x-m BULETINUL SOCIETĂȚII REGALE ROMÂNE D E GEOGRAFIE . I TOMUL LVII 19 3 8 , BLi-'W I MSI Ti^jurT^ Adresa pentru publicațiile trimise Societății R. R. Geografie: Biblioteca Suc. Heg Rom. de Geografie Universitatea din București l.arlrrasrepourlejpubltratlona etu'oyee»RUL macii natioxalu (1&3?). AL. DONESCU, rost primar Al- mvkicumvuji iupuinte$i‘t (1937). MnMAkl COgtBFOKMKȚl OILBERT GROSVENOR (laii). CoairLlUL l>t ADMINISTRAȚIE AL Sm-IETA JII Rr^ALB RoMANE 1» QliQnRAFlK Br. Gr. Antipu. Pruf. O. Argfrtew. Colonel E/niminomla Argfitrvpar. General adj. £ BaffJ. Praf. C. BrAfeseu, Contra amiral ComeMw LftjrAArif- Utr. Dumllru Coman, General adj. N. ComUescn. Generat adj. C- F>nf. M. P- Doriți, Prut, .V Ftow. Prot. C. C, Giureacu, Prot. G. Gortiu. General A. Gora*/. Prot M Gheorghiii, PrOf Dragomir Hurmuzrsm, Af. Ha rrt, Prof. SpWrfrM tacobrscu. General G- /tr/rncSM, Cuhniei Zwresrw-(mfirn- gianu. Prut, Dr. fostf Lepșl, ProL /_ Atrage, prof, O. Macovei, Pmt. ,W. Mtinoilescu. Pro!. Simf/tn Mthtifinfi, Prof. V. Meruffu, Prut. Vinfiltl MihJtilexcu I*r<îlᵣ ,V. Orgfrătan. Af. Orotitoiu. ProL E Ofetclifunu, Prof. Troian Sâvufesru. Prut. Petre Ktroexea, Prof. A! Trtgara-Saritarttn;, Prof. M. VlAtfe.tCu. Prot p, ^‘aftdn*3W, Vfcc-Preșcdlnți Secretar general Fmn', S Mehbdibîi Prof. Au Tx>OARA-SaMVftcAț M. OlnrMnLU DelBGATII C ; tendința constantă de a recompune din fenomene unitatea naturiL u afla in grupele de fapte izolate marile Legi ale fu inii, apoi a arata cum din cunoașterea acestor legi ie jtoți ridica In legile de cauzmliiair care Ic Leagă pr unele de altele". Hitter, in precuvântarea manualului asupra Europei (1804}, dezvoltă și precizează idei similare in domeniul geo- grafiei regionale ; ..Scopul meu a fost să ridic pe cititor la o trăi- toare u întregit fari, a produselor naturale și artificiale, a o- menirii ți naturii, și toate acestea aă le reprezint in așa fel ca un întreg legai împreuna, in cât rezultatele importante a- supra Naturii și Omenirii să se desvolic dda sine, dintr’o dată, prin comparare reciprocă. Pământul și locuitorii nai stau in cea mai ntrâruta dependență reciprocă". Aceste idei de unitate a naturii, de acțiune: combinată a forțelor, de priveliște trăitoare a unei târî și de raporturi de dependență reciprocă între om și natură, au revoluționat ști- ința noastră. In jurul lor * a cristalizai reia rc numim grafra modernii. Tm hahslul vechilor cosmografii, „povara n sute de cămile'» a fost aruncat și geografii au început să caute interpedendența și repartizarea ffiummnulor pe supra- fața globului. Subi paza acestor principii s’a născut și s’a desvoltnl timp dți un secol o știință /eoreb'câ a și o descriere, nu haotică, ci explica t ipa a tarilor. In geografia teoretică u- nii au pus greutate pe elemente fisicc, alții pe cele umane. Fiecare din aceste grupe fundamentale sau înraiuurat pu- ternic. Dar să 1111 pierdem din vedere că vechea tendință cos- mugrafică nu a fost părăsită. A aduna date din toate direc- țiile și a le pune una lângă ni la e de sigur mai comod de cat ■i selecționa etilic fnpitise a căuta ti unitate, tiu fir de Legă- tură, o explicație. De această anemie de gândire a mi ferit și suferă nu numai geografia regională. ci și geografia ieorefi- GEORGE VALSAM 6 cil Astfel ca peste stratul foarte gros cosmografie s’a așter- nut stratul mult mai subfire al geografiei explicative, fie re- gională. fie teoretică. .Și cum am văzut cu activitatea țutyor celor ce sc numesc geografi, e foarte bogată, — încurajată de altfel de ușurința tiparului și de dorința de a publica lucruri cât mai voluminoase — sutele de cămile ale lui Kant Ș'"ⁿ^ căpătat iarăș povara pe care încercase Humboldt și Ritter să n descurce. S’a dat strigătul de alarmă : se face prea multă geo- grafie și geografie proastă ! Descrierile regionale sunt mat mult adunări de material heierogen, iar geografia teoretică c in bună parte o compilație culeasă din tot telul de științe vecine. Geografia lâncezește și deci trebue revizuită dela te- melic. In deosebi fundamentele geografiei teoretice au fost gă- site șubrede. Dela atacul acestei științe care a fost opera ca- pitala a sec. XIX, a pornit criza actuala. Problema nu se pu- nea in vremea Iui Humboldt și Ritter. Arborele geografic se ridica impunător deasupra feței pământului. Dar de o sută de ani au încolțit, pe acciaș suprafață a pământului, tot fe- lul de copăcei, la început prea mici ca să fie luați în seamă, dar care au crescut îngrijitor împrejurul geografiei, ameste- cându-și ramurile cu ale acestei științe și amenințând să o înăbușe eu vitalitatea lor exagerată. Asupra acestui fapt tre- bue insistat, fiindcă el cuprinde punctul critic care n deslăn- țuit criza actuală. Astăzi există o mulțime de .științe speciale cure își gă- sesc hrana tot pe .suprafața globului. Aceste științe aleg, fie- care. o anume categorie de fenomene. Geologia studiază al- cătuirea și evoluția scoarței, meteorologia și climatologia stu- diază învelișul aerian în deosebi la contactul cu suprafața pământului; oceanografia cercetează apele mărilor așternute tot pe .suprafața pământului ; botanica studiază vegetalele, zoologia animalele, antropologia pe om ; deci manifestări cari se petrec pe suprafața pământului. Fiecare s a putut constitui în fliinfă, fiindcă renunță la tot ce nu s'a referit la o singură categorie de fenomene. Prin dezvoltarea acestor științe. Geografia care își luase ca menire de a studia multiplele aspecte ale feței pământului, s’a vă- SENSUL OLOuRAFIEl MODERNE 7 zul încetul cu încetul strimpiorată în domeniul său. Geolo- gul Lyell prin „teoria cauzelor actuale" arătând că rocele pământului sunt create prin procese care au loc ți azi pe fața pământului, geologia sa crezut îndreptățită sa anexeze ca- pitole întregi pe care geograful le socotea ale sale. Tratatul de (reologie al Iui Hang începe cu un volum care putea fi scris în bună parte de un geograf ca de Marionne. Morfolo- gia terestră, sau geomorfolugia. care a făcut progrese însem- nate prin savanfi geografi, în ultimul timp e considerată de Walter Penck, .și de multi altii, ca o știință anexă geologici, deși Albrecht Penck, tatăl lui Waltcr, credea că a Făcut geo- grufie scriind tratatul său dc morfologie a suprafeței globu- lui. Asemenea s’au desprins ca științe independente t Meteo- rologia, Climatologiu, Oceanografia. Poinmologia. I.imnolo- gia, care întrețin cu geografia raporturi de amiciție, dar nu de subordonare. Aeelaș lucru s’a întâmplat cu Fisica, din care la contactul cu geografia, s'a născut o știință nouă, foarte interesantă, Geografia sau fisica globului, in care găsim mul- te elemente studiate de geografi, dar care aflăm că acum a- parțin domeniului fizicei. Aeelaș lucru cu Geobotunica, Zo- ngeografia, socotite ca niște capitole de Botanică și Zoologic. Până și Chimia, cu care credeam, până acum vreo 15 ani. că avem un contact aproape imperceptibil, crează in ultimii ani o știinfa de contact. Geochimia, de un interes covârșitor pen- tru lămurirea „organismului" terestru și pentru revizuirea teoriilor asupra evoluției globului. Și ca să mă mărginesc la un singur exemplu de Geografie umană, e foarte posibil ca în viitor și Geopolitica, știință înfloritoare in ultimul timp și făcută exclusiv de geografi, su fie și ca anexată de Politică, deprinsă de mult, cel puțin în practică, să acapareze toate energiile mai virulente ale societății. Vastul domeniu al geo- grafiei teoretice e tot mai mult invadat și Geografia apare ca o țară frumoasă, fecundă, dar nevolnică, pe rare vecinii o ciuntesc pe laturi fără nici un scrupul. însăși principiile fundamentale ale geografici, puse în evidență și aplicate întâi de geografi, anume principiul inter- dependenței și al repartizării pe glob, au fost contestate ca principii specific geografice, și celelalte științe încep să le a- « OZOROE VA1-SAN plice sau iși rezerva dreptul W le aplice {v. Michoiteh Și suni guagrufi care 1* dau dreptate. _ Aceasta e criza geografiei moderne, criza recunoscută chiar de muri autorități geografice contimporane. De o șutii de ani. dela Humboldt ți Rltter. geografia a avut o activitate extrem de fecunda, dur mai ales pentru progresul științei în genere .și mai puțin in folosul geografiei propriu zise, De unde vine aceasta situație paradoxală a Geografiei? !n dorința sa de a studia fața pământului atât de complexa și atât dc vasta, geografia era nevoită să aibă O gamă Foarte întinsă dc preocupări. Dela totalitatea globului și dela inllu- cnțclr foarte importante pe care pământul Ic primește din partea mediului extra-terestru. panii Iu studiul omului, geo¹ grafia străpunge toate domeniile cunoscute ; lisic, biologic și psihic. De multe ori spre a ajunge la o lămurire, geograful era obligat să deschidă probleme nouă, să Ic cerceteze și «u ajungă la un rezultat, care da ci explicare geografică, dar care interesa și unele științe speciale. Acestea anexau antici- parea geografică și, aplicând-o in domeniul lor Special. o pet- feeponau, făcând din ea un element de progres în domeniul propriu. Un exemplu : isoiermeJe, isobarcle, isochietele au fost invenția unui geograf (Humboldt), adoptată și desvoltatu de meteorologie, care astăzi nici nu poate lucra fără această inc- ludă Fiindcă reprezintă o economie enormă dc muncă ,și per- niite deducții care nu s ar Fi pui ut face furu njnlorul ci. Geo- graful nu poale renunța la o astfel de metodă, dar nu ponte împiedeca o știință specială să o adopți’ șt să o perfecționeze. Deci, deși nu se poate contesta ci. cel puțin istoricește, geo- grafia a procurat multă hrană științelor vecine, ea se vede azi lipsită de folosirea exdunivă a multora din procedeele sale. Și încii nu sa terminat; fermentul geografic nu a pă- truns In toate științele unde ar putea aduce progres, dur pe mus ură ce punctul de vedere geografic va fi folosit mui mull, pe aceia? măsură se vor naște zone de contestație la limita între geografic și științele vecine, Această stare a descurajat însă pe mulți geografi în ultimul timp. A munci ca geograf, ca sa vezi mâine munca ta trecută într'un ah domeniu, de sigur că nu c plăcut, chiar dacă priu munca la știința în ge- nere câștigă. Dc aceia există un reviriment foarte accentuai SENSUL GEOGRAFIEI MODERNE I.. ’ în lumea geografică actualii. Se adittr geografiei dinainte de război învinuirea că a dai prea mare importanță și desvob tare pârlii teoretice și a lăsat în umbra geogralia regionala. Acum se încearcă predarea inversa : se asvurle pe un plan subaltern sau chiar se iugădueșie geografia teoretică în în- țelesul de până azi și se concentrează toată atenția asupra geografiei regionale. Geografia e concepi tiu unitar ca o ..știință o peisagiu- iui ", suit ea studiul" unui mozaic de spații, deosebite in cu- loare, în desen și fisionomic (Michmte. 35). După re criterii se vn studia mozaicul terestru sau peisagiuL nu prea știm însă, dar sunt geografi cu Passargc care înecarea norme de clasificare în acest sens. Stareți actuală a progresului geo- grafic percum și tendințele recente. sunt arătate succint de unul dintre cei mat reprezentativi geografi actuali, Alfred Heiiner, Concepția geografici ca o știință generală despre pă- mânt. spune cl. ne-a dus într’un impas (auf einen ioten Strâng). Desvoltarea istorică a geografiei se îndreaptă în altă direcție. După aceasta, geografia este cunoașterea țărilor și localităților, șan după o denumire a antichității, Chorogra- fie sau Chorologie. ...Die nllgemeine Erdwissenschaft trebue să fie înlocuită prin o allgemeine Beirachtung der Landerna- turen... Prin aceasta, geografia câștigă din nou un fundament sigur subt picioare; o nouă viață proaspătă năvălește întrân- sa și marea majoritate a geografilor concepe astăzi știinlu noastră in acest înțeles (Die Einlicit der Gcogrnphic in Wis- senachaft und Lnterricht, Gcogr. Abende, Heft I. Berlin 19(9, s. 8 Citat de G. Braun, Zur Methode der Geographie al» Wis- sens c huit. p- 6), Frumoase planuri de î noi re, dar rămâne su vedem cum se vor realiza. Procesul e în curs și geografii de direcție nouă sunt atât de numeroși încât poate să răsară ceva nou și fo- lositor din toată această dezbatere. E curios că tocmai Germanii care sau mândrit panii a- cum că Geografia teoretica este o erimțiune germană, ei sunt acum cei mai îndărătnici năruituri ai acestei științe. Inșii pâ- nă acum nici ei nu pot da decât numai planuri — fiecare re- furmător cu planul său! — ier rezultate pozitive moi puține. QEORGE VALSAM 10 Se pure că lipsesc de astă dată „ochiul adevăratei filosofii ‘ pe cure îl reclama Kant și pe care îl avusese Httmboldt. Acea „viată nouă infuzând geografia", de care vorbește Hettner, nu își arată încă puterea. Russland a lui Hettner șt atatea alte produceri de geografie regională actuală nu șc deosebesc prin noutate de monografiile regionale din școala franceză a lui Vidai de la Blacbe. Iar încererăile unui Bansc sunt mai mult un fel dc geografie impresionistă, la contactul dintre literatura fără talent și geografie. Nu se vede in producția geografică germană actuala nici o lucrare putând, nu între- ce, dar cel puțin egala, clasicele Ansichten der Natur ale lui Humboldt de acum o șutii de ani. Cu se da foarte mare importanță geografiei regionale, dc sigur e foarte bine și necesar. Asemenea c minunat ca se încearcă deprinderea normelor științifice de cercetare regio- nală. Căci numai logic vorbind, rum se va studia o regiune a pământului, dată cercetătorul c lipsit dc o teorie a geogra- fiei care să-l invețe cum să distingă elementele geografice și cum să dea valoarea cuvenită fiecăruia din aceste elemente? Oare trecutul nu ne arată că geografia regionala s’a primenit șî s’a adâncit în măsura in care geografia teoretică a adus noi puncte dc vedere ? Și invers : geografia teoretica nu s'a corectat ți nu s’a clarificat în m&suru în care sau adunat cât mai numeroase și mai exacte date de geografie regională ? faptul că geografia teoretică a împrumutat metodele sale și a alimentat multe științe vecine nu e o scădere ci o onoare l* care o au puf ine alte discipline științifice. Iar faptul că a- ceiaș geografie teoretică e nevoită să împrumute la rândul ci date numeroase!’ din științele de contact, e o necesitate care decurge din multiplele sule puncte de vedere când privește fața pământului. De atmosferă, de pildă, ai nevoie cu să-ți explici fața pământului, chiar când faci geografie regionala: temperatura, vântul, umiditatea, sunt factori importanți de rxplirnn . Fi iudeu de acești factori se OCILpă îu special mete- orologia. aceasta înseamnă că geograful trebue să renunțe la ci ? ii va lua așa cum îi arată ultimele cercetări meteorologi- ce șî se va folosi de ei pentru scopul său propriu. Și prin a- ceustu va câștiga și geografia și de multe ori va câștiga și meteorologia. Geografii sunt cei care au descoperit întâi im- SENSUL OEOtjRASIF.I WODERSU 11 portanța pulberei in atmosferă, nu ocupându-se de atmos- feră, ci de fața pământului. Lin ttichthof™ privind Inessnl ste- pelor Astei, un Walther examinând roadertu caracteristică a stâncilor iu Saltare, au arătat ce putere poate a^ea vântul încărcat de pulbere- Eisica și Meteorologia mi venit apoi și au adâncit studiul pulberei în atmosferă, ajungând Iu rezul- tate nouă, pe care le-a folosit ulterior și geograful în cercetă- rile sale. Astfel sc ajută științele urm pe alia și ultimii ani dovedesc că progresul e cu atât mai mare eu cât e mai in- tiusa interpenetrația domeniilor științifice, Dacii nu ar fi o geografie teoretică, atentă lu toate descoperirile care o pot perfecționa, eu grije de a asculi cât mai mult instrumentul de cercetare geografica, ne întrebăm dacă ar putea geografia regionala sa o suplinească prin propriile sule mijloace. hui pare deci că osândirea geografici teoretice e pre- matură cel puțin pană nu se va dovedi că poate fi înlo- cuită. Problema cred Cu e pusă părtinitor. Nu văd motivul pentru oare nu e bine să fie înaintate paralel și psrtca teo- retieă și cea regionala, care ni se par indisolubil legate. Se poate studia mai adânc și mai sistematic geografia regional ti, se poate încerca o știința de clasificare u puisagiilor teres- tre, dar se poate înainta și în direcția teoretică, aruncându- se partea inutilă, hiandu-se din științele vecine numai ce e ab- solut necesar și mai ales încercându-se un studiu analitic și sintetic ul factorilor geografici. O întreagă serie de elemente ale spațiului concret, eu distanța, răspândire in suprafață, delimitare, pusițic, impriiștiere sau concentrare, musa, alti- tudine. stiru factori indiscutabil geografici, la care apelează necontenit geografia regională. Și totuși în nici mi manual de geografic teoretică nu există rin capitol în care să ho stu- dieze valoarea acestor factori, fie izolați, fie in conipouente. Ei sunt dnți ca dela sine înțeleși, deși subi flecare din ei se ascunde O enigma. Asemenea nici un manual nu studiază de aproape influențele cosmice asupra pământului, deși nti se poate tăgădui că delii mediul cosmic primim influențe de- cisive, Gravitație univers ala, electricitate. magnetism, rudio- activitate, lumină și căldură, sunt fire de legătură între pă- mânt și univers. Din ele nit se amintește de cât lumina, căl- dura și mareele, ca rezultai al atracției lunii și Soarelui. Dar OEUHUe VALSAM 12 însă¥i curgerea apei. deci eroiutiea, atat de amplu studiată, nu are la baiu for(a de airactie a pământului, adicu gravi- Mtia? Câ se vor lua aceste date din Astronomic- Astrolisica, OoFistcu sau Geochimie- aceasta e inevitabil. Dar dacă prin aceste împrumuturi reușești s5 capeți o viziune clarii și ap 1- cativă, nu se poate spune că ai cșii din datoriile impuse de geografic. Deci geografia teoretică, chiar cu multele salo împru- maturi, nu c de asvârlit. ci dr corectat și de întregit. Nu e mai puțin adevărat eu geografia regională cate domeniul incontestat geografic. Pe aceasta nu înecarea nici o alta știința să-l anexeze și nu il poate anexa. Nici o știință specialii nu poate avea pretenția de a face descrierea geo- grufică a unui ținut. Geologia, prin geniul lui ^uess. a putut deveni și geologic regionalii. — căci acesta e momimentaliiI Audi i z der Erde (rău tradus prin fata pământului fiindcă exact Atiiliiz nu e fată, ci mai mult /aeîeir, ceiace e geologic și nu permite confuzii cu geografia), lot așa Climatologi», Botanica, Zoologia, etc„ au capitole regionale. Dar acestea suni capitole de limită între geografic și alte științe, nu sunt adevărata geografie, deși servesc mult Geografiei. Dur atunci ce este Geografia ? Spre a ne da seama, sa ne amintim rum procedează ce- k-laliu științe despre naiuru cu rare geografia a venit in contact, ( uni am mai spus, toate aceste științe sunt speciale, adicu privesc numai ti anume categorie de fenomene ale na- turii i Botanicii studiază plante. Zoologia animale. Geologia rnep. Geografia nu poate faer aceasta fără a repeta ce nu a- îhlt sau Ftira a anticipa ce vor o fia științele speciale. Geugru- Fiu se interesează și de roce și de plante și de animale dar nu spre a Ic urinări independent, ci spre a vedea ce loc li se cuvine iu eom/dejalen înfățișării pământului. Adversarii geografiei uită ea aceasta știin|», deși e nevoită să împrii- mute multe date din științele speciale, le împrumuta cu un '^P pe rare nu d are nici o știință specială. Celelalte științe simplifică deci falsifica intru câtva natura — și cu acest sacrificiu o pot studia mai bine și înaintează mai repede, ul- cutiiind sisteme, care suni în realitate abstracțiuni comode pentru mintea noastră. Geografia nu tulbură datele naturii; SENSLI. «iF.OCjKAFlEJ MOUKRNE 13 ca le privește așa cum au fost oferite dc naturii și din aceasta examinare dc spații diferit alcătuite caută să vadă ce obser- vări generale sau parțiale se pot desprinde. De aceia geografia are o categorie dc noțiuni — dac i se poate întrebiiințu acest termin — cu iotul deosebite de ale celorlalte științe naturale, De ex. : munte, câmpie, fluviu, marc. Are individualități geografice, de ex.: în grupul flu- viilor, Dunărea e o individualitate proprie, perfect distinctă de alte individualități din același grup, cu anume caractere care sunt explicate prin amtmp fapte și care ajuta lu expli- carea altor fnpir. Arc fizionomii, nre tipuri, de rx. : tipuri climatice sau morfologice. Are familii de forme : glaciare, deseriice. Are formațiuni geografice dc ex.: pădurea, stepa, tundra. De unde a ieșit aceasta nomenclatură ciudată pen- tru o știință clasica ? Din însăși observarea nepărtinitoare, neinfluenfată a feței pământului. Această observare făcută pe toi globul, re- petată și mereu adâncită, duce Iu concluzia că numeroșii fac- tori care determină aspectele terestre nu se presintă haotic și lăr& rost, ci într'o anume încleștare, mai strânsă sau mai slaba, în anume grupări, cu un aer de familie, în mănun- chiuri care sunt rezultante de forțe în coordonare, supraor- donate sau subordonare, In stepe majoritatea plantelor se ubg și nu fisionomiu specială a plantelor de stepă. După cum aceasta siepă se află în emisfera nordică sau sudică, in apropierea pustiilor sau între zone de [iaduri, pe un sol de locss, de nisip, sau de stâncă. într'un climat mat mult sau mai puțin uscat, fiecare din ele capătă caractere particulare, rămână ml lotuși stepe ceiace permite studii de caracteri- zare. de asemănări și diferențieri, dc anume clasificări și ex- plicări. Dar să ne închipuim că. din cauza mișcărilor scoar- ței sau din alte pricini, un râu e abătut prin mijlocul stepei. Izvorul râului e în munții cu păduri, gura lui e la mare. Dea- Inngul acestui râu stepa e modificată. Solul c umed și cu timpul iți schimba compoziția. Plantele munților coboară dealungul luncii și se întâlnesc cu plantele venite dinspre țărmul mării. Animalele de munte sau de țărm sunt atrase de această luncă și se încrucișează, pe când animalele de -țepii găsesc O piedică în râul pe cure uneori nu-l pot trece. ceia re UUOROR VALSAN 14 poale aduce dif< n ntieri de sperii. Omul călătorește in lun- gul acestui râu, se așează în lunca prielnică, se inmuWț? în sate fi orașe, face legătura intre munte ți mare, creând drumuri de apă. Apariția râului in stepă u adus o noua po- larizare a elementelor geografice. Astfel de exemple pot fi nenumărate. . Observarea atentă și nepreeoncepu tă arată deci cu c- xislu pe fata pământului complexe naturale care nu sunt în- tâmplătoare ri rezultatul unui fel die polarizare, de extensi- une variabilă, de intensitate variabilă, du interdependența variabilă. Mecanismul fenomen care împânzește tot globul, caută să-l descopere geografia. Această multiplă polarizare ascunde în realitate factori mai puternici sau niui slabi, care se îmbină în rezultante variabile în spațiu și timp. Geogra- fia nu t numai studiul suprafeței pământului. ci studiul fis- pcrfdor aerstri suprafețe. Și fiindcă aceste Uspecie sunt rc- zulratnl itmir îmbinări du factori, geografia apare, ui lumi- na cercetărilor actuale, ca singura știința ocupându-se cu j/udiuf rezut/unietor de faetnri care dr termină f/J fa fișarea par fia/ii sau totală a globului. In această caracterizare intră ți geografia teoretică și cea regională ; ambele ucf Jind decât două aspecte de studiu ale acduiaș fapt unic : infuțifurea glnhnlni pământesc. Partea teoretică dozează. factorii, ară- tându-lc posibilitățile de îmbinare; partea regională carac- ierizeaza >i circumscrie aceste îmbinări pe o anume porți- une din fața pământului. fiindcă rămâne credincioasă aspectelor pământului, așa miin ele sunt date de natura, geografia e nevoita șă iți erdeze un principiu deosebit de al celorlalte științe naturale și analog principiului introdus de Durkhcim în sociologie ; singurul principiu care nu o silește să distrugă fenomenali- tatea geografică, Pentru geograf, de câte ori asocieri de fe- nomene simple â de raliflre, pe teren concret, a atâtor știinlc SENSUL CIECMRAFIEI .MqSERNE n vecine, ți trecerea geografiei ca un fel de anexă, fie u știin- țelor istorice ți sociale, fie a științelor naturale, mărginește puterea binelui pe taro îi poate aduce în învățământ, in ca- drul grupurilor universitare existente, geografia trebui: să-și păstreze o situație independentă, menținând legături atât cu discipline literare, cât mai oies cu grupa de științe naturale fnnccjnate de cure e atâi de apropiata. Nn ani vanitatea să creți că aceste considerațiuni lămu- resc deplin complicata problemă geografica. Ele au poate mai mult o valoare personală ; suni idei sugerate de discuția dusă deln război încoace în jurul geografiei. Aceste idei pot fi insă o indicație despre felul iii carr înțeleg să desvoli cursul meu dc geografie fisică. Nu mă voi margini la o ex- punere teoretică a pruldemcior dc geografie fisică, ci. — cre- dincios unității infregei discipline geografice, — voi face toi - dauna legătura cu geografia regională, și anume in special cu singura geografie regională pe cane o putem face noi cu folos : geografia țării noastre. Mă voi sili, întru cât va fi cu putință, ca studentul să vădii problemele geografice răsfrân- te in aspectele pământului românesc, ți mit voi sili în deosebi ta studentul să tapele deprinderea de a căuta singur să des- copere și sa rezolve enigmele care stau necercetate inir’o luu- sură atât de covârșitoare pe întinsul țârii noastre. Se spune că generația de azi e o generație iubitoare dc exerciții fizice și de viața intens trăită, dușmanii prejudecă- ților și slăvind voința, căutând să clădească pe ruinele trecu- tul ui n lume nouă, pe cure iuți o dorim din tot sufletul mai sănătoasă și mai bună. E o formulă nouă, care se deslușește fot mni precisa și pe care am impresia că h adopiat-o și tine- retul nostru, [nsă formulele nu se adaptează numai, ci se ităesc. Imita Jiu formală nu schimbă sufletele. Avem noi pre- gătirea necesara spre a începe o clădire trainică a viitorului? Dorința noastră imensă de prefacere spre mai bine, cores- punde oare cu puterile noastre de realizare ? Crede tineri- mea noastră ca are : calitățile de voința, intensitatea de mun- că, inițiativa personală, pe care le are tinerimea altor țări? Și dacă nu le are, nu EL sosii oare timpul să-și prefacă Felul de învățătură în sensul vederilor nouă pe care k-a adoptat ? .4 asculta pasio un curs și apoi a-I memoriza în vede- Du3.ilJiᵤ[ da Gvowufe. î 1 QEORQg VALSAM IB rea un.ii examen e un sistem fatal pentru des vi J tarea unei personalități, fatal pentru viitorul unei societăți. Cu acest sistem nu vei fi niciodată adept al generației nouă. Studentul trebui» să aibă curajul să-și înoețe singur pti- infa, să atace singur problemele, să bc ducă singur să cerce- teze. Să nu considere pe pro/esor eu pe un ador care dă re- prezentație de pe catedră în fața unui public, menit să tă- mâe pururea pasiv. Profesorul e in deosebi un îndrumător care dă directive, un sfătuitor la care alergi când te-ai în- curcat în cercetarea proprie sau când ui nevoe de o orientări! nouă. Lucrează singur, hiptă-te, descoperă, distruge, creează, dădește-te singur prin osteneala La, așa cum se ridică orice forții organică în lupta pentru viața u naturii- Nu va temeți de această mumă personală, căci ca singură întărește toate facultățile sufletești și formează caracterul. Nu vă temei i de stungăcHi și nețiinn/di deia început. Ea va fi răsplătită prin bucuria fi mândria de mat târziu. Un tânăr începător care lucrează activ, e o valoare mult superioară licențiatului care □ învățat luate cursurile ..pe de rost". Primul e u forță vie în creștere, al doilea e o biată mașină de înregistrat, uzata poa- le înainte de u începe adevărata luptă a viefei. Și ce câmp minunat de cercetare aveți în domeniul geo- grafici l Și cât de grabnică necesitate e ca să pornească odată cât mai multă tinereii! luminată să descopere țara aceasta ¹ Să mi uitați ca patrie ți iubire de patrie sunt simple abstrac- țiuni sarbedr. dacă nu te-ai dus singur să le înfrățești cu pământul și poporul din care faci parte. Și mai ales nu ui- tați cu, in timpul de azi, numai cueerîrea de fiecare clipă a pământului pe care trăefii, îți dă dreptul stăpânirii acelui pământ. Cucerire prin muncă cu brațul, dur ți cucerire prin cercetare științifică, din care pot ieși îndrumări viitoare. Un- gurii ne puii înainte cultura lor. Avem o țara frumoasă și întinsă, dar o fură j (dregi Li și o țară frageda. A păstra o astfel de țară nu e prea ușor. Pe hotarele noastre presiunea statelor vecine se face tot mai pu- ternică. Contestări se ridică de toate părțile, îndărătnice, per- sistenic, fiindcă ni se simte slăbiciunea apatică. In fața a- cestei situații nu e timpul a ne lăsa numai în grija cârmui- rii. biecare deci și studentul trcbuc să ajute în ramura lui de SENSUL flEOLihAllEJ MObERNE 19 activitate, AduCeți-vă aminte de strigarea pe care» din tim- puri imemorabile, o repeta în fiecare an colindele noastre: „Sculați, sculați, bouri mari I" Să ne scuturăm tir Loeriu pa- sivității, ți sălile nouă ale acestei Universități să vadă de u- cum înainte nu o tinerețe care așteaptă porția de știință cu lingurița, ci o tinerețe care să fremete ca tinerețea altor nea- muri, veselă, încrezătoare, în puterile sale, îndrăzneață în concepție și interpretare, o tinerețe gala de lutru, care să-și <-nuie cu voință problema și să nu o părăsească până ce nu a învins o. TOPONIMIE DIN PUNCT DE VEDERE GEOGRAFIC DISTRIBUȚJUNEA IN ROMÂNIA A TREI ANIMALE AZI DISPĂRUTE l) BOUR — ZIMBRU — BREB Ocupându-mu în cei doi uni din urmă — când am avut timp de studiul toponimici românești» ani ajuns ta condu zia ca acest studiu merită mai multă atenție din partea geo- grafilor, decât i s’a dat până acum. De acest studiu s’au ocupat în primul rând la noi isto- ricii. Hoșdeu, apoi Xenupol și în sfârșit Onciul ți d, Torța an 'Cos din d un argument important în sprijinul continuității dementului românesc în Carpați și în genere la Nordul Du- nării. Filologii nu urmat curând acest exemplu și studiile d- lor Weigund. Densușîanu, Pușcarin nu uită aceasta ramură importantă a filologiei (Kisdi). Au fost și filologi care au tratat chestiunea dintr’un punct mai apropiat de geografic, și între aceștia în primul rând este colegul meu Giuglea care studiază o chestiune pe care voi trata-o și eu în comunicarea de față. Deci din două direcții a fost atacată problema toponi- miei. Istoricii au făcut în aceasta privință de multe ori gene- ralizări pripite (Xenopol afirmă, fără a fi făcut o statiatică, preponderențu numelor românești în Carpsți față de numi- rile slave, lucru cure rămâne o problemă deschisă). Filologii sau distins printr'o prudență excesiva care nu ducea la concluzii generale ci numai la lămuriri de amănunt *| I-«icratra redadaiă numai parțiul a fost întregită cn ajutorul Eițewr de materia I Pnpp. * DISTR1BUT1UNTA IN RpMANlA A TREI ANIHALG A?J DLSPARUTH 21 Ambelor direcții Iu-a lipsit un lucru esențial, care pu- tea aduce de multe ori claritate în concluzii : un repertoriu cât mai complet de toponimie și întrebuințarea metodei geo- grafice. Explicarea unei numiri toponimice are importanții. Dar multe numiri se repetă. Aria geografica a acestei numiri are o importanții tot atât de marc, uneori mai mure, și priit Fixarea acestei extensiuni de multe ori se rezolvă probleme sau se deschid alte probleme; noua. Ca să fiu scurt dau numai două exemple; Un filolog de talent a explicai .Ve^uiul cu venind dela Nivunlus (mon- tagne qui porte longtemps lu neige). Dur cercetarea hărții a- ratii un Ncgoiu in bolțile Dunării. Deci toată explicarea cade, Altul, Pecepeaga în Dobrogea certifica existența Pece- negilor, dar ce e mai important e existența din vremea lor u Românilor în această regiune. Constatarea e interesantă. Mai interesantă devine când se va ști că mai există cu acest nume un râu Pecencaga in Buzău lângă satul Bisoca, un sat Prccnraseu îu Banat pe Cerna și uit sat Pecuneasca în Sălaj (t. dicționarul Hrnnzescu cu note}, Extensiunea Pecenegilor iu toponimie, nemenț iernată încă, se arată mult mai întinsă decât o bănuiam, (cf. Sider și în Serbia — Bcșineu, Bes- senyo). Rămâne pe seama filologilor să lămurească dacă numi- rea r numai românească. Ea există insa și în Serbia pe Mo- rava, cam în regiuni rart' udată au fost românești. Din punct de vedere geografic semnalez că afară de Dobrogea- numirea s'a păstrat numai in munți. Muntele npare în genere ca foar- te conservativ in privința toponimiei. Chiar în Dobrogea e la poala munților dobrogeni șt după ultimele cercetări isto- rice sc pare că aei au foat primele vocvodate românești. Studiul extensiunii se poate aplica nu numai unei nu- miri, ci și unei terminațiuni caracteristice. Ex, : Terminația- nea — âuți (Cernăuți, Rădăuți, Zăbrănțt) c de Origină slavă nordică, ruteană. Ea e semnalata de Hașdeu și Torga, dar ni- mini nu i-a făcut extensiunea și densitatea, Ea se întinde asupra Bucovinei, Moldavei și Basarabiei nordice, în densi- tate descrescandă spre S. Nu am adunat toate elementele, dar cred ea a hartă va fi Foarte instructivă. Tot așa termmațjuneu — ău (Ceahlău. Tarcău, Bacău) aEORnc VALSAM 22 e in majoritatea cazurilor ungari. Extensiunea ei e dintre cele mai interesante, Cuprinde cotitura carpatică ,i înain- tează în diagonală până la CW* in ordine deserescanda. Termin afiuiiile — e?n; — importante P™¹™ origina patronimică. Și aci și direcția ar fi impor- tante. _ . „ . Extensiunea unei grupe dc numiri. Există o grupa de numiri slave cu caractere comune WUtpra Banatului, Olteniei m Serbiei NE-stice. Nu pot desvolta chestiunea. dar e certă. Aceasta poate însemna, cum sa argumentai, cu o populație slavă a întârziat până în timpuri recente in aceste ținuturi. Dar *c pare că mai toate aceste numiri sunt foarte vechi. După istoricii slavi au trecut în peninsula Balcanică din sec. O, In cazul mesia problema se poate întoarce, focmai păs- trarea acestor numiri arata cahabitarea româno-slavă în a- tesic regiuni. înainte de sec, 6. iar după irenercn Slavilor persistenta Xomâaiior cure nu păstrat numirile. Astfel s'ar explica multele numiri slave în mânji, în regiunile subcar- patice, in regiunea centrală a câmpiei române. Unde avem dovezi vechi dc așezări româna^ti. acolo .sau păstrat numi- rile vechi slave, tocmai prin persistența elementului nnnu- nesr in timpul Slavilor și (lupa Slavi. O alia grupă de numiri pe care am urmărit-o e a celor turcești (Vizirii, Muftiu. Cadâna, Naziru, Tătarii. Ciubuc-, (hiuibusești. 1 urein, ( dibia, eto»). Coincide cu extensiunea raialelor. ( ea mai interesantă din aceste grupe este ceti pasto- rală. Se poaie spune că ra cuprinde nu atât regiunea mun- toasă, nude e firească, dar nu surprinzătoare, cât regiunea Aci e mai caracteristică. Intre regiunea muntoasă și stepicM există o solnjiune de continuitate : regiunea coline- lor ri a pădurilor. Huriile vechi și nouă arată o preponde- rantă a numirilor pastorale în stepa șî în deosebi în Bărăgan. Exemple poate guși ori cine urmărește atent o harta. O altă latură interesantă a problemei toponimice este a duHe^or, pₒ ᵤ parte șᵢ dₑ fₜₕₙ ₐ ᵢᵤᵢᵤᵢ țₙ₈ₑₙⱼₙₙ^ cₐ Donarea, se află de multe ori sate eu aceiaș numire sau cu u mtunre derivată. Astfel Vaidomir în Bulgaria are dublet \atdomir in Ialomița. Cnslogea in Dabrogea are dublei Cow- LHST5HBU PUNEA tN ROMANȘA A TfcES ANIMALE AZI DISPĂRUTE 23 legeni, Satul Nou Sainoeni. I-aptul a fost semnalat de pru- fmuriil Brutescn. El arv importanții pentru circulația dc-a- curmezițul unui hotar. Pentru Dobrogcu în special el dove- dește că, din timpuri destul de vechi populația românească trecea in Dobrugea și invers. Dar fenomenul nu c caracterihiie numai pentru Dobru- pea și Muntenia, El exista și între Dobrogea și Basorabiu. în- tre Serbia și Oltenia (Vârbița. Degerați) și între Transiha- nia și Muntenia. Astfel se poale căpătă n contribuție interesantă pentru studiul emigrărilor, l ot Iu studiul emigrărilor peste C arpu(i contribuc semnalarea mullimei de sate de pe versantul sudic cu numele ungureni cunosc peste treizeci, cu numele Poe- nari, Mărgineni, Moroieni, ete. Pentru mișcări de populație imi pare interesantă și la mîlia de nume caracteristică mai ales pentru stepa câmpiei române ♦ Risipiți (Disperscs), BSjemri (Ftiyards), Pârliți (Mi- sembles}, Adunați (HussrmblcsL Pribegi (Emigreș), Hoinari (Vagabonda), Flămânzești (Affames), Alergi (Choisis). Vai di- vi (Helas ă eux f), ete. Aceste numiri sunt urinele unei epoci de tidbitrnrc a populației prin fugă. provocate de războaie, foamete, biruri ete., de care țările românești au fost atât de bogate în trecut. Spre a fi scurt, rămân numai In aceste câteva exem- ple care îmi par n dovedi suficient importanta geografica n -tudinlui toponimiei. Un astfel de studiu aduce concluzii in- feresante nu numai pentru geografie. ci și pentru istoric, fi- inlagif, etnografie și chiar pentru botanică și zoologie. Pare curios pentru Imtanicii și zoulogie- Voi lua numai un exemplu pentru botanică, fisa e nu- mele românesc al plantei 7'a.vns baccata. Această plantă e- xistă in cantități mici în toți Carpații noștri dela Dunăre pâ- nă lu isvoareie Tisei — care poate fi o numire românească. Interesant este câ toponimia păstrează acest minte cu mult in afară de extensiunea actuala a plantei (nenumărate va- lea Tisei, Tisa, Tisaru. l ismana). Am găsit numirea și la Ro- mânii din Serbia, care nu mai știu ce înseamnă(?) Explica- rea e in utilitatea lemnului de tisă, lemn dur, greu, foarte resistent, nu putrezește. Se făceau butoaie, bote, talere, cuc tJEOROE VAL5AN 24 pentru fixat .șindrila cte Trimis o extensiune pe care azi nu o putem cun-stata după alte izvoare. Pentru zoologie voi da trei exemple privitoare la trei animale dispărute. . Cuvintele se înrădăcinează în pământ cu o viata mul- tireculară, pe lângă care viața celui mai puternic stejar t trecătoare. Mor și ele, dar mult mai încet și de multe ori lă- sând urme care rezistă cu miile de ani, Prin acest caracter al legăturii de pământ, ntât de în- dărătnice, studiul toponimiei intra în preocuparea geografică lut atât de mult cu și în a studiilor linguisti.ee. * * * Bourul și Zimbrul sunt două animale dispărute. Gcn<- rujiilc noastre le confundă, Cantemir însuși le-a confundat. Nu toi «șa n fast în trecut și toponimia păstrează această dis- liuetiune, Bourat e pe murea Moldovei și a cantonului Uri din El- veția. Numele științific r Bas primigeniiia sau mus. Numi- rea româneasca este deci eurut latină: Sos urus a dat Bour. Numirea slavă este tur, femeniu turifn. în antichitate, bourul era foarte răspândit in munții csiiei ai Europei. Ilcrodot îl mrn|ioncază hi Salonic. Dece- bnl bea dintr'u cupă de corn de bour. hi evul mediu e încă cunoscut. La 1215 devenise o ra- ritate în peninsula balcanică. Extensiunea lui a fost urmă- rită în toponimia peninsulei balcanice și in N. Carpa|ilor, hi România c menționat în toponimic, dar Fără preci- zare (Densuși&nu, Studii de filologie romanică. 1898). Am întăreai să fac această precizare. Am căutat formele Bour și Tur cu compusele lor — Boureni, Turla, cte. — în hărți vechi și nouă, in monografii, dicționare geografice. Bourul aeesf nume curai românesc, este de sigur din- tre cele mai vechi. Nu mu amestec iu cercetări care no in- tru in competența mea, dar îmi pare că mulțimea acestei nu- ■mri p^frair iR Tocuri foarte sălbatece și în locuri ₘₐᵢ ₚᵤIᵢₙ suihatece înseamnă ceva asupra vcdiimei elementului româ- nise pe tot cuprinsul acestei țări—Dacă Tur, Turia sunt evi- dent nmmn vechi (rec. VI și urm.) ₑ de presupus că și Bour blSTHtbUTltjNEA IN ROMANI A A TREI ANIMALE AZI INSPARUTE 25 poate fi măcar în parte tot atât de vechili. In sec» XII era o raritate (Darul Ini Reia probabil din M. Transilvaniei^ așa cu multe numiri de acestea trebue să fie anterioare. A da numele de bour unui munte, nu cred cu înseamnă a fi văzut acolo un bour, ci a fi luptat cu cL a-1 fi ucis. Uu astfel de nume înseamnă o victorie romanească asupra fia- rei sălbatece, regele codrilor carpatici» precum: Runc, Cură- (JEOROK valsam 26 ₜᵤᵣă. inseamnă o victorie românească asupra a hui dușman toi atât de aprig: pădurea. Numele de Bour-Ztmbru. este, ca și atâtea alte numiri, documentul pe oare Românul nu l-n scris în. cârti, ei pe fa(a pământului despre izbanzilc t*ale asupra naturii sălbatice. Inponimia închide un capitol din cele mai interesante «1 civilizației noastre străvechi. Numirea de Bour am găsii-o de 45 ori. Forme foarte probabile : Bourul, Bourii, Buori, Bourilor. Boura. Bouref cred cu ți Burii, căci e Dealul Borului- In această categorie mai intră: 1 tir, I uria. lura. poa- te Tu rine care e sigur în 7 cazuri. Derivate sunt foarte patine : Boureni. Buhureni, poate și Bureuca și Bureții (Boureștil. Din Tur poate Turda și drri ți I urduț, lot aci ar trebui trecute unele forme cu Bmt. schim- bate când animalul dispăruse. Cil Bou — Bour ani două do vezi scrise (numirile acestea sunt trecute in harta) : Mugura Boului (Bacău, Tazlău) -.se numește așa fiindcă aci se in- cuibase un b<>u sălbatec⁴⁴ (M. Dicp G.). Dealul Boului (Ma- ramureș — Apșa (le Jos) : fiindcă precum se spune, nu de mult pășteau acolo turme de boi sălbateci (I. Georgescub — Cred ca și Bioul n înlocuit uneori pe Bour (plasa furia din jud, lași cu capitala Bivolari). Bourul l-am găsit în toate ținuturile românești afara de Bucovina, fura (Tisului și Banul (unde era însă Capul Buboi ii. In M. Apuseni există *ubt forma Bur care cred că e Bour. De altminteri de existența lui vorbește o legendă în- registrată de Silvestru Mold (Ze rândul). iar cuvântul slav 7 ar. urată neîndoios că el a existat și iu această regiune. In CarpaRi meridionali e rar. Tot așa ți în Transilva- nia, Dar e des în Moldova ; nu atât în munții înal|i cât în regiunea dintre Carpați și Șiret, apoi între Șiret și Pmt. In Basarabia l-am întâlnit de trei ori și ce e interesant că se a- flâ ți În Dobrogea în două locuri (Tur. Turiac). La Românii din Serbia odată (Turial, în Maramureș de trei ori și chiar în Câmpia Româna odată (regiunea Teleormanului, Ca și la Zimbru, numirile de Imur apar în deosebi în rrginni accidentate și in regiuni de pădure. I CfSTHIRVTIUSEA IN ROMÂNIA A TREI AS1.MALE AZI DISPARIȚIE Mai semnalez asocierile: Buru-Turu (Turda), Dealul Bourului-!uria (in Secuime), Zimbni-Bour (Sibiu, Covurlui, Roman, Ncamțl. Problema Bourului Jiu punct de vedere toponimic și geogruHc sugerează unde reflexii asupra trecutului neamu- lui nostru. Numirea Bour e curul româneasca. Cine a dat nu- mele acesta era Român, și e o numire foarte veche. Prin sec. XV Bourul probabil dispăruse din regiunile noastre. Deci numirea s'a dat dc Români înainte de sec, XV. fotuși o gă- sim răspândită uniform din M. Apuseni Iu Nistru, dela Du- năre la Dorohoi ți din Carpajii meridionali în M. Rodnei. Deci înainte de sec. XV Romanii erau răspândiți asupra tu- turor acestor regiuni. Când înainte de sec. XV? Intriin timp când și Bourii se aflau lângă Nistru și lângă Dunăre, într'un timp când u- xîsta un drum u! fioorilor, pomenii de documente din sec- XVII. Dur chiar în regiunile muntoase Bourii erau rari din veacul XIII șt XIV. I.a 1215 Andrei II socotea că Face un dar regesc dăruind bouri Craiului Sârbesc, iar în veacul urmă- tor, dacă legenda lui Dragoș cuprinde un adevăr, uciderea unui bour era un lucru atât dc însemnat, încât bourul c Inac ca emblemă a tării. Ca și ia Zimbru, și mai mult nânatoarca de bour era prerogativă regală sau domnească. Mu l i mea a- nimalului, forța lui. forma armonioasă, raritatea, explicit de ce eru lucru mai dc seamă urmărirea și uciderea unui bont decât a unui zimbru. In totdeauna Bourul a fost prăfuit și considerat ca mai nobil decât Zimbrul, Prima știre despre Bour la noi o avem din vremea lui Decebal. Dar Bourul pierind eu mult înainte de Zimbru, oa- menii. chiar cărturarii, tiu începui să-î con/unde. 1 .a noi cun- fuziu începe cu primul istoriograf GV. Ureche, care crede că Dragoș a vânat un zimbru, Cantemir nu pomenește de bour, ci tot dc zimbru, cu toate că satul unde sar fi oprit Dragoș se numește Boureni. Toi cap dc Bour arată și vechile pecefi domnești. Idota- rele erau însemnate cu stâlpi rare se numeau Bouri, după capul animalului. Numirea slăvit Tur. 'furia — care hu se găsește nici- odată in munji înal|i, ci numai in coline și câmpie — este e- <îEORG£ VAtSAN 28 vident foarte veche. Poate dinainte de secolul VI (când SU- vii au trecut in Balcani). Românii au păstrat-o, deci erau din acea vreme. Numirea de Bour s’a păstrat însă într'o majori- tate covârșitoare la munte, în culme și in șes. îmi parc că cel puțin o parte din aceste numiri dc localități cu bour pot fi tui așa de vechi ca și numirea de fur. Zimbrul era un animal deosebit de Bour. Mai mic, mai urii, cu barba și păr lung pe partea dinainte a corpului. Nu- mele științific: fiuon europeeus. Mai trăeștc îngrijii în Li- tuania și liber în Caucaz. In Evul mediu era destul de răs- pândit în Estul Europei. Actualmente în toponimie e bine cunoscut în N. Europei, dar foarte rar în peninsula balca- nică : numai de trei ori. La noi nu s'a cercetat. Eu 1-uiu gă- sii de 28 ori. Cazuri foarte probabile: 24. Valea Zimbrului, Dealul Zimbrilor. Ztmbra, Zimbruaia. poate și Zimbroslava, Derivate: Zimbreru, Zimbreasca, Zimbrcști. Zimbro- vița. De kt început trebur făcută o observație care privește pe Bour și Zimbru: Din cercetarea mea reiese că poporal rrt~ mânesc a cunoscut și a deosebit foarte bine pe flour de Zim- bru, nu numai în Moldova, ci și în Carpajii meridionali și în M. Apuseni. In toate aceste regiuni există ambele numiri, une- ori alăturate și totuși distincte (Săliștc, Moldova dc N.). Con- fuzia s’a produs numai după dispariția uni mal clor, ceia or a- rată că aceste numiri pot fi foarte nechi. Nu numai atât : toponimia a păstrat o întreaga nomen- clatură privitoare la aceste animale. Prin ea putem ști că fe- mela Zimbrului se chema Zimbru și Zimbroaîa, iar puii, cățeii Zimbrului. Femela Bourului se numea Bonra. iar puii, Bou- rett (Hațeg), pe lângă Boureii din poezia populară. Numirile cu Zimbru apar in genere în munți. Sunt trei grupe i M, Apuseni, Carpații meridionali și masivul din NE României, unde e o adevărată zonă exclusiva a Zimbrului. Numirea e mai rară în dealurile Moldovei, Bucovinei, Basa- rabiii si chiar Dobrogea. Nu o întâlnim în regiunea dc câm- pie, nici in podișul Transilvaniei. DiSTRIBUTIIW’A IN ROMA NI A A TRtlî ANIMALE AZI DISPĂRUTE Se pare ca ultimul cuib de zimbri a fost iu M. Rodnei, iar ultimul zimbru a Fost ucis la sfârșitul sec. XVIII- Un uit animal dispărut ta noi este Brebul (Biber, Bie- a re. Castor, t ibet). Este cel mm mare rozător al emisferei Nordice. De departe seamănă cu un iepure, dar fără urechi, Ijtbele dindărăt suni palmate, cele dinainte scurte. Arc o blana cu peri iuugt. în partea inferioară a corpului arc niște glande care secretă moscul, un parfum violent. Blana lui fină și glandele acestea au fost nenorocirea brebului, blana ca podoaba, iar moscul ca parfum și doctorie universala. Era foarte răspândit; iu toată Europa și America. In Europa dispare în primul rând în peninsula balcanică. In general în Sudul Europei dispare în epocelc de strălucire greaca și romană. Mărturii despre existența lui sunt lacul Castoria și Bezrincum la gurile Pudului (Șirul») și Fibrenus în La (iu (Varro), Brebul pare a fi fost animalul cure a avut cea mai mure importanță în trecut pentru om. Prezenta Ini și folosul pe careul aducea a făcui ca luată Europa sa fie presărată eu nu- miri care îl amintesc, de Io Bibroei popor în Britania și Bie- ttc pârâu lungă Paris, până la Brebincle de pe luncile Ni- pruluî și Volgei. Vânătoarea de biberi era o ocupație ca pescăria. Din antichitate era urmărit fără cruțare. Se prindea noaptea cu fachia de mesteacăn .și eu curse. La Gali, zeița Bibractis pa- trona pe vânători. Azi e aproape dispărut în Europa. Se zice că ur mai fi în luncile Honului, pe cursul mijlociu ul Dunării și in câteva locuri din Norvegia. In Germania pe Elba au fost găsite in 1907 două animale moarte. In Serbia ultimul a fost prins pe Morava pe la 1850. In România, Giuglca a atras atenția asupra brebului. mentionându-l după dicționarul geografie, în 4 locuri iu Mun- tenia. Totuș extensiunea lui in toponimie e mult mai marc- Ej l-am găsit de 51 ori. De sigur sunt cazuri dubioase, dar tmnt și cazuri foarte probabile : Brebul, Brebii, Brcaba. Breb- ghi, Brebina, Brebenul, balta, râtul, Innca Brrbilor. Derivate: Brebeni. Berbenîceni, Brebeanca. Poate or fi rătăcite aci .și nume de persoane. Dar când QHQRGE1 VALSAM 30 am 30 cazuri i mai vie. Fură un început oricât de umil fi de stângaci nu poate veni înaintare. Metoda geografică în toponimic are un avantaj : Adu- nând cât mai multe numiri și fixându-lr pe o hartă, greșe- lile de amănunt se compensează, rămânând o schița gene- rală veridică. Poate nu e un adevăr riguros. dur c n mare probabilitate, lu orice caz se deschide o problemă care în- deamnă la cercetări viitoare. Aceiași metodă geografică, de a arata pe o hartă distri- buția unui fenomen, poale sugera noi relațiuni rare nu re- zultă din considerarea individuală u unei numiri. Arătând extensiunea numirilor de Breb, Zimbru. Bour se naște intre- GEOROt VALSAM 32 barca dacă aceasta e în legătură eu relieful, pudurile, apele, cu felul dc viajă al animalului. Când găsim emncidențc in aceasta privință, probabilitatea devine mai mare, că în ade- văr numirea se refera la animai. Și tocmai acesta c Cazul cu numirile nuasirc. Am fixat pe o harfă toate numirile. Brebul, menționai in toponimie subt forma indogermoniea, deci și romanească Breb și subt forma ungureasca Hod, l-am notat cu litera C= Breb și C — Hod; Zimbrul cu Z, Bourul, forma curat româ- neasca, cu B, iar forma slavă / nr cu T. O hartă geografică de felul acesta poate fi necompletă, poate reprezenta numai un moment din viața unei spețe ani- male, Nu e mai pufiu adevărat că ca rămâne un document mai mult care poate servi naturalistului. Ce rezultă din această cercetare geografica ? Că boarul ți Zimbrul au trăit în toată regiunea Carpa- tilor românești făcând legătura cu regiunea Carpaților Nor- dici și cu a peninsulei Balcanice. Că au trăit tiu numai în munți, unde numirile sunt mult mai dese, ei și în regiuni de coline până aproape dc câmpie. Nu atât este deci decisiv muntele, cât pădurea (coincidentă între numiri și pădure). Numirile cele mai dese sunt în Carpupi răsăriteni, unde, ma- sivele muntoase sunt mai întinse. Tot aci a cțît ți legenda lui Dragoș. Tot aci par a fi trăit mai târziu. In Carpafii meri- dionali numirile dc Bour sunt mai rare, poale că aci simt și mai vechi. Bourul n impresionat poporul. Nu știu ducă poezia po- pulara pomenește Zimbrul, dar pe Bour îl pomenește într'un cadru de legendă, într’o atmosfera dc supranatural. A du nume unui colț dc pământ adesea înseamnă a-1 caracteriza, a-i fixa rolul in natură. întotdeauna a-i regula raport urile acestui pământ cu viata ummiu : faire presejue entirr la source, la riviere ou ta eolline dans le eyclc de celle vie humaine (Camillc Jullien. De la Gaule a la France, 81). Omul nu pune nume decât în raport cu nevoile sale. Exista un fel dc economie a limbii, care se îndeplinește ne- cesar. I ol ce e pri.soH se elimină prin lipsa de întrebuințare- Dar și tot ce c necesar re adaogă. Dintr'o schiță toponimică DmitIHIJTIUNEA IN ROMANI* * TREI ANIMALE AZI 1H5PARUTE 33 în linii largi, o regiune intens populată se amplifică, se pre- cizează, se umple de numiri (Câmpia Română), Munfii apar ea plini de numiri, câmpia mult mai săra- că, Dunărea târâș cu multe numiri.Aceasta arata contactul des și continuitatea atât cu muntele cât și cu Dunărea, a vie- ței omenești, nu a Românilor. Căci mulțimea numirilor sla- ne armii existența îndelungată a Slavilor, comp ion fi de înțe- lesul cuvântului, iar trecerea acestor cuvinte la Români arata eo/iabitepunea româno-stepă, destul de îndelungată, ea Ro- mânul sa primească cuvântul și sa nud uite, chiar dacă nici nu-i mai bănuește înțelesul. Când s’a întâmplat aceasta, nu e menirea mea să explic. In orice caz înainte de sec. XII - XIII, când bincvoesc Ungurii să ne primească pe pământul acesta. E surprinzător că linguiștii s’au ocupat atât dc puțin și atât de [>e deasupra de toponimie. Dar iatăș trebue accen- iuat ca toponimia nu e o ramura pur liiiguisiică, ci o disci- plină independentă care pe lângă cunoștințe filologice cerc cunoștințe de cTnopsthologw, de geografic și de geografie-is- torica. Eu întrevăd un viitor fecund ai acestei științe. Puți- nele rezultate de până acum nu mu descurajează, 1- le nu au venit din cauza drumului greșii apucai până acum. Toponimia nu a atras atenția noastră decât în legătură cu discuția con- tinuității dementului românesc în Dacia. Și istoricii, care cei dintâi au început cercetări in această direcție, nu adunat numirile tipice ale antichității și an căutat să vadă câte s'au păstrat până azi. Recolta n fost slabă și concluzia îmi pare nesigura. Perniancuja unei numiri, chiar când ea e dificilă, nu implica permanența unui singur neam, Viaja toponimică ealta decât vieața popoarelor. Se poate păstra o numire truns- mi|ându-se la diferite popoare. Aedaș popor poale schimba numirea. Un popor chiar când dispare, poate lăsa urme în toponimie. Cum noi păstrăm azi, în cele mai pure legiuni ro- mânești, o mulțime de numiri slave, în regiuni unde nu se. știe și nu s’a știut de Slavi, tot așa Slavii au putut împrumuta numirile antice pe care ni le-au transmis nouă. Numele an- ticei Torni s’a schimbat în Constanța când desigur Grecii e- rau populația predominantă a acestei cetăți. Au venit năvă- liri ți numirea s’a păstrat. Toponimia trebue su pornească dela un repertoriu cât BuIbUbuI CwaifiiiW 5 GEoaoe vălsan 34 mai complet. adunat nu numai din dicționare geografice, ci și din hărți vechi ți nouă, din doc umente ți alte publicaținni și mai nles din o anchetă proprie pe teren, care să înregis- treze nu nun.ai numirea, ci și iui Ce se poate culege în legă- tura eu ca ți aplicații, legende, descrierea locului, ele.). Pe baza acestui material, cât mai complet — chiar numai n-1 a- duna e o inunru mare ți de o deosebită importanță — toponi- misml t« trebui sui ridice eludirea științei sale, care nu c o- pera numai a unui Hnguist, ci și opera unui geograf, etno- graf, istoric ți einopaiholog. RĂSUNE Eu Studiau t 1b Toponymie rlc la Roumanie adnellc, sor la bat¹ diw tliiLtiimniics geoțtinpluqucs, de» cinr* des Etars Majora ci des carte = ancieunn* prafcsSeurs de getfgraphir de Tr'nnHȚlvnnic, nnus avo tis pi: trunver qiielqneii indicatkms sur la n'partiikni eu Ruuînnnic dc trois ani tntux nnjonrd’lmi mmpJctcmcni dispăru*. O n'rst pas nnus. qiii, pour ta premiere fois, htiroua 1’nUcntimi mir ces imininux. Le Rvur ct le Zimbru est tnfiiiinnuâ dans Ies plus an- uu.'riD<« dinunques des pnys roumaln* rt D. Gurmir dans sji Descripții ’dnldav iar, ținu m canfondant ce» rtimx animau*, don ne de* informa- ilon* trrs ini i-oșuntcs sur h- Zimbru et la chasse Niy Zimbru Don» Ies derniers temps c'rsl L Buifzat qui a fclairci le probleme dc ccs dms nniinau* en Roumnuie. dans unr etude isfqiridondie, Booml Zimbrul, puhlife du ns tea Au, Ac. litru eu, [Sect. Sc.L Sur le breb tunis ne coonaissonS pas d'nii^ens icxtes, bien quc Ir Breb djiniue num de lui'jititc csl tnen(i<>nne dcpuîs Ir XV-c sitele, dan' un ilocumeiit d Etienne Ir {irand, prlnne rlr Moldavie [en Banat au XV-c s.—Brebul, cu Vnlachie au XYIl-e s. Mvnastere de Rn-bul). Dans Ies demicrB i ntp~ ।-t M. G. Giuska qui utiini rattentKm sur l'cxistcocc de rc nriui <1 onituul dans la topunymic ct qui Inii des eonsideratrons sur son cxtensicui cu \alachic. L'appori noureJ dc certe nule cimsiste doue duns le Tasseitiblajfe de Imilea Ies tnaws, tpie ecs miimaux cm laissecs dans la toponymifi de» pnys rmirnuuns ei que uouh htcuss fix^rs hut unt carte ct de quelques euiisidciiiiinns qui riișulteid ile raualysc de ce malariei, l.niu dc noua la pensie de t’tmsiderer etltc cane c-nmine definitive. El1e e*i plutiJt une ^JjHiiche. iictTSMdre priuri.ai.il panr ies recherclieij ulierîeurre. PARISUL CAPITALA lumii A vorbi despre Paris este o mare iudrasneală. întâi pentru că Parisul nu c un oraș, ci o lume concen- trată in spațiul unui oraș. Și o lume ale cărei gesturi se vad Ia capătul pământului, ale cărei gândiri adesea, se îuul|ă a- iât de sus și cu o intensitate atât de vie încât lumina lor e răsfrântă în tonte gândirile globului, precum dunga de lu- mină a meteorilor se răsfrânge în tonte lacurile pământului cufundat în noapte. O mare îndrusnenla, fiindcă Parisul e privit, de cine nu l-a văzut, eu puterile imaginației, care face ca icoana re- ala oricât de puternic ar fi presintată, -ii apară ștearsă și sensibilă, pe lângă viziunea strălucită pe care singură închi- puirea o poate da. O mare îndrăzneală, și fiindcă cei cari au văzut Pari- sul oricât de scurt timp, au adunat în sufletul lor un număr atât de considerabil de impresii sintetice, încât înșirareu pe- nibilă și analitică a unei cuvântări le va părea întotdeauna săraca și incompletă. Și totuși m'nm hotă rit sa vorbesc despre Paris, cu tonte neajunsurile unei astfel de hotărîri și aceasta dintr’un motiv mai puternic decât Lude cele înșirate până acum. Nimeni nu contestă superioritatea acestui oraș, dar inai toți, cari nu-1 cunosc bine, îl socotesc ca un fel de Babilon modern : Strălu- cire dar stricăciune, splendoare, dar destrăbălare și frivoli- tate, o culme a civilizației modeme, dar în realitate tronul diavolului împodobit cu toate grijile ca să atragă pe neviuo- vați în ispită. UUdltCl- VALSAM 36 Aceasta este o părere aproape universală* Ea stăpâne- ște pe mulți și în România și mai akLs m Ardeal* Ca să o în- tărească, au contribuit, pe lângă dușmanii știuti oi latinității, și atâția tineri de nimic dcla noi, cari au dai fuga la Paris spre o cheltui în cmbawiuri banii lui „papa și s nu întors cu „bețișorul de promenadă'* amintit de Eminescu și eu toate ifosele secăturii. Au contribuit înșiși francezii care ne-au in- vadat librăriile cu maculatura disprețuita și nevândută in Fran|a ; romane și piese de lenrm în care familia e redusa In trei persoane indispensabile; soțul, soția și prietenul ca- sei* O literatura care niciodată nu e citita în adevărata fa- milie franceză. Departe de mine de a afirma că Parisul e o biserica și că bulevardele exterioare împrăștie mireasma de tămâie* Am spus-o : Parisul e o lume* Ca în toate marile orașc. și mai mult cn în celelalte, fiindcă Parisul c in fruntea lor, prrrv- ecrca atrage aci cu un parfum mai amețitor decât uri un de. Dar obișnuit se uita că nu aceasta e Parisul, sau că aceasta c un caracter secundar al marelui oraș. Ce e admirabil pen- tru un străin observator in Paris, e că alături de amploarea vieții de petreceri, există, in măsură superioară, grandoarea unei vie[i de muncă, de tinde, do corectitudine, de artă, de gândire, și mai ales există o viață de lupta troicii, materialii și spirituală. luptă peutru victoria unei idei, pentru realiza- rea unei invenții, pentru întruparea unui ideal superior de arta sau de literatura, pentru crearea unei glorii mondiale, pentru descoperirea unui leac care va educe mii^orarea su- ferințelor omenirii întregi. Parisul a dai revoluția din 1789 pentru biruința unei idei generoase pentru toate popoarele. Parisul a dar rad iul, aeroplanul,. automobilul. cinematogra- ful. 1 an sul a avut pe Moliere, jie Pasteur, Pe lângă acest teatru de pasiuni divine carr ridică prin geniu și munca iu- dărătnică, pe câțiva pe cea mai înaltă treaptă atinsă de un om, care sacrifică marții sau insuccesului atâtea mit și reci e inii de ființe alese, ce înseamnă aspectul viețeî de petre- ceri și frivolități a Parisului ? A vedea Parisul numai sub a- rest aspect e o nedreptate și o înjosire. Parisul e o inteligență cari ucreaza neobosită. o frumusețe care se realizează ne- contenit lu alte forme, setoasă de noutate și de progres, o im- L PARISUL, CAPITALA Lt’MII 37 pulsiune, rare se manifestează în mii de creaținni, o forță, care concentrează inlr’un singur focar luate aspirațiunile o- menirii, ca să răspândească binefacerile descoperirilor sale asupra întregului pământ. Astronomii un descoperit „presiu- nea luminii", datorită căreia pulberea cosmică poate circula dela sistem solar la sistem solar în toi universul. Parisul are și el presiunea luminii sale spirituale, de cure nu scapă nici un coli rât dc depărtat al civilizației. Importanța unui oraș nu se judecii numai după aspec- tul, mișcarea, originalitatea lui. Un oraș ca Parisul c un cen- tru motor. El iradiază în jur mnnfu lui. El impune nu numai adevărul descoperit de savnn(ii său invențiunea rare ușu- rează viața, leacul care o vindeca, el impune, chiar gustul și capriciul său globului pământesc, Curentele de idei, cartea și re vișin sau jurnalul, mai ales moda. costumul. arta, obiec- tele care ne înconjoară, își au de multe ori origina, in ultima analiză, în acest Paris. Chiar orășelele noastre ascunse în cele mai dosite unghiuri dc provincie, se scaldă, mai mult decât se crede, în cmanațiunilc marelui oraș, căci Parisul este magistrul rare comandă fără impunere, fără silă, fără sa știe. Și toii înclină capetele. Un suveran Fata de care simți o cinste să Iii vasal. Fiindcă el nu reprezintă numai geniul Franciei - ceeace e foarte mult — ci și geniul pământului. E diamantul care resfrânge, cu flăcări pururi întâie, toata ci- vilizația lumii noastre. Actuala nu e o imagine generoasă, ei aproape adevărul. De mult Parisul nu mai e capitala Pran- ciei, ci a lumii — și toți vecinii o știu și o simt, chiar daeâ (ac. O mare glorie, dar și o mare povara, pe care nici un alt neam nu e în stare să o poarte, oricât de puternic și oricât dc bo- gat, Arde acolo pr țărmurile Senei, o flacără uriașe spiritu- ală. care e o binefacere pentru întreg pământul. Pe ultarul ei se consuma de secole forțele aproape inepuizabile ale a- cestui surprinzător popor franceza Niciodată nu s‘a tnui în- tâmpla i minunea aceasta pe pământ și niciodată ptMiie nu se va mai întâmpla O minune care ține de câteva secole și care continuă cu puteri tot mai mari. Babilon. Ninive, Atena, Rn- ma. Alexandria an fost creațiunt similare, dar niciodată atât de îndrăznețe. Aci prinde formă și forță civilizația modernă, aci se face consacrarea, aci se da tonul. Nu există oraș niaî OEOKOH VAI^AS 38 cosmopolit dceat Parisul. Dar toată adunătura se selecțio- nează di«twî voința orașului suveran» se mtxlelează in Forma care se impune dcio sine, fiind cea mai simplă, cea mai su- perioara și cea mai potrivită. Și aceasta e esențial franceza. A avut dreptate Romuin Rotund : Să se precipite toate nea- murile pămânulni asupra acestui oraș ales. El are puteri sa le înghită pe toate. Fluctuat nec mergitur e deviza Parisului. Și orașul suveran rămâne credincios devizei sale. Faima de oraș destrăbălai a Parisului e o idee fixă, greu de desrădăcinat, de aceia siiirue.se asupra ei. Stăruesc fiindcă tn’a preocupat îndelung și am căutat să o verific’ în cei patru ani dinainte și după răsboi, în cure am putut observa Parisul, nu ca un admirator fanatic, nici ca un gură-ească venit de pe malul Dunării și zăpăcit de as- pectele exterioare ale civilizației, ci ca un modest judecător imparțial care a putut face comparația și Cu alte orașe mari ale Europei. Lrr lucm c sigur ; Destrăbălarea Parisului e un neade- văr, Această Metropolă nu poartă pe frunte pecetea infa- miei, pe care i-au dat-o vrăjmașii și deacreerații, Malul stâng nl Senei, cartierul latin, cu insulele, deci jumătate n Parisu- lui, e un oraș aproape provincial. Deln ora 10 scara, rând se închid restaurantele, abia câteva teatre și gările mai sunt a- nnnaie. Poți umbla ore întregi printre palate și grădini tă- cute. Un oraș cunuute» cart doarme în liniște spre li se trezi în zori pentru o munca cinstită. Și tot astfel și cea mai mare parte a Parisului de pe mulul drept. Numai marile bulevar- de. și cartierul colinei Montniartre scânteie de lumini, răsuna de cântece și dc veselie. Aci e bâlciul nocturn al Parisului. Dar numai aci. Dacă nu te duci singur să cauți petrecerea, ca te lașa in pace și neștiutor. O studenta străină, uu tânăr silitor, pot trăi aur de zile în Paris Fără sa bănuiască intensi- tatea vieții de petreceri pariziene, Căci la Paris exista eunî- viținlui, dacă se pot împcrtx'hea aceste doua cuvinte. Mai mult încă : Poți pătrunde chiar în locașul diavolului, fără să fii iremediabil pierdut. I n scriitor modern¹) poves- ’) Cement Fautpf, ,,Mon cun chez Ies riches". I PAH'SUL, capitala Ll:mii 39 tește aveniura unui preot de țara, venit Iu Paris in căutarea unei artiste care locuiește în Montmartre, După o cercetare zadarnica, bicml preot, flămând, că- uta un restaurant și spre bucuria lui da de firma : Abbaye de rhelbme. Intri și cere masa, spre stupefacția stăpânului ■și chelnerilor. 1.-a servit foarte bine și pleacă mulțumii făgă- duind să rccouiunde ți al tor preoți și episcopului acest resta- urant și fără să viseze că dejunase intr'un local care, noap- tea, pentru glasul străinilor avizi dc plăceri, se preface în cea mai teribilă reședință o Necurat ului, Poveaiircu e amu- zantă, dar veridică. Spiritul francez, chiar când e vorba de an chelner, c prea fin ca să strice iluzia de sfințenie a preo- tului curai și ignorant prijitr a revelație necuviincioasă și de prost gust Si încă Ceia: se poate spune că Parisul dă forma cea mui acceptabilă a vițiului, această jjatS inevitabilă n orașe- lor mari in toate timpurile, tiindtă o dă mai spiritual, mai estetic și moi grațios ca aiurea, mai ușor subt forma pariziană, decât subt cca londoneză, beriineză sau vieneză. Nu trabuc deci să ne ascundem fa|a cu oroare auzind dc Paris. Parisul nu trage dc mânecă la rău pe nimeni, dur in Paris găsești crea ce fanți. Maca vii pentru plăcere, el o arc din belșug, mai rafinata sau mai puțin. rafinată. — după cum ți-c măsura — niciodată trivială — și ți-o oferu cu gra- ție. in ascuns cam hătându-șî joc de tine și dispreț o iudu-tu. Dacă vii insa pentru cultură, Parisul te primește cu brațele deschise, căci Parisul are tendința culturii : Sorboiia exista de 700 de ani. Iți de&văhie comorile sale artistice și intelec- tuale și adesea ic va întâmpina nu cu privirea rece și ehto- râșe a Berlinului, ci cu privirea Irancă și însuflețită. bună- voința și stima care Le încurajează îți in sfiala și îți înmul- țește puterile de muncă. Căci aceasta e încii o constatare oare se impune orică- rui «traia venit să muncească la Puri». Nicăeri nu se poate lucra rnai plăcui cu in acest oraș. L o vraje pe care o constati dar nu o poți explica bine. In sălile vaste ale bibliotecilor, cartea îți mângâe mâna cu legătura sa artistica de două se- calc, privirea aleargă cu plăcere pe literile clare latine, tex- tul într’o limba muzicală și atât de ușoară pentru un Român, OEOROC VALSAM 40 ■j> dă fraze de o limpezime și o logică desăvârșita astfel că lectura devine un exercițiu agreabil, întăritor al minții. Și în sfârșit când după ore de lucru te simți obosit, ochiul ridi- cat de pe carie întâlnește un plafon cu linii armonioase ți cu picturi celebre, sau m? odihnește cu încântare pe obiecte de muzeu, un bust de marmoră pe care vremea l-a făcui transparent ți gălbui ca o came fina și idealizata, pe o sferă de bronz rcprezintâud pământul și cerul așa cum le vedeau fnvățsții Renașterii, pe o mulțime de lucruri în care frumo- sul se unește cu valoarea și cu mireasma amin firilor. Simți în jurul tuu spiritul trecutului in legătura cu prezentul, co- laborarea prietenoasă și binefăcătoare a strămoșilor. Părăsești cetatea cărții și o poți numi astfel fiindcă nu [nai biblioteca Națională conține 4 milioane de volume, 250 mii medalii și 100 mii manuscrise, și ieși în -stradă. O fân- tână splendidă își joacă apele in soare, în mijlocul unui bos- chet de copaci. Te prinde vârtejul străzii cu autobuze, uu- tomobile, dar și cu cărucioare de portocale și banane sau bu cheiul dr flori pe care {i-l oferă o copilă. Nf aliere îți surâde obosit, și cam trist între doua șiruri dc palate cu miile de fe- restre între colonade, in dosul cărora lucrează un popor de oameni muncitori. O rază dc soare pune în relief gestul svell al unui grup dc marmora. In cerul albastru, stins și deabea ca o privire înduioșată — evr cum numai Parisul are — o cupolă armoni- oasă se roiunzește la câteva zeci de metri deasupra ta. Scapi din strada îngusta și dai într’o piață vastă spre care converg bulevarde cu perspective grandioase. Trecătorii se încruci- șează eu mersul repede ai omului ocupai, căci lumea la Pa- ris arc treahîi și merge mai repede decât la București sau la ( luj. Solul tremurând la trecerea Metropolitanului subteran și nevăzut. < urcatul de viață pe care nu-l mai poate cuprin- de strada, a fost canalizat pe sub țiămunt. Tarăș o fântână artistică, iarăș un grup de străini. Vitrina unui anticar cu obiecte rare, așezate cu gust Nu există oraș care să aiba mai mulți anticari decât Parisul. O librărie cu ultimele noutăți, cu cărțile mirosind a tipar proaspăt, pe cârc le poți consulta ceasuri întregi fără să ți se Facă o observație. Un magazin cu instrumente optice lucrate de mână dc un bătrân artist care PARISUL, CAPITALA LUMII 4! ne ascunde modest după tejghea. Un magazin cu mode — Parisul împrăștie moda pe tot golul — altul cu bijuterii. A- poi o florărie cu florile cele mai ciudate și mai rare ale pă- mântului. Apoi Luvrul imens, cel mai vast palat din lume, închizând cel mai marc muzeu din lume. De cealaltă parte e Sena de culoarea smaragdiilui, eu vaporașe repezi care duc spre dealurile înflorite din marginea orașului. fluviul mă- reț, purtând trenuri nesfârșite de șlepuri. Parisul e cel mai mare port al Franciei — iar in față printre arborii unei gră- dini divine, printre poporul de statui, o perspectivă imensă a unei alei drepte care se ridică ușor până lu orizont, unde e încununata de Arcul dc Triumf al Stelei, apoteozai în fie- care zi de apusul soarelui. lutr'un sfert de oră. oboseala cititului a trecut, înlocui* ită printro navală de imagini care-ți încântă ochiul, te in- stniește. te subfiază și in arclaș timp ie odihnește. Și cum lu- crul sc repetă in fiecare zi. cum Frumusețea și tinerețea a- cestui oraș e veșnică, te trezești după câtva timp, că iubești Parisul ca și rum ai fi copilul lui și toată viața îi păstrezi o amintire de recunoștință ca unui mare învățător, care ți-a hiat cele mai multe și mai intense clipe de etnoțiunc înaltă sufletească. Câtă dreptate avea Goethe, când scria, acum o sută de ani, „Inchipuc$te-ți acest oraș universal, unde fiecare pus, pe un pod, pe o piața, amintește un mare trecut unde în fie- care colt de stradă s’a desfășurat un erâmpein de istorie. Și încă nu trebur sS-(i închipui Parisul unui secol mărginit și fad, ci Parisul secolului XIX. în care de trei generații, ființe ca Molifere, Voltaire. Didcrot și semenii lor, au pus in circu- lație o bogăție de idei pe care nicăieri pe fața pământului nu o poli găsi astfel reunită și atunci vei înțelege cum Am- pcrc, crescând în mijlocul acestui belșug poate fi ceva la 24 de ani", Acestea sunt cuvinte spuse ttcum o sută de ani, de un geniu al Omenirei, de cel mai mare german. Dar de o sută de ani câtă glorie mi sa mai adunat asupra Parisului! Câte colțuri au ati căpătat crâmpeiul lor de istorie, câte părți ale orașului, care în trecut nu aveau caracter, și-au dobân- dii opera lor de artă, perspectiva necesară, ca să devie n nouă podoabă a lumii ! OEOROE valsam 42 Căci acest oraș nu încremenește intr’o formă pe care a generație de oameni o crede perfectă. El e veșnic perfectibil. Atâta viată superioară p concentrată in ci, atâta putere de creație, atâta iubire a francezului de metropola sa, încât fie- care fază a mentalității umane sacrifica din trecut ce nu c al»aJut necesar și ce nu a atins un ideal de frumusețe, și con- strueșic in piatră eterna aspirațiile epocei. In monumentele sale, Parisul păstrează evoluția gândirii omenești de zece se- ccle, iar pământul lui ascunde urmele a doua milenii. Căci Parisul e imens nu putea în prezent și în extensiune, ci Șt in adâncimile trecutului. Victor Hugo spunea: când privești in fundul Parisului, te apucă amețeala. Parisul e ca un zacă' mânt geologic de evenimente suprapuse și printre liniile fi- zionomiei de azi, distingi ca jntr'un palimsest. vechile înfă- tișeri istorice". Ce a fost înainte dc cucerirea romana nu se prea știe* cu toate cu întreaga regiune a păstrat urmele celei mai mari civilizații preistorice. Dar din vremea galo-mmană vestigiile sunt numeroase și ele dovedesc adesea continuitatea tradi- țiilor. Subt altarul catedralei Noire Dame s‘a găsit altarul lui Jupiter, Pe colina Sfintei Genevievc a fost adorat Mer- cur. Unde uzi e Luvrul a existat templul Iui Caracala. Mu- zeul Cluny e zidit pe termele vechiului oraș, care avea și un amfiteatru desgropat abia de câțiva ani. ' ine Evul Mediu cu persecuțiile creștinilor, cu martirii cuci Parisul a avut martirii lui — cu foametea șt războa- iele. In 975 tu Paris se trăgea la sorți cine va fi muneat în- tâi a doua zi. Apoi invaziile normande, catedralele, Sorbona, spitalele. Orașul crește între războaie și nenorociri. Vechile ziduri nu-l mai încap. I rebue ridicate altele tot mai largi. I arisul se desvnltă viguros și se preface. Renașterea trans- formă orașul din gotic în roman, apoi, din vremea lui Henri IV, Parisul î.și găsește fizionomia proprie și nu o mai pără- sește. St- construcsc mereu noui palate, dar caracterul rămâ- ne acelaș. Timpurile recente nu fac decât să deschidă ma PARISUL, CAPITALA LUJUJ rde bulevarde, sa descopere perspectivele unice ale acestui minunat oraș, dar respectă monumentele dc seamă ale tre- cutului și caută să armonizeze noutatea cu trecutul. Dur da- că silueta orașului nu se schimbă, planul lui capătă o tot mai mare extensiune. Cartiere noui se lipesc la exteriorul forti- ficațiilor vechi. care acum și ele nu ajuns interne. Parisul s'a revărsat dincolo de ele ca o planetă viguroasă, intinzăndu-și ramurile departe de glastra cure o conține. Dar cum sa putut creea ueest centra al lumii moderne și de ce aci și nu in alta parte ? Se pot explica dezvoltarea și preponderanța Parisului ? Aceste întrebări se pun geogra- fului și geograful umilit trabuc să răspundă că explică- rile geografice, oricât de ingenioase, nu pot lămuri decât foar- te puțin. In primul rund, factorul esențial e geniul nafiunu /ronceze, Și Parisul e crcsțiunea acestui geniu. El are o în- fățișare prea spirituală ca să poată fi explicat numai prin împrejurări geografice. Arhitectura caselor sule, perspecti- vele. monumentele și fântâncle, statuile, chiar mișcarea stră- zilor, aspectul magazinelor și teatrele sale, sunt echivalente concrete ale unui suflet Există câteva cuvinte ; eleganță, dis- tincție. grație, spirit, pe care le-a creai antichitatea, dar că- rora nu le-a dat înțeles decât Parisul. Geografia nu arc ce căuta în «cest domeniu. Dar, pe al doilea plan, împrejurările geografice pot da oarecare indicațiuni asupru prosperității Parisului. La început a fost o insulă care permitea o trecere mai ușoară a fluviului în direcția N.-S. Această insulă, cum s’a întâmplat și aiurea, su .schimbat în cetate, bine apărată, fi- indcă era ocolită de pretutindeni de apă și destul de bogată, fiindcă stăpânea vadul dr trecere. Aceasta a fost prima fază și trabuc să fi ținut mult. Pe vremea Romanilor însă, insula nu mai ajungea. Orașul trecuse și pe malul stâng, mai svân- tnt decât cel drept, pc care mult timp au întârziat mlaști- nile (le Marais}, Regiunea era îmbelșugată. Lunea Senei, cu- rățată de păduri, avea un pământ nmed și gras, pe care se puteau face culturi de tot felul. Colinele din jur, subt for- mele lot încântătoare, ofereau o piatră tare, admirabilă pen- tru construcții. Orașul putea crește și deveni mai puternic. Domnia lui se lărgea și cerea sprijin ddn o mai întinsă re- GKORGE VALSAK 44 gin ne din jur. Și în aceasta faz^ au ajutai împrejurările ge- ografi.ee r lângă Paris se unesc doua fluvii : Sena și Mama, cu ape line și adânci, care puteau purta corăbii pană la mare. Ceva mai la Sud de oraș vine un uit fluviu dinspre Nord i Oise. In chip natural astfel orașul ajuns întrnn studiu de desvoltare superioară. căpăta articulații care-i întindea pu- terea până departe asupra regiunilor vecine. El era legat de aceste regiuni periferice prin căile cele mai lesnicioase și mai ieftine. căile dc apă. La Vest, regiunile umede, cu pă- șune grasă și vite numeroase ale Normandiei; la Nord, re- giunile industriale ale Flandrei; Ia Est, coastele uscate cu vii renumite ale Champagnei; la Sud. regiunile turene cu păduri și grădini de fructe. Toate sunt așezate în cere și din tnate pornesc cursuri de ape navigabile cart’ se aduna lângă Paris. Apoi a venit omul, care a săpat canale, înmulțind că- ile de apă, a descoperit huila și metalele în Nord, a intensi- ficai și îmbunătății cultura viilor, grădinilor de fructe și de legume, creșterea vitelor — și toate aceste avuții nu fost tri- mise spre centru! natural cure era Parisul. Acum Parisul nu mai era un oraș cu importantă Încolă- ci capitala unui mare ținui natural t basmul parisian. acolit de coaste peri Ferire, un amfiteatru de trei rânduri dc coline, ușor străpunse de ape, dar greu de trecut dc dușman, căci partea lină e îndreptată spre Paris, iar partea râpoasă spre Germania și Belgia. Harta geologică pune frumos în evidentă această dispoziție periferică u reliefului in jurul marelui o- raș. Ea arată clar poziția centrală a Parisului și unitatea in- trcgrilui ba sin parizian. Mijloacele de comunicație cu timpul s’au |H'rfecționat și sau înmulțit, populația s’a îndesit, bogățiile dc pe pământ și de subt pământ nu crescut. In chip firesc Parisul a profi- tat de acest progres și s’a dezvoltat necontenit. El a devenii curând din capitala unei țări puternice și civilizate, o mc- tropolă continentală spre cure se îndreaptă nu numai drumu- rile I ranciei, ci și drumurile Angliei. Belgiei și Olandei, pre- cum și ale țărilor renane. In aceasta stă taina dezvoltării materiale a Parisului. Pe măsură re el a trecut în faze de dezvoltare superioară, nu PARISUL, CAPITALA LUMII 4- mtrat in joc alte însușiri superioare ale pământului francez ti curopetiti l). In sfârșit ultima fază, a căilor ferate, a telegrafiei cu fir și fura fir, și poziția mondială a Parisului, pe care o păs- trează astăzi. Dur iarăși revin la constatarea preliminarie: esențiale, iu imagina actuală a Parisului, nu sânt împrejurările geo- grafice, ci sufletul poporului francez. Situația geografică a permis numai ca pe măsură ce orașul creștea șă-t ofere cât mai întinse resurse dc viață, legături cât mai întinse și mai lesnicioase ți un cadru încântător de priveliști variate și pli- ne de grație, cum nu mai are nici un oraș mare al lumii. In acest cadru ocrotitor, subt un climat blând cure îngădue pu- durile de castani, eu ploi dese ți line, eu soare dulce ți vesel, crește copilul cel mai iubit ai pământului, copilul ales care avea să stăpânească pământul și să-l răsplătească prin ideile sale generoase și prin forța sa binefăcătoare, Ringurile însu- șiri prin care poate fi recunoscut ca superior fără contestare dc Luate orașele lumii. Și astfel a ajuns Parisul capitala lu- mii a). /} ArenMa explică fi dezvoltarea Bucurejiilar pfaa ia un cât -timp ci rpmân capitalei vechiului regat. Astăzi, față de desvoltnren stalului român sunt nepoirivițî, ața că actualmente Bncurcțtii sunt o capitală improprie fi alcfituesc o ’) Pfirtmi e o conferință ținută în ciclul „Extensiunii Universitare" ia Cluj in 10 Aprilie ți Oradea In 25 Aprilie 1*25. Prima parte a acestei conferințe a a[iăru( în trei articole in ziarul „Universul'' cu data f, 15. și 29 Niwrobric 1926. .V. Popp LOCUINȚE - Șl FORME DE ADĂPOST IN ȚARA HAȚEGULUI — O MICĂ SUMĂ DE CIVILIZAȚIE LOCALĂ ROMÂNEASCĂ ') — de ION CON EA A, Forme de adăpost în satele de sub munte: casa, șura, coina. cotarea, etc. Paginile care urmează — deși privind etnografia unui singur sat —se poate spune că vorbesc despre o sene de sate : acelea care, din Poarta dc Fier transilvana, se înși- rue spre răsărit, toi sub streșina Retezatului, până spre Me- ri vor. Satul nostru va vorbi, așa dar, aproape pentru toate acelea. Variantele locale — suni infime. E cazul, deci* să spunem : .lb unu, disec omnes. Satul în cauză e Cfopolwa, iu a cărui monografie, aflata sub tipar, paginile ce urmează alcăhwsc untd din capitole, Cafla de locuit. „Măi de mult, casele în aatu nost' n’or fost cum îs astăzi; tir fost dîn gard, coperite eu pnie (de- geaba că făceu nomeaii prăștilă, că pruștila o vindeu) Și erau puse pi vatră³); naveu sub dc pimnifă, ca astăzi *) și ’) Capitol din raonoțrrafta: Ctopotlca, un «af din Țara Hațegului — sub tipnr. în editura „Institutului de Cercetări Sociale nl României”, *i PrUjlilif e termenul pentru ceia ce aiurea se cheamă filă, drani^ă. Wtdrilă, *1 Pă onfră, la Clopntiva înseamnă: jos, (direct) pe pământ mtrrcsantft nceastS afirmație'; că, adică, odinjr>nră curele din CJopOtira n'aveau ptnurrfă. Suntem înclinați să credem, rîr obicriu, că iu partea muntelui locuința săteanului nre o pivniță dată aproape dela rjnfuzâ- casele fiind așezate pe constă, partea lor din jos prindea dedesitpi in mod necesar un spațiu jiul (în partea din jos) care se cerca numai îngrădii, cu pinlril snu cu lemn spre a deveni psmnr(rf. Tatu;, cnm re vede. In început n’n fost ața, Șt la Izvarna în Gorj ne spunea nu de muh un sătean i „tnnKinic vreme casele nu aveau pimnl(ri partea dîn jRHE PE APSPDST tN ȚARA HAȚEGULUI 47 era o casă și o micuța cămară ') și de hailultn parte, lipita de casă, era fura și poiaia pentru, vite, iăte sub un acoperă- inâut: cnsu, cămară, șură, (oină. Ușa și fireștile erau mici. Și să xpufie că. in ferești, în loc dă sticlă puflau borfuri dă vită, adică pielița dipa mafăle unui animal, dă să vede pin e; In luc du sobă, făceu fucu pă vatră și Fuceu un horn dă uncie, care să nume cfllow î). „Lămpi nu erau pe-aiunci: locu lor îl |înâ fucu di pă- vatră’) șj luminile*) dă sau...*). Cum se prezintă casa de astăzi, însă ? S'ascultăm, mai întâi, iot pe omul Incului. Cum se face casa ? „Casa să face pu fiece ioc, nunta trebuie... fundament, care să face din piatră și văculuș¹¹), ori din piatră și țimeni. Pă zid. să pun tălpile dă casă (dacă c casa du lemn). Apoi să inerpe eu fâcuiu păreților. In păreți vifie lăsat loc pentru fe- rești și ușL Sa pun grinzile cioplite și gilăite. Să țMp samă, dă să iasă tărna/u T). unde să pun branhii și fnmIutii. Pă ca- petiic grinzilor¹*), dacă e ineomiiturii nemțească, să pun niște ștablonne dă scândura și după nia să înromcrază casa. Coar- nele") vin nodate la uâro și puse la locu lor pă /tarda#™). prin- sc cu scoabe, băgate in cheeturi. Pă urmă, vifle casa lățuifă”) și mperitu. Coperișu să facedin prSștilă oritiglu. Vi cu unvur î|—i ¹ fiS. J. - URTin, de dₜ loxtn. ₍ₜwₙ = cₐₘwₐb. ₗL ₜᵢ,w ₚ -ₐ LOCUINȚE Șt FORME DE ADĂPOST IN ȚARA HAȚEOULUJ 49 cu ca^a : e mai mult o chestie de ambiție, de ingeniozitate, de poinții— într'un cuvânt — a cuiva. Poți li foarte sărac și, tofuș, să ai casă cu... trei rânduri⁵); care rânduri — in fond — vom vedea ce sunt. Cine arc „o șângtiră Casă“, insa. — acida e cu adevă- rat sărac, De abea sunt câteva in iot satul, de acestea. No Împiedică nimic, însă, să fie,., cu doua rânduri, deși cu o sin- gură încăpere. Rând adevărat, insa, nu e decât unul singur: acela titre cuprinde Camera de locuit. Acesta e totdeauna cel de deanupra (când sunt două rânduri) și e cri mai de deasu- pra totdeauna (adică și atunci când avem trei rânduri). Rân- dul al doilea — când sunt două—e sub casa de locuit și nu e altceva decât pimnifa. Când sunt trei, atunci sub casa de lo- cuit (rândul prim, dc sus în jos), vine romnia — adică bucă- tăria iar sub aceasta vine ptmnifu (aceasta r totdeauna cea mai dedesubt). Cum spuneam, — poți avea casă chiar cu... trei rân- duri și Su fii, lotus foarte sărac — locuind două familii lao- laltă, infr’o singură cameră; „Când trăit¹ socru-meu, am stai patru întru casa (camera) — socru eu nevasta într'un pat și noi doi intr’altu — și bătrânu ave patu lui după sobă: două •scânduri pa două scumnr și porte fân pa pat și să învălue s) cu o pm'ixM... *) și așă să culca sara*). Caso propriu zisă — din tălpi și până la grinzi — se face din bârne, din piatră (mai rar), sau din cărămidă. „Grin- zile cu iot ce e în sus, alu huidaf să cheamă". Acoperișul, și el, poate fi: din paie, din țiglă- din pruștilă. Din puie e- rau înuainfe vreme, cele mai mutic ; uzi sunt puține. Nici cu prăștilă nu-s, azi, — „nn-s baș multe învăluite". Cu țiglă, în schimb, se acoperă în vremea din urmă cele mai multe. ll V. dc pildl» fottifrafia casei cu etaj a lui Ștefan Crșenari. moșul luiirbaliili Șntnzîanei Șimonree Urțennri — bâirtinn pe at cSrei material ae intormație sta o mare parte din această monografie, 1 .Ață -Ji zice la tini; 'nuâ/wc". tu T| ' c așternuta nost', (rsul la război: când fese, femeca lasă «t’Me dr lună atarS. fe scoale cu mâna și atunci iese lAtuțoatA; dacă nu nelMă ți păroasa; iur tasătura a de cioareci, de obiele ți de Wltnm. — ^îa să cheamă pănurS. '' Mutia Tn.p Pătna. de ani 29. 4> 4 ION COMA 50 Să descriem câteva case ’)■ lat-o P® wa f*iⁿ f'f’ „Cusa ine e cu două eusi" (adică : rundul de sus — lo- cuința propriu ziși — are două încăperi, camere) —: „Intru- na țădeni* a dinspă drum. Aia e casa adavărata. A de din deal de ca, e cămara. In căinară țîrtem țoale- Țoalele (vest- minide curate, dc sărbătoare — ale oricui —, și de zestre — ale fetelor din casă, când sunt) le pirrtmij în eden/te: bătrâ- nii le purtam în «derute, tinerii le pun in lăzi. Eu am două sâcrirte, noră-mea are iada. Măi de mult, fetele aven toi sa- crine^ cumpărate la târg; «rtcnrtfi e măi ruanda (hâd, urît), iada c măi de fală, măi făloasă.. Dn și .'âcnfielo și lăzile sânt cam toi așa. In cămară mai avem ți ham ba re, lot cam ca lă- zile, da-s măi înnalte, măi încăpătoare, cu pântec mare. Țirtetn în hambare: grâu, hărana. orzu, ovăzu, — mima cu- curazu nu (ala stă In cedarea"). Acesta e rândul de sus. Cri dc jos cuprinde și el toi do- uă încăperi : comnia (bucătăria) înspre drum și pimnifa, din sus. fiecare își are ușa : pe una „te bagi prin ea unde fa Cuvânut firida există Insul și ri. dar cu altă KVuUîicat>ă; Irrrastrii curbă, la atu Bricului noi firidă*, ’.i lux grădină la Cin perina se cheamă uwd loc îngrădit, dcubicria □tară din sat, (chiar ras la munte — uneori — pe lângă staule) „tinde P'iA-iii ceapă, mtrroci (morcovi), ai, țalniii. fiere de pământ (nap<. car- tafi)". Ograda e cu pomi: meri, pruni, nuci ') 1'otnșrafia nu s’a putut reproduce și aici (c numai tn monogra, fie). Dâra, tnsă, tu fig. 7, o altă șură aproape la fel- ION COBEA 3* * propriu ziși. Un pod unic se iuiinde pe deasupra câtor erele, laolaltă. Podul se cheamă putag și în el stă mâncarea vitelor, fân, tuleii de cucuruz (cocenii), jupii (snopii de grâu și w- cară, după ce nu fost... treernți de boambe cu ‘mblăciile) etc. Cele două poiale sau poieți servesc pentru adăpostirea vite- lor; ar fi, deci, grajdul de aiurea (unii chiar spun și grajd, în loc de poiată. — fără ca, totuș, grajd și poiata să fie e- xact a ce laș lucru): „când să pun vitele nuina p un rând și au iescălca ') cătra șură, să zice poiată; și când să pun vitele pa două rânduri, dă au căpu ăla cătă ăla și au caic pintre ele, să zice grajd". Se face, prin urmare, distincție. Acest fel de șură are, deci, două puteți și. între aces- tea, șwra propriu zisă. Se văd în fotografie cele trei uși sau porți, câte nna de fiecare încăpere. Cea din mijloc, adină a șurei, e mult mai mare ca celelalte, mult mai marc fiind șt șura decât pniefdc. Funcția șutei propriu zise e următoarea: în ea stă, pronfrortu, porumbul necurajai de foi și snopii de grâu netreerut, — apoi cânepa, inul, etc. In rn se fac deobî- ceiu clăcilc de „jăpuiai cucuruza" și de „imblăcit grâu și hărana" — (când se fac elăci; când nu, curăță emu singur, cu ai lui, da tot acolo). In șurii, poți să (ii și caru’} și alte cehe (unelte, scule). Șura de cure ne ocupăm. însă, vedem că mai are lipite de ca — la cele două extremități — încă doua clădiri, mai bine zis adăposturi, rudimentare : cea din stânga, sub cârc se vede carul, este „o țâră colniță“a): .ținem acolo earu. ro- tilele, phigu. ceva lemne"; cea din dreapta — din care se vede numai o parte, este „o țâră șopru"⁴): e cu tese&le, unde stau oile de mânca fân, iama D), Șnra poate fi clădită din bârne, ca cea de care ne ocu- II Așa se numese textele. - ? PT să‘l !°™ⁱ îⁿ⁵ă’ ® — o clădire «parte sau eand tonul r mₙₗ sărat! sau v«n aSn, lipita de țarii (cum este chiar in cazul gospodăriei lui fnp Patru), *) Expresia arciwta trea să ne spună dî, în c.urul de fată avem a face cu o fiunslnicțic cate mai mult /lw foc «le colnB sau coluitK tării «n fie o cuini propriu zisă, can- c o construcție «parte. *) Acreați explicație ca mai sus. Asta, tu cazuri rare de fot. fiindcă oile din Clopottvn stau mai totdeauna la munte, Jiu tună in ^at fără mima când le tundem sau le tăiem . LOCUIKTE Șl FORME DE ADAPOST tN TARA HAȚE0U1U1 55 păm; poate însă fi și din zid* dc piatră, sau cărăniidă. O ve- dem învelită cu țiglă — dar, ca și casa, poate fi acoperită și cu prăștilă sau cu paie (cu paie vedem, in fotografia noastră, cu-a acoperite șoprul și cofnița). In fotografia urmatroire (fig, 7) avem o șură cu grajd : ..in stânga e grajdu cu două riinduri de iescălc, pentru vite; în dreapta șura; „pui agii e podu peste amândouă: in puiag păstrăm nutrețu vitelor : foile de cucuruz, jupii Snopii de grâu și secară, cu spicele golite), fânu ; puiagu arc o gura mare, in patru , pe ea tunăm nuirețu sus sau îl dăm jos”. Ușa șnrei, deschisa, c „in două": „una mică în alta niarc"— și le „deschidem după lipsă; ori unu, ori aha”. Grajdul e cu doua ferestre mici, patente. Se văd, îndată sub acoperis cape- tele grinzilor care podesc și. la colțuri, capetele bârnelor. — In dreapta șurii vedem o parte din acoperișul cuinei, Cnlnu, deci, (când avem afacc cu una veritabilă), este construcție aparte, specială. Ea nart corp propriu zis, ci un acoperi^ ca de casă săltat pc un număr dc stâlpi din lespezi de piatră. E robnșul dc nJapos/it prin excelență, dar, în primul rând, dc adăpostit carul dela al cărui, nume, slav. Ji viAe chiar numele : „punem sub ea orice: car, cocie, plug, rotile, o capra de tăiat lemne, apoi lemne — și orice", (v. fo' togrufia în monografie). Cotarea este pătuluî de aiurea. In el. înnulțat pe furci, cu trupul împletii din nude și eu acoperiș ce poate varia Ca și cele dc mai sus, țlfiem cucuruzu"¹}. „Dudulcnii jâpiiînți 1i port la cotarea, iar foile le sui în puiag³}, fn ocolit căsîi, in preajma colnei și a șurei, mai poți vedea¹) câteva cîcr/ii di? fân. o jireadă⁴) de paie ori de snopi de inimi de cucuruz, un ntng de japi dc secării. Cum se vede, fânul e clădii în cidjW—în timp ec snopii de paie de grâu ori separa—așa zișii jâpi— (când suni cu boabele în spice, numai afuRcisunt snopi) 9 Cetared. in Gorj. c nltccm: un fel tic coș tic transportat legume «au altceva, — denlxforiu mai lung și cu urechi la capete, de cure pot tine și duce douM persoane. *) Duduican este șliulcicle de pnnl>. După ce-1 cureți de boabe. W Timanc m cheamă tuleau son tuteii, ca și tulpina care produce ți poarta dudulcnii, *) Cuni C’Tîlr de pildă, în ocdul gospodăriri Ini TMimfi Patru Bar- evun tu Septembrie 1935, când hinm noi notele pentru scale pagini. ') Jtrraiiă ₌ jira (de paie) din Olicuia. ION CONEA 56 se clădesc In deși forma de clădire e aceiași. Cândjâ- pii au fost deslegaii și făcuți paie den valma, paiele acestea se fac jireadu. De creasta jirexii, sus, se prind de o parte și alta - atârnând din creastă iu jos, paralele, niște bucali de lemne care se cheamă păunji, că altfel „rupe vântu paiele și tună ploaia *n jireadu*". Iar în vârtejul clăii de fân clopotiveenul pune de jur împrejur im rând de jăpi. în acelaș scop. Vin, după aceea: cocina pentru porci, cotețul pentru pi/ei (dar și cel pentru pasări), eie. * • 4 Sa trecem acum la gard (în monografie dăm o scrie dc fotografii, cure ne arată ce multe feluri de gard sc pot vedea în Clopotiva). Cel mai caracteristic este 1. gardul de pia- tră — fie bine încheeat cu păeâ/aș, fie închecat foarte slab cu puțin pământ, fie neîndieiat de loc, ci numai din les- pezi și borzi ’) de piatră, Se cheamă zid. De cele mai multe ori. zidul are sfra^fnâ — e „strășinit". să aibă socofeufă de ploaie, Strașinu e făcută fie din scânduri (rareori), fie din fân : „îl sirășnuim cu fân de ăl rău, care e mucurit (mu- eegiiit : să mucureșie când îl Cosaște și nu-I usucă), ori cu ogrinji (ce n rămas mai rău și mai tare din fânu pe care l-nu mâncat vitele) ț strașina, însă, poate fi și din cîeoem- 6c — crengi uscate.,, „o facem din spifv, dîn gunoaie, dîn cleoambe, din scânduri, dîn ogrînji"„, — Gardurile de zid sunt unul din elementele caracteristice ale fizionomiei inte- rioare u satului. Suni uncie gospodării prinse în garduri de acestea, puternice și înnalte. că par ea o mică cetate — cu poartă mare, tot dc zid, strășînită cu țigla. Numai Iu Rnncu. în Gorj, um mai văzut atâtea garduri de piatră, solide, ca la Clopotiva. 2, Gardul pa/anc sau palanca este cel din scânduri. Aces- ta _vi6“Btrăiîfiit (când este), fot cu scândură"; da . wuâenra e și fără strașinu . UA^ora e din scânduri în picioare; alteo rea — din scânduri culcate. Măi c și palanca dă (engre" (de lăntefi). Borti — borzi (v. rap. cu toponimia) sunt bolovanii de piatră de tonnA mai mult snu mm |aiitt rotundă, spre deosebire dc piatra în ie* L C> - Locuințe fi krmi* dc adftpoct fn Tara HUterului. PLANȘA III F|g. 5. Caid in . xJl'W CH" m „dilua r.'irnlun 1.1. ,scili.i /jdiij J|| pl.linA" CM ..r.mr-m.Hir' l iK- I* lai! ti , iim.it.< ( prlrtc , J'.i h4jdi“. Ati! ibmA IneApCti : iti i!h.m|jI i ,'i’ln n>.i sv vede iiifrlurnl 1 ilrtlo e- cnmnnrl ; In iqAnff.l, in «[ri'țiriil lercwfi c nțwurd | rn|inu mvi i li xliill L Loaumffl —Jl torjn.- de ^.Ipon în fan Hₛ(epiJuL PLANȘA IV " " ''"■ "H"' ' ................. "hN W,lh'l ........ . '" ........... Sr*i] si T" J",■■|,^IL, r HH.MH.Tf! iluhf;., ! ᵣ„fₗJ| ₚₚ Vf c ai'1 I.univ jrnpi.^ ᵥᵤ big. icxtul I' *- FUUdc f^n ₜ ᵣᵢ| ’ ............................................ LOCUINȚE Șl FORME DE ADAPOST IN ȚARA HAȚEGULUI 57 5* Gardul de nude de mesteacăn sau doriTi* e gardul împletii, cunoscut oriunde. Parii ies cu câteva palme mai bus de împletitură și in ei „să înfig” spirtd# mu paiele sau o- grinjii strășiniL Acesta e „gardu iii împletit, cu parii rând, eu nude culcatei 4. Gardul (rdirițu cu parii rând" ca și precedentul — „uuma ca nudele să înfig cu capela ăl gros în pământ (le în- fige) și cu vârvu în sus, împletite intre parii ăi culcați, prinși de uialalți". 5. Gardul costiu, Ini așa. uuina că nudele nu stau drep- te ; nice de tot culcate, nice drepte, noma așa: cosriu (o- blice); le mai trage câte o cunună peste vârfurile nudelor împletite prin pari, o cununa de gard" (cununa c tot dc nude, numai că c împletită drept, orizontal, nu culcat, oblic). Dur gardul îmbracă în Cloputiva, ca sa spunem ușa, și uite forme, mai rudimentare. Iuta, du exemplu, gardul nu- mii secta ; râie doi pari din loc în lor, în loc de unu, Irgap CU unele — gujbe — de mesteacăn și, pe gnjbc. între pari, toi atâtea rânduri de lemne lungi (rude), câte rânduri-legă- turi de nude, E gardul cel mai rudimentar. Se face îndată, când vrei „să feri nutrefu. să nu să bage vitele la el, ori când vrei să împrejmni ceva ușor". E făcui din rude, pe gujbe, la răslogi (ca să condensăm expunerea; răzlogii, sunt parii-pe- rcchi), R. Forme de adăpost h munte: coliba, sălașul, gardul. Cea mai simplu formă de adăpost la munte este coliba, „Aia să face zăpăstruilă, ageslrudu. adică unde e mai a^cs- tru, dc nu bate vântul „Dacă e frig rău și vru omu să ier- neze la munte, atunci ori lipește sulașu ™ pământ, ori iși Face coliba mai agestru; coliba e adăpăsfruîfâ (adineori: zăpăstruiT tii), să nu-i fie omului frig”. Pentru colibă, se sapă mai întâi în pământ — pe o mică .suprafața, dreptunghiulara — ca o ju- mutate dc metru adâncime; apoi se înfig două furci la cape- tele locului săpat și, pe de, se pun de o parte și alia, niște ’) „Noi zîccm f „vrtJO alei, cu c m3i de vânt". emu duwmenvciAstra: aâtfpiWuît'''. (I) In Țurs Dnrnrtor c un sul Jr^csPu (ru r) așezat jW un ctHi a. care sunt ale omului, ci va trebui sa în- tâlniiu și forme de adăpost pentru pi te. Acestea suni mai ales simple îngrădituri. Sa le numim : poiata, staulul, mreja, a- poi țarcul și ograda. Ograda se cheamă, la monte, orice loc îngrădit Țarc se cheamă îngrăditura unei clăi de fân : .clăti*" cu țarc" (se îngrădește fJafaa „ca să n’o zmintească vitele"). — Poiată in sat, am văzut ce este; una din încăperile șurii, și servește de grajd ; Io munte servește pentru ucclnș lucru, numai cu e clădire aparte: „face omu poiată pentru vitele mari ; stau vitele mari. IlACora, și iarna la munte și atunci Ic adupăsfuim în poiată. Eu e de bârne, învăluită cu prățiilă sau ogrmji, O facem cât putem măi agestru. - ^S’/aulu, c îngrăditura pentru oi ; r casa lor pentru iarnă și e totdeauna pe lângă colibe" (casa pentru iarnă a omului). Deci, „coliba merge cu staulul”, dupu cum cu sălașu merge mreja". Mreja. in adevăr, e îngrăditura pentru vitele mari pe care omul le ține (vara, rând e la fân) pe lângă sine : „Sălașele sunt pe la locurile de ION COMLA 60 fân — și dacă omul are și vite pe lângă el, când c la coasă. face mreji-'; bate pari in pământ, tot câte doi alăturea, și purta între ei rude lungi (prăjini) prinse de puri cu gujbe și purta câte 5—6 rânduri de rude, ca să fie «emu înnalt, să nu suie vitele peste el, afara, „In mrejă să țin mima vaci, rare* orea boi. Aicea c locu de fân.„ cosăște omu; măi încolo e pădurea... pasc vacile; sora, le 'lichizi in mrejă... Staulu e mai strâmt, mreja e mai larga, (că e pentru vite mari, ți să nu să bată"). „Cum spusăi, lu mrejă și sălaș să șădc varo, Ia colibă și staul — iarna"... „Da uitai gardti staulului : atu e făcui cu puri în rând, care nu să mai cheamă răzlogi (așa le zice când sânt câte doi alăturea, ea Ia mrejă. în seciu), ,,Și în loc de rude, are împletitură de nuele. Ar mai fi dc amintit, a* iăturea de mrejă, zăneada sau obond. E tot o mrejă și ea, nu- mai că și mai simplă, „e lucru mâi ușor, ala" : „răzlogii nu-i mai legi cu gujbe ți nu mai pui rude in gujbe", ci — între râzlogii fără gujbe, pui dour simple crengi lungi, culcate pu- țin oblic. E. deci, o îngrăditură dc iot precară, ca să spunem ușa ; am zice, mai degrabă, că zăpeada c mui mult o iluzie dc îngrăditura, maț mult un avertisment pentru vitele închise in ea, să nu iesă afară un anume răstimp. Dur formele intermediare sunt, ea sa ne exprimăm cu puțină exagerare, interminabile. lata, de pildă, unu clin fo- tografiile noastre (in monografie). Lângă sălașul din primul plan se văd două îngrădituri contigue: cea din jos, dinspre fundul văii, e un s/auf-strungă.- în el sunt închise oile pentru mulsurile cele din brânza mica, cea care se iu toamna ; din strunga aceasta, care e mai redusă ca suprafață, otic cele mulse trece în îngrăditura cea din sus, mai cuprinzătoare și cu gardul mai puțin consistent decât al celeilalte : e. dc obiecții, un gard ca cel de zăveadă. In această zapeudă-pen- tril oi (să-i spunem), stau oile culcate, în odihuă, după mul- soare. De aiei Ic scoți la iarbă, apoi. Urmează, dincolo de acest sălaș cu îngrăditură dublii, alte două — sub rare, până m fundul văii, vedem întinzându-se o foarte cuprinzătoare îngrăditură. Este ograda lui Ștefan Mniaoh; Joc îngrădit, cu să fac pe el două fân un" gunoește pământul, acolo fund închise deseori oile) ; „pa di lături să face nuina unu. că nu e îngrădit \ Nu c un singur sălaș acolo, ci-s mai multe LOCUINȚE 51 FORME DE ADĂPOST IN TARA HAȚEGULUI 61 cobașe, cum fotografia arată lămurit: „e un sălaș pentru oameni, o poiată pentru vite mari (vaci), un cote/ pentru iezi și miei și unu pentru vițci“« In spatele poiatei era (24 Septembrie 1935) o gradină cu curechi, loc îngrădit (ți aeulo se închid oile pentru gunoierc, altfel nefăcându-se varza). Iar în spatele sălașului era, deasemeni, o dublă îngrădire, cu primez (gardul despărțitor) : un staul pentru oi, mai mare, „pentru când e vremea buna" și celălalt mai mic «pen- tru vreme ra" („stau acolo oile, la adăpost de nămete și de lupi¹⁴, iama — bineînțeles). Gardurile sunt parte din nude împletite (cu și fără strașină), puric eu răzlogî și rude, parte — în sfârșit — cu răzlogi și târși (crengi, în loc dc rude). Poiata e clădită din bârne, ca și casa — și acoperită cu praș- tilă, ca și sălașul (la munte, insă, sălașul și poiata pot avea acoperișul și din scânduri). După aceste sălașe, mai spre fund, se văd albind altele, pe dreapta și stânga, semănate pe cuarte până sub pădurea (dc fag și brad cea din stânga, dc mesteacăn cea din dreapta) — și acolo, alte colibe, alte poiefi, alte cotefe, alte staule, mreje, seduri, grădini, ogrăzi. Suntem la 10—12 km. in munte: valea pe care o privim așa umanizată e orientată est-vest, vestul fiind fundul ei. cel terminat în curmătură. Fotografia e luată de pe frumoasa curmătură a Prislopului, (1200 m.)ₜ care face legătura între valea Râului Mare al Clopotivei și aceea a Râușomlui (apa mai dinspre apus h Hobițci și Grădiștea), ambele curgând paralele spre nord. De pe aceiași curmătură, la doua zile după, am luat o altă fotografie (v. mgrf.) — vedere spre est, continuare in li- nie dreaptă a vederii din cealaltă : iaraș sălașe și aici, cu toate rotașele respective, iarăș cM/b de fân, țărcuite sau nu. In Septembrie 1955, în excursiile făcute în munții regiu- nii, clănile acestea de fân, .fieșicare cu tarcu-i", erau dese pe alocuri ca și clănile de grâu, astă vară, pe holdele câm- pului cel de sub sat Următoarele două fotografii l) întregesc imaginea pefeagnihu umanizat pe care-l prind privirile ex- cnrsionistului, acolo — de o parte și alta a Prislopului. Tută îatr'nna, un staul-sirungă în timpul muteorii de amiază, și iată jeciui de alături: o îngrăditură cu gardul (seciu) redus 9 Tonte «crstr fotografii. in monografic. ION COMU 62 la ultima expresie a simplicității: pari în rând câte unul, numai — eu crengi înrămurate (— târși), aduse pe după pari, ca să se prindă cât de cât de aceștia — și «să tină . În- grăditura aceasta de seciu nici măcar nu e închisă complet, ci e numai pe trei sferturi eircuinlerenjă: mai mult o iluzie de îngrăditură. Totuș. la umbra slabii a seeiului. oile și ca- prele mulse se tolănesc pentru puțină odihnă până ce, toată turma mulsă, va porni lu iarbă. Iar fotografia următoare, (flg. fi. nici) in sfârșit, care ne înfățișează chior curmătura Prislopului luată în lung» ne arata : două sălașe in siânga, o colibă în dreapta un alt sălaș și o turma mai spre fund, tot dreapta). Iută regiunea de munte totdeauna locuită, Vința se țese aici neîntreruptă. Aicea se stă primăvara și toamna cu oile, înnuinte și după cobnrîtul dela stane, când ele pasc iarba de pc aici ; primăvara, când sus la go/ e iută neaua, aici neaua n’a topit și u dat iarba timpurie, — iar toamna, când frigul și neaua timpurie au gonii turmele dela gol încoace, acestea uu încă ce paște aici, multă vreme : otavă, mai ales. Tar în plinul verii — Iulie și August — „stăm aici, la fân : cosim ți stum în sălașe, cu câte o vacă sau capră pe lângă noi". Iarna, în sfârșit, aici e regiunea unde — în staulele de pr lângă sălașe și colibe — îți duc viața toate oile satului, mân- când fânul cfdrirVor •— de pe lături. .Vumai oile, fiindcă vitele mari „rar care să întâmplă să stu aici: ele tună în sat. că aici < ghețos po^an și nu c bine du ele; iarna, uneorea e vijulie mare cu numete. nici, și e frig pogan și vita mare cade, lu- necă pă gheată, Numa în Martc le scoatem deznou aici. Oile, ele stau tută viața la munte; ele merg o singura zi pă un a- ea.Ha , la tuns, mtre 15 50 Aprilie; fiecare și le tunde acasă*', (v. și mai uns). In sfârșit, ș/âna. — E simplă, cu o singura încăpere. Așa sunt toate stânele sutelor de pe fațada nordică a masi- vului Retezatul. Am spus: ale *aie/or locale, pentru că sus— In gol—sunt și Mâni eu doua sau mai multe încăperi, dar a- edea sunt ale păstorilor mari, ca să-i numim astfel, dc pe la Poiana de exemplu, cari arendează munții numai pentru ai paște vara. Păstoritul local, pe sute. a unul redus (ₜF₁ număr de oi și ca rentabilitate ; formele lui de manifestare. însă. LOCUINȚE Șl l'ORME DE AhAPOST IN ȚARA HAȚEGULUI 53 sunt foarte complicate și foarte interesante, vădind o stră- veche origină^ Să vedem cum c de pildă, stâna de pe muntele Părăgimwul Clopotiviix). Mai întâi, am spus, e o „casă sân- gură" și ea, adică, arc o singură încăpere: cam " iu. pe +. Pri- vește spre răsărit;e așezata,prin urmare, în sensul meridianu- lui. N’are cefar. O poliță (o simplu scândură) prinsă sus. in păreiele din fund, împlinește funcția dc celor, chemându-se comarnic: „pe tu pufiHm cașu. apăi niște foaie eu faină, niș- te burdufti de branșa, ce ancm". Deasemeneu jos, în lungul tuturor pereților, stau polițele una după alta, îndeplinind funcția principală de paturi de dormit: „dormim pe ele cui- < a|i cap la cap, în rând câte unu, câte doi pe una, când c măi lungă, câte unu singur, când c măi scurtă"; dar se mai numesc și ucamne (scaune), ceia ce trădează și funcția lor a dona, atât pentru zi cât și pentru noapte, „când stăm la câte o vorbă"- In stână sunt, iusă, și „scamne mutătoare" de cele mici, cu câte trei sau patru picioare crescute din bucata de lemn care a fost lucrată și făcută scaun. Interesant, că scau- nele — chiar acestea, mutătoare — ac mai numesc și lanițe. (Dincolo, polița se ntaî cheamă și scamn, aici scaunu se mai cheamă și laviță), In ziua de 23 August 1935, când am vizi- tat această stână, era seara, Tn mijlocul stânii, focul ardea „pă vatră". De jur împrejur, ortacii păcurari — intre cari și două băcițe: „în alte părți. la alte stâne, sânt mima băr- Mtew, nu și muieri, băcițc, ea la noi". Fumul se oprea în a- coperiș, stâna neavând tavan (și, deci, nici pod). Printre bâr- nele puse simplu una peste alta și încheeate slab la capete, erutt însă destule „porți" de ieșire pentru fum. In locul tava- nului, două grinzi în lungiș și uite trei cruciș, peste primele; de cea din mijloc (din cele trei) atârna carata.’—un lemn tăiat și lucrat dintr'unul mai gros, având jos lăsată o ramură (nn denc iu) dc care atârna pe foc căldarea de mămăligă — și. pe de aku parte, lucrat sus așa fel, ca să aibă ca un fel de mâ- ner de baston cu care să se atârne de grindă. „Atârnăm de cucuie căldarea pentru mămăligă ori oala pentru fieri". Deo- parte ți de alta a focului. însă, doua furci groase, bătute în pământ, indicau că ia foc se mni fierbe și altceva; 0 Pfrțgtniutd se chearnă și un munte îndată 1° apus dc VoineoM. ION CONEA 64 „pi furci 94 pute dulu - un lemn gros n. n - dă care atârnă căldarea, când fierbem laptele”. In adevăr, cnema nur putea suporta marea greutate a căldării acesteia, in care fierb dintfodată câte 45 — 50 kg. de lapte; această funcție o îndeplinesc furcile cele groase ți duluL Celelalte vase pentru muls, și pregătit laptele . gălețile, ciubărul, bă- doritul, cartul, „măsura'', etc., umplu restul spajiului, în stână. Dar stâna nu e nici ea singură. Ci. facândo-i bură in jur. alte construcții se înșiruie, toate (cu stâna laolaltă) nu- mindu-sc cu un nume, și aici, cobuze, lată scurtării, sub care mulgem oile: noi stăm in gura strungii, la umbra «corfaru- fui (îi zicem și șopran) pă scamne ; oile ies prin u^ițe, le prin- dem una câte una, Ic mulgem in găleată și le dăm drurnu ; în lac de scamne stăm unoam pă niște jietnarir mari". Mai suni și alte cobapecâte nn „coteț pentru viței", câte o co- cTnâ Cam acestea ar fi formele de adăpost în satele și în munții care formează versantul nordic, dinspre Hațeg, al masivului pe care Eram. de Murtonne l-a numit bonatic. Și iată ce ani numii : o mică suma de civilizație locală românească. R E S U M t „Tara Hațepilur, — c’rrt i'un Jm nomhrruv petit» ,.pavs'" du Faya roumain^ U tenne „Țară** de la înnoite munraine, eW IVquiva- lenl du ..FnyB de la lunrue froriroi^r, Mais, tem cornul? Iₙ France, Ml- ~P*v’“ <« »"< a nete™ Pfl/rt de icpoque de Cfsur ei dnpreșl. ₐᵤ»i Iu RouinAnie se diviw.i-dlc eu xrand nnmbre de mtors petit s „paj/s“ (m roum. „miri «ᵣn. •f/ J i ' Par «• “'«t nue la totalit£ des petit» pava vot?b r — ,tⁿrd Zj d&fcne cn rnumain, en meme icmps: In Grande Paine umqᵥₑ H lₐ prfife patrie U ₙfₜₜₗₑ lat'° Ccsț UB phfnomine de pnrallriisine gw-historiqisr, T¹ *mblȘ que crs qnelquft? ohservations presentent, pour le lecdeur etranper, un mu-W'i imp^rieur au contena mAne de notre artlde ci-dtwsns, dont vo«d Ies sen re : amm Hartă publicata ți in revista .Sociologe romfinwrtr LOCUINȚE Șl FOR.ME DE ADAPOST IN TARA HAțEdL'Un 65 II cxpow nn petit rținpHn! de McmEsatHra" populaire rvumnine“.- Im formei d~hatiiraii ei (fabrits qu'an rcncontiu dani Ies villagei situ^s soos „In fnrmidaLle muraillc’¹ du Rcter.ntu (le plus important muwîf uiu-trtagaeux de c# que M. Emm. de Martanse â d£nom^ le Krnnd Massif Butiatique} et. cn mctne trmps. Ies fcrmcs d'hebitutkin el d'abrits (tera- porcllcs ou permanente^ qu'on rcueontre den* tuunlapries-mcnrs, Si !t Icctcur etransAT Fera uppel aux carte* el aux pbotos. îl se seni suFtlssam- nient informi du eonlenu et dv sens de notrr petile etude, pcreHcA ou permanentcs) qu’on rencontre dntis ces naonta[!7ic*-ineities. Si Ic leeteur ^tianfer feru appcl aux curtea el aux photos, îl se sera suffî*- satutncLit informe tiu coiueou cl du si-ns du noi re |mtite tfiudc. (texte et truduetioEi dc l'nwteur). DuM.1m.iI d* Gr#iwEi> C A M P I A TISEI de ȘTEFAN MANCIULEA I, Hotare. Forme morfologice. Regiuni naturale. Câmpia Tisei face parte din marea depresiune panonică. Hotarele câmpiei suni în legătură cu modul ei de for- mare, deoarece această unitate morfologică nu este altceva decât o marc depresiune inlramuutousă, născută printr’o sc- rie de mișcări teutonice, schițate odată cu formarea masivului carpuro-nlpim cari a produs mai multe linii de fracturi și fa- lii, dintre cari unele — cel puțin pe suprafețe mai reduse — își păstrează acest caracter până azi, altele sau pierdut cu totul aspectul original, din cauzii operei distructive înfăptu- im de către agenții externi atmosferici La Vest depresiunea Tisei este limitată de platforma cu- linară din dreapta Dunării, din mijlocul căreia se ridică ici colo resturile vechilor munți. La Nord limita ci o ulcătii- este șirul de munți vulcanici : Matra, Buckk, Hegyalja, Vi- horlat, ete. Limitele depresiunii înspre ramurile muntoase pătrund pe unele locuri adânci în interiorul ei. în alte părți vechile golfuri ale râurilor însoțite de întinse regiuni de lunci se în- fig până departe între dealuri și munți. Limita câmpiei aici începe dda ieșirea lisei din depresiunea Maramureșului și se îndreaptă înspre Sud și Sud-Est până hi localitatea Seini așezată in golful larg al Someșului, separând această regiu- ne de către lanțul muntos vulcanic Vihorlat-Gutăi-Oaș z). Dcla Seini și până la localitatea Secuieni, așezata în va- HunLitr} LA magyar blrwiftloiiL, termfeseti viazonvninak W- &Î' inii ’ •*' W⁻t’⁶ Csolnoky L Az al fald fe|szin<-. Faldr KuZL rJIO, pg. 419. *1 A nagy inaeynr atfald Lbzcjx^ mng'assăgn, FSldr. kttzl CÂMP IA tlStl 67 ka Ierului, și du aici in cuutinuare pană Iu Oradtn-Marc, Li- mita între câmpie și dealuri poate fi dusa peste marginea apuseană a vechilor horsturi aparținând munților Plopișu- lui și Imeseului, Versantul apusean al acestor socluri este despărțit de regiunea de câmpie de către valea Ierului. Intre Secuicni și Oradea-Murc, marginile șesului apar destul de dinfate. din pricina goliului Bărcii ului și ui altor câțiva afluenți ai lui, umplut cu sedimentele conurilor de dejecție l). Pe valea Cricului Repede, câmpia pătrunde adânc In interiorul acestui vechi goli, de unde apoi se îndreaptă spre Sud, aliugand valea Crișului Negru, până la răsărit de loca- litatea linca, continuâudu-se mai departe până la Crișul- Alb. Toată aceasta linie — dințată și ea cuprinde intre limu iele câmpiei întreaga regiune de terase, tari u mărginesc în- spre răsărit, începând dela Oradea Mare până lângă Șiria. Aproape peste întreaga regiune domină depozitile fluvialii# sau deltaice, cari acopăr terasele și albiile râurilor, desfășu- rându-se la poalele munților peste vechea linie dc farm a lacului panonic. Vechile terase și delte au fost modificate ulterior de către eroziunea apelor, rămânând uzi martorii ve- chllor Linii de (urm. Seria de terase dintre Oradca-Mare și Și- ria se întind în număr de cel puțin patru, la înălțimea de 110—120 m. 130—140 m. 150—160 m. și 180 m, Secțiunea Șiria-Radna, are marginea câmpiei bine de- terminată de către linia vechii falii, care alcătuește contac- tul dintre masivul Zăranduhii și această imitate morfologică. Intre Rudna-Timișnara, marginea șesului o alcătuește aripn sudică a conului de dejectiune format de Mureș’). Dela Ti- niișonra hotarul dintre câmpie și dealuri pătrunde adânc în- spre Est, pe văile râurilor Bega și Timiș pană la Lugoj, fiind insolit pe această secțiune de o serie de terase, cari încep din valea Timișului și se continua pana aproape de Vărșet, sepa- rând depresiunea de către masivul munților Banatului *). Materialul detritic al acestei regiuni este coborît din munți. P Hnhu-h M„ Al t. cit. pg. 284. Csolnoky L art. cit pg. 4t9. CwlnnltV L, An cil. pu. 420. “I Cwt¹nrkv 1., art. rit. pic. 420, *) Csolnoky L, art. cit pg 420, ȘTEFAN MAMCrULEA 68 devenind din ce în ce mai fin cu cât înaintam delaLngoj în »pre Apus, Marginea apuseană și Sud- V «stivă a masivelor Po- iana-Ruscă și Munții Banatului, este mărginită la contactul cu câmpia. de către o zonă de terase în trei serii cu altitudi- nea de 150—140 m. 150—160 m. și 180—190 m. cari înain- tează până in interiorul câmpiei. Ele probabil sunt vechile linii dc țărm ale lacului panonitₛ alcătuite dc apele acestuia în continuă retragere. In apropiere de Biserica-Alba, margi- nea câmpiei înaintează adune pe văile Carasului și Nerei, in- dreptându-se apoi înspre Sud-Vest pana la Baziaș în Valea Dunării. Șesului Tisei îi aparține așa dar întreg (mutul măr- ginit înspre Vest de lunca fluviului și podișul Micei-Cuma- nii, iar înspre Est dc către formațiunile amintite mai sus. al- titudinea câmpiei propriu zise, nefrecând dc 200 m. Depresiunea panouică s’a schițai în miocen pini frac- turarea și prăbușirea masivului muntos Tisia. neegal cufun- dat, câmpia actuala luând naștere tocmai în regiunea cea mai joasă de prăbușire. Scufundarea vechiului masiv de vârsta munților Do- broget și schițarea blocului carpatic în jurul sâmburilor ră- mași, leagă depresiunea ca o parte integrantă dr masivul car- pato-alpin, înconjurat de către două trepte muntoase, cu n înălțime și vechime variata¹). In adevăr, observând linia de maxima cufundare, care s'nr puica trusa aproximativ pe valea actuala a Tisei, dela confluenta ei și a Dravei și până la localitatea Csap, întâlnim in partea de Apus și Nord-Vest prima treaptă cufundata adânc și reprezentată azi In supra- față prin formațiunile mezozoice ale masivelor Bakony, Ver- tes, Grân, Vacz, Matra și Biikk. A doua treaptă periferică a depresiunei, mult mai înaltă decât cea dîntâiu rare ocupă suprafețe mai întinse, legate mai strâns de masivul Alpilor. e reprezentata prin munții : Leitha. Carpații-Mici și Tatro. Amândouă aceste trepte sunt separate prin câteva depresiuni dintre care cea mai importantă e a Robului (Gybr) ■). 1! J” Mngvsfwzațr tBldrajza. Pics, n» 15 reții. 1956, ptf, 116,121. ' România Buca- I CÂMPIA TISSI 69 Urmând direcția 9* adâncimea treptelor în Sud ți Sud- Vest observăm, că amândouă in raport cu celea din direcția de mai sus, sunt mai adânc cufundate, Treptei întâi interne îi aparține masivul Mcesek, iar celei mai înalte externe mun- ții Ivancico, Slcjmen, Carie, Bilbo, Psunj și Djel, legați și ei mai strâns de Alpi decât treapta internă. Partea Sud-Estică a depresiunei punonice deasemeni e împrejmuită de către doua trepte neegnl cufundate, treapta internă fiind alcătuită din Munții Banatului, Munții Apu- seni, în continuare înspre Nord prin câteva insule reprezen- Fip, 1 tatc prin Munții Plopișuliii și Imeseului, treapta care se leagă în partea de Sud eu Carpații cristalini, iar în Nord cu Mun- ții Bistriței. Ca și înspre Nord-Vest, amândouă treptele sunt separate prin Podișul Ardelean. Vechile formațiuni ale masivului Tisia. au fost îngro- pate de cutie depozitele murilor terți are. peste care mai târ- ziu s’au depus formațiunile cuatcrnure Cufundarea eu di- feritele ei faze de evoluție.nu schițează și aleătueștc numai *] Cwlnnky I., op. ciL pft- 15, ȘTEFAN MANCIULH* 70 ^ul din stânga Tisei, ci în legătură cu aceste mișcări urpge- melice, irebueșfe pusa evoluția întregului bazin al Dunării de mijloc, cuprins între Carpați-Alpi și Alpif DinancL Prăbușirea accentuată a depresiune! panonice sa făcut în lungul câtorva nari linii de rupturi sau falii, determinate de către jocul platformei podolice rusești, având un răsunet puternic până în actuala câmpie- Cufundarea Sud-\ estică a acestei platforme, începută în crefacicul superior, a deter- minat direcția liniilor de fracturi în mare parte peste regiu- nea șesului Tisei. Mișcarea își ajunge maximal de amplitu- dine în terțiarul mijlociu și superior, când se ivesc dealungul ei, în preajma Carpațifor orientali, — în ''Jord ți Nord-Vestul depresiunei — cele mai puternice eruptii vulcanice, rari al- cătucsc în aceste părți un hotar bine distinct intre câmpie și munți. Mișcările însoțite de linii, de fracturi uu determinat și prăbușirea câmpiei înspre Est, sub forma unei trepte, cc- tace a provocat dezvoltarea puternică a golfurilor aproape pentru toate râurile cari se coboară din Munții Apuseni, Câmpia tisei propriu zisă, încadrată între zone mai ri- dicate este un șes de acumulare, la nivelarea căruia au con- tribuit apele murilor terțiare, depozitele fluviatile coborîte dc către râuri din munți, apoi formațiunile eoliene reprezen- tate prin Ins, dune ți nisipuri zburătoare. Cufundarea începe în mioecn datorită murilor cutări carpato-alpinc, cari an de- terminat și aria de întindere a mărilor l). Mediterona terțiară a depus acum puternice sedimente, reprezentate prin nisi- puri, argile, marne, gresii, calcaruri și conglomeratea). Apele marine in mediteran înaintează înspre Est până în depresiunea Transilvaniei, ajungând aici la început, nu- mai pC la Nord, printre cristalinul Munților Rodnei și al Mun- ților Apuseni, tar pe a doua cale — mui târziu ceva uu pătruns pe la Vest dealnngul depresiune! sinclinule formată către Munții Apuseni și cristalinul Car pa ți] or meridionali. A- ceste depresiuni nu fost folosite ulterior de către unele râuri din Ardeal. cari își îndreptau apele spre depresiunea panont- cS, și anume cea din Nord de Someș, și cea Sudica dc către .* f■ 'rbuw G, A rmgy magyar alfbkl kdctkez^se, Faldr. kiizl WW CAMPIA TISEI Mureș¹). Maximul de cufundare îl atinge depresiunea pu- nuniea în mcditeranul II, când atrage după sine și o pur te din regiunile muntoase vecine. De pe urma acestor mișcări apele marine pătrund in Munții Apuseni și ai Banatului, al- cătuind o serie de golfuri adânci, pe toate zonele sinclinule și pe vechile văi ajunse sub nivelul marii. Un astfel de golf important este ecl al Crîșului Repede, care înaintează dea- lungul unui sinclinal al Mezozoicului Munților Apuseni pâ- nă la poalele Munților PlopișuIuL Alt golf erei cel din valea Crîșului Negru, care du pa ce se unea cu eel format în lun- gul Crișului Alb, se legau amândouă la Deva cu golful din lungul depresiunei sinelinale dintre Munții Apuseni și Po- iana Rusei. Aceasta în timpul Mediteranului superior, lega di- rect apele depresiune! Transilvaniei cu ale culei panonice⁸). Apele marine cari înaintau în Btuiut, alcătuiau și aici un golf de mare importanță în lungul depresiune! străbătută de valea Timișului, ți care dcla Caransebeș înspre Nord se lega prin depresiunea văii Bistrei cu golful Hațeg-Petroșani. Aceste ape mediterancc se întindeau înspre Sud până in re- giunea Mehadici. de unde se legau cu cea n Nerei, pană la Bârzasca în valea Dunării. Cutările continui curpato-alpine împreunate cu adân- cirea depresinnei, determină apele marine ale mediteranului superior și începutul șarm a [icului, să-și reducă suprafețele la o serie de mări interne, cu întindere din ce iu ce mai mică îndulcindu-le totodată. Mișcările continui de ridicare rup legăturile între apele depresiunii panonice ți cele ale vechii nicditeraue, Țărmul răsăritean al mărilor sarmato-panonice din depresiunea Ti- sei, atingea marginea apuseană u Munților Apuseni, înain- tând până in Maramureș fură să se mai lege pe aici cu apele rămase in depresiunea Transilvaniei, Legătura ci mai avea cu acest bazin numai dealungul văii Mureșului- Apele ma- rine ale ponticului întinse până în ținuturile de dincolo de Dunăre, depuneau în toată depresiunea straturi puternice de sedimente. La sfârșitul ponticului, ele s’Bu separat în mai 4 I, Popcâcu Voi teșii Evoluția geologieo-pHÎooferifțTafică u piimân- tului românesc. Cluj 19%, ps, 93. ’J I. Popeștii Voitcțti, op- cit pș, 103. ȘTEFAN MAKC1U1-EA 72 multe bazine rupând lectura dintre ținutul de dineul» de Dunăre și câmpia Tisei propriu zisă, alcătuind astfel două mari lacuri interne, cel dintaiu mai redus, iar al doilea eu suprafață mult mai mare ’). Apele lacurilor în dacic și levan- tin devin tot mai reduse, încât depozitele pontice de dincolo de Dunăre rămân pe uscat, ca și o buna parte din ecle dîn stânga Tisei³). Lacul panonic începând din din Nord-Est dela Satu- Mare și până la Moldova-Veche- spăla marginile uscatului format din Munții Apuseni, legați Iu N, E. cu Carpații Ori- entali, iar la Sud cu Munții Banatului. Apele lui pătrundeau in interiorul acestei regiuni muntoase prin mai multe golfuri destul de adânci, formate dealungul vechilor depresiuni sin- clinale miocenice⁸). La sfârșitul terțiarului nu mai exista aici un lac pro- priu zis, ci mai mult o câmpie mlăștinoasa, încât depozitele din adâncul depresiunei sunt de origine maritimă, iar cetea dinspre suprafață mai mult lacustre*). Cufundarea levanti- nă a câmpiei coboară depozitele pontice ia adâncimi iot mai mari, pe când în ținutul dc dincolo dc Dunăre ele se află și azi Iu peste 200 ni. deasupra nivelului mării. l inia lor de cu- fundare a fost probabil peste următoarele localități: dela Bu- da. zona dc cufundare continuă spre Czegled, separând formațiunile pontice ale golfului Budapestei, îngropate aici la muri adâncimi, de către celea din ținutul muntos dela Gb- dolb, unde se găsesc la 200 m, deasupra nivelului mării. Li- nia de cufundare Nordică și Nord-Vestică trece apoi peste lo- calitățile: Hat van. Miscolez, Sntoralja, Homona, Munkdcs, pâ- nu ia eșirea Tisei dintru dealurile Maramureșului, zona cx- t^r'oară având depozitele pontice peste 200 m. dela nivelul marii, iar cen interioară. îngropate la mori adâncimi⁸). Dela pătrunderea Tisei în câmpie se poate trage n linie ’p * ■* * c*ta“ c- * •*» ’) Csirbusz G. MamratwHâp H XX szâzatL.. W. J T2 ?pTⁿ T dt w- la⁴- k^L IW3 2%^ E a r,Ha agmgtoloriai lei nisa. Faidt. ‘i Csnlntiky I., Mifțaroujg ftildrajza... pg. t9. CÂMPIA TISEI 73 care si* unească localitățile: Seini, Săcuieni, Oradea-Mare, Rad na, Lugoj ți Baziaș, care separa dciisemeuca depozitele pontice rămase la suprafață in exterior, iar in interiorul Câm- piei acoperite de către puternicele straturi ale formațiunilor dacicodevantinc ți diluviale. Linia de separare a depozite- lor pontice de către cele mai noi, formează totodată hotarul geografic și morfologic al câmpiei, Depozitele pontice, dacice ți levantine au suferit o cu- fundare mai mică în regiunile periferice ale câmpiei, și cu cât înaintăm înspre interiorul depresiunei, ele se află îngro- pate la adâncimi din ce în ce mai mari, cum o dovedesc di- feritele sondagiî făcute aici. In adevăr, dela suprafață până lu 600 m. adâncime, aproape peste toată Întinderea câmpiei găsim depozitele levantine, diluviale și aluviale, reprezentate prin argile nisipoase, nisipuri argiloase. între care se interca- lează de multe oristraturi de petri șuri dc mu rime variolă Nisipurile alrătuesc păturile cele mai bogate cu cât înaintăm în interiorul câmpiei, ceeace dovedește că aici depozitele levantine sunt mult mai puternice decât la pe- riferie. Unind adâncimile la cari r’ru întâlnit depozitele levantine și diluviale din diferitele localități ale șesului, un- de sau făcut sondatii, obținem o linie curbă, ceeace do- vedește ca în levantin și diluviu, suportul depresia noi a fost într'o continuă cufundare lentă*). Cufundarea n'a fost egală peste toata depresiunea, mai slab s’a înregistrat în par- tea Sud-Vestică și mai mult puternic în parten Nordică și Nord-Eștică. Aici suportul șesului se cufundă și azi, cum o dovedește cursul Tisei și afluenții ei nordici, apoi desele miș- cări sismice Spre sfârșitul terțiarului și începutul cuaternarului, de- presiunea panoniră intră în o mare fază de evoluție prin re- tragerea apelor lacului levantin, fie prin cufundarea supor- ') Bulbi A., Egyerrmes Fol-drnyzu. N. Becskcrrk. IS99, pp, 006—WS Oirbnsz G., Magyarosjuig ffiklrajxa.- pg. 44 Halavăti Gy. A nzeo- icri arWfi Lut. FcildL k&zL Int. ^viL "VIII. HnluvSts Gy„ Hodmc. xttvuwrliely kel Arțari kut. Ff»ldt. kor-L Ini- -vk, VIU. IHMi. HalavAtș Gy,, Az ulfiiLd Duna.Tisza kuzîitii rtszenek toldtani vi»a>nyaL Ftildt kozf. Int. rrk. lS94-fr. Inkev B. MeszUhcgyes vid^kn agrogeologiaî bzttb- pontbol. FBldt kozl. Int. dviL XL 1944-f», Lrjtinyi S. Arad ărt^si kutjat- Aratl m. kir. flig. ^rt 1W5- ȘTEFAN MANaULtLA 74 tulul Hău, fie prin alcătuirea văii Dunării, pe secțiunea Ba- ziaț-Turnu-Severiu Retragerea e semnalată prin o serii* de patru platfor- me ciclice succesive la altitudinea de 170 m., 620 m. ți 550 m, A doua perioadă e înregistrată prin trei cicluri de terase, cu altidinea de 500 m. 450 m. ei 400 m. datorită cufundării fun- dului depresiunii și ridicării Cârpelilor, A treia perioadă de scurgere ți uscare a lacului — după stabilirea legăturii din- tre depresiunea punonică și cea getică — e semnalata prin o serie de terase cu altitudinea de 180 m. 160 m, 140 m. ți 120 m. Acum dispar vechile urme de jărm, deltele interne și mare parte din depozitele vechi ale câmpiei²). Ridicarea în bloc a masivului carpato-alpin întâmplată ia începutul cuaternarului, împreunată cu alți factori atmos- ferici, produc o inșii tunată modificare de climă, ghețarii se coboară pună în partea Nord-Vestică a continentului european acoperind pană și unele masive muntoase din România¹). Topirea, lor, prin clima devenită ulterior moi caldă și umedă, cobora dinspre Carpul i .și Munfii Apuseni mart cantități de ape, determinând o mare de&voltare a conurilor de dejecție peste toată regiunea periferică a depresiunci. Studiul lor a- rata, că o bună parte sau depus în regiuni aproape uscate ori cu ape puțin adânci. Pietrișurile coboritc de ape, împin- geau țărmurii lacului tuf mai spre interiorul depresiunci, um- plând nercgularitățile bazinului și dându-i o formă mai ne- tedă. Tisa la pătrunderea îm câmpie și-a alcătuit un mare con de dejecție. împreunat mai târziu cu ce! nl Someșului *). Din punct de vedere petrografic fie pot ușor deosebi unul de celalalt, căci pe când depozitele din cel al Tisei sunt alcă- tuite în cea mai mare parte din gresie carpatică, pe atunci cel > ( sn-hv^ G„ A n«y meeynr aTCntd-, pe. Srbu.fnTit F a, dBnnJ-v^kapu-h^ f-wloeini,. nivid văzlnia. FoMt kttr.l. XXXIH, pir. I914Z c* Asupra trecerii Dunării prin Por|ik dr fer. Bucurați. *1 Vcrgw Tricorn. Rcviurtilc mihiralr și nnÎHtr-a Ktnnbilih ««. Bucure^ im.p|l«. V Mit.r.iî^ Nivelă de tu masivul Blfiiinilnt But S R c. Rucun-ști t929 pauoni™ *) 1. Ptipesea Vnitcșli, Elritirnte florie ne aat *1 Csolnoky L, ari. cit pg. 427-42R. P ' campia tisei 75 al Someșului e compus din pietrișuri provenite din roci erup- tive și sisturi cristaline. Acolo unde conurile ating marginea Nord-Vestică u regiunei de dune și nisipuri sburătoare a Nyirseg-ului, au format un ținut de joasă cufundare, apele coborîte peste depozitele lor au fost nevoite sa se resfire în formă de eventail, unele apucând spre stânga, spre actuala vale a Ierului, altele spre dreapta spre regiunea Bodrog-ului. Ținutul cu cea mai joasă adâncime, cuprins intre aceste co- nuri a alcătuit regiunea dc mlaștină a Ecsed-ului Ț. Conurile de dejecție, cu întinderea lor, au determinat in o considerabila măsură, evoluția cursurilor de ape peste suprafața câmpiei, și în special peste regiunea de contact a ei, cu dealurile. Someșul deln Seini, curge in linie aproape dreaptă spre Apus, până când atinge ținutul înalt alNyiraeg- ului, care-i abate cursul spre Nord-Est, silindti-l să treacă peste mlaștina Ecsed-ului până aproape de confluență. Tisa după ce pătrunde în câmpie. își îndreaptă apele deasemeneu spre Apus până ce ajunge în |inuful Nyirs^g-ului de unde e nevoita să se abată înspre Nord. I a localitatea Csap, apele întâlnesc depozitele marelui eon de dejecție delft ZempWn, care o îndreaptă din nou spre Apus și Sud-Vest. silind-o să înconjoare regiunea amintită mai sus, de nisipuri și dune a). Alt ținut, mult mai întins, acoperit de către pietrișurile conurilor de dejecție se află la marginea răsăriteană a câm- piei, alcătuit din depozitele râurilor : Burcă li, Crișuri, Mu- reș, Bega și Timiș. Aripile conurilor împreunate unele cu al- tele pătrund adânc în interiorul câmpiei până aproape de localitățile i Derecske, Beretyoujfalu, l^evnnunya. Gyoma, Kondoros, Orodmza, Sânicolaul-Mare, Chichinda-Murc. Mo- doș și Vârscț*), Crișurile, in ținutul muntos formează golfuri întinse, cari sunt o continuare a șesului spre Est. Ele s’au schițat în terțiar, alcătuind un fel dc fiorduri, cari pătrundeau adânc îu interiorul munților, în timpul rând depresiunea era acoperita de către apele lacului panonie. Sedimentele bogate dc origine marină depuse aici, au fost spălate mai târziu dc râuri, ră- ’) Cwînoky L ari- cit pg. 428, *1 Cmlnoky L arL cil. ppr. 4JH. *) Cwlnoky I., ari. dt p£. 42H.42S, ȘTEFAN MAJiCHJLa* 76 mășițelc depozitelor terțiare fiind păstrate sub forma de pin- teni iaulțl, apele alcătuind la picioarele lor conurile de de- jecție, dintre cari cel mai întins e al Cricului Repede- Rupă depunere a suferit mari modificări, apele râurilor l-au brăz- dat în diferite direcții, ajutate, parte de cufundările lente ale suportului câmpiei, care producea ci iuțeala și o forță de e- roziune mai marc, parte de rocile cari opuneau o slaba re- zistență. Faptul e dovedit cu cele patru serii dc terase dela Oradea-Mare, cari arată iot atâtea perioade de cufundare ale câmpiei. Conul de dejecție cel mai resfirat, și totodată cel mai adânc intrat in interiorul câmpiei, este cel format dc Mureș. La pătrunderea râului în câmpie, întâmplată la sfârșitul pon- ticului, Mureșul depunea aici sedimente foarte reduse, aco- perind o mica porțiune din regiunea de contact a depresiunii cu dealurile, Continua cufundare a câmpiei din dacic și le- vantin. a împins pietrișurile tot mai adânc înspre Vest și Nord- Vest, până când le-a unit cu depozitele Crișurilor, Timișului și Bega¹). Formațiunile conului sunt acoperite ari de către sedimentele diluviale și aluvialc mai noi, iar pe unele secțiuni unde iuțeala apelor a fost mai mare, pietrișurile au fost adânc erodare. Omul s’a format în diferiți-, perioade dc timp, cum o dovedesc terasele dcla Radna, apoi forma și di- recția de înaintare a pietrișurilor in interiorul câmpiei, pre- cum și analiza lor peirografică. Mureșul n a putut străbate aceste depozite numai pe o singură albie, marile cantități de pietrișuri au resfirat apele lui peste suprafețe întinse, alcătuind mai multe brațe secundate pe care, dacă nu în permanență, cel puțin cu ocazia inunda- țiilor, debitul mare de ape era împins spre Apus. Cursul râu- lui dela începutuldiiuviului a w determinat, atât de înfin- dereași înălțimea conului, cât și dc linia vechii falii Pău- iș-Șiria ), Cea mai mare parte din ape s'a îndreptat spre li- ma cursului actual, între Radnn-Păuliș, de unde, marea can- titate sa abătut pe linia dc fracturi spre Șina, unindu-sc t ii apele Crîșului Alb. Acest vecbiu curs semnalat azi prin J î^»***" W1',⁴²⁹ ⁵' MngșaroHz*Fr ftildrajM... pe. 28. 1914, ‘ A Mar⁰S " fa¹dl fatiymcdrei. FWr, kozL CJlMPtA Tisei n mlaștinile dela Păuliș-Șiria, apoi prin brațul mort ai răului numit Valea Seaca, a spălat u mate cantitate din pietrișurile conului de pe țărmul drept, pe cel stâng, ele rămânând sus- pendate sub forma dc câmpuri înalte, ridicate deasupra lun- cii ‘J. Cursul actual, cu direcția Est-Vestică și-l fixează Mure- șul în diluviul superior, părăsind aproape cu iotul pe cel de mai sus. Noua direcție este în legătură cu mișcările de cufundare ale suportului câmpiei, cari au avut acum direcția princi- pală Nord-Sud. Schimbarea cursului s’a făcut în lungi pe- rioade de timp și pe încetul, determinând o complexă desvol- tare u brațelor moarte și albiilor părăsite, pe mari suprafețe, întâi pe țărmul drept apoi pe cel stâng¹}. Depozitele conurilor de dejecție unite, alcătuite de că- tre Crițuri, Mureș, Bega și Timiș au format la extremitățile lor o serie de regiuni joase și mlăștinoase, cari abia in vre- murile noastre nu putut fi cedate agriculturii, prin o mure o- peră de canalizare. Conul de dejecție al Cricurilor, a alcă- tuit la marginile lui Nordice ținutul mlăștinos Sârret, iar în- spre Nord-Vest o altă vastă regiune mlăștinoasă, Tn veacul XVIII între localitățile Cbichinda-Mare și Itcbe, iar mai în- spre Sud la marginea externă alcăiuitude conurile Mureșului, Bcga și Timiș au luat naștere înlașt inele dela Ilancea și Albu- ri ar. Râurile in diluvii! și aluviu au spălat și erodat însemnate suprafețe din depozitele acestor conuri, până ceși-au fixat di- recția cursurilor actuale. Martorii marilor regiuni dc diva- gare sunt zecile de cursuri părăsite, semnalate peste supra- fețele conurilor, apoi brațele moarte, meardrele părăsite și smârcurile mai mici. Un mare con de dejecție al diluviului inferior, acoperea regiunea nisipoasă dela Deliblat și o parte din lunca Dună- rii, El datează probabil dela sfârșitul tcrțiurului, când Dună- rea nu-și avea cursul tăiat prin actuala albie. Atunci se co- bora din ms-rivul carpato-balcanic, un întreg sistem de ape spre depresiunea panonică, alcătuind cu depozitele lor acest con, din materialul căruia vânturile au format mai târziu re- giunea de dune și nisipuri sburatoare. ') MArton Gy_ art eit pg. 283. *) BoroTMzky S, Slatină r vArmeffye, BudapcsL. pg. 15-16. ȘTEFAN MANC1ULLA 78 Clima dduviului in depresiunea panonică poate fi îm- părțită în patru muri perioade, doua mai umede ți celelalte două pronunțat uscate, Perioadele umede le corespund for- marea conurilor de dejecție, regiunile mlăștinoase precum și mulțimea de brațe moarte și albii părăsite, iar celor uscate formarea depozitelor dc loss, dunele fluviatile ți nisipurile zburătoare ’h LiSwul sa depus atât în ținuturile mlăștinoase ți bălți, cât și pe suprafețe mult mai întinse uscate, Cel depus in bălți șî mlaștini a ajutat foarte mult lu ridicarea, și deci la securea lor’}. Pe timpul sedimentării, lossul acoperea su- prafețe mult mai întinse decât azi. mai târziu însă, din multe regiuni a fost spălat de ape, cu ocazia inundațiilor, încât a- cum se prezintă numai sub forma de insule puternic dințate, ori dc petice izolate. Formarea și depunerea lui s’a întâmplat în diluviu, cum o dovedește fauna aflată în straturile lui *). Din pricina mo- dificărilor suferite ulterior, lossul ,.fipM in depozitul primar îl întâlnim numai în câteva regiuni reduse, restul fiind aco- perit de cel din depozitul secundar. Tei colo, îl întâlnim și sub forma stratificată, în cele rnai multe părți însă prezintă un aspect de îngrămădire. Aceste forme sunt în legătură cn timpul sedimentării, mai liniștit și ferit de inundații, ori cu schimbări dc climă și revărsări de ape. Sedimentarea s’a fă- rut la perioade neegale dc timp, cum o dovedesc straturile subțiri brune, intercalate între păturile lui⁴). Aici, după depunerea unui strat de grosime variabila, clima uscată și secetoasă n devenit mai umedă și deci mai prielnică vegeta- ției. transformând lossul în humus. Mai târziu condițiile cli- materice schimbându-se, peste pătura subțire dc sol sau a- șezat noi straturi de loss, Șesul T isei cum rezultă din cele de mai sus a fost alei- tmt de către trei serii dc factori : Depozitele terțiare ale mărilor miocene șî pUocene Dalbi' a"'895. Pf- 41-*. ™ L A FₒT^ₜ ₜd₂ₗ ” ” FeMt “* >«* « ™................ S. T"" '"⁴ T-M Tl$Ei 79 îngropate ulterior de către sedimentele lacurilor pontico-le- vuntine. b) Depozitele diluviale sedimentate sub forma conu- rilor dc dejecție, din materialul cărora vânturile au alcătuit depozitele dc loss, dunele fluviatile și nisipurile sburăfoure. c) Depozitele uluviale. sedimentate în timpurile mai noi, in locul forma(iunilor diluviale spălate de apele curgătoare cari divagau peste mari întinderi până la adâncirea albiilor actuale. Stabilirea relativa a cursului a dat naștere luncilor, ale căror suprafețe variază după debitul de apă al râurilor, panta de scurgere și tipul rocelor străbătute’ Sculptarea șesului cu formele morfologice de azi, mai ridicate ori mai joase, se datorește aproape mimai apelor curgătoare, și in o mică măsură vânturilor. Acolo unde acțiu- nea de eroziune a apelor a fost mai slaba, depozitele diluvi- ale în comparație cu cele din jurul lor — s’au păstrat sub formă dc regiuni mai înalte, iar unde munca râurilor și a vânturilor a fost mai puternica, nivelul șesului a rămas mai scăzut falii de ținutul înconjurător. Șesnl din stânga Tisei sub raport morfologic poate fi deci împărțit in următoarele două mari grupe ; 1. Câmpuri înalte, cari corespund formațiunilor diluvi- ale, Ifas. nisipuri sburătoarc și dune fluviatile. II. Regiuni joase, formate in aluviu, datorită eroziunii apelor. Asocierii de câmpuri înalte îi aparțin următoarele re- giuni : aj Myirseg-ul ; b} Câmpurile înalte dintre Mureș. Tisa și Crișuri; c) Câmpurile înalte dintre Tisa, Mureș și Timiș: dj DeliblatuL Acestora li se poate adăuga regiunea „Câmpiilor de sub munte", întinse peste mută zona dela Estul șesului, în- tre această unitate morfologică, și muntele din fată. Restul șesului este acoperit dc către formațiunile nluvinle, datorite exclusiv apelor curgătoare, cari nu erodat o mare parte din depozitele de loss, apoi din secțiunile formațiunilor mijlocii și â Inkpy B., Merâhefryes vidrkp... pg, 521. Bulbi A, op, rit ț<. 420-421, Csohiofcy L, ari. rit pp. 422 Gtwhusz G.. A naev magvur mltiild kriHkrzw. ȘTEFAN MANCltLEl so inferioare ale conurilor dc dejecție. Cursul încet ți panta nu- că. dc scurgere au împins formațiunile ahivialc tui mai în- spre interiorul depresiunci. Râurile și-an schimbat în mai multe rânduri nivelul aparțin, Cdinptri. 4. Ninimnle iburtixure dᵣ|₄ IfelihlaL 1 mai ridicate fată de regiunile de lunci și vastele suprafețe de divagare. In adevăr cele mai pronunțate cote aîe câmpiei se afla tocmai în regiunea câmpurilor înalte, iar cele mai joase m ținutul de lunci. Nyirscg-u! are între 136-175 m, Ddihla- pe când luncile nu trec peste 100 m. *). Balogh IC nrt cft, pg. mj. CAMPIn TISBt 81 Formațiunile aluvide reprezentate prin regiunile inun- dabile si de divagare, formează „asocieri de lunci , cari îm- preună cu vechile mlaștini, canalizate și secate astăzi, alea- tnesc părțile cele mai joase ale șesului* Asocierile de lunci put fi împărțite în : a) Luncile Someșului ți Crasnei , 6) Mlaștina Ecscd-ului; c) Valea Ierului; d) Luncile Crișurilor ; ej Luncile T imiș-Toronialului ț () Mlaștina dela Alibuuar ; g) Regiunea inundabilă u Tisei. Dintre aceste regiuni morfologice, cari se pot distinge in interiorul câmpiei, România stăpânește: aj întreaga asociație a câmpiilor dc sub munte ; b) Partea Sud-Estică a câmpiei joase a Someșului, cu o bunîî parte din mlaștina Ecsed-ului : c) Marginea răsăriteană a țiuufulni nisipos și dc dune din Nyirseg; d) O parte din regiunea dc câmpii joase aluviale, alcă- tuite de Ier și Cri șuri ; e) Aproape jumătate din asociația din câmpurile înalte ale Mureșului ; /J Toată regiunea de câmpii înalte între Mureș și Bega ; gj Aproape jumătate din câmpiile joase ale Banatului. a) Câmpiile de sub munte, Șesului ii aparțin și așa numitele câmpii de sub munte, sub cari înțelegem regiunile dc contact ale neestor două u- nitu(i morfologice, Câmpiile de sub munte își datorcac e- xiatența in mitre parte îngrămădirilor de pietrișuri acumu- late dc către conurile de dejecție, și împrăștiate la picioarele munților și dealurilor, unde s’au format o serie de platforme, peste rare apele și-au fixat cursul. Din pricina mai multelor schimburi ale nivelului de buză — cufundările câmpiei — râurile sau putut adânci iot mai puternic în aceste formați- uni. alcătuind uneori viii adânci, însoțite de largi sisteme de terase, cuprinse între văi și lipite de regiunea deluroasă. da Or^ra.* A ȘTEFAN manciulea 82 a ’r a - ,kJne șl niniperri «burltMre. a- 4. Tereaun arjilowte, 5. iirpniitr de mrlut Q. UceIuelI c*n nu aparțin eltupicț. CJtMPIA TISEI 83 Asociațiilor câmpiilor Ă0 di. Probabil Crasna și-a schimbat acest curs străvechiu, uiunându-ți apele spre albia actuală, după ce sedimentele ei au umplut golful Satmarului, peste cari apoi și-a resfirai cursul in două brațe, unul mai mic îndreptându-se spre Bărcău, actuala vale a Ie- rului, iar al doilea cu un debit mai marc dc ape, peste Crai- dorolț, pătrunde în mlaștina Ecsad-ului¹). liure valea Ierului, Barcă ului și câmpiile înalte din dreapta Mureșului, se întinde o vastă regiune de luncă alcă- tuită din formațiuni aluviale, schimbate de către apele Băr- cnului și Crișurilor, formând cea mai joasă regiune aiuvinla din stânga lisei’). Alcătuirea ci se datoreșie în mare parte faptului, cu tocmai aici avem regiunile dc îmbinare ele conu- rilor de dejecție formate de Mureș și Crișuri. Altitudinea ce- lui format de Mureș, scade cu cât ne depărtăm de localitatea Radna 140 m.— spre marginea iui Nord-Vestică, unde a- tinge «bea 80 —90 m. De altă parte conurile alcătuite de Cri- șuri sunt mult mai reduse, mai puțin înalte și eu o înclinare mai slabii în comparație cu cel al Mureșului, din care cauza apele pe suprafețele lor nu s'au putut resfira, ci din potrivă * au adunat in un mănunchiu spălând cu ușurință sediaien- iek mai moi, udâneindu-ți albiile, și mărind u-și astfel consi- derabil regiunea de luncă. înclinarea slabă a regiunii, silește apele să-și formeze un curs foarte sinuos cu multe meandre, albii părăsite, bălți Si mlaștini dintre cari unde - cele formate la contactul hm- *1 Csplnoky L, Magyaroxzâg tdldra rza_ pg. 27. curești pg/^61"^' Clt ⁵⁵'S⁴- bichaux R. Munții A puseu l Bu- CAMPU TliEJ R9 oi cu linului nisipos al Nyirseg-ului — aveau odinioafii sn- prafR|e inii tise. Mlaștina Sârret-ul-Mare aproape localita- tea Bajonu a dispărut prin canalizarea Barcăului, iar cealal- tă Sarret-ui-Mic prin canalizarea Crițului Repede¹). e) Câmpur^e înalte dintre ilfuref Cricuri fi 1 ian. Asociația de câmpuri înalte, cuprinse iu această rej giunc începe «lela localitatea Păuliț. ți se continuă spre Sud intre localitățile Arad-Pecica-Nădlac, de unde se abate în- spre Bătui» u, Sânt-A cm, sub formațiunile diluvjale și regiu- nea întinsă aluvială formată de apele Cricurilor⁼). Dela Sân- taua, linia de despărțire se continuă spre Nord-Vest, până la Orosluizn. de undo se abate spre Nord până aproape de Bc- kes-Csaba. apoi trece peste Gyoma, unde se împreună eu formațiunile uhivinle ale Cricurilor. Spre Apus câmpurile înalte se coboară până în largul culoar al Tisei*), Partr.fi ră- săriteană u regiunii arc o domoală închinare in spre Nord Est, iar cea apuseană iar spre Sud-Vest, cum o dovedește cursul Cricurilor. apoi direcția vechilor brn|e moarte. dintre care se poate semnala ți azi ; Veker ți Kurcza. precum și direcția ți albia vechiului braț al Mureșului, Valea Seacă. în- treaga regiune frind moi rîdieută cu câțiva metri fața de For mujiunde aluviale înconjurătoare, este «mtită de inundații- la suprafața depozitelor dc loss s’u alcătuit un sol arabil bo- gat îu cernoziom, rcence a dai naștere unei agriculturi exten- sive și intensive, dezvoltând cel mai mare număr dc sălnșuri cu caracter de ferme din tontă câmpia *). f) Câmpurite înalte dintre Jfurcf, î'tsa fi Timiș. Conurile de dejecție unite, ale Mureșului, Begn ți Timi- șului ou Fost acoperite în diluviu cu straturi puternice de fiiss, brăzdat mni târziu dc npde curgătoare, tari uu alcătuit văi largi ți adânci, de unde formațiunile dihiviale nu fost în- ') hnlbi A„ op. ciL pg. 4.3»—05. *1 Odookv I,, Magvarosf.ie fiiltlnijzn... pp, 21 - 25, •J Bolbi op. cit. pk. 4W—435. Csirbusi G., Mngyaraszug,,, pp, 74-T5. STEPAM MANaiUA 90 locuite prin depozite aluviale, puatraie azi sub forma dc le- tenuri joase, de multe ori mlăștinoase, cu adâncimi de câțiva metri fată de diluviul mai ridicat, Asociația câmpurilor înalte cuprinse intre Mureș, Begu și Aranca arc un hotar cure pleacă din apropiere dc \ inga, îndreptându-se spre Apus până la Jjmboliu, Comloșul-Marr și Chicii in da-Mare, unde se pierde în vasta regiune dc diva- gare alcătuitii de Tisa, Bega și Mureș, cu brațele lui moarte șt ulliii părăsite. Altitudinea regiunii scade dela Est spre \ est, dc unde lunga Vinga atinge 140 m. la marginea apuseană se robotiră până la 90 m, g) Luncile Timiș Torantalului. Asociația de câmpuri joase din Sud-Xestul Banatului, este formată de către f isa. Timiș, Bcga, Bârzava și Nera, cari din diluviu până in veacul XVIII, curgeau peste aceste supra, fete, fără a avea albii bine fixate, fapt care producea inun- dații considerabile an de an, când depozitele diluvialc erau erodate, fiind mai târziu înlocuite cu formațiuni aluviale. Timișul odinioară, împreună cu Bega se vărsa în lisa, de care apoi s’a separat probabil din pricina cufundării suportului câmpiei — devenind afluenței Dunării. Divaga- rea râurilor a alcătuit aici cele mai joase ținuturi din câmpie, cuprinse între lisa, Aranca, Bega și Timiș ⁱ). In adevăr, a- wciațiile de lunci din Sud-Vestul Banatului, nu altitudinea cea mai scăzută, în comparație cu restul șesului, ele înregis- trează : la I imîșoara 91 m, Szeged 88 ni. Pancwva 78 m. și Ba- ziaș 71 m. Peste tot. regiunile de lunci au o înălțime modic de 100 m. pe când formațiunile diluvîale sunt mai ridicate peste ele cu câteva zeci de m. a). 11, Clima. Câmpia lisei — ținând seamă de așezarea ci in cadrul continentului european - alcătuite o regiune de întâlnire 9 Ctirtaux G-, op. cit. pg, ?8. 9 Prinez C.. op. cit pg. 54. 9 Clubusz G„ op. cit. pg. Z7-7&. CAMPIA T15W yț ale celor trei variante de clima: temperată inedit er ana, o- ceanică ți continentală, aceasta din urmă influențând mai puternic asupra regiunei. Climatul are pronun(atc caractere de stepă, cum o dovedesc: distribuția anuala a temperatureL precum și cantitatea dc umiditate adusă de vânturi, apoi di- recția acestora. Iarna aproape toată câmpia este cuprinsă intre isoter- ma—3—Ianuarie— având totuși în partea de S. ți S. W. tem- peratura ceva mai urcată datorită influentei Medîteranci. Kg. 4. Vara in luna Iulie izoterma dela apusul tării este cea de 21", care cuprinde cea mai mare parte din câmpie. Temperatura maxima, vara, variază între 35°, 58“, iar cea minimă, iarna, între — 26" 28", coborându-se pană a- pnwpe de 30” (Tabloul I), Contrastul puternic de temperatură, dintre aceste două anotimpuri trădează caracterul climatului de stepa, care do- mină aici¹). Temperatura cea mai urcată o are luna Iulie, iar frigul cel mai mare este înregistrat în Decembrie -), l) Ar Outrâk magyar monarhia— voi intr. PK- HănuSz L. A ™»fty magyar «Ifiild... pg. 109—111. _ , , . ') Râpsics R,, Magyarv4*ăg bSveavfdldrnjra kcdozțvar, 1910, voi. U pg 50. ȘTEFAN MANCIULEA 92 TABLOUL Numărul zilelor t r- I S"» 1 cu vânt tare H 5 1 I 1 ! l a 23 XII 22 XII EPiinsqu 1 § 1 1 § 1 1 Buijtrnn ?3 a 30 VII IIA ?1 "5 1 1 1 i 1 a țpqosqn 1 O1 1 1 § 1 1 țuipruM s Tempera’ tura 1 1 a> 1 1 mijlocie Altitu- a £ s $ 5 8 CM dinea ș---3 T=ț 00 Latitudinea 47* 48* 8 --- 45' 47* ii I- Nard di? 11' W $ Latitudinea 22" 531 61 «IE ar ir 8 dela a h ___ * Greenwkh * Ol ri 1 LOCALITATEA Satu-Mare . , , 6 £ I 4 Clacora , . , Jimbolla , ♦ . , li a 2 s 3? ■ i 1 Ș O E f- Nn n> irt 10 r- ord. 't buletiuu] Institutului meteorologic An, 1955, pg. IOT—ttl. CMIFLA TISEI 93. _ Cantitatea medie dc ploaie anuali—500—600 mm.—nu «te egal distribuită peste toată .suprafața câmpiei. Regiunile din N- și N. E. primesc ploi mai bogate decât regiunile cen- trale și sudice- Peste cele dintâi» precipitațiile atmosferice cad aproape peste întreg anul, pe când regiunile din urmă primesc ploi mai bogate mai ales lu sfârșitul primăverii și începutul verii. Modul acesta dc distribuție este determinat dn formarea depresiunilor aimosferirc. precum și de direcția Sur de înaintare peste suprafața câmpiei Perioadele mai bogate în ploi sunt două, una mai pu- tanică in Iunie, și a demn ceva mai slabă in Octombrie, Ini re acestea se intercalează alte două dc secetă pronunțata. una din timpul verii August-Septembrie ți alta în Februarie. Mo- dul acesta de distribuire a precipitațiilor atmosferice, impri- mă câmpiei un pronunțai Caracter secetos. [Tabloul II). Frecvența ploilor în lunile Mai» ți Iunie este atât de însemnata, încât 21% din totalitatea zilelor cu precipitațiuni atmosferice din an, revin acestor două luni*). Repartiția ploilor se dntorește următoarelor cauze: o- dată eu trecerea dela iarnă In vară crește temperatura, și eu ea și cantitatea de vapori. Mișcările ascendente, ori cari ar fi cauzele Iar, provoacă precipitații abundente cu cât înaintăm în spre rară. Maximul precipitațiilor atmosferice din Iunie are urmă- toarea explicare. Temperatura minimă din păturile superioa- re ale atmosferei se product cu 2—5 luni mai târziu după rea a solului. In Iunie temperatura solului este destul de ri- dată pe când cea a paturilor superioare atmosferice este mai rece, așa încât rătăci rea starturilor de aer ascendcnie se face repede, provocând cantitate mai mare dc ploi *). fie nlta parte, si tu a[ ia generală a atmosferei încă inter- *1 Biitraiiul Institutului meicordofric, am 1933, Bucii reții 19», pg, 100—1(12, ’i Ar Ortrik magvar monârehia... voi. intr, pr- 164. Ka'în K., np. pf. 1Ș. Hcpvtoky K.. Siăraz £s ncdvw £*ek n Nacy-AlfOldon ar 1K71—iwt idSszakbnn. pg, 7. H PmiJau I. Șesul dintre Duniti* ți Tisa, ți cel dintre Tisa și ra- mificntnmilr Carpntilor. București 1928, pjr. 42. *1 T. Daurin, art cit de 2(iB-269. But Inul meteorologic, an. 1935, K 1M-IM. ȘTEFAN JMANC1U1E* 3 i 155.7 1 __i ffMl a i cp > s wd & 1 o LM 3 3 M £ 1 r- T--- £ c--- 1 ■rf ---I * § r-i 1 s 2 50 Ol i 3 d 5 s s r c LUNILE DIN AN £ ■R rM § 3 i r-j a ra i B cn £ iM lO w £ S în ă i tw r® 5L7 54.3 lF? 3 i XI JRA 1 1 > ml 3 a § i V VI £ m _ 5 i R J 1 Ar tii n i i’w.E'af mirt o ■■n 1 s Q e---e « £ rd a 1 s s H 1 5 r*i I LOCALI- TATEA 9 ’ saXAsqozsh’ Tlmljuarji * . £ 4 3 X nu £ s £ p, cîl ix Galgvczy K., Az alfoldi nsutĂlyoMâg leg- '““«zuUăhb okkți ₐ hatâsnak terme Izetazakerii tnen^kWsc. Budapeat, IH78, pir. Hegyfoky K. Az c«a jărâsa hatâmk (ermfnekncrii merse- klw. Badapcn IfiTK ₚc. 579. Hecyfokp K. Az csă jărâsu Marvan*zâ&oi». Mlnr. liizl 1906, pg. 425. Az oștirile magyar monărchia... voi, intr. pg. 170. *) Prodan I., op, cit pg. 55-54. I Bol. Inși. meteorologic. 1934- C. A. Dincscv. Studiu asupra pn- «wi și ultimei zile de îngheț din țînulurile alipite, ptf. 218—220. ȘTLfAN MANQULBA 96 înghețurile mai timpurii» se ivesc în Nord Estul șe- sului (Satu Mare 14 Nov., Careu-Mari și Oradea Mare la 14 Nov și la 24 Noembrie). Dezghețurile dispar în mijlociu in ₜTₑ 25—29 Martie. La Arad ți Oradea-Marc uneori dispar și mai de timpuriu, chiar la 19 Martie. Banatul înregistrează anual cele mai numeroase zile cu îngheț între 165—210, Regiunile dela apusul (urii sunt cuprinse intre indicele de ariditate 30 și 40, deci corespund anetestepiu. Datele de mai jos confirma acest fapt. tabloul IV •) NumW Totului Mljlodw STAȚIUNEA I^erlondu Miilor । le mijlociți *1 ■mia IA a InciiM# ntrrr- |IT) Caracterul de râu de șes al Tisei, se datorește tocmai faptului că cea mai mare parte din bazinul ei colector cade în aceasta regiune. Bazinul Tisei — ținând seama de precipitații atmos- ferice — poate fi împărțit in trei mari regiuni : a) Secțiunea Tisei superioare ; bj Secții mea lisei mijlocii ; c) Secțiunea Tisei inferioare, fiecare având unele ca- ractere comune și altele distincte B). Secțiunea bazinului superior începe dela isvorul râului și ține până la confluența Someșului, fiind alcătuita în mare parte din regiuni muntoase eu altitudinea de peste 2000 m. întreaga regiune se ridică, brusc din câmpie, formată în ma- re parte din roci impermeabile, reprezentate în deosebi prin 5 Burovszky Szatraâr vărmegye... Budapest, p. 5, 1 Cstrbus Magyaroszăg a XX... Temesvâr 1902, pg. 52-54. dufy O.. Az Alfaid hiăroSogiâja. Dcbrrczrn, 1925, pg. 21-22. A DebrtC- zeai Tisza htvân tudomiinyos tarsnwig kiadvânyal •1 Boțdănfy O., op. cit. pg. 21. Csolnoky I.. Magyaroszâg hein 4» nziajra ii telepilUsei. pg. 75-77. ȘTEFAN MANClULni 104 gresie, pe unele porțiuni întâi uindu-se și uhde puțin perina abile. . Partea Sud-Vcstică a bazinului e alcătuita din roci erup- tive acoperind muri întinderi, cari deasemeni au caracterul impermeabil. Regiunea de șes aparținătoare bazinului aces- tuia. este formată din roci reprezentate prin pietrișuri ți ar- gile- Secțiunea bazinului superior primește ploi bogate și de lungă durată aproape in iot anul în cantitate medie de 1400 m.m. Modul lor de distribuție după anotimpuri este ur- mătorul J în Iunie ploile ating maximul de-primă vară, in Oc- tombrie al doilea maxim de toamnă, apoi iarna cantitatea lor e cu mult mai mică decât vara. Distribuția precipitații- lor lămurește și regimul inundațiilor i*e această secțiune, un- dc cele mai mari revărsări se înregistrează primăvara și la începutul verii, apoi toamna. Inundațiile mari dela sfârșitul primăverii sunt determinate pe lungă precipitațiile atmosfe- rice și de topirea zăpezilor, care se face tocmai acum în re- giunile înalte muntoase, coborând astfel cea mai mare can- iitate de ape, în albia Tisei¹). Secțiunea bazinului mijlociu este cuprinsa între conflu- enței Someșului și a Mureșului, aceste două râuri aducându-i cri mai mare debit de ape. Bazinul colector al Mureșului îl nlcălucște în cea mai mare parte Podișul ardelean, cu altitu- dinea 500—600 m. Unii din afluenții acestor râuri isvotăsc din diferitele ramuri ale masivului carpatic, cu altitudinea de pește 2000 m., însă ei sunt mai puțini în comparație cu cei cari au ițvoarele la altitudini mai joase. Podișul ardelean — vechiu fund de mare- e alcătuit aproape peste tot din argile impermeabile, fapt care are o influență capitală asupra regi- mului apelor curgătoare. Tn partea Nord-Vestică a Transilva- niei șe întinde o grupa din Carpații răsăritem, alcătuițî din gresie și roci eruptive—deci impermeabile—iar în spre E. de- presiunea e mărginită de lanțul vulcanic alcătuit din trachite și andezite — impermeabile - apoi din tufuri vulcanice impermeabile. Regiunea Sud-Vestică a Ardealului - secțîa- 4 K-, Ai ești Mănnamsban. Fcddr. ktizl 1 Bii^ddflnly 0„ art cit p$. 21-22. an. pp 280. CAMPIA TI5FJ 105 nea ce cade în bazinul I isei - este alcătuită din șisturi cri^- tuline, apoi din roci eruptive mui vechi, deasemeni imper- meabile. Bazinul Mureșului și Someșului fiind format aproape intreg din roci im permeabile, explică caracterul inunda) iilor acestor două râuri, cari sunt de scurtă durată repezi și vio- lente¹). Râurile acestea, peste regiunea de câmpie prezintă unde caractere distincte, pe când Someșuldela Seini iți mic- șorează iuțeala apelor, deoarece curge peste o regiune joasă aluvială, pe atunci Mureșul dela Radna-Lipova înainte — deși pătrunde în câmpie — își păstrează iuțeala mai mare a apelor, deoarece- curge in linie dreapta E. V. peste vasul eon de dejecție pliocen-diluvial. Maica influentă a apelor, din po- dișul ardelean asupra Tisei, este in legătură ni ploile ce cad nici, a căror cantitate crește din latinarie până în Iunie, când ajunge maximul- Modul lor de distribuție primăvara și va- ra in podișul ardelean și bazinul Tisei superioare, determină regimul scăzut ori urcai ol apel or acest ura. Iu adevăr, primă- vara depresiunile haremetrice și direcția lor dc înaintare a- duc ploi destui de bogate in bazinul superior al Tisei, in po- dișul ardelean, însă ele cad mai puf ine. La începutul verii o toare par ic din aceste depresiuni ocupă centrul continentu- lui, când ploile cad mai bogate ți în bazinul Tisei superioa- re și in podișul ardelean. Bazinul Crișnrilor alcătuit din regiuni cu marc varie- tate de roci. cuprinde o parte din câmpie, iar alta se întinde până adânc în masivul Bihorului, unde avem muri întinderi de rect impermeabile, f lăutul dcliirns și dc câmpie e alcătuit din pietrișuri, nisipuri, argile și loss ?). Faptul că regiunea de- I urcării se ridică brusc din câmpie, fără prea multe forme de tranziție, silesc—împreună cu alcătuirea geologică — apele Cricurilor să se coboare repede din munți, alcătuind la picioa- rele Ion o regiune veșnic supusă inundațiilor, ajutată în ma- re parte ți de împrejurarea, că cele trei Crișuri își împreună apele cele mai mari, în acelaș timp, lu punctul de întâlnire. Munții Apuseni primind ploi bogate — peste 1200 m.iu- ’) Bogilnufy O, np, cit. pg. 22-25, BopiânfT A Tbzn rizjărius*. F»Jdr. Ktel. fWM, m. a?J. *) Bogd£nfy O., Az alFttld h.idmlagiâja... pg. 24. ȘTEFAN MANCtULtA 106 anual — tocmai în anotimpul care coincide CU topirea zăpe- zilor, atât aici cât și în hainul Tisei superioare, măresc con- siderabil debitul de apă o Cricurilor. cari ating Ia conflu- entă nivelul cel mai urcat, de odată cu a! Tisei, producând inundații catastrofale. Până la canalizarea Cricurilor, întreg ținutul de luncă cuprins intre ele, alcătuia o mare de brațe moarte, bălți și mlaștini- Intervenind mai târziu mâna omu- lui, cursul râurilor și-a câștigai o iuțeala ceva mai pronun- țată, încât își poate mâna apele in timpul creșterii maxime ceva mai degrabă spre confluență, neîntâliiindu-sc cu ale li- sei — care întârzie — și micșorând astfel intensitatea revăr- sărilor. Secțiunea bazinului Tisei mijlocii, are deci numai două perioade de inundații, cea de primăvară pricinuită de topi- rea zăpezilor și eca din Iunie *). Amândouă coincid cu cele din Ardeal și din bazinul lisei superioare, așa încât apele cele mai mari ale Someșului, Cricurilor și Mureșului ajung în Tina, tocmai când și cele ale râului nu atins maximul de creștere peste nivelul obișnuit. Dintre inundațiile bazinu- lui mijlociu mai importante sunt cele de primăvară ’)♦ Secțiunea bazinului inferior primește ea aflucnt nu- mai pe Begu, cu văile ei mărunte, Deși isvorită din masivul Poiana-Rusca, are puțină influența asupra inundațiilor Ti- sei, deoarece este canalizată pe mari porțiuni, tăindu-se mai multe cursuri artificiale⁸). Pe lângă modul de distribuție al ploilor și cam poziția geologică a solului, asupra regimului apelor Tisei are o influ- ență însemnată și modul de repartiție al pudurilor, peste tot întinsul bazinului. Cele mai întinse sunt în secțiunea superioa- ră a râului, aj>oi cu cât înaintăm spre câmpie scad tot mai mult. Nimicirea codrilor seculari în ultimele decenii a pro- dus adevărate dezastre, atât asupra solului cat și în ce pri- vește regimul apelor, în tot bazinul superior. Adâncimea apelor Tisei variază mult în lungul cursu- lui. Tokai, își menține chiar și in timpul verii adânci- ’) Bogdânffy O., op. ciL pg. 33. •} CsirbuHz C.. op. cit pg. 66-6? TtSEJ 107 mea de 2 m- Cantitatea ți calitatea aluviunilor este in legă- tură ți cu secțiunea râului, cu rocile peste care trece, și cele de unde îți adună apele. In cursul superior, râul depune în albie pietrișuri cu bobul mare și mic, după cari urmează ni- sipurile cărate până la ieșirea in câmpie, iar dela confluenta Someșului înainte, răul duce numai aluviuni fine. Secțiunea de curs a Cricurilor și Someșului peste câm- pie fiind destul de lungă, cu pantă dnmonlă,râurile aduc eu ele numai aluviuni fine până Ia confluentă, pe când Măre- țul, mânându-șî apele și in această porțiune mult mai repede decât cele dc mai sus, alcătucște bancuri de nisip și aluviuni, cu tendința dc continuă creștere. Afluenții Tisei Bazinul Someșului este alcătuit din Someșul Mare și Someșul-Mic cu afluenții lor. Debitul apelor lui, creșterile ți scăderile, sunt influențate de regimul climatului secetos¹!. La localitatea Seini, Someșul intră în câmpie dc unde înainte își micșorează iuțeala cursului, fiindcă străbate, până la confluentă o regiune joasă aluvială*). Ierul își adună apele din împrejurimile Curcdcr-Mari și ale Tușnadului. La origine probabil n’a fost altceva decât un vccbiu curs al Crasnci și Someșului, peste care aceste râ- uri își trimeteau apele în spre Barcău, unindu-Le cu aleCri- șuriJor. Valeu lui apare bine distinctă începând dela locali- tatea Ccnvaș, între Secueni și Diosig, aiingt lățimea cea mai mare, de unde intră în ținutul propriu zis de șes. Fată dc cantitatea mica de apă — pe mori porțiuni este complect us- cată albia, ori redusă la mici balfl - e greu de presupus că Ierul să-și fi putut forma n vale atât dc larga și adâncă, e» a fost alcătuită de Someș și Crasna, atunci când conul dc de- jecție al lisei avea o întindere mult mni mare decât cel al Someșului, abăfându-i apele în spre Sud-Vest. Mai târziu conul dc dejecție al Crasnei a împiedecat ‘I Pentru debitul râurilor din Ardeal, vezit Ministerul lucrărilor jmblire, Anuarul litdnutratic anii 1914—1924. Bucurețti. •) Bnrovsky S„ Szalmăr virmerye. Budapesi, pf. 2*5. Oirbusi G^ op. HL pR. 64-W, 48-Tt. ȘTEFAN MANCIUUA 108 scurgerea apelor în această direcție, apoi Someșul și-a for- ₘₐL actuala albie chiar peste depozitele conului, alcătuit de d, părăsind valea Ierului, peste care îți trimitea surplusul de ape spre Crișurî, numai Cu ocazia marilor inundații. Barcăul pleacă din bazinul Sălajului. Vechiul curs, du- pă împreunarea cu Ierul, trecea peste regiunea mlăștinoasă a Sârret-ului-Mare, apr» peste marea regiune uluvială u H«r- tobâgy-idui, înaintând domol spre Tisa. Atât cursul lui cât și a Ierului suni astăzi canalizate, fapt care a produs în par- te dispari [iu m laș linelor Sărret-ului- Apele Crișurilor peste temtă zona de țes deasemeni sunt puternic influențate de climatul stepei. înregistrând uneori creșteri excepțional de mari în timp numai de câteva zile, după cari urmează scăderi tot așa de puternice sub eliaj. Crișul Repede In localitatea Vadul-Crișului, părăsește regiunea de munte propriu zisa și pătrunde în un golf larg, întins până la Oradea-Marc. De aici până la locali tu fi Ic: Ghj- ri% Eerek-Borzdrmeiiy, străbate zona conului de dejecție, de unde ajunge apoi în câmpia propriu zică¹}. Râul odinioară tre- cea pe lângă marea regiune de mlaștini ule Surretu-lni-Mare, unde azi i <& format o albie artificială. între localitățile Sze- ghalom și Kbros-Ladâny, primește apele Barcăuliii șt împre- ună cu acestea, aproape de Kfirțis-Ladany sc împreună cu celelalte două Crișuri â). Apele râului au o cădere din ce in ce mai mică cu cât înaintăm dela Orudca-Mare spre interi- orul câmpiei. între acest punct și localitatea Biîșziirm^uy panta de scurgere e de 130 cm. la km. pe r-ând pe EecfiuneA dela confluentă ace o panta de 7 cm. la km. Ponta de scur- gere explică ți calitatea aluviunilor. Pietrișurile le mână până aproape de localitatea Gyă- res, de unde înainte cură nisipuri din ce in cc mai fine, la f onflueutu. Lungimea râului peste secțiunea dr șes — O- «dea-Mare confluentă — înainte dc canalizare era de 173,6 km. după această operă insă prin tăierea mcandrelor și a- dâncimea albiei sa redus la 87,6 Lm, Crișul Negru pătrunde în câmpie la localitatea Ținea. ’j g, Bihnr Tfinnegya. JiᵤdnpMl. w. 6-S •) Bomrszky S,, op, cit, pp. ng, CÂMPIA TlStt 109 dc unde odinioară se resfira in mai multe brațe dintre cari mai însemnate erau: Gypes Kiiles și K.orlany. Cursul de o- dinioară al râului s’a schimbat prin canalizare, in deosebi pe secțiunea dintre Talpoș și confluență, scurtându-i-se albia actuală la 48 kin„ în raport cu vechiul curs. Căderea apei este între localitățile Talpoș-Zerindul-Mare de 30 cm. la km. pe când secțiunea dela confluentă are abia 5 cm. la km.¹). Dela localitatea Talpoș înainte aluviunile râului devin din ce în ce mai fine puni! Iu confluență. Crișul Alb la localitatea Buteni-Scbiș, pătrunde în câmpie. Odinioară și el își vărsa surplusul de ape peste mai multe brațe alcătuind un ținut vecinie expus inundațiilor Organele administrative ale județului Arad, ca să poată veni in ajutorul populației, e⁺hu ocupat încă din veacul XVțJT-lca cu problema canalizării lui. La 1823, s’a întocmit un proect pentru canalizarea Crișului-Alb și Xegru ; înfăptuirea lui însă întârzie până lu 1835 și 1843. când începe opera de ca- nalizare. Din pricina stărilor lăuntrice din [ară, abia după 1851 a putut lua ființă „Societatea pentru canalizare a Cri- șurilor", care a desăvârșit apoi opera aceasta, tăind u-i și Crișului-Alb, pe mari secțiuni o albie artificială. Prin opera de canalizare, iuțeala apelor a crescut și peste regiunea de șes, iar vechile cursuri părăsite nu fost redate agriculturii. Aluviunile Crișului-AIB suni din ce în ce mai fine, cu cât înaintăm dela regiunea de dealuri Sebeș-Buțcni, spre conflu- ență. Bcga începând dela Timișoara are un curs nou supat, anume pentru a putea fi navigabila. Opera aceasta începe în veacul XVIII, când Banatul era sub stăpânirea Casei-dc-A^ utria, și prin noua albie Timișoara a putut fi legată cu Tisa și Dunărea. Acestui fapt îșidntorește Timișoara murea eides- vtJtarc economică, comercială și industriala de astăzi a). Dintre afluenții Tisei cel mai important este Mureșul, având o lungime, peste regiunea de câmpie de 1622 km. dela Radna șî până la confluență. Afluenții lui pe această secțiu- ne îi formează abia câteva văi țuici, scurte și cu puțină 5 Borovszky S., op. cit pg. 5-5. 5 HorovBzky S-, Tem« vnrmnțyc. Biitlajwsi. pg. R-V. pg. IT4-175. ȘTEFAN MANCWLEA 110 cantitate de ap^ coborî ie dinspre țărmul stâng, intre locali- tățile : Lipova și Sânicolaul-Mie. Debitul de apă ai Mureșului pe distanța Lipova-Szeged, «te în funcțiune de anotimpuri, perioadele secetoase cri plo- ioasă de ți cantitatea de apă pe care o primește din bazinul «r ddcan. La Arad în timpul apelor scăzute, debitul pe secun- da este 21 cm A, cu ocazia creșterilor mari, ridicându-se la 2000 m.³, Diferența între nivelul de bază—81 m. și cel dela ieșirea dintre dealuri — 126 m. — împarte cursul Mureșului în următoarele secțiuni variind ca iuțeală a apelor și forjă dc eroziune;¹) a) Secțiunea T ipnva^Zimand cu o lungime de 39,8 km. având o cădere de 0,28 pe km. b) Secțiunea Zimand-Pecira cu o lungime de 23,6 km- avaud o cădere de 0,10 kw ; c) Secțiunea Peciea-Cenadul-Vechiu, cu o lungime de 26.6 km, având o cădere de 0,28 km,; d) Secțiunea Cenadul-Veehîn-confluentă, cu o lungi- me de 37.5 km., având o cădere de 0,13 km, Căderea și iuțeala apelor peste diferitele secțiuni deter- mină în mare măsură forma cursulgi, dcsvol tarea meandre- ior vii ori ale celor părăsite, influențând adâncimea albiei și lățimea luncii. între Lipova-Peeieu, apele având un curs mai repede, formează o luncă cu suprafața mai redusă, râul are mai multe meandre, brațe moarte și mlaștini, pe când pe sec- țiunea PecicH-Szeged, lunca se lărgește tot mai mult, cursul apelor fiind domol, divagarea se face pe mari suprafețe, me- andrele sunt mai bogate, brațele moarte ajung ul tiv tona te șt bălțile devin mai numeroase, Adâncimea apelor Mureșului variază, cea mai mică in anotimpurile secetoase — ce s’a înregistrat u fost între 1.30— 1.50 in„ mijlocie între 2,50 — 2,80 m„ iar cea mai mare între 5 m. — 6 m„ cu ocazia inundațiilor⁵). Râul are anual două tipuri dc inundații, cea dc primă- vară și cea de vară, aceasta din urma redusă de obiceht lu suprațefe mai mici. La începutul primăverii topindu-se zn- kx>i w*™ Alfaldi szakasra ci r*ttvumwJreî Futâr ktaL t914, pp. sg;, 2S5-38Ș. 6 Mart6ti G„ ari. cit pp. 286, câmpia tișei III pez i le Munților Apuseni și ale Carpaților, apoi depresiunile atmosferice produse in câmpia l isei și Podișul ardelean, dând naștere unor ploi bogate, mirese considerabil debitul de apă al râului, împreuna cu afluenți) Jui. Daca ploile sunt multe și de lungii durată în timpul dezghețului, revărsarea Mure- șului este inevitabilă l). Inundația de vară atârnă de cantitatea de ploi pe care o primesc afluenții Mureșului în acest anotimp. Precipita (iile atmosferice cele mai bogate, cazând în Po- dișul ardelean la sfârșitul Junei Iunie și începutul lui Iulie, produc tipul inundații de vară, care poate uneori — dacă ploile durează timp mai îndelungat — să aibu o intensitate mai mare decât cea de primăvară, alteori — când ploile sunt mărunte și de durată scurta — să lipsească cn iotul. Rar se înregistrează tipul inundației de toamna *), Mureșul, înainte de opera de canalizare, își trimetea o marc parte din ape — pe lângă cele din albia principală cu direcția E. V.—spre Nord-Vcst, unind u-lc eu cele ale Crișuri- Jor peste regiunea actuală muntoasă Valea-Seacu, cuprinsă intre Păuliș-Mtniș-Șiria, comunicând cu actualele albii pă- răsite dela Magocs, Koruyg, Koczăs, Kut. Ktmdoros Hadju și Czinak, până in Balta-Mică dela 1 lod-Mezo-Văsăhely. Alte ape erau îndreptate spre Sud-Vest prin brațele A- ranca, Galațca și Valea Varjașnlui, acoperind tot ținutul cu mlaștini, bălți, albii si meandre părăsite’). Brațele de odinioară ale râului - prin care-și trimitea surplusul de ape, fie -spre Crișuri, fie spre Sud-Veslul Bana- tului — formate peste suprafața marelui lui con de dejecție, sunt greu de reconstituit azi. Cele mai vechi se întâlnesc pe țărmul drept, ramificândn-se prin actuala albie principală îndată după pătrunderea râului în câmpie, azi neniai comu- nicând cu Mureșul nici chiar în timpul celor mai mari re- vărsări Cursul și direcția unora este arătat de către bălțile *i mlaștinile de mică întindere, cari apar mai ales cu ocazia ploilor de lungă durată, apoi de terenurile arploase» precum ') Mă don G., art. cit pg. 284-297. ") Regimul apelor Mureșului, vezi: Anuarul hidrografic 1914—1924. București. 1829. ") Mârtou Gy„ art cit. pg. 294—297. ȘTEFAN MANUULEa 112 « de vegetație aquatieă, care apare sub forma dc ochiuri, din loc în loc. Pe Urmul drept se pot stabili două brațe părăsitei \ o- lea-Seacă dela Mi ni ș și cea dela Cuvjn-!piria ). Numirea le dovedește caracterul, au apă foarte putina abia numai primăvara. pe unele porțiuni cum c cazul văii Seci dela Șiria — albia e cultivata cu «reale. Mai importantă este astăzi Valea-Seacă dela Miniș, cart' pleacă dela Păuliț-Miniș și curge până ta Zinand peste o re- giune uldvialâ, având o direcție S. EL — N. V.„ datorită în- clinării terenului. Dela Zimand până upnoape de Arad, direc- ția cursului este S, V„ aici se abate pe o mică porțiune spre opui din nou spre N. V, fără să-ți unească apele cu ak Mureșului ori cu vreun alt brnț mort do aici. Dela localitatea Turnu, cursul înaintează peste depozite diluviale, având 0 abatere spre N. V. până la Tot-Kolmos, unde intră în tere- nurile alu viole, îndreptând u-se spre V. și formând o mut [iute dc meandre până la Sâmson, ca apoi să se abată spre S. V„ trecând peste urmele unor vechi albii, până la confluentă*). Brațul Văii-Seci dela Șiria este mult mai mic decât a- ceata, ți cu toiul lipsit de ape, direcția lui se ponte semnala abia în anotimpurile ploioase, prin salbe de bălti și vegetație aquatică. Brațele părăsite și albiile vechi de pe țărmul drept, sunt formate mai de timpuriu decât cele de pe [urmul stâng, pro- babil la sfârșitul pliocetiului și începutul cuanternarului, pr când cele de pe țărmul stâng an început a fi alcătuite și uti- lizate de râu, în diluvin și aluvin. Cel mai important dintre brațele vechi ale |ărrnulu.î stâng este Arauca, care se des- parte dc Mureș, aproape de localitatea Falnic, plecând din un vechiu meandru aluvionat- Curge o vreme paralel cn Mu- rețul. aproape peste regiunea de cea mai joasă cufundare, adica peste linia de mărginire a regiunci inundabile cu aso- ciația de câmpuri înalte din stânga râului, cari se ridică cu 8-10 m, peste nivelul luncii. Dela Sa m petru l-German îna- inte, Arunca începe u forma meandre mult mai bogate decât 'j Mâ/ton Gy.„ nrt. dt. pg. ph, jJ Munon Gy„ art cit pg. 255-256. CAMPEA TISCl 1 î 3 ale Mureșului» apropiindu-ae uneori considerabil de albia a- ccstuia, alte ori depăriându-se de el până la mari distanțe. Intre Mureș și Secusigiu, curge iu direcția Notd-Vest, îna- intând prin o grupa de meandre părăsite, pană în regiunea inundabila a Mureșului, Aproape de Munar se desface diu Aranca un alt braț, având direcfia cursului spre Sud și trecând pe la Rurusit de Secusigin se vărsa odinioară in mlaștinele dela Satu-Mare. impreuna cu actuala albie părăsită, Slatina. Aceste bulți co- municau cu Bega peste actuala albie părăsită dela Varjaș, împreunând în timpul inundațiilor apele Mureșului cu cele din Sudul Banatului. Aproape de localitatea Periam se desface din Aranca un nou braț, cunoscut sub numirea de Valca-Periamului, a- vând direcția cursului spre Bega. Dc^alungul acestei văi pă- răsite, dela Lovrin în spre Sud se pot semnala o scrie de vechi cursuri în diferite direcții, unele acoperite pe suprafe reduse de mici cantități de ape sub forma de bălți permanente, al- tele uscate aproape tot anul, înuintând spre Tirimia-Mare, Moerin, Vizețdia, Comtișul-Mare și Constanța. In apusul că- reia odinioară se întindea o mlaștină Olul. Alt braț însemnat al văii Aranca este Galațca, al cărei curs trece pe lângă Chicliinda-Mare, până la vechea regiune mlăștinoasă Valon- Bara care la rândul ei se lega prin zeci de brațe cu Aranca, Bega și Tisa Cursul văii Aranca dela localitatea Igriș, se abate în direcție Sud-Veștică, manifestând o tendință toi mai vădita in spre Sud, înaintând peste Sânnicolaul-Mare, Beșenova- ^eche și Vlăcani, ajunge la localitatea Pad, unde sc unește cu apele Tisei. Valea, înainte cu două veacuri, nu se vărsa direct în Tisa, ci străbatea mai întâiu o vastă regiune de mlaștini numită în documentele și hărțile medievale : „Mor- tova Magna*. «înde se ramifica în o mulțime de brațe, alcătu- ind & deltă lacustră a). Valea-Seadă are o cădere mni pronunțată pe secțiunea inferioară, cu cât ne apropiem de confluență, fiindcă se co- Martcn Qy„ ₒᵣt. cit pg, MH-LHO. _ *) Smiildărav I.. Szăz cv Dclmagynroszâg ujobb tSrtendiaenal. Te- mcsvăi, t87S, pg. 34-34. bvlMInul ® ȘTEFAN MANCIULEA 114 boară din regiunea câmpurilor înalte din dreapta Mureșului «pte regiunea inundabilii a Tisei. Arunca din contră pe ulti- mele secțiuni înregistrează o mică puntă dc scurgere, fiindcă străbate numai forma puni joase uJuvialc, unde se întâlnesc rele mai mici cote ak- întregri câmpii. Brațele vechi ale Mureșului de pe amândouă țărmurile sunt astăzi canalizate și redate în cea mai mare parte agri- cul furii. fiind expuse inundațiilor numai în timpul ploilor de lungii durută, ori cu ocazia marilor revărsări produse de afluenții Tisei. Grupa Sud-Vestică bănățeană a Dunării, este alcătuită din apele Timiș, Pogan ici, Barza va, Caraț ți Nern. Timișul până aproape de Lugoj are cursul îndreptat în spre Nord, de aici se abate spre Vest și Sud-Vest până la confluență, peste regiunea inundabilă din Sud-Vcstul provinciei, reslT rându-se în mai multe bratr, dintre cari cel principal intră în Dunăre 'b Cursul vechiu al Timișului se deosibea de eel actual, odinioară se unea cu Bega peste localitatea Klek prin actua- lul curs părăsit numit Sozo, apoi trecând peste Torontal-Szec- sâni și Orlovab iși vărsa apele în mlaștinile dela llancia. Probabil, că toate apele Banatului Sud-Vcsbc, în stadiul în- tâi de evoluție erau tributarele Timișului, cu el împreuna vărsându-se în Tisa și Dunăre, alcătuind una din cele mai întinse regiuni de divagare, plină de mlaștini. Linia mare de curs pare sa fi fost peste Timișoara-Al ibunar. Mișcările tectonice întâmplate ulterior nici au stabilii, in marc măsură direcția actuală a râurilor din Sud-Vestul Banatului. IV. Solul și vegetația. Solul, un produs al climei și vegetației — prezintă mai multe nuanțe in câmpia Tisei ²b 2 Borovszky S„ Tonmiăl vărmegre. Bndapest, pg. 6 9 Curbau np. ciL pg. 77-78. ™ 1 Dr. P Enenlescu. Dr Țh Saidd S₁ Enă I. Protopop»™ Paeăe ,^cral“ '""P™ wlnlui citn Ardeal, Bucovina si Basarabia. Bir «81* pg ’uș ' Pop”CU Elemente de g^logie. Bucurați. J CÂMPIA TISEI 11g Asociația de câmpuri înalte, face trecerea dela cecruo- zionul degradat Ja solul dc stepă, reprezentat prin crmozio- nul ciocolat, stabilii, fie peste depozitele de loss, fie peste a- luvluniie vechi, aduse de Tisa, Mureș și afluenții lor¹). Zona cernoziomului eîocolat este cuprinșii între frontiera ungară, și jugoslavă și se întinde până la Est de localitățile: Otlaea, Arad și Timișoara. Vegetația primitivă a regiunei peste care sa desvoittit cernozionul ciocolat a fost cea de stepa, bogată in dicutiledonate, amestecate cu diferite specii mediteranee. Suprafețele din câmpie stăpânite odinioară de păduri:, sunt reprezentate prin insule sau ochiuri de sol brun roșcat. în- cercuite de zona mult mai vastă a cernoziomului degradata). Zona aceasta se întinde dela localitățile Otlaca. Arad, Timi- șoara și ajunge pană la Gvula, la Apus de Șiria, iar la Ră- sărit de Timișoara, se scoboară până lângă Vârseț. Regiunile inundabile și de vechi mlaștini, sunt acoperite de insule întregi dc lăcoviște, datorită bălților și apelor stă- tătoare. Ici, colo peste aceste regiuni au luat naștere însem- nate fonua[iuni dr turbă, cum este ținutul fostelor mlaștini ale Ecsed-ului și Alibunar-ului ⁵), Nyineg-ul și Deliblat-ul sunt acoperite de soluri bogate in nisipuri fine, pe care vântul le poartă din loc în loc*}, Ele au fost în timpul din urmă fixate, fie prin plantații dc pă- duri și viță de vie, fie prin culturi de cereale. Zona câmpurilor de sub munte, ca .și h teraselor ln- cnsiro-fiuviatile, este acoperita aproape în întregime de că- tre solurile dc pădure, podznlite mai puternic între Crișul- Negru șî Banat, și mai slab ia Nordul acestui râu Bl. Zona so- lurilor de pădure se intinde din șesul SKlmnrului până în Ra- mat, alternând din loc în loc eu lăcoviștile. Solurile șesului dela Apusul țării sunt formate în gene- re perie depozitele de loss, și sunt foarte bogate în humus și săruri. Compoziția lor chimica contribue în o mare măsură *) _ SimkinescH 1,, Tratai de geologie. București. 1927, pg- >74. Dr. T Enciiilescu ele, op. cit. pg, 6. 1 Dr. P. Kheiilcidi ele., *>p cit pg. t. ’) Dr. P, EncuIeseu etc., op. cit pg. a ‘I Prodan I„ Șrtiil dintre Dariiire ți Tisa.^ pg- Dr. P. Encufescu etc., np. cit. pf. t. ȘTEFAN MANOULUA 116 [ₐ reușita cultivării cerealelor, ți în deosebi a grâului bogat în ghiten. ți de aceia foarte prețuit P« pieței streine. Timi^Torontalul produce unde din cele mai bune spe- cii de grâu din toată Europa. Solurile de pădure din zona câmpurilor de sub munte, sunt prielnice cultivării pomilor roditori ți viței. dc vie, fapț care a dat naștere la dezvoltarea marilor regiuni dc podgorii Fif. 7, — Dc nun In jos: 1. Ccrmozlain. 2. i-crtLOMom ^gradat, a, SiJ brun rua- • at tic pAiiurt, 4, Soluri mlSștnioaM, u. TurtiArii. 6 Dune 41 nUipnn *burSto*r*ₜ 7, Șal brun de pldu re ■njenlcrjt cu |MHkSOj, cuprinse între : Someș, Crișurî, Mureș și Sud-Vestul Bana tu- Iul Vegeiația șesului este în funcțiune dc un întreg com- plex dc asociații climaterice, hidrografice și edafice cari au determinai evoluția unui ori altui tip de plante aici. Câmpia Tisei la începutul dduvjultu a avut o Hora caracteristică de stepa, care și-a păstrat aceste însușiri până în a doua jumă- tate a diluviului, când clima a devenit mai umedă, și când s’a CAMP1A TISKJ 117 formai aciuai a rețea hidrografică¹ ). In această perioadă de timp, tocmai apele au fost acelea cari au împiedecat marea desvoliarc a pădurii, fiindcă aproape toată câmpia era o vas- tă regiune inundabilă a). Lu sfârșitul dilu viului și începutul du viului. pădurile au început a lua u desvoltare din ce în ce mai mare, în deosebi în ținuturile cu umezeală suficientă, regiunile câmpurilor înalte pătrându-și și pe mai departe ca- racterul de stepă. Flora generala actuală a câmpiei Tisei, a- parjine grupului „medio-europc^an" pe lângă care în Banat se mui întâlnesc o serie de plante, lemnoase ori ierboase, deo- rigine medi ierunce B). Prezența lor aici se datorește climatului mai blând al provinciei, influențată mai ales de Sud-Vest, puternic de către cel mediteran. Plantele aparținătoare florei mediteranee le întâlnim, fie izolate ori risipite printre reprezentanții florei nmdio-eiaropene, fie sub forma dc asociații mni numeroase floristice. Având în vedere formele morfologice, cantitatea preci- pitațiilor atmosferice anuale, umiditatea, insolația, rețeaua hidrografica și diferite nuanțe de sol, vegetația câmpiei de tip median-european — afară dc speciile puține de tip me- diteran — poate fi împărțita în următoarele grupe : 1, Vegetația regiunilor joase — cea a luncilor și băl- ților -— este caracterizată prin asociații de floră acvatică. 2. Câmpurile înalte până la 200 m. sunt acoperite cu asociații de plante caracteristice stepei și ici colo cu pâlcuri de păduri dc stejar. 3. Regiunile dc dune și nisipuri sburătoare sunt carac- terizate prin asociații de plante sărace arenacec, sau prin al- tele de esență tare, plantate de om, cum sunt pădurile de sal- câmi, pini, etc. 4. Regiunile din Estul câmpiei, cu o altitudine de peste 200 m. au o vegetație dc antestepă, dela care se face apoi tre- cerea la pădurile de stejar. Dezvoltarea vegetației luncilor și bălților este în func- ’) Dr. Răpi ies R_, Mag’yamuăfî nrtntury fîildrajztt. Kohwxvâr 191ă v*L I, pjf. 51. ’t Dr. Răp&ia R„ op, cit pag. 51-23. Az CKitrak magynr rnonnrrhia... vid. intr. Pf- 205-206. ȘTEf*AN MANOULCA 118 țiuite, in locul întâi, de cantitatea de apă, apoi de formațiu- nea ți compoziția chimică a solului unde ia naștere, care va- riază dela regiune la regiune, precum și de solul alcătuit în mare parte peste aluviunile recente, depuse in zonele de ili- vagare ale lisei și afluenților ei, care a determinat in regiu- nea de lunci și bălți, dezvoltarea unor azociațiuui vegetale foarte variate. Vegetația luncilor și a bălților poate fi împărțită in trei mari grupe anume : a) Vegetația aqu atică, bj Vegetația ierboasa a luncilor, c) Asociațiile dc esențe lemnoase, albe și tari. Vegetația aquatică este in strânsă legătură cu cantita- tea mai mică ori mai marc dc apa, aflătoare în șalul bălților. La extremitatea externă a zonelor de baltă, acolo unde apa este mică de toi, încât abia acopere solul cu o grosime de câțiva cm., se desvoltă asociații dc vegetație măruntă cart a- parțin grupărilor Scirpuo J imens și Carex Equisetum [togu- zuri, pipirig, coada calului, etc.) ’). Alături de ele se dezvoltă altele, cum suni plantele aromatice din luncile umede. Stufăriile dinspre interiorul bălților, acolo unde apa are o adâncime ceva mai pronunțată, sunt caracterizate prin a- aociațiile de papură și trestie. Acestea predomină la perife- rie — cu apa adâncă — a tuturor bălților, t recând dela a sociațiile dc papură și trestie mai în spre interiorul bălților, acolo unde apa este prea adâncă pentru a oferi loc de spri- jin rizomelor de trestie, se desvoltă nuferii, lintița, lâna-broaș tei, etc., tot atâtea asociațiuni de plante, cari pregătesc cu timpul aluvitmarea vegetală a bălților. Regiunile inundabile dacă nu sunt acoperite de vegr- rațîe lemnoasă de esență albă, și dacă apele de primăvară se retrag la scurtă vreme după inundație, sunt prielnice dezvol- tării vegetației ierboase din lunea, caracterizată prin alte specii decât cea a câmpurilor înalte, șî care rămâne verde peste toată vara, datorită umidității mai mari din aimos- K..™ 1¹ ?• Pg 7—iă Prndau t. « a ‘k"¹¹® dcr P^k,¹⁵C,, genofisaischaflen des Ticfland«. Cluj, CAMPIA Tisei 119 ferii — fiind lunc ile întinse în preajma apelor - cat și celei din sol. Asociative dc esenjă lemnoasă albe, sunt caracterizate în câmpia Tisei, prin diferite specii de sălcii și răchite, că- rora se alătură din loc în Joc și plopul ,). Sălciile și radii (de se dezvoltă în deosebi deasupra terenurilor alcătuite din alu- viuni fine, sau chiar peste cele mlăștinoase¹). Condițiile dc sol și climă, apoi umiditatea suficientă, contribue la dcsvol- taren unor ndevamp codrii dc sălcii, cu exemplare de toată frumusețea (d. e. în lunca Mureșului cuprinsă între Mănă- stirea Bodrogului și CenuduE German) *). Dară solul luncilor se scltiinbă — cu cât înaintăm din- spre interiorul șesului către regiunea de dealuri dela perife- rie, este alcătuit din aluviui tot mai dure — alături de usoeiu- liile de sălcii, răchita și plopi, apare și arca n aninișurilor. alterând, fie cu esențele albe din jurul ei, fie cu cele tari din rana câmpurilor înalte, Luncile largi ale râurilor din șesul Tisei, tu culoarele dezvoltate și adăpostite de maluri ceva mai înalte, uu ajutEit la eoborirca în lungii] lor, a câtorva u- SMdaJii de arbori de esență ture, reprezentati prin stejari, ulmi, arțari, frasini, eic. *). Stejarul alcătuește in unele re- giuni de lunci păduri întregi, desvolmic tot așa de puternici ca și cele din ținutul de dealuri (d, e, lunca Timișului, între Ceaeovu Macedonia, Rudna, lunea Crișului Alb la ( biși- aien-Criș) b). Pătrunderea asociațiilor de esență tare în lungiri lunci- lor și în spre interiorul câmpiei a fost ajutată mult și de oui, prin marea operă de canalizare și îndiguire întreprinsă aici. Stepa ocupă întinderi mult mai mari, decât asociațiile dc plante dc baltă snu din lunci⁴). Caracteristica stepei din câmpia Tisei este că nici predomina plantele cu flori —- spre deosebire de stepa Bărăganului și Burunsului, unde predn- iiiiEiS plantele ierboase diu neamul gra miticelor — ceea ee-i din caracterul floristic aparținător așa numitei grupe de lu- ’l P rod an I., Șesul dintre Dunăre ți Tisa... p<. 19. *1 Prndon L, op. cit pg. 16-17, *1 Az osztr&k magyar morâtrebin... voL intr. pg. 399. ') Kaan K,, op. cit pg. (VS. ') Produn L, op. cit pg. 34—W. 1 Himm [„ A nagy nmgysr dftM.. pe 1W-I40. J™. ȘTEFAN MANCJULEA 120 mm|ă „medio europeana", Stepa din stânga Tisei, nu este alt- ceva decât o prelungire a celei din câmpia Panonică Pă- durea peste tot lipsește in zonele de stepa, ici cota, se înlal- acște sub forma de ochiuri, dezvoltate de pe urma compozi- ției chimice a solului și a pânzei apelor freatice, ridicate până aproape de suprafață sh Vegetali» ținuturilor de dune și cea dc peste nisipurile sburutoure, este alcătuita la început abia din câteva specii de arenaccc, plante ghimpoase și cu rădăcini foarte lungi, cari formează în interiorul dunelor o rețea foarte comple- xă¹), Aceasta cu timpul pregătește ealeu plantelor superioa- re lemnoase, cari apar după fixarea dunelor, dintre cari lo- cul întâie ocupă „Pirus nigra" și „Fcstuca vaginaia'’, după Cari urmează altele, până la adevăratele puduri de mestea- căn *), Hg, 8- IM ™ in jos; 1. Steps, a AiUfutrpa A, /j)na pftdurihrr de- stejar. 2 Az Oszt^k magyar monâr«hi^ vOL inir. pg 2JÎ-2I6 Hânusz T„ op. cit, ₚff. J31M4O. B îulr. pg. 212^21/' ”P' ¹,¹' Pg’ A;ⁱ mogyar monânlna_ wl CAMP1A TI5EI Pădurile de mesteacăn cari acopereau odinioară aproa- pe întregul ținut de dune al Nyirseg-ului, au dispărut astăzi cu totul, ici colo abia se mai zăresc grupuri izolate, Nimici- rea lor sc datorate omului, care a întrebuințat lemnul parte la construcție, parte ca material combustibil, ori că a căutat să obțină cât mai mari întinderi de pășune sau agricole, pe cari nu le puteau câștiga decât stârpind pădurea. De altă parte dispariția vegetației lemnoase din acest ținut de dune, se daiorește în o mare măsură și întinsei opere de canalizare, întreprinsă aici in a doua jumătate a veacului al XIX., depe urutn căreia debitul de apă al văilor dintre dune a scăzut considerabil, iar a celor freatice s'a micșorat simțitor. Du- nele dc pe suprafaja cărora au fost tăiate pădurile, au ajuns din nou în stăpânirea vânturilor, încât nisipurile erau pur- tate din loc în loc, amenințând pana și plantele cultivate de oîiu Pentru a stăvili această operă de distrugere u vântului, datorită tocmai lipsei de pădure, in vremurile din urmă s’a început replantarea unor însemnate porțiuni de dune, ia- răși cu esențe lemnoase tari, și în deosebi cu salcâmi, cari rezista și secetei mai pronunțate¹), Plantarea celeilalte porțiuni de dune din câmpia Ti- sei — dela Deliblat — a început în a doua jumătate a vea- cului trecut, tot cu salcâmi, atât pentru a le feri de furia vânturilor, cât și pentru a da populației din jur lemnul ne- cesar combustibilului și construcțiilor®). Trecerea dela vegetația de stepa la cea a pădurilor, din zona de dealuri, se face prin așa numită antestepă. Aici este câmpul dc luptă între stepă și pădure, unde aceasta din ur- mă e pipernicită, însoțita de tufișuri și spini, iar stepa la rân- dul ei încă este amestecată cu numeroase specii, aparținând pădurii. Esențele pădurii aici sunt peste tot slab reprezen- tate, atât din pricina secetei, cât și prin faptul că regiunea este larg deschisă bătăii tuturor vânturilor. Vegetația caracteristică ce acopere câmpiile de sub munte e*te cea a pădurilor dc stejari, alcătuite din numeroase specii, apoi din alte esențe lemnoase tari ⁸). Acestea cu timpul s au •) Hedb K Magyarwaâg' erdMCfei. Budapcst, 1885, pg. 6-7. •I Prodon L, op, cit, pg. 5t. < •} Bedo 1., op. rit, pg, 10, ȘTEFAN MANCItJUH 122 coborît tot mai jos în lungul luncilor râurilor, alcătuind insule și culoare cu suprafețe întinse. Pădurile —de esență albă și mn ____ocupau odinioară în câmpiu lisei suprafețe mult mai întinse decât astăzi, cum o dovedesc studiile făcute asupra solului, apoi actele, diplomele, isvoarclc documentare medie- vale, alcătuite în legătură cu donațiile de moșii din acest ți- nut Ungurii la trecerea in stânga l isei au întabut supra- fețe întregi — astăzi cultivate numai cu cereale — acoperite de puduri, cari au fost dăruite de către diferiți regi arpadi- eni, mănăstirilor, abați dor, episcopatelor ori nobilimii, cu drept de proprietate. Pudurile la început erau folosite puțin de către noui stăpâni. Lemnul era întrebuințat ca material de ars și construcție. Mai târziu, prin înmulțirea populației, și prin faptul că Ungurii au fost un popor de păstori, pro- prietarii pudurilor din șes au căutat sii obțină cât mai în- tinse suprafețe pentru pășuuaț, în dauna pădurii, care a fost tăiată și nimicită *). Satele devenind — mai ales după uă vala Tătarilor dela 1241 — tot mai dese, eu populație din c<- în ce mai numeroasă, lemnul pudurilor de esență ture a fost întrebuințat în mare măsură la alcătuirea locuințelor, cari până în veacul XVIII erau ridicate în întregime din acest material. Creșterea și exportul animalelor, care forma ixmpația de căpetenie a locuitorilor din câmpia Tisei în tot evul me- diu până în veacul al XVIII, a fost cauza de căpetenie care a contribuit Iu dispoziția pădurii și la înlocuirea ei cu pășunea a), Agricultura Ia rândul c-L—chiar puțină câta se fă- cea atunci — încă a fost un dușman constant al pădurii, de- oarece pământul era cultivat cu cereale numai atât timp cât putea da maximul de producție. Solul odată epuizat de ma- teriile hrănitoare era lăsat in parăginire. iar omul trecea în altă parte, unde cauta pământuri prielnice plantelor însă- mânțate, și pe cari ie putea obținea cu ușurință, prin tăie- rea ori incendierea pădurilor⁴}, Efectele dezastruoase ale stârpirii pădurii de peste părți 0 Kaân K„ op. cit. pg, 14—21, 2 javSje. Budapest, 1900, ™r 28. ’ cⁱt PP Keân K„ op. cit pg. 2* 24-21 •ț Kaen K., op, cit pg. 23. H 123 CMtPIA Tisei din câmpia l isei, a avut urmări atât pentru climă cât și pentru regimul apelor ți am, precum Sa văzut în deosebi în veacul XIX, din care cauză s'a început re plantarea Iar peste ținuturi din e© în ce mai întinse, an de an, mul ales acolo unde culti- varea cerealelor se făcea pe o scară mai redusă, din pricina solului neprielnic. Dispariția pudurilor de odinioară și repartiția actuală in zona de șes a Tisei se datorește deci, în locul întâiei omu- lui 'b Județele dinspre periferia șesului au puduri mai bo- gate, pe când cele dinspre interior au suprafețe foarte reduse acoperite cu esențe lemnoase, cum rezultă din cifrele de mai jos : Omul, prin intervenția lui a contribuit nu numai la dis- pariția pădurii de peste mati întinderi din șes, ci și la modi- ficarea vegetației de stepă, de baltă și de lunci, îneât astăzi in zadar ar mai căuta cineva asociațiile de plante caracteris- iice acestor ținuturi, căci nu le va mai întâlni aproape uiciiiri sub forma dc în tinderi nesfârșite cum creți odinioară- Vegn- ta|ia caracteristică a dispărut prin murea operă de canalizare s râurilor, bălților și mlaștini lor, fiind astăzi redusă abia la câteva ochiuri, risipite iei colo peste regiunile cele mai joase ale șesului’). Stepa de asemeni a dispărut, șesul, afară de ținutul nisi- purilor sburătoare și câtorva regiuni joase cu solurile bogate tu argilă și săruri—este astăzi o mure de cereale, cultivate cât se poate de rațional, alături de care, nn de an tind să o- cupe tot mai mult loc, plantele industriale, textile, oleaginoa- se și legumele. V. Considerații economica. Partea de Apus a țării — ca aspect economic — poate fi împărțită în trei mari unități : a) Șesul care e o mare regiune agricolă, unde pe lângă cultivarea extensivă și intensivă a cerealelor și plantelor in- dustriale, omul se îndeletnicește și cu creșterea rațională u u- nimalelor, ținute în grajd peste tot anul. *> KaAn K., op. cit ’) Kaân E„ op. cit pr. 2P. ȘTEFAN MANCUn.F.A 124 TABLOUL § M Ț3 § $ S $ a 1 S ---■ îs 3 TOTAL tM □ 71.117 fi -Kj ‘jtuvs i ! 8 1 ! -pirs ■'IniifPd ‘ui«wj uj|n wi 11799 m 1 Ș 3 0 d V. N. Sti^gh^ ; Pjtdurilc TruidvanlcL Tr, Rqui, Cr. Mr, i^JH, tM. £ CÂMPIA TISEI 125 b) Zona de coline și terasele mărginașle ale câmpiei, este până azi o regiune agricolă — pastorală — viticolă. Mul- tiplele posibilități de îndeletnicire pe care le-a avut la înde- mână omul aici, au contribuit în locul întâi la îndesirea po- pulației, ca aproape nicăcri în altă parte a câmpiei. (Jud. Satu-Mare 69,6 loc. la km.², jud. Sălaj 66.0 loc. la km. s, jud. Bihor 68.2 loc. la km.*, jud. Arad 67.8 loc. la km.³ *); apoi înfățișarea geografică a colinelor și teraselor — cu regiune in- termediara între munte și câmpie — a determinat dezvolta- rea marilor centre urbane, industriale și comerciale dela A- pusul țării. Orașele, chiar și când sunt așezate ceva mai de- parte dc linia acestei zone, înspre interiorul câmpiei. își da- toresc desvoltarea și înflorirea economică în cea mai marc măsură, tot dealului și muntelui ; c) Zona muntelui care își păstrează până azi vechiul caracter de regiune pastorală cu puțină agricultură, alături de care s’au dezvoltat în veacul XIX, în câteva centre, explo- atările miniere. Agricultura ș'a făcut în zona dc șes din vremuri vechi, fiind determinată până în veacul XVIII, mai mult de nevoia de hrană a populației. Asociațiile dc câmpuri înalte, bogate in soluri cu humus, erau cele mai potrivite pentru cultivarea cerealelor, pe când luncile erau rezervate exclusiv păstori- tului, din pricina multelor revărsări dc ape, întâmplate an de an, cari țineau acoperite în permanentă mari întinderi de teren din stânga Tisei, împiedecând desvoltarea agriculturii pe o suprafață mai mare²). Veacurile XVIII XIX, au adus însemnate schimbări în ce privește ocupația omului, in această zona. Canalizarea cursului Tisei și a afluenților ei, apoi secarea regiunilor dc mlaștini, au promovat o agricultură cât mai intensă, ajutată între altele și de marile cereri de import, făcute dc către ță- rile din Apusul Europei. Acum fierul pinguini brăzdează ți- nuturi aproape virgine, cari ajutate de influența binefăcă- toare a climei, vor da naștere unora din cele mai bune și cău- tate grâne din centrul și Răsăritul continentului nostru. *1 WicafciTiti «UibSa . , . . *1 WcnscJ G„ Magyaroszâg mezdsăkânnk. tartcoelc. uudapest, 188?, PC. 25. ȘTEFAN MANCIULtA 126 Variația tipurilor de sol a determinai evoluția marilor regia ai agricole ale câmpiei. Peste tot aproape predomină cernoziomul ciocolot și degrada t alături de care figurează solurile brune roșcate. Regiunile mai joase smu alcătuite nu- mai din aluviunile recente ale lisei și afluenților săi» bogate ți ele in materii hrănitoare pentru plante. ^csul Banatului face parte din zona de stepa propriu zisă, iar restul câmpiei aparține antestepei. Clima, eu iernile de obicei blânde, cu topirea zăpezilor primăvara de timpuriu, precum și influența binefăcătoare a Mcditcranci în părțile Sudice și Sud-Vind ite ale șesului. ajută la insămânțarca plantelor, odată cu desghețuL lusământatui celor de primăvară începe pe la sfârșitul iui Martie și tine până in Aprilie, sunt insă și excepții, in iernile ușoare și cu putina zăpadă, când arăturile încep încă din Februarie. Grâ- ul de toamna — cultivat peste suprafețele cele luni întinse și secara ajung Ia înflorire în părțile centrale și Sud-Vestice ale câmpiei, în primele săptămâni din luna Mai. iar seceratul lor începe pe la mijlocul lui Iunie. Porumbul ajunge la coa- cere în a doua jumătate a Junei Septembrie. Distribuția ploilor — un factor de prim ordin în des- vollarea cerealelor și altor plante cultivate — se face în mo- dul următor ; Cantitatea precipitațiilor crește tot mai mult odată cu începutul primăverii, atingând maximul la începu- tul verii. De acum înainte scad brusc, așa ca vara — mai a- Ies sfârșitul ei — se caracterizează prin □ seceta pronunțată¹^ Solul și clima au desvoliat așa dar. marile unități agri- cole, cari au evoluat din ce in ce mai puternic, odată cu în- ceputul veacului XVIII, ca in cel următor să poată da maxi- mul de producție, ajutate de om prin opera de eu nuli zare și îndiguire a râurilor și prin secarea mlaștinilor. Mlaștina Ecsed-ulni din județul Satu-Mare până în a doua jumătate a veacului XIX, alcătuia o întindere de apă de zeci de km, acoperită aproape numai de plante de bal- tă, unde cerealele se cultivau puțin abia pe la margini- le ei, și numai in anii pronunțat seceioși, când râurile cari alimentau mlaștina nu erau supuse inundațiilor. Prin tăie- ') Koăn K„ op. cit. pg. t40. CAMPIA TISE] 127 refl marelui canal Cratma — ți a ailor câteva principale și secundare — apele au fost îndreptate în noui directii, iar țn nntul scos de sub stăpânirea lor a putut fi cultivat cu ce- reale. Balașurile tot mai numeroase și-au făcut aparijia și o- datâ cu ele o agricultură rațională și intensivă, ajutată de noile artere de comunicație, cori legau ținutul eu regiunile din jur Bă re ă u I și Crișurile formau în evul mediu» la apusul județului Bihor, alte dună regiuni de mlaștini, cari uu fost canalizate și secătuite in a doua jumătate n veacului XIX *>. Teritoriul județului Timiș și o mure pane din a Torontalului vecin, alcătuiau cel mai întins ținut de mlaștini din stânga lisei, rari abia in veacurile XVIII — XIX, au putut fi cana- lizate aproape cu toiul, iar apele care-l acopereau uu fost in- dreptate spre albia Tisei și Dunării. Pe timpul cât Banatul a stat sub stăpânirea Cosei de Habsburg, sub guvernarea ge- neralului Mercy, a fost canalizat râul Bgea, iar în vremea Măriei Therezia a devenit navigabil. Canalizarea mlaștinelor dela Ilancea și Alhunar, din sudul Banatului, ca și i ele cu- prinse între Tisa, Mureș și Aranca, a început intre anii 1762 — 69, opera desăvârșind u-se în secolul următor, când apoi au fost canalizate și râurile Timiș, Bârzavu și Caraș⁵). Desvoltarea mare a agriculturii, în toata zona de câm- pie, a mai fost ajutată și din partca coloniștilor aduși aici în veacul XVIII și XIX. Acestor minorități — puse până la 1914 direct sub ocrotirea statului unguresc — li sau dai cele mai mari favoruri și ajutoare, făcându-Ii-se toate înlesnirile po- sibile, ca să devină cât mai puternice și din punct de vedere economic, și astfel tot mai atașate ideii de stat unitar ma- ghiar. ca să poată duce lupta comună pentru desnafionali- zarea elementului românesc. Cererile de cereale făcute în veacul XIX toi mai insis- tent de către statele din apusul Europei, au îndreptat grija conducătorilor Ungariei, in deosebi înspre organizarea unei agriculturi cât mai raționate, extensive și intensive, care să poată da maximul de producție, ’) Bornvszky Szatmor vArmcgye. Budapc*t. pg- 3. ’j Bomvszky î, Bilmr vnnn*țțye- Budapest, pg. ") Bumvszky S., Tomulâl vămiegye. Budapest, V? 128 ȘTEFAN MANCiULE* Astăzi populat ia româneasca — și alături dc ca ele- mentele minoritare — lucrează fiecare palmă de pământ an de an, sistemul ogarului negru nu se cunoaște. Terenul ara- bil în județele : Sutu-Mai% Sălaj, Bihor și Arad, atinge până La 88%, iar în Timiț-Torontal și Severin agricultura ocupa 94^ din totalul suprafeței judejelorl ocul întâi intre plan- tele cultivate ii ocupa cerealele în deosebi spinoasele. Grâul de toamna ocupă cele mai întinse suprafețe cul- tivabile din județul TimișTuroniaL apoi din regiunile de șes ale județelor: Arad, Bihor. Satu-Mure (Tablou I). Banatul— gratie golului și factorilor climaterici, apoi selecționării se- mințelor — produce unele din cele mai bune calități de grâu din Europa- Marc parte din produejia dc grâu — pc lângă TABLOUL I •) Q JUDEȚUL B Terenuri Cereale Gri o de Grâu de Șecaril SecarA de t ■5 d arabile hectare toaiun £ [irinU vară de tfihiikl primlvarA 3 e--* hectare hectare hectare J treiere hectare ti % X 1 Satti-H»ni . . , 4,242 153,282 103,110 3'4075 5-213 8.747 216 2 Sfilaj .... 5.191 232J83S 151,768 57 303 3.66.J 14903 128 3 Bibtir ..... 7.4(H *76 805 222 486 97,535 1.216 1X932 T30 4 Amil , , , . 6.248 304.578 271.870 132.964 284 1.709 ® * 1 Gara; , , . , 4693 116 461 91.495 34064 s BO 17 6 Severi ti , • 6.-122 II7J88 09.307 42.062 76 1434 66 7 TînilȘ'TurintaL. 7.600 571.039 502.211 243.106 121 S.799 71 cel întrebuințai ca hrană populației care se alimentează aici numai cu pâine— e destinată consumului intern din alte regi- uni ale (urii ori exportului, fie sub formă brută, fie ca făină. . 2' Ciomae, Cultura pământ ului din Trast-in vnnia in ultimii zece btll Bucuroșii, 1929. ) Ministerul agriculturci și domeniilor. Siatiatiea nuri culă pe anul 1954. Hacurești. IMS. CÂMPIA T15EI 129 Grâul de primăvară este cultivat pₑ suprafețe mult nmi re- duse. producția lui este cea mai mare, in anii cu toamne foar- te ploioase ori pronunțai secetoase, sau după iernile lipsite de zăpada și bogate iu vânturi reci și ger. când grânele de toamnă au înghețat și pierit. Cultivarea lui se face totuși — an dc an — ceva mai întinsă peste zona de coline a județelor : Satu-Mare. Sălaj ți Caras, undo solul nu priește ața dc Inne celui ele toamna. Aici înlocuește in buna parte făina dc grâu și porumb, ser- vind de hrană populației. Fit, V,—1. Zon* eu »-grJeuttiîr* Mtennivi ți HiUijRivi, 2. Zaua ugricul4 pMtor*lfl. Planta care ocupa locul al doilea, după grâu, este po- rumbul (Tabloul II). Cultivarea lui se face în regiunile dc șes pentru îngrășatul animalelor de casă vite, porci, pă- sări — destinate consumului intern și exportului, iar în re- giunile dc deal și dc munte, unde grâul se seamănă peste su- prafețe reduse, el servește aproape ca singurul aliment zil- nic pentru populație. Orzul la șes se cultivă mai ales pe te- ritoriul județelor, unde se află fabrici dc bere, apoi in regiu- nile de dealuri și vechi terase, unde grâul nu prea reușește. Buhaiul ⁹ ȘTEFAN MAMCIULEA 130 tabloul n*) t Porumb Ort Ora de Secară Seceri de Ovăz c JUDEȚUL nectare .ie toamnă primăvarfi dc Loainod ptlmavarA hectare LÎ hectare hectare hectare hectare 1 Satu-Mare . . 40.236 1,242 1036 4747 216 15.994 2 SUaj - • 58.1197 2.363 2.884 14.903 128 11.772 3 LllJjnr W48 3.943 5.858 13.932 739 15.452 4 Arad . . LI 3.236 1813 5.946 1.709 89 13268 5 tira^ . , 51J613 952 65 550 17 4.181 Sevcria 46283 14Î2 240 1.484 66 î.e® 7 Tlmlț-Torontil . 198.831 18.39.3 5.167 5 799 71 30296 _ Creșterea raționala a animalelor, apoi lipsa pășunilor naturale întinse, a silit populația șesului, să le țină peste toi anul in grajd, așa că s'a văzut nevoită să procedeze la cul- tivarea fânețelnr artificiale, plantelor furajere și a ovăsulvi, în deosebi pe teritoriul județelor : Satu-Mare, Arad și Timiș* TorontaL Alături de cerealele și plantele de nutreț amintite, in câteva regiuni din câmpie se face <> întinsă cultivare a plan- telor leguminoase. valorificate în orașele dela apusul țării ori pe piețele centrelor urbane mai importnnie din Ardeal, pună la Brașov și Sinaia. Locul intui în cultivarea legumelor îl ocupă Banatul, datorită climatului blând deoparte, de alta parte hărniciei coloniștilor șvabi, pricepuți lucrători de pă- mânt. Cultivarea plantelor industriale peste suprafețe din ce in ce mai întinse, a luat o puternică desvoltare în a doua ju* mutate a veacului XIX, când s’au creiat în câmpie o scrie de 19Î-1 S* Statistica agricolă pe anul CAMP1A TISEI industrii mari. Cânepa în trebuia tatu în economia casnica mică și marc, ocupă locul întâi între textile, Plantele oleagi- noase mai mult cultivate sunt : floarea soarelui (jud. Sălaj, Satu-Marc și Bihor) cu semințele întrebuințate pentru pre- pararea uleiului, iar iul pin ele pentru îngrăditul livezilor și pentru încălzit, apoi rapița (jud- Timiș-Toruntal Satu-Mare, Bihor și Arad), destinată in mare parte exportului, Înființa- rea - după răsboi u—fabneei de zuliar dela Arad, a încurajat în mare măsură cultivarea sfeclei de zahăr pe teritoriul ju- dejului Arad, și in părțile învecinate ale Banatului. Tutunul ocupă un loc dc frunte între plantele industri- ale cultivate la șes (jud. Timiș-Toronial, Sălaj, Arad. Satn- Mare), (Tabloul III). TABLOU L III *) cultiva ti ți Plante Planta X-rnJ JUDEȚUL alte culturi a li mentare industriale T»Um nmut furajare hectare hectare hectare 1 ^tu-Mare . , 19719 7.901 8.060 126 2 SMaj ... 28.036 7.070 10 207 713 --- 3 Flilmr 32.432 9012 5013 43 4 And . 16 041 .416 4.443 365 5 Cnț . - ■ ♦ 11 035 2.507 756 --- 6 Șcvrrin . , 9.401 4 815 I 210 28 7 Timiș-Taro DU! 32KO 17.060 9.145 872 Fiind de-o calitate bună, cate cerut și căutat în toate părțile țării. Cultivarea lui se face în deosebi dc către popu- lația șvăbească a Bănuțului, sau de către coloniștii unguri *) Ministerul njț-ncuhurej ți domeniilor. Statistica upricolă pe anul IVM. București. 19», ȘTEFAN MAKCIUI.Ea 132 aduși Șl așezați, din partea statului maghiar în diferite centre din câmpie, în a doua jumătate a veacului XIX, anume pen- tru intensificarea producției dc tutun, pentru u cărui ren- jită nu primit calată eu colonizarea, cele mai bune pămân- turi agricole. Intre plantele alimentare, cultivate in Ba- nat, un Joc de frunte ocupă și orezul- împământenirea lui a început aici în veacul al XVIII sub domnia lui losif II. Te- renul cel mai prielnic unde se cultiva astazi pe o suprafață dc 150 jug. cât (89—5 ba), este în hotarul comunelor î Gătaja și ferma Topolia, dând o producție anuală de 5500 kgr. Ia hectar. Regiunea de coline, ca și □ bună parte din pantele văii lor ce pătrund in câmpie, sunt deosebit de prielnice cultivă- rii fructelor. Până azi îni rebuin(arca și valorificarea lor nu se face in mod rațional, spre paguba și nefericirea noastră, populufia româneasca I? folosește mai mult pentru extrage* rea alcoolului consumat aproape tot in regiunile dc produc- ție. Alături de livezi de pruni — rare ocupa suprafețele cele mai întinse — mai sunt cultivați : merii cu produse de caii- B3 1ISTI late Auperiuară, «poi perii și nucii, iar în regiunile podgorii- lor cireșii■ vișinii Și piersicii. Câmpia propriu zisă, cu verile prea calde și lipsite de umezeală este mai puțin prielnică cub tipării pomilor roditori, aci îi găsim în număr mic, ici colo tâlc unui în vreo grădiniță —mai ales dudul -sau in preaj- ma Plușurilor risipite peste hotarul comunelor (Tabloul IV). TABLOUL IV •) ■ N-ral Uwn A Iți }Mimi Totalul PRxluri ! J UDEȚUL de giriiuE roditor viilor (w furi hectare liectatr ti «clare hectare 1 Sa tu-Mire 4.736 3.672 2183 103.663 3 SMuj . . , 3698 2.856 4049 71.117 3 llilinr , . . 2313 1.603 4839 221.333 4 AMd . . 2,975 1.497 6.27.1 141.402 5 Cirsț , , &191 1.098 1.735 191081 6 Severi u S4W 3.166 <185 261278 1 ’ Timtș-Torurihl 2.209 1201 9349 52-8® li ița dc vie se cultivă în zona de dealuri dela Apusul țării puste mari întinderi, alijăiuitid unu din principalele îndelet- niciri ale locuitorilor. Cultivarea ei este foarte veche. Șira mo- șii Daci o aveau plantată peste însemnele suprafețe, iar consu- mul vinului. în cantități mari a îndemnat pe marele preot Dr- ccneus—în timpul domniei lui Boerebista—sa procedeze la dis- trugerea unor regiuni de podgorii, silind astfel pe Dată s« trăiască fără de vin¹). Cultivarea vi (ei de vie in Dacia și Pa- nonja — probabil peste suprafețe mult mai reduse — n con- tinuat și pe timpul năvălirilor barbare₅ fiindcă Ungurii atunci *1 Ministerul ațricullurei ți donieniitor. Statistica ,ijjrteol4 pe unul 1©4, București, 1955. 4 V. Pumni: Getica. București 19B?, pf. 134. ȘTEFAN MANClUtEA 134 când cuceresc aceste regiuni, au găsit-o în in uite localități. Ște- fan cel Sfânt a încurajat plantarea ci peste suprafețe cât mai întinse, și tot ața nu procedat și urmașii lui până pe timpul năvălirii Tătarilor, cari nu distrus și aceste plantații, Bria IV a refăcut podgoriile de peste toată regiunea de dealuri dela periferia câmpiei, vinurile dc aici ajungând la un mare re- nume *). Documentele cele mai vechi referitoare la cultivarea ei pe teritoriul județului Arad, sunt din veacul XIII, când un act dela 122+ face mențiune despre viile din Galșa și Agriși Sub domnia Angevinilor, cultivarea viței de vie pătrunde, din acest județ, în cel învecinat al Bihorului, producând unele din cele mai renumite vinuri ³). Podgoriile dela Orndca-Mare. s'au legat în veacul XVIII cu cele dela Arad, de tinde au trecui in stânga Mureșului, în- tinzându-se până Ia Vârșeț și Biserica-Albă, iar la Nord de Oradea, pe valea Bărcăulut, Ierului și o zonă dc dealuri ale județului Sulaj și Satu-Mare*)- Astăzi regiunea de podgorii dela Apusul țării începe dela Seini—pătrunderea Someșului în câmpie — și se continuă peste județele Sălaj (podgoriile Ierului și Bărcăului), Bihor (podgoriile drla Diosag-Salard — Oradea — Ținea, apoi cele din ținutul de dune dela Carcii- Marî și Valea lui Mihai), Arad (Cermei—Beliu—Fneu—Șicula — Pâncota — Șiria—Rad na}, Banat (Lipova — Lugoj—Var- — Biserica-Albă). Produsele podgoriilor — datorită așe- zării și cailor de comunicație dese și rapide — au putut fi valorificate până Ia 191R, departe spre Austria, Germania și alte piețe din Apusul Europei, Azi din pricina crizei econo- mice puternice ți dc lungă durată, produsele podgoriilor au puțină căutare, desfacerea lor fiind foarte redusă, aproape numai pentru consumul intern. 1 ădurile ocupă suprafețe întinse în regiunile de dea- luri și văile apelor, restul câmpiei este aproape cu totul lip- sit de esențe lemnoase (Tabloul IV). Aici pudurile apar sub « ma^ynr nuuînrchia... vot I. rut 450. p* I Wcorei G., #n, cat pff. 398 - „ i d/ i^pessăge a Pragmatico Sanctio k-+4 -I Aj OAztrăk MMgyar rnotnirchia,,, v&L 1, ng, tH *<®«i G_ op. riₖ ₚK, ₁₉₇ ¹ J Knan k, op, cit pg 46-4Z. ) Kaan K., op. cit pg. 4*j. 137 CÂMPIA Tisei pil artificial, și dc unde până acum animalele cran ținute in liber aproape de toi anul vor fi crescute de aci înainte nu- mai in grajd. In locui vechilor soiuri și rase, au începui a-și face a- pariția altele mai nobile, aduse din țările din Apusul Europei, parte pentru îmbunătățirea raselor autohtone, parte pentru a obține un preț mui bun la export, ori o cantitate mai mare de lapte (Tablou V) Opera dc selecționare a diferitelor so- TABLOUL V V-rjl JUDEȚC l„ G A 1 H o i 0 i Capre P o r t i *nreiit 1 Salu-Muro 18.642 42.597 70.143 &2B0 37.S01 2 Silnj . 20.353 350Î5 108.214 7.762 01.247 3 Bihor. , 41.657 49,280 77.240 26896 e&9S5 4 And . . . 02^27 39.465 Î&556 13.187 101,709 Taraș. ♦ , 20.230 16 BSD 1^527 12.332 30.941 0 SewrtB . 28.165 30,166 210.326 15.425 41.644 7 Ttiuiș-I ar»i»taJ. 104.124 50.647 211.032 2209 214.257 •uri și ruse dc animale au început-o clementele germane și ungurești, ajutate din partea statului, pilda lor urmând-o și populația româneasca. Numărul animalelor cn tuatu dispa- riția pășunilor naturale, în n dciuu jumătate a veacului XIX erecte simțitor, deoarece erau îngrășate și exportate, iar de altă parte, populația avea nevoie jientru agricultura ra- țională de cât moi multe îngrășăminte. In județele dela Nord șt în o parte din mijlocul câmpiei, predomina vitele cornute întrebuințate la lucrarea pământului, pe când în *) Dr. Gwil-ely N, L, Az 01(618- Kecskcmct, 1927, Pf- 28-29. 1 ȘTEFAN MANCrULB* 138 Sud-Vestul și Sudul șesului, caii sunt crescuți in număr mai mare, Cultivarea calului în aceste părți este legată de viata și felul de tmiu al numeroșilor coloniști străini (Germani. Unguri, Slovaci. Bulgari) așezati aici în veacurile XVIII XIX. pe când județele, cu un procent mai mare de element românesc, vădesc o mai mare preferință pentru creșterea vi- lelor cornute. Numărul mai însemnat de oi. îl înregistrează județele din Sud-Vestul ți Sudul șesului (Timiș-Torontal. Ca- raț și Severin), alături de cari tot aici — se cultivă și ca- prele, însă nu la câmpie ci în regiunile deluroase și muntoa- se, Județele: Arad și Timiș-Torontal — in comparație cu ce- lelalte ale șesului — an de an cresc cel mai mare număr de porci. Animalul acesta e cultivat dc preferința din partea elementelor minoritare — obiceiul l-au luni apoi și Românii — fie pentru hrana zilnică a familiei și lucrătorilor, fie pen- tru a fi destinai exportului. Intre animalele din câmpie — astăzi — locul întâi îl o- cupă calul. Creșterea și cultivarea lui în număr așa de marc se datoreșie— cum am amintit — în Luna parte marilor cu- rente de populație colonizată aici și alcătuită din demente ger- mane și ungurești, cari lucrează pământul aproape numai eu ajutorul acestui animal. Suprafața hotarului comunelor fi- ind foarte întinsa, proprietarul era nevoit zilnic, mai ales va- ra în toiul muncilor agricole, să facă drum lung din comună până la câmp — în unele cazuri zeci de hm. — pierzând multă vreme prin mijlocul de tracțiune al bovinelor. Azi Ro- mânii bănățeni, precum și cei din șesul Aradului, Bihorului, Sătm arul ui, lucrează pământul, ca și conaționalii lor, aproape mimai cu cai. crescând exemplare de rasă, vestite în toată [ara și chiar peste hotare, ț Tabloul VI). Oupu cal. Incul al doilea îl ocupa vitele cornute de soiu unguresc. Sunt animale mari de culoare alba, bune pentru lucrarea pământului și transportul poverilor, mai nepotrivite însă pentru îngrășat ți export, apoi dau o producție mai mică de lapte decât ce- lelalte soiuri importate din alte regiuni. Cauzele acestea au îndemnat pe conducătorii statului unguresc — până In 1918 — sa caute înlocuirea lor în marc parte cu alte soiuri, cari sau adaptat cu timpul condițiilor de climă și traiu din câm- pie. CAMPtA TISEI 13& Soiul de vite Rern a fost importat din Elveția. El a a a- mestecat aici cu alte rase alcătuind azi varietatea vitelor cu- noscute în județele Caniș și Severul sub numirea aceasta, sau „de Lugoj". Sunt bune pentru tracțiune, insă dau lapte mai puțin ți se îngrașe mai anevoie decât rasa Simen tal ¹). Rasa Si- meniul ocupă locul al doilea între bovinele cultivate peste toată zona de șes și dealuri dela apusul țării. Oile în câm- pia Tisei — în comparație cu vitele cornute și caii — au fost cultivate in număr mult mni mic până după 1526, când Un- garia ajunge sub stăpânirea turcească²). Turcii, consumând mai ales carnea de oaie, ati favorizat foarte mult creșterea acestui animal în tot teritoriul subjugat dc ei. Păstorii români și sârbi aveau aici în veacurile XVI — XVII însemnate turme de oi, pe earc le țineau peste tot anul in liber. Numărul mure al oilor creștea uti de an, cum rezultă din rapoartele și scrisorile funcționarilor turci din ținuturile cucerite. Oile erau, parte consumate de armatele turcești sau trimese la Consionfinopol. ori erau vândute pe piețele mari- lor orașe? din țările dela Apusul Ungariei. La târgul din Viena dela 1594 au fost trimise dîn Ungaria un număr de 10.411 oi, la cel uoi anul următor 15.019 oi, iar la cel din 1551 un nu- măr de 17.755 oi³). Proprietarii turmelor de oi, ajunși oameni cu stare, se așezau — unii din ei — în târgurile și orașele câmpiei, cum rezultă din conscrierile .și procesele verbale ale acestor cen- tre urbane din veacurile XVI — XVII*). Alături dc păstorii statorniciți aici mai veneau și alții, fie la vărat, fie Ia iernat eu turmele lor, dinspre Polonia. Moldova și Țara Românească. Păstorii români au împrumu- tat Ungurilor din câmpie noțiuni, cuvinte și obiceiuri strâns legate de viața pastorală și creșterea odor*). fu Ungaria veacurilor XVI — XVII după oile numite de soiu „unguresc’⁴ {magyar parasztjuh), locul al doilea îl *} Cristeii T„ Creșterea animalelor >n Transilvania. Tr. Ban. Cr. Mm, 1918—1928, voi. I, ng. 415, 5 TakAcs S„ ap. cu. pg 354. 5 Tnkâcs Si. op. cit. pg. 259. 518. 5 Tnkics S„ op. cit p#. 318, * 1 Takacs 9., op, dt. pff- 332. ȘTEFAN MANCIUUH 14li ocupav cele de soiu „românesc** (olâh vagy vlachjuhuk) des- pre care unde știri contimporane spun ar fi tunse de douu ori pe an Oile sunt cultivate — ceva mai puțin numeroase — și în veacul XVIII* mai ales in părțile Nord-Vestice, Sudice și Sud-Vestice ale câmpiei, pâstrându-se și acum formele mai vechi ale pustoritului statornic ori prin trnnshiimnnțn, Mr- ria Terezia ți în deosebi losif H, dau o marc atenție cultivării oilor. Sub domnia acestuia lu 1784 - pentru a se încuraja și desvulta industria postavurilor în țările sale — s’a oprit im- portul acestor țesături în Ungaria s). Ca să poată obține o lâna cât mai bună a adus în câmpie soiuri de oi streine, din cari cel care s'a împământenit mai mult aici, a fost merinos. Oile—in câmpia propriu zisă—se cultiva mai puține ți aparțin soiului merinos (jud. Timiș-TorontaL Arad, Bihor, Sălaj, Satu-Mare). Centrele- mai importante unde se crește aceasta rasă sunt: Ferma Ghildei (Timiș-Torontal), Domeniul rIumajdu (Bihor), I. Stibcnberg, Secuicni (Bihor), 1. Kâroly, Careii- Mari (Sălaj), 1. Borany, MedieșuI-Aurii (Satu-Mare) *), Populația câmpiei — in deosebi Banatul — prezintă o pronunțata bunăstare economică* datorită agriculturii sisie- maticc și creșterii raționale h animalelor. Cei dintâi cari acti- vează intens în această direcție sunt Germanii. Statisticele arată că o gospodărie șvăbească cu proprietate de 5—6 hec- tare întrebuințează 20—25% pentru cultivarea plantelor fu- ragerc și leguminoase, pe când în satele locuite numai dc Români, procentul lor este mult mai scăzut, ajungând uneori rhiar l« jumătate⁴). Șvabii și-nu dat seama mai degrabă decât Românii de marea importanță pe care o prezintă cultivarea plantelor fu- ragere, atât pentru hrana și îngrășatul animalelor, cât ți pentru gunoi rea solurilor sărăcite prin agricultura extensivă și intensiva, Dc alta parte aunliacrvat că este mult mai ren- ") TokfiM^S,, op, cit pg. 341. ¹ Knân K„ op. cit, pg. 64^15, Ă’, «zt^k-maoar monărchin... voi, I, pg. 415-416 > Crfstca T.. ort cit pg, ■ } Birtolon AM Zootehniziirta BgricultureL Arad, 1934, pg. 9-10. {AMPLA TISEI HI «abilii ocupația eu creșterea, îngrășarea și vinderea animale- Ițtr dc soi, cari pot fi schimbate—daca sunt mari și bine îngri- jite—de cute două trei ori pe au, proprietarul realizând fru- moase câștiguri bănești. Exemplul lor l-au urmat și Românii în foarte multe sate, îndeletnicindu-.se pe lungă agricultură cu în- grășatul șt exportul animalelor. Criza economică de lungă du- rată u împiedecat in anii diti urmă, considerabil exportul nos- tru de animale pe piețele din apusul Europei. Austria și Ita- lia imjmrtă din ce în. ce mai ptiține, deocamdată ne-an râ- ma? pentru valorificarea animalelor numai piețele orientului, însă și aici exportul se face eu multe greutăți, încât nuil|i dintre producătorii și exportatorii de vite din zona dc șes dela Apusul (urii, s’au văzui împiedecați daca nu chiar rui- nați in întreprinderile lor comerciale. Pr lângă vitele cornute ul doilea animal destinat expor- tului este porcuL Vechile rase caracteristice câmpiei tiu dis- părut, vestitul porc de Salonta s’a amestecat și el eu alte so- iuri, încât astăzi sunt cultivate rase nobile, crescute cât mai rațional (Jork, Mangal iță. Razna, etc.). Porcii crescuți în ținuturile de dealuri bogate în păduri en jir și ghindă,sunt ținuți in liber de primăvară pânatuam- ua, și numai atunci îngrușați sistematic cu porumb. Intre animalele de casă un loc important îl ocupa pă- sările ; găini, gâște și rațe. Creșterea lor se face atât pentru consumul intern cât și pentru export, fie vii, fie tăiate. Ouăle ileasemeuea ulcătuesc un important articol des- tinat valorificării în alte părți. Pe teritoriul câtorva comune din Județul Bihor (Ccffa, Ateaș, Martihnra) avem vestite pescării, unde se crește cra- pul în iazuri artificiale in număr mare, vândut pe piețele o- rașeior din câmpie sau în Ardeal, Zona de coline și dealuri, ca ți poalele munților dispune de însemnate bogății mine- rale cari deși un aparțin direct câmpiei, totuși mi contribuit în o mare măsură la dezvoltarea ei economică- Grație acestor bogății, populația zonelor miniere b a îndesit tot mai mult, alături de elementul românesc, așezându-se atâtea altele streine. Pentru exploatarea Iwgățiilor și pentru valorificarea lor, s'au deschis căi ferate și șosele cari an legat, ca m o pu- ternică pânză de păianjen- dealul și muntele eu câmpia. Ne- STEPA* MAMCIULtĂ 142 voia dc schimb dintre țes ți munte, a dat naștere ladesvoltu- reu marilor centre comerciale dela periferia câmpiei (Satu- Mnrc, Careii-Mari, Oradea*Marc, Arad, Timișoara ți Lugoj), cari începând cu a doua jumătate a veacurilor XIX — toc- mai datorită mineralelor din zona de dealuri ți. munte iove- ciuntă — nu luai o puternică dezvoltare industrială. |imitul dintre Mure? și Crițid Negru, urc zăcăminte de pirită (Sa- vârțin. Roșia) culcopirită și hematită (Zam, Căzănești, Vata de sus, CiungnnL Prislop, Prjhodeșii), zăcăminte de fier ți mangun (Moneasa), calcop irită (Aranja#, DruuO, linHinite t'iș it. (Tanti, Briheni. Călugăr, Criștior) ți zăcăminte de bauxită (Munții Bihorului, \ alea Galbena, Valea-Iaduiui șj Valea Mie- ■ei) ). Bogățiile minerale ale Banatului sunt in deosebi fie- rul și cărbunele *). Cărbunele se exploatează dela Ehiman, Secul și Cup- u,„ ? stjⁿc,u X;. minerale «le Dadti Superioarr. Triul. ban Cr Mar, 1918—192R,.. vel. I, ₚₛ. 3®, IQCQ Iwb CT™ « “ⁱhcra,t dⁱⁿ Tr*"ilvHma Banat. în anii ivu—IV*. Iran. Bnn. Cr. Mar. 1918—1928, voL I, *60—461. O Mm TIJEI 143 torc (jud. Caraș), în apropierea cărora funcționează fabrica dc cox dela Anina. Alte centre însemnate pentru exploatarea cărbunelui moi suni ; Lupac (jud. Caraș), Rusca Montană, jud. Severul), Cozla (jud. Severin). Fierul se exploatează de pe teritoriul localîtu|ilor: Ocna de fier ți Dognaceen, cari alcătu- ise centrele cele mai bogate in minereu ale societății Rețină Bogă(iiIc vegetale, animale ți minerale au contribuit în vea- cul XIX, la desvoliurcEk marilor centre industriale așezate la apusul țării. Industria metalurgica ocupă locul intaiu în Ba- nat, reprezenta eu prin societatea Reșița. Societatea u luat fi- ința la 1718 cu sediul la Bocșa, având un furnal înalt gj n turnătorie. La 1750 instalația a fost mutată 1q Reșița. Ina ta- lul iile societății au fost refăcute ți modernizate după 1848, iar la 1910 uu fost din unu mărite ți provuzute cu cele mai moderne mașini¹). Reșița, cu domeniile ei ocupa astăzi o su- prafață de 140.000 ha., dispunând de următoarele mine și instulapi ; Uzinele metalurgice Reșița, Uzinele dela Anina, Fabrica de unelte agricole din Bocșa, Uzinele dela Nădrag. Minele dela Moravița, Minele de cărbuni dela Anunina, Se- cul, Roman*). Afară de instalațiile metalurgice ale Rcșiței, se mai află în Banal următoarele : Instalațiile de ciocane ddu fi usca. Uzinele dela Ferdinand, pe Valea Bis trei și Uzinele dela Topleț pe Valea Cernei. Aradul are uzinele: Astru, fa- brica de vagoane și butoaie dc tablă, Timișoara : fabrica de lanțuri de țesături și împletituri de sârmă : fabrica de ru- louri, fabrica dc articole dc fier și metale, fabrica de balanțe, iabrira de mașini și aparate termo-E'lcctrice. Satu-Mare; fa- brica de vagoane Unio*). Alte ramuri ale industriei mari,—afară de cea metalur- gică din centrele amintite — mai întâlnim in orașele dela apusul țării, următoarele : morile sistematice, cari s an pu- tut înființa aici grație producției mari de grâu și po- sibilităților de valorificare, fie sub forma consumului intern, fie sub cea a exportului, apoi ușurinței transportului infăp- 9 Tun cu î„ art. cit pg. 4Ș0 , ... „ ᵤ iPup«cu C„ Evoluția industriei din Ardeal după Lnire. Ir. Han. r. 192», vot I, pg. 502. , . ,T *) Burilcanu Industria mrEaEurgicâ h Banntumi ?> a irrnsilva niri, Bnl. Soc. Rck Geografie un. 1920. pg, 28-29. *) I’ifpesru C-, uri. dt pg, 502—50*. ȘTUFAM .MANCIULEA 144 tuit pe căile dc npă și uscat. Mai însemnate sunt următoa- rele : Muura-Mare, timișoara, macină zilnic 32 vagoane grâu, Moara Bega, Timișoara, 12 vagoane. Moara Hunyadi, Ora- dea, b vagoane, Moara Paununia, Jimbolia, 10 vagoane, Mea ra Reitter I. Lovrin 10 vagoane. Moara artificială Lugoj 5 vagoane la zi¹), Pe lângă acestea întâlnim altele cu o capacitate mai redusă de măcinat, aproape in fiecare localitate, deservind interesele populației din centrul respectiv, industria berii se află la Arad și timișoara, oca a băuturilor spirtoase la Arad și cea u pastelor făinoase la Timișoara²). Industria textilă e reprezentată prin marile fabrici din Timișoara, Lugoj și Arad, iar cea a împletiturilor din cânepa prin fabricile din Timișoara, Arad și Berveni (ju, Sutu-Mare). Centre cu diferite ramuri de industrie mare suni apoi următoarele : Timișoara și Periam, fabrică de pălării. Lu- goj, fabrică de mătase. Timișoara, fabrică de chibrituri, Re- șița și Valea-Miniștdui, industria distilării lemnului. Timi- șoara, Arad, industria culorilor, Oradea-Mare, industria să- punului și lumânărilor, Arad, fabrica de ceramică, Jimbolia, Lugoj. Curpiniș, fabrici de cărămizi, figlâ, etc. Pe lângă produsele industriei mari, un loe însemnat îl petipă cele ale industriei mici risipita prin toate centrele mai populate hIc câmpiei și dealurilor, — creind — alături de cea marc — o seric de întreprinderi industriale și comerciale, la Apusul fării, (Tabloul VI). Bogățiile multiple ale acestei regiuni, ca și posibilitățile de îndeletnicire pe cari le-a avut omul la îndemână, au con- tribuit in o largă măsură la creșterea numărului locuitorilor, alcătuind pentru țara noastră un (imit cu destul de mare de- sime de populație, în comparație cu alte părți, cum rezultă din datele alăturate. (Tabloul VII). Produsele variate ale muncii omului din această regim, ne sunt valorificate, fie în (ară, fie că sunt exportate spre Apusul Europei, (Ungaria, Austria, Germania, Cehoslovacia. Italia, Elvefia) ori spre fările orientului. Valorificarea lor în ') Pope-Mit C„ ari. cit, pp. 512—515 1 Popescu C., ari. cit, pg. 514 CAMP1A TISEI 145 TABLOUL VI *) £ Numărul £ U5CAL1TATKA îatrepriiidțrihr observări E cnmereinlit șl indii- ’Z rtriale In 1930 J U D. 8 A T U-J i a a e 1 S*lnl........ 2 lini meu. . . • . . 3 Satu-ltarc. ..... J U î>. SAL A j * W* » Ta^uad , . . . . 227 Val. a lut Mlbal . . 244 Careh’Mlrj . . 723 IOD. B I II 0 R 7 Marghita . , , . , . 348 8 Iliwg ....... 150 9 Sâcueni. . 163 10 Oradea-Marti .... 2735 11 Salonli-Mnre .... 243 IUI). ARAD 12 ArnduL-Nou. ... 198 13 Qulanbtu;. . . . . • 156 14 Icm ... ... IOT 15 Nfirllan ...... 238 ie Pecica ....... 153 17 Horinc ...... tea 1W Sărit-Ana ..... 158 1 io Huleai , , . . . 1H6 21 Păaaiul-Koo .... 196 22 Șina........ 144 2 Arad......» - 1800 J U D. CAR A Ș 23 | Rețl|* ....... 422 J U D, S E V K R 1 N 24 I UgxiJ ....... | 927 JUD. TIJIlș-TOfWJNTAL 25 Builaț ....... HI 26 Fratclia ..... 139 27 Giorocula . . . 132 23 Cjerorn....... 119 a» WtIL . - 220 •j indioilurnl siatisiic al rrcrufinuiâniultii r/iciaL Btirurtțli, 1W2 * a 1 ⁰ BvJc4Sa«L d< I ȘTEFAN MANCIULEA 146 TABLOUL VI. *) Nr. curent S'urnit ui 1 ©CALITATEA Intruprinderltor OBSERVĂRI «om rrialc și Indu- strial* la RGU JUD. TIMIȘ-TOR, kNTAL 30 GKtaia «... 105 31 QomlnHcl^Mrrr 116 32 Jnubotia 257 33 L^nnuheirti * 105 34 Ulled...... 144 35 PutțSruj 105 3b Lorrin ... * - . 157 37 IVrism. . - . . 237 38 Variat 120 39 Recas . . 145 •j Indicatorul statistic ui «censii cântului oficial, București, 1932. tabloul VII •) Suprafața Totalul N-rut J tJ D R Ț U L județului la populației Locuituri curent ia 1930 la 1030 pe km1. km*. 1 Maramureș , . , . .1381 162168 46.0 2 Satu-Marț , , . . , , , 4.242 295.131 69.6 3 SMaj...... 5.161 342.672 66.0 4 Bihor . . , , . . 7.467 509.130 56,2 5 Arail , . , , . , 6.24« 423^24 6741 6 Gamif , 4.®3 200.380 416 7 Sevarln ... 0422 240.715 37-5 8 Tintfț-Tfjrtmtal 7,600 500.416 65.6 I Indicatorul statistic ui recensământului oficial, București, 1932. CAMPiA TtSEI 147 condiții cât mui avantajoase se poate face eu ajutorul întin- sei rețele de cui de comunicație, atât de apa, cât și de uscat. Căile ferate au ajutat la ridicarea marilor centre urbane, a- poi lu valorificarea produselor dealului și muntelui, precum și lu dezvoltarea importantelor ramuri de industrie mare. Până la război, bogățiile zonei tic șes dela Apusul țarii, erau expediate în o mare măsura pe canalul Bega, orașul Timișoara servind ea port eu acces la Dunăre și Mare, Azi această cale e total neutilizată, Timișoara și Banatul și-au îndreptai va- lorificarea produselor înspre Orșova-Dunăre — Marea Nea- gra, sau spre Ungaria și Jugoslavia. prin caile ferate, Desvol- tarca întregei rețele de căi ferate dela Apusul țării -- până la 1918 —■ era făcutii pentru a deservi capitala Ungariei, Bu- dapesta. Siatul românesc este astăzi preocupat dc realizarea cât mai multor legături intre rețeaua de aici, cele din Ardeal, Oltcniu și Muntenia, legându-se astfel provinciile tot mai pu- ternic cu capitula București. Lipsa legăturilor de cale ferată intre câmpie și zona dealuri și munți, este puternic sim- țită în deosebi, de Crișana și Maramureș. Orașele dela A- pusul țării, grație așezării, factorilor geografici și economiei, au putut lua o dezvoltare tot mai mare în ultimele decenii, Timișoara a fost ajutată dc materiile prime, nșa de variate ule hinterlandului ei. apoi de așezarea lângă canalul Begu, prin care era legată cu Dunărea și Marea. Aradul deancmeni are o bună situație geografică, așezat in valea largă a Mure- șului, care a contribuit la alcătuirea unei mari artere de comu- nicație și schimb de produse. între câmpie și Ardeal,Oradea- Mare arc acecaș situație privilegiată, prin valea Crișului Repedea se leagă cu Transilvania, iar prin rețeaua căilor fr rate drla apusul ei, cu Aradul. Satu-Mare. Timișoara, Unga- ria și Cehoslovacia, O situație mai puțin favorabilă au centrele: Cardi- Mari și Satu-Mare, cart fiind lipsite de o întinsă rețea de căi ferate, care să le poată pune în legătură strânsă cu restul ță- rii ori cu statele vecine, au fost împiedecate iu o mare mu- suru, iu dezvoltarea lor economică. Centrele urbane dela Apu- sul țării. — sub raportul naționalităților — prezintă până azi un caracter pronunțat strein, datorită mijloacelor întrebuin- țate de statul maghiar, pentru a le transforma în tot atâtea ȘTEFAN MANCiULliA 148 fortărețe ale șovinismului. Elemeatul românesc sub forma de meseriași, industriași, negustori, funcționari, etc„ abia după rusboiu a început a-și cuceri un loc mai marc, cu multa greutate însă, deoarece capitalul, băncile și marile întreprin- deri se afla până azi, rut numai în mâna minorităților. Câmpia Tisei alcătucște — in complexul ei — deci, o marc regiune economică. Solul și climatul apoi formele de te- ren mai ridicat oii mai coborîte, au determinat dezvoltarea agriculturii peste suprafețe mai întinse sau mai reduse, pe lângă care omul a continuat străvechea ocupație a pastoritu- lui. Zona de coline și terase delu Răsăritul câmpiei, mai puțin prielnice agriculturii, nu ajutat — pe lângă cultivarea cerea- lelor — la creșterea animalelor ținute peste varii in liber, a- poi coastele dc dealuri cu solul și plantele lor. au dat nașteri' câtorva mari regiuni viticole, renumite incu din evul mediu- Zona dealurilor — cel puțin în unele regiuni — dispunând de însemnate bogății minerale a creiat imțjortentc centre in- dustriale, unele — curii sunt cele din Banat — ocupând lo- cul print-ipal intre marile ramuri ale industriei din țară- Bogățiile vegetale, animale și minerale la rândul lor, din m- voia dc exploatare și valorificare nu creiat însemnate centre comerciale, precum și o rețea întinsă de căi de comunicație, cari tind să lege câmpia propriu zisă cu zona dealurilor și cu muntele învecinat. Complexul acesta atât de variat ul factorilor economici, a avut un rnl principal în așezarea populației, ocupației și în- dosirea ei. precum și nsupra infiltrării atâtor minorități etni- ce, peste toată zona de câmpie și coline dela Apusul țării. RfiSUMt La plainc de La Tii«a eonstitur ime imite mnrphologiiiua naiuwllc, bținiec toni autour par des eontircs plus elrvies: par des restes dr l'asi- cieune Chaine G^tiquc, cu pârtie eftondrA; ei reduite â des horstes et p6ueplain«ș; țmuite, pur Ic plăteau de In Transylvanie par Ies Mont» Apu- seni, Ițs C’nrpaics ei le Balkatu Ia Deprcssion Paaonique, dont hi plainc dc Ia Hssa n rn est qu’uiic pârtie, est appnruc au Mincțne, prace ă raf- fais-cjiiciil det mns^if nmntuițruțyx qui oocnpait son emplacemenL la „Tissia . Cetie asre d alfaiascincnt a dlc occupfc par Ies mers tertiaircl; ccllcs-cî y ont d^posS. depins le Sarmatten jusqiTNii Levantin. ime imrres- *mmi importante des «iMbiai, qui nnl col mate piesquc entirremrnt la dt- pressiou. L'fpaiBseur eu aHeint. dans la region centrale, de mai imuni LĂMPI A TISEI iiarfuis^cment, prin de 2000 in. Cet HMnissemeni produci * ele pupn- pqr de puissuntes empdojis infcaniqncs, surtout d^vrlopp^es dnns Ic N ei IE de la r^tui, A la suite du retrăit den uninc du Inc punnonlqiie par 1'uctneUe Tallte du I Junii Le. n^uliunt da scctionnenient dr In tbainc carpatiqna nux Purlts-de-fcr, I'univre d’iiccumulntion dans In drprewiua 4 £f6 conținuse par Ies agent» dc la dyiurmiqur externe, atniosphdre, riviere- ct venin. U*» riviertui y orii crabii dc vastas cOnes dr d^jt-ctum et de» tcrașsr-s el. d mure port, par rappiofimdișscBient et l'riargisscitient des vall^s ani devdnpirf Ies grăit dr» rfgions irit* duble*, Lcs mirlaccs corn prișes cnirr ces vallres, constituent anjnirrd’hui Ies assorin tioits dc huutcs phincs de rxdtc n-gipn Les vmts ont contribui' eun-nussi-ri dana una large nwsure — â la nivellatioq de In surface de lu plnine, par ies de pAts dc loew uncii inuiâs, par IViublisscnunt de dune» ct le transport dr snhlc trenul». La plnîuc situau ă ganehr de Iu Tissa cpii noua intrrcsse plus nar- (iciili?Tement prut fin subdivufe cu regiuns tuiturelics. ii savnir: II las weiatiem des hautr» plaines mrrcspomlnnt aux formution diltuviale*. ct II) rassoriation des rrgions basne» £tablÎM aur dc» formatiun» ulluvialc» dțjMa&a p-ar Ies mx cnuirantcs actucdlc». Vawoaatltui des hautes plalne» pcut circ i sendant Cautamne Icur d^bit est richc. mmv il »c Tcdnit de biinucuup IVtc ct rhiver, du foit de la ifuaniite bien moina importante des proa- pitarinns almusplieriques. si bien quc u ccs moment» wriaiue* d enlre chx*ar ic pn’uenw du ichcrnoziom cbooolat ei d^grad‘5, Ies dens dOs au climat Htcppiquc. Vers In bordunt orientale de lu ddpressirm, on rencontrc dti sols nn.in-rougcâtres, tandL> quc dans lcs zoncs des anciens murau ce sout Ies „lăwvițte' qui preda- 1^0 ȘTEFAN MANCIULEA minent. Tous Ies iypes. tnutcs I« varictds du «ol permettenl I# dew- lopptmRn* de k v*lpftationᵣ atiwi bien dc celle qid est cultiv^ que dc celle qui tTesl pas cultivde pur l'hominc. I.'archivieillc occupaiîon de ta popnlniion dans la plnine dc In Tissa a cte la clin-‘«c ei IVlevage, Lcs nnimaux ătnient pendnni toqh* Furnic en liberte. et mierla par miliers. L’agricnlture, juique trAs «ani dnns le irioyrn ugc, etait pratiquce sur des surlaces reslrvintes ; oa v anseiuențail seulcmcnt autnut qw ii etait ncccswtirt A la familie pendant un# jumae. A pârtie du XVIH-e s., llievage n cit toujours plus icmplacc par lAgricnlture extensive el intensive. L’ocuvre de canalisotion des ri- vicrcs ei d'assdcbeineni des marais d'unc part, de l'autrc In demnndc de plus en plus llevfe eărealcs par Ies pays de 1‘Oucst de l'Europe, a '■ngend rec dans la plaine de la Tissa des courants dc colon tsa tio n, ei dane mie augmentation dc la densild de la popii bition : de IA le devo- loppement d'unc agriculturv toujours plus rationnelle. Aujourd’hui chaque |m>ucc dc tcirc est citsemenBC, soit avet du oertalcs, soit nvec du plnnles industricllcs ou potir 1’alimcntation du be- tail, soit avec des legumineuses. Lcs zone* de collines ct ies viciile» ter- rnwcs moina propices ă I'numii ture, sânt plantees d'arbreș fniiliera ct de vignes- clles constituent Iu grunde zone du vignoble Conimențant psr la valLAe du Somcj, dassahI pur Oradea Marc ct Aradₕ »■ coniinuani dans le Banat juSqu nux «nviruns de Vărșel ei de Biserica Albă. Eu mfmc temps. Ies nneieitnM races d'anirauux onl remplacce par da nouvclles races. dotit Tltevage appurte un Hei profit au proprieUire. ctant necbmlt^e» potir leur vi aude, Icur leit. In graisse ct ies ptaux- I.e* ricliesscs mindraics de In zone des col Lines qui borde h plaine de Iu Tissa vers l'Est, ont dans une large mesure contribui au develop- pemenl industriei e! commereial des villes : Timișwir.n, Arad. Oradea- Mare. Lugoj. Recita, Satu-Mare. C’areti-Marl Lcs industriei leprfscnțles dans ccs centn* sunt liAea a la prcsencc dc matiere* premiAres qui se trouveni dnns U-ur arriire pays. Lcs voics de commahicalton, roies fcirfet. chauioles. eunaux. ele., pcrmcitent le tmnspnrt des produits vers 1'inlA- ricur du pays et ctratribucnt d'nvtre pari de Leaucnup au progres țni- nagvr et au bicn-ctre luntlne! de la pupulatiu-n dans la plnine rntiArc oomprise cutie la fronlîltc dc I'Quest et lcs Monta Apuseni. CANALUL CERNA VODĂ CONSTANȚA șl O NOU mare pentru românia •) de POMPlLlU NICOLAU i'narr?ijii L* pom rat tkhnwJL tiwpnAHA Obiectul studiului ineu formează una dintre problemele foarte mult drsbătutc la noi, mai ales în timpul din urmă, în legătură cu navigabiiitatea pe Dunăre și anume nuvigabdi- intea pe Dunărea maritimă iu cșirea Dunării in Marea Neu gră. Dunărea, unul dintre cele mai mari și iiuțwrtante flu- vii din lume, traversează mai întreaga Europă dela Apus spre Răsărit, udând numeroase și bogate teritorii, eu popu- lații industriale și tUAuIizații vechi și afinate; curge pe teri- toriul Jurii noastre mai bine de o mie de kilometri, formând mai peste tot frontiera și pavăza teritoriului nostru național spre. Sud, iar în apropiem de Marea Neagră își schimbă brusc direcțiunea generală Vest Est spre a se orienta spre Nord pentru ca la puțină distanță după aceea să se verse în Ma- rca Neagră prin trei brațe. Apele Dunării puțin înainte dc vărsarea în Marca Nea- gră, la Tulcca, variază. In mijlociu apele mari sunt de cirea 9.000 m, c, pe secundă ; apele medii de circa 6.300 m. c. pe secundă. iar cele mici de cea. 3.500 m. c. pe secundă. Cele trei brațe debitează ; Cel dela Nord — Chilia — cea- 66%. ') Conferinți (inutil In Adunarea Generală n Societății R. R. dc Geografic. lq 50 Ociatnbrie 1950. I HmPILIU NICOLAU 152 Cel dela mijloc — Suiina — tea Cel dela Sud — Sfântul Gheorghe — cea 20^, din to- talul debitului Dunărei înainte de vărsare. Având un bazin imens, întreaga Europă Centralii și oc- cidentală își găsește pe apele acestui fluviu calea de naviga- re oca mai indicata pentru drumul spre Orient. Și «colo unde natura n'a fost prea dumica pentru în- deplinirea acestei misiunii oamenii și tehnica au complectat. Germania a proectat și acuma este în curs de execu- tare legătura Rinului eu Dunărea prin amenajarea; Muin- u1ui cu Dunărea prin canalul de covârșitor interes tehnic și economic ce trece prin Niircaberg, aaigurându-se astfel legă- tura Mării Nordului eu Marea Neagră, Cehaslovacia a proectat legătura Qder-ului și Elbei cu Morava — punctul dc joncțiune cu Dunărea fiind la Bratis- lava. Franța a proectat legătura Bonului cu Dunărea. Jugoelavia studiază amănunțit amenajarea cursurilor du mare importanța pentru țara vecină și prietenă, Sa viu Morava și Drava, afluenți importanți ai Dunării. îti vederea dezvoltatei unei puternice navigații fluviale. Tn sfârșit Polonia este preocupată intens de jKisjbdilu- ten legăturilor pe apă spre Marea Neagră, utilizând in acest ’^eop marele lor fluviu național Vistula, cu afluenții săi. Și emu legătura spre* Marea Neagră nu s’ar putea face, din punctul de vedere și iute n-scli ir românești, decât prin apele Prutului. Dunărea se prezintă pe întreg parcursul ci ca un imens receptor dc bunuri și bogății ce urmează să fie trans- mise mai departe prin Marea Neagră în întreg Orient. Probleme importante se pun însă, în legătură cu navi- gabilitatea pc Dunăre. Pentru noi cea mai importanta pro- blemă o coustitim navigabil datea la cșirca Dunării in Motc ce azi se face prin gurile dc vărsare in Marca Neagră. Această navigație sc face azi în condiții din ce in ee mai nesa tis făcătoare în ciuda tuturor năzuințelor pentru pro- tecția acestei navigații. Cantitățile mari de aluviuni duse de Dunăre prin gu- rile sale, în simultan cu acțiunea curențiLor maritimi deahin- gn! litoralului Mărci, în special in dreptul gurilor Dunării. CANACUL CERNAVODA—CONSTANȚA 153 produc o puternică și permanentă colmatare a acestor guri, puțin în aval de vărsarea in mare, și tu consecința parțiala lor obstruare prin formarea ața ziselor bare. Nn credem lipsii de interes să cercetării puțin mai a- mănunțit care este sursa cea mai activa a acestei aluvionari. Dealtfel, Dunărea, până în dreptul Brăilei ți Galați, nu mai primește nici un afieni do seamă, începând aproape din dreptul Giurgiului. Cu o secție mart de scurgere și deci Cu viteza redusă, avem o foarte puternică decantare până la Hruilu. Deci nu până aci se poate spune cit Dunărea se aii- rnentează cu aluviuni urile de care ne-ur fi teamă. Odată cu vărsarea Șiretului lucrurile se schimbă. Șiretul are o acțiune dinamica asupra terenului par- curs considerabil. Bine alimentat cu afluenți puternicii, din regiunile cele mai umede și mai ploioase ale munților Mol devei, cu pante muri și traversând aiuc cu altitudini mari,— și deci cu precipituțiuni oculte puternice. — Șiretul duce spre Sud cu apele sale mari jwibilitățî de folosire dar și mari in- conveniente. Din nefericire posibilitățile dc folosire au rămas până acum virtuale. In acest sens ne gândim la realizarea unui program intensiv dc irigațiuni agricole al Bărăganului in spe- cial al Bărăganului de Nord, pentru care program, apele Și- retului cu un bazin atât de întins și atât de variat, ar fi de un folos considerabil și ar constitui baza întregei amenajărî- Dacă posibilitățile de folosire, din nefericire, până a- com au rămas numai virtuale, inconvenientele purtate de a- pelc Șiretului sunt, tot din nefericire, dc foarte mult timp simțite și — trebue să adăugăm — destul de puternice. Iii adevăr, aluviunile imense aduse de afluenții săi, priu acțiunea dinamică exercitată asupra terenurilor par- curse, an creat Șiretului un imens pat de aluviuni, pe care Șiretul curgând lasă vizibil numai o parte din debil sub as- pectul debitului la zi, restul fiind necesar să alimenteze i- rnensul burete al palului format din aceste aluviuni, ce priu anumite locuri ajunge la grosimi de 20—30 m. Serviciile de lucrări publice, cunosc în amănunte incon- venientele rezultate din acest aspect particular al patului Șiretului, Voi aminti în treacăt faptul că podurile permanen- PDMP1L1U NICOLdl) 154 ie au trebuit ju fie lăudate în cazurile cele mai favorabili- la adâncimi intre 10—15 ni, sub nivelul apelor. Dar cel mai puternic inconvenient al aluviunilor purta- te de Șiret il eonstitue fără nici o îndoială aluvionarei! șl tn- nisiparca puternică a Deltei Dunării, aluvionare care îm- preună cu acțiunea curentilor maritimi deabmgul litumlulu- sunt fi rămân ntări de fapt ireductibile. Acestea sunt elemen- tele holăriloiiri în sulufionarea permanentă a napigabibiajii la e șir ea Dunării în Mare. Aspectul geografic însuți al litoralului Mărci Negre, li’ torni ce acuză o pronunțată eșire în Marc, în dreptul gurilor Dunării dă o indicație extrem de sugestivă a puternicei ac- țiuni de colmatare acestor guri, acțiune cu atât mui puter- nică in timp, eu eât pintenul format din depozite ți avansat iu largul Mării, va forma un obstacol din ce în ce mai favo- rabil acestei acțiuni de colmatare. Pentru aceste considerați uni suntem de părere că este pe deplin justificată părăsirea Deltei Dunării în adoptarea soluțiunii permanente a navigației maritime la eșirea Dună- rii în Marea Neagră, fie că această navigație s'ar face priu- tr’un canal artificial, fie că s'ar menaja. unul din actualele canale naturale de vărsare în Mare. După noi, singura soluție care se impune pentru a fi adoptată ea xnluție permanentă pentru asigurarea navigației la eșirrn Dunării în Marcă Neagra, constă în construirea u- nui canal maritim dela Cernu Vodă la Constanta. Acest canal va avea un traseu maritim oarecum scurt, cea. 60 kilometri. Captarea apelor Dunării, puțin mai sus de Cerna Vodă se va putea face datorită condițiunilor geografice ale regi unei în împrejurări favorabile. Cana- lul va putea primi apele Dunării în regiunea Cerna Vodă, regiune unde apele Dunării sunt în parte decantate și unde adâncimea apelor fiind de cca. 16 tn. se poate lua debitrd necesar alimentării canalului dela suprafață și deci — din punctul de vedere al purității — în condițiunile cele mai a vantajoasc. Avantaje similare se întâlnesc — la acest traseu — și la vărsarea in Marc — puțin la Sud dc Constanța, re- giune unde acțiunea de colmatare a curenților maritimi dea- lungul litoralului a devenit extrem de redusă, atât datorită CANALUL C CUTIA VODĂ—CONSTANȚA 155 pintenului format de Delta Dunării cat și a lucrărilor de pro- tectii u Portului Constanța, Urmărind profitul în lung-, la traseul canalului s’a fin Inoit in largă măsură depresiunea Cara.su, pe o lungime de aproape 58 km-, o depresiune ce este aproape cu o indicați- unc naturala a acestui trasrm Cât privește sec|innea transversală în principiu lăți- mea de 100 m, la suprafața este suficientă pentru orice na- vigație nînritimă. iar adâncimea dc 8 metri, ar putea fi eon- «iderată ca suficienta, deși nu este nici un inconvenient ea această adâncime să pontă fi luată — la ucclaș profil — și de 10 in., duca această adâncime dc 10 m. va fi găsită ca strict necesară pentru prima etapă in exploatarea canalului- Cu titlul de informatic, putem adăuga : a) Profilul canalului împăratul Wjllmlm ui IMcei, dela Kiel a fost original In o lățime la Suprafață de 67 m. și ndân- cinie de 9 m. Ulterior a fost adâncit la li m. și lățit la fOt.75 m. b) Profilul canalului Suez a fost construit original Ia 8 in. adâncime și lufimc dc 58 un. Ulterior a fost adâncit la 11 m. și lățit lu 100 m, c) Profilul canalului maritim Kcinigsbcrg a fost inifiat la adâncime de 6^ m. ; ulterior mărit la 9 m. d) Conului maritim Retrograd : 84 m. larg și m. a- dânc. e) Canalul maritim Manchestcr: lățime 52,4 m, și a- dune de 7.92 m. fl Canalul maritim Bruxelles-An vers : adânc 6’^ m In studiul nostru am luat ea punct de plecare adânci mea de 8 m. și lafimea de 100 m. • • ■ Pe de altă parte, nivelul apelor Dunării fiind variabil, navigația pe acest cacnal nu s ar putea Face decât ecluzată. De fapt, variația nivelului Dunării la Cerna Vodă, este dela + 4,59 m. la etiaj deasupra apelor Mării, la maximum de cca. + 11,7 m. Evident, în asemenea condiția ni naturale, navigabil itu- tea pe caual trebne neapărat asigurată ptinlr'u ecltuurre. A- POMPn.lU N1COLAU 156 eraștâ necesitate — aparent contrariantă — are pe dosul me- daliei un aspect extrem de important In adevăr, în dreptul ecluzei, diferența de nivel poate fi transformata întro că- dere dc apă, care asociată la debitul total ce trece prin canat poate fi folosită prin amenajarea unei centrale hidroelec- trice la procedarea unei energii considerabile. * * • Acestea suni datele de baza pe care s'a pornit — sub amănunțitul nostru control — studiile unui detailat ante- proect a doi tineri absolventi ai Școalei Poli tehnice din Fi- inișoara, în cadrele lucrurilor de diplomă a acestei școli. Acești doi absolvenți, azi distinși ingineri, — unul in cadrele Corpului nostru Didactic, iar nitul într’un important post de conducere industrială, — sunt d-niî Ing. A. Bărglă- zeanu și Ing, O. Smîghclscki. Rezultatele acestor studii le vom prezenta pe scurt in cele ce urmează. Pentru a fixa ideile vom preciza tema autoproectului. ținând seama de datele de până acuma, în chipul următor - „Consideram un canal cu traseul în plan Cerna Vodă Sud-Constauța Sud, dc lățimea 100 im și adâncime 8 m”. „Acest canal va folosi pentru instalațiunilc centralei hiciro-circtriee, dispuse cât mai în mijlocul canalului șî deci defilată dinspre Mare, un debit corespunzător pantei celei mai economice, in strânsă legătură eu variațiunile nivelului Dunării Iu Cerna Vodă. Navigația va fi asigurată printr’o singurii ecluză. Ecluza va fi dispusă lângă centrală. „Energia produsă, cu costul de energic cel mai efiin, va fi Folosită la alimentarea cu lumină și energic a orașelor Iulcea, Galați* Braila, C.onstauța și Ccrna-Vodă, precum și a tuturor posibilităților de dezvoltare industrială, agricolă și edilitara a intregei regiuni dobrogene de Sud și Nord", Pornind dela aceste premise și folosind ca material de documentare datele serviciilor publice, rezultatele extrem de interesante ale studiului sunt următoarele : Canalul arc traseul indicat în planșa 1. iar profitul lon- gitudinal în planșa II. Profilelc transversale sunt arătate în planșa III, iar in CANALUL CERNAVODA—CONSTANȚA J 57 planșele IV și V sunt reprezentate planul și secjiu centralei hidnwlectrice și a ecluzei L Captarea uite îti amonte de Cerna Vodă la cea 6 km. unde Dunărea are o adâncime de cca. 16 m. I pinten captă- rii Iu nivelul etiajului este de 150 metri, iar lungimea de 300 metri. Viteza apei pentru diferitele cote alo Dunării și deci debite, rate prin captare subt un metru pe secundă, atingând de fapt maximum 0,73 m. |h: secundă. 2. Bazinul de decantare, se aflu la oca. 6^4 km. pe ca- nal in jos dela Cernu Vodă : are o lungime de 700 m., o In- time de 300 tu. și o adâncime sub cota dc fund a canalului de 10 tn. Viteza apei pentru diferite cote alt Dunării — și deci pentru diferite debite — nu depășește 0,17 m, pe secundă, 3. Canalul de alimentare, propriu zis canalul dc nnvi- gajie este parte în tăietura parte în rambleu. Cel în rambleu are pereții căptușiți. Viteza maximă admisă este de 1,20 in. pe Secundă. 4. Centrala propriu zisa, este situată |>e malul drept al canalului fa liziera Nord a satului Osmancw la km. 42,3. E- cluza este în prelungirea canalului, pentru a ușura nnvigabi- [ituten centrala fiind dispusa pe un caiml de alimentare la- teral. Centrala face parte, cum era natural, din categoria cen- tralelor baraj. Sunt instalate 7 unităii cu o rezervă. Turbinele vor fi dc tipul Bell, cu căderea minimă dc 3 m„ căderea mij- locie de 646 m. și căderea maximă 10 ni. Turbinele vor avea diametru de 6 m. și cu o tnrnfie de 83¹/» ture pe minut. Pute- rea totală va fi dată astfel : p. H e 3 . , . Q ®n ₘ, Cₚ Scundă . . . HP. = 13.300 Hp. , H — 4 , . . Q -* BOD , , , . , H = & , , . Q = UfiO , , , , - „ = 74.000 „ « H — fit» ᵣ . , Q = 120(1 . _ , , , ■ . - «2J0W , , H — 8 . q = 1000 , , . , = 85 coo , i h ■> it> , , . q = foc................................. m.qw . Energia electrică, mediu prndfl-sa pe nn. este de cea 3441 milioane K. W. ore. P0MP1LIU HICOLAU t58 5. Ecluzele, in comparație cu alte ecluze și anume : Panama cu dimensiunile 305-00 X 53,5 m. Kachlet, pe Dunăre» eu dimensiunile 250,00 X 24,00 m„ s’au ales în dimensiunile de 500 X 35 m. Cantitatea de apă utilizată» admițând o eduzare iuten- să, este de cea. 24 m. c. pe secundă. Costul instalației și rentabilitatea lucrărilor. Ținând seama de lucrările similare executate aiurea, și luând factor de acoperire cu totul conservatori — tocmai pentru a elimina orice surpriză — costul total de instalație» determinat prin analize de preturi strânse se ridică la suma totală dc 396 milioane lei aur, sau multiplicând cu coeficien- tul 35, la suma de 14 miliarde lei hârtie. In acest cost total intră : costul dc construire a canalu- lui, al centralei hidro-electrice cu echiparea ci complectă, al ecluzei, al liniilor de transport, al energiei de lungime cca- 200 km. precum ți al centralei termice de ajutor. Cât privește costul de producție al energici hidroelec- trice astfel obținută, ținând seama de costul energiei hidrau- lice, de costul energiei termice ți transportul de energie, pre- cum și dc factorul de sarcină totală care va fi dc oca 0,70, rezultă că costul dc producție a] unui K. W. oră va fi de 6 bani, 6 K. W. ora, Bilanțul economic al intregei lucrări. Veniturile lucrării în exploatare, produs din exploata- rea canalului de navigație energia electrică produsă și vân- dută pe diferitele categorii de folosință cu prețurile: liulustrli orașe................. a 3 toi hârtie pe K. W. ori Luminat orașe ,«6 • Industriielectro-chlmice(CiananiiijaᵣCupru) a 1.’/, " " Enpt^e pentru porturi ........ .bJ , Energie pentru morarii și distilării ... a 2 * Energie pentru desecut terenul mlăștinos st ₒ dan un vanii intui pe un de oca. l-2fjO.OOOOJD lei," canalul cernavoda—constanța 159 In acelaș timp cheltuelile anuale ținând seama de: 1nire[increa canalului navigabil ți a ecluzelor. Producerea energici hidro-elecirice. Transportul energiei electrice și Producerea energiei termice de ajutor, și având in vedere amortizările aferente precum și dobânda de 5^ a capitalului investit dau un capital de 1.032.000.000 Iei anual. In consecința rezultă in fiecare an o diferență în plus de 228.000.000 Ici, ceeace în mediu reprezintă un beneficiu de cca. 1,65% din capitalul învestit. Obsorvațiuni generale asupra lucrărilor. n) Afara dc câteva din mașinile unelte necesare execu- tării canalului, loialitatea lucrărilor au pot executa ru tech- nieieni romani cu mână de lucru româneasca ți cu material românesc. b) Preturile de construcție adoptate în proectul de de- viz sunt luate dela lucrările de aiurea, luerări însă execu- tate in condiții sanitare incomparabil mai dificile ca ale noastre și cu o recrutare de mână de lucru extrem de anevo- ioasă, ceeace la noi nu se pune. ej Lucrările tic transport pregătitoare, căi ferate, șosele, cerute și executate de nevoile altor șantiere similare, pentru lucrările de execuție respective, la noi sunt deja executate ; iar d) Materia primă - piatra de construcție, cimentul, cte. — sunt aproximativ prin starea actuală. Iu fața locului. Ca o chestiune de fapt amintim că prima dată când lucrarea canalului Cerna Vodă-Constanța, pe bazele ară- tate mai sus, a fost dezbătută în publicațiile tehnice în anul 1929 fn buletinul Științific a! Școalei Politehnice din 1 mn- țoara și la anul Î93+ în Buletinul A. G. I. R.-ului. POMPlUU NICOWU 160 Consecințele rezultata din executarea Canalului Cerna Vodă Constanța. L Canalul Cerna Vodă Constanța, pus în exploatare — deși de dimensiuni neobișnuit de mari — este totuși rentabil prin el însuși. Capitalul investit la realizarea lucrării este înapoiat prin exploatarea lucrării, direct, ca orice întreprin- dere rentabilă. Acest lucru este datorit exclusiv traseului care îngudue ființarea centralei de energie, sursa determinantă la asigu- rarea rentabilității. II. Energia produsă de centrala hidro-electrică dela Osmuncea, energie în medic anuală de cea. 540 milioane K. W ora va fi pusă la dispoziția orașelor și porturilor Brăila. Galați, Cerna Vodă, Constanța, Tulcea, cu un preț foarte re- dus variind dela 1.50 leu K. W. oră — 6 lei K. W oră. Din această centrală va fi furnizată energia necesară prelucrării minereurilor din Dobrogea de Nord — depozite în apropierea porturilor cap de navigație maritimă : Brăila și Galați. Tot din această centrală s’ar furniza cu energia nece- sară industria pentru prelucrarea depozitelor naturale dc ce- luloză cuprinse în păpurișul Deltei Dunărei, industrie ce n’ar putea lua naștere decât iot lângă centrele importante de răs- cruce a transporturilor pe apă și uscat : Brăila și Galați, Tot de ait^a se vu lua energia necesară, fie acționării pompelor pentru desecarea a cea. 50.000 Fia. de teren mlă- știnos, azi pierdut pentru economia nailonul», fie pentru c- vcntualelc irigații ale câmpurilor agricole dunărene din a- propierc. III. Realizarea acestui canal ar crea toate rezervele ne- cesare pentru alimentarea cu energic, lumină electrica și apă potabilă, atât de reclamată astăzi dealungiil întregului lito- ral ai Mării și azi atât de mult în suferință. Și tot în cadrul aspectului sănătății publice, imensele mlățtini din regiunea dintre canalul Boccea și Dunăre, azi nu numai pierdute pen- tru economia națională, dar surse de grave maladii penfrn centrele populate din apropiere, vor fi desființate. fV. Cultura bumbacului, in sudul Dohrogei cu apa dis- CANALUL CERNAVODA-COMSTANTA 161 ponibilu se va putea face in condiții cu totul prielnice. Dealt- fel în întreaga această regiune cu apa adusa prin canal se va putea aviza la o desvoltare agricolă excepțional de favora- bili din toate punctele de vedere. V. Navigația la eșirea Dunării in Murea Neagră este permanent asigurată, fără nici un pericol de colmatare în viitor V I Prin realizarea acestui canal se va deschide o nouă zonă de navigație maritimă. In. adevăr, delii Cema Vodă în josul Dunării până la Tuleea, Dunărea are o adâncime mai mare de 10 în afara dc câteva miei bancuri la Topalu în dreptul Hârșovei ți care bancuri în actualul stagiu al tehni- cei pot fi îndepărtate fură nici o dificultate. In consecință navigația maritimă poate fi asigurata pe întreaga regiune dela Cerna Vodă până la Tuleea. In această regiune Dună- rea îngădue orice navigație maritimă de orice tonaj și deve- nind efectiv din puncfnl de vedere al navigației o adevărată Mure. Acest fapt pentru noi este de o însemnătate considera bilă, deoarece pe acest traseu al Dunării avem marile por- turi Brăila ți Galați, porturi cu organizație moderna, aproa- pe complecta, și drstul de puternică pentru a putea face față la dubla cerință a navigației fluviale și maritime, Brăila și Galați sunt capetele dc importante rețele de cai ferate și de artere de comunicație terestre. Brăila și Galați sunt stafiile terminus ale tuturor linii- lor de transport din Basarabia, Moldova și Nord-Vcstul Ar- dealului. Brăila și Galați sunt viitoarele porturi petrolifere ale regiunilor petrolifere moldovene. Brăila și Galați cu toate aceste mari calități sunt în in- teriorul țării : ți în sfârșit Braila și Galați sunt centrele de populație ale uneia dinfre cele mai bogate regiuni agricole ale țării : Bărăganul, care nu va întârzia să fie irigat. VII. In sfârșii în al șaptelea rând din punctul de ve- dere si apărării naționale, prin executarea acestui canal, pa- văza dinspre Sud hărăzită Dunării deda natura, va fi întinsă pe toată frontiera noastră sudică, pe de o parie, tar pe de Publti&ul ■!< Gwoq«*fl< J 8 PQBPIUU NICOLAU 162 JP, numai prin executarea acestui canal. vom putea avea un adevărat port militar maritim organizatul, fie la Cenu Vodă, fie Iu Brăila, fie la Galați, orice altă soluție în starea actuală neRind posibil să fie realizată nici strategic ți nici economic. * Acestea sunt consecințele rezultate din realizarea ca- nalului Cerna Vodă -Constanța. Ele ne-au determinat să n- dăugăm titlului conferinței noastre ..Canalul C^ernu ^'odă- CouHtRn|u“ și adausul „o nouă Mare pentru România"’, gân- dind Ia acest adaus și Ia propriu și la figurat La propriu : întreaga regiune dunăreană dela Ccrua Vodă la Tulcea — cu toate virtuțile unei navigații maritime — azi nefolosite decât in navigații inferioare, — mâine va fi dată unei navi- gații maritime de orice tonaj ce ar trece prin Canalul Cema Vodă Constanta, regiune gata înzestrată pentru a primi n- ecustă navigație maritimă. La figurai : O Mare de rezultate fericite, azi nesoluțio- nate și imposibil de soluționat, revărsate peste una dintre cele mai frumoase regiuni ale țării noastre și cn o inflncnjii covârșitoare pentru întreaga economie a țării. * • ■ in ansamblul luminos al tuturor rezultatelor arătate mai sus trebuc să recunoaștem cu este ți un punct întune- cos : ( ostul de 398 milioane lei aur, Repetăm, 398 de mili- nanc lei aur este costul întregul lucrări: costul canalului, centralei hidro-clecfrice, rețelei de distribuție a energiei elec- trice și ui centralei termice dc ajutor, Recunoaștem că lucra- rea este dr dimensiuni mari, neobișnuit de mari. Nu trebue însă să uirnm câteva date ; Portul Constanța, un singur port, a costat el singur a- proupe 100 milioane lei nur ; podul de peste Dunăre a costat d singur peste 30 milioane lei aur. $i aceste lucrări au fost tvecufate acum 45 de ani de o Românie mică fără imen- sele >i minunatele bogății naturale de pe teritoriul națio- nal ui României Mari, fără depozitele de fier, de aur. de Planșa I. ■ Canalul cernavodă-constanta PLANȘA H. PROFILUL LONGITUDINAL AL CANALULUI 55, iwJ.BĂRGlJZM Ji CERNAVODĂ - CONSTANjA vii'jT-Aspp/iiu/'t/coiĂu c i Planșa Bl. Canalul cernavodă-constanta Profile transversale 5c=1400 CANALUL CERNAVODA—CONSTANȚA 163 jadrol, - prc$. Du polul dc vrie geologîque. Ies Sid>e-arpatcs de la Mun- tenie centrale reprisentent 11 ne bande mio-pliocene, fortc- ment plissee. Des cperons paleog&nes se deiachent, sou» for- me d an ticlinaux faillcs, du flysch eurpaiiqtie murgi nai, en constituant des suites dc coHines» en gros paralleles aux chai- ComnmnirutîrMi faîte ă la scctiou de Gcograpliie phvsiquc d» CobktAj, Internațional Ccographie, — Amsterdam, JuilH 1958, lin reunit de ]« prrsmtc comnmnicution ful pubîie dans l«i C- R du CciJii'nX tome coueemani Irs iravaux des Etclions A—F, p. 250. UI|4 TERHAȘSE"! FLUVIATHJL» DE LA MUNTtNIE CENTttALE 165 nons moniugncux, mais plus petitcs et situ^cs dans l'avant- pays dc ceux-cL Les plis. u direclion generale WSW-ENE, soni receupes transversalement justement pur Ies riviere» ac- couipugnces pur Ies plus belles trrrasses. riviere» qui suivent le rhemin le pluș direct către la montagne et la plaine. Uliistoire morphologique de la region se limite au Qua- lemaire; tont au plus peui-tllc remonter au Pliocene le plus recent. 11 sensnit que Ies forme» de termin — dans notre eas. Ies terrasșes — datent du Quaternnire, Ies plus anciennes pou- vani remonier au Levantin. Si dans Ies Carpates proprernent-dites Ies muuvements de plissement et de soullevement etaient achev& â la fin du Pliocene, Ies Subcarpates se. monirent caraetvrisces par de* ni ni. d'iiltilude, dans ta zone de courbure du SE des Sub- cjirpates (Măgura Odobcștilor); c’est une preuve de mouvc- ments post-plioctueB, epirogeniques cette fois ci, — car il est impossible d’admrttre quc le niveau du lac levantin alt ut- teint cette hauteur. Etani donnec la grande intensit^ de ees deux sorte» de mouvcments et Ienr date tonte recente — qiiaternaire rieu n’empeche dc croire qu'ilș durent encore de nos jours. Purul- Irlement ă ees mouvcment dc sonii vement auxquels Ies Sul>* carpuies ont etc șoumis an Qțjaternaire, la Plaine Roumaine. c'cșt a dirc la regiun imediatement voisinc de la peri plieric des Subcarpates etait affcctie dc monvementa de lent af- faissemenL Par ees mouvements compens6s, unire Ies Sub- carpates se soulevant et la Plaine Roumaine s'affatBsant veritahle isostasie —, le contraste dc relief entre Ies deux a- N1COLAS M. POPP 156 nites morpliulogiqiie voisines s'acceniuail de plus en plus, La cons£quence immidiate en a et« une erosion d xme violcnce tnsoupțonnee, qui a mia en lilierteet transporte de la montag- ne ei des colii nes des quantites cnnrrnes de materiaux, sons forme de cailioutis, qui se soni deposes dans Ia ploinc ei Ies regions collinaircs voisines. Ce proces d acerbe erosion et de colinatage, commence des la fin du Levantin, a continue dans le Qu^tcrnairc et dure cneore de dos joure, presqu’avec son iniensit^ premiere. Le resultat en a ete lins aeeuiuulationa for- midables d'aneicns graviers — appeles gr a viers de Candești — disposes en veritables nappes, sur des epaisseurs de cen- taines de melres, couvrant dimmense* surfaccs et Ies accu- mnlations de graviers plus recenta — surement quatemaires — qui ont donne naissance aux terrasses actuellea. Etani domine tine erosion aussi accentuee et soutenue ei la vraie invasion de cailioutis accumules. il est comprrhcn- sibîe quc la morphologie de la region ait subi de grandes trausforinations, regn liant en particulier des multiple* rema- niernents du roșeau liydrngrnphiqvc. Les recherches sur Ies terrasscs. dans ține etude mor- phologique de ktregion.se justifient par cequelles nous faci- litent de comprendre Ies ctappes du passe. !,e probleme es- scnticl qui se pose est de suvoir, s il y a dans Ies Subcar- pate-s un reucan hydrographique ancien qui ait persiste, ou idors si I'hydrographie actuelle, conscquence de midtiplcs cap- turei;, ncsf pas entierement de date recente. La qucstion petit rtre elucides au moins partiellcmcnt parTetude des terrasșes. Le probleme dos t e r r a B b b s, Bien qu ayani fait l’objet de tiombreuses etudes, ia ne ddveloppement des terrasses dans la rive droite s'uceentue de plus en plus, de la Dâmbovifza vers le Teleajen. Ce dernier monfre des ierrasses presqu'exdusive- ment dans sa rive droite. C’est dans Ia meme directiou que s’acccntue aussi l'im- poriance des terrasses. La Dâmbovitza presenie des tcmsses modestes, avant la forme de liaeres qui bordent In vallee ; iandis quc Ies ierrasses dti Teleajen sont de vcrjiables plai- nes, cornmen^ant des Ic bord de lu montagne. 11 est curieutx de voir, u cote du Teleajen, qni a Ies plus belles ierrasses — qui est un peni dire la riviere classique pour Icfude des ier- rassM fiu viat des — de voir suîvre le Buzeu qui, bien que plus grand et plus oriental, en est presque depourvu. tilCLILAS M. POPP 168 Aussi bleu du point de vue tmmiique, qvc morphologi- quemcut, la zone subcBrputique se laisse diviser. dan₅ sa hn- gueur, en deux unite»; Le» Subcarpate» interne* d atare!, la aou^’Zone miocene, iiniformeineiit plisses, furnice de collinea massivea et d»nt Ies vallees ne piesentent pas des terriMCv bien etendues; a câte ei vers l’exterieur, Ies Subcarpaies ex- iernes, la sons-zoiie plioccnC des plîs diapirs ; le „siv le dia- pire" y a determine un sysieme de plissement aasym&rique, a juiiiclinaux etroils, mire dc largea synclinaux qui soni de vcritables dipressions tectoniques ; le» eullines y perdent leur massivete; elles oui leur somniei prcsque applani et ce soni Ies tenasse» des rivierea qui constituent In forme dominante du paveage morptalogitpie. Les terrasse» y soni ai considera- blea, qifdles ne Foni pus que suivre lcs vaUeet, mais ocen- pent Jocalemeni les inter ftaivcs eiix-mcmtl Dans In biblio^raphie, surtout dans les trav&ux peolop- ques, ou parle courrament et en particulier pour la Prahova et le leleajen, dc leur ferrasse „inferieure" ct „superieure'¹, comute de eboșei distiuetes au no in bre de deux, En effet, ce» ferrasscSi observees et decrites depuis longtemps, repres6n- tent les ierru.sseă principale», dominante», des vallccs. Plus lard, Ies iravaux pacient de irois terrasses; c'est le cas de la Dâmbovitzu ei dc lu lalomitza, dan^ leur pârtie voisine de la plaine, utudiees par G. Afur^foci ci par G. PA/san ; lcs deux decrivent dans ces vnJlres, une terrasse inferieure, unc mo- yennc ct une troisieme, supericure. Enlia K, flnmmci, en «” t ud ia nț les ictrusses dc la 1’rah.ovtL, dans In region dc Câm- pina, urrivc a la conviction que, daus cetit vulk'e, il y a cinq icrrașses dislincies, Depuis lors, ce pofnt de vue se fnit jour de maniere de plus en plus insisiante. etani adopte — bien qu'avec certuines resirictions — par les chcreheurs peogrn- phes et pur noiis^niemes, 1 ■ augmentation du nombre des terrasses n'est pas îl in- terpreter drame voulant prouver Finsufființe des travaux plus anciens; ellcmontre setdement que, depui» lors, des for- mes qui nrtuient pas regardees comme des ierrasses, sont au- jourd’hui considerees eommc telles, Jusqn a present, les ier- rasses ciment d&ignees, soit par le nom des localitds oi elin avuient ele de prime etard, ou mieux, chidieea, soit par leur 1E5 TERRA55E3 PLUVIATtLtS VU LA MUNTAME CENTRALE ui ti iude relative, Nnus ne fcrons usage d’imcun de ces puiuts de vue, eiaud doime que chatim u sta defaut». I! est difficile suus doute de nominer, p. ex. ; terrasse de Câmpina. une des UTiasses dc la Dâmbovitza* infime si kur agc ctait le meme. Eu ce qui concerne I alții tidc relative, cel le-ci varie, evideni- meni de beaucoup, le lung d’un meme talvcg. Quunt â nous. nous se parerons Ies ierrasses d’apres leur position vis-â-vis du talweg, eu Ies numerotani dc ha ut en bas* En general Ies ierrasses, plus elles soni recentes, d'autant soni-elles niieux cnnservees ; en revanche Ies cyclcs d’rrosion auxqucls clks correspondeni ne sunt pas plus important? a mesure que Ies ierrusscs soni plus recentes, Le passage d’ttn cycle d'^rosion u im nul re, n’a pas eu lieu brusquemtni, muia d'une maniere continue, hien que saccudee cpand aupcrint.de depart: potir faire unt unui para ison mathemaiique, ou peut di re que le- volutiou dc 1h region potir răii s’inscrire dana un sinuswTde. ( hogne cycle d erosion s’est ctabli pur plusitur» â-tuups, sans que le mouvemeui de smdcvemcnt continue d'iinr maniere inia ier rtnnpue; dc mcrne, chague moment dc repos a ete inter- rompu par de legers mouvements de soulevement. Nous fai- sons cette remaique pour expliquer puurqtioi ccrtaîncs ier- rasses inODirent plusieurs marchcs, birn que, tMimc tonte terrasse, dlea ne peuveni correspondre qu‘â un seul et meme cycle d’erosion. Hn principe g£n£ral: Ies rivicres qui devulcnt Ies pen- ies meridianales des Carpates vers Iei Plai ne Rotim ni ne, se groupenL nu pwnt de le ut d^bonche dans In plaine, en fais- ceuux ei developpeul de heaux cânes de dejcctiuii. Sur la ..Plateforme Gciiqtic¹'. cest-ă-dire dana lea coHiacn ă rOuest de la Dâmbuviiza, Ies faiaecaiix dc rivicrcs se foni parfaite- inctit rrmarqțier, chez le Jiu, TOltᵣ rArgesh. Dans Ies Subcar- pates. Ea ou retosion a ete plus violente et la tccionique plus compliqit£e, kgroupemeni par faisccanx est moins net: toute- Fois tnerne ici recoiuiait-nn certaines associations hydrogra- phiques: la Dâmbovitz.a avec la Ealomitza, la Prahova avec le Teleajen. Ce» deux ussociaiions contrncicni des liuisons, de «jide que Ins graviers quVHe» ont transporte constituent res- pectivemcni le bassin de Târgoviște ei celui de Ploețtî. N1CQLA5 M, POFT 170 D e s c r i p t i o n des U r r a 3 3 e s. Sur la Dâmbopi/za et la lalornitza appar&Usent, plus repandus dans la rive d roite, quatre niveaux de terrasseș. Re- gard& cu coupe longitudinale, ces terrasscs selevent cotume nliitude relative vers l’amont, Leur hauteur maximum est la sui van te : La plus ancienne, Tₜ: environ 120 m. (cercles sur Ia carte). T?: 80 100 m. (cruix sur la carte). T„; 50— &J m. (grus putută &ur ia catte)- T₄: 2>J m. țtu puiatih^ sur ia carie) Les plus nuportuntus dc ces tcrrasses sont, lu deuxiemc ct la troisîcme. H trop ancienne, est bicn alreree, tandis que ii, tres recente, se confond vers l’aval avcc le lit majeur. A Pucioasa, sur la 1 atomi tza, apparait une terrassc, la- quelle se situc comute niveau au dcsaous de Ti, maia au des- sus dc I *. Cest tine tcrrasse de 40 m., que nauș appelons /a terrasse de Pucioasa, |iour mdiquer son developpemcnt plus net dans cette locali tu ; ou alors, Ta-u. Chacune des terrasses de ces deux riviere» contiennent des caiUloutis en banc», epais de 10 â 20 m. Le facies de ces cailloutis differe d'une riviere â Tautre. La Dâmlio- vilza offrc de meuus graviers gronulaires, ou predomine 1 clement cristalin- La laiomitza a des cailloutis A clement» plus groș, lenticulaires; comme naturc petr&graphiquc cc sunt surtout des greș et des cakaires. La difference n’eet pas en lin ison seulrment avcc la region des sources des deux riviere», qui est chez Tun, Ic massif cristalin de Leaota, chez lautre. Ie massif caleaire et conglomeratique des Bu- ceci; cile est en reia ti on aussi avec le graiul developpe- ment du Levantin superieur dans la vallee de la Dâmlio- vitza, eu rapport avec celle de la lalomitza. Noua croyons qu en bunne pârtie, les graviers des temșses dc la Dâmbo- vitza sont en rcalite des graviers de Cânduști remania», Au NW de Târgoviștc, les deux premiere» terrasses des ces riviere» sc fondent I une dans I autre, signe que du temps dc Ti et de T*. la D&mbavitza et la lalomitza etaient rcunies et s’ecuidaient ensemble direetement vers le Sud. Nou» affir- inons ce point, etani dtmne qu’â la sortie de la Dâmbovitza 1-ES TERRAȘSES SLUVIAT11.ES DE LA ML'NTSNIF, CENTRALE 171 dans ia plaine-, Ies tcrrasses de dmite selargissent de plus en pluț, se develuppcnt eu evantail, tnontrani que cette riviere e est deplacee, comme touies Ies autres d’adlcurs ă leur arri- vfa* dans la Plaine Rounmiua, de droite vers la gauolie. Des l'epoque de la T», la Dâmbovitza et la laluinitza râțintesT for- maient nn cere de dejeetion legerement convexe, sur Ies Flanca duquel ies deux rivierei om glisse, eu se separauL Le cone de dejeetion, aujourd'hui tres applati ct se coniondant avee la Ti, conștitue le bassin de Târgovițțe, qui n‘est autre chtise qu nn prulungemcnt de la plaine ă Tinterietir de la zone des coHines et du a 1'intense accuniulatiun de graviers qui % a eu lieu. Les memes deux terrusses. Ta ct Ti, de la Dâmbovitza prenentent encore un caractere interessant : leur pente en sens transversal, an Heu de ploDger vers le tahve^ s'ineline au Coli trăire vers l'exterjeur, vers la terosse imnicdiatRtnrnt superieure, donc en sens contraire rin cas normal, fi en re- sultc que le ht de la riviere correspondani â oes temnes e- Mil convexe en caupe transversale, ce qui est le profil que Ies rivietes presenfent dans la plaine, Ce pendant, Ia Dâmbo- vitzn n'a paș, dans la region indiquctu Irs cnracterns d’nne riviirc de plaine. II s’enxnit que la situatian anterknre etait diflcrcnte de celle daujoiirdlnii. ActueUement, Ies tcrraxses ord, en coupe longitudinale, line pente assez aeeentitre vers l'aval. Si ncius y njoutons encorc Ic faii quc Ies tcrmsseB pre- sentent aussi des rupturrs de pente, on doit en conchire que, pendant te Quaternai re et jusqu'a une 6putgue tres recente apres la futmatinn de la Ti—, des mouvemrntK dc smileve- ment, avaient Heu dans Ies SnbenrpateR. L'assncinfjon ftuniutiîc P rithova-T el ca jen est de beau- epup superieurr ă celle de Dânab&vîtza-Ialcnnitza. Tei. en dc- hors de l'cxtraordinaire developpEîment des terrasses et de la formidnble erccion qui errre leun berges, nne vraie inyașion dc cai Unu tis a eu lieu qui ennoyaient Ies collines mi mantei den envirous dn bassin de PIoești. Les voiliei anticiinales se detadicnt en „Inselbcrg" de la masse uniforme des gravicrș; p_ cx,: la collitie de Tzfntea, celle de GfigenT, etc. Tei, Ies ter- rasses n’Bppuraissent pas seulement dans Ies vall£es princi- poJes, mai.s aitssi dans Icutb tribninires et patent meme d'une NICOtAS M. POPP 172 valide â rănire pur desstis les lignes de partage. Dans cea en- droits, Ies ictrasses etant bien plus vostes, la violence de J c- rosion a u pu en detruire des vestigcs «arare plus ancicns que cm renrantr^s le long de la Dâmbovitia et de la lalomitza. 11 est interessani avan* iou« deremarquer que, de tonica les riviere® dont il est quesiion ici, la Prahova soit la seule u presenter d une maniere constante des terrasseu sur Ies deux rives. Cw terrasses soni bien aecus£es et ussez belles, LUes soni depuis longtcmps etudiees : oes appelatious coihmc ter- rasac? de Câmpina, terrasse de Bateai et, lcs demiers turnps, terrasse de Străjiștea, sont communcinent rencontrees au- jourd'hui dans la bibliographie de specialite. Voyons a prăseai la ecriation des terrasses: Au destins de Cornii, dans les endroits Străjiștea ei O- răd ia sur la Prahova, deux lambeuux d'anc-îennes ierrasses ont ete rcmarques, montraht des couches de graviers depas- sant 20 ni. d'epaisscur et une alifinde relative de 290 m. Cet- ie allitude. qui est enorme pour une terrasse, met en ^vidence nou sculement hi force gigant«sque deployee par la Prahova pour upprofondir son lif, mais aussi Pampliiude des mmive- menta de soul^vemeni pendant le Quaternaire, dans Ies Sub- carpates. Des restes de cette irrs vieille terasse se trouveni ansei rut plusieurs intcrfleuves du bassin de Teleajcn, ram- me dans lcs enviruns de Slunîc, an dessus de Varbilău, cie, Partout ces rrsies ont au dela de 200 m. d'nltitude relative. Etant plus ancienneș que In I'. de la Dâmbovitza, constitu- ant Ies premiem vestiges de ierrasses dans Ies Subearpatos, nouș les noions T». Voici par conscquent la seric des terrasses ■ T, ; 250—300 m, Tₖ : 100-130 m. montant jusqu’a 200 tu. le Ionr du Teicaien Tₜ ; 70- f» m. Tₕ : 50— 7o rn. T* î 10 m. Nous rappdons que cea val eu m representent Ies bau- teurs maxirnu atieintes pur les ierrasses dans leur profil lon- gitudinal. Si, d’autre part, nous esuavons. conformemeni â lusttge, de donner des noms u ces ierrasses. d’aprts les en- I UtS TERRAȘSES VLUVIATILES RE LA MUNTENIE CENTRALE 173 droits uu citea unt ete mieux etudi^es, noua pouvnng Ies ap- pder : T, = T\ = L T„ = - T* - terraflie do Suajlțtua-Oradia, . , PlutgHla, , , Balcui, , , LAmpfrm, ₜ , Pucioasa, * , Bănești. D'aprcs leur âge, et leur posiliuii au dcssus des talwegs, i » et Ti sânt des hautes (uu uncienncs) tcrrasBes ; Ti est une terrasse superieure; T« ct T,-". dc- lerrasses inferitures, tan- dis quc Ti est une terrusse presq uteetucllț, uu 11i majeur rc- ermment abandon^e. Generalement, nous trouvons sur le Teleajen Iu plus pruncie extension des anciennes ietrusses ; ici Ies niveauX corrrspondnnte au Ta el Ts uccupent ancore de vaste? e?pa- ces, Ces ierrasses qui iiapparaissent plus que d une maniere tres fragmentai re sur hi Prahova, s’elendeni sans interrup- iiou te lung du Teleajen, depui? Mâneeiu jusquau confluent du Vurhilău. Tandis que chez la Prahova, T» est la ierrasse Iu plus importante, pour te Teleajen c est Ti et Ti qui soni dans ce cas. T> y pr&ente egatemeni qndquc Pextension. Dans le bajwin de Plocști; elte ne penetra pas trop profond^ment duna Ies Su boar putea ; mais cile montre un deveteppemcnt eonsi- derable au bord de la plainc. A droite de te Prahova, elte s’6* lend sanș interruptioii dc Filipe-stii de Pădure jusqu’a Mo- runi. La, elte forme te câne de dejeefion suspendu du Cricav Dulce, căni! qni a etu iranchc par te [alotnitza a Gura OcnijeL De Moreni, elte ne d irige en se recourbant vers ȚESE jusqu’au toin dans te plaine, en y constituant le Pintenul Mîignrei fG. Vulxan). Ou suit qne te nivemi rle te plainc car- respoiid a te Ti. Pintenul Magnrei est l'oemre d’une grande riviere qui, en s ecou lanț vers l’E, u developpe une terrnsse sur sa droite. Ce qui semblr certain, atest qne te Prahova pussait au debut an N. de cel eperon (pinten). Plus tard, cile a ntessi a le scier preș Tinosu. La meme operalion a vait cit realiste avani par le Cricov, a Cocorăști, NICOLAS AL POkP 174 A l'E dc la Prahova, la T* chevauche la liguc de por- tare vers Ia vallee de Ia Mislea, se dirigeant vers le Icleajcn. Ijp devcloppcnient de 1» dans ceite oontree irab.it, potir 1 e- poque qui lui correspcmd, des liaisons hydrograpbiques a di- reciion W-E, de Ia Prahova vers Ic l'eltujen. En Ce qui concerne la T», dle montre un grund devciep- pement le long de la Prahova et de la Doftana. Les gros vd- lagee dc Breaza ei dc Brebu soni etahliș sur ceife terrasse qui presente ici des targeurs d^passant 2 km. Sur Ic Tdeajcn. Jh memc Ti appuic la valide a pariir de Mâneciu vers itavaL Preș de la soriie du leleajen danș la ptaine, ta Ti ninși r ne Ie long de ta Mislca, ci penetre eusuite dans le contai r enite Dealul Tziniea et Dealul Gageni ; elle se dirige vers TE — bum tcnir corupta de ta ligue de pariage entre le Telenjen et du Cricov - par la ddpression de Măgurele, jusquâ ta vallee du Cricov Sărat, Cest au niveau de ta Ti susai qu'np- partient le gigautcsquc cine de la Prahova, le plus gran- diose eu ne de dejection du puys, Jong de plus de 20 km. En glissant sur son flanc occidental, ta Prahova foit ta taur de son propre câne, Le Tdeajen st: comporte de ta memc Fațtin ; i] fait le taur de ce câne de son câie Est L’epnisseur de la couclie de graviera du câne depasse 60 m. (G, Vfdnan}, Le câne de ta Prahova nest nuire chose que le bussin mrine de Ploeții. qui â son ioiir se confond avec ta plaine. II est intaressant de suivre ta niveau de ta T* le long dc ta l’rahova. Voici ta cuurbe des aliitades relativei dc T» en- tre ta ptaine et ta moniagne : Filipeștii de Târg: 10 m.. Flo- rii : 25 m., Câmpina 45 m„ Cornu : 60 m., Comarnic : 80 Lespezi: 50 m.. Posada : 30 m. Cei exemple, parfaitement suivi le long de la Prahova, se retrouve aussi chez dtauire* terrassen apparienant aux autres rivieres. 11 stagii donc d iinf¹ ferrasse tjui diminua, alliiuda ivlg/ipe, atitxi bien pers la plaine que du role de la moniagne, presentant des hau- ieurs maximum dans tas SulKmrpates. Ou ne snurait irouver de meilleure preuve de la date recente des nouvements de soTilcvemeht qui oui affectâe tas Subcarpaies, Lcs rupiurt* de pante montrees par les terrases sont un temoignuge en plus dans le meme sens. i.ES TeRRAȘSES ELUVIATILES DE la MUNTENIE CENTRALE 175 Conclusions. Voyons a preaent Ies couclnsion» qui se detachent, de des sommuircs observaiions sur lage des ierrasses, et Ies renmnienients subis par le reseau hydrographiquc: Les tcrrnsses upparaissent devcloppees dana Ies Sub- earputes, depuis la montague juaqu’ă la plaine ; leurs eail- loutte recouvrent de coucbes d'âge divers, depuis le Cretace jusqu’au Levantin supcrieur, Les tcrrasses Ies plus develop- pees se trouveni dana Ies Subcarpates extern.ee, donc dans la r£gion d exteusion maximum du levantin, Ce fait facilite de beaucoup k recherche de Vage de ces terrasses, bien qu’il y aii des caa ou il faut faire gruude nttention pour ne pus con- fondrc les caiUoutis de terasse, avec les graviers de Gândești. Generalement, ces derniers presenient des elemcnts de fai- bles duncnsion, d’origine surtout cristalline et de forme gra- uulairc. Un criterc de demurcation existe donc ; tout iu pro- bleme se r&luit â la question de pr&âscr lage des terrassea super ie ures, du moment qu a partir dc ia T», vers Ie bas, leur origine quaternairi’ est indubitable, Quelques exemples. Dans la vallee de la Mislca, Ti est Fa^onne dans leagrnvicrs de Gândești, llseusuit que T» est aussi d’âge quaternaire, Sur la Dâmbovitza, les depota du Ti reposent eucore sur les graviers de Gândești; Ti est donc anșși du Quaternaire. II suit Tu qui introduii unc certaine dificidte, du fait qne ceite terrasse n’est miile part en reia- tion avec le Levantin superienr. Toutefois, en partant des de- potș du Tn, qui diffcrent beauecnip comme facies des gra- viers dc Cfindești, lesquclra ressemblent au con trăire aux d6pâts des terrasses plus recentes, on serait en droit dc croire tpie la T« date aussi du Quaternaire, Si ce fait n'a pu etre jusqu’u present demontre avec precisiom ceite terrasse ne suurait etre, dans aucun cas, plus anrienne que les graviers de Cândești, Tont au plus peut-elle etre synchronr. Donc, nous snmmes en presence, dans les Subcarpates, d’une serie eyclique dc terasses quaternaires. TI reste ă preciser â quels momente du Quaternaire correspondent ces terrasses. K. Hummel est d'avis que, les ierrasses șont dues aux changcments climatiques. amenes par les glaciations quuter- NICQI.AS M. POPP 176 Daireș. loutefoi^ Les mouvements de sodcvemeui du sol au cuurent du Quaternaire. ne sauraieut etrc negliges non plus. Dans ce cas, las eauses qui ont determine la naissance des terrasses scroient au nombre de deux : une couse cpirogeni- qᵤₑ _ ]ₑₛ nou veni cute de sonkvement. et 1'nuirc climatiquc — les perinde» glaciaircH. Apres chaque soulevement — et Ies muuvements cpiro^ciitques se sunt faits par sarcades — une epoque d'cre>sion tres active sui vait. An ces ud cei te epo- que coincidait avec un interglaciairc, l'erusioti tiuit d autant plus acerbe.  ca tuoments, des quantkes immenses dc caiL kutLs ctuient rejetee? dans Ies contrees dcprimees des Sub- carpates — en Tcspree duns les valleeș — ou, dur aut les acat- mies epirogeniques, tont etait nivclle en ierrasses. On a constate que Iu Ti est plus ancienne que k Incaș, etani demne que le loess sunnonte In trrrasse de BaîeoL D au- iant plus ancîenucs aont les ierrasses plus elevees. Les gru- vîers de T» soni recouverts par un Liman rotise. considere cornmc un sul kferitiquet de climat chaud et humide. D ap- rus Iu chronologie du Quuieraaire cialdie pur G. fimpjan, cette perinde in terglac foire ne sau rai 1 etre inie a titre que J’in- iergluciaire Riss-Wii rin. II n'ensuit que la J'* est line ierraH&t; rîssirnne. l)ans ce casₜ les hauic» terrasses soni antrrieures au Riss. T>, pont circ meme preglaciaire : Ti. du moins. I’esi ccrtaineinent, Enfin. Ti est nuc terrasse p&si-risstenne, pent- £tre wtirmicnne, tandis que T* csi surement poflt-glaciaîre. La chronologie des terranse serait donc la suivante : T, = pre-g1ftctaSre, Ti = pr^-rîssfenno, T» -< n'Asjmnr. T» =>■ wilrmiennf. T₊ - vost-glacîaire. Une aut re q nea ii un se pose u present : celle des rema- niemenis du rt^fuu hydro>graphique. Le fait que Ies plus an cieniics terrasses — a prcuTe Tt dc la Pralwvn — suivent dans kur tongueur Ies vallecs uctudks, est kmeillcur indice qu’A ces momenta ks principales vallees. La Dâmboviizft, Itilomi iza. Prahova, k leleajtu, existaienf deja dans Leur empla- eemeid actuel. donc comune vullees transversal^ ci tris anei- LES TEHRAȘSBS KLUVIAT1LES DE LA MUMTtNiE CENTRALE enneH. Les cailloutis etaieni apportes de la montagne par des rivieres, qui Ies depusa icnt aux pieds de celle-ci bous la for- me d’un glacîs, forme peui-ctre par la coalcseence de plu- sieurs ei nes de dejection. On ne sauruit plus dcmek’s ac- tuellemunt ces edncs bien qu’on les soupQonne. d'apres la prcscnce des caii lou tis de ierrusse sur les cr^tes des collines, auasi que ic ras se presentu dans la valide du iekajen. Dune, la surface primuire des collines, ulors cnmre inconipleicmrnl soulevees, etnii recouvene, au moins partieilemeni, au dc- but du Quaternaire, par des cailloutis, La ponte generale du terrain etait vers Ic Sud : c’etait la anssi la direciton primi- tive d’ecouleincni des eaux, du N au S, On n jușqu’a pr6sent admis que le teșeau hydrugra- phique etait, au debut, longitudinal et dirijc ENE WSW et que par des cuptures succesives venucs du S, ce reseau aurait cte remania ci transforme pour donner le reseau transversal aciueL Cetit conception est appuycc par l exisience tip tcr- rasMw oricntees, dans Ies Subcorpates exturnes, egal canoni W—E, nou pas aeuiement N—S. Par ex. : Ti et T*, dans la valet- dc Iu Mislca, Ti dans Ia dcpression dc Măgurele. En ce qui concerne ces eapturcs, noua les croyons pnssibles dans notre region, maia seidement dans Ie cos des vallees serondai- res, Pour tsc qui a trăit aux vallees principalei, nous les con- siderons comute ayant des le debut ete transversale?. G- MurgOCÎ ct Z, P. [citești, qui ont le mente point de v«e que nous-mrTiies, ont essaye dr preciser geologiquement les fuits. On soit que les anticiinaux, comme les syncliimux, presentent de place en place, suivant leur longucur. des mon- tecs (culuiinationț) et des descenies axiales. G. Murgoci ca extrem de con- centrală') din cauza izolării aproape complecte fată do mare și Dunăre. Datorită concentraliuniî cât și stagnării apei — lacurile acestea se răracterizează și prin o productiv abundentă de nămol do tipul celui de la Cannen-Sylva. Urmează apoi Sinoe cu săli ni Latea vecină cu a Mării Negre și scăzând spre Portița, apei seria lagunelor: Znudca, Golovita. Raze Imul propriu ris, Babadag cu salinitatea redusă și scăzând pe măsură Ce înaintăm spre nord unde se deschid canalele dc comunicație cu brațul Sf. Gheorghe, în fine lacul Dranov având apa cu lotul dulce. Analizele probelor de apă luate din diferite puncte, arată clar această scădere a saliuității spre nordul Ia gunei’). i&zrdiu fix ta litru tn grame Pânde R Aprilie 1908 Poplna........................ 8.9470.........................7.4150 Sotlchlui..................... 9 7820..........................83480 Bisericuța.................... 9.1020 . . ..............8 7270 Portița....................... 14.0090 . -............... , 7.480) Pe lângă variația în spațiu salinitatea mai prezintă o varia- țiuno dc la un anotimp la altul, după cum variază, și debitul Du- nării, temperatura și direcția vânturilor do maro. Primivara a- portul de apă dulce fiind la maximum, influenta, ea se resimte până în adâncul lacului. Vara și toamna din contră când apor- tul de apă dulce e mai redus și evaporația mai pronunțată, con- centrațiunca e mai accentuată și un ușor curent de compensație «s poate produce, așa cum a’a arătat mai sus, de la maro la lac- Dăm maj jos datele analitice asupra compoziției apei în P In lacul Tuzla, sub Turci, s’a exploatat eare până tn 1879. în a- propierț dț UiringL Se aduna Eînmai sisren cure finirii ni s£ d^puTipn pe Maj. V. T. Var^ik; Lacurile din sudul Basarabiei. Buc. 1924. p 115. *1 Anuarul iust GeoL v&l. II, 190W, p, 472, PLANȘA I At, lît-iileantir Lacul Uan'rn^ IA SntrZramr / Razlm- PLANȘA Ii pjg i _ Canalul .Uwinu Eluui1*er.L Intre R.izltn si Lacul Ekibadu^. —In ST-Angi». CCtiUCii EtiikiLu — Le iituitl „Regina Llinlvra* enire tex Iuti Rwn fi Rabadag. I gauvhe, tex ruinex >iu ehJlejufitrt d l.nixttltl. Fie. S. Dubhi-^omlHîkj in estul insulei Bisencui.x — I-i nHjliK L.h.hI L e.ih<>v.i tiimbulfi ii l'Lxt i/ji 1 de du _ ffixeriititit". hi milieif le iite ^l.eahav.i. Cllfee Al. BrriilcafK LACUL FiAZIM, <1RNE2a Și EVOLUȚIA I 13 193 diferiU- puncte Me bus inului. Probele s’im luai Ja date și locuri diferite L ftinm (Lingă Portița}; funie 1924. Oreutalea specifică la 15* C.. . ■ * 1.0019 Razidiu fii La 110* C. . . . • • • i8472 Se Ja btm Silica (Si OJi............................... 0,0264 Atuminium, Fa (At, Oj; Fa» OJ . ■ 00039 ₜ Calciu (Ca).................................. ^1043 Magneziu (Mg), .......................... ■ 0,1085 „ Clor (CD. . - ♦................... 1-336 Exprimat m No. CI, , , » . . 2.58 ■ Acid sallnric + . + CL1K84 ₜ 2. Razim (Intre Jurdulca ți Dclojnmn); Octombrie 1925. Greutato specifică Ja 15¹ C. .... 1.0068 Rezidi u Ba Ia HO* C....................... 8.320 gr. Io litru SLJlca (Si OJ. . . ........♦ . 0.0056 Aluminiu, Fer (Ai» O„ Fes OJ . . ■ 0.0056 , Calciu (Ca)............................. 0.1306 Magneziu (Mg)........................... 0.2964 , Clor (CD..................... -........... 4027 Sau exprimat In Na CI. . . ♦ 7.78 , Acid sullutfc (Sud!»).................. . O.W77 1 Simte (lăngi Istria); Oclcmbile 1925. Grentateu specifica kt 15* U ... . ÎJ0193 Rezidlu fii la HO¹ C................... 28.724 Silice (Si 04. , ....... . 0.009 Aluminiu, Fer l.Als O₃r Fe^ Oₛ>. , . O.CKM Caide (Cn|. . . ..... . . 0.282 Magneziu iMg). 0962 Clor (O) . ............................. 1437 Sau eipnmat In Na CI. . 27.81 AeW aulluric (SaJW -■.... 2.07 gr. la litru Priiuek (ionii probe din lacul Raiim praKjnta difareule 1- preciabile in ce privește compoziția, diferențe ct Irebuesc iniM in leiJiturA en condițiile dc ntimeutare ți tcmperaltifrâ varianilo Jc la un anotimp la altul, l.niv. *) J. Bwwd.■ (JbEcrvaLăjiis sur la fimnc des Lues Rjutefra. An. S. lassv, T. XltJ. pg;, *31—432, 13 194 AL, HRAILEAHU Biogoografia lagunelor. Fiorii 91 fauna lagunelor prezintă diferențe apreciabile de Ih un lac Ia altul, in raport cu condițiile da Baiinitale. Spre deosebire de deltă, salinilatre. apei a împiedicat aci dea voi tarta, pe suprafețe întinse a vegetației do plaur plutitor, es- cepând regiunea Ilranovului ți Jacul Babadag. — In schimb, fundul e acoperit de o bogată vegetație Hubmcrsă, formați din PoLamogebm, Nvriophyllum, Oratophyllum¹) etcᵣ esre crează excelente locuri de hrană, de adățx)ist și de reproducție pentru poște. Suprafața neenoperită, precum și apa liniștită favorizează desvoltarea unui bogat plancton animal și vegetal*}. In laguna Sinoe vegetația rhinr în apropiere de „Portița are mai mult caradw marin fiind formații din Zoostore, UI va lafituca, Ceramium și Potarnogeton inierruptue 'X In ce privește fauna, iu momentul de față, nu dispunem de ou studiu complect al Luturor speciilor care populează iagU“ nclo. Aceasta fare imposibilă fixarea de limite între specii, dintre cari unele, (Adacnidele) prezintă varfețiuni conaiderabik*. Tn genera, fauna lagunelor prezintă analogii imjxjTtanfe eu fauna celorlalte Jacuri literale din jurul Mării Negre. Faptul e explicabil dacă ne gândim la origina ai. Alături de specii de apă dulce găsim aci un număr însemnat de forme comune Mării Negre. Această mare, după cum ne știe, cuprinde trei grupe de ani’ mafe: forme pori tocaspice, forme* mediterenee și forme cu afi- nitate nordică. Primele sunt relinuele eporei când această mure forma îm- preună cu M. Caapieă și Arai un imuna basm de apă salmastră: bazinul A ralo-PontO-iCaspfe, având o faună asemănătoare cu rea a Mării topire ele azi. După izolarea de M. Gaspică și uniTea cu Marca MedifemniL, o paria din speciile veche! faune a pierii. Numai un număr restrâns dc forme euryhaUne s'au refugiat în părțila rămase Cu apă salmtistră ale basmului arestai mări șt anume în Marea de Azov și in regiunea din fața gurilor marilor x) J. Surcea ; Obșrrvatwtm sur In irump iocs RuțlntL Anuale* ■.rrentifimjw de l'Univ,. de loMy, T. XIII. p. 4"^. 'j Gr, Antipa ; Pescăria ți pescuitul tu România. I9lă p. 255. l) 1, Borcea, op. ții pg. 444 LACUL gAZfm, UESEZA Șl EVOLUȚIA I.UI fluvii pătrunzând și în Muariilti 51 liniând® de la gurile lor l) sau iu lagune. In locul ațwdilor dc ară aalmnstră dispărută, au intrat specii de apă sărată din Modilerana. Spre ti puie dulia au emi* grai nu numai forme de tip potitocaHpic ci și ode de originii, me- diterană, primele,, înaintând mai mult spre interior. In Rsjdm condițiile biologice fiind foarte diferit® de ta o secțiune la alta aspectul faunei e variat in lacul Dranov apa fiind cu totul îndulcită, fauna e re- prezeutalii. iu afară de câteva Adacuidn, prin pește și moluște de apă dulce: Planorbis, L’aiudina, Lithoglyphus șî câteva specii pontoeaspicB: Lireissensia pnlymorpha, CordllopOTu lacustri* etc. Dintre pești mai răspândită sunt CyprimiR carpîo (crap), Silurus (somn) etu, Uranovul e un centru importam pentru ped- elii tul crapilor, In acest lac își găsesc refugiul peștii lipiti de apă dulce caud apa lacului Rărim devine mai sărată¹). In lacul Rărim propriu zis aspectul faunei c diferit. Laguna fiind în cea mai mare parte a anului în oomuJiicațio cu matrea. formele eurțhaline alo acesteia pot ușor pătrunde prin Portița pentru a profita de excelentele condiții de hrană și pentru a ar reproducă. Fundul nisipos pe cea mai mare întindere al lagunei e populat in cursul verei și toamnei de cantități enorme de Plou- ronectes flessuB (Cainhula )și Gobius pe lângă numoroaae specii de pești marini. Alături de formele marine, în partea meridio- nală a Razi mu lui și En Goto vita se întâlnește în abundență șa- lăul cu cele două specii: Lucioperca. sondra și Lucioperea volgen- sis către constituie obiectul unui pescuit intens. Maro răsiMndire o are în aceste lacuri și grupa Myșidelor ' Mcaomysis etej. forme de lip araio-pontocaspic cari înaintează in apele dulci foarte depturtq de mare’). Pe lângă speciile cari prin ,, Portița" vin regulat ca oaspeți cbișnuili ai lagunelor pt? cari le părăsesc toamna alte forme se ⁿJ I. Bofața ; țiirrîvenie de type CMSpten dan* ies lituans d ras dsnee de Roumanie. An. Se Univ. lassy, 1924, p, 207—2’2. *) Id. Obscrvatlanii sur la faune des lacs Ilazelin. An. Sc. Univ, iassy, 1924, p. 4W. ') C, Chiriei : Noie» ^pr Ies Mysidrs que l'on Itoutc. daus Im Lats d'rau douce, dnns lea enox da Dunabc, ainți qsc dans Ies la« saumâtres et sales du ba^in de In Mtr Nuire tu Roumauie, Ann, Se, Uni*, lawr. 1. VIII. p. 295. 196 AL. HRAILKAMV deprind cu incului iu acest basin Ia apa dulce. Astfel sunt BuLi- nus, Garierosteus aculkuitus. mai multe specii de Gobiua, Syng- nalhus. Iu fine o alta serie de forme marine trau adaptai complect la apa anlmastră a lacului înaintând apoi pentru a |x>pula bălțile și limaneie din susul fluviului. Așa e Dreissensia polymorphn despre care se știe chiar data când a trecui pe această cale din Marca Neagră în toate npele dulci ale Europei sau Lithoglyphu-- si Wcmlirauipr»ra Jjirroixi, care (răescacum și în Delta. Dunării L’n interes deosebit îl prezinlă Adacnidde, Aceste Forme do- moluștp caracteristice bazinului aralo-pontO-caspic sunt răspân- dite peste tot in cuprinsul lagunei Razim propriu zise, In cea mai mare abundență se gâwsL‘ pe coasta de apus a lacului Gdovița. Tn < u privește origina. Idacnideele sunt considerata ea de- rivând din cardii marine prin dasvoltaires. ai toanelor, dezvol- tare determinată de necesitatea in care sc găseau aceste animate de » se înfige adânc in nisip, in apropierea gurilor râurilor unde apa o mai îndulcită. Tot ca o adaptare la noile condiții de vieață trebuie socotită și subțierea cochiliilor precum și reducerea pro- preaivă a dentiției cardinale, modificări explicabile dacă ținem seama că in nisip protecliu animalului e urni bine asigurată. Aceste caractere se nceentuiază cu atât mai mult cu rut a- adaptarea la apa dulce e mai înaintată, Tn apele cu totul dulci iliutii cardinali sunt foarte reduși sau dispar complaci,), Avem deci sub ochii noștri un exemplu de felul cum s‘a făcui adaptarea la apă dulce a unor specii marine, Studiul aprn fundal al faunei lacului Bazim no-ar putea oferi și alte exemple ce ar putea servi Iu elucidarea problemei a'tâț dc discutate a nri- ginei faunei apelor dulci. Mai puțin importantă din acest punct dc vedere este laguna Sinoe care arc o Faună aproape curat marină. Concentrația apei n peste lot mal mare ca o mării, iar nisipul e negru din cauza amestecului cu substanțele organice. Cu toate că o izolat do Por- tița si do Goto vi ța, totuși o ușoară comunicație cu acesta face ca la i-xtremițatea sa nordică laguna să prezinte un amestec dc for- ’) Gr. Antipa; Cercetările hidrobioloțice in România ți ImporUiniJ |<>r științifică ți economică, Public, Acad. Rom-, Buc, 1912. p. 51 p i. Botcm: Qnclqucs remBrqucs sur le* Adncițtdea ct principii Temeni sur lcs tdar-ntd» des lacs Razelm. A un. Se. Unix. Ias*y. T. XllT, p. +49—4'50. LACUL RAZIM, GILNE2* Șl EVOLUȚIA LUI 197 mu de apă dulce și de forme marine. Așa sunt intre cele dintâi. Nerîtinnlc. forme de aiul dulce care iniiintmzA mai mult iu mare. Pe fund trăire Gardunu cdulc. formă tipică marină, Dintre ]>eșli- ret mai răspândiți sunt Mugii idele (chefalii}. Intre lacurile literale, Sinoe e central cel mai important pentru pescuitul acestei specii. Mugilîdelc sunt spetii migratoare pelagire. Ele vin van la coastă, și intră in lacurile Litorate în bancuri de milioane de kilo- grame spre a se reproduce, utilizând ca hrana ma tor iile organice de po fundul lacurilor. Toamna când apa începe n se răci ei caută să iasă înapoi la mare fiind atunci ușor prinși în cotețele pescarilor. Parte din chetalii din laguna Sinoe sunt atrași și in ] icu- rile Calranasuf și Turia cu plancton foarte bogat, \pu acestor h- 'curi e extrem de concentrată iar fundul e in întregime format din. nămol negru. Faun» se csractorireazâ mut ru wimii prin A hernia salina, * • * Daca incoreăm să sintetizăm ede spuse mul aus cu privire la flora și fauna lagunelor ajungem la conduzitiniln următoare: Din punct de vedere biologie Iacul Rărim e împărțit inlr’o serie de biotope, fiecare având caractere fizice și biologj.ee bine determinate și distincte. Fiecare biutinw adăi^teșle o „asociație de organisme" s]h- ■uiala, Constituind o surie de lot atâtea biocenciw diferite intre ele. Pe când laguna Sinoe eu anexele ci Turia și la rrgioa Bardâhicri dr la Mrr Niurr. Ev. Huc. J^tl. p. 12. AL, HRAILEAN17 î?8 HESUME Sons le nom generique de „Inc Razuri ou Razclm' on cntend le groupe dc lues et de lagune» qui A'&endent le long du litioral dc la Mer Noirc, du sud dc lu prcsqu'île dc DtrnavAț jusxpiau nord du Cap Midia, Ce șysteme oomprend: a) Le lac Dranov; b) la lagune Razclm ou Rnzim proprrnient dit. la plus etendue. ayaut une superficic dc 56.000 ha.; c) le lac Babadag: d) Golovifa; e) celui de Smeicn et cnfin f) celui de Sinoe avec ses an nex»; Ic lac Carnnnsnf et Tuzla. Ce groupe de lac» et de lagune» occupc l'eace d*un ancten gol’r dc la Mer NoirC, datant de la periode poM-gladaire. Dans son cvolutinn on distingue le» pbases Mtiviuiic»: 1. La formatiou du golfe qui a don ne nnissnnce nu Inc, par l'cffon- dn'ment pendant l'epotrnc gladaire el posUgiaeioire du littoml de Do- brvgen, n l'ou»t de Iu ligue de flexurr Caliacra-Isaceea. 2. Danș lu druxiime pha.se eut lieu Ia forniation du premier cor- don liltornl. Crri.snic-ol—Drntiov—lua. Lupilor, sous Fsction des flots ci de» cinirnnt» marins sur Ies st-dirnenls d^posAs par le bras de Sf. Gheorghc. 5, La forma tiun de l’He de Dranov — immense terrain marfecageux coti veri de chaume „plaur" qui eut pour răsuflat Fisolemcnt du bassin du Inc de celui du delta proprement dit 4. La forniation du cordon oriental „Perilor—Chituc" qui a separi de In mer Ia lagune Sinoe, au sud do „Portița*', Excepta k*i cordon? maritime», sous Faclioi» des flota et des cou- rants venus du lac, s’cst forme une mit re sc plan mai general, nu numai local Si nearticulat) am r.iwa să spunem că pe oricare¹ din aceștia l-ar pândi aceiași.,, frrintcpiie. dacă in- tAmplarea J-ar duce să asculte o prelegere do geografie umană do valoarea și puterea dc evocare a cotor pe care le ținea i>di cioară Vidai de la Blache. Din nenorocire, nici geografi do talia lui Vidai de la Blache nu sunt prea mulți nipn^-u de moli (IS7VI \ iv+«r Duruy- •) „ilar ja-turin atCAsla «te, innniiue de «nec: rjtefB. iar, dacii u'hi ila vla(a, se poale IntTrba un mu i ii sneolealB: I ji w msi picidcm vir- raca cu diin-^a ?“ fiV, forjlsl, ION C0NL.A 202 ,.1’hitoirw houvh wm coinptement natural et necessaire dans la gâogtaphie“. Dar și geografia, la rându-î, iți caiuti deseori sprijin in fapta, și informația istorică (vorbim, se întel^, msj ateu de geo- grafia. umană). Astfel fiind, înseamnă că geografia și istoria ee pă- trund una pe alin in chip intim, ha așa, de intim et uneori-, uu putem distinge cât anume o istorie intr'un studiu și cât geogra- fic (vom vedea re fol du studii sunt acelea). Tn Apus, astăzi, sunt unii istorici ale căror studii le-ar face Hă-i crezi nuli degrabă geografi, după cum a unt geografi despre cari ai crede, retindu-lc unele lucrări, că sunt mai degrabă istorici. Sunt unii cari, por- nind ca geografi, au ajuns istorici —- și suni alții cari, pornind dela istoric, au trecui și rămas la studii de geografie. — Ce dovadă mai elocuentă Vreți despre întrepătrunderea act-ea inti- mă, de care vorbeam, intre dsseiplinite noastre ? Altfel erau privite raporturile dintre istorie și geografia inuainte, altfel astăzi ; sau, tot una. altele erau aceste rapor turi mai de mult șt altele sunt azi Tn co fel se pune azi problema, se ^wile vedea din urmă- toarele rânduri, pe care le reproducem din Hugo Hasănger¹). Vorbind de (tăriile istorice, spune că acestea au foSL până azi, aproape poJitâru, adică indicând mimai frontiere și întinderi do state. De azi înainte, însă, hărțile istorico trebuie iă mai fie ți da alte nsthri^ rₐ ₐ& spunem astfel Man solite alică fUr die Vergangenbch nicLt nw clas Ituumbild der cbemali^eu SGiuten, sundeni and, das der friiliercn Natur- und kulturlandBclmrt Uberhaupt eotsteheu In™-!», Wir bediirfen soichcr Raumbildeț alter Kulinrland- ■H-haftrki, iHNiiirlfti der hi^tonschcn Sicdfungs-. ’Wirt*chafls- und Verkehrskarten und nuch ibr Abbihlung jrecr Verân- derungen.... Am ajuns, cu alte cuvinte, ca pentru descifrarea trecutului istoric sa cerpnt defa gecrgrtrfie undi tnoi mwlf i-am cerat pană azn Istoria iși îpțeiegfi, și-și vrea, tot rmii larg rotitul ei; să pătrundă căi mai întina, cât mai In Jimămiut, în via|u înnain- laștlor ; en se m-rn in! qrai sts-icdd > *i« Drraaachan- lichen, .und aber ic/bri michfige. ja oft entacheidmde tak- lw€n im nwitfTen ^ew/uchtlichen imtmicA.dun^prr^e*ș, Dio Kuliurlnndrchfi/'t W cin durcA GwbieMe ^Mfalteteji GebiM^. 4?>er m toirkt aich «(bit roiedenatt durrJi iFire Lffțțebesie- han^fn. Utren foien ujirf tebwdfcen /nhait un ier dur Hand dea ifmtchea Dimii ini abw trhon Atm zmricfttn Gi»xr*ᵢphi> uarf G«cfticAfț ebm nteft# nari uitu? rein AitsaerJiefte ffezieÂMnj§ twteă/, aofldem dw* dieae otel tiefer und innerUditer id. ah /țwnrinhin ntijirrtaiH- wen ndrd“,.„ ■ ? lată natura relațiilur actuale ■ «um am ajuns noi. .i.dică. hă ie vedem el concepem} dintre istorie și geografie. expri- măm printr’mi exemplu afirmația lui HassingOT : Intr'nn 0nut oarecare, in largul unei stepe wcettmsș, rwlocuit până acum, apare si se fixează la un TnomenL dat o seminție timaniL, Din Uscat și neproductiv, eum ura până acum, ținutul acela devine, printr'un șistem ingenios do irigație, fertil și locuit. Am obținut .eine Kulturkindsehaftt‘ care este „ein durch Geachicbte gestalote- tes Gebi)de‘\ Acest peisagiu umanizat fapt prin excelentă geo grafic— poale deveni, insă, de acum înnainle, (MfirmfnrrHi /acPn isitirîc. Jaiă cum: tînutul acela acela, nu putea fi râvnit, rât lini]’ ere uscat, nelocuit, neprodurAtor, de nimeni. Acum¹, însă în nouu lui înfățișare, el trezește pofta do cucerire a unei eemialu ds mun- teni, locuhonre in niște muuți apropiati. Aceaila deM-infa iți cuce- rește. priit luptâ. linului cel umanizat Tată un fapt prin excelentă istoric determinai dc unul prin cxwdrnță goojri'oflc (care și a casta, mai innainte. de unul isteric Fusese determinat. — Iată ceda ce, dac’am Înțeles noi bine, înțelege HaRsinger prin J;v,iel tipferp und Inneriicheri! Bezichung”. 204 ION COSEA Undeva. Vidai de la Blache, vorbind despre preocuparea unora, in geografia umani aptroape numai de raporturile oduo/e dintre om și mediu, se teme și se întreabă „si une priwupa.- tion trop exclusive de ia rcalite presente ne femit pas tort a la recherche dea anlwvdenLs. «in* riea ne «'erpBQice' ... Desigur, actualul aspect al unui pei-sagiu umanizai nu este de ■cât mpăfwl unui proot-s in continuă devenire, o verigă irilr'un lanț care vine din urmă și se va desfășura și innainle Dar, astfel fiind, Înseamnă că pentru explicarea aspectului actual va trebui să facem neapărat apel in re măsură, depinde — și la veri- gile cele din trecut. Va trebui, cu alic cuvinte, să facem și un iei de geografie umana re/rosppc/ird. toi odată!. 'dar nu sn privim ca, pe un scop, ci mî folosim dttar elemente din ea. ca un mijloc), „Nicht al ie men»d> lichen Werke in der Laiidschafi sini) Erzeugnissc der Gegvnwart. Vieic ragcn in diesc ah Erbc der Verga ngrn hei r berein und leben in der Kuliurlandwhah neben den GeRtviH-nrt» forme» fort Aufgabe der Antropo- gcographie ist cs die heuiigr Kuitnrhad*chaft mit diescn rrcrbtcn und mii ihrrti Gegetiwartsforitien zn betnichten" P. Așa dur, intre elementele constitutive ale unui peisagiu umanizat¹), o paiete vor veni totdeauna din trend. Și, fără lua- rea în considerare și a lor. niciodată prezentul nu va putea fi complet explicat și înțeles, Vor fi, credem, la locul lor, aid, eu- vinttele lui Emm. de Martonne despre cele ce gândea și chipul în care înțelegea să trateze Vidai de la Blache problemele de a- ceastă natură ; „~,,Jc ne nw* pa* tțue pcrsonne aii moutre au niemr degni bi prroccupatioo d env hagrr Ici* phenotncnes dc Gco- grapbie humainr aclnels, ooînme de» stadc» dans une longue evolulion. Vidai de la Bladie voit â la fain dans Ic* pali- ei dans le futur. Et son regard va juaqu'au paasă le plus lointain. Ce n’cst pas sculoment â rhistuirc proprement dile qu'il a constamincni nscoun; il remonte jusqn'u la prehi»- toire; il se iienche Mtentivemcnt sur ces peuple» primiți!» qui aont comnio des t^tnoins dc tempa revofu.ș depui» long- temp» poar noiis.... La maniere d'expliquer, de cnrnmcntor Ies pli^nomcncs les plus ordinatres ogeog rafie, cre- dem noi că trebuie căutat la originea actualei concepții despre geografia udorică, Cu alte cuvinte, geografia istorică — in con- repția ei actuală — trebuie să-și identifice înlemeetorul (oare- cum... indirect) în persoana marelui geograf francez. Ce ne face b& afirmăm aeoasia ? Dar mai întâi să vedem care-i concepția de care vorbim Fal-o exprimată — pentru prima Gară. după câte șiim noi — de istoricul francez Lucian Febvres): „Mais ie probleme de la geographic historlque ne diffăre nullemcnt rin probleme g^nlral de tonte g£ographie hu- ') In prefața cu < «re deschide ..Principe* de geograpăie humaine". rJ Acclnș, ibidem. •) Lucim Eebvre nu spune nicârn eeeacc spunem noi : că, adică, întemeietorul geografiei istorioc. în acrep|m H net nulă, este Vidai ele la Blaehe. N‘o spune nici el ți nici nimenea. Noi, inșii, urmărind procesul dc constituire pe nl disciplinei dc cure ne ocupăm, credem a descoperi in Lucien Frbvrc pe fonnulatoml definiției dntenn-irtorul, in- direct, fiind însă Vidai de la Blacbte). Disciplinele științifice se nasc, pe nesimțite, una din alta - ca niște consecințe firești ale progresului fn cercetare, ale lărgirii și adâncirii fiecăreia din științe. Și noi, aici, aceasta vrem: să surprindem procesul de naștere — pe nesimțite, cum sputrenm — al geografiei istorice din geonrufia umani, |dnr și din creare vom numi (v. mai jos) solicita ir» istorkă], 206 ion cohe* maiAe. L>ij ta vcritablr șo^ffraphir limnnuir, s't-nitmij ; cel Ir qui «'a rien n voir «™; J» inmienclatuns et Ies t'ntuuvra tions dc divizion* ct de cirefflecriptîoni administrativei! d'un Lungnon par exemple, ou de tei autre erudit dont Ic irn- vai! — si recontinandabLc qu il puisw circ pnr He? qtmlHăs intriaseques — n'en itsurpe pa* moins Ir num de fet^rapLtt — QuXs rapporfj ont entrefonur les «ocirWn hartirtract Jau- trefoif, nux dinetee» efn>quetₜ dane Ier dtwrsea contriet du glob*, ««c Je milieu fivo/țrupkique de leur temp*, iei que nouț pouoont teniei ie reconsiituer, Cert le m£me pro* bf£nw fde Iu gevgraphie ftiunain^J e-^actemen-^ maia franjo pO*e da prrsent dana Ie. passe" ■), Interesează., aici, si amintim din nou că Lticion Febvre «ste istoric ?i că el .^rria lucrurile acestea în 1922, Ia câțiva arii, numai, dujjă moartea Ini Vidat de !a Rlache, De ce «punem și acest ultim aiiiăjiunl ? Pentru că luorarea în caro Lucien Febvre serie cele de nov «us : £a Tem? et i'EvQluiion kumaine, (intra- ductian gfographiqw ti ikistoire) e clădită, toată, pe duh și su- set din Vidai de la Biscbe. Și am văzut cum punctul do vedere istoric străbate ca un fir roșu tnires tratatul acestuia, de prin- cipii anlropografice, [ceia cc face — cu alte cuvinte — ca do- cumentația istorică să fie necesară aproape la fiece paginii. Dar asta înseamnă că tratatul lui Vidai do la Blache este, in mare măsură, unul și de geografie umană rwirwpectiefî (care, aceasta din urmă, la Lucien Fcbvro va deveni,., geografia v?to- rică). Să ne am intim aici că tocmai punctul acosta de vedere, ■care făcea ca prelegerile marelui geograf să fie ca niște pagini de neîntrecuta evocări istorice, de rechemări la, viață ale tre- cutului, tocmai el îl furuan ca o vrajă po Emesl Granger, IrtFo singură prelegere, și-l făcuse geograf. ■ după cum arelaș punct de vedere trebuie să-1 fi influentul, sigur, și pe JacQues Bainville, ca să ajungă a vedea atâta dc mult cloniotit geografic in fapta și di-sciiiijna istorică. Cui și Jacquoa Bainvîlle, cu Lucien Fehvte uceioț proces —intelectual și isihie—s‘a petrecut Și d este un istoric (un istoric, însă, rare a devenit, prin lucrarea amintită, și un geograf ttooretcian)— venit dinspre istorie, ca să spunem așa). Eiind insă reluat să acrie, cum știm, în colecția de opere istorice i‘Et'oiKiiuti de l'Humanite, ecmdușă do H-enri Bcrr. volumul de jnfaNfecffe peoprafjcd tu ia^rie, d a trebuit să facă aj?el. mai •) fjt 7‘prrr ei VEvoiufion humainr, U2 443 PRIN GEOGRAF» A UMANA LA O NOUA CONCEPȚIE A GEOGRAFIEI ISTORICE 207 întâi ¥i mai mult decât la oricine, la Vidai dc la Hlache. Nimeni, doar, nu urmărise mai mult docul acesta, in studiile sale, pe onud- parte integrantă în „fizionomia geografică a globului" și ca agent activ modificator al acesloea- S’a oprit, Lucien Febvre. și a medi- tat pe o sumă de afirmatii de felul aoesLeea : „Car c’e-ît bien plus comme t’lre* două d'inițiative que cunune etre subissant passive- ment les influente# exterieure?, que l'boiume a un role geograp- hipue”. A ajuns, astfel, să vadă, ea și Jacqucs Bainville : că istoria.., „ca-i fu, cei moi adesea, dară nu desfășurarea... acelui proces”... Le plus SfntvcnL.. A văzut că elementul geografic intră în mult mai mare măsură, ca element determinant in procesul istoric, decât curn ne arezuse. Procesul acela „qui met aux plisc* rhommo et la nature". apărea Că trebuind și el să fio avui în ve- dere, necontenit. in descifrarea trecutului umanității, pentru în- țelegerea măcar a „unei părți" din istoric Procesul acela, însă, nu putea forma, ol, un speeioi obiect de studiu al istoriei. El cădea, firește, mai mult in domeniul de cercetare al geografiei, istoria, apoi, rămânând să împrumute dela aceasta numai rezultatele descifrărilor lui, lată deci cum geografia umană s’a văzut solicitată să-și întindă cpriNdările și in trecut. Această solicitare, însă, se făcuse deja simțită și din altă parte: din chiar progresele mari realizate de geografia umană în cercetarea raporturilor actuale dintre om și mediu. Fiecare ras în progres, împingea și mai departe curiori ta tea cercetătorilor, des rhidea ambiții noi: venea, adică, nu numai cu lărgirea în supra- față a domeniului de activitate, dar și, totodată, cu extinde- rea acestuia în adânc, in vremea trecută- Un cercetător, de pildă, ajungea să observe că, in cutare regiune, pană și mai interesant decât pentru prezent ar fi să deslegi raportul om-modiu intr'o anumită epocă trecută sau in lungul între- gului trecut. „Antecedentele" lui Vidai de la Blacbe se do- vedeau nu numai necesare [lentra înțelegerea, prezentului, dar sa dovedeau suficient de interesante și importante spre a fi studiate și numai in ele Inaăle, numai pentru ele. Interesul a- cesta se trezea, însă, paralel, și la istoricii cari apelau la ajutorul geografiei și erau în curent cu progresele eL nesimțit la înce- put. în această privință. Și astfel, geografia umană s’a văzul solicitată să-și întindă cercetările și în trecut (să nocnislituie. 208 ION CON HA adică, apusele peisagii umanizate) din două iiărți : din partea- ca să spunem astfel, a chiar progreselor ei și, după aceea, din aceen n istoriei care, cum am sțma, pe măsură ce-și înțelegea tot mai mult menirea, devenea lot mai geografică, și sociolciffică- Altfel spus, geografia timonă și a văzut câmpul dc coree- tare căpătând dintr’odată dimensiuni neașteptate, Dimensiuni și solicitări noi, care, insă, depășeau un numai țmterile, dar și-.- menirea ei. Apăruse un domeniu de cercetare nou - peisagiile umanizare din diverse regiuni, În t/ff'crw epoce frecate. Și, ca totdeauna in astfel dc situații, din trunchiul științific principal fin speță, geografia) însemna că trebuia să dea o ramură nouă, adică o disciplină spprâol« pentru domeniul CfinttU. Acest domeniu. îtiaă, era unul tot de probleme de geogra- fia umană, numai că /ronwpwss în frecai Disciplina cea nouă, în arest caz, trebuia, să fie. șî ph. o geografie itmaru)' ntrospeC- iivă ’). Verste* geografii umane relruepectitte. al cărei proces do formare l-am urmărit si desprins in cele du mai sus, acriei geo- grafii trebuind să i .se dea un nume Hon, ca uneia Ce și ca «părea, ca nouă, i s'a spus insă, cu unul vechi : geografie udoried „Quels rapports mlntlhuineiii leu Bociâths humiuni> d'au/owd'Aru avec le milieu geoșrraphiqw preseni? Tel est le probleme (undumcidal — le seul - quc s« |hhh la IțfCKra pilit* liumuiue" : â|nti, îndată, despre obkreid grafiei Mofice : „Cest Ih m&ne problimi*. cxaelcjnrnL mai'- trana(s>^* du prescnl dan⁴- Ic pasrf"¹). latei, după părerea noaslrn, in re chip s’a des/ă^Nral pro- eetiHl de naștere nl geografiei istorice in nrxtepfm ei aelcudu. Dar, ar putea cineva să întrebe : Aceasta să fie, oare, «m cepția. de azi despre geografia istorică ? Nu cumva iste, ea, nu- mai a istoricului Lh acusten, răspundem; In Septem- brie 1981 s'u ținut la Paris al Ill-lca Congres Internațional de Geografie; curând după aceea, într'o dare de seamă asupra lu- crărilor secției de geografic istorică șt du istorii' n geografici’)- domnul Y, M. Goblct scria intri• altele : ’l Aș» o mumele i-L Brrr tu pretațu cîirfii lui l'ebvne rrcfcrindu-*e Ja pas&giul reprodus de noi in ni hih). ») Op. cit pp. 43&4W și 4+3, In WetHte hinioriqrtr, nunuind pe Iiilie-Aiign^i m'2 ian. 5?, toni CLXX), pp. 32—45. f'RlN OfJHlKARA UMANA LA O NOUA CONCEPȚIE A GEOGRAFIEI ISTORICE JQy Lu f6ogra|>lic- ciaireB, ftnancieres; carne ct forfi" : nnircrsitfs” Iți Incrarea urc o pre- BuMinu! EâaoțQrii'ie li t[JX CONTA 210 i'i este, rum am văzul, o ye&xfrti/tf irmană rcfrotfpr cHtw¹ i Dar care ,-uni acele elemente do reconstituire integrali a pciRBgiilor trecute. istorice. cu studiul cărora va ocupa geo grafia istorică ? Ca ii pentru geografi» umană propriu zisă, ele vor fi, cum spunea Vidai do la Blache, toate orele arpre moleriafe pc rwe le imprimă pe fața planetei activUalea omului, toate ^tunete materiale iu cure m^asfa ac imte întrupa : u$e- zări omenești, drumuri, fromliere, secări de mlaștini, tăieri do păduri, introduceri do noi plante. rectificări in cursul apelor sau in mersul țărmurilor marino. — inlr’un cuvânt: țoale acele care trădează existenta și activitatea umană. Toată această nelimitate a omului, care „rodirică¹¹ mtmu liniile și formele pei- sdgiului natural, caro modifică intr'uua rnporhrrJc nolttralr nu numai in lumeEL vegetală ți mumalSL ci chiar în cea a formelor de relief, uneori, — toate acestea, adică reconstituirea lor a tuturora, pentru o epocă ununwtă, fn/d ^ier/ul geografiei telu- rice în imno eoniep/te. Dar asia îndeamnă, să fu aut etania, că geografia istorică este: o geografie umană retrospectivă. o geo- grafie DCOLiomică retrospectivă, o geografie politică retrospectivă (și chiar, uneori, o geografic fizică retrospectivă), Să nu se creadă, însă, că prin aceasta am depășit cadrul geografiei istoria. cei ununțu'l de Luciei» Fchvre. Gând el spune ..Quels rapports onl entretenus les soci6tcs humaines d’aulrefois, aux divergea 6po- quce. dans Ies diverses contrezi du globe, avec la milieu gcc- Etaphfque de Icur trmps, te! que rou* pouvons tnnter de le te- eunslituer", — o ușor de înțeles că elT în această formulare, la cuprinde |* tonte acelea : ți fapte fisice (rectificări in mersul apelor), și fapte j^lilire (frontiere) și fapte bropeograftee (alte arii în echilibrul lumii vegetale și animale) — adică fapte din toate aceste categorii, dar în raporturi spațiale altele decât cele de azi IV tiare-i, acum metoda de corectare in geografia istorică. Cel dintâi lucru pe care trebuie să4 faci, eele să studiezi ro- la|it foarte bună, n hi» Carnllle JuHLaii), Dedițur, ți lucrările dc fel îți un in»portnn|fl lor: accastu nu înthil, însă 'orba hti Fehvw. că ele nr aven vrro legătură cu țliinfa, Mei jos, cAnd vom vorbi despre roitul unei geografii istuiicr nr nuinesti, rom vedea că definifln oera^ta, în carul unstrn special, nt- voic de o completare. •WIN (ihOUliAHtA UMANA I A O NOUA COSEXPȚIf A OtCHlftAllEl ISTORICE Jjj giunea respectivă din punct dc vedere al geografiei fizice. „Uu travail dc g^tigraphie pbțriqus lăut d’aburd l o'esl de lui que t™t depend¹¹ — dacă aceasta e ittfvasar ca intrare in orice studiu de geografie umani, ,ij»i și pentru cele de geografie istorică e deo- potrivă. După aceea. cercetătorii in geografia istorică trebuie, cum sune tot Febue, să-și ia un sprijin in geografia umană ils devront pjirtir dans tous Ies cas dc l'ctat de ehosog prâsent u'est-A-dire prețuire leur appuî, for temeni, sur Ies conclu- sions do la g^ographic humainc",.,’). Ue abea de aici Încolo va Începe munca propriu zisă de geografie istorică. In ce constă ți cum se ia desfășura ea? Scopul ei fiind reconstituirea vechilor peisagii, înseamnă că va trebui aă „solicităm" (cum spunea Ru- mm) toate documentele, de orice fel, iu cate ș\r afla menționate sau prinde linii si aspecte din acele peisagii. Iar cșa dintâi undită de lucru in geografia istorică va Ii har- ta contemporană h epocei studiate. Cu cât aceasta va reda mai . mult și mai fidel din aspectul contemporan al regiunii, cu atât ii va fi contribuția mai prețioasă. E de notai, aici, că începuturile cartografiei științifice nu trw dincolo de secolul XVI și că, deci, afară de rare fericita razuri, hărțile mai vechi decât atâta nu inlerefteaaă decât istoria geografiei, bune Fiind mai mult pentru muzeele cartografice. Nu spunem că ele nu sunt de absolut niciun folos in studiile dc geografic istorică, dar pe aproape*); iar când sunt, nu pot servi decât ca documente de a doua sau a trece mână, care, cel mult vor veni să întărească sau să verifice, in- tâmplător, un document de alia natură, mai sigură și mai precisă. Intre docnmen lele du ultimă untură și valoare, in studiile de geografie istorică, sunt. în primul rând, chiar docw- AăCHfefc propriu rișe, istorice. Ele pot li, dui»ă cazuri, niște ade- văr ale repertorii de suprafețe (suprafețe politice, juridice, ad- ministrativo, cclesiastice, dar și hiogeografice: indicând, adică, suprafețe duspădurite sau desțelenite, uscate sau irigate, culti- vata peniru prima oară sau cultivate cu plante noi in locul ahora vechi) ; apoi documentele pol fi adevărate repertorii de fron- brrr- (aceleași notatii ca ți pentru șuprnfcfe. mai sus); dar pol *} Op, cit., p. 445 *) Pot fi dc folos, in alte jări (la noi nu exiști de mSikNiJ pent/a slabi liiva uihm* vechi cursuri de ape, buia £ mior v^chi linii rit* |iirm. dv nilclA. ION lONEA 212 H -i adevărate tezaure lopuMoiHUftice (iar valoarea numelor to- pic® vechi, în Hludiile de geografie iatortcA, rocse suficient din caracterizarea. pe care le-o formula cândva Jean Brunlius: f>r- aJa rtte geografiei umane ’). Cuvântul scris a fost totdeauna un do vument sigur, de bază (bine înțeles, atunci când cel ce l-a scris, l-a scris respectând. adevărul¹'»; harbt, însă wumni dc când a devenit științifică (altfel, innainte dc aceasta, putând chiar, ia loc să lumineze, să inducă în eroare). încă d.în 1907, Albert Doman- gont cmpftinta. en France, d’un caractere unional d'anciBpBete, de condnuite. LX tetw henre les etablisMUnrnls hniDams paraisKnt v a- voir acquui dc In fivite: l'homtne »> est arrrte, parce qu'il u ironv^, avec Ies moyeos de suLsislaiu*-, les materialii de nes eoiutrucumiH ci de ses industrie*. Pruda rit de fongn sie- do» ii a mene ainsi une vie locale, qui s'est imprrguZd ten- lemeni des ștics de la terre.. Une adapta liou srst opărfe... II y a uu faii que Fon a souvcnt Foccasiou de renmrquer en num pavs, p'c** rpre te* liafeitaut* w de temps ion corn* 214 teimertfirifti oua¹ jhAtim endroiiH.. (Jn mit, m IjhJh-^. le rliăleau des Vulnis »'£l£ver sur des șubniructiuiu rujiuiines, Eeequdks țurmrmleni la roche de iuUfan perete de froite*. qui aut pn vlre des hâtilnirens pi imiiivw Am făcut multe călătorii iu munții Sebeșului cei plini de cetățile lui Burebista și Deteb&l, cetăți încinge și azi inlr un brâu du sate, încingă tui ele însiile acea peșteră a Cioclovinei, arhivă de viață umană palcolitică, Uridccateori ne aflam acoln, iwisa.- uhil din Vidat de la Blachc despre acea, străveche cobabitatie Și comuniune intre om și pământul Franței — no urmărea cu pu* icn»a unei obsesii : Oare nu se potrivește nL lot așa de bine, si nccetui jdimAul carpatic ? De aceea, a mare muultumire și bucuria am siniUt deunăzi- rând am cetit Lin recent studiu al învățatului rumân care a dos gropat, în vreo zece veri, vechea Ulpiu Trajana in întregime, stu- diu din care iată un pasagiu : ,.Lc lent dr Transilvanie ateii dune dcxlinte A circ im hrrwiiu dr pnjinkiijrJn« depui* J'wișitHe de f» i>i6 iujBUi«fᵤ”!1 Apoi, vorbind dc așezările omenești caro apar nume™»» încă din paleolitic, ucelaș autor spune; „Ce qui rtssorl clăi imuui l dc*. iliffcrantw dteriuverie* fnites jiHqu'kî, t'eti ta rk»ule reiai/t» de la poprJaften ; plic tiuit rgpandne dmus hi iim^ne rmulite dc la Transilvanie ct avait â ccr- teins cinlrciit* des melkts potir la fabricatiou des outik. Un de c*ș ateliere, celui de Sita Buzăului, dans le district dc Brașov. anraii 1 rara iile amisi pour Im tcrritoirtS shote ă VEst des Carpotbcs, Qiwiqu'il en soit. In preaeune de «*- atelier? ati«tc quc Ies Aatetente amienl dat cfabbM«ne»ite t/f/iniiift et K^talent ftx&f nur cetiu rerre"*). Mai apoi, vorbind de popululiu. dia moLitift a. Trunxllvanei, autorul spune eă. pe lângă vânat și pescuit, eu se ocupa pi ™ $f r.rc^tf’rna mtelnr. Iar spre sfârșitul acestei pihmu o- mul ajunge a-șî fabrica urm?, instrument»? și obiecta du podoabă si din arama și aurul care, cum se etic, „se găsesc din belșug" în subsolul Transilvaniei [TIh aurul sa exploata mai dinuainte, un raport ÎLitP'păidat ducându-1 pârii în Rgipt-, ■ Givîiiz|ii nume- Jl TaWcAir de fa lîeogr.jp/iâ? de Ia France, pp. V*. ’) Con»te«tin DalcowcJu, tn studiul „La 'IVttiLsyhanic dau* I dnli ipiilc"'. publicul in voi. Li rrariB{dtMuitt — ouvrage publir ]uir rinsii tai d'hiateirr naiionate dc Cluj. Burun-st 19W. in cnțrrttfl ।unirii Kx- pozițiu intern nticmalfi dda Puri*i. p. Ti PRIN GBOGRAHA UMANA LA O NOUA CONCEPȚIE A GEOGRAFIEI ISTORICE £1 5 roabe se incrudșeată iw pământul Translvanici — si, despre toab' acestea, autorul are .,o observație de ordin general'¹, foarte in- teresantă : ,,U’oii que soient venues ces diferente* tivîlisaiiona, k-ie rsțor est du, sans aucun doutc. aux richesses naturrllcs de orile irtrt"ț. Acestea, puse lângă concluzia lui Biliard ; că nințic nu ne împiedică să vedem in Dacii de mai târziu pc urmașii directi ai acelei populatii care în neolitic umplea deja, unitară, lot pă- mântul Daciei; puse, apoi, lângă afirmația lui Tomaschek : că originea teritorială a Tracilor a fost in Carpați*), (ba chiar și lângă acea susținere a unora: că in regiunea carpatică ar fi fort uleuș leagănul primitiv al iudQ-tuTopenikr). — toate ace- stea ți altele trebuie să te ducă la concluzia că rândurile de mai sus ale lui Vidai dc la Blache despre Franța se potrivesc și Ho- mâniei intr’o măsură cel puțin egală. Emoția și sentimentul de mândrie pe care le încearcă un francez când citește acele rân- duri. trebuie să le încerce într'o măsură col puțin egală și un J'iimân. citilldude. Dar pasagiul dc mai bub din Vidai continuă astfel: „L'homme a ete. chez nous, le disciple iongtemps fidele du sol. L’etude de ce sol contribuera donc â noua eclairer sur le caractere, les mo- eurs el Ies tendaiK«s des habitanl-s Toi astfel și la noi c nece- sară, mai întâi, cunoașterea de aproape a ..solului" dacic, al cărui „elev" omul a fost încă din paleolitic. Contribuția geografiei o necesară, deci ca o introducore in cercetarea adaptării umane la mediul carpatic începând chiar cu primii oameni. Niciuna din disciplinele rare urmăresc descifrarea vieții omenești in cadrul acestui pământ nu se imate lipsi de această contribuție. Cartea lui Lucien Febvre, de care am tot vorbit mai sus, se numea, în subtitlu : iniroduction aeographigue. u Vhistoire. E ușor dc în- țeles cât de necesară ne-ar fi, nouă, una așa întitulată : Pămân- tul dacic, introducere geograficu in studiul istoriei, preistoriei arheologiei șf în genere al vieții omeneați din început pc aceste Imuri. Pentru că noi încă nu avem o lucrare despre pământul Jj JtrJnn, ît ’} Geto-Dacii ar) raprueiiin astfel intidița rim&rJi pe ioc, fu urmii răsădirii in sudul Dunării a marelui Iran chiu tracic. 216 ION COSEA romanoac în genul și scopul eoiei u lui Vidai pentru Frunții : Tnbiettn de In mp/i ie dc In FvnwM, indici un studiu caro «a să fie o «punere a virtuților aJilropogcograiLvo ale i>ămăQtu- lui jwn unesc. Caracteristica cea dintăi a acestui pământ, in adevăr, este iocntui această ecumenicitaif a lui, aproajie unică. Și dacă r adevărat cei» re spune undeva Hendrik van Lopn că lumea de azi e tin produs al „luptei'' (de când începe ca Și iKÎnă aa) dintre om și mediu, atunci fiecare popor e dator să descifreze și să înțeleagă, mai întâi, până în amănunt, mediul său propriu, din lupta cu care el a fost modelat așa cum apare azi. Nu ne putem reține să nu punenu nici, alături, pe Eh i tivii le și pe Hmidrlk van Loon, ca să înțelegem cât de necesar n aportul geografic în descifrarea vieții omenești trecute: Jacijide# AolanUe; „El L'Hiitaire eltc-mime qu’wt- elle dane, Ic pliu Munvcnt, sinan le Hisultei de ce coufiil. birn dr* f«i“ luillăbaire, qui mt-f mit prLseS d'uac part Iq nalurc ehcrcltaitl A impuse» â ThoniDic sa tyrannic, dc rantre 1 hohime f^isnnt elfort pour imservir tu nainn- u noi, intolhgente volont^’'' Hejidrjk IWI I.otNt : „Ceei dil buf les homnuiH qui □ui propti¹ les monrn^rics el kw piu in re Jc l'Katnupc!, voyens ce qu'ih unt fa ii de ieur milieu gfogTHphipue ci re qu'il a foit d'mx en rviour. Car c'țiti act te lutfe qui a engendre le monde modeme et mm ellc, mus htI-oiib cncorv coinw Ies Irftw da* bots“. Areusta e. „le plus souvenl'¹, istoria ; și aceasta sunt, in marc măsura, pnituarelr moderne: ce iu Ce ii făcut din ele lupta eu mediul. Mediul — sn । mediile uceLM — aulă, dnă. coria ce trebuie perfect cunoscut, mai întâi. Iar o geografie iri- leleasă și orientată in acedt sau? — ? cea dintâi djutro geografii Dar o geografie dusă așa de departe : in paleolitic, neolitic, halcolitic, etc. nu o chiar o geografie istorică (deși, totuș, geo- grafie umană retrospectivă Să venim, de aceea, mai înspre vnijiu-a ni.jftfllră, în duimjniul pi-opriu. Aici, ca «A vedem cât de in urme suntem noi (dwr totodată, ca să vedem și ce mari perspec- tive ne Hlau înnaîntc} vom cita câteva rânduri din... Camille -Tul lian. Vorbind do cel dntai mare nume francez in geografia istorică (Somspw, in sec. XV11 !). Camilte Jullian scrie; „Qumnl jc Ins [hiut In premiere fob «* ctHnmiiMlrtcrei ffcograplii'qîie *«r la guerre des GuuIm de Julei Crinr. jc fus ^iiLcrTedlă : l'importaiioe et la șfăbilitt piua que milieu naim des terrîloires de citis, h- r81r, î finlcrieiir dc ces ier rituir«. den trihiu ou jwgî. Ia manta dom Ic* urni rl I» PRIN GJUH1KAHA UMANA I.A O NOUA CONCEPȚIE A Clf.«HlA FI El ISTWICK ttulres s'ătaient lor mea m la luhhic de leur limita. tont j etait, iirtlcnunl et ^mbrrmctit, H il n’* si^air pluj qufi flancr,...'¹ *). Am spus: raf de m Brjwd «UNtm! in. adovar. a ii in pas cu Franța, în această privință, ar fiᵣ aproape, ca și când noi l-am avea pe— CortBei autor al unei lucrări așa intitulate ; Compari' g?- pograplty a>fd the Trujata tolumn, unde munții Sebeșului sunt so- licitați să spună lot oa știu din tn&rea epopee a cuceririi Daciei 1) De sigur. vina e, iu primul rând,-, a istoriei. că suntem așa de iu urmă. Împrejurările, vorba «tronicarului, mui mult decât oamenii- De aceea, nu alât mâhnirea de mai aus să fie concluzia principală il color ce spunem, câl marea bucurie a câmpului de lucru care ■se desfășură înmuntea ucaatră, imens și fără preț. Trecând la Evul Mediu — ne întâmpină cele zece (sau aproape) veacuri de întuneric iu care istoriografia h orga- nizat parcă un fel de complot al tăcerii împotriva pământului și omului dacic De aceea, pentru acel răstimp, uicio altă istorie națională nu este nevoit să apelase așa de mult In iz- voarele... intuiției. Dar intuiție, mai ales de cea —bună (sin- gura de luat in seamă) n'are oricine. Unii ișlm'iri, prudenți, șpuu că, în câmpul lor de lucru, orice afirmație trebuie sil se bazeze pe document. Ce vor face, insă, aceștia, en,., documentele msriia- vale, caro... ne lipsesc ? Va fi deseori nevoie să vină un NicoJae lorga și să spună: ᵣ,Oia ce spun ou ncum nu stă scria nicăiri- dar ceia ce spun eu a frebwit să ho întâmph?' 1 Dar ca Nirnlar U In ptvfațu scrL<( la iwnimiusl „ifaHUrf...^,1 Iqi i . MFiix, :i Fixhmot la Univrrsita+cfl din... Canlifl. 218 FON CUNF* IarLrR marule creator și evocator de vUtit, nu sunt mul|i. iar su guliile ti ipotezele, chiar ale lui, cât timp rămân umeri Urato prin nimic, nu pot line locul științei. Ac^t gol. Insă, nu c eondamnac. fntrog ia ne-umplerp, pen- int totdeauna. Există discipline ajutătoare, care vor goni mult din întunericul istoric al neamului românesc : Etnografia., Geo- i:raliu linghistică.¹). Studiile de toponimie*), Sociologia i-^ori- câ¹), .“i — să ne fie permis: — mai ales Geografia «dorica, roate aceste discipline ajutătoare sunt, însă, șl tHfli o/es la noi, ilisriplinn tinere. S’a făcut puțin în Etnografie foffupnr*, mai nalt, decât interpretare da materie), apoi suficient de put in in Toponimie, cern inaî muli in Geografia, linghistLcA, aproape ni- mic Gipftrit) Îti SkK-iologio istorică, foarte puțin în Geografia istorică. Cu un exemplu, de co bogate perspective ,m> deschid innainW tslnr ce roi' lucra in acest din urni ' dintcnii. rr.<|i’;n . l | izilr seni, intre altele, și ultima noastră lucrate de această naturi. t'wei'tciri geografice in /x/or/n /iomnitilfir ’}. Deși domnul Torga ntl admite, sg pare. Iiiclnna din rertifnârifr de acolo nici ideud 'I V., du pildă, studiu] d-lui Sexul Puseimu, tu mlioaul Lu Trm, alăturat tic ncrla. «unintit, ui profesorului C. Djiicovicin. ’) O idee iți poate tace cineva (dc nporiul toponimiei iu eercciăiili dc care rorbiml. citind tecuma : La toponimie a lui Alhcm Dauznt. ’> /nafiiitfuf de Centeieri 5wiâ:te al ffwwînfeî, reveni întemeiat arc «si pregătire studii de acest fel. curo s’ar puica să fie adevămie revelații. ’) Mărturisim că nu ne surprinde primii ca nefavorabilă de cate sa Ihhuizu wrin.tii lucrare, din partea domnului lorgu, in ultimul număr al revisiri domniei sale. Daca d.l lorga ar ansi timp (să zicem] și or primi sil meargă cu noi Ia fata focului, in foatc Iworite de cure i vorba în [ucrorea noastră, suntem singuri ctL. - 1u Inuapaiere — cu bitul alt- icL ar vorbi de lurrair. Fiindcă numai cu următoarele două Scrincțiții impliuile se pol judeca cele MtI-m: ți si îs] iunie acolo- : I. eitiren eu iiton pa cuvenită a cîir|:t, eunauItătid ...... huria și 2, raerfirira la fa[tr lo- cuhii (cănd harta ți cartea n'au izbutit u eotniitfie siugiirei. Nu vrem sii părem fără simțul măsurii ți nu vrem să jiguini pe uimetu, dar irc bule să Apumim că istoricii, la iioi, cei mai mulți, sunt departe de a acorda geografici toută..ₙ simpatia necesară. Domnul lorga, încheind pu- litude rânduri despre carie, indice așa (eu fina domniei sole inmie) : Totuș, o discuție așa de vie, cu un autor așa do inteligent, nu poate decât folosi E vorba in nevoi# de n se cunuaște reciproc, daeă istoricii tor învăța mai curând geografia ori geografii i^toriu. Hczcrvăndu-ur pcnlru altă dată pluccren. unui nșțețtUM nniănuuțit lăspuns La mmzki «lnmntilu.j lorpi. *ii ne fie permis aici să punem doar o întrebare într'o dorinfîi ■ Onrr o wm fi mult pună ce, și la noi. vor Trde?i istoricii in geografie ceea ie istoricii fruncczi, dr pildă, văzurăm e'on văzut dr iniilt r . PRIN GEOGRAFIA IMAN* LA O NOU* CONCEPȚIE * GEOGRAFIEI ISTORICE licarea. istericului drum peste munii Hrmtat, ¹ Jordanes), nici sui- rea Cctai'utai dela haitii la murite nici identificarea acelui toca* rumorindfpți#, nien chiar mularta Pnnftflei (1330) de pa In Brun in Loviștea, — totuși, ce sigure sunt (cu, poate, cel mult o singură ixcepție) acele identificări și (rectificări ale noastre ’ Nu ne întri- slează do loc, cum am spus, nefavorabila pentru moment primire. Noi știm prea bine rc-i ncolo, ca să n’așteptăm cu toată liniștea- vremea când acei gewaphi&r.h dencJien al lui BaUcl va fi si ia noi <» realitate, rând observația lui Jacques Bainville (că„, iste ria, ce-i ea. cel mai adesea, dacă nu o geografie umană relros pectivă), când, de asemeni vorba (aproape exact aceeași) a Ini Herder: că Istoria, cd mai adesea, ee-i en dacă nu... geografii in mișcare — și când, in sfârșit vorba lui Napoleon. d; poli- tica {și. deci, și istoria) statelor zace in... geografia lor. — vre- mea, intr'nn cuvânt, când toate acestea vor fi, și In iu i. rpcurnw- « nte și trăite adevăruri. Dar să încheem, rezumând : Geografia istorică a fost concepută, până foarte de curând, rn o simplă inșirare de nume, de suprafețe, de frontiere, de lot soiul dc circumscripții. Era. eu alte cuvinte, un fol de ..știind ’ catalog, o geografie pofilicd retrcwpecfMf, o .,știintă“-schelel. Azi. insă, progresele realizate în geografia umană, po de o parte, ca și sprijinul istoric solicitat dela aceasta tot mai mult, pe de alta, ■ au făcut ca cercetările cu privire la raporturile dintre om și mediu să se extindă și in fre' irf. până în cele din urmă n- mănunte posibile. Astfel, sa ajuns Iu nevoia conturării unei dis- r ipline noi, geograficO’istorice, a cărei largă defini[ie am văzut-o : eeoprofin iatortaJ cate o geografie itwmwă refrospeciinâ. înseamnă că. în această nouă a ei accepție, geografia istorică — să no fie permisă expresia — a prins rame ți s'a înviorat, transformau- du-se complet iar istoria a devenit (și mai ales ca dewpif} mult mai geografică și mai sociologică de cum era, mult mai evoca- toare de viață. Cu alte cuvinte, folos și de o prte si de alta. Trunchiul băUVin al geografiei, cum spunea Vidai dplo. Blache, a mai dai o ramură. ȚINUTUL ELAN-HORINCEA PE HARTA LUI D. GANTEMIR do ProL ION G U G I U M A N SKHIUMTOL TEOUMHi, aJU-Kp In unul 1936, geograful 0, Viilsa» a publicat Harta Moldo- vei a lui D. Gantemir, pe care o găsise nu de mult în Biblioteca Națională din Paris, hartă care eonslitue anexa prețioasă a lu- crării „Descrierea Moldovei" a învățatului Domn moldovean. In rândurile de mai jos, vom căuta să scoatem încă odată in evidența actualitatea valorii gEioglralice a acestui documern științific. comparând modul cum este reprezentată pe harta Im Gantemir șl pe cea topografică de tizi (l/âQ.QOO și 1/lOO.OODk partea din „Vechiul Ținut al Fălcii ului" situată la apus de râul Prut și pe care o denumim azi „Ținutul Eltuwlui și Horincti". după cele două artere hidrografice principale din cuprinsul ei. In adevăr, din schița alăturată, se pot observa următoarele; a) Fomw generală a Ținutului Elani-Horince» se ase imună foarte mult în ambele hărți, alungită in sensul meridianului, dela Sud de Hllșî până la Nord de Găinii-Oancea, ou prezintă o mică sinuozitate, oare ii dă aspectul de imune semn de întrebare. b) Dirtiîtdi acestei regiuni, în trei părți, Sud, Est ți Vwi. sunt admirabil de precis trasate in harta lui Gantemir. In deosebi cea de Vest, care merge pe culmea, de dealuri Înalte și împădurite de airj (D, Albești. Vutcani, Băaăști, Mănăstirei, Horineei), flan- cate dc valea largă și de puternica „coastă" a râului Bârlad, co respunde cât se poate de bine cu adevărata limită geografică dinspre apus, a noastei «Per tinihift i/ofarolc¹). 4 Cum sper că voiu «ve* ocazin să arăt intr'o apropiata moao- geogtii Fiert. pornirii din îndemnul d-lui PmF. univ, M. D. liavid, drln Inși. IrM TLU. Hl-tM HumNCSA KE HAțTA LUI P, L1X1EMIH 221 l-a Est vjdea largă a Prutului. cu lunci plină de bălți, sălcii și ogoare, eu malul stâng mult mai abrupt decât cel drept, in cea mai mai\i parte a parcursului gău, împărțind longitudine! „Ve- chiul Ținut ni Făleiulnf' aproape exact în două, constitue a doua limita. (Cei drept, pe harta Lui Cantemir valoarea de limite a acestei văi nu re prea vede ; poale ți din cauză că. nea.va.nd la dispoziție remite convenționale distincte pentru înscrierea luncii, el s’a mulțămit a face curbul râului însuși mai gros), La Sud, deși limita trasată pe harta lui Cantcmir na supra- pune exact pe locul unde-i coasta Horitwoi, nici „Hknste" nici apa Hor îneci nu figurează. Singură limita de Nord nu corespunde mdllățji geografice- ?a mergând emu mal 'ais du „coasta" Ijohanuiuj și dealurile Po- li riuei-Huși, c) Afdrieiect ars, la fel, dimensiuni destul de apropiate do udevăr. difeiinja dintre lățimea și lungimea regiune! in cele drum hărți fiind foarte mică (lungimea e aproape aceiaș; lățimea pe harta lui (internii- însă o cu aprox fi km. mai mică decât realitatea.), d) Relieful în harta lui Gantenur nu are ren mo proprii. II lAnmm ca proeminent la Nord. Vest și Sud, prin prezența ma- sivelor păduroere, înftcrire sub forma siluetelor în miniatură * arborilor, iCanimnir n'a însemnat insă pe harta sa, petecul de pădure — slejăriș, — situat pe Dealul Mârzacului (273 m ) In plină stepă 1 Elanului, la răsărit de actualul sat Poșta-Elan- pădure caro abea în zilele noaștro se stinge), a) ffcferwn fi idrosrn/tcd, in linii generale este prinsa bine Iu D. Eaptcmir. Bunăoară, la râul Prut este redată până și mulțimea mea mitelor din această regiune, prin sinuozitatea chn stante a liniilor ce reprezinte cursul său, (Cu luate primiți vital w lerhnică, desenul este expresiv). La fel Bârladul, caro la Sud de confuența lui cu Groana- Lohan, are interi w o maire parte din parade și terenții care îi brăzdează abundent „coasta*¹. Cât privește arterele hidrografice secundare din cuprinsul regiunii de care ne ocupăm. adică Să- ratn, Elan, ITorincea, acestea sunt redate mai puțin satisfăcător. Așa de ex- la Elan, din mulțimea, du afluenți ue-i arc, ți rare |w harta topografică suni Hrusați din belșug, |» harta lui Cantemir lipHdsc cu desăvârșire. Mai mult rhiar, apa si valeu Horineei din Sud. rșh de importantă din punct dn vedere geofizir- 222 It» GUGIUMAN TWITUL ELA\-HORÎNCEA *| ÎNOTUL l-LAN-HORINCEA PE HARTA LL'l O. CAKTEMIR 223 și autropogeugrufic. lipsește și ea. după cum lipsește și cea a Crasnei din Nord- Să nu fi auzit oare Gantemîr de aceste ape ? Să-i fi părut de prea putină importanță ? Să ie fi uitat sau neglijat atunci când a lucrat desenul? Sau poate că mare parte din aceste lipsuri se datoreze gravorului olandez dela 1737. care atunci când a redus harta-manuscripi a lui Cantenur a suprimat, din proprie ini- țiativă, unele amănunte?... f) omeueșb itârgurile și satele), sunt cele mai mult redate și prezintă unele amănunte interesante pentru loca li za rea lor pe hartă. Do pildă, colt* depe valea Prutului, din partea de răsărit sau de apus a acesteia, sunt înscrise aproape toate, unele cu maire precizie in localizare, cum este Tg. Fălciu și Hușii, dându-ne ini' presia de regiune eu o relativ mare densitate omeneai (cum dealtfel și este). Valea Sărății, dintre Prut și Elan, uu are înscris nici un sat, corespunzând în parte și unei realități geografice actuale : vale pustie, ca sol arid și multa săraturi. Valea Elanului din contra, are înscrise, ca și valea Prutu- lui. o mulțime de așezări omenești, din care multe astăzi sunt dispăruta (Silișteni, Frigeni etc.) sau înlocuite cu altele mal noui Insă, și în privința așezărilor ca și în cea a afluenților, — poate mai mult chiar, — se observă ușor din schița alăturată tă bogăției de amănunte în înscrierea satelor și târgurilor de pe valea propriu zisă a Prutului și Elanului, îi corespunde o să- răcie sau mai bine zis o ulrSenfâ loială a notelor ftmrie vechi Di mari eifttate pe linia tle contact dintre regiunea dealurilor înalte și împădurite din Nord, Vest și Sud și stepa deluroasă din Est- — Salo ca Șchiopenii. Grumezoaia, Oțelenii, Delenii, Vulcanii, Ră- săștii, Dodeștii, ca să nu citez decât pe cele* principale, — sau ca cele din regiunea extraordinar de puternic populatei coaste a Horineei (Ginești, Qavadinești, Gomănești, etc.), lipsesc atât in hartă cât și în textul „Descrierei Moldovei" (afară de Găncști- Govurlui și Miclești-Tutova). Care să fie cauza acestor omisiuni din harta tai Gantemir. care, după mm spune geograful Vâlsan, „înseamnă un enorm progres față de toate hărțile făcute mai înainte asupra Moldovei 224 ion ouoium.xk și presupune o muncă ta fala locului, însemnări ți schite origi- nale, twatc chiar utilizarea cărților de hotărnicie” Să nu fi avut cunoștință D. Cantemir despre existența ace- stora este exclus, căci un strămoș de al său, Teodor Ganlcmir. pârcălab de Ghilia și Tsmail, primise in dar, ]»ntru vrednicia sa ostășească, trei sate in Ținutul Fălciiloriar tatăl său. Con- stantin Cantomir, ..se trăgea din oameni proști din acdaș Ținut al Fălciului” *). Ca atare neamul său era legat de pământul și oamenii acestor meleaguri. Mai mult chiar, Cant emir însuși, preocupat de problema originii taifalice a Tg. Fălciu, pusă de istoricul Herodol, a trimis oamenii săi să facă săpături pe locul ți in jurul acestei așezări *). Pe lângă toate acestea, să nu uităm faptul că lupta neno- rocită în urma căreia D. Cuntemir a trebuit să ia calea pribegiei, ș’a dat aici, la Stălinoști, lângă Prut, ceva mai jos de Huși. Și ar fi imposibil să credem că tocmai el să nu fi avut anterior cu- noștința amănunțită a locurilor, a codrilor, a satelor și t dru- murilor din jurul teatrului do luptă dola 1711. Oricum, așa cum se prezintă, harta sa e®te originală, mul țămitor de fidelă in localizarea amănuntelor cuprinse in regiunea noastră, deci un document științific care poate fi folosit cu suc- ces și azi. în dezlegarea unor probleme de Geografie românească. ‘1 G. Fiban : „Opera gftjgrafică a Principelui D. (an Ir mir" I aer. Inst. G. U. Cluj, voL II, 1936, 1 D. Ctnttnir : ..Descrierea Moldovei", pag. 107-8, tradaccrra Gh Adamesctt, București. „Letopisețul Moldovei Intre 1661 I7ădurea e perfect închegată și crescută pe VINTILA MlilAUXM.LI o cuvertură neialreruptâ de blocuri dc gresie ascunse sub frunze Fig. 2, — Profilul II. — 5e vede variația a mârinui groliotuurilor țtTi vepri Profilul |l — Oo w/t IWMfJM jr w pdfr'r rf de Jj v/griaho/i uscate. gramiueo sau mușchi. ■ V. fig. 2}, Pi ANȘA 1 V. iV/A 4*i p« »uj>«rlo*tâ A SlânlculuJ Mul.lorun *•!<•- Fi£. I. — Grnhntty de^nllt (|M*nhiul Iii — EbiHth* wmi rijinvr/j /ur Li fnrft (pr^tif 1!)^ l iji * — >cf|i ur»* d ' phnrr în gndlOtiyul diHțțolii din profilul II — Hn/.•urli'metil df pieetes da^ lex t^wr/^ da pndil IE 1 PLANȘA 1! V, .■ GrclwHțvrlI» de pe nlfJ *vjnu loara a Silnicului MohioveneBe, Fig. 3. DvSd'dlrr.i hltldumeiirutul gfoli^nsului din imnilul l| hi nijrgmc-n pjdwei. se vede rmsimea pâfurel dc hlopurl r),■.■!• ^,jJj,pi du fondauutU der rbtHitîs dit prăjit II. On «iul, d ^1/ /j'ieprc dl’ for ci. t\'pâiwtir dc Iii L-TJNt^rtwe dc blijts Fijj -I G-.nhutlținl desgriiire la nurginc.! wipcnnara a depcrziculuh - Iduuilit ă 6r limite sup^iieNff du dtpdf. (I’nrffl II). GROHOTIȘURILE DE PE VALEA SUPERIOARA A SLANICULUt MOLDOVENESC 333 Baxa grohotișurilor se sprijină pe urMaș terasă numită dc noi terasa Trei fugi. La contactul cu ea, blocurile acoperite de ura* mince sunt împrăștiate de-asupra depozitului de bolovăiuș și nisipuri, care ecnslituesc cuvertura terasei. Imediat mai sus, grohotișurile surd așternute in pădurea de fagi - pe o panii de 45*. măsurală cu buaola-aLidadâ. Puțin mai spre est insă, ele sunt complet desgolite chiar din marginea drumului ce străbate în lung teraz>a (exploatare pentru material du construcție), Pă- luni de blocuri mai muri du de-asupra fiind ridicata, apele de șiroire au cărat la vale și materialul mai mărunt: astfel a fost scoasă la iveaJA suprafața |« carn - primitiv — s'uu rostogolii și apoi angrenat blocurile de gresie. Am putui constata in acest chip: a) Nalura *wWrnfu/Nf: sub nisipurile provenite din dea- compuiierHa gresiei. șisturilu diaodilico tăiate de eroziune într'un unghi care variază pe pantă între 45’ (jos) și 35’ puțin mai sus. b) t?ro«îwea depori/nfui gro^ob'țHr?, Chiar in marginea pădurei. unde ae văd eșind din solul subțire negricios-ruginiii și dintre blocurile de gresie, rădăcinile copacilor amenințați șă fin duși de sale (unii din ei suni chiar răsturnați}, acest ilrat are o grosime care variază intre 0.70 și 1 iu. Măsurătoarea a fost re- îndată, cu aceleași rezultata, puțin mai sus in marginea padurei de fagi si mealtH^ni de formă insulară din mijlocul grohotișului. c) Pompezi^ ți dimensiunile wraferiafn/iw; blocuri de ■gresie de KUmu de mărime mijlocie și miră 11 —3 din. până la 2-3 cm.). d) Jfepnucmx rit mimare a pro/fotițardur. E vorba di¹ in- vazia blocurilor din unsul pantei. invazie care a avui loc și în cuprinsul pădurei dar este mai caracteristică in zona grohotișu- lui dcsgolil : 1. in cupriwul pădurei este evident că vegetația arbores- centă s’a desvollat pe cuvertura de blocuri care acoperă aici (ca și pretutindeni pe valea Stanicului Cel puțin dela podețul Pictrii in aus) povârnișul văii in totalitatea lut, (D&câ ar mai fi nevoe de dovezi, bolovanii prinși intre răd&cinnle desgolite ale copaci- lor in josul pantei, sunt un indiciu sigur), Totuș. posterior creș- terii pădnrei, alte hlwuTi de mărime variatei dar în reperai mijlocie — s'au rostogolit dc sus împrâștiindu-.se in neregulă țfără să formeze maxsă) printre trunchiurile dc copaci. Și acesde 234 VINTtLA MtHAILZSCU blocuri sunt astăzi fixate, dc graminee in josul pantei unde i>ă- durea-i bine închegată, ții mai uniformi, (fagi); de mușchi și —• mai puțini — licheni in sus, undo pădurea-i mai rară, mai tâ- nără și mai variată (pe lângă fagi, se întâlnesc frasini, arini. Etrrfci, pini). 2. /« cuprinsul grohotișului dezgolii, ridicarea blocurilor dinspre poala depozitului (pentru utilizarea lor la construcții) a c reiat o mică zonă dc atracție pentru apele de șiroire și deci ți iwntru pietrăria din sus. Aceasta s’a scurs și se scurge astfel sub forma unor torent: dc blocuri colțuroase pe marginea p&durei si prinprejurul insulei de copaci rămasă în interiorul „poenei“ de grohotiș. S’a format în acest chip un fel de vale (canal de scur- gere) înăuntrul eăretm îngrămădirea de pe pantă in urma viitu- rilor din primăvară, a luat o formă ușor șerpuită. Din cauza despădurirti locale și a micei exploatări de blocuri din jos, s’a deslăntirit deci pornitura de grohotișuri care macină pe'nretul pădurea și amenință terasa și șoseaua de jos cu invadarea ei- Această rostogolire e alimentată de depozitul din susul pantei de 45—35’ unde se văd oprite blocuri de dimensiuni mai mari. Atât din cauza repunerii în mișcare a blocurilor cât și din pricina expunerii povârnișului spre Sud. această zonă inferioară a grohotișului e lipsită aproape total de dementul fixator, vege- tația. Intr'adcvăr, in afara lichenilor crustacei care acoperă blocurile ce nu participă încă la rostogolirea recentă și'n afara smocurilor de urzici (inexistente pe .,dosul” muntelui), pretutin- deni numai piatra goală și arsă de soare; nici chiar in adăpos- turile dintre pietre nu se văd — decât absolut excepțional — pe- tice de mușchi sau, mai frecvent, licheni. Mai sus. în zona încă neafectată de repunerea In mișcare a pietrelor, situația e puțin schimbată: panta scade aproape brusc dela 44—35, la 30—28". Din această cauză, aici s’hh oprit blocurile cele mari (3—8 dm. lungime) ce apar ca suspendate când sunt privite dinspre poala grohotișului. Din pricina insola- ției puternice nici această parte a grohotișului, imobilizată prin angrenarea blocurilor, nu-i mai bine acoperită do vegetație: a- ceeași licheni crustacei cari, in cazul celor cenușii, se eon fundă cu însăș culoarea pietrei, aceeași mușchi ascunși printre blocuri pe ici pe colo unde-i asigurată ceva mai multă umbră ; rare smo- curi de urzici înalte și nici urmă de afini, ferigi sau smeureL GROHOTIȘURILE DE PE VALEA SUPERIOARA A SLANICU1.UI MOLDOVENESC 235. Deși mult mai coborită, această zonă a grohotișului de pe stânga văii, corespunde astfel zonei mult mai inalto de pe dreapta văii situate acolo imediat sub pădurea de sus deci mai spre lumină. Putem trage din cele de mai sus o concluzie de ordin prac- tic : pe povârnișul expus spre Sud, odată pădurea parțial dis- trusă, dispare ți mantaua de vegetație ocrotitoare (mușchii în primul rând) ; dc aci procesul noslingherit și în ritm mai acce- lerat al degradării, «mobilizări! și dezgolirii grohotișurilor de pe fața decât a celor dc pe dosul muntelui ; și tot de aci și mai marea încetinire a refacere! învelișului vegetal tot pe fața mun- telui. Prin urmare mai ales pădurea de pc fața muntelui, treime «■cutată. Grohotișul dezgolit din profilul 2 tine pe pantă în sus dar cu o variație neregulată a mărimei blocurilor in raport cu schim- bările unghiului do înclinare a povârnișului : creștere la iO—45*» descreștere a dimensiunii blocurilor la 2—5 dm. ; descreșterea pantei la 30—35*, iar îngrămădire de blocuri mari. Ultima spo rire de pantă (45—55*) este cea de sub muchea culmei. Pădurea este însă deasă aici așa că blocurile sunt fixate jm* pantă și aco- perite do mușchi, afini și Calluna vulgari.»» in covor neîntrerupt care împiedică aprecierea justă a mărimii, fu această parte perioară — cu profil concav și aceeași pretutindeni unde am putut urca — se găsețte o primă zonă fir alimentare m blocări a grohotișurilor de tnai deci începutul grohotișului propriu zis. Intr’adevăr imediat de-asupra ei. se întind plaiurile, su- prafete auborizonlale, de peneplenă, cu înclinarea, de 6—12" și acoperite cu un sol gălbui plin de fragmente colțuroase mărunte sub care se găsește un bogat material desagregal: blocuri și ni- sipuri. După locuri, această cuvertură a plaiurilor are o grosime de 1,50—3 m. Eh trebue considerată ca zonă inițială de alimen- tare a grohotișului de pe povârnișul actual al văii însă numai in măsura în caro șiroirea apelor fi mai ales organismele toren- țiale au răușit și răușesc să împingă spre munte (deci spre cu- vertura pencplcnelor) povârnișul tânăr al văii. Din fericire azi pădurea compactă și covorul de mușchi, afini și Calluna, întârzie mult sau chiar anulează mobilizarea materialului din cuvertură pe această cale a eroriunei elementare (dezagregare, șiroi re, to- renti). In schimb, in părțile unde pădurea a fost tăiată sau dis- 236 VINUL* MIHAIt.F,9CU trusA din alte cauze tocmai sub muche, acțiunea distructivi a a- genților externi merge neobișnuit de repede. Se vid astfel, in ■aceste rare secțiuni naturale do sub culme, mari blocuri angre- nate j»c pantă in unghiuri de 50—60* precum și pătura desagre- gată șî descompusă in grosime ce depășește totdeauna un metru adică menționata cuvertură a plaiurilor. Profilul 3 (de pe dreapta văii, la Cascadă, imediat lângă actualul restaurant). Cum urci, la capătul drumului de plimbare prin pădure, treptele cam sue spre șoseaua ce trece prin fata pavilionului dela Cascadă, vezi, chiar in latura drumului, bolovăniș rotunjit în grosime dc c. 2 m.: e cuvertura terasei caro prelungește in Busul văii pe cea dela Trei fagi. De aci. |w distanța cât line stiva de gresie de Kliwa, râul îți pierde lunca și «apă de-adreptul in terasă. Foarte netedă ți destul de largă, terasa este acoperită, spre baza oi pț câteva zeci de metri, de grohotișuri desgolite. Poala acestor grohotișuri are o jnantă superficială neobiș nuit de slabă (14—17*) și lotus materialul constitutiv e foarte grosolan (2—10 dm.) și foarte puțin stabilizat. Numeroase blo- curi. unele destul de voluminoase, au fost — se pare relativ re- •cent — împrăștiate |m* suprafața aproape plană a terasei îm- pădurite. Toluș grohotișurile sunt acoperite — in această Hecțiune a lor inferioară — de o vegetație bogată : mușchii obișnuiți, smo- curi de gramin.ee, petice de afiniș. întâmpJAlcwire tufe dp smeură, licheni (Cladonia rangiferrina) și pădure tânără (mai ales molizâ ^i pini). Tinerețea pădurei poale explica punerea în mișcare a grohotișurilor deci prezența blocurilor risiintc pe terasă : o des- pădurire anterioară războiului a provocat nevastă mobilizare -oprită azi de vigoarea cu care vegetația a acoperit parțial poala grohotișului. E interesant de semnalat și aci influența expoziției asupra dezvoltării și asocierii elementelor care constituesc cu- vertura vegetală, orientarea locală fiind intermediară (către SSW) și vegetația este un amestec de plante de umbră (puțini afini, cuvertură lacunară de mușchi) și de lumină (licheni). De-tUiupra serțiunei inferioare eu jianta redusă, se observă -clar — aici mai bine de cât în celelalte două cazuri — un fel de front de îngrămădire a blocurilor corespunzător unui povârniș de 30—40". El e urmat imediat, de o domolire a înclinării. O cer- celare mai atentă a formei arat A — ropetându-se pe povârniș în GROHOTIȘURILE HF PE VALEA SUPERIOARA A 5L A MICULUI MOLDOVENESC 237 bus — o serie de lupe de rostogolire ( similare lupelor de alune- care) și zone de desprindere semicirculare și mai abrupte con- stituite din blocuri mari. Aceste blocuri sunt încleștate intr'uu chip care dă impresia unui echilibru absolut instabil. Și toluș. deși te aștepți ca in ficare clipă această massâ do pietroaie să pomea-scă la vale, constați că poți urca pe ca fără m., prin greu- tatea corpului, să clintești ceva din loc, v. planșa III. In secțiunea urcată am putut deosebi trei „cuiburi" de acest fel rânduite în trepte pe povârniș. Lichenii care acoperă bolovanii și slaba dezvoltare a mușchilor dintre blocuri dovedesc, pe de o parte vârsta recentă a deplasării iar pe de alta, relativa stabilitate a acestor forme secundare de mișcare pe pantă. In partea superioară a zonei de cuiburi do rostogolire, apare o nouă formă de organizare a deplasării blocurilor : finirea da piatra. Ea depășește însă zona indicată, poate fi urmărită până sus în pădurea de pe abruptul de sub plai și are forma unui făgaș șerpuit abea schițat. De-asupra aceleeaș zone de cuiburi de rostogolire, panta sh domolește brusc (c. 27"). odată cu scăderea dimensiunilor blo curilor <2—5 drn. cele mai frecvente) ceea ce poate să însemnezi' o mai mare grosime a păturei de grohotișuri dispuse de jos in sus în ordinea mărimii descrescătoare: punerea lor in mișcare in zona imediat inferioară (zona cuiburilor de rostogolire) a dea- golit și mobilizat și materialul mai grosolan din baza depozitu- lui. Starea de fixare prin vegetație a blocurilor din această sec- țiune (covor neîntrerupt de mușchi și licheni, pădure bine înche- gată de fagi tineri, sorbi și salcie do munte trecând în sus spre codrii de pini și brazi) indică și ea o veche zonă de stabilitate a grohotișurilor. Această zonă se leagă pe nesimțite după o scurtă domolire totală — de panta suțjcrioară (și aici de 50- 55*) unde, peste blocurile in general miei, s'a desvollat pădurea de pini cu asociatele ei (Calluna vulgari», afini) și cea de fagi eu ferige și smocuri pe alocuri). Concluzii. Din cele trei profite de grohotișuri descrise mai sus și pe baza materialului adunat in timpul altor numeroase urcușuri pe povârnișurile împădurite ale văii Slănicului moldo- venesc, putem trage câteva concluzii: I. Povârnișurile răii Slănic, in regiunea cercetată sunt a- coperite cu bloimri de gresie de Kliwa, fixate pe pantă prin în- 238 VtNTIF.A MIHJII.ESCi; deștiro și prinse de vegetație. Această îmbrăcăminte a munte - lai, provenită evident din desagregarca gresiei și rostogolirea blocurilor de dimensiuni foarte variate și de o formă totdeauna colțuroasă, trebue pusă în grapa fenomenelor de denudare, ca- tegoria grohotișuri. 2. De obicei se înțelege prin grohotiș îngrămădirile da blo- curi colțuroase sub formă conoidală. Ele w întâlnesc la ixuala povârnișurilor mai accentuate din munți. Acestea trebuesc însă considerate forme elementare: conuri de grohotiș. Ca și agestrele însă, conurile de grohotiș se j>ot întâlni lateral și suprapune în sus pc jwvârniș, In acest caz ele îmbracă mun- tele într’o pătură continuă, care Se păstrează atâta vreme cât vegetația sau alte împrejurări (de ex, o climă secetoasă) o fin pe loc, Astfel se formează ceea ce s'ar putea numi un complex sau pătură de grohotișuri. Valea Slănicndui moldovonesu poate fi dată ca exemplu tipic de vale cu povârnișurile acoperite total sau parțial de grohotișuri în pătură. 2. Profilul transversal al pălurci de grohotiș arată: a) O zonă superioară (imediat sub muchea plaiului) cu panta concavă și repede (55—G0‘) și, de obicei, cu blocuri mij- locii sau chiar mici (sub 3 din.) încleștate și apoi fixate dc pă- durea de pini și asociatele ci: Calluna vulgaris și afinii (fagul, acolo unde se găsește, e, foarte probabil, sosit ulterior ca element invadant). b) 0 eoMri inlermeJjaru in care întârzierile de fianta (28—32*) de obicei eu blocuri mari, alternează cu înclinări mai puternice (40—45°), ceeacc atrage (nu fără excepții aparente care trebuesc puse in legătură cu accidentele remobilizării depo- zitelor superioare sau de adune), micșorarea dimensiune! blo- curilor. c) 0 zonă inferioară (poala grohotișurilor). Normal aceasta e partea complexului de grohotiș cu panta cea mai domolită și totuși cu numeroase blocuri mari rostogolite de sus. Ea este în- soțită de o aureolă de risipire a pietrelor colțuroase pe supra- fața terasei, 3. Pădurea (dc fag, brazi, molizi, pini în amestec cu mes- tecenii, sorini și salcia de munte) și vegetația de euh pădure (mușchi, licheni, afini, Calluna vulgaris, mai rar, ferige, smeură și — numai la poale — graminee dominante) reprezintă cel mai GROHOTIȘURILE PE PE VALEA SUPERIOARA A 5LAK1CUUH M0LD0VEKE5C £39 prețios element de fixare a grohotișurilor. Ea acoperă de altfel aproape pretutindeni această pătură provenită din dezagregare și rostogolire pe pantă. Pentru acest motiv, singurul mijloc do a le convinge de continuitatea complexului de grohotiș este străba- terea pădurei pe cat mai multe secțiuni dc de-asupra terasei până sub plai. Și tot iientru acelaș motiv, numai în putinele lo- curi despădurite. unde grohotișurile au fost repuse in mișcare, se poate cerceta natura și evoluția lor. Intr'adevăr in aceste locuri am putut observa, in afară groși mei și strueturei păturci do grohotiș, mecanismul rostogo- litei pe pantă a elementelor ce o compun : a) Foarte probabil, prima fază a porniturei este constitui- rea cuibului de rovloy^Ure caracterizat prîntr'o zonă semicircu- lară de desprindere mai abruptă și o lujdL de rostogolire puțin convexă și terminată spre aval printr'un front de îngrămădire a blocurilor. v. pL I TT-ii și ni, EV, SuS. b) 0 fază mai înaintată e t/erpuirea sau Croirea de blocuri, care poate trece către o adevărată scurgere torențială de pietre (torenti de blocuri). rntr'adevăr apele din. primăvară, deci și- roirea propru zisă și puhoaele torențiale, se adaogă la forța de rostogolire pe pantă datorită gravitației și precipită organizarea transportului de blocuri la vale. Copacii cari mărginesc făga- șurile de scurgere sau rostogolire sunt și ei târâti după ce țărâna și bolovanii mai mărunți dintre rădăcini au fost smulși dela locul lor. Astfel un grohotiș lipsit dc vegetația ocrotitoare poate sA fie ușor repus în mișcare și prefăcut într'un șivoi sau torent de blocuri. Șiroirea sau torentii de blocuri reprezintă o formă de organizare mai înaintară a mobilizării grohotișurilor și un pe- ricol mai serios pentru pădure decât cuiburile de rostogolire. e) Treptat zona de desprindere a pietrelor din massa imo- bilizata poate urca pe povârniș, deci regresiv (e suficientă des- bârnarea câtorva blocuri din zona de desprindere, pentru ca o bună bucală din depozit să pornească la vale). l>esgolirea și re- m&bilizarea a putut astfel atinge, în unele locuri, muchea plaiu- rilor. In aceste cazuri, torentul de blocuri și valea abea schițată înăuntrul căreea se deplasează acestea, au fost înlocuite de un cuvonism torențial cu numeroase blocuri colțuroase po fundul său dar și cu roca muntelui dcsgolită. Cu această fază se termină 24U VINTIL* MIHAIl.ESCU rolul dominant ui gravitatei, rare dă. in «tutui ce ne interesează, ferma de rostogolire ți de încleștare pe paiilâ numită complex de grohotiș și începe o altă formă de denudare : denudarea torențială. 4. Marea îngrămădire de blocuri care acoperă — din mu chia plaiurilor până deasupra terasei — povârnișurile văii su- l^rinare a. Silnicului moldovenesc, jh> o grosime greu de apre- ciat (dar de cel puțin 0.70—3 m.), presupune o lungă acțiune de degradare a mu idei ni. Când a putut să se desfășoare insă aci o activitate denudu- toarc atât do intensă, care presupune de.sagregaraa repetată și suficient de reț>rde a gresiei și, în acelaș timp, o mare putere dc transport nu numai prin simplul efect al gravitației (rostogolire) dar și prin acțiunea celorlațî factori ai dniiudației? (șiroirea în Primul rând), Numeroasele diada-w care taie în diferite directii gresia de Kllwa constituise desigur o împrejurare care înlesnește și azi degradarea prin descompunere chimică și dezagregare me- canică ; ele nur putea explica însă singure intensitatea fenome- nului. E de । resupus deci si existența altei cauze. Aceasta nu poate fi de cât un climat mai umed și mai rece, singurul care ar fi putut precipita descompunerea prin acțiunea chimică a apei și dezagregarea prin acțiunea înghețului. Ultîma fază glaciară, care n> produs ghețari in această parte n Carpatilor Răsăriteni (aici vârfurile cele mai înalte nici nu ating 1700 m.). dar era natural să influențeze asupra clima tului, trebue considerată drept rea mai probabilă și ultimă epooă de formare a euvwturei de grohotișuri din această regiune. Există și o dovadă directă ea astfel s’au petrecut lucrurile: baza terasei stadiale dinprejur e acoperită de grohotișurile risi- pite pe suprafața, ei — de-asupra cuverturei do bnloviuiiș — uneori până aproape de actuala ei frunte. Și cum trebne să ad- mitem că actuala pătură do bolovăniș rotunjit care acoperă tc- rusa ..Trei fagi", a fost așternută înaintea ultimei faze glaciare 'interglaciarul Wlirm I-Wurm 11 \ aceasta fiind și ultima fază de intensă aluvionare caracteristică regiunilor muntoase lipsite de glaciație, insă situate in apropierea unui nivel de Iwă local important, nu rămâne, pentru formarea grohotișurilor, de cât rea din urmă epocă de eroziune fin via ti |& și de degradare eroică adică ultima epură glaciară i Wdrm TT). PLANȘA HI L< Mihatleuiux C 3 rohotf gurile Je pe calau superioară a Ștaifailur MoMovajia^c. Gruliuijkunli? ik U (. ■.m.iibî in drrnpta w vrde iui cuib ik ruSluEullfe'. ■ frit ib' fd Citrcirde. ț Pmfiî ffl). On ilnul, UUe niche ‘i . PLANȘA IV V'. do pfr'iU OuperlcaH » SlinK^flu I MoldocaneoC h|r. ii l mii j- judia* In umhnrlțul prnliluhu II. Vi^i’ iJ'ri’nuIi'IWr'JiJ tfanr ' rt'riti!it du pftljtl ttl, biy Ttipsjn af tf wwwmui ■ tion de /Mtpa. 1.— Miterulul aeuinateL Le ttwlen'eJ du șinei» — Cuvcrtum do bulo- Tântș * terasei Oibuahn. — Let ajlnoiouț dt lo Iertări» difuz, — fL— Roca Tn cav? e lAuițâ V*J«L — Le tocit dt Ta raite. mai ai® in șisturile disodiliee w-i urmează, sunt semne evidoiilt ale unei denudări active. Povârnișurile superioare ale văii, pu- ternic înclinate și ele. sunt, mai jos, acoperite dc aceleași groho- tișuri, unele d®golîte ca și în valea Slănicului. Organismul to- rențial s’a adâncit mult in această suprafață anterioară stadiu- lui actual de eroziune. Pe interfluviile arterelor ee-1 nluâtuescse pot urinări însă formele de acumulare elementară din trecutul nu prea ■depărtat. Și acestea nu sunt numai grohotișurile de sub pădurea bătrână ci și frumosul tapșan de flanc pe care coborî spre Hârja imediat ce ai eșit din pădure și ai lisat în urmă ultimul povârniș mai repedi! tăiat in gresie de Elina, v, pt Vi Tăpșanul o și aici - mult mai puțin înclinai de cât po- vârnișurile eu grohotișuri, insă evident mai accentuat de cât panta transversală normală a unei terase (In profilul urmărit 244 vintil* mmm-Escu de noi, înclinarea transversală n tăpșanului vizată cu ajutatul busolei cu aiidadfi-, era dela 12—14“ in partea superioară, 10—18* in sectorul de mijloc și din nou 12- 14* in partea inferioară). In lungul văii, prâfpa aceasta aeoiKntă de pășune se poate urmări, cel puțin dela gura Feșchildui până spre mijlocul satului Huria, iar, in lat, din apropierea marginei pădure! până de-asu- pra terasei inferioare a Di tușului pe diaLanța de 2lKt ol O iul Xnuieroasr râpe torențiale în legă- turii eu Feșchiul și CU valea Oiluzn- lui, permit o ușoară și sigură analiză a slructurcî depozitului : peste o su- prafață de eroziune tăiată în șișturî dismlilice., este așternută o sutepsiune de argile și nisipuri eu foarte numf- mase fragmente de grwdp și ^î-iurl HrGilo-nisifjua.se întrerupte — în sec- țiunile observate spre fruntea depozr tulul — de pături subțiri (0,20 0,40 m.) de pietrișuri fine rotunjite amrti- teciite cu nisip șl fragmente colțuroa- se de gresie- De-asupra țiu c. 2.20 ni. dela fundul râpei observate), 4 nu do material louHsoid fur mat din mâluri» nisipuri ei mici fragmente de gresie, întreg acest depozit caro, in apropie- rea fruntei lui fKwte avea 7—8 m. grosime, se subțiază către axa văii Oltus și trece rte-asupra cuverturii de bolovăniș rotunjit (c. 5 m. gro- sime) a Oitiisului (28 m. altitudine relativă), (v. fig, 4), Structura tăpșanului {mai ales bogăția în fragmente eol- țuroaso do gresie) precum șl imntn lui laterală accentuată nu lașă nici o îndoială asuprii originei materialii lui din care este clădit: intr adevăr acest material a fost desprins din aprapinre. prin înmuere, desagregare și descompunere așa cum se poate vedea și în rețeaua actualei văi torențiala — și târit, prin alu- necare, șiroirc și rostogolire torențială, până în valea Oituzului. de-asupra terasei mai sos pumetiite. Prin întâlnirea laterală h. tnîîHiii j ^12 r⁷^ Fiț. 4. — Sccțiund prin cuver- tura upțanuliU H6rjB.— li glu-eift lattral du Hirja, — t. SoL - 2. Materin- lul din care e cUdil iapiimiil. Ij mat^rir! tiu glacift fnaftiit, urgilt-t de frrtg- mtida dt gria hqw rcuJrâ, iiAvr- 1 lulicrll kulnj» dcsib.'ai. — J hrirjJrv friA dijr fr» iii»ins/f /rr ZnJirwT. fjfț- ⁴ - <>mlMMjswrl lixatL- dc paduru (PfufHul lk - /j.rdv yi,?r fa fhiva. PLANȘA VI K Mihaiisii:u : Grohodsnuila de pe valea supe Henrii a Silnicului MoLdoveneae⁻- l‘i|f. IC, — Țflpțflnul de KHiftjtiK kncruU de L H.trlA. Se vede una doi viile Kwcfitlalr diire-l inie. 1 itierl d'iirripnir^lfri/ir lujerii? dr ffdr/iJ FlJ- I I — Set'liUne iialunili prin tiipfjuid lauT.il Jr Li Hir^. Se vid frifiinenie ■ r EnSdr jl wnuun subflri de pieiriț. — lUlIii-ih ivrhr - On ne doit pas confondn* Ies ^boulis dc la regiori nvec Ies cdnes de d4jec|ion indhîduels ou nssoeiAs iles. glucid de flanci formAs par d'AnoraLi* amas de pfcrres doji rouifea, săbiei ei argiles de d6com- poaition sur 4—10 nx d epaisseu r. Iji pente toujours moius forte (tO— iș“l et 1'iltat de dccomposition tres pouss^ sont d'îndiccs sur* qi»r noua y avous â faire ă des formes d’accumulation diferente*. Cest plus aisi enfin ă scpanT Jc meme complexe d‘6boulis de la eraiverture de degradation sur place qui coiivre - sur une Aptiisseur de 2-4 na. — Ies. ■KMntnets et Ies interflenves sccondairx molns inclinfs. (r£sum£ par lauicurL ITINERAR |[ ȘI POPASURI BASARABENE du GK, I. NÂSTASE ,.Turism și excursii En Basarabia ț“ lată vorbe la auzul cărora localnicii, desigur, vor zâmbii flări în provincia dintre Nistru și Prut turismul este necunoscut și, mai cu seamă. neînchipuit de spiritul Ireal. Nici nu embrion de organizație turistică până acum n’a mijit aici, deși cunosc câțiva intelectuali localnici, cari an făcut ți fac din când in când cu piciorul distante de zeci de kiiomdtri prin meleagurile natale, exclusiv numai din dorul de-a parcurge spații, de-a gusta fru- musețile naturii, de-a vedea locuri, lucruri și oameni. Se cunoaște în genere în Basarabia că partea mijlocie a provinciei — „Codru" — e uti tinut frumos, înalt cu păduri. și podgorii, purtând in frustailogîa localnică chiar epitetul pompos de „Elueție ftosaroheaHu'‘, — Se știe că Nistru o o vale și o apă frumoasă, iar un scriitor autocbton, adaptând cunoscutul adagiu napolitan, nu s'a sfiit să spui?: „V*ri Nistru și apoi awrt“ ? Dar pentru atâ^a Lucru să faci „excursii" și ,ₕturi«m ?" Frunnisotila regiunii »e pot frusta și ocazional Nistrtf, aveai ocazia altădată să-l parcurgi cu vaporul dela Otnci la Cetatea-Albă ; „Codrul" îl poți vedea când te duci la Chiținău, Pentru atâta lucru nu se face „turism organizat", ce Dumnezeul Asta merge numai la munte, cum era, odată, în Crimei» sau Caueaz, cum e azi in Car-pați; dar în BfLHarahia joasă, unde cele mai mari înălțimi ie poate urca și un copil, nu poate ii vorba de turism¹*... Cam astfel s’ar putea formula atitudinea Intelectualilor ba- sarabeni fată de gândul do-a se face turism între Nistru și Prut, Și totuși Basarabia, prin unele linii și colturi ale pămân- tului său, a atms, pe vremuri, o seamă de literati sau pictrtri — călători în subsidiar — din părțile indejdărtate ale Rusiei, vo- nifi să vadă frumusețile Nistrului, podgoriile și populațiile pe 2^ OH, 1, NA5TA5E alocuri atât dc împestrițate ale ținutului fjVeăferowfc*, .4/ona- jrfer-CiujMHSfci. Dedfot? etc.) și cari au lăsat însemnări intere- sante asupra jieisagelor basarabene. In faza de dtvsvolteuT atât de slabă a turismului dela iun mai domnește ideia, că regiunile de podișuri si câmpii extracar- paticc sunt un teren puțin interesant pentru turism. Prejudecata aceasta apasă cu deosebire asupra Basarabiei. Și totuși, chiar dacă aici nfavem contrastul brutal și măreț al reliefului Si pan- tele de munte, — călătorul cu experiență, cu spirit de observație și cu simțul natural poate descoperi și gusta frumuseți calme, dumoale, blânde, poate căpăta impresii neșterse dela pământul Moldovei de răsărit; iar alături de frumusețile Naturii are dc văzul o mulțime dc lucruri și Stări omenești, caracteristica ace- stui ținut: tipuri variate de populații alogene, moravuri și obi- ceiuri aparte, cetăți vechi, «țări sociale și economice distincte de-ate altor ținuturi iromâneșii. Greutățile turismului in Basarabia jiu constau, deci, în lip- sa de problema este : cum se poate imlruwta aici turis- mul pentru h se putea bătători cu folos meleagurile acestei pro- vincii, undo el jiu există încă nici Jn iașe“ ? — Tocmai in acea- ata văd rostul rândurilor de față. Cred că metoda nimerită este whipirna unei serii de ilme- rarii. cu arătarea lucrurilor vrednice dc văzut d«silungul lor ; firește că aceste itinerarii vor fi descrise sumar față de spațiul și distanțele mari ea privesc. Itinerarlul Dunării basarabene — nsk, desigur, cel mai ușor do realizat pentru turiști. — Se poate murge cu va porul până lă Isacrjea sau cu G, F, până la gara Frecași. In o&zu] inlâi sh trece cu barca Dunărea, în cazul al doilea. — limanul fluvialii Cahul pe pod plutitor între satul moldovenesc Frecățoi îi satul bulgăresc Carapace Obiectivul interesant, pe lângă frumosul ii- inan, este „Pialrn Carfoiutei". așezată în colțul (SE) dintre li- man și balta. Dunării: & o „insulă" curioasă, originală, de Tăie- turi verzi" dobrogene, străvechi, rare trădare în mijlocul roedor noi Goess. nisipuri, aluviuni) din marginea Bugcacului. Depe această movilă călătorul are o vastă priveliște spre huita largă a Dunării, spre oglinda liniștită a Cahuluilui, spre munții al- db. /. .WSffattn knlararil ți popn«ucf baoaralicnu. PLANȘA I Flg. 1. — V;Jc<.>Vlll. — Lif pi-frie 1'rWe ifr pr< /l 4r.r ». . Jd/cm'" •. Fij; J. — lebrwul — ușirzurv du pescari Lipoveni Ar/r de p?r/iz«rJ /jjmjwji.t. Fkg. 1 — Filleitii de IOCW H mirii Nc|țre U Buinii';. — hi tdlaiir <£t Iwxi de 1.1 Wur \urii' d JJrtfrtiM- iji'i 1. Nurlia sc GA L Nâitw. Itiaerarii si popasuri basarabane. PLANȘA 11 Fi|>, 4. — Insula Cairnllivi Urla jpirlle limanului NiStfulul — t'ite ^Caruliua an btm&e» du Uman de DniMr,: F>h. b, — .Erif' de pescuit cheful la Bugaz. Ln dn /i/on'JA emfiloyA nmir pPrArr M cdpnal ă B»^r. hg. 6- - Pcstarl drpe crmixnuii tbigazidui. — rrchwif >rir te Cordun dir Ihliltlz, Cllyee: Oft. t NOslaft nihERAKH Șl POPASURI UVȘARABENE 249 ba^tri, estompați ai Dobrogei și spre stepa monotonă fără contrast de relief și fără arbori — a Bugeacului, Sus pe „Piatra" și in jurul ei se văd urme abundente ale unei așezări romane: pietre, cioburi de amfore ele. Barcagii din satul moldovenesc Cartai le transportă la Aftirmsbrm Feraponlie, așezată pe vârful unui promontoriu ce înaintează in balta Dunării in fața Taaccei. Alti barcagii. Mol- doveni sau Lipoveni din Salul Nou, de lângă mănăstire, oferă turistului posibilitatea unui parcurs dintre cele mai interesante, dela Ferapontie până la IsmaiL, prin gârlele dintre Umanul lal- puh și Dunăre, in mijlocul unei mări de trestie, papură și sălciș. hmaihd. important ca poziție. dublet al Tulcei la începu- tul Deltei — prezintă puține lucruri interesante pentru turistul amator de antichități. Oraș nou, înființat în forma lui actuală „geometrică" dc-abia de 100 și ceva ani de generalul Tvcicov, el a lăsat la o parte cetatea turcească, șanțxrrile căreia se văd și acum la marginea de apus a așezării; aici se poate vizita doar m-rea Adormirei, ridicată de Constantin Brânroveanu, care însă azi nu mai are nimic din arhitectura originală. Din portul, acum aproape mort, se poate merge în jos pe malul Dunării, având pe stânga „ostrovul" indiguit și minunat cultivat cu vii, livezi și grădini de legume al orașului. La colul ^Buffeuctdui', unde brațul dunărean face un frumos menndru, avem prilejul să vedem urmele unei întinse așezări romane — un câmp dc peste 20 ha. presărat de o imensă cantitate de cioburi antice. Intors la Î s mai I, sau trecând la Pardina, călătorul poate merge in jos cu vaporul până la Chilia, fără să piardă nimic din larga priveliște a Deltei. NiciChtlto Nouă. foarte asemănătoare eu Ismailul, nu prezintă mai mult interes decât acesta sub ra- portul antichităților. La debarcare în portal ceva mai vioi decât al Ismailului se pot vedea rumiic cetății, iar tn interiorul ace- stuia — biserica Sf. Nicalaie, ridicată de Vasile Lupu. insă re- făcută complect de Ruși. — De aici cu barca se trece la CAiliu Veche. așezată pe o „insulă" de pământ solid basarabean, deta- șat de brațul dunăirean și înglobat în Deltă. Cu vaporul, in mijlocul imensității amfibii a Deltei se mer- ge la Vălcov. „Veneția" aceasta a Basarabiei de mult a atras 250 OH, l. KASTAâe atenția iubitorilor rin care limanul comunică im marea și unde-s organizate „garduri" și cherhanale dc pescărie, Cordonul nu sr termină la marginea E a limanului; ei urmează și mai dejiarte, despătlind du mare o îngustă lagună („Djuii/ftu"), ce leagă Sasicul cu laguna Șahani. k N He Djantșai, marginea joasă a Rugeacului coboară până la nivelul mării; două pete de verdeață pe stânga indică satele Zofocari și Șah/mi, lYtNURARn POPASURI B.AȘARASEXE 25t Mai departe călătorul sa angajează pe porțiunea din cor- donul litoral, care desparte de maro vastul grup $«Aa«i Jhbei-jBurftrw pe o lungime de peste 30 km. E unul din- tre cele mai trudnice jjarcursuri ca sa ponte întreprinde pe jos : pe limba îngustă de nisip în rare piciorul se scufundă adânc nu întâlnești decât un pichet dc grăniceri și câteva colibe de pes- cari, la cari găsești o apă sălcie, greu de băut, Tnsfârsit, drumețul obosdt ajunge la unul din rarele puncte locuite depe acest ctârm vid'¹ : la stațiune» balneara Buruos, unde după efortul prodigios de până aici ixmte bea apă relativ bună și se poate odihni, iu acest colț curățel întreținut de Germanii din Sudul Basarabiei. De aici o mică primblare spre N. pe malul limanului Bur- nas duce la ftțpîtMtfarra de sure mărind, iar o abatere spre NE dela salină arată una din numeroasele colonii germane ale re- giunii, Btțffârînwti, cu gospodării frumoase pe laturile unei largi străzi mijlocîid — veritabil sat de tipul „Strassandorf'¹, catracle- ristic pentru așezările germane din Bugeac. La Burnas cordonul litoral se sudează de faleza de loesw, care se dărâmă continuu sub loviturile mării (fig. 3) și amenin- ță vilele stațiunii, Nu-i nevoie să faci cu piciorul plaja îngustă dela poala falezei, ce urmează fără nici o variație până 1» Bu- ducw-CorrfoH; cu automobilul sau cu căruța se radare la această din urmă stațiune — pendantul'L Bumasului la capătul rasa- riiean al falezei. Depe colțul înalt (30—40 m.) al câmpiei din răsăritul sta- tiunei Budacu, călătorul pe o zi luminoasă are o minunată prive liște, eare-1 îmbie spre gurile limanului Misirului ce apar estoni pate in depărtarea albastră. La NE malul abrupt al lagunei Bu- dacu e puiuâat de o serie de așezări: Budacu-sat, Gadiești, Ciobăn- ea, Sergheevca, Șaholat, Achembot. Dacă s’a săturat de monotonia cordonului litoral, drumețul poale merge prin aceste localități, do unde are mereu o priveliște largă asupra lagunei, cordonului litoral și a mării, care uneori are culori și lumini mediteraneene. At fi, totuși, de preferat cordonul litoral lung de 1B kim» ce desparte laguna de mare; la jumătatea leii o pfajti unde se poate odihni și întrema; numeroasele colibe de pescari au apă, Pe tot cordonul litoral se află o mulțime de cioburi do vase grecești și romane. 252 GH. I, NASTASE La capătul parcursului e Hunazul — admirabilă plajă in mindă transformare intr'o stațiune balneară de ma^e însemnă- tate ; vile. sanatorii ți o mică schelă cresc văzând cu ochii. Dcpu far se deschide ci priveliște plină de fnimusefe și de interes: la picioare e gârla rapidă a ..ȚarigraduW, prin care limanul co- munică cu mairoa; peste ea — mantei „CaroHnti" (fig. 4) ; mai departe i^te gârla (JcedOOv, aci complect înăslpită, a o pmiin- nulă analoagă cu Bugazul basarabean; în fața gurilor o creastă de raluri spumoasa indică delta submarină formală din aluviunile cărate de gârlele limanului. C. F. ne duce dela Bugat la Cetatea-Albă, dar e de prefe- rat drumul ru piciorul. Intre limanul Nistrului și capătul E., împotmolii, al lagunei Budaeu drumul trece peste cele vre-o 3+X> ,.erioe“ — canale pentru pescuitul ehefalului, azi aproape toata astupate de C. F. : câteva lotuși mai funcționează reminiscen- ță a bogatelor pescării de altădată: pot fi vizitate m folos yi cu siguranța unei ospitaliere primiri din partea pescarilor colo- niști fraueo-elvelteiu riin Șâha. (Fig. 5 și 6). Mai apoi călătorul se angajează în regiunea dunelor, care începe din colțul dintre laguna Budacu și limanul Nitarului (fig. și se prelungește până Ia N de Cetatea-Albă. Toată această regiune invălurată e ocupată de vii dc origine străveche, in cairo se practică moduri de culturi specifice acestor terenuri: plan- tări în depresiunile dintre dune, tufe miei, tufe in gropi adânci („tlaldarmă") ete, h compușii dintr’o așoxaro ruBO-uPrainean ă, întinsă -dar sărăcăcioasă (8), și ..colonia¹¹ franco-clvețiană, sporită de Germani, bogată și bine clădită (bl). Vin și vițiul sunt nodurile principale ala acestei mari așezări- O vizită in beciurile imense ale podgorenilor do aici permite să-ti dai seama de marile reali- zări obținute de coloniști pe aceste terenuri atât de propice pen- tru culturii viței de vie. Cetatca-Albâ — E punctul col mai interesant pentru tu- rismul isteric din Basarabia. Colonie mBetuiă (sec, VII a. iîr-). stăpânire romană, bizantină, factor ic genorazit cetate moldove- neasca și lureă. — en păstrează nuDaoroeiui» urme ale vicisitudini- lor prin cairo a trecut, Cetatea bine conservată, așezată j» un ITJAtJlARII $1 POPASURI bAȘARABENt 253 promontoriu oe înaintează in liman, este „Cel mai impozant rnonu- meui do artă militară din (ara noastră" (N. ior^a). Tu ea se dis- linge castelul, probabil, bizantin sau ganovez; neititea mare eu in* Ginta ei, eu șanțul adânc săpat purta în stâncă, cu turnurile mani- i'U poarUt nwnu nicntiila., p&tf! iiicoiitii^bsJb.iJ moldovpnoaBBUi ajîo- ca lurcpasK^S. a făcui numai uiwfa dcornodâJrij reparații $i miri prefaceri, caro n'au schimbai caracterele fortărețij lui Ștefan cel Atare. Inir un abrupt de lângă cotate se vâd resturi de ceramică protoistoricâ, greacă și romană. La ihwsuI liceului de băieți se pol vedea obiecte interesante, găsite in săpăturile din cdțate. Co- lecționarii de monede și lucruri antice sunt foarte numeroși și dețin adeseori piese de marc preț- Tn oraș este demnă de vizitat biserica flrffteneaacti foarte veche, i>e jumătate săpată în pământ, la S- orașului, dincolo de cimitirul turmeuesc. se poale vedea un curios mormăi btJ/jf. după unii scitic, du|iă alții grecesc. Pariul e in mină, dar mai păstrează resturi însemnate din debarcaderele dc altădată. Pentru a avea o imagine generală a orașului și a împre- jurimelor, e bană o urcare po unul din turnurile castelului sau pe acel al catedralei. Orizontul larg deschis spre E arată malul stâng al limanului cu tărgușorul Oridfopol, imensul luciu al limanuhii până la capătul său N. viile din jurul orașului si tel șirul de sate depe mulul drept, din sur de orag (Păpușoi. Turlaci, Podul de piatră, Crivda, Ceiri, Malaga), — o întinsă suburbie incomplect sudată Ijl Cetatea-Albă, Dealtfel chiar un drnm dela Cetatea-Albă in sus. pe malul limanului, oslo recomandabil. Dela. Molcga înspre 5. malul de- vine abrupt și pitoresc: sub loviturile valurilor- între planul ne- ted a! câmpiei și oglinda apei, s¹a format o înguntă regiune de ..microrelief' cu monticuli și depresiuni in miniatură, rezultate din alunecări; stânci de „calcar de Odeșsa.‘⁴ sau rostogolit și vc- ghlnză singuratece în apă ; vii și ferme r’hu instalat lângă țărm ; un „troian¹¹ („Valul Zmeilor”) însoțește malul până la Palanca șî pretutindeni abundă mici etatiuni cu ceramică antică. La ca- pătul limanului £e află cătunul pescăresc ..Gonauti Roșie’'. * • Dela<^latearAlbă nc putem întoarce acasă ou trenul. Avem ac^un ocaua să parcurgem deacurmozișul întinsa câm- pie din S,E, Basarabiei. Dela Cetatea-Albă, spre W. C. F. taie o- QH. I. NASTA&B 254 serie do văi (Alcalia, Hagidere, Sara la), singurele linii dealun- glii cărora călătorul zărește așezări omenești; apoi ne angăjăm pe valea (k>gâ In icului pâuă la gara Basarabeasca- In drumul a- cesta avem ocazia să vedem o serie de sate, toate cu același înfățișare. — fără vegetație, cu casele rânduite dealungul stră- zilor rectilino, — așezări intuirile locuite de Nemți (Sărata., Ar- cie. Paris, Crasna, Bevezina, Leipzig). de Bulgari (Culevcea) sau de Homarii (Satu-Nou). Pentru a avea o idee mai precisă despre aceste așezări, putem face un popas la Sarata. (fig, 8), lărgușor german bine rânduit, curat, cu comerț activ, mori, fabrică de postav, școală normală germană și un mic muzeu. Sau putem viata Tarafino. — Coborîiu la gara .ănciocroc (Bareana), trecem valea Gogâlmcuhii. urcăm pe podișul dela W, și de ana avem unul din fieisafielc cele mai tipice ale Bugeacului ; la picioare jos se Întinde valea largă pe fundul căreia șerpue^to un anemic fir dc aj>ă ; „coloniile*' ger- mane — asemănătwiire toate ca niște surori — se înșiră rar dea- iungul văii in pole sumbre de verdeață punctată de albul caselor înghesuite ; în zare ochiul nu prinde decât linia uimitor de dreap- tă a câmpiei, aici cu mult mai ridicată (150—‘200 m.) decât Înspre mare și Dunăre. Nici un semn de așezare omeneasca nu se zărește pe aceste fețe netede; spre apus insă deodată apare, in valea Andocracului, in fața călătorului o priveliște nebă- nuită: un târg lung, înconjurat de vii, cu coșuri de fabrici, cu clădiri mari în jurul unei largi piețe — e Tarutina, cei mai in- semnat centru al Germanilor din Bugeae. Nistru prezintă pentru călător un interes deosebit — tu- riMic, istoric și științific. Desigur, itinerariul ideal ar fi în lun- gul rîului ; azi insă aceasta prezintă dificultăți multiple, de aceia turismul îmbuc să se mulțumească numai cu câteva puncte din minunata vale a Nistrului. flotinul $ unul din acesta puncte. Coborit la yaru ₗVom« S»bfa, călătorul parcurge un drum de cca, 40 km, în mijlocul unui podiș monoton, fără contraste du relief sau do vegetația. Valea Nistrului, în schimb, răscumpără oboseala acestei mono- tonii prin variația rtructurei geologice și formele de relief ale versantelor. La bază aici se află greșul siluric, (seste care-i ere- ITINERA^I POPASURI UASAXARENE 255 tacicul Hub forma unei marne albicioase, încoronată de o pături de calcar alb sarmatic, rostogolit in blocuri enorme pe paute- Valea Nistrului aici o îngustă, $i Hotinul marchează. un vad peste eu., apărat odinioară dp cdtate, Orașul însuș nu prezintă, nimic interesant. Sc disting neted 2 părți: partea da jos, verita- bil „gheteu" evreesc înghesuit și neîngrijit (vechiul târg moldo- venesc și ajxn turcesc) și partea de sus depe podiș ridicată dc Huși, cari au practicat adeseori acest sistem de ..juxtapunere" urbană. In schimb cetatea, oferă un interes palpitant, $i aici se distinge Cosfeluf moldovenesc, așezat la gura unei văiugi chiar Iu vad, și Incinta largă, in semicerc, adăugată de Turci în sec- XVIII, având un miriHirel, ruina do geamie și alte clădiri tur- cești; incinta, e destul de ruinată. Castelul însă e (relativ bine con- servat. Zidălria lui arată ornamentații interesante de briie de cărămizi și de piatră. In interior sc mai văd resturi din vechiul palat și paraclis domnesc ; ornamentele ferestrelor și ușilor arată elemente combinate, gotice și bizantine, caracteristice alrhitecturii lui Ștefan cel Mare. (Fig, 9). Revenit la calea ferată, călătorul mai ponte face o escapadă la Nistru, mergând la Oftici. Aici are ocazia să vadă unul din peisagiile cele mai tipica ale Nistrului. După traseul uniform al podișului, calea ferată coboară într'o vâlcea, care se adâncește tot mai mult pe măsura apropriere! de fluviu. „Valea afluență este un șanț impresionant eu versantele în parte împădurite, cu ahrup- turi albe de calcar sarmatic și cretacic. Acest cretacic, aici cu mult mai gros decât la Hoția, o formal dinfir’o cretă albă, peste care se suprapun** un conglomerat cu silex, care dă adevărați pereți verticali. Blocurile de calcar sarmatic, rostogolite pe pan- tă, dau locului un aspect de pitoresc desăvârșit". fEiwm. de 3/gc- lonne ). Văile de felul acesta sunt unul din elementele caracteristice ale peisajului nistrian, pe toată porțiunea râului din Bucovina păₙă |ₐ fjura Hăutului : toți scurtii afluenți bușarabeni. la văr- sarea hi Nistru), formează adevărate „canioane", adânci, stân- coase, pitorești, adeseori cu grote și cornișe ; depe fundul Ier, totdeauna însoțit de pâraie vesele cu mici căderi de apă, cu greu ne putem imagina domoiiciunea și monotonia podișului nistrian. Dela Otaci cu trenul se murge la Bdîfr — mare centru de ținut agricol, târg întins, prăfuit sau plin de noroi — după ano- 256 OH, I. NA ST ASE. timp. — fără lucruri intarcfiajile pentru turusm. O urcare pe „coasta" mai ridicată dela Modul orașului deschide excurșioiustu- hii o vedere largă asupra regiunii înconjurătoare, (Ară arbori, acoperită de oboare bogate, fără nici un contrast pronunțat de relief, afară doar dt> „coasta.*' însăși, care începe pe dreapta Hău- țdului și se continuă spre răsărit până la. cotul mare al R&utubii dela satul Gu-ra CameuciL Spre Sud se profilează la/oruont câte va ntdjThri imtaie din câmpia înaltă a Ciulm'urilgr, iar in ultimul plan se vede marginea ridicată a „Codrului" Central al Basa- rabiei. Dela Bălți sau dela gara Florești drumul duce, ca lungi și domoale urcări șt cobor ir i, la Sorwo, Depe dealurile rotunzi pri- veliștea spre Sud șl Sud-Est devine largă, domiunlă in zare de linia impozantă a „coastei" depe Băut. Dela un timp, se zărește valea Nistrului: la început se prinde latrga depresiune fiupe- rioură. suspendată, cu forme netede structurale, apoi apar sub ea dungi și cornișe stâncoase și. iuefârșit, ia coborirea depe dea- lul Votoavelor spre Zastânca, se deschide întreaga vale cu placa argentle a apei jie fund, șerpuind într’un măreț meajadni cu malul soroceau abrupt șt cu cel podolic domol ridicat Spre ră- sărit, De lungă ..podul lui Itechir" so vede minunata vale a Za.- stâncii — șanț adune cu malul stâng prăpăstios, format diva cretă albicioasă, în care se zărește o peșteră; deasupra, in mijlocul viilor și grădinilor, apare cornișa calcarului formație (cf. (Xacii. Soroca are o poziție admirabilă, care răscumpăra caracte- rul sărăcăcios al așezării. Nucleul orașului e așezat pe o terasă joasa lângă apa Nistrului. 0 pantă reitede, presărată dc căsuțe și cmtn>i>ratii de cărări și ulițe anevoioase duce spre mahalaua dp sus și spre întinsele vii și grădini ale orașului. De aici, de sus, sc deschide o panoramă de neuitat asupra formelor netede ale podișului podolean, asupra Nistrului străjuit de străvechea reiate, asupra jtantelor repezi împădurite sau plantate ule ma- lului basarabean, Călătorul poate cerceta cu interes ceta/pa, cu- rioasă, cu poarta spre Nistru, pwșMrri dsln „podul Hechir" și se poate duce la satul Cnădufi pentru a vedea granitul străvechi dela „profluriie Atsiruiui'’. (Fig. 10). * * « Beveuind la gara Floreșli, ne putem îndrepta cu piciorul pe o linie de mare interes turistic ; ck^iarilf Wăwfoiuî. La E do Ctf', i yaitale i Jilnerarlr «1 popasuri basataLiine, PLANȘA JlJ Km. 7 IXna l.i S ite Oi ir^ Alba. ( «.* nu Stuf Cetatea tt^â. Fij, S. - Sur gennun iSarjia) din cihppji Bagcatuluj. — t - Ci'iattM Huiimiliii l-e clhileait pwi i/r Henin, C|>sk« : iA'j, / Vd.rmc (Ih. /. i popaiuri baxkubvtM. PLANTA LV I l|; II. — Cu-Lta .HulovJjuIui din .Codiu‘ Basarabiei Ua S de i-uul Voniicenl)- l,d dif dr Rucrmiț diinr ht .Lu-Jru" Jf td H^ssdriibii. Fig. 13. Sal dih .Qultli (PniflM LâH£i Pfrlval.1 - i rMl£'+'rhwi.'-,t udfrjV Cflțrt: N*. I. Nă/luit IT1J4KRARII Și pOPASUHt BA5ARA1LENE 257 Ifălii Hăului curge ia început intr’o largă depresiune de natură erozivă, apoi iși angajează treptat albia, din ce în ce tet mai Îngustă, în placa calcarului ^armatic, La Gura OamMttei, unde coloste brusc spre SSE, riul sapă un șanț îngust și adânc cu pe- reții abrupti, care ține până la satul pe « distantă da 50 km. Răului șerpuește sici in cel mai autentic „canion¹¹ cu pereții Aâncoși înaiti dcla 30 la 100 m. Meandrele descrise de rîu în partea de sus a canionului sunt foarte evoluate ; la satul Bd- bute^fi unul are „pedonculu]¹' complet erodai, nitul iu fața sa- lului Ri^iefict abia bg menține. Accesul din fundul canionului Slire podiș cate foarte dificil. Micite tăpșane de Lângă apă sunt ocupate dte o aerie dr sate înguste si lungărețe foarte vechi, — așezări de refugiu incontestabil. Avem a /ace eu cete moi mari pi moi tipice „cheiwl" din cuprinsul podișului Moldovei și, poate, din infrep cwpriH«d fir>- p.rlrocarputice. Tn jos de Ordășei valea Băutului se lărgește treptat până la Orhci. Aici din nou capătă înfățișarea unei largi depresiuni de natură eroziva in faciesul mobil al Sarmatîcului, Natura aju- tată de mn a zăgăzuit această depresiune transformând-o intr’un bazin-tezer pa vremuri celebru ( Paul fa Ateppo. Cantemir), care și azi au mai reface la mar ele inundatn- După un popas la Ohcfᵣ unde este de văzul busncti Bumilra a lui Vaaile Lupy. jHitem urma valea Băutului, caro de nici în jos formează alte „chriwri" ceva mai largi, dar deasemeni pline do pitoresc. Meandrele adâncite in calcarul sarmatic „ha- SriirăJMjan" sunt și mai ample decât cele de pe Băutul mijlociu. In aceste „cheiuri¹¹ la satul Bulwrient se află încuiate 5Î btecrfci awbterfine. jar In Trebufeni se văd urmele nuri vechi cefdfi și ve- sti giite unui oraș, socotit de unii drept „■OrâeiwE Vechi"³). * * HCodru". — Călătorul ce pătrunde în Basarabia pela Un- ghenî are in fata lui, spre E, un masiv delurth?, înalt, re se ridică cu 100—150—200 m. deasupra regiunei coborite din preajma văii Prutului (W) și deasupra Silfilor" (N): este ,.Codrul" Basarabiei, regiune cu o altitudine variind între între Orisej șî ChigiuKu exista crHnnnkupc regulau eu aute- mubiful BtUr Iouj Ac 1 ¹ OH. I. NASTA5E .OB 300—430 tn. și care, față de relieful neîiUemiLal ce-1 înconjoară, apare ca un ținut impunător, cu forme mai variate, cu contraste mai izbitoare. Prin valea „decapitată" dela Cornești-Feriva] e cea mai bună pătrundere în această regiune de podiș despicat intr’o serie do culnii-platouri do către văile Bacului, I chelului, Cogălnicului (superior), Tlatnei (superioare), etc. Priveliștea e de un pitoresc și de o variație neban uite pentru cine a colindat alte regiuni dintre Nistru și Prut. Văile largi au vorsanti repezi. Pădurea mai acopere încă pantele și culmile cu o manta întinsă, Întrerupta do largi poene eu bogate sate moldovenești, pitite în hărtoapo și înecate în verdeață, cu vaste livezi de pomi roditori, cu frumoase vii și holde aurite. (Flg. 11, 12 și 13). „Codru" e un colț de țară moldovenească neaoșă și de podgorie cu faimă, amintind că- lătorului regiunile subcanxitice. Numeroase mănăstiri s'au aciuat la umbra lui. Turistul poate face un popas folosi bir chiar la Peni’wf, de undo se poate mișca spre dealul înalt al liâflenilor «au spre jtfd- pwra, ,.martor" izolat din masivul „Codrului" ; din aceste puncte ai o priveliște largă: in N — spre „Câmpul Bălților", în W — spre podișul din dreapta Prutului, unde pe o zi senină se poate zări lașul; sunt momente cânți aerul purificat dc ploi apropie chiar siluetă îndepărtată a Ceahlăului t Dela Pori val un drum interesant e pe culmea din dreapta Culei — parcurs variat în mijlocul pădurilor, pomenirilor și viilor; dela Măgura până la Orhei, pe stânga culmei, e un șirag de sate perfect asemănătoare între ele. Dacă monotonia lor obo- aaște, drumul poate fi modificat depe la Sdse»î prin o abniete in valea Vafiriwiwj, pe la mănăstirele înfundate în „Codru" : Tabdra, Cwrthi, T'ffdrtpjd*; drumul duce iot la (Miei- Interesant sunt și aho drumuri prin „Codru". linul poate urma pe vedea Bâcovufultti, la W de gara cu artdaș nume cu o aba- tere spre S. la iM-rea Cipriota, așezată în mijolcul celei mai im- pozante păduri din Basarabia. Alte drumuri se pot face dela gara GSdro# apte N. și spre S. • • * Chlșhiăul dealtfel e un unct de unde se pot întreprinde o serie de rute în tot cuprinsul „Codrului" ; de aici pleacă curse ITINtHARII POPASURI BASARABIE 259 *u automobilul la Orări, te VGduJ-itit-Votto și la Hâucești; C. F. înlesnește comunicația cu Tighina și 8. Barabiei, Cbișinăul însuș poate Ii vizitat cu dealul interes, Vizitatorul va trebui să distingă aici partea necăe a orașului cu străzi inter- tochiate, en bisericile vechi din epoca moldovenească și cu un aer general do târg vechi moldovenesc, și porteo nouă ridicată de Ruși in plan geometric, cu străzi largi și rectiiine, cu clădiri de- stul de impunătoare; Catedrala, Muzeul, Școala dc Viticultură și alte câteva puncte opresc atenția vizitatorului, In împrejurimile orașului, care nu sunt prea pitorești, tre- huesc vizitate „CAeite BdciduP dela Pelricani și gara Ghidighiș: valea în general largă și mlăștinoasă a Bâcului în aceste puncte prezintă mici gâtuiri, datorite, recifelor de briozoeri" alo Sarma- licului, ce apar sub forma a 2 bombâri, între care se afla un basin hingăret, altădată ocupat de vestitul iaz al lui Pruncu. scurs ia construirea căii ferate. iMa Chișinâu ne putem abate ia Tigkitta. G. F. urmează valea largă a Bacului, care pe la Bulbtva e îngustată do „cho- iiiri" asemenea celor dela Ghiținău, iar la vărsaire se termină cu un Jiman fluvialii", încadrat la X, și la S. de-o platformă struc- turala do o perfectii netezime dată de placa tare a Sarmaticului. Celoleu e singur”! lucru de văzul la Tighina plină de „colb" san de „glod", după, anotimp, Ga și la celelalte cetăți moldovenești se remarcă și aici existența unui castel primitiv și a cefâfif «Miri, încinsă cu ziduri și șanțuri, operă turcească din sec. XVI—XVIII, (felatea întreținută pe vremuri do Ruși, c în stare destul de hună; ruinele din interior se datorese bombardamentului bolșevic din iarna anului 1918. La Tighina prindem perfect diferența între Irunchted niij- locitc al Nistrului cu meandre „adâncite", cu albia îngustă, cu un cura vioi, si fruwc/tmf inferior cu albia majoră largă, cu mean- dre „rătăcitoare", cu brațe părăsite. Pentru a fixa și mai bine această deosebire, este cât se poate de instructivă o excursie dela Tighina la mdnâsltren iVenmfwlui Nou de lângă satul Căifcam. Drumul se face ușor prin nesfârșitele grădini fructifere și zăvoaie din .șesul inundabil dela gura Botnei. O urcare pe colina lungă- reață, la capătul căreia cete așezată mănăstirea, deschide o nes- fârșită panoramă spre „balta" Nistrului interior, spre imensa câmpie rusească dela răsărit și spre colțul de pământ dintre 260 OH. I, NASTA5E Itetna, Nistru și Știutei, acoperit de podgorii, dumbrăvi și ogoare bogate, — mică regiune naturală cu desăvârșire deosebită do Bugeacul secetos și lipsit de păduri, la carc-i înglobată. Dela mă- năstire se poate face un drum in lunca. Nistrului, care — între Chițcani și Talmaza — e ocupată de imense grădini și vii ihhh- dotnie, unice de felul acesta din tara noastră. Semnalarea aceasta sumară a unor itinerar ii de călătorii prin Basarabia, atât de puțin cunoscută încă, ar fi cu totul ne- eomplectă, dacă n'ar cuprinde și o indicație asupra „yinufwîwi S&ncilor" („Toltrelor’O din apusul județului Bălților și răsăritul județului liotin.— Perioada geologică Miocenă a depus în aceste părți o serie de valuri do calcar rocifal între Nistru și Prut¹). — Formația aceasta calearoasă, de nuanțe de compoziție, duritate și stratificare deosebite, — scoasă de erudune la iveală de sub păturile argilo-nisipoase ce o acoper și înconjoară — dă peisa- jului monoton al platoului Bălților și Hotinului o notă, ajuirle, originală : văile¹) capătă versanți stânenși, gâtuituri și cheiuri impozante din loc în loc; ici-colo răsar vârfuri stâncotiaa creste și bare abrupte, doline și găvane; peșterile, numite de localnici „căsoaie⁴⁴, abundă. (Fig, 16). « * * N‘am putut, firește, decât în treacăt și sumar să semnalez și să descriu în aceste rânduri o seamă de itinerarii și popasuri basaratene, interesante și pentru geografie și pentru turism. Sco- pul modest și fără fxretenții al acestor însemnări este de a con- tribui la stimularea interesului cercetătorilor și turiștilor pentru cunoașteea pămânuhii Moldovei do răsărit. 1 ') Cure hh prelunge*» dealtfel ți in Moldavi pe dreapta Prutului și în Pudolin, Volynia ți Golita* Sn slAuga Nistrului, ’l Cu menea. Ciunurul, Racov&țu, Drabițte*, Lopuinfcu, Vilia, a- flucii(i liaMimbcni ai Prutului. Fl|ț. II. Regiune de fKNlgnne dm d.ridru iTf. ' — Krcuur Ji‘ x'ijyunt'ki Jinjx Jj* -Codrrr Hj!. 14. — iMileiil de Li Mlfiyir |lina, situată In vărsarea în Mare a Umanului Nistrului, ocupă o suprafață ea de 0 ha,, formând □ porțiune do teren lungă ca de 4,2 km., ajungând ap« Bugaz, do paste 500 metri lățime iar spre malul sovietic până la IM» metri lățime, A- iMAtă insulă «e prezintă ca o limbă nisipoasă, ridicându-so cu O.W—1—2 metri, deasupra nivelului mărci, căci e formată nu- mai din dune marine, Limanul, care astăzi este închis spre Mare prin peninsula EuRaz, insula. Carolina și patiînsula Guroliua- Bugmt do pe malul sovietic, a fost pe vremuri un golf de mare i aceetc terenuri care astAri închid golful, s'au format cu timpul prin depunerea aluviunilor Nistrului și a nisipului măreL Rână acum vro 2 ani in urmă (1Î18C), Liman ui tși văruit apele prin două Ruri Dugaz sau Țarigrad, între peninsula Pugaz st insulă, larg ea de 380 metri șî adânc do fi-di metri, șl gura Garolina sau Oceacov, între insulă și peninsula do pa malul sovietic, hirgă ca dc 1-40 metri și abea de 1—2 mstri adâncime, granița trecând prin mijlocul acestui cannl-gărlo, Ocoacov, Datorită vânturilor ce au suflat din spre Liman mai puternic și timp mai îndelungat în acel an, în canalul Ocoawv s’a format un banc de nisip, ne cu încetul s'a. înălțat ca nu dig destul do imnuninent, — ridicându-se în unde locuri > hear cu 1 metru deasupra nivelului Măreî, așa că s’a formal o legătură între insulă și peninsula de pe malul Bovietîc. astfel că astăzi Nistrul se varsă in Marș numai prin ca- nalul Eugaz. (3jma regiunei este aspră, precipitațiile sunt foarte reduse, aproape de 300 mm. anual, sau țMwtte și sub această can- titate (2,75), în ori ta caz, această regiune aparține fa cela mai .sărace în proci pita ț iun i din tot cuprinsul României, șan poate o cea mai săracă f Cele mai multe precipitaiiuni cad în lunile Mai si Iunie; datorită poziției insulei, crivățul bato în voie. 262 constantin P,\PP IJarta «clienmliei a înnoiri Carcltiax CflrO irArmahjue Jf i'Uf Caf-rJinU, (7 X ti cm rrd. S X 8 cm.) Gondițiunile cliinatdrice suni Wrte buni? pentru cultura vitei do vie; podgoriile sunt numeroase, ele aparțin locuitorilor din Șaba și Bugax, ocupând o parte din suprafața insulei, însă numai spre Liman. Insula văzută din spre Liman, destul de departe aiwre ca. t» fâșie de uscat Îngustă și puțin ridicată deasupra nivelului apei, presărată ici și colo cu câțiva arbori mai înalti. Cercetând mai doaproape vegetația insulei, se observă în jiartaa din spre Bugaz. o vegetație lemnoasă, relativ destul dc bine dezvoltată, alcătuită din tufe, arbuști sau chiar ar- bori rfimuroși și groși, ajungând până la 4—5 metri înălțime, for- muți din EteagitWf aHffluHfolia V. anffftulîfolia, și v. ortenlalis, re prin aspectul general și culoarea frunzelor parc de la prima vede- re că sunt sălcii (j). Această ve- getație lemnoasă, se continuă ici și colo numai po jtartea Limanu- lui — unde este apa dulce ; tot pe această parte se mai întâlnesc câteva exemplare foarte înalte și frumoase de Populwt itigra, aix>i tufe de .Iforîw nipro, câteva, exemplare chircite de -Wal«s sau GWisfcAîa sau zarzări, Tot nu- mai pe această parte sunt și unele plantații — deși închirci- te — de ftobimti, salcâm, — de dată recentă. Scoarța arborilor mai bătrâni, este acoperită ici și colo cu taluri mici și râu dezvoltate de lichenul portocaliii. — f’ar- nielia parietina ; in schimb mușchii lipsesc eu iotul atât pe ramu- rile bătrâne cât și pe cele mai tinere. Apele Limanului, aduc la mal. bucăți sau chiar plante in- tregi de PonZomogctoH pecliHuiiuf. Spre Mare, elementele lemnoase lipsesc, — afară de plantele perene a căror tulpini și rizoume u- jung la girași mi destul de apreciabile — chiar câțiva cm, în dia- SCHIȚA A VCGF.TATlEJ INSULEI CARtJL.lNA 263 ■ metru, și in lungime trec ades de 1 metru; cu acestea, plantele se fixează în dune, ea prin niște odgoane; astfel ae prezintă mai ales Qnnposeele aremna și 4, muntiinu. in asociația lemnoasă din spre Liman, printre arborii și arbuștii d« Etepnmws, se întâlnește o floră joasă, fanorogramă- alcătivtă destul de variat, astfel e compusă din : Achtilea nobilis, Apropii# tMa. 4Uheti offiritutlia, AatrugaUus mrius. Bromus tet> toru»i, huitei heleHium, I. stjuan/wu, hipjm wuununin, Linum per rene, KoeSeria yitmr.a, Ondina arenarium. PttfygțHitiHi Dume- Ivrunt, Steleriten montana, SUene parii llora și Șirenia aHpMsftfoîia. In dunele din spre Liman, sa întâlnește: ărihe/Nteio urenurin, zi. mariiinta. A/tpemtei aparine, Bromul teclorum, Camera criui- lus, Caiatnagrosiis pseudophragmites, Elymun Eryn- pium marUimuiH, Kwhia hirsuta, Plantagy rtrtnaria, Sconanera tinetei printre caro apar frumoasele flori sdbstre de Mulgedinnt lariartfum și rare ori de Tonrnefrrrtui argtaia, Borraginacea cu flori albicioase. Chiar în bătaia valurilor se întâlnesc: Cheliile martima, cu frunzele groase», cărnoase, Elymu# «obMÎOAwr și spi- nul din dune, adică â’rywpiwm «tarifimwHi, Patronam morifi- wmm și Sabota Kali — săricică așa de comună Jocurilor simte și nisipoase de pretutindeni. Unele au tulpinete foarte lungi, astfel unele exemplare de fiolsofa, aveau tulpinele mai lungi de 1 metru, putând ușor fi scoase din nisip, ca niște sfori. Cu toată vegetația fanerogamă mui sus pomenită de pe insulă, nu so formează un covor compact iar solul este complect li prii de mușchi; uscăciu- nea este prea pronunțată perltru mușchii terririjli ce eventual ar putea trăi, deoarece fanerogamete neformând un covor vegetativ compact — căci tulpinile sunt depărtate, razele soarelui dogori- (crr pătrund mină la sol și fac imoșibnă dezvoltarea și apoi in- chegarea unei pajiști eât de mică du mușchi. Pentru anuiniți li cheul, eonditiunite mediului sunt insă suficiente pentru a se de?*- volta, astfel că tocmai tu'olo unde vegetația fanerogamă o mai redusă, pe solul imobil, se întinde asociații a pronia? compacte de licheni foliacoi, alb cenușii, ce trosnesc șnb picimre (f), formate din diferite specii de Cfodpnfa. De jur imprejulrul insulei, se întâlnesc dune n. căror lățime- variază între 2—15 metri, mai înguste spre Liman, mai Late spire Mare, undo au junta mai dulce. Tn cele spre Liman, in afară du aporiile iwmcnito mai sus, se mai întâlnesc: Afilnigafluii twrius, 1 CONSTANTIN PAPP 264 fcbfpborbia pcrardifrnci și Liuaria geniatifolio; în ori ce caz aceste dune suni mult mal populata ea variație de forme decât cele ma- rine. Aici, adică in dunele marino, vegetația este săracă in specii, dar sunt exemplare foa tIh tiumero^e, arătând pri n aceasta greu - taW man> de aclimatizare a formelor ia mediul marin ; odată aclimatizate, ele se dezvoltă fructe bine, Astfel se deosebesc Arifre- ntisefHri și Km-hieturi, ce se întind pe lungimi de sute de metri, (formate din .1 rihemfsia orenaria, X. wariLma, Koc/tia orenaria}, limitându-se spre nisipul plajei de exemplare iot mai rare de ElvmiU sabnlosusi expuse in bătaia vântului. Aproape do colțul SE al insulei, spre canalul Bugaz, pe o muche a dunei marine, adă- postită spre mare dc un grind mai proeminent iar în spre Liman de tufe destul dc numeroasa de f'lengnus, se găsește un Ephe- drdum, cu următoarea compoziție floristică: Ephetlra distacliya 4 Arthomisia arenaria 1 A, maritima 1 Contau rea arenaria 1 Euptiorbia gerairdiana 1 Suaeda maritima 1 Terenul propriu zis al insulai, e acoperit numai eu nisip, iar vegetația c aceiași caracteristică dunelor intierupte în unele locuri prin vii — relativ puțin îngrijite, (Ihiair pc terass-mentul vechiei căi ferate tiare străbate insula în lung, sa găsește aceiași flora dc nisipuri, mai fîus izmenită, exceptând doar clementele caracteristice dunelor marine; (Cachile, Erywjiwn, Crambe, Ely- mus), aici se adaugă diferite graminee: Agrosiis alba. Curieri crinitus, Festuea arundinacta ? ai>oi cyporaccclc : Corex mler- media și C. hpcriak In unele puncte, uscăciunea este mai accen- tuată, acolo covorul vegetativ este ehear incomplet—cu toate că se găsesc pâlcuri din anumite specii, astfel de Scntiosa «diroteucn. în mare număr, earn atrag atenția dintr'odată prin florile lor eal- bene oaru însă în bătaia Hoaroluî și pnibabil sub acțiunea lunoinoi ttrea Intense, de depigmentează afla că în bună parte au florile aproape albe. Intre asemenea pâlcuri de fanerogam», se zălrese aceiași licheni sfirămicoșl și albcenușii pomeniți mai nub. Sc mat întâlnesc încă: DefpIrÎTttom Cotwulidu. ncmțișorul cu frumoasele I CoUiAsnii.» Pupp t ScHâ(h a tn*ului Q-iruLina. PLANȘA 1 I iK- ¹ " ApAeJn’fnw iI.j ii.i ui prlrnuP plan, din rufe ■ i ty/ifdl'a dnJurul vegetației din v«nbn^ejils. ei le i.țpH vegcnirlf du volslna^e de? avi. Iivdrnpiișres. — -I Asnil.qii de ih u. marine. In primul plan excmplnre izolate >- In- rlolre .Ir vânt de /'(vnu.i wWt’zrnr, In idrimul pl iu lillw»ii.cehvc ea abundă șerpi de apă, a]>oi r^tceria rrridis f. major și în special șarpele nisipurilor (Eremiaz or^wfnj ce-și sapă găurile turtite în nisipul al i-direi culoare o eopie, de la rădăcinile Ephedref sau al ailor plante. 'I In aceleași coudițiuni ne prezintă tonte funlAncle di>i peninsule Ungă/, unde pânza de apii c adâncă dc 1—5 metri dela Mipndntn pn- mântulrii. Cele din spre Liman. au apa cea mai buni de btiui —- mii puțin Mtrniă, — pe când cete dm spre- inaie, au o apă mult mai cărată. SCHIT* a VF.GCTAȚIRl INSULEI CAROL1NA 267 Din Nevertebrate abundă în primul rând OrthoplhBrele și flu- turii stepteL.,⁴⁴, Noijam vrut prin iuwasta nota, să dăm numai o schiță a ve- getației insulei, lăsând la o parto comentariile din punct de ve- dere strategic sau economic ce âar naște prin alipirea insulei Carobna la țărmul sovietic datorita astupătei definitive a canalu- lui (kcacov (vezi 1, cu toate comentariile). Acftflstă nota este re- zultatul unnr serii do excursiuni ce le-am făcu'! în cursul Junei Iulie, anul trecut, iar materialul recoltat, cuta intercalat în Her- bariul României a Muzeului Botanic al Uni verși tatei Mihăifene din Iași. Speciile întâlnite, se găsesc în lista mai jos notată ; per- Iru ușurință, le-am așezat in ordinea alfabetică atât în text cât și în listă. Am fi foarte recunoscători acelora eare ne-ar semnala prezenta și altor specii pe această insulă, pentiru ca astfel sa pu- tem cunoaște cât mai rom pleci vegetația ni. După indicațiile ce le-am putut culege, această insulă nu a fost încă exploatată floristic. Așezările omenești de pe litoral devenind tot mai dese și mai populate, vor contribui cât de curând la modificarea alcătni- rei floristice a insulei. Cel puțin până acum, flora insulei, este compteci iipwâl de etefimite ruderate, ehear din cele mai comune, eu toate că ele abundă [H?ste canalul Bugaz, care nu e mai lat de câte-va sute de metri. Mont insulei, prezintă caracterul gunural ni florei litoralu- lui : abundență de elemente a le dunelor mărime, licheni corticoli rari și lipsa complectă a mușchilor. Flora litoralului basarabean, începând dela canalul Oceacov și până la Vâloov (5) aste unifor- mă, și aceasta o urâtă prezența pe toată lungimea lui a urmă- (oarelor specii taterwwdtaw», Centouren are»“ria, Efywms sabutostur, Ephsdra disinchya, Eupharbia gerardiana, Unaria gentâi/oHa, Așa cum se prznintă flora, insula GaroUnă constitue o prelungire naturală a distinctului floristic al Bucea- guiui.. In afară de elementele central-europene, cairo sunt cele mai multe, majoritatea (13%) sunt estice ei sud-estice, (11%) mediterane, mult mai puține (2,8%) pontice și balcanice și foarte puține (1,4%), dobrogene, Se deosebesc astfel: Elemeic estice șl sud-estice: Axperrda apari ne d Astragol- 268 CONSTANTfN PAPP lua eariMa, CymutdtMn* Ocwtuni, Eteagnua migustololia, Eph&lra dislachya, Hcortronera stricta, Syrnia anguslifoUa, Sitene parei- flora, Toarnefnrlia argasia. Etemete mediterane: Acititea noAita, Baretătmsia #do- m, Caehiie maritima, Kphedra distackya, Itmla squarrosa, Jun- rus cwuhiif, V uf^edium tartaricwm. Elemete ponticei Elymi» GirpsopAțrfLi fricto- Mmii, Elemente dobrogene: Jfedioitfo roinantea. Elemente comune cu sudul Rusiei sunt: Ztropte dtefanâ, Asirapaliu» mrdîtii, firowtts tec io rum, Epfrecfra Sal- KaZi și S#renta aHyHsti/o/Mi. Din Răsărit au pătruns in floră: yfriAc misia rirm^rfa. A' maritima. Elymus irtbaloxtui Tounefortia arguzia. Prin Hfuf^huMt fartarteum acufum se stabilește legătura intre sudul Rusiei fli Balcani, pe când Cupiern crini/uî, element balcanic, ajunge cu limita nordica a artei sala. pană alei. Din cele expuse până aici, sa poate deduce caracterul florei, ca.rp aste prin urmare răsăritwn sudic, cu o puternică nuanță mediteranoe. de altfel în perfectă concordanță cu situația geo- grafică a insulei, Specii de plante, recoltate sau întâlnite |>o insula Caroliua, -Achillea nobil i.s L. Agrusiis Ellbu L, Agropyrum intermedium Hcwt. Althea officinalis L. Arthernisia arenamia D. C, Arlheuiisia maritim» L. Aspcrula sparine M. B. Astragalhis varius ti mei, Atropis disCans (L.) Gris, Barkhaușla seteaa Hell. Rromus LecLurtnn U Carcx intermedia Godr- tiarex ligerica Gay, Cec tau rea arena ria AL B. Oadonîa sp, (Înfiera crimtus Sch. Cynanchuin aculum L. Delphinium Consolida L. Eteagnus angustifolia L. 4 „ v. angustifolia Sch. „ v. orientulis Dopp, [Jytiuis aabulosus L. Ephedra distachya L- Eiipatctrium cannabinuni L. Cachile maritima Scop, 'CalamagroisUs pseudOȚhragmitcsErîngiuni mauitimnm L. HclL- SCHIT* * VEGETAȚIEI INSULUI CAROLINA 269 Ețiphorbia Gerardiana Jacq. Glcdîlschia ap. Gypsophylla tricholoma Wed. Fnula hdenium L, „ suacrusa L. Juncus acutus L. „ articulatul L. „ mari ti mus Lam. Kochia arcnolris (L.) Srh. K&chîa hirsuta. K K Mieria glauca D. C. Lappa comnmnis L. Tjeouurus cardiaca L. Linuin perreue L. Linaria genistifolia (L.) Mill. Lylbrum salicaria L. Lycopus curopeeus L. AWua ap. Medieago romanica ProJan. Morus nigra 1, Muigodinm țartaricum D. C. Onoșma arenariunti W. K, Phragmitcs communiș Trin. Plantago arenaria L. Planlago major L. Pdygcmiun Duinentorum L. „ maritimum L. Popului nigra L. Potamogeton filiformis L. „ iMvtinalus L. rtrunua np. Pulicaria desintorica L. Rob ini a Escudo Acaccia L. St i Rola Kali L. Scabioșa ochruleuca L. Scorzonera stricta Hnrn. Siloca pani flora Ehr. Siderites montana L. Sonchus ol&raceus L. Suaoda maritima L. Syrenia angustifolia Rath. Tournefortia arguzia R, Sch* Vitis vinifera L. LITERATURA CONSULTATĂ L fiHmci! IC.- ₙIn$ulu Carolina". o importantă problema la ordinea zilei, Rev. Se. Ădnmachi, XII (1W>ț. 2, T-⁴ Nistrul ți Limanul lui. Bul, Soc. SUid. Nat Buc. FII {19321 74. 3, lacanki Căpitan : Limanul Nistrului. Rev. Cetatea Albii; Fund. cult. Principele Curul (1929), 105— tW. 4. Prodan L-- Floni pentru determinarea plantelor ce cresc în Ruitiâmu. Cluj. 1. II (1923). 5, PWan L: Di« Flora der Dobrutselia und cin Kurier lîbetblick itlxsr die Flora der MeereskUste Rumaniens. Bul. Mia. Agric. ți Dom. V (1931) 11—1*. . , , . 6. SămiteKu T. ti Rayta T.: Materiale pentru floru Basarabiei, bupl. BuL Agric. 11 (1924). ᵤ , 7, Sfiiwleicu T.." Di# Vegetarian Bcssarabicns roit besonderer bcruck- sichrigutig der StcppR Brii. Agricuh. IU (1927), I 270 €0>STAKTIN PAPP ESQUtSSE SUR LA VfiGtTATlON DE LlLE CAROLINA (R £ S U M E) L'ilc Cantina, sihiec a l'enibuurliure du Nistru a la mer Noire, est forrnct d'itn depât sablcmeux, a Ln forme alkmtce, accupand une surlacc aproxim. de 9 Ha., sur unc longuuer dr plus dc 4 km, Lilc intuite jusqu'ă 2 mitres mi dcssus du niveau de la mrr. Lcs arbres soni tuns, quclqin» exetuplaimi d’A'ieaxnm annruitifoita et Popu/uj nigra. I.a vi^taiion est furnife par beaucoup d'asaociaiions xerophytes et des duncs; Ic caractC-re est sudestiquc, mcditeratuiimi, puls balcanitpur, pMidquc ci dobrogteiL Ephedra diatachya, gnclacte t^rrnnphylc, SB Inmvr ici et iout Ic loug du littural bcssarabien jusqun Vâkov, nu Da- nubr. A la fin de celle note, un tnouve unc liste des flfmeiiis gAigra- phiqmS ct de* rspceee renermintu. L'tuiteUr. Inți, Ianuarie l'S'W. DRUMURI ȘI OCUPAȚIUNI VECHI IN ȚĂRILE ROMÂNEȘTI ') da M A R A H. POPP Cercetând hăirțiie topografice ale României la diferite scări și din diferite epoci și răscolind lot ce ascund ele am reușit să scoatem o rețea de drumuri cari pur să existe diu cele mai vechi timpuri, De asemeni am mai extras și câteva numiri toponimice in legătură cu unele îndeletniciri dc căpetenie din trecut, ale unei mari părți din populația românească, Problema căilor de comunicație, a drumurilor, a fost re- zohată in vremurile vechi și de atunci in totdeauna rezolvarea a stat hi legătură cu nevoile diferitelor ținuturi și mai ales iu legătură cu posibilitățile schimburilor ce se puteau face Intre produsele diferitelor regiuni naturale al? pământului ro- manesc. Majoritatea drumurilor uu la origină numai interese de ordin comercial. Chiar dacă la început individul le-a tăiat pentru folosința lui proprie, cu timpul ele s‘au transformat și s’au dezvoltat în măsura importantei legăturilor pe care le-au ereiat. Datorită drumurilor, antropogeografia a înscris cea mai interesantă și mai vie pagină, prin capitolul vieții pastorala, transhumanta, cu toate că primele drumuri păstorești au fost simple poteci, creîate și bătute de ciobani prin locuri ascunse, cari nu oferă înlesnirea drumurilor din câmpie, san măcar din dealuri. Variația și atmania reliefului, precum și bogăția subsolu- lui au făcut ca ocupațiile locuitorilor in țările românești să fie felurite. Pe lângă agricultură, păstorie și cuifwa tufei fte vie, exploatau duțvă mijloacele timpului și bogățiile subsolului. Dintre acestea, printre primele minerale care au fost exploatate și la noi a fost anre«. Faptul că fiarea era cunoscută ca un element de primă necesitate— în consecință foarte căutată ■— și ușurința cu •) Articolul dc față a făcui uba-rtul unei rmnunicâri la colocviul profesorilor de geografic. 272 MAKA N, POPP care eo exploata, au făcut ca negoțul cu sare ia dela început mare extensiune. Din regiunile în care se găsea aproape de su- prafața pământului, ea se transporta în provincii ei țări din cari lipsea cu desăvârșire, în legătură cu această exploatare a sării in țările românești, exista o n'țea de drumuri care, pe hartă, poartă frecvent numirea de ofrHwmf Marii, druuewf Surtirifor -«au drumul Ocnei, Alt produs al subsolului este petrolul, care a provocat un drum mai recent, numit drumul Setatei, drumul Țintei sau dru- mul Pacurei. Legat de viața pastorală, care a fost o ocupație de predilec- ție a poporului românesc și in afară de drumurile de oi, despre- cari ne-am ocupat în alte rânduri¹), este dnmtd f/nMui, întâi nit în câmpia Burdea, cu o direcție V-E, Depinzând do produsele dealului, coboară spre câmpie dru- mul Uwhiului, drumul Bufilor, drumul Dealului, drumul Pește- lui, drumul Cerii, drumul Mierii, drumul Vioriei sau al Q/wuIui. In privința documentării istoric®, nu voi vorbi do exploata- rea sării începută din .străvechi timpuri, ținând seamă — după cum am mai spus — do faptul că în țările noastre acest mineral se găsește aproape de suprafața solului. In privința documentării geografice, am extras dopa hartă drumurile sării ș.a», drumuri cari se găsesc numai in crâmpee și în majoritatea cazurilor nu- mai în câmpie. (lâtcodată numirea aceasta este așternută pe & potecuță sau svârlilă peste țarini, lucru care Insă să bănuim că pe acolo a trecut drumul vochiu. Ele apar po hartă, întretăiat®, făcute din linii frânte și în adevăr așa erau în realitate căci nefiind pietruite urmau te- renul cel mai comod și imediat ce apărea un obstacol, o movilă sau un pâlc de vegetație sau un loc mlăștinos, erau evitate fă- când o curbă mare sau chiar aproape un unghiu drept câteodată. Aptă ni ai făceau ocoluri mari pentru siguranța lor prin locuri mai sigure. Căci unirea aceasta la noi de „drum hun'¹*) o urare veche este în legăturii cu nesiguranța drumurilor din vechime și nu în accepțiunea cuvântului dc astăzi, ’)( cf. Ciobănia Za Ungurenii din dreapta. Oltului. Bul, S. R, R. de Geogr„ tnm. LI. 1932; Piața pastorala din Argeș și Mutăl. Buf Si R. R. de G»gr„ tom. LII. 1933. ’) G. VMsan, Oirs dc geografic fizică, 1931-1932, pag. 157. DRUMURI ȘI OCUPAPUN1 VECHI IN ȚĂRILE ROMÂNEȘTI 273 Aceste drumuri, în afară dc drumul Untului, aveau apro- ximativ a direcție N-S; la rândul lor dădeau în alte drumuri- Tu regiunea dealurilor numirile de drwm«f Mirii 'sau driontd pdcMrei nu s'au păstrat căci aci era erau prea aproape de sursa. de aprovizionare. In această regiune toate drumurile se adunau și re continuau pe potecile sau pe drumurile existente do firul ape- lor cari brăzdează dealurile ; pc alocuri unele drumuri țineau plaiul dintre văl. Negustorii cu diferitele lor produse, bine în- țeles că străbateau toate drumurile si in toate direcțiile, Drumu- rile care au păstrat numirea specială dovedesc fie frecvența cir- culației negustorilor pe aceste drumuri, fie că produsul ea.ro circula era un produs rar. căutat și așteptat prin acele locuri. Din felul cum sunt redate aceste drumuri în câmpie, ele ți se înfățișează ca niște ape intr'o regiune cairstică, apar ca să dispară apoi fără urmă, ori fără să atingă un punct de destinație, afară do drumurile mari, devenite mai târziu drumul Olarului sau drumul Poștei, drumuri cari mai mult sau mai puțin aveau aceleași trasuri ca și astăzi. Deci drumurile cari fac obiectul articolului nostru nu se pol reda în toată lungimea lor, Dar ceia ce știm noi este că punctate inițiale ale acestor drumuri erau lo- curile dc exploatare ale sării. Incuri, cari pentru țările 'românești sunt și astăzi in lungul și la poalele Carpaților, De acolo drumu- rile plecau in toate direcțiile, apucând întâi pe drumurile princi- pale pe care mergeau carele cu sare pentru export și ajungând până in colțișoarcle cele mai îndepărtate, până în regiunile de iernat ale vilelor, Harta este «tel mal bun document asupra existenței aceshn* drumuri, iar vechimea lor ne este dată de timpul când produsul respectiv a fost cunoscut Și folosit. Din hărțile consultate¹) îi bibliografia folosită am găsit menționat drumul de Sare in spe- cial în harta lui Fripefey din 1867, in hărțile topografice 1 :1('IO.OOO *) Hărfile lopuprnfîre ți hărțile vechi din colecția Academici llo- mâtic. a) Haria Ivii Fr. Schtvanx. Talnda Valachiae cur alutune jmt Frider, Sdrwantziii m, 1723. b) Harta anstriavă, J7W. Topograpâinchc Karte der Giwscn und Kleincn Valachey uus Venchidetnen Rceognoscirungs-Pliiaen dr* K. K. Gcueral Quartieca Șialcbs im Inhre 1790 zuKnnuBCMgeiragrn IHIJ. c) Harta lui Hora vou Ottzetowilz, IT90, Origina! Aufnahme drr fdtif Moldrtwischen Dtaricien ueinlicii den Sutacimncaer, Roman, Niamiz, Baktu unit Pnttnaer Bexirkca.» dj Harta lui Bawr. bvlallnul 3* Q*4*nlS* 274 MASA N. POP? și Kifl.OOQ ți în dicționarele geografice, Pe hărțile mui vechi, actwte drumuri chiar dacă sunt trasate, nu sunt numita ca atare. Majoritate cestor drumuri n’au fost construite special, iar direcția lor era oarecum fixatii du existenta Lsvcarolor «au a fân- lânUor. Mai târziu, pentru popasul călătorilor și schimba! Ani- malelor s’au creial oepătăiiile, cari apar deja pe harta lui Fri- geley. De fapt ospătarii le sau hanurile marcau mai mult drumul Clacului sau al Poștei. Dură în Oltenia și Muntenia, drumurile brăzdează câmpia în toate direcțiile, în Moldova cele mai multe drumuri au aceiaș înclinare ea întreaga massă a podișului moldovenesc, urmând văile râurilor sau coamele dealurilor și tinzând în general spre nodul hidrografic pe care-l fumează Dunărea cu Șiretul și Pru- tul și spre Nistru, deci mai alea spre porturile dunărene și Geta- tea Albă. Drumurile acestea le-am găsit mai mult în Țara Hq- ntânmscă și foarte puțin în Moldova, lucru cape uu exclude insă existenta lor aci. Dintre produsele pământului, sarea în special era mult căutată și se exporta. Există documente cari confirmă aeeasta- Astfel în 1376, regele Ungariei, Ludovic, ordonă comitelui din Timișoara să oprească la Orșova importarea sării din Tara Ro- mânească (găsise poate o altă sursă de aprovizionare¹). Intr'un alt document, din 1391. Nicolae Fereanu, Danul Severinuiui, ore dela regele Sigismund ca să plătească loafa unor militari dcmdM-lc bani ori sare’). Sarea era probabil căuta- tă, dacă era primită ca salariu; înseamnă că era scumpă și se putea ușor transforma în bani, atunci când nu se făcea schim- bul în natură, Cantemir în Descrierea AfoMore* scrie despre „.tfuwfit J* minorele Moldavei": ,,De la această sare nu numai domnia dair și toată tara are mare folos, cu osebit de locuitori vin si dela Dudjacu și dc la Crimeia încă și din alto țări mai depărtate și o cară în toți anii cu corăbiile^ *). Cu sstrea, cu vitele, cu agricultura și albinăritul (drumul Cerci și drumul Mierai) era înjghebată — deși redusă — o viață economică in țările românești. *) Hurmuzachi, doc. 159, voi I, p. 72L *l Tfurmuzachi, doc, 597, voL I, p. 721. •j D. CaMrmjr, Descrierea Moldovei, pag. 26. il DRUMURI Șl GCUPAȚIUNI VECHI IN ȚĂRILE ROMANEȘTI Ținem să precizăm că in harta ce prezentăm nu vom men- ționa decât numai drumurile al căror sumar l-am amintit mai eus. Nu vom trece drumurile istorice'), drumuri care au mai fost studiate, deși cu siguranță că și ele vor fi fost folosite do negustorii dc sare, păcură, miere etc. Din cercetările întreprinse, am căutat să reconstituim în limita posibilităților oferite de materialul consultat (hărli topo grafice, dicționare geografice etc.), această interesantă rețea de drumuți vechi. Se pare că ani insistat mai mult asupra drumu- rilor din câmpia olteană și română. Realitatea este că acestea suni regiuni in care am găsit urme mai abundente. Iu Moldova sunt puține urine de drumuri vechi păstrate. Tn Subcarpati, dru- murile urmau văile și sunt redate astfel în hărțile lui Begenau din 18M și Schwanz din 1723, Dc altfel,. în general, vechea rețea rutieră nu este dispărută, din potrivă, multe din vechile drumuri sunt folosite și astiUi pe aceleași trusturi ca odinioară, Numai in mod cu totul excepțional vechile drumuri au fost acoperita do semănături suu a fost mutate aiurea, pentru motive de ordin iwhnic. (De ex. : vechiul drum PIoeșli-Buzău se găsea mai la nord de șoseaua actuală). In câmpie, acesta drumuri sunt înodate în două centre : Cruiora și Bucwefti. Pa harta noastră am tru- cat și câteva drumuri mari de idae, ca sa complectele o imagină a drumurilor vechi. Purcedem acum la enumărarea drumuri- lor sării. 1. In Oltenia. 1 Dramul Sdrii pornind dela Calafat, urmează pe Iu Galicea Marea, Giubega, Perișorul, până la Radovanul; aici intră în dru- mul Dealultti, pu care-1 ține până la Craiova, 2. Un alt drum oi Sdrii, care probabil deservea toate comu- nele de pe malul Dunării, urca direct spre nord prin Măoeșu de Jos, Măceșu de Sua, Șegarcea, Sălcuța, Panaghia și apoi cotea spre Poduri, undo se intâlnea eu drumul dealului și intrau îm- preună în Craiova. prin bariera Calafatului. Drumul Dealului ’) G. H. Z-tfioriti, Trreălorik Telcajenului; I. Urtoiu. Pasul Oituz, anuar dr Ckwțrafie ji Antropogeoțțrnfir Hncurcjti, 1915; C. Jliius*™ ți .Valaha Paja, Vechile drumuri moldovenești. Ari nur de geogr. țr aulropo-' geografia, 19t5, n MMI A S. POPP urmează șoseaua de astăzi Calafat-Băileșli-Radovanu-Poduri- Craiova. 3. Alt drum numit drumul Dciwr se găsește pe hartă sub forma unui crâmpei între Locuateni și Viișoara ; restul drumului este ușor de complectat venea dela Bechet spre Craiova, undo voia să întâlnească un drum a) sării care venea din spre nord, dela Ocnele Mari. Este interesant de remarcat că acest crâmpeiu se chiamă drumul Ocnai, numire mai veche decât drumul Sării sau al sărurilor. 4, Alt drum ai Sâni este cel vechi '■are începe din Ocnele Mari (Vâlcea), merge paralel eu Oltul până la Caracal și apoi (rece prin viile oamenilor, ajungând la Bechet. ,.Pe el s‘a trans- portat în vechime sare și se transportă și azi, de unde și numele lui de Drumul Sării"¹), Fairalel cu el și în parte pe un traseu comun cu acest drum ai sării, era drumul [iuților, cu direcția precisă N-S, între* Caracal și Corabia ; pe harta din 1957, drumul acesta începe dela DrăgAșani, localitatea care justifică numirea lui dc drum al bufilor. De altfel în lungul lui urma valul lui Traian care pe o porțiune era folosit chiar ca drum al Rării și ca drum al hoților. Toate aceste dini muri menționate dădeau în drumul Ofaca- lw sau drumul Mare, care legau centre mai depărtate. Astfel dela Craiova, drumul Olarului era numit și al Bucureștilor; el avea două ramuri : una tăia câmpia mai aproape de dealuri, alta mai aproape de Dunăre. Dela Craiova spre răsărit, prin bariera Bu- cureștilor, ieșea drumul Olarului. El se continua spre Slatina prin Balș, numit drumul poștelor¹, al doilea pleca dela Grajova., pc la Caitw’al până la Moldoveni, unde trece Oltul la Podu și apoi co- bora Li Turnu Măgurele pe la Flămânda, pe drumul mare din stânga Oltului. 11. In Muntenia. I. Pe malul stâng al Oltului era un drum al Sdrarilar, El se intretae cu drumul Oii, aprovizionând comunele dintre Slatina și Vedea. Negustorii cari-l folosea» se întorceau prin Urlucnî, Mărișorul. Satul Nou, Ungheni, Recea • unde tăiau drumul Pi- teștilor si al ftwătwlwi — și coteau spre nord, alimentând satele ') Murele dicționar geografic, voi, III, pag. 258, DRUMURI $1 tKOTAȚlUNl VECHI IN ȚĂRILE ROMANEȘTI 377 și mulțimea stânelor caro so găseau in poenile pădurilor Goteosca, Ctwtitfc'uz^nnca, Braniștea, iar pe la Negrasi. Leșile, ieșeau la Găcști ; de aici prin Târgoviște ajungeau La Gura Oenjței De acolo un drum al sării pornea spre Moroni pe valea Cricovului, iar altul spre Fiii peștii de Târg. Tn râmpta dintre Olt și Argeș și mai ales intre Olt și Vedea ăe intretăiau numeroase drumuri, arătând pentru timpurile ace- lea o vie și variată activitate pe aceste meleaguri, activitate care e cu atât mai justificată cu cât trebue avută in vedere apropierea porturilor dunărene. 2. Al doilea drum uf Sării mergea dela Turnu Măgurele la Roșiorii de Vede, de unde urca spre nord, pe la Zâmbreasca, Cio- lănești, Ncgreni, tăia jwdurea Omul și drumul mare (vechi), iar prin Croitori, Fundurile, Mătăsarul, Gura Șutei trecea Dâmbovi- ța și Ialomița, La nord de Bucșani se ramifică într'un drum spre GâinfoceHi șl un al doilea spre Haimanale. 3, Alt drum al Sării zis și al Cărărilor, se desfăcea din drumul Alexandriei apoi se îndrepta spre nord, pe la Budcdasca, Comoara Miră, Flămânda, Buciu. Purani, Gratia, pădurea Cor- beanca, Corbii Mari, Cornetul. Gura Șuțeî. De aci apuca spire nord, pierzându-se întronai din drumurile din dealuri 4. „Drujnwl Sdrii vechia în jod. Teleorman venea despre Pi- tfiști și despre Ocnele Mari — urmând direcția șoselelor ricinale de pe valea Teleormanului până ia comuna Mavrodinul de unde apuca spre orașul Zimnirea" *). Acest drum, pe hurta din 1857, apare ca drumul Clacului și al poștelor, insotit dc ospătării in lungul lui, iar intre ButculeȘtii de Jos și Ciolănești se afla In câmp, izolata, „GsptHdria la o jumătate de cale". 5. Alt drum ut Sării găsii tn* hurtă la apus dc București, apare la Bulbucata pe Neajlov, trece Argeșul ta Poșta și trecând prin Domnești și Chiajna, intră în București țm un vechia drum care venea, dela Giurgiu prin Frățești, Păngăleștj, Bulbucata. 6. Drumul Știrii dela Plnoști coboară pe la Huda, Ciumati Merii Petchi. Fierbinți, Fundale*. Hagiești, Cojești, Hrănești, Panfelimon, București, sau de la Ilagiești cobora la Oltenița pe ta Putui Dinii, Sohat, Luica. 7. Alt drum apuca dela Hrănești spre sud, pe valea Tinosu, spre Fundenî, Frunzărești, Satu Nou, Budești, Oltenița, ') Matele dictrâuar geografic- rnt HI, pag. 358, MARA h. MVFP R. Un drum ești. Pfecu, Qorbl Mari, Bujoreni, poilogi, Olteni, trecea T Jambe vița și intra in București prin G tulești. Acest drum nu era prea folosit, poate undo și traseul lui nu părea să fi fost bina ales. Al doilea era drumul Poștei sau drumul (Macului, 9 Asupra aerstai subiect vnrn reveni cu un n.h prilej. '.I Dicționar geografic al jud. Trlconnan. I’. Ceorgeccn, IWÎ, pag. ‘>4 și Marele Dicționar geografic, voi. III, pag. 357. 280 MAR A N. fOKP rare între Slatina și București trecea prin următoarele comuna: Slobozia, Prisâceni, Vadulați, Blejești-Baciu, Talpa-Poșta Ctolă- nești, Zâmbreasca de Joa, Baladu, Tecuci, Șerbănești, Greci, Br*- buni, Stația Haciu era de fapt Batiu-Postii, un cătun ai comunei Blejești, care era a Iruiu unde sc schimbau caii de dac ca făceau cutrsa Bucnrești-Graiova. Druunfi bătrân Dicționarul erografic al jud. Mehedinți, dc -V. Spineww, 189*, *1 Stupfirri-Vâlcea, Stupța-SucMva, Stupmi-Trciiri. Stuplua-Con- atanta. Stupina JL-Sărat. Stupina-Romannti, Stupina-Văkcn, Stupini-Mu. reș, Mănea-BiiiKn, Mierra-Dnlj, Mierea-VâIcra. Miericeana rhâj. BJ Dicționarul geografie al jud. Bacău, de O. Racovifi, 1895. ') cf. dicționarul geografic nl iod, Neamț. ’ț Dicționarul g<*ogra(ic al jud, Sitcmva, dc S. taiaacu, 1S9*. •I Dicționarul geografic al jud. Doruboi, de V Filipescu-Dt+Mu., 1891, *) cf. dicționarul geografic al jud. Botoșani 284 MAWA N. POPP tdupilor, Dealul Mierea, Dumbrava lu Pristică, txuiul Prișaca, po Wițwl Pnsdciiₜ Priwa la grădinari, Hanul slujni Turcești. Unele numiri de Prisacă au dispărut prin înlocuirea cu alte nume. Du ex. : satul Prisaca din jud. Dolj se numește acum Prcajba. In aceiaș măsură cu Prieaca se întâlnește in toponimie nu- mele de Moară sau Moară de Fdnt Din 13 comune cu nume do moară, patru sunt în Moldova: Monra DonmecMCd-Va&lui, Moara Jwrei-Durtihoi, Moara lui ('ouachi-Buc&u și Moara Prefectului- lași. In orașul Bârlad, suburbia din partea do SV este numită Morile de Udul, Cât privește orașul Iași, bariera de răsărit se «tuamă bariera Moarei de Vânt, iar despre origina depărtată a acestui oraș, Dimilrie Cnleunr scrie; „Mai înainte de aceasta ora un sal prost, în care abia ae așezaseră vrc'o trei sau patru țărani; avea și o moară în care era un morar bătrân numit laan. că- ruia ii zicea și Iași. Numele acestui om a voit Domnul să păstreze urbea ce-a făcut Dânsul în care a zidit mai întâi bt?$earecă care astăzi e catedrală''¹)- Deci temelia capitalei Moldovei a fost ixisă de un morar. Cmace am, spus la Prusacă rwpetăm și la Moară. levoarule, adică documente, dicționare și hărți, sunt pline de aerate numiri: Coit4 Moara arsa, Moara Gușilor, Halca .Moare» și tri.ru Moara Gândului, Prisaca la Mrwâ. In Ddrehoi: lazul Morii, Gârla Morii, în Neamț : Moara Dracului, Moara Glodului, dealul Morii, pârâul Morii, iazul dela Morișcă, iazul Morii, Morișca Veche, Moara iui Rocumea. pârâiașul Morarului, pârâul Morărașului, pădurea Morii, valea Morii. In Roman r calea Morăremlor, iazul Martiriului, dealul Moarei *), hârlupul M oarei, sediul Moarei, In Flăcău : pe Bistrița un ostrov, Gdrla Morilor, apoi Moara Popri, dealul Moarst. dffdMl Morilor, ralea Morilor, ') Dimitrie Ccmtenuri np. cit pap. IO. n Gcneiivul corintului moară este: ai morii. întâlnim adi^a d forma al moarei; de ex.: pârâul Moarei, în loc de pârâul Morii, Când II găsim sub Inrmo ol moarei, inbuc să fim aicnli, pentru câ lu popor, prin moare înțelege Mrnmură, deci [Htrănl Mcmiri, foarte bine ar putea fi pui-uul «finit, iar nicidecum un fHÎrnu care sâ aminieawfi exis- tenta pe el a unei mori. DRUMURI Șl WLPATIUKt VHCH1 IN ȚARlLt ROMANEȘTI 265 In Vaslui: dealul Morilor, rfealwf Morilor de vânt, dealul .Voant de pâwi. In l’utna ; citirii din dicționarul geografic : „(IdHa Morilor, in dreapta Putnei, Începe din comuna Găgețti prin Băltești, CA' potești, Ivănceștî, Făureî, Pracistani, Bălti Raței ți se varsă, Lot în Putna, punând în mișcare 2W mori¹). pGărfii Morilor. în âlan- U" râului FuHiel, tare începea din comuna Vitânești, Titan ești, Oieșeștf. Bătinșeti, Biriaheșt!, Mărățeștl Ciuntea, se vărsa in Și- ret punând. în mișcare 1(5 mori de măcinat După toponimie, morile de vânt par să fi fost mai răspân- dite in partea do răsărit, iar cele de apă mai mult în partea de apus fi Moldovei, Ga ți prisăcilo, in documenlelfl timpului întâlnim foarte des morile .Astfel iu 1402 Octombrie 31. Alexandru Voevod dAruețte mănăstire! Moldnvița doua mori ți o altă moară de «ladnită (adică hun?)’). In „iJocunienfric Moldovei¹' ale lui Coslăehescu Jitii găsit 15 documente cu moară. 10 documente eu prisacă și 5 documente ru moară și prisacă. Asemeni |iământuliii lecuit de Români și indeJelnidrilo a- ccstui popor au fost variate și au evoluat normal, ajungând ea ei să fie inițiatori ai neamurilor vecine, intlre alte privinți și in morfirit. ^învățatul Kaiuzniacki *) numără, in studiul său (Wan- derungen der Rumăneu. 1879) 185 colonii cu drept valah in Gali- tîa. Kadlcc completează această sta-tistică ajungând la cifra de 310 așeaUri eu drept valah, fără h avea pretenția că le-a numărat pe toata. Acești coloniști români, despre cari ne vorlwsr. docu- mentele din sec, XIV, deci din aceiaș vreme rând se produm* cealaltă descAlecare — spre est, în Moldova — duc pretutindeni unde apar, o invi orare do civilizație superioară, Vaiohii introduc tnori c« C. C. Gfureacu: Istoria Românilor, I, București 1955, pag, 14. *} Ocaa = mine de sel. *) Schela, e'esl ă dirt: pori ou. chaniier dc jieirclle. DRUMURI $| 0CUPAȚ1UNI VECHI IN TARILE ROMAm™ 287 La mtunm* et Tapiculture «msttluaieat en bonne pârtie le re- venii du pays; ii pteuve Iu niultiinde des document* de confinnntioTi et de donation de itioiiliiiN el de rutdiers. Ie* luutihns a veni £iaient Eiom- brcax dana tout Ftai de la Moldav ie, et Ies tnoullns A l'rau dana l’l Jucat Ces termes ont laisse dc* trares jusquc dans les viile" et les com- mujies, ou il y □ soutchI des fcntlwurgs et dc* qiiartiers. appc)&, „du Mouliu ii vent", rm ,,du Rueher''. <)n se rend iTaitlrnrs fncitrmcn t corupte de Timportance des ces produits, la circ penir In confedMS du bongics duelai rage, et d'aiftrc pari le miel, Tont renume In relief de celtc Lene roomaîiiv, Ies occupation dc aes habiiaids I tnVș vpricca ci cvoluees, de aorte que tmu-ci dcvrimimt noturaUcuicnt les iiidiuictirn des priipks voiainș. Les docnrnanis du XJX-e siixJr parlmt de clabllwmcnL nou- înnins, â droit vulaqae. cn Galstia et qui „porient, pourtnnl oii ils ap parniasenl, un renouveau de eivilisatinn supfriente. I es Valaqucs y in- truduisairtit du inoulin» ă sis piciTcs el niilÎEcnt la forte hydraulique, les aii les Rutine» indlgines ne ttn>iiu>ș*ii>cnt que la moulin u bras. Li ou le Valoque s'installaiL apparaîssaie'nt subtlemrnt k* bouhin.Ttrics, le* itttblisșcmcnts pour Ies Fabricaliou de la bierc, ies piitfs drewi& pour ies Usmis hi lainc. utiliws par la popnlation slave au milieu dc laquelle Ir ftoumnln chercJialt sa pkicr. II s’ejisuit que, bleu qu'll nit vteu de* lemp* dirflcilrji, le priiple rotunaln a cu UDe frolution normale, bicn quo forc^ment lente, et que les pcupks ulieriCTireuienr ^tnbbs sur ses terres onl empruuic, en dciiors dc retle tenr*. au»i «a cMlLatinn. -■ 1 , MIȘCAREA AERULUI ÎN CÂMPIA ROMÂNA *) {NOU1 CONTRIBUȚIUNI) d« L R I C K Ln 1923’) am arătat cS linului cuprins intre râurile Olt și Argeș din câmpia Romană, reprezintă în ce privește clima o zonă de tranziție dela clima continentală la cea mcditeraniană. Caracteristic s’au arătat mersul temperatarei aerului, al vântului și al precipitai [lunilor atmosferice. In special mersul temperaturii ne-a arătat că marile contraste se întâlnesc aci, ia? rtua vânturilor prezintă o repartiție caracteristică a componentei Est-Vest. De asemenea calmul atinge cea mai mare valoare in acest ți mi t Aceasta pentru epoca 1900—1915, In lucrarea de fată încerc să arăt că și pentru epoca. 1924—1936. se mențin aceleași caracteristici atât în privința mersului temperaturii cât și mai ales in ce privește ihijcarea Se știe că în ținuturile cu climă temperată, vântul jnllucn- lează clima prin elementele lui direcție, durata, (frecvență) și tărie (intensitate), Să vedem dacă pentru caracterizarea climei tării noastre trebue să ținem seamă și de mișcarea aerului. ') Comunicare Făcută le Soc. geografică „D. Cautetnir'' (Eniversi- Uimi-Ium, farulL de geografirh in rina dc fi Martie 19W, "j I. fitefc Cliinaiografln eâmptei dintre r, Olt și -r. Argeș. Acad. Romană, Mctiu. Scc:L șlitațifice, T, II, București 1924. Lucru rea nefasta începută îrmstițr de 19lt, a jMitnt fi publicată cu sprijinul Onor. Arai Roiuri nâ. rodf: Bodcn tind liohenwituie der Bnlknnholbin'd. in „Ans den» Arbiv drr Den. Serv-arfe". 1W5. 292 I, RICK și cel Estic la 3.000 m. înălțime deasupra ținutului nostru; in lanimr predominând cal din N și NV. iar in Iulie din V, pre- lungindu-se prin valoa Dunării spre Est. Variațiile frecvenței acestor doi curtați caracteristici diu regiune» Cit-Argeș, par a influența și temperatura aerului dela su praf a ta solului: ața intre mijlocia Înnoi Martie și aceia a lunei Aprilie, diferența e de apr. fi’ (5*,5), tot așa și dela Aprilie la Mai (5*,7) deci tocmai când curentul do vest tinde a se stabili în acest ținut. Fig. 17. — Frecventa IiiiiarJ a cweti[ltor de V. p E In reg. Oh- Argcș. -frtijuence memuli det cmtrantl de rOHesi et de i'Est d.am 1,1 reg. C)Il- tW- Fig- ÎS. “ Frccvenfa anuali a cu- rentllof dr V js E —1936) In rrg. Qk-Argcj, - f-t fr^ncnec anuelle dfi euurauts de cCtue.it et de fElt danr iii reg, Olt-Argeț, De asemenea, dela Octombrie la Nocmbrio, această difa- rență, e de 6*8, când curentul de Esl predomină. Explicarea mai precisă a acestor variațiuni ale curentilor aerieni fiind in funcție de distribuția preriunei aerului în primul rând, c nevoc de o cercetare mai amănunțită n acestui element al climei, Deocamdată aplicând la roza vânturilor din cuprinsul ți- nutului Olt-Argeg, la care predomină componenta E-V, princi- piile unei cunoscute leip (Buis Balot) meteorologice în ca pri- veșto distribuția presiunilor față de direcția unui curent de nor predominant, observăm că acestor doi curenti (de E- și de V.), le MlțCARP.A AERULUI [N CAMPIA ROMANA 293 corespund câte un Maxim barnmetric în SV ți NE, ți câte o depresiune in NV și SE, ceia ce ar corespunde unei distribuții a presiunei în Europa de Sud-Est, cart dă ,.tipul de timpH cu- noscut sub numele de tip în formă, de ..galerie". Din cele arătate până acum trebucse do ținut in s&amă umătoarrie: L hi finului dintre râurite Oft și Argeș (câmpia română), există doi curenți aerieni: unul de Vest ți olM de Est, care au o frecvență fi o direcția bme definită; existența lor docedindu-se în ambele epoci studiate: 1900—1911 și 1924—1939. 2. nota vânturilor — cowslrui/ă dupri apr. 24 o*ti de nb- servafie — ne arată foarte lămurii existența acestor doi curenti eu componenta Est-Vest și cu mh coeficent mare de stabilitate, Acești curenfi aparțin prin urmare (aplicând cele stabilite, de L. Besson), unul sectorului continental (estic) ți altul sectoru- lui oceanic (vestic). 3. Știut fiind chiar do mare a poporului că cântul ocface ,,timpul" (starea) dincotro bate, putem spune că in ocwsi ținut venind vânturile fi din {inului continental ți din cel ocea- nic (mediteranian in raswt nostru), wm n™ timpul din aceste două ținuturi. Prin urmare și di»» punct de vedere ol mișcării aerului ți- tiuiwi rfiB^e r, Olt ți r. Arrjeș face parte dintr'o zonă climtilericn de tranz&jie; «tufe Jujrfa dintre citrcnții de est și de rost se puii mai bine in evidență. De asemenea, la caracterizarea unui linul climateric trebue. șa ținem seamd, cel puțin la latdudinele noastre fi mai ales în re- piunile de anrtaci. fi de cureufi» aerieni ’). Iu ariicoint „CvntTibuțiuni Iu clima Moldovei. elc.“, tipărit în Bulct S. R. R. de Cretigr Tom. LVI, 1957, s'au strecurat unele ițrețcli. Ațo: In pag. 6 ultimul alin uit trebuc cetit: „2. Temperatura medie n lunilor extreme variară astfel: în Ianuarie crește cu 0*5 în Moldova, rtt—" (în Inc de L ca temperatura etc_). Ia pjiur. 9, la figurile 5 și 0. trebue pus a mt—1916. în loc de l«l- 1936 294 i. «ren NOUVELLES CONTRIBUT1ONS A L'ETUDE DU MUUVEMENT DE L’ALR DANS LA PLA1NE RQUMaINE par L R I C X rnomssEui X liiii (nuVMANik) (ft £ S U M E) j’ai montre d£jâ depuis 1923 que la regimi comprime entre Im ri- vfers dr TOR el de l’Argcț duo* la pioine ruumaine reprfeente aa point de vne clhnnlique uue 2i, CUfc i V t'opp FAPTE BOmam* 29? .Xtltorul gangratici românești" (Întreaga asislcnlâ aplaudă in pbcloareț । a- rUe sale" 'ț, D-l Pan. Popovicr face elogiu] d-lui Pini S, Metiedlnți, nutnlndu-L „eiitoru! geografiei românești" țiotrenga asistență aplaud# In ptetoarej i a- rată apoi greutatea ce □ simt profesorii de geografie ce si se despart S de „președintele lot pttpetuu". In lipsa d-lui Pro!, S, Mehedinți, pro- pune președinte al caugresului pe d-1 Praf. V. MlhAHetCu, reia ce aduna- rea prLaaețle eu multă călduri. D-sa. ocupând fotoliul prezidențial, deschide congresul ți da cuvân- tul d-lul i’rot. V. Merufiu cu comunicarea : Mo/oritâfi șj mionrJMfI etnice In buainul duitdrean. Autorul arată modul cum se repartnearf populația In beairiul donărenn. Prin AhecMuss ți Germania n interesata in regiunea aceasta, lată statele -cu populația lor : Germania 75 mii., Ohtwlovșcia 15, Ungaria 9, Jogoslavin 15, România 20, Bulgaria B. A doua seric de cifre arată omogenitatea grupului etnic majoritar i Germania 9C,6% Germani, Cehoslovoclu 49,9% Cehi, 14,7% Slovaci. Ia cari se mai adaogă 3,5 tuli. Germani ți 1,5 mii Unguri, Ruteni, Evrei, Uflysrrfu ara 83% Unguri și 7% Germani, Jupuitai-fa are 55% Sârbi. 19.7% Croați- B.7S Sloveni, ta caii se edaugă 5 mi|, de Gernnni, Unguri, Alba- nezi, Români. România are 74,2% RomAni, având 2 mit, Unguri și Germani Si I—2 mii. Evrei, In fine Bulgaria cu 84% Bulgari șl peste 14 mii, Turci- Autorul face apoi o comparație Intre situația din 1914, când 10 nul, de Germani austrieci Stapioeau 29 mii. alogeni ți 10 mii, de Unguri stăpâ- neau 20 mii. alogeni șl iLtuația din 1921, comparând starea Românilor din Ungaria veche cu a Ungui!) 299 jungo ta pomenim Mlrislău) lui Miha ^1 actul primei" uniri din Alba luha. apoi Cărpenișul lut Cloșca, Alba ijj .ui Horia, Vidra lui tencu, ca să înțelegem ușoi semnificația ce a a £ jentru nul jad, Alba. Aici se află Țâre Muțllnr, acel ținui din jurul dar vitreg de bogății patria Moților, cu focarele odor două răscoale țărănești leșÎK vorba dc vremea revoluției lui HpHci prudului, mândru de frumusețe, tullkl de cremene. Tot aici au fu*l Rituale : dela 1784 și dela 1B48. ol ,.muartea a îmbrăcat haine dc moț'¹, In fine In juri. Alha sc nl!J „liniei rămânismuful eroic” : Alba Tulia-ZIatna-Abnid, linie cc a lo«t păzită de congresele profesorilor de geografic ; dupii congresul dela Abrud î|, cel dela .Alba IuLIa Însoțit de o excursie la ZJatna, Urmează o doua ședință o congresului : cheari-unlle protealonufc. fu cadrul acestei ședințe, d-l P. Strocscu, președintele Asociației profesorilor secundari de geografie, ince o dare dc seainS asupra Hutlvitlții asociației ți depune mandatul comitetului ates In 19-14, Se ninge npol un nou comitet al Asociației sub președenția d-Lul N. GhcorgWu, profesor La Seminarul Pedagogic din București Terminându-se ordinea de zl, la propunerea președintelui congre- sului se fixează ca Joc al viitorului congres ; Dob rugea nouă. Șt, aici cităm un ultim pasagiu din scrisoarea d-lui ProL 5. Mehedinți : „Noi geografii, nc dăm senina moi bine decât alții, că sub ochii noștri se va decide soarta neamului legat dc Cârpo ți. Intre Turcia șubredă a Sultanilor, Austria po- liglotă a Kaizcrului din Viena și împărăția babilonică a Tarului, Țara noastră era mal puțin primejduită decât intre blocul bolșevic și cel ger- man dc azi IfSrn să mal amintim ura neprevăzătoare a vecinilor mai mă- runți]- De aceia rugăciunea mea din urmă e aceasta : geografii — mai mult decât toți — să aibă ochii lor la hotare, ca șl când mâine ar trebui să tune mobilizarea". II, ZlUa Ii-a este hărăzită excursiilor. Cnngrcsiștii se Împart în doua grupe : una, sub conducerea d-lui Praf. V. Mihăilescu, pleacă ]a Zfafna ți alta, condusă de semnatarul acestor rânduri, ia chelie Rumetului. Ambele aveau ca obiect cercetarea geografică a două dintre rele mai remarcabile vecinătăți ale Albei lulll, prima o depresiune carpatică, a doua _____ Lima de calcare dure ate Trâscăutei, A. Situată In 35 km. depărtare de Alba Iulie, Zlatna o așezată in mijlocul unei depresiuni dirijate NV-SE, deci perpendicular pe direcția munților inconjurătorL Drumul până la Zlatna urmărește v. Ampoiului. A- ceastă vale are un cura diagonal pe direcția m. Metalici pe core-i traver- sează, cu repetate Îngustări și lărgiri ₍ dacă acest aspect al viei nu c M corectei prea deosebit, căci s-n întâlnește chiar mai tipic la multe văi din Apuseni — bunăoară la Arieș, — In schimb ceiace face specificul v. Am- poluiul este prezența u foarte nwneroase stânci de forma unor blocuri uriașe ce sparg Învelișul uniform al șisturilor cretadce. Sunt clipe și țăn- 1 cf. N, Popp : Congresul dela Abrud, Bul. Soc. R. R, de Geogr tam- LV, București t937. 300 CROMICA GEOGRAFIC* dări de clipe constituite din calcare tan titanice f remareabtlă din actasl punct de vedere este regiunea Met arului Dela confluența cu v. Penelului In sus, v. Atn.poiu.liil devine mai largă, dealurile re dau tn lături, aiiniin- du-ți marginile ter, cum cate cazul intre «alele Vultur fi Petrec eu aspecte de povârniș de plan de falie. tn afară do forma caracteristică dcprealonirâ. prezent» depozitelor meditarane In mijlocul unui ținut mesozote, dă toate motivele dc a eonstde- ra regiunea drept un basin. Și sunt mai multe basinc de aresteo In munții Metalici, asemănătoarei ea formă ți formare. Ex. i basinul Brad. frasinul Roșiei Montane Natura tectonica a arestor basine, intovărățite tot- deauna de ILolj de fracturi ți apariltuni vulcanice, justifică bogăția lu me- tale — In deosebi In aur. e lor. Dc aici provine numele de munți Metalici ți de aici numele de ZJatna — aurata. Intre Valea Dosului ți PStrânjeni, Ampoiul curge chiar prin axul basmului, așezat la cea. <00 m. alt. înălțimi mai mari de 1000 tn. 11 ocolesc pe de lături. Nu menționăm decât Breaza (1122 m.j, la care te conduce o sosea recent construită și.depe rare al o frumos să vedere : spre E, întreg basmul Zlatnei. spre S — un alt basin, mai mic st mai înalt (cca- 750 tn.). dar Identic celui clintii; bazinul Glodului Geneza basinutul Zlatnei trebue fixată cam In vremea dej a Începu- tul mioccnuful, când a tuat naștere ți basinul T tanzilvaniei ’J, B Cea de « doua excursie a congresului, care a avut ca țintă cheile Râmețuhii, a permis urmărirea a două unități geografice : valea Mureșului ți munții Trăscăutui. Pe dlslanța Aiud-Aiba lulia, Mureșul, un rău marc — ce ușor ar putea fi navigabil. — are c vale pină la A km. lărgime. In lungul văci apar cel pulin două terase, mal mult pe malul drept, căci răul bato în slânga, dosi curge N-S, La Coțlarî. sat ațnat aproape in mijlocul luncii Mureșului la con- fluența cu Târnava, sau venind cu trenul dela Bucuroșii, înainte de a ieși la Teluț, dacă privești direct spre apus, vezi următoarele : znrra e în- chisă de muchea relcaroasă ți dârzii, cu povârnișuri priporoase și coamă netezită, n munților TrăscăulilL Versantul răsăritean al Trăscăuhn arc pro- fil convex-concav : adică la partea superioară mai repede ți din « tn ce moi domolit in măsura in «re cobori. Linia regulată a acestui profil ast- fel desenat este jupuită din loc ia lor de stâncile colluroațe ale unor pie- tie tari rum or fJ Piatra Ciaivei (1032 m.), Piatia Cetei (123.1 m.) etc. Creasta Trăscâului, constituită din calcare compacte, s'at putea asemui cu lama unui briceag strânsă Intre plăseletc din fliț crtdacle ale versantelor Stâncile, dintre cari câteva am amintit, nu sunt altceva decât așchii, for- mate din ncciaț material ca si partea mediană a munților. Tot complexul păturilor fllșului sunt intens cutate. ’) Mrceo Iile ; Monta du Trăscău et bassin de VArieș. An. Inși. GăoL voi, XVII, BucnrMl I93fi. xl Personal aia avut prilejul de a cunoaște regiunea, însoțind pe <1-1 E. de Martonne intr'o excursie In munții Apuseni, organizată de Insti- tutul de Geografic din Cluj, In luna Aprilie 1937 im această excursie a participat și d-1 Micron flit FAPTE — POMANIA După, Cietaclc Urmează 9 mare lacună stlaUgtatlțA până la HLlOCCn. In acest timp, o Supratață de erosmnc sobneriană sn desvdta pa socoteala fllțului. Depunere» mediteranulul II, |n speți a ttiTionianuluț, fosilizează această suprafață premioconă, despre caro mei nu putem spune marc lu- cru. ea nrfhnd decât local exbumată, Tortonianul, tot de facies caltaros, are o cădere ușoară spre răsărit, câlte mijlocul buricului Transilvaniei. Linia festonată a contactului fliș-tortonian arată — depe hartă — sensul Înclinării aliatelor, Pe teren, mici coaste In formă de arc de cerc, cu des- chiderea spre V, schițează mai bine aeeat contact. Numim coastele obser- vate de noi la N șl la S de Gârbova de Sus. Suprafața tortonianului formează un pian înclinat care se găsește la partea inferioară a versantului răsăritean al Trăscăului. Pe el alunecă, ve- nind din Tiăacău sau străpugăod Trăscăul, o sumă de părae cari curg pa- iniei spre Mureș. N'avem să menționăm decât Aludelul. v. GeMglului, Calda, v. Tibrului, pentru a ilustre această afirmație. Mulțimea pernelor de munte pe cari Mureșul Ic primește din dreapta, explică dece răul no- stru baie in slAogn ți decp și-a etajat terasele în dreapta. Dealurile din stânga Mureșului aparțin podișului Transilvaniei, sunt formate din aceleași dopurile thrtpnieîie, iar plin Înălțimea lor de 430— 45<> m, domină culoarul Mureșului cu cea. 200 m. Agcstrc vechi sau noj subliniază caracterul torențial a| păiaeior din Trășcău, iar prezența satelor pe aceste agestre, la debușeul păraeior In lunca Mureșului sau pc terasele lui, evidențiază acest fapt Exemplifi- căm cazul, citind așezarea Aiudulw și a TeîușuluL Intre Tciuș și Alba Iulie lunca Mureșului arată o anomalie. In mij- locul luncii, cure aici se bifurcă, se ridică o măgură l-am Zice — foarte marc : d. Viilor 428 m. Natura ei geologică și înălțimea ce o are nl-o înfățișează ca pe un crâmpei din dealurile podișului trecut de cealaltă parle a Mureșului. D. Viilor are forma unui triunghi cu vârfurile cătănd spre Coșlari, Ighiu și Alba Juisai. Pe latura Coșluri-Alha lulia curge astăzi Mureșul a pe latura Ighiu-Alba lulia curge astăzi Ampoiul ; iu fine pe latura Coșlari-lghiu, acolo unde nu sunt smârcuri găsim terasa inferioară n Mureșului, o terasă de 20—25 m-, aceia® cu terasa pe Care se află ceta- tea Albei Tulii. Realitatea este că in jurul dealului Viilor s’a operat, Intr'o epocă relativ recentă — pio-babil post-teraxa inferioară o remaniere a hidro- grafici. La început Mureșul curgea dela Teruș, pe la V dc d, Viilor 1 la Șoid primea ca alluent Ampoiul, iar Ia Alba lulia ieșia in cursul actual. Pc la E de d. Viilor curgea Târnava, care doln Cușlari Înainta în jos, vărsăndu-se In Mure® rom pe unde este astăzi confluența cu Ampoiul. Re- manierea In ce consistă? In faptul că prin erosiune laterală de meandni. In dreptul unei vechi țel — ța Coșlaii, Mureșul a dat în valea Tom avei. rctczAndu-l cursul și Imprumutăudu-î albia. In telul acesta a despărțit d. Viilor de dealurile din malul stâng, de cari era legat: era legat probabil de Măgura (512 m,J care înaintează astăzi in chip de pinten spre con- fluența Mureș-Tirnava (cf. harta). Pe dc altă parte, lot atunci, prin tn- 302 CRONICA GEOORăFICA cetatea Mureșului de a mal curge spre Ighiu, Ampuiu!, dela $ard In jos. p.înă Ia Alba Tu.Ha, folosește vechiul curs al Mureșului. Ci lucrurile r>rau petrecut astfel, vine tn primul rănd lunca Mureșului, care latre Coșlan și Alba lulia e nmi strimtă, fiind de calibru] Tărnavei, apoi valea deosebit dc largă * Ampoiulul dela Șard In jos. Momentul clnd sa produs remanie- rea vine după dezvoltarea terasei inferioare, pe care o întâlnim între Gotda de jos ți Cești ți care c un Indiciu că în timpul când ea era luncă, Mure- șul curgea pe acolo. Resturi din acciaț terasă mai apar și pe marginea de Sad. Viilor, fără să albe ceva comun cu Ampoiul. care astăzi șculptenză poala lor *). Trecem acum la descrieiea părții a doua a excursiei. Ca să mergi ’) Parțial acest cai e ciut fi de dl L. Rcich, cu diferența că D-ta pomenește dealul Viilor sub numele de dealul BiJapufuL CMTE — ROMANtA 303 ta cheile Râulețului dela Aiud, tiebue să apuci țnsenua de munte care duce peste Trăscău, la Mogoș șt mal depatte la Abrud. Pupă ce treci de zona coastelor torfoniene, te afli pe o gupralafă de ccn. 7 zăvoriseră valea, construind aci o poartă cn să Împiedece intrarea oștilor ungurești in munții Apuseni. — adevărată cetate naturală. Creasta aceasta a Trăsciulul aste tocmai pânza mesocrelacicl n Metalicilor, de- vansată de o serie de petece de acoperire, dintre cari mai temaresbd «te cel care tine din Piatra Cetei până in Plcațn Râmcțulul, sugrumând viile atunci când ele vor s'o străbată. El bine, acești munți atât de semen precum văzurăm, au totuși coama netezită. EM R. Flcbeux recunoaște In ea platforma «rmatlcă sau dacia nă a m. TriwSulul. Deși ușor Înclinată V-E, ca te menține la era. 1250 m. alt In vremea aceia, creasta TrăscăuluL nu era scoasă in relief, așa că era posibilă o rețea de văl traversate pe Trărcău ți de direcție V-E. Urmează un nou ciclu de etos:une, care se oprește ia 1150 m. Prin fenomenul dc adaptare la structură, rocele dure tnccp «S fie puse tu evi- dență, văile largi transversale Încep să fie gâtuite. Un alt ciclu dc «ro alune, oprit la cm. 1030 m„ accentulază ți mai mult caracterele începute anterior. Greutatea tot mal marc întâmpinată dc ape ta traversarea Ttăs- căului sc repercutează prin o scrie de captări, cari au ca rezultat crearea unei rețele longitudinale iu jurul Trâscăufui. Văile moarte, adică cele dep» Tr.ilscilu, prin care curgeau odinioară ape venite din Țnrn Abrudului di- rect spre est — căci «'au găsit aluviuni aduse tocmai do acolo. — n'au nieăerl un nivel constant, Explicația c simplă : la începui râurile cari tre- ceau peste Trâscău aveau văl largi și aluvionale ; apoi răul sa adâncit, ți-a spălat aluviunile ți In timp ce ora în stare de adâncire a'fost captat. In purtea mijlocie a viei moarte a rămas un fel de țes , acolo s'au păstrat ceva aluviuni ți acolo apar Isvoarc, Paralei cu remanierile En hidrografic s au produs șl fenomene car- stice, Cele trei cicluri de eroalune sc disting șl din acest punct da vedere. Peștera BrserJeufa dela Negri Iești, in sudul Trăsciulul, se află la 1249 m Ea corespunde fundului unui ponot de lângă dumerea. Iată deci forme cari aparțin primei generații, ciclului dela 1250. Peștera dela Poiana Ai- crmsd, tot pe un perele vertical ca și cea dela Bisericuța, având și p etrșuri, se găsește la 1159 m. ți corespunde unui aven de pe Bcdeleti f este a 2-a generație ; ciclul dela 1150. In sfârșit peștera Bedc/ruful, corespunde ■celui de ai 3-lea ciclu, căci esle la 1020 m nit. șl ca ți celelalte două a- parțlne tnt unui talvpg vechi, Formele carstice sunt complectate cu nume- roasa doline pe Trăscău șl o adevărată rețea subterană în apusul lui. Cei mai remarcabil e cazul v. Ponor. Ea curge spre E până atinge calcarele Trăscăuliii । desigur că odinioară ea a traversat Trăscăul, dovadă Coasta Drăgoiului. Atingând calcarele, valea e suptă, pentru ca s-l apară 2 km. mal jos ca ailuenl si Aricșului, sub numele sugestiv de Valeu Ascunsă. In regiunea vizitată cu congresul sa văzul vârful Trăacăulul la 1218 m. ți PLeașa Râme tul ui la 1250 m., apoi culmea Râmețului Care joacă latre 1150 și 1162 m.. in line șoseaua care urmează un talveg vechi, la 1066 m. iV, AZ Poj>p Conți oul Jel* Alba PLANȘA IV. Fig. fi, — hiculm? iiiiip'jri în cheik- GjMcU — Wjj.wuia «r Ml*. tiv ,, Vn|A‘. liant lei priffrf.i de ia (îiilitir. Fi|! ” In limil, «ri'aini cakjro^A ■■ InlSTiUilul. in pl.inld din f-i|.i. Cnlhlelc din spre AkiriȚ : spic .IrtopM *■' Khlccțif: tlu-iu RimquJul - Iu plirnᵣ ta rr^'i' < afcai/i i/u '/hi^iân ; un ^ri'wn'r A'* iniittri'r J I'l^l iht Trirnâu, rilfcc r W. Popp FAPTE — ROMANtA 3K Pentru mii complecta înțelegere a evoluției m. Trăacăului e nevoie de privit șl exGtjnitsicn nordică a lor, iti regiunc.r Peltidu-Tnrda *), giunca ailor chel lalmoaie, a Hăsdntelor și Turului, tipice vii cpigenetlce. Spre Nᵣ munții Trăscăului tșl coboară Inălțimiln ți st lățesc, Pe su- prafața lor găsim petec® do tortontan, semn că munții au fost școperiți cu depozite Lortoniene, Tn acest car suprafața cea mni InalU a lor, cea dela 1250 m. e post.tcntcininul. La Petndu, supraEața Trăscăulul are MD m., iai ca vârsta c sigur pnsi-sannatlcă. Diferența de altitudine de *5d m,, cores- punde după R. Fjchcux, unei grosimi de pătati tortanlene cc au fost spă- laie intrun timp geologic eiltâm de scuti : din sa mutic până lu pontic. Această erosiuno acerbă ii folosește d-lui R. Firiioux spre a o servi ca suprem argument împotriva peneplenei eocenc a d-luj E, de Martonnc¹). ZJun Uf; vrijjoreo ornjiiruJ. Orașul Alha lulia este așezat Iu lunca Mureșului. I» dreptul conflu-anțel cu Ampoiul, Li 223 m. alt O linie ferată și □ șosea internai Ionelă spre Arad și Oradea trec prin oraș, Toi alei Mie ți cel mai comod toc de paiiundete iu ținutul aurifer : drumul spre ZlVns. Orașul e mic (13,000 loc), dar cochet șl curat, Deasupra orașului, pe o terasă a Mureșului Io W m-, se află ee- latea Albei luld, una din cele mai mari cetăți din Ardeal, clădită intre 1715—1738 de împăratul CaroJ VI. In cetate Ie poate intra pe trei pbP« JO CRONICA OEOOFAFILA 306 rirc, din care se desprinde tot trecutul de glorie și suferință al eelei mai sfinte dintre cietâțilc neamului românesc Cetatea lui Ca rol VI — Karishurg, e foit ridicați pa lotul unde «cum 21100 dc unt exista o așezare dacici — Apu/on, devenit li după cuce- ri tec Daciei, castrul roman Apuium, sediul legiuitei XIU Gnmlna fi ca- pital Daciei Apuleniis. In marginea estică a cnstrului se afla carmAu, satul cu locuințele lamilliJor veteranilor legi unei, cam pe locul Albei Iutii actuale *|, împăratul Mereu A tu el Iu ridică Apulum la raogul de municipiu, fapt ce-l dă dreptul să albe «a emblemă lupoaica. Irt. epoca năvălirilor Otasul decade, dar in sec. X LI găsim capitala vocvodalulul Iul Gelu, „dus Blachomm' Jncă de pe atunci era cunwcut sub numirea alavi r Bdlgrnd — orașul alb. Puțină vreme după nerda cade in măn;i Ungurilor, conduși de Tuhu.tu.rn.. Un urmeț n iul Tubutum. Gylas 'l mu GyulaJuIiu, traduce In ungurește numele siav al orașului, odăonându-i șl numele său ți astfel Băl gradul ajunse Gyulnfehcrvdr -- orașul alb al lui Iuliu sau pe românește A/bo Julin. De notat că Romanii îl recunoșteau pe acest Gyula ca urmaș al lui Gtta, cu atât mai mult cu cit La creștinarea LiogLLrUor, Gyulu primește ortodoxismul, devenind ți din pricina «ceasta adversar al regelui maghiar. Mai tărxlu, In *ec. IG, după căderea Ungariei, Alba Iulie 0 aleasă capitală a principatului ardelean, Iar Mihai Viteazul e uua aici domn al țărilor române, Alba lulea, oraș al unirilor dela 11 >00 și 1918, este 51 preșul răscoalelor ; a lui Doja Sacului, a lui Horfa, a lui liutctL In fine nici utt eveniment more al Istoriei Ardealului nu-i scapă Albei lulii, ■Resurecția calvină ș1 actul unu ei cu biserica Romei, aci se produc El bine, această Alba Iulie s'a simțit totdeauna capitală, ba a Daciei, ba a Iul Ge1u ți Mihal ; a lost oraș ul pătimirii celor mai viteji dintre Ro- mâni, oraș al glorificării celor mal mari dintre Români. Trecutul Învolbu- rai dar strălucit al orașului voevodal și îmbini din toate timpurile, a făcut ca Alba lulia «3 pretindă si astăzi rangul de capitală. Mcrgăndii-se ipr linia tradiției. Alba Mia a fost Investit# recent cu titlul râvnit : reședfnjfl o (irtuluJul Mitre?, un fel de capital# a Ardealului. Seara, congtesișlli părăsesc orașul, dorin du-și : la revedere îli Do- brogen nnuă 1 N, Fopp 'l ci. pentru complectare : Vl/gtl Cucutei .■ Alba Mia. 1929 । idem : Răscoala iui lioria, Cloșca șl Crițan, Alba Iulie 1&3?. ’} Cereelătl ultime au dovedii că orejul dacic era așezat in locul unde astăzi este satul Mureș Port, In lata confluentei Sebeșului cu Mureșul. ’l E tnrlaată apropierea de nume intre Românul Gelu și Ungurul Gylas. mi cum apare din scrierea cronlMrilor himutini. J'APTE — ROMâNlA 307 ACTUALELE FRONTIERE ROMÂNEȘTE, BIRUINȚA GEOGRAFIEI ASUPRA ISTORIEI Un «biu a terii, care oi căuta să descifreze aitiiiiTiiua painăuiuJ ui Europei, ai observa cum in câteva locuri elementele de roîiel se [mbină Io ața tel. ci lotinează niște adevărate armonii geografice, tu hotare tăiate precis, — parcă un lat dc pardf predestinate. Una din acestea — ti la marginea dinspre Apus a continentului, Oare n'a spus despre ea, dc mult, Mlchelet ci este „q perțoană ' (la Prunce est une peiȘOiute") ? Atât de mult e Franța o individualitate, atât de mult e en dc-BLofr-tiaiilDure, cu hotare precise, Inaealtată cu toi cctece-i trebuie I... $1 n a secte Oncsime Redus o carte al circi titlu tete inutil orice adaos din partea noastră cu privite Iu conatrucția, la armonia ți irumusețea de peisagiu a pământului irancezî: .Le plus beau pe ța șous te sol ei I" Cel mal frumos pământ de sub soare I Dar ți capătul cestălait al conlinotolul, parcă spre a ține ua iei de cumpănii a Iriimnsdil La eitreme. ții o alta țară, pe tare dacă Onestmc Redus ar fi cunoscut-o mai bine, poate că Bi-er li reprpțal ibtrucâtva titlul cărții dn.țpm Franța. încă de acum treisprezece veacuri, In adevăr, un istoric ud limba romanfi abservi că ,.Dacia L>i încinge mijlocul cu uu tul un dc munți" Dacia coruri a monlium ctagilut - si că numai prin duuâ locuri se poate păltutrde mai ușor In cetatea din mijloc (același munți, despre care Băi. ce seu avea să spună că Înconjuri Ardealul „precum zidul u cotate V Cc ponte fi mul simetric, In adevăr, decât alcătuirea pământului ro- inânesc, cu podișul transilvan situat drept in mijloc, prins In munții cri rotunzi cu un Inet, eati murifl, la răndu-le ae iprijloâ ți cl te inelele cute rtoare nle colinelor, mei statute dar mal largi, cate și dc se Înconjură de îmbrățișarea ț> mal largă s câmpiilor, toiul încheindu se In colonul celor trei mari ape ; Nistru, Dunărcm, Tisa f Este, deci, și România — „o persoauâ", Dar. sub unitatea ți armonia acesta de terme geografica mai xacc, ca să spunem așa, in stare Internă (mal mult, decât pusă în valoare de coi cari o an] |nea o alta r una economicd, te fel, lată Mai Întâi inelul munlifor — ea o insulă de mărgean din cele cu interiorul cufundai sub apă — aeeal inul, cu bogatele Iul zăcăminte do minereuri. CU roci Utile, și cu păduri in linse parcă nțiuplăJld Să fie ajutai in exploatarea Și Industrializarea aceitetn prin energia latentă a carbunJor. peirnlului ț| gazului nattirel, energii cure zvâcnesc in inima colinelor din Etannt, Transilvania ți din poata Carpațllor t — apoi câmpiile dinspre mir gini, grănaie bogate cr asigură o viată iTihclțugată nu numai pcnlru ote, ci ți, deopotrivă, pentru munții ți dealurile amintita i șl, ta "terțit, arca mulțime de râuri, tare armeni unor raze se desfac tn evantai din centru spre margini, legând munte, deal ți șea lootallă șl așteptând vremea tn 308 CRONICA GttXiRAHCA circ, caMlizate, țl dimpreună cu liniile de comunicații : largi șosele ți drumuri de fier, ce le vor Însoți pe maluri, — așteptând să lege In cea mal Ideală unitate viața economică a întregului acest [kămăbL să ne gândim la vremea (care frebule să vina) când apele Oltului, Jiului, Argeșului, Dim- hoviței, Mărețului, Șiretului, Prutului, vor Ii foaie navigabile fi când, tu adevăr, produsele dinspre margini vor călători pc aceste artere spre inima organismului, pentru cn cele dinspre inimă, la rfludu-lc, să pulseze pe căile dc apS spre margini, — totul ca nn sânge Intr'un organism care n’are a cere nimic din afară dar având a da din belșug din ale sale. Iar unitățile acestea douA — geografică $1 economică — se îmbracă, din margini in margini, in una etnică la fel. De curând : institutul nmtru centrai de atatlstlcd a transpus pe o hartă etnogtaticâ datele receitaâmăn- luiul din 193UL Ca pânză aproape conținu — nepătată spre mijloc decât de Insulele de secul și germani — elementul românesc acoperă toată me- dalia actualelor frontiere. George VAlsan, geograful care a scris cele mai Irumoasc pagini despre corespondența aceasta spațială dintre teritoriul și popotul româ- nesc — aceea a teritoriului condiționând.o aproape ca o fatalitate pe a neamului — «pune undeva următoarele • „Nimeni nu a țndrâmit să conteste această impună tnaro m»ssă a Românilor, Iu ținuturile udată subjugate s'au putut întrebuința toate siste- mclc de dcsnaționaliznrc și de persecuție, s’au putut face colonizări me- nite să comprime seu «â spargă blocul românesc, a'au putut ademeni Ro- mâni «ă sr mute In alte ținuturi sprn a se rări o populație prea omogenă, stau putui fabrica statistici așa zise „după limba vorbită de predilecție* (ca să se arate mai mir numărul Rumânilor), — nimeni și nimic u’a putut rupe această masivă ți compactă unitate, „Nu so poate tăgădui că Românit zunt aci poporul cu mult cel mai numeros, cu mult col mai omogen, că ocupă toți munții cu versantele lor (deci, că stăpânesc panelele e=te «nai Importante ale regiunii! pe când neamurile celelalte n'au decât o locali- zare insulară sau periferică”, — nimeni nu poate tăgădui așa dar că Ro- mânii sunt pivotul puternic al statului ale cărui frontiere de astăzi sunt aceleași, aproape cu ale celui dac dc odinioară, Privind ia harta etnografici a României — aceea alcătuită de dom- nul Kmm. de Morfonne la câțiva ani după Unire, celălalt vestit geograf al Franței, Jean Brunhes, nu-și putea reține mirarea șl admirația deopotrivă . Se poate oare închipui — scria el — un bloc etnic, lingulstlc șl na- țional mal masiv decât acela al minunatei rasșe românești 1" Vine acum Stuful — expresia juridică și administrativă a vieții unui popor. SS amintim aici, mai Întâi, vestitul pasagiu din suedezul Kjellen, Inlemeetonil geopoliticii : „Un stat nu plutește In aer, cl el este asemenea cu o pădure prinsă de un anume pământ; un pământ din care aceasta iți suge hrana și sub fața căruia rădăcinile copacilor se împletesc strâns In- treolaltă". O astfel de pădure — adică massă etnică — este și aceea a nea- mului ruuiăueac (peste care granițele actualului stat se suprapun atâta de fidel I). Dar pentrucă întâi e neamul șl apoi statul, tar acesta din urmă tre- FAPTE — ROMANIA 309 bule sâ lie expresia cartografică ildelă a celui dintâi, — c cazul să ne «minttm că până Eu 1918 această. fidelitate — adică corespondotită spa- țială — dintre neamul *i «talul românesc, era departe de a fi o realitate. Iuti ce scria in această privință, tn anul 1891, geograful german 5chruder ; „România este un stat al cărui centru geografic (e vorbe de statul (n forma lui dc dinainte de 1918) un sUt al tirul centru geografie cade In afara teritoriului Ja al cărui cadru istoria l-a delimitat pinii acum ; altfel spus, stalul iora4n actual iți tace impresia ci este In stare dc echi- libru nestabir'. Desigur, geograful german te uita la hartă fi vedea Mun- tenia și Muldova Incovoindu sc pe după trupul Ardealului, însetate de îmbrățișarea ți incorporarea lui pentru totdeauna. Și mal sugestivă, Insă, n afirmația pe care vestitul geograf — lot german, ți acesta I — Theobald Pischer, profesor la Universitatea din Mar- burg, o l-Ucea intr'o lecție publică — lot tnnalnic de risboiu l] In fața pu- blicului șl a studenților săi germani. El compăru Imaginea statului român de atunci cu un vultur In «bor, ale cărui cele două aripi le formau Mun- tenia și Oltenia de o parte «i Moldova de alta iar capul Dobrogea, — tru- pul, însă, adică partea cea mai esențială a carpului — adică Transilva- nia — tip*indn-i, Ei, dar — așa cum spune Într'un studiu tipărit lu Germania un geograf sas trăitor tn mijlocul nostru t d. Heinrich Warhner din Brașov (ți care ne dă tot acolo ți reiat In cu Theobald Flscher, al cărui student geograf a fost] ■— n venit răsbaiul cel mare, cate a prins aripile Munteniei și Moldovei de corpul lor firesc — Transilvania — ți a dat statului rotnăn forma Iul firească de astăzi, — pentru care geografia se lupta cu Istoria 4c aproape 2000 de ani. Geografia ne-a dat unitatea fără pereche k pământului românesc, — ne-a dat-o pe cea cconomlcd și ne-a dat-o și pe cea a ncomuful românesc. In adevăr, timpul nu ne permite să insistânt, dar între cauzele care ne «xplicâ in chipul cel mai plauzibil unitatea etnică românească, tu primul rănd trebue socotită tocmai acea armonie șl acea unitate ale pământului noslru. Istoria, insă, a foat vitregă cu acest pământ ți cu acest neam șl ea a tăiat in corpul tor hotare silnice, din vremi;a romanț ți până azi. Dar, pe «ub aparenta fl nedreptatea istorică unitatea pământului șl aceea a poporalul rumâucM au fost ca nlțta forte misterioase, mereu active ți In creștere și care, când „n'n împlinit vremea", au aruncat tu aer hotarele cele silnice, cele apăsând ca niște lanțuri de robie asupra maa&ei etnice românești (cum ața de frumos se exprimă «relaș VAlsan de adineaori) — pcntruca, astfel, „Unirea Românilor Bă se înfăptuiască spontan și Irezistibil, io cadrele firești ale unui stat care nu făcea decât să reînvie antica for- mă de «tal dacă ți romană", Ion Conta ') A murit in tOJG 310 CRONICA CiEOGRAHCX OBSERVAȚIUNl ASUPRA MODULUI DE GRUPARE A AȘEZĂRILOR OMENEȘTI IN «STEPA DELUROASA A FALCIULUI *] Haita alăturată, după care vum căuta să scoatem câteva caractere principale ale modulul de grupare a așezărilor omenești din regiunea dela Nord și Sud de orașul Huși, numită provizor „Slepa deluroată u fălclului". — este lucrată după harta Statului Major din România dela 29 Dec. 1930, Metoda grafică tntrebulnțat-i, pentru reprezentarea așezărilor nești. este cea americană, a punctului și sferelor proporționale. Pentru a scoate mai bine in evidență caracterul de regiune geo- grafică naturală a acestui ținut, am dat hărții de față un cadru mai larg j am exclus insă căite de comunicație și mare parte dm cotele de altitu- dine, acestea din urmă liind toarte fidel redate de răspândirea pădurilor de foloase și lunci. Am păstrat pădurea până in cele mai mici amănunte, deoarece ea, împreună cu stepa deluroasă a Fălciulul șt lunca largă a Prutului din Est, a dictat, înainte de orice alt motiv geografic, felul de grupare a așezărilor a menești de aici. In adevăr, din harta alăturată se ponte observa ușor Că la Nord ți mai ales la Sud de orașul Huși până in dreptul târgului Qancca-Co- vurtui, așezările omenești dintre lunca Prutului la Est și masivul de dea- luri înalte și împădurite dela răsărit de ape Bârladului și Crasnci, pre- zintă In răspândirea lor o zonare, corespunzând la trei categorii morfo- logice șl floristice deosebite : 1. O zonâ de safe dese ți mari, cele mat multe trecând de 1000 lo- cuitori lunete atingând rhiar 3000 locuitori, — ex. Vutcanit), situată in partea de West și Sud-West, pe linia de contact dintre masivul păduros și stepa Fălcrului, 2. O zonă de așezări ceva mai rare șl mai variate ca mărime, deo- parte și do alta a luncii Prutului, la Est, 3, O zond de așezări rare și mici, in regiunea centrală a atep-ei propriu zisă a Fidelului. unde aproape toate satele au sub 1000 locuitori (iar câteva nu trec de 50 suflete) Din punct de vedere a cauzalității geografice, prezența zonei de mare densitate și relativ mică vanațlune In mărime a așezărilor din Vest șl Sud-Veat, se aplică prin existența masivelor înalte și împădurite de aici, care au oferit elementului omenesc, din cele mai vechi timpuri, adăposturi sigure, abundent materia! de construcție pentru locuințe și M La alcătuirea acestei note, m'om condus de articolele, d-lui prof, univ. V. Mihaîlcscu ; „Cartografiere* populației prin metoda punctului *î a sferelor proporționale" și ...Modul de grupare al populației in Dobrogea", publicate In BS.R.R.G. 1928. De mare folos mi-a fost apoi cursul de „Geo- grafie omenească a României'' a d-lui prof. unlv, Gh, l, Nastasc, lito- grafiat la lași in 1931. FAPTE ROMÂNIA 311 RĂ SPÂNWREA POPULAȚIEI in STEPA EÂL CU IUI avsi 312 CRONICA GEOGRAFICA foc, apa Isvoarelor de coastă ți a pâraielor afluente Elanului, Săriții ți Horineei, pășunea ți ogorul stepei din imediata vecinătate, ele. In deosebi, se vede clar cum marile așezări n'au înaintat In stepă, unde locul era gol, ci au înaintat In susul micilor artere hidrografice de aici sau pe podișurile însorite pâlcuind mereu codrul, Ața sunt sa- tele: Arsura, Păhneșll, Epureui, Rusca, Șchiopeni, Grumezoaia, Otelcni, DelenL Vutcarii, Băsăștf, Dodești, Fedești, Bursuci, etc. etc. Mai mult. Chiar in cuprinsul acestei zone vestice, se observă ime- diat că nu există o uniformitate In răspândirea satelor șl nici In mărimea acestora. — Bunăoară, dacă 1a Nord de Huși, până la Arsura șl Gher- mânești, satele se tin lanț, iar cu număr de locuitori, variază puțin In jurul cifrei de 1000 suflete, ia Sud de acest oraș, până la Vulcani, și distanta Intre așezări și număr ui de locuitori, variază cu mult ma: mult, (lângă Vulcanii cu 3100 suflete, se află Valea-lui-Darie si Mâl âe știi cu numai 704 șl $82 locuitori ; alăturea de Șchlopenii cu 2241 locuitori sau Davideștll care abea au 218 suflete, etc. ‘j, Dincolo de Vutcarii apoi, panii ia satul Băsățti, așezările se depla- sează spre Nord-West, in albia părâului Tdrici, lăsând puternica tnșeuare de aici, —cea moi joasă șl mai largă spărtură intre frasinul Prutului fi cel al Bârladului, — complect nelocuită. La Sud de Băsăștl și până la picioarele puternicei coaste a pâ- răului Florcni (D. Ciomagul, așezările omenești amintesc prin desimea, forma și mărimea lor, pe cele dela Nord de Huși Dincolo de această vale Insă, tn basinul pârâului Horincca, așe- zările omenești prezintă un caracter de extraordinar de mure densitate Tn comparație cu regiunile de până acum. In special, „coasta" acestei mici artere hidrografice, care pe distanță de numai 20 km. lungime, adă- postește 13 sate, din care unele, ca Găneștii, trec de 2000 locuitori. Dela Grăpenl in jos, valea Horlncei insă, nu mal adăpostește nici un sat, — Chlrileștl-Oarba, o veritabilă colonie de mocani ardeleni, fiind situat spre West, pe un afiuent al acestei ape. Faptul că lunca Prutului a fixat și desvoltat deoparte și de alt» a sa, mai rar chiar In cuprinsul ci, o sene de așezări omenești destul de importante, se explică prin aceea că șl aici omul găsește condiții optime de viată: pădurea, trestia și tânețea luncii, peștele râului și a bălților, ogoarelor grindurilor sau ale stepei din West, izvoarele coastei vecine, locurile bune de așezare a satelor (coasta și terasa inferioară a Prutului), etc.. constituind tot atâtea motive de fixare a elementului omenesc 1” această regiune. Doar răspândirea neuniformă a acestor factori n făcut ca șt așe- zările omenești din această zonă să prezinte oarecare variațiune. De exemplu: când privești harta răspândirii așezărilor omenești, J) Indicatorul statistic din 29 Dec. 1930, București 1932. FAPTE — ROM AM A 313 sare Imediat In ochi faptul rlrlrel ți scăderii, pini aproape de dis- pariție a satelor din dreapta luncii Prutului ta Sud de ori Intre Slănilești ți Vetrlșoala. Sale ca Chersăcosu, Lunca-Veche, Hârtopu, Po- jorănU, Bălteanu, etc., nu sunt așezări decât doar cu numele. Deși curios la prima vedere, explicația stă totuș In aceea că, pe această porțiune dc vale, la contactul dintre dealurile stepei ți lunca Prutului, ies la iveală, pe grosimi - considerabile, argilele sarmațlano-mno- licc, bogate En eflorescente saline, cate dau apei potabile un gust ne- plăcut, iar vegetației un caracter specia] ; Word du sărăluri. Lipsa satelor deșn ți mari, este recompensată insă In aceste por- țiuni dc vale printr'o largă răspândire a stânelor, ocoalelor, ți com- color 'L La sud de satul Vetrișoaia, până la târgul Oancea, acolo unde ar- gilele mc o ti ce ating lunca prin intermediul terasei inferioare a Prutului, care aici se prezintă uneori extraordinar de bine păstrată, așezările sunt uniform răspândite, mari (toate având peste 1000 loc.) și destul dc vechi, Ca exemplu tipic putem cita târgul Fălciu, cu trecut arbi-stiăvechi și interesant. (2090 loc.). îngrămădirea de sate apoi, dela SE de Huși (Lunca-Banului, Stâni- lești, Gura-Văil) sau din Nordul regiunii noastre (Drănccnl șt Ghermăne- sti), stă In legătură atât cu dcsvoltarea terasei inferioare, cât șt cu apro- pierea dc luncă a limbilor de pădure din West • Față de celelalte două, zona centrală putem spune că apare, din punct de vedere al densității satelor, ca un mare „vid omenerc'. Satele rari, mici șl sărăcăcioase, urmăresc in așezările lor mai mult cursul anemic al pâraelor care traversează stepa deluroasă (pâr. Grecu- lui, SărăUl, Elanului, Mușatei, etc.j. Apa bună de băut și pădurea eu ma- terial de construcție, lipsește aproape complect. Două-lrel petece mici de gămiță (stejăriș) In centru, tufe de pădu- cel pe coaste, ochiuri imense de sărituri in albia majoră n Elanului șl Sărâțil mal ales, a căror pulbere fină, albă, este ridicată de vârtejurile de vară, Întinsul nesfârșit al ogoarelor și ierburilor stepei virgine, bogată In pelJniță și tufe de năgară, alcătucsc întregul peisaj local. Chiar târgul Murgeai dela Sud, evoluiază In asemenea radru na- tural, foarte Încet și greu, calea ferată Bărlad-Basarabcasca aducăndu-1 prea puțină înviorare. Nici prezența Importantelor izvoare ascendente (vreo 15 ia număr) dintre Giurcanl șl Hănăscnj. din albia majoră a Ela- nului, nu aduce vreo modificare In aspectul antropogeografic al zonei acesteia din centru. Cu alte cuvinte, stepa deluroasă propriu zisă a Fâlciului, dela Nord '| Rol important In micimea și rărirea satelor aici a jucat apoi și marea proprietate, moșiile bisericești, cate se întindeau șl se mal întind Încă, dela West la Est. din codru, peste stepă, până In luncă- Do aici și o întârziere a colonizării cu elemente din SW (cord. Inf. Gh. 1. Nastase) 314 CRONICA GEOGRAFICA și Sud de orașul Huși cu tot procesul de inliltrație și rotre, de după război mai alee, a elementului omenesc din zona murei densități dela West (codrii Vasluiului și Tutovei) și Sud West (valeu Horincei), na reușit să-ți creeze a serie de sate mari. Și credem că multă vreme încă, stepa deluroasă de aici iți va păstra arest aspect antropogeografic, din cauza grelelor condiții de viată 'h In schimb viața pastorală — ocoalele dc vite mari ți stânele, foarte slabă tn West, atinge aici maximum de dezvoltare, valea Sărății ți Etanului, prezentând cea mai mate densitate dc stăni (peste 120, din care unele sunt permanente). in rândul așezărilor omenești a zonei de West, intră și orașul Huși. Ca localizare geografică insă, ca număr de locuitor, (apt. 18.500), ca vechime istorică si ca importantă actuală, acesta se deosebește mult dc tonte celelalte așezări. In adevăr, apariția sa pe locul io caic se află astăzi, de datorește in primul rând unul tapt de ordin inotioiogic prerenia puternicei „coa- ste" a părAuhd Dr&alăvăt, creată dc cursul subsequent al acestuia șl Inceptiliriui de depresiune de canlact dela picioarele ei; le acestea s'ar mai putea adăuga ți influenta inscuării dela Dobrirm. care a ilxal dru* muri le, 74», dpt Rmit Se vede localizarea orașului Huși In picioarele coasei pârâului DrAslAvă[ (depre- Siunc de contact) șl in dreptul ințeuârei dela Dubrina. — On voit l’amplăcrmeni de la viile de Hnfi en dcrscutf de hi câte du rmesmt Drdsh'fvdl (pciile dlpreanan de contact). Atrași de avantajul poziției de groapă bine adăpostită ți însorită, cu Izvoare si pâraic destul de abundente, cu apropiata luncă a Prutului ■) A se vedea bunăoară cele două situcene de pe Sărata $1 Elan, Todirenil și Popenll, a căror populație timp de peste 50 ani a rămas aproa- pe aeeiaș. Ba uneori chiar cu tendință de regres, din cauză că in anii sece- rași, oamenii se retrag in satele de unde au veniL De ex. s Todirenil aveau la 1899, un număr de 25 loc., Iar la 1930, oboa 36 suflete. Cu alto cuvinte tn 30 șl ceva de ani, populatii* a crescut numai cu 11 suflete, (cont. M. D. G. și Indicatorul statistic din 19301. FAPTE ROMANI A 313 ți cu ți mai apropiatii codri ncifărșițl. oamenii s'au fixat aici din timpuri arhiitrăvrchi, dur And o așezare care astăzi Întrece prin pitorescul locu- rilor înconjurătoare, multe din marile așezări omeneați din Moldova M- L Gtigiuman NOTRE SAKHAL1NE Noua avoiw nou» aussi une Sakhaline, dc meme que Ic» Russe» ct les Japonals en ont la leur ; c est une 11c montagncuse dc la citc orientale de la SibArie. Notre iio qui porte le m£tne nom, dc formation tout â fait nouveile, est situ£e sur la bouche St. Georgc». Cest de celle llc que je vedi parler. Je ne croia pas que tous les explotateurs, qui en ont parle ou ecrlt, Taient vlsitie minutleusement, et qu ila alent soupconnă, que dans son prolongemeul 11 sest totme un banc allongă qui a la tondance do «e rattd- ener au Llttotsl fnțn du cap Midia. J ăcris cel articte parce que jai Ja prăteution dc la paternitp de cette hyputliăse, que persunne n'a enoncec ovnnt moi» Mut, du moina, je n ai rlen Iu qui a y răfăre. Baie sur mes recherches. je »uis Ir premier qui ale emis cette hypothăae. La votci : A. An mois dc Juillet 1897. je sui» par ti dans une rampa gne de lecberche» — c’ălait aprâs les gtandos inondatlons du printemps de cette annAe. Les eaux commencaient A se redrer, maia elles Ataicnt encora al grandes qu'on pouvait passer avec une chaluupe le Delta de Mnhmudia 4 falia. t)eux soldata ru»scs trds vigoureux de la compagnic de Maiimudia maccompagnaient, ct noua Bommes partla dans une barqnn lAgere de Mo- rughiol — le 18 Juillct. de grand matin — en aval du bra? dc Saint Georgea. A Dunavjf on ne distinguait plus la Mcr du littoral. Partout de 1‘eau, seul» lei fnltcs des saules montralent le cour» du bras de St. Georget. Noua arrivâmes vers dix heures A St. Georges, petit bourț, qui parrcil A une He, est sitnd sur une colline pen ălevee. Je savais de l'Adas dc Correard (Guide stratcgique et maritime dans la Mec Notre, pas de Ia Mor Notre, eojnme 6crit Mr. Radu Ciocdrdd dans aon artide î ,.la elrculation gAnArale dea enux de la Mer Noîr' But. ') Desigur că la ridicarea Hușilor In aec XIX-Lea a contribuit foarte mult și mutarea capitalei de ținut dtq FAkiii rămas după 1812 la periferie (ubservatio Gh. L Nustașeț. De altfel problema muUrei capitalei dela FSlctu la Huși s’a pus »i mai înainte, tn sec. XVII «i XVIII, din momentul En care Tătarii basa- rabeni devin in mod permanent vecinii vechiului Ținut al Fălciului, in stepa căruia făceau dese incursiuni. (Gh. I. Nastase î „Hotarul lui Halii Pașa” ți „cele două ceasuri" tn B.SR.R.G voi. L. 1931 si Mclchisedek ■ „Cronica Hușilor" pag. 25«, București l»f>9i. I 316 CRONICA CHOQRAFICA SRK.G. 1937 pag, 217), quen face 4c la bouche St. Georges, il y «vait ea la-5^ deux banc? de sabie â 0,50 SOUB J'eab. A pr£uent ce» deux bene? sortaient de l'eau, scmhlables a deux iles sui lesquellea paumaient des saules. J’y suis află en barque el je Ies ai vues Elte» etaient bien sortics de leau, qui Ies siparait, avait tout au plus une profondeur de 10 c. m. cnviron. Je ne mc suis pas contente de cea eonsUtations. Le lendemain jc me mls en roate, accumpagnâ de deux plebeul» qui coana l«Mient bien ccs TTgiuns et qui mc diiatent que dans le prolongenicnl dc cea llcs il s'esl tocmi un banc qui va vers le Sud. Le lendemain jai constată que ies banca ne sont pas orlentAs ven le S.-Ouc*t, puni devenii des „grindca" de sabie qui te rattachenl 4 la terre tont pr6s de la boucltc cunune tes nutrea, mate qu'ils sunt ori^utâs vers le S-S-E. L'otîentatlon dn bane vers le Cap Midia Wait dune un polul gagnA 11 fitait nicessalre de v^rifiet La suppositian. B. Vinul deux ans plus Lard. J'al dt£ en 1919 en garnison * Tulcea, ou j avais a roi dlsposi tion une chaloupe miUU-lre pour rinipcctinn du Delta. Par une joumee tr4s chaudc dc Marș, je suis afle a la bouebe St, Georges od jo devau constatei Ic naulrage d'un Yachi russe. jetd a le cOte. C itait aîors que j'ai vu pour la wcoude foia Sakbaliuc, maia II n'y avail plus deux ile*, mai» une s^ulc, lungim de 5-m envirun. ELLe 4but uurl^c d’un rideau de snules, pu 1! y avaiț q-ueLquea cabane» de pfecbcuH, Volli uns recheicbes-, « * • J’al vlsito une Liolsi^me foi» Sakhaline au moța de Juin 1924. Tai voulu verifici l'hypotheM du banc de sabie qui prolonge Cile dc Eafcha, line vers le Sud. Cest de lâ qui comtuențaient mes recbcrchcs. II est Unpossiblc — me suis-jc dit — que Ies pAcheura de Jqrilofca ne sachcnt rîen de l exinlence de ce banc. Aprts y avuir pria lea intorma- tlons n&ccssaires. je suis pârtie en ,,douba' (batcao teger des pecheurn niaaes rin Ia Dobroutcha). Cellc-ci ctait conduite de deux. batolicrs qui connalssaicnt la mer dans cette r^giondi, Aprts fctre sords dc Portița, nov» avana prts le large, et aprfcs qnelques hcuies noua «von» trouvi le banc, que nuug cberchions. Ou l'tipercolt de loin, parceque feau etant dc petite profondeur, ies flota s'a- gltcnt violennnent et lurmcnt dus vagues ecumanles taul le lung du banc. L'eau e*t peu profunde (la prtdoadeur maxima dtant de 50 cm ) et on peut nvancnr jusqu'a SaStbaHne, Vers le soir nous y sommes arrivis et nou» a von» passi la nuit dans le petit bourg Sl Georges ) le Irndemain matin j’al pris une charettc ct je suis parti pour Sciullna ct de îă pout Coustenfxa Pendant ce temps l‘He B’itait etenduc — elle «vait une 6tendue de 1(1 km envJron Elle c»t ă pr^sent cuuvartc de aaules ; Ies habllants, qui FAPTE — ROMANIA 317 y ont bau des cabane*, des pAclieujs de St Geotges, y Ioni un" peche asaez ibondnntc. Tai pybtii mas derniAreg reeberchea dans la Revoc „Naluia" Ni, 1 de 1925, bien que fale (alt dta-sept an* auparavant & ie SocietA Royale Roumaine de GAographie une communicalion dcUiUce tur la fornution du Delta du Danube । A ce propas j'al aussl parii de I ile de Șokhalipc. Met opinlOBS tur celle ile dntent donc de I908. Jusqu'A celle dale persoane nea a leu inentinn Mul, du moins, je n'en al rieu Lu, parce personne n'avait Jalt de rerherchțs tur ce cordon litioral forme du cou rant N-S. II tormern (avec Ic tempo) entre Iul et la cbte actuelle de la mer un graiul bastin, qui pcu â peu se rempilra dalluvlons. Ceai pourqugi j ai dit alors ; .Je n’Acrit pa* cel ortlele pour Ic* expioraleutt d'uujnutd'hui, maia pour ceux dea gAniratinus futures, cai de IdAgucs annAns s'ieouleTont jusquA ce le large goli qui ie trouve eatre la bouche SL Gcorges et le Cap Midia soit calmate". Je croit que ce que je viens dexposer ine dutme le drnit dc riven- diquer la paternite dc la question „Sakhabne" et de tnut ce qui *'y re tare. Un modeste chrrrhcur est plaLnemcnt satiafult loraqu'ii vait que des gen* iruditj, qui ont adopte Bon point de vue client boii nom „tntrfo nuli pri- zărită subt o pagini ndroadd" (Emineacu). Voita ce qu an appelle probitA d'auteur. J'ai lu avec bcaucoup dattentloti Tartlcle de Mr. Radu Cioc Ardei । „La ciniutation gAntralc dc* mui de La Mer Noire" public dans le bulletln S. R. R. G. de 1937 (pag. 216—ÎM), Le dlscernement avee lequel 11 analyse laction des courants marin* tur la formation du Delta mta piu beaucoup. Je le remerclc dc mc coruptei „paruri ceux qui unt Ir a valii A dan* la legiou de lembouchurc du Dnnvbe" (pag. 216). Mai* ce n’esi pas asaez. Quand 11 parie (pag. 226—7) „de ce qui se passe dans lei autre* rigtons, au Sud du Delta, Lei depdts tont tous ta Eeute action du cnurunt N-S. Celid-ci tombont perpcndiculairemenl sur la înțese des eaux fluviale* du bras St. Georgct, forco 1e« dApdts A te tonner au Sud de l embouchure, ce qui a donnAe nalssancc A L'Ue SaklLiline. li paroli qtre celle ile coruiirue t n- motce d uzi prund cordon Wtforal tjtil a tandbnre d insucher ta mer -depui» St Georpea ftraque vers le enp Mlcfta'". L'autcur Atait obligA dc montrer, que ce qu'il vient d'expoter, est le rtsultat dc te* propre» recherches ou bien celui d'nn sutre cxplorateur • dan* ce cas-lâ j] devaît Ciler rauteur, Maia le* retultațs auxquela l'autetu aboutlt *ont le* micnc, j'en rdvcndiquc la patemite. Cest le rAsultat de mei rechereho* taitea tur les lieux, Mnnsicur ClocAidel ne pnbvait lai re de telles rcchcrches ou bien H ne nnus le du p*aᵣ vuili ce qui rfenjlte dea llqnes sulvinies : „lcs cum.' pagne* ocAauograptuque* *nnt taiter au bord des vaisaeaux de la Marine Royaln dc Guerre Lt.-Catn Stihl Eug. et S-Lt. Qhkulcacu. de m^tne qu’au bord de ta GoAlette Boz Burnu de Constantinople” (Mr. Ciorirrfel). Un tul bălimcnt ne peut sapptachrr du banc qui prolouge l'He de Sakbaline । on ne peul constatei 4 bord d'nn tel navlve la piotnndeur de l'eau. 318 CRONICA GEOGRAFICA Mc* Ruew* de Jurilofc* descendjrcrU sur le banc, pouiairent parfoia la „doube” carpaiilor dintre râurile Prahova ți Buzău, prelungindu-ae păaâ ia Șiret ₍ 1a Vest: malul drept al Argeșului Intre Găețti ți Florețti, cerc o desparte de câmpiile înalte Gâvanti'Burdea । la Sud : o linie rlorețti-Poinnu Lnngă-Bolovțui-Fln.ta-Tinoau ți apoi pe valeu Prahovei păni ia est de Dridu, cure tace hotar Intre sona de divagare ți câmpiile VI Asia ți Mwtițten - la Est. pe In răsărit de UTriceni ți înglobează poate ți valea CSI- iDățuinlui. fAPTE ROMANI A 319 Aceste caractere se observă in modul cel raaî evident in parter do Sud a ciii ferate Bucuiești-PiteșLl*), Zona Joaad TJIu-Potlugi este inundata 1n special de principalele ape curgătoare mărginașe, Argeș ți Dîmbovița, locul de întâlnire ai dî- recțUlor lot de inundare fiind regiunea TiiU'Odobcștl. Cei mai mate upnrt ii nducc Arseștil, Acesta Iți revarsă apele sale prin trei părți 5 L Din dreptul «aiului Tonețti, pela sud Cojocarul nord Poroinlca - nord Tumșani. Dela vest de Plopul se desface tn două : o tomată Inunda fitul țî alimentează locurile joase dela răsăritul acestei comune, iar cea- laltă ia direcția «ud.ett pe la sud de Plopul șl prim re pădurile Nuce- teanca fi Titu inundând regiunile joase dela N Odoboțtl (fostele locul Mie și Incul Mare). 11 A doua gură de inundație pornește din dreptul satului Putut eu Salcie și trece pe la S. Tomșani, de unde o ramură se revarsă spre Sud, pe albia părăsită a Răstoacei și alta pe răul Șuțu in jos. Ramura aceasta inundă o vale seacă dc pe prelungirea Dămbovlcioarci («prn Sud|, urmă a unei prime legături inie Dâmbovita si Argeș-|. ') Pentrucă cea pini izbitoare deosebire care dă naștere unor ele- mente geografice dintre aceste subdiviziuni este altitudinea, cred că ar fi bine ca partea dela nordul căli ferate să fie numită : Zona înnoita Tftu- PoHogt, iar cen dela aud (de care se ocupă lucrarea aceasta) : Zona foasff Tilu-Patlagi, vwxnn r Cdmpw Aomcutd, Bul. Soc. Reg. Rom. de GcOgr. tom. A A rt V J J Ei 320 LROMIC* OtOaRArtCA IÎL A treta direcție pornește dela cătunul Poșta ți inundă Răstoaca spic satul Cmvul, aiirncntAod deasetMnl, valea părăsită pctnantlă mai sus. Dintre acestea, cea mal puternică este prima direcție de revărsare. Uimbuvjja inundă deaiemeni prin 3 guri : Prima, după infcumațiiln luate, Jir porni dela sud dc satul Gblncțti. De aici, apele merg apre SV₍ pe la sud de ProduleșlE ți inundă valea Dâmbovicioarel, pe care apele coboară spre sud până spre bălțile Vi- lului •). A doua este Ic N de Săvețti, de unde apele pornesc spre Htanl- țtca șl .ipai spre vest până in biltHe pomenite mai stu. O ramură a acesteia pornește spre sud despărtindu-te In două i una o apucă spre Dămbovița, tar ceai alt A w Îndreaptă spre sud. A trata gură de vărgate care începe dela Lunguta|u «L merge spre sud către apa Cicrogărlel. Acestea erau altădată mari Intinxăndu-se (discontinuu) nprunl- mâUv intre Codreanu, Tltn și Cornetul, trecând 51 la nord de aciuata cale tarată, / /’ptfvrcu-Rurloiu i Zvon joasă dc divagare rku-Potloți- PLANȘA I Fîjț. I.— A|>A .cur- gArnărv' îNrgrlșMtilI In miu jnRSâ Til is- p0ili>Ki. ■ J’rtiJr ri- Hivr c/aMi.s Iii țrJiu' de iJnui^dJj'in fr/ir- Hg. 2. - I.11 Fundul r.'irăului, pe drcupiii Argeșului, djiun per- jWHfititJuri' jw clin.'.■• IM căuhu. I undul ra- n'iuiiu /u nir >Jfru(e i/' 4ryr7 ii iw dc.\ dr in j M tfrrdi'Irun dr Iu rjrii'rr, Fl|j I — Cdiullll pj- r.ild iv josejiuCMv- beiit-i uiiiriiil. I ir Cirnul purii//?/:- irri i in ruir/c Ikinlh'yli- Cwnrtnt. CU>uc । /. R rzrAui I f'rftrnt.lMulv ’ Zona W* dlvajRr* Ticu.PocUjL PLANTA fl, Fiₖ. 5 - Di|iiJ ik' pir n.lllil «r^ Jl Ar- jețului. 1.1 Finului l'.inihn. Finului IMnaliU L rfr rn* dnoiti' iJ' l'X*?. Clinti I. KAMI! — ROMANI A 321 Dâmbovita nu concentrează, asemenea Argeșului, aproape toata a- pele viitorilor el In partea centrală a regiunii cercelalc, cl acestea suni împrăștiate tu diferite direețLL □1 primă vata anului 1B93 (Walu) a bj primăvara anului 1997 (Maiuț 'j si cl toamna anului 1912 (Noembriei. Prima a foii cea mai puternici, iar celelalte de Intensitate potn- vlta, ultima ceva mal bogati decât a dona. Intensitatea revărsărilor depinde In primul rănd de cuniiintM do ploaie ți nu mărul gurilor de inund ni le de unde apele pornesc concomi- tent sau nu ți in accmș direcție sau apte puncte dltetfic Inundațiile p<’- sterioare celor pomenite mal SUS au fust puțin Însemnate .- pentru stă- vilire* puhoarlqr locuitorii au construit stâvllarc (țonești) sau canale (trei la N. de odnbnțtii aii aproape culma tale ți înlocuite cu altele noul (fig. 2, 3, 5| Tăcute după studii $f planuri. Inundațiile se datoresc. hi deosebi ; L zonelor joase șt 2. divagărilor apelor curgătoare. 1. Zona T’rto PoNogrf ate infățtsare.i unul câmpii Joase cu înclinarea generala NV-SE. In Interiorul acesteia se pnt deosebi pârli joase *i părți înalte⁵) Cele „Ennlte’ — mal ales spre nord și mi — sunt mai puțin în- tinse decât cele joase, ce se deslășoară mai cu seamă spre vest, pe malul stâng at Argeșului Deubicțiu, suprafețele joase sunt mai puțin netede decât cele Înalte. Accidentele acestora sunt ușoare vâlnrirt de toren. in deosebi vâlcele largi, mai totdeauna colmatato-, cu maluri joase șl abeu convexe, adesea acoperite cu culturi de cereale și trădate doar de câte un tlilcel de apă stagnantă, înconjurat de o vegetație hidroFiIâ, pipernicita. Aceste vi roage numite .baluri" sunt opera inundațiilor Apele acestora rod tn suprafață părțile ev le mal joase șl depun in locurile ceva mii pronunțate, materialele cărate. Ele. deci, aceentuiază ușor diferențele de nivel, uneori abea sensibile. La înapoierea tu vechea matcă, sau in alta nouă, aceste upe rc scurg prin părțile foaae având tendința de a roade linear in pro priiln sedimente. Faptul ae repetă la o nouă viitură, in urma căreia vâl- ecaun — „baiul" se precizează mai mult devenind □ arteră dc Imprăștiere «i retragere a apelor inundațiilor. Aceste baiuri, caracteristice zonei de divagare-, sunt de lungimi va rinhde (deja câteva zeci de metri până !a câțiva kilometri), m bifurcă și nu direcție Independentă de a re ml ol de care depind, Redus a variație a fenuetor de relief ale părților joase c completată dc numeroase brațe părăsite, precum și foste lacuri dn întindere șl moi *) Veți și G. D. FleJrerfu ; Reparat lunca normala a precJlatluitlIor a/moaterfee In România, B.S.R.R.G. 1913, atu XXXIV, fose. I, p, 201 *| Pe acestea se află satele ITitul. Scrdanul, Vlăsceni etc.) așezate Independent de cursurile râurilor sau ferindu sc do locurile joase (vezi si : G. VâOan, L'rumb? unei falii la Cdmpia Jîojnânu 7 An. dc geogr. șl autrapogeogr, 1914—15). Ajlrt nul d* 6 «rodin 2) 322 CROMlCA GEOGRAFICĂ ales adăucwne mică, alimentate, cele mai multe, de apa revărsărilor și prea putina de isvoaie („iiidiiurlle'"|. 2. Divagările *] râurilor sunt En alrânsă legătură cu inundați,le. Ele pot fi i a) de mare amplitudine, adică mutări dc matcă pe o lungime mate șl pentru un timp relativ lung sau pentru totdeauna (valea Balului, valea Colcntinci etej. bf de mică amplitudine, simple schimbări temporale de albii sau părăsiri de brațe moarte (Argeșul In V. Găeștl, Răstoaca la S Tomșani ș. a. tig. 4), Divagările sunt cauzate de : 1. Up^a tic permnailtale (lig. h a Făuritor *]. Apa lor curge leneș prin albii cu maluri șterse abea crestate in aluviuni recente*1 ți marcate de zăvoaie de sălcii. plopi, asini ș. a. ți IntĂtzund uneori Ln meandre larg ondulate, biăzdale. dc grinduri și oBtroavc lunguețe (Argeșul la S. Potlogi>. In cuprinsul acestei zone apele curgătoare iți pierd lunca, aceasta con fundând u-se cu câmpia, cetace cauzează destâțurarea vegetației de luncă pe o suprafață Întinsă, II. RegiinuJ JorenfJaI ui râm ilar. Datorită contrasielor climatice ți 5i In spccinl mersului sinuos al curbei ploilor, dcbitiil râurilor este toarte variabil r uneori mai mare decât capacitatea albiei respective (ceea ce cauzează inundațiile), iar vara acesta se reduce la niște firișoare de apă, ce a bea marrltnară talvegul răului, UT. Pătura de apd Irealied, Aceasta este la o adâueimE mai mart spre marginile rcgiunii(cea mol mare, intre Poiana Lungă ți Drăgăneasca, 10—12 m.l și aproape de suprafață in zona ei centrală fia Codieanu este ta 1 tu. suprafață), Râurile mari (Argeș ți Dămbovițal alimentează, In parte, pătura de apă subterană. Iar aceasta coutnbue la mărirea debitului apelor curgătoare in timpul revărsărilor- I. Petretcn-Buriolu ASPECTUL FIZIC AL MAS VULUI DE SARE PRA1D Acest sâmbure de sare arc o formă aproape circulară. Face parte din numeroasele masive de sare care înconjoară pndlțnl Transilvaniei, ntdl spre E cât ți spre W. In regiunea Preid dealurile dc sare sunt brăzdate de torențt șl părae. ’) Vezi, G. Vâlsan ; Câmpia Romana p, 500 ți urm, : V. MJhâlJescu : Vld?w ți Moștjțfcir, Bul. Soc, Rcg. Ram. de Geogr. XL,—in, 1924 p. 55 șl urtn. ; G. Vâlsun Schimbarea cursului Ja/omiM Ia Rr/ciutețfi. pp. IU, 12B, 130, 131 ; Em. ProlopapMeu-Pake ; CoranJ-Sr; ogrugeoiogiec lit Câmpia Română... Dări de seamă ale ședințelor. 1921, pp. 75. 76. 77. *1 Nesiguranța aceasta atrage ți pe aceea a numelui lor. Astfel. Sabatul este numit Răstoaca In cuprinsul zonei de divagare. Deașemem, Dâmbnvicioura — Spăl St ura, tui m e ale aceleiași ape. •) G. Mttrgocl .■ Roporl asupra rtpefor arteziene din Câmpia Română. Anuar, Inși. Geol. Ut, 1912 p. 85, FAPTE — 323 Jâl Surea iDllurâȘle, aibă ta zăpada. Apele curgătoare o rod Si 0 dur cu «le 11 vaslui bAii al naturii. Dat ce să spunere dinspre ișvoare Șl torenți, insuși rluj CoTUnd, cart te varsă in Târnava Mină, lingă Praid, fcreUruește deacurmczițul dealul de sare. P® molul drept ți pe rel stâng al râului Cotund, stâncile înalte de sare țycMC Ch argintul ți domină rursuL râului. Pe Fam sfânnior de bare, colțuri ascuțite ca de ac, lipiciuri pe dea Ivi de Mire, vil adânci șl prlpâstioase de Unenți, peșteri ți doline. Subte- ran sunt vil seci Isobodoaie), In stânca de sere. Stâncile impun țl celei mai Indolente ființe omenești, problema umed raționale Intrebulntâri sau sentimentul unei ocrotiri. Totuși, In afara de salina Praid nu există nici un semn de prudența omenească, In Jegitută eu aceasta bogăția Prin in- dusIriallEaTM sării s'ar putea scoale clonii, sodiu!, și prepare, carbonului șl bicarbonatul de sodiu. Spre vârful din spre răsărit al masivului se vede una diu cele mal mart pâlnii sau ponor, cate poate ti observată de orice călător de pe șo- seaua Conind-Praid, Această dolină a luat naștere prin prăbușirea tava- nului unei man peșteri. „Masivul se ridică In tortul de dom și spintecă, brsciflind inir«țd serie de formațiuni ale regiunii, dela MedJtsranian-SaTmatian, până la Plio- ren tufurile și aglomeratele antfezifice, ce-i acoper Cu tontă forma se aproape circulară, cutele de saro sunt [n general orientate In direcția fracturii anticlînalc : Nljav—SiyE, sarea Inclttiănd foarte puternic (Rifl înspre E1CfN mu cauza etorțuiui enorm suferit In slrNpungnian unei serii așa de puternice de aliate, «arca masivului a su- ferit *i ea u puternică brecifiere plastică, șmestecăndu-M pe zone largi, dela periferie spre interior, cu stărâmăluri de marne, argile, ete. din brec- tie, ceeaee o face să fie de culoare mal închisă, pe unele părți chiar neuli' LlzabilA din cuuia nuraurOasefur impurități ce conține. Bteeeia este in general cumtiluită din marne și argile vincte-ne^ri ■ elMSe... Cdie desigur aparțin MediletăbiailuJui și din bucăți de conglome- rate țbueăți de qUărț și șisturi cristaline rOtuniilel, care aparțin desigur conglomeratelor sarmațiene’J, Această este compoziții geologică n inaslVUhti dela Praid. Profite! gucigritic-geDlDgic a! masivului infSțițenză clar acest IdCtu. Linia ăe despărțire inliș ștrate. la fața tecului, apare evidentă, chel răul Corund a făcut, prin vhIi'i sa nu mal profil geologic ni masl- vuluL Toată lumea știe că țârei este O rocă de depunere marină, Sarea a ieșit la suprafață prin ajutorul unei cutări, diipiride. Un an- liclinal Sovabi-Praid-Corund nl finii sâmhijTO 0 fost format din sare, prin încreți te și din cetim gâtuirii simți urni ui de sere, a «cos En evidență Ma- sivul de Sare dela Praid, a cărui InSlțime «îl este 57b m. Atât 11 V- cât ‘| „Reviste Muzeului Ceplogic-Mineralngic al Universității din Ctef' studiul d-lui Prot. Dr. I. Popflscu-VoLteștL ..Noțiuni de geologia zăcâmlo- telor de oare" pag. 93 și M. 324 LKONlCâ GEOGRAFICA ți la E. de masivul de sare te găsesc Înălțimi dc HaXi m.ᵣ ceeace tnsum- nc»& că apele curgatoan: eu avut o mare contnbupo La miriurarea Ma- sivului de sare Praid, prin ruadere a straturilor de argile delii suprafață. Masivul acesta este la coufluențâ Intre Târna va-Mică și Corund, ața că cl npaie ca un bot de deal, separat prin o ș1^. ''r -• l ‘ hrrdi» rfrj jy t - Pe Li[HvxtuiJL- nusiv*i1uii ■se v^-de tirra iriUcmra : «Tiaalck ti rtrâluci-K iti Lii- i.ilj soartlul - On rudi frj m'-'/jhir-k dc Ju «ur.r.w/. I^1J h‘ roletl FtPTE — ROMAMA 325 faptului c4 v«!ca răului Corund In masivul Praid, este o vale cpfgenclicd «au ropra-impusă. Râul altă dată a cur» deasupra. prin rocile mai turui fi «nai puțin rezistente la eroziune. Prin eroziune» strateinr noi, râu) a ajuns la sâmburele de sare, pe care a trebuit «S-l roadă¹). Eroziunea s'a făcut obligatoriu, râul fiind prin» tntre malurile pe •care șt-le creiasc. înălțimea maximi a masivului de «are Praid este de 576 m. ceace Însemnează ca față de înălțimile de MO m țl I0O0 m. cate-1 înconjoară, este mică $1 apare ca rezultatul eroziunii fluviatile. Cheia râului Praid, in masivul de nare Praid, este rezultatul unul fenomen de epigeneză sau supra-tmpunero, In masivul de sare Praid apele de infiltrație fi apele curgătoare se comportă ia fel ca In rocile cnlcaroase, cu lingura deosebite că sarea este dizolvabllă șt In apa lipsită de bioxidul dc carbon. Fenomenele carstice toate pot fl observate tn flautul de sare, su- puse infiltrării ți eroziunii fluviatile. Formele morfologice sunt semețe ; apa lucrează mai mult subteran, adică dc jos tn «us. Se pot vedea ; văi In formă de V., chel, pefterl, coifuri sau doline, lapiczuri, stânci cu panta foarte pronunțată, crăpături verticale, o formă dc stalactite fl »talaanile. colți aclcularl de stâncă, văi seci peste caro pop trece pe poduri de sare. Iivoarele sunt sărate. Se pot vedea grohotișuri, caro acopere ca o mantie poalele dealului de sare. lată o varietate de forme destul de interesante, pe care o găsim In regiunile de sare, supuse eroziunii apei. Pe malul drept al râului Cănind se exploatează s-atea din salina care are o adâncime de 120 m., o lățime dc 50 m , șl o lungim? de 80 m. Sarea altădată se scotea cu ajutorul ghinului șl ciocanului. Azi se scoate prin ajutorul dinamitei. Coi 25 lucrători scol zilnic 3 vagoane do sare. Culoarea ei este albă sau cenușie, fiind amestecată cu substanțe bituminoase. Se pot cu- lege, din snbnă. cristale cubice de mărimi diferite. Pe pereții salinei se put distinge încrețiturile straturilor. Tn partea de Nord-Est os te săpată o galerie in care se pot vedea stalactite fi stalccmito gingașe de sare. Re- zerva dc «re a masivului Praid este de 950 mii. in. c. Prin urmare, masivul de sare Parid. născut prin diapirism j ros dr lăul Corund prin o cheie, născută prin epigeneză, prezentând forme va- riate, asemănătoare cu cela carstice, cu un pitoresc alpin, formează una din bogățiile și frumusețile naturale ale României. N. StOiCA ‘J La această concluzie a|unsese mai înainte G. Văttan, 326 CRONICA UCOGRAPlCA DIN GEOLOGIA CARPAȚILOR MERIDIONALI l) Primele indicatiunl moi precise asupra tectonicei Cârpo pier crista- lini, ni le dă in 1890 d-1 L. Miaxcc, care deosebește două grupe cristaline , un grup interior căruia Ii zice grupul 1, cu caracter kota-mesozonal. roci, de mare crisialinllate : gneisun, micașssluri. amfiUoLile, $1 un grup superior, tis grupul llₜ cu caracter cpizoaal. roci de cristalinitate mai reduși. Am- bele grupe formează seria crislalo-fihană veche. coprlnzâud depozite pa- leozoJce metamorfozate. In 1905, G Murgaci reluând chestiunea, este primul geolog «re-șl dă seama de structura în pânze a Carpuților meridionali ți pune In evi- dență o mare linie de încălecare. El arată că ode două grupe cristaline aparțin Ja două unități tectonice diferite ; grupa 1 formează o marc pânză de încălecare, numită de el pânza getJed, iar grupul II reprezintă autohto- nul ei. Șarlajul s ar fî produs Intre baremtan șl cenoman, în 1930, A. Sfrcckcisen verificând rezultatele cercetărilor lui Mrazec și Murgoel, le confirmă, schimbând numai terminologia, căci vorbește de cristalinul LolruitU $j cristalinul Parângului. In spiritul vederilor primilor cercetători, d nii Gherasi, G. Mana- feseu 91 G. ftrfrue. ia trei studii geologica-pctragratlce despre munții dela apus de Olt : Codeanu, VâJcan fi Parâng, nu fac decât să evidențieze până in amănunt clasica structură In pânze a ful Murgod. Aceste lucrări au me- ritul de acaracteiiza celei trei unități tectonice ale Carpallloi meridio- nali de vest L Cristalinul Lotrului sau pânza getici (scria inferioară a el — Ma- nolrseuj a putut fi confirmat și din punct de vedere petrograllc pur (Ghe- ni»i), Metetnailismnl cristalinului Lotrului s'a produs cu certitudine In tim- pul unui paroxism anterior cutării alpinu-earpatlco, poate In timpul cută- rilor hercinice, dacă nu chiar al celor mar vechi, caledonicnc, II. Crinialinul Parângului sau autohtonul repieslntă un complex pa Hmetamorfir, de asemeni vechi, In compoziția căruia intră o serie continuă care merge dela granit tipic pană La un diorit cuarțlfer. Deși rocele com- ponente sunt dc vârste si origini diferite, lotuși tonte au un caracter co- mun : urmele unei puternice influențe dinamice evidențiate prin sdrobirea mineralelor și cat aci uzarea rocclor (Puliuc). 111. Intre aceste două unități tectonice se aiudiază o a treia, cunos- cută sub numele de complexul fo/ragrlic. El formează o seric sedlmen- ') In anuarul Institutului Geologic al României, voi. XVIII, București 1937, găsim următoarele trei studii înrudite : a) N. Gherasi . Etude pâfrngraphlgue et dans fes monls Gndeunu el Țarcu (Carpatcs MărSdionales), 78 pag, 7 pt. 3 hărți (una în colori}, h profite. h) G. Manotescu ; £tude g&foglque el p^trographigue dans fos .MunfiJ Vulcan |Carpnles M£rldîonales), 9â pag. 5 pi, 3 hărți (una in co- lorii, 6 profifo. c) G- Pufiuc : Efodc g^ologiguc e< pitrogrophfoue dtr Mwssfl du Pa- râng et dea MunfiJ Cimpft (Carpetei M^rldio-nalcsl, 107 pag. 2 pi. 2 hătțl (unu In colori). 5 profite. FAPTE — ROMANI A 327 tară care merge dela petmian piua ta cretacicul Interior, Depozitele lui surit mat mult sau mai puțin metamorfozate sub influența ezclusixă a tec- tonice alpine. El reprezintă seria crixtalo-lilianâ mesozoică a Iul Mtazec. prin opoziție cu seriile cristalo-iilienc mai vechi, In timpul paroxismului mnsncrctacic, iccte a cutărilor ulpino-carpa- licts, ia naștere structura in pânze a munților. Atunci cnsialinul Lotrului înaintează peste complexul infragetic și cristalinul Parângului. Manedescu crede că pânza getică înainta până Ia marginea de S a m Vakan, așa că el vede tn gnelsurlle dela VălarJ, fruntea pânzei. Acum nu e mal pulla adevărat că din cretaelc încoace, au mul avu! lor ridicări axiale șt o eruslune foarte puternică. Așa se »L explică dcce Refuzatul iese In fe- reastră de aub pânza getică bi timp ce Godeanu rămâne un simplu petec de acoperire (Gherasi). iar partea centrate a VAlcenulul șl Parângului au aceleași caractere. Complexul lolragetic, -.ub Impulsul împingerilor ve- nite din nord, alunecă și el pe mari distante, așa Că deși el Formează cu- vertura normate a autohfouulul. lotuși pe alocuri e prins sub pânza getică. Cristalinul Lotrului cunstitue o pânză rigidă, [ar nu una cutatS, de aceia el apare ca o massă uriașe alunecată în bloc peste na sivul autohton iPaliuc). Toi dtn cauza cutărilor mesocretaclce, structura tectonică a Car- pajilor niericfiotiali e caracterizată prin mari dislocații orizontale, Contac- tul anormal dintre unitățile tec Ionice e marcat pe alocuri șl In morfologie, Cit&m un caz : v. Jiețutul ■ ea s'a instalat tn lungul liniei tectonice care mărginește cristalinul Lotrului de complexul infragctic (PallucL Încă un fapt derori de semnalat este că alura cutelor cari caracterizează masivul .ruteMon anat cmisecinla inaj multor perioade OTOgenetice, Iar caracterul esențial al liniilor tectonice provine din sistemul de cutări «utemesozoicc. Colace lace superioritatea studiului d-!ui N- Gherasi asupra celor- lalte două, sunt preocupările pe cari le ana cu privire la urmele glaciare In Godeanu și Țarcu, căci urmărește circurile, roeele Invălurale șl mnre- nete de fond șl terminale. Cele mal frumoase mor«ne le găsește pe Soar- bele șl Cârnea In fine complectează harta circurilor glaciare a d-Lui T. Krăutner, pentru regiunea aceasta. Toi referitor La glaciailune, d-l G. Paliuc repeta afirma ticnea d-lul B. de Martunue că : Parângul este una din regiunile cele mal tipice cu urine glaciare dih Carpați, N. Popp B) ALTE ȚARI CARL LUDW1G GUSTAV UHLIG (1872—1938) Anul acesta, învățământul geogialic german pierde pe unul din bunii dascăli ai lui: este profesorul Cari Uhlig, dela universitatea din Tublugen, Născut la Heidalberg La 29 August LB72ᵣ dinlr'o Iernii ie dc profesori, tânărul Cari este de mic ptegătlt tn vederea carierei didactice. Ij: 11196 trece exame- nul de capacitate ți e numit profesor secundar !a Freiburg. Acolo iți dă doc- lor a tul. lai anul următor merge ta Berlin, unde devine elevul tui Fcrdinand von Richtulen. In 1900 intră iu serviciul colonial ți pleacă in Africa. unde rimp dc 7 ani efectuiază nenumărate expediții. In deosebi in Africa de răsări!, înapoiat In Germania, este numit in 1910 profesor dc Geografie la Universitatea din Titbingtn, unde rămâne până la moarte. Până la răz- boiul mondial mal face câteva călătorii 1n Africa, St Unite, Rusia. In tim- pul războiului, ca ofițer de stat maior este trimis iu Palestina ți Mesop<>- lămla cu inxarcînil oficiale din partea Serviciului Cartografic Militar. După război sn consacră studiului Germanilor dc peste hotare, in deosebi al Germanilor din Europa sud-orientală. In acest «cop pune bazele unul cămin studențesc ..Die Deutache Baree", destina! Germani Lor din E ți SE Este apoi membru fondator la „Dcutsches Ausland Institut¹' din Stuttgarl. oraș decretai de rcgsmul nallonal-sțicialjst . „Sud! der Ausland Deutach turna'⁴. întreprinde apei o serie de călătorii la Germanii din străinătate, vizitând In deosebi pe conaționalii «ăi din Ungaria ți România. Asupra Ru-mântoi, al cărei bun cunoscător era, publici : „Die besBaiabăsrhe Fiage' ți „Die Wâlle Bessarabicns” ; avea apoi in pregătite un mare studiu nsupea Dobrogci. in varo anului 1936, titularul catedrei de Geografie fizică dela Unl- versifntea din București împreună cu asistentul tău au fost oaspeții pro- fesorului C- Uhlig la castelul din Ttibingen, in care este instalat frumosul Institut dc Geografie- Cu acea ocazie a’au făcut mai multe excursii de studii in SV Germaniei, cu deosebire in regiunea „coastelor ' |Slufenlnnd|, oaspeții români fiind întovărășiți dc personalul Institutului de Geografie ți de profesorii E Hennig. directorul Institutului Geologic din TObingen ți G. Wagner, profesor de gcomorfologie în StuMgart. Pe tărâmul publicisticei științifice. Cal! Uhlig, împreună cu cei doi profesori amintiți mal sus. a scos □ bunj revistă geografico-geologlcă : FAPTE — ALTE ȚÂRE 329 „ErdgescbictiUiche utid Landeșkundliche Abhondlungcn au? Srhwaben nind Frankeu”. In ultimii 20 ani, Cori Uhlig a fost decorat cu mai multe ordine (rrmnnt ți era „doctor honoris cbum" al univenitătii din UpsaU (Suedia). Prin moartea lui dispare un bun educator, un Înflăcărat german ți un constant amic al RomănleL Pentru cei ce L-au fost elevi, ori măcar l-au cunoacut, regretul este cu atit mai mare. 3.XI.38. N. M. Popp STEPA EUROPEI RĂSĂRITENE (prescurtat SER ') I. E încadrată dc crwrdonrrfcfe 25* ți 55* longitudine estică Qreenwieb 45* ți 55“ latitudine nordică, cupriniând pirtea sud-estlcă a Europei, Dar cum Intre Europa ți Asia nu există In natură nici o graniță. Europa — ca continent aparte — fiind o noțiune convenționali, de acea șl SER este ■trAnc legată du rom plexul zonei de stepă eurasl atică ce se Întinde din delta Dunării pini la Altal ți Mongolia. Pila urmare, SER apare numai ca o pnrtc mică ți cel mal mult înaintată apreV din zona Stepei Eurosfotice Stepa fiind Înainte de toate a noțiune climatică ți peobolanfcd, petv ini a trasa limitele el, o fost nevoie să se țină seamă dc următorii ageriți de demarcație i 1) de gratuita întinderii luessului *1 a ciomozemului In M, 8 și V, 2) de granița regiunii eu păduri compacte dela N st V, TI de ițotenna tul Iulie 20* la N și 23* la S, 4) de leollnla amplttudalov. termice anuale 15* la V ți 35” la E, 5) de bobiela 550 mm U NV șt 220 mm la SE. fi) de granița Întinderii fagului la V ți u lui Pinu* sUvestrls la N ți 7) dp granița Europei de Răsărit li V șl E Prin combinarea acestor șapte elemente se obținu nu □ linie precisă, ci n land de nocgșll lățime, uneori, cum e Ea N. șl de 100 km., prin care SER un mărginește la N cu zona pădurilor etl-europeoeᵣ U S cu zona mediteraneană din sudul Crlmeei șt cu aemldeșertuf aralci-cosplc, la V cu zona păduri/nr de fag a „Codrilor” din Europa Centrală, iar In E cu zone stepei asiatice, a cărei prelungire spre V este ea însăși. Suprafața SER este evaluată la 1,150.000 km’, Din teritoriul României in zona SER e Înglobată numai partea de Sud [Bugrăcu]) și de Nord a Basarabiei. După ce stabilește așezarea, Miunen. granițele și mdriateu SER, au- torul trece la examinarea corncteruJuf jeomorfolojic. EWrognriJc, climatic, filo șl xoogeograJJe al d. n. Coordonata gromor/ofogică a SER este un țes slab ondulat cu feliri nroslv, brăzdat de văl și văiugi cu maluri răpoase datorite învelișu- lui de loess. In cuprinsul stepei se deosebesc două grupe de forme de teren : ma- 0 Dr- yoiodjmyr OhonorAklj; Oi* fișt-mear Ș'Wppr (Phh. geogr. Skiri'X niralniseh.! $cV£rako Gcsrișchaft der WlMeaScbailfn In l.rmberx. [left 1. psg. 129-18Î + 207 208. Of. yolodymyr Ohouovskij: Șhidn^-tv^pejtkij Cup. PAikarc tova- lis;TO imeai §«v4enka i Lruvi- Prăsi Geografl£noi KomtsiL Vlpufk I, Lvit, 4935. 330 IRONICA GEOGRAFICA croibrmc ți ntrcrolorme ce aduc o notă de variație in monotonia pelaagluJui plăcii primitive. formele mocromorfaloglce terminate ia terțiar ți Imbricate cu loesș in quaternnr, se caracterizează pnn acces că patru țesuti se niternuză cu patru podișuri ; $esul Pontic se termină la Marea Neagră prlntr'un tăi ui dc 20—-25 tn altitudine, formând un tip de țărm cu Umane, Sunt 20 dc iitnanf mari ți mul multe mici, Ensățt Marea AzovuSvi se poale considera ca un Liman dc dimensiuni mai meri. Dela mare Șesul Pontic se ridică ușor spre N, trecând pe neobservate in Podișul Ucrainld.n, Acest podiș se Lasă brusc spre Șestri Nipcuiui LMulda Ueralnlonă). Urmează apoi: Podișul Cenltat Runesc, Șesul Donului, Podișul Volgei, Șesul Volgei, Podișul PteiuaUan. pentru a se aplecn deodată CU Ol.iîyj Syrt ți colinele ErRenLior spre dopresiunea endoreică o Caspi-rti. Din această alternare multipli a șcsurilor ți podițurilur, se vede câ avem de a tace cu dislocări tectonice. Cheile de boita pentru tectonica acestor regiuni sunt: PJqrioriîiu Ruseascd, care a tost purtătorul tuturor mișcărilor epiragenetice din regiunile dela ți de dincolo de Volga ți Masivul Ucrqinian din dreapta Nîprului pentru partea de Vest a SER. Marivul Ucrqrnjan Înalt odată de 31X10 de m., acum toarte redus ca inklțaiue pnn continua ecilune a agoniilor exogeni, ere o deosebită însem- nătate in paleogeografia Europei de Esl, el fiind un clement activ ce o determinat tectonica acestei regiuni, El „a tost In repetate rânduri din cele mai vechi timpuri centrul mișcărilor scoarței (creste, a dislocărilor ți a mișcărilor epirogeneticc nu numai a color mai vechi, ci ți nreloi terțiare și pGsterțmrc" (p. 13?) । căci dc unde in partea cea mal marc a Europei de Esl Întâlnim depozite devonice, jurasicc, cretaice ți terțiare așezate In pături orizontale, care din timpul mâților transgresiuni marine nu ți-aii schimbat poziția niciodată, In schimb in partea dn Vest a SER, gneixurile ți granițele sunt puternic cutate în direcția dcla NV la SE ți E, Această direcție este aici azimutul morfcgenetic dominant nu numai pentru Masivul Ucraînian ți axa Holdei tectonice ucrainene țgeosinclinal), dai $L peni ni direcția cui surilor dc apă ce mărginesc masivul amintit: cursul mijlociu al Nlprului la E, cursul Rugului la V. Dar Masivul Uctainian a determinat ți direcția Pripetului, care-i Încadrează ta N ți cursul inferior al Niprului ce curge In lungul graniței lui sud-eatice. DJstocdrrta tactontee quuiernare dc amănduuă flancurile ale acestui masiv cristalin : pe Nipru l;i Kanlv ți pn Eug ți Nistru, s'au produs de câteva ori, mai intense fiind cete din perioada glaciara Riss. Ele sunt sincronice cu dislocările tectonice din regiunile Volgei. Ergeni ți ObsJyj Sytt, cauzate la rândul lor de mișcările Walformei Ruseșii, Dc aceea unii autori, ca ,1. WMararj?» pun aceste mișcări In strânsă Legătură cu epocile glaciare, iar merge si mai departe : Ei consideră fenomenul glaclațiunii ca fiind □ funejie a proceselor tectonice ți sincronizează gla- clatiunile Uctainei, Alialului ți TianțanuiuL Deasemcnen ți cercetătorii di- luviului polonez privesc dislocările quaternare nu ca locale, ci cx- tinse La mari depărtări și sincronizează mișcările lor pe verticală ev înain- tarea ți retragerea ghețarilor. 33! FAPTE — Al.TF. ȚARI Ga o consecința a mișcau Lor epeirogenetlce pozitive din qualernar «unt vestitele porohy (tepezlșuiO ale Nipmlol, tăiate in gne>& ți granit ce se Inund pa o porțiune de U5 km. ți repetările Nistrului lângă tampoL unde valea e barată de lava granitică ; iar dislocarea tectonică (cutarea! Zeguluw de aceeași vârstă. e cauza arcului Volgej dela Somata, lung de 160 km. Mișcări Io tectonice Intensificând erostunea, râu iile și-au adâncit mult albiile, curgând pe alocuri pun vil In formă de cs/fan, cu adâncimi ce ating diferența dc 230 m. Văile fluviilor șl ale râurilor din «lupa au muluri arimetr/cc j Malul drept e înalt, abrupt, stâncos *i acoperit cu pădure, iai col stâng o jos, teșit șl umbrit de Luncă. Asimetria văilor lluvicle din SER eele după părerea autorului dc natură tectonică «au croaiv-acumu- Mtivl, după caz, pe când influența vântului și a apei curgătoare, caru in virtutea legii lui Baer se abate in emisfera nordică spre malul drept, este de mica importanța. Așa de natură tectonică este malul înalt pană la 365 m peste talwegul actual al Vnlgci șt In prelungire colinele Rrgeni- lor, apoi malul drept nl Nlprului intre Kiev și Hoipru, elrc.sk, de 400 km. Lungime și până la ISO m înălțime etc. Microiormefe de teren mai însemnate din cuprinsul SER sunt : ti Văiugt numite bafee, denbiceiu scurte și adinei do 2U m., dor se întâlnesc șj balce de 70 km. lungime și 80 m adâncime; 2| gropi in formă dc far- funt de 2 m adâncime, ce sunt frecvente mai ales la S ; 3) movile de f,—12 m Înălțime । 4) eunurî de vuJccni noroioși până la 45 m înălțime in regiunea Kert; 5ț TuJJry, iui lanț de stânci neogene zidite de corali, de 60 m inâJțlme și 250 Iun. lungime ce străbate Pndolla și pă- trunde ți In Basarabia și 6ț fenomenale carstice re sunt slab desvoltale. găsindu sc In stadiul de dispariție, Le întâlnim in SV Fuduliei ți Pu- cuțiră ți in regiunea arcului Volgei dela samara, dar nici aici un egalează fenomenele adevăratului Kami, In CC privește ori^rnen focosului din regiunea studiată, autorul după ce trece in revistă diferite ipoteze (aluvialA. diluvială, pedologiei ți colică} ți cercetează criticele ce Li s'au adus, înclină spre ipoteza coficd pentru loessul tipic, care acoperă partea cea mai mare a SER, ți nu neagă pre- zența in unele locuri de SER a depozitelor loessoide de alte proveniențe. Stratul de loei* gros de 15—30 m., tnal rar 50 m., c acoperit cu efornozem care e produsul descompunerii plantelor de stepă șl căruia i se datoreste fertili lalea prodigioasa a stepei. Precipitați un ile puține Împiedică descompunetea rapidă a lor ți spălarea resturilor organice — a humusului. Cele moi bogate in humus «unt regiunile Volgei lângă Uleansk =19.2 & și sic Poltavei — 12.5%. In adâncime, In profilul învelișului de loesa sunt intercalate câteva nivele de soluri îngropate formate din ,,cfornozeai lașii", ceea ce dovedește cA lorssul s u depus la diferite intervale de timp ale quaternanilui, iar de câte ori Înceta depunerea lui, se forma pe el ciorno- zcmul. Etajele de Juess au foit sinerobizate de Krokos cu rele patru fila- națiuni alpine r Gunz, Mindel, Ri»« și Wuriri, iar cioruozemurile fosile cu perioadele luterglociare. 332 COMICA OEiXJRAI'lCA III Coordonata ellmaticâ a SER este cllm.i scmi-azidă continentali ■excesivă, Valorile medii lunare a tempetalutii se prezintă tn modul următor : L —7*,3. II. —©",0, 111. —!’.3, IV. —7».O, V. —15‘.2, VT, —19*4. VII -22°,0, VIII. —20“-7, IX. —1«9» X. —3*3, XI, —0*.9ᵣ țl XII. —4".4. Extremele absolute au miuimum la V - -IM* la Odexa ți 1a E —41" la Lulianăk * și Kursk, iar maximum Ia V e dc 35" și la £ 41°. In timp ■ce ampUtudele extremelor absolute oscilează intre 63" ți 81**. Temperatura medie anuală n SER este de 7"5, iar apliluda termică anuală 1a V este de 25*. iar Ia E de 35*. Media anipliliidelor c 29" 4. Atmosfera are 73% umezeală relativă. Uscăciunea crește dela Nord la Sud, In acest sens însă descrește nebulozitatea, a cărei medie anuală o dc 62% Nebulozitatea minimă se înregistrează In August, maS rai in Iulie, iar cea maximă in Decembrie sen Noembrie. In genera] nebulozitate.! cea mai mare (73%) «vcm iarna, iei cca mal mică 145%) vaia, Prucipnajiile atmosferice din SER sunt relativ sărace, In medie 424 mm-, cu maximum la începutul verii și minimum iama. Din. ele 17% cad Iarna. 23% primăvara. 36% vara și 24% toamna, Vânturile suflând dela Ext. aduc iarna geruri cumplite, iar vara căi- duri înăbușitoare. Violentele „furtuni negre” ce întunecă zarea, ridică une- ori primăvara și varo imense cantități de praf cioruozem, pc care-J Im- prJțtie pe Întinderi nutri până’tr Suedia, Danemarca ți Germania, cum a fost cazul In 1892 și 1893, iar In 1928 acest praf 4 a cernut peste Moldova, -de Nord șl Gatițla Toate aceste particularități ale elementelor climei continentale ei- vealve din Sud-Estul Europei, i-au determinat pe A, HellntG Th. Koppen și Emm. de Afarionmn să aleagă cUamUi/ umin/im ca tipic șl propriu ste- pelor ți preriilor din zâna temperați. Având iu vedere influenta oceanului ți a confinatului și depărtarea •dc cquator, se put distinge in SER două varietăți de climă in latitudine ; 1, Varietate de Nord mai rece și mai umedă ți 2. Varlelaic du Swd mut caldă ți mal aridă. Dar și aceste varietăți se subimpart In sen* long tudipal 5n patru subzonc ți anume : SV, NE, SE șl NE. Subaoncle veaiice suni atenuate de influenta oceanului, iar cete estice Înăspri ie de continent. Aceste subzone au fost stabilite pe baaz observa puni lor meteorologic* dela un număr «Ie 50 dc stațiuni din tot cuprinsul SER. IV , Coordonata’ geobotanied a SER este iavdițul dc plante xc-u- lile ți domoremul. Stepa w împarte In subio-ne geobotanice pe baza bogăției In pred- pitațiunî. a corelației omhroevaporumetrlce și a calități] dornoremilui astfel t f. La N e subznna de sîivoslcpa cu relativ multe păduri: Sieppn tpiHuUogiaminua Honda. 2. La S de silvostepfi c t Steppn fcșlucaceo-nfiporen florida cu pu- țina păduri. X La marginea dc S a stepei e: Steppa feaJucflcco-atif-aeea stenopfiy- FAPTE — ALTE ȚAHI la, In care crește mult pelin (Artemisinc) și podurile aproape lipsesc. Ca ultima subzonă sa tace trecerea spre zona temideșeTCică atalo-caepka. Dat zunalitatea SER nu corespunde peste tot schemei dc mai *u$, de obiceiu zunele iși Bchimbă direcția șl iățmea lor, așa En stepa uscatii se înfige ca □ pună stepa mai umedă a Donețului; lot aici Șl in părții* vestice ale SER, r mucii lalea orizuniu/u trece In cea verilcald, stând in co- nexiune cauzală cu mărirea c antității de precipitațlunl ți cu relieful mai pro- nunțai (p- 157J, In line in Criineca avem o inversare a Bilbzouelur geobo- lanicc ; la N, lângă. Perecop încep stepele uscate ți se sfârșesc sub IniU cu cele umede. Barzi vegetației de stepă o formează Grnmineele. Plantele caracte- ristice sunt : Stipn pennata, Stipa cap'llata, Cypsophilc paniculaia ți Ar tcmisiac ce rezistă la eccetă. Po teritoriul SER puținele locuri de stepă veritabilă au fost decla- roto monumente naturale $i puse sub protecția Statului. Rezervatele mai renumitei sunt; ripM Bau Awaala Nova, SCnrolăiălfe Lnhnriilse, Struklvfca, Pantalycha ek, Suprafața anca a Ierburilor dc stepă adevărniă din prezent ro explică pnn fnplul ci au foBt alungate de două formațiuni ,,istorice" eu totul noul: de araturi șl de pdșwL Dintre arberșt/t lietnoxeroflll cilăm : AjaygddJus muia, Spira en creni- fofrn. Cnragana frittnscens șl f’reniis chamoeceresua. Din cauza imediatei vecinătăți cu tona pădurilor dela Nord, In cu- prinsul SER nu lipsește nici vegetația arboreacerdă. Pădurile sub forma de peninsule sau insule se Întind până aproape dc Situtalul Mării Negre, ocupând 9% din suprafața stepei, In partea de S n stepei, cei drept, ele se ilnpbțjnează și se țin rv.imal de văile râurilor, dar nu lulnt „păduri iti galerii'' (p. I59ț. In stepă cresc păduri de: Queiceta. Carpliieto-Querceta. Quetceio-Piueta și Ateda cu reprezentanți mei Ibsemnați Quercus pe- du n cui a ta, Carpiuus betulus, Acer pJatanoidcs, Bctufa verrucusa. Ut mus graba, Pinux iitvcstns ți Alnus glutinosa. întinderea pădurilor s'a mieșuret simțitor in timpul istoric prin Iutei venția □ mul ui. Tratând despre geneza alapei, autorul sc asociază acelei ocoale după cate Jactorii climatici sunt principali, iar rid pedologiei secundari. Stepa sa format în perioada postglaclâtă, iar vegetația de stepă i-a venit din seinicieșerturile asiatice ale centrului florei Țungaria-Alta! ți depe pășu- nile alpine ale munților. Vegetația mai nouă a stepei a fost adusă aici tot dela Esl de cătră oameni și animale țdupă îmblânzirea lori și in 9(1% a Înlocuit vechea formație de stepă După diferite cercetări geologice, pe- dologice, poleobotanice și pateozoologiee, sa consta lat că in perioada re- lativ scurtă a quaternarului, vegetația stepei și-a schimbat aspectul d& mai multe Ori, după rum șl-1 schimbă și sub ochii noștri. V. Ct>oidonnit> wogeoflfidrcâ a SER o fonncazR prcpor.dcmnto atsl- malcior de câmp ți de stepă asupra celor dc pădure. Cu foarte puține ex- cepții, fauna stepei e de vârstă gueternart. Tn decursul timpului mcilte din animale au dispărut, sau sțina ori au emigrat, altele insă, aduptăndu-se noullor condiții de visați, au rămas : S'tru sttits: Bns primi genluB, Bison hooasue. Sa'ga tatarica ce io 334 CRONICA GEOGRAFICA vina lingi Odesa Încă pe la line sec. XVIII țl Equus tarpan, din care ultimul exemplar a fost omorî t acum 60 de ani in stepa AzovuluL Sunt pe cale de disparQic -■ Marinate babac, Mele» melos, Mart» marțea, Caprcolus capteolus, Castor liber țl Vipera renanii, Au emigra/ ; Cervus alces, C, claphus, C. caprcolus, Sui scruta ți U>sus mcUm. Pasărea Oii* telrax pl'ăiețtc stepa, nepi’tându-sc adapta In- tre stepă cultivată. Au rima» dintre : a] Mami/cn-¹ j Rodentia, Jaculidac : Alactagc Miluita, Ci Leii us susliciit, -cdcllus ți pygmevș. Cricelus cneeOis; Tălpi europen । SpaGi apalax, mi- crophtnmus polonicus ți hungaricus j Erinaceu» europeus, rumanicus ți auritus i liquuu hemionnsj Caniș vulpea : Câni» lupus ■ Lcpus limidus ; Mus ailvaticus, agrariua mnntus ; Fuelorius pulorlus, everxmnni ți aer* maticua. Lingă Volga ți In NV stepei Uăețte Desmata moschata, care e un relict al launci din era terțiară, găsindu-se toarte iar in Europa. bf Ptrsdri; Alnudidae : Melancorypha calandra, M. sibirica, M_ yeito- niensis ți Alauda arvensis ; Aiithus campcslris ți prateusis । Otis tarda ; Gaîlerida cristale, Upupa epops. Falconidnc • Falco perigrinox, F. cherug șl E naumani. Aqullldae : Aquila heliaca; Butco Acciper ; Clrcus cyaneuț ți macrouri!?, A scăzut simțitor numărul păsărilor de apă, cu excepliu regiunii dela Volga șl a peștilor ce în perioada ujtlnlllor 40 de ani, a'a redus la o pătrime. c) Wcpn/e; Lacerm viridis ți Agills exigua, Tropidonotus malrlx, Tn- mensis gemunensla casplu?, Colubet quatorl In calus. d| zVm/JWJ : Rana ridlbunda, Bufo Vlrldis, Bombitia bombina. e| Tnacde .- Or lupth era, Diptera, Lepidopter» fi Coleoptcra. .Stopa furopei îtâsdrifrne csie aceea parte a zânei de stepă eurasia- lied, care pratfe cmicli)funt7or lirici: vi antrepege-oaraiit e l^vtrrabile, « ince ceiat de a mai ti aălbailcă, a deverul stepd acjrieoJd. inlrănd în proprietatea Armii civilizate europene. Polul principal în această direcție i a focul avan tul lormidaM ai colaniia/iei. Omul, animalele damesilce șl plusai sirâmtârând din ce in ce mat midi Hora ți /ciuna specifică stepei, acestora H s’a inrpus urntdfoarele pen- pedive: iă se adapteze noullor condici create, să cmigrere sott să piard CU desăvârșire. Studiul d-tul Dr, Volodymyr Obouovskyj despre Stepa Europei Ra- tăritene e însoții de 4 schița de hărți, de 4 diagrame ți de 3 tubele, dlntra caro 2 penlm temperatură eu observa)luni dela 50 de stațiuni meteorolo- gice, inr a treia pentru precipltațiunl cu date dela 40 ilațlunl. La urmă pa pp. 168—189 se înțlră lista nllabetică a lucrărilor consultate ți citate tn josul paglnelor, Lista conține 374 dc titluri, dintre cari 128 ucrainene, 102 rusețti, 73 polone, 61 Reiinano, 8 coglere ți 4 franceze ți conslltue pentru cercetător a prețioasă călăuză In labirintul de probleme legate de stepă. L V- Abramiuc PAP1U — ALTE T ARI 335 CONGRESUL INTERNAȚIONAL DE GEOGRAFIE DELA AMSTERDAM L) intre IE Șl 26 Iulie 19.18 a avut Joc d Amsterdam iii XV-lea congres internațional dc geografie, ținut s'-¹^ președențla Iul Sir CAmi/ca CIosc-AA' glia. Au fost înscriși peste 1200 membjl, retriesonUnd 37 nafțJuitL Tăiile tel mai bine represltilalc nu Fost, In ordinea numerică, următoarele : Glan- da 332, Franța 147, Germania 13?. Anglia 94, St. Unite 73, Poionia 61. Italia +6, Belgia 45. Sr remarcă absența Rusiei sovietice. Congresul dela Amsterdam se deosebește de tunie celelalte de până aci, nai numai printro organizare mat mult deeit perfectă, dar ți prin telul cum a luat almsă ordinea dc zi. S'a lucrat in iu secțiuni Iar la lie- cnrr secțiune s’au fixat câte 3 probleme de ce» mat mate Importanță, Pentru frecare problemă a luat determinat câte nn raportor. Geografii cari doreau să comunice diferitele problemT înscrise in ordinea de si au fost obligati să trimită comunicările lor, la secretariatul congresului, până la t Martie 1938. Pe baza acestor comunicări, raportorul 1=1 intocmea raportul său. In felul acesta până la data congresului aUt comunicările, cat ți rapanclele au putut să fie imprimate, încât cel cate dorea să la parte la discuții în vreo problemă oarecare, av« fa dispoziție tot materialul documentar gata publicat Aresta a fost primul congiea la oare actele in speță comunicările — au Fost publicate înainte de ținerea congresului ; aceasta este incontestabil o superioritate n cnnțreaolui dela Amsterdam. Acela» procedeu a fost aplicat șl celor 5 comisiuui rari au lucrat in cadrul secțiunltei congresului : comunicările tipărite rn antidpoțle. Alltel că la sosirea In Amsterdam, fiecare membru a putut găsi câte un volum de fiecare secțiune!, un volum de rapoarte asupra problemelor cc urmau să fie dcsbălute *i un volum Întrunind comunicările celor 5 coraisiu.nl, in totul (2 volume. In timpul congresului flecari? membru a mul primii o tuni de lucrări asupra Olandei ți asupra excursiilor si rapoartele co- misiunilor, tn afară de materialul de propagandă pe care diferitele națiuni 11 răspundeau, fn special Italienii si Polonezii, Pentru a se face o Idefe asupra cantității dc cărți primite, menționăm că grupând la un Inc publî- cațlilc cari pentru flecare participant formau o adevărată bibliotecă, ajun- geai la greii ta Ion de tO'j* kg - grautalen coletului pestei pe care membru congresului au treimii să-l expedieze in țările lor de origine, neputăiidii-l lua in vaUzelf lor Tn timpul congresului sau ținut peaic 300 comunicări Activitatea cea mal asiduă au depus-o Olandezii 61 COm'inECărl, Getminti 57, Fran- cezii 42, Englezii 40. Italienii 27, Americanii 25 și Belgienii 22. E de notat ’) Haporl prestnt.n la colocviul profesorilor de geografie tn ședința din 15 Martie 1939, 336 CRONICA OtCHiRAHC* că dară ia multe: dintre secțiuni, n au ținut Germanii cele mal num: rotise comunicări, lotuși el au luat porte a Ut dc nativă Ja discuții, Incit in sec- țiunile ceia mai importante cn : geografia fizică, umană ți colonială, ci au condus aproape exclusiv dcabateiUe. A fost congresul la care limba cea mai imitată a fost germano. Iată acum activitatea pe secțiuni și co- misii, cu problemele discutatei Secfiunea I; CARTOGRAF JE Pre^edinTc : C. F. BaescfiJjJt-Elveția tZdrlch). S’au discutat următoarele probleme : 1 . Adaptarea represin Lorilor topografice ți cartografice la practico fotogrumelrjei, mal ales In criace privește construirea curbelor de nivel. Raportor : R. Finstetwalder-Gr.rmwiA (Hanovra). 2 întrebuințarea fotografiei aeriene pentru a obține o caTiugrafien' rapidă n regiunilor puțin cunoscute. Raportor : Lt. Col, R. Hrown-Angiia i.Soathamptun.). X Chestiuni tn domeniul procesiunilor c-utugraticc. Raportor : P. Tnrdi-Franța (Paris). 4 , Presintarea operelor cartugrafice. Raportor : C. trljlag Drabbe’ Olanda (Haga), Pc lângă această secțiune a lucrat al rtfflialo £ r FOfOTQPOORAFJA AERIANA prezidată dc J. M. Torro/a-Spunin (Santandor). La secțiunea 1 au Fost presintate 35 cpmunic&ri. Gef mai activi au fost Francezii si Germanii, cu câte 5 comunicări. Seefiunea Il-a : GEOGRAFIE FIZICA. Pnjctiinte .- H. W, Ahfniunrt- Suedla (Stockholm). Subiecte discuțiile : 1 Erosiunea glaciară. Raportor t J, SdlcJi-Germaiiia (VieoaJ. 2. Chestiunea treptelor dc Piedinont. Râpelor : 17. Spreltiei-Gemn nla (Hanovra). 3. Chestiunea morenelor terminale. Raportor : St. Lenteudci-Polonia țVarșovi aj- ta secțiunea |[-a a lucrat criniisia A .■ STUDIUL TERASELOR PLIO- CBNR Și PLP.1STOCENE, presidaU de D. W. Jotinson și com/afa C: CARTO- GRAFIEREA SUPRAFEȚELOR TERȚIARE DE EROSIUNE, de sub prețeden țla d-lui £ de Martonne-Franla (Paria). In lipra cmangeun, a lucrai pe lăngâ secțiunea 111-a. Lipsind pie- sedmlde, dezbaterile au fost conduse tot de d-> Ch. Bfermanri. S'au ținut 50 comunicări, dintre rari Francezii au avut 14, iar Italienii 9. A Iezi ți o comunicate tcanănească, Secțiunea fll b . GEOGRAFIE ECONOMICA Președinte :P, L, MF eRorie-Balgia ([.otivainl, I. Dexvoltarca industriali a porturilor maritime. Raportor : □. H. J, Day.ih-Ajiglia (WcwcMtlel, X Raporturile calitative ți cantitative ale diferitelor mi/loacn de transport in general, și 1a flecare tară in particular, Raportor : J. J. Hon- rath-OlUtida. (HagaJ. X At fi posibil dc exprimat tntr'un mod cât mal eract valoarea pro- ductivă a tacloriluj soirii ui ți climatului, înainte de a obține o măsură care să permită o comparație economică Intre diferite țări f Raportor : S. von VaUrenbtirțj-SL tiuite fWorcestcrl. Sa ținut Si comunicări. Germanii au ocupat locul intâlu cu 5 co- muntcărl. Sec/mnea HI c .■ GEOGRAFIE COLONIALĂ. Președinte: 6. Grnndi- (rier-Franța (Paris). Deși nou introdusă In congresele internaționale, a fost totuți secțiu- nea cea mal animații șl mal fecundă : 7/ comunicări. Olonderii nu bătui un adevărat record cu 23 comunicări ți Germania cu 13. I, Posibilitățile colonizării cu rasă albă o zonei tropicale Raportor Corrier van DisscFOIanda țAmstcrdam). X Raporturile Intre desimea populației și modul de utilizare al so- lului In regiunile coloniale. Raportor Wmfey Coulier-St. Unite (Honolulu). 3. Industrializarea cu mijloc necesar pentru menținerea nivelului pros- per in regiunile tropicale cu populație Inarle densă. Raportor : C^cWe Roffte-Olanrfa /Anuterrfnm). Src/Junea /V,- GFOGlîAfrifi ISTORICA SI ISTORIA CJEOGRAF/FL Președinte ; J. LMnucA-Selgia țAnvers). 1. latorin geometriei pământului ți localizarea geografică. Raportor : Canfleaiuri? VoorhetJeJ-Olanda fAmsterdam). 338 CROMCA OEOOH.tFICA 2, Influența renaștere! asupra geograllei ți reluarea studiilor asupra lui Ftolcmeu. Raportor ; J. Dduied-Delgia (Auvers). 3. Puncte contestate ai nesigure în interpretarea hărților, tu deosebi a celor din epoca marilor descoperiri. Raportor :. T, H. MHo-Olanda (Aipheu nan de Rjjn). Pe lingăi această secțiune a lucrat țl comfsJd O r PUBLICAREA HAR- ȚILOR V£CH4 care în lipsa președintelui ci : R, Almagiă, a fost condusă de W. A- EngelbrecAt-Oianda (Rotterdam). Au fost 3< comttuJcdri; cele moi multe le-au *vuf Francezif B. SeețJunM V: MiSAOÎUL GEOGRAFIC. Președintele G. L. Pepler lipsind, a fost înlocuit mai Lut timpul do W, CJefeler-Gcnnania (Aacben). 1, Conceputul dc peisagiu In geografia uman A Raportor : Norbcrf Krrba-Grrmanlu (Berlin). 2. Studiul analitic al strocturel peisaglului ca bază a utilizSrii so- lului pentru locuințA agricultură ți industrie. Raportor : Ing. P. A. Rappa- port-Germania fEimcu-RelLlngliausOn), 3. Caii sunt principiile pe cari trehue să se bareze In civilizați* modernă conservarea frumuseților pcÎMgiului 7 Raportor: ff, Clcyndert* Olanda (Haga). Dcș; o secțiune la care au fost 30 comunicări, dintre cari 12 ger- mane șl deși conceptul peisagiu arc valoare In geogroJid modernă, to- tuși a'a hotărit rn viitorul congres să nu mal albe această secțiune a pei- sagiulnL Credem că n'u comis o greșală, care tșl are poate explicația in medul eronat cum a fost pusă problem* peisagiului. In congresul dela Varșovia, peisaglul geogratle * iost legal mul mult de științele naturale și d* geografia fizică, In congresul dela Amsterdam, din potrivă, peisagiul a fost împins spre geografia umană șl economici Această confuzie pro- vocată in conceptul peisagiului a dus la renunțarea de a se mai dis- cuta despre el in reuniunile intcrnațicnaJe. SecRunca VJ .■ METODOLOGIE ȘI DIDACTICA, Președintei Fr. Knlerlem-Germanin (Frankfurl pe Oderț. 1. Valoarea invălămăntului geografiei pentru a ajunge la raporturi dc bună înțelegere Intre națiuni. Raportor ; Y. M GoWcl-Fratița (Paris). 2. Ce subiecte dc gcogialte fizică ar trebui tratate In Învățământul geografiei și până la ce punct Ircbueșlc împinsă aprofundarea lor 7 Ra- portor ; P- Voaseier-Elveția (Bttsel). 3. Avantaglile și desavantagllle metodei Dalton in învățământul geo- grafie. Raportor: H. Egglnk-Olandn (Amsterdam). E o secțiune ta care s‘au ținut 2!) comunicări, cele m*i multe — pe națiuni — IUnd engleze și olandeze । câte 7. In ultimul moment »'* mal creat o secțiune : Secțiunea VII r BJOGEOGRAFIE. Președinte: L, F. de Beaufort- Olanda (Amsterdam). La această secțiune s a discutat: 1. Studiul habilațiunll (distribuirea a perl Li or In prezent șl trecut) In raport cu cele mai vechi perioade geologice. 2. Influența omului asupra vegetației spontane, in special In regiu' niie aride. FAPTE — Al.TU TAftt 339 3. Cartografi* biogeografici. In cadrul acestei secțiuni sau ținut 4 comunicări. dintre cari 2 italiene. ReușlU adlFlUții secțiunilor se ditorcțte modulul deiăvănlt cum ■u condus dezbaterile pteședințll de secțiuni sl raportorii. Aceștia nu fo*t uleți din următoarele țări: Genuinii 10, Olanda 10, Franța 7, Elveția 4. Belgia 4, St. Unite 2 ți Polonia, Spania, Suedia, câte I. Contribuția Romăjiilor Ln congresul dela Amsterdam a 1091 destul de moiInHli. Mai tntii, Rom anin n'a fost cepe eslolaiă geografic ol idei. Apoi ib participat Eonite puțini Români. Daci 5n reiate plivește organizai ?a, con- gresul dela Amsterdam rămine superior celui dela Varșovia, In privința ronlributlef romnoețți, congresul dțla Varțuvia a [oBt mii important. N'J K'n-J ținut dccit două comuni rări românești Semn n turul acelui raport o Comunl-taț 14 Secțiunea de geografia fî- lici despre : TeraSefe UttvraHle ale Munteniei cenJJdle. Tot oaupia României ți în cadrul acelei aș secțiuni n vorbit ți d-l R. Flcheui, despre i QbSFrvaJft asupra teraselor fluvialii? ale văflar din Mulifrf Apuseni. La disrulUte pro- vocate de aceste comuni rari nu luat parte d-bii c E. de Marlonne. H. Bau- lig și J. P. Bakker. In fine d-l PrOf. V. MlhSJEesco a Înaintat biroului con- gresului un raport cu titlul: L'dreva JnaemadrJ asupra teraselor IJuvlatJJe in România. A dona comunicare româneasca srn ținut la secțiunea de geografie um.ină. Acolo d-na Maia N, Popp a vorbit despre : Conxddetufitrwi generale asupra vicjef pastoralo fn Românie. Ln discuții un Sunt cuVinlu! : d-na Z. llulub-Pucev*icu>wa. d-xa Marg. Letâvre, d-mi St Pawlowaki țl R. FicheuX. Iu timpul congresului a fost deschuâ o frumoasă expoziție carto- grafică internațională la care iu participat 11 țAri. Intre cari toți vecinii. României, cu excepția Bulgariei. Slandurile cele mai interesante le-au avut Germania, SL Unite fi Franța RamAtiJa n'a participat, deși la Var- șovra avusese un stand. Cu această ocazie a fost presentată șl harta in- tcmațicmală a lumii l:I.OOD.OW, foile lucrate de 23 institute geografice militare. înainte, In timpul ți dups congres s'au făcui mai multe excursii ln lot cuprinsul Olandei ai o lungă excursie In Indiilc olandei. Vecinii noștri participi toți prin geografii lor rapreselil-atlvi. E im- presionantă delegația polonezii cotupsisă din 61 persoane. Intre care toți profesorii universitari dc geografie din Polonia, sub conducerea d-Lor E Romor ți SL Pawlowski. Din CoAcsfovaciu participă înltu alții Prol. V. ^vandiera. din Fraga fi Fr Vitisek din Brno, Ungaria e represlnLati prin decanul geografilor maghiari . Praf. J. CholnokȚ din Budapesta. Din JupO- rlavin vine Prof. 15. J, Mllujerit directorul Institutului Geografic din Belgrad, iar din Bulgăriți, Praf. I, Batatliev din Solia. Inninlc dc. închiderea congresului se alege pe timp de 4 ani un nou 340 C FONICA GEOGRAFICA comitet executiv «1 Union» Geografice Internaționale, cu urtnătcuireii For- mație : Prrtniinli .■ EMM. DE MARJONi^E, Frânt» (Paris), Prim viaeproțeJlnt» i A At Tontolo, halii» (Boloțna), Vicepreședinți i N L, FRcitirh/, Grec mania (Hsmbws)- . „ i St PowJow.AA Paianta (Poznan), « 4 T Zr. SL Halca (BnliintOze). „ ■ r Sir C. F. Chit, AațUa (Es-»tbout-n»), „ „ 1 Alriwi? Z^ajia, Olanda (L*ran). ăvCcviai generali P. Z- Mtebot/*. Belgia țLouraln). AjatMr Mur?, Comisiilor Li se aduc mici modificări. Președinte al comisiei Ic rase- lor este ales d 1 H. Eatdfg-Pranla (Strashourg) țl președinte al comisiei hărților vechi W, >1. Etiijelbrecftl-Olanda IRulterdam). Sb desljjnțeazfi rn- misia habitatului rural, rămânând numai comisia modulul de populare, pre- zida la de Frof. JJ, J, PIcurc-An^Ua.. Se stabilește ca viitorul congres să fie In 1942, neputăndu-se fixa insă locul- Se manifestă dorința de a se ține undeva in SE Europei, de preferința România, fără a se lua vreo holărîre In această privinfă. Chipul magistral în care a decurs congresul International de geogra- fie dela Amsterdam se datorește comitetului de organizare olandez si Sn primul rând președintelui acestui comitet, Proi. J. P KIeiwey de Zwaan, ca ți simpaticului său secretar general, E, J. Voâte Mulțumirile cele mai călduroase din. parloa tuturor partlclpențilnr li ce cuvin, ier Olanda — a- ccostă țară, adevărată grădină — va rămăne ca o amintire de neșlerx, N, M, Popp MORFOLOGIA MEUSEI INFERIOARE Congresul International de geografie ținut in vara anului 19.18 la Amsterdam a fost precedai și urmat de câteva excursii in coprinxut Olan- dei. Excursia la cate personal am luat parte a avut ca obiect vizitarea ținutului minier, Provincia Limburg este singura regiune de acest fol din Olanda. Sb găsește In extremitatea meridională a țării, ocupând, o adevă- rată pungă pe care Olanda o trimite spre S, printre Germania și țhdgia. Limburgul meridional c legat de țara căreia îi aparține printi'un gât în- gust de abia 5 km. Atât prin <;c>nd,cere căi ți prin nwmhr i participanti, excursia in ți- nutul minier a nvut mal mult un caracter geologic decât geografic. Aceasta n'a dăunat întru nimic rezultatelor obținute, din potrivă, căci din discu- țiile contradictorii Intre punctul de vedere geologic și cel morfologic, ■’au lămurit de multe ori, chestiuni — altfel — destul de încâlcite. Excursia urma să fie condusă de profesorul W. J. Jongmcrns, direc- torul biroului geologic din Heerlcn. Trimis de țara sa intr'o misiune mi- nieră tn Turcia. d-sa a fost înlocuit de d-l W. von Waterrchoot van der GrachC șeful serviciului olandez de mine, secondat de d.nil F. H. Rumm^len. Fapte — alte țari 341 geolog din Heerlen și J. A Enkâer, profesor La Universitatea liberă din Aansleriiani.. Cele ce ura văzut ța peisagiu, rm înțeles ca morfologie și mu admirat ca viat A socialii, le datorăm modului magistral cum această 5n- trellA conducere s'a achitat do «rcina primită. Dacă fiecare In parte din treimea conducătoare a fost In acela; timp șl suflet al excursiei, un plus de omagii no simțim obligati să le aducem d-lul van Rummeleit, care cu un avânt neobosit s'a dovedit a (1 nu numai un excelent geolog, dar șl un extraordinar cunoscător al terenului. Este ușor de Înțeles cum, terminând o astfel dc rodnică excursie, un Român in special — trăit intrun mediu cu lotrii deosebii de al Olandei — n avea decăl imens de câștigai. INTRODUCERE. OJmrda, această țara Joasă, alAt de joa^ă Incit o bună parte din auprutatA ei stă mai jos decât nivelul mării, această țară e canalelor, a dr- gurlior. a flurtlnr, a morilor de vânt, â șesului Întins, a bicicletelor, olanda are un colt in care peisagiu] olandez e altul. In primul tând ni o satisfac- ție, când după rătăciri îndelungi pe șesul ei de n netezime nebănullă, oehiul întâlnește o colină, pa care piciorul poale s'n urce, când după cu- lAleina imaculată a acestei minunate grădini, care e Olanda, paji vedea praf șl luuingine. E □ senzafle pe care un locuitor al răsăritului Europei, t/ăll mal în sălbatecii naiurej, o Încearcă atunci când vede puțin praf pe șosea și simte mirosul reavăn al gliei । sunt elemente amintitoare ni o pti- saglulul de acasă, căci ochiul obosește vAzAnd atâta asfalt și dig și cana) țl vaci cu Impermeabil pe ploaie șl ordine desăvârșită ți curățenie exemplară. Ei bine, câte ceva din aceste lucruri atât de familiare Olandei, hp- «cbc in J.imburg, de aceia zicem rîi Limhnrgul are un peisagiu diferit de ™1 tipic olandez. E O regiune uțor culinară, unde Înălțimi de 2—.100 in par înălțimi considerabile, in comparație cu altitudine» care in cea ntal mare parte a Olandei se menține obsedaof intre —tm. și +5 m, Totuși înălțimile Llmburgului nu presintă forme vălurile, ci se InfăUțează m-d mult cn tj țerie de planuri aproape orizontale situate la diferite tnăllLaii ți despărțite Intre ele prin pante — uneori — destui de grăbite. Explicația acestor planuri etalate se ponte tivea dac8 se line seamă că un rău mare drenează regiunea : Meu™. VALOAREA MINIERA, O uoiă dominantă in peisagiu) limbaiglm ți specifică lui wte ex- ploatarea minieră. Cu drept cuvânt vnn der Grnrhl Înseamnă . „Les Pn/a- Bas, pays de Jacs, de cansux et dc polders, du prairies et de ruișoeoux, avec de vaste* ptaines qui s'âteudent â porte de vuc sous dea nqagca flot■ tanis. n ăvelllmt vraiment pag ITdcc d'oxploltation miniere" H, p, 1). Tn adevăr pare curios In O/nnda — m/ne de cdrlsunl. Șt mal depărta acelaț nutor continuă „Actuellcment enure, il y a beaucoup de Nășrlaridals qui soni ă peine conscient* que leur pays occupe une place râelfement Im- poHiinle dans rindustrțc mlntâre internaționale", 342 CftOMCA GEOGRAFICA Din punct de vedere al exploatărilor, ai comerțului cu cărbuni și ai utilajului minier, Olanda prin Llmburgul ci, *e allă alături dc marile pro- ducătoare de cărbuni, Prin cele 14,3 milioane tnne eiUacțle in 1937, Olanda poate li comparată eu Belgia 29,7 milioane tone, cu Franța 45,3. cu Ger- mania 148.5, cu Anglia 245 mll T, In Olanda sunt mine, ca de ex, Maurii*, cati produc pana la tO.OOO tune cărbuni pe zi, așa dar cn producție printre cele mni mari mine de cărbuni din lume. Capitala cărbunelui, tn jurul căreia sunt grupate cele mai mari mine¹, cule Heerlen. Exploatările miniere au luat avânt in ulti- mii 4Q de ani. Până la sfârșitul secolului trecut, Lrmbnrgqt era o regiune esențtalmente agricolă (2, p. Bl), ier azi nu-i prin nimic moi prejos de ba- sinui german al Ruhr-ului, ori dc triunghiul negru din Anglii, Zona minieră olandeză e prinsă înlr'un aictem de Talii tn trepte du direcție NV-SE 3 dintre ele cea mai importantă estr (adu Fefdbisr, Cărbunii — cari «unt huile vechi . se extrag din straie dela udln- clini coprînse intre 400 ți 700 m. Puțul cel mai adânc II arc mina Jfc.n&lk : 741 m, Pentru huile slabe minele cele mai productive suni: Wflhelmlna cu aproape 1,5 mii- T. și Oran/c Naitau HI cu peste 1 mit. T., iar pentru huh'F grase este mina Mnurrt» eu aproape 3 mii. T-, producție anuală. La exploatările miniere se utilizează 31-000 lucrători, dintre cari 19.000 in minele statului ți 12.000 In mine particulare Din cei 31.000 lu- crători, 20.000 lucrează sub pământ. Lucrătorii sunt foarte bine salarizați. Cei cari Increază la suprafață primesc 4 florini pe al. cca, 300 tei, iar cei- lalți primesc 5,25 liorini. adică vreo 400 Ici. Sucollnd cam 25 iile lucră- toare lut?o lună, constatăm că un lucrător miner în Olanda primește un salariu Intre 7—10.000 iei lunar. In privința asistenței sociale, organizarea este dintre cele mai perfecte, fiecare lucrător având pentru familia Iul o gospodărie, care tn alte țări ar £1 gospodărie model. Pentru lucrători sunt construite în sale, cartiere speciale, cu «se-tlp, dela cari nu lipsesc florile din fereastră, pianul ți baia din Interior, Cărbunii sunt cunoscut) in Llmburg din foarte vechi timpuri, cu atât mai mult cu căt in unele Jocuri, ca pe valea WQnn, carboniferul lesa la zi, Vechile cronici vorbesc do exploatările de huilă făcute la K^tkiade. începând din 1113, de călugării mănăstire! Kloosterade, astăzi colegiul Rolduc- E interesant dc nulul că această regiune se alia le frontiera ger- mană 1 galeriile minelor trec dincolo dc frontieră. Încât pe o suprafață do 173 ha. din teritoriul genuin, subsolul este olaml-z. Exploatările rudimen- tare au durat aproape până la sfârșitul sec. X3X, cănd încep exploatările sistematice, cari au dus în scurtă vreme La splendida des voi tare a unui centru r.irbonilei dc mana iniăl In Europa. Olandezii pot fi mândri de în- notitoarea lor industrie, bazată pe exploatările miniere DIFERITE CONCEPȚII ASUPRA TERASELOR MEUSEI ¹h Nota caracteri»Ucâ a peisagiulul lirohurghex îl dau minele dc cir- liutiL Nu acestea însă formează clementul do cSpnîunia al morfologici ți- *) Comunicarea llnulă la Societatea Română de Geologie la ședlrjn din 12 Februarie 1939. 343 FAPTE — ALTE | AR1 autului. Din acest punct dc vedete, Meusa cu latinele adiacente vin pe planul întâi al preocupărilor noastre. Meusa e un rău mare cc-jl aduni izvoarele din apropierea Voagl- lor. Dopa ce Btrăbata nord-wlul Franței, la Civet intră in Bel£k. După d-ru Lelivre, cursul Meusel, cu multele cotituri in uugfun drept pc ceti le face, are toate indiciile de a represinta un rău complex iormat din unirea mei multor cursuri de apă (3, p. 32—33). Meusa e Inrmătă din 5 tuumente 4 1, Mcujsa juperioarâ, dola isvor pana la Meșterei, e un râu subsec- vent al bssinulul pari sten. X Cursul S-N, Meîiârcs-Namur, o vale eplgeoetlcă. transversală pe soclul paleozoic al Ardenilor. X Cur a uf V-fi, btemur-ltege e 'ut realitate prelungirea Sumbrei. Cel= două râuri represintă unul fi acela* curs de «pS, de vârstă neogenă ți subsecvent pe formațiunile paleuîoicc șl terțiare. 4. Meuia inferioară, din nou S-N, între itege 81 Mook, 0 o vale mult mnj recentă, de vârsta pliocenuluf superior 5. In fine ultimul segment al Meusel, de astă dală de direcția E-V. e dela Muok iu jos până la vărsarea în marc, undc-ți Implctețre apele cu ala Rinului, înLrun fel de deltă comună (3, p. 33—34). Obiectul rândurilor de mai jos ii formează al patrulea segment al Meusei, segment vizitat cu ocazia excursiei in Limburg. Inltă deci En dis- cuția valea pho-plelstocenl a Meusei. In această porțiune, Meu.su arc o vale ai cărei curs extrem de domol cobovă $0 id. in cca. 160 km. Pe ambele maluri șt la Înălțimi variabile — |n orice cu sub 203 m. alt. abs,— moi multe nivele de terasă, indică stadiile anterioare In evoluția Meusei. r*c interpretarea ce s a dat formând acestor terase atârnă toată Înțelege- rea evoluției răului. Problema caro se pune c următoarea : terasele Meusei «'au format ca urmare a mișcărilor solului, ridicare în atnunte sau cobo- râre în nvale, ori din cama mișcărilor eustatlce ale tnirli. Sub influenta geomorfologulul belgian L Forirmarter, un indSrătnic apărător nl ideel mișcărilor octuale afe solului, mai toți cercetătorii geo- logi — chiar și geografi — sunt adopții primei hipotezc Tmpoțriva tuturor na ridici — arătând un atfmimbll spirit critic — d-ra M. A. Lefăvre. D-sa face o strălucită pledoariu în favoarea admiterii eustațismulul. Noi, care am (ost convinși de expunerea d-rei Lctevre, chiar dacă nu vedem lu orice terasă o cauză euriatlcâ, totuși credem că nici mișcările solului nu vor fi înrâurit In Ir atâta geneza teraselor, E greu s'admlțt totdeauna pentru o formă — lie ea dc acumulare ori dc erostune — o cauză tectonică, după cura c greu să vezi pretutindeni falii cart au jucat in câtimi apreciabile, Jn cuaternar, E mai normal să înțelegi nașterea unei terase ca urmare * unul fenomen de erosiune-acumulare, decât ca datori tâ mișcărilor tecto- nice. fi celtice credem ți noi «lături dc d-ra Letevre, lată acum ideîitt exprimare anterior asupra teraselor Meusei, £■ Fou/murJer șl L. Mauchamps pun originea teraselor pe >eamn 344 CRONICA GltOURAHCA bombărllor anliciinalc, cari au deformat ți degajat in terase, nivelele da aluviuni iluviaUle ’J. W, C. Klein presupune pânzele de aluviuni deformate de dislocări tectonice, iar suprafețele aluviale le Interpretează ca aparținând la dife- rite nivele stratigrafie®. După el terasele sar fi format prin mișcări lo- cale de sol *). A Briquci consideră evoluția Meusei ca urmare a unor faze succe- sive de acumulare șl erosiune, In legătura cu g'actațiunilc, nivelul marin fiind presupus stabil Geologia ți tectonica l.imburgului meridional sunt foarte bine cu- noscute grație vale» rei economice a regiune! In căutarea straielor dc căr- buni s'au făcut câteva sute de sondagii, din cari s'a putut vedea c3 cele mal Importante formațiuni aparțin carboniferului, constituit din calcare țl gresii cuartitice. El atinge pe alocuri grosimi de 3000 m. (2, p. 35). Struc- tura regiunei arată o serie dc antlcllnale ți sinclinale largi, fragmentate de nenumărate falii, dintre rari cele importante sunt de direcție NV-SE. Diversele compartimente au jucat pe verticală, dând naștere la multe horsturi șl grabenuri, cari Insă morfologic nu se pot observa. Discordant pe carbonifer, necutat $1 cu grosimi mult mar mici, ur- mează seria depozitelor mesozolce și terțiare : gresii triasice, crete seno- nicne, argile ți nisipuri oligocene ți mio-pllocene. Din dispoziția straielor reiese că a existat o fază dc cutare pretriasfeă — ultima până In ziua de azi. începând cu Iriasicul, depozitele n'au mai suferit decât mișcări pe verticală, în deosebi falii. Dintre acestea, tutele se opresc in oligoceu, al- tele merg mai departe, până tn miocen $ uneori și plioeeuul esle fallaL Susținătorii bipotezei tectonice — Intre cari ți conducătorul exenr siei noastre, d. von Rummelen — admit că însuși cuaternarul, ți deci si depozitele de terasa, sunt faliate. In aceasta interpretare, unele nivele de terasă n'ar corespunde la diverse cicluri de erosiune, ci n'ar fi decât sim- ple compartimente faliate ale unei ncelelaș terase, denivelate la diferite altitudini. In chipul acesta van Rtimmelen recunoaște trei terase superioa- re, două medii etc. Mai mult chiar, afirmă că la SE de Sittard, In lungul faimoasei falii Feldblss, a găsit terasa superioară rupta in două j lu est de falie aceinț terasă se găsește cu 15 m mai jos. Pentru d-sa acea da ar fi o dovadă incontestabilă de existenta mișcărilor cualcmate, cu atât mal mult cu căi materialul terasei stă pe pllocen ; deci falia care afectează terasa superioară nu poate fi decât pustpliocenă, așa dar cuaternară Vom vedea mal departe obiecțiunilc ce se pol aduce acestei afirmații. In harta teraselor Meusel pe care noi o dăm simplificată după *) P FourmorierLes dernlâres ondulations du sol en Belgique ct le» terrasses de la Meuae. Ann. Soc Geol. de Belglque, t, XLVII, Liăge 1924. L. Mouchomps: Lee terrasses de la Metise et de la Sambre, Ann, Soc. GăoL de Belgique, I- LVI, Licge 1933. *) W. C. Klein : Hei Diluvlum langs dc l.imburxche Maas. Verh. van hei Geol. Gen, t, TI. 1934. ’) A. Biiquet : La valiăe de 1» Metise en aval de Liege, Huli Soc. Găol. t. XXI. Bruxelles, 1907. ¹ ¹ , lrfdhᵣ 1.1 jjnhruu fliTHwrwi-*l;inJiv:l. Deiisupm prrtrpleiw ile IMi fll IddA, li i'j fj| fa ^n'^fa/rrr Jr Cii^cu ,v. ' -■ ...... 'v^'ihi.i., jirnc|rl Lmiliurț;. — UmUI'Hj'l/jJ, p iA' l'uln K l. .'.I PLANS* îl If, M. Da/tp? Muiiavi Inbattoa'c- i l*. :i. — CuirbomfuriiJ LUr.ir pe v. 4 irul. UraMiprJ tiijieriJ desiisrrgirl le ctwbwriftre phxaJ diiitf Ar wJ/fy «A¹ Ar f-wftt/rr hg, 4. firr;itihia1:u Ldi eitliulii (■■ S-ipuri ț |HfiD5uni in podișul IJllilKjrg (n-a'i, Ij KrunhUi uScSlehcUlc .Sinu/cfrf Ain iîAr.i'r fiA'5 Ct ditni le plaieau de i.irubwtlL: ii Cltșeci N. fAFTE - ALTE T*m 345 harta d-rei Lefăvre, «0 ponte observa că din pliocenul superior regiune-’ vliatâ a suferit acțiunea a 4 cicluri de erosluuu Aceste cicluri le nu- meroLăra dc sus In job In ordine cronologici- țDro Lt livre. pentru mo- tive cu cari nu suntem de acord, fe numerofeaxi dc jos In sus, începând cu lunca actuali D-m susține că formele vechi, deci supsnuare, ne- fiind dc obicei prea. Line conservate, se poate IntAmpla ca pnu studl ul- tetioace să descoperi un alt ciclu, pe care bA nu-l mal poți nota atunci când al început cu 1, dc sus tn jos}. Numeroasele interpretări date tera- selor Meusei dovedesc nu mimai că regiunea a fost mult studiată, dar mai atei că c o regiune dificila ca morfologie. Meritul d*rci Lefăvre, care a aruncat lumini lămuritoare asupra reglunei, este deci cu atât mut mare. Indiferent mcloda adoptată pentru notarea pe hartă, cei ace contea- ză este cartarea ți interpretarea formelor de teren. PmrJni d-rc LcJJvrc, un ciclu dc croslune coitaLflur un corapfcz morfologic In care nu orice denivelare trebue luată iu considerație; unde denivelări pot avea adesea numai o valoare locală. De aceia in regiunea tn care d-ra LcMv/e gă-«tc doar patru grupe de forme tluvUtlfe de origine ridică, d-1 Brlguel gărc-ete nu mai puțin de 14. W. Klein mai aproape de vederile d-rei Leftvre, nu remarcă decât 4 suprafețe de aluviuni fluviatile, dintre cari pr me e trei domina lunca aciuită (f, p. 1I7J, Klein rccnnnaște așa dar accleați rom' piere nurfeillo ca ji d-ra Lefevre, dioSctijndu-Be numai iu ce privește interpretarea lor. Prima chestiune lu legătură rq terasele Meusei este numărut leru- sefor. a dona — origina ferusefot; *'nu născut prin mișcări verticale ale Solului, ori prin mișcări Verticale ale nivelului marin. NUMĂRUL TERASELOR. I. lu împrejurimile orașului Liăge, mărimile cele m.u mart cari domină valea Meusei mut niște coline dc 18?—200 m. înălțime, ca pu- vArulșiitl repezi spre Measa și afluen|ii d. Urcând aceste coline, constau cu auprindere că suprafața lor este aproape perfect orizontal#; cu toate că e desfășurată pe strate terțiare și meaozoice, totuși fe retează fără deosebire. In plus, această suprafață suborizontată c tapisată cu pietrișuri utdeueze : gresii, cuarțurl filuniene șl cunrțite. Materialul bine calibrat aselnăriălur prin mgune și parțial — chiar prin natura Bă silidoaBă cu p!etfSforile dc Cdndeftr, pnre să li suferit un triaj al elementelor tom- poneate. Analogia cu pletrișunte de Gândești e șl mal mare dacă ne gândim că vârsta atribuit# acestora e tot pliu-pleisfocenă, ea și a pietri- șurilor ardmeze. Tonte datele morfologice converg spre admiterea unei origini Hu- v iu ti le a suprafeței in rlieallune. „Lorigino, par trosion. fluviale, du re- plat tnpographlque dn 180—2n(i m , avec aa couvcrtute al Înviate par- Linllrmcnl altetee, ost ăvirfente" (/, p 51j. Urmărind direcția ia care se Îndreaptă nivelul dela 130—200 m., ob- servăm că deJa Liâge apucă spre NE, către Anchen, Eschweller. Atest ni- vel care corespunde unui vechi cura al Mf-uwi, ne arată □ Meuși trlbu- 34b CRONICA GEOGRAFICA Laiă Rinului, Privind dela Driefandpan rᵣ cola maJc/wd ■ Olandei ; 324 rn-, așeut la întreita frontieră bcJgo-gcrmano-olorideră, veci nrașnl Anchen așezat intr'o inimoasă cuvetă morfologică, dominată și ocolită de nivelul de 100—200 m. Spre Aachen e direcția in care, cea mai veche Meusă descifrată se îndrepta către Rin. Urmărind acest vechi curs al Mcusei in direcție contrară, ața dar spre SV, întâlnești tocmai dltecțla Meusei actuale din porțiunea Namui- Li^ge, In această porțiune, nivelul de 100—200 m. străjuerfe, pe ambele maluri, valea Meusei. Deci din vechiul curs al Meusei dm vremea când era afluent al Rinului, nu «‘a mai păstrat decât porțiunea Namur-Li^ge. Acest vechi curs era o vale subsecventă care Contura marginea nordică a masivului Ardenlior. După W. Klein, pietrișurile cari acoperă supralața de tac m.ᵣ ar corespunde Învelișului aiuvial al unui imens con de dejecție comun Rln- Meusa. Această presupunere e greu dc admis dacă țtuem scamă eă sub- nrÎTonlalilalea perfectă a suprafeței de 180 in, descrie o pantă Incompn libilă cu idein unul con aluvlal. Pietrișurile In chestiune nu repretlotă altceva decât urmele unei vechi Meuse dirijate aproape V-E, pc tra- seul Namur-Li6gc-Aachen-Rin, Astăzi, in regiunea Liege, Metisa iți schimbă direcția ruinului, apu- cănd-o spre N, Problema care se pune acum este dacă părăsirea vechiului curs e consecința unui fenomen dc captare sau nu. D-ra M, Leiivre de- moicsuează astfel : In Belgia centrală c o Întreagă relea bidroțiTafici dc râuri de direcție meridian#. Cum ciclul corespunde nivelului dela !B0 avea vădite iurme de senilitate, cumpenei c dc ap5 dintre văi trebuesc presu- puse a Ei [ost toarte joase. Manca, ca râu mare, a putut foarte ușor, In viituri, să se umple și să se reverse chiar peste liniile despărțitoare intre basine, prin punctele unde acestea erau mai scoboritc. Drumul spre N, illnd un drum mai direct către mare, decât calea mai ocolita prin Rin, a atras Meusa, răplnd-o Rinului ; și astfel prin devdrrarc — fenomen frecvent în cazuri ca cel dc mai cos — Mensa, Încă dela sfârșitul ciclului I, și-a constituit dela Liâge In jos. cursul actual. După devansare, Meuaa nu s a mulțumit să ne degajeze singură dc Rin, al cărui vechi afluent era. cl a captat și o parte din foștii afluenți ni Rinului, Intre cari pomenim pe Rur. Prin reluarea eroriunei, odată cu începerea unul nou ciclu, nive- lul dela 100—200 m a fost scos !n relief, fliuci pus tn evidență ca o prima treaptă in evoluția văel. 2. Sub nivelul de etosiune de ISO m, și de*pâtit priutr'un Ulus, pa alocuri abiupt, dc câteva zeci de metri, se întind câmpuri imensa de aluviuni mosane (1, p. 65), cari aparțin unul nou ciclu dc eiosiunc, ciclul II pentru evoluția văel. Intre Litșc ți Maastricbt, pietrișurile ciclului H au o grosime constantă de 10 m. ți sunt formate tot din material paleo" aoic ardenez. Spre partea superioară, pietrișurile trec la nisipuri, caii la râudu-le sunt acoperite de mâl (llmon], Del» Maastncht In Jo>, gro- siman depozitului aluvionar crește progresiv, atingând mai multe seci F.IFTU — ALTt TARI 547 dc metri ți ocupând ipațji considerabili; din lubsului olandez. EruSiUnea ulterioară a degajat in leriw.î formale ciclului 11, Ca formă topografică, atât in sus cur ți in jos de Maaatricht, este una ți aceia? terasă : feros-a a d-rci J^fevre, sau terasa principală a iul van Rumnie?rn. După grosimea stratului de pietrișuri Insă, terasa din amunle dc Maațtricbt c o t^ra^ă de eroriunc, cotestpuBzătoare imul sliidiu do profil de echilibru, de forma unei pânze do aluviuni de etiaj. cu materialul triat,- erosiunea s'a desfășurat pe pietrișuri. Terasa din avale de Maastrlcht este o lerasd de tolmalare j grosimea slra tutui de pietri- șuri e eu mult mai maro, tar după W. Klein, ea represintă o deltă fluvială gigantica a MeuieL și a Rinului, deltă nu In înțelesul că aceste aluviuni sar fi depus tntr'o mare sau tu vreun lac, el In înțelesul dc desfășurare Iu evantalLu a pLeltlșurllur, In adevăr, de unde pini la Mnastricht terasa Înaltă uimăm in d: apitupu șanțul fluviul, dc ud [n pm terasa se Lățește mult depărtăadu’St mult dc Meusu, atăl sp re dreapta cit șl ipte stânga, permițând des volt n- rea, respectiv, a podișului Campfne și a podișului Umburg. Prelerlm Ler- menul dc con de dejwjfc turlit folosit de d-ia Leluvte. (I, p. 73}, pniittu râmpurilc acestea înalte aluviate, Termenul de eon este mni potrivit atli prin forma etalărilor de pietrișuri și panta Leu longitudinală dealul do oc- ccntuată, cit și prin posltta Ja care u luat naștere ; la o schimbare bruscă de pantă, Adâncirea Metisei șl dlluenltkn u dat, mut târziu, conului aluvial, un relief de podiș despicat, de erosiune. Remarcabil e faptul că doua suprafețe aSnviale sunt în continuitate lopogtailcă perfecta t o câmpie fluvială intre Liăge și Maaslricht, acoperita de o pânză de aluviuni de ettnj |n grțmime medio dc IQ m., care se leagă perfect co aupruJojd de cofntefore în forma utini con turtit ;■ caro do'a Maaslricht En jos are un strat de aluviuni En grosime progresiv crescândă (1, p, 77). Interesant că nupralața de baia a pietrișurilor e o suprafață de erosiune, care ratează formațiunile meswoite ?i terțiare, netezind faliile Linportanle. „Cea Eahtes □'□ni dane pas rejoue uu Ouatorraira¹' (t, p. B2|. TetdJii superioară ț| conul aJuvJaJ constltne împreună completul II al evoluției Meuseî (din. motivele arătata, pentru d-ru Lefâvre, formele acestea Corespund complexului J[]J, 3. O nouă etapă do liniște tu evotujla răului u tăcui cn. sub terașn superioară să sc desvolțn o UDtlă câmpie aluvionară a Meusel, care prin- tr'o erosiune recentă a fost degajată ia terasă : ierora Inferioara, coies- punzâtuure ciclului TU, Dacă terasa superioară apare cn atare in amuțite dc Llâgc, despre terasa inferioară ou poate fi vorba decât in Jos de acest oraș. După rinn terasa de crosiirne superioară, Intre Liege șl Maastricht, c prinsă inira formele nivelului dc lăți m-, terasn de erosiune InfertoaTă sv comportă in mod analog, intre Munalrtehl ți GrevenblchL Singura deost biro constă Ln desvaltaica mult mai impeifectâ a terasei inferioare Io comparație cu tea superioară. După cum terase, superioară coaiștitue un complex format dintr'o terasă dc croalunc șl una de colmatare, le fel ?• 348 CRONICA GEOGRAFICA la terasa inferioară deosebim aceste doua părți; una de eroslune ți alta de colmatare. in admi- rnhilA rnn ținui tale topografici Calate Face specificul terasei superioare sunt raporturile dc altitudine pe cari ie are cu terasa înaltă. Ce- iace Maaatricht represlntă pentru terasa [naltă, este Crevenbichi pentru terasa inferioară : este locul unde terasa dc erostune trece la o terasă de acumulare, loc caro se găsește la altitudi- nea de 40 ni Colo 40 reprezintă un punct critic in evoluția ciclului III ol Mcusel (ț p. 95). In amuitle de această cotă, terasa inferioară, care este fetuad de crasiune, se găsește — ca positie topografică — sub terasa superioară și roade păturile terțiarului. In avute de această cotă, terasa Inferioară, alei devenită Ic rasă de col- mature, se găsește ra nivel topografic deasupra terasei înalte. Terasa înaltă având o pantă lon- gitudinală mai mare — este doar un con alu- vrat — trece cu o parte din aluviuni re sale sub nivel ui terasei inferioare. Faptul acesta rre^ bue Inletee In modul următor: grosimea alu- viunilor Meuzei ți Rinului, car» & dat naștere tunului aluvial este foarte mare. Terasa infe- rioară nu Iacă decât să remanieze acest ma- terial cronând In ol. Terasa inlnrioară dezvol- tată acum pe suprafața conului aluvial, a cărui rezistentă la eroxiut» e mult mal slabă, face ca Meusa să se comporte in chipul unui cura de apă, Care scapă dinți un relief înalt și întâlnind un relief turtit, valea iți lărgește dlntin dală albia sn majoră (I, p, 95), Este cefacc face Meusa dela cota 40 In jos. terasa inferioara devine nemăsurat de largă. Dacă ne deplasăm in sens transversal pe terasa Metisei, adică dela râu spre drcnpla Șl spre stânga lui. la extremitatea opusă a terasei, găsim câte o râpă, care marchează contactul intre cele două terase. Pe dreapta Meusei acest contact e foarte vizibil - denivelare* de 20 tn. Intre Havert ți Venlo, fte marginea podișului Limburg, Cam acelaț lucru se repetă și pe ma- lul stâng, pe mi*Tgienn podișului Campinc, până In Bree, unde „deux surfaces convergent, »e reconpcnl et les cailtoutls supirieurs diapa- ralsaent sous le» nlluvion* plus recente*" (l. FAP7U AL IU TARI 349 p 94}. Do aici înainte, in jus, terasa inferioară atinge dimensiuni nemâțu- ratc ți confundlndu-se tu însuși nivelul câmpiei olandeze, înaintează pAnâ la mire. Inâlțlinea relativă a acestei terase scade din ce in ce tați de talveg ți se topește în albia majoră । fatA de râu, ne mal păstrând u-sc ca prispă care să-l domine, n urnele de tera&a — de aici In vale — nti-L mai cate aplicabil, terasa liind iritați cămpla. DaUMilâ. raptului că depăillndu-ne Uaveisal de râu, întâlnim din nou terasa înalta, In o Inilțme mai mare devii terasa infctloarâ, putem deduce Că nccaslă din urmă toslllzează numai parțial, terasa Înaltă, ți anume numai in părțile din Spre râu ale ei, Liniile de despărțire ele ape* lor spre Rin si spre vestul Metisei il formează a Șa dur toi terasn supe- rioară, recte conul oluvlaf. E interesant că acest eon alqvial se ridică iu fJnibu/g până la iiiâl- fiuii cari dela S la N coboară dela 00 m, la 50 m., pe când în Campine, care este ncetaș iormă, tal in nceloș directe coboară, dur dela 70 m. Ja 40 m D«i acelaș coti aluvial, doar despicat de Meusa, c mai înalt iu dreapta, decât In stinsa acesteia, Se știe că otice ren a Iu viei, oricăt ar fi de turtit, este totuși, in pion transversal, bumbat. Metisa nu curge chiar pe axul conului conju- gat Meiisa-Rln, ci pe Flancul stâng al luL In timpul ciclului III, Mousa, s'a deplasat dela stânga la dreapta, Cunoaștem aceasta după afluenții depa stângă ai Metisei, cori sau lungit in dllecjia deplasărei Meusoi. De ex. : Gwr. O altă dovadă ar fi următoarea : legiunea Weert. care ocupă mijlo- cul grabenulul Slenk, c ceva mal înaltă decât vecinătățile. Intre și marginea podișului Campinc sc Întinde, io arc dc cerc, o câmpie ceva mai joasă, înrboaeâ, considerată do geologii olandezi ca un vechi braț — mai occidentnl — azi părăsit, al Meu soi. Prin deplasarea Meusei spre est, ea a pătruns rum adânc în conul iluvlal al Rinului, care iu mod necesar e mrti puternic șl In Consecință ceva mâi Înalt. E cunoscut că Llmburgul meridional c tăiat de o serie do falit in trepte, de direcție NNV-SSE. Aceste falii traversează cursul Metisei । ei bine „culte remarquabFe ligno lopographlquc — care sunt formele co- rexpunzăionrc ciclului III trnnche dan» Ies alluvlons du Ghin et recoupe obliquement de grands accideots tectoniqees r ei le passe du graben de la Central Slenk. sur le horst du Peel. puls de nouveau sur le graben de Venin nan* que ies Feillcs se puiSScnt soupronner par ia moindre dănl- vellatinn" ff, p, tMj. Ca ți la terasa înaltă. nici terasa Inferioară nu e jenată de faliile pe cari le Întâlnește, Comparația intre terasele Metisei poate subzista dacă țineai soco- tcnlă că ți complexul FU e rezultai din combinarea a două forme 1 o ciur pie de erosiune in .imun le, prelungit! în avale prlntrn câmpie da colms- tare, care fosilizează în parte conul aluvjal (1, p. 97j. 4, „Un iemg rubaii ătroit d'aliuvions modernes traverse ies snrfaces nlluvialos des trois complexes ant&icurs ‘ țj, p, 97}, Este vorba de ciclul IV si uiumul in evoluția Moașei. Ca șl lormele corespunzătoare: cicluri- lor anterioare — adică leraseâe, șl formele corespunzăioare ciclului IV — 35Q CRONICA IUIOORAPICA adică lunca țl albia majută a MbubbI, oferă caracterul de eroinunc șl acumulare, caracter atât dc familiar pentru valea Meusel. Ca și pentru ciclul III, tot la Gievenblcht c hctatul unde crosiunea actualii ințetează, spre a face loc col mat ui ii. intre Llege și Gravcnblcht, albia majoră nrpresintă o suprafață alu- vială de maturitate, a cărei paulă longitudinală e destul dc accentuată spre a permite Meusel să tranuporte chiar pietrișuri, Pala Grevcnbicht In jos, lunca de eroziune se continuă intr'o luncă de acumulare, panta s* domolește brusc, iar răul începe să fie indiguit spre a-i împiedeca re- vărsările. Materialul caic coustitue această no-uă .suprafață aluvlală e format exclusiv din nisipuri fine. Prezența a destul de numeroase mnen- dre divagante și retezate e un bun indiciu că ne aflăm tntT'o zonă de colraatare. Dintre aceste» cităm meandrici retezat dela Tegelen. Din cele descuse mai sus se desprind câteva concluzii privitoare la evoluția pliucenă și cuaternară a Meusel, concluzii cari sunt prea im- portante ca să Ic putem reda altfel decât In traducere după d-ra M Lefdvrc. Complexul I corespunde ciclului celui mai vechi represintat ptin- tr'un nivel de eroslune ; versante ți albii fluviale, la o altitudine constantă a punctelor color mai Joase intre 130 ți 200 m j e c Buprafafd du eroslune senfld. Jn această vreme, traseul Meusel In nvnle de Liăge se îndreaptă spre est, tu prelungirea Meusel dela Namur, cel pulln până la Aachen (cf. han» bors-texte). Complexul II coprinde un șes dc eroslune, Il-e, degajat in nivel de terasd înaftă, șl un con aluvlaJ, Iha, formal din pietrișuri șl despicat de Meusa și afluenții ei. Complexul W se compune dc asemenea dînti'un șes dc eroziune, lll-e, din care o secțiune este etajată fntr'un nivel de terasă inferioară, pe când extremitatea sa din Jos ee contopește tn pantă uniformă cu albia actuală a Meusel. Șesul de eiosinne se prelungește Inlz'im șes de eoima tare, lila, care In cea mai mare întindere din ovule a sa, se suprapune conului aluvjșl. In fine complexul IV sau șesul iJuvjal actual arată un ș» dc matu- Titate intre Liâge șl Maaatrlcbt, IV-e, amenințat cu invazia dc șesul de acumulare, IV-a, care înaintează dn avale fn nmunle. Isohipsa dc 2D m marchează limita superioară a câmpiei llandrlcnc, prin mijlocul căretn "Metisa nu s'ar putea menține In făgașul actual fără digurile sale (I, p, 1091 ORIGINA TERASELOR. Toată demonstrația d-rei M. Le f ev re este de a dovedi că nici unul din ciclurile do eroslune moșane n a suferit mișcări tectonice. Cu toate eâ re găsim înti'un Important câmp de fracturi, totuși nu există niH I .iHru/’tiurș, Carii (inutili. f'HI t» l’mnmri in tNaM ll-a Iu N n teri narii. PL.ANțA IV. Fkf .. — Nisipuri mkxcni'l.i Bl|^^slUlb>^.■lH•^1e,lrl«, = ill|i|ilu-> U. Di » ijfWm rrtrnr.vie.' J Hrwnxuniultfth'idf.- Kt wfitte nii-fftv pitr IA Cllțeu . N Fvw>. / i l'ig, S — PciiL’pk'n.i ilv Uit in. L. Enpen, in duMfU vediiulci eurs ni MtllșiS Kpru Rin. 1Ț4 /irih'p^rrJIf jWo ui. it fjipi'ry. Jirr." f;4«l». FAPTE — ALTE ȚARI 353 a vechilor cursuri este faptul că U AmerBfaorl, snb depozitele glaciare-, materialul preglaciar, găsit prin snndigu, cate material fluvialii sudic, deci adus de Meusa ți R|p. Dară schimbarea direcției celor două râuri [și găsește explicația ți In baia/ul glaciar — drumul închis apte nord dc morena de împingere, o cauză care trebue luată In considerație este accentuarea tn^cunTar de cw- fundare ala Zefandcl, Aceusia a exercitat o atracție mal ales asupra Ri- nulu.i Din punct de vedere al geografiei pEisagiuIui, prin conttast cu cAm- pla de aluvionare flitvlutllă din lungul și din vestul Meusei, a circi evo- luție a Fost descrișii in paginile de mal sus, «unt două regiuni: Betuwc ți Veiuwc, Traducerea cuvintelor înseamnă : pdjnânf iert// și pdmdnf id iac. Betuwc este un culoar dirijai E-V, cu Înălțimi caprini# Intie O ți $ m. In cant prin brațe leneșe șl șerpuitoare, apele Rinului se împletesc cu. ale 1/ f UI M ! -w • 1, 333 E. t=vH 3. 4 ____________ * Profil USTiSvental pe un vcchlu curs al Rinului swe N (Erm). d Irdwrs «r nncirn cours du JîfciJi oerr Ir Nord (Eim). 1 Hlslptlri eoliene — Sabhf Mirnne.t, 2 Morena de împingere (material glaciar riislanl —AJiinunr dr poin- t/c Al JitM, X Sol uirbos - Tonrtirre, 4. Deporue eemlnlrnc inarme — Dcpâlr rrmi^linci nuiriner. (Profil schisal |>e teren, tn Amendaorr). Meusei, fertilizând soiul, pc când VeJtilve este ținutul din nordul Rinului, intre el și golful Zulder, un ținut, mii Înalt ca relief (20~ W m.h plă- mădit din material fluvio-gleclar i este domeniul morenei de Împingere, Sărăciți acestui ținut, în comparație c-u Beluwc, este evidențiată prin dană clemente ale peisagiulni • nisipurile răscolite In dune și pinefurile cn un habitus majestuos, dar rece-. Toată evoluția Rinului, in porțiunea inferioară a cursului său, poate îl urmărită in epoca Istorică- Primele cursuri ale sale erau spre nord ; brațul tel mai vechi este Ij&el, El chiar a dat numele vechiului goli Zul- der, transformat astăzi din nan tn lac —- ca pc vremea Romanilor —■ cu numele de Ifseime^r- Olandezii, despre cari un proverb spune ,.Dumnezeu a făcut Întreg pământul, afară de Olanda pe care nu creat-o Olandezii"', ei Olandezii au realizat aci o operă grandioasă. Prîntr'un dig uriaș de 29 km-, aruncat in mare, au Închis Zuidcrzec, transîormăndu.| tn Ijseîmeer*|. Apa lacului este acum aproape îndulcită, iar un sfert din suprafața lui prefăcută In fertil pământ cultivnbil. In acest golf-lac. Tn epoca romană, '1 In litnlHi olandeză, kt = marc, mecr. = lac. BvUHnvJ da (manila T3 354 CRONICA GEOGRAFICA Rinul se vina. prin doua diate : Intll Ijsel. apoi ți Vec/ir*], D;p1aa4ndn-*c progresiv dela curau) ialțiai spre N. la cursuri mai noi spre NV ți V, Rinul ajunsese cn prin sec, IX să albe pe Vechi ca cel mal importam braț. । ca șl Ijsel, si acesta e utilizat încă sub formă de canal, căci trece prin centre Importante, cum at ti Utrecht sau Amsterdam. Părăsind brațul Vccht, Rinul s’a mutai apoi spre mare, prin Oude Rijn (vechiul Rlnl, dela Utrecht spre l-eiden. Cu mult mni tâniu, abia in ultimele secole, Rinul a ajuns si-ți stabilească șuvoiul principul pe Leh, iar astăzi 11 are pe WW. Despre acest din urmi braț. Romanii nu vorbe» nimic j nu-1 cunoțlrnu. Prin această continuă rotire a Rinului dela N, spre v si chiar spre SV, la un moment dat Rinul a dat peste Metisa, Aceasta s'a întămplat In timpuri istorice, ba chiar intr'o epocă foarte recentă. Ața se explică decc la Rulterdam, pc unde trece Lefc șl deși la sud de Ro-tterdam mni e luci un braț aⁱ Rinului, astăzi cel mai mare — Wmd, totuși din numele atri- buit apelor caii curg prin Rolterdam, nu reiese ci ar fi apele Rinului ci ate Meusci ; numele este ; Mcilwr Moas (Meusa nouăj, căci există și o Meusă veche : Owdc Moai, situată intre Lek ți Waal. r| între Ijsel șl Vechi, pe direcția Wafieningen-AmcTsfoOrt-Baarn, a existat un alt curs vechi al Rinului spre nord, ar putea fi numii £em,după pârâul cu aceiaș nume, care drenează io partea Inferioară, vechiul cur» șprr Zulder. Brațul ur**ia a fost insă colmatat. Forma de vale nu se mai men- ține decât parțiaL Astăzi, cl ni poate fl recunoscut decât prin solul turbo» dela suprafață, ori cu ajutorul sondagiilor, după pietrișurile preglaciore fiu via Iile dela fund, FAPTE — ALTE TARI 355 FtinU'un pătnjeniș de canale, apele acestor douj răurt vecine au Iod atât de amestecate, încât dala Mijmegeu In Jw, a imposibil să mal știi roii ape aparțin Rinului șl cari Metisei. Și viața fizică e supusă unei fatalități; Meusa și Rinul, cari in cursurile lor mijlocii au avut o evoluție comună, iar Meu.su era afluent al Rinului. .|vo, *| M A. tefevîe .- Gnmruentarre de Li carte, tn „Notlce. .’ 356 CBOMCA GEMn*HCA Ea tot «fălea uuitâfi njoriologlce. Alături de Olnnda, Belgia este ți ea u țară cu relief mediocru ; înălțimea ei maximă abia atinge 694 m, înălți- mea maximă a Olandei se oprește la mai puțin de jumătate (322 m). 1. Ardenii. Tăiați de frontiera germană ți franceză, Ardenii, in an- samblul lor constitue un podiș in larmă de «cat eliptic, îndoit spre NV. Înălțimea șl lărgimea cea mai mare o are In partea dc est, Către npuBᵣ se subțiază ți tn acaias măsură iți dimiimlaza altitudinea (p. 43]. Relieful ardenez coprinde două lorme dominante : o regiune mal înaltă dc 500 m„ care ocupă centrul podișului ți o alta la 3—400., tn. alt., situată pe flancul nordic al Ardentlor. Primu regiune, de o netezime perfectă, afectează forma unei pene- plene, caro a nivelat crestele munților hercmlci, munți a căror rădăcină tocită o constituc Ardenii de azi. Este pciteplena poslhereinjca sau pre- cretaclcă, fosilizată pe flancuri sub depozitele mărilor mesozoice, exhu- mată însă în partea centrală a Ardenilor. Ultim.i mare care a sfios Ar- Profil sintetic asupra reliefului &ei£iei, (Rcproduț după J-ra AL J- J.cfrwe, op. cil denii, o fost marea oligocenă. De atunci, ținutul a avut neîntrerupt o evoluție «uhacrlauL Si tal dc atunci, tâurilc au începui să se adănccască in penepienă, săpându-șl văl înguste ți adinei, paralele cu ridicarea pro- gresivă — cu bombare — a masivului. Remarcabilă din acest punct do vedere, este traversarea in cheie a Meusei prin Ardent. Meusa, aiiâncită eplgenctic intre Meșter» șt Ulnanf, a silit ți pe afluenții ci să facă acc- laș lucru, Flancurile Ardenllor, cari stau încă sub sedimentele eretaciculul, au evoluat diferii de centrul Ardeallor, zis ți podișul fnali Povârnișul țudîc al lor, format din depozite triasice țl jurnsice, înclinate mM&clir.ai spre sud, a dat naștere 1« câteva cueste, cate-ți desăvârșesc însă propor- țiile tu afara pământului belgian, in L»rena, cunoscută sub numele da „tara coastelor". Povârnișul nordic al Ardcnilor se deosebește ce cel sudic al Inr prin faptul că se înfățișează sub forma a două trepte sau nivele de eru- viune ciclică etajate la două altitudini constante : 400 și 30o m Este Interesant de relevai că la marginea Ardenilor și sub aceste trepte de forma unor prispe înșirate tn. lungul Ardenilor, «e studiază la altitudini inferioare Iui 200 m., depresiunea Famenne. Ea trehue conside- rată ca limită morfologică de nord a Ardenilor. Șanțul subsecvent Sambra- Meusa, care fusese considerat ca atare, o in realitate limita lor geologică, iar nici decum morfologică. FAPTE — ALȚII ȚAH1 357 2. PtidifurUe joase. In uoidul depresiune! Famcnno se etalează 0 doua mare unitate a raiiefulul belgian, : pod/purtfe Joase, cari poartă dife- rite numiri focale. Intre deprcșlicnea Fnnmnno ți Sambra-Meusa tăiat, de Morsa pe porțiunea Dinant-Namur, se întinde podfțuf Coudroz, singura □uitate ni relief npalachlan In Belgia, Sambra-Meusa repieslntâ într'adc- v^t un hotar geologie. Relieful apaiarhten sc oprește ne malul drept «1 acestor rituri ; in schimb podijurtie Joase —■ dc acciaș factură cu podișul CondroE — se întind neîntrerupt mai departe, Aici Insă ne aflam pe un subasement argilo-nlsipas cretacie ți neogen ; & încetat iițirritLicu.1 care u dat relieful apalachian din Ccudroz. De acei* podișurile joase din nor-, dui UambreJ-Meuaei au o iutii tiare dutnoalâ spre veți. In această catego- rie intră — dela est la vest - podișurile Ftervc, Heahaye și Brabant, Ulti- mul e cel mat îmbuca tații dc erosiune, fiind cel mai apropiat de mare ți deci supus celei mai viguroase acțiuni fluviale, Vecinătatea Escauț.ulții cn sca’iotîtul său nivel dc haz5ᵣ adore In Brabant — la Mono — cea mal Înaintată păirurderc * nwrei câmpii septentrionale ]n domeniul podișu- rilor. Tn sfârșit ar mal fl do amintit porfirul Campîne, așezat in stânga Metisei, la NV de Maastrirhl. Dacă aceste, ca suprafață topografici, esto In continuarea podișurilor Joase, in schimb ca origine el cuteipimdn unei cu totul alte unități. Ei e un fragment din conul aluviai ai M^usei, tu- giămădlte vasta de pietrișuri antenele, datate in formă dc evantalte la ieșirea MeuseJ din podișurile paleozoicc ip. 581. rnăl(îmea Iul deja scade sub IDO in. 3 Câmpiei. Aproximativ pe latitudinea Bruxellesrului începe cea dc u treia treaptă principală a roltetolui belgian f este porțiunea de câmpie septentrională coprlnsă Inire hotarele Belgiei. Curba de nivel de 55 ui trasează In topografie contactul intre rinul unități orngraflcc ; pndițnl și L-îimpia. Ca șl celelalte unități morfologice descrise : Ardcnll ți podișu- rile joase, șl câmpia corespunde unei forme coiinptexe, căci in realitate oate vorba de trei câmpii, cerb tnss se contopesc una într alln, Aceste trei câmpii sunt: □ suprolcfa de erosiune vălurită șl îmhucătățită, ca înălțimn coprinsâ intre 50 și 20 m. । a doua o rdmpte de acHntu'arc //uvlafîJd, între 20 și 5 m. alL f iu line a treia, o câmpie IrtorcM, cu depozite marine, moi joasă do 5 m. Evoluarea celor trei câmpii alăturate trebue pusă în lețăiuTă eu reporturile dintre uitat Șl utare in cursul pllocmulul ți plelțtoccnulul. Intr'o vreme când țărmul mării Nordului se găsea cu 800 km. mnl la nord do țărmul actual șl cu IUL’ m. mai jos decât nivelul actual, râurile c o putere de roaderț mul mare au reușii să toreaicfi marginea nordică a podișurilor din cunlrul Eeiglet și să dea naștere unei suprafețe dc cto- siune, vecini cu pstieplena. Tu Flnndrian asistăm la o ridicare a nivelului mării cu IM m Râurile sunt oprite din cursul lor, văile înecate, încât perioada de rendere pre- flandriană e înlocuită cu o epoci dn intensă cotmatate. Așa s'a (urmat cea de dona câmpie a Belgiei. En cfărțit. cu totul recentă șJ cu tent-nta do prefacere ^ub ochii noștri, dacă mâna omului n'ar fi impiedecat-o, n luat 35^ CRONICA GEOGRAFICA naștere câmpia litoral a, tonnată prin Sedimentarea marini, substituita ve- diet suprafețe ccmlir.rnlale de netezire nuviatdă (p. GOj. Un curdon de dune stalrile$le separația Intre dorneniul continental ți cel maritim. Dunele constitui partea cea mal tânără a reliefului Belgiei, vechimea lor nedepășind 2000 de ani Ținând seamă că eruaîunea nonnnlă este cel mai impnrtnnt agent modelator al pământul ui belgian, terminând nu găsim mai potrivit decât de a cita cuvintele cu cari d-ra Lefevre Ișl începea Interesantul l?sne₍ Capiure dt* J'OmnJrL Grile de la Craie d WaJmy, — FeulJief 1 i'flO.flOO : Mency AIE iVO, WaiAy NU. On quillc detialtis-emrml Nantv dans ta direction de Toul. La de la câte ionnie par les «rJcaircs recifaux rfu JafocJcn (hase du JnraBsi- 3&0 CRONICA OEmitAFLCA que moyen (Jiv lJ noua fad seutlr plejj:ement son caractiie dâfenaif, ce qui expllque la prtșcnrt des nnmbteuse* easernes, situ^es sur son rubord. Lc revers de la cbte est un plăteau iudind douccnicnt vers l'Oocst, c'cst A dirc vers la Meuse, qu'on devine ă i hurizon, cachce pdr la lignq, — d'une unifonnild surprenantc, - de ie cute de Tool avec ses buttc^-tGmolnx, En suivant la rctonibic du plăteau, nu mmarque qu'il n euL nullemeîit une suriace structurale ; au fur et 4 mcsuie qn‘on desecări, les aineure- ments noua ntontrenl des asalses de plus eu plus mnmenseB et tendrcs du Bajocicn superi nur Civ) duburd, el du Balhouisn foșnite, que la surtace topopTaphiqqc rccMipc dc bîais, pLongeant sous Ja. tonm d'unu dea plus ntltes dcpr^slons subaiquutitss, cn^ronni* par lea nuntii Cnllovo- Qxfordteiines |bdde db JuriESique sUpâriCur, en dv Sud, dc Metx 4 Djjutt. Viaillc citi rom" ine, de- venire le plus grand evâcbe dc France au Moyen Arc (mir sa bcile cathfr djale) et Burtout viile marchande, Toul s'cst ddvclcppâe cependant moins que Mett Le lappruclieinent de la fronti&re en 1871 amena un rvlbiots de vie plus vii par le ren.lt>rojijeid dea effectifs mllitairen, deux fota plus rinin- hrcui que ia populatipp civile. Malbeureusement cela na pas durG, car le rattachemenl en 1918 des provincn? artachees, clnignant de nuuveau le froBtl^re, arreta d'un coup ce ryihme, compromoltanl șinei tonte fortune r.morcie. On y prnfttrri april a volt LtaversG la Mu&elle, dont le gros dbbil rl eap s'Gcoulc sur un h±EO lit rnrpmhr^ de cnilloulis EiOSBjeis. Un PCD pluș pr^s -des porte» do la viile, ]c canal navigabil-- Unc sirir de [fxSBea i sec maintenanti bordus de rempartB camouFflcs, st nous voUâ n l'lntetteur. De- cep Li un I L'aspftct eat bieți ui&ins que modeste, vodr une petito bourgade rruekonquc de provincii, ce qui cboquț ■ ■ Hans inGjne trop y penaer — d au- tont que la prăseuca de la nnișnifîqur cnth&lrale d u tute, lalsahit suppo- ser la contra Lte. Le puri puurtanl biărLte unc cei taine atteniîon, avec ecs Jorgnt bassîna ') Les aotatjons sunt cellea de la carte geclogiqUc dutalllGe de la Franco 1/80,000. Ciclltli U. Aun^uim LI LI Burifrnnut U>o*cur»ton Inletun) vnesitui» en Lcnalne, l'L.AN^A IL Fl^, 3, ■ Rne il'un rtll.iff Inrrnln {Brukyl. RenlariJUW m large raynn autour, pas une seule mnison davunt 1914 n'exiate plus, Toutes dalent d apr^s 1918. Sur le» hautcaH, oii qu'on jette son regard, ricn que des fnrls, des casemales et des tnnks en p’ein exer- cice. Sur le «ol appauvri plus rien ne pouase, ou prcsquc. Un nwilgre taillis ipineux et broussaillenx a peine A s'eiever A 1 m—-1 % m dessus. Pa» un seul mAtre cană qui n'cOt et£ miile fois retourn^ par le» cciat» d'obus, ct meiangA avec du sang humain, Chnque salllle du terrain chaquo „cola"' d altitude. a son hlstoire, sa tenifinnte histoire, macabre et hcroiquo A La ■ CRONICA MEOORAI'lC* fals • potu uhaqtie 50 m de gagnes. on devail sacrifici euviron BKiO vi» tiumainea. Flancata Beulemenl y cont tombis dflO.dOO hnmmeș, aur un global de 2 mitlioni de roinbattants pansea â relernitc de chaque cât£ du front, a peu prAa la muitie du total de plus de 4 millîons dă morts de Ia granițe guetre. C est le Zone Roage I Avec miile prccautions nuus gravissojLs Je somrnet dn plăteau, trei rhvine. — transforme en cLimier. A chaque pss, des ptaqu.es indica- trices 4 „defense de pdndtrer *euf dans la torit", ..detense dallumer teu", „d^fenac de.." ele. Le fort dc Van*, ou nous nous urrâtons, est aitue Juste sur le bord de la câte, comme Douaumant ausgî arec son ossuaire. dont te phaie blanc «c rtresse impresaioniiant vers le clei. Sur Ic clment- arm£ des suuterrain» savamment caiuaulflcB. des pietrei commemotaLives comme dans un rimoliire : „d ntu» pfre". nit mon Ir^re et fipdux”, „â mon marJ', ᵣ,aux cclombes de la gUerrc..." m&me I Oea coupoles mitaliques, a peinc dipassant la suriace dc Li trrre, marquent rumplaromcnt des battc- rics da deferise du lari, ă Ires large rayon d'actlon sur 1a tegion basse d’outrc câte. Car, malgrâ son ^crasante empreinte gueiriirc. l'cndrolt offte un tres beau point dn vuc, L'on joull en tffet d un Iris large panarama. A l'Ouest ce sunt lcs plateaux (Hauh dc Mecue, pays ileve A climat rude, domain unluntl des for&ts et A faible deusiU de popufationl, dressant en mumiile Icnr front de Cote au desius dc la plaine de la Woewre, qu-aueunc grinda riviere ne suit, cepend.mt quc la M?usa lcs entaille â quelques Kllu mefres cn airiire, y detachnnt une nouvelSe câte aussi vigoutcuse que la premiere, grlca A leui mpprorbcTnrnt, phinontitut: qui eipliqun alusL drnne rnaniâre Indubltable le role defetist! de toujours jout par le site de Vcrdun. A 1‘Est e'est la Wocwrc, large dâpression sub*£quente, 6tal£e en une vântable plaicir fnrmec par du jurassLque supirleur (Callovten-Oxfordicn J’-J') et moyen (Bathonien-Bajoclen Jt-Jiv) rerouvcrte ou nou du limon |lueSs( et montant insenslblement vers la MoSelln, C est le meme bon terrolr, agricole por excellence, qui se dessiuait depuis Toul, s âlargissant di? plus rn plus au Nord, grâce A J'Alnignement des cbtes de Moselle par raport a rdles dc Meuse. La travenee s'sftcctue en grande vitesse. Le caractere dc plaine ccsse peu A pen par Ic phinom&te de renciissemeut dc» vallces de- venu le lekl-mullf da la rondonnAc. — sulte noimile du reltveuirnt des couches A t'approche de le Moselle, — de Aorte que finnkmeot nous nous rclrouvons sur un pluteau pareil A celui dc Nancy f'Batftonlcn- Ekr/acicn des pJateaux et cdtes etc MoaeFM. Pourtanl les bote manquent Nous sommes dana une riginn miniere oii roggiandissement du nonhn- de la populația», etilice par la grnnde industrie, a forcâmrnt imens im dAfrictiement tres panssâ. Apies In visite dâtallte dun grand ilatdissnraenl melatlurjiquc ța- clArtea de Wendel, de HomAcourl-loeur. preș briey) on iii o tovt drnit sur Mebc. qu on Studie un peu avant d'y arriver. du h«ut d'itne bufte avancee , un emtclIcmenl encore assez hani ne parvient pas a Ia separer cnmplâte- ment dc la cdte (Port de Soim Quentlnj. PAFTE — Aț/TB ȚARI 365 Meri est une viile dc confiuencc, maja surtuul unc place Iurte. Vicillo citi galln-rumainc, dorit iile gerde auj0lJ.td‘hqi nnmhre de țnutfr- niiB aichtolugiqiies of historlqaes, Mniz prit dus le V-o sitele ce caractere difenelt, grAcp oux remparta des câtes, et le garda ju*qn cn 19lB, se deve' toppant rhaquc jour tfavantage. Depui», Ies choses ont ebange. Comuni Toni aus«î, l'cloignemenl dc In; frpntlâre Ini provoqna dea umitlple» enuuls, dautant plus que le centre iutcllactuel ct ecou nniiqut du pays est i Nnncy. De sorta que, dc toute fațon, dan» Tavenir conține dans le pasat, clic testere tuse lurtercnso possedaui un» des plus Lmpoitantes garidsuriea de l Est, lout cuinmc Total ou Nancy, son ddveloppenac ut dc touronra etant en. tris Elroit fu p port el avec evite foaction et avec lea muu v-cmer. ts dea troupex. QUATJîrfME JOURN&E : J.e pjqt«ru .'oria u. /a r^ffiurt ijțd ml ncllc tur- iDiae. Jc rctour â Nuncy, FeuMes IfSQ.OOt) : Met* SE, Snrrejudmlnea SO- BE, Snrrebourg NE-NO-SQ, Nancy NE-NO. Por un temps maus^nde ou se cLIrlge tic Moța vers l'Est. A Pangi la câte ele litis fJuimarque Jnf^rieiir l*-l* Cdfmfre â Oryph^es) longE por La Nled branțaisc, On est daua le Trias. La bjpogrcptiie prend bientdt un aspect valluonc, mnnqijani (oul de dc caractere, — dil aux mar- nes du MLiac/uîlkiTffc (trias raoyen .t|. hiX On cpproche de la frontiere. Juste ă la limite den Innguc* noua Lraversons In ligne Maginot. Cest unc trainic sninlen?mptic de ba nes d'aclar, ligies A te torre sur 5—5 m de prolon- deur dans du ciment armt, la depasuant d'cnviron 1 m„ et s'etendant en rang» scn&s, espacâs de prea du n mitre țhacun, — ai lls etaleni plus rnpprochis, ies chnrs d'itsaaul puueruimt demus. — am 4—5 tu dc Lir- geur, rcliis ensemble par du 111 harhcli, Ic lout «ui dea ccntaines de kilom^tres de longueut, IIIcni A iravers ttmies Ies irT^gulariiis du relief, non le Jong de la fronllirc pulltigue m.-da le long de» points slratiglques. Cest t&uL re gu'on voit d'ailleura et « n csi pas le plus im- portant Le principal dc ccttu famcuțc^flgjie de tf^jense iTOlJonale'' se Irouve en dcsaaus du sol >ur 7—8 ^tages de profondem. Maia ceia ou ne peul le vpir, on nu vinii pag gu'on le voye. Cest pur endrolts seulement ai quelque:i bouchcs dralr trahissent un peu la citi soutenainc. Et cela se rdp^te 5—3 Foi* de suite autoar des centres Importauts, ou tont autour de quclqnn petit boi» rarhnnt des torta ou des batterlc-s d'flrtilcrle, IA cr. elfot nous somrn.es sur te bun! oucsl dn Warndr, bnulonnEera nniîdinalp du typo du Bray, coupfte en deux par la frontiere polfticnrc, cn- ccrcteo par un splendide bouele de cbtc» doublcs du Trlss moyen et in- terieur, Lcs calcnires coqulllers du Muschelkallt fTrlas moyon tj-hr) di» pluteau envlronnant, eonstituent le premier abrupt de cote, Ic ressaut infârteut (le second abinpl] Etani forme pai rfu bipanS dn Trias in- fâtleur (Weifenlen supe; leur tiu Bundsandstrin], Au fond dc Ic drpresalon enfin, apparsit en leoclrp Ic vosglen cnnginincTqt[q«.c et cn nta- queltes de la base du Trias (Wcrfenicn iofEricnr tivii ct pliu Icdn au ne en AllemrtESLe, le hindller mAme afflcure, rormnu terme dc hase de 1a cq-uvcrlurt! sAdimentairc du Mcssif Schlâteux RhEuSn, Lo vcgctalion fnreS- CRONICA aBOGRAI'ÎCA Lire veidoyanle dc cc boss in, contrasta vlolemment avec Li nudile du pin leau lor t ain eovlronnaiiL Noua deBcendotis ia câte douldc d4ns La di re cl ion de Foibacli et Merlebach, lea 2 ceutree importuri lș miniera du WarndL Le giea voaglen. cn plaqueites, ulLleure nu moindre dâojv<]jement du terraln, IntroduLaânt mic note de pitturcsquc par ses escarpemtuits rotigeAtrcs tden visiblcs A grude distante, Le roșeau hydiograpUjque presimte des trecea evidente» dc surimposiiion (rlvlites du bas» in debordant sur le p1atc-au'|. La popu* lation a Je type allemand. Le» villagcs guidcnt pourtanl le mame typ® lorram a grandes el tqurdcs maisons dc pJcrro, fumser devoul । un ea voit rovine de ce demicr, nn dc plus grande quandtA la teoeur aabieuac du grea ne dorinul prcsquc lien cunune itcolba, si on n'en inettaji pas. Aux mincs dc Merlebach, ample» expllruiinus sur I empLacemcrit des gJsaemcnts rarbomf^rciji. IJs sont cuntenus A rintarlour da cette tralnte de teiraina anctens doiietibu Linii variacpqr țSQ-NE, pliamnncnl h.rcyuieu) aflteurant aur &D Iun. du limgueur dans la Suire nlLcramide et se proton- geaul suutetrdineineni am d'auircs 15Q km. en Franco, tont ea s'nnnnyant prugreăasventnnl vers le SO., soub le manteau de gr4a roage permo-trlsBst- que qui larme Jcur toii, 1 audia qu'au Nh 11» soni UanB^rcBaits aur les qnartixitM rcdress&s d^voDleoa du m sosit anclea. Cast tonte cette râglon si rictus que L'Allemagne avalt arrdehic a Ja France ca IB71 bien au deli de la limite dea Janguea. (v. HricyJ. De MerJebaeh ă Forbach Iji muie longc pour une bonne distan.ee Ja frontiere meme j le câte Est, cat la France, le cote droit est la Gcnnanie- Ue» mâisjtis dc te Câte. pertent parlais des menționa de la aortei „IcL Alienicgue", qu „Hjer. DeuîachJflnd’'. Aux deux bou La de cette portion de rqutc, des poște» dc douanne. On croise dea gaidea mobiJea en patroni liant sur laur voia, mousquotoo 4 1 epaulc. A Forbach noua qulltona le WaiodL La route grimpe sur la câte de 1 Est : a mi-pente. un dernier coup d oeuit pânoramigue nur le bassin, et pai dessua ses cdtnea jusque dam le Palatinat rbennn. On Iile eoauite quelque leaips a !a surJu.ce du plăteau dc Mnschnlkalk, trop uniforme et □lunaiaiLe, puia un deacend bienlot par un petit nEHucnt dana la large hm liric nllirvirilc i terrassee dc la Sarre, rivicre Frontiere. Des villagea ju- mnaux Sgrâncnt Icurs inaisonnetn», hAUls et villas de râsldcrwe, sur ies dcuu rives du fictive. GfOBbliedcrstraff en deța, Klejnbllttersdott en delaᵣ en Allemangne. Quelques vLLLagas allemanlques portent de grandes m- scrlptlons c o nune celle-cl r „Dfesea Dor/ rai Deulseir'.., De SurreguemLnea, fraude viile frontiere ftcule, canal cl voie !erri-elᵣ on remonte le plăteau cn precaut In ehnenin de rntour vers Nancy, La lignc Maginot, qu’nn traverse do nouv^au, cntnure pliisleuis fois Ies num- brcuses fortiflcations de surfacc, carnouiridcs. Parlout nea que des nd- litaires. Maia le temps pies&e. On taverne â gratiile allure tout te platcau de Ketrper (marne» irii^d, gypse. xe! ei dqluiaic du trie? Super ieur t’-t¹). pelicule de peHjes il.jprcssiotis șuprrFirielIcs reinplles d eăU, cl de nom- bieuse» bultcs ovnncieș do la câte de lias Un demier al tras rouri arr£t FAPTE — ALTE 367 mir lune dc ce& buties, fuurnii un fugitlf panoianu des Vasges toutes prochcs, qu'on apperțail kfi plcio Bolell aveț leuts cute? et bulteș dc j/rfs btgorr^, (vok J« 2 Donons]. Une remarque siippl^meniatrc quatil ati ineiveUleux site de Châtean- Sallns Bitue sui lcs pontes infeneuret dune des plus grandce bulles li- moins de la cote de iias (IM¹, ealcaire â Giyphtes), ct sur la pcicde cpit- scqunntc de la Sălile, utie deraiere *i*ion dcnsemble dea c6tes bajo- ricnncs de Moselle avec leureș bultcs dominant Nnncy au xolcil ecu* cti act, el nous atrivâmes bien vite A Io gare de la capitole Ion a ine ou se fit la dlslocatioc. D. D. Burflcanu RECENZR - BIBLIOGRAFIE A. R O M A N 1 A 1, GtQGHAL,h PJZJCA. rEUGl&GRAFlE C- ER47’£5CU.- MorJologfu CodriJn teru/cd. — 411 p., 7 Hh- In text ți o hartă in afara textului. — Analele Dehrpgel XIX, voi, I. Cernăuți 1933. Reluând, Iu volumul 1 ol revistei Analele Dobro^et consacrat sen- grafiei fizice a Cadrila Ierului, probleme caxe-l preocupi de multă vreme d. C. BRATESCU invistă asupra regiunilor de margini ale ținutului stu- diat, schițând numai liniile mari — fi unele lormn dc lUnănunt — ale rc- lieFului acestuU. In latura dunăreană recapitulează dalele privitoare la terasele Du- nării și sistematizând — cu ajutorul câtorva măsurători șl observații noui de teren — rezultatele obținute, recunoaște existența a șase letase In Apusul Argeșului, Intre aceste terase — datate după numărul lansărilor ce le acoperă — d-sa socotește ți suprafața levantină o câmpiei înalte dintre Argeșul de jos ți Dunăre ('fflîrrnos numită de VALiAN și MJbal- Vodd, acum, de C. BJlATESCU]. Și tot inlre ele, actuala liustiă sau baltă. E interesant de smintit că a cel aș e numărul maxim de terase relevat ți de unii geografi bulgari (JARANOFFj. Numărul teiaseLur scade In Răsărit de Argeș (4 cu câmpul înalt și cu Bal ta) । iar dela gura letomițai spre N Idacă exeeptSm întreruperea din Jos de Jigătia) rămân numai trei (cu câmpul șl Balta). Desigur nu-i vina d-tul C. B. dacă nici cu prilejul acutei reluări, materialul folosit pentru sinteză nu-i mult mai abundent de cât In trecutul nu prea îndepărtat. Studiul teraselor, mal alea într’o regiune de dimen- siunile văii dunărene, cere timp pentrură nu poți ți nu trebui să folosești numai hoția ci ți să calci pas cu pas terenul pentru a ridica profite cit mal multe. Vom considera dori sinteza d lut c. B. ca un pas mai departe dar nu ea un Ideal atins. De altfel pentru subiectul traiul — Cadriluterul — chiar și așa s'ar putea imputa o prea largă tratare a Iera±e1nr de pe stăn.- ga fluviului. Nr-o Fi așteptat 1.1 date mai abundente asupra nivelelor de terase dc po văile Doliormanului D-l C. B, Ie relevă insă numai existenta și explică șl proveniența pietrișurilor cristaline de pe unele din ele iv, și (curta noastră notă dtn BuL anului trecut) și speră Entr'o corectare mo- SECERE» BLtaLKKiPAFie . ROMAhla 369 uografică a acestora de către un «li geograf. Credem ji noi că lucrul menta oboseala. I>1 C, B. aduce, In schimb, precîzLisol importante șl interesante a- aupra terasei lacustre levantine, indicând pc harta in curbe, adăogatn tex- tului, localitățile prin apropierea cărora so poate urmări ..vechiul țărm’' al mării levantine- (Acesta se șl vede pe teren. Buh forma unei coaste care ae observa toarte clar, cum te ridici de pilda, de-asupra Silistrei pe podiș). Am urmărit ți noi personal această coastă Intre Balele si Carnor- mau ți, cu ajutatul hSrțn topografice, nm șl schițat-a. Credem lotuț că încă nu «unt îndestul dc numeioase si studiate faptele dc observație adunate, pentru ca si fim convinși de origina litoială a malului înalt, Ea le de dorit o precizare a raportului'Intre depozitele levantine și suprafața mor- fologică a platformei lacustre, o uiniănre mai io detaliu a contactului acesteea cu „vechea Jiilnză", înainte de a ne pronunța dacă e vorba de nn fost țărm sau de un contact Intre două cicluri, Sub această coastă este insă sigură și netedă, existența unei su- prafețe La c, 120—140 m. alt. rotativă, formată din largi podișuri cu aspect structural In asociație cu spinări ceva mai rotunjite și rândul le in trepte cărle Ostrov șl împrejurimi (legiune observata de noi), Această suprafață -domină, rămpia mai înaltă din. drtapra Argeșului. înainte Insă de a analiza kngmrntcle de terase de pe văile Deiionnanului ți de a vedea corespon- denta lor cu cefe bloc păstrate pe stânga Dunării, n'am putea fi siguri de vârsta mal veche n (crasei lacustre (ipoteza către care înclină d. C. B.i. De altfel chiar d-sa constată cS in subsolul „penlninjlci" Buniasului, ar- gilele vineții de vârstă levantină, sunt o dovadă că însăți acest câmp înalt e o platfotmă lacustră levantină. Aceasta ne-ar face să credem că „pe- ninsula" Bamasului Jj c mai degrabă un rest d.o șelful levantin rămas In Nord de Dunăre, (ponto ca șl podișul Hșgienilor) și neacapcrit de piclrl șurile carpatice. Nu vedem nici o dificultate tn racordatei platformei la custre din dieapla cu cea din stânga fluviului, — Firește toate acestea sunt ipoteze dar posibilitatea de u te pune InsannaMă insuficienta dovezilor pentru o teză sau alta. in restul studiului autorul revine cu noul date din auton români și cu noul lupte de observate (mai ales pentru regiunea Coaste de Argint) ceeace-i permite să precizeze luptele relevate și să adâncească ipotezele puse de d na încă din primele lucrări publicate asupra Dobrogei 1 1) slenfa unei terase marine Jn regiunea Baltic șl evMenfa unei prispa de rduri ți alunecări provocată de suportul slab (nisipuri) el plărij de calcare sarmatke lăsate pieziș dinspre Vama spre Caliacra. 2) Boita antfc/Jnalil cu IUsAii pe axă spre Dunflrc jj Mare mărginită 1a Sud de depresiunea sindinală Lom-Provadia (limita naturală a Cadrilaterului), ni evidente ur- mări asupra îndrumării rețetei hidrografica șl deci a modelării reliefului. 3) Depresiunea Corasu, zonă dc contact intre aripa bulranicâ și cea herei- ') Folosim acest terman, conul rfrnls » declsr* d C- B. panfrti ci a prea Fuirat In «-ol geografilor țF pentru ci regiune* elltoi* ae «plici a fu continuare mo olojh’i, dară ru hiogMOjrreD^i — cu IJurnaaul ptoprFu zi» (ef, In Intele* populez si fu cel practic). FulsUlM,! 1* Cweieh'r 71 370 CHONICA IjEtHlAAflCA nană a Dobrogei- 4] lăsarea spre Răsuri! □ podișului, In FjIjJ unei Unii tic i/cxurd Balele — munfii Mâți nulul ceea ce are toate aparentele unei alte interpretări a inversirmai de panta constatată la văile din axa Carasuulul. 5 Deosebirea a trei plal/orme de eroziune In Cadrilater (superioară la Î4W—300 ; medie, la 300—180 ul șl inferioară, la 140—120 rn.J cu obser- vația că, spre Mare, accstn plailurme (dintre care lipsește cea mai InaltA) au șoferii ditormărt și abateri, cari le deoBcbrFc dc cele corcqwnzătMro sppe Dunăre. O nouă contribuție asupra unei teme, tn care d, Brutescu s‘a spe- claliia! Incit de multă vreme, Toi dela d-su .’-ștcpiutn Inșii lucrarea de detaliu și dc sinleză In acel aș timp, întemeiata pe acrea minuțioasă cer- crlute a terenului pe care d-so. o dorește țl o preconizează.. Din reforicirc Insă studiul geografic dc teren ae lovește de atâtea dificultăți materiale încât nu ne miră întârzierea. Să sperăm ta tuș că vor veni și timpuri mai bune, mai înțelegătoare, VlNTtLA M1HA1LE5CU COMPTES RENDUS DES SEANCES, tnmc XXI, Bucareat 1937. 265 pag , / hărți. Semnalăm următoarele comunicări ținute tn decora de un an (1932— 19331 la ședtn|ele Institutului Geologic al României, comunicări pe cari tc-nm considerat că prestată sin interes din punct du vedere geomorfo- logic. 1 ST. GHIHA-EUDESTl : Le dcttxJâme groupr crisiaJIFn el aer ffrn pire» dans la repion ctitte Lalorrfa ci roiiet (Carpates m-rldionaieț). 2. l. GAVAT l Caniituinicolrrin pr^iimlnaire sur leu rechetchcs gra- vimetriguca eufrepriacr duna ?a rigfon dc TAigovițtr- AatnruE constat! ci leclon ca pliocenului sa caracterizează printr’o cădere axială generală spre V șl printr’o eoborlre lu trepte a crestelor anlicllnale spre exteriorul Subcarpafilor, in direcție NV-SE. Acestui iapt s ar datora in parte calmul relativ al tectonicei in câmpie. Din punct dc vedere gravimetric se constată că o schimbare în constituția pctrografic! a cuverturel mio-pliocene are consecințe in schimbarea efectului gtavt- metric. 3. M1RCEA PAUCĂ Sinriigmphle el ie.-loni^ue de ia tone prind pair der Mdsozoiguc dea Monta du Codru (Bihor j. In m. Codrului se distinge o tectonică In pânze, d? vărala cretaci- tulul mndiu Și O tectonică de mai mică importantă, cpjrogenSllcă, de vârste miocenă. in 11mpui căreia a luat naștere — prin cufundare Im- sinui Beiușuluj. Mesozoicul munților Codrului o pnns Intre doiâ create mni inalle, formale in întregime din arkoze. 4. G. MURGEANU : Sur une cordiUHie c/it^-senjnlenne den* le ffdo aynclinqj du Flysch țajpalițue. In senonianul din lungul pânzei interne a flișutui, deci p; bordura depresiune! Slănlcuiul, intre Gura Bărbulețuluî țl va'cs superioară n Bu- zăului. pe distanță de peste 100 km., se eșalonează o serie de fragment» L HECErfai — BIBLIOGRAFIE : ROMAI9IA 371 dc roci eruptive. Din analiza petrografieă făcută s'a constatat că recele acestea surii porfire ți grono-diorite, ațe dar toce cu tutui exotice pentru senoulAuul din Muntenia. E sigur că ele n'au eșit la zi pe cale tectonică, ci că prin acțiunea mecanică a valurilor au lost rupte depe un substrat al mâței flițului. In timpul senonianului. Acest substrat forma un relief La exteriorul depresiune! Silnicului, relief te poate ti asimilat unui lanț de inălfîmit pe care autorul II numește cardlHera turnând. En t't comportai re o linie de țărm, deci ea n zona cu depozite grosolane literale sau ncrilice; materialul detrltic se ți contlală ce intercalațil dc bnneurt dc conglomerate in mamele roșii șl verzui ale eenwtdanulul. In sprijinul exi- stentei unei cnrdiliere pledțazl ți lacunele stratigrafice din depresiunea Sciticului, lacune caii se explică prin pirdoci ce o opunea cnidiliera in timpul uscilațiunilor nivelului vechilor mări, Aceasta e o hipoteză iadrăs- neață, dar foarte îmbietoare. CordlliuTa ar fi urmat aproximativ o linie care ar fi trecut pe Ia Ccrnșu-Slăulc-Breaza-FienL 5. M. G. HIJPESCU : Noic prdlfminaire sur lcs recherche» g^ologf- gues dans Je Ffysch interne, 6 l'E du Teleujen, Intre Crasna ți Teleajen senonjanu] se presinUi sub forma unei bande neîntrerupte, dirijată NE-SV, mal largă In văl ți mai strimtă pe înălțimi. Intre Telcajen și Telejcnel. acDonianul se înfățișează in acelaț mod. Structura regiune! e in pânze, Autohtonul îl formează depozitele denonian-epeene, In timp ce pânza Însăși e formalii dm npțiau fstr. de Comarnic)- al hian, 6. M. SAVULi J> granițe de Ccțhjgrg (Dobrogeal. Din mantaua de loes* care acoperă aproape tontă Dobragca de nord, iese la zi acest masiv granitic. El e toeaatraț intr'o temelie palcozoieă compusă din cuatțlte ți fjliln, metamorfozate In vecinătatea massei erup- tive, El repreaintă un lacolit 7. M. ST. CANTUNIAR1 : ffttdcs (j^ofogiques dans fes Monta Poiana Auscd. Soclul regiune] e format din grupul cristalin inferior, cristalinul Lotrului. care ca și In Carpațli meridionali mărturisește existența unul me- lamorfism general de adâncime, antemesozoic. $i aici tectonica paieuzoică, hercinică, c vizibilă. ț 3. THEODOR KRAUTNER AdvJslon dtS sefnates crisfult/ns du tnaailf de Preferea (m. Lăpuțului). M- Preluca formează o insulă cristalină care face legătura Intre cristalinii! Carpatilor orientali ; Rodna și cristalinul munților Apuseni : Gi- tăul Șisturile cristaline din Preluca formează un aiatem de cutări de vâr- stă — probabil — herclnlcă. Ele au mari analogii cu grupul 1, care In Rodna încalecă peste grupul ți. făcând din regiunea Ineului un mate pctac do acoperire. Dealungu! unei talii E-V. din nordul masivului Pte- luca, masivul a fost ridicat In bloc și înclinat spre S ; această mișcare s'a efectuai In post-aqultauran. Interesantă e și transgresiunea eucenă In Pre- lucn, transgresiune cate fosilizează o suprafață de erosiune veche, sem- na lată de Nordon ca a platformă pre-eocenă. 312 CRONICA GEOGRAFICA 9, AL. CODARCEA i Nule aut la slrucitife țj^olaglgue et pctro- ffraphîque de In râgîon Ogiadina-Svlnila (dep. dc Sevcrin), 10, KOSTA V. PETKOV1C i A'ote prdffmina.'re sur «ne nouvciîe unite fectoniquc dan?; la pariie Nord-Est dc la Serbie. 11, P. PREDA; Qbscrvnrinns sur la regi an petrolifere du Nord de r/falic Autorul emite hipoteza ungi structuri La pânze a Apeninilor, Ți* nem să precizăm că decanul geologilor italieni, prof. Frederico Sacco. consideră ș .mațul ca „geopoezie", fapt care constitue o frână pentru ti- nerii geologi italicul de a putea aplica toate principiile geologiei modet* ne. O excursie recentă in italia, ne-a evidențiat aceasta. N. M. POPP ROBERT PICHEUX: Observări asupra teraselor fluviale ale vdlioi dfn Afunfll Apuseni ’ț. in două comunicări ținute la institutul Geologic din București ți Li congresul Internațional de Geografie dela Amsterdam, d-1 R. Ficheux fpa expus originala și interesanta sa părere cu privire In evoluția bordurei occidentale a M. Apuseni. D-sa este in mH^ură — in baza unor studii mi- nuțioase începute acrim 15 ani — să tragă câteva concluziuni, de cari, do aci înainte va trebui să se țină scamă. Până acum toți cercetătorii erau obișnuiți să vndă câmpia panonlcă. începând chiar din marginea munților Apuseni, ca o câmpie do aluvionare etc. Ei bine d-l ft. Piche-ux nfirmă foarte clar : „La Plaine pannonique en face des Munții Apuseni apparalt donc comme uno plaine d erosion taliile dans un vieții remblaimcnt". In această afirmație se întemeiază — între altele — șl pe faptul că a găsit nenumărate terase tăiate fie tn chiar roca de bazâ. fie având un strat foarte subțire de pietrișuri. „En bordure de 1a plaine pannonique Ies riviărea creusent et n'alluvionnent presque pas Această ernsiune a durat „jusqu'au temps des plus basses terrasses”. La văile cari curg spre șesul Tisei, autorul a găsit 5 terase bine individualizate. Terasele acestea nu le poate defini insă prin altitudinea lor relativă, intru cât din avale spre amunte ele scad ca înălțime relativă și dispar în tnlveg una după alta. înainte de debușeu! lor tn câmpie, văile pomenite au o seric dc chei epigenetict. E greșit a paraleliza terasele din sușul cheilor cu cele din josul lor, cum a făcut Cholnoky. Si e curios cum aceleași văi, cari In sosul cheilor ou terase cu groase strate de aluviuni - uneon de peste 30 m.< mal jos de chei an terase cari stau chiar pe roca de bază. Spre avale, Înălțimea relativă a teraselor crescând, dela o vreme ele se prelungesc deasupra văilor, prin suprafețe de erosiune. Vârsta ciclurilor Inferioare — terase sau platforme — nu poate fi ’ț R. Ficheux ; Tcrrnsses et nlveaux d'^rosion dans Ies vaHAca des Munții Apuseni, ședința dîn 10 Febr. 1933, Comptcs Rendns des Sâances (Inst Gâol. Roum.) tome XXL Bucarest 1937. R. Ffchenx ■ Observations sur Ies terraescs fluvialcs des vallees dea Mont» Apuseni, Comptes Rendus du Congrâs Intern, d'Amsterdam. Cravaux dos scctions, Ixidcn 1938. RECENZII — JHBl-KXJRAHK : ROMANI* ^73 toarte veche dacă iusăși nivelele de 41X1 fi 500 m. a)L sunt cu siguranța post-lcvantine. Aceasta duce spre ideia că dispariția lacului patimile sa produs într’o epocă foarte rocentă In Une e remarcabil faptul că talvegurlle reconstituite ale vechilor văi fi cele corespunzătorae teraselor nu preaintă nici un fel do drinrmare, dovadă de Inexistența mișcărilor epirogenctice — de dală recentă ______ Iu munții Apuseni. Acolo se poate vorbi cel mult de o mlșcnre de basculate in bloc a munților, cu ndlcure «pre Mureș Si cufundare spre valea Some- șului. Pc dc altă parte nivelul mării panonke. Intrat tutr'o fază de micșo- rare progresiva, comparat cu altitudinea relativă crescândă a teraselor spre •vale, face să reflectezi asupra unei evoluții emfatice a regiunei. Constatările d-lui Jî, Frcheux — de importanță capitală pentru mor- fologia munților Apuseni — sunt cu atât mal Interesante cu cât pun In evi- dentă antiteza ce există Intre regiunea studiată dc D-sa și regiunea din bordura sud-cstică n Carpaților, unde arcuit terase de acumulare, terase deformate, terase cari cresc ca altitudine relativă spre amunte, mișcări de sol cu totul recente șt nici urmă de eustatism. Doua fapte sunt comune Intre cric două regiuni c‘o evoluție atât de diferită : numărul de cinci terase și vârsta recentă a suprafețelor de erosiune. Morfologia românească treime să rămână recunoscătoare d-lul R. ficAeux pentru contrlbuțiunile aduse. X, M. POFT NICOLAS FLOROV, AgropeoJogfa regiunii Coponco, jud. T/ghtno Extr. din Bul, InsL Social Rom. Basarabia voi. 11 Cbișiuău „Tiparul Mo’- dovesi l-sl'¹ 19M 42 F. phnșo Șl 3 hărți li. t. Regiunea Copanca, prinsă Intre Nistru șl Bolna, e un crâmpei on- dulat din vechea platformă, martoră a fenomenelor petrecute in glaciar. Profilul construit de autor arată 4 pături de locss despărțite prin trei o- rlzonturi de sol fosil, toate așternute pe un fundament pilocenic. In valea Nistrului s'au putut observa trei terase. Terasa Inferioară, formată din luturi, nisipuri, pietre felurite apoi calcare cu scoici. Se gă- sește la înălțimi de 10—d2 m. Cea mijlocie are înălțimea de 20—10 m. și păstrează pe suprafețele orizontale o pătură de loess cu două orizonturi de sol focii 1n baza căruia stau nisipuri ți prund¹ șuri. Iar terasa supe- rioară, înaltă de 60—80 m., are o pătură de loess cu un strat de soi fosil. Din sondajele făcute in terasa inferioară autorul ajunge la con- cluzia ridicării nivelului M. N. ale cărei influente se resimt asupra luncii. Pantele apusene și răsăritene ale platformei sunt foarte repezi datorită eroziunii mai mult în partea dreaptă (B.-Baer). Cazul acesta e asemănă- tor cu al Voi gri i ți Svigăi din regiunsn Kasan. Fazele climatice prin care a trecut regiunea ca să se formeze solu- rile de astăzi sunt 1 faza semidesertică (depunerea etajului superior de lues*!, cea de stepă {formarea cernoziomului) ți ultima, de «ilvostcpă care duteară șl azi cu schimbarea climei (naș’erea soiurilor degradate, pod?ol| In luncă procesul normal de formarea solului e împiedecat dc Inmâllre. ION VINTU.ESCU MUICA 374 CRONICA OEOaRAI'tCA G. MACOVFf i Lea gliemenls de păr role, Geologic, Statistlque, Eco- nomie, 502 pag, 222 lig, Paris 1938, cu o prefață de Charles Jacob In Uine-cunoacuta editură Mtwon et Co. a apărut recent studiul grandios al Prof. G. Macovei, director al Insttutuiui Geologic al României E □ lucrare de mari dimensiuni pe care, din felul cum a fost concepută, o considerăm o operă devenită clasică Încă din momentul apariției. Lu- crarea e împărțită In două: o parte teoretică : Gcnăac cf caractere* de* gisements dc pot role, In care se discută toate concepțiile cu privire la origina ți modul de zăcământ al petrolului, ți o parte aplicată : Le pctiolc dona Jc monde. unde se analizează toate zăcămintele petrolifere, din lume. Lucrarea se încheie cu □ cercetare judicioasă a rezervelor mundinle de petroL In lume, România este a fi a producătoare, cu 2,5% din producția mondială. Locurile de frunte le ocupă St. Unite cu 62% sl U.R.S.S. cu 10%. Dacă exploatarea petrolului va continua In ritmul actual atunci In cel mult 50 ani rom ajunge la epuizarea totală a zăcămintelor astăzi in exploatare. In ritmul actual de exploatare, St. Unite Iți vor epuiza mar vel o dc petro! tn 12 ani, U.ILS.S. tn 30 ani, iar România tn 13 ani dc aci înainte, Începând din 1937. In recenzia de fată ne limităm lu capitolul privitor Iu regiunile pe- trolifere din România, pag. 249—292. In România, petrolul e legat in primul rând de Carpatii orientali și numai în Ir o slabă măsură ți de depresiunea getică. Fată de dispoziția zonară a Carpațllor orientați: zona ciistalina-mesozoică. zona flitului ți zona neogenă i aceasta din urmă adăpostește, chiar la contactul cu câmpia română, cele mai bogate zăcăminte ale târli. După au lor, șisturile menllilice represfnfd roca mamă de petrol. In consecință, oligocenul este cel mai im portant termen al flișului pentru zăcămintele petrolifere. Autorul afirmi categoric : „le pilrole carpalique est originaire de I'Oilgoetne” (p 2681 Cum insă cele mei bogate zăcăminte se găsesc In neogen și anume tn zona cutelor diapirc, urmează că petrolul la noi este In de obște In zăcământ secundar. MeofJcuJ este etajul cel mai bogat In petrol din România : In anumite cazuri, dacianul o ia înainte. Județul Bacău este cel mai important tn privința petrolului din î'iș, iar șantierul Solonf-Sldneștf e cel mal însemnat al Moldovei, cu o pro- ducție anuală destul de modestă, cca. 13.000 tone. In Rișul din Muntenii cităm pentru petroluri paleogene, Buș renani cu 33,000 tone anual, E contrast extraordinar, in ceiace privește producția, între petrolu cile din Hi» și cete din diapirut zonei neogene. Cel mal mare cAmp petro- lifer ai României calc câmpul Moreni—Gura Oenilei (Dâmbovița), cu o pro- ducție anuală dc peste 3 mii, tone, tn 1934 a atins maximul, depăț'nd 5 mii, tone, Dela începutul exploatărilor până azi, la Moruni e’a extras cantitatea considerabilă de 56 mff, tone petrol. Al doilea câmp petrolifer al țării, care in scurtă vreme de aci înainte va ocupa probabil locul întâi, este câmpul Boldești (Prahova), fo pro- ducție anuală de tea. 13 mii. tone. Aici s'au făcut forajele cele mii pro- RECENZII — BIBLIOGRAFIE ROMAMA 375 (unde din România, sâpându-se sonde căci merg intre 1500 ți 2750 m- adâncime. Ai treilea câmp petrolifer al țării cri* cel dela 3u cât ți de ero- stunca mai mare a depozitelor eolfgocene din Nardul de cit din Su- dul ci. VINTJM MlHAlLESCU r Observâri morioloyict In NW Transilvaniei, 10 P"Rr ² fig., extras din volumul jubilat „Grlgore Anlipa". București 1938, In continuarea cercetărilor întreprinse asupra plallormel someșene. 376 CRONICA GCOGRAFICA in lucrarea de față autorul se ocupă de depresiunea Agrișului dela con- tactul dintro munții Meseșuiui ți platforma șoracșanâ. Relevi formele structurale realizate prin câteva degajeri de coaste cu fruntea spre NV ți câteva rectificări de cursuri operate asupra rețelei hidrografice, Dr. GU. I. NASTASE : „Centura nwntlcuh" (Suta dc movile"),— Con- tribuție la studiul geografiei fizice și umane a alunecărilor de teren din baslnul Prutului mijlociu- — 72 p_, o hartă, 2 Ig. in text, 6 planșe foto- grafice și un rezumat francez. Extras din .lucrările Societății Geografice' „O. Canlemir". Universitatea Iași. 1 1937. lași 193#. Formele dc relief cuprinse în grupa alunecărilor de teren par akăi de obișnuite In podișul moldovenesc incit ele sunt cel puțin menționate dacă nu și studiate in mal toate lucrările consacrate, după răsboi, relie- fului acestei regiuni. O parte din aceste studii sunt menționate sau folo- site In lucrarea de lață. Apnrc astfel foarte firească preocuparea geogra- filor din lași de aceste forme „minore" șl — piuă acum cam dispre- țuite la noi... Îmi aduc aminte că — in timpul răsboiulul, — la Botoșani Începând unele observații geografice in jurul acestui oraș, primele acci- dente de teren rari mi-au atras atenția, au fost tocmai aceste pornilun sau alunecări in cuiburi, valuri sau pseudoteraseAm avut ocazia, mai i&rziu, să-mi dau seama de generalitatea și importanța modelării reliefului podișului prin alunecarea stratelor și să urmăresc, mat de aproape meca- nismul pocniturilor. (Depresiunea Botcșani-Hârlău și zona ei de contact cu podișul înalt dinspre Șiret) *). Sub impresia lucrurilor constatate iu podișul Moldovei, am propus căutarea unui termen românesc pentru for- mele datorite acțiune! dominante a gravităței cu sau fără ajutorul apei, și o sistematizate a acestora (rostogoliri, alunecări, surpări șau năruiri) *. Mai înainte țiu 1921), Profesorul £mm, dc Marlonne descrisese alunecările din podișul Moldovenesc la Sudul Iașilor- (Lucrările Institutului de Geo- grafie al Universității din Cluj, I, 1924), Infine, la 1928, Buletinul Soc. Rcg- Române a publicat lucrarea, nccgală ca valoare, dar plină de observații inedite tocmai asupra formelor de modelare piin alunecare (T. Poructc Relieful teritoriilor dintre Prut și Nistru). Tn ultimul timp — desigur prin cercetări mai mult sau mai puțin răspândite — și prin propovăduite de la catedră și-a făcut eurs nu numai la noi, — credința că importanța acestor forme de denudare e mult mai mare decât se credea t ba se găsesc geografi care să susțină că ea ar fi mal Însemnată chiar de cât a eroziunii piopriuzîse (H/fsfmmj Cursurile profesorului G. Vd/son — litografate — dau marc desvollnrc și un înțeles nou acestei acțiuni de modelare a scoar|ei. Aflăm acum că și procesorul 'L Dovid vede In acelaș fol rolul alunecărilor și altor forme da denudare. J) V, MfhdilcscK - Câteva observări asupra formelor de teren dl® partea nordică a podișului moldovenesc. In Revista Moldovei, II, X. Bo loșani 1922. ) Bul. Soc. R, R, de Geografie 1926, Despre „frâne" sau forme de teren czulloie din acțiunea de dărâmare u agenlllor externi NECEM/JI — BtBUOQRAHE 1 ROMAN IA 377 Iată dcce nu ne miră 1 aptul că prima lucare mal întinsă consacrată cttlusiv formelor de alunecare vine de la Tați *). Cu metodâ și claritatea cared caracterizează toate lucrările de piuă acum, d. Ndslose. după o introducere In care arată vechimea semnalării acestei regiuni indicată ți in harta Iul D. Cimiemlr sub denumirea de „Centura muuticuli" ți după ce trece in revistă explicațiile dale țmurmlntc. tutun* naturalei, individualizează „Suta de movile" descriind amănunțit cadrele (terasele și lunca Prutului). Reese din această expunere că relieful haotic ni rcgiunci contrastează intratăl cu netezimea suprafeței cadru- lui, incit se lămurește, pe deplin, faima dc care ea >« bucurat In trecut și In prezent. Pe drept cuvănt d. Aldstose insistă asupra structurai geologice (peste argilele gălbui miocene, lebinurl, depozite de terasă îi ioessuri tn gro- sime de 15—20 tn). Dificultățile locale (dărimăturile dc teren, cari acoperă argila de bază pe toată lățimea dintre luncă și coasta podișului Dereni) împiedecă insă □ apreciere sigură a înclinării planului primitiv cure a slujit ca bază de alunecare depozitelor dc terasă și locașurilor dc de-asupra. Autorul aprcciează această înclinam la 2"—3* ceea ce repre- zintă o pantă limită a posibilităților do pocnitură, Dc aceea noi am înclina eH dăm o mai maro importantă năruirilor regresive care, pornind din fruntea terasei inferioare, au produs valurile alungite (țiglăi). movilele, de- presiunile orientate aprox. N-S și au tot înaintat succesiv căite Est până la muchea terasei superioare (c. 120 m. aililudinc iclatlvă cu locssuri cu tot|. Nu putem nega desigur lunecarea spre Apus pe suprafața de argilă înmuiată de apa Infiltrată prin loessuii, pietrișuri, nisipuri și iehm । insă am concepe-o ca o deplasare scurtă si repetată (alunecări si realunccdrî cum se exprimă și d. Ndsfssc) tn continuarea năruiturilor și răsturnărilor nudului Înalt de loess. Adică procesul formării celor ,,o sută movile" pare mai complex de căt cel — prea definit — cuprins sub expresia : alunecări de teren. De aceea am propune termenul mni cuprinzător de pornJturi de teren*) sub cate putem înțelege șl fenomenul dc năruire șl răsturnare ăi pe cel de lunecare propriu zisă fie șt numai pe o pantă morfologică. Origina păruiturilor din cuprinsul celor o sută de movile, nu-i insă singura problemă care se impune In studiul regiunei. E curioasă limitare» fenomenului in ținutul respectiv. Autorul a căuta! o explicare și credrm că a găsit-o : in Nordul și Sudul regiunei, «lăncile numite toltie alcăluesc o armătură care lisează păturile mobile de peste argilă. In schimb, absenta acestora, a îngăduit formarea purniturilor In regiune» Sutei de movile. A treia problemă atacată e datarea fenomenului pe baza observa- ției că o parte din „movile" sunt înecate in aluviunile luncii Prutului : pornlturile numite „O sută de movile" au luat naștere deci după acope- ri Alti geografi, tot din acest centru universitar, descriseșeră feno- mene analoge : J. Rir.k, in depresiunea Jitiei IBid. S.R. R. dc Geografie) șl d Gugjumnn, in părțile Bârladului și ale Hușilor. “) v. pentru acest termen, T. Poruclc • op. ciL 378 CRONICA geografica rirea terasei Inferioare de loeu țWtirm U) dar înaintea fonnărei luncei actuale. Autorul limitează ți mai mult epoca, folosind datele descoperi- rilor preistorice șl pe cele adunate dc gcobotanițtir In stârcit se dă n analiză antropagengrafică din care se vede slaba capacitate de primire n «cestui mic ținut natural eu solul vegetal, locașu- rile. nisipurile etc. amestecate haotic cu argilele dc bată. Dc o fertilitate foarte variată ți potrivită mal mult pentru pășune, regiunea dă hrană vi- telor, teren pentru livezi și vii mărunte și pește In bulhnccle mai meri (unele cu adâncimi de mai muiți metri}. In afara descrierii ți aplicării formelor haotice ale pomiturei, stu- diul d-lui Năstase încearcă ți o fixare de termen In legătură cu elementele formei de denundarn cercetată. Linia sau zona de desprindere e numită, după d. David, corniță Expresia nu ni se pare fericită din multe motive intre caro — In afara obligației de a nu recurge de cât la mare ncvoe, la neologisme — cuprindem ți grija de a nu produce confunzii („cornița" râpelor structurale) *)• De altfel, până la găsirea unui teimen mai puțin general ca acel de râpă, sau abrupt sau ruptură, putem tacă folosi expre- sia „linie, zonă sau suprafață dc desprindere"¹, rare arc o oarecare ve- chime de circulație și-i suficient de precisă. In schimb termenii ligldi (folosit, docă nu mă inșcl, șl In podișul Transilvaniei), monfictrW de alunecaie (mal indrăsneț șl cam prea căutat). bulhatruri (pentru lacuri de alunecare), pot fi luațl în serioasă considerare. vintilA mihAilescu OTETELEȘANU, E.: Schija cllmatolopicd a Cadrilalerului, 15 paj. in An. Dobro^ef, XIX., 1. 1938 (volum festiv), p. 06—120. Rezultatele la cari ajunge autorul sunt scoase dintro perioadă de numai 12 ani de observații : 1925—1937, deși pentru regiunile noastre un minimum de 30 ani abia va fi îndestulător. Mal mult chiar decât atât cel puși să facă observațiile au dovedit adesea o lipsă de conștiinciozitate cum nu se poate mai regretabilă, (Valea Batnvei nu are încă nici o observație). In genere, precipitațiile cresc de ia N, ta S. și de la E, la V. re- partizăndu-se în 50—76 zile pe an, căzând mai mult iama, In medie câte 3—6 zile lunar (vara sub 3), Zăpada cade Intre 9—20 zile anual a- coperind pământul cam 30—60 zile (de la litoral spre Dunăre) cu un strat dc 30—50 cm. grosime (densit. 0,1 = 30—90 mm. apă sau 7,6—17% ploaie). Se observă două perioade secetoase, spre primăvară și spre toam- nă, ultima fiind cea mai pronunțată, ca rezultat al suprapunerii a două clime : continentală (plot de primăvnrS) și medlterană (ploi de loamndj, Decembrie fiind luna cea mat ploioasă. Temperatura medie anuală descrește in raport Invers cu precipi- tațiile, dc la litoral spre interior (influenta mărci} 12*, 1—11"; nici o lună *) v. Emir de Martonne i Trăită de G-ographie phislque p 687 (Val* ide» â cornlche de roche dure},.. RECt-X/K — BIBLIOORAF1E 4 ROMÂNIA 379 ml are media sub 0“ constituind una din regiunile cele mai calde ale României. Nebufozimiea e de gradul 5,0—4,6 (după Dîșseactr) repartizată câte 6—7 zile In Decembrie și 2—3 zile In August j cerut rămâne com- plet senin mai mult de 2200 ore pe an constituind astfel ideaiui pentru heliotcrapic, turiști șl pictori. Vânturile bat iarna și toamna de ia Ni NE și NV, vara și primăvara de la NE, SE si SV, fiind sub influenta anticiclonului siberian prelungit până la noi (axa Vocikolf). Cele de N ți NE, sunt reci, cele de SE și S, sunt calde (iarna chiar foarte calde) Se mai observă o oarecare influență „musonicITțl) prin vânturi de N, turna (de la uscat la mare) și de S, vata (de ia mare la ușcatl cât ți schimbul diurn al brizelor de' mare ziua ți de uscat noaptea. In concluzie Cadrilateru) are un climat de stepă iftotală favorabil cerealelor ți pădurilor (îl de tipul climatului temperai cnid sau al Vfr- giniei (U.S.A | cu influențe mediteranlene apte iarnă (plot). climat ce sc mai regăsește la noi In tară ia Arad, In Sudul Banatului ți în V Me- hedințuluL O. D. BL Rit FANU MMCEA POPOVAT"; Dăgrmfulion des soia dc strppe. Appflcallon d J'cfude agrog&drxjique des enviroas dc Peri forul (Dolj). in Au. Inst. GcoJ. voi. XVHI. 103 p., I hartă, București 1937. In studiul pedologie al d-lui M Popovăț găsim examinat pe teren șl In laborator procesul dc degradare a solurilor de stepă. In acest scop autorul iți propune să analizeze o regiune restrânșă. copiînzănd trei ZO-ne de sol ■ cernoziom, cernoziom degradat și sol brun-roșrat de pădure. Ajun- ge la următoarele concluziuni : Procesul dc degradare se face 5n trei etape corespuzând celor trei lipuri de sol. L Prima manifestare a degradării consistă in formarea argilei, ÎL O umiditate mai pronunțată a solului produce pădurea, care fa vorizează formarea argilei în cernoziomul degradat. 111, In fine o creștere șl mal accentuată a umidității sporește consi- derabil formarea argilei. Se constată deci ei dela cernoziom la sol brun-roțeat de pădure, trecând prin cernoziomul degradat, procesul de formare al solului rămâne acelaț. cu condiția ca formarea și spălarea argilei să nu se întrerupă. Sin gura diferență constă in intensitatea procesului șl nici decum în natura lui, N. M. POPE M POPP : Movilele depe terasa Cămplnel, 8 pag-, 4 pb. o hartă In afara textului. București (938. E relevat marele număr de movile cari presară terasa Cămplnei intre Băicol fi Plocști, întemeiat pe ele, autorul trage câteva conclu- ziuni asupra paleoclimci regiunei, J. PREUPCEAN t Bencht uber Tlelbohrung uin Vorfond der Bo- 380 CRONICA GEOGRAFICA Aowiria, — 12. p. Extras din „Bul, Fac. de Științe" din Cernăuți, Batid, XII. 193». — Cernăuți 1930. OLGA S-4VULESCV; Une maladie du tii tecement cnnslatee en Raumanic, — 12 p. cu 19 fig, — BuJl. de la sectlon scienldique de VAcade- mie Roumaine, E vorba de o boală cunoscută a orezului „lerusoooc de] riso" insă constatată $1 descrisă acum pentru primadetă la noi In țară. E important că boala e condiționată ți de abundenta irigațiilor, de conținutul tn azot al apelor de irigare ți dc rezistența naturală a varietății de orez, cea mai rezistentă varietate fiind cea autohtonă, Banloc. Dr. VICTOR TUFESCU: Cheile din regiunea Codrilor centrali ai Basarabiei. — 12 p. șl 5 ftg. In text. Extras din Revista științifică „V Adamache", 1, 1938. Descrierea cheilor săpate de obicei in calcar, expunerea celor două explicații ce pot li luate iu considerare (eplgeneza, antecedența] ți conclu- zia că, pentru o explicare definitivă, c necesari ce] puțin urmărirea tec- tonicei păturilor mai noi. Până atunci explicațiile date (T. Porucic. Ro- mer, M. David] rămân, după autor, simple ipoteze, Dr I, P, ■ VO1TEȘT1 : Evoluția geologici! a Cadrllaierului. An, Dobr an. XIX, voi. L pag. 1—21, Cernăuți 1938. 3 hărți tn text, o hartă In afara textului. Lucrarea se compune din două părți, prima având Însuși titlul arti- colului : Evoluția geologică a Cadrllaierului, iar a doua : Hidrologia «uo- terană a Dobragei prebalcanlce. Autorul face o succintă descriere geologică a Dobrogei nordice — Horstul ți n Dobrogei prebalcanlce. In trei schițe de hartă arată situația palcogcografică a României, deci ți a Dobiogei, în numulilic, mediteran *1 sarmade. încheie capitolul geologic cu enumerarea mișcărilor cuaternar* pe verticală, ale Dobrogci și cu loeasul, depus in locurile adăpostite In grosimi până la 20 m. Referindu-se la apele subterane ale Dobrogei prebalcanlce, autorul pune in legătură climatul de stepă cu puțurile adânci, uneori de peste 100 m. Analizează apoi pânzele de apă dela baza loessului, dela baza dacianului, arătând că cele mal Însemnate sunt pânzele freatice din «ar- made, In trei nivele distincte ; descrie în fine pânzele din cretaclc, încli- nate d da Dunăre spre mare. Prin articolul dc față ți in special prin partea a doua n tul, autorul, bazat pe o bogată literatură, dă la iveală o lucrare care c cu atât mai interesantă cu cât in România studiul apelor freatice este Încă foarte aproape de început. N. M. POPP RECENZII — BIBLIOGRAFIE . ROMÂNIA 381 2. GEOGRAFIE UMANA. METoDOi OG1E- GEOGRAFIE ISTORICA ION CON EA : Sugestii ți indicatii geo-istorice pentru numirea șl determinare marilor unități administrative ale României. — 8 p. șl ? hărți. Sociologie românească, în, 4—6, București 1938, Considerati] asupra denumirii ți intijidtni noilor mari unități admi- nlsnative. Autorul e pentru alegerea vechil denumiri ..țară" șl — tn vede- rea unei temeinice Împărțiri administrativo — are o aprofundată cerce- tare u „țărilor" româneștl. Cum insă reforma nu putea aștepta acest studiu, s a ales un criteriu practic: gruparea actualelor județe in felul cel mal convenabil pentru supravegherea și gospodărirea lor.,, Impresia noastră este că »'n răușit in bună parte. N. DASCOVICI: Marea noastrd și strumtorile (din punct de vedere juridic). — 24 p. Ediția Ligii navale române. — București. După considerații geografice scurte dar ptecisc și substanțiale, se Jace istoricul stăpânirilor din cuprinsul acestei mări insistăndu-sc asupta aranjamentelor politice tn legătură cu reglementarea circulației înăun- trul Mării Negre și prin st rănituri. Uiumul, cel dela Mcmtrcux, c con- siderat, dc autor, deosebit de opus Intereselor românești, Și totuși independența noastră se știe că este tn legătură cu in- dependența reală a strămtorllor. ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI c concepută in felul Enciclopediei ftan- cete a lui de Monzie Insă înaintea acealeca dc inauși M. S, Regele. Ea va cuprinde trei capitole mari : I. Organizarea poUtlcă-administrativă II. Economia. DL Cultura. Din aceste capitole a apărut in două volume, capitolul I ța) Statul ți b) Țara Românească). Primul volum cuprinde, in afara introducerilor, paragrafe consa- crate Geografiei României (Vintilă Mihăilescii), Istoriei Românilor (G G Giurescu), Stemei României, Populației (Sabin M.inuilă și Mitu G-orgescu) organizația politică, militară, socială, fiscală, financiară ete, Al doilea vo- lum dă descrierea monografică a județelor și orașelor capitale de județ, fiecare cu o introducere geografică. Apărută In condiții tehnice deosebit de Îngrijite, Enciclopedia Ro- mâniei reprezintă o punere la punct a datelor privitoare Ia teritoriu, po- pulația și organizarea țării. Ea nu trabuc să lipsească din Biblioteca nici unui om de cultură și din nici q instituție, AL. HALLUNGA: Le comoterce entre la Roumante el les ^lats danubian*. „Bucovina”, București, [f.d ]. România exportă 23.85% din totalul mărfurilor sale in țările dună- rene. Pe 1936, cele mai ridicate cote au fost cele ale Austriei, Cehoslo- vaciei și Ungariei, [bineînțeles după Germania șl Anglia), In timp ce pen- tru Orientul apropiat șl pentru țările mediteraniene, exportul nostru na 382 CRONICA OEiMJRAFtC* atins decât 2.1.81%. Principalele mărfuri exportate In ambele aceste grupe de țâri, sunt: cerealele, petrolul, lemnele ți an.rnatrle, Io Germania se cx- porta petrol, cereale (ți derivate), lemne (ți derivate), legume; flori ți plante, semințe, produse animale alimentare, animale, piei (ți produse), lână ți altele. Importul românesc ccmălâ mai ales din produce metalurgice ți rex- Ufe (manafaeiurd), majuritatua din Cehoslovacia ți Amina, restul (25'—40 Sf) din Germania ți Anglia, D. D, BUR1LEANU WERNEJt KUNÎMG (ZQricJiJ : Spelchctlormen om Șcbwarzeri Atee/, tO pag., 11 foLHerauHgi-g, v, Vcrem zur Furd, d, Volkxhochțchule, Helt 10, Zlirlch 1930. Se cercetează diferitele tipuri de construcții rezervate pentru ham- bare, șuri, cherhanale etc.. 5n geneial magaziile unde se depozitează ți se păstrează diferitele produse ale litoralului românesc al Mării Negre. W£RJV£R KUNDfG (ZOMch) ; Voriăufjge frgebnja.se sledlungageog/a phlschcr UnrcMtichunp'en (1936 und 1938) In der nârdlichm rtobrndschn tind im sîldllehe» Donaudclfa (Dranov), 2 pag. (239—241) jn Vcrhon- dlungeti der Sdrwcizer. Natririorțchendcn Gesellachafl, Chur 1938, Din vreo 50 sate vizitate In nordul Dobrogel, autorul stabilețle 10 cataclere pe cari Jc prcuntă așezările omenești din aL-casLă parte a Rum&niei. —— S, MEHEDlNfi Geografie și Geografi Ja începutul scv. XX. Inxem nări cu privire Io dezvoltarea silințelor ți invăț&mintului in Romaniu. 139 p. București 1938. Ed. Socec et Co, S. A. Broșura tn cure Profeaoiul S. Mehedinți — cu puțin timp înainte de a se retrage dela catedră prin act de neînduplecată voință personală — explică tutuloi celor ce l'au cunoscut sau Fau audiat ca elev, evoluția Silinței »1 Învățământului geografic dela 1900 până azi, cuprinde următoa rele capitole : Prolog ți Epilog. Geografia ca știința. Cursul de geografie. Alte mijloace pentru crearea unui mediu de cugetare geografică (excursiile geografice, seminarul dc geografie, colltxjuiirm lunar, publicații colective, congresul profesorilor de geografic, melodica geografiei), cărți didactice. O privire înapoi. Am înșirat capitolele șl paragrafele cete mai importante pentru că ele cuprind sensul șl justilicarea broșurel ți penlrucâ nu găsim cu cate să tăcem recenzia unui „bilanț" cate trebue citit rând pe rând. Vom adăo- ga numai, ca losl elev ți colaborator in trecut ți In prezent — că socotim expunerea aceaxta n unei vieți și a unei npero, ca incă o lecție - nn.s dintre cele mai cumpănite lecții — pe care Profcsonil O dăruiește imulor. Și pentru aceasta, II mulțumim. V. M. MlCLNZFI — RlHUOOSAFIE : HCl.MAM.ț 383 VINTILA MIHĂJLESCU : LA DOBRQGEA. Considerations gicgta- plugues, retras din volumul „La Dobjogea", tomul VI, publicat de Acad» mia Română cu titlul general „Counaissanrcs dc la tene el de la pensă* rovmaine", 30 pag-, 3 pi. Iot., 3 hărți In teul, Bucaresl 143B. Lucarea se compune din două părți: 1. Dobropea, TtlspdJifJe de m- ffuențe geografice ți 2. Ftincjituteo geopoliitcd n Dobrognf, hi prima parte autorul caută Bă dovedeaică ■ ceiacn ?! reușește prin exemplele alese — că Dobrogea, tllD punct dc vedere geotogtr ți ca relief, apoi prin climă, vegetație, animale și populație, este □ întreită tâa- pănlie geograficii, țl anume u zonă de iotătniro a dt uneai iuț ul eentril-eur; rnpean, continental șl balcanic. Legătura cu Carpatic se simte mal bine în ncud ■— în masivul Tulcei. cu ccmtlneoiul in centru — In Dobrogea ptu- priu zisă și cu Balcanii ia sud — in Dcîiormna, tciftucnțcle venite din aceste trei domenii se Întrepătrund in ați măsură incăt grănițuirea celor trei regiuni dobrogene citi mal arc dacii o valoare cu totul relativă. ,.A- ceasU peninsulă situată iutre Dunăre șj mare este o unitate geografică destul de complexă, dar o unitate care n ar putea fi Împărțită tară ca în- tregul ai sufere'¹ (p. 22). Trecând la partea a doua, autorul evidențiază dubla funcțiune a Do- brogei: de unexu necesari fdrffor carpatice și de drtim mire siepa pontica ți HateanL Intre Dobrugca ți Carpați, din vecin timpuri s‘a Stabilit O în doită legătură. Drumurile naturale din Carpați, ca drum al codrului prin Vlăsia ș. ta drum al stepei prin Bărăgan, Bau îndreptat totdeauna spre Dunăre și marc : urmele dc clnhant, folosite dc negustori, sunt astăzi np- teruie de cel ma5 inlenr. trăise economic. Dar ȘL rd ce stăplineșle Dnbrfr- gea poale subjuga Carpenii ; ușa a fost pe vremn,! Rumânilor — ipslelațl inlâl îti Dobrogen ți deveniți ps urmă stăpâni a| Daciei, așa pe vremea Turcilor — idlai -cuceritori ai Dohrngej și dcvrnițl pe Urmă suzerani SI |SrUor rdmănești. Insă Dubrogej C ș: lin loc de trecere Intre nord și sud calc pe care s au scurs plătea hoarde, „Voii* le sena ct la justification de la dnminaiion roumainc en Dobrogca, Cost justement dans TinUrct de celte possnssion. qui ne Mitrali «tre efficace sens dtre puriaitement eon- sQlîdcn, quc nous ne potivons pas davăniage oublicr que l autre fonc- tion, - voie d'invwiim, —- ea? une lâililâ d'oi dtcoule une menire pei- snancute'' (p. 39)- Srrisă sobru, dar dar șl răspicat, lucrarea aceasta — modestă ca dimensiuni, dar marc prin conținut — b un lena convinși că ropresintă pen- tru Icnnca de bună credință de peele bolare un excelent mijloc de intor- mațic cometă asupra acestui pământ tcmlricsc ■ Dobropen N, M. POPP PIMf Iii. JL'UU MOLDOVAN : Spftr r> fiiduilcte de eJnofojfle șl bfupollfied. — 2 p. iu Hui. Eugenie ți HiiipoliLic, VOL IX, 1—4, I93JL Se preconizează înființarea nnt| facultăți caie să cuprindă toate diBciplLnete eEnobfologEee. VICTOR PAPACCrSTUA - Esqufjsc sur Ies rqpporfs entre fa Rou- munte rf JEpire, Bnlcania T 191UI, pag, 23*1—2*4. 384 cronica nwxîRAprcA Din âitlcolul d-lul Victor Paparortfii, cure ne dl 1x1 Unii generale relațiile Intre Eplr și Principalele Rcmănc, ne dâtu seama cât de v.ir.otc fi întinse hu ImI acesta reiații» EpiruL e legiunea le care romanitatea balcanică a'n plslrat cel mar bine- Epicul d fost din «pate timpurile un rezervor de energic umană Pa slrând chiar sub Tutei u organizație rtiui-aiJlonnmi Eplioții eu pulul chior dria sfârșitul Evulul-Mfcdiu să sg răspândească atât in cuprinsul Pe- ninsulei Balcanice cât și dincolo de giatiliolc ci, Apropierea de Italia ca șl legăturile politico și economice cu Veneția au înlesnii mult utemtJ răspândire, In secolele din urnii expansiunea epirolâ. se îndreaptă mal alee spre Principatele române. E gieu de precizat clud a Început această Emigrare. Se glie că n* sec. XVI șl XVII asuprirea turcească, trcțle । populație eplrotă se revolt s și începe să emigteze »pre orașele Italienii, mai ales Veneția, șl spre Țările române. In principate ajung să Joace un Cn! important In lente domeniile. Muiți se ocupă cu comerțul ;i agricultura ; unii Insă cumpără proprietăți mari, devin bneri și pol astle] să ia parte la guvernarea tării I In jurul lui Mihai Viteazul se grupează militari dc elită dc origină epiiuiă, tar pe timpul lui Brăncnveann găsim o echipă economică tonuată din comerciant! fi bancheri epiroți. In a II-a jumătate a ser. XVIII când dezorganizarea mlmioistfativă a Imperiului turcesc Inrepc, emigrarM epirotă crcțto mai ales spre Țătllo române, unde regimul fanariot la este favorabil, Pătrund 1n clasa supe- rioară toarte repede i riumănil intelectualii nr crește ca ți Influența Sor spirituală, Profesori străluciți, autori de cărți șl tumul, generații întregi se formează sub supravegherea lor. Prin ol Iți fac drum tn Principate ideile sec. XVIII, Lat rolul lor In transformările sociale dela noi nu poate fi Contestat încadrarea Principalelor In unitatea economică a Peninsulei Balca- nice a avui pentru «ceasta o mare însemnătate- bpirul a profitat In p imul rând de acest lucru. Cu căi a crescut numărul șl situația Epirotllor din Țările române, Cn atâl au Sporit d»njHe pentru țara lor îndepărtată. Mă- năstiri înscranate din București șt bogate sllreili din tntroața Țară Ro mânec^cĂ mint închinate miuBsilrtlnr din Epii și mal ales celor din lanina. Bani, obiecte prețioase, cfirțl rămânețiI lud.ii drumul Eplrulul, contribuind ca ți nurul Veneției li înflorirea religioasă și Intelectuală a lanlueL Diverse domnu'nle rpiruto nr arată Câl dc însemnate ți prețuite erau posesiunile din Principate, ogoare, păduri, lacuri, a căror venit era trimis Eptrului. Și domnit trimit ajutoare sub forma de danii hser felini și țcuiilot din Eplr. Sunt cunoscute însemnatele sumo de bani trimes dc Neague Basatsb dar mal ales de Brăncovnanu, cere devine foarte popular, Dar chiar Epircslll din Principate șl din Veneția (Tlm.it bogăț jle adu- nate «au lăzi moștenire averile lnr, mâniielirilor și școlilor d'n patrii lor. Sunt cunnacirte Familiile Apostol ți Zotu Tzigara din Veneția, loan Șimota din Moldova. Nico Popa din Ța™ Romanească f deistiii"n(ș nu pol fl uitate însemnatele daniei alo Mitropolitului Dositei FilillL RECENZII - EUflLIOGRAFir. : R0MAM1A 385 Documentele ne arați sărlcia și incapacitatea comunitățtloj epltote de a întreține școlile șl alte opere de interna comun, [ora veniturile aduse din principale. DJu nenurnrirr; o acLminisirotic oecorectă a cleriiiul Le duce la mină F lupte violente isbucneșc deci intre cler și comunități, La înce- putul sec. XIX aceste lupte lan proporții; mișcări populare cer pârtiei' parca comunităților la administrația veniturilor, și agitațiile populare cresc cu cit crește mizeria locuitorilor, In aceste împrejurări triste cojDunitățile ajung să-și răpească unele altora, bunurile din Tara Românească. După cum vedem din cele expuse pănl aci, relațiile dintre Eplt și Principate se explică nu atât prin afinități etnice, cât mai ales prin uni- tatea geopolitică și economică do odinioară SPERANȚA KHCA iV, POPP , Despre toți Romanii din Maramureș. extras din rev, „Con- vorbii! Literare" Nov.-Dec. Iflia, București, 7 pag. Se arată temeiurile istorice și geopulsilce pe cari sc bazează cauza Rumânilor din Ruteni a carpatică. Cere pentru acești Români adoptarea uneia din următoarele soluții : I . Alipirea la România a regiunilor locuite de Români sau 2 Schimb dc populație t amână șl ruteană Intre cele două maluri ale lisei, prin menținerea acelulaș statu-quo teritorial. Ultimele evenimente (Martie !939|, cari au Înfrânt slatul-guo, par să indice ca firească ți necesară prima soluție. REVISTA GEOGRAFICA ROMANA. — Anul 1 lirei fascicole cu 296 pagini in total). Tiparul Cartea Românească, Cluj, 1938. Din iniția Li va unui grup de geografi tineri șl sub redacția d-!ui N. A. Rădulescu. de curând conferențiar la Universitatea din Buciuești. apare azi la noi prima revistă geografică alături de publicațiile univer- sitare și de Buletinul Soc. Reg. Rom. dc Geografic. Un gest curaglos, cate merită să fie apreciat șl sprijinit Revista începe prinfr'uo program destul de larg si. mai ales, gene- ros, pe care — dacă ea Ta găsi La colegii din invătâmăntul secundar — sprijină! material și moral absolut sincer — îl va putea aduce la totală îndeplinire, Si imul arca energiilor tinere și mai alee rolo! de Îndreptar și informativ pentru cei cari — depărta dc orice bibliotecă — SUnt siliți aă se limiteze adesea numai la munualnlo de școală, ne permitem să credem că poate constitui nota esențială a nouil publicații. Nu vrem să spunem prIntfaceasta că punctele celelalte din pro- gram (inițierea studiilor regionale, răspândirea, în mediul Intelectual ro- mânesc, a cunoștințelor geografice moderne ele) sunt gânduri prea in- drăstiețe sau că n'ar reprezenta n utilitate imcdîatj față dc existenta altor publicații similare Ca Unul cafr am îngrijit dț tedaeUrr.i Buf, Soc. geografice române timp de 15 ani și am putui urmări astfel de aproape progresul cantitativ șl calitativ al lucrărilor geografice de la nai, pot afirma că există material publicabil cel puțin pentru încă o revistă de speciali late. Va trebui numai intensificată acțiunea de inleiesate reală BvMiduI da G"«c»[la 25 3Sb CRONICA tiElMHWtCA «i activă A profesorilor dc B«)Bralie din tara întreaga. De aceea e ab- solut cecesar ca fără «A w neglijeze studiile personale de teren nu dc teone geografică — al w dea precădere problemelor de didactici ți inlormaUe geografici. E o fixare dc funcțiune precisa, pe rate — nu numai in lipsa unul organ condus ți alimentat în primul rlod de pro- fesori — ar fi fost gata să șj-o la asupriși Bui, Soc. geografice. NI se va ierta nevastă suggeslie, care no are o legătura necesară cu cuprinsul celor trei fascicole apărute, ci lu ceea ce ar putea II in viitor această publicație. Conținutul actual e bogat ți variat. El cuprinde doua părți distincte- arlicule (geografie lirică, geografie umană cu geopolitică ți geografie tstn- ricăi țl recenzii cu note bibliografice. Intre articole, predomină cele ru caracter antropogeografic in cel mei Larg înțeles al acestui cuvânt: N. .4. RdduJescu Portița geografică a României, idem, Săngeorzsd; f. Ro^a: Aspectul static ți d'nam.ic al imi- grației romAncțti (cu date Inedite); M, Popescu-Splnenl r Geograful Ae- nei: SyivluH ți Țările Romăncțtl, idem. Pădurea României j V. Dtmtthv ; Așezările omenești tn Munții Sirinhu; Don IJJețru Densitatea popu- lației io Bucovina. Revista mai publică un Studiu de geografic fizică : Depresiunea Luncii Bradului de L. Soinejan, unul de geografic Ungulatică (Sinonimele cuvântului Târg in Lualim Geografici linguistice de Sever Dart), unul ds letona explorărilor (Călători și exploratori români In sec. XIX de T. Onl- șor) unul de metodologica geografică didactică (încercări în metodică Geografiei. Cuibul «Izăjeresc — comunitate de Instrucției de N. A. Hă- dulwcii. De relevat șl bibliografia sistematică a lucrurilor geografice apă- rute in 19W și aflate in Biblioteca Academiei Româno, Lucrarea n datorită d-lul D, A. Vaslleâcu și vedem că va fi urmată și completată ți cu lucrări din alte colecții. O revistă de specialitate însemnează șl o nouă grupare de lucră- tori Intelectuali ți un Îndemn pentru specialiști. De acea felicităm pe ini- țiatori șl te dorim mnlinultate. V. M, CoL ZAGORIȚ CONSTANTIN . Mai multe fidiți afe fransUvanJei și granifet dinspre L’ngiwta, 23 pag., 9 hărți In afara textului, Ploețti 1938 Autorul vrea să dovedească „că granița dintre România și Ungaria nu este trasă dela Învingător la învins ți că diferitele frontiere pretinse de Unguri și de rătro susținătorii tor nu sunt întemeiate pe vreun adevăr". B. ȚARI VECINE />. JAWAWOFF. Eswiy dfoferpr^lution fecton^u? țfes ie/rusae* quniic™frM dea parUes cenfrrrj'e.ț el o/zemcfes de fi peninsule tatAiwifque. 4 pa?, și o achiți de harta. In Comptes-Rrndus du Congră» International de G4ognphie, Amsterdam 1938, tome II, Travam des Secționa A-P Autorul relevă existența, ln peninsula balcanici, a 6 combinat^ de terase începând cu tipul normal (6 terase la 90—100, 5fi -B5. 28—35, 15—18, 6—9 si 2 -3 m. altitudine relativă) șl terminând cu absența totali a tera- selor. înăuntrul munților terasele cale mai vechi sunt mult ridicate dea- supra nivelului normat (cf, situau* dela noi nt"l ales la cotul CnrpatHor) Nu există decât o explicație posibilă a acestor anomalii : existența unor tn-X ari cplrogenetlce dc amplitudine deosebită irr diferitele regiuni ale peninsulei. Schița de hartă indiei sumar si provizoriu senile aceslot mișcări. Ar fl fost Interesantă o bibliografie, fie șl sumari, a lucrărilor pe care antonii șl-a întemeiat această sinteză. V. N. KOWDPACKf .■ O rlodoivacenlu poame NJeneskf w Kerpu- tach Mattnarrrskich, extras din Przcglnd Geograf iezny, tom. XV, Warszawa 1935, 7 pag. | hartă, lezurnat german. Autorul descrie urmele glaciare din Carpații Maramureșului. Ace- știa sunt munții dela întreita frontieră rotuâiio'-polnno-ruteană. Aici con* stată că limita zăpezilor eterne se află la cea. 1500 m. alt., ți ră ghețarii diluvinll erau ln realitate mici ghețari de circ, Regiunea aceasta l-n preocupat tn deosebi pe autor, întrucât face obiectul a Încă două lucrări, apărute En 1938 : „Karpaty Maimaroskie' și „O nrograflcznYin podzlalp K^rpat pcimiedzy ptutem, Ctea i CzeremoBwm”. X, M. POPI' STANISLAțV MWLOWSKi j Sprrtwoadanrș J uwapi o IN Mledzyjta- rodowe) Kcnterenefi Dyiuwtatnel w Wrednru, extras din anuarul soc. pol. de geol., tom, XIII, Krakâw 1938, 4t pag, 9 fig., rezumat german. Autorul a participat la cea de n 3*a conferință a Asociației pentru studiul Cuaternarului, tinuta la Vieaa, in vara anului 1935. sub președenția lui Gurtav Goiiinger. Primele doul conferințe avuseseră loc la Copenhaga tn 1928 și Moscova 1932. Autorul aduce omagii directonitul Institutului I 388 CRONICA OFOORAFIC* Geologic din Vlena. O Ampltitr, organizatorul acestei nqniertn.tr- nter- nfllionalc, la care au participai 2p sta tn. Din puLca României au lest d:iii: Emil Pcp ți Ent. Prol-opopearu-PacJie. latre n umernașeto comuni citi ținute, fuhi relevate două: A Penck.- „Uber dus KLtma Europa) wâhtend det lelzten Eiazelf¹ ti P. Bpțk r „Zur îlevisiun dor alpine Glazialcltranologic". S'au tăcut numeroase excursii, in deosebi In Alpl, unde au fost stu- diate terasele pUocene șl dlluviale. raporturile toi tu perioadele glaciare ți s a Încercat lămurirea chestionai morenelor terminale, SL P., care e un CerrelUtor nșldluu ăl glaciațiunci nordice, mălturtBesle Ca fost labil de faptul ci tnorenele alpina sunt mai bine studiate din punct de vedere morfologic, decât atraiigmlic, tocmai conttur caauiui din câmpia Ebnnano- polonesS, Regiunile vizitate 11 petmil autorului fă cOnchidâ că glaciologin alpini oteiâ greutăți Tiebinulte. N. M, POPP WIESUiWA RJCHUWG-KONDflACAA .- Z morfo/opii Zacbcidnrrgo OftrCfiP/lta gir Sw.lcțokrzysklcâ, extrui din WiadomoiCi Stuib-y aengra- licznej, Waruzjwr 193?, 53 pag. 23 Hg„ I hartă In afara textului, rezumai francai. Viitoarea studiază mar ginea occidentală a munților Lysagora. Re giunca constituită dlll depozite friasite și jurnslrc, e acoperită de u mania aînronjci drn care ou emerg decât vârfurile cari trec de 320 m. alt. Oin punct de vedere tectonic cutările eu direcția hcrcinlcl VNV-ESE. Rețeaua hidrografică, primitiv consecventă, și-a păstrat prin eplgeme direcția ini- țială i nsîâzl Insă predomină văile transversale. n. m. popp FA V1TAS£K: J\forfotofțh-fiy n'yvoj 7'fifns/fthv PodberJrfftifₜ 1R fMjț. I hartă, rezumat german, extras din TSpisy Piriroduvedcckou Facultou Ma- sarykovy Univcr&ity°, Bmo lS3k Autorul face In câteva pagini o Jruinnasă descriere a evoluției mor- fologice a colinelor TeamuluL Ele se aflu in apropiere do Oder, um in locul unde între Carpațl ți Budeți râmânc un ținut delurns, continuat spre tnlizâil prin poarta Moravă. In această parii: — ca ți la poalele Tatrni de aulei — Inladslsul se atinge cn ghețarii eoboriți din munți, în epoca glaciațlimel maxime. Prezența ioainlăiii iniab&liuluJ, caro contura io:r ginea Carpnțilw, se trădează prin oumeroaicle blocuri «mrfee întâlnite până la vreo 20 Icra, rud do MoruvBka Oslravn. Urmele Clovio-glaciarc sun! frecvente. Pietrișul carpatic e depus în 4 terase. Primele două ocupă mai mult cumpenele de ap3. terasele mai tinere unoSfese cursul riturilor actuale. K. M. POPI' Cu ALTE Ț A R 1 MARCEL CLERGET Lo runjure, Pațgă ti prestat, — Collection Armând Colin. N, 213. Pari» t!M8, — 202 p. șl 7 bălți, Cruțare. subBtanlială, documentată șl metodică, tratează. in capitole ■epareu factorii fizici, factorul uman, actualele teluri de trai ale popu labei complexului geogialic și etnic pe care-1 cuprindem mb numite do Turcia ți actlvltalen cicunomlră așa tom rezultă din Influențele tre- cutului și din reformele indrăsncta și clar visătoare ale lui BCemal A- taturk. O caile de httonmaifa și punere la pune* justă asupra ^miraco- lului turc". LASZLO KADAR .• La morioJogni deJJ aHipinno Gllt Keblr, extras din Boli, della R. Soc Geogr Iul. scria V, voi. Vil, Roma 1937-XV, 23 pas> 2 hărți, 4 planșe. Podișul înalt Gilf Kabir iMarele Zidj se găsește ta partea centrală a deșertului Libiei, la frontiera dintre Tripaliiunia ți Egipt, așezat pe tro- pic. tJLn punct de vedere țeoJogic e format din urato orizontale de arenă nublană de vârstă senoniană. Podișul se înfățișează ca o pcnoplanl, cu Jale accidentală pe îți pe colo din cauza nisipului raișciițnr Înălțime, lui □stilează în junii lui l(M0 m. Pereți aproape vertical! H mărginesc ram de 'mite părțile și-l fac să domine cu 3—400 m regiunea înconjurătoare. Marginile acestea abrupte ale Iui suni de naturi tectonică : nenumărate fracturi, încadrate în două sis-teme perpendiculare nuni pe nitul, 11 ocolesc dț toqîp părțile. Majoritatea mișcărilor tectonice sau prudnș In minunii. Din punct de vedere morfologic, podișul Gali Kcbir a fost supus rfc doi agent! : vântul fi «pa. Prunul a căuznt n pensiuni' neobosită, niăncănd pereții —■ mai cu semnă In lungul fracturilor — ți provocând acumularea unor mari canțităt* dc material detrlUc. Podișul n scăpai eroalunei eolicc num ni gtatte uⁿcî pojghițe ședimentaie BÎlitiliale. Puternică e ți acțiunea apei, decât că a Intermitentă. Ploile vin năvalnic, de aceia șt crosiunea UOtmaJă e violentă. d«r de Mnrtă «furată. Alături tte grohotișurile eolice, se întâlnesc ageatre : sunt rerultatele con- «tructivc ale celor doi menți cari-șl dispută Intectatea in deșert Ca o conwciflte a umidltiții e puțina vegetație, uneori chiar sub formă de ut- fa iști, rare dl apare Insă la o aecetă prea îndelungată, liedurile, forme nuc 390 CRONICA OEOa&AI ICA jore ale agcnțlldr modelalar,. suni adâncite prbn. apă, lărgite de Viat 51 apoi Înfundate cu nisip. Lucrarea rezumării astfel, pe care o găsim Interesantă ptln contri- buția ce o aduce la cunoașterea inorFologiei desert!ce, este rezultatul truc- tuns al unei călătorii de trei săplămini făcuta dc autor In 1933 in dațertul Libian. N. AL POPP LtUrt' ci MAUBJCE PARDE. Atiiit-i et loriit. 222 p. Coleclion Ar- mând Colin Nr. 212. Paris 1938. Cuprinde patru părți i condițluniic generale dc dezvoltare a vege- tației dc pădure (cu capitole speciale consacra le roiului Îndeplinit de o® in distrugerea ți regenerarea pădurilor) ți răspândirsa tipurilor dr pă- dure pe glob ; pădurile Franței ți foloasele aduse de păduri. EUGEN PfPfM j Le ^ujt umcrjeanrsaie. Coltsction Aiinaiirl Col'n, Nr. 218. Paris 1938. In 222 pagini istoricul, problemele ți realizările actuale ale pon- ameticantsmului. scrisă dc un adânc cunoscător al realităților cotor două Americi, LUIZ SCUWALBACH t Prutoi Maraviiho&oti da Arvore National, Esbnțo li istorica geugrafiro, Ut pag. Usb&a 1938, Se tace istoricul exploatărilor ți descoperirilor geografice tăcute d« Portughezi, cari până in sec. KV ațuuzescră să stăpânească „a rțunrtu parte do imindo'. Se trece apoi tn revistă opera de colonizare efectuată de Por- tughezi. In fine se arată IrnpurUnța economică a descoperirilor făcute de eL tn primul rând cu privire le mirodenii. Această lucrare de geografie istorică □! merite să fie tradusă Intr'o limbă de circulație internațională N, M. POPP AA7OMO /fENATO TOMOLO . Lo ipopolamenio monrono, Reia- zlone generate, extras din „Studi e mimug rafie dell'Istltuto Nozionale di Ecobuinia Agraria", 18 pag., Bologna 1938 — XVI. In acest articol, distinsul profesor dela Bolunin ți primul vke-pre- țedinte al Uniunel geografice Liliernnționalc, Înseamnă câteva conj-ide- rațnmi generale asupra felului cum se depopulează ccto două regiuni muntoase ale Italie!: Alpii ți Apenlnii. Aceștia diferă Intre et prin aspecte geomotfologice, ca înveliș vegetal țl din punct de vedere eco- nomie. Autorul inwpe cu Alpii sl-i analizează demografic grup cu grup. Constata contrastul isbltoi latie Alpii llgurici, maritimi, in general slab populați dn o porto ți Alpii lombarei, cari au condiții optime, fiind intens locuiți, dc altă parte, tn regiunile cu economie agricolă, populația are o densitate de 100—200 loc.i'km*., spre deosebire de regiunile en economie FECENZ1I — BIBLIOGRAFIE AL IE ȚARI 391 pastorală, caii au. populație mult mai rară : 50—100 ioc.ikm¹. Sărăcia crescândă a xonei pășunilor alpine a lăcut ca păstoria să deceda iar lo- cuitorii dclo munte să coboare pe văi, unde tși schimbă ocupația, deve- nind cultivatori dc plante mediteraneene, in deosebi viță dc vie. Feno- menul acesta se observă mai bine in Alpli lulienl, unde tn apropierea caratului. populația scade La 30 Loc-fknr Cu privire Ja Alpl, oiitorul e îngrijorat de cauzele complexe de ordin economic, moral și juridic cori duc la depopuiarea regie noi alpine, căci sărăciei se adaogă slșblrea na- talii ații ți un început periculos de emigrație. Trece apoi la Apenini, pe cari-4 analizează tot grup cu grup. Ape- biuU sc deosebesc de Alpl, tn primul rând pnn lipsn unei pronunțate olul' lologli glaciare șl iu ui doilea, rand prin prezența tranelor, acele alune- cări grandtooxc de teren, cari reprezintă un adevărat flagel pentru A- penini. Populația e io general redusă ca număr. Este de relevat că deți autorul tratează chestiuni demografice, lotuși accentuiază asupra constitutivi geologice ți morfologici terenului, dai lectori de cari Lrebue să se țină seamă, chiar ei En probleme de populație. Dă apoi atenția cuvenită factorilor cconanilci. încheind Interesanta d-sale lucrare, antonii erată că fenomenul de depopulară care se ohrervă în munții Italiei, In unele regiuni se pre- zintă ca un rău Iremediabil, In altele insă se poate Îndrepta, MAKA N. FOIT ■ i IV. C RO N1CA ȘOCIETĂȚII COMEMORAREA REGINEI MARJA PREȘEDINTA DE ONOARE A SOCIETĂȚII REGALE ROMÂNE DE GEOGRAFIE Șl A MEMBRILOR MORȚI JN 193S In ședința Adunării Generai» din 30 Octombrie 1938 înainte de □ vd da seama despre partea administrativă a Societății, să ne fie îngăduit a împlini datoriile sufletești fată de cei cari ne-au părăsit in decursul anului expirat. In primul rând se cuvine să evocăm figura măreață a Re- ginei Maria, de care Societatea se simte in deosebi obligata, de oarece era singura noastră Președintă de onoare, venind îndată, in ierarhia conducătorilor, după președinția efectivă a Augustului Eițfiu, a Suveranului Țării. Această înaltă situație a Reginei Maria in fruntea Societății noastre nu n fost o simplă evocare pro- tocolară, Căci pe lângă toate celelalte binefăcătoare înrâuriri pe care Regina Maria le-a avut efectiv asupra nenumăratelor instituții fi- lantropice, artistice și culturale pe care le-a prexidai, fosta noastră președintă de onoare a activat și pe tărâmul geografiei, lăsând in această direcție cea mai luminoasă, cea mai poetică descriere a României. Cartea Reginei „Țara mea", tradusă din englezește, ocupă in rândul publicațiilor geografice un loc deosebit, și un ioc de frunte. Deși scrisă pe când Regina se afla intr’un fel de surghiun la celali colț al țării in parte ocupate, sau poate tocmai pentru aceea, cartea este ca o explozie al entusiasmului ți al iubirii față de glia și frumusețea românească Ca dovadă redăm următoarele citații din „Țara mea" pe care Regina Ic considera ea „Schițe așa cum le-am văzui, cu ochii întâi, apoi cu inima. Mi s'a părut adesea că le-am scris cu însuși sângele inimii mele". Cuprinsul cărții reiese dm următorul citat t „Nimic nu esle In fara aceasta românească pe care să nu-1 fi iubit. Mai adânc chiar și decât copiii nascuți pe brazda e>< COMEWOJtAREĂ PEGIMtl MIRI A 393 m'am rmpdrfdțn¹ eu sufletește cu fesurile ei întinse, cu nesfâr- șiiele-i drumuri, cu apusurile de soare, Cu papștele-i umede de rouă zorilor, cu pădurile-i adânci ți câmpiile de grâu copt lumi- nând ca atrml. Mi-a fost drag și spirtul uriaș care m vreun foc sterp ți pietros întinde spre ceruri frumusețea fără folos a țe- poaselor lui brațe. fn cursul rătăcirilor mele am ajuns 2a locuri așa de singu- ratice, in cât păreau a fi la capătul lumii, ți cm sfoi de am privit acolo gloria ultimă, a soarelui pânu se cobora spre odihnă, ți mi-a p/druf sin^urd/aiea din jurul meu / Mi-a plăcui bolta aprinsă a cerurilor, strania melancolie a nopții ce cade, mirosul de rouă ce se ridică din ierburi, valul prafului ce atârna asupra lumii. Mt-au fost dragi toate, adânc ți Cu adevărat dragi" 1 Dar nu numai fn teorie și în scris, dar și in fapt Regina și-a arătat dragostea de (ară. A înviorat, a creat, o intraagd nouă regiune a tării proaspăt cucerite. Balticul e opera Ei. Așeîâmm- iele dela Baltic cu acea bisericuță tn «iii sfrăvec/aiu, în care de ieri, ca un simbol al iubirii Sale de glia romanească, odihnește inima Reginei, sunt cele mai elocvente dovezi ale puterii Sale creatoare. Tot sub degetul ei magic și artistic a răsărit, ca diti povești, străvechiul Castel dela Bran de lângă Brașov. Vechiul Castel dăruit Reginei de către Comunitatea sosească a fost reinoil, in stilul «âu, imboldul magic al regeștii zâne care, din n fie străvechi ziduri măcinate de timp ți de nepăsarea oamenilor, ne-a înzestrai cu un Castel fermecat și mai ales fermecător. Culegând chenare autentice de uși din rămășițele gotice ale regiunii și împlinind lipsurile s'a împlinit Castelului splendoarea de odinioară. Iar in afară de aceste monumente mai f și propaganda prin scris și prin vorbă ce entusiasmul Reginei poete o făcea țării dc care atât se îndrăgostise. Călătoria Reginei in America a contribuit, mai mult decât tot ce se făcuse până atunci, la cu- noașterea țării noastre peste Ocean. România este azi încă in Amertca : Țara Reginei Mai ia. Cu Înalta ingâduinfă a M. & W^eiui, Socie,ateo pl nuețte o nouă ediție a o perii ,,Țara mea", cu ilustrații. Lucrarea „Po- veștile Peleșului" ale Reginei Carmen SyTou, ar fi astfel splendid întregite prin opera mai largă a celei de a doua Regină a Țării. Pentru toate aceste neprețuite și neuitate servicii aduse și 394 CH0N1CA SOCIETĂȚI» pe aceste tărâmuri tării Sale, Societatea va purta veșnic vie amin- tirea Augustei ei foste președintă de onoare Ne au mai părăsii pe veci, in decursul anului expirat, foștii colegi: General Ion Jifianu și profesorul universitar Dim. Evol- ceami. Generalul Jliianu na fost numai un ofițer de elită, care s'a distins pe câmpul dc luptă al ultimului râsboiu, dar ți un foarie apreciat scriitor militar. In 1916 a dai scrierea sa, de in- teres general, intitulai: „Forțele morale și materialo la râxboiu". Iar acum in urmă un studiu amănunții „Verdunul in văpae" ca o prefață de Lloyd George. De o înaltă ținută morală. Generalul termină studiul sâu cu versurile lui Emiuescu ; Prin această lume, să trecem ne e scris, Ca visul unei umbre și umbra unui vis. Pentru noi toți figura literatului nostru om de arme va ră- mâne nu ca un vis, ci ca o realitate demnă de a servi de pildă genei ațiilor viitoare. Colegul Dim. Evolceanu, deși profesor de limba și literatura latină la Universitatea din București, era însă un mare admirator al naturii, deci un adept convins al Societății noastre. Măcar că nu activa in sânul Societății, dar apreciind ,,sub tegmini fagi" frumusețile țârii pe care atât a iubii-o, amintirea sa ne este scumpă și va rămânea neștearsâ in analele Societății noastre. Secretar general AL. rZIGARA'SAMUKCAS ACTIVITATEA ȘTIINȚIFICĂ A SOC R. R. DE GEOGRAFIE IN !938 I- In cursul anului |9:W, Soc. IL R. dc Geografie a organizat □ sctic dc conferințe asuptu ETanîțclor RomănleL Eln au lo*t ținute In. cursul lu- nci Aprilie in ordine» unnătMrc : l. Prof. șielan Mirnclrt'ee : Graiilla dț Apus i3 Aprilie). 2. Prut. N. M Popp : Granița tiiăfiicanâ ți de miazfinoaple Aprilie). 3. PtcL VMU/d Mlbfij/eicu : Granița de Miezâ-ii (17 Aprilie). Aceste conferințe vor Ii publicate înh'o broșură separată. Iu turcul lunel Mal a vorbit: I. AnoL Karvl Kiugei, de la Școala politehnici din Charloțtenbrurg despre : Slraispngțograpbio । lat 2. ing. A. M. Gcunja a prezentat o serie dc filma primite dela gu- vernul canadian din Qltțiwi. 11. intre 20 Aprilie șl 3 Mai u test organizai. □ oxcnmle tn Ju db- lavtu ți Albania. Au participai la aceaslă exconde următorii 30 mcm'orii ai Societății noastre : rl | General Ailorfinearu A«rc/ cu doamna, d-1 av. ltxu> CJinciu, profesor, d-ra CW^o Coaco, ziurisț. d-ra A/e.xandrlitn J iTco- fujju, d-l fon Mono, ConsUlot ia înalta Curie de Casație, cu doamna, d-1 VJitlllu Mihaitracu, profesor ■uiilverșiMr cu doamna, d-1 NJcotee M. J'opp. a*i steni universitar, cu doamna, dd l, naihtlrtcu-Pogoneaitu. piotesor uni- versitar, «1 doamna, d-1 ing. M, Ștefdrreacu-SuMlearHG d-1 General TAfaru șt alții, (vezi darea dc soamit, a excursiei la p. 396 itq. IH. 1n ziua de 22 Mai *> ținut la Fundația Universitară Carul 1 un concurs de geografie Intre elevii școalelor secundare din țară (c1, IV-u si cl. VUI-al. asupra pJmliiiulni 5.1 poporului t-omineac. Le acest concurs s'au înscris 173 elevi dela 30 scoale de bieți »i 126 eleve delo 24 sruok de fote, Au fost premlați: Din cJoM Prariuuf I |3DDi> lei) : fivdu G. Alexandru dela Co- legiul Moțional Sf. Snva din București. Premiul il (2300 lei) - Dumfrreseu-Bumbii Gb., CoScglul National Sf. Sava. Preairlif 11/ UIXKl leii : Pefrcscu Mi/urrf-AfcXalldrU, Ide. MII. D. A. Stiliza din Crniovo, 396 LRONICA SOCIETARII Au obținut rncntiunl elevi ți eleve dela următoarele șcMle: L] Lk. Mii, N. FlUpeacn-M*n. Dealului j 2j Uc Mii Regele Fcrdinaud i-Chtșinăm 3) Liceul Spiru Haret-Hucurtțti । 4) Liceu! Grigorc Ghica Vodă-Dorohui ₍ 5) Seminalul Ccntral-Bucurțțti । 6) Liceu! Marica firăncoveanu-Bucincști i 7) Liceul Rugina Maria-nucurcțtit 8) Liceul Mlbai] KogălitlceHnu-Galațl i 9] Școala Nonnală Regina Maria-Ploești. Din clasa IV-a. Premiul I [câte 1500 lei] ; NlcuJeacu I, Mircea-Duțan dela Lic, Titu Maiorcscu-BucuresU, Șchiopa SWno dela Școala Normală de Iute Regina Marin-PloeștL Premiul II (câte 1000 Ini! . Schina O/go, Liceul Regina Marin-Bu- eurețti j Cojmm I. Liviu-Nicolae, Liceul Mii. Mihai Viteam-Tg. Mureș; BIR-iru Gheorghc, Liceul Aron Pumnul-Ccrnăuți. Premia? Hi (câte 500 Ici) t Vin V, ComeUu, Liceul E. Vă-.ărescu Tărgovlțte; Comori C. Inan-PaveL Liceul Titu Malorescu-Bucureștl । Frdn- cu/eseu Vlrginla, Școala Normală do fete Regina Morla-Ploețli. Au obținui lucjttinnj elevi ți eleve dela următoarele țcoale ; l i Lic, Mii, D. A, Sturza-Crajova । 2| Lic. Mii. Mihai Viieazn-Tg. Mureș । 31 Lic, Spiru Haret-Bucureții । 4] Liceul Mllial Viteazul-București; 5] Liceul Tilu Mîuorescu-Bueurețti ; 6) Liceul Matei Basarab-București; 7) Liceul Re- gina Maria-București । 8) Liceul Choisy Mangâru-Bucutești । 9) Școala Normală Regina Marla-PJacțti lOj Școala Normală N. Racotă-T, Măgu- rele ; 11] Școala Normală dc Fcto-T. Se velin. Elevilor cari au obținut mențiune 11 sa dnt câte un atlas geografic de G-ral I. Teodorescu și câte un eiemplar din BuL S.R-RG. 1937, tV. Tn toamnă (30 Octombrie) a avut loc Adunarea Generală a So- cEetățcL Au fie ut comunicări ; I- Prof, TzIșu/u-Samurcuș r Comemorarea Reginei Măria, 2. Prof. Vfnl/ia Mlhliilescu: Rezultatele execuției din -Iugoslavia ți Albania (cu proecțiuni). 3. Prof- PiHnptffa N/cotau: Canalul Cernavodă-Coiu-tanța (v. Bule- tinul din acest un), EXCURSIA ORGANIZATA DE SOCIETATEA REGAl.A ROMANA DE GEOGRAFIE PRIN IUGOSLAVIA $1 ALBANIA. (20 Aprilie—3 Malu 1930). Soc. R. R. de Geografic ți-a fixat, încă de multă vrem?, ca prin- cipiu do activitate, cunoașterea țării șl a vecinilor. Consecventa cu acest principiu, ea a organizat o excursie lu Iugoslavia ți Albania, pe drumul București - barajevo ■ Ragtjza - Cattaro - Cetinje * Dnraxzo puneți - Tira- na - Fieri - Elbasan - Berat - Corita - Pogradeț - Ohridn - Belgrad - defileul Cazanelor ■ Turnu - SeverLn - București. Din lipsă de spațiu, amânăm pentru Buletinul anului viitor publica- rea unei dări de seamă mai dcsvoltatj a acestei excursii f iar până alunei, vom releva o parte din problemele geografice și geomcrlologice urmă- rite în timpul călătoriei noastre ; 1) Regiunea colfnard pc care om jfră- bdraf-o pe doud traiecte (odată Intre Brod ți Basna și a doua oară intre Belgrad și Oplcnaț), altădată complet acoperită de păduri de stejari, o ACTIVITATEA ȘTIINȚIFICA un jimestec de păduri, livezi cu pruni, culturi ți așeiSii răsfirate adică uxcmănăloate cu muscelele DoasLn- dloire Dîmbovița șt Turnu-Sev-crir,, Ca ți ținuturile deluroase de La noi, ea a adăpostit și ocrotit populația «ml- giati dur Sudul mal expus ți mai puțin primitor, 2j Bosnia cu munți t>cu- pațj de piston $L cărbunari și cu bazine bine populate separate prin de- fiice sălbatice, Traiistormată de Turei in post de apărare înaintat contra Europei centrale, această provincie păstrează luci adânc, urmele vechii ocupații nniaulinanc. Capitala — Sora/cvo — situată, Lntr'o poziție slro- teglcâ, in margiTtoa bonnului cu acctaș nume, restrânge încă dcslul dc bine OtletLiul rcnisulman, piln îmbrăcămintea populației, moschec-e ți, cc- Jebmi bazar ți aspectul caracteristic al unora dintre cartiere. 3| Munții culcarăți dinspre Adriniie.a, tn valuri paralele, masivi, râpoșl, tăi ați de văi strâmte din pereții cărora ies bogatele izvoare datmatine, ulmilor dc săraci ți totuși tezervoriu de populație jugoalavă pentru litoralul adriatlc, Clmutățile circulației in curmezișul acestor munți (imuite de membri ex- cursiei in timpul cnborirei pe vaiea Haremci) ezplici-.ilăluti de uiți fac- ton-expensiunea maritimii a Humei și apoi a orașelor comerciale italiene. Roguza, tip de cetate comercială deavoltată sub influență și in rivalitate cu Veneția, nt-a Îngăduit înțelegerea icestel acțiuni traiisadrl alice i lai plimbarea fo autocare prin marțiacn minunșțnlu! golf Catiârn (Caturi șl pe coasta Lovccnului tn țara de stânci golașe, doline șl poljii a Mun- teiiegrului. nc-a Unturit păstrarea curată ți independenta a elementului slav din munții Tlînnncl *i necesitatea expansiune! lut apte luarea cu cetăți comerciale, 5) Contrastul latre țărmui înalt dalmatln șl cei Jos afbd- nez întrerupt dc câteva promotorii pietrna.ee, folosite jjonltu așezarea în puncte de veghe — a porturilor. Durtaza țin albaneză Durresț cu palatul regal, ca uu cantul de pază, pe o colină înalță prinșă între zone joase ți mlăștinoase, e un bun exemplu de port, tip albanez; 5) Contras Iul dintre țeauJ mtmolnn, perfect pian insd rnJdfijnus, «Arac, silit CUilfvnJ și atnb popului șl munți¹! frurlp¹. masivi cu pdnrori pe plaiuri și agriculturi și negustori In depresiunile tectonice interioare (exemplu tipic, depresiunea, ru cel mat maro și mal evoluat oraș a] Albaniei de Sud, Corifei). Nuperlec- țiunea șesului, In care ar trebui [uvestite mari capitaluri pentru a o așatiJ ți a o pune în valoare și împărțirea regiune! muuioase in compartlmenlc. explică — In parte cel puțin—spiritul de independență al populației. Totuși actualul regim, sprijinit și pe italia, a răușit să introducă n- ordine severi care va putea aduce, cu vrtvnna, o prosperitate prea puțin, vizibilă astă- zi. — 61 P/ocem! de dispariție rapida □ AzomdnHor cbn munți fi din orașe prin emigrare și prin asimilare. Vizita la Moscopoje. faimosul oraș aro- mânesc de pe înălțimile din Apusul Corițel, ne-a arătat mluele unui cen- tru odată bogat oi cu peste fiO.ODD locuitori, azi scăzut la cca. 500U. Are- leași ruine și nemț scădere de populație nu fost întâlnite la Ni/opote (Sul de [oSJțlmi dc sub Iteriateri, munții Uitcliei), la OArJttu.lu tllfoJla ch ar. Dispar Aromânii. Wo due mult mai bloc nici ceilalți ,macedononlȚinu- tul dispune de mijloace de întreținere limitate, de aceea rclncciea — in unun dezastrelor aduse dr- război — a întârzia! și întârzie încă. Ca urmare, populației veche emigrează Iar politica de realități a statului nu pune CM 398 CROSICA ȘOC!ETATII vili acestui exod ci încurajează Fosirua șt întrețincrt* elementetor națio- nai? din Nord. Astfel emigrant» se îngrămădesc in orașele din ținuturile compacte locuite de iuguaJavi fVeleș «1, mai ales, ScnpJic, cam — datorita nealtui tapt — aa ridicat foarte mult, in ultimii ani), ?) Problema ininorf- fdfffor din Balcani pare «ă fi căpătat o soluție simplă ; principal, toate drepturile care nu vatăroă bunului mers al statului, itiiil respectate ; in lapta insă. nu se Ingădue nici o manifestare publică nalianalistă iar rtm- servaroa tradiției proprii prin scoală ian biserică nu-1 bine viizută, Intere- sul superior al statutul cere supunere : un singur stat o singură limbă, o singură credință. Totuși limba română, dc pildă, se folosește in toată Al- bania In Sudul Iugoslav lei ațe că nam avut aproape nici o dificultate in conversațiile noastre cu locuitorii, Nu Credem să fi fost o IntAmpinre. 81 Problema Aromân fior, impresia că Aromânii sun! Intr u repede scădere numerică a fost netă ața că, pentru salvarea ultimelor resturi, muiți înle- lertimli localnici nu văd de cât o singură soluție: colonizarea în țară, o colonizare temeinică Insă, bine studiată 51 cinstii upticaiă, adăugăm not. Renunțarea — dacă-i necesară — la patrimoniul românesc din Balcanii sudici, nu implică Insă renunțarea la trecutul romănesc din această parte a Europei ; dm potrivă, el trehne adâncit ți cunoscut pentru sporirea în- crederii In spiritualitatea românească, cel puțin pe această cate a Istoriei, Întoarcerea din regiunea unde se stinge pc încetul o ramură impor- tantă ți profund originală a neamului nostru. sa făcut cu trenul in lungul culuarului Vanfnr-Motava prin largi depresiuni iolramuntq.ase, prin defilce cu povârnișurile îmbrăcate in lilieci înfloriți, peste cumpăna abea simțită dintre cele două ape șl peste dealurile Sumadljei, căire Belgrad Aici «- cursrnnișm au foit primiți și conduși de comitelui Societății geografici; Iugoslava En trame cu profesorii Vuevfcf ți Mflcevirf. Cu ajatnrul lor, vizitarea Belgradului ți a minunatei opere de artă de la Oplenaț unde Socie- tatea R. R. de Geografie a depus o coroaoă pe mormântul regelui Ale- xandru — s'a putut realiza cu maximum dc foto* cu tot timpul scurt de rare am dispus. Profităm și de acest prilej ca să ntiilțumim vecinilor noștri pentru toate înlesnirile șl tot concursul pe care ni l'n dm cu largă înțelegere a scopului pe care-1 putea urmări o societate științifică aflată Eu excursie Intru |ară «mică. Nu mai puțin suntem recunoscători oficialității și po- pulației albaneze, de a cărei uEpitnlitate șl prietenie tie^an bucurat In scur- tul timp in care am străbătut areațtă țară. VINT1LA MiHÂIIF-SCU t I' REVISTA REIATELOR Revistele cu cari fact schimb Bul . R dc Geografic, Anul 1937 M Euri A. Ram 1 A. Română. Memorii! 1. Academia ÎS—27. flUHtneșff, cțiurtii istorice, Imn. XX, mw 2 Academia Română- Memoriile secțiunii literare, tont. VIII, meni, 4, Bw unfți. 3, Academia Română. A/wMorff/e .wflrWr țtiinfjfiet, font- XIII, mtL. II, București. S. Anuarul Institutului Geologic al României, voi. AT//L București. cf. la Recenzii. 9, Arhiva, dir. /de Wtefeșcti, nn. XLIV, lași- Th. Holbau; Răspândirea colOniUor românești ln Polonia Li. CrâHjvlH: Influențe românești în CarpațL 10. Arhivele Olteniei, < ir. C. D. Cortanescu. an, XV—XVI. nr. Craiooa, Ion boimt: Holarcie Olteniei, 11. Buletinul A. 0. i. R, noi, XW, fiucWrtșd. 12. Buletinul Demografic al României, (tir. S. Maiwilă, an. VI, Bu- curești IX Buletinul Qrădfnlt Botanice și al Muzeului Botuic, red. A/. Borza, trof. XVII, CiuJ. 14. Buletinul Informativ, AI/jî, Agriculturii țl DowcnMor, art VIU, București 15. Buletinul lustitutulal de Filologic RcmiuA. tilr. I. Iordan, t>ol. iV. tați. 400 CHOSICA SOCIETĂȚII 10. Buletinul Meteorologic Lunar, Sena 111, D«l. Vil, Bucureții. 17, Buletinul Muzealul dc Istorie Natural*, «L L Lupți, nr. 7. CMțiuăU. /, Le.pțl: Hm Alter des runULauchen Losscs, IK Buletinul Societății dc Științe, font VIII, Cluj, 14 Buletinul Societății PoLltectuilee, on, 11, București. 20. Contribuțiuui Botanice din Cluj, iwn II, Cluj. AL Borta: Câmpia Ardealului, studiu geobutanic, 21. Grai și Suflet, red. 0. DaiWUȘAUlu, noi. W/, flucoreșt/. 24 I. C. t- F., Referate șt Comunicări, scria II, nr. 9—II, București, I ig. fit Petrul: Lupte împotriva secetei. 23. Institut G^ologique de Roumunle, Comptes Rendus des Sdtrr.w», fOrrjHi AX/, HitBm’s/'. ci. la Recenzii. 24. Natura, on, XXVI, București. 2x Revista Critici., dir. G. Aucv, «n. II, lași. Giorge Puseu; Călători străini in Moldova și Muntenia iu se- colul XV1U. 20. Revista Muralul Geologic-Mineralogic, dir V. StunGv. voi. VI, Cluj. 27. Revue Med/co-Cbtrurglcale, 48~e arm., lași. 23. RomÂnla MilJtarâ, an, LXXIV, București. 29. Vcrhandfungcn vad Mlttcifungen dea SiebenMiK. Verclns fur Nslurwlahtnscbhrien su HermansUidt, %ii»j BtL SiWn. B. Vecinii. I. Bulgaria. 30. țzveatia na Balgar&kolo Geografatu Dnijestvo, A/t, /V, J. TxbanlrODi Les gaaaoux «n Bulgarie. Dimitri Jdranpff: Geoiuorohologische Untersuchungen tn SQd-Ma- kedciuen. ti- Bidtf: Distribution dc te populalion en Bulgarie- II. Cehoslovacia 3L Archtv Svana pro rchranu pfirodya domovfay v Zemi Mu- ra vsk.'Blezsk^, red. J. Poduera. Su, la, Brno. Ut. Jugoslnviu. 12 Bollctin dc i'Audtaie dea Sc encet Mnthimatiquea et Natu- reltes, rto. J, Beograd. XL Geogrufski Vcstnik, rcd. A. Melik, letnilt Xll-XIH, Llubijam. Svetozar lleiit: Qnclques lendences actueiks des rechercltes mor- photoglquea. L'âtude des ptncplaines ct dea terrassea. I reviSM REvrsn:i.i>R Anton MelUr: ComposătioB de la populaline des vill-c-s youxoslavcs, ripartie par professions 34 . Pianlneki Veslnik, trrvdn, 4, BrrleJ, Ljubljanti. IV. Polonia. 35- Badanfa Gco"r«flczne, clir. St, PttwlotvaM, zeaz. IN—Iff, Pusutut. 35. Pozna iiskie Towarzyslwo PrzyjacMl Nairk, font. /, Prjznori, Xrț/jityna PiMwnu Les transformations anthrupogcographiques dans le paysage du Ultomi polonais apria la gume. 37. Price Instytutu Geugraficznego Unlwcraytetu jan* Hazlniierza. nr. A—14, Lwdtn, J. l¥aaou-.‘/« • Les maltriaax pour la gtkigraphie politiquc dc la Pologne. 38 Pmca Inatytutu Geograficznego UnjwerjyteU Jaglellohflkiego. dfr. J, SnuRertato, zea?, fw. War«nii’a. Mieczyttkttu KUnwszfwalti; Morphologir nnd Diluvium des Dunajec- talțs von den Pieninen bis zur Mflndung. S}, Przeglad Geograficzny, nvl, St. Lcncetr/ez, lw>J. XZV, U^r.MZan'a, Starirs/rm’ Kortcznfr. Apcrțu sur la Climalotogle de la Baltique, 44) . WledOrnosrl Geogeatfcznc, mi. IV. OwifrW, tom. XV, KfaiPfiu.¹, Jvrl Janezyk: Essal d'une noirvelle ciasslficalion cllmahque de l'Eu- rope Orientale et de la parite est de TEuropc Centrale. jWeeej/ittatr KWmasswsfrf ■ Cber den Einfluss der nordischen Ve- revsnngen nul dle Tflligkeit der karpatrachen Etiirase. V. Ungaria. 41. A Magyar Kiralyf FBIdtatij Inlezct Evkfinyve, XXXI trif., Sa- iltt/tcsf 32. A Magyar Klrâlyl Pdldtnni Intizet evi jelcntesel ax 1929—1432 dvelcrfll, Hudapest, 43, Archivtra Europae Centro-Oricntalis, £, LtikiHit h, tont, tlf, Hwtupeat. [stvan Knietsa Zur Ersute der aeograpliiscli-nimSnrecIteti Symbiose Siebenbdrgen. Lofos Tauma; Sur la m^thodi! d'inierpreiation des caries de l'Atlas LinguiBlique Roumaln fmre R6uiiz ■ La Reforme et les Roumains de Transilvanie. 14. FOIdrajzl KOzIemenyek. LXV kătet, ,len<'i i», Cholnahy ■ Das Donauknie Gebirgslani AJ^er/ Pfp.tl.- Au fond du Basstn de Hongric. 45. Journal de la Socktd HongrOtee dc Stattaliquc, XV-e «wz, Bk/- tllUMfit. •1. Koudca.- Les connaissanccs de Janguv des Jndualriels ct cojuner- \ânts de Trnuaylvanic dans Panctenoc Hongtie. 46. Magyar Statisztikal Szende, XV A’/Wyerw, Wrjdupr.tf. Ekil«er Schwelzcr Gcograph, red. Fr. Nuabanm, XIV Jtthrg. Bem. Ham Annaheim; Tcssiner SUdte. UZ. Strwft. Poslglaciale Spiegehcliwankungcn dea KaspLjcfren Mecres. 61. Le globe» fonte 7ti-e, Genfijff. 62. MaUriaux pour l’4tude des calamitis, tir. 39—40, U^n^w. M. PttrtM ■ Le» inondations aux Etats-Unia. ttJ. Mittcilungen der Oeographisch-EthnographiBchen Gesellachaft, Hd. XXXVII. Zflrieh, f-4. AUttellangen der O^srhvvelzerlsdien Oeographlsch-Komtuer* ziellen Ocacllscliaft In St. Oallen, red. E. Schnld, St. Gallrtt. VI. Estonia. 65. Tar tu Ulikooli Mrjundusgeogmaffa Seminar! Ullitlaed, nr. 15-18 Tarta. Edg. Kant. Essai sur la ripartidon de la populatlon â Tartu VII. Finlanda. 66. Acta Forestada Fennlca, 14, HeltdidH. ^l. Fcnnia, fi»—64. IMsinM. V. Trmwr.- The Problem» of thc Eskcrs RWo Jurva : Uber die EisverhAltnissc des Baltischen Mceres an den Kflstcn Fmalands. 68. Silva Fennlca. 39-44, Helxlnld. H, Sarw8: Beobachtungcn uber die Entwlcklung der Vcgetalion aut den Waidbr.iudfUkhen bord-Fmnlaod». VIII. Franța ți Colonii. 69. AnnalcB dc Geograptrlc, dir. L. Otdloii, E. d" Murgerie, E, df Martonne, A. Oemangeon, XLVl-e ann.. Paria. Etienne Dennery prohlfemes d'Extr€me Orient. Les chmigcments rt- cents dans l’iquilibre Iconomkiue des puissances en Extreme-Orirnl. 404 LHQMCA «HlPTUII J. S/OrJ; tltograptile el etimologii'. 70, Balletln de in Sod£l£ de Otagraphie Comraereiale, red. p. rrt&mi rJ'Airj^riia, Bordeaux. 71. Bulletln de Ia Soctete de G^ographie d Alger ct de rAfrlque du fiord, XLii-e ann , Alger. L, M Enfrey: Le. Qiiețliora du Sandjak d'Alcxandretlc. 72. Bulletln dc la S octete de G^ogfaphie de ia Region LyOnnaitc red. P. HowWtmre, Lyon, R. Dion; Le terre rus$e, 73. Bulletln dc la Soelctâ de Giograpfoie et d’Arcll6olOgle, fmwe 5B, Oratt. 7-1. Bulletln du Comite d’£tudes Hlatortquea et SdentIHques de l’Alriqae Occidentale Franțaise, twneJ XX. Paris. 75. Bulletln gtudesique, red, G. Perrier, nr. 53—X, Tvutunse- Paris. Elude d'cne compensation d'c’isembie du riseau cmopeEn- Enquste prelimiMlrc- 7fil La Giographte, Tenv, Afr, Mer, (tir. 11. (j. Urandidier. tvmr XLVii-XVni, Pariu 'daarice Danioux-Dunteunii: Les centre* urbalnes d'Afriqiiie. 77. Lrinformadon Geograph lqueᵣ dir. M. A. Chou tey, i-rp ațin. Pariu. irk Pcblicatlonș du Comite d'Ctudee iHBtoirique» et ScieMifiquM de L'AIrtqqe Occidentale Fr.nnțaise. s^rie R, u-ds 2—f Paria. 79. Revue de Oeographic Alpine, dir. fi. Iflanchard r XXV. Grrnoble. fi. z- Milq/eufâ r La vlfc hUmainc dans 'a niontagne du Durmitor. J. LMriifttr: l» rigiort de MoiH-Dore; e^Mi sur KhabitaL 80. Revas de Oiograplile Regionale, dir. A. Ailix, Pni. .V/77 Lyorj. H. Vfllfptt: Uemllguemenl dc Rliiiite et de In Sadnc. IX. Germanic, 31. Arelilv dec [teutetben Seewarte, 37, Ud. Httmbmy. 82. Ans der Heimat. retf. (r. tVjfffiPr, -70. .faina., Sititigart. llil Beflrfige rar StntlstJk der Stadt FHlnkfurt a M, 1CL /M^t Pmnftfart n. Main. HA BerHncr Geogrrtphischc Arbeiten, reri, ,V. Krrii- u. ff. Lehrnana, iirft fi-iG, Rtriin. Puit'-Clerhardi Mermt': Dau Noiuadentimi |m Ffbrdweslltchen Afrika- H5. Gcographlsche Abtmndlnngen, jV. ^rpijs, IH. ffymt, Hift 10, Xtuit^ari. .hditt» St-htuemtwr t Zur Morphologle des ZenfralspaniMhtn HMh- latidei, Jahrbuch der Geogrephtecben Gesellerhaft zu Hannovgr, red, H. Sptvitser, Honnouer. ST. Koloalalc Rundscliaii, red. C. Troif. XX Vrii. .Jaltrg,. Leipzfg_ Frietirieh Rurgddrfer. Deulschlands Rechl aur Kolnclec im Llelițe vergldcheiider Bevdlkerungsstalislik. REVISTA REVISTELOR 405 tS. Mittcilungen der GeseHsțhaft ifir Erdkunde zu telpzlg, «d A', Kmuit:¹. 54. fiți. Leipirg. AihntM Pinrk Dle AusbreihmR; di^ MenscbnigESchlcmtcs. Rtideitt Grahntnnn. Dte EnlwlcklunRSEtzchichlc des KaaptMes und des Schwarzcn Mccres. fîitdolf Grah'nttiw . Forin und Entxs asserwig des nordcriropîlisclLen InUndeises. 8&. Miiieihtngtn der Geogniphiachen Gescllțchafl în Hamhurg. dir. H. Ltllgen*. Ht!. XLV, Hainburff. 90. Mltteilui>gcn eter Geogrflphischen GcMlIschaft in MUnchen. red IV. Grafner, 3U Bd. Mdm iu-n. J. Krnwr: Wideriegung der Einwendunyn C. Troll'S gegen die VetrdCkungSptteSc d^r Wllnn-Efazeit A. W/P-- Raum, Vofk und Stant im inittleren Doiiaubecken. 91. Mittellungen und jMhresbrrichtc der Ocograpliiactien Geaelt- schaft NDraberg, red. H. G, Llndner, ti, Juhrțj. Nflritbery. 92 Pettcrnianns Mlitellnngen. red. P. Lanțjhanti, SH.thikrp., Golhn. IV. AnoMe.- Stei heimer B ckeu, Nflrdli ge* Vie» ut>d „Mtlcorkfiitc''f A, Ket: HusSterrasscn Im ung lise en Becken. 93, Siidcsldeutschv Fortcbungcn, ied. t-'r. Vaitavee, H, Mtbichen. Han^ Petri Vorbe.netkungen za eîner GtEcnichte der Refcrmatinn, und Gegenrefarinaiion in d^n Pon.bufiirstentirinern. G. Z WrtwP Srreben und Lelstungeri deuMrher Aerzte in den rumanischen LAndern Riehttrd JMhs Bai ische (Jnterlegerung t.tid bairițclrtr Adrl ttl Nord- siebenbLirgcn. 94. Zcftachrift der GeaeHtcbafl fBr Erdkunde zu Berlin, rert 4, Httushafer, Berlin. Vaatte Tutesru: Zur Kutturgeojfripltie de* rumdn sebru Donaud rch’ bruchgcbtcteB. H^P. Kwn’rk. Ein Beitrag zur Methodlk der Betiilk;nin|țs,Jț;irten X. Italia ți Colonii. 95 BDlIcttino delii R. Soeteta Geografica Italiana, rwi. £XXHJ, E4o Mițjiiorini Bibliografia geagiatica dulia Rctîoiie Italiana. 96 , t'Africa Italiana, o/rtro LV. jVerpolA 97 . REviata Geografica Italiana, dir. A. Mort. H. Almagiâ e R. Bimudtf, an. XLIV, Fi rente. G. M. Vata Rlcerehe geoinorlologictic nel tenitorio marchigiatin compresa tra îl Polenza e l'EBinp. 93. Calendar^ Atlante de Agostinl, awto XV-XVfe. Mtmmt. XJ. L i t n a n I a. 9!J, Vylauto DidJojo Univendteto MaternaUkoa-GamtM, ied. frj. Kativlua, Xf T„ Awrnifts. chuwca wanTAT» 406 Kazy^ flMli/fau. Die Scen des Dovinc-FJussgch.BtcH. XIL Suedia. 1QR Buletin of the Oeologleal Inctttntlon, noi. XVI-XX VI/, Ups^ta. 1QI, Globen, XV/,. Siochholm. 102. Svensk Geograf l«k Ărsbok. «d. H, Nelson, Arg, 13, tund. 1113. Svcnska TuristfHrealngena, AMaVr/ft !937, Siockhohn. A frica. Egiptul. 101 BuLIetin dc la Sădite Royale de fiipgmpfiit d'Egyptc, tOrne XIX, Le Către, ■I, MttJlwf, Le nucrc ci Egyplc. America de Nord. J. M c a l c a I 105. Annu.arIo del Institute de Geologia, Afexfro. rl. S ta t e 1 o - Un i t e. 100. Annhl* of the AssociaHon of American Geographer^ ed. D, LVfJflf/tapy, no/, XX VII, Cantbrldge AfanH. Jo/in Leighlg. Soaie Commenis ou Contemporany Geographlc Method. fres/oti E Ja.'rtei.- Ou tbe Treatmcnt of Sttrface Fealwes bt Regional Studies. 107, Geologicei Survey Bnilettn, X7J tf7G, 302, UrrrMftiflfoM, K.R Cleologfcal Survey Waler-Suppty Pupec, 7/ti, ?Rl-lK'i, 7H3, HM), 792. 795, SU. Washington, 10&. □eogtnphl»! Redew, tJod. XXV!/, New- Yofk. E. D, Begnaii- MigraficmF of Hungarlan Pcasants. l/oadjdfît .■ The Dcmographic, Social, and Economic Rcgimia Greater Ptague. A, R. Ttm/ulti Studie» of Dcpopulaliun în the Mmiul ilis uf kttly- Some Gcographical RejuHs ofthe Second. Byrd AnlarcNc Expcdition 1933—1E>35, 110. ProccedJngs of the Acadcmy oi Katural Science* of Fhlla- delphJnₜ l.wt, LXXXV/f, Philadelphia. 111. Proctedlngs of the American Philospphkhl Sofietv, Poh 77, Philadelphia, IWimrrt de Terra - Cenozolc Cycles In Ada and Thcir Be^rinji on Human Prehiatory. 112. Smitbsonian InalHutlon, hriit. 1/5, 11S. Washington, 113, SmitbaoniaiL MiscelUncnus Collcctlons, /rudi 3401 — 3413, Washington W.VISTA HUIsIHuK 407 114. The John Hopklns Unîversliy Studios in Historicai and Poli- tie*! Science, m, L V. Baffiniore. America de Sud L Argentina. 115. Anafes de l* Sociednd Ciendilca Argentina. dlr. Em. RebwUn, tatua CXXHI-CXXtV, Bumm fort*. II, B r a z 1 LI a- 115. Annoes Hydrograficos, fomo K /tio de Janeiru. 117. Revista da Socledadc de Geografia, tnom XLIV, Itfo de Ju- nerfo. Asia. J. Chin*. 1 IR. Bullctln of the Geologic*! Societ}' of China, tn I. XVI/. .'Van Mng. Ih Japonia. 119. Japancse Journal ot Geology and Geogmphy, i'cJ X/V. TMip. I3L Jiurnai oT Geography. rol, XL/X. Tvk’i". ObMrvațiuni. Suntem in plina intensificare a schimburilor inicniațlonale In anu! care a trecut, numind revistelor se soldeasă cu Încă 5 noi periodice- In total s'au făcut ISO schimuuri. In 4 ani, numărul societăților științifice C»i cari socie- tatea noastră a intrat in legătură a sporit dela 711 la 120. Este îmbucurător că numărul publicațiilor românești a crescut cu & {dela 23 Iu 29). Schimburile cu Polonia ți Ungari sunt tn plin progres (câte 6 pe- riodice), Dc asemeni Cele Cd Eireția (deia 4 la 5) ți Suedta (dela 3 U 4). In 1937 nu s'au mai primit publicații din SpuwAi șl Urugnay; tn schimb ț’au reluat vechile legături cu AfexfcN/. Ca ți anul trecui, schimburile «le mal Intense le-am uvut cu Ger- rntinRr (14 periodice), fnutfa (12) ți St. Unite (W). MARA K. POPP 408 CRONICA SOCIETĂȚII RAPORT DE ACTIVITATEA BIBLIOTECII SOC, REO. ROM. DE GEOGRAFIE IN CURSUL ANULUI 1937^1938 (iw'riltr/ B/bitoterB - Institutul de Geografie, Universitatea din București). L Biblioteca are un număr dc 7X00 volume 2. Biblioteca a fost frecventată unul acesta de un număr dc 235 ce- titori, A Biblioteca este abonată la trei reviste străine : Pelermanns Mfllei- lungen, 1 Jiu format ion Ufeographtqur ți BuJIctin de TAssodatlon des G4o- graphes frantais. 4. Biblioteca a fost înzestrată cu 4 volrtme din colecția de geografie regională lUHnnă : ^Geografia Universale iilustrata*. 5, Biblioteca a primit din partea autorilor, următoarele lucrări româ- nești șl străine, toate apărute în 1937 : L fon Donat- Fundatianilc religioase iile Olteniei, p. I; Mănăstiri șl Schituri. Cralpva, S. Contele Paul Telelei ți Atldren' Rinai. The differcnt Typcs of elhnie mixtuie of popnlation, Budapest. 3. V. Șarlemati. Zoogcografia U. R. S. S., Ktiv. 4. In Mentoriarn Brigâdpiho Geiwtfki Pddr. AntonHta Banta. Praha. 5l Mane li. Geogra phische und gcologlsche Forscliungen in Sania Catharina (Brasiden), Berlin. (k Col- EtUlcv de Agoatint: La Reale Sociefâ Geografica Italiana 1936), Roma. 7, fitirwjn Hj/drogrjphiiitre i/iternaiinurd - L imites des Occuns ctdes Mera, Monte Carlo. MARA N. PUPI¹ SOCIETATEA REGALĂ ROMÂNĂ DE GEOGRAFIE HAPORTUL CENSURtLOR PE ANUL IA» Domnilor Societari, Potrivit însărcinării cc a-ți binevoit a ne da în ședința adunării generale din 16 Februarie 1937. avem onoarea a vă arăta rezultatele verificărilor noastre. i. Bilanțul și contul de Profit ți pierderi pe anul 1938 corespund in totul actelor șî registrelor Societății Regale Ro- iiiAne de Geografie. a. Cheltuelilc shau făcut ba limitele prevăzute in buget șî pentru scopurile arătate de statutele Societății. In urma acestor constatări vă rugăm să aprobați con- turile de Bilanț și Profit și pierderi. încheiate Ia 31 Decem- vrie 1938, și să dați descărcare Consiliului de administrație pc anul t938, Gruerat A. AHmine&cn, Oscar Kiriacescu, P. Drțgfaie»etrBrttc». activ PASIV SOCIETATEA REGALĂ ROMÂNĂ DE GEOGRAFIE BILANȚ GENERAL imchlat La 31 Decembrie 1938 202 Mobilier»! SwLctJ-1=i ■. . - 50.000 227 Capitalul SocieiAtîi ’ * 1.5DQ.000 203 InfcLi-utncnEc 4 colecții 1.500 229 Enndul palatului Societății ■ ... ♦ 4.400 000 201 Biblioteca Socivt^ti* ■ SOjOOO 101^00 228 Legalul Ragele Car^l 1- . ' . ► .300000 206 Eftrte pubLics A BL-țivni * . 5 696,103 2® Dîvtxic ^aeduri . ■ « t 122.500 300 Cu.țHj«nc Jcrerae 358.000 231 Fondul a C. CoFLMCU-CoHjtMlllll* ZtXJJHHI 218 B-ca. Hamludic.*, c(. ilrIi_ byi* 0 232 Pirtiiul „C. CnlTuu-C^miaratni' 45.OCKI 213 Cmm . .... 3.80b 500.006 233 Dj-rejțj rrrdtlâH jUr. piTbGetLpr..... 197.100 214 Publicații . ■ ■ . 20-9S9 216 Mc^rIli juJbiltt* - ■ ■ 4..9M 219 Direrți debiSuTi • ■ ■ 270 L-ceasul «Gi \ALi>ANu 4 42,31^ K2.3S3 221 Mauihrii coimUuri ■ . L233,08? 222 1.2333)87 223 H • FI» Niufatlpalâ a RniiiMtaicr, de£lt 9.751.800 236 Fondul Cotir.qh datorate ■ . . , 9731,800 puiili» |î Actbiui 'irpîe «polii [k ..... , 32.064 262 24 E . . cancelarie ... . , h 9.010 20N 244 • bîMiotccii ■ ■ ’ • 24.438 250 236 S^Uhdi • ■ * ■ - - ’ m 249.600 2ft4 CimmMin ât UUCC dr jilMlurc B>NiR> ■» ■■ 10 279 2tirt Remiza. hiMMbtrilar 31.997 260 Frtmâi vouUn'Jirr pentru aLudai geoțrriîîe* „ 21.ISO 272 CaroOtkfi fi uhidli jeofrtdca . , 3.058 2S2 Cbidiudi ou ezcunia , w • • . 5ib06 b&tietklui net repartizat astfel: 748.942 Fnnrlu] p«.1a4uLue Sdi*ieLÂ|.Îj , WJ.lHJU 1,310,539 AxnnrLixi ^ruLUcip] a i Wj.425 4 LatrliuLecĂ + " a mubilMr ■ . ■ 25-^14 Tițfcwl L»i ricwiwfedfn r< S. Mwhertfnft . cupoane ■)_... . JubĂsiti r ■ difanața cun 1+ Lei 5.000 Ministerul de Domenii ■ . ■ . 30,000 Lei 250.1100 1. Salarii ........ 2- Remize încuiaturi lor. . 3. 5. Dubinzi lu contul depuneri . . , - Venitul legatului Olgs Verne-icu. dele nqm, 6M.W0 Lei! renlfl 5"„ lfl& Venitul atentelor publice ți acțiunilor: 35,000 10.000 3i5CO ■4. 245 875 40.500 11.822 471647 gheltueli . Lei 506,000 1O.001J Divid, hi 150 ii 300 Divid. La 5.00? Ind. a 65. Cupon 57, la rentâ 1910. net B. N. K, net. Soc- Cred- num, 50.0W lai 5. ■15000 6. Cupon 5^1 la nmn. 5O1.000 Mută 1919 Cupon b’/i l(i nuni. 533,000 renta 1920 2,500 lei 25.050 8. Cupon 5J.'o la nom, 1.4003713 Iei rentă l*K2 Cupeu 57a la nora. 2 ■ Publicațiile Societății (gratuit membrilor; Concurs de geografie intre elevii scua- Idor gwundare , ■ Chtliuell pentru ceMgttrl și studii geogra- fice, premii, dicționare. etc ■ - Premiul ,Custescn Cuirtăiieanu" dIn Le- gatul Dlga VerncMtl, pentru studii geo- xtalice . , ........... tlbeltutll diverse i lutul întreținere) Excedent bugetar ■ ■ o. HL ÎL 871.775 30000 35,775 Aditiluistruțle din 15 Ianuarie 19®, Secretar general, At. Tzlgar»-SaHi arcaș 20.000 2OJ0O0 tHWKNl Î^W.ttOU 111,00.1 30.0® JlJ.LHMi nlviaia»VoiNOtb I rtltxmmrs v^rsoun CUPRINSUL BULETINULUI SOC. REG. ROM. DE GEOGRAFIE G. Vdlsan : ■ ■ ■ * l<>n Crwea ; Ștefan Uanaulea ’ Pompitin Nicotau ; Mcofae M. Papp: (tomul lvii, 1938) I. ARTICOLE Scosul geografiei moderne. -Le sens de Iu geographie moderne . . .... 1 DiatrtbuțrunBi in România a trei animale azi dispărute — La distribuția» tn Rovina* nie di! trols unimaux actuellement disparves 20 Parisul. capitula lumii. — Paris, capitale du Monde ........................... . . 35 Locuințe ți lorme da adăpost In Țara Ha- țegului. — Habitations et formez d'abri dans Ic pays du Hațeg . ... . . 46 CAmpia Tisei. — La plutne de Ia Tissa . . 66 Canalul Cernu VodU-Constanta și o noua mare pentru România. — Le chenal Cema Vodă-Constanța tt une nouveUe mer pour la Roumanie ............ . 15| Les terrassts fiuviatdes de ta Muniinie Cen* trate. . . , . ...... , . 164 U. NOTE Șl COMUNICĂRI AL Brăiieanu : fon Canea ; ion Qugiumua Lacul Razim. — Le tac de Rărim . • . . 182 Prin geografia umană la o noua concep- ție a geografiei Istorico. — Par ia geo- graphie humaiw d une nouvetie caneeptfon de la geograpMe historir/ue....................... 2tM i Ținui Elun-Hurincen pe harta lai D. Caute- mlr. — La regwn Elan-Horincea sur la carte de Cantemir ........... 22»> I 414 VlntiM Mihăileseu: Oh. L NintiW: CMsM/rhn Popp : Mar a N. Popp : Iulian Rtck t Grohotișurile Gc pe valeu suporioaiă a Sla- nicuhii Moldovenesc. — Les cboulis de Iu va/Ue du Stdnfc Moldave • . . 225 Itinerar li ș1 popasuri basanibene. Itine- raires et arreis bessarabiens • 247 Schița a vegetației insulei Carolina.— Es- quisse sur la ve^tation de l'ite Carotlna 2fil Drumuri ți uoipațluhi vechi tn țările Ro- mânești, Aueicns chc atins et ancietines occupattons d^ns les pays roumauies . . 271 * Mișcarea aerului in Câmpia Romana,—Mw- wttes contributions â fitude du inoavement de farr dans ia Plaine Roumalne .... 288 HI, CRONICA GEOGRAFICA I. FAPTE A. ROMÂNIA N. M. Popp: Congresul profesorilor dc Geografie ținut la Alba lulia Iu 11-13 iunie 1938 ... 296 Ion Coma: Actualele frontiere românești, biruința geo- grafiei asupra istoriei 307 Ion Gugiuman : Observațiunl asupra modului de grupare a așezărilor omenești tn .stepa deluroasă a FMdulul* . . .................... 310 Col. lonescu-Oobroglamt: Notre Sakatine........................ . 315 l Peirescu-BurMit; Asupra inundațiilor din zona țoaaâ de di- vagare Titu-PoHoai . ...........318 jV. Stoica : Aspectul fizic al masivului de sare Praid . 322 X Al. Popp : Din geologia Carpnțllor meridionali , . , 326”“ B ALTE TARI AA Al, Popp . Kurl Ludwlg Gustav Uhlig ...... 328 I V. Abramluc: Stepa Europei răsăritene. •................. 329 N. A(. Popp Congresul internațional de geografie dela Amsterdam . . • , . ... 335 . , „ : Morfologia Meusei kderlu: n- ... 340 • , „ Mică descriere a rellelulu. L. Iglnn ... 355 IL D. Bariteanu Uneexcursion luteruniversilulreen tonalne 358 415 2- RECENZII BIBLlOCiRaHE Sp. Erect, V, MiMitescu. N. Al. Popp, D. Bu- ritranu ți /. VintHescu . România..............’ ♦ . . . . 363 V. Mlhaileocu fl N. M Popp; Țari vecine ... - 387 V. MihOlesat, Mura Popp fi N. M. Popp ; Alte ț9h..................................... . . 369 IV. CRONICA SOCIETĂȚII Al, Tiixora-Surnureof ; Comemorarea Reginei Marin . . 392 Vtntilă Mthăileseu : Activitatea științificii a Societari K- R. dc GcoqralEe iu 1533 .... , 339 . . Excursia Societăți’In .Iugoslavia șî Albania 39Q Mcra jV. Popp: RevIMn Revistelor șl raportul bibliotecii . .«6 Actele Societății (Raportul cetitorilor, bilanțul. Bugetul pe 1939) . 4u9 I «WECN UNViWfll 11 JAN. 1940