This is a reproduction of a library book that was digitized by Google as part of an ongoing effort to preserve the Information in books and make it universally accessible. Google books https://books.google.com S fi Digitized by Google BULETINUL DECISIUNILOR CIIRJEI Dl mflB SI JDSTIÎB DATE DE SECȚIUNEA I și II ÎN TIIPUL DE LA 1 IANUARIE PÂNĂ LA 1 SEPTEMBRE, 1899 LUCRAT SUB DIRECȚIUNEA PRIMULUI SfiU GREFIER A. NENOVEANU X ---- VOLUMBL XXXVIII PARTEA I ABONAMENTELE SE FAC LA GREFELE: CURTE! DE CASAȚIE, CURȚILOR DE APEL SI TRIBUNALELOR DE JUDEȚE PRECIUL ABONAMENTULUI: șEse leI pe im an BUCURESCI IMPRIMERIA STATULUI 1901 Digitized by CjOO^Ic Digitized byLiOOQlC BULETINUL DEGIS1UNIL0R j CURȚEI DE CASATIUNE ȘI DE JUSTIȚIE SECȚIUNEA I — No. 1 HOTÂRlRE. — Proces-verbal al ședinței. — Nearătarea nume- lui judecătorului însărcinat cu redactarea considerentelor ho- tărîrei. (Art. 140 din legea organisăreî judecătoresc! din 1890). Omisiunea de a se arăta in proeesul-verbal al ședinței numele judecătorului însărcinat cu redactarea considerantelor hotă- rirei, nu pole atrage casarea decisiunei. No. 4. — Respingerea recursului făcut de Ion Dinu Gh. Bădescu contra decisiei curței de apel din Bucuresci, secția I, No. 95 din 1895, cu Ion Radu Bădescu. 11 Ianuarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier R. N. Opreanu; Pe D. advocat A. Comănescu, asupra motivelor de casare, .^i Pe D. I. D. Filitti, în combateri; 4 WG1 Oigitized by Google Deliberând, Asupra motivului I de casare : «Exces de putere și nemotivare. In adever curtea constată că la «audienta de la 14 Octombre 1893 subsemnatul am obținut in sen- «sul conclusiunilor date în scris și atașate la dosarul curțel No. 189 î «din 1892, că testamentul produs de intimată este-nul pentru duoă I «motive : a/ Că martorii cari au fost fată la facerea lui nesciind «carte ’l-ad semnat prin punere de deget, afară de un singur martor, «care a iscălit; b' Că acești martori n’afi scris cuvintele «am vâcjut «și am au^it% a căror lipsă atrage nulitatea; curtea însă în conside- «rantul st*fi afirmă că efi n’am mal desvoltat acest motiv și la audi- «ența ulterioră de la 15 Aprilie 1895, și, fără să se constate că eu «ași fi renunțat formal la acest motiv, ’l înlătureză de la sine și ast- «fel comite un adevărat exces de putere, privându-me de un drept al «med de apărare, și ast-fel decisia sa rămâne nulă asupra celui mal «esențial mijloc al mefi de apărare^. Având în vedere decisiunea supusă resursulul dm care resultă că j Ion D. Bădescu, recurentul de a^f, chemând în judecată pe Maria R. I Bădescu, în calitate de tutore a minorilor săi copii, cere să se ordone ! eșirea din indivisiune a avere! rămasă de la defunctul G. Bădescu, ‘ bunul lor despre tată ; că curtea de apel din Bucurescl, judecând afa- cerea în apel, respinge acâstă acțiune, în urma unul testament datat 14 Decembre 1852, presintat de Maria Bădescu, făcut chiar de G. Bădescu și prin care acesta ’șl împărțise averea pe când era încă în viâță; că înaintea curte! de apel, la înfățișarea din 14 Octombre 1893, reclamantul atacă testamentul în nulitate, pentru motivele 1) Că martorii cari au fost față la facerea lui nesciind carte ’l-au semnat prin punere de deget, afară numai de unul care a sciut să iscălâscă, și 2) Că acești martori nu afi scris cuvintele «am vășlut și am au- (Jit«; că, după mai multe amânări, la ultima înfățișare, 15 Aprilie 1895, când s'a desbătut din nou procesul, se constată din decisia cur- țeî că nu s’a mai desvoltat aceste mijldce de nulitate, ci reclamantul s’a mărginit a susține numai singurul motiv al tăgăduirel semnătu- rei testatorului din acel testament; Considerând, prin urmare, că recurentul modificându-șiconclusiu- nile puse la prima înfățișare în sensul celor susținute în ședința de a 15 Aprilie 1895, instanța de fond nu avea a se pronunța de cât alupra motivelor de nulitate astfelsusținute ; Digitized by^ooQle 3 Că renunțarea recurentului la cele*alte mijldce de nulitate resultă și din practicaua (minuta) ședinței din care se constată că intimata și procurorul, în conclusiunile sale, a arătat și susținut — fără îm- .potrivire din partea recurentului — că acesta a abandonat cele-alte motive, susținând numai nulitatea testamentului pentru că subscrie- rea din el nu e a testatorului; Că ast-fel fiind, curtea nu comite nici un exces de putere sau ne-v motivare și motivul e neîntemeiat; Asupra motivului II: «Violarea art. 140 din legea'de organisare judecătorâscă, combi- «nat cu art. 118 din procedura civilă. «Nici decisia atacată de mine cu recurs, nici procesul-verbal al șe- «dințel de la 15 Aprilie 1895, — data pronunțărel el — nu constată «că redactarea motivelor s'a făcut de un judecător al curțel după cum «cere legea, și ast-fel considerantele pe cari se bas^ză dispositivul ho- «tărîrel nu se pot privi ca resultatul legal al deliberațiunilor curțel, «ci ca un elaborat al grefierului, care, în nici un cas, n’are căderea a «judeca**. Considerând că de și prin art. 140 din legea organisărel judecăto- resc! se prevede că hotărîrile au să se redacteze de un judecător, arătându-se în procesul-verbal al ședinței numele judecătorului în- sărcinat cu redactarea considerantelor, însă omisiunea de a se arăta numele acestui judncător nu pdte atrage casarea decisiunel, acesta fiind numai o disposiție de administrație interidră ; Că, de altmintrelea, acdstă disposiție nici nu e previiută sub pe- ddpsă de nulitate. Pentru aceste motive: Respinge, etc. . Civil, secția I. No. 2 PRESCRIPȚIUNE. — Rea credința. — Codul Caragea. — Pose- siune. — CondițiunI. După legea Caragea chiar prese Opțiunea cu rea credință pdte constitui un titlu achisitiv de proprietate, spre deosebire de Digitized by Google 4 dreptul roman, unde asemenea prescripțiune nu dedea dreptul' de cât la o excepțiune. Pentru ca posesiunea să conducă la prescripțiune, trebue ca cel care posedă să o fi exercitat in mod public, continuu, adică fără întrerupere, fără violență și in calitate de proprietar. No. 5. — Respins, ca neîntemeiat, recursul făcut de lovan Magiu, în contra sentinței tribunalului Dolj, secția II, cu No. 315 din 1898, dată în procesul cu Ecaterina Ion Matei. 11 Ianuarie 1899 . CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier C. C. Ștefănescu; Pe D. Dim. Chebapci, advocatul recurentului, în desvoltarea mo- tivelor de casare, și Pe D. Negri, advocatul intimatei, în combateri ; Deliberând, Asupra motivului I de casare : "Exces de putere, consistând în aceia că tribunalul admite .pre- "scripțiunea ca titlu de achisițiune, pe când, după legea Caragea, ea «era un titlu de liberațiune«. Considerând că legea Iul Caragea nu făcea nici o distincțiune în- tre efectele prescripțiune! cu bună credință și celei cu rea credință; că, pe cât timp prescripțiunea cu bună credință putea constitui un titlu achisitiv de proprietate, nu este nici o rațiune pentru a ridica acest efect și prescripțiune! cu rea credință ; Că dacă, de altmintrelea, în legislațiunea Iul Justinian, posesiunea cu rea credință nu dădea de cât dreptul la o excepțiune, pentru a se putea apăra în contra unei acțiuni în revendicare, acostă disposițiune era conținută într un text positiv de lege, și o asemenea disposițiune nu există în legea Iul Caragea ; că, ast-fel fiind, motivul este nefon- dat în drept. Asupra motivului II de casare: "Admițându-se că prescripțiunea pote servi de titlu achisitiv, și "pe temeiul el să se exerciteze cu succes acțiunea în revendicare, "totuși, în specie, însuși judecătorul de pace constată că o mulțime "de ani imobilul s’a stăpânit de alții ; deci, fiind privat de posesiunea. Digitized by CnOOQle 5 imaterială, posesiunea a fost întreruptă și nu putea duce la usuca- ipiune«. Considerând că simpla posesiune care nu întrunesce condițiunile cerute de lege pentru a duce la prescripțiune nu constitue un titlu de proprietate; Considerând însă că tribunalul constată, în specie, că Ecaterina Ion Matei a dobândit proprietatea imobilului ce revendică prin pre- scripțiune, și acâstă prescripțiune s’a îndeplinit în persdna autorilor -el după o posesiune de mai bine de 30 ani, exercitata într’un mod #public, neîntrerupt, fără violență, și în calitate de proprietari; Că, în fața unor asemenea constatări, motivul cată a se respinge ca neexact în fapt. ~ Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția L* No. 3 EXECUTARE SILITA.— Contestațiune. — Oposițiune. (Art. 741 din procedura civilă). Nu există drept de oposițiune in materie de contestațiune la exe- cut are f nici înaintea instanțelor de fond, nici înaintea curței de casațiune. No. 6. — Respinsă, ca neadmisibilă, oposițiunea făcută de State Ge- nescu în contra decisiunei acestei curți, cu No. 314 din 1897, prin care i s’a respins ca susținut recursul în contra decisiunei curței de apel din Graiova, secția II, cu No. 16 din 1897, dată în procesul cu G. G. Vârvoreanu. 11 Ianuarie 1899 CURTEA, Ascultând ci tir ea raport ului făcut în causă de D. consilier D. Guculi; Pe D. B. St. Delavrancea, advocatul oponentului, și ;Pe D. V. Lascar, advocatul intimatului, cari aă lăsat la aprecierea Digitized by Google 4 dreptul roman^ unde asemenea prescripțiune nu dedea dreptul’ de cât la o excepțiune. SJ Pentru ca posesiunea să conducă la prescripțiune, irebue ca cel care posedă să a fi exercitat in niod public, continuu, adică fără întrerupere, fără violență și in calitate de proprietar. No. 5. — Respins, ca neîntemeiat, recursul făcut de lovan Magiu, în contra sentinței tribunalului Dolj, secția II, cu No. 315 din 1898, dată în procesul cu Ecaterina Ion Matei. 11 Ianuarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier C. C. Ștefănescu; Pe D. Dim. Chebapci, advocatul recurentului, în desvoltarea mo- tivelor de casare, și Pe D. Negri, advocatul intimatei, în combateri; Deliberând, Asupra motivului I de casare : «Exces de putere, consistând în aceia că tribunalul admite ,pre- «scripțiunea ca titlu de achisițiune, pe când, după legea Caragea, ea «era un titlu de liberațiune«. Considerând că legea lui Caragea nu făcea nici o distincțiune în- tre efectele prescripțiunel cu bună credință și celei cu rea credință; că, pe cât timp prescripțiunea cu bună credință putea constitui un titlu achisitiv de proprietate, nu este nici o rațiune pentru a ridica acest efect și prescripțiunel cu rea credință ; Că dacă, de altmintrelea, în legislațiunea lui Justinian, posesiunea cu rea credință nu dădea de cât dreptul la o excepțiune, pentru a se putea apăra în contra unei acțiuni în revendicare, acâstă disposițiune era conținută într’un text positiv de lege, și o asemenea disposițiune nu există în legea lui Caragea ; că, ast fel fiind, motivul este nefon- dat în drept. Asupra motivului II de casare : «Admițându-se că prescripțiunea pote servi de titlu achisitiv, și «pe temeiul el să se exerciteze cu succes acțiunea în revendicare, «totuși, în specie, însuși judecătorul de pace constată că o mulțime «de ani imobilul s’a stăpânit de al ții; deci, liind privat de posesiunea Digitized by CaOOQle o -» materială, posesiunea a fost întreruptă și nu putea duce la usuca- npiune*. Considerând că simpla posesiune care nu întrunesce condițiunile -cerute de lege pentru a duce la prescripțiune nu constitue un titlu -de proprietate; Considerând însă că tribunalul constată, în specie, că Ecaterina Ion Matei a dobândit proprietatea imobilului ce revendică prin pre- scripțiune, și acâstă prescripțiune s’a îndeplinit în persdna autorilor -el după o posesiune de maî bine de 30 ani, exercitată într’un mod public, neîntrerupt, fără violență, și în calitate de proprietari; Că, în fața unor asemenea constatări, motivul cată a se respinge ca neexact în fapt. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția 1.* No. 3 EXECUTARE SILITA.— Contestațiune. — Oposițiune. (Art. 741 din procedura civilă). Nu există drept de oposițiune in materie de contestațiune la exe- cutare, nici înaintea instanțelor de fond, nici înaintea curței de casațiune. No. 6. — Respinsă, ca neadmisibilă, oposițiunea făcută de State Ge- nescu în contra decisiunel acestei curți, cu No. 314 din 1897, prin care i s’a respins ca susținut recursul îu contra decisiunel curței de apel din Graiova, secția II, cu No. 16 din 1897, dată in procesul cu G. G. Vârvoreanu. 11 Ianuarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Guculi; Pe D. B. St. Delavrancea, advocatul oponentului, și Pe D. V. Lascar, advocatul intimatului, cari ad lăsat la aprecierea Digitized by Google 6 curțel, asupra cestiunel ridicate din oficiu, dacă este drept de eposi- țiune în materie de contestațiune la executare; Deliberând, Asupra cestiunel de a sci dacă în materie de contestațiune la exe- cutare există dreptul de oposițiune: Considerând că legea de procedură civilă, prin art. 399 și urmă- torii, crează, în ceeia ce privesce contestațiunile la executările silite, o procedură specială derogând de la dreptul comun; Că prin art. 402 aceiași procedură arată numai o singură cale de reformare apelul, al cărui termen îl reduce la o lună, fără să stabildscă veri-o distincțiune între hotărîrile date în lipsă și cele pronunțate contradictorii; Că de aci resultă că legiuitorul n’a admis dreptul de oposițiune pentru hotărîrile date în lipsă în asemenea materie; Considerând că acostă disposițiune ’șl are rațiunea în urgența cu care legiuitorul a voit să judece contestațiunile acestea ; Că dacă legiuitorul, preocupat de acostă idee de a nu prelungi o procedură, care trebue să fie sumară și repede, n’a admis dreptul de oposițiune înaintea instanțelor de fond pentru partea judecată în lipsă în atare contestațiunl, apoi aceiași rațiune, celeritatea care trebue să domine în acostă materie, există și pentru curtea de ca- sațiune ; Considerând că de și prin art. 73 din legea organică a curțel de casațiune se prevede că atunci când partea prigonitdre a fost judecată în lipsă, este în drept a face oposițiune, însă art. 741 din procedura civilă, care este posteridră legel organice a.curțel de ca- sațiune, abrogă expres disposițiunile legel organice a curțel de casa- țiune contrarii disposițiunilor codului de procedură ; Că, dar, în specie, fiind vorba de o contestațiune la executare, nu> există drept de oposițiune. Pentru aceste motive: Respinge, ele. Civil, secția L Digitized by V^ooQle No. 4 HOTĂRÎRE.— Comunicare.— Hotărire dată in lipsa. — Persâne ce n’au nici domiciliu, nici reședință cunoscută. (Art. 75 și 153 din procedura civilă). Hotăririle date in lipsă se vor comunica acelor ce n’au domiciliu sau reședință cunoscută, prin afișare pe ușa tribunalului care a pronunțat hotărirea și prin publicarea ei in * Monitorul Ofi- cial*. No. 8. — Respingerea recursului făcut de Gh. 1. Paxino contra de- cisiel curiei de apel din Bucuresci, secția I, cu No. 110 din 1898, cu Ștefan Hristodulo și altul. 13 Ianuarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier N. Predescu ; Pe D. advocat V. AthanasovicT, asupra motivelor de casare, și Pe D. advocat M. Antonescu, în combateri; Deliberând, Asupra motivelor de casare : "Violarea și rea aplicare a art. 74 și 75, alin. VI, din procedura "civilă. In adevăr, de și curtea constată că apelanțil St. Hristodulo și "Th. Dimachi, atât prin acțiunea intentată, cât și prin petiția de apel "’și-aâ indicat domiciliul în Bucuresci, Hotel Central, totuși consi- "deră ca neregulată comunicarea decisiunei dată în lipsă, cu No. 114 . "din 1897, la acest domicilii indicat de apelanti, pe motivul că partea «ne mal găsindu-se la acest domiciliu, comunicarea urma să se facă «conform art. 75, alin. VI, din procedura civilă, care sciut este că se "aplică numai persdnelor cu domiciliul și reședința necunoscute, fă- "când ast-fel o greșită aplicare a citatului text de lege, mai ales că "apelanțil n’au făcut nici o notificare de schimbarea domiciliului ales »în cursul instanței și violând în modul acesta art. 64, alin, c, din «procedura civilă, combinat cu 97 din codul civil«. Având în vedere art. 75, alin. VI, și 153 din procedura civilă ; Considerând că din combinarea acestor articole resultă că hotărî- rile date în lipsă se vor comunica, acelor ce n’aH domicilii sati reșe- Digitized by LaOOQle dință cunoscută, prin afișare pe ușa tribunalului care a pronunțat hotărîrea și prin publicarea el în Monitorul Oficiul; Considerând, în sț>ecie, că curtea de apel din BucurescI, prin decisia supusă recursului, constată în fapt intimațil St. Hristodulo și Th. Dimachi nu aveau, în timpul când li s'au comunicat copia de pe deci- siunea aceleiași curți cu No. 114 din 1897, dată în lipsa lor, nici domiciliu și nici reședință cunoscută în țâră ; Că acâsta resultă pentru curte din certificatul prefecturel poliției Capitalei cu No. 47.667 din 1897, ce i s’a presentat de chiar recu- rentul A. I. Paxino ; Considerând că, față de acâstă constatare în fapt, comunicarea copiei avea ase face conform art. 75, alin. VI citat; că comunicarea nefiind făcută în conformitate cu acest text de lege, cu drept cuvânt curtea a considerat’o ca râu făcută și a anulat titlul executor pus pe decisiunea ei cu No. 114 din 1897 ; Că, ast-fel fiind, departe de a viola menționatul articol, curtea a făcut o bună aplicare a legel, și, deci, motivul e neîntemeat și trebue a fi respins. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 5 POSESIUNE. — Indivisiune. — Turburate. — Acțiune poseso- rie. — Codevălmaș contra codevălmaș. Acțiune posesorie având de obiect încetarea turba rar ei adusă posesiunei, se exercita In con'ra tutulor persanelor cari aduc o asemenea turburare, și nici un text de lege nu impedica pe cel ce posedă in devălmășie cu altul să exercite o asemenea acțiune in contra codevălmașului seu, și acela care poseda in devălmășie și care este turburat in posesiunea lui are același interes să facă să inceteze turburarea, ori de unde ar proveni fie de la codevălmasul seu, fie de la ori-ce alta persana. No. 10.— Respingerea recursului făcut de Ion Stoenescu Țocu con- tra sentinței tribunalului Argeș, No. 113 din 1898, cu Theodora A. Dimitriu. Digitized by Google 9 I 18 Ianuarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Hen- tzescu; Pe D-nil advocațl D. Chebapci și C. PopovicI, asupra motivelor de casare, și Pe D. advocat P. Borș, în combateri ; Deliberând, Asupra motivului de casare : « Exces de putere, incompetință și nesocotirea principiilor ce gu- «vernă coproprietatea. In adevăr Theodora A. Dimitriu a cerut de «la D. judecător de ocol să fiu condamnat la desființarea unei ma- «gasil făcută în curte, fondându’șl cererea de motiv că D-sa ar fi avut «în codevălmășie un drept de trecere. «Judecătorul ’șl-a declinat competința, iar tribunalul reformâză «și admite cererea, cu tote că chiar de i s’ar recunosce un drept de «codevălmășie, acesta este considerat că nu se bucură și nu admi- «nistrâză de cât «nomine comuni«, adică pentru indivisiune sau so- «cietate. Posesia sa este echivocă și nu pote servi la prescripțiune, *nicl, prin urmare, să dea loc la o acțiune pjsesorie«. Având în vedere sentința supusă recursului, a tribunalului de Argeș, cu No. 113 din 1898 ; Având în vedere că Theodora A. Dimitriu a cerut de la judecă- torul de ocol ca să fie obligat Ion Stoenescu-Țocu să desființeze, dintr'o curte ce se poseda de dânșii în devălmășie, construcția unei magasil ce împedica și turbura exercițiul posesiune! el ca codevăl- mașe ; Că judecătorul de ocol ’șl-a declinat competința de a judeca, sub cuvânt că o asemenea acțiune între codevălmașl nu putea face obi- ectul unei acțiuni posesorii, ci trebuia a fi intentată pe calea petitorie; Că tribunalul de Argeș, judecând în apel, constată că locul pe care s’a construit magasia se stăpânea în devălmășie de reclamantă și intimat; că construcția acelei magasil era de natură a aduce o tur- burare posesiune! reclamantei, și că, prin urmare, dânsa era în drept de a intenta o acțiune posesorie pentru a face să înceteze tubura- rea adusă posesiunel sale; Că, în consecința acestor premise, tribunalul respinge excepțiu- Digitized by CnOOQle 10 nea de necompetință admisă de judecătorul de ocol, evocă fondul s> condamnă pe Ion Stoenescu-Țocu să desființeze magasia ce construise pe locul stăpânit în devălmășie : Considerând că cestiunea adusă în cercetarea acestei curți con- sistă întru a sci dacă o persdnă ce posedă un imobil în devălmășie cu altul, este în drept de a intenta o acțiune posesorie codevălma- * șuiul s$u, pentru a face să înceteze actele ce ’I turbură posesiunea ; Considerând că acțiunea posesorie, având de obiect încetarea iur- burărel adusă posesiunel, se exercită în contra tutulor persdnelor cari aduc o asemenea turburare; că nici un text de lege nu împedică pe cel ce posedă în devălmășie cu altul să exercite o asemenea ac- țiune în contra codevălmașulul său ; Că neîncuviințarea unei asemenea acțiuni în contra codevălma- șulul, pe lângă că nu se întemeiază pe nici o dispositiune positivă de lege, nu este nici rațională, căci acela care posedă în devălmășie și i care este turburat în posesiunea lui, are același interes să facă să I înceteze turburarea, ori de unde ar proveni, lie de la codevălmașul să, fie de la orl-ce altă persdnă ; ' Considerând că în fata constatărilor de fapt stabilite de instanța । de fond și care scapă de sub controlul acestei curți, cu drept cuvânt v tribunalul a admis acțiunea posesorie intentată de Theodora A. Di- mitriu, și, urmând ast-fel, n’a comis nici un exces de putere, nici violare de lege. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția I. No. 6 AUTENTIFICARE. — Testament. — Subscrierea cerere! de au- tentificare. — De cine trebue să fie subscrisă. — Proces-ver- bal de autentificare. — Contestările judecătorului. — Cum se combat. — Cuvinte sacramentale. — Dacă există în legisla- țiunea romană. — Cuvinte echivalente. — Cotitate disponi- bilă. — Calculul el. — Testator. — Constatare în fapt că era în întregimna facultăților sale mintale. (Art. 8, 18 și 33 din legea de autentificarea actelor ; art. 861, 862, 849 și 1.173 din codul civil). MARTORI. — Depunerile lor. — Apreciere suverană a judecăto- rilor fondului. Digitized by Google 11 1) Cererea prin care se depune un act spre autentificare trebui sâ fie subscrisă de părți, insă acostă formalitate nu este pre- scrisă sub pedepsă de nulitate, ast-fel că dacă un tutor, in neputință de a se presenta la tribunal, pune pe o altă persănă să subscrie cererea prin care depune testamentul spre auten- tificare și cere să se delege un judecător spre a ’i lua consim- fimentul la domiciliu, acest fapt nu anutâză testamentul. 9) Constatările făcute de un judecător in procesul-verbal de au- tentificarea unui act, in privința indeplinirei formalităților cerute de lege, fac deplină credință până la înscrierea in fals. 3) In legislațiunea romană neexistând cuvinte sacramentale, omisiunea de a se trece intr'un mod solemn un cuvent cerut de legiuitor, nu pote atrage nulitatea acelui act, intru cât judecătorul nu este îndatorat a întrebuința chiar cuvintele legei, putendu-se servi și cu expresiuni echivalente, afară nu- mai dacă din omisiunea acelui cuvent nu resultă induoială asupra voinței părței, exprimată in actul solemn. Ast fel lipsa cuvintelor din procesul-verbal de autentificarea unui testament, dacă testatorul a declarat că acel testament este al seu, nu pote atrage nulitatea testamentului, când din cele-alte declarațiuni ale testatorului reese că densul a recunoscut că acel testament este al seu. 4] Judecătorii fondului sură suverani să aprecieze depunerile mar- torilor și să ’și formeze convincțiunea lor din arătările unor martori, înlăturând depunerile celor-alți martori, fără ca acestă apreciere a lor să cadă sub censura cu^ei de casație. 5! Cotitatea disponibilă se calcuUză adăugându se, pe lângă bu- nurile ce a lăsat donatorul sau testatorul in momentul morței sale, și bunurile de cari a dispus prin donațiuni intre vii. 61 Prin constatarea ce o instanță judecătorescă face că un testa^ tor era in întregimea facultăților sale mintale când a testat, prin acesta respunde implicit la faptul propus de cei ce cer anularea testamentului, cum că testatorul fusese sechestrat de cei interesați la facerea acelui testament, precum și la cererea de a se face o nouă expert.isă medicală. No. 14. — Respingerea recursului facut de Elena Cori van contra decisiunel curțel de apel din Galați, secția I, No. 73 din 1898, cu Eufrosina Stamate Apostolides. 19 Ianuarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Ch. Phe- rekyde; Digitized by Google 12 Pe D-nil advocaJI Gh. Panu și D. Ghebapci, asupra motivelor de casare, și Pe D. advocat M. Antonescu, în combateri; Deliberând, Asupra motivului I de casare : «Exces de putere și nemotivare asupra respingerel celui d’âatdiU «motiv de nulitate a testamentului, basat pe faptul că, spre a se delega j «un judecător la domiciliu, legea cere o petiție din partea aceluia ce «vrea a testa ; în cașul de față petiția a fost făcută și semnată de D-na * «Hanor, personă cu totul străină testatorului. ! «Curtea calice cpm că legea nu prescrie sub pedâpsă ca cererea să i «fie făcută de personă ce cere autentificarea, și că neîndeplinirea «acestei formalități nu atrage nulitatea. Curtea înlătură disposițiunea «art. 8 din legea autentilicărel care prescrie că părțile să se presinte «în personă la judecătorie cu o petiție subscrisă de ele, pe lângă care «se alătură actul în dublu exemplar. «Curtea nu arată din ce anume dovedi a putut să se presupună «că partea n'ar fi putut semna, când ea însăși mal la vale constată «că în de fața judecătorului ce sa transportat la domicilii!, a semnat «testamentul Având în vedere că art. 8 din legea autentilicărel actelor pres- crie că cererea prin care se depune un act spre autentificare tre- bue să fie subscrisă de părți, însă din nici un text al acestei legi nu reese că acâstă formalitate este prescrisă sub pedâpsă de nulitate ; Că nici art. 861 și 862 din codul civil, nici art. 18 și 33 din legea autentificărel actelor, texte de lege cari arată anume formalitățile esențiale ce trebuesc îndeplinite, sub pedâpsă de nulitate, la autenti- ficarea testamentelor, nu prevăd nulitatea pentru cașul când testa- torul, fiind în neputință de a se transporta in personă la tribunal, a fost semnat de o altă personă în petiția prin care cere a se delega un judecător pentru a îndeplini formele autentificărel testamentului la domiciliul testatorului; Că așa fiind, motivul invocat este neîntemeiat. | Asupra motivului II de casare : | «Curtea dă o greșită interpretare și violâză chiar disposițiunile «art. 1.173 din codul civil, când pentru constatarea unul fapt, nu în «de ajuns lămurit prevăzut în act, nu s’ar putea întrebuința nici un Digitized by C^OOQlC 13 «mijloc de cât cererea de inscripțiune în fals, pe când ea se pdte fa- «ce prin calea comupă. «Cu atât mal mult, cu cât faptul pus în discuțiune era dacă în «adevăr judecătorul cunoscea personal pe testator; acest judecător •declarând că nu cunoscea, sfarmă afirmațiunea curțel că din con- • testul procesulul-verbal de autentificare ar resulta că și prima «parte a lui este redactată în presența testatorului. Curtea face o «erdre gravă de fapt, și cu acâsta un exces de putere, violând și dis- «posițiile art. 13 din legea autentificărel, care cere nu numai a se «presența martorii, ci trebue să iscălâscă în procesul-verbal. (Arg. «și din art. 17 din acea lege)«. Având în vedere că, prin decisia supusă recursului, curtea con- stată în fapt că judecătorul delegat cu luarea consimțimântulul tes- tatorului a redijat procesul-verbal prin care constată îndeplinirea tutulor formalităților cerute de lege în întregul lui; dupe îndeplini- rea acestor formalități, și prin urmare și constatarea identitățel testatorului, a făcut’o în presența sa, la domiciliul acestuia, iar nu la tribunal, cum pretinde recurenta că *ar reeși din procesul-verbal de autentificare ; Având în vedere, afară de acâsta că, după disposițiunile art. 1.173 din codul civil, constatările făcute de un judecător în procesul-ver- bal de autentificarea unui act, în privința îndeplinirel formalităților cerute de lege, fac deplină credință până la înscrierea în fals, și, în specie, de și recurenta declarase la început în fals acest act, însă în urmă ’sl-a retras acâsta declarațiune în fals, cum constată curtea de apel prin decisia supusă recursului; Că, prin urmare, întru cât recurenta ’șl retrăsese inscripțiunea sa în fals, curtea de apel a dat o bună interpretare art. 1.173 din co- dul civil; Că, afară de acâsta, recurenta nu a dovedit cu nimic că curtea de apel s’a înșelat în constatarea faptelor când afirmă că și partea din procesul-verbal relativă la identitatea testatorului a fost redigiată după îndeplinirea formalităților, adică că procesul-verbal a fost re- dactat în întregul lui o-dată după îndeplinirea tutulor formalităților cerute de lege. Că așa fiind și acest motiv este neîntemeiat. Digitized by Google 14 Asupra motivului III : «Violarea art. 862 din codul civil, intru cât procesul-verbal de '«autentificare nu constată cum că testatorul ar fi declarat că tes- «tamentul este al s6â, ci numai că cele coprinse în act sunt făcute «din libera sa voință. «Motivele date de curte cum că din cuprinderea procesulul-ver- «bal ar resulta îndeplinirea acestor formalități este numai o pre- «sumpțiune, care nu pote răsturna puterea de cre^ămînt ce are un «act scris, cu atât mal mult că deosebirea între un testament și cele- «alte acte, răsare până la evidență din comparațiunea ce s’ar face «între art. 862 din codul civil și art. 10 din legea autentificare!. «In cel d’ântâiu se (Jice că testamentul este al său, pe când în al «duoilea se ^ice: că cele coprinse în act sunt cu consimțimântul lor. «Acâstă deosebire de redactiune nu este indiferentă cum pare «curțel, ea ooQLe 32 Deliberând, Asupra mijlocului de casare, remas în discutiune : «Coslache Periețeanu este pensionar, dar are 98 lei pe lună pen- «siune, ceia ce nu face 1.500 lei pe an, — după cum pretinde art. «258, alin. 5 din procedura penală — și nici avere imobiliară nu are, «după cum se probâză cu certificatele pe cari le anexez«. Având în vedere decisiunea curiei cu jurati, supusă recursului; Vânând art. 258 din procedura penală ; Considerând că după dispositiunile alin. 5 de sub acest articol, aii dreptul de a fi jurati funcționarii civili și militari în retragere cari se bucură de o pensiune anuală de 1.500 lei noul ; Considerând, în specie, că se constată că în comisiunea de judecată a recurentului a figurat ca jurat Costache Perieteanu, care se vede trecut pe listă ca pensionar ; Că întru cât acest jurat se bucură de o pensiune lunară de lei 98, după cum se dovedesce din actele alăturate de recurent și din adresa procurorului local, acâstă personă nea vând pensie anuală de lei 1.500, nu putea figura în calitate de jurat; Considerând că dovedit fiind că acest jurat nu avea nici venitul imobiliar cerut de alin. 2 de sub articolul sus arătat, comisiunea a fost constituită cu violarea art. 258 din procedura penală, și, prin urmare, mijlocul de casare este întemeiat. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror: Casâză, etc. Penal, secția II. No. 15 CURTEA CU JURAȚI. — Tragerea la sorți a juraților pentru o sesiune. — Proces-verbal ce constată acesta. — Martori.—Co- municarea listei acusatului. — Amânare. — Dacă se mai co- munică acusatului, în cas de amânare, lista martorilor. 1/ Tragerea la sorți a juraților se face o-dată pentru fote proce- sele sesiunei, ast-fel că procesul-verbal care constată acest ă ope- rațiune reniâne între lucrările tribunalului și nu pdte fi ală- turată la fie-care proces care are a se judeca in acea sesiune. Digitized by Google 33 2’ O-dată ce lista martorilor a fost comunicată acuzatului intr^o sesiune, nu mai e*te nevoie de a i se comunica din nou, in cas de amânare, dacă acea listă s’a schimbat. No. 6. — Respingerea recursului făcut de Necoli Catzos contra de- cisiunei curței cu jurați din județul Brăila cu No. 11 din 1898. 11 Ianuarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Ciru Oeconomu ; Pe D. I. Păunescu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. procuror C. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: «Sa violat dreptul de apărare, de dre-ce nu mi s’a ascultat nici «unul din cel trei martori propuși, căci de și advocațil mei, contra in- «tereselor și voinței mele, au renunțat la ascultarea a duol din martori, «și anume la Marița Gheorghiu și Anica Chiriac Ion, el însă n’aâ re- «nunțat la martorul C. Cotleț, care era important, căci cu el dove- «deam imposibilitatea crimei ce mise impută; el scia că am intrat în «ndptea aceia singur acasă și că m'am culcat singur ; și la o pre- «ce.lentă înfățișare s’a făcut amânarea tocmai pentru că lipsea acest «martor, declarat important de apărătorii mei; curtea avea dar în «vedere importanța ascultărel, pentru apărarea mea, a acestui mar- «tor, și trecând peste acesta a a violat dreptul meu de apărare*. Având în vedere decisiunea curței cu jurați, supusă recursului; Considerând că se constată din procesul-verbal al ședinței că toți martorii apărărelati fost ascultați, afară de Marița Gheorghiu și Anica Chiriac, la cari recurentul, prin apărătorii sel, a renunțat, iar minis- terul public a declarat că nu și-T însușesce ; Că, prin urmare, mijlocul de casare are a fi respins ca inexact în fapt. Asupra mijlocului III din cele depuse în ședință : «Din procesul-verbal de ședință nu se vede că acusatul a fost în- «cunosciințat prin interpretul propus nici de rechisițiile acusațiunel, «nici despre ceia ce aâ depus martorii, nici despre punerea cestiu- 3 Digitized by VaOOQLe 34 anilor. Gă dreptul de apărare e violat prin acostă lipsă, resultă acâsta «și din împregiurarea că legea obligă pe președintele juraților să în- «trebe pe acusat cel din urmă dacă mal are ceva de adăugat, ori acum ar putea să răspundă acusatul spre apărarea sa ceva, dacă n’a în- «țăles nici d‘posibile martorilor, nici cele ce a spus acusațiunea, ne- «fiindu'I acestea comunicate de interpretul adus in acest scop (236, «240, 247)«. Considerând că se constată din procesul-verbal al decisiunel că recurentul a fost încunosciințat de președintele curțel prin organul interpretului numit în acest scop de cele coprinse în actul de acusa- țiune și de mersul desbaterilor ; iar despre darea verdictului, prin același interpret, recurentul a fost întrebat de președinte dacă mal are ceva de adăugat, la care dânsul a răspuns negativ; Că, prin urmare, față cu aceste constatări, și acest mijloc are a fi respins ca inexact în fapt. Asupra motivului IV din cele depuse în ședință : «Nu există procesul-verbal constatător tragerel la sorți a juraților, «iscălit de președinte și grefier «. Considerând că tragerea la sorți a juraților se face o-dată pentru tote procesele sesiune!, ast-fel că procesul-verbal care constată acâstă operațiune rămâne între lucrările tribunalului și nu pdte fi alăturat la fie care proces care are a se judeca în acea sesiune; Că de aceia, mijlocul de casare are a fi respins ca neîntemeiat. Asupra mijlocului III din cele depuse Ia grefa tribunalului: «Nu mi s’a comunicat pentru sesiunea în care am fost judecat «lista martorilor acusațiunel*. Considerând că se constată că la precedenta înfățișare a causel la curtea cu jurați lista martorilor a fost comunicată în regulă recu- rentului ; că întru cât nu se obiectâză că acea listă s’ar fi schimbat, nu era necesitate a se mal comunica din nod aceiași listă, despre care recurentul avea deja cunoscință ; Că de aceia, și acest motiv are a fi respins ca neîntemeiat. Considerând că în cât privesce cele-alte mijloce de casare, recu- rentul, prin apărătorul său, a renunțat a le mal susține. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror: Respinge, etc. . Penal, secția II. Digitized by Google 35 No. 16 «COMPETINȚA.— Contravențiuni la plata acciselor comunale.— Excrocheril. (Art. 525 din procedura penală; art. 102 și 127 din regulamentul pentru constatarea, perceperea și urmărirea ve- niturilor comunale ; art. 332 din codul penal). In materie de contra vențiuni la plata accizelor comunale, acțiu- nea publică pentru un fapt de fraudă pedepsit cu inchisorea e cu totul independentă de urmărirea condamnațiunilor civile pentru același fapt, și, in asemenea cas, ea se va exercita de ministerul pubic dupe regulele procedurei penale, fără ames- tecul, primăriei. Ast-fel, conform art. 102 din regulamentul de constatare, perce- pere și urmărire a veniturilor comunale, cel ce comite infrac- țiunea prevedută de acest articol, p ‘depsindu-se cu pedâpsa preve^ută de codul penal pentru excrocherie, faptul este de competința tribunalelor corecționale a'l judeca, nu de judecă toriile de pace, chiar dacă infracțiunea s’a comis intro co- mună rurală. No. 8.— Regularea competințel, în urma cererel făcută de D. procu- ror general al acestei curți, în causa lui Constantin Theodorescu. 11 Ianuarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier N. Predescu; Pe D. procuror C. D. Sarățeanu, în conclusiunl; Deliberând, Având în vedere că C. Theodorescu, fiind dat judecățel pentru faptul prevăzut și pedepsit de art. 102 din legea și regulamentul pentru perceperea veniturilor comunale, tribunalul de Olt, prin sen- tința cu No. 1.280 din 1898, ’șl-a declinat competința de a judeca afacerea, pentru motivul că prin procesul-verbal încheiat de prima- rul comunei ComanI nu se arată confiscațiunea făcută și nici amenda la care urma a fi supus contravenientul, numai în urmă de care in- culpatul, în cas de nemulțumire, să fi putut usa de calea apelului înaintea judelui ocolului respectiv, iar nu a fi trămis direct în jude- cata tribunalului; Digitized byVjOOQIC 36 Câ afacerea fiind trămisă apoi la judecătoria ocolului Serbănescî^ judecătorul acestui ocol, la rondul s<*d, 'șl-a declinat de asemenea competința, prin cartea de judecată cu No. 782 din 1898, pe motiv că faptul fiind relativ la legea și regulamentul veniturilor comunale, judecătoriile de ocdle nu ati competința de a judeca asemenea afa- cere de cât numai în urma apelului ce partea condamnată va inter- jecta contra decisiel primăriei aprobatdre a procesulul-verbal de con- statarea contravenției; că causa trămisă în judecata acelei instanțe fiind excepțională de ceia ce prevede art. 104 din citata lege, și ea dând loc după aplicația pedepsei hotărîte de codicele penal pentru înșelăciune sail escrocherie, ese din competința judelui de ocol; Că ambele hotărîrl rămânând definitive și cursul justiției fiind în- trerupt, acâstă înaltă curte este chemată a stabili un regulament de competință; Considerând că resultă din disposițiunile art. 127 din regulamen- tul pentru constatarea și perceperea veniturilor comunale că acțiu- nea publică pentru un fapt de fraudă, pedepsit cu inchisorea, e cu totul independentă de urmărirea condamnațiunilor civile pentru ace- lași fapt; și, în asemenea cas, ea se va exercita de ministerul public după regulele procedurel penale, fără amestecul primăriei; Considerând, în specie, că C. Theodorescu fiind dat judecățel pen- ru faptul prevădut și pedepsit de art. 102 din sus citatatul regula- ment, întru cât primăria comunei Comani, care a fost prejudiciată, nu s'a constituit parte civilă, ministerul public, usând de disposițiu- nile art. 127 sus citat, a exercitat contra numitului contravenient acțiunea publică anume pentru faptul preve violând ast-fel principiul sus arătat și viciând ast-fel întrâga opera- rțiune a juriului«. Având în vedere decisiunea juriului și ordonanța judelul-director supusă recursului; Considerând că, în cât privesce condițiile de capacitate ale jura- ților în materie de expropriere, avem a recurge la disposițiile din art. 258 și următorii din procedura penală și a complecta disposițiile legel de expropriere; că neadmițând acesta, ar fi a admite că ar pu- tea fi jurați în materie de expropriere persone cari nu sunt români, cari n’au exercițiul drepturilor politice și civile, cari sunt minori, sati cari ar fi comis o crimă sau un delict, sau care ar ocupa o func- țiune imcompatibilă, resultat care nu pote fi admis, fiind-că în ge- nere, în ordinea judecător&că, nimeni nu pdte ocupa o funcțiune ca judecător; întru cât nu are condițiunile cerute în general spre a fi judecător că precum sub alte privințe asemenea sub acâstă privință în materie de expropriere trebue a recurge la disposițiile legel pro- cedurei penale; Considerând că se constată că comisiunea juraților, cari avea a fixa indemnisațiunea, a fost constituită cu jurați ordinari, că încă unul dintr’ănșil, anume Ștefan Rădulescu, nu întrunea condițiunea de a fi jurat, de 6re-ce era falit nereabilitat, după cum s’a constatat de re- cureoțl; Considerând că, ast-fel fiind, comisiunea nu se putea considera legal constituită, întru cât unul din cel nuoâ jurați nu avea capaci- tatea cerută, așa precum prescrie art. 46 din lege; Digitized by LaOOQle 4*2 Considerând că de altmintrelea este indiferent dacă acel jurat ne- capabil a fost înlăturat prin recusare, de ore-ce recusarea avea a G exercitată asupra unuia din membrii juriului, constituit în num^r de nuo£, cari toți trebuiau să aibă condițiile indispensabile de a G jurați; Considerând că, întru câț acest mijloc se referă la constituirea ju- riului, el este de ordine publică, ast-fel, că pote fi propus direct în casație. Pentru aceste motive: Cas^ză, etc. Civil, secția II. No. 20 FALS ÎN ACTE PUBLICE. — Act produs de o parte și defăimat în fals de cea-altă parte. — Condițiuni. (Art. 460 și 461 din procedura penală). Dacă in cursul unei instrucțiuni sau proceduri un act produs se va defaima ca fals de una din părți, acesta va interpela pe partea ce a produs acel act să declare daca voesee să serve de act, și numai in casai când respunde afirmați o, se începe in- strucțiunea asupra falsului, și neindeplinirea acestei disposi- țiuni, anume precedate delege, face ca hotărî rea să fie casabilă. No. 16.—Casarea decisiei curțel de apel din Galați, secția I, No. 965 din 1898, în urma recursului făcut de HuooQle 123 Că, in urma acestei lucrări, curtea respinge revisuirea ca neînte- meiată în fapt; Că ast-fel fiind, motivul urmâză a fi respins. Asupra motivului III: «Greșită interpretare a art. 291 din codul procedurel civile și a „legel modificătâre din 1885, erore gravă de fapt și exces de putere. „Curtea înlătură hotărniciile lui Scipione și Andonescu, prima depusă „de partea adversă, cea de a duoa de vecinul comun, cari ambele aii „recunoscut hotarul cerut să fie respectat de Eforie, sub cuvânt că „invocarea acestui mijloc nu intră în previsiunile art. 291 din codul „procedurel civile, le înlătură ca nea vând nici o înrîurire în ceea ce „privesce delimitarea hotarului, pe motiv că acele planuri s’ar referi „la alte moșii; curtea, numai printr’un exces de putere și printr’o „gravă erdre de fapt, a jud cat ast-fel, respingând u’ml acest mijloc „peremptoriu de revisuire Considerând că curtea din Galați, asupra motivului invocat de re- curenta Eforie în susținerea cererel de revisuire, relativ la executa- rea hotărniciei făcută de judecătorul delegat cu acâstă operație, constată în fapt că planurile și hotărniciile ioginerilor Scipione și An- dontseu, ce se susțineau că nu au fost invocate, se referă la alte mo- șii și n’afi nici o înrîurire în ce privesce determinarea hotarului în litigiu dintre moșia Eforiei și a fraților OlănescI; că chiar dacă ad- vocatul Eforiei n'a vorbit despre acele planuri și hotărnicii, omiterea acestui mijloc de apărare nu e de natură a schimba decisia dată cu ocasia judecărel contestației, atacată în revisuire ; Considerând că, față de aceste constatări, cu drept cuvânt curtea a înlăturat hotărniciile arătate mal sus, și motivul fiind ast-fel neîn- temeiat, are a fi respins. Asupra motivului IV : „Violarea art. 1.201 din codul civil și 22 din regulamentul de „hotărnicii și exces de putere. Nemotivare. „Curtea constată că acest punct 12 din cartea de hotărnicii a lui „Pleșoianu este punct hotar la trei moșii; că el s’aconfirmat și exe- „ cutat așa față de cel trei vecini: Eforie, Olănescu și Manolescu, atât „dupe hotărnicia Eforiei, cât și dupe hotărniciile depuse de cel-alțl „duol vecini, totuși fără a motiva, printr’o erdre gravă de fapt, con- „sideră că acest punct s’ar referi la un hotar relativ la alt teren, și Digitized byLiOOQlC 124 nast fel, prin exces de putere, violând textele mal suscitate, respinge ncererea de revisuire«. Considerând că acest motiv de casare, care formdzâ al 8-lea motiv de revisuire, se referă la faptul că înaintea curiei din Galați advo- catul Eforiei, când s’a judecat contestația la executarea moșiei inti- rfiatilor, nu a invocat autoritatea lucrului judecat asupra punctului însemnat pe planul lui Pleșoianu cu No. 12, punct ce se susținea că a fost fixat judecătoresce ca semn de hotar fată cu Eforie, frații Olă- nescI și N. Manolescu ; Considerând că curtea constată că între frații OlănescI și Mano- lescu urmându-se proces pentru determinarea hotarului dintre mo- șiile lor, s’a stabilit judecătoresce ca hotarul dintre acești duol pro- prietari este punctul 12 din plan; ’ Considerând că hotărirea pronunțată între fratil OlănescI și N. Manolescu nu pdte avea efect de cât între dânșii, și nu pdte fi invo- cată ca lucru judecat și între Eforie și frații OlănescI pentru un alt teren ce Eforia cerea de la fratil OlănescI, dupe cum se constată de curte ; Că fată dar de constatările curiei, și decisia'ei fiind îndestul motivată în acâstă privință, nu există nici un exces de putere sad violare de lege; că ast-fel, și acest motiv e neîntemeiat și urmdză a fi respins. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția I. No. 58 HOTĂRÎRE. — Declinatoriu de competință. — Dacă o instanță judecătorescă mai pdte reveni asupra unei hotărîri a sa dată în privința unei declinări de competință. Hotărirea dată de o instanță judecătorâscă asupra unui declina- toriu de competință atribue părților dreptul d’a fi sau d*a nu fi judecate de acea instanță^ și din acest punct de vedere con- stitue pentru densele un drept câștigat asupra căruia aceiași instanță nu mai pote recent. Digitized by Google 125 No. 52. — Casarea sentinței tribunalului Putna No. 105 dir 1898,. după recursul făcut de Marița Niță Gh. Micu, tutore, cu Osias I. MarcovicI și altul. 12 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier C. C. Ștefănescu ; Pe D. advocat G. lonescu, asupra motivelor de casare; Pe D. advocat Comă nea nu, în combateri, și Pe D. I. Duca, locțiitor de procuror, în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului II de casare : «Exces de puteri, întru cât am dovedit că acțiunea introdusă la «judecătoria de ocol era în daune și nici de cum posesorie, violând «legea în același timp prin admiterea incidentului ridicat de partea «adversă că acțiunea ar fi posesorie, asupra căreia deja se pronunțase «și ’l respinsese prin procesuî-verbal No. 9.615 din 1897«. Având în vedere sentința, supusă recursului, a tribunalului de Putna cu No. 105 din 1898; Având în vedere că din dosarul causel se constată că Niță G. Micu, în anul 1894, a intentat, în calitate de arendași, o acțiune la judele de ocol, prin care se plângea că Osias și Fișei MarcovicI ’I îm- piedicaâ mersul regulat al morel, ce ținea în arendă, prin nisce lu- crări ce făcuse pe un iaz, și cerea a fi despăgubit de prejudiciul ce suferise; Că, după încetarea din viâță a lui Niță G. Micu, procesul s’a con- tinuat în apel la tribunal cu soția lui Marița Niță Micu ; Că, în ședința de la 6 Noembre 1897, Osias și Fișer au declinat competința tribunalului de a judeca procesul pe cale posesorie, sub cuvânt că sus numita nu putea reclama de cât în calitate de aren- dașă și dânsa nu putea în acâstă calitate intenta acțiunile posesorii ; Că tribunalul, prin încheierea cu No. 9.615 din aceiași Că aceste terenuri și prunduri aQ fost în tot-d'a-una în folosința Digitized by UOOQlC 132 «arendașilor Statului, afară de periodul 1886 — 96, când moșia a «fost arendată chiar locuitorilor. Că nici o-dată ministerul domenii- «lor n’a recunoscut și nu putea să recundscă locuitorilor reclamarți «vre-un drept asupra unor lucruri cari cad în domeniul public și pri- «vat al Statului. «Că, prin urmare, pretinsa posesiune anuală invocată de obștea lo- «cuit orilor n’a fost cu nimic dovedită și nici nu întrunea copdițiile «cerute de art. 1.846 și 1.847 din codul civil. «Tribunalul, judecând ast-fel, a comis un exces de putere, denatu- «rând cu desâvîrșire înțelesul actelor, nemotivând pentru ce din ac- utele presentate s’ar constata tocmai contrariul de ceia ce a susținut «Statul și violând în același timp textele de lege mal sus enunțate* Având în vedere sentința supusă recursului din care resultă ci obștea locuitorilor împroprietăriți pe moșia MărceștI a Statului, inti- mați aooQLe 17Î porțiune de teren cu 5 pogdne pădure, ceia ce denotă pentru curte că comuna n’avea de fapt propria el merea; Considerând, prin urmare, că întru cât curtea constată în fapt că sub dominația otomană comuna Măcin n’avea personalitate morală, iar sub guvernul român dânsa n’a avut pământ, căci a cerut de la Stat și i s’a dat, față de aceste constatări pretenția comunei cade» fiind fără nici un temeid, și curtea, respingându’I acțiunea, n'a violat nici un text și nici a comis veri-o omisie și ast-fel motivele urmâză a fi respinse. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția I. No. 76 CONTRAVENȚII VAMALE. — Declarație falsă asupra calităței mărfei. — Constatarea greiităței specifice pe metrul pătrat.— Dacă este suficientă. (Art. 179 și art. 295 din legea generală a vămilor). In materie de contravenție la legea vămilor prin declarație falsă asupra calităței mărfei, constatarea greutăței specifice pe me- trul pătrat făcută numai pentru determinarea calităței măr- fei este suficientă. No. 76. — Respingerea recursului făcut de Take Manicatide, con- tra sentinței tribunalului Constanța No. 173 din 1898, cu Statul. 26 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. președinte Gr. Lahovari; Pe D. advocat B. Cernea, asupra motivelor de casare, și Pe D. advocat C. Cernescu, în combateri; Deliberând, Asupra motivului invocat: »Violarea art. 179 din legea vamală. Acest motiv cere ca în pro- wcesul-verbal să se arate cantitatea mărfei, deci cere ca agenții să Digitized by Google 173 ^mâsâre și să cântărâscă și sunt datori să arate anume greutatea «mărfel cântărită, lucru ce nu s’a făcut. n Acâstă este o formalitate esențială pentru validitatea procesului* n verbal și să resulte din însuși textul lui; ele nu pot fi complectate «prin alte probe posteridre*. Având în vedere sentința tribunalului Constanța, supusă recur- sului ; Considerând că prin acâstă sentință tribunalul constată în fapt că procesul-verbal, cu data 24 Martie 1898, dresat de agenții biu- roulul vamâl Constanța, în constatarea contravenției la legea gene- rală a vămilor, comisă de Tacbe Manicatide, recurentul de a$I, arată greutatea totală a mărfel, și constată că acâstă marfă era de o greu- tate unitară pe metru pătrat de mal puțin de 400 grame ; Considerând că ast-fel constatat, condiția art. 179 din legea vămi- lor e îndeplinită și tribunalul n’a violat acest text de lege; Considerând că în ce privesce greutatea specifică a mărfel, care determină calitatea el, pentru care s’a imputat recurentului a fi fă- cut o declarație falsă biuroulul vamală, în privința acestei greutăți, s’a constatat în fapt că marfa era de o greutate mal mică de 400 grame pe metru pătrat; Că acâstă constatare a greutățel specifice făcută numai pentru de- terminarea calitățel e suficientă, căci după art. 295 din tariful ge- neral, cu ori cât ar fi fost mal puțin de 400 grame pe metru pătrat, se taxâză alt-fel de cât dacă ar fi fost cu iarăși verl-cât mal mult peste 400, cum declarase recurentul ; Că ast fel fiind, motivul e neîntemeiat și urmâză a fi respins. Pentru aceste motive : ₍ Respinge, etc. Civil, secția L Digitized by Google Digitized by Google BULETINUL DEGISIUNILOR CURȚEI DE CASAȚIUNE ȘI DE JUSTIȚIE SECȚIUNEA II No. 77 OPOSIȚIUNE. — Justificarea ei. (Art. 154 dio procedura civilă). Partea care a lipsit la înfățișare când s’a pronunțat hotărîrea dată cu drept de oposiție trebue să justifice causa absenței sale. No. 33. r- Respingerea, ca nejustificată, a oposițiel făcută de Elena G. Matache cu autorisația soțului său C. Matache, contra decisiel acestei curți No. 263 din 1898. 1 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând pe intimat, care ceru ca oponenta să ’șl justifice oposi- țiunea ; Pe oponentă și soțul său, cari declarară că la prima înfățișare aii avut ca advocat pe D. R. Dragomirescu, care ’l-a învățat să plece de la înfățișare, așa că dânșii s’aii încrezut în advocat și aii plecat, le-a luat 60 lei și acum ’l-a părăsit, și Pe D. Polizu, care ceru respingerea oposițiunel; Digitized by VjOOQle 176 Deliberând: Considerând că, după art. 154 din procedura civilă, partea care a a lipsit la înfățișare când s’a pronunțat hotărîrea dată cu drept de oposiție trebue să justifice causa absenței sale; că, în specie, opo- nenta nejustiQcând cu nimic astăzi înaintea acestei curți causa care a împedicat’o de a veni la înfățișare, oposiția sa urmâză a fi respinsă ca nejustificată. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția II. No. 78 PENSIUNE. — Preot. — Institutor. — Constatarea dreptului la pensiune. (Art. 1 din legea pensiunilor din 1890). După legea pensiunilor, funcționarul care voesce să ’șt exercite dreptul seu la pensiune, trebue să doveddscă prin un certificat retragerea sa din serviciu. Ast-fel, in specie, un preot pdte do- bândi pensiunea cuvenită pentru anii sevirșiți ca institutor, când constată că nu mai e funcționar salariat ; impregiurarea că el mai continuă a servi ca preot nu pdte fi un obstacol, in- tru cât funcționar propriu $is al Statului nu mai este. No. 38. — Respins, ca neîntemeiat, recursul făcut de ministerul de finance în contra decisiunel curțel de apel din Galați, secția II, cu No. 106, pronunțată în procesul cu Economul Gh. Enăchescu. 2 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Ciru Oeconomu; Pe D. I. Pictorian, delegatul ministerului, în desvoltarea motive- lor de casare, și Pe D. P. Borș, advocatul intimatului, în combateri; w Deliberând, Asupra motivului I de casare : „Violarea art. 1, alin, c din legea pensiunilor civile și exces de „putere în interpretarea art. 60, alin. III din regulamentul de apli- „cațiune al acestei legi. Digitized by Google 177 «In adevăr, după aceste texte, acela care voesce să ’șl reguleze «drepturile la pensiune trebue să dovedăscă printr’un certificat că «este retras din tdte funcțiunile ce ocupă, arătând și motivele eșirel «sale din funcțiune, iar în cas de retragere prin demisiune, certifi- « catul să arate că demisiunea ’l-a fost primită, ceia ce curtea de tră- «mitere nu ține în sâmă*. Având în vedere decisiunea curțel supusă recursului; Considerând că curtea de apel, pentru a dispune înscrierea intima- i tulul între pensionarii Statului cu o pensie lunară de lei 360, pen- ! tru funcțiunea de institutor ce a ocupat in timp de 30 ani, constată în fapt, din actele presentate d’inaintea sa, că încă de la 1 Octom- bre dansul nu mal era funcționar retribuit de Stat, și se retrăsese din rândul preoților salariațl al bisericel Sf. Nicolae Domnesc din lași, unde funcționase ca preot supranumerar, ast-fel că numitul preot întrunesce condițiunile cerute de art. 1, lit. c din legea pen- siunilor ; Considerând că decisia curțel de apel de trămitere nu este în con- trazicere cu decisia curțel de casație, căci curtea de casație și cur- tea de apel aâ judecat pentru același motiv decisia, de și părerea e exprimată în alt-fel, că^ceia ce se cere este că funcționarul când vrea să exercite dreptul de pensie să fi constatat că nu mal ocupă o funcțiune salariată, ceia ce în specie se constată ; Considerând că dacă preotul a încetat a ocupa și a avea o func- țiune salariată, împregiurarea că el mal continuă a funcționa ca preot nu pdte fi un obstacol, de 6re-ce funcționar al Statului propriii Zis el nu mal e ; Că, așa fiind, motivul urmâză a fi respins ca neîntemeiat. Asupra motivului II: «Omisiune esențială și nemotivare. « Curtea omite a se pronunța asupra cererel Statului de a se tră- «mite afacerea în discuțiunea comisiunei pentru constatarea și regu- «larea dreptului la pensiune, întru cât certificatul primăriei Iași nu «se presentase acelei comisiuni și ast-fel cererea de regulare la pen- «siune devenind perfectă după 11 Martie 1898, data liberărel certi- « ficatului primăriei Iași, constitue o nouă cerere, care urma să se «discute ântâid la prima instanță, și numai în cas de nemulțumire la «curtea de apel (art. 11 și 20 din legea pensiunilor civile), și nici nu 12 Digitized by Google 178 nmotivâză pentru ce nu ia în considerațiune motivul invocat de »Stat“. Considerând că, în privința acestui punct, curtea de apel moti- vâză anume pentru ce primesce certificatul presentat de intimat di- rect în apel, arătând că in ace^ certificat constatând fapte petrecute anterior pronunțărel decisiunel comisiunel, el se consideră numai ca un act doveditor al complectărel formalităților cerute de legea pen- siunilor ; Că de aceia și acest motiv are a fi respins ca inexact In fapt și ne- întemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția II. No. 79 FALIMENT.—Arestarea și liberarea falitului.—Cine le ordonă.— Vechiul și noul cod comercial. — Constituirea tribunalului.— Apelul procurorului. (Art. 201 din vechiul cod comercial d’ina- inte de 1887; art. 708 și 709 din actualul cod comercial). Sub vechiul cod comercial dinainte de 1887, tribunalul care po- runcise arestarea falitului era in drept de a admite și libera- rea lui. Sub actualul cod de comerciu din 1887, ast-fel cum a fost mo- dificat in anul 1895, de și tribunalul pdte ordona arestarea celui declarat in stare de faliment, in ori-stare s'ar afla pro- cedura falimentului, insă cănd este vorba de liberarea lui, nu- mai judecătorul de instrucțiune care sevirșesce procedura penală in contra falit ului pdte ordona liberarea lui, iar tribu- nalul este chemat numai să ’și dea avisul asupra cer erei de liberare a falitului, și, in acest cos, tribunalul trebue să fie constituit cu procuror. In cas câud tribunalul crede că are ca și in vechiul cod comercial dreptul de a libera pe falit pe cauțiune, in acest cas tribuna- lul nu mai e simplu tribunal comercial, ci tribunal penal, pentru a cărui constituire regulată parciparea procurorului e nea- părată, care fiind un factor esențial are tdte drepturile ine- rente rolului ce ’l indeplinesce, și, deci, pdte face apel in con- tra unei asemenea sentințe a tribunalului. Digitized by Google 179 No. 83. — Casarea decisiunel curței de apel din BucurescI, secția 1, cu No. 950 din 1898, în urma recursului făcut de procurorul ge- neral al curței de apel din BdcurescI, în causa lui I. Panaitescu. 3 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Giru Oeconomu; Pe D. M. Antonescu, in combaterea motivelor de casare, și Pe D. procuror C. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: «Violarea art. 709 și 710 din codul comercial, combinate cu art. «197 din procedura penală*. Având în vedere că se constată că tribunalul de Buzăd, prin sen* tința din 8 Octombre 1898, a admis declararea stărel de faliment asupra lui Panaitescu și arestarea. Că, în urmă, Panaitescu a cerut de la tribunalul de Buzăîî libe- rarea pe cauțiune, cerere admisă prin sentința din 30 Octombre 1898 ; Gă in contra sentinței procurorul făcând apel, curtea de apel din BucurescI a declarat apelul inadmisibil. Având în vedere că tribunalul de Buzâdfavând a cerceta cererea de liberare pe cauțiune, s’a constituit ca tribunal corecțional, anume cu participarea procurorului, iar curtea de apel declară că tribunalul a fost râu constituit, că tribunalul putea reveni asupra unei mâsurl luate de tribunalul comercial, că ministerul public fără competință a figurat și n’are dreptul de a apela și de aceia apelul făcut de pro- ror e inadmisibil; • Considerând că după art. 201 și următorii din vechiul cod comer- cial, tribunalul care poruncise arestarea falitului, avea dreptul de a admite liberarea; Că, după art. 709 din codul comercial din 1887, tribunalul de co- merciu este în drept, fie cu ocasia pronunțărel sentinței declarative de faliment, fie în ori-ce stare a procedurel, a ordona arestarea falitului în contra căruia se ivesc indicii suficiente de răspundere penală, mal cu Bârnă în casieri de disparițiune sau lipsă nejustificată, iar după art. 709 «din codul comercial, procedura falimentului înaintea jurisdicției co- Digitized by CiOOQie 180 merciale și instrucția sad procedura penală se urmdză independent una de aha, ast-fel că în privința liberărel falitului nu e nimic prescris; Că prin modificările introduse la 1895 se înlocuesc expresiile «răs- punderea penală din art. 108acum 709, cu «fraudă», iar în privința liberărel provisorie anume se declară prin ultimul aliniat al art. 109* că liberarea provisorie nu pdte fi fi acordată de judecătorul de in- strucție însărcinat cu instruirea afacerel de cât în urma avisulul conform al tribunalului care a ordonat arstar^a; Considerând că arestarea unul declarat falit în genere se săvîr- șesce când sunt indicii de răspundere penală; că îndată instrucția sad procedura penală se săvîrșesce de judecătorul de instrucție, căci acâstă procedare în procedura falimentului urmâză independent; că dacă este așa sub noul cod comercial, tribunalul de comerciu nu mal pdte cerceta și admite liberarea pe cauțiune, că el pdte numai a’șl da avisul, și atunci constituit cu participarea procurorului; Considerând că dacă totuși tribunalul crede că are ca și sub ve- chiul cod dreptul de a libera pe cauțiune, tribunalul nu mal e simplu tribunal comercial, ci tribunal penal, pentru a cărui constituire regu- lată participarea procurorului e neapărată; că dacă procurorul e un factor esențial, el trebue că aibă tdte drepturile inerente rolului ce’l îndeplinesce, el trebue să pdtă face apel; Considerând, că în specie, apelul procurorului era bine făcut, pen- tru că era vorba de o sentință a tribunalului constituit ca tribunal corecțional, pentru că causa avea de obiect liberarea provisorie, va să tțică un act de procedură penală, nu insă de procedură a falimen- tului ; Că, prin urmare, recursul este întemeiat și decisia curței de apel supusă recursului are a fi casată: Pentru aceste motive, Casdză, etc. Penal, secția H Digitized by L^OOQle 181 No. 80 APEL. — Op o si ți e. — încheierile tribunalelor prin cari se con- firmă sau se infirmă mandatele de depunere. — Dacă sunt sus- ceptibile de apel sau oposiție la camera de pune sub acusare. (Art 92 din legea de organis&re judecătorâscă). t Încheierile tribunalului prin cari confirma sau infirmă manda- tele de depunere date de judecătorul de instrucție nu sunt sus- ceptibile de oposiție sau apel înaintea camerei de punere sub acusare. Nq. 85. *)— Respingerea recursului făcut de procurorul general al curte! de apel din Bucuresc! contra decisiel camerei de punere sub acusare a aceleiași curți cu No. 195 din 1898, în causa lui Ion Stoica Panaitescu. 3 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă deD, cornilier Al. Degrâ; Pe intimat, prin D. M. Antonescu. în combaterea motivului, și Pe D. procuror C. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: «Camera violâză și interpretâză răd art. 92 din legea organisăre* «judecătoresc!, combinat cu art. 96 și 137 din procedura penală, -«când declară că nu este drept de oposiție în contra jurnalului tri- «bunalulu! încheiat asupra confirmărel mandatelor de arestarea. Având în vedere decisiunea supusă recursului și motivul de ca- sare ce se invdcă contra el, din care reese că cestiunea de resolvat este aceia de a se stabili dacă încheierile ce tribunalele de județe pronunță, în virtutea art. 92 din legea de organisare judecătorâscă din 1890, sunt sad nu susceptibile de oposiție sad apel înaintea ca- merei de punere sub acusațiune; Considerând că din conținutul citatului art. 92, resultă că legiui- torul, în interesul protecțiunel libertățel individuale, derogând la regulile prescrise de codul de procedură penală, a subordonat mâ- 1) La fel hotărîrea cu No. 91. Digitized by ^ooQle 182 șurile de detențiune preventivă, luate de judecătorul de instrucțiune^ controlului tribunalului respectiv, chemându’l să se pronunțe dacă menține saă nu mandatele de depunere saâ arestare, ce judecătorul de instrucțiune va decerne in contra prevenitului in cursul instruire! unei afaceri, lăsând neatinse disposițiunile acelui cod in ce privesce regulile relative la punerea în libertate provisorie pe cauțiune; Considerând că (Jisul articol nu prevede nici o cale de reformă a încheierilor ce tribunalul pronunță în acâstă natură; că în lipsă de o asemenea disposițiune expresă și în vedere că coprinsul acestui articol nu e de cât o reproducțiune aprope fidelă a art. 4 și 5 ale legel belgiane din 20 Aprilie 1874, asupra detențiunel preventive,, fără ca să se fi adoptat și art. 19 din acea lege, care acordă formal atât prevenitului cât și ministerului public dreptul de apel la camera de punere sub acusare contra ordonanțelor camerei de consilitî a tri- bunalului, prevăzute de art. 4 și 5, resultă de aci învederat că le- giuitorul român n’a înțeles să supue fisele încheieri unei asemenea căi de reformare; Că, afară de acesta, ceea ce confirmă pe deplin acâstă voință a le- giuitorului, resultă manifest din însăși desbaterile ce afi avut loc îu Camera deputatilor cu ocasiunea votărel citatului articol, când s’a respins diferitele amendamente propuse, între cari era și acela ca încheierile ce pronunță tribunalul în acâstă privință să pâtă fi atacate cu apel la camera de punere sub acusare; Considerând că ast-fel fiind, camera de punere sub acusațiune res- pingând ca neadmisibilă oposițiunea făcută de ministerul public de pe lângă tribunalul Buzâfi, contra încheierel aceluiași tribunal cu No. 8.417 din 4 Noembre 1898, prin care s’a revocat mandatul de ares- tare emis de judecătorul de instrucțiune în contra prevenitului Ion Stoica Panaitescu, departe de a viola în ceva verl-un text de lege, din contră n’a făcut de cât să se conforme citatului articol 92 dia legea de organisare judecător âscă, și dar recursul cată a se respinge ca neîntemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Penal, secția 11. Digitized by Google 183 No. 81 MARTORI. — Admiterea sau respingerea lor. — Aprecierea su- verană a judecătorilor fondului. DEFĂIMAREA IN FALS. — Scutirea părțel care defaimă în fals un act de a interpela pe partea ce a produs acel act dacă se mai servă de el. — Cașul în care este scutită de acesta. (Art. 460 din procedura penală). 1/ Judecătorii fondului sunt in drept a respinge cererea ce o parte face de a se mai admite martori, destul numai ca deci- siunea lor prin care respinge o asemenea probă să fie motivată. Partea care defaimă ca fals un act produs de cea-altă parte nu mai este ținută să întrebe pe partea care a produs aed act dacă se servă de el când se constată că acea parte s’a mai ser- vit cu aed act și in alt proces. No. 86. — Respingerea recursului făcut de Victor Machidon contra decisiel curțel de apel Iași, secția II, cu No. 759 din 1898. 3 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gini Oeconomu; ț Pe D. D. Ghebapci, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. procuror G. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului I de casare invocat: «Violarea dreptului de apărare (art. 186 din procedura penală) și «a art. 406 din procedura penală, întru cât curtea n’a admis proba «cu martori pentru dovedirea epocel nascerel și a inocenței mele; «asupra acestei cereri, facultate și drept acordat de lege, curtea nu «s’a pronunțat«. Având în vedere decisiunea supusă recursului; Considerând că curtea de apel, pentru a respinge cererea recu- rentului de a i se mal admite noul martori, constată și declară prin decisiunea sa că o asemenea probă o găsesce inutilă, întru cât instruc- țiunea causel este complectă; Considerând că judecătorii fondului sunt în drept a respinge ce- Digitized by Google 184 rerea ce o parte face de a se mal admite martori, destul numai ca decisiunea lor, prin care respinge o asemenea probă, să fie motivată; Că, în specie, curtea motivând anume pentru ce respinge proba cerută de recurent, mijlocul de casare are a fi respins ca neîntemeiat. Asupra mijlocului II: «Violarea art. 186 din procedura civilă și următorii și greșită «aplicare a articolului, întru cât efi nu am fost interpelat conform «legei, dacă stăruesc a mă servi de un act și numai din o declarare «afirmativă ar fi putut resulta posibilitatea unul prejudiciu«. Considerând că se constată din decisiunea curțel că recurentul se servise deja de actul incriminat fals cu ocasia unul alt proces civil ce avusese pentru anularea unei ipoteci, și tocmai mal târziu, desco- perindu-se acest fapt săvîrșit de dânsul, a fost tradus înaintea instan- țelor corecționale; Că așa fiind, nu suntem în condițiile art. 460 din procedura pe- nală pentru ca să fie trebuință de o interpelare; că constatarea unei interpelări nu mal era cerută când constant e că inculpatul se servise de actul fals mal înainte într’un proces civil; Că de aceea, mijlocul de casare are a fi respins. Asupra mijlocului 111: «Nulitatea decisiunel, întru cât asupra propunerel mele de a se «admite martorii, curtea, fără a asculta rechisițiunile ministerului «public, a respins acăstă cerere*. Considerând că resultă din decisiunea supusă recursului că atunci când curtea de apel a respins cererea recurentului de a i se admite martori, a avut în vedere și conclusiunile ministerului public, care a fost fa(ă la ședință; Că de aceea, și acest mijloc are a fi respins ca neîntemeiat. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror: Respinge, etc. Penal, secția II. Digitized by CjOOQle 185 No. 82 COMPETINȚA. — Furt simplu. — Valdrea obiectelor ce nu trece peste 100 lei. (Apt. 308 din codul penal; art. 71 din legea jude- cătoriilor de ocdle din 1896). ✓ Furturile simple se judecă de judecătoriile de ocdle când valdrea obiectelor furate nu trece de 100 lei. ₜ Ast-fel, când însăși partea vătămată declară că obiectele ce i s* au furat au o valore mai mică de 100 ld, faptul se judecă de ju- decătoria de ocol. No. 88. — Regularei competințel, în urma cererel făcută de D. pro- curor general de pe lângă acostă înaltă curte, în causa Iul Ion D. Drăgușin. 3 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Hentzescu, și Pe D. procuror C. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând : Având în vedere că Ion D. Drăgușin fiind dat în judecată pentru furtul unei carabine în valdre de 120 lei, judecătoria ocolului Topolog, prin cartea de judecată cu No. 236 din 1897, ’șl-a de- clinat competința, pe motiv că valdrea obiectului furat întrece cifra de 100 lei; Că afacerea venind în urmă la tribunalul Argeș, acesta, prin sen- tința cu No. 2.076 din 1898, ’șl-a declinat competința la rândul sâu, pe motiv că reclamantul constituindu-se parte civilă numai pentru suma de 90 lei; și, dar, după art. 71 din legea judecătoriilor de ocdle, este de competința judecătorului de ocol; Că ambele hotărîrl râmânend definitive și cursul justiției fiind în- trerupt, acâstă înaltă curte este chemată a stabili un regulament de competință ; Considerând că se constată că d’inaintea tribunalului reclamantul s’a constituit parte civilă pentru suma de lei 90; Considerând că, după disposițiunile art. 71 din legea judecătoriilor de ocdle, furturile simple se judecă de acele judecătorii când vald- rea obiectelor furate nu trece de 100 lei; Digitized by kaOOQle 186 Considerând că intru cât partea reclamantă declară însăși că va- Idrea obiectelor ce i s’aii fnrat este de lei 90, delictul imputat lui Ion Drăgușin este de competința judelui de ocol a ’l judeca. Pentru aceste motive: Regulând, etc. Penal, secția II. No. 83 COMPETINȚĂ. — Distrugere. (Art. 352 din codul penal; art. 71 din legea judecătoriilor de ocâle din 1896). Delictul de distrugere, preve^ut și pedepsit de art. 352 din codul penal, este de compețința judecătoriilor de ocâle a 1 judeca, ori* cari ar fi despăgubirile civile ce partea reclamantă ar cere. No. 89. — Regularea competinței, în urma cerere! făcute de D. pro- curor general al acestei curți în causa lui C. Roșea și C. C. Roșea. 3 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier N. Predescu, și Pe D. procuror C. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând: Având în vedere că Costache Roșea și Costică C. Roșea, fiind dati judecățel pentru delictul de distrugerea unor plantațiunl de stejar, judele ocolului Bistrița, prin cartea de judecată cu No. 447 din 1898, ’șl-a declinat competința de a judeca afacerea, pe motiv că reclaman- tul constituindu-se parte civilă cu suma de 500 lei, afacerea conform art. 71 din legea judecătoriilor de ocâle, nu mai este de competința a- celel judecătorii, întru cât valorea pagubei causate trece suma de 100 lei; Că tribunalul Baeăd, sesisat de afacere, la rândul sâu, prin sen- tința cir No. 1.989 din 1898, ’șl-^ declinat competința pe motiv că delictele de distrugere sunt de competința judecătoriilor de ocâle, ori care ar fi valârea pagubelor causate; Digitized by Google 187 CA ambele hotărîri rămânând definitive și cursul justiției fiind în- trerupt, acâstă înaltă curte este chemată a pronunța un regulament; de competință; - Considerând că se constată că Costache Roșea și Gestică G. Roșea afi fost dațl judecățet pentru că aii-distrus nisce plantațiunl de stejar,, fapt prevăzut și pedepsit de art; 353 din codul penal; Considerând că, după art. 71 din legea judecătoriilor de ocol, de** Betele de distrugere prevăzute de art. 352 din codul penal, sunt de competință acestor instanțe a.le judeca, ori care ar fi despăgubirile' civile ce partea reclamantă ar cere ; Că așa fiind, fără cuvânt judele de ocol s’a declarat necopapetentă a judeca acest delict. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror: Regulând competință, etc. Penal, secția II. No. 84 COMPETINȚĂ. — Furt. — Furt calificat. (Art. 309, alin. II din din codul penal; art. 71 din legea judecătoriilor de ocâle). Furtul calificat, prevetful și pedepsit de art. 309, alin. 11 co- dul penal, este de competință tribunalului corecțional a’l ju- deca, ori care ar fi valorea obiectelor furate. No. 90. — Regularea competințel, în urma cererel făcută de D. pro- curor general de pe lângă acâstă înaltă curte, în causa lui Tache și Mihalcea T. Popescu și Marin Scurtu. 3 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gh- Liciu, și Pe D. procuror C. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând, Având în vedere că Tache Popescu, Mihalcea T. Popescu și Marin Scurtu fiind dațl în judecată pentru furt de dovlecl din proprieta- Digitized by Google 188 tea Iul Ion T. Popescu, judecătorul ocolului I din PitescI, prin cartea de judecată cu No. 284 din 1897, ’șl-a declinat competința de a judeca afacerea, pe motiv că acest fapt fiind pedepsit de art. 309, alin. V din codul penal, nu intră în competința sa de a ’l judeca; Qă tribunalul respectiv, la care afacerea a fost trămisă, prin sen- tința cu No. 2.075 din 1898, ’șl-a declinat, la rândul seu, competința, pentru motivul că valdrea despăgubirilor civile este mal mică de cât 100 lei, și faptul este pedepsit de art. 308 din codul penal, așa că intră în competința judelui de ocol de ț’l judeca; Că ambele hotărîrl rămânând definitive și cursul justiției fiind în- trerupt, acâstă curte este chemată a stabili un regulament, de com- petință ; Considerând că se constată că delictul ce se impută lui Tache Po- pescu și celor-alțl'este că in timpul nopțel și în numâr de mal multe persdne aii furat de pe proprietatea reclamantului mal mulțl dovlecl fapt prevăzut și pedepsit de art. 309, alin. V din codul penal; Considerând că faptul, ast-fel constatat, nu este un furt simplu, prevăzut de art. 308 din codul penal, așa că instanța competentă de -a’l judeca nu pdte fi de cât tribunalul. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror C. D. Sărățeanu : Regulând, etc. Penal, secția 11. No. 85 CASAȚIE. — Recurs în materie penală. — Termen. (Art. 396 din procedura penală). Termenul de recurs in casație în contra hotăririlor date in ma- terie penală este de trei (file libere, calculate de la pronunțare. No. 95. — Respingerea recursului făcut de Nicolae Nicolad contra decisiunel curțel dn apel din lași, secția II, cu No. 889 din 1898. 8 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gh. Liciu, și Digitized by LaOOQle 489 Pe D. procuror G. D. Sărăteanu, in conclus! uni ; Deliberând: Având în vedere că, după art. 396 din procedura penală, terme- nul de recurs în casație în contra hotărîrilor date în materie penală este de trei (Jile libere, calculate de Ia pronunțarea lor; Că, în specie, hotărîrea atacată cu recurs se vede pronunțată în $iua de 5 Noembre anul 1898, iar declarația de recurs s’a făcut la 10 Noembre, adică peste termenul prescris de sus citatul articol; Gă, dar, recursul urmâză a fi declarat neadmisibil, ca fiind tardivă* Pentru aceste motive, In unire cu conclusiunile D-luI procuror C. D. Sărăteanu: Respinge, etc. Penal, secția 11. No. 86 CASAȚIE.—Hotărlri incidentale.—Dacă pot fi atacate cu recurs înainte de judecarea fondului.—Neadmisibilitate.—Aplicarea . regulei în materie penală. (Art. 38 din legea organică a curțel de casație; art. 334 din codul penal; art. 416 din procedura pe- nală ; art. 323, 324, 325, 335 și 336 din procedura civilă). Hotăririle date asupra unor mesuri de instrucțiune nu pot fi a- tacate cu recurs înainte de judecarea fondului. Numai hotă- ririle date asupra competinței pot fi atacate deosebit de acelea asupra fondului. Acesta regula se aplică și in materie penală. No. 102. — Respins, ca neadmisibil, recursul făcut de Isidor și Lea lacobsohn contra decisiunel curjel de apel din Iași, secția II, cu No. 1.900 din 1898, dată în procesul cu I. Ch. Daniel. 8 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Ciru Oeconomu; Pe D. N. Ceaur-Aslan, advocatul recurentilor, în desvoltarea mo- tivelor de casare; Digitized by Google 190 Pe D-nil G. Panu, P. Sipsomo, Gr. Macri și Tache lonescu, advo- catii părțel civile, in combateri, și Pe D. C» D. Sărățeanu, procuror de secțiune, în conclusiunl; Deliberând, Având în vedere că prin decisia curțel de apel supusă recursului se constată că, înainte de a se asculta conclusiile părțel civile și re- chisitorul representantulul ministerului public, inculpata Lea lacob- sohnacerut amânarea judecățel penale pentru a chema la interogator pe I. Ch. Daniel ca să mărturisâscă dacă nu s’a înțeles cu inculpata Lea lacobsobn a’I plăti suma de 200.000 lei ca despăgubiri pentru atingerea ondrel el, saă spre a se suspenda și trămite pe părți îna- intea jurisdicției civile spre a dovedi, dupe regulile dreptului civil existența acelei convenții; Având în vedere că curtea de apel, prin decisiunea supusă recur- sului, susține că e vorba de un delict de extorsiune ce se impută LeeI lacobsohn, prevăzut de art. 334 din codul penal; că acest delict nu există în veri-o convenție ori în violarea unui contract, și de aceea n’are a se suspenda exercițiul acțiunel publice pentru stabilirea unei convențiunl civile, care nici nu constitue un element al acelui delict; că existența acelei convenții nu se pdte dovedi de cât prin probă scrisă sad printr’un început de probă scrisă, nu însă prin mărturisi- rea părțel lezate, fie simplă, fie confirmată prin jurământ, fiind-că în materie represivă certitudinea morală a judecătorului nu e supusă voinței mărturisirilor sad declarațiilor părțel vătămate, judecătorul fiind cu totul suveran în aprecierea sa; Gă mărturisirea părțel civile neputând fi luată în considerație de cât ca informațiune și nici cum ca probă, chemarea la interogator e inutilă, iar proba testimonială o admite ca utilă ; Considerând că curtea de apel, ca instanță corecțională, având a judeca faptul de extorsiune prevăzut de art. 334 din codul penal și imputat recurentei, prin decisia supusă recursului, neadmițându-se chemarea la interogator a părțel civile, precum și neadmițându-se suspendarea causel pentru trămiterea la juridicțiunea civilă ca să judece existența unei convenții, acâstă decisie pote fi susceptibilă de recurs; Că se susține că decisia ar fi definitivă sau că prin neadmilerea Digitized by Google 191 incidentului s’ar prejudeca judecata fondului și că de aceea calea re* cursului ar trebui a remedia; Considerând că înainte de a se pune în lucrare proc. civilă, prin legea curței de casație, art. 38, se declară că recursul nu se admite de cât în contra hotărlrilor definitive, înțelegând prin hotărlrl defi- nitive precum le însușesce alin. II al art. 38; in fine, acea hotărîre ce s’a dat in fond asupra acelei pricini, că nu se admite recursul nici contra hotăririlor nedesâvîrșite Încă, supuse raportului, nici contra hotărlrilor pregătitdre și deslușitdre, înjelegându-se printr’acâsta, precum se indică prin lămurirea din parantese, hotăririle prepara- torii ieterlocutoril; Considerând că proc. civilă, la ale cărei disposițil avem a recurge și în materie penală, în cât privesce cestiunea ce ne preocupă, în- lătură distingerea între hotărîrt preparatorii și definitive, nu admite apelul contra orl-cărel fel de hotărîrl prin cari s’ar fi admis safi res- pins orl-ce incident de natură chiar a prejudeca fondul, de cât de o cam dată cu hotărîrea asupra fondului; Că numai contra hotărirel asupra competințel se admite apelul, deosebit de hotărîrea asupra fondului (conform art. 323, 324, 325, 335 și 336 din proc. civilă și decisia curței de casație No. 551 din 5 Septembre 1890); că, dar, în sensul proc. civile, nu sunfsupuse apelului de cât hotăririle asupra competințel și apoi numai hotări- rile definitive ; Că prin hotărîrl definitive însă avem a înțelege nu numai hotărî- rea prin care s’a judecat fondul, ci și aceea prin care instanța infe- ridră ’șl-a declinat competința a judeca pentru orl-ce motiv ar fi; Considerând că și după proc. penală recursul pentru casare nu pdte fi făcut în contra decisiilor și sentințelor preparatorii și de in- strucție și numai după darea celor definitive decișii sau sentințe, dar decisiile și sentințele asupra competințel sunt susceptibile de re- curs la curtea de casație precum declară art. 416 din proc. penală, ast-fel că aceleași regule sunt atât în materie de proc. civilă cât și în materie de proc. penală; Considerând că prin decisia pronunțată de curtea de apel nu se admite nici amânarea pentru luarea interogatorului, nici suspendarea pentru trămiterea causel la jurisdicția civilă; Că o asemenea decisie, în sensul art. 416 din proc. penală, nu este Digitized by LnOOQlC 192 o decisie definitivă, ci numai o decisie preparatorie și de instrucțil; că chiar dacă s’ar prejudeca întru ceva fondul prin decisia curței de apel, totuși recursul nu pdte fi admis nici după art. 416 din proc. penală, și nici după art. 38 al legel constitutive, fiind-că calea recur- sului e cu totul înlăturată, hotărîrea nu se pronunță asupra fondu- lui, întru cât nu e vorba de necompetință și întru cât nu se suspendă judecarea causel; Că așa fiind, recursul are a se respinge ca neadmisibil. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror: Respinge,etc. Penal, secția II. No. 87 DELICT SILVIC. — Martori. — Admisibilitate. (Art. 39 din co- dul silvic). Proba testimonială este admisibilă in materie de delict silvic, când delicuentul voesce a dovedi cu martorii ce 'i propune că a tă- iat lemne din pădurea sa, iar nu dintr’o pădure a Statului, și când Statul nu a combătut cu nimic acâstă alegațiune a sa. No. 120. — Respingerea recursului făcut de Stat contra sentinței tribunalului Putna, No. 164 din 1898, în proces cu Gh. Vizan. 10 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Al. De- grd, și Pe D. procuror C. D. Sărățeanu, in conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: «Râd tribunalul a admis proba cu martori cerută de apelant, de „dre-ce, conform art. 39 din codul silvic, procesul-verbal dresat de „agentul silvic face probă deplină până la înscrierea în fals, incul- „ patul fiind prins în flagrant delicte. Digitized by Google 193 Având în vedere sentința supusă recursului; Considerând că într'adevăr fiind vorba de un flagrant delict, proba cu martori nu e admisă ; Că însă admiterea martorilor nu putea fi o causă de utilitate, când, de altmintrelea, s’a susținut la tribunal că lemnele aii fost tăiate de inculpat din însăși a lut proprietate, fără ca Statul să fi combă- tut acesta ; căci nu interesâză dacă un inculpat a fost prins tăiând, când tăierea s’a săvîrșit dintr’o pădure care era a inculpatului. Că sub acest punct de vedere motivul de casare este neîntemeiat §i are a fi respins. Pentru aceste motive, , De acord cu D. procuror : Respinge, etc. Penal, secția ÎL No. 88 HOTĂRÎRÎ. — Comunicare. — Comunicarea unei cărți de jude- cată. — Dovadă de primire semnată prin punere de deget. — Ce trebue să constate autoritatea care o inmânâză. DELICT SILVIC. — Constatarea delictului cu mult in urmă după sevîrșirea lui. — Dacă mai este flagrant delict. —* Proba tes- timonială. 1/ Când dovada de primirea unei cărți de judecată este semnată prin punere de deget și primarul, in adeverirea ce face, nu arată că acea carte de judecată s’a înmânat delicuentului, ci se mărginesce numai a arăta că actul s’a dat persânei in drept, comunicarea cărței de judecată nu pote fi considerată ca re- gulat făcută, și, deci, partea este ori când in termen a face apel. 21 In materie de delict silvic nu pdte fi flagrant delict când con- statarea delictului se face cu mult timp in urma sevirșirei lui, și, in acest cas, procesul-verbal de constatare pote fi combătut prin proba testimonială. No. 121. — Respingerea recursului făcut de Stat contra sentinței tribunalului Putna, No. 1.631 din 1898, în proces cu Pavel Do- chioiu. 13 Digitized by ooQle 194 10 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Ciru Oeconomu, și Pe D. procuror C. D. Sârățeanu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului I de casare : «Rău tribunalul a admis apelul inculpatului ca făcut în termen, de »dre-ce din lucrările dosarului se constată că acest apel este tardiv Având în vedere sentința supusă recursului; Considerând că se constată din sentința tribunalului că dovada de lumânarea cărțel de judecată a delicuentulul este semnată prin pu- nere de deget, și că primarul respectiv nu adeveresce primirea cărțel de judecată de către delicuent, ci se mărginesce numai a arăta că ac- tul s'a dat persdnel în drept; Că față cu asemenea mod de procedare, cu drept cuvânt tribuna- lul a considerat [apelul ca fiind făcut în termen, întru cât comuni- carea cărțel de judecată nu pdte fi considerată ca regulat făcută ; Că, de aceia, mijlocul de casare are a fi respins ca neîntemeiat. Asupra mijlocului II: «Râfi tribunalul a admis proba cu martori cerută de apelant, de «dre-ce, conform art. 39 din codul silvic, procesul-verbal dresat de «agentul silvic face probă deplină până la înscrierea în fals, incul- «patul fiind prins în flagrant delict». Considerând că resultă din procesul-verbal de constatare că fap- tul s’a sâvîrșit de delicuent în tn acâstă privință; Că dacă legea ndstră pedepsesce violarea credinței conjugale în interesul social și pentru a garanta sănțenia căsătoriei considerată ca o condiție de ordine în familie și în societate, numai pentru acâsta o face și în favdrea soțului nevinovat, ofensat în afecția și ondrea sa; Considerând că, pentru a evita scandalul ce se produce prin ur- mărirea unei acțiuni publice pentru adulter și chiar în interesul fa- miliei și al copiilor eșițl din căsătorie, soțul inocent pdte cere ori când în cursul procedurel stingerea acțiunel publice, că o condiție pentru acâstă retractare nu este ca căsătoria să subsiste și ca soțul nevinovat să rămână în căsătorie, precum să deduce din expresiile soțului inocent și din ultimele cuvinte ale frasel ântâia a alin. II din art. 270; Considerând că spre a răspunde la obiecțiunile ce se fac, avem a ține sâmă că printr’un divorț se desface legătura conjugală și în- cetâză, prin urmare, drepturile și îndatoririle reciproce ale soților, însă acâsta nu pdte avea influență asupra acțiunel publice, care în- cepută se urmăresce și fără concursul acelui soț care s’a plâns. Că soțul inocent, în sensul alin. II, este fără deosebire acela din soți față cu care cel-alt soț a violat credința conjugală în cât în locul acestei parafrase legiuitorul întrebuințâză spre scurtare expresiile «soțul ne- vinovat % care însă nu pdte oferi un argument; că pentru rectracta- rea acțiunel s’ar cere ca în momentul retractărel încă să existe că- sătoria, și soțul nevinovat să fie în căsătorie; că, pe de altă parte, ră- mânerea în căsătorie ce se enunță în partea din urmă a alin. I, este o condițiune numai pentru a face să înceteze efectele condamnatdre ^ale sentinței pentru adulter; Că acâstă obligațiune de a relua fosta soție, nu o are bărbatul re- nunțând de la plângerea sa, nici după art. 339 din codul penal fran- cez, nici după jurisprudența franceză ; Că legiuitorul regulând în același aliniat dreptul soțului nevinovat Digitized by VaOOQLe 205 de a retracta plângerea și dreptul calificat în teoria de graciare în privința încetărel efectelor condamnatâre, s’a inspirat de legea fran- ceză și n’a organisat exercițiul acestor drepturi alt-fel ca în legea franceză de cât numai ceia-ce era în legea franceză, în art. 339 din codul penal, admis numai pentru bărbat, s’a admis de o potrivă pentru ambii soți; Considerând că, in fine, acea cerință, dacă s’a consimțit a rămânea în căsătorie din alin. II al art 270 din codul penal, este gramatical- mente o condițiune numai pentru exercițiul dreptului de graciare nu și a dreptului de retractare a acțiunei, căci alt-fel ele ar fi trebuit să urmeze îndată după soțul inocent; Considerând că dacă s’ar cere pentru retractarea acțiunei ca con- diție pentru acela care o retractăză ca să rămână în căsătorie, acăsta ar însemna a perpetua scandalul în mod neînțeles, în detrimentul chiar al familiei și al copiilor însăși eșip din căsătorie; că, așa fiind, și sub raportul interpretatiel literale și gramaticale, cât și mal cu sămă din punctul de vedere al interpretărel logice și raționale, pre- cum și în interesul moralitătel publice și a positiel sociale a copiilor din căsătorie, trebue să se recundscă că soțul nevinovat chiar dacă s’a despărțit, ca, Jn specie, este în drept a retracta acțiunea pentru adulter; Că, de aceia, motivul de casare invocat urmăză a se respinge. Pentru aceste motive: Regulăză, etc. Penal, secția II. No. 95 HOTĂRÎRl. — Reproducerea textului de lege aplicat unui con- damnat in hotărirea instanței de apel. — Dacă este necesară când s’a reprodus !n sentința primei instanțe. Sancțiunea nereproducerei. (Art. 191 din procedura penală). MARTORI. — Admitere sau respingere. — Apreciere suverană a instanțelor de fond. 1/ Când textul legel ce s'a aplicat unul inculpat este reprodus in sentința tribunalului, reproducerea lui din nou in decisia cur- ței de apel nu mai este necesară. Digitized by Google 206 ,De altmintrelea, neindeplinirea unei asemenea dispoziții nu a- trage nulitatea decisieî, ci are de efect numai o amendă in con- tra grefierului. Instanța de fond este in drept a refusa proba cu martori ce- rută de părți, ori de câte ori ’și formâză convingerea, din alte probe și impregiurări, despre culpabilitatea părței ce cere o ase- menea probă, destul numai ca dedsiunea prin care respinge o asemenea proba să fie motivată. Ho. 155. — Respingerea recursului făcut de I. Rigani contra de- cisiel curțel de apel din BucurescI, secția I, cu No. 993 din 1898. 17 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier D. Hentzescu; Pe D-nil C. Nacu și D. Ghebapci, in desvoltarea motivelor de casare; Pe D. D. Anghelescu, din partea părței, civile în combateri, și Pe D. procuror G. D. Sărățeanu, in conclusiunl; Deliberând, b Asupra mijlocului I de casare invocat: «Violarea și greșită aplicare a art. 332 și 323 din codul penal. «Curtea constată în fapt următdrele: 1) că am primit în păstrare «o câtime de grâfi, dând chitanță; 2) că acest grââ s’a vîndut de «Păunescu care ’șl-a însușit exclusiv sie-șl toți banii; 3) că vîn^area «grâului de către 'Păunescu s’a făcut fără ca ed să mă opun până «m’așl fi încredințat mal ânt^iâ de la reclamanta Elisabeta lonescu, «că în adevăr putea Păunescu să vîn^ă grâul. «Pe basa acestor fapte constatate, și cari sunt singurele fapte ce «mi se impută, mă condamnă pentru delictul de abus de încredere. «In realitate, tdte aceste fapte întrunite nu constituesc delictul «de abus de încredere. In adevăr, primul element, acela de a «pune la o parte, de a risipi, nu există, pentru că însăși curtea con- «stată că toți bănii provenițl din vîn^are și ’l-a însușit Păunescu, de «asemenea că nu am risipit; ceea ce e vina mea este că nu ași fi fost «precaut și că nu m’am opus lui Păunescu, dar acăsta nu constitue «o vină penalău. Digitized by 207 Având în vedere decisiunea supusă recursului; Considerând că curtea de apel, pentru a considera pe recurent culpabil de delictul de abus de încredere ce i se impută, se în- temeiază atât pe actele de instrucțiune urmate în causă, cât și pe instrucțiunea orală urmată înaintea sa, din complexul cărora cur- tea deduce că lui Rigani s’a încredințat spre păstrare o cantitate de grâO, că nu a putut restitui grâul, pretextând că' s’ar fi vîndut de V. Păunescu, care credea că avea mandat pentru acâsta de la re- clamantă ; Considerând că faptele precum sunt constatate de curtea de apel întrunesce elementele delictului de abus de încredere imputat lui Rigani și pentru care curtea de apel ’l-a condamnat; că dacă moti- varea din decisie nu e satisfăcătâre, totuși nu se pdte Șice că ar fi violare precum recurentul incriminâză; că de aceea mijlocul de ca- sare a fi respins ca neîntemeiat. Asupra mijlocului II de casare: «Violarea art. 191 din procedura penală, întru cât nu s’a trecut «textul legel nici în sentința tribunalului, nici in decisiunea curțel*. Considerând că întru cât textul legel ce s’a aplicat recurentului se vede reprodus în sentința tribunalului, reproducerea Iul din noii în decisiune nu mal era necesară, cerințele art. 191 fiind prin acâsta îndeplinite; Considerând că de altmintrelea neîndeplinirea unei asemenea dispo- sițiunl nu atrage nulitatea decisiunel, ci are de efect numai o amendă în contra grefierului; Că de aceea, din ambele puncte de vedere mijlocul de casare are a fi respins ca neîntemeiat. Asupra mijlocului III: «Exces de putere și violarea art. 186 din procedura penală, întru «cât am fost lipsit de dreptul de apărare, am propus martori spre a «dovedi că Păunescu avea mandat verbal de la deponenta spre a «vinde grâul. Curtea însă respinge acâstă dovadă, care, dacă arfire- «sultat din depunerile martorilor, ar fi avut de sigur de efect nu nu- «mal a mă scăpa de o pedâpsă corecțională, dar chiar și de veri-o «răspundere civilă*. Considerând că instanța de fond este în drept a refusa proba cu martori cerută de părți, ori de câte ori îșl formâză convingerea din Digitized by LaOOQle 208 alte probe și împregiurărl despre culpabilitatea părțel ce cere o ase- menea probă, destul numai ca decisiunea prin care respinge p ase- menea probă să fie motivată; Considerând, în specie, că curtea motivâză pentru ce găsesce inu- tilă o asemenea probă, și de aceea și acest mijloc are a fi respins ca neîntemeiat. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror: * Respinge, etc. Penal, secția U. No. 96 COMPETINȚĂ. — Lovire gravă. — Martori. — Dacă incapacita- tea de a lucra a pacientului se pdte dovedi și cu martori, (Art. 239 din codul penal; art. 525 din procedura penală). In delictul de lovire, incapacitatea de a lucra a pacientului se pdte dovedi și cu martori nu numai print^un certificat medi- cal, ast-fel că dacă din depunerile martorilor reese că pacien- tul a suferit o incapacitate de a lucra, faptul este de compe- tința tribunalului corecțional dl judeca. No. 157. — Regularea competințel, în urma cererel l5-lul procuror general de pe lângă acâstă înaltă curte, în causa lui Petrache Ion Militam. 17 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gh. Liciu, și Pe D. procuror C. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând, Având în vedere că Petrache I. Militam fiind dat în judecată pen- tru faptul de bătae aplicată lui Anghel Apostol, judecătorul ocolului II din Craiova, prin cartea de judecată cu No. 1.411 din 1898, ’șl-a declinat competința de aT judeca, pe motiv că prin depunerea unul Digitized by Google 209 martor, s’a probat că pacientul a fost silit de a sta în casă 15 $ile fără a putea munci; Gă afacerea fiind trămisă la tribunalul Dolj, secția II, acesta, prin sentința sa cu No. 103 din 1899, ’șl-a declinat asemenea competință de a’l judeca, pentru motivul că reclamantul a declarat că s’a împăcat cu inculpatul și că n’a fost la doctor spre a i se da un Certificat me- dical, așa că în lipsă de așa certificat, care singur ar putea proba gravitatea loviturilor, faptul rămâne a se considera ca bătae simplă, de competință judecătoriei de ocol a o judeca; Că ambele hotărîri rămânând definitive și cursul justiției fiind în- trerupt, acâstă înaltă curte este chemată a pronunța un regulament de competință; Considerând că se constată din actele aflate în dosar, și în special din deposiția martorului audiat la judele de ocol, că pacientul, din causa loviturilor suferite de la inculpatul Petrache Ion Militant, nu a putut munci timp de 15 (Jile, fiind bolnav; Considerând că incapacitatea de a lucra putând fi dovedită și prin martori, în lipsă de un certificat medical care să o constate, și presu- punând că acest fapt nu ar fi constatat, și ar urma să fie, totuși tri- bunalul nu ’șl pdte declina competință de a judeca și de a constata și a se convige dacă sunt condițiile pentru aplicarea art. 239 din codul penal; Că, de aceea, este de competință tribunalului de a’l judeca. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror: Regulând competință, etc. Penal, secția II. No. 97 DELICT. — Elementele lui. — Martori. — Aprecierea depuneri- lor lor. — Apreciere suverană a judecătorilor fondului. HOTARÎRÎ. — Reproducerea textului de lege aplicat unui con- damnat, in hotărîrea instanței de apel. — Dacă este necesară când a fost reprodus in sentința primei instanțe. — Sancțiu- nea nereproducerei. (Art. 191 din procedura penală). 14 Digitized by Google 210 4/ Instanțele de fond apreciază in mod suveran faptele din cari deduc existența elementelor unui delict, și pot înlătura unele depoziții de martori, fie că nu li s⁹ar părea sincere, fie că ar fi contrazise de alte fapte. Când textul legei ce s’a aplicat unui inculpat este reprodus in sentința tribunalului, reproducerea lui in decisia curței de apel nu mai este necesară. De altmintrelea, nelndeplinirea unei asemenea dispoziții nu atrage nulitatea decisiel, ci are de efect numai o amendă in contra grefierului. No. 159. — Respingerea recursului făcut de Emil Glavel contra de- cisiel curbei de apel din Galați, secția I, cu No. 815 din 1898. 10 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier Al. Degrâ; Pe D. Capeleanu, ^în desvoltarea motivelor de casare, renunțând la al duoilea, și Pe D. procuror C. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: «Curtea violâză principiul publicitățel desbaterilor și art. 156 din «procedura criminală, prin faptul că în loc să ia ca bună deposiția «martorului Const. Ilie Lupu, făcută la tribunal, ia ca bună deposi- «ția acestui martor făcută la judele instructor, de și acâstă din urmă «deposiție este contrarie celei d’ântâifl. «Explicațiunea dată de curte că acâstă depositiune e dată de com- «plesență, e insuficientă și nemotivată cu nimic, cu atât mal mult «acâsta, cu cât din cele-alte deposițiunl nu resultă nimic«. Având în vedere decisiunea supusă recursului; Considerând că curtea de apel pentru a declara pe recurent cul- pabil de delictul de înșelăciune ce i se impută, se întemeiază pe in- strucțiunea urmată înaintea sa, pe actele aflate în dosar și pe depo- sitiunile a parte din martorii audiațl de tribunal; Considerând că instanțele de fond apreciază în mod suveran asu- pra faptelor din cari deduc existența elementelor unul delict; Digitized by Google 211 Că în acâstă operație de apreciare ele putând aprecia sinceritatea deposițiilor, ele pot înlătura unele deposițil, fie că nu se par sincere, fie că ar fi contrazise de alte fapte, fără ca prin acâsta să violeze vre-un text de lege, întru cât usâză de un drept suveran ce ’f acordă legea; Că ast-fel fiind, mijlocul de casare are a fi respins ca neîntemeiat. Asupra mijlocului III: «Curtea violâză art. 191 din procedura criminală, prin faptul că *nu reproduce în decisiune textul legel aplicat, și cu atât mal mult «urma să se facă acâsta, cu cât se reforma în parte sentința tribu- « naiului u. Considerând că întru cât textul de lege ce s’a reprodus în sentința tribunalului s’a aplicat și de curtea de apel, nu mal e nevoe ca ace- lași text să se reproducă din nod și în decisiunea curței de apel; Considerând că, de alt fel, neindeplinirea acestei disposițiuni, nu atrage nulitatea decisiunel, ci numai o amendă în contra grefierului; Că de aceia și acest mijloc are a fi respins ca neîntemeiat. Considerând că, în cât privesce mijlocul al duoilea, recurentul a renunțat a ’l mal susține; Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror : Respinge, etc. Penal, secția II. No. 98 URMĂRIRE IMOBILIARĂ. — Dovadă de comunicarea afiptului.— Act public. — Defăimarea ei în fals. — Suspendarea procesu- lui civil. (Art. 170 din procedura civilă; art. 463 din procedura penală). URMĂRIRI FĂCUTE DE DIFERIȚI CREDITORI LA DIFERITE TRIBUNALE —Adjudecare numai la un tribunal. — Ce motive de casare se pot invoca. — Adjudecare la diferite tribunale.— Ordonanța ce se respectă. i] Dovada de comunicarea afiptului și publicațiunei fiind un act public, cel ce o de faimă in fals trebue să arate pe autorul seu, complicele falsului, spre a da loc la suspendarea procesului civil. Digitized by Google 212 2/ Ori de câte ori un imobil este urmărit in același timp, după cererea a diferiților creditori, la mai multe tribunale, și dacă se adjudecă la un tribunal, acesta nu este o causă de anulare a ordonanței ce se va fi liberat, și casarea ei nu se pdte cere de cât pentru motive pentru cari in genere se pdte cere casarea. Dacă insă același imobil s'ar fi adjudecat la diferite tribunale,, cei interesați vor putea cere respectarea ordonanței de adjude- care mai ântâiu liberată. No. 46. — Respingerea motivelor I și II, din recursul făcut de Dincă Schileru contra ordonanței de adjudecare a tribunalului Ilfov,, secția de notariat, cu No. 1.542 din 1898, în proces cu Zinca Is- voranu și alții; divergință asupra motivului III. 17 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Hen- tzescu; Pe D-nil advocațî Stătescu și P. Borș, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Al. Rioșanu, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului I de casare : «Greșită aplicare a art. 170 din procedura civilă și 463 din pro- «cedura penală și violarea art. 171 din procedura civilă și omisiune «esențială, când tribunalul nu examinâză și nu se pronunță pe cale «incidentală civilă asupra unul mijloc peremptoriii de apărare înte- «meiat pe declaratiunea în fals a chitanței pentru primirea afiptulul«. Având în vedere ordonanța de adjudecare supusă recursului; Considerând că se constată că recurentul, cu ocasia vînțlărel mo- șiei sale, a declarat în fals dovada de comunicarea aliptulul; Considerând că ast-fel fiind, în specie, nu era vorba de declararea în fals a unul act sub semnătură privată, ci a unul act public, așa că în acâstă privință avea a se urma conform disposițiunilor art. 170 din procedura civilă, combinat cu art. 463 din procedura penală, partea care defaimă un act de fals urmâză a arăta pe autorul sau complicele falsului, spre a da loc la suspendarea procesului civil ; Că, în specie, recurentul nedeclarând tribunalului în urma inter- Digitized by Google 213 pelărel ce i s’a făcut, cine este autorul sad complicele falsului, cu 4rept cuvânt tribunalul de urmărire n’a suspendat violarea până se va judeca falsul în penal; Că de aceia mijlocul de casare are a fi respins ca neîntemeiat. Asupra mijlocului II: «Violarea art. 523 din procedura civilă. C&nd concurg mal multe «urmăriri asupra aceluiași imobil, ca în specie, unde am atras aten- «țiunea tribunalului Ilfov că se urmăresce imobilul meii și la tribu- «nalul Gorj, era de datoria acelui tribunal, că chiar dacă nu era să «amâne vîn^area, dar să facă, în interesul părților ca și în interesul «justiției, conexarea ambelor urmăriri Considerând că se constată că recurentul n’a cerut tribunalului a se conexa acâstă vtn^are cu acea ce se făcea la tribunalul Gorj după cererea altor creditori; că, de alt-fel, de câte ori un imobil este ur- mărit în același timp după cererea a diferiți creditori la mal multe tribunale și dacă se adjudecă la un tribunal, ca în specie, acăsta în sine nu este o causă de anulare a ordonanței ce se va fi liberat și casarea el nu se pdte cere de cât pentru motive pentru cari în ge- nere se pdte cere casare ; Că dacă însă același imobil s’ar fi adjudecat la diferite tribunale, -ceia ce în specie nu e, cel interesați vor putea cere respectarea or- donanței de adjudecare mal ântâid liberată ; Că de aceia și acest mijloc are a fi respins ca neîntemeiat. Considerând că în cât privesce mijlocul III ivindu-se diverginjă de -opioiunl, rămâne ca acest mijloc să se discute din nod în complectul prevăzut de art. 22 din legea organică a acestei curți. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția II. No. 99 CONTRAVENȚIUNE.— Circumstanțe atenuante.-—Dacă se aplică in materie de contravențiune. (Art. 60 din codul penal). După art. 60 din codul penal, circumstanțele atenuante nu se aplică de cât in materie de crime și in materie corecțională, ele nu găsesc aplicare in materie de contravențiune, unde se pedepsesce faptul in sine, iar nu perversitatea individului. Digitized by CiOOQle 214 No. 4. — Casată, în urma recursului făcut de procurorul tribunalu- lui Roman, sentința acelui tribunal cu No. 4.481 din 1898, pro- nunțată în causa Iul Altân Reizler. 18 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. Liciu, și Pe D. procuror de secție C. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului de casare : «Art. 60 din codul penal, în ultimul său aliniat, vorbesce numai «de infracțiunile corecționale pentru cari autorisă reducerea pedep- «sel până la aceia de simplă poliție. Rațiunea acest# reduceri e «dictată de mica importanță a unor delicte, cărora tribunalele apli* «cându-le pedepsele prescrise de lege de multe ori s’ar întâmpla ca «pedâpsa aplicată să fie prea grea față de delictul comis. «Acest articol însă nu autorisă reducerea pedepsei in infracțiunile «de simplă poliție, așa că tribunalul de Roman, în materia de față, «nu putea, pe cale de interpretare, să aplice disposițiunile acestui «txet acolo unde el nu permite să fie aplicat. Rațiune nu s’ar găsi «acestei interpretări, căci la contravenție nu se pdte (Jice că pedâpsa «e prea mare în raport cu infracțiunea comisă, de dre-ce cartea IV «din codul penal coprinde fapte grave și pedepse destul de mici, când «legea prevede pentru aceste fapte minimum una (Ji închisore sa ti 5 «lei amendă. «In fapt, tribunalul de Roman a admis, prin senfința cu No. 4.841 «din 4898, apelul Iul Altân Reizler, reformă cartea de judecată cu «No. 880 din 4897, a Dlul judecător de pace, ocolul Bacău, con- «damnă pe Altân Reizler la 25 lei amendă, în folosul comunei Bacău, « aplicând art. 60, alin, ultim, cu tdte că înalta curte, prin decisia cu «No. 495 din 4898, a casat sentința cu No. 34 din 4898 a tribuna- «lulul Bacău, pentru violarea sus citatului text. Față de acâstă sen* «tință și pe motivele de drept invocate, rugăm înalta curte să decidă «că tribunalul de Roman, prin sentința cu No. 4.484 din 4898, a «ăfcut o rea interpretare a legel aplicând art. 60, alin, ultim, faptu- Digitized by Google 215 «lui prevăzut și pedepsit de art. 385, alin. IX și 388 din codul penal, „căruia nu se pdte aplica Având în vedere sentința supusă recursului; Vânând art. 60 din codul penal; Considerând că după dispositiunile acestui articol circumstanțele atenuante sunt lăsate la facultatea juriului în materie criminală, și a judecătorului in materie corectională propriii ^isă; că, prin urmare, nu se pdte prin analogie acorda acâstă facultate și judecătorului in materie de contraventiunl, în care legiuitorul pedepsesce faptul în sine, iar nu perversitatea autorului acelui fapt; Că acăsta este adevărat chiar atunci când contravenientul se află în cas de recidivă, căci recidiva nu schimbă natura faptului incrimi- nat, ci are de afect o agravare a pedepsei; Că, în specie, tribunalul, admițând circumstanțe atenuante în ma- terie de contravențiune, care se pedepsesce cu o pedâpsă polițiendscă? scăpând pedâpsa contraveniuntulul din aceia a închisorel la simplă amendă, a violat citatul articol de lege, și, de aceia, mijldcele de ca- sare sunt întemeiate; Pentru aceste motive: In unire cu conclusiunile D-luI procuror de secție, Casâză, etc. Secțiunl-unite. No. 100 CASAȚIE. — Recurs făcut de un utilitar contra decisiel consi- liului de revisie.— Neadmisibilitate. — Cine pdte face recurs in contra unor asemenea decișii și pentru ce motiv. (Art. 36 din legea organică a curței de casație; art. 68, 70, 74 și 75 din codul justiției militare; art. 22 din legea posițiel oficerilor). Este neadmisibil recursul făcut de un militar in contra decisiu- nei unui consiliu de revisie, in contra unor asemenea decisiuni putând face recurs numai acei cari nu sunt militari și numai pentru causa de necompetință. No. 170.— Declararea de neadmisibil a recursului făcut de maiorul in retragere C. Buhlea contra decisiel consiliului permanent de revisie al armatei cu No. 36 din 1898. Digitized by Google 216 22 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Ciru Oeconomu; Pe recurent, asistat de D. B. Păltineanu, asupra admisibitățel în principiu a recursului, și Pe D. procuror C. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra incidentului deneadmisibilitate a recursului, ridicat din ofi- și discutat de partea recurentă: Văzând art. 36, alin, c din legea organică a acestei curți, 'care prescrie că curtea de casație este competinte a judeca cererile de casațiune pornite în contra hotărîrilor tribunalelor militare numai pentru causă de necompetință sad abus de putere, când se va fi dat în contra unul individ ce nu este militar, nici asimilat prin a sa funcțiune de către lege cu militarii. Considerând că după art. 74 și 75 din codul de justiție militară, nu pot recurge la casație contra decisiilor consiliului de revisie, de cât acel cari nu sunt coprinșl in art. 74, adică acei cari nu sunt mi- litari și numai pentru causă de necompetință ; Considerând, în specie, că se constată că recurentul este oficer în reservă, cu gradul de maior; Că, prin urmare, dânsul fiind militar, și decisiunea consiliului de revisie fiind dată contra sa, în acâstă calitate de militar, recursul făcut de dânsul contra decisiunel consiliului de revisie nu pdte fi ad- misibil înaintea acestei curți, conform disposițiilor citate mal sus; Considerând că dacă, în specie, consiliul de revisie ’șl declină com- petința de a judeca un recurs contra unei decisiunl a consiliului de reformă, în care materie aceste decișii sunt definitive conform art. 22 al legei posițiel oficerilor, recursul la curtea de casație n’ar putea fi admis de cât dacă, sau prin legea posițiel oficerilor, sau prin art. 68 și 70 din legea justiției militare, dreptul de recurs ar fi recunos- cut, ceia ce nu este; Că, așa fiind, recursul urmâză a se respinge ca neadmisibil. Pentru aceste motive: De acord cu D. procuror, Declară neadmisibil, etc. Penal, secția II. Digitized by Google 217 No. 101 URMĂRIRE IMOBILIARĂ. — Adjudecațiune.— Depunerea prețu- lui.— Creanță în rang util.—Tablou de ordine (lipsă de).—Or- donanță. (Art. 552 și 573 din procedura civilă). O creanțe nu pote fi primită in rang util fi depusă drept preț al adjudecațiunei de cât dacă acest rang s’a recunoscut in ta- bloul de ordine al creditorilor fi intru cât acest tablou a remas definitiv. No. 48, — Casată, în urma recursului făcut de N. Vasilescu, ordo- nanța de adjudecare a tribunalului Vlașca, No. 280 din 1898, cu Regina I. Bolfist, N. Dumitriu și Veiscof G. Eschinasi. 22 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Giru Oeconomu; Pe D. I. Lahovari, advocatul recurentului, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D-nil Parisianu și P. Borș, advocațil intimaților, în combateri; Deliberând, Asupra motivului IV de casare, ast-fel cum a fost modificat și desvoltat în ședință: «Violațiunea art. 552 din procedura civilă, combinat cu art. 585 «și 587. Creanța chirografară primită de tribunal drept preț nu era «în rang util și necontestat, nefiind prevăzută într’un tabloă rămas «definitiv «. Având în vedere ordonanța de adjudecare supusă recursului; Văzând art. 552 și 573 din procedura civilă; Considerând că resultă din disposițiunile art. 552 din procedura civilă că, dacă adjudecatarul este creditor în rang util și necontes- tat, creanța sa se va putea depune drept preț; Considerând că de aci resultă că o creanță nu pdte fi primită în rang util și depusă ca preț al adjudecațiunei de cât dacă acest rang s’a recunoscut în tabloul de ordine al creditorilor făcut conform pre- scripțiunilor procedurel civile, conform art. 573 din procedura civilă și dacă acest tabloă a rămas definitiv; Digitized by Google 248 Considerând, în specie, că tribunalul admițând drept preț al adju- decațiunel creanța creditorului, fără ca un tablou al creditorilor să fie făcut, in care ocâstă creanță să fie trecută ca fiind în rang util și ne- contestat, prin acâsta tribunalul a nesocotit disposițiunile articolelor sus aratate și de aceea mijlocul de casare se găsesce întemeiat. Pentru aceste motive : Și fără a mal discuta cele-alte mijldce, Casâză, etc. Civil, secția II. No. 102 URMĂRIRE IMOBILIARĂ.— Exproprierea, pentru causă de uti- litate publică, a unei părți din imobilul urmărit, și punerea administrațiunei expropriante în posesiunea acelei părți.— Cererea administrațiunei de a se scdte din urmărire acea par- te. — Citirea acestei cereri la ^liua de supralicitare. — Dacă acestă citire este de ajuns pentru a se înțelege că s’a adjude- cat imobilul fără partea expropriată, când nu s’a trecut în ordonanță acesta.—Indemnisare pentru partea expropriată. — Cine are drept asupra ei. — Oposițiuni relative la fondul ur- mărirei. — Când trebuesc propuse. — Propunerea lor în ^ina de supralicitare. — Neținerea în semă de tribunal.— Dacă con- stitue omisiune esențială. (Art. 527 din procedura civilă). 1/ Faptul că la (jiua supralicitărei s’a dat citire de tribunal, în audiență publică, cererei administrațiunei expropriante de a se scote din vinelare o parte din imobilul urmărit, de dre-ce a fost expropiată pentru causă de utilitate publică și luată deja in posesiune de acea administrațiune in intervalul de la adju- decați# provisorie pană la (jiu a supralicitărei, și, in lipsă de ori-ce opunere din partea concurenților supralicitatori, este de ajuns pentru a se înțelege că imobilul s’a adjudecai definitiv numai in limitele in cari se găsea in momentul supralicitărei, fără partea expropriată, cu tdte că tribunalul n’a preve^ut prin hotărîrea de supralicitare și prin ordonanța de adjudecare nici o reservă in privința acestei părți expropriate. 2] Dreptul asupra sumei fixate ca despăgubire pentru partea expropriată din causă de utilitate publică, dintr’un imobil ur- mărit silit și adjudecat, remăne asupra proprietarului expro- priat,dupe ce se va achita creditorii ipotecari ai imobilului, și Digitized by Google 219 nu este necesar ca tribunalul se facă o asemenea lichidare cu ocasia supralicitărei. 3) Ori ce oposițiuni relative la fondul urmărirei trebue să se facă in timpul oportun, ele nu pot fi făcute in ^iaa de supralicitare, și omisiunea ce ar face tribunalul de a se pronunța asupra unor asemenea oposițiuni făcute in (jiua de supralicitare nu este esențială și deci, nu pdte atrage casarea ordonanței de ad- judecare. No. 50. — Respingerea recursului făcut de Gh. lonescu-Leciu, contra ordonanței de adjudecare a tribunalului Vâlcea, No. 19 din 1898, în proces cu Ion Niculescu și altul. 23 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. Liciu; Pe D. advocat Valerian-Urseanu, în desvoltarea motivului de ca- sare, și Pe D. C. Disescu, în combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare, în sensul următor: «Exces de putere și omisiune esențială, căci tribunalul n’a regu- «lat scdterea din vînt^are, în (Jiua de supralicitare, a unei părți din i- « mobilul urmărit, dupe cum s’a cerut de către creditorul N. Gh. An- «ghelescu, asupra căruia era adjudecat provisorid acel imobil pre- «cum și de către primăria orașului R.-Vâlcea, fiind deja expropriată «de către primărie acea parte din imobil, și luată deja în posesiune, «așa că s’a adjudecat imobilul definitiv asupra D-luI I. Niculescu, tot «dupe limitele arătate în afiptele anteriore și nu i s’a reservat recu- «rentulul dreptul de a lua de la primărie acea sumă fixată ca despă- «gubire pentru partea de imobil ce s’a expropriat^. Considerând că prin lucrările din dosar se constată că în (Jiua de supralicitare cerându-se de către creditorul urmăritor N. Anghe- lescu, care era și adjudecatar provisoriu, precum și de primăria din R.-Vâlcea, de a se scdte din vîn^lare o parte din imobilul urmărit, fiind expropriată pentru causă de utilitate publică, și luată deja în posesiune de către primărie, tribunalul a făcut să se dea citire, în Digitized byCOOQlC 220 ședință publică, cererel dată de primărie, relativă la acâstă expro- priere și a procedat apoi la efectuarea supralicitărel, adjudecând i- mobilul definitiv asupra concurentului supralicitator Ion Niculescu ; Considerând că de și tribunalul n’a prevăzut prin hotărîrea de supralicitare și prin ordonanța de adjudecare nici o reservă pen- tru partea de imobil expropriată, totuși urmâză că prin citirea în ședință publică a cererel primăriei relativă la acea expropriere și în lipsă de orl-ce opunere din partea concurenților supralicitaturi, imo- bilul s’a adjudecat definitiv numai în limitele în cari se găsea în mo- mentul supralicit^țiunel, fiind deja luată în posesiune de către pri- mărie partea de imobil ce era expropriată; Considerând apoi că în ceea ce privesce dreptul asupra sumei fi- xată ca despăgubire pentru partea din imobil ce era expropriată este lămurit că el rămâne asupra recurentului, ca fost proprietar, în urma achitărel creditorului săd ipotecar N. Anghelescu, și ast-fel nu era necesitate ca tribunalul se facă asemenea lichidare cu ocasia efectuă- rel operației de supralicitare ; Considerând că în tot cașul tribunalul ar fi putut respinge ca tar- dive cererile menționate, făcute în $iua de supralicitare, căci, dupe art. 527 și următorii din procedura civilă, orl-ce oposițiunl relative la fondul urmărirel trebue a se face în timpul oportun, spre a se pu- tea judeca înainte de adjudecarea provisorie și, prin urmare, chiar dacă tribunalul a omis de a se pronunța expres asupra acelor cereri, totuși acâstă omisiune nu este esențială, și nu pdte atrage casarea ordonanței. Că ast-fel motivul de casare este nefondat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția II. No. 103 PROBE—Judecarea pricinilor penale.—Cum trebue să fie instruc- ția. (Art. 186 procedura penală). Instrucția înaintea instanțelor represive trebue să fie orală și publică. Ast-fel, este casabilă hotărîrea care se întemeiază, pentru a stabili culpabilitatea unui inculpat, pe un proces-verbal încheiat de un agent, proces-verbal ce nu este resultatul desbaterilor orale. Digitized by L^OOQ 1C 221 No. 187.—Casarea decisiunel curței de apel din Craiova, secția II cu No. 26 din 1899, în urma recursului făcut de Paul I. Grimberg. z 24 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier M. Pre- descu. Pe D. Borș în desvoltarea motivelor de casare; Pe D. procuror C. D. Sărățeanu, în conclusiunl ; Deliberând, Asupra mijlocului II de casare : «Violarea art. 186 din codul procedurel penale. «Numai probele trase din o instrucțiune orală și publică cerută de «lege sub pedâpsă de nulitate, pot servi de basă unei hotărîri jude- «cătorescl, procesul-verbal din 11 Februarie 1898 al D-lui Gh. Pe- «trescu, comisar polițienesc în Râmnicu-Vâlcel, încheiat cu ocasiunea «primelor cercetări, nefiind un act al unei instrucțiuni publice ju- «decătorescl, este un act nul și care nu putea servi ca probă jus- «tiției«. Având în vedere decisiunea supusă recursului ; Considerând că după disposițiunile art. 186 din procedura penală, instrucțiunea înaintea instanțelor represive trebue să fie orală și publică; Considerând că, în specie, se constată că curtea de apel, pentru a declara pe recurent culpabil de delictul de abus de încredere, se în- temeiază pe un proces-verbal încheiat de comisarul respectiv, prin care se arată că făcându-se mesurătdrea ștofei de la una din drape- rii confecționate de recurent, ar fi resultat că acea draperie conține 2 metri de materie, și din acâsta, curtea deduce că recurentul con- fecționând numai 4 draperii din cantitatea de 10 metrii ștofă ’șl a apropiat în profitul său diferința de ștofă, cu care putea a face și pe a 5-a draperie, dupe cum se pretinde că convenise cu reclamantul. Considerând că procesul-verbal încheiat de agentul polițienesc nu putea servi ca probă în justiție despre cele în el constatate, nu numai fiind-că era vorba de o expertisă fără observarea regulelor de procedură, dar fiind-că proba pe care se întemeiază curtea nu este resultatul desbaterilor orale; că ast-fel fiind a nesocotit disposițiunile Digitized by Google 222 art. 186 din procedura penală, de aceea mijlocul de casare se gă- sesce Întemeiat. Pentru aceste motive și fără a mal discuta mijlocul I: Gasâză, etc. Penal, secția II No. 104 PROBE.—Materie penală.—Mărturisirea inculpatului. In materie penală numai probele produse prin desbaterile orale- pot servi ca temeiu pentru formarea convingerea judecătorilor și constatarea faptelor. Ast-fel instanța judecătordseă se pdte intemeia pe mărturisirea in culpatului făcută oral in instanță, și presumția este că a fost făcută oral in instanță când nu se dovedesce că a fost făcută la instrucție. No. 188.—Respingerea recursului făcut de Nae Vasilescu (Jis și Geor- gescu, contra decisiel curțel de apel din Bucurescl, secția I, No. 953 din 1898. 24 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Hen- tzescu; Pe D. Borș, în des voi tarea motivului de casare; Pe D. procuror C. D. Sărățeanu in conclusiuni; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: «Violarea art. 186 din codul instrucției penale. «Curtea de apel condamnă pe recurent ca tăinuitor, intemeindu-se «pe însăși mărturisirea prevenitului. «Acâstă mărturisire însă nici nu s’a făcut la instanțele de fond, «tribunal și curte, fiind-că recurentul n’a fost interogat, deci mărtu- «risirea la care înțelege curtea a se raporta, este aceea făcută la ca- «binetul judecătorului de instrucție. Lipsa interogatorului și proba «trasă dintr’un atare act al instrucției secrete, justifică motivul « nostru «. Digitized byLiOOQlC 223 Având in vedere decisiunea supusă recursului; Considerând că curtea de apel pentru a declara pe recurent cul- pabil de delictul de tăinuire ce i se impută, se întemeiază pe depo- sitiile martorilor, pe instrucțiunea urmată înaintea sa, și pe mărtu- risirea recurentului, din complexul cărora deduce curtea că dânsul cu bună șciință a tăinuit banii proveniti din furtul săvîrșit la de- functa Ana Schiopescu; Considerând că dacă curtea de apel pentru formarea convingere!, se întemeiază și pe mărturisirea recurentului și întru cât nu se do- vedesce că acâstă mărturisire e făcută la instrucție, nu însă cu oca- sia instrucției orale, trebue să admitem că ea a fost făcută cn ocasi- unea desbaterilor orale, întru cât numai probele produse prin des- bater! orale pot servi ca temeiu pentru formarea convingerel și con- statarea faptelor decisiei în causă ; că de aceea mijlocul de casare are a fi respins ca neîntemeiat. Pentru aceste motive: De acord cu D. Procuror ; Respinge, etc. Penal, secția II. No. 105 INTERPRETAREA ACTELOR. — Martori.—Apreciere suverană a instanțelor de fond. JURĂMÂNT SUPLETORIU. — Deferirea lui. — Apreciere suve- rană a judecătorilor fondului. (Art. 1.219 și 1.220 din codul civil). 1/ Interpretarea actelor precum și aprecierea utilităței și oportu- nități ascultarei martorilor și a depunerilor sunt de atri- butul suveran al instanțelor de fond. 2) Deferirea jurământului supletoriu uneia sau celei-alte părți, spre a’și putea judecata complecta convingerea în judecarea causei, este lăsată la suverana apreciere a instanței de fond. No. 52. — Respingerea recursului făcut de Abraham Sușș, contra decisiei curte! de apel din lași, secția I, No. 8 din 1896, în proces cu Victor Stoeker. Digitized by Google 924 24 Februarie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut tn causă de D. consilier D. Cuculi; Pe D. Livescu, In desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. V. Misir, în combateri; Deliberând : «Asupra mijldcelor de casare desvoltate oral relative la viola- «rea art. 1.303 din codul civil, 105 din codul vechi comercial și 60 «din codul nod comercial cum și violarea art. 1.219 și 1.220 din co- ndu! civil». Considerând că punctele cari formâză obiectul acestor mijldce de casare, precum și interpretarea actelor și acea a depositiunilor mar- torilor, sunt cestiunl de fapt, asupra cărora judecătorii fondului sunt suverani apreciatorl și decisiunea lor în acâstă privință nu pdte fi supusă censurel acestei curii; Considerând de asemenea că după disposițiunile art. 1.219 din co- dul civil, este lăsat Ia aprecierea judecătorilor de a deferi jurământ supletoriu uneia sau celel-alte părți pentru a ’șl complecta covingerea în judecarea causel sub condițiile arătate de art. 1.220 din codul ci- vil ; că deferirea jurământului decisoriă curtea o justifică prin argu- mentarea și constatarea că dacă achitarea creanței de. . . lei de către Stoeker nu e pe deplin justificată, totuși ea nu e lipsită de probe; Considerând că curtea spre a deferi jurământ supletoriâ a tinut sâmă de condițiile sub cari el se pote deferi, precum le indică art. 1.220, § 2 din codul civil, condiții pe cari anume le și constată ; că, prin urmare, motivul e neîntemeiat și are a fi respins. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția II. No. 10G SIMULAȚ1UNE. — Dovada ei în comercial. — Martori. — Omi- siune de a se pronunța asupra acestei probe. —Omisiune esen- țială. In materie comercială proba testimonială fiind admisibilă pentru dovedirea simulat iunei, omisiunea ce face tribunalul de a se Digitized by care are a fi judecată după dreptul comun, admis fiind că cererea pentru taxă de orl-ce natură se reclamă printr’o acțiune civilă și se judecă după regulile dreptului civil de instanțele civile ; că prin na- tura el causa de față fiind civilă, ori cum ar fi fost jurisdicția de fond, nu se pdte judeci recursul făcut de cât de secția curțel de ca- sație, care în genere judecă căușele civile ; Că de aceia, secțiunea competentă de a o judeca este secția I a acestei curți. Pentru aceste motive : Se declară necompetentă, etc. Civil, secția II. Digitized by^OOQlC Digitized by Google BULETINUL DECISIUNILOR CURȚEI DE CASĂȚIUNE ȘI DE JUSTIȚIE SECȚIUNEA I No. 108 RETENȚIE.— Ce fel de drept este. — Dacă legiuitorul face veri-o distincție între cașul când obligația este de a restitui tot lucrul sad numai o parte din el. (Art. 494 și 1.719 din codul civil). APEL. — Dacă intimatul In apel pdte cere ca apelantul să fie con- damnat, de și i se dă câștig de causă, la o sumă de bani drept cheltueli, pentru întreținerea lucrului reclamat. (Art. 316, 317, 327 și 334 din procedura civilă). 1/ Dreptul de retenție este mijlocul de a garanta îndestularea celui ce a devenit creditor din causa cheltuelilor făcute pentru îmbunătățirea lucrului supus restituird, și legiuitorul admi- țând acest drept de retenție nu face nici o distincție intre cașul când cel obligat restituirei trebue să inapoeze tot lucrul sau nu- mai o parte din el, fie acea parte determinată sau remânănd a se determina mai in urmă. SJ Instanța de apel pâte, admițând apelul, să condamne in ace- lași timp și pe apelant către partea intimată la plata unor cheltueli făcute de acâsta pentru întreținerea imobilului recla- mat de apelant, de și partea intimată n’a făcut apel, căci ce- rerea părței intimate, făcută in apel, de a se condamna ape- lantul să ’i plătâscă asemenea cheltueli, de și ar fi o cerere Digitized byCiOOQlC 230 nouă făcută numai in apel, și fără să existe apel și din parte^i, insă o asemenea cerere servă ca mijloc de apărare la cererea principală, fi, deci, este permisă de lege. No. 80. — Respingerea recursului făcut de M. Negulescu contra sentinței tribunalului Prahova, secția III, cu No. 287 din 1898, dată în proces cu Vasilichia Gh. Stănescu și G. Stănescu, ca soț. pentru autorisare. 1 Martie 1 99 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gr. Buiucliu; Pe D. advocat N. Durma, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. advocat G. Popo viei-Cost i, în combateri; Deliberând, Asupra motivului I de casare: «Exces de putere și violarea art. 494 și 1.719' din codul civil. «In adevăr, tribunalul ’ml-a recunoscut dreptul față de intimata la «jumătate din imobilul prevăzut în actul de danie, dar, o-dată admi- «țând și cererea reconvențională a adversarei, găsesce cu cale, pen- «tru nisce pretinse îmbunătățiri, a mă condamna să ’I plătesc 998 lei, . «la punerea mea în posesie asupra părtel de jumătate din imobiL ! «Printr’o ast-fel de hotărîre tribunalul violâză sus menționatele I «texte de lege, pentru că nu se pdte admite dreptul de retențiune de ₍ «cât în câsul cănd obiectul acțiunel principale ar fi distinct, iar nu no stare indivisă, și comite și un exces de putere pentru că nici o- «dată dispositivul dat nu se pote aduce la îndeplinire prin faptul că ne «găsim în stare de indivisie și e imposibil punerea mea în posesie*. Având în vedere sentința supusă recursului din care resultă că f tribunalul de Prahova, judecând în apel cererea de revendicare por- nită de recurentul M. Negulescu contra Vasilichiel G. Stănescu, re- cundsce reclamantului dreptul la jumătate din locul cu case din strada Roșiori No. 36 din Ploesci, dar obligă tot-de-o-dată pe acâsta să < plătâscă intimatei lei 998, representând jumătate din spesele făcute * de ea pentru îmbunătățirile aduse imobilului în cestiune, acordând l dreptul de retențiune până când se va efectua acâstă plată; l Digitized by ^OOQlC 231 Considerând că procedând ast-fel, tribunalul a aplicat dreptul de retențiune într’o specie unde obligațiunea de restituire nu pdrtă a- supra totalitățel unul lucru, ci numai asupra unei părți care urmâză a se determina ulterior prin procedură eșirea din idivisiune; Considerând că dreptul de retențiune este mijlocul de a garanta îndestularea celui ce a devenit creditor din causa cheltuelilor făcute pentru îmbunățăirea lucrului supus restituirel; Că legiuitorul creând acest drept n’a făcut și nici n’a putut face distincțiune între cașul când cel obligat la restituire trebue să îna- poiască tot lucrul sad numai o parte din el, fie acea parte determi- nată actualmente, sau rămasă a se determina mal târziu, ubi eadem est legis ratio, ubi eadem est legist dispositio; Considerând că distincțiunâa pretinsă de recurent nu se coprinde nici în art. 494 și 1.719 din codul civil ce se invocă, și cari sunt străine materiei, și nici în verl-un alt articol din cod care face men- țiune de dreptul de retențiune; Că, ast-fel fiind, tribunalul, judecând în modul cum a judecat, n’a violat nici un text de lege și n’a comis nici un exces de putere, de unde resultă că motivul invocat cată a fi respins ca neîntemeiat. Asupra motivului 111: «Exces de putere și violarea principiului că apelul nu folosesce «de cât părței care ’l-a interjectat, precum și a art. 316, 317 și ur- «mătoril și 334 din procedura civilă; în adevăr, am făcut înaintea «judelui de ocol din Ploesci în contra intimatei o acțiune în revendi- «care și intimata, la rândul el, face o cerere reconvențională cerând «valdrea îmbunătățirilor; judele de ocol ’șl declină competința și res- «pinge ambele cereri. Eu am declarafapel în termen în contra cărțel «de judecată înaintea tribunalului Prahova. D-na intimată n’a făcut «apel, prin urmare, nu mal putea fi vorba înaintea tribunalului de o «acțiune a Dsale reconvențională; totuși, prin exces de putere și vio- «larea sus fiselor elementare principii și texte, tribunalul admite «cererea reconvențională și mă condamnă să plătesc intimatei lei 998, «cu drept de retențiune din partea intimată. Faptul acesta e de or- «dine publică și se pdte invoca de-o-dată în casație Având în vedere că se constată în fapt că la judele de ocol din Ploesci, unde Negulescu a pornit judecata contra Vasilichiel G. Stă- Digitized by UOOQlC 232 ne seu, acâsta a formulat o cerere reconvențională pentru a i se îna- poia spesele făcute cu îmbunătățirea imobilului reclamat; Că judele declinându-șl competința de a judeca procesul din causa valorel, afacerea a venit înaintea tribunalului de Prahova, prin apelul numai al reclamantului, iar tribunalul condamnând pe Vasilichia G. Stănescu la restituirea imobilului, a condamnat tot-de-o-dată pe Ne- gulescu la plata cheltuelilor de îmbunătățire numai după conclu- siunile formulate în instanță de Vasilichia Stănescu, fără a fi urmat verl-un apel din parte-I. Considerând că cererea Vasilichiel Stănescu era, după natura el» un mijloc de apărare de care putea usa în prima instanță, fără a formula o cerere reconvențională propriii £ cum constată cur- tea, o procură din partea fiicei sale Lucia, ca să cumpere pământuri în Dobrogea, în întindere până la 2.500 hectare cari se constitue trei trupuri destinate celor trei copil ai săi, însă instanța de fond slabi - lesce că Cogălniceanu a cumpărat lotul No. 45 personaj în afară de acest mandat, ast-fel că dreptul de a se prevala de obligațiunile ce ’șl lua M. Cogălniceanu prin procura de la fiica sa Lucia, nu daft drept la nici o acțiune altora de cât Luciei Cogălniceanu contra moș- tenitorilor părintelui său; Considerând că, punându-se pe acest teren curtea, era inutil să se ocupe de convențiunea dintre Mihail Cogălniceanu, și fiica sa Lucia, relativ la pământurile cumpărate în Dobrogea și moșia Scopoșenf din județul Fălciu, convențiune ce nu putea să aibă vre o influență asupra judecățel de față ; o dată ce curtea constată în fapt că Co- gălniceanu, cumpărând personal pentru minorul Beldiman lotul No. 45, a lucrat în afară de mandatul ce avea de la Lucia Cogălni- ceann. Că afară de acesta, curtea constată că Vasile Cogălniceanu, care ceruse chemarea în garanție a Luciei Cogălniceanu n’a pus în des- baterea el dacă acâstă cerere ar fi putut să fie judecată de o-dată cu acțiunea principală, din care reese și mal mnlt că’convențiunea des- pre care părțile vorbiseră, nu avea nici un raport în causă, fiind o Digitized by CiOOQle 235 afacere deosebită, ceea-ce face pe curte să declare ca acest punct ră- mâne în afară de ori-ce discuțiune. Qă nu este prin urinare în decisiunea curbei, nici omisiune esen- țială nici nemotivare și deci și acest al duoilea mijloc este neîntemeiat. Pentru aceste motive: Curtea, Respinge, etc. Civil, secția I. tio. 110 CASAȚIE.—Litigiu.—Gestiunea de a se sci dacă o parte are sau nu drept de a figura. — Apreciere suverană a instanțelor de fond. Gestiunea de a se sci dacă o parte litigantă este sau nu acea in drept a figura in instanță intr’un litigiu ore-care, este o ches- tiune de fapt a cărei constatare și apreciere este de atributul suveran al judecătorilor fondului și care ca atare scapă censu- rei curței de casație. No. 85.—Respingerea recursului făcut de Ion Cămilescu contra sen- tinței tribunalului Mehedinți; secția I cu No. 126 din 1898 dală în proces cu C. Marinescu; 2 Martie 1899. CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Cuculi. Pe D. Igiroșanu, în combateri ; Deliberând, Asupra motivului de casare : n Exces de putere, și erdre grosieră de fapt: «S’a ridicat de C. Marinescu incidentul că procesul s’a legat în- «tre dânsul și Nicu Cămilescu; că apelul s’a făcut de Ion Cămilescu «persdnă străină cu care nu a înțeles a se judeca; am susținut că «Nicu și Ion Cămilescu este unu și aceiași personă care portă ambele «nume; am invocat ca dovadă ^recunoscerea chiar a D-luI Marinescu, >în procesul dintre noi, alăturând în dovedirea acestui punct actele Digitized by Google 236 «autentice aflate la dosarul tribunalului. Tribunalul se mărginesce «pur și simplu a examina reclamatia, dovada de comunicare și se • mulțumesce a decide că Ion Cămilescu este o persdnă străină, și «respinge, admițând oposiția. •Cu chipul acesta tribunalul comite un exces de putere și o erdre •grosieră de fapt, când decide că Ion Cămilescu și Nicu sunt duoă •persdne distincte». Având în vedere că din sentința supusă recursului resultă că C. Marinescu, a^I intimat în recurs, a chemat în judecată pe I. Cămile- scu pentru plata sumei de 582 lei, venitul unei vil, și acțiunea sa fiind admisă de judele ocolului Severin, Cămilescu a făcut apel și tri- | bunalul prin sentința supusă recursului, după cererea lui Marinescu . declară nul apelul făcut de recurentul Ion Cămilescu sub cuvînt că ar fi făcut de o persdnă străină în causă, care nu avea interes a face apel, persdnă adevărat interesată fiind Nicu Cămilescu, iar nu Ion Că- | milescu. Considerând că cestiunea dea se sci dacă o parte litigantă este sa fi i nu aceea în drept a figura în instanță într’un litigifi dre-care, este o | cestiune de fapt a cărei constatare și apreciere este de atributul suveran al judecătorilor fondului, și care ca atare scapă censurei curțel de casație. Că dar motivul invocat cată a se respinge ca neîntemeiat. Pentru aceste motive : Curtea, Respinge, etc. Civil, secția I. No. 111 MINISTERUL PUBLIC. — Afaceri civile. — Cum p6te fi înlocuit procurorul.—Cine se pdte plânge câ tribunalul a fost rău con- stituit. (Art. 82 din procedura civilă, ast-fel cum a fost modificat prin legea din 29 Octombre 1879). URMĂRIRE IMOBILIARĂ.— Acte de urmărire.—In contra căror persdne trebuesc îndreptate. 1J In cas de absență sau impedicare a procurorilor ei vor putea fi inlocuiți in afacerile civile cu minori, prin unul din advo- Digitized by Google 237 cații înscriși dupe ordinea tabloului, și numai minorul se pdte plânge când instanța judecătorescă a fost constituită fără pro- curor, sau că procurorul a fost înlocuit de o personă in afară de condițiunile legel. 2} Actele de urmărire, comandamentul, afiptde și publicațiile trebuesc îndreptate în contra tutulor debitorilor, căci alt-fel or- donanța de adjudecare nu pote fi opusă acelor din debitori, con- tra cărora nu au fost îndreptate actele de urmărire, fi cărora deci li s’a vândut și partea lor din imobilul urmărit fără a fi incunosciințați. No. 86. — Respingerea recursului făcut de Stan Ghilenț contra de- cisiel curtel de apel din Galați, secția II, cu No. 128 din 1898 în proces cu Maria Gaveț și alții. 2 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. Ch. Pherekyde; Pe D. D. Chebapcea, în desvoltarea motivelor de casare, renun- - țând la al III-lea motiv, cu cheltuell; Pe D. advocat Manole, în combateri, cu cheltuell, și Pe D. procuror C. D. Sărățeanu, fiind minori în causă, în conclu- siunî; Deliberând, Asupra motivului I de casare : »Curtea n’a fost constituită bine, a luat de procuror un advocat „care nu era înscris în tabloul unde Curtea reșâde, a violat art. 82 «din legea de la 29 Octombre 1877 Având în vedere decisiunea supusă recursului din care se constată că, fiind minori în causă, fotoliul ministerului public a fost ocupat, în lipsa procurorilor curțel ocupați cu alte lucrări la parchet, de D. advocat C. Cociaș, înscris In baroul din Brăila, cum dovedesce a^I recurentul cu certificatul decanului acelui barou; Având în vedere că, dupe art. 82 din procedura civilă, ast-fel cum a fost modificat și adăogit prin legea din 29 Octombre 1877, pentru atribuțiunile ministerului public, în cas de absență sau împedicare - a procurorilor, el vor fi înlocuițl prin unul din advocațl, înscriși dupe ordinea tabloului. Digitized byCiOOQlC 238 Că, în specie înlocuirea procurorilor printr’un advocat a fost moti- vată de curte pe faptul, că procurorii cuftel erafi ocupati cu lucră- rile parchetului; Considerând că Gestiunea de a se sci dacă curtea putea lua un ad- vocat înscris, nu în baroul județului, în care curtea ’șl are reședința ci în baroul altul județ, însă situat în circumscripția curțel, este fără interes în specie, întru cât presența ministerului public la căușele ce interesâză pe minori, este cerută de lege în interesul minorilor, pen- tru paza și ocrotirea intereselor lor, nu ale majorilor ce sunt în ju- decată cu dânșii, și dar, numai minorii se pot plânge când instanța judecătorâscă a fost constituită fără procuror, saâ că procurorul a fost înlocuit de o persdnă în afară de condițiunile legel, nu se pot însă plânge și majorii, adversarii minorilor; Că, dar motivul fiind propus astăzi, nude minori, ci de adversarul lor, major, cată a se respinge ca fără interes. Asupra motivului II : «Pentru imobilul scos în vîn^are s’a îndeplinit tdte formalitățile «de procedură în persona debitorului; dacă în urma ipotecel, debito- «rul ipotecar a vîndut acel imobil la alte persdne, nu eram dator în «timpul urmărire! a încunosciinta pe nuol proprietari; că tdtă proce- «dura de vîmjare trebue a o încunosciinta debitorului cu care avâm «raport juridic, conform art. 496, 497, 509 din procedura civilă, «combinat cu art. 1790 și urm. din codul civil, și numai atunci eram «dator să îndeplinesc actele de urmărire, când erau încunosciintațl «de noui proprietari, conform art. 1804 și urm. din codul civil, și în «lipsa acestora legea nicăerl nu-’ml impune a îndrepta actele de ur- « mărire contra detentorulul II, și când curtea admite acțiunea în re- «vendicare a creat o sancțiune de la ea, și prin urmare a violat art. «496, 497, 509, 583 din procedura civilă, combinat cu art. 1.790 «și urm., 1749 ultimul aliniat și 1804 din codul civil«. Având în vedere decisiunea supusă recursului din care resultă că Ion Gavâț, având un imobil în Brăila, prin act autentic și transcris de tribunalul Brăila sub No. 233 din 1894, ’l-a vîndut fiului sâîî Radu I. Gavâț și ginerulul sâîi G. R. Belu, acest imobil însă era ipo- tecat pentru suma de 1.400 lei lui I. G. Pavelescu încă din Decem- bre 1887. Că Pavelescu a cesionat la 17 Octombre 1894, prin act autentic, Digitized by Google 239 creanța sa lui G. R. Belu, unul din cumpărătorii imobilului de la de- bitorul Ion Gavăț, și acesta, la rândul săd, prin actul autentificat în în ^iua de 14 Noembre 1895, a cesionat’o lui Stan Ghilent, recu- rentul de a£I; că acesta scoțând imobilul în vîn^are, a obținut adju- decarea lui asupra sa pnn ordonanța de adjudecare No. 359 din 26 Aprilie 1896; Gă acâstă ordonanță rămânând definitivă, cumpărătorul a adds’o la îndeplinire și a intrat în stăpânirea imobilului; Gă urmărirea se făcuse în contra lui Ion Gavăț, cel care constituise ipoteca primitivă; că pe când se făcea urmărirea Radu Gavâț, care și dânsul cumpărase acest imobil de la Ion Gavăț, debitorul, și se a fia coproprietar, fiind încetat din viăță, soția sa Maria Gavăț, tutârea legală a minorilor săi copil, și intimată a<£I în recurs, nu a fost-citată să asiste la urmărire; că, în urmă tutârea Maria R. Gavăț a chemat în judecată pe recurentul Stan Ghilenț, revendicând jumătate din i- mobilul ce acesta cumpărase la licitație, și care aparținea minorilor de dre ce autorul lor Radu I. Gavăț ’l cumpărase, pe motiv că urmă- rirea s’a îndreptat numai în contra unuia din cel duol cumpărători nu și în contra minorilor cari n’aii fost chemați la urmărire, și cur- tea, admițând acâstă acțiune în revendicare, a obligat pe recurentul Stan Ghilenț să delase minorilor jumătate din imobil revendicat și să le plătăscă venitul de la intentarea procesului. Având în vedere că curtea de apel constată în fapt că recurentul, când a scos imobilul în urmărire, avea cunoscință că acel imobil fu- sese înstrăinat către Belu și Radu Gavăț; că prin urmare erau amân- duol debitorii creanței ipotecare; Că, dar conform art. 496, 497 și 509 actele de urmărire, coman- damentul afiptele și publicațiunile trebuiau îndreptate și în contra lui Radu Gavăț, decedat, însă representant prin Maria R. Gavăț (so- ția sa), tutârea legală a minorilor săi copil; Că minorii nefiind încunosciințațl și citați la urmărire, ordonanța de adjudecare prin care se adjudecase și partea lor din imobilul ur- mărit nu le putea fi opusS, și deci, cu drept cuvânt curtea a admis acțiunea în revendicare intentată în numele lor de către; tutâre că așa fiind motivul este neîntemeiat. Asupra motivului suplimentar: „In materie de vîn^are silită, actul de adjudecație nu se pdte Digitized by LiOOQlC 240 n ataca de debitor sau alțl interesati pentru viții de formă de cât nu- «mal prin recurs în casație, conform art. 562 din procedura civilă, «sau calea extraordinară a revisuirel pentru minori«. Având în vedere că din decisiunea supusă recursului se constată că Maria Radu Gavâț nu a cerut anularea ordonanței de adjudecare, ci pe temeiul principiului, că orl-cine are dreptul să revendice un imobil al sâă din mâna orl-cul ’l-ar deține, dânsa a revendicat partea din imobil ce se cuvenea minorilor, invocând, că ordonanța de adju- decare nu pdte fi oposabilă minorilor Intru cât ei nu fuseseră încu- nosciințațl și citați la acea vîn^are silită; Că o asemenea acțiune minorii erați în drept a o face, ast-fel că acest motiv cată a fi respins ca neîntemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția L No. 112 MOTIVAREA HOTĂRÎRILOR. — Respingerea, ca inutilă, Insă fără arătare de motive, a cererei unei părți de a dovedi culpa celei-alte părți. — Casare. Când o instanță judecătorescă respinge, ca inutilă, cererea unei părți de a dovedi că partea adversă este in culpă, fără insă a motiva pentru ce găsesce inutilă o asemenea cerere, hotărirea sa este nemotivată, și, deci, casabilă. No. 87. — Casarea, după recursul făcut de primăria comunei Ro- șiori-de-Vede decisiei curței de apel din BucurescI, secția I, No* 215 din 1897, dată în proces cu Gr. lonescu. 2 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. C. Ștefănescu, și Pe D. Em. Pantazi, în desvoltarea motivelor de casare, în lipsa in- timatului Gr. lonescu; Deliberând, Asupra motivului II: «Curtea de apel comite un exces de putere, violâză art. 1.020 și «1.021 din codul civil, nu motivâză respingând proba cerută ca să «dovedesc că inginerul a fost congediat de primărie din causa unor Digitized by Google 241 «grave erori în exercițiul atribuțiunel sale, și, prin urmare, ci nu stă «în culpă primăria». Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că « în anul 4893 s’a încheiat un contract pe termen de cinci ani, intre primarul comunei Roșiori-de-Vede, recurent a$I, și Gr. lonescu, in- timat, contract prin care acesta era angagiat ca inginer spre a face mal multe lucrări technice în acea comună, precum alinieri de strade, șosele și altele, în schimbul unei remunerări lunare de 300 lei și în același timp s’a stipulat șr clausa expresă că contractul nu se va pu- tea resilia sub nici un motiv în cursul periodului; Că la 29 Februarie 1^96 primăria, pe motiv că Gr. lonescu nu posedă titlurile academice pentru a ocupa postul de inginer-archi- tect la comună, resiliază contractul și înlocuesce pe lonescu cu o altă persdnă ; că, în urmă, lonescu intentă primăriei procesul de fată pen- tru a fi despăgubit de prejudiciul ce i s’a causat și afacerea vine îna- intea curței de apel din Bucurescl; acâstă curte a condamnat pe pri- mărie să plătâscă lui lonescu soma de 2.500 lei ca indemnisare; Având în vedere că, din. decisiunea supusă a^I recersulul, se con- stată că înaintea curței de apel representantul primăriei, voind a sta- bili că lonescu a fost depărtat din postul s£u din causa culpei sale și a numerdselor greșeli dăunâtdre pentru primărie, ce comitea în exer- cițiul funcțiune! cu care fusese însărcinat, a cerut a se numi o an- chetă pentru a dovedi cu ingineri, cari să verifice planul general, și cu martori chiar, greșelile făcute de lonescu ; Considerând că acest mijloc de apărare nu fusese propus de primă- rie înaintea primei instanțe și curtea respinge acâstă cerere găsind’o ca inutilă, fără «însă a motiva pentru ce găsesce inutilă o asemenea cerere ce tindea a stabili culpa lui lonescu ; Că, respingând acâstă cârere a primăriei, fără a arăta temeiurile pehtru cari o găsesce iriUtilă, curtea dă o decisiune nemotivată, și, deci, cashbilă. Că, dar, motivul invocat este întemeat. Pentru acestâ motive, Și fără a mal discuta câle-alte motive : Casâză, Trămite, etc. Cu opdsiție pentru iiitimat, etc. Civil, secția L ____________ 16 Digitized by kjOOQle i 242 No. 143 PERIMARE. — Hotârîre dată In lipsă. — Oposiție. — Declararea de admisibilă a oposiției. — Cerere de perimare. — Dacă se perimă numai oposiția sau intrega acțiune. (Art. 157 și 257 din procedura civilă). Hotărirea dată in lipsă încetând de a mai exista in minutul ce s’a făcut oposiție și s’a declarat admisibilă, e clar că oposiția, departe de a incepe o instanță nouă, care să se p6tă perima deosebit, nu este de cât urmarea instanței introdusă de partea reclamantă, și deci perimarea ce se pronunță in urma decla- rărei ca admisibilă a oposiției perimă intriga acțiune. No. 88. — Casarea, după recursul făcut de F. Szolke, a sentinței tribunalului Buzăi cu No. 400 din 1898, dată în procesul cu Di- mitrie N. Simionescu. 2 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. P. Petrescu; Pe D< advocat G. Baroți, în desvoltareâ motivelor de casare, și Pe D. G. Tașcă, în combateri; Deliberând, Asupra motivului invocat: «Violarea art. 257 din procedura civilă, de pre-ce atât judecăto- «rul de pace, cât și tribunalul, ca instanță de apel, nu puteai ad- «mite perimarea oposiției, fără să perime întrâga instanță, cum dis- «pune sus caisul articol Având în vedere sentința supusă recursului, din care resultă că D. N. Simionescu, intimat abun și legal făcut un schimb care în realitate nu a existat nici o- „dată. In adevăr curtea consideră ca act de schimb valabil jurnalul „tribunalului Ilfov, secția II prin care se încuviința vînȘarea mobile- „lor dotale, când în realitate trebuia un act de schimb autentic și „transcris, în care părțile să stabilăscă schimbul imobilelor pe basa „unei autorisațiunl a tribunalului, act de schimb care nu s’a făcut „de loc între părți •II. Curtea a violat și art. 1248 codul civil, combinat cu art 722 „din procedura civilă, respingând acțiunea mea, pe motivul că legea „nu cere un act de schimb transcris; că în orl-ce cas, transcrierea se pdte face și și că eii sunt de rea credință. Digitized by VjOOQle 261 «In adevăr, aceste texte de legi cer ca sarcina dotalitățel să fie în- * scrisă asupra imobilului luat în schimb, pentru că într’alt-fel schim- nbul este nul și nu mi se pdte imputa nici neglijentă, nici rea cre- adință, ori în cașul med, nu există nici act de schimb, nici tran- ecriere». Având în vedere decisiunea supusă recursului din care se constată că recurenta Elena Mateescu, intentând acțiune în revendicarea imo- bilului dotai din BucurescI strada Bucur No. 6, care fusese vîndut de către soțul el, decedatului N. Ghristea, represintat prin moștenitd- rele sale Pandelina N. Christu, tutrice, Alexandrina S. Niculescu și Athena N. Anastasiu, intimatele de astăzi, curtea de apel prin de- cisiunea atacată cu recurs ’l-a respins acțiunea. Având în vedere că instanța de fond constată, prin decisiunea a- tacată, că soțul recurentei a pus imobilul săd din calea Moșilor No. 239 în locul imobilului dotai vîndut; că acest schimb s’a făcut cu învoirea ambilor soți; că schimbul a fost aprobat și de tribuna- lul Ilfov prin jurnalul No. 2.367 din 1876, îndeplinindu-se tdte for- malitățile legale ; că imobilul soțului, care s’a dat în schimbul celui dotai, are acum o mal mare vaidre de cât cel dotai, ast-fel că schim- bul este fdrte avantagios pentru femee; și, în fine, că femeea pdte cere și astăzi transcripțiunea acestui schimb, pentru a ’șl garanta mal bine proprietatea acestui imobil de dre-ce de la data schimbului și până astă-^I imobilul luat în schimb, n’a fost nici înstrăinat, nici supus vre-unel constituiri de drepturi asupra lui, și că ast-fel lipsa de transcriptiune n’a adus nici o pagubă femeel. Considerând că întru cât prin nici un text de lege nu se cere ca între soți să se dreseze un act autentic pentru schimbul unul imobil dotai cu un altul al soțului, apoi este evident că un asemenea schimb, făcut prin tribunal și cu îndeplinirea tutulor formalităților legale, •este valabil juridicamente și trebue să ’șl producă efectele sale. Q Considerând că lipsa de transcripțiune a schimbului în registrul respectiv al tribunalului, formalitate, de alt-fel substanțială pentru validitatea schimbului nu pdte să atragă nulitatea schimbului, în specie, întru cât imobilul luat în schimbul celui dotai, de la data schimbului și până în present nu a fost grevat de nici o sarcină din partea terțiilor și femeea (recurenta) pdte cere încă cu succes tran- scripțiunea schimbului. Digitized byCiOOQlC Considerând că o asemenea soluțiune, eSte conformă principiului stabilit, că nimenea nu se pdte plânge pe drept la justiție dacă nu este vătămat, in interesele sale. Că ast-fel fiind, instanța de fond bine și fără violarea art. 1254, 1255 și 1248 codul civil, combinat cu] 722 din procedura civilă, a judecat, respingând acțiunea în revendicare intentată de recurentă și prin urmare, motivele invocate sunt neîntemeiate și ca atare cat* a fi respinse. Pentru aceste motive: De acord cu conclusiunile puse de ministerulpublic; Respinge, etc. Civil, secția T. No. 121 SUCCESIUNE.—Timbru. — Taxă de înregistrare. — Acordarea unui termen pentru achitarea ei. — Cum trebue interpretată facultatea lăsată tribunalului de legea timbrului. (Art. 53 din legea timbrului). Facultatea lăsată tribunalelor de legea timbrului,, prin art. 59 al. II, de a putea acorda moștenitorilor un termen pentru plata taxei de înregistrare, trebue ințelâsă în acest sens că dacă mi- nisterul de finanțe, parte interesată la încasarea taxelor de în- registrare, consimte la acordarea termenului cerut, tribunalul nu maî poterefusa acordarea unui termen. Numai incaș când mi- nisterul refusă acordarea termenului, tribunalul pdte acorda sau refusa un asemenea termen. No. 101.—Casarea, după recursul făcut D. advocat Q. Nacu, ea man- datar al Statului sârbesc, a decisiunel curțel de apel din Craiova, secția I cu No. 18 din 1899 în proces cu ministerul financelor fiind conexat cu recursul făcut de ministerul de finance contra aceleași decisiunl. 8 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier R. N. Opreanu ; Digitized by ^ooQle 263 Pe D. Nacu în desvoltarea motivelor de casare; Pe D. advocat C. Cernescu, din partea ministerului de finance ; Deliberând, Asupra motivului invocat: „Exces de putere și rea aplicare a art. 53 alin. II din legea timbru - „lui. Statul sârbesc a cerut pentru plata taxei de transmitere un „termen de un an. Înaintea curțel ministerul financelor nu numai „că a consimțit la acest termen, dar încă a însărcinat pe advocatul „Statului să declare că acordă termenul și ambele părți a ti cerut „luarea unei inscripțiunl pentru asigurarea privilegiului Statului. „Curtea de apel în loc să ia act de consimțământul părților le re* «fusă cererea, ca cum acordarea unul termen de plată ; ar fi o ces- "tiune de ordine publică, asupra căreia părțile nu ar putea conveni „și căuta a justifica soluțiunea pe un motiv fără nici o vaidre și a- „căsta pentru a ajunge a refusa și cererea de punere în posesie«. Având în vedere decisiunea supusă recursului din care se constată că Statul sârbesc, prin testamentul defunctului Velimir Mihail Teo- dorovicl, fiind lăsat ca legatar universal al întregel averi mobile și imobile a numitului defunct, a acceptat moștenirea sub beneficii! de ' inventar și la 14 Noembre a cerut tribunalului Dolj punerea în po- sesie și acordarea uuul termen de un an pentru plata taxei de trans- mitere, tribunalul însă prin jurnalul No. 5.896 din 1898 ’I a respins acâstă cerere. Atât Statul sârbesc cât și Statul român în contra a- cestul jurnal aâ făcut apel la curtea din Craiova. Acâstă instanță prin decisiunea atacată cu recurs, cu tdte că chiar ministerul de finanțe prin mandatarul său, consimte la acordarea termenului de un an, în basa autorisațiel ce avea, totuși respinge ambele apeluri și în conse- cință cererea Statului sârbesc de a fi trămis în posesia averel succe- sorale a lui Velimir Mihail TeodorovicI, constălătdre din moșia Ne- goiulul cu tot ce se află pe dânsa din județul Dolj, găsind că nu e loc a se acorda termenul cerut pentru plata taxei de înregistrare; Considerând că singura cestiune de drept, ce e de resolvat, este de a se sci dacă față cu disposițiunile art. 53 alin. II din legea timbru- lui și înregistrărel instanțele judecătorescl pot sau nu refusa acorda- rea unul termen de plata, atunci când chiar ministerul de finance consimte la acordarea unul asemenea termen. Considerând că, din disposițiunile citatului text de lege, resultă că Digitized by VnOOQLe 264 -tribunalului, după cererea ce i se va face, pâte acorda moștenitorilor un termen pentru plata taxei de Înregistrare, etc.; Considerând că acâstă dispositiune din lege nu pdte să fie înțeldsă de cât în sensul că tribunalul nu are dreptul și nu pdte să useze de facultatea ce i se acordă prin acest text de lege, de cât numai după ce mal ântâiO ministerul de finance, singurul în drept, ca parte ex- clusiv interesată, ar refusa cererea pentru acordarea unul termen ; cu alte cuvinte, legiuitorul, prin acest text de lege, a stabilit că aceia ce ministerul de finance, ca parte interesată la încasarea taxelor de în- registrare, ar refusa, să pdtă face instanțele judecătorescl; dar, din momentul ce ministerul acordă sad consimte la termen, justiția nu mal pdte refusa ; Iar dacă, în specie, Statul sârbesc s’a adresat cu o asemenea ce- rere la tribunal, a făcut’o pentru că a trebuit să câră și punerea în posesie, care nu se pdte obține de cât cu autorisarea justiției; Că, ast-fel fiind, instanța de fond, refusând acordarea termenului de plata taxei de transmitere, în contra voinței exprese a ministeru- lui de finance, a comis un exces de putere și a interpretat greșit dis- positiunile art. 53, alin. II din legea timbrului. Pentru aceste motive, Casâză : Trămite la curtea de apel din Bucuresci, etc. Civil, secția I. No. 122 CONVENȚII SAU CONTRACTE. — Interpretare.—Apreciere su- verana a instanțelor de fond. VÎNțJARE. — Stipulațiunea de a se considera vîndut și prisosul de stânjeni de moșie ce s’ar găsi la facerea hotărniciei. — Ce fel de datorie constitue. — Dobândi. — De când se cere aceste dobândi. (Art. 6 de la dobândi, din codul Caragea). Interpretarea clauselor unul contract este o cestie de fapt, lă- sată la aprecierea judecătorului fondului, Stipulațiunea dintr’un contract de vințlare, de a se considera vîndut și prisosul de stânjeni de moșie, de se va găsi un prisos Digitized by Google 265 prin hotrănicia ce va face cumpărătorul, nu constitue o dato- rie cu termen pentru acest cumpărător, ci o datorie condițio- nală, căci nu se scie de va fi sau nu un prisos, fi, prin ur- mare, in asemenea cas ne fiind aplicabil art. 6 de la dobândi, din codul Caragea, dobânzile nu se pot cere de căt de la lichi- darea datoriei ce va fi res uitat prin descoperirea că există un prisos. No. 102. — Respingerea motivului I al recursului făcut de Maria Gantacuzino, I6n Gantacuzino, E lena Sturdza, Constantin Sturdza, ca soț pentru'autorisare, Olga Miclescu și căpitan George Miclescu, ca soț pentru autorisare, și După admiterea motivului II, casarea în parte, numai în ce privesce dobânzile, a decisiel curiei de apel din Bucurescl, secția III, cu No. 111 din 1898, dată în proces cu Idn Cireșeanu personal și cesionar și ca procurator al moștenitorilor decedatei Eufrosina Cireșeanu. 9 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă deD. consilier D. Cu- culi; Pe D. B. Brătianu, în desvoltarea motivelor de casare, cerând și cheltuell de judecată, și Pe D. B. Missir, în combateri ; Deliberând, Asupra motivului I de casare : «Exces de putere și violarea art. 969 din codul civil. Sub pretext «de interpretare, curtea suprimă și modifică stipulațiunile positive ale «contractului de vîncjare din 1850. Curtea recundsce și constată în «fapt că Idn Gantacuzino a cumpărat întrăga moșie Istăîî-Cireșeanca, «adică tot numărul de stânjeni ce vor eși la facerea hotărniciei, că «prețul este fixat câte ^ece galbeni de fie-care stânjen, că, pentru a «se determina numărul stânjenilor întregel moșii, se vor trage trei «trăsuri din puncte determinate, se va măsura fie-care trăsură și, a- «dunându-se suma stânjenilor, se va lua o treime, care va constitui «numărul stânjenilor masă. Curtea nesocotesce aceste condițiunl po- «sitive ale contractului și ne condamnă a plăti numărul de stânjeni, «nu după normele stipulate în contract, ci după numărul pogdnelor. Digitized by CiOOQlC 266 «Pentru a ajunge la acest resultat, curtea se mărginesce a spune «că ast-fel ad înțăles părțile, fără măcar să arate din ce disposițiuni «ale contractului deduce curtea acâstă presupusă voință a părților, •comițând ast-fel o lipsă de motivarea. Având în vedere decisiunea curței de apel din BucurescI, secția HI, No. 111 din 1898, supusă recursului; Având în vedere că, prin acâstă decisie, curtea constată în fapt ur- mătârele : 1) Că Frusina Cireșeanu a vîndut lui 16n Cantacuzino, în anul 1850, moșia sa Cireșeanca pe stânjeni masă prin trei trăsuri, până la concurența de 566²/₃ stânjeni masă, cu prețul de 10 galbeni stânje- nul, stipulând că ori-ce lipsă sau prisos s’ar ivi după hotărnicia ce s’ar face de cumpărător, în privința liniilor drepte pe lungul moșiei, va privi pe sâma lui Cantacuzino, iar lipsa sau prisosul ce va eși peste acea sumă de stânjeni masă, la cele trei trăsuri de-a curmezișul, va privi pe sâma vînZ^toruluI; 2) Că Frusina Cireșeanu vînZându’șI moșia n’a înțeles a ’șîreserva . în plină proprietate prisosul ce s’ar fi constatat, ci a ’șl primi prețul, atunci când prin hotărnicie s’ar fi stabilit dacă și cât este acel pri- sos, de unde resultă că moștenitorii el, intimațil de a^I, n’ad dreptul a cere în natură acel prisos, ci numai valdrea lui, și 3) Că moșia întrâgă fiind vindută cu Zece galbeni stânjenul masă, vîn- Zâtorea a acordat cumpărătorului pentru prisos de ar exista, un termen de plată până când ’l va lămuri prin hotărnicie că valdrea prisosului nu pdte fi de cât tot de 10 galbeni stânjenul masă, ca și prețul sti- pulat prin contract pentru cel 566 ²/₃ stânjeni masă anume prevăZ^U; Considerând că asupra acestor constatări ale instanței de fond re- curentul nu face nici un motiv de casare, și, prin urmare, aceste fapte sunt primite certe și necontestate; Că cestiunea dedusă prin motiv e asupra determinărel stânjenitor masă al prisosului de moșie ce s’a contestat în urma hotărniciei fă- cută de cumpărător conform contractului din 1850, susținând recu- rențil că curtea a nesocotit condițiunile contractului și nu arată de unde scote intenția părților așa cum a dedus’o curtea; Considerând că din decisie resultă că curtea, pentru a determina acest număr, a avut în vedere raportul expertului de la prima in- șțanță precum și explicați uni le ce i le-a cerut în ședință și a consta- Digitized by CnOOQle 267 tat că suprafața întregel moșit Gireșeanca este 958 pogdne, 581 stân- jeni pătrati din cari 116 pogdne, 834 stânjeni pătrațl constitue suprafața prisosului, după ce s’a stabilit că trăsura de la mijloc este de 807 stânjeni, 5 palme, în loc de 612, de unde resultă că un stânjen masă din cel vîndutl la anul 1850 represintă o suprafață de teren de 1 pogon și 130 stânjeal pătrati și, în consecință, cele 216 pogdne, 834 stânjeni fac 196 și ⁵/Q stânjeni masă, de mărimea în felul celor vîndutl, care, socotiti pe 10 galbeni stânjenul, fac 23.128 lei, 30 bani; Considerând că "dacă curtea întrebuintâză acâstă transformare a stânjenulul în pogdne o face tocmai pentru a ajunge a determina în- tinderea în stânjeni masă a prisosului, căci acest prisos trebuia, con- form contractului din 1850, să fie de același fel și’de aceiași întin- dere de stânjeni masă ca acel ce se vindeau fără contestație și acâsta pentru motivul că aveafi să fie plătiși tot cu același preț de 10 gal- banl stânjenul masă; Considerând că întru cât curtea avea a cerceta și constata inten- tiunea părților în contractul din 1850, în ce privesce felul și întin- derea stânjenilor masă al prisosului de moșie ce avead a se plăti cu același preț de 10 galbeni stânjenul masă, ca acel ce se vînduse fără contestație, acâstă constatare e o cestiune absolut de interpretare a contractului și reservată exclusiv instanțelor de fond; Că, ast-fel fiind, curtea, departe de a nesocoti conditiunile contrac- tului din 1850, a tinut compt de aceste conditiunt în interpreta- rea ce a dat voinței părților contractate și motivând în destul a- câsta, nu comite nici un exces de putere, și, prin urmare, acest mo- tiv e neîntemeiat și urmâză a fi respins. Asupra motivului II: «Greșită aplicare a art. 6 de la dobândi din codul Caragea și de- «naturan a conventiunel părților. Obligațiunea luată de loan Ganta- «cuzino' prin contractul de vîncjare, de a plăti un supliment de preț «în cașul când, după facerea hotărniciei și terminarea judecătel cu «propiietarul vecin, ar resultă un prisos de stânjeni peste cel plătit!, «constitue o obligație condițională, iar nu cu termen, și dar, nu putea «fi loc la aplicarea art. 6 din codul Caragea*. Având în vedere că prin decisiunea supusă recursului curtea con- damnă pe moștenitorii lui loan Cantacuzino la plata dobânțlel sumei Digitized bykjOOQle 268 •de 23.128 lei, ce represintă restul din prețul vin^ârel făcută la 1850, cu începere de la 2 Noembre 1881, prin aplicarea art. 6 de la •dobândi din codul Garagea, pe motivul că acest rest era o datorie cu termen și devenise exigibil în momentul ce s’a constatat că există prisos și acest fapt astăzi este bine determinat la 2 Noembre 1881, data decisiunel aceleași curți cu No. 242 din 1881; Având în vedere că stipulațiunea din contractul de vîn^are de a -se considera vîndut și prisosul de stânjeni, dacă se va găsi un prisos prin hotărnicia ce va face cumpărătorul, nu constitue o datorie cu termen pentru acest cumpărător, ci o datorie condițională, căci nu se scia dacă va fi safi nu un prisos, și, prin urmare, nu era aplicabil art. 6 de la dobândi; Având în vedre că nefiind aplicabil acest articol, nu se putea cere dobânzile de cât de la lichidarea datoriei ce resultă din descoperirea că există un prisos; Având în vedere că prin decisiunea curțel cu No. 242 din 1881 s’a constatat numai prisosul de stânjeni la liniile moșiei de care se vorbea în convențiunea din 1850, ftră a se arăta anume întinderea stânjenitor masă ce aveați a se plăti ca și cel ce se vînduse fără •contestație, așa că la 2 Noembre 1881, data decisiunel, nu se scia nici numărul stânjenitor masă ce formau prisosul, și, prin urmare, nici valdrea lor; Considerând că la acea epocă, departe de a sci ce se datora pentru prisosul moșiei vîndute, nici nu se scie ce se datora, căci ântâiîi s’a cerut pământul în natură, pe urmă valdrea actuală a pământului, și în cele din urmă s’a ajuns la plata pământului după prețul stipulat în actul de violare; Considerând că, ast-fel fiind constatat, întru cât lichidarea priso- sului nu s’a făcut prin decisia din 1881, ci numai cu ocasia litigiului de față, prețul vîn^ărel acestui prisos nu devenea exigibil de cât din momentul intentărel acțiune! de față, de când are să curgă și do- bânzile ; Că curtea considerând alt termen, a aplicat greșit art. 6 citat și, .ast-fel, acest motiv e întemeiat și trebue a fi admis. Pentru aceste motive : Respinge motivul I, admite pe cel al 11-lea și casâză. Civil, secția 1. Digitized by ooQLe 669 No. 123 TIMBRU.—Taxă de Înregistrare.—Restituire. (Art. 45 și 46 din legea timbrului din 1886). Restituirea taxei de înregistrare, în afară de cașurile preoe^ule de art. 45 din legea timbrului, nu se pdte ordona de tribunal pe cale sumară, pe basa unei simple petiții adresate tribuna- lului, ci trebue să fie cerută de parte, pe cale de proces îndrep- tat contra Stalului, pe cale principală, înaintea instanțelor competinte. No. 109. — Casarea fără trămitere, după recursul făcut de minis- terul de finance, a sentinței tribunalului, No. 257 din 1894, dată în proces cu C. N. Nicolati. 12 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. președinte Mân- drea, și Pe D. C. Cernescu, în desvoltarea motivelor de casare; Deliberând, Asupra motivului I de casare : „Violarea art. 46 din legea timbrului, întru cât restituirea unei „taxe de înregistrare nu pdte fi încuviințată pe basa unei simple pe- „tițiunl adresată tribunalului, de cât numai în cele trei cașuri anume- „ prevăzute de acel articol. „In orl-ce alt cas, partea urmâză a cerere restituirea pe cale de „proces îndreptat contra Statului prin acțiune principală, adresân- „du-se la judecătoria de pace, suma fiind mal mică de 1.500 lel„. Având în vedere că din sentința atacată cu recurs se constată că G. Nicolati a cerut și obținut de la tribunal, pe cale grațidsă, res- tituirea unei taxe de înregistrare, în sumă de 195 lei, ca nelegal percepută față cu legea timbrului, sub cuvânt că nu era vorba de o ipotecă convențională, pentru care trebuia să plătâscă taxă, ci de o ipotecă legală. Considerând că, în specie, fiind vorba de restituirea unei taxe,, care nu intră in nici unul din cașurile prevăzute de art. 46 din le- gea timbrului, nu se putea obține restituirea pe cale sumară, ci Digitized byLiOOQlC I 270 trebuia conform art. 45 din sus citata lege, să se facă un proces Sta- tului pe cale principală, și cum, în specie, suma pretinsă este mal mică de 1.500 lei, adică de competință judecătoriei de pace, trebuia să se introducă acțiunea la acostă instanță. Considerând că de și tribunalul, în urma cererel de revisuire fă- cută de Stat, prin sentința supusă recursului, a judecat pretențiunea intimatului Nicolaă in mod contradictoriu cu Statul, totuși acțiunea de la început ne fiind introdusă la judecătoria de pace, în compe- tința căreia intra, Statul a fost privat de beneficiul primul instanțe și tribunalul judecând în modul mal sus arătat, a violat, pe lângă art. 46 din legea timbrului și art. 8 din legea judecă torielor de pace din anul 1894, ce era atunci în vigdre. Că ast-fel fiind, primul motiv de casare este întemeiat și ca atare, fără a se mal discuta al duoilea, cată a se admite. Considerând că întru cât procesul nu este susceptibil de a lua o altă soluțiune, sentința tribunalului urmâză, conform art. 39 din le- gea organică a curțel de casație, să fie casată fără trimitere, inti- matul având dreptul a se adresa cu acțiune principală la judecătoria de pace,]pentru restituirea taxei în cestiune. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Civil, secția I. No. 124 JURĂMÂNTUL DEGISORIU. — Apel.-Lipsa păriei de la prima instanță. — Dacă pdte presta jurământul în apel. (Art. 215 din procedura civilă). " Apelul, prin efectul seu devolutiv, investind instanța înaintea căreia s’a făcut cu aceeași plenitudine de juridicțiune de fapt și de drept ce avea instanța inferioră, partea căreia s’a deferit jurământul decisoriu la prima instanță și nu ’l-a prestat, este in drept al cere să ’l presteze înaintea instanței de apel, pre- cum ’l-ar fi putut presta la prima instanță. Ast-fel când instanța de apel refusă apelantului prestarea jură- meatului, pe simplul motiv că nu a justificat causa absenței sale înaintea primei instanțe la (țiua hotărâtă pentru presta- rea jurământului, violeză dreptul de apărare, comite un exces de putere și, deci, hotărirea sa este casabilă. Digitized by CiOOQlC 271 No. 111. — Casarea, după recursul făcut de C. Popescu, a sentinței tribunalului Vâlcea, cu No. 246 din 1898, dată în proces cu Niculae Dinu Anghelescu. 15 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gh. Pherekyde ; Pe D. Dragomirescu, în desvoltarea motivelor de casare; și Pe D-nil advocațî Vlădoianu și P. Borș, în combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare: «Exces de putere; tribunalul comite un adevărat exces de putere «prin faptul că adoptă în totul conclusiunile din cartea de judecată «No. 918 din 1897 și 160 din 1898. «Niculae Dinu Anghelescu chiamă în judecată pe Constantin Po- «pescu spre a fi obligat la restituirea obiectelor aduse de fiica sa în «casă la căsătoria sa cu Constantin Popescu acum 20 de ani fără nici «un act dotai, și fără să arate valdrea lor, între obiectele cerute «erați și obiectele de consumare, ca să probeze acâsta oferă jură- «mda tul intimatului Constantin Popescu. Jurământul fixându-se la «15 Iulie 1897, intimatul Popescu nu se presintă, fiind râd sfătuit. «Constantin Popescu, intimat, face oposiție și atunci reclamantul «fiind bine citat nu se presintă și i se respinge acțiunea. «Reclamantul Anghelescu făce oposiție și în oposiție invdcă că de «dre-ce Constantin Popescu nu s’a presentat la jurăment să i se res- «pingă opositia ce o făcuse și unde câștigase contra Iul Anghelescu. «Judecătoria, ca și tribunalul se basâză pe acest Japt a’I respinge «apelul». Având în vedere sentința supusă recursului din care resultă că intimatul Nicolae D. Anghelescu acționând înaintea judecătoriei de ocol pe recurentul C. Popescu, pentru restituirea unor obiecte, în dovedirea pretentiunel sale, i s’a deferit jurământul decisorifi, iar la termenul defipt pentru prestarea jurământului, recurentul C. Popes- cu absentând, judecătorul de ocol în basa art. 245 din procedura civilă, considerând lipsa lui ca un refus de a jura, ’l-a condamnat 1» restituirea obiectelor reclamate. Digitized by CiOOQlC 272 Ia urmă recurentul făcând oposiție, ’i-a fost respinsă pentru că n’a justificat lipsa de la Înfățișare in ^iua când trebuia să presteze jurământul. Nemulțumit pe acâstă hotărire a făcut apel la tribunalul de Vâlcea și acâstă instanță tot pentru același motiv, prin sentința atacată cu recurs, ’l-a respins apelul; Considerând că prin efectul s£u devolutiv apelul investind instanța înaintea căreia s’a făcut de aceeași plenitudine de jurisdictiune de fapt și de drept ce avea instanța inferiâră, partea căreia s’a deferit jurământul decisorifi la prima instanță și nu ’l-a prestat este în drept a cere să ’l presteze înainteajnstanțel de apel, precum ’l-ar fi putut presta la prima instanță. Considerând că tribunalul refusând recurentului prestarea jură- mântului pe simplul motiv că nu a justificat causa absentei înaintea judelui de ocol la fără ca recurentul să fi sciut de acest termen, pentru care «nimeni nu ’l-a pus în cunoscintă. Acest cas survenit avea ca efect «de a face ca judecata să fie suspendată, după art. 254, lit. c «din codul procedurel civile, urmând a fi redeschisă prin noul citatii, «conform alin. II al art. 256. Hotărîrea dată însă cu călcarea unul «act de procedură substanțial nul, și pe care nu o putea repara «prin oposițiune la aceiași instanță, întru cât, după art. 20 din lege, «următdre hotărîri se dau fără drept de oposiție «. Văzând sentința atacată cu recurs din care resultă [că tribunalul de Dolj având a judeca un apel al recurentului N. Tzucatos, declarat falit după introducerea acelui apel, a citat pe acesta prin sindicul falimentului pentru (Jiua de 22 Septembre 1897, când, nepresen- tându-se nici sindicul nici Tzucatos, tribunalul a respins apelul ca nesustinut, după ce mal ântâiu a constatat că sindicul a fost pus în cunoscința termenului, conform regulelor de procedură ; 48 Digitized by Google 274 Considerând că recurentul susține că în (Jiua judecățel sindicul nu mal avea calitatea de a’l representa, fiind-că după primirea cita- țiunel de către acesta, falimentul s^â desființându-se, încetase func- țiunile în puterea cărora sindicul se putea presinta în judecată, și că ast-fel era loc de a se suspenda procesul în basa art. 254 din pro- cedura civilă, iar nu de a se pronunța o hotărîre în lipsă ; Considerând că întru cât e constatat că faptul încetărel falimen- tului n’a fost adus la cunoscința tribunalului nici de sindic, nici de Tzucatos, nu se pdte învinovăți tribunalul că n’a făcut aplicarea art. 254 din codul procedurel civile, fiind evident că obligațiunea de a suspenda judecata tribunalul o are numai atunci când, survenind unul din evenimentele prevăzute de lege, acesta a fost propus și do- vedit înaintea Iul; Considerând că faptul care n’a fost propus și dovedit înaintea in- stanței de fond nu pdte servi ca basă a unul mijloc de casare, căci atunci ar ii să se defere acestei curți obligațiunea de a intra in cer- cetarea și constatarea faptelor, ceia ce nu e de atribuțiunea el; Considerând dar că mijlocul de a repara prejudițiul ce s'ar fi cau- sat recurentului prin judecata pronunțată față cu o persdnă care nu mal avea calitatea dea'l representa, nu pdte fi, în specie, calea recur- sului, ci acea a contestațiune!. Considerând că ast-fel fiind, mijlocul de casare invocat cată a fi respins ca neîntemeiat. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția I. No. 126 CĂI DE COMUNICAȚIE. — Lucrătorii străini aduși în țeră. — Obligația de a plăti darea căilor de comunicație.-— Cine trebue să dovedescă că a stat mai puțin de trei luni în țeră. O-dată ce Statul a stabilit numerul lucrătorilor străini aduși în țeră de o persdnă sau de o societate, și cari trebuesc a plăti da- rea căilor de comunicație, cei ce susțin că acești lucrători au stat in țeră mai puțin de trei luni, ast-fel că n'ar trebui să plă- tescă acea dare, trebue să dovedesca acesta, și instanțele de fond au putere suverană in aprecierea actelor de dovedire aduse. Digitized by Google 275 No. 116. — Respingerea recursului făcut de Haim Gremer în ca- litate de representant al D-luI Adolph Swibel, contra sentinței tribunalului Dorohoid, cu No. 229 din 1897, dată în proces cu ministerul (mancelor. 16 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier N. Predescu; Pe D. advocat Dumitrescu, în desvolturea motivelor de casare, și Pe D. Filitis, în combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare: •Violarea art. 58 și 2 din legea de constatarea și perceperea con- «tribut iunilor și art. 5 din legea de urmărire, exces de putere și de- «nat urare de acte. In adevăr, tribunalul m’a obligat să plătesc căile «de comunicație pentru 303 lucrători ce am introdus în țâră, fără să «stabilâscă, prin verl-unul din mijldcele prevăzute de art. 58 din le* »gea de constatarea și perceperea contributiunilor, că acel lucrători «trebuiai să plătâscă căile de comunicație conform art. 2 din legea •căilor de comunicație, și fără să resulte din verl-un act că acel lu- «crători au stat în serviciul meu trei luni ca să pot fi obligat să plă- •tesc, conform art. 5 din legea de urmărire, contributiunile ce da- «torau, violând ast-fel aceste texte de lege. Dar, afară de acâsta, am «dovedit înaintea tribunalului, prin certificatele primăriei și ale per- «ceptorulul, singurile persdne competinte în asemenea materie, că «din cel 303 lucrători, numai 43 ad stat trei luni in serviciul med, «și tribunalul, denaturând conținutul actelor ce am presentat, prin «un exces de putere, afirmă că nu am dovedit cu nimic că cel 303 «lucrători nu afi stat totl în timp de trei luni în serviciul med, de «și am făcut âcâstă probă care nu cădea în sarcina mea«. Având în vedere sentința supusă recursului, din care resultă că Societatea Zwibel și comp, având în exploatare pădurea de pe moșia Budu din județul Dorohoiu, a fost pusă în urmărire de Stat pentru suma de 1.243 lei, 20 bani, contributiunea căilor de comunicație cu Zecimile lor, pe trimestrele Aprilie și Iulie 1896, pentru 259 lucră- tori străini ce ’l-a întrebuințat în exploatarea acelei păduri, pe motiv că s’a tinut mal bine de trei luni fără a plăti acea contribuție; Digitized by LnOOQie 276 Având în vedere că recurentul înaintea tribunalului n’a contes- tat titlul în virtutea căruia Statul urmărea și lucrătorii erau ținuți să plătâscă căile de comunicație, conform art. 2 din legea căilor de comunicație, ci recunoscând acest drept al Statului, a susținut nu- mai că lucrătorii n’afl stat în serviciul său trei luni pentru ca să plătâscă contribuțiunea ce erau datori a plăti conform art. 5 din le- gea de urmărire, așa că acâstă parte a motivului nefiind propusă și discutată înaintea instanței de fond nu pdte fi propusă pentru prima dră în casație; Având în vedere, în ce privesce partea cea-altă a motivului, că tribunalul constată în fapt că Societatea Swibel fiind a introduce în țâră 500 lucrători din Austro-Ungaria prin biuroul vamal Mamornița, a introdus, în intervalul de la 16 Martie 1895 și pânălalMaiti 1896, la diferite epoci, un număr de 303 lucrători, fapt ce însăși societatea a recunoscut; că societatea alegând că din acest număr de 303, nu- mai 44, pentru cari a plătit contribuțiunea, afi stat mal mult de trei luni, iar restul de 259 nu aii stat de cât 3—4 săptămâni; tribuna- lul, având în vedere certificatele presentate de societate, constată că aceste certificate nu ’i pot face nici o convingere despre cele ce so- cietatea susține, căci e fdrte posibil, în timpul când s’aîî dus prima- rul și perceptorul să constate lucrătorii de prin pădure, societatea să fi făcut scăpațl parte din lucrători și să fi lăsat numai un număr mic pe care acești funcționari ’l-au găsit; Considerând că ast-fel fiind, tribunalul, fără a înlătura aceste cer- tificate, și fără a denatura conținutul lor, căci nu contesta veracita- tea lor, constată însă că ele nu pot face nici o dovadă pentru ceia ce susține recurentul, că adică nu a ținut la lucru mal mult de trei luni numărul de 259 lucrători; Că instanțele de fond, în aprecierea unor asemenea acte, au pute- rea suverană reservată exclusiv lor; Că, de altmintrelea, o dată stabilit de Stat numărul lucrătorilor introduși de societate în țâră, societățel incumbă sarcina să dove- dâscă întdrcerea lor, și nefăcând acâstă probă, cu drept cuvânt tri- bunalul a obligat’o să plătâscă, conform art. 5 din legea de urmărire, contribuțiunile lucrătorilor; Că ast-fel, tribunalul n’a violat nici un text de lege, și nici nu a Digitized by Google 211 comis nici un exces de putere, și motivul urm^ză a se respinge ca neîntemeiat. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civiî^secția I. No. 127 EXPERTISÂ. — Succesiune. — Evaluare. — Taxă de înregis- trare. — Apreciere suverană a judecătorilor. (Art. 211 din procedura civilă; art. 49 din legea timbrului). Expertiza este o mesură lăsată cu totul la facultatea judecătorilor cari sunt in drept să o ordone numai in cașul când o vor crede dânșii necesară, Ast-fel, judecătorii fondului sunt in drept a evalua dânșii o moș- tenire, pentru plata taxei de înregistrare, fără a mai recurge la expertiză. No. 117. — Respingerea recursului făcut de ministerul de finance contra sentinței tribunalului Olt cu No. 357 din 1898, dată în proces cu Constantin Andreescu. 17 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă D. consilier Gr. Phe- rekyde; Pe D. Cernescu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Stelian, în combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: «Violarea art. 49 din legea timbrului, art. 211 și următorii din nprocedura civilă, exces de putere. Tribunalul, printr’un exces de «putere și violând textele enunțate, a redus cuantumul sumei ce se «cuvenea Statului, fără să orddne în prealabil o expertisă spre a se «fixa ast-fel adevărata valdre a averel succesorale, punct pe care de ,« alt-fel părțile nu ’l-ati discutat în instanță în sensul cum a judecat «tribunalul^. Digitized by v^ooQle 278 Având in vedere sentința supusă recursului din care se constată că Constantin Andreescu, intimat în recurs, fiind condamnat, prin proces-verbal dresat de un controlor financiar, să plătâscă fiscului suma de 1.121 lei, 40 bani, ca amendă și taxă de înregistrare, pen- tru faptul că a intrat în posesiunea averel rămasă de la decedatul lui unchiu Dumitru C. Bădulescu, fără a plăti taxa de succesiune, a făcut apel la tribunalul Olt, și acâstă instanță a redus condamnatiu- nea la suma de 189 lei, 15 bani, pentru motivul că averea de moș- tenire se ridică numai la suma de 2.101 lei; Considerând că instanța de fond, constată în fapt, că din inven- tariul și evaluarea ce s’a făcut în causă de judele de ocol Orez, ave- rea rămasă pe urma defunctului Dumitru C. Bădulescu, în posesiunea căreia a intrat intimatul Andreescu, se ridică la suma de 2.101 lei, pentru care fată cu dispositiunile art. 34, 68 și 70 din legea timbru- lui, suma de plată ca taxă de înregistrare, este numai de 189 lei, 15 bani la care ’l-a și obligat, iar nu 1.121 lei, 40 bani la cât fusese condamnat prin procesul-verbal dresat de controlorul financiar; Considerând că după dispositiunile art. 211 din procedura civilă, expertisa este o măsură lăsată cu totul la facultatea judecătorilor cari sunt în drept s’o ordone, numai în cașul când o vor crede dânșii necesară ; Că, așa fiind, evaluarea averel în cestiune, făcută de judecătorul de ocol, pe care s’a întemeiat tribunalul la pronunțarea sentinței, fiind făcută în conformitate cu legea, cu drept jcuvâpt a pus tribu- nalul basă pe dânsa și deci, ne mal ordonând o altă expertisă în causă, n’a violat dispositiunile citatului text de lege, și de asemenea n'a vio- lat nici dispositiunile art. 49 din legea timbrului, după cum se pre- tinde prin motivul de casare, că ministerul n’ar fi fost ascultat în contestațiunea făcută evaluărel; căci ministerul de finance, prin ad- vocatul său present la instanța de fond, a contestat evaluarea făcută de judecătorul de ocol, și tribunalul a discutat cestiunea evaluăre* acestei averi și a motivat pe larg sentința sa; Gă, ast-fel fiind, motivul de recurs este neîntemeiat, și ca atare urmeză a fi respins. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția I. Digitized by Google 279 No. 128 CONTRAVENȚII VAMALE. — Contravenții la plata acciselor co- munale. — Proces-verbal do constatare. — Când trebue în- cheiat. (Art. 175 din legea vamală; art. 104 din regulamentul pentru constatarea, perceperea și urmărirea veniturilor comunale). Asemenat art, 175 din legea vamală și art. 104 din regulamen- tul pentru constatarea, perceperea și urmărirea veniturilor co- munale > ori-ce infracțiune la acele legi si regulament, trebue constatată prinți un proces-verbal încheiat îndată dupe desco- perirea ei. ^Ast-fel este anulabil procesul-verbal încheiat a duoa $i dupe des- coperirea infracțiunei. No. 118. — Respingerea recursului făcut de primăria comunei Ga- lați contra sentinței tribunalului Covurluiu, secția II, cu No. 311 din 1898, dată în proces cu Aron Segal. 17 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Phe- rekyde; Pe D. Petrescu, în dezvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Borș, în combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare : «Greșită interpretare și violare a art 104 din regulamentul pen- «tru constatarea, perceperea și urmărirea veniturilor comunale și nart. 175 din legea vamală, de dre-ce tribunalul consideră că proce- «sul -verbal n’a fost încheiat imediat de și contrabanda s’a descoperit «la 17 Iulie 1898 sâra, și a duoa-^i la 18 Iulie diminâța, a început «cerce tarea «. Având în vedere sentința supusă recursului din care resultă că Aron Segal, fiind condamnat la confiscare și amendă printr’un pro- ces-verbal încheiat de agentii comunei Galați, aprobat de primărie, pentru faptul că a introdus o sută saci de făină cu grâu, fără a plăti taxa comunală, și făcând apel, tribunalul, prin sentința atacată, a anulat procesul-verbal și ’l-a achitat pentru motiv că faptul s’a Digitized by VjOOQle 280 descoperit la 17 Iulie, ora 6 p. m., iar procesul-verbal s’a încheiat numai a duoa-(,li la 11 ore a. m., ast-fel că s’a violat articolele din lege care cer ca constatarea să se facă îndată după descoperirea faptului; Considerând că instanța de fond constată în fapt, că contravenția s’a descoperit în i Pe D. advocat 1. B. Gonstantinescu, în combateri; Deliberând, Asupra motivului 1 remas în divergință: nErdre grosieră de fapt și indirectă violare a disposițiunilor art. «1.214 din codul civil. Din chiar considerantele decisiunei curței se «vede că jurământul fusese acceptat și că numai prestarea nu s’a Digitized by Google 285 «putut face, fiind-că defenddrea era bolnavă și nu putea veni la curte, «nici nu s’a dus judecătorul spre a lua acasă jurământul, după cum «țlice jurnalul cu No. 2.393 din 1896, care, dar, confirmă că nu mal «era vorba de acceptare, ci de prestare. Gă jurământul era acceptat «se mal constată și din petiția dată de adversari, cari ^ic că retrag «jurământul pentru că noi voim a’I presta. «Gând dar curtea ^lice că jurământul nu fusese acceptat, cade în- «tr’o evidentă, gravă și grosieră erdre de fapt, și implicit violâză dis- «posițiunile sus Șișului articol«. Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că în anul 1872 Constantin și Anica Manciu, intimați a^I în recurs, ati chemat în judecată pe recurerfta Stanca Sima, ca să le recunâscă și să le dea și lor în stăpânire jumătate din imobilul situat în strada Romană, pe care ’l stăpînesce numai recurenta, imobil ce ar fi fost proprietatea comună a părintelui lor Manciu Scarlat și a surorel sale Stanca Sima; Că tribunanlul Ilfov, secția I, prin sentința sa cu No. 391 din 1872, respingând acțiunea intentată de Constantin și Anica Manciu ca ne- probată, dânșii au făcut apel, și, înaintea curței, după ce au supus pe Stanca Sima la interogatorii, ’l-au deferit jurământul decisorii la în- fățișarea de la 10 Septembre 1896, când procuratorul intimatei a declarat că nu are nici o obiect iune de făcut asupra jurământului, numai că intimata, fiind bolnavă, nu se va putea presintă înaintea curței spre a’I presta ; Că Stanca Sima fiind citată pentru 95 PRESCRIPȚII. — Creanțe contra Statului. — Timpul de pre- scripție.— Împrumuturi ale Statului cu titluri la purtător. — Termen de prescripție. (Art. 79 din legea comptabilitățel Statu- lui din 1864). PRESCRIPȚIE. — Obligațiuni rurale. — Convențiuni. — Termen de prescripție. (Art. 3 din legea de la 19 Aprilie 1880 pentru conversiunea obligațiunilor rurale). 1/ Asemănat art. 2 din legea de la 4 Aprilie 1872, pentru stan- gerea deficitului casei pensiilor, adevăratul și singurul emiță- tor al oblgațielor casei pensiilor, este casa pensiilor, astădi mi- nisterul de finance, la care s’a incorporat cu tdte drepturile și obligațiile ce le avea, și acea casă, prin convenția de la Aprilie 1872. însărcinat cu dreptul de a emite aceste obligațiuni pe societatea financiară română, care, ast-fel, a devenii manda- tară și plătit ore direct către detentorii obligațiilor, dar in nu- mele și pentru casa pensiilor, și prin urmare urmare, acăsta n’a încetat de a fi și de a rămâne debitor e către acei ce dețin obligațiunile ei. 2) După art, 79 din legea de la 1864 pentru comptabilitatea ge- nerală a Statului, se prescriu, in favorea Statului, creanțele rămase nelichidate, neordonanțate și neplătite in termen de cinci ani de la deschiderea exercițiului. Acăstă prescripție cincinală privesce pe acele creanțe ale particu- larilor contra Statului, pentru a căror plată se cere o preala- bilă lichidare și o anume ordonanțare. In ceea ce privesce insă creanțele particularilor asupra Statului, resultând din împrumuturi ce acei particulari fac fiscului, nu pote fi vorba nici de lichidare, nici de ordonanțare, de drece Statul libereză in schimbul banilor primi{i de el in împrumut, obligațiuni de plată cari nu pot fi supusă de cât prescripției de drept comun privitor e la stingera obligațiilor. 3) Asemănat art. 3 din legea de la 12 Aprilie 1880 obligațiile rurale chemate la conversiune se prescriu prin 10 ani de la data conversiunei lor. No. 128. — Casarea in parte, după recursul făcut de ministerul de finance, a decisiei curței de apel din BucurescI, secția I, cu No. 37 din 1899, dată în proces cu Teodor Mehedințeanu. 12 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gr. M. Buiucliu; Digitized byCiOOQlC •296 Pe D. advocat Pictorian, în desvoltarea motțvelor de casare, și Pe D. Brătianu, în combateri; Deliberând, Asupra motivului I de casare : V «Greșită interpretare a art. 2 din legea pentru stingeri® deficitu- »lu! de 5.000.O00 lei, al casei pensiunilor civile din 4 Api^e 187$ «și violarea principiilor generale privitore la efectele convee^uⁿ^or «prescrise prin art. 969 și 973 din codul civila. Având în vedere decisiunea supusă recursului din care se că Teodor Mehedinteanu, intimat în recurs, fiind detenlor al uriwj" tdrelor efecte: 13 obligațiuni ale casei pensiunilor, a 300 lei fie-ca^t una obligațiune rurală, în valdre de 100 lei vechi sau 37 lei noul și^k 35 bani și 143 cupone de obligațiuni ale casei pensiunilor, scădute cu în cepere de la anul 1892 si până la 1897, a cerut ministerului I de finace plata acestor efecte, în valdre tutală de 4.652 lei, 35 bani, ^k și ministerul refusând achitarea, intimatul s’a adresat justiției, de la W care a objinut câștig de causă, în parte, prin decisiunea atacată, prin ■ care a fost obligat ministerul la plata sumei de ^3.300 lei, valdrea H numai a 11 din acele obligațiuni, de dre-ce duoă ’1 a fi fost achitate B în cursul procesului, precum și la plata suinei de 100 lei vechi, va- Idrea bonului rural; Considerând că după disposițiunile art. 2 al legel din 4 Aprilie 1872, ■ adevăratul și singurul emitetor al obligațiunilor casei pensiunilor, K este casa pensiunilor, astăzi ministerul de finance, la care s’a incor- y pcrat cu tdte drepturile și obligațiunile ce le avea; X Considerând că casa pensiunilor, prin conventiunea de la 12 Aprilie \ 1872, a însărcinat cu dreptul deaernite aceste obligațiuni, în schim- bul avantajelor ce obținuse prin acea conventiune, pe societatea fi- J nanciarâ r nnână, care ast-fel a devenit mandatară și plătitdre direct către detentoril obligațiilor, dar, în numele și pentru casa pensiilor; Considerând că acesta resultă, într’un mod învederat, atât din I preambulul conventiune! în care se spune că casa pensiilor (civile) concede societățel financiare dreptul acordat prin art. 2 al legel din I 4 Aprilie 1872, cât și din art. 5 al clisei conventiunl, care prescrie | că obligațiunile să fie semnate de un membru al comitetului pensiu- nilor, precum și din art. 7 și 8 ale aceleași conventiune!, care arată adevăratul debitor al obligațiunilor este casa pensiunilor; Digitized by Google 297 Considerând că acostă interpretare a legel și a convențiunel sus <}ise, mal resultă și din convențiunea încheiată la 12 Decembre 1877 între comitetul de administrație al casei pensiunilor și succesorii Jaques Poumay, prin care aceștia se însărcinăză de către casa pen- siilor cu serviciul plăței cupdnelor și a obligațiunilor împrumutului contractat de dânsa la 1872, prin societatea financiară ; Că, ast-fel fiind, convențiunea încheiată de casa pensiunilor cu so- cietatea financiară mal ântâid, și în urmă cu casa Poumay, a creat între ea și acele case de bancă, relațiunî de mandat la mandatar, cari nu pot modifica într’un nimic obligațiunile el față cu cel de al treilea, cu detentorii obligațiunilor; Că, prin urmare, casa pensiunilor n’a încetat de a fi și de a rămâne debitdre către acel ce dețin obligațiunile el, și instanța de fend, jude- când ast-fel, a interpretat bine disposițiunile art. 2 din mal sus ci- tata lege, și n’a violat principiile generale privitore la efectele con- vențiunilor, prescrise prin art. 969 și 973 din codul civil, după cum se pretinde prin motivul de casare în discuțiune, care fiind ast-fel neîntemeiat, urmâză a se respinge ca atare. Asupra motivului II: «Omisiune esențială, nemotivare și violarea disposițiunilor art. «1.656 din codul civil. In adevăr, la instanța de fond Statul, prin «concluniunile puse, a susținut că cel mult casa pensiunilor pdte fi «considerat ca garanta societățel financiare față cu publicul, și în «acest cas, în conformii ite cu art. 1.656 din codul civd/după care «fidejusiunea trebue să fie expresă și nu se pdte întinde peste margi- «nile în care s’a contractat, nu pdte fi ținută la nici o răspundere de «6re-ce ’șl-a împlini; angagiamentul ce ’șl luase. «Totuși, curtea de apel omite cu totul acest motiv esențial de apă- «rare, nu motivăză într’un nimic respingerea lui, și, prin violarea «art. 1.656 din codul civil, fac răspunzător pe casa pensiunilor pen- «tru obligațiunile ce nu ’șl-a luat și peste marginile contractărei «sale*. Considerând că, instanța de fond, stabilind juridicamente prin de- cisiunea atacată cu recurs, că Statul este pur și simplu debitor față cu detentorii de obligațiuni, prin acâsta implicit a înlăturat calita- tea Statului de garant, după cum s’a pretins în mod subsidiar, și ast-fel fiind, curtea de fond n’a comis omisiune, nemotivare și viola- Digitized by CiOOQlc 298 rea disposițiunilor art. 1.656 din codul civil, după cum se susține prin motivul de casare în cestiune; Gă, dar, și acest motiv fiind neîntemeiat, urm^ză a se respinge. Asupra motivului III: «Violarea art. 79 din legea asupra comptabilitățel publice, stabi- «lindu-se distincțiuni de ordine morală acolo unde legea a prev^Șut «anumite condițiunl tote îndeplinite și sporind numărul excepțiuni- «lor pe care de alt-fel le-a specificat anume legiuitorul în art. 79, «80 și următorii^. Considerând că, prin art. 79 din legea comptabilitățel Statului din 1864, se declară prescrise in favorea Statului creanțele ramase ne- lichidate, neordonanțate și neplătite în termen de cinci ani de la des- chiderea exercițiului; Considerând că prescripțiunea de cinci ani, prev^ută prin acest text de lege, privesce pe acele creanțe ale particularilor contra Sta- tului, pentru a căror plată se cere o prealabilă lichidare și o anume ordonanțare; Că întru cât privesce creanțele particularilor asupra Statului, re- sultând din împrumuturi ce acel particulari fac fiscului, nu pdte fi vorba nici de lichidare, nici de ordonanțare, de dre-ce Statul liberdză în chimbul banilor primiți de el în împrumut obligațiuni de plată, cari nu pot fi supuse de cât prescripțiunel de drept comun privitdre la stingerea obligațiunilor; Că, în specie, intimatul fiind purtător al unor asemenea obliga- țiuni, mijlocul de casare invocat de Stat și tras din interpretarea art. 79 din legea comptabilitățel, este nefondat și, ca atare, urmâză se respinge. Asupra motivului IV: «Omisiune esențială, nemotivare și violarea art. 3 din legea de Ia «19 Aprilie 1880, care pentru obligațiunile rurale chemate la con- «versiune a prevăzut o prescripțiune specială de 10 ani complect «împliniți la chemarea Statului în judecată. «In adevăr, curtea de apel omite cu totul acest motiv invocat, oral «și înscris, nu motivdză neadmiterea lui și discută un alt motiv care «nu se invocase de loc de Stat*. Considerând că legiuitorul prin art. 3 din legea de la 19 Aprilie Digitized by CjOOQle I 299 1880, pentru obligațiunile rurale chemate la conversiune, a prevă- zut o prescripțiune specială de 10 ani, de la data conversiunel lor; Că, întru cât, în specie, la data chemărel Statului în judecată, o- bligațiunea rurală în cestiune nu fusese presentată la conversiune în termen de 10 ani, și nici reclamată valorea ei în acest timp, dreptul intimaților de a mal reclama astăzi valdrea acestei obligațiuni se află prescrisă; Că, ast-fel fiind, și întru cât instanța de fond nu s’a pronunțat a- supra finei de neprimire ridicat de Stat cu privire la acea obligațiune, prin acâsta a comis omisiune esențială, nemotivare și a violat art. 3 din legea de la 19 Aprilie 1880; Că, prin urmare, acest motiv fiind întemeiat, cată a se admite și a se anula decisiunea atacată, numai în privința acestei obligațiuni, rămânând ca să ’șl producă efectele el, în privința celor-alte puncte hotărîte printr’ânsa. Pentru aceste motive: Respinge motivele I, II și III, admițând motivul al IV, privitor la obligația rurală de 100 lei vechi. Casâză în parte, etc. Secția I, civilă. I No. 136 CONTRAVENȚII LA LEGEA TIMBRULUI. — Reclamație în jus- tiție contra procesului-verbal de constatare. — Alegere de do- miciliu. (Art. 57 din legea timbrului). CONVENȚII SAU CONTRACTE. — Interpretare. — Apreciere su- verană a judecătorilor fondului. 1/ După art, 51 din legea timbrului, cel ce reclamă in justiție contra procesului-verbal prin care se constată o contravenție la acâstă lege, este ținut a face, prin petiția de apel, alegere de domiciliu in orașul de reședință al tribunalulu\ in resortul că- ruia s’a constatat contravenția, considerându-se ca nulă de drept ori-ce reclamație in care nu s’ar face alegere de domi- ciliu, Legea insă nu cere să se arate și numerul casti unde s’a ales domiciliul, ci este destul să se desemneze clar, și precis, lo- cuința la care urmâză să se facă acea alegere. Digitized by Google 300 2/ Stabilirea naturei unui contract prin interpretarea intenției părților, resultând din clausele acelui contract, constitue o ces- tie de fapt, de atributul suveran al judecătorilor fondului. No. 131. — Respingerea recursului făcut de ministerul finanțelor, contra sentinței tribunalului Dolj, secția I, No. 438 din 1898, dată în proces cu C. Stoenescu si I. Pârvulescu. 23 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier D. Cuculi; Pe D. C. Cernescu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. N. Mite^cu, în combateri ; Deliberând, Asupra motivului I de casare : * Violarea art. 57 din legea timbrului, tribunalul contrariu dispo- «sițiunilor enunțatulul text de lege respinge incidentul ₜde neadmisi- «bilitatea apelului ridicat de Stat, de și în fapt era stabilit că D-nil «C. Stoenescu și Ion Pârvulescu nu făcuseră alegere de domiciliă în ncondițiunile recerute de lege«. * Având în vedere că după art. 57 din legea timbrului, cel ce re- clamă în justiție contra procesulul-verbal prin care se constată o con- travențiune la acâstă lege, este ținut a face, prin petițiunea de apel, alegere de domiciliu in orașul de reședință al tribunalului, în resor- tul căruia s’a constatat contravențiunea, considerându-se nulă de drept orl-ce reclamație în care nu s’ar face alegerea de domicilii ; Considerând că acest articol nu cere ca reclamantul să arate în petițiunea de apel și numărul casei unde ’și-a ales domiciliul, că este destul să desemneze clar și precis locuința la care urmâză să se facă acea alegere; Considerând că tribunalul constată, în specie, intimațil, prin peti- țiunea de apel, au făcut alegere de domiciliu în orașul de reședință al tribunalului, arătând că locuesce în Craiova, strada Elca, că ad- mițând ca bună acea petițiune a făcut o justă aplicare a art. 57 sus citat, și de aceia acest motiv cată a fi respins ca neîntemeiat. Digitized by Google I 301 Asupra motivului II : «Exces de putere, denaturare a contractului. Tribunalul contrar «celor ce părțile în mod Învederat reiese din contract că au înțeles «de a face, un împrum t, întemeindu-se pe alte clause din care pare «că ar resultă existența unei tovărășii, socotește că contractul ar «avea acostă ultimă natură și admite apelul în totul de și chiar «in acâstă ipotesă actul nefiind suficient timbrat, nu se putea admite «în întreg cererea apelaților«. Având în vedere că din sentința supusă recursului resultă că, in- timațil de aooQLe 307 «rere, întemeiată iar pe fapte neexacte, pretinse a figura în planul «de hotărnicie și în cartea de hotărnicie*. Considerând că acest motiv fiind privitor numai la constatări de fapte stabilite de instanța de fond în mod suveran, pe basa planului și a cărțel de hotărnicie, scapă de sub controlul curței de casație; Că, prin urmare, și acest motiv fiind neîntemeiat, cată a se res- pinge ca atare. Pentru aceste motive, Respinge, etc. Civil, secția I. No. 140 PREJUDIC10. — Culpă. — Despăgubiri. — Ce trebue să repre- sinte aceste despăgubiri. Cel ce încercă un prejudițiu din causa culpei altuia are dreptul de a fi despăgubit cu valdrea pagubei suferite și a beneficiului de care a fost lipsit. No. 141. — Respingerea recursului făcut de ministerul domeniilor contra decisiunel curței de apel din BucurescI, secția II, cu No. 183 din 1898, dată în proces cu C. Christescu și obștea moșneni- lor Socolescl. 30 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier R. N. Opreanu; Pe D-nil: M. Ciocârdia și 1. Filitis, în desvoltarea motivelor de ca- sare, și Pe D. P. Grădișteanu, în combateri. Deliberând, Asupra motivului I de casare: «Exces de putere ; rea interpretare și violarea art. 1 din legea ru- «rală din 1864 și nemotivare, precum și violarea principiului de drept, Digitized by Google 308 „că cel ce este obligat a da un lucru, nu este respun^6tor de daune «în cas când lucrul a perit sad este împiedicat a-’l da din causă de „forță majoră, de cât numai când se opune de rea credință. „Moșnenii Socolescl, aO revendicat și câștigat, prin decisiunea cur- „tel din Craiova No. 97 din anul 1868, de la Stat o porțiune de pă- „mânt de 392 pogdne, care în anul 1864 a rămas în definitiva stă- pânire a locuitorilor clăcașl din comuna Breșnița prin aplicațiunea „legel rurale din 1864. Find împiedicat prin efectul legel de resti- „tuirea acestui pământ, statul nu putea fi obligat, față de moșnenii „Socolescl, de cât la restituirea bonurilor și cupdnelor acestor bonuri „ce a primit de la clăcașl, iar nu la restituirea însăși a acestui pă- „mânt, și în cas de neputință, la valdrea de a^î a pământului și a ve- „nitului produs în intervalul de la 1864 și până at)I, după cum face „onor, curte din Bucurescl. „Făcând acâsta, curtea, violâză principiul de drept comunicare scu- „tesce de răspundere pe cel obligat de a da un lucru când se află în „imposibilitate de a o face din causa forței majore. Râu interpretâză „și violâză art. 1 din legea rurală din 1864, când pretinde că dispo- „sițiuneâ acestui articol este o ficțiune și, prin consecință, un prin- „cipiu fără aplicațiune. «Nu motivdză decisiunea când pronunță hotărîrea sa contra Statu- „lul de și nu s’a dovedit rdua credință a acestuia. Mal comite nemo- „tivare căci nu arată de unde ’șl-a făcut convingerea că comuna „Breșnița era situată pe moșia Strehaia, iar nu pe moșia Socolesci*. Având în vedere că din decisiunea supusă recursului resultă : că Dr. C. Christescu, în numele său personal și ca procurator al obștel moșnenilor Socolescl, a chemat in judecată pe ministerul domeniilor, cerând a fi condamnat să le plătâscă între altele valdrea a 462 po- gone ce am recunoscut prin decisiunea No. 97 din 1898 a curței de apel din Craiova sunt proprietatea lor, dar care pământ, prin execu- tarea acestei decisiunl, nu li s’a putut da în stăpânire, de dre-ce Sta- tul împroprietărise pe el pe locuitorii comunei Breșnița, cu ocasia aplicăreî legel rurale; că Dr. Cristescu a cerut de asemenea și veni- tul acestor 462 pogdne cu începere de la 1847 până la 1893; Având în vedere că curtea de apel condamnă pe Stat să plătdscă reclamantilor valdrea numai a 392 pogdne, cu cât a constatat că Sta- tul împroprietărise pe locuitorii comunei Breșnița în moșia Socolesci, Digitized by knOOQle 1 309 valdre ce acesta o are astăzi, precum și la venitul acestui pământ de la 1848, data acțiunel în revendicare a acelui pământ și până în present; Considerând că cel ce încarcă un prejudiciu din causa culpei al- tuia are dreptul de a fi despăgubit cu valdrea pagubei suferite și a beneficiului de care a fost lipsit; Considerând că de către instanța de fond se constată: că Statul era obligat judecătoresce înaintea aplicăreî legel rurale, să restitue moșnenilor SocolescI și autorilor D-rulul Christescu, pământul de 392 pogdne, că dacă pe acest* teren stabil a împroprietărit pe sătenii BreșnițenI, acest fapt ’l pune în vină și ’l supune la despăgubirile prevăzute prin principiul stabilit mal sus ; chiar dacă s’ar considera după cum pretinde Statul, că aplicarea legel rurale ar constitui un cas de forță majoră, care ’l-ar fi pus în imposibilitate de a face a- căstă restituire, totuși, Statul nu pdte invoca cu succes acdstă excep- țiune și nu pdte fi apărat de obligațiunea de a restitui pământul co- tropit sad valdrea lui actuală, fiind constatat de instanța de fond că din culpa lui nu s’a putut face la timp acdstă restituire ; Considerând că curtea, pentru a motiva culpa Statului, mal con- stată că terenul pe care locuitorii comunei Breșnița au fost împro- prietărit!, aparținea moșiei SocolescI a moșnenilor, pe care nu există clăcașl; Că, dacă Statul s’ar fi executat de a restitui pământul în cestiune, înainte de aplicarea lege! rurale, după cum era obligat prin hotărîre, clăcașil BreșnițenI s’ar fi împroprietărit pe moșia Strebaia, unde fă- cuseră clacă; Că, dar, Statul neexeculându-’șl obligațiunea a restitui pământul de 392 pogdne din vina sa, rămâne obligat să plătâscă valdrea lui; Că valdrea acestui pământ trebuie să fie aceia pe care o are a^I, iar nu aceia care a avut’o în momentul împroprietărire!, căci dacă Statul nu dădea locuitorilor BreșnițenI pământ în moșia SocolescI, fără nici un drept și facea restituirea înaintea aplicăreî lege! rurale, după cum era obligat, acest pământ de 392 pogdne s’ar găsi a<^T în stăpânirea moșnenilor SocolescI, folosindu-se aceștia de valdrea lui de acum; Considerând că curtea constată încă, că clăcașil BreșnițenI locuiati Digitized by CiOOQlC 310 în comuna Breșnița, situată pe moșia Strehaia, iar nu pe moșia So- colescl, pe care nu existau clăcașl; Considerând că în ce privesce venitul acestui pământ de 392 po- gdne, curtea a constatat din împregiurările causel și expertisele fă- făcute, suma la care se urcă acest venit; Că acest venit trebuie să se restitue din momentul acțiunel în re- vendicare, adică de la 1848, de dre-ce hotărîrea retroagisâză până în ^iua chemărel în judecată ; Considerând că fată de tdte aceste constatări de fapte, Statul n’a putut fi împiedecat prin efectul legel din 1864 la restituirea pămân- tului, că din vina lui nu s’a făcut acâstă restituire, și ast-fel fiind, cu drept cuvânt și motivând în destul decisiunea el, curtea a obligat pe Stat la valdrea de a^I a pământului și la plata venitului acestui pă- mânt de la 1848 până a(jl; Că, prin urmare, motivul urmâză a fi respins, ca neîntemeiat. Asupra motivului II: «Exces de putere și erore grosieră de fapt. «Am susținut înaintea curței că D. Dr. Christescu nu are călită - «tea a cere cele 392 pogdne cu venitul lor sati valdrea acestor 392 «pogdne, de dre-ce acest drept nu ’l-a fost transmis de D-na Pepica «Racoviță; că D. Dr. Christescu nu s’a judecat nici o-dată cu Statul «asupra acestui codru de pământ; că interesul Statului de a denega «lipsa de calitate a D-luI Dr. Christescu este evident de dre-ce el «este expus că acest codru de pământ să’l fie cerut încă o-dată de «către D-na Pepica Racoviță în favdrea căreia s’a pronunțat decisiu- «nea curțeî din Craiova No. 97 din 1868. Curtea, totuși, recundsce «acâstă calitate a D-luI Dr. Christescu. Pentru a ajunge la acâstă «decisiune curtea pretinde că Pepica Racoviță a transmis D-Iul Dr. «Christescu și drepturile sale în procesul cu Statul, ceia ce ar re- «sulta din actele vîncjâreî, transcrise Ia tribunalul Mehedinți la No. «404 din 1888 și 1.137 din 1871 ; precum încă pretinde că în acâstă «calitate D-rul Christescu a luat parte la executarea decisiunei No. 97 «din 1868 și s’a judecat pe cale de contestețiune la executare «când s’a pronunțat de curtea din Craiova decisiunile No. 936 din «1892 și 96 din 1893. Făcând acâsta, curtea, comite un exces de «putere și erâre grosieră de fapt, nici o dată nu s’a făcut executare Digitized by CiOOQlC 311 «pentru aceste 392 pogone, și prin urmare, nici o-dată n’a fost pro- «ces de contestație la executare pentru aceste 392 pogone. «Decisiunile No. 936 din 1892 și 96 din 1893, au avut de obiect «executare^ decisiunel No. 97 din 1868, de la punctul P în spre moșia «Coscodia, iar nu a acestui codru de pământ*⁴. Având în vedere că, prin decisiunea supusă recursului, curtea con- stată că Dr. C. Cristescu are calitate de a sta în acest proces, de dre ce din actele de vîn^are, transcrise la tribunalul Mehedinți sub No. 404 din 1888 și 1.137 din 1891, curtea constată că, după intenția părților, dânsul a cumpărat de la T. Alexescu nu numai par- tea indivisă a D-nel Pepica Nicolae Racoviță din pământul în litigid, ci și drepturile din procesul cu Statul; că D. Cristescu în acâstă ca- calitate a luat parte la executarea decisiunel cu No. 97 din 1868, că s’a judecat față cu Statul în contestațiunile ridicate cu ocasia aces- acestel executări, când s’a și pronunțat de curtea din Graiova deci- siunile No. 936 din 1892 și 96 din 1893; Considerând că față de aceste constatări ale instanței de fond, care are putere suverană în ce privesce stabilirea faptelor, nu se dove- desce că curtea a comis vre-o erdre grosieră de fapt sad vre-un ex- ces de putere ; Că, prin urmare, și acest motiv urmâză a se respinge. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția I. No. 141 HOTĂRÎRI .— Formulă executorie.— Cum se pdte stabili că for- mula executorie a fost reu pusă pe o hotărîre.— Contestație.— Unde are a fi adresată. (Art. 375 din procedura civilă). De dre-cecaracterul definitiv al unei hotăriri invocate de părți pdte resultă din formula executorie pusă pe acea hotărîre, intru cât formula executorie nu se pune de cat pe hotărîrile cari au putere de lucru judecat, apoi nu pe calea recursului in casație se pdte stabili dacă acea hotărîre a fost învestită într’un mod va- labil sau nu cu formula executorie, ci pe calea unei contestații, Digitized by Google 312 adresată la instanța de fond care a pronunțat⁹o și care are a examina in fapt dacă formula executorie fusese aplicată din erdre pe o hotărire ce se găsea încă supusă căilor de refor- mare. No. 142. — Respingerea recursului făcut de Radu Stancu Ciobanu contra sentinței tribunalului Teleorman, cu No. 187 din 1898, dată în proces cu Petre Manolescu. 31 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut de D. consilier R. N. Opranu; Pe D. advocat Anastasia, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. advocat Bădescu, în combateri; Deliberând, Asupra motivelor de casare invocate: I. * Pentru că pogonul situat în livezile comunei Vârtogele-de Sus, «între Răducanu Brabete și Petre Stan Surdu, pe care ’l revendic «de la Petre Manolescu, este al meu, dat mie după legea rurală din «1864, după cum dovedesc cu certificatul de împroprietărire, libe- «rat de prefectura județului Teleorman, și deposițiunile martorilor, «Petre Stan Surdu și Răducanu Brabete, și nu ’l-am vîndut D-luI «Petre Manolescu, după cum resultă din actul de vîncjare aflat la «dosarul causel, nici din deposiția martorului loniță Marin lordache, «inadmisibil după disposițiunile art. 1.191 din codul civil u. II. «Pentru că, în specie, nu există lucru judecat, ast-fel după «cum a declarat tribunalul Teleorman prin sentința sa cu No. 187 «din 1898, fiind-că, după disposițiunile art. 43 din legea judecătorii- «lor de pace din 4 Martie 1894, cartea de judecată civilă cu No. 236 «din 1895, a judecătoriei Sfințesci, este pronunțată cu dreptul de apel «pentru Radu Stancu Ciobanu, nu este perdut cât timp nu ’l-a fost «comunicată menționata carte de judecată, după cum prescrie art. 48 «din legea judecătoriilor de pace din 4 Martie 1894“. Considerând că, în ceia ce privesce primul motiv, ast-fel cum este formulat acest motiv, fiind relativ numai la constatări de fapte, cari sunt cu totul lăsate la suverana apreciere a instanțelor de fond scapă de sub censura curțel de casație; Digitized by Google 313 In privința motivului al II-lea: Considerând că instanța de fond constată, prin sentința atacată cu recurs, că autoritatea lucrului judecat, ce a fost invocată de intimat în apărarea sa, resultă din cartea de judecată cu No. 236 din 1895, a judelui de ocol Sfințesci, rămasă definitivă și investită cu formula executorie; Considerând că, după art. 375 din procedura civilă, formula execu- torie nu se pune de cât pe hotăririle cari ad putere de lucru judecat; Considerând că, întru cât caracterul definitiv al unei hotărîrl in- vocate de părți pdte resultă din formula executorie pusă pe acea hotărîre, apoi nu pe calea recursului în casație se pdte stabili dacă acea hotărîre a fost investită într’un mod valabil sau nu cu formula executorie, ci pe calea unei contestațiunl, adresată la instanța de fond care a pronunțat și are a examina în fapt dacă formula execu- torie fusese aplicată din erdre pe o hotărîre ce se găsea încă supusă căilor de reformare; Considerând că, de altmintrelea, tribunalul constată în specie, pen- tru a susține că cartea de judecată investită cu formula executorie nu era definitivă, recurentul de a<^( nu a presentat înaintea instanței de fond de cât simple alegațiunl ce nu se întemeia pe nici o probă legală; Că, ast-fel fiind, și motivul acesta e nefondat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția 1. No. 142 HOTĂRÎRl — Interpretarea și precisarea disposițiilor lor. — Apreciere suverană a judecătorilor fondului. LEGATE. — Mai multe legate fără preferință unul asupra celui- alt. — Drepturile fie-cărue legatar. LEGATARI. — Creditori. — Asemănări între ei. - Diferințe. — Dacă regulile de urmărirea debitorului unui legat sunt ace- leași ca și ale urmărirei ori-cărui alt debitor. (Art. 1.718, 1.719 și 852 din codul civil; art. 428 din procedura civilă). Digitized byViOOQlC 314 i] Judecătorii fondului sunt suverani intru a interpreta și pre- cisa disposițiile hotăririlor ce au pronunțat, atătănd care este adeveratul ei ințeles. 2) Când printr’un testament nu se lasă un legat cu preferință asupra celorlalți colegatari, fie-care dintr’enșii nu are dreptul și nu pote să ia din masa succesorală mai mult de cât in pro- porție cu legatul seu. 3} De și intre legatari și creditori, intre erede sau legatar uni- versal, sunt dre-cari asemenări in privința situației lor juri- dice față cu debitorii lor, nu este mai puțin adeverat că sunt și deosebiri însemnate: așa creditorul este garantat pentru plata creanței sale cu întreg patrimoniul debitorului seu, pe când legatarul nu are dreptul de cât asupra bunurilor testate de decujus, etc. etc., așa că nu se pote susține cu succes că regu- lile admise de legiuitor când este vorba de urmărirea debi- torului unui legat, sunt absolut aceleași ca și când este urmă- rit un debitor de ori-ce alt creditor. No. 143. — Respingerea recursului făcut de N. Vrăbiescu contra decisiel curței de apel din Bucurescl, secția II, No. 173 din 1895 dată în proces cu Olga Stolojan și Anastasie Stolojan ca soț pen- tru autori sare. 31 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D.............. Pe D-niî I. Lahovari, A. Djuvara și C. C. Arion, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. V. Lascar, în combateri; Deliberând, A-supra primului motiv de casare : «Violarea art. 288 și 296 din procedura civilă, și art. 1.201 din «codul civil, căci pe calea unei pretinse contestațiunl la executarea «unei decisiunl dată în revisuire a admis și judecat o nouă cerere de «revisuire, care era formal prevăzută de art. 288, alin. I, din proce- «dura civilă și care nu putea fi introdusă de cât în termenul prescris «de art. 296 din procedura civilă; curtea a violat și autoritatea lu- jerului judecat, căci a adăugat în dispositivul decisiunei cu No. 147 «din 1895 o nouă restricțiune, care nu era prevăzută și care modi- «fică și alterâză dreptul dobândit^. Digitized by v^ooQle 315 Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că recurentul N. Vrăbiescu punând în executare decisiunea cu No. 147 din 1895, investită cu formula executorie, prin care intimata era obligată să’l plătăscă un legat de 30.000 lei, în limitele disponibilului de 36.000 lei, intimata a făcut contestație la acea executare, și cur- tea, prin decicia atacată, admițând contestația, a dispus ca urmărirea începută de recurent în contra contestatdrel și In executarea deci, siunel cu No. 147 din 1895 să se facă în limitele disponibilului, avându-se în vedere și cele-alte legate prevăzute în testamentul de- cedatului Iulian Vrăbiescu; Considerând că instanța de fond, prin decisiunea dată asupra con- testației, spune lămurit, în considerantele sale, că aceea ce câștigase recurentul prin decisiunea pusă în executare nu era plata legatului cu procentele lui, fără altă restricțiune de cât a se face în limitele disponibilului de 36.000 lei, ci că plata acestui legat să se facă prin reducerea sa cu analogie, conform art. 852 din codul civil, disponi- bilul nefiind suficient pentru acoperirea tutulor legatelor; Considerând că, întru cât prin decisiunea atacată nu s’a schimbat dispositivul hotătărîrei, a cărei executare se contestă, nu pd|e fi vorba nici de revisuire și nici de violarea lucrului judecat; Considerând că a decide contrariul, după cum se susține prin mo- tivul de casare, ar fi tocmai a se viola autoritatea lucrului jndecat, căci curtea de apel, prin hotărîrea dată asupra contestației, spune că hotărîrea pusă în executare nu îndreptățea pe recurent de cât la legatul său de 30.000 lei, din disponibilul de 36.000 lei, în pro- porție însă cu cel-alțl legatari; atât și nimic mal mult; iar nu în sensul că recurentul să fie achitat inlegral de legatul săiî de 30.000 lei, abstracțiune făcându-se de cel-alțl legatari, așa dupe cum înțe- legea și voia dânsul să execute hotărîrea; Considerând că statuând ast-fel, instanța de fond, departe de a schimba dispositivul unei hotărîrl rămase definitive sad de a viola autoritatea lucrului judecat, din contră a făcut un uz legitim de fa- cultatea ce o are de a precisa disposițiunile hotărirel ce a pronunțat, arătând care este adevăratul el înțeles; Considerând că dreptul acesta, pentru instanța care a pronunțat hotărîrea executorie, resultă în mod invederat din disposițiunile art. 349, 400 și 403 din procedura civilă, prin cari texte de lege Digitized by Google i i 316 se dă părților dreptul de a se adresa cu contestație la instanța care a pronunțat hotărîrea executorie, în tot timpul cât ține executarea, până la cel din urmă act al el; Că, ast-fel fiind, motivul este neîntemeiat și urmâză a se respinge ca atare. Asupra motivului III: «Exces de putere, nemotivare și violarea art. 899și 902 din codul «civil. Nici un text de lege, nici un principiu de drept, nu obligă pe «un legatar ca, cerând plata legatului său, să pună în causă pe cole- «gataril săi; din contra, art. 899 și 902 ’I impune numai să câră «dreptul său de la erede sau de la cel însărcinat cu plata. Mal mult «încă, constatând existența unul concurs de legatari, nu motivâză «câtuși de puțin insuficiența disponibilului și refusă de a judeca, pre- «cum ’l cerusem în conclusiunl subsidiar asupra proporției la care ar «trebui redus legatul meu, reservând acâsta unei noul instanțe, adică «să reîncep procesul în condițiuni mai grele pentru mine. «Judecând ast-tel, curtea a comis un evident exces de putere, vio- «lând în același timp textele de lege mal sus citate și nu motivâză « hotărîrea «. Considerând, în principiu, că întru cât printr’un testament nu se lasă un legat cu preferință asupra celor-alțl colega tari, fie-care din- tr’ânșil nu are dreptul și nu pote să ia din masa succesorală mal mult de cât în proporție cu legatul său; Considerând că, a admite contrariul, ar fi a se avantagia fără nici un drept, și fără ca verl-un text de lege să o permită, unul sad unii din legatari spre paguba celor-alțl; Considerând că o asemenea soluțiune nu ar fi nici justă, nici echi- tabilă ; Ca, prin urmare, instanța de fond judecând în sensul că recuren- tul să vie în concurs cu colegataril săi și indicându’l în același timp și calea acțiunel principale, spre a'și stabili câtă anume sumă i se cuvine din legatul său, în proporție cu ceî-alțî colegatarî, a făcut o justă și bună aplicațiune a principiilor generale de drept, n'a comis nici un exces de putere, n’a violat nici un text de lege și a și motivat hotărîrea sa, asupra cerere! făcută de recurent, în privința proporției la care ar trebui să i se reducă legatul său; Digitized by LiOOQlC 317 Că, ast-fel fiind, și acest motiv este neîntemeiat și urmdză a se respinge. Asupra motivului III: „Omisiune esențială și violarea art. 428 și 464 din procedura ci- „vilă. Fiind o perfectă analogie între legatar și creditor, între erede „sau legatar universal și debitor, căci legatarul ca și creditorul cere „numai dreptul s6â, fără a fi dator de a se preocupa de al celor-alțl, „am susținut Sn cele din urmă că în nici un cas D-na Olga Stolojan „nu pdte să împiedice urmărirea începută în executarea decisiunel „cu No. 147 din 1895, de cât consemnând întreg disponibilul de lei „36.230, iar recepisa s’o depună în mâna agentului însărcinat cu „executarea, sau la instanța care a ordonat executarea, singura în „drept a regula plata legatului meu, fie integral, fie analogic, dacă „ar fi fost cașul. Curea a omis de ase pronunța asupra acestui mijloc „peremptorii de apărare și a violat art. 428 și 464 din procedura „civilă». Considerând că dacă între legatari și creditori, între erede sai legatar universal, sunt dre-cari asemănări în privința situației lor juridice, față cu debitorilor, nu este mal puțin adevărat că sunt și deosebiri însemnate; așa, creditorul este garantat pentru plata cre- anței sale cu întreg patrimoniul debitorului său (art. 1.718 din co- dul civil), pe când legatarul nu are dreptul de cât asupra bunurilor testate de decujus, un creditor venind în concurs cu altul, în cașul când averea debitorului nu’I îndestuldză pe ambii și este loc la re- ducțiune, cel cu titlu privilegiat trece înaintea celul-alt (art. 1.719 și următorii), pe câtă vreme, când este vorba de reducțiunea lega- telor, ele se reduc cu analogie, atât cele universale, cât și cele parti- culare fără distincțiune (art. 852 din codul civil). Că, dar, nu se pdte susține cu succes că regulele admise de le- giuitor, când este vorba de urmărirea debitorului unul legat, sunt absolut aceleași, ca și când este urmărit un debitor de ori-ce alt creditor; Că, afară de acestea, în specie, prin decisiunea pusă de recurent în executare, suma ce o urmărea, de și certă și legiuită, căci i se acorda 30.000 lei în limitele disponibilului de 36.000 lei, însă tre- buind a fi redusă prin analogie, față cu cele alte legate, nu se scia câtă anume sumă trebue să consemneze intimata, pentru ca să îm- Digitized by CiOOQle 318 pedice urmărirea începută în contra sa, spre a fi ast-fel obligată de instanța de fond să se conformeze disposițiunilor art. 428 din codul de procedură civilă; Gă, deci, instanța de fond, neav&nd acest element necesar, nu era ținută să se pronunțe asupra cerere! recurentului, în privința ces- tiunel care face obiectul ultimului motiv de casare, și, prin urmare și acest motiv fiind neîntemeiat cată a fi respins ca atare. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. Digitized by CaOOQle BULETINUL DECISIUNILOR CURȚEI DE CASAȚIUNE ȘI DE JUSTIȚIE SECȚIUNEA II No. 143 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Casație. — Recurs. — Unde trebue adresat. (Art. 43 din legea pentru constatarea contribuțiunilor directe). Recursul in casație contra decisiilor comisiilor de apel trebue să fie declarat la administrația financiară (casieria generală) a județului respectiv. Ast-fel, este neadmisibil recursul dresat direct la curtea de casație. No. 1. — Respingerea recursului făcut de Ion Constantin contra decisiunel comisiuneî de apel din județul Dâmbovița, din 28 Ia- nuarie 1899. 1 Martie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. Vivescu, delegatul fiscului; Deliberând: Având în vedere că, acest recurs este adresat direct la acâstă înaltă curte; Digitized by C^OOQlC 320 Considerând că după art. 43 din legea pentru constatarea și per- ceperea contribuțiunilor directe, recursul în casație contra decisiu- nilor comisiunel de apel cată se fie declarat la casieria generală a județului respectiv; Considerând că ast-fel fiind, in acestă materie, este neadmisibil recursul făcut direct la curtea de casație. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Fiscal, secția II. No. 144 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Patentă. — Cultivatori de pământ.— Zarzavaturi. — Scutiri. (Art. 7 din legea patentelor). Sunt scutiți de plata patentei proprietarii cultivatori de pământ, fără deosebire de ceea ce cultivă și produc, Ast-fel, dacă proprietarul, pe propriul seu pământ, cultivă și pro- duce zarzavaturi, este scutit de patentă, care se plătesce pen- tru producerea de zarzavaturi numai când se cultivă și se pro- duc pe pământ străin, care nu e al cultivatorului. No. 9. — Casarea decisiunel comisiunel de apel din județul Dâmbo- vița No. 55 din anul 1899, după recursul făcut de Gheorgh»? loniță. 1 Martie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. Vivescu, delegatul fiscului; Deliberând, Asupra mijlocului de casare : Că dânsul cultiva numai pământul său, iar nu pământ străin, așa *că după lege urmâză a fi scutit de patentă Văzând art. 7 dinleoea patentelor; Considerând că resultă din disposițiunile acestui articol că sunt scutiți de patentă proprietarii cultivatori de pământ, fără deosebire de ceea ce se cultivă și reproduce; că dacă proprietarul, pe propriul său pământ, cultivă și produce zarzavaturi, el are asemenea a fi scu- tit ; iar plata patentei pentru producere de zarzavaturi atunci se im- Digitized by Google 321 pune, când se cultivă și se produc pe pământ străin și care nu e al proprietarului; Considerând, în specie, că se constată că pământul era al recu- rentului, dat conform legel rurale, și dacă a cultivat și produs zarza- vaturi pe parte sad pe întreg pământul lui, conform art. 7 din legea patentelor are a fi scutit; Considerând că comisia de apel, fără a face distingere dacă pă- mântul pe care se cultivă zarzavaturi este sad nu al cultivatorului, ’l-a supus la plata de patentă, ceea ce nu putea, fiind contrarid și art. 7 din legea patentelor; că, prin urmare, recursul este întemeiat și decisiunea comisiei de apel urmâză a se casa. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Fiscal, secția II. No. 145 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Foncieră. — Reduceri în roluri. — Pământ surpat — Scădere. (Art. 51 din legea pentru constata- rea și perceperea contribuțiunilor directe). Contribuțiile înscrise prin roluri se pot reduce atunci când se vor dovedi că veniturile s^au redus prin degradările sau desființă- rile suferite. Ast-fel, când se constată că un pământ cultivabil, înscris prin roluri la contribuții, s'a surpat din causa ploilor, eu drept cu- vânt comisia de apel ’l scade de la imposit. No. 12. — Respingerea recursului făcut de administrația financiară a județului Muscel contra decisiunel comisiunel de apel din jude- țul Muscel cu No. 87 din 1899, cu D. I. Grecu. 1 Martie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. Vivescu, delegatul fiscului; Deliberând, Asupra mijlocului de casare : «Că fără drept comisiunea a scutit pe D. I. Grecu de impositul «funciar, întru cât faptul că pământul sâd s’a surpat nu ’l face ab- «solut neproductiv*. 21 Digitized by ooQLe 323 Considerând că resultă din disposițiunile art. 51 din legea de per- cepere că contribuțiunile înscrise prin roluri se pot reduce atunci când se va dovedi că veniturile s’aâ redus prin degradările sad des- ființările suferite: Considerând, în specie, că fiind constatat că pământul pentru care contribuabilul Grecu fusese impus, s’a surpat din causa ploilor, cu drept cuvânt comisiunea de apel ’l-a scăzut de la impunerea cu care se găsea înscris în roluri. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Fiscal, secția n. No. 146 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Foncieră. — Reducere. (Art. 51 din legea pentru constatarea și perceperea contribuțiilor directe). In cursul periodului se pdte reduce foncieră unei moșii de la 6°/₀ la 5°/₀ când se constată că proprietarul nu mai arenddză mo- șia ci o cultivă singur, insă comisia de apel care face o aseme- nea reducere nu pote să reducă și venitul moșiei dacă nu se do- vedesce că imobilul ar fi suferit vre-o degradare sau desființare. No. 13. — Casarea decisiunel comisiunel de apel din județul Muscel No. 242 din anul 1899, după recursul făcut de administrația fi- nanciară a acelui județ cu Gr. Zaharia. 1 Martie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. Vivescu, delegatul fiscului; Deliberând, Asupra mijlocului de casare : « Art. 51 din lege nu permite sporirea sad scăderea impunerel unu! «imobil în cursul periodului, din causă de crescere sad scădere a ve- «nitulul, deci, comisiunea fără drept a redus impunerea*. Considerând că de și comisiunea de apel era în drept a modifica basele imposabile și a reduce ast-fel impunerea de la 6% la 5°/₀, în- tru cât moșia intimatului se exploatâză ații de dânsul, ne mal fiind Digitized by 3*3 arendată, insă, aceiași comisiune nu putea să reducă venitul acelei moșii stabilit de cdmisia de recensământ general, intru cât cu nimic nu s’a dovedit înaintea* comisiunel că imobilul ar fi suferit vre-o de- gradare safi desființare, cas numai In care, după disposițiunile art.' 51, alin, a din legea de percepere, asemenea reduceri se pot face în cașul periodului; Gă, prin urmare, comisiunea de apel reducând impunerea pentru un venit de lei 4.410 in loc de 5.000 lei, cum a fost impusă moșia la recensământul general, a violat art. 51 sus citat, și, prin urmare, mijlocul de casare este întemeiat. Pentru aceste motive: Casăză, etc. Fiscal, secția H. No. 147 COMPETINȚĂ. — Contravenții la legea sanitară. (Art. 119 din legea sanitară ; art. 69 din legea judecătoriilor de ocâle). Contravențiile la legea sanitară sunt de competința tribunalului a fi judecate. No. 191. — Respingerea recursului făcut de procurorul tribunalu- lui Constanța contra sentinței tribunalului Constanta No. 898 din 1898 în causa lui Atauase Rădulescu și alții. 1 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Giru Oeconomu, și Pe D. procuror G. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: «Prin rechisitorul No. 6.231 din 1898, Atanase Rădulescu, pro- nprietarul farmaciei din Gerna-Vodl și Benedict Vaserman, arenda- «șui acelei farmacii, ad fost dațl judecățel la judecătoria ocolului „Medjidia, pentru că cel d’ântâitt peascuas, și in contra legel, a aren- Digitized byVjOOQlC 3U «dat farmacia celui al duoilea care nu însușesce una din calitățile «prescrise de art. 130 din legea sanitară, nefiind cetățân romin; «iar cel de al duoilea ca fiind străin a luat pe ascuns în arendă far- •macia dirijând’o fără autorisarea ministerului de interne, art» 119, «alin. I și II din legea sanitară; «Ori faptele aduse în sarcina D-lor Atanase Rădulescu și B. Va- «serman constituesc nisce contravențiunl, de dre-ce numitii ad neeo- « cotit unele disposițiun! de sub titlul 5 al legel sanitare, și din eco- «nomia întregel legi nu reiese că legiuitorul a avut in vedere să pe- «depsăscă perversitatea agentilor; «Așa dar, necerându-se intențiune, nu ne aflăm in fața unui delict «ci a unei contravențiunl; «Acâstă reiese din ultimul aliniat de sub art. 175 din legea sani- «tară, care o prevede că amenzile edictate de art. 119 și 175 din le- «gea sanitară, vor intra în casele comunelor respective; «Tdte contravențiunile se judecă în prima instanță de către jude- «că tăriile de pcdle, de orl-ce natură și din orl-ce lege ar decurge art. «69 din legea judecătoriilor de ocole, și fiind că penultimul aliniat «de snb art. 119 din legea sanitară se prevede că pedepsele se vor «pronunța de autoritatea judeciară, urmâză că judecătoria de pace «este competentă a statua asupra unor ast-fel de infracțiuni, în pri- «ma instanță; «Ca dovadă în sprijinul nostru este împregiurarea că unde legiui- «torul a voit ca contravențiunile să fie judecate în prima instanță «de tribunalele corecționale, a prescris’o formal ca în legea poliției «vânatului art. 21«. Considerând că se constată că intimațil Rădulescu și Vaserman a fost dați judecăței pentru că ar fi contravenit la dispositiunile art. 119, alin. I și II din legea sanitară, care pentru asemenea contra- vențiunl acel articol prevede ca pedâpsă o amendă de la 100 până la 200 lei; Considerând că de și după art. 69 din legea judecătoriilor de ocole, aceste instanțe sunt competinte a judeca contravențiunile de simplă poliție, însă, prin art. 9 din codul penal, arătându-se anume pedep- sele ce ad a fi pronunțate pentru asemenea contravențiunl, de aci re- sultă că atunci când prin o lege specială să prevede o peddpsă mai Digitized by Google 325 mare, pentru o așa (jisă contra vențiune, cum este în specie, judecarea el ese din competința judecătoriilor de ocol; Considerând că ast-fel fiind, întru cât pedâpsa prescrisă de legea sanitară fiind mult mal mare de $5 lei maximum amendă In mate- rie de contravențiuni polițienesc!, cu drept cuvânt tribunalul a con- siderat ca bine pronunțată cartea de judecată, prin care judele de» Ocol se declară necompetinte a judeca faptul imputat intimatilor și a respins apelul procurorului contra cărțel de judecată ; Considerând că tribunalul nefiind chemat a judeca de cât în urma apelului procurorului, avea numai a judeca dacă apelul e întemeiat, și găsindu’l neîntemeiat, avea a ’l respinge; Că tribunalul nu putea judeca dacă faptul este delict și condamna pentru delict, fiind că tribunalul nu se deferise în regula acâsta, că dacă procurorul mal pdte deferi tribunalului cercetarea judecărel faptului ca delict, totuși, recursul contra sentinței tribunalului, așa precum este pronunțată, e neîntemeiat și are a fi respins. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Penal, secția II. No. 148 COMPETINȚĂ. — Loviri simple comise de un agent administra- tiv. (Art. 493 și 525 din procedura penală ; art. 238 și 165 din codul penal; art. 71 din l^ea judecătoriilor de ocdle din 1896). jOelicCtd de lovire simplă sivirșit de un agent administrativ, in calitatea sa de funcționar administrativ, nu in calitate de a- gent al poliției judiciare, este de competința judelui de ocol a’I judeca, căci considerațiunea agravărei pedepsei, din art. 165 din codul penal, nu este o causă pentru judele de ocol de a declina competința. No. 194. — Regularea competințel în causa lui Mihail Nicolau, după cererea procurorului general al curței de apel din Galați. 1 Martie 1899 Digitized by Google 826 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. Liciu, și Pe D. procuror C. D. Sărățeanu Sn conclusiunl; Deliberând, Având în vedere că, Mihail Nicolau fiind dat în judecată pentru faptul de bătae aplicată lui Dimitrie Mateiu, judecătorul ocolului Măcin, prin cartea de judecată cu No. 277 din 1898, ’șl-a declinat competință pe mptiv că inculpatul a comis faptul în calitate de aju- jur de sub-prefect; Că tribunalul din Tulcea, prin sentința cu No. 47 din 1899, ’șl-a declinat asemenea competință pe motiv că faptul ar fi pedepsit de art. 238 din codul penal, care intră Sn competință judecătorului de ocol de a’l judeca; Că ambele botărîrl rămânând definitive și cursul justiției fiind în- trerupt, acâstă înaltă curte este chemată a pronunța un regulament de competință; Considerând că se constată că Mihail Nicolau a sâvîrșit delictul de lovire ce i se impută, având calitatea de ajutor de sub-prefect, ș¹ la primărie unde a chemat pe pacient spre a’l interpela pentru ce nu îndeplinesce prestațiile la șosea; Considerând ast-fel, că este vorba de un agent administrativ care, în exercițiul funcțiunel, a sâvîrșit delictul prevăzut de art. 238 din codul penal, nu de un agent al poliției judiciare; că, prin urmare, instanța competinte a judeca nu e curtea de apel, conform art. 493 ^in procedura penală; , . Considerând că dacă judecătorul de ocol ’șl declină competință este fiind-că a confundat calitatea agentului; iar tribunalul, căruia s’a deferit causa, asemenea avea și trebuia a ’șl declina competință, fiind-că faptul de bătae, sâvîrșit chiar de un agent administrativ în exercițiul funcțiunel, e de competință judecătorului de ocol, conform art. 71 din k gea judecătoriilor de ocdle, și chiar dacă judele de ocol nu avea a combina art. 71 cu art. 165 din codul penal, pentru pro- nunțarea pedepsei, întru cât bătaia s’a aplicat de un agent adminis- trativ, și cu ocasiunea funcțiunel lui, considerațiunea de agravarea pedepsei din art. 165 din codul penal, nu este o causă pentru judele de ocol de a’șl declina competință; Digitized by 327 Ci, ast-fel fiind, judele de ocol este competinte a ’șl declina com- tința. Pentru aceste motive: Regulând competință, etc. Penal, secția II. No. 149 URMĂRIRE IMOBILIARĂ. — Amânare. — Suspendare. — Dacă trebue un nou comandament. — Când trebue. ;— Afipte și pu- blicaținni. — Neregularități. — Dacă pot fi iiWocate pentru prima dră în casație. (Art. 500 și 507 din procedura civilă). i) In cas de amânare sau suspendare a urmărirei nu se face un nou comandament, căci facerea unui nou comandament se cere numai daca au trecut trei luni de la ântâiul comanda- ment, fără ca urmărirea să se fi început, 2J Ori-ce neregularitate a afiptelor și publicațiunilor trebue pro- pusă înaintea tribunalului de urmărire, neputând fi invocată pentru ântâia dră în casație. No. 56. — Respingerea recursului făcut de Praicu Vâlcea contra ordonanței de adjudecare a tribunalului Teleorman cu No. 2.965 din 1898, în proces cu societatea economică «Albina«, din Roșiori- de-Vede. 1 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Cuculi; Pe D. Broșteanu, advocatul recurentului, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Pantazi, advocatul recurentei, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului I de casare : „Am susținut că comandamentul din 18 Septembre era perimat; *că urmărirea nu se mal putea face în basa lui, după expirarea a 5 „ani, de dre-ce urmărirea nu se mal putea face pentru întrdga creanță »ci numai pentru rest, de dre-ce am probat că mal tdtă creanța s’a Digitized by Google 328 «achitat și, în orl-ce cas, nu se mal putea urmări de cât unul singur «dintre imobile < ! Având în vedere ordonanța de adjudecare supusă recursului; Considerând că se constată din jurnalul tribunalului că vîn^area a fost suspendată din causa nepresentăref părților; Considerând că, In cas de amânarea sad suspendarea urmărire!, un nod comandament nu este prescris a se face, întru cât, după art. 500 din procedura civilă, facerea unul comandament se cere numai dacă ad trecut trei luni de la ântâiul comandament fără ca urmărirea să se fi început; Considerând, de asemenea, că recurentul, mărginindu-se numai a presinta tribunalului o suplică și un compt, cu care vrea a dovedi că parte din creanță era achitată, cu drept cuvânt tribunalul n’a ți- nut sâmă de acâstă prepunere, întru cât recurentul n’a făcut con- testație în regulă în acest scop; Că, din acest punct de vedere, mijlocul de casare are a fi respins. Asupra mijlocului II: «Violarea art. 507, alin. III din procedura civilă, că s’a făcut un «singur afipt la 2 imobile fără să fi arătat fie-care imobil, căci în c^iua «de vîn^are s’a vîndut 2 imobile, după cum se constată din dosarul «tribunalului Considerând că îndeplinirea unei asemenea formalități nu e de ordine publică, și întru cât nu se constată că s’a propus înaintea tri bunelului de urmărire, nu se pdte propune direct în casație; Că, prin urmare, din acest punct de vedere și acest mijloc are a fi respins ca neîntemeiat. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția II. No. 150 FALIMENT. — Concordat. — Dacă creditorii ce nu aă ^resintat creanțele lor la verificare trebuesc chemați la concordat. HOTĂRÎRl. — Puncte arătate de părți numai In conclusiile scrise.—Dacă judecătorii sunt ținuți să se pronunțe asupra lor. Creditorii cari n’au depus creanțele lor la judecătorul-sindic spre verificare nu pot fi chemați la facerea corcordatului. Digitized by Google 3S9 2) Instanțele judecătoresci nu sunt ținute să ia in considerație și să se pronunțe asupra punctelor trecute de părți numai in con- clusiunile scrise și cari nu au fost propuse și oral pentru a fi discutate contradictoriu. No. 57. — Respingerea recursului făcut de Ghizela Grumbaum con- tra decisieî curțel de apel din BucurescI, secția II, No. 76 din 1898 cu Achite Kândel. 1 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Hăn- tzescu; Pe D. Antonescu, advocatul recurentului, in desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Em. Pantazi, advocatul intimatei, tn combateri; Deliberând, Asupra mijlocului 1 de casare : „Violarea art. 846, combinat cu 936 și 937 din codul comercial. „Nici la prima convocare a creditorilor falitului Kandel, pentru face- „rea concordatului, la 19 Septembre 1898, nici la a duoa adunare, „la 24 Septembre 1898, sub semnata n’a fost chemată, de și cern- isem verificarea creanței mele deja de la 22 August 1898, de și fu- „sesem verificat la 19 Septembre 1898*. Având în vedere decisiunea supusă recursului; Considerând că curtea, pentru a respinge apelul recurentei tn con- tra sentinței tribunalului, prin care ’I respinge contestațiunea ce ri- dicase cu privire la omologarea concordatului intimatului, constată, In fapt independent de cele-alte considerajiunl invocate în mijlocul de casare, că la 19 Septembre 1898, când recurenta a reclamat a se face verificarea creanței sale, se și încheiase procesul-verbal de veri- ficare, și în aceiași Că decisiunea comisiunel de apel este dată cu exces de putere, » ne fiind motivată». Considerând că comisiunea de apel, pentru a reduce impositul fun- ciar la care contribuabilul Aleman Oncea era înscris de comisiunea comunală, se mărginesce numai a ^ice că cererea numitului, de a fi scăzut de ta venitul de 10.000 lei la 3.000 lei, este justă și Înte- meiată, fără însă a arăta anume actele și motivele pe cari se Înte- meiază pentru a modifica impunerea făcută la localitate de comisiu- nea comunală. Că, procedând ast-fel, comisiunea de apel săvîrșesce un învederat exces de putere, dând o decisiune cu totul nemotivată. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Fiscal, secția II. No. 157 NAVLU. — Acțiune derivând dintr’un contract de navlu.— Pre- scripțiune. — Ce lege se aplică. (Art. 946 din codul comercial). HOTĂRÎRE. — Soluțiune juătă — Motivare eronată. — Dacă dă loc la casare. 1) Pentru acțiunile, derivând de executarea unui contract de na- vlu, se aplică legea domiciliului debitorului. O motivare eronată nu pdte da loc la casarea unei hotăriri când ea nu a determinat singură soluțiunea admisă, care se menține și pe un alt raționament. No. 61. — Respins recursul făcut de Hurley Matheuset Comp., din Cardif, în contra decisiunel curței de apel din Galați, secția 1, cu No. 401 din 1898, dată în procesul cu direcția generală a căi- lor ferate române, Watson et Youell și Piman Watson et Comp. Digitized by Google 337 3 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Al. Degre; Pe D. G. Dumitrescu, advocatul recurentului, in desvoltarea moti- veldr de casare, și Pe D-nil Avenianu și Alexiu, advocații intimaților, în combateri; Deliberând, Asupra motivelor de casare invocate : I. «Rea aplicare a art. 946 din codul comercial și violarea art. «434 din același cod. Curtea de apel recundsce că contractul de în- «chirierea vaporului Gwalia fiind încheiat în Anglia, acțiunile, deri- «vând din acest contract, trebue să se prescrie în timpul prevăzut «de legea locului unde s’a încheiat contractul, și, cu tote acestea, ea "aplică legea locului execuțiunel contractului; afirmă insă că acest «contract nu este oposabil direcțiune! căilor ferate, ceia ce nu este «exact, de 6re-ce primitorul mărfel este l’ayant cause al încărcăto- "rului și, ca atare, este legat de clausa care fixâză timpul în care va- "sul trebue să fie descărcat; cu atât mal vârtos că conosamentul, «titlul în basa căruia a primit marfa, conține clausa expresă că pri- «mitorul are a plăti navlul și tdte cele-alte condițiunl după contrac- "tul de na viu*. II. "Violarea art. 568, combinat cu art. 567 din codul comercial. "Curtea susține că nu există nici un raport juridic între destinatar ".și cărăuși și că acesta n’are acțiune contra destinatarului pentru pre- «tențiunl isvorîte din contractul de transport, când sus citatul art. "587 stabilesce tocmai dreptul destinatarului să câră, în basa poli- "țel de încărcare, marfa, și dreptul căpitanului să câră vîn^area unei "părți din ea pentru plata navlului III. "Violarea art. 973 din codul civil, căci curtea declară oposa- " bilă noă convențiunea intervenită între Piman Watson et Comp, "și direcția căilor ferate române«. Având în vedere că, prin decisia curței de apel din Galați, se con- stată că direcția căilor ferate a contractat cu firma Piman Watson, din Cardif, a’I procura o cantitate de cărbuni, predațl la Galați sad Brăila ; că pentru executarea acestui contract, în cât privesce în- 22 Digitized by Google 338 cărcatul, transportul și descărcatul cărbunilor, direcția căilor ferate Încheie un alt contract cu casa Watson et Youell, care șl ia asu- pră’șl obligația de a răspunde pentru daunele ce ar resultă prin în- târziere la Încărcare sad descărcare ; că, spre executarea acestui con- tract, Watson et Youell contractăză la Gardif cu armatorii Hurley- Matheus et Comp, de a transporta o cantitate de cărbuni din Cardif, la Galați sad Brăila, pentru direcția căilor ferate, stipulându-se mo- dul de descărcare și suprastaliile ce ar avea a se plăti în cas de culpă; Având în vedere că armatorii, transportând prin vaporul Gwalia o cantitate de cărbuni pentru direcția căilor ferate, prin acțiunea in- tentată în Ianuarie 1896 contra direcției căilor ferate, el cer a fi despăgubiți de daunele causate de direcție la descărcarea cărbunilor, întru cât vaporul sosind la 23 Noembre 1893, conform avisulul di- recției căilor ferate la Brăila, descărcarea n’a început de cât la 27 Noembre și a ținut până la 3 Decembre 1893, de vreme ce Ziua ul- timă de descărcare trebuia să fie la 29 Noembre ; că, in contra aces- tei acțiuni, direcțiunea căilor ferate a opus că acțiunea ’I este râd îndreptată; ântdid pentru că între ea și reclamant! nu există nici un contract și, prin urmare, nu e nici un raport juridic, având să în- drepteze acțiunea contra firmei Watson et Youell cu care a contrac- tat ; apoi că acțiunea e prescrisă, conform art. 946 din codul comer- cial ; că tribunalul Brăila respinge amânduoâ obiecțiile prin multi- plele motive coprinse în sentința pronunțată ; Având în vedere că, în urma apelurilor făcute, curtea de apel din Galați, asupra cestiunel dacă acțiunea intentată este sad nu prescrisă, prin decisia supusă recursului declară că acțiunea este râd îndrep- tată contra direcției căilor ferate și că, în orl-care cas, ea este și pre- scrisă, conform art. 946 din’codul comercial; că părțile au înțeles că pentru diferendele, în cât privesce executarea contractului, precum și pentru prescripțiunea tutulor acțiunilor născute din causa și cu ocasia executărel acelui contract, să se supună legei engleze, dar cur- tea înlătură aplicarea legei engleze, după care acțiunea se prescrie tn 6 ani și opinâză că legea română are a se aplica pentru următo- rele motive: că contractul de nolegiu, încheiat între Piman Watson și armatorii vasului Gwalia pentru transportarea cărbunilor la Ga- lați sad Brăila, nu pdte fi opus direcției care n’a participat Ia forma- Digitized byLiOOQlC 339 rea contractului, nici n’a dat mandat, și orl-ce acțiune în contra des- tinatarului, isvorîtă din contractul de transport, ar 11 inadmisibili, acâsta conform art. 434 dm codul comercial; că relații juridice Intre destinatar și cărăuși, în specie, între direcția căilor ferate și arma- tori, se stabilesc numai de la armătura cariculul și acceptarea lui din partea destinatarului; că dacă sub acest raport direcția gene- rală are a răspunde de paguba causată din causa întâr^ierel descăr- cărel, însă acțiunea pentru reparare trebue să fie intentată în ter- menul prevăzut de art. 946 din codul comercial, tocmai fiind-că obli- gația destinatarului ’șl-a luat nascere pe teritoriul romăn ; că dacă, după principiile dreptului privat internațional pentru prescripția o- bligațiel, s’ar aplica legea locului nascerel obligației, și acâsta pen- tru motivul presupusei intenții a părților a se fi supus legel contrac- tului, și în tot ce privesce efectele contractului, în specie, din con- tractul, dintre direcție și firma Pymen Watson, resultă că intenția părților a fost expres manifestată; ca contestațiile dintre părți, în privința neexecutărel contractului, să se judece după legile române, chiar dacă s’ar admite că contractul de transport încheiat de acea firmă cu armatorii vasului transportător, ar putea fi opus direcției căilor ferate ; că, în fine, că e generalmente admis în dreptul inter- național privat că legea contractului nu se aplică când e vorba de di- ferende născute din causa predărel lucrului cares’ar judeca după le- gea locului unde predarea s’a efectuat; Considerând că, în cât privesce diferitele motive puse înainte de curtea de apel, părerea curțel de apel, că contractul încheiat între finnă și armatorii vasului transportător nu s’ar putea opune direc- țiune! căilor ferate, este neîntemeiată, fiind-că contractul de trans- port încheiat cu armatorii vasului Gwalia, s’a încheiat de firma Wat- son et Youell, pentru și în numele direcțiunel căilor ferate ; că no- tificarea conosamentului și a acceptărel, din partea direcțiunel căilor ferate, este urmarea contractului de nolegid și lâgă și obligă pe des- tinatar, pe direcțiune, față cu armator, și o face să răspundă de tdte obligațiunile resultând din na viu, ast-fel că tocmai, conform art. 434 din codul comercial, direcțiunea căilor ferate are a răspunde arma- torilor nu numai navlu pentru marfa primită, dar și pentru tdte cheltuelile și pentru daunele accesorii resultând din navlu, și cari se reclamă pentru întârzierea la descărcarea cariculul; că, așa fiind, Digitized by LiOOQlC 340* cele d’ântâid motive din decisiunea curței de apel sunt neîntemeiate, și ast-fel acțiunea din partea armatorilor contra direcțiunel căilor ferate este bine îndreptat*, precum și tribunalul de Brăila bine a ju- decat ; Considerând că este acum a se sci dacă, în cât privesce prescrip- țiunea acțiunel intentată de armator contra direcțiunel, este prescrisa, și care lege are a se aplica : legea engleză sad legea română ; Considerând că, în cât privesce prescripțiunea acțiunel, care lege ar avea a se aplica în materie de drept privat internațional, se sus- ține diferite păreri. După o părere, are a se aplica legea locului unde se intentă și exercită acțiunea, ca și când acțiunea ar fi numai un drept personal; după altă părere, are a se aplica legea locului unde s’a născut obligațiunea sad a locului împlinirel obligațiune!, după cum locul nascerel sad a obligațiunel este determinat, și acesta pe temeiul presupusei voințe a părților — după o părere solitară ar avea a se aplica legea domiciliului creditorului, — după o părere domi- nantă în jurisprudența francesă, ar avea a se aplica legea domici- liului debitorului; Considerând că a aplica, încât privesce preseripțiunea obligațiunel, legea domiciliului creditorului, ar fi intemeiat când ar fi adevărat că cineva n’ar putea a’șl perde drepturile de cât conform legilor domi- ciliului săd ; că a aplica, lex fori, ar fi când prescripțiunea ar fi nu- mai un mijloc procesual pentru urmărirea unor pretențiunl, și a cărei însemnătate și existență ar atârna numai de la procesul ce s’ar intenta, de vreme ce prescripțiunea atinge fondul dreptului și este un mijloc de drept civil material; că, admițând și acâsta, încă nu s'ar putea susține că ar trebui a ne referi la legea locului nascerel sad ₐ al împlinirel obligațiunel, pentru că acâsta presupune că părțile ar avea intențiunea a stipula un termen dre-care pentru prescripțiune, dar fundamentul acestei păreri e nejustificabil, fiind-că încă de la început părțile ar fi avut în vedere violarea obligațiunel sad a con- tractului încheiat, ceia ce e contrarii bunel credințe ce se presupune și are a fi observată în tdte relațiunile obligatorii; Considerând că, eliminând tdte aceste păreri, mal rămâne încă acea părere după care legea domiciliului debitorului are să se aplice; că acâstă părere se întemeiază pe scopul ce are prescripțiunea dreptu- rilor personale în general, căci debitorul are să fie preservat de pre- Digitized by Google 341 tenționiie îndoelaice sad neîntemeiate, sau stinse, și prin acesta, tn- tr’o direcțiune dre-care, să se asigure și pacea socială; că, de altmin- trelea, de acâstă protecțiune a prescripțiunel ad să se bucure toți cari se alia în Stat și cari ar fi obligați la ceva ; Considerând, pe lângă acdsta, că, îndeosebi, cânde vorba de efec- tele unul contract de transport maritim și de efectele și îndatoririle personale ce resultă dintr’un conosament, teoreticesce în general, se admite că tot legile locului destinațiuneî ad a se aplica, de vreme ce unii aplică numai legea naționalitățel corăbiei transportătdre; Considerând că aplicarea legel române, în specie, e justificată; că, dacă decisiunea curțel de apel din Galați, pentru aplicarea legel ro- mâne a art. 946 din codul comercial, pentru a declara acțiunea inten- tată contra direcțiunel căilor ferate, prescrisă, se întemeiază pe alte argumente teoretice, acâstă diferențiere teoretică nu pdte fi un motiv de casare când resultatul final este aplicarea tot a legel române, în șpecie, supusă judecărel; că, întru cât decisiunea curțel de apel se menține în acâstă privință, chiar dacă motivul ce mai invdcă curtea de apel și pentru care recurentul a formulat motivul al ll-lea, e ero- nat, totuși o casare nu s’ar putea pronunța nici pentru acâsta, nici pentru violarea art. 973 din codul civil, de dre-ce, netemeinicia unor motive cari singure n’ad determinat soluțiunea, nu pot avea de efect casarea unei deciși uni, care, de altmintrelea, se menține ; Că, așa fiind, motivele de casare propuse urmâză a fi respinse. Pentr u aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția II. No. 158 URMĂRIRE IMOBILIARĂ. — Casație. — Motiv de casare înte- meiat pe violarea art. 7 din Constituție din causa urmărire! unul pământ rural. — Când pdte fi invocat pentru prima dră în casație. (Art. 7 din Constituție; art. 7 din legea rurală de la 1864; art. 1 și 2 din legea interpretativă din 1879). URMĂRIRE IMOBILIARĂ. — Comandament. — Când se face un nou comandament. (Art. 500, 505, 506, 510 și 511 din proce- dura civilă). Digitized by kaOOQLe 342 1) Motivul întemeiat pe violarea art. 7 din Constituție, adică că un pământ, dobândit conform legei rurale, este inalie- nabil in mod absolut, este de ordine publică și pâte fi invocat de-a-dreptul la curtea de casație, afară numai cărui motivul este legat de fapte cari trebueec propuse la tribunal și au a fi constatate de tribunal. 2) Un nou comandament, se cere numai dacă au trecut trei luni de la ântâiul comandament nu și in cașul când urmărirea a fost amânată sau suspendată. No. 62. — Respingerea recursului făcut de Nicolae Berdant contra ordonanței de adjudecare a tribunalului Tecuciu cu No. 782 din 1897, în proces cu Nicolae Grigoriade. 3 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier Gr. M. Buiucliu; Pe D. Chebapci, advocatul recurentului, in desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Capeleanu, advocatul intimatului, in combateri ; Deliberând, Asupra mijlocului I de casare : «Violarea art. 7 din legea rurală și a art. 1 și 2 din legea inter- «pretativă din 1879, și a art. 7 din Constituție, întru cât imobilul ce «s’a vîndut era inalienabil, fiind împroprietărit pe el și întru cât ad- «judecatarul este străin, nu e consătân, nici agricultor «. Având în vedere ordonanța de adjudecare supusă recursului; Considerând că nu se constată că acest motiv a fost propus la in- stanța de fond; Considerând că motivul că s’a violat art. 7 din Constituție, adică că un pământ dobândit conform legel rurale, este inalienabil în mod ab- solut, este de ordine publică și pdte fi invocat de-a-dreptul la curtea de casație; însă, întru cât motivul e legat de faptele cari trebuesc propuse la tribunal și afi a fi constatate de tribunal și întru cât ele nu sunt în specie constatate, motivul încă nu pdte fi luat în considerație. Asupra motivului al II-lea: «Violarea art. 500, 505, 506, 510 și 511 din procedura civilă, Digitized by Google 343 «intru cât urmărirea s’a Închis prin nepresintarea părților urma, ca «comandamentul fiind perimat, să se facă un nod comandament, nou! «afipte cu observarea formelor prevăzute de art. 505, 506, 511 și «ce observarea termenelor prevăzute de art. 510tt. Considerând că se constată din jurnalul tribunalului că urmărirea începută a fost suspendată din causa nepresintărel părților; Că, în asemenea cas, nu mal era nevoe de un nod comandament, întru cât, după art. 500 din prdcedura civilă, facerea din nod a co- mandamentului se cere numai în cașul când urmărirea nu se începe în cele trei luni de la primul comandament; Că, de aceia, și acest motiv are a fi respins ca neîntemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția II. No. 159 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Modificarea rolurilor In cursul pe- riodului. — Imposit funciar. (Art. 51 din lege). Contribuțiile nici nu se pot spori, nici reduce, in cursul periodu- lui, pentru crescere sau scădere a venitului, prin faptul pu- berei sau scdterei din locație sau rearendărei in alte condiții. No. 54. — Respingerea recursului făcut de P. Zotu contra deci- siunei comisiunel de apel din județul Dâmbovița cu No. 303 din anul 1899. 4 Martie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. advocat Filiti, care a asistat pe P. Zotu, recu- rentul de a- ponaru. 8 Martie 1899 CURTEA, Ascultând pe d. Vivescu, delegatul Oscului ; Deliberând, „Că nu a fost citat la comisia de apeU. Considerând că, din lucrările aflate în dosarul comisiunel, se con- stată că recurentul a făcut apel contra încheiere! comisiunel comu- nale la 29 Ianuarie 1899 și, fixându-se termenul de înfățișare la 8 Februarie, pentru acest termen recurentul a fost citat; Considerând că întru cât apelul făcut de recurent nu intră între cele prevăzute de art. 54 din lege, care se judecă fără chemări, co- misiunea, necitându-1, a săvîrșit un învederat]exces de putere. Pentru aceste motive : Casăză, etc. Fiscal, secția 11. No. 184 COMPETINȚĂ. — Rănire prin imprudență. — Incapacitate tem- porară de lucru. (Art. 525 din procedura penală; art. 249 din codul penal; art. 71 din legea judecătoriilor de ocole din 1896). Delictul de rănire prin imprudență este de competință judecăto- rului de ocol aJl judeca, chiar dacă pacientul a stat câteva timp in spital. No. 209. — Regularea competințel după cererea D-luI procuror-ge- neral al curțel de casație în causa lui Stan Stanimir. 8 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Al. Degră, și Pe.D. procuror-general C. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând, și 21 Digitized by Google 370 Având în vedere că Stan Slanimir fiind dat judecățel pentru fap- tul de lovire, judecătorul de pace din Alexandria, prin cartea de ju- decată No. 18 din 1898, rămasă definitivă, ’șl-a declinat competință pe motiv că din certificatul medical se constată că partea vătămată a fost in spital 12 <^ile; Că tribunalul de Teleorman, la care afacerea a fost trămisă, prin sentința cu No. 87 din 1899, rămasă iarăși definitivă, ’șl-a declinat de asemenea competință, sub cuvint că din instrucțiunea orală re- sultă că faptul s’a săvîrșit din Întâmplare și, prin urmare, constituie infracțiunea prevăzută de art. 249 din codul penal; Că ambele hotărîri, rămânând definitive și cursul justiției fiind în- trerupt, acâstă înaltă curte este chemată a stabili un regulament de competință ; Considerând că se constată din sentința tribunalului că, delictul săvîrșit de Stan Stanimir este acel prevăzut de art. 249 din codul penal, adică, lovire prin imprudență ; Considerând că, independent de faptul că pacienta ar fi fost în căutarea spitalului timp de mal multe ooQLe 393 No. 203 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Taxa de 50 bani la capitalul bănci- lor.—Banca națională.—Dacă mai trebue să plătescă și în ju- dețele unde are sucursale, când plătesce pentru întreg capi- talul său la Bucuresci.—pecimi județene. Din momentul ce Banca națională a României plătesce taxa de 50 de bani la capitalul întreg de 12.000.000 lei, la Bucuresci, numai pdte fi silită să plătdscă și in județele unde are sucur- sale, pentru capitalul afectat acelor sucursale, afară de Zeci- mile juoețene cari remân a fi plătite la fie-care județ unde sunt sucursalele Băncei. No. 333.—Casarea decisiunel comisiunel de apel din județul Iași, cu No. 319 din anul 1899, după recursul făcut de Banca națională, sucursala Iași. 12 Martie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. Carp, pentru Banca națională, în susținerea moti- vului de casare, și Pe D. Vivescu, delegatul fiscului, în combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: nExces de putere și violarea art. 51, întru cât Banca plătesce pen- "tru întreg capitalul în Bucuresci«. Considerând că fiind constant că Banca Națională a României plă- tesce laxa 50 bani la capitalul întreg de 12.000.000, la Bucuresci, fapt recunoscut și de fisc, sucursala din Iași nu mal pole fi supusă să plătescă patenta după capitalul de 5.000.000, 'apreciat de comi- siunea comunală din Iași, așa că încheierea comisiunel de apel are a fi casată; Considerând insă că pentru Zecimile județene afi a fi plătite la județul Iași, după capitalul de 5.000.000 lei. Pentru aceste motive: Cas&ă, etc. Fiscal, secția II. Digitized by Google 394 No. 204 CONTRIBUȚII DIRECTE.—Competință. — înscrierea unor locui- tori In rolurile altei oomane.—Cine sete in drept a o face. (Art. 51 din legea contribuțiunilor directe). înscrierea unor locuitori in roluri in circumscripția altei co- mune, in cas când s’ar constata că acesta cerere ar /i dreptă, o asemenea înscriere se face din oficiu, prin intermediul mi- nisterului de finance sau al casierului general, nu de către co- misiunile comunale de prefaceri. No. 335. — Respingerea recursului făcut de comuna Vadu-Soresci contra decisiunei comisiunei de apel din județul Buzăd No. 418 din anul 1899. 12 Martie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. Vivescu, delegatul fiscului; Deliberând, Având in vedere că recurenta a cerut comisiunei de apel de a în- scrie pe mal mulțl locuitori, cu tdte dările către Stat, la comuna Vadu-Soresci, iar nu la comuna Carpeniștea, cum sunt înscriși; Considerând că competința comisiei de prefaceri e determinată prin art. 51 din legea de constatare; Că, în specie, fiind vorba de înscrierea unor locuitori în roluri, în circumscripția altei comune, în cașul când s’ar constata că o aseme- nea cerere ar fi drăptă, o asemenea înscriere are a fi făcută din oficiă, prin intermediul ministerului de finance sad a casierului ge- neral, în urma cererel ce s’ar face, conform art. 28 din legea de constatare; că, dacă perceptorul saă controlorul, în mod abusiv, nu admit trecerea contribuabililor la comuna Vadu-Soresci, casierul ge- neral sad ministerul aă a remedia; Că, ast-fel fiind, recursul are a fi respins. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Fiscal, secția II. Digitized by Google 395 no. 205 CONTRIBUȚII DIRECTE.— Apel. — Apel făcut înainte de cele 8: ședințe din urmă ale comisiunei de apel.— Citațiuni. (Art. 54 din legea contribuțiunilor directe). Apelul, făcut înainte de ultimele 8 (jile de ședință ale comisiei^ de apel, se judecă prin citarea apeiantului. No. 342.—Casarea decisiunel comisiunei de apel din județut Olt, cu. No. 658 din anul 1899, după recursul făcut de I. P. Manolescu. 12 Martie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. Vivescu, delegatul fiscului; Deliberând, Asupra motivului de casare : rCă nu a fost citat de comisia de apel*. Considerând că se constată că controlorul județului a făcut apel în contra decisiunel comisiunei comunale Ia 2 Februarie 1899, fî- xându-se termenul de judecarea acestui apel'pentru (Jiua de 10 Fe- bruarie, fără ca pentru acest termen să fi fost citat și recurentul; Considerând că întru cât acest apel n'a fost făcut în ultimele 8 ^ile de ședință, ast-fel cum arată art. 54 din legea de percepere, re- curentul urmând a fi citat înaintea comisiunei; Că, prin urmare, mijlocul invocat este întemeiat. Pentru aceste motive: Casăză, etc. Fiscal, secția II. No. 206 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Schimbarea rolurilor in cursul pe- riodului. — Dacă șe pot schimba prin faptul că un proprietar ’șl-a strămutat locuința obicinuită în străinătate sau a aren- dat moșia ce cultiva singur. (Art. 51 și 55 din legea contribu- țiilor directe). CONTRIBUȚII DIRECTE. — Decisia comisiei de apel. — Semna- rea el numai de duoi membri. — Validitate. Digitized by Google 396 Dacă, cu ocasia recensământului general, un proprietar a fost impus ca și când ar fi locuit in țără, acâsta nu constitui lucru judecat, de ore ce, ceea ce este lucru judecat, este numai in cât privesce venitul constatat, cestiunea insă, dacă asupra acestui venit are a fi plătit impozitul de /2°/₀ sau 5°/₀, atârnă de la faptul locuinței obicinuite și de la modul exploatărei, sau prin arendași sau in regie, și, cum asemenea fapte se pot schimba in fie-care an, ele au de efect urcarea impozitului, și intru a- câsta intervenirea unuia sau altuia din aceste fapte implică tot atâtea cause de schimbare a baselor de impunere, ast-fel că, conform legei de constatare și percepere, comisiile de prefacere sunt competente să constate existența unuia sau altuia din aceste fapte spre a preschimba rolurile, urcând impozitele. Membrii comisiei de apel, putând lucra și numai in numer de duoi, faptul că decisia comisiei se vede.semnată numai de duoi membri, nu pdte atinge nulitatea ei. No. 348. —Respingerea recursului făcut de Anastase Filitis con- tra decisiunel comisiunel de apel din județul Prahova cu No. 629 din anul 1899. 12 Martie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. B. Păltineanu, advocatul recurentului, în desvol- tarea mijlocului de casare, și Pe D. Vivescu, delegatul fiscului, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: nCă, prin exces de putere și violare de lege, ’l-a impus Ia foncieră nasupra moșiei cu 12°/₀, pe cât timp dânsul domiciliază în țâră iar *nu în străinătate, cum și asupra mijlocului propus în ședință că » decisiunea nu ar fi semnată de toți membrii comisiunel, ci numai «de unul*. Având în vedere că, atât comisiunea comunală cât și comisia de apel, pentru a modifica impunerea la funciar a recurentului asu- pra moșiei sale, ridicând’o de la 5% 1» 12°/₀, stabilesce în fapt că recurentul ’șlare domiciliul obicinuit în străinătate, că nu a justificat că ar plăti unde-va darea căilor de comunicație, nu a produs nici o probă safi verl-un act la o autoritate administrativă că în ultimii trej • ani ar fi avut domiciliul stabilit în țâră ; Digitized by CiOOQlC 397 Considerând că motivele comisiei de apel relevai impropria că are domiciliul obicinuit, de vreme ce trebue să se constate că are locu- ința obicinuită, dar comisiunea de apel a identificat domiciliul obici- nuit cu locuința obicinuită ; Considerând că fiind constant și constatat pentru comisia de apel; că recurentul nu ’șl are locuința obicinuită în țâră, el avea a fi ur- cat, iar actele ce recurentul le presintă cu ocasia cercetărel procesu- lui nu’i pot servi ; Considerând că dacă cu ocasia recesămân tulul general, recurentup fusese înscris ca și când ar fi locuit în țâra acâsta, nu constitue lu- cru judecat, de dre-ce, ceea ce este lucru judecat, este numai în cât privesce venitul constatat, cestiunea însă dacă asupra aaestul venit are a fi plătit impositul de 12% și 5%, el atârnă de la faptul locu- inței obicinuite și de la modul exploatărel, sa a prin arendaș sa ii în regie, și, cum asemenea fapte se pot schimba în fie-care an, ele aii de efect urcarea impositul ui și întru acâsta, intervenirea unuia sad al- tuia din aceste fapte, implică in sine atâtea cause de schimb a base- lor de impunere, ast-fel că, în sensul art. 51 și 56 din legea de con- statare, comisiile de prefacere sunt competinte constatând existenta unuia sau altuia din acele fapte a preschimba, urcând impositul; Considerând că în ce privesce al duoilea motiv, după legea^Je per- cepere, membrii comisiei putând lucra și cu duol, faptul că decisia comisiunel se vede semnată numai de duol membri, e valabil; Că de alt-fel, dacă jurnalul de amânare este semnat numai de u- nul din membri, nu e nulitate întru cât decisia e în regulă. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Fiscal, secția II. No. 207 CONTRIBUȚII DIRECTE —- Apel. — Cine are dreptul de a face apel. (Art. 32 din legea contribuțiilor directe). Numai contribuabilul are dreptul a apela decisiile comisiei comu- nale sau procuratorul, nu și primarul, ast-fel că cu drept co- misia de apel respinge apelul făcut de primarul comunei pen- tru un contribuabil, ca neavând calitate pentru a face un ase- menea apel. Digitized by uooQle 39 S 'Tio. 388. — Respingerea recursului făcut de primăria comunei Tă- tărani contra decisiunei comisiunel de apel din județul Dîmbo- vița No. 385 din anul 1899. 12 Martie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. Vivescu, delegatul fiscului, Deliberând : Având în vedere că primăria comunei Tătărani a cerut la comisia de apel ca, contribuabilul C. Tănăsescu, să fie trecut cu plata iinpo- silului de patentă și licență la comuna Tătâranl, și pentru căile de comunicație; Considerând că atât din disposițiunile art, 32 din legea de consta- tare și percepere, cât și din întrâga economie a legel, resultă că nu- mai contribuabilul are dreptul de a apela decisiunile comisiunel co- munale sad procuratorul sâu ; Considerând că, în specie, primarul făcând apel la comisia de apel în numele contribuabilului, fără a avea verl-un mandat din par- te’I, cu drept cuvînt comisiunea de apel ’l-a respins cererea ca nea- vând calitate de a o face; Considerând că tot pentru același motiv dânsul nu pdte face re- curs în casație. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Fiscal, secția II. No. 208 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Apel. — Apelul făcut de fisc. — Probe.—Cui incumbă sarcina probei.—Casarea.— - Este casabilad ecisia comisiunel de apel care admite apelul fiscului, fără ca fiscul să dovedescă contra celor constatate prin procesul- verbal al comisiei comunale, și obligând pe contribuabilul sus- ținut in apel să dovedescă contra fiscului, vidând prin acesta principiul de drept că sarcina probei incumbă reclamantului. Digitized by CaOOQle 399 No. 410.— Casarea decisiunel comisiunel de apel din județul Mehe- hedințl, No. 528 din anul 1899, după recursul făcut de preotul N. Popescu. 13 Martie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. advocat Cutcudache, din partea recurentului, în susținerea recursului și, Pe D. Vivescu, delegatul fiscului, în combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare : «Gă comisiunea de apel a comis un exces de putere când a admis . apelul fiscului și m’a impus la foncieră pentru mâra cu aburi la «un venit mal mare, numai pe motivul ca nu am putut proba, pe «când fiscul, apelant, îl incumbă proba că mdra’produce mal mult de «cât mă impusese comisiunea comunală pe care eil o invocam în «sprijinul meâ«. Considerând că din decisiunea supusă recursului se constată că preotul N. Popescu fiind impus de comisiunea de recensământ la fon- cieră la venitul net de 1.800 lei și la taxa proporțională de 2 la sută, pentru o mdră cu 2 perechi pietre, controlorul respectiv a făcut apel; Considerând că comisia de apel, pentru a admite apelul fiscului, se basâză pe motivul ca comisiunea comunală, în impunerea ce a făcut prin procesul-verbal de constatare apelat, nu s’a întemeiat pe nici un calcul metodic din care să resulte că un alt venit mal mare nu pdte produce mdra în cestiune, cum și pe faptul că intimatul, în apel, nu a produs în apărarea sa nici un act sad registru din care să se constate că venitul morel nu este mal mare de cât acela la care a fost impus la prima instanță, ca ast-fel să dovedâscă contrarii celor apelate ; Considerând că întru cât comisiunea de apel a admis apelul fiscu- lui, fără ca acâsta să dovedâscă în contra celor constatate prin pro- cesul-verbal al comisiei comunale, a violat principiul de drept că sarcina probei incumbă reclamantului, și a supus pe intimat, care avea în sprijinul său constatarea comisiunel comunale, la o probă ce nu ’l privea. Digitized by Google 100 Ca, procedând ast-fel, comisiunea de apel a comis un exces de pu- tere, dând o hotărire nemotivată, și de aceea mijlocul de casare, tiind întemeiat, are a fi admis. Pentru aceste motive: Casdză, etc. Fiscal, secția ii No. 209 CONTRIBUȚII DIRECTE.—Modificarea rolurilor. — Distrugerea iazurilor după o moșie.-- Când pdte fi o causă de modificare a rolurilor. (Art. 51 din legea contribuțiunilor directe). Distrugerea iazurilor după o moșie pdte să fie o causă de schim- bare a baselor impositului când distrugerea este iremediabilă și când acâstă distrugere a avut de efect mișcarea venitului mo- șiei sau reducerea arendei. No. 418.—Respingerea recursului făcut de Natalia Boian și Em. M. G. Ciolac contra decisiunei comisiunei de apel din județul Do- rohoiâ No. 223 din anul 1899. 13 Martie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. Vivescu, delegatul fiscului; Deliberând, Asupra mijlocului de casare : «Că rău comisiunea de apel nu ne-a scăzut de la foncieră pentru nmoșie, de dre-ce venitul moșiei s’a diminuat prin scurgerea iazu- arilor.* Având în vedere că prin decisia comisiunei de apel se declară că contractul pentru arendarea moșiei Milianca, încheiat în anul 1896, s’a pus în executare la 23 Aprilie*!898, cu tdte că iazurile s’ati dis- trus în anii 1897 și 1898, și fără să se fi constatat că acdsta a avut o influență asupra existenței și menținerel contractului de arendare, că venitul moșiei a rămas același și că e o distrugere a imobilului în totul ci o încetare vremelnică a iazurilor cari se pot restaura ; Considerând că distrugerea iazurilor pdte să fie causă de schim- bare a baselor imposi tulul, conform art. 51 din legea de constatare, când distrugerea este iremediabilă și când acâstă distrugere a avut Digitized by VjOOQle 4*01 de efect micșorarea venitului moșiei sad reducerea arendef, că iasă, In specie nu se constată acesta de comisia de apel si, pentru acesta, re" cursul are a Ii respins. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Fiscal, secția IL No. 216 CONTRIBUȚII DIRECTE.—Imposit funciar. — Cuantumul impo- sitului — Dacă se ia debasă domiciliul legal sad locuința o- bicinuită. — Modificarea rolurilor. — Când se pot modifica.— Modul de exploatare al unei moșii.— Schimbarea locuinței o- bicinuită a proprietarului.—Dacă, pentru aceste fapte decisiile comisiilor comunale și de apel constitue lucru judecat. (Art. 51 din kgea contribuțiunilor directe). 1) Legea impositului funciar, pentru stabilirea cuantumului im- positului, nu se preocupă de domiciliul legal, ei de locuința o- bicinuită. 2) Holurile se pot modifica in cursul periodului când basele de impunere se schimb. Ast-fel, la o moșie, basele de impunere se pot schimba dintr’un an in altul, fie că moșia care se ex- ploata de proprietar s’a arendat, fie că proprietarul, care locuia obicinuit in țară, s’a strămutat in străinătate unde ’și a stabi- lit locuința sa obicinuită, și viceversa, și, fiind-că aceste fapte cari se schimbă se pot schimba in fie care an, decisiile comisii- lor comunale și de apel nu constitue pentru aceste fapte lucru judecat. No. 436.— Casarea decisiunel comisiunei de apel din județul Dâm- bovița, No. 383 din anul 1899, după recursul făcut de A. Sc. Ghica. 13 Martie 1899 CURȚEI, Ascultând pe D. advocat Hiotu, procuratorul recurentului, în sus- ținerea recursului, curn și pe D. Vivescu, delegatul fiscului, in com- bateri ; Deliberând, Asupra mijldcelor de casare : 1) ^Violarea autoritățel lucrului judecat, resultând din decisiunea 26 Digitized by COOQlC 40’2 „recensământului general din 1890, intru cât basele imposabile de «atunci nu s’aâ schimbat«. 2) „Greșită interpretare a art. 1, lit. D din legea fonciară*. Având In vedere că motivele 1 și 2, așa precum sunt formulate acum, n’au fost propuse și discutate la comisiunea de apel, precum Jeese și din memoriul presintat la comisia de apel, și din cele conținute în partea istorică a decisiei comisiei de apel; că, ceea ce s’a propus la comisia de apel de D. A. Sc. Ghica, tutorele interzisei, tn combaterea apelului făcut de fisc este că D-na Maria A. Șutau e ne- conscientă și nu locuesce în afară de țâră, după voința el, și nici pen- tru agrement. Că, dacă locuesce fisicesce în afară de țâră însă legal- mente n’are domicilii de cât la domiciliul tutorelui conformart. 93 din codul civil, o sporire a impositulul nu se pdte produce în cursul periodului, conform art. 51 din legea de percepere; Considerând că majoritatea comisiunel de apel de prefacere nu discută într’adevâr, precum discută minoritatea, motivul că interzisa ’șl are domiciliul la tutorele sM conform art. 93 din codul civil dar a- câsta nu pdte fi un motiv de casare, întru cât legea impositulul fun- ciar nu se preocupă de domiciliul legal, ci de locuința obicinuită; că, dacă domiciliul interzisului este la tutore, acâsta nu corespunde ce- rinței legel de constatare și percepere ; Considerând că, de altmintrelea dacă basele de impunere se schimbă in cursul celor 5 ani, comisiile de apel sunt in drept a scădea safl a spori impositul ; că ele ad a preface când întinderea moșiei s’a aug- mentat când se exploateză pământul după care s’a exploatat moșia, sau când se constată că o moșie nu se administrâză în regie sau când propietarul locuesce obicinuit în țâră, fiind-că aceste fapte cari se schim- bă se pot schimba în fie-care an ; că decisiile comisiunilor de con- statare și de recensământ nu constitue pentru aceste fapte lucru ju- decat, și de aceea comisiunile de prefacere pot reveni; Considerând însă că comisiunea de apel nu discută propunerea dacă recurenta se află în țâră străină, de voe sau de nevoe, și dacă și acâsta pote fii o causă de scutire în sensul art. 2 din legea impos- tulul funciar; că, de aceea în acâstă privință recursul fiind întemeiat, se casâză. Pentru aceste motive: Casâză, etc. fiscal, secția II. Digitized by t^ooQle 403 No. 211. CONTRIBUȚII DIRECTE.—Imposit funciar.—Puțuri de păcură. Pentru stabilirea impozitului funciar in privința industriei ex- tragerea petroleului din puțuri, ceea ce constitue basa impune- rei, sunt gurile de unde isvorăsce păcura, ast-fel că nu se pot impune de cât puțurile cari funcționeză, nu și cele ce au secat. No. 451. — Casarea decisiunel comisiunel de apel din județul Dăm- bovița, cu No. 330 din anul 1899, după recursul făcut de Florea Petrescu. 13 Martie 1899 CURTEA., Ascultând pe recurent, in susținerea recursului, și Pe D. Viveseu, delegatul fiscului, cerând respingerea; Deliberând, Asupra mijlocului de casare : «Că în mod ilegal comisiunea de apel ’l-a impus la foncieră pen- tru nisce puțuri de păcură, de dre-ce, cea mal mare parte din acele „puțuri, sunt secate și nu mal pot fi exploatate«. Considerând că din decisia supusă recursului se constată că comi- siunea comunală din Glodeni a scăzut cu fonci^ra pe Florea Petrescu, recurentul de aooQLe 416 Considerând câ, așa fiind, decisiunea comisiunel de apel este dată afară din prescripțiunile sus citatului text de lege, și, prin urmare^ este ca sa bilă. Pentru aceste motive: Caseză, etc. Fiscal, secția II. No. 221 CONTRAVENȚII POLIȚIENESC!. — Imobile in stare prdstă.— Dacă judele de ocol sau tribunalul trebue să pronunțe pe lângă pedăpsa contravenientului, și dărimarea imobilului. (Art. 385, alin. V din codul penal). Când inculpatul este dovedii făptuitor al unei contravenții poli- țienesci, judele de ocol s u tribunalul, pronunțând pcdâpsa, trebue să hotărască prin aceeași sentință asupra cererilor de restituire sau de daune-interese. Ast-fel, când judele de ocol sau tribunalul, constată existența con- travenției preveglută și pedepsită de art. 385, alin. V din codul penal, urmâză neapărat ca, pe lângă amendă, să condamne pe contravenient si la dcrimarea imobilului găsit in stare prostă, căci derimarea trebue considerată ca un accesoriu al pedepsei pronunțată pentru contravenția constatată, și ca o sancțiune ăre-cum a acelei pedepse, nu insă ca o pedăpsă pe care ar putea-o pronunța sau nu. No. 230. — Casată, după recursul primăriei Capitalei, sentința tri- bunalului Ilfov, secția I cu No. 98 din 1899, în proces cu Dobre Mihai. 15 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. Liciu; Pe D. Voreas, advocatul primăriei, în desvoltarea motivelor de ca- sare, și Pe D. procuror de secție St. Stătescu, în conclusiuni; Deliberând, Asupra mijlocelor de casare invocate : Digitized by Google 417 I. «Violarea art. 159 din procedura penală întru cât, tribunalul, «prin sentința sa, nu ne acordă și restituțif vivile, ci pronunță numai „amenda. II. «Rea interpretare a art. 60 din codul penal întru cât în ma- «terie de contra ventiuni, art. 60 este inaplicabil». Văzând art. 159 din procedura penală ; Considerând că, după disposițiunile citatului articol, când inculpa- tul este dovedit făptuitor al unei contraventiuni polițienesc!, judecă- torul de ocol sad tribunalul va pronunța pedâpsa, și hotărasce prin aceeași sentință asupra cererilor de restitutiune și de daune-in- terese; Considerând că, în specie, tribunalul, constatând existenta contra - ventiunel prevăzută și pedepsită de art. 885, alin. V din codul pe- nal, urma neapărat ca, pe lângă amendă, să mențină copdamnatiu- nea intimatului și la dărîmanea imobilului în cestiune ; Că, dărîțnarea este a se considera ca un accesorid al pedepsei pronunțată pentru contravenția constatată, și o sancțiune dre-pum a acelei pedepse, nu însă ca o ped^psă pe care ar putea-o pronunța sad nu; Considerând că, ast-fel fiind, când tribunalul care, de și constată existenta contravențiune! în sine, apără, totuși, pe contravenient de consecința inevitabilă a condamnațiunel Ia amendă, aceea adică de a dărîma și imobilul ce este constatat insalubru și construit fără au- torisare, prin acâsta violâză disposițiunile art. 385, alin. V din codul penal și 159 din procedura penală, cnm și disposițiunile legel și re- gulamentului comunal relative la asemenea coptraventiuni și, prin urmare, mijlocul de casare invocat este înterpeiat. Pentru aceste motive : Cas^ză, etc. Penal, Secția ți. No. 222 CAMBIE.—Acțiune de regres.—Când trebue intentată. (Art. 347 și 350 din codul comercial). Posesorul cambiei trebue să exercite acțiunea de regres in termen de 15 (file de la flata protestului, și chiar să ingrtjâscă ca ci(a- 27 Digitized by 418 rea celor interesați să fie făcută in lăuntrul termenului de 15 fUe; lăsând să trăcă acest termen, perde acțiunea. No. 71. —Respins, ca nefondat, recursul făcut de D. Strelisker con- tra sentințe! tribunalului Brăila No. 543 din 1898 dată in proce- sul cu V. Glasser. 15 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier AI. Degrâ; Pe D. Celibidache, advocatul recurentului, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Berc «a nu, advocatul intimatului, în combateri; Deliberând. Asupra motivului de casare invocat: „Ca reclamant am introdus acțiune cambială, atât în contra accep- „tanților Vanghele și Zina Veneratos, cât și contra girantilor D. Ne- «gaiță și V. Glasser, și, neprimindu-se în termen de 15 Zile citația „girantului V. Glasser, tribunalul, în loc să’ml admită apelul și ac- „tiunea în contra girantului Glasser, ’ml-o respinge și, prin urmare „dă o tălmăcire ce din text nu reese, așa că tribunalul a violat dis- „posițiunile art. 347 și 350 din codul comercial". Văzând disposițiunile art. 345, 346, 347 si 350 din codul co- mercial ; Considerând că, din coprinderea acestor articole, resultă că pose- sorul cambiei trebue nu numai ca să exercite acțiunea sa de regres In termen de 15 Zile de la data protestului, dar chiar citațiunea obli- gatilor acționați trebue să le fie înmânată în lăuntrul acestui termen de 15 (Jile; Considerând, pe de altă parte, că, dupe disposițiunile] art. 350 din codul comercial, posesorul cambiei perde acțiunea în regres contra trăgătorului și a giranților dacă n’a exercitat’o în termenele prevă- zute de articolele precedente ; Considerând că, ast-fel fiind, prin cele conținute în art. 350, legiui- torul dă sancțiune tutulor disposiți anilor precedente, adică obligă în mod categoric pe posesor să facă nu numai intentarea acțiunel în re- Digitized by 419 gm, dar și înmânarea citațiilor celor interesați, io lăuntrul termenu- lui de 15 <^ile; Considerând că, de altmintrelea, o asemenea disposițiune luată de legiuitor în interesul giranților, ’șl are rațiunea și din punctul de ve- dere ca giranțil să fie puși în cunoscință cât mal repede că cambia protestată a dat nascere unei acțiuni seridse din partea posesorului, cunoscință ce nu putea resulta de cât din lumânarea citațiuailor în lăuntrul termenului prevăzut de art. 345 și 346 din codul comercial; Considerând, de asemenea, că nu se pdte susține că art. 347 n’ar avea sancțiunea și din punctul de vedere că acest articol precede art. 350 care prevede sancțiunea pentru tdte dispositiunile ante- ridre lui; Că, ast-fel fiind, și întru cât în specie se stabilesce că recurentul, cu ocasiune afacerel acțiunel în regres contra intimatului, nu s’a con- format disposițiunilor art. 347 din codul comercial, cu drept cuvînt tribunalul n’a admis acțiunea în regres a recurentului D. Strelisker contra intimatului V. Glasser; Că, din acest punct de vedere, mijlocul de casare este neîntemeiat. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția 11. No. 223 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Imposit funciar. — Imobile ru- rale.— Când sunt senate.— (Art. 12, lit. A din legea imposi- tulul funciar). Numai imobilele rurale, neproducetâre de venit, sunt scutite da plata imp ivitului funciar, nu și cele ce produc venit. No. 517. — Respingerea recursului făcut de M. Chirițescu și 6. CL Predescu contra decisiunei comisiunei de apel din județul Argeș cu No. 699 din 1899, asupra căruia se ivise divergință de opiniunl, declarată prin jurnalul No. 692 din 1899. 16 Martie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. Vivescu, delegatul fiscului; Digitized by Google 42U Dțeli^rând: Asupra mijlocului de casare: *Că în mod ilegal comisiunea de apel ’l-a impus la fqncieră pen- »țru o cpsă de la țâră, de 6re-ce nu este închiriată și nu produce ^abșolut nici un vepiț«. Considerând că, dip decisiupea supusă recursului, se constată că recpfențil de astăzi fost impuși Ja foncieră pentru o casă cons- truită îp comupa Costesci, pe motiv că itpobilul în cestiune este des- tupat pentru a fi închiriat; Considerând că, dițpe disposițiunile art. 12 lit. A din legea fun- dară, sunt scutite de acăstă dare acele imobile rurale cari nu sunt produc^tdre de venit; * Cpnsiderând că, întru cât se constată că imobilul în cestiune a fqst închiriat, și că proprietarii lui nu locuesc intrânsul; că, așa dar, ește destinat pentru speculă și, ca, atare, producător de venit, comi- siunea de apel bipe ’l-a impus la foncieră; Că, de aceea motivul este nefondat, și are p fi respins. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Fiscal, secția IL No. 224 MARTORI. — Chemare de noul martori propuși de inculpați. — Apreciere suverană a judecătorilor fondului. — Răniri și lo- viri.—Stabilirea delictului de rănire gravă.—Dacă prin acâsta se stabilesce și elementul voinței. (Art. 239 din codul penal). 1/ Instanțele penale sunt in drept a respinge cererea inculpaților de a li se admite noui martori, când iși formeza convingerea despre culpabilitatea lor din probele stabilite prin depunerile martorUdr audia ți. Cânți tribunalul sau curtea stabilesce delictul de rănire gravă, preve^ut de art. 239 din codul penal, elementul voinței cerut de acest articol este implicit, stabilit din probele pe cari s'au întemeiat pentru a stabili delictul. No. 239. — Respingerea recursului făcut de Nicolae G. Motăntău și alții contra decisiunel curțel de apel din Craiova, secția U No. 119 din 1899. Digitized by CiOOQlC 421 1 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Hânțescu; Pe D. P. Borș, advocatul recurentilor în desvoltarea motivelor de casare, și Pe Di procuror de secție St. Stătescu în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivelor I și II de casare : I. „Violarea dreptului de apărare și a art. 250 din codul penal. „Am invocat la curtea de apel a mi se admite martori pentru a do* „vedi că reclamantii, însoțit! de alții prin violențe aii voit să ia de lâ „pășune din pădure vitele locuitorilor noștri, adică, el aii fost pro* „vocatoril, ceea ce constitue o scusă legală, având efect a diminua îh „tot cașul penalitatea. Cașurile de scusă nefiind lăsate în atributul „judecătorilor de fond ci fiind anume prevăzute de lege, curtea die „apel nu putea să ne priveze de acest mijloc esențial și legal de apă- „rare, care ar fi avut de resultat să reducă penalitatea ndstră la o „intimă expresiune. II) „Exces de putere și violarea dreptului de apărare. Stabiliri „prin decisiune că cutare reclamant a suferit lesiunl, pentru care „a trebuit să facă o cură de atâtea ^ile sunt deduse din certificatele „medicale anexate la dosar; „Noi am contestat ca inexacte aceste fapte consemnate tn fisele „acte, și cbiar faptele că a fost la spital, și am cerut să fie citat me- „dicul înaintea curțel pentru a se confirma prin jurământ purul ^de- „văr; acâstă cerere nu este o cestiune simplă de fapt, ci un mijloc „de apărare și dovedire care, precum interesa justiția, ne interesa pe „noi în primul grad și de care curtea nu ne putea priva*. Considerând că recurențil fiind daț! în judecată pentru delictul de bătae gravă tribunalul întemeiându-se pe procesul-verbal de consta- tarea faptului, pe depunerile martorilor audia ți în instanță, cum și pe certificatele medicale îl condamnă la câte o lună de 4*1© Inchisâre; că curtea de apel, basându-se pe depunerile acelorași martori, res- pinge cererile inculpaților de a li se audia nuolmartor! și dea se che- ma medicul primar al județului spre a afirma sub prestare de jurămînt cele constatate în certificatele medicale găsindu-se inutile admiteidsă Digitized by kjOOQLe 421 în favorea, lor circumstanțe atenuante, in basa cărora le reduce pe- dâpsa ; Considerând că întru cât curtea, din probele stabilite, declară că ’șl-a format pe deplin convingerea de culpabilitatea inculpaților, nu viol&ă întru nimic dreptul de apărare când le respinge cererea de a li se audia nuol martori și nici art. 250 din codul penal Intru cât nu reese din nimic că inculpați! aă fost provocațl prin violențe mari ur- mate asupra lor; Că, prin urmare, motivele nefiind fondate ad a fi respinse ; Asupra motivului III: Violarea art. 239 din codul penal pentru ca vătămarea adusă să- nătățel cui-va, să facă responsabil pe agentul delictului de prescrip- țiile articolelor de lege în cestiune, trebue să fie resultatul unor lo- viri voluntare; Or instanța de fond, care trebuia să stabilăscă acest element e~ sențial al delictului, omite de a o face, aceea ce constitue o violare a precitatulul text de lege. Considerând că întru cât curtea stabilesce delictul de rănire, pre- văzut de art. 239 din codul penal elementul voinței cerut de acest articol este implicit stabilit din probele pe care s’a întemeiat curtea pentru a stabili delictul; Că, așa dar și ac^t motiv nefiind fondat are a fi respins. Pentru aceste motive : Respinge etc. Penal, secția II. No. 225 DELICT SILVIC.—Flagrant silvic.—Dacă proba testimonială meiul arătărel lor, cum și a decisiunel care s’a întemeiat pe arătă* „rile expertilor«. II. «Nulitatea decisiunel, întru cât se râzemă pe arătările unor ex- „per ti ce nu sunt români, precum se vede din hotărîre, și, ca atare, „incapabil de a avea o însărcinare publică ca aceea a unul expert«. III. „Omisiune esențială; violarea dreptului de apărare (art. 186 „și 406 din procedura penală), întru cât în apărarea mea am invocat « * argumentul că, ținând comptabilitate dublă, iar onor, curte omite „a lua in sâmă și a se pronunța asupra temeiniciei acestui argument „de la care atârnă cestiunea de a se sci dacă în adevăr am contra- „venit sau nu disposițiunilor legei comerciale aplicate*. IV. „Greșită aplicare a art. 876 alin. V, întru, cât faptele consta- „tate de curte, nu cad sub previsiunea alin. V, de dre-ce nu s’a con- „sțațat lipsa absolută de ținere de registre*. Având în vedere decisiunea supusă recursului; Considerând că curtea de apel, pentru a declara pe recurent cul- pabil de delictul de bancrută simplă, prevăzut de art. 876* alin. V, 877 alin. I, și pedepsite de art. 881 din codul comercial, se înteme- iază exclusiv pe recundscerea recurentului făcută d’inaintea curțel de apel, cum că în adevăr nu a vi^at registrele sale comerciale în ultimul an, și nu a făcut inventaria exact al mărfei la început, iar în anii următori nu ’l-a făcut de loc acel inventaria ; Digitized by Google 430 CA singurele aceste fapte, anume recunoscute și mărturisite de re- curent, constitue delictul de bancrută simplă; Considerând că, obiecția că expertii nu ar fi prestat jurdmîntul e neîntemeiat, intru cât curtea, în discutarea apelului făcut de recu- rent, nici nu menționdză de expertisă, nici se întemeiază pe ea; Că, din acest punct de vedere, tdte aceste mijldce afi a fi respinse ca neîntemeiate. Asupra mijlocului V de casare: "Nulitatea decisiunel întru cât nu s’au avut in vedere, nu s’ati citit «tdte apelurile ce eraO formulate-. Considerând că întru cât părțile au vorbit asupra apelurilor făcute și întru cât curtea de apel discuta, atât apelul făcut de ministeriul public, cât și cel făcut de recurent, și că curtea a avut în vedere ambele apeluri, și dacă totuși în decisiune se ooQle 444 cum și ordonanța judelul-director, aii a fi casate fără trămitere, și acâsta din urmă în ceea ce privesce cheltuelile pronunțate de juriă, conform art. 39 din legea organică a acestei curți, și de dre-ce moti- vul, pentru care prima ordonanță a judelul-director a fost casată, nu mal e, fiind acum îndeplinită depunerea cerută, rdmâne numai ca a- cea ordonanță a judelul-director să’șl producă efectele sale numai în cât privesce punctul trămis în judecare prin decisiunea acestei curți No. 218 din 1898. Pentru aceste motive: Casâză fără trămitere, etc. Civil, secția II. No. 239 COMUNICAREA ACTELOR DE PROCEDURĂ ÎN CORECȚIONAL Șl ÎN CRIMINAL. — A genți administrativi. — A genți judecă- toresc!. — Ce sunt directorii de penitenciare. (Art. 69, 99, 327 și 284 din procedura penală). DELICTE. — Elemente. — Constatarea faptelor — Schimbarea calificărei delictului. DELICTE. — Elemente. — Constatarea faptelor din cari rees elementele unui delict.—Atribut suveran al judecătorilor fon- dului. 1] In materie penată, in principiu, tdte actele se comunică și se îndeplinesc prin autoritățile administrative, afară de cașurile când legea prevede alt-fel, cum sunt cașurile precepte de art. 69, 99, 327 și 284 din procedura penală. Dacă insă in anume cașuri, in materie criminală, se prescrie că unele acte au a fi comunicate a ușorilor prin mi jlocirea agen- ții or judecătorești, chiar și in aceste cașuri nu se înlătură re- guta comunicărei și prin agenții administrativi, de dre-ce le- gea prevede că decisia camerei de punere sub acusare și lista juraților se pot comunica sau prin agenții judecătorești sau prin directorii penitenciarelor cari nu sunt de cât o genți ad- ministrativi. 2) Instanța de apti pdte ca, neschimbând intru nimic faptele im- putate inculpatului, să deducă din aceleași fapte elementele unui alt delict, f>ră ca prin acâstă nouă calificare a delictului să se violeze in ceva dreptul, de ape rare al inculpatului. Digitized by VaOOQlC 445 3J Constatarea faptelor și împrejurărilor, din cari se deduce exis- tența elementelor unui delict este de atributul suveran al ju^ (tocătorilor fondului. No. 275. — Respingerea recursului făcut de D. 1. Velescu, contra decisie! curiei de apel din Bucnresci, secția II, cu No. 845 din 1899. 29 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier G. Liciu; Pe D. M. Antonescu, advocatul recurentului, în desvoltarea moti- velor de cisare, și Pe D. procuror-general G. D. Sărățeanu în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivelor I și V de casare: I. wGurte^ deapela violat art 200 din procedura penală și art. 74 «din procedura civilă declarând admisibil apelul procurorulul-gene- «ral, de și procesul-verbal de comunicarea apelului este nul din mal «multe puncte de vedere : a) «Pentru că procesul-verbal a fost făcut de un sub-comisar care «este necompetinte a îndeplini actele de procedură ; b} ”Pentru că din acest proces-verbal nu se constată în ce anume «loc era domiciliul lui D. I. Velescu, unde sub-comisarul atestă că ia «daf notificarea de apel; c) «Pentru că sub-comisarul în procesul-verbal constatând că D. •Velescu n’a voit să ’! dea citanța de primirea notificărel trebuia să •în depliodscă formalitățile necesare pentru lăsarea la domiciliu, iar «nu să se mulțumdscă a atesta că a lăsat’o în primirea lui D. Velescu» «ceea ce se contrazice eu cea-altă atestare că n’a voit să dea chitanță «de primire. V) «Curtea comite un exces de putere și o gravă erdre de fapte «când afirmă că notificarea apelului procurorului general se menți- «ondză de delict de escrocherie pentru care curtea a pronunțat «condamnarea «. Având în vedere decisiunea supusă recursului : Considerând, în principia, că, în materie penală, tdte actele se co- Digitized by Google 44H munică și se îndeplinesce prin autoritățile administrative, afară de cașul când legea prevede alt-fel, precum prevede art. 69, 99, 327 și 284 din procedura penală. Considerând că dacă, în anume cașuri, în materie criminală, se pre- scrie că unele acte ad a fi comunicate acusaților prin mijlocirea a- genților judecătoresc), chiar și în aceste cașuri nu se înlătură regula de mal sus a comunicărel și prin agenții administrativi, de dre-ce legea prevede că decisia camerei de punere sub acusare și lista ju- raților se pdte comunica sad prin agenții judecătoresc! sad prin di- rectorii penitenciarului, cari nu sunt de cât agențl administrativi. Considerând că de alt-fel, orl-ce nulitate s’ar ridica în privința modulul cum acăstă comunicare a fost făcută, rămâne constant (fap- tul că recurentul a primit însăși acea comunicare și a avut cunos- cință de apelul făcut de procurorul general; Că, prin urmare, din tdte aceste puncte de vedere, mijloceîe de casare ad a fi respinse ca neîntemeiate. Asupra mijldcelor II, III, IV și VI de casare : II. «Exces de putere și violarea principiului celor duod grade de «jurisdicțiune, fiind-că curtea de apel a judecat pe D. Velescii pentru «un fapt nod care n’a fost dedus in judecata primei instanțe*. III. «Exces de putere și violarea dreptului căci curtea â calificat «faptul imputat lui D. Velescu că constitue delictul prevăzut și pedep- «sit de art. 332 și 333 din codul penal, adică alt-fel de cât a susți- «nut procurorul general, fără ca să dea inculpatului cuvîntul â se «apăra asupra calificărel admisă de curte din oficid*. 1V. «Greșită aplicare a art. 332 și 333 din codul penal, fiind-că «faptul pentru care curtea a pronunțat condamnarea nu întrunesce «elementele coprinse în aceste texte-. VI «Nemotivare, căci curtea nu arată car Isunt faptele cari ad pro. «dus amăgirea și nici cari este proba acestor fapte.« Considerând că se constată din dosarul causel că nici trihunâhil nici curtea de apel nu ad schimbat întru nimic faptele imputate re- curentului ; Că, în asemeiea împregiurări, curtea de apel â fost îh drept că să deducă din aceleași fapte delictul de înșelăciune, fără ca prin a- cdstă calificare a delictului să se violeze în ceva dreptul de apărare al recdrentuldl, mal cu osebire că prin apelul făcut de procurorul Digitized by LnOOQle 447 genera) dânsul a fost pus în cunoscință despre calificarea faptului, a fost In posițiune de a se apăra, și a luat chiar conclusiunl in in- stanță în acest sens ; Cdnstderârid, în fine, că constatarea faptelor și împregiurătilor din cari curtea de apel a dedus existența elementelor delictului de în- șelăciune imputat recurentului, și pe cari ie arată anume în decisiu- nea sa, sunt cestiunl de fapt asupra cărora judecătorii sunt suverani apreciatorl, și decisiunea lor în acâstă privință nu pote cădea sub censura acestei curți. Că, de aceea, și aceste mijldce afi a fi respinse ca neîntemeiate. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Penal, secția II. No. 240 CONTRAVENȚII POLIȚIENESC!. — Pedepsă. — Amendă. — Zi- diri ce amenință ruina. — Desființarea lor. (Art. 385, alin. V. din codul penal). cbMUNE. — Primar. — Salubritate publică. — Măsuri nece- sare^ Art. 99 și 100 din legea comunală). 1/ Când inculpatul este dovedit făptuitor al contravenției prece- dată și pedepsită de art. 385 alin. 5 dincodul penal, care prevede nesupunerea de a drege sau dărâma ziduri in stare prâstă, judele de ocol sau tribunalul pronunțând pedepsa amendei trebue să hotărască prin aceeași hotârire dregerea sau dări- marea zidurilor, chiar dacă autoritatea comunală a fost lipsă când acâstă cerere de desființare a zidurilor este coprinsă anu- me in procesul-verbal de constatarea contravenției. 2! După legea comunală primăria are dreptul să ia tdte mesurile de poliție comunală și a le executa conform legilor și regula- mentelor. Ast fel primarul unei comune are drept să ia mesurile ce ar cre- de necesare, in interesul salubrităței, in virtutea unui regula- ment făcut in conformitate cu legea comunală. No. 276. — Casarea, după recursul făcut de primăria orașului Tul- cea a sentinței tribunalului Tulcea, No. 2.098 din anul 1898, și respingerea recursului făcut de Ilie Licherdopol contra aceleeașl sentințe. Digitized by VjOOQle 29 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut In causă; Pe D. Borș, avocatul primăriei în desvoltarea motivelor de casare ale primării și !n combaterea motivelor Iul Licherdopol; Pe D. Popov, în desvoltarea motivelor Iul Licherdopol și în com- baterea motivelor primăriei, și Pe D. procuror G. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra recursului făcut de primăria orașului Tulcea. In cât privesce mijlocele I și II din acest recurs : I. «Violare de lege, căci, după disposițiunile art. 385 alin. 5, «dacă judecata stabilesce existenta contraventiunel implicitamente «trebue să ordone, dărîn area zidăriei în stare prostă când contra- «venliunea are de obiect asemenea fapt, cum e în specie. (In acest «sens sunt și d^isiunile curiei de casație din 15 Octombre 1886). «In specie, llie Licherdopol comite o contravenție prin faptul că «nu s'a supus ordonanței primăriei de a dărîma o clădire care ame- «nintă pe trecători și care ordonanță este dată de primar în virtutea «art. 99, alin. 10 din legea comunală și remasă’delinitivă și executo- «rie fală cu disposițiunile art. 58 și 35 din legea comunală. «Prin urmare dacă judecata recundsce existenta contraventiunel «și condamnă pe contravenient la 5 lei amendă, trebuia să se con- «damne și la d^rîmarea clădirel ca consecință inevitabilă, a con- «damnațiel la amendă«. II. Erdre grosieră de fapt și interpretare greșită a legei, căci tri- «bun a Iul stabilind că dacă primăria nu s’a presentatca parte civilă «la judecătoria de ocol, când s'a dat prima căite de judecată apoi «nu n ai j ote condamna pe contravenient și la dărîmarea clădirel cu «ocasia judecărcl opcsiliei contravenientului, fără a se observa că • primăria reii a fost citată numai ca autoritate de a‘șl susține actele «încheiate de ea. Nu citalia adresată părtel îl stabilesce și calitatea •și apoi, în tot cașul dacă contravenția există legea penală impune «dărîmarea clădirel care constitue contravenția. Având în vedere sentința supusă recursului: Considerând că atât judele de ocol, cât și tribunalul, constatând existenta contraventiunel săvîrșită de Licherdopol și condamnându’l Digitized by v>ooQle 449 pentru acesta la amenda prevăzută de art. 385 alin. 5 din codul pe- nal, urma neapărat a’I condamna și la dărîmarea imobilului ca o con- secință inevitabilă a contravențiunel constatate. Considerând că nu se pdte susține că prin lipsa primăriei Tuicea de la prima înfățișare la judele de ocol, s’ar putea considera acâstă lipsă ca o deși sta re de la pretențiunile sale, întru cât cererea de des- ființare a imobilului e coprinsă anume în procesul-verbal de consta- tarea contravențiunel care cerere fusese admisă de judele de ocol că de aceea mijldcele de casare sunt întemeiate. In ce privesce recursul făcut de Ilie Licherdopol asupra mijlocului de casare suplimentar: «Exces de putere și violarea art. 116 din procedura civilă, com- „binat cu art. 20, alin, ultim din legea organisărel judecătorescl cum „și violarea principiului de ordine publică al publicitățelhotărîrel lor „anume prevăzute în art. 118 din procedura civilă. Nepronunțarea a- „supra unul punct cerut. Pentru] ca tribunalul să pdtă da o hotă- „rîre se cere întrunirea voturilor a cel puțin duol judecători în fa- „vorea aceleeașl păreri; osebit se cere ca sentința să fie pronunțată ■ în ședință publică. Un jurnal chiar motivat care constată paritatea «de voturi între judecători nu are caracterul unei hotărîrl de dre-ce •cestiunea asupra căreia am purtat desbaterile n’a întrunit părerea «a cel puțin duol judecători, și apoi el nici este pronunțat în ședință „publică, în specie. „In disprețul acestor disposițil de lege și al principiului publicită- „țel hotărîrilor — prescris sub pedâpsă de nulitate — tribunalul Tuicea a considerat ca hotărire procesul-verbal de divirgință și, dar, „ca judecată cestiunea dacă este sau nu fondată și legală condam- „narea mea și la amendă de către judecătoria de ocol, refusând a „mal pipăi acest punct pus în deshat^rea sa. „Ast-fel tribunalul, nici nu s’a pronunțat asupra unul punct cerut. Considerând că se constată că tribunalul judecând apelul făcut de numitul în contra cărțel de judecată prin care era condamnat la amendă și desființarea imobilului, întregul complect a fost de acord îff a declara că contravențiunea există și că amenda are a fi menținută iar divergința a fost declarată numai asupra punctului de a se sci dacă imobilul are sau nu a fi desființat; Că așa fiind, în privința amendel aplicată recurentului, fiind defi- 29 Digitized by VnOOQle 450 nitiv hotărît, cu drept cuvânt tribunalul, constituit a judeca punctul rămas în divergintă, nu a mal atins și cestiunea condamnațiunel la amendă; Că, de aceea, motivul de casare este neîntemeiat. Asupra mijlocului de casare din petitiunea de recurs .* n Violarea art. 385, alin. 5 din codul penal, greșită interpretare a „art. 99, combinat cu art. 58 din legea comunală, violarea art. 58 nși 61 din regulamentul consiliului de igienă și salubritate publică *din 7 Octombre 1893 și exces de putere*. Considerând că resultă din disposițiunile art. 99 și 100 din legea comunală că primarii ati dreptul să ia tdte măsurile de politie comu- nală și a le executa conform legilor și regulamentelor; Considerând că nu se pdte susține că dacă un asemenea regula- ment nu există la comuna Tulcea, nu ar putea primarul să ia măsu- rile ce ar crede necesarei în interesul salubritătel comunei, Intru cât asemenea drept ÎI este dat primarului chiar prin lege. Că, prin urmare, și acest mijloc are a fi respins ca neîntemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Penal, secția II. No. 241 SPARGERE DE SIGILII. — Sustragere de obiecte sechestrate.— Când se aplică art. 200 și când 330 din codul penal. Pentru ca un inculpat să fie pasibil de penalitatea prevetțută de art. 200 din codul penal pentru spargere de sigilii și sustra- gere de lucruri sechestrate se cere ca lucrurile sechestrate și cari s’au sustras să fi fost date in paza altuia, iar nu in paza aceluia care sevirșesce delictul, căci dacă lucrurile fuseseră date chiar in paza celui ce le-a sustras, atunci el se face pasi- bil de pedâpsa precerută de art. 330 din codul penal. No. 277. — Casarea decisiunel curței de apel din BucurescI, sec- ția II, cu No. 721 din 1898, dupe recursul făcut de Nită Voicu. Digitized by Google 451 29 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut In causă de D. consilier G. Liciu; Pe D. Țepeluș, advocatul recurentului, in desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. procuror general C. D. Sărățeanu, în coaclusiunl; Deliberând, Asupra motivului I de casare: „Greșită aplicare de lege. In specie, curtea, ca și tribunalul, aplici nart. 200 din codul penal. Insă acest articol prevede ca să fi fost rpuse sigilii spre a fi aplicabil și îa specie cu ocasiunea sechestrului „ce mi se face; nu numai că sigilid n’a fost, dar eti lipsim de acasă „și m’a constituit depositar fără a fi declarat că primesc. Dacă dar „sigilii nu s’au aplicat, răii curtea face pentru a mă condamna, apli- „când art. 200 din codul penaU. Având în vedere decisiunea supusă recursului; Văzând art. 200 din codul penal; Considerând că pentru a fi pasibil de penalitatea prescrisă la acest articol se cere, prin aliniatul ânt&ti, ca lucrurile sechestrate și car! s'au sustras să fi fost date in paza altuia, iar nuₐîn paza aceluia care săvîrșesce delictul; Considerând că, in specie, se constată că faptul săvîrșit de recu- rent este că dânsul, în calitate de custode a unor piei ce i se se- chestrase de un creditor al său, cu rea credință a sustras de sub se- chestru și a vîndut pieile ce erafi lăsate în paza sa, mal ’nainte de a achita pe creditor; Considerând că ast-fel fiind faptele constatate de curtea de apel ele întrunesc elementele delictului prevăzut și pedepsit de art. 330 din codul penal, iar nu cel prevăzut de art. 200, alin. I, aplicat de curtea de apel. Că, prin urmare, mijlocul de casare este întemeiat. Pentru aceste motive și fără a mal .discuta cele-alte mijloce in- vocate : Casâză, etc. Penal, secția II. Digitized byLiOoqIc 452 No. 242 CASAȚIE. — Martori. — Omisiunea instanței de apel de a sa pronunța asupra probei testimoniale cerută de inculpat.—Omi- siune esențială. — Casare. Când un inculpat propune in apel proba testimonială spre a do- vedi neculpabilitatea sa, și instanța de apel se mărginesce nu- mai a adopta faptele și motivele din sentința apelata fără a se pronunța asupra acestui mijloc esențial de apărare, comite o omisiune esențială și, deci, hotărîrea sa este casabilă. No. 281.—Casarea decisiunel curțel de apel dinjlașl, secția I, No. 805 din 1898, dpue recursul lui Const. D. Câmpeanu. 29 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut In causă de D. consilier Al. Degrâ; Pe recurent, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. procuror general, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: «Gă curtea de apel a omis a se pronunța asupra cerere! sale de a și se admite martori în apărare^. Văzând decisiunea supusă recursului; Considerând că se constată că d’inaintea curțel de apel recuren- tul a cerut a i se admite proba cu martori în apărarea sa; Că curtea de apel, prin considerentele decisiunel, se mărginesce numai a adopta faptele și motivele din sentința apelată, fără a se pro- nunța asupra acestui mijloc esențial de apărare ; Considerând că acostă tăcere a curțel constituind o omisiune esen- țială, mi jlocul de casare este întemeiat. Pentru aceste motive : Casăză, etc. Penal, secția H Digitized by COOQlC 453 No. 243 DELICT SILVIC. — Introducere de vite In pădurile supuse regi- mului silvic. — Qe se cere de legiuitor. (Art. 23 din codul silvic). Simplul fapt al introducere vitelor intr’o pădure supusă regi- mului silvic, se pedepsesce de legiuitor fără a se cere ca element al delictului voința delicuentului de a le introduce, și numai forța majoră pote apăra peun delicuent de pedâpsă. No. 282. — Casarea sentinței tribunalului Constanta cu No. 129 din 1889, după recursul făcut de Stat în proces cu Petru Con- stantin și alții. 29 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. Liciu, și Pe D. procuror general C. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de casare : «Violarea art. 23 din codul silvic, întru cât, după jurisprudența ^constantă în materie, este suficient găsirea vitelor în pădure, fără «să fie nevoe a se constata introducerea cu voință, cum pretinde «tribunalul AAând în vedere sentința supusă recursului; Văzând art. 23 din codul silvic; Considerând că după disposițiunile acestui articol, simplul fapt al introducerel vitelor intr’o pădure supusă regimului silvic se pedep- sesce de legiuitor, fără a se cere ca element al delictului voinâa de- licuentulul de a le introduce, și numai forța majoră pdte apăra pe un delicuent de peddpsă ; Considerând că expresia introducerel nu însemnâ^ă că dacă nu e un act de voință al omului, fie proprietarul ori păzitorul vitelor, nu pdte fi contravenție, fiind-că pentru contravențiile la legea silvică se pedepsesce faptul în sine, fără a se ține sdmă de verl-un act de voință al delicuenților; Considerând că ast-fel fiind, cândjtribunalul a achitat pe delicuințl Digitized byVjOOQlC 454 numai pe simplul motiv că vitele s’ar fi introdus în pădure fără voința și cunoscință lor, a nesocotit disposițiunile art. 23 din codul silvic,. Intru căt verl-un cas de forță majoră nu e constatat. Pentru aceste motive: Cas^ză, etc. Penal, secția II. No. 244 COMPETINȚĂ. — Hotărlri date de consiliile de răsboiu și revi- sie. — Recurs In casație. — Neadmisibilitate. (Art. 51, 52,53 și 71 din codul de justiție militară). COMPETINȚĂ. — Militar. — Șciri injuridse la adresa superio- rilor răspândite de un militar și publicate de alții in calare.— Dacă un militar a comis un delict de presa. 1/ Asemenat art, 71 din codul justiției militare, in nici intfun cas nu pot avea recurs in casație, contra hotăririlor consiliilor de resboiu și de revisie, militarii, asimilații militari și toți cei- alți indivizi arătați la art, 51, 52 și 53 din același cod, 2} Militarul care respândesce sciri injuridse contra superiorilor sei, sciri pe cari aflându-le o altă persdnă le publică prin (fiare, este pasibil de consiliul de resboiu, nu de curtea cu jurați, cad el nu a comis un delict de presă, un asemenea delict fiind co- mis de persdnă ce a publicat acele sciri prin (fiare. No. 285. — Respingerea recursului făcut de sub-locotenentul de reservă Camil Demetrescu, contra sentinței consiliului de răsboiâ al corpului II de armată, No. 203 din 1899, și a decisiunei consi- liului permanent de revisie, No. 56 din 1899. 29 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. / Liciu; Pe D. procuror-general, care a ridicat incidentul de incompentință a eurțel, și Pe D. Arion, advocatul recurentului, în combateri; Digitized by Google 455 Deliberând, ' Asupra incidentului de incompetință ridicat de D. procuror-ge- neral; Vânând art. 71 din codul justiției militare ; Considerând că după disposițiile acestui articol, nici într’un cas nu pot avea recurs în casațiune contra hotărlrilor consiliilor de răsboiâ și de revisiune: militarii, asimilați! cu militarii, și toți cel-alțl indivizi arătat! la art. 51, 52 și 53 precedente; Considerân, tn specie, că se constată că recurentul a săvîrșit de- lictul de insultă a superiorului, prin relevări către alții, cari aâ co- municat prin (Jiare pe timpul când se găsea concentrat pentru in- strucție ; Că, intru cât este constant că recurentul este militar, recursul de față, in basa art. 71 sus citat, are a fi declarat neadmisibil; Considerând că dacă apărătorul recurentului susține că acesta nu putea fi judecat de cât de juriu, conform Constituției, și că legile mi- litare ar fi neconstituționale, acesta nu este întemeiat, pentru moti- vul că, în specie, nu^ vorba de un delict de presă săvîrșit de însuși recurentul, delictul de presă fiind săvirșit de altul. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Militar, secția II. No. 245 EXPROPRIERE PENTRU CAUSĂ DE UTILITATE PUBLICĂ. — Jurați. — Făliți reabilitați. — Daca pot fi jurați. (Art. 40, 41 și 46 dinlegea de expropriere). Fediții reabilitați pot fi jurați in materie de expropriere. No. 92. — Respingerea recursului făcut de primăria comunei Bu- curescl, contra decisiel juriului de expropriere și ordonanței jude- lul-director de pe lângă tribunalul Ilfov, secția II, din 7 Noembre 1898, cu moștenitorul defunctului A. Tănăsescu. Digitized by Google 456 29 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Al. Degrâ ; Pe D. Grădișteanu, advocatul intimaților, în combaterea motivelor de casare, și Pe D. procuror-generai C. D. Sărățeanu, în conclusiuni; Deliberând, Asupra mijlocului I de casare : «Violarea art. 49, alin. I și II din legea de expropriere; judele- «director nu constată dacă jurații au deliberat sub preșidenția celui «mal în vârstă și cu majoritate de voturi Având în vedere decisiunea juriului de expropriere și ordonanța judelul-director, supuse recursului; Considerând că se constată din decisiunea juriului cu data de 7 Noembre 1898 că, după terminarea desbaterilor, jurații s’aii retras în camera de deliberare, unde au deliberat sub preșidenția D-lul V. Ton- coviceanu, ca cel mal în vârstă dintre dânșii, iar decisiunea a fost dată cu majoritate de voturi; Că, prin urmare, mijlocul de casare are a fi respins ca neexact tn fapt; Asupra mijlocului II: «Violarea art. 40, 41 și 46 din legea de expropriere, de 6re-ce «printre membrii juriului a figurat D. C. Rădulescu, declarat în stare «de faliment și nereabilitat până în present*. Considerând că de și unul (fin jurați, anume Constantin Rădulescu, care a figurat în comisiunea pentru fixarea indemnisațiuneî, a fost declarat în stare de faliment în anul 1888, însă, după cum resultă din actele presintate a^I de intimați, acest jurata fost reabilitat încă din anul 1891, și numele sâu a fost șters din tabloul faliților; Gă întru cât în anul 1898, când juriul a fost constituit, acel jurat se găsea restabilit în capul afacerilor sale, și sentința declarativă de faliment fusese revocată, și acest mijloc are a fi respins ca neîn- temeiat. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția II. Digitized by UOOQlC 457 No. 246 DELICT SILVIC. — Proces-verbal încheiat de primar, după de- clarația pădurarilor, că au prins pe delicuenți tăind lemne.— Flagrant-delict. (Art 37 și 38 din codul silvic). In materie de delict silvic, procesul-verbal de constatare încheiat de un primar după declarația pădurarilor, fără sciință de carte, și care constată că delicuenții au fost prinși in pădurea Statului tăind lemne, este un proces-verbal ce constată un fla- grant-delict și care, deci, nu se pote combate prin proba testi- monială. tfo. 296. — Casarea sentinței tribunalului Olt, No. 157 din 1899, după recursul Statului, în procesul de delict silvic imputat lui Stancu Oprea și alții. 30 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier N. Predescu, și Pe D. Procuror de secție St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului I de casare : Violarea art.>39 din codul silvic, întru cât fiind vorba de fiagrant- «delict, tribunalul a admis proba testimonială cerută de delicuenți, *pe motivul că în procesul-verbal de constatarea flagrantulul-delict »nu s’a făcut mențiune că s’aâ chemat delicuenții a’șl face declara- «țiile, formalitate care e prevăzută sub pedâpsă de nulitatea proce- * sulul-verbal*. Având în vedere sentința supusă recursului, din care resultă că Stancu Oprea și alțl duol fiind dațl in judecată pentru delict silvic, tribunalul, întemeindu-se pe depunerea martorului Vasile Toma, îl achită de faptul ce li s’a pus în sarcină ; Considerând că procesul-verbal de cercetareafa ptulul e încheiat de primarul comunei Comănița, în ^iua de 20 Decembre 1897; după raportul oral’al pădurarilor pădurel Statului, cari declară că în ajun aâ prins pe inculpați tăind lemne din pădure ; Că acest proces-verbal fiind încheiat de primar, conform art. 37 Digitized by LaOOQle 458 din codul silvic, după declarațiunea pădurarului fără sciință de «arte, constatând că inculpați! ad fost prinși tăind lemne din pădurea Sta- tului, este un proces-verbal care constată un flagrant-delict, pe care tribunalul nu’l pdte înlătura prin admitere de martori pentru a do- vedi neculpabilitatea delicuenților; că admițând proba cu martori a comis un exces de putere, și, deci, acest mijloc este întemeiat și are a fi admis. Pentru aceste motive: Casdză, etc. Penal, secția ÎL No. 247 CONTRAVENȚII LA LEGEA BURSELOR. — Inchirietori de co- răbii. — Dacă sunt mijlocitori de mărfuri. (Art. 30 din legea burselor; art. 207 din codul penal). Inchirietorii de corăbii sunt mijlocitori de mărfuri, și cei ce foc asemenea închirieri fără a avea calitatea de mijlocitor legal, contravin la legea burselor. No. 299. — Respingerea recursului făcut de Anton Sclavos, contra decisiunel curjel de apel din Galați, secția II, No. 105 din 1899. 30 Martie 1899 CURTEA, Ascultă id citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Hăn- țzescu; Pe D. advocat V. Lascar, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: *Violarea art. 30, 81, 84 și 88 din legea burselor și art. 207 din «codul penal, de dre-ce curtea de apel, cu tdte că constată că am «făcut operațiuni de închirietor de corăbii, totuși mă consideră ca «mijlocitor de mărfuri, și punând, printr’o greșită interpretare a sus «citatelor articole, pe inchirietorii de corăbii în aceeași categorie cu Digitized by Google 459 «mijlocitorii de mărfuri, ’ml aplici pedâpsa prescrisă pentru aceștia „din urmău. Având iu vederă că din decisiunea supusă recursului se constată că Anton Sclavos fiind dat în judecată pentru că a făcut operațiuni de tnchirietor de șlepuri, fără a avea calitatea de mijlocitor legal, a a fost condamnat la 500 lei amendă in basa art. 30 din legea bur- selor din 1881, și în basa legei modificătore din 12 Martie 1897 ; Având în vedere art. 30 din legea burselor; Considerând că tnchirietoril de corăbii sunt mijlocitori de măr- furi; că, dacă era îndouială dacă mijlocitorii de mărfuri pot fi pedep- siți în cas de usurparea titlului de mijlocitori, conform art. 30 din legea burselor, îndouiala este înlăturată anume prin legea din <2 Martie 1897, dupe care art. 207 din codul penal, în cas de usurpa- rea titlului, se aplică la tdte speciile de mijlocitori. Că, prin urmare, motivul fiind neîntemeiat, are a fi respins. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Penal, secția II. No. 248 ACTE DE STARE CIVILĂ.—Nascere. — Dacă nascerea se pdte dovedi cu martori. — In ce cas. (Art. 33 din codul civil). Nascerile pot fi dovedite cu martori numai in cașul când nu vor fi existat registre de stare civilă sau se vor fi perdut. No. 93. — Respingerea recursului făcut de Nicolae Herovanu, con- tra decisiel curțel de apel din Iași, secția I, No. 140 din 1898, în proces cu casa pensiunilor funcționarilor județeni din județul Neamțu. 30 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. președinte N • Mandrea, și Pe D. Borș, în desvoltarea motivelor de casare; Digitized by Google 460 Deliberând, Asupra mijlocului de casare’: «Violarea anexei 3, capitolul VIII din regulamentul organic al «Moldovei, violarea art. 33 din codul civil, exces de putere și n^mo- «tivare^ : a) «Mitrica de la biserica Adormirea Maicel Domnului pe care «curtea de apel pune temeiâ de a stnbili că n’am etatea de 54 ani, «cerută de legea din 26 Februarie 1897, pentru a fi înscris la pen- «siune pe 4>ua de 1 Aprilie 1898, este un act cu totul ne ținut în «regulă, așa că un atare act urma a (1 considerat ca și cum n’ar «existau. «Când se constată că o mitrică nu este ținută în regulă, adică tn «condițiunile legel vechi, instanța judecătorescă nu pdte refusa, fără «a viola art. 33 din actualul cod civil, ca partea interesată să admi- «nistreze proba testimonială. înlăturarea unul mijloc legal de dove- «dire constitue chiar un exces de putere «In orl-ce cas, instanța de fond dă absolut o hotărîre nemotivată «când nu discută tdte neregularitățile mitriceî exibate care ii ridică «orl-ce valdre juridică, și care, prin consecință, îmi dădea dreptul «a stabili cu martorii asermentațl iă sunt născut la 1844 și nu «la 1846, pentru care finit presentasem chiar jurnalul tribunalului «Neamțu, No. 1.475 din 14 Martie 1898«. Considerând că din decisiunea supusă recursului se constată că cererea făcută de Nicolae Herovan de a G așezat la pensiune a fost respinsă, pe motiv că numitul n’a avut etatea de 54 ani cerută de lege pentru a obține acest drept, dupe cum resultă din registrul mi- trical al bisericel Adormirea din orașul Piatra, pe anii 1845—1851; Considerând că art. 33 din codul civil permite ca nascerile să fie dovedite cu martori, numai în cașul când nu vor fi existat la acea dată registre de stare civilă, sad se vor G perdut; Considerând că curtea ’șl-a făcut convingerea că recurentul n’a avut etatea de 54 ani, pe temeiul condicel matricale, registrul de stare civilă, ținut conform dispjsițiunilor regulamentului organic; că putea să ’șl facă convingerea din coprinsul acelei condici matricule; că viciile puse înainte nu putâd avea efectul să nu pdtâ da elemente pentru formarea convingere! și să trebuiască să țină sâmă de actul presentat de recurent, făcut pe temeiul a 5 martori; că, dacă curtea Digitized by Google 461 nu se pionunță asupra propunere! părțel, în cât privesce vițiile con- elice!, curtea avea facultatea a ’șl forma convingerea precum ’șî-a format’o. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Givil, secția IL No. 249 APEL.—Raport.— Dacă este necesar și înaintea tribunalului ca instanță de apel. Necesitatea facere! și citire! unui raport nu e prescrisă, sub pe- depsă de nulitate, de cât in materie corecțională dinaintea curței de apel, nu și dinaintea tribunalului când judecă in apel cărțile de judecată ale judecătorilor de ocol. No. 303.—Respingerea recursului făcut de Florea Mihăescu, contra sentinței tribunalului Dolj, secția I, No. 48 din 1899. 31 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier N. Pre- "descu; Pe D. Borș, advocatul recurentului, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. procuror, în conclusiunt; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: „Violarea art. 204 din codul de procedură penală. „In specie nu există un raport în causă, ceea ce atrage nulitatea „hotărire! dupe o constantă jurisprudență». „îndeplinirea atare! formalități este tot atât de indispensabilă și „atunci când tribunalul corecțional judecă ca instanță de apel, pen- >tru motivele că schimbarea jurisdicției n’a schimbat calificarea „saă gravitatea infracțiune!; că după art. 73 legea judecătoriilor de „ocdle, judecă ca tribunal de prima instanță, și că prin art. 76 legea Digitized by VjOOQle 462 „judecătoriilor de ocdle nu se admite împăc&ciunea pentru delictul „de furl«. Având in vedere sentința supusă recursului, prin care se constată că tribunalul având a judeca ca instanță de apel faptul de furt in valdre mal puțin de 100 lei, imputat recurentului, a avut in vedere cartea de judecată apelată și actele dosarului; Considerând că necesitatea facerel și citire! unu! raport nu e pre- scrisă sub peddpsă de nulitate de cât în materie corecțională d’ina- intea curței de apel că însă lipsa facerel și citirel raportului nu e o causă de nulitate când se constată că tdte actele dosarului ad fost; Considerând că, în deoșebl, nu se pdte susține că dacă judeca- rea unor furturi s’a dat în competința judecătoriilor de ocdle, for- mele prescrise penttu judecarea la instanțele corecționale, la curtea de apel, să fie observate și la tribunal, căci judecătoriile de ocdle și tribunalul, ca instanță de apel în materie polițiendscă, continuu ad a judeca chiar și delictele tot după aceleași forme de procedură pres- crise în genere pentru cele de procedura penală; Gă, din acest punct de vedere și fără a releva că în specie se con- stată că sad citit tdte actele, motivul este neîntemeiat și are a se respinge. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Penal, secția II. No. 250 DIVORȚ. — Dacă curtea trebue să indice faptele cari pot fi con- siderate ca injurii grave, când se referă la depunerile marto- rilor cari conțin fapte precise. In materie de divorț nu este trebuință ca curtea de apel să in^ dice in hotărirea sa faptele cari au putut fi apreciate și conside- rate ca constituind injurii grave, când pe de o parte se referă la depunerile martorilor, in cari se menționăză fapte precise, și când curtea relevă anume și faptul isgonirei soției prin violență. Digitized by Google 463 No. 95.— Respingerea recursului făcut de Maria 1.1. Stamatiu, năs- cută Dudescu, contra decisiunel curțel de apel din Bucuresci, secția III, cu No. 23 din 1898, în proces cu Ion I. Stamatiu. 31 Martie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier N. Predescu; Pe D. Dimitropol, advocatul recurentei, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Sipsomo, advocaful intimatului, în combateri; Deliberând, Asupra motivelor I, II și III: I. «Exces de putere și violare de lege (art. 211 din codul civil). «Intimatul Stamatiu, în audiența de la 14 Aprilie 1898, ’șl-a mo- «dificat acțiunea. N’a mal susținut acțiunea pe motivul injuriilor «grave, ci pe motivul adulterului. In acest cas ne am și apărat atât «la tribunal cât și la curte. Atât tribunalul cât și curtea înlătură, «nu însă în mod fățiș, adulterul, și pronunță devorțul pentru moti- «vul de injurii grave. «S’a admis dar un divorț pentru o causă determinată ne cerută «de părți II. «Violarea art. 123 din codul de procedură civilă și art. 37, «alin. 3 din legea organică a înaltei curți de casație, combinat «cu art. 212 din codul civil; hotărîrea curțel și a tribunalului nu este «motivată. In adevăr, nici tribunalul, nici curtea nu arată anume «faptele cari constituesc injuriile grave de cari m’am făcut culpabilă «in cursul căsătoriei față de soțul med^. III. «Admițând de bună teoria curțel și a tribunalului că și adul- «terul pdte intra în categoria injuriilor grave și că art. 211 din co- «dul civil este absolut inutil față de generalitatea termenilor art. «212 din codul civil, apoi s’a violat regulile de drept în materie de «probațiune, fiind-că adulterul med nu pdte fi dovedit în mod legal, «de cât printr’o sentință judecătorâscă rămasă definitivăa. Considerând că din decisiunea supusă recursului se constată că căsătoria dintre soții I. I. Stamatiu și Maria 1.1. Stamatiu a fost de- clarată desfăcută în fa vdrea amândurora pe motiv de injurii grave; Digitized by ^OOQlC 464 Considerând câ curtea se întemeiază pe depunerile martorilor ș> pe acte ca să declare că ambii soți ’șl-ati adus injurii; că, ținând sâmă de faptul isgonirel soției prin violențe de soț, curtea le consi- deră sa suficiente acele injurii pentru admiterea fie-cărul soț în pri- vința desfacerel căsătoriei; Considerând că nu se pdte <^ice că e trebuință a indica faptele c ari ati putut fi apreciate și considerate ca constituind injurii grave când pe de o-parte curtea se referă la depunerile martorilor, în care se menționâză faptele precise, și când curtea relevă anume și faptul isgonirel soției cu violențe; Că, așa dar, motivele nu sunt fondate și aii a fi respinse. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția H. Digitized by^OOQlC BULETINUL DEGIS1UNILOR CURTEi DE CASAȚIUNE si DE JUSTIȚIE SECȚIUNEA I No. 251 * CESIUNE.—Efectele ei. — Notificare. — Care cesiune are prefe- rință. (Art. 1724 și 1744 din codul civil). Efectele cesiunei consistând in strămutarea unei creanțe sau drept incorporai din patrimoniul cedentelui in acel al cesio- narului din momentul notificară cesiună, consecința juridică ce resultă din acest principiu este că notificarea făcută debito- rului de către cesionarul deligent dă acestuia preferință ina- intea cesionarilor aceleeașî creanțe sau drepturi cari au făcut notificarea mai in urmă. No. 146.—Respingerea recursului făcut de Gh. Trifu contra decisiel curteldeapel din Bucuresci, secția I, No. 177 din 1897, în proces cu Marmoroch-Blank et C-nie și alții. 2 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier Ch. Pherekyde ; 30 Digitized byLiOOQlC 166 Pe D. advocat M. Sipsomo, asupra motivelor de casare, și Pe D-nil advocațl I. Bâmbă și Al. Gonstantinescu, în combateri; Deliberând, Asupra motivului I de casare : „Curtea confundă cesiunile parțiale succesive către diverse per- sone a porțiunilor dintr’una și aceiași creanță cu violarea unul lucru „aleatoriii supusă unul eveniment viitor și, aplicând reguli străine ca- -sulul nostru, admite un privilegii pentru cesionarii anteriori, dar -parțiali și succesivi al uneia și aceleeașl creanțe contra principiului „ stabilit de lege și resultând din art. 1724 și 1744 din codul ci vil«. Având în vedere decisiunea supusă recursului din care resultă că recurentul Gh. Trifu făcând poprire în mânile ministerului do- meniilor pe suma de 75.000 lei, ce Răducanu Ion avea a primi de la acest minister, intimatii G. Olmazu și Marmoroch-Blank au făcut contestație la acâstă poprire și ad cerut invalidarea el pe motiv că denșilerau cesionarii creanței lui Răducanu Ion asupra Statului, an- teriori cesiune! lui Trifu și în drept a ti plătiți înaintea lui ; Având în vec^re că atât tribunalul cât și curtea de apel, prin de- cisiunea atacată a admis contestația și a invalidat poprirea recurentu- lui Gh. Trifu pentru motivul că acesta prin actul de cesiune a pri- mit a ti cesionar în urma lui Olmazu și Marmoroch-Blank, cu drep- tul ca aceștia să fie plătiți înaintea sa și cesiunile numitilor aă fost notificate ministerului înaintea cesiunel lui Trifu. Considerând că efectele cesiunel consistând în strămutarea unei creanțe sau drept incorporai din patrimoniul cedentulul în acela al cesionarului din momentul notificărei cesiunel, consecința juridică ce resultă din acest principii! este că notificarea făcută debitorului de cătrecesionarul diligent, dă acestuia preferință înaintea cesionarilor aceleași creanțe sau drepturi care aii făcut notificarea mal în urmă „Regula prior tempore, potier jure« în materie de cesiune de creanțe Mau drepturi incorporale îșl are aplicațiunea în tâtă rigdrea el; Gâ ast-fel fiind și întru cât, în specie, instanța de fond constată în fapt că cesiunea intimaților Olmazu și Marmoroch-Blank a fost no- tificată debitorului înaintea cesiunel recurentului și că mal mult încă de cât atât, acesta, după cum resultă chiar din actul sâii de cesiune, avea cunoscință de cele-alte cesiuni anteriore și a primit să fie plătit după achitarea acelor cesionari anteriori; apoi bine și fără violarea Digitized by CjOOQle 467 principiului stabilit de lege, prin textele arătate în motivul de ca- sare, a judecat instanța de fond. Că ast-fel fiind motivul este neîntemeiat și urmâză a se respinge ca atare ; Asupra motivului II: «Am susținut înaintea curțel’că Marmoroch-Blank etC-nienid nu ^sunt cesionarii lui Răducanu Ion, ci, după propria lor mărturisire ” judiciară, simplii creditorlal lui Răducanu, iar cesiunea făcută lor de * acesta nu servea de cât drept asigurare pentru îndestularea crean- «țel lor și am conchis că acâstă asigurare nu’I acorde nici un drept * de a fi îndestulați înaintea mea. Curtea nici nu admite discuția aces- »tui mijloc de apărare, nesocotesce propria mărturisire a lui Marmo- «roch-Blank și fără a arăta pentru ce înlătură acest mijloc de apă- «rare al nostru, comițând ast-fel o omisiune esențială, o nemotivare «și un exces de putere«. Considerând că întru cât instanța de fond, prin decisia atacată constată că intimatul Marmoroch-Blank este cesionar al lui Răduca- nu Ion, prin acâsta implicit înlătură ideia că ’l-ar creditor pur și simplu, și deci curtea de fond statornicind acâsta a răspuns la cestiunea ridicată de recurent în acâstă privință și nu a comis ne- motivare și omisiune după cum se pretinde prin alin. II al motivului 11 de casare. Că ast-fel fiind și acest motiv urmâză a fi respins. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 252 CONTRAVENȚII VAMALE. — Contravenții la plata aociselor co- munale. — Contrabandă descoperita in urma sevîrșirei ei. — Cine trebue să o constate. — Cine pâte constata asemenea contravenții.—Procese-verbale de constatare. — Ce trebue să arate. (Art. 101 din regulamentul de constatare percepere și urmărire a veniturilor comunale, art. 172, 174 și 170 din legea vămilor). Digitized by Google 46K 1/ In cas când un fapt de contrabandăs'a descoperit după sevir- șirea lui, adică când nu mai este flagrant delict, agenții vamali sau ai accizelor sunt datori a se adresa ministerului public pentru a obține o informație judiciară^ 2) Ori-ce infracțiune preve^ută și pedepsită de legea vamală sau de regulamentul legei de constatare, percepere fi urmă- rire a veniturilor comunale, pot fi constatate, intre alții, și de toți agenții poliției judiciare, prin urmare și de procurori și de judecătorii de instrucție. 3) Procesele-verbale care constată o contravenție la legea vamală sau la regulamentul de constatare, percepere și urmărirea veniturilor comunale, trebue să arate intre ăltele, condamna- rea contravenientului la amendă, confiscare și despăgubire. No. 149. — Respingerea recursului făcut de Aron Segal contra sentinței tribunalului CovurluiQ, secția II, No. 342 din 1898, cu primăria comunei Galați. 5 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gh. P. Petrescu; Pe D. advocat P. Borș, asupra motivelor de casare, Pe D. advocat I. Moșoiă, in combateri; Deliberând, Asupra primului motiv, partea ântâia: «Exces de putere; după art. 101 din legea perceperel veniturilor «comunale (sau art. 172 din legea generală a vfămilor) misiunea pro- «curorulul și a judelul-instructor când proced la constatarea unei «contravențiuni vamale, se limitâză la informațiunea judiciară, adică «la investigatiunea și constatarea probelor conform regulamentelor «dreptului comun. Deci, sunt incompetent! ca el Însăși să decidă con- •'damnațiunea contravenientului la amendă, confiscare sau despăgu- »bire, acest drept aparținând legalmente agentilor vamali a o face, «posterior acelei informatiunl judiciare, prin încheierea de osebit pro- «ces-verbal Considerând că după art. 101 din regulamentul pentru percepe- rea veniturilor comunale și art. 172 din legea generală a vămilor, în cas când un fapt de contrabandă s’a descoperit după sâvîrșirea IuR Digitized byCiOOQlC 469 adică când nu mal este flagrant delict, agentii vamali sad al accise- lor sunt datori a seadresa ministerului public pentru a obține o in- formațiune judiciară ; că după art. 176, alin. 4 din <)isa lege, ori-ce infracțiune prevăzută și pedepsită de apea lege, va fi constată între altii, și de totl agentii poliției judiciare, prin urmare și de procurori^ și de judecătorii de instrucție; că, după art. 179 din aceeași lege și pro- cesele-verbale de constatare, între altele, trebue să arate și condam- națiunea contravenientului la amendă, confiscare și despăgubire; Considerând că întru cât, în specie, s’a procedat tocmai în con- formitate cu mal sus citatele texte de lege, motivul că în procesul- verbal de condamnatiune se văd semnați și agentii judecătorescl pe lângă cel vamali, este neîntemeiat și, ca atare, urmdză a se respinge. Asupra motivului II: ” Violarea art. 101 din legea perceperilor veniturilor comunale. In ” ori ce cas, cum am susținut la tribunal, ilegal s’a făcut confiscaJiu- *nea celor 31 saci de făină ordinară, întru cât el se găseați în ființă, *cum constată procesul-verbal încheiat de procuror și de judele-in- «s truc tor, în ^iua de 21 Iulie 1898 la perchisiția făcută și în care „se Șice: *ne-am transportat în strada Traian No. 190, la brutăria «Iul Teobarie Sufundulis, pe care ’l-am găsit absent, am găsit 31 «saci făină, a 100 kilograme ; „Deci, ceea ce conform legel trebuia să se facă era confiscarea măr- wfel care se găsea în natură, căci numai în cas de lipsă a mărfel se «alochâză prețul ce se estimă ; tribunalul, abătându-se de la acâstă „regulă de drept, violâză precitatul text de lege«. Considerând că acest motiv este neexact în fapt, de dre-ce din pro- cesul-verbal de constatarea contrvențiunilor se stabilesce că marfa, a cărei confiscare* ar fi trebuit să se pronunțe, și care a fost estimată numai în bani, nu se mal găsea in posesia recurentului, ci în a altei persdne; Că, ast-fel fiind, și acest motiv este neîntemeiat și urmâză a se ^respinge ca atare. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. Digitized by Google 470 No. 253 CUPONE RURALE. — Prescripțiune. (Art. 3, alin. II din legea din 19 Aprilie 1880). CUl’ONE DE RENTĂ. — Exigibilitatea plățel. — Prescripțiune cincinală. (Art. 1.907 din codul civil). 1 / Cupdnele obligațiunilor rurale, a căror plată nu a fost reda- mată in intervalul de 10 ani de la promulgarea legei pentru conversiunea acestor obligațiuni, se prescriu in favărea Statu- lui conform art. 3, alin. II din menționata lege. 2J Prescripțiunea cincinală prevăzută de art. 1997 din codul ci- vil, se aplică și la cupdnele de rentă, dacă de la data exigibili- tățd au trecut cinci ani fără ca valdrea lor să fi fost reclamată. No. 150. — Casată, în urma recursului făcut de ministerul de ii- nance, sentința tribunalului Ilfov, secția III, cu No. 188 din 1898, dată în procesul cu I. I. Sinescu. 5 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Cu- culi; Pe D. Ștefănescu, advocatul Statului, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe intimat, în combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare : «Exces de putere. Violarea art. 120 și 121 din legea comptabilită- «țel publice din 1893 și a art. 79 din legea comptabilitățel publice «din 1864; art. 1907 din codul civil și art. 3, alin. II din legea «conversiunel obligațiunilor rurale din 1880. Tribunalul, prin un in- « vederat exces de putere și contrariiî enunțatelor texte de lege, nu a •admis prescripțiunea cincinală, invocată de Stat ca mijloc de apă* «rare în fond, de și era locul și cașul de a se aplica acăstă prescrip- «țiune«. Având în vedere sentința supusă recursului, din care resultă că intimatul 1. 1. Sinescu, chemând în judecată pe Stat, a obținut, prin sentința atacată, condamnarea ministerului de finance la plata sumeL Digitized by Google 471 de 293 lei și 97 bani, valdrea a 76 cupdne obligatii rurale a unui cupon rentă amortisabilă; In ceea ce privesce cupdnele obligațiunilor rurale : Considerând că după art. 3, alin. II din legea de la 19 Aprilie 1880, obligațiunile rurale cari nu se vor presenta la plată in inter- val de ^lece ani de Ia promulgarea acestei legi, se vor considera ca prescrise, capital și dobândi; Că intru cât, în specie, de la data chemărel Statului in judecată trecuse 10 ani de la promulgarea acestei legi, fără ca valdrea cu- pdnelor rurale, cari făceați obiectul procesului, să fi fost reclamată, instanța de fond, condamnând pe Stat la plata valdrel acelor cupdne, a violat sus citatul text de lege. In ce privesce valdrea cuponului de rentă amortisabilă : Considerând că după art. 1907 din codul civil dobânzile sumelor împrumutate și, în genere, tot ce se plătesce cu anul sad la termene pe- riodice mal scurte, prescriindu-se prin cinci ani, este învederat că și valdrea cupdnelor în cestiune, care nu este de cât o dobândă a capi- talului împrumutat de Stat, este prescrisă și nu se mal pdte reclama, dacă de la data exigibilitățel cuponului au trecut cinci ani; Că, prin urmare, instanța de fond obligând pe Stat și la plata va- ldrel acestui cupon, de și a fost cerută după expirarea acestui' ter- men, a violat art. 1907 sus citat. Că, așa fiind, motivul invocat este întemeiat. Pentru aceste motive: Casdză, etc. Civil, secția I. No. 254 PENSIUNI. — Pensiuni militare. — De când ia nascere dreptul la pensiune. — Rectificare de pensiune. — De când trebue acordata rectificarea. Dreptul la pensiune, fie pentru militari, fie pentru civili, ia nas- cere numai de la cererea celor ce au drept la pensiune de a li se regula acest drept și de la decretul prin care se acordă pen- siunea. Tot aceste reguli sunt aplicabile și la cererile de rectificare de pensiune adresate justiției. Digitized by Google 172 Ast-fel, violetă regulile de drept relative la lichidarea pensiunilor judecata care acordă veduvei unui oficer rectificarea pensiunei de la data morței soțului seu, iar nu de la cererea in justiție. No. 151. — Casarea, după recursul făcut de ministerul de răsboifi, decisiunei curței de apel din Bucurescl, secția III, cu No. 208 din 1898, dată in procesul cu Elena G. Rădulescu, în calitate de tu- tore legală a minorilor defunctului Rădulescu Gheorghe. 5 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gr. M. Buiucliu; Pe D. advocat G. Pârvulescu, în desvoltarea motivelor de casare; Pe D. Marinescu, în combateri, și Pe 0. procuror St. Stătescu în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului III: ” Violarea regulelor de drept și de procedură, după care efectele «unei hotăriri nu se pot urca mal departe de data intentărel acțiu- «nel ; curtea, deci, chiar fiind vorba de o rectificare de pensiune, n’o nputea acorda de dat de la data cererel in judecată, iar nu din (Jiua nîn care dreptul la pensiune a luat nascere*. Având în vedere decisiunea asupra recursului din care resultă ur- mătârele fapte : La 6 Octombre 1892, administratorul clasa II Gh. Rădulescu încetând din viâță din causa unei bole incurabile, căpă- tate cu ocasiunea de servicii comandat, soția sa Elena, rămasă văduvă cu copil minori, a obținut de la ministerul de râsboifi, la 16 Octom- bre același an, o pensie lunară de 100 lei, 29 bani, cu drept de a i se servi cu începere de la data încetărel din viâță a soțului sătk; Mal târziu, la 9 August 1895, intimata, nemulțumită pe acâstă pensiune, s’a adresat justiției, cerând, în basa legel de la 16 Aprilie 1886, să i se acorde ca pensie întrâga lâfă de 240 lei ce a avut de- functul el soț, și cu dreptul de a i se servi de la data încetărel lui din viâță; Curtea de apel, prin decisiunea atacată cu recurs, ’l-a dat câștig de causă, obligând pe ministerul de răsboid să*! plătâscă pensia dă 240 lei, cu începere de la data încetărel din viâță a soțului el; Digitized byCjOOQIC 4’3 Considerând că de și dreptul la pensie decurge pentru militar sau urmașii săi din lege, Insă acest erept, fiind supus unor anumite con- dițiunl, nu Începe a curge de cât de la îndeplirea acestor condițiuni, adică de atunci de când militarii safi urmașii săi arată, prin cererea ce fac de a li se lichida dreptul la pensiune, că acele condițiuni s'afi Îndeplinit; Considerând că dacă cel In drept nu trebue să sufere de întârZie- rea safi de greșelile ce pot face autoritățile chemate a judeca cererea de pensiune, și pentru acest motiv dreptul lise recundsce de la cere- rea lor, el nu suferă de cât de a lor întârziere dacă n’aii făcut cerere; Considerând, dar, că dreptul la pensiune ia nascere numai de la cererea celor ce afi drept la pensiune, de a li se regula acest drept, și de la decretul prin care se acordă pensiunea ; Considerând că aceleași reguli sunt aplicabile și la cererile de rec- tificare de pensiune adresate justiției; Că, ast-fel fiind, și întru cât, în specie, instanța de fond ’l-a acor- dat intimatei dreptul la rectificarea pensiunel cu Începere de la data încetărel din viâță a soțului el, iar nu de la data cererel In judecată, a violat regulile de drept relative la lichidarea pensiunilor; Că, prin urmare, motivul acesta fiind întemeiat, urmâză a se admite. Pentru aceste motive, Și ffiră a mal discuta pe cele-alte, culea, în numele legel : Casâză, etc. Civil, secția I. No. 255 URMĂRIRE (Legea de). — Contestație. — Oposiție. — Inadmisi- bilitate. (Art. 20 din legea de urmărire). In materie de urmărire făcută de Stat după legea de urmărire, neexistând drept de oposiție la instanța de fond, acest drept nu există nici in casațiqne. Ko. 152. — Respinsă, ca inadmisibilă, oposiția făcută de ministerul de finance contra decisieî acestei curți, cu No. 368 din 1898, dată în procesul cu Moise Ghitlan. Digitized by Google .5 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier N. Predescu; Pe D. Alexandrescu, advocatul intimatului, în desvoltarea inciden- tului ridicat de neadmisibilitatea oposiției, și Pe D. C. Cernescu, advocatul recurentului, în combateri; Deliberând, Asupra incidentului ridicat de intimat, prin care tinde a se res- pinge ca neadmisibilă oposiția făcută de Stat, pe motiv că în materie de urmărire, făcută după legea de urmărire, nu există dreptul de oposiție; Considerând că prin art. 20 din legea de urmărire se prevede o judecată excepțională și urgentă, cu un termen scurt de apel la tri- bunal și fără drept de oposiție ; Considerând că scopul legiuitorului, suprimând dreptul de oposi- ție în materie de urmărire, a fost de a se asigura încasarea promptă a veniturilor Statului, comunelor pi altor stabimente publice ; Că, dreptul de oposiție în asemenea materie neexislând la ins- tanța de fond, nu pdte să existe nici în casațiune, rațiunea fiind aceeași; Că, afară de acestea, prin art. 25 din legea de urmărire se stabi- lesce că tdte disposițiunile contrați! acestei legi, așezate prin legi și regulamente anteridre, sunt și rdmân abrogate; Că, ast-fel fiind, și întru cât prin legea de urmărire, care este pos- teridră legei de organisare a curțel de casație, s’a derogat la regula pusă prin art. 73 din acdstă lege, apoi dreptul de oposiție, în mate- ria în cestiune, nu pdte să existe pentru partea judecată în lipsă nici la curtea de casație ; Că, prin urmare, incidentul fiind întemeiat, cată a se admite și, în consecință, a se respinge oposiția ca inadmisibilă. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția I. Digitized byCiOOQlC 175 No. 156 CUAS1-DEL1CT. — Autor.—Stăpân sau comitent.—Dacă și auto- rul și comitentul sunt responcabili de prejudițiu. — Daci pa- cientul este liber să ’i acționeze pe amănduoi sau numai pe unul. (Art. 998 și 1.000 din codul civil). CUASI-DELIGT. — Cari sunt elementele esențiale ale sale. 1/ Legiuitorul, spre a asigura mai bine pe pacient pentru repa- rarea prejudițiului causat prin faptul servitorilor și al propu- șilor, a făcut respun^etor civilmente, pe lângă autorul mate- rial al faptului, și pe stăpân sau comitent, ast-fel că legea ’i consideră pe amânduoi, și pe autor și pe stăpân sau comitent, coobligați la repararea prejudițiului. De aci resultă că reclamantul are dreptul să cheme in judecată sau pe amânduoi sau numai pe unul, după cum interesul seu ’l povățuesce, și când instanța judecătorescă scote pe unul din proces, violetă principiile de drept și legea, și hotărîrea sa este casabilă. 2J Pentru a se putea susține că un fapt al omului constitue un cuasi-delict, trebue ca faptul are causeză un prejudițiu altuia sâ fie un fapt ilicit, adică să nu consiste in exercițiul unui drept, să fie imputabil autorului, să leseze un drept al altuia, și că acel căruia i se impută faptul dăunător să fie in culpă, P adică să i se potă imputa, dacă nu intențiunea rea, cel puțin o greșâlă, o imprudență sau o neglijență. No. 154. — Casată în urma recursului făcut de Gh. Grădinescu, de- cisiunea curței de apel pin Iași, secția I, No. 112 din 1897, dată, în proces cu direcția C. F. R. și cu A. Crișan. 5 Aprilie t899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier I. Duca; Pe D. advocat I. Barozi, din partea recurentului, în desvoltarea mo- tivelor de casare, și Pe D. advocat Gr. Duca, din partea intimatelor, în combateri; Deliberând, Asupra motivului HI: «Violarea art. 998, combinat cu art. 1000 din codul civil. «Curtea de fond confirmă hotărîrea tribunalului de Suceava, care* Digitized by Google ”9cdte pe unul din proces, pe unul din părîțil reclamantului, adică «pe Andrei Grișan, pe motiv că in materie de cuasi-delict, dacă pre- « pusul a lucrat din ordinul stăpânului, acest din urmă singur el este «răspunzător de dauna survenită, și tn al duoilea loc, fiind-că și di- «recția G. F. R. declarând în Constanta că ’șl asumă singură respon. «s abili ta tea daunei, prepusul se află apărat. r Ambele motive constitue o violare de lege, cel d’ântâiu la art. «998, combinat cu art. 1000, întru cât legiuitorul pentru mal bună «garanție de repararea daunei cășunate prin delict saii cuasi-delict, «pe lângă responsabilitatea de regulă comună autorului material, a «mal dat pacientului ca al duoilea chezaș pe stăpân și comitent, și, «deci, dacă legea consideră pe amănduol ca obligați la dauna consu- «mată, nimeni nu’l pdte îndatora să se mărginăscă numai la unul; «iar cel de al duoilea la principiul pus în procedura civilă, că recla- «mântui singur ’șl alege părîtul, și întru cât dânsul a înțeles a men- «ținea în instanță și pe stăpân și pe prepus chiar asemenea expresie «a întregel responsabilități de către unul singur, deci nu pdte avea de «efect scutirea celul-alt fără învoirea reclamantului^. Considerând că după disposițiunile art. 998, combinat cu 1000 din codul civil, legiuitorul, spre a asigura mal bine pe pacient, pentru re- pararea prejudițiulul causat prin faptul servitorilor și al propușilor, a făcut răspunzător civilmente, pe lângă autorul material al faptului, și pe stăpân sad comitenta; Gă de aci resultă că dacă legea ’l consideră pe amânduol (adică pe autor și stăpân sad comitent) coobligațl la repararea prejudițiulul, re- clamantul are dreptul să cheme numai pe unul din el în judecată sad pe amânduof; după cum interesele ’l 'dictdză, spre a ’l duce la bun resultăt acțiunea ce *1-0 dă legea, și nimenea nu ’l pdte îndatora ca să cheme in judecată numai pe unul din el, întru cât interesul în ad- ministrarea probelor pentru dovedirea acțiunei, ’l face să ’l cheme și să ’l țină pe ambii în instanță și întru cât nici un text de lege nu ’l ridică reclamantului acest drept; Considerând că interesul reclamantului de a chema în judecată pe autorul faptului și pe comitent, și de a’I menține pe ambii în in- stanță, este și legitim, căci din totalitatea principiilor puse de legiui- torul nostru în materie civilă, și în special din art. 998 din codul ci- vil, reese că, pentru a fi loc la aplicarea acestui articol și pentru a se Digitized by^OOQlC 477 putea suspine că o faptă a.omului constitue un cuasi-delict, legiuito- rul cere trei elemente esențiale ca constituțiune a cuasi-delictulul 1) că faptul care causdză un prejudițiâ altuia să fie un fapt ilicit, a- dică ca el să nu consiste în exercițiul unul drept; 2) ca acel fapt să fie imputabil autorului și să leseze un drept al altuia, și 3) ca acel căruia i se impută faptul dăunător să fie în culpă, să i se pdtă im- puta, dacă nu intențiunea rea, cel puțin o greblă, o imprudență sad o negligență ; Or, pentru ca reclamantul să pdtă stabili in judecată tdte aceste elemente, presența autorului material al faptului în instanță este învederată. Și, deci, reclamantul având interes și acest interes fiind și legitim, cu drept cuvânt se pdte opune la scdterea autorului ma- terial din proces; Că, ast-fel fiind, și întrucât, în specie, s’a scos din proces unul din pârîțl, in contra voinței reclamantului, instanța de fond, procedând în acest mod, a violat principiile de drept și textele de lege mal sus arătate ; Că, dar, motivul discutat fiind întemeiat, cată a se admite, fără a se mal discuta ântâiul, iar al duoilea fiind retras în instanță. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Civil, secția I. No. 257 APEL. — Locație. — Cerere de resiliere de contract de arenda- re. — Dacă instanța de apel pdte să admită cererea de resi- liere, după apelul arendașului, pe un alt motiv de cât acela admis de tribunal. (Art. 327 din procedura civilă). PROBE. — Aprecierea lor. — Suveranitatea judecătorilor fon- dului. i/ Curtea pdte, in apel, după apelul arendașului, ea confirmând hotărîrea primei instanțe, să admită resiliarea contractului de arendare cerută de p oprietar și admisă de prima instanță, pe un alt motiv de cât cel admis de prima instanță, dacă resi- lierea fusese cerută înaintea tribuiialului și pe motivul admis de curte, fără ca prin acesta să priveze pe apelant de beneficiul Digitized byLiOOQlC 478 primei instanțe și fără a viola principiul resultând din art, 327 din procedura civilă. 2} .Aprecierea probelor este lăsată la suveranitatea instanțelor de fond. No. 157. — Respingerea recursului făcut de Const. M. Sipsom, pro- curatorul lu! lulius Naville, contra decisiune! curței de apel din Galați, secția II, No. 213 din 1898, cu Maria Boldur Epureanu. 6 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Cu- culi; Pe D-ni! advcaț! M. D. Sipsomo și Const. M. Sipsomo, asupra moti- velor de casare, și Pe D. advocat T. lonescu, în combateri; Deliberând, Asupra motivului 1 de casare : «Tribunalul a resiliat contractul de arendă dintre mine și D-na «Maria Boldur Epureanu, admițând cererea acesteia, basată pe aceea «că eu n’aș! fi achitat câștiurile la termenele stipulate. Curtea de «apel respinge cererea de resiliere ast-fel după cum a fost susți- «nută înaintea tribunalului, o admite însă pentru că efl ași fi devas- «tat pădurea, pe când acâstă causă de resiliere, de și menționată în «cererea introductivă de instanță n’a fost de loc discutată la tribu- «nal, de 6re-ce a fost părăsită de D-na Epureanu. Cu modul acesta «curtea a judecat în prima și ultima instanță cererea de resiliere ba- «sată pe causa abusulu! de folosință, m’a privat de beneficiul de «prima instanță și a violat principiul resultând din art. 327 din pro- «cedura civilă «. Având în vedere decisia supusă recursului din care resultă că Ma- ria Boldur Epureanu intentând acțiune contra lui I. Naville pentru a se resilia contractul prin care defunctul săâ soț Dumitru B. Epu- reanu arendase lui Naville moșia el dotală Gura-Ber beciului, tribu- nalul Tecuciu, prin hotărîrea No. 206 din 1898, a admis acțiunea ca fondată și curtea de apel din Galați statuând asupra apelului făcut de Naville, a confirmat (jna hotărire ; Digitized by Google 479 Considerând că curtea prin decisia sa constată că acțiunea in resi- liere, intentată de Maria Epureanu, se întemeia pe duoă motive : 1) pentru neplata arendel la termenile convenite, și 2) pentru că aren- dașul, călcând clausele contractului, a tăiat din pădurea aflată pe mo- șie, la care nu avea nici un drept; Considerând că ambele aceste motive de resilierea contractului fiind propuse în prima instanță în susținerea acțiunel, după cum re- sultă și din citata hotărîre a tribunalului, curtea era în drept a le examina pe amânduoâ, întru cât reclamanta le-a invocat ca mijldce de apărare pentru respingerea apelului făcut de Naville; că, proce- dând ast-fel, curtea n’a violat nici principiul celor 2 grade de juris- dicțiune, nici art. 327 din procedura civilă, și, deci, motivul invocat cată a se respinge ca neîntemeiat. Asupra motivului II: * Am susținut că nu pdte declara resiliat contractul de arendă in- «cepâtor la 23 Aprilie 1898, din causa abusulul de folosință în tim- «pul curgerel unul alt contract deja expirat. Curtea nu discută a- «câstă apărare în drept, ci o respinge pentru unicul motiv că din de- ”punerea unuia din martori resultă cum că am făcut tăerl în pă- «dure chiar în cursul contractului a cărui resiliere se cere, pe când ”martorul indicat de curte n’a <^lis acâsta. Ast-fel, curtea ’șl a basat «decisia sa pe o erdre de fapt, resultâod din actele ce le-a avut în «vedere, și a respins mijlocul nostru peremptoriii de apărare. Considerând că din decisia supusă recursului resultă că Dumitru Bol- dur Epureanu, care avea arendată lui Naville moșia sa dotală, până la Aprilie 1898; că, un an înainte de expirarea termenului de aren dare, la 10 Aprili 1897, a încheieat un noii contract cu arendașul săii pentru un alt pentru un alt period de 5 ani, începător de la 23 Aprilie 1898; Că curtea constată în fapt, din depunerile tutulor martorilor as- cultați, că Naville a făcut tăerl în pădure nu numai în timpul ve- chiului contract, dar și în luna lui Maid 1898, adică în timpul când noul contract, a cărui resiliere se ceruse, era în vigdre; Că, întemeindu-se pe acâstă constatare, curtea cu drept cuvânt a resiliat contractul dintre părți prin care era formal oprit arendașul să tae arbori din pădurea de pe moșia arendată; că, așa fiind, și acest motiv este nefondat. Digitized by Google tSO Asupra motivului III: * Am susținut înaintea cuinei că tăerile lemnelor din pădure s’au „făcut cu consimțimântul proprietarei și, drept dovadă, am invocat * faptul că nu tăiam lemne fără ca să eliberez chitanță pădurarilor „sfii, chitanțe cari se dădeau de pădurarii proprietarei, și pe cari chi- „tanțe proprietara însăși le-a exhibat înaintea curte! de apel; curtea, «de și constată că aceste chitanțe aii fost presentate Sn instanță de „proprietară, ne cundsce însă proba complectă și legală ce resultă în „apărarea mea din aceste chitanțe și de presentarea lor de către pro- „prietară și înlătură aceste probe printr’un vădit exces de putere». Considerând că Naville, susținând în apel că a avut consimțimân- tul proprietarului ca să tae arbori din pădurea de pe moșia arendată, pentru a dovedi acâsta el s’a întemeiat pe trei chitanțe liberate de dânsul pădurarilor și pe presumpțiunea resultând din faptul că pro- prietara s’a servit în instanță de acele chitanțe pentru a dovedi tăe- rile făcute; Considerând că aprecierea probelor este lăsată la suveranitatea instanțelor de fond; Că, în specie, curtea, cercetând probele invocate, constată prin de- cisia sa că din ele nu s’a putut forma convingerea de ceea ce alega recurentul în apărarea sa; Gă, judecând ast-fel, ea n’a comis nici un exces de putere, și, prin urmare, și acest mijloc cată a se respinge ca nefondat. Asupra motivului IV : „Prin conclusiunile scrise date la înfățișarea de la 27 Octombre „ 1898, am cerut să se citeze ca martor alecu Păduraru, pentru a „afirma sub jurământ că orl-ce tăere se făcea prin ordinul proprie- „tareî, că liberam chitanțe cari se predau densei; ivindu-se paritate „de voturi și pledându-se din nou procesul la 7 Noembre 1898, cur- „ tea îmi respinge acâstă cerere, pe motiv ca ași fi renunțat la ea, pe „când din practicarea decisiel nu resultă de loc că eu ași fi abando- „nat acâstă cerere. „Gu modul acesta curtea violând dreptul de apărare m'a privat „de administrațiunea unei probe permise de lege și a declarat con- „tractul resiliat“. C msiderând că curtea constată în decisia sa că cererea făcută in mod subsidiar de către Naville, prin conclusiunile scrise date la înfi- Digitized by CnOOQle 9 481 țișarea de la 27 Octombre, de a se cita ca martor Alecu Paduraru, spre a dovedi că pentru ori-ce tăere dânsul a avut ordinul stăpânu- lui seu, acâstă cerere nu a mal fost susținută în ședința de la 7 No- embre, când s’a desbătut din nou procesul și s’a pronunțat decisia supusă recursului; Că, ast-fel fiind, nu s’a violat dreptul de apărare, și, dar, și acest ultim motiv urmâză a fi respins ca neîntemeiat. Pentru aceste motive: f Respinge, etc. Civil, secția I. / No. 258 STARE CIVILĂ. — Registrele actelor stărei civile. — Distruge- rea lor prin ardere. — Proba distrugere! în străin etate. — Căsătorie. — Proba ei cu martori. (Art. 33 și 34 din cod. civil). Dacă nu cor fi existat registre de stare civilă sau se vor fi perdut, lipsa sau perderea lor se va putea dovedi atât prin, dovedi scrise cât și prin martori și, in asemenea cașuri, faptul căsă- toriei se pdte dovedi prin martori, conform art. 33 din codul civil. Deci, când curtea de apel constată in fapt că distrugerea prin ardere a registrelor stărei civile este probată printr’un extract al parohiei, făcut cu formele cerute in străinetate, in care pa- rohul atestă că registrele au fost arse cu ocasia unei revolu- țiuni, admițând proba testimonială spre a se dovedi căsătoria, nu vîoleză nici un text de lege și nu comite nici un exces de putere. No. 158. — Respins, după divergință, ca nefondat, recursul făcut de Justina M. I. Buhulete, fostă I. Sulică, personal și ca tutdre a minorilor lut I. Salică, contra decisiunel curțel de apel din Bucu- resci, secția 1, cu No. 37 din 1896, cu Susana Voicu I. Roșculeț, Ion Voinea, tutor, și alții. 6 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier N* Predescu; 31 Digitized by Google 1X2 Pe Di P. Borș, advocatul recurentei, in desvoltarea motivelor de casare; Pe D. Gr. Stefănescu-Jiu, advocatul intimatilor, în combateri, și Pe D. St. Stătescu, procuror de secțiune, în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului de casare : «Violarea art. 33 și 34 din codul civil, și exces de putere. «Starea civilă a persdnelor în Austro-Ungaria se probâză prin ac- utele mitrice ce se conservă de parohii bisericescl. Dovada exhibată «de adversară, emanată de la un paroh din Transilvania, și pe care «se întemeiază curtea de apel pentru a stabili o primă căsătorie între «Ion Sulică cu Ana Precup, a căror fiică legitimă ar fi adversara nos- «tră Susana, nu este un extras de pe matricolă, ci o simplă atestare «și apreciere personală a parohului, ast-fel că un atare certificat ne- «fiind făcut după formele păzite în Austro-Ungaria (locus regit ac- «tum), curtea de apel nu pdte considera ca valabil legalmente $isul «act. Ceva însă mal grav este că curtea de apel a încuviințat proba «testimonială pentru a se dovedi prima căsătorie a lui I. Sulică cu «Ana Precup, fără să se fi probat în fapt că archiva actelor stărel «civile din Satu-Lung să se fi distrus prin incendii, safl prin revo- «lutia de la 1848, cum s’a alegat. Declaratiunea parohului că s’ar «fi distrus prin acea revoluție, întru cât nu este asermentată, valo- «râză ca o simplă informație, ca un pur act privat contestabil ,și ne- «oposabil nouă. Ast-fel fiind, curtea de apel violâză art. 34 din codul «civil, săvîrșind in același timp un exces de putere, când ’l-a admis «proba cu martori fără să fi probat mal ântâiu lipsa ațelor mitrice Având în vedere decisiunea supusă recursului din care resultă, că Susana Voicu Roșculet cerând de la tribunal eșirea din indivisiune a averel rămasă de la părintele său Ion Sulică, curtea de apel din BucurescI admițând apelul făcut de numita Roșculet, îi recundsce dreptul de a cincea parte în averea decedatului săfi părinte și ordonă eșirea sa din indivisiune; că curtea constată că din ântâia căsătorie a Iul Ion Sulică cu Ana Precup se născu reclamanta Susana mări- tată cu Voicu Roșculet; din a duoa căsătorie a sa cu Justina, aii eșit trei copil: Ion, Radu și Dobre; Justina se mărită în al duoilea rând cu Buhulete și ea, ca tutdre a sus citatilor săi copil minori, con- testă calitatea de fiică legitimă a Susanel; Digitized byLiOOQlC 483 Având în vedere art. 33 și 34 din codul civil; Considerând că, după art. 33, dacă nu ya fi existat registre de stare civilă, sat! dacă ele se vor fi perdut, lipsa sad perderea lor se va putea dovedi atât prin dovedi în scris, cât și prin martori ; că, in asemenea cașuri, căsătoriile, nașterile și încetările din viâță se vor putea dovedi atât prin registre, înscrisuri de ale tatălui și ale ma- rnei încetați din viâță, cât și prin martori; Considerând că, în specie, s’a constatat, lucru necontestat de re- curent, că intimata Susana Roșculeț s’a născut din Ion Sulică cu Ana Precup; că ceea ce s’a contestat a fost prima căsătorie a aces- tora; că înaintea curței intimata a produs, pentru a dovedi faptul căsătoriei părinților săi, un extract al circumscripției parohiale din Satu-Lung, legalisat de notarul din Brașov, consulatul general și de ministerul afacerilor străine, prin care se atestă că Ion Sulică s’a că- sătorit Sn 1847 cu Ana Precup ; parohul însă adaugă că nu pdte pre- cisa (Jiua și luna căsătoriei, căci registrele ad fost arse cu ocasia re- voluției din 1848; Considerând că față de acâstă dovadă scrisă, cu care s’a probat,< conform art. 33 citat, distrugerea registrelor de stare civilă, proba cu martori pentru a se dovedi căsătoria lui Sulică cu Ana Precup era admisibilă, conform ultimei disposițiuni a acestui articol; că apoi curtea constată, din deposițiunile martorilor pe cari ’l-a asculat, că- sătoria părinților Susanel Roșculeț; Considerând că o-dată constatat în fapt că registrele de stare ci- vilă ad fost distruse prin ardere, cu drept cuvânt curtea a admis proba testimonială pentru a dovedi prima căsătorie, și, ast-fel fiind, n’a violat nici un text de lege și n’a comis nici un exces de putere; Considerând, de altmintrelea, că recurenta nu dovedesce cu nimic că actul făcut în țâră străină și produs de Susana Roșculeț la instanța ,de fond, pentru a proba căsătoria părinților sâi, nu e făcut cu for- mele cerute în acea țâră, în ocasiunl ca cea de față, după cum pre- vede art. 34 din codul civil; că, prin urmare, motivul de casare ur- *mâză a se respinge. Pentrii aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. Digitized by VaOOQLe ist No. 259 CONTRAVENȚII LA PLATA ACCISELOR COMUNALE. — Când trebuesc constatate. — Ce trebue să arate procesul-verbal de constatare. (Art. 104 și 107 din regulamentul de constatare, per- cepere și urmărire a veniturilor comunale; art. 175 din legea vămilor). 1/ Ori•ce infracțiune sevirșită, prevestită și pedepsită de legea și regulamentul de constatare, percepere și urmărire a venituri- lor comunale, trebue să fie constatată printr’un proces-verbal încheiat îndată după descoperirea ei. Ast-fel, este nul procesul-verbal încheiat a duoa Si după descope- rirea in fr acțiunel. 2/ Procesul-verbal de constatarea ^unei infracțiuni la legea și re- gulamentul de constatare, percepere și urmărire a veniturilor comunale, trebue să arate, intre altele, și felul mărfei. No. 159. — Respingerea recursului făcut de primăria comunei Galați, contra sentinței tribunalului Covurluiu, secția I, No. 262 din 1898, cu A. Levenshon. 6 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier I: Duca ; Pe D. advocat I. Moșotâ, asupra motivelor de casare, și Pe intimat în combateri; Deliberând, Asupra motivului 1 de casare : «Exces de putere și violarea art. 104 din regulamentul de perce- «pere al veniturilor comunale și art. 175 din-legea vamală, de dre-ce «contravențiunea a tost constatată îndată după descoperire, prin cu- rvîntul «îndată* înțelegându-se timpul omenesce suficient dea înde- «plini formalitățile necesare^. Având în vedere sentința supusă recursului din care resultă că tribunalul de Covurluiu admițând apelul făcut de A. Levenshon, in- timatul de acj», contra decisiel primăriei Galați prin care a fost su- pus la 50 de lei amendă și la confiscarea a 6 butdie spirt anisonat^ anuldză menționata decisiune; Digitized by CnOOQle Având în vedere că tribunalul își întemeiază sentința ântâiu pe motivul că agenții comunal! n’ati constatat infracțiunea printr’un proces-verbal dresat îndată după descoperirea el, de dre-ce contra ven- țiunea a fost descoperită la 9 Iulie, orele 5 și jumătate p. m. și proce- sul-verbal a fost încheiat la 10 Iulie 1898, orele 10 a. m. și apoi pe motivul că agenții comunali n’ati arătat în acel proces-verbal cu pre- cisiune felul mărfei, care într’un loc este indicată ca spirt anisonat, iar în alt loc cu rachiu anisonat;» Având în vedere art. 104 din regulamentul pentru constatarea, perceperea și urmărirea veniturilor comunale din 1887, precum și art. 175 din legea vămilor; Considerând că din aceste texte de lege resultă că orl-ce infracți- une săvîrșită, prevăzută și pedepsită de legea de percepere a taxelor de accise, are a se constatata printr’un proces-verbal dresat îndată după descoperirea el; Că, în specie fiind constatat că procesul-verbal de constatarea in- fracțiune! nu s’a încheiat îndată după descoperirea el, cu drept cu- vânt tribunalul a anulat acel proces-verbal că judecând ast-fel, tri- bunalul departe de a viola textele de lege sus citate, le-a dat o bună interpretare prin hotărîrea sa și, deci, motivul invocat cată a se res- pinge ca neîntemeiat. Astipra motivului II: «Violarea art. 157 din regulamentul de perceperea veniturilor co- *munale și exces de putere, de dre-ce tribunalul constată în fapt că «nu se arată felul mărfei pe când în realitate din întregul proces-ver- «bal se vede cu suficiență că agenții constatătorl au arătat că marfa «confiscată este spirt anisonat. Simpla împregiurare că într’un singur «rând am întrebuințat cuvîntul «rachiâ" în loclde spirt, nu pdte să «fie un motiv de nulitate a procesulul-verbal, atunci când din între- ngul lui acest proces-verbal constată în mod limpede și de necontes- «tat -că obiectul contravenției «este introducerea de spirt, în loc de «rachiâ de drojdie, după cum s’a declarat". Având în vedere art. 107 din regulamentul pentru constatarea ve- niturilor comunale; Considerând că după acest text de lege procesul-verbal de consta- tarea unei infracțiuni la legea de perceperea taxelor de accise trebue să arate, între altele, și felul mărfei; Digitized by LnOOQlC 486 Că, in specie tribunalul constată în fapt că felul mărfei n’a fost a- rătat cu precisiune în procesul-verbal de contravențiune; Câ aprecierile și constatările sale de fapt în acâstă privință scapă' de censura curțel de casație; Că, prin urmare și acest al duoilea motiv urmâză a se respinge ca nefondat. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția I. ------------J No. 260 DIVERGINȚĂ. — Neformularea și nemotivarea opiniilor. —-Dacă viciază hotărirea. — Dacă judecătorii cari au declarat o di- vergință sunt ținuți și in urmă să o judece. (Art. 116 și 117 din procedura civila). MARTORI. — Locație. — Dacă proba testimonială este admisi- bilă peste sau contra celor conținute într’un contract.—Dacă este admisibilă spre a se dovedi faptul că chiriașul a însciin- țat pe proprietar că părăsesce casa. 1/ Formularea și motivarea opiniilor, in cas de divergință, ce- rute de art. 116 din procedura civilă, nefiind prescrise sub pe- dcpsă de nulitate, neindeplinirea lor nu pot vicia intriga ho- tărire. 2) Proba testimonială este admisibilă când nu este cerută pentru a se proba contra celor conținute într’un contract de inchi- riere sau peste cele conținute intFensul, ci numai pentru a se proba faptul dacă chiriașul a incunosciințat pe proprietar, con- form contractului, in termenul învoit, că părăsesce casa. 3) Nici un text de lege nu cere ca judecătorii cari au declarat o divergință să ia parte in urmă și la judecarea ei. No. 160. — Respingerea recursului făcut de economul I. B. Proto- popescu, contra sentinței tribunalului Ilfov, secția III, cu No. 634 bis din 1898, cu L. Compte. 6 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier I. Duca; Pe D. advocat Protopopescu, asupra motivelor de casare, și Digitized by LnOOQlC 487 Pe D. advocat G. G. loan, în combateri; Deliberând, Asupra motivului I de casare: «Violarea art. 116 din procedura civilă, pentru motivul că opiniu- «nea D-luI președinte Paraschivescu nu s’a format și motivat în «scris printr’un proces-verbal al audienței chiar în acea ooQle 490 Considerând că după art. 125 din legea generală a comptabilitățel Statului din anul 1893, singura instanță compelinte de a statua asu- pra prescripțiune! trienale stabilită de lege în favdrea debitorilor Statului pentru dări, este înalta curte de compturl; Că, dar, tribunalul, găsind că este competent de a statua asupra prescripție! invocate, a comis un exces de putere și a violat disposi- tiunile textului de lege arătat in motivul de casare; Că, ast-fel fiind, aaest motiv este întemeiat și are a fi admis. Pentru aceste motive: Cas^ză, etc. Civil, secția I. No. 262 f CONVENȚIUN1 SAU CONTRACTE. — interpretarea lor.— Clause clare. — Clause neclare. — Elemente de convingere. — Apre- ciere suverană a judecătorilor fondului. AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT. — Hotărire dată în po- sesoriu. — Dacă se pdte opune ca lucru judecat îh petitoriu. CONVENȚ1UNI SAU CONTRACTE. — Doi. — Fapte ce constitue dolul.— Constatare și apreciare suverană 4 instanțelor de fond. 1/ Instanțele de fond sunt suverane și in drept să interpreteze convențiunile părților, in tot-d’a-una când nu denaturâză clauzele clare și precise din ele. 2] In ceea ce privesce interpretarea clauzelor puțin clare ale unui contrat, instanțele de fond sunt suverane să aprecieze elemen- tele din cari 'și-au făcut convingerea, și acâstă apreciere scapă censurei curței de casație. 3) Efectele hotărirei date in posesoriu nu se pot opune ca lucru judecat in petitoriu. 4/ Gravitatea faptelor invocate ca constituind elementele dolului fiind o cestiune de constatare de fapte, este cu totul lăsată la aprecierea instanțelor de fond. No. 162. — Respingerea recursului făcut de Maria I. Musceleanu, de 0 parte, și de Srnaranda Musceleanu, de altă parte, contra de- cisiunei curței de apel din Craiova, secția II, cu No. 34 din 1898. Digitized by Google 191 7 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Ch. Pherekyde; Pe D. advocat Toma Musceleanu, din partea recurentei Maria Mus- celeanu, în desvoltarea motivelor de oasare, și Pe D. advocat I. Lahovari, din partea recurentei Smaranda Mus- celeanu ; Deliberând, Asupra recursului făcut de Maria Musceleanu. In privința primului motiv : "Violarea art. 969 din codul civil, care statuâză că convențiunile «legale aâ puterea de lege între părțile contractante ; «Contractul autentic încheiat între autorul minorilor și intimata «Smaranda Musceleanu, spune clar și lămurit că intimata vinde lui «I. Musceleanu 9 stânjeni lățime, iar lungime din strada Justiției și «până la locul lui Prutzescu; iar curtea, sub pretext de interpretare «a contractului, decide numai 7 */₂ stânjeni lățime, iar lungimea nu- «mal a ^3 parte din aceea arătată în contract«. Avânckîn vedere decisiunea supusă recursului din care resultă ur-' mătdrele : Smaranda Musceleanu, proprietara unul loc mare din Craiova, vinde fiului sâu lancu Musceleanu, în anul 1884, parte din acel loc, din fata caselor el cele mari despre strada Justiției, începând de la Burtică țiganul, până se vor împlini 9 stânjeni, ast-fel se spune în actul de vînZare. lancu Musceleanu construesce chiar în acel an, pe locul vîndut de nama sa, nisce prăvălii, și închide cu uluci locul pră- văliilor. S’a stăpânit aceste prăvălii, cu împrejmuirea așa făcută, timp de Zece ani, până la 1895, când lancu Musceleanu începe a pretinde că mama sa ’l-a vîndut 9 stânjeni, cari nu se împlinesc la punctul unde dânsul trăsese ulucile cu Z$ce ani mal înainte și după cum stăl pânise în acest timp, ci mal departe, spre casele cele mari ale mame, sale, și atunci el trase un gard nou până în acele case. Ambele părți au intentat proces. lancu Musceleanu pretinzând că actul de vînZare K dă 9 stânjeni, Smaranda Musceleanu susținând că n’a vîndul de cât atât cât s’a stăpânit de la vînZare în timp de Z^ce ani și cerând anu- larea vînZârel pentru fraudă. In urmă, lancu Musceleanu încetând din, Digitized by Google 492 viăță, procesul său s’a continuat de soția sa Mana, tutorea legală a mi- norilor el copil. Atât tribunalul cât și curtea, basându-se pe actul de vîn^are, pe disposițiunea locului, intențiunea părților, pe valdrea Ju- crulul vîndut,pe prețul plătit, judecă că nu s’a vîndut de cât atât cât s’a posedat în timp de t^ece ani și respinge ambele acțiuni; Considerând că primul -motiv este neexact în fapt, căci, dacă în adevăr instanța de fond, prin considerentele decisiunel sale, ’i dă câș- tig de causă intimatei Smaranda MuscelearfU, acAsta este în privința acțiunel ce era intentată în contră’i de fiul s£u, prin care pretindea 9 stânjeni și nu 7 cât a stăpânit în timp de (Jece ani da la vîntjare; iar în ceea ce privesce acțiunea intentată de numita în contra fiulu^ el, curtea de fond, prin considerau te, stabilesce că nu are dreptate, și decide tot în acest mod. Că ast-fel fiind, nu există nici o contradicțiune între dispositivul decisisiunel și considerantele pe cari se întemeiază. Și, deci, motivul fiind neîntemeiat, urmeză a se respinge ca atare. Asupra motivului II: «Curtea, ca să modifice voința părților, clar exprimată în contract, «se agață de faptul că autorul minorilor, îndată ce a cumpărat lo- «cul în gestiune, a construit pe parte din el nisce prăvălii și a închis «cu gard o parte din locul cumpărat și destinat pentru usul acestor «prăvălii, fără să răspundă la argumentele arătate de noi prin conclu- «siunile orale și scrise ce au depus, comițănd cu modul acesta viola- «rea art. 1191 din codul civil, care nu permite proba cu martori șl «presumpțil pentru a combate cele coprinse într’un act scris, și omi- «siune esențială, de 6re-ce nu se pronunță asupra argumentelor invo- «cate de noi contra acelei presumpțil admise de curte«. Considerând, în principid, că instanțele de fond sunt suverane și în drept de a interpreta convențiunile părților, în tot-d’a una când nu denaturâză clausele clare și pre ise din ele ; Considerând, în specie, că instanța pe fond constată în fapt că, a- plicând actul pe vîn^are așa cum este scris, duce la resultatul că ar . trebui să se admită că, pe lângă loc, s’a vîndut nisce case mici din fundul lui și o parte din casele mari de la fața stradel, ceea ce n’a putut să fie în intențiunea părților, căci atunci ar fi spus’o în act; că părțile, executând contractul atunci îndată după facerea lui, a des- Digitized by ^OOQlC 49 J pârlit cu uluci terenul vîndut și s’a stăpânit ast-fel timp de (Jece ani, și altele; Că, dar, clausele contractului neGind așade clare și precise, după curp se pretinde prin motivul de casare în cestiune, și dând loc Ia in- terpretare, instanța de fond, în ceea ce privesch elementele din cari ’șî-a format convingerea pentru ca să deducă intențiunea părților, a fost, suverană ca să aprecieze, și acestă apreciare scapă de controlul curteî de casațiune ; Că ast-fel fiind, și motivul acesta este neîntemeiat. Asupra motivului III: * Violarea art. 448 și 1325 din codul civil, care stabilesce pre- «sumpția legală că atunci când se vinde un Ioc și nu i se arată li- urnitele, tdte sădirile și clădirile aflate pe acel loc sunt considerate «ca accesorii ale locului și vîndute împreună cu locul. • Curtea, ca să combată acâstă presumpție legală, se basdză pe altă -presumpție trasă din faptul îngrădire! de catre cumpărător al locu- nluf destinat pentru usul prăvăliilor, fără să ție nici o socotdlă de mo- «tivele arătate de noi pentru a explica facerea acelui gard*. Considerând că efectele hotărîre! date ih posesoriu nu se pot opune ca lucru judecat în petitoriu, căci posesiunea pe prima cale, în con- formitate cu legea judecătoriilor de ocdle, s’a obținut, luându-se ca basă numai o posesiune legală de un an de <^ile, pe când în petitoriu, s’a admis ca probă al dreptului de propritate posesiunea ce a exis- tat cu tjece ani îndărăt ; Ca ast-fel fiind, cartea de judecată pronunțată de judele ocolului II Craiova, pe cale de acțiune posesorie, și confirmată prin sen- tința tribunalului Dolj, cu No. 318 din 1895, nu s'a putut opune cu succes, intimatei Smaranda Musceleanu, când s’a judecat procesul în Jevandicare. Și instanța de fond, judecând ast-fel și înlemeindu-se pe dovedi admisibile și permise de codul civil, n'a violat textele de lege arătate în acest ultim motiv de casare și nici autoritatea lucrului ju- decat ; Gă, prin urmare, și acest motiv fiind neîntemeiat, cată a se res- pinge. In privința recursului făcut de Smaranda Musceleanu : Asupra motivului de casare invocat: • Violațiunea și rea interpretare a art. 960 din codul civil, de dre- Digitized by VjOOQie 494 «ce curtea, de și recundsce că Musceleanu a avut intenția de a in- ”șela pe mama sa, refusă de a anula violarea, sub cuvânt că nu s’ar «fi dovedit pă a întreținut manopere spre a convinge, retușând tot de ^o-dată și proba complimentară a manoperei propusă de D-na S. nMusceleanu*. Considerând că gravitatea faptelor invocate ca constituind elemen- tele doi ului fiind cu totul lăsate la suverana apreciere a instanței de fond, scapă de sub censura curței de casațiune; Că ast-fel fiind, motivul este neîntemeiat și, ca atare, urmăză a fi respins. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția j. No. 263 COMPETINȚĂ. — Reclamați! pentru neobservarea distanțelor dintre vecini la construcții și plantații. (Art. 61, alin. 111, din legea judecătoriilor de ocole din 1896). ACȚIUNE PRINCIPALĂ. — Chemare în garanție făcută în urma apărărei în fond. — Facultatea lăsată judecătorului de ocol a judeca mai ântdiu acțiunea principală și în urmă chemarea In garanție. (Art. 111 dm legea ju lecătoriilor de ocole din 1896). 1) Judecătorii de ocole sunt competinți a judeca, cu dreptul de apel, până la ori-ce valdre, reclamițiile pentru distanțele ne- observate intre vecini la construcții sau plantații, 2) După art. iii din legea judecătoriilor de ocâle, dacă cererea de chemare in garanție nu s’a făcut înainte de apărarea asu- pra fondului, judecătorul vu putea hotărî asupra cererei prin- cipale, remânând a se judeca in urmă cererea de chemare in garanție; ast-fel. dar, că densul este suveran să aprecieze im- pregiurările de fapt și, găsind că procesul principal are nece- sitate de o soluție grabnică, să o judice, remânând a se judeca in urmă cererea de chemare in garanție. No. 163. — Respingerea recursului făcut de primăria comunei Bu- curescl, contra sentinței tribunalului Ilfov, secția II, cu No. 491 din 1898, cu Eufrosina Serachitopol și altul. Digitized by LaOOQle 7 Aprilie 4899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gh. Pherekyde; Pe D. advocat Vorias,, asupra motivelor de casare, și Pe D. advocat Ghiriac, în combateri; Deliberând: Asupra motivului I de casare: * Violarea art. 60, 61 și 55 din legea judecătoriilor de pace pre- «cum și art. 56 din procedura civilă, căci s’a judecat o cestiune ce unu intra în competința judecătoriei de pace; iar tribunalul a jude* «cat ca instanță de apel în materie pe care nu o putea judeca de cât ¹ «ca primă instanță, prin urmare, necompetință. Era vorba de daune j «provenite din fapta omului; repararea daunelor și distrugerea unor ¹ «gropi de latrină și murdării se elicea că au dat loc la daune«. Având în vedere sentința supusă recursului din care resultă ur- mătdrele: Eufrosina Serachitopol, intimată în recurs, a deschis proces la ju- decătoria de pace în contra primăriei comunei Bucuresci, cerând des- păgubiri, pentru că pe un teren al primăriei, vecin cu casa recla- mantei, s’a făcut duoâ gropi cari serveau de latrine lucrătorilor unei construcțiunl vecine și acele gropi prin inQltrațiune aâ produs ume- ^âlă și infecțiune la zidul casei reclamantei ; judecătorul de pace a condamnat pe primărie să astupe acele gropi și să plătâscă 150 lei, despăgubiri; Ambele părți făcând apel, primăria pentru că judecătorul de pace | a refusat să admită cererea sa de chemare în garanție a societățel de constructiunl care îngăduise ca lucrătorii sâl să facă acele gropi, și reclamanta pentru că nu ’i acordase suma ce ceruse ca despă- gubire, tribunalul, prin sentința atacată cu recurs, a respins ambele । apeluri; , Considerând că, după disposițiunile art. 61, alin. III din legea ju- decătoriilor de ocdle din anul 1896, judecătorii de ocole sunt com- petințl a judeca cu dreptul de apel până la orl-ce valdre și reclama- țiunile pentru distantele neobservate între vecini la constructiunl sad plantațiunl; Că întru cât, în specie, este vorba despre nisce gropi cari s’aâ fă- l i i Digitized by LiOOQlC cut la o distantă prea apropriată de casa intimatei, si cu ocasiunea unei construcțiunl, și care a causat un prejudicia pentru intimată ᵣ acțiunea sa intră în prevederile mal sus menționatului text de tege, și, deci, instan(a de fond cu competință a judecat afacerea; Că, ast-fel fiind, motivul este neîntemeiat și, ca atare, urmâză a se respinge; Asupra motivului II: «Rea interpretare a disposițidor art. 998 și a principiului că nimeni «nu răspunde de faptele altora pe care legea nu ’I pune sub prive- «gherea lor. Societatea de construcții face acesta în interes străin și «justiția pune în sarcina primăriei responsabilitatea societățel, de va «fi loc ; gropile s’au făcut de ^lisa societate în interesul clădirel pen- «tru D. Esarcu, fără a se lua vre-o autorisare de la primărie pentru «facerea de asemenea gropi*. Considerând că instanța de fond constată în fapt că gropile să- pate lângă zidul casei intimatei aâ fost făcute pe locul primăriei, care, prin funcționarii sei, a avut cunoscință de acest fapt și a tole- rat în mod tacit facerea lor, și decide că cu drept cuvânt primăria cată să răspundă de daunele causate intimatei; ast-fel că instanța de fond judecând ast-fel, n’a violat textul de lege arătat în acest motiv de casare, care rămâne neîntemeiat. Asupra motivului III: « Exces de putere; s’a respins cererea de chemare în garanție afară «din limitele unei curate și raționale aprecieri și s’a făcut acâsta și «prin nemotivare a resoluțiunel date cererel. Primăria chema pe ade- «vârâtul făptuitor și în timp oportun judecătoria și tribunalul res- «ping cererea fără a motiva în speciei. Considerând că din sentința atacată se constată că cererea de che- mare in garanție a fost făcută după ce se ordonase expertisa la fața locului și ascultarea martorilor ; Considerând că după art. 111 din legea judecătoriilor de ocdle, dacă cererea de chemare în garanție nu s’a făcut înainte de apărarea asupra fondului, judecătorul va putea hotărî asupra cererâi princi- pale, rămânând a se judeca în urmă cererea de chemare în ga- ranție ; Că, dar, judecătorul este suveran să aprecieze împregiurările de fapt și, găsind că procesul principal are necesitate de o soluțiune Digitized by boccie I 497 grabnică, pdte să judece cererea principală, rămânând a se judeca în urmă cererea de chemare în garanție; Că, ast-fel fiind, în specie, judecătorul de fond a usat de o facul- tate ce *i-<ț acordă legea, și n’a comis un exces de putere, după cum se pretinde prin acest ultim motiv de casare ; Având în vedere, de alt-mintrelea, că primăria nici nu suferă vre- un prejudițiu prin sentința tribunalului, de ore-ce dânsa are facul- tatea a acționa pe cale principală ori când pe societatea de construc- țiunl, dacă crede că ’l-a causat vre-o pagubă ; Ast-fel fiind, și acest motiv urmăză a se respinge ca neîntemeiat. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția I. No. 264 VÎNpARE. — Condițiune resolutorie prevăzută in contract pen- tru nedepunerea prețului. — Daca judecata pâte acorda ter- men de plată cumpărătorului. (Art. 1.367 din codul civil). CONTRACTE. —- Contracte sinalagmatice. — Condițiune resolu- torie subînțelesă.—Dacă contractul se desființăză de drept.— Dacă judecata pdte acorda un termen părței ce nu ’și-a Înde- plinit obligațiunea. Art. 1.020 și 1.021 din codul civil). VÎNțlARE. — Condițiune resolutorie neprevăzută în contract.— Acordare de termen de plată. VÎNțlARE. — Când este perfectă. (Art. 1.295 din codul civil). MARTORI. — Martori nerecusați la fond. — Dacă se păte invoca omisso medio in casație. MARTORI. — Depunerile lor. — Apreciere suverană a instanțe- lor de fond. 1) In cas când într’un act de vindare este preve^ută in mod ex- pres clausa resolutorie pentru neplata prețului, judecătorul nu mai pdte acorda termen de plată curnperătorului după ex- pițerea termenului și punerea in întârziere. 9/ In contractele sinalagmatice condițiunea resolutorie fiind in tot-d'a-una subînțelesă, in cașul când una din părți nu înde- plinesce angagiamentul seu, contractul nu este desființat de drept, și partea în privința căreia nu s’a executat angagia- menntul cerând justiției desființarea contractului, judecătorul pdte acorda un termen părței ce n’a executat obligațiunea sa. 3S Digitized byVjOOQIC i9K 3) Când într’un contract de vintre nu se coprinde condițiunea resolutorie expresă pentru nedepunecea prețului, și când in- i stanța judecătorescă constată in fapt că ambele părți n’au ob- servat in mod strict contractul și sunt in culpă, judecata este in drept să considere ca bună și valabilă plata prețului făcută chiar in cursul procesului de resiliarea vintjerei. 4/ Vimjarea este perfectă intre părți îndată ce ele s’au înțeles asupra prețului și asupra lucrului. 5) Partea care nu s'a opus la ascultarea unui martor înaintea instanței care ’l-a ascultat, nu pdte face un motiv de casare din ascultarea sa. 6) Instanțele de fond sunt suverane să aprecieze depunerile mar- torilor. S’a luat in cercetare recursul făcut de Gr. lonescu, contra decisiel curțel de apel din Graiova, No. 26 din 1898. 9 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier Gh. Pherekyde; Pe D. advocat I. Brătescu, in desvoltarea motivelor de calare, și Pe D-nil advocati Al. Giuvara și 1. Filiti, în combateri; Deliberând, Asupra recursului făcut de Gr. lonescu : Având în vedere decisiunea supusă recursului din care resultă ur- mătorele: Gr. lonescu a vîndut, în anul 1893, lui N. Lupan, o casă a sa din BucurescI, strada LucacI No. 73, cu condițiunea ca la 10 Aprilie acel an să’I plătâscă prețul, când și dânsul se obligă a’I preda casa, liberă de orl-ce sarcină sau chirie, precum și actele de proprietate și actul de vîntjare. In urmă N. Lupan, a intentat proces Iul lonescu, care nu’I preda actul de cumpârătâre, cerând executarea vînijărel; iar lonescu, la rândul sâu, cerea resilierea vîn^ărei, cu pierderea ar- vunei pentru cumpărător, pentru că nu ’l plătise prețul la termenul stipulat. Curtea de apel din BucurescI a dat câștig de causă lui Lu- pan pentru că plătise prețul și a condamnat pe lonescu să execute violarea. Acesta făcând recurs, curtea de casație a casat decisiunea curțel de apel din BucurescI, și a trămis afacerea a se judeca din noii Digitized by LiOOQlC 499 de către curtea de apel din Craiova, Acostă instanță, ca curte de tri- mitere, judecând din nod procesul, prin decisiunea supusă recursului, constată că nici una din părți nu sa ținut de contract și n’a executat obligațiunile lor în termenul prevăzut în actul de vînZare,însă, prețul fiind plătit în diferite rânduri, și primit de vîn^Hor, chiar în urma termenului stipulat, nu se mal putea cere resilierea vînZ$reI, și or- donă executarea vînZârel de către vînZ$tor, respingând tot o-dată și o cerere făcută de dânsul pentru plata unor îmbunătățiri, pe cari pretindea că le* a făcut în urma vînZărel. Asupra motivului I de casare : "Curtea când judecă causa la 2 Februarie 1898, se constată că n complectul care a judecat, nici în practicaua hotărîrel, nici în con- "siderantele sale, causa fiind în divergință de opinii și cestiunea în „divergință nefiind tranșată până atunci. Ni :I nu se ocupă curtea de a «constata existenta divergințel, violând ast-fel art. 33 din procedura ^civilă, cum și art. 12, 31 și 32 din legea organisărel judecătoresci, «comițând prin acâsta un exces de putere, neconstatând de unde s’atî "luat cinci judecători, căci primul președinte și președintele secției "nu se vede că ad luat parte«. Considerând că curtea de fond constată prin decisiunea sa exis- tența divergințel, iar în ședința de la 2 Februarie 1898, când a pro- nunțat decisiunea supusă recursului, fiind constituită în complectul de 5 judecători, după cum cere le^ea, presumțiunea este că curtea s’a compus în conformitate cu legea, întru cât recurentul nu dove- desce cu nimic contrariul. Că, ast-fel, motivul este neîntemeiat. Asupra motivului II: "Exces de putere, rea interpretare a art. 1.020 și 1.021, și viola- "rea regulelor în materie de vînjare, prevăzute în art. 1.298 și "1.365 din codul civil, violând și art. 969 care prescrie că conven- "țiuoile dintre părți ad putere de lege«. Cmsiderând în drept că, în cașul când în actul de vînZare este prevâ^utâ clausa resolutorie expresă, judecătorul nu mal pdte aborda termen de plată cumpărătorului după expirarea termenului și pune- rea In întârziere (art. 1.367 din codul civil ; Că în contractele sinalagmatice condițiunea resolutorie fiind în tot- d’a-una sub-înțelâsă, în cașul când una din părți nu îndeplinesce an- Digitized by LaOOQle 500 gagiamentul sM (art. 1020 din codul civil), In acest cas contractul' nu este desființat de drept și partea in privința căreia nu s’a execu- tat angagiamentul, cerând justiției desființarea contractului justiția pdte acorda un termen părțel acționate (art. 1021 codul civil); Gă, in specie, condițiunea resolutorie expresă nefiind coprinsă in- actul de vîn^are și întru cât instanța dejond constată în fapt că am- bele părți n’ad observat în mod strict contractul și sunt îq culpă,, apoi a fost în tot dreptul să considere ca bună și valabilă plata pre- țului, făcută cfiiar în cursul procesului; Că, afară de acestea, curtea mal constată în fapt că părțile, ulterior contractului, ad modificat termenul din actul de violare, prin aceea că prețul a fost plătit in diferite rânduri și primit de vin<^ător chiar în urma termenului stipulat; Gă, în fine, în specie, nefiind vorba de arvună, ci de unacompt din preț, nu pdte fi loc la aplicațiunea art. 1298 codul civil, care este relativ la vîn(|area prin dare de arvună ^art. 1297 codul civil); Că ast-fel fiind, și acest motiv este neîntemeiat. * Asupra motivului III: „Curtea comite un înduoit exces de putere și o erore grosieră de „fapt, când îșl întemeiază soluțiunea ce dă causel pe un așa ^is act „de vîn^are care nu emană de la mine, în care sunt semnat de către „D. Lupan, pe care ’l-am declarat în falș în ședință publică, iar D-sa „a declarat că nu se servesce de dînsul și în urmă Fam depus și cur- „tea s’a întemeiat pe dânsul spre a constata că Lupan e de bună cre- „dință și s’a întemeiat pe un concept de act de ipotecă făcut în „contra pactului de vîn^are și care nu corespundea cu susținerile păr- „ ților sad era făcut în interesele lui Lupan și pentru o sumă cu totul „alta de cât cea prevăzută în actul de arvună«. Considerând că întru cât instanța de fond constată în fapt exis- tența contractului de vîn^are, că adică violarea era perfectă de dre-ce părțile erau înțelese asupra prețului și asupra lucrului, ceea ce niclnu s’a tăgăduit de părți, (art. 1295 codul civil), apoi îndeplinirea sad ne- îndeplinirea celor-alte formalități ale vîn^ărel nu mal avea# nici un cuvânt decisiv în soluțiunea procesului. Că, dar, întru cât curtea nu ’șl-a întemeiat decisiunea sa pe actele arătate în acest motiv de casare, ci pe existența juridică a contractu- Digitized by LnOOQlC E3 501 ----- iul de violare ce intervenise între părți și pe care nici ele însăși nu’l contestati, nu mal pdte fi vorba de erdre și încă erdre grosieră de fapt; , Gă ast-fel fiind, și motivul acesta este neîntemeiat. Asupra motivului IV: „Curtea violâză art. 191 din procedura civilă relativ la cine pot să »fie martori într’un proces, când îșl basâză decisiunea sa pe deposi- „țiunea martorei Alexandrina PenovicI cu care erati în proces de di- vorț și de dotă care nu putea să fie ascultată subțpedâpsă de nulitate „și comite o omisiune esențială, căci nu cercetdză și nici discută de- „posiția martorei Alexandrina, martor comun ambelor părți care a „fost intermediarul acestei vîn^ărl și din a căruia deposiție ese că Lu- „pan a fost de rea credință și că el este causa neexecutărel condițiu- „nilor vânzărel, ceea ce dacă ar fi făcut curtea ar fi putut schimba „cu desăvîrșire decisiunea«. Considerând că se constată in fapt că recurentul n’a cerut recu- sarea martorei Alexandrina PenovicI, la înfățișarea când a fost ascul- tată acostă martoră ; Că întru cât n’a usat la timp de acest drept ce le acordă legea, nu ¹ mal pdte acum în casație să se prevaleze de acest motiv; Că afară de acâsta, se constată din decisiunea atacată, că curtea nu s’a întemeiat numai pe deposiția acestei martore, și că ’șl-a for- mat convingerea din alte numerdse elemente și acte; Că, prin urmare, faptul că curtea vorbesce in decisiunea sa și de deposițiunea acestei martore, nu pdte atrage casarea decisiunel, după cum nici faptul că nu vorbesce de deposițiunea martorului Alexan- drescu, pdte constitui o omisiune esențială, de dre-ce curtea ’șl-a formut convingerea din alte elemente. Asupra motivului V: „Curtea comite mal multe omisiuni esențiale pentru ca să pdtă să j „dea decisiunea ce a dat, căci nu se pronunță asupra nici unul din „mijldcele mele de apărare și nici constată modul și timpul depune- „rel banilor și causa care ’l-a făcut pe D. Lupan să procedeze ast-fel „și nici ^ice un cuvânt asupra cererel mele, ’ml-a causat un prejudi- „citi însemnat pe care trebuia să ’l repare prin indemnisarea mea, „căci de unde în 1893, trebuia să plătesc 4.800 dotă a^I trebue să -„plătesc aprdpe 8.000 lei, ceea-ce absdrbe aprdpe în întreg prețul Digitized by ^OOQlC 502 „caselor. Nu se pronunți nici asupra cererel mele de a se rectifica „disposilivul sentinței și a se dispune ce are să facă cu banii depuși, „trebue să stea la grefa tribunalului safi să mi se răspundă mie, ca „proprietatea mea, căci disposilivul conține numai predarea imobi- „lulul, iar plata prețului nu«. Considerând că acest motiv este neexact în fapt, căci curtea con- stată modul și timpul plățel prețului, precum și causa pentru care intimatul Lupan a depus banii și chiar prin petiția de depunere se spune că vîn^âtorul să și ’I primâscă îndată ce va preda imobilul vîn- dut conform învoelel ce azfost între părți, adică liber de orl-ce sar- cine; Că, dar, și motivul acesta este neîntemeiat. Asupra motivului VI: „Curtea asupra cererel subsidiare neluând în sâmă cererea mea „de despăgubiri și de plus valuta imobilului, pe motiv că martorii „mei nu inspiră credință și nepronunțându-se asupre tutulor cape- „telor de cerere cu care voiam să dovedesc plus valuta imobilului, „șomite un exces de putere și o tăgadă de dreptatea. Considerând că instanța de fond suverană în aprecierea deposiți- unilor martorilor și constatând în fapt că reparațiunile afi fost făcute de intimat, decisiunea sa în acostă privință scapă de sub censura curiei de casație; Ci ast-fel fiind, și motivul acesta urmâză a se respinge ca neînte- meiat. Pentru aceste motive: Respinge, ele. Civil, secția 1 No. 265 CONTRAVENȚII VAMALE. — Contrabandă neînsoțită și de alte delicte de drept comun. — Prescripție. (Art. 172 din legea vă- milor; art. 593 și 594 din procedura penală). Simplul fapt de contrabandă, când nu este însoțit fi de alte de- licte de drept comun, se prescrie printr’un an de dile de la data comit erei lui. Digitized by Google 503 No. 165. — Respingerea recursului făcut de ministerul de finance. contra decisiunei curiei de apel din Galați, secția II, cu No. 49 din 1898, cu Daniil Saltzman și alții. 9 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier I. Duca; Pe D. advocat Cernescu C., asupra motivelor de casare; Pe D. Danielopolu, în combateri, și Pe D. procuror Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului de casare : «Greșită aplicare a art. 172 din legea vămilor; «Violarea art. 594 din pcocedura penală, erdre de fapt. Curtea «de apel din Galați reține greșit data intentărel acțiunel Statului, pe «care o pune la 5 Octombre 1897, când ea are loc la 5 Octombre «1887. Apoi, prin o greșită aplicare a primului text de lege, admite «prescripțiajde un an pentru o parte din sumele ce intimațil datorati «Statului, nu dintr’o simplă contravențiune vamală, ci dintr’un de- «lict pedepsit cu închisdre corecțională, în persdna unor prepușl al «autorilor lor. «Ast-fel se violâză dispositiunile celui de al duoilea text sus men- «ționat care prevede că acțiunea publică și dar și cea privată se «prescriu prin cinci ani, cari nu se împliniseră la data intentărel «acestei acțiuni, de la cel din urmă act de instrucție în causă«. Considerând că după disposițiunile art. 172 din legea vămilor, simplul fapt de contrabandă, cam nu este însoțit și de alte delicte de drept comun, se prescrie pr într’un an de (Jile de la data comite- rel lui; Considerând că după disposițiunile art. 593 și 594 din procedura penală, atât acțiunea publică cât și cea civilă decurgând dintr’un delict se prescrie prin același timp; Că ast-fel fiind, și întru cât în fapt instanța de fond constată că acțiunea Statului pentru despăgubirea sa resultă dintr’un simplu fapt de cotrabandă și că s’a intentat după trecerea unul an de la săvîrșirea acelei contrabande, apoi acțiunea sa este prescrisă față Digitized by^OOQlC 504 cu disposițiunile art. 172 din legea vămilor în privința sumei deri- vând din acea edntrabandă; Gă, dar, instanța de fond judecând ast-fel, a făcut o bună apli- care a art. 172 din legea vămilor! și n’a violat disposițiile art. 594 din procedura penală; Că, prin urmare, motivul invocat fiind neîntemeiat, cată a se res- pinge ca atare. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 266 PRESCRIPȚIE DE tyECE ANÎ. — Just titlu. — Moștenitor uni- versal, cu titlu universal sau particular. — Dacă acâstă cali- tate constitue un just titlu. — Tutor. — Lipsa justului titlu la autor. (Art. 1.895, 1.897, 1.899, 644 și 1.859 dm codul civil). 1/ Calitatea de moștenitor, fie universal, fie eu titlu universal sau particular, constitue un just titlu, pe care se pote fonda, in mod valabil, prescripția achisitivă de bună credință. Din momentul cc moștenitorul are in persdnă sa un just titlu, care po'e duce la prescripție, puțin importă lipsa unui aseme- nea titlu in persdnă autorului seu. No. 166. — Respins, ca neîntemeiat, recursul făcut de Marin Ilie Orbulescu, contra decisiunei Curțel de apel din Craiova, secția I, cu No. 139 din 1897, dată în procesul cu lancu Zamfir Ciocâia și alții. 9 Aprilie 1896 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. președinte Gr. Lahovari; Pe D. Aurel Comănescu, advocatul recurentei, în desvoltarea mo- tivelor de casare, și Pe D. Gr. Vulturescu, advocatul intimatului, în combateri; Digitized by GooqIc 505 Deliberând, Asupra mijlocului I de casare: „Violarea art. 1.895,1.897. alin. Iși II, combinat cu art. 1.899 din «codul civil. Curtea din Craiova constată, prin decisiunea sa cu No. 139 „din 1897, atacată de mine cu recurs, că adversarii mei intimați aii „opus cererel mele duoâ motive : a/ că el dețin cel ^ece stânjeni de „moșie reclamați de mine In virtutea actului din 1873 intervenit „între autorii noștril, și bj că în tot cașul el, ca succesori al tatălui „lor, aii prescripția decenală. Curtea, fespingând primul motiv ca ne- „fondat, consideră actul ca absolut nul, reține însă și admite al duoi- „lea motiv, adică prescripțiunea, și, în argumentarea el, revine iarăși „la titlul regim, însă sub o nouă formă, sub titlul de succesori, și „ast-fel reînviază justul titlu pe care ea ’l-a declarat cu drept cuvânt „ca absolut nul«. Considerând că, în drept, calitatea de succesor, fie universal, fie cu titlul universal sad cu titlul particular, constitue un just titlu pe care se pdte fonda în mod valabil prescripțiunea achisitivă de bună credință; Că. dar, întru cât, în specie, după cum se constată din decisiunea supusă recursului, instanța de fond întemeindu-se pe calitatea de succesori a intimatilor, care constituia un just titlu pentru dânșii, și constatând în fapt că el ad posedat cu bună credință terenul în litigii! timp de ^ece ani, bine, și fără violarea textelor de lege arătate în motivul de casare, a judecat; Că, ast-fel fiind, acest motiv e neîntemeiat și urmâză a se res- pinge ca atare. Asupra motivului II: „Greșită aplicațiune și rea interpretare a art. 1.859 din codul ci- „vil. Curtea admite, fără nici o distincțiune, în specia n6stră,*că in- „timațil ad putut dobândi prin succesiune pământul în cestiune, de „și ea constată că autorul intimatilor, și prin consecință și el însăși, „n’ad just titlu. Ast-fel fiind, succesiunea intimaților asupra acestor „<țece stânjeni n’ad putut purga vițiul inerent al actului și el dețin „a non domino și, deci, prescripția decenală nu le putea profita«. Considerând că întru când instanța de fond constată că intimațil au avut el însăși în persdna lor un just titlu achisitiv de proprietate și stabilesce în fapt că dânșii ad avut prescripțiunea cerută de lege Digitized by ooQLe 506 pentru a dobândi proprietatea, apoi chiar dacă autorul intimatilor nu a avut un just titlu, acăsta nu mal putea preocupa pe instanța de fond și nici influenta întru nimic asupra solutiunel procesului; Că, dar, și acest motiv fiind neîntemeiat, urmăză a se respinge. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 267 PROBE. — Cine trebue să facă proba în justiție. (Art. 1.169 din codul civil). In principiu, părțile sunt datâre să’și facă ele singure probele faptelor ce le propune înaintea justiției. Ast-fel, cu drept cuvint instanța judecătorâscă respinge cererea unei părți de a se cere și aduce registrele de deces după un an dre-care, când in fața certificatului părței adverse prin care dovedesce că pe acel an registrele au fost ținute regulat, partea care a cerut aducerea registrelor, putea să¹ și probeze faptele alegate de densa prin extract din registre. No. 167. — Respingerea recursului făcut de Stana I. Sgaibă contra decisiel curței de apel din Craiova, secția II, No. 76 din 1898, cu Ion Florea Bârță, și altul. 9 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Ch. Pherekyde, și Pe intimat, care cere respingerea ; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: «Curtea n’a voit să cără condica actelor civile, cerută de mine, «motivând acest refus pe împreupirarea că din certificatul presentat «de partea adversă nu resultă că registrul de deces pe anul 1867 «ar fi neregulat, și ’ml respinge cererea de a proba cu martori m6r- «tea tatălui med, comițănd ast-fel un exces de puter«. Digitized by LnOOQle 507 Considerând, în principii, că păr file sunt datore să’ș! facă ele sin- gure probele faptelor ce le propune înaintea justiție! (art. 1.169 din codul civil); Că întru cât, în specie, instanța de fond a refusat să admită ce- rerea recurente! de a ordona aducerea condice! actelor de stare ci- vilă (deces) pe 1867, și a motivat acest refus pe împregiurarea că din certificatul presentat de partea adversă nu resultă că registrele de deces pe arătatul an ar fi neregulate, și întru cât a respins și proba cu martori, pe motiv că recurenta era în măsură să’ș! facă proba cu extract din registre; apoi instanța de fond procedând ast-fel, nu a comis nici un exces de putere, după cum se pretinde prin motivul de casare; Că, ast-fel fiind, motivul invocat este neîntemeiat, și urmâză a se respinge ca atare. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția I. No. 268 COMPETINȚA. — Acte de comerciu. — Act comercial numai față cu una din părți. (Art. 56 și 885 din codul comercial). OBLIGAȚIUNI COMERCIALE. — Solidaritate. (Art. 42 din codul comercial). VtNțIARE ȘI CUMPERARE DE PRODUCTE.— Acte comerciăle.— Omisiunea instanței de a se pronunța asupra comercialităței afacere!. — Casare. 1) Chiar când un act este comercial numai pentru una din părți, acți mile ce derivă dintr^nsul sunt de competința jurisdicțiu- nei comerciale. 9) In obligațiunile comerciale codebitorii sunt ținuți solidaricesce, afară numai când s’a stipulat contrariul. 3) Vin^area și cumperarea de producte sunt acte de comerciu, și se judecă după legea comercială, ast-fel că este casabilă hotărîrea instanței judecătorești care omite a se pronunța asupra co- mcrcialitățti cerută de o parte. No. 168. — Casată, în urma recursului făcut de C. I. Țântăreanu, decisia curțel de apel din Craiova, secția I, cu No. 186 din 1897, dată în proces cu Veintraub și Dulman. Digitized by 508 9 Aprilie 4899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier H6n- tzescu; Pe D. advocat Em. Porumbaru, din partea recurentului, în des- vol tarea motivelor de casare, și Pe D. advocat Bordeanu, din partea intimatilor, în combateri; Deliberând, In privința recursului făcut de Veintraub și Dulman : Asupra motivului II de casare : * Violarea art. 56,885 și 42, alin II din codul comercial, și ornisiu- «ne esențială; "D-nil Veintraub și Dulman, fiind comercianțl și, în special, ocu- «pându-se cu comerciul de cereale, au cerut, atât la tribunal cât și nla curtea de apel, să fie judecați conform bgel comerciale. Curtea »omite a se pronunța asupra acestei cereri a nostră, și violâză arti- ncolele 56, 885 și 42, alin. II din codul comercial. Acest din urmă * articol pronunțând solidaritatea între debitorul unelcrranțe corner* n ci ale, și comite cu chipul acesta o omisiune esențială*. Considerând că legiuitorul, prin articolele 56, 885 și 42, alin. II din codul comercial, a edictat următorele disposițiunl: Este destul ca un act să fie comercial numai pentru una din părți, pentru ca toți contractantii, în cât privesce acest act, să fie supuși legei comerciale; afară de disposițiunile privitdre la persdnă chiar a comerciantilor și de cașurile în cari legea ar dispune alt-fel ; Chiar când actul este comercial numai pentru una din părți, ac- țiunile ce derivă dintr'ânsul sunt de competință jurisdicțiunel co- merciale ; In obligațiunile comerciale codebitoril sunt ținuți solidaricesce, afară de stipulațiune contrarie. Acâstă presumpțiune există și contra fidejusorulul, chiar necomerciant, care garantâză o obligațiune co- mercială ; Considerând că din decisiunea supusă recursului se constată că recurentii Veintraub și Eulman, eomercianțl de cereale, aă cerut să se judece afacerea conform legei comerciale, procesul fiind relativ la un fapt de comerciO, căci resultă din cumpărarea de producte spre revindere; Digitized by Google 509 Considerând că instanța de fond, statuând asupra litigiului dintre părți, fără a se ocupa de loc de acâstă cerere ridicată de recurența și resultatul procesului fiind condamnarea lui C. Potamiano ca de- bitor principal, iar a lui C. I. Țânțăreanu ca garant, pur și simplu, prin acâstă procedare recurentii aii fost privați de beneficiul acordat lor prin legea comercială, de a obține condamnațiunea solidară a ad- versarilor lor; Considerând, dar, că întru cât curtea de fond nu s’a ocupat de cererea recurentilor în privința comercialitățel afacerel, cestiune care era de natură a schimba soluțiunea procesului, și, judecând ast- fel, a violat disposițiunile mal sus citatelor texte de lege și a comis o omisiune esențială. Că ast-tel fiind, motivul este întemeiat și urmâză a se admite. Pentru aceste motive: Și fără a se mal discuta cele-alte motive de casare, Casâză, etc. Civil, secția I. No. 269 DREPT ELECTORAL.—Naționalitate.—Românii din alte State.— Recunâscerea calității lor de români. — Dacă are efect retro- activ până la nascerea lor Daca copii lor, născnți In. in te de recunâscere, au exercițiul drepturilor politice fără a avea tre- buință de o recunâscere. (Art. 7, 8 și 9 din Constituție). Din combinația art. 7, 8 și 9 din Constituție resultă că numai străinii dobândesc calitatea de români cu începere de la vota- rea impământenirei lor in mod individul de către Corpurile legiuitore, iar pentru românii din nascere din ori-ce Stat strein cărora li se recunosce calitatea de români de către puterea le- giuitdre, după dovada ce dau că au părăsit protecția străină, efectul acelei recundsceri are putere retroactivă până la nasce- rea lor căci pnn ea se ridică numai o împiedicare accidentală a exercițiului drepturilor politice, iar nu se acorda calitatea de român pe care dânșii o aveau deja la nascere. Asemenea efect al recundscerei călit ăței de român de nascere are drept consecință ca și copii acelor români, născuți deja înain- tea recundscerei părinților lor ca români, trebue să fie consi- derați ca români cu exercițiul drepturilor politice întru cât nu. stau sub o protecție străină. Digitized by 510 No. 372. — Admiterea apelului făcut de Gheorghe Drăgănescu în contra sentinței tribunalului Iași, secția I cu No. 62 din 1899. 26 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. I. A. Brătescu in susținerea apelului. Deliberând, Având în vedere că apelantul cere ca reformându-se sentința ape- lată, să se ordone înscrierea sa în listele electorale ale colegiului I comunal și II de Cakneră din orașul Iași; Având în vedere că din sentința apelată se constată că tribunalul a respins cererea lui Gh. Drăgănescu de a fi încris ca alegător pe motiv că nu are calitatea de cetățân român, întru cât, de și de ori- gină română, recundscerea calitățel de cetățân român a tatălui săii nu Ta putut profita și lui de dre-ce era născut când tatăl său a ob- ținut acâstă recundscere ț Considerând că din combinațiunea art. 7, 8 și 9 din Constituție resultă că numai străinul dobând?sce calitatea de român cu începere numai de la votarea împământenirel lor în mod individual de către Corpurile legiuitdre, iar pentru românii de nascere din orl-ce Stat străin, cărora li se recunâsce calitatea de român de către puterea le* giuitâre, după dovada ce daâ pă au părăsit protecția străină, efectul acelei recunoscerl are putere retroactivă până la nascerea lor, căci prin ea se ridică numai o împiedicare accidentală a exercițiului drep- turilor politice, iar nu se acordă calitatea de român pe care dânșii o aveau deja la nascere ; Considerând, prin urmare, că asemenea efect al recunoscerel calitățel de român de nascere are drept consecință ca și copil acelor români, născuțl deja înaintea recunâscerel părinților lor ca români, trebue să fie considerați ca români cu exercițiul drepturilor politice întru cât nu staîi sub o protecțiune străină ; Considerând că în specie, stabilindu-se prin sentința apelată și prin actele depuse, că părintele apelantului a fost român din Transilva- nia căruia i s’a recunoscut acâstă calitate de Corpurile legiuilore, urmâză ca, și apelantul Gh. Drăgănescu, după principiul expus mal sus, trebue să fie considerat ca român cu exercițiul drepturilor poli- Digitized by c>ooQLe 511 tice, pe câtă vreme locuesce in România, și nu este supus la o pro- tecțiune străină ; Că, prin urmare sentința tribunalului trebue infirmată și a se or- done înscrierea lui Gh. Drăgănescu în colegiile electorale care cere, de va îndeplini și condițiunile cerute de legea electorală ; Având în vedere că după art. 4 din legea electorală, aliniatul d. fac parte din colegiul al duoilea de Cameră, cu dispensa de cens, cel ce ad absolvit cel puțin învătâmântulprimar^iar după art. 4, partea I, aliniatul d, din legea pentru alegerea consiliilor comunale, fac parte din colegiul I comunal, cu dispensă de cens, cel ce ad absolvit cel puțin o școlă de învățământ secundar; Considerând că, în specie, din certificatul No. 209 din 1898, libe- rat din Universitatea din Iași se constată că Gh. Drăgănescu este în- scris în acea Universitate ca student al facultătel juridice; Că, dar, întrunesce condițiunile cerute de sus’citatele texte pentru a putea fi înscris în colegiul I de comună și în colegiul al duoilea de Cameră ; Având în vedere și recepisa perceptorului din comuna Păușesci, județul Iași, din care se constată că Gh. Drăgănescu plătesce darea căilor de comunicație; Pentru aceste motive: Admite și reformâză. Electoral, secția I. No. 270 DREPT ELECTORAL. — Apel la tribunal. — Constatarea de că- tre tribunal că o persdna nu întrunesce condițiile leqei pentru a fi alegător și cu tdte acestea o menține in liste. Apel la ca- sație. — Reformarea sentinței tribunalului. Din momentul ce tribunalul constată in fapt, din actele ce i s'au presentat de contestatori, că o persână nu îndeplinesce condi- țiile cerute de lege pentru a fi înscris ca alegetor în listele elec- torale, urmeză neapărat să admită contestația și să ordone ștergerea sa, și, dacă totuși o menține, sentința sa urmeză a fi reformată dacă se atacă cu apel in casație. Digitized by Google 51 î No. 373. — Admiterea și respingerea în parte a apelului făcut de Maier A. Jipa și D. GrigorovicI contra sentinței electorale a tri- bunalului Iași, secția I, cu No. 69 din 1899. 26 Aprilie 1899 \ CURTEA, Ascultând pe D. advocat A. Bădărău, în susținerea apelului; Deliberând, Având în vedere că apelanțil cer ca, reformându-se sentința ape- lată, să se ordone ștergerea din listele electorale ale colegiului al duoilea de Senat din județul lași, a următdrelor persone: Bădărău Th., Cugler Narbert, Dupu Petre, lamandi Ion, Georgescu Ion, Gruia Alex. Mavromati Th., Dr. Malisci Gh. și Maier Eduard, unele ca nea vând domiciliul politic în județul Iași, altele că nu ar aveac en- sul, și altele că nu ar fi cetățeni români. Considerând, -în ceea ce privesce pe Georgescu Ion, că prin sen- tința apelată, tribunalul constată în fapt, prin considerentul sentin- ței, că dânsul nu întrunesce condițiunile cerute de legea electorală pentru a putea fi înscris în colegiul al duoilea de Senat, și, totuși, prin dispositivul sentinței, respinge cererea de a se șterge Georgescu Ion din colegiul al duoilea de Senat; Considerând că din momentul ce trebunalul constată în fapt, din actele ce i s’aă presintat de către contestatorl, că Georgescu Ion nu îndeplinesce condițiunile cerute de lege pentru a fi Înscris ca alegă- tor în colegiul al duoilea de Senet, urma neapărat să admită contes- tațiunea și să ordone ștergerea sa; Că, nefăcând ast-fel, urmâză ca aooQLe BULETINUL DECISIUNILOR CURȚEl DE CASAȚIUNE ȘI DE JUSTIȚIE SECȚIUNEA II b । i i i J No. 285 DREPT ELECTORAL. — Apel în casație. — Nealăturarea sentin- ței apelate. — Nepresentarea apelantului. — Neadmisibilitate. Când apelantul in casație, in materie electorală, nu alătură ho- tărirea atacată cu apel și nici se presintă la ^iua fixată spre a ’și susține apelul, acest apel cată a se respinge. No. 2. — Respingerea apelului făcut de G. Dușescu-Jiu contra sen- tinței electorale a tribunalului Buzâu, din 2 Martie 1899. i 1 Aprilie 1899 CURTEA, Deliberând, și Având in vedere că apelantul nu a alăturat pe lângă petiția de apel și sentința ce atacă spre a se avea în vedere de curte, și nici astăzi nu s’a presentat ca să ’șl susțină apelul. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Electoral, secția II. I I Digitized by ^ooQle • 536 No. 286 DREPT ELECTORAL. — Colegiul I de Cameră. — Dacă cel ce voesce a fi înscris alegător In colegiul I de Cameră dintr’un județ trebue să plătescă o dare foncieră cât de mică In acel județ. (Art. 2 și 3 din legea electorală). DREPT ELECTORAL. — Colegiul I de Senat. —- Dispensă de cens. — Domiciliu politic. (Art. 8 și 35 din legea electorală). 1) Pentru ca cine-va să 'și potă exercita dreptul electoral pen- tru colegiul I de Cameră intr^un județ, nu este suficient a se servi de censul ce ar avea in proprietăți situate in alte ju- dețe, ci trebue să plătescă o dare foncieră cât de mică și in județul in care cere a figura ca alegator. 2/ Domiciliul politic al fie-cărui alegator este, după alegerea sa, in județul sau in comuna in care 'și plătesce darea directă, sau unde 'și are proprietatea ori principalul seu așezământ. Ast-fel, cel ce voesce a fi inscris in colegiul I de Senat intr^un județ dre-care, cu dispensă de cens, trebue să dovedAscă că ’și are domiciliul politic in acel județ. No. 3. — Respingerea apelului făcut de doctorul C. Pastia contra sentinței electorale a tribunalului Buzăd, cu No. 24 din 1899. 1 Aprilie 1899 CURTEA, Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone înscrierea sa în colegiul I de Cameră și 1 de Senat în listele electorale ale județului Buzăâ. In ceea ce privesce cerererea sa de a fi înscris în listele colegiu- lui I de Cameră : Având in vedere că, prin sentința apelată, tribunalul, admițând contestațiunea făcută de C. Jarlova, a ordonat ștergerea doctorului C. Pastia din listele electorale al colegiului I de Cameră și Senat ca ne* având censul cerut de lege, întru cât contestatorul a dovedit, prin certificatul No. 4.652 din 1899, al administrației financiare a jude- țului Buzău, că doctorul C. Pastia nu se găsesce înscris prin rolurile acelui județ cu nici un fel de dare; Având în vedere că apelantul, pentru a dovedi că are censul ce- Digitized by ^OOQlC 537 rut de legea electorală pentru a putea fi înscris între alegătorii cole- giului I, a alăturat pe lângă apelul săd certificatul percepției cir- cumscripției I din BucurescI, cu 2.429 din 1899, și mal multe re- cepise de plata foncierel, din care se constată că are imobile în Bu- curescI, în suburbia Sf. Dumitru, cari ÎI produce un venit anual net de 5.625 lei, pentru care plătesce ca foncieră anuală suma de 337 lei și 50 bani, prin urmare, În mult mal mult de cât cere art. 3 și 8 din legea electorală pentru colegiul I de Cameră și de Senat; Având în vedere însă că după art. 3 din legea electorală reese învederat că colegiul I de Cameră represintă proprietatea; Că, din momentul ce legiuitorul regulâză, prin acel text de lege, că censul pentru colegiul I de Cameră se basâză pe proprietate, și întru cât corpul electoral se împarte pe județe, de aci resultă că le- giuitorul nu a avut în vedere de cât proprietarii dintr’un județ; Că așa fiind, pentru ca cine-va să ’șl pdtă exercita dreptul elec- toral pentru colegiul I de Cameră, nu este suficient a se servi de censul ce ar avea în proprietățile situate în alte județe, ci trebue să plătâscă o dare foncieră cât de mică și în județul în care cere a figura ca alegător; Că ast-fel fiind, întru cât apelantul nu a putut dovedi cu nimic că plătesce veri-o dare foncieră în județul Buzăd, dânsul nu pdte figura in colegiul I de Cameră din acel județ, și, deci, în acâstă privință, apelul săd este neîntemeiat. In ceea ce privesce colegiul I de Senat: Având în vedere că de și apelantul dovedesce cu actele presen- tate că este doctor în medicină și că are o practică în acâstă propu- nere de mal mult de șâse ani, și că, prin urmare, putând figura în colegiul I de Senat cu dispensă de cens, conform art. 8, alin, f, pdte fi înscris într’un județ unde nu are nici o proprietate, însă, după art. 35 din legea electorală, pentru a figura în listele electorale ale unul județ, se cere ca persona ce voesce a fi alegător să aibă domiciliul po- litic în acel județ; Considerând că după menționatul art. 35, domiciliul politic al fie- cărui alegător este, după alegerea sa, în județul sad in comuna în care ’șl plătesce darea directă, sad unde ’șl are proprietatea ori prin- cipalul său așezământ; Considerând că apelantul nu a dovedit cu nimic că plătesce darea Digitized byVjOOQlC 538 directă în județul Buzăâ^ nici că ’șl are principalul său așezământ profesând medicina în acel județ; Că, din contră, din sentința apelată se dovedesce că dânsul nu plă- tesce nicT o dare în județul Buzău, și din actele presentate de dânsul se constată că proprietățile sale sunt situate în Bucuresci; Considerând dar că are domiciliul său politic în județul Buzăă, apelul doctorului C. Pastia urmâză a fi respins și în acâstă privință. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Electoral, secția II. No. 287 DREPT ELECTORAL. — Cens. — Dovedirea lipsei de cens. Pentru dovedirea că o personă înscrisă in listele electorale din- tr*un județ nu posedă censul cerut de lege pentru a figura in colegiul in care este insrisă, nu este de ajuns un certificat prin care să se constate că nu are avere într’o comună din județ, ci trebue un certificat cum că în întregul județ nu are avere. No. 7. — Respingerea apelului făcut de C. Jalova contra sentinței electorale a tribunalului Buzăd, No. 45 din 1899. 1 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. advocat St. Cihosky, în susținerea apelului; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone ștergerea «lui Dimitrie G. Petrescudin listele electorale ale colegiului I de Cameră și de Senat din județul Buzău, ca neavând censul cerut de legea electorală pentru a putea figura în aceste colegii; Având în vedere că din sentința apelată, precum și din listele elec- torale ale județului Buzăâ, atât pe anul trecut 1898, cât și pe anul curent 1899, presintate chiar de apelant, se constată că Dimitrie G. Petrescu a fost înscris, atât anul trecut cât și anul curent, la cole- giul I de Cameră și de Senat, fiind-că a fost găsit trecut în rolurile de Digitized by Google ■*•39 'K ------ contribuțiunl cu un venit imobiliar ce ’I dă dreptul a figura în aceste colegii; Considerând că apelantul, în susținerea apelului săfi, și pentru a dovedi că Dimitrie G. Petrescu nu are censul cerut de lege a pre- sentat certificatul No. 6.749 din 1899, liberat de administra țiunea financiară a județului Buz6d, prin care se certifică că cercetându-se matricolele comunei Merei pe periodul curent 1896—1900, D. G. Petrescu nu figurăză înscris cu nici un fel de dare la acea comună ; Considerând că acest certificat nu dovedesce nimic întru cât prin el se afirmă că G. D. Petrescu nu figurăză înscris cu nici un fel de dare pe când se constată că este trecut în liste cu numele de Dimi- trie G. Petrescu ; Că, de altmintrelea, chiar dacă acest certificat ar privi pe D. G. Pe- trescu, totuși nu pdte face dovadă că numitul nu posedă censul, în- tru cât acest certificat este dat numai pentru comuna Merei, nu pen- tru întregul județ, și este posibil ca D. G. Petrescu să nu fie înscris la imposit în comuna Merei și să fie trecut în matricolele altei co- mune ; Că așa fiind, apelul de față are a fi respins ca neîntemeiat. Pentru aceste motive • Respinge, etc. Electoral, secția II. No. 288 DREPT ELECTORAL. — Apel la tribunal. — Competința consi- liilor comunale. — Dacă se pdte face apel direct la tribunal când nu s’a făcut mai ântâiu contestație la consiliul comu- nal. — In ce cas. (Art. 44, 45 și 46 din legea electorală). Consiliile comunale însărcinate cu formarea listelor electorale sunt singure competinte de a primi și resolva reclamațiile pri- vitâre la înscrierile sau omisiunile ce ar comite in acele liste, iar tribunalele de județ nu constitue, in privința lor, de cât o instanță de apel, și pentru ca tribunalul să pdtă fi sesizat tre- bue să existe in prealabil o hotărire dată in prima instanță de consiliul comunal, căci nu se pote concepe un apel de cât in contra unei hotăriri susceptibilă a fi menținută sau refor- mată. . Digitized byCiOOQlC 540 ' Dacă art. 46 din legea electorală prevede că alegătorii pot inter- veni d’a dreptul la tribunal, fără ca să fi figurat la prima in- stanță, acâstă derogație la dreptul comun a fost făcută pentru ă permite de a se ataca in apel hotăriri date de consiliile co- munale in ultimele momente ale incheierei listelor provizorii și a înlesni ast-fel reformarea unor asemenea hotăriri de către alegătorii surprinși, cari nu se mai găseau in timpul util pen- tru a produce contestațiile lor înaintea consiliilor comunale. No. 11. — Respingerea apelului făcut de Eremia Răscan contra sentinței electorale a tribunalului Buzăd, No. 32 din 3 Martie 1899. 1 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. advocat S. Cihosky, în susținerea apelului; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone înscrierea sa in colegiul II de Cameră și Se- nat din județul Buzăd; Având în vedere sentința apelată, de unde resultă că Eremia Răș- can a cerut direct de la acel tribunal înscrierea sa in colegiul II de Cameră și Senat, și că tribunalul ’l-a respins acâstă cerere ca nead- misibilă, pe motiv că dânsul nu ’șl-a făcut nici o asemenea cerere înaintea consiliului comunal; Având în vedere art. 44 și 45 din legea electorală; Considerând că, după sus menționatele texte de lege, consiliile co- munale însărcinate cu formarea listelor electorale sunt singure com- petinte de a primi și resolva reclamațiunile privitâre la înscrierile sad omisiunile ce ar comite în acele liste; că tribunalul de județ nu constitue în privința lor de cât o instanță de apel, și pentru ca tri- bunalul să pdtă fi sesizat trebue să existe în prealabil o hotărîre dată în prima instanță de consiliul comunal, căci nu se pdte concepe un apel de cât în contra unei hotărîrl susceptibile a fi menținută sad reformată; Considerând că de și, în adevăr, după art. 46 din legea electorală, alegătorii pot interveni d’a dreptul la tribunal fără ca să fi figurat la prima instanță, legiuitorul însă nu’șl-a adus acâstă derogație^la drep- tul comun de cât pentru a permite de a se ataca în apel hotărîrl Digitized by Google 541 date de consiliile comunale în ultimele momente ale închiderel liste- lor provisoril, și a înlesni ast-fel reformarea fiselor hotărîrl de că- tre alegătorii surprinși, cari nu se mal găsâtt în timpul util pentru a produce contestațiunile lor înaintea consiliilor comunale; că dacă, dar, acesta a fost scopul legiuitorului, ast-tel după cum resultă din chiar discuțiunile ce s’ad urmat în Corpurile legiuitdre, apoi inter- venirea directă a alegătorului d’inaintea tribunalului de apel nu pdte avea de obiect de cât reformarea încheiere! consiliilor comunale d’ina- intea cărora nu a putut figura, iar nici de cum o cerere formulată pentru prima dră la tribunal, deaseînscri un alegător în listele elec- torale sad de a se șterge din [ele, căci, precum s’a ^is mâl sus, re- clamațiunile privitdre la formarea listelor electorale nu se pot adresa de cât la consiliile comunale, conform art. 44 din legea electorală; Că, așa fiind, cu drept cuvânt tribunalul a declarat neadmisibilă cererea lui Eremia Rășcan. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Electoral, secția IL No. 289 DREPT ELECTORAL. — Alegător comunal. — CondițiunI. (Art. 2, alin, e din legea pentru alegerea consiliilor comunale). Pentru a fi alegator comunal intr^o comunăjrebue a avea domi- ciliul real sau reședința in acea comună. No. 15. — Admiterea în parte a apelului făcut de loan Niculescu contra sentinței electorale a tribunalului Buzăd, cu No. 40 din 5 Martie 1899. 1 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. advocat St. Gihosky, în susținerea apelului, și Pe D. C. Cbristodorescu, în combateri; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- I Digitized by 542 bunalulul, să se ordone ștergerea lui N. R. Davidescu și a Iul C. Christodorescu din lista colegiului ântâid comunal din orașul Buzăti, ca neavând domiciliul real în același oraș; Având în vedere că, după art. 2, alin, e din legea pentru alegerea consiliilor comunale, pentru a fi alegator comunal într’o comună tre- bue a avea domiciliul real sad reședința în acea comună; Considerând, în ceea ce privesce pe N. R. Davidescu, că din certi- ficatul No. 785 din 1899, liberat de primăria comunei Pătărlagele, și presentat de apelant, se constată că N. R. Davidescu locuesce în comuna Pătărlagele, unde exercită profesiunea de advocat din 1897, Aprilie; Că, dar, întru cât N. R. Davidescu, nu locuesce în orașul Buzâu, adică nu’șl are domiciliul real sad reședința acolo, nu pote figura ca alegător comunal în acel oraș, și, deci, în privința sa apelul este în- temeiat ; Considerând, în ceea ce privesce pe C. Ghristodorescu, că apelan- tul nu a dovedit cu nimic că numitul nu ’șl-ar avea domiciliul real sad reședința în orașul Buzău; Că, dar, în privința sa apelul cată a fi respins ca nedovedit. Pentru aceste motive: Admite, etc. Electoral, secția II. No. 290 DREPT ELECTORAL. — Apel in casație. — Nepresentarea ape- lantului spre a’și susține cu probe apelul. — Respingere. Nepresentarea apelantului în casație spre a’și susține cu probe cele ce alegă prin petiția de apel, face ca apelul seu să remână neîntemeiat, și, ca atare, să fie respins. J^o. 25. — Respingerea apelului făcut de Gheorghe Costache contra A sentinței electorale a tribunalului Brăila, cu No. 191 din 1899. 1 Aprilie 1899 CURTEA, Deliberând, și Având în vedere că termenul fiind afișat conform art. 46 din legea Digitized by Google 543 electorală, apelantul nu s’a presintat astăzi spre a susține cu probe cele ce alegă prin petițiunea de apel. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Electoral, secția II. No. 291 DREPT ELECTORAL. — Apel in casație. — Nepresentarea în- cheierei consiliului comunal când tribunalul a respins apelul ca nesusținut și nedovedit. Când tribunalul a respins un apel electoral ca nesusținut și ne- dovedit ₉ apelantul in casație este ținut să producă și încheie- rea consiliului comunal prin care a fost respinsă cererea sa de a fi înscris in listele electorale, spre a se vedea pentru ce causă consiliul a refusat acestă înscriere, și, dar, intr'un atare cas, apelul seu in casație cată a se respinge ca nedovedit și neînte- meiat dacă nu produce fisa încheiere. No. 30. — Respingerea apelului făcut de Constantin Galeri con- tra sentinței electorale a tribunalului Bacăd, cu No. 119 din a- nul 1899. 1 Aprilie 1899 CURTEA, Deliberând, și Având în vedere că din sentința apelată se constată că apelantul nu s’a presentat înaintea tribunalului pentru a’șl susține apelul ce făcuse în contra încheierel consiliului comunal, ast-fel că tribunalul ’ba respins apelul ca nesusținut și nedovedit; Considerând că astăzi apelantul nu presintă acestei curți încheie- rea Șișului consiliu comunal spre a se vedea motivele pentru cari nu ’l-a înscris în listele electorale, și dânsul nu s’a presintat spre a dovedi cu acte temeinicia cererel sale. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Electoral, secția II. Digitized by ^OOQlC 544 No. 292 DREPT ELECTORAL. — Dobrogea. — Locuitori dobrogeni. — Dacă se pot bucura de drepturile politice In România propriii ^Isâ. (Art. 4 din legea organică a Dobrogel). Din momentul ce nu a intervenit încă o lege care să determine condițiile cum locuitorii dobrogeni au a’și exercita drepturile politice in România propriu Qisă, dânșii nu se pot folosi de aceste drepturi de cât in Dobrogea și cu condițiile prescrise de legea organică a acelei părți din teritoriul român. No. 33. — Respingerea apelului făcut de Avram Lazăr contra sen- tinței electorale a tribunalului DorohoiU, cu No. 64 din 1899. 1 Aprliie 1899 CURTEA, Ascultând pe P. advocat D. Budișteanu, în susținerea apelului; Deliberând, și Având în vedere că Avram Lazăr, cetățân dobrogân, strămutân- du-șl domiciliul în comuna Zvoriștea din județul DorohoiU, cere cay in temeiul legel din 1880, care regulâză drepturile dobrogenilor, să se reformeze sentința apelată și să se ordone înscrierea sa în listele electorale comunale ale comunei Zvoriștea ; Având în vedere că prin art. 4 din legea de organisare a Dobrogel se dispune că o lege specială va determina condițiunile cu cari lo- cuitorii aGătorl în Dobrogea în osîțiunile citatelor articole 59 și 3 ; Că, dar, trebuind a pune în concordanță aceste articole, înțelesul Digitized by VjOOQLC J 550 art. 35 nu pdte fi altul de cât acela că dreptul* de alegere prevăzut printr’ânsul este subordonat condițiunel ca alegătorul să însușăscă,. în colegiul județului în care voesce să fie înscris, cerințele legel pen- tru a fi înscris în colegiul acelui județ, și, prin urinare, pentru a pu- tea pretinde să fie înscris printre alegătorii colegiului de proprietari alunul județ să aibă neapărat o proprietate și în acel județ; că, daci legiuitorul s’a ocupat de domiciliul politic în acest articol, a făcut’o mal cu sdmă pentru a reglementa cașul când o personă întrunesce condițiunile cerute de lege, pentru a figura ca alegător în mal multe județe,.și în acest cas ’l-a lăsat facultatea, îndeplinind neapărat for- malitățile prescrise de acest art. 35 de a opta pentru unul sau altul din aceste județe; că numai întru asemenea cas există dreptul de op- țiune pentru alegători, cum resultă și din termenii finali al art. 35, când se urma cererel sale, a fost înscris ca alegător în comuna Socaricid încă din anul 1882 până a^I și că copil săi au satisfăcut legea recrutărel;. ! Considerând că din tdte acestea resultă că numitul a renunțat la. ' protectiunea străină și urmâză să fie înscris ca având calitatea de , cetătdn român. [ Pentru aceste motive : * Admite, etc. । Electoral, secția IE »' ---------------------------------------------------------- t । No. 303 j î' DREPT ELECTORAL. — Liste electorale. — Ce trebue să con- I țină. — Alegător ce a figurat mai mulți ani in liste. — Neară- ' tarea în listele noui a condițiilor pentru cari a fost Înscris.— Contestație. — Dovada contestației. (Art. 38 și 42 din legea e- ' lectorală). , I De și este adevărat că in dreptul numelui fie-cărui alegetor tre- bue trecut in colona respectivă numărul și șcdla de la care e- mană diploma de invățămentul secundar, pentru cei ce sunt ■ înscriși, cu dispensă de cens, pentru prima oră in liste, totuși, f listele fiind permanente, când un a^gător a figurat in listele j electorale ale anilor trecuți și numele seu a fost reprodus in j nouile liste fără indicarea condițiilor și enunțărilor cerute de , lege, in acest cas, dacă acel alegător este contestat, atunci con- ' testatorul trebue să dovedescă că nu intrunesce condițiile ce- ! rute de lege pentru a fi alegetor. Digitized by 558 No. 110. — Respingerea apelului făcut de A. I. Bădulescu contra sentinței electorale a tribunalului Ialomița, cu No. 82 din 1899. 3 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând pe apelant; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone ștergerea lui Teodor C. Mănescu din listele colegiului I de comună ; , Considerând că dacă este adevărat că in dreptul numelui fie-că- rul alegător trebue trecut în coldna respectivă numărul și șcdla de la care emană diploma de învățământul secundar, pentru cel ce sunt înscriși pentru prima dră ; Considerând că întru cât se constată din sentința apelată că Teo- dor C. Mănescu este înscris și se bucură de dreptul de alegător încă din anul 1894, în virtutea permanenței listelor, tribunalul cu drept cuvânt ’l-a menținut înscris. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Electoral, secția 11. No. 304 DREPT ELECTORAL. — Colegiul I de Cameră. — Cens. — Dacă censul este cerut șl pe anul expirat cât și pe cel curent (Art. 3 și 17 din legea electorală). Fac parte din colegiul I de Cameră toți aceia cari, osebit de cele- alte condiții, au un venit funciar, urban sau rural de cel pu- țin 1,200 lei pe an, și censul este cerut atât pe anul încetat cât și pe cel curent. No. 111. — Respingerea apelului făcut de I. G. Poenaru-Bordea în contra sentinței electorale a tribunalului Ialomița, No. 80 din 1899. 3 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând pe apelant, în susținerea apelului; Digitized by Google 559 Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone înscrierea lui Costi Avgherino în colegiul I de Cameră și Senat; Considerând că după art. 3 din legea electorală fac parte din co- legiul I de Cameră toți ace! cari, osebit de cele-alte condițiunl, aU un venit funciar, urban sad rural de cel puțin 1.200 lei, iar după art. 17 din aceeași lege ceasul este cerut atât pe anul încetat cât și pe anul curent; Considerând că din actele presintate de apelant se constată că Costi Avgherino a devenit proprietarul unul loc viran, cumpărat în luna Octombre 1898 cu 1.500 lei, și pe care ’l-a închiriat cu 1.200 lei, plătind foncieră pe trimestrul Octombre 1898 ; Considerând că pe lângă că contractul de închiriere, autentificat de judecătoria ocolului Călărași sub No. 215 din 1898, nu pote face nici o credință în privința chiriei ce constată, fiind aprdpe egală cu prețul‘vîn^ărel locului închiriat, dar, întru cât numitul nu are censul cerut de lege pe întregul an încetat, binș tribunalul a dispus șter- gerea. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Electoral, secția II. No. 305 DREPT ELECTORAL. — Dobrogea. — Dobrogean strămutat In România. — Dacă pdte avea drepturi politice in România pro- priu ^isă. (Art. 4 din legea organică a Dobrogel). Cetățenii dobrogeni neavând dreptul de a fi representați in par- lament, și, prin urmare, nici a participa la alegerea membri- lor parlamentului, și acestă restricțiune adusă la exercițiul drepturilor politice fiind relativă la statul personal, urmă^esce pe dobrogeni și in România propriu țiisă, strămutarea domi- ciliului in România propriu ^isă nu conferă dobrogenilor ple- nitudinea drepturilor politice, pentru că ei sunt cetățeni in condițiile legei de organisare pentru Dobrogea. Digitized by Google I 560 No. 113. — Respingerea apelului făcut de I. Pagani contra sentin- ței tribunalului Romana ți, No. 207 din 1899. 3 Aprilie 1899 CURTEA, Deliberând, și ] Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone înscrierea sa în listele colegiului I de Senat; Considerând că după disposițiunile art. 4 din legea pentru organi- sarea Dobrogel, cetățenii dobrogeni nu aii dreptul de a fi represen- tați în parlament, și, prin urmare, nici a participa la alegerea mem- brilor parlamentului până nu va interveni o lege specială ; Că acâstă restricțiune adusă la exercițiul drepturilor politice fiind relativă la statul personal, urmăresce pe dobrogeni și în România propriii ^isă ; Considerând că ast-fel fiind, strămutarea domiciliului nu conferă dobrogenilor plenitudinea drepturilor politice, pentru că el sunt ce- tățeni in condițiunile legel de organisare pentru Dobrogea; Că, prin urmare, apelul este nefondat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Electoral, secția II. No. 306 DREPT ELECTORAL. — Naționalitate. — Persdnă născută in țeră din părinți străini și ajunsă la majoritate înainte de pro- mulgarea art. 7 din Constituția de la 1879. — Cum deveneau cetățeni români. (Art. 8 din codul civil). Veri-ce persdnă născută in România, din părinți străini stabiliți in țeră și crescută in țeră până la majoritate și care nu se va fi bucurat nici o dată de vre-oprotecțiune străină, dacă a ajuns la majoritate înainte de promulgarea art. 7 din Constituțiunea de la 1879, și ’și-a manifestat voința de a dobândi cetățenia română, inrolânduse in armată și făcând serviciul militar, acea per- sonă 'și-a câștigat ast-fel dreptul de cetățân român, și, deci, pote fi înscrisă in listele electorale. Digitized by Google 561 No. 114. — Admiterea în parte a apelului făcut de I. și A. Giuvara contra sentinței electorale a tribunalului Ialomița, cu No. 98 din 1899. 3 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. advocat Păltineanu ; Deliberând, și Având în vedere că prin sentința apelată tribunalul Ialomița a șters din listele electorale ale colegiului I de Cameră și colegiul II de Senat, pe Alecu G. Giuvara și I. Giuvara, pe motiv că nu sunt cetă- țeni români; Considerând că pentru a stabili că apelanțil nu sunt români, ci străini, tribunalul s'a întemeiat pe copia de pe adresa No. 599 din 1889 a primăriei comunei Speteni, din care resultă că Constantin Giuvara, tatăl apelanților, a fost șters din listele electorale comunale pe motiv că era străin ; Considerând că fiind ast-fel stabilită calitatea de străin a tatălui C. Giuvara, fiii săi, apelantii, urmând naționalitatea tatălui lor, trebu- esc considerați ca străini, afară numai dacă dovedesc : 1) Sau că ajungând la majoritate înainte de 13 Octombre 1879, data modificărel art. 7 din Constituție în anul care a urmat după ma- joritatea lor, aQ reclamat calitatea ₜde români, sau au făcut și acele acte cari manifestâză în mod neîndouios voința lor de a dobândi ce- tățenia română ; 2) Saâ că a obținut înpământenirea prin Corpurile legiuitore; Considerând că apelantul Alecu G. Giuvara dovedesce, cu extractul de pe actul cu No. 2 din registrul de născuțl al comunei BorănescI, județul Ialomița, că este născut în România la 2 Februarie 1857, deci că a ajuns la majoritate la 20 Februarie 1878, înainte de mo- dificarea art. 7 din Constituție, care a avut loc la 13 Octombre 1879; iar prin biletul de trecere în reservă din 1 Martie 1883, liberat de regimentul II de linie, că a fost înrolat în anul 1879 în acel regi- ment în care ’șl-a făcut serviciul militar, de unde resultă că în anul ce a urmat după ajungerea sa la majoritate, Alecu G. Giuvara, năs- cut în țâră, din părinți străini stabiliți în țâră, s’a manifestat în mod neîndouios, făcând serviciul fără a exiba calitatea sade străin, ci a 86 Digitized by V^ooQle 562 voit să devină cetății roinân și a câștigat ast-fel dreptul de cetățân român ; prin urmare, apelul sâfleste întemeiat, și, întru cât el întru- nesce și cele-alte condițiunl cerute de legea electorală, urmâză ca să fie înscris în listele electorale ale colegiului I de Cameră și II de Se- nat din județul Ialomița; Considerând că I. Giuvara nedovedind că a câștigat cetățenia ro- mână, nici în virtutea legilor anteridre modificărel art. 7 din Consti- tuție, nici prin împământenirea sa de către Corpurile legiuitdre, ape- lul săâ este neîntemeiat și cată a li respins ca atare. Pentru aceste motive: Admite în parte, etc. Electoral, secția II. No. 307 DREPT ELECTORAL. — Naționalitate.—Străini stabiliți In țără sub Regulamentul Organic ca cultivatori de pământ. (Art. 71 din Regulamentul Organic). Ascmenat art. 71 din Regulamentul Organic toți străinii, de ori- ce naționalitate, cari s'au stabilit in țâră și s'au ocupat cu munca prmântului, sunt considerați ca cetățeni români, ți /iii lor urmeză naționalitatea părinților lor, deci sunt cetățeni români. No. 120. — Admiterea apelului făcut de Petru V. Jelesnicof contra sentinței electorale a tribunalului Neamțu, No. 124 din 1899. 3 Aprilie 1899 CURTEA, Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului să se ordone înscrierea sa în colegiul II de Cameră și I de comună ; Considerând că tribunalul a respins cererea apelantului pe motiv că nu dovedesce că este român ; Considerând că din procesul-verbal al primăriei comunei Videsci, No. 203 din 1899, ținând locdeact de nascere, se dovedesce că Va- Digitized by Google 563 sile V. Jelesnicof, tatăl apelantului, este născut In anul 1845, iar din certificatul No. 875 din 1899 al primăriei aceleeașl comuni se con- stată că atât tatăl apelantului cât și străbunii săi ad fost născuti în acea comună, aă fost lucrători de pământ și nu s’afi bucurat de we-o protecțiune străină ; Considerând că după art. 71 din Regulamentul Organic toți străi- nii, de orl-ce naționalitate, cari s’aiî stabilit în țâră și se ocupă cu munca pământului, sunt considerați ca cetățeni români; Considerând că întru cât resultă că Vasile V. Jelesnicof, tatăl ape- lantului Petru V. Jelesnicof, fiind stabilit în țâră în calitate de mun- citor de pământ, a fost considerat continuii ca cetățân român, con- form art. 71 citat, deci și fiul săâ urmâză naționalitatea tatălui; Corniderând că din certificatul de absolvirea cu No. 55 din 1890, se constată că apelantul a terminat învățământul primar la șcdla din orașul Piatra ; iar din chitanța percepției No. 155 din 1898 resultă că dânsul plătesce dările căilor de comunicație în acest oraș ; Că, așa dar, apelul este fondat și cată a fi admis. | Pentru aceste motive : i Admite, etc. Electoral, secția II. j ____________ j i No. 308 DREPT ELECTORAL. — Naționalitate. — Israeliți ce au luat parte în răsboiul pentru independență. IsraelițH cari au luat parte in resboiul pentru independență de- venind cetățeni români, singura impregiurare că nu pot pre- zintă diploma de naturalizare nu’i pdte impedica de a'și exer- cita drepturile lor electorale. JNo. 121. — Admiterea apelului făcut de Șloim Mongiu contra sen- tinței electorale a tribunalului Neamțu, cu No. 129 din 1899. 3 Aprilie 1899 CURTEA, ; Ascultând pe apelant; « Deliberând, și • Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri— j i i Digitized byLiOOQlC 564 bucalului, să se ordone înscrierea sa în listele colegiului III de Ca- meră și II de comună; Având în vedere că tribunalul a respins cerererea apelantului, pe motiv că nu a presintat diploma de naturalisare; Considerând că întru cât se constată din Monitorul Oficial, cu No. 255 din 1879, că Șloim Mongiu a fost naturalisat român ca unul ce a luat parte în răsbolul pentru independentă, singura îm- pregiurare că apelantul nu presintft și diploma de naturalisare nul pdte împedica de a exercita drepturile sale electorale. Pentru aceste motive: Admite, etc. ᵥ Electoral, secția ÎL No. 309 DREPT ELECTORAL. — Colegiul II de Cameră. — Dispensă de cens. (Art. 4 din legea electorală). Fac parte diA colegiul II de Cameră, cu dispensă de cens, cei ce au absolvit cel puțin invețămentul primar. No. 129. — Admiterea în parte a apelului făcut de Simion Baroncea contra sentinței electorale a tribunalului Roman, cu No, 106 din 1899. 3 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. advocat Gr. Buicliu, in susținerea epelulul; Deliberând, și Având ki vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone înscrierea sa în colegiul I de Cameră și II de comună; Considerând că după art. 4, lit. a sunt scutiți de censul cerut de acest articol, pentru a face parte din colegiul II de Cameră, acel cari au obsolvit cel puțin învățământul primar; Considerând că întru cât apelantul probâză că posedă diploma de Digitized by Google 505 'bacalaureat, sub No. 53 din 4 Octombre 1892, urmâză să fie înscris în colegiul II de Cameră; Că în ce privesce înscrierea sa în colegiul 1 de comună, apelantul nu dovedesce cu nimic că întrunesce condițiunile cerute pentru acâsta. Pentru aceste motive : Admite, etc. Electoral, secția II. No. 310 DREPT ELECTORAL. — Alegător comunal. — Apel la tribunal. (Art. 11 din legea pentru alegerea consiliilor comunale; art. 44 și 45_ din legea electorală). După art. 11 din legea pentru alegerea consiliilor comunale, spre deosebire de art. 44 și 45 din legea electorală, alegătorii pot a- pela la tribunal, fie că vor fi reclamat sau nu la consiliul co- munal. No. 130 bis. — Admiterea apelului făcut de Nicolae N. Rozaniti contra sentinței electorale a tribunalului Tulcea, cu No. 72 din 1899. 3 Aprilie 1899 CURTEA, Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, răformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone înscrierea sa în listele electorale comunale; Având în vedere art. 11 din legea pentru alegerea consiliilor co- munale ; Considerând că după disposițiunile acestui articol, spre deosebire de art. 44 și 45 din legea electorală pentru Cameră și Senat, alegă- torii pot apela la tribunal, fie că vor fi reclamat sad nu la consiliul comunal; Că, așa fiind, și întru cât apelantul întrunesce și cele-alte condi- tiunl pentru a fi înscris, tribunalul fără motiv ’î-a respins cererea. Pentru aceste motive: Admite, etc. Electoral, secția II. Digitized by VaOOQle 566 No. 311 • I COMPETINȚĂ. — Calomnie. — Elementele acestui delict. — Insultă. (Art. 525 din procedura penală; art. 294 codul penal). Pentru ca delictul de calomnie să existe, se cere ca element esen- țial ca delicuentul să impute părței lesate o faptă anume de- terminată, care să o expună pe acâsta la o peddpsă sau cel puțin la ura și disprețul cetățenilor Ast-fel, expresiunile ocăritore adresate unei persdne, fără insă a i se imputa o faptă determinată, nu constitue delictul de ca- lomnie ci acela de simplă insultă, de competință judecătorului de ocol a 7 judeca. No. 319.—Regularea competințel, în urma cererel făcută deD. pro- curor general al acestei înalte curți, în causa femeel Constanța Denciu. 5 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gh. N. Bagdat, și Pe D. procuror general, în conclusiunl; Deliberând, Având în vedere că Constanța Denciu, fiind dată în judecată de Ținea N. Bărbuceanu că ’l-a adresat cuvinte de cea mal gravă insultă, judecătorul ocolului Calafat, prin cartea sa de judecată cu No. 1.710 bis din 5 Noembre 1898 ’șl-a declinat competință de a o judeca, pe motiv că faptul stabilit în sarcina inculpatei constitue delictul de ca- lomnie, prevăzut de art. 294 din codul penal; Că tribunalul Dolj, secția II, prin sentința cu No. 434 din 20 Fe- bruarie 1899, ’șl-a declinat competință de a judeca afacerea pentru faptul că cuvintele adresate de inculpată reclamantei sunt nisce ex- presiunl ocăritore și nu pot constitui o calomnie; Că ambele hotărîrl rămânând definitive și cursul justiției fiind în- trerupt, acâstă înaltă curte este chemată a pronunța un regulament de competință ; Considerând că pentru ca delictul de calomnie să existe se cere ca element esențial ca delicuentul să impute părței lezate o faptă a- Digitized by Google 567 nume determinată, care să o expună pe acesta la o pedepsă, sad cel pu(in la disprețul și ura cetățenilor; Considerând, in specie, că, după cum se stabilesce din dosarul cau- sel, Constanța Denciu nu a imputat reclamantei o faptă determi- nată ci numai expresiune ocăritdre, care constituind o simplă insultă, instanța competinte de a judeca faptul sâvîrșit de numita este judele de ocol. Pentru aceste motive: De acord cu D. procuror general, Regulând competința, etc. Penal, secția II. No. 312 DREPT ELECTORAL.— Apel în casație.— Apel direct In contra Incheierel consiliului comunal. — Neadmisibilitate. (Art. 45 din legea ek ci orală). ■ In materie electorală este neadmisibil apelul făcut direct in ca- ’• safie contra incheierei consiliului comunal. ; No. 137. — Respingerea apelului făcut de Costache Marinescu con- tra incheierel consiliului comunal din Craiova, din 1899. 5 Aprilie 1899 CURTEA, Deliberând, și Având in vedere că după art. 45 din legea electorală, alegatorii nemulțumiți pe încheierea consiliului comunal au dreptul de apel înaintea tribunalului, în termen de cinci endinte la curtea cu jurați în momentul promul- gărel legel din 1895, instanța competinte de a judeca acâstă afa- cere nu pâte fi de căt curtea cu jurați. Pentru aceste motive: Regulând competința, trămite afacerea a fi judecată de curtea cu jurați din județul Ilfov. Penal, secția II. No. 317 DREPT ELECTORAL. — Alegetor comunal. — Condițiuni. (Art. 4 din legea electorală comunală). DREPT ELECTORAL. — Cens. — Proprietate în indivisie. i) Cel care nu plătesce nici o dare în comuna in care voesce a fi înscris ca alegetor comunal nu pâte fi înscris ca alegetor comu- nal in acea comună. 5/ Proprietarul in indivisiune int^un imobil pâte să serve cu venitul părțeî sale indivize pentru a se inscri ca alegetor dacă acef venit ii dă censul cerut de lege. No. 198. — Admiterea în parte a apelului făcut de Gr. C. Vulcan contra sentinței electorale a tribunalului R.-Sărat, cu No. 122 din 1899. 7 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând pe apelant, în susținerea apelului ; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința ape- lata, să se ordone ștergerea din listele electorale a D-lor Sava M. Goldoin, I. M. Goldoin, Radu Voicu, Ion Coman, Dumitru Stănescu, căpitan V. Glogojan, V. Pela și T. lonescu ; In ce privesce cererea de ase șterge din liste căpitanul V. Glogojan: Considerând că din actele presintate de apelant se constată că numitul nu Intrunesce condițiunile cerute de art. 4 din legea elec- torală comunală, întru cât’nu plătesce nici o dare în orașul R.-Sărat, Digitized by Google i 575 și nici se dovedesce cu ceva că ar întruni cele-alte condițiunl pentru a figura In colegiul I comunal. In ce privesce pe Sa va M. Goldoin și I. M. Goldoin : Considerând că aceste persone fiinl deja înscriși în listele electo- rale în virtutea sentințelor tribunalului acelui județ, cu nimic nu s’a dovedit de apelant că .dânșii nu ar avea dreptul de a figura și în lis- tele anului curent. In ce privesce pe Radu Voicu și Ion Coman: Considerând că din actele presintate de contestati se constată că numițil are censul cerut de legea electorală pentru a figura în listele de Cameră și Senat în colegiile în cari se găsesc însrișl. In ce privesce pe Dumitru Stănescu : Considerând că de și din actele presintate de apelant resultă că numitul este proprietar într’o avere indivisă, însă cu nimic nu s’a do- vedit că partea sa de avere nu ’l-ar forma censul suficient pentru a figura în listele colegiului I de Cameră și II de Senat. In ce privesce pe T. lonescu : Considerând că apelantul nu a presintat ajl sentința prin care numitul a fost condamnat și nici a dovedit că sentința tribunalului IV-Sărat din anul expirat, care dispusese ștergerea numitului din liste este rămasă definitivă ; ' Considerând, în fine, ca, în cât privesce pe V. Pela, apelantul a de- clarat să nu are nici un act cu care să dovedăscă că acăstă persdnă nu ar avea dreptul de a figura înscris în listele electorale. Pentru aceste motive : Admite și respinge, etc. Electoral, secția II. No. 318 DREPT ELECTORAL. — Cerere de înscriere sau ștergere făcută direct la tribunal. — Neadmisibilitate. (Art. 44 și 46 din legea electorală). Este neadmisibilă cererea făcută direct la tribunal pentru înscrie- rile sau omisiunile ce s’au făcut in listele electorale, dacă o a- * semenea cerere nu s’a adresat mai ănteiu la consiliul comunal. Digitized by Google 576 No. 213. — Respingerea apelului făcut de P. Lupescu contra sen- tinței electorale a tribunalului R.-Sărat, cu No. 134 din 1899. 7 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând pe apelant; Deliberând, și Având în vedere că după art. 44 din legea electorală, orl-ce re- clamațiune ce ar nasce asupra înscrierilor sau omisiunilor ce s’ar face în listele electorale cată să se adreseze consiliului comunal; iar după art. 46, curtea de casație nu se pdte pronunța de cât numai asupra apelurilor făcute în contra sentințelor date de tribunal; Considerând că, în specie, P. Lupescu, nepresentându-se la con- siliul comunal, ci cerând direct tribunalului ștergerea din liste a lui D. Basaturescu, o asemenea cerere este neadmisibilă, și, dar, apelul făcut contra sentinței, care declară neadmisibilă cererea, este ne- întemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Electoral, secția 11. No. 319 DREPT ELECTORAL. — Alegător comunal. — Condițiuni. Cel ce nu are un domiciliu real de șese luni intfo comună, nu pote fi înscris ca alegetor comunal In acea comună. - No. 239. — Admiterea apelului făcut de Enache V. Enășescu în contra sentinței electorale a tribunalului Fălciu, cu No. 127 din 1899. 7 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând pe apelant, în susținerea apelului; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri* Digitized by Google 577 banalului, să se ordone ștergerea lui G. Bastache din colegiul I co- munal din Huși; Considerând că din actele presintate se constată că contestatorul C. Bastache nu întrunesce condițiunile cerute de legea electorală comunală întru cât nu a avut un domicilii! real de șâse luni în orașul Huși, condițiune cerută pentru a figura în colegiul I comunal. Pentru aceste motive: Admite, etc. Electoral, secția II. No. 320 DREPT ELECTORAL. — Colegiul I de Senat. — Dispensă de cens. — Doctori in medicină. (Art. 8 din legea electorală). Doctorii in medicină, cu o practică de ș£se ani a profesiei lor, au dreptul de a fi înscriși in colegiul I de Senat, cu dispensă de cens. No. 248.—Admiterea apelului făcut de doctorul E. loanelli în contra sentinței electorale a tribunalului Ilfov, secția III, cu No. ... din 22 Februarie 1899. 8 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând pe apelant, în susținerea apelului; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone înscrierea sa în colegiul I de Senat din jude- țul Ilfov, cu dispensă de cens, fiind doctor în medicină, cu o practică de mal mult de șâse ani; Considerând că din actele presentate se constată că doctorul E. loanelli întrunesce condițiunile cerute de art. 8 din legea electorală pentru a putea figura ca alegător în colegiul I de Senat, fiind doctor în medicină și având și practică de mal mult de șâse ani în acâstă profesiune, ceea ce ’l face a Q dispensat de cens, conform alin, f din sus citatul text de lege. Pentru aceste motive: Admite, etc. Electoral, secția II. ___________ 37 Digitized by Google 578 No. 321 DREPT ELECTORAL. — Liste electorale. — Afișarea lor. — îm- părțirea alegătorilor pe secțiuni. — Desemnarea localurilor de votare. — Dacă alegătorii pot contesta desemnarea localu- rilor de vot. — Atribut suverana! consiliului comunal. (Art. 67 din legea electorală). Primăria, o dată cu afișarea listelor electorale provăsorii, face și împărțirea alegetorilor pe secțiuni și arată și desemnarea lo- calurilor de votare, cdegetoni avend dreptul să contesteze in ceea ce privesce repartiția lor pe secțiuni. Desemnarea insă a localurilor de votare este un act de pură ad- ministrație comunală, de atributul suveran al consiliului co- munal, și alegetorii nu pot contesta și pune in discuție desem- narea acestor localuri. No. 260. — Casarea, fără trămitere, a apelului făcut de lorgu State și alțl șâpte-decl și șâse alegători contra sentinței electorale a tri- bunalului Ilfov, secția 1, cu No. 49 din 1899. 8 Aprilie 1899 CURTEA, In lipsa apelantilor; Deliberând, și Asupra motivului invocat: «Noi cerem consiliului comunal îndreptarea unei erori ce se fă- «cuse în listele provisoril alișate la 17 Ianuarie 1899, acea de a se «afișa în listele delinitive noul local de alegeri, ales în ședința de la «13 Ianuarie 1899 a consiliului comunal, iar nici de cum nu ftcu- «sem o contestație proprio (Jisă, așa că neexistând nici o încheiere re- «lativ la veri-un drept electoral în care consiliul comunal să fi jude- «cat ca primă instanță, nu era loc a se face apel și mal puțin încă a «se admite acest apel, pe cât materia ce se trata este o măsură de «administrație generală comunală, cu privire la care alegătorul nu «are de cât un drept individual și relativ arătat de art. 67 din legea «electorală. «In consecință, cerem infirmarea acestei sentințe și menținerea lo- «calulul încheiat în listele definitive ale anului curent**. Având în vedere art. 67 din legea electorală; Digitized byViOOQlC 579 Având in vedere că, după acest text de lege, primăria, o-dată cu afișarea betelor electorale provisoril, face și împărțirea alegătorilor pe Secțiuni și arată și desemnarea localurilor de votare, alegătorii având dreptul să contesteze în ceea ce privesce repartiția lor pe secțiuni; Considerând că din coprinsul acestui text de lege reese lămurit că desemnarea localurilor de vot este un act de pură administrațiube comunală, de atributul suveran al consiliului comunal; Că, dar, alegătorii neputând contesta și pune în discutiune desem- narea acestor localuri, răii tribunalul a intrat în discuțiunea ape- lului făcut de alegătorii ce nu aii fost mulțumiți pe desemnarea lo- calurilor de vot și a decis menținerea vechiului local; Că, așa fiind, sentința tribunalului urmâză a fi casată ca dată fără competință; Având în vedere și art. 39 din legea organică a acestei curți de casațiune. Pentru aceste motive : « Casâză, fără trămitere. Electoral, secția II. No. 322 DREPT ELECTORAL. — Colegiul II de Cameră. — Cens. — Dacă reserviștilor li se ține în semâ darea căilor de comunicație de cari sunt scutiți. (Art. 4 din legea electorală). Fac parte din colegiul II de Cameră toți aceia cari, întrunind cele-alte condiții cerute de lege, au domiciliul și reședința in orașe și plătesc către Stat o dare anuală directă, de ori-ce na- tură, de cel puțin 20 Ici. In acâstă dare intrând și darea căilor de comunicație, de și reser- viștii sunt scutiți de acâstă dare, insă li se ține in sâmă pen- tru censul colegiului II de Cameră ca și când ar plăti-o in realitate. l^o. 272. — Admiterea apelului făcut de Vasile Mușețescu contra . sentinței electorale a tribunalului Ilfov, secția III, cu No. 154 din 1899. Digitized by Google 580 8 Aprilie 189 & CURTEA, Ascultând pe D. advocat C. Țicu-Ștefănescu, tn susținerea apelu- lui, și Pe D. advocat Șoimescu din partea cofitestatorulul Th. Florian, în- combaterl; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone [înscrierea sa în colegiul II de Cameră dia Bucuresci, ca având censul legal; Având în vedere că, după art. 4 din legea electorală, fac parte din colegiul II de Cameră toți acel cari, întrunind cele-alte condițiunl prevăzute de lege, ad domiciliul și reședința în orașe și plătesc către Stat o dare anuală directă, de orl-ce natură, de cel puțin 20 lei; Având în vedere că, în specie, din actele presintate de apelantul Vasile Mușețescu, se constată că dânsul este înscris în rolul subur- biei Cărămidari, la art. 40, cu o foncieră de lei 7, bani 20; iar la art. 668 cu foncieră de lei 4 pentru un hectar vie, la cari se adaugă taxa de trei lei de hectar și duol lei pentru filoxeră, dări directe către Stat, și cari, în total, fac 17 lei și 20 bani pe an ; Că la aceste dări dacă s’ar adăuga și darea căel de comunicațiune, de care însă este scutit, fiind soldat reservist, însemnâză pentru V. Mușețescu o dare directă către Stat de mal mult de 20 lei anual; Că așa fiind, dânsul întrunesce condițiunile cerute de art. 4 din, legea electorală, pentru a putea figura în colegiul II de Cameră. Pentru aceste motive : Admite, etc. Electoral, secția II. No. 323 DREPT ELECTORAL. — Cens. — Case noui.— Scutire.—Contes- tație. — Dovadă. (Art. 14 din legea electorală ; art. 26 din legea pentru constatarea și perceperea contribuțiilor directe). Proprietarul unei case noul, scutită provisoriu de impozitul fon- ciar, pdte să ’și exercite dreptul seu de alegetor ₓca și cum ar Digitized by CiOOQlC 581 plăti acel imposit, și cei ce ’l contestă pe motiv că evaluarea venitului imobilului seu nu s’a făcut in conformitate cu legea de constatare și percepere a contribuțiilor directe, trebue să dovedescă acâsta. No. 278. — Admiterea în parte a apelului făcut de N. Filipescu și alți diferiti alegători contra sentinței electorale a tribunalului Il- fov, .secția II, No. 221 din 1899. 8 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. N. Filipescu, în susținerea apelului; Deliberând, și • Având în vedere că apelantii cerca, reformându-se sentința tribu- nalului, să se ordone ștergerea lui Anton Georgescu și căpitan N. L Gaplescu din colegiul I de Cameră și Senat și a lui Niculescu Pe- trache din colegiul I de comună, Cameră și Senat; a lui Solomonescu Al. din colegiul I de Senat; a lui Robeanu D. G. din colegiul I de Cameră și Senat, și a lui Vlâsceanu Ștefan din colegiul I de comună și II de Senat, ca nea vând censul cerut de lege; iar casele noul cu veni- tul cărora sunt înscriși ca alegători, venitul lor nu a fost evaluat în mod legal de comisiunile îndrituite de lege pentru a face asemenea evaluări; Având în vedere că, după art. 26 din legea pentru constatarea și .perceperea contribuțiunilor directe, comisiunile comunale, fie cele în- sărcinate cu facerea recensământului general, fie cele de prefaceri, însărcinate cu modificarea rolurilor în cursul periodului, sunt datdre a ținea registrele speciale în cari vor înscrie tdte scutirile de impo- site, evaluarea venitului și termenul când expiră scutirea ; Având în vedere că din sentința atacată cu apel reese că alegăto- rii a căror ștergere se cere, afară de Vlăsceanu Ștefan, sunt înscriși în liste cu venitul unor imobile noul, evaluate de comisiunile îndri- tuite de lege pentru acăsta ; Considerând că dacă se susține că evaluările nu sunt conform le- gel, pentru că membrii cari ati participat în comisiunea de evaluare nu sunt din cei mal impuși și pentru că procesele-verbale nu s’ad încheiat, de și în drept e partea a cere ștergerea de înscriere din Digitized by GooQle 58Î causă de scutire pe temeiul unei evaluări nelegale, fie sub un ra- port sad sub cel-alt, însă trebue ca să se dovedâscă nelegalitatea e- valuărel ; Că nu se dovedesce din care causă n’ati participat cel mal im- puși, și în asemenea cas, trebue să admitem că cel mal impuși din- tr’o causă sati alta ’șl-ati putut lua parte, în cât regularitatea com- punerel comisiei nu pdte fi incriminată ; Că asemenea nu se dovedesce că nu s’ati încheiat procese-verbale ; iar din causa fnulțimel proceselor electorale și a termenului în care ele ati a fi judecate curtea nu pdte delega spre a obține probarea u- nul fapt a cărui probare incumbă părței; Având în vedere că art. 14 din legea electorală, după care pro- prietarul unul imobil, scutit pj’ovisoriti de plata impositulul către Stat, pdte să ’șl exercite dreptul său ca și cum ar plăti acel imposit; Având în vedere, în ceea ce privesce pe Vlășceanu Ștefan, că din actele presintate de apelanțl se constată că dânsul nu are nici un fel de venit imobiliar, nici chiar de la vre-o construcție nouă ; Că, dar, în privința lui, apelul lui este întemeiat. Pentru aceste motive : Admite în parte și respinge, etc. Electoral, secția II. No. 324 DREPT ELECTORAL. — Colegiul II de Senat. — Dispensă de cens. — Învățători de la șcdle mixte cu caracter rural. (Art. 9 din legea electorală). Invețătorii de la șeolele mixte cu caracter rural nu pot fi alega- tori in colegiul 11 de Senat, cu dispensă de cens. No. 307.—Respingerea apelului făcut de loan Al. Brătescu în contra sentinței electorale a tribunalului Dâmbovița, cu No. 178 din 1899. 9 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. Dimitropolu, în susținerea apelului, cum și inter - venientul T. Andronescu ; Digitized by 583 Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tribu- nalului, să se ordone înscrierea lui Anghel Gratzian în colegiul II de Senat din acel județ ; Considerând că din actele presintate se constată că Anghel Gra- tzian nu întrunesce condițiunile cerute de art. 9 din legea electorală, întru cât dânsul este învățător la o șcdlă mixtă, având caracterul de ■ o șcdlă rurală, după cum singur a recunoscut, când a cerut scutirea sa de darea prestațiilor de la primărie, pe motiv că e învățător rural, iar nu institutor, cum cere articolul sus citat. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Electoral, secția 11. No. 325 DREPT ELECTORAL. — Colegiul II de Cameră. — Dispensă de cens. — Darea căilor de comunicație. Pentru a fi alegetor in colegiul II de Cameră, cu dispensă de cens, nu este de ajuns a dovedi că a terminat învățământul primar, ci trebue să mai dovedâscă că plătesce darea căilor de comuni- cație sau că este dispensat de acestă dare. No. 355. — Respingerea apelului făcut de Nae P. Istrătescu în cjntra sentinței tribunalului Dâmbovita, No. 269 din 1899. 10 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând pe apelant; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone înscrierea sa în listele electorale ale colegiu- lui II de Cameră ; Considerând că, de și apelantul este scutit de cens în virtutea stu- diilor sale primare, întru cât însă nu dovedesce că este dispensat de darea căilor de comunicație ca fiind reservist, acâstă dare fiind im- pusă tutulor cetățenilor, afară de cei scutiti prin legi speciale, tribu- Digitized by Google 584 naiul cu drept cuvînt a ordonat ștergerea apelantului din listele electorale; Gă, așa dar, apelul este nefondat și are a fi respins. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Electoral, secția II. No. 326 DREPT ELECTORAL. — Nedemnitate. — Condamnare pentru mituire. (Art. 19 din legea electorală). Cei condamnați pentru delictul de mituire ca funcționari publici, sunt nedemni a fi înscriși in listele electorale. No. 359. — Respingerea apelului făcut de G. Mocănescu contra sen- tinței electorale a tribunalului Dâmbovita, cu No. 512 din 1899. 10 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând pe apelant ; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone înscrierea sa în listele electorale ale cole- giului IU de Cameră ; Considerând că întru cât se constată că apelantul a fost condam- nat la închisdre pentru delictul de mituire ca funcționar public, tri- bunalul cu drept cuvînt a ordonat ștergerea apelantului din listele electorale, fată de disposițiunile art. 19 din legea electorală ; Că, așa fiind, apelul este nefondat și are a fi respins. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Electoral, secția II. Digitized by 585 No. 327 DREPT ELECTORAL. — Nedemnitate. — Condamnare pentru crimă. Cei condamnați pentru crimă sunt nedemni de a fi aleg et ori. No. 381. — Respingerea apelului făcut de B. Stănescu în con- tra sentinței electorale a tribunalului Ilfov, secția II, cu No. 190 din 1899. 26 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând pe D. Țicu Ștefănescu, în susținerea apelului, și Pe D-nil Georgescu și Georgescu Carpen pentru contestator; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone înscrierea sa în colegiul III de Cameră din județul Ilfov, și în listele comunale ale comunei Stoenesci-Palanca ; Considerând că din actele presentate se constată că apelantul nu întrunesce condițiunile cerute de legea electorală, întru cât, prin sentința consiliului de râsboiu permanent al divisiel III, cu No. 58 din 1877, a fost condamnat în mod definitiv la un an închisore pen- tru crimă, și astăzi nu dovedesce cu nimic că nu ar fi identitate de personă între dânsul și personă condamnată prin acea sentință, care portă același nume. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Electoral, secția II. No. 328 DREPT ELECTORAL. — Colegiul I de Senat. — Dispensă de cens. — Coloneii. (Art. 8 din legea electorală). 'Coloneln au dreptul a fi înscriși in listele electorale ale colegiului l de Senat, cu dispensă de cens. Digitized by^OOQlC 586 No. 383. — Admiterea apelului făcut de colonelul P. Cernovodeanu în contra sentinței electorale a tribunalului Ilfov, secția II, cu No. 183 din 1899. 26 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând pe apelant; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri bucalului, să se ordone inscrierea sa în colegiul I de Senat din acest județ; Considerând că, din actele prezentate se constată că intrunesce condițiunile cerute de art. 8 din legea electorală, întru cât, având gradul de colonel, are dreptul de a figura în coleviul I de Senat, ast- fel cum a fost înscris în listele pe anul 1897. Pentru aceste motive: Admite, etc. Electoral, secția II. No. 329 DREPT ELECTORAL. — Colegiul II de Cameră și I comunal. — Dispensă de cens. — Bacalaureați. (Art. 4 din legea electorală comunală). Bacalaureatii au dreptul de a fi înscriși in colegiul II de Cameră și 1 comunal, cu dispensă de cens, dacă întrunesc și celelalte condiți uni cerute de legea electorală și de legea pentru alegerea consiliilor comunale, dacă locuesc in orașe și pentru comună dară au reședința in comuna chiar in care cer a fi înscriși. No. 384. — Admiterea apelului făcut de Al. Ulvineanu și Eugeniu Ulvineanu în contra sentinței electorale a tribunalului Ilfov, sec- ția II, cu No. 188 din 1899. 26 Aprilie 1899 x CURTEA, Ascultând pe D. Virgiliu Ulvineanu, în susținerea apelului; Digitized by LjOOQle 587 Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalulul, să se ordone înscrierea D-lor în colegiul II de Gimeră și 1 de comună din județul Ilfov și comuna BucurescI ; Considerând că din actele presintate se constată că apelanțil în- trunesc condițiunile cerute de art. 4 din legea electorală comunală, întru cât dânșii posedă diplomele de bacalaureațl și au domiciliul și reședința în BuCiirescI; iar în ce privesce pe Al. Ulvineanu, dânsul era major în timpul când se verifica listele electorale provisoril, ast- fel că avea dreptul de a fi înscris, dupe cum a dovedit acjl. Pentru aceste motive: Admite, etc. Electoral, secția II. No. 330 RECIDIVĂ.—Dacă trebue constatată recidivitatea. (Art. 41, 317, 318, 319 și 60 din codul penal). COMPETINȚĂ.—Crimă săvîrșită tn Dobrogea.—Judecarea ei de curtea de apel din Galați.— Casarea unei decisiunt criminale a curțel de apel din Galați. — Unde se. trămite spre a se ju- deca.— Dacă se caseză pentru aplicarea pedepsei.—Curtea cu jurați. 1/ Pentru a se putea aplica unui inculpat și art. 41 din codul penal, privitor pe recidiviști, urmâză neapărat ca instanța ju- decătorescă, care aplică pedâpsa, să constate faptele și actele din cari resultă că condamnatul este recidivist, și neconstata- rea sau nemotivarea in privința condițiunilor pentru a fi considerat ca recidivist, nu este o causă pentru anularea in- tregei decisiuni, pentru a se trămite causa spre a fi judecată in întregime din nou, ci se anuleză numai in ceea-ce privesce aplicarea pedepsei. și existența faptului remân^nd neatinsă, instanța de trămitere are să se preocupe numai de constatarea recidivei și de aplicarea legel. 9) Crimele comise in Dobrogea judecăndu-se de curtea de apel din Galați, ca curte criminală, urmeză că dacă o decisiune crimi- nală a acelei curți se casâză, afacerea se trămite in alt județ la curtea cu jurați, și dacă s'a casat pentru reua aplicare a legei prin condamnarea acusatulni ca recidivist, fără ca să se Digitized by LnOOQlC aS8 fi constatat recidivitatea, afacerea se judecă din nou, numai pentru aplicarea pedepsei de magist rații cu jurați, intru cât înaintea curței eu jurați recidivitatea nu se constată de jurați ci de magistralii curței. No. 356.— Casarea, în cât privesce aplicarea pedepsei, a decisiunel curței de apel din Galați, secția I, No. 3 din 1899, în urma re- ' cursului făcut de Dumitru Ion Enică. 27 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier Al. Degre ; Pe D. P. Borș, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. procuror St. Stătescu, în combateri; Deliberând, Asupra motivelor de casare invocate: I. «Exces de putere și erdre grosieră de fatpt. «Curtea criminală din Galați s’a înșelat asupra antecedenței mele, « considerând u-mă ca recidivist, pe câtă vreme din dosarul causel s’a «dovedit că^coacusatul meu Ion Ștefan lordache, care a fost achitat, «era dânsul cățjut în recidivă; așa dar curtea criminală aplicându’mY «art. 41 din codul penal, a agravat posițiunea mea pe nedrept, dân- «du'ml o pedâpsă mai mare, și a comis ast-fel o erdre grosieră de «fapt și un exces de putere«. II. «Violare și greșită aplicare a art. 41 din codul penal. «După principiile înscrise în art. 41 din codul penal, recidiva se • dovedesce prin o hotărîre nerevocabilă, și, mal mult, prin o probă «legală, constatând că pedâpsa a fost împlinită ori, în specie, nici «una din aceste deveni nu există în dosarul causel; așa dar, curtea «criminală aplicându’ml acest articol, a violat și aplicat gre- «șit principiile elementare ale recidivei înscrise în art. 41 din codul «penala. Având în vedere că din decisiunea supusă recursului se constată că Dimitrie Ion Enică și lancu Ștefan lordache, fiind dațl în jude- cată pentru crima de tâlhărie, săvîrșită în Dobrogea, curtea de apel din Galați a achitat pe cel din urmă și a condamnat pe Dumitru Ion Digitized byVjOOQlC 589 Enică la cinci ani reclusiune și 2.000 lei despăgubiri civile, tn vir- tutea art. 317, 318, 319, 41 și 6 ) din codul penal; Considnrând că curtea, pentru a agrava pedâpsa recurentului prin aplicarea art. 41 din codul penal, pe care ’l citâză asemenea in de- cisiunea sa, urma neapărat să constate faptele și actele din cari re- sultă că condamnatul este recidivist, ceea-ce nu se face ; Considerând că neconstatarea sad nemotivarea în privința condi- țiunilor pentru a G considerat ca recidivist, nu este o causă pentru a anula întrâga decisiune, urmând a se trămite causa spre a G jude- cată în întregime din nod; că existența faptului rămâne neatinsă, e vorba numai de aplicarea legel, și ținând sâmă *că e recidivist, cu ocasiunea aplicărel legel pentru condamnare, are a se constata dacă e recidivă ; Considerând că, la curtea cu jurați recidivitatea nu are a G con- statată de către jurați, și dacă curtea, la aplicarea legel, n’a constatat pe ce se întemeiază spre a declara ca recidiv, casându-se, se trămite la altă curte cu jurați numai în ce privesce aplicarea legel; Că asemenea, Gind vorba de o crimă comisă în Dobrogea, jude- cată de curtea din Galați, dacă nu s’a motivat în cât privesce apli- carea art. 41 din codul penal, trămițându-se causa la o altă curte cu jurați, acâsta pentru a se aplica legea și în speciă, pentru a se motiva aplicarea art. 41 din codul penal. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Penal, secția II. No. 331 DREPT ELECTORAL.— Cens.— Dovedirea Iul.— Pe ce an tre- bue dovedit. (Art. 17 din legea electorală). Censul trebue dovedit prin chitanțe sau avertismente din partea împlinitorilor de dări pe anul încetat și pe anul curent. No. 425. — Respingerea apelului făcut de N. Constantinescu în contra sentinței electorale a tribunalului Ilfov, secția 1, No. 9 din 1899. Digitized by CiOOQle 590 27 Aprilie 4899 CURTEA, Ascultând pe apelant, Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone înscrierea sa in listele electorale ale cole- giului I Cameră și comună și 11 de Senat; Considerând că din actele presentate se constată că apelantul nu Intrunesce condiția oile cerute de art. 17 din legea electorală, de 6re ce nu justifică prin chitanțe safi avertismente din partea împlini- torilor de dări că a avut censul pe anul încetat; Că, așa dar, apelul urmâză a fi respins. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Electoral, secția II. No. 332 DELICTE.— Apel.— Schimbarea calificărel delictului în apeL— Când și cum se pdte face. (Art. 309 și 352 dm codul penal). Instanțele de fond sunt in drept să califice delictul alt-fel de cum a fost calificat sau prin rechizitorul introductiv sau de ântâia instanță, insă pentru acesta trebue casă se întemeieze pe acelea fi fapte cari au fost propuse și discutate, nu pe alte fapte asupra cărora inculpatul n'a fost deșteptat ca să se apere. No. 357.—Casarea sentinței tribunalului Argeș, cu No. 344 din 1899, în urma recursului făcut de Vasile Pancu. 28 Aprilie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Henlzescu ; Pe D. Marinescu, în susținerea motivelor de casare, și Pe D. procuror, în conduși uni ; Digitized by VaOOQle 591 Deliberând, Asupra mijlocelor II și III de casare : II) » Exces de putere și violarea dreptului de apărare. • Vasile Panou a fost dat judecățel pentru delictul prevăzut și pe- „nat de art. 309, alin. II din codul penal, contra acestei acusațiunl „s’a apărat el înaintea tribunalului. „Tribunalul recunosce că inculpatul n’a comis furt; constată însă „că a comis un alt delict, și anume acela de distrugere, prevăzut și „penat de art. 352 din codul penal; acâstă constatare o face nu con- tradictoriii cu inculpatul, ci în camera de consilii, după care, fără «a mal da cuvântul acestuia, îl cpndamnă, atunci când trebuia să ’I „pună în vedere noul delict ce I punea în sarcină pentru a se apăra „și contra lui; procedând în modul acesta, tribunalul a excedat pu- „terile sale și a violat dreptul de apărare. II) „Violarea art. 71 din legea de la 31 Maid 1896 asupra jude- „cătoriilor de ocâle, a dreptului de apărare și exces de putere. „In virtutea art. 71 din citata lege, delictul de distrugere, prevâ- „ooQLe 603 Gă, dar, dacă instanța de fund a omis a se pronunța asupra cererel recurentului în privința constatărel locale cu martori, omisiunea nu este esențiali, întru cât cererea sa, în drept, nu i se putea admite și nu se putea schimba în nimic soluțiunea procesului, și întru cât ac- țiunea sa în petitoriii rămâne întrâgă, și o pdte intenta când va dori. Ci ast-fel fiind, motivul urmâză a fi respins. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 342 DREPT ELECTORAL. — Gena. — Ordonanță de adjudecare. — Adjudecatar. (Art. 3 și 8 din legea electorală). Ordonanța de adjudecare având efect retroactiv din momentul chiar al adjudecărei, adjudecatarul unui imobil pdte fi înscris cu censul acelui imobil in listele electorale. No. 763.—Respingerea apelului făcut de Grigore N. Gheorghiu con- tra sentinței electorale a tribunalului Vasluiti,cu No. 62 din 1899. 5 Maiii 1899 CURTEA, Ascultând pe D. advocat Mitescu, din partea contestatului Cesar Albuleț, în combaterea apelului, lipsind apelantul; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone ștergerea din colegiul I Cameră și I Senat a lui Cesar Albuleț din listele electorale ale județului Vasluifi; Considerând că din actele presintate se constată că contestatul Cesar Albuleț, întrunesce condițiunile cerute de art. 3 și 8 din legea electorală, spre a fi înscris în colegiul I de Cameră și I de Senat, în- tru cât, după cum se constată din sentința apelată, a fost înscris în basa unei ordonanțe de adjudecare a unul imobil asupra sa, care or- donanță, în drept, are efect retroactiv din momentul chiar al adju- decărel și executarea el nu se pdte suspenda de cât printr’un recurs Digitized by Google 604 în Casație, ceea ce nu s’a dovedit cu nimic de apelant că s’ar fi făcut; Că, dar, apelul fiind neîntemeiat, urmâză a se respinge ca atare. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Electoral, secția I. No. 343 DREPT ELECTORAL. — Cens. — Imobil dobândit prin dona- țiune. Proprietarul unui imobil pe care 'l-a dobândit prin donațiune au- tentificată de tribunal pdte fi înscris, in basa venitului acelui imobil, in listele electorale, dacă nu s’a cerut și obținut anularea donațiunei. No. 771. — Respingerea apelului făcut de D. C. Vidrașcu contra sentinței electorale a tribunalului Vasluid, cu No. 88 din 1899; ia act de retragerea apelului în ce privesce pe lulius lulich. 5 Mai ti 1899 CURTEA, Ascultând pe D. advocat Mitescu, din partea apelantului, în susți- nerea apelului, în ce privesce pe Const. I. Gheorghiu și C. I. Motoș, declarând că retrage apelul pentru lulius lulich; și Pe D. advocat PetrovicI, în combateri, din partea contestatului C. I. Motoș, autorisat cu procură în regulă; Deliberând, și Având în vedere, în ceea ce privesce pe C. I. Gheorghiu, că din certificatul administrației financiare a județuluIJ'Vasluid, cu No. 2.869 din 1899, presentat la tribunal, se constată că numitul contestat are censul cerut prin art. 3 din legea electorală, spre a fi înscris în co- legiul I de Cameră, ast-fel că este bine înscris în listele electorale, și apelul este neîntemeiat. In ceea ce privesce pe C. I. Motoș : Considerând că întru cât dânsul a fost înscris în basa unul act de Digitized by Google 605 donatiune, autentificat de tribunal, din care se constată că este pro- prietar al unul imobil, pentru care plătesce 90 lei anual impositul funciar, și întru cât actul de donatiune este valabil, căci nu s’a cerut și obținut anularea lui pe cale de acțiune principală la tribunal, apoi este bine înscris, având censul cerut de art. 3 din legea electorală; Că ast-fel fiind, apelul și în privința sa este neîntemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Electoral, secția I. No. 344 DREPT ELECTORAL. —- Colegiul II de Senat. — Dispensă de cens. — Vedici veterinari. (Art. 9 din legea electorală). Medicii-veterinari cu diploma pot fi înscriși in colegiul II de Se- nat, cu dispensă de cens. No. 776. — Admiterea apelului făcut de Mihail Mierlescu contra sentinței electorale a tribunalului Vasluid, cu No. 90 din 1899. 5 Maiîi 1899 CURTEA, In lipsa apelantului; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone înscrierea sa în colegiul II de Senat din ju- dețul Vaslui 0; Considerând că din actele presentate se constată că apelantul în- trunesce condițiunile cerute de' art. 9, alin, a din legea electorală, întru cât posedă diploma de doctor veterinar încă din anul 1870, după cum acâsta resultă din adresa șcâlel superidre de medicină ve- terinară, cu No. 2.240 din 1899. Pentru aceste motive: Admite, etc. Electoral, secția 1. Digitized by Google 606 Nu. 345 LOGAȚ1UNE.— Sub-locatar. — Dacă proprietarul se pâte adresa sub-locatarului pentru plata chiriei. — In ce condițiuni și în ce calitate. (Art. 974, 1.418, 1.429 și 1.730 din codul civil; art. 610 din procedura civilă). Proprietarul este in drept a se adresa pentru p’ata chiriei sub- locatarului, dacă acesta nu pote dovedi că a plătit chiria loca- tarului principal, și acest drept il are proprietarul și ca pro- prietar și ca creditor, intru cât creditorul pdte exercita tdte drepturile și acțiunile debitorului seu, afară de acelea cari ii sunt exclusiv personale. No. 182. — Casarea, după recursul făcut de ministerul de finance, a sentinței tribunalului Botoșani, cu No. 250 din 1898, dată în proces cu Moise Gâtlan. 5 Maiu 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier I. Duca; Pe D. advocat Flămânda, în desvoltarea motivelor de casare și cu cheltuell; Pe D. advocat DrăghicI, în combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare : «Exces de putere, violarea art. 972—974 din colul civil. «Tribunalul respinge ca nefondat apelul Statului de și, prin con- «trac tul de subarendare intervenit între părți, D. M. Gâtlan se sub- «stituia arendașului Statului Marcu Pascal, și de și, conform men- «tionatulul text, Statul, în tot cașul, putea exercita în contra sub-a- «rendașulul drepturile debitorului seu*. Având în vedere sentința supusă recursului din care resultă că Statul dând cu arendă o vie unul 6re-care Marcu Pascal, acesta a sub-arendat’o intimatului în recurs Moise Gâtlan, care a și luat obli- gațiunea de a răspunde Statului câștiurile datorite de Marcu Pascal; în urmă, Statul chemând în judecată pe Gâtlan pentru plata câștiuri- lor, tribunalul prin sentința atacată, a respins pretențiunea Statului, pe motiv că sub arendarea, fiind făcută fără participarea Statului, nu Digitized by Google 607 există între Stat și Gâtlan nici un raport juridic, și că, în consecință. Statul n’avea acțiune pentru a cere de la Gâtlan plata arendel viei de care dânsul s’a folosit; ' Considerând că, după cum reese din disposițiunile prescrise de lege în materie de locațiune, legiuitorul a voit să asigure în de-ajuns pe proprietar pentru plata chiriei imobilului închiriat (art. 1.429, 1.730 din codul civil și 610 din procedura civilă); Considerând că prin disposițiunile art. 1.418 din codul civil dân- du-se locatarului dreptul de a sub-închiria (dacă o asemenea facultate nu ’l-a fost inter^isăn pri contractul de locațiune), prin acâsta nu i se atinge într’un nimic dreptul proprietarului de a’și putea realisa, în tot cașul, încasarea chiriei și a se adresa cu cerere în acest scop în contra sub-locatarului, dacă acesta nu putea dovedi că a plătit câștiul către locatarul principal, ceea ce în specie, nici nu s’a alegat de sub* locatar; Gă, afară de acestea, după disposițiunile art. 974 din codul civil creditorul putând exercita tdte drepturile și acțiunile debitorului sââ, afară de acelea cari îl sunt exclusiv personale, Statul a avut dreptul, și în basa acestui text de lege să se adreseze cu acțiune pentru plata chiriei în' contra intimatului Gâtlan, debitorele debitorului sâti ; Gă, dar, raportul juridic între Stat pentru încasarea arendel imo- bilului arendat și între intimat pentru plata chiriei, resultând din lege, iar nu din convențiunea părților, râd a judecat tribunalul res- pingând acțiuneă Statului, pe motiv că între părțile litigante nu ar fi fost nici un raport juridic ; Gă, de alt-fel, chiar în fapt intimatul Gâtlan’s’a obligat, prin con- tractul de sub-arendare ca să plătâscă el Statului câștiurile datorite; așa că și din acest punct de vedere urmâză să fie obligat Ia plata arendel și tribunalul, respingând pretențiunea Statului, prin acâstă procedare a violat disposițiunile textelor de lege arătate în motivul -de casare; Că ast-fel fiind, recursul este întemeiat și urmâză a se admite. Pentru aceste motive : Gasâză, etc. Civil, secția I. Digitized by uooQle 60 S No. 346 DREPT ELECTORAL. — Dacă un alegetor pdte fi înscris în mai multe județe. — Dacă pdte vota în acele județe. Un alegetor pdte fi înscris in mai multe județe dacă întrunesce condițiile legale pentru a figura în listele electorale ale acelor județe, însă dreptul de vot nu fl pote exercita de cât într’un singur județ. No. 804. — Admiterea apelului făcut de Adrian Bușită contra sen- tinței electorale a tribunalului Tecucid, cu No. 86 din 1899. 6 Maiu 1899 CURTEA, Ascultând pe D. Gonslinschi, procuratorul apelantului, în susține- rea apelului și pe D. G. Mandy, procuratorul contestatorulul Givid, în combateri; Deliberând, și Având în vedere că un alegător pdte fi înscris în mal multe ju- dețe, dacă întrunesce condițiunile legale pentru a figura în listele electorale ale acelor județe, că dreptul de vot, însă, nu ’l pdte exer- cita de cât într’un singur județ ; Că, ast-fel fiind, Adrian Bușilă, de și ’șl-a exercitat dreptul de vot în județul Covurlutâ anul trecut, acâsta nu ’l împedică de a figura pe listele electorale ale unul alt județ, când are însușirile necesare ; C^, prin urmare, dânsul urmâză a fi înscris în listele electorale ale colegiului 1 de Cameră și I de Senat din județul Tecucid. Pentru aceste motive: Admite, etc. Electoral, secția I. No. 347 DREPT ELECTORAL. — Apel la casație. — Contestație. — Pre- sentarea listelor. Cel ce contestă înscrierea unei persone in listele electorale, contes- tație motivată că acea personă nu are censul cerut de lege* Digitized by VaOOQle 609 trebue să prezinte curței listele electorale spre a se putea con- stata pe ce motive și cu ce anume cens a fost înscrisă acea per- sonă. No. 800.—Respingerea apelului făcut de N. H. Givid contra sentin- ței electorale a tribunalului Tecucifi cu No. 100 din 1899. 6 Maifi 1899 CURTEA, Ascultând apelantul în susținerea apelului și contestatul C. V. Lențu, în combaterea lui; Deliberând, și Considerând că, pentru a dovedi cererea sa de a se șterge C. V. Lențu din listele electorale din județul Tecuciti, ca neavând censul, apelantul urma să producă dinaintea acestei 'curți listele electorale, pentru ca curtea să aibă pe ce motive și cu ce anume cens dânsul este înscris ; Că, neproducând acele₍liste, apelul urmâză-a se respinge, menținân- du-se înscrierea lui C. V. Lențu în colegiul I de Cameră și Senat. Pentru aceste motive : Repinge, etc. Electoral, secția I. No. 348 DONAȚlUNt—Daruri manuale.—Declarație de acceptare a unor asemenea daruri.—Timbru.—Taxă de înregistrare.—Dacă sunt supuse la acâstă taxă. (Art. 26, 31 și 32 din legea timbrului din 1886). Darurile manuale, cari se opereză de la mână la mână fără nici o altă formalitate, și cari totuși au deplină valore juridică, precum și declarațiile de acceptare a unor asemenea donațiuni, nu sunt supuse la plata taxei de înregistrare. No. 183. — Respingerea recursului făcut de ministerul de finance contra sentinței tribunalului Prahova, secția I, No. 336 din 1898, în proces cu Sultana G. Poenaru. 39 Digitized by Google 610 5 Maia 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut de D. consilier I. Duca; Pe D. advocat D. R. Ștefănescu, în desvoltarea motivului de casare ; Pe D. advocat Țicu Ștefănescu, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului de casare : «Violarea art. 31 din legea timbrului. «Tribunalul violăză acest articol când ordână restituirea taxei «percepute, pentru motivul că actul de la care s’a perceput taxa este «o declarațiune, iar nu un act de donațiune mobiliară. «Legea timbrului prevede taxa de înregistrare pentru faptele con- «statate prin acte, iar nu pentru actul în forma în care se presintă. «Declarațiunea pentru care s’a luat taxa constată existența și «executatea unei donațiunl imobiliare, care este supusă la taxa de «înregistrare^. Considerând că, dupe disposițiunile art. 31, alin. VIII și IX din legea timbrului (art. 1 din legea de la 24 Martie 1884), sunt supuse la taxa timbrului de 10 lei cdla, deosebit de taxa de înregistrare, atât donațiunile între vil, cât și acceptațiunile de donațiunl între vil, când aceste acceptațiunl sunt făcute prin act separat; Considerând că, de și art. 31 din legea timbrului de la 9 Mar- tie 1886 supune la taxa de înregistrare tdte donațiunile de orl-ce bunuri mobile, sau imobile, însă prin acăsta nu se pâte înțelege că sunt supuse la taxele de înregistrare și acele donațiunl cari se ope- râză de la mână la mâna, fără nici o altă formalitate, și cari totuși aîî deplină valâre juridică, căci legile fiscale fiind de strictă interpre- tare, nu se pot aplica de cât asupra cașurilor anume prevăzute prin acele legi: Considerând că acăsta reese din chiar legea timbrului, căci legiui- torul, dacă ar fi vroit a supune la taxa de înregistrare și donațiunile manuale, cari nu sunt constatate prin act scris, ar fi spus’o anume, dupe cum face când supune la taxa de timbru proporțional contrac- tele de locațiune verbale (art. 26, alin. I, modificat prin legea din 21 Martie 1886), precum asemenea o spune și pentru contractele saâ învoelile făcute în baza unei adjudecațiunl sad a unei comande, Digitized byCiOOQlC 611 fie scrisă, fie verbală, pe cari Ie supune la taxa timbrului de înregis- trare (art. 32, alin. II; Că, ast-fel fiind, este bine stabilit că nici un text de lege nu su - pune la taxa de înregistrare donațiunile manuale, cari nu sunt con- statate prin acest scris; Considerând, dar, că întru cât în speță, dupe cum se constată din sentința atacată cu recurs, declarațiunea pentru care intimata a plă- sit taxa de înregistrare, fiind numai un act de acceptațiunea unei do- națiunl, care n’a fost făcută prin act separat, și care declarațiune nu pdte fi considerată de cât ca un act de descărcare relativ la un dar manual ce i se făcuse anterior, apoi bine și cu drept cuvînt a ordo- nat tribunalul restituirea taxei percepută, și, judecând ast-fel, n’a violat disposițiunile art. 31 din legea timbrului; Că, prin urmare, motivul de casare fiind neîntemeiat, cată a se respinge ca atare. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 349 DREPT ELECTORAL.—Apel în casație. — Alegetor neînscris în colegiul din care contestă. — Neadmisibilitate. Un alegetor înscrie într’un colegiu nu are drept să facă apel in casație contra înscrierilor sau ștergerilor făcute in alte colegii. vînt dacă s’a admis la judecătorie să nu se admită și la tribunal, și, «după ce am cerut comunicare de acte, nici nu se pronunță de ce nu «se admite comunicarea de acte nici nu mi se dă cuvîntul în fond, «și discută imediat singur tribunalul fondul și ’ml respinge cererea «și apelul meu«. Având în vedere că din sentința supusă recursului se constată că tribunalul a respins proba testimonială cerută de recurentă, pentru motivul că fusese admisă la judecătoria de ocol, care judecase afa- cerea Sn primă instanță și ascultase martorii propuși; Considerând că tribunalul, în puterea dreptului de apreciare acor- dat de lege, când este vorba de admiterea probei testimonile, a fost in tot dreptul să refuse a se mal asculta martorii, și să aprecieze că depunerile celor ascultați deja la prima instanță erau suficiente a forma convingerea sa ; Că, în ceea ce privesce cererea de comunicare de acte, făcută de recurentă în instanța de apel, acâstă cerere fiind o cestiune de apre- ciere lăsată la facultatea judecătorului de fond, nu pote fi censurată de curtea de casație; că, de alt-fel, după cum se constată din sen- tința atacată, actele de cari s'a servit intimata fuseseră comunicate deja la prima instanță, așa că tribunalul a avut un cuvînt mal mult ca să nu admită a se mal comunica din nou actele, și, procedând la judecarea afacerel în fond, prin acâsta în mod implicit s'a pronunțat asupra inutilitățel de a se mal admite iarăși comunicarea lor; Gă, ast-fel fiind, tribunalul n’a comis exces de putere, nemotivare, ’ tăgadă de dreptate, și nici a violat dreptul de apărare, după cum se pretinde prin motivul de casare, care, fiind ast-fel neîntemeiat, ur- mâză a se respinge. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția I. Digitized by Google 627 No. 357 VÎNQAREA BUNURILOR STATULUI. — Transmisiunea acțiuni- lor la cumpărător.—Reserva expresă a vln^ătorului.— Ciausa contractului de vin^are. — Interpretare de contract, ori vio- lare de lege. (Art. 8 din legea vin^rel bunurilor Statului din 31 Martie 1868. Art. 11 din legea din 12 Aprilie 1881). Art. 8 din legea pentru vin^area unei părți din domeniile Sta- tutui, din 31 Martie 1868, dispune că moșiile se vind in între- gul lor, așa cum se stăpânesc de Stat, și tăte drepturile și înda- toririle lor in ce privesce vecinătatea trec asupra cumpărătorului. •Legea din Aprilie 1881 nu ridică cumpărătorilor dreptul consa- crat de legiuitor prin articolul citat mii sus,aedictat insă, prin art. 1l, dispoziții spre a se asigura Statul de răspunderea de evicțiune. • Cel ce vinde fără nici o rezervă transmite cumpărătorului, ca succesor cu titlu particular, tâte drepturile ce le avea vin^ăto- rul asupra lucrului vindut. 3) Ciausa din actul de violare, prin care se spune că s'a vindut imobilul așa cum s’a posedat de predecesori, nu pdte fi privită de căt ca o ciausa adoptată de Stat pentru a se garanta și mai bine de răspunderea de evicțiune, dar care nu pote ridica cum- părătorului nisce drepturi acordate de lege și pe cari Statul nu și le-a rezervat in mod expres. Prin urmare, intru cât legea de mai sus nu ridică cumpărătoru- lui dreptul la acțiunile reale imobiliare existente la vin^are, și intru cât nici prin actul de vin^are Statul nu 'și-a reservat pe sema sa un asemenea drept printr’o clausă expresă, instanța de fond, respingând acțiunea in revendicare a cumpărătorului, pe motiv că contractul de vin^are nu ’i dă acest drept, violeză legea și neso otesce principiile de drept mai sus enunțate, ne- putând fi vorba, in specie, de interpretare de contract, ci de le- gea din 1881, in basa căreia s’a făcut de Stat vln^area moșiei in ceștiune. No. 193. — Casată, după divergință, în urma recursului făcut de Gonst. N. Mihail, decisiunea curte! de apel din Craiova, secția I, cu No. 53 din 1897, dată în procesul cu căta locuitorilor de pe moșia Bobu, din județul Gorj. 12 Maiu 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă deD. consilier M. Poe- ' uaru-Bordea ; Digitized by GooqIc 028 Pe D-nil G. G. Arion și D. Chebapci, advocatii recurentului, în des* voltarea motivului de casare, și Pe D. N. Stănescu, advocatul intimatilor, în combateri; Deliberând. Asupra motivelor de casare: «Violarea art. 8 din legea din 1866, promulgată în 1868, pentru «vln^area unei părți din domeniile Statului și violarea principiului «că cel ce vinde fără nici o reservă transmite cumpărătorului tdte «drepturile inerente lucrului vîndutși altele. Exces de putere și vio- «Iar ea regulelor de transmisiune a bunurilor reale imobiliare, după «care cumpărătorul, ca succesor cu titlu particular, intră în tote «drepturile ce le avea vîn^âtorul asupra lucrului vîndut (art. 1.770 «din codul civil). Curtea recundsce că Statul, vîn^ătorul, are dreptul «asupra câtimel de pogdne stăpânită mal mult de locuitori, dar că «ed, ca succesor particular, nu ași avea dreptul a le reclama, con- «trariul resultă din transmiterea drepturilor reale imobiliare, și nu- «mal când prin o clausă vîn<^ătorul ’șl-a reservat drepturile«. Având în vedere decisiunea supusă recursului din care resultă că recurentul C. N. Mihail, proprietarul moșiei Bobu din județul Gorj, depunând planul și hotărnicia moșiei sale la tribunalul acelui județ, a cerut confirmarea lor și în același timp a revendicat de la locui- torii, foști clăcașl împroprietăriți pe acea moșie, 92 pogdne și 712 stânjeni pătrațl de pământ. Tribunalul, și în urmă curtea de apel, prin decisiunea atacată, a respins pretențiunea de revendicare pentru că, prin titlul de proprietate, Statul, de la care a cumpărat recurentul moșia în 1888, ’l-a vîndut un imobil determinat, așa cum s’a pose- dat de predecesorii recurentului, anume Petre Marinescu și N. Mi- hail, care cumpărase mal înainte moșia și pe comptul cărora, pentru neplată de rate, în basa legel de la 8 Aprile 1881, s’a revîndut și a cumpârat’o recurentul. Instanța de fond argumentâză în sensul că întru cât Statul a vîndut moșia așa cum s’a posedat de predecesorii recurentului, din acdsta reese în mod evident că nu ’l-a mai trans- mis și drepturile sati acțiunile ce Statul ar fi putut avea în contra locuitorilor pentru vre-o usurpare din moșia vîndută ; Considerând că legiuitorul, prin art. 8 din legea pentru vîntjarea unei părți din domeniile Statului, promulgată la 31 Martie 1868, dispune că moșiile se vînd în întregul lor așa precum se stăpânesc Digitized by CnOOQlC 629 de Stat, și tdte drepturile și îndatoririle lor în ceea ce privesce ve- cinătatea trec asupra cumpărătorului; Considerând că prin legea de la 12 Aprilie 1881, în basa căreia Statul a vîndut recurentului moșia în cestiune, nu se ridică cumpă- rătorilor dreptul consacrat de legiuitor prin mal sus citatul text, re- lativ la acțiunile și îndatoririle în ceea ce privesce vecinătatea, ci nu- mai spre a se asigura și mal bine Statul de răspunderea de evictiune s’a edictat disposițiunile art. 11 din acâstă din urmă lege, rămânând cumpărătorului neatinse tdte drepturile și acțiunile inerente imobi- lului, ca drepturi reale imobiliare cum sunt; Considerând că o asemenea solutiune este și conformă principiului tras din regulele de transmisiune a bunurilor reale imobiliare, după care cumpărătorul, ca succesor cu titlu particular, intră în tdle drep- turile ce le avea vîncjă torul asupra lucrului vîndut; Considerând că clausa din actul de vin^are prin care se spune că s’a vîndut imobilul așa precum s’a posedat de predecesorii cumpă- rătorului, nu pdte li privită de cât cu o clausă adoptată de Stat pen- tru a se garanta și mal bine de răspunderea de evicțiune, dar care nu pdte ridica corn părătorului nisce dr« pturl acordate de lege și pe cari Statul nu și le-a reservat în mod expres, căci imediat după a- câstă clausă se spune că vîncjarea s’a făcut cu condițiunile și îndato- ririle prevăzute în mal sus citata lege; Considerând, dar, că întru cât prin acâstă lege, după cum s’a ară- tat mal sus, nu se ridică cumpărătorului dreptul la acțiunile reale imobiliare existente la vîn^are, și întru cât nici prin actul de vio- lare Statul nu ’șl-a reservat pe sâma sa, printr’o clausă expresă, un asemenea drept, apoi instanța de fond respingând pretențiunea re- curentului, sub cuvânt că interpretâză contractul de vînțjare și pe motiv că în acest contract recurentul nu ar avea dreptul la acțiunea în revendicare ce ne preocupă, prin acâstă procedare a violat legea și a nesocotit principiile de drept mal sus arătate, neputând fi vorba, în specie, de interpretare de contract, ci de legea de la 1881, în basa căreia s’a făcut de către Stat vîn^area moșiei în cestiune ; Că, ast-fel fiind, motivul de casare este întemeiat și, ca atare, cată a se admite. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Civil, secția l. Digitized by Google 630 No. 358 CITAȚII. — Procedura înaintea judecătorilor de ocol.— Cine tre- bue să o îndeplinâscă. — Dacă termenul scris de judecător pe petiția de intentarea acțiune! sau de oposiție, presentată de reclamant sau oponent, presupune pe acesta că are cunos* cință de termen. (Art. 79 și 101 din legea judecătoriilor de ocdle din 1896). Procedura înaintea judecătoriilor de ocdle trebuind a fi îndepli- nită de reclamant sau de oponent, reclamantul sau oponentul e presupus că are cunoscință de termen, cănd presintând re- clamația sau oposiția sa, judecătorul pune pe petiție termenul de înfățișare, și, deci, numai are trebuință a fi încunosciințat. No. 194. — Respingerea recursului făcut de Mibalache Voicu Ursa contra sentinței tribunalului Ilfov, secția II, cu No. 583 din 1898, în proces cu Louis Gillet. 14 Maiu 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier IU N. Opreanu ; Pe D. advocat I. Brătescu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. advocat Kiru, în combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: «Tribunalul, respingându’ml apelul meu ca peste termen, comite «un exces de putere și nemotivare, pentru că rââ interpretând art. «92 din legea judecătoriilor de ocdle, de dre ce când am făcut opo- «sițiune nu mi s’a dat termenul în cunoscință, și, deci, râu mi s’a «respins oposițiunea ca nesusținută, căci, de și la judele de ocol pro- «cedura se face de parte, dar trebue încunosciințată«. Având în vedere sentința supusă recursului, din care resultă că, recurentul Mibalache Voicu Ursu, judecat în lipsă de judele ocolu- lui IV din BucurescI, a făcut oposițiune, și la primirea aceștia, judele de ocol, prin resoluția pusă pe petiție, a fixat termenul la 2 Octom- brie 1897 ; că, judecându-se oposiția în lipsa oponentului, judele de ocol declară că oponentul a cunoscut termenul, respingând oposițiu- nea ca nesusținută, prin cartea de judecată cu No. 2.592 din 1897 Digitized by L>ooQle 631 In contra acestei cărți de judecată recurentul făcând apel, tribu- nalul, prin sentința cu No. 307 din 1898, în lipsa apelantului citat, a respins apelul ca tardiv, întemeindu-se pe disposițiunile art. 92 din legea judecătoriilor de ocdle din 1896, prin care, termenul de apel, în contra cărților de judecată civile, pronunțate asupra oposi- țiunel, este de o lună de la pronunțarea lor, chiar dacă cartea s’a pronunțat în lipsa oponentului, și constatând în fapt, că cartea ape- lată s’a pronunțat asupra oposițiunel la 2 Octombre, iar apelul s’a făcut tocmai la 24 Noembre, adică peste termenul de o lună, prevă- zut din sus citatul toxt de lege ; în contra acestei sentețe recuren- tul făcând oposiție, tribunalul, prin sentința atacată menține prima sentință basându-se pe aceleași considerațiunl de fapt și de drept; Considerând că cestiunea de resolvat, cu privire la motivul de ca- sare ce se invdcă, este de a se sci, dacă bine judecătorul de ocol a re respins oposițiunea lui Mihalache Voicu Ursu, considerându’l că a avut cunoscință de termen, la pronunțarea cărțel de judecată ; Considerând, că după art. 79 din legea judecătoriilor de ocdle sus Zisă, procedura se îndeplinesce de însăși partea reclamantă, prin concursul administrației; Considerând că după disposițiunile art. 101 aceiași lege, judecă- torul primind nposițiunea, va urma conform art. 79, că adică opo- nentul trebue să îndeplindscă procedura ; Considerând că legiuitorul a voit, în materie de competința jude- toriilor de ocdle, să impună numai reclamantului sau oponentului sarcina îndeplinirel procedurel spre a aduce la cunoscință părțel pârîte comunicarea termenului și a cărțel de judecată ; Considerând că dacă legiuitorul a adoptat acdstă procedură excep- țională, a făcut’o în scopul de a accelera judecarea căușelor de com- petința judecătoriilor de ocdle, și a evita nisce cheltuell prea mari în raport cu importanța afacerilor deferite acestor instanțe; Că, ast-fel fiind, oposantul nu pdte susține cu succes că n’a avut cunoscință termenului fixat, pentru că a lui era sarcina de a comu- nica pârîtulul termenul, și pentru că în lipsa unei disposițiunl for- J male, reclamantul sau oponentul, e presupus că are cunoscință de 1 termen și nu e rațiune ca el să fie încă anume încunosciințat; / Cnosiderând, dar, că instanțele de fond judecând ast-fel, în specie, l Digitized by Google 632 ah făcut o justă și bună aplicațiune, a textelor de lege mal sus ară tate, și nu a violat textul menționat in motivul de casare; Gă, așa fiind, recursul cată a fi respins. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 359 EMBATIC. — Deosebire intre acordarea unui drept de embatic și închiriere. — Fixarea unui termen a embaticului. (Art. 1, cap. V, cartea III, codul Caragea). După codul Caragea era o constituire de emfiteosâ (embatic!, nu o simplă închiriere, convențiunea prin care se închiria cui-va un păment pentru clădire sub obligațiunea, pentru chiriași, de a plăti o redev nță anuală și cu drept, pentru dânsul, de a de- veni proprietarul ecaretului ce va construi. Fixarea unui ter- men nu schimbă intru nimic natura și caracterul convențiunei. No. 195. — Respingerea recursului făcut de N. Dobrescu contra sentinței tribunalului Dâmbovița, cu No. 426 din 1898, în proces cu Anica N. Ștefănescu. 14 Maiu 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier C. C* Ștefănescu; Pe D. advocat N. A. Papadat, în desvoltarea motivelor de casare ; Pe D. advocat Victor Antonescu, din partea intimatei, în com- bateri, și Pe D. procuror-general C. D. Sărățeanu, fiind minori în causă, în conclusiuni; Deliberând, Asupra motivelor de casare invocate : I. «Violarea art. 1.436, 1.437 și 1.438, combinate cu art. 1.452 «din codul civil, pentru că locatiunea fiind pentru un timp determi- «nat și acest termen fiind expirat, tacita recondicțiune, este presu- Digitized by C^OOQLe 633 »pusă până la notificarea concediului. Gu tdte acestea tribunalul, de «și constată notificarea congediulul, însă inovâză peridde de locațiune ?»pe cari legea nu le prevedea. II. «Exces de putere, omisiune esențială și nemotivare. Noi am sus- * ținut că D-na Anica V. Ștefănescu nu tăcea parte din acei embati- j «cari prevă^uțl în actul din 19 Septembre 1844, tribunalul însă con- i «sideră pe numita ca embaticară și nu răspunde nici la mijlocul in- «vocat de noi că dânsa n’a fost nici o-dată embaticară «. ' III. «Exces de putere și violarea art. 1 și 4 din cartea III, cap. V, «codul Garagea. «Tribunalul denaturâză actul din 19 Septembre 1844 al Princi- «pelul D. Bibescu, căci dintr’o încheiere propriu (Jisă, tribunalul «face un contract de sădire sau clădire (embatic), ast-fel că într’un «mod greșit aplică disposițiunile art. 1 și 4 din cartea III, cap. V, din «codul Caragea și, în tot cașul, chiar de ar fi fost aplicabile în specie, «aceste articole, totuși noi am dovedit că adversara era în cașul pre- «văcjut de art. 4, partea finală pentru a fi expulsată«. , - Având în vedere sentința supusă recursului din care resultă că [ procesul ce s’a desfășurat d’inaintea instanțelor de fond, a avut de ! obiect cererea recurentului N. Dobrescu de a se condamna intimata Anica V. Ștefănescu la plata sumei de 120 lei, drept chiria unei case și prăvălii din târgul Potlogl, la părăsirea acelui imobil și la daune- interese ; Având în vedere că tribunalul constată, prin sentința atacată, că intimata este embaticară pe imobilul în litigiu, în virtutea unul act intervenit la 1844 intre prințul Gheorghe D. Bibescu și locuitorii tergulul Potlogl, între cari locuitori figura și V. Șttfănescu, autorul intimatei Ana V. Ștefănescu; că, în virtutea clauselor din acel act> și in puterea disposițiunilor kgel Ciragea, intimata nu se află în con- dițiunile cerute, pentru a perde dreptul săd de embatic. Și, în con- i secința acestor constatări, tribunalul condamnă pe intimată numai la plata sumei de 120 lei, redevența embaticulul pe anii întăreați 1896 și 1897 și la cheltuell de judecată; Considerând că singura cestiune ce este de resolvat cu privire la motivele de casare, ast-fel cum sunt formulate și desbătute în in- stanță, este de a se sci dacă în adevăr prin actul de la 1844, inter- venit între prințul Bibescu și locuitorii târgului Potlogî, s’a consti- Digitized by CrOOQ Le 634 tuit în favorea acelor locuitori un drept de emfiteosă (embatic), tn sensul lege! Garagea atunci in vigdre, sad numai un drept de închi- riere pe termen de 23 ani și cu tdte caracterele unei locațiunl imo- biliare ; Gă, in primul cas, motivele de casare, basate tdte numai pe viola- rea regalelor de la locațiune, nu pot fi întemeiate, iar în secundul, da, căci instanța de fond a resolvat procesul, bazându-se pe regalele de la emfiteosă coprinse în codul Caragea; Considerând că după art. 1, cap. V, cartea III. din codul Caragea, orl-ce închiriere de pământ pentru sădire sad zidire, pentru care se plătesce o dare anuală, era socotită ca embatic ; iar după art. 4 a- celașl cod, capitol și carte, constructorul devenea proprietarul eca- retulul; Considerând că, după cum constată tribunalul prin sentința ata- cată, din conținutul actului de la 1844, negustorii au fost învoițl să facă negoț în târgul PotlogI, cu dreptul de a 'șl construi prăvălii, iar pentru locul ocupat să plătâscă o redevență anuală invariabilă, după stări, potrivită comerciulul ce exercită fie-care; în specie, au- torul intimatei V. Ștefănescu, 60 lei vechi, pe fie care an ; că, după disposițiunile art. 4 ale acelui articol, proprietatea constructiunilor de- venea a locuitorilor, căci în cas de strămutare după moșie, din vre o causă dre-care, puteau să ’șl vîndă ecaretele dacă cumpărătorul se învoia să plătâscă redeventă ; Că, ast-fel fiind, dreptul concedat de prințul Bibescu, prin acest act, locuitorilor din târgul PotlogI, era un adevărat drept de emba- tic, dat în conformitate cu legea Garagea, căci conținea tdte elemen- tele cerute de acâstă lege și anume: a) închiriere de pământ pentru zidire; b] plata unei redevențe anuale, și c/ constructorul devenea proprietarul ecaretulul; Considerând că dacă acest drept a fost concedat locuitorilor numai pe termen de 23 ani, acâsta nu pdte să schimbe întru nimic natura și caracterul actului în cestiune, care întrunesce tdte elementele ce- rute de lege, spre a fi considerat ca conținând un drept dp embatic, după cum s’a stabilit mal sus ; că temenul fixat de 23 ani, nu ’șl are și nu ’șl pdte avea explicațiunea de cât în sensul că voința și intențiunea părților, la facerea actului, a fost de a nu se mal putea mări redevența. Atât și nimic mal mult; iar nu ca la expirarea ter- Digitized byLiOOQlC 635 menului, să înceteze dreptul pentru embaticarl și șă fie isgonițl din» locurile concedate ; Considerând dar, că intimata având un drept de embaticară asu- pra imobilului in litigii, bine a judecat iustafița de fond aplicând re- gulele privitore la asemenea drepturi. Și, deci, motivele de casare fiind basate pe violarea regulelor de la locațiune de imobile, străine speciei ce ne preocupă, devin neîntemeiate, și, ca atare, urmâză a se respinge. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția I. No. 360 CASAȚIE. — Omisiune esențială. — Nepronunțarea instanței ju- decătoresci asupra unor mijldce de apărare esențiale opuse de cumpărător la acțiunea făcută de vin^ător in resilierea unui contract de vinerea unei păduri spre tăiare. Jntr’o acțiune in resilierea unui contract de vin^area uneipădu) i spre tăiare, intentată de proprietar in contra cumpărătorului, pe motiv de neplat t unti rate din prețul vineărei, nepronun- țarea instanței judecătorești asupra mijlocelor de apărare in- vocate de cumpărător cum că dacă n’a făcut plata in mâna visătorului, ci a depus’o la casa de depuneri și consemnațiuni, acăsta provine din culpa vineciorului, oferind să depună rece- pisa la instanța judecătorescă ca dânsa să ordone a se da vin- eciorului, constitue o omisiune esențială care atrage casarea hotărirei. No. 196. — Casarea, în urma unei divergintl de opiniunl, după re- cursul făcut de Basile Ștefănescu, a decisiel curței de apel din. Craiova, secția I, No. 186 din 1898, în proces cu M. C. Săvoiu. 14 Maiă 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier Ch. Pherekyde ; Pe D. Sipsomo, în desvoltarea motivului II, rămas în divergință, și. Digitized by Google 636 Pe D Antonescu, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului II de casare rămas in divergință : «Greșită aplicare a art. 1.020 și 1.021 din codul civil, combinat «cu art. 1.365 și 1.366 de la vîn^ărl; violarea art. 1.079 și 1.367 „din codul civil și omisiune esențială de a se pronunța asupra pro- npunerel făcute înaintea curțel de a pune recepisa la disposiția vîn- «(Jătorulul spre a ’șl ridica banii de la casierie, unde se aflau depuși. «Am propus înaintea curțel drept mijloc peremptorii de apărare «că, dacă n’arn plătit rata de la 1 Iulie 1898, în sumă de 6.477 Iei, «causa a fost că scadența acestei rate a avut loc în timpul când «exista deja pendinte înaintea curțel litigiul pentru resiliarea con- «tractulul, și conchideam că neachi tarea acestei sume nu constitue o «violare a contractului, dând loc la resiliarea lui. «Curtea nu se pronunță asupra acestui mijloc de apărare și comite «ast-fel o omisiune esențială-. Având în vedere că asupra cererel făcută de M. C. Săvoiu de a se resilia contractul prin care acesta vindea lui B. Ștefănescu pădurea de pe moșia Lupoia, curtea de apel a admis acâstă resiliere pe sim- plul motiv âl neplățel sumei de 6.477 lei, 95 bani, ce represinta o rată a prețului vîncjărel, și pe care cumpărătorul era obligat a plăti la 1 Iulie 1898; Având în vedere că la acâstă cerere cumpărătorul invocă îna- intea curțel de apel, ca mijloc de apărare, că dacă dânsul n’a plătit în mânile recurentului acâstă sumă, ci s’a mărginit a o depune la casa de consemnațiunl în ooQLe 650 123 din legea judecătoriilor de ocâle, sau prin ori-ce rudă sau afin până la al patrulea grad inclusiv. Nici o altă persână, sub titlul de cumpărător de drepturi, nu va putea figura in numele vre-uneia din părți. La acâsta regulă s’a făcui o excepțiune in favârea proprietarilor sau arendașilor, in ceea ce privesce afacerile proprietăței ce exploatâză, dândudi-se dreptul a se infățișa prin prepușii sau insărcinații lor de afaceri, dacă aceștia vor avea o procură. No. 204. — Casarea, după recursul făcut de N. Naum, a sentinței tribunalului Brăila, No. 794 din 1898, în proces cu Ana Borchers. 19 Maid 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier Gr. M. Buiucliu, și Pe D. P. P. Poni, în desvoltarea motivului de casare, Deliberând, Asupra motivului de casare invocat : «Greșită aplicare a legel și rea interpretare a art. 87 din le^eaju- «decătoriilor de pace, căci subscrisul cumpărând de la D. Andrei Dio- «har a tos drepturile sale din contractele de locațiune menționate mal «sus, am numărat numitului prețul cesiunel de lei 1.000, atât cât și «numitul avea să primăscă de la chiriașe ; prin urinare, am devenit «proprietarul creanței lui Andrei Dioharatos, proprietarul imobilului «ce s’a ocupat de numita chiriașa, iar nici cum procuratorul sau re- «presintantul drepturilor lui Andrei Dioharatos, după cum acăsta se «vede clar.chiar din conținutul actului de^esiune aflat în dosarul «causel«. Avănd în vedere că, după disposițiunile art. 87 din legea judecă- toriilor de pace, părțile se vor înfățișa la judecată în personă, prin advocat, printr’unul din apărătorii sad procuratorii prevăijutl la art. 123, sau prin ori-ce rudă sad afin până la al patrulea grad inclusiv, nici o altă persdnă, sub titlul de cumpărător de drepturl, nu va pu- tea figura în numele vre-uneia din părți; Gă la acâstă regulă s’a făcut excepțiune, în favorea proprietari- lor sad arendașilor, întru cât privesce afacerile proprietătel ce ex- ploatăză, dându-li-se dreptul a se înfâlișa prin prepușii și însărcinatii lor de afaceri, dacă aceștia vor avea o procură ; Digitized by LiQOQlC 651 Considerând că acest text de lege se ocupă de modul cum se pot ' presinta părțile la judecătoriile de pace, și legiuitorul edictând aceste I disposițiunl, a voit să depărteze de la pretoriul judecătoriilor nu pe orl-ce cesionar de drepturi, ci numai pe toți acei cari, neavând drep- tul de a exercita profesiunea de advocat, voesc să o exercite într’un ' mod indirect, presentându-se fie ca cesionari simulați de drepturi > litigiose, fie ca interveniențl fără drepturi; Considerând că a ăsta fiind intențiunea legiuitorului, tribunalul de • Brăila a făcut, în specie, o rea aplicațiune și interpretare a art. 87 citat, atunci când, întcmeiându-se pe disposițiunea acestui text de lege, a respins acțiunea recurentului, pe motiv că a fost intentată în calitate de cesionar al drepturilor lui Andrei Dioharatos, calitate în care ar fi interzis în mod absolut părților de a se înfățișa la judecă- I toriile de ocâle ; I Că așa fiind, motivul cată a se admite ca fondat. ! Pentru,aceste motive : j Casâză, etc. Civil, secția I. : No. 367 I COMPETINȚĂ. — Legea judecătoriilor de pace din 1896. — Art. ; 124 din acestă lege. — Acțiuni pendinte la tribunal în momen- j tul promulgărei acestei legi și date după acâstă lege în corn- j petința judecătoriilor de pace. — Cine le judecă. (Art. 124 din legea judecătoriilor de pace din 1896). Legiuitorul, prin art. 724 din legea judecătoriilor de pace din 1896, voind a regula conflictul, in privința competinței, intre acestei lege și legile anteridre, s’a ocupat numai de acțiunile cari treceau în competință judecătoriilor comunale, și de ace- lea ce erai* pendinte la judecătoriile ce se desființau prin acâstă lege, și din cari unele treceau in competință tribunalelor, iar { nici de cum de cele-alte acțiuni, cari neapărat că remân in competință instanțelor unde au fost primite, așa că tdte acțiu- nile cari, la promulgarea acestei legi, se aflau pendinte, in vir- ; tutea legilor anteridre, înaintea unei alte autorități de căi acea prevetjută prin acestă lege, remăn a fi judecate de acele au- torități, cu întinderea și căderea ce se recunosce acestor auto- |< rități prin acele legi. Digitized by r 652 Ast-fel, tdte acțiunile pendinte înaintea tribunalelor de județ ur- mau a fi judecate de aceste tribunale, in competința cărora erau după legile in vigâre in momentul introducere* acelor ac- țiuni, chiar dacă sus citata lege din 4896 Ic dă in competința judecătoriilor de pace. No. 205. — Casată, in urma recursului făcut de Carol Friedman și Friederic Friedman, decisiunea curțel de apel din BucurescI, secția Ii, cu No. 147 din 1897, dată în procesul cu Slanislav Căpitănescu. 19 Maiu 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier A. Gianni, și Pe D. Hagi Tudorachi, advocatul recurenților, în desvoltarea mo- tivelor de casare* în absența intimatului; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: * Curtea de apel face o greșită interpretare a art. 124 din legea «judecătoriilor de ocdle din 1896, de dre-ce e privitor la legea orga- «nisărel judecătorilor de ocdle și este o lege excepțională și de strictă ^interpretare, pe când noi am intentat acțiunea la tribunalul com- «petinte în acel timp și orl-ce acțiune se sfârșesce prin o hotărîre; nori, de atunci și până asesorie, care s’a constatat de instanța de fond că întrunea condițiunile cerute de art. 60 din legea judecătoriilor de pace spre a se putea admite ca fondată, iar declarațiunea în cestiune era pri- vitdre la însumi dreptul de proprietate și nu ar fi putut avea nici o înrîurire asupra soluțiunel procesului în posesorii, ast-fel cum era aogagiat, rămânând — bine înțeles — ca să ’șl producă efectele el pe cale petitorie, dacă se va constata că are vre-o putere legală ; Că ast-fel fiind, motivul este neîntemeiat. Asupra motivului II ; • » Exces de putere și violarea art. 1.847 din codul civil, combinat *cu art. 60 din legea judecătoriilor de ocdle. Pentru ca reclamantele *în acțiunea posesorie să potă avea câștig de causă, trebue ca pose- »si un ea să fi fost continuă, neîntreruptă, neturburată, publică și sub *nume de proprietar cel puțin un an de (Jile înaintea faptului turbu- Digitized byCiOOQlC 660 „rător. Am cerut tribunalului să ne admită martori ca să dovedim „că reclamantele Niculescu nu a avut posesiunea continuă și că cele „duoâ arături făcute de dânsul în diferite rânduri a0 fost distruse și „restabilită posesiunea tn persdna Statului. Tribunalul respinge a* „câstă cerere, sub cuvânt că ar fi inutilă fată cu anchetele judecăto- „rescl din cari resultă că reclamantele ar fi avut posesiunea legală „asupra locului. Or, din anchetele făcute nu resultă de loc acâstă „probă și, in tot cașul, tribunalul trebuia să arate și să preciseze din „care anume ar resultă proba ce se afirmă, și, procedând ast-fel, tri- „bunalul a comis un exces de putere care atrage casarea hotărirel „sale". Considerând că intru cât instanța de fond, prin sentința supusă re- cursului, constată in fapt că intimatul avea o posesiune legală ; că acea posesiune dura de mal mult de un an înainte de data turbură- rel, și că nu trecuse nici un an de la acâstă dată, apoi prin aceste constatări de fapt, și mal ales prin determinarea posesiunel ca legală, tribunalul motivâză îndestul că posesiunea întrunea condițiunile ne- cesare spre a duce la prescripțiune, sad, maf bine, tdte condițiunile cerute de art. 60 din legea judecătoriilor de ocole (1896), spre a se admite ca fondată. Așa că, departe de a se fi violat disposițiunile art. 1847 din codul civil, combinat cu art. 60 din citata lege — după cum se pretinde prin motivul de casare în cestiune — din contră, in- stanța de fond a făcut o bună și justă aplicațiune a acestor texte de lege; Că ast-fel fiind, și acest motiv este neîntemeiat și urmâză a se res- pinge ca atare. Asupra recursului făcut de primăria Capitalei și cu privire la mo- tivele de casare invocate : 1. „Exces de putere și violarea dreptului de apărare afară din căile „legale și privându-mă de beneficiul a duoâ instanțe; tribunalul, in- „troducându-me în proces în apel d’a-dreptul, a comis un adevărat „exces de putere și ne-a violat dreptul de apărare, mai cu sâmă că „nu ne-a introdus spre a înlocui pe Stat, ci ca având o calitate alta, „și nu fuseserăm chemați la prima instanță de reclamant, nu făcu- „serăm o intervenție, nici nu fusesem chemați în garanție". II. „Rea interpretare a art. 3 din legea comunală și legea mărgi- „nireî orașului, de dre-ce, prin....de administrațiune, legiuitorul Digitized by ooq le 661 „n’a înțeles a da primăriei alte drepturi de cât acelea ce erați date „ministerului înainte de legea mărginirel orașului, de unde resultă „că primăria trebuia substituită ministerului înaintea nefectuărel „descinderel locale și ministerul a figurat fără drept la acele proce- „durl probatorii«. HI. „Violarea principiului că actele în judecățile între altii petre- „cute nu se pdte vătăma, nu ne sunt oposabile*. IV. „Violarea dreptului de apărare prin aceea că am fost privati „de dreptul de a administra și noui probe, cu tdte că am conchis la „acâsta pe dată ce am fost introduși în causă*. Având în vedere că prin art. 11 din legea de la 1895, asupra mă- rirel razei orașului BucurescI (publicată în Monitorul Oficial No. 33 din 1895), se dispune că drumurile naționale și județene din inte- riorul nouel raze a Capitalei cari, la epoca promulgărel acestei legi, se vor întreține de Stat sau de județ și a căror construcții privesce pe Stat și pe județ, potrivit art. 9 din legea drumurilor, se vor re- construi și întreține de primărie cu sumele necesare reconstructiunel și întreținerilor ce se vor înscrie regulat în budgetele Statului și ju- dețului. Comuna va fi datdre să mențină aceste drumuri în lărgimea și zonele prevăzute prin legea drumurilor; Considerând că din aceste disposițiuni resultă că primăria are dreptul de administrațiune asupra locului în litigifi, iar nuda proprie- tate aparține ministerului lucrărilor publice; Considerând că acest drept de administrațiune, ce i s'a concedat în puterea sus menționatei legi, implicând în sine și pe acela al po- 'sesiunel— ceea ce, In specie, făcea obiectul procesului—primăria nu are și nu pdte avea dreptul de a se plânge că a fost introdusă în proces la instanța de apel, de dre-ce a devenit în acâstă instanță ca continuatâre (succesdră) a unul drept asupra imobilului ce aparținea Statului; Că, de altă parte, dacă Statul a fost ținut în proces, causa a fost pentru că Statul fusese condamnat la daune interese pentru preju- dițiul causat prin sfărâmarea ulucilor, ceea ce constituia obiectul unei acțiuni personale mobiliare; Că, ast-fel fiind, tdte probele administrate, până atunci tn tim- pul procesului în contra Statului sunt oposabile și primăriei, fără ca acâsta să pdtă opune cu succes că a fost privată de beneficiul pri- Digitized by VjOoq le 662 mei instanțe, că i s’ar fi violat dreptul de apărare, prin aceea că nu s’a mal admis proba testimonială și după cererea sa. probă pe care tribunalul o respinge ca inutilă în fața convicțiune! ce dobândise, și fără ca primăria să pdtă opune, în ceea ce o privesce violarea princi- piului, că actele între alții petrecute nu’l sunt oposabile; Gă, dar, tdte aceste susțineri invocate de primăria Capitalei prin motivele de casare nefiind întemeiate, recursul săâ este nefondat și, ca atare urm&ă, a se respinge. Pentru aceste motive : Respinge ambele recursuri, etc. Civil, secția I. No. 371 SUCCESIUNE. — Succesiune cuvenită minorilor. — Acceptarea ei sub beneficiu de inventar. — Când acceptarea se face de tată, trebue avișul consiliului de familie ca și când se face de tutore. (Art. 343 și 405 din codul civil). SUCCESIUNE. — Sustragere de activ de către un moștenitor. — Delict civil. — Obligația lor. — Dreptul moștenitorului care a fost frustrat. — Delicuent încetat din vieță. — Contra cui și cum p6te reclama moștenitorul frustrat. (Art. 774, 777 și 1,059 din codul civil). HOTARÎR1. — Termenul în care au a fi redactate și pronun- țate. — Dacă este preve^ut sub peddpsâ de nulitate. (Art. 138 și 139 din legea organisărel judecătoresci). 1} Tatăl având singur, în timpul căsătoriei, administrația ave- rei personale a minorilor sei copii, el este in drept a primi, sub beneficiu de inventaria, acceptațiunea unei moșteniri cuvenită minorilor sei copii, fără avisul consiliului de familie, intru cât acceptațiunea unei moșteniri intră in categoria actelor de ad- minist rațiune. Numai tutorele nu pote primi moștenirea coborâtă minorului fără autorisarea consiliului de familie. Faptul unor moștenitori dea ascunde a parte din averea unei succesiuni deschise, fiind un fapt ilicit și dând loc la penalități civile, constitue un delict civil, și toți moștenitorii cari s’au fă- cut culpabili de un asemenea fapt sunt ținuți solidaricesce de repararea prejudițiuluî causat, iar moștenitorul, care n’a par- Digitized by LnOOQle 663 ticipat la un asemenea fapt, este in drept de a cere repararea prejudițiului, consistând mai cu deosebire in restituirea lucru- rilor sau a sumelor ascunse, atât de la autorii delictului cât și de la moștenitorii lor. In acest din urma cas, când autorii sau unul din autorii delic- tului au încetat din mâța, cum datoriile succesiunei, fie de chiar solidare, se împart de drept intre moștenitori, moșteni- torul, în detrimentul căruia s’a sustras o parte din moștenire, nu pdte acționa pe fie-care din moștenitorii delicuentului în- cetat din viâță de cât pentru o parte din datorie, proporțională cu partea lui ereditară, căci numai in acâstă proporție fie-care dintre moștenitori este ținut de a contribui la plata datoriilor succesiunei fie ele chiar solidare, pdte acționa insă fie pe deli- cuentul remas în viâță pentru tot, fie pe toți moștenitorii de- licuentului încetat din viâță de o-dată și pentru tot. 3) Disposițiile art. 138 și 139 din legea de organisare judecăto- râscă, relative la termenul în care hotărîrile au a fi pronun- țate și redactate, nu sunt prescrise sub pedepsă de nulitate, ele constitui nisce recomandații făcute judecătorilor. No. 209. — Respingerea motivelor I, IV și V în recursul făcut de Principele Mihail D. Sturdza contra decisiunei curțel de apel din Graiova, secția I, cu No. 84 din 1897, în proces cu Principele Gr. M. Sturdza și casarea pentru motivele II și III, în ce privesce soli- daritatea, a decisiunei sus menționate. 24 Maiu 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier C. C. Ștefănescu; Pe D. advocat B. Brătianu, in desvoltarea motivelor de casare; Pe D-nil advocațl M. Schina, C. Nacu, M. D. Sipsomo și D. Gianni, în combateri; Sa mai ascultat de asemeni D. advocat Eugeniu Stătescu, în des- voltarea motivului IU, precum și Pe D. advocat T. Maiorescu, în conclusiunile sale; Deliberând, Asupra motivului I de casare: «înaintea curțel de apel din Craiova s’a propus, în numele tuto- «relui ad hoc al minorului, că minorul fiind chemat în judecată ca Digitized byLiOOQlC 664 „moștenitor al repausa tel D-ne Smaranda, nu pdte sta valabil în jude- ceați până ce nu va fi acceptat succesiunea în condițiunile de formă „cerute de lege, și de și s’a cerut un termen pentru acâsta. „Curtea respinge acâstă cerere pentru cuvântul că art. 405 din „codul civil nu se aplică părinților administratori legali, și că accep- " tarea unei moșteniri nu este de cât un act de administrațiune. Ju- „ de când ast-fel, curtea nesocotesce art. 343 și 405 din codul civil, „și comite și o erdre grosieră de fapt«. Având în vedere decisiunea supusă recursului; Considerând că prin acâstă decisiune curtea de apel constată in fapt că moștenirea coborîtă Iul Mihail Dim. Sturdza, pe când se afla încă sub autoritatea putere! părintești, a fost primită sub beneficii de inventar de părintele sâd; Că cestiunea de drept ce este dar a se examina, consistă întru a se sci dacă primirea unei moșteniri, făcută în asemenea condițiunl, este valabilă fără autorisarea consiliului de famile ; Considerând că după disposițiile formale ale art. 343 dm codul civil, tatăl, în timpul căsătoriei, administrâză singur averea perso- nală a minorilor să! copil; că el este în drept, prin urmare, de a face tdte actele de administrațiune, fără altă formalitate, pe cât timp le- giuitorul n’a încredințat controlul acestei gestiuni de cât dragostei și înțelepciune! părinților; Considerând că acceptațiunea succesiune! cuvenită unul minor ne- putând fi primită de cât sub beneficiu de inventar, și neconținând nici o înstrăinare parțială sau totală a bunurilor minorilor, o aseme- nea acceptațiune nu pdte intra de cât în categoria actelor de admi- nistrațiune ; Că dacă acâsta este natura actului, apoi tatăl care exercită pute- rea părintâscă îl pdte face singur fără altă formalitate, și actul nu pdte fi de cât valabil în ochii legel; Considerând că de și după art. 405 din codul civil, tutorele nu pdte primi moștenirea coborîtă minorului fără autorisarea consiliului de familie, însă nici o conclusiune decisivă nu se pdte trage din acest * articol, căci el nu se referă de cât la tutore, pre^de cașul unei tu- tele deschise, și, pe tot timpul cât ține puterea părintâscă, nu există tutelă, și tatăl nu este tutor; Considerând că acâsta fiind soluțiunea cestiunel de drept, apoi cu Digitized by VaOOQle 665 drept cuvânt curtea a respins excepțiunea dilatorie propusă de re- . curent la instanța de fon l, exceptiune ce atârnă de la deslegarea cești un el de mal sus; Că, procedând ast-fel, curtea a dat o bună interpretare art. 343 și 405 din codul civil. Asupra motivelor II și III: , II. «Curtea stabilesce că s’a sustras din averea lui Vodă Sturdza «o sumă de patru milidne, și că autorii acestei sustrageri sunt Prin- «cipesele Smaranda și Gorciacoff. Condamnă pe Principesa Gorcia- «coff și pe minorul Mihail Sturdza, ambii în calitate de comoșteni- «torl ai repausatel Domne să plătâscă solidar suma de duo$ milidne, «fără să arate motivele pentru cari obligă pe minor să plătâscă în- «tregă acâstă sumă solidar cu Principesa Gorciacoff, violând ast-fel «art. 123 din procedura civilă și art. 37, § 3 din legea organică a «curței de casațiune*. 111. «Curtea recunosce că minorul Mihail Sturdza nu pdte fi obli- «gat ca autor al sustragerel, ci intrat ca comoștenitor al repausatel «Ddmne Smaranda, Este de principiu că atunci când sunt mai mulțl «succesori, fie-care represintă numai în parte pe decujus, și, deci, «nu este ținut fie-care la plata datoriilor și sarcinelor succesorale, «de cât în proporțiune cu partea sa succesorală. Principiul divisibi- «litățel datoriilor ereditare se aplică și la obligațiunile solidare. Mi- «norul Sturdza, comoștenitor cu Principesa Gorciacoff, nu putea fi ți- «nut de cât la jumătate plată din suma de duoă milidne, solidar pen- «tru acâstă parte numai cu coheredele său. «Curtea, condamnând pe minorul la plata întregel datorii succe- «sorale de duoă milidne, a violat art. 774, 777, 1.059 și 1.060 din «codul civil«. Considerând că faptul unor moștenitori de a ascunde o parte din averea unei succesiuni deschise, fiind un fapt ilicit și dând loc la pe- nalități civile, constitue un delict civil; Că de aci resultă că, pe de o parte, toți moștenitorii, cari s’afi fă- cut culpabili de un asemenea fapt, sunt ținuți solidaricesce de repa- rarea prejudițiului causat, conform art. 1.003 din codul civil, iar de altă parte, că moștenitorul, care n’a participat la un asemenea fapt, este în drept de a cere repararea prejudițiului, consistând mal cu Digitized by ooQLe 696 Considerând, însă, că primul fapt ce voiaâ recurentii a ’l dovedi cu martori este anume contrazis expres de curtea de apel, care con- stată anume variile amăgiri întrebuințate de recureoțl asupra co- pilului ; Că, prin acâsta, implicit se arată ca inutilă cererea admiterel de martori; Considerând că pentru a dovedi faptul al duoilea, recurentii putead produce proba cea mal obicinuită, un certificat al primăriei; că ne- făcând acâsta și cerând a dovedi faptul denunțărel la primărie prin martori, a fost numai cu scop de a prelungi cercetarea causel, iar nu spre a dovedi că nu s’ad exercitat violențe asupra copilului răpit, fapt constatat de altmintrelea de curte ; că, dar, inutilitatea dovedi- rel cu martori și asupra acestui fapt este implicit indicată; Că, de aceea, ambele motive au a fi respinse ca neîntemeiate. Asupra motivului III de casare : „Curtea comite un exces de putere când ne condamnă să plătim „D-luI Bîrescu despăgubiri civile, când el nu introdusese reclamațiu- „nea, ci sâcră sa, și când el în curs de cinci ani nu se interesase de „sdrta copilului, și comite o omisie esențială nepronunțându-se de „ce nu ne permite *să dovedim că nu dânsul îngrijesce de copil, ci „mumă-sa, și, că, în definitiv, n’a suferit nici o pagubă și nici nu a- „rată motivele pe cari se întemeiază să acorde acâstă despăgubire». Considerând că la curtea de apel recurentii ați susținut că Bîrescu, tatăl, nu pdte figura ca parte civilă, și că el n’a dovedit că i s’a cau- sat un prejudiciu, că curtea răspunde că pdte figura la curte ea parte civilă întru cât a figurat la tribunal și a cerut despăgubiri civile și că este în drept a cere despăgubiri ca părinte legitim al copilului minor, și tot o-dată lămuresce care e natura prejudiciului causat; Considerând că motivul precum este formulat nu a fost formulat . Ia curtea de apel, că de altmintrelea, și afară de acestea, nu este nici exces de putere, întru cât se motivâză în mod întemeiat că tatăl are calitatea de partea civilă, și pdte cere despăgubire, și nu este nici omisiune întru cât într’adevâr, curtea motivâză natura și întinderea prejudiciului causat; Că de aceea, și acest motiv are a fi respins, ca nefondat. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Penal, secția II. Digitized byVjOOQlC 697 No. 385 DREPT ELECTORAL. — Dreptul de a fi alegetor. — Plata unei dări. DREPT ELECTORAL. — Domiciliu civil. — Domiciliu politic. Nimeni nu pole fi înscris ca alegetor intr'un județ sau oraș dre-care dacă nl^plătesce nici o dare in acel județ sau oraș. 2} Cel ce ’și are domiciliul civil intr’un oraș și ajunge a avea conăițiUe legale dea fi alegetor, nu are trebuință de declarațiur nea de alegerea sau strămutarea domiciliului politic in acel oraș, intru cât, in genere, domiciliul politic este acolo unde e și domiciliul civil. No. 752. — Admiterea în parte a apelului făcut de Dimitrie D. Marinescu contra sentinței electorale a tribunalului Vlașca, cu No. 86 din 1899. 5 Maiu 1899 CURTEA, Ascultând pe apelant; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone ștergerea lui C. Constantinescu din listele electorale ale colegiului I de Cameră și I de Senat și a lui G. D. Ros- culescu din colegiul I de Cameră și II de Senat. In ce privesce pe C. Constantinescu: Considerând că nu se dovedesce cu nimic că numitul plătesce veri-o dare în orașul Giurgiu, unde a fost înscris anul acesta pentru prima dră; Că, așa fiind, urmâză a se admite ștergerea sa. Considerând că în ce privesce pe G. Rosculescu, ștergerea sa se cere pe motiv că n’a făcut cerere de strămutarea domiciliului în ora- șul Giurgiu; Considerând că se constată că Rosculescu îșl avea domiciliul civil în Giurgiu; că, dacă a ajuns în condiții ca să fie înscris ca alegător, nu e rațiune de a se conforma condițiunilor pentru strămutarea do- miciliului politic, spre a dobândi domiciliul politic în Giurgid, fiind- că acâsta se aplică la acela care avea domiciliul politic; Digitized by Google 698 Gă, în împregiurările ca din specie, persdna avea a cere a fi în- scris în listele electorale ale orașului Giurgiti, și, prin acâsta, indici că voia să aibă domiciliul politic în Giurgiu, sciut fiind că, în genere, domiciliul politic e acolo unde e domiciliul civil; că, dar, are a fi menținut ca fiind bine înscris; Că, așa dar, înscrierea sa urmâză să fie menținută. Pentru aceste motive : Admite și respinge, etc. Electoral, secția II. No. 386 DREPT ELECTORAL. — Naționalitate. — Posesiune de Stat. Cei născuți in țeră, cari au satisfăcut legea recrutărei și nu s’au bucurat nici o-dată de veri-o protecțiune străină, sunt con- siderați ca având posesiunea de Stat de cetățeni români. No. 759. — Respingerea apelului făcut de E. Marinescu contra sentinței electorale a tribunalului Vlașca, cu No. 91 din 1899. 5 Maiu 1899 CURTEA, Ascultând pe apelant; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone ștergerea lui Gh. Emanoil și Dim. Emanoil din listele electorale; Considerând că din actele presentate se constată că Gh. Emanoil și Dim. Emanoil sunt născuti în țâră, au satisfăcut legea recrutărei și nu s’aîi bucurat nici o-dată de veri-o protectiune străină; Că, așa dar, numitii având posesiunea de Stat de cetățeni români, apelul fiind nefondat urmâză a fi respins. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Electoral, secția II. Digitized by Google 699 No, 387 NULITĂȚI. — Nulități de procedură. — Efectele lor. — Acte anteridre actului declarat nul. (Art. 737 din procedura civilă). URMĂRIRE IMOBILIARĂ. — Afipte și publicațiunl. — Anularea lor. — Termen de amânarea vîn^ărei. (Art. 510 și 535 din procedura civilă). 1/ O procedură se anuleză de la actul care a dat nascere la acea anulare, așa că, cu tdtă nulitatea pronunțată, actde anteridre remân in piciâre și produc tdte efectele lor juridice. In cas de anularea afiptelor și publicațiunilor, amânarea ad- judecărei e de patru septemâni, iar nu de trei luni. No. 111.—Respingerea recursului făcut de Alexandrina Cronidi contra ordonanței de adjudecare a tribunalului Vlașca, cu No. 285 din 1898, în proces cu Alex. Minuni și altu . 5 Maiă 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier N. Mandrea; Pe D. advocat Vilacros, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. advocat lancovicl, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului I de casare : «Violarea art. 510 din procedura civilă, și a principiului de drept «că actele declarate nule sunt considerate ca inexistente și nu pot «produce nici un efect. Intr’adevăr procesul-verbal de situațiune, pe «basa căruia ad fost făcute afiptele, fiind anulat prin încheierea din «19 Maiu 1898. Noul termen de vîn^are trebue să fie de 3 luni de «la publicațiune, ceea ce, în specie, n’a fost, și tribunalul a respins «incidentul ridicat de noi, procedând la vîn^are contra legel«. Având în vedere că reese din ordonanța de adjudecare supusă re- cursului că tribunalul Vlașca, prin încheerea sa No. 2.940 din 19 Mani 1898, a anulat procesul-verbal din 7 Aprilie 1897 (art. 505 din procedura civilă) și publicațiunile făcute pentru vîn^area în (^iua de 19 Maiâ a moșiei Brăinștari, proprietatea D lui Alex. Mimmi, da- tornicul urmărit; Digitized by ooQle 700 Considerând că așa fiind, D-na Alexandrina Cronidi, recurenta de a<& și creditdrea ipotecară a datornicului urmărit, susține că primele afipte și publicațiun! fiind ast-fel declarate nule și neexistente, tre- buia să se facă o nouă publicare în termen de trei luni, potrivit cu art. 510 din procedura civilă, iar nu în termenul scurt prevăzut de art. 535 din procedura civilă, care ar avea în vedere numai cașurile de amânări simple ; Considerând că după art. 737 din procedura civilă o procedură se anulâză de la actul care a dat nascere la acea anulare, așa că, cu tdtă nulitatea pronunțată, actele anteridre rămân în picidre și produc tdte efectele lor juridice; Considerând că reese limpede și lămurit din art. 737 citat că nu- litățile de procedură, cari se pot acoperi prin tăcerea părților, n’aâ nici un efect asupra actelor anteridre și operâză numai pentru viitor; nu se pot privi în nici un cas și sub nici un cuvânt ca nulități de neexistență; Considerând, deosebit de acâsta, că art. 535 din procedura civilă hotărasce în general și fără nicl’o deosebire ca în ori-ce cas, prin urmare, și în cas de anulare a afiptelor și publicațiunilor, amânarea adjudecărel e de patru săptămâni, iar nu de trei luni cum prescrie art. 510 citat. Asupra mijlocului II de casare : "Violarea art. 118 și 119 din procedura civilă, întru cât din or- „donanță nu resultă că s’ad respectat regulile privitdre la publicita- "tea hotărîrilor, regule cari sunt aplicabile și în materie de urmă- nrire silită, sub pedâpsă de nulitate«. Considerând că resultă din ordonanța de adjudecare, în contra căreia s’a făcut recurs, că adjudecarea a avut loc în ședință publică, •iar partea recurentă nu lămuresce care anume din hotărîrile rostite asupra incidentelor ce s’afi ridicat, nu s’ar fi pronunțat în ședință publică. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția II. Digitized by (^OOQlC 701 No. 388 COMPETINȚĂ. — închiriere de imobil făcută de un comerciant altui comerciant pentru exercitarea comerciului. — Dacă în- chirierea prăvăliei este un fapt de comerciu sau un fapt civil. — Neexecutarea contractului.— Acțiune.— Ce tribunal o judecă. (Art. 3 și următorii din codul comercial). închirierea unui imobil de către un comerciant către un altul, pentru exercitarea comerciului acestuia, nu este un act de co- merciu, și, deci, nu pdte fi privită ca o afacere comercială, ast- fel că acțiunea decurgând din neexecutarea contractului nu pdte fi de căt de competința tribunalului civil. No. 112. — Regularea competințel, după cererea făcută de D. Em. z Landau, de a se pronunța un regulament de competință între tri- bunalul 11 for, secția II, și secția comercială a aceluiași tribunal, în procesul ce are cu Natan Schvartz și M. Mendelsohn. 5 Maid 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. Liciu; Deliberând, și Având în vedere că din dosar se constată că Em. Landau chemând in judecată pe Natan Schvartz și M. Mendelsohn pentru plata chiriei unei prăvălii, tribunalul Ilfov, secția II, prin sentința cu No. 756 din 1898, ’șl-a declinat competința de a judeca, pe motiv că afacerea este comercială ; că, la rândul său, secțiunea comercială prin sentința cu No. 892 din 1899, ’șl-a declinat de asemenea competința, motivând că judecarea acțiunilor privitdre la închirierea imobilieor intră în competința tribunalului civil ; Că, ast-fel, ambele hotărirl rămânând definitive și cursul justiției fiind întrerupt, Em. Landau a cerut acestei curți a pronunța un re- gulament de competință ; Considerând că ceea ce determină comercialitatea unuf act este natura chiar a actului; Considerând că în art. 3 și următorii din codul comercial unde se enumeră actele comerciale, nu se află prevăzut și speculațiunea asu- Digitized byLiOOQlC 702 pra imobilelor, după cum se găsesce în codul italian, de unde legiui- torul nostru s’a inspirat; Că acâstă omisiune a fost făcută cu scopul de a da acestor acte caracterul de acte civile ; Că de aci resultă că fiind vorba de închirierea unui imobil făcută de un comerciant către altul, pentru exercitarea comerciulul acestuia; Că, în specie, acâstă afacere asemenea nu pdte fi privită ca o afa- cere comercială, și, prin urmare, acțiunea decurgând din neexecuta- rea contractului nu pdte fi de cât de competință tribunalului civil. Pentru aceste motive : Regulând competință, etc. Civil, secția, ÎL No. 389 DREPT ELECTORAL. — Calitatea de cetățen român. — Posesiu- ne de Stat. DREPT ELECTORAL. — Colegiul II de Cameră și comună. — Dispensă de cens. (Art. 4 din legea electorală, și art. 4 din legea pentru alegerea consiliilor comunale). Cei născuți in țeră din părinți români, cari nu s'au bucurat nici o-dată de veri-o protecțiune străină ți au satisfăcut legea recrutărei, sunt considerați ca români și pot fi înscriși între alegetori. 2/ Cei ce au terminat învățământul primar au dreptul a fi in- ^scriși in colegiul I( de Cameră și comună, cu dispensă de cens. No. 784. — Admiterea apelului făcut de Niculae D. Papandonatu, Ștefan D. Papandonatu, Petrache D. Papandonatu și Eracle D. Pa- pandonatu contra sentinței electorale a tribunalului Vlașca, cu No. 112 din 1899. 6 Maiti 1899 CURTEA, Ascultând pe D. advocat B. Epurescu, în susținerea apelului, și Pe D. advocat C. Hiotu, din partea contestatorilor, în combateri; Digitized by Google 703 Deliberând, și Având in vedere că apelantii cer ca, reformându-se sentința apelată, să se ordone înscrierea lor în listele electorale ale județului Vlașca, ca Întrunind condițiunile cerute de legea electorală; Având în vedere că prin sentința apelată tribunalul ordonă șter- gerea apelantilor din listele electorale pe motiv că nu au dovedit ca- litatea lor de cetățeni români; Având în vedere că din actele presintate a^Ll curței de apelanti se constată că dânșii sunt născuțl în țâră, din părinți români, că nu s’afi bucurat nici o-dată de veri-o protecțiune străină, și că parte din el aii făcut armată, iar parte aii fost scutiți ca având frați sub drapel; Gă dar, se constată în de ajuns că apelanțil sunt români, și că, dar, întrunesc condițiunile cerute de art. 16 din legea electorală pentru a putea fi înscriși în listele electorale; Având în vedere, în ceea ce privesce pe apelantul Ștefan D. Pa- pandonatu, că din actele presintate se constată că numitul a termi- nat învățământul primar la șcdla de băețl No. 2 din Giurgiu, și că ’șl plătesce dările în acel oraș ; Că, prin urmare, Ștefan D. Papandonatu întrunesce condițiunile cerute de art. 4, alin, d din legea electorală și de art. 4, partea II, alin. 2, din legea pentru alegerea consiliilor comunale, pentru a putea fi înscris între alegătorii colegiului II de Cameră și comună ; Având în vedere, în ceea ce privesce pe apelanțil Nicolae D. Pa- pandonatu, Petrache D. Papandonatu și Eracle D. Papandonatu, că din actele presintate se constată că dânșii întrunesc condițiunile ce- rute de art. 5 din legea electorală și de art. 4, partea II, din legea pentru alegerea consiliilor comunale, pentru a putea fi înscriși între alegătorii colegiului II de Cameră și II de comună. * Pentru aceste motive: Admite, etc. Electoral, secția II. No. 390 CURTEA CU JURAȚI. — Jurați. — Patentări. — Societate co- mercială. — Asociați ce plătesc patenta pe jumătate. — Dacă pot fi jurați. (Art. 258 din procedura penală). Digitized by 704 Dacă legiuitorul, in interesul desvoltărei societăților comerciale, a edictat in legea patentelor ca principalul asociat să plătâscă o patentă intrigă după dasa din care face parte, iar cei-alți pe jumetate, acesta insă nu constitue o incapacitate pentru cei ce plătesc jumetate de patentă de a exercita drepturile pe cari legea le acordă patentărilor din clasa respectivă. Ast-fel, asociații cari plătesc o jumetate de patentă pot fi jurați dacă societatea lor este impusă la o patentă de dasa ântâiu sau de clasa a duoa, căci trebue să se țină semă din ce dasă de patentări face parte, după felul comerciului, iar nu la ce a- nume cotă-parte sunt supuși in vederea tovărășiei. No. 400. — Respingerea recursului făcut de Dionisie Dugăeșescu și Marin Dugăeșescu contra decisiel curțel cu jurați din Dolj, No. 66 din 1898. 11 Maiii 1899 CURTEA, Ascultând citirea rapo rtulul făcut în causă de D. consilier G. Liciu; Pe D. advocat P. Borș, în desvoltarea motivului de casare, și Pe D. procuror de secție St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: «Viciosa constituire a curțel cu jurați de Dolj sad violare a art. 258- «din codul procedurel penale. «Al Zecelea membru din comisiunea juraților Tache Florescu, nu «a avut censul cerut de precitatul articol de lege, neavând nici o a- «vere imobiliară în tot coprinsul județului Dolj, afară din orașul «Craiova, unde se află înscris pentru comerciul de fierărie numai cu ■o jumătate de;patentă, plătind fix anual lei patruzeci, cum vom «proba cu certificatul No. 1.035 din 1899, al administrațiunel fi- «nanciare de Dolj*. Considerând că după disposițiunile art. 258, alin. 4, din procedura penală, au dreptul de a fi jurați comercianțil și industriașii cari plătesc o patentă până la gradul II inclusiv; Considerând că dacă legiuitorul, în interesul desvoltărei societăți- lor, a edictat în legea patentelor ca principalul asociat să plătâscă o I patentă întrâgă, după clasa din care face parte, iar cel-alțl pe jumă- tate, acâsta însă nu constitue o incapacitate pentru cel ce plătesc o Digitized by ooQLe 709 Pe D. P. Borș, în desvoltarea motivului de casare ; Pe D. M. Cornea, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului de casare : „Violarea art. 552 și 573 din codul procedural civile ; nefiind un „tabloă făcut în termenul cerut de lege și primindu-se creanța D-luI «Gaisser, pe simplul referat al unui Domn judecător, evident că tri- „bunalul a violat precitatele texte de lege*. Având în vedere ordonanța de adjudecare supusă recursului; Considerând că se constată din lucrările aflate în dosarul de ur- mărire că tribunalul, dispunând scdterea în vîn^are prin licitație publică a imobilului recurentei, a ordonat formarea tabloului de or- dine a creditorilor, cerută de art. 573 din procedura civilă; că acest tablofi se vede făcut de supleantul tribunalului în termenul prescris de lege, tablod în care se vede trecută și creanța depusă de intimat drept preț al adjudecațiunel; Considerând că întru cât acea creanță se găsesce în rang util și n’a fost contestată, acea creanță a fost bine primită drept preț al adjudecațiunel, și, prin urmare, mijlocul de casare are a fi respins ca inexact în fapt. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția II. No. 393 COMPETINȚĂ. —- Tribunale cu o secție specială comercială. — Acțiune.—Apel. — Unde trebuesc Introduse pentru a fi consi- derate ca regulat introduse. (Art. 895 din codul comercial, ast- fel cum a fpst modificat în 1895). APEL. — Materie comercială. — Carte de judecată pronunțată contradictoriu. — Termen de apel. (Art. 92 din legea judecăto- riilor de ocdle). 1] La tribunalele cu o secție comercială specială, acțiunile co- merciale, precum ți apelurile in contra cărților de judecată date in materie comercială, trebuesc adresate președintelui Digitized by Google 710 secției respective, fi nu pot fi considerate ca regulat introduse de cât din momentul când ele au fost primite de către preșe- dintele secției comerciale, ast-fel că introducerea lor in termen înaintea primului-președinte este fără folos intru cât primul- președinte nu are competință a le primi. 2) Termenul de apel in contra cărților de judecată pronunțate contradictoriu in materie comercială este de o lună de la pro- nunțarea ei. No. 120. — Respingerea recursului făcut de prefectura județului Ilfov contra sentinței tribunalului Ilfov, secția comercială, eu No. 2.349 din 1898, in proces cu P. Theodoriadis. 17 Maiii 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Hăn- tzescu; Pe D. N. lonescu-Flămânda, advocatul recurentei prefecturi, in desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. I. G. Saita, din partea intimatului, în combateri; Deliberând, Asupra mijldcelor de casare: I. „Violare de lege și rea interpretare a art. 92 din legea judecă- „tonilor de ocdle, care prescrie termenul de o lună pentru dreptul „de apel al părțel ce a perdut tn instanța primă «. II. „Exces de putere și violarea art. 883 din codul comercial din „partea tribunalului Ilfov, secția comercială, când declară apelul „nostru tardiv, de și a fost primit și înregistrat, în termenul de o „lună de la pronunțare, de către D. prim-președinte al tribunalului „Ilfov, secția I, sus citatul articol necoprin<^ând o decădere de drept, „dacă el n’a fost făcut direct secțiunel comerciale, tribunalul de II- „fov fiind unul și același, de și are mal multe secțiuni, dintre cari „și una comercială; art. 18 din legea de organisare judecătorâscă „prescrie dreptul pentru primul-președinte de a repartisa afacerile >la cele-alte secțiuni, și dacă se dă facultatea părțel ca să pdtă a- „ dresa direct președintelui tribunalului comercial, este o favdre de „care pdte usa dupe voință, dar nu se lovesce acâsta cu perderea „dreptului de apel însuși a. Digitized by Google 711 Având tn vedere sentința supusă recursului; Vânând art. 895, ultimul aliniat din codul comercial; Considerând că prin disposițiunile acestui text de lege, ast-fel cum a fost modificat în anul 1895, se prevede că, la tribunalele cu o secțiune comercială specială acțiunile și apelurile asupra cărților de judecată date în materie comercială se vor adresa președintelui secțiunel respective; ₓ Că de aci resultă că acțiunile și apelurile relative la aceste mate- rii nu pot fi considerate ca regulat introduse de cât din momentul când ele aii fost primite de către președintele secțiunel comerciale, acolo unde tribunalul are o asemenea secțiune specială, cum In spe- cie este tribunalul Ilfov; Considerând că ast-fel fiind, și întru cât dupe disposițiunile art. 92 din legea judecătoriilor de ocdle, termenul de apel în contra cărților de judecată, pronunțate contradictoriii în materie comer- cială este de o lună de la pronunțarea el, cu drept cuvânt tribuna- lul comercial de Ilfov a considerat ca tardiv apelul făcut de prefec. tura județului Ilfov, care a fost primit la acea secțiune la 16 Sep- tembre 1898, și care apel era făcut contra unei cărți de judecată ce fusese pronunțată contradictoriii la 3 Noembre 1897; Că dacă apelul a fost introdus în termen înaintea primulul-pre- ședinte, acâsta e fără folos, fiind-că, conform citatului text de lege, primul-președinte nu avea competința a’l primi; Că, de aceea, mijldcele de casare aii a fi respinse ca neîntemeiate. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția II. No. 394 RECUSARE. — Recusarea unul judecător când ’și-a dat opinia sau a mai judecat acel proces. (Art. 276 din procedura civilă). PARTE CIVILĂ.—Desistare in corecțional. — Dacă pdte urmări pe cale civilă daunele suferite. (Art. 63 din procedura penală). CUAS1-DELICT. — Responsabilitatea unei societăți de navigare pentru ruperea podului ce lâgă pontonul de Îmbarcare de ma- lul apei. (Art. 1000 din codul civil). PRESUMPȚlI. — De unde pot fi deduse. Digitized by LnOOQlC 712 1/ Un judecător nu este recusabil pe motiv că ^-ar fi dat opi- nia înscris intr’un proces sau că ar mai fi luat parte la acel proces ca judecător, când se constată că al duoilea proces di- feră atât sub raportul obiectului, cât și al persdndor de cel d’ântâiu proces. 2) Partea vătemată se pdte desista de la instanța corecțională, înainte de a lua conclusiunl, reservându^și dreptul a urmări pe cale civilă daunele ce a suferit, și desistarea din corecțional nui pdte fi opusă înaintea instanței civile unde ’și urmăresce pretențiile sale pentru daunele suferite. 3) Când podul ce Idgă malul unei ape de pontonul ce servă de ambarcader pentru vapdrele unei societăți de navigare a fost făcut de societate și pentru usul seu, faptul ruperei acelui pod precum și consecințele și urmările din causa acelei ruperi pri- vesc pe societate. 4) PresumpțiUe pot fi deduse din varii și multiple fapte, consta- tate atât prin procesul ce se judecă cât și cele constatate prin alt proces, fie chiar penal, ce are o conexitate cu procesul in curs de judecată. No. 123.—Respingerea recursului făcut de prima societate de na- vigație pe Dunăre, prin procurator T. Maiorescu, contra decisiu- nei curței de apel din Galați, secția II, cu No. 4 din 1899, în pro- ces cu I. Cavalcic. 17 Maiii 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut de D. consilier G. Liciu; Pe D-nil advocațl Titu Maiorescu și Z. Filoti, în desvoltarea moti- velor de casare, și Pe D-nil advocațl A. Comănescu și Negulescu în combateri; Deliberând, Asupra motivelor I și II: I. «Violarea art. 276, alin. VI și VII din procedura civilă«; II. «Violarea art. 63 din procedura civilă a autoritățel lucrului «judecat și erore grosieră de fapt, precum și violarea art. 260 și «261 din procedura civilă Având în vedere că, în urma accidentului întâmplat în Aprilie 1894, consistând în ruperea podului ce lega terenul cu pontonul vaporului societățel I. R. austro-ungare și înecarea, între altele, a Digitized by Google 713 mindrel Maria Cavalcic, fiica părțel din causă, în urmă s’a intentat proces corecțional contra a patru agențl al acelei societăți, și Maria Cavalcic, înainte de a lua conclusiunl la tribunal, s’a desistat, de dre-ce voia să urmărăscă pe cale civilă daunele ce pretindea, iar tribunalul a luat act de acăsta, și, în urma apelului făcut de socie- tate, ca răspun^ătdre pentru faptul imputat acelor agențl, tocmai a- supra acestui punct curtea de apel, prin decisia cu No. 825 din 1896, a respins apelul, fiind lucru judecat că Maria Gavalcic are a’șl valo- rifica cererile de daune pe cale civilă; Gă, în urmă, Maria Cavalcic, prin acțiunea intentată la tribunalul de Brăila, a cerut dauue pentru mdrtea fiicei sale, întâmplată în urma ruperel acelui pod, pentru care fapt societatea de navigațiune, de care și pentru care acel pod fusese construit, răspunde, conform art. 999 din codul civil, și tribunalul de Brăila și curtea de apel, prin decisia supusă recursului, ad acordat sub acel titlu 5.000 lei ca daune; Considerând că ceea ce s’a judecat de tribunalul de Brăila și curtea de apel din Galați în 1895 și 1896—și apoi în 1898 și 1899,— sunt cause deosebite, de dre-ce difeream și sub raportul obiectului cât și a persanelor ; că din acest punct de vedere participarea jude- cătorilor acelorași într’una și în cea-altă afacere nu pdte fi un mo- tiv de recusare, și de aceea motivul ântâiti este neîntemeiat; Considerând că disposiția art. 63 din procedura penală are de scop a prescri nerăspunderea de daune a părțel civile numai dacă s’a le- pădat de calitatea civilă în cele 24 ore când s’a constituit; că, însă, acâstă disposițiune nu declară că o parte civilă, întru cât n’a luat con- dușii la prima instanță corecțională, n’ar putea a se desista și a urma cererea pentru daune în urmă pentru o deosebită cale civilă ; că, în specie, Maria Cavalcic e constant că n’a luat condușii în ântăiul pro- ces corecțional la tribunal, d’inaintea căruia se constituise parte ci- vilă, și a rămas un punct cert și constant, că cererea de daune pe o deosebită cale civilă din partea Măriei Cavalcic este deschisă; Considerând că, afară deacâsta, căușele judecate fiind diferite, nu nu i se pot interzice Măriei Cavalcic a figura ca parte civilă într’o causă care e deosebită de primitiva causă; că ast-fel fiind, și al doi- lea motiv e neîntemeiat. Asupra motivului III: «Violarea art. 1.000 din codul civil*. Considerând că dacă podul e făcut pentru usul societățel și de so- Digitized by Google 714 cietate, apoi faptul ruperel privesce pe societate, precum și consecințele și urmările din causa acelei ruperlprivesc tot pe societate ; că ast- . fel nu pdte fi vorba de violarea art. 1.000 din codul civil. Asupra motivului IV : »Violarea art. 1.203 din codul civil și 211 și 212 dio procedura » civilă*. Considerând că presumpțiile pot fi deduse din varii și multiple fapte, atât constatate prin însuși procesul judecai, prin decisia su- pusă recursului, cât și prin alt proces penal care are o conexitate cu causa judecată, și prin care, prin experțl și martori, s’a constatat de- fectuositatea podului construit de societatea de navigație; că, de aceea, și acest motiv are a fi respins ca neîntemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția II. No. 395 DELICT SILVIC. — Flagrant delict. — Proces-verbal de consta- tare. — Dacă face probă și cum se combate. (Art. 39 și 23 din codul silvic). Jn materie de delict silvic, procesul-verbal ce constată un flagrant delict face deplină credință despre cele constatatef până la in- scrierea in fals, contra tutulor delicuențUor, ast-fel că nu pdte fi combătut prin nici un fel de dovadă. No. 420. — Casarea sentinței tribunalului Constanța cu No. 211 din 1899, în urma recursului făcut de Stat cu Nicolae Vasile și Th. Vasile. 18 Mani 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier C» Oeconomu, și Pe D. procuror general C. D. Sărățeanu, în conclusiuni; Digitized by Google 715 Deliberând, Asupra mijlocului de casare : *S’a violat art. 23 și 36 din codul silvic, întru cât fiind aceeași »constatare pentru ambii, procesul-verbal de flagrant delict neputând *6 schimbat în constatările sale și făcând probă până la înscriere în «fals, rău a fost achitat Tănase Vasile*. Având în vedere că din sentința supusă recursului se constată că Nicolae Vasile și Tănase Vasile fiind dati judecăței pentru delict sil- vic, tribunalul județului Constanta, întemeiându-se pe procesul-verbal de constatarea faptului, cum și pe declarațiunea făcută de primarul comunei Asarlâc prin adresa No. 172 din 1899, condamnă numai pe N. Vasile, achitând pe Tănase Vasile ; Considerând că procesul-verbal încheiat in causă constatând un flagrant delict, după cum declară și tribunalul în sentința sa, urma sâ facă credință despre ceea ce constată în privința ambilor deli- cuențî până la înscrierea în fals; Considerând că întru cât tribunalul a admis în contra constatări- lor din procesul-verbal dovada care resultă din adresa primăriei co- munei Asarlâc No. 172 din 1899, că inculpatul Tănase Vasile n’a a- vut nici o-dată vite, menținând procesul-verbal numai în ce privesce pe N. Vasile, a comis un exces de putere și a violat disposițiunile art. 23 și 39 din codul silvic, dând o hotărîre casabilă. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror general: Casăză, etc. Penal, secția II. No. 396 CASAȚIE. — Apel. — Mijloc de apărare propus pentru prima 6ră tn apel. — Nepronunțarea instanței de apel asupra lui.—Omi- siune esențială. — Casare. Când in apel una din părțile litigante cere ca in cas când in- stanța de apel nu 'și-ar forma convingerea de dreptatea causei sale, să i se admită chemarea la interogatoriu a părței adversa Digitized by Google 716 căreia, in cas de negare, să *i dea și jurământ, mijloc de apă- rare nepropus la prima instanță, și instanța de apel se mărgi- nesce a adopta faptele și motivele din hotărîrea primei instanțe, omisiunea ce face nepronunțându se asupra mijlocului de apă- rare propus pentru prima dră în apel este esențială, și, dar, face ca hotărîrea să fie casabilă. No. 126. — Casarea decisiunel curtel de apel din Bucuresci, sec- ția II, No. 73 din 1898, în urma recursului făcut de D. I. Stein- hart în proces cu N. H. Stinghe și Dr. N. G. Anghelescu. 19 Maid 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Al. Degrâ; • Pe D. Cornea, în susținerea motivelor de casare, și Pe D. Șoiroescu, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului II de casare : «Omisiune esențială. In ipoteza în care faptul că am înstrăinat va- «cile cu pact de rescumpârare ar constitui o culpă din partea nostră, «am invocat înaintea curțel, în mod subsidiar, că acâstă vîn^are, pe «care am nevoit a o face pentru că nu mal aveam mijldce să hrănesc «vitele, am făcut’o cuautorisarea cumpărătorilor, cerând, pentru a do- «vedi acâsta chemarea lor la interegatoriti. Curtea omite a pronunța «asupra acestor condușii subsidiare decisive în causă «. Având în vedere decisia supusă recursului; Considerând că se constată că d’inaintea curțel de apel recurentul a susținut ca, în cașul când curtea nu ’șl-ar forma convingerea că dânsul nu este în culpă, să i se admită chemarea la interogatorii! a intimaților, și în cas de negare să le dea jurământ spre a stabili că vîn^area acelor vite cu pact de rescumpârare a ftcut’o cu sciința și autorisația intimaților; Considerând că curtea de apel se mărginesce numai în a adopta laptele și motivele din sentința tribunalului, fără a se pronunța asu- pra acestui mijloc de apărare esențial în causă ; Că prin acest mod de a judeca curtea săvîrșesce omisiune esen- Digitized by Google 717 țială, pronunțând și odecisiune nemotivată, așa că mijlocul de casare se găsesce întemeiat. Pentru aceste motive, Și fără a mal discuta primul mijloc, Admițând motivul II: Gasâză, etc. Civil, secția II. No. 397 URMĂRIRE IMOBILIARĂ. — Ordonanța de adjudecare. — Dacă trebue să s§ Iacă mențiune că a fost citită in ședință publică. (Art. 118 din procedura civilă). URMĂRIRE IMOBILIARA. — Supralicitare. — Afipt de suprali- citare. — Lista de licitare.— Nulități. — Dacă pot fi invocate direct fn casație. (Art. 546 și 543 din procedura civilă). URMaRIRE IMOBILIARĂ. — Ordonanță de adjudecare. — Dacă pdte fi semnată de alți judecători de cât acei ce au participat la violare. 1/ Ordonanța de adjudecare ne fiind o hotărîre propriu fisă ci numai un resumat al lucrărilor și al actelor sevîrșite in de- cursul vîntjerei, și care este destinat a servi ca titlu pentru cumpărătorul imobilului vindut silit, este destul ca ordonanța să enunțe data când s'a făcut și dat, nu însă că s'a și citit in audiență publică, pentru că legea nu prescrie ca ordonanța să se citescă. 2) Nulitățile ce ar resultă din afiptul de supralicitare și din lista de licitație nefiind de ordine publică nu pot fi propuse direct înaintea curței de casație dacă nu au fost invocate și discutate înaintea tribunalului. 3) Ordonanța de adjudecare pdte fi semnată de alți judecători de cât aceia cari au participat la diferitele fase contențiose ale vinfirei silite. No. 128. — Respingerea recursului făcut de Gheorghe C. Rusu și Mihalache C. Rusu contra ordonanței de adjudecare a tribunalu- lui Dâmbovița cu No. 765 din 1898, în proces cu Scarlat lorda- nide și Alecu Gonstantinescu. Digitized by Google 718 19 Mart 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului fâcut în causă de D. consilier N. Predescu; Pe D. V. Dimitropol, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. advocat Athanasiu, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului I de casare: I. «Violarea art. 118 din codul de proc. civilă. «Ordonanța de adjudecare nu a fost citită nici pronunțată în șe- «dință publică a. Având în vedere că se constată că ordonanța de adjudecare a tri- bunalului Dâmbovița enunță că e dată și citită la tribunalul Dâm- bovița, la 30 Noembre 1898 ; Considerând că dacă publicitatea e cerută în mod substanțial pentru hotărîrile cari se pronunți în decursul vîn^ărel silite și pen- tru licitațiile a căror săvîrșire se constată, nu tot ast-fel pole fi și pentru ordonanțele de adjudecare care nu e de cât un resumat al actelor sâvîrșle și care are a servi ca titlu pentru cumpărătorul imo- bilului vîndut în mod silit; că ar fi destul dacă acest act ar enunța data când s’a făcut și dat, nu însă și că s’a citit, pentru că nu e ce- rut și prescris ca să fie ordonanța citită ; Considerând că nefiind condiția cerută de recurent prin motiv, motivul se respinge. Asupra mijldcelor II și III: II. «Violarea art. 546 din același cod. «Afiplul de supralicitare nu e dresat de portărel ci de un agent «al portăreilor neindrituit de lege a dresa asemenea acte. «Acest afipt, chiar de ar fi redactat de un portărel, e nul, nefiind «dresat de președinte și grefier, conform art. 46 din legea de orga- «nisare judecătorâscă*. III. «Violarea art. 543 din același cod. «Lista de licitare s’a ținut numai de portărel, iar nu cumulative «portărel, și grefier*. Considerând că în privința punctelor care formâză aceste mijloce de casare, ele nefiind invocate și discutate d’inaintea tribunalului de Digitized by LnOOQle 719 urmărire nu pot fi propuse direct în casație, întru cât nu sunt de ordină publică și nici prevăzute sub peddpsă de nulitate; Că, de aceea, și aceste mijldce ad a fi respinse ca neîntemeiate. Asupra mijlocului V: V. „Jurnalul de licitațiune definitivă e semnat de membrul de „ședință C. Rădulescu și supleantul V. Bălășescu, iar ordonanța de „adjudecare de către președintele D. Ion Baștea și membrul de ședință. „S’a pronunțat dar o hotărîre judecătorăscă de un judecător și „s’a semnat de altul. Președintele n’avea cădere a semna ordo- „nanța. Acest act de adjudecare e dar nul«. Considerând că, ținând sâmă de natura și scopul ordonanței de adjudecare, precum s’a arătat asupra motivului I, ordonanța pdte fi iscălită de alțl judecători de cât aceia cari ad participat la diferitele fase contențidse ale vîn^ărel silite, că ordonanța nu e ca o sentință, pentru care se cere aceiași judecători cari au participat la actele anteridre ; că, de aceea, motivul e neîntemeiat și are a fi respins; Considerând că, în cât privesce mijlocul IV, recurențil aii renun- țat a’l mal susține. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția II. No. 398 EXPROPRIERE PENTRU CAUSĂ DE UTILITATE PUBLICĂ. — Constituirea juriului. — Numărul juraților. (Art. 46 din legea de expropriere). Juriul se constitue și are a se considera constituit cu numărul ce rămâne în urma recusărilor, când acest număr este cel puțin de șăpte jurați. Ast-fel, când in urma recuzărilor rămâne un număr de^opt ju- rați ordinari, comisiunea este legal constituită și introduce- rea in comisiune de către judele-director a unui jurat supli- mentar vițiăză constituirea juriului. No. 129. — Casarea decisiunel juriului de expropriere și ordonanța judelul-director al tribunalului Argeș, din 13 Februarie 1899, după recursurile făcute de frații D. Oromolu și direcția generală a căilor ferate române. Digitized by Google 720 19 Maiu 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Ciru Oeconomu; Pe D. M. Antonescu, din partea recurentilor irațil Oromolu, și Pe D. G. Avinianu, din partea direcției, în desvoltarea motivelor de casare, identice ambelor recursuri; Deliberând, Asupra mijlocului de casare privitor pe ambele părți recurente : «Violarea art. 46 din legea de expropriere, întru cât comisiunea «juriului urmând a se constitui din 9 jurați ordinari cari s’au pre- «sentat, unul din aceștia fiind recusat de expropriațl, urma să se «constitue cu cel opt râmași. In loc de acâsta, judele*director intro- «duce pe primul jurat suplimentar, așa că comisiunea juriului a fost «alcătuită în mod ilegal*. Având în vedere decisiunea juriului și ordonanța judelul-director, supuse recursului; Având în vedere că se constată că aă respuns la apelul nominal 9 jurați ordinari și 3 suplimentari, iar juriul s’a constituit cu 9 ju- rați ordinari, și din cari recurențil Oromolu recusând unul, comisiu- nea a rămas compusă din 8 jurați ordinari; că în urmă judele-direc- tor a mal introdus în comisiune pe primul jurat suplimentar, așa că juriul a procedat la judecare cu numărul de 9 jurați; Considerând că juriul se constitue și are a se considera constituit cu numărul ce rămâne in urma recusărilor, când acest număr este cel puțin de 7 jurați; Că, în specie, rămânând 8 jurați ordinari, comisiunea era legal constituită, și, dar, introducerea de către judele-director a primului jurat suplimentar este nelegală, înt’ru cât nu era nici o rațiune de a’I introduce, de dre-ce primul rămăsese constituit cu 8 jurați; Considerând că jurații suplimentari au a interveni numai când este o excludere de jurați pentru veri o causă sau lipsă, nu însă și când nu era nici o causă ca în specie; Că, prin urmare, comisiunea fiind ilegal constituită, mijlocul de casare invocat de ambele părți recurente este întemeiat. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Civil, secția II. Digitized by VnOOQLe 721 No. 399 RETENȚIE. — Materie comercială. — Mandat. — Dreptul de retenție al mandatarului. (Art. 387 din codul comercial). In materie comercială mandatarul are dreptul de retenție pentru sumele lui datorite. No. 131. — Respingerea recursului făcut de Eufrosina D. Licolescu contra decisiunel curte! de apel din BucurescI, secția II, în proces cu D. Anastasiu. 19 Maiti 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. președinte N. Mandrea; Pe D. P. Borș, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Teclu, în combateri; Deliberând, Asupra mijldculul de casare invocat: «Violarea art. 327 din codul procedurel civile și exces de putere. «Curtea de apel nu putea, fără a viola dispositiunea precitatulul text «de lege, să admită cererea adversarului, făcută pentru prima dră în «apel, de a mi se tine imobilele ce era obligat să mi le restituiască. «De altmintrelea, curtea de apel admițând acea cerere într’un cas «neprevăzut de lege și în ori-ce cas neîncuviintabilă săvîrșesce un «exces de putere«. Având în vedere decisiunea supusă recursului; Considerând că recurenta fiind condamnată a plăti intimatului suma de lei 6.433, ce numitul plătise pentru dânsa la diferiti credi- tori, cererea de retentiune a intimatului asupra averel imobile, ce este obligat a restitui recurentei, nu este și nu pdte fi considerată de cât ca o consecință a condamnațiunel ce s’a pronunțat, dacă și întru c&t mandatarul pentru sumele lui datorite are dreptul de retenție; Considerând că curtea declară că pârâtul are a fi considerat ca mandatar; că în materie comercială mandatarul are dreptul de re- tenție pentru sumele lui datorite, precum acâsta resultă și din art. 387 din codul comercial; că de aceea dreptul de retenție recunoscut 46 Digitized byVjOOQIC 722 de curtea de apel până la integrala plată a sumelor constatate ca înaintate de pârât se justifică, de și o motivare asupra acestui punct ar fi trebuit să fie că ântâiul motiv nu are de obiect nemotivarea asu- pra recundscereî dreptului de retenție, ci neadmisibilitatea dreptului de retenție în sine; motivul în ambele părți este neîntemeiat și are a fi respins. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția II. No. 400 ÎNȘELĂCIUNE. — Lipsă de prejudiciu. — Curtea de apel. — Ne- socotirea dreptului de apărare. — Casare. (Art. 322 și 323 din codul penal). Când un perceptor, dat in judecată și condamnat pentru că ar fi primit de la diferiți locuitori bani in comptul datoriei lor către Stat și creditul agricol, și in loc să le dea chitanțe de descăr- care ar fi deturnat in folosul seu acei bani, invocă inaintea curței de apel lipsa de prejudiciu, prezentând in dovedire un certificat al percepției care constată că acei locuitori au primit chitanțe de descărcare și nu au mai fost urmăriți pentru banii ce plătiseră acelui perceptor, și curtea de apel se mărginesce numai in a declara că o asemenea probă e făcută prea târziu, fără să țină semă de coprinsul acelui act și fără să motiveze pentru ce o asemenea probă numai putea să fie făcută inain- tea sa, prin acesta nesocotesce dreptul de apărare, și, deci, ho- tărirea sa este casabilă. No. 431. — Casarea, după recursul făcut de Gheorghe Stoican, a decisiunel curțel de apel din Craiova, secția I, cu No. 62 din 1899. 24 Maiu 1899 CURTEA, In presența recurentului; Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier N. Predescu; Digitized by LjOOQlC 723 Pe D. advocat D. Ghebapci, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: „Greșită aplicare și violare a art. 322 și 323 din codul penal, întru „cât nu s’a stabilit și dovedit existența elementului celui mal esen- „țial al delictului de abus de încredere, paguba pretinsei părți vătă- „mate și apropierea de către mine și spre folosul meti, mandatar, în „paguba mandanților, dovada s’ar fi putut ușor administra de mi- „nisterul public sau de părțile civile prin presentarea chitanțelor de „plată a contributiunilor pentru același trimestru, ori dări, sa ti cel „puțin prin somatiunl și procesele-verbale de urmărire pentru dările „o-dată plătite mie. „Din potrivă, din certificatul presintat curțel și aflat în dosar, eti „am făcut dovadă la care, de altmintrelea, nu eram constrâns; că păr- „tile civile n’ati fost apucate a plăti a duoa dră și nici n’ati«. Având în vedere decisiunea curțel supusă recursului din care se constată că recurentul a fost dat judecățel și condamnat, sub incul- parea că, în calitate de perceptor fiscal, a primit de la diferiti lo- cuitori sume de bani în comptul datoriei lor către Stat și creditul agricol, sume ce le ar fi oprit în folosul său, fără a libera reclaman- tilor cuvenitele chitanțe; Considerând că se constată că d’inaintea curte! de apel, ca mijloc de apărare, recurentul a invocat lipsa prejudiciului pentru reclamanti, presintând în același timp un certificat al percepției circumscripției 31 din județul Dolj, certificat din care resultă că pentru sumele răs- punse de părțile reclamante în mâinile recurentului în anul 1895 li s’ati emis fie-căruia dintr’ânșii chitanțe din condică, numerotate și da- tate din chiar anul 1895, sume cari de asemenea s’ati vă(^ut descăr- cate prin rolul comunei; Considerând că întru cât acest act emană de la o autoritate pu- blică, instanța de fond era datăre a pune temei pe dânsul, mal cu deosebire când din acest act resultă în mod neîndouios că nici unul din reclamanti nu mal fusese urmărit din nou de a plăti aceleași sume. Considerând că ast-fel fiind, când curtea de apel se mărginesce numai în a declara că o asemenea probă e făcută prea tânjiti, fără Digitized by Li O OQ Le 724 să ție sămă de coprinsul acelui act, și fără să motiveze întru ceva, asemenea probă nu mal putea fi făcută înaintea sa; prin acest mod de a judeca a nesocotit dreptul de apărare al recurentului, aplicând în mod eronat disposițiunile art. 322 și 323 din codul penal, și, dar, mijlocul de casare este întemeiat. Pentru aceste motive : Casăză, etc. Penal, secția II. No. 401 SOLIDARITATE. — Materie penală. — Dacă toți cei condamnați răspund solidar pentru tot prejudiciul causat.—-Tăinuirea.— Dacă este o complicitate sau un delict aparte. — Dacă tăinui- torul răspunde de tot prejudiciul. (Art. 53, 54 și 55 din codul penal). Tdte per sonete cari au cooperat la comiterea unui fapt penal, di- rect sau indirect, ca provocator, autor sau complice, respund intr^un mod solidar de prejudiciul causat prin sevirșirea ace* lui fapt penal, * Tăinuirea insă neconstituind o complicitate, de și se afla pusă in titlul de complicitate, ci un fapt penal independent, un de- lict sui generis, resultă că tăinuitorul nu pdte fi declarat res- pun^etor solidar pentru tot prejudiciul causat prinți un fapt penal sevirșit de alții, ci el respunde numai pentru prejudi- ciul causat prin propriul seu fapt de tăinuire. No. 436. — Casarea, după recursul făcut de lacob Pollak, a deci- siunel curței de apel din Galați, secția I, cu No. 210 din 1899. In presența recurentului: Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier Giru Oeconomu; Pe D. V. Brătianu, pentru recurent, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. procuror Stătescu, în conclusiuni; Deliberând, Asupra mijlocului I de casare: «In ceea ce mă privesce pe mine curtea stabilesce în fapt că în nmagasinul meu s’aă găsit patru ceasornice cu lanțurile lor puse în Digitized by Google „galantar pentru violare; că aceste patru ceasornice le am primit de »la un dre-care Marcu Mișelim pentru a le desface. Gă acest Mișelim «nu făcea comerciu cu asemenea lucru, și, dar, prin acesta, sunt con- „siderat că am avut cunoscință că aceste ceasornice erau obiecte fu- „rate; din aceste fapte conchide curtea că am comis delicte de tăl- „nuire, pentru care mă condamnă la trei luni închisore. Judecând „ast-fel, curtea a violat art. 53 din codul penal. In adevăr, tăinuitor 7»este, după acel articol, acela care cu bună sciință a ascuns sati dat „la o parte lucruri furate ; cu alte cuvinte, legea cere să fie bine sta- „bilit deplina cunoscință că lucrurile ce a primit sunt furate. Așa „fiind, nu e destul a așe^la o condamnare in sarcina mea ca tăinui- „tor; ca curtea să (Jică că, primind aceste 4 ceasornice de la o per- «sdnă care nu face comerciu cu bijuterii, ’ml-am dat sămă de prove- „nința lor, trebuia curtea să constate că aveam sciintă deplină că lu- „crurile erad furate«. Având in vedere decisiunea supusă recursului; Considerând că curtea de apel, pentru a considera pe recurent cui- . pabil de delictul de tăinuire și, în deosebi, că avea cunoscință de pro- veniența furtivă a ornicelor găsite la el in prăvălie, constată in fapt că dânsul primise acele ornice de la persone de cari scia că nu fac comercid ; ast-fel, în fapt, fiind constatat existenta condiției cerute de art. 53 din codul penal, adică a bunel sciinte, motivul are a fi respins. Asupra mijlocului II de casare : „Curtea mă condamnă a plăti o despăgubire solidară, împreună cu „alții, represintând valdrea tutulor lucrurilor ce s’ati furat de altii „și la care eu nu am participat nici ca autor, nici ca complice. „Singurul fapt ce mi se impută este că am cumpărat 4 ceasornice «de la Marcu Mișelim, care și el este condamnat ce tăinuitor îm- „preună cu alții, nu pdte fi condamnat la o despăgubire solidară de «de cât ca autor al aceluiași fapt, fie ca autor principal, fie ca com- „ plice. „Tăinuirea posteridră furtului constitue un delict special divisibil, „care nu pdte face pe tăinuitor răspunzător de totalitatea obiectelor „furate, ci numai de paguba ce isvorasce din fapta sa, adică valdrea „obiectelor pe cari dânsul le-a tăinuit. „Ast-fel fiind, eâ nu putâm fi ținut la despăgubirea către partea „civilă de cât pentru cele 4 ceasornice ce am primit de la Marcu Mi- Digitized byCiOOQlC 726 »selin , curtea, deci, condamnându-mă să plătesc o despăgubire pen- *tru fapte cu totul străine de mine, și la car! n’am participat nici ca au- «tor, nici ca complice, nici ca tăinuitor, face o greșită aplicare a legel Având în vedere că se constată că, recurentul ca tăinuitor, a fost condamnat, pe lângă pedâpsa închisoreJ, și la 5.000 lei daune în mod solidar cu autorii și complicii furtului; Considerând că art. 1.003 din codul civil stabilesce că un delict sau un quasi-eelict, fiind imputabil mal multor persdne, acestea sunt ținute solidar pentru despăgubire; ca de aci resultă un principiei ge- neral, aplicabil și în materie penală, după care tdte persdnele cari aă cooperat la comiterea unu fapt penal, direct sad indirect, ca provo- cator, autor sad complice, răspund într’un mod solidar de prejudiciul causat prin săvînșirea acelui fapt penal; Considerând că este a se sci dacă recurentul a putut fi condamnat solidar pentru tot prejudiciul causat prin furtul ornicelor și în calita- tea de tăinuitor, precum i se impută ; Considerând că tăinuirea, în diferitele cașuri specificate de art. 53 din codul penal, constitue un fapt penal independent, un delict sui generis, pentru care și codul penal prin art. 54 și 55, stabilesce o . pedâpsă anume ; Că tăinuitoril, în cașul art. 53, nu se consideră a fi cooperat, fie ca coautori, fie ca complici, nici direct nici indirect, la sâvîrșirea faptului penal din care provin lucrurile ce avea tăinuite ; ca dacă disposiția art. 53 din codul penal se află în titlul de complicitate, acâsta nu indntuesce -a (Jice că și tăinuirea ar fi un fel de complicitate, fî- ind-că într’acâsta legiuitorul nostru nu a urmat legiuirea francesă ci legiuirea prusacă. Considerând că ast-fel fiind, tăinuitorul nu pdte fi declarat răspun- zător solidar pentru tot prejudiciul causat printr’un fapt penal săvîr- șit de alții, ci el răspunde numai pentru prejudiciul causat prin pro- priul fapt al său de tăinuire ; Că întru cât aceste regule s’ad violat prin decisiunea supusă re- cursului, mijlocul de casare este întemeiat. Pentru aceste motive : Respinge motivul I, admite motivul II, șicăsâză, etc. Penal, secția II. Digitized by LnOOQle 121 No. 402 CURTEA CU JURAȚI — Recurs. — Ministerul public. — Recur- sul ministerului public pentru că curtea a aplicat condamna- tului o altă pedepsă de cât cea prescrisă de lege. — Termen. (Art. 396, 397, 407 și 408 din procedura penală). Recursul făcut de ministerul public contra decisiunel curțel cu jurați, pe motiv că curtea a aplicat condamnatului o altă pe- d&psă de cât cea prescrisă de lege, trebue declarat in termen de 24 ore de la darea decisiunel. No. 437. — Respingerea, ca tardiv, a recursului făcut de D. procu- ror general al curțel de apel din Galați, contra decisiunel curțel cu jurați din județul Covurluiu cu No. 1 din 1899, și Retragerea recursului făcut de procuratorul recurentului, F. Moris- seau, contra aceleeașl decisiuni; In presența D-lor G. Panu și M. Kornâ, procuratorii recurentului. 24 Maiâ 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. N. Bagdat; Pe D. Kornâ, care ceru respingerea recursul uf'procurorului gene- ral ca tardiv, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiuni ; Deliberând, Asupra incidentului de tardivitatea recursului procurorului gene- ral al curțel de apel, ridicat de apărătorii recurentului Morisseau; Având în vedere că procurorul general al curțel de apel din Ga- lați, prin recursul sâu, tinde la casarea decisiunel curțel cu jurați din județul Covurluiu, pe motiv că curtea a aplicat recurentului Moris- seau o altă pedâpsă de cât cea prescrisă prin lege ; Având în vedere art. 397 din procedura penală ; Considerând că prin disposițiunile acestui aîticol se prevede că, în cașurile prevăzute de art. 407 și 408 din procedura penală, mi- nisterul public sau partea civilă vor avea dreptul de recurs în casa- țiune numai în termenul de 24 ore de la darea decisiunel; Considerând că, în specie, recursul făcut de procurorul general in- Digitized by LiOOQle 728 trând în cașul prev^ut de art. 408 din procedura penală, recursul săii avea a fi declarat în termen de 24 ore de la pronunțarea deci- siunel, iar nu în termen de trei (Jile libere prescris de art. 396 din procedura penală ; Considerând că ast-fel fiind, și întru cât decisiunea curțel cu ju- rați se vede pronunțată la 8 Martie, iar recursul procurorului gene- ral se vede introdus la 11 Martie 1899, acest recurs este făcut peste termenul prescris de art. 397 din procedura penală, și, de aceea, in- cidentul ridicat are a fi admis ; Considerând că, în cât privesce recursul făcut de abatele Ferdi- nand Morieseau, procuratorul numitului a declarat că nu ’l mal susține; Pentru aceste motive : Declară, etc. Ia act, etc. Penal, secția II. No. 403 COMPETINȚA.—împușcarea cu voință a paserilor unui locuitor lângă locuința sa.—Ce fapt constitue. (Art. 522 din procedura penală ; art. 352 din codul penal; art. 98 din legea poliției ru- rale ; art. 71 din legea judecătoriilor de ocdle). Faptul de a împușca cu voință paserile unui locuitor lângă lo- cuința sa constitue delictul de distrugere și este de competința judecătorului de ocol a’I judeca. No. 439. — Regularea competințel, în urma cererel făcută de D. procuror general al acestei înalte curți de a se pronunța un re- gulament de competință, în causa lui Gh. Grigore. 24 Mani 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Al. De- și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Digitized by Google 729 Deliberând, Având în vedere că Gh. Grigore fiind dat în judecată pentru fap- tul că a împușcat cu voință și fără drept nisce găini ale lui Tănase 1. Plăiașu, lângă gardul și casa acestuia, judecătorul de pace din Urlați, prin cartea sa de judecată cu No. 343 din 1899, ’șl-a decli- nat competința de a’l judeca pe rnotiv că acest fapt ar constitui con- travențiunea prevăzută de art. 98 din legea poliției rurale, abatere care, după art. 19, legea din Aprilie 1896, are a se judeca de jude- cătoriile comunale; Gă judecătoria comunală a comunei Udresci, prin cartea de jude- cată, îșl declină de asemenea competința, pe motiv că faptul de mal sus constitue delictul de distrugere prevăzut de art. 352 din codul penal; Că ambele hotărîrl rămânând definitive și cursul justiției fiind întrerupt, acâstă înaltă curte este chemată a stabili un regulament de competință; Considerând că din procesul-verbal încheiat la localitate și din depunerile martorilor resultă că delicuentul a împușcat găinele re- clamantului la locuința acestuia, lângă gardul casei, iar nu pe câmp, ast fel că faptul, precum este stabilit, nu intră în preve lerile art. 98 din legea poliției rurale, ci in acelea ale art. 352 din codul penal, care, după disposițiunile art. 71 din legea judecătoriilor de ocdle, judecătorul de ocol este competent a’l judeca. Pentru aceste motive : De acord cu D. procuror, Regulând competința etc. Penal, secția II. No. 404 COMPETINȚĂ. — Regulament de competință. — Transacție. — Natura ei.—Comercială sau civilă. Natura unei transacții este civilă sau comercială după felul a- facerei care provocase neînțelegeri și cărora se pune capăt prin transacție. Ast-fel, dacă afacerea care a dat loc la nein- Digitized by CiOOQle 730 țelegerile stinse prin transacție era comercială, atunci și tran- zacția intervenită are caracter comercial, și daraverile ce de- curg dinlr’ensa sunt de competința instanțelor comerciale a le judeca. No. 132 bis. — Regularea competințel, după cererea făcută de Al- berth Feldstein, de a se pronunța un regulament de competință, ia procesul ce are cu Oscăr Feldstein și alții pentru poprire. 24 Maiu 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Hen- tzescu ; S’a ascultat citirea ambelor sentințe; Deliberând, Având in vedere că Albert Feldstein având a lua de la Oscar Feldstein, din o asociație comercială cu acesta, suma de 1.500 lei, cel d’ântâiu a făcut poprire celui din urmă pentru suma arătată, con- form art. 455 din procedura civilă, Înaintea judecătorului de ocol, în mânele debitorilor lui Oscar Feldstein,și anume: Aron Vexelberg, H. lancolovici și Pinciu Blaunstein; judele de ocol a validat poprirea în mânele sus numiților, cari făcând apel, afacerea a venit înaintea secțiunei civile a tribunalului de Ilfov, care, prin sentința cu No. 647 din 2 Noembre 1898, ’și-a declinat competința de a judeca apelul, pe motiv că causa e de natură comercială, de ore-ce decurge din o daraveră comercială; Gă afacerea trămițându-se înaintea tribunalului comercial de Ilfov, acesta, prin sentința cu No. 642 din 3 Martie 1899, ’șl-adeclinat de asemenea competința, pe motiv că prin transacțiunea intervenită în- tre părți s’a stins daraverile dintre densele, fără nici - o discuție de causă, mulțumindu-se pe obligațiunea civilă de a se număra și primi . suma de 1.500 lei; Gă ambele aceste hotărîrl rămânând definitive și cursul justiției fiind întrerupt, acâstă înaltă curte este chemată spre a pronunța un regulament de competință ; Considerând că natura transacție! este civilă sau comercială după felul afacere! care provocase neînțelegeri, cărora se pune capăt prin Digitized by Google 731 transacție ; că dacă fiind constant că afacerea era comercială asupra urmărirel căreia neînțelegeri s’au ivit, și transacția urmată are ca- racterul comercial; că de aceea competent e, în specie, tribunalul comercial. Pentru aceste motive : Regulând competința, etc. Civil, secția II. No. 405 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—Când există. (Art. 1.201 din codul civil). Există lucru judecat când a duoa cerere in judecată are același obiect, este intemeiată pe aceeași causă și este intre aceleași părți, făcută de ele și in contra lor in aceeași calitate. No. 133. — Respingerea recursului făcut de Valentin Rugamer contra sentinței tribunalului CovurluiO, secția I, cu No. 280 din 1898, în proces cu Ana Augustinovicl. 24 Maia 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Al. Degră ; Pe D. I. Păunescu,în desvoltarea motivelor de casare, lipsind inti- mata citată ; Deliberând, Asupra mijlocelor de casare invocate : 1. «Tribunalul, prin exces de putere, a confundat duoă procese «deosebite ce făcusem deb^torei mele Ana Augustinovicl. Unul din «procese avea de obiect o sumă de bani reclamată de la Ana Au- «gustinovicl, ca moștenitore a tatălui său, și în care nu m’am servit ”de cât cu jurământul, suma fiind 1.100 lei, pe când în procesul «d’al duoilea mă serveam cu o cambie pentru o sumă de 1.000 lei «numai, cambia protestată și la protest partea n’a alegat nimic; «Nu ved cum pote fi lucru judecat în specie ; Digitized by Google I 732 II. " Erdre grosieră a făcut tribunalul când a aplicat, în specie, «art din codul comercial, pe care ’l-a violat, de dre-ce din "examinarea ambelor dosare se pdte vedea că nu era identitate de "causă nici de obiect. Singura împregiurare că erau aceleași per- wsdne nu e suficientă pentru a constitui autoritatea lucrului judecat*. Având în vedere sentința supusă recursului; Văzând art. 1.201 din codul civil; Considerând că după disposițiunile acestui articol există lucru judecat când a duoa cerere în judecată are același obiect, este în- temeiată pe aceeași causă și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate; Considerând că, în specie, se constată că acdstă identitate de per- sdne, de dre-ce în prima acțiune ca și în cea d’a doua aă figurat în proces aceleași părți, în aceeași calitate, și că ambele acțiuni aă a- vut același obiect, o cambie datorită, 4 Noembre 1894, întemeiată pe aceeași causă ; Considerând că ast-fel fiind, cu drept cuvânt tribunalul a hotărât ca orl-ce drept al recurentului d’a mal pretinde suma din cambia menționată aste închis, fiind-că există autoritate de lucru judecat, resultând din cartea de judecată cu No. 314 din 1898, confirmată de tribunal; Că de aceia mijldcele de casare aii a fi respinse ca neîntemeiate. Pentru aceste motive : Respinge etc. Civil, secția II. No. 406 EXPROPRIERE PENTRU CAUSĂ DE UTILITATE PUBLICĂ. — Jurați.— Jurat funcționar. — Când viciază decisia juraților.— Supuși străini. — Dacă pot fi jurați. De și funcționarii publici nu pot figura ca jurați in materie de expropriere, insă presența unui funcționar in comisiunea celor nuoe jurați ordinari trași la sorți nu face ca comisiunea să fie reu constituită dacă acel jurat funcționar n’a figurat in comisiunea juraților cari au fixat indemnisarea. 2) Un supus străin și neimpăm^ntenit nu pote figura ca jurat. Digitized byVjOOQIC 733 ’ No. 134. — Respingerea recursului făcut de Petre Moioscu, contra decisiunel juriului de expropiere și ordonanței judelul-director al tribunalului Ilfov, secția III, din 27 Martie 1899, în proces cu primăria Capitalei. 24 Maiu 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. N. Bagdat; Pe D. Borș, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Antimescu, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului de I casare : «Rea constituire a juriului. Intre cel 9 jurati titulari trași la sorti „figurâză D. B. Missir, care este membru în consiliul de administrație „al căilor ferate române. D-sa ocupă una din acele funcțiuni publice «care crează o incompatibilitate de a mal ocupa o misiune de jurat«. Considerând că de și între cel 9 jurati trași la sorti a figurat și juratul B. Missir, care se găsea membru în consiliul de administrație al căilor ferate, însă acest jurat nefigurând în comisiunea juratilor cari aii fixat indemnisarea, mijlocul de casare rămâne fără interes, și de aceea are a fi respins. Asupra mijlocului II: „O a duoa ilegală constituire a juriului; „In comisiunea care a judecat causa a figurat D. G. Teodoru care, „fiind supus străin, n’avea, după Constituțiune calitatea de a fi jurat, „și, ca atare, hotărîrea fihid viciosă, devine anulabilă*. Considerând că de și un supus străin și neîmpământenit nu pdte figura ca jurat, în specie, însă, din actele presentate de recurent, nu se stabilesce dacă în adevăr juratul G. Teodoru, care a figurat în co- misiunea de judecată, ar fi unul din acele persone cu același nume care a cerut împământenirea la corpurile legiuitore ; Că, întru cât identitatea acestui jurat nu este cu nimic stabilită, și acest mijloc are a fi respins ca neîntemeiat; Considerând că în ce privesce mijlocul III, recurentul nu ’l-a sus- ținut. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția II. Digitized by CiOOQle 734 No. 407 EXPROPRIERE PENTBU CAUSĂ DE UTILITATE PUBLICĂ. — Deliberarea juriului. — Decisia lor. — Opinie deosebită a mi- norităței. — Dacă se violeză prin acâsta secretul deliberărel. (Art. 49 și 52 din legea de expropriere). JURAȚI. — Jurat funcționar. — Când viciază constituirea juriu- lui. — Citarea părților. — Parte citată în mod neregulat. — Representarea ei înaintea juriului în mod regulat. (Art. 49 din legea de expropriere; art. 448 din codul civil; art. 735 din proce- dura civilă). EXPROPRIERE PENTRU CAUSĂ DE UTILITATE PUBLICĂ.— Avere de minori. — Consemnare. (Art 16 din legea de expro- priere). 1/ Faptul că minoritatea juriului ’ și-ar fi dat o deosebită părere in josul decisiunei majorităței juriului nu violeză secretul de- liberațiunei, intru căt legea de expropriere nu prevede veri-o nulitate in acâsta privință. De și funcționarii publici nu pot figura ca jurați in materie de expropriere, presența încă a unui funcționar in comisiunea celor nuoe jurați ordinari trași la sorți nu face ca comisiunea să fie reu constituită dacă acel jurat funcționar n'a figurat in comisiunea ce a fixat indemnisarea. 3) Faptul că o parte nu a fost citată in regulă inaintea juriului nu pote vicia decisia juraților, dacă acea parte a fost represen- tată iu mod legal inaintea comisiunel juraților, 4/ Ori de câte ori exproprierea se intinde asupra averilor Sta- tului, așezămintelor publice, ne vârstnicilor, interZișilor, ave- rilor dotate și altele asemenea, urmâză ca, hotărindu-se expro- prierea, să se reguleze tot de o-dată si mesurile de conservație prescrise de dreptul comun in privința transacțiilor de acel fel de averi. Ast-fel, când se expropriază avere de minori, judele-director tre- bue să ordone consemnarea indemnisărei conform regalelor re- lative la acest fel de averi. No. 135. — Respingerea recursului făcut de moștenitorii defunctu- lui Spiridon Gazoti contra decisiunei juriului de expropriere și ordonanțai judelul-director al tribunalului Ilfov, secția III, din 6 Februarie 1899, și Casarea aceleeașl decisiunl, după recursul făcut de direcțiunea gene- rală a căilor ferate române. Digitized by CiOOQlC 735 24 Maia 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier N. Pred eseu; Pe D. P. Borș, în desvoltarea motivelor de casare depuse de moș- tenitorii Gazoti; Pe D. N. Brezeanu, în combateri, și în des voii area motivului di- rectiunel; Pe D. P. Borș, în combaterea motivului direcțiunel, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, In cât privesce recursul făcut de moștenitorii defunctului Gazoti; Asupra mijlocului I de casare : «Violarea art. 49 și 52 al legel de expropriere. Prin emiterea unei «osebite păreri, dată în josul hotărirei de indemnisare, s’a violat «secretul deliberatiunilor«. Considerând că prin faptul că minoritatea juriului ar fi emis o deosebită părere înscrisă în josul decisiunel majoritățel juriului, nu se pdte susține că s’ar fi violat secretul deliberatiunilor, întru cât nici art. 49, nici veri-o altă dispositiune a legel de expropriere nu prevede o asemenea nulitate; Că, de aceea, mijlocul de casare are a fi respins ca neîntemeiat. Asupra mijlocului II: «Rea constitituire a juriului. Intre cel nuo6 jurati titulari trași la *sorțl figurâză B. Missir care, fiind membru în consiliul de adminis- «trație al căilor ferate române, îl face incompatibil pentru a fi jurat«. Considerând că de și între cel 12 jurati trași la sorti pentru fixa- rea indemnisărel a figurat și juratul B. Missir, care se găsea mem- bru în consiliul de administrație al căilor ferate, însă acest jurat n’a luat parte în comisiune și nici a fost presinte în (Jiua când s’a com- pus comisiunea; Că, prin urmare, acest mijloc are a fi respins ca fără interes; Asupra mijlocului 111: «Violarea art. 49 din legea exproprierilor, combinat cu art. 44$, /alin. II din codul civil și 735, § 3 din procedura civilă. «S’a dat o hotărîre a cărei nulitate este consecința nulitătel cită- Digitized by CiOOQlC I 736 „rel D-luI N. R. Văcărescu, întru cât n’a fost citat și consilierul „săli judicial D. advocat Simion Populeanu*. Considerând că de și in Ziua când juriul a fost convocat pentru fixarea indemnisatiunel a fost eitat personal numai recurentul N. R« Văcărescu, iar nu și consilierul săli judiciar, însă în acea Z* recu- rentul N. R. Văcărescu a fost representat prin D. H. Catargi în vir- tutea procurilor ce are atât de la recurent, date cu asistenta consiliu- lui judiciar, procuri cari sunt legalisate de secțiunile 6 și 19, la No. 347 și 149. din Iunie 1897 ; Că recurentul fiind representat in mod legal înaintea juriului, fap- tul că n’a fost citat în regulă nu pdte vicia decisiunea juriului, ast-fel că și acest mijloc are a fi respins ca neîntemeiat. In cât privesce recursul făcut de direcțiunea căilor ferate, Asupra mijlocului de casare: „Judele, director, prin ordonanța sa, a violat art. 16 al legel de „expropiere, întru cât a condamnat pe direcțiune a libera prețul în „primirea moștenitorilor defunctului Gazoti atunci când din ultimul „aliniat al acestui articol D-sa urma a regula măsurile de consemnare „prescrise de dreptul comun, adică a dispune consemnarea sumelor „la casa de depuneri«. Considerând că dupe disposițiunile art. 16 din legea de expro- priere, ori de câte ori expropriatiunea se întinde asupra averilor sta- tului, așezămintelor publice, ne vârstnicilor, interZișilor, averilor dotale și altele asemenea, urmâză ca, hotărîndu-se exproprierea, să se reguleze tot de-o-dată și măsurile de conservatiune prescrise de dreptul comun în privința transactiunilor de acel fel de averi; Considerând că, în specie expropiațiunea întinZându-se și asupra a- verel unul minor, urma ca judele-director să ordone consemnarea in- demnisatiunel cuvenită conform i egulelor relative la acest fel de averi; Că, prin urmare, când judele-director a dispus ca suma cuvenită pentru indemnisatie să se plătâscă moștenitorilor defunctului Gazotti, a nesocotit disposițiunile art. 16 sus citat și, prin urmare, ordonanța sa are a fi casată în privința acestui punct. Pentru aceste motive: In numele legel: Respinge recursul făcut de moștenitorii defunctului Spiridon Ga- zoti, etc. Digitized by Google 737 Admite motivul invocat de direcțiunea generală a C F. R., și Casâză ordonanța judelul-director numai in ce privesce nedepu- nerea prețului la casa de depuneri, etc. Civil, secția II. No. 408 EXPROPRIERE PENTRU CAUSĂ DE UTILITATE PUBLICĂ. — Amânare—Cerere de amânare făcută după constituirea ju- riului. (Art. 46 din legea de expropriere). In materie de expropriere, cererea de amânare făcută de o parte nu mai pdte fi admisă după ce comisiunea de judecată a- fost constituită in conformitate cu art. 46 din legea de expro- priere. No. 136. — Casarea decisiel juriului de expropriere și ordonanța ju- delul-director al tribunalului Ilfov, secția III, din 20 Martie 1899, în urma recursului făcut de primăria Capitalei în proces cu C. Dârzeanu și Eufrosina Guta rida. 24 Maiu 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causăde D. consilier G. Liciu ; Pe D. Antimescu, în desvoltarea motivelor de casare ; Pe D. Brătescu, in combateri; Deliberând, Asupra mijlocului I de casare : «Exces de putere și violarea art. 45, 46 și 47 din legea de expro- « piere. In Ziua de 13 Martie, când a tost decis a se face exproprie- «rea, răspunzând părțile precum și juratii în număr de 10, și dupe .«ce comisiunea a fost constituită cu 9 jurati, după ce tdte forma- «litătile au fost îndeplinite, dupe ce porțile au exercitat recusările «în persdna a duol jurati și dupe ce juratii aă piestat jurământul «pe sfânta cruce, D. judecător, în loc să procâdă la cercetare prin ex- -ces de putere, dupe cererea unuia din expropriati, ajurnă afacerea «pentru Ziua de 20 Martie, cândcitâzăși alțî jurati, băgând alte per- 47 Digitized by ^ooQle 738 «sdne în comisiune de cât cele ce a fi compus prima comisiune legal «constituită, violând ast-fel cel mal sacru drept de a fi judecat de * judecătorii pe cari sorbii, in virtutea legel ii desemnase*. Având in vedere decisiunea juriului și ordonanța judelul-director supuse recursului; Considerând că se constată că în (Jiua de 13 Martie, când juriul a fost convocat pentru fixarea indemnisațiunel, s’ati presentat 10 ju- rați, că juriul a fost constituit cu 9 jurați, din cari părțile recusând câte unul, comisiunea a fost astfel constituită cu 7 jurați, cari a O și prestat jurământul prevăzut de art. 47 din lege; Considerând că intru cât juriul se considera legal constituit cu numărul de 7 jurați, judele-director avea a proceda 1a formalitățile cerute de lege pentru fixarea indemnisațiunel; Că, prin urmare, când judele-director in loc să procâdă Ia cerceta- rea causel, a amânat afacerea pentru alt termen, dupe cererea unuia dintre expropriațl, a sâvîrșit prin acâsta un învederat exces de pu- tere, de dre-ce o asemenea cerere de amânare nu mal putea fi pro- pusă și admisă dupe ce comisiunea de judecată fusese constituită in conformitate cu art. 46 din legea de expropriere ; Că, prin urmare, din acest punct de vedere, mijlocul de casare fiind întemeiat are a fi admis. Pentru aceste motive și fără a discuta cel-alt mijloc de casare; In numele legel: Casâză etc, Civil, secția II. No. 409 CURTEA CU JURAȚI.—Verdictul juraților.—Casație.—Neară- tarea locului unde s’a sevîrșit crima. — Neproducerea la ju- rați a corpului delictului. (Art. 395 din procedura penală). Faptul cum că înaintea curței cu jurați nu s’a discutat despre locul unde s’a sevirșit crima, și că nu s’ar fi pus in vederea juraților corpul delictului, nu pote atrage anularea decisiunel când jurații, prin verdictul lor, specifică epoca și faptul anume Digitized by kiOOQle 739 pentru care au declarat culpabil pe acusat, cad de altmintre- lea declararea de culpabilitate implică și convingerea desevir^ șită asupra sevirșirei, chiar dacă corpul delictului nu s’ar fi produs la jurați. No. 441. — Respingerea recursului făcut de Stan Dumitrescu contra decisiel curbei cu jurați Brăila, cu No. 9 din 1899. 25 Mani 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. N. Bagdat; Pe D. procuror St. Stătescu. în concluziunl; Deliberând, Asupra motivelor de casare invocate: I. „înaintea curțel cu jurați nu s’a tratat și discutat locul unde „s’a comis faptul de omor în persdnă lui A. Fucs, lucru de care s’a „atins întru cât-va martorul Stan lancu Toma; acâstă lipsă de for- „malitate se constată din procesul-verbal, art. 395 din procedura „penală, cât și din decisiunea atacată cu recurs. II. „înaintea cur [el cu jurați nu s’a pus în discuțiune de D. pre- „ședințe, conform art. 354 din procedura penală, corpurile delictu- alul cu cari s’ad comis faptul de omor; acâstă lipsă de formalitate „resultă atât din procesul-verbal, cât și din decisiunea ce o atac cu „recurs*. Având în vedere decisiunea curbei cu jurați supusă recursului; Considerând că chiar de ar fi exacte în fapt, alegațiunile recuren- tului, cum că înaintea curțel nu s’a discutat despre locul unde s’ar fi sâvîrșit crima și că nu s’ar fi pus în vedere juraților corpul delic- tului, totuși pentru aceste cause nu se pdte formula un mijloc, de dre-ce prin verdictul dat, jurații aâ specificat epoca și faptul anume pentru care a declarat culpabil pe Stan Dumitrescu, și întru cât, de almintrelea, declararea de culpabilitate implică și convingerea desâvîrșită asupra sâvîrșirel, chiar dacă corpul delictului nu s’ar fi produs la curtea cu jurați; Gă de aceia, ambele mijldce aii a fi respinse ca neîntemeiate. Pentru aceste motive : De acord cu D. procuror St. Stătescu; Respinge, etc. Penal, secția II. Digitized by Google 740 No. 410 CURTEA CU JURAȚI. — Secretul deliberațiunei și votului jura- ților. — Proces ce ține mai multe £ile. — Dacă jurații pot ft lăsați să mergă acasă. înaintea curței cu jurați dacă procesul ține duoe sau mai multe $Ue, jurații pat fi lăsați se mărgă la casele lor când nu există instalație întocmită pentru oprirea lor in localul curței cu ju- rați, și numai atunci se pdte susține că s’a violat secretul dăi- berațiunilor și al votului din causa mergerei juraților acasă, când s’ar constata că in adevăr jurații ar fi comunicat in in- tervalul mergerei și șederei acasă cu cineva. No. 442.—Respingerea recursului făcut de Tudose Șerban și Florea Gheorghe contra decisiel curțel cu juri Ialomița, No. 9 din 1899. 25 Maiă 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Al. Degrâ; Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Având în vedere că din lungul memorifl ar resultă că s’ar fi violat secretul votului prin lăsarea juraților să mărgă acasă și prin nead- miterea de martori; Considerând că dacă procesul d’inaintea curțel cu jurați a avut a urma și a duoa grant delict. «Tribunalul, după cerecundsce acâsta, admițând apelul în oposiție «spre a ajunge la achitare, pretinde că fiind declarațiuneă de fals,, «din depunerile martorilor nu se constată faptul, ceea ce ar fi ade- «vârât atunci când s’ar fi dat de judele instructor ordonanța că în «adevăr procesul-verbal efals; în specie, însă, nu s’a luat de cât in- «formațiuni, conform art. 45 din procedura penală, și depunerile «martorilor nu le pdte fi opozabilă și, deci, procesul-verbal rămâne «valabil cu atât mal mult că nici s’aă dat judecățel pretinșii autori «al falsului Având în vedere sentința supusă recursului; Considerând că de și în procesul-verbal de constatare se vede tre- cut cuvântul de flagrant delict, însă, din expunerea făcută în acel' Digitized by CiOOQlC 743 proces verbal de modul cum s’a petrecut faptul, nu se constată câ- tuși de pu{in că delicuenții ar fi fost surprinși tăiând lemne din pădu- rea Statului și numai că s’ar fi găsit la dânșii lemne tăiate din pă- durea Statului, pe cari le întrebuința la construirea unul puț; Că întru cât nu pdte fi vorba de un flagrant delict, în sensul art. 39 din codul silvic, cu drept cuvânt tribunalul a admis proba cu martori propusă de delicuenți pentru a stabili contrariul de cele co- prinse în acel proces-verbal; Că ast-fel fiind, mijlocul de casare are a fi respins ca neîntemeiat. Pentru aceste motive: De acord cu D. procuror general, Respinge, etc. Penal, secția 11. No. 413 COMPETINȚĂ. — Cuvintele hoț și pungaș. — Dacă constitue o calomnie sau o injurie. (Art. 525 din procedura penală; art. 294 și 299 din codul penal; art. 71 din legea judecătoriilor de ocdle). Cuvintele de *hoț* și „pungaș*, rostite la adresa unei persone chiar in public, nu constitue delictul de calomnie, intru cât nu se aduce acelei persone nici o imputare pentru veri-o faptă determinată, ci o injurie, de competință judecătorului de ocol o judeca. No. 456. — Regularea competinte!, in urma cererel făcută de D. procuror general al curței de apel din Galați, de a se pronunța un regulament de competință în causa lui Constantin Cavaropol. 31 Maiu 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Hântzescu, și Pe D. procuror-general C. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând, și Având în vedere că Constantin Cavaropol, fiind dat în judecată pentru faptul că a atribuit lui I. N. Vilanof expresiile de hoț și Digitized by Google 744 pungaș, judecătorul ocolului Tuicea, prin cartea de judecată No. 8 din 1899, ’șl-a declinat competința de a judeca afacerea, pe motiv că aceste expresiunl constituind o calomnie, care cade sub previsiu- nile art. 294 din codul penal, e de atributiunea tribunalului; Că tribunalul de Tuicea, prin sentința cu No. 207 din 1899, ’șl-a declinat de asemenea competința, pentru cuvântul că faptul im- putat lui Cavaropol constituind o insultă, după dispositiunile art. 71 din legea judecătoriilor, de ocdle cade în competința acelor jude- cătorii ; Că ambele hotărîrl rămânând definitive și cursul justiției fiind în- trerupt acâstă înaltă curte este chemată a stabili un regulament de competință; Considerând că după art. 294 din codul penal, acela numai este culpabil de delictul de calomnie care, prin cuvinte rostite în public, prin strigări, etc., va prepune asupra unei persdne fapte cari, de ar fi adevărate ar supune pe prepus la pedăpsă sad cel puțin la ura și disprețul cetățenilor; Considerând, în specie, că cuvintele de bot și pungaș, adresate de inculpat, de și au fost rostite în public, nu constituesc totuși o ca- lomnie, întru cât nu se adresa reclamantului nici o imputare pentru veri-o faptă determinată, ci o injurie prevăzută și pedepsită de art. 299 din codul penal, care, după art. 71 din legea judecătoriilor de ocdle, este competința acelei instanțe de a o judeca. Pentru aceste motive: De acord cu D. procuror general, Regulând competința, etc. Penal, secția II. Digitized by LiOOQlC BULETINUL decisiunilor CURȚEÎ DE CASAȚIUNE ȘI DE JUSTIȚIE SECȚIUNEA I No. 414 TIMBRU. — Contravenție. — Dreptul de oposiție. — Regulă ge- nerală. — Dacă se aplică la contravențiile din legea timbrului. (Art. 154 din procedura civilă; art. 57 din legea timbrului). Dispoziția art. 154 din codul procedurei civile, după care partea judecată in lipsă are dreptul de a face oposiție, este o regulă generală care se aplică in tdte cașurile și in tdte materiile, afară când există o disposiție expresă chiar in lege care să ri- dice părților dreptul de oposiție. Tribunalul, dar, judecând in sensul că nu există dreptul de opo- siție in materie de contravenție la legea timbrului,'comite un exces de putere și violare de lege, de dre-ce in legea timbrului nu există nici un text care să interzică părților dreptul de a face oposiție când judecata s’a urmat in lipsa lor. No. 227. — Casată, in urma recursului făcut de ministerul de fi- nance, sentința tribunalului Tulcea, cu No. 369 din 1898, dată în procesul cu frații D. Gialicof. 2 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier I. Duca ; Pe D. R. D. Ștefănescu, delegatul ministerului, în desvoltarea mo- tivelor de casare, și Digitized by LiOOQlC 746 Pe D. B. Popov, advocatul intimatilor, io combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare : «Exces de putere și violarea art. 57 din legea timbrului, combinat »cu art. 154 din procedura civilă, întru cât, de și legea timbrului, „prin art. 57, nu voesce nimic de dreptul de oposițiune, acest drept "Insă există în favorea ambelor părți într’un mod virtual, în basa «principiului că oposiția fiind un drept natural, el există ori de câte «ori legea nu’l interzice*. Considerând că art. 154 din procedura civilă dispune că partea jude- cată în lipsă are dreptul de a face oposițiune; că, dar, dreptul de oposi- tiue este general; că pentru a se ridica părților, în anume cașuri sfla materii, acest drept trebue să existe o disposițiune expresă chiar în lege; Considerând că, în specie, fiind vorba de o contravenție le legea timbrului, nici un text nu există în acâstă lege care să interzică părților dreptul de a face oposițiune, când judecata s’a urmat în ab- sența lor; că, în asemenea cas, urmâză a se lua de ba&ă dreptul comun, și, prin urmare, a se acorda și în acâstă materie dreptul de oposiție; Considerând că chiar din desbaterile Corpurilor Legiuitdre, cu ocasia discuțiunel art. 57 din legea timbrului și înregistrăreî, reese învederat intențiunea legiuitorului de a acorda părților dreptul de oposiție în asemenea materie, căci în cursul discuțiunilor propunân- du-se un articol adițional, prin care se ridică părților dreptul de opo- sițiune, când era vorba de restituiri de taxe, după mal multe discu- țiunl acest articol adițional a fost retras, rămânând ast-fel deschisă calea oposițiunel; Considerând că de dre-ce pentru restituiri de taxe există dreptul de oposițiune pentru partea judecată în lipsă, nu este nici o rațiune pentru a fi alt-fel când este vorba de contravențiune, întru cât aceeași lege prevede ambele cașuri și nu coprinde nici o disposițiune contra- rie pentru contravențiune; Considerând, dar, că tribunalul, prin sentința atacată, judecând în sensul că nu există dreptul de oposițiune în materie de contraven- țiune la legea timbrului, a comis un exces de putere, violând în ace- lași timp textele de lege arătate în motivele de casare. Pentru aceste motive : Casâză, etc. Civil, sectia^I. Digitized by Google 747 No. 415 LEGEA DE URMĂRIRE. — Locație. — Arendă. — Obligație pusă arendașului de a face o clădire de o anumită valdre. — Ne- executare. — Dacă pdte fi urmărit arendașul cu legea de ur- mărire. (Art. 1 și 3 din legea de urmărire; art. 1.730 din codul civil). ^eși prin art. 3 din legea de urmărire se vorbesce numai de a- rendă, totuși și acest text este aplicabil și la cele-alte datorii derivând din contractul de locațiune, destul numai să nu se conteste existența datoriei, cas care neapărat ar face obiectul unei osebite acțiuni. Ast-fel, sevirșesce un exces de putere și violetă sus citatul text de lege instanța judecătorescă care anuleză o urmărire făcută după legea de urmăriri, pe motiv că obligația pusă arendașului prin contractul de arendare, de a face o clădire de o anumită valor e, nu intră in prevederile menționatului art. 3. No. 228. — Casată, in urma recursului făcut de epitropia generală a spitalelor Sf. Spiridon din Iași, sentința tribunalului Iași, secția I, cu No. 328 din 1897. 2 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier Gh. Pherekyde; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: «Violarea art. I, III și XX din legea de urmărire și a art. 1.730, ⁴ «alin. I din codul civil, și exces de putere, fiind-că acaretele de pe «moșie sunt puse pe aceeași linie cu arenele. In specie, arendașul «s’a obligat a construi acarete pentru suma de trei mii lei, cu alte «cuvinte epitropia ’l-a lăsat cu trei mii lei mai jos câștiurile moșieith «interesul de a avea acaretele, și când codul civil pentru acaretele și «pentru tot ce privesce execuția contractului crează chiar dreptut de «privilegiu în favdrea proprietarului ca și pentru câștiuri, nici o în- «douială că epitropia, în basa textelor sus menționate și având ca «titlu contractul de arendă cu valdrea estimată și determinată de «părți de mal ’nainte, era în drept să exercite urmărirea după legea «de urmărire*. Digitized byLjOoqIc 748 Având in vedere sentința supusă recursului din care resultă că Mendel Grun — intimat în recurs — fiind urmărit de administratorul financiar de Iași cu legea de urmărire, spre a plăti 3.000 lei eforiei spitalului Sf. Spiridon, pentru că nu s’a conformat cu art. 21 din con- tractul de arendă a unei moșii a eforiei, prin care se obligă a face în timpul arendăref nisce' acarete pentru suma de mal sus, a făcut apel. Tribunalul de Iași, prin sentința atacată cu recurs, pentru motivul că legea de urmărire nu se pdte aplica la asemenea cereri, ci numai la plata arendel, admite apelul și anuldză urmărirea; Având în vedere că prin art. 21 din condițiunile generale ale con- tractului de rendare, intimatul Mendel Grun ’șl-a luat obligațiunea ca in timpul arendărel să construiască pe moșie acarete pentru suma de 3.000 lei. Considerând că principiul pus de legiuitor în materie de locațiunei în general, este de a garanta în destul pe proprietar pentru tot ce privesce execuțiunea contractului, creiându’I în acest scop chiar un -drept de privilegiu (art. 1.730 din codul civil), (Buletinul pe 1881, pag. 576). Considerând că de și prin art. 3 din legea de urmărire se vor- besce numai de arendă, totuși acest text este aplicabil și la celelalte datorii derivând din contractul de locațiune, destul numai să nu se conteste existența datoriei, cas care neapărat ar face obiectul unei osebite acțiuni; Considerând că rațiunea unei asemenea soluțiuni este aceeași pen- tru care privilegiul prevăzut de art. 1.730, alin. I, se acordă nu nu- mai pentru chiriile și arendele datorite ci și pentru cele-alte datorii derivând din contract, cu tdte că nu se vorbesce in text de cât despre chirii și arenei. Iar dacă legiuitorul a întrebuințat numai aceste cu- vinte atât în acest articol cât și în art. 3 din legea de urmărire, este că s’a ocupat de aceea ce se întâmplă mal des ; Că ast-fel fiind, nu mal încape nici o îndouială că recurenta eforie, în basa textelor sus menționate și a contractului de arendă, în care valdrea construcțiunilor era determinată în suma fixă de 3.000 lei, avea un titlu în sensul cerut de art. 1 și 3 din legea de urmărire, întru cât intimatul n’a pretins la instanța de fond că ar fi făcut aca- retele sau parte din ele, pentru ca să se pdtă susține cu succes că suma nu era lichidă și că, prin urmare, ar fi fost locul la o preala- bilă lichidare și determinare a sumei ce o urmărea recurenta; Digitized by CaOOQle 749 Considerând că ast-fel fiind, când tribunalul, prin sentința atacatăᵣ a primit contestatîunea îndreptată de intimat și a anulat pe acâstă cale urmărirea efectuată de eforia spitalelor Sf. Spiridon, în basa le- gel de urmărire, prin acâstă procedare a comis un adevărat exces de putere, violând în același timp textele de lege arătate în motivul de casare. Pentru aceste motive : Casâză, etc. Civil, secția L No. 416 HOTĂRlRE. — Proces-verbal de opiniile judecătorilor. — Mi- nută. — Citirea motivelor hotărirei în ^iua pronunțărel. (Art. 118 din codul procedurel civile). De și art. /J8, alin. Z, din procedura civilă, prescrie că, îndată ce majoritatea s’a format, se va resuma opiniunea sa într’un proces-verbal subscris de judecători, pe care președintele ’l va citi îndată părților în audiență publică, insă secundul aliniat • prevede că, dacă desvoltarea motivelor hotărirei se va citi in acea (ți, atunci nu este trebuință a se redacta un deosebit pro- ces- verbal, pe lângă acela care se face în corpul hotăririlor. Dacă, deci, un apel se respinge ca nesusținut, presumpțiunea lo- gică este, intru cât nu s’ar dovedi contrariul, că motivele hotă- rirei neavend necesitate de o desvoltare mai întinsă au fost citite in aceeași (ți când s’a dat și hotărîrea. No. 230. — Respins, ca neîntemeiat, recursul făcut de Aneta Pa- naitiu în contra decisiunel curței de apel din Bucuresci, secția I, cu No. 145 din 1898, dată in procesul cu C. St. Bolintineanu. 4 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. P. Petrescu; ■ Pe D. P. Borș, advocatul recurentei, în desvoltarea motivelor de casare, și Digitized by Pe D. St. Cornea, advocatul intimatului, tn combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare : «Violarea art. 118 din procedura civilă și exces de putere. Când «o causă este desbătută și terminată, judecătorii, deliberând și făcând * majoritate, consemnă pe dată opiniunea lor sad în un proces-verbal «de audientă (alin. 1 al art. 118) sad chiar în o hotărîre (alin. 2). «In acest din urmă cas formalitatea publicitătel va trebui să resulte «din însăși hotărîre, căci n’a fost trebuință de nici un proces-verbal. «In cașul ântâid, și când însăși hotărîrea face mențiune că s’a in- «cheiat un proces-verbal de audiență, publicitatea va trebui să reiasă mu din hotărîre, ci din procesul-verbal, căci numai acest act a pu- «tut fi citit în, ședință publică. «Or, când, în atare cas lipsesce de la dosar procesul-verbal, cum «este în specie, din care să se constate fisele, întâmpinările și dove- „(țile părțdor, acestora li se răpesce mijlocul și dreptul de apărare, «iar pe înalta curte de casație o pune în neputință de a aprecia vali- «di ta tea motivelor de casare. Prin o atare procedere, instanța de «fond sustrage lucrările sale de sub critica curțel de casație, violând «art. 118 din procedura civilă, și comițând un manifest exces de « putere Considerând că de și art. 118, alin. I, din procedura civilă, pre- scrie că îndată ce majoritatea s’a format, se va resuma opiniunea sa într’un proces-verbal subcsris de judecători, pe care președintele îl va citi îndată părților în audiență publică, însă secundul aliniat pre- vede că, dacă desvoltarea motivelor hotărîrel se va citi în acea atunci nu se va mal redacta resumatul menționat mal sus ; Considerând că, în specie, fiind vorba de respingerea unul apel ca nesusținut, presumpțiunea legică este, întru cât nu se dovedesce con- trariul, că motivele hotărirei, neavând necesitate de o desvoltare mal întinsă, ad fost citite în aceeași (Ji când s’a făcut și hotărîrea; Considerând că dacă în corpul decisiunel atacate se prevede nu număr de proces-verbal, acâsta este pentru regularitatea lucrărilor grefei, care ține un registru în care se trece regulat și în ordine tdte numerile proceselor-verbale ale audienței, dar din acâsta nu resultă numai de cât că trebue ca să se încheiă un osebit proces-verbal pe lângă acela care se face chiar în corpul hotărîrilor, cari nu aii nece- Digitized byC^OOQlC 751 sitate de o desvoltare mal întinsă, adică cum sunt acelea date în con* dițiunile cerute de secundul aliniat de sub citatul text, și cum este și decisiunea atacată a^Ll cu recurs; Că, ^st-fel fiind, fără drept cuvânt se susține că instanța de fond a violat articolul cițat mal sus, și, prin urmare, motivul invocat cată a se respinge ca neîntemeiat. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția I. No. 417 PENSIUNI MILITARE. — Condamnațiune ce atrage și perderea drepturilor politice.— Dacă militarul condamnat ast-fel perde și dreptul la pensiune. (Art. 21 din legea pensiunilor militare din 1889; art. 256 din codul de justiție militară; art. 140 și 141 din codul penal; art. 19 din legea electorală). Dreptul unui militar de a dobândi sau de a se bucura de pen- siune se perde nu numai in cașurile preve^ute de legea penală, dar și atunci când militarul se află in veri-una din impregiu- rărite cari fac a se indica exercițiul drepturilor politice. Ast-fel, militarul care este condamnat pentru delictul preve^ut și pedepsit de art. 140 și 141 din codul penal ordinar, con- damnațiune care ’l face nedemn dea fi alegetor, perde și drep- tul la pensiune. No. 232 și 234. — Respingerea recursului făcut de căpitanul Di* mitriu Dimitrie contra decisiunel curței de apel din BucurescI, secția I, cu No. 65 din 1898, în proces cu ministerul de răsboiu. 8 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier. Al. Degră; Pe D-nil advocați Șt. Șoimescu, M. Cornea și N. Papadat, în des- voltarea motivelor de casare, și Pe D. advocat Budișteanu, în combateri; Digitized by LiOOQlC I 75Î Deliberând, Asupra motivului de casare : «Decisiunea curtel de apel se întemeiază pe articole cu totul «străine de firea pricinel și violâză autoritatea lucrului judecat «prin decisiunea consiliului de râsboiti, art. 37, alin. III și V din legea «organică a curțel de casație< «Curtea invdcă art. 140 și 141 din codul penal, art. 21 din legea «pensiunilor militare din 9 Iunie 1889 și art. 19 din legea electo- «rală, atunci când numai art. 256 din codul de justiție militară și «185 același cod erați aplicabile și nu ține sâmă de ceea ce s’a ju- «decât de către consiliul de râsboifi«. Având în vedere că, prin decisiunea supusă recursului, curtea de apel din Bucuresci, secția I, admițând cererea de revisu’re făcută de ministerul de râsboiti, pe motiv că Statul n’a fost apărat, respinge în fond cererea recurentului de acjf, căpitan Dimitriu Dimitrie, de a fi regulat la pensiune, pe motiv că dânsul a fost condamnat la un an de ooQLe 762 «pace, intru cât tribunalul nu era competent să judece o restituire de „taxă mal mică de 1.500 lei și urma a fi Îndreptată la judecătoria de »pace«. Având în vedere sentința supusă recursului din care se constată că intimatul Anghel Christea luând în antreprisă nisce lucrări, prin 4 contracte ce făcuse cu primăria comunei Târgul-Frumos și acele contracte, pentru cari plătise taxa de înregistrare în sumă de 142 lei, 75 bani, rămânând în neexecutare, din causă că autoritatea su- peridră nu a voit să confirme antreprisele, intimatul, în conformitate cu art. 46 din legea timbrului, a cerut și obținut, prin jurnalul tri- bunalului Iași, secția II, cu No. 4.973 din 1896, confirmat mal în urmă prin sentința atacată agil cu recurs, restituirea sumei de mal sus ; Considerând că din combinațiunea art. 10 și 46 din legea timbru- lui reese că legiuitorul a înțeles a se restitui taxa de înregistrare percepută, atunci când convențiunile și actele ce părțile ad proiectat de a face nu s’atî operat în mod definitiv, fie prin voința lor, fie prin circumstanțe independente de voința lor ; Considerând că, în specie, tribunalul constată în fapt că contrac- tele ; pentru cari intimatul plătise taxa de înregistrare, afi rămas în stare de proiect și nu s’ad realisat din causă că autoritatea superidră, chemată după lege a se pronunța asupra lor, a refusat confirmarea, antrepriselor ; Considerând că, față cu o asemenea constatare de fapt, cererea de restituire de taxă, despre care este vorba, intrând înlr’unul din cele trei cașuri prevăzute de art. 46 din legea timbrului, tribunalul era în drept și competent, față cu disposițiunile aliniatului II din acest text de a statua în camera de consiliu, printr’un jurnal motivat, dacă ce- rerea de restituire este sau nu motivată și, procedând ast-fel, departe de a comite veri un-exces de putere și viola textele de lege arătate în motivele de casare, din contră, a făcut o justă și bună aplicațiune a acelor texte. Că ast-fel fiind, motivele de casare urmâză a se respinge ca ne- întemeiate. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. Digitized by Google 763 No. 423 CASAȚIE.—Erdre gravă de fapt.—Omisiune esențială.—Casare. Este casabilă o hotărîre când instanța de fond se întemeiază pe o constatare cu totul neexactă în fapt, și când omite a discuta și a se pronunța asupra unui act invocat de o parte pentru a’și stabili dreptul de proprietate. No. 243.—Casarea sentinței tribunalului Olt, cu No. 296 din 1898, după recursul făcut de Marin 1. Maican, cu Marin Călin CoșoI și altul. 14 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Cuculi; Pe D. avocat A. Comănescu, asupra motivelor de casare, și Pe D. avocat D. Theodorescu, în combateri; Deliberând, Asupra motivelor de casare invocate: I. «Violarea art. 1.890 relativ la prescripția de 30 ani și erdre gro- « si eră de fapt, denaturarea celor spuse de martori*. «Mal totî martorii spun că eu și autorii mei am stăpânit locul în «litigiu, absolut nici unul n’a spus că defendoril și autorii lor ad «stăpânit 30 de ani; cum ’l-a venit tribunalului să nu țină în sâmă «nici actul din 1851, nici depunerile martorilor, ednu pot să înțeleg*. II. «Omisiune esențială ; tribunalele omite a se pronunța asupra «titlului meii de proprietate din 1851, Maid 6, presentat atât la ju- «dele de ocol cât și la tribunal*. III. «Violarea dreptului de apărare și exces de putere ; tribunalul «îmi refusă expertisa cerută, sub cuvânt că martorii de la prima «instanță au făcut acâstă probă*. Având în vedere sentința supusă recursului din care se constată că Marin I. Maican chemând în judecată pe intimațil Radu CoșoI și Marin Călin CoșoI pentru revendicarea unul loc de lângă curtea casei sale, atât judecătoria de ocol cât și tribunalul, prin sentința atacată, I-aă respins acțiunea ca nefondată, pe motiv că din depunerile mar- torilor ascultați la prima instanță se constată că locul în litigitî, stă- pânit de intimați, a fost stăpânit și de autorul lor mal bine de 30 de ani; Digitized by ^OOQlC 764 Considerând că este inexact în fapt că martorii ascultați la prima instan(ă de fond ar fi afirmat că locul în litigii, stăpânit actualmente de intimati, a fost stăpânit și de autorii lor mal bine de 20 ani; că, din contră mal totl martorii au arătat că locul s’a stăpânit de Ion Maican, autorul recurentului, până la mdrtea lui acum 30 de ani; Gă,’dar, tribunalul, întemeindu-șl hotărîrea țe o constatare cu totul neexactă în fapt și pe de altă parte, neocupându-se câtuși de puțin de actul din 1851, invocat de recurent pentru a’șl stabili dreptul de proprietate asupra locului in litigid, prin acdstă procedare a comis în același timp o erdre grosieră de fapt și o omisiune esențială ; Că așa fiind, din ambele aceste puncte de vedere motivele de ca- sare sunt întemeiate. Pentru aceste motive : Gasdză, etc. Civil, secția I. No. 424 APEL.—Carte de judecată.—Termen de apel.—De când curge.— (Art. 92 din legea judecătoriilor de ocdle din 1896). Termenul de apel in contra cărților de judecată pentru partea care perind in lipsă la judecătorul de ocol și făcând oposiții și reușind a reforma cartea de judecată dată in lipsă in con- tra ei₉ și care in urmă a lipsit la judecarea oposiției făcută in contra acestei din urmă cărți de judecată de către primul de- mandor₉ nu pote curge de cât din tfiua când₉ admițendu-se oposiția adversarului seu₉ i s'a comunicat acea carte de jude- cată șt dânsa a veijut cuvintele pentru care s'a schimbat ho- tărirea sa câștigător e. No. 244.—Casarea sentinței tribunalului Ilfov, secția 11, cu No. 888 din 1899, după recursul făcut de ministerul de răsboiu, în proces cu C. Bărbulescu. 15 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gh. P. Petrescu ; Digitized by Google 765 Pe D. avocat D. Budișteanu, in desvoltarea motivelor de casare, ș> Pe D. avocat D. Theodorescu, in combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: «Violarea art. 92 din legea judecătoriilor de pace din 1896, intru «cât termenul de apel, în regulă generală, pentru hotărîrile date în «lipsă, curge numai de la comunicarea lor, iar nu de la pronunțare; «prin excepție, termenul de apel nu curge de la pronunțare de cât «pentru partea ce s’ar găsi în oposiție și a căreia oposiție s’ar res- «pinge în lipsă; or, în specie, cartea de judecată a judecătoriei oco- "lulul I din BucurescI, cu No. 4.163 din 1898, în contra căreia mi- «nisterul de râsboid a făcut apelul respins ca tardiv, fiind dată asu- «pra oposiție! reclamantului C. Bărbulescu, și în presența acestuia, «dar in lipsa ministerului, termenul de apel pentru minister nu «putea curge de la data prununțărel cărțel de judecată. 27 August «1898, cum a judecat tribunalul, ci de la data comunicărel el, 26 «Septembre 1898«. Având în vedere că, prin sentința tribunalului supusă recursului, se decide, în principiâ, că, după art. 92 din-legea judecătoriilor de ocdle, tdte apelurile făcute în contra unor cărți de judecată pronun- țate în lipsă sunt tardive dacă vor fi făcute peste termenul de una lună după respingerea oposițiilor, și că, in specie, apelul făcut de ministerul de râsboiu în ^iua de 6 Octombre 1898, în contra cărțel de judecată a judelui de ocol No. 1 din BucurescI este tardiv și dânsul, de ore ce judele de ocol, prin cartea sa de judecată din 27 August 1898, s’a pronunțat asupra unei oposițiunl; Având în vedere art. 92 din legea judecătoriilor de ocole din 1896; Considerând că de și acest text de lege face deosebire între cașul obicinuit de presentarea sad nepresentarea unei părți la judecată și începerea curgerel termenului de apel de una lună din ^iua pronun- țărel când părțile au fost presente și de la comunicare când părțile ad fost absente, precum însă și cașul când oponentul sau contesta- torul vor fi lipsit de la înfățișare, însă dânsul nu prevede anume și cașul lipsei de la judecată a unei persone cari, lipsind de la prima judecată, a reformat cartea de judecată prin oposiția ce a făcut și s’ar găsi ca defendore după oposiția primului demandore; Că, într’un asemenea cas, aplicând regulele dreptului comun și Digitized by VaOOQle 766 adevăratul spirit al art. 92 din legea judecătoriilor de pace, dreptul de apel pentru o asemenea parte nu pdte curge de cât din (Jiua când, admițându-se oposiția adversarului său, i s’a comunicat acea carte de judecată și dânsa a vă^ut cuvintele pentru cari s’a schimbat ho- tărirea sa câștigătâre; Având tn vedere că, în specie, cartea de judecată cu No. 4.163 din 1898, în contra căreia ministerul a făcut apel, fiind dată asupra opo- sițiunel reclamantului C. Bărbulescu și în presența acestuia, dar în lipsa ministerului, termenul de apel pentru minister nu putea curge de la data pronuntărel el, de 6re-ce, după cum s’a arătat mal sus, nu ne găsim în cașul excepțional prevăzut de art. 92 citat; Gă tribunalul, judecând, că în specie termenul de apel curge de la pronunțarea hotărîrel a violat art. 92 și motivul fiind ast-fel în- temeiat urmâză a fi admis și sentința a fi casată. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Civil, secția 1. No. 425 CITAȚII. — Judecătoriile do ocdle — îndeplinirea procedare! Înaintea acelor judecătorii. — Cine trebue să o facă. (Art. 79 din legea judecătoriilor de pace din 1896). După art. 79 din legea judecătoriilor de pace, sarcina îndeplinire* procedurei înaintea acelor jodecătorii fiind lăsată reclamantu- lui sau apelantului, acesta nu se pdte plânge că nu a avut cu- noscință de termen când el singur ’și-a îngrijit de îndeplinirea procedurei și a trebuit să aducă termenul și la cunoscință ad- versarului seu. No. 245.— Respingerea recursului făcut de I. M. Mitrănescu contra cărțel de judecată a judecătoriei ocolului Corabia, cu No. 55 din 1899, dată în proces cu primăria comunei Cilienil, din RomanațI. 16 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier R. N. Opreanu; Digitized by Pe D. advocat G. Glinceni, asupra motivelor de casare, și Pe D. advocat I. Maxim, în combateri; Deliberând, Asupra motivelor de casare : „Violarea dreptului de apărare și erdre grosieră de fapt. Judecă- „torul ocolului Corabia, prin cartea de judecată cu No. 55 din 1899 „atacată cu recurs, ’ml respinge apelul făcut contra decisiel primăriei „din CilienI ca nesusținut, prin acâsta mi s’a violat dreptul deapărare, „prin faptul necitărel subscrisului în instanță și art. 118 din regula- „mentul de constatare și percepere a veniturilor comunale, care im- „pune instanței, o-dată cu primirea cererel de apel, să constate și plata „citațiunilor, și apelul primit și judecat constitue ipso forte, probă „că aceste condiții impuse de lege s’ad îndeplinit II. „Erdre grosieră de fapt. Judecătorul afirmă în cartea de jude- „catl că eu ași fi primit citația sad am fost citat, când din dosarul „judecătoriei nureese probă că citarea mea s’a făcuta. Având în vedere cartea de judecată supusă recursului, din care se constată că recurentul I. M. Mitrănescu, fiind condamnat, printr’un proces-verbal dresat de casierul comunei Cilieni, județul RomanațI, și confirmat de primăria respectivă, la amendă și confiscațiune pen- tru că a contravenit legei de constatare, percepere și urmărire a ve- niturilor comunale, a făcut apel la judecătoria de ocol, care, prin car- tea de judecată supusă recursului, a respins apelul, în lipsa recu- rentului ; Având în vedere că din dosarul judecătoriei se constată că judele de ocol, primind apelul recurentului Mitrănescu, în ^iiua de 15 De- cembre 1898, a dispus citarea părților pentru țliua de 11 Ianuarie 1899 și a și emis citațiunile chiar în ^iua primirel apelului; Considerând că ast-fel fiind faptele, primul motiv de casare rela- tiv la violarea art. 118 din regulamentul de constatarea și percepe- rea veniturilor comunale, este inexactă în realitate, de dre-ce faptele dovedesc într’un mod evident că judele de ocol, primind petiția de apel a recurentului, constată pe versa pagină a acelei petiții, pe de o parte că citațiunile s’ad și emis chiar în acea ^i, iară pe de alta din ultimul considerent al cărțel de judecată, reese că apelantul Mitră- nescu, de și citat in regulă^ nu s’a presintat la înfățișare ; Având în vedere că, în cele din urmă, prin art. 79 al legei jude- Digitized by VaOOQie 768 cătoriilor de pace, sarcina îndeplinirel procedurel punându-se recla- mantului sau apelantului, dânsul nu pdte susține că tocmai el n’a a- vut cunoscință de termenul fixat, când el singur ’șl-a Îngrijit de în- deplinirea procedurel, și el singur a trebuit să aducă acel termen și la cunoscință adversarului s&ti ; Că, deci, și acest ultim motiv de casare, erdre grosieră de fapt, fiind nefondat și neexact, urmâză a se respinge. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, sctia I. No. 426 FOTOGRAF. — Comercialitatea acestei profesiuni. — Obligație de a ține registre comerciale. (Art. 3 și 22 din codul comercial; art. 62 din legea timbrului). Fotograful care din exercițiul acestei arte mecanice face profesiu- nea sa obicinuită și care cu intențiune de a specula cumperă aparate și materialul necesar pentru a produce și vinde foto- grafii, este un comerciant, obligat a ține registrele cerute de le- gea comercială. ' No. 246. — Respins, ca netondat, recursul făcut de Gharlotte Spi- rescu, în contra sentinței tribunalului CovurluiQ, secția II, cu No. 3 din 1899, dată în proces cu ministerul de finance. 16 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier C. C. Ștefănescu; Pe D. Koslinschi, advocatul recurentului, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Niculescu, advocatul intimatului, în combateri; Deliberând, Asupra motivelor 1 și III de casare, renuntându-se la motivul II: I. «Violarea art. 3 din codul comercial și art. 62, alin. I din legea «timbrului, statuând că fotografii ar fi comercianti și, ca atare, obligați «a avea registre decomerciO, când, în general, este cunoscut că foto- grafii sunt numai nisce simpli artiști, fie chiar meseriași, însă cari Digitized by Google 769 «nu speculă asupra sticlei sad cartonului, cum susține tribunalul, «dar asupra portretului, care este opera sa proprie, după cum, de alt- «mintrelea, nimenea nu pdte vedea o operațiune comercială în cumpă- «rarea pânzei și culorilo/ de către un pictor spre a da expresiune «operei sale*. III. «Greșită aplicare a art. 62 din legea timbrului, căci în cașul «când s’ar constata că fotografii sunt comercianțl, și că controlorii, «din inițiativa lor, pot să se introducă în domiciliul cetățenilor și a le «cere presentarea registrelor, în cașul nostru însă constatat fiind în «fapt de tribunal că inventariul se ține de noi, iar registrul-jurnal • vi^at și timbrat ’l-am presentat tribunalului, în acest cas, prin ur- «mare, nu se pdte susține alt-cevade cât că registrul-inventar există, «însă netimbrat în regulă, și, ca atare, constatându-se numărul foilor «inventarului, să fi fost supus la amendă înzecită a foilor în număr «de 2 sad 4 pe cari am trecut inventariul averel și dara verilor mele, «plus amenda de 50 lei, potrivit art. 63, alin. II din legea timbrului, «a cărui aplicațiune urma să se facă, iar nu amenda prevăzută de «art. 62 din aceeași lege, care prevede lipsa totală a registrelor*. Considerând că productele ce le dă fotografia printr’un procedeu industrial, intrând în clasa artelor mecanice, este învederat că acela care are un stabiliment de fotografie și care, cu intențiune de a spe- cula, face din exercițiul acestei întreprinderi industriale profesiunea sa obicinuită, cumpărând aparatele și materialul necesar spre a pro- duce și vinde fotografii, este un comerciant, obligat a ține tdte regis- trele pe cari legea comercială Ie impune ori?cărui comerciant; Că, de alt-fel, recurenta, după cum constată tribunalul prin sen- tința supusă recursului, având o firmă înscrisă în registrul tribuna- lului, acâsta dovedesce și mal mult că dânsa este comerciantă ; Că ast-fel fiind, bine instanța de fond a considerat pe recurentă ca comerciantă și constatând în fapt că dânsa nu avea registrul-jur- nal și registrul-inventar cerut de art. 22 din codul comercial, bine și fără violarea textelor arătate în motivele de casare a judecat, când a menținut amenda la care a fost condamnată prin procesul-verbal dresat de controlorul fiscal; că, dar, motivele invocate fiind neînte- meiate, urmâză a se respinge ca atare. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția I. ____________ 49 Digitized by Google 770 No. 427 ADVOGAȚl. —- Dacă pot stipula o remunerație pentru munca lor.—Dacă pot stipula o parte din câștig. — Cine este chemat a statua dacă o asemenea convenție este licită. (Art. 1.309 din codul civil). CASAȚIE.—Menirea ei.—Gestiuni de fapt. 1/ Advocații pot stipula, cu clienții lor, o remunerație pentru munca ce au a depune in pregătirea și susținerea proceselor, și stipularea unei ast-fel de remunerații nu are nimic de ilicit și corespunde tutulor principiilor de drept și echitate, Ast-fel când intre client fi advocat intervine eonvențiunea ca drept plata ostenelilor sale, advocatul să fie plătit cu o parte ore-care din câștigul realisat in procesul in care se insărcindză, nu se pdte spune cu siguranță de la inceput dacă acea convențiune conține speculațiunea necinstită, proibită de art. 1.309 din co- dul civil, sau dacă are de obiect numai fixarea anticipată a unei remunerații cuviincidse a advocatului, ce are a se efectua după terminarea procesului din câștigul realisat, lucru ce nu pdte fi de cât licit, și determinarea obiectului acestei conven- țiuni este o cestiune de fapt ce trebue a se deslega de instanțele de fond, după impregiurările causei, clausele convențiunei și intențiunea pa ților 2/ Curtea de casație este chemată să fixeze interpretarea legilor și a îndrepta erorile comise de instanțele de fond. No. 248.—Respingerea recursului făcut de Petre Sachelarie contra decisiel curței de apel din Galați, secția I, No. 47 din 1898, cu G. C. Arion. 18 Iunie 1897 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D consilier R. N. Opreanu; Pe D. advocat D. Chebapci, asupra motivelor de casare, și Pe D. advocat G. C. Arion, în combateri; Deliberând, Asupra motivului I: «Violarea art. 948, alin. IV, întru cât curtea a admis de fondată o «acțiune întemeiată pe causă ilicită, ca eonvențiunea «de pacta litisu. Considerând că dacă legiuitorul, în scop de a înlătura speculația* Digitized byCjOOQIC 771 nile necinstite, a oprit, prin disposițiile art. 1.309 din codul ci- [ vil, ca advocatii să se facă cesionari de drepturi litigidse, nu este mal > puțin adevărat însă că nici un text de lege nu împiedică pe advocati } de a stipula o remunerație pentru munca ce aii a depune în pregă- tirea și susținerea proceselor clienților lor ; că stipularea unei ase- menea remunerațiunl nu are nimic de ilicit, și corespunde tutulor principiilor de drept și echitate ; Considerând că în ipotesa, dar, când între client și advocat inter- vine convențiunea ca, drept plata ostenelilor sale, advocatul să fie plătit cu o parte dre-care din câștigul realisat în procesul cu care se însărcinăză; nu se pdte spune cu siguranță încă de la început, dacă acea convențiune conține speculațiunea necinstită, prohibită de art, 1.309 din codul civil, sad dacă acea convențiune are de obiect numai fixarea anticipată a unei remunerații cuviinc idse a avocatului, ce are a se efectua după terminarea procesului din câștigul realisat, lucru ce nu pdte fi de cât licit și conform tutulor regulelor de morală, când fixarea onorariului advocatului nu este exagerată sad abusivă, și când se dovedesce că o asemenea stipulațiune a avut de scop de a înlesni situația clientului strâmtorat, prin alungarea plățel advocatului până după terminarea procesului; Că, dacă ast-fel caracterisarea convențiunel intervenită între advo- cat și client atârnă neapărat de la determinarea obiectului el, apoi determinarea acestui obiect devine o cestiune de fapt, ce trebue a se deslega de instanțele de fond după împregiurările causel, clausde convențiunel și intențiunea părților ; Considerând că curtea de casație nu este chemată de cât de a fixa interpretarea legilor și a îndrepta erorile comise de instanțele de fond ; Că, pe cât timp, în specie, recurentul nu a ridicat și discutat îna- intea instanței de fond că convențiunea intervenită între dânsul și advocatul sâti avea un obiect ilicit, cesiunea unul drept litigios, apoi dânsul nu pdte ridica pentru prima dră la casație o asemenea ces- tiune, care, după cum s’a arătat mal sus, nu se pdte deslega de cât în fapt, și, deci, mijlocul cată a se respinge ca fără temeifi. Asupra motivului II: «Violarea art. 196 și următorii din procedura civilă întru cât Digitized by Google 772 «martorul Marenz pe depunerea căruia s’a întemeiat curtea, n’a prestat «jurămîntul conform legel«. Având în vedere că instanța de fond, atât prin decisia de la 6 Fe- bruarie 1898, cât și prin procesul-verbal încheiat în aceeași pen- tru îndeplinirea formalităților cerute de lege întru ascultarea marto- rilor, constată că martorii ati depus conform disposițiilor art. 196 din procedura civilă ; Că, afarft de acesta, părțile au fost presinte la ascultarea martori- lor și n’ad ridicat nici un incident în privința religiei lor și a jură- mântului ce depuneaâ ; Că, ast-fel fiind, pe lângă că motivul este neexact în fapt, apoi el nu pdte fi produs pentru prima dră înaintea curței de casație. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția I. No. 428 CONTRAVENȚ1UN1 LA CONDIȚIUNILE DE VÎNpARE DE LEMNE DIN PĂDURILE STATULUI.—Delict silvic. — Legea de urmă- rire. ( Art. 7 din condițiunile de vîncjare de lemne din pădurile Statului; art. 20 din legea de urmărire). Asemenat art, 7 din condițiunile de vincjare de lemne din pădu- rile Statului, cumpărătorul, îndată ce se va pune in sarcina sa vre o pretinsă pagubă pentru Stat, cum ar ți că ar fi tăiat el sau prin omenii sei mai multe lemne de cât cumperase, fi acesta pagubă sar constata și estima de agentul forestier, este dator să plătesaă imediat suma, căci, in cas contrariu seva im- plini cu legea de urmărire; insă, îndată ce a depus banii, ii re- mâne deschisă calea cont est ațiunei la casieria generală fatfi administrațiunea fi nanciară) a județului, cu drept de apel la tribunal, conform art. 20 din legea de urmărire, și pe acestă cale de judecată se bucură, indiscutabil, de tote drepturile de apărare consfințite de dreptul comun și prin urmare și de acela de a dovedi că nu densul sau omenii lui au causat vre-o pagubă în pădure abatendu se de la condițiunile contractului de cum pe rar ea lemnelor. Digitized by Google 773 No. 249.—Casată, după divergință, în urma recursului făcut de D. M. lonescu, sentința tribunalului Mehedinți, secția I, cu No. 298 din 1897, în proces cu ministerul domeniilor. 25 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Cuculi; Pe D. advocat Băicoianu, în dezvoltarea motivelor de casare ; Pe D. advocat N. lonescu-Flămânda, în combateri; Deliberând, Asupra motivului III de casare, rămas în divergință : III. «Exces de putere din partea onor, tribunal, întru cât a respins «contestația ndstră, fără a se stabili vinovăția ndstră sau a dmenilor «noștri, violând ast-fel art. 7 din condițiunile Statului' Având în vedere sentința supusă recursului din care resultă că recurentul M. lonescu fiind urmărit de Stat, în basa legei de urmă- rire, pentru faptul că ar fi tăiat și ridicat din pădurea Statului Bres- nița-Vârciorova (Slatinic) 81 arbori mai mult de cât cumpărase prin contractul ce intervenise între el și Stat, a depus suma de 540 lei, 15 bani, pentru care era urmărit și, făcând contestație, casierul ge- neral de Mehedinți prin'procesul-verbal cu No. 18.651 din 1896, ’l-a respins-o. Recurentul, în basa art. 20 din legea de urmărire, a făcut apel la tribunal și acâstă instanță, prin sentința atacată, întemein- du-se pe disposițiunile art. 7 din contractul pentru vîndarea lem- nelor, ’l-a respins apelul confirmând menționatul proces-verbal; Considerând că de și prin art. 7 din condițiunile de vîn^area lem- nelor, cumpărătorul este responsabil, în tot timpul tăierel și tians- portărel lemnelor vîndute, pentru orl-ce daune s’ar causa in pădure, fie de dânsul, fie de omenii săi, și obligat, în cas de abatere consta- tată, a plăti Statului, fără judecată, valdrea prejudiciului causat, după estimarea ce s’ar face de agentul forestier, iar despăgubirea se va împlini cu legea de urmărire ; însă din o atare stipulațiune nu se pdte deduce că cumpărătorul a putut înțelege a se mulțumi în tot cașul, în mod necondiționat, pe constatarea ce ar face o agentul fo- restier, indriduit prin acâstă stipulațiune cu constatarea și estimarea eventualelor daune, la care ar putea fi expus față cu Statul căci o Digitized by LiOOQlC 774 asemenea soluțiune ar fi de natură a lăsa pe acel ce cumpără lemne spre tăiere din pădurile Statului, la bunul plac al agentilor fores- tieri, și o ast-fel de consecință nu a putut fi câtuși de puțin în in- tențiunea și voința părților; Considerând dar, că aceea ce părțile ah înțeles prin stipulațiunile coprinse in art. 7 din condițiunile de vin^are, nu pdte fi de cât în- datorirea pentru cumpărător ca, îndată ce se va pune în sarcina sa vre-o pretinsă pagubă pentru Stat, și acâsta s’ar constata de agentul forestier și s’ar estima de dânsul, cumpărătorul să plătâscă imediat suma, căci în cas contrarii, se va împlini cu legea de urmărire; însă, îndată ce a depus banii, ÎI rămâne deschisă calea contestațiunel la casieria generală, cu dreptul de apel la tribunal, drept prevăzut de art. 20 din legea de urmărire, și pe acâstă cale de judecată se bu- cură, indiscutabil, de tdte drepturile de apărare consfințite de drep- tul comun și prin urmare și de acela de a dovedi că nu dânsul sad dmenil lui ar fi tăiat lemnele, sad că ah tăiat mal puține de cât se pretinde, etc.; Considerând că acâsta este atât de adevărat, în cât însuși tribu- nalul, pătruns de la început de spiritul disposițiunilor coprinse în ari. 7 din contract, a și admis, după cererea recurentului, dovada cu martori, spre a se stabili că nu era adevărat faptul că dânsul sad dmenil lui ar fi tăiat mal multe lemne de cât avea dreptul prin con- tract ; dar, mal în urmă, când a judecat afacerea în fond, fără nici un motiv temeinic, a înlăturat rezultatul constatărilor judecătoresc ce făcuse, întemeindu-se pur și simplu pe disposițiunile art. 7 din contract, și căruia, dându’I o interpretare cu totul literară, a dena- turat, prin acâstă procedare, voința și intențiunea părților, comițând ast-fel un adevărat exces de putere și violarea mal sus citatului ar- ticol din condițiunile Statului; Că ast-fel fiind, mijlocul de casare este întemeiat și, fără a se mal discuta cele-alte motive, urmâză a se admite recursul ca fondat. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Civil, secția I. Digitized by Google 775 No. 429 DOMICILIU. — Strămutare. — Intențiune. —Dovadă. — Gestiuni de fapt. (Art. 88, 89 și 90 din codul civil). COMPENSAȚIE. — Când are loc. — Acțiune In repetiție. (Art. 1143 din codul civil). 1 / Strămutarea domiciliului, dupe art. 88, 89 și 90 din codul civil, se face nu numai prin abandonarea domiciliului original și locuirea intr⁹un alt loc, ci și prin manifestarea intențiunei de a’și fixa acolo principalul seuașetfământ, și dovada intenfiu- nei resultă din impregiurări lăsate la suverana apreciere a ju- decătorilor fondului. 2 ) Dupe art. 4143 din codul civil, compensațiunea are loc când doue persâne sunt datăre una alteia, iar nu când o parte a plă- tit in mâinile altei persăne, ce era creditor comun, in acest cas având numai acțiunea in repetiliune. No. 251. — Respingerea recursului făcut de Puiheria Codrescu și Sevasta Codrescu contra decisiunel curței de apel Iași, secția II, cu No. 168 din 1893. 21 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea, raportului făcut în causă de D. consilier Ch. Pherekyde; Deliberând, Asupra recursului făcut de Puiheria și Sevasta Codrescu contra decisiunel*curței de apel lași, secția II, cu No. 168 din 1893 : Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că frații Mihail, Constantin, Gheorghe și loan Ivașcu — intimați în re- curs— acționând în judecată pe recurentele Puiheria și Sevasta Co- drescu, moștenitdrele lui loan M. Codrescu, pentru o sumă de bani pe cari defunctul loan Ivașcu—au torul intimatilor—a plătit’o epitro- piel Sf. Spiridon din Iași, ca garant al lui Codrescu, autorul recu- rentelor, curtea de apel din Iași, prin decisiunea atacată, a admis cererea, condamnându-le pe recurente, în calitate de moștenitore, sub beneficiul de inventar, ale defunctului Codrescu, la plata sumei de 31.850 lei, cu procente și cheltueli. Digitized by ^ooqIc 116 Asupra primului motiv de casare : I. «Violarea art. 94 din codul civil, și exces de putere«. «Am dovedit în ședința de la 12 Noembre 1893, pentru când se «fixdză termenul prestărel jurământului deferit fraților Ivașcu și a «judecărel procesului, că procedura citațiunilor nu era îndeplinită. «Procuratorul D-nel Sevasta Codrescu a ridicat incidentul nulităței «citațiunilor, exibând certificatul unul institut deșcdlă din BucurescI «(vețh pagina 150 a dosarului), cu care a făcut dovadă că recurenta nu «mal domicilia în Iași, unde râu a fost citată la domiciliul surorei sale «Profira, ci în BucurescI unde era profesoră^. «Totuși onor, curte de apel a nesocotit disposițiunile art. 94 din «codul civil, când ea stabilesce procedura ca complectă. Nu se încape «apreciarea suverană în cașurile unde legea consideră ca presumptă «legalmente schimbarea de domicilii. Unul din acele cașuri este și «în specie, previ^ută de art 94 din codul civil«. Considerând că din combinarea art. 88, 89 și 90 din codul civil resultă că, pentru a fi operată legalmente schimbarea de domiciliu, nu este îndestul ca cine-va să abandone domiciliul original și să locuiască într’un alt loc, ci trebue să aibă și intențiunea de a’și fixa acolo principalul seu așezământ; iar dovada acestei intențiuni pdte resultă sau din deosebite împregiurărl, cari sunt lăsate de lege la su- verana apreciare a judecătorilor, ori dintr’o declarațiune expres fă- cută atât la autoritatea comunală a locului abandonat, cât și la aceea a locului unde se transferă domiciliul; Gă ast-fel fiind, și întru cât instanță de fond constată, prin deci- siunea sa, că recurenta Sevasta Codrescu, în tot cursul procesului și până la înfățișarea de la 12 Noembre 1893, când era fixat terme- nul pentru prestarea jurământului deferit intimatilor frați Ivașcu, a fost citată la domiciliul el din Iași și că dânsa nu a putut dovedi, în conformitate cu legea (art. 88 din codul civil), schimbarea domici- liului, dupe cum pretindea, apoi bine și fără violarea textului de lege, arătat în motivul de casare, a judecat curtea de fond când a considerat ca legal și bine îndeplinită procedura, prin înmânarea ci- tațiunel la domiciliul unde fusese citată la tdte înfățișările până atunci. Si, deci, motivul de casare în cestiune este neîntemeiat. Asupra motivului II : II. «Am invocat în compensațiuneași descărcarea sumei de 31.850 «lei, pretinsă de adversari dupe cele șese chitanțe ale epitropiel biseri- Digitized by LaOOQle 777 «cel Sf. Spiridon, ca să se deducă și să fie scăcjuțl de 1.960 galbeni, «adică 23.030 lei, constatându-sedin dosarul prefecturel de Vasluiâ «adus la curte că epitropia a încasat deja pe cale administrativă o «sumă respectabilă de 1.960 galbeni din averea proprie a autorului «nostru defunct lancu Codrescu, arătând chiar anu i.e filele din do- «sarul acelei prefecturi, când și ce sumă și cu ce adresă sub-prefec- «tura a trămis epitropiel diferite sume (ve «dată asupra oposițiunel ministerului, ar implica apel și în contra «sentinței cu No. 1.701 din 1895, se ocupă din nou de cestiunea «cubului de stâncă respins deja în mod definitiv, și ’l acordă*. Considerând că prin decisiunea supusă recursului, și prin alte acte din dosar, se constată că prin sentința tribunalului comercial Ufov, cu No. 1.701 de la 4 Noembre 1895, dată în absenta Statului, respingându-se pretentiunea companiei Schultz și Scharbach, făcută contra Statului pentru plata scâterel din canalul St. Gheorghe, de la Giurgiu, a 1.069 m. c. de stâncă, numita companie a făcut apel contra acelei sentințe la 19 Decembre 1895, și curtea de apel, prin încheierea cu No. 280 din 1898, ’l-a respins ca tardiv, în virtutea • art. 904 din codul comercial; în același timp însă Statul făcând opo- sitiune contra menționatei sentințe cu No. 1.701 din 1895, și asupra acelei oopositiunl pronuntându-se sentința cu No. 40 din 1897, aii făcut apel contra acestei sentințe atât Statul cât și numita companie, care a cerut să se discute în apel pe lângă alte pretentiunl și pe a- 52 Digitized by LiOOQlC 818 ceia relativă la scdterea din canal acelor 1.069 m. c. de stâncă, și curtea ia admis acea cerere și ’l-a condamnat pe Stat de a’l plăti suma de 15.502 lei, 67 bani, constul acelei lucrări; Considerând că din faptele expuse resultă că sentința cu No. 1.701 din 1895 fiind rămasă definitivă în privirea companiei, prin res- pingerea apelului el ca tardiv, urmâză învederat că numita compa- nie nu mal putea să atace acea sentință înaintea curței prin nici un alt apel nici direct, nici implicit; Considerând că prin facerea oposițiunel de către Stat contra sen- tinței cu No. 1.701 din 1895, și admiterea în principiu a acelei opo- sițiunl, nu se consideră ca desființată acea sentință de cât numai in privirea oponentului, care singur are dreptul de â pune din noii în discuțiune tdtă afacerea, conform art. 157 din procedura civilă; Considerând că, în asemenea circumstanțe, nerâmânând companiei dreptul de apel de cât exclusiv asupra sentinței cu No. 40 din 1897, dată asupra oposițiunel Statului, urmâză că în judecarea acelui apel nu putea să pună în discuțiune și pretențiunea relativă la scdterea acelor 1.069 m. c. de stâncă, pe câtă vreme acea preetnțiune era res- pinsă prin sentința cu No. 1.701 din 1895; Considerând că, în specie, curtea de apel admițând pe de o parte că, prin apelul făcut contra sentinței cu No. 40 din 1897, compania a făcut apel implicit și contra acelei cu No. 1.701 din 1895, iar pe de altă parte, condamnând pe Stat de a plăti acelei companii menționata pretențiune, relativă la scdterea a 1.069 m. c. de stâncă din canal, a violat în adevăr autoritatea lucrului judecat, și, ast-fel, motivul de casare este fondat. Asupra motivului II de casare : «Erdre grosieră de fapt, exces de putere și violarea convențiunel «părților. «Prin declarațiunea companiei acâsta se obligase a deschide cana- «Iul la 25 Aplilie, sub pedâpsă de a plăti o amendă de întârziere de «500 lei pe Zi* Canalul a fost deschis la 1 Maifi 1890, ast-fel că «ministerul era în drept a ’l trece în linie de socotâlă acâstă amendă, «și curtea confundând acâstă amendă cu altă amendă de lei 3.000 «pe Zi, ce nu i s’a aplicat nici o-dată, basându-se pe o părere a con- «siliulul technic, care găsesce echitabil să nu se aplice, hotărasce că «de și este constant că canalul s’a deschis pentru navigație la 1 Maiti IM Digitized by Google 819 «1890, totuși ministerul nu trebue să reclame suma de 3.000 lei, „comițând ast-fel un exces de putere, o erdre grosieră do fapt și »violând convenția părților Considerând că prin considerentele decisiunel atacate cu recurs, relative la pretențiunea făcută de Stat contra companiei pentru 3.000 lei, curtea interpretâză și apreciază că, prin modul de executare al contractului, compania nu este în cașul de a suferi amendarea cu menționata sumă de 3.000 lei, căci nu s’a causat Statului nici un prejudicii, prin deschiderea circulațiunel canalului cu câte-va <^ile mal târlii de cât termenul fixat prin contract; Considerând că acest mod de interpretare și apreciere a cestiunilor de fapt, scăpând de sub controlul curței de casație, urmdză că acest motiv este nefondat. Pentru aceste motive: Admițând motivul I, Casâză, etc. Trămite la curtea de apel din Galați. Civil, secția II. No. 446 DELICTE. — Constatarea faptelor și Impregiurărilor din cari se deduce elementele unui delict. — Apreciere suverană a in- stanțelor de fond. COMPETINȚĂ.— Distrugere. — Judecarea unui delict de dis- trugere direct de tribunal. — Dacă se pdte face din acâsta un motiv de casare. — Când se pdte. (Art. 352 din codul penal; art. 71 din legea judecătoriilor de ocdle). 1/ Constatarea faptelor și impregiurărilor din cari instanța de fond deduce existența elementelor unui delict fiind de atribu- tul suveran al acelei instanțe, nu pdte cădea sub censura cur- țel de casație. 2) De și delictul de distrugere preve^ut și pedepsit de art. 352 din codul penal este dat, prin art. 7i din legea judecăto- riilor de ocdle, in competința acelor judecătorii a’I judeca, insă dacă din greșdlă un asemenea fapt a fost trămis direct înaintea tribunalului corecțional spre a’I judeca, și dacă nici una din părți și nici ministerul public nu au cerut ca tribunalul să’și Digitized by Google 820 decline competința, de și tribunalul le-a pus acâsta in vedere, și tribunalul a judecat afacerea, hotărîrea sa dată in prima și ultima instanță nu mai pdte fi atacată cu recurs pe motiv de necompetință. No. 496.— Respingerea recursului făcut de procurorul tribunalului Argeș contra sentinței aceluiași tribunal cu No. 696 din 1899, In causa lui Aurel Iliescu. 14 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului tăcut în causă de D. consilier Al* Degrd, și Pe D. procuror general C. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: n Greșită aplicație a art. 352 din codul penal. «Tribunalul greșesce atunci când, prin aplicația art. 352 din co- ndu 1 penal, califică faptul distrugerel; atât din instrucțiunea urmată «înaintea judecătorului de instrucțiune cât și din intrucțiunea orală * înaintea tribunalului reese clar că faptul intră în prevederile art. «310, alin. III, din codul penal». Considerând că tribunalul, pentru a considera pe delicuent culpabil de delictul prevăzut și pedepsit de art. 352 din codul penal, constată și declară în sentința sa că faptul săvîrșit de prevenit este numai distrugerea de cutii de scrisori, nu însă și însușirea scrisorilor din cutii, pentru ca să se fi putut califica faptul ca furt; Considerând că constatarea fuptelor și împregiurărilor din cari instanța de fond deduce existența elementelor unul delict, fiind de atributul suveran al acelei instanțe, decisiunea ce pronunță nu pdte cădea sub censura acestei curțel; Considerând că, în fine, de și delictele de distrugere sunt date, prin art. 71 din legea judecătoriilor de ocdle, în competința acelor instanțe de a le judeca, însă, în specie, nici una din părți 'și nici ministerul public nu ad cerut ca tribunalul să ’șl decline competința, de și acesl fapt le-a fost pus în vedere de către tribunal. Pentru aceste motive: De acord cu D. procuror general, Respinge, etc. Penal, secția II. Digitized by CiOOQie 821 No. 447 CONTRAVENȚII LA PLATA ACCISELOR COMUNALE. - Com- petință. — Competința secțiilor curței de casație. (Art. 124 din regulamentul pentru constatarea, perceperea și urmărirea ve- niturilor comunale). Contravențiile la legea și regulamentul pentru constatarea, per- ceperea și urmărirea veniturilor comunale nefiind pedepsite cu inchisdre ci numai cu amendă, ele sunt de un caracter pur civil, și, prin urmare, sunt de competința secțiunei ânUid a curței de casație a fi judecate. No. 499.— Declinarea competințel și trămiterea recursului făcut de Eftimie Athanasie contra sentinței tribunalului Ilfov, secția I, cu No. 405 din 1899, în proces cu primăria Capitalei, a se judeca de secția I a acestei curți. 14 Iunie 1899 CURTEA, In presența recurentului și a primăriei. Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier Ciru Oeconomu; Pe D. Antimescu, care ceru a se trămite afacerea la secția 1, și Pe D. procuror general, în conclusiunl; Deliberând, și Având în vedere că recurentul a fost condamnat la amendă și la con- fiscarea valorel cantitățel de spirt cumpărată de dânsul de la nisce persdne ce ’l introdusese în bășici prin locuri ascunse, fapt preâv^ut și pedepsit de art. 124 din regulamentul pentru constatarea, perce- perea și urmărirea veniturilor comunale; Considerând că asemenea contravențiunl nefiind pedepsite cu în chisdrea, ci numai cu amenda, ele sunt de un caracter pui* civil, și, prin urmare, după legea organică a acestei curii, sunt de competința secțiunei I de a le judeca. Pentru aceste motive: Declină competința, și Trămite, etc. Penal, secția II. Digitized by Google 89S No. 448 CONTRAVENȚIUNl LA LEGEA SANITARĂ — Faptul de a pune in consumație și a vinde vin vătămător sănătățeL—Competință. (Art. 175 din legea sanitară ; art. 69 din legea judecătoriilor de ocdle; art. 8 și 9 din codul penal). Faptul de a pune in consumație și a vinde vin vătămător săne- tățA constitue o contravenție la legea sanitară, și de și faptul este numit contravenție, insă este de competința tribunalului corecțional a ’l judeca, iar nu de juridicția polițienescă, adică de judecătoriile de pace, căci nu denumirea infracției deter- mină competința, ci natura pedepsei in sine, și in asemenea abateri pedăpsa amendei este mai mare de cât suma până la care sunt competinți a judeca judecătorii de pace. No. 503. — Casarea, după recursul făcut de procurorul general al curțel de apel din Craiova, a decisiunei [acelei curți, secția I, cu No. 453 din 1899, în causa lui S. Voiculescu. 14 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. N. Bagdat, și Pe D. procuror general C. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: «Curtea susține că în basa art. 69 din legea judecătoriilor de pace, «tdte contravențiunile din orl-ce lege, și prin urmare și din legea «sanitară, trebue să fie judecate de judele de pace și cu apel la tri- «bunal dacă amenda e mal mare ca 25 lei; dar, susținând acâstă tesă, «face o greșită aplicare a art. 69. Din acest text de lege nu se de- «duce de cât că contravențiunile de simplă poliție din orl-ce lege sunt «de competința judecătorului de pace, nu însă și cele-alte, cum «e în specie, cele din legea sanitară, cari au numai denumirea de «contravenție (art. 170), dar în realitate sunt delicte, ținând socotâlă «de pedâpsă și «qui dicit de uns negat de altero^. Râu curtea a pus «în mintea legiuitorului din 1896 altă intenție de cât a avut și caută «să dea termenilor contravenției de simplă poliție, o estindere mal •mare sau alt înțeles de cel din art. 382 și 383 din codul penal, la Digitized by ^ooQle 823 «care trebue să ne raportăm când avem a vedea ce este o contraven- ție de simplă poliție. «Curtea pentru a da caracterul de contravenție de simplă poliție «infracțiilor din legea sanitară, se prevalâză de faptul că amenda pre- • văzută în lege, conform art. 175, ultima disposiție este luată în pro- « fitul comunei. «Curtea mal susține că contravențiile până la 25 lei amendă sunt «pronunțate în ultima instanță de judecătorul de pace și a lăsat a se «înțelege că sunt în competință judecătorului și alte contravenții pe- wdepsite de o pedâpsă mal mare de 25 lei, cari sunt aplicabile și cari «nu pot fi de cât acestea din legea sanitară și alte legi speciale, in- «contestabil că sunt în competință judecătorului de pace și contra- «vențiunl apelate, dar nu acelea pe cari le arată curtea, ci contra- «vențiunile din codul penal, cari se pedepsesc până la închisdre de «15 Zile și cele din legea specială cari sunt deferite printr’un text «de lege expres, cum e art. 177 din legea veterinară*. Având în vedere decisiunea supusă recursului; Considerând că se constată că faptul pentru care intimatul a fost dat judecățel și condamnat la amendă este că, în calitate de comer- ciant de băuturi spirtudse, a pus în consumație și a vîndut în pră- vălia sa vin care era vătămător sănătățel consumatorilor, fapt pre- văzut de art. 175 din legea sanitară, care se pedepsesce cu amendă de la 50 până Ia 1.000 lei și cu închisdre de la 15 Zile până la un an; Considerând că întru cât jurisdicțiunea competințel se determină după felul pedepsei, este învederat că, în specie, pedăpsa pronunțată de legea sanitară pentru asemenea abateri fiind mal mare de lei 25, sumă până la care judecătoria de ocol este competinte a judeca, nu numai tribunalul este competinte de a judeca în prima instanță aba- terile de la legea sanitară ; Considerând că nu se pdte Zice, precum susține curtea de apel, că infracția la legea senitară, din specie, fiind denumită contravenție, pen- tru acâsta ar fi indicate că numai jurisdicția polițienâscă este com- petentă a judeca, fiind-că nu denumirea infracțiel determină compe- tința, ci natura pedepsei în sine; că, ținând sâmă de acâsta judecăto- ria de ocol, ca jurisdicție polițienâscă, nu pdte fi competentă întru cât pedâpsa pronunțată pentru infracția sdvîrșită nu e ca pentru o con- travenție polițienâscă, conform art. 9 din codul penal, ci pentru un Digitized by ooQle 824 delict, conform art. 8 din codul penal, și de aceea de competința ju- ridicțiilor corecționale; Considerând că infracția la legea sanitară ca delict să se fi jude- cat de instanțele polițienesc!, ar trebui ca legea sanitară anume să prescrie ceea ce nu este ; Considerând că ast-fel fiind, când curtea de apel a declarat nead- misibil apelul făcut de Ștefan Voiculescu în contra sentinței tribuna- lului, pe motiv că faptul ar fi o simplă contravențiune ce avea a fi ju- decată de tribunal în ultima instanță, a dat o greșită interpretare art. 69 din legea judecătoriilor de ocdle și art. 175 din legea sani- tară, și, de aceea, motivul este întemeiat. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Penal, secția II. No. 449 CONTRAVENȚII LA REGULAMENTUL ASUPRA FABRICAȚIEI ȘI VÎNQfiREl PRODUSELOR DISTILAȚIUNEI PETROLEU- LUl. — Competință. (Art. 3 și 10 din regulamentul din 5 De- cembre 1892 pentru fabricația și vînțlarea produselor distilatiu- nei petroleulul; art. 9 și 385 din codul penal). Contravențiile la regulamentul asupra fabricațiunei și vin^erd produselor destilațiunei petroleulul intră in prevederile art. 385 din codul penal și se judecă de judecătoriile de pace. No. 504. — Regularea competinte!, după cererea D-luI procuror ge- neral de pe lângă acâstă înaltă curte, în causa lui Carol Gura- vescky, și trămiterea afacerel spre a se judeca la judecătoria oco- lului Craiova. 14 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. N. Bagdat, și Pe D. procuror general, în conclusiuni; Digitized by LiOOQlC 825 Deliberând: Având în vedere că Carol Guraveschy fiind dat în judecată pentru faptul că a contravenit la regulamentul asupra fabricației și vint- re! produselor distilațiunel petroleulul, judecătorul ocolului IGraiova, prin cartea de judecată cu No. 186 din 26 Ianuarie 1899, ’șl-a decli- nat cornpetinta de a’l judeca, pe motiv că faptul imputat lui Carol Guraveschy, prevăzut de art. 10 din regulamentul asupra fabricațiu- nel petroleulul și a vîn^rel produselor destinației lui, se pedepsesce după art. 175 din legea sanitară, și nu intră în competință judecăto- riilor de pace ; Că tribunalul Dolj, secția I, prin sentința cu No. 1.033 din 1899, la rândul săd ’șl-a declinat de asemenea competință de a judeca afa- cerea, pe motiv că art. 10 din sus citatul regulament neprescriind nici o pedâpsă, trebue aplicată contravenienților pedâpsa prescrisă de art. 385, alin. IX din codul penal, și ast-fel afacerea este de com- petința judecătoriilor. Că ambele hotărîrl rămânând definitive și cur- sul justiției fiind întrerupt, acâstă înaltă curte este chemată a stabili un regulament de competință; Considerând că se constată că faptul imputat delicuentulul este că ar fi contravenit disposițiunilor art. 3 din regulamentul asupra fabricației și vînțlărel produselor distilațiunilor petroleulul din 5 Decembre 1892; Considerând că ast-fel fiind faptul stabilit atât de judele de ocol cât și de tribunal, întru cât însă prin art. 10 din sus citatul regula- ment nu se prescrie nici o pedâpsă pentru acel ce vor contraveni la disposițiunile articolului sus citat, ci prevede numai că asemenea contravențiunl vor fi date în judecată, de aci resultă invederat că asemenea contravențiunl intră în prevederile art. 385 din codul pe- nal, care se judecă de judecătorul de ocol, mal cu osebire că acest regulament fiind anterior legei sanitare din 1893, nu i se pdte aplica disposițiile legei sanitare. Pentru aceste motive: Regulând competință; Trămite, etc. Penal, secția II. Digitized by GiOOQLe 826 No. 450 ATENTAT LA PUDORE. — Comiterea lui prin violență de mal multe persdne ce s’au ajutat reciproc. — Dacă constitue crima sau delict. — Competință. (Art. 264 și 265 din codul penal). REGULAMENT DE COMPETINȚĂ. — Fapt calificat crimă de o instanță și delict de alta. — Trămiterea afacere! la camera de punere sub acusare. (Art. 525 din procedura penală). 4) Atentatul la puddre, sevirșit prin violență de mai multe per- sdne cari s’au ajutat reciproc spre a’I îndeplini este calificat, de lege crimă și este de competința curței cu jurați a’I judeca. Când cursul justiției este întrerupt printr'un conflict negativ de competință, pentru că afacerea a fost calificată delict de o instanță și crimă de altă instanță, afacerea trebue trămisă înaintea camerei de punere sub acusare, singura competință de a cerceta și califica faptul și dea sesiza instanța competentă. No. 505. —f Regularea competințel, în urma cererel făcută de pro- curorul general al curtel de apel Iași, de a se pronunța un regu- lament de competință în causa lui Costache al Lăzăroael și altl trei. 14 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Ciru Oeconomu, și Pe D. procuror general C. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând: Având în vedere că Costache al Lăzăroael, Costache Negrea, Mi- haiti Petraru și Dumitru Horobincă, fiind dati judecățel pentru fap- tul de atentat la puddre cu violentă, judecătorul de instrucție din Botoșani, constatând existența faptului, a dat ordonanța sa definitivă, prin care a trămis pe tot! inculpatii înaintea tribunalului corectional, sub preventiune că aii săvârșit faptele prevăzute și pedepsite de art. 264, combinat cu 238, 50 alin. 2, 40 și 63 din codul penal; Că tribunalul Botoșani, prin sentința cu No. 841 din 1899, con- statând că faptul se sâvîrșesce nu de o persdnă isolată, precum pre- | vede art. 264, ci de mal multe persdne cari sau ajutat reciproc spre 1 a’I îndeplini, a găsit că era loc la aplicarea art. 265 din codul penal, Digitized by Google 827 care califici faptul de crimă și, deci, ’șl-a declinat competința de a’I judeca; Că ivindu-se ast-fel un conflict de atribuție, și cursul justiției fiind întrerupt, acâstă înaltă curte este chemată a stabili un regulament de competință; Considerând că atât din ordonanța judelul-instructor cât și din sentința tribunalului, se constată că atentatul la puddre s’a sâvîrșit nu de o singură persdnă isolată, ci de mal multe persdne, cari s’ati ajutat reciproc spre a’I îndeplini, fapt care este calificat de crimă prin art. 265 din codul penal; Că ast-fel fiind, și spre regularea judecărel crimei de curtea cu jurați, causa urmâză a fi trămisă camerei de punere sub acusare, singura competentă a cerceta și califica faptul și a deferi causa curței cu jurați spre a o judeca. Pentru aceste motive: De acord cu D. procuror general; Regulând competința, etc. Penal, secția II. No. 451 EXPROPRIERE PENTRU CAUSĂ DE UTILITATE PUBLICĂ. — Jurați. — Condițiuni de capacitate. — Art. 258 și următorii din procedura penală. — Faliții nereabilitați în comisiunea ju- raților. — Casare. (Art. 39, 40 și 46 din legea de. expropriere). In ceea ce privesce condițiunile de capacitate ale juraților in ma- teria de expropriere pentru causă de utilitate publică, urmâză a se recurge la disposițiile art. 258 și următorii din procedura penală pentru a complecta disposițiile legei de expropriere. Așa, nu pot fi jurați in materie de expropriere cei ce nu sunt cetă- țeni români și n’au exercițiul drepturilor politice și civile, cei ce sunt minori, cei ce au comis vre-o crimă sau un delict, și cei ce ar ocupa vre-o funcție incompatibilă. Ast-fel, este casabilă decisiunea juriului când se constată că in comisinnea juraților cari au fixat indemnisarea a luat parte un falit nereabilitat. Digitized by Google 828 No. 154. — Casarea decisiel juriului de expropriere și ordonanței judelul-director al tribunalului Ilfov, secția III, din 15 Maifi 1899, în urma recursurilor făcute de primăria Capitalei și Aristia Căpi- tan Stefănescu, cu autorisația soțului săâ, contra aceleeașl deci- siunl. 14 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier N. Pre- descu, și Pe D. advocat Antimescu, din partea primăriei, în desvoltarea mo- tivului de casare, cum și pe D. Triandafil; Deliberând, Asupra mijlocului de casare comun ambelor recursuri: «Exces de putere din partea judelul-director resultând din viola- «rea principiului de organisare a jurisdicțiunel [juriului. In adevăr, «în comisiunea specială a juriului, învestită conform art. 40, combi- «nat cu art. 39 din legea de expropriere, cărând la sorți un jurat «falit și nereabilitat, St. Rădulescu, căruia, prin urmare, ’l lipsesce «prima condițiune, și o condițiune esențială și de ordine publică spre «a fi judecătdr, aceea de a putea exercita drepturile politice și ci- «vile, judecătorul proceddză la constituirea comisiunei de judecată «prevăzută de art. 46 al legel de expropriere cu acel falit, violând «ast-fel principiul mal sus arătat și viciind întrâga operațiune a ju- «riulul*. Având în vedere decisiunea juriului de expropriere și ordonanța judelul-director, supuse recursului; Considerând că, în cât privesce condițiile de capacitate ale juraților în materie de expropriere, avem a recurge la disposițiile din art. 258 și următorii din procedura penală, și a complecta disposițiunile le- gel de expropriere ; că neadmițând acâsta, ar fi a admite că ar putea fi jurați în materie de expropriere persâne cari nu sunt români, cari n’afi exercițiul drepturilor politice și civile, cari sunt minori, sati cari ar fi comis o crimă sad un delict, sad cari ar ocupa o funcțiune incompatibilă, resultat care nu pdte fi admis, fiind-că în genere, în or- dinea judecătorâscă, nimeni nu pdte ocupa o funcțiune ca judecător, întru cât nu are condițiile cerute în general spre a fi judecător ; că Digitized by LnOOQle 829 precum sub alte privințe, asemenea sub acâstă privință in materie de expropriere trebue a recurge Ia disposițiile lege! procedurei penale ; Considerând că se constată că comisiunea juraților care avea a fixa indemnisațiunea a fost constituită cu șâse jurați titulari și unul su- plimentar; că unul dintrânșil, anume Ștefan Rădulescu, nu întrunea condițiunea de a & jurat de dr-ce era falit nereabilitat, după cum s’a constatat de recurenți; Considerând că ast-fel fiind, comisiunea nu se putea considera le- gal constituită, întru cât unul din cel șâpte jurați nu avea capacita- tea cerută, așa precum prescrie art. 46 din lege ; Considerând că întru cât acest mijloc se referă la constituirea ju- riului, el este de ordine publică, ast-fel că pdte fi propus direct în casație. Pentru aceste motive : Casâză după ambele recursuri, etc. Trămite la juriul de expropriere al orașului Ploescl. Civil, secția II. No. 452 APEL. — Curtea de apel. — Constatarea de curte â acelorași fapte. — Dacă pdte să le schimbe calificarea. FALIMENT. — Creditor sad mandatar stipulând cu falitul avan- tage pentru a vota la deliberările falimentului. — Pedepsă. (Art. 887 din codul comercial). HOTĂRÎRL — Judecare. — Proces-verbal constatând judecarea a mai multe incidente. — Nesemnarea lui de cât de grefier. — Dacă pdte atinge nulitatea hotărirei când hotărirea este sem- nată.—Publicitate.—Constatarea ei. (Art. 118 și 119 din pro- cedura civilă ; art. 191 și 186 din procedura penală). 1/ Curtea de apel pdteca judecând un apel corecțional și consta- tând și judecând aceleași fapte ca și tribunalul in prima in- stanță, să califice alt-fel aceleași fapte, fără ca prin acdsta să se comită vre-un exces de putere sau să violeze dreptul de a- părare. 2J Creditorul care va fi stipulat fie cu falitul, fie cu ori-care alte persone, avantage particulare pentru a ’și da votul seu in de- Digitized by Google 830 liberațiunile falimentului, se pedepsesce conform art. 887 din codul comerdalj și acâstă disposițiune se aplică nu numai cre- ditorului, ci se aplică față cu ori-cine care are dreptul și ca- litatea de a vota in deliberările falimentului, și face o aseme- nea stipulație. Ast-fel, un mandatar care reprezintă pe unul sau mai mulfi cre- ‘ ditori, dacă face o asemenea stipulație, dânsul este pedepsii conform'sus citatului text de lege, și acâstă soluțiune nu pote fi schimbată nici chiar in cașul când beneficiul stipulațiud ili- cite a mandatarului a fost remis in urmă de acâsta mandan- ților sei. 3) Faptul că in josul procesului-verbal al audienței în care s’a judecat mai multe incidente nu se vede de căt semnătura gre- fierului, nu pdte atrage nulitatea hotărirei când hotărîrea este semnată de toți judecătorii cari au luat parte, întru cât aed proces-verbal face parte din corpul hotărirei. 4/ O-dată ce este constatat că un incident a fost judecat in ședința publică, neconstatarea anume a faptului că a fost judecat în șe- dință publică, nu pdte fi o causă de nulitate. No. 507. — Respingerea recursului făcut de Natan Șapira contra decisiunei curțel de apel din Galați, secția I, cu No. 209 din 1899. 15 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gh. Liciu; Pe D-nil advocațl C. Stoicescu și V. Missir, în desvoltarea motive- lor de casare, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului I de casare invocat: «Violarea dreptului de apărare, exces de putere, omisiune esen- «țială și nemotivare. «Instanța de apel e în drept să preschimbe calificațiunea juridici «a faptelor represive și să dea altă pedâpsă în virtutea unul alt text «de lege de cât cel violat în hotărîrea tribunalului. «Trebue însă o condițiune esențială ca curtea de apel să se înte- «meieze pe fapte discutate la prima instanță. «Nu pdte instanța de apel să schimbe faptele și calitatea agentu- Digitized by Google 831 •Iul in virtutea cărora a fost tradus în judecata corecțională, și în „virtutea cărora a fost condamnat de prima instanță, dacă hotărî- „rea acestei instanțe n’a dat atacată cu apel de ministerul public *saâ de partea civilă cel puțin. Am invocat în apărarea mea că nu „se pdte schimba în apel calitatea agentului, făcăndu-mă creditor din „mandatar, mal ales că calitatea constitue un element esențial în „delictul ce mi se impută ; și asupra acestui punct curtea de apel „omite ase pronunța, comițănd o omisiune esențială și dă o ho- „tărîre nemotivată «. Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care se constată că Natan Schapira a fost condamnat de tribunalul Putna la 7 luni închisdre, amendă și despăgubiri civile, fiind dovedit că împreună cu Max Adler a întrebuințat manopere frauduldse pentru a stdrce dife- rite sume de bani de la falițil Bogdan Lăzărescu și frații Vaissman, sub pretext de a le înlesni facerea concordatelor, în calitatea lor de deținători a mal multor creanțe, contra acelor făliți, fapt calificat de tribunal ca escrocherie, aplicându-li-se ’ast-fel art. 332, 333, 40 și 60 din codul penal; Că curtea de apel, asupra apelului făcut de numițil, prin decisiu- nea supusă recursului, a stabilit că apelanțil în adevăr afli stors hani de la numițil făliți pentru â le înlesni facerea concordatelor în ca- litatea lor atât de procuratori a unor creditori cât și ca creditori per- sonali, declarând că faptul lor în asemenea circumstanțe nu con- stitue delictul de escrocherie ci acela de luare de supra-cotă, pedepsit de art. 887 din codul comercial; totuși admite în parte apelul făcut de Natan Schapira și reduce pedăpsa la 6 luni și o închisdre, 500 lei amendă, 5.000 lei despăgubiri civile către Bogdan Lăzărescu și 1.800 lei lui Vartman Grigoriu, cesionarul fraților Vaissman, și respinge apelul lui Max Adler; Considerând că ceea ce curtea a constatat și a judecat în apel este faptul că recurentul a stors bani de la făliți pentru a le înlesni fa- cerea concordatelor în calitatea lor de creditori la acele falimente, fapt care ast-fel se discutase Ia prima instanță și pentru care fusese trămis în judecata el, aplicându-i-se art. 332 și 333 din cod. penal; Că întru cât curtea asupra acelorași fapte, pe cari le constatase tribunalul și pe care le calificase ca escrocherie, nu a făcut de cât să preschimbe calificarea lor legală, declarând că intră în prevederile Digitized by ooQLe 832 art. 887 din codul comercial, nu a comis nici un exces de putere și nici a violat dreptul de apărare; Gă, de aceea, mijlocul nefiind întemeiat, are a fi respins. Asupra motivului II: «Violarea art. 887 din codul comercial; exces de putere și omi- siune esențială. Curtea mă condamnă că în calitate de creditor, ași «fi luat o sumă de bani pentru a vota concordatul săti în pagubama- „sel creditorilor și eu am contestat că ași fi fost în realitate credi- „tor, susținând că eram numai procurator. In drept e necontestat că „delictul se săvîrșesce de creditor, pentru că el ar lua ceva mal „mult de cât cel-aiy creditori, pe când efi susțineam că nu sunt cre- «ditor, ci ca procurator, un comision. Curtea a crezut că e destul să 'stabilăscă în aparență calitatea mea de creditor, pe când ed ceream „să dovedesc că în realitate eram numai procurator; acâsta constitue „violarea art. 887, precum și un exces de putere. Apoi eCi am cerut „să stabilesc cu martori că nu eram în realitate creditor, ci numai „procurator, și curtea omite de a se pronunța asupra acestui mijloc „de apărare, comițând ast-fel o omisiune esențială». Având în vedere art. 887 din codul comercial; Considerând că dacă acest articol dispune că creditorul care ar fi stipulat fie cu falitul, fie cu orl-care alte persdne, avantage particu- lare pentru a ’șl da votul săd în deliberațiunile falimentului va fi pedepsit, acăstă disposițiune, care are de scop de a garanta legalita- tea operațiunilor falimentului și de a menține egalitatea între ere- torl, trebue să fie aplicată față cu orl-cine care are dreptul și calita- tea de a vota în deliberările falimentului; Că art. 887 citat vorbesce, în special, de creditor pentru că, de or- dinar și în generalitatea cașurilor, creditorul este acela care se pre- sintă în persdnă în adunările convocate de operațiunile falimentului; Că dacă stipulațiunea emană de la mandatarul prin care credito- rul a fost representat, responsabilitatea penală trebue sa cat^ă asu- pra mandatarului, când s’a constatat că el este care a întrebuințat manopere frauduldse ca în specie; Considerând că aedstă soluțiune nu pdte fi schimbată chiar și in cașul când beneficiul stipulațiunel ilicite a mandatarului a fost remis în urmă de acesta creditorului, de dre-ce delictul se găsesce pe de- plin consumat prin singurul fapt al stipulațiunel unul avantagid par- Digitized by Google 833 ticular, destinat să recompenseze votul dat în deliberări, cum și pre- judiciul causat pentru masa creditorilor, în urma acestei stipulațiunl executate; Considerând că chiar dacă curtea nu se pronunță asupra probei cu martori cerută de recurent pentru a dovedi că dânsul nu era de cât mandatar, acâstă omisiune nu este esențială întru cât chiar când ar fi dovedit acâsta, art. 887 din codul comercial tot ’i ar fi aplicabil; Că, de aceea, și acest motiv nefiind fondat are a fi respins. Asupra motivului III: «Violarea art. 118 și 119 din codul de procedură civilă, combinat «cu art. 191 din codul de procedură penală. «La judecarea procesului med s’au petrecut mal multe fapte și s’aO «ridicat mal multe incidente vidate prin anumite jurnale sau încheieri, «ast-fel a fost incidentul de amânarea procesului, de a se exclude «judele sindic, neputând representa pe frații Vaissman, citirea rapor- «tulul în causă, luarea interogatoriului med și alte incidente ridicate «și fapte petrecute, cari tdte trebuiau să fie atestate prin semnătu- «rile judecătorilor curiei, iar nu numai de grefier care, după art. 46 «din legea organisărel judecătorescl avea îndatorire a veghia ca ju- «decătoril se semneze fisele jurnale; omisiunea acestei principale în- «datorirl atrage nulitatea decisiunei*. Cmsiderând că faptul, că în josul procesulul-verbal al ședinței prin care s’ati judecat mal multe incidente se vede semnat numai de grefier, nu pdte atrage nulitatea hotărîrel, întru cât acel proces- verbal face parte din corpul hotărîrel, careeste scris pe mal multe cdle și semnată la urmă de judecătorii cari aii luat parte și de grefier. Asupra mijlocului IV: «Violarea principiului publicitătel desbaterilor și a art. 186 din «codul penal. «Nu se constată publicitatea ce a precedat actele de instrucțiune «înaintea curței, formalitate esențială, și acâstă constatare urma a «se face prin chiar complectul cur [el ce a judecat și a procedat la «actele de instrucțiune a procesului*. Considerând că fiind constatat că incidentul s’a judecat în ședință publică, neconstatarea anume a faptului acestuia nu pdte fi o causă de nulitate; 53 Digitized by VjOOQle 834 Că, de aceia, și ambele aceste motive nefiind fondate, ad a fi res- pinse. Pentru aceste motive : De acord cu D. procuror, Respinge, etc. Penal, secția II. No. 453 CASAȚIE. — Recurs nesemnat. — Neadmisibilitate. (Art. 69 din procedura civilă). Este neadmisibil recursul făcut când cererea de recurs nu este semnată. No. 509. — Respingerea, ca neadmisibil, a recursului făcut de Stat contra sentinței tribunalului Constanta No. 327 din 1899. 15 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causAde D. consilier Al. Gianni, și Pe D. procuror, în conclusiunl; Deliberând, Considerând că după disposițiunile art. 69 din procedura civilă, resultă că în ori-ce petițiune trebue să se arate numele și pronumele reclamantului, sub pedâpsă de nulitate ; Că întru cât se constată că adresa No. 134 din 14 Aprilie anul curent, a advocatului Statului din județul Constanța, prin care se face recurs contra sentinței tribunalului Constanța No. 327 din 14 Aprilie nu e semnată, urmâză ca recursul să se declare inadmisibil. Pentru aceste motive : De acord cu D. procuror, Respinge, etc. Penal, secția 11. Digitized by Google 835 No. 454 «DELICT SILVIC. — Introducere de vite in pădure. — Dacă tre- bue intenție frauduldsă la acest delict. (Art. 23 din codul silvic). Simplul fapt al introducerei vitelor intr’o pădure supusă regi- mului silvic se pedepsesce de legiuitor, fără a se cere ca element al delictului voința de ale introduce, și numai forța majoră pdte apăra pe un delicuent de peddpsă. No. 510. — Casarea sentinței tribunalului Constanța cu No. 328 din 1899, in urma recursului făcut de Stat cu I. Hagi Hassan. 15 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut In causă de D. consilier Ciru Oeconomu, și₄ Pe D. procuror, în conclusiuni; Deliberând, Asupra motivului de casare ridicat din oficiă : » Violarea art. 23 din codul silvic, întru cât resultă din acest text «de lege că trebue să se pedepsdscă proprietarii vitelor și în cașul «când vitele aă fost găsite în pădure fără păzitori«. Având în vedere sentința supusă recursului; Văzând art. 23 din codul silvic ; Considerând că după disposițiunile acestui articol, simplul fapt al introducerei vitelor într’o pădure supusă regimului silvic se pedep- sesce de legiuitor, fără a se cere ca element al delictului de a le in- troduce ci numai forța majoră pdte apăra pe un delicuent de pe- dâpsă; Considerând că expresia introducere! nu însemnâză că dacă nu e un act de voință al omului, fie proprietarul ori păzitorul vitelor, nu pdte fi contravenție, fiind-că pentru contravenție la legea silvică se pedep- sesce faptul în sine, fără a se ține sâmă de vre-un act de voință al ooQLe 847 «numii in urm d? acestan'ar li judecat, cererea mea era dar esen* «țialășisoluțiunea cestiunel era subordonată examinărei competințel. «Totuși, onor, curte omițând de a statua asupra uoeî cereri prin- «cipale și esențiale, motivul nostru de casare este pe deplin motivat*. Având în vedere decisiunea curței de compturl supusă recursului; Considerând că se constată că decisiunea ministerului de finance, care stabilesce deficitul constatat tn sarcina recurentului, este dată întina de 17 Iunie 1897, sub imperiul legel comptabilitățel generale a Statului din 1893; Considerând că art. 129 din noua lege a comptabilitățel, prin care se prevede dreptul ministerului de a da asemenea deciși uni, nu mal cere existența unul decret regal in virtutea căruia ministerul să ju- dece și să pronunțe decisiunea așa precum cere art. 87 din vechea lege; Că, prin urmare, întru cât decisiunea dată de minister a fost în conformitate cu legea, curtea de compturl a fost în drept a judeca apelul recurentului făcut contra acelei decisiunl și, de aceea, ambele motive au a fi respinse ca neîntemeiate. Asupra mijlocului III: «Violarea art. 87 (saii 129 actuala legea comptabilitățel) din legea «comptabilitățel generale, a Statului și nemotivare. «Ca agent de control însărcinat prin legea de constatare și legea «de comptabilitate numai cu supraveghiarea comptabililor puși sub «autoritatea mea, ed nu pot fi declarat, după legea comptabilitățel «gen rea le a Statului, responsabil numai dacă onor, curte de comp- «tur Iar fi stabilit în sarcina mea o negligență sati o culpăîn îndepli- «nirea îndatoririlor mele, adică ași fi lipsit a face controlul prescris «prin instrucțiunile ce nu sunt impuse. Precitatul articol este o lege «de ordine publică, și înțelesul art. 88 din actuala lege de percepere «(saii art. 64 din vechea lege) este că el sunt subordonați articolelor «precitate (țin legea comptabilitățel, cu alte cuvinte, ou este un titlu «legal, un drept pentru fisc, ca eu să răspund în ori-ce cas cu averea «mea pentru deficitul comis de un perceptor, de cât numai atunci «când s’ar fi dovedit și stabilit prin decisiunea curței de compturl «că efi am negligiat controlul, și din care causă a provenit dificitul. «Responsabilitatea mea ca controlor, nasce legalmente numai când «se dovedesce și stabilesce o atare negligență. Digitized by VnOOQlC 848 «Intru cât onor, curte de compturl mă condamnă pur și simplu „numai pentru că perceptorul Dimitrescu a delapidat o sumă de bani, „fără a articula nimic relativ la negligența mea ca controlor, ea dă o „hotărîre nemotivată și violâză art. 129 din actuala lege de compta- „bilitate (sad art. 87 din vechea lege)«. Considerând că acest mijloc nefiind nici propus nici discutat dina- intea cur[el de compturl, nu pdte fi propus, pentru prima dră dina- intea acestei curți; In ce privesce recursul făcut contra decisiunei No. 158 din 1898, dată asupra cererel de revisuire. Asupra mijlocului de casare: „Violarea art. 65, alin. II, al legel curțel de compturl, că decjsiu- „nile uate asupra apelurilor sunt supuse numai recursului în casa- „țiune nu și revisuire!. „Or, ministerul de finance nu putea cere revisuirea și curtea de ncompturl nu o putea admite, fără a viola, precitatul articol de lege „care este de ordine publică «. Considerând că resultă din disposițiunile art. 65, alin. II, al lege! curțel de compturl din 1895, că decisiunile date asupra apelurilor sunt supuse numai recursului în casațiune iar nu și revisuirel; Considerând că, întru cât acest drept de revisuire nu este acordat părței, este invederat că acest drept nu ’l pote avea nici ministerul de finance, de ore ce alin. II de sub art. 65 sus citat nu face distinc- țiunea acâsta; Considerând, în specie, că decisiunea, a cărei revisuire s’a cerut de minister, fiind dală asupra apelului recurentului, o asemenea deci- siune nu mal pote fi supusă revisuirel; Că, prin urmare, curtea de compturl judecând o asemenea cerere, decisiunea ce a pronunțat este dată fără competință și, de aceea are a fi casată ; ₓ ¹ V6ooQle $55 Că ambele hotărîrî rămânând definitive și cursul justiției fiind în- trerupt, acostă înaltă curte este chemată a pronunța un regulament de competință; Considerând că din reclamațiunea părței civile adresată judelui de ocol, resultă că faptul ce se impută delicuentulul este că ar fi a- dresat numitului reclamant cuvintele de hoț și pușcăriaș; Considerând că aceste expresiunl nu pot fi înțelese de cât ca in- sulte simple, întru cât nu se raportă la un vicifi anume determinat; Că, de aceea, faptul, ast-fel cum este constatat, intrând în preve- derile art. 299 din codul penal, instanța competentă de a’l judeca este judele de ocol. Pentru aceste motive: De acord cu D. procuror, Regulând competință, etc. Penal, secția II. No. 464 CONTRAVENȚIE. — Contravenție Ja regulamentul industriilor insalubre. — Natura lor. — Competință instanțelor corecțio- nale de a le judeca. — Apel admisibil. — Casare. (Art. 101 din regulamentul industriilor insalubre; art. 69 din legea judecătorii- lor de pace). Pentru a se determina natura faptelor incriminate, după care are a se regula competință instanțelor judecătorești, trebue a se avea in vedere pedepsa ce li se aplică de lege. Prin urmare, contravențiile la prescripțiile regulamentului in^ dustriilor insalubre, fiind pedepsite prin art. 101 cu amenda de la 10—100 lei, adică cu o pedepsă mai mare de cât pedep- sele polițienești, constituesc nisce delicte a căror judecare este de competință instanțelor corecționale, adică a tribunalului de prima instanță și a curților de apel. Curtea dar violeză legea, când in asemenea materie declară a- pelul inadmisibil No. 537. — Casată, în urma recursului făcut de Răducanu Constan- tinescu, decisiunea curțel de apel din Craiova, secția 1, cu No. 468 din 1899. Digitized by 856 22 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Al. Degrd, și Pe D. St. Stătescu, procuror de secție, în conclusiunl, în absența recurentului; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: nGreșită interpretare a art. 69 din legea judecătoriilor de pace și *art. 175 din legea sanitară^. Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care se constată că Răducanu Constantinescu, fiind dat în judecată pentru contra- ventiune la legea sanitară, de dre ce n’a fost următor să mute mdra sa la marginea comunei, a fost condamnat la 100 lei amendă în fo- losul comunei Stoenești, în virtutea art. 32 și 101 din regulamentul industriilor insalubre; Avânt în vedere art. 101 din numitul regulament; Considerând că acel cari vor contraveni prescripțiilor acelui regula- ment se vor pedepsi pentru prima drăcu amenda de la 10—100 lei; Considerând că pentru a determina natura faptelor incriminate, după care are a se determina competința instanțelor judecătorescl, trebue a se avea în vedere pedâpsa ce li se aplică; Că faptul ce se pedepsesce după art. 101 citat, nu este o contra - ventiune în sensul art. 1 din codul penal, pentru care se prevede în- chisdre până la 15 (Jile și amendă până la 25 lei, ci o pedâpsă care întrece limitele pedepselor politienesci; Considerând că dacă contraventiunea, după legea sanitară, este a fi considerată că e intra 4’une penală în general, ^i dacă pedâpsa determină natura infractiunel contraventiunel propriu Pe D. procuror general, în conclusiuni; Deliberând, Asupra admisibilități recursului din punctul de vedere ai formei: Având în vedere că recurentul făcând recurs în contra decisiunel curței de apel din BucurescI, prin care era condamnat la închisore, a alăturat drept taxă un act de paupertate, liberat de primăria co- munei Văleni-de Munte, care act nefiind investit cu tdte formele le- gale, i s’a acordat un termen de acâstă curte pentru a’I complecta cu vițla perceptorului și a administrațiune! financiare respective ; că întru cât s’a amânat causa pentru investirea actului de paupertate alăturat înainte de împlinirea termenului de 30 (Jile cu formele ce- rute ; că a declara recursul neadmisibil la termenul ulterior de cer- cetarea causel, ar fi a nu ține sâmă că recurentul fiind arestat n’a putut din închisdre îndeplini în lăuntrul termenului de 30 ^ile tdte formele cerute pentru validitatea actului de paupertate și că nu se pdte retracta favdrea acordată pentru complectarea formelor cerute; Gă de aceea, recursul este admisibil. Pentru aceste motive: Admite, etc. Penal, secția ÎL Digitized by LiOOQlC 862 No. 468 PEDEPSE. — Complice — Care este pedepsă complicelui. — Cum se calculeză minimum. (Art. 8, alia. I, 49 și 310, alin. II din codul penal). Când pedepsă autorului principal este inchisorea corecțională, pedepsă complicelui este minimul acestei pedepse, insă nu mi- nimul inchisorei corecționale, ci minimul preve^ut pentru fie- care delict. Ast-fel, complicele intr^un furt prin efracție are a fi pedepsit cu minimul pedepsei preve^ută de art. 310, alin. II din codul pe- nal, nu cu minimul inchisorei corecționale, ast-fel cum estepre- ve/ut acest minimum de art. 8, § 1 din codul penal. No. 544 bis. — Respingerea recursului făcut de Nicolae lonescu contra decisiel curtel de apel din Bucuresci, secția U, No. 281 din 1899. 23 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând* citirea raportului făcut în causă de D. consilier C. Oeconomu; Pe D. Durma, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. procuror general C. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: «Violarea și râua aplicare și interpretare a art. 49, 50, 310 și «314 din codul penal. «In adevăr, sunt condamnat ca complice în basa art. 49 și 50, «pentru că ași fi ajutat pe nisce autori principali dati judecățel pen- «tru art. 310 și 314 din codul penal; or, pedâpsa de 3 ani închi- «sdre corectională împreună cu interdictiunea pe același timp nu pu- «tea să mi se aplice, căci legea prevede pentru mine minimum în- «chisorei corectionale, atâta și nimic mal mult; deci, când mi s’a apli- «cat mal mult, s'a violat legea «. Având în vedere decisiunea supusă recursului; Văzând art. 49, alin. II din codul penal; Considerând că resultă din disposițiunile acestui articol că atunci Digitized by Google 863 când peddpsa autorului principal va fi închisorea corectională, pe- ddpsa complicelui e mmimum acestei pedepse ; Considerând că acâstă dispositiune constitue o regulă generală de care are a se tine sâmă la fixarea pedepsei cuvenită complicelui care a participat la un delict; că intru cât însă pedepsele prescrise pentru delicte nu sunt aceleași, nici pedâpsa ce are a se înflige unul complice nu pdte să fie aceeași, ci variază după pedepsele ce se pre- scrie ; ca a admite ca pedâpsa complicelui ar trebui să fie minimum închisorel în sensul art. 8, alin. I din codul penal, ar fi a nutine sâmă de însemnătatea delictului săvîrșit, pentru care legiuitorul a prescris o peddpsă mal grea de cât admite art. 8, alin. I din codul penal. In cât privesce pe autori, ia măsura pedepsei și pentru com- plici nu pdte fi aceeași, ci în raport și cu însemnătatea delictului să- vîrșit, și întru cât legiuitorul pentru unele delicte a prescris peddpsa închisorel de la 3 la 5 ani, prin acdsta el a indicat că minimum în- chisorel e altul ca cel prescris de art. 8, alin. I din codul penal, și de acdsta trebue să se țină sdmă și la fixarea pedepsei cuvenită com- plicelui ; Considerând că întru cât minimum pedepsei prevăzute de acest articol este 3 ani închisdre; iar în cât privesce interdicțiunea, legiui- tărul ne mal stabilind nici minimum, nici maximul el, pentru com- plice, cu drept cuvânt curtea de apel a condamnat pe recurent la 3 ani închisdre și la interdicțiunea pe același timp pentru faptul de participare ca complice la furtul de efracție constatat ca săvîrșit de recurent, și de aceea mijlocul de casare este neîntemeiat. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror: Respinge, etc. Penal, secția II. No. 469 CONTRAVENȚII. — Contravenții la regulamentul comunal de aliniere și clădire.—Dacă contravenientul trebue pedepsit și la dărimarea imobilului. (Art. 159 din procedura penală; art. 385 din codul penal). Când o personă este dovedită culpabilă de o contravenție poliție- nescă, judecătorul de ocol sau tribunalul va pronunța ped&psa Digitized by ooQLe 864 și va hotărî prin aceeași sentință asupra cererilor de restituire și de daune-interese. Ast-fel, in contravențiile la regulamentele comunale de aliniere fi de clădire, persdna dovedită culpabilă că a construit fără autorisare și in contra regulamentului comunal trebue pedep- sită, pe lângă amendă, și la derimarea imobilului. No. 546. — Casarea sentinței tribunalului Ilfov, secția I, cu No. 204 din 1899, în urma recursului făcut de primăria Capitalei. 23 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Al. Degrâ ; Pe D. St. Șoimescu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. procuror general C. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: «Greșită interpretare a art. 385 din codul penal, și ca atare, vio- darea art. 96 din legea pentru organisarea comunelor urbane, prin «care este absolut interzis a se deschide strade noul și cu atât mal «mult a construi pe stradă nerecunoscută«. Având în vedere sentința supusă recursului; Considerând că resultă din disposițiunile art. 159 din procedura penală, că atunci când o personă este dovedită culpabilă de o contra- vențiune polițienâscă, judecătorul de ocol sau tribunalul va pronunța pedâpsa și va hotărî prin aceeași sentință asupra cererilor de resti- tuțiune și de daune-interese ; Considerând că, în specie, tribunalul constatând existența contra- vențiunei prevăzută și pedepsită de art. 358, alin. 5 din codul penal, urma neapărat ca, pe lângă amendă, să mențină condemnațiunea inti- matului și la dârîmarea imobilului ce era construit fără autorisa- țiune și în contra regulamentului comunal; Considerând că, conform legel și regulamentului în privința con- struire! ; nu se pote construi înființându-se o stradă nerecunoscută de autoritatea comunală; că acâsta este în drept, conform acelorași dis- positiunl, a cere dârimarea în cas de contravenție și instanțele ju- decătorescl constatând că autoritatea comunală a procedat în regulă Digitized by Google 865 spre a constata contravenția, ele nu pot schimba efectele, mărginind condamnarea numai la amendă, nu insă și la dărîmare, este nu nu- mai un amestec în atribuțiile organelor administrative, ci și con- trarii! scopului și coprinsulul disposițiilor acelei legi și regulament; Considerând că asemenea instanțele judecătorescl nu pot scuti pe contraveniențl de obligațiunea de a dărîma pe motiv de necunoscința legel, căci necunoscința e numai afirmată și regula e că cunoscință legilor se presupune; că tribunalul pronunțând puterea de obligație de a dtfrima, prin acesta a violat disposițiunile art. 385, alin. 9 din codul penal și 159 din procedura penală, cum și disposițiunile legel și regulamentului comunal relative Ia asemenea construcțiunl, și în același timp pronunță și o sentință nemotivată, și de aceea mijlocul de casare este întemeiat. Pentru aceste motive, Da acord cu D. procuror general: Caseză, etc. Penal, secția II. No. 470 EXPROPRIERE PENTRU CAUSĂ DE UTILITATE PUBLICĂ. — Recusarea juraților. — Deșteptarea judelui director către părți pentru dreptul de recusare. — Neobservarea acestei formali- tăți. — Nulitate. — Casare. (Art. 45 dm legea de expropriere). In materie de expropriere, deșteptarea din partea j udelui-direc- tor cătr% părți spre a exercita dreptul de recusare constitue o formă substanțială, pentru că privesce in mod esențial dreptul de apărare și de constatarea acestei deșteptări trebue să se facă mențiune in procesul-verbal de audiență al juriului, sub pe- depsă de nulitate. No. 167. — Casarea decisieî juriului de expropriere și ordonanței judelul-director al tribunalului Constanța, dupe recursul făcut de direcțiunea generală a căilor ferate române cu primăria comunei Murfalar. 23 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier AL Degrâ ; 55 Digitized by VaOOQLe 866 Pe D. D. advocat Avenian, tn desvoltarea motivelor de casare, și Pe intimat, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului de pasare invocat • «Violarea art. 45, combinat cu 53 din legea de expropriere, lutru «cât părțile n’ad fost încunosciințate de judecătorul-director că au «dreptul de a recusa un număr egal de jurati, așa în cât nici o re- «cusare nu s’a făcut. Acâsta constitue o formalitate substanțială în «interesul părților, a cărei comisiune viciâză constituirea juriului Considerând că este constant că părțile n’aă exercitat dreptul de recusare acordat conform art. 45, alin. II din legea de expropriere, că ele n’ati fost deșteptate spre acâsta de judele-director; Considerând că deșteptarea din partea judelul-director către părți spre a exercita dreptul de recusare constitue o formă substanțială, peptru că privesce în mod esențial dreptul de apărare, și de consta- tarea acestei deșteptări trebue să se facă mențiune în procesul-ver- bal de audiență a juriului; Că acâsta este admis în maferje de procedură penală, de și nu este un țețț foripal,—și trebue să fie admis și tp cât priveșce juriul, de ex propriere, de dre-ce formele considerate ca șgbșțș^țpile și Q$rl aii pentru acâsta a fi observate în materie de procedură penală, ele tre- bue să se aplice și în materie de juriîi de expropriere, având a re- curge pentru juriul de expropriere la disposițiile și formele prescrise sad admise pentru juriul penal; ₉ Că de aceea, și întru cât nu se constată deșteptarea părților pen- tru exercitarea dreptului de recusare, decisia juriului are a fi casată. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Trimite la jur»ul orașului Călărași. Civil, secția IL Digitized by Google 867 No. |71 EXPROPRIERE PENTRU CAUSĂ DE UTILITATE PUBLICĂ. — Constituire^ juriului.—ppț luș parte jnrș|U suplipieplșirl. (Art. 43, 44, |5 și 46 dm legea de expropriere). Jurații șuglimențari nu pot interveni de cât in cas de lipsă, de excludere sau de necompatibilitate a unul jurat ordinar. Ast-fel, este casabilă decisiunea juriului, dacă, fiind presenți șâpte jurați ordinari și trei suplimentari, și părțile recusând dud furați ordinari, judele-director a introdus in con^idune și al treilea jurat suplimentar, intru cât juriul se consideră consti- tuit. cu noue jurați și poțe judeca și in numer numai de ștpte. No. 169. — Casarea decisiel juriului de expropriere și ordonanței judelul-director al tribunalului Covurluiti, secția II, din 3 Aprilie 1899, dupe recursul făcut de ministerul lucrărilor publice, în pro- ces cu Gherghina Burghelea. ' 23 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând cițir^a raportului făcut în causă de D. consilier N. Pre- descu; Pe D. advocat Avenian, tn desvoltarea motivului I, renunțând la motivul II, și Pe D. P. Borș, în combateri; Deliberând, Asupra motivului I de casare: «Violarea art. 46 din legea de expropriere și ilegala constituire a «juriului, întru cât comisiunea urmând a se constitui din nouă ju- «rațî, adică 7 titulari și 2 suplimentari, cari s’ad presentat, din «laceșția 2 fiind recusațl de pțrțl, urmi să se constitue cu cel 7 ră- «mașî«. Considerând că se constată că pentru formarea juriului de jude- care în causă s’ad preșept^t î jqrațț ordinari și 3 suplimentari; că părțile exercitând dreptul de recușare, judele-director a admis pe cel $ jurați suplimentari pentru a suplini pe jurații recusatl; • Considerând că, înainte ca pârele șă exercite dreptul de recusare, * juriul trebue să fie în număr de nouă, de obște jurați ordinari; că Digitized by Google 868 dacă însă lipsesce câțl-va din juratii ordinari, se complectâză cu ju- ratii suplimentari, pentru ca părțile să pdtă recusa câte unul sad un^ număr egal de jurati, conform art. 45 din legea de expropriere; Considerând că juratii suplimentari nu pot interveni, conform art. 44 din legea de expropriere, de cât în cașurile prevăzute de art. 43 din aceeași lege, adică în sas de lipsă, de excludere sad de necompatibilitate a unul jurat ordinar, precum prevede art. 43 al legel de expropriere; că, prin urmare, juratul suplimentar nu pdte interveni pentru altă causă ; Considerând că, în specie, fiind 7 jurati ordinari și 3 suplimentari, al 3-lea jurat suplimentar nu pdte să ia parte; că dacă părțile ad re- cusat 2 jurap, juriul rămâne compus din 7 jurati în stare de a func- ționa și a judeca conform art. 46 din legea de expropriere, și al treilea jurat suplimentar nu putea fi chemat; Considerând că acest sistem admis de jurisprudentă din causă că legiuitorul a schimbat disposițiile legel francese în privința număru- lui juratilor atât ce se convdcă cât și acelora asupra cărora se exer- cită recusările, și ținând, sâmă de prescripțiile legel de expropriere, motivul are a fi admis, din causă că s’a admis participarea juratului suplimentar al treilea, pentru o causă neadmisibilă de art. 43 din legea de expropriere. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Trămite la același juriu. Civil, secția II. No. 472 APEL. — Apelul părtei civile. — Când curtea de apel ’l pdte ad- mite. (Art. 159 din procedura penală). de și dreptul de apel al părței civile in privința cererci de despă- gubi A este absolut și general, ori care ar fi sentința primilor ju- Decatori, insă curtea de apel, sesizată de apelul părței civile, numai atunci pote acorda despăgubiri când constată evidența elementului faptului delictuos, care este causa cererei de des- păgubiri. Digitized by Google 869 No. 5.49. — Casarea decisiunei curței de apel Craiova, secția, II cu No. 1.163 din 1898, în urma recursului făcut de losif Igiroșeanu. 28 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Hăntzescu; Pe D. Em. M. Porumbaru, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. I. Brătășianu, pentru partea civilă, în combateri; Deliberând, Asupra motivului H de casare: «Rea aplicație a art. 11 și 197 procedura penală și violarea art. 8 «același cod. Dreptul de apel dat părțel civile nu se pdte exercita de «cât asupra faptului penal din care resultă despăgubirea, iar nu și «asupra unul fapt curat civil care ese din competința instanțelor » penale u. Având în vedere decisiunea supusă recursului; Considerând că de și după disposițiunile art. 197 procedura penală dreptul de apel al părțel civile, în privința cererilor de despăgubii*!, este absolut și general, ori-care ar fi sentința primilor judecători; în asemenea cas, însă, curtea de apel numai atunci pdte acorda despă- gubiri civile când, judecând apelul părțel civile, constată existența elementului faptului delictuos, care este causa cererel de despăgubiri; Considerând că, în specie, tribunalul achitând pe recurent pe motiv că faptul imputat nu intrunesce elementele delictului de înșelăciune, curtea, în urma apelului făcut de partea civilă, a condamnat pe re- curent la despăgubiri, fără însă a constata existența faptelor delic- tului de care fusese achitat, ci mărginindu-se a motiva că există prejudicii causat și că, conform art. 998, repararea e legitimă; Că, ast-fel fiind, curtea de apel fără cuvânt a condamnat pe re- curent la acele daune și, prin urmare, mijlocul de casare este în- temeiat. Pentru aceste motive: Și fără a mal discuta cele-alte motive; Admițând motivul II, Casâză, etc. Penal, secția II. Digitized by Google 870 . No. 473 C ONSTRUCȚIÎ DE STRADE ȘI ȘOSELE. — Județe și comune li- mitrofe cu Dunărea. — Piatră adusă din străinătate. — Scu- tire de taxe vamale. — Dacă și la lucrările ce se fac de antre- prenori pentru Stat se scutesce de aceste taxe piâtH adusă din străinătate. (Art. 1 din legea din 2 Aprilie 1877). Prin legea din 2 Aprilie 1877 se scutesc de taxe vamale județetb- și comunele limitrbfe pentru piatră ce aduc din straihetdte pentru construire de strade și șosele, fie in regie, fie date in În- treprindere, nu și Statul, ast-fel că cei ce iau Întreprinderi de la Stat pentru asemenea lucrări in porturi nu sunt scutiți de taxele vamale pentru piatra ce aduc din străinetate. No. 172.—Casarea decisiunel curței de apel din BucurăscI, secția 11^ cu No. 11 din 1899, în urma recursului făcut de ministerul de finance, în proces cu I. Greculescu. 30 Iunie 1899 • CURTEA, Asculând citirea raportului făcut îh causă de D. președinte N. Mandrea; Pe D. advocat Niculescu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Gr. Dancovicl, în combateri; Deliberând, Asupra motivelor II și III de casare: II. «Greșită interpretare și violarea legel din 2 Aprilie 1877, în- «tru cât legiuitorul, când a decretat scutirea de drepturi de vamă lâ «importațiunea pietrei și a pietrișului ce se âduce din străinătate, â «avut îh vedere numai pe comuhe și pe județe pentru străzile și șo- «selele ce comuna sad județul le face în regie sad în antreprisă. Le- «gi ui torul n’a voit să scutăscă de plata drepturilor de vâtn&și piatra «și pietrișul ce se importă pentru pavagiul unul port câre aparține «Statului Și atunci când, cum ăste în specia portului Corabia, lucra- «rea se face de Stat cu care a contractat și pe comptul săâ. Cârtea «de apel decimând că scutirea prevăzută în legea sus menționată este «generală și se aplică ori de cine ar fi făcută lucrarea, a violat legea «din 2 Aprilie 1877 în litera și spiritul el«. III. «Violarea art. 969 din codul civil. Curtea de apel ă nesocotit «puterea legel stabilită între părțile contractante prin art. 17 din «caetul de sarcine, care face parte integrantă din contractul înche- Digitized by LiOOQlC 8U •iat între ministerul de finance și I. Greculescu, când a decis că a- «cesta nu era ținut de a plăti nici o taxă vamală, cu tdtă obligațiu- nea de a plăti taxele vamale a fost formal luată de Greculescu «prin art. 17*. Având în vedere că prin decisia supusă recursului, curtea de apel declară că, din termenii în care e concepută legea din 2 Aprilie 1877, resultă că scutirea e generală și că se aplică ori de cine ar fi făcută lucrarea, apoi că ciausa disposițiel din art. 17 al caetulul de sarcini ar trebui a se considera ca neseridsă, ministerul neputând impune și percepe o taxă ilegală ; Considerând că legea din 2 Aprilie 1877 introduce o favdre pen- tru ori-care județe și comune din apropierea Dunărei, anume arătate, ca să pdtă importa piatra necesară construirel stradelor și șoselelor din acele orașe și județe cu scutire de taxă vamală ; că acâstă favâre este numai în cașurile când județul sad comuna construesc, spre a le înlesni construirea din alin. II, al art. 1, după care cererile ad a fi adresate autoritățel superidre a vămilor de către autoritățile județene și comunale, ceea ce indică că favdrea se acordă numai când unul din acele județe sad comune construesce o stradă sad o șosea, nu însă când și Statul ar construi o șosea sad stradă prin județ sad prin comune ; că, de altfel, părerea curțel de apel ar putea fi întemeiată, când tocmai acest aliniat ar lipsi din lege ; Considerând că Statul, ca persdnă civilă, încheiând un contract și stipulând o clausă prin contract de felul clausel din art. 17 din con- tract, acâstă clausă e cu totul legală, de dre-ce alt-ceva e a im- pune și percepe o taxă ilegală, și alt-ceva e de a stipula că plata ta- xelor vamale și de timbre sunt în sarcina antreprenorului, când nici nu e consacrată scutirea plățel de taxa vamală ; că, de altmintrelea, dacă ar fi chiar consacrată o scutire în aceste cașuri de plata taxei vamale, nimic nu se opune ca o parte contractantă să se oblige la plata taxei vamale, asemenea taxă fiind stipulată prin libera voință a părței contractante, ea are a fi observată, nu însă a fi considerată ca nescrisă; că, de aceea, sub ambele puncte de vedere, decisia su- pusă recursului are a fi casată. Pentru aceste motive: Gasâză, etc. Trămite la curtea de apel din Galați. Civil, secția II. Digitized by^OOQlC 872 No. 474 EXPROPRIERE PENTRU CAUSĂ DE UTILITATE PUBLICĂ. — Indemnisare. — Gât trebue să fixeze juriul. — Drept de pro- prietate contestat. — Consemnare. — Proprietate supusă re- tragere! — Dacă in asemenea cas este contestat dreptul chiar de proprietate sau este numai afectat de o servitute publică. (Art. 59 din. legea de expropriere). Juriul de expropriere trebue să fixeze indemnisarea pentru tota- litatea imobilului expropriat, și dacă pentru tot sau o parte din terenul expropriat administrația contestă dreptul de proprie- tate, judele-director are a regula ca suma pentru indemnisa- ție să stea in deposil. Arătarea insă că o parte din teren e supusă retragerei nu consti- tue o contestare a dreptului de proprietate, fiind-că la o pro- prietate supusă retragerei nu dreptul de proprietate e contes- tat, ci numai că acea proprietate este afectată de o servitute publică al cărui exercițiu este eventual cănd trebuința va cere, No. 173. — Respingerea recursului făcut -de primăria BucurescI contra ordonanței judelul-director al tribunalului Ilfov, secția II, din 15 Maifi 1899, în proces cu moștenitorii defunctului Em. N. Lahovari. 30 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. Liciu; Pe D. advocat I. Șoimescu, in desvoltarea motivelor de casare; Pe D. advocat M. Alexandrescu, în combateri, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiuni; Deliberând, Asupra mijlâcelor de casare invocate : I. «Violarea disposiunilor art. 59 din legea de expropriere. Ju- «dele-director n’a decis ca banii indemnisațiel pentru terenul legiui- «tel retrageri să stea în deposit*. II. «Hotărirea de declarare a exproprierel n’a tranșat cestiunea «că terenul expus retragerei nu era de luat pe cale de expropriere «plătibilă și că, conform legel, urma a se ceda fără despăgubiri, ci «contrariul, așa că s’a violat art. 7 și 12 din regulamentul organic*. Avend în vedere că din sentința tribunalului Ilfov, secția II, din 28 Noembre 1898, resultă că s’a declarat expropriat, pentru causă Digitized by Google 873 de utilitate publică, terenul de 115 m. p. al moștenitorilor Em. N. Lahovari; că considerantele acestei sentințe lămuresc că, la cererea de a se expropria acea porțiune cu mal puțin legiuita retragere, s’ad opus moștenitorii, pentru că a mal suferit autorul lor o-dată asemenea retragere cu ocasia unei alinieri anteriore; că primăria ’șl-a modificat cererea, cerând să se exproprieze tocmai 53 m. p., rămânând ca preten- țiile pentru legiuita retragere să se reguleze apoi pe cale principală; Având în vedere că, cu ocasia cercetărel asupra fixărel indemnisa- sațiunel de către jurifi, primăria a susținut că indemnisația are a se fixa numai pentru 53 m. p., la care s’a opus advocatul moștenitori- lor, iar juratii aii fixat indemnitatea pentru 115 m. p. și judele-di- rector a declarat executorie decisia juriului; Considerând că cererea de a se fixa indemnitatea numai pentru 53 m. p. era contrarie și sentinței de expropriere și art. 59 din le- gea de expropriere, de dre-ce juriul are a fixa indemnitatea pentru totalitatea imobilului expropriat; că dacă pentru tot sad o parte din terenul expropriat administrația contestă dreptul de proprietate, ju- dele-director are a regula ca suma pentru indemnisatie să stea în de- posit, conform art. 59, alin. II; că, însă, arătarea co o parte din te- ren e supus retragerel, acâsta nu constitue o contestare a dreptului de proprietate, în sensul art. 59 din legea de expropriere, fiind-că la o proprietate supusă retragerel nu este dreptul de proprietate con- • testat, ci ea e afectată de o servitute publică al cărui exerciții! e e- ventual când trebuința va cere; Gă așa fiind, motivele invocate 'sunt neîntemeiate și urmâză a fi respinse. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția II. No. 475 EXPROPRIERE PENTRU CAUSĂ DE UTILITATE PUBLICĂ. — Indemnisare. — Afirmația administrației cum că nu trebue nici o indemnisare pentru o construcție de pe terenul expro- priat fiind supusă dârimărei conform regulamentelor comu- nale.—-Dacă constitue o contestație a dreptului de proprietate. (Art. 59 din legea de expropriere). Afirmația administrației exproprietâre cum că pentru construc- ția de pe un imobil expropriat nu trebue nici o indemnisare, fi- Digitized by Google 874 ind supusă dărimărei după regulamentele comunale, nu con- stitue o contestație a dreptului de proprietate, ast-fel că in ase- menea cas, nu este loc ca indemnisarea acordată de juriu să fie consemnată. No. 174. — Respingerea recursului făcut de primăria comunei Bv- curescl contra ordonanței judelul-director, cu data de 22 M»iâ 1899, a tribunalului Ilfov, secția II civilo-corectională, în proces cu minorii Mavrogheni. 30 Iunie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Hăntzescu; Pe D. advocat Șoimescu, în desvoltarea motivului de casare, și Pe intimati, în combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare : „Primăria contestă minorilor Mavrogheni dreptul la despăgubirea „pentru construcții fiind supuse dărîmărel. „Judele-director n’a dispus ca prețul să stea în suspensie, de aci „violâză disposițiunile art. 59 din legea de expropriere. Judele-direc- „tor n’a decis ca banii indemnisațiel pentru construcții supuse dis- „trugerel să stea în deposit*. Având în vedere că din procesul-verbal al judelul-director resultă că advocatul primăriei, spre a susține că imobilul minorilor Mavro- gheni este depreciat, a arătat că el trebue să fie 6 rimat dar n’a contestat dreptul de proprietate și nici n’a cerut ca banii provenițl să stea în deposit; Considerând că a afirma că imobilul trebue să fie dârîmat numai spre a arăta cât e depreciat imobilul, nu constitue o contestație a dreptului de proprietate ; că, afară de acâsta, nici primăria n’a cerut, conform art. 59 din legea de expropriere, ca suma acordată ca in- demnitate să stea în deposit. Că, de aceea, judele-director sub nici un iei nu pdte ordona ca plata sumei să nu se efectueze ; Că ast-fel motivul fiind neîntemeiat, are a fi respins. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția II. Digitized by LiOOQlC BULETINUL DECIS1UNIL0R CURȚEI DE CASAȚIUNE ȘÎ DE JUSTIȚIE SECȚIA VACANTELOR No. 476 COMPETINȚA. — Contract. — Competința instanțelor judecăto- resc! ăle locului unde s’a încheiat contractul. (Art. 897 din co- dul comercial). VÎNțlARE. — Mărfuri. — Când devine proprietatea cumpărăto- rului și rămâne în risicul pericol al lui. (Art. 1.300 din codul civil). VÎNQARE. — Mărfuri. — Vinderea lor în socotela cumpărătoru- lui. — Neobservarăa uhor forikie. — Dacă acesta ’l pdte dis- pensa dă daune către vîn^ători.— Ce pot judeca instanțele ju- decătoresc!. (Art. 68 din codul comercial). 1/ Asemănat art. 897 din codul comercial, instanțele judecăto- rești ale locului unde s’a încheiat un contract sunt competente a judeca pe părțile contractante. O marfă vindută și cântărită la punerea ei in vagăne, de- vine proprietatea cumpărătorului și remâne în risicul pericol al acestuia. 3/ Neobservarea unor forme la vin^area unor mărfuri in soco- tita cumperătorului, nu ’l pdte dispensa pe acesta de daunele causate vln^etorului prin fapta sa, și instanțele judecătoresc* sunt in drept să discute atât diferența de preț, cât și cuantu- mul daunelor cerute. Digitized by ^OOQlC 876 No. 177. — Respingerea recursului făcut de Carol Litarezeck con- tra sentinței tribunalului Govurluiti, secția 11, No. 50 din 1899, In proces cu Spiru Macri. 1 Iulie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. Liciu; Pe D. advocat P. Borș, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Caramfil, în combateri; Deliberând, Asupra primului motiv de casare: „Violarea art. 897, alin. 2 din codul comercial, prin aceea că atât „judecătoria cât și tribunalul nu erați competinte de a judeca acâstă „afacere, întru cât contractul dintre mine și D. Macri a luat nascere „la Craiova și nu la Galați dupe cum statuâză tribunalul, interpre- „tând în mod greșit jurisprudența nâstră relativă Ia furnisarea căr- „bunilor vînduți mie*. Având în vedere că instanțele de fond constată, din actele înche- iate între părți, că vîn^area acelor cărbuni a fost făcută sub condi- țiunea ca vîn(jătorul să ’l predea gara Galați, și să incaseze prețul lor în BucurescI, la banca Marmaroch Blank, dupe primirea cărbu- nilor la Craiova; Având în vedere că instanțele judecătoresci ale locului unde s’a încheiat contractul sunt competente a judeca pe părțile contractante, conform cu prescripțiunile art. 897 din codul comercial, și, în cașul de față, judecătorul de ocol și tribunalul de Galați, cu drept cu- vînt, și fără a depăși limitele competințel lor, au judecat acest pro- ces comercial, ast-fel că motivul de casare este neînteareiat, și ur mâză a fi respins. Asupra motivelor II și UI: II. „Exces de putere prin nesocotireaclausel din contract (scrisd- „rea din 3 Aprilie 1897), dupe care plata urmând a se face dupe* »primirea cărbunilor, până atunci risicurile rămânea ti în comptul' „vîn^âtorulul, și nici putea fi loc de daune pentru cumpărător mal „înainte de predare, dupe cum în mod injust statuâză tribunalul. III. ^Gă chiar dacă acâstă clausă ar da loc la o interpretare dubi- Digitized by VnOOQLe 877 »6să, și ne-am găsi constrînșl a ne referi la dreptul comun, Încă ces- «tiunea daunelor ar fi trebuit înlăturată și acțiunea D-lulMacri res- «pinsă din acest punct de vedere, de dre-ce, dup® art. 1.300 din co- rdul civil, vfrnjarea mărfurilor dupe greutate, număr sad măsură nu «este perfectă în acest sens, că risicul, pericolul, rămâne asupra vin- «(JătoruluT până în momentul primirei, cântărirel sau măsurel, dupe «cum era în specie vîn^area, fiind făcută pe măsură, și, dar, prin vio- «larea și a acestui text de lege, s’a ajuns la condamnarea nâstră la «daune*. Considerând că instanțele vie fond constată în fapt că obligațiunea vîn^ătorulul fiind de a preda cărbunii gara Galați, și cărbunii fiind cântăriți la punerea lor în vagone, cerințele art. 1.300 din codul ci- vil afi fost îndeplinite, și cărbunii au devenit proprietatea cumpără- torului, și aii rămas în risicul, pericolul cumpărătorului, și, în specie* a societățel de electricitate. Asupra motivelor IV și V : IV. «Exces de putere,Jprin faptul că chiar dacă lucrurile vîndute «ar fi fost pe risicul și pericolul meii din momentul vîntjărel, încă nu «era loc la daune, întru cât D. Macri fără nici un drept a făcut în «acest cas acte de disposițiune asupra unor vagâne prin reîntârcerea «lor din drum spre Bucuresci, lăsând alte duoă vagone să sosăscă la «destinație, unde le-am și primit, și, dar, pentru aceste motive, cer «casarea. V. «Violarea art. 68, alin. 2 și 4 din codul comercial*. Având în vedere că instanța de fond decide, cu drept cuvânt, că neobservarea unor forme la vîn^area cărbunilor, în socotăla cumpă- rătorului, nu ’l pdte dispensa pe acesta de daunele causate vîmjăto- rulul prin fapta sa, ci au dreptul să discute diferența de preț; aseme- nea decide cu drept că instanțele judecătorescl sunt îndrituite să dis- cute atât diferența de preț, cât și cuantumul daunelor cerute; Având în vedere că tribunalul luând de normă mal multe facturi, a găsit că suma acordată vînțlătorulul ca daune este justă și echita- bilă, ast-fel că tribunalul judecând în fapt și dând o justă și bine motivată sentință, motivele de casare rămân neîntemeiate și urmâză a fi respinse. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția II. Digitized by v^ooQLe 878 No. 477 TRANSPORT.— Ce fel de contract este contractul de transport. (Art. 413, 414 și 417 din codul comercial; art. 55 din regula- mentul de transport pe căile ferate). TRANSPORT.— Contract de tțanaport. — Dș cân£ destinatarul pdtș exercita drepturile pe derivă din contractul de transport, precum și acțiunile de despăgubire. (Art. 432 din codul co- mercial). 1) Contractul de transport este un contract consensual, nu un contract literal sau solemn. 2) Dupe sosirea bunurilor transportate, sau dupe trecerea (filei in care ele trebuiau să ajungă la locul de destinațiune ₜ desti- natarul pdte exercita tdte drepturile derivând din contractul de transport, precum și acțiunile de despăgubire. No. 178. — Respingerea recursului făcut de direcția căilor ferate române contra decisiei curței de apel din Galați, secția I, No. 22 din 1899, în proces cu Victor Nadler. 1 Iulie 1899: CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. președinte N. Mandrea; Pa D. advocat Gr. Duca, in desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. advocat T. Stelian, în combateri; Deliberând, Asupra primului motiv de casare: n Exces de putere și violarea art. 413, 414 și 415 din codul co- «mercial, paragrafele 49, 50 alin. II, și 55 din regulamentul de «transport. «După aceste taxe, contractul de transport cu administrația pu- «blică a căilor ferate nu se pdte încheia de cât numai prințr’o scri- «sdre de trăsură, semnată și stampilață în momentul când acest con- «tract a fost încheiat între părți. «însăși instanța de fon 1 constată că, în ce privesce cșle-alțe patru «vagone, nu există de cât o si nplă adeverință a magasiaerului nostru, «adică un act care putea cel mult servi la dovedirea unul contract «de locațiunr sau deposit, dar nu la devedirei unul conțracț de țran- Digitized by Google 879 „sport, care nu pdte fi constatat Intre părțile contractante de cât „numai printr’o scrisdre de trăsură*. Considerând că din depositiunile combinate ale art. 413, 414 și 417 din codul comercial, resultă că contractul de transport este un contract consensual, iar nu un contract leteral sad solemn; Și, in adevăr,art. 414 prescrie: „expeditorul trebue să dea cărău- șului care ’i-ar face cerere o scrisdre de cărat*; iar art. 417 că: „că- răușul va da expeditorului, când acesta ’I-ar face cerere, un exem- plar al scrisorel de cărat subscris de dânsul* de unde resulță că scri- sdrea de cărat nu este de esența contractului de transport, Intru cât părțile pot să II și pretindă asemenea scrisdre; dar scrisdrea de că- rat este actul care servă mal în tot-d’a-una la dovedirea contractu- lui de transport, putând însă părțile, când scrisdrea de trăsură lip- sesce, să facă proba contractului de transport după regalele drep- tului comun în materie cnmercială; Considerând ca dacă în regulamentul de transport pe căile ferate se (Jice că contractul de transport se consideră încheiat din momen- tul când stațiunea de expedițiune aplică stampila sa pe scrisdrea de trăsură, acâsta însemnâză că de și căile ferate, ca și qrl-care alt că- răuș, este valabil obligat, prin singurul săd consimțimânt, să tran- sporte dintr’un loc într’altul mărfurile ce i se încredințdză^de o per- sdnă, dar contractul de transport presupune că remiterea mărfurilor era deja făcută, fără de care contractul nu putea lua n^scere din causa lipsei obiectului de transport și tocmai ca o dovadă a remiterel mărfel se aplică de către stația de expedițiune stampila pe scrisdrea de trăsură, și, deci, cu drept cuvânt ^ice regulamentul că: „contrac- tul de transport se consideră încheiat din momentul când stațiunea de expedițiune aplică stampila sa pe scrisdrea de trăsură*; dar scri- sdrea de trăsură formându-se numai pentru 'mărfuri încărcate în vagon, numai în acest cas se pdte dovedi remiterea mărfel, și, deci, încheierea contractului de transport prin aplicarea ștampi- lei pe scrisdrea de trăsură ; in cașul, însă, când din causa lipsei de vagdne marfa se deportâză în gară, tot regulamentul de exploa- tare prescrie că amploiatul primitor să dea o adeverire de primirea mărfel remisă spre transportare, și printr’acdstă dovadă fiind stabi- lită remiterea mărfel, din acel moment contractul de transport trebue considerat ca încheiat; Digitized by Google 880 Că, așa fiind, primul motiv urmâză a fi respins ca neîntemeiat. Asupra secundului motiv de casare : «Rea interpretare a art. 432 din codul comercial, cum și violarea „art. 421 din același cod, combinat cu § 59 din regulamentul de «transport. «In adevăr, numai prin liberarea în mâna destinatarului a unei «scrisori de trăsură regulată în formă, nasce raporturi intre acesta «și cărăuș. «In specie, nu numai că nu s’a devedit existenta și transmisiunea «regulată a unul asemenea titlu, dar ^nicl în ce privesce adeverința «magasinerulul nostru care era nominativă șî nu transmisibilă la «purtător; noi am susținut că ea a fost smulsă prin surprisă, și în- «temeindu se pe însăși actele adversarului nostru am arătat că acâstă «detențiune e cu titlu^de gagiii. «Curtea nu (Jice nici un cuvânt in acâstă privință, violând textele «invocate mal sus*. Considerând că după ajungerea lucrurilor transportate sad după trecerea ^ilel în care ele trebuiau să ajungă la locul de destinațiune, destinatarul pote exercita tdte drepturile derivând din contractul de transport, precum și acțiunile] de despăgubire (art. 432 din codul comercial); Considerând că se constată de curtea de apel că direcțiunea căilor ferate a predat destinatarului Victor Nadler o parte din marfă ; și, afară de acâsta, de la 19 Noembre 1895, data remiterel mărfel spre transportare, și până la Ianuarie 1896, când s’a intentat acțiunea de Nadler, curtea de apel considerând ca trecută ^iua în care mărfurile trebuiau să ajungă la destinatiune, apreciere ce scapă controlului curței de casație, prin acâsta, față cu principiul de drept înscris în art. 432 din codul comercial, raportat mai sus, destinatarul Nad- ler putând să exercite tdte drepturile ce derivau din contractul de transport, există deci raport juridic între direcție și Nadler; Că, așa fiind, și acest al duoilea motiv este nefondat și cată a fi respins ca atare. Asupra celui de al treilea motiv de casare : «Omisiune esențială și nemotivare. «Am susținut .că părțile stipulând în adeverința dată că risicurile «rdtnân pe socotdla lui Țiperman, dovada cantitățel orzului depus la , Digitized by Google 881 «Bârlad trebuia să fie făcută de reclamant; că, afară de acâsta, din «deposițiunile martorilor resultând că Țiperman nu a depus întrâga «cantitate, și că o parte a fost chiar restituită Iul Mendelsohn sati «altor persdne, nu puteati fi ținuți pentru intriga cantitate. «Curtea omite a se pronunța asupra acestui mijloc care micșora «răspunderea nâstră, afirmând pur și simplu că la Bârlad s’a deposi- «tat în adevăr 5.000 kilograme, ceea ce este și inexact«. Considerând că curtea de apel constatând în fapt, din dovezile ce s’ati administrat de Nadler, că Moise Țiperman a remis direcției 50.000 kilograme orz spre a fi transportat la Galați și predat lui Nadler, constatare și convingere ce scapă de sub controlul curțel de casațiune; urmâză a se respinge și acest al treilea motiv tot ca ne- întemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția II. No. 478 COMPETINȚĂ. — Regulament de competință. — Cum se deter- mină competința. — Dupe ce valore. — Furt de producte de pe câmp. — Valâre declarată de reclamant ca superidră sumei de 100 lei. — Cine judecă acest furt. (Art. 525 din procedura penală; art. 309, alin. II din codul penal; art. 71 din legea jude- cătoriilor de ocole din 1896). Competința unei instanțe se determina dupe valdrea cerută de partea reclamantă prin petiția introductivă, iar nu dupe suma ce se apreciază de judecată, Ast-fel, într’un furt de producte de pe câmp, dacă reclamantul pretinde că produsele ce i sau furat, au o valdre mai mare de 100 lei, tribunalul este competinte a judeca acest furt, iar nu judecătoria de ocol care, nu pote judeca de cât furturile până la 100 lei, No. 579. — Regularea competințel, în urma cererel făcută de D. procuror general al acestei înalte curți, în causa lui Neagu Șer- ban Brăcan și alții. 2 Iulie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier R. N. Opreanu, și 56 Digitized by Google 882 Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Având în vedere că Neagoe Șerban Brăcan și alții, fiind dați ju- decăței pentru faptul că ad distrus și furat porumb de pe o întindere ca un pogon, proprietatea Iul G. Moroianu, judele ocolului I din Cra- iova, prin cartea de judecată cu No. 1.955 din 1898, ’șl-a declinat competință, pe motiv că faptul ese din competință sa; Că tribunalul de Dolj, secția II, sesisat de afacere, la rândul sâd, prin sentința cu No. 1.299 din 1899, ’șî-a declinat de asemenea competință, pe motiv că faptul imputat este un delict prevăzut și pedepsit de art. 309, alin. II din codul penal, și că valdrea porum- bului furat nu trece peste suma de 100 lei; Că ambele aceste hotărîrl rămânând definitive și cursul justiție! fiind întrerupt, acâstă înaltă curte este chemată să pronunțe un re- gulament de competință; Având în vedere că faptul imputat delicuenților, ast-fel cum este stabilit atât de judele de ocol, cât și de tribunal, este acela că dânșii, pe sub ascuns și cu cuget de a’șl însuși pe nedrept, aii luat ca duoâ care porumb de pe câmp, din pogânele reclamantului G. Moroianu, fapt prevăzut și pedepsit de art. 309, alin. II din codul penal, cau- sându’I o pagubă de lei 200, dupe cum a declarat prin procesul- verbal încheiat cu ocasia constatărel faptului; Considerând că competință unei instanțe se determină dupe va- ldrea cerută de partea reclamantă prin petiția introductivă, iar nu dupe suma ce se apreciază de judecată ; Considerând că ast-fel fiind, întru cât, în specie, reclamantul a pretins că valdrea acelui porumb se ridică la suma de lei 200, in- stanța competinte de a judeca faptul imputat delicuenților este tri- bunalul în prima instanță, față cu disposițiunile art. 71 din legea judecătoriilor de ocole, cari limitdză competință acelei instanțe nu- mai la furturile prevăzute și pedepsite de art. 309; alin. II din codul penal, când valdrea obiectelor furate nu trece de 100 lei. Pentru aceste motive : De acord cu D. procuror St. Stătescu, Regulând competință, etc. Penal, secția vacanțelor. Digitized by uooqIc 883 No. 479 PENSIUNI. — Inspectori sanitari și medici infectați in servicid in timp de epidemie. — Dreptul lor la pensiune. — Cum se face proba timpului de epidemie. (Art. 177 din legea sanitară). Inspectorii sanitari, medicii primari de județe, medicii de spitale rurale, comunale și județene, medicii de orașe, plăși, etc., plă- tiți din casa Statului, a județului și comunelor, cari în timp de epidemie și in exercițiul funcțiunei lor vor fi contractat, in- fectându-se de la bolnavi, maladii din cari a r.esultat pentru ei o incapacitate permanentă de serviciu sau chiar mdrtea, având sau nu anii de serviciu, vor primi ca pensiune lefa in- tregă ce au avut, fără ca acâsta să intrâcă maximum preveQut de legea persiunilor, și aceste pensiuni sunt reversibile asupra familiei, conform prescripțiunilor legei pensiunilor, iar dovada pentru constatarea timpului de epidemie se pote face prin ori- ce mijloce de probațiune prescrise de dreptul comun. No. 179.—Casarea decisiunel curței de apel din Bucuresci, secția III, cu No. 274 din 1998, în urma recursului făcut de Elena V. Ti- ron, în proces cu ministerul de finance. 2 Iulie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. Liciu; Pe D. advocat D. Chebapci, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Pictorian, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocelor de casare invocate: 1. * Greșită interpretare a art. 177 din legea sanitară care, dând *dreptul să se bucure ca pensie de Idfa întrdgă de servicii! medici- rlor cari in timp de epidemie și în timpul funcțiune! lor vor fi con- *tractat de la bolnavi maladii de cari ati resultat pentru el incapa- " citate permanentă de lucru sat! mdrtea, nu prevede ca epidemia să *fîe declarată saO constatată într’un anume mod, și, deci, existența *acestei epidemii pdte fi constatată, conform dreptului comun, prin "tote mijldcele permise de lege și chiar prin martori, acdsta încă cu "atât mai mult cu cât din întrâga economie a legel și regulam mtu- Digitized by Google 884 »luX sanitar, cart enumeră bdlel e epidemice .și infecțidse, prescrie «prin art. 72 din regulamentul pentru serviciul sanitar de judele, «că existenta chiar a unul singur cas de asemenea bdle constitue « epidemia îl. « A busul de putere comis de curte, care, pe basa consideran- «telor din decisiunea cu No. 320 din 1898, a comisiunel pentru con- «statarea și regularea drepturilor la pensie, considerante pe cart «curtea ’și le-a însușit, nu a ținut sâmă de certificatul primăriei co- «munel Scorțeni cu No. 1.442 și de adresa prefecturel de Prahova, «cu No. 9.700, acte din cari se constată existența epidemiei de către «autorități administrative în drept a face conform legel sanitare. III. «Abusul de putere comis de curte prin respingerea cerere! «subsidiare de a se permite dovedirea prin martori a existenței epi- «demieU. Având în vedere decisiunea supusă recursului; Vânând art. 177 din legea sanitară ; Considerând că resultă din disposițiunile acestui articol că, inspec- torii sanitari, medicii primari de județe, medicii de spitale rurale, co- munale și județene, medici de orașe, plășl, etc., plătiți din casa Statu- lui, a județului și comunelor, cari, în timp de epidemie și în exerci- țiul funcțiunel lor, vor fi contractat, infectându-se de la bolnavi, maladii din cari a resultat pentru el incapacitate permanentă de ser- viciu sau mdrtea, având saG neavând anii de serviciG, vor primi ca pensiune lâfa întrâgă’ce ad avut, fără ca acâsta să întrâcă maximum prevăzut de legea pensiunilor, și aceste pensiuni vor fi reversibile asupra familiei, conform prescripțiunilor legel pensiunilor ; Considerând că întru cât nici prin acest articol, nici prin vert-o altă disposițiune a legel sanitare, nu sunt anume indicate mijldcele de probațiune în cât privesce constatarea timpului de epidemie, ră- mâne învederat că o asemenea probă se pote face prin orl-ce mijldce de probațiune prescrise de dreptul comun ; Considerând, în specie, că se constată, din decisiunea supusă re- cursului, că recurenta, pentru a dovedi că soțul său a contractat tifosul care ’l-a și causat mdrtea, în exercițiul funcțiunel sale de medic de plasă și cu ocasiunea acestui serviciG în timpul de epi- demie, a presentat curțel de apel o serie de acte emanând de la di- ferite autorități administrative și comunale cu cari voia a dovedi Digitized by LaOOQle 885 existența epidemiei de tifos tocmai în timpul când soțul s6Q se găsea in acele localități, exercită ndu-șl profesiunea sa de a extermina acea epidemie; Că pe lângă aceste acte, reclamanta a cerut să dovedâscă prin alte mijldce și prin martori că epidemia a existat și că n’a putut fi con- statată prin medicul plășel Însărcinat cu asemenea constatare, pen- tru că acel medic era tocmai soțul el, care a murit când ar fi trebuit să facă constatarea ; Că curtea de apel, fără a se pronunța asupra acestei circumstanțe și fără a examina dovezile ce reclamanta cerea a produce, le res- pinge a priori, pe principiul că legea nu admite alte dovedi de cât constatările oficiale făcute de autoritățile medicale sad administrativ; Considerând că, curtea nici nu arată în care anume lege se gă- sesce exprimat acest principii; Că, procedând ast-fel, curtea comite un exces de putere și o omi- siune esențială. Pentru aceste motive: Casâză, etc. ' Civil, secția 11. No. 480 ÎNȘELĂCIUNE. — Proces-verbal de predarea unei hotărîrl. — Falsitatea lui. — Cunoscință părței ce se servă de el că este fals și că falsitatea ii folosesce lui. (Art. 332 și 333 din codul penal). Urr proces-verbal de predarea unei hotăriri producând prin el însuși tdte efectele ce legea acordă unei notificări legale a acte- lor judecătoresci, partea care într’un litigiu se servă de un asemenea proces-verbal, insă fals și având cunoscință că este fals și că falsitatea acelui proces-verbal nu ’l putea folosi de cât pj dânsul comite delictul de înșelăciune pr^v^ut și pedep- sit de art. 332 și 333 din codul penal. No. 587. — Respingerea recursului făcut de Const. I. Jugănaru contra decisiunei curței de apel din Craiova, secția II, cu No. 442 din 1899. Digitized by Google 886 3 Iulie 4899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier N. Predeseu; Pe D. P. Borș, în desvoltarea motivului I de casare; Pe D. I. G. Saita, din partea intimatului Tache Vasiliu, în com- bateri, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiuni; Deliberând, Asupra mijoculul I de casare : "Violarea art. 332 și 333 din codul penal. «Dacă procesul-verbal din 13 Februarie 1893, de comunicarea "cărțel de judecată cu No. 1.540 din 1900, a fost falsificat de comi- "sarul lonescu, dacă eG m’am servit cu bună sciință, după afirma- "rea curței, de acel fals în contra moștenitorilor ZincăI Stătescu; "totuși, întru cât acea comunicare s’a anulat de noi înși-ne ne mal «servindu-ne de ea, căci am făcut o nouă comunicare a sus mențio- natei cărți de judecată de care înțelegem a ne prevala, mijloc de •apărare ce am sulevat fără contestare la instanța de apel, apoi evi- "dent că nu pdte fi vorba de un delict consumat, ci numai încercat, ■ori tentativa delictului de înșelăciune simplă și generică nu intră "în previsiunile art. 332 din codul penal și nu se pedepsesce ca atare »/le art. 333 din codul penal, texte de legi ce curtea ’ml-a aplicat, "căci atarl tentative sunt aplicabile numai în cașul înșelăciunilor "calificate, prevăzute de art. 334 din codul penal; curtea, dar, apli- "cându-ml art. 332 și 333 din codul penal, le violâză«. Având în vedere că recurentul Const. I. Jugănaru a fost condam- nat cu Mihail lonescu, fost comisar de poliție de instanțele de fond la un an închisâre corecțională, la 26 lei amendă, la 200 lei daune civile, pentru că cu bună sentință s’a servit cu un proces-verbal de predarea cărțel de judecată cu No. 1.540 a judecătorului ocolului din Craiova, în persdna femei el Zinca Stavarache Dumitrescu (proces- verbal fals), încheiat de Mihail lonescu, care nici nu mal era comisar; Având în vedere că curtea de apel din Craiova constată că recu- rentul s’a servil de procesul-verbal, dovedit în urmă fals; mal con- stată, din diferite alte împregiurărl, că recurentul avea cunoscință că Digitized by Google 887 acel proces-verbal era fals și că falsitatea acelui proces-verbal nu ’1 putea folosi de cât pe dansul; Având în vedere ca curtea aplicându-ml pedâpsa edictată de art. 332 și 333, a făcut o bună aplicațiune a acestor disposițiunl legis- lative, de 6re-ce un proces-verbal de predarea unei sentințe produce prin el însuși tdte efectele ce legea acordă unei notificări legale a actelor judecătoresc!; Că, așa dar, acest motiv nefiind fondat, și întru cât recurentul a renunțat la cel de al douilea, recursul urmâză a se respinge. Pentru aceste motive : De acord cu D. procuror, Respinge, etc. Penal, secția vacanțelor. No. 481 TIMBRU. — întrebuințare de timbru care a mai fost întrebuin- țat. — Dacă constitue excrocherie ori contravențiune la legea timbrului. (Art. 332 și 333 din codul penal; art. 64 din legea timbrului). Acela care, după ce a șters cu clor semnătura de pe o colă tim- brată deja întrebuințată, seservesce cu ea preschimb and" o la un debitant, comite contravențiunea prev&jută de art. 64 din le- pea specială a timbrului, iar nu delictul de excrocherie preve- ^ut de art. 332 și 333 din codul penal. No. 580. — Casată, în urma recursului făcut de Costache D. Eșanu, decisiunea curțel de apel din lași, secția I, cu No. 417 din 1899. 3 Iulie 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Hânțescu ; Pe D. P. Borș, advocatul recurentului, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. St. Stătescu, procuror de casație, în conclusiunl; Digitized by Google 888 Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: «Greșită aplicatiune și violare a art. 332 din codul penal. «Faptul de a se fi găsit în posesiunea mea o cdlă de hârtie tim- «tie timbrată de cinci lei, care fusese ștdrsă cu clor, nu constitue «nici un delict. Faptul anterior de a se fi servit de acea hârtie, remi- «țând’o Iul Gosat ca s’o schimbe, pe care acesta a schimbat’o la de- «bitantul Carpan, dar care a și fost rambursat a duoa ooQle 901 cu recurs, constată în fapt că recurentul nu avea posesiunea legali a imobilului distrus, și chiar cunoștea că prin hotărîri râmase defini- tive să făgăduise autdrel lui dreptul de proprietate asupra imobilului distrus; Prin urmare, când tribunalul a respins cererea de suspendare, dânsul n’a usat de cât de facultatea lui de apreciere și n’a comis nici un exces de putere. Asupra motivului suplimentar: „Incompetința judecătorului de ocol de a judeca în prima instanță »și a tribunalului în ultima instanță, întru cât, dupe art. 71 din legea ^judecătoriilor de ocdle, resultă că competință este relativă și măr- rginită până la 100 lel.« Având în vedere că, dupe art. 71, alin. I din legea judecătoriilor, faptele prevăzute și pedepsite de art. 352 sunt date în judecata ju- decătoriilor de ocdle fără a se cere o valdre certă a obiectului distrus; Gă aliniatul din urmă, care are coprinderea următdre : câte 4 aceste cașuri partea civilă sau reclamantul este ținut a arăta în- suși în reclamațiunea sa valdrea pagubei causate*; Gă acest aliniat se referă la daunele interes ce partea civilă a su- ferit, iar nici de cum Ia valdrea obiectului distrus; Având în vedere că, de altmintrelea, nici înaintea instanței de fond, nici astăzi înaintea acestei curți n’a adus vre-o dovadă despre valdrea obiectului distrus, ast-fel că și acest motiv e nedovedit și neîntemeiat. Pentru aceste motive: De acord cu procuror general, Respinge, etc. Penal, secția vacanțelor. ' No. 489 'CASAȚIE. — Martori. — Parte civilă. — Retuș de a se chema martori noui propuși de partea civilă. — Exces de putere. Tribunalul comite un exces de putere și deci pronunță o hotărîre casabilă când refusă părței civile mijUide de a ’și proba pre- tențiunile sale, pe motiv că din depunerile martorilor deja au- diați nu 'și-a putut face convingerea de culpabilitatea incul- patului, când martorii propuși de partea civilă sunt alții de ^ăt cei audia ți. Digitized by UOOQ1C 902 No. 614. — Casarea sentinței tribunalului Tulcea cu No. 567 din 1899, în urma recursului făcut de Stat, in proces cu Dănilă Za- harof. 3 August 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier N» Predescu; Pe D. procuror general G. D. Sărățeanu, în conclusiuni; , Deliberând, Asupra motivului de casare: » Tribunalul comite un adevărat exces de putere când, fără nici «un motiv și fără a se sprijini pe alte dovedi, respinge cererea ce nfăcuse Statul de a se chema martori cu cari să dovedâscă existența ncontravențiunel comisă de intimatul Dănilă Zaharof.« Având în vedere că judecătorul ocolului Tulcea a achitat pe con- travenientul DăniM Zaharof, pentru câ martorul Teodor Teodorof, trecut în procesul-verbal de contravenție și audiat în instanță, n’a putut să’I facă convincțiunea de culpabilitatea lui Zaharof; Că advocatul Statului a propus în apel un nou martor pe Du- mitru Gheorghe, pentru a dovedi că contravenientul a prins pește cu sondola si că tribunalul ’l-a refusat producerea acestui martor; Având în vedere că tribunalul nu putea refusa părțel, fără a co- mite un exces de putere, mijlocele de a’șl proba pretențiunea, de dre-ce martorul propus era altul de cât cel deja audiat. Pentru aceste motive : De acord cu D. procuror general, Casâză, etc. Penal, secția vacanțelor. No. 490 JUDECARE. — Materia penală. — Citații. — Comunicare deho> tăriri. — La care domiciliu al inculpatului trebuesc făcute. Ori-ca re prevenit trebue să fie pus in mesură de a'și produce apărarea sa pentru ca să nu fie condamnat fără a fi ascultat, și pentru acesta trebue ca citația sa precum și notificarea ho- tărirei trebue să fie făcute la domiciliul actual al inculpatului, Ast-fel este casabilă decisiunea curței de apel când condamnă Digitized by Google 903 pe inculpat când nu ’l citeză și nu’i comunică hotărîrea dată in lipsă la domiciliul seu actual, ci la un domiciliu pretins declarat de dânsul prin petiția de apel și de oposiție, și acesta intemeindu-se pe niște indicații greșite. No. 615. — Casarea decisiunel curțel de apel din Craiova, secția II, cu No. 569 din 1899, în urma recursului făcut de Gh. Panait <^îs și Cleante. 3 August 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Al. Degre; Pe D. advocat I. Vericeanu, în desvoltarea motivelor de casare; Pe D. procuror general C. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului III de casare : «Onor. curte de apel comite un exces de putere atunci când, pentru «a respinge oposiția mea ca tardivă, se basâză cu de la sine putere «pe duo6 acte cari nu au fost discutate în ședință publică pentru «a stabili că domiciliul meu era în Corabia. Dacă în adevăr s’ar fi «discutat oposiția ce am făcut la tribunal, s’ar fi v&Jut fără dificub «tate că cuvintele: «ambii domiciliati în Corabia^, sunt scrise cu «altă mână și altă cernelă. De asemenea cuvintele din petiția de «apel «toți domiciliati în Corabia u, se raportă numai la martori. «Onor, curte de apel denaturând ast-fel aceste acte, îmi atribue «în mod greșit domiciliul în Corabia, atunci când domiciliul meu era «în Bulgaria, în țâră străină Considerând că societatea are interes ca prevenitul să fie pus în măsură de a’șl produce apărarea sa ca nimeni să nu fie condamnat fără a fi ascultat; Că de aci resultă că citațiile și modificarea hotărirei trebue să fie ftcute la domiciliul actual al inculpatului; Că, în specie, recurentul a pretins d’inaintea instanței de fond că domiciliul său se află la Lom în Bulgaria, pe când notificarea dată în lipsă s’a făcut la Corabia; Că curtea, pentru a respinge acâstă exceptiune ridicată de recu- rentul de aiJI, se basâză pe arătarea de domicilia făcută pe petiția de apel și pe aceea de oposiție; Digitized by VaOOQle 904 Considerând că din observarea acestor peticii reese că indicarea domiciliului făcută pe petiția de apel se referă la domiciliul martorilor, pe când indicarea de domiciliu făcută pe petiția de oposiție nu e fă- cută de însuși inculpatul; Că ast-fel fiind, curtea pune temeiu pe nisce indicații greșite și face o erdre gravă de fapt. Pentru aceste motive, și fără a mal discuta și cele-alte motive de casare, In unire cu conclusiunile D-luI procuror general : Casdză, etc. Penal, secția vacanțelor. No. 491 COMPETINȚĂ. — Contravenții la legea servitorilor. (Art. 18 și 21 din legea servitorilor ; art. 69 din legea judecătoriilor de ocdle; art. 525 din procedura penală). Judecătorii de ocol fiind competinți să judece contravențiile de simplă poliție de ori-ce natură și din orl-ce lege ar decurge, sunt, prin urmare, competinți să judece și contravențiile la le- gea servitorilor. No. 616. — Regularea competințel, în urma cererel făcută de D. procuror general de pe lângă acâstă înaltă curte, în causa lui D. Tomescu și V. Comănescu. 3 August 1899 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gh. P. • Petrescu, și Pe D. procuror general C. D. Sărățeanu, în conclusiunl; Deliberând: Având în vedere că D. Tomescu și V. Comănescu fiind dațl în ju- decată pentru părăsire de servicid, tribunalul Prahova, secția I, prin sentința cu No. 300 din 1899, ’șl-a declinat competință de a judeca afacerea, pe motiv că faptul imputat inculpaților intră în competință judecătoriilor de ocdle, conform art. 21 din legea servitorilor; Că judecătoria ocolului I Ploescl, prin cartea de judecată cu No 408 din 1899, ’și-a declinat competință, considerând faptul ca o contra- Digitized by 905 venție la legea servitorilor și care urmâză a se judeca de tribunal, întru cât legea judecătoriilor de ocdle este posteridră legel servitorilor; Că ambele aceste hotărîrl rămânând definitive și cursul justiției fiind întrerupt, acâstă înaltă curte este chemată să pronunțe un re- gulament de competință; Având în vedere că servitorii D. Tomescu și V. Comănescu sunt daț! judecățel pentru contravenție la legea servitorilor; Având în vedere că dupe art. 18 din acea lege contravenienti se pedepsesc cu amendă de la 5—50 lei; Având în vedere că dupe art. 69 din legea judecătoriilor de pace, care este posteridră legel servitorilor, aceste judecătorii sunt com- petente să judece contravențiunile de simplă poliție de orl-ce natură și din orl-ce lege ar decurge; Având în vedere că ast-fel fiind, judecătoria de ocol din Ploesci este competentă să judece acâstă contravențiune. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror general: Regulând competința, etc. Penal, secția vacanțelor. No. 492 URMĂRIRE IMOBILIARĂ. — VînZare cerută de creditul fun- ciar. — Somații. — Termen și intervale. — Derogație la drep- tul comun. (Art. 61 din legea creditului funciar și art. 389 din procedura civilă). URMĂRIRE IMOBILIARĂ — Adjudecare. — Subscrierea prețului de către adjudecatar. (Art. 545 din procedura civilă). URMĂRIRE IMOBILIARA — Tablou de ordinea creditorilor. — Refacerea lui. — Dacă se pdte invoca pentru prima 6ră in casație. URMĂRIRE IMOBILIARĂ.—VînZare cerută de creditul funciar.-— Supralicitare.—Cum se anunță. (Art. 67 din legea creditului). 1) In urmăriri silite făcute de societatea creditului funciar, vin- ^area imobilului nu se pdte face, conform art, 61 din looQLe VIU Padina Declinatoriu de competință: Ve^i nCompetentă« și h Ho- tăriri*. Denegare de paternitate: Chemare în judecată a mumei și a copilului prin tutore adhoc. — Lipsa unuia din el.— Art. 151 din procedura civilă.—Când se pdte intenta acâstă acțiune.......................................... 674 Divergință: Neformutarea și nemotivarea opiniilor.—Dacă ju- decătorii cari aă declarat divergință sunt ținuți a o judeca tot el........................................... 486 Dobândi: Datorie condițională. — Când începe a curge do- bânzile .............................................. 264 Dobrogea : Comune.— Dominația otomană. — Persdne juri- dice.—Revendicare de pământ de lajStat de către co- mune pe basa prescripției............................... 169 Domiciliu: Strămutare.—Intenție.—Dovadă........................... 725 Domiciliu politic: Ve^I” Drept electoral*. Donațiune: Dar manual.—Acceptare.—Taxă de înregistrare 609 Dotă : 1° Act dotai.—Autentificare.—Transcriere.—Termen în care se pot face..................................... 789 — 2° Imobil dotai. - Schimb cu un imobil al soțului.— Lipsa transcrierel actului de schimb.—Cerere de anu- lare din partea femeel........................... 259 — 3° înstrăinarea imobilului dotai prin ascunderea do- losivă a calitățel de femee măritată.—Cumpărător de bună credință.................................... 514 Drept electoral: Apel: 1° Apel la tribunal. — Contestație dovedită.—Neadmiterea el de tribunal............. 511 — 2° Apel la casație. — Presentarea listelor electorale pentru a se vedea cum este înscris alegătorul con- I 599 testat...............................................1 608 — Cens : 3° A Ijudecatar.............................. 603 — 4° Case noul.—Evaluarea venitului.—Cine o face . . 612 — 5° Donațiune................................... . 604 — Colegii: 6° Colegiul I Cameră.—Condiție de a avea pro- prietate și în județul unde alegătorul vrea a fi înscris 601 — 7° Colegiul II de Cameră.—StudențI ............... 600 — 8° Colegiul I Senat —Dispensă de cens............. 518 — 9° Colegiul II Senat.—Patentări . . . •........... 521 ₍ 516 — 10° Colegiul II deSenat.—Dispensă de cens . . . . | 517 l 605 — 11° Colegiul I comunal.—Dispensă de cens .... 526 — Contestații: 12° Contestație făcută de un alegător ce nu este înscris în colegiul din care contestă . . . 611 Digitized by COOQlC IX Pagina Drept electoral (urmare): — Desistare: 13° Desistare la tribunal.—Apel la casație. 599 — Domiciliu politic : 14° Funcționari inamovibili . . . 518 i 521 — 15° Alegător înscris în mal multe județe.......ț ggg — Liste electorale: 16° înscriere pentru prima dră în liste................................................... 601 — 17° Presentarea lor la casație pentru a se dovedi dacă un alegător este bioe sad rău înscris.............. 608 — Naționalitate: 18° Români din alte State a căror calitate de cetățăn român a fost recunoscută. — Copil lor născuțl înainte de acâstă recundscere . . . 509 I ⁵²⁰ — 19° Nedemnitate................................I 527 1 529 Drumuri : Proprietatea drumurilor naționale și județene co- prinse în noua rază a Bucurescilor.—Reconstruire.— Întreținere........................................ 657 E Efecte de ale Statului: Vețlf «Obligații la purtător*.— «Obligații rurale*.—«Rentă*. Electoral (drept) VeDrept electoral*, o Obligații: Ve^( nConvențiunl sad contracte.. Obligațiile casei pensiunilor: Debitorul lor........ 294 Digitized by C.OOQ le XIII Pagina. Obligații comerciale : Solidaritate............................... 507 Obligații la purtător : 1° Împrumuturi de ale Statului cu titluri la purtător. — Prescripție...................... 294 — 2° Cupone. — Exigibilitatea plățel. — Prescripție . . 470 Obligații rurale : 1° Conversiune. — Prescripție............... 294 — 2° Cupdne. — Plata lor. — Prescripție........................... 470 Oposiție : 1° Contravenții la legea timbrului ....... 745 617 — 3° Justificarea lipsei. — Causă. — Dovadă. — Apre- ciere suverană a judecătorilor fondului................. 128 — 4° Urmărire după legea de urmărire.—Contestație.— Dacă există drept de oposiție . . ...................... 473 p Parte civilă : Cas in care partea civilă nu mal pdte intenta acțiune civilă . ...................................... 110 Păduri: 1° Exploatare. — Natura și caracterul dreptului și al acțiunilor cumpărătorului de păduri spre tăere . . 622 — 2° Acțiune în resiliarea vîn^ărel. — Nepronunțarea judecățel asupra unor mijldce esențiale propuse de cumpărătorul pădurel.................................... 635 Pământ rural: 1° însurățel. — Condițiuni de împroprie- tărire ................................................. 613 — 2° Recurs. — Neadmisibilitate........................... 10 Pensiuni: Civile sad militare. — Nascerea dreptului la pen- siune. — Rectificare. — De când se acordă.................. 471 Pensiunile funcționarilor căilor, ferate: Dacă prin desti- tuire pierd dreptul la pensiune......................... 251 Pensiuni militare : Condamnațiune ce atrage perderea drep- turilor politice........................................ 751 Perimare : 1° Oposiție. — Dacă se perimă numai oposiția sau l intrăga instanță 079 — 2° Recurs. — Cel din urmă act de procedură .... 22 Persdne juridice ; Dubrogea. — Comune. — Dominația oto- mană. — Dacă comunele eraiî persone morale . . . . 169 Persdne morale : VecJI «Persdne juridice*. Posesiune : 1° Viciile posesiunel. — Buna credință a poseso- rului. — Ce>tiune de fapt............................... 530 — 2° Indivisie. — Turburare. — Acțiune posesorie. — Codevălmaș contra codevălmaș.......................... . 8 Vetfî in deosebi : «Prescripție*. Digitized by v^ooQLe XIV Pagina Prescripție : 1° Posesiune.—Rea credință.—Codul Caragea. 3 — 2° Posesiune cu titlu precar și condițional....................... 759 — 3° Prescripție decenală. — Just titlu. — Moștenitor universal, cu titlu universal saă particular....... 504 — 4° Prescripție decenală.’ — Titlu just............................ 117 — 5° Posesiune de 30 de ani în basa unul act de cum- părare vicios........................................ 103 — 6° Prescripție achisitivă de 30 ani invocată pentru stabilirea proprietățel. — Prescripția decenală basată pe un titlu just...................................... 117 — 7° Contrabandă.................................................... 502 — 8° Dări către Stat. — Competință ....... 489 — 9° Dacă comunele din Dobrogea pot invoca prescrip- ția pentru pământul ce ar revendica de la Stat . . . 169 — 10° Obligații la purtător.......................... 294 — 11° Obligații rurale................................ 294 — 12° Cuponele lor.................................... 470 — 13° Rentă. — Cupdnele el............................ 470 1506 524 682 — 2° Aprecierea probelor........................................... 477 — 3° Acte invocate de părți. — Aprecierea valorel lor doveditdre........................................... 287 Proba testimonială : Ve^ll „Martori*. R Raza nouă a Bucurescilor : Proprietatea drumurilor națio- nale și județene coprinse în acâstă rază. — Recon- struire. — întreținere.......................... . 657 Recurs în casație : Ve^I „Casație*. Registre comerciale : Fotografi..................................... 768 Registre de stare civilă : Neexistența lor. — Perdere. — Distrugere. — Proba. — Martori....................... 481 Rentă : Cupdne. — Prescripție....................................... 470 Restituire : Acțiune. — Admisibilitate.............................. 682 -Reședință : VetJI „Domicilii* și „Drept electoral*. Retențiune: 1° Felul acestui drept. — Obligația de a resti- tui în total sad numai în parte a lucrului revendi- cat. — Dacă legea distinge........................... 229 — 2° Dreptul de retențiune pentru despăgubiri a celui ce a fost obligat să delase un imobil revendicat. . . 155 Digitized by CiOOQle XV Pagina Revendicare : 1° Admiterea acțiunel în revendicare. —Drep- tul de retenție a părțel ce a perdut pentru despăgu- birile ce i s’a acordat..................................... 155 — 2° Condamnarea celui ce câștigă în acțiunea in re- vendicare la cheltuell către intimat pentru întreține- rea lucrului revendicat................................... 229 — 3° Fructe. — De la cine se pot cere. — Dacă se pot cere pentru prima 6ră în apel............................. 530 s Sechestru judiciar: 1° Ce este un sechestru. — înființarea | lui.— Apreciere suverană a judecătorilor fondului. . I — 2° Admiterea lui fără a se examina cui aparține pro- | prietatea imobilului...................................I Servituți: 1° Dreptul de trecere.—Dobândirea și dovada lui. 642 2° Distanța între vecini pentru construcții și plan- I 494 tații. — Competință. ... ...............1 779 — 3° Chiriaș chemat în judecată pentru exercițiul unei servituți.— Arătarea proprietarului....................... 642 Solidaritate: 1° Obligații comerciale............................507 — 2° Dacă solidaritatea se presumă.—Obligații solidare. 523 Străini: Străin succesor de imobile rurale. — Trămitere în posesie......................................................... 151 Subrogație: Legală.— Cui profită................•............... 619 Succesiune: 1° Succesori minori. — Beneficii de inven- tarul.— Acceptare de către tată ................................ 662 2 ° Imobile rurale.— Străini succesori.— Trămilerea lor în posesiune..................................... 151 — 3° Sustragere de activ de către un moștenitor.—De- lict civil.— Drepturile succesoralul fraudat .... 662 — 4° Prescripție decenală . . . . •.................... 504 — Taxă de înregistrare: 5° Evaluare.— Expertisă.— Apreciere suverană a instanței de fond.................... 277 — 6° Contestație. — Procedură gratuită................. 153 — 7° Acordare de termen pentru plata taxei de înre- gistrare.— Cum trebue interpretată facultatea tribu- nalului de a acorda termenul.............................. 262 — 8° Când se plătesce acâstă taxă...................... 289 — 9e Cerere de restituirea unei părți din taxă. — Ad- mitere.— Contestație din partea fiscului.— Dacă ho- tărlrea de admiterea restituirel pdte fi opusă ca lu- cru judecat............................................... 755 Ve^î și: nTestamente«. Digitized byCiOOQlC XVI Pagina T Taxe comunale: Ve$I «Contravenții la plata acciselor co- munale*. Taxă de înregistrare: Ve$I «Timbru*. Taxe de timbru: Ve<}I «Timbru*. Testamente: 1° Autentificare.— Subscrierea cerere! de au- tentificare. — Constatările judecătorului. — Comba- terea lor.— Cuvinte sacramentale safi echivalente. . 10 — 2° Legate.— Mal multl legatari fără preferință unul asupra altuia.— Drepturile fie-cărul legatar. — Ase- mănare și deosebire intre legatari și creditori. — Re- guli de urmărire....................................... 313 — 3° Cotitatea disponibilă.— Calculul el................................ 10 — 4° Testarea concubinei în favdrea cuncubinulul. . . 753 — 5° Interpretarea disposițiilor unul testament. — A- preciere suverană a judecătorilor fondului............. 107 Timbru: Taxă de înregistrare: 1° Dar manual............................. 609 — 2° Expropriere....................................................... 668 17 — 3° Restituirea el.................................................- 269 761 — 4° Succesiune. — Evaluare. — Expertisă....... 277 — 5° Succesiune. — Contestație. — Procedură gratuită. 153 — 6° Succesiune. — Când se plătesce taxa....... 289 — 7° Cum trebue interpretată facultatea lăsată tribu- nalului de a acorda un termen moștenitorilor pentru plata taxei............................................ 262 — 8° Vincjare de bună-voe prin licitație publică. — Plata taxei............................................. 26 — Vetfi de asemenea: «Contravenții la legea timbrului*. Titluri la purtător: Vecjl «Obligatii ia purtător*. Tutelă: Pământ cumpărat de o persănă cu banii săi pentru un minor, fără mandat. — Cumpărătdre acceptată de tutor. — Dacă are trebuință de ratificare și dacă este perfectă pentru toii......................................... 232 u Urmărire (legea de): Veijl «Legea de urmărire*. Urmărire imobiliară: Acte de urmărire (comandament, a- fipte, publicatiunl). — Personele contra cărora tre- buesc îndreptate............................................. 236 Digitized by Google XVII Pagina V Vamă: VeZi «Contravenții vamale“. Vecinătate: Neobservarea distantelor legale dintre vecini ( 494 pentru construcții și plantatii........................../ ( 779 VînZare: 1° Când este perfectă. — Condiție resolutorie pre- văzută pentru nedepunerea prețului. — Condiție re- solutorie neprevăzută în contract. — Acordarea ter- menului de plată............................................ 497 — 2° Stipulațiune de a se considera vîndut prisosul de moșie ce s’ar găsi la facerea hotărniciei moșiei. — Datorie condițională. — DobănZl. — De când curg . . 264 VinZarea bunurilor Statului: Transmiterea acțiunilor la cumpărător.—Clausă că imobilul s’a vîndut așa cum s’a posedat de predecesori........................... 627 VînZare și cumpărare de producte: Acte comerciale. — Omisiunea judecățel de a se pronunța asupra comer- cialitățel actului................................... 507 VînZare voluntară prin licitație publică: Eșire din indivi- siune. — Taxă de înregistrare. — Plata el................ 26 z Zestre: VeZI «Dotă*. 2 Digitized byCiOOQle Digitized by Google SECȚIA II A Abus de putere : 1° Primar bătând in localul primăriei pe un locuitor. — Competință............................... । — 2° Loviri simple aplicate de un agent administrativ f in acâstă calitate. — Competință . . ..................... 39^ Abus de încredere : 1° Elementele delictului.............. 5$$ — 2° Exploatarea patimelor și slăbiciunilor minorilor . — 3° Sustragere de lucruri sechestrate.................... 4$$ Acte : Interpretarea lor. — Apreciere suverană a judecăto- rilor fondului.......................................... 223 Acte de paupertate: Urmărire imobiliară. — Recurs. — Proprietar deposedat de imobilul sâă urmărit și vtndut 703 Acte de stare civilă : Dovedirea nascerilor prin martori • . 459 Acțiune cambială: Ve^t „Cambie». Acțiune civilă : Suspendarea el până la judecarea celei pe- nale ..................................................... 839 Acțiune in regres: Ve^i „Cambie». Adjudecare imobiliară: Ve^i „Urmărire imobiliară». Adulter: 1° Reciprocitate. — Dacă soția adulteră pdte Q achitată pe motiv că adulterul a fost reciproc.... 82 — 2° Punerea în mișcare a acțiunel publice................ 203 — 3° Stingerea acțiunel publice. — Soț inocent. — Dacă pdte cere stingerea și dupe desfacerea căsătoriei. • . 203 Agenții poliției judiciare: Delicte comise de el în acâstă calitate. — Competință.................................... 837 Apărare : Judecare penală............................... 902 Apel: Autoritatea lucrului judecat: 1° Oposiție. — Admi- tere în principii.— Apel............................ 816 1444 590 829 — Faliment: 3° Termen de apel. — Reducerea terme- nului ..................................................... 92 Digitized by VjOOQle XX Pagina Apel (urmare): “ — Mandate de depunere: 4° Hotărîrl de confirmare sad infirmare......................................... 181 — Materie comercială: 5° Termen........................... 709 — Materie comercială : 6° Tribunal cu o secție comer- cială specială. — Unde se adresăză apelul............. 709 — Materie penală: 7° Curte de apel. — Raportul ju- cătorului.............................................. 99 — Materie penală: 8° Apel la tribunal. — Raport. . 451 — Ministerul public; 9° Notificarea apelului săd. — Modul și termenul notificărel.......................... 69 — Ministerul public: 10° Faliment. — Arestarea și li- berarea falitului. — Cine le ordonă. — Apelul procu- rorului . ........................................... 178 — 11° Parte civilă.......................................... 868 — Renunțare: 12° Apreciere suverană a instanței de apel 59 Aprecierea instanțelor de fond : Ve^I «Casație*. Arestare ilegală : Delicuent pus in libertate și arestat din nod de un gendarm rural fără ordin.......................... 195. Armată : Ve^I «Militari*. Atentat la pudâre: Comiterea lui prin violență de mal multe persâne ce s’ati ajutat reciproc..................... 826 Autoritatea lucrului judecat: 1° Când există................. 731 — 2° Oposiție. — Admitere în principii!. — Apel. . . . 816 B Bancrută simplă : Elementele și căușele acestui delict • 428 Beuturi spirtudse : Ve^I «Contribuția ni directe*. Bigamie : Elementele acestui delict. — Apărare pe ignoranța legel....................................................... 705 c Calomnie : 1° Elementele delictului.......................... 566 — 2° Presă. — Condamnare în contumacie la curtea cu jurați a unul prelins autor. — Declararea în urmă a . adevăratului autor. — Condamnarea lui la o peddpsă superidră a aceleia contumacelul .......................... 45 !743 854 Cambie : 1° Acțiune cambială. — Mandatar special .... 55 — 2° Acțiune în regres. — Intentare. — Termen. — Ci- ( 47 tații. — Termen de înmânare...........................<417 — 3° Citații. — îndeplinirea procedurel la judecătoriile de ocdle........................................... 594 Digitized by LOOQ LC XXI Pagina Cambie (urmare): — 4° Protest. — Ce dovedesce ............................. 96 Casație : Recurs penal: 1° Termen........................... 188 — 2° Unde se declară......................................... 50 — 3° Taxe de timbru ........................................ 51 — 4° Recurent condamnat la închisdre......................... 76 — 5° Act de paupertate.—Depunerea lui peste termen. 861 — 6° Motiv invocat de prevenit că a fost condamnat nu- mai la închisdre, nu și la amendă '...................... 799 — 7° Recurs colectiv : Taxe....................... 809 — 8° Recurs nesemnat.......................... 834 — 9° Casare: Efectele el — Expropriere................. 442 — 10° Casare : Fără trămitere. — Când are loc. . . . 72 — 11° Distrugere: Judecarea acestui delict direct de tribunal................................................. 819 — 12° Hotăriri incidentale : Materie penală. — Când pot fi atacate cu recurs ............................ 189 — 13° Militari : Recurs contra decisiilor consiliilor de răsboiâ șl de revisie.................................... — 14° Omisiune esențială. ............................... — 15° Partagiu : Vîn^are publică prin licitație. — Or- donanță. — Dacă există recurs............................ Ve^i în deosebi : «Contribuții directe*. — «Curtea cu ju- rați*. — «Expropriere pentru causă de utilitate pu- blică*. — «Martori*. — Urmărire imobiliară*, la ru- brica specială Casație. Cântare mincindse : Ve^l «Măsuri mincindse*. Cesiune : Notificare. — Cine pdte opune lipsa el......... Circumstanțe atenuante: 1° Contravenții.................. — 2° Pedâpsă........................................ Citații: 1° Cambie. — Procedura la judecătoria de ocol. • . — 2° Cambie. — Acțiune in regres. — lumânare. — Termen............................................... — 3° Materie penală................................. Competință : 1° Calomnie. — Insultă...................... — 2° Cuvintele «boț* și «pungaș*. — Calomnie sad in- sultă ....................•.......................... — 3° Contravenții la legea poliției rurale.......... — 4° Contravenții la legea sanitară..................... 215 454 715 434 797 213 895 594 47 902 566 743 854 37 52 200 323 437 569 909 Digitized by ^ooqIc Pagina xxn Competință (urmare): — 5° Contravenții la legea servitorilor.................... 905 — 6° Contravenții Ia plata acciselor comunale. — Es- crocherie. . . . ........................................ 35 — 7° Delict electoral...................................... 572 186 — 8° Distrugere...................................... gig 891 — 9° Dobrogea.—Crimă.—Curtea de apel din Galați.— | 587 Casarea decisiel. — Trămitere............................( 814 — 10° Furt simplu. — Valdre............................... 185 — 11° Furt de lemne.............................................. — 12° Furt calificat............................................. — 13° Furt de producte de pe câmp............................. 881 — 14° Faliment. — Taxa de 3% pentru plata sindici- lor și cheltuell...................................... 226 — 15° împușcarea cu voință a pasărilor unul locuitor . . 728 — 16° Locațiune. — închiriere de imobil între comer- cianțl pentru comercifl............................... 701 — 17° Loviri grave.......................*.................... 208 — 18° Loviri simple........................................... 891 f 325 — 19° Loviri simple aplicate de un agent administrativ. < ^4 — 20° Loviri și rânirl prin imprudență. — Incapacitate timporală de lucru......................................... 369 — 21° Loviri prin imprudență...................... 894 — 22° Loviri ce aii causat nascere prematură........... 84 — 23° Măsuri mincindse. — Găsire în magasin .... 911 — 24° Militari. — Delict comis de un militar șters din controlele armatei...................................... . 199 — 25° Militari. — ScirI injuridse la adrtsa superiorilor răspândite de un militar și publicate de alții în