tantum 1,5 —2,5 X longior ut
lata).
x.	Veronica decipiens Nyâr. Kv. fl. 478 et in gaec publ. = orchidea X
spicata. Media inter parentes. Lacinia corollae modice elongata, pro parte
plana, altera A contorta.
Puphrasia ericetorum Jord. f. erecta Nyâr. Kv. fl. 484 et in haec publ.
Caulibus rectis, vix arcuatis, filiformibus, eramosis, raro 1—2 ramis prae-
sentibus, i rigidis, erectis.	/
f.	serpens Nyâr. Kv. fl; 484 et in haec publ. Ut praccedens. sed cau-
libus 35—50 cm longis, foliosis flexuosisve.
Planlago lanceolala L. monstr. bracleomanig Nyâr. Kv. fl. 494 et in
haec publ. Bracteis infloresceptiae viridibus, 5'—12 cm longis, floribus
longissime pedunculatis.
Galium pseudorubioides Schur. f. verum Nyâr. Kv. fl. 498 et in haec
publ. Est. G. boreale < rubioides.
x f. medium Nyâr. Kv. fl. 498 et in haec publ. Est. G. boreale — ru-
bioides. -	;
f.	angustalnm Nyâr Kv. fl. 498 et in haec publ. Est. G. boreale > ru-
bioides.
Scabiosa banalica W. et K. var. ciliata Nyâr. Kv. fl. 511 et in haec
publ. Foliola involucri pilosa.
Adenophora liliifolia (L.) Bess. f. lancifoliaNyâr. Kv.fl. 514.et in haec
publ. Folia latissima lanceolata, elongata, maxime 1,5 cm lata, auguste
acuminata, saepe utrimque attenuata, margine mite convexa.
f.	decipiens Nyâr. Kv. fl. 514 et in haec publ. Folia quae latissima,.
late-lanceolata, fere oblongo-ovata, ultra 1,5 cm lata, versus basin cu-
neato-attenuâta, interdum fere petiolata.
sf. hirsuta Nyâr. Kv. fl. 514 et in haec publ. Folia supra hirsuta.
sf. palens Nyâr. Kv. fl. 514 et in haec publ. Ramis Valde patentibus
(sub angulo 40—60°), foliis argute serratis.
35	DIA&NOZE DE PLANTE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ	9
._____, - ______________ -■_____________- —• -  -—— ---------------------’
Campanula glomerala L. f. ramosa Nyâr. Kv. fl. 515 et in haec pubL
Caulibus Versus apicem ramosis.
f.	composila Nyâr. Kv. fl. 515 et in haec publ. Foliis ad medium caulis
congregatiș, nonnunquam fere sub rosetam formantibus sursum, versus
abrupte descrescentibus, floribus in capitula multa (ultra 10—) congestis.
f.	cordifolia Nyâr. Kv. fl. 516 et in haec publ. ( = f. subcordata Beck.
pr. p.). Foliis aequaliter distribuție, capitulis paucis, folia superiora
non conspicue lata, summum versus lente descrescentia, inferiora
cordata.	.	■ •
f.	elliplica (Kit.) Koch subf. typica Nyâr. Kv. fl. 516 et in haec publ.
Ut praecedens, sed folia inferiora base rotundata vel in petiolo brevissime
contracta, capitulis 1—2 (3).
f.	aberrans Nyâr. Kv. fl. 516 et in haec publ. Ut typus sed capitula
, ultra 3.
Campanula roiundifolia L. f. basifoliala Nyâr. Kv. fl. 518 et in haec
publ. Folia basalia cordata, ad anthesim adsunt, in folia caulinia inferiora
saepe transeuntia.
var. typica Hruby f. serralilancea Nyâr. Kv. fl. 519 et in haec publ.
Folia caulina inferiora petiolata, 2—5 mm lata, argute rariter dentata.
Gnaphalium uliginosum L, f. strictum Nyâr. Kv. fl. 528 et in haec publ.
Caulis strictus erectusve, ramis debilibus, brevibus suberectisve.
Achillea pannonica Scheele f. ramosa Nyâr. Kv.fl. 537 et in haec publ.
Caulis fere ex omnibus axillis foliorum, ramosus.
f.	subsetacea Nyâr. Kv. fl. 538 et in haec publ. — pannonica se-
tacea. Planta ± media inter parentes.	'
Achillea collina Becker f. luxurians Nyâr. Kv. fl. 537 et in haec publ.
Gaulis e medio vel inferior ramosus.
Achillea millefolium L. f. latirachis Nyâr. Kv. fl. .537 et in haec publ.
Rachis foliorum latior, secus ut typus, floribus albis. ,
Matricaria inodora L. f. bicoslata Nyâr. Kv. fl. 539 et in haec publ.
Acheneis ± alato-bicostatis.
Chrysanlhemum leucanthemum L. var. lanceolalum (Pers.) Beck. f. gros-
sidentatum Nyâr. Kv. fl. 539 et in haec publ. Basis foliorum grosse
dentata.
var. typicum Beck. f. simplex Nyâr. Kv. fl. 539 et in haec publ... Folia
aequaliter dentata, basi sine dentibus distinctis.
f.	subheterophyllum Nyâr. Kv. fl. 539 et in haec publ. Foliis longe den-
tatis, dentibus inferioribus longior ut basis folii.
Chrysanlhemum corymbosum L. f. aborlum Nyâr. Kv. fl. 540 et in haec
publ. Inflorescentia unicapitulata, capitulis ceteris abortis (f. oligoce-
phalum Rother?).
Senecio umbrosus W. et K. f. iransiens Nyâr. Kv. fl. 547 et in haec
publ. Floribus radiantibus 8, caulis ± hirsutis, foliis subtus ± levibus,
nervo medio interdum scabro.
Jurinea molis (Torn.) Rchb’. f. parcelomenlosa Nyâr. Kv. fl. 551 et in.
haec publ. Indumentum lanuginosum calathidii parcius.
f.	latisecla Nyâr. Kv. fl. 552 et in haec publ. Segmenta folii 4—10 mm
lata, marginibus planis.
Jurinea Simonkaiana Nyâr. Syn. J. cyanoides Schur. non Rchb., J.
transsilvanica Simk, non Spieng. nec Schur, Kv. fl. 552 et in haec publ.
37 ‘	DIAGNOZE DE PLANTE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ x 11
10	E. I. NYArAdY	36
Involucrum glabrum, viride vel ± purpureum, lana arachnoideajnvolucri
destituta vel perpauca.
var. major Nyâr. Kv. fl. 552 et in haec publ. Calathidia magnitudine
media, 3,5—4 cm lata.	;
f.	latisecla Nyâr. Kv. fl. 552 et in haec publ. Segmenta folii 3—10 mm
lata, rariora.
f.	integrifolia Nyâr. Kv. fl. 552 et in haec publ. Foliis integris tantum.
f.	helerophylla Nyâr. Kv. fl. 552 et in haec publ. Foliis integris sec-
Xistjue,
x CentaurM szovalensis Nyâr. Kv. fl. 578 et in haec publ. = melano-
calalhia X nigrescens. Similis ad C. biikkensem Nyâr. sed differt per appcn-
dices multo minores, rarescentes et ad partem inferiorem ± laminiformc
dilatatos, ornatus comae alabastri brevis vel desunt. Paulo etiam hybridam
C. jacea X nigrescens similis, sed color appendicium nigrior, processus
validior, saepe curVatus.
x Cerdaurea Prodanii Wagn. f. subindurala Nyâr. Kv. fl. 581 ct in
haec publ. Gentaureac induratae Valde similis, sed per capitulum maiorcm
et comam densiorem nigrioremve, ad. Centauream austriacam admonet.
x Cenlaurea jlaoida Nyâr. Kv. fl. 585 et in haec publ. = panno-
nica X pugioniformis. Involucris dilute flavescentibus vel albo-brun-
neis, foliis 4- tomentosis, ramis gracilibus elongatisve. A C. sub-Fleis-
cheri per anthodia dilutiora, ramos graciliores et folia ± a ngustiora differt .
Hypocfyeris maculata L. f. runcinata Nyâr. Kv. fl. 589 et in haec publ.
Folia sinuato grosse dentata, dentes 3—8 mm longi.	'f1>'
Leordodon aulumnalis L. f. laciniosus Nyâr. Kv. fl. 590 et in haec publ.
Foliis simpliciter pinnatis, laciniis 20-—40 mm longis.
var. pralensis (Less.) Koch f. transiens Nyâr. Kv. fl. 590 ct in haec
publ. Pubescentia antliodii paupera.
Leoniodon hispidus L. f. lobalus Nyâr. Kv. fl. .591 et in haec publ.
Foliis lobatis.	'
f.	' pinnaiiparlilus Nyâr. Kv. fl. 591 et in haec, publ. Foliis inciso-lo-
batiș.	■	'
f.	variifolius Nyâr. Kv. fl. 591 et in haec publ. Foliis mixtis, dentatis,
lobatis et incisis.
sf, bec. debilis Nyâr. Kv. fl. 591 et in haec publ. Planta parva,
5(0 cm alta.
Picris hieracioides L. ssp. eu-hieracioidesllay .var. uznâeZ/cda (Schrank)
Nyâr. Kv. fl. 592 et in haec publ. Foliis angustis, 1—2 cm latis. Inflorcs-
centia ad apicem caulis umbellifera, caulis infra umbellam foliosus vel
solum brevissime ramosus.
Var. ramosa Nyâr. Kv. fl. 592 et in haec publ. Umbella indetcrminata,
caulis infra umbella ramosus.	■
f.	euramosa Nyâr. Kv. fl. 592. et in haec publ. Ramis longis.
f.	racemosa Nyâr. Kv. fl. 592 et in haec publ. Ramis brevibus, race-
miforme dispositis.	-	'
f.	aselosa Nyâr. Kv. fl. 592 el’ in haec publ. Involucrum ± glabrum
Vel pubescens, non setosum.
var. joliosa Nyâr. Kv. fl. 592 et in haec publ. Foliis usque ad medium
caulis, 3—4 cm latis, summum gradatim deserescentibus, basi cordatis,
utrimque setosis, pedunculis squamisque saepe pubescentibus.
Hieracium Hoppeanum Schult. f. obovalum Nyâr.Kv. fl. 604 et in
haec publ. A var, leucolepioides Deg. et Zahn differt: folia obovata vel
lato obelliptica.
Hieracium auraniiacum L. var. subkajanense Zahn f. albipilum Nyâr.
Kv. fl. 606 et in haec publ. Pilis caulis et saepe etiam anthodii incploribus.
var. carpathicola. N. P. f. dilulipilum Nyâr. Kv. fl. 607 et in haec publ.
Pilis una cum base, albis vel ochroleucis.
. Hieracium auricula Lam. et DG. var. albisquamosum Nyâr. KV. fl.
608 et in haec publ. Involucrum dilutum, squamae intimae penițe
albae, extremae late albo-marginatae, solum dorso ■ cum linia obscura,
augusta.
Hieracium longiscapum Boiss. var. Csaloi N. P. f. falsauricula Nyâr.
Kv. fl, 610 et in haec publ. Planta. 1—3 (4) capitulis, foliis minoribus H.
auriculae similibus.
Hieracium Kbrnickeanum N. P. Var. hypochoerijolium Nyâr. Kv. fl.
611 et in haec publ. Folia basalia scssilia, usque ad basin late alata, ellip-
tico-lanceolata, praecipue subtus satis copiose hirsuta, inflorescentia laxa,
2—9 cephala.
f.	siolonicaule Nyâr. Kv. fl. 611 et in haec publ. Stolonibus adscen-
dentibus floriferibusve.
var. denigralum N. P. f. paucicapilulum Nyâr. Kv. fl. 611 et in haec
publ. Inflorescentia solum 2—4 capitula.
var. aborlislolonum Nyâr. Kv. fl. 611 et in haec publ. Estoloniferum
vel stolo 1—2 cm longus, capitulis 6—8 degeneratis debilibusve.
Hieracium gyaluense Nyâr. Kv. fl. 612 et in haec publ. — auricula
— auriculoides —H. occidentale Nyâr. ih Acta pro Fauna et Flora Uni-
versali Seria II. voi. III (1940) 14, cumdiagn. latina.
Hieracium Bauhini Bess. var. biikkense Nyâr. Kv. fl. 612 et in haec
publ. Planta ad 84 cm altum, foliis longis, latis, oblanceolatis. Caulibus
e base usque ad inflorescentiam ramosis, ramis stoloniformibus.
var. thaumasiiforme Zahn f. pauciglandulum Nyâr. Ky. fl. 615 eț in
haec publ. Involucrum fere eglandulosum (ad f. typicum ± abunde pi-
losuni).
Hieracium auriculoides Lâng var. paniculosum Nyâr. Kv. fl. 616
et in haec publ. Capitulis 40—50, panicula laxa cum ramis remotis.
var. pseudotanylhrix Zahn f. reductum Nyâr. Kv. fl. 617 et in haec publ.
Ab var. pseudotanythrix solum per ± 12 capitula differt.
f.	sursumglabrum Nyâr. Kv. fl. 617 et in haec publ. Caulis sursum gla-,
brescens, folia lata, abunde setosa, nervo medio subtus sine pili stellati.
var. sloloniferum Bess. f. oligocephalumNyâr. Kv. fl. 617 etin haecpubl.
Inflorescentia 5—10 cephala.
var. lapathum Nyâr. Kv. fl. 618 et in haec publ. Folia lata, oblanceo-
lata, 15—18 mm lata, spathulata, satis abundante setosa (setiș 5—6 mm
longis), inflorescentia 15—17 cephala. Ab var. turrilaccnse foliis latioribus,
setis abundentioribus et brevibus discrepat.
Hieracium cymosum L. var. cymigerum (Rchb.) N. P. f. genuina (N) P.)
subf. subeglandulosum Nyâr., Kv. fl. 619 et in haec publ. Ad H. Vail-
lantii affine. Pili glandulosi in pedunculis et ramis ± deficientes.
var. ramosum Nyâr. Kv. fl. 619 et in haec publ. Inflorescentia panicu-
lato-umbellata, râmi inferiori-profundiore oriuntes.
12 '	_____________E- I. NYArADY	. 38
;.9	DIAGNOZE DE PLANTE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ	13
Hieracium Tauschii Zahn var, pseudo-Tauschii Zahn f. kolozsvări-
ensc Nyâr. Kv. fl. 620 et in haec publ. Caulis principalii maxime 8 dm alta,
cum 40 calathidiis.
Hieracium brachiaium Bertol. var. ursulae Kov. et Zahn f. ursulaejorme
Nyâr. Kv. fl. 623 et in haec publ. Caulis + alta i'amificatus.
Hieracium leplophylon N. P. var. arcanum Nyâr. Kv. fl. 624 et in
haec publ. Ramus inferior sub medio caulis exiens; caulis et stolones pilis
longis sat crebris griseo-tomentosi; folia multo augusta atque acu-
minata.
Var. spatliulalum Nyâr. et Ujv. Kv. fl. 624 et in haec publ. Folia basi-
laria oblanceolata, obtusa vel rotundata, akladium 4—15 mm longum,
3—6 cephala.
var. atriceps N. P. t. albipilum Nyâr. Kv. fl. 624 et in haec publ. Pilis
albis Vel dilutis.
Hieracium caesium Fr. var. tacticelor (Almq.) Zahn f. sublobalum Nyâr.
Kv. fl. 631 et in haec publ. Folia caulina late ovata, inaequaliter fere lo-
bato-dentata.
Hieracium umbellatum L. var. normale Zahn f. racemiflorum Nyâr. Kv-
fl. 637 et in haec publ. Inflorescentia valde elongala, densa, cylindrica,
racemosa, râmis aequalis, 3—7 cm longis.
T r a n s s i 1 v a n i a. Frequens.
J ssp. strobilacea Ghișa et Nyâr. ssp. nova in haec publ. Fructus adul-
tus, magnus, late-ellipsoidalis, 24 mm longus, 18 mm diam. —Trans-
silvania: Rogojel sub Monte Vlădeasa in reg. Cluj. (Herb. Mus. Cluj).
A. viridis (Chaix) Lam. et DC. var. cordifolia Zap.
f. dacica Țopa. f . nova inhaec publ. Foliis 4,5—6 cm longis, 4—5,5 cm
latis, accurate cordatis. Habitat T r a n s s i 1 v a n i a: Mtibus Retezat,
ad lacum Gemcnea et vallem Pișăturile. — Muntenia: Monte Cozia. •—
Bucovina: Mte Rarău.
FORME NOI
I
Formac novac
Belala verrucosa Ehrh. f. ovata Nyâr. f. nova. Folia exacte ovata (nec
dcltoidea, nec rhomboidea), aequaliter dentata.
Habitat T r ans sil.Vania. In locis paludosis turfaceisve, ad
lacum Salicea pr. oppid. Cluj. (Herb. Mus. Cluj).
f. Coziae Nyâr. f. nova. Folia 2,5 — 4 cm longa, ± orbicularia, nervis
secundariis 4 paribus. Muntenia: In regione montana et subalpina
montis Cozia (1300 m). Transsil vania: In turfaceis Luci montibus
Harghita (1079 m). (Herb. Mus. Cluj).
Alnus incana (L.) Mnch.
Var. somesensis Prod. var. nova in haec publ. cum synonymo f. macro-
carpa in Herb. Prod. et in Anal. Facult. Agron. Cluj (1948) 3, n. nud.
, Folia ovata, acuta vel breviter acuminata, argute duplicato-serrata,
subtus glauca pubescentia. Amenta fructifera adulta 25 mm longa, ma-
tura (siccata) 20 mm longa et 10 mm diam.
Habitat. Cluj, in loco «Canalul Someșului Mic » dicto. Legit 21.
IV. 1921. (Herb. Prod. Cluj).
ssp. genuina Nyâr. ssp. noVa in haec publ. Fructus adultus 10—15 mm
longus, 7—12 mm diam.
BULETIN ȘTIINȚIFIC
SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE,
GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE
Tom. III, Nr, 1, 1951
DESVOLTAREA, FILOGENETICĂ A SUBFAMILIILOR DE
CHRYS0MEL1DAE PE BAZA STUDIULUI COMPARATIV
AL NERVATURII ARIPELOR
DE
O. MARCU
Comunicare prezentată de V. RADU, Membru corespondent, al Academiei R.P.R., in ședința
din 19 Ianuarie 1951.
Sistemul familiei Chrysomelidae a fost încercat în parte de L a t r e i 11 e,
D u merii, 111 i g e r și S p i n o 1 a, făcut însă abia de L a c o r-
daire și stabilit definitiv de către G h a p u i s x). In urma rezultatelor
obținute, această familie de coleoptere a fost împărțită în următoarele
subfamilii:
1.	Criocerinae (Eupodes, Eupoda).
2.	Clytrinae (Lamprosoma).
3.	Chrysoirtelinae (Cyclica).	‘
4.	Cassidinae (Cryplostoma)1.
Până în prezent se știe că această familie de coleoptere își are obârșia
în străbuni comuni cu Cerambycidae. Această legătură de rubedenie
a fost arătată încă de către R o g e r 2), care bazat pe studiul compa-
rativ al nervaturii aripelor, derivă aceste dduă familii din aceeași rădăcină
comună și acestei păreri s’au asociat și toți ceilalți cercetători de mai târziu,
care pe baza studiilor comparative ale altor caractere ajung la același
rezultat s). V e r h o e f f numește acești străbuni comuni ambelor familii
Gerambo-Chrysomeloidea. Dacă prin studiile comparative ale nervaturii
aripelor, s’a căutat să se stabilească legătura filogenetică a acestei familii
cu altele, nu s’a arătat în niciuna din lucrări cum s’a desVoltat aripa în
x) C h a p u i s L, Genera des Coleopt., X, XL
*) Roger O., Das Flilgelgeăder der Kăjer. Zugleich ein jragmenlarer Versuch zur
Aujjassung der Kăjer im Sinne der Deszendenztheorie. Erlangen, 1875.
3) V e r h o e f f G., V ergleichende Untersuchung ilber die Abdominalsegmente und din
Copulationsorgane der mănnlichen Coleopteren, ein Beitrag zur Kennlnis der naiurlichen
Verwandscha.fi derselben. Deutsche Ent. Zeitschrift, 1893.
Sa al as U., Ober das Fliigelgeăder u. die phylogenetische Enlwicklung der Ceramby--
ciden. Ann. Zoolog. Vanamo 4, 1936.
M a r c u O., Die phylogenetische Entwicklung der Cerambyciden auf Grund eergleichender
Uniersuchungen der Stridulationsorgane. Bul. Fac. St. Cernăuți, 1938.
O. MARCU
42
43 DESV0LTAREA FILOGENETICĂ A SUBFAMILIILOR DE CHRYSOMELIDAE	3
cuprinsul familiei și nici în ce direcție s’a efectuat această desvoltare 1).
Lucrarea de față caută sa arate în linii generale acest1 lucru.
Primitivitatea unei aripe este exprimată prin ramificările mai abun-
dente ale nervurilor, prin lungimea lor, cât și f)rin mărimea câmpului
apical, bineînțeles la o aripă normal clesvoltată. Dacă se compară nerva-
tura aripelor celor patru subfamilii ale Ghrysomelidelor între ele se con-
stata, fără nicio greutate, două direcții de desvoltare deosebite. Intr’o
direcție s’a desvoltat aripa dela subfamilia Criocerinae, (fig. 1) în alta,
aceea a celorlalte subfamilii, Clylrinae, Chrysomelinae și Cassidinae (fig. 2).
Fig. 1.»—• Aripa dela Sagra femorata. G — Gosta, Sc = Subcosta, R ~ Radius, Rs = Raw
diusa, Ma — Mediaiia2, M3 = Mediana3, CoS = Cordeaua chitinoasă în formă de S;
Rap.'=Raza posterioară; Culo~GUii — Trunchiul cubital secundar cu ramurile Guia și
Cui» . Ciia » Trunchiul cubital principal, Aj = Anala, ; Aa = Anala», arc. = Arculus;
C.Ra = Celula radială.
Nu sc poate însă stabili care din aceste două forme este mai primitivă.
Atât la una, cât și la cealaltă, nervatura prezintă caractere primitive,
ceea ce ne îndreptățește să afirmăm că ambele s’au desVoltat dintr’o
formă comună și au plecat de aici în direcții deosebite, păstrându-se
la fiecare din cele două forme, caractere primitive diferite.
Forma cea mai primitivă de aripă dintre Criocerinae o întâlnim la
tribul Sayrini. Caracteristic pentru aripa acestui grup este scurtimea
câmpului apical.. El ajunge aici abia la o treime din lungimea aripelor,
l) K’empers B. W. J. K., Abbildungen von Fliigelgeădern der Coleopteren. Entom
Mitt., XII, 1923.
Ke m p e r s B. W. J. K., Das fflilgelgeăder der Kâfer., Entom. Mitt., XIII, Nr. 2/3, 1924.
Reinhardt Â. N., Coleoptera in Indicele insectelor zonei europene a U.R.S.S.-ului.
Moscova-Len*ngrad, 1948, p. 296—301.
pe când la alte triburi (Donacini, Orsodacnini, Zougophorini, Criocerini)
este mai mare.
Primele nervuri principale, Gosta, Subcosta și Radius (G., Sc., R.)
sunt asemănătoare celor dela Cerambycidae. Celula radială este bine des-
voltată. E foarte greu de stabilit dacă acea rămășiță de nervură îndrep-
tată dela unghiul intern de jos al celulei radiale către baza aripei este
restul unei nervuri longitudinale (R2) sau "al unei nervuri transversale.
După poziția ce o are, pare a fi o nervură longitudinală pe cale de regres,
și faptul că acest rest este aici relativ lung, denotă o stare mai primitivă.
La fel se prezintă și ramura retrogradă (rM-|-M2), â Medianei. Ea este
foarte lungă în comparație cu a celorlalte Chrysomelidae, ceea ce ne arată
de asemenea o stare primitivă. Această ramură desprinsă la bază de
Fig. 2. — Aripa dela Chrysochares asiatica. CCu =. Celuia cubitală.
Mediană (M3) a intrat, la partea apicală, din nou în legătură cu ea prin
intermediul unei nervuri transversale1. Nervura radială posterioară (Ra.p.)
din câmpul apical, considerată ca un capăt al Medianei 2 (M2) desprins
la locul de îndoire a aripei, este bine desvoltată. Gu privire la ramura
principală a Medianei (Ms) nu e nimic dc remarcat afară de faptul că ner-
vura transversală care leagă M3 cu R, așa numitul « arculus », este, ca și
la toate celelalte forme, foarte bine desvoltat. Trunchiul principal al Gubi-
tusului (Cu2) este legat la baza aripei cu Mediana (M3) printr'o nervură trans-
versală. El e puternic, simplu, neramificat, din care cauză nu găsim nici
urme ale unei celule cubitale. Trunchiul secundar dela Gubitus (Gux) are
două brațe, care se împreunează către baza aripei într’o singură ramură,
ia capătul căreia se constată resturi de nervuri transversale care o legau
de Mediană (M3) cât și de trunchiul principal Gu2 (mS'—cu15 cu1—cu2). Anala
(Ax) se întinde dela baza aripei, până la marginea ei posterioară. Ea formează
la mijloc un unghiu obtuz, apropiindu-se cu această parte de Cu2, fără a-1
atinge. Anala a doua (A2) are forma unui arc și se întinde până la marginea
45	DESVOLTAREA FILOGENETICĂ. A SURFAMILIILOR DE CHRYSOMELIDAE
O. MARCU
44
posterioara a aripei1). La toate celelalte triburi care se pot deriva direct
din grupul Săgrini, nervatura se simplifică în limite moderate, însă din ce în
ce mai mult pană la Criocerini, unde simplificarea este cea mai avansată.
începând cu Donacini (fig. 3) se observă o scurtare a capătului bazat
dela Cuj și dispariția totală a nervurilor transversale m3—cu* și. 01^—cu2->
Fig, 4. — Aripa dela Donacea dentata.
’) K e m p e r s găsește că aripele dela Sagra femorala corespund în privința nervaturin
complet cu cele dela Malla-mbyx raddei (Cerambycidae). Această asemănare privește însă
numai numărul nervurelor nu și înfățișarea lor, ceea ce trebue neapărat luat în considerare..
Tocmai acest fapt ne silește â căuta'originea aripei dela Sagra cu mult mai jos decât a
aripei dela Mallambyx, care în această privință se găsește pe o treaptă de desvoltare mult
mai superioară, chiar dacă a păstrat în întregime numărul nervurelor. In primul rând e de
observat lungimea neobișnuit de mare a ramurii retrograde dela Mediana a doua (rM + MJ.
care își găsește egalul doar în grupul Prioninae dintre Cerambycidae (Xixuthrus, Pyrodeș,
Aulacopus etc), cât și a ramurei retrograde dela R2. Cui este bifurcat, locul bifurcării e relativ
proximal, de unde rezultă că aceste ramuri reprezintă Cu,a și Cu1C. iar m3— cut cât șicu^-eu^
surit desvoltate chiar dacă nu ating Ms și Cu2.
Dispariția capătului bazai dela Gux poate fi completă rămânând ramurile
libere; la una din ramuri, poate fi redusă câteodată până la un mic rest,
dacă nu dispare cu desăvârșire. Această stare se poate constata chiar în
cuprinsul aceluiași grup.
La Criocerini, Cuxeste totdeauna reprezentat numai printr’un singur
ram.
De remarcat este faptul că la toate grupurile, cu excepția Zeugopho-
rini (fig. 5) cel puțin ramura retrogradă a Medianei (rM+M2) este relativ
Fig. 5. — Aripa dela Zeugophora flavicollis.
lungă. Singurul grup Zeugophorini care prezintă pe lângă celelalte reduc-
Liuni ale nervurilor o atrofiere (reducere) a ramurii retrograde a Medianei
și poate fi considerat ca derivând dintr’unul din grupurile mai inferioare.
El prezintă din acest punct de vedere, grupul cel mai avansat.
•' SUBFAMILIA CLYTRINAE
Și această subfamilie formează, cu privire la nervura aripelor, un grup
foarte omogen. Forma cea mai primitivă de aripă o întâlnim la tribul
Clytrini: aceasta, în cazul când nu se vor găsi forme și mai primitive între
Megalopodini, ai căror reprezentanți n'au putut fi-cercetați. Tipul cel mai
primitiv apare aici în unele privințe mai redus,'în altele mai complicat
decât la subfamilia Criocerinae, stare care caracterizează toate subdi-
viziunile cercetate.
Starea cea mai primitivă de aripă la această subfamilie o aflăm la
genul Labidostomis dintre Clytrini. Gât privește primele trei nervuri prin-
cipale (C., Sc., R.), ele nu se deosebesc principial de corespondentele lor
dela Criocerinae (fig. 6). Se poate obserVa doar faptul că, împreunate
într’un singur ram, continuă puțin și peste nivelul celulei radiale (CRa),
mărginind astfel, pe o distanță mică, câmpul apical al aripei. Acest caracter
nu e specific numai pentru Labidostomis, ci îl găsim la alte subdiviziuni
ale subfamiliei (Cryptocephalini) (fig. 7).
6
O. MARCU
46
■ 47	DESVOLTAREA FILOGENETICĂ A SUBFAMILIILOR DE CHRYSOMELIDAE	7
Tot așa, trebue remarcat și faptul că la locul de inserție al fâșiei în
formă de S., atât de caracteristică pentru grupul fitofagelor cu celula
radială, se poate constata o prelungire identică cu aceea dela ramul unit
al C., Sc. și R, în spre câmpul apical. Această prelungire pornește dela
unghiul anterior și inferior al celulei radiale și poate fi considerată drept
capătul apical dela R2. Ramura retrogradă dela R2 este aici, în raport cu
celelal grupe, mai lungă. Trunchiul principal al Medianei (M3) este normal
desvoltat. Ramura retrogradă (rM+M2) este relativ scurtă, ajunge, spre
deosebire de Criocerinae, abia până la nivelul nervurii transversale
(II r2—m2).
Trunchiul principal dela Gubitus (Gu2) este, ca și la celelalte subfamilii,
legat de Mediană (M3) printr’o nervură transversală scurtă. Acest trunehiu
se bifurcă, ramurile se unesc apoi iar, cuprinzând între ele o celulă, celula
cubitală (G Gu), ceea ce ne arată o stare primitivă. Prin acest carâcter,
nerVatura aripei dela acest grup se deosebește fundamental de
subfamilia precedentă, fiind însă în intimă legătură cu celelalte, unde
cel puțin la formele mai primitive, celula cubitală este totdeauna desvol-
tata. Celula cubitală are aici o formă caracteristică pentru toate subdi-
viziunile, mai mult sau mai puțin triunghiulară. z
Gux este reprezentat, ca și la toate celelalte subdiviziuni, printr’un
singur ram, a cărui parte bazală este dispărută, astfel că numai partea
apicală este desvoltată, fără nicio legătură cu celelalte. La capătul extern
al ramurilor, care include celula cubitală, se'poate constata o scurtă prelun-
gire, restul unei nervuri transversale care lega Gu-, cu Gu2. Ax se întinde
dela bază până aproape de marginea posterioară a aripei. Ea formează
la nivelul celulei cubitale un unghiu obtuz, fiind legată în acest punct
de Cu2, printrT nervură transversală scurtă (cu2—a-J. Anala 2 (A2) lip-
sește cu desăvârșire.
■ Dela această nervatură se pot deriva fără greutate toate celelalte
subdiviziuni.
Și această formă de nervatură arată înrudiri cu Cerambycidae, mai ales
cu formele mai primitive unde celula cubitală este desvoltată.
Nervatura aripei dela această subfamilie prezintă asemănări evidente
cu subfamilia precedentă. Și aici se poate constata o reducere treptată
a nervurilor dela forme complicate către simple; se poate spune că sim-
plificarea nervaturii este dusă la extrem.
8
■49
DESVOLTAREA FILOGENETICĂ A SUBFAMILIILOR DE CHRYSOMELIDAE
9
O. MARCU
Pe treapta cea mai inferioară de desvoltare sc găsește aici nervatura
dela tribul Eumolpini. Kempers le consideră, pe drept cuvânt, ca
cele mai Vechi tipuri. Gel mai primitiv tip de nervatură îl găsim la Chry-
sochares (Chr. asiatica). Și chiar dacă s’ar găsi între Lamprozonimi forme
cu nervatura mai primitivă, în niciun caz depărtarea de acest tip nu ar
fi marc (fig- 2).
Primele trei nervuri (C., Sc., R.) sunt asemănătoare celor din subfa-
miliile precedente. Legătură mai intimă cu privire la aceste nervuri le
găsim cu Clylrinae, deoarece, ca și acolo, aceste trei nervuri unite într’un
singur ram continuă puțin peste nivelul celulei radiale, mărginind câmpul
apical la partea anterioară pe o mică distanță. Celula radială este bine des-
Voltată. Ramura retrogradă dela Ra trece numai puțin peste nivelul nervurii
transversale care mărginește celula radială la partea sa bazală (proxi-
mala). Câmpul apical ocupa abia o treime din lungimea aripei. Nervura
Fig. 9. —• Aripa dela Eumolpus.
radială posterioară, desprinsă de trunchiu, este foarte bine desVoltată.
Trunchiul principal al Medianei (Ms) este normal desvoltat ajungând
până la marginea externă a aripei. Lungimea ramurii retrograde(rM +M2)
este potrivită. Ea trece numai puțin peste nervura transversală (II2—m2)
către baza aripei. Trunchiul principal dela Gubitus (Cu2) este unit cu M3
printr’o nervură transversala scurtă (m3—cu2). El este bifurcat, iar ra-
murile care se unesc apical includ celula cubitală (G Cu). Celula cubitală
este, spre deosebire de cea dela Clylrinae, mare și dreptunghiulară. Cux
este bifurcat, iar ramurile sunt la bază unite într’un singur trunchiu. El
stă în legătură cu M3 prin intermediul nervurii transversale m3—cu1( iar
eu Cu2 prin cux—cu3. Ramura posterioară dela Gu-, prezintă la capăt, în
apropierea marginii posterioare a aripei, o bifurcare care însă nu e întot-
deauna și la toți indivizii exprimată, din care motiv nu mă ocup mai pe
larg de ea, considerând Guj doar simplu bifurcat. Anala 1 (AJ este bine
desVoltată. Ea formează la mijloc un unghiu obtuz, atingând cu Vârful
acestuia celula cubitală, fără intermediul unei nerVuri transversale. A2
care pleacă dela bază până la marginea posterioară a aripei, este de
asemenea bine desVoltată.
Lâ ceilalți reprezentanți ai tribului, ca Eumolpus și Adoxus, aripa se
prezintă într’un stadiu superior de desvoltare, pe de o parte prin reducerea
ramurii retrograde a Medianei (rM'+M2), care nu trece de nivelul ramurii
retrograde a lui R2 și a micșorării celulei cubitale (CGu), iar pe de alta,
prin mărirea considerabilă a câmpului apical (fig. 9). La Eumolpus, stadiul
■de desvoltare este inferior față de Adoxus, prin faptul că Cip este legat
de M3 prin intermediul nervurii transversale m3—;cu1cât și prin câmpul
-apical ceva. mai mic.
4
10
O. MARCU
vXiipa lor poate deriva direct din aripa dela Chrysochares; legătură
de înrudire este clară.
Tot dela Eumolpini se pot deriva cu ușurință și aripele celorlalte
triburi ale suhfamiliei Chrysomelini, Galerucini și Halticini.
La Chrysbmelini, întâlnim — pe lângă reducerea trunchiului secundar
al lui 0% și începutul de dispariție a celulei cubitale (CCu) la aripele mai
primitive —'dispariția totală a acesteia la formele mai înaintate în desvol-
Fig. 13. — Aripa dela Crepidodera transversa.
tare. Această reducțiune se poate foarte bine urmări la diferitele subdi-
viziuni, ba chiar în cuprinsul aceleiași subdiviziuni (fig. 10 și 11).
La tribul Galerucini, celula cubitală e complet dispărută, păstrâhdu-se
doar legătura dintre Guj și Cu2 (fig, 12), iar la Hallicini se păstrează
51	DESVOLTAREA FILOGENETICĂ A SUBFAMILIILOR DE CHRYSOMELIDAE	11
această legătură la formele mai primitive, fie în întregime, fie parțial, sau
dispare cu desăvârșire atât nervura de legătură cât și Cux (fig. 13), cum
e la formele mai evoluate. La unele se păstrează numai un rest al nervurii
transversale, chiar dacă Guj este complet dispărut (Hallica quercelorum).
Se poate deci observa, începând cu Eumolpini, o serie întreagă de treceri
gradate dela nervura complicată a celor dintâi, până la cea mai simplă,
întâlnită la formele mai evoluate. Simplificarea nervurii merge treptat
pe contul lui Gux și Cu2 până la dispariția totală a lui Gux și dispariția
celulei cubitale formată prin bifurcarea lui Gu2. Și anala 2 (A2) poate lipsi
cu desăvârșire.
Dacă considerăm faptul că această subfamilie cuprinde nu mai puțin
de 784 de genuri cu peste 11.000 de specii, ne putem face o idee de marea
variabilitate a nervaturii aripelor acestui grup de Chrysomelidae.
SUBFAMILIA GASSIDINAE
La această subfamilie, nervatura aripelor se aseamănă mult cu cea
dela Chrysomelinae, în special tribul Eumolpini, chiar dacă este ceva mai
evoluată. In primul rând, remarcăm prezența unei celule cubitale mari,
care persistă aproape neschimbată la toate subdiviziunile, chiar dacă
Cuj e redus la o singură ramură, care stă sau nu în legătură directă
sau prin intermediul unei nervuri transversale cu Gu2, sau cu celula cubi-
tală (CGu).
Al doilea caracter prin care se apropie foarte mult de Eumolpini
este lungimea ramurii retrograde a Medianei (rM+M2), care, cu excepția
tribului Hispini, este relativ lungă (fig. 14).
Aceeași situație se prezintă și cu privire la ramura retrogradă a lui Ra.
4»
53	DESVOLTAREA FILOGENETICĂ A SUBFAMILIILOR DE CHRYSOMELIDAE 13
12
O. MARCU
52
- Subfamilia cuprinde două triburi, Cassidini și Hispini. Dintre acestea,
întâlnțin ila cea dintâi o stare mai primitivă de desVoltare a nervaturii
aripei. Această primitivitate fața de Hispini se oglindește cel mai bine
Fig. 15. — Aripa dela Hispela atra.
în lungimea ramurilor retrograde dela R2 și rM+M2 cât și, într’o oarecare
măsură, la mărimea celulei cubitale (fig. 15).
Aripa dela Hispini poate deriva direct din aripa dela Cassidini.
4>OOrEHETI4HECKOE PA3BWTHE 11O/I,CEMEWCTB CHRYSOMELIDAE
HA OCHOBE CPABHHTEJIbHOrO M3yHEHW«[ HEPBALțWM KPbIJIbEB'
(KPATKOE COflEPÎKAHME)
Em,e Poho, ocHOBbiBancb na cpaBHHTejibHOM HsyneHHH HepBaițHH KpbijibeB,
npHnbiCbiBaeT Chryso’nelidae h Cerambycidae odmee nponcxoniReHne, h 3Toro
mhbhhh npnaepwHBaioTCH h Bce ocTajibHbie Hccjie/țOBaTejiH, KOTopbie Ha
ocHOBaHHH dojiee noBgHHX cpaBHHTejibHbix HeeneROBaHHH Rpyrnx ocodeH-
HOCTeft npHniJiH k tom >Ke pesyjibTaTaM.
«pHJioreHeTHMecKaH cbhsb c RpyrHMH ceMencTBaMH Coleoptera ycraHOB-
Jiena; aBTop b HacTOHipen padore CTpeMHTCH yxasaTb ny’ni pasBHTMM nep-
BagMH KpbijibeB ceMeScTBa h npHXORHT k cjie/țyiomHM pesyjibTaTam.
IIoRceMeHCTBa Chrysomelidae yKasbiBaiOT b .odjiacTH HdpBagHH KpbijibeB
ABa pasjiHHHbix nanpaBJieHHH pasBHTHH, orho hs 9tiix HanpaBJieHHH bshjiq
no/țceMeiicTBO Criocerinae. Rpyroe noRceMencTBa Ch"ysomelinae, Clytrinae n
Cassidinae. 3to nojioiKeHHe BbiTeKaeT hb HHCJia ikhjiok, 4JopMM H RJIKHM na
cawbix npHMHTHBHblX KpblJlbHX.
CaMbiii npocToii tiiii Kpbma cpeRH Criocerinae naxoRHTCH y njieMeni-ț
Sagrini. Oh xapaKTepnsHpyeTCH onenb dojibinoii rjihhoh peTporpaRHoii BeTșn
MeRnaHbi (r M + M2) h cpaBHHTejibHO doJibuion «buhoh peTporpaRHOH bctbh
R2 h pasjțBoeHHoro BTOpHHHoro CTBOJia KydHTyca (Cu^, b cboch dăăajibHOH
Hac™ eiițe HMeioinero nonepeHHbie ikhjikh, xoth MeHbniHe, npx homoiuh
KOTOpblX OHM CBHSblBaJIHCb C TpeTbeft MCRHaHOH (M3) H rjiaBH&IM cțbojiom
KydHTyca (Cuz).3th nonepeHHbie ikhjikh cyTb m3— euz h cu^— cuz. CaMan
npMMMTHBHaM nepB aipin RpyrHx noRcemeHCTB xapaKTepnsyeTCH dojiee KOpoT-
khmh petporpaAHbiMM bctbhmh (Rz, r M +M2), dmțypKaiiMeS Ct^ h Haun-
uneM nonepenHbix ikhjiok, ho b ocodeHHOcra HaiinHMeM dojibinofi KydHTajib-
HOH KJieTKH (CCll).
B to BpeMM, hto y nepBoro HanpaBJieHHH nepBH'iHOCTb BbipaiKeHa rjihhom
peTporpaRHbix BeTBen h dH^ypKapMen btophhhoto ctbojih KydHTyca h na-
jihhhcm pe/țypnpoBaHHbix noneperiHbix ikhjiok, y BTOporo ona BbipaiKeHa
dn^ypKapneH BTopnnHoro CTBOJia KydHTyca, HajinnMeM npnepeHHbix iKHJipK
h, maBHoe, KydMTaBbHon KJieTKOM. y nepBoro HanpaBJieHHH pasBHTHH otmc-
HaeTCM nporpeccHBHoe yKOpaHHBaHHe Ci^ h HCHesnoBeHHe nonepeHHbix-WHJioK
(Zeugophorini, Donacini] w nojiHoro HCHesHOBeHHM bbtbh KydMiycâ (CuJ,
b. o. Criocerini. 14 peTporpajiHbie bbtbm yKOpaHMBaioTCM (Zeugophorini),-no
coxpaHMiOTCM Kai< rnaBHaa ocodeHHOCTb. KpbiJio Zeugophorini mojkho JierKO
BbiBecTn ot dojiee npKMHTnBHoro Kpbijia rpynnbi.
B ApyroM HanpaBJieHHH pasBHTHM OTAienaioTCM TpH pasjiHMHbix nyTM.
flepBoe nanpaBjieHHe depeT nojțceMeHCTBO Chrysomelinae, rne Haxojprrca
caMan npHMHTHBHaa HepBapna (Chrysochares), ho h nandojiee pasfiHBiiieecM
cocTOMHHe, BeRym.ee k nojmoMy ncMesBOBenHio BTopHMHoro cTBOJia KydHTyca
(Cui), KaK h KydHTajibHoii Rjiencn (Crepidodera, Maniura, Haltica). Ot dasbi
9T0r0 HanpaBJieHHH BbIReJIHeTCH nyTb, KOTOpblH npHHHJIO pa3BHTHe KpblJia
Clytrinae, c orhoh CTOpOHbi, Cassidinae, c «pyroH; y nepBbix coxpaneHHeM
KydHTajibHOH KJieTKH y Bcex noRpasRejieHHH h yMenbineHHeM BTOpHHHoro
CTBOJia h Cu1} ro orhoh bctbh ; y nocjieRHHx coxpaHeHHeM dojibniofi Kydw-
TajIbHOH KJieTKH, HesaBHCHMO OT Toro, HaXORHTCH JIH OHa B CBH3H C Cllț
nocpeRCTBOiw nonepeMHofi HepBan.HH hjih noTepHJia ee, kbk bto dbiBaeT y
Handojiee pasBHBniHxcn. Bo bchkom CKynae Cassidinae iipeRCTaBJiHiOTCH b
dojiee hhskoh CTa/țHH, cpaBHHTejibHO c Clytrinae.	;
OBT>HCHEHHE PHCyHKOB	H.
Puc. 1. — Kptuio Sagra femorata. C — Kocta, Sc—cyfiitocTa,-R—pa^nyc, J?2—-paAMyca,
A/2 — Me^iiana,, — Me^naHa3, Co S — xhtuhobmK Mac b burg S, Rap — aa^nsa aacTB,
Cu,a—Cu^ — BTOpHiHMii KyCnTaatHMfi ctboji o BeTB®in Cuia u Cuib, Cu% — rjanuMii Ky6n~
TaabHMft ctuoji, Aj;— auaaa,, A2,— anaaa2, arc — apKyayc, Cka ■— pa,a,naai>Haa Kaerișa.
Pne. 2. — Chrysochares asiatica, icpbiao. Ccu — «yCnraatHas MGTKa.	I
Puc. 3. ■— Platetimăris rustica kpimo.
Puc.' 4. — Donacea dentata, Kpwio.	,; <
Puc. 5. — Zeugophora flavicollis, KpHao.	■ .	'
Puc. 6. — Labidostomis longimana, spraro.	- - ■
Puc. 7. — Cryptocephalus sericeus, Kptwo.
’ Pac. 8. — Clytra laeviuscula, Kpwro.
Puc. 9. —Eumolpus, Kpbiao.	■ > :
Pmc. 10. —■ Chrysomela oliv acea, Kpwto.
Puc. 11. — Chrysomela varians, apnao.	.	.. .
.. Pmc. 12. —. Galeruca ianaceli, icpiMO.	.	: ■
Pmc. 13. — Crepidodera transversă, Kptrao.	....■•
Puc. 14. — Cassida,. kpbmo.	■'
Pmc. 15. — Hispela atrat KpKtaa,.	'	-
'14
O. MARCU
54
LE DEVELOPPEMENT PHILOGfiNETIQUE DES SOUS-FAMILLES
DE CHRYSOMELIDAE, TEL QUTL RESULTE DE L’ETUDE COM-
PARATIVE DES NERVURES DES AILES
(RJ3SUM3)
Se basant sur l’etude comparative des nervures, R o g e r fait deriver
LPune mâme souche Ies Chrysomelidae et Ies Cerainbycidae; â cet avis se
sont ralli<$s tous Ies chercheurs qui lui ont succdde et qui, ayant pris
pour point de d^part l’etude comparative d’autres caracteres, ont abouti
■au meme resultat.
Les liaisons philogenetiques avec Ies autres familles de coleopteres
etant dtablics, Tauteur montre dans ce travail quelles sont les voies qu’a
suivies l’innervation des .ailes au cours de son developpement au sein
de la familie et il parvient ă etablir ce qui suit:
En ce qui concerne la formation des nervures des ailes, les sous-familles
de Chrysomelidae presentent deux directions differentes de developpement:
Tune d'elle est la direction suivie par la sous-famille des Criocerinae, Tautre
la direction prise par les sous-familles des Chryspmelinae, Clylrinae et
Cassidinae. Ce fait est prouVe d’une part par le nombre des nervures aux
ailes les plus primitives, d’autre part par leur forme et leur longueur.
Le type le plus primitif d’aile parmi les Criocerinae est celui qu'on
trouve exprime chez la tribu Sagrini. II est caracterise par la longueur
parliculierement grande de la branche retrograde de la Mediane (rM+Ma)
ainsi que par la longueur relativement grande de la branche retrograde
de la Ra et du tronc secondaire bifurque du Cubitus (Guj); celui-ci porte
encore â sa base Ies nervures transversales, meme siquelque peu reduites,
par lesquelles ils etaient relids â Ia IlI-e Mediane (M3) et au tronc principal
du Cubitus (Cu8). Ces nervures transversales sont m3 — cu2 et cu,— cu2.
La nervation la plus primitive des autres sous-familles est caracterisee
par des branches retrogrades plus courtes (R2, rM+Ma), par la bifurcation
du Ctq et la presence des nervures transversales, mais șurtout par la
presence de la cellule cubitale grande (CGu).
Tandis que pour la premiere direction de developpement, la primi-
tivite est exprimee par la longueur des branches retrogrades et la bifur-
cation du tronc secondaire du Cubitus ainsi que par la presence des ner-
vures transversales reduites, pour la seconde direction, elle est exprimee
par le tronc secondaire bifurque du Cubitus, par la presence des nervures
transversales et surtout par la cellule. On observe, ă la premiere direction
de ddveloppcment, le raccourcissement progressif du Cu1 et la disparition
des nervures transversales (Zeugophorini, Donacini), jusqu’ă la dispari-
tion totale d’une branche du Cubitus (GuJ b. o. Criocerini. Les branches
retrogrades se raccourcissent egalement (Zeugophorini), clles se con-
secvent neanmoins en tant que caractere principal. L’aile du Zeugophorini
peut aisement dâriver des ailes plus primitives du groupe.
Pour Tautre direction de developpement, on observe trois voies dif-
ferentes. La sous-famille des Chrysomelinae prend la premiere direction;
nous trouvons chez cette sous-famille l’innervation la plus primitive
55	DESVOLTAREA FILOGENETICĂ A SUBFAMILHLOR DE CHRYSOMELIDAE 15
(Chrysochares) piais aussi les etats les plus avances, qui aboutisșent
graduellement â la disparition totale du tronc secondaire du Cubitus
(Gu^, ainsi que de la cellule cubitale (Crepidodera, Mantura, Hallica).
A la basd de cette direction se detache d’une part la Voie qu’a suivie Ie
developpement de l’aile des Clytrinae et de Tautre, celle des Cassidinae;
chez les premieres ce developpement s’affirme par la conservation de la
cellule cubitale pour toutes les sous-divisions et par la reduction a une
seule branche du tronc secondaire et de celui du Gun chez les dernieres,
par la conservation de la grande cellule cubitale, soit qu’elle se trouve
en liaison avec le Cu2 par l’intermediaire d’une nervure transversale,
soit qu’elle Ta perdue, comme il arrive chez Ies plus avancees. De toute
fagon Ies Cassidinae se trouVent dans un etat legerement infdrieur par
rapport aux Clylrinae.
EXPLIGATION DES FIGURES
Fig. 1.— Aile de Sagra femorata-, G = Costa; Sc = Subcosta; R = Radius; R2 = Ra-
dius ; Ma = La medianea; M3 = La mediane3; CoS = le ruban chitineux en forme de S;
papSL le rayon posterieur; Cuja —Cu16 = Le tronc cubital secondaire et les branches
Cu et Cu^ ; Cua = Le tronc cubital principal; Aa = L’annalei; Aa = L’annalea; arc.
Arculus ; GRa = La cellule radiale.
Fig- 2. —• Aile de Chrysochares asiatica. GCu = Cellule cubitale.
Fig- 3- — Aile de Plateumaris rustica.
Fig- L —’ Aile de Donacea dentata.	■
Fig- 5- '—’ Aile de Zeugophora jlavicollis.
Fig. 6. — Aile de Labidostomis longimana.
Fig. — Aile de Cryptocephalus sericeus.
Fig- 8- —Aile de Clytra laeoiuscula.
Fig- 8. —■ Aile de Ewnolpus.
pjg. 10. — Aile de Chrysomela olivacea.
pjg. 11.—■ Aile de Chrysomela oarians.
pig. 12.—-Aile de Galeruca tanaceti.
ț'ig. 13. — Aile de Crepidodera transversa.
pig. 14/—Aile de Cassida.
pjg. 15. ■—Aile de Hispela atra.
BIBLIOGRAFIE
N., Coleoptera. Opredeliteli Nascomir europeiscoi-Giasti S.S.S.R,
. oeinhardt	...
Moscova-Leningrad, 1948.
Qglobin D. A., Chrysomelidae, voi. XXVI, Fauna U.R.S.Ș., Leningrad, 1936.
g g o 1 e v-N a u m o v, Entomologie agricolă. Leningrad, 1949.
BULETIN ȘTIINȚIFIC
SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE,
GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE
Tom. III, Nr 1, 1951
DATE ASUPRA ECOLOGIEI SI SOCIOLOGIEI
UNEI NOI STAȚIUNI CU MOERCKIA FLOTOWIANA
(NEES) SCHIFFNER
DIN MUNȚII RARĂU (CARPAȚII ORIENTALI)
DE	.
TR. I. ȘTEFUREAC	' .
Comunicare prezentată de Academician TR SĂVULESCU in ședința din
9 Februarie 1951.	'
Familia Dilaenaceae din Ordo III Jungermaniales, Subordp A.
Jungermanioideae anakrogynae, din clasa Hepalicae, cuprinde în total 9
genuri, dintre care două: Pallavicinia. și Moerckia sunt răspândite și în
Europa. Deosebirea între aceste două genuri e dată prin prezența unui
cordon central în structura talului de Moerckia, care lipsește la Palla-
vicinia.
Genul Pallavicinia, cu singura specie europeană Pallavicinia Lyellii
(Hooker) S. Gray (— Blyltia Lyellii Lindenb.),.e răspândit în Europa Cen-
trală pe soluri mlăștinoase sau pe lemn putred. Din U.R.S.S. septentrio-
nală nu e trecută de L. J. Savi ci și K. J. L a d î j e n s c a'i a
(29) și nici în Republica Populară Română, nu a fost încă aflată.
Genul Moerckia însă e reprezentat în Europa prin următoarele trei
specii: Moerckia hibernica (Hooker) Gottsche, Moerckia Flolowiana (Nees)
Schiffner și Moerckia Blyllii (Moerch) Brockmann; toate ca elemente
di-polizonale din regiunea de șes și până în zona alpină, elemente rare
și importante din punct de vedere bryo-geografic.
Morfologic, speciile acestui gen sunt bine caracterizate printr’un tal
subțire, alipit orizontal de substrat. Structura talului nu prezintă o dife-
rențiere într’un strat asimilator și unul de rezervă.
Organele sexuale stau dorsal sau pe părțile laterale ale talului. Invo-
lucrul e dublu, cu înveliș extern și lacinii ascuțite. Capsula alungită nere-
gulat, dehiscentă prin 2—4 Valve. Elatere cu 2—3 spire subțiri, brune.
Din ppnct de vedere ecologic și al signaturei biologice, speciile genului
Moerckia, sunt forme obligator higrofile de umbră (skiofile); Moerckid
hibernica (Hooker) Gottsche o aflăm la șes și în regiunea montană infe-
rioară,mai ales pe soluri calcaroase ; Moerckia Flolowiana (Nees) Schiffner
din regiunea de șes și până în regiunea alpină, de obiceiu pe nisipuri
argiloase umede sau pe locuri de mlaștini și turbării; iar Moerckia Blyllii
2
TR. I. ȘTEFUREAC
58
(Moerch) Brockmann se localizează în regiunea alpină și nivală, ca ele-
ment ± monozonal, cu răspândirea cea mai mare la altitudinea de cca
2000 m s.m.
Speciile genului Moerckia sunt foarte puțin cunoscute în vegetația
Carpaților noștri. Acestea reprezintă din punct de vedere morfologic,
ecologic, fitosbciologic și bryo-geografic un interes deosebit,.încât semnalarea
stațiunilor cu date cât mai precise asupra locului de creștere, a datelor
ecologice și a structurii asociației, vor contribui la caracterizarea vegetației
bryologice a Carpaților.
Moerckia hibernica (Hooker) Gottsche, considerată ca o specie rară
în general (M u 11 e r, S a v i c i și L a d î j e n s c a i a), nu a fost
încă aflată la noi.	’
Celelalte două specii (M. Blyllii și M. Flolowiana) sunt cunoscute
în R. P. R. numai din următoarele câteva stațiuni:
Moerckia Blyttii (Moerch) Brockmann.
Munții Rodnei:.
1.	Inău, deasupra lacului Lala, altd. 1920 m s. m., leg. 13.VIII, 1918,
M. P e t c r f i. Dată în Flora Rom. Exsiccata sub Nr. 17 din Cent. I-a,
1921'.
Această stațiune o aflăm citată și în folia Cryptogamica, 1924 p. 39
sub Moerchia (Peterfi apud G y o r f f y ); precum și la A. N y â-
r â d y (manuscris Munții Rodnei).
Totodată, această stațiune a fost cunoscută și de A. M ii h 1 d o r f,
iar în 19.VIII, 1917, am regăsit-o și noi deasupra lacului Lala, cât și
în mai multe locuri de pe marginea acestui lac.
2.	Pietrosul Rodnei, marginea lacului Pietrosu, la umbra unei pietre,
în exemplare sterile, asociată cu: Polylrichum sexangulare Floerke, Poly-
Iriehum alpinum L., Dicranum Starkei W. et M.,Pohlia sp., pietriș fixat
unde zăpada se menține mai mult timp, leg. 7.VIII,1948, Tr. Ște-
fureac.
Din punct de vedere bryo-geografic, Moerckia Blyllii (Moerch) Brock-
mann este un element arctic-alpin în sens larg (Domin, 1923), răspân-
dită în țările nordice și în munții Europei Centrale, deasupra limitei
pădurii.
Moerckia Flolowiana (Nees) Schiffner.
Din 1897 și până azi, această interesantă hepatică eutalică (fig. 1 a,
b, c) a fost aflată la noi numai din următoarele 4 stațiuni din Carpații
.Meridionali și Orientali:
1.	Muntenia, Sinaia, spre Peleș, în dreptul bufetului din pădure,
planta 3, 9, cu involucre si sporogoane, leg. 17.VII,1897: 12.VIII, 1903
și 24.IV,1914, Sini. Șt.'Radi an, publicată în 1915 (27).
In vara anului 1949 și 1950 am cercetat amănunțit această stațiune,
la .altitudinea de cca 960 m s. m., cu elemente muscinale' caracteristice
asociației cu Moerckia Flolowiana, fără însă a o regăsi până acum pe
aceasta.	.
2.	Transilvania, Cluj (Cojocna), aproape de Apahida, lacul «Tăul
Rotund» (Darvasto), « In ripis turfosis inter radices Phragmites et Aspi-
dii Thely pier idiș, altd. 370 m s.m.» 15.V și 25.V,1916, leg. M. P e t e r f i.
Probele se află în herb. M.B.U.C1. și H.U.C1. sub Nr. 114276; dată și
în Flora Romaniae Exsiccata Cent. I-a, 1921, sub Nr. 16.
59	DATE ASUPRA UNEI NOI STAȚIUNI CU MOERCKIA FLOTORVIANA	3
------—-----------------------------------------------
In cercetările făcute în Iunie 1950x) în jurul acestui lac nu am regăsit
această hepatică, deoarece încă în anul în care o găsise M. Peterfi
(1916), lacul a fost drenat în cea mai mare parte și vegetația arsă pe
alocuri, încât păstrarea acestei hepatice în această^ stațiune până acum
rămâne nesigură; urmează ca locul să fie mai amănunțit cercetat2).
3.	Maramureș, Valea Vinișoara, afluent al Cizlei, la Izvoarele Ale-
xandru, pe tufuri calcaroase, împreună cu Gymnocolea inflata (Huds.)
Dum., leg. A. B o r o s, publicată în 1943 (2).
4.	Bucovina, Munții Rarău, între Dealul Colbului (1483 m s. m.) și
Pietrele Doamnei (1647 m s. m.) râpă cu nisipuri argiloase, de ^deasupra
drumului, la altitudinea de cca 1520 m s.m., din zona superioară a moli-
dului cu vegetație de zăvoaie de munte, leg. 10.IX, 1948; 27.28,VIII,
1949: 27.VIII, 1950, T r. I. Ștefureac.
In această localitate: Moerckia Flotdwiana crește în^xemplare nume-
roase masculine și feminine, cu involucre și sporogoane tinere.
Aspectul general al vegetației (Planșa Ii, fig. 1-2), notat într’un releveu
floristic (August 1949, 1950), din această stațiune cu Moerckia Flolo-
wiana de sub muntele Rarău, ne prezintă următoarea compoziție pro-
centuală cu inventarul de mușchi și plante superioare:
Suprafața stațiunii cu Moerckia Flolowiana cca . . 30 m2
Expoziția coastei .......................................N. 20°
înclinarea generală ..................................■	• 35—45°
Acoperirea generală a vegetației în %:
Cormophyta	......	40-50%	.	10«,
Bryophyta.................  .	30—40
\Musci . . .	30%
Lichenes ..................... 1 %
Algae .......	i	.2%
Bryophyta:
Fncalypta conlorla (Wulf.) Lindb..................... 2-—3.4
Anisothecium rubrum (Dicks.) Lindb. .......	2.3
Moerckia Flolowiana (Nees) Schiffner ..................... 2.2
Bryum venlricosum Dicks. . ............................... 2.2
Biccardia pinguis (L.) Lindberg........................... 2.2
Preissia quadrala (Scop.) Nees . . ... . .. . .	1—2.2
Pellia Fabbroniana Raddi ................................. 1.2
Anisolhecium crispam (Schreb.)Lindb. ......	1.2
Pohlia cruda (L.) Lindb. • . . ........................... 1.2
9	împreună cu Prof. E. Pop și E. Țopa (Cluj).
3)	Prof. I Pro dan în Flora Câmpiei Ardelene (25) scrie cu privire la stațiunea
cu această hepatică: «După ce am lăsat Apahida și urmându-ne drumul spre Mociu,
am urcat singurul deal mai mare. La dreapta șoselei observăm un lac curios așezat între
dealuri, numit Tăul Rotund. însemnătatea acestui lac constă după cum s’a amintit deja, în
aceea că aicis’au aflat relicviiglaciale în chipul muscinei: Moerckia Flolowiana și o muscină
mai rară Hypnum palustris Peterfi. Aceste elemente se află în partea aceea a drumului
unde e aproape descoperit (către căși), adică lipsit de trestiș» (25, p. 52).
Din stațiunea dela Apahida, Peterfi dă Oxyrrhynchiwn speciosum, iar P r o d a n
enumeră Drepanocladus uncinatus var. po^ycarpus (det. G. Papp).
61
DATE ASUPRA UNEI NOI STAȚIUNI CU MOERCKIA FLOTOWIANA
4
TR. I. ȘTEFUREAC
60
Bryophyla :
Bryum cernuum (Sw.) Lindb......................  1.2
Barbula div. sp. (tabloul Nr. 2)............ 1—2.2
Mnium marginalum (Dicks.) P. deB................1—2.2
Bhyiidiadelphus triquesirus (L.) Warnst.	.....	1.2
Plagiochila asplenioides (L.) Dum...............	1.2
Conocephalum conicum (L.) Wiggers.................. 1.2
Hylocomium splendens (Hedw.) Br. eur............. -|-.l
Lophocolea bidenlala (L.) Dum...................  -|-.l
Torlella lorluosa (L.) Limpr. ...........	4-
Dicranum scoparium (L.) Hedw. ..................... -j-
Calharineaea undulata ,(L.) W. et M................  -p
Dintre alge se amestecă forme de: Oscillaloria, Nosloc, Microcoleus.
Dialomee-, iar dintre licheni, tal de Cladonia sp.
Cormophyta:
Alnus incana (L.) Mnch. ..................................  2.2
Salix caprea L...........................................   1.2
Salix subcaprea Anderss.x) ................................ 1.1
Salix silesiaca Willd. . .................................  1.1
Picea excelsa Link........................................  1.1
Daphne Mezereum L.........................................  1.1
Belula pubescens Ehrh. . ... .......................  .	1.1
Vaccinium Myrlillus L...................................... 1.1
Rtibus idaeus L. ........................................   1.1
Sorbus aucuparia L......................................... +.1
Spiraea ulmifolia Scop. . ................................. -j-
Lonicera Xylosleum L. . . ..................................  +
Vaccinium Vilis-idaea L......................................4"
Acer Pseudd-Plalanus L......................................  +
Abies alba Mill.......................................... ■ +
Fagus silvaiica L............................................ +
Asplenium viride Huds...................................... +-2
Cystopleris fragilis (L.) Bernh............................ +-1
Selaginella Selaginoides (L.) Link .......................... +
Dryopleris Phegopleris (L.) Ghristens....................... -p
Dryopleris Roberliana (Hoffm.) Ghristens. . .	+
Fesluca rubra L. .......................................... 1.2
Calamagroslis arundinacea (L.) Roth ....................... 1.2
Carex ornilhopoda 'WiWă. ...................  •	• • • •	1.2
Carex sempervirens Vili..................................... LI
Fesluca versicolor Tausch..................................  LI
Poa nemoralis L............................................ 1-1
Luzula nemorosa (Poli.) E. Mey. ........................... l-T
Luzula silvaiica (Huds.) Gaud. .................•	• • •	11
Deschampsia caespitosa (L.) Pal. Beauv....................  +.1
i)	O parte din materialul de Cormophyta ne-a fost revăzut, resp. determinat de: Prof.
M. Gușuleac, A. Paucă, I. Șerbănescu, I. T o d o r, A. Beldie.
Cormophyta:
Tussilago Farfara L........................   2.2
Euphorbia amygdaloides L....................... 1.2
Parnassia palustris L. .......................  1.2
Fragaria vesca L. ...............	1.1
’ Linum calharlicum L.........................  1.1
Brunella vulgaris L......................  .	.	1.1
Gallium anisophyllum Vili.....................  1.1
Hieracium bifidum Kit. .............	1.1
Hieracium iranssilvanicum Heuff............... -p.l
Thaliclrum aquilegifolium L. . ..........  .	+-1
Geum monlanum L. . .......................     -p.l
Euphrasia salisburgensis Hoppc................ -p.l
Vcronica urlicifolia Jacq. . . ................ 4-1
Arabis hirsuta (L.) Scopi........................  4
Arabis alpina L. . . ..........................  -P
Saxifraga heucherifolia Griseb. ................. 4-
Chamaenerion anguslifolium (L.) Scop. ......	-P
Cortusa Mallhioli L. ............................  4
Thymtts alpeslris Tausch. ...........	4
Valeriana tripteris L. .............	4-
Achillea Millefolium	L. ........................ 4.
Erigeron acer L. . . . . ......................  4-
Pinguicula vulgaris L. . ... ................... 4-
Cerastium sp. .................................. 4-
Trifolium sp.................................... 4-
' Din punct ,de vedere geologic, această stațiune cu Moerckia Floto-
wiana se află în marginea fâșiei de dolomite și calcare triasice, pe inter-
calări de conglomerate, gresii și gneisuri (de Rarău) din regiunea clipelor
recifale apțiene a cuvetei mezozoice marginale a Moldovei de Nord (după
U h 1 i g, Paul, K r ă u t h n e r , A t h a n a s i u, Nicolau ș. a.).
însemnări ecologice:
A.	Factori climatici:
Menționăm că în această stațiune cu Moerckia Flolowiana de pe coasta
împădurită recent, cu expoziția N-NE, și cu toată configurația locului,
intensitatea curenților e relativ mică, ceea ce are drept urmare păstrarea
unei umidități atmosferice continue a păturii de deasupra solului chiar
în'perioadele cele mai secetoase din timpul verii. La aceasta, contribue
totodată pe de o parte cantitatea și durata mai mare, a zăpezii, împreună
cu Infiltrarea solului cu numeroase izvoare mici de coastă, iar pe de altă
parte, precipitațiunile abundente din această regiune montană răcoroasă.
B.	Factori edafici:
a)	Natura și proprietățile solului în raport cu vegetația muscinală:
Solul rezultat în urma proceselor de desagregare a gresiilor, gnei-
surilor, micașisturilor, prezintă în ceea ce privește propriețățile fizice,
un praf fin nisipos, argilos, colorat (în stare uscată) cenușiu. In cele mai
imulte microstațiuni cu acest sol umed (slab efervescent), lipsit ± de
6
- TR. I. ȘTEFUREAC
62
calcar, sau numai rareori cu puține granule calcaroase (tabloul Nr. 1,
releveu 3 și 6), aflăm frecvent exemplare numeroase și bine desvoltate de
Moerckiâ Flolowiana cu abundența și dominanța cea mai mare (tabloul
Nr. 2, releveu 3 cu 2.3; rel. 6 cu 2.2). Acestea sunt releveurile cele mai
reprezentative, legate de un sol capabil de a reține o cantitate ± cons-
tantă de apă (40—46%).
Intre celelalte elemente silicicofile, caracteristice de gradul I (tab-
loul Nr. 2) stau alături de Moerckiâ Flolowiana pe același sol: Anisolhe-
cium rubrum (Dicks.) Lindb. cu 1.2 (rel. 3), 2.3 (rel. 1 și 6) ș. a. (tabloul Nr. 2)..
Elementele calcarofile propriu zise sunt, în aceste două releveuri cu
dominarea hepaticei Moerckiâ Flolowiana, mai puțin reprezentate; astfel
notăm: Encalypla contorla (Wulf.) Lindb. cu 2.3 (rel. 3) și 2.2 (rel. 6),
iar Riccardia pinguis (L.) Lindb. cu 4-. 1 (rel. 3) și 1.1 (rel. 6) în raport
cu celelalte releveuri legate de sol cu mai mult calcar (tabloul Nr. 2).
Totuși, în această stațiune, deosebim și microstațiuni (rel. 2 și 8)
în care Moerckiâ Flolowiana crește pe sol argilos-calcaros cu granule și
mici pietre de calcar de Imm—2 cm diametru, cu sol de coloare galben
deschis (în stare uscată), ce reține o cantitate variabilă de apă, după
conținutul % de Ca (tabloul Nr. 1). Putem însă urmări, în ce privește
analiza asociației, că în asemenea releveuri Moerckiâ Flolowiana are
prezența cea mai mică : 1.1 (rel. 1.2), sau 1.2 (rel. 8); la fel Anisothecium
rubrum scade cu numai -f-. 2 (rel. 2 și 8). In schimb însă domină în acestea
elementele calcarofile caracteristice de gradul I și anume în primul rând
Encalypla contorla cu 3. 4 (rel. 2 și 8), la fel Riccardia pinguis (L.) Lindb.
cu 2.2 (rel. 2 și 8), Barbuta fallax Hedw. 2.3 (reL 2) ș. a, (tabloulNr. 2).
Acest amestec de soluri (nisipos-argilos și calcaros) din microstațiunile
cu Moerckiâ Flolowiana de pe suprafața stațiunii de cca 30 m2 de sub-
Rarău, ne explică prezența numărului mare de specii silicicofile și calca-
rofile, ca și de amestec, trecute în tabela de asociație (tabloul Nr. 2) cu
un total de 53 specii de Bryophyla.
Valoarea în pI4, analizată în patru probe de sol de sub Moerckiâ Flo-
lowiana, la 0-2 cm adâncime (rel. 2, 3, 6, și 8), variază între 6, 4—6,8
pH (tabloul Nr. 1).
b)	Apa ca factor edafic:
In raport direct cu natura și structura solului, luăm în considerare
dintre factorii edafici, în primul rând, pentru asemenea elemente muscinale,
obligator higrofile, sldofile, cum este Moerckiâ Flolowiana, împreună cu
cele mai caracteristice specii care o întovărășesc în asociația sa, cantitatea
maximă de apă pe care o poate reține solul la o greutate determinată.
Astfel au fost analizate probe de sol din releveurile Nr. 2, 3, 6 și 8, în
greutate de 25 g sol fin, uscat, care se îmbibă la maximum cu o cantitate
de 7,50—19,00 g apă, ceea ce reprezintă 30—76% apă, raportată la greu-
tatea probelor de sol analizate. Oscilațiile cele mai mari aparțin solului
argilos-calcaros (după conținutul de Ca) cu 30% sau 76% apă și un pH
de 6,8; acest sol pierde apa mai repede la uscare, iar în stare uscată e
mai greu sfărâmicios (tabloul Nr. 1). Probele de sol nisipos-argilos,
lipsite de calcar sau numai cu puțin calcar, rețin o cantitate de apă de
10,01—-11,60 g, adică 40—46% apă, cu un pH de 6,4, pe care o pierde
mai greu în timpul uscării, iar solul uscat e mai ușor sfărâmicios
(tabloul Nr. 1).
63	DATE ASUPRA UNEI NOI STAȚIUNI CU MOERCKIÂ FLOTOWIANA	/ 7
Eliminarea apei în probele experimentale s’a făcut în exicator la
100° C, timp de cca 24 de ore. La temperatura camerii (18—20°C), proba
de sol argiloș-nisipos pierde apa până la uscare în timp de 62 de ore: pe
când aceeași greutate (25 g) de sol argilos calcaros elimină apa în numai
38 de Ore, deci cu 24 de ore mai devreme.
In tabloul Nr. 1, observăm totodată, în raport direct cu structurași
natura chimică a solului, a cantității procentului de apă, a valorii pH-lui,
și elementele cele mai caracteristice ale releveurilor de asociație: silicicofile
(o), calcarofile (x) și de amestec ( ®), trecute cu gradul lor de abun-
dență-dominanță și sociabilitate.
TABLOUL Nr. 1
Proprietățile solului din asociația cu Moerckiâ Flotowiana, Rarău, Câmpulung-Moldovo,
Nr. relev.	Proprietățile solului: analizate pe teren: 1, 2, 3; analizate îi», laborator: a) la uscare b) după uscare	Greutatea pro- bei de sol în g	Greutatea pro- bei de sol + apă la saturație	Cantita- tea apei		pH	Elemente caracteristice de asociație în raport cu natura solului: O sol silicios • sol silicios calcaros ' x sol calcaros
				£ '	în %	|		
2	1)	sol argilos-calcaros 2)	granule calc. —>-l cm diam. 3)	col. galben deschis a)	pierde apa foarte repede b)	sol mai greu sfărâmicios	25	32,50	7,50	30	6,8	O Moerckiâ Flotowiana	1.1 O Anisothecium rubrum	+.2 O Barbuta fallax	2.2 xEncalypta contorta	3.4 X Riccardia pinguis	2.2
3	1)	sol fin nisipos argilos 2)	granule micașist —>■ 1 cm rar de calcar 3)	col. gri-cenușiu a)	pierde apa mai încet b)	sol ușor sfărâmicios	25	35,01	10,01	40	6,4	O Moerckiâ Flotowiana	2.3 O Anisothecium rubrum	1.2 • Barbula fallax	2.2 xEncalypta contorta	2.3 XRiccardia pinguis	+.1
6	1)	sol fin nisipos argilos 2)	granule micașist —> 2 cm 3)	col. gri-cenușiu, cu humus a) pierde apa mai încet b) sol relativ ușor sfărâmicios	25	36,60	11,60	46	6,4	O Moerckiâ Flotowiana	2.2 O Anisothecium rubrum	2.3 • Barbula fallax	+.1 XEncalypta contorta	2.2 X Riccardia pinguis	1.1
8	1)	sol argilos calcaros 2)	granule micașist —> 1 cm 3)	col. galben deschis a)	pierde apa repede b)	sol mai greu sfărâmicios	'25	44,00	19,00	76	6,8	O Moerckiti Flotowiana	1.2 O Anisothecium rubrum	+.2 * Barbula fallax	+ XEncalypta contorta	3.4 X Riccardia pinguis	—
Atât K. Muller (20), Savici și Ladîjenscaia (29),
cât și Gams (8), Husnot (13) ș.a., specifică prezența hepaticei
Moerckiâ Flotowiana pe sol nisipos umed, sol mlăștinos din marginea
65	DATE ASUPRA UNEI NOI STAȚIUNI CU MOERCKIA FLOTOWIANA 9
8
TR. I. ȘTEFUREAC
64-
lacurilor, sau sol turbos. Este mai puțin citată de pe sol calcaros, așa cum
o aflăm în unele microstațiuni de pe Rarău. Din Westfalia, F. Koppe
o citează ca foarte rară, crescând însă în mlaștini calcaroase și pe nisipuri
umede (14); în stațiunea din Maramureș, A. Bor os o dă de pe tufuri
calcaroase, în asociație însă cu o hepatică caracteristică solului turbos
suprapus (Gymnocolea inflala (Hudson) Dum. (2).
In ce privește altitudinea, majoritatea stațiunilor trecute în K. Muller
(20) sunt cuprinse până la 1200, 1350 m s. m. In Alpi (Graubunden),
ajunge până la 2300 m s. m. (8).
Stațiunile cu Moerckia Flolowiana dela noi, variază ca altitudine între
370 m s. m. (Apahida—Cluj) și 1520 m s. m., ca cea mai înaltă, sub muntele
Rarău din Bucovina.
In stațiunea de pe Rarău, Moerckia Flolcwiana crește de obiceiu fie în
formă de rozete laxe, neregulate, în mici nișe, neregularități de teren,
unde se adună mai multă apă, fie pe sol nisipos argilos sau slab calcaros,
de pe praguri orientate spre Nord și Nord-Vest. Uneori talul subțire se
întinde și se fixează prin rizoizi pe mici bucăți de lemn putred, alteori,
mai rar, chiar și pe pietre umede (micașist cu grenați) 1).
Interesant că putem urmări și o diferențiere ecologică a talului pe sexe ;
astfel, exemplarele feminine, care sunt și cele mai numeroase, cresc în
rozete mai mari, fiind ceva mai puțin sensibile la condițiunile de micro-
relief, căci le aflăm oarecum în locuri mai expuse, pe când exemplarele
masculine sunt mai rare, în rozete mai mici, neregulate, cresc în locuri
mai ascunse, pe praguri sau sub cuiburi de graminee. Acolo însă unde con-
dițiunile ecologice se armonizează, aflăm exemplare masculine și feminine
împreună.
însemnări sociologice :
Din suprafața de 30 m3 din care am schițat aspectul general al vegetației
acestei stațiuni (vezip. 59-61) am analizat îndeaproape 8 microstațiuni
cu Moerckia Flolowiana în releveuri de mică suprafață, 0,13—-1 m2, pentru
a urmări elementele lor de asociație cu gradul lor de abundență-domi-
nanță și sociabilitate, în raportul determinat de natura și umiditatea
solului.
Din cauza amestecurilor de soluri, la cele mai mici distanțele foarte greu
a defini și delimita speciile caracteristice, ceea ce ne-a făcut să grupăm
elementele caracteristice de asociație după natura solului în următoarele
categorii:
a)	Elemente caracteristice de gradul I silicicofile, care înainte de
toate caracterizează asociația cu Moerckia Flolowiana în condițiuni ecolo-
gice de creștere optimă. Astfel, între aceste, elemente cu prezența (pz.)
cea mai mare, notăm (din 8 releveuri, tabloul Nr. 2): Anisolhecium rub-
rum (Dicks.) Lindb. (pz. 8), Bryum venlricosum Dicks. (pz. 6), Aniso-
htecium crispam (Schreb.) Lindb. (pz. 4), Pohlia annolina Lindb. (pz. 4),
Lophocolea bidentala (L.) Dum. (pz. 3), Cirriphyllum piliferum (Schreb.)
Grout. (pz. 1), Calypogeia Neesiana (Mass. etGares.) K.M. (pz. 1),
0 Det. Proî. M. P a u c ă.
TABLOUL Nr. 2
Asociația muscinală cu Moerckia Flotowiana,
Rarău, Câmpulung-Moldova,
Nr. releveului	1	2	. 3	4	5	6	7	8	
Expoziția	NE	NE	NV	NE	NE	NE	NV	NE	
înclinare în 0	35	45	30	30	25	40	40	35	
Suprafața relev, m*	0,25	0,25	0,13	0,20	0,25	1	0,13	0,13	
Acop. gen. Bryophyta în %	25	30	50	20	30	40	50	30	
Acop. gen. Cormophyta în %	60	50	60	30	60	50	50	60	<p
pH	—	1 6.8	1 6,4	. —	—	6,4	■ —	6,8	(X,
Caracteristice ele gr. I									
silicicofile									
Moerckia Flotowiana 		1.2	1.1	2.3	2.2	1.2	2.2	1.2	1.2	8
Anisolhecium rubrum 		2.3	+ .2	1.2	. 1.1	+ .2	2 3	1.2	+	8
Bryum venlricosum		2.2	1.2	+ .2	1.2 1.2	2.3	•—	+.1		6
Anisolhecium crispum		1.2	-f-	+		4-.1	+	—	—	6
Bryum cernuum . .		-—	—	_r	+ .1-	—	+.1	2.3	—	4
Pohlia annolina		—	—	—_	+		—	1.2	1.1	4
Lophocolea bidentala .		—	—	+.1	—	+.1			+	3
n silicicofile-calcarofile									
Pohlia cruda		+ .2	+	+.1	+.1	'-L.	+	+.1		8
Plagiochila asplenioidcs 		+ .1		4-’	+.1	+	+	' +	- +.2	8
Barbuta'fallax 		1.2	2.3	2.2	+ .2	•		+•1	—	—	5
Barbula cilindrica .......	1.2	—•	—	+ .1	•—	—•	+	—	3
Drepanocladus uncinatus . ...	—	—	—	+ .1	+.1	—-	—	•	2
Caracteristice dc gr. II									
calcarofilc									
Ehcalypta conlorla		4)5	3.4	2.3	+ .1	+	2.2	1.2'	3.4	8
Barbula reflexa		—	+	+	—	+.1	+	+ •1	+	6
Pellia Fabbroniana 			1.1	+ .1	2.2	—	+.1	1.2	—	6
Riccardia pinguis .......	—	2.2		“T	+ .2	1.1	—	2.2	6
Preissia quadrata		1.2	+	1.2	+.1	+	—	—	——	5.
Mnium marginatum		+ .2	—	1.2	+	+	-T-	+.1	—	5
Conocephalum conicum		—	—	+	■	—	+.1		+•1	5 .
Campylium prclensum . ....	—	—	+	+.1	+		—	+	5'
Barbula unguiculata		1.2	—		—	'+	—	-—.	—	3
Brachylhecium laetum . • • ■. ■		—	+	—	—	-—'	—	—	..'2
Dichodontium pellucidum ....	1	—	. +	"T					
Specii întâlnite-îhtr’un singur releveu:
Caracteristice I: Cirriphyllum piliferum + (7), Calypogeia Neesiana var. hygro-
phylla + (7).
Caracteristice II: Bryum sp. + (1), Campylium Sommerfeltii + (3), Plagiochila as.
plenioides var. riparia+ (3), Mnium punctatum -f- (7), Pellia Fab.
broniana fo. furcigera + (10).
5
10	■ .	. . TR. I- ȘTEFUREAC .	,	66
67	DATE ASUPRA UNEI NOI STAȚIUNI CU MOERCKIA FLOTOWIANA	li
Tabloul Nr. 2 — (urmare)
Nr. relevetilui	1	2	3	•. 4	5 '	6	7	8	Prezența	j
Expoziția	NE	NE	NV	NB-.	NE	NE	NV	NE	
înclinare în 0	:35	45	30	.30	25	40	!<■	35	
Suprafața relev, rn2	0.25	0;25	0.13	0.20	0.25	1	0.13	0.13	
Acop. gen. Bryophytd în %	25	30	50	20	30	40	50	' 30	
Âcop. gen. Cormophyta în %	60	.50	■6G	30	60	50	50	60	
pH	i	'—	6.8	6.4	—	-1—	. 6.4	6.4	6.8	
însoțitoare :	: Rhylidiadelphus triquetrus . . . Hylocomium splendens . . . . Eurhynchium slrialum . .	. Marchanlia polymorpha .... Plagiothecium succulenlum ... Mnium undulatum 	 Dicranum scoparium 		 Brachylhecium sâlebrosum . . . Chiloscyphus fragilis ...... ' Mnium stellare . . . ... . . . Amblystegium subtile	. . . , . Tortella țortuosa . . .	 Catharinaea undulata ....	4- '2.3 4-	+ | | | | | 1 1 ++ 1 II		 1 +.1 U + II li 1 II	i M II+ + +II । । + " '	+ 4-.1 4- 4-.2 +.1 4-	1.1' 4-.1 4- + 4-	- +1 + 1 1 1 1 + 1 + +	’	। । । । + । । 1 । ++ ।	4. 3: 3 3 3 2 2 2 o 2 2 2
însoțitoare:	Bryum argenteum -ț- 2 (1), Brachylhecium rutabulum 4- (2), Lepto-
bryum piriforme.+ (4), Pogonatum urnigerum 1.2 (5), Amblystegium.
serpens 4- (5), Polytrichum sp. + (6), Blepharostoma trichophyl-
lum +. 1 (7), Brachylhecium sp. + (7), Ditrichum flexicaule 4- (11)',
Lophozia sp. + (1.1).
Tot între elementele caracteristice de gradul I, am notat unele specii,
care cresc atât pe sol silicios cât și pe sol calcaros, precum sunt: Pohlia
cruda Lindb. (pz. 8 ), Plagiochila asplenioides (L.) Dum. var. porelloides
(Torr.) Schiffner (pz. 8),, Barbula fallax Hedw. (pz. 5), Barbula cilindrica
(Ta'yl.) Schpr. (pz. 2), Drepanocladus uncinatus (Hedw.) Warnst. (pz. 2).
b)	Intre elementele'caracteristice de gradul II, din asociația cu Moer-
ckia Flolowiana, am grupat acele specii care sunt legate în primul rând
de soluri calcaroase, tufuri sau mlaștini calcaroase umede, cu o prezență
mare, ca: Encalypla conlorta (Wulf.) Lindb. (pz. 8), Barbula reflexa Brid.
(pz. 5), Pellia Fabbroniana Raddi (pz.5), Biccardia pinguis (L.) Lindberg
(pz. 5)., Preissia quadrata .(Scop.) Nees (pz. 5), Mnium marginalum
(Dicks.) P. de B. (pz. 5) ș. a. (tabloul Nr. 2).
c)	Intre elementele însoțitoare ale asociației cu Moerckia Flolowiana,
notăm unele specii legate de soluri neutre până la acide, cu stratul de
humus slab reprezentat (tabloul Nr. 1), sau altele ele soluri umede de ani-
nișuri Plagiolhecium succulenlum (Wils.) Lindb. Intre elementele legate de
humus, cu un grad mic de acoperire, sunt enumerate: Rhylidiadelphus
iriguelrus (L.) Warnst. (pz. §),'Hylocomium splchdens Br. eur. (pz. 6), Earh-
ynchium slrialum (Schreb.), Schpr. (pz. 3), Mnium undulatum (L.) Weis..
(pz. 2.), Dicranum scoparium (L.) Hedw. (pz. 2.), Chiloscyphus fragilis (Roth)
Schiffner (pz. 2.) ș.; a. (tabloul Nr. 2)	4.
Ca specii legate de soluri bogate în săruri sunt trecute: Leplobrgum
piriforme (L.) Schpr., Marchanlia polymorpha L.
Semnificativă e lipsa din această asociație a elementelor heliofile, ca
Pleurozium Schreberi (Willd.) Mitten, Thuidium abietinum Br.'eur. ș. a.
Din punctul de. vedere al caracterizării asociației în general, avem
înainte o asociație muscirială cu Encalypla —Anisolhecium —Moerckia, de
tip montan (superior), pâre se încadrează vegetației de Cormophyta,■
caracteristică râpelor argiloase umede, cu elemente lemnoase tinere (Solite,
Belula, Alnus ș. a.) și.stratul erbaceu de structură variată (vezi p. 60-61);.
Cele 4 stațiuni cu Moerckia Flolowiana cunoscute până acum la nor
(p. 58-59) reprezintă cele trei variante de tipuri principale din punct de ve-
dere .ecologic șii sociologic, și anume: Stațiunea dela Sinaia ( Ra di.am )
și acea de pe.Rarău (Ștefureac), au ± elemente asemănătoare în strucc
tura asociației lor, caracteristice râpelor argiloase umede cu nisipuri, din
zona molidului, între 260—1500 m s. m.	•
Stațiunea dela Apahida-—Cluj (Păterfi) face parte din tipul de
asociație al acestei hepatice, la; anumite microrchefuri din marginea mlaști-
nelor1) din regiunea de șes cu Phragmiles communis Trin., Dryopleris
Thelypteris (L.) A.. Gray., Drepanocladus sp.; pe când stațiunea dela
Izvoarele Alexandru, Maramureș ( B o r o s ) de pe suport de tufuri calca-
roase, bine caracterizată prin hepatica Gymnocolea inflata, element al
solurilor umede turboase.	' ' ,
Dintre speciile de Cormophyta, care determină asociația muscinală
cu Moerckia Flolowiana, notăm îndeosebi următoarele: Alnus inednă (L.)
Mnch., Salix capraea L., Salix silesiaca Willd., Belula pubescens Ehrh.
(în exemplare tinere), Vaccinium Myrlillus L., Carex ornithopoda 'Willd;,
Carex sempervirens Vili., Fesluca rubra L., Luzula nemorosa (Poli.) E.
Mey., Luzula silvaiica (Huds.) Gaud., Tussilago Farfara L., Parnassia
paluslris L. ș. a.
In asemenea: aspecte de vegetație e cunoscută Moerckia Flolowiana
și din alte regiuni, astfel K. M ii 11 e r o dă de pe soluri umede nisipoase,
cu Salix și Belula, iar dintre hepatice și mușchi: Pellia Fabbroniana Raddi,
Biccardia pinguis (L.) Lindberg, Biccardia incurvala Lindberg, Bryum
venlricosum Dicks., Bryum bimum Schreb. (20). Același autor citează
Moerckia Flolowiana, nouă pentru provincia Brandenburg, în asociație Cu :
Pelliq Fabbroniana Raddi, Conocephalum conicum (L.) Wiggers, Pedino-
phyllum inlerruplum (Nees.) Lindb. (21).
Sa vi ci și L a d î j e n s c a i a citează această hepatică, din Carelia
de Jos, Valea lenisei și Siberia de Sud, crescând pe soluri nisipoase și
soluri mlăștinoase din apropierea lacurilor (29).	:
In R.P.Ungară, J. Szepesfalvi o află la God, pe malul Dunării
la Nord de Budapesta, specificând că e singura localitate din regiune
și notează Moerckia Flolowiana împreună cu Pellia Fabbroniana Raddi,
In ce privește microrelieful, Ă. A. Nițenco arată în general în studiile sale asupra
granițelor vegetației (masivul * Galețchi moh» de lângă orașul Calinin) că speciile proprii
mlaștinelor din locurile mai ridicate se răresc tot mai mult pe măsură ce se apropie de
uscat (23).	।	’	.
'12	TR. I. ȘTEFUREAC	68
69
Riccardia pinguis (L.) Lindberg, Conocephalum conicum (L.) Wiggers,
Mărchantia polymorpha L. (33), elemente deci asemănătoare stațiunilor
în general.
Prin cunoașterea structurii asociației cu Moerckiâ Flolowiana din noua
stațiune de pe Rarău (Moldova de Nord), a răspândirii geografice în celelalte
stațiuni din țară, cât și a datelor bibliografice, se poate urmări că asociația
primară cu această hepatică relictăca element silvestru, aparține în primul
rând zonei montane (inferioare și superioare), astfel cum sunt stațiunile de
la noi: Sinaia, Rarău și Izvoarele Alexandru (Valea Vinișoarei), în care
atât umiditatea solului cât și umiditatea atmosferică asigură desvoltarea
acestei hepatice, fie pe sol nisipos argilos, calcaros sau de amestec, ceea
ce duce la numărul mare de elemente de asociație în această unitate
sociologică. Aceste specii, deși sunt diferite în ce privește raportul lor,
prin gradul de abundență față de o anumită natură a solului, se întovără-
șesc însă armonic datorită factorului comun ecologic al umidității solului
și a celei atmosferice, care împreună determină signatura biologică ca
meso-higrofite, a elementelor muscinale principale, caracteristice acestei
asociații.
Din punct de vedere geografic-genetic, Herzog consideră că genul
Moerckiâ își are originea în munții înalți est-asiatici, de unde s’a întins
pe de o parte în regiunea păduroasă eurasiatică, pe de altă parte, în insulele
tropice est-asiatice (12).
Ca element silvestru, Moerckiâ Flotowiana devine foarte sensibilă
atunci când condițiunile ecologice se modifică, fie prin influența dinamică
a succesiunilor de vegetație, în stațiunile tipice din zona montantă, sau
prin influențe antropozoogene.
Așa se explică de ce în general, ca și la noi, stațiunile cu Moerckiâ
Flolowiana sunt pe de o parte atât de rare, iar pe de altă parte că în uncie
stațiuni în care a fost semnalată acum 53 de ani (Sinaia, R a di a n, 1897)
sau acum 34 de ani (Apahida-Cluj, P 61 e r f i, 1916), această hepatică
nu a putut fi încă regăsită. Acest lucru s’a petrecut și în alte regiuni, cum
e de exemplu stațiunea dela Buch de lângă Berlin din Germania, în care trei
ani la rând (1904—1906) această hepatică creștea frecvent (recoltată pentru
exicate), iar în anul 1907 să nu mai poată fi găsit niciun exemplar. Cauza
trebue căutată în modificarea factorilor ecologici locali, în deosebi în
desvoltarea anumitor stadii ale gametofitului și sporofitului acestei hepatice
determinată de o anumită umiditate și luminozitate (Ia timp), precum și
a succesiunilor de vegetație în general.
In legătură cu răspândirea sporilor, la Moerckiâ Flotowiana, s’a stabilit
în stațiunea dela Buch, că această hepatică crește abundent pe o anumită
suprafață cu teren nisipos umed, deși în apropiere, în condițiuni asemănă-
toare, nu a mai fost aflată nicăiri. S’a bănuit, fără a se putea dovedi, că
răspândirea sporilor la această hepatică, prin intervenția păsărilor, ar
fi posibilă.
Din cele patru stațiuni cu Moerckiâ Flolowiana, cunoscute până acum
la noi, putem admite, bazându-ne pe datele geografice și ale complexului
factorilor ecologici, că stațiunile din zona montană a Carpaților Orien-
tali (Rarău —Moldova de Nord; Izvoarele Alexandru —Maramureș) și
meridionali (Sinaia) din tipurile de asociații muscinale silvestre (ale
pădurilor de conifere) ar fi cele primare.
DATE ASUPRA UNEI NOI STAȚIUNI CU MOERCKIÂ FLOTOWIANA
13
In stațiunile dela șes această hepatică s’a putut readapta secundar,
datorită în primul rând unui oarecare grad de indiferență edafică cu o
mare amplitudine în ce privește natura solului, reclamând însă în mod
obligator o umiditate constantă. Astfel, o aflăm în biotopuri cu o compozi-
ție floristică de plante superioare (Phragmiles communis, Dryopteris The-
lypleris} și mușchi (Drepanocladus sp.), cu totul diferită deci de asociația
inițială cu Moerckiâ Flolowiana din stațiunile caracteristice zonei montane.
Transportul sporilor sau al porțiunilor de tabs’a putut face prin apa pâraie-
lor sau prin intervenția factorilor zoochori până în regiunea de șes unde
s’a putut adapta în marginea lacurilor (și a râurilor), în condițiuni de creș-
tere cu totul diferite din punct de vedere orografic, ecologic și sociologic,
cum e cunoscută și la noi stațiunea din marginea lacului Tăul Rotund
de lângă Apahida, Cluj.
Institutul Botanic al Universității «O. I. Parhon», București.
DKOJIOrMBECKME 14 COlțMOJlOrHMECKHE /țAHHblE B CBH3M C HO-
BBIMM MECTOHAXOWAEHKJIMM MOERCKIÂ FLOTOWIANA (NEES)
SCHIFFNER B FOPAX PAP9Y (BOCTOHHblE KAPIIATbl)
(KPATKOE COAEPJKAHIIE)
HacToamaa paâoTa HBJiaeTca BKJiaROM b npodjieMy HsyneHHa apeaaa
bm^ob po.ua Moerckiâ Gottsche, npeflCTaBJiwmwx MHTepec, xax Opnoreo-
rpa4»nHecKne ajieMeHȚbi, b Bonpoce xapaxTepHCTHKH MOxoodpasHbix b Kap-
narax PHP.
Moerckiâ hibernicq (Hooker) Gottsche ne Obiaa eipe HaH^eHanaTeppH-
TOpMK PyMbiHCKOM HapojțHoS Pecny6jiHKM.
Moerckiâ Blytlii (Moerch) Brockmann (apKTMKO-ajibnuScKOM ojieweHT)
6biaa o6Hapy>KeHa jirujb b «syx Mecronaxoai^eHi-iax b BocTOHHbix Kapna-
Tax, b ropax Poahm: Mnay h IlbeTpocy (cm. CTp. 58).
Moerckiâ Flotowiana (Nees) Schiffner (aecHOH ojicmcht) Obijia HafijțeHa
c 1897 rojța; jțo nacToamero BpeMeHH ee naxo^aT b caeflyiomHX aerbipex
MecTOHaxo>KAeHnax, pasjiHHHbix c tohkk 3peHHa bmcotm, sKOJiornH h co-
UMOJiorwii:
1.	— K)>KHbie KapnaTbi, Bauaxua, CHHaa, 960 m na« yp. m. leg. SI.
Badian (1897, 1903, 1914).
2.	— TpaHCObBaHaa, Anaxn.ua Ojihs Kayaca, 370 m na/( yp. m. leg. Sim.
Peterfi (1916).
3—BocToaHbie Kapnaibi, MapaMypem, Baaa BHHHinpa, HsBoapeae
AaeKcaHjțpy, leg. A. Baros (1943).
4.	— Popa EyKOBMHbi, ’Papoy, KbiMnyjiyHr, 1520 m nap, yp. m. leg.
Tr. Ștefareac (1948, 1949. 1950).
B MecTonojiojKeHHH Ha rope Papay (ByKOBHHa) Moerckiâ Flolowiana
(Nees) Schiffner, ây^y-in thhhhho rHflpotțiHJibHbiM bhaom, pacreT, raaBHbiM
odpasoM, na BJiawHbix fjihhhctbix neciiax, nnoraa c npHMecbio H3BecTHaKa
b BepxHen sone ean.	'
C reoaorHHecKoii tohkh 3peHHa sto MecTonaxoa<AeHKe naxo^HTca na
BKJHoaeHKax KOHraoMepaTOB, rpeSsena h rnefica, na rpaHHije nojiocbi Tpna-
COBblX HSBeCTHHKOB H jțOAOMMTOB 30HM anCHaHKHeCKHX CK3JIHCTMX yTCCOB
norpaHHHHOH KOTJIOBHHbl ByKOBHHbl.
71 .	DATE ASUPRA UNEI NOI STAȚIUNI CU; MOECKIA FLOTOWIANA	15
.14	, TR. I. ȘTEFUREAC i	:	:	'70
B BTQM MecTOHaxOHCACHHe Moerckia Flolowiana (Nees): Schiffner pac-
tbt ocTpoBKaMH Ha HJiomaAM npwdjiHSMTejibHO b 30 m. B c^oe mxob pac*
THTC.ibHocrb B ochobhom OTJiMMaeTCM CJieAyxmiMMM BHA3MH: 'Ehcalypla cotu-
torta	Lindb., Anisolhecium ruorum (Dieks.) Lindb. u Moerckia
Elptowiada (Nees) Schiffner, xoTopbie bxoamt\b pacTMTenbHdcTb Cormo-
phyta c Alnus incana,{L.) Mnch., Salix capraea L., Salix silesiacă WilldA
Belula pubes ens Ehrh. (Bce ohm npeACTaBJieHbi mojioammm aKBeMimpaMH),
Vaccinam Myrtillus L , Carex ornilhopoda Willd., Festuca rubra V., Luzula
itemorosa (Poli.) E. Mey., Luzula si7t>ah'ca (Huds.) Gaud., Tussilago Fad
fara L.:, Parnassia paluslris L. H t. A- (cm. CTp. 59—61).
B atoM MecTOHaxowgeHHH Obijim THjatejibHo nsyHeHbi 8 MnxpoMecTOHaxow-
AeHMn c aKCMornHecKoâ n dpnocoiinojiofniiecxoM Tonex speuna (Tad/i. 1 n 2);
Dxojiofmm. BenymaH ponb b pasBMTHM stofo neHenonnoro Mxa c
tohxmm cuoeBnmeM. npHHafljie>KHT — nap^Ay c BJiawfiocTbio aTMOc4)epbi —
BiiawHOCTH noHBH, xoTopan b cnuy CBoen CTpyKTypbi sajțepiKMBaeT ananH-
TejibHQ.e KOJiMnecTBo B^arn.	> .
. B pesyABTaTe. sxcnepMMeHTajibHoro iiadjnoAeiiiiH 6i,ijio d0iiapy>Ken(j, hțfli
odpaBUbi noHBM, cocToinueii na țohkofo mniinCTOro iiecxa c oMent ne-
SHaMMTejfbHOM npHMeCblO M3BeCTHHKa MJIM BOBCe ero ilHUieHHOH (3 m 6, Tadjl. 1)
aa/iep>KHBaiOT ± nocTOHHHoe xojinnecTBO Bjiarn (40 — 46%) c pH 6, 4,
KOTOpyK) OHM MCHJieHHO TepHIOT npM BMCblxaHIÎM; 06e3B0>KeHHaH nOHBa OT-
MHaeTCM BHawTejibHon jiomxoctbk). Mto xacaoTCM oOpamioB mbbcctxobo-
rknhnCTOnnecnaHHOM hombri (2 n 8, Ta6x. 1), ohm sanepiKMBaioT paBinm-
HOB •KOHMMeCTBO BOflbl B saBMCMMOCTM OT COAepJXâHMM M3BeCTHMKa (ot 30 h
AQ 76%) co cpenHMM pH 6, 8; aTa nonsa npn BbicbixaHnn jierxo yTpann-
BaeT BJiary n b o5e3Bo>xeHHOM BH^e JiOMaeTcn c TpyAOM. ■'
Ha TaSii. 1, b Henocpe^CTBeHHoă cbmsh c xapaxrepoM m CTpyKTypon
tiOHBbi, kojiMHecTBOM BJiarn m BejiKHMHofi pH mo>kho npocjieARTb HanSoiiee
xapaKTepHbie CMjinKo^nabHbiC, CMemaHHbie n nsBecTxoBo^njibHbie ajieMeHTM
accopMaiinn Moerckia Flolowiana'(Nees.) Schiffner.	/" '	•
Kax K. Miojuiep (20), Cabur n JlaAMixCHcxâM (29), Tax n TâMC (8),
FycnoT (13) m Ap. CBMSbiBaioT HajiHHne stofo neHeHOHHoroMxa c BjiaixHoM
necHâHHOn, 6ojiotmctom hjim top4>mhom hombom. HajiMHne ee na H3B6ctxobom
npMBe oTMeMaeTCM perne.	,
B'MaBeCTiibix y nac ao nacToamero BpeMenn neTMpex MecTOHaxolKAeHnjix
Moerckia Flolowiana (Nees) Schiffner dbuia odnapyixeHa na noMBax Bcex
TKHOB (cm. CTp. 58—59).
CoiinojiornM. npeixAe Bcero, odnțaM Tadinma (cTp. 59—61)AaeTxap-
THHy pacTMTejibnocTK; na neft npeRCTaBjieH BHBeHTapb bmchiMx pacTeHnft
{CormopliglA) na njioma/țn npnd^nanTejibHO b 30 m2; b (fjiiTOijeHoae htmx
pacTeHMM HaxojțMTCM MMKpoMecTOHaxoJKneHMM c Moerckia Flotowiana (Nees)
Schiffner bmcctc c nx ajieMenraMM accoiinan,nn Me>KAy Hepalicae u , Musch
■ ‘ ' B htom MecTOHaxwKneHMM dbijin noApodno nayHeHbi 8 ofipaaițOB (Tadii. 2)
Ha HeOojibmon njiomaan M3 pasjiHHHbix MecTOHaxowneHMn, npnneM OTMe-
Hâjiacb cTenenb HabdnzfMM-npeob^anaHMM n coițnatinjibHOCTn ajieMeHTOB
âccOHriapnn. BcjieflCTBne CMemeHnM hohb no/ț BoaneftcTBMeM BO/țM n CHera
na Mom noxaTOM ynacTxe (na cxjione) hmcjio bm«ob Bryophyta 3HaHMTeJib-
nb (53 BH^a).
; yHMTbiBaM 3T0T ^hkt, aBTop crpynnMpoBaji ajieMeHTbi accopMaiinn, mcxohh
w3 xapaxTepa hombu : a) cMJiMxottinjibHMe xapaxTepHbie ajieMen™ I CTeneHK:
Anisolhecium rubrurti (Dicks.) Lindb., Anisolhecium crispum (Schreb.)
Lindb-, Bryum ventricosum Dicks., Pohlia dnndliiia (Leers) Lindb, M np.
6) ajieMeHTM, npMcymne CMemaHHoii xpeMHMCT0-M3BecTX0B0M nohBe : Pohlia
cruda (L.) Lindb., Plagiochila asplenioides (L.) Dum., Barbula fallax
Medw., n Ap. b) MBBecTXOBo^MabHbie xapaxTepHbie ajieMeHTM II CTeneun b
dojibHJOM xojnriecTBe: Encalypla conlorta (Wulf.) Lindb. Barbula reflexa
Brid., Pellia Fabbroniana Raddi, Biccardia pinguis'(L.) - Lindb. Preissia
■qiiadrâta (Scop.) Nees M «p. (Tadji. 2).	' ,
Cpe/țn conyTCTByxminx aneMeHTOB otMeneHM rjiaBHMM odpasoM xapax-
TepHbie ahm jiecHoro neperHOM bm^m Bryophyta, xoTopbie BCTpeHaxiTCM b
HedojibHioM xojiMHeCTBe M3-3a OTcyTCTBMM neperHOM.	;; r ■
BjiaroAapM O3HaxoMJieHn-io co CTpyxTypon acconaipin ■c '-M-o'Crckia-Flo-
lowiana (Nees) Schiffner B hObom MectOHaxojxAeHna na rope Papay (By-
xoBMHa), c ee reorpa^MHecxMM pacnpocTpaHeHneM b Apyrnx mccthoctmx
■CTpaHb! (2, 6, 27) n c OnâjinorpatjjMMecxMMn AaHHHMM (8,14,20,21, 29, 30),
mojxho npocjieAMTb, Mto nepBHMHaH accoiinaiinM, BXJiibHaiomaM aTy pejin-
xTOByio neHeHOHHKpy xax BOCTOHHO-asnaTcxnn JiecHon ajieMeHT (12), oțhot
chtcm b nepByxi onepeAb x Hn>xHeM m BepxHeft axbnnncxMM sonaM (npnâan-
SMTejibHo 800^—1500 m hha yp. m.).	■ '	•	/
Ha paBHMHHbix MecTOHaxmxeHMMx aTă neHeHOHHnua cMorxa btopmhho
npncnocobHTbca npeiXAe Bcero OjiaroAapM M3BecTHOM CTeneHK HAaiJinHec'xoro
•OespasjinHKM npn 6ojibmon aMnjiMTyAe OTHOCMTejibHO xapaxTepa nOMBbi n
odasaTejibHOM najinmin nocTOMHHofi BJiawHocTM. Tax, ee iiaxoAMT b
OnoTonax B cocTaBe (Juiopbi ns Bbicmnx pacreiniii (Phragmileș communis
Trin., Dryopteris Thelypteris fL.) Gray m mxob (D epancladus sp.), coBep-'
ineHHo otjiMmhom ot nepBHMHbix accopnaijnfi MeCTOHaxo>KAeHMM, xapax-
Tepntix a-hm aabnnncxoM sohm. Hepenoc cnop mtim HacTen cjioeBnma
ocymecTBJiBJiCM BOAOM pynbeB mjik BMeinaTejibCTBOM sooxdpHbix 4aKTOpoB ;
b paBHMHe neHeHOHHniia CMorjia bhobb npncnocoSnTbCM na deperax osep n
pek x coBepmeHHO ApyrnM ycjioBMMM pocTa c tomxm speuna oporpa^HMecxon,
axoAorMHecxoM n coiinojiorMHecxofi; Taxne MecTOHaxojxAeHns MBBecTHbi Ha 6e-
pery osepa Tayji PoTyHA d^M3 Anaxu/ibi, Rjiyix, OTxpbiTaa M. HeTep^n b 1916.
ByAynn JiecHbiM OJieMeHTOM, Moerckia Flolowiana (Nees) Schiffner npn-
odpaTaeT doabmyx) HyBCTBBTeJibHocTb npn M3MeHeHMM axojiornMecxMx yc-
jiobmm, 6yob to AMHaMMHecxoe Banaune nopjieAOBaTejibHOCTen pacTMTejib-
HbCTH, nan >xe aHTponosooreHHbie BO3AencTBna.
Tax od'bMCHaeTca b ochobhom, c oahom CTopoHbi, peAKOCTb CTamină
c Moerckia Flotowiana, a c Apyron CTOpOHbi, tot (JiaxT, mto b HexOTOpbix
MecTOHaxoixAeHMMx, rAe oua ObiJia HaMAena Mejxay 1897 n 1916 rr. (Cnnan
n AnaxnAa), 9Ta neHeHOHHnij,a ne dbuia 6oxee odHapyixeHa.	,
OB'bHCHEHLIE PHCyHKOB
r
Tatîjinița 1. Puc. 1. — Maerchia Flolowiana (Nees) Schiffner. a — TepMMaJibHaa nacTB
*CAoeB0ma Ș paSBeTBaenRoro, c MnoroBncaeHHHMH nepsaHTasiH ; 6 — TepMHHajiBHaa BaeTB exoe-
Bunța $ cjiafio pasBCTBJieHHoro, c MHoroincjieHHbiMU aHTeponaMn h samaȚHMMu aacTBKaMJi;
c — TepMHHaaBaaa aacTB caoeBHma c nepBanTaMii h cnopanrueM; a h & — no K. MioitJtepy
(opnr, e. Jiius n); c — opur., Papay, CeBepnaa Mo.viauiM.
Tafaima 2. Plic. 1 n 2. Bus pacTHTe.TbHoem MecTonoJiojKenna Moerckia Flotowiana (Nees)
Schiffner na rope Papay, KMMnyaynr — ByKOBnna. «PoTOCHHMKn 28 asrycTa 1949, Tr. III'resypflK.
16
TR. I. ȘTEFUREAC
72
<3 DATE ASUPRA UNEI NOI STAȚIUNI CU MOERCKIÂ FLOTOWIANA	17
DONNEES SUR L’OEGOLOGIE ET LA SOCIOLOGIE D’UNE
NOUVELLE STATION Â MOERCKIÂ FLOTOWIANA (NEES)
SCHIFFNER DES MONTS RARĂU (CARPATHES ORIENTALES)
(RfiSUMfi) , -
Ce travail represente une contribution ă la connaissance de la dispersion
des especes du genre Moerckiâ Gottsche, importantes en tant qu’dldments
bryo-gâogfaphiques, dans la caracterisation de la vegetation muscinale
des Carpathes de la Răpublique Populaire Roumaine.
Moerckiâ hibernica (Hooker) Gottsche ne fut pas encore trouvee chez
nous. Moerckiâ Blylii (Moerch) Brockmann, ălemcnt arctique alpin, n’est
connu .que dans deux stations des Carpathes orientales, Ies monts Rodna :
Inău et Pietrosu (voir page 58).
Moerckiâ Flolotoiana (Nees) Schiffner, element sylvestre, fut trouvee
depuis 1897 jusqu’ă present dans Ies quatre stations suivantes, differentes
comme altitude, cecologie et sociologie.
1.	Carpathes m^ridionales, Muntenia (Valachie) â Sinaia, 960 m s.m.,
leg. Sim. St. Radi an (1897, 1903, 1914).
2.	Transylvanie, Apahida preș de Cluj, 370 m s. m., leg. M. P e t e r f i
(1916).
3.	Carpathes orientales, Maramureș, Vallee de Vinișoara-Izvoarele Ale-
xandru, leg. A. Boros (1943).
4.	Montagnes de la Moldavie du nord, Rarău, Câmpulung, 1520 m
s.m., leg. T r. Ștefureac (1948, 1949, 1950).
Dans la station du mont Rarău (Moldavie du nord) Moerckiâ Flolowiana
(Nees) Schiffner, en tant qu’espece hygrophile typique croît particulie-
rement dans Ies sables argileux humides, melangâs parfois ă du calcaire,
de la zone de l’epicea.
Du point de vue geologique, cette station sc trouve sur des interca-
lations de conglomerate, greș et gneiss, du bord de la bande de dolomites
et de calcaires qui se trouvent dans la râgion des recifs aptiens de la cuvette
marginale de la Moldavie du nord.	,
Dans cette station, Moerckiâ Flotowiana (Nees) Schiffner pousse de
fa'șon insulaire, sur une surface d’environ 30 m2. La vegetation est gene-
ralement caract^risee, dans l’etage muscinal, par Encalypla contorla.
(Wulf.) Lindb., Anisolhecium rubrum (Dicks.) Lindb. et Moerckiâ Flolo-
wiana (Nees) Schiffner qui s’encadrent dans la vegetation de Cormophyla
avec: Alnus incana (L.) Mnch., Salix capraea L., Salix silesiaca Willd.,
Betula pubescens Ehrh. (toutes representees par de jeunes exemplaires),.
Vaccinium Myrlillus L., Carex ornithopoda Willd., Fesiuca rubra L.,Luzula
nemorosa (Poli.) E. Mey., ’Luzula sylvatica (Huds.) Gaud., Tussilago Far-
fara L., Parnassia palusiris L., etc. (pages 59—61).
Dans cette station, on a analyse minutieusement 8 microstations du
point de vue cecologique et bryo-sociologique (tabl. Nos. 1 et 2).
Oecologie: Oiitre l’humidite atmospherique, c’est ă l’humidite du sol
— qui par sa structure retient une grande quantite d’eau —que revient
le role ddcisif dans le developpement de cette hepatique â thalle mince.
On a observe, de maniere experimentale, que Ies echantillons de sol
fin sablonneux et argileux, depourvu de calcaire ou qui en contient tres peu
(releve 3 et 6, tabl. 1 no.), retiennent une quantite plus ou moins constante
d’eau (40 ă 46%) ă un pH de 6,4, eau qui se perd lentement au cours de
la dessiccation; le sol dessâche-est legerement friable. Les echantillons de
sol sablonneux calcaire-argileux (releve 2 et 8, tabl. No. 1) retiennent cepcn-
dant une quantite variable d’eau (selon la teneur en calcaire), de 30%
allant meme jusqu’ă 76%, ă un pH de 6,8 en moyenne; cette eau se perd
rapidement ă la dessiccation et le sol sec est difficilement friable.
En rapport direct avec la nature et la structure du sol, la quantite
d’eau et la valeur du pH, on peut trouver dans le tableau No. 1 les elements
caracteristiques silicophiles, de melange et calcairophiles de l’association
ă Moerckiâ Flotowiana (Nees) Schiffner.
Autant K. M ii 11 e r (20), S a v i c z et Ladyzhenskaja (29)
que G a m s (8), H u s n o t (13) et d’autres, specifient la presence de
cette hepatique sur les sols sablonneux humides, sur les sols marecageux
ou sur les sols tourbeux. On l’indique moins sur les sols calcareux.
Moerckiâ Flotowiana (Nees) Schiffner fut trouvee sur tous ces trois
types de sols (pages 58-59) dans les quatre stations qu’on connaît jusqu’ă
present chez nous.
Sociologie: L’auteur donne en premier lieu un aspect de la vegetation
dans un releve general (pages 59-61) oii il a etabli l’inventaire, fait sur une
surface d’environ 30 m2, des plantes superieures (Cormophyla) dans la
phytocenose desquelles sont abritees les microstations ă Moerckiâ Flo-
lowiana (Nees) Schiffner en meme temps que leurs elements d’association
entre Hepaliques et Moușses (tabl. Nq. 2).
Dans cette station on a minutieusement analyse 8 releves sur une
surface râduite de differentes microstations, en notant Ies elements d’asso-
ciation et leur degre d’abondance-dominance et de sociabilite. A cause du
melange des sols, par l’action de l’eau et de la neige sur ce terrain incline
(versant), Ie nombre des especes de Bryophyla est important (53 es-
peces).
Compte tenu de ce qui precede, on a groupe les elements d’associa-
tion, suivant la nature des sols, en: a) dlements caracteristiques du I-cr
degrâ silicophiles, ă savoir Anisolhecium rubrum (Dicks.) Lindb., Aniso-
lhecium crispam (Schreb.) Lindb., Bryum venlricosum Dicks., Pohlia
annolina (Leers) Lindb, etc.; b) elements attaches aux sols de melange
silico-calcaires: Pohlia cruda (L.) Lindb., Plagiochila asplenioides (L.)
Dum., Barbula fallax Hedw.,etc.; c^elăments caracteristiques du II eme
degre calcairophiles en grand nombre: Encalypla contorla (Wulf.) Lindb.,
Barbula reflexa Brid., Pellia Fabbroniana Raddi, Riccardia pinguis (L.)
Lindb., Preissia quadrala (Scop.) Nees, etc. (tabl. No. 2).
Parmi les elements qui l’accompagnent, on note surtout les especes de
Bryophyla, caracteristiques de l’humus de foret, qui ă cause de son absence,
ne sont que peu nombreuses.
Par la connaissance de la structure de l’association ă Moerckiâ Flo-
lowiana (Nees) Schiffner de la nOuvelle station du mont Rarău, de șa
dispersion geographique dans d’autres localites du pays (2, 5, 27) ainsi
que des donnăes bibliographiques (8, 14, 20, 21, 29, 30) on peut se rendre
compte que l’association primaire avec cette hepatique, relique en tant
qu’element sylvestre est-asiatique (12), appartient en premier lieu ă Ia
zone des forets inferieure et superieure (environ 800 ă 1500 m s.
18 ,	'	' TR, I. ȘTEFUREAC '	' .	.	:	.74
Dans les stations de plaine, cette hepatique a pu șe readăpter secon-
dairement, en premier lieu, grâce â un certain degre d’indiffdrence eda-
phiqup â tres large amplitude en ce qui concerne la nature du sol, reclamant
neanmoins de fagon obligatoire' une. humidite constante. De sorte qu’on
la trouve dans les biotopes â composițiori. floristique, de , plantes supe-
rieures (Phrăgmiles communis Trih., Dryopleris Țhelypteriș (L.) A. Gray
e't de mousses ^Drepanocladus sp.) tout â fait differente donc de l’asso-
ciation ,primaire des stations caractdristiques de la, zone des forâts.
Le transport des spores et des portiohs de thalle a pu s’effectuer avec le
concours des ruisseaux ou par l’intervențion des facteurs zoochores,
successivement, jusqu’ă la plaine ou elle a pu se rdadapter au bord des lacs
(et des rivieres), en des conditions de crpissance to.ut ă fait differentes'
dii point de vue orographique, oecologique 1 eț sociologique. Chez,nous
on la connaît sous cette, forme au bord du lac Tăul Rotund preș d’Apahida,
Cluj, decbuverte en 1Q16 par M. P e t e r f i.
En țarit qu’element sylvestres, Moerckia Flolowiana (Nees) Schiffner
devient trhs sensible au moment oti les conditions mcolbgiques se modi-
fient, soit par l’influence dynamique des successions de vegetation, 'soit
par les influences anthfopogenes. C’eSt ainsi qu’on explique en genbral
que, d’une part les stations' â Moerckia Flolowiana sont rares et d’autre
part, que dans certaines stations de chez nous, ou elle fut decouverte
entre 1897 et 1916 (Sinaia et Apahida) cette hepatique n’a plus ete retrouvee
depuis. ■	'
■/v;	. (	. EXPLICATION DES FI GUREȘ- .	...
Plariche I.	' . .	'■	.	’ •
Fig. 1.;—Moerckia Flotowiana (Nees) Schiffner:	.
<	portion terminale de thalle Ș ă ramifications multiples et ă hombreux perianthes;
b)	portion terminale de thalle <3 pen ramifie, â nombrepses antheridies et petites.
■ - ‘ feuilles protectrices; 1	.	. \	. : :: .
c)	portion terminale de thalle avec perianthe et sporogone;„	\
a et b d’apres Mirilor (orig. P. Jansen); c,original, station de Rarău en Moldavie du
■ nord.'	,	;
Planche II.	,	. ,
,	Fig. .1—2. — Aspects de la vegetation de la station â MoerckiaFlolowiana (Nees)Schif-
fner du mont Rarău, Câmpulung (Moldavie du nord). Photo, le 28 aout 1949, Tr. Ștefureac.
' BIBLIOGRAFIE	.	'
1'	. A t’h a h a s i ii S., Geologische Beobăehtungen in den nordmolday-ischen Farpdthen.
Verii, d. GeoE R. A. Wien, 1899, ,
2.	Bor os A.; Meesea hexasticha im Seklerlande (Siebenbilrgeh). Scripta Bot. Mus.
Transs., II, 1943. ,	,	z.
3.	B r a u n-B 1 a n q u e t , J., Pflanzensoziologie. Biolog. Stud.-Biich., VII, ,1928.
4.	B u c h H., Morphologie upd Anatomie der Hepaticae. Man. of Bryology, 1932.
5.	Ferdoo'rn F r., 'Classificationof Hepatice. Man. of Bryology, 1932.
Flora Romaniae Exsiccata, Cent. I, Nr. 16, Nr. 17, leg. M. P e t e r f i.	,
7.	Gams H., Bryo-Cenology(Moos-Sqcieties)iri F r. Ve r d o or n, Man. of Bryology, 1932.
8.	— Kleine Kryptogamenjlora von Mitteleuropa. Die Moos.-u. Farnpilanzen. Ed. I,
1940, ed. II, 1948.	b -
9.	Gr e,b e C., Studien zur Biologie u. Geographie der Laubmoosei Hedwigia, LIX, 1918.
10.	G y 6 r f f y J., Verzeichnis der fii-r « Bryophyta regni Hungariae exsiccata » eingesam- z 1
melten, jedoch in Kolozsvâr gekliebenen.Arlen. Folia Gryptogamica, I, 1924.
Planșa 1
Fig-. 1,— Moerckia Flototviana (Nees) Schiffner:
a)	porțiune terminală de tal $ multiplu ramificată, cu numeroase periantii;
b)	porțiune terminală de tal puțin ramificată, cu numeroase anteridii și
frunzișoare apărătoare;
c)	porțiune terminală de tal cu periantiu și sporogon;
a și b, după K. Miiller (orig. P. Jansen); c, original, stațiunea Ratău-
Moldova de Nord.
Planșa II
Fig. 1
a
Fig. 2
Aspecte de vegetație din stațiunea cu Moerckiâ Flotowiana (Nees) Schiffner,
«nuntele Răr&u, Câmpulung-Moldova. Fologr. 28 August 1949, Tr. Ștejureac.
19
75
DATE ASUPRA UNEI NOI STAȚIUNI CU MOERCKIÂ FLOTOWIANA
11.	— De successione muscorum in bombacrateribus apud Salzburg crescentium. Memo-
randa Societ. pro Fauna et Flora Fennica, 25, 1950.
12.	H e r z o g L h., Geographie der Moose. Jena, 1926.
13.	Husnot T., Muscologia Gallica. Orne-Paris, 1884—1890.
14.	Ko p p e F., Die Moosflora von Westfalen. II. Abh. a. d. Westfăl. Provinzial-Museum
fur Naturkunde, Jahrg. H. 7, 1935.
15.	K r ă u t h n e r T h.. Cercetări geologice în cuveta marginală mezozoică a Bucovinei
cu privire specială asupra Rarăului. Anuar. Inst. Geol. al Rom., Voi. XIV, 1929.
16.	Lazarenco A. S., Viznacinic lestianech mochiv U.R.S.S. (Delerminator pentru
mușchii frumoși U.R.S.S.). Academia Năuc U.R.S.S., Ghiev, 1936.
17.	Limpricht K. G., Die Laubmoose Deutschl. Oest.u. d. Schweiz. Rabenh. Kryptoga-
menflora, Leipzig, 1890—1904.
18.	Mielinski K., Uber die Phylogenie der Bryophyten mit besonderer Beriicksichtigung
der Hepaticae. Bot. Archiv, 16, 1926.
19.	Mbnkemeyer W., Die Laubmoose Deutschl., Oest. u. d. Schweiz. Rabenh. Krypto-
gamenflora, IV (Ergsbd.), 1927.
20.	M iii 1 e r K., Die Lebennoose Deutschl., Oest. u. d. Schweiz. Rabenh. Kryptogamenflora,
I u. II Abtg., 1906—1916.
21.	—■	Beitr. z. Kenntnis der badischen Lebermoosflora. Mittl. d. Bad. Landesvereins
fiir Naturk. u. Naturschutz, ,Bd. 3, H. 29/30, 1938.
22.	— Die Lebennoose Europas'. Rabenh. Kryptogamenflora, VI (Ergsbd.), Lief. 1 u. 2,
Leipzig, 1940—1941.
23.	N i t e n c o A. A., Despre problema granițelor asociațiilor vegetale în natură. Botaniceschi
Jurnal., Voi. XXXIII, Nr. 5, 1948.
'24. N y âr âd y A., Cercetări asupra vegetației din Munții Rodnei (manuscris). 1948.
25.	Pro dan I., Flora pentru determinarea și descrierea plantelor ce cresc în România. Ed.
a Il-a, Cluj, 1939.
26.	—■ Flora Câmpiei Ardelene. Bul. Acad, de Agricult., Nr. 2, Gluj, 1931.
27.	R a d i a n, Sim. Șt., Contribuțiuni la flora bryologică a României a IH-a contrib.
Hepaticae cu thal. Acad. Rom., Anale, Tom. XXXVII, Mem. Secț. Șt., Nr. 7,1915.
:28	. Ramenschi L. G., Introducere în cercetarea complexului pedologie și geobotanic.
Moscova, 1938.	■
29.	S a v i c z L. J. et L a d y z h e n s k a j a K. J., Hepaticae Regionum Septentrionalului
Parlis Europaea U.R.S.S. Șumptibus Acad. Scient. U.R.S.S., Moscova-Lenin-
grad, 1936.	. s
30.	Schiffner V., Unters, ii. Moerckiâ Flotowiana u. ii. Calycularia zu einander. „Oestr.
bot. Zeitschr., Nr. 2, 1901.
31.	— Hepaticae in Nat. Pflanzenfam. Abtg. 3, I Teii, I H., 1909.
32.	Ștefureac Tr. L, Cercetări sinecologice. și sociologice asupra Bryophytelor din
Codrul secular Slătioara (Bucovina). Anal. Acad. Rom., Seria III, Tom. XVI,
Mem. 27, 1941.
'33	. Szepesfalvi J., Clevea hyalina u. Moerckiâ.Flotowiana, neue Lebermoose aus der
Umgebung von Budapest.1 Mag. Bot. Lapok, t. XXXIII, 1934.
;34	. Warnșto'rf C., Miscellen aus der europăischen Moosflora. Allg. bot. Zeitschr., ed.
Kneucher., Beiheft Nr. 1,. 1899.	’
BULETIN ȘTIINȚIFIC
SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE,
GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE
Tom. III, Nr. 1, 1951
IMPORTANȚA CARTOGRAFIERII SOLULUI ÎN GENERAL,
CU O PRIVIRE SPECIALĂ
ASUPRA CELUI DIN REGIUNEA CLUJULUI
de’
ȘT. SZASZ
Comunicare prezentată de Academician Tr. SĂV ULESCU, în ședința din 26 Ianuarie 1951
Studiul de față urmărește două scopuri:
Pe de o parte, vrem să arătăm însemnătatea cartografierii terenului,
pe de altă parte, printr’o hartă agropedologică deja întocmită
de ProL losifCsapo anexată la lucrarea «Cartografierea Solu-
rilor din Regiunea Cluj-Florești», vrem să dovedim că datele știin-
țifice, care par de multe ori de prisos, se pot valorifica în practică.
In cursul studiului nostru, suntem nevoiți să intrăm și în amănunte,
care aparent nu aparțin tezei. Insă, pentru ca diferitele probleme să fie
legate unele de altele în mod logic și clar, credem că metoda aceasta este
cea mai indicată.
■Astfel, vorbind despre necesitatea de apă a plantelor, în același timp
cercetăm și clima regiunii și notăm și precipitațiunile, pentru a găsi mijlo-
cul cel mai adecvat pentru cultura acestora. Nu ne mulțumim însă nici
cu acestea, ci cu ajutorul hărții terenului vom cerceta — luând în consi
derare și precipitațiunile — care sol posedă capacitatea de apă cea mai
potrivită pentru plantă.
Dacă am stabilit aceasta, vom încerca să determinăm cu ajutorul
hărții dacă terenul respectiv corespunde sau nu din toate punctele de
vedere cerințelor plantei care urmează să fie cultivată.
Astfel, indicăm nu numai locul destinat plantei respective, condi-
țiunile în care se poate cultiva aceasta, ci arătând situația reală, justi-'
ficăm afirmațiunile noastre. Exemplul citat mai sus este numai unul
dintre cele pe care le putem cita, însă în fiecare caz vom proceda la fel,
I.	SCOPUL CARTOGRAFIERII TERENULUI IN TRECUT ȘI IN PREZENT
Cunoașterea solului este o condiție necesară pentru agricultura ra-
țională. Descoperirea însușirilor solului ne dă posibilitatea de a sprijini
cultura plantelor pe o astfel de temelie, încât succesul agriculturii să fie
asigurat, chiar și în condițiunile cele mai vitrege.
Identificarea’ solurilor potrivite pentru cultură se face cu ajutorul
științelor pedologice.
2	.ȘT. SZĂSZ	,	7 s
Schimbarea revoluționară, intervenită în domeniul proprietății agrare,
nu numai că ne-a facilitat cercetările, dar în același timp ne-a impus
sarcina urgentă să luăm și noi parte la opera măreață de transformare,
a naturii.
Este necesar ca la baza sarcinilor, care ne revin în rezolvarea acestei
probleme, să punem — printr’o planificare conștiincioasă — cele mai te-
meinice baze științifice și tehnice.
Această sarcina o vom putea considera ca dusă la'bun sfârșit, numai
în cazul când cunoștințele asupra însușirilor principale ale solurilor, sta-
bilite și fixate pe harta, vor fi Ia îndemâna /tehnicienilor pentru a putea
fi folosite ori de câte ori' va fi necesar. ■	,
Ansamblul factorilor naturali formează peisajul care este cadrul muncii
și Vieții omenești. Dacă omul cunoaște împrejurările mediului, atunci
știința însoțită de sâiguința, capacitatea și puterea lui organizatorică îi
oferă posibilitatea să stăpânească natura. Factorii naturali, cum sunt:
clima, plantele, solul, relieful etc., nu pot fi neglijați în agricultura rațio-
nală. Știința, însă, ne dă putința să micșoram în mare măsură acțiunile
neprielnice ale acestor factori și ca posibilitatea lor de influențare în sens
favorabil să fie folosită la maximum.
Ca un rezultat al influențelor reciproce ale factorilor amintiți, avem
solul, a cărui justă cartografiere, cu folosirea datelor notate, ușurează
și asigură considerabil conducerea gospodăriilor agricole și dirijarea teh-
nicei culturii plantelor.
Harta solurilor nu poate fi privită ca o hartă geologică obișnuită,
deoarece semnele redate pe ea ne arată numeroasele însușiri chimice,
fizice, biologice, etc., ale stratului dela suprafață, folosit în agricultură,
adică ne arată însușirile pedologice ale solului. Aceasta șe deosebește
esențial de hărțile agrdgeologice, meteorologice, fitogeografice, folosite
și mai înainte în silvicultură.
Harta propriu zisă a solului este reprezentarea materială a suprafeței
scoarței solide a pământului, pe care o putem observa cu ajutorul simțurilor
noastre. După V i I i a m s, solul este partea superioară a. rocei-mame,
unde, sub influența celor doi factori biologici de bază, materia trece
dintFo formă în alta.
Solul este în consecință rezultatul contradicțiilor dintre cei doi factori,
biotic și abiotic. El ia naștere din influența reciprocă a climatului, a rocei-
mame, a florei, a faunei, etc.
Nu este întâmplător că Docuceaeva introdus cercetarea solului,
care se bazează pe cunoașterea științelor naturale. El a, făcut cercetări
pedologice între anii. 1882—1886 în regiunea Nijni-Novgorod. înaintea
Iui Docuceaev, C. S. Vesselovschi a desenat hărți pedo-
logice în Rusia, care până la sfârșitul secolului XIX au apărut în tipar
în 4 ediții (2). Opera Iui Docuceaeva fost continuată de N. M. S i-
b i r ț e v, care în clasificarea solurilor bazată pe științele naturale, ia
în considerare și vegetația. Solurile din regiunile umede și aride au fost
studiate de Zhilinschi și T i 11 o, etc. Intre anii 1908 și 1914, au
fost organizate peste o sută de expediții cercetându-se regiunile din
Asia și anume în special Siberia și Turchestanul. Cele mai multe
cercetări și studii de sol au fost făcute sub îndrumarea lui C. G.
G1 i n c a.
\ ■
r<9	IMPORTANȚA CARTOGRAFIERII SOLULUI	3
G 1 i n c a comite greșeala, față de D o c u c e a e v, că în lucrările de
cartografiere introduce concepția unilaterală geologică. Având în vedere
urgența de a termina cercetările sale, el a redactat numai hărți generale
la scara de 1 ; 1.500.000. Intre timp, în regiunile europene ale Rusiei;
s’au întocmit hărți și Ia scara de 1:42.000 (16).
Fără îndoială, însă, Docuceaev a fost primul care, a considerat
solul ca un corp natural și a introdus concepția genetică în clasificarea
solurilor. Pe baza originii solului, el a stabilit și tipurile de soluri.
Această concepție se bazează pe legătura strânsă ce există între sol și
factorii ecologici.	.	>
După geniala operă a lui Docuceaev, a pornit o pleiadă de tineri
savanți care, mulțumită Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, a
desVoltat știința pedologiei sovietice, arătându-ne și nouă calea pe care
trebue să o urmăm. Totdeodată ne-a arătat care este rodul experienței
lor de mai multe decenii, dovedindu-ne cum putem veni în ajutorul
agriculturii noastre, punând la dispoziția agronomilor hărți pedologice,
întocmite pe baza științelor naturale.
Călăuzit de aceste idei, cu prilejul lucrărilor de cartografiere a solurilor
din regiunea Cluj, conduse de Prof. losif G s a p 6 dela Institutul
Agronomic din Cluj, și în dorința de a arăta roadele practice ce rezultă
din întocmirea Unei astfel de hărți pentru agricultură, m’am decis să,
interpretez cercetările de pe teren și analizele de laborator.
' Cu ocazia colectărilor de date pe teren, am cercetat problemele la
fața locului și m’am străduit ca atât pe teren, cât și în laborator, obser-
vând relațiile cele mai strâns legate de agricultură — să stabilesc care
sunt amănuntele ce interesează mai de aproape pe agronomi.
Cum Irebue să fie o harlă pedologică? o
La această întrebare răspunsul nu este greu de dat); este însă grea
executarea. O hartă pedologică bună trebue să redea în același timp cât
mai multe dintre însușirile fizice și chimice ale solului, capabile să ne
dea indicațiuni asupra agrotehnicei și să ne ofere date asupra lucrărilor
de îmbunătățiri și protecție a solului. Un singur profil se caracterizează
prin 42 de date; deci, dacă profilul are 3 strate, atunci vom lucra cu cel
puțin 100 de date.	,
întocmirea unei astfel de hărți pedologice care să reprezinte toate
însușirile solului, precum și toate modificările care trebue executate, abia
este cu putință. Pe agronom îl interesează pe care porțiune a terenului,
desenată pe hartă, se poate cultiva cu succes planta care îl preocupă.
Pedologul, însă, pe baza datelor analizate și însușirilor stabilite, nă-
zuește Ia mai mult.
Trebue să descoperim cum putem stăpâni natura într’un mediu dat,
pe baza cunoștințelor pedologice.	■
1.	Tocmai pentru aceasta, trebue să stabilim în solul respectiv planta
a cărei cultură este mai prielnică.	. ,	' >
2.	Vom clarifica următoarele însușiri ale solului și subsolului:
a)	însușirile fizice ; în ultimă instanță structura și textura lui;
b)	însușirile chimice ale solului și subsolului;
IMPORTANȚA CARTO&RAFIERII SOLULUI
5
ȘT. SZĂSZ 	>0
c)	însușirile biologice (și microbiologice);
d)	originea lui, și
e)	relațiile petrografice.
3.	Pe baza însușirilor enumerate mai sus, schițăm sistemul agrotehnic
de aplicat.
4.	Stabilim modificările în vederea îmbunătățirilor.
5.	Clarificăm problemele protecției solului.
Este natural, cape o singură hartă nu putem cuprinde toate aceste
indicațiuni. Insă, fie și cu consultarea celor mai bune serii de hărți, n’am
putea să facem o lucrare reușită, dacă nu întocmim un Buletin al obser-
vațiunilor de câmp pe teren și un altul al analizelor de laborator.
In vederea acestor scopuri, s’au făcut ridicări de teren în regiunea
V-SV a Clujului.
Timpul scurt care ne-a stat la dispoziție, precum și alte împrejurări
au împiedecat ca lucrarea de față să satisfacă toate cerințele. Astfel,
cercetările microbiologice au fost amânate; sperăm, însă, că în viitor
vom continua lucrarea noastră , și în această privință. Pe de altă parte,
latura fitocenologică a studiului de față ne pune în situația de a trage
și concluziuni microbiologice. Astfel acest neajuns, din punct de vedere
practic, este neglijabil. -
II.	IMPORTANȚA HĂRȚILOR REPREZENTATIVE AMĂNUNȚITE ȘI
PROBLEMELE CARE REZULTĂ DIN ACESTEA
Harta este făcută la scara de 1:20.000; în practică, se desenează și
hărți la scara de 1: 4.000, 1: 5.000 și 1: 10.000. Relativ la teritoriul întreg
al țarii, unde se iau în considerare ridicări de pe terenuri mai întinse, se
desenează hărți la scară mai mică. Pentru scopurile noastre, după cum
vom vedea mai târziu, corespund foarte bine hărțile la scară 1: 20.000,
eventual 1: 25.000. La această scară, 1 mm de pe hartă corespunde
la 20 respectiv 25 m pe teren, deci distanțele sunt destul de evi-
dente (12).
La ridicări mai amănunțite, pe care le vom face mai târziu, probabil
că ne vom folosi de scara cadastrală, care este recomandată și de alți
autori.
Cu cât cercetarea este mai amănunțită, cu atât este mai greu de exe-
cutat lucrarea pe teren și în laborator, precum și întocmirea hărții res-
pective.
Harta apare târziu și accentuarea amănuntelor nu servește scopul
principal. In acest fel, cu cât avem date și tipuri mai puține, cu atât
putem avea mai ușor o privire generală asupra rezultatelor muncii anali-
tice. Amănuntele trebue reprezentate pe profiluri, în grafice, în desene,
pe tabele și cu ajutorul fotografiilor. Luând în considerare aceste prin-
cipii, s’au cartografia! terenurile din regiunile situate spre Vest și ?țord-
Vest de orașul Cluj. La fața locului s’au mai ridicat mai multe mii de
profiluri de control și 56 de profiluri.
In studiul nostru ne interesează în primul rând terenurile arabile.
Suprafețele care nu prezintă pentru noi vreo importanță și care sunt
cuprinse în celelalte suprafețe, le notăm cu semnul X.
Din suprafața totală, avem în cifre rotunde:
Hectare Proporția
Arabil ..................................................... 1.600	30%
Fânețe................................'....................... 700	13%
Pășuni...................................................... 1.100	20%
Pădure.....................................................  1.600	30%
Albia Someșului, drumuri intravilane ....	400	7%
Total......	5.400	100%
Regiunea cartografiată are suprafața de aproximativ 5.400 ha, care
se repartizează astfel:
TABLOUL Nr. 1
Nr. crt.	Nr. locului	Arabil ha	Fâneață ha	Pășune ha	Pădure ha	i. >T " i Nr. crt. i	Nr. locului	1 Arabil j ha	Fâneață ha	Pășune ha	Pădure ha
						Report . . .		1090,8	196,0	1021,2	357,2
1	2	25,2	—	' —.			29	1	46,8	—	—	—
2	1	61,2	—	—	—	30	1	49,6	—	—	—
3	9	26,4	—	—.	—.	31	1	~—	—	—	—
4	î	36,0	—	—.	—	32	.4	—	—	—	695,2
fi	4	180,0	—	—-■	—	33	2	—	—	—	166,4
6	2	67,6	—	—	—	34	2	—	—•	—	54,8
7	2	94,0	—	■ '	1	—	34/b	2	9	—	—	8,6
8	1	56,8	—	—-	——	35	4	89,2	—	—-	——
9	1	34.8	—■			.	—	36	1	—	—	—	153,6
10	?	177,2	—	—	—.	37	2	—	—	—	59,6
11	1	6,0	—•	—■	—	38	1	—	-•		5,6	-— .
12	2	63,2	—	—	—	39	2	—	142,8	—	—
13	1	116,0	—	■ —	—	40	1	4,0	—	—	—'
14	2	—	44,8	—	—	41	2	—.	. 63,6	...		—
15	2	—	30,8	—	—	42	2	-—	—	—	20,4
16	2	—	44,8	—	—	43	2	34,0	—	—	—,
17	1	18,0	—•	—	—	44	3	—	62,0	—	—.
18	1	31,2	—	—	—	45	.—.	x	—	—	—
19	1	—.	75,6	—	—	46	6	-—■	.—	—	—
20	5	—	—	369,6	—	47	—	x	—■	—	■—-
20/b	2	—	—	—	201,6	48	—	—	—	—	7.7,6
21	6	—	—	472,4	. —	49	• —	x	—-	—	—
22	1	3,6	—	—	—	50	—	x	—	.		—
23	1	90,8	—	—	—	51				X	—	—	—
24	1	—	—.	—	—.	52	—	x	—.	—	—
25	o	—	-—	138,4	—	53	1	—	•—	32,0	—
26	• 2		r	—	—	155,6	54	—	x	—	—	—
27	1	2,8	—	—	—	55	2	113,2		—	—t
28	1	—	—.	40,8	—	CI. 17	2	198,8		-—	—
Transp . . . ■ -			1090,8	196,0	1021,2	357,2	TOTAL.. .		1644,6	714,4	1058,8	1593,4
Această repartizare a terenului o dăm în scopul ușurării centralizării
datelor din cuprinsul lucrării.
Pe baza planului recomandat prin harta întocmită, un teren în supra-
față de 1.150 ha folosit până în prezent pentru pășune, fâneață și arătură,
6
ȘT. SZASZ
82
Ș3;	IMPORTANȚA CARTOGRAFIERII SOLULUI	7
urmează să fie împădurit. Din suprafața amintită, o porțiune pe o întin-
dere de 400 ha, se află situată în partea de Nord, iar 750 ha în partea de.Sud..
Astfel, din totalul de 5.400 ha rămâne o suprafață de 2.000 ha pentru
agricultură, așa încât considerațiunile noastre vor fi făcute cu privire
la această suprafață.
Am făcut determinarea suprafețelor cu planimetrul polar Amsler, pe
baza hărții originale. Prin folosirea acestei metode pot surveni unele
mici greșeli, mai ales și prin faptul că nu am luat în considerare drumurile,
șanțurile și nici chiar grădinile.
Cercetând tipurile de soluri, deosebim:
1.	cernoziomuri și rendzine care au luat naștere sub vegetația ierboasă,
2.	podzoluri, soluri brun-roșcate și rendzine care au luat naștere sub
vegetația lemnoasă și, în sfârșit, ■
3.	tipuri ’de soluri abiotice.
' Pe baza celor enunțate mai sus, adică datorită condițiunilor ecolo-
gice, o porțiune a,terenului cercetat trebue să fie neapărat împădurită,
întru cât acest lucru se impune ca o necesitate naturală.
Ridicări mai amănunțite se vor face în viitor într’un timp mai favorabil..
a)	Însemnătatea ridicării exterioare din punctul de vedere
al agronomului care lucrează pe leren.
Cu ocazia ridicării exterioare ne-am interesat nu numai de ceea ce
sta cultivat ultima dată pe terenul cercetat, dar, în limita posibilitățiL
am stabilit și modul de desvoltare a culturii respective. Deoarece am
lucrat și toamna târziu, acest lucru n’a fost totdeauna cu putința. Am
constatat că folosirea îngrășămintelor naturale lasă mult de dorit, însă
acest neajuns se poate elimina ușor prin colectivizarea agriculturii. Am
mai observat apoi că nici chiar lucrările agrotehnice nu se execută, înafară
de câteva excepții, în mod ireproșabil.
■ Scopul principal al lucrării noastre este să stabilim care plantă se
poate cultivă cu succes în împrejurările date (20).
Crearea condițiunilor prielnice pentru cultivarea plantelor, enumerarea
plantelor potrivite pentru cultură, aplicarea îngrășămintelor chimice,1 ame-
liorări, etc., toate acestea le Vom trata amănunțit în cursul lucrării noastre,
în așa fel ca agronomul care lucrează pe teren să se poată orienta just.
b)	Folosirea în practică a rezultatelor obținute prin analizele
de laborator.
Cu ocazia analizelor în laborator, cercetările au fost grupate în așa
fel ca din ele să putem deduce nu numai una, ci mai multe însușiri ale
solului. Diagramele lucrării citate ne arată, de exemplu, în ce măsură
concordă higroscopicitatea și valoarea T. la solurile complet formate.
Cele două analize sunt deci oarecum cu titlul de control reciproc, scu-
tind pe cercetător de multe îndoieli.
In general, intenția autorului a fost de a elabora metode rapide și
puțin costisitoare pentru a se putea executa analize în massă, potrivite
întocmirii hărților de soluri cu detalii mai multe. Astfel, pe lângă eco-
nomia de materiale am luat în considerare și principiul utilului, fără ca.
prin aceasta să diminuăm exactitatea determinărilor.
De exemplu: metoda prin culturi de Aspergillus niger ne pund.lâ dispo-
ziție o metodă biochimică puțin costisitoare. Această metodă a fost folo-
sită cu succes de către Go s e 1 e ț c h i și de alți cercetători. Cu această
metodă putem determina conținutul în potasiu și fosfor al solului. Cu
toate că această metodă nu este prea sensibilă pentru P, totuși ne indică
care sol are nevoie de potasiu său fosfor.
înafară de scopul științific, s’a urmărit și latura practică, scopul prac-
tic, adică a punț metode rapide și ieftine la dispoziția agriculturii noastre.
c)	Iii ce direcție și în ce măsură studiul de față dă explicații
■ specialistului și cercetătorului.
In împrejurările date, sarcinile ivite le putem grupa în: . ,	■.
1.	. sarcini imediate și
2.	sarcini mai îndepărtate. ■	-
l	.: Sarcini imediate: lucrarea executată aproape^ într’un an șă fie pu-
blicată în așa fel ca aceasta să ofere specialiștilor o orientare generală
în chestiunile agrotehnice și fitotehnice cu privire la terenul, respectiv.
Prelucrarea prir științifică a problemelor și în legătură cu acestea, pune,rea
problemelor secund are, aparține sarcinilor viitoare.
Hărțile și studiile care sunt în legătură cu ele corespund, cpndițiu-
nilor amintite mai sus și servesc ca punct de plecare în ceea ce privește
fitotehnia, agrotehnica, pășunile și fânețele, silvicultura, protecția: so-
lului și—într’o măsură oarecare—și organizarea gospodăriilor,.
Aceasta este cu putință din cunoașterea: tipurilor de sol și în legă-
tură cu acestea, conservarea apei și afânarea solului, reacția solului,
structura solului, cantitatea și calitatea pășunilor nutritive din sol, etc.
Am schițat mai sus sarcinile principale și urgențe. ■ ,
2	. Satisfacerea problemelor științifice — care sunt puse momentan în
rândul al doilea—se face paralel cu rezolvarea problemelor, practice,
însă revizuirea și publicarea materialului se va face mai târziu. .
Problemele organizării gospodăriilor sunt cele mai urgente, însă acest
lucru nu intră în cadrul studiului nostru, de aceea le amintim numai.
De altfel, cu problemele amănunțite ale organizării, trebue să ne ocupăm
mai târziu pe baza experiențelor câștigate în gospodării.
Ar fi o greșeală să credem că observarea și cercetarea pe teren, apoi
munca intensivă în laborator ne fac capabili să . prezentăm constatări
de valoare definitivă, Constatările trebue să fie urmărite de experiențe
agrotehnice și fitotehnice.	,
Agronomilor, fitotehnicienilor și horticultorilor noștri le revipe sar-
cina să aleagă din aceste constatări în mod practic pe acelea care sunt cele
mai bune și pot fi întrebuințate cu cel mai mare succes. Factorii naturii,
respectiv factorii culturii plantelor și componenții acestora, sunt așa de
multipli încât rezultanta acestora •—teoretic ■—nu prea se poate calcula.
Ce trebue să luăm în considerare!
In cele ce urmează vom face considerațiuni asupra lucrărilor noastre
în legătură cu agricultura, dar în special asupra metodelor agrotehnice
recomandate în urma observărilor făcute la fața locului.	■ iu
6*
8
85	IMPORTANȚA CARTOGRAFIERII SOLULUI	' 9
ȘT. SZĂSZ
84
Recomandările pe care le vom schița nu sunt cele ideale, însă scopul
nostru este sa indicăm numai acele plante care sunt cele mai corespunză-
toare locului dat. De exemplu dintre plantele pe care le-am recomandat
pentru cultură, le-am ales pe acelea care ne stau la dispoziție și șunt
bine aclimatizate.
Regiunile cartografiate sunt în apropierea Clujului, deci tot sistemul
de cultură și al asolamentelor trebue să aibă în vedere acest fapt. O zoo-
tehnie intensivă presupunem fitotehnie intensivă, o exploatare rațională,
a pășunilor și fânețelor, precum și îmbunătățirea solului.
Ingrășămintele chimice le vom folosi paralel cu îngrășământul de
grajd pe care-1 vom obține în cantități mari dela animale, al căror număr
va crește din an în an. In legătură cu agrotehnica presupunem că vom
avea un număr suficient de mașini pentru tracțiune și pentru cultura
solului, mașini pe care le vom primi dela Stațiunile de Mașini și Trac-
toare deja existente și dela acelea care vor fi înființate în viitor.
Dintre plantele cultivate trebue să dăm o importanță mare culturii
cartofului și sfeclei de zahăr, care trebue să servească nu numai la apro-
vizionarea orașului, dar în scopul desvoltării industriei Clujului, trebue să
fie cultivate pe terenuri mari.
Această recomandare a noastră presupune că în viitorul apropiat se
vor construi fabrici de zahăr și de amidon în Cluj.
Cultura inului trebue să înlocuiască cultura cânepei. Aerul rece care
străbate din spre Munții Gilaului face ca Valea Someșului să aibă un cli-
mat răcoros, Afară de acestea, și precipitațiunile și solurile sunt favorabile
pentru cultura inului. De aceea recomandăm cultivarea acestei plante,
fiindcă pare că este mai rentabilă decât cultura cânepei.
După cum vom vedea, o mare parte a terenurilor noastre arabile sunt
bune și numai o mică parte necesită îmbunătățiri. Climatul nostru cu
toate că este continental, este totuși satisfăcător.
Trebue să dăm o importanță deosebită culturilor de leguminoase și
de graminege și în general culturilor de furaje artificiale ca să putem satis-
face cerințele zootehniei desvoltate, precum și nevoia de îngrășăminte cu
bălegar de grajd și de îngrășăminte verzi.
III. APLICAREA PRACTICĂ A HĂRȚILOR AGROPEDOLOGICE
Cartografierea terenului, precum și diagramele fac un serviciu marc
nu numai din punct de vedere pedologic-teoretic dar și din punct de vedere
al practicei agricole, dând totodată și îndrumări foarte prețioase (3).
Fără a ne preocupa cu înșirarea minuțioasă a tuturor tipurilor de
soluri, repetăm -—pentru a putea da o imagine mai clară despre tere-
nurile arabile ale regiunii cercetate —constatările cele mai importante
din punct de vedere practic.
1. Grosimea stratului fertil si a stratului cu humus:
Bună: 4, 5, 6, 7, 8, 9, 11, 12, 13, 29, 30, 43 și 55.
Mijlocie: 1, 2, 3, 18, 23, 35, si 56.
Mică: 10, 17, 22, 27, 40, 45,; 51.
Dintre numerele de mai sus, independent de grosimea stratului fer-
til, trebue împădurite teritoriile notate cu: 10, 22, 27, 40, 45 și 51,. sau
trebue transformate cel puțin în fâneață, acolo unde această se dove-
dește a fi mai aptă decât împădurirea.	’
Solurile notate cu: 6,9,18,22,23, 40 și 45 sunt într’o măsură mai mare
sau mai mică sărăturoase, indicându-se împădurirea la cele notate cri 40 ,
și 45 și ghipsuirea acelora notate cu: 6, 9, 18, 22, 23, 43.	r t
Orizonturile solurilor 8 și 27 sunt stingherite de strate de pietriș' iri-	*
fercâlate.	'	,	u
Solul 27 se va. transforma în fâneață în cazul când nu se va putea
împăduri.
Recomandăm sole înierbate mai ales pe terenurile 6, 2:9, 30, etc. Pri- , '
mele experiențe cu sole înierbate, trebue executate pe aceste terenuri. ‘ . >'
2.	Situația saturației cu apă:	/	:	’>
Este bună la solurile: 4, 5, 7, 8, 55.
Mijlocie la solurile: 1, 2, 3, 6, 11,	12, 13, 18, 23, 29,	30, 43 și ''
slabă la solurile: 9, 10, 17, 22, 27,	35, 45, 51, 56.
După cum reiese din cele arătate la	punctul 1, cea mai	mare parte a	x '
terenurilor cu o economie mică de apă, trebue împădurite sau transformate' -
în fâneață. Ca excepție, solul 17 se va îmbunătăți prin văruire combinată ’ ’p
cu asolamentuî cu ierburi perene —iar în privința solului 18, pe lângă *
scpborîrea nivelului apei freatice, începutul de sărăturare s’ar putea în- ' ),
lătura prin amenajarea unui sistem de irigație.	'
3.	Structura solului ■—cel puțin în stratele superficiale ale solurilor
arabile —este relativ mai bună. Unde sunt greșeli în această privință,	f
acolo trebue încercată restabilirea structurii pe baza celor spuse la 1 și 2.	f
(Mai amănunțit vezi Capitolul IV). .	'	î
Stratul superficial al solurilor: 5. 6, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 17, are o \
structură glomerulară. Lasă mult de dorit din punctul de vedere al structurii
solurile: 1, 2, 3, 4, 7,' 18, 22, 23, 27, 29, 30, 35, 40, 43, 45, 51, 5^ și	?
CI. 17. Schimbările menționate vor aduce o îmbunătățire și în această
privință.	1 •
4.	Puterea solurilor noastre arabile, în ceea ce privește fixarea substan- .
țelor, este destul de bună, la Nr.: 4, 9, 11, 35, 51, mijlocie la solurile <	1
Nr.: 1, 2, 5, 6, 7, 12, 13, 29, 30, 43, 51, 55 și CI. 17. La aceste soluri
se va aplica, înainte de toate, îngrășămintea de grajd. Aceasta va contribui
într’o măsură foarte mare la mărirea complexului cu humus și la puterea	ț'1,
de fixare a substanțelor nutritive.	’	"
La solurile: 3, 8, 18, 22, 23, 40, și 56, puterea de a fixa substanțele	U
nutritive este nefavorabilă. Aceste soluri trebue deci îmbunătățite, res-
pectiv împădurite prin procedeele deja menționate.
5.	Referitor la bogăția solurilor în carbonat de calciu se poate con-
stata că solurile s’au format în general pe roce bogate în calcar. Cu tbate
acestea, solurile: 4, 7,27, 29,30, 35, 51, 55 și CI. 17 au nevoie de văruire.
Restul solurilor conțin carbonatul de calciu într’o măsură mai mult
sau mai puțin satisfăcătoare.	.	/
Profilurile: 6, 8, 18, 22, 23, 40, 45, conțin CO3Naa, sunt deci sără-	A
turoase.	.	-	•	'	,
Procedeele planificate în vederea combaterii sărăturării se vor da	<
mai jos.	'
6.	pH-ul arăturilor noastre este în general satisfăcător. Alcaline sau
slab alcaline, sunt solurile: 1, 2, 3, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13,„18,
' «■■
40	;	ȘT. SZĂSZ.	'	g(;
2^23, 4Q, 43, 45, 51 și 56. Dintre acestea, săpăturile amintite sunt pu-
ternic alcaline.	. ,
O reacție neutră sau slab acidă o au solurile 4, 17, 27, 29, 30, 35,
50, 55 și Gl. 17. Acestea se pot îmbunătăți prin văruire.
7.	In privința bogăției în substanțe nutritive, studiind starea azo-
țului, fosforului și a potasiului, constatăm următoarele:
Solurile bogate în N sunt : 1, 2, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 12 17 18 27
29,	30, 35, 51, și CI. 17.	’	’
Soluri care dispun de o rezervă mijlocie de N sunt : 4. 43, 55.
Soluri sărace în azot sunt: 13, 22, 23, 40, 45,; 56.
Soluri bogate în P: 1, 8, 12, 17.
Soluri cu o rezervă mijlocie de P: 2, 5, 6, 11,: 13, 27, 29, 30, 35, 55.
Soluri sărace în P: 3, 4, 7, 9, 10, 18, 22, 23> 24, 40, 43, 45, 51,
56, CI 17.'
Soluri bogate în K: 1, 2, 3, 5, 6, 12, 17, 18, 23, 27, 29, 30, 35,
40, 43, 55, 56, CI. 17.
Soluri cu o rezervă mijlocie de K: 4, 7, 22, 45, 51.
Soluri sărace în K: 8, 9, 10, 11, 13.
8.	Am întâlnit în mai multe locuri forța de distrugere a eroziunii.
Ea e foarte evidentă la arabilul 4.
Nu ne ocupăm mai amănunțit cu proprietățile solurilor de pășuni
și fânețe. Gu lucrările de ameliorare a plantelor, ne-am ocupat la sub-
capitolele respective ale Capitolului II.
Prima necesitate ce reiese din cele de mai sus este aceea de a termina
înregistrarea asociațiilor de plante ale regiunii, de a procura'—concomitent
cu lucrările tehnice •— semințele de ierburi necesare ce trebue imediat
însămânțate. Procurarea acestor semințe este o chestiune foarte acută și.
stațiunile însărcinate cu furnizarea lor au datoria de a le produce cât mai
curând în cantități corespunzătoare. '
1.	Raționalizarea agrotehnicei noastre;
, Pe tărâmul agrotehnicei avem de rezolvat sarcini speciale. După
cum se vede din studiul profilurilor 4, 5, 6, 7, 9, 11, 12, 13, 29, 30, 55
;și Gl. 17> solurile noastre sunt destul de adânci, cu toate că formarea
humusului în unele părți nu este destul de intensivă și se mărginește la
stratul superior al solurilor: 10, 17, 22, 23, 27, 40, 45, 51, 56, etc. In
majoritatea cazurilor lipsește și structura glomerulară (7, 29, 30, etc).
Aceste deficiențe pot fi remediate prin introducerea asolamentului cu
sole înierbate concomitent cu aplicarea în doze masive de îngrășăminte
naturale și prin amendarea terenurilor cu var.
Planul fitotehnic sus arătat va putea fi realizat doar dacă în unele locuri
vom mări adâncimea stratului cultivat. Prin aceasta trebue să înțelegem
că, în loc de a ara la 12-—18 cm, de acum înainte va. trebui să arăm la o
adâncime de cel puțin 20 —22 cm.
Țrebue să facem acest lucru în interesul proiectului pentru inten-
sificarea culturilor de cartofi și mai ales pentru buna reușită a culturilor
de sfeclă de zahăr pe terenurile cercetate. Desvoltarea acestor culturi
va fi în mare măsură sprijinită prin întrebuințarea rațională a subsolajului.
(Astfel, vom putea mobiliza solul până la o adâncime de 30—35 cm, fără
37	IMPORTANȚA CARTOGRAFIERII SOLULUI	11
să aducem la suprafață o cantitate însemnată din stratul crud, nelucrat,
al solului. Asupra explicării cauzelor agrochimice și biologice ale acestui
fapt nu stăruim aici.
înainte de însămânțare, suprafața solului trebue să fie netezită primă-
vara de vreme, cu târșitoarea; solul va fi prelucrat apoi cu extirpatorul.
Până ce vom putea da solului o structură stabilă prin introducerea
asolamentului cu sole înierbate, prelucrarea de primăvară a ogoarelor
de toamnă se va face exclusiv cu polidiscul care poate pregăti suficient
terenul pentru însămânțări, fără ca să strică starea biologică și de așezare
favorabilă a solului; mai târziu, la solurile cu structură, vom folosi târși-
toarea și extirpatorul care va lucra în mod superficial, fără să depășească
adâncimea însămânțărilor viitoare.
Pentru asigurarea succesului trebue să căutăm a aplica în practică
într’o măsură cât mai largă metodele agrotehnice ale lui Viliams.
Prin întrebuințarea asolamentului cu sole înierbațe, contribuim la
acumularea humusului în sol, deci la formarea unei structuri stabile și
la îmbunătățirea regimului de apă și astfel vom putea cultiva cu succes
plante mai pretențioase (sfeclă de zahăr, etc).
Saturarea humusului și îmbunătățirea structurii se pot realiza prin
amendarea terenurilor cu var și prin cultivarea leguminoaselor din sole
înierbate.
Astfel acidul huminic și ulminic din sol, formați sub ierburi, se vor trans-
forma în humați și ulmați de calciu, insolubili în apă și cimentul acesta
va reface structura solului stricată prin cultura unilaterală a gramineelor
anuale. Acest lucru este necesar mai ales la tabelele Nr. 29 și Nr. 30 din hartă.
In sistemul de cultură cu sole înierbate putem să deosebim în general
două feluri de asolamente:
-—asolamente de câmp și	,
—'asolamente de nutrețuri sau de fermă.
După cum se știe, sistemul radicular al cerealelor păioase moare și se
descompune în condițiuni aerobe în timpul verii. In urma descompunerii
aerobe, se formează săruri minerale, solubile în apă (mai ales nitrații)
care sunt spălate de apa ploilor în mare măsură. In schimb, sistemul
radicular al gramineelor perene moare toamna târziu. Descompunerile
aerobe se observă în stratul superior al solului până la o adâncime de
3—5 cm. Microorganismele aerobe dela suprafață întrebuințând oxigenul
aerului, în straturile subiacente va ajunge aer lipsit de oxigen. Astfel în
adâncime, descompunerea materiei organice se va face în condițiuni ana-
erobe și va da naștere acidului ulminic (după cum s’a arătat mai înainte).
In urma cultivării plantelor noastre obișnuite de câmp, nu se acumulea-
ză humus în sol. De aceea, cultura lor trebue să fie din când în când în--
trerupta și trebue să intercalăm cultura gramineelor cu tufă rară și a le-
guminoaselor care, după cum am arătat, acumulează humus în cantități
considerabile în straiele superioare, cultivate, ale solului.
In cazul asolamentului de,câmp pentru refacerea structurii glome-
rulare a solului, distrusă prin cultura cerealelor, este deajuns ca să cul-
tivăm ierburi perene cu tufș rară și leguminoase timp de 2—3 ani. Pentru
acest scop vom intercala în asolament un amestec de graminee perene și le-
guminoase, de exemplu: Phleum pralense sau Agropyron cristatum cu trifoiu
sau lucernă. Deci vom semăna leguminoase și graminee în proporție egală.
12
ȘT. SZĂSZ
88.
89	IMPORTANTA CARTOGRAFIERII SOLULUI	13
Pentru aceasta, amestecul de semințe va consta din două unități de greu-
tate de leguminoase la o unitate de greutate de graminee. Astfel, amestecul
va conține aproximativ același număr de semințe, atât din leguminoase
cât și din graminee. Gramineele își desvoltă rădăcinile în general până Ia
o adâncime de 20 cm. Prin descompunerea acestora se formează CO3Ca.
Din cauza conținutului redus de albumine formarea de SO3Ca va fi și ea
foarte redusă. CO3Ca, în prezența apei se disociază (CO3Ca->CaO + CO2)..
CaO nu poate fi adsorbit de humus, deci nu are loc nici fenomenul
coeziunii și, în consecință, nici restabilirea structurii solului.
Leguminoasele conțin în schimb cantități însemnate de substanțe
proteice și de sulf. La descompunerea aerobă a rădăcinilor se formează
(NO3)2 Ca și SO4Ca care prin disociere dau naștere la ioni de Ca++.
Ionii de Ca++ sunt adsorbiți de humus și astfel sarcina negativă
a coloidului va fi saturată de ionii de Ca++. In acest mod iau naștere
ulmații și humații, materii de cimentat, indispensabile Ia formarea structurii
stabile a solului (25). Dacă am semăna numai graminee perene, atunci
sarcina negativă a humusului s’ar satura cu NHg, combinație cu proprietăți
dispersante, deci incapabilă de a forma agregate.
In regiunile nordice mai reci se recomandă Phleum praiense sau Ar-
rhenatherum elatius amestecat cu Trifolium praiense, iar în regiunile mai
calde Agropyron crislalum amestecat cu Medicago media. Putem să
semănăm și noi plantele acestea, până când prin experiențe vom găsi altele
mai corespunzătoare regiunii noastre. După 2 ani, toamna târziu vom sparge
pajiștea cu plugul cu antetrupiță. In momentul spargerii, solul va conține
cantități însemnate de azot. Având în vedere că acest fapt nu este pri-
elnic pentru cerealele de toamnă vom începe rotația plantelor cu plante
de primăvară. Deci asolamentul va fi compus din următoarele culturi:
Pe terenurile cu expoziția nordică, adică pe pantele din jurul « Ce-
tății» (Leânyvâr), în spre Sud de malul drept al Someșului sau mai
bine zis în spre Sud dela șoseaua Cluj-Oradea, o parte din Nr. 4, 9 și 35 ;
1,	In;
2.	Grâu de toamnă;
3.	Cartofi (pe parcele cu o înclinație mai mică: sfeclă de zahăr);
4.	Plante leguminoase;
5.	Grâu de toamnă sau orzoaică de bere cu amestec de graminee perene
și leguminoase (trifoiu roșu);
6—7. Pajiște.
La fel pot fi cultivate parcelele cu soluri asemănătoare cu cel sus
arătat din jurul cotei « Sf. Pavel» (34 b). In schimb parcelele (o parte din
Nr. 23) vor fi cultivate după asolamentul recomandat pentru terenurile
cu expoziție sudică, unde locul inului va fi ocupat de grâu de primăvară.
Dacă undeva vrem să introducem cultura sfeclei de zahăr, atunci
trebue să avem grijă ca în acel asolament să nu fie pus și ovăzul, având
în vedere pericolul ce-l prezintă'nematodul sfeclei. La parcela sus amintită,.
34 b, solul arabil este atât de superficial încât sfecla de zahăr nu ar reuși;
este deci preferabil dacă încercăm cultura cartofului.
b) In general, putem spune că la toate gospodăriile, terenul acoperit
cu pajiște, potrivit planului de cultură, rămâne de aceeași mărime ani
de-a-rândul. Folosim în felul acesta pajiștea până când asigură o recoltă
corespunzătoare, iar când recolta începe să scadă în mod simțitor, spargem
pajiștea și cultivăm în locul ei timp de 5—6 ani zarzavaturi, plante in-
dustriale și tehnice precum și cereale. Recolta unei fânețe variază și ea
în cursul anilor.
1.	In primul an avem o recoltă slabă;
2.	In anul al doilea recolta se dublează;
3.	In anul al treilea, putem aștepta o recoltă și mai mare;
4.	In al patrulea an, recolta scade simțitor și, în fine,
5.	In anii 5 și 6 recolta va fi minimă.
Cauza scăderii productivității este faptul că în urma cultivării pa-
jiștei,,în sol se acumulează o cantitate foarte mare de humus, care umple
complet spațiul lacunar și astfel mișcarea apei în sol nu este posibilă decât
pe baza capilarității. Deci regimul apei în sol va fi nefavorabil- Capacita-
tea humusului de reținere a apei fiind foarte mare, solul se îmbibă până la
maximum cu apă, se creează condițiuni cu totul anaerobe ; terenul va tinde
spre mlăștinizare.
Pe terenurile cercetate de noi nu am întâlnit nicăiri fenomenul acesta.
Prin oxidarea sulfurilor ajunse la suprafață se formează sulfați (SOâFc.
etc.) care pot fi dăunători culturilor. Pentru îmbunătățirea acestei situații
trebue să intercalăm pentru câțiva ani alte culturi. Deci, în asemenea
locuri nu vom aștepta niciodată ca în urma condițiunilor anaerobe să
se acumuleze la suprafață prea multe sulfuri. Vom sparge pajiștea înainte
de producerea acestui fenomen.
Pe solurile cu expoziție nordică, spre Sud de malul drept al Someșului
și al Nădășelului, pe șesul din jurul «Cetății» (Leânyvâr), precum'și între
pădurea Hoia și pârâul Nadășel, putem semăna un amestec compus din
Trifolium praiense și Phleum praiense, pe câte o parte din solurile Nr. 4
și 35, și în partea superioară a solurilor Nr. 6 și 7, eventual Nr. 9.
Pe solurile cu expoziție sudică, pe platourile și pantele dulci din jurul
lui «Tarisznya », « Csigadomb », cota « Sf. Pavel », este recomandabil
semănatul amestecului compus din Agropyron crislalum și lucernă. Aici
vom semăna ceva mai puțin leguminoase (lucernă, etc.) și mai mult
graminee (deosebită însemnătate au la noi Daclylis glomerala și Arrhena-
ierum elalius). La asolamentul de nutrețuri mărim cantitatea gramineelor,
semănând soiuri răspândite și bine aclimatizate în regiunea respectivă ;
procentul leguminoaselor îl reducem la 10%.	'
Pe malul drept al Someșului putem înființa asolamente de nutrețuri
pe solurile notate cu Nr. 8, 14, 16.
Cositul să-l facem totdeauna înainte de înflorire, imediat după ivirea
spicelor; în caz contrar putem avea până la 50% pierderi din conținutul
de materii proteice.
Spargerea pajiștei o facem cu un plug care are o cormană spirală
și este prevăzut cu antetrupiță. Această arătură creează condițiuni favo-
rabile pentru menținerea structurii de agregate câștigată. Afânarea de
primăvară o facem cu extirpatorul.
Polidiscul să-1 întrebuințăm numai pentru desmiriștire.
Pe solul notat cu Nr. 19, dacă Lam desțeleni, ar fi recomandabile
următoarele culturi:
1.	După- spargerea pajiștei: varză, dovlecei, roșii, porumb furajer
(pentru siloz, etc.).
14
ȘT. SZĂSZ
90
2.	In. (Ciupercile au fost distruse de pajiște, așa că se poate semăna
iu, chiar 2 ani consecutiv).
3.	Mac, porumb.
4.	Grâu de primăvară, orzoaica, oleaginoase, plante furajere, fasole.
5.	Sfeclă de zahăr, cartofi.
6.	Grâu de toamnă sau orzoaica: cu amestec de leguminoase + ierburi
perene cu culturi ascunse.
Pajiștea o folosim ca' atare timp de 5—6 ani, până când producția
de fân este satisfăcătoare.
Trebue să începem o experiență pe solurile de lângă Someș (Nr. 1, 2),
pentru cercetarea problemei ogorului negru, care poate avea un bun
efect în legătură cu combaterea buruienilor, structura, conținutul de
humus și vieața bacteriană a solului.
1.	Ogor negru îngrășat cu bălegar, de grajd;
2.	Grâu de toamnă cu amestec de ierburi perene și leguminoase;
3.	Pajiște;
.	4. Pajiște;
5.	Grâu de primăvară;
6.	Grâu de toamnă sau grâu obișnuit de primăvară;
7.	Plantă prășitoare;
8.	Orzoaică;
9.	Mazăre;
10.	Ovăz.
Asolamentul recomandat de PrianișnicoV — unde rolul prin-
cipal îl au sfecla de zahăr și cartofii — va avea loc pe solurile fertile din
șes (Nr. 5, 6, 11, 12, 13), cu mici modificări, aplicând complexul Viliams.
Solurile acestea sunt cele mai bune din toate punctele de Vedere. Asola-
mentul va fi compus din următoarele sole:
1.	Iarbă cu trifoiu;
2.	Iarbă cu trifoiu;
3.	Grâu de primăvară;
4.	Sfeclă de zahăr sau cartofi;
5.	Mazăre;
6.	Grâu de toamnă;
7.	Sfecla de zahăr sau cartofi;
8.	Cereale de primăvară pe solul 42, cu amestec de leguminoase și
graminee.
Dacă Vrem să cultivăm in (eventual pe solul Nr. 6), atunci putem
să transformăm asolamentul în felul următor:
1.	Cartofi;
2.	Mazăre;	.
3.	Grâu de toamnă sau orzoaică, sau ovăz cu amestec de ierburi;
4.	Iarbă cu trifoiu;
5.	Iarbă cu trifoiu;
6.	In.
Pe terenul « Sub monument»(18) care poate fi irigat, putem să aplicăm
asolamentul următor, recomandat de I.C.A.R. (24) :
91	IMPORTANȚA CARTOGRAFIERII SOLULUI 	15
. 1. Ovăz cu Jucernă;'	6.	Castraveți;
2.	Lucerna;	7.	Ceapă și morcovi;
3.	Lucarnă;	«.	Pătlăgele roșii;
4.	Lucerna;	9.	Rădăcinoase;
5.	Varză;	40.	Cartofi.	•
Irigația poate să aibă ca efect spălarea calcarului. Deci, lucerna poate
să aibă un rol important Ia restabilirea echilibrului de Ca în sol.
Reprezentarea pe hartă a âsolamentului și a tipurilor de cultură:
C = Asolament de câmp Nr. 3, 4, 9, 23, 29, 30, CI. 17, 34/b, etc.
F = Asolament de furaj Nr. 7, 8, 14, 16, eventual o parte din Nr. 15, etc.
Z = Asolament de zarzavaturi Nr.,17, 18.
S = Asolament de sfeclă de zahăr și cartofi, caracter G și F, Nr. 5, 6, 11, 12, 13, etc.
1 O = Asolament de ogor Nr. 1, 2, eventual o parte din 23/00. (Experiență).
P/r = Alternanță de fâneață și pășune, eventual o parte din Nr. 35. (Experiență).
I — Teren irjgabil Nr. 18.
M = Teren indicat pentru îmbunătățiri Nr. 4, 10, 21, 23, 28, 37, 39, etc. (se cuprind
.aici și eventualele șănțuiri).
M = Teren indicat pentru șănțuire Nr. 9, 20, 35, 36,. 55, etc.
Pentru o mai bună precizare; Vom reține că în cadrul fiecărui asola-
ment ne Vom strădui să introducem în cultură graminee cu leguminoase.
2.	Probleme fitolehnice.
Alegerea plantelor celor mai corespunzătoare pentru o anumită re-
giune cade în competența fitotehnicei. Cu toate că, în legătură cu asola-
mentele am înșirat câteva specii de plante, recomandându-le, acuma
trebue să studiem dacă împrejurările noastre locale și mai ales climatul
nostru sunt favorabile pentru cultivarea acestor plante.
Climatul și posibilitățile noastre fitolehnice
Studiind precipitațiunile atmosferice ale Clujului, găsim că în decursul
ultimilor 30 de ani s’au înregistrat următoarele date (21) medii:
Martie Aprilie Moi lijnie . hilio August Septemvrie
25	mm 51 mm 70 mm : 94 mm 82 mm 70 mm 45 mm
Deci, în intervalul de timp care durează dela 1 Aprilie și până la 31
August am avut 297 mm precipitațiuni atmosferice. Această cantitate
de apă socotită la 1 ha, înseamnă 2. 970.000 kg sau în cifră rotundă 30.O00 q.
In consecință, cel mult cerealele de primăvară care sunt semănate
timpuriu și care au o mare nevoie de apă sufer de pe urma lipsei de apă.
In jurul Clujului, luna Martie este destul de secetoasă (25 mm precipi-
tațiuni.)
Având o perioadă de Vegetație scurtă (100-—420 de zile), plantele
acestea nu pot folosi ploile dela sfârșitul lui Iulie și din luna August.
O structură bună a solului și măsurile agrotehnice corespunzătoare
pot asigura solului un regim corespunzător de apă care ne apără de con-
secințele dezastruoase ale secetei.
De altfel, datele de mai jos dovedesc că precipitațiunile noastre
atmosferice satisfac în general cerințele plantelor. După unii cercetători,
ȘT. SZĂSZ
93
IMPORTANTA CARTOGRAFIERII SOLV UI
17
16
plantele noastre cultivate evaporează în cursul celor 24 de ore urmă-
toarele cantități de apă:
Cartofi.............................
Secară .............................
Ovăz ...............................
Lucerna ............................
0,74—1,4 mm
2,26 »
2,9—4,9	, »
3,4—7	»
Considerațiuni speciale privitoare la fitotehnie
Apropierea Clujului ne îndeamnă la cultivarea plantelor industriale.
Dar sunt și alte considerente care justifică această directivă.
Printr’o experiență făcută la Harcov s’a cercetat producția de sub-
stanță uscată a diferitelor plante. Iată rezultatul experienței:
După R e m y, consumul total de apă la ha în timpul întregei vege-
tații, este următorul:	,
Cartofi................................
Sfeclă de zahăr........................
Cereale . .. ..........................
Trifoiu................................
14—17.000 q
25.000 »
20—25.000 »
20—26.000 »
După cum Vedem din datele arătate, cantitatea de apă necesară este
asigurată în climatul nostru (30.000 q)?;
După concepția lui Viliams, în condițiunile noastre climatice
plantelor le stă la dispoziție o cantitate enormă de căldură. Totuși, e o
diferență în ceea ce privește cantitatea de căldură ce stă la dispoziția
plantelor cultivate în diferitele perioade de căldură.
Suma lunară a temperaturilor medii în decursul ultimilor 30 de ani
a fost următoarea:
1ABLOUL Nr. 2	■ gjtuația ameliorată
Situația veche	de azi
Plante	Asolament de 3 ani			Asolament de 4 ani			Suprafața ha	Recolta kg	Substanțe uscate kg-
	Supra- fața ha	Recolta kg	Sub- stanțe uscate kg	Supra- fața ha	Recolta kg	Sub- stanțe uscate kg			
Ogor . . .	1,3					1					—	—	-—
Secară . . .	1,3	900	880	1	750	615	1	1.760	1.550
Cartofi . . .	—	—	—	1	7.500	1.870	1	16.200	3.800
Ovăz . . .	1,3	815	704	1	750	660	1	1.395	1.230
Subst. usc. totală ,	. .	—		1.584	—	—	3.145	—.	—.	6.080
Martie	Aprilie Mai	Iunie	Iulie	August.	Septemvrie
111°G	^29,7°c"	437,1°G	516°G	582,8°G	558°C	417°C
După N o va chi, pretențiile plantelor, față de căldură, în decursul,
perioadei de vegetație sunt următoarele:
Plante de primăvară
Orz........................... 1.750°C
Grâu ......................... 2.000°C
Ovăz ......................... 2.100°C
Porumb........................ 2.800°C
Plante de toamnă
Secară......... 1.800°C
Grâu ......... 2.100°C
Planta are nevoie de această cantitate de temperatură repartizată pe
întreaga durată a vegetației, care variază și ea după plante:
Orzoaica.......................... 97—102 zile
Ovăz  ............................ 116—1.23 »
Grâu de primăvară ................ 111—118 »
Porumb............................ 138—148 »
Comparând aceste date cu temperatura medie, vom vedea că cifrele
lui N o v a c h i și temperatura medie a regiunii noastre concordă în
general. Numai porumbul constitue o excepție, deoarece se seamănă în
jurul lunii Mai. Deci, dela 1 Mai și până la 1 Octomvrie dispune de 2.510,0°G,
iar solurile mai târzii ce durează dela 1 Mai și până la 15 Octomvrie dispun
de 2.719,4°G. Luând în considerare acest fapt, trebue să cultivăm numai
soiuri precoce, cu o durată de vegetație scurtă.
Oscilațiile relativ mari, care provin din caracterul continental al cli-
matului nostru, precum și vânturile reci care bat dinspre Gilău, ne deter-
mină să fim precauți, cu toate că, după datele statistice, avem un climat
favorabil.
Din această experiență rezultă că cea mai mare cantitate de substanță
uscată a fost produsă de cartofi. Deci, acolo unde avem posibilitatea
să cultivăm atât secară cât și cartofi —mai ales când este vorba de apro-
vizionarea unui oraș, cu cca 150.000 de locuitori — vom preconiza cultura
cartofilor.
Dar să facem o comparație pe baza producției de substanțe hidro - carbonate la diferite plante, după PrianișnicoV (18).			
Sfeclă de zahăr	Cartofi	Grâu	Secară
q	q	q	q
Recolta la ha	285,00	140,00'	20,50	17,50
Producția de substanțe hidrocarbonate	45,00	26,6	14,6	12,5
Și de aci se vede productivitatea mai ridicată a cartofilor și a sfeclei
de zahăr. Gu toate acestea, asolamentele propuse de noi asigură cultivarea
Variată a solurilor.
Diferitele soiuri de plante de cultură au fost recomandate în așa fel
încât să se evite experiențele de prisos. S’ar putea totuși încerca — pe
baza recoltelor obținute — să se vadă dacă ordinea culturilor propusă de
noi este cea justă sau ea urmează să fie schimbată. Ne-am străduit să
recomandăm pentru cultură acele plante, care șe pretează la condițiunile
noastre climatice și condițiunile de soiuri indicate pe hartă.
Inafară de aceasta, am căutat să alegem soiurile de plante ale căror
.semințe se găsesc la noi în țara sau pot fi importate din țările prietene.
In cele ce urmează găsim speciile și soiurile de plante recomandate pentru
șesul Someșului și al Nadășului, precum și pentru terenurile mai înclinate.
35
IMPORTANȚA CARTOGRAFIERII SOLULUI
19
18 ȘT. SZASZ . 94
Următoarele plante înșirate în ordinea importanței lor, care, după
părerea noastră, trebue să fie cultivate pe suprafețe mai mari, recomandăm
să fie semănate pe solurile însemnate pe hartă după cum urmează:
a)	Cartofii, având nevoie de multă apă, se pot cultiva cu succes pe
soluri mai ușoare, care nu sunt sărace în calcar. Având în vedere acest
fapt, vom cultiva cartofii pe solurile cele mai Ușoare ale regiunii studiate.
Prin urmare îi vom cultiva pe următoarele soluri: 1, 2, 3, 5, 6, 7, 8, 12, 13,
14, 18, 20, 29, 30, 55, 56, CI. 17.
Dintre acestea, următoarele parcele au nevoie de amendamente calca-
roase >7, 20, 29, 30, 55, CI. 17.
Regimul de apă în aceste soluri este favorabil. Valoarea pH-ului și
structura acestor soluri vor fi ameliorate în mod simțitor după intro-
ducerea asolamentelor, precum și după aplicarea amendamentului calea-'
ros la solurile respective.
b)	Sfecla de zahăr este una dintre cele mai pretențioase plante.!
Preferă solurile lutoase, adânci și bogate în substanțe hrănitoare și nu
suportă seceta. De aceea o recomandăm pe solurile cu un regim bun de
apa și care sunt relativ bogate în substanțe hrănitoare. Flegimul sub-
stanțelor hrănitoare al solurilor ■— prin agrotehnic rațională, prin intro-
ducerea asolamentelor cu sole înierbate, prin aplicarea îngrășămintelor
naturale și artificiale — se va îmbunătăți în mod simțitor. In general,
o recomandăm pe solurile arătate la cartofi, însă deocamdată cu excepția
solurilor Nr. 7, 20, 29, 30, 55, și CI. 17.
c)	Orzul (27) este planta climei moderate, continentale. Prefera solurile
adânci luto-humoase și humo-lutoase, care conțin umiditate suficientă,
chiar în timpul secetelor. Pretențiile orzului în general corespund cu ale
sfeclei de zahăr. Iar pretențiile orzoaicei de bere sunt chiar identice cu
ale acesteia.
Orzoaica de bere de bună calitate are o însemnătate deosebită, având,
în vedere faptul că fabrica de bere « înainte » din Cluj se găsește numai
la o distanță de câteva sute de metri și, după cum se Vede pe hartă, este
accesibilă prin șoseaua asfaltată Cluj-Oradea. Deci, transportul recoltei
se poate executa foarte ușor.
Trebue să menționăm că soiurile mai pretențioase se pot cultiva cu
succes și pe solurile puțin mai grele, dacă regimul apei nu lasă de dorit.
Astfel, orzul și orzoaica pot fi cultivate pe toate solurile indicate la cartofi.
d)	Importanța secarei, în condițiunile noastre, este mai mare, ca plantă
furajeră. Pe solurile mai bune,* unde s’ar simți bine, noi am propus deja
cartofi, sfeclă de zahăr, orz, și grâu. Se cultivă mai ales pe solurile ușoare,
nisipoase, dar după cum am putut constata pe teren, a dat recolte îndes-
tulătoare și pe solurile puțin mai grele, indicate pentru cartofi. Fără îndo-
ială, cultivând grâu, orz sau cartofi pe aceste terenuri s’ar fi putut realiza,
recolte și mai bune. Are avantajul că suportă mai bine aciditatea mică a so-
lului decât plantele celelalte și este puțin sensibilă la ger. Proprietatea a-
ceasta, în condițiunile noastre, merită o deosebită atenție. Față de umezeală
este puțin pretențioasă și poate folosi bine precipitațiunile de iarnă. Pe-
solurile sus amintite, se poate cultiva cu succes.
e)	Grâul are nevoie de un sol cu mult mai bun decât secara, dar sunt
și soiuri modeste, puțin pretențioase. Cere mai multă apă și față de acidi-
tatea solului este mai sensibil decât secara.
Grâul poate fi cultivat cu succes chiar și pe solurile argiloase. II recoman-
dăm pe solurile Nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 12, 13, 14, 18, 20, 29, 30, 55; GL 17,
precum și pe cele cu Nr. 9 și 11. Desavantajul grâului este că nu suportă
seceta și are nevoie de multă apă. Rezistența la ger este un caracter care
Variază în mare măsură Ia diferite soiuri. La recomandarea soiurilor,
am ținut seamă și de acest caracter.	A
/) Ovăzul nu este pretențios față de sol. Dacă apa necesară este asigurată,
se poate cultiva cu succes atât pe solurile ușoare nisipoase cât și pe cele
argiloase (10). Suportă destul de bine chiar și un nivel relativ ridicat al
apei freatice. Se poate cultiva cu cel mai mare succes pe solurile puțin
mai grele, de grâu și de orz, din care nu lipsește varul. Nu prea suportă
bazicitatea solului; față de gerurile târzii de primăvară este puțin sensibih
Condiția primordială a recoltelor bune este ca în timpul formării seminței
să fie precipitațiuni abundente. Sub climatul nostru, în epoca aceasta,
ploile nu lipsesc. Se poate cultiva pe toate solurile arătate până aci.
g)	Porumbul, în asolamentele recomandate de noi, are o importanță
mai redusă. Insă pe baza experiențelor făcute pe teren, poate să fie introdus
ca plantă prășitoare și în asolamentele arătate de noi. Se simte bine pe
solurile adânci, calde, bogate în substanțe hrănitoare. In ceea ce privește
umiditatea, este o plantă pretențioasă. Tocmai din această cauză, pe solurile
mai ușoare poate fi cultivată numai atunci când regimul ploilor este
satisfăcător.
Putem să-l cultivăm și pe soluri grele, dacă cantitatea de apă din sol
este suficientă sau este reglată prin drenaj. Față de temperaturile scăzute
este sensibil, din pricina aceasta îl semănăm târziu, deci trebue să cul-
tivăm soiuri timpurii. Dacă capacitatea de apă a solului este mare, atunci
suportă și seceta, având în vedere că folosește bine rezervele de apă din
sol. La înc'eputul desvoltării are nevoie de tot atâta apă cât și orzul. II
recomandăm pe solurile arătate Ia grâu.
Dintre cele mai importante plante de nutreț, amintim numai două:
h)	Trif.oiul poate fi cultivat pe solurile ușoare, mai grele sau chiar
grele. Rădăcinile pătrund la o adâncime destul de mare; această plantă
suportă bine seceta. Este sensibil față de reacția solului. Preferă climatul
umed și nu prea cald. 11 recomandăm pe solurile arătate la sfecla de zahăr;
i)	Lucerna este planta solurilor adânci. Se poate semăna pe solurile
grele sau mai puțin grele și care au un subsol de bună calitate. La începutul
desvoltării este sensibilă la secetă. Mai târziu însă, după ce și-a desvpltat
rădăcinile, poate să reziste chiar și în timpul secetelor mari. Pe solurile
reci, umede și sărace în var, nu se poate cultiva. Având în Vedere toate
acestea, o recomandăm pe solurile Nr. 5, 12 și 13.
Dintre plantele industriale amintim:
j)	Inul. Este regretabil că această importantă plantă încă nu este
destul de răspândită în regiunea noastră. Inul cultivat pentru sămânță
are nevoie de mai multă căldură. In schimb, inul cultivat pentru fibre ne-
cesită multe precipitațiuni și un timp mai răcoros.
Inul cultivat pentru fibre se desvoltă bine în urma ploilor din Mai
și Iunie. La Cluj, tocmai în aceste luni (Mai și Iunie) sunt cele mai multe
zile ploioase (In Mai 13, 7 zile cu 70 mm precipitațiuni, iar în Iunie. 14,
2 zile cu 94 mm precipitațiuni). Rezistă la gerurile de primăvară, când
acestea nu sunt prea puternice. Pe solurile cu un bun regim al apei, se
20
ȘTEFAN SZĂSZ
.96
poate cultiva cu succes, Inafară de solurile prea ușoare, calcaroase sau
acele grele, se simte bine pe toate solurile, mai ales daca acestea conțin
și o oarecare cantitate de humus.
Astfel putem spune că în solurile recomandate pentru grâu, inul poate
fi cultivat cu succes.	,
Părerile asupra efectului fiziologic al reacției solului — după cum
reiese din tabloul Nr. 3 — sunt destul de Variate. Explicația acestui
fenomen sta probabil în aceea că experiențele diferiților cercetători au
fost executate în condițiuni și cu soiuri diferite.
Aciditatea actuală (pH-ul) a solului având o influență mare asupra
vieții bacteriene, găsim interesant să redăm rezultatele obținute de dife-
riți cercetători.
TABLOUL Nr. 3
	P e s v o 1 t. a r e a c e a m a			vig’ ’t v o i	S Â
n r ANTA	după	după	după	după	după
	Ostwald	Arrlienius	Ohlsen	Hiltner	Trcncl
	pH	PH	pH	pH'	pH
Cartofi			5,2—6,3				■	5.0—6.0
Ovăz. 		5—6	5,6—8,9	—	5,0—8,0	5,0—6.0
Secară 		—	4,5—7,8	4,0—7,5	5.0—7,0	4.0—7,0
Grâu 		—	5,0—7,0	—	6,8—8,0	6,0—7,0
Orz . . .....	7—8	7,2—8,0	6,5—8,0	6,0—7,0	7,0—8,0
Sfeclă de zahăr . .	—	7,0—7,5	—.	6,0—8,0	6,0—7,0
Mazăre 		—	6,7—8,8	——	6,0—7,0	6,0-7,0
Trifoiu ......	mai mult de 7	6,0—8,4	—	6,0—8,0	6,0—7,0
Lucerna		mai mult de 7	mai mult de 8	6,5—7,0	6,8—8,0	7,0—8,0
Cu excepția cartofilor, a ovăzului și a secarei, plantele noastre culti-
vate preferă solurile cu o reacție neutră sau slab alcalină. Pe solurile cu
o reacție accentuat acidă sau alcalină, în general plantele nu se simt bine.
In ceea ce privește pH-ul, solurile cercetate de noi în general sunt potrivite,
iar pe terenurile unde se simte nevoia unei ameliorări, prin ușoară amen-
dare cu calcar sau prin aplicarea îngrășămintelor în mod mai rațional,
putem să ajungem la rezultatul dorit.
Genurile și speciile recomandate pentru cultură se vor da în anexă.
3.	Pășunile și fânețele.
Pășunile și fânețele de pe terenurile cercetate sunt neîngrijite. Cu
chestiunea fânețelor din șesul Someșului, ar trebui să ne ocupăm într’o
lucrare separată. Gu ameliorarea terenurilor din jurul Institutului Agro-
nomic din Cluj e necesar să ne ocupăm în viitor. Inafară de interesul
economic, acțiunea aceasta ar prezenta și un interes științific. Studiul
Prof. C s a p 6 nu se mărginește numai la cercetări pedologice, ci
se ocupă și cu fitocenpzele de pe terenurile descrise. Cu toate că prin
cercetarea fitocenozelor putem face constatări prețioase în ce privește
97	IMPORTANȚA CARTOGRAFIERII SOLULUI	.	21
fertilitatea, conținutul de Ca, reacțiunea solurilor, etc., totuși materia-
lul colectat este prea redus, ca pe baza acestuia să putem alege și studia
acele soiuri naturale care sunt necesare pentru ameliorarea pășunilor. '
și fânețelor (ne referim la literatura bogată a florei Clujului). In cadrul
asolamentelor cu sole înierbate, dar mai ales la asolamentele de nutre-
țuri, accentul principal se pune pe producția de nutreț verde. Fără
fânețe corespunzătoare nu putem raționaliza nici zootehnia noastră.
Gunoiul de grajd, produs de secțorul zootehnic, este mijlocul cel mai
natural pentru ameliorarea regimului materiilor hrănitoare din solurile
noastre. Tot pe această cale putem asigura și stimula activitatea bac-
teriană din sol. Procesul de formare a solului, desfășurat de pajiște,
trebue mult studiat, împreună cu chestiunea acumulării humusului, pre-
cum și urmările condițiunilor aerobe și anaerobe. Din punct de vedere
pedologie, ne interesează foarte mult care sunt acele specii din vege-
tația spontană, care în condițiile noastre speciale ne pot. da un ajutor
serios la conservarea solurilor noastre. La aceste probleme, în momen-
tul de față nu putem să dăm răspunsuri; acest lucru însă । nu în-
seamnă că ameliorarea terenurilor acoperite cu pajiște poate suferi
vreo amânare. Trebue să începem lucrările de îmbunătățire - cu aju-
torul gramincelor și leguminoaselor, care până în prezent au dat rezultate
bune.
In momentul de față nu putem executa aceste lucrări, din cauza
lipsei de semințe de graminee. Din Onobrychis saliva și Lotus' corni-
culalus avem oarecare cantități de semințe în țară. Pe pantele pustii,
cu excepția celor sudice, vom semăna Onobrychis saliva (Nr. 10, 21,
38, 39, etc.j, iar în șesul Someșului, unde solul este mai umed și nivelul
apei freatice este mai ridicat, putem încerca Lolus corniculalus (Nr. 14,
15. 16, 19, etc.).
Să mai semănăm în afară de acestea lucerna, trifoiu și dacă avem
eventual și graminee perene. Lucerna o semănăm pe solurile cu reacție
slab alcalină, iar trifoiul .poate fi cultivat și pe terenurile slab acide.
La lucerna trebue să dăm o atenție specială nivelului apei freatice. De
altfel, în asolamentele noastre cu sole înierbate nu este bine să rămână
lucerna în același Ioc, mai mult de 3 ani. Unde este posibil, vom iriga
trifoiul și pajiștea.
Voiu aminti .— deși în afara lucrării de față —• că în Ardeal zoo-
tehnia rațională a luat o desvoltare mai mare în regiunea culturilor de
câmp și nu în regiunea naturală a pășunilor și fânețelor (6).
Această situație este foarte caracteristică vechiului sistem capita-
list. Capacitatea de producție a terenurilor acoperite cu pajiște naturală,
în urma exploatării neraționale, a scăzut până la punctul minim. In
urma agrotehnicei raționale și mai ales prin introducerea asolamentelor
cu sole înierbate, recomandate de Viliams (26), se' poate aștepta o
transformare radicală în zootehnie, având în vedere extinderea simți-
toare a terenurilor acoperite cu pajiște.
Trebue să îmbunătățim pășunile noastre, care în mare parte au fost
înființate din lăcomia omului și din lipsa de prevedere, pe seama pădu-
rilor. Este nevoie de amendamente cu var pe pășunile notate cu Nr. 25
și 41. Despre ameliorările funciare și cele agrosilvice, voiu vorbi în
capitolul următor.
7
22
ȘT. SZĂSZ
99	IMPORTANȚA CARTOGRAFIERII SOLULUI ;	23'
Rendzinele, care sunt pe calea distrugerii complete, trebue împădu-
rite, înființându-se și pajiști, căci roca mamă formată din stânci calca-
roase, în majoritatea cazurilor se află deja la suprafață (Nr. 10, 21.
38, 53, etc.).
Să nu credem că aceste terenuri ameliorate pot fi exploatate în mod
nelimitat pentru pășunat. Până ce aceste plantațiuni, înființate în ve-
derea conservării solului nu se întăresc, pășunatul pe ele trebue interzis.
Multe intenții bune cad din pricina pășunatului prea intensiv.
Specialiștii noștri în fitocenologie trebue să dea tot concursul la în-
ființarea pajiștilor artificiale. In țara noastră, în urma inițiativei lui S a, f t a
(20) .și O b r e j a n u (15), s’au făcut deja încercări în această direcție.
După înierbare, respectiv împădurire, rezultatele experiențelor exe-
cutate pe teren vor arăta dacă nu ar fi indicată înființarea așa ziselor
« gospodării de fânețe pășunate » (8).
G e i t h, în 1936, a afirmat că un asemenea sistem de cultivare este
avantajos.
Iată rezultatele experienței lui Geith.
TABLOUL Nr. 4
Fân nepășunat	Goluri 22,5%	Buruieni 45%	Graminee 22,5%	Leguminoase 10%	Producția la 2000 kg
După 3 ani de pă- șunat . . . . .	5%	15%	57,5%	22,5%	3000 kg
Rezultatele experienței lui E 1 o f s o n, executată la Upsala, în ani
1926—1932, vin și ele în sprijinul lui Geith.
TABLOUL Nr. 5
Producția la ha	Parcela a fost numai cosită	Parcela de îâneață pășunată în fiecare al 2-lea an	Surplusul de fân rezultat prin pășunat
Substanțe hidrocarbonate kg Proteine brute kg ....	1911 525	2940 800	1029 275
Un asemenea sistem nu poate fi introdus pe solurile superficiale, pe
jumătate pustiite, cu expoziție sudică.
Pășunatul acestora ar avea drept rezultat pustiirea totală a terenului.
In schimb, pe pantele cu expoziție nordică de sub pădurea Hoia, ar putea
să aibă rezultate bune un asemenea sistem (Nr. 35). Cernoziomurile cu
expoziție nordică ar putea fi transformate în fânețe, nu însă în fânețe
păscute. Solurile sărace și greu accesibile pot fi îngrășate, lăsând oile și
vitele să le pască. O vită cornută poate să îngrașe în decursul unei săp-
tămâni 10 stânjeni pătrați, iar o oaie 1,5—2 stânjeni pătrați. Pe terenurile
pustii, calcaroase, să nu întrebuințăm această metodă. De altfel, gunoirea
aceasta făcută de animale mai trebue să fie completată prin aplicarea în-
grășămintelor artificiale.
4.	Ameliorări agrosilvice.
Studiind amănunțit harta întreagă vom constata că înafară-de măsuri
agrotehnice, mai avem de rezolvat și o serie întreagă de probleme de na-
tură silvică. Nu vrem să ne ocupăm aici în mod amănunțit de aceste pror-.
bleme, ci numai în măsura în care ele ne interesează din punct de vedere
agricol. Solul pădurilor cercetate, cu excepția rendzinelor 20 b, 21 b, a avut
pretutindeni o reacție acidă. Pădurile ocupă un teren de aproximativ
1.600 ha. Această suprafață se va mări în mod considerabil, în urma împăr
duririlor și lucrărilor pentru conservarea solului.	. -
Valea Gârbăului, porțiunea din spre Suceag, a dealurilor Gsiga și Ta-
risznya, și a pârâului Bongâr, deci solurile cu Nr. 10, 20, 22, 24, 25, 27, 28„
31, 37, 38, 39, 40, 43, 44, 45, 46, 53, trebue reîmpădurite până Ia limita
arătată pe hartă. Am observat unele măsuri în această direcție numai
pe solul Nr. 25, unde au fost începute lucrări de plantare, folosind spe-:
ciile de Qiiercus sessiliflora și Fraxinus excelsior. N’am putut formula o.
părere asupra rezultatului acestei împăduriri, deoarece luarea probelor
pe teren s’a făcut toamna târziu.
Pe baza celor enunțate se pune însă întrebarea: cum va fi rezolvată
problema pășunatului, în caz ca vor fi începute lucrările de înierbare și
împădurire?
Deoarece acțiunea fiziologică a pășunatului în unele cazuri este de ne-
înlocuit, evident că această deficiență se poate remedia prin padocuri și
alte amenajări speciale. Lucrările de regenerare a pășunilor vor fi făcute
succesiv, conform planurilor întocmite anual. Astfel va rămâne încă 6
suprafață unde putem scoate«la plimbare » animalele. Spuneam la «plim-
bare », deoarece pe baza observațiilor făcute la fața locului putem afirma-
ră nici dealul Csiga, nici Gârbăul, precum nici celelalte dealuri desvelite,,
nu reprezintă o mare suprafață pășunabilă. Nu comitem o mare eroare
dacă estimăm recolta de nutreț anuală posibilă la 14—15 q fân pe ha (23).
Dacă vom compara aceste date cu datele care reprezintă recolta ce se poate
obține de pe fânețele artificiale, sau cu solele cu ierburi pe ha (pe sole.iri- -
gate se poate obține o recoltă de trifoiu de 70 q în loc de 15—20 q), vom
admite că momentul lichidării sistemului învechit de exploatare a pă-
șunilor și fânețelor —această moștenire grea a trecutului -—a sosit. jb
t ion:
5.	Proiecția solului și împădurirea.	M mni
i mia ol ol
Baza protecției solului pe suprafețele indicate pe hartă (,Njcl2^i3fi^
36, 55, etc.) este învăluirea ce trebue executată pe pantele, nrniă^âEÎrSȘ.-W
mai accentuate. învăluirea trebue coordonată cu lucrărileqtla împădyriîA-
și înierbare. S t a i c u a luat probe cu caracter reprezQpț£&%$lte^
din Câmpia Transilvaniei și a constatat că în mompn'țhl
49,39% din solurile noastre pot fi lipsite de învălmfqp re.gp$cR^
tejare (22).	.olio- avwd im.lngat
Cu toate că din cauza lipsei de timp
tual al rezultatelor, am constatat totuși că.,.dfiWo> delmaiilW^
cu realitățile de pe suprafețele cartografiatmdb jJpiqBmo a&gy,e!
prafețelor cercetate, am întâlnit fenomflUulf^pățănii,
acțiunii de eroziune a apei. In specialista idwjă
24  ȘT. SZĂSZ	100
Valea Gârbăului, dar mai cu seamă coama Sf. Pavel și versantele sudice
ale dealului Tarisznya, precum și pârâul Bongâ și părțile din calea Do-
nat, au un aspect înspăimântător.
Arăturile pe linia de cea mai mare pantă a dealurilor trebue imediat
interzise și introdus sistemul de prelucrare a solului, din solele de pe
costișe paralele de nivel. Valurile trebue făcute Ia 30 m distanță unele
de altele. Astfel, acestea vor sta în calea apei și o vor reține, iar acțiunea
distructivă a apei care spală stratul superior de humus, va fi înlăturată.
O importanță deosebită o are învăluirea pe- coastele sudice (Nr. 20, 22,
37, 39, etc.), unde vegetația rara actuală nu poate împiedeca acțiunea
apei. Lățimea Valurilor trebue să fie de 5-—6 m, precum s’a constatat,
din experiențele din jurul Clujului.
Lucrările de învăluire trebue combinate cu lucrări de înierbarc și
împădurire, precum și cu celelalte lucrări transversale de protejare a
solului din văile pârâurilor, prin amenajări cu clconaje, foscinaje, baraje
de lemn și de piatra uscată sau cu mortar de ciment. Trebue să fim atenți
să nu începem lucrările de împădurire a malurilor abrupte și a văilor
torenților, înainte de a fi terminat amenajarea terenului prin lucrările
transversale. Mai cu seamă la lucrările de fixare a solului pe teren pietros,
trebue să procedăm cu multă precauție; acesta este cazul terenului care
se întinde din spre dealul Csiga spre Someș. In practică, se pot ivi și cazuri
când nu putem împăduri malurile albiei, din cauza compoziției sale stân-
coase. In acest caz puieții pot fi plantați numai în fundul albiei, riscând
însă ca ploile mari, torențiale, să distrugă toată lucrarea. Pentru a preveni
aceasta, singura metodă este abaterea apei din albia respectivă. Prin aceasta
se înțelege abaterea apei într’o albie unde nu am început încă lucrările
de ameliorare. In condițiile noastre este nevoie de această măsură, timp
de un an, pentru ca tânăra plantație protectoare să se poată întări (4).
Menționăm că învăluirea bine executată este importantă și din punctul
de vedere al împiedecării acțiunii de eroziune a apei asupra văilor și
albiilor.
Un sistem de șanțuri bine executat asigură repartizarea uniformă
a apei rezultate din ploi și topirea zăpezii, iar cu șănțuirile — Mangum —■
putem chiar înlătura cantitățile de apă în plus, precum și cele primej-
dioase. La lucrările de ameliorare a suprafețelor degradate, cercetate de
noi, avem un mare avantaj prin faptul ca piatra necesară pentru constru-
irea barajelor ne stă Ia dispoziție în cantitate suficientă la fața locului;
folosim bineînțeles numai piatra tare. Lucrările de protejare a terenurilor
situate la Nord de Someș, împrejurimile dealului Csiga și pârâului Bongâr,
reprezintă o problemă tehnică serioasă. In unele locuri, unde pădurile
extrem de împuținate din jurul Clujului de pe urma devastărilor din
timpul războiului își revin, avem posibilitatea de a aduna mai ușor crengile
necesare pentru cleonaje și fascinaje. Fascinele legate cu sârmă și acoperite
cu pământ, bine bătucite pentru a nu îi spălate de apă, trebue întărite
cu legături transversale. Acestea se aplică la rupturi și râpe provenite
prin spălarea apei. Fascinele și cleonajele trebue bine fixate de pământ
cu țăruși. Unde solul este destul de umed, Vom executa această lucrare
cu pari de salcie sau plop (Nr. 13), care dau rădăcini și asigură reușita
lucrării. Nu vrem să intrăm în amănunte, deoarece această problemă
privește în primul rând pe silvicultori și pe specialiștii în îmbunătățiri
10]
IMPORTANȚA CARTOGRAFIERII SOLULUI
25
funciare. Totuși, menționăm că împădurirea și acoperirea cu perdele
de protecție a suprafețelor cercetate este absolut necesară și de mare
importanță.
Plantarea perdelelor, introducerea pomilor fructiferi
Plantarea trebue executată la o distanță de 150 m dela marginea
pădurii permanente, de-a-lungul valurilor, creând pe curbele de nivel o
perdea forestieră Iată de 60 m. Marginile perdelei vor fi formate din esențe
de pădure sau chiar din arbuști. Pe o lățime de 40 m din interior Vom
planta pomi fructiferi. Această fâșie este urmată pe pantele mai uscate
sudice, în direcția acesteia, de altele, late de 20 m, situate paralel/la
distanțe de 150 m (respectiv 200—400 m pe celelalte expoziții), folosind
esențe forestiere sau pomi fructiferi. Perdelele forestiere alternative cu
valuri înierbate, urinează până la linia inferioară a pantei. Perpendicular
pe aceste fâșii paralele, deci pe linia de cea mai mare pantă, vom planta
perdele de protecție late de 20 m. Distanța dintre ele nu va mai fi de
150—400 m, ci va depinde de necesitățile locale și se va putea abate dela
direcția pantei, corespunzând cu necesitățile create de direcția Vântului
dominant. Fâșiile transversale merg pe Văi torențiale, respectiv pe margi-
nile acestora, atât de des, după cum cere relieful terenului și scopurile'
producției solului. Astfel distanța dintre ele poate varia între 100—1.000 m.
Dacă luăm în medie 650 m distanța între fâșii, atunci suprafața închisă
între fâșii Va fi de 10 ha (150 m X 650 m). Suprafața de 10 ha este cores-
punzătoare și din punctul de vedere al organizării muncii. Este natural
că Ia întretăierea fâșiilor rămâne o porțiune liberă lată de 20—25 m pentru
a da posibilitatea de deplasare atelajelor, mașinilor, etc. (9).
După părerea mea, este nevoie de perdelele de protecție descrise mai
sus, nu numai pentru protecția coastelor ci și pentru efectul lor pozitiv
asupra recoltei, dar trebue ca acestea să fie extinse pe toată valea Some-
șului, exceptând coastele erodate și spălate în măsură atât de mare încât
este nevoie de împădurire completă. Aceste terenuri sunt: coastele nordice
din spre Leânyvâr, precum și pantele sudice complet goale, spălate, ce
se întind dela calea Donat până la dealul Csiga. Puterea în aplicare a
acestui plan este de mare importanță. Cu toate că condițiile de umiditate
sunt destul de favorabile, această măsură este necesară pentru înmaga-
zinarea apei provenite din zăpezi și pentru prevenirea unei perioade de
secetă, asigurând astfel o bună recoltă. Totodată, putem opri acțiunea
dăunătoare a vânturilor reci, care pătrund în valea Someșului, din spre
munții Gilăului, prin întinderea rețelei de perdea forestieră și în regiunea
de șes. Suprafețele de șes, unde suflă vânturile reci, pbartă numerele:
1, 2^ 3, 4, 5, 6, 7’ 8, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17/18, 23. In raport cu direcția
predominantă a vânturilor care bat din spre Nord-Vest și Est (16), Vom
planifica așezarea perdelelor de protecție transversale, luând în seamă
și condițiile de teren. Pentru executarea plantării, cele mai bune sunt
esențele ce se găsesc spontan în regiune. Pentru fixarea terenurilor uscate
și nisipoase, fără carbonați de Ca în exces, folosim Bobinia pseudacacia,
iar în condiții umede Salix și Populus.
Pot fi folosite însă toate esențele de arbori și arbuști care se găsesc
spontan pe suprafețele unde urmează să fie plantate, sau în apropierea
26
ȘT. SZĂSZ
102
IMPORTANȚA CARTOGRAFIERII SOLULUI
27
10r. Astfel,^recomandăm pentru terenurile cu expoziție sudică, esențele:
Quercus sessiliflora, Acer plalanoides, Pinus nigra; înafară de acestea
vom putea planta arbuști ca: Corylus avellana, Eleagnus angustifolia,
Caragana arborescens, etc. Pe locuri umede vom folosi Fraxinus ornus.
Trebue să mai amintesc că pe locurile din calea Donat, pârâul Bongâr,
dealul Gsiga și părțile din spre Suceag, am găsit meri și peri pădureți.
Nu se poate pune la îndoială că aceste specii pot fi folosite la plantare
și voi’ da rezultate sigure.
Perdelele de protecție pot fi făcute și cu pomi fructiferi corespunzători.
Putem crea perdele unde pomii fructiferi sunt amestecați cu esențe fores-
tiere, dar putem lucra cu perdele formate numai din pomi fructiferi,
deși acestea nu protejează în aceeași măsură ca cele formate din esențe
forestiere cu frunzișul mai des. Putem folosi pomi fructiferi în regiunile
mai puțin expuse frigului. Cu titlu de experiență propun ca pe terenurile
plane, perpendicular pe direcția vântului, să se înființeze perdele din
esențe forestiere și fructifere.
(Referitor la speciile și varietățile propuse, a se Vedea anexa).
6.	Probleme elementare de organizare.
Din cele expuse reiese că realizarea planului nu este posibilă în condițiile
de exploatare individuală. Organizarea muncii pe aceste suprafețe pre-
tinde multă pricepere. Având în vedere că terenurile sunt apropiate
și această problemă este de mare importanță, ea reprezintă o sarcină de
frunte pentru specialiștii Institutului Agronomic din Cluj, în special
pentru economiștii agrari. O parte din teren este situat lângă terenurile
Institutului) o altă parte mai mică formează chiar proprietatea fermei
didactice a Institutului Agronomic din Cluj. Se pune problema, dacă
suprafața amintită să fie amenajată ca fermă de Stat, sub controlul
Institutului, sau să se înființeze o gospodărie colectivă. In cazul din urmă,
specialiștii Institutului nostru ar putea să ajute această gospodărie colec-
tivă de mare importanță, situată în apropierea Clujului, prin sfaturi și
îndrumări.
IV. ÎNDEPLINIREA sarcinilor
Am semnalat până acum, pe scurt, sarcinile principale.
Am descris:
1.	Importanța cartografierii solurilor, și
2.	Raporturile agrotehnice, fitotehnice, acele referitoare la pășuni
și fânețe, precum și cele agrosilvice și de conservare a solului. Din cauzele
mai sus amintite, nu putem da nicio informație despre raporturile micro-
biologice ale solurilor, dar avem toate speranțele de a putea îndeplini
în viitor și această mare îndatorire a noastră.
Trebue să amintim necesitatea proceselor de gunoire artificială și de
îmbunătățire pe baza observațiilor în câmp și a analizelor de laborator,
procese care joacă un rol important în ridicarea fertilității și îmbunătă-
țirea solurilor cartografiate.
a)	Gunoirea cu gunoiul de grajd are o importanță foarte mare în vederea
accentuării vieții microorganismelor din sol. Afară de acestea, mineralizarea
substanțelor humice din sol provoacă transformări foarte importante,
care asigură succesul culturii plantelor. Nu numai producerea substanțelor
nutritive ale combinațiunilor de N, K, P este scopul gunoirii, ci și dezvol-
tarea complexului adsorbant din sol. De regulă, aproape în toate părțile
terenului studiat, gunoiul de grajd este tratat în mod nepotrivit. Ar depăși
cadrele acestei lucrări, dacă ne-am ocupa cu modul de aplicare a gunoiu-
lui de grajd și cu importanța mustului de gunoiu. Totuși, e datoria noastră
să atragem atenția asupra faptului că, atât tratarea acestuia pe teren,
cât și cea de pe platforma de gunoiu, după observațiile noastfe făcute la
fața locului, lasă mult de dorit. Introducerea sistemului de mânuire a gu-
noiului de grajd în reprize pe compartimente, tratarea cu gunoiu micro-
bian, precum și o extindere a culturii de leguminoase, toate acestea con-
stitue tot atâtea sarcini pentru viitor (13).
Pe pante, pe locurile greu accesibile, mai puțin sărace în carbonat de
calciu, recomandăm sulfina (Melilotus alba), care poate fi întrebuințată
cu succes drept gunoiu Verde. In cursul deplasărilor mele, am constatat
că parcelele însămânțate cu leguminoase sunt destul de rare.
Turmele de oi pasc în general pe pantele acoperite cu o Vegetație mai
rară, mai bogate în carbonat de calciu. Gunoiul oilor are un efect rapid
și accentuat. Aceste soluri fiind însă bogate în calciu și fiind și soluri ușoare,
efectul scontat nu se va manifesta. In urma păscutului necontenit, stratul
fertil devine din ce în ce mai subțire și terenul ajunge cu vremea lipsit de
vegetație. Aceste observații se referă mai ales la pantele așezate la Nord de
Someș:
b)	Gunoiul natural trebue aplicat întotdeauna paralel cu îngrășămintele
artificiale corespunzătoare.
a) îngrășămintele azotoase au c’esaVantajul că nu pot fi adsorbite totaj
de către sol. Deși se știe că au un efect destul de rapid, totuși faptul că
ele se spală repede, constitue un mare neajuns.
In practică, sulfatul și clorura de amoniu sunt cele care se adsorb într’o
măsură mai mare; au însă efect mai lent. Pe soluri acide aceste îngrășă-
minte au un efect fiziologic defavorabil. Pe solurile noastre bogate în
Ca (cum ar fi solurile Nr. 5, 8, 13, etc.), vor putea fi întrebuințate, fără a
avea acest efect nefavorabil. Imprăștierea lor trebue să aibă loc toamna
și primăvara. Pentru a evita însă pierderea azotului, vor fi acoperite de
arătură imediat după împrăștiere.	A ' '
Dacă în schimb vom experimenta cu îngrășăminte artificiale azotoase
pe parcelele Nr. 4, 30, 35 (care au inacțiune acidă), la aceste experiențe
vom întrebuința cianamida de Ca. După unii autori, cianamida de Ca, pe
solurile mai ușoare, se împrăștie mai ales primăvara. In cazul culturii
sfeclei, îngrășământul se va acoperi cu un strat subțire de pământ.
Când se va aplica îngrășământul pe deasupra, ca de exemplu în cazul
grădinăritului, vom întrebuința îngrășămintele care conțin N sub formă
de nitrați.
Sub orz și ovăz vom împrăștia îngrășămintele azotoase cu o reacție
neutră, însă numai în cazul când terenul respectiv n’a fost de curând gu-
noit sau tratat cu îngrășămintele artificiale corespunzătoare.
P) Solurile argiloase și lutoase conțin o cantitate^ mare de K. Solurile
analizate intră în cea mai mare parte în aceste două categorii. In unele
cazuri însă, potasiul este greu accesibil plantelor; în cazurile indicate
28
ȘT. SZĂSZ
104
este necesară aplicarea îngrășămintelor de K. Aceste îngrășăminte tre-
bue să conțină săruri de K ușor solubile în apă. Imprăștierea îngrășămin-
telor cu K se poate începe toamna sau iarna în cazul culturilor de primă-
vară. Ingașămintele cu un conținut mare de N, trebue împrăștiate cu cel
puțin 3 săptămâni înaintea semănatului, acoperindu-se cu un strat subțire
de pământ.
In cazul când primăvara e bogată în precipitațiuni, ceea ce se întâmplă
adeseori la Cduj în jurul lunii Mai, împrăștierea se poate face și după semă-
nat. Imprăștierea timpurie a îngrășămintelor de K are avantajul că
în timpul Vegetării este filtrat puțin mai adânc în sol. Rădăcinile plan-
telor în desvoltare urmăresc această filtrare în adâncime și astfel ajungând
în straturi mai adânci, nu vor suferi așa de mult de seceta ce bâhtue adese-
ori în regiunea noastră. Cartofii și sfecla, care figurează în planul nostru
ca produse principale, au o mare nevoie de K, ca și mazărea și fasolea.
Pe soluri sărace în Ca, în cazul culturii plantelor producătoare de hi-
drați de carbon, să nu aplicăm clorura și sulfatul de K înaintea însămânțării.
După cercetările lui Prianișnicov și B u t c h e v i c i, acțiunea fizio-
logică a C1K este nevătămătoare. După observațiile lor, în cazul anumitor
plante, aplicarea sărurilor de C1K nu provoacă acidularea solului, căci,
de exemplu orzul cu ovăzul — cu ocazia asimilării substanțelor nutritive
— nu fac deosebire între CI și K (18). Sfecla de zahăr și cea de nutreț,
după unele observații, iau în cantitate mai mare cationii de K, indiferent
dacă aceștia au fost dați sub forma dc C1K, SO4K2 sau PO4HK2. In cazul
azotatului de K, sfecla e în stare să întrebuințeze în egală măsură atât
ionii de K cât și cei de NO3. Reacția solului însă nu devine mai acidă în
cazul întrebuințării îngrășămintelor de NO3K.
întrebuințarea clorurilor, după constatările lui Wichmann și
R e m y, cauzează o mică modificare a pH-ului. Intrebuințându-se cloruri
ca îngrășăminte artificială, reacțiunea fiziologică — în urma activării
acidității hidrolitice și în urma adsorpției ionilor de hidrogen, în cazul
solurilor neutre și alcaline — poate suferi oarecare modificări.
Acțiunea timpului nostru de vară, când intensitatea scăzută a insolației,
la sfecla de zahăr se manifestă prin asimilarea mai slabă, se poate realiza
echilibrarea adăugând îngrășăminte de K. Această acțiune de echili-
brare a îngrășămintelor de K, în cazul insolației scăzute, trebue încă
controlată. Este incontestabil însă că, având o înrâurire mare asupra
formării cambiului primar și secundar, are un rol important în cazul cul-
turii plantelor rădăcinoase și tuberculifere.
La gunoirea cu K trebue însă să avem în vedere rezultatele cercetărilor
făcute de Inoșemțev care a demonstrat că această gunoire trebue
dată în deosebi plantelor fragede în desvoltare.
M a x i m o v a arătat că diferite săruri și zaharuri prin acțiunea lor,
măresc capacitatea de rezistență a plantelor față de îngheț. Dacă sărurile
de potasiu sunt adăugate în momentul potrivit, atunci acestea diminuează
acțiunea vătămătoare a înghețului. Având în Vedere faptul că la noi înghețul
de primăvara este frecvent și ca pagubele cauzate vegetației în general
sunt mari, este foarte important să reținem această constatare.
Inoșemțev a demonstrat'—cu ajutorul electrodializei —că la
plantele tinere, mai mult de 50% din cantitatea de potasiu este legată
sub formă de combinațiuni organice. In schimb, cantități mai mici de
105	IMPORTANȚA CARTOGRAFIERII SOLULUI 	29
soluții de potasiu se găsesc în stare liberă sub formă de ioni. Potasiu!
liber migrează spre organele în desvoltare (11), scăzând din cantitate
15-17%.	.	' ■
Menționăm aci că unele burueni, cum e de exemplu Chenopodium album,
sunt foarte sensibile față de lipsa potasiului. Când la această plantă apar ;
niște pete în spre marginea frunzelor, pete care sunt bine conturate și care
mâi târziu se unesc ducând la colorarea în brun a frunzei și provocând
desprinderea lor la cea mai mică atingere, trebue să ne gândim la lipsa
potasiului în sol. Așa s’a observat în cauzul terenurilor Nr. 9 și 10.
y) In cazul alegerii îngrășămintelor cu P, trebue să se țină cont de
cantitatea acidului fosforic ușor solubil. In general, se întrebuințează
fosfatul monocalcic, dar și sărurile bibazice cu o acțiune mai înceată sunt
în deajuns de corespunzătoare.
Pe solurile acide, lipsite de calciu, se poate întrebuința cu succes sgura
lui Thomas. 1
Astfel, aceste îngrășăminte se vor aplica în cazul solurilor Nr. 4, 27,
29, 30, 35, 55, etc.
Superfosfatul este îngrășământul solurilor neactive; unde dorim un
efect imediat, vom întrebuința superfosfatul, de exemplu în cazul grădină-
ritului.
Sgura lui Thomas-se împrăștie toamna sau primăvara timpuriu. Super-
fosfatul în schimb, în cazul aplicării la culturile de câmp, se împrăștie
numai cu 10—14 zile înaintea însămânțării. Ingrășămintele astfel împrăști-
ate se acopăr imediat după împrăștiere cu un strat subțire de pământ.
După păreera lui K a p p e n , superfosfatul nu contribue la acidularea
solurilor cu un conținut bun. de Ca.
In cazul întrebuințării sgurii lui Thomas se poate copta pe un efect
care să se producă chiar și după mai mulți ani. La îmbunătățiri de 1 m
adâncime, se calculează 50, la 75 cm — 38, la 50 cm — 25 chintale pe
hectar (500 g la m8). Astfel recomandăm îngrășarea cu sgura lui Thomas
a solurilor sărace în Ca și P. Leguminoasele-sunt foarte sensibile la felul
acesta de îngrășare.
8) Varul se consideră mai mult ca un îngrășământ, având acțiune
directă în cazul solurilor cercetate de noi. Aprovizionarea solului cu var
este baza tuturor metodelor de îngrășare. Se întrebuințează mai mult
CO3Ca deși GaO se distribue mai uniform în sol. După unii cercetători,
acțiunea acestuia din urmă este mai rapidă, însă nu este așa de durabilă
ca aceea a CO3Ca. Deci, acolo unde avem nevoie de acțiune imediată, între-
buințăm QaO, iar acolo unde dorim o acțiune mai durabilă, se va între-
buința CO3Ca. Fără îndoială GaO se transformă în sol în CO3Ca, dar dis-
tribuirea lui în sol va fi mai uniformă decât a CO3Ca, împrăștiat în mod
direct.
In lucrarea Prof. C s a p 6, calculele s’au făcut la GaCO3, însă aceasta
nu produce nicio dificultate în stabilirea cantității de GaO, căci 56%
din CO3Ca va da cantitatea de GaO/ha.
La solurile mai ușoare, să întrebuințăm necondiționat GOGa3. La. so-
lurile mai grele, în cazul când tindem la o acțiune imediată, vom întrebuința
GaO. In aceste cazuri GaO se împrăștie în forme de sgură. Hidratarea va
fi legată de o mărire de volum, ceea ce presupune și o acțiune mecanică
a GaO astfel împrăștiat.
107	IMPORTANȚA CARTO&BAFIERII SOLULUI	31
30
ȘT. SZASZ
106
GO3Ca întrebuințat la solurile mai ușoare trebue măcinat mai puțin fin.
Văruirea are o acțiune eficace mai ales în cazul solurilor inactive.
(Ea grăbește mineralizarea prin faptul că provoacă reacția neutră a solului,
favorabilă microflorei din sol și prin aceasta grăbește descompunerea
materiei organice. Descompunerea accentuată are ca urmare o activare
a producerii acidului carbonic. Acidul carbonic, disolvatîn apă, mobilizează
combinațiile de K și P, transformând solul inactiv într’unul activ.
Cu descompunerea humusului se eliberează mult N și procesul de
nitrificație ia un avânt mai mare, căci bacteriilor nitrificatoare le este
foarte favorabilă reacțiunea neutră a solului. Varul împiedecă spălarea
substanțelor nutritive, neutralizează acizii humici vătămători și în locul
fosfaților nevaloroși de Fe și Al iau naștere fosfați valoroși din punct
de vedere biologic. Afară de aceasta, Varul mai împiedecă formarea sul-
fatului feros, pentrucă împreună cu acidul sulfuric dă gipsul.
Cele spuse mai sus au fost schițate mai ales cu referire la pășunile
și fânețele care figurează pe hartă, însă o tratare mai amănunțită nu s’a
făcut în cadrul acestei lucrări. Sunt în schimb teritorii, care au nevoie
mare de văruire (vezi mai înainte).
Văruirea depinde de conținutul în CO3Ca al solului și de reacțiunea
lui. La solurile neutre, îmbunătățim prin văruire structura mecanică a
solului.
Solurile mai grele sunt sensibile la Văruire și în cazul unei reacții
normale, când conținutul lor în CO3Ca este mic. Acest caz se ivește la
solurile 30 și 35.
La aplicarea îngrășămintelor cu o reacție acidă (de exemplu sulfat de
amoniu, clorura de amoniu), Lemmermann recomandă văruirea cu
CaO în proporție de 3: 1. Așa de exemplu, din sulfatul de amoniu de 32
chintale, varul pierdut în decursul a 9 ani dela aplicarea acestuia echiva-
lează cu 10 chintale de CaO. Cu ocazia îngrășării cu N și P se recomandă
și o Văruire paralelă, însă nu se Va aplica o cantitate mai mare de 1—2
chintale/ha. In urma acoperirii timpurii și sub acțiunea vizibilă a coloizilor
protectori, o parte a CO3Ca nu se spală nici după trei ani. După executarea
văruirii, lucrările de câmp de primăvară se execută în mod normal.
Prășitoare.......................
Grâu de primăvară................
Leguminoase .....................
Graminee de toamnă...............
îngrășământ cu N
I ngrășământ cu P
300 kg
180 kg
— CO,Ca/ha
180 kg
133 kg
100 kg
133 kg CO3Ca/ha
100 kg
CaO măcinat se va împrăștia toamna într’un strat gros și va fi acoperit
cu un strat de pământ.- La produsele mai puțin fin măcinate se aplică *
același procedeu, CO3Ca în formă de piatră de Var se disolvă cu apă în
coșuri de nuiele, se toarnă în grămezi și se acoperă cu pământ. Se poate
proceda și astfel ca, săpând câte 400 de gropi pe ha, să distribuim cantitatea
socotită și să o acoperim ulterior cu straturi necesare de pământ. Crăpătu-
rile ulterioare ale grămezilor se astupă din nou cu pământ, iar pe urmă
fiecare grămadă se împrăștie pe suprafața de 25 m2.
Unii recomandă stingerea și acoperirea în prisme mai mari.
Văruirea se execută toamna, însă amestecarea Varului prin arat se
produce mai târziu. Să nu văruim iarna !
Dacă cu 10—14 zile înainte de însămânțare varul se ară, acesta
nu Va fi Vătămător culturii plantelor.
In asolament sa nu așezăm planta Văruită înaintea culturii cartofului.
Dacă, pentru a obține structura glomerulară, văruim înaintea culturii
de cartofi, cantitatea aplicată de CO3Ca nu poate fi mai mare de 10-^12
chintal e/ha.
Procedeul dat se Va aplica la solurile Nr. 4, 29, 30, 35 și 55.
Datele experiențelor de câmp din tabloul următor arată' rezultatele
obținute în urma aplicării CaO și CO3Ca referitoare la schimbarea aci-
dității solului.
TABLOUL Nr. 6
	Starea acid. înainte de văruire			Starea acid, solului 1 an după văruire		
	pH/H8O	pH/KCl	Acid. hidr. cm3 Na OII n/10	PH/Ha0	pH/KCl	Acid. hidr. cm3 NaOH • n/10
Sol 	 Subsol la adâncimea dc 40 cm ...	5,98 5,79	4,60 4,30	7,3 7,4	7,13 6,86	5,40 5,38	4,06 4,60
Procurarea varului în regiunea noastră nu întâmpină deosebite greu-
tăți. Carierele dela Baci și calcarele regiunii studiate asigură posibilitatea
Văruirii. Numai arderea varului și măcinarea pietrei de Var ar necesita
instalațiuni speciale.
Afară de acestea mai există și alte materii prime care,, pot fi folosite
la Văruit, înlocuind cu succes piatra de var. O astfel de materie prima ar
fi bunăoară marna sur-albăstruie ce se găsește pe malul stâng al Some-
șului. Dacă văruirea se face cu marnă, trebue să determinăm conținutul ei
în CO3Ca și să întrebuințăm cantitatea recalculată la 100% de CO3Ca.
Marna se transportă la fața locului, de obiceiu în timpul iernii, ea fiind
desagregată prin îngheț. Tratarea cu marnă sur-albăstruie este impor-
tant să fie făcută în timpul iernii, căci ea conține oxid feros Vătămător plan-
telor. Marna astfel desagregată și împrăștiată se introduce primăvara în
sol cu ajutorul cultivatorului.
De altfel, la solul 34/b putem încerca îndiguirea, deoarece după cer-
cetările noastre, subsolul este bogat în CO3Ca.
e) Din expunerile anterioare, am văzut că pe terenul cercetat se găsesc
și regiuni sărăturoase. Sărăturile conțin Na2CO3, care s’ar putea îndepărta
prin irigație. Având însă în vedere faptul că posibilitatea irigației este-cu
totul excepțională (sol Nr. 18) și faptul că în acest caz ar fi nevoie de insta-
lațiuni speciale, pentru îmbunătățirea acestor soluri gipsuirea ar fi mai
potrivită.	-
Sărăturile studiate fiind mai puțin pronunțate, îmbunătățirea lor se
poate face prin împrăștierea unei cantitati de 10 — 15 chintale de gips/ha
(Na8GO3 + CaSO4-> CO3Ca + Na2SO4) (26).
Solurile Nr. 6, 9, 18, 22, 23, 40, 45, 56 au nevoie de gipsuire. Solurile
Nr. 22 și 45, din cauza expoziției, precum și din cauzele ce reies* din
diagramele lucrării originale, trebue împădurite.
-3 09	IMPORTANȚA CARTOGRAFIERII SOLULUI
33
32	ȘT. SZĂSZ	  108
Menționăm că trebue să ne preocupe și posibilitatea împăduririi te-
ritoriului Nr. 23. îmbunătățirea solurilor menționate se poate realiza într’o
oarecare măsura și prin aplicarea îngrășămintelor chimice cu o reacție acidă.
In cele ce urmează ar trebui să ne ocupăm și cu sensibilitatea diferite-
lor plante față de diversele îngrășăminte chimice. Am accentuat încă la
începutul prezentei lucrări, că nutriția plantelor este un proces fiziologic
influențat — înafară de proprietățile speciale ale plantei — de proprietă-
țile fizice, chimice și biologice ale solului, într’o măsură așa de mare, încât
o clarificare teoretică nu ar fi cu putință. De aceea, dăm aci numai limitele
indicate de literatura de specialitate. In cazul unei îngrășări medii, să apli-
căm cantitățile mijlocii ale valorilor limite, date aci (5).
La graminee și prășitoare:
îngrășăminte cu K 40% ................................... 100—280	kg/ba
Cianamida de Ca ...................................... . 80—200 »
Superfosfat ........................................... 250—200 »
Sgura lui Thomas ................................... 300—400 »
După cum am accentuat deja, îngrășămintele artificiale trebue aplicate,
pe cât e cu putință, paralel cu gunoirea. Acest procedeu este important,
mai ales în cazul solurilor cu o putere productivă mijlocie.
In ceea ce privește valoarea limitelor în aplicarea gunoirii, ne-am putea
orienta după cercetările lui N e u b a u e r și ale altora. In schimb, în
practica agricolă, pentru a putea realiza o recoltă maximă, trebue să știm
ce cantități de îngrășăminte trebue date solului.
Fitotehnicienii sovietici preconizează pentru realizarea acestui scop,
cantități de îngrășăminte globale cuprinse între limitele: maximă, mij-
locie și minimă.
V. HARTA AGRONOMICĂ
La această lucrare am anexat o hartă (întocmită după harta agro
pedologică din lucrarea citată de Prof. losif C s a p 6, după care prac-
ticianul agricol Va putea descifra nu numai tipurile de soluri, dar va putea
constata și locul noilor împăduriri, cel al perdelelor de protecție, cons-
tatând alte procedee de conservare a solului.
Agronomul este interesat mai mult de partea fitotehnică. Din această
cauză am notat și tipurile de asolamente aplicabile pe anumite porțiuni ale
terenului.
Un răspuns definitiv în problema asolamentelor îl vom putea da cu pri-
lejul organizării gospodăriilor colective.
Prezenta lucrare rezolvă problemele numai din punct de vedere pedo-
logie și fitotehnic și nicidecum din punctul de vedere al organizării gospo-
dăriilor.
Privitor la diferitele însușiri ale solurilor, he referim întotdeauna la nu-
mărul respectiv ; astfel, constatările noastre se vor putea controla și pe te-
ren. Nu am putut pătrunde în amănunte, dar lucrarea Prof. C s a p 6 oferă
lămuriri bogate specialistului care se ocupă cu problemele pedologice.
Lucrarea noastră are de sigur multe neajunsuri. Scopul nostru a fost de
a atrage atențiunea asupra posibilităților și îndatoririlor care se ivesc cu
ocaaia cartografierii solurilor. Am mai dorit să subliniem actualitatea lu-
crărilor începute, prin exemple date într’o lucrare teoretică dar cu con-
duzii aplicabile în mod util și în vieața practică. Din această cauză ăm
reamintit și unele constatări agrotehnice și fitotehnice bine cunoscute.
Aduc mulțumiri celor care mi-au dat concursul lor cu ocazia cons-
fătuirilor referitoare la problemele cercetate în această lucrare. Prof. I o -
s i f C s a p 6, sub a cărui conducere lucrând, mi-am însușit experiențe
pedologice de câmp și de laborator, Prof. Grigore O b r e j a n u,
Francisc Szoverdi, Zeno S pâr chez, șefilor de lucrări::
Marian Nemeș, Adalbert Kovâcs și asistent Alexa AL
bert, care, cu ocazia convorbirilor noastre agro- și fitotehnice, mi-au
atras atenția asupra unei serii întregi de puncte de vedere interesante.
Traducerea lucrării în limba română s’a făcut de P e t r e S e b 6 k'
Emeric T u k a c s și losif H o s s u, asistenți la Institutul Agrono-
mic din Cluj.
In lucrarea de față am urmărit să atragem atenția asupra importanței
pe care o prezintă problema ridicării nivelului agriculturii în Republica
Populară Română. Munca adevărată trebue să pornească de aci înainte,
când toate colectivele Institutului Agronomic din Cluj intrând în acțiune
vor putea sa ducă la bun sfârșit opera începută.
SOIURILE DE PLANTE ȘI DE POMI FRUCTIFERI RECOMANDATE
(Această importantă problemă a fost discutată cu Profesorii Athanasie Bulencea,
Vasile Pelican, Ștefan Veres și șef de lucrări Alexandru Szopas).
Grâu de toamnă .•
Grâu de primăvară :
Secară de toamnă .•
Orz de toamnă :
Orzoaică :
■Ovăz de primăvară .■
Porumb .■
.Soia: pentru expe-
riențe:
Cartofi :
Sfeclă de nutreț:
Sfeclă de zahăr :
Mac :
Someșului:
Odvoș 241
Bancut 1201
Cenad 117
Marquis
Manitoba
Perbete
Petcus
Cenad 396
Isaria
Cluj 123
Cenad 88
Soiuri locale
Galben timpuriu
Redking
Soiuri cu boabe mici galbene
■ sau albe.
Soiuri pentru consum uman :
Gul baba
Roz timpuriu
Galben cel mai timpuriu
Cenad Zaharoza
Eckendorf
Soiurile recomandate de fabrică
Albastru, cu cap închis din
Pe pante: '
Odvoș 241.
Marquis
Manitoba
Perbete
Petcus (sau pentru amestec de
furaj de toamnă. Sf. Ivăn).
Isaria
Cenad 88 .
Proveniențe locale
Galben timpuriu
(și în expoziție sudică)..
Soiuri pentru consum uman .-
Giil baba
Roz timpuriu
Galben cel mai timpuriu
Soiuri pentru furaj: -
Pom de aur
Mercur
»

 -	1 i (>
Soiuri pentru Consum uman:	Soiuri pentru furaj:
Floarea soarelui-:	Jdanoy (timpurie, cu un cap,
cu sem. liniate) '	...
In ■■	Concurent	. .,
Hohenheim •
Lucerna	Proveniență	locală	Soiu local (și pe pante cu exp..
- .	'	, sudică)
Trifoiu:	Proveniență	locală	Soiu local (pe pante exp. nordică)
Sparcelă:	Proveniență	locală	Soiu local (pe pantele pustii, cu.
exp. sudică)
Pe baza observațiunilor, în regiunea Clujului, propunem următoarele specii și varie-
tăți de pomi fructiferi pentru crearea de perdele de protecție:
Mere de iarnă ■■ Roșu de St.ettin
Mașanschi
■	Renette Baumann
Gustar Dauer
In punctele mai puțin expuse ale fâșiilor transversale:
.	lonathan .
•	Barman auriu
Peping de Londra
Varietățile amintite pot fi plantate și pe locuri cu expoziție sudică, cu excepția lona-
thanului:	’	'	. -
Cireși târzii: Uriașe de Germersdorî
'	'	Uriașe de Bădăcini
Mere roșii, Pietroase
Pe direcția curbelor de nivel, pe locuri cu expoziție nordică, înafară de meri de iarna,
se pot planta și următoarele varietăți de pruni:
Pruni de Bistrița
Anim Spat
Pruni de Italia
■Pe expoziția sudică înafară de cele amintite, putem. planta pe direcția curbelor de
nivel, următoarele specii și varietăți:
Meri: Klar Alb '
, '	■	.	' Astrahan roșu
,	Astrahan alb
, Charamovsky .
.	-	■	_ Gravonstein	'
■ Pâri: Murat Robert .<
Favorita lui Klapp
împăratul Vilhelm
Fondant de Bois
Prune; Reine Glande
\	' Mari Versic
V	. d’Agen	■
.. .	. . 1	Victoria _■
.	■	' - de Chais .	■..
x Pe terenurile acide amendate cu var putem planta pruni pe portalțoiul Saint Julian.'
Varietățile rec’omandate pot fi folosite cu succes pe lângă, următoarele valori pH ale
solului:
meri: 6 pH, peri: 7 pH si pruni: 5—6 pH
LEGENDA
TEXTURA
NISIPOASĂ
LUTO-NIS1POASĂ
LUTOASĂ
LUT0-ARGIL0A5Ă
ĂRGILOASÂ
NISIPOASĂ
LUTO-NISIPOASĂ
LUTOASĂ
LUT0-AR6IL0ASĂ
ARGILOASĂ
STRAT FERTIL SUBȚIRE
s
DIAGRAMA ANUALĂ A VÂNTURILOR.
O	500	W0O	1500 Ux
Lj._ । । -i—L-i । । i~l-i-i—i—i—1
ÎMPĂDURIRE si plantații de PQMF
o
* ® PĂDURI EXISTENTE
TERENURI PROPUSE PT ÎMPĂDURIRI
PERDELE DE POMI FRUCTIFERlfPROIECT)
PERDELE DE ARBORI
PERDELE MIXTE
PROFiLE DE BAZĂ SĂPATE
«	« CARACTERISTICE
li	«	ii	CONTROL u
ii	ii	ii	o NECARACTERISTICE
^DELIMITĂRILE UNITĂȚILOR
ASOLAMENT DE	CÂMP
"	n	FURAJ
ii	i<	0G0R(tEREN	DESTINAT	PT	EXP)
n	ii	SFECLA	DE	ZAHĂR	Șl	CARTOFI^QsLfO
1	i> n ZARZAVATURI
ALTERNANTĂ DE TÂNETE SI PĂȘUNE
•	• l	•
TEREN IRIGABIL
TEREN INDICAT PT ÎMBUNĂTĂȚIRE
t
»	'• U SĂNTUIRE
« ♦
X! fl
34
Floarea s
In :
Lucerna:
Trijoiu .■
Sparcetă:
Pe ba
tați de p
In pui
Variei:
tiianului:
Pe dire
se pot pla
Pe exp
nivel, urm
111
IMPORTANȚA CARTOGRAFIERII SOLULUI
35
3HAHEHME RAPTOrPA^WM HOHBbl CO CHELțHAJIbHblM H3YHEHWEM
KJiyjKCKoro paWoha
(KPATKOE COftEP>KAHHE)
B BCTynMTejibHoft uacTH Tpyna paccMaTpHBaioTca iiayuHbie padoȚM,
MMeromne peubio cocTaBJieHMe ne/țojiorHHecKnx KapT, jierKO npuMeHșeMbix
b npaKTMKe. B stom oTHdmeHHH aBTOp ccbijiaeTCH na padoTbi ripacouoBâ.
HacToamnii Tpy# paspadaTbiBaeT cnocod npHMeneHHH na npaKTMKe pesyub-
TaTOB, nojiyneHHbix HCCjienoBaHHHMn na Mecrax h b JiadopaTopHH.
/țaubine cojțepiKaTca ne tojibko CTporo neflOJiorHHecKHe, cooTBeTCTBeHHb
arpoTexHHHecKwe m ^MTOTexHHHecKne Bonpocbi, BbiHBJiniomne snaMeHHe npH-
MeneHHH mctohob, paspadoTaHHbix floKyHaeBbiM-BHJibHMCOM, ho b to >Ke
BpeMH paccwaTpMBaioTCH Bonpocbi samnTbi noHBbi, nonesamnTHbie JiecHbie
noâocbi, uecoHacajKReHHH h t.
9tot Tpyn, Ha ocnoBe nojioiKeHMH rua^binieBCROro ii npyrnx, «aeT HJian
HiiH bonee HeTKoro npeodpaBOBaHHH npnpo/țbi, BBHny 3am,HTbi necHbix h
3eMJienejibnecKHX yroftHH.	. >
9tot nuan paccwaTpHBaeT Bce uacTHbie ycuoBHH yrojiHH. Hapa^y c Ha-
cawfleHHMH h npHMeneHHeM KopMOBoro ceBoofiopoTa h JupyrHX cnepHaubHbix
MeponpHHTMH, npejțjiaraeTCH cosnanue nojiesamnTHbix JiecoHacajKjțeHiiH. Bce
9th MeponpHHTHa yiiyHmaioT npoBeTpHBaHne h coxpaneHHe bo^bi b hohbc
h TaKHM odpasoM mowho npeuBn^eTb sHaHmejibHoe h CTOiiKoe yBenHHeHHe
ypowaH h oâmero ypoBHa BeMJieAejiHH. B cnepHaiibHOM npHJioiKeHHH yxa-
3biBaioTCH copia pacTeHHH w nepeBbeB, nonxo«Hm,He ajih nocanox h KyubTH-
BHpOBaHHH.
rinan npeflCTaBneH h na arpoHOMiwecKOH xapTe c cooTBeTCTByiomeH
aKcnjiHKaipien.
Pe terer
Varietăț
solului:
meri: 6
L’IMPORTANCE DE. LA CARTOGRAPHIE DES SOLS
EN GENERAL ET DE LA CARTOGRAPHIE DU SOL
DE LA REGION DE CLUJ, SPECIALEMENT
(riîsumE)
Dans la pârtie introductive de cette etude, Tauteur passe en reyue
Ies efforts scientifiques ayant pour but Lelaboration des cartes pâdologi-
ques d’un emploi aise meme dans la pratique ; en ce sens on se r fere aux
travaux de Praso'lov. Son travail envisage surtout l’application
pratique des resultats obtenus par Ies etudes sur le terrain et Ies recher-
ches de laboratoire.
Les chapitres de cette etude contiennent non seulementTesquisse des
objectifs strictement pedologiques, c’est â dire agrotechniques et phy-
totechniques, mettant en evidence Timportance de l’application des
thodes elaborees par Dokoutchaev—Williams mais aussi
l’examen des problemes corcernant la protection du sol, des rideaux
forestiers, du reboisement, etc.
36	ȘT. SZ.ASZ
112
L’Auteur, basesur les constatations de G 1 a d i c h e v s k i et d’autres,
presente un plan de transformation de la nature plus marquee en vue
de proteger les terrains forestiers et agricoles en train de se degrader.
Ce plan envisage toutes les conditions particulieres du terrain. Outre
Ies plantations, en meme temps que l'application des assolements avec des
herbes et d'autres mesures speciales, on propose la creation de rideaux
forestiers. Cos mesures contribueront â l’amelioration et â l’economic
de l’eau du terrain; de la sorte on peut entrevoir une augmentation
considerable de la moyenne de la production et du niveau general de
l'agriculture. Dans une annexe speciale on indiquc les especes de plan-
tes et d’arbres qu’il est recommandable d’y cultiver.
Ce plan est egalement presente par la carte agronomique munie de
la legende necessaire.
BIBLIOGRAFIE
1.	Becher D i 11 i n g e n, Handbuch der Ernăhrung der landwirlschaftlichen Nutz-
pflanzen. Berlin, 1934.
2.	Blanck E., Handbuch der Bodenlehre. Voi. IX, 1931.
3.	Csapo J.. Cartografierea solurilor din regiunea Cluj-Florești. Acest Buletin, p. 121.
4.	D o r n e r, Kaszâld es.legelbjavitâs. Budapest, 1924.
5	D o r n e r, A. kereskedelmi trdgydk tbrtenelme, gydrtăsa es hasznălata. Budapest,
1924.,
6.	Farkas Ă., Erdelyi gazdasâgok iizemi viszonyai es idoszerii kerdesei. Gluj, 1941.
7.	F a r k a s - S z o p 6 s, Erdely Mezogazdasâga. Cluj, 1944.
8.	Frecknrann, Wiesen und Dauerweiden, Berlin, 1932.
9.	G 1 a d i ș o v s c h i, Plantarea perdelelor de protecție în colhozul Selhozghis. 1949.
10.	Grabner, Szântofoldi nbvenytermesztes. Budapesta, 1942.
11.	I n o s e m z e v, XV. Ber. d. agriculturischen Versuchsst. d. TimiriazeW-Akad.
12.	K'opetzky I. u. J ano ta R., Bodenkarle des Bezirkes Welwarn 1:25.000,
Prag, 1908.
13.	K’opetzky I. u. J ano ta R., Bodenkarle des Bezirkes Welwarn 1:2.000.
Arch-Naturwiss. Landerd. v. Bbhmen 16 Nr. 1, Prag, 1915.
14.	Kreybig, A talaj Alele, javitdsa es trâgydzăsa. Budapest. 1921.
15	Obrejanu G., Evoluția structurii biologice a pajislelor naturale din Transilvania.
Voi. 12/46, 1948.'
16.	P r a s o 1 o v L. I. C., Cartography of soils. Acad, of Sciences of the U.S.S.R., Pedol.
Investigations 6, Leningrad, 1927.
17.	Pred eseu, Le vent ă Cluj. 1949.
18.	P r i a n i s o h n i k o v, Spezieller Pflanzeiibau. 1930.
19.	P r i a n i sc lin i ko v u. B u t ke v i t s c h, Chemisches Zentralblatt. II, 2, 1931.
20.	S a 1't a, Cercetând geobotanic asupra pășunilor din Transsilvania, Bul. Facultății
Agronomie, Cluj, Voi. X, 1943.
21.	S a j 6 - T r u m m e r - K r e y b i g, Ujabb tanulmânyok az ontbzisrbl. Budapest, 1933.
22.	S i m o r, Kolozsvâr eghajlata. Cluj, 1944.
23.	St ai cu, Eroziunea solului agricol în regiunea Negrești-Vaslui și Cean-Turda.
București, 1945,
24.	Szâsz, Mezbgazdasâgi Szemle. I. 1943.
25.	Vasiliu și Vlahuță, Probleme Agricole, Nr. 2, 1949.
26.	Viliams V. R., Bazele științific naturale ale pășunilor și fânețelor, Ed. Nov.,
Derevnea, 1932.
27.	Viliams V. R., Pedologia. Moscova, 1949.
28.	Z a d e A., Pflanzenbaulehre fiir Landwirte. Berlin, 1933.
BULETIN ȘTIINȚIFIC
SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE,
GEOLOGICE ȘI GEOGRAFICE
Tom. III, Nr. 1, 1951
CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA
CLUJ-FLOREȘTI
DE
I.	CSAPO
Comunicare prezentată de Academician TR. SĂVULESCU în ședința din 5 Ianuarie 19&1.
INTRODUCERE
Cartografierea solurilor reprezintă un capitol al pedologiei și deservește
interesele practice ale producției agricole. V.R. Viliams, în cartea sa
« Pedologia », ne arată că executarea cartografierii are o deosebită impor-
tanță productivă, întru cât ea alcătuește baza inventarierii principalului
mijloc de producție agricolă, solul. Cartografierea solurilor ca o ramură a
pedologiei a fost desvoltată în mod strălucit în opera creatoare a
academicianului sovietic L. I. Prasolo v.
La noi în țară, cartografierea solurilor are un trecut ‘’vechiu. Prima
hartă Agrogeologică a României, care a fost totodată și prima hartă de
acest fel — după apariția celor rusești a apărut în anul 1909, la scara1'
de .1 i 1.000.000. Ea a fost publicată apoi în « Gomptes Rendus de la premi-
ere Conference Internationale Agrogeologique de Budapest —1909 », la
scara de 1'.2.500.000. Cercetările au început sub conducerea primului
director al Institutului Geologic al României, Prof. L. M r a z e c și au
fost duse la îndeplinire de G. Murg o c i în colaborare cu P. E n c u 1 e -
seu, E m. Protopopescu-Pache, iar rezultatele primelor
cercetări le-a expus G. M a c o V e i . Această primă hartă agrogeologică,
redactată de Murgoci, a fost urmată de o serie de lucrări de carto-
grafiere, întocmindu-se hărți agropedologice la scara de 1:50.000 de
către Em. Protopopescu-Pache, Enculesc uȚ S â i d e 1 ,
F 1 o r o v , M. C. C r i s t e a , etc.
Simțind necesitatea de a prezenta o altă latură a posibilității! carto-
grafierii solurilor și anume aceea bazată pe însușirile solurilor, însușiri
care din punct de’vedere agricol sunt importante ne-am decis în primă-
vara anului 1949 să elaborăm metodele de lucru de câmp și de la-
borator necesare întocmirii unei asemenea hărți.	"
Acest lucru se impunea întru cât, potrivit concepției lui Vili a ms,
pedologia nu trebue transformată într’o știință abstractă; ea trebue
să deservească interesele de producție ale agriculturii socialiste. Lucrările

8
2
I0S1F CSAPp
114
de câmp au fost începute la 1 Iunie 1949, cu participarea întregului per-
sonal științific dela Catedra de Pedologie a Institutului Agronomic din
Cluj, Facultatea Agrotehnică Maghiară, și s’au terminat la 17 Iulie
1949, Lucrările de laborator au fost executate de același personal, între 18
Iulie 1949 și 15 Ianuarie 1950. In aceste lucrări, am primit un ajutor
prețios din partea colegilor noștri dela Catedra de Pedologie a Facultății
Române, care ne-au dat tot concursul, formând astfel un colectiv larg,
în care au participat și colegi dela alte catedre. Numele lor trebue mențio-
nate, deoarece munca depusă și colaborarea lor activă au făcut posibilă
apariția acestei lucrări. Astfel, în lucrările de câmp am fost ajutat în primul
rând de șeful de lucrări Dr. Ștefan Szâsz, care a contribuit Ia
stabilirea relațiilor agricole și a colectat plantele pentru întocmirea herba-
rului referitor la asociațiile vegetale, iar în laborator el a executat expe-
riențele referitoare la nevoia de P și K a solurilor. Fostul asistent Andrei
D r une g și fosta asistentă E I i s a b e t a U j v â r y au contribuit la
executarea experiențelor cu privire la capilaritate, higroscopicitate, va-
loarea S, aciditate hidrolitică, determinarea humusului, a N-lui asimilabil,
etc. Șeful de lucrări Marian Nemeș ne-a pus la dispoziție datele
geologice și a determinat rocele colectate, asigurând totodată și bunul
mers al laboratorului. Prof. Dr. Anton Nyârâdy a revizuit deter
minările de plante din herbarul întocmit și a fixat nomenclatura defi-
nitiva a asociațiilor de plante.
Trebue să relev în mod deosebit marele concurs dat de Prof. G h .
Obrejanu, care mi-a dat toate informațiile referitoare la maiile
progrese realizate de pedologia sovietică, reprezentată prin școala biolo-
gică a învățatului sovietic V i 1 i a m s .
Harta solurilor, anexată la această lucrare, reprezintă teritoriul care
se întinde la SV, V și NV de orașul Cluj, între Cluj și comuna Florești.
Scopul inițial al lucrării a fost acela de a cartografia numai solurile im-
portante din punct de vedere agricol, pe o hartă a regiunii Cluj. Pe teren,
însă, m’am convins că fără a desluși tipurile de soluri de pe dealurile
situate la N și la S de Someș, lucrarea ar fi incompletă și prea puțin clară.
Din această cauză, am renunțat la cartografierea restului de teren. Astfel,
harta cuprinde uh teritoriu mai mic, însă cu concluzii valabile pentru o
mare parte din regiunea învecinată cu Câmpia Transilvaniei.
Regiunea cercetată are o întindere de cca 54 km2, adică cca 5.400 ha.
Cuprinde Valea Someșului între Cluj—Florești, platoul așezat la N de
această vale denumit « Dealul Floreștiului» și dealul Melcilor, Szâlas,
Kertek dombja, Făgetul, Pădurea Hoia până la Carierele Baci. La Sud
de valea Someșului, cuprinde dealurile Lainatia, Cetatea ■— Leânyvâr,
Dealul Crucii, Gârbăul, Dealul Signito și Dealul Gălișor, Pădurea Mănăș-
tur, Muntele Pecica, Valea Popii și partea vestică a dealului « La Gloduri ».
Climatul regiunii.
Precipitațiile atmosferice sunt caracterizate prin, abundență în peri-
oada de vară și prin cantitate mai scăzută în perioada de iarnă.
Cantitatea precipitațiilor exprimată în mm este următoarea (media anilor
1901—1930):
Cluj:
115	CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI , , . . , A
La altitudinea de 363 m. Precipitații în mm.
I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	xii	Totâl ! anual1
26	18	25	51	70	94	82	70	45	39	30	25	75
Repartiția lor pe anotimpuri este următoarea:
Iarna......................... 69 mm /
Primăvara..................... 146 »
' Vara ........................ 246 »
Toamna................;......., 114 »
Total..... 575 mm
Această repartiție a precipitațiilor este o caracteristică a clime'
continentale din Europa Centrală, manifestându-se în aceeași măsură
și în Oltenia și Muntenia, precum și în Republica Sovietică Ucraineană.
Din punct de vedere agricol, această repartiție înseamnă că — mai
ales în cazul solurilor fără structură — adâncimea până la care se infil-
trează apele de precipitație în sol este redusă, deoarece precipitațiile de
vară nu vor contribui la sporirea cantității apei de infiltrație; o parte din
apa provenită din precipitații va fi utilizată numai decât de către
plante, iar o altă parte se pierde prin evaporările dela suprafața'.solului
sau prin intermediul vegetației.	)
Media umidității relative este de 78%, fiind cea mai mică în intervalul,
dintre Martie-Octomvrie. Ea influențează transpirația viețuitoarelor, deci
și a plantelor. Când Valoarea umidității relative este mare, trahspirația
plantelor este mică, micșorându-se de asemenea nevoia lor de apă. Cu
scăderea umidității relative a aerului, se intensifică transpirația Vege-
tației; aceasta își mărește consumul de apă.
Temperatura medie anuală la Cluj este de 3,2°C. Mediile lunare sunt
următoarele (mediile anilor 1901—1930):	.	x % Y
i	II .	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X .	XI	XII
— 3,9	— 2,4	3,7	8,7	14,1	1.7,2	18,8	18,0	13,9	8,7	2,8	—1,4
După cum rezultă din aceste date, luna cea mai rece (I) are o tem-
peratura medie de •—3,9°C. Lunile mai reci de 0°C sunt în număr de trei.
Luiia cea mai caldă este Iulie (18,8°C).
Pe baza datelor privitoare la temperatură și precipitațiuni, calcu-
lându-se factorul de ploaie al lui Lang, găsim o Valoare de 70,1. După
calculele Prof. N. C. C e r n e s c u, valoarea aproximativă de 50 a fac-
torului de ploaie Lang, reprezintă limita între zonele secetoase-aride și
între cele cu un climat umed. Pe baza factorului de ploaie al lui Laiig,
Clujul—»și deci și regiunea cercetată — aparțin climatului umed.
a*
i	I0SIF CSAPO	..	116
117
CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI
■A 5
Făcând calculele referitoare la indicele de ariditate al. lui de Martonne
găsim pentru Cluj valoarea de 31,5. Tot după calculele Prof. Ger ne s c u
valoarea 25 a indicelui de ariditate al lui de Martonne reprezintă limita;
între Climatul arid și cel umed, j	;	;	' ' J
‘ Da'că luăm în considerare și faptul că vânturile care bat în această;
ițegiune sunt de tărie mică și mijlocie, trebue ;să tragem următoarea con-;
cluziei	‘	;	■
Regiunea cercetată de noi are un climat umed, careva permite exis-
tența vegetației lemnoase —adică a pădurilor de foioase mezofile.
In general, Câmpia Transilvaniei este considerată ca având o climă
aridă. După cum rezultă însă din cele expuse, climatul este cu mult mai
'umed. Și dacă totuși aspectul Câmpiei oferă impresia unui climat arid,
acest fapt se datorește — cum se Va confirma și prin cele expuse în lucrarea
de față—numai condițiunilor de relief specific, care contribue la trans-
formarea unei părți a teritoriului, în stațiuni cu un climat local arid,
cauzat de mezorelief.
I.
METODA DE LUCRU ..
Având în vedere că esența procesului de formare a solului stă în
trecerea unei forme de substanță în alta, și că acest proces de formare a
solului este rezultatul contradicțiilor dintre biosferă și litosferă, am dat
toată atenția lumii vegetale-fanerogame. Deși nu i-ani putut consacra
microflorei și microfaunei o atenție deosebită, din lipsă momentană do
specialiști, am căutat să efectuăm lucrările noastre din câmp cât se poate
de precis, pentru ca astfel lucrările de laborator sa fie o confirmare a
celor constatate pe teren, fapt recomandat de altminteri și de Gera-
si m ov. Scopul lucrărilor a fost acela de a caracteriza solurile, în
primul’ rând din punct de Vedere al importanței lor agricole. In toate
metodele noastre de lucru am urmărit acest scop, atât în câmp cât și
în laborator. Mai ales în laborator am fost nevoi ți a căuta metode potri-
vite pentru executarea în massă a analizelor; acestea, fără a fi costisi-
toare— cu ajutorul lor se pot totuși caracteriza bine solurile, se pot
confirma cele stabilite la fața locului și sunt destul de precise din punct;
de Vedere științific. Cartografierea solurilor din punct de vedere agricol
prezință o importanță esențială în economia socialistă ; se impun introdu-
cerea de nietode noi și crearea cadrelor corespunzătoare.
n. Lucrările din câmp.
Pe teren am lucrat zilnic trei persoane ; celor doi însoțitori li s’a făcut
totodată și un instructaj asupra metodelor elementare de cartografiere.
Acest fapt, precum și hotărîrea noastră ulterioară de a cartografia pădurile
si teritoriile degradatc-spălate, ne-a încetinit munca.
Ridicarea profilurilor s’a făcut cu ajutorul unei sonde proprii, pre-
văzută cu o parte terminală de dimensiunile 6/38 cm, de formă semicilin-
dricăîn 3/4 din partea superioară și semiconică .în 1/4 din porțiunea
inferioară. La partea terminală a sondei pot fi aplicate prăjini de fier de
câte 1 in lungime, așa încât sondajul se poate face chiar la' adâncimi ibâi
mari (2 — 3 metri), în caz de nevoie.	" V
Cu această sondă ;s’âu ridicat profilurile de bază ; acestea sunt însâta.-
nate pe hartă și numerotate după ordinea numerică.	T ' r
Neavând mijloace materiale'pentru astfel de lucrări a trebuit să renun-
țăm la săparea profilurilor pe: temeiul cărora se ridică toate pî-ofilurile
de bază.	•	'
Profilurile de control au fost ridicate fie cu sonda mare, fie în‘ ma-
joritatea cazurilor cu ajutorul sondei « Cluj », care ne-a ușurat într’o mă-
sură foarte mare muncă. Aceste profiluri de control au fost însemnate pe
hartă primind numărul profilului identificat.
Solurile de cultură/a căror cartografiere a fost scopul nostpu principal,
au fost urmărite pe o rețea destul de deasă, având grijă, că cel puțin la fiepârc
sută de metri să se identifice tipul de sol. In cazul pășunilor, fâneț'elor,
dar mai ales al pădurilor, controlurile s’au făcut cu mult mai rar, scopul
studierii acestor porțiuni fiind mai mult recunoașterea procesului de soli-
ficare a regiunii studiate.	'■
Profilurile de control precum și cele de bază au fost trecute pe hartă Ia
fața locului. De asemenea,-delimitarea diferitelor soluri s’a făcut pe teren,
trecându-se pe hartă ca creionul roșu, pe baza principiului că în urma
lucrărilor de laborator se pot eventual unifica solurile alăturate, care hu
fost considerate ca diferite la fața locului, dar care în urma analizelor de
laborator au fost găsite identice.	'	.
Toate datele referitoare'la observațiunile noastre, în legătură cu ridica-
rea unui profil, au fost trecute în Buletinul Observațiunilor de
Câmp.	«
înainte de a trece la îhșirareă rubricilor acestui buletin, trebue să constat,
că în ceea ce privește. însemnarea proprietăților, acestea nu au fost .destul
de bine generalizate. Echilibrarea însă s’a realizat prin alegerea
profilului celui mai caracteristic al porțiunii de teren considerat
« omogen ».
In Buletinul Observațiunilor de Câmp, am trecut următoarele date :
1.	Dala și mersul vremii.	( , t
2.	Numărul de ordine al locului examinat,
3.	Expoziția locului. Cu ocazia cercetărilor pe teren am luat în; consi-
derare nu numai expoziția propriu zisă, ci și situația locului respectiv,
adică dacă este pe cumpăna, apelor,’pe pantă sau în vale. Notările au.fost
prescurtate în modul următor:	;	.
Locuri plane	plan
Adâncituri	ad
Pantă	pa
Platformă	plat..
Pantă ușoară
Pantă cu expoziție nordică
Pantă cu expoziție sudică
Culme
pa uș
pa N
pa S
culme
4.	Observațiuni asupra vegetației.	)
Observațiunilor asupra vegetației le-am dat cea mai mare atenție. Nu
ne-am mulțumit cu simpla, culegere a florei (spontane sau cultivate),
ci pentru a putea caracteriza exact fitocenozele corespunzătoare profi-
lului respectiv, am înregistrat Vegetația în cazul plantelor ierboase de pe
suprafața de 1 m3, iar în cazul celei lemnoase de pe suprafața de 16m.'Am
înregistrat vegetația unui singur m3 pentru a evita chiar și cele mai mici
6	iosif csapO	. ■/	118
119	CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI	7
yariațiuni de soluri, ajungând astfel ca fitocenozele determinate să cores-
pundă exact profilului de sol ridicat. Din punctul de vedere al fitosociologie,
■aceasta este o metodă incompletă, însă din punctul de vedere al pedolo-
gului care caută exact acele plante cărora se datorește solul respectiv,
cred că va fi o metodă bună. O insuficiență constatată ulterior este aceea
că metoda unui singur patrat trebue completată prin înregistrarea plan-
telor din vecinătate mai caracteristice, după cum am și procedat în câteva
■cazuri. Pentru a semnala participarea diferitelor specii într’o fitocenoză,
am determinat la fața locului dominanța după sistemul Balâzs, care a
fost notată prin DB. Această metodă este una dintre cele mai complete
în ce privește fixarea în mod real a gradului de acoperire, căci prin
aplicarea valorii DB la fața locului se poate controla dacă gradul de aco-
perire corespunde adevărului sau nu.
Notările referitoare la fitocenoze au fost trecute într’un carnet separat.
'Am simplificat nomenclatura asociațiilor dc cultură, întrebuințând numele
plantei cultivate urmată de prescurtarea as.
Inșirarea acestor asociații și a fitocenozelor, precum și caracterizarea
lor, se va da într’un capitol aparte.
, Cu, privire la ramura de cultură, am clasificat teritoriile în modul
cel mai: simplu, trecând în Buletinul Observațiunilor de Câmp prescurtă-
rile următoare:.
‘	arătură	ar	livadă	liv
fâneață	fân	tufișuri	tuf
,	pășune	păș	teren neproductiv	nepr
pădure	păd
5.	Observațiuni asupra desvoltării rădăcinilor.
Observațiunile referitoare la desvoltarea rădăcinilor, în cadrul campaniei
noastre de câmp, s’au referit mai ales la cercetarea desvoltării rădăcinilor
în adâncime. NeaVând mijloace materiale pentru a săpa profilurile de sol,
nu am putut urmări nici gradul de desvoltăre mai mare sau mai mic
al rădăcinilor, în diferitele orizonturi ale profilului. Prin sonda noastră,
acest lucru nu s’a putut realiza din cauză că solul adus la suprafață prin
acest procedeu conținea porțiuni de rădăcini rupte.
O mai bună desvoltăre a rădăcinilor în anumite orizonturi, sau nedes-
Voltarea lor în altele, ne dau indicațiuni foarte prețioase asupra eventua-
lelor greșeli sau trăsături nefolositoare ce trebue înlăturate. Noi am fost
neVoiți să renunțăm la această posibilitate de constatare.
In rubrica respectivă, am însemnat deci numai adâncimea în centi-
metri, până la care am mai găsit rădăcini. In cazul când această cifră
este pusă în paranteză (această notare se referă la toate cifrele puse în
paranteză), înseamnă că observația s’a făcut până la cea mai mare adâncime
a sondajului, fără să însemne însă că însușirea despre care este vorba nu
s’ar putea continua și mai jos (în adâncime).
6.	Grosimea stratului cu humus.
In rubrica respectivă, am însemnat limita inferioară a stratului humi-.
ficat. De sigur, aceasta înseamnă numai semnalarea prezenței acizilor
humici colorați (acidul huminic și ulminic) și a humusului provenit prin
descompunerea bacteriană aerobă și anaerobă de sub vegetația ierboasă-
In privința acidului crenic necolorat, nu s’au putut face astfel de observări-
Stratul humificat, în cazul solurilor formate sub vegetația lemnoasă,
când este semnalat, înseamnă totodată și existența procesului de înțelenire.
7.	Umiditatea.	A-
Am determinat starea de umiditate ( și cea de uscăciune) a solului,
după scara dată de Kreybig în felul următor:
Notarea.
1.	Solul uscat la pipăit dă impresia unui material pământos uscat;
nisipul curge printre degete; solurile mai compacte au o structură carac-
teristică.
2.	Solul puțin umed la pipăit e reavăn; nisipul dă agregate ceva mai
mari; solurile mai compacte își mențin încă structura lor caracteristică;
nu sunt plastice. Solul umectat își schimbă coloarea într’una mai închisă.
Se recunosc încă eventuale fracturi (fisuri).
3.	Solul umed: solurile mai argiloase sunt plastice; fiind umectate,,
nu-și mai schimbă coloarea. Structura persistă și încă poate fi recunoscută,
dar fracturile nu Se mai văd.
4.	Solul, complet saturat cu apă. Solul nisipos, strâns între degete,
lasă picături de apă. La solurile argiloase, când sunt umectate cu apă,
aceasta pătrunde foarte încet în interior.
Numerile 1, 2, 3, etc., ca și toate însemnările referitoare la un strat anu-
mit de sol, se pun după notarea stratului respectiv, fiind despărțite de
aceasta printr’o linie verticală. De exemplu: 0—20/1, adică stratul între
0 și 20 cm este complet uscat.
8.	Coloarea.
Coloarea se stabilește (deduce) pe soluri în stare umedă. Pentru notarea
colorii, am întrebuințat următoarele prescurtări:
brună neagră		br ne	alb-albicioasă roșcată	alb roș
	galbenă surie	ga sur	cenușie deschisă	cen deschis
	verzuie albăstruie	ver albăst	închisă	îhch
9.	Structura.
Având în vedere marea importanță a structurii la soim ile culturale,
în legătură cu asigurarea proviziei de apă și a substanțelor nutritive,
am determinat această proprietate chiar la fața locului. După Vili a m s, ■
cantitatea de apă, care ajunge la suprafața solului cu ocazia precipi-
tațiilor, se Va înfiltra aproapc 100% în tot timpul anului în cazul solurilor
«cu structură », adică la solurile cu o structură glomerulară. In cazul
când solul și-a pierdut această structură, numai 30% din precipitațiile
de Vară, Vor ajunge prin capilaritate în sol, restul de 70% pierzâhdu-se
prin scurgere; apa din precipitațiile de iarnă se va pierde 100%. In solii-
121	CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI	9
8	IOSIF CSAPd.120
vile cu «structură »r vieața bacteriană aerobă și anaerobă se asigură în
așa fel, încât pe lângă formarea de «humus», care nu servește direct,în
hrana plantelor superioare, are loc paralel și mineralizarea resturilor
organice; în felul acesta, plantele verzi își vor găsi o cantitate abundentă
de substanțe nutritive minerale, necesare vieții. In solurile « fără structură »,
vor predomina ulmații și fenomenele bacteriene anaerobe. Activitatea
bacteriilor aerobe și mineralizarea sunt stânjenite, în cazul când solul
conține apă multă. Când apa lipsește, activitatea bacteriilor aerobe duce
la mineralizarea resturilor organice ; cantitatea de săruri minerale va crește,
însă ele nu Vor putea fi utilizate de către plante, din cauza lipsei de umi-
ditate. Deci, pe scurt: până când solul’cu structură Vaasișura proprietatea
cea mai esențială a fertilității și anume prezența concomitentă a apei și a
substanțelor hrănitoare în cantități maxime, solul fără structură nu va
asigura această prezență simultana acelor două elemente ale fertilității.
Notările noastre referitoare la structură au fost foarte riguroase în
ceea ce privește stratul dela suprafață. La adâncimi mai mari, din cauza
lipsei profilurilor săpate, se poate întâmpla ca notările să fie mai puțin
exacte, fără ca prin aceasta să scadă valoarea înregistrărilor referitoare
la structură.
înregistrările s'au făcut pe baza principiilor de mai jos, notându-sc
în Buletinul Observațiunilor de Câmp cu semnele ce urmează:
glo Structură glomerulară, când o bucată de sol, fiind apăsată între degete, se
desface în glomerule mai mici; acestea, fiind de asemenea apăsate, se desfac
apoi foarte greu. Glomerulele au suprafață aparent poroasă și un contur
neregulat.
glo pol Structură glomerulară poliedrică, când glomerulele mai mari se desfac foarte
greu în glomerule mai mici. Glomerulele au o suprafață mai netedă, însă
conturul lor este tot neregulat.
glo praf Structură glomerulară-prăfuită (combinația structurii glomcrulare și a celei
prăfuite).
praf Structură prăfuită, când solul în stare uscată este asemănător prafului sau
când stratele cu aparență îndesate, la o mică apăsare, se desfac într’un ma-
terial prăfos.
pol Structură poliedrică, când bucățile de sol se desfac în elemente (glomerule)
cu o suprafață plană, cu contur poliedric. Mărimea acestor elemente colțuroase
este variabilă (până la 1—2 cm sau'chiar mai mult); sunt rezistente la apă-
sare și tari.
nuc Structură nuciformă, când elementele cele mai mici, poliedrice, sunt nuciforme.
prism Structură prismatică, când solul în poziție naturală prezintă fracturi verticale,
desîăcându-se în prisme compacte, câteodată complet uscate..
lam	Structură lamelară, la care solul se desface în lame orizontale subțiri.
n	Structură nisipoasă, la soluri care sunt compuse aproape numai din grăunciori
de cuarț, ceea ce se simte și prin pipăit; este caracteristică nisipului; umectat,
acesta nu aderă la mână și nu este plastic.
N Structură nisipoasă compactă; în stare mai umedă, formează glomerule mai
mici și mai mari, care se desfac însă la cea mai mică apăsare; în elementele
rezultate, se recunoaște prezența lutului (a prafului).
îndes Structura îndesată, când agregatele solului sunt așa de îndesate, că nu se mai
recunoaște nicio strucutură și se desface greu în bucăți mai mici.
îâră str Când solul nu dispune de niciuna dintre aceste structuri, el fiind alcătuit din
particule izolate.
fisuri Eventuale fisuri, observate la suprafața sau în profilul solului..
10.	Textura.
Prezintă o mare importanță în determinarea tenacității solului (care
însă nu este determinată numai de aceasta). De asemenea, joaca un rol
mare în economia de apă și de aer a plantelor (unde rolul acestei însușiri
se îmbină eu acela al structurii). Această însușire servește și pentru iden-
tificarea solurilor.
Insă, determinarea texturii la fața locului este foarte subiectivă, din
care cauză aceste date au fost completate cu cele din laborator.
In Buletinul Observațiunilor de Câmp, am întrebuințat următoarele
prescurtări :
a	argilă
la	lutargilos
1	lut
In	lut nisipos	'
n	nisip	■	■
11.	pH (aciditatea actuală a solului) .
Se determină în lucrările de câmp, pentru a putea să ne dăm seama de
gradul eventual de spălare sau degradare și pentru a putea să separăm
diferitele orizonturi ale unui profil.
In practică, am întrebuințat următoarele limite:	,
8,6—9
7,6—8,5
6,6—7,5
6,1—6,5
5,6—6
<5,5
reacție puternic alcalină
» alcalină
» slab alcalină
» neutră
» slab acidă
» acidă
» puternic acidă
Pe teren am întrebuințat, hârtie indicator Merck și indicatorul Hellige
mic. Amândouă ne-au dat rezultate destul de grosolane (inai ales hârtia
Merck). In viitor, va trebui să lucrăm cu o aparatură mai. sensibilă.
In Buletin, însemnarea se face în mod obișnuit. De exemplu:
0—20/6,5
Am determinat pH-ul la anumite orizonturi.
12.	CO3Ca (mai exact carbonații).
Pentru determinarea orizontului, în care. începe efervescența, am între-
buințat o soluție de HG1 2:1. Pentru a putea să delimităm diferitele grade
de efervescență, am întrebuințat scara și notările de mai jos:
0 solul nu dă niciun fel de efervescență; probabilitatea <1%.
1	efervescența slabă și de scurtă durată; probabilitatea 1—2%
2	efervescența de scurtă durată, dar puternică ; probabilitatea 3'—4%
3	efervescența de lungă durată și puternică; probabilitatea >5%.
Paralel cu aceasta, am făcut observațiuni și asupra modului de distri-
buire a CO3Ca, precum și asupra formelor de depunere ale calcarului,
care însă au fost trecute în rubrica următoare.
Am dat o mare importanță apariției efervescenței și gradului acesteia
în diferitele orizonturi, lipsa ei fiind un indiciu de levigare și eventuală
degradare; evidența ei puternică indică o acumulare de carbonați,de Ca
și eventual și de Na, care duc la sărăturare.
IOSIF CSAPO
122
13.	Alte observațiuni.
In această rubrică a Buletinului Observațiunilor de Câmp am trecut
următoarele:
ef eflorescentele (de calcar, gips, etc.)
concr concrețhm’i (de calcar, gips, etc.)
ps mic pseudomicelii
pete pete
Ca carbonat de Ca
Gips sulfat de Ca
Fe fier
/	Fe3O3 disp. unit,
sar alte săruri
bobov bobovine
pet rug pete ruginii
+ Red reacție pozitivă cu fericianura de K
—-Red	reacție negativă cu fericianură de K
-pFenolft reacție pozitivă cu fenolftaleină
•—Fenolft reacție negativă cu fenolftaleină
hlei stratul cu hlei
pietriș
sfăr roci sfărâmături de roci
Înafară de acestea, tot în rubrica 13 se însemnează toate observațiunilc
pentru care nu s’ar găsi loc în rubricile existente.
Deși sunt observațiuni foarte variate, totuși ele contribue într’o măsură
foarte mare la identificarea profilurilor de sol, care s’au format sub Vege-
tațiile cu caracter diferit.
înregistrarea sumelor de mai sus se face în mod obișnuit; așa, de exem-
plu, 60-—80/pete Ca ~ înseamnă că la această adâncime se găsesc pete
de CO3Ca.
14.	Grosimea stratului accesibil pentru plante.
Rădăcinile plantelor de cultură pot găsi anumite obstacole, care
opresc trecerea lor peste o adâncime oarecare. Așa, de exemplu, un strat
foarte gros de pietriș, în cazul când acesta nu zace chiar în zona apei
capilare, Va fi un obstacol fiziologic pentru rădăcinile plantelor. La fel,
prezența unui strat sărăturos, în care cationii de Na au o preponderență
serioasă în complexul adsorbant, dispersând solul, sau un strat cu hlei,
mai ales când acesta este activ (adică se găsește mereu sub influența
proceselor anaerobe), vor constitui tot atâtea obstacole pentru pătrunderea
rădăcinilor. Pentru plantele de cultură, în cazurile mai sus înșirate, gro-
simea stratului arabil Va fi chiar grosimea solului și a subsolului
care este așezat deasupra stratului de pietriș, de hlei sau sărăturos.
Sub climatul nostru, mărimea recoltei depinde într’o măsură foarte
mare și de cantitatea de apă înmagazinată. Cu cât stratul accesibil plan-
telor va fi mai subțire, cu atât recolta va depinde mai mult de capriciile
timpului.
Notarea acestei grosimi s’a făcut la fel cu notarea adâncimii, la care
au pătruns rădăcinile plantelor.
123	CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI	11
15.	Grosimea orizonturilor și suborizonturilor.
Pe baza datelor mai sus înșirate și notate exact, cu ajutorul prescurtă-
rilor indicate în Buletinul Observațiunilor de Câmp, am trecut la deli-
mitarea diferitelor orizonturi și suborizonturi.
Am delimitat orizonturile și suborizonturile, bazându-ne mai ales pe
giosimea stratului cu humus, coloarea, deosebiri evidente de structură,
schimbări bruște de pH, prezența efervescenței, reacție pozitivă cu fenolfta-
leină, apariția colorii caracteristice stratului cu hlei, limita inferioară și
superioară de răspândire a bobovinelor, etc.
După delimitarea astfel făcută, în rubrica respectivă a Buletinului,
am trecut orizonturile stabilite în cm. De exemplu:
0—20	60—100
20—60	100—(150)
Cifra 150, pusă în paranteză, înseamnă că limita inferioară a orizon-
tului celui mai inferior nu a fost atinsă până la această adâncime.
16.	Denumirea orizonturilor.
Orizonturile fiind stabilite, pe baza tuturor cercetărilor întreprinse,
am procedat la identificarea lor. De sigur, un orizont poate fi compus
din mai multe suborizonturi. Adesea, orizonturile nu cuprind subori-
zonturi.
Dăm un exemplu, în cazul unui cernoziom:
0—20 strat arabil (se separă întotdeauna la solu-
rile arabile)
20—50 fără CO3Ca
50—-70 cu CO3Ca limita stratului cu humus
70—(130) roca mamă
Suborizonturi
0—50	suboriz	A,	. ..
50—70	suboriz	A3Ca
70—(130)	oriz	C Ca
Deci, avem două suborizonturi și două orizonturi.
De altfel, în privința denumirii orizonturilor, am întrebuințat:
litera A, pentru orizontul eluvial; B, pentru cel iluvial; C, pentru ori-
zontul de acumulare a calciului și pentru roca-mamă.
Denumirea definitivă a orizonturilor a fost completată pe baza ana-
lizelor de laborator.
17.	Adâncimea de recoltare a probelor.
In principiu, am recoltat probele din fiecare orizont. Din stratul
arabil, numit în lucrare «sol», am recoltat întotdeauna o probă separată.
N'am recoltat a.n. probe amestecate. Acest lucru se va face numai în
cazul când Va fi vorba de cartografierea terenurilor gospodăriilor colective,
deci a terenurilor mai mici, necesitând o aplicare practică imediată â hărți-
lor noastre de soluri.
J25	CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI 13
12
IOSIF CSAP6
124
Probele, astfel separate, s’au pus în saci tari din hârtie de câte 1—1,5
kg. pe care s’au trecut datele referitoare la profilul respectiv și anume:
Locul și numărul	Adâncimea
de ordine al locului examinat	Numele aceluia care a recoltat proba sau a
„ ,	condus cartografierea la fata locului.
Data
Aceste date au fost trecute, de asemenea, pe o hârtie de 10 X 5 cm,
care, după înfășurarea în formă de sul, a fost pusă în sacul din hârtie
deasupra solului recoltat. Probele de sol s’au pus la uscare într’o cameră
neîncălzită și ferită de razele solare.
In cazul săraturilor, am ridicat proba din profilul întreg.
18.	Tipul de sol.
La fața locului, am notat și tipul de sol, urmând ca cercetările de la-
borator să confirme aceste constatări și să ne dea posibilitatea de a carac-
teriza în de aproape aceste tipuri.
In privința nomenclaturii, am/urmat linia trasă de K. M. Serebre-
a c o v care distinge 5 tipuri de solificare:
1.	Tipul inițial, caracterizat prin aceea că atât sinteza materiei or-
ganice, cât și descompunerea ei în formă minerală, sunt efectuate de or-
ganisme vegetale inferioare.
.	2. Tipul podzolic, la care sinteza materiei organice este efectuată de
vegetația superioară lemnoasă și a cărui descompunere este realizată de
ciuperci.
3.	Tipul înțelenit, la care sinteza materiei organice se realizează prin
acțiunea vegetației ierboase; descompunerea acestei materii e făcută de
bacteriile aerobe și anaerobe.
4.	Tipul abiotic, unde predomină procesele minerale abiotice (asupra
celor biologice); acestui tip îi aparțin solurile cu un proces de solificare
neclar, slab, precum și săraturile, solurile spălate, etc.
5.	Tipul artificial de formare a solului, la care procesul de solificare
este dirijat de om.
Stabilind tipul de solificare, am trecut la caracterizarea mai de aproape
a solului, utilizând nomenclatura obișnuită, având în vedere că toate so-
lurile se încadrează în aceste 5 tipuri de solificare. De sigur, și între tipu-
rile de solificare, există forme de trecere. In aceste cazuri, am trecut solul
la tipul de solificare ale cărui caractere sunt mai concludente. Datele re-
feritoare la vegetație ne dau toate indicațiile cu privire la clarificarea even-
tualelor indoieli.
19.	Tipul de cultură și ameliorațiunile recomandabile la fața locului.
1.	Am încercat să aplicăm următoarea categorisire în privința apti-
tudinii solurilor pentru anumite culturi:
grâu, orz, porumb, 1.. Soluri mai potrivite pentru culturi de grâu, porumb, orz, sfeclă
sfeclă de zahăr	de zahăr.
secară, cartofi, 2. Soluri mai potrivite pentru culturi de secară, cartofi, sfeclă de
sfeclă de nutrțe	nutreț.
ovăz	3. Soluri mai potrivite pentru culturi de ovăz.
lucernă, trifoiu ' 4. Soluri mai potrivite pentru culturi care înafară de acestea (cu
excepția.ovăzului) sunt foarte bune și pentru leguminoase (lucernă,
trifoiu).
fân	5.	Soluri	bune pentru	fâneață.
păș	6.	Soluri	bune pentru	pășune.
păd	7.	Soluri	bune pentru	pădure.
2.	La ameliorațiuni	am trecut	deducțiile noastre din câmp, care de
fapt au fost confirmate în cele mai multe cazuri și prin analizele de labo-
rator.
<Aici am recomandat:
împăd	împădurire
gun	gunoire
var	văruire
gips	gips	•	.
măs eroz	măsuri	ce trebue luate in contra
eroziunii.
Deci, în Buletin, rubrica aceasta se va prezenta în felul următor:
1.	grâu, lucernă	'
2.	var
Aceasta înseamnă că este un sol cu un strat accesibil pentru plante,
gros, pe care ar merge bine grâul și leguminoasele, însă este lipsit de var
și este recomandabilă văruirea.	■
De sigur, ameliorațiunile semnalate aici, precum și cele date în alte
părți, sunt numai puncte de plecare, de care trebue să se țină seamă ■—
atunci când este vorba de organizarea gospodăriilor — la delimitarea
celor trei tipuri de terenuri de cultură (stabilite de V i 1 i a m s), la punerea
la punct a asolamentelor, etc.	a
b. L u c r ăr i l e de laborator.
Pentru a putea executa lucrările de laborator, în principiu, am âles
metodele în așa fel, ca ele să fie potrivite pentru analize în serii. De ase-
menea, am avut o mare grijă ca lucrările executate în laborator să com-
pleteze de fapt diagnosticul stabilit cu ocazia lucrărilor din câmp- deci-
să executăm lucrările cele mai importante, pentru a putea trage condu- ■
ziuni referitoare la valoarea momentană agricolă a solului cercetat și să
putem scoate în evidență schimbările ivite în roca-mamă sub influența
vegetației.	'	/
Suntem convinși, că se pot face lucrări și mai exacte, mai precise; din
punct de vedere chimic; însă, din punct de Vedere practic rezultatele
acelor analize nu vor fi cu nimic mai deosebite, timpul și materialul pierdut
va fi cu mult mai mare, lucrările vor fi mai încete și din lipsă de cadre și
timp acestea Vor contribui într’o măsură cu mult mai mică la îndeplinirea
Planului de Stat.	' '
Solul, ca și oricare corp natural și ca natura însăși, este într’o continuă
desvoltăre. Noi—.prin metodele noastre de laborator—-trebue să prin-
dem un moment din această desvoltăre, ca să putem transforma na-
tura— deci și solul—-după Voința și necesitățile noastre. Credem că >
14
IOSIF CSAI’O
126’
127
CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI
15
analizele și lucrările aplicate de noi pot și vor contribui, într'o măsură
foarte mare la transformarea și stăpânirea naturii de către om.
Toate datele referitoare la analizele de laborator sunt trecute în Bu-
letinul Analizelor de Laborator, după cum urmează:
1.	Numărul de ordine al locului examinat, corespunde cu numărul tre-
cut la aceeași rubrică a Buletinului Observațiunilor de Câmp.
2.	Adâncimea de recoltare a probelor corespunde cu rubrica 17 din
Buletinul Observațiunilor de Câmp.
3.	hy (higroscopicitatea determinaiă după Kuron).
La determinarea higroscopicității, ne-am servit în principiu de me-
toda obișnuită a determinării higroscopicității, aplicată la posibilitățile
noastre de laborator și la lucrările executate în massă.
Higroscopicitatea s’a determinat după Kuron, din cauză că umidi-
tatea relativă de 35,2%, care se produce deasupra acidului sulfuric 50%,
este mai apropiată de umiditatea relativă a camerei unde se fac analizele
(mai ales iarna) și erorile sunt mai mici. Afară de aceasta, se evită și even-
tuala suprasaturație, care s’ar putea produce cu ocazia schimbării tem-
peraturei aerului din laborator, umiditatea relativă care se realizează
într'o atmosferă de acid sulfuric 10% fiind foarte aproape de 100%
(95,6%).
Dealtfel, hy (higroscopicitatea după K u r o n) și Hy (higroscopicitatea
după M i t s c h e r 1 i c h) sunt într'o corelație foarte strânsă, Hy fiind
egal:
Hy = 2,45+0,66
,	, , Hy—0,66
de unde hy = —-----------
2,45
Metoda noastră de laborator a fost următoarea:
Am cântărit pe o balanță farmaceutică cu o precizie până la 0,01 g,
10 g sol uscat la aer, așezând apoi această, cantitate în fiole numerotate.
Fiolele fără capac cu cele 10 g sol au fost puse într’un exicator,(în care se
afla pus dinainte 100 cm3 SO4H2 50%, cu greutatea specifică 1,39) totul
fiind aranjat în așa fel, ca suprafața acidului sulfuric să fie pe cât posibil
la același nivel cu suprafața solului. După așezarea capacului dela exi-
cator, se face vid cu ajutorul trompei de apă. La 3 zile de aci (72 de ore),
deschizând exicatorul, s’au acoperit imediat fiolele ; după ce acestea au fost
ținute 30' în exicatorul cu Cl2Ca, le-am cântărit la balanța analitică cu o
precizie de până la 0,lmg. îndepărtând capacul, am așezat fiolele la etuvă
Ia o temperatură între 100°—105° G, unde au fost ținute timp de 8 ore.
După uscare, așezând din nou capacele la fiole (chiar în interiorul etuvei)
și după o răcire de 30’ în exicatorul cu Cl2 Ga, fiolele au fost cântărite din
nou la balanța de precizie. Diferența dintre cele două cântăriri (la balanța
de precizie) ne dă pierderea de apă la aproximativ 10 g sol. Cunoscând
greutatea fiolei am determinat greutatea solului absolut uscat prin di-
ferența făcută între a doua cântărire (după uscarea în etuvă) și între greu-
tatea fiolei. înmulțind pierderea de apă a solului — cca 10 g cu 100 și îm-
părțind rezultatul cu greutatea solului absolut uscat, am ajuns la aflarea
cantității de apă exprimată în procente la solul absolut uscat, adică la
valoarea hy.
Făcând controlul acestei		metode, și calculând	eroarea de lucru (67).
(68), am obținut	la câteva soluri următoarele rezultate:		
Horea 1	0—20	Mi mhy= 2,02 ± 0,037	m% = 1,83
Horea 1	30—60	M± in = 3,29 ± 0,05	m% = 1,51
Horea 1	80—100	Mim = 3,46 i 0,016	m% = 0,47
Horea 3	0—20	Mim = 1,67 i 0,0141	m% = 0,59
Horea 3	30—60	Mi m = 2,26 i 0,0141	m% = 0,57
Horea 3	80—100	Mi m = 1,87 i 0,0054	m% = 0,29
In general, am lucrat cu serii de 15 soluri. De sigur, repetarea anali-
zelor nu s’a putut face cu fiecare sol separat; de aceea, ne-am mulțumit
cu punerea la punct dela început a analizelor, și pe baza acestora am pro-
cedat mai departe la analize singuratice.
Datele higroscopicității se 'confirmă și prin alte analize ale noastre;
de aceea greșeli mari, care să dea rezultate total greșite, sunt excluse.
4.	Apa moartă.
Din valoare hy am calculat apa moartă, dovedindu-se prin lucrările
lui A 11 e n, B r i g g s, Schraiitz, V a s i 1 i u și Ma dos, că exista o
legătură foarte strânsă între higroscopicitatea solurilor și între apa moartă.
După cercetările noastre, determinându-se higroscopicitatea după metoda
de mai sus, din Valoare hy se poate calcula apa moartă, AM pe baza for-
mulei simple de mai jos:
AM = 4 hy
Cunoscând apa moartă a solului respectiv, printr'o determinare simplă
a apei actuale din sol se poate calcula cantitatea de apă momentan
disponibilă pentru plante (ad) făcând diferența între apa actuală și
cea moartă.	c
Deci
ad = apa actuală—AM
Această valoare dispune de posibilitatea unei largi întrebuințări, mai
ales în cazul irigațiilor; însă, poate fi folosită și lă culturile de câmp, ne-
irigatc.
5.	Capacitatea naturală.
Capacitatea naturală pentru apă, după aceleași cercetări, s’a dovedit
a fi egală cu: 4 hy + 10. Am dat acest rezultat, căci la solurile mai puțin
grele (lut, lut-nisipos), la care valoarea apei actuale este mai mare decât
valoarea capacității naturale pentru apă, înseamnă" întotdeauna o pre-
zență predominantă în sol de procese anaerobe; e vorba de o însușire ce
trebue înlăturată, nimicind cauza care provoacă această suprasaturație
cu apă.
6.	Textura solului.
Din cauză că între higroscopicitate și cantitatea de argilă (și de humuă
din sol) există o foarte strânsă legătură, cantitatea de argilă fiind egale
A=10,02 hy+5,02), în loc de a determina textura solului prin metodele
16	. ,	IOSIF CSAP6
128
lungi de sedimentare sau prin metoda pipetelor — care nu sunt aplica-
bile în cazul lucrărilor în serii — am determinat textura solului pe baza
valorii hy, putând caracteriza totodată și economii de apă a solului des-
pre care este vorba. In Buletin am trecut numai textura, iar în locurile
respective ale lucrării de față am utilizat și termenii referitori la economia
de apă a solului, bazați pe valoare hy.
Luând ca bază analizele lui M a d o s și K r e y b i g am clasificat
solurile în privința texturei și a economiei lor de apă în modul următor:
Notarea	hy	Textura	Economia de apă
n	0—1,62	nisipoasă	conductibilitate puternică și reținere slabă de apă
In	1,63—2,12	luto-nisipoasă	conductibilitate mare și reținere destul de bună pentru apă
1	2,13—3,62	lutoasă	conductibilitate bună și reținere bună de
la	3,63—5	luto-argiloasă	apă conductibilitate mijlocie și reținere mai puternică de apă
1 a	< 5	argiloasă	conductibilitate slabă și reținere puternică de apă.
Natural, higroscopicitatea este influențată într’o măsură mare și de can-
titatea de humus, mai ales la solurile cu humus <6—8%. Din această
cauza, economia de apă depinde fără îndoială nu numai de partea argi-
loasă a solului, ci și de cantitatea de humus. De altfel, toate cele spuse la
structură sunt Valabile, dacă luăm în considerare și proprietățile deter-
minate cu ajutorul higroscopicității.
Scopul nostru este de a clasifica solurile după structură, pentru a servi
necesitățile practice. Prin această metodă se pot clasifica tot așa de bine
solurile, ca și prin ajutorul altor metode de determinare (levigare, metoda
pipetelor), ale căror date nu Vor spune cu nimic mai mult practicianului
de toate zilele, decât datele la care am ajuns prin metoda aceasta cu mult
mai scurta.
,	7. pH în apă.
pH în apă, determinat pe cale electrometrică, cu ajutorul ionometrului
« Simplex» (aciditatea actuală).
8.	pH în CIK.
pH în sol. n G1K determinat tot pe cale electrometrică (aciditatea poten-
țială de schimb).
Pe baza pH-lui în apă, determinat pe cale electrometrică, am carac-
terizat solurile după schema dată și la rubrica 11 a Buletinului Observa-
țiunilor de Câmp;
> 9
8,6—9
7,6—8,5
6,6—7,5
6,1—6,5
5,6—6 .
< . 5,5
reacție puternic-alcalină
» alcalină ,
» slab alcalină
» neutră
» slab acidă
» acidă
» puternic-acidă. 1
pH-ul în apă și în nClK a fost determinat la toate probele de sol.
129	CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI	17
9.	COsCa (mai precis carbonații):
Au fost determinați după metoda obișnuită cu aparatul Passon
mic (20 g sol) când cantitatea de carbonați era mai mică de 1% și cu apa-
ratul Passon mare (5 g sol), când cantitatea lor procentuală era mai mare
de 1%. In loc de apă curată, am întrebuințat apă saturată cu GINa. în
vasele în formă de U, iar acidul clorhidric era diluat la 2:1.
10.	Aciditatea de schimb (Aciditatea potențială, de schimb).
S’a determinat exact după metoda redată la aciditatea hidrolitică,
întrebuipțându-se în loc de sol. n de GH3 GOONa sol. n de G1K.
In general, am determinat aciditatea de schimb numai la straturile
superficiale ale solurilor și numai în cazul când valoarea acidității de schimb
y1 a fost mai mare de 3.
Am redat valoarea yr a acidității de schimb (rubrica 10 a), precum și
aceea calculată în mg echivalenți (rubrica 10 b).
11.	Aciditatea hidrolitică (Aciditatea potențială-hidrolitică).
A fost determinată după metoda dată de P e t e r b u r s c h i . Pen-
tru a putea determina însă aciditatea hidrolitică la toate probele de sol și
pentru a cruța totuși și materialul, în loc de 40 g de sol, am lucrat eu 10
g sol, adăugând în loc de 100 cm® de sol, n de GH3 GOONa, numai 25 cm3
sol n de GH3 GOONa. Scuturarea, din cauză de lipsă a unei mașini cores-
punzătoare, s’a făcut timp de 10', prin agitare simplă. Cei 12,5 cm3 de fil-
n	.	«
trat s’au titrat în prezența fenolftaleinei cu NaOH ^.înmulțind numărul
centimetrilor cubi de NaOH cu 10, am obținut valoarea yț (ce cores-
punde la 100 g sol redată în această rubrică).
Am dat și această formulă, mai puțin practică, pentru a putea fi între-
buințată de către aceia care eventual ar dori să compare rezultatele date
de către mine cu alte lucrări. Mult mai concludentă și mai potrivită este
exprimarea acidității hidrolitice în mg echivalenți. In rubrica următoare,'
dau aciditatea hidrolitică socotită în mg echivalenți după metoda labo-
ratoarelor de pedologie sovietice.
Valorile de aciditate hidrolitică au fost determinate la toate probele
de sol.	-
12- Aciditatea hidrolitică exprimată în mg echivalenți. Valoarea «T-S»
Dacă împărțim cu 10 numărul centimetrilor cubi de NaOH
—; (recal-
10 v
cularea sol. n/10 NaOH în sol, n NaOH) întrebuințați la titrarea acidității
hidrolitice, iar rezultatul îl înmulțim cu 20 (fiindcă filtratul de 12,5 cm3
corespunde la 5 g sol) am primi miliechivalenți de ioni de H, în cazul când
dela prima tratare toți ionii de H ar fi înlocuiți cu cei de Na. Pentru a
evita acest neajuns, rezultatul se mai înmulțește cu factorul 1,75 și
astfel primim aciditatea hidrolitică (totală) a solului, corespunzătoare
la 100 g sol și exprimată în miligrame echivalenți.
18
IOSIF CSAPO
ISO
131	CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI '	19
Sau, pe scurt, dacă numărul centrimetrilor cubi de NaOH n/10 (in
cazul când plecăm dela 10 grame de sol) se înmulțește cu factorul 3,50,
obținem aciditatea hidrolitică corespunzătoare la 100 g sol și exprimată
în mg echivalenți.
Aciditatea hidrolitică se mai poate exprima și în tone de var/ha.; dar,
despre aceasta, vom vorbi, la problema «văruirii»1) solului.
Având în vedere că valoarea T-S se poate calcula și cu ajutorul aci-
dității hidrolitice, din motive de ordin practic, am luat aciditatea hidro-
litică exprimată în mg echivalenți, corespunzătoare la 100 g sol, egală cu
chiar valoarea T-S (care după notările noastre va fi însemnată cu T^S1,
pentru motivele arătate mai jos). De altfel, această notare este întrebuin-
țată și de către P e t e r b u r s c h i, precum și de majoritatea savan-
tilor sovietici.
Deci:
Numărul de cm3 de NaOH întrebuințați la titrarea acidității hidro-
litice X 3,5 = acid. hidr. exprimată în mg echivalenți și corespunzătoare
la 100 g sol = «T1-S1 ».
După cum am mai amintit, aciditatea hidrolitică, exprimată în mg
echivalenți și raportată la 100 g de sol, se poate exprima și în chintale sau
tone de C3Ca/ha.
Calculul, după Peterburschi (l.c.), este următorul:
x (CaO3/ha)
a.20.50.1,75.10.3.000.000
10.100.000.000
unde:
a—reprezintă numărul cm3 de NaOH întrebuințați pentru titrarea
celor 12,5 cm3 de filtrat.	'
20—este cifra folosită pentru recalcularea rezultatelor dela 5 g la
100 g de sol.
50 — 1 miliechivalent de H corespunde la 50 mg de CO3Ca.
1,75 — este factorul ce reprezintă eliminarea incompletă a ionilor H
în cazul unei singure tratări cu CH3 COONa.
10 •— dela numărător, este necesar pentru a face calculul dela 100 g
de sol la 1 kg de sol.
3.000.000 ■—cifră cu ajutorul căreia se recalculează, dela 1 kg de sol,
la greutatea în kg a stratului arabil.
10 —dela numitor, cifră cu ajutorul căreia transformăm cm3 de so-
luție de NaOH n/10 în mg echivalenți de H.
100.000.000 — cifră prin care se face transformarea mg de CO3Ca în
chintale.
Pentru a simplifica acest calcul, vom menționa aici următoarele:
1	cm3 de sol 0,1 n NaOH = 52,5 chintale de CO3Ca/ha întrebuințat în
cazul nostru.
sau
1 mg echivalent de ac. hidr. = 15 chintale de COsGa/ha raportat la 100
g de sol.
Prin «văruire» înțelegem aplicarea de amendamente calcaroase.
In legătură cu chestiunea văruirii, menționăm aici, nuihai pe scurt;
că aceasta nu poate fi considerată ca un simplu procedeu chimic. După
literatura sovietică, Văruireâ are o acțiune favorabilă asupra microorga-
nismelor celor mai importante din sol (bacteriile nitrificatoare, Azobacter
Bacillus radicala}, iar în asolamentele cu ierburi ameliorează structura
solului, mărește permeabilitatea pentru apă și aer a solurilor, mobili-
zează N, P, K din solurile podzolite. Toate aceste urmări ale văruirii
au o importanță cu mult mai mare decât aceea de neutralizare a reacțiunii
acide a solului.	"	-
In privința necesității de văruire a solurilor, ne-am orientat după
următoarea schemă (11), (20):	.	' ' / •
Notarea pe hartă a amendamentului cu	pH in KG1 n	necesitea Văruirii
Ga .		
CA	< 5	puternică
CA	5—6,5	mijlocie
ca	> 6,5	slabă
Deși acest lucru nu intră în preocupările lucrării de față, trebue totuși
să menționez că efectul văruirii depinde într’o foarte mare măsură de
timpul văruirii, de forma sub care se aplică amendamentul cu Ca, de planta
sub care se aplică, etc. Amestecarea în proporție egală du GO3Mg, precum
și o văruire și gunoire concomitentă, vor ridica într’o măsură foarte mare
efectul văruirii. Aplicarea CaO Va avea un efect ceva mai mare, însă .do
o durată mai scurtă, decât aceea a CO3Ca.	■	■
Totodată, mai amintim gipsuirea și aplicarea amendamentelor cu reacție ,
acidă. In locurile unde procentul de CO3Ca este prea ridicat, dar mai ales
acolo unde sunt urme desărăturare, am preconizat aplicarea acestor amen-
damente. In harta amendamentelor am trecut cu semnul x1 Gips —- nevoia
de gipsuire fără a mai da amănunte, deoarece — în cazul când Va fi ne-
cesar să rezolvăm această problemă, ea va forma obiectul unei preocupări
mai atente.
13—14. Valorile T^S1.
Una din metodele cele mai rapide pentru determinarea valorii S
este metoda lui K a p p e n. Această metodă, însă, se poate între-
buința numai în cazul solurilor lipsite complet de CO3Ca și de alți; carbo-
nați. Folosind această metodă în problema cartografierii, ori de câte ori
solul conținea carbonați, am obținut rezultate necorespunzătoare. Având
în vedere că metodele existente pentru determinarea Valorii S sau Tnu
pot fi întrebuințate în cartografiere, unde trebue studiate profiluri și
probe numeroase, am determinat valoarea T după metoda de mai joș:
Am luat 10 g de sol uscat la aer și i-am adăugat p soluție de HG1 n/10.
Cantitatea de acid clorhidric adăugat este de 50 cm3, la solurile al căror
conținut în' carbonați (determinat cu Passon) a fost mai mic de 0,5%;.,
după fiecare 1% de carbonați în plus, am adăugat câte 20 cm3 de C1H n/10-
După o agitare a solului timp de 10', în vase conice și cu mâna (neavând
mașina de scuturat), soluția a fost filtrată și spălată cu HgO distilată; ,de
atâtea ori până când filtratul — prin adăugare de metilorangeir- .pre:-
9*
20.
IOSIF csapP
132
133	CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI	21
zenta coloarea galben-portocalie, indiciu că au fost îndepărtate și ultimele
urme de C1H. Tratând astfel solul cu C1H, pe de,o parte am eliminat carbo-
mații, pe de altă parte am ajuns ca în complexul adsorbant al solului să
predomine cationii de H.
După această spălare, solul împreună cu hârtia de filtru a fost așezat
într’o etuvă încălzită în prealabil la temperatură de 100-105°C, unde a fost
uscat timp de 2h pentru a îndepărta excesul de umiditate care ar
stingheri mersul analizei.
Solul uscat (împreună cu hârtia de filtru) a fost introdus într’un
balon de sticlă în care am adăugat apoi 50 cm3 sol n de GH3OO Na. După o
nouă agitare, timp de 10', în aceleași condițiuni ca mai sus, suspensia de
sol a fost filtrată. Cu soluția obținuită, am spălat solul rămas pe filtru de
4 ori. Astfel, am reușit să înlocuim o bună parte a cationilor de H cu cei de
Na. Din acest filtrat, am titrat 25cm3 cu sol n/10 de NaOH.
Numărul de cm3 de NaOH n/10, înmulțit cu factorul 2,2, ne dă valoarea
T în miligrame echivalenți.
Am determinat acest factor în modul următor:
Am determinat Valoarea Sla 15 probe de sol provenite dela soluri pod-
zolite, prin ajutorul metodei rapide a lui K a p p e n (P e t e r b u r -
schi loc. cil.) Adăugând la această Valoare S Valoarea T-S exprimată în
mg echivalenți (și corespunzătoare la 100 g sol) am obținut valoarea T.
Am aflat apoi factorul cu care înmulțind cm3 de NaOH n/10 necesari la
neutralizarea soluției rezultate în urma reacției de mai sus, am găsit cifra
cea mai apropiată de această Valoare T. Rezultatul a fost satisfăcător,
după cum reiese și din datele tabloului alăturat.
Proba do sol	Inmult. cm3 de NaOH n/10	V	V2
26	0—20	2,211	—0,011	0,000121
20—40	2,102	+0,098	0,009604
50—80	2,465	+ 0,265	0,070225
29	30—50 "	2,354	+ 0,154	0,023716
30	0—20	2,319	+ 0,119	0,014161
32	40—80	2,076	—0,124	0,015376
34	0—20	2,213	+ 0,013	0,000169
20—50	2,085	—0,115	0,013225
41	80—120	2,232	+0,032	0,001024
42	0—20	1,909	—0,291	0,084681
40—70	2,427	+0,227	0,051529
49	0—40	2,047	—0,153	0,023409
40—70	2,203	+ 0,003	0,000009
50	10—120	2,061	—0,139	0,019321
52	0—30	2,299	+ 0,099	0,009801
	33,003		0,336371
M ± m = 2,2 ± 0,04
m% = 1,81
Valoarea T, obținută în acest mod, corespunde întocmai în cazul
solurilor podzolite. Insă sunt necesare alte experiențe, pentru a clarifica
de ce valoarea T astfel calculată are o amplitudine mai mică decât aceea
determinată prin metodele cunoscute. De asemenea, această Valoare T
este foarte mică în cazul acumulării de săruri în sol (în cazuri de sără -
turare), fapt care n’â fost semnalat la analizele executate după alte metode.
In cartografiere, cu toate aceste laturi încă neclarificate, valoarea
T astfel obținută poate fi întrebuințată cu succes. Dar o imagine clară
asupra mărimii (relative) a complexului adsorbant ne-o dau chiar, diagra-
mele caracteristice ale profilelor formate sub diferite tipuri de procese
de solificare.
Afară de aceasta, ne dă indicațiuni și asupra prezenței acumulării de
săruri în diferite orizonturi. Avantajele acestei metode rapide, de a cu-
noaște valoarea T, sunt cu mult mai mari, decât singurul desavantaj,
acela că mărimea T, chiar pentru această diferență notată cu T1, în cazul
solurilor cu carbonați, este mai mică decât valoarea T determinată pe
altă cale.
Părerea mea, că această valoare T1 poate fi folosită, este confirmată
și de faptul că există un paralelism evident și foarte clar între Valoarea
T' și hy în diagramele profilurilor studiate. Acest paralelism nu poate fi
întâmplător, fiindcă se constată aproape la fiecare profil.
Mai rămâne de lămurit un fapt: dacă valoarea T1 cuprinde și partea
humificată a complexului adsorbant ori numai pe cea argiloasă. Dar,
după diagramele rendzinelor, unde formarea de argilă este mai restrânsă,
trebue să presupun că cel puțin o parte din fracțiunea de humus a com-
plexului adsorbant este cuprinsă în această Valoare T1.
Scăzând aciditatea hidrolitică—exprimată în mg—echivalenți și
corespunzătoare la 100 g de sol—din valoarea T1, am obținut Valoarea
S1, numită astfel din aceleași motive ca Valoarea T1.
In aprecierea bogăției solului în complexul adsorbant, am utilizat
următoarea scară:
T1	valoarea T1	. 1 -
0—12	mică
12,1—20	mijlocie
>20	mare
15.	Valoarea V.
S’a calculat, în mod obișnuit:
y 100-S1
” T1
Când valoarea V este mai mică de 90% vorbim despre degradare,.
Când este mai mare decât această valoare, fără însă a atinge 100%, este
vorba de spălare. Solurile, la care Valoarea V este mai mică de 90%, sunt
considerate ca soluri de H; iar acelea a căror valoare V este mai mare de
90%, pot fi soluri cu Ca sau cu Na.
Valorile T1, T1 — S1, S1 și V au fost determinate aproape la toate pro-
bele de sol.
In diagrama solurilor formate sub vegetația lemnoasă, valoarea Tl
(și prin urmare și valoarea S1), plecând din orizontul A spre brizontpl B,
crește datorită apocrenaților de Fe, Al, precipitați în acest orizont, precum
135
CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI
23
22 IQSIF CSAPp 1Ș4
și datorită formării argilei, care valoare scade apoi, pe măsură ce ne apro-
piem de roca-mamă.
La profilul solurilor formate sub vegetația ierboasă, la care acumularea
de humus, formarea humaților și ulmaților de Ga, Mg se întâmplă în ori-
zontul A, unde se formează și mineralele argiloase, valoarea T1 este mai
mare către suprafața, descrescând în schimb spre roca-mamă.
Deci, în orizontul A sensul valorii T1 este chiar invers ca în cazul solurilor
formate sub vegetația lemnoasă, adică al solurilor podzolite.
La rendzine, sensul Valorii T1 este asemănător celui dela cernoziomuri;
însă descreșterea este mai rapidă, din cauza stratului humificat care este
subțire (oriz. A).
In cazul sărăturilor, cum am mai amintit,, după această metodă, va-
loarea T1 este foarte mică; câteodată, este egală cu O. Când cu ajutorul
fenolftaleinei s’a putut dovedi prezența GO3Na2 în sol, întotdeauna se
constată această micșorare a valorii T1.
Invers: micșorarea valorii T1 nu e întotdeauna un semn de sărăturare,
căci scăderea valorii T1 poate fi provocată și de alte cauze: așa, de
exemplu în cazul rendzinelor, valoarea mică a lui T1 din orizontul G este
cauzată de piatra de Var, care nu dispune de complex adsorbant. Când
Valoarea T1 este mică, trebue să căutăm cauza adevărată, ca să nu dăm
loc la interpretări greșite.	,	;
Solurile cu valoarea T1 mică sunt mai puțin Valoroase; însă ele se jiot
îmbunătăți prin plante ierboase cu tufa rară și prin leguminoase, a căror
activitate face ca valoarea T să crească în stratul superficial al orizontului A.
16.	CO3Na2 exprimat în procente.
; Acesta a fost determinat prin titrare cu SO4H2 n/10, în prezența in-
dicatorului fenolftaleină.
Pe baza % de GO3Na2, Sigmond clasifică sărăturile în modul
următor:
Clasa	% deGO3Na2	,
I	0—0,05
II	0,05—0,10
III	0,10—0,20
IV	>9,20
Pentru o mai bună clarificare a sărăturilor, ar fi trebuit sa determinăm
și sărurile totale solubile în apă. Din lipsă de aparatură, a trebuit să renun-
țăm la această metodă.
Am determinat ascensiunea capilară în toate cazurile, când am bănuit
o sărătură. Niciodată n’am observat o modificare a ascensiunii capifare,
ceea ce însemnează că în cazurile cercetate, cationii de Na nu predominau
încă în complexul adsorbant și nu produceau dispersiunea coloizilor din
sol. De altfel și % de CO3Naa ne arată că în toate cazurile avem de a face
cu o acumulare de săruri, dar nu cu sărături adevărate.
17 și 18. % de C și de humus.
S’a determinat numai la stratele superficiale. % de humus a fost de-
terminat după metoda cu MnO4K.
înmulțind % de G cu factorul 1,72, am obținut procentul de,« humus ».
19. N ușor hidrolizabil.
L-am determinat după metoda T i u r i n, la straturile superfi-
ciale ale solurilor arabile și ale pășunilor și fânețelor; rezultatele sunt,
date în mg la 100 g de sol. După rezultatele cercetărilor din U.ILS.S.,
sensibilitatea plantelor pentru îngrășămintele azotoase în legătură cu aceste
experiențe se manifestă în modul următor:
Cantitatea N-lui hidrolizabil	Notarea	Sensibilitatea plantelor
în mg Ia 100 g de sol	pe hartă	pentru îngrășămintele azotoase
0—4, (4,5)	N	puternică
dela 4—4,5 până la 6	N	mijlocie
> 6	n	mică
20-21. Determinarea P-lui și K-lui mobil ușor asimilabil.
Determinări făcute la stratele superficiale ale solurilor arabile.
întâmpinând greutăți de ordin material pentru a putea aplica metoda
lui C h i r s a n o v la determinarea P-lui mobil din sol, sau a lui V. P.
Mecighin și a lui J. V P e i v e pentru determinarea K-lui mobil
în soluri cu conținut de carbonați și soluri podzolite, am fost nevoit sărecurg'
Ia o altă metodă simplă, potrivită pentru analizele în serie. Astfel, am găsit
că metoda cu Aspergillus niger este destul de rapidă și satisface cerințele
ce se ivesc în această privință. 1	'
Sunt de părere că pentru lucrările de cartografiere, și mai ales pentru,
acelea ale gospodăriilor colective, este suficient în privința N, P, K-lui,
de a da rezultate obținute prin metodele date de noi. Metodele mai precise,
referitoare în special la determinarea P-lui și K-lui, sunt pe de o parte
mai costisitoare, iar pe de altă parte mai încete; rezultatele referitoare la
N, P, K total nu indică cu nimic mai mult pentru agricultorul din practică
decât de exemplu metodele referitoare la N-ul ușor hidrolizabil, P și K-ul
mobil. Toate rezultatele date, în legătură cu nevoile de îngrășăminte
artificiale, trebue controlate în câmp; este necesar să fie completate cu
rezultatele analizelor de câmp. Ele ne pot da însă indicațiuni în privința
lipsei uneia sau alteia dintre substanțele de necesitate primordială. Și
chiar privind lucrurile sub această latură, au totuși un mare folos și anume
acela de a prescurta experiențele de câmp.	•
La P și K mobil Vom aprecia rezultatele așa după cum le-am apreciat
și la, metoda determinării N-lui ușor hidrolizabil; aceasta considerând că
sensibilitatea plantelor în cazurile date este mare, mijlocie sau mică. ?
De fapt, această metodă cu Aspergillus este Veche. Primele^experiențe
și rezultate asupra sensibilității ciupercii Aspergillus niger față de dozele
diferite de P și K au fost făcute și publicate în « Jurnal rus pentru agro-
nomie experimentală» încă în anul 1909, de către Goselețchi;
acesta a întreprins experiențele de care e vorba, la propunerea lui But
c h e vi c i . Goselețchi a atras deja de pe atunci atenția asupra
faptului că această metodă poate fi întrebuințată pentru determinarea
P-lui și K-lui din sol. Astfel, N i k 1 a s , P o s c h e n h e i m e r și
24	IOSIF CSAPO	136
T r i s c h 1 e r n’au făcut altceva decât să desvolte ideea lui Cosele-
ț c h i.
Tribul de Aspergillus n. l-am primit dela Dr. Andrei L a z â n y i,
decanul Facultății Agrotehnice maghiare dela Institutul nostru. Făcând
experiențe referitoare la sensibilitatea acestui trib față de P și K, am obținu t
următoarele rezultate:
P în %	Greutatea miceliilor de As- pergillus niger în g (Valoarea Aspergillus)	K în %	Greutatea miceliilor de As- pergillus niger in g (Valoarea Aspergillus)
0,1	2,8372	0,1	1,4116
0,02	2,4651	0,01	' 1,5819
0,009	2,3226	0,003	0,'9906
0,006	1,3234	0,002	0,7055
0,002	0,7783	0,001	0,2792
0	0,2275	—'	—
Scăderea valorii Aspergillus 1 0,1 K se datorește creșterii unilaterale a proceti
tului de K.	’
Valorile Aspergillus, în cazul P-lui între 0—0,009% se apropie foarte
mult de rezultatele obținute de N i k 1 a s. Valorile referitoare la K
sunt mai îndepărtate, așa încât experiențele noastre trebue extinse și
asupra altor triburi de Aspergillus n.
Pavlovschi, în privința P-lui și K-lui asimilabil, întrebuințează
următoarea scară:
mg de P și K asimi-
labil în 100 g de sol
a)	soluri foarte sărace în P
și K..............................  0—8
b)	soluri sărace în P și K. .	8—15
c)	soluri cu o cantitate sufi-
cientă de P și K........	15—25
d)	soluri bogate în P și K. .	>25
Scopul urmărit de noi a fost acela de a semnala gradul de sensibilitate
— mare, mijlocie sau mică — al plantelor față de îngrășămintele cu P și K.
Suntem de părere că înafară de cazul văruirii și amendamenelor cu
gips, nu se pot da, deocamdată, necesitățile plantelor exprimate în
cifre precise pentru îngrășăminte amintite mai sus. Prima datorie este
de a semnala — după cum încercăm și noi — dacă plantele ar fi sensibile
sau nu la anumite îngrășăminte, restul urmând a se stabili prin experiențe
de câmp îmbinate cu cele de laborator.
Pe baza celor afirmate mai sus, am considerat ca solurile a căror «Va-
loare Aspergillus » cu privire la P și G este mai mică decât valoarea co-
respunzătoare la 10,8 mg de P și K a experiențelor ce se referă la sensi-
bilitatea tribului de Aspergillus folosit de noi; Vor avea o sensibilitate
mare față de îngrășăminte cu P și K. De asemenea, solurile la care « Va-
137 CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI -	25
loarea Aspergillus » a fost mai mare decât aceea corespunzătoare la 32,4 mg
de P și K a experiențelor ce se referă la sensibilitatea tribului nostru
de Aspergillus, au fort considerate ca soluri cu o sensibilitate mică față
de îngrășămintele cu P și K.
Așa dar, în urma experiențelor noastre, putem preciza necesitățile
pentru îngrășămintele de P și K, caracterizându-le în modul următor :
Valoarea Aspergillus	Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele de P	Valoarea Aspergillus	Sensibilitatea plantelor fată de îngrășăminte de K
< 0,71	mare	< 0,3	mare
0,72—1,61	mijlocie	0,31—1,0	mijlocie
>1,61	mică	> 1	mică
Deoarece am constatat că sensibilitatea «tribului» este destul de con-
cludentă, ne-am decis să lucrăm cu această metodă rapidă și puțin cos-
tisitoare.	.
Metoda noastră de lucru este următoarea:
Pentru menținerea culturii pure, am lucrat cu culturi pe agar, în mod
steril. Aceste culturi pe agar erau de cca 8 cm3 și au fost păstrate în vase
Petri. Creșterea culturii s’a făcut întotdeauna la temperatura de 35° C.
Pentru inoculare, am pregătit o soluție din aceste culturi pure. Am
cules în apă bidistilată sporii dela patru culturi pure (crescute pe câte 8
cm3 de agar) într’o colbă de 50 cm3 (sterilizată în prealabil), prin um-
plerea completă cu apă bidistilată. Inocularea s’a făcut cu ajutorul unei
pipete, sterilizată la flacără înainte de fiecare introducere în colba cir
suspensia de spori.	■
Cantitatea de sol întrebuințată a fost de 5 gîn cazul P-ului și de 2,5 g
în cazul K-lui. Ca Vase de cultură, au servit Vase conice de 100 cm3. So-
luția nutritivă a fost făcută după normele date de L e m m e r m a n n. -
In cazul solurilor cu CO3Ca, după ce solul a fost pus în vasele conice,
am procedat mai întâi la adăugarea cantității necesare de acid citric
pentru neutralizarea CO3Ca din sol. Această neutralizare s’a realizat
după tabloul dat de autorii acestei metode. După adăugarea cantității
necesare de acid citric, am adăugat apoi cei 30 cm3 de soluție nutritivă.
Neutralizând carbonații eventual existenți (prin acțiunea acidului ci-
tric timp de 24 de ore) am inoculat apoi în suspensiile de soluri suspensia
de spori de Aspergillus (colba a fost bine scuturată înainte de întrebuințare,
în așa fel ca sporii să fie distribuiți în mod uniform). La fiecare sol, am
adăugat 3 picături din suspensia de spori astfel pregătită. Suspensiile de
soluri inoculate și astupate cât se poate de repede cu dopuri din vată steri-
lizate (la flacără), au fost puse în termostate la temperatura de 35° G, unde
au fost lăsate timp de 4 zile.	........;i ... .__ ,
Recoltarea s’a făcut în modul cel mai simplu: miceliile de Aspergillus
au fost scoase cu o pensetă și au fost puse în HaO, fiind spălate de sol și
transpuse apoi pe sticle de ceasornic cu greutatea cunoscută. Mai nou (după
experiența câștigată de șeful de lucrări Dr. Ștefan S z â s z), conți-
26
IOSIF csapO
138
nutul Vasului conic (miceliile) se introduc într’un Vas cu apă, Miceliul
de Aspergillus rămâne întreg, cu firișoarele de miceliu lipite. Sticla de cea-
sornic se introduce sub miceliul plutitor și se scoate astfel cu ajutorul
acesteia din apă.
Sticlele, de ceasornic cu miceliile se așează în etuvă la temperatura de
50—60° G timp de 12—16 ore (pe timp de o noapte), apoi în etuva cu tem-
peratura de 80—85° G se țin timp de —2 ore, iar în etuva cu tempe-
ratura de 105° ,C timp de 7 ore.
După uscare, se procedează la cântărirea miceliilor la o balanță anali-
tica. Accentuez că această metodă trebue să fie încă studiată și mai ales
comparată cu experiențele de câmp ; deopotrivă, toate datele de laborator
trebue controlate, verificate și puse la punct prin ajutorul experien-
țelor de câmp.
II
DESCRIEREA AMĂNUNȚITĂ A PROFILURILOR DE SOLURI ARABILE >)
1
Este un sol cu un strat fertil subțire, având la 50 cm adâncime un strat
de pietriș.
Grosimea stratului humificat este de 50 cm.
Solul, între 0—20 cm, este un lut argilos ; subsolul este un lut mijlociu.
Structura, la suprafață, este îndesată; dela 20 cm în jos, este polie-
drică.
Economia de apă a stratului superior este mijlocie; a subsolului, însă,
este foarte bună.. Din cauza structurii îndesate dela suprafață, solul pierde
o mare cantitate de apă. Având un strat fertil subțire, este un sol foarte sen-
sibil față de capriciile timpului și față de secetă.
întregul profil al solului are o reacțiune neutră.
Numai stratul dintre 20—30 cm adâncime conține o cantitate apreci-
abilă de GO3Ca (0,48%).
In complexul adsorbant, predomină cationii de Ga: valoarea T este
mijlocie, ea crește însă spre stratele mai profunde. In porțiunea până la
.30 cm adâncime, se observă o ușoară spălare.
Nu se simte necesitatea de văruire. Totuși, se poate aplica văruirea
de menținere (15'—30 q/ha).
Sensibilitatea solului față de îngrășămintele cu N este mică.
Sensibilitatea solului față de îngrășămintele cu P este mică.
Sensibilitatea solului față de îngrășămintele cu K este mică.
a ■
Este un sol aluvionar, cu un profil neclar —, care se poate atașa ti-
G
pului înțelenit de solificare. Coloarea roșietică derivă din coloarea rocei-
mame, adusă aici prin eroziune.
■V 0 Cifrele care urmează reprezintă Nr. de ordine al profilului de sol descris (adică nu-
mărul de ordine al locului examinat, trecut în Buletinul Observațiunilor de Câmp, în ru-
brica Nr. 2, în Buletinul Analizelor de Laborator în rubrica Nr. 1, același număr corespun-
zând și pe hărți).
139	CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI ' 27
Pe acest sol se pot cultiva foarte bine cartofi și secară. Având însă un
strat fertil subțire, este mai potrivit pentru asolamentul cu nutrețuri.
2	U
Partea nordică a teritoriului are un strat fertil mai subțire (60 cm), a
cărui grosime crește însă în mod simțitor către partea sudică.
Grosimea stratului cu humus este de 60 cm.
Stratul superficial este un lut argilos mai ușor, care în spre adâncime
(între 40—60 cm) devine și mai ușor.	'
La suprafață, solul are o structură glomerulară compactă; în adân-
cime, acesta devine îndesat.
Economia de apă a solului este mijlocie, având o conductibilitate mij-
locie și o reținere mai puternică pentru apă. In general, însă, aceasta este
destul de bună. Partea nordică a terenului este de asemenea sensibilă
la secetă.
Solul are reacție slab alcalină.
Conține la suprafață o cantitate ceva mai mare de CO3Ca adus prin
eroziune de pe dealul Bukk, situat în partea de Sud.
Valoarea T este mijlocie, ceea ce face ca puterea de adsorpție să fie des-
tul de bună. Se observă o ușoară spălare, însă aceasta este mai accentuată
în adâncimea dela 40—60 cm.	-
Nu are nevoie de văruire.
Sensibilitatea solului pentru îngrășăminte cu N este mică.
Sensibilitatea solului pentru îngrășăminte cu P este mijlocie.
Sensibilitatea solului pentru îngrășăminte cu K este mică.
A| Ga
Este un sol de aluviune, îngropat, la care profilul ne arată clâr '
G	v''"'
îngroparea solului originar. Aparține tipului înțelenit de solificare, cu pro-
filul neclar, în formație.
Este un sol potrivit pentru cultura de cartofi-secară; însă și lucerna
trăiește destul de bine, timp de 2—3 ani.
3	’
Grosimea stratului accesibil rădăcinilor este mare.
Grosimea stratului cu humus este de 70 cm.
Este un lut argilos, a cărui cantitate de argilă descrește dela suprafață
în spre adâncime.
Solul are o structură glomerulară poliedrică.
Economia de apă este mijlocie, cu conductibilitate mai slabă pentru
apă și cu reținerea mai puternică de apă.	-
Are o reacție slab-alcalină pe întreg profilul.
Cantitatea de GO3Ga este apreciabilă, la suprafață; aceasta însă,
descrește în spre adâncime.	. u •
Stratul dela suprafață (0—20 cm) are o Valoare T1 mică, complex ad-
sorbant slab.
28
I0SIF CSAPp
140
N’are nevoie de văruire.
Sensibilitatea solului față de îngrășăminte cu P mare.
Sensibilitatea solului față de îngrășăminte cu K mijlocie.
Este un sol îngropat; la 50 cm adâncime se poate identifica ori-
zontul humificat al solului îngropat. Stratul dela suprafață a fost adus de
către apele vadoase de pe dealul Biikk, așezat la Sud de acest teren.
Trebue considerat ca un sol de aluviune, în formare, sub influența Vege-
tației ierboase (tip înțelenit de formare a solului). Are un profil neformat:
A^Ga
A2
Ai
C
Valoarea complexului adsorbant se poate mări prin gunoire, dar mai
ales prin aplicarea solei înierbate. Arătura mai adâncă este indicată pen-
tru a atenua diferențele ce există în distribuirea GO3Ca și a humusului.
Prin aceste intervenții, solul poate da recolte bune de grâu și orz.
4
Grosimea stratului accesibil rădăcinilor este mare.
Grosimea stratului humificat este de 80 cm.
Este un sol lutos, mai ușor la suprafață, făcând trecerea spre cel ar-
gilos, în adâncime.
Structura este prăfuită.
Economia de apă este bună, însă structura dela suprafață trebue adusă
în stare glomerulară.
Solul are la suprafață o reacțiune neutră, mai în adâncime (între 30-—
60 cm) slab acidă, ea devenind din nou neutră între 90—100 cm.
Valoarea T este destul de bună până la 90 cm adâncime; sub 90 cm
aceasta devine chiar mare, cu un complex adsorbant apreciabil.
Primii 60 cm ai profilului prezintă o degradare slabă.
Stratul dela suprafață are nevoie de o văruire slabă, însă pH-ul de-
terminat (în G1K) al stratului dintre 30—60 cm confirmă necesitatea de
34 q/ha CO3Ca recomandată.
Sensibilitatea solului față de îngrășăminte cu N este mijlocie.
Sensibilitatea solului față de îngrășăminte cu P este mare.
Sensibilitatea solului față de îngrășăminte cu K este mijlocie.
Este un sol care aparține tipului podzolic de solificare sol cu H, având
A
orizonturile B unde orizontul B se poate recunoaște pe de o parte prin
JΔ
Fe (0H)3 dispensat uniform care se găsește dela 30 cm în jos și prin creș-
terea treptată a complexului adsorbant dela aceeași adâncime. Deci, este
un.podzol înțelenit cu trecere spre cernoziom degradat.
Prin văruire și aplicarea solei înierbate ar trebui să fie transformat în,
fâneață, cu atât mai mult cu cât suprafața teritorului începe să fie supusă
fenomenului de eroziune.
141	CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIX REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI 29
5
Stratul accesibil rădăcinilor este adânc (130 cm).
Grosimea stratului cu humus este de asemenea mare (130 cm).
Până la 100 cm adâncime este un sol lutos, care dela 100 cm devine
luto-argilos.
La suprafață, are o structură glomerulară.
Economia de apă a solului este foarte bună, conductibilitatea și pu-
terea de reținere a apei, de asemenea sunt bune.
Reacția întregului profil este slab alcalină.
Conținutul în GO3Ga este bun, având la suprafață 2,2% CO3Ca. Acest
procentaj crește în spre adâncime.
Valoarea T1 și complexul adsorbant au o valoare mijlocie, cu o mică
levigare a stratului dela suprafață. Dela 30 cm în jos, profilul este, sa-
turat complet cu ioni de Ca.	'
Nu se va .vărui în riiciun caz.
Sensibilitatea solului față de îngrășăminte cu N este mică.
Sensibilitatea solului față de îngrășăminte cu P este mijlocie.
Sensibilitatea solului față de îngrășăminte cu K este mică.
Originar, era un sol de aluviune. In alcătuirea rocei-mame (aluviune),
ia parte și materialul adus din regiunea de dealuri din partea sudică. Apar-
ține tipului înțelenit de solificare, care se apropie foarte mult de cerno-
ziom; însă, are încă un profil nedesvoltat, șters, caracterizat prin ori-
A Ca
zonturile: —-—■. In complexul adsorbant, predomină ionii de Ca.
A2 Ca '	,
Este un sol indicat pentru culturile de grâu, orz, porumb (și cartofi),
cu structura glomerulară bună.
6	'
Este un sol cu un profil adânc accesibil desvoltării rădăcinilor și având
totodată un strat humificat gros/130 cm. Această calitate este însă stin-
gherită (atenuată) de prezența unei cantități mici de. CO3Na2,,pu-
tându-se pune în evidență dela 50 cm în jos.
Stratul arabil (0—30 cm) este un lut argilos, dedesubt (50—80 cm)
devenind lutos, pentru ca dela adâncimea de 105 cm să devină din nou
luto-argilos.
La suprafață are o structură glomerulară, care dela 20 cm în jos de-
vine glomerulară poliedrică. Dela 105 cm, solul este îndesaț.
Deși la suprafață economia de apă a acestui sol este mijlocie, în gene-
ral putem spune (luând în considerare și structura solului) că este un șol .
cu o economie de apă foarte bună.
Reacția întregului profil este slab-alcalină.
’ Stratul arabil conține cantitatea cea mai mică de GO3Ga (O,45°/o), p.
însă suficientă. In stratele mai adânci, cantitatea de GO3Ga este chiar
puțin prea ridicată (7,4 °/0).	;
Complexul adsorbant al profilului, în general, este destul de mare;
însă, între 50—80 cm, resimțindu-se ușoara sărăturare, valoarea acestui
complex devine ceva mai mică. In sol, încă predomină cationii de Ga.
30
IOSIF CSAPO
14.2
La acest sol se recomandă aplicarea amendamentelor mai acide și
eventuala amendare cu gips.
Sensibilitatea solului față de îngrășăminte cu N este mică.
Sensibilitatea solului față de îngrășăminte cu P este mijlocie.
Sensibilitatea solului față de îngrășăminte cu K este mică.
Este un sol îngropat, având la 105—130 cm un al doilea orizont Ai
humificat. Sol aluvionar vechiu, care aparține tipului înțelenit de solifi-
care; complexul lui adsorbant încă predomină cationii de Ca, având pro-
filul:
AjCa
A2GaNa
AC^Na
Este un sol bun pentru cultura de grâu și orz, dar pe care și cartofii
se desVoltă bine. Porumbul dă o recoltă mai slabă. Prin aplicarea îngră-
șămintelor cu reacțiune acidă și a gipsului, prin scăderea nivelului apei
freatice, se poate transforma într’un sol cu calități și mai bune. Legu-
minoasele cultivate cu graminee perene ar aduce către suprafață o par-
te din CO3Ca (în exces), uniformizând și în această privință solul.
7
Stratul accesibil pentru rădăcini este gros de (120 cm), precum și stra-
tul humificat care ajunge până la 80 cm.
Este un sol lutos.
Stratul arabil (0—30 cm) are o structură poligonală, restul profilului
fiind cu o structură îndesată.
Economia de apă a solului este bună; valoarea ei este însă puțin scă-
zută, din cauza structurii poligonale a stratului dela suprafață.
întreg profilul are o reacțiune neutră.
Conținutul în GO3Ga este aproape nedeterminabil.
Complexul adsorbant are valoare și mărime mijlocie, stratul arabil
fiind puțin degradat. Valoarea V crește cu adâncimea.
Sensibilitatea plantelor față de văruire este mijlocie. In medie se re-
comandă 31 q GOsGa/ha.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu N este mică.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu P este mare.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu K este mijlocie.
Este un sol aluvionar vechiu depus din materialul solului brun-roș-
cat de pădure înțelenit, la care încă se recunosc caracterele vechi și prin
valoarea T1, precum și prin coloarea lui roșcată. In stratul superficial,
predomină cationii de H. In prezent aparține tipului înțelenit de soli-
ficare, cu caracterele apropiate de cele ale cernoziomului degradat.
a	fi i	A + B
Are profilul	—
Este un sol bun pentru cultura cartofilor și secarei, care se poate îm-
bunătăți prin Văruire și prin aplicarea solei înierbate. Se recomandă Vă-
ruirea, pentru a împiedeca procesul de degradare început.
143	CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI 31
8	> . ;
Grosimea stratului accesibil rădăcinilor este numai de 90 cm, din cauză
stratului de pietriș ce se găsește la această adâncime. Grosimea stratului
cu humus este de asemenea de 90 cm.	;
Solul arabil este lutos, subsolul, este luto-argilos (20—50 cm), sub
50 cm deVenind tot lutos.
Solul la suprafață are o structură glomerulară, mai jos structura deve-
nind îndesată.	'
Economia de apă a solului este foarte bună.
Reacțiunea întregului profil este slab alcalină.
Solul conține o cantitate destul de mare de GOsGa (4—5%).
Dispune de un complex adsorbant mic dar saturat cu cationi de Ga. n
Valoarea V pe întreg profilul este 100%.
Nu are nevoie de văruire și suportă amendamente acide.	.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu N este mică. ’
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu P este mică.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu K este mare.
Ca și solul descris la 7, acest sol este un sol aluvionar vechiu, care a fost
depus din materialul solului brun-roșcat de pădure, fapt ce se constată
prin recunoașterea în profilul acestuia a caracterelor solului brun-roșcat.
Solul aparține tipului înțelenit de solificare cu profilul încă nedesvoltat
și cu predominarea cationilor de Ca în complexul adsorbant. In ceea ce
privește caracterele lui, acestea îl apropie de cele ale cernoziomului.
Din punct de vedere agricol este un sol potrivit pentru cultura de car-
tofi, secară (eventual orz) care însă are un strat fertil limitat.
9	a
Grosimea accesibilă pentru rădăcinile plantelor este mare (120 cm).
Această grosime crește în spre partea inferioară a pantei. Grosimea stra-
tului cu humus este de 90 cm.	<
Până la 60 cm adâncime, solul este argilos, mai jos fiind luto-argilos.
Stratul arabil are o structură glomerulară, mare dela 24 cm până la 90
cm devine îndesată; mai jos de 90 cm, solul devine astructural. .
Economia de apă a solului este foarte slabă, cu conductibilitate și re-
țineri slabe pentru apă. Această însușire nepotrivită este însă ameliorată
prin structura glomerulară dela suprafață.
întreg profilul are o reacțiune slab alcalină.
Solul conține o cantitate apreciabilă de GO3Ga, care la adâncimea
de 90 cm devine prea accentuată. In sol, se mai observă o slabă acumulare ?
de CO3Na2.
Până la '60 cm, solul are un complex adsorbant puternic, sub această \ '
adâncime, complexul adsorbant are o valoare mijlocie. Valoarea V este
de 100% pe întregul profil.	-	,
N’are nevoie de văruire. Plantele vor fi sensibile la amendamente
cu gips și la cele cu reacțiune acidă.	. '
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu N este mică.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu P este mare.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu K este mare. ,	>
32
IOSIF csap6
144
145	CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI	33
Este un sol format sub Vegetația ierboasă, în complexul căruia (până
la 90 cin) predomină cationii de Ca. Profilul se poate caracteriza în felul
ACâ
următor: —. Cu toate acestea, el trebue considerat ca un cerno-
CCaNa
ziom în formare, stingherit de CO3Ca adus de sus prin eroziune.
Este un sol indicat pentru cultura grâului și orzului; tratarea lui cu
gips este necesară. Pentru a se împiedeca eroziunea, se recomandă și
șanțuirea.	,
10
La acest sol, grosimea stratului accesibil rădăcinilor este subțire (30 cm).
Stratul cu humus, de asemenea, este subțire, fiind tot de 30 cm.
Nu este un sol bun pentru agricultură din cauza celor menționate mai sus.
In unele locuri, roca pe care s’a format solul (calcarul) apare la suprafață.
Este un sol de tipul ințelenit de solificare; el poate fi considerat ca
o rendzină, care în unele locuri prezintă o formă de trecere în spre tipul
abiotic de solificare, adică spre solurile schelete.
Terenul trebue să fie împădurit, din cauza economiei rele de apă a
solului, atât de caracteristică rendzinelor; nu este potrivit pentru niciun
fel de cultură. împădurirea este necesară și pentru a împiedeca eroziunea
progresivă din aceste locuri.
11
Solul are un strat fertil gros de 120 cm și cu un strat de humus de
asemenea gros.
Inafară de stratul dintre 40—70 cm, restul este un sol luto-argilos;
între 40—70 cm, este argilos.
Structura la suprafață este glomerulară ; dela 20 cm în jos, este
îndesată.
Economia de apă este mijlocie; cea foarte slabă, dintre 40—70 cm,
este compensată cu structura glomerulară dela suprafață.
Profilul întreg al solului are o reacțiune slab alcalină.
Inafară de suprafață, solul conține cantități chiar prea mari de GO3Ga.
Intre 40—70 cm, se observă o ușoară acumulare de săruri de Na.
Complexul adsorbant, la suprafață, este puternic; între 40—70 cm,
are valoare mijlocie, iar mai jos Valoarea lui este mică. Cu excepția
suprafeței, unde există un strat puțin spălat, Valoarea V — 100%.
Nu se recomandă văruirea, în niciun caz.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu N este mică.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu P este mijlocie.
Sensibilitatea plantelor față de- îngrășăminte cu K este mare.
Este un cernoziom format sub vegetația ierboasă pe un sol vechiu
de aluviune, cu o slabă acumulare de CO3Na2.	*
Complexul adsorbant este saturat cu cationi de Ca ; are profilul următor:
A! ' '
A2CaNa
A2Ga
CCa
Este un sol bun pentru cultura de grâu și orz; cultura porumbului,
în anii secetoși, nu este indicată. Prin aerisirea stratului dintre 40-—-70 cm,
poate deveni un sol cu calități și mai bune.
12
Stratul accesibil plantelor este gros de 120 cm. Stratul cu humus
este gros de 80 cm și se continuă într’o nuanță mai slabă, până Ia adâncimea
de 129 cm.
Până la adâncimea de 80 cm, e un sol luto-argilos, care la adâncimi
mai mari devine lutos.
Stratul arabil are o structură glomerulară, care dela 20 cm în jos este
îndesată, devenind apoi sub 80 cm fără structură.
Economia de apă a solului este mijlocie.
Reacțiunea profilului este slab alcalină.
Gele 4,l°/0 de CO3Ga cresc înspre adâncime, între 90—120 cm ajungând
la 2Oj6°/o.
Până la 50 cm, valoarea T1 este mijlocie; sub această limită, ea devine
mică. Este un sol saturat cu cationi de Ca. Valoarea V pe întreg profilul
este 100°/0.
Sensibilitatea plantelor față de amendamentele acide și cele cu gips
este mare.
Sensibilitatea plantelor pentru îngrășăminte cu N este mică.
Sensibilitatea plantelor pentru îngrășăminte cu P este mică.
Sensibilitatea plantelor pentru îngrășăminte cu K este mică.
Este un sol care aparține tipului înțelenit de solificare, format sub
influența vegetației ierboase pe o Veche aluviune, caracterizat prin pro-
ACa '	.	'
filul:----•. Prezența Ga-lui a întârziat desvoltarea solului, din care cauză
CCa
profilul acestui sol ne reamintește de acela al solurilor castanii sau brun-
deschise de stepă. De fapt, este un cernoziom în desvoltăre.
Pentru cultura de grâu, orz și porumb, este foarte potrivit.
13
Grosimea stratului ce stă la dispoziția plantelor este destul de mare
(100 cm). Stratul cu humus, de asemenea, este bine desvoltat (90 cm).
Este un sol luto-argilos.
La suprafață, solul are o structură glomerulară. Intre adâncimea de
20 cm până la 75 cm, aceasta devine îndesată, pentru ca mai jos solul
să fie astructural (fără structură).
Economia de apă pe întreg profilul este mijlocie, ea fiind îmbunătățită
prin structura glomerulară dela suprafață.	«
Reacțiunea solului este slab neutră.
Gantitatea de CO3Ca este variabilă, însă foarte mare.
Valoarea T1 este mică deja dela suprafață și ea descrește cu adâncimea,
devenind foarte mică dela 90 cm în jos. Solul este saturat cu Ga, nepre-
zentând urme de sărăturare.
io
34
I0SIF CSAPO
146
147	CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI	. 35
In loc de văruire, se recomandă întrebuințarea amendamentelor cu
reacțiune acidă și a gipsului. .
Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu N este mare.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu P este mijlocie.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășămintele cu K este mare.
Avem de a face cu un sol de aluviune, care sub influența vegetației
ierboase este pe cale de a se desvolta într’un cernoziom; în complexul
AGa
adsorbant predomină cationii de Ga; profilul -------- ne reamintește
GGa
și aici de solurile brun-deschise de stepă.
Este potrivit pentru cultura de grâu, orz, porumb. Trebue aplicate
amendamente cu reacție acidă și amendamente cu gips. Trebue luate
măsuri pentru a se împiedeca depunerile de noi cantități de nămol, de
către pârâul Gârbului.
17
La dispoziția rădăcinilor, se află un strat de 40 cm grosime. Stratul
cu humus este tot așa de gros.
Este un sol lutos, având la suprafață o structură glomerulară și caro
sub 20 cm devine glomerulară poliedrică.
Economia de apă ar fi foarte bună, dacă n’ar interveni faptul că stratul
fertil este atât de subțire.
Reacțiunea solului este neutră.
Solul nu conține carbonați.
Valoarea T1 este destul de mare.
Sensibilitatea plantelor față de Văruire este mică.
Sensibilitatea plantelor	față	de	îngrășăminte	cu	N	este	mică.
Sensibilitatea plantelor	față	de	îngrășăminte	cu	P	este	mică.
Sensibilitatea plantelor	față	de	îngrășăminte	cu	K	este	mică.
Solul aparține tipului de solificare înțelenit, desvoltat pe aluviune,
care nu se poate desvolta mai departe din cauza stratului subțire, care
îi stă la dispoziție (la 40 cm adâncime se află strate de pietriș). Este un
A
sol spălat, dar încă nedegradat (cernoziom neclesvoltat) — .
C
Pe acest sol, plantele cultivate dau recoltă bună numai în anii ploioși.
Terenul este potrivit pentru a fi transformat în fâneață sau pentru a fi
încadrat în asolamentul cu nutrețuri.
18
Grosimea stratului accesibil rădăcinilor ar îi destul de mare, dacă la
75'—80 cm adâncime n’ar exista o ușoară sărăturare(sărătură clasa I).
Stratul subțire sărăturos ce se găsește între 20—30 cm adâncime, este
străbătut destul de ușor de către rădăcini.
Grosimea stratului cu humus este de 75 cm. Se observă rădăcini des-
voltate până la 70 cm.
Solul, până la adâncimea de 60 cm, este un lut argilos; de aici până
la 80 cm adâncime este lutos, apoi devine din nou luto-argilos; înțr,e
90—100 cm devine un lut foarte nisipos.
Primii 10 cm dela suprafață au o structură glomerulară ; de aici, până
la 75 cm, această adâncime este îndesată, iar restul profilului este prăfuit.
In privința economiei de apă, până la 60 cm adâncime, solul arc
o putere de reținere a apei și de conductibilitate pentru apă mijlocie,
de aici în jos, ea este bună înafară de stratul între 80'—90 cm, unde din
nou este mijlocie. Higroscopicitatea, ceva mai ridicată între 30—40 cm,
ne arată cauza sărăturării dela 20'—30 cm.
Reacțiunea, pe întreg profilul, este slab alcalină.
Conținutul în CO3Ca este mare.
Valoarea T1 este mică și la suprafață, dar ea este 0 sau aproape de 0
între 20'—30 cm, ca și dela 60 cm în jos. Solul este saturat cu catibni de
Ga. Cationii de Na încă n’au nicio influență asupra ascensiunii capilare,
determinată după 5 ore. Sensibilitatea plantelor față de amendamente
cu reacțiune acidă și gips este mare.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu N este mică.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu P este mare.	..
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu K este mică.
Solul se apropie foarte mult de tipul abiotic de solificare, el derivând
dintr’un sol de aluviune, care a început să evolueze sjire cernoziom.
AjCa	\	' ■
Are următorul profil:	AsCa^
. CGaNa
Cartofii și alte plante cu sistem radicular puțin profund se desvolta
destul de bine pe acest sol. Porumbul, pe potecele sărăturoase, merge
destul de slab. Preocuparea principală trebue să fie oprirea sărăturării
prin irigații și prin coborîrea nivelului apei freatice. Paralel cu irigațiile,
trebue să se întrebuințeze și amendamente acide sau gips, pentru a
diminua cantitatea carbonaților și mai ales aceea de CO3Na2. ;
22	' .
Grosimea stratului fertil la acest sol este foarte subțire, căci încă
dela suprafață se constată acumularea de CO3Na2.
Cel mult, stratul dintre 20'—40 cm poate fi considerat ca strat fertil,
unde însă la plantele la care rădăcinile sunt puțin desVoltate, acestea
ajung foarte greu. Grosimea stratului cu humus este de 40 cm.
La suprafață, este un sol luto-argilos; între 20—40 cm, este argilos;
între 40—50 cm, din nou, luto-argilos; iar dela 50 cm în jos, solul este
lutos.
Dela 0'—20 cm adâncime, solul are o structură glomerulară ; iar de aici
în jos este un sol astructural.	.
Economia de apă a solului este rea, mai ales din cauză argilei dintre
20—40 cm adâncime.
io*
36	IOSIF CSAPO	.	 148
149
CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNE/l CLUJ-FLOREȘTI
37
Până Ia 20 cm, reacțiunea solului este slab alcalină ; între 20—40 cm
este alcalină; sub această adâncime, slab alcalină, dar mai aproape.de
cea alcalină.
Conținutul în carbonați este enorm: 40-—50°/0.
Cea mai maro Valoare a lui T* este 20—40 cm (5,94); în restul
profilului, ea este foarte mică. V = 100%. Cationii de Na încă nu influ-
ențează ascensiunea capilară.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu N este mare.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu P este mare.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu K este mică.
Sol format pe o rocă-mamă roșcată, adusă prin apele de eroziune.
Este un sol care trece de la început dela cernoziom spre sărătură. Arc
profilul:
AjCa Na
A3Ga
G Ca Na
Sărătură aparține la cl. I.
Sărăturarea solului trebue să fie împiedecată, pe de o parte prin apli-
carea amendamentelor cu reacțiune acidă și a gipsului, pe de altă parte
prin împădurirea pantelor sudice a dealurilor situate spre Nord de
această porțiune, deoarece aceste pante sudice sunt acelea unde începe
sărăturarea.
27
Având un strat fertil foarte subțire (49 cm), nu este potrivit a servi
ca teren agricol. Trebue împădurit, sau în cel mai rău caz să fie destinat
pentru fâneață.
Este un cernoziom format pe roca-mamă necalcaroasă, cu orizonturile:
A	■	.
—, spălat, fără a fi însă un sol degradat. Aparține deci tipului înțelenit
C
de solificare, care dacă Va fi araț și în viitor, Va trece cu ușurință într’un
sol schelet. '
29
Grosimea stratului utilizabil de către plante este mare (100 cm).
Grosimea stratului cu humus este de asemenea mare: 90 cm.
Stratul arabil (0'—20 cm) este lutos, între 30—50 cm, subsolul este
luto-argilos, iar dela 60 cm în jos este argilos.
Structura la suprafață este poliedrică, iar sub 20 cm este îndesată.
Economia pentru apă pe întreg profilul este mijlocie din cauza stratului
argilos, dând naștere la mai multe scurgeri dela suprafață.
La suprafață, reacția este slab alcalină; iar dela 30 cm în jos, este
neutră.
Conținutul în carbonat de Ga se , apropie de 0.
Valoarea complexului adsorbant este mijlocie. Complexul adsorbant
este nesaturat; ba, chiar dela 50 cm în jos, se pune în evidență o ușoară
degradare a solului.
Sensibilitatea plantelor față de văruire este slabă. Se poate însă
aplica o așa numită văruire de menținere, cu 20 chintale de GO3Ca/ha.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu N este mică.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu P este mijlocie.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu K este mică.
Este un sol brun-roșcat de pădure, înțelenit, păstrând toate caracterele
A | p
acestui tip de sol. Are profilul: ------- ;deci, partea superioară a ve-
B
chiului orizont B este înțelenită și humificată.
Se recomandă văruirea de menținere, pentru ca solul să devină mai
bun pentru cultura grâului. Nu se Va putea evita nici aplicarea solei
înierbate. Prin aceste intervenții, solul se va transforma într’un sol adânc,
bogat în substanțe nutritive, cu o reacțiune slab alcalină.
30
Grosimea stratului fertil este mare. Mumificarea a ajuns până la 60 cm.
Stratul arabil este un lut argilos; între 30—50 cm solul este lutos,
iar dela 70 cm în jos devine argilos.
La suprafață, structura este poliedrică; dela 20 cm în jos, solul capătă
o structură îndesată.
Economia de apă este mijlocie, cu destulă pierdere la suprafață.
Reacția solului este neutră.
Nu conține CO3Ca, într’o cantitate apreciabilă^
Complexul adsorbant are o valoare mijlocie. Solul este puțin degradat,
mai ales la adâncimea de 70 cm. Ga și solul precedent, este pe cale de a
deveni sol cu H.
Se recomandă o văruire de menținere, de 30 de chintale de CO3Ca/ha.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu N este mică.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu P este mijlocie. ■
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu K este mică.
Este un sol brun-roșcat de pădure, înțelenit, păstrând toate caracterele
A l P
acestui sol. Are profilul:—g— ; deci, partea superioară a vechiului, o-
rizont B este înțelenită și humficată.
Văruirea de menținere este recomandabilă, cu scopul ca solul să devină
și mai potrivit pentru cultura grâului. Și aici, trebue aplicat asolamentul
cu ierburi perene. Astfel, și acest șol va deveni un sol adânc, bogat în
substanțe nutritive, cu reacțiunea slab alcalină.
35
Grosimea stratului fertil este destul de mare (100 cm). Grosimea
stratului cu humus este de 60 cm.
Este un sol argilos pe întreg profilul, puțin lutos la suprafață. La
suprafață, are o structură glomerulară compactă; mai jos, aceasta este
îndesată. Dela 100 cm în jos, se găsesc sfărâmături de rocc (tuf dacitic).
38
IOSIF CSAPO
150
151
CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI
39
Economia de apă a solului este foarte slabă, cu conductibilitate slabă
și cu mare forță de reținere pentru apă.
Dela suprafață până la adâncimea de 50 cm, solul are o reacțiune
■slab acidă; între 70—100 cm, reacțiunea este neutră, iar între 100—120
cm este slab alcalină.
Solul nu conține GO3Ga.
Are un complex adsorbant puternic, nesaturat până la 50 cm, dar
și în partea mai inferioară se semnalează o spălare ușoară. In partea
superioară, se constată deci un început de degradare.
Solul are nevoie de văruire, cu o cantitate medie de 47 chintale CO3Ga/ha.
.	. Sensibilitatea plantelor pentru îngrășăminte cu N este mică.
. Sensibilitatea plantelor pentru îngrășăminte cu P este mijlocie.
Sensibilitatea plantelor pentru îngrășăminte cu K este mică.
Aparține tipului înțelenit de solificare, fiind un cernoziom format pe
o rocă-mamă lipsită de GO3Ga.
Ai
La suprafață, este puțin degradat; are profilul: Aa; deci, este un cer-
G
noziom (de tipul cernoziomului nordic).
Este un sol destul de adânc. Insă pe teritoriul luat în întregime, gro-
simea solului variază, scăzând în multe locuri.
Prin Văruire, fertilitatea mare a solului poate fi menținută timp
îndelungat.
40	...	■
Este un sol neproductiv, având GO3Na2 acumulat chiar la suprafață
și având un strat arabil subțire. Numai prin împădurirea pantei, se poate
opri această sărăturare.
De altfel, solul acesta aparține tipului abiotic de solificare. Este o
o	. AGaNa
saratura cu profilul:---------.
GGaNa
43
Grosimea stratului ce stă la dispoziția plantelor este de 100 cm.
Grosimea stratului cu humus este de asemenea de 100 cm.
Este un sol lutos, pe întreaga adâncime a profilului studiat.
Structura solului este prăfuită-glomerulară.
Din cauza începutului de sărăturare și a structurii prăfuite a solului,
economia de apă este slabă, deși după natura lui aceasta ar trebui să fie
foarte bună.
Reacțiunea solului este slab alcalină.
Conținutul în GO3Ga, până la 100 cm adâncime, este potrivit.
Valoarea T1 este mijlocie.
Sensibilitatea plantelor față de văruire Va fi mică.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu N este mijlocie.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu P este mijlocie.
.	Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu K este mică.
Solul aparține tipului înțelenit de solificare, fiind un cernozim, care
AjGa
având profilul: A2GaNa, trece spre tipul abiotic (spre sărăturare), pre-.
GGaNa
zentând azi mai mult caracterele solului brun-deschis de stepă. Sărătu-
rarea e de cl. I.
Prin șănțuire și aplicarea asolamentului cu graminee-perene-legu-
minoase, desvoltarea solului poate fi Influențată într’o direcție bună..
Este un sol potrivit pentru cultura cartofului; însă, el poate fi modificat,
așa încât să devină și mai propriu, în cultura grâului. Mai corespunză-
toare ar fi însă împădurirea.
45
Este o porțiune mică, prezentând acumulări de GO3Na2 pe întreg
profilul și având o prea mare cantitate de CO3Ga. Stratul cu humus este
de 30 cm.
Este un sol schelet, aparținând tipului abiotic de solificare (sărătură
cl. L), care trebue împădurit pentru a se împiedeca eroziunea progresivă.
Grosimea stratului fertil este subțire (40 cm). Grosimea stratului cu
humus este de asemenea mică (40 cm). Sol format pe tufuri dacitice.
Solul este argilos, cu structura glomerulară-poligonală la suprafață
și îndesată între 20—40 cm.
Economia de apă a solului este foarte mică, proprietate influențată
și de faptul că stratul ce stă la dispoziția rădăcinilor este foarte subțire.
Reacțiunea solului este slab alcalină.
Garbonatul de Ga este prezent într'o cantitate foarte mică în acest sol.
Valoarea T1 este foarte mare. Iar dacă solul nu este saturat, totuși,
nu se poate vorbi nici de o degradare.
Necesitatea solului pentru var este slabă. Se recomandă însă o
văruire de menținere: 23 chintale GO3Ga/ha.
Sensibilitatea solului fată de îngrășăminte cu N este mică.
Sensibilitatea solului fată de îngrășăminte cu P este mare.
Sensibilitatea solului fată de îngrășăminte cu IC este mică.
Aparține tipului înțelenit de solificare,
nordic) format pe o rocă-mamă săracă în
fiind un cernoziom (de tip
A
GO3Ga, având profilul: —
In unele locuri, trece spre solurile schelete, acolo unde stratul cu .humus
devine prea subțire și apare la suprafață roca pe seama căreia s’a format.
Este un sol potrivit pentru cultura de cartofi și secară. Ar fi preferabil
să fie transformat în fâneață sau să fie împădurit.	-
55	.
La acest sol, rădăcinile au la dispoziție un strat destul de gros (100 cm).
Grosimea stratului cu humus este de 80 cm.
Este un sol lutos.
iO
IOSIF CSAP6
152
153
CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI
41
Structura lui la suprafață este glomerulară-poligonală ; între 20—80 cm,
aceasta este îndesată, iar sub 80 cm este prăfuită.
Economia de apă a solului este foarte bună.
Reacțiunea solului este neutră.
Solul nu conține CO3Ca.
T1 are o valoare mijlocie. Solul este nesaturat, cu ușoare semne de
degradare.
Se recomandă o văruire de menținere de 22 chintale GO3Ga/ha.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu N este mijlocie
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu P este mijlocie.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu K este mică.
Este un sol brun-roșcat de pădure, înțelenit, originar, aparținând
A+B
tipului podzolic de solificare, având profilul: B
G
Prin văruirea de menținere poate fi transformat într’un sol potrivit
pentru cultura grâului (v. solurile 29, 30).
56
Solul acesta se întinde Sub forma unor petece cu un strat fertil subțire
(cea 60 cm), cu strat cu humus gros de 40 cm.
La suprafață, este un lut nisipos, iar dela 40 cm, este un lut cu o canti-
tate mult ridicată de.GO3Ga (35,9.%;).
Stratul fertil are o structură prăfuită.
Economia de apă, din cauza stratului fertil subțire, este slabă,
Reacțiunea solului este slab alcalină.
Solul conține la suprafață o cantitate prea ridicată de carbonat
de Ca (11,2%’).
Valoarea T1 este foarte mică.
Amendamentele acide și aplicarea gipsului este o necesitate de neîn-
lăturat.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu N este mare.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu P este mare.
Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu K este mică.
Este un sol care aparține tipului abiotic de solificare; un sol-schelet
,... , ACa
cu profilul: -------.
CCaNa
Aceste petece trebue tratate cu amendamente cu reacție acidă, cu
gips; de asemenea, trebue înțelenite.
34/b
Are caracterul solului descris la 34 (ce apare pe hartă), cu deosebirea
că roca-mamă conține CO3Ca. Grosimea stratului humificat variază pe
diferitele porțiuni ale terenului. La suprafață, se poate aplica și aici
văruirea de menținere (rendzină degradată).
CI 17
Este un cernoziom de tipul A/C, cu sensibilitate mijlocie pentru amen-
damente cu Ca, la care sensibilitatea plantelor pentru îngrășăminte de
N este mică, pentru cele de P este mare, iar pentru cele de K este tot
mică.
. III
OBSERVAȚIUNI ASUPRA VEGETAȚIEI
Pentru a caracteriza vegetația factorul principal în formarea solurilor
— am procedat, după cum am amintit și la prezentarea Buletinului
Observațiunilor de Câmp, culegând toate speciile—de pe suprafața de
1 m2 în cazul plantelor ierboase și de pe 16 m2 în cazul vegetației lem
noase — și însemnând și dominanța lor după sistemul Balâzs. 4 .
In ceea ce privește nomenclatura acestor frânturi de fitocenoze, am
renunțat de a o mai da în lucrarea de față, mulțumindu-mă cu aceea a
asociațiilor culturale. In cazul din urmă, m’am conformat principiilor
deja date.
La fiecare profil la care am făcut și observațiunile fitocenologice,
după plantele enumerate voiu da —în paranteză —dominanța (DB) și
bioforma. Bioformele le-am reprezentat în următoarele prescurtări: ;
h (terofite), H (hemicriptofite), G (geofite) HH (helofite), Gh (cha-
mefite), MM (fanerofite-arbori), M (f.-arborași), N (f.-s miarbuști).Ț
La sfârșitul enumerării, am dat suma DB și gradul de acoperire în %.
4*)
Medicago saiiva ass. (Gr. de as. Trifolio-medicagion). Medicago su-
liva L. (4—5,H); Poa? (3—4, ?j. Arenaria serpyllifolia L. (Th) Căpsell >
Bursapasloris (L.) MediK. (1, Th); Trifolium. repens L. (3H); Convolvulus
arvenis L ( 1,H); Myositis arvensis (L) Hill. (1, Th), Glechoina sp. ( 1,? ) ;
Plantago lamceolata L. (+ H); Plantago major L. (1,H).
Suma DB: 25,9.	Gradul de acoperire: 80,93%.
Se remarcă la acest podzol înțelenit prezența gramineelor cu tufa
rară (Pod?) și a leguminoaselor, contribuind ca acest sol să se apropie
de cernoziomul degradat. Leguminoasele (Medicago /., Trifolium r.) nu
chiar un grad mare de acoperire.
5	■
Solanum iuberosum ass. (Gr. de as. Zeelo-Solanion). 16.VI.1949.
Solanum Iuberosum L. (5, Th); Lalhyrus tuberosus L. ( + , H); Con-
volvulus arvensis L. (2, H).	. -
Suma Db: 18,2.	Gradul de acoperire: 56,8%.
*) Cifrele care urmează reprezintă Nr. de ordine al profilului de sol, cu descrierea
vegetației.
155	■ CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI	43
IOSIF CSAPO	154
6
Zea Mays ass. (Gr. de as. Zeelo-Solanion) 16. VI.1949.
Zea Mays L. (3, Th)';, Equisetum arvense L. (4-, G); Selaria sp. (±1,
Th); Lalhyrus luberosus L. (±1, H); Convolvulus arvensis L. (1, H).
Suma DB: 6,2.	Gradul de acoperire: 19,3%,
Desvoltarea mai slabă a porumbului se explică prin timpul nefavo-
rabil din anul trecut.
7
Zea Mays ass. (Gr. de as. Zeelo-Solanion) 16.VI. 1949.
Zea Mays L. (2, Th); Selaria sp. (±1, Th); Chenopodium album L. (±1,
Th); Capsella B-. p. (L.) Medik. (i, Th); Phaseolus vulg. L. (1, Th);
Convolvulus arvensis L. ( + , H).
Suma DB: 4,4.	Gradul de acoperire: 13,7%.
Planta cultivată, de asemenea, nu s’a desvoltat din cauza timpului
nefavorabil.
9
Avena saliva (cons. a asociației Secalelo-Trilicelum Gr. de ass. Seca-
linion medioeuropeum). 17.VI.1949.
Avena saliva L. (4—5, Th); Vicia saliva L. (4—5, Th); Fagopyrum
Convolvulus (L.) H • Gross ( + , Th); Chenopodium album L. (i, Th);
Sinapis arvensis L. (2, Th); Bifora radians M. B. (i, Th); Convolvulus
arvensis L. (2, H).
Suma DB: 28,6.	Gradul de acoperire: 89,3%.
Și aici, ca și la fitocenoza precedentă, predomină terofitele (un singur
gen’: Convolvulus H). Nu avem niciun indiciu pentru ușoara sărăturare
dela 90 cm în jos.
10
Avena saliva cons. a asociației: Secalelo-Trilicelum (Gr, de ass.
Secalinion medioetiropeum) 17.VI.1949.
Avena saliva L. (4, Th); Vicia saliva L. (4—5, Th); Fagopyrum Con-
volvulus (L.) 14. Gross ( + , Th); Chenopodium hybridum L. ( + , Th);
Sinapis arvensis L. ( + , Th); Reseda lulea L. (1, H); Bifora radians M.
B. (±1, Th); Convolvulus arvensis L. (3—4, H); Cerinthe minor L. (iH).
Suma DB: 28,3.	Gradul de acoperire: 88,4%.
Plantele, în general, corespund acelora din fitocenoza precedentă,
deși solul este cu mult mai subțire. Reseda 1 ne reamintește numai această
proprietate nefavorabilă a solului.
11
Zea mays ass. (Gr. de as. Zeelo-Solanion) 17.VI.1949..
Zea mays L. (4,Th); Selaria sp.? (1, Th); Chenopodium album L.
(4:1,Th); Convolvulus arvensis L. (5/5—6, PI).
Suma DE: 29,5.	Gradul de acoperire: 92,1%.
12
Zea Mays ass. (Gr. de as. Zeelo-Solanion) 17.VI.1949.
Zea Mays L. (4—5, Th); Selaria sp. (il, Th); Convolvulus arven-
sis L. (4, II).
Suma Db: 20,5.	Gradul de acoperire: 64%.
Și aici, ca și la fitocenoza precedentă, marea răspândire a speciei
Convolv. arvensis estb în strânsă legătură cu solul mai greu (luto-argilos).
13
Zea Mays ass. (Gr. de as. Zeelo-Solanion) 17.VI.1949.
Zea Mays L. (4, Th); Agropyron repens (L.) Beauv. (+, G); Sinapis
■arvensis L. (+, Th); Convolvulus arvensis L. (3,14); Galium sp. (+,?).
Suma Db : 12,6.	Gradul de acoperire: 39,3%.
14
Arrhenalherum elatius (L.) M. et. K. (±1, H); Koeleria gracilis Pers,
•(i, 14); Fesluca sulcata (Hack.) Nym. (5/5—6, H); Lolium perenne
L. (i, H); Arenaria serpyllifolia L. (i, Th); Medicago lupulina L.
(4-, Th); Onobrychis viciifolia Scop. (2, H); Salvia pratensis L. (1, 14);
Thymus glabrescens Wild. (l,Ch); Planlago media L. (±1, 14); Knaulia
arvensis (L.) Goult. (1, H); AchilleaMillefolium var. collina Becker (4-, H).
Suma Db: 27,0.	Gradul de acoperire: 84,3%.
Dintre aceste specii, numai Medicago 1. e Th și Thymus g. o Ch.
.Restul e 14.
Dominanța cea mai mare o are Fesluca sulcata. Și dacă înșirăm speciile
caracteristice locurilor uscate: Fesluca s.; Onobrychis v.; Thymus gl.;
Koeleria gr.1, Medicago l. \ Achillea c.; Arenaria serpyllifolia'—este evi-
dent, că această pajiște reprezintă de fapt o trecere între faza da matu-
ritate și aceea de bătrânețe a pajiștelor.
Solul studiat prezintă o ușoară acumulare de CO3Ca la suprafață și
prezintă caracterele cernoziomului format pe aluviune. Cantitatea de
humus în stratul dela suprafață este încă destul de mare (9,34%), ceea
ce ne arată că începutul fazei de îmbătrânire nu este încă prea îndepărtat.
Dealtminteri, prezența speciei Arrhenalherum, e. semnifică și ea acest
lucru.
15	18.VI.1949.
Equisetum arvene L. (il, G); Briza media L. (il, 14); Fesluca pra-
lensis Huds. (3, H); Planlago sp. (il, ?); Medicago lupulina L. (3, Th);
Trifolium pratense L. (4, H); Lysimachia Nummularia L. (i, Ch); Prunella
vulgaris L. (1, 14); Achillea Millefolium L. non tipica ! (4, 14); Chrysan-
ihemum Leucanthemum Wild. (1, 14); Leonlodon hispidus L.? (1, H).
Suma Db : 28,7.	Gradul de acoperire: 89,6%.
Dominanța cea mai mare (și gradul cel mai mare de acoperire) le au:
Trifolium pratense, Fesluca prat. și Medicago lupulina. Această pajiște
se află sub dominanța gramineelor cu tufa rară, deși acestea se desvoltă
44
IOSIF CSAPO
156
157	CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI
45
pe un sol destul de puțin adânc; solul încă n’are caracterele complete
ale cernoziomului: fiind aluviune, sub această vegetație solul trebue con-
siderat ca un cernoziom în formare.
18	20.VI.1949.
Bela vulgaris f. allissima ass. (Gr. de as. Zeelo-Solanion);
Beta vulgaris f. allissima Rossig (5, Th) ;? o graminee (+, ?); Che-
nopodium album L. (±1, Th); Amaranlus relroflexus L. (1, Th); Veronica
byzaniina (S. et Sm.) Mazz. ( + , Th).
Suma Db : 17,9.	Gradul de acoperire: 58,1%.
Indiv. de ass. este reprezentat prin plante Th.
19	20.VI.1949.
Fesluca pseudovina Hack (5, H); Fesluca pralensis Huds. (±1,H);
Dianthus carlhusianorum L. ( + , H); Medicago falcala L. (3, H); Trifolium
repens L. (4-, H); Salvia pralensis (L./2, H); Thymus glabrescens Wild.
(3, Ch); Achillea Millefolium L. (1,H).
Dominanța cea mai mare o au: Feslucapseudovina, Medicago falcala,
Thymus gl.
Suma Db : 27,9.	Gradul de acoperire: 87,1%.
Fesluca pseudovina, Medicago falcala, Thymus glabrescens ne arată că
și la această pajiște, trecerea dela faza de maturitate spre aceea de bătrânețe
se face sub dominanța gramineelor cu tufa deasă Fesluca pralensis
este o rămășiță a pajiștei acoperită cu vegetația cu tufa rară. Solul este un
cernoziom format pe aluviune.
20	23.VI.1949.
Thuidium sp. (4—5, ?); Fesluca pseudouina Hack. (4—5, H);
Polenlilla arenaria Borkh. (1, H/Ch); Medicago falcala L. ( + , ±1, H);
Euphorbia Cyparissias L. (2, H); Convolvulus arvensis L./( + , H); Plantago
media L. (2, H); Achillea Millefolium L. ( + , H).
Suma Db : 30,1.	Gradul de acoperire:. 94%.
In apropiere: Thymus glabrescens Wild. (Ch); Helianthemum ovalum
(Viv.) Dun. (N); Erysimum campeslre L. (H).
Avem aici o rendzină formată sub gramineele cu tufa deasă, repre-
zentând, de asemenea, o trecere dela faza de maturitate spre aceea de
bătrânețe. De fapt, solul este o trecere între rendzină și cernoziom. Pro-
filul și diagrama caracteristică tipului de solificare înțelenit se recunoaște
cu ușurință. Din cauza cantității mari de CO3Ca (13% la suprafață și
24,5 la 70 cm adâncime), se explică de ce am considerat acest sol ca o fază
de trecere între rendzină și cernoziom.
giutn campeslre L. (2, H); Teucrium monianum L. (1, Ch); Thymus bra:-
chyphyllus Opiz. (2, Ch).
Suma Db : 18,0.	Gradul de acoperire: 56,2%.
In apropiere: Cylisus nigricans, Teucrium monianum, Thymus bra-
chyphyllus.
Sol cu o grosime de 40 cm și cu un început de sărăturare. Gramineele
cu tufa deasă sunt înlocuite prin Carex humilis. Faza de bătrânețe a
pajiștei se apropie mult. Toate speciile cresc sau pe coline aride sau pe
calcar. Acumularea sărurilor nutrivite se întâmplă la suprafață; solul
devine sărac în humus (în comparație cu solul « 20» cantitatea de humus
scade dela 13,94 la 6,83%). începe predominarea factorilor abiotici de .
solificare.
22
23.VI.1949.
Zea Mays (ass. Gr. as. Zeelo-Solanion).
Zea Mays L. (3—4, Th); Setarial (± 1, Th); Sinapis arvensis L.( ± 1,
Th); Convolvulus arvensis L. (1, H).
Suma Db: 8.	Gradul de acoperire: 25%.
Loc sărăturos, pe care buruienile se desvoltă destul de slab. Prin
gradul de acoperire, n'am putut exprima exact slaba desvoltare a plan-
telor de pe acest teren.
24
24. VI. 1949
Phleum ambiguum Ten. (4, H); Koeleria gracilis Pers. (± 1, H); Bra-
chypodium pinnalum (L.) Beauv. (± 1, H); Polenlilla arenaria Borkh.
(3, H/ Gh); Sanguisorba minor Scop. (1, H); Medicago falcala L. (± 1,,
H); Astragalus Onobrychis L. (±1, H); Polygala major Jacq. (± 1,
H); Euphorbia Cyparissias L. (2, H); Eryngium campeslre L. (I, H);
Pimpinella saxifraga L. (1, H); Thymus brachyphyllus Opiz (± 1,'
Ch); Achillea Millefolium L. (1, H); Tragopogon orientalis L. (±1, H) ;
Hieracium Bauhini Bess. (±1, H).
Suma Db : 22,0.	Gradul de acoperire: 68,7%.
Este o rendzină, în faza de trecere spre sărăturare, cu o cantitate de
humus de 8,94%. Și dacă aici, însă, nu se reliefează rolul gramineelor
cu tufa deasă, trebue să considerăm acest sol ca provenit totuși sub in-
fluența lor; deopotrivă, trebue să considerăm că pajiștea face parte tot
din pajiștele care asigură trecerea între faza de maturitate și aceea de bătrâ-
nețe. De altfel, înafară de Brachypodium p, Euphorbia c. (?); Achillea
millefolium toate speciile sunt caracteristice locurilor uscate, pietroase
sau calcaroase. Rendzină este produsă de către aceste plante, dar începe
predominarea factorilor abiotici de solificare, care se manifestă prin
acumulare de săruri de Na.
21
23.VI.1949.
24.VI.1949.
Carex humilis Leyss. (4, G); Polenlilla arenaria Borkh. (2,/Gh);
Astragahis Onobrychis L. (1, H); Euphorbia Cyparissias L. (2, H); Eryn-
Fesluca pseudovina Hack. (2, H); Polenlilla arenaria Borkh.
(4, H/ Gh); Medicago lupulina L. (1, Th); Thymus glabrescens Wild.
159	CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI 47
46
IOSIF CSAPO
168
——‘-------------------------------------------—/-----------------— ----—
(4, Ch); Plantago media L. (3, H); Achillea collina Beck. (1, H); Leon-
todon hispidus L. (± 1, H).
Suma Db : 24,5.	Gradul de acoperire: 76,5%.
Este un sol brun-roșcat de pădure, înțelenit, unde pajiștea de graminee
a ajuns la faza de maturitate; în stadiul actual ea trece spre faza de bă-
trânețe.
26
Strat arbustiv:
Quercus sessiliflora Salisb. (4, MM ;M).
Suma Db : 8. Gradul de acoperire: 25%.
Strat ierbaceu:
Poa pratensis L. (4, H); Fragaria vesca L. (-j-, H); Hypericnm per-
foratum L. (1, H); Cynanchum Vincetoxicum (L.) Pers. (1, H); Myosolis
arvensis (L.) Hill; (-|-, Th); Veronica arvensis L. (+, Th); Campannla
persicifolia L. (+, H); Campannla patula L. (+, 14);
Suma Db: 11.	Gradul de acoperire: 34,3%.
Podzolul profilului 26 s’a format sub un Quercetum sessiliflorae (pădure
mezofilă). In momentul ridicării probei, această pădure era deja tăiată,
putându-se înregistra un proces accentuat de înțelenire. In vegetație s’au
strecurat și elemente străine, ca Poa pr., Veronica arvensis, Myosolis
arvensis.
28	2.VIL1949.
Pe sol brun-roșcat de pădure, în curs de distrugere: Festuca sp. (cu
tufa deasă, 4, H); Polentilla arenaria (H / GH); Thymus Serpyllum (Gh);
Plantago media (H); Achillea Millefolium (H).
Este evidentă și aici Instalarea gramineelor cu tufa deasă, în urma
cărui fapt profilul solului, păstrând caracterele exterioare ale solului
brun-roșcat de pădure, arată și urmările transformării ivite de pe urma
instalării gramineelor.
30	4.VII.1949.
Solanum tub.-Zea mays ass. (Gr. de as. Zeelo-Solanion).
Zea mays L. (3, Th); Solanum Iuberosum L. (3, Th); Setaria? (+,
Th), Sinapis arvensis L. (+, Th); Phaseolus vulgaris L. (2, Th); Con-
volvulus arvensis L. (1, H).
Suma Db: 11,4.	Gradul de acoperire: 35,6%.
înafară de Convolvulus toate sunt elemente Th.
31	4.VII.1949.
Koeleria gracilis Pers. (5—6, H); Dianlhus sp. (4-, H?); Medicago
falcala L. (2, H); Convolvulus arvensis L. (+, H); Salvia pratensis L.
(2, H); Thymus glabrescens Wild. (-J-, Gh); Plantago media L. (4-,
H); Asperula cynanchica L. (± 1, H); Knaulia arvensis (L.) Coult. (+, H),
Achillea collina Beck. (2, H).
Suma Db: 31,5.	Gradul de acoperire: 98,4%.
Pe un sol brun-roșcat de pădure vechiu, după înțelenire, s’a ajuns
până la stadiul de trecere dintre faza de maturitate și aceea de bătrânețe.
Fitocenoza figurează o pajiște de graminee cu tufa deasă, reprezentată
prin bioforme II (înafară de Thymus g.); solul se află însă într’un stadiu
de distrugere de pe urma eroziunii și a sărăturării; totuși gradul de
acoperire al acestei pajiște este aproape 100%.
32
4.VII.1949.
Strat arborescent:
Quercus sessiliflora Salisb. (5, MM); Belula pendula Roth (2, MM).
Suma Db : 18.	Gradul de acoperire: 56,2%.
Strat arbustiv:
Primus spinosa L. (2, M).
Suma DB: 2.	Gradul de acoperire: 6,2%.
Strat ierbaceu:	«
Genista elata (Mnch.) Wender (2, Nr. Gh.); Agroslis lenuis Sibth.
(5, H); Fragaria sp. (±1, H); Trifolium repens L. (1, H); Prunella vul-
garis L. (+, H); Plantago media L. (+,'H); Galium venim L. (±1, H);
Campannla palula L. (+, H); Achillea pannonica Scheele (4,H); Chry-
santhemum Leucanthemum L. (+, PI).
Suma Db: 28,8.	Gradul de acoperire: 90%.
Solul este un podzol (în faza de trecere spre solul brun-roșcat de pădure)
format sub o pădure mixtă de Quercus s. și Belula p. în creștere, unde
însă vegetația ierboasă a ajuns în faza de maturitate {Agroslis t.). Odată
cu creșterea pădurii, de sigur că desvoltarea pajiștei Va fi stingherită.
6.VII.1949.
Strat arborescent *
Quercus Robur L. (3, MM); Carpinus Betulus L. (4, MM); Tilia cor-
data? (1, MM).
Suma DB: 13.	Gradul de acoperire: 40,6%.
■Strat arbustiv *
Carpinus betulus L. (+ MM—M); Crataegus sp. (± 1, M).
Suma Db: 1.	Gradul de acoperire: 3,1%.
Strat ierbaceu:
Poa annua L. (2, Th); Fesluca sp. (2, H); Lolium perenne L. (3, H);
Polygonum aviculare L. (± 1, Th); Fagopyrum Convolvulus L. H. Gross.
(-1-, Th); Stellaria media (L.) Vili. (+, Th); Ceraslium caespilosum
Gilib. (± 1, Th); Melandryum album Garcke ( -|-, Th); Viola hirta
L. (+, H); Galeopsis Tetrahit L. (+, Th); Ballota nigra L. (± 1, H?);
Veronica officinalis L. (±1, Gh); Plantago lanceolata L. (±1, H); Leon-
todon aulumnalis L. (±, H).
Suma Db: 10,7.	Gradul de acoperire: 33,7%.
Este un sol brun-roșcat de pădure, format sub o pădure mixtă (de
Quercus R.; Carpinus Betulus), unde însă stratul ierbos este format în
mare parte din plante foarte comune—buruieni, reprezentând faza de
tinerețe a procesului de înțelenire.
IOSIF CSAPO
1G0
35	6. VIL 1949.
Zeci Mays ass. (Gr. de as. Zeelo-Solanion).
Zea Mays L. (4, Th); Selaria sp. (3, Th); Chenopodium album L. (± 1,
Th); Lalhyrus luberosus L. (±1, H); Convolvulus arvensis L. (3, H).
Suma Db’. 17,0.	Gradul de acoperire: 53,1%.
Solul este un crenoziom pe cale de degradare.
37	8.VIL1949.
Strat arbustiv:
Viburnun Lantana L. (4, M); Roșa sp. (2, M).
Suma D»: 10.	Gradul de acoperire: 31,2%.
Strat ierbaceu:
Hylocotnium sp. (2, ?); Graminea? (±1, ?); Fesluca sulcata (Hack.)
Nym. (4, H); Lepidium campeslre (L.) R. Br. (4-, Th); Glechoma hede-
^râcea L. (± 1, Ch); Ballola nigra L. (1, ± 1, H); Veronica orchidea Gr.
(i 1,H); Planlago media L. (± 1, H); Arlemisia Absinlhium L. (4-, Ch).
Suma DB: 13,9.	Gradul de acoperire: 43,4%.
Este un sol brun-roșcat de pădure, pe cale de distrugere, tufișul de pe
el este o mărturie Veche a existenței pădurii, iar cele câteva buruieni
reprezintă faza de tinerețe; acestea, până ce marea desvoltăre a gra-
mineelor cu tufa deasă (Fesluca sulcata) ne arată că pajiștea, destul de
deschisă, se afla deja în stadiul de trecere dela faza de maturitate la
aceea de bătrânețe. In această fitocenoză nu s’a cules nicio plantă legu-
minoasă, deși faza de desvoltăre a pajiștei, precum și prezența GO3Ga
la adâncime mică, ne-ar indica acest lucru.
38	8. VII. 1949.
Agropyron intermediara (Host) Beauv.; Cenlaurea micranlhos, Gmel.
Pe un sol-schelet, de tip abiotic de solificare.
40	9. VII. 1949.
Zea Mays ass. (Gr. de as. Zeelo-Solanion).
Zea Mays L. ( ± 1, Th); Graminea (4-, ?); Sinapis arvensis L. (4-, Th);
Coronilla varia L. (4-, H); Onobrychis viciaifolia Scop. (±1, H);
Convolvulus arvensis L. ( ± E H).
Suma DB: 2,1.	Gradul de acoperire: 6,5%.
Pe un sol-schelet, cu început de sărăturare, cu strat fertil subțire și
cu un conținut ridicat de C03Ca, unde fitocenoza este neîncheiată, unde
porumbul aproape nedesvoltat, și unde Onobrychis v. ne semnalează
prezența C03Ca.
41
9.VII.1949.
Fesluca rubra L. (5, H); Filipendula hexapelala Gilib X/X (1,
II); Trifolium monlanum L. (3, H); Trifolium pratense L. (2, H); Lotus
•corniculatus L. (±1, H); Helianlhemum ovatum (Viv) Dum. (4-1,
161	CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI 49
Nr. Ch); Belonica officinalis, (1, H); Galium verum L. (± 1, H); Chrysan-
Ihemum Leucanthemum L. (4-, H); Cenlaurea austriaca X Jacea (4~, H).
Suma Db : 25,9.	Gradul de acoperire: 80,9%.
Reprezintă un sol brun-roșcat de pădure, înțelenit, unde pajiștea de
graminee a ajuns în faza de maturitate (Fesluca rubra !). Profilul chiar
exprimă această fază de trecere între solul brun-roșcat și cernoziom.
42	9. VIL 1949.
Strat arborescent:
Quercus Robur L. (3, MM); Carpinus Belulus L. (3, MM);
Suma DB: 8.	Gradul de acoperire: 25%.4
Strat arbustiv:
Acer campeslre L. (±1, MM-M).
Suma Db: 0,5,	Gradul de acoperire: 1,5%.
Strat ierbaceu:
Carex tomentosa L. (1, H), Fagopyrum Convolvulus (1,) H. Gross
•(2, Th); Trifolium sp. (4-, ?); Vicia telrasperma (L.) Schreb. (± 1, Th);
■Galeopsis Tetrahit L. (2, Th).
Suma Dr : 5,7.	Gradul de acoperire: 17,8%.
Pe un podzol înțelenit, care s’a format pe această pădure mixtă, și
în care, cel puțin pe locul săpării profilului, înțelenirea este primul stadiu,
reprezentat mai ales de buruieni.
47	.	13. VII. 1949.
Strat arborescent :
Fagus silvaiica L. (3, MM); Acer cămpeslre L. (4, MM).
Suma Db: 12.	Gradul de acoperire: 37,5%.
Strat arbustiv:
Quercus sessiliflora Salisb. (1, MM-M); Carpinus Belulus L. (1,
MM-M); Corylus Avellana L. (1, M); Cralaegus sp. (1, M).
Suma DB: 4.	Gradul de acoperire : 12,5%
Strat ierbaceu:
Brachypodium siluaticum (Huds.) R. et Sch. (1,H); Carex montana
L.(4-5,H) Ranunculus polyanthemos L. (1, H); Fragaria collina Ehr. (2, H);
Trifolium sp. (2, ?); Euphorbia Cyparissias L. (1, H); Aslranlia major
L. (2, H); Slachys officinalis (L.) Trevis. (1, H).
Suma DB: 22.	' .	Gradul de acoperire; 68,7%.
Sub acest făget se formează o rendzină, cu profilul caracteristic rend-
zinelor.
48	13.VIL1949. :
Strat arborescent:	,
Quercus sessiliflora Salisb. (4-5, MM); Carpinus Belulus L. (± 1, MM)';
Primus avium L. (± 1, MM); Acer plalanoides (1, MM).
Suma DB : 14.	Gradul de acoperire: *43, 7%.
Strat ierbaceu:
Calamagrostis arundinacea (L.) Roth. (4, G); Sedam maximum (L,
Krock. (1, H); Fragaria vesca L. (±1, H); Genista elata (Mnch.) Wende r
<	■ n ■

50	IOSIF CSAl’6	162
(-)-N. r. Gh); Trifolium medium L. (1, H); Lalhyrus niger (L.) Bernh.
(1,4); Hypericum perforaium L. (-)-, H); Chamaenerion angustifolium (L.)
Scop,.(+, H); Satareja vulgaris (L.) Fritsch (1, H); Veronica officinalis L.
(4, Gh); Campanula persicifolia L. (+, H).
Suma Db : 21,3:	Gradul de acoperire: 66,5%.
Sub influența acestei păduri de Quercus sessiliflora, destul de înțele-
nită, s’a format un podzol.
49	13.VII.1949,
Strat arborescent:
Quercus sessiliflora Salisb. (4, MM); Carpinus Belulus L. (4-5, MM);
Tilia cordata Mill. (3-4, MM)
Suma Db: 26:	Gradul de acoperire: 81,2%,
Strat arburstiv;
Cralaegus sp. (+, M);
Suma Db : 0,2.	Gradul de acoperire: 0,6%,
Strat ierbaceu:
Daclylis glomerulo. L. (± 1, H); Convallaria majalis L. (+,G) La-
lhyrus niger (L.) Bernh. (+, H); Galium Schullesii Vest. (-H H); Cam-
panula patula L. (+, H); Lapsana communis L. (-(-, Th).
Suma Db : 1,5.	Gradul de acoperire : 4,6 %..
Sub această pădure mixtă, al cărei strat ierbos nu este caracteristic
(atât în acest patrat, ca și în notarea precedentă), s’a format un podzol
.destul de tipic.
50	14.VII.1949.
Strat arborescent:
Carpinus Belulus L. (4, MM); Tilia cordata Miil. f. major Spach (3, MM);
Suma Db : 12.	Gradul de acoperire: 37,5 %.
Strât arbustiv * '
Carpinus Belulus L. (1, MM-M); Acer campeslre L. (1, MM-M);
Suma DB : 2.	Gradul de. acoperire: 6, i %.
Strat ierbaceu.
Daclylis glomerata Roth (±H); Fesluca rubra L. (3-4, H); Bromus
commulalus Schrad. (±, Th); Lolium perenne L. (4, H); Banunculus
polyanthemos L. (-|-,H); Capsella B.~p. f. inlegrifoliaDC. (± 1, Th); Tri-
folium repens L. (2, H); Trifolium pratense L. (3, H); Geranium sp.? (+, ?);
Prunella vulgaris L. (4-, H); Veronica prosteala L. (+,H); Plantago media
L. (2-3, K); AchilleaMillefolium L. (1, H); Cenlaurea austriaca'Willd. (+,H).
Suma Db : 26,5.	Gradul de acoperire: 82,8 %.
Sub această pădure mixtă s’a format un sol brun-roșcat de pădure pe
aluviuni. Stratul ierbos conține unele plante tipice ale fazei de maturitate
a pajiștelor (Daclylis gl., Lolium perenne, Trifolium pratense, Ttrifolium
repens).
51.	14.VII.1949.
Triticum aeslivum cons. a as. Secaleto-Triticetum (Gr. de as. Seca-
linion medioeuropaeum).
A '
163	CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI	51
Triticum aeslivum L. (5-6, Th); Polygonumlapalhifolium L. (±,Th);
Fagopyrum Convolvulus (L.) H. Gross. (1, Th); Chenopodium album
L. (+,Th); Convolvulus arvensis L. (+,H); Galeopsis Telrghil L. (%, Th);
Veronica byzantina (S. et Sm.) Mazz. (1, Th); Galium Iricorne With,
(+, Th); Sonchus arvensis L. (+, G).
Suma Db: 27,5.	Gradul de acoperire: 85,8 %.
Sub această vegetație, se găsește un cernoziom cu un strat fertil sub-
țire (în trecere spre solurile schelete).
52	14.VII. 1949.
Strat arborescent:
Quercus sessiliflora Salisb. (3, MM); Carpinus Belulus L. (5, MM).
Suma Db : 20.	Gradul de acoperire: 62,5 %.
Strat arbustiv:
Quercussessiliflora Salisb. (± 1, MM-M); Carpinus Belulus L. (2. MM-M);
Populus Iremula L. (+, MM-M).	•	:
Suma Db: 2,7.	Gradul de acoperire: 8,4 °!a.
Strat ierbaceu:
Poa nemoralis L. (-)-, H); Carex digitala L. (4-,H); Fagopyrum Con-
volvulus (L.) H. Gross (+, Th); Moehringia trinervia (L.) Clairv. (+>Th);
Cardaminopșis arenosa (L.) Hay. (%, Th); Viola silveslris Lam., (%, Th);
Carum Carvi L. (-% Th) ;Ajuga genevensiș L. (Ț-, H); Veronica chamaedrys
L. (+, Ch); Veronica officinalis L. (+,H); Galium Schullesii Vest. (-f-, H).
Suma Db: 2,2,	, Gradul de acoperire: 6,8 %.
Și sub această pădure mixtă, pe cale de înțelenire, s’a format un podzol
cu un orizont B foarte subțire.
53	14. VII. 1949.
Andropogon Ischaenium L. (+, H); Carex humilis Leyss. (3, G); An-
ihericus ramosum L. (-]-, G); Adonis vernalis L. (± 1, H); Polenlilla
arenaria Borkh. (2, H/Ch); Medicago falcala L. (2, H); Euphorbia Cypa-
rissias L. (1, H); Teucrium monianum L. (2, Gh); Salvia pratensisl (1, H);
Thymus sp. (2, CH); Plantago lanceolala L. (1, H); Asperula cynanchica
L. (2, H); Hieracium Bauhini Bess. (1, H).
Suma Db: 18,9.	Gradul de acoperire: 59; %.
Sub vegetația de mai sus (Caricetum humilis), care reprezintă plantele
caracteristice dominanței gramineelor cu tufa deasă și faza de trecere
între aceea de maturitate și bătrânețe, s’a format un sol care face trecerea
între rendzină și tipul abiotic cu tendințe de sărăturare.
54	15. VII. 1949.
Strat arborescent :
Quercus sp. (5, MM).	.	-
Suma Db: 16.	Gradul de acoperire; 50
Strat arbustiv:
Carpinus Belulus L, (+ 1. MM-M).
Suma. DB: 0,5.	Gradul de acoperire: 1,5 %.
Strat ierbaceu:
52
IOSIF CSAPp
164
Pleridium aquilinum (L.) Kuhn. (+, G); Carex tomenlosa L. (3, H);
Silehe nulans L. (±1, H); Sedam maximum (L.) Krock (+, H); Trifolium
sp. (2, ?); Anlhriscus silvesler (L.) Hoffm. (-p, H); Salurejăl (■—?); Hie-
racium leoicaule (± 1, H).
Suma DE: 7,8.	Gradul de acoperire: 24,3 %.
Sub această pădure de stejar, cu o înțelenire într’o măsură foarte
mică, s’a format un sol care este o trecere dela solul brun-roșcat de pădure
la podzol.
.	55	16. VIL 1949.
Zea Mays-Bela vulg. ass. (Gr. de ass. Zeelo-Solanion).
Zea Mays L. (4-5, Th); Beta vulgaris L. (2, Th); Lathyrus tuberosus
L. (2, H).
Suma DB: 16.	Gradul de acoperire: 50 %.
In apropiere: Agropyron repens (L.) Beauv. (G), Chenopodiutn album
L (Th); Consolida segelum (Lam.) S. F. Gray. (Th); Convolvulus arvensis
L. (H).
Pe un sol brun-roșcat de pădure înțelenit.
56	16.VII.1949:
' Zea Mays-Solanum Iuberosum ass. (Gr. de as. Zeelo-Solanion).
\ Zea Mays L. (3, Th); Solanum Iuberosum L. (3, Th); Chenopodiutn
album L. (—, Th); Convolvulus arvensis L. (±1, H).
Suma DB: 8,7.	Gradul de acoperire: 27,l°/0.’
Gradul de acoperire mic și desvoltarea slabă a plantelor ne arată aici
începutul predominanței proceselor abiotice de formare a solului.
.) . ■	'' IV.
' CONCLUZIUNI GENERALE REFERITOARE LA SOLURILE REGIUNII
V.A..	'	' STUDIATE
■ i Rezumând datele referitoare la porțiunea de teren Cercetată, se poate
co.hstata, luând în considerare relieful, că avem de a face cu trei zone ce
se pot delimita clar și anume:
1)	regiunea aluvionară, cu depozitele aluvionare ;
2)	platourile, pantele cu expoziția nordică ; și
3)	pantele cu expoziția sudică a dealurilor și munților.
In zona aluvionară și pe platouri ■ găsim soluri incomplet formate,
chiar și în prezent; aceasta nu numai din Cauza Someșului, dar mai ales
din cauza eroziunii progresive din regiunea de dealuri și munți, ale cărei
sedimente se acumulează și actualmente în vale. Apoi, găsim și soluri
formate, sau cel puțin cu un caracter de formare, imprimat, pe baza căruia
acestea se pot încadra în tipurile de soluri existențe.	’ .
Culmile de dealuri și pantele nordice sunt acoperite — îh general — de
păduri și soluri podzolite sau brun-roșcate de pădure, formate sub aceste
păduri de foioase, mai mult sau mai puțin înțelenite. Locurile neacoperite
165	cartografierea solurilor din regiunea cluj-florești	53
de păduri ale pantelor nordice, acoperite sau neacoperite momentan cu
vegetație ierboasă spontană, prezintă în general cernoziomuri de tip— .
G
Formarea acestor păduri, a solurilor podzolite și a cernoziomurilor spălate
ale pantelor nordice ne arată, exact, caracterul umed al acestei regiuni.
Pantele sudice, în schimb, sunt ocupate de o vegetație rară; o pajiște,
cu trecere în spre faza de bătrânețe, sau care chiar se află în această fază,
atât din cauza expoziției sudice cât și din cauza predominanței factorilor
abiotici de solificare, ce încep să domnească în aceste părți.
Există porțiuni, de exemplu partea nordică a Gârbăului, unde, indepen-
dent de expoziție (sau de exemplu culmea Dealului Melcilor), în urma ero-
ziunii și a vegetației actuale, precum și a rocelor calcaroase nu mai
găsim nici măcar urmele vechilor păduri și ale solurilor formate sub aceste
păduri. In ceea ce privește caracteiizarea solurilor care se găsesc pe te-
ritoriul studiat, de sigur că se distinge o gamă întreagă de soluri, care însă
vor putea fi caracterizate pe scurt în modul următor:
Tipul podzolic de solificare.
In unele locuri, sub vegetația lemnoasă și pe calcare, se găsește prima
fază de solificare, rendzinele cu oriz. AQa/GCa, formate sub pădure de
foioase, mai mult sau mai puțin înțelenită. Astfel, solul 47 de pe panta
vestică a D. Signito, solurile 20/b, 21/b de pe panta vestică a Gârbăului
și solurile din unele locuri ale pădurii Mănăștur și pădurii Hoia, reprezintă
această fază.
In foarte puține locuri, am găsit o fază mai înaintată a procesului de
podzolire: soluri brune de pădure, cu orizontul A/CCa/34/b pe dealul Szt.-
Pâl-teto.
Solurile brun-roșcate; de pădure, formate ca și precedentele pe roce
calcaroase sub păduri de foioase înțelenite sunt: profilul 33 (Hoia) cu
orizontul B—A/CCa și CI. 15 (în dosul Academiei); cu orizont B—A,
B/C e profilul 50, tot din Hoia.'	’
Sol . de tip podzolic format sub păduri de foioase înțelenite, ca un
stadiu mai incipient, mâi puțin degradat, poate fi amintit profilul 34 din
Hoia, pe tufuri dacitice.
O trecere între solurile brun-roșcate de pădure și podzoluri este repre-
zentată prin solurile: 32 (pădurile: Mănăștur și Hoia), având profilul:
A1? Bx, B2 și solul 54 din unele parțiale pădurii Mănăștur, cu profilul A, B.
In ceea ce privește podzolurile formate sub pădurile de foioase, înțelenite,
nu le putem separa în lucrarea de față în cele formate pe roce calcaroase
și cele formate pe roce silicioase ; lipsa —uneori —a unei cercetări asupra
orizontului C nu permite această separare. Profilurile 42 și 49 (Biikk
și Signito), cu orizont AB, sunt podzoluri; cu orizonturi A B/C, este pro-
filul 48 (Signito); cu orizonturi poate mai bine studiate (A^Aa B este
profilul 26). Intre Szt. — Pâlteto și dealul Melcilor (și cu orizonturi aseînă-
nătoare: AqA^ B), C este profilul 52 (Hoia); singurul profil la care am
găsit orizontul CCâ este cel notat cu Nr. de ordine 36 (pădurea .Hoia), având,
orizonturile : A^ B/CGa. Toate profilurile înșirate până 4dci ale’tipului
podzolic de solificare, s’au format sub păduri; chiar și în momentul de
față, se găsesc sub influența pădurilor.	. •,<
54
IOSIF CSĂP6
166
167	CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI .	55
Acestor tipuri de solificare aparțin și o serie de soluri, actualmente ară-
turi sau pășuni și fânețe, care au scăpat de sub influența pădurii, unde se
observă înaintarea plantelor ierboase în detrimentul pădurii; sunt însă
profiluri care ș i-aumenținut într’o măsură mai mică sau mai mare carac-
terul imprimat de vegetația lemnoasă, ceea ce ne obligă să Ie înșirăm aici.
Astfel de soluri brun-roșcate înțelenite, avem: cu orizonturile B -ț- A
B profilurile 29, 30, 55, toate fiind arături, sițuate la N de pădurea Mănăștur
și Ia E de valea Plecica: cu orizonturi B + A, B—C fâneața 41 la N de
Biikk; cu orizonturi B + A, B (CGaNa profilul 28) un sol în stadiu
de degradare (pășune) chiar Ia marginea de N a pădurii Mănăștur;
cu orizonturi B + Ax Ga, B + A2, B profilul 25 (panta de N a Dealului
Melcilor); și profilul cu orizontul B + A Ga, B, BGa/CGa 37 în partea
dreaptă a Tăieturii Turcului, (profilele 41, 28, 25, 37 se găsesc actualmente
sub influența pășunilor și fânețelor).
Am înregistrat un singur podzol înțelenit: profilul 4 (arătură) în partea
nordică a Făgetului, având orizonturile A, B și formând o trecere spre
cernoziomul degradat.
Tipul înțelenit de solificare.
Ca tip inițial, trebuie să menționăm și aici rendzinele, acelea care even-
tual s’au putut forma și sub vegetația lemnoasă; însă, acest fapt nu în-
seamnă nimic, mai ales că și diagramele rendzinelor formate sub pădure
sau sub ierburi prezintă aceleași caractere. Profilul 10 (arătură la piciorul
nordic al Gârbăului și pășune în partea anterioară și platoul Gârbăului)
cu un strat fertil subțire este o rendzină. Tot rendzină, însă mai profundă,
este și profilul 20 (profil luat sub dealul Szt.-Pâl-tetd cu expoziție sudică).
Rendzină degradată, cu orizonturi A/GCa, este profilul 34/b.
Ga trecere între rendzină și cernoziom, avem profilul 9 (panta N față
de Gârbău) cu orizonturile ACa/CGaNa.
Profilul 44 (Cetatea-Leânyhegy), cu orizonturile B 4- ACa, BCa
B + CGa/CGa, este un sol brun-roșcat, înțelenit, cu caractere de cer-
noziom.
Soluri originar aluvionare, al căror material de bază (roca-mamă)
este solul brun-roșcat de' pădure, depus prin aluviune ori eroziune, și
care au primit deja într’o măsură mai mare sau mai mică caracterele solu-
rilor formate sub vegetație ierboasă, sunt: profilul 8 (arătură) cu orizontu-
turile A + BCa, profilul 7 (arătură) cu orizonturile A + B, B (cu un în-
ceput de degradare) și profilul 14 (pășune-fâneață) cu profilul A^a, A2/C.
Toate aceste trei tipuri de soluri sunt așezate pe terasa I, a Someșului.
Soluri aluvionare, cu caractere de cernoziom mai mult sau mai puțin
evidente, sunt:
profilul 12 și 13, cu orizonturile ACa./CCa, arături situate pe terasa
I, a Someșului, precum și terenul arabil 5 cu orizonturi asemănătoare,
AjGa, A2Ca, așezat tot pe această terasa ;
. profilul 15 (păș.-fân.) cu orizonturile Ă CCa (albia Som.)
profilele 17 (arătură) și 19 (păș.-fân.) formate tot pe aluviuni, fac trecerea
spre cernoziomurile nordice, având orizonturile A/G; acestea sunt așezate
tot în apropierea Someșului și s’au format sub vegetația ierboasă, dintr’un
material necalcaros.
Ca cernoziomuri cu profile A/G (cer nordic) nealuvionare sunt solurile
27, 51, arături- la care adâncimea stratului fertil este de-cca 40 cm
(primul în colțul NE al pădurii Mănăștur, al doilea în marginea de N a
pădurii Hoia).	y
Tot cu profil A/G, dar cu stratul fertil mai adânc, avem profilurile: ară-
turile 35 și CI 17, pășunea-fâneața CI 16, așezate la marginea de N a pădurii
Hoia și marginea de NE a pădurii Mănăștur, mai precis pe panta' nordică
a Coastei Mari.
Tot aici, între solurile tipului înțelenit de solificare trebue să men-
ționăm solurile formate sub țelină și mai mult sau mai puțin sărăturate,
care însă nu fac parte încă din solurile tipului abiotic de solificare.
Cernoziomuri sărăturoase și formate pe aluviuni sunt:
Arătura 6, cu orizonturile AxGa, A2CaNa, AxGaNa, arătura 11 cu orizon-
turile AjCa, A2GaNa, A3Ga/GCa și arătura 18, cu orizonturile A^a, A2GaNa,
AgCa/GaNa; toate pe terasa I a Someșului.	,
Intre rendzinele formate sub vegetația ierboasă și cu început de sără-
turare, înșirăm profiluri 21, 24, 46, 53, în general situate pe pantele cu ex-
poziție sudică sau vestică, având orizonturile: ACaNa/CCaNa, Toate aceste
soluri trebue împădurite.
Cernoziomurile sărăturoase de pe pantele sudice și estice sunt ară-
turile 43 și 23; prima cuprinde orizonturile AjCaNa/CCaNa, a doua
orizonturile A^a/Na, A2Ca/GCaNa, auândouă având o coloare roșcată.
Ca sol brun-roșcat vechiu, sărăturos, amintim profilul 31 (păș.-fân.)
de pe Dealul Kopasz-domb cu orizonturile: B—aGaNa, B—A2CaNa, BCaNa ■
unde apar două profiluri suprapuse. Și acest teren cere o împădurire.
Tot aici vom - mai înșira ca un început de cernoziom, fâneața 16, cu
orizonturile AxCa, A2Ga—G format pe aluviunile recente ale Someșului.
Ca aluviuni neformate și soluri îngropate sunt: arăturile -1, 2, 3 (pe
terasa I a Someșului).	,	.
Soluri schelete: profilul 38 cu orizont GGa și 39 cu orizont A—CCia
pc partea de Sud a pădurii Hoia.
Tipul abiotic de solificare.
O parte din solurile înșirate la tipul înțelenit de solificare face trecerea
între tipul înțelenit și cel abiotic. Având însă în vedere caracterul abiotic
care nu este la acestea așa de evident, le-am trecut la tipul de solificare
respectiv, urmând ca aici să înșirăm solurile-schelete și săraturile abso-
lut neproductive.
Ga soluri-schelete sărăturoase, amintim: profilul 56, cu orizonturile
AGa/CCa, care este o arătură pe o întindere neînsemnată cuprinsă’în ară-
tura 55, precum și profilul 45, cu orizonturile AGaNa/CCaNa, din partea
de E a pârâului Totfalusi.
Soluri arabile neproductive sunt petele de sărături: profilul 22, cu
orizonturile A1CaNa, A2Ca/CCa, CGaNa și profilul 40, cu orizonturile
ACa/GCaNa.	/
Comparând cele spuse în legătură cu caracterizarea solurilor arabile,.
precum și cele comunicate cu privire la vegetație, trebue să tragem urmă-
toarea concluzie:	.	,
56	. IOSIF CSAP6	163
In regiunea studiată (și cred că această constatare este valabilă pen-
tru întreaga Câmpie a Transilvaniei), predomină de fapt un climat umed,
care este foarte prielnic pentru agricultură și pentru existența pădurilor
mezofile. Sub vegetația lemnoasă se formează podzoluri și soluri brun-
roșcate de pădure. Sub vegetația ierboasă a pantelor nordice, se formează
cernoziom cu profilul A/C, puțin degradat, care prin văruire poate fi trans-
format într’un sol din cele mai bune.
Pantele sudice ca și cele sud-estice și sud-vestice, din contra, înseamnă
o primejdie mare pentru această regiune. Expoziția acestor pante (mai
ales a celor sudice) nu este potrivită pentru vegetația lemnoasă. Și în pri-
vința vegetației ierboase, predomină, după cum reiese.din pătratele ridicate
ale fitocenozelor 20, 21, 24, 25, 31, 41, 53, gramineele cu tufa deasă sub
care, în cele mai multe cazuri se observă și un început de sărăturare.
Climatul acestor pante sudice se apropie de climatul stepelor cu umidi-
tate nepotrivită, unde apar și sărăturile. Rendzinele sărăturoase înșirate mai
sus (21, 24, 46, 53, soluri brun-roșcate de pădure cu un început de sără-
turare 31) ne arată foarte clar această latură și această posibilitate de pe-
ricol. Și dacă în regiunea studiată nu avem sărături serioase (înafară de
câteva petece), tcțtuși, prezența cernoziomurilor și a solurilor aluvionare
sărăturoase (43, 23, 6, 11, 18, etc.) ne arată modul cum sărurile de Na (și de
sigur și alte săruri), care se adună la suprafața solurilor pantelor sudice
în urma expoziției și a activității pajiștilor cu graminee cu tufa deasă,
sunt spălate în spre terenurile mai joase (Gârbăul, Dealul Melcilor, panta
de Sud a pădurii Hoia). Deci ele ne arată locul de unde pornește acest
pericol.
Pe baza acestora, trebue să propunem, pentru a putea împiedeca
eroziunea și distrugerea solurilor din regiunea studiată, ca arabilele 10,
22, 27, 40, 41, 51, pășunile și fânețele 20 (în parte), 21, 24, 28, 31,
37, 38, 39, 41, 44, 46, 53 să fie împădurite. Dintre terenurile astfel
înșirate, numai cele eventual situate pe pante nordice pot fi transfor-
mate în fânețe.
Harta împăduririlor propuse (vezi Planșa II) ne arată, în situația
actuală, terenurile care trebue neapărat împădurite.
De sigur, nu trebue să uităm nici celelalte măsuri (împădurirea văi-
lor, măsuri în contra eroziunii, etc.), însă, detaliile urmează a fi stabilite
de către tehnicienii de specialitate.
V.
HARTA AGRO-PEDOLOGICĂ A REGIUNII V—SV A CLUJULUI
Anexa principală a acestei lucrări este harta solurilor regiunii studiate.
Pe această hartă (Planșa I), reprezentăm numai textura și aciditatea
solurilor, două proprietăți atât de importante din punctul de vedere al
agriculturii.
Nu vom mai repeta legătura ce există între textură, economia de
apă și higroscopicitate. Pentru amănunte, a se vedea textul lucrării la
capitolul respectiv.
169 CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI 57
SENSIBILITATEA SOLURILOR ARABILE ȘI A PĂȘUNILOR ȘI FÂNEȚELOR L\
DIFERITE AMENDAMENTE ȘI ÎNGRĂȘĂMINTE
Anexă la harta împăduririlor, îngrășămintelor și amendamentelor.
Nr, de ordine.	Adâncimea	Sensibilita tea plantelor față de amendamente			Sensibilitatea plantelor față de îngrășăminte cu		
			Ca	G ips și amend. acide	N	p	K
1	20—30	arabil	inică	0	mică	mică	mica
2	0—20	arabil	inică	0	■ mică	miji.	mică
3	0—20	arabil	mică	0	—-	mare	mică.
4	0—30	arabil	miji.	0	miji.	măre	miji.
5	0—20	• arabil	0	da	mica	miji.	mică
6	0—30	arabil	0	marc	mică	miji.	mică
7	0—20	arabil	miji.	0	mică	mare	miji.
8	0—20	arabil	0	da	mică	mică	marc
9	0—20	arabil	0	mare	mică	mare	marc
10	0—20	arabil	0	da	mică	mare	mare
11	0—20	arabil	0	da	mică	miji.	mare
12	0—20	arabil	0	da	mică	iiiică	mică
13	0—20	arabil	0	da	mare	miji.	mare
14	0—20	fâneață fâneață	mica	0	mică	miji.	mică
15	0—20		mică	0	miji.	mare	mică
16	0—20	fâneață	mică	0	mare	miji.	mica
17 .	18 19 20 21 22 23 • 24 25 26 27 28 29 30	0—20 0—20 0—20 0—20 0—20 0—20 0—20 0—10 0—20 0—20 0—20 0—20 0—20 0—20	arabil arabil fâneață pășune pășune arabil arabil fâneață pășune pădure arătură pășune arătură arătură	mică 0 mică 0 0 0 0 0 mică marc mică mică mică mică	0 mare' 0 da mare mare mare mare 0 0 0 0 0 0	mică mică mică mică miji, mare mare mică miji, mică mica mică mică	mică mare miji, miji, mare mare mare mare mare miji, miji, miji, miji, miji.	mică mică mică mică • mică miji. mică mare mică miji.. mică mică mică mică mare
31 35 38	0—20 0—20 0—20	pășune arătură pășune nep.	0 miji. 0	mare 0 da	mică mare	miji, mare mare	mică mică mică
39 40 41 43 44 45 46 51	0—25 0—10 0—20 0—20 0—20 0—30 0—20 0—10	fân-liv arabil fâneață arabil fâneață arabil fâneață arabil	0 0 mică mică 0 0 0 mică	da marc 0 da da mare mare b	mare miji, miji, mică mai e mică mică	mare miji, miji, mare mare mare mare mare	mica mică mica mică miji, mică mică maro
53 55	0—20 0—20	pășune arabil	. 0 mică	mare 0	miji.	miji. mare	mică mica
56 Cl 16 CI 17	.0—30 0—10 0—30	arabil fâneață arabil	0 miji, miji.	mare 0 0	mică mică	mare mare	mică mică
58
IOSIF CSAPO
170
171
CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI
59
Textura și economia
următor:
La sol:
Textura
de apă sunt reprezentate pe harta în modu
Economia de apă
conductibilitate puternică, reținere slabă de apă;
economia de apă foarte slabă
conductibilitate mare, reținere destul de bună
pentru apă; economia de apă, bună;
conductibilitate și reținere pentru apă, bună; eco-
nomia de apă, foarte bună;
conductibilitate mijlocie, reținere mai puternică
pentru apă; economia de apă, mijlocie;
conductibilitate slabă, reținere pentru apă puter-
nică; economia de apă, foarte slabă;
cu aceleași caractere, ca la sol.
In cazul când textura solului corespunde cu textura subsolului, nu mai repetăm no-
.tarea, deci, atunci, notarea texturii solului se refeiă și la subsol.
Gând stratul accesibil rădăcinilor este subțire, în acest caz, nu se mai dă textura subso-
lului.	.	!
In ceea ce privește reacția solului, am notat cu xxxxxxxx profilele la care
valoarea a acidității hidrolitice a solului și a subsolului este mai mică de 6; cu —•—•—
profilurile la care valoarea acidității hidrolitice a solului și a subsolului este mai mare de
6; cu ............................ unde	valoarea yx a acidității hidrolitice a solului este mai
mare, iar a subsolului este mai mică de 6; și cu-----------------\------ acolo unde valoarea
yt a acidității hidrolitice este mai mică, iar a subsolului este mai mare de 6.
Înseamnă profiluri de bază ridicate (săpate).
Irseamnă profiluri de bază caracteristice. ■'
Ii seamnă profiluri de control caracteristice.
Irseamnă profiluri de control necaracteristice terenului.
delimitări ale unităților de sol.
VI.
HARTA TIPURILOR DE SOLURI
a)	Tip podzolic :
Rendzine
Soluri brune și brun-roșcate de pădure
Podzoluri
b)	Tip înțelenit:
Rendzine
Rendzine degradate
Cernoziomuri cu oriz. A
Cernoziomuri cu oriz. ACa
trecere :
Cernoziomuri sărăturoase
Rendzine sărăturoase
Brun-roșcate sărăturoase
Brun-roșcate, podzoluri înțelenite.
d) Tipul abiotic de solificare:
| ■	। Aluviuni
|| Soluri schelete
|~SSSS| Sărături.
VII.
HARTA AMENDAMENTELOR, ÎNGRĂȘĂMINTELOR ȘI A ÎMPĂDURIRILOR
îmi dau seama că o as'tfol de hartă nu se poate întocmi, decât pe baza cercetărilor
mai temeinice (folosind hărți cu scara mai mare de 1: 25.000); însă, din dorința de a da
un model pentru cele ce se vor executa pentru terenurile gospodăriilor colective, prezint
această hartă.
Văruirea:
CA Necesitatea solului pentru văruire e mare (pentru limite, a se vedea textul).
CA Necesitatea solului pentru văruire e mjlocie.
Ca	Necesitatea solului pentru văruire e mică.
60	~	 IOSIF GSAPp-	172
G Solul are nevoie de amendamente cu gips.
]\J Sensibilitatea solurilor pentru îngrășăminte cu N este mare.
N Sensibilitatea solurilor pentru îngrășăminte cu N este mijlocie.
jl	Sensibilitatea	solurilor	pentru	îngrășăminte	cu	N este	mică.
P	Sensibilitatea	solurilor	pentru	îngrășăminte	cu	P este	mare.	'
P	Sensibilitatea	solurilor	pentru	îngrășăminte	cu	P este	mijlocie.
p	Sensibilitatea	solurilor	pentru	îngrășăminte	cu	P este	mică
Sensibilitatea solurilor pentru îngrășăminte cu K este mare.
K Sensibilitatea solurilor pentru îngrășăminte cu K este mijlocie.
Sensibilitatea solurilor pentru îngrășăminte cu K este mică.
Astfel, Gips N p însemnează că solul are nevoie de adăugare de gips sensibilitatea plan-
telor pentru îngrășăminte cu N este mijlocie, pentru cele cu fosfor este mică, iar pentru
cele cu K este mare.
t73 CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI	61
pe terenul cartografierii solurilor, suntem numai la începutul acestor
u crări.
Metodele și experiențele prezentate în această lucrare trebue încă
și mai mult confirmate de experiența de toate zilele. Interesul nostru
nu este de a da o hartă pentru birouri și biblioteci, ci una care să poată fi
întrebuințată în orice moment, de către toți membrii gospodăriilor colec-
tive. Deci, scopul urmărit de noi a fost acela de a da o hartă imediat
■aplicabilă în practică.
Am introdus metode noi, folosindu-ne și de cele existente, rapidei
potrivite pentru analizele în serii, ce trebue executate cu ocazia cartogra-
fierilor. Acest fapt, însă, nu însemnează că am disprețuit metodele chi-
mice mai exacte, dar cu atât mai anevoioase și mai costisitoare. Prin meto-
dele introduse avem posibilitatea de a caracteriza schimbările ivite în
roca-mamă sub influența vegetației. Se pot delimita destul de bine dife-
ritele tipuri de soluri și se pot caracteriza, în măsura în care practicianul
de toate zilele are nevoie de cunoaștere a acestor soluri.
Sperăm, că prin sforțările noastre am contribuit într’o măsură mai
modestă la îndeplinirea Planului de Stat, depunând toată strădania ca
această muncă să fie continuată de noi, în interesul gospodăriilor colective
înființate și al celor care urmează a fi înființate de acum înainte.
VIII.
DIAGRAMELE PROFILURILOR DE SOLURI
--------pH
-----------valoarea T1
-----------valoarea S1 în miligrame-echivalenți/100 g sol
...........„ valoarea V
prezența carbonatului de calciu
ÎNCHEIERE
Ne dam seâma că prezenta lucrare înseamnă un început modest.
Am ținut să arăt calea, pe care o vom urma, când se va simți nevoia
urgentă a cartografierii terenurilor gospodăriilor colective. Când am început
această cartografiere, gospodăriile colective nu existau sau abia se înfiripau.
Totuși, sper că munca noastră nu a fost zadarnică. Lucrarea următoare
va fi mai bine pusă la punct și mai bine adaptată la nevoile actuale.
Suntem convinși, că mai este mult de făcut la noi. Față de munca
uriașă depusă de D o c u c e a e v, S i b i r ț e v, T a m f i 1 i e v, F e r k h-
m i n e, sau de elevii lui D o c u c e a e v: P r a s a 1 o v, P o 1 a n o v,
Z a h a r o v, D i m o, B e r s o n o v și alți savanți care au activat
KAPTOrPAOWnOBB PAHOHA KJIYJK — dLlOPELLITb
(KPATKOE COflEPWAHHE)
9îa padoia saKjiaabiBaeT ocHOBy Rapiorpa^MH hohb. * OnpenejuiioTCH
4>aKTOpbi, HMeiomne snaneHne c seMjienejibHecKOH tohkh speram. PaspadaTH-
BaroTCH nojieBbie w, jiadopaTOpHbie MeTOflbi padoTH, BBimy cocTaBueHHH
xapT noHB. noHBbi MsyHaioTCH na njiOHțajțH b 54 km2 b pafione Kjiyw
dUiopeuiTb.
B OTHoiueHMM padouHx MeTOAOB na wecTax danii paspadoTana 19 CTond-
UOB EKwuieTeHfl noneBax HadniojieraiH. HeTBepTan CTonden, othochtch k
BereTapHH, npHueM ocodo no^HepKHBaeTea snanenHe dnonorMHecKoro 4>aj<-
Topa noHBOodpasoBăHHH b cuiacne yueHwi BnnbHMca. B BOceMna/maTOM
CTOjidpe, OTHOcraxțeMca k THnaM nouBa, BBejțeHbi 5 thhob nouBoodpasoșa-
hhh nb CepedpHKOBy, dasnpyKrațerocH na y^enun BnubHMca o euHHpM
npopecce noHBOodpasoBaHwi.	*	'
PadoHHe MeTOflbi jum uadopaTopHbix HCcnenoBaHHH odcyiKflafOTca b ijo-
p«HKe cTOJidpoB BioJiJieTeHH iiadopaTopHbix HCcnenoBaHHH. HacTb nadopa-
TOpHblX HCCJieHOBaHMH TeCHO CBHSana C npaKTMKOH — rHUpOCKOnHHHOCT^K),
COQTBeTCTBeHHO CO ȘHaHeHHeM MepTBOH BOJța, eCTeCTBCHHOH BOAOeMKOCT^K),
THUpOJIHTHHeCKOH KHCJIOTHOCTbK), SBeHTyaiIbHOH HeodxOflHMOCTbIO ynyHHiehHH
nouB KajibHHHapHeif, rn,S[po.nM3yiomMMCH asoTOM, sHaHeHHHMH Aspergillus;
HyBCTBHTejibHOCTbio nbHB b OTHomeHHH ynodpeHHă N, P, K . Jțajibine npejț-
iiaraeTCH HOBaft'dacTpaii MeTOjț nim OnpenejieHHH SHanenHH T.
Mnorne ns stiix mcto^ob danM BsaTa hs cobctcroh jiHTepaTypa (Bbb-
paweHHe rHApojiHTHHecKbfi khcuothocth H odiweHa B'Mr, SKBHBajieiiTax Ha
62
IOSIF CSAI'O
174
100 r iiohbm; onpege^eHne Heofixo/iHAioro Ca; oope^ejieHHe rMjțpojnîsye-
Moro N K t. #.).
B no,ițpo6noM oimcaMH npo^njieii naxoiHbix semejib MsyuaeTCM Ka>KgbiM
npo^MJib naxoTHOM seMJiw, npnueM yxaBbiBaeTCH rjiyOnHa njio,nopo,HHoro
cjiom, TeKCTypa, CTpoeHMe bombei ri nognoMBbi, SKOHOMMKa Boaw, peaxijMM
noMBH, cogepwaHne Co3 Ca, ocodeHHOCTH a^copOMpyiomero KOMnJiexca, ne-
odXO^MMOCTb KaXbUMHapHH, HyBCTBHTeXbHOCTb paCTCHHH Ha COOTB6TCTByiO-
mHX noHBax k ypoSpeHMHM, cogep>KamMM N, P, K, rana hohb h bosmojk-
hocth mx ocBoeHHH. Hoapodnoe oniicaHMe hojdkho oSjierHKTb paOoTy Tex-
HHKOB Ha HpOM3BOACTBe, He npMBblKHlHX eige paCHIH(|)pOBbIBaTb CHCTHbie
gaHHbie paB^HMHbix dionneTeHen.
B OTaeabHofi rJiaBe pasdnpaioTCM nafixiofleHim na/ț BereTagneft; «aioTcrr
HadJnogeHHH (JmTopeHOBa, RacaioigMecM SoabimiHCTBa npo^nneh.
B OTjțeae odnțnx bmboaob o nouBax nsyHaeMoro pafiona otm hombm
crpynnnpOBaHbi b tmhm — nogsoJincTbiii, sagejieHeBinnn, aOnoTMHecKMM.
K paOoTe npn^oiKeHM:
BiojuieTeHb noaeBbix HafJjnofleHMM.
BioxBeTeHb JiadopaTOpHbix anajiHBOB.
ArponegoaorHMecKaM Kapra K)K)3 KxywcKoro paftona.
Kapîa TunoB bombei nsynaeMHoro panona.
Kapra MexKopaiiMM, y,qo6peHnH n ztecoHacaMiflenufi.
^MarpaMMM npo^MJiefi MByneHHHx hohb.
LA CARTOGRAPHIE DES SOLS DE LA REGION CLUJ-FLOREȘTI
(RfiSUMlS)
Ce travail pose Ies bases de la cartographie des sols. On y determine
Ies propridWs qui presentent de l’importance du point de vue agricole
en y adaptant et en elaborant Ies metodes de travail (aux champs et de
laboi'atoire) necessaires pour etablir de pareilles cartes. On a etudie Ies
sols sur une surface de 54 km dans la region Cluj-Florești.
En ce qui concerne Ies methodes de travail se rapportant aux recherches
sur le terrain, elles sont consignees dans Ies 19 rubriques du Bulletin des
Observations faites aux champs, parmi lesquelles la 4-e rubrique se refere
aux constatations concernant la vdgetation, en soulignant l’importance
particuliere du facteur biologique de « solification » dans le sens de la con-
ception de Williams. Dans la 18-e rubrique de ce Bulletin, concer-
nant le type du sol, on a introduit Ies 5 types de « solification » de Scre-
b r e a k o v qui s’etaye de la conception de Williams sur le pro-
cessus unique de «solification ».
Pour Ies analyses de laboratoire, Ies metodes de travail sont traitees
dans l’ordre des rubriques du Bulletin des Analyses de laboratoire. Parmi
Ies experiences de laboratoire il y en a qui sont intimement liees â la vie
pratique, telles: l’hygroscopicite— respectivement la valeur de l’eau
morte — et Ia capacite naturelle d’eau; l’acidite hydrolytique et le besoin
eventuel d’amendement des sols au Ca; le N hydrolysable; Ies valeurs
'■175	CARTOGRAFIEREA SOLURILOR DIN REGIUNEA CLUJ-FLOREȘTI	63
Aspergillus et la sensibilite des sols â l’egard des engrais au N, P, K.
On indique encore une nouvellc methode rapide pour la dâtermination de
la valeur T.
Plusieurs parmi ces methodes ont ete empruntees ă la litterature
sovietique (l’expressibn de l’acidite hydrolytique et d’echange en mg
equivalents rapportes ă 100 g de sol; le calcul du Ca nâcessaire; la deter-.
mination du N hydrolysable, etc.).
Dans la description detaillee des profils des sols arables on donne la
description de chaque sol studie, en specifiant: l’epaisseur de la couche
fertile, la texture, la structure du sol et du sous-sol,la teneur en CO3Ca,
Ies caracteristiqUes du complexe adsorbant, la necessite clu chaulage,
la sensibilite des plantes se trouvant sur le sol respectif ă l’egard des
engrais au N, P, K; le type de sol et Ies possibilites d’emploi. On a donne
toutes ces descriptions detaillees afin de faciliter le travail des techniciens
qui travaillent dans cette direction, non familiarises encore ă d^chiffrer
Ies donnees numeriques des differents Bulletins.
Un chapitre ă part s’occupe des observations concernant la vegetation ;
on y trouve Ies observations phytocoenologiques par rapport aux plus
nombreux profils.
Dans le chapitre: Conclusions generales sur Ies sols de la region etu-
diee, ces sols sont groupes dans le type de « solification » abiotique, en
friche, « podzolique ».	;
L’auteur a attache â ce travail: le Bulletin des Observations aux
champs, le Bulletin des Analyses de laboratoire, la carte agro-pedologique-
de la region O-—SO de Cluj, la carte des amendements, des engrais el des
reboisements, Ies diagrammes des profils des sols etudiâs.
TABLOUL
Buletinul Observa
64
țiunilor de Câmp
Data și mersul vremii	<	Nr. de ordine al ( locului examinat \	Expoziția locului (	Observațiuni asupra vegetației		Observ, asupra des» voltării rădăcinilor	Grosimea stratului cu humus	Umiditatea	Coloarea	Structura	Textura
			Ramura de cultura j	Ultima cui- ■ tura sau fitocenoză 1						
1	——	3	4/a	4/b	5	6	7	8	9	10
l.VI. 1949 senin	1.	plan	aî’	lucerna după 1 cosire	(50)	50	0—30/2 30—50/1	0—20/brroș 20—50/brroȘ sur	0—20/indes 20—50/pol	0—20/la 20—30/1
l.VI. 1919	2.	plan ad	ar	lucerna după 1 cosire	(GO)	60	0—20/2 20—50/1 50—60/2	0—40/br 40—GO/br nc	0—20/glo co 20—60/indes	0—40/la 40—60/la
l.VI. 1949 senin	3.	plan	• ar	lucerna după 1 cosire	(70)	(70)	0—60/2 60—70/1	0—50/br înch/br sur îneh 50—70/ ne	0—50/glo co 50—70/glo co	0—70/la
l.VI. 1949 senin	4A	pa deal	ar	lucerna după 1 cosire	80	80	0—60/2 60—120/1	0—30/sur ne 30—75/ne 75—120/ga	0—/120/prăI	0—75/1
G.VL 1919 înnorat	5.	plan	ar	cartofi	(130)	(130)	0—50/4 50—110/3 110—130/2	0—70/br ne 70—/130/br albast ne	0—20/glo 20—70/indes 70-/130/ îndes	0—70/J 70—100/1 100—120/la
16 .VI. 1949	6.	plan	ar	porumb	(130)	0—105 105—130	0—10/4 . 10—30/3 30—130/2	0—40/br ne 40—105/br ga 105—130/ br ne	0—20/glo 20—105/glo co 105-/130/ îndes	0—105/la—a 105—/130/la
pH-ul	CO„Ca	Alte observațiuni	Grosimea stratului accesibil pt. plantă	Grosimea straielor	Denumirea orizon- turilor	Adâncimea de re-col tare a probelor	Tipul de sol	1.	Tipul de cultură 2.	Ameliorațiuni recomandate la fața locului
11	12	13	14	15	16	17	18	19
0—10/6.5 20—30/6.2 40—50/6.7	0—50/0	0—50/sfărâmă‘ turi de Si 02 20—30/— Red 40—50/+ Red la 50 cm pietriș	50	0—20 20—35 35—50 50—>	AjCa Ai A. C“	0—20 20—30 30—50	Tip înțelenit. Aluviune pe cale de solificare.	1.	Cartofi secară 2.	gun
0—20/6.5 20—40/6.3 40—50/6 50—60/6	0—20/1 2C—4O/O 40—50/0 50—60/0	La 60 cm pietriș 50—60/ + Red	(60)	0—40 40—(60) s	A,Ca â’	0—20 40—60	Tip înțelenit. Aluviune pe cale de solificare (sol în- gropat). .	1.	Cartofi- secară 2.	gun '
10—20/6.3 30—40/6 60—70/6	0—50/2 50—70/0	La 70 cm pietriș 40—50/+fted 60—70/4-Red	(70)	0—20 20—50 50—70	AjCa Ag Ai C	0—20 30—50 50—70	Tip înțelenit. Aluviune. în faza de solificare.	1.	Cartofi- secară 2.	gun.
0—10/6.4 40—50/6.2 100—110/6	0—120/0	30—75/Fe/OHa/ disp unif 75—/12O/Fe/OH3/ disp unif	(120)	0—75 75-/120/	A B	0—30 30—60 100/120/	Tip podzolic. Podzol înțelenit— cernoziom degradat.	1.	fân 2.	fân-var
0—10/7 30—40/7 60—^0/7 80—100/7	0—10/2 20—30/3 60—70/3 100—110/3 120—130/3	40—50/+Red 50—110/+Red 100—120/ef sar/CO3Ca/	(130)	0—100 100—120	AțCa AsCa	0—20 20—60 80—100 100—120	Tip înțelenit. Cernoziom în for- mare pe aluviune.	1. grâu, orz, po- rumb; car toii bine desvol- tați
0—10/7 30—40/7 70—80/7 100—110/6.8	0—10/1 20—30/2 40—105/3 105—130/3	iO-12O/of COsCa/ cancr mici) 4-4-+ 60—/130/Fe disp unif 0—10/4-Red 70—8O/+Red	(130)	0—40 40—105 105— /W	A,Ca A50a Na A,Ca Na	0—30 50—80 110—130	Tip înțelenit —► a- biotic. Cernoziom format pe aluv. cu încep, de sărătur.	1. grâu, or?; cartofi bine desvoltați.
TABLOU
Buletinul Observa
66
Nr. I /b	67
junilor de Câmp
									Structura	Textura
i Bata și mersul 1 vremii.	Nr. de ordine al locului examinat	Expoziția locului 1	Observațiuni asupra vegetației		Observațiuni asupra lesvoltării rădăcinilor	,	1 Grosimea stratului | ° cu humus	Umiditatea	Coloarea		
			Ramura de cultură	1 Ultima cul- tură sau fitocenoza i						
	2	3	4 a	4 b	5		7	8	9	10
16.VI. 1949 Înnorat	7	pa uș	ar	porumb	(120) (90)	80 (90) 90 —		—■ 30 (120) (120) 90 85	0—20/3 20—120/2	0—75/br roș 75-/120/ roș	0—30/pol 30—(120) îndes	0—20/1 20-/120/1
16.VI. 1949 t. ploios	8	plan	ar ar	porumb			0—20/3 20—40/4 70/4 90/4	30—(90)br roș ne	0—20/glo 20—(90) îndes	0—20/1 20—(90) la ~> 1
17.VI. 1949 senin 17.VI, 1949 senin	9	pa deal		borceag	70		0—10/4 20—30/4 60—70/4 70—80/3 80—100/2	0—60/ne 60—90/br sur 90—(120) ga. alb	0—20/glo 20—(90) îndes 90—(120) fără str	0—90/a -> la 90—(120) la
	10	pa deal	ar	borceag	30		0—10/3 10—20/3 20—30/3	0—30/ne	0—30/glo	0—30/a
17.VI. 1949 17.VI. 1949 înnorat	11	plan ad	ar	porumb	110 80		nu s’a pu- tut stabili din cauza căldurii mari	0—100/ne bi 100—(120) br sur	0—20/glo 20—(120) îndes	0—100/la -* a 100—(120)la
							0—10/2 10—80/3 80—120/3	0—80/br ne 80—(120) br ga	0—20/glo 20—80/îndes 80—(120) fără str	0—80/la 80^(120)/!
	12	plat	ar	porumb						
							0—10/2 . 20—75/3 75—100/2	0—75/br ne br 75—90/br ga 90—100 ga	0—20/glo 20—75/îndes 75—(100) fărăstr	0—75/la 75—(10) la
17.VI. 1949 înnorat	13	plan	ar .———’ fân	porumb	75					
							0—100/3	0~ 80/br roș ga 80—100/ roș ga	0—20/glo 20—80/îndes 80—100/N	0—30/la 30—80/1 80 “>n
17.VI. 1949 timp noros	14	plan apr de Someș			(100)					
i				---	-						
pH-ul	CO3Ca	Alte observațiuni	Grosimea stratului accesibil pt. plantă	m. Grosimea orizon- 01 turilor	Denumirea orizon- turilor	Adâncimea de re- coltare a probelor	Tipul do sol	1.	Tipul de cultură ' 2.	Ameliorațiuni recomandate 1 la fața locului'
11	12	13	14		16	17	18 1	19
0—50/6.5 80—/90/6.5	0—/120/0	br roș păd 80—90/—Red 75—110 în stare usc.- roș	(120)	0—70 76— (120)	A4-B B	0—20 30—60 90—I IC	Tip înțelenit. Sol aluv. depus din brun-roșc.-> cernoziom de- gradat.	1. Cartofi, ' secară 2» văr guri
0—10/7 60—70/7 80—/90/7 0—10/6.5 20—30/7.5 60—70/6.5 9,0—110/7	0—20/2 20—90/3 0—10/3 50—60/1 70—80/3 110—/120/3	90 cm pietriș cf. săr./CO3Ca/ 40—70 concr 0—20/Fo+ + + 80—90/Fe+ + + 60—90/ef CO3Ca 90—/120/4-eonei CO3Ca 50—60/4-Red	(90) (120)	0—90 0—90 90— (120)	A+BCă	0—20 20—50 60—90	Tip înțelenit. sol aluv. depus din brun-roșc. cu caracterele în- cep. de cerno- ziom.	1. Cartofi, orz/ •' secară
					ACa CCaNa	0—20 30—60 60—90 90—120	Tip înțelenit. Cernoziom în formare	I.	grâu, orz po- rumb 2.	șăntuire
0—10/7 10—20/7	0—30/3	20 cm sfăr de piatră de var (mai puțin) 30 cm sfăr de piatră de var	30	A—30 30 ->	ACa CCa	0—30 30—>	Tip înțelenit. Rendzină	1.	păd. 2.	împăd.
0—10/7 80—90/7	0—30/0 40/2 40-/120/3	40—120 concr CO3Ca	(120)	0—40 40—70 70—100 100—►	A, A2CaNa Ă3Ca CCa	0—40 40—70 70—100 100—120	[ Tip înțelenit. Cernoziom în formare cu încep, de să- rătur.	1. grâu, porumb, orz
0—10/7 80—90/7	0—/120/3	dela 60 cm concr CO3Ca 40—50/-j-Red	(120)	0—80 80— (120) 120—*	AiCa A2Ca CCa	0—20 30—50 50—80 90—120	Tip înțelenit. Cernoziom în formare.	1. grâu, orz, po- rumb bun	, ., :.
0—10/7 90—100/7	0—10/3 10—100/3	50—60/4-Red dela 50—60 concr CO3Ca	(100)	0—75 75—90 90— (100)	} ACa CCa	0—20 30—60 75—90 90—100	Tip înțelenit. Cernoziom în formare pe aluviune.	1.	grâu, orz, - 1 porumb 2.	Gun
10—20/7 80—90/7	0—40/1 40—100/0	□a 100 cm pietriș. Iste caracterizat prin coloarea roșie	80	0—30 30—80 80—100	AjCa a2 C	0—20 30—60 80—100	Tip înțelenit. Sol aluv. depus din brun-roșc. cernoziom^de- gradat.	1. cartofi, se* cară, fân ■
12*
TABLOUL
Buletinul Observa
68
Nr. I/c
60
țiunilor de Câmp
। Data -și mersul vremii .	Nr. de ordine ai । locului examinat-	Expoziția locului	Observațiuni asupra vegetației		Observ, asupra des- | voltării rădăcinilor	Grosimea stratului cu humus	Umiditatea	Coloarea	Structura	Textura
			1 Ramura | de cultură 1	! Ultima cui- i tură sau | fitocenoza | 1						
1	2	3	4/a	4/b	5	6	7	8	9	10
18.VI. 1949 înnorat	15	plan albia veche a Someș ad	fân		(70)	25	0—30/8 50—70/4	0—25/br 25—70/ga 50—(70) ga albastr	0-/70/ fără str	0—26/ln 25—50/n 50—70/ln
18.VI. 1949 înnorat	16	plan al de So- meș ad	îâu		20	20	0—20/4	br roș	glo	0—20/n
18.VI. 1949 t.ploios	17	plan	ar	porumb	(40)	40	0—40/4	ne	0—20/glo 20—40/glo co	0—40/1
18.VI. . 1949 înnorat	18	plan (Inst. Agro- nomic)	ar	sfeclă do zahăr	70	75	0—80/3. 80—190/2	0—30/brroș 30—75/cen des, ga br 75—(100) sur ga	0—10/glo 10—75/îndes 75—100/prăî 9	0—75/la—l 75—100/1— la
20.VI. 1949 ,înnorat	19	plan	fân		100	.65	0—20/3 20—80/2 80—100/2	0—80/br roș ga 0—100/roș ga	0—80/pol 80—100/n	0—80/1 80—(100)n
23.VI. 1949. înnorat ou vânt	20	pa alu- necată	păș		80	80	0—60/4->3 60—80/2	0—GO/ne 60—70/br 70—.80/sur ga br	0—60/glo 60—80/ fără str	0—80/a-* —* la 60—80/la
23.VL 1949 . cu vânt	21	pa 8 J	păș		p. la roca mamă	25	0—25/3	0—25/br alb 25—*/alb	0—25/gIo 25/calcar	0—25/1—>n 25—*n
23.VI 1949 cu vânt	22	pa S	ar	porumb	50	40	0—70/3—>4	0—20/br ga 20—40/br alb ga 40—(70) alb ga	0—20/glo 20—(70) fără str	0— 20/la 20-^40/a 40—70/la -* 1
pH-ul	CO3Ca	Alte observațiuni	Grosimea stratului accesibil pt. plantă	Grosimea orizon- turilor	Denumirea orizon- turilor	Adâncimea de re- coltare a probelor	Tipul de sol	1,	Tipul de cultură 2.	Ameîiorațiuni recomandate ‘ la fața locului	•
11	12	13	14	15	16	17	18	19	
0—10/7 40—50/7	0—20/0 20—(70)1	10—30/4-Red 40—50/4-Red 50—60/4-Red 50—70/4-hlei	70	0—25 25—50 50—(70)	A } CCa	0—20 30—50 50—70	Tip înțelenit. Cernoziom în form. pe aluv.	1. fân	
0—10/6.5 10—20/6.5	0—10/1 10—20/1	La 10/cm pietriș La20/cm pie- triș marc	10—20	0—10 10—20	AxCa AaCa+C	0—10 10—20	Tip înțelenit. încep, de cer- noziom form. pe aluv.	1. fân	
	0—10/1 10—20/0 20—40/0	La 40 cm pitriș	40	0—40 40—>	A C	0—20 20—40	Tip înțelenit. Cernoziom ne- desvolt. form. pe aluv.	Aduce recoltă bună în timp ploios 1. fân. Acțiunea apoi freatice	\	
80—90/7 —7.5	0—(100)3	80—(100)concrCa 80—90 sărăturos al caic la su- prafață începe să devină roșietic	(100)	0—20 20—30 30—75 75— (100)	A,Ca AsCaNa AsCa CCaNa	0—20 20—30 30—60 60—70 70—80 80—90 90—100	Tip înțelenit. —>âbiotic. „Cernoziom form. pe aluv. cu încep, de sărătur.	1. Cartofi; po- . rumb nu (să- răturos).	
	0—(100)1	80—130/ni- sipos La 130/em pietriș	80	0—80 80— (100)	A C	0—20 30—60 80—100	Tip înțelenit. Cernoziom form. pe aluv.	1. fân	
	0—80/3	Dela 20 cm sfăr roci	(80)	0—80 80—>	Aca CCa	0—20 30—60 60—70 70—80	Tip înțelenit. Rendzina.	1.	Pădure 2.	Impăd. Rendzină	
	0—20/3	Rendzina: la supr. sfăr. de calcar 20 cm 4- Fenolft	25	0—25 25—40	ACaNa CCaNa	0—10 10—20 20—30 roca mamă	Tip înțelenit. —►abiotic. Rendzină să- răturoasă—>sol schelet.	1.	Pădure 2.	Impăd.	
	0—70/3	20—70/efdesar 50—60/ef sar alb 4- Fenolft	10?	0—20 20—40 40—50 50—(70)	A/Ma A2Ca CCa. CCaNa	0—20 20—40 40—50 50—60 60—70	Tip abiotic. sărătură	1.	Pădure 1 2.	Impăd.' ‘	
71
70
TABLOUL
Buletinul Observa
Nr. l/d
țiunilor de Câmp.
Data și mersul vremii	1 Nr. de ordine al | locului examinat	Expoziția locului i	Observațiuni asupra vegetației		Observațiuni asupra desvoltăriirădăcinilor	Grosimea stratului cu humus	Umiditatea	Coloarea	Structura	Textura
			i 'Ramura 1 de cultură	Ultima cul- । tură sau fitoeenoză						
	2	3	4 a	4 b	5	6	7	■ 8	9	10
23.VI. 1949 cu vânt	23	pa S	ar	porumb	40	(60)		0—,50/br.ne ro?		0—20/1 20—40/la 40—60/1
24.VI. 1949 înnorat	24	pa 8	fân		30	30	0—40/4	0—10/ne 10—30/ne alb 30—40/alb	0—10/glo 10—30/îndes 30—40/sar	0—30/la—>1 30—40/n
24.VI. 1949. înnorat	25	pa N	pa?	pădure tăiată	(90)	40	0—/90/3	0—40/br. roș 40—(90) (roș)	0—10/glo co 10—90/îndes	0—90/1—* la —* a
26.VI, 1949	26						■			
2.VH. 1949	27	pa ad spre Est	ai?	porumb	(40)	40	0—40/4	0—40/ne 40 —* calcar	0—20/glo 20—40/îndes	0—10/a
2.VII. 1949	28	pa N	Pâ?	pădure tăiata	80	60	0—60/3 70—/90/2	0—50/br ne 50—60/brroș 60—75/roș 75—/90/alb Fa ■	0—60/îndes 60—70/pol 70—* fără structură	0—60/a 60—75/a 75 —►!
2.VII. 1949 , înnorat’	29	plat	ar	lucerna	90	90-	0—80/3 80->/4	0—90/br roș 90—100/roș	0—20/pol 20-—90/îndes	0—50/1—Ha 50—100/a '
pH-ul	CO3Ca	Alte observațiuni	Grosimea stratului accesibil pt. plantă	Grosimea orizon- turilor	Denumirea orizon- turilor	Adâncimea de re- coltare a probelor	Tipul de sol	1. Tipul de cultură 2, Ameliorațiuni recomandate ‘ la fața locului
11	12	13	14	15	16	17	18	19
		50—GO/șărăturos		0—20 20—40 40—60	AțCa/Na AaCa CCaNa	0—20 20—30 30—40 40—50 50—60	Tip înțelenit^. abiotic. Cernoziom pe cale de sărătu- rare.	1.	Pădure 2.	Impăd.
	0—70/3	20—30/ef CO3Ca și Na2 COS 30—40/ef CO3Ca și Na2 CO3	30	0—10 10—30 30—40	lACaNa /CCaNa	0—20 10—30 30—40	Tip înțelenit —* abiotic. Rendzină sărăturoasă.	1. fân 2,/A se împie- dică spălare de Na2 CO3 și CO3Ca pe pantă.
	0-/90/ 0		(90)	0—20 20—40 40-/90/	B+A^a B4-Ag B	0—20 20—40 50—80	Tip podzolic. Brun-roșe. de păd. pe cale de înțelen.	1. Pădure 2, Impăd.
				4-5—-^O 0—20 20—40 40—80	A3 Aj Aa B	0—20 20—40 50—80	Tip podzolic. Podzol form. sub păd. foioasă înțel.	Tip podzolic. Din cauza ploif nu s’au putut face însemnări.
30—40/7.2	0—40/ 3	20 cm sîăr. roci 40 cm piatră 30—40 Fenolft	40	0—40 40 -*	A C	0—20 20—40	Tip înțelenit. Cernoziom nor- ■dic.	Rendzină-’ adâncătură
10—20/6.5 60—70/6.8 80—90/7.5	0—75/ 0 75-/90/ 3	Dela 75 ef de săr 80—904- Fenolft	75	0—60 60—75 75-/90/	B+A B CCaNa	0—20 20—50 60—70 80—90	Tip podzolic. Brun-roșe. de păd. form. sub. păd. foioasă pe cale de distrug.	1.	Pădure- 2.	Impăd. ' (eroziune accentuată)
			(100)	0—90/ 90-/100/	B+A B	0—20 30—50 60—90 90—100	Tip podzolic. Brun-roșe. de păd. înțelenit.	1.	grâu 2.	văr.
TABLOUL
Buletinul Observa
Nr. 1/e
țiunilor de Câmp
!	Data, mersul •	vremii	•	1 Nr. de ordine al ( locului examinat	ca[no<?[ vt^zoăx^	Observațiuni asupra vegetației		1 Observatii asupra ) desvoltării rădăcinilor	Grosimea stratului 1 cu humus	Umiditatea	Coloarea	Structura	Textura
			p 41 Ds o 4 a	j "Ultima eu)-] j- tură, .sau < fîtocenoză ’						
					5	fi	7	8	9	10
4.VII. 4949 senin	30	pa	ar	porumb	(110)	60	0—20/2 20—110/2	0—60/roș 60—/110/roș	0—20/pol. 20-110/ îndes	0—60/la-I 60—110/a
4.VII. 1949 senin	31	pa	pă?		(200)	20	0—20/2	0—60/br.roș 20-30/roșalb 30—60/roș alb 60—80/ne 80—100/roș ne 100-/200/roș	0—20/glo 20—30/gloco sfăr roci 30—60/pol 60—80/gloco 80—100/nuo. 00—200/priz	0—30/1 30—60/la 60—80/1 60—120/la
4.VII. 1949 înnorat	32	pa	păd		(120)	5	0—/120/2	0—90/cen des sur roș 90—/120/br ne	0—10/din cauza rădă- cinilor glo 20—(120)' indes	0—40/1 i 40—90/a 90—120/la
6.VII. ' 1949 Benin	33	pa	păd		(120)	35	0—120/2	0—35/brroș 35—100/roș 100—120/ne ga	0—70/pol 70—SO/pie* triș 80—100/prizm. 100—120/ fără str.	0—70/la — a 70—80/a 80—100/a 100—120/a
6.VII. 1949	34	pa	păd		50	50	0—50/3	0—50/ne	0—50/glo	0—50/la— ->• a
fi.VII 1049 senin	35	pa	ar	porumb	(120)	60	0—120/2	0—60/ne 60—100/br 100—120/br alb ga	0—20/glo co 20—JOO/in- des 100—120/ sfăr ^roci	0—100/1—>a 100—120/a
fi.VII, 1049 înnorat	36	pa	păd		(110)	80	0—110/2	0—80/br cen des 80—100/br 100—110/ga alb	0—80/indes 80—110/în- des praf	0—70/a 70—90/la 90—110/1
pH-ul	CO3Ca	Alte observațiuni	Grosimea stratului accesibil pt. pk nte	Grosimea orizon- turilor	Denumirea orizon- tului	Adâncimea de recol- tare a probelor	Tipul de sol	1.	Tipul de cultură 2.	Ameliorațiuni recomandate la fața locului
11	12	13	14	15	16	17	18	19	■
	0—110/0	60/ef. de săr și Fe2O3 disp unit.	(110)	0—60 60— (HO)	B+A B	0—20 30—50 70—100	Tip podzolic- Brun-roșc. de păd. înțelenită.	1.'Grâu' 2. Văr.
	20/3 20—30/3 40—50/3 60—80/3 80—100 100—200/2	20—30,80—100/ ef sar alb 80—60, 80/->/ef de Mn 60—9O/+Fenolft 0—200 Fe2O3d isp unit 80—100 ef in pete	(200)	0—20 20—30 30—60 60—80 80—100 100— (200)	B+AjCa Na ^BCaNa B+ AsCa Ne BCaNa	0—20 20—30 30—60 60—80 80—100 100—120	Tip înțelenit-*• abi- otic. Brun-roșc- vechiu pe cale de sărătur.	1.	Pădure 2.	In păd. Sol brun-roșcat de pădure în gropat și erodat
0—10/7 90—100/6.2	0—/120/0	40—bobov 90—/120/ne /Mn/	’ (120)	0—40 40—90 90—(120)	A B b3	0—30 40—80 90—120	Tip podzolic. Podzol-* brun- roșc. dej)ăd.	1. Pădure
0—120/6.5 100—120/7.5	0—100/0 100—120/8	0—70/și 80— 100 roș/Fe2 O3/ 100—110/Fenolft	70? (120)	0—35 35—70 70—80 80—100 100— (120)	B+A } B C Ca	0—30 40—70 70—80 80—100 100—120	■2 S £ . CM© "S s •H m a	1. Pădure
	0—50/0	Dela 20 cm sfăr. roci 50->tuf dacit	50	0—50 50->	A 0	0—20 30—50 50-*	O © . 'o m N o ® o g 2 a M Pi HM »	1. Pădure
10—20/7 110—120/6.5	0—100/0 110—120/ ± 1	Dela 60 far de roci desagregate	(100)	0—60 60—100 100—120	Ai Ag c	0—20 30—50 70—100 100—120	- Tip înțelenit. Cernoziom nor- dic (->degr.).	1.	G: âu 2.	Văr.
	0—80/0 80—90/ 1 90—110/ 3	30—70/bobov 80—110/ef Ca	(110)	0—10 10—30 30—70 70—90 90—110	A, Ag B }cCa	0—20 30—50 50—70 70—90 90—110	Tip podzolic. Podzol form. sub păd. de foioasă înțel.	1. Pădure
TABLOUL
Buletinul Observa
15
Nr. l/f
faunilor de Câmp
1)3ta sfi mersul vremii	1	’ ăt. de ordine ai j ' locului examina^	i	j j Expoziția locului l'	i	Observațiuni asupra vegetației		Observații asupra desvoltării rădăci- nilor	Grosimea stratului cu humus	Um ditatea	Coloarea	Structura	Textura
			Ramura 1 de cultură	Ultima, cul- tură sau iitocenozu						
1	2	3	4 a	4b	5	6	7	8	9	10
8.VII 1949 înnorat	37	pa	păș tuf		(160)	60	0—50/2 60—160/1	0—50/gabr 30—50/br 40—60/br roș 60—100/roș 100—120/ga 120—150/roș 150_>/alb ga	0—30/glo 30—50/pol 50—60/nuc 60—/pi'izma	0—30/1 30—/160/a , . . la
8.VII 1949 înnorat	38	pa 8 spre Donath	paș nep		40	0—5	0—50/2	0—50/br roș	0—20/N 20—50/n	0—50/ln->n
8.VII • 1949 înnorat	39	pa 8	fân (liv.)		(25)	25	0—25/2	0—25/ sur alb	0—25/glo 25-* piatră	0—25/la 25^7
9.VII 1949 senin	40	pa SE	ar		20	10	0—10/2 10—40/3	0—10/br alb 10—30/alb 30—40/br	0—10/pol 10—40/ fără str.	0—40/1 —In — —> 1
9.VII 1949 senin ■\	41	pa N	fân		(120)	50	0—30/2 30—120/3	0—10/br roș sur 20—50/br roș 50—120/roș ga	0—20/prăf. 20—50/gloco 50—120/pol	0—50/ln 50—120/1
9.VII 1949 senin	42	pa SE	păd		(80)	20	0—60/3 60—80/1—2	0—20/sur 20—80/ga	0—20/prăf. 20—60/îndes 60—80/pol	0—20/1 20—30/1 30—80/a
ii.vii 1949 înnorat	43	paSV	ar	ogor negru după arat	90	100	0—10/1 10—^120/2	0—70/br roș 70—100/br roș 100—120/ga	0—120/glo praf.	0—120/1
pH-ul	. 0O,Ca	Alte observațiuni	Grosimea stratului accesibil pt. plantă	Grosimea orizon- turilor	Denumirea orizon- turilor	: Adâncimea de recol- . tare a probelor	Tipul de sol	1.	Tipul de cultură 2.	Ameliorațiuni recomandate la fața locului
11	12	13	14	15	16	17	18	19	•
	0—30/3 30—110/1 110—120/3 120—160/3	30—50/pietj‘is 150—160/ps ’ mici de var	(160)	0—30 30—80 80—95 95—►	B + ACa B BCa CCa	0—30 30—50 60—90 110—120 120—150 150—160	Tip podzolic. Brun roșcat de păd. pe cale de distrugere j	1. Păd. 2. Impăd.
	0—/50/3	La 50 cm. roca mamă 50~*calcar con creționar ferigi- nos manganos	50	0—50 50->	CCa	0—20 20—50 50—►	Tip înțelenit. Sol schelet pe cale de înțelenire	1. Păd. 2. Impăd.
0—25/7	0—25/3 25—►/!	0—25/Fenolft. 25-*/gresie cal- caroasă	25	0—25 25—►	A+CCa	0—25 25—►	Tip înțelenit Sol schelet pe cale :	de înțelenire.	1. Păd. 2. Impăd.
10—30/8 30—40/8	0—40/3	La suprafața + Fenolft. 30—a albst. La suprafața Num. perfor.	0	0—10 10—30 30—/40	ACaNa CGaNa	0—10 10—20 20—30 30—40	Tip abiotic. Sărătură	1.	Păd. 2.	Impăd. gips
10—20/6	0—120/0	Profilul întreg roșcat de Fc/0H/3	(120)	0—20 20—50 50-/120/	B+A B+C	0—20 20—50 50—80 80—120	Tip podzolic brun roșcat de păd. înțelenit.	1. Păd. 2. Impăd.
	0—80/0	La 80 cm uscat complet Dela 30 cm -> pet Fe	(80)	0—20 20—30 30—/80	A }B	0—20 40—70	Tip podzolic. Podzol form. sub p. foi. inț.	1. Păd, /
	0—120/3	110—120/4- Fenolft.	.100	0—70 70—100 100-/120/	ACa A2CaNa CGaNa	0—20 30—60 70—100 100—120	.	, 1 Tip. ințel.—►abiotic Cernoziom sărăturos	1.	Porumb, cartofi 2.	Superfosfat, gun
76	TABLOUL
Buletinul Observa
Nr. 1/g	77
țiunilor de Câmp
Data și mersul vremii 		. Nr. de ordine al ; locului examinat j	[ Expoziția lotului 1	!„	! o , Ramura de cultura |	$ ( rS £	țiuni asupra retației a « «? <3 o â S to * S	Observațiuni asupra des voltării rădăcinilor	Grosimea stratului de humus	Umiditatea	Coloarea	Structura	Textura
1	2	3	4a	4b	5	6	7	8	9	10
ll.VII. 1949 t. ploios	44	pa SV	fân		180	20	0—10/1 10—180/2	0—20/ br roș 20—GO/roș 60—140/ roș alb 140—180/ga alb	0—100/pol 100—140/ prizm 140—180/pol	0—108,la
12.VII. 1949 înnorat	45	pa 8V	ar	paragina	110	30	0—40/2 40—120/8	0—30/brga 30—120/ga	0—120/glo prăt	0—120/la
12.VII. 1949 înnorat	46	pa	f ân		. 20	20	0—20/2	0—20/ br roș 20 ->ga ne	0—20/glo 20—> piat	0—20/la 20_>
13.VII. 1949 senin	47	pa SV	păd		40	40	0—40/ 2—3	0—40/br alb ' 40—>/alb	0—40/glo 40—>/ piatră	0—40/a
18.VII, 1949 t.ploios	48	pa SV	J ad		100	40	0—100/3	0—40/br sur 40—100/ ga cennș des br	0—40/pol 40—100/ îndes	0—40/1 n ->1 40—100/a
13.VII. 1949 t. ploios	49	culme	păd.		140	40	0—40/2 40—140/3	0—40/ alb sur 40—110/ cen des ga 110—140/ ccn des	0—40/pol 40—140/ îndes	0—40/la . 40—140/â
14.VH. 1949 ' senin	50	pa N	păd		140	40	' 0—40/2 40—90/3 90—140/2	0—40/br roș 40—100/ roș des 100—120/ roș 120—140/ roș ga	0—10/glo 10—40/pol 40—120/ îndes 120—140/N îndes	0—40/ 1 —> la 40—120/a 120—140/la
pH-ul	C03Ca	Alte observațiuni	Grosimea stratului accesibil pt. plantă	Grosimea orizon- turilor	. Denumirea orizon- turilor	Adâncimea de re- coltare a probelor	Tipul de sol	1.	Tipul de cultură 2.	Ameliorațiuni recomandate la fața locului
11	12	13	14	15	16	17	18	19
	0—180/3	60/ef Ca 80/4-Fenolft 170/4-Fenolft 100—140/prism	160	0—20 20—60 60—140 140— (180)	B+A Ca BCa B+CCa CCa	0—20 30—60 60—100 100—140 140—180	Tip înțelenit. Brun-roșe înțe- len. cu exp. S.	1.	Păd 2.	Impăd
	0—120/3	0—40/4-Fenolft 60	>pe mie de Ca	0—(120)	0—30 30— (120)	ACaNa CCaNa	0—30 40—70 80-110	Tip abiotic. Sol schelet sărăturos.	1.	Pădure 2.	Impăd
	0—20/ 3 20—>/ 3	20—► Calcar grosier/cu Fc ram?/	20	0—20 20_>	ACaNa CCa	0—20 20—30	Tip înțel—>abi. Rendz. sărat 	>sol schel. 			1.	Pădure 2.	Impăd
40—> 7	0—10/0 10—30/3 30—40/3	Dela 40 calcar Dela 20 sfăr roci	40	0—10 10—40 40—>	} ACa ' CCa	0—10 10—40	Tip podzolic Rendzină.	1. Pădure
10—20/6 30—90/6	0—100/ 0	Dela 40 bobov Dela 40—(50) Fe (OH)3 disp unif.	(400)	0—40 40—/ 100 100 ->	A B C	0—20 20—40 40—70 70—100	Tip podzolic. Podzol form. sub păd foioasă înțelenită.	1. Pădure
10—20/6 60—120/6	0—140/ 0	40—110/bobov mai mici 110—140/bobov mai mari 40—110 Fe (OH) 3 disp unif	(140)	4-1—0 0—40 40—110 110— (140)	Ao A } B	4-1—0 0—20 20—40 40—70 70—110 110—140	Tip podzolic. Podzol form. sub păd foioasă înțelenită.	1. Pădure cu resturi vecbi de pădure' de stejar secular
10—20/6 130—140/ 6.5	0—140/ 0	90—100/ pietriș	(140)	0—40 40—100 100—120 120—140	B4-A }” L/	0—20 20—40 40—70 70—100 100—120 120—140	i I Tip podzolic. Brun-roșe de păd form. sub păd foioasă înțel.	1. Pădure
78
TABLOUL
Buletinul Ojserva
Nr. l/li
țiunilor de câmp
( Data și mersul vremii	j Nr. de ordine al locului examinai	Expoziția locului	Observațiuni asupra vegetației		Observațiuni asupra desvoliărnrădăcinilor	Grosimea stratului cu humus	i Umiditatea	Coloarea	Structura	Textura
			Ramura de cultura	Ultima cultură sau fitocenoză						
1	2	3	4/a	4/b	5	6	7	8	9	10
14.VII. 1049 senin	51	plan inargiiic.i » e- rioara de pădure	ar	grâu	45	40	0—40/2	0—10/ne 0—40/alb ne 40—45/alb ga	0—20/glo praf 20—40/îndes	0—40/a
14.VXI. 1949 senin	52	pa NE	păd		110	60	0—20/2 20-110/3	0—60/cen des br 60—70/oen des 70—95/sur ga alb 95—100/roș 100—110/cen des ga	0—-20/pol 20—110/îndes	0—95/l-*la 95—100/a
14.VII. 1949 senin	53	pa SE. spre Baciu	păș		40	40	0—40/1	0—40/br 40-* alb	0—40/ glo	0/40/1
15.V1I. 1949 senin	54	culme	păd		100	5	0-60/1-2 60-140/2	0—30/cen des 30~>140/roș	0—30/pră	3 30—140/îndes	0—30/n 30—120,1a
16.VII. 1949 senin	55	pa uș	ar		11001	80	0—100/2	0—80/ro.ș sur ne 80—/100/br roș	0—20/glo co 20—80/îndes 80—100/N	0—80/1 80—100/1
16. VII. 1949 senin	56	pa uș	ar		40	40	0—70/2	0—40/ga bi ros 40—70/alb albstr	0—40/prăf 40—70/îndes	0—40/la 40—/70;l
pH-ul	CO3Ca	Alte observațiuni	Grosimea stratului accesibil pt. plantă	Grosimea orizon- turilor	Denumirea orizon- : tului I	Adâncimea de recol- tare a probelor	Tipul de sol	1.	Tipul de cultură 2.	Ameliorațiuni recomandate la fața locului
11	12 »	13	14	15	16	17	•18	19
0-10/6,5	0—45/0	Dela 40 sfăr roci 40"* argilă caolinoasă	40	0—10 10—40 40~*	} - 0 ■	0—10 10—40 40—45	Tip înțelenit. Cernoziom nordic	1.	Păd/fân/ 2.	Impăd/fân
10—20/6 40 50/8,5	0—110/0	60/sfăr roci	/110/	0—20 20—60 60—95 95—100 110-/110/	Ao Ax Ag B 0	0—30 70—95 95—100 100—110	Tip înțeL ~*abiot.	Tip podzolic. Rendzinăsărăturoasă Podzol form. sub păd. -*801 schelet	foioasă înțelenită •	1. Pădure
	0—40/3 40-*/3	0“>/sfăr roci 4O/+Fenolit 40“* Calcar grosier	40	0—20 20—40 40-*	ACa A+CCa Na	'0—20 20—10 40-*		1; Pădure 2. Impăd
	0—140/0'		/140/	0—30 30—/140 /	A. B	0—20 40—70 90—120	Tip podzolic. Podzol— brun roșe	1. Lăd
10-20/7 90-100/6	0—100/0	La 100 cm uscat complet In partea inferi- oară a pantei ie- șiri de CaCo3	/100/	0—20 20—80 80—100	B+A B	0—20 30—70 80—100	Tip podzolic. Brun-roșc de păd înțelenită	1.	Grâu 2.	văr
0—10/7	0—70/3	Dela 35/ef. de sar. 60- 7O/±Fenolft	40	0—40 40—60 60—70	ACa CCa CCaNa	0—30 40—70	Tip abiotic. Sol schelet cu o slabă sărătur.	1. Porumb, cartofi vestejiți
10
TABLOUL
Buletinul Analizelor
Nr. de ordine al ) locului examinat /	S <u OJ & V£ _4S 3 £ S P- §rf g £	hy	Apa moartă	Capacitatea nutu- -rală pentru, apă	1	■eanțxaj.	pH		COaCa oi /o	Acid, de schimb		Acid, hidrolitica	
						II2O	C1K n		mg. echiv.	yi	mg. echiv. T1—S1	yi
	2	3	4	6	6	7	8	9	10a	10b	11	12
x	0 20	3,72	14,83	24,88	la	7,65	7,48	0,05		—	0,437	1,25
	20 30	3,33	13,32	23,32	1	7,85	7,63	0,48	—		0,70	2,00
	30- 60	3/17	13,88	23,88	I	7,77	7,41	0,00	—.	•—	0	0
2	0-20	3,81	15,24	25,24	la	8,00	7,55	0,42	—	—	0,52	1,50
	40- 60	3^68	14,72	24,72	la	7,65	7,05	0,08	—		0,87	2,50
3	0- 20	4,98	19,92	29,92	la	7,82	7,15	0,80	—	—	0,70	2,00
	30- 60	4,27	17,08	27,08	la	7,90	7,01	0,23	—■	•—	0,52	1,50
	60- 70	3,99	16,96	25,90	la	7,49	6,98	0,08	—	—	—	-—
4	0- 30	3,02	12,08	22,01	1	6,84	6,03	0,05	0,32	0,9	2,27	6,50
	30- 60	3,60	14,40	24,40	1	6,55	5,55	0,02	—	•—	2,27	6,50
	90-120	3,43	13,72	23,72	1	6,82	5,76	0,02	—	•—	1,57	4,50
5	0—20	3,43	13,72	23,72	1	7,95	7,77	2,20	0	0	0,70	2,00
	30- 60	3,17	12,68	22,68	1	8,32	7,74	3,20	—	—■	0	0
	80 -100	3,57	14,28	24,28	1	8,30	7,90	4,10	—	—	0	0
	100 -120	4,36	17,40	27,40	la	8,30	7,77	4,30	—	—	0	0
6	0- 30	3,70	18,80	24,80	la	8,15	8,00	0,45	.—	—	0	0
	50- 80	3,47	. 13,88	23,86	1	8,20	7,94	7,40	'—	—	0	0
	110-130	4,20	16,80	26,80	Ia	8,25	7,99	3,00	—	—	0	0
7	0-20	2,42	9,68	19,66	1	7,52	6,38	0,05	0	0	2,10	6,0
	30- 60	3,30	13,20	23,20	1	7,25	6,11	0,03	'—	—	1,40	4,0
	80-110			—	—	7,1	6,50	0,00	—	—	1,05	3,0
8	0- 20	3,41	13,64	23,64	1	8,02	7,94	3,80	—	—	0	0
	20- 60	3,71	14,84	24,84	la	8,10	8,10	3,75	•—	—	0	0
	60- 90	3,43	13,72	23,72	1	8,32	8,00	4,90	—		0	0
9	0- 20	5,56	22,24	32,24	a	8,03	7,63	4,00	—	—	0	0
	30- 60	5,26	21,04	31,04	a	8,07	7,68	—■	—■	—	0	0
	60- 90	4,06	16,24	26,24	la	8,28.	8,18	6,3	—•	'—	0	0
	90-120	4,93	19,72	29,72	Ia	8,42	8,25	17,1.	—•	—	0	0
10	0-20	5,33	21,32	31,32	a	8,05	8,04	3,4	0	0	0,70	2,0
	20— 30	5,32	21,28	31,28	a	8,10	7,96	8,5	—	— ■	0,45	1,3
11	0-30	4,67	18,68	28,68	la	7,56	7,05	0	0	0	1,40	4,0
	40— 70	5,09	20,36	30,36	a	8,15	7,75	8,4	0	0	0	0
	70 -100	4,54	18,16	28,16	la	7,89	7,73	17,0	—•	—	0	0
	100 -120	4,14	16,66	26,56	la	8,20	8,18	26,25	—	—	0	0
12	0- 20	4,68	18,72	28,72	la	8,00	7,72	4,10	—	—	0	0
	30- 50	4,71	18,84	28,84	la	8,08	8,08	6,00	—	—-	0	0
	50— 80	4,05	16,20	26,20	la	8,45	7,95	13,20	—	■—•	0	0
	90 -120	3,46	13,84	23,84	1	8,35	8,35	20,6	—	—•	0	0
Nr. 2/a
de Laborator
i®
■ Sl	T*	V	C03Xi °/o	2 , C %	1		 Humus- oi / o	1	 Chintale de Co3Ca/ha	। N hidrolizabil	Val. aspergilluj		OBSERVAȚIUNI .
								P	K	
13	1 u	15	16	17	18	1 19	20	1 21	22	■23	■
13,4	2 13,8	6 96,8	—	4,48	7,70	—	7,34			___	''
15,8	0 16,5	0 95,7	—	—•	—	—	—.	1,781	4 1,544	5
18,0	4 .18,0	4 100	—	—:	—	—	—	—	—	
16,7	5 17,2	7 96,9			2,76	4,75	—	8,2	0,960	1 1,321	9 ,
17,8	3 18,7	0 95,3	—	—		—	—	—		
10,0	? 10,7	* 93,5		3.34	5,74	,—.	.—	0,592	1,9821	l	4’
: 17,5	2 18,0	97,1	—	■—	•—	—	—	—	—	
15,31	17,6(	87,1		2,7	4,65	34	| 5,7	O,677f	0,5425	
15,71	18,04	87,4		__			34				2,7 ± 0,037 -
25,71	27,28	94,2	—	—	—	—	—	—		m% = l,36	-
15,03	■ 15,73	95,5		.1,75	■ 3,01	• —	6,6	1,2040	1,0908	
. 17,71	17,71	100	__			.—			■ .—.						
13,76	13,75	100		.			—	—	—		-		.	
13,31	13,31	10Q	—	—	—	—	—		—	
15,51	1'5,51	100	. __	1,72	2,96			7,4	1,1617	2,5213	
11,66	11,66	100	0,004		—	—	—	.—	■ —	
18,15	18,15	100	Q,007	—	—	—	—	—	—	
. 12,42	14,52	85,5			2,17	3,73	31	8,6	0,6527	0,9217	
15,54	16,94	91,7					—	—	—	.—	— .	
14,35	15,40	93,1	—	—	—	—	—		. —	
11,22	11,22	100			2,86	4,92			7,9 .	2,715/	0,0000	
9,90	9,90	100									.							
4,51	4,51	100	—	—	—	—	—	—		A i
22,44	22,44	100	0	4,06	6,98			8,5	0,5144	0,0023	
23,65	23,65	100					—						— ■	.		ț
17,49	17,49	100	—		 '	—						 ■	
.10,12	10,12	100	),0021	—	—	—	—	—	— ■	, 1
25,37	26,07	97,3			5,90	10,15		.	9,0	),4154	1,0874	■ • —
22,65	23,10	98,0	—	—	—	—	—	. —	—	/ ■ > ; ,•>
19,61	21,01	93,3			3,42	5,88			6,7	),9843	1,1057	
. 15,29	15,29	00	£	1,016			—	—	—	—.		
11,11	11,11 1	00				■	.—	—	—	— ■ •			1
8,58	8,58 1	00	—	—	— •	—	—		—	
19,95	19,95 1	00			2,83	4,87		7,3	2	,1317 1	,5797	
17,38	17,38 1	00	_L.	—	—	—	—•	—.			■	. y
10,56	10,56 1	00	.—	—	.—	—	—.	—,			
8,91	8,91 1	00	—	—	—		—	—	—	A r A
13
A
-O

/ 4’4
w
' Al
Al®
AȘ

<e
a/
1,


tabloul
Buletinul Analizelor
82
Nr. de ordine al locului examinat	Adâncimea de recol- tare a probelor		hy	Apa moarta	Capacitatea natu- rală pentru apă	Textura	pH		co3ca 70	Acid, de schimb		Acid, hidrolitică	
							HSO	C1K n		mg. ecbiv.	yi	mg. echiv. T1—S1	yi
1	2		3	4	5	G	7	8	9 ,	10a	10b	11	12 '
13	0-	20	3,83	15,32	25,32	la	8,20.	7,68	11,00					0	0
	30-	60	4,41	17,64	27,64	la	8,32	7,60	9,00	—	. —	0	0
	75-	90	3,72	14,88	24,88	la	8,23	7,80 .	18,10	—	—	0	0
	90-	100	4,09	16,36	26,36	la	8,20	7,80	20,10	—	—	0	0
14	0-	20	3,81	15,24	25,24	la	7,60			1,3	—			0,52	1,5
	30-	60	2,28	9,12	19,12	]	7,60	—	0,08	0	—	0,52	1,5
	80-	100	1,44	5,76	15,76	n	7,45 ■	—	0,04	—	—	0,63	1,8
———'													
15	0-	20	1,72	6,88	16,88	In	8,05	—	0,08	—	—.	0,45	1,3
	30-	50 •	1,31	5,24	15,24	11	8,05	—	0,72	—	—	0,45	1,3
	50-	70	1,65	6,60	16,60	In	7,80	—	0,45	—	—	0,52	1,5
16	0-	10	0,93	3,72	13,72	n	7,90	7,70	0,40	0	0	0	0
	10-	20	0,70	2,80	12,80	n	—	—	0,60	—	—	—	—
17	0-	20	3,10	12,40	22,40	1	6,72	6,63	0,05	.—	—	1,4	4,0
	20-	40	3,33	13,44	23,44	1	6,83	6,68	0,02	—,	—	1,75	5,0
18	0-	20	3,75	15,00	25,00	la	8,21	.7,68	12,80	—	—	0	0
	20-	30	3,62	14,48	24,48	I	8,10	8,04	—	—	—	0	0
	30-	60	4,14	16,56	26,56	la	8,66	7,83	13,00	—	—	0	0
	60-	70	3,44	13,76	23,76	1	7,97	8,12	—	—	—	0	0
	70-	80	3,33	13,28	23,28	1	8,35	7,85	—	—	—	0	0
	80-	90	3,77	15,08	25,08	la	8,34	8,10	—	—	—	0	0
	90-	100	2,19	8,76	18,76	1	8,36	8,13	4,40	—	—	0	0
19	0-	20	3,38	13,52	23,52	1	8,18	7,86	0,04	—.	—	0,63	1,8
	30-	60	2,68	10,72	20,72	1	7,71	7,59	0,05	—	■—	1,05	3,0
	80-	100	0,41	1,64	11,64	n	8,50	7,85	0,08	—	—	0,42	1,2
20	0-	20	5,60	22,4	32,40	a	8,25	8,07	13,00	0	0	0,70	2,0
	30-	60	4,48	17,92	27,92	la	8,40	8,30	22,50	— ,	.—	0	0
	60-	70	4,71	18,84	28,84	la	8,27	8,02	—	—	—	0	0
	70-	80	4,28	17,12	27,12	la	8,50	7,85	24,5	—	—	0	0
21	0-	10	2,32	9,28	19,28	1	8,16	7,95	57,5	—.	—	0	0
	10-	20	1,15	4,60	14,60	n	8,20	8,10	94,0	—-	—	0	0
	20-	30	1,17	4,68	14,68	n	8.30	■8,10	94,2	—	—	0	p ■■
	30-	40	—	—	—	—	8,56	8,36	100	—	—	—	
22	0-	20	4,24	16,96	26,96	la	8,16	7,70	40,0	—	—	0	0
	20-	40	5,20	20,80	30,80	a	8,51	7,70	34,9	—	—	0	0
	40-	50	3,71	14,84	24,84	la	8,33	7,30	50.2	—■	—	0	0
	50-	- 60	2,68	10,72	20,72	1	8,35	8,13	57,3	—	—	0	0
	60-	70	3,03	12,12	22,12	1	8,43	8,04	56,3	-	—	0	0 ■
de Laborator
S1	T1	V	CO3Na« vi /o	c Ol / 0	I Humus • “/» ■	Chintale de C03Ca/ha	N hidrolizabil	Val. aspergillus		OBSERVAȚIUNI
								P	K	
13	14	15	16	17	18	19	20	21	22 .	23 .
13,20	13,20	100			2,79	4,81		3,9	0,7740	0,6590	2,79 ± 0,045 ■ .
13,31	13,31	100	—	—	—				—	—	
8,91	8,91	100	—	.—	—					—			m % = 1,61
4,40	4,40	100	—	—	—	—	—	—	. —	
15,98	16,5	96,8			5,43	9,33		14,26	0,7862	1,4931	
11,03	11,55	95,5	—	.—	.—.									
6,96	7,59	94,6		—	—	—	—	—	. —	/
8,35	8,80	94,8	—	2,54	4,37			5,12	0,4898	1,3246	k
6,15	6,60	93,1	—	.—	—		■			■			
7,18	7,70	90,6		—	—	—	—	—	—	
3,85	3,85	100	—	1,12	1,93		0,28	0,7660	2,0931	Pretr. >2 mm .
—	—	—	—	—	—	—	—	—	—	68 %
17,85	19,25	92,7			4,54	7,81	21	10,5	4,3231	2,7564	
17,50	19,25	91,4	—	—	—	26	— .	—		
11,44	11,44	100	—	2,78	4,78		.	9,2	0,3662	1,7466	
0	0	0	0,016	—	—	.—						 .	
9,24	9,24	100	—	—	.—		 .						
0,22	■ 0,22	100	—	—	—	.—								
0,11	0,11	100	0,023	—	—								
0,11	0,11	100	0,010	—	—	—	.—.	.—		 .	
—-	—	—	0,010	—	—	—	—	—	—	
15,32	15,95	96			3,43	5,90			7,09	0,7606	1,6072	3,43 ± 0,02 '
12,37	13,42	92,1														
1,45	1,87	77,5	—	—	—	—	—	—	—	. m% A 0,59 r’
19,98	20,68	96,6			8,09	13,94				9,78	0,7881	2,3722	\- l? ;
7,56	7,56	100	—	—	—.									
0,66	0,66	100			.—.	.—.					—			■ ■ / •
13,32	13,32	100	—	■ —		—	—	■ —	s.	
2,42	2,42	100	0,0042	3,97	6,83				5,27	0,0962	1,0751	
2,42	2,42	100	0,0037	—			. 									>2mm.28%
0,88	0,88	100		.—	—	—					—	
0,44	0,44	100	urme		■■ —	—	—	—		. 1 ", 4 i ' 1 . -A •
1,76	1,76	100	0,0010	1,55	2,73	—	2,77-	0,3717	0,3087	/
5,94	■ 5,94	100	0,0023	J		—				:					
3,08	3,08	100					:	—	.—	— ■	. 		■ ■■.■ \ • - A .
1,32	1,32	100	0,0016	—	—	—	— \	— •			
2,78	2,78	100	0,023			—	—	—	—	
84
TABLOUL
Buletinul Analizelor
i Nr. âe orâine al j locului examinat	/ Adâncimea de recoi-j { tare a probelor } > i	' hy	Apa moarta	Capacitatea natu- rala pentru apa	Textura	pH		CO,CA • "/o	Acid, de schimb		Acid, hidrolitică	
						H,0	C1K n •		mg-, echiv.	yi	mg. echiv. Ț1—Sl	yi
1	2	3	4,.	5	6	7	8	9	10a	101)	11	. 12
23	0- 20	3,17	15,76	25,76	1	8,14	8,02	12,30				.	0	0
	20- 30	4,01	16,04	26,04	la	8,27	8,11	13,5	—.	—-	■ 0	0
	30- 40	4,02	16,08	26,08	la	8,33	8,07	17,0	—		0	0
	40- 50	3,34	13,36	23,56	1	8,30	7,98	25,0	—	.—	0	0
	50- 60	3,01	12,04	22,04	1	8,43	8,15	45,1	. —	—	0	0
24	6— 10	4,11	16,44	26,44	la	8,20	7,76	42,2	0	0	0	0
	10- 30	3,16	12,64	22,64	1	8,48	7,98	35,1	—.	—	0	0
	30- 40	1,79	7,1,6	17,16	In	8,05	8,10	87,0	—	—	0	0
25	0- 20	.3,53	14,12	24,12	1	7,50	7,00	0,65	0	0	2,1	6,0
	20- 40	4,72	18,88	28,88	la	6,17	6,58	0,04	—			3,85	11,0
	50- 80	6,06	24,24	34,24	a	6,12	5,45	0,13	■—	—	. 5,6	16,0
26	,0- 20	2,62	10,48	20,48	’ 1	5,51	5,05	0,00	4,38	12,5	8,4	24,0
	.20- 40	4,26	17,04	27,04	la	5,14 •	4,84	0,00	—	—	10,15	29,0
	- 50-80	5,72	22,88	32,88	a	5,14	4,81	0 00	—	■ —	8,75	25,0
27	0- 20	5,85	23,40	33,40	a	7,67	6,93	0,28	—	—	0,7	2,0
	20- 40	6,41	25,64	35,64	a	7,45	7,0'4	0,03 /	—		1,12	3,2
28	0- 20	5,40	21,60	31,60	a	7,48	6,95	0,15	0	0	1,36	3,09
	30- 50	6,34	25,36	35,36	a	8,08.	7,40	0,08	.—	.—	0,94	2,7
	60 — 70	6,23	24,92	34,92	a	7,95	8,00	0,00	- 		.—	1,47	4,2
	80- 90	3,42	13,68	23,68	1	8,17,	7,85	42,1	—	—	0	0
29	0- 20	3,24	12,96	22,96	1	7,57	7,18	0,03	0	0	1,36	3,9
	30- 50	4,21	16,84	26,84	la	7,22	6,80	0,00	—	—	1,82	5,2
	60- 90	5,22	20,88	30,88	a	6,75	6,53	0,01	—	—	2,55	7,3
	90 -100	5,37:	21,48	31,48	a	6,72	5,85	—	—	—	1,92	5,5
30	0- 20	3,79	15,16	25,16	la	7,04	6.93	0	3,89	11,1	2,10	6,6
	30 - 50	3,44	13,76	23,76	1	6,80	6,73	0,02	—	—	1,75	5,0
	70-100	5,70	22,80	32,80	a	6,78	6,56	0,01	—	—	1,01	2,9
31	0- 20	3,02	12,08	22,08	1	8,14	8,03	36,5			.—	0	0
	20- 30	3,38	13,52	23,52	1	8,44	8,39	45,1				0	0
	30- 60	4,12	16,48	26,48	la	8,19	8,08'	11,0	—	—	0	0
	60- 80	2,32	9,28	19,28	1	8,50	8,16	68,0	—	—	0	0
	80-100	4,74	18,96	28,96	la	8,50	8,09	3,0	—	—.	0	0
	100-120	4,68	18,72	28,72	la	8,36	7,90	2,6	— ■	. —	0	0
32'	0- 30	3,53	14,12	24,12	1.	6,22	4,36	0,22	0	0	8,22	23,5
	40- 80	7,42	29,88	39,88	a	5,48	4,90	0	—	—	10,36	29,6
	90-120	4,88	19,52	29,52	la	5,69	5,14	0,06	—	—	3,22	9,2
33	0- 30	3,85	15,40	25,40	la	5,48	5,48	0,09	2,42	6,90	7,94	22,7 .
	40- 70	5,41	21,64	31,64	a	5,50	5,15	0,15	—	—	5,88	16,8
	70- 80	7,82	31,28	41,28	a	5,40	4,25	0,07	—	—	3,60	10,3
	80—100	—	•—		—	—	—	—	‘—	—	—	—
	100-120	6,72	26,88	36,88	a	7,68	7,65	6,0	—	—	0	0
Nr. 2/c \	'1	■ 8»'
de Laborator
I
								VaL aspergillus		
S1	T1	V	CO3Na2 %	0 °l 10	7o snranH	Chintale de C03Ca/ha	.s 0 * ,	P	K	■ OBSERVAȚIUNI ’
13	14	15	16	17	18	19	20	21	22	23
11,00 13,64 10,56 8,80 4,04	11,00 13,64 10,56 8,80 4,04	100 100 100 100 100	urme 0,0106 0,026	2,71	4,66	p II 1 1	4,08	0,558	3,1509	
7,92 3,08 1,76	7,92 3,08 1,76	100 100 100	0,0021 0,0026 0,0318	5,20	8,94	—	—	0,4595	0,0000	5,20 ± 0,147 m% = 2,82
16,73 18,15 19,28	’&,83 22,00 24,88	88,8 82.5 77,4	1—	4,12	7,08	31 57	6,09	0,5685	2,2563	/.
7,81 10,20 15,03	16,21 20,35 23,78'	48,1 50,1 63,2	—	2,13	3,66	126 152	6,02	0,7404	1,6862	
22,95 21,98	23,65 23,10	97,0 95,1	—	3,25	5,59	10 16	9,3	1,5155	3,0631	5h 20h 100b 124 224'343. \ ase. -tot. 398 ' 71 167' 272 ase. tot. 323
24,75 23,15 22,62 0.	26,11 24,09 24,09 0	94,7 96,0 93,8 100	0 023	3,99	6,88	—	10,66	0,7864	2,2834	5h 20h lOOh m " 63 184 340’ ase. tot. 432 ■ / : . .
15,14 17,54 15,82 16,01	16,50 19,36 18,37 17,93	91,7 -90,6 86,1 89,2	—	2,27	3,90	20. 27	6,6	1,1484	1,9105	.	-' A
15,83 11,78 18,07	17,93 13,53 19,58	88,8 87,0 92,2	—	1,64	2,82	31	7,7	0,8492	1,4355	l
2,79 11,44 2,64 13,64 16,28	2,79 11,44 2,64 13,64 16,28	100 100' 100 100 100	0,0026 0,0026 0,0079 0,0116 0,0042	2,28	3,92	—	—	1 1 1 1 1 1 .	—	\ \
7,90 17,62 20,54	16,12 27,98 23,76	49,0 62,9 86,4	—	1,66	2,85	123 155	—	—	.—	
13,07 17,11 19,50 11,39	21,01 22,99 23,10 11,39	62,2 74,4 84,4 100		2,77	4,76	119 88	5,82	1 -1 II 1	1 ri j 1 ■	pietriș
TABLOUL
Buletinul Analizelor
86
Nr. de ordine al ) locului examinai )	Adâncimea de recol- tare a probelor	iiy	Apav moarta	Capacitatea natu- , raia pentru, apă	Textura	pil		CO3Ca °/ / 0	Acid, de schimb		Acid, hidrolitică	
						H20	C1K n		mg echiv.	yi	mg echiv. T1—S1	yi
1'	2	3	4	5	6	7	8	9	10a	10b	11	12
34	0- 20	4,78	19,12	29,12	la	. 6,30	5,93	0	0	0	3,99	11,4
	20— 50	5,27.	21,08	31,08	a	5,26	4,80	0	—	—	6,26	17,9
	50->	—	—	—	—	—	•—	0	—	—	—.	—
36	0-20	2,22	8,88	18,88	1	6,48	6,25	0,01	0,28	0,8	3,18	9,1
	30- 50	6,15	24,60	34,60	a	6,52	5,62	0,01	—	—	2,66	7,6
	70 -100	5,72	22,88	32,88	a	7,44	7,10	0,01	—	—	0,91	2,6
	100 -120	6,52	26,08	36,08	a	8,00	7,84	0,01	—	—	1,61	4,6
36	0- 20	5,21	20,84	30,84	a	5,55	5,22	0,05	0,88	2,5	6,37	18,2
	30- 50	6,36	25,40	35,40	a	5,65	5,11	0	—	—	5,21	14,9
	50- 70	6,03	24,12	34,12	a	6,12	6,08	0,06	—	—	3.57	10,2
	70- 90	4,76	19,04	29,04	la	7,74	7,48	1,2	-—	—	0,63	1,8
	90-110	3,23	12,92	22,92	1	7,92	7,60	9,8	—	—	0	0
37	0-30	3,58	14,32	24,32	l-la	7,88	7,30	6,5	—	—	0,56	1,6
	30- 50	5,01	20,00	30,00	a.	7,66	7,28	0,13	—	—	0,80	2,3
	60- 90	5,81	23,24	33,24	a	7,78	7,05	0,36	—	—	0,77	2,2
t	110 -120	4,59	18,36	28,36	la	8,55	8,15	10,6	—	—	0	0
	120 —150	4,62	18,48	28,48	la	8,12	7,75	3,7	■—	— .	0	0
	160-160	3,63.	14,52	24,52	la	8,47	8,15	28,0	—	—	0	0
38	0- 20	1,66	6,64	16,64	In	8,63	7,73	6	—			0	0
	20- 50	1,65	6,20	16,20	11	8,33	7,82	4,2	—	—	0	0
	50—>		—	—	—	—	—	99,2	—	—	—	
89	0-25	4,40	17,60	27,60	la	7,96	7,74	13,0	—	—	0	0
	25->	— ■	—	—	—	— .		7,6	—	—	—	—
40	01- 10	3,31	13,24	23,24	1	8,23	8,15	42,6	—	—	0	0
	10- 20	2,27	9,08	19,08	1	8,26	8,15	46,0	.—	—	0	0
	20- 30	1,97	7,88	17,88	In	8,30	8,08	64,0	.—	—	0	0
	30 -.40	3,33	13,32	23,32	1	8,14	7,78	57,9	—	—	0	0
41	0- 20	1,96	7,84	17,84	In	6,73	6,64	0,03	0,49	1,4	3,22	9,2
	20- 50	1,92	7,68	17,68	In	6,75	6,24	.0,01	—Ir	—	2,73	7,8
	50- 80	3,02	12,08	22,08	1	6,42	5,87	0,32	—	—			
	80 -120	2,67	10,68	20,68	1	6,25	5,87	0		—	3,15'	9,0
42	0- 20	2,41	9,6j	19,64	1	5,24	5,15	0	2,38	6,8	5,6	16,0
	40- 70	5,18	20,72	30,72	a	5,53	5,49	. 0	—	—	5,32	16,2
43	0- 20	3,12	12,48	22,48	1	8,10	7,99	1,2	—			0	0
	30- 60	3,29	13,16	23,16	1	7,96	7,99	0,9	—	— •	0	0
	70-100	3,05	12,20	22,20	1	8,15	8,10	0,8	.—	—	0	0
	10Q -120	2,79	11,16	21,16	1	8,25	8,00	7,0	—	—	0	0
44	0- 20	4,95	19,80	29,80	la	7,98	7,94	2,0	0,46	1,3	0	0
	30- 60	4,78	19,12	29,12	la	8,56	8,22	12,2	—-	—	0	0
	60-100	4,66.	18,64	.28,64	la	8,66	8,41	11,5	—•	—	0	0
	100 -140	4,9	16,36	26,36	la	8,61	8,43	15,9	———	—	0	0
	140-180	3,42	13,68	23,68	1	8,70	8,49	21,4	—	—	0	0
									Val. aspergillus			^9M
1 1". ■	S1	T1	■ V	CO3Na2 <•/ /o	c 0/ /o	Humus oi Io	Chintale de CO3Ca/ha	•N .hidrolizab	P	K	OBSERVAȚIUNI v.	^«M 3 MMI
	13	14	15	16	17	18	19	20	. 21	22	; 23	
j	20,65 17,01 22,78 22,70 20,87 19,29	24,64 23,27 25,96 25,36 21,78 20,90	83,8 73,0 87.7 .89,5 95,8 92,3	Ml MII	3,86 3,53	M ° M 1 O	59 93 47 39	6,61 7,3	0,7210	1,9295	Roca mamă l.	; a	mA^^M •'MM \' MM
; ■	17,21 21,08 20,89 15,07 8,58	23,58 26,29 24,46 15,70 8,58	72,9 80,1 85,4 95,9 100 ■	0,0031 0	0,97	1,58	95 78 53	—	—	MMI	pl I I M.	
	15,06 17,38 20,13 8,69 12,76 2,20 4,62 4,18	15,62 22,44 20,90 8,69 12,76 2,20 4,62 4,18	96,4 77,4 96,3 100 100 100 100 100	im m i i i r	o	re ■ m	n i i i o	4,71 1,55	| i 1 i i i i i 5 co	4,12	0,9928	.1,1909	M	• / ■ Roca mamă >	1 <mI ' WM : MMM j' xtțggjggMIIHMMI
	13,86	13,86	100		3,10	5,33	—	—	0,2111	1,6211	Roca mamă .	
	4,18 0,44 0,88 1,62	4,18 0.44 0,88 1,62	100 100 100 100	0,0042 0,0063 urme	0,78	1,34	—	4,0	I 1 J	1,3146	, Sărăturos ; - Sărăturos	
‘i	■	10,37 11,57 8,8 7.53 13,64	13,59 14,30 11,23 13,13 18,96	76,3 80,9 71,9 57,3 71,9	—	CC	CC 1 1 i -11 03	03	O 1 1 1	1 CC	co	48 40 47 84 79	5,14	0,7175	1,1593	111 r 11	
i u •	• 1 - ' . L	14,41 14,41 11,22 6,33	14,41 14,41 11,22 6,33	100 100 100 100	0,0095 0,0106	1,47	2,53	—	—	0,7578	1,1886	i' i '11	A 'M 1 > j ’ 5 a* sa ’ A .™l m '.ta F C «	gaH
	13,02 9,68 5,16 6,16 4,84	13,02 9,68 5,16 6,16 4,84	100 100 100 100 . 100	0 0 0	■ 3,43	5,90		6,76	0,6740	2,3458	; i îî । r	
1; / l '' r F												
89
88
TABLOUL
Buletinul Analizelor
Nr. ăe orăine al / locului examinat (	Adâncimea de rccol-( taie a probelor )	hy	Apa moartă /	Capacitatea natu- rală pentru apă	Textura	pH		C03Ca ' ’/. .	Acid, do schimb		Acid, hidrolitică	
						H.O	CIK		mg-, echiv.	yi	mg. echiv. T1—-S1	y.
1	2	8	4	5	6	7	' 8	9	10a	10b	11	12
45	0-20	4,30	17,20	27,20	la	8,20	7,38	36,20	—	—	0	0
	40- 70	4,18	16,72	26,72	la	8,18	7,58	36.20	—	—•	0	0
	80 -110	4,29	17,16	27,16	la	8,29	7,78	39,20	—	—'	0	0
46	0-20	3,6'8	14,72	' 24,72	la	7,95	7,75	20,20	—	—	0	0
	20- 30	— ,	—	—	—	—	—	—	. —	—	—	— .
	0- 10	~^32	25,28	35,28	a	7,71	7,40	1,15	0,42	1,20	,1,71	4,90
	10- 40	5,06	20,24	30,24	a	8,18	7,68	12,20	—			0	0
48	0—20	1,96	7,84	.17,84	In	5,18	4,60	0,08	2,31	6,60	8,82	25,20
	20- 40	3^62	14,48	24,48	1	5,54	4,95	0,07	.—	.— •	6,19	17,70
	40- 70	7,09	28,36	38,36	a	6,10	5,35	0,03	—	—	5,o-i	16,70
	70 -100	6,92	27,68	37,68	a	6,85	—	0,04	—	—	5,28	15,10
"UT	20 90 AH	4,01	16,04	' 26,04	la	4,98	4,05	0,0	5,07	14,50	9,90 '	28,30
	40-70 70—110	7,92 7 86	31,68 31,44	41,68 41,44	a a	5,23 5,87	4,33 5,50	0,0 0,02		—	9,31 5,28	26,20, 15,10
	no-140	7,98	31,92	41,92	a	6,90	6,85	0,06		'—	3,18	9,10
50	0—20	3,21 3,92 6,57 6,24 5 42	12,84	22,84	1	Ș,32	6,23	0,01	0,42	1,20	6,23	17,80
	20—40		15,68	25,68	la	6(35	5,26	0,02	. —	—•	8,47	24,20
	40— 70		26,28	36,28	a	—-	5,42	0,04	—	—	99,27	26,50
	70—100		24,96	34,96	a	5,69	5,56	0,09	—	—	4,43	12,60
	100 —120		21,68	31,68	a	6,93	5,81	—	—	—	2,59	7,40
	120-140	4^92	19,68	29,68	la	7,50	6,60	0,03			1,78	5,10
51	' 0- 10	5,50 5,75	22,00	32,00	a	7,72	6,10	0,04	0,46	1,30	1,57	4,50
	10- 40 40— 45		23,00	33,00 /	a	7,64	6,65	0,06 0,02	-—	—	1,43	4,10
											7,17	20,50
52	0—30	3,55	14,20	24,20	1	5,63	5,61	0,0	1,47	4,20'		
	70- 95 95 -100 100 -110	4,56 5,82 5,23	, 18,24 23,28 20,92	28,24 33,28 30,92	la a a	5,37 7,47 7,22	5,24 7,22 7,03	0,0 0,0 0,0	-	—	4,37 3,50 2,09	12,50 10,00 6.00
53	0-20	3,15	12,60	’ 22,60	1	8,16	7,85	49,5	—	—	0	0.
	20 - 40	2,85	11,40	21,40	1	8,26	7,85	56,5	■ —	—	o	
	40					—	—	76,8	—	—	—	
54	0-20	1,39	~5436	15,56	n	6,02	4,36	0,03	4,52	12,90	6,45 7,66 3,08	18,50 21,90 8,80
	40- 70	3,90	15,60	25,60	la	5,12	4,71	0,00		—		
	90-120	3,73	14,92	24,92	la	6,20	5,66	0,09		—		
	0^20 .30- 70	”~1lO7 '3,05	12,20	22,28 22,20	1 1	7,55 7,12	6,60. 6,43	0,04 0,00	0 .	0	1,50 1,78 1,92	.4,30 5,10 5,50
	80 -100	■ 3,49	13,96	23,96	1	6,75	6,60	0,00				
~56~	0- 30	1,95	7,80	17,80	In	6,20		11,2	—	—	0	0 Q
	40- 70	3,27	13,08	23,08	1	8,18	8,15	35.9		.				
CI	0	4,30	17,20	27,20	la	6,15	6,05	0,0	0	0	3,18 3,46 4,20 2,06	9,10 9,90
17	0- 30	4,31	17,24	27,24	la	6,40	5,40	0,0				
	30 — 60 50 -100	' 5,01 6,60	20,04 26,40	30,04 36,40	a a	6,35	—	u,u 0,0		—		12,0 5,9
	100-120	6,40	25,60	35,60	a	6,Ș0	6,55	0,0				
Nr 2/e
de Laborator
' S1	T1	V	C03Nas 7»	c 0/ / 0	Humus 7» l	Chintale de C03Ca/ha	N hidrolizabil	Val. aspergillus		OBSERVAȚIUNI
								P	K	
	14	15	16	17	18	19	20	21	22	23
2,20	2,20	100	0,0016	1,51	2,90	—	2,9	0,0000	0,7535	
1,76	1,76	100	0,0016	—	—	—	—	—	—	
3,43	3,53	100	0,0026	—	—	—	—	—	—	
6,16	6,16	100 100	0,0048	2,33	4,01	—	8,57	0,2941	2,8066	
21,76	23,47	. 92,7	—	5,88	10,11	—	—	—	—	
9,20	9,02	100	—	—	•—	—	—	—	—	
7,19	16,01	44,9	—	1,93	3,32	132,30	—	—	—	
8,70	14,89	58,4	—	—	—	92,85	■—■	■—	—	
17,15	22,99	74,5	—	—	.—	87,60	•—•	—	—	
17,82	23,10	77,0	—	—	—	79.25	—	—	—	
9,35	19,25	' 48,60		1,61	2,77	148,50	—	—	. —	
17,86	27,17	65,70	—	0,94	1,62	139,65	—	—	—	
18,70	23,98	77,90	—	0,91	1,56	79,20	—	■—•	—	
19,70	22,88	86,10	—	0,86	1,48	47,70	—	—	—	
11,59	17,82	65,00	— -	3,78	6,50	93,45	—	—	—	
9,46	17,93	52,70	—	0,72	1,25	127,05	—	—	—	
14,27	23,54	60,60	—	0,63	1,08	139,05	—	—	—	
17,13	21,56	79,40	—	0,65	1,13	66,45	■—	—	—	
16,77	19,36	—	—	0,43	0,75	38,85	—	—	—	
14.83	16,61	89.20	—	0.59	1,06	26,70	—	—	■—•	
22,08	23,65	93,30	—	4,02	6,91	23,55	7,1	0,5182	1,0690	
20,35	21,78	93,40	—	—	—	—		—	' —	
7,35	14,52	50.60			2,29	3,94	107,55	—	.—	—	2,29 ±0,017
13,78	18,15	75,5						65,55	,— •	.—	—	
13,55	17,05	79,40	.—			—	52,5	— •	—	—	m°/0 = 0,74
15.95	118,04	88,40	—	.— ■	—	31,35	—	—	—	
3,52	3,52	100		2,98	5,12	—	—	0,0000	0,0000	
3,74	3,74	100	0,00318	2,28	3,93	—	—	—	—	
0,70	7,15	9,8	—	0,98	1,68	96,75		—	—	
. 7,96	15,62	50,9	—		—	114,90	—	—• ,	—	
8,80	11,88	74,2	—	—	—	46,20	—	—	—	
13,68	15,18	90, i	—	2,88	4,95	22,00	6,0	0,8867	2,3207	
12,74	14,52	88.5	—	—-	—	26,70	—	—	—	
12,38	14,30	86,5	—	—	—	28,80	—	—	—	
3,52	3,52	100	—-	1,08	1,85	—	—	0,3068	2,2401	
5,50	5,50	100	0;0010	— ■	—	—	—	—	—	
	19,91	. _			4,69	8,08	—.	—	—	—	
—		—			.			.	47,70 51,90	8,91	0,5664	1,8517	
—			—	—	—	—	—	•—	4—	—•	!
—	—	—	—	—		—	-—	—	—■	
BULETINUL ȘTIINȚIFIC :
SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE BIOLOGICE, AGRONOMICE,
GEOLOGICE ȘI 'GEOGRAFICE
Tom. III, Nr. 1, 1951'
ASUPRA GENEZEI JASPURILOR SI MINEREURILOR DE'
MANGAN DIN MASIVUL DROCEA' (MUNȚII APUSENI) .
DE
V. CORVIN PAPIU	i " ,
Comunicare prezentată de AL. CODARCEA. Membru corespondent al Academiei R.P.R.,<
în ședința din 15 Decemvrie 1950-	<
IntrJo Notă precedentă, ne-am expus punctul de vedere asupra ge-
nezei jaspurilor ce însoțesc curgerile submarine de lavă bazică (diabazele) -
din masivul Drocea, cum și a minereurilor de Mn ce alcătuesc intercalațiio
de obiceiu lentiforme și concordante, în aceste roce (8). In Nota de față,
vom încerca să completăm acele concluziuni, cu date noi.
Parte dintre aceste date aii fost obținute cercetând lucrările miniere -
executate de curând de Divizia de Explorări a Comitetului Geologic în
regiunea Pârnești (Valea Spinului, Dealul Pleșcuța) și ■ Șoimuș-Buceava
(regiunea Arad), regiuni în care ne-am deplasat, împreună cu tov. geolog '
V. B r a n a, în luna Februarie 1950.
I.	In acea Notă, ajungeam la concluzia că în masivul Drocea prezența
jaspurilor este determinată de curgerile submarine de lavă bazică (diabaze).
Pe baza unei serii de analize chimice, constatam absența în jaspuri a unei ?
cantități de oxizi de Al, suficientă pentru a justifica derivarea acestor roce1
direct din diabaze. Deoarece la nivelul stratigrafie corespunzător jaspurilor ?
nu am întâlnit sedimente argiloase, care să ne îngădue să considerăm că.'
aceste elemente au fost antrenate și purtate apoi în zone de sedimentare
mai îndepărtate, am considerat că, pentru explicarea genezei jaspurilor/
este necesar să admitem și participarea unui aport de silice bidrotermală?? ’
Datele pe care ni le prezintă recentele lucrări miniere dela Pârnești?
(regiunea Arad) modifică fundamentat această interpretare. Prezența unei
serii de sedimente argiloase ce apar intercalate la diferite nivele în scria jaș-'
purilor, pe o grosime aparentă de aproximativ 100 m, dovedește că aci?
alumina a rămas pe loc. Același lucru se constată și în seria jaspoida dela
Șoimuș-BuceaVa. Este probabil că grosimea acestor scrii provine din rc-
cutare, galeriile pătrunzând prin partea superioară a cutelor, fără a,fi:
străpuns axele de diabaz ale anticlinalelor.	■
In concluzie, cel puțin pentru aceste dduă cazuri, putem deci admite
că jaspurile derivă direct din diabaze, fără intervenția silicei hidrotermalep
așa cum am fost obligați să admitem pentru restul seriei jaspurilor din
masivul Drocea.	,

2	V. C0RVIN PARIU	204
205
ASUPRA GENEZEI JASPURILOR ȘI MINEREURILOR DE MANGAN
‘3

II.	Cea de a doua observație se referă la' coloarea jaspurilor. Ea este
în general roșie și brună în regiunea Pârnești și Șoimuș-Buceava, după
cum se știe, pigmentul fiind oxidul feric (hematitul) El apare răs-
pândit în mod difuz în massa rocei, alcătuind, pe alocuri, mici concen-
trațiuni sau formând chiar materialul în care sunt fosilizați radiolarii, ce
participă, uneori în abundență, la alcătuirea acestor roce. Jaspuri Verzi
se întâlnesc adeseori în masivul Drocea, mai ales între curgerile de dia-
baze. Uneori se disting zone sau pete de coloare verde în massa jaspurilor
roșii și niciodată zone roșii în massa celor verzi.
După cum rezultă din analizele făcute (8), înjaspurile verzi, ferul se
găsește bine reprezentat sub forma feroasă. El este legat în alumosilicați fe-
roși (dorite), minerale în care sunt fosilizate formele de Radiolari. Cercetări
de dată recentă (6) au dus la concluzia că jaspurile de coloare verde ar fi
un indiciu de sedimentare la mică adâncime, atunci când coloarea este
primară și nu rezultă din reducerea pe o cale oarecare (ex. diageneză sau
metamorfism) a ferului feric din jaspurile roșii.
Această din urmă concluzie este trasă și de C o r n e 1 i u s (2) pentru
care bitumenele ar prezenta principalul agent reducător, mai ales în ceea
ce privește jaspurile în apropierea cărora nu se întâlnesc erupțiuni de roce
bazice. Pornind dela concluziile lui Cornelius, Grunau (6), pentru
zona de solzi Arosa (Elveția), consideră chiar că aporturile legate de erup-
țiile diabazice nu ar avea nicio influență asupra colorii jaspurilor (redu-
cerii oxidului feric în forma feroasă).
In mina dela Șoimuș-Buceava, unde nu avem de a face decât cu jas-
puri și șisturi argiloase de coloare roșie și roșu-brună, am avut ocazia să
constatăm că, de o parte și de alta a unei minuscule falii ce retează aceste
formațiuni, roca este de coloare verde. Această coloare se pierde treptat,
cu cât ne depărtăm de falie, așa că după 20—30 cm se trece la coloarea
brună sau roșie a rocei.
In profunzime, coloarea verde ia o desvoltare din ce în ce-mai mare cu
cât 'ne deplasăm spre nivele inferioare. Aceste jaspuri sunt situate la par-
tea superioară a Seriei efuzive bazice (jaspuri suprâdiabazice) și repauzează
peste curgeri de diabaze cu forme de pillow-lava, împreună cu care sunt
cutate. Este clar că aci coloarea verde este condiționată de prezența faliei
și probabil de circulația unor soluțiuni reducătoare, legate de activi-
tatea vulcanică a diabazelor. .
Am menționat faptul că orizonturi continue de jaspuri de coloare verde
se întâlnesc mai ales între diabaze, cu alte cuvinte, în zone în care formarea
lor se găsește sub continuul imperiu al activității Vulcanice de care sunt le-
gate genetic. De altfel, chiar în regiuni în care jaspurile nu sunt însoțite
de diabaze ca în Seria de Dolhe, din Garpații polonezi (S u j k o w s k i) se
constată (10) că în partea inferioară, de-a-lu'ngul fisurilor și liniilor de frac-
tură, jaspurile roșii sunt reduse, coloarea verde apărând în mod simetric
de-a-lungul acestor accidente (dovedind poate circulația soluțiunilor re-
ducătoare). Același autor constată o cloritizare a jaspurilor roșii din Tatra.
începând din baza seriei și mergând spre partea superioară.
Conchidem, deci, că în jaspurile din Drocea coloarea verde poate fi
primară, ceea ce se întâmplă în majoritatea cazurilor la jaspurile verzi
interdiabazice, sau secundară, legată de circulația anumitor soluțiuni re-
ducătoare, în cazul special al anumitor jaspuri supradiabazice.
%
In ceea ce privește accidentele silicioase de coloare verde, pe care le întâi- ;
nini intercalate în serii calcaroase sau detritice, coloarea aceasta parc'a fi >
primară în cazul unor orizonturi continue și uniforme, dar și secundară, |în
special legată de prezența soluțiunilor reducătoare, reprezentate în acest
caz prin substanțe organice, dată fiind și abundența de organisme ce
caracterizează aceste sedimente. In accidentele silicioase de coloare neagră, ,

pigmentul este fără îndoială de origine bituminoasă. J. de L ap p a r ent
admite, chiar, că în « ftanitele Cu radiolari » bogate în material vulcanic,
din V. de la Bruche (Alsacia), ferul s’ar găsi legat tot sub forma unui alu-
mosilicat feros (dorit) dar că coloarea neagră este dată de bitumenele ce
abundă în aceste roce (7).	'
III.	Am admis că minereurile de Mn care apar intercalate în jaspurile
supradiabazice din masivul Drocea au o origine bacteriană catalitică, con-
siderând că în apa mărilor în care au aVut loc erupțiunile bazice s’a des-
voltat o floră de bacterii manganogene care au depus bioxid de Mn. O
anumită cantitate', depusă inițial, a funcționat apoi catalitic, precipitând
întreaga cantitate de oxid de Mn din mediul marin.	■
Th. Geiger (5) admite că aceste minereuri sunt legate de activi-
tatea vulcanică submarină și că reprezintă o formațiune sedimentogenă
singenetică în radiolarite, analizând atât ipoteza originii organice cât și a
celei anorganice-	, '
Este de subliniat faptul că aceeași specie de bacterie poate funcționa
succesiv, precipitând, în faze deosebite, oxizi de fer și oxizi de Mn precum
și faptul ca bacteriile siderogene pot acționa paralel cu cele manganogene
(Cuznețov, Calimencho Perfiliev) (3), (1), (9). ObservaLiunile.
din masivul Drocea ne permit să presupunem că, într’o primă fază, depune-
rea oxidului de Fe depășește depunerea oxidului de Mn. Aceasta are loc, fie'/
datorită unei activități bacteriene siderogene mai accentuate decât cea
manganogenă, fie datorită faptului că bacteriile au mai întâi o activitate-
de precipitare a ferului, sau în fine, fie datorită solubjlității mai reduse a
hidroxizilor de Fe decât a hidroxizilor de Mn. In momentul în care începe
însă să se depună oxidul de Mn, cataliza își spune cuvântul și se precipită
întreaga cantitate de oxid de Mn din mediu, depunerea oxidului de Fe
fund totalmente depășită. In acest sens pledează faptul că, în baza len-,
filelor de oxizi deMn, se întâlnesc adeseori argile în care se produc con-
1^0
io


PW
$


$
centrațiuni de dxid de Fe (hematit).	.	'
O astfel de situație se întâlnește în mina dela Pârnești unde, în baza (
lentilelor de oxid de Mn, apare regulat un strat subțire de 2—5 un de he( ,
matit peste care se desvoltă psilomelanuLUneori (Valea Spinului), chiar și
deasupra concentrărilor de oxizi de Mn, se întâlnește această argilă hema- >
titică1). In acest caz, Vom admite cu ușurință faptul că, după precipitarea ,'
oxidului de Mn pe cale catalitică, continuă depunerea mai departe a‘oxi-
dului de Fe, fenomen mascat de faza de precipitare a oxizilor de Mn, în v
orizontul subjacent.
IV.	Studiul fiziografic al oxizilor de Mn, intercalați între jaspurile
supradiabazice, dovedește de asemenea, în mod concludent, originea sedi-
mentogenă a acestor minereuri.
p Comunicare personală a geologului V. Br ana, care a constatat chiar că prezența .
acestor argile hematitice poate fi utilizată ca un criteriu pentru urmărirea desvoltării , ,
minereurilor de Mn.



4
V. CORVIN PAPIU
206
207
Am examinat până în prezent nodulele de oxizi de Mn ce apar în recele
silicioase dela N de Pârnești cum și minereurile din principalele lentile
străbătute în lucrările din acest șantier. Pretutindeni se întâlnesc oxizi
de Mn amorfi, despre care am admis că ar fi reprezentați prin psilomelan.
sau criptocristalini-piroluzit. Acesta din urmă alcătuește masse de cristale
aciculare ce se pot observa mai ales de-a-lungul fisurilor care străbat roca
și, câte odată, chiar în golurile Radiolarilor. Ele prezintă uneori forme aci-
culare bine individualizate, de coloare brună. In massa neagră, amorfă, de
minereu, se întâlnesc uneori zone mai bogate în hematită ce ne apar ca
niște pete de coloare brun-roșcată, răspândite neregulat. In această massă
fundamentală sunt înglobate uneori fragmente alterate de diabaze cu
structură intersertală tipică, din seria subjacentă, grăunțe de cuarț de-
tritic, rari fluturași de muscovit cum și resturi organice: Radiolari și
spiculi de Spongieri silicioși.
A. Radiolarii sunt surprinzător de bine conservați în minereu, contra-
stând cu ceea ce se remarcă în roca înconjurătoare, în care adeseori aceste
forme sunt complet diagenizatc, prezența lor fiind dedusă doar pe baza
golurilor umplute cu calcedonie.
Radiolarii aparțin grupului Spumellaria și, în subsidiar, grupului Nas-
sellaria, Dintre primele distingem mai ales banalele forme sferice de tipul
Cenosphaera, în timp.ee, dintre Nassellaria, distingem genurile Lithocampe
și Tricolocapsa.
Fosilizarea acestor microorganisme poate prezenta următoarele ca-
ractere: -	.
1.	Radiolarii sunt umpluți cu oxid de Mn, care ocupă întreaga cavi-
tate a formelor și stabilește prin porii testului legătura cu massa de mine-
reu în care se găsesc incluse (fig. 1 —4). Testul rămâne alcătuit din silice și
apare sub forma unor pete luminate, în lumină paralelă.
2.	Radiolarii sunt umpluți cu calcedonită, care ocupă centrul cavității.
Oxidul de Mn formează o pojghiță sau o zonă imediat sub test și umple.
porii stabilind legătura cu exteriorul (fig. 5).
3.	Cavitatea’ Radiolarului este umplută cu opal și cu o pulbere fină
de oxizi de Fe și Mn astfel că în lumină încrucișată, întreaga cavitate
apare întunecată. Testul, de asemenea, este conservat în opal (fig. 6).
4.	.Cavitatea Radiolarului este umplută în întregime cu calcedonită.
5.	Forma este umplută cu oxid feric, testul fiind conservat în silice.
6.	O singură data am întâlnit o formă de Liosphaerida (Rhodosphaera?)
cu scheletul alcătuit din două sfere concentrice ale căror rețele sunt conser-
vate în oxizi de Mn. Cavitatea este umplută cuțcalcedonită (fig. 7).
Au mai fost întâlniți corpusculi trifizi de Collodaria (Sphacrozoum)
conservați în silice (fig. 8).
B.	Spiculi de Spongieri (fig. 9—10) aparțin la două tipuri: spiculi glo-
bulari (fig. 9 b) și spiculi monaxoni. In această ultimă categorie, am in-
clus atât spiculi de proporții obișnuite cu grosimi în jurul a 0,04 mm cât și
forme foarte mari, cu lungime a peste 0,90 mm și grosimi de aproximativ
0,16 mm (fig. 9 a). Nu am întâlnit decât fragmente, astfel că nu putem da
relațiuni precise asupra dimensiunilor acestor forme. Ele sunt conservate
în calcedonită fibroasă dispusă perpendicular pe suprafața spiculului.
La formele mari, în lumină paralelă, canalul central apare vag definit
printr’o pulbere fină de oxid de Mn. In cazul formelor cu canal lărgit,
ASUPRA GENEZEI JASPURILOR ȘI MINEREURILOR DE MANG
această cavitate este umplută cu silice nediferențiată, amorfă, îi^‘.
inclusă o pulbere de oxizi feromanganoși. Alteori, îh fine; cavitate^
cuiului nu mai apare, spicului fiind în întregime alcătuit din calcefioni|
C.	Fisurile, care străbat în toate sensurile prin minereuri, sunt (um?
plute cu cuarț, cu calcit, cu rodocrozit sau cu oxid feric de coloare roșu--
brună. După cum am menționat, de-a-lungul lor se desvolta cristale aci- ‘
culare de piroluzit.	1
Nu se poate stabili o ordine, în depunerea pe fisuri a acestor minerale.j
In general, fisurile umplute cu calcit taie, sub diferite unghiuri,, filpnașele <
de cuarț sau hematit. Uneori, însă, cuarțul apare în parlca centrală a fi-
surii, în timp ce în partea periferică se desvolta calcitul depus anterior. ■
Prezența Radiolarilor în minereu de Fe și Mn de natură sedimentogâpă;
asemănătoare este citată de E p p r e c h t (4) în regiunea Gonzen (Elvc. )u
ția) în hematită și de G e i g e r în braunite, în zăcămintele de Mn djn-rcL^
giunea Roffna (Elveția) (5). Asemănarea formelor descrise do acesta pu”^
formele din masivul Drocea este remarcabilă. S u j k o s v k i citează"?’*
Radiolari conservați în rodocrozit (10).	, Y
In concluzie, admitem că prezența organismelor și a materialului de^
tritic din minereurile de Mn din Drocea constitue un argument în plus ceț
confirmă originea sedimentogenă a acestora. Ele apar ca depuneri produse)')
la o adâncime destul de redusă, sincrone cu jaspurile și condiționate deQ.
potrivă de activitatea vulcanică.	.	,
O TEHE3WCE SUIM M MAPTAHUEBBIX PYA MACCMBA ,’(POHA
(TPAHCKHbBAHCKHE PyflHblE TOPbl)
(KPATKOE COAEPJKAHME)	'

B cbhbh c auiMaMU h MapraHu,eBaMM pyffaiwn, conyTCTByioiuMMii -«na-
basaM MaccMBa ftpoua (TpaHCHjibBaHCKHe py^HMe ropbi), aBTOp «onojmaer:
M3Jio>i<eHHbie b npeflbisyiijMx paboTax «aHHbie cjiewytonțHMK hobbimh. ,
1.	Pa# MapraHgeHOCHHx huim BbiHBJiHeT b panone napHeuiTb m ConMyui-
ByuaBa npocjioiiKH fjihhhcthx cjiaHițeB, Ha ochobhhhh najiHHHH - KOTOpbix ’
moikho flonycTMTb, hto Bce ocaaouHMe OTJioxeHHH, pacnojiojKCHnbie na/i;
flMbagaMH, nponcxo/viT HenocpexcrBeHHO ws bthx ByjiKaHHHecKHXx CKajF-:
npHueM HeT Heobxo^HMOCni b npeAnonoiKeHHH yuacTHR FH/țpOTepMajibHbix^ x*
KpeMHeseMOB.	/
2.	Boobiițe hiumbi bbiBaioT KpacHoro kjih KopHHHeBoro uBera. Ho obeHM,.-"^
CToponaM paspbiBOB bbuio OTMeneno noBejieneHne hium, ițenoMen npHnnebb
BaeMblH HHpKyJHIUHH BOCCTaHOBHTeJIbHMX paCTBOpOB, BCBH3M C BKCTpyBHCHt Râ
jțHabas.	,	.	'•	'
3.	Bbijio flonymeHO, hto KpacHBbifi wejieBHHK HB fjihh, HaxojțHiu,Hx'cH b'
basnee jihhbm okhcjiob Mn, BosuMKaeT BCJiejțctBne daKTepHaJibHoS âi<THB—
hocth, ocajKjțaioineH BHauaae fhrpookhch Fe c noHHiKeHHon pacTBOpHMOCTbio.,
SareM, ocajKjțeHne FHjțpooKHceii Mn Be^eT KaTajiHTiiiecKHM nyreM k pes.-
KOMy ocajKgeHHio Bcero KOJiHuecTBa OKHCJia Fe hb cpejțbi. Bhobb OTMeHae-(A£/
Moe HaJiHHHe reMaTHTOBOH fjihhm nap; ropHBOHTOM okhcjiob Mn nojțTBepiK-'h^Ci
jțaeT, hto aKTHBHocTb ocajK/țeHHH xejiesa hb pacTBopa npojțojui<ajiacb «h. \
nocjie ocajKAeHHH MaHrana.	'

6
V. COR VIN PAPIU
208
Planșa I
Padiolari și spicule de Spongieri conservați in oxizi de mangan
(alb-silice, negru-oxizi de Mn).
4.	B OKKC^ax Mn Hafl^naSasoBbix 3uim SbiJiK HaHjțeHM pa/țnoJiapbi h
Mivibi rydoK, hto AOKasbiBaeT oflUOEpeMeimoe ocajKfleHHe c odpasoBaHMeM
ocaftwa okrcxob Mn.	1
QBtflCHEHIIE PHCyHKOB
PanTOMpM ii Mwitt ryOoK, KOHcepBJipoBaHHMe b oisuc.iax Maprauița (Oeanii —KpeiuieaeMLi:
aepHMit—.oKHcuti Mn).	■
Puc. 1. — PaunoMițBi c KpeMneBMM OKeueroM n nojiocTBio, eartoMeHHoft oKuwaun Mn.
Spumellaria.: a ~ Stichocapsa; b — Cenosphaera., Nasselaria; c —• Lithocampe (?), iir.iM
ryOoK; d —, MoHaKcoHoeeKaa $opMa. x 75.
Puc. 2. — Spumellaria; Cenosphaera. a. — noaocTL, sanoMemiaH okucmmu Mn ; b—
ittrtocn,, aanoaueHHaa xaJine,a;0B0M. X 275.
Puc. 3. ■— Nasselaria : Lițhocampe. IIojioctb, sanoaHCHHaa OKiie.iaim Mn X 275.
Pac. 4. ParasTCKaa $opMa Nasselaria. IIojioctb aanoaaeHHaa oicueiiaMU Mn x 87.
Pac. 5. — Spumellaria : Cenosphaera. Hohocti.. sanonHCUHaH xajineAOHOM, OKMcaM Mn
oGpaaytor aoHy.non ciceaeTon. x 275.
Pac. 6. — Nasselaria : Tricolocapsa, OnaitouMii ciceaeT; noaocTt, sanoraeHHaa onaaoM h
•OKBcjiaMii Fe a Mn. x 275.
Pac. 7. —~ Spumellaria : Rhodosphaera (?). OTJioacenaa okucjiob Mn na BHyTpenmix a
Bnenruax peinetKax cKeaeTa. Hohoctb, sanojiHCHnaa xaanenoHOM. x 305.
Pac. 8. UaeTantr Colloclaria (Sphaerczoum). x 740.	.
Pac. â. — Urați ryOoK b cKpeiițuBaiojueMca cbotc hm paa.wieHM cipyKTypw.
•a — MoHaKCOHMuecKHe araci, b ■— MoăyMpHMe arabi, x 63.
Pac. 10. — MoaaKCoaa'ieeKae arați aeOoatinoro pasnepa. X 137.
Fig. 1, — Radiolari cu scheletul silicios și cavitatea umplută, cu oxizi de Mn.
Spumellaria: a) Stichocapsa, b) Cenosphaera; Nassellaria^ c) Li-
x thocampe (?); Spiculi de Spongieri, d) Formă monaxmică (X 7a)
SUR LA GENESE DES JASPES ET DES MINERAIS DE
MANGANESE DU MASSIF DROCEA (MONTS APUSENI)
(RESUMlS)
En se referant aux jaspes et aux minerais de manganese qui accom-
pagnent les diabases du Massif Drocea (Monts Apuseni) l’auteur complete
les donnees des travaux precedents avec les observations plus recentes
qui suivent:	.	.
1.	La serie des jaspes manganiferes presente, - dans la region Pârnești
et Șoimuș-Buceava, des intercalations de schistes argileux, dont la pre-
sencfe peut fibre admettre que tous les sedimente situes au-dessus des dia-
bases dâriVent directement de ces roches eruptives, sans qu’il soit neces-
saire de șupposer Ia participation d'un apport de silice hydrothermale.
2.	La couleur des jaspes est generalement rouge ou brune. Des deux
câtes d’une faille on a constate Ie verdissement des jaspes, phenomene qui
fut attribue â la circulation des Solutions reductrices, liees â l’extrusion
des dipbases.
3.	On a admis que Thematite des argiles, prăsentes dans la base des
lentilles d’oxydes de manganese, provient de l’activite bactbrienne qui a
precipite d’âbord les hydroxydes de Fe ă solubiliteplusreduițe. Ensuite, le
depot des hydroxydes, de manganese a conduit au declenchement de la
precipitation brusque, par voie catalytique, de tonte la quantite d’oxyde
de Mn du milieu. La prdsence renouvelee. de Largile hematique au-dessus
de l’horizon â o.xydes de Mn prouve que l’activite du depot de fer de la
solution a'continuă mâme apres la precipitation du manganese.
Fig. 2. — Spumellaria: Cenosphaera, a) Fig. 3. — Nassellaria: Lithocampe, ca-
cavitatea umplută cu oxizi ' vitatea umplută cu oxizi
do Mn, b) cavitatea umplută	de Mn (X275)
cu calcodonită (x275)
Planfa II
Fig. 4. — Formă foarte mare de Nassellaria: Cavitatea umplută cu oxizi
de Mn (x ,87)
Fig. 5. — Spumellaria Cenosphaera: Fig. 6. — Nassellaria Tricolocapsa (?):
cavitatea umplută cu calce-	Scheletul de opal iar cavita-
donită: oxizi de Mn alcătuind	tea umplută cu opal și oxizi
o zonă sub schelet (X275).	de Fe și Mn(x 275)
Planat IIJ
Fig. 1. — Spumellaria Rhodosphaera (?): Oxizi de Mn depuși
pe rețelele internă și externă a scheletului. Cavi-
tate umplută cu calcedonită (X305)
Fig. 8. — Corpuscul de Gollodaria (Sphae-
rozoum (x740)
Planșa
Fig. 9. ■■— Spiculi de Spongieri văzuți în lumină încrucișată
pentru deosebirea structurii:
a)	Spiculi monaxoni.
b)	Spiculi globulari.
(X 63}
Fig. 10. —■ Spicul monaxon de dimen-
siune mică (X 137)
209	ASUPRA GENEZEI JASl'URILOR ȘI MINEREURILOR UE MANGAN	,7
4.	On a determine dans leș oxydes de Mn, des jaspes surdiabasiqucs
une serie de formes de Radiolaires et de spicules de Spongiaires prouvant
un depot.effeetue en, meme temps que Ia precipitation des oxydes de man-
ganese.
'	EXPLICATION DES F1GURES
Radiolaires et spicules de Spongiaires conserves dans leș oxydes de manganese (blanc-
' silice, noir-oxydes de,Mn).
Fig. 1.— Radiolaires.ă squelettes silicieux et ă la cavile remplie d’oxydes de Mn.
Spumellaria: a) Stichocapsa, b) Cenosphaera; Nassellaria: c) Lithocampe (?)-.Spicules
de, Spongiaires, dj Forme monaxonique. ( x 75).	/
Fig'. 2. -G Spumellaria: Cenosphaera, a) la cavite remplie'd’oxydes de Mn, b) la.cavite
remplie de calcedonite ( x 275).
Fig.. 3. —, Nassellaria: Lithocampe, la cavite remplie d’oxydes de Mn ( x 275).
Fig. 4. — Formetres grande de Nassellaria: la caviteremplie d’oxydes de Mn ( x 87)
Fig. 5.— Spumellaria Cenosphaera: la caviteremplie de calcedonite. Les oxydes de
Mn constituent une zone sous le squelette (x 275).
Fig. 6. — Nassellaria: Tricolocapsa (?): le squelette d’opale. et la cavite remplie
. d’opale et d’oxydes de Fe et de Mn. (X275).	,
'	Fig. 7,— Spumellaria Rodosphaera (?): Oxydes de Mn deposes sur les reseauxinterne
et externe du squelette. La cavite est.remplie de calcedonite .( x 305);
. Fig. 8. —Gorpuscule de Gollodăria (Sphaerczoum) (x 740).;
-F	ig. 9.—■ Sp.icules de Spongiaires vus dans une lumiere croisee pour en distinguer la
structure (X 63): a) Spicules monaxone. ZJ Spicules globulaires.
’Fig. 10. Spicule monaxone de petite -dimension ( x 137).
. BIBLIOGRAFIE	.
l.'C a 1 i m e n k o, Rolul bacteriilor în formarea concrețiunilor fero-manganoase, Micro-
. ■	biologia, voi. XV, 1946.	' .	. ,
2. Gornejius H. F„ Geologie der Err-Julier-Gruppe, Beitr. z. geol. K. der Schweiz,
; N. F. 70, 1935. ,	■ •
3; Cuznețov, Problema autoirofiei microbiene, Microbiologhja, Nr. 4, 1948.
4.	E.pprecht W., Die Eișen-und Mangdnerze am Gonzen, Beitr. Geol. d. Schweiz.
Geoțechn., Serie 24) Lief., 1946.	■	’	,	'	.
5,	G'eiger T h., Manganerze in den Radiolariten Graubilndens, Beitr. zur Geologie,
der. Schweiz, Geotechnische, Serie, Lief., 27; Ziirich, 1948.
6.	G r u n a u H.j Geologie von Arosa mit Berucksichligung deș Radiolaril-Problems, Inau-
gural Di ssertation der Philosophischen Facilitat der Universităt Bein, 1947.
7.	Lappayen t J. de, Roches ă Radiolaires du Devonien de la Vallee de la Bruche,
Bull. du Serv, dela carte geol. de L’Msace et de la Lorraine, t. I, fasc. 2, 1923 :
p' 47—,64, Strasbourg.	'
8.	P a p i u V. C o r vi n, Contribuțiuni la cunoașterea originii jaspurilor și zăcămintelor
de mangan asociate cu d'iabazele din masivul Drocea, Bul. Acad. R.P.R., Seria:
Geol., Geogr., Biol., Șt. Tehn. și Agr,, Tom. II, Nr. 2,.Febr. 1950.
9.	P e r f i 1 i e v, Date noi asupra rolului microbilor in formarea zăcămintelor, Corn,
geolog., voi. 41, 1926.	'
10.	ȘujkoWski Zb., Radiolarites des Karpates polonaises et leur cOmparaison avec
les Radiolarites de la Tatra, Etude lithologique. Resume.-Rull. du Serv. geol. de
Pologne, voi. VII,< Varsovie, 1932—1933.
IN ATENȚIA
Manuscrisul trebue să fie prezentat sub
o formă definitivă. Nu se admit adăugiri
sau modificări în cursul corecturilor pentru
tipar. (Decizia Prezidiului Acad. R.P.R.,
Nr. 40, din 15 Noemvrie 1950).
Lucrările p'redate spre publicare vor fi
scrise la mașină la două rânduri, pe o sin-
gură parte a hârtiei, fără ștersături sau
modificări.
Manuscrise^ vor fi redactate unitar: ter-
minologia va fi omogenă în tot cursul
lucrării.
Prescurtările necesare pentru concentra-
rea lucrării se vor stabili dela începutul
acesteia și se vor păstra neschimbate în
tot decursul lucrării.
Anumite texte, detalii de experiențe,
observații asupra bolnavilor etc, vor fi im-
primate în caractere mici. Autorii sunt
rugați să indice cu precizie părțile din
lucrare ce intră în aceste categorii.
Formulele simple vor fi scrise clar și
citeț la mașină. Cele mai complicate se
vor scrie de mână și cât mai clar. O atenție
deosebită trebue dată atât indicilor nu-
merici și literali, cât și exponenților, care ’
trebue scriși mai mici decât baza și așezați
mai jos sau mai sus decât baza pentru a
putea fi diferențiați.
Literele din formule care se aseamănă
între ele, trebue să fie scrise foarte îngrijit,
deosebind pe g de q, j de i, u de n, t de ț,
etc. De asemenea se vor deosebi cele majus- ,
cule de cele minuscule V și v, S și s, C și c,
K și k, U și u. Se va face diferența între
litera O o, și cifra o (zero), precum și între
litera 1 și cifra I (unu). In acest scop lite-
relg O și o șî 1 vor fi subliniate cu două
liniuțe, cifrele 1 (unu) și o (zero) rămânând
fără liniuțe. Literele cursive vor trebui
subliniate odată, cele grecești cu creion
roșu,-iar cele gotice sau ronde cu creion
albastru. .
Bibliografia. Literatura citată în text se
va însera la sfârșitul lucrării, sub formă
de « Bibliografie », indicând în text numărul
de ordine respectiv în paranteze rotunde
șî înșiruind în bibliografie autorii alfabetic,
fiecare autor sau grup de autori fiind pre-
cedat de indicația numerică respectivă,
corespunzând numărului din text. Acolo
unde textul va conține și referințe la for-
mule prin numere în paranteze rotunde,
numărul trimiterilor la bibliografie se va
însera în paranteze drepte pătrate. Biblio-
grafia trebue să prezinte următorul aspect
unitar:
a)	Pentru cărți:
— Numele autorului sau autorilor, urmat
de inițiale;
— Titlul complet al cărții, subliniat, în
limba de origine (în limba rusă, fonetizat);
— Editura;
AUTORILOR	. ’
— Anul apariției, care se va scrib :"f^
paranteze:	'fa
— Numărul tomului sau volumului 'pie|'
cedat de prescurtarea t. sau v. (dacă Sunt
maî multe volume)'; dacă este necds'qi'jț
pagina, prescurtat p.;	. \*
b)	Pentru lucrări apărute în reviste:
— Numele autorului sau autorilor ufnlât1
de inițiale;	1 .'țf,
— Titlul revistei în limba de 'origiiib,!
cu prescurtările uzuale;	■ v'i
Exemplu: Docladî Academii Năuc SSSR
se va scrie: Docl, Acad. Năuc SSSR;
Izvestîa Academii Năuc SSSR se . va’
scrie: Izv. Acad. Năuc SSSR;
Vestnic Academii Năuc SSSR se va scrie:'1
Vest. Acad. Năuc SSSR;
— Anul apariției, fără paranteze;
— Numărul tomului sau volumului; >
— Pagina se .va scrîe p.;	, . . ; :
Exemplu: De preferință se va scrie pp.
219—254 (dela până la);	. ■ .
In acest din urmă caz se va scrie pp>
Grupele se despart prin- virgule. Trimi-
terea la lucrări nepublicate nu se admite)
se admite trimiterea la o lucrare ce este1
sub tipar.
Rezumatele pentru traducere vor fi pre-
date odată cu manuscrisul și vor respecta
nemijlocit următoarea proporție:
— la «Comunicările Academiei R.P.R.»
rezumatul în fiecare din cele două limbi
uzitate, împreună cu explicația figurilor,
nu va depăși 1/2 pagină dactilografiată;
la două rânduri.	-	.
■— la « Buletinul Științific i> și la « Studii
și Cercetări» rezumatele vor fi în medie
de 1 pagină dactilografiată la 20 pagini:
de text românesc.
Derogări dela această regulă nu : se pot.
face decât cu avizul expres al Comitetului
de Editură. .	> . f -t
Figurile se vor preda odată cu manuscrisul,:
desenele vor fi efectuate pe hârtie albă'
sau hârtie de calc, cu tuș negru. Explicația
figurilor se va dactilografîa pe, o filă sepa-
rată și va fi cât mai succintei. 1
Corecturile' In principiu, corectura în:
pagini se trimite la autor. Autorul nu poatp
corecta decât greșelile de tipar, adăugirile
și modificările în corectură nefiind admise.)
Bunul de publicat va fi dat de autor, sau
în cazuri speciale, de o persoană de aceeași
specialitate.	..... :
Data notei este cea a prezentării în sec-
țiune.	।
Ziua primirii de către Redacție a textului,
definitiv, se va socoti ca data predării
spre publicare.