This is a reproduction of a library book that was digitized by Google as part of an ongoing effort to preserve the information in books and make it universally accessible. Google books https://books.google.com Digitized by Google I I (IUTEI UE USITIE Șl UE .11SITIIE DATE DE SECȚIA I și II 1N TIMPUL DE LA 1 IANUARIE PÂNĂ LA 1 SEPTEMBRE 1900 LUCRAT SUR DIRECȚIUNEA PRIMULUI SEU GREFIER A. NENOVEANU VOLUMUL XXXIX PARTEA I ABONAMENTELE SE FAC LA GREFELE ; :j CUHTHI OK CASAȚIE, CUKȚILOH DE APEL SJ THIBUNAt.EWn DE JUDEȚE 3 P R E C I U L ABONAMENTULUI: ȘtSE LEI PE UN AN BUCURESCI IMPRIM IC H I A S T A T U L U I 1901 Digitized by CjOOQIC Digitized by ooQle BULETINUL DECISIUNILOR CURȚEl DE GASAȚIUNE ȘI DE JUSTIȚIE SECȚIUNEA I No. 1 PERIMARE. — Efectele ei la prima instanță. (Art. 257 și 258 din procedura civilă). Efectul perimării la prima instanță este de a anula intrega ju- decată chiar de la prima petițiune de intentarea acțiunei. No. 1. — Respingerea recursului făcut de ministerul domeniilor contra decisiei curțel de apel din Bucuresci, secția III, cu No. 107 din 1899, cu D. Coculescu. 10 Ianuarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Hântzescu; Pe D. Al. Rioșeanu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Alexandrescu, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: «Curtea de apel din Bucuresci violâză și interpret^ză greșit art. «257 din procedura civilă, când decide că oposiția nu constitueoins- 1 29G 155^°°$^ 2 »tanță deosebită de cea resolvată prin hotărlrea dală în lipsă, și că, «prin urmare, nu se pdte perima fără a se perima intriga instanță «chiar de la prima petiție de intentarea acțiune! Având în vedere că art. 257 din procedura civilă prescrie că ju- decata va fi perimată, după cererea părțe! interesată, dacă partea va lăsa să trâcă duo! an! de la cel din urmă act de procedură, fără să reîncâpă judecata; că, după art. 258 din procedura civilă se anulâză tote procedurile intermediare urmate și tdte ordonanțele sad înche- ierile preparatori! ordonate de judecată, așa că, nimic numai rămâne valabil din tot ce s’a urmat, singurul drept ce ’! ma! rămâne părte! fiind numai acela de a intenta o nouă acțiune și de'a începe de-a ca- pul tot procesul, după cum o spune clar ultimul aliniat al acestui din .urmă text de lege; Considerând că din aceste disposițiuni reiese în mod Învederat că efectul perimărei la prima instanță este de a anula intrăga jude- cată, chiar de la prima petițiune de intentarea acțiune!; Că dar, în specie, curtea de fond prin decisiunea supusă a(j! recur- sului, judecând în acest sens, departe de a viola și interpreta greșit art. 257 din procedura civilă, din contra a făcut o bună aplicațiune a acestui text de lege, și deci, motivul de casare invocat, fiind ne- întemeiat, urmăză a se respinge ca atare. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 2 SUCCESIUNE. — Timbru. — Taxă de înregistrare. — Declarația moștenitorilor prevăzută de art. 53 din legea timbrului. — Posedarea averei de succesiune, în urma acestei declarațiuni, fără plata prealabilă a taxei. — Dacă mai pdte supune pe moș- tenitor la amendă. — Acordarea unui termen de plată. — Noi relațiuni între Stat și moștenitor. — Cum pdte urmări Statul creanța sa. (Art. 53, 55 și 68 din legea timbrului). 1} Îndată ce moștenitorul sau legatarul a făcut la tribunal de- clarația de ce avere a remas pe urma defunctului^ calarea ei Digitized by Google 3 partea ce i se cuvine lui pentru a se indica taxa ce are a plăti, chiar dacă va poseda succesiunea fără a fi plătit preala- bil taxele, prin acesta dânsul⁷ și-a îndeplinit obligația impusă de art. 55 din legea timbrului sub pedepsă de amendă, și deci, numai pentru posesiunea moștenire* înainte de a plăti taxele, nu p6te fi pasibil de amendă. 2} Dupe ce s’a acordat moștenitorilor un termen pentru plata taxei de înregistrare și s’a luat de către Stat o garanție ipote- cară pe un imobil pentru acea plată, intre Stat și moștenitori au luat nascere noui refațiuni de creditor și debitor, și Statul nu mai pdte de cât să urmărâscă pe cale civilă îndeplinirea creanței sale. No. 2. — Casarea, după recursul făcut de Magareta Ruse State și alții, a sentinței tribunalului Brăila cu No. 418 din 1899, în pro- ces cu ministerul de finance. 10 Ianuarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Hântzescu; Pe D. advocat F. Gesticone, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. advocat N. Niculescu, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: «Exces de putere. Art. 55, combinat cu art. 53 și 68 din legea «asupra timbrului și înregistrărel sunt greșit aplicate de tribunalul «Brăila, întru cât noi moștenitorii, la deschiderea succesiune!, ne am «presentat înaintea tribunalului, am declarat averea rămasă, precum «și averea el; și întru cât tribunalul Brăila, găsind că valorea decla- «rată dp noi este prea mică, pe de o parte a dispus să se facă o esti- «mație prin experți în față și a representantulul fiscal, luând pentru «siguranța plățel taxelor de înregistrare, după aprecierea sa până «la concurența sumei de 1.500 lei, o inscripție ipotecară în primul «rang asupra unui imobil al succesiunel. Despre tote acestea onor, «tribunal informeză și pe onor, administrație financiară locală, dele- «gând pe judecătorul de pace respectiv cu facerea unei evaluări a «succesiunel prin experți, trămițându-ne și pe noi moștenitorii prin «același jurnal cu No. 7.535 din 20 Septembre 1894, în posesia a- «verel de moștenit. Digitized by 4 «Aceste expertisene executându-se de d. judecător de pace de cât «după Stăruința lu! Anghel Ruse State abia în luna Aprilie a. c. •și neavând nici a^I un caracter definitiv, nu sciu la ce sumă să plă- «tim taxa de înregistrare cuvenită Statului, de dre-ce tribunalul «Brăila n’a fixat suma. «Așa fiind, în specie, neexistând nici o contravenție imputabilă «nouă, greșit suntem condamnați la plata de amendă Având în vedere că după art, 55 din legea timbrului, când un moștenitor sad legatar nu va face declarațiunea prescrisă de art. 53 și va poseda moștenirea sad legatul cuvenit lui fără a fi plătit taxa legală, prin acest fapt va cădea în contravențiune și va fi supus la plata taxei cuvenite și a amendel prevăzute de art. 68 aceeași lege ; Considerând că de aci resultă, că de îndată ce moștenitorul sad legatarul a făcut la tribunal declarațiunea, conform art. 53, chiar dacă va poseda succesiunea fără a fi plătit prealabil taxele, prin a- câsta dânsul — moștenitorul sad legatarul — ’șl-a îndeplinit obliga- țiunea impusă de art. 55 sub pedâpsâ de amendă, și deci numai pen- tru posesiunea moștenirel înainte de a plăti taxele, nu pdte fi pasibil de amendă; Că ast-fel fiind și întru cât, în specie, se constată că recurențil ad făcut declarația prescrisă de art. 53 din legea timbrului, că au cerut și obținut chiar de la tribunal un termen de plata taxei, și ad dat o siguranță Statului prin inscripțiunea ipotecară ce s’a luat asupra unuia din imobilele moștenirel, apoi recurențil nu mal pot fi considerați ca contraveniențl în sensul legel timbrului și supuși la amendă, căci nu mal pot fi bănuițl că ad cautat a se sustrage la plata taxei impusă de lege; Considerând că după ce s’a acordat moștenitorilor un termen de plata taxei și s’a luat o garanție ipotecară pe un imobil pentru acea plată, între Stat și moștenitori există noul relațiunl de creditor și de- bitor, și Statul nu mal pdte de cât să urmărâscă pe cale civilă în- deplinirea creanței sale; Că dar, în aceste împregiurărl, tribunalul, prin sentința supusă re- cursului, menținând amenda dată de administratorul financiar contra recurenților, printr’o asemenea procedare a comis un adevărat exces de putere, a interpretat și aplicat greșit sus citatele texte de lege; Digitized by ooQLe 5 și deci, mijlocul de casare invocat fiind întemeiat, urmâză a se ad- mite ca atare. Pentru aceste motive: Cas^ză, etc. Civil, secția I. No. 3 CAȘAȚ1E.—Recurs.—Materie civilă.—Termen.—De când curge. (Art. 44 din legea organică a curței de casație). HOTĂRÎRl. — Comunicarea lor. — Hotărîre comunicată inves- tită cu formula executorie. — Declsiunea curței de apel co- municată de portărelul tribunalului ce a pronunțat sentința apelată. 1] Termenul de recurs in casație, in tote pricinele civile^ este de trei luni, socotit de la comunicarea hotărirei supusă recursului, 2) Comunicarea unei hotăriri chiar investită cu formula execu- torie este bine făcută. De asemenea comunicarea unei decisiei a curței de apel de către un portărel de pe lângă tribunalul care a pronurțat sentința apelată, este bine și legal făcută, de 6re-ce dupe legea de orga- nisare a corpului de portărei, dânșii formâză un singur corp indivisibil. No. 4.— Respingerea, ca neadmisil, a recursului făcut de Ivan Mi- haiă contra decisiunei a curței de apel din Bucuresci, secția 1, cu No. 243 din 1897, cu Frâncu lancu și Ștefan Staicu. 10 Ianuarie 1901 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier C. C. Ștefănescu; Pe D. advocat Andronescu, care ridică incidentul că recursul este inadmisibil, fiind făcut peste termen ; Pe D. advocat Dimitropol care susține că dovada de comunicare aflată la dosir, este privitâre la comunicarea ce se cere dupe lege (art 387 din procedura civilă) pentru executarea ori cărei hotăriri judecăto- Digitized by Google 6 rescl, rămasă definitivă și investită cu formula executorie, și, așa fiind, nu pdte servi ca punct de plecare pentru a se constata dacă recursul este sai nu în termen. Deliberând, Asupra incidentului de neadmisibilitatea recursului, pe motiv că este făcut peste termen : Considerând că din procesul-verbal dresat de un agent al corpului de portărel al tribunalului Dâmbovița, în t^iua de 12 Octombre 1898, se constată că copie de pe decisiunea atacată cu recurs, învestită cu formula executorie, s’a comunicat recurentului, conform art. 74 și 137 din procedura civilă, în acea ^i, iar recursul s’a primit la grefa acestei curți în tnsă sub cuvântul de complex de fapte, înftțișâză tdtă apărarea mea „dând a st-fel o hotărîre nemotivată, și prin denaturarea actelor „presentate ’ml respinge acțiunea, comițând ast-fel și un exces de „putere Având in vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că Matei M. Drăghiceanu, recurentul de aart. 227 din procedura civilă •. III. «Hotărîrea este nemotivată: «Din corpul sentinței atacată cu recurs se constată că am deferit «în cele din urmă jurământ adversarului spre a jura tocmai asupra «punctelor pentru care ’l chemasem la interogator, adică dacă nu ne «datoresce 225 lei, suma reclamată ; cu tdte acestea, tribunalul nu «se pronunță asupra acestui punct, dacă ’ml admite sad refusă în «principiu jurământul, și nu numai că nu se pronunță, dar nici mo- «tivâză pentru ce ; ast-fel am fost lipsit de ultima și cea mal puternică •dovadă admisă de legeu. Asupra motivelor de casare invocate : Având in vedere sentința supusă recursului, din care resultă că Vasile a Paraschivel — recurentul de aooQle BULETINUL DEC1SIUNIL0R CURȚEl DE CASAȚIUNE ȘI DE JUSTIȚIE SECȚIUNEA II No. 22 -CASAȚIE. — Recurs făcut de mai multe părți civile lutr’o afa- cere penală. — Câte taxe de recurs trebuesc plătite. ESCROCHERII. — Elementele acestui delict. (Art. 334 din co- dul penal). DELICTE. — Schimbarea califlcărei faptului delictuos de către judecată. — Cine se pdte plânge de acesta. Fiind mai multe păr fi civile într’o afacere corecțională fi ale căror interese decurg din diferite fapte, densele mu pot face recurs numai cu plata unei singure taxe ci trebue să plătâscă taxa legală a recursului pentru fie-care din ele, 2) Cel ce nu ⁹ și-a însușit nici nume, nici călită fi mincinose, nici nu a întrebuințat vre o uneltire viclenă ca să înduplece pe âmeni a crede în vre-o întreprindere mincindsă sau în ceva himeric sau supra-natural, spre a le extorca bani, nu comite delictul de excrocherie prevedut fi pedepsit de art. 334 din co- dul penal, căci legiuitorul, prin acest text de lege, a voit să lo- vâscă numai frauda, specula și reua credință a cui-va, ipr nici de cum proiectele, credințele sau întreprinderile, p6te de multe ori îndrăsnețe, ale unui om. 3) Instanțele de fond au drept ca, stabilind faptele dovedite în Digitized by CiOOQle 52 sarcina unui prevenit, să schimbe și să dea adeverata califi- cație legală a unui fapt delictuos, și de schimbarea calificări nu se pâte plânge nici ministerul public, nici partea civilă, ci prevenitul singur se p6te plânge de acesta. No. 9. — Respingerea recursului făcut de procurorul general al curte! de apel din Galați și Anton Gzuntu, Titu Comănescu și al- ții contra decisiunel cur țel de apel din Galați, secția I, cu No. 1.010 din 1899. 10 Ianuarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier G. P. Petrescu; - Pe D. advocat Gr. Maniu, care ridică incidentul că recursul este neadmisibil, pe motiv că recursul este făcut de mal multe părți ci- vile pe același timbru și de o-dată; Pe D. advocat P. Borș, care se opune și în subsidiar, cerând a se reduce recursul numai pentru o singură parte, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Având în vedere că recursul părților civile, Anton Czuntu, Titu Comănescu, I. Focșănescu și Constantin Conovitz se vede făcut cu plata unei singure taxe de recurs; Considerând că fiind mal multe părți civile, interesele lor decurg din diferite fapte, și, deci, urmâză ca recursul să fie făcut cu plata taxei legale pentru fie-care din părți; Pentru aceste motive: Admite incidentul și consideră recursul ca făcut numai pentru una din părți, după care, S’a ascultat pe D. advocat P. Borș, în desvoltarea motivelor de casare; Pe D-niî advocațî 6. Maniu și Al. Gussi, din partea inculpatului, în combateri, cum și D. Cernescu, și Pe D. procuror, în conclusiunl; Deliberând, Asupra ultimului motiv din recursul D-luI procuror general și pri- mului motiv din recursul părțel civile : Digitized by Google 53 „Curtea prin hotărîfea sa a condamnat pe inculpat la 3 luni in- ochișore pentru contravenție la legea sanitară, a violat legea și a co- „mis un exces de putere, de dre-ce inculpatul nu a fost dat în jude- „cată pentru contravenție la legea sanitară și ministerul public nu a „luat de loc conduși uni în instanță în acâstă privință, și apoi, in tot „cașul, dacă judecata în apel pdte să schimbe calificarea faptului, nu’I „este permis să condamne pentru un alt fapt material cu totul dis- „ ti net, pentru care n’a fost dat în judecată la prima instanță, căci „faptele de excrocherie ce i se impută sunt cu totul distincte de fap- „tul de contravențiune la legea sanitară pentru care a fost condam- „nat; inculpatul pretinde să contra vină la legea sanitară fără să „comită excrocheril, și să comită excrocheril fără să contravină la le- • „gea sanitarău. Asupra primului motiv al părțel civile: „Violarea art. 334 din cpdul penal și greșită aplicațiune a art. 107 „și 113 din legea sanitară. „Atât din instrucțiunea scrisă cât și din acea orală este un fapt „necontestat că Nabale Ali-Kam Ravel s’a recomandat clienților în „România ca doctor în medicină din Lachiova (India) lucru ce, de alt- „mintrelea, se confirmă pe deplin prin chiar mărturisirea inculpatu- „lul și prin publicațiunile făcute în jurnalele române și străine. Dar „din instrucțiunea făcută înaintea tribunalului și a curbei se dove- „desce că prevenitul hu avea nici o diplomă care să’I fie conferit ca- „litatea de medic. „ Onorata curte de apel din Galați achită pe prevenit pentru fap- „tul de excrocherie, pe motiv că, după apreciarea sa, dânsul nu ar fi „întrebuințat manopere viclene, și ast-fel fiind, faptul sââ nu ar con- „stitui de cât o contravențiune prevăzută de art. 107 din legea sa- „ uitară, or prin interpretarea ce curtea dă art. 334 din codiri pe- „nal ’1 violâză în mod evident, căci singurul fapt de a ’șl lua o cali- A „tatț mincinâsă, ca aceea de medic, este prin sine singur un fapt pre- „cis și bine definit care caracterisâză delictul de excrocherie, fără să „mal fie trebuință de întrebuințarea vre*unel manopere frauduldse. „Ne reservăm a desvolta, atât după doctrină cât și după juris- „ prudență, cum și după rațiunea legel, că simpla acâstă calitate min- „cindsă este prin sine însăși suficientă a fi causa determinantă a sâ- „yîrșirdf delictului». Digitized by GooqIc 54 Având in vedere că din decisia supusă recursului resultă că Na- bale Ali-Kam Ravel fiind dat judecă țel și condamnat la 7 luni închi- sdre de către tribunalul districtului Covurluiti pentru delictul de es- crocherie, care consistă in faptele că dânsul, venind în România, *șl-a luat calitatea de medic oculist și, spre a convinge publicul de meri- tele și cunoscintele sale, a exibat diferite atestate de la mal multl bolnavi din Grecia pe cari ’l-ar fi vindecat; că ar fi purtat o decora- ție turcâscă, spunând că ’l-ar fi fost dată de către Sultanul pentru minunile sale; că ar fi purtat cu dânsul cărți de medicină, instru- mente chirurgicale și diverse substanțe medicamentdse, prin cari în- șelând pe dmenil suferinzi, mal cu sâmă de bdle de ochi, le lua a- cestora bani fără a le procura nici un fel de ușurare bdlelor lor ; Că judecătorii curțel de fond examinând din nod tote faptele ur- mate și tdte actele din dosar, precum și desbaterile orale urmate, constată și motivâză că Nabale Ali-Kam Ravel, în realitate, avea cunoscinte practice de medicină, mal cu sâmă în ceea-ce privesce bolele de ochi; Că dânsul practicase și experimentase cunoscintele sale în deo- sebite țâri ca : Grecia, Turcia și ca particular și ca funcționar*, unde se bucura de o reputație de excelent oculist și de unde a dobândit deosebite atestate, mulțumiri și decorațiunl; Că dânsul, practicând cunoscintele sale oculiste și în România, în virtutea acelor atestate și decorațiunl primite, nu ’șl-a însușit verl- un nume sad o calitate falșă pe care nu o avea și cu care să inducă în erbre sad să înșele pe veri-un pacient; Că din contră, dânsul angagiându-se să însănâtoșâscă pe veri-o câte-va persbne cari sufereau de bdle de ochi, cu cunoscintele și sis- temele sale, el era de bună credință în tote promisiunile ce făcea,— avea încredere în cunoscințele sale și metoda sa, și nu voia să înșele pe nimeni; Având în vedere că Curtea de fond, stabilind ast-fel faptele ur- mate și stabilind că prevenitul era de bună credință în momentul când se angagia să curarisâscă, dupe metoda sa, pe paciențil cari i se presentau și în care metodă dânsul avea deplină încredere; Că dânsul nu ’șl-a însușit nici nume, nici calități mincindse, nici nu a întrebuințat veri-o uneltire viclână ca să înduplece pe bmenl a crede în veri-o întreprindere mincinbsă sau în ceva himeric sad supra- Digitized by Google 55 natural spre a le estorca bani, a interpretat și aplicat bine și spiritul și litera art. 334 din codul penal, de dre-ce legiuitorul, prin dispo- sițiile și prevederile arătate printr’acest text de lege, a voit să lo- vâscă numai frauda, specula și râua credință a cul-va, iar nici de cum proiectele, credințele sad întreprinderile, pdte de multe ori în- drăsnețe, ale unul om ; Că ast-fel fiind, acest motiv rămâne nefondat. Asupra secundului motiv din recursul D-lul procuror-general: «Exces de putere și violarea dreptului de apărare din partea cur- ățel de fond care, schimbând natura delictului și nepunând, pe părți «în posițiune a se apăra, a condamnat pe prevenit pentru o contra- «vențiune la legea sanitară, iar nu pentru delictul de excrocherie «pentru care fusese dat judecă țel și asupra căruia numai părțile ’șl «făcuseră apărările lor«. Asupra secundului motiv al părțel civile : «Exces de putere și violarea dreptului de apărare. «Nabale Aii Kam Ravel a fost dat în judecată pentru delictul de «excrocherie, și, ca atare, a fost judecat la prima instanță și con- «damnat; tot pe acest teren s’aă făcut desbaterile publice la instanța *de apel, totuși, curtea de apel schimbă calificarea legală a infrac- «țiunel penale din delict într’o simplă contravențiune la legea sani- «tară, fără ca cel puțin să ii dat părților cuvântul de a discuta asu- «pra pretinsului fapt de incriminațiune«. • Având in vedere că, în principii, instanțele de fond ad dreptul, după lege, ca, stabilind faptele dovedite, să dea adevărata caliQcație legală a unul fapt pe care îl cercetâză , Că, în specie, din decisia curțel de fond resultă că prevenitul fă- cându’șl apărarea sa asupra delictului de excrocherie ce i se imputa, a susținut că faptul săd, în condițiile urmate, nu este o excrocherie, ci cel mult pdte constitui o contravențiune la legea sanitară, de dre- ce dânsul, ca străin, exercitându’șl medicina sa oculistă în România, a făcut’o fără autorisația consiliului sanitar superior ; Că asupra acestui mijloc de apărare, invocat în de fața ministe- rului public și părțel civile, tdte părțile avâd tdtă posibilitatea să’l combată și să’șl facă orl-ce propunere ar fi cre^ut’o bună, dar ele, neobiectând nimic, astăzi nu se mal pot plânge că li s’a violat dreptul de apărare și că s’a comis veri-un exces de putere ; Digitized by VnOOQle 56 Că, in tot cașul, când curtea condamn* pe prevenit pentru un alt fapt safi delict de cât acela pentru care fusese dat judecății* numai prevenitul singur, nemulțumit, are drepul să se plângă că ar fi fost surprins prin noua calificare dată de curte faptului făâ, iar nu mi- nisterul public și partea civilă ; Că, deci, în specie, prevenitul fiind mulțumit de calificarea dată faptului săfl de către curte, și acest motiv rămâne considerat ca ne- exact și nefondat. Asupra celui de al treilea motiv de casare invocat numai de partea civilă și formulat: „Curtea din Galați, ca simplă contravențiune, crede de cuviință a „scuti de or! ce răspundere civilă pe prevenit față de daunele cau- „sate nouă persdnelor lezate. Este inadmisibil a nu încuviința o des- „păgubire chiar și atunci când faptul imputat unul delicuent nu ar „constitui de cât o simplă contravențiune, căci din verl-ce infracțiune „penală nasce, alăturea de acțiunea publică, și o acțiune privată; și „apoi este no torid cunoscut că verl-ce fapt al omului, fie chiar să- „virșit din negligență sad imprudență, causând altuia prejudicii, îl „obligă a’l repara«. Având in vedere că curtea de fond, prin considerantele inserate în decisiune, ’și motivâză neacordarea despăgubirilor civile, pe de o parte, pentru că dânsele fusese cerute pentru un delict de excroche- rie, pentru care prevenitul se recunoscuse că nu ’l-a săvîrșit, iar pe de alta, pentru cuvântul suficient și legal că partea civilă nu ’șl-a dovedit cu nimic pretenția sa și prevenitul a alegat că îngrijirile, timpul perdut și doctoriile întrebuințate compensâză cu prisos su- mele pe cari le primise de la dânșii; Că, deci, din acest punct de vedere, curtea făcând o justă și echi- tabilă aplicațiune a art. 998 din codul civil, și acest motiv rămâne nefondat. Pentru aceste motive : Curtea, in unire cu D. procuror Stătescu, respinge ambele re- cursuri. Penal, secția II. Digitized by Google 57 No. 23 CURTEA DE COMPTURl. — Cas în care chiamă pe justițiabill. (Art 17 din legea sa organică). Curtea de compturi nu este datdre să cheme pe justițiabUi de cât dacă la termenele prevegute de lege ei nu vor depune compturile respective. No. 4. — Respingerea recursului făcut de Teodor Mateescu contra decisiunel Înaltei curți de compturi, secția II, No. 116 din 1886. îl Ianuarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Remus N. Opreanu; Pe D. P. Borș, advocatul recurentului, în desvoltarea motivului de casare invocat, și Pe D. procuror de secție St. Stătescu, in conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: n Violarea art. 17 și 22 din legea curțel de curțel de compturi din *1864, și exces de putere. Fiind vorba de cercetarea gestiunel comptu- *rilor mele ca perceptor în orașul Focșani, pe timpul de la 1862 până *la 1865, curtea de compturi urma să mâ citeze, și dacă la prima dată »nu veneam, urma se mă citeze a duoa dră. Prin venirea mea putâm „pune pe curte în posițiune a examina dosarele casieriei de Putna „No. 2 și 6 din anul 1866 și atunci se putea face convingerea că, în „locde a avea să dati ceva Statului, mal aveam a lua o sumă de peste *20 mii lei din vîn^area averel mele, făcută conform art. 19 din „legea comptabilitățel publice, și de pe care s'a prins suma de peste „47 mii lei. Am cerut aceste dosare și curtea nu le-a cerut«. Având în vedere decisiunea supusă recursului a curțel de comp- turl, diu care se constată că Theodor Mateescu' a fost obligat să aco- pere deficitul de 23. 649 lei, rămas din timpul gestiunel sale ca per- cerptor la despărțirea II din Focșani; Câ numitul cerând revisuirea hotărîrel condamnatdre, curtea, prin decisiunea supusă recursului, constată și declară că recurentul nu Digitized by uooQle 58 presintă in susținerea revisuirel nici un act nod pe care curtea să ’l fi avut în vedere la cercetarea gestiunel recurentului; Considerând că conform art. 17 din legea organică a sa, curtea de compturl nu este datdre să cheme pe justițiabill de cât dacă la ter- menele prevăzute de lege el nu vor depune compturile respective ; Că intru cât curtea declară că a avut în vedere tdte actele justifi- cative, nu violdză articolele arătate în motivul de casare, și nu comite nici un exces de putere când respinge cererea de revisuire; Considerând că dosarele amintite în motiv se puteafi considera ca acte noul pentru ca neluarea lor în considerațiune să fie un motiv de revisuire și în cas de neadmitere un motiv de casare; Că, de aceea, mijlocul nefiiind fondat are a se respinge. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția II. No. 24 COMPETINȚĂ. — Loviri simple. (Art. 525 din procedura penală; art. 238 din codul penal). * Faptul de a lovi pe cine-va fără a⁹l jefui, constitue delictul de lovire simplă și este de competința judecătoriilor de ocdle a'l judeca. No: 26. — Regularea competințel, în urma cererel făcută de D. pro- curor general al acestei înalte curți, în causa lui Nicolae Răuță și Lisaveta N. Răuță. 12 Ianuarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier N. Predescu; Pe D. procuror St. Stătescu, in conclusiunl; Deliberând, și Având în vedere că Nicolae Răuță și Lisaveta N. Răuță fiind dațl în judecată pentru delictul de lovire și furt comis în prejudiciul femeiel Digitized byCiOOQlC 59 Maria A.L Petrol, judecătoria ocolului Moinesci din județul Bacău, prin cartea de judecată cu No. 926 din 1899, ’șl-a declinat compe- tința de a judeca afacerea, pe motiv că faptul imputat inculpaților este prevăzut și pedepsit de art. 318, alin. 3 și 4 din codul penal; Că judele de instrucție de pe lângă tribunalul Bacăâ, la care afa- cerea a fost spre instruire, prin ordonanța sa cu No. 124 din 1899, și in unire cu conclusiunile parchetului, declară că există cas de ur- mărire contra prevenitului Nicolae Răuță numai pentru faptul pre- văzut și pedepsit de art. 238 din codul penal, adică numai pentru faptul de lovire, care e de competinta judecătorului de ocol ; Că ambele hotărîrl rămânând definitive și cursul justițel fiind ast- fel întrerupt, acâstă înaltă curte este chemată a stabili un regula- ment de competință; Considerând că judecătorul de ocol pentru a ’șl declina compe- tința s’a întemeiat numai pe cererea și susținerile reclamantei Maria Al. Petrol, fără a lua interogatorul inculpaților și fără a asculta martorii; Că din ordonanța judelui de instrucție cu No. 124 din 1899, care a ascultat pe ambele părți, precum și martorii, se constată că incul- patul N. Rău(ă a bătut pe reclamanta; iar faptul de jufuire nu s’a stabilit cu nimic; Că, prin urmare, faptul, ast-fel constatat, intrând în prevederile art. 238 din codul penal, e de competință judecătorului de ocol de a fi judecat. Pentru aceste motive: Regulând conpetința, etc. Penal, secția ÎL No. 25 COMPETINȚĂ.—-Loviri.—Lipsa incapacităței de lucru. (Art. 525 din procedura penală; art. 238 din codul penal). Loviturile ce nu produc pacientului o incapacitate de lucru con- stitue delictul de loviri simple, de competință judecătorilor de~ ocole aU judeca. Digitized by Google i 60 No. 27.—Regular ea competințel, în urma cererel făcută de D. pro- curor general al acestei înalte curți, în causa lui Sfetcu 1. Zifco- vicl, »un alt proces la tribunalul comercial ; totuși curtea ’ml-a respins «cererea și m’a pus în imposibilitate să mă apăr, ceea ce justifică pe «deplin motivul de casare. Ba ce e mal grav, în redactarea hotărîrel «nici se face mențiune de cererea mea«. Considerând că din decisia supusă recursului se constată numai că recurentul s’a presentat singur și n’a declarat de cât că e nevinovat și a adăugat că, în orl-ce cas, curtea să fie indulgentă. C% de altmintrelea, de și în fapt va fi fost precum afirmă recuren- tul, dar dacă curtea n’a voit a acorda a se cerceta causa în aceeași ^i, după altele, și cu tdte că pdte instanța de fond avea timpul și putea acorda cererea părțel, totuși acesta nu putea fi un motiv de casare. Asupra motivului I de casare : «Violarea art. 186 din codul pr. penală. Recurentul a fost condamnat «de curte ca bancrutar simplu pentru că a vîndut mărfuri sub vald- «rea lor reală și că nu a făcut declarație de încetarea plăților în ter- «men de treimile, prescrise de art. 699. Curtea de apel ’șl basdză con- Digitized by Google 67 * dam națiunea pe simpla mărturisire a acestor fapte, făcută la cabi- «netul D-luî jude-instructor. Instrucțiune care trebuia după art. 186 «din codul procedurel penale a servi de basă unei hotărîrl condam- «natdre, trebuind a fi numai acea orală și publică, sub ped^psă de «nulitate, motivul nostru de casare este de ordine publică și, ca a- «tare, Zisa hotărîre cată a fi casată pentru violarea precitatulul arti- * col de lege». Considerând că dacă instruirea unei cause și conform art. 186 din procedura penală trebue să fie orală și publică, de aci nu resultă că judecătorii de fond nu pot pupe temeifi pe instrucțiunea săvîrșită de | judecătorul de instrucție, și nu ’șl pot forma convingerea dintr’ânsa, când faptele din acea instrucție nu sunt contrazise, și când preveni- tul intru apărare n’a propus mijldce pentru combaterea celor co- prinse în instrucția scrisă și pentru a se face o instrucție orală, pre- cum în specie se constată ; că din acest punct de vedere și acest mij- loc are a fi respins. Asupra motivului H de casare : « Violarea art. 877, alin. 3 din codul comercial. In spiritul art. 699 «din codul comercial, numai atunci falitul este dator a face decla- « rații de încetarea plăților când s’ar stabili că* dânsul avea cunos- «cință că se găsea în stare de încetare de plăți. Deci, numai în așa «stare e culpabil de bancrutar simplu, conform art. 870, alin. III «din codul penal, dacă n’a făcut Zi⁹a declarație (c. c., secția II, de- «cisia No. 274 din 20 Maiti 1892, pagina 513). «Cu un activ de 103.200 lei și cu un pasiv de 60.833 lei, și «fiind numai un singur protest, nu se pdte Zice că putea macar să «albă vre-o idee de încetarea plăților. Curtea fără a statua și stabili «în fapt că recurentul a avut cunoscintă de încetarea plăților, to- «tușl ’l condamnă. Precitatul art. 877, alin. III din codul comercial, «evident că e violat«. Considerând că curtea de apel constată că a fost încetare de plăti și că nu s’a făcut declarația pentru încetarea plăților în termenul de trei Zii®, conform art. 699 din codul comercial, pe temeiul actelor și a mărturisirilor recurentului; Considerând că, în împregiurărl de crisă financiară, când chiar co- merciantul cu un activ însemnat, care întrece cu mult pasivul, nu pdte obține credit, judecătorii ar trebui să nu declare pe corner cian - Digitized by ooQLe 68 tul de bună credință falit numai fiind că i s’ar fi protestat dre cari cambii; Că a declara stare de faliment fără să se ție sâmă de împregiură- rile și de afacerile și averea comerciantului, ar fi a causa răd întregu- lui comercid; Considerând că dacă totuși judecătorii fondului declară stare de faliment, fără a tine sdmă îndestul de crisa financiară, de dificultă- țile ob[inerel creditului, de buna credință și de situația reală a co- merciantului, în asemenea cașuri curtea de casație nu pdte exercita o censură pentru o Deținere de sdmă sad pentru o nesuficientă și ne- justă apreciere a împregiurărilor din partea judecătorului de fond, asemenea nu se pdte exercita censura curței de casație pentru că s'ar fi declarat falimentul, pentru protestarea unei singure cambii, cu tdte că era un activ însemnat, precum se susține în specie, fiind că este tot un fapt de apreciere, ori cât de excesiv ar fi; Că, ast-fel, decisia e întemeiată în drept și se susține în fapt, în cât motivul are asemenea a fi respins. Asupra motivului III de casare: «Exces de putere și violarea art. 876, alin. 5 din codul comercial. «Am dovedit deja la prima instanță că eu aveam registrele cerute «de legea comercială nu numai pentru stabilimentele principale din «Craiova, ci și pentru sucursalele din Calafat și T.-Severin, și în cari «registre ^ilnic s’a trecut tdtă comptabilitatea operațiunilor făcute «la acele sucursale. Legea nu ’ml impune să țifi numai de cât aparte «registre și pentru sucursale. O verificare a registrelor, dacă se fă- «cea de curte registrelor mele ținute la Craiova, ar fi fost suficient «ca să se probeze că compturile de la sucursale erafi trecute regu- «lat în registrul legal de la stabilimentul med principal din Craiova. «Fără a se verifica cel puțin un atare fapt, fiind totuși condamnat, «curtea săvîrșesce un exces de putere». Considerând că comerciantul trebue să aibă registrele prevăzute de art. 22 din codul comercial nu numai pentru stabilimentul co- mercial principal dintr’o localitate, ci și pentru stabilimentele secun- dare din cele-alte localități; Că acâsta resultă din firea lucrurilor și nu se pdte ^lice că s’a sa- tisfăcut acdstă prescripție a legel prin faptul înscrierel în registrele stabilimentului principal a faptelor privitdre pe sucursale, fiind că e Digitized by Google 69 cu neputință a se ține registru jurnal și registru copier într’o locali- tate și pentru stabilimentele sucursale ce comerciantul ar avea și în alte localități; Că, de aceea, și acest motiv urmâză a fi respins ca neîntemeiat Pentru aceste motive: Respinge, etc. Penal, secția II. No. 29 CAMBIE. — Presentarea ei spre achitare de către un procura- tor. — Dacă trebue girată de către acela In ordinul căruia este emisă. Pentru ca un procurator să presinte o cambie spre achitare nu are trebuință ca acea cambie să fie girată de acela in ordinul căruia se emisese, fiind-că girul are de scop a transmite pro- prietatea cambiei, pe când pentru pluta cambiei e suficient ca procuratorul să remită cambiile cu enunțarea de achitare șt să se constate că dânsul are dreptul de incasare. No. 8. — Respingerea recursului făcut de A. Manoilidis contra sen- tinței tribunalului Covurluifi, secția II, cu No. 109 din 1898, în proces cu Costea Idn. 18 Ianuarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. președinte N. Mandrea; Pe D. advocat P. Borș, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Valerian, în combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: „Violarea art. 277, combinat cu art. 290 din codul comercial, cum * și art. 395, combinat cu art. 396 din codul comercial: a) „Costea I6n a emis cele duoă cambii la ordinul lui Manoilidis, «deci* obligându-se direct către acesta, nu pute aplăti valabil valdrea Digitized by Google 70 „lor lui lanculovicl, afară numai dacă Manoilidis le-ar fi girat, ceea «ce nu s’a dovedit a se fi făcuta; bj «Chiar considerând, cum tribunalul afirmă, că lanculovicl a fost fi prepusul tacit al lui Manoilidis, totuși, prepusul nu era în drept a «face acte de disposițiunl. Apoi C. Ion, subscriind fisele cambii la «ordinul lui Manoilidis, «a recunoscut însuși limitele mandatului «tacit al lui lanculovicl, mal mult întru cât prepusul n’a indicat in «dosul cambiilor numele și pronumele săU, cum și acela al pa tron u- «lul sâfl, cu mențiunea : «per procuramnu Manoilidis pdte fi «considerat ca obligat, ci obligatul lui Costea Ion nu este decât «lanculovicl«. «Tribunalul neținând sâmă de aceste regule de drept, a violat pre- «citații articoll de lege«. Având în vedere că se constată din sentința supusă recursului că Costea Idn fiind tras înjudecată pentru a plăti prețul a o cantitate de spirt primită; că C. Idn a opus că pentru plata spirtului a emis duoă cambii la ordinul lui Manoilidis, pe cari le-a încredințat lui lancir- lovicl, de la care a cumpărat cantitatea de spirt de la fabrica recu- rentului, și că a achitat acele cambii în mâinile tot a le lui lanculovicl, și că acesta vindea produsele fabricel lui Manoilidis și primea prețul în numerarid sau cambii la ordinul lui Manoilidis și le incasa în comp- tul lui Manoilidis; Considerând că sentința tribunalului care a respins acțiunea lui Ma- noilidis se întemeiază pe deposițil de martori, spre a declara că Froim lanculovicl avea calitatea de a vinde productele fabricel lui Manoi- lidis și de a incasa prețul; Considerând că, de alt-fel, d’inaintea tribunalului apărătorul lui Manoilidis n’a luat conclusiunl în sensul motivelor propuse, ci s’a mărginit a opune numai că lanculovicl nu avea autorisarea de a incasa în numele lui Manoilidis de cât numai cu cambii girate, și că cambiile emise nu ar fi fost trecute în registrul respectiv al casei Manoilidis; Considerând că, de alt-fel, un procurator presentând o cambie ca să fie plătită, nu e trebuință să fie girată de acela în ordinul căruia fusese emisă, fiind-că girul are de scop a transmite proprietatea, iar pentru plata cambiei e suficient ca procuratorul să remită cambiile cu enunțarea de achitare, ceea ce, în specie, s’a efectuat; Considerând că e suficient să se constate pentru legitimarea plățel Digitized by CiOOQle 74 în numele procurata rolul, că avea calitatea de a primi prețul; că dacă recurentul susține că procuratorul lanculovicl n’are dreptul a face acte de disposițil, pe lângă că acăsta nu s’a propus, dar nici* nu se putea propune sau cere, fiind-că e suficient ca să se constate că pro- curatorul avea dreptul de a incasa, iar dacă mandatarul a frustat suma încasată, acesta nu dă drept mandatarului a cere plata încă o-dată a sumelor plătite în regulă în mâinile procuratorului, care avea calitatea de a incasa; că frustrarea tncrederel din partea mandataru- lui, e un fapt de care nu răspunde cel de al treilea; că, de aceea, mo- tivul invocat netii nd fondat, urmăză a fi respins. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția II. No. 30 DIVORȚ. — Injurii grave. — Bătaia soțului de rudele soției față cu densa. — Dacă presența la bătae constitue o injuriă gravă pentru soț. (Art. 212 din codul civil). In materie de despărțenie instanțele de fond sunt suverane să apreciez^ faptele și împrejurările causei, pentru a decide dacă faptul presenței femeei, pe când soțul este bătut de rudele ei, constitue sau nu o injurie gravă pentru soț. No. 9.— Respingerea recursului făcut de irina 1. Coșniță contra de- cisieî curțel de apel din Galați, secția II, cu No. 172 din 1899, cu I. Coșniță. 18 Ianuarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. N. Bagdat; Pe D. Borș, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. N icul eseu, advocatul intimatului, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului I de casare : * Violarea art. 1.169 din codul civil, exces de putere și violarea «art. 212 din codul civil. Digitized by^OOQlC 12 «Curtea de apel m’a condamnat fără nici o dovadă exibată. Afară de „acâsta, numai lesiunilesati atingerile directe pot constitui o injurie«. Având în vedere decisiunea supusă recursului din care se constată că Ion Coșniță intentând acțiune de divorț contra soției sale Irina Coșniță, pe motiv de injurii și părăsire, tribunalul respinge acțiunea ca nedovedită, iar asupra apelului curtea o găsesce întemeiată și, re- formând sentința tribunalului, admite acțiunea; Având în vedere că curtea, pentru a declara desfăcută căsătoria d’intre I. Coșniță și soția sa, se întemeiază pe depunerile martorilor audiățl la prima instanță, pe temeiul cărora declară că resultă pentru bărbat insulte grave din partea femeel; Considerând că curtea de apel este suverană să aprecieze faptele și Impregiurările causel și să ’șl formeze convingerea că este insultă gravă pentru bărbat faptul presențel femeel pe când bărbatul e lovit de rude de ale femeel; că prin art. 212 din codul civil, nu este măr- ginit judecătorul de a declara că sunt injurii grave și în împregiură- rile ca ale causel; că, ast-fel, mijlocul de cacare invocat are a fi res- pins ca nefondat. Asupra mijlocului II de casare : «Violarea art. 236 din codul civil, combinat cu art. 99 din proce- «dura civilă. «Curtea de apel se întemeiază pe depunerile martorilor audiaț! -la tribunal pentru a admite acțiunea de divorț intentată de soț, or, «se dovedesce cu procesele-verbale de la prima instanță că acea in- «strucțiune nu s’a făcut în ședință secretă, cum cer precitațil arti- «coll de lege. «Prescripțiunile legel sunt imperative și de ordine publică«. Considerând că se constată din procesul-verbal de audierea mar- torilor la tribunal, în (Jiua de 31 Martie 1899, că ședința a fost se- cretă; că, afară de acâsta, asemenea motiv trebuia să fi fost propus la tribunal; că, ast-fel, acest motiv are a fi respins și ca neexact în fapt și ca neîntemeiat. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția II. Digitized by Google 73 No. 31 HOTÂRÎRL — Contraziceri de hotăriri. — C&nd există. — Duoă acțiuni intentate de aceeași parte contra aceleeași părți che- mată însă in calități diferite. DESISTARE. — închiderea procesului. — Cum trebue făcută. (Art. 260 și 261 din procedura civilă). 1/ Nu există contrazicere de hotăriri, când in duoe acțiuni in- tentate de aceiași parte reclamantă contra aceleiași părți pirite, acțiuni având același obiect și intemeiate pe aceiași causă, in- stanța judecătorești respinge una din acțiuni și admite pe cea-altă, dacă partea pirită nfa fost chemată in arabele acțiuni, in aceiași calitate, 2) Un proces se inchi le când ambele părți sau singur reclaman- tul, fără prejudițiul de daune interese pentru pârit, cer inchi- derea prin act scris. Ast fel, in urma declarațiunei făcută verbal înaintea tribuna- lului de către partea reclamantă că’și modifică acțiunea inten- tată, dacă acea parte reclamantă la altă înfățișare declară ver- bal că renunță la acțiunea modificată și revine la acțiunea cum o formulase la început, acâstă retractare verbală a acțiu- nei modificate nu pdte fi considerată ca o desistare de la ac- țiunea modificată. No. 12. — Respingerea recursului făcut de Saly MarcovicI contra decisiunel Curței de apel din BucurescI, secția III, No. 68 din 1899, în proces cu A. Zenthler fils. 19 Ianuarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilierG. Liciu; Pe D-nil advocațl M. Kornea, M. E. Schina și B. Cernea, în des* voi tarea motivelor de casare, și Pe D. advocat B. Missir, în combateri; Deliberând, Asupra motivelor I și II de casare: Contrazicere în hotărîrl și exces de putere. I. ti Cur tea, pe de o parte, respinge apelul lui Zenthler contra sen- fltințeî No. 1.338 din 1899, prin care se respinsese cererea de de- r clarare în faliment a firme! I. MarcovicI succesor, pe motivul că au- «torisarea tutricel de a continua comerciul în numele minorilor nu Digitized by LaOOQle 74 «fusese afișată și publicată conform legel, și că, în consecință, minori! «nu putea fi valabilmente considerat! drept comerciant!, iar pe de altă «parte admite apelul lu! Zentlher contra sentinței No. 1.688 din 1899 «prin care se respinge cererea de declare a D-neî Saly MarcovicI per- «sonal și, în consecință, declară în stare de faliment firma I. Marco- «vid succesor, represintată prin Saly MarcovicI, ordonă punerea si- «giliilor pe totă averea și cele-alte măsuri prevăzute de lege în ma- «terie de faliment. «Judecând ast-fel Curtea, de și recundsce că D-na MarcovicI a «continuat comerciul început de soțul el în numele minorilor, de și «judecă că minorii n’au'putut fi valabilmente obligați ca comercianțl, «din causa neîndeplioirel formalităților legale, totuși, declarând în «stare de faliment firma I. MarcovicI succesor, ajunge să facă răs- «pun^ătorl, dupe legea comercială, cu totă averea lor pe minorii, car! «cum a judecat totuși Curtea, n’ad putut fi valabili considerați co- «mercianțl*. «Dând acâstă sohițiune, curtea contrazice propria sa hotărîre și «comite un exces d* putere*. 11. Exces de putere : « A. Zentler fils a cerut prin o nouă acțiune declararea Saly Mar- «covicl în stare de faliment, ca proprietara firmei L MarcovicI succe- «sori, pentru magasinul din Bucuresci, strada Șelari. A recunoscut «că Saly MarcovicI, la Călărași, pentru prăvălia d’acolo lucra în tot- «d’a-una și exclusiv în numele minorilor săi copil, că firma 1. Mar- «covicl succesor, din Călărași, este a minorilor, și a declarat formal «și în scris, că nu reclamăm nimic contra stabilimentului din Călă- «rașî. (VeZI motivele de apel comunicata de A. Zentler fils, dupe «ordinul curțul, motivul I, și conclusiunile firmei A. Zen«tler fils, «de la curte, fila 17 și versul filei 75 din dosarul curțeî de apel). «Curtea în prejudiciul drepturilor minorilor, recunoscute de recla- «mântui apelant, atribue proprietatea firmei I. MarcovicI succe-sorlᵣ «din Călărași, personal D-nei Saly MarcovicI*. Având în vedere că prin decisia supusă recursului și prin actele din dosarul causel se constată următârele fapte: Firma A. Zentler fils, creditdre a firmei I. MarcovicI succesori, cerând declararea în stare de faliment a acestei firme, ca proprietate a minorilor rămași Digitized byLiOOQlC 75 de la defunctul I. MarcovicI, și representațl de către D-na Saly Mar- covicI, mama și tutricea lor legală, tribunalul comercial Ilfov, prin sentința cu No. 1.338 din 1899, a respins acea cerere, pentru că tutricea nu Îndeplinise formalitățile cerute de art. 10 și 13 din codul comercial, pentru continuarea în numele minorilor a comerciulul de haine gata exercitat de către defunctul lor părinte. Firma Zentler făcând apoi altă cerere pentru a se declara In stare de faliment D-na Saly MarcovicI personal, ca proprietară a firmei I. MarcovicI succe- sori, tribunalul, prin altă sentință cu No. 1.688 din 1899, ’l-a respins și acea cerere, pentru motivul că de și mama tutrice n’a îndeplinit formalitățile legale pentru continuarea comerciulul în numele mi- norilor, totuși a purtat acel comercid în comptul lor, fiind cunoscută și acceptată acâstă procedare de către cel de al treilea, cu care dânsa a avut raporturi comerciale, sub numele firmei I. MarcovicI succesori, și ast-fel numita Saly MarcovicI nu p6te să fie declarată personal în stare de faliment. Firma Zentler făcând apel contra ambelor sentințe, curtea de apel, prin decisiunea supusă recursului, a respins pe acel făcut contra sentinței cu No. 1.338, și a admis pe acel făcut contra sentinței cu No. 1.688, constatând în fapt că, pe de o parte, mama tutrice n’a în- deplinit formalitățile cerute de art. 10 și 13 din codul comercial, pentru a putea face comerciu în numele minorilor, iar pe de altă parte, a continuat și desvoltat comerciul exercitat de defunctul el soț sub firma I. MarcovicI succesori, în comptul el personal, și ast-fel fiind în încetare de plăți, a declarat’o în stare de faliment; Considerând că firma Zentler a avut dreptul și a putut să intenteze prima acțiune contra firmei I. MarcovicI succesori, în credință că acâsta aparține minorilor MarcovicI, și tot ast-fel a putut să inten- teze și o a duoa acțiune, când a crezut că în realitate numita firmă 1. MarcovicI succesori aparține personal D-nel Saly MarcovicI, fiind ast- fel deosebire între aceste acțiuni prin deosebirea calitățel persânelor chemate în judecată, de și causa și obiectul lor erafl același; Considerând că, în asemenea circumstanțe, curtea de apel a putut să admită una safi alta din ambele acțiuni, dupe cum a putut să con- state în fapt cine este proprietar al firmei, fără ca hotărîrea el să cadă ast-fel în contrazicere, întru cât este deosebire între ambele acțiuni; Digitized by CiOOQlC 76 Considerând apoi că prin decisiunea sa curtea declarând in stare de faliment firma I. Marcovicl succesori, proprietatea D-nel Saly Mar- covicl, și ordonând punerea sigiliilor pe avdrea falitei, prin acâstă disposițiune n’a înțeles de a face responsabilă averea personală a mi- norilor, fie aceea din Călărași, fie din altă localitate, către creditorii acelei firme, dupe cum se pretinde prin ambele motive de casare, căci curtea constată că nu in comptul lor s’a exercitat comerciul de €ătre mama lor Saly Marcovicl, rămânând negreșit că acâsta să apere și să le dea compt de capitalul acelei averi, ca tutrice legală ; Că, prin urmare, curtea nu comite nici un exces de putere în acâstă privire și ast-fel ambele motive sunt nefondate. Asupra motivului III de casare: „Nemotivare și exces de putere. „Curtea ajunge a considera pe Saly Marcovicl personal proprietara * negoțului exercitat în numele minorilor, la Călărași și BucurescI, „pe simpla afirmare că in aparență a făcut comercifi în numele mi- „ norilor, iar în realitate în numele și în comptul săi! personal, fără „a arăta cum a ajuns la acâstă conclusie, și dacă s’ar considera ca o „motivare petiția ce Saly Marcovicl adresâză tribunalului Ialomița la „10 Noembre 1897, înregistrată la No. 11.442, prin care face cunos- „cut că a mal deschis un magasinîn Călărași, în strada Știrbei-Vodă, „(magasin ce nu mal există în Călărași de un au, fiind lichidat de „atunci). *Ga prin exces învederat de putere, curtea, de la sine, se înte- „meiază pe un act străin părților și desbaterilor, ce nu s’a invocat de „nici o parte, nici în desbaterile orale, nici în conclusiunile scrise, „nici la tribunal, nici la curte, și asupra căruia n’am avut ocasiunea „a ne apăra și invoca din oficii! în civil, acte, fapte și argumente în fa- „vârea reclamantului, în camera de consilii!, pe cari nu le am des- „bătut și nici nu le-a pus în desbaterea părților (ve^l conclusiunile „apelantului și ale nâstre, practicaua sentinței) și comite o erâre „gravă când $ice: că din cererea de înscriere a firmei I. Marcovicl „s-sorii la BucurescI, în 1896, resultă că firma din Călărași este a „Salei Marcovicl personal, și că averea de acolo ese ael, (vecjl cererea „de înscrierea firmei, actul No. 6) și tot prin exces de putere, de și A. „ Zentler a recunoscut că cu minorii a tractat și contractat, că deci raport „juridic perfect nu s’a putut forma de cât între Zenthler fils ca vîmjător Digitized by CiOOQlC 77 «și minorii ca cumpărătorî, că cambiile ce presintă sunt prețul ți plata «diferitelor vinari făcute minorilor, și că numai prin exces de putere «curtea creând raporturi juridice contractuale între Saly MarcovicI «personal și D. Zenthler fils, când in fapt contrariul există, și numai «ast-fel creând curtea contract perfect între A. Zentler care a vîndut «minorilor, și Saly MarcovicI care, (jice curtea, a înțeles a lucra în «realitate personal, ajunge a declara comerciantă și în încetare de «plăti pe Saly MarcovicI pentru neplata acelor polițe«. Considerând că pentru stabilirea faptului, în sensul că D-na Saly MarcovicI a exercitat comerciul de haine gata în comptul săfi per- sonal atât la Călărași cât și la BucurescI, Curtea de apel se referă, prin considerentele decisiunel sale, atât la desbaterile cari aii avut loc cât și la actele invocate de părți, între cari a trebuit negreșit să fi fost și petiția dată tribunalului Ialomița la 10 Noembre 1897, înregistrată la No. 11.442, acte pe cari curtea le discută dupe ce părțile le au avut de sigur în* vedere la desbaterT, căci nu se pdte pre- supune, până la proba contrarie, că curtea a primit să examineze acte cari să nu fi fost mal ântâifi supuse discutiunel ambelor părți; Că, prin urmare, curtea îșl motivdză decisiunea în mod suficient și fără exces de putere; Considerând apoi că dacă curtea îșl formâză convicțiunea pentru exercitarea comerciulul de către Saly MarcovicI în contul el perso- nal, de și acâsta avusese la început intențiunea de a continua acel comercifi în contul minorilor și de și acel de al treilea ad putut să fie induși în erdre în acdstă privire, totuși, nu se pdte imputa curțel că a comis prin acdstă procedare veri-o erdre gravă de fapt, ci a ușat de dreptul săti suveran de apreciere pentru stabilirea faptelor; Că, prin urmare este nefondat și acest motiv. Asupra motivului IV de casare : «Violarea art. 260, alin. I și 261 din procedura civilă; reclaman- «tul A. Zenthler fiils a modificat cererea primă care avea de obiect «declararea în stare de faliment a minorilor I. MarcovicI, represintațl «prin tutdrea lor Saly MarcovicI, ca proprietari al magasinelor din «Călărași și BucurescI, sub firma I. MarcovicI succesor, și a conchis «cerând a se declara Saly MarcovicI personal în faliment, ca proprie- «tara firmei I. MarcovicI succesor, cu sus fisele magasine. «Tribunalul a luat act de cererea modificată și a încuviințat, dupe Digitized by LiOOQlC 78 „cererea Saly MarcovicI, personal presinte io instanță, comunicarea „cererel ast-fel cum a fost modificată, în care ea figurdză personal nea pârită, amânând procesul la 13 Maid și fiind-că era personal „presinte in instanță, i s’a dat termenul in cunosciotă (ve^i jur.talul „tribunalului No. 5.762 din 6 Maid 1899 și sentința tribunalului „No. 1.338 din 1899). „Iu ședința de la 13 Maid reclamantul declară că revine asupra „modiQcărel făcută în ședința de la 6 Maid 1899, că înțelege a se „declara firma I. MarcovicI succesor ca a minorilor, că nu malchiamă „în instanță pe Saly MarcovicI personal, ci că revine la prima ac- «țiune (veOOQLe 86 24 Ianuarie 1901 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Cu- culi; Pe D-nil Murgeanu și T. Săulescu, cari susțin că recursul e inad- misibil, întru cât recurenta n’a figurat la urmărire, și Pe D. Barozzi, care susține că recurenta e legatară, și cestiunea fiind de ordine publică, are dreptul de a veni direct în casațiune ; Deliberând, Asupra incidentului de inadmisibilitatea recursului, ridicat de in- timați ; Considerând că se constată dm ordonanța de adjudecare că recu- renta n’a figurat în nici un fel d’inaintea tribunalului de urmărire Considerând că recurenta pretinde că dânsa ar fi legatară a defunc- tului Chr. Papazolu, debitorul intimaților frați Papazoglu, și că are dreptul â recurge la casație, întru cât n’a fost încunosciințată de ur- mărire ; că, însă, având calitatea de creditâre, ea nu pdte de-a drep- tul recurge la casație, întru cât ea la tribunal n’a făcut contestație sad n’a cerut a interveni la tribunal. Că, de aceea, recursul de față are a fi respins ca inadmisibil. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția II. No. 37 PROBE. — Acte. — Aprecierea lor. — Suveranitatea instanțelor de fond. — Limita acestei suveranități. De și instanțele de fond sunt suverane in aprecierea diferitelor acte și probe ce se aduc de părți, insă nu este mai puțin a- deverat că prin asemenea apreciere nu se pdte denatura insuși coprinsul acestor acte și să se declare cu totul alt-fel de cat aceea ce ele coprind. No. 16. — Casarea sentinței tribunalului Brăila, No. 408 din 1899, după recursul făcut de Constantin Mănescu, dată în proces cu Ște- fan Gbenciu. Digitized by 87 24 Ianuarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Cuculi; Pe D. C. Gavrilescu, advocatul recurentului, in desvoltarea moti- velor de casare, și Pe D. Dimitrescu, advocatul intimatului, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului II de casare : «Prin abus de putere tribunalul Brăila mă condamnă față cu Ste- «fan Ghenciu, fără ca acesta să facă probă sa ii să invâce măcar o «probă din care să resulte veri-o relațiune juridică cu mine. Noi «am recunoscut că asemenea redațiune am avut cu firma comercială »frațil Ghenciu și pe lângă că am făcut proba acestei relațiunl, cu «factura trămisă de firmă și recunoscută de reclamant, pe lângă că «am presentat manifestele de încărcare ale nisipului primit și expe- «diat de frații Ghenciu ; pe lângă că am observat că scrisârea invo- «cată de St. Ghenciu este adresată lor A. Papadopol și Fincu, iar nu «lui Papadopol singur, am arătat de asemenea că purtam deja pro- «ces pentru acâstă operațiune cu firma frații Ghenciu, fiind aceștia «deja condamnați să ne restitue o parte din suma ce aii luat mal «mult. Explicațiunea procesului ce ni s’a intentat de St. Ghenciu «personal nu este de cât în aceea de a nu se lua înapoi, pe o cale lă- «turalnică și în conivență cu A. Papadopol, aceea ce firma frații Ghen- «ciu este condamnat pe drept față de noi. Tribunalul se basâză în «considerentele sale pe de o parte pe factura datată 21 Ianuarie «1898, or, acâstă factură emană de la frații Ghenciu, și dacă s’ar fi «adus registrele acestora s’ar fi vâcjut că este copia registelor, iar pe «de altă parte, tribunalul se basâză pe depunerile martorilor, însă «nici unul din aceștia n’a recunoscut că nisipul pentru care ne re- «clamă St. Ghenciu a fost primit de Papadopol, și chiar de s’ar fi re- «cunoscut acesta de martori, o-dată ce noi n’am dat mandat lui Pa- «padopol de a primi nisip pentru noi de la St. Ghenciu, întru cât «ne-ar putea obliga asemenea deposițiune?«. Având în vedere sentința supusă recursului; Considerând că tribunalul, pentru a stabili raportul juridic dintre recurent și intimat și a obliga ast-fel pe recurent la plata unei sume de Digitized by Google 88 * Iei 1.280 către intimat, valdrea unei cantități de nisip ce se pretinde că i s’a procurat de intimat, se întemeiază, în primul rând, pe o fac- tură aflată în dosarul causel cu data 21 Ianuarie 1898 ; Considerând însă că din conținutul acelei facturi resultă că nu in- timatul Ștefan Ganciu a procurat recurentului nisipul a cărui valdre se pretinde, ci acel nisip a fost procurat de către firma Frații Ghen- ciu, lucru ce, de altmintrelea, se stabilesce și din manifestele de În- cărcare ale acelui nisip; Considerând că de și instanțele de fond sunt suverane în a apre- cia diferitele acte și probe ce se aduc de părți, însă nu este mal puțin adevărat că prin asemenea apreciere nu se pdte denatura însuși co- prinsul acestor acte și să se declare cu totul alt-fel de cât ceea ce ele coprind; i Că ast-fel fiind, și întru cât, în specie, tribunalul s’a întemeiat în considerantele sale pe fapte cu totul altele de cât cele ce resultă din acte, fără să arate pentru ce anume nu ține sâmă de aceea ce ele coprinde, prin acâsta a săvîrșit o gravă erore de fapt și în același timp și un invederat exces de putere. Pentru aceste motive și fără a mal discuta primul mijloc : Casăză, etc. Civil, secția II. No. 38 DELICT SILVIC. — Circumstanțe atenuante. (Art. 60 din codul penal; art. 19 din codul silvic). Circumstanțele ușurătore se pot acorda și la delictele silvice in ceea privesce pedtpsa. No. 64. — Respingerea recursului făcut de Stat contra sentinței tribunalului Tulcea No. 1.086 din 1899 cu Ion Bulgaru. 25 Ianuarie 1900 CURTEA., Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier C. C. Ștefănescu ; Digitized by 89 Pe D. advocat N. Vrăbiescu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului de casare : «Violarea art. 19, alin. II, și exces de putere. «Tribunalul constatând faptul și neacordând despăgubiri civile «Statului, fiind cașul, dupe cum se constată din actul agentului, că «prin fasonarea arborilor tăiati s’a vătămat lăstarul, altul de cât ma- «terialul tăiat, a violat sus citatul aliniat și a comis exces de putere“. Având în vedere sentința supusă recursului, din care se constată că Ion Bulgara și Manole Cioroiu fiind dațl in judecată pentru că fără drept au tăiat lemne din pădurea Statului, tribunalul, constatând faptul, a făcut aplicațiunea art. 19 din codul silvic, combinat cu art. 60 din codul penal, ultimul aliniat, și a redus amenda la care fuseseră condamnați la prima instanță, menținând cuantumul despă- gubirilor civile; Considerând că întru cât tribunalul n’a aplicat art. 60, ultimul aliniat din codul penal și în materie silvică, de cât numai la amendă, așa dar însăși pedăpsa, nu însă și lâ despăgubiri civile, prin urmare motivul de casare e neexact în fapt și are a se respinge; Considerând că, de altminteri, tribunalul, prin aplicarea art. 60 ultimul aliniat din codul penal, reducând amenda, nu a violat întru nimic disposițiunile art. 19 din codul silvic, întru cât legea silvică nu derogă de la dreptul comun în privința aplicați unei art. 60 citat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Penal, secția II. No. 39 PUTEREA EXECUTIVĂ. — Statul român. — Actele putere! exe- cutive. —Acte de guvernământ și acte administrative.— Deo- sebire. — Responsabilitate. — Străini. — Străini fără căpă- tâiu. — Oprirea lor, de către guvern de a intra in țeră. — Ce fel de act este. — Dacă supune pe guvern la răspundere.— Dacă este contrariu lege! din 1881 asupra străinilor și con- venției consulare cu Italia din același an. (Art. 1,2 și 6 din legea de la 7 Aprilie 1881; art. 9 din legea de la 13 Februarie 1894 pentru organisarea ministerului de externe). Digitized by UOOQ1C 90 Actele puterei executive, sunt sau acte de administrație sau acte de guvernământ, și ceea ce deosibesce actul administrativ de actul de guvernământ este caracterul politic al acestuia, pentru care Statul nu p6te respunde dinaintea juridicțiUor ordinare, și pentru care guvernul respunde numai politicesce, de vreme ce actul de administrație, fie chiar inspirat prin considerație de ordine politică, trebue să fie conform și in limitele legilor, și supune pe Stat la răspundere pentru faptele funcționarilor cari ^au abătut sau nu s'au conformat legilor in sevirșirea acelor acte, Ast-fel, când guvernul,' prin ministerul de externe, dă ordine de a se opri debarcarea și intrarea in țâră a străinilor nedomid- liați in țâră și fără căpăteiu, și acâsta in scop de a apăra Sta- tul in contra in vasiunei de străini fără căpătâiu, acest act este un act de guvernământ, pentru că este o mesură de siguranță a Statului, și intru cât nu există legi cari să mărginâscă drep- tul Statului de a opri invasia de străini, chiar dacă prin mă- sura oprirei s'gr atinge dre-cari interese, nu are să răspundă Statul pentru faptul ministerului de externe, care a ordonat oprirea, Numai din punctul de vedere al responsabilităței poli- tice s'ar putea discuta neutilitatea, neoportunitatea sau exce- sivitatea mesurei ordonate, Tot ast-fel o asemenea mesură nu pdte fi nici in contra disposi- țiunilor legd din 7 Aprilie 1881 asupra străinilor, fiind-că acâstă lege se aplică numai la străinii aflați in țâră. Nici convenția consulară din 1 (13) Martie 1881, încheiată cu Italia, nu impedică pe Stat de a opri intrarea in țâră a străi- nilor fără căpetâiu. No. 19. — Respins recursul făcut de A. Q. Loiso, agentul tompa- niel de navigație «Egeeu, contra decisiel curte! de apel din Galați secția I, cu No. 99 din 1899, în proces cu ministerul de externe și căpitănia portului Galați. 25 Ianuarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. președinte N. Mandrea; Pe D-niî advocati T. Maiorescu și Filoti, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. advocat lonescu Flămânda, în combateri; Digitized by Google 91 ‘ Deliberând, Asupra motivelor I, II, 111 și IV de casare invocate : I. «Violarea prin rea interpretare a principiului de responsabili* «ta te a Statului pentru pagubele pricinuite altuia pe nedrept. Cur- «tea de fond admite c& guvernul nu este responsabil pentru faptele „de guvernământ propriu <^ise sad de administrațiune, luate într’un «interes de ordine publică, uită insă condiția esențială că asemenea «fapte de guvernământ sad de administrațiune să fie ele însăși con- «form cu legile și regulamentele Statului, pe care îl guvernâză. «Gând însă faptele de guvernământ sad de administrațiune, sub «cuvânt de ordine publică, violâză direct legile și regulamentele Sfa- nțului, în paguba unul particular, responsabilitatea civilă rămâne în- •trâgă fată de acest particular, abstracție făcând de orl-ce altă res- «ponsabilitate publică, de drece primul interes de ordine publică neste respectarea propriilor legi și regulamente ale Statului«. II. «Violarea art. 1 și 6 din legea de la 7 Aprilie 1881 asupra «străinilor, întru cât ministerul de externe nu putea, ca măsură pre- «ventivă, să expulseze pe străinii din apele române, înainte de a fi «putut aceștia compromite «prin purtarea lor« siguranța Statului^. III. «Violarea art. 2 din aceeași lege asupra străinilor, întru cât, «în orl-ce cas, numai consiliul de miniștri, iar nu ministerul de ex- «terne, singur pdte decide expulzarea unor străini«. IV. «Violarea și rea interpretare a art. 9 din legea organică a «ministerului de externe, de la 13 Februarie 1894, întru cât curtea «de fond sub cuvânt că politia Portului recundsce ministerului de «externe dreptul de a lua măsuri cu violarea disposițiunilor exprese «ale legel cum e între altele și alungarea vaporului «Smyrni« până «în Marea Neagră«. Având în vedere că prin decisia curbei de apel din Galați se con- stată că vaporul «Smyrniu, al companiei Egee, fiind sub pavilion ro- mân, a fost oprit de a debarca 146 călători străini, fără căpătâiti și fără mijldce de existență și cari nu fuseseră mal înainte domiciliati fa țâră, și silit de a’I transporta înapoi; că agentul companiei de na- vigație, prin acțiunea intentată, a cerut ca căpitănia portului Galați și ministerul de externe să fie condamnați la daune resultând din- tr’un quasi-delict săvîrșit de aceia, acțiune care a fost respinsă de tribunal și de curtea de apel, prin decisia supusă recursului; Digitized by LnOOQlC 92 Având în vedere că motivele coprinse in decisia curțel de apel, de a descărca pe Stat de orl-ce răspundere pentru faptele funcționari- lor, în specie, a ministerului de externe, care a ordonat oprirea va- sului, și a căpităniei care a executat ordinul, sunt că fapte de guver- nământ sad de administrație înlătură orl-ce responsabilitate; că mă- sura luată de ministerul de externe, în virtutea căreia s’a oprit de- barcarea acelor călători, a fost luată în interesul singuranței publice, pentru că ar fi fost pericol pentru ordinea publică dacă li s’ar fi per- mis intrarea; că guvernul are dreptul a interzice intrarea străinilor de acel soiti, și de 6re-ce Statul avea dreptul a lua măsuri, nu are a răspunde; Considerând că actele puterel executive sunt sa ti acte de adminis- trație sad ăcte de guvernământ; că acâstă administrație nu numai în virtutea principiilor generale ale dreptului public, ci și prin na- tura lucrurilor în sine, fiind-că corespund la atribuții diferite ale puterel executive de a administra și de a guverna; că ceea ce deosibesce actul de administrație de actul de guvernământ este ca- racterul politic al acestuia, pentru care Statul nu pdte răspunde d’inaintea jurisdicțiilor ordinare, și pentru care guvernul răspunde numai politicesce, de vreme ce actul de administrație, inspirat chiar prin considerații de ordine politică, trebue să fie conform și în limi- tele legilor, și supune pe Stat la răspundere pentru faptele funcțio- narilor cari s'ati abătut sati nu s’ati conformat legilor în săvîrșirea acelor acte; că, ast-fel, din acest punct de vedere, e greșit, când curtea nu deosibesce actele de administrație de actele de guvernă- mânt în sensul arătat; Considerând că acum este a sci care e natura actului de care e vorba, adică oprirea debarcărel călătorilor aduși de vaporul Smyrni, din causă pentru că ar fi fost străini, nedomiciliațl în țâră și fără că- pătâiti; că întru cât scopul acelui act era, precum constată curtea de apel, de a apăra Statul în contra invasiunel de străini fără căpă- tâiti, este un act de guvernământ, pentru că era o măsură pentru asigurarea siguranței Statului ; că întru cât nu există legi cari să mărginâscă dreptul Statului de a opri invasia de străini, chiar dacă prin măsura oprirel s’ar atinge 6re-carl interese, nu are să răspundă Statul pentru faptul ministerului de externe, care a ordonat oprirea ; și numai din punctul de vedere al responsabilitățel pulitice s’ar pu- Digitized by Google 93 tea discuta neutilitatea, neoportunitatea sau excesivitatea măsurel or- donate pentruStat; Considerând câ nu se p5te calice că măsura de oprire ar fi contra dispositiunilor citate prin motiv art. 2 și 3 al legel asupra străini- lor, fiind-că nu e vorba de străinii ce se aflati in țâră, la care, de alt- fel, se aplică legea asupra străinilor ; Considerând că asemenea nu pdte fi vorba de violarea art. 9 al legel ministerului de externe, de dre-ce siguranța publică justificând oprirea debârcărel străinilor aduși cu vasul Smyrni, acest vas având 3ă ’I inapoiască, administrația putea să supravegheze acel vas până la intrarea lui în Mare, precum în specie a fost ; ast-fel că tdte moti- vele au a fi respinse ca neîntemeiate. Asupra motivului V.* V. «Violarea convenției consulare cu Italia din Martie 1881, *care, conform circulărilor ministrului de justiție cu No. 8.444 din >25 Maiu 1885 și No. 4.769 din 29 Martie 1897, se aplică și celnr- «alte States. Considerând că nu se indică în ce privință s’ar fi violat convenția consulară cu Italia din V13 Martie 1881, că nu se articuldză și nici nu se putea articula că în virtutea acele convenții Statul n’ar fi a- vând dreptul de a nu primi străini fără căpătâiti ; și că, așa fiind, și acest motiv are a fi respins. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția II. No. 40 NAVIGAȚIUNE. — Poliță de încărcare. — Marfă încărcată pe vas. — Ce conține polița de încărcare. — Ce se pdte face pe te- meiul poliței. — Responsabilitatea celui ce a liberat’o — Măr- ginirea acestei responsabilități. — Chusă de mărginire. — Când clausa nu apără de întrdgaresponsabilitate.—Doi.—Gre- șală gravă. — Daune. (Art. 565, 566 și 568 din codul comercial). Polița de încărcare liberată in regulă constitue o probă despre încărcarea mărfei arătată prin acea poliță, și pe temeiul unei Digitized by Google 94 asemenea polițe se pot face diferite transacții, vinderi, acor- dare de credit, insă pentru acâsta trebue ca coprinsul poliței să corespundă realităței, pentru ca intr’adever să se pdtă pune temeiu pe enunciările din polițe, și responsabilitatea armato- rului, proprietarului sau a căpitanului vasului care a liberat polița de încărcare este irdrâgă in acâstă privință, având să predea ceea ce e coprins in poliță. Acest ă responsabilitate pdte fi modificată prin inserarea unor dre- cari clause in poliță, cum ar fi aceea : „calitatea și cantitatea necunoscute*, și acâstă clausă, trecută in scop de a mărgini res- posabilitatea, trebue respectată, insă sub condiție că să nu se impute celui ce a liberat polițele de încărcare vre-un doi sau vre-o greșală gravă, căci, constatânduse doi sau greșală gravă, clausa menționată nu apără pe cel ce a liberat polițele de res- ponsabilitatea intrâgă, fiind-că a admite contrariul ar fi a mic- șora valdrea probat orie a polițelor de încărcare. Așa dar, un armator sau un căpitan de vas care subsemnâză și liberâză polițe di încărcare, fără ca marfa să fi fost încărcată, comite sau un doi sau greșală g^avă, și trebue să respundă de daunele causate posesorului polițelor care, pe temeiul lor, a ac- ceptat cambii sau a acordat credit și causa din polițe „canti- tatea necunoscută* nu pdte servi pentru a exonera de acea res- ponsabilitate. No. 20. — Respins recursul făcut de G. Theodorof contra decisiel curțel de apel din Galați, secția I, No. 30 din 1899, dată în pro- ces cu Banca generală a României din Brăila. 25 Ianuarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. președinte N. Mandrea; Pe D-nil advocațl M. Kornâ, M. Orleanu și V. Macri, în desvolta- rea motivelor de casare, și Pe D-nil advocațl C. Cociaș și V. Lascar, în combateri; Deliberând, Asupra primului mijloc de casare : «Nemotivare, violarea art. 565, 566 și 568 din codul comercial «și exces de putere. «Curtea de și constată în fapt că în realitate cantitatea de porumb «încărcată în șlepul Sofia era numai de 6.147 hectolitri, lucru de Digitized by Google 95 „altmintrelea recunoscut și de Banca generală, de și proclamă că „clausa „cantitate și calitate necunoscută “ neatingând ordinea publică, „nici bunele moravuri, e perfect valabilă, limităză în mod ilegal și „arbitrar aplicațiunea acestei clause, în așa sens, in cât ’I suprimă „cu desăvîrșire efectele, și ast-fel ajunge să facă pe Theodorof răs- «pun^ător de cantitatea înscrisă în conesment, pe unicul motiv că ar „fi avut posibilitatea de a verifica adevărata cantitate, și că, iscălind «conesmentul înainte de încărcare, a nesocotit disposiția art. 566 din «codul comercial. „Judecând ast-fel, curtea a violat sus arătatele texte de lege, și „printr’un caracterisat exces de putere a consacrat resultatul ilegal „și inie de a face pe Theodorof, căruia nu i se pdte face nici o impu- „tare, responsabil de consecințele culpei grave a băncel generale». Având in vedere că prin decisia curțel de apel din Galați, supusă recursului, se constată că Banca generală a împrumutat fraților Pa- pastelatos sume, primind ca asigurare trei polițe de încărcare, din 6, 8 și 30 Maiâ, semnate de G. Theodorof, pentru 11.000 hectolitri de porumb, încărcate la Turnu-Mâgurele în șlepul Sofia ; că, îq urma declarărel falimentului asupra fraților Papastelatos, constatându-se că în șlepul Sofia sosit în Brăila, nu erad de cât 6.147 hectolitri, Banca generală a pretins că pentru sumele ce are a lua de la frații Papastelatos, G. Theodorof are se răspundă pentru diferințade 4.153 hectolitri, sau valdre după prețul cum porumbul din șlep fusese vîn- dut; că D. G. Theodorof, ca proprietar și armator al șlepului, sub- scriind acele polițe de încărcare, a întâmpinat că nu pdte răspunde, intre altele, pe temeiul clausel din acele polițe „calitatea și cantita- tea necunoscută»; Având în vedere că curtea de apel declară că G. Theodorof a is- călit acele polițe înainte de încărcare, prin simplă observațiune, el e în culpă, și de aceea clausa din polițe nu T scutesce de a răspunde, pentru lipsa cantitățel dâ marfa indicată de el prin acele polițe ; că ast-fel este a se sci dacă responsabilitatea lui Theodorof, declarată de curtea de apel, este conform cu legea ; Gonsioerând că polița de încărcare liberată în regulă constitue o probă despre încărcarea mărfel arătate prin acea poliță, conform art. 568 din codul comercial; că pe temeiul unei asemenea polițe se pot face varii transacțiî, vîn^ărl, acordare de credit, cu deosebire că po- Digitized by Google 96 lița de încărcare având atâta însemnătate, și putând servi în diferite direcții ca titlu de credit, trebue ca coprinsul poliței să corespundă realiiățel, ca într’adevâr să se pdtă pune temeid pe enunciărele din polițe, că responsabilitatea armatorului, proprietarului sad a căpita- nului care a liberat polița de Încărcare este întrâgă in acâstă pri- vință, având să predea ceea ce e coprins în poliță ; Considerând că responsabilitatea pdte fi modificată prin inserare de dre-care clause în poliță, precum e clausa din polițele de încăr- care de cari e vorba ; că asemenea clausă, cu scop de a mărgini res- ponsabilitatea, are a fi respectată, însă sub condiție să nu se impute aceluia care a liberat polițele responsabilitatea complectă, fără ca clausa din poliță să’l pdtă exonera ; că acâsta trebue să se admită, atât după regulele comune de drept în materii de responsabilitate, cât și pe temeiul considerației, că admițând exonerarea aceluia care liberâză o poliță de încărcare ; coprin^ând clausa de mărginirea res- ponsabilitățel, cu tot dolul sau culpa gravă dovedită și constatată, ar fi a recundsce posibilitatea înșelărel posesorilor polițelor de încăr- care, și în definitiv a micșora valdrea probatorie a polițelor de în- cărcare ; Considerând că un armator sau un căpitan de vas, care subsem- nâză și liberâză polițe de încărcare fără ca marfa să fi fost încărcată, comite sau un doi sau o greșală gravă, conform art. 565 și 566 din codul comercial, și trebue să răspundă de daunele causate posesoru- lui polițelor, care pe temeiul lor a acceptat cambii sau a acordat cre- dit, și clausa din polițe «cantitatea necunoscută^ nu pdte servi pen- tru a exonera de acea responsabilitate; Considerând că instanța de fond, prin decisia supusă recursului constată faptele și împregiurările pentru cari declară că Theodorof este în culpă ; că acele fapte și împregi urări constatate, precum subscrierea și liberarea de polițe de încărcare de proprietarul vasului la Brăila, când încărcarea avea să se facă la Tur nu-Măgurele înainte de încărcarea mărfel, și fără să fi căutata se convinge de realitatea lucrurilor, le- gitimau și în drept și în fapt a declara că este în culpă, conform art. 566 din codul comercial ; că ast-fel netiiud violate disposițiile de lege citate prin motiv, el are a fi respins. Asupra motivului II : «Omisiune esențială. Curtea omite să se pronunțe asupra culpei Digitized by^OOQlC 97 «Băncel generale invocată de noi, culpă care dacă ar fi fost discutată «și constatată ar fi fost de natură chiar In teoria curțel să modifice «soluțiunea ce a dat afacerel“. Considerând că chiar dacă ar exista o omisiune, acesta nu este e- sențială, de ore-ce posesorul poliței de încărcare având dreptul a cere pentru culpa săvîrșită ca emitentul acelor polițe să răspundă, nu se pdte concepe prin ce s’ar justifica culpa posesorului acelor polițe în impregiurările speciei; că de aceea și acest motiv se respinge. Asupra motivului III : -Nemotivare, denaturare de convenție și exces de putere. «In ipoteza responsabilitățel lui Theodorof, am susținut că in ori- »ce cas constatat fiind care e adevărata cantitate de porumb încăr- «cată, Banca nu pdte cere de cât atât cât în realitate a păgubit, că «în consecință avansurile Băncel asupra conesmentelor fiind de 45.000 «lei, precum ne ofeream a dovedi cu registrele Băncel generale, a că- «ror producere am cerut’o formal, Banca n’are drept de cât la dife- «rența între acâstă sumă și aceea prinsă din vîn^area porumbului, «adică la 7.273 lei. «Gurtca afirmă că convenția dintre Bancă și Papastelatos era me- «nită a garanta și plata datoriilor lui anteridră, și apoi cu exces de «putere, denaturând înțelesul clar și precis al contractului, judecă «că de ore-ce Banca are de primit din trecut de la Papastelatos o «sumă de bani, Theodorof e ținut să răspundă de cantitatea înscrisă «în conesment, de și în realitate banca n’a suferit altă perdere de «cât diferența între suma avansată și acea prinsă de pe porumbul «vîndut, și ast-fel respinge cererea de a se aduce registrele Băncel, «cu cari am fi dovedit cererea iidstră“. Considerând că Banca generală fiind garantată pentru sumele cre- ditate fraților Papastelatos prin cantitatea de porumb arătată în po- lițele de încărcare și întru cât contra recurentului s’a constatat culpa, recurentul are a răspunde de daunele causate, cari daune consistă în prestarea, sad a diferințel cantitățel de porumb ce trebuia să fie, sad a valorel acelei diferințe, până Ia acoperirea sumei cuvenită și garantată Băneei ; Considerând că curtea declară pe temeiul gagiului comercial inter- venit, amaneturile oferite de frații Papastelatos aveau a garanta în- tregul compt curent pe care ’l aveau deschis la acea Bancă ; că pro- 7 Digitized by UOOQlC 98 duetele din polițele de incasare iscălite de recurentul Theodorof ser- vesc nu numai pentru garantarea sumelor avansate asupra produc- telor, dar și pentru achitarea întregului compt, și întru cât coruptul fraților Papastelatos la Banca generală e închis cu un sold debitor în favorea Bâncel, care întrece cu mult valdrea productelor, pentru care Theodorof este răspunzător, iar în privința registrelor curtea motivăză că aducerea e inutilă, din causă că s’a produs un extract de pe registrele Băncel, în regulă ; Considerând că întru cât există o motivare suficientă în privința întinderel responsabilitățel a recurentului, întru cât curtea nu dena- turăză natura contractului, ci stabilesce numai coprinsul lui și ceea ce părțile contractante aii voit și întru cât motivăză pentru ce nu se dispune aducerea registrelor, și motivul al treilea este neîntemeiat. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția II. No. 41 DELICT SILVIC.— Constatare.— Agenți administrativi. — Mar- tori. — Refusul tribunalului de a ’i asculta. — Exces de pu- tere. — Casare. (Art. 33 și 39 din codul silvic). Poliția silvică se exercită și de primarii comunelor rurale ca funcționari administrativi, și procesele-verbale încheiate de dânșii pentru constatarea delictelor silvice, chiar in cașul când nu e vorba de un flagrant delict, trebue să fie crezute, despre tot ce ele constată, până la proba contrarie. In asemenea cos, chiar dacă s'ar admite că funcționarii admi- nistrativi nu ar avea calitatea de a constata asemenea delicte, totuși refusul tribunalului de a audia martori pentru dovedi- rea delictului, constitue un învederat exces de putere, șt, deci, hotărirea sa este casabilă. No. 66. — Casarea sentinței tribunalului Teleorman, cu No. 1.812 din 1899, dupe recursul făcut de D. procuror al tribunalului Te- leorman, în causa lui G. Anghelescu. Digitized by Google 99 26 Ianuarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier C. C. §tefănescu, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de casare : «Violarea principiului de drept, că în materie penală proba cu «martori este admisibilă, atât singură cât și spre a întemeia proce- «sele-verbale ce se vor fi dresat, pentru dovedirea contraventiunilor «și delictelor, principii! înscris în art. 152 și 185 din procedura pe- «nală, aplicabile și la delictele silvice, întrucât codul silvic nu aduce «o derogare expresă la codul comun în privința dove^eî cu martori, «ci numai dă o putere de credință deosebită la procesele-verbale dre- «sate dț oficeril poliției silvice, dupe cum constată safl nu un flagrant «delict, iar nu dupe rangul și calitatea oficerulul de poliție judiciară «și felul infracțiunilor, ca în dreptul comun Având in vedere sentința supusă recursului; Considerând că dupe disposițiunile art. 33 din codul silvic, poliția silvică se exercită și de primarii comunelor rurale ca funcționari ad- ministrativi, iar prin ultimul aliniat din art. 39 se prevede că chiar în cașurile când nu e vorba de un flagrant delict, procesele-verbale încheiate de dânșii trebue să fie crezute despre tot ce ele constată, până la proba contrarie; Considerând că, de alt-fel, independent de aceste considerațiunl, chiar dacă s’ar admite că funcționarii administrativi nu ar avea-ca- litatea de a constata asemenea delicte, tribunalul urma a audia mar- torii propuși spre a dovedi existența delictului; Că, prin urmare, c^nd tribunalul a refusat ascultarea martorilor, a s&vîrșit un învederat exces de putere înlăturând acest mijloc de probațiune, și, prm urmare, mijlocul de casare este întemeiat. Pentru aceste motive : Casâză, etc. Penal, secția II. Digitized by Google I 100 No. 42 ORDONANȚELE JUDECĂTORULUI DE INSTRUCȚIUNE.— Drep- /tul judecătorului de instrucțiune. — Dacă prevenitul pdte a- taca ordonanța de urmărire sau de neurmărlre cu oposiție la camera de punerț sub cusare și cu recurs decisia camerei. (Art. 129 și 137 din procedura penală). Asemănat art. 129 din procedura penală, judecătorul de instruc- țiune are dreptul a declara că nu este cas de urmărire, dacă faptul nu e nici crimă, nici delict, nici contravenție, sau că nu pdte fi imputat inculpatului. Așa dar, judecătorul de instrucțiune are a stabili mai ântăiu dacă faptul considerat in sine intrunesce elementele constitutive ale crimei, delictului sau contravenției, și apoi dacă se pdte im- puta cui-va, și anume individului urmărit. Judecătorul de instrucțiune dar are dreptul a se pronunța și asupra acelor fapte cari exclud imputabilitatea, precum sunt faptele de smintire, de forță majoră și de legitimă apărare, și ordonanța sa in acestă privință, ori-care ar fi ea, nu pdte fi atacată cu oposițiune de către inculpat la camera de punere sub acusare, și, prin urmare, nici decisiunea camerei de pu- nere sub acusare, dată asupra acelei oposițiuni a prevenitului, nu pdte fi atacată de către acesta cu recurs in casație. No. 67. — Respingerea recursului făcut de N. C. Furculescu contra decisiel camerei de punere sub acusare a curțel de apel din Bu- curesci, cu No. 236 din 1899. 26 Ianuarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. P. Petrescu ; Pe D. procuror, asupra incidentului de neadmisibilitatea recur- sului, și Pe D. advocat G. Pa nu, în combaterea incidentului; Deliberând, Având în vedere că se constată că Furculescu, urmărit pentru faptul că trăgând, la 15 August asupra lui Hristache Popescu din Spătărei, un foc de pușcă încărcată cu glonț, cu intențiune de a’l ucide, însă, din împregiurărl independente, causându’I numai rănire^ Digitized by CaOOQle 101 judele de instrucție al tribunalului Ilfov, cab. No. 2, prin ordonanța cu No. 132, constată că nu este cas de urmărire penală contra lui Furculescu și acesta conform art. 57, ca nefiind acesta respun^tor d* faptul săvîrșit; Că Furculescu făcând oposiție la camera de punere sub acusare a curțel de apel din Bucerescf, acăsta, prin decisia din 14 Decembre 1899, a declarat, conform art. 137, oposiția neadmisibilă; Considerând că, în genere, conform art. 129 din procedura penală, judecătorul de instrucție are dreptul a declara că nu este cas de ur- mărire, dacă faptul nu e nici crimă, nici delict, nici contravențiune, sad că nu pdte fi imputat inculpatului; că, ast-fel, judecătorul are a sta- bili mal ântăifi dacă faptul considerat în sine întrunesce elementele constitutive a crimei, a delictului sau a contravenției și apoi dacă se pdte imputa cuiva și anume individului urmărit; că dreptul de a stabili și imputabilitatea e clar și formal indicat prin textul art. 129 care nu reproduce în acâstă privință textul art. 128 din procedura penală francesă: «ou qu’il n’ăxiste aucune cbarge contre l’inculpă« și că, dar, judecătorul de instrucție are dreptul a se pronunța asupra acelor fapte cari exclud imputabilitatea, precum sunt faptele de smin- tire, de forță majoră și de legitimă apărare ; Că dreptul judecătorului de instrucție de a se pronunța și asupra împutabilitățel se întemeiază și pe considerația că nu e suficient a stabili dacă un fapt în sine e crimă, delict și contravenție, ci și dacă este cine-va care să fie răspunzător a’l fi săvîrșit, și nu pdte fi respon- sabilitate dacă, precum în deosebi, în specie, este stabilit faptul de smintire în persdnă recurentului care a săvîrșit fapta penală ; Considerând că de altmintrelea, dreptul judecătorului de instrucție de a se pronunța asupra imputabilitățel, nu formăză obiectul unei tnduoell, nici chiar în teoria sau practica francesă, și ceea ce se dis- cută e numai dacă judecătorul de instrucție are dreptul a se pro- nunța asupra faptului de scusă, ceea ce e inutil a se mal discuta, nefiind vorba de o causă de scusă; Considerând că, însă, în orl-care cas recurentul contra ordonanței judelui de instrucție n’are dreptul de a face oposiție la camera de punere sub acusare, nefiind nici una din căușele pentru cari art. 137 acordă unul prevenit dreptul de a face oposiție la camera de punere sub acusare; Digitized by Google 102 Că, prin urmare, nu este oposiție la camera de punere sub acu- sare, nu pdte fi recurs; Considerând că preocupările recurentului, că declararea de ires- ponsabilitate, din causa smintirel, fir putea în relațiile civile să ’i va- tăme, acestea nu sunt motive pentru admiterea unul recurs nead* misibil. Pentru aceste motive : De acord cu D. procuror St. Stătescu, Respinge, etc. Penal, secția IL No. 43 URMĂRIRE IMOBILIARĂ. — Adjudecare. — Creanță depusă drept preț. — Rangul ei. — Dupe ce se constată rangul ei util. — Depunerea ca preț â unei creanțe a cărei reinouire de inscripțiune s’a făcut dupe expirarea termenului de 15 ani șt dupe începerea urmărire!. (Art. 552 și 573 din procedura civilă). 1/ Ori-ce creanță care este in rang util și necontestat se pdte de- pune drept preț al adjudecărei, și rangul ei util nu se judecă dupe posițiaincareafost trecută in tabloul de ordine al credito- rilor, ci dupe natura ei, căci in tablou creanțele se trec dupe cum se declară și tabloul nu face de cât să constate numai natura creanței, și simplul fapt că o creanță ipotecară nu a fost tre- cută in rangul ce trebuia să aibă, ci dupe o creanță chirogra- fară, nu face ca dânsa să^i piardă rangul ce trebuia să aibă dupe natura ei. 2} O inscripție ipotecară se pdte reinoui chiar dupe expirarea ter- menului de 15 ani de la prima inscripție, și chiar dupe ince- perea urmărirei silite și cât timp ipoteca nu ’și-a produs efec- tele sale, Ast-fel o creanță ipotecară, a cărei inscripțiune a fost reinouită dupe expirarea termenului de 15 ani, și dupe inceperea urmă- rirei silite, insă înainte de adjudecarea provisorie, pdte fi de- pusă drept preț al adjudecărei dacă este in rang util și ne- contestat. No. 21. — Respingerea recursului făcut de Th. I. Dănescu contra' ordonanței de adjudecare a tribunalului Ilfov, secția de notariat, cu No. 1.255 din 1899, cu Ghiță Ștefănescu și Elena Niculescu,. ooQle BULETINUL DEGISIUNILOR CURȚEl DE CASAȚIUNE ȘI. DE JUSTIȚIE SECȚIUNEA I ■ ei» — No. 47 SCHIMBAREA^ UNUI TEXT DE LEGE RfiO APLICAT. — Apre- ciere suverană a judecătorilor fondului. ACTE. — Constatarea și calificarea naturei lor.—* Apreciere su- verană a instanțelor de fond. 1) Instanțele de fond sunt suverane să schimbe un text de lege reu aplicat atunci când faptele remân aceleași. Constatarea și calificarea naturei actelor ce se presintă în instanță este de atributul suverati al judecătorilor fondului. No. 43. — Respingerea recursului făcut de N. Cuțaptache contra sentinței tribunalului Teleorman, cu No. 209 din 1899, cu minis- terul de finance. 1 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Ciru Oeconomu; Pe D. I. Pitiș, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. D. R. Ștefănescu, în combateri; Digitized by CiOOQlC 112 Deliberând, Asupra motivului I de casare: «Exces de putere, tăgadă de dreptate și violarea principiilor de ju- «decată, întru cât tribunalul prin sentința sa îmi admite apelul în «principiu, găsesce fondată nemulțumirea mea în ceea-ce privesce «procesul-verbal și decisiunea casieriei și le anulâză, și cu de la sine «putere, fără să fi fost dedus în judecată de părțile litigante și fără «să fi pus în vedere părților ce avea în gândul sfii, tribunalul dis- «cută și se pronunță asupra unei cestiunî pusă de tribunal din o- «ficui și dupe ce nici nu ne dă cuvântul să discutăm și dupe ce ’ml «admisese apelul și anularea procesulul-verbal de contravenție, mă «condamnă dânsul cu violarea procedurel prevăzută de legea timbru- «lui pentru constatarea contravențiilor la acea lege, mă condamnă «să plătesc o taxă și o amendă pe care nu tHSeruse nimeni, dând în «același timp și o hotărîre contradictorie Având în vedere sentința tribunalului Teleorman atacată prin re- cursul de fată, din care resultă că recurentul N. Cutaptache a fost condamnat, prin procesul-verbal al controlorului fiscal din Teleor- man, cu data de 1 Februarie 1899, la 750 lei, din cari 500 lei amendă și 250 lei, taxă de înregistrare, fiind că n’a plătit dreptul de înregis- trare cuvenit Statului, ca cumpărător al unei averi mobile de la Eustatiu Toma și Teodor G. Țaciu, moștenitori ai defunctului Zana Nicolae Țaciu; că numitul Cutaptache făcând apel, tribunalul de Teleorman a găsit că actul petrecut între vîn^ător și cumpărător nu era legalisat de nici o autoritate, și, deci, ca act de vîn^lare el nu era supus la nici o taxă de înregistrare, insă, chiar nelegalisat, acel act fiind în realitate un act de cesiune de drepturi succesorale, iar nu un act de violare, dupe cum se susținea, era supus, independent de orl-ce legalisare, la taxa de 2 v/₀, cât anume se prevăzuse în proce- sul-verbal al controlorului fiscal ca amendă; că pentru aceste con-^-. siderațiunl, tribunalul a infirmat procesul-verbal în ceea ce privesce aplicarea textului de lege vicjat, însă a menținut condamnațiunea, de ore-ce faptul lui Cutaptache atrăgea aceeași amendă, chiar sub râua calificare sub care trebuia să fie privit; Considerând că este inexact a se (Jice că tribunalul prin acâsta a comis un exces de putere, de ore-ce schimbarea unul text de lege rău aplicat, atunci când faptele rămân aceleași, intră în atributiunile Jnstantelor de fond; Digitized by GooqIc 113 Că, dar, motivul propus e neîntemeiat și cată a se respinge. Asupra motivului II: „Denaturare și rea interpretare a actului incriminat, căci tn cestiune „nu era vîn^are de drepturi succesorale, de 6re-ce succesiunea era „regulată, moștenitorii cari ’ml-aii vîndut eraă puși în posesie și el „nu vindeaă de cât mobilele și marfa ce le căzuse în succesiunea lor „și pe cari a^I erați absolut stăpâni, dupe cum se dovedesce din ac- „tele procesului și chiar din actele părților și din procesul-verbal de „ contra ven(iune «. Considerând că din examinarea faptelor tribunalul constatând că actul petrecut între părți era o cesiune de drepturi succesorale, iar nu un act de vîn^are, dupe cum acele părți crezuseră de cuviință să 21 întituleze, constatarea sa scapă de sub controlul acestei curți; Că, prin urmare, și acest motiv urmăză a se respinge ca nefondat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 48 PARTAGlO. — încheierea tribunalului prin care se hotărasce împărțirea prin vln^are publică. — Dacă este o încheiere pre- gătitdre sau o hotărîre. — Când se pdte executa. (Art. 736 din codul civil). încheierea tribunalului prin care se hotărasce că partagiul se va face nu in natură, ci prin vintre publică, nu este o încheiere pregătitore, ci o hotărîre care nu pdte fi executată până nu devine definitivă, căci ridică coproprietarilor un drept ce le este recunoscut prin lege, acela de a lua in natură partea lor din imobil. No. 44. — Casarea decisiunel curțel de apel din Galați, secția I, cu No. 108 din 1898, în urma recursului făcut de Elena St. Mihăi- lescu, cu autor isatiunea soțului săă Stei ian Mihăilescu, dată în proces cu L. Predingher. 8 Digitized byLiOOQlC I 114 1 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causi de D. consilier R. N. Opreanu; Memoriul recurentei, și Pe D. advocat Manole, în combateri; Deliberând, Asupra motivului de. casare invocat: «Curtea de apel, prin decisiunea atacată cu recurs, ^lice că n’a «existat nici o contestație între părți, nici în privința calitățel inti- « mâților de proprietari și nici asupra porțiunilor la cari ad dreptul, «și că, fiind ast-fel, tribunalul trebuia să urmeze înainte cu operațiile «partagiulul, fără să mal aștepte ca citata încheiere să râmâe defini- «tivă, a comis prin acdsta un exces de putere, căci cum era să existe «contestație din partea mea, când nici nu m’am presentat? Pentru «că sciind că jurisprudența a stabilit că asemenea încheieri se co- «munică părților adverse, de dre-ce ordonanțele de adjudecare date «în materie de partagid nu sunt susceptibile nici de apel, nici de re- «curs, îmi reservasem dreptul a ridica contestațiunl înaintea curțeî «de apel, cu ocasia judecărel apelului ce eram să fac contra mențio- «natel încheieri, dacă mi se comunica «. Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că Ștefan Mihăilescu, ipotecând intimatului de acJlL. Predingher un imo- bil din Brăila, pe care ’l poseda în idivisiune cu soția sa Elena Mihăi- lescu, creditorul, pentru a ajunge la realisarea creanței sale, a cerut împărțirea acestui imobil între coproprietari prin tribunalul de Brăila; că tribunalul, prin jurnalul cu No. 4.401 din 8 Maid 1897, a recu- noscut reclamantului dreptul de coproprietar îq imobilul de împărțit, a admis în principiu acțiunea de partagiu și a ordonat facerea unelex- pertise pentru a se constata dacă imobilul se pdte împărți în natură sad nu; că expertul numit, prin raportul său, declară că imobilul nu se pdte împărți în natură; Că, după acdsta, creditorul solicitând continuarea operațiunilor partagiulul, tribunalul, prin jurnalul cu No. 10.504 din 6 Noembre 1897, ’l-a respins cererea, pentru motivul că jurnalul cu No. 4.401 din 1897 e o hotărîre susceptibilă de apel și Predingher n’a dovedit că acea hotărîre a fost comunicată părților; că Predingher făcând Digitized by Google 115 apel, curtea, prin decisiunea supusă recursului, admite apelul și or- donă ca tribunalul să vîndă prin licitatiune publică imobilul, de dre-ce, în specie, nu există nici o contestațiune între părți și nu e nevoe ca Jurnalul tribunalului, prin care s’a admis în principii acțiunea în partagiu, să rămână definitiv; Considerând că încheierea tribunalului, prin care se hotărasce că partagiul se va face nu în natură, ci prin vîn^are publică, nu este o încheiere pregătitdre, ci o hotărîre care hu pdte fi executată până nu devine definitivă, căci ridică coproprietarilor un drept ce le este re- cunoscut de lege, acela de a lua în natură partea lor din imobil (art. 736 din codul civil). * Că unul din coproprietari, opunându-se la tmpărtdlă prin vîn- <^are, hotărîrea primei instanțe pote fi reformată de instanța supe- ridră, și, prin urmare, dânsa nu se pdte considera ca definitivă, fiind susceptibilă de apel; Că, prin urmare, tribunalul nu pdte să urmeze înainte cu oposi- tiunile partagiului prin vîn^are, până ce încheierea sa cu No. 4.401 din 1897 nu rămânea definitivă, și curtea numai cu exces de putere a ordonat violarea înainte ca acea încheiere să rămână definitivă; Că, dar, motivul e întemeiat. Pentru aceste motive: Casăză, etc. Civil, secția I. No. 49 AUTORITATEA. LUCRULUI JUDECAT. — Nepronunțarea in- stanței asupra calităței părților litigante. — Omisiune esen- țială. — Casare. (Art. 1.201 din codul civil). Nepronunțarea judecăței asupra întâmpinărilor ce o parte face la invocarea autoritarei lucrului judecat de către cea-altă parte, cum că holărirea invocată ca lucru judecat de și dată intre aceleași părți, pentru același obiect, insă părțile au figurat in instanță in altă calitate, și admiterea pur și simplu a excep- țiunei lucrului judecat, fără a examina calitatea personelor și a arăta de unde resultă aceeași calitate a lor, condițiune cerută de art. 1 201 din codul civil, constitue o omisiune esențială ce •atrage casarea hotărirei. Digitized by LaOOQle 116 No. 45. — Casarea sentinței tribunalului Argeș, cu No. 23 dix» 1899, în urma recursului făcut de Stan Eftimie Diaconu și Rița Eftimie Diaconu, cu Ion N. Popescu. 1 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D- Guculi; Pe D-nil advocațl Vlădoianu și Anastasiu, în desvoltarea motivelor de casare, și # Pe D. advocat I. Ciulei, din partea intimatului, în combateri; Deliberând, Asupra motivelor de casare invocate : 1. «Tribunalul a violat dispositiunile art. 1.201 din codul civila «admițând autoritatea lucrului judecat în basa unei sentințe cu «No. 1.441 din 1880, pronunțată între mama ndstră cu defendorul «Ion N. Popescu pentru o ipotecă. II. «Că autoritatea lucrului judecat nu pdte fi invocată cu succes, «pe motiv că aceea este o hotărîre pronunțată între alte părți și pen- «tru alt obiect. VI. «Că puterea lucrului judecat putea fi invocată numai atunci «când acea sentință s’ar fi dat fată de noi, adevăratii moștenitori al «părintelui nostru, ceea-ce, în specie, nu există o asemenea hotărîre, «așa că acțiunea în revendicare introdusă de noi este bine, și, deci, «rău tribunalul a admis puterea lucrului judecat*. Având în vedere sentința supusă recursului, din care resultă că recurentii de a^[Y, revendicând un pogon pământ de la intimatul Ion* N. Popa, acesta opune pretențiunel lor autoritatea lucrului judecat,, resultând din sentința aceluiași tribunal cu No. 1.441 din 1880; că la acâstă întâmpinare a intimatului recurențil opun, la rândul lor, că autoritate de lucru judecat nu pdte resultă din menționata sentință, de dre-ce mama lor nu se judecase pentru pământul ce el revendică c* tutdre și în numele lor, ci dânsa a figurat în numele el per- sonal, și, prin urmare, citata sentință, cu No. 1.441 din 1880, nu este între aceleași părți, figurând în instanță în aceeași calitate; Considerând că, după cum se constată din sentință, asupra acestei cestiunl tribunalul nu se pronunță, ci se mărginesce a arăta numai Digitized by CiOOQlC 117 că există autoritate de lucru judecat, de dre-ce Ion Popa, intimatul de a^f, s’a judecat cu Stanca, mama recurentilor și a câștigat, fără a •examina calitatea persanelor și a arăta de unde resultă aceeași cali- tate a lor, conditiune cerută de art. 1.201 din codul civil; Că acâstă cestiune ridicată de recurenti tribunalul avea să o exa- mineze și să se pronunțe asupra el, căci dânsa e de natură, dacă s’ar constata alt-fel, a schimba soluțiunea procesului; că tribunalul co- mite ast-fel o omisiune esențială și, dar, motivul e neîntemeiat. Pentru aceste motive: Și fără a mal discuta cele-alte motive de casare: Casâză, etc. Civil, secția I. No. 50 PÂMfcNT RURAL. — Acțiune in anularea actului de vinflare. — Competință. — Taxe de timbrti. — Apel. — Recurs. (Art. 62 și 125 din legea judecătoriilor de ocdle din 1896). PÂM&NT RURAL. — Inalienabilitatea prevăzută de art. 132 din Constituția din 1884.—înțelesul acestei inalienabilități. (Art. 132 din Constituție; art. 7 din legea rurală din 1864 ; art. 1 din legea interpretativă din 1879). 1) Legea judecătoriilor de pace din 1896, prin art. 62, dând in competința acelor judecătorii tdte acțiunile imobiliare până la valdrea de 1.500 lei capital inclusiv, sau 150 lei venit, prin ur- mare și acțiunile relative la vinderi de pământuri rurale, de dre-ce ultimul aliniat de sub același articol declară formal scu- tite de taxa timbrului și de ori-ce altă cheltuială de procedură tdte acțiunile imobiliare privitore la pământurile date locuito- rilor săteni, și declarate inalienabile prin legile de împroprie- tărire, și prin art. 125 al aceleeași legii, abrogând tdte legile și disposițiile contrarii, urmâză că și acțiunile relative la pămân- turile rurale intră in procedura dreptului comun, și dar se ju- decă cu drept de apel și de recurs in casație. 2) Inalienabilitatea pământurilor rurale, prevetfută de art. 132 din Constituția din 1884, nu opresce pe săteni de a înstrăina pământurile lor, in total sau in parte, către comună sau către alți săteni cari s’ar găsi in condițiile legei rurale din 1864 și acdeiinterpretative din 1879, cad prin acest articol Constitu- ția nu a făcut alt-ceva de cât a dat un caracter constituțional inalienabUităței acestor pământuri și a prelungit termenul a- cestei inalienabilități. Digitized by Google 118 I No. 46. — Respingerea recursului făcut de Nedelea Sulea, contra» sentinței tribunalului Bacăii, No. 104 din 1899, în proces cu Radu Preotu Mănicuță. 2 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gr. M. Buiucliu; Pe D. P. Poni, care ridică incidentul de neadmisibilitatea recursu- lui, pe motiv că botărlrile date de tribunal în acțiunile intentate pen- tru anularea vinarilor pământurilor date după legea rurală sunt de- finitive și executorii, fără drept de apel safi recurs în casațiune, și Pe D. D. Albăleanu, care susține că recursul este admisibil; Deliberând, Asupra incidentului de neadmisibilitatea recursului invocat de par- tea intimată, pe motiv că acțiunea având de obiect anularea unul act de vîn^are a unul pământ dat de legea rurală, hotărîrea tribunalu- lui, după art. 8 din legea de Ia 13 Februarie 1879, este definitivă, fără drept de apel safi recurs; Considerând că prin art. 62 din legea judecătoriilor de pace din 1 Iunie 1896 s’a dat în competința judecătoriilor de ocol tdte ac- țiunile imobiliare până la valdrea de 1.500 lei capital inclusiv, safi 150 lei venit, prin urmare, și acțiunile relative la vîn^ârl de pămân- turi rurale, de dre-ce ultimul aliniat de sub același articol, declară formal scutite de taxa timbrului și de orl-ce altă cheltuială de pro- ᵣ cedură tdte acțiunile imobiliare privitdre la pământurile date lo- cuitorilor săteni, și declarate inalienabile prin.legile de împro- prietărire ; Că ast-fel fiind, și întru cât, prin art. 125 din citata lege, sunt abrogate tdte legile și disposițiunile contrarii, urmâză că și acțiunile relative la pământurile rurale intră în procedura dreptului comun, și, prin urmare, se judecă cu drept de apel și de recurs în casație ; Că, așa dar, incidentul cată a se respinge ca neîntemeiat. După care, s’a ascultat pe D. advocat D. Albăleanu, în desvoltarea< motivelor de casare, și Pe D. advocat P. Poni, în conclusiunl; Digitized by VnOOQle 119 Deliberând, Asupra motivului de casare invocat, în următdrea coprindere : «Violarea art. 132 din Constituția de la 1884, din spiritul cărei «legi resultă că intențiunea legiuitorului a fost de a preschimba cu «totul disposițiunile legilor anteridre din 1864 și 1879, întru căt ■chiar din expresia literală a textului se ^ice că: pământurile foști- «lor clăcașl sunt și vor fi inalienabile pe timp de 32 de ani; că, deci, »Intru cât nu se contestă că pământul vîndut de fiul med Nicolae «Sulea în anul 1885 este rural, înstrăinarea lui nu era permisă după «art. 132 din Constituțiune, și, ast-fel, actul de vtn^are al acelui pă- «mânt este nul«. Considerând că art. 132 din Constituția de la 1884, menținând inalienabilitatea pământurilor rurale, cu excepțiunile legel din 1864 și a celei interpretative din 1879, nu a înțeles de cât a da un carac- ter constituțional inalienabilitățel acelor pământuri, cum și a’i prelungi termenul, fără ca prin acdsta să se oprâscă sătenii de a înstrăina pă- mânturile lor, în total sad în parte, către comună sad către alțl să- teni ce s’ar găsi în condițiunile prevăzute de legile anteridre; Că, dar, în specie, instanța de fond judecând în acest mod și con- statând că cumpărătorul Radu Preotul Mănicuță era sătdn cultivator și nu fusese împroprietărit nici el, nici părinții lui, departe de a fi violat textul de lege arătat în motivul de casare, din contra, a făcut o bună aplicațiune și a interpretat bine acest articol; Că, așa dar, motivul de casare este neîntemeiat, și, ca atare, ur- meză a se respinge. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 51 PĂM&NT RURAL. — Autoritatea lucrului definitiv judecat. — Gestiunea inalienabilitățel.—Când trebue propusă și discutată. Intr’o acțiune in anularea unui act de vin^are de pământ rural, dacă partea chemată in judecată invdcă și dovedesce că există deja lucru definitiv judecat in acâstă privință, nu se mai pdte Digitized by Google 120 * propune și discuta de partea reclamantă in noua acțiune ces- tiunea relativă la alienabilitatea sau inalienabilitatea pămân- turilor rurale, o asemenea cestiune trebuind să fie propusă și discutată la judecata tranșată prin hotărirea invocată ca lucru definitiv judecat. No. 47. — Respingerea recursului făcut de Ilinca Stoica Răducanu contra decisiel curte! de apel din BucurescI, secția III, cu No. 25 din 1898, în proces cu Răducanu Raiciu. 2 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier I. Duca; Pe D. I. Pitiș, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Colceag, în combateri; Deliberând, Asupra motivelor de casare: I. «Nemotivare și violarea ari. 123, lit. f din procedura civilă. «Curtea de apel adoptând în totul motivele din sentința cu No. 427 «din 1898, a tribunalului Dâmbovița, în ce privesce autoritatea lu- jerului judecat, comite greșâla de a conchide la existenta au tontă {el «lucrului judecat, numai prin citirea sentinței cu No. 370 din 1892 »a aceluiași tribunal, fără a face o prealabilă cercetare, dacă acțiu- «nea, pe basa căreia acâstă sentință s’a pronunțat, purta asupra re- «vendicărel si asupra anulărel actului de vîndare pe care îl vitțâză «citata sentită, căci, în fapt, dispositivul vorbesce numai despre ac- «tiune și revendicare, pe care o respinge «. II. «Exces de putere. Cartea recunoscând că dupe legea în vigâre, «în momentul intentărel actiunel, aceste acțiuni se îndreptai la ju- «decătoria de pace ; or, dupe legea pentru judecătoriile de pace (pro- «mulgătă la 9 Martie 1879 și în vigdre până la 1894), nici o acțiune «imobiliară nu era dată în căderea acestor judecătorii, afară de ceea «ce s’a ^is în art. 14 pentru legea judecătoriilor comunale, aceeași «lege*. III. «Violarea art. . . în ce privesce inalienabilitatea pământu- «rilor rurale, atât dupe legea de la 1879, cum și dupe art. 132 din «Constituția de la 1884». Digitized by Google 421 Având în vedere că din decisiunea supusă recursului de față, re- sultă că Ilinca Stoica a cerut de la tribunalul Dâmbovița anularea unul act de vîn^are petrecut intre autorul el și Răducanu Raiciu, intimat in recurs, prin care act cel din urmă cumpără de Iacei d’ântâiti un loc de casă situat în comuna RomânescI, districtul Dâmbovița; Că tribunalul Dâmbovița intrând în cercetarea afacere!, a constatat că aceleași părți, pentru același lucru și întemeiăndu-se pe aceeași causă, s’au mal judecat o-dată, și că diferendul dintre ele a fost tranșat prin sentința definitivă cu No. 370 din 27 Septembre 1892; ast-fel, că curtea din Bucuresci, sesizată, de Ilinca Stoica a respins apelul acesteia; Considerând că, față cu aceste constatări ale curței, alegațiunea recurentei că instanțele de fond n’ati cercetat in de-ajuns dacă ambele acțiuni, pe basa dărora s’a declarat autoritatea lucrului judecat, aveai! aceeași causă, rămân lipsite de orl-ce temei îi; Considerând asemenea că este fără interes a se sci dacă, contrar doctrinei curței de apel, judecătorul de ocol nu era competinte a ju- deca afacerea, de vreme ce se constată că nu el a judecat-o ci tribu- nalul de Dâmbovița, către care s’a adresat cerere introductivă de instanță; Considerând, în fine, că cestiunile relative la alienabilitatea sau inalienabilitatea pământurilor rurale trebuiai! să fie propuse și dis- cutate atunci când s’a dat sentința în basa căreia s’a declarat au- toritatea lucrului judecat, iar nu dupe ce acea sentință a rămas de- finitivă ; Considerând că ast-fel fiind, nici unul din motivele propuse nu e întemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 52 JUDECATĂ. — Suspendare. — Mârtea uneia din părți. — Când suspendă judecata. (Art. 254 din procedura civilă). PARTAGIU. —- Constatare că averea de împărțit nu se pdte divide comod în natură. — Gestiune de fapt. — Apreciere su- verană a instanțelor de fond. Digitized by Google 122 Pentru ca o judecată să se suspende prin mdrtea uneia din părți, trebue ca mdrtea sa să survină in cursul judecăței. 9) Impregiurărde din cari instanțele de fond constată și ’și fac convingerea că o avere ce este a se impărți prin justiție, nu se pdte comod impărți in natură, sunt cestiuni de fapt cari scapă controlului curței de casație. No. 48. — Respingerea recursului făcut de A. D. Profirescu contra decisiel curțel de apel din Bucuresci, secția l, cu No. 207 din 1898,. tn proces cu Elisa Moroiu și alții. 2 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. președinte Gr. Lahovari; Pe D. P. Borș, în desvoltarea motivelor de casare; Pe D. M. Antonescu, în combateri, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl, fiind minori în causă; Deliberând, Asupra primului motiv de casare: •Violarea art. 254 din procedura civilă, și gravă erdre de fapt. •Cu ocasiunea cererel partagiulul și a regulărel modulul el la averea •defunctului D. Profirescu, încetând din viâță unul din moștenitorii •acestuia, Petre Profirescu, judecata urma conform alin. dai art. 254 •din codul procedurel civile, să fie suspensă, pentru ca să dea timp •erezilor lui Petre Profirescu a se conforma art. 706 din codul civil •și fiind-că succesorii săi erau colaterali, aceștia urma ca mal ântâiâ •să obțină sezina judiciară, confom art. 653 din codul civil, plătind •și taxa de înregistrare, conform legel timbrului. Numai ast-fel s’ar •fi constatat cari sunt adevărațil moștenitori cari să fi acceptat •succesiunea, și numai ast*fe! se putea reîncepe judecata prin noul •citațiunî, făcute moștenitorilor conform art. 256 din procedura civilă; •deci, dar, curtea de apel săvîrșesce un exces de putere și violdză •precitatul text de lege, neținâod sâmă de termenii imperativi al •legel, care se impune ca măsură de ordine publică. Tot în același •timp săvîrșesce o gravă erdre de fapt, afirmând că n’am făcut o atare •cerere la prima instanță, pe când conclusiunile apărătorului meii,, •trecute în practicaua hotărîrel D-luI advocat Garcali dovedesc Digitized by VnOOQle » 123 «contrariul. De altmintrelea, o asemenea cerere ca mijloc de apărare «puteam să o propun direct în apel, potrivit art. 327 din proce- «dura civilă*. Considerând că în virtutea art. 254 din procedura civilă pentru ca o judecată să se suspende prin mdrtea uneia din părți, trebue ca . mârtea să survină în cursul judecățel; Având In vedere că este constant in fapt că, cererea de a se pro- cede la formalitățile facere! împărțelel averel defunctului D. Profi- rescu a fost făcută de unui din moștenitor! în anul 1896; că Petrache Profirescu, unul din ace! moștenitori, și pentru a cărui încetare din < vi6ță se cerea suspendarea, era încetat din vi6ță încă din anul 1893, și că judecata asupra sus ^isel cereri s’a început și s’a urmat încă de la prima instanță cu moștenitorii defunctului Petrache Profirescu ; Considerând că ast-fel (find, acest motiv este nefondat. Asupra motivului 11 de casare : «Violarea art. 123, § 6 din codul procedure! civile și art. 37, § 3 «din legea curțel de casație, sad nemotivare. Gând curtea afirmă că «ed n’am arătat nici un motiv legal pentru ce cer o nouă expertisă, «este a necundsce regula de drept prescrisă de art. 756 din codul «civil, care dă drept orl-cărul din coere^I a cere din imobilele divi- «sibile partea sa în natură, în scopul menținere! averel imobiliare «înfamilie; acâstă regulă nu pdte cădea nici când ar fi creditorii se- «chestranțl, nici când s’ar cere de majoritatea coere^ilor; afară nu- •mai de cașul când ar fi o expropriere de utilitate publică, sad când «s’ar stabili o depreciere onerdsă, sad când ar fi necesară o sultă «prea mare pentru unele loturi; or, întru cât noi am combătut că «expertisa nu indică de cât motive prea frivole și fără nici un temeift «de apreciere și când prin planurile experților cele 2 moșii: Topo- •rul și Răsuceni se arată separate, pe când de fapt sunt la olaltă, «formând un singur corp, evident că ele erad comod divisibile în «natură, fiind o supra față de 2.400 pogdne. Așa dar, o nouă exper- *tisă se impunea cum am cerut, sad cel puțin curtea însăși putea «verifica, trebuind în orl-ce cas să ’șl arate temeile sale proprii, pro «sad contra, ceea ce nefâcând, fără îndouială hotărîrea sa devine ne- •motivată*. Considerând că întru cât* curtea de fond constată, prin decisiunea. atacată cu recurs, că expertisa ordonată în causă de tribunal pen- Digitized by Google 124 tru efectuarea partagiulul arată anume motivele și imposibilitatea pentru care averea nu se pdte comod Împărți în natură, apoi, și acest mijloc de casare este neîntemeiat; Gă, de altmintrelea, împregiurările din cari instanțele de fond con- stată și ’șl fac convingerea că o avere ce este a se Împărți prin jus- tiție, nu se pdte comod Împărți in natură, consistând numai în ces- tiunl de fapt, cari scapă controlului curțel de casație, și din acest punct de vedere mijlocul de casare devine neîntemeiat. Pentru aceste motive: De acord cu D. procuror St. Stătescu; Respinge, etc. Civil, secția I. No. 53 POPRIRE. — Oposiție. — Gel de al treilea judecat în lipsă. (Art. 402 din procedura civilă ; art. 410 din procedura civilă genevesă). In materie de poprire in mâna unui al treilea, exista pentru cel de al treilea, judecat in lipsă, dreptul de oposiție. No. 49. — Casarea sentinței tribunalului Tecucid, No. 269 din 1899, în urma recursului făcut de Francisc Butte, în proces cu Const. Gh. Neniță și Leizer Kupler. 4 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Al. Degrd; Pe D. Coslinsky, în desvol tarea motivelor de casare, și Pe D. Cancicoff, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: «Rea interpretare și violare de lege. Că, în fapt, Neniță pretinzând ncă are a lua suma de 1.490 lei de la Leizer Kupler și că acesta ar navea a lua o sumă de bani de la mine, face cererea de poprire în nmanele mele la judecătoria ocolului Tecucid, iar la termen nepresen- «tându-mă, se validâză poprirea prin cartea de judecată cu No. 1.901 Digitized by Google 125 «din 1898, iasă făcând oposiție, acâstă carte de judecată s’a refor- «mat prin acea cu No. 282 din 1899 și s’a invalidat poprirea, în «contra căreia Neniță tăcând apel la tribunalul Tecuciă, acesta, prin «sentința cu No. 269 din 1899, găsesce că de și judecat în lipsă, nu «ași avea dreptul de oposițiune și ast-fel reformă cartea de judecată «cu No. 282 din 1899 și menține pe aceia sub No. 1901 din 1898, «relativ la validarea poprirel, urmând ast-fel ca D. Neniță, ca credi- «tor proprietar, când pune pentru prima dră indicați une un debit față «cu cel de al treilea și dând nascere unul litigii ordinar, acdsta ur- «mâză a se resolva în totul după regulele dreptului comun ; prin ur- «mare, pentru mine judecat în lipsă există dreptul oposițiel, și în a- «cdstă privință bine judele de ocol a admis că conform dreptului «comun există dreptul de oposiție ; că tribunalul admițând din con- «tra, a făcut o rea interpretare a legel și nu se pdte susține că ne «aflăm într’o materie de contestație la o urmărire silită, unde nu e- «xistă dreptul de oposiție ; că, ast-fel tribunalul, a făcut o erezie de «drept Având în vedere că cestiunea dedusă în judecata acestei curți prin mijlocul de casare invocat, este aceia de a se sci dacă în materie de poprire în mâna unul al treilea, există sad nu pentru cel de al treilea dreptul de oposițiune ; Considerând că, după art. 410 din procedura genevesă, procedura în materie de poprire în mâna unul al treilea e față cu cel de al trei- lea cea ordinară și nu cea prevăzută în materie de execuțiune ; Considerând că chiar în lipsă de un asemenea text, însăși princi- piile generale de drept ne duc la deslegarea că poprirea în mâna unul al treilea nu pdte să fie cârmuită de art. 402 din procedura civilă ; Considerând, în adevăr, că contestațiunea ce o face cel de al trei- lea, în contra căruia nu există un titlu executoriii, dă loc la un pro- ces ordinar, care caută să fie supus regulelor ordinare ; Că, dar, în specie, tribunalul, prin sentința supusă recursului ju- decând în sensul că terțiul, în mânile căruia s’a făcut poprirea, și care a fost judecat în lipsă» nu are dreptul de oposițiune, a violat dispo- sițiunile sus citatului text de lege, și, prin urmare, motivul de casare fiind întemeiat, cată a se admite ca atare. Pentru aceste motive: Casdză, etc. Civil, secția I. Digitized by 126 No. 54 SUCCESIUNE. — Masa succesorală. — Fixarea ei dupe hotar Ir 1 judecătoresc!. — Apreciere suverană a judecătorului de fond. TESTAMENT. — Executori testamentari. — Responsabilitate.— Solidaritate. — Excepțiuni. (Art. 918 din codul civil). i/ Judecătorii fondului sunt suverani să interprete și să deter- mine sensul exact al unei hotăriri judecătoresc dupe care sunt chemați să fixeze cuantumul sumei ce formâză o masă succeso- rală, și acestă interpretare nu pdte fi supusă censurei cur țel de casație de cât dacă prin innterpretare s’a denaturat in ceva sensul și conținutul acelei hotăriri. S) Executorii testamentari sunt responsabili in mod solidar de a da socotelă de mișcătârele ce li s’au încredințai, afară de câte-va excepțiuni prevegute de art. 918 din codul civil. No. 51. — Respingerea recursului făcut de losef Naftalisohn și B. Naftalisohn contra decisiel curțel de apel diu lași, secția I, cu No. 62 din 1899, în proces cu Leiba Nafalisobn și alții. 4 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Cuculi; Pe D. advoct I. S. Brătianu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. advocat Toma Stelian, în combateri; Deliberând, Asupra primului motiv de casare: »Curt'a face o înduoită erore gravă de fapt și nesocotesce autori- tatea lucrului judecat: a) când afirmă că, prin decisiunea curțel adio Iași, secția II, cu No. 19 din 1893, s’a stabilit în mod desăvir- »șit că întrâga sumă de 29.460 lei trebuesce coprinsă în masa suc- «cesorală, de și citata decisiune dispune formal că din sumele prevă- «cjlate ca datorii în testament se vor coprinde în masă câte se vor «constata că a fi fost plătite din averea lui de cujus înainte de înce- «tarea lui din viâță; b) când afirmă că acâsta ar fi definitiv consta- nta t și dobândit prin decisiunea arbitrală din 31 Octombre 1891, «de și acâstă decisiune nu stabilesce că întrâga sumă de 29.460 lei «a fost plătită de de cujus în viâtăcudin banii săi, iar nu din marfă*. Digitized by kjOOQle 127 Având în vedere că, prin decisiunea supusă recursului, curtea de fond adoptă în totul motivele de fapt și de drept din sentința tribu- nalului Neamțu cu No. 308 din 1897 ; Având în vedere că tribunalul, conformându-se decisiunel curței de apel din lași, secția II, cu No. 19 din 1893, rămasă definitivă, și dupe cererea unuia din moștenitorii defunctului Ilie Naftulea, a pro- cedat la o împărțâlă suplimentară a averel numitului defunct; că acâstă împărțâlă, conform citatei decisiunl, urma a se face pe basa testamentului lăsat de defunct și a sentinței arbitrale cu No. 2 din 1891, care a judecat tdte punctele în contestație ivite între moște- nitori ; că tribunalul constată și stabilesce în fapt, prin sentința sa adoptată și de curte, că bunurile ce trebue să intre în masa succeso- rală suplimentară sunt in total în valdre de 56.460 lei, in care intră și suma de 29.460 lei, datoriile prevăzute în testament și plătite de defunctul Ilie Naftulea înainte de încetarea sa din viâță; Considerând că, întru cât instanțele de fond ad fixat cuantumul sumei, ce forma masa succesorală suplimentară, prin interpretarea și determinarea sensului exact al sentinței arbitrale și al consideran- telor decisiunel cu No. 19 din 1893, pe basa cărora erau chemate a se pronunța, și întru cât nu este dovedit din nimic că prin acâstă interpretare s’ar fi denaturat în ceva sensul și conținutul acelor acte, hotărîrea curței de fond, în acâstă privință, scapă de sub contro- lul curței de casație; Că, în adevăr, decisiunea curței Iași, secția II, cu No. 19 din 1893, care se pretinde că a fost denaturată în înțelesul el, dispune formal ca, în sumele prevăzute ca datorii în testamentul lui Naftu- lea, să se coprindă și tdte acele câte se vor constata că ad fost plă- tite din chiar averea defunctului, înainte de încetarea lui din viâță, și e constant că se plătiseră asemenea datorii în valdre de 29.460 lei, cât adică curtea obligă pe recurențill. și B. Naftalisohn să aducă la masă; prin urmare, curtea de fond nu numai că n’a comis nici o erore de fapt și n’a nesocotit autoritatea lucrului judecat, dupe cum se pretinde, dar tocmai, din contra, prin modul său de a judeca, a respectat autoritatea lucrului judecat, decurgând din decisia curței de apel din Iași, secția II, cu No. 19 din 1893; Că, ast-fel fiind, motivul de casare este neîntemeiat și cată a se respinge. Digitized by CiOOQlC 128 Asupra motivului II de casare: «Violarea art. 911 și 918 din codul civil, întru cât curtea con- «damnă pe losef Naftalisohn la plata sumei de 11.291 lei solidar «cu fratele s&i, de și acâstă datorie derivă în parte din obligațiunea «destinată pentru fie-care din frați d’a raporta fie-care donațiunile «ce a primit; afară de acâsta, solidaritatea prevăzută în art. 918 «fiind o excepțiune la principiul comun înscris la art. 1.543.din co- «dul civil, trebue mărginită la cașul special determinat în art. 918, «adică se aplică la cașul când executorii testamentului sunt ehemațl «a da sâma de mișcătdrele ce li s’afi încredințat. In specie, proce- «sul purta asupra împărțirel succesiune!, iar nu asupra responsabil «litățel executorilor testamentarii. Considerând că, după disposițiunile art. 918 din codul civil, exe- cutorii testamentari fiind responsabili în mod solidar de a da soco- tâlă de nrișcătdrele ce li s’ati încredințat, obligațiunea lor, afară de câte-va excepțiunl, cari nu sunt aplicabile in specie, e solidară ; Că instanța de fond constatând, Sn fapt, că recurentii losif și Be- ium Naftalisohn sunt, în adevăr, executori testamentari, însărcinați cuplata datoriilor,a legatelor etc. în termenul de un an, și că el ș’aâ primit averea rămasă pe urma testatorului, prevăzută în inventar, pe care aâ și des făcut’o prin vîn^are, cu drept cuvânt, și făcând o bună aplicație a textelor de lege, Ta condamnat în mod solidar că- tre Haia Feiga — intimată în recurs — la suma de 11.292 lei, por- țiunea de a cincea parte ce a constatat că i se cuvine în succesiunea defunctului Ilie Naftulea ; Că, dar, și acest mijloc de casare este neîntemeiat și urmâză a se respinge. Asupra motivului III: «Erdre grosieră de fapt și omisiune esențială. Am spus înaintea «curțel că creanța D-nel Haia Feiga Juster este stinsă prin compen- «sația sumei de 22.180 lei ce ’ml datoresce succesiunea; că acâstă «sumă este alta de cât acelea reclamate înaintea arbitrilor. In specie, «este’vorba de datorii neprevăzute în testament și necunoscute la darea «sentinței arbitrilor. Curtea respinge acâstă compensațiune pentru «cuvântul că prin sentința arbitrilor s’ar fi respins tdte pretențiunile «formulate a^I de mine, și face o omisiune esențială întru cât nu «răspunde la faptul stabilit de mine, ca cel puțin suma de 5.114 Iei, Digitized by Google 129 „plătită de mine e o datorie neprevăzută in testament și plătită de „mine pe temeiul unei sentințe cu mal mulțl an! posteridră sentin- elei arbitrilor». Considerând că instanțele de fond constatând, în fapt, că tdte pre- tențiunile de compensațiune, formulate de recurențl, în sensul că dân- șii ar fi plătit, cu din averea lor proprie, datorii de ale succesiunel de o valore mult mal mare de 22.180 lei sunt neîntemeiate, prin acâsta chiar acele instanțe răspund implicit că și datoria de 5.114 lei, plătită lui Lupescu, în basa sentinței definitive cu No. 17, a fost achitată tot cu bani de al succesiunel, prin urmare, neputând fi vorba de erore, și încă grosieră de fapt, și nici de omisiune esen- țială, după cum se pretinde, urmâză că și acest ultim motiv de ca- sare este neîntemeiat, și, ca atare, cată a fi respins. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 55 MARTORI. — Presumpții.—Admisibilitate.—început de dovadă scrisă. (Art. 1.191,1.197,1.198, 1.203 și 1.597 din codul civil). ÎNCEPUT DE DOVADĂ SCRISĂ. — Constatare. — Apreciere su- verană a judecătorului de fond. JURĂMÂNT SUPLETORIU. — Când pdte fi dat de judecător. (Art. 1.220 și 1.222 din codul civil). 1) Proba cu martori și presumpțiile sunt admisibile chiar dacă vcddrea lucrului reclamat trece de suma de 150 lei, ori de câte ori există un început de dovadă scrisă, și in cașurile preve^ute de art. 1.198 din codul civil când partea s’ar găsi in imposi- bilitate de a’și procura o dovadă scrisă. 2/ Gestiunea de a se sci dacă un act presentat ca un început de dovadă scrisă face verosimilă sau nu alegațiunea părțel, este lăsată la suverana apreciere a instanțelor de fond. 3) Judecătorul, pentru a’și complecta convincțiunea sa, pdte da jurământ supletoriu la una sau la alta din părțile prigonitore, când cererea nefiind pe deplin justificată, nu este insă cu totul lipsită de probe. 9 Digitized by VnOOQle 130 No. 53. — Respingerea recursului făcut de Zoe Zissu, ca tutdre, și Al. Zissu ca cotutor al minorilor defunctului N. Cămărășescu, con- tra decisiel curțel de apel din BucurescI, secția III, No. 127 din 1899, in proces cu Caliopi Gianini. 4 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Hântzescu; Pe D-nil advocațl Căpitănescu și Boambă, asupra motivelor de casare; Pe D-nil advocațl M. Antonescu și N. Crătunescu, în combateri, și Pe D. procuror St. Stătescu, in conclusiunl, fiind minori în causă; Deliberând, Asupra primului mijloc de casare : «Violarea art. 1.597 din codul civil și greșită aplicare a art. 1.191 «și 1.197 din același cod. «Regula generală în materie de probă, prescrisă de art. 1.191 și «1.197 din codul civil, nu era aplicabilă în specie; atunci când le- «giuitorul determină anume care este modul de probațiune a unul «fapt sau a unul contract, judecătorul nu pote recurge la admiterea «probelor ordinare ; or, în specie, reclamanta cerea executarea unei «obligațiuni ce se pretindea născută dintr’un deposit și pentru dove- «direa acelui deposit legea nu permite de cât dovadă prin înscris. «Curtea, admițând proba cu martori și mal târ^iâ jurământul suple- «torifi, pentru complectarea unul pretins început de probă ce ar «fi resultat din o scrisore, a făcut o greșită aplicare a art. 1.191 și «1.197 din codul civil și a violat art. 1.597*. Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că D-na Caliopi Gianini — intimată în recurs — intentând acțiune contra minorilor defunctului N. Cămărășescu, representațl prin tu- tdrea lor Zoe Zisu și cotutorele Al. Zisu — recurențil de ații —pen- tru suma de 12.000 lei, ce împrumutase numitului defunct, tribu- nalul ’l-a respins acțiunea; că, făcead apel, curtea, prin decisiunea atacată cu recurs, în basa unei scrisori a defunctului Cămărășescu, pe care a primit’o ca un început de dovadă scrisă, a admis proba testimonială pentru stabilirea împrumutului; că, dupe ascultarea Digitized by CiOOQle 131 martorilor, curtea deferind intimatei Gianini jurământul supletortâ și fixând suma de 12.000 lei, asupra căreia urma a fi crezută, inti- mata a prestat acest jurământ, dupe care curtea a admis acțiunea, condamnând pe recurent! la plata sumei reclamată, cu procente și cheltuell; Considerând că dispositiunile art. 1.597 din codul civil nu conțin o derogațiune la regula coprinsă în art. 1.191 și 1.203 din codul civil, cari, de și prohibă dovada cu martori și preș impfiunile, când valdrea lucrului trece de 150 lei, primesc însă excepțiunl în cașurile prevăzute de art. 1.197 și 1.198, admițând o atare probă ori de câte ori există un început de dovadă scrisă, sad când partea s’ar găsi în imposibilitate de a’șl procura o dovadă scrisă ; Că, în specie, nu este vorba de deposit voluntar, căci intimata a pornit acțiunea pretinzând suma ca dată cu împrumut, și, ca atare, fiind desbătută în tot cursul instanței, așa chiar a și fost admisă prin decisiunea supusă recursului; Că, ast-fel fiind, mijlocul de casare în cestiune este neîntemeiat. Asupra motivului II: «Exces de putere și violarea art. 1.197 din codul civil. Curtea, «pentru a admite proba cu martori, a luat drept început de probă «scrisă o. scrisâre a defunctului N. Cămărășescu către reclamanta, «din care resultă alt-ceva de cât o liberalitate ce acela ’I făcea, tră- «mițând’o la bancherul Fermo să '1 dea 600 lei, și pentru a stabili «un început de probă scrisă ca resultând din acâstă scrisdre, curtea «se întemeiază pe scrisori ale recurentei către N. Cămărășescu, din «cari scrisori ar resultă pretinsa obligațiune. Or, conform art. 1.197 «dm codul civil, începutul de dovadă, în întregul sâti, trebue să emane «de la partea contra căreia se cere acâstă dovadă, în specie, acâsta «neexistând și curtea, procedând ast-fel cum a făcut, a comis un ex- «ces de putere și a violat art. 1.197 din codul civil«. Considerând că cestiunea de a se sci dacă un act presentat ca în- ceput de dovadă face verosimilă satt nu alegațiunea părțeî, fiind lă- sată în suverana apreciere a instanțelor de fond, și ca atare, scăpând de controlul curțel de casațiune, nici acest mijloc de casare nu este Întemeiat. Asupra motivului III: «Nemotivare și violarea art. 1.220 și 1.222 din codul civil. «Jurământul siipletoriâ nu pâte fi dat de judecată, dacă cererea Digitized by 132 *nu era pe deplin justificată. El nu pdte fi dat dacă cererea este cu» * totul lipsită de probe. Și, în ceea ce privesce jurământul supletorifr „dat de judecată pentru fixarea cuantumului unei pretențiunl, el nu «pdte fi dat de cât atunci când constatarea acestui cuantum este im- »posibil de a se face cu alt mijloc. „Or, curtea, în decisiunea sa, nu motivâză nici că pretențiunea re- „clamantel este cu totul lipsită de probă pentru a da jurământul su- „pletoriu, pici nu arată că proba cuantumului pretențiunel recla- „mantei este imposibil de a se face alt-fel, n’a motivat decisiunea sa „și a violat art. 1.220 și 1.222 din codul civila. Considerând că curtea de fond, pentru a’șl complecta pe deplin convincțiunea, deferind intimatei Caliopi Gianini jurământul suple- toriu, dupe ce, pe basa unul început de dovadă scrisă, a admis mar- tori, pe cari ’ba ascultat, de aci resultă că acțiunea nu era cu totub lipsită de probe, căci curtea nu’l mal da, spre a’șl complecta pe de- plin convincțiunea și nici era pe deplin justificată, căci, în acest cas nul mal da. Gă, dar, jurământul a fost dat sub cele duoâ condițiunl cerute de art. 1.220 din codul civil; Gă, de asemenea, curtea fixând cuantumul sumei până la care urma a fi crezută intimata, acâsta dovedesce că se găsea în imposibilitate să constate în alt mod suma exactă ce se datora; și, deci, jurământul a fost dat și cu paza cerințelor prevăzute de art. 1.222 din codul civil; Gă, ast-fel fiind, și acest ultim mijloc de casare este neîntemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 50 ACȚIUNE POSESORIE. — Condiții pentru a se putea da nascere* la o asemenea acțiune. — Săparea unui șanț de scurgere. — Prejudițiu pentru vecin. — Necontestarea posesiei sau pro- prietăței locului pe care este săpat șanțul. — Acțiune in daune. — Competință. Pentru a se putea da nascere la o acțiune posesorie, trebue să existe in causă un conflict asupra posesiei, conflict implicând pretenții rivale asupra lucrului stăpânit. Digitized byLiOOQlC 133 Ast-fel, faptul săpăreî unui șanț de scurgerea apelor pe propriul seu loc, și care caus&ză prejudiciu imobilului vecinului, nu pdte da loc la acțiune posesorie, când nici posesiunea, nici proprie- tatea locului, pe care s'a săpat șanțul, nu sunt contestate de veri-una din părți, dar acdsta constituind cel mult un nbusâe folosință, se resolvă, dacă vatdmă pe altul, prin daune-interese, și competință se reguldză, in acest cas, dupe cuantumul sumei cerută ca despăgubiri. No. 54. — Respingerea recursului făcut de lordache lonescu contra sentinței tribunalului Ilfov, secția II, cu No. 916 din 1899, în proces cu loan și Ruse Rusescu. 4 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier R. N. Opreanu; Pe D. B. Cernea, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. P. Borș, în combateri; Deliberând, Având în vedere motivul de casare în următdrea coprindere: «Exces de putere, violarea art. 60 din legea judecătoriilor de ocdle -»și rea aplicare a art. 998 din codul civil. «Tribunalul, dupe ce arată în ce constă cererea mea, care este «faptul care ’I a dat nascere, ajunge a transforma acțiunea mea, care «era reală și imobiliară, o acțiune posesorie în complângere le com- «petința exclusivă a judelui de ocol (art. 60 din legea judecătoriilor de «ocdle), într’o acțiune personală și imobiliară, fondată pe textul art. «998 din cod. civil, și de competință tribunalului, fiind-că daunele ce «am reclamat ca accesoriâ al posesorului, ar excede competință jude- • Iul de ocol și numai prin denaturarea acțiunel mele, violarea art. 60 «din legea judecătoriilor de ocdle și rea aplicare a art. 998 din codul «civil, ajunge la conclusiunea de a se declara necompetent să judece «apelurile contra cărților de judecată date asupra acțiunel posesorie «ce am intentat^. Având în vedere că, din sentința atacată prin recursul de față, re- sultă că Ion Rusescu și Ruse Rusescu, vecini cu lordache N. lonescu, construind la spatele caselor acestuia, aă săpat pentru trebuințele clă- Digitized by CiOOQle 134 direl lor, un șanțd’a-lungul zidului lui lordache N. lonescu; că, diu acâstă causă, apele de ploi scurgându-se îq șanț, s’aă infiltrat in zidul lui lordache N. lonescu și ’l-au inundat pivnița, causându-I strică- ciuni ; că lordache N. lonescu a chemat în judecată pe Ion și Ruse Rusescu la judecătorul de ocol, plâogăndu se că a fost turburat in posesiunea sa și ceread, pe cale posesorie, repararea prejudiciului su- ferit; că judecătorul de ocol, declarându-se competinte, ’l-a dat câștig de causă, insă tribunalul Ilfov a infirmat acea carte de judecată și a trămis pe părți d’inaintea tribunalelor ordinare; Considerând că, pentru a se putea da nascere la o acțiune pose- sorie, trebue să existe în causă un conflict asupra posesiunel, conflict implicând pretentiunl rivale asupra lucrului stăpânit; Că, în specie, dupe cum constată tribunalul, nici posesiunea, nici proprietatea locului pe care s’a săpat șanțul, care a causat prejudi- ciul, nu e contestată de verl-una din părP; Că, ast-fel fiind, faptul construirel acelui șanț, generator de pre- judiciu pe propriul loc al lui Ion și Ruse Rusescu, constitue cel mult un abus de folosință, care, dacă vatămă pe altul, ca în specie, se resolvă prin daune-interese și care, dacă excede competința jude- cătorului de ocol, se judecă de tribunalele ordinare; Că, prin urmare, bine a decis tribunalul Ilfov când a trămis pe părți d’inaintea acelei instanțe, și, deci, motivul de casare e neînte- meiat. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția I. No. 57 CUASI-DELICT.— Construirea unei case.— Săpături. — Neluare de măsuri pentru apărarea caselor vecine. — Daune. — Des- păgubiri. — Architect.— Maestru de zidărie.— Proprietar.— Răspundere. — Care din ei este răspunzător. — Prepus. (Art. 998 și 1.000 din codul civil). APĂRARE. — Replică. — Cestiune de fapt. — Apreciere suve- rană a instanțelor de fond. (Art. 95 și 102 din procedura civilă). INSTRUCȚIUNEA CĂUȘELOR. — Conclusiuni orale. — Conclu- siuni scrise. — Când obligă pe judecată. Digitized by^ooQle 135 t) Dacă, in principiu, față cu regulile generale de drept, este permis ori cui să useze de proprietatea sa și de drepturile ine- rente ei, nu ’i este insă ertat, față cu aceleași regule, să depă- șescă dreptul său și să atingă pe al altuia. Așa, ori de câte ori sj pdte constata că cine-va, prin abus, a tre- cut peste marginele dreptului seu și a atins dreptul altuia, causându’i pagubă, trebue să fie legal mente obligat a repara prejudițiul causat. Ast-fel, ori-ce proprietar este in drept să derime o casă a sa veche spre a o înlocui cu alta nouă, insă este dator să ia t6te mesurile necesarii pentru a nu strica imobilul proprietarului vecin ; căci, dacă nu va lua asemenea mesuri și va causa, prin fapta sa, pagube atât proprietarului unei case vecine cat și chiriași- lor acelei case, el este ținut să despăgubescă pe aceștia de pa- gubele suferite, 2) Când se constată ca architectul care a făcut planul unei case nu a fost însărcinat cu conducerea și supraveghiarea lucrări- lor, și că maestrul de zidărie a lucrat sub ordinele proprieta- rului, in acest cas nici architectul, nici maestrul de zidărie care in aceste condiții nu este de cât un prepus al proprieta- rului, nu sunt răspunzători de daunele causate imobilelor ve- cine, ci numai proprietarul, 3) Gestiunea dacă trebue a se acorda părților o-dată sau de mai multe ori cuvântul in susținerile și întâmpinările ce au făcut, este o cestiune lăsată cu totul la suverana apreciere a judecă- torilor, și care scapă de sub controlul curței de casație. 4/ Instrucțiunea căușelor fiind orală, cu drept cuvânt judecata înlătură conclusiunile scrise prin cari se invocă alte mijldce de apărare de cât cele susținute oral in instanță. No. 55. —Respingerea, ca neîntemeiate, a ambelor recursuri făcute deN. Jaja și G. Dobrescu contra deciaiel curțel de apel din Galați» secția 1, No. 83 din 1899, în proces cu Chr. D. Economu și alții. 7 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Ciru Oeconomu; Pe D-nil advocațl M. Gornea și Rosenthal, în desvoltarea motive- lor de casare, ale recurentului N. Jaja ; Pe D. advocatP. Borș, în desvoltarea motilveor de casare, din par- Digitized by knOOQlC 136 tea recurentului Gh. I. Dobrescu și în combaterea motivelor invo- cate de N. Jaja; Pe D. C. G. Cociaș, din partea intimatilor, în combaterea motivelor de casare invocate de ambii recurențl, și Pe D. Rosenthal, în combaterea motivului de casare invocat de Gh. I. Dobrescu ; Deliberând, Asupra recursului făcut de N. Jaja; Având în vedere motivul I de casare, propus de acesta în urmă- tdrea coprindere: „Rea aplicare a art. 998, 999 și 1.000 din codul civil. „Făcând zidul nostru și săpând temelia zidului surpat, am usat de un „drept legitim al nostru, nemo dolo malo facere ceusetur qui suo jure „utitur. Nu noi eram datori să luăm măsuri de conservare în inte- „resul proprietătel lui Economu, ci dânsul; legea civilă nu pune în „sarcina ndstră asemenea îndatoriri, și răii curtea judecă că noi trebuia „să facem lucrările de întărire. O asemenea obligație fiind a lui Eco- „nomu, numai el pâte fi responsabil de consecințele neîndeplinirel el; „Curtea, judecând că noi eram ținuți să facem lucrările de întărire, „ne creâză o obligație pe care nici un text de lege nu ne o impune, „și făcându-mă responsabil de neîndeplinirea el, condamnându-mă „potrivit art. 998 și 999 din codul civil, face o rea aplicatiune a a- „cestor texte de lege. „Dacă, pe lângă aceste fapte, curtea a mal găsit unul imputabil lui „Jaja, cuasi-delictul e imputabil mal multora și, deci, curtea violâză «art. 1.003 din codul civil, punând reparația numai în sarcina unuia, „când ea trebuia să apese solidar asupra tutulor*. Având în vedere că, din decisiunea supusă recursului, resultă că N. Jaja, dârîmând un imobil al vechiu din Brăila, strada Regală, pentru a ’1 înlocui cu un altul noti, nu a luat măsurile de apărare dictate de prudentă pentru a feri imobilul vecinului săâ Chr. Ico- nomu de pericol, ba chiar a agravat acel pericol făcând în zidul lui Economu săpături, ast-fel că zidul acestuia s’a surpat, în timpul lu- crărilor, și a causat pagube chiriașilor N. Ciurcu și G. Dobrescu ; că tribunalul Brăila, sesizat de acțiunile în despăgubire a celor vătămati, după cercetările făcute, a admis acțiunea lui Economu contra lui Jaja, și ’l-a condamnat pe acest din urmă la 20.000 lei despăgubiri, plus Digitized byCiOOQlC 137 500 lei cheltuell de judecată; a admis asemenea acțiunea lui Ciurcu și Dobrescu contra lui Jaja și ’l-a condamnat la 8.000 lei despăgu- biri și 100 lei cheltuell de judecată către Ciurcu și 4.000 lei despă- gubiri, plus 100 lei cheltuell de judecată către Dobrescu ; a respins cele-alte acțiuni; că N. Jaja, C Ciurcu și G. Dobrescu, nemulțumiți, au făcut apel, însă curtea din Galați, prin deciși unea supusă recur- sului, a admis în parte numai apelul lui N. Jaja, pe care ’l-a condam- nat să plătâscă 12.000 lei lui Chr. Economu, 4.000 lei Iul C. Ciurcu și 2.000 lei lui G. Dobrescu; Considerând că, dacă, în principii, față cu regulele generale de drept, este permis ori cui să useze de proprietatea sa și de dreptu- rile inerente el, nu ’I este însă ertat, față cu aceleași regule, să de- pășâscă dreptul său și să atingă pe al altuia; Că, plecând de la acest principii, ori de câte-ori se pdte constata că cine-va, prin abus, a trecut peste marginele dreptului său și a atins dreptul altuia, causându’I pagubă, trebue să fie legalmente obli- gat a repara prejudiciul causat (art. 998 și următorii din codul civil); Că, în specie, dacă este de netăgăduit că recurentul Jaja avea drep- tul să dărîme vechea clădire de pe proprietatea sa, și s’o înlocuiască cu alta nouă, este tot așa de evident că el era dator să ia tdte mă- surile necesarii pentru a nu strica imobilul proprietarului vecin; Că, prin urmare, curtea de fond, constatând în fapt că N. Jaja nu a luat asemenea măsuri și că, prin fapta sa, a causat pagubă a- tât proprietarului încestiune, cât și chiriașilor acestuia, cu drept cu- vânt, și făcând o bună aplicațiune a legei, ’l-a Condamnat la despă- gubiri ; Că, ast-fel fiind, motivul de casare în cestiune este neîntemeiat și, ca atare, cată a se respinge. Asupra motivului II, în următorea coprindere: »Rea aplicare a art. 1.000 din codul civil și exces de putere. «Curtea, considerând pe maestrul a Piuzi antreprenor-construc- «tor angajat de mine cu prețul â forfait de 5.000 lei pentru dărîma- «rea casei vechi, ca prepus al med, în sensul art. 1.000 din codul «civil, nesocotesce disposițiile clare ale contractului și face o rea «aplicare a acestui text de lege . Considerând că curtea de fond constată, prin decisiunea sa, că lu- crările construcțiunel celei nou! a lui N. Jaja trebuiai! să fie execu- Digitized by VnOOQlC 138 tate sub direcțiunea arhitectului L. Costa, însă că acâsta n’a avut loc în fapt, de dre-ce numitul architect a elaborat numaT planurile construcției, pentru care a și primit plată, fără să ’și fi luat și obliga- țiunea supravegberel acestei lucrări; Că, de aci, curtea deduce că maestrul de zidărie Anselimus Piuzi, care n’a întărit, prin proptele, zidul lui Economu și ’l-a mal slăbit încă, făcând săpături la basa lui, a lucrat sub ordinele lui Jaja și pe propria răspundere a acestuia ; Că, în asemenea împregiurărl de fapt, instanța de fond, privind pe maestrul Piuzi ca prepus a lui Jaja, în sensul art. 1.000 din codul civil, departe de a fi violat acest text, din contră, ’l-a făcut o bună aplicațiuue, și, deci, nici motivul propus asupra acestui punct nu este întemeiat. Asupra motivului III: «Violarea art. 95] și 102 din procedura civilă și â dreptului de * apărare. Sentința tribunalului s’a dat în lipsa mea ; la curte ’ml-am «susținut apelul în sensul că nu eu eram obligat a face lucrările de «întărire, așteptând să aud pentru prima dră, susținerile adversari- «lor, pentru a sci cum am să mal mă apăr. Curtea însă, după răs- «punsul părțel adverse, suspendă ședința și, la redeschidere, anunță «că rămâne în deliberare pentru pronunțarea hotărîre!. «Procedând ast-fel, curtea a nesocotit dreptul meu de apărare și «a violat art. 95 din procedura civilă. In specie, se impunea să mi «se acorde replica, cu atât mal mult cu cât, pe lângă că afacerea e «complicată, aurisem pentru ântâia dră la curte susținerile adver*- « sărilor. «In asemenea situație, am fost nevoit a pune în scris conclusiu- «nile subsidiare de chemarea expertilor pentru o descindere locală «și numirea unei noul expertise. Curtea mi le respinge pentru că nu «le-am pus oral. Este adevărat că nu le-am pus oral, acâsta însă «fiind că curtea a închis desbaterile fără să ’ml permită a mă apăra, «după ce aurisem opunerile adversarilor ; ast-fel că, în tot cașul, cur- «tea ar fi trebuit să orddne redeschiderea desbaterilor pe conclusiu- «nile mele subsidiare «. Considerând că, din combinațiunea art. 95 și 102 din procedura civilă, resultă că cestiunea dacă trebue a se acorda cuvântul părților, o-dată sati de mal multe ori, în susținerile și întâmpinările ce afi de Digitized by CiOOQle 139 făcut, este o cestiune lăsată cu totul la suverana apreciere a judecă- torilor, §i care scapă de subt controlul curțel de casațiune; Că instrucțiunea căușelor fiind orală, cu drept cuvânt curtea a în- lăturat partea din conclusiunile scrise, prin care recurentul invoca alte mijloce de apărare de cât cele susținute oral în instanță; Că, dar, și acest ultim mijloc de casare este neîntemeiat. Asupra recursului lui Gh. Dobrescu ; Avend în vedere mijlocul de casare invocat de acesta, în următd- rea coprindere : « Violarea art. 123 și art. 37 din legea curțel de casație. Curtea «de apel ridică cifra daunelor-interese la 2.000 lei, după simpla «apreciere, fără a indica câtuși de puțin temeiurile ce aii indrituit’o «să aprecieze în acest mod«. Considerând că acest mijloc este inexact în fapt, de dre-ce curtea arată lămurit, în decisiunea sa, pe ce să întemeiază când fixăză des- păgubirile acordate lui Dobrescu, și anume depunerile martorilor as- cultați și pe expertiza orânduită in causă ; Că, ast-fel fiind, mijlocul de casare invocat este neîntemeiat. Pentru aceste motive: Respinge ambele recursuri, etc. Civil, secția I. No. 58 CONTRAVENȚII LA LEGEA TIMBRULUI. — Autentificare. — înscriere.—Transcriere.—Timbru sau taxă de înregistrare ia» suficiente. — Răspundere. — Judecător. — Dacă răspunde și grefierul. (Art. 31 și 61 din legea timbrului). Aprecierea taxei și a timbrului necesar unui act ce se presintă spre autentificare, înscriere sau transcriere, este lăsată de lege in sarcina judecătorului care ’l primesce și 'i dă curs, așa că el, in cas de insuficiență de timbru sau taxă, pdte să refuse să dea curs actului, și, deci, dacă se constată lipsă sau insuficiență de timbru ori neplata taxei de înregistrare, adică o contraven- ție la legea timbrului, acesta nu pdte privi de cât pe judecăto- rul care a instrumentat fără paza cerințelor legei timbrului, iar nici de cum pe grefier, care nu este chemat de cât să asiste Digitized by Google 140 pe judecător la legalizare sau autentificare și care n’are drep- tul să refuse contrasemnarea actului chiar dacă ar crede că timbrul este insuficient sau că trebue plătită o taxă mai mare de înregistrare. 'No. 56. — Respingerea recursului făcut de ministerul financelor contra sentinței tribunalului Botoșani No. 250 din 1899, în pro- ces cu Mibail S. Niculcea. 7 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gr. M. Buiucliu ; Pe D. N. Niculescu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. P. Borș, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: «Violarea art. 61 din legea timbrului, întru cât, în virtutea aces- «tul text de lege, este supus unei amenzi de 100 lei, ori care func- «ționar public, de verl-ce categorie, care va fi dat curs unul act «pentru care nu s’a plătit taxa de înregistrare, sad ’l va fi înscris, «sau va fi făcut asupra lui orl-ce lucrare, în specie lucrarea de au- «tentificare, și, prin urmare, grefierul tribunalului nu putea să fie «scutit de amenda prevăzută de art. 61 sus menționat, sub cuvânt «că el nefăcând alt-ceva de cât să asiste pe judecător la autentifica- «rea actului, n’ar avea nici o responsabilitate personală în ceea ce «privesce fie insuficiența timbrului, fie lipsa plățel taxei de înregis- «trare, pe câtă vreme grefierul tribunalului este funcționar public, «și dispositia art. 61 este generală și nu face nici o distincțiune în- «tre judecător și grefier, și pe câtă vreme acesta este responsabil «personal și ca controlor al judecătorului«. Considerând că aprecierea taxei și a timbrului necesar unul act ce se presintă spre autentificare, înscriere sad transcriere, fiind lă- sată de lege cu totul în sarcina judecătorului care ’l privesce și ’f dă curs (art. 61, lit. t), așa că el, în cas de insuficiență de timbru sad de taxă, pdte să refuse a da curs actului, iar grefierul fiind che- mat prin legea autentificărel actelor numai a asista pe judecător la Digitized by LiOOQle 141 legalisare sad autentificare, pentru ca actul aă pdtă avea putere le- - gală și doveditdre, de aci resultă că dacă se constată lipsa sad insu- ficienta de timbru, ori neplata taxei de Înregistrare, adică o contra- venție la legea timbrului, acesta nu pdte privi de cât pe judecătorul care a instrumentat fără paza cerințelor legel timbrului, iar nici de cum pe grefier, care nu pdte avea dreptul să refuse contrasemnarea actului, chiar dacă ar crede că timbrul este insuficient sad că trebue plătită o taxă mal mare de Înregistrare și care, în definitiv, nu pdte să disposeze nimic în acâstă privință ; Considerând că ast-fel fiind, cu drept cuvânt instanța de fond, a apărat pe recurentul MihailS. Niculcea de amenda de 100 lei, la care era condamnat pentru faptul că, in calitate de grefier al tribunalului Botoșani, a contrasemnat o transacțiune autentificată de tribunal, fără ca să fi fost plătită taxa de înregistrare cerută de art. 31, alin. 1 și 3 din legea timbrului; Că, prin urmare, motivul de casare este neîntemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 59 COMPETINȚĂ. — Acțiune pauliană.—Judecătorii de ocâle. (Art. 55 și 62 din legea judecătoriilor de ocdle; art. 5 din legea auten- tificărel actelor; art. 975 din codul civil). Acțiunea pauliană acordată creditorilor prin art. 975 din codul civil de a ataca actele viclene făcute de debitor in prejudițiul drepturilor lor, intră in căderea judecătoriilor de ocdle, când vcddrea litigiului nu este mai mare de 1.500 lei. No. 57. — Casată, în urma recursului făcut de Gh. Vasilescu, sen- tința tribunalului Tulcea, cu No. 202 din 1899, dată In procesul cu Paraschiv Balog și Ivanciu Balog. 7 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier AL Degrâ; Digitized by Google 142 Pe D. B. Popov, advocatul recurentului, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Măgură, advocatul intimatului, în combateri; Deliberând, Asupra motivelor de casare invocate: I. «Greșită interpretare și aplicare a art. 5 din legea autentiGcă- «rel actelor și erdre grosieră de fapte. Resultă din acțiunea mea că «am cerut la judecătoria ocolului Tulcea să anuleze violarea imobi- «lelor prevăzute îo actul autentificat de tribunalul Tulcea la No. 760 «din 4 Septembre 1896, intervenit între Paraschiv Balog, debitorul «med, și Ivanciu P. Balog, fiul, ca făcut în frauda drepturilor mele, «și tribunalul susține că am cerut anularea actului autentificat de «tribunal, adică a instrumentului care constată vîn^area ; ceea ce ju- «decătoria n’ar fi competentă a face față cu art. 5 din legea au* «tentificărel actelor, care exclude din competințâ judecătoriilor de «ocdle autentificarea actelor de vîncjare imobiliară, și, prin conse- «cință, susține tribunalul că exclude și cererile de anularea unor ase* •menea acte. Că de și în dispositivul cărțel de judecată se (Jice că se «anuldză actul de violare, din considerante însă și din acțiune resultă «că judecătorul a înțeles că anulâză vîncjarea făcută, ca fiind făcută «în fraudă. « Din erorea de fapte a resultat și greșita interpretare și aplicare «a art. 5 din legea autentiGcăreI“. II. «Violarea art. 55 din legea judecătoriilor de ocole, combinat cu «art. 975 din codul civil. «Resultă din acțiunea intentată că obiectul procesului este anula* rea vioarei imobilelor prevăzute în actul autentiGcat de tribunalul «Tulcea ca făcută în frauda drepturilor mele; că acțiunea mea este «o acțiune personală și mobiliară, acțiune pauliană, și că valdrea «obiectului fiind mal mică de 1.500 lei, era de competințâ judecăto- •riel de 020I; că chiar dacă valdrea imobilelor ar G fost mal mare «de cât cea declarată prin acțiune, ceea ce nici nu s’a contestat, totuși «tribunalul nu putea, după art. 64, de cât să mâ oblige a complecta «timbrul și a evoca fondul, judecând procesul ca primă instanță «. Având în vedere sentința supusă recursului, din care resultă că Gheorghe Vasiliu, recurentul de a^f, creditor cu 900 lei al intimatu- lui Paraschiv Balog, văzând că acesta, prin act autentiGcat de tribu- nal, a vîndut Gulul săti Ivanciu Balog tdtă averea sa, a pornit o ac- Digitized by CiOOQlC 143 țiune revocatorie în contra lui Paraschiv și Ivanciu Balog. Judecăto- rul de ocol din Tulcea, prin cartea de judecată No. 49 1 din 1898, admite acțiunea și hbtărasce că violarea fiind făcută in frauda recu- tulul, nu’i esteoposabilă ; intimați!, făcând apel, ati ridicat d’inaintea tribunaluluî excepțiunea că, dupe art. 5 din legea autentificărel ac- telor, violarea fiind autentificată de tribunal, judecătorul de ocol, care e inferior tribunalului, nu era competent s’o anuleze și tribuna- lul, prin sentința atacată a<^I în recurs, admite excepțiunea și res- pinge acțiunea ca răii introdusă înaintea judelui de ocol; Considerând că, dupe art. 55 și 62 din legea judecătoriilor de pace, judecătorii de ocol sunt competințl de a judeca tdte acțiunile mobi- liare și imobiliare până la valdrea de 1.500 lei, de orl-ce natură, afară de acelea prevăzute prin alin. II din acest din urmă articol; Gă, prin urmare, și acțiunea pauliană acordată creditorilor prin art. 975 din codul civil de a ataca actele viclene făcute de debitori în prejudiciu! drepturilor lor, intră tot în căderea judecătorilor de ocol, când valdrea nu trece de 1.500 lei; Considerând că art. 5 din legea autentificărel actelor, pe care s’a întemeiat tribunalul când a admis excepțiunea, este privitor la com- petința judecătorilor de ocol numai în ceea ce privesce autentificarea actelor prevăzute in acest articol, cari rămân exclusiv in competința tribunalelor spre a le autentifica, chiar când valdrea obiectului ar intra în competința acelor judecătorii, iar nu și la judecarea diferite- lor acțiuni ce ar putea isvorî din causa unor asemenea acte; Considerând că ast-fel fiind, și întru cât acțiunea, în specie, după cum se constată din petiția introductivă de instanță, fiind o acțiune revocatorie a vîn^ărel, ca făcută de intimatul Paraschiv Balog în frauda recurentului, apoi numai printr’o erdre grosieră de fapt tri- bunalul privind acțiunea ca făcută pentru anularea actului de vîn- ^are, ceea ce nu era în realitate, și printr’o greșită interpretare a art. 5 din legea autentificărel actelor, precum și prin violarea dispo- sițiunilor art. 55 și 62 din legea judecătoriilor de pace, a ajuns la soluțiunea că judele de ocol era necompetent, și, deci, din aceste puncte de vedere, mijldcele de casare fiind întemeiate, cată a se ad- mite ca atare. Pentru aceste motive : Casâză, etc. Civil, secția I. Digitized by Google *144 No. 60 MARTORt. — Admiterea probei testimoniale fără nici un înce- put de dovadă scrisă. — In ce cas. — Constatarea neputinței creditorului de a’și procura o dovadă scrisă. — Apreciere su- verană a instanțelor de fond. (Art. 1.198 din codul civil). 1/ Proba testimonială este admisibilă, fără nici un început de dovadă scrisă, când creditorului nu ’i-a fost cu putință a 'ți procura o dovadă scrisă despre obligația ce pretinde. 9} Cesiunea neputinței creditorului de a 'fi procura un act seri* despre obligația ce pretinde este o cestiune de fapt, reservată exclusiv instanțelor de fond. No. 58. — Respingerea recursului făcut de Gbeorghe Andriade contra decisiel curței de apel din Galați, secția II, cu No. 41 din 1899, cu Maria C. Zota. 8 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Ch. Pherekyde; Pe D. advocat Vasiliu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. advocat Măgură, în combateri; Deliberând, Asupra motivului II de casare invocat: «Violarea art. 1.198 din codul civil. Cașul de forță majoră invocat «de mine, mortea v în ^torului terenului ce revendic chiar a duoat^i «dupe vîn^are, se pdte proba cu martori, precum și imposibilitatea «de a se face actul de cumpărare chiar în ^iua vîn^ărel, din causa nbdlel lui Abram Raiciu; cu tdte acestea, curtea de apel, cu violarea «art. 1.198 din codul civil, nu ’ml admite proba cu martori*. Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că Gh. Andriade, recurentul de a^I, a intentat acțiune în contra intima- tei Maria C. Zota pentru revendicarea unul teren; Având în vedere că reclamantul, spre a’șl dovedi acțiunea, a invo- cat înaintea curței proba testimonială, susținând că ’l-a fost imposibil să 'șl procure o dovadă scrisă despre vîn^are, din causă că vîn^âto- rul Raiciu a murit a duoa (Ji dupe ce ’l-a vîndut acel teren; Digitized by Google 145 Considerând că dupe art. 1.198 din codul civil, proba testimonială este admisibilă fără nici un început de dovadă scrisă, când credito- rului nu *I-a fost cu putință a’șl procura o dovadă scrisă despre obli- gația ce pretinde; Că cesliunea neputinței creditorului de a ’șl procura act scris, este o cestiune de fapt reservată exclusiv instanțelor de fond; Că, în specie, curtea constată în fapt că reclamantul nu se găsea io imposibilitate de a’șl procura act scris despre cumpărarea ce a făcut și că, în momentul când pretinde că Raiciu Ta vîndut, ÎI era posibil de a constata prin act contractul de vîn^are ; Că, față de acâstă constatare, proba testimonială cerută de recla- mant este inadmisilă și curtea, respingând’o, n’a violat art. 1.198 citat. Asupra motivului I: „Erăre de fapt. Curtea de apel consideră ca făcând parte din ipo- •teca ce făcusem lui N. Lafari și terenul ce am cumpărat in 1873 de «la Avram Raiciu, și care teren nu fusese nici ipotecat, nici cumpă- ^rat de intimată«. Considerând că întru cât hotărîrea curțel se menține pe consta- tarea posibilitățel reclamantului de a ’șl procura act scris, e inutil a mal discuta acest motiv. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 61 SUCCESIUNE.— Testament.— Raport.— Cotitate disponibilă.— Legat. —Ere^i reservatarl. (Art. 751, 841 și 847 din cod. civil). 1 / Legatarul nu p6te fi obligat a raporta la masa succesorală imobilul ce stăpânesce în virtutea unui testament de cât dacă ar cere să vină la moștenirea ab intestat a testatorului. 2/ Moștenitorii nu pot ataca un legat de cât dacă acel legat ar trece peste cotitatea disponibilă, și, in acest cas, dreptul lor nu este altul de cât a cere ca legatul să fie redus la acea cotitate. No. 60. — Casată, în urma recursului făcut de Ilinca Ivanciu, tu- torea minerilor săi copil, sentința tribunalului Ilfov, secția III, cu No. 47 dini8 98, dată în proces cu Ioana Ivanciu și alții. 40 Digitized by Google 446 8 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Cuculi; Pe D. advocat I. Brătescu, în desvoltarea motivelpr de casare; Pe D. advocat Constantinescu, în combateri; Pe D. procuror general D. Alexandrescu, în conclusiunl, fiind mi- nori în causă; Deliberând, Asupra motivelor I și prima parte din motivul III: I. «Tribunalul, ca și judecătorul de ocol, anulâză un testament în «contra căruia nu s’a făcut nici o cerere de nulitate pe cale inciden- «tala cu ocasiunea unei eșirl din indivisiune, când ed mâ opuneam și «spuneam că eu posed în virtutea actului de testament pământul «ce voesce să se împartă ; că tribunalul, ca și judecătorul de ocol, «violâză și rău interpretâză regula de la raport, căci mă supune la «raport când eu nu cerusem moștenirea». UI. «Tribunalul, ca și judele de ocol, viol^zâ regulele de facerea îm- «părțelei, căci nu {ine socotâlă de partea disponibilă și dispune să se «împartă tot«. Având în vedere că din sentința tribunalului, atacată cu recurs, resultă că intimațil de astăzi au cerut ca să fie obligată recurenta a raporta la masa succesorală a defunctului Ivanciu Marin nisce po- gâne pământ posedate de dânsa; Că la acâstă cerere recurenta, în calitate de tutâre legală a mino- rilor săi copil, s’a opus, invocând un testament al numitului defunct, prin care acest pământ era legat minorilor sâl copii; că tribunalul, ftră a ține sâmă de acest testament și invocând dispositiunile art. 751 din codul civil, obligă pe tutâre a raporta la masa succesorală pă- mântul ce dânsa îl posedă în virtutea acelui testament; Considerând însă, că nu s’a articulat înaintea instanțelor de fond nimic în contra validitâțeț acelui testament; Considerând, de asemenea, că citatul art. 751 nu ’și putea avea aplicațiunea de cât dacă tutârea, în numele minorilor săi copil, ar fi cerut să vină la moștenirea ab intestat a Iul decujus; că din desba- terile urmate înaintea instanțelor de fond resultă că dânsa n’a făcut o asemenea cerere, ci s’a mulțumit în stăpânirea pământului lăsat copiilor săi prin acel testament; că acâstă stăpânire, în aceste împre- Digitized byViOOQlC 147 giurărl, nu putea fi atacată de intimațil de astăzi în calitatea lor de moștenitori reservatarl de cât dacă ar fi trecut peste cotitatea dispo- nibilă prevăzută de art. 841 din codul civil, și, în acest cas, dreptul lor ar fi fost de a cere, conform art. 847 din același codice, ca lega- tul să fie redus la acea parte; Considerând, dar, că aceste motive fiind întemeiate și fără a mal «discuta pe cele-alte. Pentru aceste motive : Casâză, etc. Civil, secția I. No. 62 PENSIUNI ALIMENTARE ȘI DE ÎNTREȚINERE.— Dacă cașurile de acordare sunt limitate prin lege. — Dacă se pot Întinde la alte cașuri prin analogie. — Stare de strimptorare. Constata- rea și aprecierea eî. — Apreciere suverană a judecătorilor - fondului. (Art. 83 din codul civil; art. 406 și următorii și 522 din procedura civilă; art. 762 din codul comercial). Legea preveZ^nd anume cașurile când, prin derogațiune la regulile generale, se pdte acorda pensiuni alimentare și de în- treținere, urmeză de aci că, in cașurile neprevăzute de lege, a- semenea pensiuni nu se pot acorda, căci excepțiunile nu se pot intinde prin analogie sau interpretare. 2/ Instanțele de fond sunt suverane să constate in fapt și să aprecieze dacă cel ce cere o pensiune alimentară sau de între- ținere este sau nu in stare de strimtorare. No. 66. — Respingerea recursului făcut de V. Țenov contra de- cisiunel curțel de apel din Iași, secția cu No. 117 din 1899, în proces cu L. Volh, I. Zveibel, I. Alexandrescu și M. Coh. Drăcșeneanu, 14 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Ciru Oeconomu; Pe D. Ceaur-Aslan, în desvoltarea motivelor de casare, și Digitized by 14» Pe D. P. Borș, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului de csaare invocat în următorea coprindere: „Greșită interpretare a principiului înscris în tâte legislațiunile cu» „privire la acordarea unei pensiuni alimentare; căci dacă instanțele „de fond sunt suverane aprecietdre ale cuantumului de acordat, nu „este mal puțin adevărat că acordarea mijldcelor de susținere, ca „principii, este indiscutabilă și că, fără a fi legiferat pentru fie- „care cas în specie, legiuitorul a stabilit prin diferite disposițiunl „principiul de care povățuite instanțele de fond U-afi aplicat puru- „rea la tdte împregiurările analoge celor indicate în codul nostru „civil în art. 522 din procedura civilă și 203 și altul din codul de- „comerciu în special. Când, deci, curtea de fond cere un text de lege „special fără a ține sâmă de indicațiunil presumate în întrâga legis- „lațiune, ea, evident, nu cundsce principiul indiscutabi a domina a- „câstă materie. In acâstă greșită aplicare a principiului de mal sus „curtea de apel a fost împinsă și prin împregiurare că ea s’a basat „pe fapte cu totul greșit aplicate, ba chiar pe fapte ce nu există, ast- „fel că ea a judecat o situațiune alta de cât de aceea în care se afla *în calitate reclamantul*. Având în vedere că cererea care face obiectul acțiunel de față, ast-fel cum a fost introdusă și desbătută la instanțele de fond, con- sistând în pretențiunea recurentului V. Țenov, de a i se acorda o pensiune de întreținere pentru el și familia sa, pe timpul cât va dura lichidarea societățel pentru exploatarea unei păduri, ce a fost între dânsul și coasociațil săi, L. Volh și I. Zveibel, intimați tn recurs, ces- tiunea dedusă în judecata acestei curți prin mijlocul de casare invo- cat, este aceea de a se sci dacă, în principii, este saâ nu admisibilă o asemenea cerere; Considerând că legea prevăzând anume cașurile când, prin dero- gațiune la regulele generale, se pdte acorda pensiuni alimentare șr de întreținere (art. 83 codul civil, 406 și următorii, 522 din proce- dura civilă și 762 din codul comercial), urmâză de aci că, în cașurile neprevăzute de lege, asemenea pensiuni nu se pot acorda, căci excep- țiunile nu se pot întinde prin analogie sad interpretare; C*, ast-fel fiind, și întru cât curtea de fond, constată prin decisia sa ca cererea recurentului nu intră în nici unul din cașurile prevă* Digitized by 1- „dova« n’acontestat verl-o-dată drepturile comunei dea percepe taxa „jugăritulul ci numai pe aceea a taxei de povară, pentru motiv că „marfa încărcată în vehicule trece ca transit la gară, în scop a se „consuma în altă parte, pe când din tdtă economia legel maximului „și a legel și regulamentului perceperel tax lor comunale resultă că „transitul se aplică numai asupra mărfurilor supuse la taxe de con* „sumatiune, ceea ce în specie nu este, și apoi taxa de jugărit nefiind „contestată de fabrică, de la sine resultă că trebue a plăti taxa de „povară a cărei restituire s’a reclamat ca una ce acâsta e corolar „celei d’ântâtâ, din moment ce vehiculul ar avea o încărcătură mal „mare de cât 250 kilograme, ambele presentându*se in aceleași „condițiunl cu privire la punctul de bariere. S’a comis un exces de „putere când de către comună s’a contestat suma, și curtea a pus „temeiti pe un tablofi presentat de fabrică pentru a’l lua de basă ca „act necontestat și a adjudeca atât pe cât fabrica a cerut Considerând că este necontestat dreptul primăriei de a percepe o taxă de 50 bani pentru fie*care căruță încărcată ce intră în oraș; Considerând că înaintea curței de apel s’a pretins, ceea ce de alt- mintrelea nu s’a contestat, că acâstă fabrică este situată pe marginea rîuluî Bistrița și că, ast-fel, primăria aflându-se în imposibilitate d’a percepe taxa de mal sus la intrarea în fabrică a lemnelor ce se aduc pe apă, a fost nevoită să câră plata la eșirea din fabrică a căruțelor încărcate cu acele lemne; că de asemenea nu s’a contestat că pentru Digitized by CiOOQlC 161 aceste lemne nu s’a plătit la intrarea în fabrică nici o taxă și că că- ruțele în cari aveați încărcate lemnele treceai prin oraș; ' Considerând că ast-fel fiind, când curtea de apel obligă pe primărie . a restitui acele taxe, cu tdte ele erați percepute pentru căruțe în- | cârca te ce trecea ti prin oraș fără să fi plătit acea taxă, dă o greșită in- ¹ terpretare legel maximului, și deci, mijlocul de casare este întemeiat. i Pentru aceste motive : Casdză, etc. ' Civil, secția I. । /---------------------------------------- No. 69 PRESCRIPȚIE.—Prescripța trienală pentru datorii către Stat.— f Când pâte fi invocată. — Perceptori urmăriți de Stat pentru datorii neincasate.—îndestularea Statului. — Subrogarea per- ceptorilor In creanțele Statului. I PRESCRIPȚIE. — Ce trebue să probeze partea care invăcă pres- cripția. ij Asemenat legel de urmărire din 1862, legilor de percepere din 1867 și 1868 și legel de comptabilitate din 1864, Statul pdte urmări pe f uncționarii sA perceptori și direct in garanția și a- cerea lor, dacă A nu vor putea justifica o causa de forță majoră sau că au pus tdte diligențele posibile in îndeplinirea funcțiu- nA lor, și in cas când Statul se indestuleză de la A, ii subrogă [ in drepturile sale față cu debitorii sA, dându-le dreptul a'i t urmări sau prin A însuși, sau prin înlocuitorii lor, in curs nu- mai de trA ani de la începutul fie-cărui exerAțiu. । Așa dar, numai in cașul când Statul se indestuldză de la agenții l sA împlinitori, aceștia sunt subrogați in drepturile Statulu față | de debiton, și debitorul pdte invoca prescripția trienală. 2 ] Nu este destul ca o parte să invoce prescripția pentru ca in- stanța judecătorescă să fie datdre a examina tdte felurile de prescripții cari se află in legile generale sau speAale in vigdre in țâră, A partea trebue să probeze că se găsesce in condițiile cerute de lege pentru a prescrie, prin urmare să preAseze la care anume prescripție se referă. No. 75. — Respingerea recursului făcut de Constantin Nicolaide contra decisiel curiei de apel din Iași, secția II, cu No. 172 din 1898, în proces cu ministerul domenilor. 11 Digitized by Google I 162 22 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Ch. Pherekyde; Pe D. advocat M. D. Sipsomo, în desvoltarea motivelor de casare, șî Pe D. advocat Al. Rioșeanu, în combateri; Deliberând, Asupra motivului I de casare : •Violarea art. 13, combinat cu art. 15 al legel de urmărire din *1862, a § 104 și 118 a regulamentului pentru perceperea venituri- *lor Statului din^ 1867 și art. 23 și 26, combinat cu § 2 a legel de *perceptiune din 1868 ; greșită aplicare a art. 1.943 din codul Cali- »mach, combinat cu art. 1.911 din codul civil. Curtea refusă a aplica „prescriptiunea de trei ani decretată de legile speciale sus arătate, npentru sumele pretinse de Stat din arenele devenite exigibile înain- »tea punere! în aplicare a codului civil, aplicândac estor pretențiunl >presriptiunea de 30 ani dupe§ 1.943 din codul Calimach. Curtea in- «terpretă rău sus arătale articole ale legilor speciale, când ^ice că nu *se aplică la arenei, și că, în tot asul, prescripliunea trienală dic- »tată de fisele disposițiunl nu profită debitorilor Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că Statul a urmărit și incasat în anul 1875 de la Constantin Nicolaide o sumă de bani datorită de acesta din câștiurile moșiei monastirel Zagavia din județul Iași, arendată lui pe 5 ani, de la 1861—1866; prin procesul de fată Nicolaide cere de la Stat restituirea acelei sume ca percepută pe nedrept; el susține că urmărirea Statului fiind fă- cută după aprdpe 8 ani de la expirarea contractului, la acea dată creanța nu mal era pe capul Statului, ci a agentilor perceptori sub- stituiti lui, și că, ast-fel fiind, creanța era stinsă prin prescripțiunea de 3 ani, conform legel de urmărire din 1862, a legilor de percepere din 1867 și 1868 și a legel de comptabilitate din 1864; Considerând că din tdte aceste legi și regulamentele lor reese, că Statul pote urmări pe funcționarii săi perceptori și direct în garan- ția și averea lor, daca el nu vor putea justifica o causă de forță ma- joră, sau că aii pus tdte diligentele posibile în îndeplinirea functiu- nel for, și în cas când Statul se îndestulâză de la el, ’I subrogă în drepturile sale fată cu debitorii săi, dându-le dreptul a’I urmări sad Digitized by VnOOQle 163 prin el însuși, sau prin înlocuitorii lor, în curs numai de 3 ani de la începutul fie-cărul exerciții ; Că, dar, numai în cașul când Statul se îndestulăză de la agenții săi împlinitori, aceștia sunt subrogați în drepturile Statului față de debitori, și întru cât se constată că recurentul de a^I nici a alegat măcar că Statul ar fi incasât aren^ile datorite de el de la agenții săi, nu mal pdte fi vorba de subrogația acestora și încetarea Statului de de a fi fost creditor, și, dar, recurentul nu pdte invoca prescripția trienală prevăzută în legile de mal sus pentru creanța pretinsă tre- cută pe capul perceptorilor, pe câtă vreme nu s’a constatat subroga- ția Statului; Că, în specie, curtea de fond refusând aplicarea prescripțiunel de 3 ani, n’a violat textele de lege mal sus citate și bine a aplicat pres- cripțiunea § 1.943 din codul Calimach, sub imperiul căruia câștiu- rile erad datorite ; Că, prin urmare, acest motiv de casare e neîntemeiat. Asupra motivelor II și III de casare: II. «Curtea aplicând prescripția'legilor vechi și la aren^ile scăzute «la 1865, după epoca publicărel codului civil, și refusând a aplica «acelor arenei prescripția de 5 ani din art. 1.907 din codul civil, a «interpretat rău și a aplicat greșit art. 1.911 din codul civil*. 111. «Curtea aplicând regulile de prescripțiune din art. 1.762 din «codul Calimach și pentru procentele datorite de la 1865 până la «1875, refusă a declara stinse prin prescripțiunea cincinală aceste «procente, de și ele n’au luat nascere de cât după publicarea și după «punerea în aplicare a codului civil, și, prin urmare, prescripțiunea «nu începuse în privința lor înainte de publicarea codului civil, vio- «lând ast-fel art. 1.907 din codul civil și aplicând eronat art. 1.911 «din codul civil*. Considerând că cestiunea prescripțiunel de 5 ani din art. 1.907 din codul civil, precum se pune prin aceste motive de casare, n’a fost propună și discutată înaintea instanței de fond, și așa fiind, ea nu pdte 6 discutată pentru prima dată în casație ; Considerând că nu este destul ca o parte să invdce prescripțiunea, pentru ca instanța judecătordscă să fie datdre a examina tdte felu- rile de prescripțiune cari se află în legile generale sad speciale în vi- gdre în țâră, ci partea trebue să probeze că se găsesce în condițiu- Digitized by Google 164 nile cerute de lege pentru a prescrie, prin urmare si preciseze la* care anume prescripțiune se referă ; Că recurentul, Înaintea curte! de fond, mărginindu-se numai la» prescripțiunea de 3 an! a legilor vechi, curtea nu era ținută, fără* a se fi invocat disposițiunile art. 1.911 din codul civil, a le aplica ; Că, prin urmare, și aceste motive sunt neîntemeiate. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția I. No. 70 INTEROGATOR10. — Ce este — Respingerea lui. — Motivarea? respingere!. (Art. 927 din procedura civilă). Interogatoriul părților e unul din mijldcele pregătitore și proba- tore admise de lege, și cu tdte că judecătorii nu sunt obligați a admite acest mijloc, când li se propune, de cât atunci când' el pdte să fie de vre-un folos pentru descoperirea adeverului, totuși. când il resping, după ce a fost cerut de vre-una din părți, ei sunt datori să arate motivul pentrn care 7 găsesc inutil. No. 76. — Casarea sentinței tribunalului Ilfov, secția I, No. 311 din 1898, tn urma recursului făcut de D. Comșa cu preotul Thoma Paroh și alțl epitropl al bisericel HerSstrăd. 22 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier Gr. M. Buiucliu; Pe D. advocat Comșa, In desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. I. Țepeluș, asistentul intimaților ; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: «Omisiune esențială și violarea art. 227 din procedura civilă. Am «chemat la interogatorii! pe epitropi! bisericel Băneasa pentru a do- «vedi cu mărturisirea lor că el ’ml-au Închiriat un loc care nu apar- Digitized by Google 165 aținea epitropiel, ci bisericel, și pentru usul căruia am fost condam- »nat către preotul Nucșoreanu; tribunalul nu era în drept să ’ml re- nfuse cererea pentru administrarea acestei probe, mal ales fără a rmotiva asupra acestui punct <*. Având în vedere că din prescriptiunile art. 227 și următdrele din procedura civilă resultă că interogatorul părților e unul din mijld- oele pregătitdre și probatdre admise de lege; Că, cu tdte că judecătorii nu sunt obligați a admite acest mijloc— când li se propune — de cât atunci când el pdte să fie de vre un fo- los pentru descoperirea adevărului, totuși, când ’I resping, după ce a fost cerut de vre-una din părți, el sunt datori să arate motivul pentru care ’l găsesc inutil; Considerând că, în specie, din sentința atacată cu recurs se con- stată că D. Comșa, recurentul de astăzi, intentând acțiune epitropiel bisericel Băneasa-Herâstrăti pentru suma de 220 lei, spre a ’șl do- vedi reclamațiunea, el a chemat la interogator pe ^isa epitropie; Că tribunalul, respingând cererea de chemare la interogatorii, s’a mărginit numai a afirma că interogatorul nu este concludent, ftră a a arăta cuvintele pentru cari anume ’l găsesce ast-fel; Că, prin urmare, tribunalul, fără să motiveze, a respins un mijloc legal propus de una din părți; Că, dec", motivul invocat e întemeiat și cată a se admite. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Civil, secția I. No. 71 DONAȚ1UNE. — Contract. — Forma. — Dacă este cerută pen- tru existența sad pentru probațiunea el. — Viții de formă. — Donațiune nulă față de donator, insă anulabilă față de moște- nitorii săi. — Acțiunea moștenitorilor in anularea donațiu- nei.—Prescripțiune. (Art. 1.167, 1.168 și 1.900 din codul civil). 4/ La contractele solemne, intre cari se numeră și donațiunea, forma lor, preve^ută de lege, fiind cerută pentru existența lor, iar nu numai pentru probațiune, donatorul nu pdte repara Digitized by Google 166 vițiile donațiunei prin nici un act confirmativ, putând¹ o insă să o refacă in formele legale. In ceea ce privesce insă pe moștenitorii donatorului, dânșii pot confirma sau ratifica donațiunea după mortea donatorului, și acâstă confirmare sau ratificare ține loc de renunțare la acele viții, precum și la ori-ce alte excepțiuni. Așa dar, o donațiune, care din lipsa actului sau a vițiilor lui este nulă sau neexistentă față de donator, devine, după mortea lui, numai anulabilă față cu moștenitorii lui, cari pot să o con- firme sau să o ratifice, fie mod expres, fie in mod tacit, 2) Acțiunea moștenitorilor pentru anularea donațiunei se pre- scrie prin iO ani. No. 77. — Respins recursul făcut de Gh. Ghenea, Sultana G. Radu și Gh. Radu contra decisiunel curte! de apel din BucurescI, secția III, cu No. 165 din 1898, dată în proces cu Marin Geor- gescu, Maria Ghită Ilie, Ghită Ilie și Tudbr Curte. 22 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gr. M. Buiucliu; Pe D. advocat V. Macedonschy, în desvoltarea motivelor de ca- sare, și Pe D-nil advocati N. Mitescu și Em. loachimovicl, în combateri; Deliberând, Asupra motivelor de casare invocate: I. «Violarea art. 813 din codul civil, căci nu se pdte concepe o «donațiune imobiliară fără act autentic< II. «Greșită aplicare a art. 1.167 din codul civil, căci nu se putea «confirma un act inexistent. Eredele pdte «confirma un act existent «în formă, ca act de donațiune, dar viciat prin lipsa unor condițiunl «proprii donatiunilor; nu pdte confirma însă donațiunea verbală ine- «xistentă atunci când prin acțiunea ce intentase protesta contra do- «națiuneî«. 111. «Exces de putere și rea aplicatiune a art. 1.900 din codul «civil, întru cât jjonstatându-se în fapt că nu existase un act de do- «națiune imobiliară, dreptul la acțiunea în nulitate nu se putea nasce Digitized by LiOOQlC 167 «și, prin urmare, nu se putea prescrie, nepuiându se ataca cu acțiune «în nulitate un act inexistent Având în vedere decisiunea curțel de apei om Bucuresci, în par- tea el privitdre la împărțirea caselor cu locul lor din strada Epicol, singură ce se aduce în discuția acestei înalte curți prin recursul de față; Având in vedere că din acâstă decisiune resultă că recurențil de a^I, Gh. Ghenea și Sultana Radu, cu autorisațiunea soțului săâ Gh. Radu, în calitate de frate și soră cu intimați! Marin Georgescu și Maria Ghiță llie, chemând pe acești din urmă în judecată spre a fi obligați a împărți cu dânșii casele cu locul lor din strada Epicol, colț cu strada Goriolan, avere rămasă’de la defunctul lor părinte Gh. Stoica, curtea din Bucuresci le a respins acțiunea; înaintea curțel de fond Maria Ghiță llie s’a opus la împărțire, pe motivul că locul ce se cere a se împărți l-a fost dăruit el de defunc- tul lor tată Gh. Stoica încă din anul 1876 cu ocasia căsătoriei el cu Ghiță llie; că acel loc ’l-a posedat de atunci și până acum și că reclamanțil, ca succesori al lui Gh. Stoica, cunoscând acâstă dona- țiune, au ratificat’o tacitamente prin nereclamarea lor în timp de 10 ani de la mdrtea donatorului tatăl lor; Având în vedere că curtea constată în fapt că de și Maria Ghiță llie n’a presentat nici un act de donațiune, însă reclamanțil au re- cunoscut că acest imobil a fost dăruit fără nici o formalitate de tatăl lor intimatei Maria Gh. llie la căsătoria el; că reclamanțil încă de atunci cunosceau acest fapt, că sora lor ’i stăpânesce de atunci și până acum și că ea a clădit o casă pe el; Considerând că in contractele solemne, între cari se numără și donațiunea, forma lor prevăzută delege este cerută pentru existența lor, iar nu numai pentru probațiune, de aceea și legiuitorul, prin art. 1.168 din codul civil, a prevăzut că donatorele nu pdte repara viciile donațiunel prin nici un act confirmativ, ci că ea trebue refă- cută în formele legale; Că, însă, în privința acestor viții de formă, art. 1.167, alin. 111 din codul civil, prevede că donațiunea se pdte confirma sad ratifica de către erezii donatorului după mdrtea sa, și acâstă confirmare sau ratificare ține loc de renunțare la acele viții, precum și la orl-ce alte excepțiunl; că, dar, o donațiune care din lipsa actului sad a vițiilor Digitized by kjOOQlC 168 lui este nulă și inexistentă față cu donator, devine după mdrtea lui numai anulabilă față cu moștenitorii lui și, în acest cas, donațiunea, fie că n’a fost constatată prin nici un act, Ge că a fost constatată printr’un act infectat de vicii de formă, ceea ce duce la același resul- tat, donațiunea pdte G confirmată sad ratificată în mod expres sad tacit de către moștenitorii donatorului, la arbitrul cărora rămâne a se prevala sad nu de nulitate; Considerând că ast-fel Gind, și întru cât, după disposițiunile art. 1.900 din codul civil, acțiunea pentru nulitatea sad stricarea unei convențiunl se prescrie prin 10 ani în tdte cașurile când legea nu dispune alt-fel, apoi bine și cu drept cuvânt curtea de fond a aplicat, în specie, prescripțiunea de 10 ani prevăzută de citatul text, nefiind veri o altă disposițiune contrarie în lege care să se opună la aplica- rea acestei prescripțiuni când este vorba de confirmațiunea sad ra- tiGc^iunea unei donațiunl făcute de către moștenitorii donatorului după mdrtea lui; Că, prin urmare, motivele de casare sunt neîntemeiate. Pentru aceste motive: Respinge, e’c. Civil, secția I. No. 72 COMPENSAȚIE. — Creanțe ce se pot compensa. — Constatarea elementelor lor.—Apreciere suverană a judecătorilor fondului. Impregiurările și elementele din cari instanțele de fond pot a’și forma convingerea despre existența creanțelor ce întrunesc condițiile cerute de lege spre a se compensa, sunt cestiuni de fapt, de atributul suveran al judecătorilor fondului, și cari, dar, scapă cesnurei curței de casație. No. 79. — Respingerea recursului făcut de Anica Minescu, cu au- torisarea soțului săd Petre Minescu contra decisiel curței de apel din BucurescI, secția III, cu No. 250 din 1898, în proces cu Njță Matei Rotaru și Ioana Niță Matei. Digitized by kaOOQle 169 23 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier C. C. Ștefănescu; Pe D. P. Borș, în dezvoltarea motivelor de casare, și Pe D. C. Polizu, în combateri; Deliberând, Asupra primului motiv de casare: «Violarea art. 327 din procedura civilă. Acțiunea principală ce mi «s’a intentat a fost pentru anularea unul act de violare, că eu ași fi «călcat condițiunile. Adversarii în apel mal fac o cerere adițională ca «să plătesc și chirie pentru tot timpul ședere! mele în casă, cu înce- «pere de la Ianuarie 1893, data actului de vîn^are, până la data ju- «decățel în apel. «Curtea, admițând o atare cerere nouă, care la prima instanță n’a «fost cerută și desbătută, și în tot cașul o atare cerere de despăgu- «birl fiind anteridră chiar judecă țel de la prima instanță, curtea vio- «lâză precitatul articol < Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că Niță și Ioana Matei Rotaru, —intimați a participarea ca asesor la curtea cu jurati a acelui județ, participarea judecătorului sindic la compunerea acelei curți cu jurati a fost le- gală, și, dar, și acest motiv are a fi respins ca neîntemeiat. Pentru aceste motive, Și în unire cu conclusiunile D-luI procuror general: Respinge, etc. Penal, secția II. No. 104 EXPROPRIERE PENTRU CAUSĂ DE UTILITATE PUBLICĂ. — Casație.—Efectul casărei.—Cui pdte profita.—Indemnisare.— Casare după recursul făcut de administrație. — Dacă juriul de trimitere pdte acorda o indemnisațiune mai mare. (Art. 51 din legea de expropriere și art. 72 din legea curțel de casație). Casarea unei sentințe sau decișii nu pdte folosi de cât părților cari au cerut casarea, și acâsta in ori ce fel de materie, și prin urmare și în materie de expropriere. An-fd^ dacă casarea decisiunei juriului a fost făcută după re- cursul administrației, acâstă casare neputând folosi de cât ad- ministrației recurente, juriul de trimitere nu pdte acorda o in* demnisare mai mare de cât juriul a cărui decisie a fost casată. No. 34. — Casarea decisiel juriului de expropriere și ordonanța ju- delul-director al tribunalului Ialomița din 27 Noembre 1899, tn procesul dintre direcția căilor ferate române cu primăria comunei Murfatlar. Digitized by LaOOQLe 238 15 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. C. Petrescu; Pe D. G. T. Avenianu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe primarul comunei Murfatlar, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului II de casare : nViolarea art. 51 din legea de expropriere, de dre-ce direcțiunea „obținând casarea unei decisiunî anteridre a juriului, prin care se a- „ cor dă comunei cele 30 metri, juriul de trimitere nu putea să acorde, „cum a făcut, un preț superior, adică 50 de bani de metru pătrat«. Având în vedere că se constată că, după cererea direcției căilor fe- rate, casându-se decisiunea juriului din Constanța, causa s’a trimis la juriul Ialomița, și acesta prin decisiunea din 27 Noembre 1899 a condamnat pe direcția căilor ferate să plătâscă comunei Murfatlar de fie care metru pătrat câte 50 bani, de vreme ce juriul din Constanța n’a condamnat pe direcție să plătâscă de cât 30 de metru pătrat; Considerând că efectul casărel unei sentințe sau a unei decisiunî, conform art. 72 al legel curței de casație, e că se va reîncepe de la cel d’ântâiu act pentru care nu se va fi observat formele; că efectul ca- sărel este mărginit asupra punctelor anume vidate și la părțile nu- mai cari au fost înaintea curței de casație ; că casarea unei sentințe sad decișii nu pâte folosi de cât părților cari au cerut casarea ; că acâsta se admite în totă materia civilă, comercială, și trebue să se admită și în materie de expropriere, neputând fi și în urma casărel decisiunel juriului de expropriere asupra efectelor altor reguli; Considerând că așa fiind, dacă, precum în specie, juriul de expro- priere a acordat o sumă ore-care ca despăgubire, și numai adminis- trația sad direcția căilor ferate a făcut recurs, casarea decisiunel ju- riului neputând folosi de cât părțel care a cerut casarea ; Juriul de trimitere nu pdte acorda expropriatului mal mult de cât acorda ântâiul juriO, a cărui decisie s’a casat, nu după cererea expro- priatului, ci a direcției căilor ferate; Considerând că dacă pricina se pledâză din nou, acâsta însă pen- tru neobservarea formelor și regulelor în judecarea causel, și numai peacelcare a cerut și obținut casarea ; că a admite că, în urma casă- Digitized by Google 239 rel unei decișii juriul de trimitere ar putea chiar augmenta suma de despăgubire, in folosul expropriatului, care nu ceruse nici obținuse casarea, este a viola un principii! că casarea nu pdte folosi de cât păr- țel care a cerut și obținut casarea; Gă de aceea motivul fiind întemeiat, urmâză a se casa. Pentru aceste motive, Și fără a mal discuta mijlocul 1: Gasdză, etc. Civil, secția II. No. 405 COMPETINȚĂ. — Regulament de competință. — Contravenții la legea firmelor. (Art. 525 din procedura penală; art. 9 și 381 din codul penal; art. 22 din legea firmelor). Judecătoriile de pace sunt competinte a judeca tdte contravențiile polițienești precedate de codu¹ penal sau de legi speciale, când se pedepsesc in limite'e și conform codului penal. Ast-fel, contravențiile la legea firmelor pedepsind u-se cu o pedâpsă mai mare de cât prevede codul pentru contravenții, asemenea contravenții sunt de competință tribunalelor colecționai e a fi judecate. No. 144. — Pronunțarea unul regulament de competință, după ce- rea D«lul procuror general al acestei curți, în causa lui Gheorghiu și alții. 16 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului fâcut în causă de D. consilier G. P. Petrescu, și Pe D. procuror general D. Alexandresco, în conclusiunl; Deliberând, Având în vedere că Vasile Gheorghiu, Ion Velicescv, Corona Mi- halache și Vasile lonescu fiind dațl în judecată pentru că exercitai! comerciu fără a fi cerut înscrierea firmelor, judele ocolului Dorohoitî, prin cartea de judecată cu No. 1.250 din 1899, 10 din 1900 și 19 din • Digitized by Google 240 1900, ’șl-a declinat competința de a’I judeca pe motiv că din com- binația disposițiilor art. 1, 9, 381 și următorii din codul penal, re- sultă că orl-ce infracție pedepsită cu o amendă mal mare de 25 lei nu pdte constitui o contravenție In sensul cărțel III din codul penal, de la care principii nu se derogă de cât pentru cașurile prevăzute de art. 69 din legea judecătoriilor de ocdle; Că tribunalul Dorohoid, prin sentințele cu No. 1.709 din 1899, 159 din 1899 și 384 din 1899, la rândul săd, ’șl-a declinat de ase- menea competința pe motiv că legea judecătoriilor de ocdle din 1895, prin art. 69, dă tn competința acelor judecătorii contravențiunile de orl-ce natură și din orl-ce lege ar decurge; iar art. 125 din aceeași lege, abrogând în mod expres tdte legile și regulamentele cari vor fi contrarii acestei legi, se găsesce astăzi desființată disposițiunea din legea firmelor, care dă în competința tribunalelor, ca primă instanță, d’a judeca infracțiile sâvîrșite la acâstă lege, și cari intră în compe- tința judelui de ocol de a le judeca, potrivit art. 69 din legea orga- nică a judecătoriilor de ocdle; Că ambele hotărîrl rămânând definitive și cursul justiției fiind în- trerupt, acâstă înaltă curte este chemată a stabili un regulament de competință; Considerând că resultă din disposițiunile art. 9 și 381 și următo- rii din codul penal că pedepsele pentru contravențiuni sunt încbi- sdre polițienâscă până la 15 (Jile și amendă până la 25 lei; Considerând că, în specie, după art. 22 din legea înscrierel firme- lor, infracțiunile la acea lege se pedepsesc cu amendă de la 25 până la 1.000 lei; Considerând că dacă legiuitorul, prin art. 69 din legea judecăto- riilor de pace, a dat în competința acestor instanțe tdte contraven- țiunile, a înțeles a se referi numai la contravențiunile polițienesc!, prevăzute de codul penal sad de legi speciale, când aceste contraven- țiuni se pedepsesc în limitele și conform codului penal; Considerând că ast-fel fiind, și întru cât pedâpsa prevăzută de art. 22 din legea pentru înscrierea firmelor este amenda de la 25 până la 1.000 lei, adică mult mal mare de cât cea prevăzută de la art. 385, alin. IX din codul penal, iar pe de altă parte acea lege, nearătând instanța judecătorâscă ce are a judeca contravențiunile la acea lege, este învederat că faptul imputat contravenientilor că a Digitized by v^ooQle 241 exercitat corner ci u fără a’și înscrie firmele lor este de competință tribunalului de a judeca. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror general D. Alexandresco, regulând com- petinta: Trămite afacerea spre a se judeca de tribunalul Dorohotâ. Penal, secția II. No. 106 COMPETINȚĂ. — Insultarea unui geandarm pe când ducea la oborul comunal vitele găsite in holdele sale. — Dacă faptul acesta constitue delictul de ultragiu sau de simplă insultă. (Art. 183, 396 din codul penal; art. 525 din procedura penală ; art. 2 din legea gandarmeriel rurale). Insultele aduse unui geandarm, pe când dânsul ducea la oborul comunal vitele găsite in holdele sale, nu constitue delictul de ultragiu, d acela de simplă insultă, de competință judecătoru- lui de ocol a’l judeca, intru cât când un geandarm duce la obo- rul comunal vitele găsite in holdele sale nu este in exercițiul funcțiunei sale. No. 145. — Trămiterea afacerel spre a se judeca de judecătoria ocolului Gilortu din județul Gorj, în urma cererel făcută de D. procuror al tribunalului Gorj de a se pronunța un regulament de competință in causa lui G. Roșoga și altii. 16 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Cuculi; Pe D. procuror general, în conclusiunl; Deliberând, Având în vedere că G. Roșoga, Gh. Roșoga și altii fiind dati în judecată pentru faptul că au insultat pe G. Groșoreanu, judecătorul ocolului Gilortu, prin cartea de judecată cu No. 544 din 1890, ’șl-a 16 Digitized by Google 242 declinat competința de a judeca afacerea, pe motiv că persdnă insul- tată avea calitatea de gendarm, s’ar fi aflat in exercițiu! funcțiunel sale, atunci când a fost insultat și ast-fel faptul imputat presenților ar cădea sub previsiunea art. 183 din codul penal; Că tribunalul Gorj, chemat a judeca afacerea, la rândul sdd, prin sentința cu No. 1.864 din 1899, ’șl a declinat de asemenea compe- tința, pe motiv că reclamantul nu era în exercițiul funcțiunel sale când a fost insultat, și, deci, fiind vorba de o contravențiune pedep- sită de art. 396, alin. II din codul penal, judecătorul de ocol este competinte a judeca afacerea; că ambele hotărirl rămânând definitive și cursul justiției fiind întrerupt, acâstă înaltă curte este chemată a pronunța un regulament de competință ; Considerând că resultă din instrucțiunea urmată la tribunal; și din însăși declarațiunea reclamantului, că dânsul, aflându-se conge- diat ca gendarm în comuna unde domiciliază, a fost insultat pe când voia să ducă la oborul comunal vitele prevenitilor, ce le găsise în hol- dele sale; Că ast-fel fiind, este învederat că reclamantul nu a fost insultat în exercițiul funcțiune! sale de oficer al poliție! judiciare, și, prin ur- mare, faptul sevirșit de numirii nu cade sub previsiunea art. 2 din legea gendarmeriel rurale, ci fiind o simplă insultă prevăzută de art. 300 și 396, alin. II din codul penal, intră în competința judelui de ocol a’l judeca. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror general: Regulâză competința, etc. Penal, secția II. No. 107 C1TAȚ1UNI. — Termene. — Termene prevăzute pe £ile. — Cum se socotesc. — Facultatea președintelui de a scurta termenele citațiunei. — Dacă trebue să lase părței cel puțin o liberă înainte de înfățișare. (Art. 78, 152, 455 si urm. și 729 din pro- cedura civilă; art. 71, 72, 894 și 901 din codul comercial). Termenele precedate de procedura civilă pe dile trebuind a fi tot- d’a-una socotite pe dile libere, urmeză de aci, in ceea-ee pri- Digitized by LnOOQlC 243 vesce citarea unei părți înaintea veri-unei instanțe judecăto- resd, că oricare ar fi dreptul acordat președintelui de art, 78 din proced. civilă și de art, 901 din cod. comercial de a putea, după împregiurărl, să scurteze termenul citațiunei prevetțut de aceste texte de lege, totuși trebue ca citațiunea să se lase părței citate cu un spațiu de timp îndestulător, pentru ca ci- tațiunea să ’i ajungă la cunoscință, spre a putea să se presinte la înfățișare și a'și pregăti apărarea, adică cel puțin intre lăsarea citațiunei și tfiua infățișărei să fie o di liberă. Ho. 36. — Casată, ta urma recursului făcut de Zoe Slătineanu, de- cisiunea curbei de apel din Bucuresci, secția III, cu No. 52 din 1899, în proces cu Fredrich Goldvurm. 16 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. Liciu; Pe D. advocat M. Corbescu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D-nii advocati Eugeniu Stătescu și M. D. Sipsom, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului II de casare: «Exces de putere, violarea art. 78, 152, 729, 732 și 735 din pro- «cedura civilă, combinate cu art. 881 codul comercial, întru cât cita- «țiunea adresată apelantei pentru termenul de 21 Septembre 1899, «și lăsată abia în ajun*, la 20 Septembre 1899, la domiciliul apelan- «tel, care se afla lipsind la Sinaia, era și este o citațiune contrarie «legel, absolut nulă și inoperantă, pentru că nelăsând părței nici «măcar termenul legal de o <^i liberă, fiind de rigore prin art. 729 «din procedura comercială, prin acâsta chiar l-a suprimat posibilita- «tea legală de apărare și dar, după expresa sancțiune a art. 152, com- «binat cu 755, curtea nu putea pronunța o hotărîre în lipsă Având în vedere decisiunea curțel de apel cu No. 52 din 1899, supusă recursului;. V^ând art. 729 și 78 din procedura civilă ; Considerând, în principiu, că, din citatele texte de lege și din în- trega economie a legel de proced civilă, resultă că legiuitorul nostru a prevăzut duoă feluri de termene: termenul cu îuna, care se îm- plinesce în (Jiua, corespunzi ore cu <^iua punctului de plecare, — și Digitized by Google 244 termenul cu ^îua care, conform art. 729 din procedură, se socotesce pe ^ile libere, neținăndu*se în sdmă nici (Jiua când s’a început, nici aceea când termenul se împlinesce, de unde resultă virtual ideia că> termenul cel mal scurt nu pdte fi de cât cel puțin de una ^i liberă; Considerând că, după disposițiile art. 78 din proced. civilă, termenul obicinuit al citațiunilor pentru cel domiciliati în România, cum este cașul în specie, este de 40 ^ile de la data citațiunel, termen care după art. 901 din codul comercial se reduce la jumătate; Considerând că de și în ambele aceste disposițiunl ale legel se pre- scrie că președintele are facultatea de a’l scurta după împregiurărl în cașuri urgente, insă nu este mal puțin adevărat că, ori care ar fi cașul urgenței, conform principiilor legel ndstre de procedură, trebue a se lăsa părțel citate un spatii de timp îndestulător, spre a putea ca citatiunea să ’I ajungă la cunoscință, spre a se putea presenta în instanță și a ’șl pregăti apărarea sa, adică cel puțin o liberă, so- cotită conform cu art. 729 din procedura civilă; Considerând că, de altmintrelea, acâstă ideie reiese încă și din ter- menii art. 894 din codul comercial, care prescrie că atunci când o afacere de natură comercială se ivesce într’un terg, bâlciâ, port sa& schelă, și reclamă o grabnică soluțiune, judecătorul de pace pdte să ordone măsurile de asigurare prevăzute de art. 71 și 72 din codul comercial și cele prevăzute de art. 455 și următorii din procedura civilă, până când causa se va judeca de autoritatea competentă, ceea ce denotă că, chiar în aceste contestațiunl de o urgență netăgăduită, legiuitorul nu a voit ca ele să fie resolvate în aceeași siunilor comisiunel de apel cată să fie declarată la casieria generală a județului respectiv; Considerând că ast-fel fiind, în acâstă materie, este neadmisibil recursul făcut direct la curtea de casație. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Fiscal, secția II. No. 117 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Casație. — Recurs direct în contra decisiilor comisiilor comunale. — Neadmisibilitate. (Art. 54 din legea de constatarea și perceperea contribuțiilor directe; art. 36 din legea curței de .casație). O hotărîre nu pdte fi atacată cu recurs de cât când este dată in ultima instanță. Ast-fel este neadmisibil recursul făcut ir} contra decisiilor comi- siilor comunale, intru cât aceste decișii sunt date in prima instanță și cu drept de apel înaintea comisiilor de^apel. No. 15. — Respingerea recursului făcut de Grigore Stoica contra decisiunel comisiunel comunale a comunei Fomurcea din 1900. 28 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. Greceanu, delegatul fiscului; Deliberând, Având în vedere că recurentul recurge contra decisieî comi- siunel comunale a comunei Fomurcea din anul 1900; Considerând că din art. 36 din legea curței de casație resultă că Digitized by Google 263 o hotărîre nu pdte fi atacată cu recurs, de cât când e dată în ultima instanță; Că, în specie, decisia atacată fiind dată în prima instanță, și recu- rentul atacând’o de-a dreptul în casație, de și după art. $4 din legea de constarea și perceperea contribuțiunilor directe din 1893 există dreptul de apel, a făcut un recurs omisso medio, care după lege nu este admisibil. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Fiscal, secția II. No. 118 URMĂRIRE IMOBILIARĂ. — Afipte și publicațiuni. — Netrece- rea în ele a unor sarcini. — Dacă se pdte invoca pentru prima dră in casație. — Dacă se pdte invoca de cesionarul drepturi- lor creditorului a cărui sarcină n’a fost trecută. (Art. 506 și 512 din procedura civilă). Creditorul ipotecar care a fost față in tot cursul urmărirei nu pdte propune pentru prima oră in casație, ca motiv de casare, că ipoteca sa nu a fost trecută in afipte și publicații printre sarcinele imobilului urmărit, dacă n'a ridicat acâstă cestiune inaintea instanței de urmărire. De asemenea și cesionarul drepturilor acestui creditor, care nu pdte avea mai multe drep- turi de cât cedaniul. No. 48. — Respingerea recursului făcut de H. Goldenberg contra ordonanței de adjudecare a tribunalului Ilfov, secția de notariat, No. 3.072 din 1899. 28 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D.. consilier Gh. Liciu; Pe D. Șoim eseu, în desvoltarea motivului de casare, și Pe D. Maxim Lenș, în combateri; Digitized by VnOOQLe 264 Deliberând, Asupra mijlocului de casare : t Exces de putere și violarea art. 506 și 512 din procedura civilă, » pentru că între sarcinele imobilului adjudecat nu s’a trecut în afipte »și publicațiunl ipoteca subscrisului«. Având în vedere ordonanța de adjudecare supusă recursului; Considerând că se constată din lucrările aflate în dosar, că recu- rentul se presintă a^I ca cesionar al drepturilor lui Leon Cabane, creditor ipotecar al intimatilor ; Că acest Leon Cahane a fost față la urmărire, a figurat ca concu- rent, în calitatea sa de creditor ipotecar în al doilea rang în ^iua de 4 Maid 1899, cu care ocasiune s’a și adjudecat asuprh sa în mod provisorid imobilul urmărit, iar la supra licitare imobilul s’a adjude- cat definitiv asupra sa ; însă nedepunând prețul, imobilul a fost din nod scos în vîn^are pe comptul săd ; Considerând că ast-fel fiind, și întru cât recurentul represintă as- tăzi drepturile ce a avut numitul Cahane, care n’a obiectat nimic în cursul urmărirel relativ la netrecerea între sarcini a creanței sale, conform art. 506 din procedura civilă, de și a fost față în tot cursul urmărirel, apoi nici dânsul, recurentul, nu pdte propune acest mijloc de-a dreptul în casațiune ; Că, din acest punct de vedere, acest mijloc are a fi respins ca ne- întemeiat. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția II. No. 119 CURTEA CU JURAȚÎ. — Casație. — Motiv de casare întemeiat pe faptul că recurentul era minor când a comis crima.—Când se pdte face un asemenea motiv. Un condamnat nu pdte face un motiv de casare întemeiat pe fap~ tul că era minor in momentul când a comis crima pentru care a fost condamnat, când se constată că dânsul nu a făcui o ase- menea propunere înaintea juraților și că curtea de la sine, prin președintele seu, a adresat juraților o cestiune speciala asupra majorităței acusatului și că jurații au respuns afirma- tiv și la acestă cestiune. Digitized by Google 265 No. 184. — Respingerea recursului făcut de Ion Cârstea Matei ^is și Corijau, contra decisiunel curțel cu jurați din județul Ilfov No. 44 din 1899. 29 Februarie 1900 CURTEA, .Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier & P. Petrescu; Pe recurent, în desvoltarea motivului de casare, și Pe D. procuror general D. Alexandrescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului de casare : «In'anul 1894, când a avut loc crima, care în 1899, Decembre 3, «mi s’a atribuit mie, în acel an, ei, după cum voii dovedi înaltei «curți de casație și justiție cu certificatul med de nascere, pe care «In fața onor curți cu juri nu ’l-am'putut produce, pe atunci eram «minor, și în conformitate cu legea, chiar dacă nu eram amăgit ca «să fi fugit și eram prins, cred că justiția pu ’ml aplica mal multă «peddpsă de cât 15 ani corecție, viâța de minor*. Având în vedere că din decisiunea supusă recursului se constată că Ion Cârstea Matei a fost condamnat în contumacie In anul 1894 la munca silnică pe tdtă viâța pentru crima de omor cu voință a nu- mitului Gheorghe Dufilopolu, în basa art 225 și 234 din codul penal; că prin^ându-se acusatul în anul 1899, dânsul a fost judecat din toi, contradictorii, și condamnat la aceeași pedâpsă ; Având în vedere că atât din procesul-verbal de audiență, cât și % din decisiunea curțel cu jurați, se constată că tdte formalitățile le- gale ai fost regulat îndeplinite, și că acusatul nu a făcut nici o pro- punere In scopul apărărel sale, care să fi fost respinsă sai negligiată de curte; Că, motivul invocat astăzi de către Ion Cârstea Matei, că'war fi fost minor, de 18 ani, in momentul comiterei crimei «, pe de o parte nu a fost invocat și dovedit de către dânsul în momentul des- baterilor înaintea curțel; iar pe de altă partS că curtea, de la sine, prin președintele săi, a adresat juraților o cestiune specială dacă dân- sul avea etatea de 20 de ani împliniți în ^iua comiterei crimei, și, ju- rații ai respuns afirmativ și la acâstă cestiune; Că, deci, ast-fel fiind lucrurile, astăzi nici nu se mal pdte verifice, cu ocasia acestui recurs, actul de nascere produs de către condam- Digitized by 266 nat, nici acel act nu ’l mal pdte servi, pe acâstă cale, pentru casarea decisiune! pronunțate; Că în definitiv, acest singur motiv invocat rămânând nefondat și tdte prescripțiunile legel găsindu-se îndeplinite și legea bine aplicată. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror general D. Alexandresco : Respinge, etc. Penal, secția II. No. 120 INTERPRETAREA CONTRACTELOR. — Mandat sau cesiune. — Apreciere suverană a Instanțelor de fond. MANDAT. — Revocabilitate. — Clausă de nerevocabilitate. ij Instanțele de fond sunt suverane ca, apreciind faptele fi im- pregiurările causei, să stabiUscă dacă un contract intervenit intre părți este un mandat sau o cesiune, 2/ Mandantul pdte să revâce mandatul când clausa de nerevoca- bilitate n’a fost preve(}ută de părți. No. 49. —Respingerea recursului făcut de N. M. Athanasulis con- tra decisiel curțel de apel din Galați, secția I cu No. 47 din 1898, dată în proces cu Cleante H. Nicolaide și C. Mitzopolu. 29 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. președinte N. Mandrea; Pe D-nil advocațl Sipsom și P. Macri, în desvoltarea motivelor de casare,și Pe D. advocat P. Borș, în combateri; Deliberând, Asupra mijldcelor de casare: >Curtea de ape], constatând recundscerea nostră că prețul cesiu- „nel făcută noă de Mitzopolu a obligațiune! Iu! Nicolaide n’a fost de »6.000 lei, nici răspuns imediat după glăsuirea actului, și neținând „sâmă de declarația nostră concomitentă cum că prețul real de le! „3.140, urmam a*I scădea după realisarea obiectului cedat, din da- „ tor ia lui Mitzopolu către nof, conchide; că prețul fiind fictiv și ne- • „serios, și dec! cesiunea lipsită de causă, acâsta nu pdte constitui în „realitate, față cu art. 966, 1.295, 1.303 din codul civil, de cât un Digitized by Google 267 «mandat revocabil pentru încasarea obiectului de Nicolaide cedan- «tu lai care a fost libpr, prin urmare, de a dispune de acel obiect, în «detrimentul nostru. «Prin asemenea argumentare, curtea a violat nedivisibilitatea măr- «turisirei (art. 1.206) și a făcut o greșită aplicare a art. 966, 1.295 «și 1.303 din codul civil, precum și a disposițiunel art. 1.552 din co- ndu! civil, așupra revocabilitățel mandatului^. Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care se constată că Cleante Nicolaide a vîndut lui G. Mitzopolu o cantitate de 5.000 hectolitri porumb, pentru care a remis vîn^ătorulul un avans de lei 3.140; că din porumbul vîndut neridicându-se de cumpărător de cât 2.300 hectolitri, pentru care se plătise prețul, acesta de și somat a ridjca și restul porumbului n’a conrespuns somațiunel; Că, în urma acestoia, C. Mitzopolu a cedat lui N. M. Athanasulis drepturile ce resultaă din contractul încheiat cu Nicolaide, căruia i se și notifică cesiunea; că în urma acestora Mitzopolu renunță printr’o transacțiune încheiată cu Nicolaide la orl-ce daune-interese ar putea resultă pe temeiul contractului; . Că tribunalul, sesisat de afacere, admite acțiunea lui Nicolaide de a se resilia contractul de vîn^are intervenit între el și Mitzopolu, iar pe de altă parte admite și acțiunea lui Athanasulis și obligă pe Ni- colaide a’I plăti suma de 3.140 lei cu dobândă, pe basa cesiunel; Având în vedere că curtea de apel, asupra apelului lui Nicolaide și Athanasulis, declară că cesiunea era numai aparentă, că Athana- sulis nu era de cât mandatar al lui Mitzopolu, care ca mandant a pu- tut dispune de 3.140 lei, cu a cărui încasare însărcinase pe Atha- nasulis, și, prin urmare,* acțiunea acestuia este neîntemeiată ; Considerând că curtea de apel, pentru a stabili natura contractu- lui de mandant intervenit între Athanasulis și Mitzopolu, ține sâmă de diferite fapte pe care le apreciază între altele de însuși mărturi- sirile lui Nicolaide și ale lui Athanasulis, apoi de împregiurările că prețul cesiunel n’a fost numărat cedentuluT, cum se constată prin act și nici s’a operat descărcarea lui din sumele ce pretinde că ar fi avut să ia de lâ dânsul; că, prin urmare, prețul nefiind serios, Mitzopolu nu a înțeles să transmită drepturile contractului de producte în pro- prietatea lui Athanasulis și nici acesta să cumpere creanța; Considerând că apreciind faptele și împregiurările causel, spre a declara că ele ofer elementele contractului de mandat nu însă a con- Digitized byVjOOQle 268 tractulul de cesiune, sub acest raport nu pdte fi vorba de denaturare de contract și decisia nu pdte fi supusă censurel curței de casație; Considerând că dacă raporturile dintre Cleante și Atbanasulis erad de mandat, mandantele putea să revoce mandatul și întru cât că asemenea clausă de nerevocabilitate nu fusese prev&^ută de părți și întru cât nerevocabilitatea mandatului nu se discutase, precum de- clară curtea de apel, și care clausă lui Nicolaide nu pdte fi opusă; Că așa fiind, Athanasulis nu era în drepLa reclama acel 3.140 lei de la Nicolaide, care încheiase transacția cu Mitzopolu asupra acelei sume și în regulă; Considerând că fiind vorba de apreciere de fapte și de interpre- tarea coprinsulul unei convenții; de aceea mijldcele de casare nefiind fondate are a se respinge. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția II. No. 121 ¹ EXPROPRIERE PENTRU CAUSĂ DE UTILITATE PUBLICĂ. — Deliberarea juriului. — Secretul acestei deliberări. — Viola- rea acestui secret. — Cestiune de ordine publică — Casare. (Art. 49 din legea de expropriere). Asemenat art. 49 din legea de expropriere, îndată după închide- rea desbaterilor, jurații se retrag singuri pentru a delibera și nu revin de cât pentru a arăta decisia lor. Prin acest text de lege legiuitorul a voit să garanteze secretul de- liberațiunilor și independența decișiei juriului, și acest scop și cerințele sale exprese se găsesc nesocotite veri de câte ori se con- stată că deliberațiunile juriului s’au ținut in presența unei persâne străine. Acâstă disposiție de lege, având de obiect garantarea unei distri- buiri imparțială a justiției, constitue o mesură de ordine publică. No. 50. — Casarea, decisiunel juriului de expropriere și ordonanței judelul-director al tribunalului Putna, din 25 Ianuarie 1900, în urma recursului făcut de primăria Focșani, în proces cu V. Geor- f gescu, M. Nfăicănescu personal și ca mandatar al fraților săi și pentru G. Rădulescu. Digitized byVjOOQIC 269 , 29 Februarie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier C. C. Ștefănescu, și Pe D. advocat Papazoglu, în desvoltarea motivelor de casare; Deliberând, Asupra mijlocului de casare: ' «Violarea art. 49 din legea de expropriere. După cum se constată «chiar din procesul-verbal al D-luI jude-director, secretul delibera- «țiunel juraților a fost înlăturat prin faptul că D. Ștefănescu, advocat «din Focșani, a intrat în camera unde jurații deliberai, și în timpul «deliberărel,.stând acolo mal bine de ^ece minute «. Având în vedere decisiunea juriului de expropriere a tribunalului Putna din 25 Ianuarie 1900, ce este supusă recursului; Având în vedere că din procesul-verbal, al judelul-director însăr- cinat cu operațiunile exproprierel, se constată că în timpul deli- berațiunel juraților s’a introdus în camera lor de deliberare un domn advocat Dumitru Ștefănescu și a stat acolo veri-o $ece minute; Considerând că, conform art. 49 din legea de expropriere, desba- terile fiind închise înaintea judelul-director, jurații se retrag singuri pentru a delibera și nu revin de cât pentru a arăta decisiunea lor; Considerând că prin acest text de lege legiuitorul a voit să garan- teze secretul deliberațiunilor și independența decisiunel juriului; Că, prin urmare, scopul legiuitorului și cerințele sale expuse se găsesc nesocotite, veri de câte ori constată că deliberațiunile ju- riului s’au ținut în presența unei persâne străine; Considerând că acâstă disposiție de lege, având de obiect garanția unei distribuiri imparțială a justiției, constitue o măsură de ordine publică ; Considerând că întru cât, în specie, se constată că în camera ju- raților s’a introdus o personă străină, care a asistat la deliberațiile lor, acâstă abatere de la lege atrage nulitatea decisiunel juriului, că fiind dată cu călcarea prescripțiunilor legale, relative la modul cum trebue luată acâstă decisiune; Că, prin urmare, mijlocul fiind de ordine publică, pdte fi propus pen- tru prima oră în casațiune, și ca atare fiind fondată, urmâză a se admite • Pentru aceste motive: Casâză, etc. Civil, secția II. Digitized by Google Digitized byLiOOQlC BULETINUL DECISIUNILOR CURȚEI DE CASAȚIUNE ȘI DE JUSTIȚIE O ♦ SECȚIUNEA I No. 122 DONAȚIUNE. — Condiții de validitate a actului de danie sub re- ' gulamentul organic al Moldovei și codul Calimach. — Daci executarea daniei de către dăruitor sau de urmașii săi vali- deză actul de danie. (Art. 576 și 577 din codul Calimach ; ari. 5 și 10, anexa T, din regulamentul organic al Moldovei). * POSESIUNE. — Perderea ei. — Dacă cel ce a perdut’o pdte in- voca posesiunea anteridră într’o acțiune in revendicare. 1/ Asemenat art. 5 și 10, anexa Ut. T, din regulamentul orga- nic al Moldovei, și art. 576 și 577 din codul Calimach, pentru ca un act de danie să fie valabil trebue întărit de unul din di- vanele țerei sau de către judecătoria ținutului respectiv. Ast-fel, cel ce revendică un lucru in basa unui act de danie ce ar fi perdut, nu este de ajuns să dovedâscă că acel act de danie a existat, dar mai trebue să stabitescă că acel act este valabil. Simpla executare a donațiunei dă către donator și de către urmașii set nu validdză actul de donațiune dacă n’a fost făcut dupe prescripțiile legei. 3) Faptul unei stăpâniri anteridre, stăpânire perdută, nu pdte servi ca titlu in acțiunea in revendicare intentată de persăna ce a avut acea stăpânire. Digitized by ^ooQLe i 27* No. 95. — Respingerea recursului făcut de Epitropia bisericel pa- rochiale Sfinții Apostoli din comuna Condăchesci, județul Tecuctâ, contra decisiel curțel de apel din Galați, secția II, cu No. 145 din 1899, tn proces cu Efimia Constantinescu, ea legatară universală a defunctului Petrache Beldiman. 1 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier Ciru Oeconomy; Pe D. V. Macri, in desvoltarea motivelor de calare, și Pe D. N. I. Flămânda, in combateri; ₍ Deliberând, Asupra primului mijloc de casare: * «Greșită interpretare și aplicare a art. 5 și 10 din anexa lit. T a. «regulamentului organic al Moldovei și a art. 576 și 577 din codul «Calimach, combinat cu art. 1.198 din codul civil actual și omisiune «esențială. «Curtea de apel ne respinge acțiunea pe motiv că n’am dovedit că «actul de donațiune al lui Gh. Beldiman, care este titlul bisericel re- «curente pentru pământul ce reclamă, act perdut prin forță majoră, «ar fi fost investit cu adeverirea cerută de sus citatele disposițiunl «din legiuirea veche, de și pirita nu ține, nici pretinde a ținea pă- «mântui litigios cu titlul universal sau particular, direct safi indi- «rect, de la donatorul nostru Gh. Beldiman, de și actul în cestiune «a fost primit In deposit și dosit de autorul piritei, Petrache JBeldi- «man; și de și autorul acestuia, și deci și al piritei, Ștefan Beldi- «man, a recunoscut, trăind, dreptul de proprietate al bisericel recla- «mante asupra pământului in litigifi; tâte aceste impregiurări invo- «cate de noi, dar nediscutate de curte«. Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că Epitropia bisericel Sfinții Apostoli, din comuna Gondrăchesci, județul Tecuciu, intentând acțiune contra Efimiel Constantinescu pentru re- vendicarea a 94 stânjeni pământ din hotarul moșiei Georgesci cu ve- nitul lor de la 1863, pământ ce se stăpânesce de numita în calitate de legatară universală a defunctului P. Beldiman, curtea de apel din Galați ’l-a respins acâstă acțiune; Digitized byLiOOQlC 273 Având in vedere că Epitropia pretindea acel pământ ca dăruit el prin act scris, In anul 1845, de Gh. Beldiman, acum defunct, și in dovedirea titlului sâu a invocat inventarul din 20 Februarie 1867 de hârtiile găsite la defunctul Ștefan Beldiman, nepotul donatorului și părintele lui P. Beldiman, autorul intimatei de a^I, în care inventar, la No. 11, se prevede și actul de danie din 1845; Considerând că regulamentul organic, prin art. 5 și 10, anexa lit. T, car și codul Calimach, prin art. 576 și 577, prevăd că un act de danie, ca să fie valabil, trebue întărit de unul din Divanele țârei sad de către judecătoria ținutului respectiv; Că, dar, față de aceste disposițil, nu este suficient a se dovedi că un act de danie a existat, trebue să se stabildscă încă că acest act este valabil; Considerând că, în specie, din testamentul lui Gh. Beldiman, tre- cut în condica judecătoriei ținutului Tecucifi la No. 74 din 1842, semnat prin punere de deget, resultă pentru curte presumpția că pretinsul donator nu scia carte și, în asemenea cas, revendicanta tre- buia să dovedâscă că donația s’a făcut în condițiunile legel de atunci; Că curtea constată că Epitropia nu era în imposibilitate de a do- vedi că actul găsit la mdrtea lui Ștefan Beldiman și luat de fiul sâu Petre — din care causă Epitropia hu’l pdte produce în judecată — este adeverit de Divan sad judecătorie conform textelor citate; Că, prin urmare, mențiunea făcută în inventar despre acest act de danie nu pdte constitui o dovadă de proprietate pentru biserică, întru cât acâsta n’a dovedit că e adeverit, și curtea, respingând ac- țiunea de revendicare întemeiată numai pe mențiunea făcută în in- ventar despre titlul sâd de proprietate, fără dovedirea valabilitățel acelui act, n’a violat textele citate mal sus și nici art. 1.198 din co- dul civil, întru cât s’a constatat posibilitatea Epitropiei de a dovedi adeverirea actului de danie; Considerând că curtea n’a violat nici disposițiunea art. 1.541 din codul civil, căci dânsa s’a pus în ipotesa prevăzută de acest articol când susține, și cu drept cuvânt, că simpla executare a donațiunel de către donator și de către urmașul sâd St. Beldiman nu validâză ac- tul de donațiune^și întru cât biserica a perdut stăpânirea pămân- tului de Ia 1867, faptul stăpânirel anteridre nu pdte servi donatdrel , ca titlu în acțiunea în revendicare. 18 Digitized byCiOOQlC 274 Asupra motivului II: «Omisiune esențială, cu violarea art. 1.541 din codul civil. Noi am «susținut că întru cât Ștefan Beldiman, autorul piritei, cu titlul uni- «versal, a posedat pământul litigios în calitate de mandatar (epitrop) «al bisericel reclamante, apoi pîrîta că ta a i’l restitui bisericel fără «a’I putea pretinde presintarea titlului săfl de proprietate, curtea nu «ia în sâmă și nici nu discută acest mijloc al nostru«. Considerând că de vreme ce curtea de apel constată în fapt că bi- serica nu a dovedit că Beldiman deținea acel pământ ca mandatar al bisericel, ci ca drept de moștenire, omisiunea de a se pronunța asupra obligațiunel sale de a restitui lucrul primit ca mandatar, orl-care ar fi titlul de proprietate al bisericel, nu este esențială. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția I. No. 123 CONTRAVENȚII LA PLATA ACCISELOR COMUNALE. — Con- trabandă săvîrșită de mai puțin de un an. — Constatare. — Informație judiciară. (Art. 101 din regulamentul pentru consta- tarea, perceperea și urmărirea veniturilor comunale ; art 172 din legea vamală). Constatarea contrabandei sevirșită de mai puțin de un an se pdte face de agenții acciselor sau ai vămilor, obținând mai ântâiu o informație judiciară de la ministerul public. No. 96. — Respingerea recursului făcut de Stoian D. Băboia, Gh. Antonaru și Marin Adam contra cărțel de judecată a judelui oco- lului Călărași cu No. 1.726 din 1899, în proces cu primăria co- munei Socariciu și Paraschiva N. Adam. 1 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier C. Oeconomu ; Digitized by Google 275 Pe D. advocat I. Brătescu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Em. Pantazi, din partea primăriei, în combateri; Deliberând, Asupra motivului 1 de casare: «Procesele-verbale încheiate de ajutorul sub-prefecturel, precum «și de primar, sunt isbite de nulitate, ca fiind dresate de nisce func- «ționarl necompetenti; in specie, nefiind flagrant delict, atarlatribu- «țiunî sunt conferite numai parchetului, art. 172 din legea vămilor». Având în vedere că, dupe art. 172 din legea vămilor, constatarea faptului de contrabandă săvîrșit de mal puțin de un an se pdte face de agenții vămilor, obținând mal ântâid de la mir;°f/M,ul public o in- formațiune judiciară; Considerând că, în specie, din cartea de judecată atacată cu recurs se constată că ajutorul de.sub-prefect și primarul, cari aii dresat pro- cesele-verbale de constatarea contrabandei, avead autorisațiunea pro- curorului tribunalului Ialomița cu No. 4.080 din 1899; Gă, prin urmare, acest motiv e neexact. Asupra motivelor II și III: II. «Urmăririle prescriindu-se pe termen de un an de ^ile, urma «ca procesele-*verbale dresate de funcționarii de mal sus să preci- «seze data, adică anul, luna, $iua sâvîrșirel contrabandei, fapt cu to- ntul omis, și de aci cele-alte sunt nule». III. «Procesele-verbale cată a se citi părților *din cuvânt în cuvânt, »invitându’i a subscrie și făcându-se mențiune de tâtă acâstă opera- «țiune, art. 212 din regulament». Considerând că aceste motive sunt neexacte în fapt, de dre-ce din cartea de judecată se constată că procesele-verbale dresate în $iua de 5 Iulie 1899 arată datele când s’a comis contrabanda, iar cel dre- sat la 4 Septembre 1899 arată că s’a citit procesul-verbal părților presente, cari ’l-aii și subscris, luând și câte un exemplar, iar celui absent i s’a comunicat copie (art. 112 din regulamentul pentru con- statarea și perceperea veniturilor comunale din 1887). Asupra motivelor IV și V : IV. «Procesul-verbal dresat de ajutorul de sub-prefect constatând «infracțiunea e dat la 5 Iunie 1899 cu No. 3.371), urma ca în ter- «men de 24 ore de Ia dresare să se înainteze primăriei, care decide «în termen de 5 (jile dacă se cuvine safi nu a’I da urmare, art. 115 «din regulament. In specie, nu se vede înaintat de cât la 4 Septembre». Digitized by CiOOQie 276 V. «Primarul comunei Socariciu, cel ce a instrumentat, nu avea "calitateaa sta în judecată ca representant al comunei, neavând cuve- "nita autorisare din partea consiliului comunal^. Considerând că aceste motive nefiind propuse și discutate la in- stanța de fond, nu pot (1 prepuse pentru prima oră în casație. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Ci vil, secția I. No. 124 PENSIUNI. — Medici și veterinari de comune sau județe. — Re- țineri. —Rețineri făcute din diurne.— Restituirea lor. (Art. 1 din legea pensiunilor civile; art. 133 din legea sanitară). PRESCRIPȚIE. — Prescripția de cinci ani prevăzută de art. 120 din legea comptabilităței generale a Statului. — Dacă pdte fi invocată de Stat in contra comunelor. 1 / Reține fi pentru pensiuni nu se pot face din diurnele medici- lor și veterinarilor județelor și comunelor, asemenea rețineri putându-se face numai din lefurile lor, și acesta în scopul de a le da drepturi la pensiune in conformitate cu legea pensiu- nilor civile. Ast-fel, dacă se constată că s'au făcut medicilor sau veterinarilor de județe sau corpune rețineri pentru pensiune din diurne, aceste rețineri sunt făcute fără drept, și, deci, autoritatea ce le deține este datăre a le înapoia. 9 ) Statul nu pdte beneficia, față cu comunele, de prescripțiunea de cinci ani preve^ută de art. 120 din legea comptabilităței ge- nerale a Statului. No. 100. — Respingerea recursului făcut de ministerul de finance contra sentinței tribunalul Vlașca cu No. 63 din 1899, în proces cu primăria comunei Giurgiu și Ilariu Comănescu. 3 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Hăntzescu; Pe D. V. Maniu, în desvoltarea motivelor de casare, și Digitized by Google 277 5 Pe D. L Ciulei, în combateri; Deliberând, Asupra primului mijloc ae casare : n Violarea art. 133 din legea sanitară din 1885, combinat cu art. 1 T»din legea pensiunilor din 1890. na) Se constată că primăria cundsce textul art. 133 citat, în vir- 71 Iuțea căruia a făcut reținerile în cestiune cu consimțimântul D-luI nmedic, probă tăcerea în curs de 10 ani; *b) Se constată că din recepisele casieriei și adresate primăriei nu nresultă faptul reținerilor de la diurnă ; nc) Că prin legea sanitară, art. 133, alin. II, sunt autorisațl medi- *cil a vărsa de o-dată reținerile recerute de lege, fără nici o «pecifi- * care a provenienței; nd) Constant este că, dupe art. 1 al legel de pensiune și art. 133, „alin. I citat, reținerile ati de echivalent dreptul la pensiune, cu- n vânt pentru care ele nu pot fi restituite ; așa fiind, rămâne invede- »rat că violarea articolelor citate există prin faptul condamnațiel la ^restituire, contrară fiind și jurisprudențel constante și usulul sacrat *prin decisiunile curților de apel și ale casației». Având în vedere sentința supusă recursului, din care resultă că Ilariu Comănescu, intimat în recurs, a intentat acțiune primăriei ur- bei Giurgiâ, pentru restituirea sumei de 900 lei, valdrea reținerilor din diurna sa de 250 lei pe lună, pe anii 1885, 1886 și 1887, ce a avut ca medic veterinar al orașului Giurgiti; că primăria, la rândul el, a chemat ca garant în causă pe ministerul de finance; că tribu- nalul de Vlașca, prm sentința supusă a$I recursului, a respins apelu- rile primăriei și a ministerului de finance, confirmând cartea de ju- decată a judelui ocolului Vlașca, care a admis acțiunea intentată de recurent, precum și cererea de chemare în garanție; Considerând că din combinațiunea art. 133 din legea sanitară cu art. 1 din legea pensiunilor civile resultă că reținerile nu se pot face din diurnele medicilor și veterinarilor județelor și comunelor, ci numai din lefurile lor, și acâsta în scopul de a le da drepturi la pensiune în . conformitate cu legea pensiunilor civile, indiscutabil fiind că reține- rile din diurne nu pot da nascere la asemenea drepturi; Că ast fel fiind, și întru cât în specie, instanțele de fondau con- statat în fapt că reținerile făcute intimatului de către comună și vâr- Digitized by CiOOQlC 278 sate de acâsta in casa pensiunilor nu erau din lâfa lui, ci din diurnă, așa că acele rețineri nu ’l putead da dreptul la pensiune, rămâne În- vederat că fuseseră, făcute fără nici o causă, șrcă Statul care le pri- mise de la comună cu drept cuvânt a fost obligat la restituirea lor; Că dar, instanțele de fond, admițând restituirea reținerilor făcute pe nedrept din diurna intimatului, departe de a fi violat disposițiunile textelor de lege arătate în motivul de casare, din contra, a făcut o bună aplicatiune acestor texte de lege; și, prin urmare, motivul de casare devine neîntemeiat. Asupra motivului II : «Greșită aplicație făcută art. 998 și 999 din codul civil, io preju- «diciul ministerului de finance: a) Se constată prin sentința tribuna- «lulul cu No. 65 din 1899 și prin cartea de judecată că primăria a fost «declarată in culpă și condamnată in basa citaților articoll la resti- «tuirea reținerilor. Că apelul ministerului, condamnat la aceeași sumă «în folosul primăriei, fiind respins, a plică ți unea de la cuasi-delict ră- «mâne în definitiv și în realitate numai asupra ministerului, absolut «fără culpă; b) Condamnarea la restituire pronunțată pe motivul de- «bitului imputat primăriei ca singură responsabilă de faptul ei nu «putea să se respingă asupra ministerului, din fatalitate devine aplî- «car ea art. 998—999 din codul civil, prejudiciâsă casei pensiunilor «prin arbitrara respingere a numitului apel, constatând o greșită apli* «cație a cuasidelictulul față cu ministerul«. Considerând că instanțele de fond, constatând în mod suveran culpa primăriei, care a reținut pe nedrept și fără nici o causă din diurna intimatului llariu Comănescu suma a cărei restituire a admis’o, prin acâsta a stabilit în mod implicit că și Statul în casa căreia s’ad vărsat acele rețineri, le-a incasat tot pe nedrept și fără nici o causă; Că, ast-fel fiind, și acest mijloc de casare este neîntemeiat. Asupra motivului III: «Greșită aplicare și violare a legilor de prescripțiunl de la art. 120, «alin. 2, și 121, alin. 3, din legea comptabilitățel generale din 1894 «și art. 1.907 din codul civil, erdre gravă de fapt și omisiune esen- «țială: a] Constatat fiind că reținerile ad fost făcute și vărsate în casa «Statului la 1888, iar acțiunea în repetițiune introdusă la 1898 după «trecere de 10 ani; b) Constatat fiind că ministerul a invocat în ter- meni generali de 3 și 5 ani, prevă^uțl Ia art. 120, alin. 2, și art. 121, Digitized by ooQle 279 «alin. 3, din legea comptabilitățel generale și art. 1.907 din codul «civil. Resultând la evidență gravele erori de fapte datorite confu- «siuneî în aprecierea diferitelor dispositiunl de la art. 120 și 216 «din legea comptabilitățel generale, argumentându-se că reținerile «sunt a se considera creanțe comunale prin faptul că aii fost prele- «vate de primărie, așa că aplicarea art. 120 nu pdte avea loc întru «cât prescripțiunea n’a fost opusă primăriei de la care Statul a inca- «sat reținerile, constatându-se contrariul, tribunalul se face vinovat «de omisiune esențială*. Considerând că art. 216 din legea comptabilitățel Statului dispu- nând că prescripțiunile art. 120 din aceeași lege nu se aplică crean- țelor comunale, și cum, în specie, este constatat că Statul a incasat sumele a căror restituire face obiectul procesului de față numai de la primărie, iar nu de la intimatul llariă Comănescu, cu care nu a avut nici un raport juridic, apoi, cu drept cuvânt a decis tribunalul că Statul nu pdte beneficia față cu comuna de prescripțiunea de 5 ani prevăzută de art. 120 din legea comptabilitățel publice; Că, în ceea ce privesce disposițiunile art. 121, alin. 3, din acâstă ]ege, precum și art, 1.907 din codul civil, ce se pretind violate, aceste cestiunl nefiind propuse la instanțele de fond, nu pot fi ridicate pen- tru prima dră în casațiune; că, dar, urmâză a se respinge mijlocul de casare și in acâstă privință. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 125 TESTAMENT. — Disposițiuni ce par contradictorii. — îndoială asupra obiectului legat. — I nterpretare și apreciere suverană a instanțelor de fond. Instanțele de fond sunt in drept, in cas când disposițiile și clau- sele unui testament par contradictorii sau când fac indoială asupra obiect ului legat, a stabili presupusa voință a testatorului, combinând și conciliând intre densele diferitele clause și dispo- sițiuni din testament, și hotăririle lor in acâstă privință, fie pentru a stabili că disposițiunile relative la un legat sunt in- doioase, fie pentru a stabili care este obiectul ce testatorul a in- țeles a lega, scapă cen surei curței de casație. Digitized by^OOQlC 280 No. 101. — Respingerea recursului făcut de Luța G. Urdăreanu și alții contra decisiunel curței de apel din Graiova cu No. 128 din 1898, dată în proces cu Aristița Al. Aman și primăria urbei Craiova* 3 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gr. M. Buiucliu; Pe D-nil advocațl T. Maiorescu și M. D. Sipsom, în desvoltarea motivelor de casare; Pe D-nil advocațl Eugenio Stătescu, C. Boerescu și Th. Stelian, în combaterea motivelor de casare; Deliberând, Asupra motivelor I, n, și III de casare invocate I. «Testa tor ele Alexandru Aman, dispunând de venitul averel sale «imobiliare în favdrea soției sale cât va trăi și tot de venitul averel «sale imobiliare spre a se servi pentru tot-d’a-una pentru clădirea și «întreținerea unul spital cu 20 paturi în orașul Craiova. «Curtea, sub pretext de a interpreta sensul prin care testatorul a « exprimat manifest intențiunea sa, substitue voinței testatorului o naltă voință și ajunge la straniul resultat de a atribui duoă diferite «sensuri acelorași cuvinte cu cari s’a exprimat același testator în «același testament atât în favdrea spitalului, eludând ast-fel și vio* «lând art. 803 din codul civiU. II. «Curtea confundă usufructul unei averi imobiliare cu venitul «acestei averi și cu ajutorul acestei confusiunl și a unei greșite in- «terpretațiunl a art. 559 din codul civil în mod arbitrar, dă comunei «Craiova, în loc de venitul imobilelor legate de testator, însăși pro* «prietatea acestor imobile, de care proprietate testatorul n’a înțeles «a dispune. «Ast-fel, curtea sub pretext de a interpreta intențiunea testator u- «lul, a creat o disposițiune neexistentă în testament și manifestă «contra voinței testatorulul«. III. «Curtea, constatând în fapt bine sad răd că testatorele a legat «soției sale și spitalului usufructul, iar nu venitul imobilelor sale, era «datdre a mărgini durata usufructulul în privința spitalului la 30 ani, «dar nu putea să deducă din acest fapt constatat alte consecințe, Digitized by VnOOQle 281 »contrarii cu disposițiunile clar exprimate de legiuitor prin art. 559 rdin codul civil, pe care curtea ’l-a violat". Având in vedere că prin acțiunea intentată de recurențî instan- țele judecătoresci erau chemate a interpreta testamentul defunctu- lui A. Aman cu priviee la obiectul legatv*îU* lăsate soției sale Aris- tița Aman și comunei Graiova; Având în vedere, în specie, că curtea de apel înlătură, ca fiind în contradicțiune cu cele-alte cause și disposițiunl din testament, atât interpretarea că testatorul n’a înțeles a lăsa soției sale și după mdrtea acesteia comunei Graiova de cât dreptul la veniturile averel imobi- liare arătată în testament, precum și aceea că dânsul nu ar fi voit să lase nici soției sale, nici după mdrtea acesteia, comunei Graiova de cât usufructul acelei averi; precum, îa fine, și interpretarea că testato- rul ar fi lăsat atât nuda proprietate cât și venitul acelei averi imobi- liare soției sale cu condițiunea de a o conserva și a o remite comu- nei Craiova; Considerând că din momentul ce instanța de fond, luând în în- tregul lui conținutul acestui testament, constată că fie-care din aceste interpretări ce voia a se da disposițiunel privitdre la obiectul legatu- lui, era în contradicțiune cu cele-alte clause și disposițiunl din testa- ment, resultă învederat că acea disposiție era obscură și îndoioasă; Considerând că, acest cas, instanța de fond era drept a stabili pre- supusa voință a testatorului combinând și conciliâd în acest scop între dânsele diferitele clause și disposițiunl din testament; că din inter- pretarea dată în acest mod testamentului, stabilesce că voința tes- tatorului a fost de a lăsa soției sale usufructul acelei averi imobi- liare, iar nuda proprietate, și dar și usufructul dtipe încetarea din viâță a soției, comunei Graiova; Considerând că hotărîrea instanței de fond, pentru ș constata că disposițiunea relativă la obiectul legatului este îndoioasă, fie pentru a stabili, în asemenea cas, obiectul ce testatorele a înțeles a lega, scapă de sub controlul acestei curți; Considerând că ast-fel fiind, câteșl trele aceste motive sunt ne- fondate. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. Digitized by ^OOQlC 282 No. 126 PROFESORI. — Șcdle comerciale. — Dacă profesorii de la ase- menea șcdle sunt amovibili. — Transferare. — Dacă pdte da loc la o acțiune de despăgubire. (Art. 384 din legea instrucțiu- ne! publice; art. 93 din Gonstituțiune). Profesorii școlelor de comerciu sunt amovibili și transferarea lor este lăsată de lege cu totul în puterea discreționară a ministru- lui, și, deci, faptul ministrului de a transfera pe un aseme- nea profesor nu pdte da nascere la o acțiune in despăgubire din partea celui ce s’ar pretinde vătemat. Cât privesce cestiu- nea de a se sci dacă pentru transferare trebue sau nu să inter- vie un decret regal, nu presintă nici un interes, din momen- tul ce, in privința transferărei, serecundsce autoritatea discre- ționară a puteri executive, și examinarea formelor in cari acâstă autoritate a fost exercitată nu remâne de cât o cestiune exclusiv de ordine politică, și care, prin urmare, iese din corn- petința instanțelor judecătoresci. No. 102. — Respins recursul făcut de I. Tanoviceanu contra deci- siune! curțel de apel din Bucuresci, secția III, cu No. 158 din 1898 și casată, fără trimitere, aceeași decisiune, după recursul fă- cut de ministerul domeniilor. 6 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier I. Duca ; Pe D. advocat D. lancovicl, în desvoltarea motivelor de casare în recursul ministerului domeniilor și în combaterea motivelor recur- sului D-luI I. Tanoviceanu, și Pe D. 1. Tanoviceanu, în desvoltarea motivelor de casare în recur- sul său și în combaterea motivelor recursului ministerului domeniilor; Deliberând, Asupra motivului invocat atât de Stat cât și de I. Tanoviceanu: n Greșită interpretare și aplicare a aii. 93 din Constituție; rin adevăr, curtea de apel, interpretând art. 384 și următorii din fi legea instrucțiuoel publice, recundsce că permutarea profesorilor „amovibili este lăsată cu totul la aprecierea personală a ministru- »lul, totuși, făcând aplicațiunea art. 93 din Constituțiune, pretinde Digitized by LiOOQlC 283 «că o asemenea permutare trebue să fie făcută *de către capul Sta- rtului, printr’un decret regal, de și acel articol nu prevede de cât nu- «mirile și confirmările, iar nu și permutările. «Onor. curte de apel pune principiul că prejudiciul causat trebue «reparat în întregul lui și recunâsce că ministerul domeniilor, luân- «du’ml în mod ilegal catedra ce ocupam la șcdla de comercifi din «Iași, ’ml-a causat o daună de 414 lei lunar, însă face o rea aplicare «a legel și a principiilor admițând o compensare (acâsta chiar e ter- «menul curței) între paguba ce mi s’a făcut de minister, și între câș- «tigul ce am putut realisa în orele lăsate libere, prin luarea ilegală «a catedrei, exercitând profesiunea de advocat». Având în vedere că loan Tanoviceanu, numit profesor la catedra de drept comercial etc. de la șcdla comercială din Iași cu decretul regal din 16 August 1889, a fost transferat, prin decisiunea minis- terială din 10 Octombre 1892, de la acâstă șcdlă, în aceeași calitate, la șcdla comercială din Galați; dânsul însă fiind profesor și la Uni- versitatea din Iași și dupe legea cumulului un profesor neputând ocupa duo$ catedre în duoâ localități eiferite, i s’a cerut a opta in- tre catedra de la Universitatea din Iași și aceea de la școla comer- cială din Galați; că Tanoviceanu nedând nici un răspuns, ministerul» la 10 Noembre același an, ’l-a comunicat că a declarat vacantă acâstă din urmă catedră ; Având în vedere că loan Tanoviceanu, la 25 Noembre 1893, in- tentă acțiune ministerului domeniilor, pe motivul că transferarea sa fiind făcută printr’o decisiune ministerială, iar nu In virtutea unul decret regal, conform principiului pus de art. 93 din Constituțiune, ministerul este dator a’I da ca despăgubire retribuțiunea ce i s’ar fi fi cuvenit ca profesor, adică câte 414 lei pe fie-care lună, cu începere de la 10 Noembre 1892 și până la 3 Iunie 1898 ; Considerând că curtea de apel, recunoscând că lipsa decretului re-, gal dă dreptul lui I. Tanoviceanu la despăgubiri și reducând însă suma cerută de dânsul, condamnă pe minister a’I plăti ca despăgubire lei opt mii; Considerând că este necontestat că profesorii acestei școli de co- merciu sunt amovibili; că legea nedeterminănd pentru dânșii, dupe cum a făcut în art. â84 al legel instrucțiunel publice pentru profe- soir inamovibili, cașurile in cari nu mal pot fi transferați, și, deci, Digitized byGooqIc 284 neputându’șl întemeia dreptul lor pe o causă legală edictată în favd- rea lor, și preexistentă actului de transferare, urmâză învederat că acâstă transferare este lăsată de lege cu totul în puterea discrețio- nară a ministrului, și dar actul făcut de ministru, cu ocasiunea exercițiului unei asemenea puteri, nu pdte da nascere la o acțiune în despăgubire din partea celui ce s’ar pretinde vătămat; Considerând că cestiunea de a se sci dacă trebuia să intervie sau nu un decret regal nu presintă nici un interes în causă ; că din mo- i mentul ce în privința transferărel s’a recunoscut, in raport cu pro- fesorul, autoritatea discreționară a puterel executive și, dar, a minis- trului care o exercită, examinarea formelor Sn care acâstă autoritate a fost exercitat^ nu rămâne de cât o cestiune exclusiv de ordine po- litică și care, prin urmare, iese din competință instanțelor judecă- । toresci; ' Considerând că o-dată stabilit că faptul ministrului de domenii nu dă dreptul lui I. Tanoviceanu de a cere veri-o despăgubire, de aici resultă că cererea sa nu pdte forma obiectul unei acțiuni asu- pra căreia instanțele judecătorescl să aibă căderea a statua și, dar, i recursul ministrului fiind întemeiat, casarea decisiunel curței de apel urmâză a se face fără trămitere, conform art. 39 din legea organică a curței de casație, de dre-ce causa nu este primitdre de a Q jude- cată în fond, anulându-se, prin consecință, și sentința tribunalului II- , fov, secția II, cu No. 491 din 10 Octombre 1896. In privința recursului făcut de I. Tanoviceanu, din momentul ce decisiunea curței de apel este casată fără trămitere, pe motivul că in- stanțele judecătorescl nu ’I puteai acorda nici o despăgubire, prin aed sta chiar motivul săd, care n’are de obiect de cât a pune în dis- cuțiune cuantumul acelei despăgubiri, se află respins. ț Pentru aceste motive : ' Respinge recursul făcut de I. Tanoviceanu, casdză fără trămitere * recursul ministerului domeniilor, etc. Civil, secția L Digitized byCiOOQlC 285 No. 127 CONTRAVENȚII LA LEGEA TIMBRULUI. — Proces-verbal de constatare.— Comunicarea Iui de către agenții fiscali.— Dacă este legal făcută. — Apel. — Termen. (Art.,56 și 57 din legea timbrului; art. 40 din legea organică a curțel de casație). Agenții fiscali sunt și ei agenți administrativi, ast-fel că comu- nicarea unui proces-verbal ce constată o contravenție la legea timbrului este legal și bine făcută de către un agent fiscal, și deci de la acesta comunicare începe a curge termenul de 10 <}ile de apel al contravenientului. No. 103. — Casarea, fără trămitere, a sentinței tribunalului Iași, secția, I, No. 235 din 1899, în urma recursului făcut de ministe- rul de finance, în proces cu Samuel Mayer Bascbtetz. * 7 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier 1. Duca, și Pe D. advocat D. Steftnescu, în desvoltarea motivelor de casare ; Deliberând, Asupra motivului I de casare : „Violarea art. 56 și 57 din legea timbrului, întru cât apelul la „tribunal era făcut peste termenul de ^ece $ile de la comunicarea „procesului*verbal de contravenție, care i s'a notificat la 8 Iulie „1898*. Având în vedere că, prin sentința supusă recursului, tribunalul de lași anuleză procesul*verbal de contravenție prin care Samuel Mayer Baschtelz, comerciant de ferărie, este condamnat la amendă de 200 lei pentru că nu ține registru inventar ; Având în vedere că înaintea tribunalului, advocatul Statului a ce- rut respingerea apelului, introdus de contravenient, ca tardiv, întru cât comunicarea procesului-verbal s’a făcut la 8 Iulie 1898, iar ape- lul s’a declarat la 7 Septembre același an, adică peste termenul de 10 (Jile ; că tribunalul, prin jurnalul sâu No. 3.516 din 14 Octombre 1898, declară apelul în termen, pe motiv că comunicarea fiind fă- Digitized by CiOOQlC 286 cută de un agent fiscal, iar nu de un agent administrativ cum prevede art. 56 din legea timbrului, comunicarea n’a fost regulat făcută; Considerând că agentul fiscal este un agent administrativ; că, prin urmare, comunicarea procesulul-verbal, în specie, fiind bine făcută, și acostă comunicare fiind făcută la 8 Iulie 1898, iar apelul făcut fiind introdus de contravenient la 7 Septembre același an, adică peste termenul de 10 4’le, prevăzut de art. 57 din legea timbrului, el urma a fi declarat inadmisibil, și tribunalul, privindu’l ca făcut în termen, a violat textele de lege menționate și motivul fiind Întemeiat, sentința supusă recursului urmăză a fi casată fără trămitere, în basa art. 40, alin, b din legea organică a acestei curți. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția I. No. 128 CASAȚIE. — Recurs făcut cu act de paupertate liberat pentru fond. — Neadmlsibilitate.— Taxa întreită a recursului.— Când se pdte depune. (Art. 30 și 41 din legea timbrului din 1886). * Este neadmisibil recursul făcut cu un act de paupertate liberat părței pentru a se servi înaintea instanțelor de fond, și dacă, latfiua fixată pentru judecarea recursului, partea nu mai este in termen de recurs, nu pdte fi îngăduită să depună taxa în- treită a recursului pentru ase putea judeca recursul seu, dacă nu se va constata că din erdre n’a plătit taxa recursului. No. 106. — Respins ca inadmisibil recursul făcut de Lucretia Laf> fari contra sentinței tribunalului Tulcea, cu No. 455 din 1899, dată în proces cu Atanasie Florescu și ministerul cultelor. 8 Martie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. advocat Em. Culoglu din partea intimatului A. Florescu asupra incidentului de inadmisibilitatea. recursului, și Pe D. advocat A. DrăghicI din partea recurentei, în combateri; Digitized by CiOOQlC 287 Deliberând, Asupra incidentului de neadmisibilitatea recursului, pe motiv că este făcut fără plata taxei legale; Considerând că certificatul de care se servă recurenta, pentru a susține că nu trebue să plătdscă taxa cerută de legea timbrului in recursul de față, este eliberat de autoritatea comunală nu mal pentru instanța de fond; Că, dar, recurenta, nedovedind a^I starea de scăpătăciune spre a putea fi scutită de plata taxei, urmâză a se declara recursul nead- misibil, întru cât este expirat termenul de recurs, și întru cât nu se constată că din erdre n’a plătit’o, pentru ca, în acest cas, să i se pdtă acorda un termen, dacă ar cere, spre a o plăti întreită, conform art. 41 din legea timbrului; Că, ast fel fiind, urmdză a se declara recursul neadmisibil; Pentru aceste motive, curtea declară negdmisibil recursul, etc. Civil, secția I. No. 129 MANDAT. — Primărie chemată în judecată. — Cestiunea de a se sci dacă există autorisația consiliului comunal pentru ca primăria să stea in judecată. — Apreciere suverană a instan- țelor de fond. NULITATE. — Incapacitate. — Nulitate absolută. — Nulitate relativă. — Acte anulabile. — Cine pdte cere nulitatea și in ce cas. (Art. 207, 9 jl și 1.157 din codul civil). 1/ Cestiunea de a se sci dacă primăria unei comune a stat în mod valabil in judecată, adică cu sau fără autorisația consi- liului comunal, este o cestiune de fapt de atributul suveran al instanțelor de fond. Lipsa de capacitate, după principiile de drept coprinse in art. 207, 951, 1 157 și altele din codul civil, neconstituind o nuli- tate absolută, ci numai relativă, actele făcute de un incapabil nu sunt radical neexistente, ci numai anulabile, și nulitatea se pdte invoca numai de cel incapabil și numai in cașul când ac- tul făcut ii pdte fi vătemător. Digitized byCOOQlC 288 No. 107. — Respingerea recursului făcut de Maria Cantavara și M. G. Cantavara contra decisiunel curțel de apel din BucurescI, secția HI, cu No. 12 din 1899, dată în proces cu primăria urbei Buzăd. 8 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier Gr. M. Buiucliu < Pe D. advocat D. Gianni, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. advocat larca, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat în următdrea coprindere: «Curtea de apel a comis un exces de putere și a violat art. 90 din „legea comunală, combinat cu art. 207, 931 și 1.157 din codul civil. „In adevăr, este constatat ca la prima instanță autorisațiunea dată „primarului de consiliul comunal era incomplectă și neconformă cu „legea, și, de și curtea a acordat un termen pentru a aduce autoriea- „țiune, însă autorisațiunea adusă nu a fost de cât o explicațiune a „primei autorisațiunl». „Răii curtea declară că numai incapabilii pot invoca lipsa de au- „torisațiune, de dre-ce acâsta este de ordine publică într’un conflict „judecătoresc, și lipsa de autorisațiune se pdte invoca de ori-cine și «mal ales de partea adversă interesată în proces până ce se va pro- „nunța o botărîre definitivă «. Considerând că cestiunea de a se sci dacă primăria a stat în mod valabil în judecată, adică cu safi fără autorisația consiliului comunal, fiind o cestiune cu totul de fapt, scapă controlului curțel de casațiune; Considerând că curtea de apel constată în fapt că primăria a fost autorisată în mod valabil de a intenta procesul de față și în contra • Măriei Cantavara. In ceea ce privesce partea a duoa a motivului de casa^. Considerând că lipsa de capacitate, dupe principiile de drept co- prinse în art. 207, 951, 1.157 și altele din codul civil, neconstituind o nulitate absolută, ci numai relativă, actele făcută de un incapabil nu sunt radical inexistente, ci numai anulabile și nulitatea se pdte invoca numai de cel incapabil și numai în cașul când actul făcut ’l pdte fi vătămător; Digitized by Google 289 Considerând că, ast-fel fiind, și întru cât, în specie, curtea de fond constată că recurenta nu se găsea în situațiunea juridică a unul in- capabil, care să se pdfă prevala de incapacitatea sa, apoi cu drept cuvânt a înlăturat ca neîntemeiată cererea el de a se respinge acțiu- nea intentată în contră’i de către primăria comunei Buzăă, pe motiv de o pretinsă lipsă de autorisare a acesteia din partea consiliului comunal de a sta în judecată; Că, dar, mijlocul de casare devenind neîntemeiat, urmâză a se res- pinge ca atare. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția I. No. 430 PĂM&NT RURAL. — Săteancă văduvă fără copil. — Dreptul el de a dobândi prin testament pământ de hrană. (Art. 4 și 7 din legea rurală din 1864 ; art. 1 din legea interpretativă diu 1879). După art. 4 din legea rurală, veduva fără copii, in momentul promulgărei legei rurale, adică cănd urma să fie împroprietă- rită in virtutea acestei legi, era mărginită la locul de casă cu grădină, fiind-că nu făcuse clacă și nu avusese, prin urmare, loc de hrană. împroprietărirea insă o-dată făcută, un sătean împroprietărit volnic este a înstrăina prin testament pâmentul ce ’l are după legea rurală nu num ii către un alt sătean, dar și către o să- teancă, de exemplu, către soția sa fără copii. No 5. — Casată, în urma recursului făcut de Anica V. Stanciu, de- cisiunea curiei de apel din Galați, secția I, cu No. 217 din 1898, dată în procesul cu Dumitru Stanciu. 9 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier I. Duca Pe D. Dim. Carp, advocatul recurentului, în desvoltarea motive- lor de casare, și 19 Digitized by Google 290 Pe D. Chr. Di mo pol u advocatul intimatului, în combateri; Deliberând, Asupra motivelor de casare: I. «Exces de putere și violarea art. 7 din legea rurală din*4864 și ”art. 1 din legea interpretativă din 13 Februarie 1879, întru cât «aceste texte de legi nu stabilesc nici o incapacitate pentru femeie «de a dobândi prin testament pământ rural aparținând soțului sâu. II. «Exces de putere și violarea principiului de drept că incapaci- «tățile nu pot să resulte de cât dintr’un text formal de lege, iar nici «de cum prin analogie cum a hotărit curtea de apel din Galați, «secția I, prin decisiunea atacată cu recurs, stabilind că femeile nu «pot dobândi pământ rural de cât în limitele art. 4 din legea rurală «din 1864. III. «Violarea art. 644 din procedura civilă și greșită interpretare «a art. 1, § 2. din legea de la 1879, care, după cum o spune textul «în mod formal, nu se aplică de cât la cumpârărl de pământuri ru- «rale, pe când curtea de apel din Galați, judecând ca și curtea de «apel din BucurescI, ’l aplică și h dobândirea prin legat, călcând «ast-fel principiul că restricți»»nile la dreptul de a transmite și do- „bândi proprietatea nu se pot întinde pe cale de analogie safi de in* «terpretare, ci ele trebue determinate printrun text formal de lege*. Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că recurenta stăpânind, în basa unul testament al soțului său, pământul ce acesta a dobândit conform legel rurale, frații defunctului a fi re- vendicat acel pământ sub cuvânt că, după sus <^isa lege, pământurile rurale nu pot fi înstrăinate de cât unul sătân și că femeile nu pot fi coprinse în acâstă denumire; Considerând câ instanța de apel, admițând în parte acțiunea, ho- tărasce că Anica V. Stanciu nu a putut dobândi prin testament mal mult de cât întinderea de pământ ce ar fi putut dobândi conform legel rurale, dacă s’ar fi împroprietărit și dânsa atunci, ca văduvă fără copil, adică primind locul de casă și grădină; că restul pămân- tului rămas urmâză a se restitui moștenitorului legitim al testatoru- lui, intimatul Dumitru Stanciu, singurul apelant dintre recurențl; Considerând că, după cum stabilesce însăși decisiunea atacată, Anica V. Stanciu a posedat pământul în litigiu nu în calitate de îm- proprietărită în virtutea legel rurale, ci în calitate de legatară, în Digitized by Google 291 •basa unul testament al defunctului împroprietărit; că lege* rurală, neschimbând ordinea succesorală și neexclu^nd pe sătence de la moștenirea, fie testamentară, fie ab infestat, a celui împroprietărit, restricțiunea prevăzută pentru văduvele fără copil în momentul îm- proprietărire! lor nu pdte fi întinsă în afară de cașurile prevăzute în art. 4 din legea rurală de la 1864 ; Că, din contră, întinând înțelesul acestei restrictiunl și scoțând pe recurentă din partea unei stăpâniri ce are încă de la 1892, in- stanța de apel a comis un adevărat exces de putere, violând disposi- țiunile legilor rurale din 1864 și 1879; că decisiunea el urmâză, deci, a fi casată. Pentru aceste motive : Casâză, etc. Civil, secliunî-unite. No. 131 PLATĂ. — Când este valabil făcută. — Plata dărilor către Stat făcute de chiriași sau arendași. (Art. 1.096 din coiul civil; art. 5 tlin legea de urmărire). Pentru ca plata să fie valabilă, trebue să se facă creditorului ori împuternicitului seu, ori aceluia ce este autorisat de justiție sau de lege a prinți pentru dânsul, și că chiar plata făcută ace- luia ce n\ire împuternicire de a primi pentru creditor este va- labilă, da ă acest din urmă o ratifică sau profită de dânsa. Ast-fel, dupe legea de urmărire, arendașii și chiriașii fiind res- pundetori de datoriile proprietarului pentru dările imobilului ce dețin, plata dărilor către Stat, făcută de arendași sau chi- riași, pentru proprietar, este valabilă ca plată a chiriei sau a arendei. No. 109.—Respingerea recursului făcut de Florea Dăncescu contra sentinței tribunalului Dolj, secția II, cu No. 284 din 1897, în pro- ces cu C. I. Mărșolescu. 10 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Hentzescu; Digitized by Google 292 Pe D. advocat P. Borș, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Bădulescu, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: «Violarea art. 604 din procedura civilă, combinat cu art. 1.114 «și art. 1.019 din codul civil. «D. Mărșolescu a rămas condamnat prin hotărîrea definitivă cu «No. 331 din 1896 a tribunalului Dolj, secția II, să mal plătâscă un «rest de câștiu până în termen de trei luni de la data hotărîre!, adică „până la 19 Decembre 1896 și, în cas contrariu, contractul de arendă «șă se considere ca desființat. Adversarul nefăcând plata, în confor- «mitate cu art. 1.096 din codul civil, în mânile mele, tribunalul a «violat art. 1.019 din codul civil și a comis un exces de putere când •a admis contestațiunea D-luî Mărșolescu și a menținut contractul «de arendă. «Neîndeplinirea unei obligațiuni sub condiție resolutorieși mal cu «sâmă determinată de chiar o instanță judecătorâscă, constitue pe ob- «ligatul inculpa ipso jure prin expirarea termenului, așa că proprie- «tarul a exercitat un drept al său expulsând de pe moșia sa pe aren- ndașul recalcitrant. Conservarea de către adversar a sumei cuvenită «mie cu scop de a mă achita de dre-cari datorii către Stat, terța persdnă «nu pdte constitui o liberațiune valabilă și legală întru cât n’a fost «precedată de oferta reală prevăzută de lege, îndeplinirea cărei nu- «mal ’l-ar fi putut scuti de răspundere. Tribunalul, Deținând sâmă de «aceste întâmpinări, a violat art. 604 c. proced. civilă și art. 1.114 «din codul civil*. Având în vedere sentința tribunalului Dolj, atacată cu recurs, din care resultă că C. 1. Mărșolescu, intimat ai pt* mărturisirile făcute d* unii din intimați d’inaintea sub-pre- fectulul plășel, pi in p ocesul-verbal din 10 Iulie 1894; cu ocasiunea procesului ce aveaO acești locuitori cu răposatul Amza Jianu; Având în vedere că în procesul de at în ședință publică, dupe cum acâsta resultă din minuta în- «cheială îo <^iua de 20 Ianuarie 1899, când a urmat judecata*. Considerând că din sentința supusă recursului se constată că densa a fost pronunțată in ședință publică; Că recurentul nu probâză cu nimic că acea hotărîre a fost redac- tată în altă qb posteridră, căci faptul că se arată judecătorul care a redactat’o nu probâză că nu s’a putut redacta în aceeași cu art. 134 din procedura civilă, întru c&t, de și legea timbrului, «prin art. 49, nu vorbesce nimic de dreptul de oposiție, acest drept, ninsă, există in favdrea ambelor părți într’un mod virtual în basa «principiului că oposiția fiind un drept natural, el există ori de câte «ori o lege nu ’l interzice Având în vedere că prin art. 49 din legea timbrului (art. 64 din noua lege) legiuitorul ocupându-se de cașurile în cari administrațiu- nea timbrului, nemulțumită pe suma evaluărilor făcute de moștenitori asupra averel rămasă de la de cujus, are dreptul de a contesta aceste evaluări, arată că asemenea contestatiuni se adresâză tribunalului, care judecă de urgentă în prima și ultima instanță fără însă ca prin acest articol, sau prin-veri un altul oin legea timprulul, s$ interzică părților în asemenea cas dreptul de oposițiune ; Considerând dir, că întru cât nici un articol din legea timbrului, legea specială, nu interzice, în materie de contestatiune la evaluarea făcută de moștenitori asupra avere! defunctului, dreptul de oposi- țiune pentru partea judecată în lipsă, urmâză a se lua de basă, în a- semenea cas, dreptul comun și a se acorda, prin urmare, fie Statului, care contestă evaluarea, fie moștenitorilor, dreptul de oposițiune. Că, dar, în specie, râd tribunalul, prin sentința supusă recursului, a de- clarat neadmisibilă oposițiunea de Stat în contra sentinței prin care i se respinsese ca nesusținută contestațiunea contra evaluărel făcută de intimatul în recurs Canalis E. Canalis asupra averel ce moște- nesce de la defunctul Gherasim A. Canalis, și, deci, motivul invocat este întemeiat. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Civil, secția I. Digitized by LiOOQlC 304 No. 137 PUNERE ÎN ÎNTÂRZIERE. — Debitor. — Când era pas în întâr- ziere sub codul Calimach. (Art. 1.761 din codul Calimach). BESMAN. — Desființarea lui ipso jure. — Când avea loc.— Dacă, cu tdta desființarea de drept, proprietarul trebuia sâ recurgă la judecată. (Art. 1.517 din coiul Cdimach). 1/ Asemenat art. 1.761 din codul Calimach, datornicul era de drept in întârziere, dacă nu plătea datoria la termenul hotă- rit, fără să fie ttebuință, pentru acest sfârșit, de opunere in intârdiere prin judecată sau afară de judecată. 2) Art. 1.517 din codul Calimach, care hotărasce că besmănarul se ^cote din locul cu besman prin judecată când nu plătesce besmanul in curgere de 2 sau 3 ani, nu derogă câtuși de pu- țin la principiul desființărei de drept a embaticului prin ne- plata besmanu^ui hotărit, căci cu totă încetarea ipso jure a embaticului prin neplată, totuși proprietarul este ținut să re- curgă, in asemenea cas, la judecată, samavolnicia fiind oprită. No. 124. — Respins recursul făcut de Safta G. Lupu contra deci- siei curței de apel din Galați, secția II, cu No. 106 diu 1899, în proces cu Vasile Savini Grețeanu și alții. 20 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier AL Degr£; Pe D. advocat P. Borș, in desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. advocat F. Gesticone, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului de casare : «Interpretare greșită și violarea art. 1.517 din codul Calimach și «rea aplicare a art. 1.118 din același cod. «Din coprinsul acestor texte și din economia vechel legiuiri Caii- nmach, nu resultă câtuși de puțin că neplata canonului de către bes- «mănar ar stinge de drept, eo ipso, dreptul de emtiteosă pentru ne- «plată, cum susține curtea de apel ; și chiar in cas de neplata, trebue n ca besmănarul să fie pus în întârziere și stingerea dreptului să fie «declarată prin judecată. Digitized by ooQle 305 »Or, curtea de apel, admițând o doctrină contrarie, inter pretâză gre- „șit art 1.517, pe care ’l violâză, și în același timp face p rea apli- «care a art. 1.518 în cașul în specie*. Considerând că, dupe § 1.761 din codul Calimach, datornicul e de drept în întârziere dacă n’a plătit datoria la termenul hotărît, fără să fie trebuință, pentru acest sfârșit, de o punere în întârziere prin ju- decată sad afară de judecată ; Considerând apoi că, fată cu novella 7, cap. 3, § II, nu încape nici o înduoială că și embaticul e desființat ipso jure când nu se plătesce canonul în curgere de 2 sad 3 ani, fără să maî pdtă avea loc vre-o purgatio morae ; Considerând că § 1.517 din codul Calimach, care hotărasce că bes- mănărui se se6te din locul cu be^man prin judecată, când nu plătesce besmanul în curgere de 2 sau 3 ani, nu derogă câtuși de puțin la principiul desdintărel de drept a emba ticului; Considerând, în adevăr, că, cu tdtă încetarea ipsa jure a embati- culul prin neplata besmanulul în termenul hotărît, vădit lucru este totuși că proprietarul {inut este să recurgă, în asemenea caz, la jude* cată, samovolnicia fiind oprită ; Considerând, prin urmare, că, judecând lucrul ast-fel, instanța de fond, departe de a nesocoti § 1.517 citat, din contră, a tăcut o bună și drâptă aplicare a legel. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 138 REVISUIRE — Contravențiune la legea licențelor. — Dacă în acestă materie Statul are drept de revisuire.—Recurs — Inad- misibilitate. Dreptul de revisuire pentru Stat, preve^ut de art. 291 din proce- dura civilă, ne existând in materie de contravențiune la legea licențelor, resultă că recursul făcut contra unei hotărî'i dată asupra unei cereri de revisuire in acostă materie este inadmi- sibil. 20 Digitized by^ooQle 306 No. 126. — Respins, ca neadmisibil, recursul făcut de ministerul de finance tn contra sentinței tribunalului Mehedinți cu No. 271 din 1899, dată în procesul cu Ștefan Faru. 20 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. președinte de sec* tiune Gr. Lahovari; Pe D. D. R. Stefănescu, delegatul ministerului, în cererea de a se respinge incidentul ridicat din oficii asupua neadmisibili tățel recur* sulul, și Pe D. Barozzi, advocatul intimatului, în cererea de a se admite incidentul și a se respinge recursul; Deliberând, Asupra incidentului de neadmisibilitatea recursului, ridicat din oficifi, pe motiv că, în materie de contravențiune la legea licențelor, neexistând dreptul de revisuire acordat Statului prin art. 291 din procedura civilă, și centința supusă recursului fiind dată asupra unei cereri de revisuire, recursul de fată nu mal pdte avea nici un interes pentru Stat: Considerând că, în ce privesce contraventiunile la legea licențelor, pentru cuvinte de celeritate ce reclamă materia fiscală, legiuitorul, prin art. 118 din legea licențelor, combinat cu art. 35—42 din le- gea pentru așezarea impositulul spirtudselor, a creat o procedură specială și sumară, admițând ca mijloc pentru anularea proceselor- verhale de constatarea contravențiunilor, dreptul de apel la tribunal, în termen de $te* nitor al Ddmnel Smaranda Sturza; câ averea rămasă de la numita Dâmnă a fost moștenită atât de recurentul M. D. Sturza, cât și de Principesa Gortceacof; } Considerând că, in virtutea art. 774 și 777 din codul civil, dato- toriile și sarcinele- succesiune! se divid Intre moștenitor! in pro por- țiune cu partea lor ereditară; Considerând că acest principii al divisibilitățel datoriei între moș- tenitori ’șî are aplicațiunea în virtutea art. 1.059 și 1.060 din ci- tatul codice, chiar atunci când datoria succesiune! ar fi fost solidară; Considerând că ast-fel fiind, când curtea de apel condamnă pe M. D. Sturza la plata acestor dobândi în mod soli I -r eu Princip sa Gort- ceacof, violâză sus fisele texte de lege și, dar, decisiunea sa in acâstă privință urmâză a fi casată ; Considerând însă că Gr. M. Sturza a declarat înaintea acestei in- stanțe că renunță la condamnarea într’un mod solidar, așa că dife- rend ne ma! existând între părți în acâstă privință, causa încetâză de a mal fi primitdre de veri-o judecată în fond, și dar, în virtutea art. 39 din legea organică a aceste! curți, casarea, pentru acest motiv, urmâză a se face făra trămitere. Pentru aceste motive: Casâză fără trămitere pentru motivul IV Respinge motivele I, II și 111. Civil, secția I. No. 142 DREPTURI LITIG1OSE. — Cesiune. — Advocat. — Când se pâte considera un lucru ca litigios.—Retract litigios.—Gondițiuni. (Art. 1.309, 1.402 și 1.403 din codul civil). HOTaRÎRE. — Când este definitivă. — Recurs. — Revisuire. — Ce fel de mijldce sunt acestea. — Efectele lor. JUDECARE. — Acte presentate de părți. — Dacă judecătorii sunt ținuți a le examina pe tdte sau numai In parte. — Acte ce sunt ținuți a examina. 1! Dacă in ipotesa art. 1.309 din codul civil, care opresce pe ad- vocați dea se face cesionari de drepturi litigidse, un lucru p6te Digitized by Google 316 fi considerat ca litigios chiar atunci când se pdte prevede in privința lui un proces eventual, in ipotesa insă a art. 1.402 din codul civil, care tratdză despre retractul litigios, pentru ca lucrul să pdtă fi considerat ca litigios, trebue ca in momentul chiar când se face vin^area să existe proces sau contestație asupra fondului dreptului. 9) In sistemul legislațiunei ndstre, o hotărîre este definitivă în- dată ce s’a pronunțat instanța de fond care judecă in ultimul resort, recursul in casație și revisuirea, la cari sunt supuse ho- tăririle de fond, fiind mijldce extraordinare cari n’au efectul prin ele însăși d’a ține litigiul deschis, ci de ă redeschide un litigiu închis, când aceste mijldce au fost în adever puse in aplicare. 3) Dacă judecătorii sunt ținuți să examineze tdte actele ce li se prezintă despărți și de a constata acesta prin hotărirea lor, ei nu au obligațiunea de a enumera și a menționa de cât acele acte cari le par concludente și utile în causă. No. 135. — Respins recursul făcut de Petre N. Vlahidis contra de- cisiunel curței de apel din BucurescI, secția II, cu No. 34 din 1898, în proces cu losefina Em. Protopopescu Pache. 24 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gr. M. Buiucliu; Pe D-nil advocațl: I. Saita, Scarlat Arion, C. C. Arion și G. Danie- lopolu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D-oii C. Hagi Tudorache, Ion Poeoaru Bordea și B. Misir, in combateri; Deliberând, Asupra motivului I de casare : n Exces de putere și violarea art. 1.309, 1.402 și 1.403 din codul «civil, omisiune esențială și nemotivare. «Am susținut înaintea curței că retractul litigios propus de noi »se întemeia pe art. 1.309 din codul civil, combinat cu art. 1.402, «care nu cere și nici presupune existența unul litigid pendinte, tna- * «intea instanțelor judecătorescl, și cu tdte acestea, curtea trece peste «aceste considerațiunl, nu ^ice nici un cuvânt asupra acestei cestiunl «de drept, ci admițând, și în cașul nostru, regulele din art. 1.403, Digitized by Google 317 „judeca, fără a justifica pentru ce, că retractul litigios nu s’ar pute» „cere de cât fiind proces pendinte pe care retractul are darul să’l „stingă. „In aceeași ocasie, însă, curtea comite și o erdre gravă de fapt, căci „pretinde, ceea ce nu este exact, că la 2 Maiu 1881, când s’a încheiat „actul de vintre intre Avramide și D-na losefina Protopopescu «Pache, se judecase și se decisese de instanțele de fond că moșia „Conțescil-de Sus, a cărei vîn^are era atacată ca simulată și făcută „în fraudă, fusese bine și valabil judecat, pe când, după cum am sta- „bilit, acâstă cestiune era reservată prin înțelegerea dintre părțl-și, „dar, decisia cur tel din BucurescI, secția III, cu No. 308 din 1878, „nu putuse judeca acâstă cestiune, ceea ce a fost confirmat în urmă „și de înalta curte de casare prin decisiunea cu No. 191 din 1896. „De asemenea comite un exces de putere curtea și violâză art. & „și 969 din codul civil. „Când decide că înțelegerea stabilită între sindicii falimentului M. „Vlahidis și A. Avramide, pentru a reserva instanțelor civile judecata „în privința proprietățel moșiei Conțescilde-Sus, este dubidsă în ce • „privesce sindicatul și constitue o obligație valabilă pentru tdte „ părțile. „Dar curtea interpretă greșit art. 1.402 din codul civil și comite „un exces de putere și se face vinovată de nemotivare, când decide „că M. Vlahidis, ale cărui drepturi le exercită P. M. Vlabdis, n’are „însușirea de a u-a de calea retractulul litigios și când proclamă, în „contra textului precis al legel, că retractul litigios este acordat în „contra vîncjâtorululu. Vânând decisiunea atacată cu recurs a curțel de apel din Bucu- reecî. secția II, cu No. 34 din 1898, din care resultă că recurentul P. M. Vlahidis, ca creditor al Iul M. Vlahidis, a chemat în judecată pe D-na losefina- Protopopescu Pache, proprietara moșiei ConțesciV cum pârâtă de la D. C. Avramide, care și el o avea cumpărată de la M. Vlahidis, și susținând că D-na losefina Protopopescu Pache a dobândit un lucru litigios, a cerut safi să i se recunoscă dreptul de a exersa față cu ea retractul litigios prevăzut de arț. 1.402 din codul civil, sau să.se anuleze în mâinile el achisisițiunea acestei moșii, în puterea art. 1.390 din codul civil, considerând’o numai ca o personă interpusă, cumpărătorul adevărat fiind s țul Em. Protopopescu. Digitized by LaOOQle 318 Pache, care, ca advocat, nu se putea face cesionar de drepturi li- tigidse; Considerând că dacă, in ipotesa art. 1.309, un lucru pdte ti consi- derat ca litigios chiar atunci când se pdte prevede tn privința lui un proces eventual în ipotesa însă a art. 1.402, care tratdză despre con- tractul litigios, trebue ca, în momentul chiar când se face violarea, să existe proces sad contestatiune asupra fondului dreptului (art. 1.403); Considerând că curtea, ■ raționând asupra retractulul litigios, con- stată că de și violarea făcută deP.M. Vlahidis către C. Avramide, a fost dre când atacată ca simulată și ca făcută în frauda creditorilor violatorului, litigiul însă angagiat pe acest teren a fost definitiv tran- șat în favdrea validitățel vîmjdrel înainte de 2 Maid 1881, dată când moșia Conțescil a fost cumpărată de D-na losefina Protopopescu Pache; ' Considerând că, judecând ast-fel, curtea n’a violat întru nimic art. 1.309, care nu era în causă și a făcut o bună aplicațiune a ari. 1.402 și 1.403 din codul civil; Considerând că pentru a afirma că litigiul relativ la violarea mo- șiei Conțescil a fost definitiv tranșat înainte de 2 Maid 1881, deci- siunea atacată se basdză pe decisiunea No. 308 din 1879 a curțel de BucurescI, înaintea căreia părțile interesate ad adus și discutat în- treg litigiul relativ la violarea moșiei, în basa acțiuoel în simula- țiune și atțiunel pauliane proprid ijise, fără ca ele să se prevaleze de reservele ce se pretinde că ar fi făcut la prima instanță; Că a?a fiind, nu se pdte (Jice că curtea a comis veri-o erdre de fapt prin decisiunea atacată, de unde resultă că motivul ântâid e în parte neîntemeiat, în parte neexact, și în parte fără interes, și, prin urmare, cată a fi respins în întregimea Iul. Asupra motivului II: «Greșită interpretare și aplicare a art. 1.403 din codul civil. «Conform art. 1.403 din codul civil, lucrul se socotesce litigios a- «tât timp cât există proces sad contestație asupra fondului dreptului. «Curtea, în considerantul al Zecelea, interpretând art. 1.403 din co- «dul civil, susține că lucrul încetdză de a mal fi litigios imediat ce «instanța superidră de fond s’a pronunțat, și că acâstă pronunțare «fiind definitivă, posibilitatea unul recurs contra decisiunel instanței ₓ «de fond nu pdte să aibă nici o influență, litigiul fiind tranșat. Acâstă Digitized by ^OOQlC 319 «interpreta re credem că este greșită, căci atunci când legiuitorul a «întrebuințai în art. 1.403 cuvintele: atât timp cât a existat proces, *a vrut să înțeldgă atâta timp cât dreptul este incert, adică până când «nu a intervenit o decisiune judiciară inatacabilă. «Căci, cu tdte că recursul în casațiune nu tmpedică executarea " unei decisiunl, decisia curței de apel nu e mal puțin susceptibilă «de a H distrusă de decisiunea curiei de casație, care pune pe părți «în aceeași stare care exista înaintea curței de apel. De aci trebue să «tragem consecința rigurdsă că, atât timp cât termenul de recursn’a «expirat, procesul n’a încetat de a exista, căci judecând contraria, «s’ar putea întâmpla ca, după ce s’ar fi decis că procesul nu mal «există, curtea de casație anulând decisiunea executorie a curței de «apel, procesul să existe din nod, ceea ce ar da nascere unei con- «tastațiunU. Considerând că în sistemul legislațiunel noslre o hotărîre este de- finitivă îndată ce s’a pronunțat instanța de fond care judecă în ulti- mul resort, recursul in casațiune și revisuirea la care sunt supuse hotârîrile de fond fiind mijldce extraordinare, cari n’a ii efectul prin ele însăși d’a ține litigiul deschis, ci de a redeschide un litigid închis, când acele mijldce au fost în adevăr puse în aplicare; Cnsiderând că curtea constatând că recursul contra decisiunel cu No. 308 din 1879 a fost declarat tocmai la 13 Martie 1896, adică mai bine de 15 ani în urmă, a făcut o bună aplicațiune a art. 1.403, hotărînd că la 2 Maifi 1881, când D-na losefina Protopopescu Pache a cumpărat moșia Conțescil, nu mal era lucrul litigios. Asupra motivului III de casare: «Violarea art. 1.309 din codul civil, omisiune esențială, erdre care «denaturdză relațiunile juridice între părți și falșa motivare care con- «stitue o vădită erdre de drept. «Curtea refusădea aplica art. 1.309, pretinzând că pentru aplica- «țiunea acestui articol ar trebui, în ce privesce caracterul litigios al «dreptului cumpărat, aceleași condițiunl ca cele cerute de art. 1.402. «Acdsta este o erdre de drept pe care basându se curtea, este con- «dusă să comită omisiuni esențiale in ce privesce interpunerea D-nel «losefina Protopopescu Pa»he, iu locul soțului său D. Em. Proto- «popescu Pache, advocatul care, în realitate a cumpărat imobilul liti- «gios și să motiveze absolut falș în acest punct sentința sa. Digitized by CiOOQle 320 „Omisiunea esențială constă în neexaminarea miji oce lor mele de „apărare și a actelor produse de mine și anume: a) Inventarul făcut la mdrtea lui Em. Protopopescu Pache; b) Cererea făcută de losetina Protopopescu Pache pentru pu- nerea în posesiune, care din partea sa constitue o recundscere că nu e proprietară; c} Certificatul percepției; d¹ Actul de transacțiune autentic al tribunalului Ilfov cu No. 485 din 1886, In care Protopopescu Pache figurăză el ca proprietar; e] Fdia dotală a D-nel losetina Protopopescu Pache. „Iară falsa motivare stă in considerentul al 19-lei, în care curtea „constată că Protopopescu Pache dăruise soției sak moșia Gonțesciî, „și in loc a trage conclusia că el era proprietar, trage conduși unea „ contrarie «. Considerând că curtea, având a judeca dacă moșia Contesei! a fost in realitate cumpărată de soțul D-nel losetina Protopopescu Pache, care, ca advocat nu putea dobândi un drept litigios după art. 1.309, a deslegat cestiunea în fapt, declarând că nu Em. Protopopescu Pache, ci soția sa losetina Protopopescu Pache a cumpărat moșia, și ast-fel fiind e indiferent dacă curtea a dat un înțeles greșit cuvân- tului de drept litigios din art. 1.309; Considerând că pentru a declara că achisițiunea s’a făcut de lo- sefina Protopopescu Pache, și nu de soțul său, eurtea afirmă că a examinat tdte actele presentate de părți, din cari enumeră cele prin- cipale, precum fdia de dotă a D-nel Protopopescu Pache și testamen- tul soțului săd, pe cari le combină cu actul de cumpărătură pentru a ajunge la convingerea că Dna Pache n’a fost persdnă interpusă, ci cumpărătâre seriosă; Considerând că dacă judecătorii sunt ținuți de a examina tdte ac- tele ce li se presintă de părți și de a constata acăsta prin hotărîrea lor, el nu au obligațiune de a enumera și a menționa de cât acele acte cari le par concludente și utile ia causă ; Considerând dar că din modul cum a procedat curtea, nu resultă ca ea să Ii comis veri o omisiune, sad să fi violat verl-un text de lege. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția *. Digitized by CaOOQle 321 No. 143 COMPETINȚĂ. — Restituire de taxe de Înregistrare și tim- bru. (Art. 10, 45 și 46 din legea timbrului). O lege generală neabrogând disposițiile unei legi speciale, legea generală de organisar^ a judecătoriilor de ocâle nu a putut a- broga disposițiile legel timbrului in privința < ompetinței in ma- terie de restituire de taxe de înregistrare și timbru. Ăst fel, tdte cererile de restituire de taxe de înregistrare, fără nici o excepțiune, sunt și remân de competința tribunalului, ori care ar fi valorea taxei a cărei restituire se cere. No. 137. — Respingerea recursului lăcut de ministerul de finance contra sentinței tribunalului Roman, cu No. 302 din 1898, în pro- ces cu Balbina M. Bachman. 24 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier R. N. Opreanu; Pe D. N. Nicolescu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. F. Gesticone, în combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: „Greșită interpretare și falsă aplicațiune a art. 46 din lege* tim- „brulul, exces de putere și violarea art. 56 din codul de procedură „civilă, combinat cu art 55 din legea judecătoriilor de pace. „Acțiunea făcută de D-na Balbina M. Bachman d’inaintea tribu- „ nai ului de Roman contra ministerului de finance a cerut ca tribu- „naiul să se declare incompetent de a judeca afacerea acâsta, dedre-ce „suma reclamată de D-na Bachman fiind numai de 270 lei, judecă- „ tor ia de pace era singură competentă, sub cuvânt că art. 46 din le- „gea timbrului îl dă dreptul de a judeca în prima și ultima instanță „până la valârea de 1.500 lei verl-ce restituire de taxă. „Or, în virtutea art. 46 sus menționat, cererea de restituire de „taxe de înregistrare nu se pdte adresa de-a-dreptul la tribunal, și „acesta n’o pdte judeca în ultimă instanță până la valdrea de 1.500 lei „de cât numai pentru cele trei cașuri anume prevăzute în sus caisul 21 Digitized by Google 332 „articol. Cașul D-nel Bachman nefiind coprins în cele arătate de „art. 46 sus menționat, tribunalul, față cu suma reclamat^ față cu „disposițiunile ari. 5& din procedura ciyilă, era (țator șă admită „declinația de competență. Nefăcând o și reținând afacerea pentru a „judeca în prima și ultima instanță, pe de o p^rte a $£uț 9 fylsă „aplicatiune a art. 46 din legea timbrului, dându’I o greșită interpre- . ₐ „tare, iar pe de altă parte a violat art. 56 din procedura civilă, com- „binat cu art. 55 din legea pentru judecătoriile de pace și tot de „o-dată a comis un exces de putere, lipsind pe ministerul de finance „de beneficiul a duoă instanțe Considerând că de și disposițiunile art. 46 din legea timbrului (din 19 Martie 1886), resultă că numai in cele trei cașuri, anume arătate in prima parte a acestui articol, tribunalul este în drept, după cita- rea părților, să orddne pe cale sumară, printr’un jurnal motivat și dat în camera de consilia, restituirea taxelor ; iar tdte cele-alt* ca- șuri, când n’ar fi vorba de restituirea unei taxe, nelegal percepută (art. 10 din legea timbrului), care pdte face obiectul unul proces (art 45 aceeași lege), restituirea nu se pdte cere de cât pe calea judecățel contradictorii, și acâsta numai la tribunalul civil, in resortul căruia s’a efectuat plata, singurul competinte a statua asupra unor asemenea acțiuni in ultima instanță până la 1.500 lei, și in prima instanță când este vorba de o sumă mal mare ; Considerând că acâstă disposițiune dintr’o lege specială materiei, nu pdte fi privită ca abrogată prin legea generală a organisărel judecă- toriilor de ocdle, în virtutea principiului că o lege generală nu abrogă disposițiunile unei legi speciale ; Considerând că ast-fel fiind, de și suma care face obiectul proce- sului de față nu excede competința judecătoriilor de pace, dar înțru cât acâstă sumă provine dintr’o restituire de taxe de înregistrare, percepută pe basa legel timbrului, și întru cât, după art. 46 din acâstă lege, tdte cererile pentru restituirea unor asemenea taxe, fără nici o excepțiune, sunt date în competința tribunalelor, apoi, cu drept cu- vânt, tribunalul, prin sentința atacată a^I cu recurs, s’a declarat competinte a judeca o asemenea acțiune, și, deci, motivul de casare e4e neîntemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. Digitized by UooQle 323 Np. 144 WCAȚiUNE. — Repunerea la disposiția - chiriaș ului, la terme- nul stipulat, a imobilului închiriat?— Daune?— Retușul in^ stanței a admite pe chiriaș si stabiMscă> daunele, — Exces de putere. Jnstanța judecătorâscă ce refusă unui chiriaș, care a chemat inju^ decată pe proprietarul imobilului închiriat ca să fie condamnat la daune pentru că nu ’i-a pus imobilul la disposifie la terme- nul stipulat, dreptul la dovedirea și stabilirea daunelor pe rna- tiv că nu luiisecuvine aceledau*e,ci unui fost asociat al seu âe care s’a desfăcut* când setstaWesce judecătoresc# contrariul^ că adică lui i se cuvine, comite prin acesta un adeverat exces dh putere, și, deci, hotărirea sa este casabilă. No. 138. — Casarea decisiunel curțel de apel din Graiova, secția II, No. 19 din 1899, in urma recursului făcut de I. I. Athanasiu, tu proces cu epitropia bisericel M idooa Mântuleasa Dădu din Craiova. 27 Martie 1900 CURTEA, Ascultând, citirea raportului. făcut în causă de D. consilier D. Hentzescu ; Pe D. advocat I. Saita, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D advocat A, Comănescu, in combateri; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat «Exces de putere. Am dovedit in mod complect inaintea curțel «că drepturile Ce exercitam in patrimoniul meU, cu chiar mărturisi- nrea aceluia in patrimoniul căruia curtea judecă că aceste ireptuH *ar Q ia contra voinței sale. Curtea impunând ast-fel mal târziii "drepturi de cari el însuși se lâpădă și refu*ându’ml mie exercițiul "lor, cel puțin ca cesionar al acelor drepturi, comite un evident ex- "ces de putere, și față de mine o adevărată tăgadă de dreptatea. Vă^dad decisiunea supusă recursului, din care resultă că, la 19 A- 4>rilie 1893, intervine intre I. S. Atanăsiu —recurentele de aiji— și epitropia bisericel Madona Mlntuleasa din Craiovami contract, prin •care epitropia închiriază celui d';inlâiii o prăvălie lin Craiova, pe ter- Digitized by Google 324 mende 5 ani, cu începere de la 25 Aprilie acel an și cu chirie anuală de 4.212'lel; la 19 Aprilie 1893,1. S. Atanasiu face tovărășie cu fra- tele său Theodor Atanasiu, și aduce în asociație contractul de în* chiriere; că epitropia nepredând recurentului prăvălia la 25 Aprilie 1893, din causă că Hristea H. DaniiI, vechiul chiriaș, nu voia să o pă- răsâscă, a urmat proces între epitropie și Hristea H. DaniiI, și la 27 Maid 1893 curtea din Craiova, secția I, a ordonat depărtarea numi* tulul și tocmai la 19 Iunie acel an, epitropia a putut pune la disp si* ția recurentului prăvălia închiriată; că, în acest interval de timp, la 3 Maid 1893, recurentul a pornit proces în daune contra epitropie!, derivând din neexecutarea contractului de închiriere, la care acțiune epitropia a chemat la rândul el, ca garant în causă pe Hristea H. Da* niil, intimat și acesta a^I in recurs; că, în timpul procesului, la 14 August 1893, intervine un act de desfacerea tovărășiei între frații Atanasiu, prin care nu se vorbesce nimic de sdrta procesului de daune ce intentase I. S. Atanasiu contra epitropie!; că, în acâstă stare de lucruri, la 26 Aprilie 1894, când s’ad înfățișat părțile în acest pro- ces de daune, intimatul Hristea H. DaniiI a ridicat finele de nepri- mirea acțiune!, pe motiv că, în urma desfacerel tovărășiei dintre frații Atanasiu, recurentul nu ar mal avea nici un drept la daunele rtsul- tând din neexecutarea contractului de închiriere, și tribunalul Dolj, secția 11, prin sentința cu No. 193 din 1894, admițând finele de ne- primire, respinge acțiunea lui I. S. Atanasiu ca neavând dreptul să o susțină; că recurentul, nemulțumit a făcut apel, dar că mal Înainte de a se înfățișă procesul la curte, recurentul intentând acțiune con- tra fratelui sâu Theodor S. Atanasiu, pentru a se constata judecă- toresce că dreptul relativ Ia daunele causate de epitropie prin nepre* darea .prăvălie! închiriate la termen ’l aparține numai lui, iar nu și fratelui s6u Theodor, acâsta după cum se coustată din sentința tri* bunalulul Dolj, secția comercială cu No. 166 din 1897, a declarat că procesul intentat de recurent pentru daune contra epitropie! Ma- dona-Dudu ’l privesce numai pe dânsul (recurent); că, totuși, curtea de apel, prin decisiunea supusă a^! recursului, pe mo'iv că declara-' țiunea lui Theodor Atanasiu, consemnată în sentința cu No. 166 din 1897, este posteridră sentinței apelată cu No. 193 din 1894 și, pen- tru cele-al te motive din acâstă sentință, a respins apelul recurentu- lui 1. S. Atanasiu; Digitized by Google 325 Considerând că din tdte acestea resultă in mod neînduoios că, in de- finitiv, fie recurentului, fie tovărășiei frați Atamsiu, se cuvine daune, pentru că epitropia nu le a putut pune la dispositiune imobilul in* cbiriat la 25 Aprilie 1893, data încep°rel contractului de închiriere; Că, în asemenea împregiurărl, a se refusa de justiție dreptul la dovedirea și stabilirea daunelor cerute de unul din asociati personal, sub cuvânt că acesta s’ar fi lepădat de url-ce drepturi derivând pen- tru dânsul din contractul de închiriere, pe cât timp se constată ju- decătoresce contrariul, însâmnă a se nesocoti nisce drepturi indis- cutabile cuiva, sub cuvânt că se cuvin altuia, care insă nu numai că nuformulâză nici un fel de pretenjiune pentru acele drepturi, dar, din contra, declară formal, printr’o mărturisire judiciară (sentința cu No. 166 din 1897), că nu ’l aparțin câtuși de puțin , Că, dar, în împregiurările mal sus arătate, curtea de fond, res- pingând acțiunea recurentului, a comis un adevărat exces de putere, și, prin urmare, motivul de casire invocat fiind întemeiat, cată a se admite ca atare. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Civil, secția I. No. 145 COMPETINȚĂ. — Competința Înaintea judecătorului de pace. — Cum se regulesă. — Valârea litigiului. — Contestație asupra acestei valori — Unde trebue propusă și când trebue să fie judecată.— Dacă se pdte propune d’a-dreptul la tribunal. (Art. 64 din legea judecătoriilor de ocdle). Asemănat ^rt. 64 din legea judecătoriilor de ocdle, competința se reguldză după suma cerută în acțiune, ori-care ar fi de alt- mintrelea valorea titlului pe care se bas^ză acțiunea, și numai da ă cererea nu coprinde vcddrea, sau dacă se ridică con- testațiuni asupră-i, judecătorul trebue să resolve contestația înainte de judecata fondului, iar partea nemulțumită pe eva- luarea judecătorului o va putea ataca cu apel odată cu apelul asupra fondului. Așa dar, contestația asupra valdrei obiectului in litigiu trebue propusă înaintea judecătorului de pace și resolvată înainte de judecata asupra fondului, căci nefiind propusă la judele de ocol nu mai p6te fi propusă la tribunal. Digitized by Google 326 No. 141. — Respingerea recursului făcut de Leanca Al. Codreunu* și Al. Codreanu contra^ sentinței tribunalului Dâmbovița No. 57 din 1899, în proces cu Ghită Dumitru și Icnită Ioana Bărboiu. 28 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier C. C- Ștefănescu; Pe D. advocat Gair, in desvoltarea motivelor de casare, și % Pe D. advocat Barozzi, in combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: «Violare și rea interpretare a art. 64, combinat cu att. 62 din «legea organică a judecătoriilor de pace. înaintea tribunalului am «ridicat declinatoriul de competinta din causa valore! imobilului tn «litigii; tribunalul admite, in principii, incidentul decimatorii! de «competintă și spre a se stabili valdrea exactă a imobilului tn litigii! «numesce un expert. «Expertul depune jurământul legal și constată că imobilul valo- «râză peste trei mii lei. «Încheierea acâsta asupra competentei fiind interlocuitorie, tribu- «naiul nu mal putea reveni asupra el. Totuși, in țliua judecărel fon- «dulul, tribunalul s’a declarat competinte, a reținut afacerea și a res- «pins incidentul de competintă, pe motivul că el nu se putea ridica «de cât la judele de pace. «Apelul fiind devolutiv de instanță și competințâ basată pe va- «Idre, aparținând competintel ratione materiae, tribunalul a violat, «cu acest chip, regulele și principiile de drept cele mai elementari! «în materie de com|etintă«. v Având în vedere că Ghită Dumitru și lonită Ioana Bărboiu, in ca- litate de moștenitori colaterali al defunctului Dumitru Kiva, aâ ac- ționat in judecată pe Leanca Al. Codreanu, soția defunctului Dumi- tru Kiva, trecută in a duoa căsătorie cu Alexandru Codreanu, pentru ca să le delase pământul ce dânsa stăpânea pe nedrept cu al duoilea al sâO, soț și care pământ fusese dat cu ocasia lege! rurale defunc- tului Dumitru Kiva; Având în vede re că judecătorul ocolului Bolintinu a admis âcțiu<- Digitized by Google 327 beâ ca fondată; că soții Cod rea nu făcând apel înaintea tribunalului Dâmbovița, aci ad ridicat incidentul de incompetință pe motivul că valdrea imobilelor ce ad fost obligati a restitui iatrecânt suma de 1.500 lei, după cum constată expertisa numită de tribunal, judele de pace nu era competinte, conform art. 62 din legea judecătoriilor de pace, ad cerut câ tribunalul să evdce fondul și să judece în primă instanță; Având in vedere că se constată că redamanțil revendicând pămân- tul ih litigid, de 15 prăjini si 498 stânjeni, ad fixat valdrea lui Ia suma de 1.300 lei; Considerând că, după art. 64 din legea judecătoriilor de ocdle, com- petința se reguldză după șuma cerută în acțiune, orl-care ar 6 de altmintreh a valdrea titlului pe care se basâză acțiunea; Câ, după același text de lege, numai dacă cererea nu coprinde va- ldrea sad dacă se ridică contestațiunl asupră-l, judecătorul va resolva contestațiunea înainte de judecata fondului ; iar partea nemulțumită pe evaluațiunea judecătorului o va putea ataca cu apel numai o-dată cu apelul asupra fondului; Că de aci resultă că contestațiunea asupra valdrel obiectului în li- tigid trebue propusă înaintea judecătorului de pace și resolvată înainte de judecata asupra fondului ; că o asemenea excepțiune, neCiind pro- pusă la judecătorul de ocol, nu mal p6te fi propusă la tribunal; Că, în specie, reclamantii fixând valdrea obiectului în litigid la suma de 1.300 lei fără a se ridica veri-o contestație la prima instanță, cu drept cuvânt tribunalul a reținut afacerea ca instanță de apel, și n’a violat nici unul din textele menționate în motivul de casare. Pentru aceste motive, Respinge, etc. Civil, secția I. No. 146 SUCCESIUNE.—Moștenitori colaterali.— Dacă pot reclama moș- tenirea față de cei-alți moștenitori Înainte de a dobândi sezina judecătorescă. (Art. 653 din codul civil)., SUCCESIUNE. — Moștenitor aparent. — Buna credință a sa. — Ce era obligat să restitue în dreptul roman. — Ce este obli- gat a restitui a<^i, după dreptul civil român. (Art. 117, 726, 1.557 și 1.607 din codul civil). Digitized by kaOOQle 328 1J Moștenitorii colaterali au nevoe de sezina judecătorescă numai față de cei de al treilea, și deci pot, înainte chiar de a dobândi sezina, să reclame moștenirea față de ceilalți moștenitori. 2] In dreptul roman, stăpânitorul de bună credință nu era obli- gat nici măcar la restituirea prețului lucrului vîndut, dacă l-a risipit, adică dacă reclamantul nu dovedea in fapt că piritul se folosesce încă de prețul primit pe care nu "l-a cheltuit. In sistemul codului civil român, moștenitorul aparent, dacă este de bună credința, este dator să restituiască numai prețul pri- mit cu dobânda de la data reclamațiunei, sau să cedeze acțiu- nea sa in contra cumpărătorului, dacă prețul n’ar fi fost plătit. Ast-fel, când instanța de fond obligă pe un moștenitor aparent de bună credință să restitue nu prețul unei moșii vindute, cu do- bânda de la data reclamațiunei, ci valdrea actuală a acelei mo- șii, nesocotesce principiul că moștenitorul aparent de bună credință nu este ținut să restitue de cât prețul primit, și, deci, hotar irea sa este casabilă. No. 142. — Respingerea recursului făcut de Al. St. Catargi, repre- sentat a^I prin moștenitorii săi Henri Catargi și alții. Admiterea recursului făcut de Gratzia Calimaky Gatargi și Eva de Basili, și, în consecință, casarea decisiunel curței de apel din Iași, secția I, cu No. 16 din 1893. 29 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier R. N. Opreanu; Pe D-nil advocațl V. Brătianu și V. Lascar, în desvoltarea motive- lor din recursul făcut de Gratzia Calimaky Catargi și Eva de Basili și în combaterea motivelor recursului făcut de moștenitorii defunctului Al. St. Catargi; Pe D-nil advocațl Gr. Macri și M. D. Sipsom, în desvoltarea moti- velor în recursul făcut de moștenitorii defunctului Al. St. Catargi și în combaterea motivelor recursului făcut de Gratzia Calimaky Ca- targi și Eva de Basili, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl, fiind minori în causă; Deliberând: Asupra recursului făcut de Al. St. Catargi, representat a^l prin Digitized by Google 329 moștenitorii săi Henri Catargi personal și ca tutore al copiilor defunc- tei Alissa Sutzu, Paul Catargi și Elena Sutzu. Cu pri ire la primul motiv de casare în următdrea coprindere: «Prin decisiunea curțel de Craiova No. 116 din 1887, după a mea «cerere, s’a anulat cu totul titlul lui Nicolae Calimaky Catargi de le- «gatar universal a reposatel Maria Catargi și succesiunea acesteia s’a «declarat deschisă ab intestato. «Pe basa acestei decisiunl am cerut împărțâla sus tjisei inoște- «nirl drept in jumătate între mine și erezii răposatului N. Calimachi «Catargi, singurii cari în calitate de nepoți ai defunctei, obținuserăm «permisiunea justiției a intra în posesiunea acestei moșteniri. «Curtea restrînge la a patra parte vocațiunea ereditară îndrituind «pe moștenitorii lui N. Calimaky Catargi, Gratzia Calimaky Catargi •și Eva Basili, să rețină duoă pătrimi din moștenire tot în puterea «legatului anulat față cu mine, pe motiv că duol alțl succesibill, anu- «me Gheorghe și Oscar Gh. Catargi, cari nici n’aă fost trimiși în po- «sesiunea succesiunel ar fi că(}ut in pretențiunea lor de a anula și el «legatul în cestiune. «Cu motivul acesta, curtea necundsce și violâză autoritatea lucru- • lui judecat, care resultă in favdrea mea din decisiunea curțel de «Craiova No. 116 din 1887 și întinde asupră’ml, imputându’ml obli- «gațiunea de a respecta legatul și drepturi în acâstă moștenire, obli- «gațiune și drepturi consacrate contra și pentru alții prin decisiunile «la cari eă n’am participat, violând ast-fel relativitatea efectelor lu- «crulul judecat. Denaturâză acțiunea mea, negând caracterul și efec- «tul acțiunel în împărțâlă și face o confusiune între efectele sezinel «legale și sezinel judiciare*. Considerând că reese din hotărîrea supusă recursului că în Sep- tembre 1879, când a încetat din vi£ță Maria Catargi, rudele D-sale colaterale cele mal de aprdpe cari, în lipsă de testament, ar fi venit la moștenirea D-sale, eraâ Calimaky Catargi, Al. St. Catargi, Oscar Catargi și Gheorghe Catargi; Considerând că instanța de fond constată mal departe că testa- mentul mistic, prin care răposata Maria Catargi a rânduit legatar uni- versal pe nepotul D-sale Calimaky Catargi, s’a anulat prin hotărîrea curțel din Craiova No. 117 din 1887, față de Al. St. Catargi, dar s’a Digitized by Google 330 menținut, dfn contră, prin hotăririie curțel din Galați No. 164 și 192 din 1887, față de Oscar și Gheorghe Catargi; Considerând că hotărirea supusă recursului lămuresce mal apoi că numai Al. St. Catargi și Calimaky Catargi, acesta de pe urmăre- presențat a^l prin D-nele Gratzia Galimaky Catargi și Eva de Basili, aii cerut și dobândit sezina judecătorâscă (art. 653 din codul civil) moștenire de care e vorba, pe când, din contra, D-nil Oscar și Gheorghe Catargi n’aâ cerut încă sezina ; Considerând, adaugă instanța de fond, că, așa fiind, Al. St. Catargi prin acțiunea sa în împărțâlă introdusă în instanță, a cerut să i se recunâscă dreptul la jumătatea moștenirel de mal sus, de și există patru moștenitori colaterali în grad succesibil, pe motiv că colateralii cari n’afi încă sezina judecătorâscă (art. 653 din codul rivil) nu s’ar putea introduce în instanța de împărțâlă ; Considerând că instanța de fond a respins acsâtă reclamațiune ca neîntemeiată și a judecat, din contră, că Al. St. Catargi are drept numai la a patra parte a moștenire!, de ore-ce testamentul de mal sus fiind validat prin hotăririie curțel din Galați No. 164 și 192 din 1887 față de Oscar și Gheorghe Catargi, urmarea ar fi câ Galimaky Catargi (adică urmașii sâl), în folosul căruia s’afi pronunțat acele ho- tărîrî, ar fi subrogat ast-fel în drepturile acestor de pe urmă ; Considerând că recurențil, urmașii răposatului Al. St. Catargi, se plâng că, opunându-li-se, cu chipul acesta, hotăririie de mal sus a cur- țeî de apel din Galați No. 164 și 192 din 1897, la care autorul D lor du a luat parte, fiind date aceste hotărîrl numai față de D-niT Oscar și Gheorghe Catargi, s’ar fi violat ast-fel principiul că autoritatea lu- crului judecat există numai între aceleași părți cari au figurat la judecată ; Considerând însă că, adevărul căutând, tocmai principiul că o ho- tărîre dată între alții nu pdte să vateme pe un al treilea, trebue să ne ducă, Incașul de față, la soluțiunea că hotărirea curțel din Craiova No. 117 din 1887, care declară deschisă moștenirea ab-intestat nu- mai între Calimaky Catargi și Al. St. Catargi, nu pdte să aibă de efect de a exclude de la moștenire pe D-nil Oscar și Gheorghe Ca- targi, cari n’ati luat parte la acea hotărîre; Considerând, de bună sâma, că a hândi sezina, să reclâme moștenirea față de «el-al ti moștenitori; Considerând așa dar că instanța de fond, departe de a viola auto- ritatea lucrului judecat și de a face o confusiune intre efectele sezi- nel legale și ale sezinel judecătoresc!, din contra, s’a conformat în tdtul și întru tdte legel, introducând în instanța de împărțâlă și pe D-nil Chcar și Gheorghe Catargi și declarând, d^d, ră Al. St. Cdargi (adică urmașii săi) are drept numai la a patra parte a moștenirel. Asupra celui de al duoilea mijloc de casare : «Curtea constată în fapt că eâ dă venisem proprietar tn puterea, «legel prin dreptul de succesiune și, cu tdte acestea, nu’ml acordă ve- «niturile imobilului succesoral de la deschiderea succșsiunel, sub cu- «vânt că deținătorul N. Calimaky Catargi ar fi dobândit aceste veni- «turl, în puterea art. 485 din codul civil, pe când este constatat, prin «decisiunea curței din Craiova No. 116 din 1887, că N. Calimaky «Catargi deținea acest imobil fără titlu valid și licit și în deplină cu- «noscință că nu le poseda ca proprietar, fapte pe cari și curtea de «Iași le recundsce. «Curtea, dar, a violat art. 650, combinat cu art. 483 dih codul ci- «vil și a aplicat greșit, în specie, art. 485 și 486 din codul civil, ne* «socotind în același timp autoritatea lucrul uf judecat res uitând din «decisiunea curței din Craiova No. 116 din 1887«. Considerând că recurențil se tânguesc prin acest mijloc de casare* că instanța de fond ar fi aplicat greșit art. 485 din codul civil și ar fi violat autoritatea lucrului judecat, presupuind că Calimaky Ca- targi, rare ’șl-a însușit moștenirea de care e vorba în virtutea unul testament nul, era totuși de buna credință, și condamnând, prin ur- mare pe D-nele Gratzia Catargi și Eva de Basili să restituiască fruc- tele, nu de la data deschidere! moștenirel, ci de la data re< lama- țiunel; Considerând însă că hotărîrea curte! de apel din Craiova cu No. 11T Digitized by Google 332 -din 1887 s’a mărginit a anula testamentul de mal sus și n’a declarat încolo, nici expres nici implicit, că Galimaky Catargi, legatarul univer- sal, a cunoscut vițiile testamentului, adică că era de rea credință; Considerând, deosebit de acdsta, că instanța de fond constată, in fapt, că tăcerea rudelor în timp de 4 ani după mdrtea testatdrel și față cu hotărîrile curțel de apel din Galați No. 164 și!92 din 1887, cari au validat testamentul de mal sus, Calimaky Gatargi avea de sigur un bun cuvânt de a se crede proprietar ; Considerând, prin urmare, că, hotărind lucrul ast-fel, instanța de fond, departe de a viola art. 483, 485, 486, 650 din codul civil, și de a nu ține sâmă de autoritatea lucrului judecat, din contră, a făcut o simplă apreciere de fapt care scapă de censura curțel de casațiune. Asupra recursului făcut de D-nele Gratzia Galimaky Catargi și Eva de Basili: I. «Curtea deși recundsce că vîn^area moșiei Ghișeru Rediu-aldel, «făcută în 1881, de defunctul Calimaky Catargi lui G. Sterian «este bună și validă și de și stabilesce în drept că eredele putativ nu «pdte fi ținut a restitui de cât aceea ce s’a înavuțiț, totuși, obligă pe «D-nele Gratzia Calimaky Catargi și Eva Basili a restitui D-luI Al. «St. Catargi, nu a patra parte din prețul vin^ârel moșiei, ci o valdre «mult mal mare arbitrată de curte. Judecând ast-fel, curtea a dat o «hotărîre în contradicțiune cu faptele și principiile stabilite de dânsa «și violâză principiul de drept că eredele putativ nu este ținut de cât «a restitui ceea ce a primit II. «Curtea recundsce că răposatul Calimaky a vîndut moșia și în «virtutea dreptului și obligațiunel ce ’l impunea testamentul, pentru «plata legaturilor și sarcinelor succesorale ; că D. Al.' St. Gatargi a «dat și asentimentul său tacit la acâstă vîn^are și totuși ne obligă «a ’i restitui o sumă mal mare de cât partea diu preț cuvenită. Cur- «tea a violat, prin acâsta, principiul că cel ce lucrâză în virtutea și în «limitele împuternicirel ce are, nu pole fi ținut de cât de a da soco- «tâlă $i a restitui ceea ce a primit«. Considerând că instanța de fond recundsce că Al. St. Catargi (a- dică urmașii săi) este îndreptățit a ’ș’ avea partea sa de moștenire în bani cu dobândă numai de la data reclamațiunel, dar adaugă că acea parte în bani trebuia să fie socotită după valdrea actuală a mo- șiei, potrivit principiului «in quantum locupletior fuit« ; Digitized by CiOOQlC 333 Considerând, desvoltă instanța de fond, că moștenitorul aparent, asemănat acestui principia, este ținut a înapoia celui în drept întrâga* sumă de care s’a folosit va să ^licâ, nu prețul moșiei vindute (în ca- șul nostru ; 211.500 lei), ci echivalentul în bani al valdrel de ațul de antreprenor și nu putea fi supus la plata a două pa ten te “: Având în vedere că, prin decisiunea supusă recursului, comisiunea de apel constată în fapt că M. Sicard, pe lângă profesiunea de inginer, pentru care este impus la patentă, mal exercită în asociație cu Ba- jola Pietri și pe aceea de întreprinzător de lucrări publice; Considerând că ast fel constatat și întru cât recurentul exercită, în asociație cu un altul o profesiune deosebită de aceea de inginer, cu drept cuvânt a fost impus pentru acea profesiune, și comisiunea n’a violat nici unul din articolele citate. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Fiscal, secția II. No. 164 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Imposit funciar. — Proprietar. — Chiriaș. — Cheltueli de iau epnere și rep «rațiuni. (Art. 4 din Jegpa imposlulul funciar). CONTRIBUȚII DIRECTE. — Gestiuni de fapt. — Aprecierea su- verană a comisiunei de apel. Digitized by 356 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Patentă. — Birtași, cofetari sau bă- cani, ce vind și băuturi spirtdse. (Art. 1 din legea de la 3 Maiă 1892 pentru modificarea legel patentelor). 1/ Beneficiul disposițiunei art. 4, alin, b din legea asupra impo- silului funciar, este acordat numai proprietarului pentru chel- tuelile de întreținere și reparațiuni, iar nu și chiriașului care, prin urmare nu pdte invoca ca motiv, contra decisiei comisiu- nei de apel, violarea citatului articol. Comisiunea de apel este suverană apreciătore in ceea ce pri- vesce constatarea faptelor. 3) Sunt scutiți de dreptul proporțional al patentă birtașii, cofe- tarii și băcanii cari, pe lângă profesiunea lor principală, vind și băuturi spirtdse. No. 85. — Respingerea recursului făcut de Grigore Garra Gheorghe contra decisiunel comisiunei de apel din județul Olt cu No. 467 din 1900. 4 Martie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. advocat E. Rădulescu, asistentul recurentului, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Greceanu, în combateri; Deliberând, Asupra motivului I: , «Violarea art. 12 din legea patentelor, prin faptul că comisiunea «de apel găsesce că contractul de închiriere și certificatul primăriei «nu intră în disposițiile citatului articol Considerând că acest motiv este neexact în fapt, de dre-ce din decisiunea supusă recursului, se constată că comisiunea de apel a ținut sâmă de contractul de închiriere presentat de recurentul Gri- gore Garra Gheorge, iar în ce privesce certificatul primăriei, aflat în dosar, el e liberat la 12 Februarie a. c., pe când judecata înaintea comisiunei a fost în (jliua de 5 Februarie. Asupra motivului II: h Violarea art. 5 din legea patentelor, când sunt impus la duod pa* «tente, de cafegiii și de întreprinzător de baluri, când se constată că «exercit ambele comerciuri în același local, cu tdte că dovedesc că «nu exercit de cât comerciul de cafegiii«. Digitized by Google 357 Considerând că și acest motiv e neexact în fapt, de dre-ce din de- «cisiunea comisiunel de apel se constată că recurentul face comerciul de împrumutător de bani și de baluri în duoă localuri. ' Asupra motivului III: rAbuz de putere și violarea art. 4, alin, b din legea impositulul ^funciar, căci comisia de apel, cu tdte ci presint contractul de în- ^chiriere, unde se vede că plătesc 2.635 lei chirie anuală, totuși mă * impune la imposit de 5 °/₀ asupra chiriei de 3.060 lei, și, pe lângă macdsta, nu ține sâmă de disposițiile art. 4, alin, b din legea imposi- »tulul funciar, și, deci, nu mă scade cu ⁱ/ᵢ parte din cheltuelile de * întreținere și reparațiunl«. Considerând că beneficiul disposițiunel art. 4, alin, b din legea asupra impositulul funciar, este acordat numai proprietarului pentru cheltuell de întreținere și reparațiunl; iar nu și chiriașului care, prin urmare, nu pdte invoca violarea citatului articol. Asupra motivului IV: «Violarea art. 2, alin. I din legea patentelor, pentru că comisia de „apel nu ține sdmă de cele trei categorii de împrumutătorl prevă- *(Jute la titlul «împrumutător*, și mă impune la patenta clasa I în «loc de clasa III*. Considerând că comișiunea de apel, pentru a impune pe recurent 4a plata patentei clasa I, pentru comerciul de împrumutător de bani, constată în fapt că dânsul exercită acest comerciu pe o scară întinsă ; Considerând că, în ce privesce constatarea faptelor, comisiunea de apel e suverană apreciătdre. Asupra motivului V: «Violarea art. 1 din legea din 1892, de dre-ce adevărata mea me- «serie e de cafegiii și sunt impus și la licență, după cum se vede din «recepisa din dosar». Considerând că art. 1 din legea din 1892 prevede scutirea de dreptul proporțional al patentei pentru birtașil, cofetarii și băcanii cari, pe lângă profesiunea lor principală, vînd și băuturi spirtdse; Că în specie, se constată că recurentul nici nu e impus la veri-o taxă de patentă proporțională pentru că vinde băuturi în exercitarea profesiunel de cafegiii. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Fiscal, secția II. Digitized by CiOOQle 358 No. 165 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Patentă. — Modificarea rolurilor in cursul periodului. (Art. 17 din legea patentelor; art. 51 din legea de constatare și percepere). Patentele sunt valabile numai pentru un an, și, deci, rolurile se pot modifica in cursul periodului când se va dovedi că intre- prinderile comerciale s’au restrins. No. 87. — Casarea decisiunel /comisiunel de apel din județul Neamțu No. 341 din 1900, în urma recursului făcut de Nicolae lonescu. 4 Martie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. Greceanu, în combaterea recursului; Deliberând, Asupra motivului de casare : «Rău și ilegal comisia de apel primesce apelul D lul controlor nfără să se întemeieze pe veri*o probă sau constatare. Eă am dove- »dit și înaintea comisiunel de apel, cu certificatul primăriei, că vînd * în detaliu lucruri de băcănie, pentru careurmâză să plătesc patenta «clasa UI«. Având în vedere că înaintea comisiunel de apel recurentul a pre- sentat un certificat al primăriei urbei Piatra sub No. 540 din 19C0, prin care se constată că dânsul face comerciul de băcănie cu amă- nuntul ; Că comisiunea de apel îl impune totuși la patenta clasa II, pe motiv că cașul nu intră în prevederile art. 51 din legea de consta- tare ; Considerând că, după art. 17 din legea patentelor, patentele sunt valabile numai pentru un an; Că ast-fel fiind, argumentul comisiunel de apel, tras din art. 51 citat, nu p6te fi aplicat în specie, din contra după acest articol rolurile se modifică când se va dovedi că întreprinderile comerciale s’aă res- trîns, și, în specie, prin certificatul presentat comisiunel, s’a dovedit acest lucru ; Digitized by Google 359 Că, prin urmare, rău comisiunea ’l-a impus la patenti clasa II și dar, motivul de casare e întemeiat. Pentru aceste motive: Casezi, etc. Fiscal, secția II. No. 166 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Patentă. — Reclamațiune în contra acestei taxe.— Dove^L (Art. 12 din legea patentelor). Patentării cari vorreclamaîn contra taxă nu vor fi primiți dacă nu vor justifica reclamațiunea prin verl-un act legal, registre șt jurnale pentru opera[iunile comerciutul lor, ținute în re- gută, sau orl-ce alte documente vrednice de credință, No. 93. — Casarea decisiunel comisiunel de apel din județul Iași, No. 179 din 1900, în urma recursului tăcut de administrația financiară a județului lași. 4 Martie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. Greceanu, în susținerea recursului; Deliberând, Asupra motivului de casare: „Majoritatea comisiunel de apel cu exces de putere, au violat dis- „posițiunile art. 12 din legea patentelor, neținând se mă de cererea »ndstră, spre a ordona aducerea registrelor comerciale, de unde s’ar »fi constatat că Veiserman nu a încetat operațiunile sale de bancher tn țâră. „Că numai prin faptul ștergerel firmei de bancher de la tribuna- „Iul comercial, in cererea sa de scădere adresată acestei administra- „țil, nu constitue o dovadă că a încetat a mai face operațiuni de „bancher, că trebue a dovedi cu probe temeinice «. Având în vedere că prin decisiunea supusă recursului s * admite apelul intimatului de astăzi și ?e scade acesta de la patenta de ban- cher cu începere de la 1 Ianuarie 1900 ; Având în vedere că înaintea comisiunel de apel, controlorul fiscal Digitized by Google 300 a cerut ca apelantul să presinte registrele sale spre a^I dovedi cere- rea de scădere, iar comisiunea găsesce inutil a se mal aduce regis- trele întru cât apelantul, prin certificatele: unul al grefei tribunalu- lui Iași, și altul al camerei de comercid, a dovedit că a încetat co- merciul de bancher; Având în vedere că, după art. 12 din legea patentelor, patentării cari vor reclama in contra taxei nu vor fi primiti dacă nu vor jus- tifica reclamatiunea prin verl-un act legal, registre și jurnale pen- tru operațiunile comercialul lor tinute în regulă, sau orl-ce alte documente vrednice de credință ; Considerând că, fată de dispositiunile acestui text de leg^, certifi- catele presentate de apelant nu sunt acte suficiente, și, prin urmare, comisiunea de apel numai cu exces de putere a s^ut pe intimatul de astățll de la patenta de bancher, fără a dovedi încetarea comer- ciulul său cu registre in regulă, proba cea mal bună pentru cașul in specie. Pentru aceste motive : Caseză, etc. Fiscal, secția II. No. 167 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Comisiunile de apel. — Dacă pot ju- deca in prima instanță. (Art. 32 și 54 din legea de constatare și percepere a contribuțiuoilor directe). Comisiunile de apel nu pot judeca de cât in a duoa instanță ho- tar irite date de comisiunile comunale. Ast-fel este casabdă decisia comisiei de apel, când este dată in prima instanță. No. 97. — Casarea, fără trămitere, a decisiunel comisiunel de apel din județul Argeș cu No. 323 din 1900, în urma recursului fă- cut de Eforia spitalelor civile. 4 Martie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. Meitani, în susținerea recursului, și Pe D. Greceanu, in combateri ; Digitized by Google 361 Delibe ând, Asupra motivului de casare : «Violarea art. i, alin. XI din le'ea pentru așezarea imposi tulul „asupra băuturilor spirtudse și a art. 52 și 53, combinat cu art. 20 „și 21 din legea de constatare și percepere din 29 Maid 1893. „Comisia comunală n’a încheiat nici un proces-verbal de impune- „rea prunilor, prohă că acel pruni nu putead fi impuși, fie că nu „ exista fi, fie că erați impuși deja^. „Nu pdte să existe drept de apel de cât in contra unei hotărtrl „dată de o instanță inferidră, și, în specie, din însăși certificatul ca- „sieriel generale se constată că o asemenea încheiere nu s’a făcut*. Considerând că din combinația art. 32 și 54 din legea de consta- tare și percepere a constribuțiunilor directe, resultă că comisiunile de apel nu pot judeca de cât în a duoa instanță hotăririie date de comisiunile comunale; Că, prin urmare, comisiunile de apel nu pot judeca in primă și ultimă instanță fără ca să existe o hotărîre a comisiunei comunale; Că, în specie, din dosar se constată că nu a existat nici o hotărîre a comisiunei comunale, iar din decisiunea supusă recursului se con- stată că agentul fiscului a cerut direct comisiunei de apel impunerea recurentului la taxa pentru 14³/₄ hectare pruni, peste cel cu cari se găsesce deja înscrisă ; Că, as-fel fiind, comisiunea de apel numai cu violarea textelor de lege sus menționate a judecat în primă și în ultimă instanță. Pentru aceste motive: Casdză, etc. Fiscal, secția II. No. 168 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Citațiuni. — Nearătarea in citație a cailei fixată pentru judecată.—Respingerea apelului in lipsă.— Casare. Este casaMă decisia comisiei de apel ca dată cu exces de putere când se constată că citația lăsată la domiciliul apelantului nu purta $iua fixată pentru judecată, judecând ast fel pe apelant in lipsă, fără ca el să fi avut cunoștință de termen. Digitized by LiOOQlC 362 No. 101. — Casarea decisiunel comisiunei de apel din județul Con- stanta No. 78 din 1900, în urma recursului făcut de Anton Cio* carian. 6 Martie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. Greceanu ; Deliberând, Asupra mijlocului de casare : *Că comisiunea de apel nu ’i-a comunicat prin citația trimisă ter- «menul înfățișerel, ast-fel că nu a avut cunoscintă de înfățișare^. Considerând că se constată chiar din petițiunea de apel a recuren- tului că comisiunea de apel a fixat termenul de 5 Februarie, dispu- nând citarea recurentului, iar în dovada aflată în dosar, semnată de altă persdnă, de 6re-ce recurentul lipsea de la domicilia, se vede nu- mai că i s’a lăsat citația pentru termenul de Februarie fără a se pre- vedea ^iua fixată ; Că în asemenea condițiunl, recurentul nea vând cunoscintă de ter- menul judecărel apelului sâd, comisiunea prin exces de putere ’I-a respins apelul ca neîntemeiat. Pentru aceste motive: Casâză, etc . Fiscal, secția II. No. 169 CONTRIBUȚII DIRECTE — Recurs în casația. — Motivele pentru cari se pdte face recurs. (Art. 42 din legea de constatare și per- cepere). Decisiunile comisiunilor de apel se pot ataca cu recurs in casație numai pentru exces de putere, necompetință și violare de lege. No. 104. — Respingerea recursului făcut de N. Georgescu, contra decisiunel comisiunei de apel din județul RomanațlcuNo 285 din 1900. Digitized by Google 363 6 Martie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. Greceanu ; Deliberând: Având în vedere că, după art. 42 din legea pentru constatarea și perceperea contribuțiunilor directe, decisiunile comisiunilor de apel se pot ataca cu recurs tn casațiune numai pentru exces de putere, necompetință și violare de lege. Având în vedere că recurentul, prin recursul făcut contra decisiel comisiei de apel, nu invdcă de cât fapte; Considerând că, în cât privesce constatarea și aprecierea faptelor, comisia de apel este suverană, așa că decisiunea sa nu pdte fi supusă censurel curței de casație. Pentru aceste motive : Respinge, etc. - Fiscal, secția II. No. 170 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Cereri de scăderi la comisiunile de prefaceri. — Locul unde se adreseză. — Termen. (Art. 53 din legea de constatare). Cererile de scădere la comisiunile de prefaceri se adreseză până in sâra de 31 Decembre administratorului financiar (casieru- lui general) in comunele reședințe de județ, iar in cele-alte co- mune primarilor. No. 108. — Respingerea recursului făcut de Ferucio Ferero contra decisiunel comisiunel de apel din județul Brăila cu No. 59 din 1900. 6 Martie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. Greceanu ; Deliberând, Asupra mijlocului de casare : «Că râd comisiunea de apel ’l-a respins ca neadmisibil apelul, căci „dacă la comisiunea comunală a făcut cererea de scădere la 7 lanua- »rie, causa e că atunci i s’a trimes procesul-verbal de constatare «. Digitized by Google 36 i Având in vedere că, după art. 53 din legea de constatare și per- cepere, cererile de scădere la comunele de prefaceri se adresâză până ta sâra de 31 Decembre casierului general în comunele reședințe de județ, primarilor în cele-alte comune; Considerând în specie, că recurentul a adresat cererea sa prima- rului local, de la 7 Ianuarie 1900; Considerând că în asemenea condițiuni comisia comunală nu pu- tea ține sâmă de dânsa, și, dar, cu drept cuvânt comisia de apel a anulat scăderea făcută de comisia comunală ca fiind tardivă. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Fiscal, secția II. No. 171 CONTRIBUȚII DIRECTE.—Patentă.—Tăere de vite mici. (Art. 3 din legea patentelor). Comite un exces de putere șt, ded, pronunță o decisie casabilă co- misia de apel când asimileză și impune la patentă ca torî de vite pe cei ce întreprinde comerciul de tăere de vite mici, intru cât o asemenea asimilare nu este conformă cu art. 5 din legea patentelor și cu tabela făcută in conformitate cu acest articol. No. 110. — Casarea decisie! comisiunel de apel din județul Argeș cu No. 5 din 1900, în urma recursului făcut de administrația financiară a județului Argeș. 6 Martie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. Greceanu, delegatul fiscului; Deliberând, Asupra motivului de casare: nCă reă comisia de apel a asimilat profesiunea de tăetor de vite rmicl cu aceea de vîn^âtor de vite, întru cât intimatul având zalhaua «în jurul orașului Curtea-de-Argeș, unde tae vite mici, urma a fi im- «pus la taxa fixă de lei 55, bani 55, prevăzută în tabela b«. Digitized by Google 365 Considerând că comisia de apel, pentru a impune pe intimat la taxa de patentă pentru comerciul ce întreprinde și anume: pentru tăerea de vite mici, după ce mal Antâiâ susține că intimatul nu pdte fi im- pus ca zalhanagifi de catagoria Il-a, prevăzută în tabela b, ’l impune însă prin asimilare la patenta prevăzută pentru vinari de vite; Considerând că, întru cât asemenea asimilare nu este conformă cu art. 3 din legea patentelor și nici tabelul făcut în conformitate cu menționatul articol nu prevede acâstă asimilare, comisiunea de apel, prin exces de putere, a impus pe intimat, și, dar, din acest punct de vedere decisiunea sa are a fi casată. Pentru aceste motive : Casâză, etc. Fiscal, secția II. No. 172 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Imposit funciar. — Moșie arendată la mai multe persdne In loturi. (Art. 1 din legea impositulul funciar). Moșia arendată in loturi mici la mai multe persdne plătesce un imposit funciar de 6°/₀, căci fie arendată in total la o singură personă, fie arendată in loturi la mai multe persdne, tot aren- dată este. No. 111. — Respingerea recursului tăcut de frații Catargi contra decisiel comisiunel de apel din județul Roman cu No. 1 din 1900. 6 Martie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. Barozzi, io susținerea recursului, și Pe D. Greceanu, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului de casare: n Exces de putere și violarea art. 1, alin, b din legea impositulul •funciar, prin faptul că comisiunea ne-a impus la un funciar cu 6°/₀, nde și constată că moșia nu este arendată «. Considerând că se constată din lucrările aflate în dosar că moșia Digitized byCooQle 366 Galbena, proprietatea recurentilor, de și nu este arendată la o singură persdnă, însă este dată în loturi mici la diferite persdne, care con- stitue tot o arendare, întru cât proprietarii nu exploatâză nimic pe sâma lor; Că, In asemenea condițiunl, cu drept cuvânt comisiunea de apel a menținut impositul de 6 °/₀, și, deci, mijlocul de casare e neîntemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Fiscal, secția II. No. 173 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Licență. — Taxă proporțională. — Scutire. Comerciantul de beutun spirtose este dispensat de taxa propor- țională a licenței numai pentru camerele de locuit ale lui cu familia sa. No. 112. — Casarea decismnel comisiunel de apel din județul Dolj cu No. 580 din 1900, în urma recursului făcut de administrația financiară a județului Dolj. 6 Martie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. Greceanu, în susținerea motivului, și Pe D. Lungeanu, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului de casare: «Că comisia, prin exces de patere, a stabilit taxa proporțională a «licenței la o chirie de lei 4.670, cân i, după contractele presintate «de intimat, resultă că întrâga chirie după ambele contracte este de «lei 12.000, din care scăijându se reducerea de a treia parte făcută «de proprietar intimatului, rămânea 8.000 lei, asupra căreia urma «a se stabili taxa proporțională. Deci, comisia de apel nu tins sâmă «de ambele contracte și nici motivâză decisiunea sa«. ' Având în vedere că, după cum resultă din lucrările aflate în dosar, intimatul An Jronescu a închiriat, cu duoâ deosebite contracte, în ora- Digitized by V^ooQLe 367 șui Graiova un imobil, unde pentru prăvăliile de jos plătesce o chirie de 7.000 lei anual, iar pentru cele-alte duoâ etage din același imobil plătesce deosebit suma de 5.000 lei anual; că, insă proprietarul imo- bilului arată prin acele contracte că pentru anul curent reduce in- matulul a treia parte din întrâga chirie de 12.000 lei, ast fel că, pen- tru acest singur an, chiria întregului imobil rămâne 8.000 lei, asu- pra cărei sume comisia comunală a fixat taxa proporțională a licenței; Considerând însă că, în urma apelului făcut de intimat, comisiu- nea stabilesce taxa de licență numai la suma de lei 4.670, adică nu- mai în vederea contractului de 7.000 lei, din care reduce a treia parte din chirie, conform stipulatiunilor din acel contract, fără însă a menționa ceva despre cel-alt contract de 5.000 lei ce intimatul mal plătesce pentru came ‘din etajul de sus; Considerând că, întru cât nu s’a susținut că acele camere ar fi între- buințate pentru locuința intimatului și a familiei sale, cas numai în care putea fi dispensat de plata taxei proporționale, fără cuvânt comi- siunea de apel a înlăturat acel contract și nua ținut sâmă de dânsul la fixarea taxei proporționale, pronunțând în același timp și o deci- siune cu totul nemotivată în ce privesce cel de al 11-lea contract. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Fiscal, secția 11. No. 174 APEL — Materie penală. — Unde trebue făcută declarația de apel. (Art. 198 din procedura penala). Declarația de apel trebue făcută la grefa instanței contra hotărî- tel căreia se face apel. Așa dai\ singurul &ct prin care se deferă curței de apel judeca- rea apelului este de la- ați i făcuta la grefa t ibunalului, iar nu cererea ce se face, fie de părți, fie de ministerul public, că- tre curtea de apel, care conține mijlocele apeiului, No. 199. — Respingerea recursului făcut de Gh. P povicl și altul contra decisiel cartel de apel din Iași, sec(ia II, No. 518 din 1899. Digitized by Google 368 6 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier Remus N. Opreanu; Pe D. Brătescu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului I de casare : * Exces de putere și omisiune esențială, de dre-ce curtea primesce «în contra nâstră apelul D-luI procuror de pe lângă tribunalul Su- * cea va, fără ca să constate dacă apelul este tn termen, și dacă s’a *comunicat preveniților; și, în adevăr, sentința de achitare este dată «la 18 Ianuarie 1899, iar apelul se vede purtând data 4 Februarie *1899 și primit la curte 6 Februarie 1899 ; căci orl-ce altă deda- * rație făcută la grefierul tribunalului fără să fi fost însoțită de ape** *lul declarat către primul-președinte al curței n’are nici o valdre. *și nu produce nici un efect în drept, și ast-fel apelul fiind tardiv nu „pdte fi admis Având în vedere decisiunea supusă recursului; Văzând art. 198 din procedura penală ; Considerând că, după disposițiunile acestui articol, declarațiunea de apel trebue făcută la grefa instanței contra cărei sentințe e în- dreptat apelul; Că de aci resultă că singurul act prin care se deferă curței de apel judecarea apelului este declarația făcută la grefa tribunalului, iar nu cererea ce se face fie de părți, fie de ministerul public, către curtea de apel, care conține mijlocele apelului; Considerând că întru cât, în specie, se constată că a duoa (ji după pronunțarea sentinței procurorul tribunalului a declarat la grefa tribunalului că fa:e apel în contra sentinței care achită pe recurențl, acâstă declarațiune este suficientă, și, dar, apelul se consideră ca re- gulat și în termen făcut, și, dar, mijlocul de casare are a fi respins ca neîntemeiat. Asupra mijlocului II de casare : * Exces de putere și tăgadă de dreptate, de 6re-ce nu se constată *dacă ni s’a ascultat toți martorii și dacă procedura a fost îndepli- *nită cu dânșii și dacă nouă inculpaților ni s’a dat ultimul cuvânt, Digitized by CaOOQle 369 «mal ales că noi am avut advocat pe D. Savel Mânu, căruia nu i s’a *dat cuvântul să ne apere, și curtea nu spune de ce s’a procedat ast- «fel, nici că dânsul ne-a abandonat apărarea, ba s’a ascultat recla- » manta sub prestare de jurământ, și ca martoră ce nu se putea«. Considerând că se constată din decisiunea curțel că toți martorii presențl ati fost ascultați; că recurențiî aii fost apărați de unul din apărătorii lor, anume Savel Mânu; că dânșii nu ad făcut nici o obiec- țiune în privința vre-unuia din martori care nu ar fi fost audiat; că de asemenea nu resultă că dânșii ar fi mal cerut în urmă cuvântul, și curtea le-ar fi refusat acâstă cerere; Considerând de asemenea că nu se constată că s’ar fi ascultat ca martor și reclamantele; Că, de aceea, și acest mijloc are a fi respins ca neîntemeiat. Asupra mijldcelor III și IV de casare : HI. «Violarea legel de procedură penală, care spune că trebue ca «hotărîrea condamna tdre să reproducă articolele de lege și în minuta «din ședința de la 2 Septembre nu se vâd enunțate articolele din «lege în basa cărora he-a pedepsit cel puțin, dacă a reprodus textul «lor, și nu este suficient ca aceste articole să fie trecute în corpul «botărîrel care se face mal târziii«. IV. • Omisiune esențială și tăgadă de dreptate, de 6re-ce curtea «nu răspunde nimic asupra mijldcelor de apărare ce am invocat«. Considerând că se constată că textul de lege aplicat de curte s’a citit în ședință publică și s’a reprodus în întregul săti în decisiune; că, de asmenea, curtea de apel răspunde și motivâză suficient deci- siunea sa, întemeiându-se pe tdte actele de instrucție, deposițiunile martorilor și desbaterîle urmate ; Că, afară de acâsta, recurențiî nici nu precisâză asupra cărui punct din mijldcele de apărare curtea a omis a se pronunța; Că așa fiind, aceste mijldce au a fi respinse ca neexacte în fapt și neîntemeiate. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror St. Stătescu : Respinge, etc. Penal, secția II. 24 Digitized by CiOOQlC 370 No. 175 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Casație. — Admiterea unui apel ne- dovedit. — Exces de putere. Sevirșesce un exces de putere și dă o decisie nemotivată și, deci, casabilă, comisiunea de apel care admite apelul fiscului fără ca fiscul să fi făcut vre-o dovadă in contra hotărirei comisiu- nA comunale ce stabilesce o dovadă in favdrea impusului. No. 123. — Casarea decisiunel comisiunel de apel din județul Iași No. 382 din 1900, în urma recursului făcut de Isac Leibovicl. ' 7 Martie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. Moșoiu, și Pe D. Greceanu ; Deliberând, Asupra motivului de casare : «Că comisiunea de apel a interpretat în mod greșit actele presen- «tate de recurent la comisia comunală care a constatat încetarea o- •perațiunilor de comptuar descompt, scă^âadu’l de la trimestrul lu- «lie, și comisia de apel a admis apelul fiscului în contra constatărilor «comisiei comunale, și ast-fel ’l-a scăzut numai de la trimestrul Oc- «tomhre 1899“. Având în vedere actele din dosar, din cari se constată că comisia comunală, pentru a scădea pe recurent de patenta pentru comptuar de schimb de la trimestrul Iulie 1899, se întemeiază pe actele presen- tate înaintea sa de recurent, cum și mal ales pe raportul controloru- lui fiscal de constatare a fiscului în localitate ; Considerând că comisia de apel, pentru a scădea pe recurent de la trimestrul Octombre, se mărginesce numai a interpreta actele pre- sentate în prima instanță, fără însă să țină sâmă de ancheta făcută de comună, scutind pe fiscul apelant de a face proba apelului S5Q în contra hotărirei comisiunel comunale ; Că, procedând ast-fel, comisiunea de apel a comis un exces de pu- tere și a dat o decisiune nemotivată când a admis un apel nedovedit Digitized by Google 371 ta contra unei hotărîrl, care stabilesce o dovadă în favdrea intima- tului ; Că de aceea motivul fiind fondat, are a se admite ; Pentru aceste motive: Casdză, etc. Fiscal, secția II. No. 176 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Modificarea rolurilor. — Patentă. (Art. 51 din legea de constatare și percepere). CONTRIBUȚII DIRECTE. — Apel. — Decisia comisiunel comu- nale. — Dacă constitue o dovadă legală constatarea comisiei comunale. —• Decisie nemotivată a comisiei de apel. — Exces de putere. — Nemotivare. — Casare. 1/ Rolurile se pot modifica, in cursul periodului, prin sporiri sau reduceri de taxe, când se va dovedi că întreprinderile comer- ciale sau industriale ^au întins ori s’au restrins in urma con- statarea pe temeiul căreia se află stabilit impositul. 3) Constatarea comisiunel comunale constitue o dovadă legală, și pentru ca comisia de apel să reformeze decisia comisiunel co- munale trebue să motiveze decisia sa, căci alt-fel este casabilă ca dată cu exces de putere și nemotivată. No. 125. — Casarea decisiunel comisiunel de apel din județul Iași No. 264 din 1900, în urma resursulul făcut de V. Scutariu. 7 Martie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. Anastasiu, și Pe D. Greceanu ; Deliberând, Asupra motivului de casare : rCă comisiunea de apel, fără să țină sdmă de constatarea comisiu- «nel comunale, care stabilesce că recurentul ’șl-a restrins comerciul, «așa că nu mal pdte fi impus la patenta clasa II, ci la patenta clasa IV; «că prin acâstă prevedere comisia de apel a interpretat greșit dispo- «sițiunile art. 50 și 51 din legea de constatare, când nu a dispus Digitized by Google 378 scăderea de patentă, întru cât prin hotărîrea comisiunel comunale wse dovedesce restrîngerea comerciulul*. Considerând că, conform art. 51, alin, b din legea de constatare a a contribuțiunilor directe, rolurile se pot modifica prin sporire sau reducere, când se va dovedi că întreprinderile comerciale sad indus- triale s’afi întins sad s’ad restrîns, iarăși în urma constatărel pe te- meiul căreia se află stabilit impositul; Că comisiunea comunală pentru a reduce pe recurent cu patenta de clasa IV, se întemeiază pe constatarea făcută la localitate de în- șiși membrii acelei comisiunl, care constată devisul și din registre că V. Scutariu ’șl-a restrîns comerciul și nu mal pdte fi impus la patenta clasa II, neavând de cât pietre în cantități de mijloc și depositul este retras la o parte din centrul orașului; Considerând că comisiunea de apel, pentru a anula decisia comi- siunel comunale, după apelul fiscului, declară că basa imposabilă nu s’a schimbat, fără a ținea sâmă de constatarea comisiunel comu- nale care stabilea contrariul, și fără să motiveze de ce o înlătură; Că constatarea comisiunel comunale constituind o dovadă legală ᵣ așa cum cere art. 51 citat, pentru ca recurentul să fie scăzut, comi- sia de apel era ținută să o admită, sau să motiveze pentru ce o res- pinge ; Că procedând ast-fel, comisia de apel a violat disposițiunile art. 5Î citat și a comis un exces de putere, dând o hotărire nemotivată; Că de aceea, motivul fiind fondat, are a se admite. Pentru aceste motive: Casăză, etc. Fiscal, secția II. No. 177 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Casație. — Exces de putere. — Ne- motivare. — Casare. Când comisia de apel admite apelul fiscului fără nici o dovadă, numai pe simplul motiv că contribuabilul impus nu s’a pre- । sentat și na dat acte înaintea comisiunel de apel, și fără să I motiveze in mod juridic de ce înlătură constatările comisiunel I comunale, sevirșesce un exces de putere, dăodecisie nemotivată și, deci, casabilă. Digitized byCiOOQlC 373 No. 131. — Casarea, decisiunel comisiunei de apel din județul Vâl- cea, cu No. 164 din 1900, în urma recursului făcut de Gustav Naghi și altii. 7 Martie 1900 CURTEA, Ascultând pe D-nil Găpitănescu și Greceanu; Deliberând, Asupra motivului de casare: »Exces de putere și nemotivare. *Comisiunea de apel, admițând in parte apelul fiscului, n’a avut în «vedere nici una din probele legale cerute pentru a ridica venitul și «nu motivâză cu nimic hotărirea sa«. Având in vedere decisiunea comisiunei comunale, din care se con- stată că recurentii au fost impuși la foncieră pentru exploatare de pădure, fie-care la câte un venit de 700 lei; Că comisiunea de apel, în urma apelului fiscal, anulâză decisiunea comisiunei comunale și impune pe recurenti la venitul fonciar anual pentru «urna de 5.000 lei, cu 6 °/₀ de fie-care; Considerând că comisiunea de apel, pentru a admite apelul fiscului, se întemeiază numai pe faptul că recurentii nu s’ati presentat la apel și nici n’ati presentat acte legale, de unde declară că ar resultă că dânșii confirmă cele susținute de fise, că afi voit să se sustragă de la adevăratul venit; Considerând că prin asemenea procedare comisia de apel a admis un apel fără să fi dovedit și fără să motiveze în mod juridic de ce Înlătură constatările comisiunei comunale, ceea ce constitue exces de putere și nemotivare; Că de aceea motivul fiind fondat are a se admite. Pentru aceste motive: Casezi, etc. Fiscal, secția II. Digitized by Google 374 No. 178 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Imposit funciar. — Omisiune. — Exces de putere. — Casare. Când comisiunea de apel constată, prin considerantele decisiei sale, că contribuabilul apelant a dovedit înaintea sa că venitul imobilului seu evaluat de comisiunea comunală este exagerat, | și cu tdte astea omite, prin dispositiv, a se pronunța care este ' suma la care urmâza a fi impus acel imobil la fon cieră, prin acâsta dânsa sevîrșesce un exces de putere și, deci, decisiunea sa este casabilă. No. 137. — Casarea decisiunel comisiunei de apel din județul Ilfov cu No. 311 din 1900, în urma recursului făcut de Petre Ganciu- 8 Martie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. St. Dimitrescu, în susținerea recursului; Pe D. Greceanu, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului de casare: »Exces de putere, căci comisiunea de și constată că am dovedit câ „fonciera urmâză a nu se impune de la Aprilie, iar venitul la care „sunt impus este exagerat, totuși nu menționâză la ce anume chirie »să fiâ impus de la Aprilie 1900«. Considerând că se constată din decisiunea comisiunei de apel, su- pusă recursului, că comisiunea, prin considerantele sale, constată că recurentul a dovedit înaintea sa că imobilul urmâză să fie impus de la Aprilie 1900 și că venitul de 7.500 lei anual, evaluat de comisiu- nea comunală, este exagerat, și cu tdte acestea, prin dispositivul de- cisiunel, omite a se pronunța care este suma la care urmâză a fi im- pus la funciar; Că, prin acest mod de a judeca, comisia de apel săvîrșesce un în- vederat exces de putere, și, dar, motivul este întemeiat. Pentru aceste motive: Caseză, etc. Fiscal, secția II. Digitized by Google 375 No. 179 DELICT SILVIC. — Despăgubiri civile. — Acordarea lor. — A- preciere suverană a judecătorilor fondului. (Art. 19 din codul silvic, ast-tel cum a fost modificat prin art. 1 din legea din 1892). In materie de delict silvic, când se sevirșesce o tăere de lemne din pădurile Statului, judecătorii fondului au a aplica amenda prescrisă de lege, iar in ceea ce privesce despăgubirile civile, dânșii sunt suverani să aprecieze și să acorde sau nu despă- gubiri, dupe impregiurări. No. 212. — Respingerea recursului făcut de Stat contra sentinței tribunalului Tulcea cu No. 12 din 1900, in proces cu Ustin Leonte. 8 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier R. N. Opreanu; Pe D. advocat Al. Rioșeanu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de casare: „Violarea art. 1 din legea din 1892, modificătdre a art. 19 din „codul silvic, căci acest text fixând despăgubirea civilă după tabela „anexată la lege, tribunalul nu putea, fără a comite o flagrantă vio* „lare de lege, nici refusa nici micșora despăgubirile prevăzute în ta- „belă, și cerute de Stat«. Având în vedere sentința supusă recursului; Văzând art. 1 al legel modificătore a art. 19 din codul silvic din anul 1892 ; Considerând că resultă din disposițiunile acestui articol că jude- cătorii fondului, în materie de delict silvic, când se sâvîrșesce o tăere de lemne din pădurile Statului, aă a aplica amenda prescrisă și des- păgubiri, dacă este cașul, de unde urmâză că este lăsată la aprecierea judecătorilor de a acorda sad nu despăgubiri, după impregiurări; Considerând că ast-fel fiind, și întru cât, in specie, tribunalul constată că lemnul tăiat de delicuent a fost restituit, iar pe de altă Digitized by LiOOQlC 376 parte că acel lemn era deja uscat, tribunalul a fost în dreptul său a aprecia și decide că au este cașul a acorda despăgubiri, și de aceea mijlocul de casare este neîntemeiat. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Penal, secția II. No. 180 CURTEA. CU JURAȚI. — Gestiuni puse juraților. — Tâlhărie.— Violență.—Rele tratamente. (Art. 317 din codul penal; art. 361 și 362 procedura penală). Cănd președintele curței pune juraților, in crima de tâlhărie, o sin- gură cestiune in care se coprinde și aceea relativa la violență, care este elementul esențial al tâlhăriei, cum și acea relativă la relele tratamente, care constitue o circumstanță agravantă a crimei de tâlhărie, in loc să pună duoe deosebite cestiuni, vio- lâză legea și pune ast fel pe jurați in imposibilitate a se putea pronunța asupra fie-cărei din aceste duoe impregiurări in parte, și, deci, verdictul este nul și decisia casabilă. No. 215. — Casarea decisiunel curțel cu jurați din județul Suceava No. 8 din 1900, în urma recursului făcut de Ion Mierlușcă și alții. 8 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Guculi, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de casare, invocat din oficid, relativ la comple- xitatea primei cestiuni pusă juraților: Având în vedere că, în urma închiderel desbaterilor, președintele curțel formulând cestiunile ce avea de pus juraților, în prima ces- tiune, relativă la culpabilitate, a pus și aceea relativă ia „rele trata- mente «; Digitized by Google 377 Considerând că elementul constitutiv al crimei de tâlhărie este violenta, iar relele tratamente constitue o circumstanță agravantă a crimei săvîrșită; Că întru cât, în specie, președintele curței a pus juraților într’o singură cestiune, atât acea relativă la violență, care este elementul constitutiv al tâlhăriei, cât și circumstanța agravantă a relelor trata- mente, a violat prin acâsta art. 361 și 362 din procedura penală, punând ast-fel pe jurați în imposibilitate a se putea pronunța asupra fie-cărel din aceste duoă împregiurărl Sn parte; Că, de aceea, decisiunea are a fi casată. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror St. Stătescu: Casâză, etc. Penal, secția II. No. 181 PROBE.— Delicte.— Procese-verbale de constatare. — Când fac probă. — Combaterea lor. — Instrucția orală. (Art. 186 din procedura penală). De și procesele-verbale pentru constatarea unui delict, încheiate de agenții poliției judiciare, pot servi spre a declara existența delictului imputat când acele procese-verbale nu sunt combă- tute insă când ele sunt combătute prin tdte mijlocele, prin martori, etc., in asemenea cas ele nu pot servi ca dovadă și instanța judecător&scă care pune temeiu numai pe coprinsul lor, fără a căuta ca și din instrucția orală să^și formeze con- vingerea despre existența delictului, violâză art. 186 din pro- cedura penala, și, deci, pronunță o hotărîre casabilă. No. 219. — Casarea decisiel curței de apel din Galați, secția I cu No. 681 din 1899, după recursul făcut de Jean Farjon. 8 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier N. Predescu; Digitized by <3OOQle 378 Pe D. advocat M. G. Orleanu, în desvoltarea motivelor de ca- sare, și Pe D. procuror de secție St. Stătescu, in conclusiunî; Deliberând, Asupra mijlocului de casare: «Am afirmat curțel că D-ra loanid m’a .însoțit de bună-voe și am «dovedit acâsta cu martorii ascultați de tribunalul Ilfov și curtea din « BucurescI. «Curtea, pentru a înlătura depunerile acestor martori, se înte- «meiază pe arătarea făcută fără jurământ înaintea procurorului la «primele cercetări de D-ra loanid, care nu a fost ascultată nici de tri- «bunal și nici de curte. «Făcând ast-fel, curtea comite un exces de putere și violâză dis- «posiț’ile art. 186 din proc. codului penal, care pune principiul in- «strucțiunel orale și publice «. Având în vedere că prin decisiunea supusă recursului, curtea de apel declară că recurentul n’a putut dovedi prin nimic că D-na Bră- tășanu, odinidră D-ra loanid, ’l-a făcut propunere de a fugi, și că răpi- rea comisă de el prin fraudă și violență se dovedesce prin procesul- verbal făcut de procurori și din procesul-verbal al doctorului Șuțu; Considerând că procesele-verbale pentru constatarea unul delict, încheiate de agenții politiei judiciare, pot servi spre a declara exis- tența delictului imputat, întru cât acele procese-verbale nu sunt com- bătute ; Considerând însă că recurentul a combătut faptul lui imputat, constatat prin procesele-verbale, prin tdte mijldcele, prin martori diferiți cari aii depus, și prin afirmările Iul contrarii; că, în aseme- nea împregiurărl, procesele-verbale nu putead servi ca dovadă spre a declara că faptul imputat există; Că’punând totuși curtea temeid pe coprinsul proceselor-verbale, și fără ca ea să fi căutat prin instrucția orală a fi stabilit elementele pentru convingere asupra existenței faptului, prin acâsta s’a violat art. 186 din procedura penală. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Penal, secția II. Digitized by Google 379 No. 182 CURTEA DE COMPTURÎ. — Referatul referendarulul. — Erdre in calcule. — Revisuire. Calea revisuirei este deschisă in contra decisiilor curței de comp- turi când s’ar constata că s’a făcut veri-o erdre in calcule de către referendarul insărcinat cu facerea referatului. No. 54. — Respingerea recursului făcut de Năstase Marinescu'con- tra decisiel curțel de compturl, secția II, cu No. 4 din 1898. 8 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. N. Bagdat; Pe D. advocat P. P. Poni, din partea recurentului, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de casare: ’îNemotivare și omisiune esențială. * Înalta curte de compturi mă obligă la plata sumei de lei 458, „bani 76, fără se motiveze din ce anume acte resultă acâstă obliga- „țiune pentru mine și fără să discute actele presentate de mine pen- «tru justificarea gestiune! mde«. Având în vedere decisiunea curțe! de compturl, supusă recursului; Considerând că se constată din acâstă decisiune că curtea de compturl, judecând apelul recurentului făcut în contra încheierel de- legațiunel județene, se referă și se întemeiază pe referatul făcut în causă de referendarul Constantinescu, care motivâză suficient pe ce anume acte s’a întemeiat pentru ca să condamne pe recurent la suma de lei 458, bani 76, excedentul constatat în sarcina sa de pe timpul când se găsea perceptor al comunei DobrotescI; Considerând că, de alt-fel, chiar de s’ar fi săvîrșit veri-o erdre în calculele făcute prin referat, recurentul pdte usa de calea revisuirei, drept ce i se acordă în asemenea impregiurări prin legea curțel de compturl. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția II. Digitized by LnOOQle 380 No. 183 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Imposit funciar. — Păduri. — Când sunt supuse acestui imposit. — Exploatare. — Constatare Ia localitate. — Decisia comisiei de apel nemotivata. — Exces de putere. — Casare. (Art. 5 din legea impositulul funciar). 1 / Pădurile nu sunt supuse impositului funciar de cât numai când sunt puse in exploatare. 2 ) Când comisiunea de apel admite apelul unui contribuabil și'l scade de la plata fonciarului pentru exploatare de pădure, pe simpla lui alegație că nu 'și-a exploatat pădurea sa, ei numai a tăiat lemne pentru trebuințele casei și înlătură constatările contrarii făcute la localitate atât de comisia comunală, cât și de un controlor fiscal, fără ca contribuabilul să ’și fi dovedit aleg ițiunea sa, prin acesta comisia de apel sevîrșesce un exces de putere și decisia sa este casabilă. No. 157. <) — Casarea decisiunel comisiunei de apel din județul Buzâă, cu No. 420 din 1900, în urma recursului făcut de admi- nistrația financiară a județului Buzău. 9 Martie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. Greceanu, în susținerea recursului; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: «Violarea art. 4 din legea funciară și exces de putere, pentru fap- «tul că nu s’a ținut sâmă de constatarea făcută de D. controlor, că «parte din pădure s’a exploatat de fapt, mal cu sâmă când apelanțil «nu au produs nici un act în combaterea constatărel«. Având în vedere decisiunea comisiunei de apel, supusă recursului, din care resultă că mal mulțl locuitori moșneni din comuna Calvini, județul BuzăO, proprietari în indivisiune al pădurel Fătuleasca, au fost impuși de comisiunea comunală a comunei Calvini la plata fon- cierel pentru pădurea exploatată de dânșii; că moșnenii impuși la acâstă plată a ti făcut apel și înaintea comisiunei de apel dânșii au *) In același sens decisiile No. 158, 159, 160, 161, 162, 163, 164,165, 166, 167, 168, 169 și 170. Digitized by Google 381 susținut că nu ad exploatat acea pădure, ci numai aii tăiat lemne din pădure pentru trebuințele caselor lor și cerând a fi scutiți de impositul funciar pentru exploatare de pădure; Că, la cererea apelantilor, controlorul financiar a opus procesul- verbal de constatare Încheiat de dânsul la localitate, pentru a do- vedi că apelantft aii tăiat lemne din pădure nu numai pentru tre- buințele lor, ci și pentru a vinde lemne, fapt constatat și de agentul silvic printr’un deosebit proces-verbal ; Considerând că comisiunea de apel, întemeiându-se numai pe de- clarațiunile apelantilor, pe care le ia de bune, și, în basa art. 5 din legea asupra impositulul funciar, după care pădurile nu sunt supuse acestui imposit de cât numai când sunt puse în exploatare, admite apelul moșnenilor și ’î apără de plata impositulul funciar, la care fuseseră impuși de comisiunea comunală ; Având In vedere că, Înaintea comisiunel de apel, apelanțil nu aii presentat nici un act cu care să combată constatările făcute la loca- litate atât de controlorul financiar prin procesul-verbal, cât și cele Acute de comisiunea comunală ; Că, în fața actelor presentate de administrația financiară, comisiu- nea de apel nu trebuia să se mulțumâscă numai pe simpla declara- țiune a apelanților, cum că nu ati tăiat lemne de cât pentru trebu- ințele casei lor ; Că, înlăturând actele presentate de fisc, fără ca apelanțif să fi pro- dus verl-un act cu care să dovedâscă contrariul, comisiunea de apel I a comis un exces de putere și, deci, decisiunee sa este casabilă; Pentru aceste motive : Casâză, etc. Fiscal, secția II. No. 184 CONTRIBUȚII DIRECTE.— Imposit funciar.— Pădure. — Nesta- bilirea cu siguranță pe teritoriul cărei comune este situată pădurea. — Exces de putere. — Casare. Când însăși comisiunea de apel constată că nu s’a putut stabili cu precisiune pe teritoriul cărei comune este situată o pădure Digitized by Google 382 ce trebue impusă la impositul funciar, și totuși respinge apelul contribuabilului care cerea să fie scăzută pădurea de la impo- zit de la o comună, de dre-ce este deja impusă la altă comună, mai înainte de a stabili cu siguranță, printr^o descindere lo- cală, pe ce teritoriu se află situată acea pădure, pentru a nu da loc la o confusiune care să sdescă pe proprietarul ei să plă- tdscă duoe impozite funciare pentru una și aceeași pădure, prin acdsta sâvirșesce un exces [de putere și, deci, decisia sa este casabilă. No. 182. — Casarea decisiunel comisiunel de apel din județul Te- cuciâ, cu No. 147 din 1900, în urma recursului făcut de D. N. Crisoveleni. 9 Martie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. advocat Ion S. Brătianu, în desvoltarea motive- lor de casare; Pe D. P. Greceanu, în combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: «Exces de putere și violare de lege. Nu putea, în adevâr, comi- « si unea comunei Gohar să impună exploatarea unei păduri care, prin «nici unul din recensămintele anteridre și nici prin cel actual, nu «fîgurâză pe teritoriul acestei comune, dar pe teritoriul comunei «vecine Priponesci-de-Jos, unde și este impusă, și, deci, râd a făcut «comisiunea de apel de a confirmat acâstă lucrare, respingând u’ml «apelul». Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că recurentul N. Grisoveloni, proprietarul morel Ghidigeni, fiind impus la plata de foncieră pentru exploatarea pădurel sale Gera, de către comisiunea comunală a comunei Goharu, din județul T^cucid, dânsul a făcut apel la comisiunea de apel, cerând a fi scăzut de la plata a- vestei foncierl, pe motiv că acâstă pădure este situată pe teritoriul comunei Priponesci-de-Jos, din județul Tutova, unde a fost în tot- d’a-una impusă la plata funciarului, presentând și acte, în menține- rea apelului său, mal multe certificate și chiar planul moșiei; Că comisiunea de apel, pe motiv că pădurea impusă la comuna Go- Digitized by Google 383 haru n’ar 6 tot pădurea Ger a, impusă la comuna Priponesci-de Jos, ci pădurea Brdsca, și că nici din planul moșiei, nici din cele-alte acte nu se precisdză bine dacă pădurea impusă la comuna Goharu, nu- mită Brdsca, este tot una cu pădurea Gera, impusă la comuna Pripo- nesci-de- Jos, cum a susținut apelantul, a respins apelul; Considerând că întru cât înaintea comisiunel de apel nu s’a putut stabili cu precisiune, cum singură comisiunea recundsce, dacă pădu- rea Gera este situată pe teritorul comunei Priponesci-de-Jos, sad pe teritoruil comunei Goharu și că ar fi una și aceeași cu pădurea Brdsca, comisiunea nu putea respinge apelul mal înainte de a stabili cu sigu- ranță, prin o descindere locală, pe ce teritorii se află situată acea pă- dure, pentru a nu da loc la o confusiune, care să sildscă pe pro- prietarul el să plătâscă două imposite funciare pentru una și aceeași pădure; Că dacă pădurea este numai in circumscripțiunea unei singure comune, * numai prin exces de putere comisiunea a putut înlătura actele presentate de recurent și să ’l mențină impus și la comuna Goharu; Că, așa fiind, motivul de casare este întemeiat. Pentru aceste motive: Casdză, etc. Fiscal, secția 11. No. 185 VlNpARE. — Imobil ipotecat la credit. — Obligația cumperăto- rului de a achita ipoteca la credit. — Cum trebue interpre- tată acestă clausă. — Apreciere suverană a instanțelor de fond. Gestiunea de a se sci dacă cumpărătorul unei moșii ipotecate la credit, cumpărată cu condițiunea de a achita la credit ipoteca de care este grevată acea moșie, s’a obligat să achite imediat ipo- teca la credit, cas in care pdte resultă un beneficiu din dife- rența de curs a scrisurilor funciare cari, pentru plata capita- lului, sunt primite de credit și incă pe valdrea nominală —, sau s’a obligat a se substitui vintfetorului ca debitor ipotecar la credit,—cas in care remâne debitor la credit cu suma integrală, neputdnd achita ratele cu scrisuri funciare—, acesta constitue Digitized by Google 384 o cestiune de interpretare a clauselor contractului de vintre- cumpărare, cestiune de atributul suveran al judecătorilor fon- dului, și care, prin urmare, scapă decensura curței de casație. No. 3. — Respingerea recursului făcut de Anastase Nicolescu, con- tra decisiunel curțel de apel din BucurescI, secția III, cu No. 42 din 1899, în proces cu M. Focșeneanu și Gb. St. Christodorescu, recurs trimis în judecata secțiunilor-unite, conform art. 22 din le- gea organică a acestei cur(I. 9 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. președinte Gr. Lahovari; Pe D. advocat Emil Frunzescu, în desvoltarea motivului de casare rămas in divergință, și Pe D. advocat M. Antonescu, în combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare, rămas în divergință: «Cumpărătorul nu se obligă, prin contractul de vin^are-cumpâ- «rare, a plăti imediat ipoteca creditului, cum afirmă instanța de fond, „în care cas numai, conform art. 70 din legea creditului, ar fi putut «plăti întrâga sumă datorită creditului în titluri, ci în mod expres «s’a stipulat în act că va plăti treptat ratele ceea ce nu se pdte face, «conform art. 34 din legea creditului, de cât în numărar sau cupone. «Prin urmare, este cu desăvîrșire ilusoriti pretinsul beneficii de lei «12.747 ce ar fi realisat cumpărătorul din diferința de curs a scri- «surilor». Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că Gh. St. Christodorescu, intimat aentru comerciul sau industria cea mal ridicată și osebit jumătate pentru fie-care prăvălie ; Considerând că fiind vorba de fabrica de gaz a cul-va, nu are a se lua în considerare pentru determinarea taxei fixe și a taxei propor- ționale numărul stabilimentelor și dacă sunt în aceeași comună, con- form art. 5 din legea patentelor, ci are a se ține sâmă numai de nu- mărul cazanelor, de capacitatea lor, și ceea ce cazanele produc în 24 de ore, precum acâsta resultă din tabloul alfabetic pentru clasifica- rea patentelor sub gaz lichid ; Considerând că prin decisia comisiei de apel de prefacere, impu- nându-se fabricele de gaz din Câmpina în alt mod de cât se prescrie prin acel tabloii alfabetic, a violat legea patentelor; Pentru asemenea violare, ea fiind întemeiată, are a fi casată. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Fiscal, secția II. No. 214 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Imposit funciar.—Cantină rurală.— Neproducere de venit. — Scutire. — Omisiune esențială. (Art. 51 din legea de constatare și percepere). Omisiunea ce comisiunea de apel face, nediscutând motivul de apărare invocat de un apelant, cum că cantina infiin'ată in- tr o comună rurală, pentru care este impus la darea f unciară, nu Digitized by Google 427 mai produce nici un venit nefiind închiriată, fiind ră lucrările publice unde cantina a fost înființată au încetat, este esențială și atinge casarea decisiel. No. 342. — Casarea decisiune! comisiunel de apel din județul Con- stanța No. 37 din 1900, după recursul făcut de A. Delepine. 15 Martie 1900 CURTEA, # Ascultând pe D. Greceanu, delegatul fiscului; Deliberând, Asupra mijlocului de casare : nCă comisia de apel a violat legea și a interpretat greșit disposițiu- «nile art. 51 din legea de constatare, de ore-ce nu a ținut sâmă că 7»cantina nu mal este închiriată și nu mal produce nici un venit, lu- «crările la port încetând, și acâstă cantină fiind făcută numai pentru nlucrători, în comună rurală ; urma a fi scăzut de la orl-ce dări, ne *mal producând venit Considerând că se constată că di’naintea comisiunel de apel recu- rentul a susținut și dovedit că cantina înființată Ia cariera Canara, nu mai produce venit nefiind nici închiriat^, din causa suspendărei lucrărilor portului Constanța ; Considerând că în privința acestui motiv de apărare comisiunea de apel se mărginesce numai a declara că acâstă cantină este desti- nată comereiulul, fără însă a se pronunța și asupra punctului esen- țial, dacă in adevăr, actualmente, acea cantină se găsesce închiriată sad dacă produce vre-un venit; Considerând că acâstă omisiune este esențială, întru cât dacă ar fi anume constatat că acea cantină nu ma’ funcționâză, ar urma nea- părat a fi scutită de impositul funciar, fiind un imobil rural nepro- ducător de venit, cari, după art. 12 din legea impositului funciar, sunt scutite de o potrivă cu imobilele rurale, întru cât în privința canti- nelor legea nu face nicî o deosebire ; Că așa fiind, decisiunea urmâză a fi casată, având comisiunea de trimitere a constata dacă astăzi acâstă cantină mal funcționâză în vre-un mod dre-care. Pentru aceste motive : Casâză, etc. Fiscal, secția II. Digitized by Gooq Le 428 No. 215 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Patentă. — Mașini agricole. (Art. 1 și 2 din legea patentelor). Cel ce are mașini agricole și face speculă cu ele, urme za a plăti patentă, fie că acele mașini sunt puse in mișcare cu mana, fie cu aburi. No.^55.— Respingerea recursului făcut de Marin Butucea contra decisiunel comisiunei de apel din județul Dâmbovița cu No. 114 din 1900. 15 Martie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. Greceanu, delegatul fiscului, în combaterea re- cursului ; * Deliberând, Asupra motivului de casare : «Că s’a violat art. 1 și 2 din legea patentelor și a tabelelor ane- *xate la ea, de dre ce recurentul nu este nici industriaș, nici comer- «ciant, și mașina sadetreerat pentru care a fost impus la patentă, nu «este o mașină cu vapori, ci o mașină mică ce se pune în mișcare cu «mâna, și nu a dat’o cu chirie la nimeni». Considerând că tabelele asimilare la tabelele anexate pe lângă le- gea pitentelor prevede taxe de patentă pentru mașini agricole, fără distincțiune dacă mașina e pusă în mișcare cu aburi sau cu mâna ; Că, în specie, recurentul Marin Butucea, bine a fost impus de co- misiunea de apel la patentă pentru o mașină ce se pune în mișcare cu mâna, întru cât constată în fapt că numitul posedă o asemenea mașină pusă în mișcare de doî lucrători. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Fiscal, sec(ia II. Digitized by V^ooQle 429 No. 216 CONTRIBUȚII DIRECTE. — Imposit funciar. — Omisiune. — Ne- motivare. — Casare. Înlăturarea de către comisiunea de apel a unui certificat emanat" de la autoritate publică competentă a da asemenea testimonii, fără măcar a ’l menționa și fără a arăta temeiurile pentru cari ’l-a înlăturat, constitue un adeverat exces de putere și de- cisia sa este casabilă. No. 362. — Casarea decisiunel comisiunel de apel din județul Olt No. 485 din 1900, după recursul făcut de V. Vlădescu. 15 Martie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. advocat M. D. Vlădescu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. P. Greceanu, delegatul fiscului; Deliberând : Având în vedere că recurentul invdcă ca motiv de casare că co- misiunea de apel a comis un exces de putere și a violat legea, de dre-ce nu a fost scăzut de impositul pentru mdra ce avea pe apa Oltului de la.trimestrul Aprilie 1899, ci numai de la trimestrul Iulie 1899, când el a dovedit cu certificatul No. 54 din 13 Ianuarie 1900, libe- rat de primarul comunei Comani, că mdra ce a avut ’l-a fost dis- trusă de apa Oltului încă din anul 1898 ; Având în vedere decisiunea supusă recursului; Considerând că din acea decisiune se constată că recurentul, la 12 Iunie 1899, a cerut de la primăria comunei Comani ca să se pună in vederea comisiunel comunale de prefaceri să ’l scadă de la imposit pentru mdra ce a avut, de dre-ce a fost distrusă de apa Oltului, pre- sentând în urmă și certificatul primăriei comunei Comani cu No. 54 din 1900, și comisiunea comunală de prefaceri din Ianuarie 1900 ’l-a admis cererea și ’l-a scăzut cu începere de la trimestrul Apri- be 1899; Că, în contra decisiunel comisiunel comunale de prefaceri, făcân- duse apel de către controlorul fiscal, comisiunea de apel, fără a men- ționa și a discuta certificatul No. 54 din 1900 al comunei Comani, Digitized by Google 430 In care se certifică că mdra recurentului Viădescu a fost distrusă de apa Oltului încă din anul 1898, de când nici nu mal pdte funcționa, înlătură acest certificat, și fiind că Viădescu nu a dat petiție de scă- dere de cât la 12 Iunie 1899, deci le că Viădescu a posedat mdra până la acâstă dată, dată până la care a și funcționat, și reformând decisiunea comisiunel de apel, hotărasce ca Viădescu să fie scăzut de impositul asupra morel ce avusese numai de la trimestrul Iulie 1899, nu de la trimestrul Aprilie acel an, cum decisese comisiunea comu- nală, pe a cărei decisiune recurentul dăduse mulțumire neapelând’o ; Că, procedând ast-fel și înlăturând un certificat emanat de la o autoritate publică, competentă a da asemenea testimoniu, fără mă- car a’l menționa, și fără să ’șî arate temeiurile pentru cari recuren- tul trebuia să fie scăzut numai de la trimestrul Iulie 1899, comisiu- nea de apel comite un exces de putere, și, deci, decisiunea sa are a fi casată. Pentru aceste motive : Casdză, etc. Fiscal, secția II. No. 217 TUTELĂ. — Tutdre legală. — Dacă o femee, alta de cât mama, pdte fi tutdre legală.— Incapacitate. — Dacă incapacitatea tu- torului pdte fi invocată și pe cale de contestație la executarea hotârîrei dată contra minorilor. (Art. 352, 353, 367 și 368 din codul civil). CONTEST\Ț1E. — Executarea hotărîrilor. — Buna credință a celui de al treilea.—Nerepresentarea în regulă a pârței in contra căreia se invocă hotarîrea. 1} Fonica, afară de mamă, nu pdte fi tutdre legală, și acestă in- capacitate este in interesul minorilor, și nu dispare prin faptul că tribunalul, din erore, ar fi recunoscut ca tutdre legală pe o altă femee de cât mamă, pe buna minorilor de exemplu, ast-fel că o asemenea tutdre nu pdte representa pe mmori in instanță. 2} Incapacitatea tutorului pdte fi invocată și prin contestația la executarea hotar ir ei pronunțată contra minorilor in care dânșii fuseseră representați printr'un tutor incapabil, căci hotărirea aceea este o res inter alios, nu pole privi pe minorii nerepre- sentați in regulă. Digitized by Google 431 — i 3] Buna credință a celui de al treilea nu pdte fi argument pentru a menține o hotărîre in care o parte, contra căreia se invdcă hotărirea, n’a fost representată de fel sau legal. No. 56.— Respingerea recursului făcut de I. Staehly & Comp, contra sentinței tribunalului Ilfov, secția comercială, cu No. 911 din 1899, dată în proces cu Ana Buna, tutdrea minorilor I. Thury. 15 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier C. C. Ștefănescu'; Pe D. advocat Dimopol, în dezvoltarea motivelor de casare ; Pe D. advocat M >rțun, în combateri, și Pe D. procuror general H Alexandresco, în conclusiunl, fiind mi- nori în causă ; Deliberând, Asupra mijlocelor de casare invocate: 1. «Exces de putere. Cu jurnalul No. 6.374 din 1897 al tribuna- «lulul Ilfov, secția II, din 10 Septembre, s’a conferit D-nel Ana Buna «tutela minorilor I. T. Tbury, după cererea D-sale, însărcinare ce a «conservat administrând bunurile minorilor săi nepoti de fiică până «la 10 Noembre 1898, când, demisionând, a fost alăsă de consiliul «de familie din nou ca tutore și confirmată de tribunal. In cursul «anului 1897 Staehly & C-ie, chiamă pe minorii, representati prin «Ana Buna, în judecată și obține o carte de judecată, rămasă defi- «nitivă prin neoposare și neapelare. La executare se face contestâtie «de către minori, pe motiv că nu era ti bine representati la judecarea «fondului, de dre-ce Aha Buna, ne fiind alăsă până la 10 Noembre «1898 de către un consilii! de familie, nu putea sta pentru ei în «justiție. «Tribunalul de comerciu admite în apel contestația și anulăză «cartea de judecată. «Tribunalul comercial, netinănd sămă de existenta jurnalului cu «No. 6.374 din 1897 al tribunalului secția II, care a deferit tutela «D-nel Ana Buna, precum și de faptul că acăsta a administrat în «realitate averea minorilor până la 10 Noembre 1898, când a demi- «sionat, comite un exces de putere. Digitized by LiOOQlC 432 * Numai o instanță superioră și competentă putea anula sau io* «firma țlisul jurnal și, pe cât timp acâsta nu s’a făcut, tribunalul de «comerciti nu avea să cerceteze dacă Ana Buna îndeplinea condițiu- «nile cerute pentru a fi tutore și dacă numirea D-sale s’a făcut din «erdre«. II. Violarea art. 1.200 din codul civil și art. 1.201: «Jurnalul cu No. 6.374 din 1897 al tribunalului Ilfov, secția 11, «fiind stat în picidre până la 10 Noembre 1898, și noi obținând in «acest interval o carte de judecată, rămasă definitivă prin neoposare «și neapelare, cu drept cuvânt am opus autoritatea lucrului judecat * minorilor Thury, când ati pretins că Ana Buna nu’I putea repre- «sen ta în instanță. «Tribunalul decomerciua violat, deci, autoritatea lucrului judecat, «atât când a nesocotit existență jurnalului sus <^is, cât și atunci când «n’a ținut sâmă că cartea de judecată care ne a admis acțiunea a «considerat pe minori presențl și bine representațl la judecata «fondului*. III. Violarea art. 367 și 368 din codul civil : «Tribunalul Ilfov, secția II, a deferit tutela minorilor Thury D-nei «Ana Buna, după cererea acesteia și în interesul minorilor în vederea «urgenței. «D-na Ana Buna, in timpul când ne aflam în judecată, era sfătuită «și sprijinită în administrația averel de către consiliul de familie, «după cum se constată în fapt; prin urmare, era indicată ca tutdre «de către consiliul de familie. Același consiliti, luând cunoscință de «demisiunea el din însărcinarea de tutelă, îșl lăuda administrația, o «propune la 10 Noembre 1898 de tutore din noti și tribunalul o «confirmă. «Prin urmare, se violâză art. 367 și 368 din codul civil, când nu «se ține sdmă de aceste împregiurărU. Având în vedere că e constatat că în procesul intentat de Staehly & Comp, contra minorilor 1. Thury, aceștia ati fost chemați și re- presentațl prin Ana Buna, huna minorilor, ca tutrice legală; că ho- tărîrea obținută contra minorilor rămânând definitivă și executân- du-se, minorii s’ati opus la acâstă executare, care contestație s’a admis de tribunalul Ilfov prin sentința supusă recursului, anulându-se titlul executoriii pus pe cartea de judecată obținută contra minorilor; Digitized by VnOOQle 433 Considerând că prin art, 352 și următori! din codul civil, femeia, afară de mamă, nu pdte fi tutrice legală; că acâstă incapacitate con- sacrată și prin art. 353, § III din codul civil, este în interesul mi- norului ; că incapacitatea nu dispare, prin faptul că tribunalul, din erdre, ar fi recunoscut ca tutrice legală pe buna minorilor Thury, printr’un act dre-care precum susține recurentul, precum și chiar dacă un incapabil ar voi să fie tutor, și când chiar consiliul de familie ar consimți, el totuși nu pdte fi tutor spre a administra interesele minorului; că de aceia Ana Bună a fost incapabilă de a representa pe minorii Thury, în procesul intentat contra lor; Considerând că incapacitatea tutorelui pdte fi invocată și prin con- testație la executarea hotărire! pronunțată contra minorului, în care minorele fusese representat printr’un incapabil, căci hotărîrea aceia este o res inter alios, nu pdte privi pe minorul nerepresentat în regulă; Considerând că buna credință acelui de al treilea, nu pdte fi ar- gument pentru a menține o hotărire în care o parte contra căreia se invdcă hotărîrea n’a fcst representată de fel sad legal; Considerând că asemenea și disposițiunile art. 367 și 368 din codul civil, nu pot servi spre a susține că cartea de judecată obținută contra minorilor Thury e bine dată, căci tribunalul, recunoscând din erdre pe Ana Buna ca tutdre legală, n’a îndeplinit oficiul recunoscut de lege tribunalului, când consiliul de familie nu se adună spre a nu se compromite interesele minorului, îndeplinesce o lucrare dre-care din oficid; Că de aceia sub tdte privirile, motivele sunt neîntemeiate. Pentru aceste motive, In unire cu conclusiunile D-lu! procuror-general D. Alexandresco: Respinge, ele. Civil, secția II. Digitized byViOOQlC 434 No. 218 DELICT SILVIC. — Flagrant delict. — Acte ce ’l constată. — Probă. — înscrierea in fals. (Art. 39 din codul silvic). Actele încheiate de agenții silvici, și cari constată un flagrant de- lict, fac deplină probă până la înscrierea in fals. No. 256. — Casarea sentinței tribunolulul Tulcea No. 61 din 1900, în urma recursului făcut de Stat. 20 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gh. Liciu, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului de casare : «Violare de lege și exces de putere. «Procesul-verbal constatând un flagrant-delict, nu se putea admite «proba testimonială«. Văzând sentința supusă recursului; Considerând că se constată din procesul-verbal, încheiat de agen- tul silvic competinte, că delicuențil Bontoiu și Balaican au fost sur- prinși în flagrant delict tăind lemne din pădurea Statului, cărora li s’a confiscat și topdrele; Considerând că în asemenea condițiunl, după disposițiunile art. 39 din codul silvic, actele încheiate de agenții silvici cari constată fla- grantul delict, fac deplină probă până la înscrierea în fals; Considerând că, ast-fel fiind, tribunalul nu putea admite în contra acestor acte nici un fel de probă, și, prin urmare, nici proba cu martori; Că, dar, când tribunalul, pentru a achita pe delicuențl, s’a înte- meiat pe depositiunile martorilor propuși de numițil, a nesocotit dis- posițiunile citatului art. 39 din codicele silvic, și de aceea mijlocul de casare este întemeiat. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror ; , Cas^ză, etc. Penal, secția II. < Digitized by Google I I I I, 435 No. 219 •COMPETINȚÂ. — Lovituri grave. — Incapacitate de lucru. (Art. 525 din procedura penală ; art. 239 din codul penal). Loviturile grave ce causeză pacientului incapacitate de lucru con- stitue delictul preve^ut și pedepsit de art. 939 din codul penal și este de competințâ tribunalului corecțional a'l judeca. No. 257.— Regala rea competiuțel, in urma cererel făcută de D. pro- curor general al acestei înalte curți, în causa lui Fană Pițulescu și alții. 20 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gh. Bagdat, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând: Având în vedere că Fană Pițulescu și alții fiind dațl în judecată pentru faptul de bătae săvîrșit asupra persânel lui Teodor lonescu, judele ocolului II Caracal, prin cartea de judecată No. 896 din 1899, ’șl-a declinat competințâ de a judeca afacerea, pe motiv că loviturile suferite de Teodor lonescu causându’I incapacitate de lucru pe timp de o faptul intră în prevederile art. 239 din codul penal și nu este de competințâ judecătorului de ocol; Că tribunalul RomanațT, la care afacerea a fost trimisă, basându-se pe certificatul medical ce a- testă că loviturile n’ati avut nici un fel de gravitate, ’șl declină de j asemenea competințâ de a judeca afacerea ; Că ambele hotărîrl rămânând definitive și cursul justiției fiind ast- fel întrerupt, acâstă înaltă curte este chemată a pronunța un regu- lament de competințâ ; Considerând că se constată din actele încheiate în causă că deli- ouențil ar fi bătut grav pe reclamant, lucru ce de alt-fel se stabi- lesce și diu declarația medicului, trecută la finele procesulul-verbal, care atestă că a găsit pe pacient în agonie și a trebuit să’I facă res- pirațiune artificială și să useze de diferite metode pentru a ’l aduce ia sensibilitate ; Digitized by VaOOQle 436 Considerând că ast-fel fiind faptele, delictul săvîrșit de Fană Pițu- lescu intrând în prevederile art. 239 din codul penal, este de com- petința tribunalului de a ’l judeca. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror St. Stătescu ; Regulând competința, trimite, etc. Penal, secția II. No. 220 COMPETINȚĂ. — Furt comis de un militar în congediu. — De- lict de drept comun, iar nu de natură specială pentru militari. (Art. 53 din codul de justiție militară). Furtul, care este un delict de drept comun, iar nu de o natură specială pentru militari, comis de un militar pe când era in congediu, se judecă de tribunalele ordinare, iar nu de tribuna- lele militare. No. 258. — Regularea competințel, în urma cererel făcută de D. procuror general al acestei înalte curți, în causa soldatului Dobre Ghiță. 20 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier C. C* . Ștefănescu, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând : Având în vedere că soldatul Dobre Ghiță fiind dat în judecată pentru faptul că pe când călătorea cu trenul a furat ceasornicul unul călător, judecătorul ocolului II din Craiova, prin hotărîrea No. 2.777 din 1899, ’șl-a declinat competința de a judeca afacerea, pe motiv că faptul fiind comis de un militar, el cată a fi judecat de instanțele mi- litare ; că de asemenea comandantul corpului III de armată, prin pro- cesul-verbal de la 14 Februarie 1900, ’șl-a declinat competința pe motiv, că de și furtul s’a comis de un militar, totuși el, în momentul săvîrșirel faptului, fiind în congediu, nu mal pdte fi judecat de tri- bunalele militare; Digitized by Google 437 Că ambele hotăriri rămânând definitive și cursul justiției fiind ast-fel întrerupt, acâstă înaltă curte este chemată a pronunța un re- gulament de competință ; Considerând că se constată din rechisitorul comisarului regal al corpului III de armată că delicuentul Dobre Ghită, pe timpul când a săvîrșit delictul de furt, se găsea în congedid medical pe timp de 40 Regulând competință, trimite, etc. Penal, secția II. No. 221 CURTEA CU JURAȚI. — Contumacie. — Condamnarea in contu- macie. — Presentarea voluntară sau silită a contumacelui. — Nimicirea decisiei condamnatâre. — Judecarea lui din nou.— Dacă i se pdte agrava posiția și pedepsa. Decisiunile de condamnare, date in contumacie, se nimicesc prin presentarea voluntară sau silită a contumacelui. 2/ La judecarea din nou a contumacelui presinte, fie voluntar, fie silit, posiția lui nu se pdte agrava, și, deci, nu pdte fi condam- nat la o pe idpsă. mai mare de cât aceea la care fusese condam- nat în contumacie. % No. 259. — Casată, în urma unei divergințe, decisiunea curței cu jurați din Iași No. 33 din 1899, în urma recursului făcut de St. Apostescu. 20 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier Gh. N. Bagdat, și Digitized by Google 438 Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl ; Deliberând, Asupra motivului de casare : „Am fost condamnat la 2 ani înclysdre, ca complice, la crima de „tâlhărie sâvîrșită asupra lui Sofronie Radu, pentru motivul că in se* „ si unea din Iunie 1899 am fost judecat în contumacie, tot de acâstă „curte, și condamnat ca autor la un an închisdre tot pentru faptul „de mal sus, așa ci curtea, cu de la sine putere, trebuia să ’ml acorde „circumstanțe atenuante, și să nu fiâ condamnat la mal mult ca „complice de cât ca autor Având în vedere că se constată că recurentul fiind condamnat, în contumacie, pentru un fapt de crimă săvîrșit de el ca autor, la o peddpsă corecțională de un an, presentându-se în urmă curțel cu ju- rati din Iași ’l*a condamnat pentru același fapt, ca complice la doi ani închisdre; Considerând că prin presentarea voluntară safi silită a contuma* celui, care fusese condamnat, decisia de condamnare conform art. 481 din procedura penală se consideră nimicită, ceea ce dă a înțelege că decisiile de achitare și de absolute, nu se nimicesc; că prin uj- mare, acestea produc efectul autoritătel lucrului judecat, de vreme ce decisiile de condamnare contra contumacelul nu sunt definitive; Considerând însă că dacă contumacele sa presentat și a fost jude- cat, se întrdbă dacă el pdte fi declarat culpabil pentru o altă faptă mal grea, considerat ca având altă calitate la sâvîrșirea faptei, precum ca complice, și dacă pdte fi condamnat la o pedâpsă mal grea; că în tdte aceste privințe, dacă ne-am mărgini a invoca art. 481 s’ar putea «Jice că, în urma presentărel contumacelul, judecându-se de cur- tea cu jurati, acâsta pdte să condamne pe contumacele presentat Ia o peddpsă și mal mare, de cât ftisese condamnat în contumacie; Considerând însă că acest resultat nu pdte fi admis, din punctul • de vedere al echitătel, că dacă în urma prinderel saîl presentărel con- tumacelul, judecarea are să urmeze după tdte regulele în favdrea apărărel, dinaintea curțel cu jurati, acdsta este o favore care nu are a fi mărginită, și ar fi a o mărgini dacă condamnatul în contumacie la o peddpsă de un an, ar putea în urmă să fie condamnat la doi ani, ca în specie ; Considerând că dacă hotărîrile de condamnare contra contumace- Digitized byCiOOQlC 439 lui se nimicesc, acâsta numai sub condiția ca posiția lui să nu se r- graveze prin judecata ce ar urma in orl-ce privință ar fi ; Că, din acest punct de vedere, decisia curțel cu jurati, numai în cât privesce aplicarea legel, are a fi casată, având curtea de trimitere a aplica legea fără a se agrava, sub raportul pedepsei, positia recu- rentului ; Că de aceea, mijlocul de casare fiind întemeiat, are a se admite. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Penal, secția II. No. 222 CURTEA CU JURAȚI. — Martori. — Respingerea cerere! for- mulată de acusat de a se cita martori. — Violarea dreptului de apărare. (Art. 340 din procedura penală). Toți martorii câștigați dezbaterilor trebue să fie ascultați, afară numai dacă părțile sau ministerul public renunță la asculta- rea lor. Ast-fel, când un acusat, înaintea judecărei, a cerut președinte- lui curțel cu jurați citarea mai multor martori, și la ^iua in- fățișerei, acâstă cerere, cu totă insistența lui de a se chema a- cești martori, i se respinge pe motiv că lista bacelor martori nu ar fi fost comunicată ministerului public, prin acâsta se vio- teză dreptul de apărare, și decisiunea este casabilă, căci, curtea trebuia să amâne judecarea spre a se cita acei martori, chiar dacă acusatul nu a cerut formal amânarea, căci insistența sa de a chema noi martori, echivalcză cu o cerere de amânare. No. 261. — Casarea decisiune! curtel cu jurati din județul Bacăâ No. 3 din 1900, în urma recursului făcut de N. V. Bucur și alții. 20 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. Petrescu; Pe D. advooat P. P. Poni, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Digitized by 440 Deliberând, Asupra motivului I de casare : „Violarea dreptului de apărare, de dre ce curtea respinge cere- *rea ndstră, ca martorii apărărel să fie ascultați*. Având în vedere decisiunea curțel cu jurați supusă recursului; Văzând art. 340 din procedura penală; Considerând că din disposițiunile acestui articol, resultă principiul că toți martorii câștigați desbaterilor, trebue să fie ascultați, afară numai dacă părțile sad ministerul public renunță la ascultarea lor ; Considerând că, in specie, se constată că recurentii, mal înainte de t^iua judecărel au cerut formal președintelui curțel de a se cita mal mulțl martori cu cari voia a dovedi nevinovăția lor, cerere ce le-a fost respinsă la (Jiua înfățișerel, pe motiv că acel martori nu ar fi fost comunicați ministerului public, așa cum cere art. 340 din proce- dura penală ; Considerând că se recunosce că martorii a căror chemare recu- rentii ceruse anume prin petiție, trebuiai) să fie citați prin disposiția președintelui curțel cu jurați, și dacă se obiectâză că dacă nu s’a fă- cut, cel puțin trebuia recurențil să se opue la judecare spre a se citi și comunica martori și a cere amânare; Considerând că dacă dânșii nu aii cerut în mod expres amânarea procesului spre a se face o asemenea comunicare, totuși, stăruințele deosebite ale recurentilor ca să fie ascultați martorii, acâsta revelâză . suficient o cerere de amânare, și, prin urmare, curtea urma a amâna judecarea procesului, pentru ca lista acelor martori să se comunice ministerului public, după cum prescrie art. 340 din procedura pe- nală, pentru ca în urmă să potă fi ascultați; Gă, prin urmare, când judecătorii curțel resping o asemenea ce- rere făcută de recurenti, nesocotesce dreptul de apărare al recuren- tilor, și, prin urmare, mijlocul de casare este întemeiat. Pentru aceste motive : Casâză, etc. Penal, secția II. Digitized by Google 441 No. 223 CURTEA DE APEL. — Competințâ. — Afaceri civile. — Afaceri comerciale. NOVAȚIUNE. — Când se operă. — Delegațiune dată de un debi- tor către un debitor al său de a plăti unui creditor. — Neac- ceptarea delegațiune! de către creditor. (Art. 1.130 și 1.132 din codul civil; art. 307 din codul comercial). i) Curtea de apel, exercitând ambele jurisdicțiunl, civilă și co- mercială, este competentă a judeca atât contestațiunile civile cât și cele comerciale. 2] Delegațiunea prin care un debitor dă creditorului seu un alt debitor, care se obligă către dânsul, nu operă novațiune, dacă creditorul n'a acceptat delegațiunea intr'un mod expres. No. 57. — Respingerea recursului făcut de Frații Cristoforatos, contra decisiel curțel de apel din Galați secția I, No. 63 din 1899- 20 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Cuculi; Pe D. advocat Bjrș din partea recurenților, în desvoltarea moti- velor de casare, și Pe D. Cociaș, advocatul Casei Jeschek, în combateri; Deliberând, Asupra primului mijloc de casare: „Violarea art. 109 din procedura civilă, saă incompetință ratione „materiae, adică violarea art. 895 din codul comercial. Titlul în vir- „tutea căruia casa Jeschek et Comp, a pus în urmărire mdra ndstră, nes te actul de ipotecă înscris la No. 31 din 1897, a împrumutului, „de 120 mii lei făcut de noi; Or acâstă obligațiune are o causă ci- „vilă. De altminteri însăși curtea de apel prin stabilirea ce face, ca „prin comptul curent al lui Cambano nu s’a operat o novațiune, con- „ firmă că causa a rămas nestrămutată civilă. Deci, curtea de apel, „greșit ’șl-a atribuit o jurisdicțiune comercială, când a judecat con- „ te sta ți unea ndstră asupra acelei urmăriri. „Incompetența privind însăși materia, avem dreptul a suleva acest „mijloc direct el omiso medio». Digitized byCiOOQlC 442 Având în vedere decisia supusă recursului; Considerând că curtea ca instanță de apel, exercitând ambele ju- risdicțiunl, civilă și comercială, nu se pdte ^ice că n’a fost compe- tinte, ratione materiae, de a judeca contestațiunea recurenților, ea fiind de natură civilă, iar nu comercială; Că așa fiind, acest mijloc are a fi respins ca neîntemeiat. Asupra mijlocului al II-lea : «Violarea art. 1.130 și 1.132 din codul civil, combinat cu 307 din «codul comercial și exces de putere. «Cu contractul arendărel morel către Cambano, cu registrele chiar «ale adversarului, cu recundscerile lui din instanță, cu comptul cu- «rent cu Cambano, și cu primirea de la acesta a procentelor dato- «rite de noi pe 1897—1898 până la 1899, 1 Iulie, noi am dovedit «cel puțin în privința procentelor, că incheindu-se comptul curent cu «delegatul nostru Cimbano, între noi cu Casa Jeschek et Comp., s’a •operat o novațiune tacită. Râu și greșit curtea de apel a caracte- «risat aceste acte, în raport cu textele sus citate de lege, că nu ar «constitui o novațiune; Având în vedere că din decisiunea supusă recursului, resultă că recurențil, pentru a dovedi că creanța ipotecară în virtutea căreia se urmă reșce mdra lor din comuna Islazu, este stinsă față de dânșii, el ati susținut că s’a operat o novațiune prin delegațiunea unul noă de- bitor, lui G. Cambano, arendașul acelei mori, deducând acâsta din contractul de arendare al acestuia, din registrele Casei Jeschek et Comp, din Brăila și din faptul că acâstă Casă a primit de la Cambano, procente datorite de debitorii săi; Considerând că delegațiunea prin care un debitor dă creditorului sââ un alt debitor, care să obligă către dânsul, nu operă novațiune, dacă creditorul n’a acceptat delegațiunea într’un mod expres; Considerând că din actele și faptele invocate înaintea sa, instanța de fond constată că recurențil au însărcinat pe arendașul lor Cam- bano să plătâscă casei Jeschek et. Comp., din Brăila, numai dobân- ooQle 448 «scrie că nici o hotărîre sad titlu executoriii, nu se va putea pune «în executare, mal înainte de a se comunica debitorului urmărit, și, «în specie din nici un act din acâstă urmărire, nici din ordonanță nu «nu s constată că s’ail îndeplinit aceste formalități, prescrise sub pedâpsă de nulitate». . 111. «Tribunalul dispunând vîn^area imobilului și respingând mo* tivul invocat pe violarea art. 497 din procedura civilă, comite un «exces de putere, violâză și rău interpretâză acest articol, când con* «statând că în acest comandament nu este trecut titlul executoriii «în întregimea lui, totuși dispune violarea, susținând că nu e nece* «si ta te de comunicarea titlului executoriii, dacă debitorul are cunos* «cință de coprinsul actului, ceea-ce este neexact în drept, căci ac** «tele de urmărire urmâză să fie trecute în întregul lor spre a putea •fi cunoscute de debitor în tot conținutul lor și formele spre a putea «ridica contestațiile saii nulitățile ce va crede de cuviință». Considerând că se constată din comandamentul aflat la dosar, că el a fost însoțit de copia actului de ipotecă, și în același timp s’a menționat ca acel act este învestit cu formula executorie la No. 125 din 1894; Că dacă nu s’a trecut în comandament însuși termenii formulei executorii, acâsta nu pdte constitui un motiv de nulitate, întru cât simpla mențiune că actul este învestit cu formula executorie, este suficient pentru a satisface cerințele legel; Că de aceea, ambele motive ad a fi respinse ca neîntemeiate; Asupra mijlocului IV: «Tribunalul de Galați, vîn^ând imobilul med, comite un exces de «putere și violâză art. 500 și următorii din procedura civilă, de dre* «ce aii trecut mal mult de trei luni de ^ile de la datacomandamen- «tulul și până la afîgerea afîptelor și publicațiunilor și înmânarea «lor și în persâna mea care s’a făcut peste trei luni de ^ile de «la data comandamentului, care a avut loc la 14 Iunie și înmânarea «afiptelor la 23 Septembre, și nici nu se constată din ordonanță «dacă s’a făcut acele afipte în basă de procese-verbale, de descrierea «imobilului dresate de agenții însemnați de lege, căci nu este destui «cum se afirmă de tribunal data publicărel afiptulul în gazeta oficială «și apoi vîn^area fiind suspendată timp de 5 ani de țlile, nu se mal «putea face urmărirea în basa aceluiași comandament și aceleași de- « scrieri ale imobilul ui«. Digitized by CjOOQIC 449 Considerând că resultă din lucrările aflate în dosar că comanda- mentul a fost notificat recurentului la 14 Iunie 1894, iar publicația de vîn^are s’a făcut în gazeta de Galați la 19 August, adică in în* trul termenului de trei luni, prescris de art 500 din procedura co- dului civil; Că întru cât urmărirea a fost începută în întrul termenului de trei luni, mijlocul de casare are a fi respins ca inexact în fapt și ne- întemeiat. Asupra mijlocului V: „Exces de putere și violarea art. 530 și următorii din procedura „civilă, întru cât făcusem o contestație în regulă, atât pentru forme •cât și pentru revendicare și de și tribunalul ’mi-a respins’o chiar în „^iua vîn^reî, hotărirea sa fiind supusă apelului, urma să se sus- „pende vin^area până când se va judeca causa în apel, pentru care „și oferisem să dau și cauțiune, și tribunalul, respingând u-’mî inci- „dentul pus de amânere, sub motiv că nu influențâză asupra prețu- „lul, comite și un exces de putere și o tăgadă de dreptate «. Considerând că punctele care formâză obiectul acestui mijloc de * casare se referă la cestiuni de fapt, asupra cărora judecătorii fondu- lui fiind suverani apreciatorl, hotărirea lor nu pdte fi censurată de burtea de casație; Că, dar, din acest punct de vedere, și acest mijloc are a fi respins ca neîntemeiat. ’ Asupra mijlocului VI: j „Tribunalul violâză art. 547 și următorii din procedura civilă, ca I „și art. 544 același cod, întru cât dupe ce s’a adjudecat provisorifi ' „imobilul asupra D-luI căpitan Ștefan lonescu, în ^iua a 8-a, termen ' „fixat de lege pentru supralicitare, nepresentându-se nici adjudeca- ¹ „torul provisorifi, nici efi debitorul, s’a presentat numai creditorul „urmăritor care a declarat că supra-licitâză fără însă ca să depună „a (Jeeea parte, conform art. 547 din procedura civilă, și fără ca să „fie nici un alt concurent, de cât n ferta sa, și fără ca să se „constate în ordonanță dacă s’a mal presentat verl-un concurent și „dacă licitația s’a ținut în conformitate cu legea Considerând că ideea ce a preocupat pe legiuitor când a organisat urmărirea imobiliară a fost că imobilul debitorului să potă fi vindut cu un preț cât se pdte mal avanlagios ; 29 Digitized by Google 450 Că de aceea, el a admis supralicitarea cu un adaus de 10 la sută peste prețul obținut la prima adjudecare, cerând depunerea acestui adaus ca garanție pentru seriositatea supralicitărel și solvabilitatea supralicilatoruluî; Considerând că, în specie cerința lege! s'a îndeplinit, în acest sens că supralicitarea s’a făcut cu adausul de 10 la sută peste prețul primei adjudecațiuni; Că dacă tribunalul de urmărire, apreciind solvabilitatea supralici- ta tor ului, care era creditor ipotecar în primul rang, ’l-a primit să supraliciteze fără a depune adausul de preț cerut de lege și oferit de dânsul, acâstă apreciere a sa nu cade sub censura curțel de casa- țiune ; Că de altmintrelea, acest mijloc nici nu a fost propus la tribunal în ^iua defiptă pentru supralicitare și deci nu pdte fi invocat pen- tru prima dră înaintea acestei curți, nefiind de ordine publică. Asupra motivului VII: «Tribunalul violâză art. 385 din procedura civilă, de ore-ce în «ordonanța sa nu constată nici când sa început licitația, nici când «s’a sfârșit; nici la adjudecația provisorie, nici definitivăm. Considerând că întru cât recurentul nu dovedesce cu nimic ci tribunalul ar fi început și terminat operațiunea vîntjârel în afară de orele prescrise de legea organisărel judecătoresc!, presumpțiunea este că lucrările sale sau efectuat îu timpul prescris de lege și dar acest mijloc este neîntemeiat. Asupra mijlocului VIII : «Tribunalul violâză art. 558 din procedura civilă, de dre-ce ordo- «nanța sa nu coprinde într’ânsa tdte lucrările urmate cu acâstă ad- «judecare, ci numai le enunță ceea-ce nu este suficient" Considerând de asemenea că recurentul nu precisâză prin motivul de casare, ce anume lucrare din acele sâvîrșite nu s’a prevăzut în ordonanță ; Că, prin urmare, din acest punct de vedere, și acest mijloc are a fi respins ca neîntemeiat. Asupra mijlocului IX de casare : «Tribunalul violâză art. 573 din procedura civilă, întru cât nu «constată în ordonanța sa că s a făcut tabloul de ordinea creditori- «lor, îu termenul prevâtjut de acest articol și nici nu există acel ta- «blou făcut". Digitized by CiOOQle 451 Considerând că se constată din lucrările aliate în dosar, că tabloul de ordinea creditorilor s’a făcut în termenul și condițiunile prescrise de art. 573 din procedura civilă, tablod care se găsesce la fila 25 din dosarul tribunalului. . Că, prin urmare, motivul este neexact în fapt. .Asupra mijlocului X de casare : «Tribunalul comite un exces de putere și violâză formele dupe «care o urmărire se pdte începe, sati o contestație se pdte introduce «înaintea instanțelor judecă torescl întru cât se constată că D. Fotiadi «care a început urmărirea, nu avea procură specială, pentru acâsta «și întru cât se constată că atunci când s’a făcut cererea de publica- «țiunl, acâstă voință nu s’a exprimat nici de procuratorul D-lui Ur- «ban. nici de D. Urban, căci acea petiție nu portă de cât o stampilă, «iar nu semnătura aceluia care urmărea, si nu e suficient aproprie- «rea sati ratificarea acestor iucrări în ^iu4 vîn^ârel, căci e tardivă «de ore-ce în acea <)i nu se mal pdte face nici o ratificare ne mal fiind «în termenele utile prevăzute de procedura civilă Considerând că în pri-ința acestui' mijloc tribunalul constată în fapt, că din termenii produrei ce recurentul a dat lui Fotiadi resultă că acesta avea dreptul a provoca urmărirea, și, în tot cașul, urmărirea provocată de Fotiade a fost ratificată de intimat prin diferite peti- țiuni date tribunalului în acâstă privință ; Că de aceea și acest mijloc are a fi respins. Asupra mijlocului XI de casare : «Onor, tribunal, eliberând ordonanța de adjudecare la 12 Octom- «bre 1899, când adjudecarea definitivă se făcuse în Martie 1899, nu «numai că comite un exces de putere, dar violâză și disposițiile pri- «vitore la formarea ordonanței, termenile de depunerile prețului, «termenile în care se pâte elibera ordonanța, căci din lucrările din «dosar se constată că de și tribunalul prin exces de putere, a admis «drept preț și în rang util o creanță a creditorului urmăritor, care «era contestată și în contra căreia recursul este pendinte și ament, fără voia societățel sau a agentului, încasator, să opun societă- 3 țel compensați unea între prima ce’l datoresc și o sumă de bani ce »’ml-ar datori agentul el încasator. Și cu acâsta, instanțele de fond, «grav eronate asupra acestui fapt și denaturând modul med de apă- »rare, rezemându-se pe temeiuri eronate, dad o hotărire casabilă». Având în vedere decisia supusă recursului, din care se constată că Haim Grumberg. chemând în judecată pe societatea «Dacia Româ- nia», pentru a’I plăti suma de 20,000 lei, valdrea cherestelei asigurată cu No. 168, 157 și 16.585, în urma distrugerel prin incendiu a che- restelei, curtea de apel, adaptând motivele din sentința tribunalului Ilfov, declară ca și tribunalul că numai asigurarea cherestelei, prin .polița No. 168157 pentru 10.000 Iei, în virtutea poliței No 168545 este valabilă ; Având în vedere că motivele prin care instanțele de fond ajung la Digitized byCiOOQlC 486 acea soluțiune, sunt că asiguratul are a plăti prima pentru cel d’ân- Utâ an efectiv în numerariu cu anticipație la sediul societă|eh sad la* agențiile autorisate de direcțiune; că singurul agent autorisat de „Dacia-România*, pentru a face asigurări și a incasa prima în orașul Galați este Henry Krasnopoischy, și că plata primei nu a fost făcută acestuia, ci unul 6re-care Kaufman, precum resultă din atestarea fă- cută pe poliță, căruia Krasnopoischy n’a putut delega puterile ce le avea de la societate, și de aceea nu se pdte (Jice că societatea a pri- mit prima datorită, iar în cât privesce proba testimonială invocată pentru a dovedi că Kaufman era mandatarul societățel, ca inutilă o respinge curtea de apel; Considerând că nu se pdte ^ice, precum susțin instanțele de fond, că polița pe care se încredințdză plata primei de Kaufman este ne- valabilă, pentru că Krasnopoischy singur ar fi agentul autorisat al so- cietățel „Dacia-România„, căci conferirea agenției din partea societățel de asigurare lui Krasnopoischy, nu însemnăză că Krasnopoischy nu ar putea a se servi de auxiliari, prin cari să pdtă face asigurări, să pdtă da polițe în regulă în cât privesce forma, precum și este po- lița în specie, și să pdtă incasa prima cuvenită ; Că de altmintrelea, dacă primele ati a fi plătite la sediul societățel sati al agenției, nu se pdte declara nevalabilă plata primei, fiind că s’a făcut în mâinile unul agent pe care lîe-care ’l putea considera ca fiind în drept a incasa și prima ; Că, prin urmare, nu erati decisive în causă numai faptele ce instanța de fond le relevă, ci totul atârnă de la împregiurarea dacă Kaufman era considerat ca agent, putând a face asigurări, a da polițe și a in- casa asemenea plata primei; Considerând că așa fiind, admiterea probei testimoniale, precum recurentul a cerut’o, era absolut necesară ; că înlăturarea acestei probe, însemndză a lipsi pe parte de un mijloc esențial de dovedire că Kaufman putea să primescă plata primei în orl-ce mod, și a atesta faptul plățel pe poliță, iar înlăturarea probei testimoniale cerută de recurent, nu se justifică prin motivele coprinse în sentințele in- stanțelor de fond, cu totul nepertinente în acâstă privință ; că de aceea, motivul fiind întemeiat, decisiunea urmâză a fi casată; In cât privesce motivul II, el se respinge ca fără interes, intru cât el se confundă cu motivul I, de dre-ce dacă Kaufman putea incasa Digitized by CjOOQIC 487 prime, atestarea de plata primei de către Kaufman, liberăză pe re- curent față de societate. Asupra motivului HI de casare : «Violarea art. 450 din codul comercial, pentru duoă motive : •aj Acest articol nu se aplică de cât atunci când asiguratul de «fapt nu ’șl-a asigurat de cât parte din valdrea obiectelor asigurate, «nu și atunci când el in realitate a asigurat totul, dar, prin o împre- «giurare independentă de voința lui, cum a fost în specie anularea «unei părți din polița de asigurare pentru viții de formă sau altă «causă, anulare obținută contra asiguratului; atunci art. 450 e ina- «plicabil și dauna trebue plătită tdtă până la concurența cel puțin a sumei valabil asigurată ; «6/ Pentru cașul când art. 450 din codul comercial ar fi aplicabil, «in specie, totuși, el a fost aplicat greșit, în modul cum curtea a făcut «calculul cifrei cuvenită ca despăgubire. «In orl-ce cas, calculul tribunalului era mal aprdpe de adevăr. «Dar chiar dacă drept ar fi încă sub acest raport, decisiunea ar fi «casabilă, pentru că nu motivdză pentru ce schimbă modul de calcu- «Iar ea 1 tribunalului, deci e casabilă și pentru nemotivare«. Considerând că, chiar dacă s’ar presupune că numai o poliță e va- labilă, și că recurentul n'ar fi asigurat tot depășitul de cherestea, ci numai o parte, in valdre de 10.000 lei, pentru determinarea cuan- tumului daunelor cuvenite recurentului, instanța de fond avea a aplica art. 450 din codul comercial, și nu dovedesce întru ce ar fi violat «art. 450 din codul comercial, nici întru cât calculul făcut ar fi greșit «că de aceea și acest motiv are a fi respins. Asupra motivului IV de casare : «Esces de putere și violarea art. 123 din procedura civilă. «Am cerut a face proba cu interogatorul personal al directorului «societățel «Dacia-România «, și tribunalul, dupe ce a admis acest in- «terogator, a revenit asupra disposițiunel sale și a hotărît ca socie- «tatea să răspundă ca o administrațiune publică, prin un mandatar «special, căruia să comunic înscris cestiunile la cari să răspundă. «Asupra apelului meu, curtea a menținut acest mod de a vedea al «tribunalului, și, prin urmare, a comis un exces de putere și a violat «art. 233 din procedura civilă, ceea-ce face decisia casabilă«. Considerând că «Dacia-România«, ca societate comercială anonimă, Digitized by LiOOQlC 488 nu face parte din stabilimentele publice, fiind-că arrepresenta o per- sonalitate juridică, precum susține curtea de apel prin decisiunea su- pusă recursului, ci de și considerată ca având caracterul pdte impro- prii de {Persdnă juridică, ea este o instituție privată ; Considerând, însă, că fiind vorba de supunere la interogator a unei societăți de asigurate, se pdte supune sai directorul general, sau persona care e îndrituită de societate prin procură specială ; Considerând că, întru cât se constată că Krasnopolschy era împuter- nicit prin procură specială de societatea » Dacia-România* de a răs- punde la interogator, art. 233 din procedura civilă, a cărei aplicare în mod analog era indicată, nu s’a violat, și de aceea și acest motiv are a se respinge. Pentru aceste motive, Respinge motivele III și IV și casdză pentru motivul I. Civil, secția 11. No. 244 COMPETINȚĂ. — Contravenții la legea firmelor. — Cine le ju- decă. (Art. 525 din procedura penală; art. 69 din legea judecă- toriilor de ocdle; art. 9, 381, 385 din codul penal; art. 22 din legea firmelor). Dacă legiuitorul, prin art. 69 din legea judecătoriilor de ocdle, a dat in competința acestor instanțe tdte contravențiunile, prin acesta a înțeles a se referi numai la contravențiile polițienesc* preoetțute de codul penal, sau de legi speciale când acele con- travenții se pedepsec in limitele și conform codului penal. Ast-fel, contravențiile la legea pentru înscrierea firmelor,pedep- sindu-se cu o pedepsă muft mai mare de cât cea prevăzută de codul penal pentru contravenții, iar pe de altă parte acea lege nearătând instanța judecătorescă ce are a judeca contravențiile la acea lege, este învederat că asemenea contravențiuni sunt de competința tribunalului de a le judeca. No. 302. — Regularea comp-tințel în urmacererei făcută de D. pro- curor general al acestei înalte curți în causa lui Ene Dionisie. 29 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. P. Petrescu, și Digitized by c^ooQle 489 Pe D. procuror general D. Alexandresco, în conclusiunl; Deliberând, Având in vedere că Ene Dionisie, fiind dat în judecată pentru o con- travenție Ia legea firmelor, tribunalul Dorohoiti, prin sentința cu No. 395 din 1899, ’șl-a declidat competința de a judeca afacerea, pe motiv că aceste contravențiunl la legea firmelor nu pot fi judecate de cât de judecătorii de pace. Că judele ocolului MihăilenI, prin cartea de judecată cu No. 114 din 1900, ’șl-a declinat asemenea competința de a judeca afacerea, pe motiv că aceste contraventiunl fiind pedep- site după o lege specială, constitue nisce delicte excepționale, și nu pot fi judecate de cât de tribunal; Că ambele hotărîrl rămânând definitive și cursul justiției fiind ast-fel întrerupt, acâstă înaltă curte este chemată a pronunța un re- gulament de competință; Considerând că resultă din disposițiunile art. 9, 381 și următorii din codul penal, că pedepse pentru contravențiunl sunt închisdrea polițienâscă până la 15 ^ile și amendă până la 25 lei; Considerând că, în specie, după art. 22 din legea înscrierel firmelor, infracțiunile la acea lege se pedepsesc cu amendă de 25 lei până la 1.000 lei; Considerând că dacă legiuitorul, prin art. 69 din legea judecăto- riilor de ocdle, a dat tn competința acestor instanțe tdte contraven- țiunile, prin acâsta a înțeles a se referi numai la contravențiunile polițienesc! prevăzute de codul penal, sa ii de legi speciale, când aceste contravențiunl se pedepsesc în limitele și conform codului penal; Considerând că ast-fel fiind, și intru cât pedâpsa prevăzută de art. 22 din legea pentru înscrierea firmelor este amenda de la 25 până la 1.000 lei, adică mult mal mare de cât cea prevăzută la art. 385, alin. IX din codul penal, iar pe de altă parte acea lege nea- rătând instanța judecătorâscă ce are a judeca contravențiunile la acea lege, este învederat că faptul imputat contravenientului că a exercitat comerciul fără a ’șl înscrie firma sa, este de competința tri- bunalului de a judeca; Pentru aceste motive, De aqord cu D. procuror general D. Alexandresco: Regulând competința, trămite, etc. Penal, secția II. Digitized by CnOOQle 490 No. 245 CURTEA CU JURAȚI. — Jurați. — Incapacitate. — Constituire. (Art. 262 din procedura penală). Sunt incapabili de a fi jurați cei ce nu sciu citi și scrie românesce. Ast-fel, când se va constata că in comisiunea de judecată a jura- ților a figurat ca jurat o persdnă ce nu scie citi și scrie româ- nesce, verdictul este nul, și constituirea juriului fiind de ordine publică, acestă nulitate se pote invoca pentru ântâia oră in ca- sație. No. 311. — Casarea decisiunel curțel cu jurați din județul Dâmbo- vița cu No. 2 din 1900, în urma recursului făcut de Nae Marin Butucă și alții. 29 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D consilier Gh. Liciu; Pe D. C. Nicolaescu, in susținerea motivelor, și Pe D. procuror general D. Alexandresco, în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: «Rea constituire a curțel juraților. ‘ „ Juratul Marin Tudor, nu scie nici citi, nici scrie românesce. S’a „violat deci disposițiunile art. 262, alin. IV din procedura crimi* •nalăn. Având în vedere decisiunea curțel cu jurați supusă recursului; Vânând art. 262 din procedura penală; Considerând că dupe disposițiunile alin. IV de sub citatul articol sunt necapabill de a fi jurați cel ce nu scid citi și scrie românesce; Considerând, în specie, că în comisiunea juraților, care a pronunțat verdictul contra recurenților, a figurat ca jurat și Marin Tudor din comuna Coposaru, plasa Cobia, județul Dâmbovița; Că, însă, acest jurat nu scie nici citi, nici scrie, dupe cum se do- vedesce din actele presentate de apărătorul recurenților și din a căror autentificare cu No. 645 din 1891 și No. 204 din 1893, tribu- nalul Dâmbovița constată că în adevăr numitul Marin Tudor nu scie carte ; Digitized by CiOOQlC 491 Considerând că ast-M fiind, acest jurat fiind necapabil de a figura in comisiunea de judecată, verdictul juratilor este nul și, dar, mijlocul de casare este întemeiat; Considerând că fiind vorba de constituirea juriului, motivul este de ordine publică, și, dar, pdte fi propus direct dinaintea acestei Curți; Pentru aceste motive, de acord cu D. procuror general D. Alexan- dresco ; Casâză, etc. F*enal, secția II. ¹ No. 246 CURTEA DE COMPTURI. — Controlori financiari. — Delapi- dare. — Responsabilitatea controlorilor. —- Condițiile acestei responsabilități. (Art. 129 din legea comptabilitățel; art. 88 din legea de constatare; art. 26 din instrucțiunile de serviciu ale con- trolorilor). Controlorii sunt respuntfetori numai pentru delapidările prove- nite din causa neglijenței, adică a lipsei de supraveghicre și control, sau rea supraveghiere asupra serviciilor încredințate controlorului lor. No. 72. — Respingerea recursului făcut de ministerul de finance, contra decisiel înaltei curți de compturi, secția II, No. 74 din 1999, ₍ în proces cu M. B. Silișteanu. t t 29 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. N. Bagdat; ! S’a presentat intimatul asistat de D. advocat N. Durma ; [ S’a ascultat D. procuror general D. Alexandresco, în conclusiunl; ; Deliberând, Asupra mijlocului de casare: «Greșită aplicare a art. 129 din leg^a asupra comptabilitățel pu- nblice și violarea art. 88 din legea de constatare și percepere de dre «ce înalta curte de compturi, pe considerantul că ministerul de fi- | «nance nu arată imputările ce se pot aduce D-luI M. B. Silișteanu,. Digitized by Google I 492 «în ce privesce priveghiarea și controlarea gestiunel fostului percep- "tor I. lonescu, scutesce pe D. Silișteanu de plata sumelor delapidate "de numitul fost perceptor". Având în vedere decisiunea curțel de compturl supusă recursului; Văzând art. 87, alin. 129 din legea comptabilitățel generale a Sta- tului, cum și art. 88 din legea de constatare și art. 26 din instruc- țiunile de serviciu ale controlorilor; Considerând că resultă diu tdte aceste disposițiunl ale legel că, controlorii sunt răspunzători numai pentru delapidările provenite din causa negligențel, adică a lipsei de supraveghiere și control, sau rea supraveghiere asupra serviciurilor încredințate controlului lor ; Considerând că, în specie, curtea de compturl stabilesce în fapt că condamnarea intimatului Silișteanu de către ministerul de finance, nu se întemeiază pe negligența* sau lipsa de control a numitului, iar din actele pe cari curtea le a avut în vedere resultă că delapidarea nu e provenită din causa lipsei de control și de priveghiere a intima- tului în calitatea sa de controlor; Că față cu aceste constatări de fapt, cu drept cuvânt, curtea de compturl a declarat că intimatul nu are a răspunde de suma de lei 2.981, bani 85, delapidată de fostul perceptor al circumscripției IV Drăgănesci din județul Prahova, și de aceea mijlocul de casare: are a fi respins ca neîntemeiat; Pentru aceste motive; Respinge, etc. Civil, secția II. No. 247 URMĂRIRE IMOBILIARĂ. — Debitori solidari răspunzători. — Contestație pe motiv că partagiul nu s’a făcut. — Nepronun- țarea tribunalului asupra acestei contestații. — Daca este esențială. Omisiunea ce face tribunalul de urmărire de a se pronunța asu- pra contestației debitorilor urmăriți, tinzând la suspendarea vinderea pe motiv că imobilul urmărit face parte dintr'o uni- versalitate de bunuri și partagiul nu s’a făcut incăf nu este esențială, dacă prin actul de ipotecă se prevede că toți debi- Digitized by Google 493 torii sunt ținuți solidar respundetori in cas de neplata împru- mutului. No. 74 — Respingerea a parte din motivele de casare din recur- sul făcut de Nicolae Carol Grune și Carol Griine contra ordo- nanței de adjudecare a tribunalului Ilfov, secția de notariat cu No. 3.320 din 4899, în proces cu Ath. Lipati și N. Bălescu, iar asupra motivului III, s’a ivit divergință de opiniunl. 29 Martie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului dresat in causă de D. consilier G. Liciu;. Pe D. advocat Popovici-Costi, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. advocat V. Lascar și N. Papadat, în combateri; Deliberând, Asupra motivului I de casare, în ce privesce partea b: «Tot cu ocasia oposițiel la urmărire, care s’a discutat în ooQle 504 sabili către Stat sati comună, fa scopul numai ca Statul sad comuna să’șl pdtă asigura creanțele lor tn cașul când debitorii ar încerca să ’l frusteze; Că, dar, față cu tertiile persdne, cu care Statul nu are nici o le- gătură juridică, nu există nici o rațiune a li se cere consemnarea su- mei datorită de alții, în cașul când asemenea persdne fac contesta- țiune la urmărire spre a’șl apăra averea lor, precum este în cașul de față; Considerând că, ast-fel fiind, când tribunalul s’a întemeiat pe art. 20 din legea de urmărire, pentru a respinge contestațiunea creditului funciar-rural, care este o terție persdnă în causă, pe motivul că nu depusese suma pentru care era urmărit, a dat o greșită interpretare menționatului articol, și din acest punct de vedere, motivul se gă- sesce întemeiat. Pentru aceste motive: Gasâză, etc. Civil, secția 1. / No. 251 CESIUNE, — Pădure. — Dreptul de a exploata o pădure. — Drept incorporai. — Taxe de timbru. (Art. 25 din legea tim- brului din 1881). Dreptul de a exploata o pădure fiind un drept incorporai, cesiu- nea acestuî drept de exploatare constitue cesiunea unui drept incorporai, supus dupe art. 25, alin. II din legea timbru- lui din 1881 la taxa timbrului proporțional de bani la suta de Iti. No. 152. — Respingerea recursului făcut de ministerul de finance contra sentinței tribunalului Tutova, No. 528 din 1899, în proces cu Moise Litman și alții. 24 Aprilie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Al. Degrâ; Pe D. advocat N. Niculescu, în desvoltarea motivului de casare, și Digitized by 505 Pe D. A. DrăghicI, in combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare: » Exces de putere prin denaturarea actului care a dat loc la pro- «cesul-verbal de contravenție; greșită aplicare a art. 25, alin. II și „violarea art. 33, alin. I din legea timbrului din 1886, întru cât ac- utul in cestie nu constitue dupe cum a <^is tribunalul un act de ce- »siune de creanță sati de alt drept incorporai, nici subrogațiune în- »tr’o creanță sati într’un alt drept incorporai supuse la taxa timbru- „lui proporțional de 10 bani la sută, prevăzută de art, 25, alin. II, «ci o vîn^are de pădure, în sensul art. 33, alin. I, supusă la plata „taxei de înregistrare de duol la sutău. Având în vedere că din sentința supusă recursului se constată că, intimațil de a$I, Moise Litman și Leiba I. David, cumpărând de la D. N/ Costandachi o pădure pentru exploatare, ati plătit taxa de înre- gistrare de 2%, conform art. 33 din legea timbrului din 1881; că numițil intimați ati cedat în urmă dreptul lor de exploatare către Costache Dumbravă, plătind pentru acâstă cesiune taxa proporțio- nală de 10 bani la suta de Iei; Având în vedere că agentul fiscal, prin procesul săti verbal, ÎI de- clară în *contravențiune și ’l-a condamnat să plătâscă 2 lei la suta de lei și amendă, iar tribunalul de Tutova, prin sentința supusă recur- sului, primesce apelul intimatilor de a<}l și anulâză procesul-verbal de contravenție; Considerând că intimațil cumpărând dreptul de a exploata o pădure, care este un drept incorporai, cesiunea acestui drept de exploatare constitue cesiunea unul drept încorporai, supus ^upe art. 25, alin. II din legea timbrului la taxa timbrului proporțional de 10 bani la suta de lei; Că, dar, în specie, nefiind o vîn^are de pădure, precum se pretinde de recurent, nu era loc la aplicarea art. 33, și, tribunalul, anulând procesul-terbal pentru acest motiv, n’a .violat textele de lege men- ționate și n’a comis exces de putere. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. Digitized by Google 506 No. 252 VlNțARE. — V în^area lucrului altuia. — Dacă este valabilă.— Suspendarea plăței prețului. — Temere de evicțiune. — Dacă prețul trebue consemnat. (Art. 1.294,1.021 și 1.364 din codul civil). Vizitarea lucrului altuia este valabilă in acest înțeles că vinde- torul, care nu ’și-a îndeplinit obligațiunea de a strămuta asu- pra cumpărătorului proprietatea lucrului, nu pdte cere resolu- țiunea vin^erei, dar cumpărătorul, care are cuvinte a se teme de evicțiune, nu este totuși îndatorat să plătescă prețul in mâna vineciorului, ci trebue să *1 consemneze. No. 153. — Casată, în urma recursului făcut de Benedek lanoș, de- cisiunea curțel de apel din Bucurescî, secția III, cu No. 121 din 1899, dată în procesul cu Bertolan Solomon. 24 Aprilie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Al. Degrâ; Pe D. D. Șoimescu, advocatul recurentului, în desvoltarea moti- velor de casare, și Pe D. Sc. Borosnay, advocatul intimatului, în combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare: «Violarea art. 969, 1.361 și 1.364 din codul civil, prin aceea că «onor, curte a dispensat pe cumpărători de obligațiunile ce contrac- taseră față cu vîn«)ătpril, și chiar de aceea de a depune restul de «preț, dând loc și la o despăgubire fără causă. „Majoritatea, în neunire cu minoritatea, se erijeză în protecldrea «drepturilor unor persdne necunoscute și consacră în favdrea cumpă- «rătorulul dreptul de a viola sus fisele texte de lege și de a deține «un imobil, sa ti de a beneficia de parte din preț pe nedrept** Având în vedere că se constată că Bertolan Solomon, cumpărând imobilul din strada Archanghel-Teiu, a achitat parte din prețul a- cestul imobil, iar restul s’a opus a’l achita, pentru motivul că acel imobil aparținând la duol proprietari, recurentului de astăzi și soției sale Francisca, și achitând pe recurent cu mai mult de jumătate din Digitized by Google 507 valdrea convenită, acesta nu pdte pretinde și partea din prețul care- se cuvine soției sale decedate, și al cărei moștenitor nu a probat că este; Având în vedere că curtea de apel din BucurescI, secția III, prin decisiunea supusă recursului, primind de bune argumentele defendo- rulu! Bertolan Solomon, respinge acțiunea recurentului, care de interogatorii nou«. Considerând că principiul indivisibilitățel mărturisirei, pus de le- giuitor prin disposițiunile art. 1.206 din codul civil, nu este așa de absolut în cât ori ce s’ar afirma prin mărturisirea unei părți să se potă lua și considera ca adevăr indiscutabil, când judecătorul are ele- mente de convingere irefutabile spre a constata că o parte a mărtu- ooQle 513 Deliberând, Asupra primului mijloc de casare : «Am propus înaintea curței că C. Târnoveanu, având mal mulțl «clironomî, unii din cari ne-ati și somat a nu plăti lui G. Târnoveanu, «partea lor din creanțele reclamate, dânsul nu are calitate a reclama «în contra ndstră, de cât partea aferentă lui din sus ^isa creanță. •Curtea n’a ținut sâmă de acest mijloc de apărare și ne condamnă «a plăti lui G. Târnoveanu întrâga creanță de 1.800 napoleoni, pe «motiv că printr’o transacțiune, totl moștenitorii lui C. Târnoveanu, «ati cedat lui G. Târnoveanu, dreptuurile lor asupra creanțelor în «litigiu. «Curtea n’a bine voit a observa că, prin ^isa transacție, cel-alțl «moștenitori cedâză D-luI G. Târnoveanu creanțele succesiunel tre- «cute în inventar și cunoscute lor, nu însă și creanța de 1.800 na* «poleoni, care n’a fost trecută în inventar și pe care n’ah avut-o în «vedere în momentul transacțiunel. «Cu modul acesta, curtea, printr’o erdre gravă de fapt, violând prin- «cipiul divisibilitățel creanțelor între moștenitori, precum și art. 1.393 «din codul civil, ne-a obligat a plăti întrâga sumă datorită defunc- «tulul C. Târnoveanu numai unuia din moștenitorii lu!«. Având în vedere decisiunea supusă recursului, prin care Curtea de fond, statuând în apel, asupra aețiunel intentată la prima instanță de Constantin Târnoveanu autorul intimatului în recurs, Gheorghe Târnoveanu, contra recurenților de'aqll, Ana N. Strâmbeanu, Nae N. Strâmbeanu și Elvira C. Simon, în calitate de moștenitori al defunc- tului Nae Strâmbeanu, îl condamnă, în basa a duoâ acte de creanțe, semnate de numitul defunct, să plăldscă lui Gh. Târnoveanu : 1) suma de 14.149 lei, 30 bani, în aur, cu dobândă conform, actului, de 1^21^ sută pe lună, de la data lui 23 Septembrie 1875 și până la achitare, și 2) suma de 10.148 lei 50 bani în aur, cu aceeași dobândă de la 15 Maiu 1875, data unul alt înscris și până la achitare ; Considerând că Curtea de fond, interpretând actul de transacțiune intervenit între intimatul Gh. Târnoveanu și comoștenitoril săi, a hotărît că, prin acea transacțiune, au intrat în patrimoniul exclusiv al lui Gh. Târnoveanu tdte creanțele râmase de Ia defunctulu sâu părinte, între car* și aceea de 1.800 napoleoni, pe basa căreea in- timatul îșl sprijinea primul cap de cerere din acțiune; 33 Digitized by CiOOQle 514 Considerând că față cu o asemenea interpretare a actului de tran- sacțiune, făcută in mod suveran de instanța de fond, decisiunea sa in acâstă privință scapă controlului înaltei curți; Că in ceea-ce privesce formalitatea notificațiunel cerută de art. 1.393 din codul civil acâstă formalitate neaplicându-se la cedarea unor drepturi succesorale, căci ea nu constitue o cesiune de creanță, dreptul cedat fiind un drept de proprietate, unde nu există nici creditor, nici debitor căruia să i se facă notificarea, apoi nici partea finală din mij- locul de casare in cestiune, privitâre la violarea sus citatului text de lege nu e întemeiată ; Asupra motivului al II-lea de casare : „Tatăl nostru, N. Strâmbeanu, datora către tatăl intimatului Târ- „noveanu duoâ deosebite sume, cu duoâ deosebite zapise, una de 1.800 „napoleoni și alta de 525 napoleoni. Am invocat înaintea curței o chi- „tanță relativă la achitarea creanței de 1.800 napoleoni prin care C. „Târnoveanu declară că a mal primit 1.321 lire. Am invocat aceste „cuvinte „am mal primit», ca făcând verosimil faptul pretins de ndl și „constatat în scriptele tatălui nostru, cum că în afară de 1.321 lire „mal plătise lui C. Târnoveanu și alte sume, achitându-se ast-fel „aprâpe întrâga datorie de 1.800 napoleoni și am cerut să fim admiși „a complecta proba acestui fapt prin martori; „Gurtea, printr’o confusiune între sus arătatele duoâ deosebite cer. „an(e, declară că cuvintele invocate de noi din chitanța lui C. Târ- „noveanu s’ar raporta la sumele achitate acompto creanței de 525 »napoleoni, și pentru acest motiv că nu constituesc‘ un început de „dovadă scrisă despre achitarea creanței de 1.800 napoleoni. Ast-fel „Curtea, printr’o eroare vâdită de fapt, resultând chiar din actele ce „le-a avut înaintea sa și cu exces de putere nu ne-a permis dovada „prin martori, violare art. 1.197 din codul civil». Considerând că cestiunea de a se sci dacă un act exsibat de părți într’un litigiu constitue sau nu un început de dovadă scrisă, fiind o cestiune de fapt lăsată la suverana apreciere a instanțelor de fond, scapă controlului curței de casațiune ; Că ast-fel fiind, și acest motiv este neîntemeiat. Asupra motivului al Ill-lea de casare : „Curtea ne obligă a plăti dobânda convențională de 18 la sută pe *an de Ia 1875 și pînă la numârătdre neîntrerupt, îndepărtând Digitized by^OOQlC 515 prescripția nea dobânzilor invocată de noi, pe motiv că ereditarele a «reclamat în justiție la 1879, Februarie 19, și că în timpul instanței, «de și a fost părăsită până la 13 Iunie 1897, prescripțiunea cinn- «nală nu se aplică. Principalul motiv pentru care legiuitorul a prescur- «tat timpul ordinar al prescripțiunel în cașuri prevăzute de art 1.907 «din codul civil fiind temerea ruinei debitorului prin neglijența credi- «torului, motiv dictat de umanitate și, prin urmare, de interes public, «urmâză ca nu trebue exclus din aplicațiunea acestei disposițiunl «nici un cas la care acest motiv se aplică. «Curtea, dar, obligându-ne a plăti dobânZI de 18 la sută acumulate timp de 24 ani, a interpretat râd și a violat art 1.907 din co* dul civil*. Considerând căᵥcererea în judecată, dupe, disposițiunile art. 1.865 «lin codul civil, constituind întrerupere a prescripțiunel, care întreru- pere trebue să dureze pe tot timpul cât ține litigiu!, de 6re-ce nu este nici o difeposițiune contrarie în lege, apoi, bine și fără violarea art. 1970 din codul civil care prevede prescripțiunea cincinală pentru dobânZl, a judecat curtea de fond, când le-a acordat de la data actelor de cre- anță, conform stipukțiunel exprese din acele acte, întru cât de la acea dată și până la intentarea acțiunel nu se împlinise prescripțiu- nea de cinci ani prevăZută de sus citasul text de lege ; Că, dar, și acest motiv este neîntemeiat. Asupra motivului al IV-lea de casare: «In tot cașul, curtea n’a putut aplica întreruperea prescripțiunel «și în privința dobânZilor creanței de 525 napoleoni, întru cât din do- «sarul tribunalului și din chiar hotărirea apelată, resultă că recla- «mațiunea acestei creanțe formulată la 19 Februarie 1879 a fost re- fl trasă la 16 Octombre același an, și n’a fost din nou intentată de cât «după 18 ani, anume la 13 Iunie 1797. «Curtea, dar, obligându-ne a plăti procente de la 18 la sută pentru «creanța de 525 de napoleoni și de la 16 Octombre 1879, când ce- ?rerea în judecată a fost retrasă, până la 13 Iunie 1897, când acea «cerere a fost din nou făcută, a comis o erdre grosieră de fapt și a «violat art. 1907 din codul civil«. Considerând că acest motiv nefiind propus și discutat la instanțele de fond și nefiind de ordine publică, nu pdte fi ridicat pentru prima oară în casațiune. Digitized byLiOOQlC 516 Asupra ultimului motiv de casare : «Am deferit jurământ decisoriiî d-lul Gr Târnoveanu și contra opu- «nenlor no st re. Curtea a admis a se sâvîrși prestarea jurământului «chiar în aceea $i, în presența numai a procuratorului părțel care a «deferit jurământ, fără ca însăși partea să fie presentă și fără să fie «chemată formal spre a fi față. «Violând ast fel art. 242, combinat cu art. 239 din procedura «civilă». Considerând că după disposițiunile art. 239 din procedura civilă jurământul se face în audiența următore, afară numai dacă împre- giurările cer ca să se sâvîrșâscă îndată; Considerând că din acâstă disposițiune, resultân l că legiuitorul a lăsat cu totul la înțelepciunea judecătorilor de fond cestiunea dacă jurământul trebue să se facă în audiența următâre, sati chiar in aceeași ooQle 527 No. 4.—Respingerea apelului făcut de Dumitru Șandru contra în- cheiereî consiliului comunei BurdujenI cu No. 11 din 1903. 17 Aprilie 1900 CURTEA, Deliberând, Având în vedere că numitul a făcut apel direct la acâstă Curte în contra încheierel consiliului comunal care a dispus ștergerea sa din alegătorii colegiului al IIMea ; Considerând că, după disposițiunile art. 45 din legea electorală, nemulțumiți pe încheierile consiliului comunal afî dreptul a apela acea încheiere la tribunalul județului; Că așa fiind, apelul de față fiind îndreptat direct la Curtea de ca- sație este neadmisibil. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Electoral, secția II. No. 262 DREPT ELECTORAL.—Cens.—Colegiul I de Cameră și Senat.— 0 dare fondară In județul in care voesce a fi Înscris. — Com- plectarea censului cu proprietătăți din alt județ. (Art. 2, 3, 8 și 35 din legea electorală). * DREPT ELECTORAL. — Domiciliu politic. — Cum se face ale- gerea domiciliului politic. — Schimbarea domiciliului poli- tic. — Declarațiunile cerute de lege. (Art. 35 și 36 din legea electorală). DREPT ELECTORAL. — Colegiul I comunal. — Dispensă de cens. — Învățământul secundar. DREPT ELECTORAL. — Naționalitate. — înscriere în liste. — Presumpție de naționalitate română.—Contestație.— Dovadă. 1) Legiuitorul voind a face din colegial I de Cameră dintr^un ju- deț colegiul proprietarilor acelui județ, este învederat că pen- tru ca o persână să potă face parte din colegiul 1 de Cameră dintr’un județ dresare, nu este destul a'și avea domiciliul po- litic in acet județ, ci trebue să mai aibă în acel județ și un venit fonciar ori cât de mic, putendu și compl eta censul cu venitul proprietăților ce ar avea in alte județe. Digitized by Google 528 Tot așa și pentru colegiul I de Senat pentru alegătorii nedispen- sați de cens. 2J Când o persănă plătesce darea sau are proprietăți in mai multe locuri, este liberă a’și alege domiciliul seu politic in ori-care din acele locuri ar voi, neputând insă exercita dreptul seu de alegător de cât intr'un singur județ, și pentru acesta tiebue să facă inscrisă declarație de alegerea domiciliului cu trei luni înaintea termenului încheierei listelor provisorii, atât la auto- ritatea comunală a locului unde a votat până atunci, cât și la primăria unde voesce a’și stabili actualul domiciliu politic. 3} Alegătorul care ’și-a exercitat drepturile politice intr’un județ nu va putea să voteze in alt județ de cât dupe ce va fi făcut declarațiile de schimbare de domiciliu politic^ 4) Cei ce au absolvit cursul secuudar au dreptul a figura in co- legiul 1 comunal cu dispensă de cens. 5) Cei înscriși in listele electorale de consiliul comunal ca întru- nind condițiile prescrise de legea electorală comunală pentru a fi alegători, sunt presupuși români până la proba contrarie, probă ce trebue făcută de cei ce contestă. No. 18. — Admiterea în parte a apelului făcut de 1.1. Cesarie și altii contra sentinței tribunalului Vlașca No. 107 din 1900. 17 Aprilie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. advocat Epurescu în susținerea motivelor de apel; Deliberând, și | Avdnd în vedere că apelanții cer ca, reformându-se sentința ape- lată să se ordone ștergerea din listele electorale a persdnelor arătate anume în petițiunea de apel; In cât privesce pe locotenentul Al. Teodorescu și Idn Giuresiei : Av£nd în vedere că se constată din încheiarea consiliului comunal că cel d ântâiu plătesce irnpositul fonciar în orașul Constanța, iar cel de al doilea în BucurescI, și din nimic nu resultă că dAnșil ar plăti veri-o dare fonciară în județul Vlașca ; Av£nd în vedere că, după art. 2 din legea electorală, corpul electo- ral este împărțit în fie care județ în trei colegii ; că de aci reese că corpul electoral se împarte pe județe; că de asemenea resultă din art. 3 și următorii din legea electorală că colegiul I de Cameră și 1 de Senat represintă proprietatea ; Digitized by Google 520 Considerând că intru cât legiuitorul regulâză prin art. 3 și urmă- torii din lege că censul pentru colegiul I de Cameră și Senat se ba- sâză pe proprietate! iar pe de altă parte corpul electoral împărtin du-se pe județe, de aci resultă că legiuitorul nu a avut în vedere de cât proprietari dintr’un județ; că ast-fel fiind, pentru ca cioe-va să ’șl pdtă exercita dreptul electoral pentru colegiul I de Cameră și Senat, când nu este dispensat de cens, pentru acest din urmă colegid într’un județ nu se pdte servi cu censul ce ar avea în proprietăți situate în alte județe, ci trebue să plătâscă o dare fondară cât de mică și în județul în care cere a figura ca alegător ; Că așa fiind și întru cât locotenentul Al. Teodorescu și Idn Giuresici nu plătesc nici un imposit fonciar în județul Vlașca, dânșii nu pot figura In colegiul 1 de Cameră și Senat din acel județ pe basa censului. In cât privesce pe C. Dristorian și general Al. Carcaletianu : Considerând că, după art. 35 din legea electorală, când cine-vaplă- tesce dare sad are proprietăți tn mal multe locuri, este liber a ’șl a- lege domiciliul săi! politic în orl-care din acele locuri ar voi, nepu- tând însă exerdta dreptul săi! de alegător de cât într’un singur co- legii! ; că în acest cas este dator a face înscrisă declarațiune de ale- gerea domiciliului, cu trei luni înaintea termenului încbeierel liste- lor provisoril, atât la autoritatea comunală a locului unde a votat până atunci, cât și la primăriile unde ar putea să ’șl stabilâscă do- miciliul politic, pentru a nu figura de cât într’o listă; Considerând de asemenea că, după disposițiunile art. 36 din aceeași lege, alegătorul care ’șl-a exercitat drepturile politice într’un județ nu va putea să voteze și în alt județ de cât după ce va fi făcut de- clarațiunea de schimbarea domiciliului conform art. 35 ; Considerând, în specie, din actele presintate de apelanti, se con- stată că atât D; C. Dristorian și D. general Carcaletianu îșl exercită drepturile politice în Bucuresci, unde figurâză înscriși în listele elec- torale ale anului curent 1900; iar din încbeiarea consiliului comunal care a dispus înscrierea numitilor în listele electorale în județul Ilfov nu resultă că dânșii ar fi îndeplinit disposițiunile art. 35 și 36 din legea electorală; Că așa fiind, numittl nu pot. figura în listele electorale de Cameră și Senat din județul Vlașca. 34 Digitized by COOQlC 530 In cât privesce cererea de ștergere a lui P. Georgescu: Considerând că resultă din încbeiarea consiliului comunal cu No. 12 din 1900 că numitul este pensionar al Statului și că Indeplinesce ast fel condițiunile cerute de art. 4, lit 6 și art. 9, lit. f₉ din legea e- lectorală și art. 4, alin. I, lit. b din legea electorală comunală ; Că întru cât apelanțil nu ad dovedit cu nimic că P. Georgescu nu ar întruni condițiunile sus citate, urmâză a fi menținut între alegă- torii colegiului I de comună, al 11-lea de Cameră și Senat. In cât privesce cererea apelantilor de a se șterge Elie I. Miulescu din listele electorale : Considerând că se constată din încheiarea¹ consiliului comunal cu No. 55 din 1900 că numitul Miulescu are un venit mobiliar în jude- țul Vlașca de 5.000 lei anual, ast-fel că întrunesce condițiunile cerute de art. 3 și 8 din legea electorală ; Că întru cât apelanțil nu ad putut dovedi a, nu numai acea a lui D. Frigator, pre- «cum între altele și 2 cambii ale lui lacob Cohen, care ceruse și el «declararea în faliment«. «6/ Scrisdrea colectivă, adresată falitului la 3 Februarie 1899 de «către AbramovicI și Segal, prin care autorisâ pe falit să achite cu «din banii ce ’l împrumută cambiile neplătite, ceea ce denotă că dânșii, «înainte de a ’șl lua de la falit garanțiile pentru sumele creditate, «aveafi cumscință de insolvabilitatea acestuia, și în fine». Digitized by UOOQlC 540 *c) Mărturisirea, făcută chiar de AvramovicI la tribunal că scia «înainte de contractarea împrumutului ipotecar cu Hagi Handy, că i «acesta datora tu piață o sumă de aprdpe 12.000 lei în virtute de , «cambii scăzute și neplătite*. «Curtea de apel, fără îndoială, are putere descreționară, cum o are «orl-ce instanță de fond, a stabili faptul și data incetărel plăților. Ea «însă nu putea, tn mod arbitrar, cu ocasiunea acelei aprecieri, să mu~ «tileze și să înlăture probele exibate la prima instanță și cari ad «fost basa apărărel sale la curtea de apel. g «Acele probe ad fost obiectul desbaterilor, totuși curtea le-a eli- g «minat fără veri-o examinare, ca și când nu s’ar fi propus. Aseme- 1 «nea trunchiere și eliminare a dovezilor ndstre constitue un mani- «nifest exces de putere. Dar, apoi, în conclusiunile ndstre trecute în u «practicarea decisiunel, grefa curței, milo«tivindu-se a face mențiune M «expresă de scrisdrea colectivă sus menționată, pe care nu ne-am ⁵ «basat cel puțin asupra acestei probe care, dacă se examina, ar fi dat «o altă soluțiune causel. Onor, curte nu (Jice absolut nimic ceea ce «constitue o omisiune esențială«. y Având în vedere decisia supusă recursului; Considerând că Curtea de apel, pentru a fixa data incetărel plăților falitului Hagi Hamdi la 17 Iunie 1899, stabilesce în fapt, că numai de la acea dită numitul n’a mal putut face față creanțelor sale, când s’a și cerut declararea sa în stare de faliment; iar în cât privesce susținerile recurentului că încetarea de plăți a falitului, dată încă de la 17 Octombre 1898, Curtea stabilesce de asemenea că posterior acestei epoci falitul a mal achitat alte cambii de diferite valori, și că ¹ dacă singura cambie produsă în instanță nu a fost achitată la termenul de 17 Octombre 1898, neplata el era din causă de împrejurare mo- mentană, care nu putea dovedi o stare de încetare de plată; Considerând că întru cât fixarea epocel incetărel plăților, este o cestiune de fapt lăsată la apreciarea judecătorilor de fond, decisiunea Curței îu acâstă privință nu pdte fi censurată de acâstă Curte; Considerând de asemenea câ in ce privesce faptul că Curtea ar fi omis a se pronunța asupra unei scrisori colective adresată de intimați falitului, se constată că acea scrisâre a fost produsă de intimați în instanță, iar nu de către falit; așa că dacă Curtea nu s’a pronunțat asupra el. nu se pote prevala recurentul a cere casarea pentru ase- menea omisiune. Digitized by ooQLe 562 tribunalului să se ordone ștergerea lui Idn B. Cjrnescu din listele electorale ale colegiului I de Cameră, I de Senat, și I de Comună ; Având în vedere că ștergerea lui Idn B. Cornescu din listele elec- torale cere pe motiv că n’ar avea calitatea de cetățda român ; Considerând că tribunalul stabilesce în favdrea numitului posesiu- nea de Stat, de dre ce ’șl-a exercitat în mod continuii și neîntrerupt drepturile sale electorale ; Că intru cât din actele presentate^astă^I de apelant nu se dove- desce cu suficiență că contestatul n’ar avea calitatea de cetățân român, apelul urmâză a fi respins. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Electoral, secția II. No. 289 DREPT ELECTORAL. — Formarea listelor electorale.— Compe- tința consiliilor comunale. — Cerere introductivă direct la tribunal.—Neadmisibilitate. (Art. 44 și 45 din legea electorală). Consiliile comunale însărcinate cu formarea listelor electorale sunt singure competinte de a primi și resolva reclamațiile pri- vitore la înscrierile sau omisiunile ce ar comite în acele liste, și tribunalul de județ nu constitue în privința lor de cât o in- stanță de apel, și pentru ca tribunalul să pdtă fi sesizat trebue să existe in prealabil o hotărîre dată în prima instanță de con- siliul comunal y căci nu se pdte concepe un apel de cât in con- tra unei hotărîri susceptibile a fi menținută sau reformată. Ast-fel este neadmisibilă cererea de înscriere făcută direct îna- intea tribunalului. No. 147. — Respingerea apelului făcut de căpitan Spiridon Cai- macan contra sentinței electorale a tribunalului Roman, cu No. 58 din 1900. 22 Aprilie 1900 CURTEA, Deliberând, Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să ordone înscrierea sa în colegiul I de Cameră și I de Senat din județul Roman ; Digitized by Google 563 Având in vedere sentința apelată, de unde resultă că căpitan Spi- ridon Caimacan a cerut direct de la acel tribunal înscrierea sa în colegiul I de Cameră și 1 de Senat, și că tribunalul ’l-a respins acâstă cerere ca neadmisibilă, pe motiv că dânsul nu a făcut nici o asemenea cerere înaintea consiliului comunal; Având în vedere art. 44 și 45 din legea electorală; Considerând că, dupe sus menționatele texte de lege, consiliile comunale însărcinate cu formarea listelor electorale sunt singure competinte de a primi și resolva reclamațiunile privit dre la înscrie- rile sad omisiunile ce ar comite în acele liste; că, tribunalul de județ nu constitue în privința lor de cât o instanță de apel, și, pentru ca tribunalul să pdtă fi sesizat, trebue să existe în prealabil o hotărîre dată în prima instanță de consiliul comunal, căci nu se pdte concepe un apel de cât în contra unei hotărîrl susceptibile a fi menținută sad reformată; Că așa fiind, cu drept cuvânt tribunalul a declarat neadmisibilă ce- rerea lui căpitan Spiridon Caimacan. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Electoral, secția II. No. 290 DREPT ELECTORAL. — Alegător comunal. — Cerere directă la tribunal. — Admisibilitate. (Art. 11 din legea pentru alegerea consiliilor comunale). Înscrierea in listele electorale ca alegetor comunal se pote cere și direct la tribunal. No. 194.—Respingerea, ca nedovedit, a apelului făcut de Mihail Ră- dulescu, contra sentinței electorale a tribunalului Olt, cu No. 95 din 1900. 24 Aprilie 1900 CURTEA, Deliberând, Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- Digitized by C^OOQlC 564 bunaluhrî, să se ordone înscrierea sa în listele electorale comunale din comuna Bălănescî; Considerând în drept că de și este adevărat că în ce privesce ce- rerile de înscriere in listele electorale comunale, ele se pot face și direct la tribunal, fără să fi făcut vre-o cerere la consiliul comunal, dupe cum resultă din art. 11 din legea electorală comunală și că, prin urmare, răii tribunalul ’f-a respins ca neadmisibilă cererea; în । fapt însă, cu nimic nu dovedesce că ar avea censul cerut de legea electorală comunală și că ar întruni și cele alte conditiunl pentru a putea figura în listele electorale comunale. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Electoral, secția II. No. 291 DREPT ELECTORAL. — Imobil cumpărat cu bani dotali.—Daca pdte servi drept cens soțului. Imobilul camperat cu bani dotali fiind considerat ca dotai, dacă in actul de cumpărare se face mențiune că este cumpărat cu bani dotali, contribuțiunile cc soția plătesce pentru acest imobil trebue să se țină in sernă drept cens bărbatului, chiar dacă in actul dotai nu se pune ca condițiune că imobilul ce se va cum- pera cu bani dotali va fi dotai. No. 216. — Admiterea apelului făcut de Gonst. Vasiliu contra sen- tinței electorale a tribunalului VasluiO, No. 138 din 1900. 25 Aprilie 1900 CURTEA, Deliberând, Având in vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința,tri- bunalului, să se ordone înscrierea sa în listele electorale ale cole- giului 1 de Cameră și 1 de Senat din județul Vasluiti; Având în vedere că din sentința apelată se constată că tribunalul a respins cererea numitului de a fi înscris, pe moliv că imob Iul din Vasluiu, cu care apelantul 'șl complectâză censul, nu ar fi dotai, ci avere parafernală a soției; Digitized by Google 565 Considerând că din actul dotai al apelantului, interpretat de tri- bunal, se constată că s’a constituit dotă 8.000 lei numerar, cu con- dițiune ca cu acești bani să se cumpere un imobil; Că dacă în actul dotai nu se spune expres că imobilul cumpărat cu bani dotall va fi dotai, totuși, conform principiului din codul civil, relativ la contractul matrimonial, imobilul cumpărat cu bani dotai! este considerat ca dotai, dacă în actul de cumpărare se face men- țiune că acest imobil este cumpărat cu ban! dotall; că, dupe cum resultă din chiar actul de cumpărătdre presintat de apelant, acâstă mențiune există în act; Considerând că, prin urmare, imobilul în cestiune urmând a fi considerat ca dotai, contribuțiunile ce soția plătesce pentru acest imobil trebue a fi ținut în sâmă bărbatului pentru complectarea censului; Că ast-fel fiind stabilit, apelantul are censul cerut de art. 3 și 8 din kgea electorală pentru a fi înscris în colegiul I de Cameră și I de Senat din județul Vasluifi. Pentru aceste motive: Admite, etc. Electoral, secția II. No. 292 DREPT ELECTORAL. — Cens. — Complectarea lui cu contribu- țiile din mai multe județe. — Dacă se pdte complecta și cu veniturile imobilelor din Dobrogea. Censul pdte fi complectat cu contribuțiunile ce cine-va plătesce in mai multe județe. Ast-fel, censul unui cetățdn cu domiciliul politic in România de dincdce de Dunăre pdte fi complectat și cu venitul imobilelor ce el are in România de dincolo de Dunăre ( Dobrogea J. •No. 217. — Respingerea apelului făcut de Ion Stătescu, contra sen- tinței electorale a tribunalului RomanațI cu No. 179 din 1900. 25 Aprilie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. advocat Vericeanu, în susținerea apelului ; Digitized by Google 566 Deliberând, Având in vedere că apelantul cere ca, reformându se sentința tri- bunalului, să se ordone ștergerea preotului D. lonescu din listele elec- torale ale colegiului I de Cameră și II de Senat din județul RomanațI; Având în vedere că motivul apelului este că preotul D. lonescu figurâză înscris cu censul pentru venitul proprietățel ce are în Do- brogea, care complectâză censul ce are în județul RomanațI; Considerând că, în principii, dupe legea electorală, censul p6te fi complectat cu contribuțiunile ce cine-va plătesce în mal multe județe; că este a se sci dacă, la determinarea censului cul-va, care avea să fie înscris într’un colegifi dre-care dintr’un județ din România de dincoa de Dunăre, se pdte ține sâmă și de venitul unei proprietăți ce are în Dobrogea; Considerând că conform organisărel încă în vigdre în Dobrogea, cetățenii cu domiciliul politic într’un județ al României de dincolo de Dunăre, ^isâ Dobrogea, nu au aceleași drepturi politice ca cetățenii de dincdce de Dunăre, conform Constituției și legel electorale ; ca mărginire, drepturile politice ale cetățenilor în România de dincolo de Dunăre este,din causa presupusei neaptitudinl,dea recunosce acelor cetățeni plenitudinea drepturilor politice ; Considerând că, de altmintrelea, în cât privesce dreptul de proprie- tate asupra imobilelor rurale, de și disposițil speciale nu sunt pentru acele districte de dincolo de Dunăre, acâsta însă nu privesce natura folosinței și întinderea folosinței dreptului de proprietate, în care pri- vință se aplică regulele codului civil; că asemenea, în cât privește regularea plățel impositulul fonciar, aceleași disposițil se aplică în întrâga Românie ; Considerând câ un cetățân,cu domiciliul politic în România de din- cdce, pentru determinarea censului, spre a fi înscris într’un colegii! dre-care, conform legel electorale generale, este în drept a i se ține în sdmă de venitul imobilelor ce el are în România de dincdce de Du- năre, întru cât impositul fonciar este impus chiar prin aceleași re- gule și întru cât incapacitatea politică mărginită a cetățenilor de din- colo de Dunăre nu este din causa felului proprietățel din acea parte a României; Că, de aceea, censul unul cetătdn cu domiciliul politic în România Digitized by Google 567 de dincoa de Dunăre pdte fi complectat și cu venitul imobilelor ce el are în România de dincolo de Dunăre; Considerând că, întru cât, în specie, se constată că censul, cu care este înscris contestatul preot D. lopescu ca alegător în județul Ro- manațf, este complectat cu din venitul unul imobil rural din partea Dobrogel, cu drept cuvânt tribunalul a respins contestațiunea, și, deci, apelul are a fi respins ca nefondat. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Electoral, secția II. No. 293 DELICT SILVIC. — Despăgubiri civile.— Cuantumul lor—Apre- ciere suverană a judecătorului fondului. In materie de delict silvic, instanța de fond este suverană să apre- cieze asupra cuantumului despăgubirilor civile constatate prin actul de estimațiune. No. 343. — Respingerea recursului făcut de Stat contra sentinței tribunalului Constanta No. 114 din 1900 în proces cu Idn Condrea. 25 Aprilie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. P. Petrescu, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunî; Deliberând, Asupra mijlocului de casare : *Procesul-verbal de constatarea delictelor, făcând dovadâ până la aproba contrarie, tribunalul nu putea reduce suma pronunțată de «agentul însărcinat de lege, ca despăgubiri cuvenite Statului*. . Având în vedere că Idn Condrea, fund dat în judecată pentru fap- tul de delict silvic, prevâcjut de art. 19 din codul silvic, judele de ocol ’l-a condamnat la 20 lei amendă și 40 lei despăgubiri civile ; Că tribunalul, asupra apelurilor făcute, atât de Stat, cât și de in- culpat, confirmă cartea de judecată, respingând ambele apeluri; Digitized by CiOOQle 568 Considerând că, in materie de delict silvic, instanța de fond este suverană să aprecieze asupra cuantumului despăgubirilor civile : constatate prin actul de estimațiune ; Că, de altmintrelea, nici disposițiunile art. 39 din codul silvic, care " se ocupă de forța probantă a proceselor*verbale constatătdre ale de- • lictulul, nu sunt violate, despre care nici nu este vorba în specie ; Că, de aceea, motivul nefiind fondat, are a se respinge. Pentru aceste motive: De acord cu D. procuror, Respinge, etc. Penal, secția II. r No. 294 ₅ DELICT SILVIC. — Permisie de a tăia lemne dintr’o anumită pă- dure. — Dacă pdte tăia din altă pădure. 3 Acel care obține dreptul a tăia un copac dintr’o pădure a Stătu* lui, anume arătată în biletul de permisiune ce i s'a dat, nu pdte a se introduce în altă pădure fi a tăia, căci atunci ar comite un delict silvic. No. 347. — Respingerea recursului făcut de Stat contra sentinței tribunalului Tulcea No. 230 din 1900. 25 Aprilie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier R. N. Opreanu, și Pe D. procuror, in conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: ¹ n Violare de lege și exces de putere. Ghiar dacă titularul biletului, • presintat de delicuentl, avea drept să trămită alte persone să taiă •lemnul cumpărat, delicuentil nu avea drept să intre în pădurea care «nu era dată exploatărel și să fasoneze doge în pădure, ci să taiă și •se ridice lemnul cumpărat din pădurea dată exploatărel și prevăzută • în bilet. Făcănd ast-fel au comis delict silvica. Digitized by Google 569 Având în vedere că din sentința supusă recursului se constată că tribunalul, ca și judele de ocol, a achitat pe Gheorghe Pascale și Si- meon Batog de delictul silvic ce li se imputa, de dre-ce din depune- rile martorilor se stabilesce că numițil ad fost învoițl de către Usum Toma, care avea permisiune în regulă să fasoneze un ștejar; Considerând că nu e îndoială că acel autorisat a tăia dintr’o pă- dure a Statului un arbore, în virtutea unul bilet în regulă obținut de la ocolul silvic, putea însărcina pe cine-va de a fasona lemnul; Considerând că dacă copacul ce s’a fasonat nu e din pădurea anume arătată în bilet, ci din altă pădure, totuși, ca să fie delict silvic, tre- bue să fie constatat că prevenițil presupuși ar fi tăiat lemnul, ceea ce instanța de fond ndgă; * Câ așa fiind, de și, în principii, acel care obține dreptul a tăia un copac dintr’o pădure a Statului anume arătată, nu pdte a se intro- duce în altă pădure și a tăia, totuși, în specie, motivul nu pdte fi ad- mis, întru cât nu se constată că însăși prevenițil ar fi tâiat copacul; Că, în acest sens motivul are a fi respins; Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror St. Stătescu: Respinge, etc. Penal, secția II. No. 295 CONTRAVENȚII LA REGULAMENTUL ASUPRA COMECIULUl CU SUBSTANȚE MEDICAMENTOSE șl OTRÂVITORE —Con- statare. — Proces-verbal.— Dovedi.— îndreptarea neregulari- tâților In urma constatare! contravenției. (Art. 11 și 13 din regulamentul asupra comerciulul cu substanțe medicamentdse și otrâvitdre; art. 119 și 139 din legea sanitară). 4/ Faptul că instanța de fond s’a întemeiat, pentru a condama pe un contravenient la regulamentul asupra comerciulul cu sub- stanțe medicamentdse și otrăvitore și la l^gea sanitară, pe un proces-verbal ce nu ar fi încheiat de o comisiune ce nu era constituită in conformitate cu acel regulament, nu pdte atrage casarea hotărirei, când se constată că judecata ’și-a format convingerea sa dintr’un complex de dovedi și mai ales din con- Digitized by Google 570 statările de visu făcute de ea, și că hotărîrea sa se susține pe celelalte dovedi, nu numai pe acel proces-verbal de constatare, 2) Faptul că un contravenient la legea sanitară și la regulamen- tul asupra comerciului cu substanțe medicamentase și otrăvi- țâre a îndreptat, in urma constatărei contravenției, neregula- ritățile constatate, nu’l apără de contravenția ce s’a constatat în sarcina sa. No. 351. — Respingerea recursului făcut de Constantin R. lliescu contra decisiel curțel de apel din Craiova, secția II, cu No. 92 din 1900. 25 Aprilie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. P. Petrescu; Pe D. advocat R. Dragomirescu, în desvoltarea motivelor de ca- sare, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunî ; Deliberând, Asupra motivelor I, II și 111 de casare: I. «In contra art. 4 și 46 din regulamentul pentru consiliile de «igienă, publicat în Monitorul Oficial No. 153 din 7 Octombre 1893, «combinate cu art. 59 și 114 din legea sanitară, publicată în Moni- * torul Oficial No. 62 dm 1883, numai un medic și un veterinar s’au «constituit în consiliu de igienă și, fără competință, m’ad revisuit și «afi încheiat un proces-verbal pe basa căruia am fost dat judecătel «ca contravenient la regulamentul asupra comerciului cu substanțe •medicamenlose și otrăvitore. II. «Gă atât tribunalul, cât și curtea, s’au basat numai pe mențio- «natul proces-verbal, redactat numai de acele duoă persdne, care nu «formau un consiliă de igienă, nici nu erau delegați de consiliul sa- «nitar superior, nici de comisia farmaceutică, nici de consiliul de «igienă și nici nu au fost asistate, cum cere regulamentul, de către «un agent al poliției judecătorescl. III. «Că chiar dacă procesul s’ar fi încheiat de consiliul de igienă «în corpore, s’au de o delegație a consiliului sanitar superior ori a «comisiunel farmaceutice și a consiliului de igienă, totuși, un aseme- Digitized by CnOOQle 571 *nea act ar fi fost nul, căci la revisuirea mea nu a asistat un agent nai politiei judecă torescl*. .Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care se constată că constantin R. Iliescu, fiind dat în judecată pentru făptui că, în • calitate de diriginte al drogueriel din Craiova, a contravenit disposi- țiunilor art. 11 și 13 din regulamentul asupra comerciulul cu sub- stanțe medicamentdse și otrăvitdre, precum și disposițiunilor art. 119” și 139 din legea sanitară, a fost condamnat la 1U0 lei amendă în fo- losul comunei și la închiderea prăvăliei pe timp de 15 (Jile; Considerând că tribunalul, ale cărui motive sunt adoptate în totul de curtea de apel, pentru a stabili faptul imputat recurentului, se Întemeiază pe procesul-verbal încheiat de membrii consiliului de igienă și salubritate publică în <^iua de 8 Maiu 1891, semnat chiar de către recurent, pe încheierea comisiunel farmaceutice din Bucu- rescl No. 432 din 1898 și a consiliului sanitar superior No 623 din 1898, cum și pe observațiunile făcute de tribunal în registrele in- culpatului ; Considerând că, întru cât instanțele de fond ati motivat că ’șl-afi format convigerea lor dintr’un complex de dove^î și mal ales din constatările de visu ale judecătorului tribunalului, faptul că ele s’ad întemeiat și pe procesul-verbal din 8 Maiu de constatarea contra- vențiunei a cărui nulitate este invocată pentru prima dră astăzi, nu pdte atrage casarea decisiunel curțel de apel, de dre-ce ea se susține pe cele-l-alte dovedi; Că, prin urmare, câte și trele aceste mijldce de casare trebuesc a fi respinse ca neîntemeiate. Asupra mijlocului IV de casare: n Admițând ipotesa că în legea sanitară, sad în verl-un regulament nai el, ar sta scris că șiduoâ persdne ar putea, fără nici o delegație, să * facă revisuirl farmaceutice, chiar și fără asistența agentului poliției „judiciare, totuși, dacă acele persdne vor forma actul lor de consta- „tare, in condițiunile procesului-verbal de la 8 Maiu 1898, pe care «s’a basat onor, tribunal Dolj, secția 11 și onor.curte deCraiova, sec- „ția II, un asemenea act este nul,fiind-că registrul cerut de art. 11 „din regulamentul respectiv s’a ținut de mine în regulă de la 1896 • «până astăzi, și am avut balanțele cerute de art. 13 același regula- „ment, după cum se constată din un alt proces-verbal, redactat de duol' Digitized by CnOOQie 572 «doctori în medicină și un farmacist chimist, că am registre in regulă «și cupone separate pentru substanțe otrăvitire, așa că nu meritam «a fi dat judecățel«. L Considerând că dacă recurentul, tn urma constatărel contraven- țiunel din 8 Maiu 1899, a provocat o altă inspecțiune, pentru a se constata îndreptarea neregularitătilor, procesul-verbal încheiat cu ’ acâstă ocasiune, fiind posterior aceluia dresat pentru constatarea con- - travențiunel urmate la data de 8 Maiu 1899, cu drept cuvânt instan- țele de fond nu ’l ad ținut în sâmă și ’l-au considerat inutil spre a le -i schimba convincțiunea deja făcută pentru existența unei contra vențiunl anterior urmată; Că, prin urmare, și acest motiv nefiind fondat, trebuesce și dânsul a se respinge. : Pentru aceste motive: De acord cu D. procuror ; Respinge, etc. Penal, secția II. No. 296 • LEGITIMA APĂRARE. — Provocare. — Constatarea faptelor din cari rees.— Aprecierea suverană a judecătorilor fondului. (Art. 250 și 256 din codul penal). • Constatarea și aprecierea faptelor din cari ar resultă provocarea sau legitima apărare sunt lăsate la suverana apreciere a instanțelor de fond. No. 352.— Respingerea recursului făcut de D. Ghisdăvescu contra decisiel curțel de apel Craiova, secția 11-a No. 93 din 1900. 25 Aprilie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. Liciu; Pe D. advocat P. Borș, în desvoltarea motivelor de casare; Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului I de casare: • «Violarea dreptului de apărare. La tribunal s’ad ascultat numai Digitized by Google 573 „martorii acusațiunel. Curtea, intemeindu-se pe arătările lor făcute la * „prima instanță, a fost suverană să aprecieze că din acelea ar resultă •că eu sunt provocatorul. Dar când asupra acusațiunel ce ’m! aducea „procurorul curțel, eu am cerut de la curte să se asculte și martorii „mei, pe caretl propusesem la tribunal, și când n’afi fost ascultați, „pentru a dovedi fapte petrecute anterior acelor de cari aveați „cunosciință martorii acusațiunel, adică, că provocatorul a fost D na •Maria Godini, curtea nu putea să ’ml respingă acest mijloc de pro- „bațiune acordat de lege, fără a nesocoti dreptul sacru al apărărel«. Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care se con- stată că D. Ghisdănescu a fost condamnat la 10 «Jile închisore și 300 lei despăgubiri civile pentru bătae gravă aplicată lui Serafino Godini și insultă adresată soției acestuia Maria Godini; că curtea de apel, pentru a stabili faptul, se întemeiază pe actele făcute în causă, pe certificatul medicului, cum și pe depunerile martorilor audiațl, și res- pinge ca inutilă proba cu martori invocată de recurent în apărare; Considerând că faptul, ast-fel cum este stabdit de curte, însărcina recurentului, a fost motivat, după chiar declarația acestuia, de cu- vintele insultătore ale Măriei Godini și de palma ce primise de la soțul acesteia Serafino Godini; Că aceste fapte, neconstituind loviri sad violențe mari, după cum cere art. 250 din codul penal pentru a exista provocațiune, tribu- nalul, fără să violeze dreptul de apărare, a respins proba cu martori cerută de recurent, întru cât declară că ’șl-a format convingerea din acte și depunel de martori; Că, prin urmare, motivul nefiind fondat, urmâză a fi respins. Asupra motivului II de casare : „Omisiune esențială și exces de putere. Faptul de legitimă apă- „rare, asemenea este lăsat la suverana apreciere a instanțelor de • fond. „Arătările procurorului, prin procesul său verbal, cum și depune- „rile martorilor ad putut forma suficiente elemente de convingere „pentru curtea de apel, că lovitura dată nu a fost eodem momenta „concomitanta cu atacul material actual și injust al adversarului, „nici pentru a’l infrunta, ci a fost post factum. Or, evident că curtea „de apel a putut țlice că acest atac e o provocațiune din partea ad- „versarulul și care servesce în favdrea mea ca o scuză legitimă. încă, Digitized by ^OOQlC 574 „mal cu osebire, ceea ce eti alegam, era o causă justificativă pentru k „mine în momentul acelui atac brusc și instantanei și care excluse „orl-ce imposibilitate din parte-mi; susțineam că primind acel atac, „starea mea fisică era in așa grad turburată, că in acel moment nu „mal puteam a’ml da sâmâ de ce s’a petrecut, orl-ce reflexiune dis- „ părând în mine. Certificatul medical al Doctorului Antooini la care „ne raportam și pe care mă întemeiem in aprecierea mea, dovedea de „altmintrelea că vâjiiturile produse din causa contusiunel suferite ai „avut efectul acelei turburări care ’ml-a ridicat orl-ce reflexiune. „Curtea, în loc să examineze acest actfde expertiză și să discute a- „supra forței sale probante, ’l înlătură din orl-ce examinare, și nu- *mal ast-fel de procedură de nemotivare, și prin înlăturarea probei „mele, mi face responsabil și mi condamnă«. Considerând că curtea de apel declară că recurentul când a comis faptul imputat nu se găsea îq legitimă apărare: Că pentru a stabili acâsta, curtea analisâză faptul ast-îel cum re- sultă din depunerile martorilor și din actul medical presentat de recu- rent, pe care ’l-a avut în vedere și prin care acesta voia să dove- dâscă că, în urma palmei ce a primit de la Serafîno Godini, ’șl-ar fi perdut usul rațiunel când a comis faptul ce i se impută; Că, întru cât curtea se întemeiază pe acte și depuneri de martori, , nu pdte fi vorba de nemotivare, de dre-ce stabilesce că nu există le- gitimă apărare, și în acâstă privință faptele din cari resultă sunt lă- sate la aprecierea suverană a instanțelor de fond; Că, prin urmare, și acest motiv netiind fondat, are a se respinge. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror St. Stătescu ; Respinge, etc. Penal, secția II. No. 297 EXPROPRIERE PENTRU CAUSA DE UTILITATE PUBLICA. - Sentința de expropriere. — Citarea părților. — Aprecierea tribunalului. (Art. 20 din legea de expropriere). In materie de expropriere pentru causă de utilitate publică, pen- tru darea sentinței de expropriere, citarea părților este lasată la facultatea tribunalului. Digitized by LiOOQlC 575 No. 86. — Respingerea recursului făcut de loan Stan Mitriș, Ilie Stan Mitriș, Stan Dumitru loan, Cioacă G. Crăciun, St. Mitriș și Constantin Cr. St. Mitriș contra sentinței tribunalului RomanațI, cu No. 738 din 1899, în proces cu direcția generală a căilor ferate. 25 Aprilie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gh. Liciu, și Pe D. advocat N. Niculescu, în combaterea motivelor de casare, în lipsa recurentilor: Deliberând, Asupra motivului de casare ; „Violare de lege, de dre-ce nu am fost citați în regulă spre a fi „presențl la ^iua înfățișăreî, căci ne cunoscea moștenitori«. Având în vedere sentința supusă recursului, din care se constată că tribunalul a pronunțat sentința de expropriere a 600 metri pa- trațl de teren din comuna Vișina, județul RomanațI, proprietatea moștenitorilor defunctei Mitra Begu, fără a dispune citarea părților pentru ^iua judecățel; Considerând că în textul art. 20 din legea de expropiere se spune categoric că, în urma îndeplinirel formalităților legale, tribunalul va putea pronunța hotărirea de expropriere fără să cheme pe părți, cari insă vor putea fi ascultate dacă se vor presenta; Că, prin urmare, citarea părților fiind lăsată la facultatea judecă- torului și tribunalul motivând necitarea părților din dausa naturel urgente a afacerel, legea nu se găsesce violată, și, deci, motivul de casare are a fi respins ca nefondat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția II. No. 298 CALOMNIE. — Denunțare calomnidsă. — Elementele acestui de- lict — Condamnare. — Nestabilirea elementelor. — Violarea legel. — Casare. (Art. 298 din codul penal). Digitized by Google 576 Pentru ca să existe delictul de denunțare calomniosă in sensul art. 398 din codul penal, nu este suficient să se constate nu- mai existența caracterelor materiale ale delictului, adică o de- nunțare in formă regulată, dată unei autorități, ci trebue să existe și elementele moralităței sale, adică că acea denunțare s'a făcut de delicuent cu știință că faptul denunțat este fals. Ast-fel, este casabilă, ca dată cu violarea legei, hotărirea ce con- damnă pe delicuent fără a stabili elementele delictului. No. 353. — Casarea decisiel curței de apel din Galați, secția II, No. 165 din 1900, în urma recursului făcut de C. Vasiliu. 26 Aprilie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Cu- culi; Pe D. advocat P. Borș, în desvoltarea motivului de casare; Pe D. advocat Miteanu, parte civilă, în combateri, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunî; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: «Violarea art. 398 din codul penal. Curtea mă condamnă pentru «denunțare calomnidsă ; însă pentru ca să existe o calomnie în sen- «sul legei nu e suficientă afirmațiunea instanței de fond, că faptele «imputate nu ar fi adevărate ; se mal cere ca element esențial al de- «lictulul spontaneitatea și cunoscința personală a imputatorulul că «acusațiunea sa este mincinăsă, așa că este inadmisibil a deduce răua «intențiune din aurite de la alte persone. In tot cașul curtea dă o «hotărire nemotivată, căci nu arată de unde trage conclusiunea ce «face«. । Având în vedere decisiunea supusă recursului; * Văzând art. 298 din codul penal; ¹ Considerând că pentru ca să existe delictul de denunțare calom- niăsă în sensul art. 298 sus citat, nu este suficient ca să se constate numai existența caracterelor materiale ale delictului, adică o denun- țare în formă regulată dată unei autoritățel, ci trebue să existe și elementele moralităței sale, adică că acea denunțare s’a făcut de de- licuent cu sciință că faptul denunțat este fals ; Digitized byCiOOQlC 577 Considerând, tn specie, că independent de faptul resultat din deci- siunea curțel, cum că cea mal mare parte din imputările ce recu- rentul aducea reclamantului Miteanu aâ fost constatate ca adevărate, totuși, curtea de apel urma să indice prin decisiunea sa anume actele și împregiurările din care dânsa a dedus sciința recurentului, că ceea ce dânsul denunța era neadevărat; Că Intru cât existența acestui element esențial al delictului nu este anume constatat de curte, acea decisiune este dată cu violarea art. 298 din codul penal, și de aceea mijlocul de casare este înte- meiat. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Penal, secția II. No. 299 DELICT SILVIC. — Proces-verbal de constatare. — Flagrant de- lict. — Apreciate suverană a judecătorilor fondului pentru a decide dacă este sau nu flagrant delict. — Martori. — Apre- ciate suverană. (Art. 39 din codul silvic). 1) Cestiunea de a se sci dacă delictul silvic constatat prin proces- verbal este un flagrant delict, este lăsată la apreciarea instan- ței de fond, și dacă acâstă instanță declară că faptul constatat nu este flagrant delict, atunci pdte admite proba cu martori cerută de delicuent pentru combaterea procesului-verbal. 2) Instanțele de fond sunt suverane să admită sau nu proba tes- timonială cerută de părți, destul să motiveze hotărîrea lor in acâstă privință. No. 361. — Respingerea recursului făcut de Stat contra sentințe! tribunalului Neamțu No. 132 din 1900, în proces cu lordache Sa- moilă Manolache. 26 Aprilie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Cu* culi, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; 37 Digitized by Google 578 Deliberând, Asupra mijlocului I de casare : „Tribunalul a violat disposițiunile art. 39 din codul silvic, când „a pus temeifi pe depunerile martorilor, căci acâstă dovadă era inad- „ mi si bilă față cu procesul-verbal No. 81 din 1899, dresat de prima- rul comunei Taslău, act aflat la dosar, prin care se constată flag- „rantul delict silvic imputat inculpatului*. Având în vedere sentința supusă recursului; Considerând că din procesul-verbal încheiat de primarul comunei Taslăâ, se constată că dupe declarațiunile făcute de pădurarul Sta- talul, s’ar fi găsit în pădurea Statului mal mulțl arbori tăiati de cu- rând, iar tribunalul s’a întemeiat pe martorii invocați de prevenițl pentru a’l achita; ' Considerând că dacă faptul constatat prin procesul-verbal este un flagrant delict, acâsta este și de aprecierea instanței de fond, de dre- ce e lăsată și la aprecierea el, dacă în intervalul de la comitere, de- lictul constatat prin procesul-verbal este flagrant delict ; că nefiind considerat faptul constatat ca flagrant delict, în asemenea condițiunl tribunalul s’a putut cu drept cuvânt întemeia pe proba cu martori, invocată de delicuențl la judele de ocol, pentru a ’I achita, fără ca prin acâsta să violeze în ceva disposițiunile art. 39 din codul silvic, și, de aceea, mijlocul de casare este neîntemeiat. Asupra mijlocului II de casare: „Chiar dacă s’ar admite că nu e vorba de un flagrant delict, tri- „bunalul nu putea fără a comite un exces de putere, să respingă do- „vada cu martori propusă de noi, și respingând acâstă probă, a vio- „lat disposițiunile art. 46 din codul silvic și 185 din proc. penală*. Considerând de asemenea că, tribunalul pentru a respinge dovada cu martori propusă de advocatul Statului pentru prima âră d’inain- tea sa, declară prin sentința sa că, a^ând destule alte elemente de convingere pentru nevinovăția delicuenților, găsesce neadmisibilă a- se menea probă ; Că, întru cât, tribunalul motivâză anume pentru ce înlătură proba cerută de Stat, și acest mijloc are a fi respins ca neîntemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Penal, secția II. Digitized by Google 579 No. 300 •DREPT ELECTORAL. — Naționalitate. — Dacă cei ce au cerut recunâscerea calitățel de cetățian român, dar care nu a fost încă votată, pot fi alegători. (Art. 16 din legea electorală). Pentru a fi alegetor trebue a fi român de nascere, sau a fi dobân- dit inpământenirea. Ast-fel, nu pdte fi alegetor cel ce a făcut cerere de a i se recu- nâsce calitatea sa de cetățian român, dar care incă na fost votată de Corpurile legiuitdre. No. 238. — Admiterea apelului făcut de P. Marinescu contra sen- tinței electorale a tribunalului Teleorman, cu No. 94 din 1900. 27 Aprilie 1900 CURTEA, . Ascultând pe D. advocat Al. Culoglu, în susținerea apelului; Deliberând: Având in vedere că apelantul cere ca, reformându-âe sentința tri- bunalului să se ordâne ștergerea lui Toma Alecu din colegiul II de Se- nat și din colegiul I de Cameră, din județul Teleorman ca fiind străin; Considerând că din actele presentate se constată că Toma Alecu nu întrunesce condițiunile cerute de art. 16, alin, a din legea elec- • torală, care cere ca condițiune, pentru a fi alegător, să fie român de nascere sad a fi dobândit înpă.nântenirea, de dre-ce din certificatul No. 598 din 1900 liberat de președenția Adu cărei deputaților, se con- stată că Toma Alecu a făcut la Cameră cerere de a i se recundsce ca- litatea sa de cetățian rdmâo, care se află încă la comisiunea de indi- genate; că, așa fiind, apelul are a fi admis ca întemeiat. Pentru aceste motive: Admite, etc. Electoral, secția IL No. 301 DREPT ELECTOR XL. — Contestații. — Apel în casație. — Ale- gător înscris în alte colegii de cât acela în care contestă. — Neadmisibilitate. (Art. 45 și 46 din legea electorală). •Un alegetor înscris intr'un colegiu nu are drept să facă apel in casație dontra înscrierilor sau ștergerilor făcute in alte colegii. Digitized by LjOOQIC 580 No. 260. — Admiterea, In parte, a apelului făcut de G. Mihăileanu și al(il in contra sentinței electorale a tribunalului Ilfov, secția V cu No. 4 din 29 Februarie 1900. 27 Aprilie 1900 CURTEA, Ascultând pe apelant, în susținerea apelului; Pe contestatul, Grigore I. Boboc, în combateri; Deliberând: Având în vedere cft, apelanțil cer ca reformându-se sentința tribu- nalului, să se ordone ștergerea lui Grigore S. Boboc din listele elec- torale ale colegiului I de Cameră și II de Senat, din județul Ilfov și din colegiul I de comună din BucurescI, ca neavând censul legal; Având în vedere în ceea ce privesce cererea apelantilor de a se șterge Gr. S. Boboc, din colegiul I de Cameră, că apelantul G. Mi— hăileanu, singur presinte în instanță dintre apelanti, nu este alegă- tor în colegiul 1 de Cameră, după cum se dovedesce din chiar actele’ presentate de dânsul, și, deci, nu are calitatea a cere înscrierea saă ștergerea din colegiul I de Cameră, căci de și art. 45 și 46 din legea electorală ^ice că: alegătorii nemulțumiți vor putea apela la tribu- nai și la acâstă curte, însă a înțeles că alegătorii fie-cărul colegii, nu alegătorii din diferite colegii, să contesteze drepturile unor alegători* din alte colegii; Că, prin urmare, în privința cererel de a se șterge Grigore S. Boboc din colegiul I de Cameră, apelul cată a se respinge ca neadmisibil; Considerând în ceea ce privesce cererea de a se șterge Gr. S. Bo- boc din colegiul II de Senat și I de Comună, că apelantul 6. Mihăi- leanu are calitatea a cere acâstă ștergere, fiind dovedit din actele ce a presentat, că dânsul este alegător în aceste colegii; Că, prin urmare, tn acâstă privință apelul este admisibil; Având în vedere că din actele presentate de apelant și de contes- tatul Grigore S. Boboc, se constată că numitul Grigore S. Boboc nu are censul cerut de art. 9 din legea electorală și de art. 4, partea 1 din legea pentru alegerea consiliilor comunale, pentru a putea fi în- scris în colegiul II de Senat și în colegiul 1 de Comună; Că, dar, în acâstă privință, apelul este întemeiat. Pentru aceste motive: Admite, etc. Electoral, secția IL Digitized by Google 581 No. 302 DREPT ELECTORAL. — Etate.— Majoritate.— Devenirea major In intervalul până să se judece apelul in casație. -Persona ce devine major in intervalul până să se judece apelul seu electoral in casație, are dreptul a fi inscris ca alegător. No. 277. — Admiterea apelului făcut de G. Th. Christescu, contra sentinței electorale a tribunalului Prahova, secția II, cu No. 35 din 1900. 27 Aprilie 1900 CURTEA, Ascultând pe apelant, in susținerea apelului; Pe D. advocat Radian, din partea contestatorulul, în combateri > Deliberând, și Având în vedere câ apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să ordone înscrierea sa în colegiul I de Senat din județul 'Prahova, ca având censul și vârsta legiuită ; Considerând că din actele presentate se constată că apelantul G. Th. Christescu întru nesce condițiunile cerute de art. 8 din legea electo- rală, pentru a putea (1 înscris în colegiul I de Senat, de dre-ce din sentința apelată se constată că dânsul a fost șters de tribunal din listă ca fiind minor, iar prin copia de pe jurnalul No. 2.451 din 17 Aprilie 1900 al tribunalului Prahova, secția II, presentată de apelant, se constată că dânsul a devenit și a fost recunoscut ca major ; Că, întru cât astăgl, când dânsul cere de la acâstă curte înscrie- rea sa ca alegător, este major, apelul sâd urmâză a fi admis. Pentru aceste motive: Admite, etc. Electoral, secția II. No. 303 DREPT ELECTORAL. — Dispensa de cens. — Absolvirea Învă- țământului primar. — Dovadă. (Art. 4 din legea electorală). Certificatul liberat de un învățător unei persane, cum că acea Digitized by Google 582 personă a absolvit invețământul primar, nu ’i pdte servi intrus cât un asemenea certificat nu pdte înlocui certificatul că a ab- sălvit cursul primar in țcblele publice preve^ute de legea in- strucțiunei publice. No. 279. — Respingerea apelului făcut de Eduard UUe contra sentinței electorale a tribunalului Botoșani, cu No. 122 din 1900. 28 Aprilie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. Filitis; Deliberând, și Având în vedere că apelatul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone înscrierea lui Costache Dascălu In listele electorale ale colegiului II de Cameră din acel județ; Considerând că, din actele presentate se constată că Costache Dascălu, a cărui înscriere se cere de apelant, nu întrunesce condi- țiunile cerute de art. 4, alin, d din legea electorală, întru cât certi- ficatul presentat de apelant și liberat de un învățător, nu pdte în- locui certificatul că a absolvit cursul primar în șcdlele prevăzute de legea instrucțiunel, mal ales că acest act nu constată că apelantul a urmat cursul primar în veri-o șcdlă publică. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Electoral, secția II. No. 304 DREPT ELECTORAL.— Autoritatea lucrului judecat.— Contes- tație. — Dovadă. — Cine trebue să o facă. DREPT ELECTORAL. — Cenș. — Dovedirea lui. î] Cel înscris in listele electorale in basa unei sentințe a tribu- nalului, remasă definitivă, are dreptul a continua a figura in listele electorale, și contestatorul trebue să doveddscăcă 'și~ar fi perdut censul sau că nu ar fi întrunind cele-l-alte condiții pre- scrise de legea electorală. 2] Censul se dovedesce numai cu chitanțele de contribuții, cu ro- lurile sau cu avertismentele împlinitorilor de dări, ast-fel. Digitized by Google 583 că censul nu pdte fi dovedit cu un aci de cumperătdre al unul imobil. No. 313. — Admiterea, in parte, a apelului făcut de Tr. Negulescu și alții contra sentinței electorale a tribunalului Prahova, secția II, cu No. 9 din 1900. 28 Aprilie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. Pretorian, din partea apelanților; Pe D. D. Șteftnescu, din partea contestatorilor; Deliberând, și Având în vedere că, apelanțil cer ca reformându-se sentința tribu- bunalulul, să se ordone înscrierea în listele electorale ale colegiu- lui I de Cameră din acel județ aD-lor: Cristu I. Negoescu, I. 1. Ne- goescu, Anton A. Arion, Nae N. Mateescu, N. G. Focșeneanu, Stei ian Cristescu, Preotul Samson D. Popescu, V. Duțescu, Virgiliu Popescu, Căpitan Al. Urlățeanu, Gh. Paspali și D. G. Rădulescu ; In ce privesce cererea de înscriere a D-lor Anton A. Arion, N. Foc- șeneanu, Preotul Samson D. Popescu, V. Duțescu, Căpitan Al. Urlă- teanu, G. Paspali și D. G. Rădulescu; Considerând că din actele presintate de apelanțl se constată că : D. Anton A. Arion, posedă în comuna Predeal o vilă construită și devenită locuibilă în anul 1899, trecută în registrul de scutiri la No. 34 din 1899, cu un venit anual de lei 2.000 și care nu e impusă încă la impositul funciar, nefiind expirat termenul de trei ani; Nicolae G. Focșeneanu plătesce în comuna Breaza-de-Sus și de Jos un imposit funciar de lei 79, fiind înscrisă în roluri la No. 417 și 414 ; Preotul Samson D. Popescu, de asemenea se găsesce înscris în rolurile de contribuțiunl la No. 439 și 868, cu un venit funciar mal mare de 2.000 lei anual; Vasile Duțescu se găsesce înscris în rolurile de contribuțiunl ale comunei Văleni Ia No. 912, cu un imposit funciar la un venit ce trece de 2.000 lei anual; Considerând că ast-fel fiind, tdte aceste persdne întrunind condi- țiunile cerute de art. 3 din legea electorală, ad dreptul a figura în listele electorale ale colegiului I de Cameră din acel județ ; Digitized byCiOOQlC 584 Considerând de asemenea că, In cât privesce pe Căpitan Al. Urlă- țeanu, G. Paspali și D. G. Rădulescu, aceste persdne ad figurat în- scriși în listele electorale ale colegiului I de Cameră din anul expi- rat, cum și cele din anul curent, în virtutea sentinței tribunalului Prahova No. 1.659 din 1899, rămasă definitivă, care constată că nu- miți! au censul cerut de art. 3 din legea electorală, care contesta- torl n’ad dovedit cu nici un act că ar fi perdut censul, sad nu ar fi în- trunind cele-alte condițiunl prescrise de legea electorală pentru a putea figura în acest colegid ; In cât privesce cererea de înscriere a D-lor Cristu Negoescu, Idn 1. Negoescu, Nae Mateescu, Stelian Cristescu și Virgiliu Popescu : Considerând că din certificatele percepției circumscripției II și III din BucureascI, cu No. 902 și 191 din 1900, se constată că Cristu Negoescu și Idn I. Negoescu, figurâză înscriși în rolurile comunei Bu- curescI No. 227 și 651, cu un imposit funciar pentru imobilele ce posedă în acest oraș ; Că, întru cât dânșii nu ad dovedit cu nici un act că posedă avere și în județul Prahova și că plătesc în acel județ vre-o dare funciară cât de mică, nu pot figura ca alegători în acel județ, în virtutea cen* sulul ce ar avea la BucurescI, stabilit fiind că colegiul I de Cameră represintă proprietatea; Că de și Ion I. Negoescu a presintat un act de cumpărătdre cu • data Octombre 1899, din care resultă că dânsul posedă un teren în comuna Sinaia, însă, întru cât censul nu se pdte dovedi de cât cu chi- tanțele de contribuțiunl, cu rolurile sau cu avertismentele împlini- torilor de dări, acest act nu pdte fi luat în considerație; Considerând că în cât privesce pe Nae Mateescu, Stelian Gristescu, și Virgiliu Popescu, din certificatele presintate de apelanțî, se constată că numițil nu posedă censul cerut de legea electorală pentru a pu- tea figura între alegătorii colegiului I de Cameră ; Având în vedere că apelanțil, prin procuratorul lor, ati declarat că renunță a mal susține apelul pentru persdnele ce nu sunt trecute în petițiunea definitivă și anume: G. Lungescu, I. Enescu, M. S. Mino- vici, M. V. Georgescu, Niță G. Cosmeanu, Niță Arsenie și Stoica lo- nescu. Pentru aceste motive : Admite, etc. Electoral, secția II. Digitized by Google 585 No. 305 DREPT ELECTORAL.—Colegiul I deSenat.—Dispensă de cens.— Farmaciști. — Daci lac parte din colegiul I sau II de Senat. — Doctori in medicină. — Licențiați In matematici. (Art. 8 și 9 din legea electorală). DREPT ELECTORAL. — Domicilii politic. — Schimbare. — în- scriere In alt județ. (Art. 35 și 36 din legea electorală). 1J Licenciații in farmacie, chiar având o practică in profesiunea lor deșâse ani, nu pot face parte din colegiul I de Senat, cu dis- pensă de cens, asemenea licenția fi ne făcând parte din catego- ria licențiaților prevetfuți de art. 8 din legea doctorală. Far maciștii fac parte din colegiul II de Senat, cu dispensă de cens. 3/ Doctorii in medicină, cu o practică de șâse ani in profesiunea lor, fac parte din colegiul I de Senat, cu dispensă de cens. 3 ) Licențiații in matematici, cu șâse ani de practică in profesiu- nea lor, au dreptul a fi alegetori in colegiul I de Senat cu dis- pensă de cens. 4l Alegetorul inscris intr’un județ unde ’și are domiciliul politic nu pdte figura in listele electorale ale altui județ, dacă n’a fă- cut cerere de schimbare de domiciliu politic in termenile și con- dițiile prescrise de art. 35 și 36 din legea electorală. No. 315.—Admiterea, in parte, a apelului făcut de Ion Chirilă con- tra sentinței electorale a tribunalului Iași, secția II, No. 119 din 1900. 28 Aprilie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. F. Gesticone, din partea apelantului, și Pe D. Al. Gheorghiu, din partea contestatilor ; Deliberând : Având in vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința ape- lată, să se orddne ștergerea din listele electorale ale colegiului I de Se- nat numai a D-lor: Cri vii Nicolae Doctor, ȚurcanovicI N. Dr., Pâtrașcu Mitra și Vișenescu, Constantin cum și înscrierea in același colegid a D-luI Rașcan Aurele, renunțând la cel-altl. In ce privesce pe Pâtrașcu Mihail: Având in vedere că resultă din sentința apelată că tribunalul, în- temeindu-se pe disposițiunile art. 8, alin, f din legea electorală, a Digitized by LiOOQlC 586 menținut Pe Pătrașcu Mihail,«licențiat în farmacie și care a profesat 6 ani în colegiul I de Senat; Considerând că de și legiuitorul prin art. 8, alin, f a prevăzut că fac parte din colegiul I de Senat, cu dispensă de cens, tot! acei cari posedă titlul de licențiat sati doctor tn orl-ce specialitate și cari vor fi exercitat profesiunea în timp de 6 ani, însă, prin acâsta s’a referit cu totul la alte specialități de cât aceea a farmaciștilor, căci, acâstă categorie a prevăd ut’o deosebit prin art. 9, alin, d, și care urmâză a se aplica în specie; Gă, dar, Pătrașcu' Mihail, nefăcând parte din categoria celor din art. 8, alin. f, nu pdte figura între alegătorii colegiului I de Senat, ci numai în colegiul II de Senat, conform art. 9, alin, d din legea electorală. In cât privesce pe Crivăț Nicolae Doctor, N. ȚurcanovicI Doctor și Vișenescu Constantin: Considerând că din actele presentate de procuratorul acestor per- sâne se constată că dânșii au fost înscriși cu dispensă de cens, având cel ântâiâ și al duoilea diploma de doctori în medicină, și cu o profesiune mal mult de 6 ani, iar cel de al treilea fiind profesor cu titlul de licențiat în matamaticl, iarăși cu o practică de peste 6 ani; Că, întru cât aceste persâne aâ figurat înscrise în anii precedențl, dânșii sunt în posesia dreptului lor electoral, ast-fel că nu pot perde acest drept fără veri-o mani fes tațiune expresă din partele de a’șf schimba domiciliul politic din locul de unde s’a exercitat acest drept* fapt ce nu se dovedesce cu nimic de apelant; Că de aceea, aceste persâne aii a fi menținute în listele electorale ale colegiului I de Senat din județul Iași. In ce privesce cererea de înscriere a Iul Rașcan Aurel: Considerând că de și numitul dovedesce cu certificatul percepției Iași, că plătesce în acel oraș un imposit funciar de lei 126 anual, însă, din certificatele orașului Vasluiu, cu No. 652 și 653 din 1900, resultă că dânsul se găsesce înscris în listele electorale ale colegiului I de Cameră și Senat, pe anul curent 1900, că a figurat în același mod și în listele anului precedent, și ’șl-aexercitat chiar dreptul de vot în anul 1899, cu ocasia alegerel de deputațl din Vasluiîî; Că, întru cât dânsul nu a făcut cerere de schimbarea domiciliului politic la Iași, în termenul și condițiunile prescrise de art. 35 și 36 Digitized byCiOOQie 587 din legea electorală, cererea de înscriere in colegiul I de Senat, din județul Iași, este neadmisibilă ; Având în vedere, în fine, că procuratorul apelantului a renunțat a mal susține apelul, în cât privesce pe Dumitrescu Dragomir, Ho- gași Calistrat, Movilă Nicolae, Vogoridi M. Gabrielescu, N. Lazariu, I. G. Racoviță, Ștefan Speranță, T. Rosnovanu, M. Anton și Cerchez N. Cristodulo. Pentru aceste motive: Admite, etc. Electoral, secția II. No. 306 DREPT ELECTORAL. — Naționalitate. — Posesie de Stat. — Contestație. — Cine trebue să facă proba. Faptul că opersână ’și-a exercitat mai mul[i ani d'a-rândul drep- tul de alegetor intr'o comună unde a fost ales și confirmat primar, constitue o presumpție că este român, și cel ce’i con- testă naționalitatea de român, trebue să dovedâscă acesta. No. 318. — Admiterea apelului făcut de Teodosie Mihăilescu con- tra sentinței electorale a tribunalului Prahova, secția II, cu No. 34 din 1900. 28 Aprilie 1900 CURTEA, Ascultând pe apelant în personă, cum și pecontestatorul Popescu; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone înscrierea sa în listele electorale ale colegiu- lui IU de Cameră din acel județ; Considerând că din actele presentate se constată că apelantul Teodosie Mihăilescu întrunesce condițiunile cerute de art. 5 din le- gea electorală, întru cât are domiciliul în comuna Tătarani, unde ’și plătesce dările, comună în care în diferite rânduri a fost ales și con- Digitized by Google 588 fir mat primar, și unde ’șl-a exercitat fn trecut dreptul de alegator, ' ceea ce dovedesce, până la o probă contrarie, că este român de ori- gină, probă ce nu s’a făcut de contesta torul Popescu. Pentru aceste motive: Admite, etc. Electoral, secția II. No. 307 ^DREPT ELECTORAL.—Colegiul I comunal.—Dispensă de cens.— Absolvirea învățământului secundar.—Absolvirea șcdlel prac- tice de agricultură de la Roman șl a șcdlei silvice de la Bră- nesci. (Art. 4 din legea electorală comunală). Absolvirea șcdlei practice de agricultură din Roman și a șcdlei de silvicultură din Brănesd nu echivalată cu absolvirea unui curs secundar al unei șcdle recunoscută de Stat, ast-fel că absolvent ții unor asemenea școle nu pot fi alegetori în colegiul I de co- mună, cu dispensă de cens. No. 319.—Respingerea apelului făcut de Gheorghe Codrescu contra sentinței electorale a tribunalului Botoșani, cu No. 134 din 1900. 29 Aprilie 1900 CURTEA, ' Deliberând, și Având in vedere că apelantul cere, ca reformându-se sentința tribu- nalului, să se ordone înscrierea în listele electorale ale colegiului I de comună, din comuna Botoșani, a Iul Teodor Andronescu; Considerând că din actele presentate se constată că Teodor An- dronescu nu întrunesce condițiunile cerute de art. 4, alin. I din legea pentru alegerea consiliilor comunale, de dre-ce absolvirea șcdlel prac- tice de agricultură din Roman, și a șcdlel de silvicultură din Bră- nescl, nu echivalâză cu absolvirea unul curs secundar al unei șcdle recunoscută de Stat, cum cere citatul articol; Că, prin urmare, apelul are a fi respins. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Electoral, secția II. Digitized by Google 589 No. 308 DREPT ELECTORAL. — Dispensă dț cens. — Colegiul II de Ca- meră și Senat. — Pensionari. (Art. 4 și 9 din legea electorală)»- Numai pensionarii Statului pot face parte din colegiul II de Ca- meră și Senat cu dispensa de cens, nu și pensionarii județelor, comunelor și stabilimentelor publice. No. 325. — Respingerea apelului făcut de Gheorghe Gheorghescu contra sentinței electorale a tribunalului Dolj, secția II, cu No. 264* din 1900. 29 Aprilie 1900 CURTEA, Deliberând, și Având în vedere că apelantul Gh. Gheorghescu a cerut a fi înscris la colegiul II de Senat din Dolj, că tribunalul, secția II, prin sentința supusă apelului, n’a admis, pe temeiul că n’are posesia cerută de art. 9, litera F din legea electorală, întru cât pensia ce i se cuvine ca funcționar al Statului și ca funcționar al județului nu complectâză • suma de 1.000 lei; Considerând că tribunalul admite ca ceva ce se sub înțelege, că. pensia de 1.000 lei ar putea da dreptul electoral de a fi înscris la colegiul II de Senat, chiar dacă pensia i se cuvine ca fost funcționar al județului; că, însă, nu i se pdte recundsce acest drept, pentru că apelantul nu are pensia de 1.000 lei, întru cât din pensia de 97 lei, ce are drept a primi de la județ, trebue să sufere, pe timp de 6 ani, câte 71 lei reținere pe fie-care lună, în folosul casei pensiilor, con- form legel pensiilor județene; Considerând că dacă la determinarea sumei cuvenită ca pensie, s’ar ține sâmă și de pensia ce cine-va ar percepe ca fost funcționar al județului, soluția tribunalului Dolj e adevărată, că adică în timp de 6 ani nu se pdte (jice că a0 pensie lunară de câte 97 lei, când pe fie-care lună trebue să se reție câte 71 lei, căci, dacă se fac reține- rile tocmai pentru ca să’I s^rve să aibă dreptul la pensie, atunci pensia ce o are în timp de 6 ani este numai suma după acea reți- nere, ast-fel că, din acest punct de vedere, soluția tribunalului este adevărată; Digitized by Google 590 Considerând însă că apelantul n’are drept a fi Înscris la colegiul II de Senat, pentru că pensia de 1.000 lei, ce dă dreptul de a fi înscris la colegiul II de Senat, trebue să fie o pensie ce se cuvine cui-va ca fost funcționar al Statului, nu al județului; că, într’adevăr, dacă art. 4 din legea electorală dispensâză pe pensionarii Statului de cens pentru colegiul II de Cameră, iar art. 9, în genere, pe pensionarii cari ati 1.000 lei pensie "I consideră ca dispensați, și în cașul art. 9 din legea electorală, avem tot pensionari de a’l Statului; că dacă nu se face mențiune în art. 9 din legea electorală ca în art. 4, că pen- sionarii să fie de a’l Statului, acesta era ne necesar, de dre-ce, când s’a elaborat și publicat legea electorală, nu era de cât pensionari de al Statului, și legea nu putea să aibă în vedere, prin art. 9, pe pen- sionarii județului, cărora li s’a recunoscut dreptul la pensie, abia 11 ani după legea electorală; z Considerând că excluderea pensionarilor județeni se justifică și {irin considerațiunea că venitul cul-va e representat prin impositele ce se plătesc către Stat, nu însă prin ^ecimile către județ sati comună; Considerând că dacă prin pensionarii din art. 8 al legel electorale am trebui să înțelegem și pe acel cari ati o pensie de la județ, atunci am trebui să admitem ca pensionari și pe acel cari ati pensie de la comună sati de la un stabiliment public; Considerând că ast-fel apelantului neputându-i se ține sâmă de pensia ce el o are ca fost funcționar al județului,—și ca pensionar al Statului, neavând în total de cât 500 lei,—invederat că n’are drep- tul a fi înscris ca alegător la colegiul II de Senat; Că ast-fel fiind, apelul urmâză a se respinge ca neîntemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Electoral, secția II. No. 309 DREPT ELECTORAL.—Alegător cu censul in mal multe județe.— Unde trebue să fie înscris spre a vota. — Domiciliu politic. (Art. 35 și 36 din legea electorală). Digitized by CiOOQle 591 , Un alegetor care are censul in mai multe județe nu pdte fi admis a vota de cât intr'unul singur, dupe a sa alegere, și, o-dată ce a figurat inscris și a votat intr^un județ, nu pdte fi inscris și vota in alt județ, de cât făcând declarațiunea prevetfută de art. 35 din legea electorală, relativă la schimbarea de domi- ciliu politic, No. 328. — Admiterea apelului făcut de luliu Brezoianu contra sen- tinței electorale a tribunalului Prahova, secția II, No. 13 din 1900- 29 Aprilie 1900 CURTEA, Ascultând pe D. advocat Stefănescu, în susținerea apelului; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone ștergerea lui Ștefan Nicolaâ, Ilie St. Nicolati, Costică NicolaO și Nicolae St. Nicolati din colegiul I de Cameră și I de Senat din județul Prahova ; ' Considerând că din certificatele primăriei orașului Buzăd No. 2.409, S.410, 2.411 și 2.412 din 1900 se constată că contestați! Ștefan Ni- colati, Ilie Nicolati, Costică Nicolati și Nicolae St. Nicolati, domiciliati în orașul Mizil din județul Buzâfi, figurâză înscriși atât în anul cu- rent 1900, cât și în anul expirat 1899, în listele electorale din acel județ în colegiul 1 de Cameră și I de Senat; Considerând că înscrierea numiților a fost admisă și în județul Prahova, pe motiv că afi censul cerut în acest județ, unde au pro- prietăți ; Considerând că un alegător care are censul în mal multe județe, nu pdte fi admis a vota de cât într’unul singur, după a sa alegere; Că, întru cât numițil ati votat până acum în județul Buzăâ, unde sunt înscriși și anul acesta, tribunalul de Prahova în mod ilegal a dispus înscrierea lor în județul Prahova, fără ca numițil sâ fi cerut ștergerea lor din județul Buzău, prin declarațiunea prevăzută de art. 35 din legea electorală ; Că, prin urmare, apelul are a fi admis. Pentru aceste motive: Admite, ele. Electoral, secția II. Digitized byVjOOqIc 599 No. 310 DREPT ELECTORAL. — Cerere directă la tribunal pentru în- scriere. — Când se pdte face. (Art. 44 și 45 din legea electorală). Numai in cașul când cine-va^a figurat înscris in listele provisorii, iar in cele definitive se vede omis, se va putea adresa de-a drep- tul la tribunal pentru a cere înscrierea sa, de bre-ce, in acest cas ’i-a lipsit posibilitatea de a provoca o hotărîre a consiliului comunal, intru cât pe listele provisorii era mulțumit, iar cele definitive desesis^za consiliul comunal de cercetarea cererilor electorale. No. 360. — Respingerea apelului făcut de Th. Florescu contra sen- tinței electorale a tribunalului Vâlcea No. 181 din 1900. 29 Aprilie 1900 CURTEA, Ascultând pe apelant, în susținerea apelului; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone înscrierea Iul Idn Th. Florescu în colegiul I de Senat din județul Vâlcea ; Considerând că, conform disposițiunilor art. 44 și 45 din legea e- lectorală, în timp de trei săptămâni de la afișarea listelor provisorii, orl-ce alegător, care voesce să cără înscrierea sad ștergerea cul-va, trebue să se adreseze cu cerere la consiliul comunal, care pentru co- legiile de Cameră și de Senat constitue prima instanță; Că apoi, după încheiarea listelor definitive, acel nemulțumit peho- tărîrea consiliului comunal, va putea apela la tribunal; Considerând că numai Incașul când cine-va a figurat înscris In lis- tele provisorii, iar în cele definitive se vede omis, se va putea adresa de-a dreptul la tribunal pentru a cere înscrierea, de dre-ce în acest cas ’l-a lipsit posibilitatea de a provoca o hotărîre a consiliului co- munal, întru cât pe listele provisorii era mulțumit, iar cele defini- tive desesisăză consiliului comunal de cercetarea cererilor electorale; Considerând că din sentința apelată se constată că apelantul a fi- gurat pentru prima dră înaintea tribunalului, care’I respinge cererea pe acest motiv ; Digitized by CiOOQle 593 C& apelantul nepresentând astăzi listele provisoril, pentru a se constata dacă fusese trecut în acele liste, în care cas nu mal putea reclama la tribunal pentru prima dră, apelul urmăză a fi respins. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Electoral, secția II. No. 311 ATENTAT LA PUDORE. — Etatea pacientului.— Competință.— Constatările și ordonanța judecătorului de instrucțiune. — Proba contrarie — Cine trebue să o facă. (Art. 264 din codul penal). PROBE.— Admiterea sad Înlăturarea lor.— Apreciere suverană a judecătorilor fondului. — Condițiunl. In delictul de atentat la puddre, prevețlut și pedepsit de art. 264 din codul penal, pentru a determina’ etatea victimei, și, prin urmare, competință instanțelor de judecată, constatările și ordonanța judecătorului de instrucțiune se iau de basă, și prevenitul, dacă crede că victima a fost mai mică sau mai mare de 15 ani, trebue să propună^cesta la judecătă și să o dovedescă. 2) Judecătorii fondului sunt suverani sa aprecieze tdte dovezile ce i se aduc, și pot, motivând insă hătărirea lor, să înlăture pe unele și să primdscă pe altele cari le fac convingerea. No. 365. — Respingerea recursului făcut dă Mitică Georgescu^ ^is Condrea, contra decisiel curtel de apel din BucurescI, secția III, cu No. 16 din 1900. 29 Aprilie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. P. Petrescu; Pe D. advocat Filitis, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului I de casare: „Incompetință. Din rechisitorul definitiv al D-lui prim-procuror 38 Digitized by Google 594 „cu No. 14.528, din certificatul medical vi^at la 17 Iunie 1899 de „D. jude de instrucție, și din actele aflate ia dosarele respective se „sțabilesce că pacientul era minor, mal mic de 15 ani împliniți. „In conformitate cu art. 264, alin. 2 din codul penal, faptul de „ atentat contra puddre! asupra unul copil mal mic de 15 ani, con- „stitue o crimă, pedepsită cu maximul reclusiunel, prin urmare, fap- „tul cade în competință curțel cu jurați. Este o incompetință „ra- „tione materiaeu, fiind că materia crimelor e reservată jiraților și o „incompetință juridicțională, întemeiată pe constatarea putere! atri- „ huită de onor, curte de apel de a judeca crima prev^^ută și pedep- sită de art. 264, alin. 2 din codul penal«. Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care se constată că Mitică Georgescu, Condrea, a fost condamnat, în basa art. 264 combinat cu 43 și 60 din codul penal, la 18 li^nl închisore corecțio- nală pentru delictul de atentat la pudore asupra unul minor de sex bărbătesc; Considerând că faptul fiind considerat ca delict, inculpatul a fost trămis înaintea instanțelor corecționale prin ordonanța definitivă a judecătorului de instrucțiune, care sțabilesce că pacientul, când a suferit atentatul, avea 15 ani, după propria ! mărturisire făcută la primele cercetări; Considerând că de și în unele acte de instrucțiune s’a trecut că pacientul ar fi avut mal puțin de 15 ani, totuși acâsta a rămas ne- dovedită, și ceea ce, în specie, trebue să se aibă în vedere, pentru a determina competință instanțelor de judecată, este ordonanța de- finitivă a judecătorului de instrucțiune, care resumă intrăga instruc- țiune, și care sțabilesce că pacientul având etatea de 15 ani, faptul constitue delictul prevăzut și pedepsit de art. 264 din codul penal, ți, deci, de competință instanțelor corecționale de a ’l judeca; Gă recurentul nedovedind nici astăzi cu nimic că pacientul ar fi avut mal puțin de 15 ani, și că, deci, instanțele corecționale ad fost incompetinte „ratione materiae* de a judeca, motivul rămâne ne- fondat, și, deci, trebue a fi respins. Asupra motivului II de casare: „Exces de putere; înaintea onor, curți am cerut martori, ca să se „stabilăscă alibiul. Martorii ad fost admiși și ascultați. Ef ad decla- *rat formal că în timpul comitere! faptului mă aflam tntr’alt loc, Digitized by Google 395 «deosebit și depărtat de acela unde s'a comis crima. Alibiul consta- * «tat evident^ză nevinovăția unu! prevenit. Onor, curte trece peste «depunerile martorilor, le dă o interpretare imposibilă și excesivă, și «le înlătură în mod cu totul arbitrar«. Considerând că curtea de apel, pentru a stabili vinovăția recuren- ¹ tulul se întemeiază pe actele de instrucțiune făcute în causă, pe de- punerile martorilor, atât al acusatiunel cât și al apărărel, cum și pe .presumpțiunl deduse din împregi urările în cari s’a petrecut faptul; Având în vedere că instanța de fond este suverană să aprecieze tdte dovezile ce i se aduc, și pdte, motivând, să înlăture pe unele și să primdscă pe altele cari 'I fac convinctiunea; Că întrucât curtea, în specie, motivdză pe deplinhotărîrea sa, fap- tul că a înlăturat depunerile martorilor apărărel nu constitue un exces de putere, și, deci, și acest motiv trebue a fi respins ca nefondat. Asupra motivului III de casare: «Omisiune esențială. Iu adevăr înaintea curțel de apel am invo- «:at io apărarea mea un certificat medical, din care resultă incapa- «bilitatea mea. Onor, curte omite cu desăvîrșire acest punct în con- «siderantele sale, și nu ’l discută de fel, comițând ast-fel o omisiune «sențială, care constitue o nulitate de drept». Considerând că de și curtea nu discută de ce înlătură mijlocul de apărare tras din constatările făcute in raportul medico-legal, totuși, acâstă omisiune nu este esențială, de dre-ce, acest mijloc de apărare ar fi putut fi înlăturat prin diferite alte considerațiunl deduse din cele-alte probe, și actul netiind prin el însuși decisiv în causă, jude- cala ar fi putut avea aceeași soluțiune; Că, prin urmare, și acest ultim motiv nefiind fondat, trebue a se »respinge. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror St. Stătescu ; .Respinge, etc. Penal, secția II. Digitized by kjOOQle Digitized by Google BULETINUL decisiunilor CURȚEI DE CASAȚIUNE ȘI DE JUSTIȚIE SECȚIUNEA I ■ — No. 342 PACT COMISORlC. — Determinarea caracterului. — Efectele lui. — Condiție resolutorie. — Tacită sau expresă. — Apre- ciate suverană a instanțelor de fond. (Art. 969,1.004 și 1.012 din codul civil). 'CONVENȚII SAC CONTRACTE. — Pact comisorld. — Clansă resolutorie. — Voința părților d'a renunța. —Faptele din cari se deduce. — Interpretare suverană a judecătorilor fondului. i} Determinarea caracterului pactului comisoriu, și dacă efectele lui sunt ale unei condiții resolutorii exprese sau tacite, este o cestiune de interpretare a intențiunei părților contractante și, dar, ca atare, lăsată la suverana apreciere a instanțelor de fond. Interpretarea faptelor din cari se deduc voința părților con» tractanted’a renunța,—in urma neindeplinirei condițiunei,^ la clausa resolutorie, chiar cănd s'ar admite că condițiunea a fost stipulată ca o clausa resolutorie expresă, este de atributul suveran al instanțelor de fond, :No. 164. — Respingerea recursului făcut de I. H. Archbold și alții contra decisiunel curțel de apel din Galați, secția I, cu No. 146 din 1898, în proces cu Robert Van-Saanen. Digitized byUiOOQlC 598 2 MaiU 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G* C. Ștefănescu; Pe D. V. Lascar, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. M. Kornea, în combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: «Exces de putere, violarea art. 969, 1.004 și 1.012 din codul «civil și greșită aplicare a art. 1.020 din codul civil, de dre-ce cur- «tea consideră stipulațiunea prevăzută în convenția intervenită intre «părți ca o clausă resolutorie tacită, for nu ca un part comisoriO,. «denaturând ast-fel conținutul actului și dând, prin exces de putere, «acestei stipula țiunl neprimitdre de duoă interpretări un alt în- «țeles de cât cel ce resultă din act, și în al duoilea rând consideră «pactul comisoriu ca desființat, prin faptul că în urma neîndeplinireî «condițiunilor convențiunel, adică după 1 Martie 1898, ași fi făcut acte «de proprietar, violând ast-fel sus citatele texte de lege, după care «neîndeplinirea condițiunel desființând convențiunea de drept, tre- «buia o convențiune expresă pentru ca să se pdtă ția sa Anica dotâză pe Elena cu averea defunctului, asupra cărei averi recurenta cere a i se recundsce dreptul pe jumătate, considerând'o ca fiică legitimă a lui Rădulescu și soră cu intimata lliescu; Considerând că curtea constată, din expertisa medicală făcută la tribunal, că Anica Rădulescu, soția defunctului Rădulescu, nu a ges- tat nici o dată și ast-fel declarația făcută oficerului de state civilă de soțul săîi este neadevărată și mal constată că recurenta nu are posesia de Stat conform actului sââ de nascere; Considerând că ast fel fiind constatate faptele, curtea a putut În- lătura presumpțiunea actului de nascere, de dre-ce faptul înlăturat nu e constatat de oficerul stărel civile, ci numai s’a declarat lui, și contra unor asemenea fapte este admisă proba comună; Că intimata a putut contesta starea civilă a recurentei, căci art. 295 din codul civil permite acdsta, când cel contestat nu are posesia de Stat conform titlului său, precum, în specie, curtea a constatat ; Că, prin urmare, curtea recunoscând recurentei calitatea de fiică legitimă a defunctului Rădulescu, și deci, dreptul la succesiunea averel acestuia pe jumătate, a dat o bună aplicare principiilor de drept și n’a comis nici un exces de putere, mal ales că se constată că inti- mata n’a susținut nici o-dată că este fiică a lui I. N. Rădulescu, nici s’a presentat în justiție în acâstă calitate; iar faptul dotărel și recundscerel ca atare de către Anica Rădulescu nu ’I pdte folosi re- curentei, căci nu Anica posedă averea, ci intimata Elena, și numai din actele și faptele acesteea ar fi putut reclamanta trage verl-un argument. Digitized by k^ooQLe 602 Asupra motivului II: «Omisiune esențiali și violarea art. 290 și 291 din codul civil. In „urma divergințel făcute la curtea de apel, când s’a complectat cu «numărul de cinci membrii, ed am opus adversarei un nod motiv de «apărare ce mal înainte nu ’l propusesem, și susținem că adversara «în definitiv se opune la acțiune în partagiul averel succesorale de «la tata, denegând paternitatea, ceea ce face obiectul unei âcțiunl în «denegare pe cale principală și că admițând c^’ar putea excipa peca- «lea de apărare, totuși atarl cereri se găsesc prescrise după art. 290 «și 291 din codul civil. Majoritatea curțel care ’ml respinge apelul «adoptă pur și simplu opinia consilierului Urdărianu, care făcuse di- «vergință, fără a statua nimic asupra mijlocului peremptoriii invocat «de mine și care indica prescripțiunea, ori*ce drept adversarei mele «surori de a nu ’ml cundsce legitimitatea-. Considerând că o-dată stabilit că intimata Elena C. lliescu a pu- tut contesta starea civilă a recurentei, intru cât acâsta nu avea po- sesia de Stat conform titlului săd, și intimata nefăcând contestația sa de cât ca un mijloc de apărare contra unui act, contra căruia ori-cui ÎI este permis a dovedi contrariul, apoi nu pdte fi vorba de o acțiune în'desavuare și, prin urmare, nici de prescripția din art. 290 și 291 din codul civil, relativă la asemenea acțiuni; Că curtea nu comite nici omisiune, căci se ocupă și motivâză de ce, în specie, nu e acțiune în desavuare. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția 1. No. 314 ACȚIUNE POSESORIE. — Condițiuni spre a putea fi admisă ca Întemeiată. (Art 1.846 și 1847 din codul ciiâlț art. 60 din legea judecătoriilor de ocdle). Acțiunile posesorii nu vor putea fi admise ca întemeiate de cât dacă într unesc tdte cerințele prescrise de lege, între cari și aceea ca posesorul să posedă animo domini. No. 167. — Respingerea recursului făcut de C. N. Rădulescu și alții Digitized by VaOOQle 603 contra sentinței tribunalului Ilfov, secția III, cu No. 712 din 1898,. io proces cu Osias Abramovid. 3 Maiă 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D* consilier Ciru Oeconomu ; Pe D. G. Avinian, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. I. B. Constantinescu, îu combateri; Deliberând, • Asupra motivelor I, II și IV de casare invocate, în următârea cu- prindere : I. «Violarea art. 60 din legea judecătoriilor de ocdle, de dre-ce noi «am dovedit cu cercetarea locală, cu mărturisirea însuși a intimatu- «lul, că ne-a turburat posesiunea și cu arătările martorilor noștri, «căci intimatul a refusat a aduce martori, că posedăm paclnic, pu- «blic și sub nume de proprietar, devreme ce avem închiriat locul «altora cari ne plătesc chirie, ca Ia adevârațl proprietari. In contra «acestora judecătorul și tribunalul, fără să explice de ce, susține că «n’am avea o posesiune valabilă II. «Nemotivare, exces de putere și violarea art. 1.846 și 1.847 «din codul civil, de dre-ce de și am dovedit, cum arătaid în primul «nostru motiv, valabilitatea posesiunel ndstre, totuși, prin exces de «putere, judecătorul și tribunalul (Jice că am fi fost când*va despro- «prietărițl și deposedați, cum se dovedesce cu acte, fără ca să a- «rate actele pe cari se întemeiază și fără să motiveze IV. «Neeompetință de ordine publică, de dre-ce judecătorul a nu- «mit expert, fie chiar după cererea părților, cari nu putead transige «spre a măsura proprietățile și a decide dacă intimatul deține mal «mult după usurpațiune, acâsta neputându-se face de cât pe calea ac- »țiunel în revendicare, care eșia din competințâ judecătoriei și a tri- * buna 1 ului în apeU. Având în vedere sentința supusă recursului, care adoptă în totul fatele și motivele din cartea de judecată a judelui ocolului V Bucu- resci cu No. 2.809 din 1898 ; Având în vedere că din acâstă carte de judecată resultă că recu- rențil de ații, C. N. Rădulescu și Petra Radu Popescu, intentând ac- Digitized by Google 604 țiuneîn tulburare de posesie contra intimatului in recurs Osias Abra- movicl, a cerut ca acesta să fie obligat a desființa împrejmuirea cu uluci ce a făcut pe locul situat în strada Parfumului No. 9 și 11; că judecătorul de ocol, după ce a ascultat martori și a făcut o descin- dere locală, a respins acțiunea reclamantilor, pe motiv că de și dân- șii au posedat in urmă, însă n’aii posedat ca proprietari, căci auto* rul lor, Neculal Ilie, fusese desproprietărit prin sentința tribunalului Ilfov, secția IU, cu No. 235 din 1889, pe basa actului săli de violare transcris de tribunalul de notariat Ilfov sub No. 1.331 din 1889, iar intimatul a fost pus prin justiție în posesiunea locului tn litigii! și că în definitiv ca cumpărător al acelui loc, printr’o măsurătore făcută la fața locului, după cererea chiar a recurenților, de către un inginer expert, ce a fost numit din oficiu de judecătorie, s’a constatat că in- timatul, prin împrejmuirea făcută, poseda numai terenul ce i se vîn- duse; Considerând că întru cât judele de ocol constată în fapt că pose- siunea recurenților nu întrunea tote condițiunile cerute de art. 1.846 și 1.847 din codul civil, și anume că dânșii nu posedați animo do- mini, pentru ca posesiunea lor să pdtă duce la prescripțiune, .și în- tru cât prin cartea de judecată se arată lămurit pe ce anume împre- giurărl de fapt și acte se întemeiază acâstă constatare, apoi, față cu disposițiunile art. 60 din legea judecătoriilor de ocdle, care stabilesce că acțiunile posesorii nu vor putea fi admise ca fondate de cât dacă întrunesc tdte cerințele prescrise prin acest articol, între care și cea mal sus vorbită, bine afi judecat instanțele de fond, când, în aseme- nea împregiurărl, aii respins acțiunea recurenților. Asupra motivului 111: * Omisiune esențială. Judecătorul stabilind principiul că actele sunt •elemente de convingere în posesorii, (Jice că actele aduse de pârît «sunt convingâtore, înlăturând actele presintate de noi, precum re- « sultă dinconclusiunile scrise aflate la dosar, și cum mal ales cartea de «judecată No. 1.882 din 1890 definitivă, dată în posesorii! cu autorii «intimatului, cari aii fost obligați să desființeze ulucile făcute în ace- ’leașl condițiunl ca și astăzi, comite o omisiune esențială și un exces «de puterea. Considerând că judele de ocol stabilind, pe de o parte, că din con- statarea locală și actele presintate de intimat resultă netemeini'ia a»'- Digitized by „puncte. Curtea tace, omite esențialmente a se pronunța și nu mo* „tivâză de cât asupra faptului dacă a fost sau nu substituire de per- «sdne cu ocasiunea transcrierel și ne respinge prin violarea sus ci- „tatulul text de lege. II. „Erdre grosieră de fapt: a) „Curtea spune în ultimul său considerant că „actele autentice „se pot face chiar de persona care nu scie carte*, când nu e vorba, „în specie, de act autentic, ci de act legalisat de primar; b) „Asemenea comite o a duoa erdre în același considerant, când „spune că constatarea tribunalului că părțile ad convenit de a face „vinerea este suficientă pentru probațiunea convenției, când tribu* „naiul nîcăerl nu face o asemenea constatare și nici n’ar fi putut a „o face cu ocasia transcrierel*. Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă ci Stan Vlad, Stoica Vlad și Petre Vlad—recurenții de atjlf—ad chemat în judecată pe Stan Țarțavulea, acum decedat, și representat prin Badea Andrei Țarțavulea, Badea Țarțavulea, Constantin Țarțavulea, Stanca Dumitru Țane, Preotul Neculal Stănescu și Radu Țarțavu- lea — intimați în recurs — pentru anularea unul act de violare din 14 Octombre 1872, pe motiv că nu coprinde consimțimântul vîo^ă- torilor, de dre-ce dânșii nici ad semnat actul de vîn^are, nici nu s’ad presentat la tribunal pentru a cere legalisarea și transcripțiunea acelui act, și care nici n’a fost semnat de cumpărător; că tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată și curtea de apel, prin decisiunea atacată cu recurs, respingând apelul recurentilor, a confirmat sen- tința tribunalului; Considerând că instanțele de fond constată în fapt că atât recu- renții, în calitate de vînțlătorl, cât și Stan Țarțavulea,^autorul intima- ților, în calitate de cumpărător, s’a presentat înaintea tribunalului și ad cerut legalisarea și transcrierea actului de vin^are; iar tribu- nalul, luând act de consimțimâatul părților, în conformitate cu dis- Digitized by v^ooQLe 607 posițiunile art. 721 și 722 din procedura civilă, a ordonat transcrip- țiunea actului, care s’a și transcris în registrul de vinari la No. 192 din 1872; Considerând că ast-fel fiind, de și se constată că autorul intima* ților nu a semnat contractul de vîn^are, dar voința lui de a consimți la vln^are resuitând din faptul că dânsul a cerut împreună cu re- clamanțil legalisarea și transcrierea contractului de vîn^are, renun- țând chiar la căutarea sarcinelor ce ar greva imobilul cumpărat, și, tn afară de acâsta, instanțele de fond mal constatând în fapt că con* simțimântul lui Stan Țarțavulea la vîn^are resultă încă și din aceea că dânsul chiar din anul 1872, de când s’a făcut înscrisul, a posedat jpământul cumpărat, plătind și tdte dările către Stat, apoi neapărat că, în asemenea Impregiurări, consimțimântul părților contractante, la violarea constatată prin actul a cărui anulare face obiectul pro- cesuiut de față, este pe deplin stabilit; și, dar, cu drept cuvânt in* stanțele de fond au respins ca neîntemeiată acțiunea. Căᵣ prin urmare, motivele de casare devin nefondate. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția L No. 316 PERIMARE. — Cerere de redeschidere. — Plata și scdterea ci- tațiilor. — Dacă este act de procedură intrerupthr al periuță* rei. (Art. 256 și 257 din procedura civilă). Numai plata și scdterea citațiilor este un act de procedură, de natură a întrerupe perimarea, nu o simpla cerere de redeschi- dere, căci numai prin scoterea citațiilor redeschiderea ^devine un act serios. Ho. 170. — Casarea, dupe recursul făcut de ministerul domeniir lor, a decisiunel curțel de apel din Craiova, secția II, cu No. 122 din 1898, în proces cu Efrosina Poroineanu, representanta drep- turilor boerilor Jienil, Constantin Poroineanu și alții. i Digitized by VnOOQle 608 3 $aid 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului fă* ut în causă de D. consilier D. Hân- tzescu, și D. advocat Al. Rioșeanu, în desvoltarea motivului de casare ; Pe D. advocat I. Vilacrosse, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat: «Violarea și greșita aplicare a art. 256 și 257 din procedura civilă. «Curtea de apel din Craiova respinge in adevăr cererea de pe- «remptiune a Statului, pe motiv că dânsa a fost fundată de o cerere «de redeschidere făcută de către intimațil de a^I, de și constată în «fapt că acâstă cerere de redeschidere n’a fost urmată de scdterea «și comunicarea citațiunilor, și cu tdte că din art. 256 din procedura «civilă resultă neîndouios că cererea de redeschidere nu constitue «un act de procedură, de natură a întrerupe perempțiunea, de cât «atunci când e urmată de scdterea și comunicarea citațiunilor«. Având in vedere decisiunea supusă recursului, care adoptă tn to- tul motivele din sentința tribunalului Romanațl cu No. 159 din 1897, din care se constată că la 1847, cu petiția înregistrată de acel tribu- nal la No. 4.389 din 29 Noembre, Cănut Jianu și alții, — autori al intimatilor de aooQle 621 ga țiu ne ce și astăzi dinaintea aceste! curți el a declarat că o are și că o va Îndeplini până la concurenta prețului pădure!; Că ast-fel fiind, curtea recunoscând Iu! N. Sandu un drept exclu- siv asupra măr fel cumpărate de dânsul, fără a ’l dispensa de obliga- țiunea de a plăti prețul către dredit, a făcu o bună aplicațiune a lege!. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 321 EXECUTARE SILITĂ.—Urmărire imobiliară.—Contestațiune.— Dacă contestatorul trebue sau nu să dea cauțiune. — Apreciere suverană a instanțelor de fond. (Art. 401 din procedura civilă). Contest torul care cere suspendarea unei executărei silite nu e dispensat de cauțiune in mod absolut, de 6re-ce tribunalul sau curtea pot suspenda sau menține executarea cu sau fără cau- țiune, acesta fiind un drept suveran de apreciere al lor. No. 178.— Respingerea recursului făcut de căpitan D. Măndăchescu contra decisiunel curțel de apel din Galați, secția II, cu No. 254 din 1899, In proces cu George A. Caramfil. 9 Maid 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier Giru . Oeconomu; Pe D. Sărățeanu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Em. Culoglu, în combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: «Violarea, rea interpretare și rea aplicare a art. 530, 531, 532 și . «533 din procedura civilă. nCurtea de Galați, prin decisia No. 254 din 1899, dată între mine «și Caramfil asupra contestației ce am făcut la vîn^area cerută de »D-luI a imobilului med din Constanța, ce ’l posed în indivisiune cu «D-luI, a înlăturat unul din elementele indisposabile pentru apli- «carea acestor articole, acela ca suspendarea să fi fost cerută de o «terță persdnă, pe când revendica în tot sau în parte imobilul ur- «mărit, pe când face cereri incidente (oposițil saă contestații) ce in- Digitized by Google •622 nfluențdză asupra prețului, curtea din Galați, cre^ându-se obligată aă afacă aplicația acestor articole, a nesocotit diisposițiunile art. 401 *și următorii din procedura civilă, cari ’l dă facultatea de £ face sus- •pendarea fără cauțiune, ast-fel că, recunoscând dreptul cererel mele *ca, în specie, se pdte, usând de acea facultatea, să suspende vin^a- area fără cauțiune Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că intimatul in recurs G. A. Garamfil a vîndut căpitanului D. Măndă- chescu o vilă din orașul Constanța, situată alăturea cu altă vilă a aceluiași Măndăchescu; că prețul cumpdrăreî a fost fixat de părți la ' suma de 25.000 lei, pe cari cumpărătorul trebuia să ’l răspundă In * termen de 3 ani; că pentru asigurarea acestei suml, Măndăchescu, pe lângă garanția imobilului cumpărat, a afectat cu ipotecă și vila sa proprie; Că creditorul Caramfil nefiind plătit la timp, a pus în urmărire ambele vile; că Măndăchescu a făcut contestația care formâză obiec- tul procesului de față, cerând suspendarea vîn^ărel, pe motiv că a intentat o acțiune principală în anularea actului de viu^are-cumpă- * rare mal sus menționat; că curtea de apel din Galați găsind contes- tația fondată și că e loc la suspendarea vin^ărel, conform art. 532 din procedura civilă, obligă pe recurent, debitorul urmărit la 5.000 lei cauțiune, pentru asigurarea daunelor în cas când s’ar respinge ac- țiunea sa in anulare; Considerând că raționând chiar pe temeiul art. 401 din procedura civilă, după cum pretinde recurentul prin motivul propus, contesta- torul care cere suspendarea unei executări silite nu e dispensat de cauțiune ia mod absolut, de dre-ce tribunalul sau curtea, după acest articol, pdte să suspende sau să menție executerea cu sau fără cauțiune; Că, in specie, curtea găsind ap)rtun, in aprecierea sa, să supună pe contestatorul Măndăchescu la o cauțiune de 5.000 lei, a usat de un drept de suverană apreciere ce ’l acordă legea in tdte cașurile, și cu atât mal mult cu cât nici Măndăchescu nu s’a opus la acdsta, cerând numai a fi supus la o cauțiune mică ; Câ ast-fel fiind, motivul e neîntemeiat, și, deci, recursul cată a li respins. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția 1. Digitized by CiOOQle 623 No. 322 'PATRON. — Lucrător. — Fabrică. — Accidente. — Datoria pa- tronului. — Faptul de a pune să lucreze copii la aparate ce pot da loc la accidente. — Responsabilitatea patronului In cas de accidet, chiar dacă a luat măsuri de siguranță și a făcut recomandați! acelor copii. (Art. 999 din codul civil). •Patronul este dator să ia tdte mesurile de siguranță pentru lu- crătorii săi, mai cu semă când întrebuințată copii cari nu au experiența necesară și prudența ce se cere la o lucrare ce nu este scutită de pericol. •Faptul in sine de a pune copii să lucreze la mașini și aparate a căror întrebuințare pote da nascere, —dacă nu se iau tote pre- cauțiile necesare,— la accidente, constitue o imprudență din partea patronului, independent d? mesurile de siguranță ce va fi luat și recomandațiile ce va fi făcut acelor copii, intru cât, din causa verstei lor, copii nu "și pot da semă in de ajuns depericolulc e'i amenință dacă nu se țin de acele recomandații. Așa dar, imprudența patronului de a întrebuința copii la mașini și aparate al căror us nu e scutit de pericol, face pe patron respundetor de orice accidente s’ar îmUmpla acelor copii. No. 6. — Casată decisiunea curței de apel din Galați, secția II, cu No. 201 din 1899, în urma recursului făcut de Costache Grigoriu, în proces cu Ludovik loseck. 11 MaW 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gr. M. Buiucliu ; Pe D-nil advocațl Em. Porumbaru și I. Păunescu, din partea re- curentului Costache Grigoriu, în desvoltarea motivelor de casare; Pe D. Vasile Lascar, din partea intimatului Ludovik loseck, ta combateri, și Pe D. procuror de secție St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului II de casare : »Curtea comite un exces de putere. Patronul e dator, ori de câte nori întrebuințâză minori in fabrică să țină compt de ușurința vâr- ^stel și să nu ’I pună la lucrări periculdse, la lăcrărl cu mașini cari Digitized by^OOQlC 624 «pot da nascere la rupere de mâini. Nu trebue să se câră unul copii «o prudentă care nu e de vârsta lui. „Principiul câ patronul trebue să îngrijâscă de siguranța lucrăto- „rulul ce întrebumtâză și că, îucas contrarii, e răspunzător chiar de „accidentele întâmplate prin vina lucrătorilor, se aplică cu mal multă „severitate, când e vorba de copil. „Patronii trebue să țină sâmă de inexperiența și de ușurința co- „piilor și să’i apere chiar de accidentele cari se pot Întâmpla din „causa lor. „Curtea a violat acest principiu, comilând ast-fel un exces de „putere*. Având în vedere decisia supusă recursului, din care resultă că copila Ecaterina, fiica recurentului Costache Grigoriu, în vârstă de 14 ani, fiind tocmită ca lucrătore la fabrica de paste făindse a lui Ludovik loseck, intimat a^I, cu însărcinarea de a pune pastă sub presă, într’o Zi cilindrul presei ’l-a apucat mâna și *l-a sdrobit'o așa In cât a rămas privată de usul acelei mâini pe tdtă viâța; că părin- tele reclamând, tribunalul de Covurluid a condamnat pe stăpânul fabricel la 5.000 lei despăgubiri; Că loseck făcân i apel, curtea reformâză sentința tribunalului și apără pe loseck de orl-ce despăgubiri, răspunZând reclamantului, care, pentru a deduce responsabilitatea patronului, se basâză pe fap- tul că el a întrebuințat în fabrica sa o copilă minoră, fără nici o ex- periență, că întrebuințarea unei mindre într^o fabrică de paste nu constitue nici o imprudență, de vreme ce regulamentul industriilor insalubre, între care se numără și fabrica de paste a lui loseck, per- mite angagiarea lucrătorilor de 14 ani; Având în vedere că resultă din principiile generale tn materie de responsabilitate, și în special din art. 999 din codul civil, că patro- nul este dator să ia tdte măsurile de siguranță pentru lucrătorii săi, mal cu sâmâ când întrebuințâză copil cari nu ad experiența necesară și prudența ce se cere la o lucrare ce nu este scutită de pericol; Că afară de acâsta, faptul în sine de a pune copil să lucreze la mașini și aparate a căror întrebuințare pdte da nascere, dacă nu se iad tdte precauțiunile necesare, la accidente, constitue o imprudență din partea patronului, independent de măsurile de siguranță ce va fi luat și recomandațiile ce va fi făcut acelor copil, Intru cât din causa Digitized by VnOOQle 625 vârstei lor, copiii nu’șl pot da în de-ajuns sămă de pericolul ce’I a- menință, dacă nu se (in de acele recomandațil; Că, dar, imprudenta patronului de a Întrebuința copil la mașini și aparate al căror us nu e scutit de pericol, face pe patron răspunză- tor de orl-ce accidente s’ar întâmpla acelor copil; Că așa fiind, răd curtea de apel a respins pretentiunile recuren- tului și a declarat pe loseck, patronul fabricel, nerăspunZător de ne- - norocirea întâmplată copilei reclamantului, pe motiv că regulamentul industriilor insalubre permite întrebuințarea copiilor de 14 ani, și, deci, motivul invocat este întemeiat. Pentru aceste motive, și fără a mal discuta pe cele-alte motive, In unire cu conclufciunile D-luI procuror de secție St. Stătescu; Casăză, etc. Civil, secțiunl-unite. No. 323 CONVENȚII SAG CONTRACTE. — Prelungire. — Condiție sus- pensivă. — Obligații corelative. — Cestiune de interpretare.— Apreciere suverană a instanțelor de fond. CONVENȚII SAU CONTRACTE. — Obligație supusă unei condiții suspensive. — Neîndeplinirea condiției. — Dacă obligația pro- duce veri-un efect.] 4/ Cestiunea dacă prelungirea unui contract s’a făcut sub o con- dițiune suspensivă sau că a dat nascere la duoe obligațiuni co- relative, fiind o cestiune de fapt și de interpretare de convenție, intră in atributul suveran al instanțelor de fond și hotărirea lor in astă privință scapă censurei curței de casație, afară nu- mai dacă prin interpretare s’a schimbat insăși natura tocmelei. 2/ Obligațiunea supusă unei condițiuni suspensive nu produce nici un efect dacă condițiunea nu s’a îndeplinit. No. 181. — Respingerea recursului făcut de Athanasie Manoilidis contra decisiunel curțel de apel din Galați, secția I, cu No. 101 din 1899, în proces cu Maria Vera. 40 Digitized by Google 626 12 Maia 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Ciru Oeconomu; Pe D. advocat M. Antonescu, tn desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. N. Mitescu, In combateri; Deliberând, Asupra primului motiv de casare: «Curtea a comis un exces de putere, a violat art. 1.017 din codul „civil, și a denaturat convențiunea părților când a decis că prelun- „ girea contractului cu un an a fost supusă condițiunel suspensive, „dacă Manoilidis de la 23 Aprilie 1895 va preda fabrica cu inven- „ tăria în regulă, căci din interogatoria și scrisorile invocate în deci- „siune nu resultă alt-ceva de cât că Manoilidis ar fi fost obligat să „predea fabrica cu inventaria la 23 Aprilie 1895 și D-na Vera era „obligată să prelungâscă contractul încă pe un an, ceea ce nu im- „ plică ideea de obligație cu conditiune suspensivă, ci existența a duoă „obligațiuni corelative, în care cas neîndeplinirea unei obligațiuni „nu atrage de cât resoluțiunea învoelel, dacă se cere în justiție. In „specie, n’a fost cerere de resoluțiune în justiție, din contră, D-na „Vera a lăsat pe Manoilidis să se bucure de fabrică și după termenul „de 23 Aprilie 1895. Calificarea de obligațiune, sub condițiune sus- „pensivă dată de curte, în specie, este o gravă erdre juridică, căci „însăși D-na Vera, la 5 August 1895, prin somațiunea adresată lui „Manoilidis, declară că nici la acea dată, cu mult posteridră ^ilel de „23 Aprilie 1895, dânsa nu considera obligațiunea de prelungire a „contractului ca neexistentă Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că la 17 Decembre 1882, între Maria D. Vera, intimată în recurs, și recurentul Atanasie Manoilide, a intervenit un contract autentic, prin care cea d’ântâid concede celui de al doilea, pentru un termen de 12 ani, începâtor de la 23 Aprilie 1883, și fără vre-o plată de chirie sad despăgubire, o porțiune de teren de pe moșia sa Bărboși, jude- țul Covurluia, pentru a construi pe dânsa o fabrică de spirt cu de- pendințele el și cu îndatorire de a înființa canaturi și conducte subte- rane pentru aducerea apel din Șiret, necesară alimentărel fabrice!, obligându-se Manoilide ca, la expirarea termenului, să predea în stare Digitized by VnOOQle 627 'bună proprietăresel moșiei, tdte construcțiunile fabricel, cu mașiuă- •riile și aparatele, afară de acelea cari n’ar face parte integrantă cu solul, însă chiar pe acestea, dacă va voi să le oprâscă proprietărâsa, să fie obligat â i le ceda după o evaluațiune ce s’ar face, safi după înțelegerea dintre părți; că, conform acestui contract, Manoilide a construit fabrica și a stăpânit’o 12 ani, și la expirarea acestui termen, 23 Aprilie 1895, pretinzând că i se mal prelungise contractul pe un an, nu a predat fabrica și a continuat a o stăpâni; că, în acâstă stare de lucruri, la 7 Octombre 1895, Maria D. Vera a chemat în jude- cată pe Manoilide pentru a fi obligat să facă reparațiunile necesare la construcțiunile fabrice!, cum și a delăsa în proprietatea sa tdte ma- rinele și aparatele cari aii servit la fabrică în tot timpul cât a func- ționat ; că tribunalul de Covurluid a admis în parte acțiunea Măriei D. Vera și a obligat pă Manoilide să ’l plătâscă o sumă de 9.660 lei pentru reparațiunile necesarii localului fabricel și grajdului de vite; să’i delase în proprietatea sa coșul fabricel CU cilindrele lui de fer, puțul cu conductele și cu tdte țevile, rămânând în proprietatea lui Manoilide celelalte mașinării și aparate ; și, în fine, să predea Măriei D. Vera mașinele și aparatele prevăZute la No. 1, 2, 4, 5, 9, 12, 13 și 16 din actul de expertisă cu data de 24 Februarie 1896, dresat deexperțil I. Poujollat, A. Caraman și FilipVreto, atunci însă numai când Maria Vera ’l va plăti valdrea lor în sumă de 37.200 lei; că ambele părți, nemulțumite pe sentința tribunalului, aG făcut apel și curtea de Galați, după ce mal ântâiti a conexat apelurile, statuând asupra lor, prin decisiunea atacată aZi cu recurs, a respins apelul Iul Manoilide, și, admițând pe cel făcut de Maria D. Vera, obligă pe Manolide să plătâscă acesteia : 1) 9.660 lei pentru diferite repara- țiunl; 2) Să ’l delase coșul fabrice! cu citindrele lui de fer, puțul cu conductele și țevile, cazanul de abur prevăZut în raportul experților; 3) Să’I cedeze mașinele și aparatele ce ar fi avut drept, după con- tract, să ridice, în schimbul sumei de 31.700 lei, cât s’a prețuit de xjurte ; 4) 200 lei cheltuel! de judecată ; Considerând câ cestiunea dacă prelungirea unul contract s’a fă- cut sub o condițiune suspensivă, safi că a dat nascere la două obli- gațiuni corelative, fiind o cestiune de fapt și de interpretare de con- vențiune, ce intră în atributul suveran al instanțelor de fond, hotă- rîrea lor în acâstă privință scapă de sub censura curțel de casație, Digitized by 628 întru cât nu se dovedesce că prin interpretarea dată sar fi denatu- rat însăși natura conventiunel; Considerând că recurentul n’a dovedit cu nimic că curtea de fond a denaturat scrisorile presintate de partea intimată în sprijinirea- alegațiunel sale, căci din acele scrisori nu resultă în mod clar și in- discutabil, — după cum pretinde aZI recurentul prin motivul de ca- sare — că, independent de obligațiunea Iul Manoilide de a preda fa* brica cu inventarJa 23 Aprilie 1895, intimata Maria D. Vera era obli- gată să prelungdscă contractul încă pe un an, fără nici o condițiune; Considerând asemenea că, dacă este adevărat, după cum se afirmă de recurent, ea înșiși, intimata, la 5 Aprilie 1895, prin somațiunea adresată lui Manoilide, declară că dânsa nu consideră obligațiunea de prelungire a contractului ca neexistentă, nu este mal pu(in adevărat însă că din acâstă declarațiune ■ nu resultă câtuși de puțin că acea obligațiune încetase vre-un moment de a fi supusă condițiuneî sus- pensive sub care a fosbcreată, și, deci, conditiunea netndeplinindu-se, adică Manoilide nepredănd fabrica la 23 Aprilie 1895, cu inventar in regulă, conform contractului, cu drept cuvânt a hotărît curtea de fond că obligațiunea intimatei nu putea să producă nici un efect; Că ast-fel fiind, motivul de casare sus arătat este neîntemeiat. Asupra motivului II: , «Nemotivare și exces de putere. «Curtea decide că Manoilide, prin somatiunea din 3 Aprilie 1896, «n’a pus în întârziere pe D-na Vera pentru predarea fabricel, de și «contrariul resultă din acâstă somațiune; iar argumentarea curței, «că somațiunea din 3 Aprilie 1896 n’a putut constitui o punere în «întârziere, pentru că Manoilide a mal făcut încă o somațiune la 2 «Decembre 1896, nu pdte constitui o motivare seridsă, căci face- «rea unei somatiunl posteridre, 'în care se și referă la somațiunea «anterioră nu pdte să aibă de efect infirmarea punerel în intârZiere «ce a avut deja loc. De altmintrelea, somațiunea din Decembre 1896 «avea de scop să anunțe pe D-na Vera că dacă nu va primi fabrica, «Manoilide o va părăsi, neputând să l-o păzdscă la infinit. Prin ur- «mare, D-na Vera fiind pusă în întârziere de la 3 Aprilie 1896, Ma- «noilide nu pdte fi responsabil de deteriorările posteridre“. Considerând că curtea de fond constată, in fapt, că somațiunea lui Manoilide de la 3 Aprilie 1896 se refera la alte fapte de cât la pre- Digitized by VaOOQle 629 darea construcțiunilor, așa că nu putea avea efectul pe care numitul voia să i’l atribue ; că curtea mal constată de asemenea, tot în fapt, că Manoilide a continuat a ocupa fabrica până la 7 Decembre 1896, când numai a pus’o la dispositiunea proprietăresel Maria D. Vera, și mal constată, în fine, că la acâstă dată construcțiunile fabricel erați în prostă stare; Considerând că întru cât instanța de fond, pe basa acestor con- statări de fapt și în conformitate cu disposițiunile art. 1.074 din co- dul civil, a pus în sarcina lui Manoilide daunele causate construcțiu- nilor fabricel prin culpa lui, până la 7 Decembre 1896, când a de- lăsat fabrica la disposițiunea proprietăresel, iar nu și pe cele surve- nite în urmă, apoi și acest al doilea motiv de casare este neîntemeiat. Asupra motivului IM: „Omisiune esențială. Am invocat înaintea curței că dacăManoilide «n’a putut evacua și preda fabrica la timp, causa a fost însăși D-na „Vera, care prin ajutorul parchetului și al administrației, ’l-a oprit „a demonta mașinele și de a preda fabrica, ceea ce se constată din „ procesul-verbal al ajutorului de sub prefect din 7 Noembre 1895, „pe care ’l-am presintat curte! prin acest act, Manoilide stabilind că „întârzierea de predarea fabricel a provenit din causa D-nel Vera, „nu mal era posibil să se pună însărcina lui deteriorările survenite la „fabrică în urmă, când este constant din raportul Poujollat, Caraman „și Vreto, că la 24 Februarie era în bună stare, ceea ce constată și „curtea Considerând că întru cât curtea de fond constată, printr’o serie de fapte, că recurentul* prin culpa sa, n’a delăsat fabrica la disposiția intimatei de cât la 7 Decembre 1896, prin acâsta constată și stabi- lesce în de-ajuns și în mod implicit că nu din culpa intimatei s’a în- târZiat a se face predarea la timp, și, deci, procesul-verbal al ajuto- rului de sub-prefect, cu data de 7 Noembre 1895, nu are importanța ee i se atribue ; Că, prin urmare, dacă curtea de fond în considerantele decisiu- nel sale nu vorbesce de acest proces-verbal, acâsta nu pdte consti- tui o omisiune; Că, în orl-ce chip, chiar omisiune de ar fi în acâstă privință, to- 4ușl, ea nu este esențială, de 6re-ce curtea constată în fapt că și mal înainte de data de 7 Noembre 1895, când se pretindea că inti- Digitized by LiOOQlC 630 mata, prin ajutorul administrației, ar fi împedicat pe Manoilide să facă- predarea, fabrica *era deja ruinată (jurnalul de la 3 Noembre 1895); Că ast-fel fiind, și acest motiv este neîntemeiat. Asupra motivelor IV, V și VI : IV. "Nemotivare, exces de putere și omisiune esențială ; curtea "lasă în proprietatea D-nel Vera cazanul de abur, cu tdte că acest "cazan nu făcea parte integrantă cu solul, cum se exprimă art. 5 din "contract. Curtea sprijină acâstă soluție pe raportul expertului ma- "ior Cupșa, de și acest expert arată că nu se pdte pronunța asupra "acestei cestiunî, iar constatarea făcută de expert și de curte că ca- «za nul era învelit în zidărie și că la scdterea lui a trebuit să se strice "tdtă zidăria, nu indică că cazanul făcea parte integrantă cu solul, "pentru că din acestea nu resultă că cazanul era incorporat cu solul "și nici măcar cu zidăria. Curtea omite a se pronunța asupra exper- "tisel lui Poujollat, Caraman și Vreto, care conchide io mod formal «că cazanul nu era incorporat cu solul, și, prin urmare, nu motivâză "în contra acestei expertise«. V. "Nemotivare, exces de putere și omisiune esențială; cui tea "acordă D-nel Vera tuburile de la conductul de apă, fără a motiva "pentru ce și nu se pronunță asupra raportului Cupșa, din care se "constată în mod expres că aceste tuburi nu făceați parte integrantă "CU solulu. VI. "Nemotivare și omisiune esențială. Am invocat înaintea cur- "țel că canalul de scurgere ce Manoilide era obligat a face conform "art. 4 din contract, ’l-a făcut conform planului direcției drumului "de fer dat lui de proprietar, și, prin urmare, Manoilide era descăr- "cat de acâstă obligație. Cu tdte acestea, curtea omite ase pronunța "asupra acestui mijloc și condamnă pe Manoilide a plăti costul unul «canal deja făcut după chiar indicațiuoile proprietarului^. Considerând că cestiunile cari fac obiectul acestor motive de casare fiind privitdre numai la interpretarea unor clause din contract și Ia constatări eminamente de fapt, scapă controlului curțel de casație ; Că, deci, și aceste motive fiind neîntemeiate, recursul de față de- vine nefondat și, ca atare, urmâză a fi respins. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. Digitized by Google 631 No. 324 CONTRAVENȚII LA LEGEA IMPOSITULUl FUNCIAR. — Imobil dotai. — Dacă privesce pe soția proprietară sau pe soțul usu- fructuar. (Art. 1.242 și 1.243 din codul civil; art. 1 și 13 din le- gea impositulul funciar). Bărbatul avend administrația averel dotale, el este supus la tdte obligațiunile unui usufructuar. Ast-fel, dacă ar resultă vre-o contravenție pentru neplata imposi- tulul funciar al imobilului dotai, acesta contravenție nu pdte să pYivescă de cât pe soțul usufructuar. No. 182. — Respingerea recursului făcut de ministerul de finance contra sentinței tribunalului Tutova cu No. 543 din 1899, în pro- ces cu Urania Conduriotti. 15 Maiti 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gr. M. Buiucliu; Pe D. Gr. Nicolescu, în desvoltarea motivului de casare, și Pe D. C. Plesnilă, în combateri; ' Deliberând, Asupra motivului de casare : «Exces de putere și violarea art. 1 din legea asupra impositulul «funciar și a art. 5 din legea de urmărire în spiritul lor, întru cât «tribunalul reformâză decisiunea No. 12.895 din 1899, dată de ad- «ministr atonii financiar asupra contestației făcută de D-na Urania «Conduriotti, sub cuvânt că urmărirea pentru plata foncierel moșiei «Pogonesci, proprietatea acestei ddmne, trebuia să fie îndreptată în «contra soțului D-nel Conduriotti ca usufructuar al ^isel moșii, pe «câtă vreme fonciera fiind un imposit ce se datorâză de proprietate, «indiferent este contra cărei persdne: proprietar, usufructuar satî a- «rendaș, se urmăresce plata acestui imposit, după cum resultă din art. 1 «și 5 sus menționate«. Având în vedere sentința atacată cu recurs, din care resultă că D-na Urania Conduriotti — intimată a^I în recurs — prin .proces- verbal dresat de controlorul fiscal N. G. Cantacuzino în t^iua de 29 Digitized byLiOOQlC 632 Ianuarie 1899, și aprobat de ministerul de finance, a fost condam- nată la amendă pentru contravențiune la legea impositulul funciar ; că contravențiunea ce i se impută consistă în aceea că, fiind domi- ciliată la Roma, unde soțul sâti e acreditat ca ministru al Greciei, și dobândind la 1898 prin succesiune de la tatăl săd, N. Constautinidi, o moșie care era înscrisă în rol cu un imposit de 6°/₀, a continuat a plăti acest imposit fără a cere să fie urcată la 12°/₀, ca una ce era domiciliată în străinătate, și că așa fiind, fapta sa, față cu disposițiu- nile art. 1 și 13 din legea funciară, ar constitui o contravențiune la citata lege ; că, în basa sus menționatului proces-verbal de contra- vențiune, intimata Urania Conduriotti fiind urmărită de administrația financiară a județului Tutova să plătâscă Statului 5.250 lei, imposi- tul întreit a diferenței de 7%, calculat asupra venitului de 25.000 lei, plus 4.200 lei ^eciml adiționale cuvenite Statului, județului și comu- nei, a făcut contestatiune la acâstă urmărire, consemnând mal ântâiu suma, [în conformitate cu disposițiunile art. 20 din legea de urmă- rire, și tribunalul de Tutova, prin sentința atacată a^I cu recurs, a apărat’o de amenda la care era condamnată și anulâză urmărirea în- dreptată în contra intimatei, a ordonat restituirea sumei ce o con- semnase ; Considerând că instanța de fond constată, în fapt, că moșia, pentru impositul căreia se pretinde că s’a comis contravențiunea, care a dat nascere la urmărirea îndreptată în contra intimatei, este dotală; Considerând că, după disposițiunile art. 1.242 și 1.243 din codul civil, bărbatul având administrațiunea averei dotale, el este supus la tdte obligațiunile unul usufructuar ; Considerând că așa fiind, cu drept cuvânt a hotărît tribunalul că dacă contravențiunea ar resultă din neplata impositulul funciar pen- tru acâstă moșie, în conformitate cu legea impositulul funciar, apoi acâsta nu pdte să privâscă de cât pe soțul intimatei care este usu- fructuar al acelei moșii; și, deci, motivul de casare invocat fiind ne- întemeiat, ca atare urmâză a fi respins. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. Digitized by Google 633 No. 325 CONTRAVENȚII LA PLATA ACCISELOR COMUNALE.—Proces- verbal de constatare. — Trimiterea lui la primărie spre con- firmare. — Termen. — Hotărire de confirmare. — Dacă trebue st conțină data. — Termen. — Apel. — De când curge terme- nul. (Art. 115 din regulamentul de constatare, percepere și urmă- rire a veniturilor comunale). Procesul-verbal de constatare a unei contravenții la legea și re- gulamentul de constatare, percepere și urmărire a veniturilor comunale, trebue să se trimită, in 24 ore cel mult de la data incheierei lui, și prin îngrijirea șefului biur oului unde a fost redactat, primăriei, care, după ce ’l va fi examinat, va decide, in termen de cinci $ile, dacă se cuvine sau nu a’i da urmare, lie aci resultă că decisia confirmătore a procesului-verbal de con- statare trebue să arate neapărat data când a avut loc confirma- rea procesului-verbal, pentru că acâstă dată este cerută de legiui- tor nu numai spre a se determina termenul de apel, care curge de la data comunicărei procesului-verbal confirmat de primă- rie, dar și pentru a se putea constata dacă procesul-verbal s'a confirmat înăuntrul termenului de cinci dile preve<}ut de lege. No. 183. — Casarea căriel de judecată a judelui ocolului Stemnic cu No. 780 din 1899, în urma recursului făcut de S. Donică, în proces cu primăria comunei DrăgușanI și Neron Lupașcu. 15 Maiu 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. președinte Gr. Lahovari; Pe D. advocat Rădulescu, în desvoltarea motivului de casare; Pe D. Ch. Tomulescu, în combateri, și Pe,D. Neron Lupașcu, în explicațiunile date; Deliberând, Asupra mijlocului de casare, în următdrea coprindere : «Violarea art. 115 din legea pentru constatarea și perceperea ve- «niturilor; decisiunea confirmătdre a procesului-verbal de către con- «siliul comunal neflind datată». Având în vedere cartea de judecată supusă recursului, din care re- sultă că prin procesul-verbal No. 2.004 din 3 și 4 Decembre 1899, dresat de președintele comisiunel interimare a comunei Drăgușani, județul Vasluiâ și confirmat prin decisiunea consiliului comunal Digitized by CiOOQlC 634 respectiv sub No. 2.017 din 1899, Donică Sarchis, recurentul de a fiind condamnati la câte 10 le! amendă pentru in- fracțiune la legea pentru constatarea și perceperea veniturilor comu- nale și la confiscarea a 16 vase cu vin, proprietatea recurentului Sarchis Donică, aflate in beciul caselor lui Neron Lupașcu din Tato- miresci, numiți! aii făcut apel la judele de ocol, care, prin cartea de de judecată atacată cu recurs, a respins apelul recurentului Sar- chis Donică, menținând, în ceea ce ’l₍privesce, condamnarea la amendă și confiscarea, și, admițând apelul lui Neron Lupașcu, ’l-a apărat pe acesta de amenda la care era condamnat; Considerând că, după disposițiunile art. 115 din regulamentul le- ge! pentru constatarea, perceperea și urmărirea veniturilor comu- nale, fie-care proces-verbal de constatarea vre-unel contravențiunl la sus citata lege trebue a se trimite în 24 ore cel mult de la data încheereî lui, și prin îngrijirea șefului biuroulu! unde a fost redac- tat, primăriei, care, după ce ’l va fi examinat, va decide, în termen de cinci (Jile, dacă se cuvine safl nu a’I da urmare; Considerând că din acâstă disposițiune resultă că decisiunea con- firmătâre a procesulul-verbal de constatare trebue să arate neapărat data când a avut loc confirmarea procesulul-verbal, pentru că acâstă dată pste cerută de legiuitor nu numai spre a se determina termenul de apel, care curge de la data comunicăre! procesulul-verbal confir- mat de primărie, dar și pentru a se constata dacă procesul-ver- bal s’a confirmat înăuntrul termenului de cinci ^ile prevăzut de lege; Că ast-fel fiind, și întru cât, în specie, de $i recurentul a dedus în judecata instanței de fond cestiunea lipse! de dată a decisiune! prin care s’a confirmat procesul-verbal de constatarea contravențiunel, care lipsă se și vede în acâstă decisiune, redactată la finele procesu- lui-verbal, în care este trecut numai numărul 2.017 și 1899 De- cembre, fără să arate (Jiua, și, totuși, judele de ocol, fără a resolva acâstă cestiune, a respins apelul recurentului și a confirmat proce- sul-verbal, apoi, învederat că prin o asemenea procedură, a violat disposițiunile sus citatului text de lege ; Că, prin urmare, motivul de casare în cestiune este întemeiat ; Pentru aceste motive, Și fără a se ma! discuta cele-alte mijldce de casare invocate : Casâză, etc. Civil, secția 1. Digitized by Google 635^ No. 326 CONTRAVENȚII VAMALE. — Recurs. — Termen. (Art. 191 din . legea vamală). Termenul de recurs in casație, in materie de infracțiune la legea vamală, este de o lună de la pronunțarea sentinței tribunalu- lui, și dacă ultima (fi de recurs se implinesce intr’o (fi de ser- bătore legală, acâstă ultimă (fi se amână pentru cea d’ântâiu di de lucru. Ast-fel, dacă ultima (fi cade in (fiua de 25 Decembre, (fi de săr- bătore, Crăciunul, cea d'ântâiu (fi de lucru următore este (fiua de 28 Decembre, când se pdte face recursul, și, deci, recursul făcut in (fiua de 29 Decembre este tardiv. No. 187.—Respingerea, ca neadmisibil a recursului făcut de minis- terul de finance contra sentinței tribunalului Tulcea, cu No. 328 din 1899, în proces cu C. Teologu, și alții. 16 Maiii 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului fâcut in causă de D. consilier Al. Degrâ; . Pe D. Dimopolj din partea intima ții or, care ridică incidentul că recursul e tardiv, și Pe D. N. Nicolescu, din partea Statului, care se referă Ia aprecie- rea curței; Deliberând, Asupra motivului de inadmisibilitate a recursului, ridicat de par- tea intimată; Având tn vedere că după art. 191 din legea vamală termenul de recurs in materie de infracțiuni la acea lege este de o lună de la pronunțarea sentințelor tribunalelor; Având in vedere că, în specie, din sentința supusă recursului, dată în materie de contravenție la legea vamală, se constată că acea sentință a fost pronunțată in <țiua de 25 Noembre 1899, iar recursul se vede primit la acâstă înaltă curte în ^iua de 29 Decembrie același an; că (țiua de 25 Decembre, când se împlinea luna acordată de lege pentru a face recursul, era ferriată, fiind Crăci nul; că cea d’ântâiti de lucru următâre era (țiua de 28 Decembre când, după art. 734 Digitized by LiOOQle 636 din procedura civilă, urma recurentul să ’șl depună recursul săă la grefa acestei înalte curți; Că Statul făcând recursul a duoa ^i, adică la 29 Decembre ’l-a făcut peste termenul legal de o lună; Considerând că ast-fel fiind, recursul de față urmăză a se respinge ca neadmisibil. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția 1. No. 327 CONTRA-1NSCRIS SAU ACT SECRET. — Modificarea unui act public. — Intre cine are putere contra-lnscrisul. (Art. 1.175 din codul civil). Contra-înscrisurile sau actele secrete ce modifică disposițiile unui act public nu are putere de cât intre părțile contractante și succesorii lor universali și nu pot fi opuse terț iilor. No. 190.— Respingerea recursului făcut de Maior N. Cristescu contra decisiunel curțel de apel din Galați, secția II, cu No. 123 din 1898, în proces cu I. Uroșescu, și alții. 17 Maifi 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier C. C. Ștefănescu; Pe D. B. Missir, în desvoltarea motivelor de casare; Pe D. Stroescu, în combateri; Deliberând, Asupra motivelor de casare: I. «Rea aplicare a art. 1.206 din codul civil, relativ la indivisibi- ditatea mărturisirei. Ed am mărturisit că ipoteca e simulată; pen- «tru că și vîn^area imobilului asupra căruia e înscrisă ipoteca, e «simulată și făcută numai în scop de a’ml garanta proprietatea. Cur- «tea despărțind mărturisirea, a ajuns a admite că ipoteca e nulă, Digitized by Google 637 „fără să vadă că și vinerea e nulă și avea interes a mal discuta . „cestiunea». II. „Exces de putere și rea aplicare a art. 1.175 din codul civil». „ In adevăr, când am invocat contra-înscrisul, care proba că vîn^ar „rea era simulată, fictivă, curtea ’ml respinge apărarea pentru că „n’așl fi făcut o acțiune în anulare și pentru că n’așl putea opune „contra-înscrisul celor de al treilea. Curtea a comis un exces de pu- „tere și a aplicat greșit textul legel citat, căci nu e nevoe de o ac- „țiune când mă apăr, și pot opune orl-ce excepțiune de apărare în „mod incidental; apoi un creditor hirografar nu e un terții! ci un „ayant cause al’ debitorului, căci n’a dobândit nici un drept special „asupra imobilului; ce e mal mult, curtea a invocat en oficio, acest „argument din urmă și fără să ’ml fi dat cuvântul ca să mă apăr*. Având în vedrre decisiunea supusă recursului, din care resultă că Ion Uroșescu, în calitate de creditor al lui Bădulescu, a cerut anula- rea unei datorii ipotecare ce debitorul săti constituise maiorului N. Gr ist eseu, recurentul de a^I, pe un pământ în întindere de 112 hec- tare, cumpărat de Bădulescu de la numitul maior Gristescu cu act în regulă, pe motiv că atât creanța cât și ipoteca erau simulate și făcute în scopul de a se pune la adăpostul urmăririlor ce s’ar îndrepta de către dânsul (Uroșescu), asupra averei debitorului săâ Bădulescu; că tribunalul, întemeindu-se pe o serie de presumpțiunl arătate a- nume în sentința sa, admite acțiunea lui Uroșescu și anulâză actul de ipotecă ca fiind simulat; Considerând că este inexact în fapt că recurentul ar fi mărturisit, la interogatorul ce i s’a luat, că atât vîn^area cât și ipoteca erați si- mulate și făcute în scop de"a ’l garanta proprietatea; căci, la singu- rul interogatorii ce i s’a luat, acela adică de la tribunal, dânsul nu numai nu a pretins că vîa^area era simulată ; dar, din contra, din răspunsul ce a dat, resultă recunâscerea sa că vîn^area a fost se- riâsă; că, dar, neputând fi vorba, în specie, de scindarea unei mărtu- risiri, motivul tras din violarea art. 1.206 din codicele civil, urmâză • a fi respins ca neîntemeiat; In ce privesce cel de al duoilea motiv de casare: Considerând că curtea de apel, pentru a respinge contra-înscrisul ce recurentul de astăzi presintă pentru prima dră înaintea curței și prin care voia să probeze că vîn^area era simulată, se întemeiază în- tre altele, pe disposițiunile art. 1.175 din codul civil; Digitized byCiOOQlC I 638 Considerând că este necontestat că prin acest act secret se modi- fică disposițiunile actului public al vintre!; Considerând că după termenii chiar întrebuințați în acest arti- ' col 1.175, un asemenea act n’are putere de cât între părțile contrac- tante și succesorii lor universali și că el nu pdte avea efect în contra altor persdne; Considerând că creditorul ipotecar, în specie Uroșescu, nefiind parte contractantă la acest contra-înscris, nici succesor, universal, el este o altă persdnă, și, dar, curtea cu drept cuvânt a declarat că acest contra-înscris nu ’l este oposabil; Că, deci, decisiunea curțel menținându-se pe acest motiv, urmâză că și acest al Il-lea mijloc de casare să fie respins/ Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 328 DREPT REAL. —- Transmiterea lui. — Exercițiul lui de către acela căruia i s’a transmis. — Terțiu deținător. (Ar. 1.169 și 1.191 din codul civil). CASAȚIE. — Omisiune d’a se pronunța asupra unei ceștii ce pdte schimba soluția procesului. — Omisiune esențială. APEL. — Curtea de apel. — Respingerea in totul a apelului. — Dacă curtea pdte schimba limitele terenului revendicat, fixân- du-le in alt-fel de cât tribunalul. CASAȚIE — Cestiune neprimitdre de altă judecată. — Casare fără trămitere. (Art. 39 din legea curțel de casație). 1/ Acela căruia i s’a transmis, prin acte in regulă, un drept real, are exercițiul acestui drept contra ori-cărui posesor sau deți- nător al lucrului supus acestui drept; fără a fi nevoie să se stabilescă veri-un raport juridic intre acela in contra căruia se urniăresce exercițiul acestui dxept și intre persdnă ce a transmis acest drept. 2/ Omisiunea ce judecata face d’a se pronunța asupa unei ces- tiuni a cărei soluție nu ar fi putut schimba in nimic resultă* tul procesului nu este esențială, și, deci, nu pdte atrage casa- rea hotărirei. 3) Curtea de apel nu pdte, fără a sevirși un exces de putere, ca Digitized by L.ooQle 639 respingând in totul un apel, să fixeze, prin dispositivul hotă- rirei sale, limitele unui teren revendicat in alt mod de cât cum le determinase tribunalul. 4) Când cestiunea nu este de natură a primi o altă urmare de judecată, casarea se face fără trămitere» No. 191. — Casarea, fără trămitere, pe basa ultimului motiv, a de- cisiunel curțel de apel din Bucurescl, secția II, cu No. 41 din 1899, în proces cu Moise Țulucă. 17 Maia 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Al. Gianni; Pe D. advocat M. Antonescu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. D. Nenițescu, în combateri; Deliberând, Asupra motivului I de casare în următorea coprindere: «Curtea de apel a comis un exces de putere și a violat art. 1.169 «și 1.191 din codul civil, admițând acțiunea în revendicare a lui Moise «Țulucă, fără ca acesta să fi produs verl-un act oposabil lui G. Ghica «Năstăseanu sati autorilor lui, căci actele exibate de revendicant emana nde la persdne cu cari G. Ghica Năstăseanu nu are nici un raport/ * juridic u, * Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că obiectul procesului desbătut la instanțele de fond consistă în cererea lui Moise Țulucă—intimat în recurs—ca să fie obligat G. G. Năstă- seanu (recurentul de a^I)—să’I delase în plină proprietate și posesiune un codru de pământ din hotarul comunei Rucăru, plaiul Dâmbovița, ce începe de din jos de înțărcătdre în sus până în bradul trăsnit, pretin- zând că acest pământ face parte din proprietatea sa numită nGropa Ro- mânului« și că se stăpânesce pe nedrept de G. G. Năstăseanu; că tribu- nalul de Muscel, pe basa actelor presentate de Moise Țulucă, și în urma unei constatări locale cu martori, propuși de ambele părți, și expert» a admis ca întemeiată acțiunea și a obligat pe Năstăseanu să delase în proprietatea și posesiunea reclamantului trupul de pământ reven- dicat și arătat în schița de plan formată de inginerul expert căpitan G. Murguleț; că, în urma apelului făcut de Năstăseanu, curtea de Digitized by Google 640 fond, prin decisiunea atacată a^I cu recurs, adoptând in totul moti- vele de fapt și de drept din sentința primilor judecători și pe basa unei noul constatări locale cu martori și expert, ce s’a ordonat de dânsa, a respins apelul și a dispus ca G. Năstăseanu să lase în pose- siunea și proprietatea lui Moise Țulucă terenul figurat între punctele A, C, B, D, pe schița de plan făcută de expertul N. N. Furcă la 5 Octombre 1897, schiță de plan care s’a vizat de curte ; Având in vedere că instanțele de fond constată că reclamantul Moise Țulucă, în dovedirea dreptului săîi de proprietate asupra te- renului revendicat, a exibat urmă țârele acte: actul din 1853, lega- lisat de sfatul satului Rucăr.; actul de schimb autentificat de tribu- nalul Muscel la 30 Aprilie 1885, transcris în registrul de transcrip- tiunl sub No. 214 acel an, și actul de vîn^are autentificat de același tribunal sub No. 105 din 1889 și transcris sub No< 354 din 1889, acte din cari constată instanțele de fond că peticul de proprietate, numit «Gropa Românului», ’l are dobândit reclamantul cu titlul de schimb și cumpărătâre de la M. Cioplea și acesta ’l avea cumpărat de la Nicolae Gheorghe Fințoiti cu actul din 1 Martie 1853, legali- sat de sfatul satului Rucăr Ia 7 Maiu acel an; Considerând că prin aceste acte transmitându-se lui Moise Țulucă un drept real, el are exercițiul acestui drept contra orl-cărul pose- sor sau deținător al lucrului supus acestui drept, fără a fi nevoie aă se stabilăscă, după cum se pretinde în motivul de recurs, verl-un raport juridic între cel în contra cărui se urmăresce exercițiul aces- tui drept și între persdna ce a transmis acest drept, și, deci, motivul de casare este neîntemeiat. Asupra motivului II de casare : «Omisiune esențială și nemotivare. Am invocat înaintea curtel de «apel că Moise Țulucă poseda mal mult pământ de cât afirmă el în- «sușl că are drept în petitiunea ce dăduse judelui de ocol pe cale «posesorie și am cerut ca să se măsdre de un expert pământul ce «posedă. Curtea nu s’a pronunțat asupra acestei propuneri și cu tdte «acestea îl admite acțiunea acordându’I peste posesiunea ce areșicare> «chiar după expertisa de la tribunal este mal mare de cât întinde- «rea ce însuși Moise Țulucă declarase în justiție că are moșia sa». Considerând că acest motiv este neexact în fapt, de dre-ce la cur- tea de fond nu a fost vorba de cât despre măsurătorea terenului în Digitized by UOOQ1C 641 litigiu^ ce se revendică, iar nu despre acela din proprietatea numită „Grâpa Românului», pe care Moise Țulucă ’l poseda deja; Că, dar, și acest motiv este neîntemeiat. - Asupra motivului 111: „Omisiune esențială. Am propus că este inadmisibil ca Moise Țu- „lucă să aibă dreptul a mat revendica în basa actelor ce a exibat, „căci este imposibil ca el să fi dobândit pentru un preț așa de minim „mal mult de cât posedă. Curtea omite cu desâvîrșire a se pronunța „asupra acestui motiv». Considerând că soluțiunea cestiunel care face obiectul acestui mo- tiv de casare nu putea schimba în nimic resultatul procesului, căci indiferent cu ce preț Moise Țulucă avea cumpărat imobilul ce reven- dica, destul că curtea de fond stabilesce că face parte din proprieta- tea lui; Că, dar, omisiunea curței de fond, în acâstă privință, nefiind esen- țială, și acest motiv devine neîntemeiat. Asupra motivului IV: „Violarea art. 1.890 și 1.198 din codul civil. Nemotivare. „Curtea de apel respinge proba cu martori invocată de G. G. Năș- ită seanu, pentru a stabili în favdrea sa posesiunea de 30 ani, și, „prin urmare, prescripțiunea motivând că resultă din deposițiile mar- „torilor intimatului ascultați cu ocasiunea cercetărel ordonată de „curte, și la cercetarea ordonată de tribunal că Năstăseanu nu a a- „vut posesiunea ce pretinde, cu tdte că curtea n’a ordonat cercetare „asupra acestui punct, iar cercetarea ordonată de tribunal asupra „posesiunel nu s’a concretisat printr’un plan făcut de inginer după „arătarea martorilor, expertul de la tribunal făcând planul fără ca „martorii să’I fi arătat punctele posesiei». Considerând că întru cât curtea de fond constată, în fapt, că atât din deposițiunile martorilor ascultați cu ocasiunea cercetărel efec- tuată de tribunal, cât și din acelea ale martorilor ascultați la cerce- tarea ordonată de dânsa, în care trebuia să se dovedâscă tocmai cine a posedat terenul în litigii, se stabilesce pe deplin că recurentul Năstăseanu și autorii lui n’au avut posesiunea de 30 ani, pretinsă de dânsul, spre a opune prescripția acbisitivă, apoi, cu drept cuvânt, curtea de fond a putut să refuse a se mal asculta și alțl martori, după cum cerea recurentul, și, deci, neputând fi vorba de nemoti- 41 Digitized by Google 642 vare și violarea textelor de lege, arătate în motivul de casare tn ces- tiune, și acest motiv este neîntemeiat. Asupra ultimului mijloc: «Exces de putere. Curtea, în urma oposițiunel lui Năstăseanu, nu «se mărginesce a*I respinge oposițiunea ca să rămână definitivă ho- «tărirea tribunalului, ci schimbă obiectul procesului și condamnă pe nNăstăseanu a lăsa în posesiunea lui Țulucă o întindere de pământ «mult mal mare de cât ÎI acordase tribunalul«. Considerând că, independent de cestiunea dacă curtea de fond, prin dispositivul decisiunel sale, a dat intimatului o mal mare întindere de teren, sad tot atât cât ’l dăduse și tribunalul, dar întru cât a fost sesizată, prin apelul făcut de recurentul Năstăseanu, pe care apel nu ’l-a găsit întemeiat, apoi nu putea face de cât să’l respingă ca atare, rămânând hotărît în contra lui numai aceea ce dispusese tribunalul; Că, dar, curtea de fond, prin dispositivul decisiunel sale, fixând li* mitele terenului revendicat în alt mod de cât cum le determinase tribunalul, prin acâstă procedare a comis un exces de putere, și, deci, din acest punct de vedere, decisiunea supusă recursului este casabilă; Considerând însă că cestiunea nefiind de natură a primi o altă urmare de judecată, casarea, față cu disposițiunile art. 39 din legea organică a acestei curți, urmâză a se face fără trămitere. Pentru aceste motive : Gasâză, etc. Civil, secția 1. No. 329 PÂMfîNT RURAL. — Acțiune în anularea vinarilor. — Dacă hotăririie tribunalului sunt supuse apelului safi recursului.— Dacă se pdte propune pentru prima 6ră în casație motivul că cumpărătorul era străin. (Art. 7 din legea rurală de la 1864; art. 8 și 14 din legea de la 18 Februarie 1879). Hotăririie date de tribunale in anularea vinderilor de pămân- turi date sătenilor clăcași prin legea rurală sunt definitive și executorii, fără drept de apel sau de recurs in casație. Digitized by Google 643 Nu se pole propune pentru prima dră incesație motivul înte- meiat pe faptul că cumperătorul unui pământ rural era străin, și, deci, nu putea cumpera un asemenea pământ, dacă n’a fost propus la instanța de fond, Mo. 192. — Respingerea, ca neadmisibil a recursului făcut de Iordan Trinca contra sentinței tribunalului RomanațI, cu No. 552 din 1899, fn proces cu Radu Diaconu. v 19 Maitt 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut. în causă de D. consilier Duca; Pe D. P. Borș, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. procuror St. Stătescu, care puse conclusiunl pentru respin- agerea recursului ca neadmisibil; Deliberând, Asupra admisibilitățel recursului și cu privire la motivele de ca- sare invocate: I. nViolarea art. 1.201 din codul civil sati a autoritățel lucrului „judecat, trasă din hotărîrea aceluiași tribunal, cu No. 215 din 1894. II. „Violarea art. 1 din legea de la 13 Februarie 1879, și exces „de putere. III. „Omisiune esențială asupra propunerel mele, că adversarul „nu pdte stăpâni imobile rurale în România*. Având în vedere sentința supusă recursului, din care resultă că ; Radu Diaconu—intimat a^LI în recurs—cerând tribunalului de Ro- manațI anularea vînunel sentințe pronunțată contradictorii la 7 Septembre 1893, prin * «urmare intr’un termen mal mare de 30 ^Lile din ooQle 655 3) Elementele și impregiurările cari pot să determine convinge- rea judecătorului de fond in privința bunei sau relei credințe, sunt cestiuni cu totul de fapt de atributul suveran al instan- țelor de fond. No. 202. — Respingerea motivelor I, II, V și VI din recursul făcut de Ivan G. Mustață contra sentinței tribunalului Teleorman, cu No. 169 din 1899, dată în proces cu Stanca Pavel Pietreanu și soțul săti, iar în privința motivelor III și IV s’a ivit divergință. 24 Maia 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Al. Giani, și Pe D. advocat G. Săndulescu-Nenoveanu, în desvoltarea motive- lor de casare, în lipsa intimatilor; Deliberând, Asupra primului motiv de casare : „Violarea formelor esențiale prevăzute de art. 89 din legea jude- „cătoriilor de pace din 1896, și referitdre la pronunțarea hotărîrelde „către judecătorul de ocol din Alexandria, vicii cari, conform art. 38 „din legea organică a curțel de casație, combinat cu arL 735, alin. II 9î din procedura civilă, zădărnicesce absolut judecata instanțelor de •fond, vicii cari trebuiai! din oficii! de tribunal a fi văzute, judecate „și formele vicidse anulate, călcarea lor atingând ordinea publică în 9»distribuirea justiției, care reclamă ca judecătorul care a ascultat pe „părți, același trebue să și hotărască, principii! pe care partea vătă- 9»mată, de și nu ’l-ar fi propus înaintea instanțelor de fond, pdte să se •prevaleze de el pentru prima oră în casație. I „In adevăr, presentându-mă înaintea judecătorului din Alexandria 9» în 4*ua 4 Ianuarie 1899, și desvoltându’ml acțiunea mea, jude- „cătorul închide desbaterile, lipsă fiind adversara mea Stanca P.Pie- „treanu, și amână pronunțarea hotărîrel la 5 Ianuarie, de la 5 amână „succesiv la25 și30 Ianuarie, la 12 Februarie și 15 Februarie, când •se pronunță cartea de judecată cu No. 192 din 1899, dar care în •loc să fie pronunțată de judecătorul titular D. Popescu Drajna, care „mă ascultase și instruise pricina, ea s’a pronunțat de ajutorul săd Digitized by Google 656 «Drăgănescu, care absolut nu pipăise pricina mea. Acest vicii! radical «fiind, tribunalul Teleorman, învestit fiind cu puterea de a judeca în «virtutea principiului devolutival apelului, trebuia din oficii! sâ’lob- «serve și să fi anulat cartea de judecată Considerând că acest mijloc de casare nu este exact în fapt, căci cartea de judecată cu No. 192 din 1899 de și a putut să fie pronunțată în ședință de ajutorul judecătoriei, dar se vede semnată de însuși jude- cătorul titular, care ascultase și instruise pricina, ast-fel că nu pdte să fie vorba, în specie de, violarea formelor esențiale prevăzute de art. 89 din legea judecătoriilor de pace și referitdre la pronunțarea cărților de judecată, după cum. se pretinde prin mijlocul de casare sus arătat. Asupra motivului II : «Violarea art. 89 din legea judecătoriilor de ocdle, residând în «violarea apărărel mele, apărare conferită pentru împricinați de le- «giuitor prin sus indicatul articol al instanțelor de fond. In adevăr, «chiar dacă s’ar susține că tribunalul nu putea din oficii! să proclame «nulitatea cărțel de judecată pe temeiul principiului de ordine pu- «blică mal sus indicat, fără ca viciile săₐfi fost relevate de mine, tutușl «apelul devolutiv fiind și învestind pe tribunal cu plenitudinea pu- «terel de a instrui și judeca pricinile pipăite în prima instanță -de «judecătorul de ocol, tribunalul urma cu de la sine putere, de și ve- «dea că nu invocam ei! nulitatea și conform cu articolul mal sus in- «dicat, să fi pus în desbaterea mea nulitatea hotărîrel ce eG ata- «casem cu apel». Considerând că fiind de principia că instanțele judecătorescl nu pot să resolve de cât cestiunile deduse de părți în judecata lor, iar la acest principii legiuitorul, prin disposițiunile finale ale art. 89 din legea judecătoriilor de pace, pentru considerațiune că impricinațil ar putea fi lipsiți de apărători la țară, a ordonat, prin excepțiune, jude- cătorului de ocol de a se pronunța asupra tutulor împregiurărilor cărțel, chiar când nu sunt invocate de părți, însă numai când părțile se judecă înaintea judecătorilor de ocol, și cum excepțiunile sunt de strictă interpretare, nu se mal pâte susține cu succes că îndatorirea impusă judecătorilor de ocol prin sus menționata disposițiune de lege, ar putea privi și pe judecătorii de la tribunale; și, deci, mijlo- cul de casare în cestiune devine neîntemeiat Digitized by LnOOQle 657 Asupra motivului V: «Exces de putere, când în lipsa adversarei mele singură indri- «tuită de lege a combate presumpțiunea legală stabilită de art. 1.899, •tribunalul cu de la sine putere se constitue ast-fel adversarul med, «fără ca cel puțin să mă fi provocat din oficid a’ml des voi ta elemen- «tele bunel mele credințe în sensul desideratelor sale a. Considerând că, după disposițiunile art. 150 din procedura civilă, în lipsa apăratului la ^iua înfățișerel, judecătorul nu este ținut a ad* mite conclusiunile părțel reclamante presente, de cât numai dacă i se vor părea juste și bine întemeiate, ast-fel că și acest mijloc de ca- sare devine nefondat. Asupra ultimului mijloc: «Erdre grosieră de fapt, și, deci, nemotivare referitâre la proba- «țiunea bunel mele credințe, când onor, tribunal afirmă că ed n’am «produs elemente doveditdre în acest sens. «înaintea judecătorului de ocol am depus conclusiunî scrise, la «cari după ce ’ml-am desvoltat apelul înaintea tribunalului, m’am «referit la ele. Și din acele conclusiunî onor, tribunal, de le-ar fi exa- «minat ar fi trebuit să raționeze dacă în causă am fost sad nude bună «credință, ar fi putut vedea în devăr, de ar fi avut în vedere ale mele «conclusiunî, că buna mea credință consistă în sentimentul format în «cugetul med, dobânditorul asupra capacitățel celui ce înstrăinâză. «In credința mea, acel care a transmis e proprietarul imobilului, «cât și în împregiurarea lipsei de orl-ce vicid al transmiterel, viciu pe «care ed achisitorul să fi fost in stare al vedea și' a’l judeca. Atâtea «elemente pe care onor, tribunal de ar fi pipăit clar conclusiunile «mele și asupra lor ar fi raționat, ar fi ajunsbsă conchidă că am fost «de bună credință. A afirma, cum a afirmat onor, tribunal, nu este «nici a motiva, nici a judeca». Considerând că elementele și impregiurările cari pot să determine convingerea judecătorului de fond, în privința bunel sad relei cre- dințe, fiind cestiunl cu totul de fapt, scapă controlului înaltei curți de casațiune, și, dec), nici acest ultim mijloc de casare nu este în- temeiat ; Pentru aceste motive: Respinge sus arătatele mijlâce de casare, iar îoprivința motivelor III și IV iviindu-se divergență etc. Civil, secția I. 42 Digitized by v>ooQle 658 No. 337 CITAȚII, — Unde trebue adresate. — Domiciliu ales. — Praou- rator cunoscut. — Citarea prip Monitor. (Art. 74 și 97 din procedura civilă). Procedura nu este bine îndeplinită când partea nu a fost citata la domiciliul ales de dânsa sau printr'unul din procuratorii sei cunoscuți, ci numi prin * Monitorul Oficial* și prin afișarea citației la ușa instanței ce a emis citația. No. 203. — Casarea, după recursul făcut de E. Teodorini și Au- rora Teodorini, a decisiunel curtel de apel din Craiova, secția II, cu No. 42 din 1898, în proces cu primăria urbei Craiova. 24 Maid 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. Petrescu; Pe D. advocat Saita, în desvoltarea motivelor I și II de casare; Pe D. Grădișteanu, în desvoltarea motivelor III și IV, și JPe D. Boerescu, în combateri; Deliberând, Asupra primelor trei mijldce de casare, în următdrea coprindere: I. «Violarea art. 75 din codul de procedură civilă combinat cu «art. 97 din codul civil. «In adevăr, în ședința de la 6 Aprilie 1894, înaintea curței chiar, «fiind presente în persdnă noi ambele recurente, advocatul, nostru „D. I. A. Mitescu a declarat că ambele ne alegem domiciliul în Cra- «iova la D. I. A. Mitescu pentru judecarea acestui proces. Gu tdte «acestea, curtea, indusă în erdre de declarațiile primăriei Craiova că «nu scie unde să ne citeze, ordonă citarea ndstră să se facă în modul «prevăzut de lege pentru persdnele cari n’ad nici domicilii real, «nici domicilii ales, violând ast-fel textele de lege ce am invocat, și «judecânooQle 659 -»am crescut și unde avem și proprietăți și acum în strada Justiției „No. 7, primăria nu putea ^ice că domiciliul nu ne era cunoscut; „când dar, curtea, după cererea primăriei, dispune să fim citate prin „ Monitor, și la ușa ședințelor curțel, nesocotesce și violâză textul „de lege ce am invocat și ne judecă în lipsă fără a ne fi citat«. UI. „Dar curtea de apel a violat art. 75 din procedura civilă, „chiar dacă nu admite, ceea ce nu este de fapt,, că nu am mal fi do* „miciliâte în Craiova, pentru că, după cum se constată din dosar, „subscrisele aveam procuratori cunoscuti cari afi figurat în proces și „la care trebuia să se adreseze citațiile ndstre. In special, D. N. „Xenopol era procuratorul nostru al ambelor Având în vedere că cestiunea dedusă în judecata acestei curți, cu .privire la sus arătatele motive de casare, este aceea de a se sci dacă recurentele Elena și Aurora Teodorini, ce se găsead în proces cu primăria comunei Craiova, ad fost bine și în mod legal citate, sad că procedura nu a fost regulat îndeplinită față cu dânsele, la înfăți- șarea de la 18 Martie 1898, când s’a pronunțat decisiunea supusă •recursului; Având în vedere că se constată în fapt că în audiența de la 6 A- prilie 1894 fiind presente înaintea curțel de apel ambele recurente, advocatul lor I. A. Mitescu a declarat că clientele sale ’șl aleg domi- ciliul în Craiova, la dânsul (I. A. Mitescu), pentru judecarea contes- tațiunel care face obiectul procesului de față; că după acâsta a avut loc mal multe înfățișerl la cari s’ad presentat recurentele prin alțl mandatari, împuterniciți cu procuri în regulă, precum Em. Porum- baru, N. Xenopol (la 27 Aprilie 1894), M. Alexandrescu la 30 Ianuarie 1895 și 10 Aprilie 1895; că acesta, în basa procurel sale, 4>rin petiția registrată de curtea de apel sub No. 5.768 din 1895, a cerut ca clientele sale să fie citate în comuna Șipotele, cătunul Vlă- deni, județul Iași; că, apoi, după mal multe simple amânări nepre- sentându-se nici una din părți, curtea de apel, prin jurnalul No. 1,978 din 1896, a suspendat afacerea; că la 18 Decembre 1896 primăria a cerut redeschiderea procesului și citându-se părțile pentru 28 Fe- bruarie 1897, afacerea a luat mal multe amânări; că în audiența de la 5 Decembre 1897, penultima înfățișare, D. Oprișan, advocatul pri- măriei, pe basa unul proces-verbal dresat de primarul comunei Și- .potele, județul Iași, prin care se constată că recurentele s’ad mutat Digitized by ^ooQle 660 de mal mult timp din acea comună fără să se scie undeva cerut, ș» curtea de apel a admis, ca dânsele să fie citate prin Monitorul Ofi- cial și la ușa ședințelor curței; că, in fine, recurentele fiind citate in acest mod pentru Înfățișarea de la 18 Martie 1898, la acâstă dată, în lipsa lor, li s’a respins ca nesUsținut apelul ce făcuse în contra- sentinței civile a tribunalului Dolj, secția comercială și de notariat, cu' No. 28 din 1893, prin care li se respinsese contestațiunea la urmă- rirea îndreptată în contra lor, pe basa unei hotărîrl definitive; Considerând că ast-fel fiind faptele, este necontestat că recuren- tele au declarat că ’șl aleg domiciliul, în acest proces, la D. advocat L A. Mitescu din Craiova; că dânsele nu aii declarat în urmă că ’l schimbă, de dre-ce curtea de fond nu constată că advocatul Alexan- drescu, care a cerut prin mal sus citata petițiune ca clientele sale să fie citate în comuna Șipotele, avea dreptul prin procură să facă o a- semenea cerere; că, de altmintrelea recurentele aveau și procurator^ cunoscuțl în țâră, pe D-nil Porumbaru, Xenopol și Alexandrescu, cărora li s’ar fi putut înmâna citațiunea; Considerând, dar, că întru cât recurentele nu ați fost citate la do- miciliul ales de dânsele în acest proceces, domicilii! unde, față cu dis- posițiunile art. 97 din codul civil, combinat cu art. 74 din procedura civilă, trebuia să li se înmâneze citațiunile, și nici ad fost citate prin veri-unul din procuratorii lor cunoscuțl, procedura n’a fost bine și în mod legal îndeplinită; când recurentele ati fost citate numai prin Monitor, și deci, din acest punct de vedere recursul devine întemeiat. Pentru aceste motive, Și fără a mal discuta ultimul mijloc de casare : Casâză, etc. Civil, secția I. No. 338 APEL. — Acțiune respinsă ca nesusținută. — Oposiție. — Res- pingerea ei ca nejustifîcată. — Apel. — Ce trebue să judece instanța de apel. (Art. 154 și 316 din procedura civilă). Oposițiunea fiind continuarea aceleiași instanțe și neformând o alta separată, iar apelul fiind devolutiv de instanță, instanța de apel nu are să judece dacă bine sau reu tribunalul a res- Digitized byVjOoqIc 661 . pins ca nejustificată ooosifiunea apelantului, ci trebue să ju- dece apelul și, prin urmare,ăcțiunea in fond. ;No. 205. — Casarea după recursul făcut de Damian Drăgănescu, decisia curțel de apel din Iași, secția I, No. 63 din 1899, în pro- ces cu Garabet Beraru. 24 Maiu 1900 . CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier I. Duca; Pe D. advocat Sipsomo, în desvoltarea motivului de casare; Pe D. Buicliu, în combateri, și Pe D. procuror general D. Alexandresco, în conclusiunl, fiind mi- nori în causă; Deliberând, Asupra mijlocului de casare invocat, în următdrea coprlndere: . «Violarea art. 316 și următorii din cartea III, titlul I, din proce- «dura civilă și exces de putere. «Damian Drăgănescu, în termenul legal, a făcut apel la curtea de «apel din Iași contra sentinței tribunalului Iași, secția II, No. 156 «din 21 Aprilie 1898, dată asupra oposițiel la judecată în absență, «prin care se respinge cestiunea sa contra adversarului și se admite «pe aceea a adversarului, acțiunile fiind juncționate, condamnând pe -«Drăgănescu a plăti o sumă de 6.000 lei. «Cu tdte că, după o înfățișare, ce avusesem un preparator necesar «la judecata fondului procesului, dar la o altă înfățișare curtea o- «presce cursul judecățeî fondului, pentru cuvântul că trebue să se «exameneze dacă Drăgănescu a avut în adevăr motive de a absenta «in ^iua când s’a dat sentința cu No. 97. «Am obiectat că nu este necesară la curte o asemenea cercetare întru «cât apelul fiind devolutiv intriga afacere este supusă judecățeî sale, «dar curtea prin exces de putere a menținut disposiția sa și a obligat «pe Drăgănescu să probeze înaintea sa causa ce ’l-a împiedicat de a «se înfățișa la judecata tribunalului pronunțată în lipsă. «Am presentat un martor care scia că Drăgănescu fusese bolnav «în (jliua judecățeî. «După ascultarea acestui martor, apreciind că nu am justificat mij- «Idcele oposițiunel, curtea oirconscrie discuția nVimal la acâstă ces- Digitized byCiOOQle 662 „tiune și respinge apelul, confirmând sentința tribunalului No. 156^. «care, la rândul sâu menține pe cea cu No. 97, dată tn lipsi și prin „care Damian Drăgănescu e condamnat. „Prin acest mod de interpretare a principiilor procedurel civile «Drăgănescu este judecat și condamnat fără să fi fost apărate. Având in vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că d’inaintea tribunalului Iași intentase Damian Drăgănescu și Garabet Beraru acțiune unul contra celul-alt pentru daune; că aceste ambe acțiuni au fost conexate; că tribunalul, prin sentința sa cu No. 97 din 1898, în lipsa Iul Damian și in presenta lui Garabet Beraru, a respins acțiunea lui Damian Drăgănescu și a admis pe a lui Garabet Beraru, adjudecându’I 6.000 lei, că Damian Drăgănescu făcând opo- sițiune, tribun, de Iași, prin sentința No. 156 din 1898, a respins ca nejustificată oposiția sa că, Damian făcând apel contra acestei sen- tințe cu cu No. 156 din 1898, curtea din Iași, prin decisiunea ata- cată a^I cu recurs, stabilesce că din depunerile martorilor ascultați de dânsa nu s’a putut justifica oposiția făcută de Drăgănescu la prima instanță; și ast-fel respinge apelul ca neîntemeiat; Considerând că, după disposițiunile art. 154 din proc. civilă, oposi- ția fiind continuarea aceieașl intanțe și neformând o alta separată, iar apelul fiind devolutiv de instanță, nu se mal putea susține, în specie, că apelul făcut de Drăgănescu purta numai asupra cestiune! de a se sci dacă bine sau rău ’i s’a respins ca nejustificată oposițiunea făcută de dânsul la prima instanță, ci chiar asupra fondului procesului, a- dică asupra primei hotărîrl cu No. 97 din 1898, prin care i se res- pinsese acțiunea ca nesusținută față cu adversarul sâd și fusese con- damnat către dânsul la 6.000 lei; Considerând că o atare soluțiune, în drept, se invederâză prin a- ceea că tribunalul respingând oposițiunea a confirmat prima hotărîre * dată în lipsă; Că, de altmintrelea, în fapt, recurentul Drăgănescu, prin motivele de apel, cerând a i se admită acțiunea intentată la prima instanță, din acâsta resultă învederat că dânsul, făcând apel, a înțeles că voesce a se judeca procesul în fond; Considerând că, în asemenea împregiurărl de drept și de fapt, tot ce avea de făcut curtea de fond era să cerceteze motivele apelukil argumentele atât pentru apărarea apelantului de condamnațiunea sa Digitized by 663 la 6.000 lef, cât și pentru susținerea acțiunel sale, iar nu să neso- cotăscă acest drept de apel, recunoscut în mod formal prm disposi- țiunile art. 316 din procedura civilă, părțe*! nemulțumite pe sentința unul tribunal; Că, ast-fel fiind, curtea de fond, prin procedarea sa, a comis un a- devărat exces de putere și a violat disposițiunile sus citatelor texte de lege; Și, dar, mijlocul de casare invocat fiind întemeiat, recursul de față devine fondat. Pentru aceste motive : Cas&ă, etc. Civil, secția I. No. 339 HOTÂRÎRl. — Dreptul de ale ataca pe căile legale de retrac- tare sau reforme. — Dacă acest drept există prin lege sau prin faptul că este menționat în hotărire. — Recurs în casație. Dreptul de a ataca hotărârile judecătorești pe o cale legală de re- tractare sau reformare, oposiție, apel, recurs, revisuire, stă in puterea legei, iar nu in faptul dacă despre un asemenea drept sau făcut sau nu vorbire in hotărîrea supusă veri-uneia din sus menționatele căi. Ast fel, este neadmisibil recursul făcut contra unei sentințe a tri- bunalului contra căreia există drept de'apel, chiar dacă in sen- tință se (jice că este supusă recursului, fără a spune că este su- pusă apelului. No. 208. — Respingerea ca neadmisibil, a recursului făcut de Ni- colae Gheorghiu contra sentinței tribunalului Mehedinți, secția II, cu No. 295 din 1898, în proces cu Elena N. Anitescu, în calitate de tutore a minorilor săi copil. 26 Mani 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier R. N. Opreanu ; Pe D. advocat Igiroșeanu, în desvoltarea motivelor de casare; Digitized by 664 Pe D. advocat Durma îq combateri, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat în următdrea coprindere : «Violarea art. 57 din procedura civili, de dre-ce tribunalul, cu tdte «că prin petiția de intentarea acțiunel și prin conclusiile puse în in- «stanță de partea reclamantă, a cerut suma de 2.000 lei, valdrea «unei păduri, totuși tribunalul pronunță sentința sa în ultimă in- « stanță Considerând că dreptul de a ataca hotărîrile judecătorescl pe o cale legală de retractare sad reformare, oposiție, apel, recurs, revisuire, stă în puterea legel, iar nu în faptul dacă despre un asemenea drept s’ad făcut sad nu vorbire în hotărîrea supusă verl-unuia din sus menționatele căi; Că, ast-fel fiind, deși, în specie, nu s’a spus în sentința atacată a^f cu recurs că era supusă apelului, ci numai recursului, dar întru cât re- curentul nu a atacat’o cu apel, ceea ce era în drept să facă, nu pdte a^I, omisso-medio, să se adreseze către acâstă înaltă curte cu recur- sul, care urmdză ast-fel a se declara neadmisibil. Pentru aceste motive, Și în unire cu D. procuror : Respinge, etc. Civil, secția I. No. 340 PĂM&NT RURAL. — Acțiune în revendicare. — Declarație fă- cută la primărie de împroprietărit că renunță la pământ. — Declarație anteridră promulgărei legel rurale. — Nepronun- țarea instanței dacă acesta declarație este nulă sau nu.—Omi- siune, esențială. Intr'o acțiune in revendicare a unui pământ dat după legea ru- rală, nepronunțarea tribunalului asupra mijlocului de apă- rare propus de revendicant și întemeiat pe faptul că declara- țiunea ce i se opune, și prin care dânsul a declarat la primă- ria comunei sale că renunță la pământul dat dupe legea ru- rală ca neavând cu ce să 'l plătâscă, este nulă, fiind făcută îna- intea promulgărei legei rurale, constitue o omisiune esențială, de natură a atrage casarea hotărirei. _ Digitized by Google 665 No. 210 bis. — Casarea, după recursul făcut de Marin Anton, a sen- tinței tribunalului Ilfov, secția I, cu No. 282 din 1897, dată în pro- ces cu Vasile Barbu și primăria Cătrunești-Măinesca. 30 Maia 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier N. Pre- -descu; Pe D. M. Pherekyde, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. C. D. Sărățeanu, în combateri; Deliberând, Asupra motivului I de casare : «Erdre grosieră de fapt, nemotivare și contrazicere în hotărirea «tribunalului, întemeiându-se pe un act renunțător la drepturile date «de legea de la 15 August 1864, înaintea existenței acestei legi*. Având în vedere sentința supusă recursului, din care resultă că re- curentul Marin Anton, revendicând de la intimatul Vasile Barbu un pământ de 7 pogdne și 19 prăjini, cu care a fost împroprietărit prin legea de la 1864, tribunalul de Ilfov ’l-a respins acțiunea pe motivul că revendicau tul nu pdte avea nici un drept asupra acelui pă- mânt de dre-ce dânsul, la 30 Aprilie 1864, a dat declarațiune către primăria Cătrănești că, neavând bani cu cari să plătâ’scă prețul pă- mântului, se lâpădă de drepturile acordate prin legea din 1864, iar numita primărie a vîndut acel pământ, prin tatăl intimatului, către acesta din urmă, care a și achitat prețul și care precum constată tri- bunalul, nu fusese împroprietărit cu alt pământ; Considerând că intimatul Vasile Barbu recundsce că recurentul, Marin Anton, a fost împroprietărit dupe legea rurală din 1864 asu- pra pământului in litigifi, însă 'I opune declarațiunea lui mal sus menționată către primărie; Că recurentul, din parte-I, susține că n’are nici o cunoscință de acest act, și că, ori cum, declarațiunea, având data de 30 Aprilie 1864, nu putea fi făcută și nici primăria nu putea s’o primdsc^ nici să facă Sncheiarea sa din 12 Maia 1864, prin care constată accepta- rea pământului refusat de Marin Anton de către Barbu Mihal, tatăl intimatului, înainte ca legea rurală să fi fost promulgată ; Considerând, în adevâr, că legea rurală s’a promulgat în Ziua de Digitized by UOOQ1C 666 15 August 1864, iar actele produse de intimat, ca apărare, și pe cari se basâză tribunalul, afi o dată anteridră ; Că recurentul propunând nulitatea acelor acte de o însemnătate esențială în causă, tribunalul era dator să motiveze pentru ce nu (ine sâmă de finele Iul de neprimire; Că, nefăcând’o și nearătând pentru care causă Marin Anton putea valabil refusa un pământ rural și primăria dispune de dânsul înainte ca legea în virtutea căruia el.era dat sa fi fost promulgată, tribunalul a pronunțat o hotărîre nemotivată, și, deci, motivul de casare invo- cat este întemeiat. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Civil, secția I. No. 341 TESTAMENT. — Substituție fideicomisariă. — Constatarea ei.— Cestie de fapt. — Apreciere suverană a instanțelor de fond. Cestiunea de a se sci dacă un testament conține o substituție fideicomisariă sau nu, e o cestiune de fapt rezervată exclusiv instanțelor de fond, suverane in a o aprecia din termenii fi clausele testamentului. No. 211. — Respingerea recursului făcut de căpitan D. Haralambie și alții contra decisiel curțel de apel din Bucuresci, secția I, cu No. 45 din 1899, dată în proces cu Constantin D. Maratheias. 30 Maiîî 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. președinte Gr. 1. Lahovari; Pe D-nii advocațl B. Brătianu și V. Lascar, în desvoltarea moti- velor'de casare, și Pe D-nil advocațl C. Ghiță loan și C. Boerescu, în combateri; Deliberând, Asupra motivului I de casare: « Exces de putere și denaturarea disposițiunilor testamentului de- Digitized by CiOOQlC 607 n fundului D. Maratheia, intru cât curtea afirmă că din termenii tes-~ *tamentulul nu există substituțiune; că testamentul nu impune le- *ga tar ului obligațiunea de a transmite la mdrtea sa legatul celui "substituit, că ’I face o simplă recomandațiune, liber de a o executa "safi nu, acâsta în disprețul termenilor formali al testamentului**. Având în vedere că din decisiunea supusă recursului resultă : în luna Ianuarie 1881, Încetând din viâță Dumitru Maratheia, a lăsat ca moștenitori pe Elena G. Vlahopapadopol, Afrodita Zinis, Anasta- sia Șoimescu, astăzi decedată și represintată prin fiii sâl, maior și căpitan Haralambie, și pe Constantin D. Maratheia, iar ca avere a lă- sat moșia Buciumenișialtă avere prevăzută în inventar; că Dumitru Maratheia, prin testamentul din 4 Iulie 1875, a lăsat cotitatea dispo- nibilă de o pătrime din averea sa lui Constantin Maratheia, iar fe- telor să împarță cele-alte trei pătrimi cu fratele lor Constantin, după ce mal ftntâiti vor raporta zestrele ce au primit; că, prin transacțiu- nile autentificate sub No. 4.302 și 10.028 din 1881, a căror anulare s’a cerut astăzi, fetele au recunoscut testamentul din 1875 de va- labil, declarând că ’.șl-au primit tdte drepturile, și că să râmâe stinse în virtutea acestor transacțiunî orl-ce fel de pretențiunl ar avea în . succesiunile maternă și paternă; că Elena G. Vlahopapadopol, Afrodita Zinis, astăzi S. Terjopol, și căpitan și maior Haralambie, susțin astăzi că convențiunile din 1881 nu’I pot obliga, fiind-că sunt destituite de orl-ce valore juridică, și în sprijinirea cererel de anulare ati invocat că transacțiunile constituesc o confirmare a testamentului; că testa- mentul, coprinijând o substituțiune fideicomisariă, este isbit de nuli- tate radicală de ordine publică, care nu se pdte confirma; că confir- marea este nulă atât pe temeiul art. 1.190, cât și pe temeiul art. 1.713 din codul civil; Considerând că cestiunea de a se sci dacă testamentul conține o substituțiune fideicomisariă sati nu, e o cestiune de fapt reservată exclusiv instanțelor de fond, suverane in a o aprecia din termenii și clausele acelui testament; Că, în specie, din termenii testamentului curtea constată că den- sul nu coprinde o substituțiune, căci Constantin D. Maratheia, prin voința testatorului, a fost făcut deplin și absolut proprietar pe cotita- tea disponibilă, putând dispune de dânsa și a o înstrăina; că disposi- țiunea de a remite lucrul legat unul substituit nu este de cât o re- comandațiune făcută legatarului^ care pdte sati nu să o îndeplinâscă; Digitized by ooQLe 611 «banalului, să se ordone ștergerea lui G. DrăghicI din listele electorale ale colegiului I de Senat din județul Iași; Considerând că din actele presentate se constată că Gh. DrăghicI întrunesce conditiunile cerute de art. 8, ălin. f din legea electorală, de dre-ce diploma Academiei naționale din Paris și diploma societătel -de naturaliștl din Iași, în virtutea cărora a fost înscris în colegid cu dispensă de cens, nu pot echivala cu diploma de doctor sad licențiat tn agronomie, întru cât aceste acte nu emană de la o facultate recu- noscută. Pentru aceste motive : Admite, etc. Electoral, secția II. No. 346 DELICT SILVIC. — Apel. — Competință curței de apel. Numai in cas când delictul silvic imputat la mai multe persâne a fost comis la aceiași epocă și dacă delicuenții au fost condam- nați solidar la plata unor despăgubiri civile ce trec de 300 lei, afacerea se judecă de tribunal in prima instanță cu drept de apel la curte. No. 370. — Respingerea recursului făcut de Stat contra decisiel curțel de apel din Iași, secția II, cu No. 122 din 1900. 2 Maid 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. P. Petrescu; Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunî; Deliberând, Asupra mijlocului de casare: «Violarea principiului de drept pus prin art. 6 și 57 din proce- «dura civilă, căci curtea din Iași nu putea ca să di viseze amenda pen- «tru fie care delicuent în parte și să țlică că amenda la care trebue «să fie condamnati Ge-care din el, neîntrecând suma de 300 lei, jude- «carea procesului n’a fost de competință tribunalului. Competință Digitized by Google 678 «se regulezi după cererea introductivă, și prin acea cerere s’a cerut «condamnarea tutulor delicuenților ia o sumă mal mare de 300 lei, «delictul fiind unul însă sfivîrșit de mal mulțl inculpați împreună, «pentru a se determina competințâ, se caută ce peddpsă se aplică «faptului in sine, iar nu cum o suferă inculpați! acea pedăpsă, că «de dre-ce curtea a considerat, în specie, nu ca un delict săvtrșit de «mal mulțl indivizi, ci mal multe delicte separate. Neprimind ape- «lul, a judecat chiar fondul, de și era chemată a se pronunța asupra «destinatarului, ast-fel s’a violat principiile menționatelor articole, «precum și art. 43 din codul silvica. Având în vedere decisia curțel de apel, supusă recursului; Considerând că apelul făcut de Stat contra sentinței tribunalului se respinge de curtea de apel pentru motivul că e vorba de delicte silvice săvtrșite de diferite persdne, a căror amendă nu întrece suma de 300 lei; Considerând că constatarea curțel de apel se confirmă prin cele coprinse în procesul-verbal de constatarea delictelor silvice, cât și prin tabloul anexat, că în adevăr, la diferite epoce, diferiți indivizi au co- mis delict silvic, pentru care fie-care e supus la despăgubiri și amendă în mod deosebit; Considerând că motivul, pentru ca să fie întemeiat, ar trebui să fie constant în specie și constatat că este vorba de un delict silvic comis la aceeași epocă de diferite persdne, pentru care delicuențil ar fi fost supuși la plată în mod solidar a despăgubirilor civile, și a amendel, ceea ce în specie nu e, pentru care și motivul are a fi respins ca ne- întemeiat. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Penal, secția II. No. 347 OBLIGAȚIUNI. — Restituire. — Condamnare. — Dacă judecata pdte obliga la ț)lata valdrel unui obiect la cas când au s'ar putea restitui. CASAȚIE. — Omisiune. — Nepronunțare asupra unui declina- toriu de competințâ. — Pronunțare implicită. Digitized by Google 679 PARTEA CIVILa. — Acțiune civilă. — Calea civilă. — Declinare de competință. — Alegerea calei penale. — Dacă se p6te opune părțel civile maxima «una via electa«. îj O instanță de fond pdte, ea mijloc coercitiv, să oblige la plata valdrei unui lucru ore-care, când acel obiect nu s'ar restitui, sau nu s'ar putea restitui, in natură, și acesta pentru a da o sancțiune execut ărei hotărirei ce pronunță. 2 J Din momentul ce o instanță judecătorâscă discută și analisâză faptele cari au dat nascere unui proces și conchide că faptul in sine nu intrunesce elementele delictului pentru care un in- culpat era dat in judecată, prin acesta se pronunță implicit asupra competințeă sale de a judeca acel proces. 3 ) Partea vătămată pdte urmări acțiunea pentru interesele sale civile la instanța penală, chiar dacă s’a adresat mai ântâiu la instanța civilă care ’și-a declinat competința, pentru că situa- ția este indentică, fie că instanța civilă ’și declină competința, fie că partea vătămată renunță să urmărâscă acțiunea civilă pe calea civilă, și nu i se pdte opune maxima nuna via electa*. No. 375. — Respingerea recursului făcut de Elena G. Constanti-* nescu și Zoe Ștefănescu contra decisiel curțel de apel din Bucu- rescI, secția III, cu No. 62 din 1900. ¹ 2 Maifi 1900 CURTEA, * Ascultând citirea raportului dresat în causă de D. consilier Cuculi; Pe D-nil advoeațl Maxim Lenș, Otetelișanu și Uiescu, d(n partea recurentelor, în susținerea motivelor, și Pe D-nil advocațl Cernea și DrăghicI, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului I de casare: I. nExces de putere. Curtea de apel, prin decisiunea atacată, dă mal „mult de cât se cere; prin petiția de intentarea acțiunel și prin ple- ndoaril s’a cerut restituirea unei cambii, și curtea condamnă la res- n tui rea cambii saă la plata sumei de 10.000 lei, ce nu se ceruse. Având în vedere decisiunea supusă recursului; Considerând că se constată din acâstă decisiune că curtea obligând pe recurente Ia restituirea poliței, a dispus ca, în cașul când acea po- liță nu va fi restituită în natură, se fie obligate recurentele la plata sumei de lei 10.000 valorea el; Digitized byLiOOQlC 680 Considerând că independent de cestiunea de a se sci dacă curtea de apel putea sad nu condamna pe recurente tn specie la res- tituirea cambiei, fapt care formâză obiectul motivului V rămas tn divergință, nu este mal puțin adevărat, însă, că o instanță de fond, ca mijloc coercitiv, pdte obliga la plata valdrel unul lucru dre-care, când acel obiect nu s’ar restitui sad nu s’ar putea restitui în natură și acdsta pentru a da o sancțiune executorie decisiunel ce pronunță; Că, prin urmare, din acest punct de vedere mijlocul de casare este neîntemeiat. Asupra mijlocului II de casare : II. «Omisiune esențială și exces de putere. «Prin jurnalul curțel de la 17 Decembre 1899 se vede că am ce- „rut ca curtea să constate că afacerea este civilă, și, deci, nu era „în competința instanței corecționale se judece acâstă afacere. „Curtea decide că are să se pronunțe la judecarea fondului, asupra „acestei cereri, nu se pronunță și comite o omisiune esențială și trece „peste dânsa, — exces de putere de dre-ce afacerea este civilă a. Considerând că din momentul ce curtea discută și analisâză faptele cari ad dat nascere acestui proces, și conchide că faptul în sine nu întrunesce elementele delictului prevăzut de art. 327, 332 sad 308 din codul penal, prin acâsta se pronunță implicit asupra competinței sale de a judeca; Că de aceea și acest mijloc are %fl respins ca neîntemeiat. Asupra motivelor III și VI de casare: 111. „Omisiune esențială și exces de putere. „D. Mușceleanu, intimatul de a^î, s’a plâns la D. jude-instructor, „care, după examinarea actelor și a deposițiilor de martori, clasâză „afacerea. Intentâză atunci acțiune la tribunalul comercial care ’șl „declină competința și hotărasce că afacerea este civilă. „Dosarul se duce la tribunalul unde este pendinte. D. Mușceleanu „părăsește acâstă cale și revine din nod la instanța corecțională. „Am ridicat incidentul „una via electa« atât la tribunalul corec- „țional, cât și la curtea apelativă. „Curtea omite a se pronunța asupra lui și comite prin acâsta o „omisiune esențială, și trece asupra incidentului, corni țdnd prin acâsta „un vedit exces de putere*. VI. „Era lucru judecat întru cât afacerea fusese dusă cu plângere Digitized by V^ooQle 681 „în regulă înaintea D-luI jude-instructor și unde D. Mușceleanu se „constituie chiar parte civilă. „Prevenitele de atunci, recurentele de astăzi, fiind achitate, tre- „buia D. Mușceleanu se oposeze ordonanța și nefăcând acest lucru „calea corecțională era închisă pentru dânsul, fiind lucrul judecat«. Considerând că se constată din lucrările aflate In dosar că partea civilă făcând plângere la parchetul tribunalului de Ilfov și acesta, în urma cercetărilor, clasând afacerea, reclamantul Mușceleanu s’a a- dresat tribunalului comercial care ’șl-a declinat competința de a ju- deca, găsind că afacerea este civilă șî a dispus din oficid trămiterea causel spre a fi deferită tribunalului civil, fără ca o asemenea cerere să fi fost făcută de reclamantul Mușceleanu; Că tn urmă Mușceleanu nu a mal urmărit afacerea dinaintea tri- bunalului în civil și a introdus o acțiune de a dreptul la instanța co- recțională ; Considerând că nimic nu se opunea ca partea vătămată să urmă- râscă acțiunea pentru interesele sale civile la instanța penală, întru cât instan(a corecțională In specie ’șl-a declinat competința, care sentință a râmas și definitivă in urma respingerel apelului îndreptat contra sentinței tribunalului Ilfov, secția comercială; Că situația este indentică, sau că instanța comercială sad civilă ’șl declină competința, fie că partea vătămată renunță a urmări acțiunea civilă, pe calea civilă; că, în tdte aceste cașuri, partea vătămată dacă urmăresce satisfacerea intereselor d’inaintea instanței penale, care are a judeca acțiunea publică, nu se pdte opune maxima „una via electa«; Că, prin urmare, în specie, acâstă maximă în sine nu este violată, și tocmai și pentru acâstă omisiune dacă e, fiind-că anume curtea nu se pronunță, ea nu e esențială; Că de aceea ambele motive aii a fi respinse. Asupra mijlocului IV de casare: „Exces de putere. „Curtea consideră constatat in fapt după simple presumțiunl, fără „nici o probău. Considerând că curtea de apel, pentru a pronunța decisiunea su- pusă recursului, a avut în vedere tdte actele de instrucțiune încheiate în causă cum și instrucțiunea urmată înaintea sa, din complexul că- rora și din diferite alte împregiurărl de fapt conchide la absolvirea recurentelor; Digitized by VaOOQLe 682 Gfi in acâstă privință decisiunea fiind suficient motivată și acest mijloc are a fi respins ca neîntemeiat. Având, tn fine, in vedere că tn cât privesce mijlocul V de casare, s’a ivit divergință de opiniune, acest mijloc urmâză a fi discutat din nod in complectul prevăzut, de art. 22 din legea organică a aceste! curți. Pentru aceste motive: Respinge, etA Penal, secția II. No. 348 DREPT ELECTORAL. — Naționalitate. — Naturalisare. — Daca naturalisarea tatălui profită copiilor născuți deja la epoca na- turalisărei. Naturalisarea fiind un drept personal, naturalisarea tatălui nu profită copiilor deja născuți la epoca dobândirei ei. No. 390. — Admiterea apelului făcut de D. Hristescu și alții con- tra sentinței tribunalului Vlașca cu No. 119 din 1900. 3 Maiă 1,900 CURTEA, Ascultând pe D. advocat lacovache, tn susținerea apelului; Deliberând, și Având tn vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului să se ordone ștergerea lui Alex. C. Govela, Dimitrie C. Govela, M. C. Govela și Eftimie G. Niculescu din listele colegiului II de Cameră. In ce privesce pe Alex. C. Govela, D. C. Govela și M. C. Govela: Considerând că actelele presentate se constată că numiți! sunt străini, de dre-ce sunt născuți dintr’un părinte străin care a fost na- turalisat în anul 1881 când copiii erați minori; Considerând că naturalisarea fiind un drept personal nu profită copiilor deja născuți Ia epoca dobândirel el; Că pentru ca aceștia să fie alegători trebue să îndeplinâscă condi- țiunile art. 18 din codul civil, ceea ce în specife nu s’a îndeplinit; Că, prin urmare, tn privința lor apelul are a fi admis; Considerând că în ce privesce pe Eftimie G. Niculescu, din certi- Digitized by Google 683 ficatul presentat se constată că a cerut Corpurilor legiuitdre împă- mântinirea, care încă nu i-a fost acordată până acum; Că, prin urmare, neîntrunind condițiunea cerută de art. 16, alin. 1 din legea electorală și în privința sa apelul are a fi admis; Că în ce privesce pe Alex. Alexandrescu și Belis Alex. Alexan- dre seu, apelantul a declarat că renunță. Pentru aceste motive : Admite, etc. Electoral, secția II. No. 349 DREPT ELECTORAL. — Colegiul II de' Senat și Cameră. — Cole- giul I de comună.— Bacalaureatii.— Dispensă de cens. (Art. 4 și 9 din legea electorală ; art. 4 din legea pentru alegerea consi- liilor comunalș). Bacalaureații au dreptul a fi alegetori in colegiul al duoilea de Senat și Cameră și ântâiul de comunăf cu dieepnsă de cens. No. 396. — Admiterea apelului făcut de AL Chirițescu contra sen- tinței electorale a tribunalului Ilfov, secția 1, No. 66 din 1900. 3 Maiii 1900 CURTEA, Ascultând pe apelant; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ca reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone înscrierea lui Cesar Colescu Vartic în cole- giul II de Cameră, II de Senat și I de comună; Considerând că din actele presentate se constată că Cesar Colescu Vartic întrunesce conditiunile cerute de art. 4 și 9 din legea electo- rală, cum și art. 4 din legea pentru alegerea consiliilor comunale, de dre-ce, fiind bacalaureat, se află în cașurile de dispensă prevăzute de aceste texte de lege pentru a figura în colegiul II de Cameră, II de Senat și I de comună. Pentru aceste motive: Admite, etc. Electoral, secția IL Digitized by Google 684 No. 350 CONDAMNARE. — Hotărire remasă definitivă nefiind nici opo- sată, nici apelată. — Contestație la executare. Condamnatul care n’a usat de nici una din căile ordinare pre- scrise de lege pentru reformarea hotărirei condamnatore, adică nici de calea oposiției, nici de aceea a apelului, de și hotărîrea ’i-a fost comunicată, și a lăsat ca acea hotărire să rămănă de- finitivă, nu pdte ca, pe calea extraordinară a contestației la executare, să reformeze acea hotărire. No. 376. — Respingerea recursului făcut de Gheorghe Hriscu con- tra sentinței tribunalului Iași, secția I, No. 36 din 1900. 3 Maiu 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă deD. consilier Cuculi, și Pe D. procuror St. Stătescu, in conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului de casare : „Nulitate de citație, căci n’am fost citat sub numele de Gh. Hriscu, „care este acel ce ’l port, ci sub numele de G. Primarul, care nu „’l-am purtat nici o-dată. N’am avut cunoscință de termen și nu „este adevărat că ași fi subscris prin punere de deget, cum pretinde „D-nu sub comisar in procesul săfi verbal, lucru ce am declarat îna- „ in tea tribunalului că m’am înscris în fals«. Având în vedere sentința supusă recursului, din care se constată că recurentul de a^I fiind condamnat de judele ocolului I Iași, prin cartea de judecată No. 442 din 1899, la cinci ^ile închisdre corec- țională și 30 lei despăgubiri civile către Fridel și Rifca Grinberg pentru lovire, a făcut contestație la executarea acestei cărți de ju- decată rămasă definitivă, cerând anularea el pe motiv că n’a avut cunoscință de termenul fixat pentru judecată, fiind citat sub un alt nume; Că atât judele de pace, cât și tribunalul in apel, a respins ^lisa con- testație ca neîntemeiată ; Considerând că se constată din lucrările aflate în dosarul causel că recurentul primind copie de pe cartea de judecată, ce se execută. Digitized byLiOOQlC J 685 n’a usat de nici una din căile ordinare prescrise de lege pentru a cere reformarea el; Că nefâcând nicLoposiție, nici apel, acea carte de judecată a rămas definitivă și executorie; Gă In acâstă stare de lucruri» bine instanțele de fond aă respins ' contestațiunea recurentului, întru cât nu pe acâstă cale extraordi- nară se putea anula cartea de judecată în cestiune, și, dar, motivul de casare cată a se respinge ca neîntemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Penal, secția II. * No. 351 COMPET1NȚĂ. — Loviri aplicate părinților de către fiu. (Art. 243 și 238 din codul penal; art. 525 din proced. penală; art. 71 din legea judecătoriilor de ocdle din 1896). Delictul de loviri aplicate de fiu părinților sei este de competința tribunalului corecțional a⁹l judeca. No. 380.— Regularea competinței, în urma cererel făcută de D. pro- curor general al acestei înalte curți, în] causa lui Nicolae M. Gheorghe. 3 Maiă 1900 BURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier 6. Li- ciu, și Pe D. procuror în conclusiunl; Deliberând, și Având în vedere că Nicolae M. Gheorghe fiind dat în judecată pen- tru faptul de bătae comis asupra tatălui sâă, judele ocolului Calafat, prin cartea de judecată No. 187 din 1900, ’șl-a declinat competința de a judeca afacerea, pe motiv că acest fapt este pedepsit de art. 243 din codul penal, care nu intră în competința judecătoriilor de ocdle, conform art. 71 din legea lor organică ; Că tribunalul Dolj, secția I, la rândul sâă, prin sentința cu No. Digitized by Google 686 950 din 1900, ’șl-a declinat de asemenea competința, de dre-ce fap. tul este prevăzut de art. 238, care este de competința judecătoriilor de ocdle; Că ambele hotărîrl rămânând definitive și cursul justiției fiind ast- fel întrerupt, acâstă înaltă curte este chemață a pronunța un regu- lament de competință; Considerând că faptul imputat delicuentulul este că ar fi lovit cu voință pe tatăl săti legitim, delict prevăzut și pedepsit de art. 243 din codul penal; Considerând că întru cât acest articol nu este menționat între cele enumerate de art. 71 din legea judecătoriilor de ocdle, de aci resultă că asemenea delicte sunt de competința tribunalului a le judeca în prima instanță ; Că dacă pentru aplicarea pedepsei unul asemenea delicuent tre- bue a se recurge la art. 238 din codul penal,^acâsta nu pdte motiva întinderea competiției judelui de ocol, întru cât faptul prevăzut de art. 243 din codul penal constitue un delict special. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror St. Stătescu: Regulând competința, etc. Penal, secția II. No. 352. HOTĂRÎRE. — Probe. — Suveranitatea instanței de fond in a- precierea dovezilor. CASAȚIE. — Nepronunțarea instanței de fond asupra unor acte. — Când constitue omisiune esențială. 1 / Instanța de fond este suverană să aprecieze dovezile pe cari ’și întemeiază hotărirea sa și să combată pe acelea cari nu ’i inspiră credință pentru constatarea adevărului. 2 ) Nepronunțarea judecăței asupra unor acte ce n"ar fi putut schimba soluția procesului nu constitue o omisiune esențială care să atragă casarea hotărirei. No. 89. — Respingerea recursului făcut de E. Boulet contra de- cisei curțiel de apel din Craiova, secția II, No. 19 din 1897 în proces cu I. Claus tutorele minorilor defunctului B. Marsegalia. Digitized by Google 687 3 Maifi 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului fâcut tn causă de d. consilier Rem. , N. Opreanu; Pe D. advocat P. Borș, în desvoltarea motivului de casare; Pe D. advocat Căpitănescu, în combateri, cerând și cheltuell; Pe D. Procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului de casare : „Nemotivare safi violarea art. 123 din procedura civilă și exces de „putere. Dacă la instanța de apel ne-am fi sprijinit numai pe actele „exibate la tribunal, am fi înțeles că onor, curte de apel să fi res- »pins pur și simplu apelul nostru apropriindu’șl motivele primei „instanțe. Când însă în fapt se dovedesce că ne-am servit în apel „de mal multe acte probatorii, Onor, curtea de apel nu putea trece „peste ele ca cum nu s’ar fi propus, și invocat, fără cel puțin a le „exțțnina și discuta, singura măsură care ar fi putut pune pe înalta „curte în posițiune de a exercita controlul săfi asupra temeiniciei „admiterel sa fi respingere! lor. •Procedura, dar, a opor. curți de apel de a adopta pur și simplu „sentința tribunalului, nediscutând, nexaminând și nepronunțându-se „asupra nouilor acte probatorii neexibate și nepropuse la prima in- „stanță, justifică pe deplin motivul nostru de casarea. Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care se constată că E: Boulet, chemând în judecată pe Idn Glaus pentru a’I plăti, în calitate de tutore al minorilor defunctului B. Marsegalia, suma de 11.915 lei, ce casa Marsegalia ÎI datora pentru lucrările ce a efec- tuat ca tașeron la antreprisa numitei case pentru construcția șoselei -Lotru-Gâinenî, tribunalul a respins acâstă acțiune pe motiv că E. Boulet luând în căsătorie pe Giacomina Marsegalia, muma minorilor, acțiunea ar fi făcută de conivență cu numita în dauna minorilor, căci reclamantul a trebuit să fie deja achitat de către casa Marsegalia de sumele ce i s’ar fi datorat din banii încasați de la Stat de către D-na Marsegalia; Că curtea de apel, adoptând în totul motivele din sentința tribu- nalului, respinge apelul lui E. Boulet, considerând că instanța de fond este suverană să aprecieze dovezile pe care ’șl întemeiază de- Digitized by CiOOQle 688 cisiunea și să combată pe acelea cari nu’I inspiră credință pentru constatarea adevărului; Considerând că in specie curtea de apel, adoptând motivele tri- bunalului, stabilesce și declară că din compturile presentate In sus- ținerea acțiunel, car! ’l-ad fost date de chiar muma minorilor și din diferitele împrejurări ale causel, acțiunea ar fi făcută de conivență cu actuala sa soție și muma minorilor intimați; Considerând că procedând ast-fel curtea a respins tn mod vir- tual actele ce apelantul a mal invocat ca probe înaintea el, căci le-a crezut a fi produsul conivenței dintre apelant și soția sa, și ast-fel n’a mal crezut necesar de a le combate în mod expres și special; Că de altminteri omisiunea curței de a se pronunța asupra acelor acte nu este esențială, de dre-ce dintr’ânsele nu resultă că nu ar fi conivență, cum stabilesce curtea, pentru ca afacerea să fi avut altă soluțiune. Ca de acea motivul nefiind fondat are a se respinge. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror St. Stătescu : Respinge, etc. Civilă secția II. No. 353. DREPT ELECTORAL. — Cens. — Lipsa de cens. — Cum trebue dovedită. DREPT ELECTORAL. — Contestație. — Obligația pentru con- testatari de-a presenta listele electorale. ~ dj Lipsa de cens nu se pdte dovedi cu certificatul perceptorului comunei de reședință a județului, ci trebue un certificat de la administrația financiară a județului, căci se pdte ca alegăto- rut contestat să n'aibă avere imobiliară in orașul de reședință și să aibă in județ, Contestatorii cari cer ștergerea unui alegdtor trebue să pre- sinte listele electorale spre a se putea vedea cu ce anume cens sau dispensă de cens figureză înscrisă persona a cărei ștergere se cere, No. 445. — Respingerea apelului făcut de Pană Buescu, C. F. Ro- bescu, V. Iliescu și I. Atanasiu contra sentinței electorale a tribu- nalului Ilfov, secția II, No. 234 din 1900. Digitized by VaOOQle 689 4 Maid 1900 CURTEA, Ascultând pe D. Arțăreanu, procuratorul recurentilor ; Deliberând, și Având în vedere că apelanțil cer ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone ștergerea din listele electorale de Cameră, Senat și comună, din diferite colegii, a persdnelor anume prevăzute în sentință; Considerând că întru cât apelanțil cer ștergerea acelor persâne pentru lipsa de cens, certificatele percepțiilor Capitalei nu sunt su- ficiente a dovedi lipsa de cens a acelor alegători, de dre-ce de și o persdnă nu ar poseda censul în BucurescI, totuși ar putea avea un asemenea cens în comunele rurale din județul Ilfov, ceeea ce nu s’ar putea stabili de cât cu certificatul administrații financiare; Considerând de asemenea că, de către apelanțl nu se produc nici listele electorale, spre a se putea vedea cu ce anume cens sad dis- pensare de cens figurăză înscrise persdnele a căror ștergere o cer; uă, dar, din ambele aceste puncte de vedere, apelul are a fi respins. Pentru aceste motive. Respinge, etc. Electoral, secția II. No. 354 DREPT ELECTORAL. —Alegător comunal. — CondițiunJ. (Art. 2 din legea pentru alegerea consiliilor comunale). DREPT ELECTORAL. — Alegător comunal. — Incapacitate. — Făliți nereabilitați. (Art. 6 din aceeași lege). DREPT ELECTORAL. — Naționalitate. — Români de alte State.— Cerere de recundscere a calităței de cetățean român. — Când ’l dă dreptul d’a fi alegător. K Pentru ea o persdnă să pdtă fi alegetor comunal într’o comună, trebue să plătâscă o dare căt de mică către Stat in acea comună. 2} Fcdiții nereabilitați sunt incapabili d’a fi alegători comunali. 3) Românii din alte State, stabiliți in România, nu pot fi alegă- tori dacă nu li s’a recunoscut calitatea de cetățeni români. Ast-fel, simpla cerere adresată Corpurilor legiuitdre de către un 44 Digitized by CiOOQlC 6 român din alt Stat de a i se recundsce calitatea de cetâțdn ro- mân, nu ’i dă dreptul d'a fi alegetor dacă acâstă cerere n’a fost încă votată. No. 464. — Admiterea în parte a apelului făcut de C. lonescu și altii contra sentinței electorale a tribunalului Vlașca No. 113 din 1900. 5 Maiti 1900 CURTEA, Ascultând pe apelant în susținerea apelului; Deliberând, și Având in vedere că apelanțil cer ca, reformându-se sentința ape- lată, să se ordone ștergerea clin colegiul al II-lea de comună din ora- șul Giurgiu a următdrelor persdne : Alex. C. Dumitrescu Poenaru, Ghiță Păunescu, Hagi Ghristache Mihail, Manole V. Periețeanu, An- ghel P. Boscu, Gheorghe V. Stoenescu, Gheorghe V. Lalu, Nicolae lonescu, Sterie Gonstantinescu, Gh. Marinescu, Grigore G. Mierlea» Răducanu lonescu, Alex. 1. Popescu, Eftimie Nicolescu, Nită Predescu, Dumitru Stănescu, E. Nitulescu, Lăzărescu Dumitru, Gh. I. Calianu, A. Gonstantinescu și Al. Alexandrescu; Având în vedere că apelanțil ati declarat a^I tn instanță că re- nunță a mal cere ștergererea următdrelor persdne, pentru cari ?șl retrag apelul: Dimitrie Stănescu, E. Nițulescu, Lăzărescu Dumitru, Gh. I. Calianu, A. Gonstantinescu și Al. Alexandrescu ; Având în vedere, în ceea ce privesce pe Alexandru C. Dumitrescu Poenaru, că din certificatul No. 390 din 1900 al percepției orașu- lui Giurgiu se constată că numitul nu plătesce tn Giurgiu nici o dare către Stat; Că așa fiind, dânsul nu intrunesce condițiunile cerute de art. 2, alin, d din legea electorală comunală, pentru a putea fi alegător co- munal în Giurgiu și, deci, în privința sa apelul este întemeiat; Având tn vedere, în ceea ce privesce pe Ghiță Păunescu, Hagi Ghristache Mihail, Manole V. Periețeanu, Anghel P. Boscu, Gh. V. Stoenescu și Gh. V. Lalu, că din certificatul No. 5.S56 din 1900 al grefei tribunalului Vlașca se constată că numițil ati fost declarați în stare de faliment și nu ad fost încă reabilitați; Că așa fiind și în conformitate cu art. 6, alin, b din sus mențio- Digitized byVjOOQIC 691 ' nata lege, dânșii sunt incapabili de a fi alegători și, deci, în privința lor apelul este întemeiat; Având în vedere, în privința lui N. lonescu, Sterie Constantinescu, Gh. Marinescu, Grigore G. Mierlescu, Răducanu lonescu și Alex. I. Popescu, că din extractele din registrul actelor de morti ale' primă- riei Giurgiu cu No. 187 din 1895, 13, 365, 55, 105 și 124 din *1899, se constată că numitii ah încetat din viâtă ; Gă, prin urmare, dânșii afi a fi șterșl din listele electorale; Având in vedere, în privința Iul Eftimie Niculescu că din certifi- catul No. 1.068 din 1900 al directiunel cancelarie^Adunărel depu- tatilor, se constată că numitul a făcut cerere la acea Adunare pen- tru a i se recunosce calitatea de cetătăn român în anul 1899 și că acâstă cerere n’a fost încă votată de Adunare ; Că, prin urmare, numitul nu are încă dreptul a fi înscris ca alegă- tor, nefiind cetătân român ; Având în vedere, în privința lui Nită Predescu, că apelantii cer ștergerea lui din liste pe motiv că a încetat din viâtă; Considerând însă că din extractul No. 519 din 1899 se constată că ar fi încetat din viâtă un Păun Predescu, iar nu Nită Predescu; Că așa fiind, în privința acestuia apelul are a fi respins. Pentru aceste motive : Admite, etc. Electoral, secția II. No. 355 DREPT ELECTORAL. — Nedemnitate. — Condamnare la fals în acte publice. (Art. 19 din legea electorală). Sunt nedemni a fi alegetori eei condamnați pentru delictul de fale in acte publice, _No. 470. — Admiterea apelului făcut de D. Ștefănescu (Mitu) con- tra sentinței electorale a tribunalului Prahova, secția II, No. 19 din 1900. 0 Digitized byCiOOQlC 692 5 Maia 1900 CURTEA, Ascultând pe apelant în susținerea apelului; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere, ca reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone ștergerea lui Alexandru Auguston din colegiul al II-lea de Cameră din județul Prahova, ca neavând dreptul a figura în acel colegia; Considerând că din actele presentate se constată că Alexandru Auguston nu iptrunesce condițiunile art. 4 din legea electorală, în- tru cât din decisiunea corecțională No. 575 din 1898 a curiei de apel din BucurescI, secția 111, se constată că numitul a fost condam- nat la un an de ^ile încbisdre corecțională pentru delictul de fals în acte publice, ceea ce, conform art. 19 din legea electorală, *1 face nedemn de « fi alegător ; Că așa fiind, apelul are fi admis; Pentru aceste motive: Admite, etc. Electoral, secția II. No. 356 DREPT ELECTORAL—Colegiul I comunal.—Dispensă de cens.— Absolvirea gimnastului de maturitate din Cernăuți. (Art. 4 din legea pentru alegerea consiliilor comunale). Certificatul de absolvirea giyinasiului de maturitate din Cernăuți constitue o diplomă de absolvirea unui curs secundar, și, prin urmare, constitue o dispensă de cens pentru colegiul ântâiu co- munal. No. 479.— Admiterea apelului făcut de Idn Profir Popescu contra sentinței tribunalului Botoșani No. 184 din 1900. 5^Maifi 1900 CURTEA, Deliberând și Având în vedere că apelantul cere ca, reformându-se sentința tri- bunalului, să se ordone înscrierea sa în listele colegiului I de Cameră din Botoșani; Digitized by VnOOQle i ■ 693 Considerând ci din actele presintate se constată că apelantul în- trunește condițiile cerute de art. 4, alin, d din legea pentru alege- rea consiliilor comunale, de dre-ce certificatul de absolvirea gimna- siulul de maturitate din Cernăuți, constituind o diplomă de absolvi- rea unul curs secundar, apelantul este dispensat de cens pentru a figura in colegiul I comunal; Că cele-alte condițiunl nefiind contestate, apelul are a fi admis. Pentru aceste motive: Admite, etc. Etectoral, secția II. No. 357 DREPT ELECTORAL.—Contestație.—Cerere de ștergere.—Obli- gație pentru cotestator d’a presinta listele. Contestatorul care care ștergerea unei persâne din listele electo- rale pe motiv că acea persdnă nu plătesce nici o dare către Stat, trebue să presinte listele electorale spre a se vedea dacă nu cumva acea persdnă e dispensată in mod legal de plata vre- unei dări. No. 483. — Respingerea apelului făcut de Gheorghe Pogor și alții contra sentinței electorale a tribunalului Botoșani No. 63 din 1900. 5 Maifi 1900 CURTEA, Ascultând pe D. advocat Filitis tn susținerea apelului; Deliberând, și Având în vedere că apelantul cere ștergerea D-lor Panait Gbeor- ghe, Idn Agacbe și Idn Bălteanu din listele electorale ale comunei Comândăresci, pe motiv că nu plătesc nici o dare către Stat, renun- țând la cele-al te persdne arătate în petițiunea de apel; Considerând că de și din certificatele presentate se constată că numițil nu plătesc nici o dare către Stat, totuși, întru cât apelantul nu presintă listele electorale spre a se vedea dacă nu cumva numițil sunt dispensați în mod legal de plata vre-unel dări, apelul are a fi respins. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Electoral, secția II. Digitized by 694 No. 358 DELICT SILVIC.— Flagrant delict.— Când există.— Martori.— Când este admisibilă acestă probă. (Art. 36 din codul silvic). Există flagrant delict in materie de delict silvic numai in cașul când constatarea este făcută in momentul sevirșirei de- lictului. 2) In materie de delict silvic, proba testimonială este admisibilă in cas când nu e vorba de un flagrant delict. No. 386. — Respingerea recursului făcut de Stat contra sentinței tribunalului Prahova, secția I, No. 208 din 1900. 8 Maiu 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut de D. consilier G. N. Bagdat; Pe D. procuror în conclusiunl. Deliberând, Asupra motivului de casare invocat: „Tribunalul Prahova, secția I, a făcut o eronată aplicație a art. 36 „din codul silvic, căci brigadierul silvic constată flagrantul delict. „Procesul-verbal este înscris până la înscrierea în fals, și proba cu „martori nu mal este admisibilă «. Având în vedere sentința supusă recursului; Considerând că se constată atât din sentința tribunalului, cât și din procesul-verbal încheiat de agentul silvic, că delictul a fost să- vîrșit de delicuent în ^iua de 26 August 1899, pe când procesul-ver- bal a fost încheiat la 29 August 1899. Considerând că intru cât prin art. 36 din codul silvic flagrantul delict este numai în cașul când constatarea este făcută în momentul sâvirșirel delictului tribunalul a putut considera, în specie, că nu există un flagrant delict, și, prin urmare, admițând proba cu martori, nu a violat întru nimic disposițiunile art. 36 sus citat, așa că moti- vul de casare este neîntemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Penal, secția II. Digitized by Google I 695 No. 359 COMPETINȚĂ. — Loviri. — Delictul de lovire comis de un pri- mar și notar. (Art. 525 din procedura penală; art. 238 și 165 din codul penal; art. 71 din legea judecătoriilor de pace din 1896). Delictul de lovire preve^ut de art. 238 din codul penal, cu cir- cumstanța agravantă din art. 165 același cod, este de compe- tința tribunalului corecțional a'l judeca, de 6re-ce art. 165 din codul penal nu este preve^ut de art. 71 din legea judecătorii^ - de pace — articol care determină competință acelor judecătorii in materie corecționdlă, — printre delictele deferite acelor ju- decătorii. No. 392. — Regularea competințel, în urma cererel făcută de D. procuror general al acestei înalte Curți, de a se pronunța un regu- lament de competință în causa lui lacob Dumitrescu și Al. Ar- mășescu. 8 Maiu 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. N. Bagdat; Pe D. procuror în conclusiunî. Deliberând, și Având în vedere că I. Dumitrescu și Al. Armășescu fiind dațl în judecată pentru faptul că cel ântâid, în calitate de ajutor de primar, iar secundul notar, au maltratat și bătut pe Haralambie Idn Grigore Răpeanu, judele ocolului Horez, prin cartea de judecată No. 587 din 1900, ’șl-a declinat competință de a judeca afacerea, pe motiv că de- lictul de față este prevăzut de art. 238 din codul penal, cu cir- / cumstanța agravată prevăzută de art. 165 acelaș, cod; Că tribunalul Vâlcea, prin sentința No. 156 din 1900, ’șl-a declinat de asemenea competință de a judeca afacerea, pe motiv că delictul să- vîrșit este prevăzut de art. 238, combinat cu art. 165 din codul pe- nal, întru cât calitatea de funcționari publici a inculpaților nu schimbă natura delictului întru nimic; Gă ambele hotăriri rămânând definitive și cursul justiției fiind ast- fel întrerupt, acâstă înaltă Curte este chemată a pronunța un regu- lament de competință ; Digitized by LiOOQlC 696 Văzând art. 71 din legea judecătoriilor de pace; Considerând că, după disposițiunile acestui articol, judecătoriile de i pace judecă cu drept de apel faptele prevăzute și pedepsite de art. 238 din codul penal; Considerând, In specie, că inculpați! fiind da# judecățel pentru delictul prevăzut de art. 238, combinat cu art. 165 din codul penal, acest fapt ar trebui să fie judecat de judele de ocol, chiar dacă există circumstanța agravantă a art. 165 din codul penal ; Că însă, limitat fiind dreptul judecătorilor de pace a pronunța altă pedâpsă de cât cea prevăzută de art. 71, și întru cât o pedâpsă pronunțată, conform art. 165 din codul penal, ar putea trece peste limita competințel recunoscută judecătorilor de pace, de aceea, ur- mâză necesitatea a recundsce că tribunalului e competinte de a ju- deca acest fapt. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror St. Stătescu: Regulând competințâ, etc. Penal, secția II. No. 360 REGULAMENT DE COMPETINȚÂ. — Când se pdte cere pronun- țarea unui regulament de competințâ. — Condiții. (Art. 525 procedura penală). Pentru a se pronunța un regulament de competințâ, se cere existența unui conflict intre doue juridicții ale căror sentințe să fie remase definitive. Ast-fel, cănd o judecătorie de pace 'și-a declinat competințâ, și tribunalul corecțional, sesizat de afacere prin apelul procuro- rului, ’și declină și el competințâ declarând că afacerea este de competințâ judecătorului de pace, in acest cas nu se pote cere să se pronunțe de curtea de casație un regulament de competințâ, de ore-ce aceste hotăriri nu sunt definitive, cartea de judecată fiind supusă apelului, iar contra sentinței tribu- nalului putea să se facă recurs, pentru motivul că n’a evocat fondul și na judecat causa. No. 393. — Neadmiterea cerere! făcută de D. procuror general al acestei înalte curți de a se pronunța un regulament de compe- tintă în causa lui N. Zamfir Nițu. Digitized by CiOOQlC 697 8 Maid 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut de D. consilier D. Guculi; Pe D. procuror în conclusiunl; Deliberând, și Având în vedere că se constată că judecătorul ocolului Podgoria din Muscel, prin cartea de judecată din 10 Septembrej 1899, a de- clarat că faptul imputat lui Niculae Zamfir Nițu este tâlhărie, con- form art. 317 codul penal, pentru care ’șl-a declinat competința ; Gă, în urma apelului făcut de procurorul tribunalului, tribunalul de Muscel, prin sentința din 8 Martie 1900, declară că faptul impu- tat constitue contravenție, de competința judelui de ocol, admite ape- lul și ’șl declină competința ; Având în vedere că în acâstă situație se cere regulare de com- petință ; Considerând că pentru regulare de competință se cere existența unul conflict între două jurisdicții a căror sentințe să fie râmase de- finitive ; Gă, în specie, pare a fi conflict, pentru că atât judecătorul de ocol cât și tribunalul ’șl declină competința, însă aceste hotărîrl nu sunt definitive, de dre-ce cartea de judecată a fost supusă apelului; iar contra sentinței tribunalului putea să se facă recurs pentru motivul că n’a evocat fondul și n’a judecat causa ; Gă pentru acâsta neexistând condițiile cerute, n’are a se pronunța regulament de competință. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror St. Stătescu : Declară, etc. Penal, secția 11. No. 361 CURTEA DE COMPTURL — Apel.—Constatare că apelantul mal datoresce o sumă mai mică din ceea ce se constatase asupra sa. — Ce trebue să facă curtea. (Art. 57 din legea sa organică). Curtea de compturi este datore, când judecă in apel o decisiune a administrației financiare după apelul unui mânuitor de bani publici condamnat la o sumă de bani, să admită in parte Digitized by CaOOQle 698 apelul dacă stabHesce că din suma ce se constatase in sarcina acelui mânuitor, a mai remas de incasat o sumă mai mică și să’l condamne numai la acesta sumă. No. 92. — Casarea decisiei Curțel de compturl, secția II,^o. 52 din 1899, în urma recursului făcut de Idn I. Botez. 8 Maid 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut de D. consilier G. Liciu ; Pe D. advocat Stelian Dumitrescu, în desvoltarea motivelor de casa; Pe D. procuror îo conclusiunî; Deliberând, Asupra motivului II de casare : n Curtea violâză art. 57 din legea sa organică, căci de și constată „că rămășița a fost redusă de la 36.742 lei, 52 bani, la 8.511 Iei, „totuși menține întrâga condamnațiune pronunțată de administrația „ financiară «. Având în vedere decisiunea curțel de compturl, supusă recursului; Considerând că se constată din acâstă decisiune că curtea sta- bilesce și recundsce că din suma de 36.742 lei, rămășițe constatate în sarcina recurentului prin compturile de gestiune, a mal rămas ne- incasată numai o sumă de lei 8.511, bani 5. Considerând că întru cât recurentul se găsea condamnat prin de- cisia administrației financiare a județului Bacău la întrăga sumă de 36.742 lei, urma neapărat ca curtea de compturl, cu ocasia judecărd apelului ce recurentul introdusese în contra acelei decisiunl, să ad* mită în parte apelul și să reducă prin dispositivul decisiune! din întrâga sumă, ceea ce se constatase ca incasate; că, însă, curtea de compturl mărginindu-se a respinge pur și simplu apelul și a menține decisiunea apelată, a violat disposițiunile art, 57 din legea sa orga- nică și de aceea mijlocul de casare este întemeiat. Pentru aceste motive și fără a mal discuta primul mijloc invocat: Casâză, etc. Civil, secția II. Digitized by v^ooQLe 699 No. 362 PLATA.— Către cine se păte face plata.—Probă —Cine trebue să facă proba in justiție. — Chitanța liberatorie. — Declararea in fals a renunțărei de către creditor. — Cine trebue să do- vedăscă că renunțarea este a creditorului. — Dacă actele din- tr’o procedură penală pot servi de probă in civil. (Art. 1.203 codul civil). Plata trebue să se facă sau însuși creditorului, sau mandata- rului seu împuternicit anume pentru acesta. 2] Cel ce face o propunere în justiție trebue să o dovedâscă. Ast-fel, debitorul, care pretinde că s’a liberat de datoria sa, pro- ducend o chitanță semnată de creditorul seu și acesta declară fals semnătura din chitanță, trebue să dovedescă că semnă- tura din chitanță este adevărată a creditorului. 3) Actele dintr’o procedură penală sunt și ele o probă, ast-fel că judecătorul civil trebue să le primăscă ca elemente când păr- țile le invocă ca probă, fiind că judecătorul trebue să țină semă de ori-ce fapt sau act invocat de parte ca probă, însă are putere discreționară de a aprecia valorea probei presentate de părți. No. 94. — Respingerea recursului făcut de direcția generală a căi- lor ferate contra sentinței tribunalului Ilfov, secția comercială, cu No. 2.994 din 1899, în proces cu B. Courant. 8 Maiă 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier R. N. Opreanu; Pe D. Gr. Duca, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Rădulescu, în combateri; Deliberând, Asupra mijldcelor de casare : I. «Rea interpretare a art. 105 din legea comptabilitățel generale »a Statului și violarea principiului probelor. „Chitanța de plată a fost semnată de titular și trebue considerată „sinceră acea semnătură până ce D. B. Courant ar fi constatat și „dovedit tribunalului că semnătura este falșifîcată, probă ce în nici „un cas nu putea fi cerută direcțiune!«. II. „Exces de putere. Tribunalul nu putea pune temeiă pe actul Digitized by <^OOQlC 700 «de expertisă format de instrucția penală, cu atât mai mult că curtea «de apel ’l-a înlăturat și achitat pe Heinrich Nahmias, care fusese «inculpat de fala, după cererea chiar a D-luI B. Courant, parte ci- «vilă în acel proces corecționak. Având în vedere sentința supusă recursului; Văzând art. 102 din legea comptabilitățel generale a Statului; Având în vedere, în specie, că tribunalul, pentru a obliga direcția căilor ferate la plata sumei de lei 1.246, bani 65, către intimatul Courant, constată și declară, prin sentința sa, că de și direcția se opune la plata acestei sume sub cuvânt că ar fi achitată deja inti- matului prin însărcinatul sââ Marcu Moise, totuși, întru cât direcția nu a dovedit cu nimic că plata a făcut’o persdnel în drept a o primi, sad că persdnazce a primit’o avea un mandat in regulă, pentru a- câsta direcția nu se pdte considera ca liberată de plata sumei pre- tinsă de intimat; Considerând că ținând sâmă de constatările și argumentările instanței de fond, nu se pdte (Jice că s’ar fi violat art. 105 din legea comptabilitățel Statului, de dre-ce tribunalul, a cărui sentință e su- pusă recursului, prescrie că plata trebue să se facă sau creditorului însuși, sad mandatarului împuternicit anume pentru acdsta ; Considerând că instanța de fond mal declară că iscălitura lui B. Courant după borderod nu este a lui, fiind că direcția nu a dovedit acdsta, întru cât din actul de expertisă aflat in dosarul instrucțiunel se constată că iscălitura lui Courant e falsă ; Considerând mal ântâidcă nu se pdte susține că s’a intervertit sar- cina probațiel, de dre-ce direcția care invocă bor Ier oul subscris de Courant era ținută a dovedi, întru cât se contestă că iscălitura lui Courant era chiar a lui, că nu se pdte ^ice că acel care contestă sub- scrierea avea să doveddscă, fiind că acel care a făcut plata avea să dovedâscă câ plata s’a făcut în regulă și condițiile unei asemenea plăți, în specie, constad în aceea că borderoul era iscălit chiar și de Courant, titularul creanței; Considerând însă că instanța de fond nu se mărginesce a declara că direcția n’a dovedit, ci mal adaugă că din expertisă ce se află în instrucția penală urmată contra lui Marcus se constată că iscălitura e falsă, și recurentul susține prin motivul II că tribunalul nu putea face acdsta ; că, dar, este a se sci dacă judecătorul civil pdte a’șl Digitized byL^,ooQle 701 forma convingerea întemeiându-se pe un fapt constatat în o instrucție penali urmată în privința unei părți ce este și în causa civilă; Considerând că actele dintr’o procedură penală sunt și ele o prpbă, ast-fel că judecătorul civil trebue să le primdscă ca elemente, când părțile Ie invdcă ca probă, fiind că judecătorul trebue să țină sdmă de orl-ce fapt sad act invocat de parte ca probă ; că însă judecăto- rul are putere discreționară de a aprecia valdrea probei presentată de părți în sensul art. 1.203 din codul civil; Că, prin urmare, în specie, tribunalul putea a ’șl întemeia con- vingerea asupra falșitățel iscăliturel lui Courant și din instrucția pe- nală urmată după plângerea lui Courant contra lui Marcus, acâsta cu tdte că in acea instrucție n’a figurat și direcția căilor ferate pen- tru că un fapt sad un act dintr’o instrucție penală pdte servi ca probă și într’un proces civil contra unei părți care n’a figurat în acea in- strucție ; Gă, așa fiind, nu se pdte imputa tribunalului exces de putere pen- tru că a pus temeid pe expertisa din instrucția penală pentru întă- rirea că iscălitura lui Courant e falsă ; Că, de aceea, ambele motive, ca neîntemeiate, ad a fi respinse. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția II. No. 363 CASAȚIE. — Materie comercială.—Termen de recurs.—De când curge. (Art. 897 din codul comercial). Termenul de recurs in casație, in materie comercială, este de pa- tru^ed de ^de, socotite de la pronunțarea hotărird, când ho- țări rea este dată contradictoriu. No. 95. — Declararea, ca neadmisibil, a recursului făcut de Voichița M. Bălan contra sentinței tribunalului Tutova cu No. 202 din 1899^ cu Marcu Reinștein. 8 Maid 1900 CURTEA, S’a ascultat intimatul, care ridică incidentul de tardivitate a re- cursului, cerând respingerea lui; Digitized by Google 702 Recurentul recundsce că în adevăr recursul este tardiv ; Deliberând : Având în vedere că, după art. 897 din codul comercial, termenul de recurs în ccsatiune este de 40 socotite de la pronunțarea de- cisiunel, când hotărîrea este dată contradictorii ; Având în vedere că, în specie, hotărîrea supusă recursului, este pronunțată contradictorii în ^iua de 9 Noembre 1899, și recursul se vede primit la 25 Ianuarie 1900, prin urmare, peste termenul pre- văzut de art. 897 din codul comercial; Că, de aceea, recursul urmâză a fi declararat inadmisibil. Pentru aceste motive: Declară inadmisibil, etc. Civil, secția II. No. 364 PROBE. — Martori —Apreciere suverană a instanțelor de fond. • CUMUL DE DELICTE. — Diferite delicte supuse la deosebite pe- depse. (Art. 40 din codul penal). 1/ Instanțele de fond sunt in drept să aprecieze utilitatea unei dovedi ce se cere de părți, și, prin urmare, să respingă o ase- menea cerere ori de câte ori ’și formeză convingerea din alte probe și impregiurări ale instrucțiunei urmate in causă, Disposițiile art. 40 din codul penal au a se aplica veri de câte ori există un cumul de delicte, Ast-fel, instanțele de fond fac o bună aplicare a acestui articol când constată că un inculpat a comis diferite delicte supuse la deosebite pedepse. No. 397. — Respingerea recursului făcut de Mihel Rosenblum și Moise Zisu lohan, Zis și Moise Zisman, contra decisiei curțel de apel din Iași, secția I, No. 118 din 1900. 9 Maid 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Cu- peul], și Pe D. procuror, în conclusiunî; Digitized by Google 703 Deliberând, Asupra motivului I de casare : „Violarea dreptului de apărare și nemotivare. In interesul apără- „rel ndstre am cerut la curtea de apel a ni se.aprobaproba testi- „monială, dar onor, curte de apel ne respinge acâstă cerere fără a „motiva». Având în vedere eecisiunea supusă recursului din care se constată că Mihel Rosenblum și Moise Zisu lohan, ^is și Moise Zisman, ati fost condamnati la câte 5 ^ile închisdre corecțională și solidar la despă- gubiri civile, în basa art. 239, 299, 183, 185, 40 și 60 din codul penal, pentru că împreună cu alții ati insultat și lovit cu voință pe Vasile TăbucI și pe nisce sergenți de oraș în exercițiul funcțiunel lor, ultragiându’I și causându-le incapacitate de lucru ; Că tribunalul, pentru a stabili faptele imputate recurentilor, ’șl întemeiază hotărîrea, ale cărei motive ati fost cu totul adoptate de curte, pe actele de instrucțiune încheiate în causă, pe depunerile mar- torilor audiati înaintea sa, cum și pe certificatele medicale ale pa- cienților; Considerând că curtea de apel respinge proba cu martori cerută de recurențl înaintea sa ca inutilă, față de faptele stabilite prin in- strucțiunea urmată înaintea tribunalului; Considerând că instanțele de fond sunt în drept să aprecieze uti- litatea unei dovedi ce se cere de părți, și, prin urmare, să respingă o asemenea cerere ori de câte ori ’șl formâză convingerea din alte probe și Impregiurări ale instrucțiune! urmată in cause; Că așa fiind, motivul cată a se respinge ca nefundat. Asupra motivului II de casare : Greșită aplicare a art. 139 din codul penal. Curtea ne-a agravat penalitatea, aplicându-ne greșit acest text, pe motiv că sergenții ar fi „suferit incapacitate de lucru, unul 5, altul 4 și altul 3 țlile. Intru „cât, pentru ca să existe un atare delict, necesită a fi dovedit prin- „tr’un visum-reperto al unul medic, care singur este competinte a „a se pronunța asupra gravitățel loviturilor, și întru cât constatarea „acestui fapt nefiind confirmată prin nici un act medical, evident „dar că onor, curte a făcut o greșită aplicațiune a art. 239 din co- „dul penal«. Considerând că, pentru a aplica pedâpsa agravantă resultând din disposițiunea art. 239 din codul penal, tribunalul a stabilit că pa- Digitized by Google 704 ciențil aă suferit o incapacitate de lucru, constatând acâsta prin certi- ficatele medicale aflate la dosar ; Că curtea de apel, adoptând motivele primei instanțe, a făcut și dânsa o bună aplicațiune a disposițiune! citatului text de lege, și, deci, și acest motiv de casare are a fi respins ca nefondat. Asupra motivului III de casare: * Violarea art. 40 din codul penal. „Râd se afirmă că sunt duoâ delicte, căci quasi eodem momento ns’a sâvîrșit ambele fapte, că unul este continuarea altuia, și, deci, ”duoâ delicte continue nu sunt de cât unul și același*. Având in vedere că disposițiunea art. 40 din codul penal are a se aplica veri de câte ori există un cumul de delicte; Considerând că, în specie, instanțele de fond, constatând că recu- rențil aO comis diferite delicte, supuse la deosebite pedepse, aii făcut o bună aplicațiune a citatului articol; Că, dar, și acest motiv are a se respinge ca nefondat. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror St. Stătescu : s Respinge, etc. Penal, secția II. No. 365 COMPETINȚÂ. — Culegerea porumbului Înainte de timp. — Con- travenții la legea sanitară. — Contravenții de simplă poliție. (Art. 525 din procedura penală; art. 155 din legea sanitară¹; art. 385 din codul penal; art. 69 din legea judecătoriilor de pace din 1896). De și art. 155 din legea sanitară prevede ca administrațiile Ia- cale să mijlocescă ca porumbul să se culdgă la timpul potrivit, fără insă ca acel articol să pedepsescă pe acele persdne ce culeg porumbul Înainte de timp, ci impunne numai autorităței ad- ministrative sarcina de a lua cuvenitele mesuri; de aci resultă că personele cari vor contraveni disposițiilor și regulamentelor făcute de administrație in acâstă privință au a se pedepsi con- form art. 385, alin. 9 din codul penal, contravenție ce este de competințâ judecătoriilor de ocdle a o judeca. No. 403.—Regularei competințel în urma cererel făcută de D. pro- curor general al acestei înalte curți, în causa lui FI. G. Roșu ș. a. Digitized by Google ior> 9 Maiu 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut îo causă de D. consilier Gh. Liciu, și Pe D. procuror în conclusiunl; Deliberând, și Având In vedere că FI. G. Roșu și Dumitru I. Bălan, fiind dati în judecată pentru faptul că au cules porumb înainte de epoca filată prin regulamentul acelei comune CălugărenI, unde numiti aU domici- liâ, judele ocolului Vela din județul Dolj, prin cartea de judecată cu No. 2 770 din 1899, ’șl-a declinat competința de a judeca afacerea pe motiv că, conform art. 35 din regulamentul poliției sanitare de județe, combinat cu art. 175 din legea sanitară, pedâpsa ce s’ar cu- veni inculpatilor ar trece peste limitele contravenției de simplă poliție; Că, tribunalul Dolj, secția II, prin sentința cu No. 680 din 1900, Ia rândul săâ, ’șl-a declinat de asemenea competința dea judeca afa- cerea pe motiv că delictul săvîrșit este prevăzut de art. 385, alin. 9 din codul penai, și deci, conform art. 69 din legea judecătoriilor de ocdle intră în competința acestor instanțe; Că ambele hotărirl rămânând definitive și cursul justiției fiind ast- fel întrerupt, acâstă înaltă curte este chemată a pronunța un regula- ment de competință; Considerând că resultă din disposițiunile art. 155 din legea sa- nitară că administrațiunile locale vor îngriji ca porumbul să se cu- lâgă la timpul potrivit, fără însă ca acel articol să pedepsâscă pe acele persone ce culeg porumbul înainte de timp; Că întru cât legea sanitară impune numai autorităței administra- tive sarcina de a lua cuvenitele măsuri, de aci resultă că persdnele cari vor contraveni disposițiunilor și regulamentelor' făcute de admi- nistrație în acâstă privință ati a se pedepsi conform art. 385, alin. 9 din codul penal, care, după art. 69 din legea judecătoriilor de pace, asemenea contravențiuni se judecă de judecătorul de ocol. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror St. Stătescu : Regulând competința, etc *)• Penal, secția II. *) In același sens o mulțime de decisiuni date tot in acest an 1900. 45 Digitized by LiOOQlC 704 cientil ad suferit o incapacitate de lucru, constatând acesta prin certi- ficatele medicale aflate la dosar ; Că curtea de apel, adoptând motivele prime! instanțe, a făcut și dânsa o bună aplicațiune a disposițiunel citatului text de lege, și, deci, și acest motiv de casare are a fi respins ca nefondat. Asupra motivului III de casare: »Violarea art. 40 din codul penal. «Râd se afirmă că sunt duoâ delicte, căci quasi eodem momento „s’a sâvîrșit ambele fapte, că unul este continuarea altuia, și, deci, «duoâ delicte continue nu sunt de cât unul și același». Având Sn vedere că disposițiunea art. 40 din codul penal are a se aplica veri de câte ori există un cumul de delicte; Considerând că, in specie, instanțele de fond, constatând că recu- rențil au comis diferite delicte, supuse la deosebite pedepse, ad făcut o bună aplicațiune a citatului articol; Că, dar, și acest motiv are a se respinge ca nefondat. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror St. Stătescu: v Respinge, etc. Penal, secția II. No. 365 COMPETINȚĂ. — Culegerea porumbului Înainte de timp. — Con- travenții la legea sanitară. — Contravenții de simplă poliție. (Art. 525 din procedura penală; art. 155 din legea sanitară¹; art. 385 din codul penal; art. 69 din legea judecătoriilor de pace din 1896). De și art. 155 din legea sanitară prevede ca administrațiile lo- cale să mijlocescă ca porumbul să se cvlâgă la timpul potrivit, fără insă ca acel articol să pedepsescă pe acele persdne ce culeg porumbul înainte de timp, ci impunne numai autorităței ad- ministrative sarcina de a lua cuvenitele mesuri; de aci resultă că persânele cari vor contraveni disposițiilor și regulamentelor făcute de administrație in acâstă privință au a se pedepsi con- form art. 385, alin. 9 din codul penal, contravenție ce este de competință judecătoriilor de oc6le a o judeca. No. 403.—Regular ea competințel în urma cererel făcută de D. pro- curor general al acestei înalte curți, tn causa lui FI. G. Roșu ș. a. Digitized by Google 705 9 Maiu 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Gh. Liciu, și Pe D. procuror în conclusiunl; Deliberând, și Având în vedere că FI. G. Roșu și Dumitru I. Bălan, fiind dațl în judecată pentru faptul că au cules porumb înainte de epoca fixată prin regulamentul acelei comune CălugărenI, unde numiti afl dornici* liâ, judele ocolului Vela din județul Dolj, prin cartea de judecată cu No. 2 770 din 1899, ’șl-a declinat competința de a judeca afacerea pe motiv că, conform art. 35 din regulamentul poliției sanitare de județe, combinat cu art. 175 din legea sanitară, pedâpsa ce s’ar cu- veni inculpatilor ar trece peste limitele contravenției de simplă poliție; Că, tribunalul Dolj, secția II, prin sentința cu No. 680 din 1900, Ia rândul săâ, ’șl-a declinat de asemenea competința dea judeca afa- cerea pe motiv că delictul săvîrșit este prevăzut de art. 385, alin. 9 din codul penai, și deci, conform art. 69 din legea judecătoriilor de ocdle intră în competința acestor instanțe; Că ambele hotărirl rămânând definitive și cursul justiției fiind ast- fel întrerupt, acâstă înaltă curte este chemată a pronunța un regula- ment de competință; Considerând că resultă din disposițiunile art. 155 din legea sa- nitară că administrațiunile locale vor îngriji ca porumbul să se cu- lâgă la timpul potrivit, fără însă ca acel articol să pedepsâscă pe acele persone ce culeg porumbul înainte de timp; Că întru cât legea sanitară impune numai autorităței administra- tive sarcina de a lua cuvenitele măsuri, de aci resultă că persdnele cari vor contraveni disposițiunilor și regulamentelor ‘ făcute de admi- nistrație în acâstă privință au a se pedepsi conform art. 385, alin. 9 din codul penal, care, după art. 69 din legea judecătoriilor de pace, asemenea contravențiunl se judecă de judecătorul de ocol. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror St. Stătescu : Regulând competința, etc *)• Penal, secția II. J) In același sens o mulțime de decisiunî date tot in acest an 1900. 45 Digitized by VjOOQle 706 No. 366 EXPROPRIERE PENTRU CAUSĂ DE UTILITATE PUBLICĂ. — Jurați. — Condiții. — Neobservarea condițiilor. —* Motiv de ordine publică. (Art. 39 din legea de expropriere). fac parte din juriul special însărcinat eu fixarea indemnisărilor cuvenite expropriațiler toți contribuabilii domiciliați in orașul sau plasa unde urmeză a funcționa și cari plătesc darea fon- dară cea mai mare, Acestă disposiție este de ordine publică și neobservarea ei pdte fi invocată d'a-dreptul in casație. No. 97 .— Casarea decisiunel juriului de expropriere și ordonanței judelul-director al tribunalului Brăila, din 16 Octombre 1899, In urma recursului făcut de direcția căilor ferate române, tn proces cu locuitorii comunei ChițcanI. 9 Maid 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Cuculi; Pe D. advocat G. Avenianu, în desvoltarea motivelor de casare; Deliberând, Asupra motivului de casare : nViolarea art. 39, combinat cu 40 și 53 din legea de expropriere „pentru causă de utilitate publică, întru cât unul dintre jurații cari „au decis nu este proprietar, nici plătesce veri-o dare funciară, și „anume juratul lorgu I. Perianu, in cât el nu avea calitatea de a fi „jurat și participarea lui în comisiune viciază operațiunile juriului Având în vedere că din procesul-verbal de operațiunile juriului, chemat a se pronunța asupra indemnisărel cuvenită pentru pământul expropriat locuitorilor din cătunul Lacu-Sărat, plasa VădenI, județul Brăila, se constată că în comisiunea juraților cari ad hotărît asupra indemnisărel a luat parte și juratul lorgu I. Perianu ; Având în vedere disposițiunea art. 39 din legea de expropriere din anul 1864 ; Considerând că din acest text de lege resultă că fac parte din ju- riul special însărcinat cu fixarea indemnisărilor cuvenite expropria- ților toți contribuabilii domiciliați în orașul sad plasa unde urmâză a funcționa și cari plătesce darea fonciară cea mal mare; Digitized by Google i 707 i Considerând că aceste disposițiunl e4e de ordine publici și dar pdte fi invocată d’a-dreptul in casatiune; Considerând că din certificatul administratorului financiar de Brăila, cu No. 5.742 din 1900, se constată că lorgu I. Perianu, din comuna FilipescI, acel județ, nu figurâză înscris cu imposit funciar la nici una dia comunele cari aparțin plășel VădenI, din acel județ; Că ast fel fiind, comisiunea juraților a fost compusă cu violarea ~ art. 39 din lege, întru cât a funcționat ca jurat p persdnă ce nu aveaă calitatea de a fi jurat, și, dar, motivul este întemeiat. Pentru aceste motive: Casdză, etc. Civil, secția II. No. 367 EXPROPRIERE PENTRU CAUSĂ DE UTILITATE PUBLICĂ. — Casație. — Cestiuni de fapt — Constatare. — Apreciere. — Suveranitatea judecătorilor fondului. Constatările de fapt și elementele din cari judecătorii fondului deduc aprecierile lor sunt de atributul suveran al acelor jude- cători și hotăririlor lor in acâstă privință nu sunt supuse cen- surei curței de casație. No. 98. — Respingerea recursului făcut de casa județului Dolj con- tra decisiel curțel de apel din Craiova, secția l, cu No. 1 din 1900, în proces cu general I. Argintoianu. 9 Maifi 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Cuculi; Pe D. advocat D. Comșa, în desvoltarea motivelor de casare; Pe D. advocat Em. Porumbaru, în combateri; Deliberând, Asupra mijldcelor de casare invocate: I. * Curtea a comis un exces de putere și o erdre grosieră de fapt „dând D-luI general Argintoianu sum^ de lei 14.786 pentru 13 hec- „tare pământ, atunci când din actele presentate înaintea curțel de „noi se dovedea că venitul unul hectar de pământ din moșia expro- Digitized by Google 708 „priată, după însăși declarația făcută de D-sa la administrația fînan- „ciară, venitul unul hectar de pământ nu trece peste suma de 8 lei. „Tdte acestea le-a făcut qurțea fără a ține socotâlă de disposițiunile „art. 58 din sus menționata lege. II. „Omisiune esențială și nemotivare. •De și am susținut ina intea curțel că, după cum resultă din de* „clarația făcută de însăși generalul Argentoianu la comisia de recen- „sâmânt, venitul terenului expropriat este de 4 lei pogonul, totuși „curtea omite a se pronunța asupra acestui punct. Acâsta este o „omisiune esențială, de dre-ce, după art. 58 al legel de expropriere „din 1900, care, dacă se aplică de sigur și instanței de fond superidre, „după acest articol unul din elemetele care trebue să conducă pe „instanțele de fond în aprecierea lor este și venitul imobilului, după „cum resultă din rolul contribuțiunilor directe. „De asemenea curtea nu ’șl motivdză decisiunea, căci, după ce a- „ firmă și dânsa că pământul este de bună calitate, nu ne arată ele- „ menteie din cari ’șl face convingerea asupra evaluărel terenului „expropriat, Nue suficient ca instanța de fond să spue că apreciază „valdrea unul teren la suma de . . . . , ea trebue să ne dea și ele- „menteie apreciațiunei sale, pentru ca curtea de casație să ’șl pdtă „exercita censura și să vaooQLe 711 înaintea instanței de urmărire; in acest cas, remânând intregă cestiunea dacă ei pot sau nu să invăce cutare sau cutare mij- loc de casare, omisso medio. No. 8. — Respingerea incidentului de headmisibilitate a recursului făcut de Elias los. Cohen contra ordonanței de adjudecare a tri- bunalului Ilfov, secția de notariat, cu No. 2.558 din 1899, în proces cu C. C. Steriu și I. I. Machedon. \ 11 Maii 1900 CURTEA, Ascultând pe D. advocat C. G. loan, din partea intimatului C. C. Steriu, asupra incidentului de inadmisibilitatea recursului, și Pe 1). advocat N. Mitescu, din partea recurentului Elias I. Cohen, în combateri; Deliberând, Asupra incidentului de neadmisibilitatea recursului ridicat de par- tea intimată și basată pe faptul că recurentul nu a figurat în proces înaintea instanței de fond: Având în vedere că, după art. 559 din procedura civilă, sunt în drept a face recurs, în contra ordonanței de adjuiecare debitorul ur- mărit, creditorii sau orl-ce altă persdnă interesată, fără ca acest text de lege să facă veri-o deosebire dacă aceste persone au figurat sau nu înaintea instanței de urmărire; Considerând că, de altmintrelea, personele ce. după sus menționa- tul text de lege, au dreptul de a face recurs, sunt puse în cunoscință de urmărire și chemate a se presenta la tribunal, întru cât art. 506, alin. 3 din procedura civilă prescrie că afiptele și publicațiunile — afipte și publicatiunl ce se aduc la cunoscință tutulor prin inserarea lor în Monitorul Oficial, — trebue să coprindă somațiunea către toți aceia carî ar pretinde verl-un drept de proprietate, usufruct, servi- tute, chirie, privilegii, ipotecă, etc., ca înaintea adjudecărel să se presinte la tribunal spre a’și arăta pretențiilor lor; Că dar, față de tdte aceste persdne, instanța de urmărire este le- gată și, deci, dânșii fiind chemați înaintea instanței de fond, pot face recurs in contra ordonanței de adjudecare chiar dacă n’ai luat con- dușii în instanță; în acest cas, rămânând întrâgă cestiunea dacă el pot sai nu să invdce cutare sai cutare mijloc de casare, omisso medio; Digitized byCiOOQle 712 Că dar, in specie, fiind constant și netăgăduit, nici chiar de partea intimată, că recurentul este creditor ipotecar al imobilului urmărit, era în drept a face recurs în contra ordonanței de adjudecare, și, deci, urmdză ca recursul de față să fie declarat admisibil. Pentru aceste motive: Respinge incidentul de neadmisibilitatea recursului, etc. Civil, secțiunl-unite. No. 370 COMPETINȚĂ SECȚIILOR-UNITE ALE CURȚEI DE CASAȚIE.— Cas in care afacerea se trimite in secții-unite. (Art. 74 din le- gea organică a curțel de casație). Asemănat art. 74 din legea organică a curței de casație, ori de câte ori dupe casarea unei hotăriri se invdcă de aceeași parte acelaș motiv pentru a duoa oră și când hotăririle instanței de fond susțin aceeași părere, causa urmăză a fi judecată in sec- țiuni-unite. No. 418. — Trimiterea afacerel spre a fi judecată de secțiile-unite în urma recursului făcut de Stat contra sentinței tribunalului Ia- lomița No. 195 din 1900. 15 Maid 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă ded. consilier G. Luciu; Pe D. procuror general D. Alexandresco, în conclusiunî; Deliberând, Asupra motivului de casare: n Violarea art. 23 din codul silvic, de dre-ce pentru aplicarea n acestui text de lege este de ajuns faptul material al găsirel vitelor nîn pădurea supusă regimului silvic, fără a mal fi nevoe să stabilim «că proprietarii vitelor le-ati introdus cu voință, când nu se probâză rcă vitele au fost introduse prin vre-un cas de forță majoră*. Considerând că acest mijloc de casare a mal fost invocat d’maintea acestei curți cu ocasia judecărel recursului făcut tot de Stat contra sentinței tribunalului Constanța No. 326 din 1899, sentință ce a fost Digitized by Google 713 casați pentru acest motiv, și afacerea a fost trimiși spre a fi jude* cată de tribunalul Ialomița, care a pronunțat sentința supusă recur- sului ; Că, prin urmare, conform art. 74 din legea organică a acestei curți, ori de câte ori dupe casarea unei hotărîri se invâcă de aceeași parte acelaș motiv pentru a duoa 6ră și când hotăririle instanței de fond susțin aceeași părere pe acelaș motiv causa urmâză a fi jude* cată tn secțiunl-unite. Pentru aceste motive, De acord cu d. procuror general D. Alexandresco : Trimite la secțil-unite, etc. Penal, secția II. No. 371 DELICT DE PRESĂ. — Condamnare în lipsă. — Oposiție. — Ter- men.—Calcularea termenului. (Art. 483 din procedura penală). DELICT DE PRESA.— Oposiție. — Respingerea ei ca tardivă. - Introducerea în causă a unui alt delicuent și condamnarea lui. — Exces de putere. — Casare. 1/ In materie de delict de presă condamnatul in lipsă de curtea cu jurați are dreptul de oposițiune in termen de 15 ^Ue neli- bere, osebit de câte o (fi pentru fie-care distanță de duoe miria- metre, socotite din (țiua primirei copiei de pe decisiune, in per- sună sau la domiciliu. Ast-fel, este casabilă decisiunea curței care respinge, ca tardivă, oposițiunea celui condamnat in lipsă pentru delict de presă, cănd nu i s’a ținut in semă, la calcularea termenului, de câte o fii pentru fie-care duoe miriamstre de distanță de la reșe- dința curței la domiciliul delicuentului. 2) In cas când curtea cu jurați respinge ca tardivă oposițiunea făcută de cel condamnat in lipsă pentru delict de presă, acăstă decisiune este definitivă și inchide instanța, ast-fel că este ca- sabilă, ca dată cu exces de putere, decisia curței, când respin- gând, pe de o parte, oposiția ca tardivă, apoi, pe basa declara- țiunei oponentului, introduce in causă pe un alt delicuent, pentru acelaș delict de presă, și ’l condamnă pe acesta fără ca să existe o nouă cerere de intentarea unei asemenea acțiuni. No. 419.— Casarea decisiunilor curțel cu jurați din județul Ilfov cu No. 23 și 24 din 1900, dupe recursul făcut de I. V. Haritonov și Sterian Grigoriu. Digitized by ^OOQIC 714 15 Maiu 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier G. N. Bagdat; Pe D. advocat C. D. Sărățeanu, din partea recurentului St. Gri- goriu, și Pe D. advocat Gamil Dumitrescu, din partea recurentului I. V. Haritonov, ambii in desvoltarea motivelor de casare ; Deliberând, In ce privesce recursul făcut de Sterian Grigoriu asupra mijlocu- lui de casare: «Oposiția mea a fost in termen, de dre-ce curtea nu a ținut soco- vtălă de distanță în calculele ce trebuia să facă pentru determinarea „timpului înăuntrul căruia trebuia să fac oposiție conform art. 483 „din procedura penală». Văzând decisiunea supusă recursului; Văzând art. 483 din procedura penală ; ' Considerând că după disposițiunile acestui articol, in materie de delict de presă, condamnatul in lipsă are dreptul de oposițiune în termen de 15 ua de 10 Sep- tembre ; Că la acest termen pentru supralicitare presentându-se creditorul, debitorul și adjudecatarul, el ad cerut tribunalului amânarea vîn<^â~ rel, pe motiv că prețul eșit la licitație este mic în raport cu valdrea imobilului, ceea ce este în detrimentul minorilor, cerere care a fost refusată de tribunal; Considerând că tribunalul care a dispus vîn^area silită are a su- praveghia îndeplinirea formelor prescrise pentru violare silită, dar n’are misiunea a stărui în vîn^area silită a imobilului ori cum, cu tdte că părțile cer să nu se mal dea urmare; Considerând că dacă în urma unei adjudecatii provisoril, ca în specie, debitorul, creditorul urmăritor și însuși adjudecatarul provi- sorid, prin urmare singurele persdne interesate cari puteau cere con’ tinuarea vîn^ărel silite și ținere! licitației pentru adjudecarea defini- tivă, cer a nu se mal continua vîn^area silită, tribunalul nu putea de cât a lua act de cererea făcută și a clasa dosarul vintre! silite; că dreptul de amânare a părților și îndatorirea tribunalului pentru a- mânare resultă din art. 534 din procedura civilă; Considerând că dacă tribunalul a refusat cererea de amânare și a procedat la vîn^area imobilului îa contra voinței exprese a tutulor părților interesate în causă, a săvîrșit un învederat exces de putere, și de aceea mijlocul de casare este întemeiat. Pentru aceste motive, Și fără a mal discuta cele alte mijldce de casare invocate : Casdză, etc. Civil, secția II. Digitized by VnOOQLe 728 No. 380 DELICT POLITIC. — Delict electoral. — Cam trebue sesizată curtea cu jurați. (Art. 226 din procedura penală; art. 129 din legea electorală; art. 39 din legea organică a cartel de casație). După cum in materie criminală, curtea cu jurați nu pdte judeca de cât dacă i s’a deferit judecarea prin decisia camerei de pu- nere sub acusare, de asemenea și in materie de delict politic deferirea spre judecare de curtea cu jurați este neapărat ordo- nanța judelui-instructor, și neexistând o asemenea ordonanță, neobservarea acestei forme substanțiale atrage nulitatea deci- siei, și acest motiv fiind de ordine publică, se pdte invoca pen- tru prima oră in casație. In asemenea cas, casarea se face fără trămitere. No. 444. — Casarea fără trămitere a decisiel curțel cu jurați din județul Dolj cu No. 20 din 1900, în urma recursului făcut de G. I. Mincu, I. Solescu, Solea Stanciu și alții. 22 Maiu 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. N. Bagdat; Pe D. advocat P. Borș, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului I de casare: «Violarea art. 226 din codul instrucției criminale și exces de pu- nt ere. Curtea cu jurați a intrat în cercetarea acestui delict politic „fără să existe o ordonanță a judelui-instructor pe basa căreia să fie «sesizată. Casarea cade a se face pentru acest motiv fără trămitere, «nefiind causă în starea cum este judecabilă de o curte cu jurați*. Având ia vedere decisiunea curțel cu jurați supusă recursului ; Vânând art. 226, alin. 11 din procedura penală; Considerând că prin disposițiunile acestui text de lege, așa cum a fost modificat prin legea din 17 Aprilie 1875, se prescrie că curtea juraților va intra în cercetarea de'ictelor politice în urma trămilerel ce i se va face prin ordonanța judecătorului de instrucție; Considerând, în specie, că recurențil, ca prevenițî de delictul pre- Digitized by Google 729 vă^ut de art. 129 din legea electorală cerându-se a fi judecat de tribunal, acesta ’șl-a declinat conpetința, iar ministerul public a tră- mis afacerea la curtea cu jurați din Dolj fără să i se fi deferit prin o ordonanță a judelul-instructor după cum prescrie art. 226 sus citat; Considerând că precum In materie criminală curtea cu jurați nu pdte judeca de cât dacă i s’a deferit judecarea prin decisia camerei de punere sub acusare, asemenea și în materie de delict politic, deferi- rea spre judecare de curtea cu jurați este neapărată ordonanța judelul-instructor; că neexistând în specie, asemenea ordonanță, ne- observarea acestei forme substanțiale atrage nulitatea decisiel; Că de aceea motivul fiind de ordine publică, pdte fi invocat direc în casație; Văzând și art. 39 din legea organică a acestei curți. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror, Gasdză, etc. Penal, secția II. No. 381 CURTEA. CU JURAȚI. — Jurați. — Naționalitate. — Probă. — (Art. 259 din procedura penală). Faptul că o persdnă care a luat parte ca jurat in comisiunea de judecată figurâză in listele electorale ca alegetor presupune că are calitatea- de cetățân roman, și cel ce pretinde că nu are o asemenea calitate este ținut să dovedescă acesta. No. 453. — Respingerea recursului făcut de Constantin N. lovipale contra decisiel curței cu jurați din județul Dolj No. 69 din 1900. 22 Maiu 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Bagdat; Pe D. advocat Policrat, în desvoltarea motivelor de casare ; Pe D. procuror în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de casare : «Nulitatea verdictului juraților de Dolj. Printre jurații cari au Digitized by Google 730 «pronunțat verdictul figurând și Toma Stanovici, bulgar naturalisat, «acest verdict este nul și neavenit«. Considerând că, de și după disposițiunileart. 259 procedura penală, nu pdte fi jurat de cât acei ce se bucură de drepturile publice, adică acel cari ad calitatea de cetățdn român; în specie însă, din chiar actele presentate de recurent, se sțabilesce că juratul Toma StanovicI, care a figurat în comisiunea de judecată, este înscris în listele electorale ale colegiului I de Cameră Senat și comună din județul Dolj, ceea ce presupune că dânsul are calitatea de cetățdn român, fără de care nu pdte figura tn listele electorale ; Considerând că întrucât recurentul, cu actele presentate, nu a putut dovedi contrarii acestei presumpțiuni, mijlocul de casare are a fi respins ca neîntemeiat. Considerând că, în cât privesce mijlocul al II-lea de casare, recu- rentul ne mal susținându’l, acest mijloc nu mai pdte face obiectul vre-unei discuțiuni. » Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror St. Stătescu: Respinge, etc. Penal, secția IL No. 382 GESTIUNI DE FAPT. — Constatarea și aprecierea faptelor. — Apreciere suverană a instanțelor de fond. PARTE CIVILĂ. — Achitarea inculpatului. —- Lipsa de preju- diciu. — Necondamnare la despăgubiri civile. i) In cea ce privesce constatarea și aprecierea faptelor, instan- țele de fond sunt suverane și hotăririle lor nu pot fi censurate in acostă privință de curtea de casație. Când instanța de fond constată că partea civilă nu a suferit nici un prejudiciu, cu drept cuveni nu condamnă la despăgu- biri civile pe inculpatul achitat. No. 457. — Respingerea recursului făcut de direcțiunea căilor fe- rate române, ca parte civilă, contra decișii curțel de apel din Bu- curescl, secția II, No. 108 din 1900. Digitized by Google 731 23 Maiâ 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier N. Pre- descu ; Pe D. advocat Capeleanu, în desvoltarea motivelor de casare; Pe D. advocat Mănescu-CălărașI, în combateri; Deliberând, Asupra motivelor I și II de casare : I. „Erdre grosieră de fapt și, ca consecință a el, falsă motivare, „resultând din faptul următor : „Onor. curte de apel constată atât din susținerile ndstre, cât și „în fapt, că controlul biletelor bianco nu se putea face în mod exact, „de dre-ce nu tdte aceste bilete ajungeați la direcțiune și constată „iarăși că în aceste bilete se punea o sumă mal mare în cotor de cât „în permisul care se elibera călătorului, iar diferința ’șl-o însușea „Bălcescu. „Față cu aceste constatări, instanța de fond, în loc să ajungă la „acordarea de despăgubiri în sumă egală cu suma ce Bălcescu șl- »a însușit, ne respinge cererea, pe motiv că acest fapt al lui Băl- „cescu nu putea causa nici un prejudițiti, de dre-ce aceste bilete „trebuind a fi reîntdrse administrației căilor ferate române, acâsta se „putea despăgubi de la casiera. „II. Violarea art. 11 din procedura penală, de dre-ce curtea de apel „constată în fapt că cele denunțate de noi contra lui Bălcescu și a- „nume falsificarea biletelor bianco și sustragerea unor sume de bani „sunt adevărate, ’l achită însă pe inculpat pe motiv că nu ar fi „avut intenție frauduldsă când a comis faptele ce i se impută. Din „momentul ce dar faptul există, din momentul ce pagubă am avut „din acest fapt, evident că urma să ne acorde despăgubirile cerute. „Curtea ne respinge cererea de despăgubiri pe motivul achitărela. Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care se constată că curtea de apel a respins atât apelul procurorului cât și al direc- țief căilor ferate, făcut în contra sentinței tribunalului Ilfov secția III, No. 953 din 1900, prin care Constantin Bălcescu este achitat de fap- tul că, în calitate de casier la casa de bilete No. 5 din gara de Nord, ar fi falsificat mal multe bilete bianco, trecând în biletele călătorilor sume mal mici de cât în cotorul corespunzător și că a sustras și o sumă de 300 lei în numerar ; Digitized by L.OOQ1C 732 Gă curtea de apel stabilesce și motiv&ă că alterarea materială a biletelor nu pdte să constitue singură și prin sine însăși delictul de fals ce se impută recurentului; că în impregiurările în cari s’a co- mis alterarea, nu se pdte stabili că inculpatului a lucrat cu inten- țiune frauduldsă, pentru a fi delictul de fals, ci este resultatul unor erori materiale, legitimate prin chiar regulamentele tn vigdre ale di* recțiunel căilor ferate, ca nisca fapte întâmplătdre ; Considerând că în ce privesce constatarea și apreciarea faptelor, instanța de fond este suverană și decisiunea sa nu pdte fi censurată din acest punct de vedere ; Că curtea de apel motivdză că faptul recurentului nu pdte causa nici un prejidițid direcțiunel căilor ferate, de dre-ce diferințele ce ar exista, fie în minus fie în plus, se bonifică sad se împlinesc din partea casierului, conform regulamentelor în vigdre, și că în ce privesce sus- tracțiunea sumei de 300 lei nu se dovedesce cu nimic; Că, fată cu tdte aceste constatări în fapt, curtea declară că nu se pdte acorda direcțiunel despăgubiri civile ; Considerând că întru cât curtea constată că, în specie, nu este prejudițid pentru direcțiune, cu drept cuvânt nu a condamnat pe in- culpatul achitat la despăgubiri civile ; Gă prin urmare, ambele motive nefiind fondate, ad a fi respinse. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Penal, secția II. No. 383 PROBE.—Aprecierea suverană a instanțelor de fond. Instanțele de fond, pentru constatarea adeverului, sunt suverane să aprecieze dovezile pe cari ’și întemeiază hotăririle lor și să înlăture pe acelea cari nu 'i inspiră credință. No. 464.—Respingerea recursului făcut de lorgu Condeescu contra decisiel curței de apel din Craiova, secția II, No. 446 din 1900. 23 Maid 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Cuculi; Pe D. advocat Lungeanu, în desbaterea motivelor de casare: Digitized by CjOoqLc 733 Pe D. procuror în conclusiunl; Deliberând, Asupra modulul de casare: „Exces de putere și violarea dreptului de apărare, dat în judecată -pentru furt de la stăpânul meii, un comerciant; am cerut ca să se „aducă registrele din cari să se vadă că lucrurile pretinse furate e „răd trecute ca date mie drept salariu. Proba cerută era perempto- «rie de fond, fiind-că registrele aduse puteaU face dovadă complectă, „despre nevinovăția mea, și, deci, putea resolva procesul. Curtea, to- „tușl, refusă acâstă cerere regulat formulată de mine și prin acâsta „constitue un vădit exes de putere«. Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care se constată că lorgu Condeescu fiind dat în judecată pentru faptul de furt de la stăpân, a fost condamnat la 7 luni închisdre corecțională și la 50 lei amendă, în basa art. 309, alin. III din codul penal; Că curtea de apel formându-șl convingerea din actele de instruc- țiune urmate în causă, din depunerile martorilor audiațl, cum și din propria mărturisire a recurentului, ÎI respinge cererea de a se aduce registrele stăpânului săfi, cu cari voia să dovedâscă că banii și obiec- tele ce le-a luat de la acesta, erați trecute în comptul lui în registre, ca salarii! ce i se cuvenea; Considerând că instanța de fond este suverană să aprecieze dove- zile pe cari îșl întemeiază decisiunea și să înlăture pe acelea cari nu ’î inspiră credință pentru constatarea adevărului; Considerând că, în specie, curtea de apel declară și motivâză că șl-a format pe deplin convingerea despre culpabilitatea recurentu- lui din depunerile martorilor audiațl, din antecedentele inculpatului, cum și din propria’! mărturisire serisă și subscrisă de dânsul că cu banii furați a plătit datoriile rudelor sale și, în consecință, respinge cererea recurentului de a ’șl dovedi nevinovăția sa cu registrele stă- pânului săti; Că, procedând, ast-fel curtea nu violâză întru nimic dreptul de apărare și, deci, motivul nefiind fondat are a se respinge. Pentru aceste motive. Do acord cu D. procuror St. Stătescu: Respinge, etc. Penal, secția II. Digitized by kjOOQle 734 No. 384 CURTEA CU JURAȚI. — Tâlhărie. — Gestiuni puse juraților. — Circumstanțe agravante.—Cum trebueso puse In asemenea cas cestiunile. — Gestiuni complexe. — Nulitatea verdictului. (Art. 317 din codul penal; art. 361 și 367 din procedura penală). In crima de tâlhărie, când președintele curței cu jurați, după ce a pus juraților o primă cestiune in care se coprinde elementele tâlhăriei, pune o a doua cestiune pnn care se cere juraților să declare dacă acusatul la comiterea crimei, a întrebuințat bă- tăi și casne din cari s’a causat mdrtea pacientului, acest ă a doua cestiune, ast-fel pusă, prin cari jurații sunt întrebați de o-dată asupra circumstanței agravante de întrebuințare de bă- tăi și casne, cât și asupra aceleia dacă acele bătăi și casne au pricinuit mdrtea pacientului, constitue o cestiune complexă, pentru că ridică juraților putința de a delibera și a se pro- nunța in mod separat pentru fie-care circumstanță ce are un efect deosebit in cât privesce pedepsa, și procedând ast-fel să violează legea, iar verdictul este nul. No. 465. — Casată decisiunea curțel cu jurați din județul Ilfov No. 34 din 1900, după recursul făcut de Idn Gheorghe Canest. 23 Maiu 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Cuculi; Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de încasare invocat din oficiă: «Că cestiunea de a duoa pusă juratilor că dacă acusatul a sâvîr- «șit faptul de tâlhărie prin întrebuințare de rele tratamente, bătăi și «casne și din causa acestor maltratări s’a pricinuit mdrtea pacientu- «lui, este o cestiune complexă. Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care se contată că recurentul Ion Gheorghe Canest, ^is Gheorghe Ion, fiind declarat culpabil pentru crima de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 317 și 320 din codul penal, a fost condamnat la muncă silnica pe totă vidta ; Considerând că prima cestiune pusă juraților coprinde elementele Digitized by Google 735 tâlhăriei, prevăzută și pedepsită de art. 317 din codul penal, iar prin a doua cestiune se cere juratilor să declare și dacă acusatul la co- miterea crimei a întrebuințat bătăi și casne din cari s’a causat mdr- tea pacientului; Considerând că ast-fel pusă cestiunea a duoa, prin care jurații sunt întrebați de o-dată asupra circumstanței agravante de întrebuințare de bătăi și casne, cât și asupra aceluia dacă acele bătăi și casne a pricinuit mdrtea pacientului, constitue o cestiune complexă, pentru că ridică juraților putința de a delibera și a se pronunța tn mod se- parat fie-cărel circumstanțe, din care fîe-care are un efect deosebit tn cât privesce pedăpsa; Că, procedând ast-fel președintele curței cu jurați, s’a violat dis- posițiunile art. 361 și 368 din procedura penală și verdictul fiind nul, din acest punct de vedere, decisiunea curței cu jurați, care con- damnă pe recurent in basa acestui verdict e nulă; Că, prin urmare, decisiunea supusă recursului, are fi casată din acest punct de vedere ; Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror St. Stătescu; Casdză, etc. Penal, secția II. No. 385 CURTEA CU JURAȚI. — Lista juraților.— Comisiunea de jude- cată.—Dacă Ia ^iua judecărei trebue să se tacă două liste, una a juraților presenți și una a celor ce compun comisia de jude- cată. (Art. 290, 296 și 297 din procedura penală). CURTEA CU JURAȚI. — Martori. — Martori ai acusațiune! as- cultați și necomunicați acusaților. — Dacă verdictul și deci- siunea sunt casabile. (Art. 340 dm procedura penală). CURTEA CU JURAȚI. — Verdictul juraților. — De cine trebue semnat. — Nesemnarea lui de toți cei obligați a’l semna. — Nulitate. — Mai mulți acusați. — Cui profită acestă nulitate. (Art. 373 din procedura penală). Legea nu cere ca să se facă doue liste de jurați la (jiua jude- căței, una a juraților presenți, nescuzați și nedispensați, al că- ror nume s'au pus in urnă și din cari s’a tras la sorți comi- siunea de judecată, și o altă listă in cari să se trâcă numele Digitized by Google 736 juraților ce au format comisiunea de judecată, destul numai dacă in procesul-verbal al audienței se arată numeru¹ jura- ților ce au răspuns la apelul nominal, de modul cum a fost alcătuită coinisiunea de judecată și numele juraților cari au compus acăstă comisiune. De asemenea nefacerea a două liste deosebite n’a putut pune pe acusați in imposibilitate d’a controla capacitatea juraților, dacă se constată că s’a comunicat acusaților lista generală a juraților sesiunei, cas in care denșii au fost puși in putință să exerciteze controlul lor asupra capacităței juraților ce au răs- puns la apelul nominal și din cari s’a format comisiunea de judecată. 2) Ascultarea unor martori ai acusațiunei și cari n’au fost tre- cuți in lista martorilor comunicată acusaților nu atrage nuli- tatea verdictului și a decisiunei, dacă se constată că acusații nu au făcut inaintea curței cu jurați nici o opunere la ascul- tarea lor. 3) Declarația juraților trebue să fie subscrisă de primul jurat, de președintele curței și de grefier, șt acăstă condițiune fiind esențială, lipsa uneia din aceste semnături atrage nulitatea verdictului. Ast-fel este casabilă decisia curței cu jurați când se constată că verdictul juraților nu este semnat și de grefier. In asemenea cas dacă sunt mai mulți condamnați, se casăză nu- mai pentru condamnatul al cărui verdict nu portă tote semnă- turile cerute de lege. No. 470. — Casată decisiunea curțel cu jurați din județul Roman cu No. 4 din 1900, numai în ceea ce privesce pe losub Gruber, după recursul făcut de acesta, și Haim Vaserman, Ștrul Covler și Meer Covler. 23 Maifi 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. N. Bagdat; Pe D nil advocați: P. Borș, M. Valerian, Gaster și Cancicof, din partea recurenților, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. procuror general D. Alexandresco, în conclusiunî; Deliberând, Asupra motivului I de casare, referitor la toți recurențil și desvol- tat de D. M. Valerian : I. «Violarea art. 290, 296 și 297 din procedura criminală, căci Digitized by Google T31 „lipsesce din dosar atât lista ce trebuia să fie ținută de grefier și de «președinte, prin care să se constate cari jurati aii fost presențl și „cari absenți din cel comunicați, cât și lista de jurati cari aii format „comisiunea de judecată după ordinea eșirel la sorți și după recusărl, „nefiind suficientă numai constatarea în procesul-verbal că comisiu- „nea s’a format prin acel 12 jurați. „Intr’adevăr, legiuitorul dându-ml dreptul ca să controlez dacă „jurații cari aii luat parte la formarea celor 12 jurați eșițl la sorți „aii fost saii nu capabili, a înțeles să’ml dea și posibilitatea acestui „control, care nu pdte fi de cât prin alcătuirea listei juraților pre- „sențl la formarea celor 25 de jurați ceruțl de lege, ast-fel cum se „obiclnuesce la tdte curțile cu jurați din țdră«. Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care se constată că aii fost condamnați: 1) Haim Vaserman la pedâpsa reclusiunel pe timp de 5, ani în basa art. 225, 226, 227, 232, 238, alin. 2 și 40 din codul penal, combinat cu art. 60, alin, c; 2) losub Gruber, la a- ceeașl peddpsă, în basa art. 225, 226, 227, 232 și 60 din codul pe- nal; 3) Ștrul Govler, la 5 ani închisdre corecțională, în basa art. 225, 234 ultimul aliniat și 60, alin. 2 din codul penal; 4) Meer Covler, la 1 an închisdre corecțională, în basa art. 238, 241, 60, alin. 3 și 63 din codul penal; Considerând că art. 290 din procedura codului penal prescrie: „In fie-care causă și înaintea deschiderel audienței se va face apelul nominal al juraților nescuzați și nedispensați în presența juraților, a acusatulul și a ministerului public. „Numele fie*cărui jurat, care va răspunde la apelul nominal, se va pune într’o urnă. • Acusatui mal ântâid sad apărătorul săd și ministerul public vor putea face fie-care câte șăse recusărl, fără arătare de motive. ”Comisiunea juraților este formată îndată ce numărul juraților „nerecusațl se va fi ridicat la 12«. Considerând că întru cât din procesul-verbal de audiență al pre- ședintelui curțel juraților se constată că tdte aceste formalități pri- vitdre la constituirea juriului de judecată, aii fost îndeplinite în a- căstă causă și, pe de altă parte, legea neprescriind a se face osebite liste în cari să se trăcă numele juraților cari ad răspuns la apel și acele ale juraților cari compun juriul de judecată, constatarea făcută de președintele curțel în procesul său verbal de numărul juraților 47 Digitized by CiOOQlC ~38 cari aâ răspuns la apel, de modul cum a fost juriul de judecați al- cătuit și trecerea in acest proces-verbal a numelor juratilor cari ad compus comisiunea juratilor, sunt constatări suficiente pentru o re- gulată constituire a juriului de judecată; Considerând că nefacerea de osebite liste, in cari să se trâcă nu- mele juratilor cari ad răspuns la apel și acelea ale juratilor cari ad compus comisiunea, n’a putut pune pe acusațl, după cum susțin, în imposibilitate de a controla capacitatea juraților, de dre-ce se con- stată că s’a comunicat acusaților lista generală a juraților sesiunel, și, deci, ad fost pușHn putință să exercite controlul lor asupra capa- citățel celor 27 jurați ordinari cari ad răspuns la apelul făcut în presența acusaților, precum și asupra celor 12 jurați din comisiune; că, afară de acâsta, netemeinicia In fapt a motivului de casare invo- cat resultă și din aceea că recurențiî nu articulâză în mod serios veri-o incapacitate pentru nici unul din jurații cari ad compus comi- siunea de judecată, dar nici chiar pentru verl-unul din cel cari Ggu- râză în lista generală a juraților șesiunel ce le-a fost comunicată; Motivul de casare invocat cată, deci, a fi respins ca neîntemeiat. Asupra motivului II de casare, referitor asemenea la toți acusațil și desvoltat de D. advocat Petre Borș : „Violarea art. 340 din codul procedurei penale. „După disposițiunile acestui text de lege, trebuia a se notifica a- n casaților lista martorilor acusațiunel cu 48 ore înainte de ^iua de „21 Martie 1900, când a avut loc înfățișarea, dar îndeplinirea că- „reia formalități s’a omis a se face. „Comunicarea ce se ooQLe 777 o împărțdlă, sad drept o nouă violare supusă taxei proporționale de 2 lei la suta de lei (art. 33, No. 4 din legea timbrului); Considerând că, după disposițiunile art. 78, alin. III din codul co- mercial, o societate cdmercială, constituind o persdnă juridică distinctă de aceea a asociaților, de îndată ce un imobil a trecut din patrimo- moniul el în acela exclusiv al unuia din asociațî, și pe cât timp so- cietatea subsistă, nefiind în stare de lichidațiune, învederat că nu pdte fi vorba de împărțdlă și, prin urmare, nici de vîn^are pentru eșire din indivisiune a unuia dintre coproprietarii devălmașl, adică a unuia din asociațî, spre a se putea susține că nu s’a petrecut o adevărată mu- tațiune de proprietate, ci numai o împărțdlă, cas prevăzut de art. 33, No. 5, alin. 3 din legea timbrului; Considerând, dar, că actul intervenit între Solomon I. Halfon și Moritz N. Halfon nu pdte fi privit alt-fel de cât că operând o muta- țiune de proprietate între firma S. Halfon et fii ?i Solomon I. Halfon, și, ca atare, bine a judecat tribunalul când a decis că trebue a se aplica disposițiunile art. 1, 33 și 38 din legea timbrului; Că, ast-fel fiind, motivele de casare devin neîntemeiate. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 403 VÎNț)ARE. — Neexecutarea obligațiilor de către vîn^etor. — Facultatea judecătorului de a’i acorda un termen pentru a le executa. (Art. 1.021 din codul civil). CASAȚIE. — Nepronunțarea judecăței asupra unei cereri.—Când omisiunea este esențială. 1/ Judecata pote acorda vingetorului un termen pentru executa- rea obligațiilor ce 'și a luat prin contractul de vin^are. 2) Omisiunea ce judecata face de a se pronunța asupra unei ce* reri sau declarații scrisa dată de o parte nu este esențială dacă se constată că acea petiție nu emană chiar de la parte, ci de la un procurator al ei ce nu avea procură să facă o asemenea ce* rere sau declarație. No 231. — Respingerea recursului fâcut de D. A. Sturdza contra Digitized by CiOOQlC 778 decisiel curțel de apel din Galați, secția II, cu No. 139 din 1899, în proces cu lorgu H. Vaia, personal și ca moștenitor al defunctu- lui Al. H. Vaia, și alții. 6 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Hen- tzescu; Pe D-nil P. Borș și DrăghicI, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. T. Stelian, în combateri; Deliberând, Asupra motivului I de casare invocat: «Exces de putere și greșftă interpretare a art. 1.020,1.021, 1.315 «și 1.320 din codul civil. Curtea neținând sâmă de art. 10 din con- «tractul de vindere-cumpărare a moșiei BogeștiT, cu exces de putere « dă o greșită interpretare și se mul Jumesce cu declarațiunl date de ad- «versarl, ce nu coprind de cât termene nehotărîte, pe când art. 10 «sus citat reclamă declarațiunl autentice clare «. «De și vinZarea a fost efectuată la 1892 și, conform art. 10, ad- «versaril eraă obligați a ’ml preda declarațiunile menționate în ter- «menul convenit, lucru ce curtea constată că adversarii mei nu s’aâ «conformat, ci le-au presentat numai în audiență, când curtea le de- «clară bune și valabile, pretinzând că de și am somat pe adversari «la 1893 și 1897 înainte de intentarea acțiunel, cu tdte acestea cur- «tea, comițând un exces de putere și violând art. 1.020,1.021,1.315 «și 1.320 din codul civil, interpretând că de dre-ce judecătorii pot «da termene, consideră termenul ca dat de judecători și autorisă pe «adversari la presentarea acestor acte, cari D-Ior nu le avea ti în mo- «mentul intentărel acțiunel. «Exces de putere patent, căci curtea nu pdte judeca părțile de «cât asupra litigiului supus judecățel în momentul intentărel acțiu- «nel, iar nu în momentul ales de curte Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că recurentul Dimitrie A. Sturza a intentat acțiune contra intimatilor Pa- nait și lorgu H. Vaia și Elena G. Argenti, cerând resiliarea contractului de vinZare a moșiei Bogeștil, cum pârâtă de dânsul de la intimați, pe cuvânt că vînZătoril ati contravenit disposițiunilor art. 10 din con- tract, după care erau obligați ca în termen de 8 luni să producă de- Digitized byCOOQlC clarațiunile succesorilor defunctei Alexandra Gianguli, câ nu mai ad nici o pretenție asupra vîn^ărel moșiei Bogeștil, rămasă pe urma bu- nului lor Hristea Vaia, și vîndută recurentului de către intimațil Vaia și Argenti; Având in vedere că curtea constată că, în afară de declarațiile predate recurentului în ^iua de 6 Martie 1897 de către frații Vaia, aceștia ad mal produs 2n ședința curțel încă duoă declarații autenti- ficate de tribunalul Tutova ; că, cu aceste duoă din urmă declarații curtea constată, în fapt, că intimațil aii produs patru declarațiunl au- tentice de la cel patru copil al defunctei Alexandra Cianguli cari de- clarațiunl tdte însușesc condițiunile cerute de art. 10 din contract; Considerând că acâstă cestiune fiind o cestiune de fapt, reservată in- stanțelor de fond, partea ântâiu a acestui motiv de casare e nefondată ; Considerând că, în ce privesce producerea acestor declarații peste termenul de 8 luni prevăzut de art. 10 din contract, curtea constată din acte și împregiurările causel că intimațil nu sunt în culpă; că, după expirarea termenului de 8 luni, recurentul a fost în complectă înțelegere cu vîn^ătoril pentru executarea contractului, plătind cum- părătorul și procentele la sumele rămase neplătite din prețul vîmjăreî; Că, față de aceste constatări și față de disposițiunile art. 1.021 din codul civil, dupe cari curtea putea acorda vîn^ătorilor un termen pen- tru executarea obligațiunel lor, cu drept cuvânt, și fără a viola verl- un text de lege, curtea a respins cererea de resiliere și nici exces de putere n’a comis; Că, prin urmare, acest motiv în întregul lui este neîntemeiat. Asupra motivului II de casare : «Exces de putere și omisiune esențială. Panait H. Vaia a presen- «tat la curtea de apel un act de cesiune transmitor către dânsul a «dreptului succesoral la moșia Bogeștil, de către Ion Ciangulia; însuși «acest act a fost pentru mine un mijloc de apărare decisiv, prin care «dovedeam nevalabilitatea declarațiunel din 1894 aiul Ciangulia, de «care declarațiune curtea de apel are aerul a ține sâmă, precum de «asemenea m’am servit a demonstra călcarea art. 10 din contract «prin chiar acel act de cesiune. S’a mal presentat curțel de apel și o «petițiune din 19 Martie 1899 a aceluiași coproprietar fost al Bogeș- «tilor cu drept succesoral, petiție adeverită de guvernatorul Basara- «biel, de consulatul nostru de Odessa și de ministerul nostru de afa- «cerl străine; prin acest act Ciangulia declară formal că nu renunță «la dreptul de proprietate ce avea asupra La tribunal, când s’a discutat asupra locului unde trebuia să se «despartă prisosul în poligonul delimitărel, s’a admis de amânduoâ «părțile a se alege în locul unde ’l alesese și hotarnicul Zăuceanu. «Curtea omite acâsta, și trece peste voința părților, despărțind pre- «tinsul prisos în punctele X, Y, Z«. Considerând că curtea de fond, pe lângă considerările din decisiu- nea sa, pe care s’a întemeiat la pronunțarea hotărirei, adoptând și pe acelea din sentința tribunalului, iar acesta ocupându-se și de ces- tiunea care face obiectul acestui motiv de casare, învederat că curtea de fond a avut tn vedere și acâstă cestiune, și, dar, nu pdte să fie vorba de omisiune, după cum se susține de partea recurentă, așa că și acest mijloc de casare este neîntemeiat. Asupra motivului III: «Călcarea dreptului de apărare. Ni s’a răpit proba cu martorii ce «ceream ca să dovedim că la duol ani după delimitare un braț alTelâ- «jenulul ’șl a strămutat cursul pe sub malul pământului locuitorilor, «și că, tn urmă, acest braț s’a abătut tn matca actuală, așa că pe te- «meiul art. 498 din codul civil, noi, locuitorii, am dobândit, prin pres- Digitized by LiOOQlC 822 ^criptie de un an, tot pământul coprins între poligonul delimitărel ^ndstre și cursul Telâjenulul. * Curtea, neadmițându-ne dovedirea cu martori a acestui fapt, pe „care se întemeia prescripția ce invocam, a violat dreptul nostru de » apărare Considerând ci, întru cât curtea de fond, examinezi cererea obștel, relativă la dobândirea unei părți de. teren prin prescripțiunea de un an, pe basa art. 498 din codul civil, și printr’o serie de împrejurări și constatări de fapt, stabilesce că proba cu martori invocată de obște, era inutilă acâstă apreciere scapă de sub controlul acestei curți, și, dar, nici acest ultim motiv de casare nefiind întemeiat, ur- mâză a se respinge recursul. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția L No. 424 Recusare.—Cine trebue să judece recusarea.—Cum trebue să se complecteze curtea sau tribunalul. (Art. 274,276,280,281, 282 și 289 din procedura civilă; art. 18 din legea pentru organi- sarea judecătorâscă). In cașul când una din părțile in litigiu propune o recusare fie in persdna unui judecător, fie in a dud sau mai mulți, acei judecători recusați nu pot ei însuși să discute propunerea de recusare, ci trebue să o judece judecătorii nerecusați, dacă sunt în complectul preve^ut de lege, sau, in cas contrariu, să se complecteze tribunalul sau curtea cu alți judecători, și, in lipsă de judecători, cu advocațl, și acdsta chiar când motivele de recusare n’ar intra in acele preve^ute de lege. No. 258. — Casarea, după recursul Jăcut de Mibail Pavelescu, a sentinței tribunalului Vâlcea, cu No. 209 din 1899, în procesul cu N. Ch. Bogdănescu. 19 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând cititirea raportului făcut în causă de D. consilier Gr. M. Buiucliu; • Pe D. C. D. Sărățeanu, în desvoltarea motivelor de casare, și, Digitized by 823 Pe D. advocat Paul Mironescu, în combateri; Deliberând, Asupra motivelor de casare în următdrea coprindere : •Exces de putere, violarea regulilor stabilite pentru judecarea re- „cusațiunel și a articolelor 281, 282, 283, 276, alin. 9 și 11 și 276 ■din procedura civilă. - „Rea constituire a tribunalului Vâlcea, prin: faptul că în procesul „despre care tratezi sentința No. 209, dată la 8 Maid 1899, între „mine și D. N. Ch. Bogdănescu, am fost judecat de judecători recu- »sațl, cari nu se puteai! pronunța el singuri asupra recusărel în cât „se pdte judeca în urmă fondul. „Violarea dreptului acordat litiganților prin art. 274, 275 și 276 „din procedura civilă, de a recusa pe orl-ce judecători de-dre ce tri- „bunalul a declarat că nu ’ml este permis a recusa pe toți mem- „bril cari compunead complectul ce judecau. Având în vedere art. 274, 276, 280, 281, 282 și 283 din proce- dura civilă; Considerând că, din aceste texte de lege reese că, în cașul când una din părțile în litigiu propune o recusare, fie in persdnă unul ju- decător, fie în a duol sad mal mulțl, acel judecători recusațl nu pot el însuși să discute propunerea de recusare, ci trebue să o judece judecătorii nerecusațl, dacă sunt în complectul prevăzut de lege, sad, în cas contrarid, să se complecteze tribunalul sad curtea cu alțl judecători, și, în lipsă de judecători, cu advocațT, conform art. 18 din legea pentru organisarea judecătorescă, și acâsta chiar când motivele de recusare n’ar intra în acele prevăzute de lege, căci procedura ju- decărel recusațiunilor nu prevede nici o distincțiune în acâstă pri- vință ; Gă tribunalul, judecând în complectul de duol și primind recusațiunea Îndreptată în persdnă ambilor judecători, aceștia nuputead a o discuta tot el, cum a făcut în specie, ci trebuiad să o presinte altul com- plect, constituit ad hoc, care să judece dacă este sad nu admisibilă acea recusare; că, procedând alt-fe), a violat sus citatele texte de lege, și, deci, a pronunțat o hotărîre casabilă. Pentru aceste motive : Casâză, etc. Civil, secția I. Digitized by Google 824 No. 425 NULITĂȚI. — Acte de procedură. — Când trebuesc propuse nu- litățile unor asemenea acte. — Martori. — Nulitatea depune- rilor lor. — Când trebue propusă. (Art. 111, 195 și 735 din procedura civilă). POSESIUNE. — Prescripție. — Cum trebue să fie posesiunea spre a putea duce la prescripție.—Constatarea condițiilor.—Cestie de fapt. — Apreciere suverană a judecătorilor de fond. (Art 1.847 din codul civil). 1) Orl-ce causă de nulitate a unui act de procedură este stinsă dacă nu s’a propus înaintea ori-cărei apărări asupra fondului sau excepțiunei, afară de excepțiunile de necompetință. Ast-fel, nulitatea unor depuneri de martori, pe motiv că martorii nu ar fi fost întrebați dacă sunt în serviciul vre-uneia din părți sau în ori-ce alte relațiuni cu vre-una din ele, fiind o excep- țiune de nulitate a unui act de procedură preparatoriu, este stinsă dacă nu s’a propus ori-cărei apărări asupra fondului, 2/ Cestiunea dacă o posesiune este continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar, adică dacă intrunesce aceste con- diții cerute de lege spre a conduce la prescripție, este o cestie de fapt care scapă censurei curței de casație. No. 259. — Respingerea recursului (Scut de G. Gh. Vernescu con- tra decisiunel curței de apel din Craiova, secția II, cu No. 23 din 1899, în proces cu moșnenii Molanii. 19 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. președinte Gr. Lahovari; Pe D. advocat Lepădătescu, în desvoltarea motivului I și II, decla- rând că renunță la al Ill-lea ; Pe D. advocat Em. Porumbaru, în combateri; Deliberând, Asupra primului mijloc de casare în următdrea coprindere: „Violarea art. 195 din procedura civilă. In adevăr,după ce curtea „de apel constată că judecătorul delegat de tribunal ca să ia deposi- „țiunile martorilor, nu a observat formalitățile prescrise de sus ci ta- ctul articol, ’mi respinge cererea de anulare a acestor deposițiunl, pe „motiv că în apel nu se pdte invoca, pentru ântâia dră, o asemenea „nulitate, fără a mal discuta prejudiciul ce am arătat că ’ml-aă causat Digitized by ooQle 825 n aceste deposițiunl, confundându-se ast-fel nulitățile prevăzute de *art. 195, cu acele prevăzute de art. 111 din același cod de proce- «dură«. Având in vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că D. C. Gh. Vernescu, recurentele de astățll, făcând hotărnicia moșiei saleGlogova, a revandicat de la moșnenii Molani—intimați în recurs— o porțiune de teren ce i s’ar cuveni după hotărnicia celor 12 boerl din 1701 și după cartea de judecată a Banului Graiovel din 1750; că moșnenii au contestat acâstă hotărnicie și ad opus la acțiunea în revendicare prescripțiunea de 30 de ani și posesiunea lor de peste 40 de ani; că tribunalul, pe basa cercetărel locale efectuată în causă, a de pos iți unii or martorilor ambelor părți și a actului de expertisă făcut de inginerul expert Grăciunescu, a respins acțiunea în revandi- care și a menținut pe moșneni In posesiunea lor; că curtea din Cra- iovs, statuând în apel asupra acestei afaceri, prin decisiunea atacată a^I cu recurs, pentru motivele expuse în decisiunea sa, și adoptând in • totul și pe acelea din sentința primilor judecători, a respins apelul și a confirmat sentința tribunalului; Considerând că după disposițiunile art. 111 din procedura civilă, orl-ce causă de nulitate a unul act de procedură este stinsă, dacă nu s’a propus înaintea ori-cărei apărări asupra fondului safi excep- țiunel, afară de excepțiunile de necompetință; Considerândₜcă nulitatea unor deposițiunl de martori, pe motiv că nu ar fi fost întrebați dacă sunt în serviciul vre-uneia din părți, satî în orl-ce alte relațiunl cu vre-una din ele (art. 195 din procedura civilă), fiind o excepțiune de nulitate a unul act de procedură prepa- ratorie, este stinsă dacă nu s’a propus înaintea orl-cărel apărări asu- pra fondului; Că ast-fel fiind, și, întru cât, în specie, curtea de fond constată în fapt că martori cari afi depus d’inaintea tribunalului, ad fost între- bați dacă sunt rude cu părțile și că părțile, nu se văd a fi cerut să fie interogațl și dacă se afla în serviciul lor; apoi, cu drept cuvânt, curtea de apel a decis că acest motiv nu mal putea fi ridicat în apel; Că de altmintrelea, chiar dacă sus arătatul motiv de nulitatea de- posițiunilor de martori, nu s’ar putea considera ca un act de proce- dură în sensul art. 111 din procedura civilă, totuși, întru cât după disposițiunele art. 735 din procedura civilă, care prevede nulitățile în genere nulitatea nu pdte fi admisă în orl-ce stare a procesului, de Digitized by ^ooQle 826 cât în anume cele trei cașuri arătate de sus citatul text de lege, și, întru cât, în specie, nu s’a susținut de partea recurentă d’inaintea curțel de fond, că era vorba despre vre unul din acele cașuri, apoi, și din acest punct de vedere motivul de casare în cestiune este ne- întemeiat ; Că, în afară de acestea, întru cât curtea de fond adoptă în totul motivele din sentința tribunalului și întru cât acâstă sentință se sus- ține pe lângă tdte cele l alte motive arătate într’ânsa și pe deposi- țiunile celor-l’alțl martori (al părțel intimate), cari au fost întrebați dacă sunt în serviciul părților sad în orl-ce alte relațiunl cu vre una din ele, apoi, și pe aceste considerațiunl, sus arătatul motiv de casare, devine neîntemeiat. Asupra motivului II; „Violarea art. 1.847 din codul civil: „Este constatat și netăgăduit că poâedez terenul în litigiti, și că „intimațil moșnenii Molanii tind să facă din prescripțiunea achisitivă „de 30 ani sorgintea acțiunel lor de revendicare a acestui teren. „Urma,deci, ca pentru constatarea acestei prescripțiunl, zișii moș- „nenil să dovedâscă că dânșii au posedat acest teren în timp de 30 „ani, în condițiunile prescrise de art. 1.847 din codul civil, condițiunl „ce nu ad dovedit, și pentru care causă am cerut curțel de fond să „ordone o altă constatare cu martori, cerere respinsă fără motivare Considerând că cestiunea dacă o posesiune este continuă, neîn- treruptă, neturburată, publică și sub nume de proprietar, adică dacă întrunesce aceste condițiunl cerute de lege (art. 1.847 și urm. din codul civil), spre a putea duce la prescripțiune, este o cestiune *de fapt, care scapă censurel curțel de casațiune; Că ast-fel fiind, și, întru cât curtea de fond, constată prin decisiunea sa, că din cercetarea locală ordonată de tribunal și efectuată în <^iua de 30 Aprilie 1898, a găsit destule elemente de apreciere spre a ’șl forma convingerea în privința condițiunilor ce întrunea posesiunea moșnenilor, evident că în asemenea împrejurări a fost în tot dreptul să găsâscă inutilă o nouă constatare locală cu martori, cerută de re- curent, și s’o refuse, ca atare ; Că, dar, și acest al duoilea și ultim motiv de casare fiind neînte- meiat, urmâză a se respinge recursul. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. Digitized by VnOOQle 827 No. 426 OPOSIȚIE. — Restituire de taxe de timbru. — Dacă există drep- tul de oposiție. TIMBRU.— Taxă de înregistrare. — Când se restitue. — (Art. 10 și 46 din legea timbrului). 1] In materie de restituire de taxe percepute după legea timbru- lui, atât Statul cât și părțile judecate in lipsă au dreptul de oposiție. 2) Taxele de înregistrare percepute se restitue atunci când con- vențiile și actele ce părțile au proiectat de a face nu s'au operat in mod definitiv, fie prin voința lor, fie prin circumstanțe in- dependente de voința lor, de dre-ce taxa de înregistrare este un imposit pus asupra actului juridic intervenit intre părți, iar nu o taxă pentru legalisarea instrumentului constatator ace- lui act. No. 260. — Casarea, asupra motivului II, după recursul făcut de Nicolae Xantho și Gheorghe Xantho, a sentinței tribunalului Il- fov, secția de notariat, No. 322 din 1899, cu ministerul de finance. 20 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citire raportului făcut în causă de D. consilier AI. Degre> Pe D. Vulturescu, în desvoltarea motivelor de casare; P. D. Nicolescu, în combateri; Deliberând, Asupra motivului I de casare: „Violarea art. 46 din legea timbrului și înregistrărel. Prin alinia- „tele II și III ale acestui articol nu se prevede drept de oposiție în „contra încheerilor tribunalului, date în camera de consilii pentru „instituire de taxe, și cu tdte acestea, tribunalul a admis oposiția „Statului, contra încheerel sale, prin care a dispus să ni se restitue „taxa de înregistrarea. Considerând că este stabilit în drept că în materie de restituire de taxe percepute după legea timbrului atât Statul cât și părțile jude- cate în lipsă au dreptul de oposițiune; că dreptul de oposițiune este acordat părților de lege in regulă generală, afară numai când un text special îl refusă expres; că, în acest cas, legea timbrului nu edic- tdză nicăerl ca aceste contestațiunl să fie judecate fără oposițiunl; Digitized by LiOOQlC 828 Considerând, în specie, că tribunalul, prin sentința supusă recur- sului, declarând admisibilă oposițiunea făcută de Stat in contra jur- nalului cu No. 5.647 din 1899, prin care se dispusese restituirea de către (isc a taxei de înregistrare, n’a violat art. 46 din legea tim- brului, și, prin urmare, acest motiv este neîntemeiat; Asupra motivului II: „Greșită interpretare a art. 46 din legea timbrului și violarea „art. 1 din acâstă lege. Legea timbrului isbesce de taxă de timbru „sau de înregistrare actele petrecute între părți, când însă conven- „ția din act nu s’a efectuat, actul fie legalisat, fie nelegalisat, taxa de -înregistrare trebue restituită; căci din spiritul legel resultă că taxa „se percepe pentru act, iar nu pentru legalisare, și, în specia ndstră, „am constatat tribunalului contractul nostru de împrumutare nu „s’a efectuat după autentificare și nici nu s’a înscris, ci am făcut „imediat altul pentru aceeași sumă asupra acelorași imobile». Considerând că, din combinația art. 10 și 46 din legea timbrului, reese că legiuitorul a înțeles a restitui taxa de înregistrare percepută atunci când convențiunile și actele ce părțile aii proectat de a face nu s’au operat în mod definitiv, fie prin voința lor, fie prin circum- stanțe independente de voința lor, de 6re-ce taxa de înregistrare este un imposit pus asupra actului juridic intervenit între părți, iar nu o taxă pentru legalisarea instrumentului constatător acelui act; că, în specie, se constată că părțile au renunțat a mal realisa împrumutul pentru care făcuse contractul pe care îl autentificase, dar pe care nu ’l înscrisese încă, și că a făcut imediat un altul pentru aceeași sumă și asupra acelorași imobile, anulând primul contract pe care ’l-a înlocuit cu acest al duoilea act; că, dar, prin nerealisarea acelui împrumut, contractul dintre părți n’a fost operat în mod definitiv, și tribunalul, interpretând greșit art. 10 și 46 din legea timbrului, a respins fără drept cererea recurenților de a li se restitui taxele de înregistrare percepute pentru împrumutul ipotecar nerealisat, prin urmare neexistent, de 6re-ce li se reținea de către Stat acea taxă fără causă, și, deci, acest motiv e întemeiat. Pentru aceste motive: Respinge motivul I; Casâză pentru motivul ÎI etc. Civil, secția I. Digitized by UOOQlC 829 No. 427 EPITROPIA AȘEZĂMINTELOR SF. SPIRIDON DIN IAȘI. — Funcționarii și pensionarii ei. — Dacă intră In disposițiile excepționale ale art. 409 din procedura civilă. — (Art. 85 din legea sanitară și art. 409 din procedura civilă). Epitropia așezămintelor Sf. Spiridon din Iași, fiind o fun- dațiune privată, funcționarii și pensionarii acelei instituțiuni nu intră în categoria impiegaților preve^uți de art. 409 din procedura civilă. No. 261. — Casarea, după recursul făcut de Epitropia generală a spitalelor și ospiciilor casei Sf. Spiridon din Iași, a decisiel curțel de apel din Iași, secția II, cu No. 66 din 1897, în proces cu Dimi- trie Stoianovid, în calitate de tutore a mindrel Nathalia Maximescu și personal, Gheorghe Modărjan și Gh. Holban. 20 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Hen- tzescu; Pe D. I. Stelian, în desvoltarea motivelor de casare; Pe D. F. Gesticone, în combateri; Deliberând, Asupra motivului I de casare: „Violarea art. 409 din procedura civilă, căci funcționarii epitro- „piel Sf. Spiridon nu intră în categoria funcționarilor publici de cari „ vorbe sce art. 409 din procedura civilă. împrejurarea că legea dis- „pune în privința funcționarilor cari primesc salarii sa ti pensie din „case publice, nu autorisă a generalisa idea pentru toți funcționarii „în genere și a stabilimentelor de utilitate publică înființate din ini- „țiativă particulară și cu fondul lor particular, fără să fie alimentat „cu fonduri de ale Statului. Deci, cuvântul de casă publică implică „în sine ospiciile și stabilimentele cari sunt propriii ^ise publice „fiind-că trăesc din fondurile Statului*. Considerând că cestiunea dedusă în judecata acestei curți, prin motivul incovat,este aceea de a se sci dacă impiegațilepitropiel Sân- tului Spiridon din Iași intră în categoria impiegaților prevă^uțl de art. 409 dio procedura civilă; Digitized by Google 830 Considerând că impiegațil prevă^uțT de citatul art. 409, sunt acel ce se plătesc din tesaurul public sad din veri-o altă casă publică; Considerând că art 85 din legea sanitară, edictănd că epitropia Sântului Spiridon din Iași se administrăză de o anumită administra- țiune, în conformitate cu așezământul sâd de fundațiune și testamen- tele donatorilor, resultă învederat că legea a recunoscut și a păstrat acestui așezământ caracterul unei fundațiunl private; că, prin urmare, impiegatii sad pensionarii plătiți din casa acestui așezământ, — re- cunoscut ca un așezământ privat, — nu se pdte Zice că suntem plă- tit! di a o casă publică; Considerând că necontestat fiind, că scopul acestui aședământ este de utilitate publică, dreptul de control și priveghiare ce legea reservă ministrului de interne asupra administrațiune! acestui așeZământ nu schimbă caracterul său de fundatiune privată, ci nu este de cât apli- carea și la acest așeZămînt a dreptului de control și priveghiare ce Statul are în privința orl-cărul așeZămînt de utilitate publică; Considerând că ast-fel fiind, când Curtea de apel recundsce că G. Holbau, in calitate de pensionar al epitropiel Sântului Spiridon, in- tră în disposițiunea excepțională a citatului art. 409, dă o greșită interpretare acestui articol, și, prin urmare, motivul de casare este întemeiat. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Civil, secția I. No. 428 ÎNCEPUT DE DOVADĂ SCRISĂ.—Constatarea dacă un act con- stitue un Început de dovadă scrisă. — Cestiune de fapt.— A- preciere suverană a instanțelor de fond. Cestiunea de a se sci dacă un act pdte sau nu constitui un înce- put de dovadă scrisă este o cestiune de fapt, lăsată la suverana apreciere a judecătorilor fondului. No. 262. — Respingerea recursului făcut de Elena Rădulescu contra decisiunel curței de apel din BucurescI, secția III, No. 157 din 1890, în proces cu Ion Persu. Digitized by Google 831 21 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă deD. consilier I. Prod^n; Pe recurenta, în susținerea motivelor, și Pe D. Duca în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului de casare în următdrea coprindere: . „Violarea și greșita aplicare a art. 1.197 din codul civil; erdre „gravă de fapt și nemotivare. „In adevăr, pentru a dovedi depositul în sumă de 12.000 lei, ce „am lăsat în păstrarea D-luI lancu Persu, am invocat proba cu mar- „torl, întemeiându-mă pe o carte poștală și o scrisdre emanată de la „dânsul și care constitue un început de dovadă scrisă în sensul legel „cari fac admisibilă proba cu martori. „In aceste scrisori și mal cu sâmă în cartea poștală, D. lancu „Persu recundsce că ’ml datorâză bani, prin scrisdre ’ml fixâză cum „are să ’ml plătâscă lunar, iar prin cartea poștală mă invită la dân- „sul ca să ne socotim. „Tdte acestea dovedesc îndeajuns că între mine și D. lancu Persu „ati existat și există dara veri de bani; curtea înlătură aceste scrisori „pe motiv că nu se referă câtuși de puțin la suma ce pretind etf, că „’l-am încredințat. Dacă prin aceste scrisori se arată și suma, „atunci dovada era complectă și eâ nu mal aveam trebuință să o com- „plectez prin proba cu martori; dar tocmai că prin aceste scrisori se „menționâză de daraverile de bani dintre noi, am cerut să complec- „tez dovada sumei de bani ce ’l-am încredințat prin martori. „Curtea violâză, dar, și dă o greșită interpretare art. 1.197 din co- „dul civil, când înlătură acte ce emană de la adversarul meă, deda- „ rând u-le că nu constitue un început de dovadă scrisă, face erdre „grosieră de fapt când susține că nu se referă Ia pretențiile mele, și „dă o hotărîre nemotivată, întru cât nu arată temerile pentru cari „susține că aceste scrisori nu se referă la daraverile bănescl, adică la „depositul de bani ce pretind de la D. lancu Persu, dacă am cerut „proba cu martori. „Ca să dovedesc depositul, când am primit cartea poștală să mă „duc să mă socotesc, eâ nu m’am dus, am trămis pe d. Eraclie Ale- „xandrescu să primâscă un resultat al D-luI Persu față cu chemarea „să mă socotesc; ’ml-a adus răspuns să fiă fdrte liniștită de bani, așa Digitized by L^ooQle 832 „cum s’a angajat in scrisâre, are să vă dea, și la Ianuarie să se ducă *D. Alexandrescu să primăscă 3.000 lei și restul ’1 voiti primi cum neste în scrisdre. „Când s’a dus, nu a mal putut lua nici un resultat de la D. *Persu«. Considerând că cestiunea de a se sci dacă un act pdte sad nu con- titui un început de dovadă scrisă, fiind o cestiune de fapt, lăsată la suverana apreciere a instanțelor de fond, scapă controlului curte! de casație; Că, ast-fel fiind și întru cât, în specie, curtea de fond, în suverana sa apreciere, a găsit că scrisorile invocate de recurentă, ca început de dovadă, nu se raportă la depositul sumei de 12.000 lei ce pretindea că are la intimatul I. Persu, cu drept cuvânt a respins proba testi- monială; și, deci, motivul de casare invocat fiind neîntemeiat, urmâză a se respinge recursul. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 429 ACȚIUNE.—Apel.— Cum trebuesc semnate. — Stabilirea iden- tităței semnatarului. (Art. 69 din procedura civilă). Dacă art, 69, alin, b din procedura civilă, cere ca petiția de in- tentarea unei acțiuni, și dar și petiția de apel, să coprindă numele și pronumele părților, etc., acestă cerință a legei n^are alt scop de cat acela de a se stabili intr'un mod neîndoios iden- titatea persanelor litigante. Ast-fel, când o parte litigantă fși-a semnat, atât in petiția de in- tentarea acțiunet, cât și in aceea de apel, numele întreg, iar pronumele numai prin inițială, dar ’și-a indicat exact domici- liul unde a și fost citat, și a primit citația învederat că identita- tea sa a fost in-de ajuns de stabilită. No. 263.—Casarea, după recursul făcut de David Mihelsohii, a deci- siunel curțel de apel din BucurescI, secția II, No. 186 din 1899, în proces cu Frantz Jean Steclacî. Digitized by Google 833 21 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Al. Gianni, Pe D. Cesărescu, tn desvoltarea motivului de casare, și Pe D. Antonescu, tn combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat, în următârea coprindere : n Violarea art. 69 din procedura civili, Intru cât de și tn petiția «de intentarea acțiunel și cea de apel am omis a ’ml trece complect «proaumde, dar indicâudu’ml domiciliul, prin acâsta se stabilea «îndestul de bine identitatea persdneț mele«. Considerând că dacă art. 69, alin, b din procedura civilă, cere ca petițiunea de intentarea unei acțiuni și dar și petițiunea de apel să coprindă numele și pronumele părților, etc., acâstă cerință a lege! n’are alt scop de cât acela de a se stabili într’un mod neîndoios identitatea persânelor litigante; Că ast-felfiind, și, Intru cât, In specie, recurentul, atât tn petiția de intentarea acțiunel, cât și în cea de apel, a semnat D. Mihelsohn, adică numai cu inițiala pronumelui săâ, dar ’șT-a indicat exact domi- ciliul, unde a și fost citat și a primit citațiuaea, invederat că era în- deajuns stabilită identitatea pereânel sale și nu mal putea fi nici un dubiti în acâstă privință; Că, dar, în asemenea împregiurărl, curtea de fond, anulând petițiu- nea de apel și cea de intentarea acțiunel făcută de recurent în contra intimatului Frânta Jean SteclacI, a interpretat râd art. 69 din pro- cedura civilă, și, dar, motivul de casare invocat fiind întemeiat, urmâză a se admite recursul. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Civil, secția I. No. 430 SUCCESIUNE.—Acțiune în petjțlune de ereditate.—Constatarea datei când a murit de cujus. (Art. 672 din codul civil). Intr'o acțiune in petițiune de ereditate tribunalul este dator a constata data morței personei a cărei moștenire se reclamă spre 53 Digitized by LiOOQlC 83i a se putea constata numeral moștenitorilor ce existau in mo? mental deschideri moștenirei, ca ast'țel^ să se potă precisa exact partea cuve ită reclamantului in acea moștenire. No. 266. - Casarea, după recursul făcut de G. G. Tărțeleanu, a sen- tinței tribunalului RomanațI, cu No. 699 din 1899, în proces cu Tudura G. Stănculescu. 23 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut In causă de D. consilier Gr. M, Buiucliu : Pe recurent în susținerea motivelor de casare, și Pe D. advocat Poni, în combateri; Deliberând, Asupra motivelor I și II: I. „Violarea principiului autoritățel lucrului judecat. „Prin decisiunea definitivă, cartea de judecată No. 592 din 1898, «ocolul II, Caracal, se constată că drepturile Tudorel Stănculescu se „limităză la ⁱ/ᵢ parte din imobilul în litigiu, tdte drepturile sale fiind „deduse în instanță, de dre-ce la acea epocă erafi decedați atât tatăl „cat și frații Tudorel, pe care ÎI moștenise ; nu se pdte recundște «alte drepturi tot ca moștenitore, de cât acelea cari SI era fi acordate „prin decisiune definitivă. II. „Violarea art. 672 și rea aplicare a art. 669 din codul civil; „tribunalul afirmă că, pe bătrânul Voicu Florea’l-a moștenit Tudora „pentru Vi parte, prin aplicațiunea art. 669 ca și cum ar fi rămas „patru copil; când tribunalul constată că a fi rămas șdse copil, tri- bunalul, raționând ast fel, comite o învederată erdre de fapt și face •o greșită aplicare a art 669. „Tribunalul însă vio'ăză art. 672 când afirmă că, pe cel duol frați: „Simion și loniță, îl moștenesce numai Tudora«. „Tocmai prin aplicațiunea art. 672, pe acești duol frați, îl moște- „nesce de o potrivă Tudora și cel-alțl trei frați: Mihalache, Domnica „și Florica, ale căror drepturi le represint efi asupra imobilului în „litigiu «. • Nici partea adversă, nici tribunalul pe de altă parte, nu stabilesc* „că Simion și loniță ar fi supraviețuit tatălui lor Voicu, ca să ’l potă Digitized by Google 835 «moșteni, așa că aplicarea art. 659 este perfect nejustificată și ne- * motivată Având în vedere că se constată în fapt că, Voicu Florea, încetând din viâță, a lăsat ca avere un loc de casă în Caracal; că, în urma ac- țiunel intentată de Tudora G. Stănculescu, intimata de astăZh contra lui Gavril G. Tărțeleanu, recurentele, s’a recunoscut aceștia, prin cartea de judecată cu No. 592 din 1898, a judecătorului ocolului II Caracal, rămasă definitivă, dreptul ca fiică a defunctului Voicu Flo- rea, la o a patra parte din acel loc, iar lui Gavril G. Tărțăleanu dreptul la cele alte trei părți ca cumpărător de la frați! reclamantei, lucru ce nu s’a contestat, constată cartea de judecată, nici de re- clamantă ; Având în vedere că numita Tudora Stănculescu intentă în urmă o nouă acțiune, pretinzând că la mdrtea defunctului Florea Voicu afi rămas șâse moștenitori; că recurentul Tărțeleanu nu a cumpărat de căt partea de moștenire de la trei din acel moștenitori; că par- tea în acest loc a celor-alțl duol moștenitori, ce se constată că sunt morțl, fără descendențl sah ascendenți, se cuvine dânsei, în calitatea sa de soră ; Având în vedere că asupra acestei acțiuni tribunalul județului Romanațl, prin sentința atacată a^I cu recurs, ÎI recundsce pe lângă dreptul în sus Zisa pătrime din acel loc și pe acela de șâse din 18 părți, saii de o treime în restul acelui loc ; Considerând că din momentul ce prin citata carte de judecată cu No. 592 din 1893, se recundsce asupra acestui loc intimatei de astăZI dreptul la o pătrime, iar recurentului dreptul la cele- alte trei pătrimi, nu era suficient pentru resolvarea acestei a duoa acțiune a se stabili că defunctul Florea Voicu a avut șâse moștenitori și că recurentul a cumpărat dreptul de moștenire asupra acestui loc numai de la trei din acel șâse moștenitori, singurele fapte de cari tribunalul se ocupă, ci trebuia să con- state data morțel acelor duol moștenitori; căci dacă frații, a căror moștenire se reclamă de Tudora Stănculescu, murise înainte de a cumpăra recurentul părțile celor-alțl trei moștenitori, partea cuve- nită celor duol moștenitori în acel loc s’a moștenit nu numai de re- curent, dar și de cel-alțl trei moștenitori, în virtutea art. 672 din codi- cele civil, și, prin urmare, în părțile vîndute de acel trei moștenitori era coprinsă și partea ce li se cuvenea în moștenirea fraților morțl; Digitized by Google 836 Considerând uâ tribunalul era dator cu a Ut mal mult sâ constate data morțef, cu cit citata carte dejudecată, ce se invoca de recurent înaintea tribunalului ca reguMnd într’em mod definitiv drepturile respective ale pârelor asupra acestui Ioc, Mm a se presupune pre- decesul celor daol moștenitori, căci dadă dtașit ar fi fost te vieți ta momentul oând c tusa a fost judecată de judecătoria rfe oeof, intitetta de astă^; nu ar fi avut dreptul ia o a patră parte, ei natal ta 0 a șâstoa parte di» acel loc ; sad, dacă fiind morțl și mthnata singură ar fi avut dreptul te moștenirea părților cuvenit* fraților morțl te seri loc, dânsa nu putea rdeundsce recurentului dreptul ta celelalte t?d pătrimi din acel loc ; Considerând că ast-fel fiind, când tribunalul admite dreptul exclu- siv al intimatei asupra părților cuvenite în aed imobil fraților morțl, fără a se preocupa de data morțel acelor duoî moștenitori, mi ține sâmă nici de disposițiunile citatului art. 679, nici de dreptul de resultă pentru părți din citata carte de judecată ; că, dar, motivele invocate sunt întemeiate. Pentru aceste motive. Casâză, etc. Civil, secția I. No. 431 SOMAȚIUNE. — Ce fd de act este. — Autoritatea Inonflui Jude* cat. — Dacă pdte fi invocată de persdnă ee n’a figurat te li- tigiu. 1/ Somațiunea este primul act de eseecutare. 2/ Persdnă ce nu a figurat intr’un proces nu pdte invoca in pro- cesul ce dânsa intenteză uneia din personele ce a figurat in acel proces, ca lucru judecat, sentința ce s’a dat in acel litigiu. No. 269. — Respingerea recursului făcut de C. G. Bodeann contra sentinței tribunalului Buz&Q No. 280 din 1899, In proces cu Elena N. Zaharia. 23 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut In causă de D. consilier Or. Buiucliu ; Pe D. advocat Ple^oianu, în desvoltarea motivelor de casare, și Digitized by CooQle 837 Pe D. advocat C. D. Sără tea nu, tn combateri, Deliberând, Asupra motivelor li și III de casare: „Violarea art. 1.26S din codul civil, pe care s’a basat hotărlrile „din anul 1895 că separația patrimoniilor este nulă pentru că execu- tarea nu s’a început în termen de o lună, prin urmăriri începute și „neîntrerupte, ci tocmai după 11 ani; ceea ce se constată în fapt „și prin sentința atacată cu recurs și care se întemeiază tot pe ar* „liedul 1.262 din codul civil. [II. «Violarea art. 1.190 din codul civil pe care onor, tribunal se „întemeiază și pe motivul că nulitatea separației patrimoniilor ne* „îiiud de ordiue publică, este pasibilă de ratificarea bărbatului, fără „însă să constate în fapt existenta vre-unel ratificări în condițiunile „cerute de acest articol de lege*. Având in vedere că din sentința tribunalului Buzâfi cu No. 280 dm 1899, supusă recursului și pronunțată asupra apelului făcut în contra cărțeîde judecată a judelui ocolului I Buzâă, cu No. 1.011 din 1898, resultă că Elena N. Zaharia, intimata de astăzi, autorisată de so[ul el, a făcut coetestațiune contra urmărire! făcută de G. G. Bo- deanu, ere litorul socului N. Zaharia, In averea mobilă a acestuia ; că Elena Zabaria, soția, susținea că dânsa având obținută’o separa* țiune de patrimonii, prin sentința No. 312 din 1883, făcuse soțului în acelaș an 1883 o somațiune de executare; că in anul 1894 exe- cutase definitiv acea sentință, prin obținerea în plata creanțelor sale dotale, a mobilelor soțului condamnat, care mobile fac obiectul ur* mărirel de acuma; că G. Bodeanu, recurentele de astăzi, n’a deve- nit creditorul soțului de cât în anul 1898; că ast-fel, Bodeanu este un creditor posterior nu numai declarărel de separațiune de patri- moniu, dar și executărel definitive și că transmisiunea mobilelor so- țului către soția sa în plata datoriei dotale s’a făcut în anul 1894, prin acte autentice și publice ; Considerând că tribunalul constată în fapt că somațiunea care este primul act de executare, în urma obțioerel sentinței de separațiune de patrimoniu pentru executarea acelei sentințe,cerută de art. 1.262 din codul civil, s'a făcut de către femee în cursul lunci prevăzută de sus citatul text; că, cercetând împrejurările și faptele procesului, mal constată că în anul 1894, a executat definitivamente acea sen- tință și că pe cât ’î-a fost posibil soției, ea a continuat neîntrerupt cu Digitized by^ooqIc 838 executarea acele! sentințe, ast-fel că din tdte aceste constatări de fapt făcute (în mod suveran) de instanțele de fond, se văd îndepli- nite cerințele art. 1.262 și 1.307 din codul civil; Considerând că și afirmarea ce face astăzi recurentul, că tribuna- lul n’a constatat existența ratificări făcută de soț, segăsesce neexactă în fapt; Considerând că ast-fel fiind urmâză a se respinge aceste motive. Asupra motivului 1 de casare : «Omisiune esențială ase pronunța asuprahotărîrilor judecătorescT «definitiv și executoriii oposabile D-nel Elena N. Zaharia, prin care «s’a stabilit în anul 1895 căe nulă separația patrimoniilor din 1883, «pe motiv că sentința nu s’a esecutat în termen de o lună, conform «legel, ci tocmai după trecere de 11 ani a intervenit un act de ce- «siune între bărbat și femeie și ast-fel s’a respins atunci contestația „ce făcuse D-na Zaharia la urmărirea averel mobile a soțului sM, «după cererea creditorului. «Primul motiv de apel a fost: ca D. jude de ocol, prin exces de «putere și violare de lege, a admis acum contestația D-nel Zaharia, «nerespectând nici cartea sa de judecată No. 659 din 1895, nici «sentința onor, tribunal No. 226 din 1895 care a confirmat acea «carte de judecată, și a respins apelul D-nel Zaharia ca nefondat. «După art. 1.264 din codul civil, creditorii bărbatului pot ataca se- «parația de patrimoniu pronunțată și chiar esecutată cu fraude contra «drepturile lor. Eh însă nu am atacat, ci am combătut contestația și «am constatat cu hotărîri judecătorescl definitive și executoria că «D-na Zaharia nu are separația patrimoniilor, și că aceste hotărîri «sunt oposabile D-nel Zaharia ca una ce s’a judecat cu creditorii «bărbatului sâ£i și i s’a respins contestația făcută atunci ca și acum «la urmărirea averel mobile a soțului săău. Având în vedere că recurentul n’a produs astăzi înaintea cm țel sentințele pronunțate mal înainte între soție și creditorii bărbatului el după care a’ar fi refusat soției cererea de separațiune de patrimoniu; Că de altminteri acele hotărîri in care creditorele Bor dea nu j/a figurat, nu pot fi invocate de dânsul ca având autoritatea lucrului ju- decat ; că creditorul Bordeanu nici n’a arătat în ce posițiunea sa ju- ridică de astăzi, ar fi identică cu aceia a acelor creditori d’atuncî, ast fel că și motivul acesta de casare urmâză ase respinge ca neîn- temeiat. Digitized by CnOOQle 839 Asupra ultimului motiv de casare: «Violarea art. 1.307 diu codul civil, după care violarea nu se pdte «face intre soți, de cât in cas de separație de patrimonii, iar hotă- «rîrele judecătoresc! definitive și executorii din 1895 oposabile D-nel «Zaharia stabilesc că D-sa nu are asemenea separație de patrimoniu. Având în vedere că cererea recurentului de a se invalida transmi- siunea mobilelor făcută in anul 1894, pentru ci ar exista nisce ho* tăriri de care s’a vorbit mal sus, pronunțate tntre alte persdne și pentru alte situațiunl de drept, este cu desdvîrșire inadmisibilă și nu se pricepe cum a putut fi violat art. 1.307 din codul civil atunci când el autorisă tocmai vîn^area intre soți, în cas de separațiune de patrimonid; Gă ast fel fiind, și acest ultim motiv este neîntemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția I. No. 432 CONTRAVENȚII LA PLATA ACCISELOR COMUNALE. - Infrac- țiune descoperită in urmă.— Ministerul public. — Informație judiciară. — Dacă agenții acciselor mai sunt competinți a face veri o constatare. (Art. 8 din legea, pentru constatarea, perce- perea și urmărirea veniturilor comunale ; ari. 101 și 105 din re- gulamentul acelei legi; art. 172 și 175 din legea vamală). CONTRAVENȚII LA PLATA ACCISELOR COMUNALE.-Proces- verbal de constatare. — Necitirea lui contravenientului. (Art. 120 din regulament; art. 192 din legea vamală). 1) Din obligația ce se pune prin art. 101 din regulamentul pen- tru constatarea, perceperea și urmărirea veniturilor comunale agenților acciselor ca și, in cas când contravenția s’a descoperit in urma comiterei ei, să se adreseze ministerului public pen- tru a obține o informație judiciară, nu se pdte deduce că s’a ri- dicat, in acest cas, acestor agenți dreptul d’a cerceta contra- venția și d’a statua asupra confiscărei și amendei. Singura deosebire intre cașul când contravenția s’a descoperit in mo- mentul comiterei ei și acela când s’a descoperit in urmă, este că in ultimul cas, agenții acciselor nu pot proceda la nici o cons- tatare fără a se adresa in prealabil ministerului public pentru a obține o informație judiciară. Digitized by L^ooQLe 840 9} In materie de contravenție la plata accizelor comunale, citirea către contravenient a procesvlui-verbal de constatare fiind o formalitate posteridră constatărei, neobservarea ei nu pdte a- trage nulitatea procesulul-verbal. No. 271. — Respingerea, după divergință, a recursului făcut de A. Marcusohn contra sentinței tribunalul Baeăă cu No. 247 din 1900, în proces cu primăria comunei Bac&ă. 26 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier Hen- tzescu; Pe D-nil advocațl Sachelarie și I. Mitilineu, în desvoltarea motive- lor de casare, și Pe D. advocat V. Gancicof, în combateri; Deliberând, Asupra motivului 1 de casare: nFaptul de contrabandă a lumânărilor nefiind flagrant, perchisi- „țiunile și constatările făcute tn prăvălia D-luI Marcusohn nu puteai! nfl efectuate de D. casier comunal, acesta trebuind, conform art. 101 «din regulamentul percepere! veniturilor comunele, să cără mink- nterulul public informațiune judiciară, care .trebuia să se facă ast- „fel cum prescrie art. 45 din procedura penală, adică de D. judecător «de instrucție safl și delegatul acestuia, care nu putea fi de cât un „oficer al poliției judecătoresci, iar nu un agent al Oscului ; că ast» «fel, conform art. 101 din regulamentul de constatare, combinat cu «art. 45 din procedura penală, procesul-verbal cu No. 819 din 5 A- nprilie a. c. al casierului comunal, precum și hotărirea aprobativă a » D-luI primar, sunt isbite de nulitate Având în vedere că este constant că agenții accisooqIc BULETINUL DECBIUN1L0R CURȚEI DE CASAȚIUNE ȘI DE JUSTIȚIE SECȚIUNEA II No. 434 DELICT SILVIC. — Găsirea lemnelor la casa delicuentuluL — Dacă constitue flagrant delict. — Proces-verbal de consta- tare. — Combaterea lui prin martori. (Art. 39 din codul silvic). Faptul că lemnele tăiate și ridicate din pădurile Statului au fost găsite de agenții silvici la casa unui locuitor nu constitue un flagrant delietₜ șt, in acest cas₉ procesul-verbal de constatare se pdte combate prin martori. No. 517. Respingerea recursului făcut de Stat contra sentinței tribunalului Neamțu No. 405 din 1900. 5 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Cuculi; Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de casare: „Tribunalul, punând basă pe depunerile martorilor inculpatului, a „violat disposițiunile art. 39 din codul silvic, căci delictul imputat „numitului constitue un flagrant delict, care a fost constatat de „către agentul silvic; prin încheiere de proces-verbal, act atașat la Digitized by CiOOQle 846 «dosarul causei, și care nu pdte fi combătut de cât prin înscriere in • fals. Tribunalul, punând basă pe depunerile martorilor inculpa- «tulul, a comis un exces de putere, violând disposițiunile art. 46 din •codul silvic și art. 185 din procedura penală, căci a trecut peste • marginile acordate de lege de a aprecia acele depuneri*. Având în vedere sentința supusă recursului, din care resultă câ pădurarul Statului, găsind trei arbori tăaițl și ridicați din pădurea Statului Pângarațl în ^iua de 23 Martie 1899, și, luându-se pe ur- mele făcute in zăpadă, ar fi găsit acele lemne la locuința Iul I. Oanca, după care denunțând faptul primarului respectiv acesta a încheeat procesul-verbal de constatare la 25 Martie 1899 ; Considerând că ast-fel fiind faptele stabilite de tribunal, în specie, nu pdte fi vorba de un flagrant delict in sensul prescris de art. 39 din codul silvic; Că, prin urmare, cu drept cuvânt, tribunalul a admis proba cu martori cerută de delicuent pentru a dovedi nevinovăția sa, și, de aceea, mijlocul de casare are a fi respins ca neîntemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Penal, secția D. No. 435 MARTORI. — Utilitatea și oportunitatea ascnltărei lor.—Apre- ciere suverană a instanțelor de fond. (Art. 186 diq procedura penală). RĂPIRE DE MINORI. — Nestrămutarea minorului de la casa pă- rinților săi. — Dacă in acest cas există delictul de răpire de minori. (Art. 280 din codul penal). 1/ Instanțele de fond sunt suverane să aprecieze utilitatea și o- portunitatea ascultărilor martorilor invocaț de părți și a de- cide respingerea unei asemenea probă, ort de câte ori găsesc t- nutilă acâstă probă. 2/ Unul din elementele esențiale ale delictului de răpire de mi* nori este acela ca minorul să fi fost strămutat de la domiciliul părinților sei în altă parte. No. 521. — Respingerea recursului făcut de Teodora Stamatiade, ca parte civilă, contra decisiel curțel de apel din Bucuresci, secția ' 111, No. 337 din 1900, în proces cu Răducanu lân și alții. Digitized by LaOOQle 847 5 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut ia causă de D. consilier G. N. Bagdat; Pe D. advocat G. Danieleanu, in desvoltarea motivelor de casare; Pe D-nil advocațlP. Grădișteanu și Em. M. Porumbaru, tn combateri; Deliberând, Asupra motivului I de casare: "Curtea de apel, spre a’ml refusa cererea de a proba prin martori „delictul prevăzut de art. 280 din codul penal, denaturâză elemen* "tele cerute de acest articol; pentru 'existența delictului ^ice : " 1) Că nu am arătat cine anume a întrebuințat manoperile fraudu- "lâse, dacă era numai unul, nu acusam cinci, câteșl cinci dar actual- nmente ’l-a comis; 2) Că nu am arătat unde era aședat minorul. "Dacă am că ’l-am înduplecat să părăsâscă pe mama sa, evident • ncă era la mama sa până să ’l convingă să o părăsâscă; 3) pice că "nu am arătat unde s’a strămutat. Dar puțin importă unde ’l-am "făcut să se strămute. Legea nu cere să arăt și să dovedesc unde ’l- "am făcut să se strămute, ci numai că ’l-am făcut să se mute de la "mama sa, să o părăsâscă. Cu alte cuvinte curtea, denaturâză condi- "țiile art. 280, ca să găsâscă pretext a ’ml refusa de a le proba, lu- "tr’un cuvânt, curtea violâză art. 280 și comite un exces de putere, "nepermi[ându-ml singurul mijloc de a dovedi delictul, adică audițiu- "nea de martori, căci despre delict nu ’șl pdte procura victima delic- atului probă preconstituitău. Având în vedere decisiunea supusă recursului; Vânând art. 186 din procedura penală; Considerând că resultă din disposițiunile acestui articol că martorii, pentru sad contra, vor 6 ascultați dacă cere trebuința ; că, prin ur- mare, din aceste disposițiunl reiese că instanțele de fond sunt suve- rane a aprecia utilitatea și oportunitatatea ascultărel martorilor in- vocați de părți și a decide respingerea unei asemenea probe cerută de părți, ori de câte ori glsesce inutilă acâstă probă ; Considerând, Yn specie, că curtei, de apel pentru a refusa recu- rentei cererea de a se asculta martorii propuși la tribunal, cari nu ad fost ascultați, precum și de a i se chema și alțl martori, constată și declară, prin decisiunea sa, că faptele ce recurenta voesce a dovedi Digitized byCiOOQlC 848 cu acești martori, chiar de s’ar adeveri, nu sunt de natură a constitui manoperile cerute de art. 280 din codul penal; Că, prin urmare, și Intru cât curtea motivâză hr fapt pentru ce a- nume găsesce inutilă cererea recurentei, decisiunea sa, tn acâstă pri- vință, nu pdte cădea sub censura acestei curți; și de aceea, mijlocul de casare are a fi respins. Asupra mijlocului II de casare : „Curtea mal afirmă că strămutarea mmorniul de la domiciliul sâO „tn altă parte este un element esențial al delictului prevăzut de „art. 280. Erdre juridică și violare de lege ; căci art. 280 nu cere „neapărat operarea strămutăref de către chiar delicuențil el, se „mulțumesce cu înduplecarea de către delicuenț! a minorotal ca să „se strămute chiar singur«. Considerând că curtea de apel, pentru a respinge apelul făcut de recurentă în contra sentinței tribunalului, care apără pe intimați de orl-ce penalitate pentru faptul de răpire de minori ce ii se impută, stabilesc* in fapt, față cu instrucțiunea urmată înaintea sa și eu de- posițiunile martorilor audiațl de tribunal, că minorat fiind urmfrit de poliție, a fost gătit demiciliănd in Hotel Continental, acolo unde locuia și muma sa, recurenta de a^I; Considerând că, hâtru cât decisiunea curțel stabilesce in fapt că minorul nu a fost strămutat de la domiciliul mumei sate» element esențial al delictului prevăzut de art. 280 din codul penal, curtea de apel a avut a declara că faptele, așa cum ati fost presentate de recurentă, nu tntrunesc elementele constitutive ale delictului de răpire de minori ; Că, de aceea, și acest motiv urmâză a se respinge ca neîntemeiat. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Penal, secția D. No. 436 COMPETINȚA. — Jitar. — Gardian câmpenesc. — Lovire. — Ce delict constitue. — Ultragid sad lovire. (Art. 525 din pro- cedura penală; art. 185 și 238 din codul penal; art. 71 din legea judecătoriilor de ocdle). Jitarul tocmit de săteni, in mod particular, pentru, a le păzi ța- rinele, nu pdte fi privit ca funcționar administrativ in sensul Digitized by VaOOQLe 849 legen poliției rurale, cum ar fi un gardian câmpenesc, și, deci, faptul de a lovi sau răni pe un asemenea jitar nu constitue delictul de ultragiu, ci delictul de lovire sau rănire cu voință. No. 527. — Regularea competințel, în urma cerere! D-luI procuror general al acestei curți, în causa Iul lorgu H. Mărculescu și alții. 5 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causâ de D. consilier G. Liciu; Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, și Având în vedere că lorgu H. Mărculescu șialțl trei fiind dațl jude- cățel pentru faptul de bătae comis în prejudițiul lui loan Horlogea, judele ocolului R.-Sărat, prin cartea de judecată cu No. 1.517 din 1899, ’șl-a declinat competințâ de a judeca afacerea, pe motivul că pacientul era gardian câmpean când a fost bătut, și, deci, după art. 185 din codul penal, care prevede acest fapt, afacerea nu intră în competințâ acestor instanțe; Gă tribunalul R.-Sărat, prin sentința cu No. 586 din 1900, ’șl-a declinat de asemenea competințâ de a judeca afacerea, pe motiv că pacientul, când a suferit bătaia, nu era gardian câmpean al comunei, conform legel poliției rurale, ci numai jitariiî angagiat de săteni în * mod particular, și ast-fel faptul e pedepsit de art. 238 din codul pe- nal, care este de competințâ judecătoriilor de ocdle; Gă ambele hotărîrl rămânând definitive și cursul justiției fiind ast- fel întrerupt, acâstă înaltă curte este chemată a pronunța un regu- lament de competințâ; Considerând că, în specie, tribunalul constată din chiar declarațiu- reclamantulul că, în timpul când a fost bătut de inculpațil Mărcu- lescu și alțl trei locuitori, dânsul era jitarifi tocmit de săteni în mod particular pentru paza țârinelor, ast-fel că el nu pâte fi privit ca func- ționar administrativ în sensul legel poliției rurale; că, prin urmare, în acest cas, faptul imputat inculpaților constitue delictul de lovire, prevăzut și pedepsit de art 238 din codul penal, și este, prin urmare, decompetințâ judelui de pacea ’l judeca, în virtutea art. 71 din lege. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror, Regulând competințâ, etc. Penal, secția II. 54 Digitized by CiOOQlC S50 No. 437 PENSII. — Pensiile medicilor morți din causa bdlelor infecțidse contractate in timpul epidemiilor și In exercițiul funcțiune!.— Ce se înțelege prin epidemie. (Art. 177 din legea sanitară și art. 72 din regulamentul serviciului sanitar din 1894). Există epidemie in sensul art. 72 din regulamentul sanitar din 1894 și al art. 177 din legea sanitară, care regulâză drepturile la pensie ale urmașilor medicilor morți in urma unei boli in* fecțiose contractate in timp de epidemie și in exercițiul func- țiunii, nu numai când sunt mai multe cașuri de bălă in fee- țidsă, ci și când se ivesce numai un singur cas de asemenea bold. No. 116. — Casarea, după recursul făcut de Elena V. Tiron, a de- cisiunel curbei de apel din Craiova, secția II, cu No. 37 din 1900, dată în proces cu ministerul de finance. 5 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier R. N. Opreanu; Pe D. advocat P. Borș, în desvoltarea motivelor de casare; Pe D. advocat Pictorian, în combateri, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl, fiind minori în causă; Deliberând, Asupra mijlocului 111 de casare: III. «Violarea art. 72 din regulamentul legel sanitare. «Curtea nu este mal norocită când prin cuvântul epidemie înțe- «lege mal multe cașuri, însă nu un singur cas sporadic ca acesta «sub formă de epidemie. «Pe lângă inesactitatatea acestei afirmați uni, care este combătută «prin actele și martorii noștri!, dar admițând ceea ce curtea (Ji⁰⁶, «încă din textul art. 72 al regulamentului legel resultă în mod ne- «înduoios și precis că epidemia se pdte declara chiar și atunci când «se ivesce un singur cas de bolă infecțidsă^. Având în vedere decisiunea curței supusă recursului, din care re- sultă că recurenta a cerut comisiunel pentru constatarea și regu- larea drepturilor la pensiune, de a i se acorda o pensiune de 300 lei lunar, cu începere de la Maiu 1898, pe motiv că soțul sdd, D-rul V. Tiron, fiind medic în plaiul Prahova, a încetat din viâță, în urma unei febre tifoide contractată în timp de epidemie și în exercițul func- Digitized by CiOOQlC • 851 țiunel, infectându-se de la un bolnav din cătunul Mislea, pensie ce i se cuvine în virtutea art. 177 din legea sanitară; Având în vedere că curtea de apel a respins cererea recurentei, pe motiv că de și s’a dovedit mârtea D-ruluI Tiron în condițiunile ară- tate de recurentă, însă existenta epidemiei de febră tifoidă în acel cătun nu este dovedită, iar singurul cas al mortel locuitorului Oprea, s’a produs în mod sporadic, iar nu sub formă de epidemie, și că, prin urmare, recurenta nu se găsesce în condițiunile art. 177 din legea sanitară; Considerând că stabilte fiind faptele și Impregiurările în cari D-rul Tiron, soțul recurentei, a încetat din viâță în luna Maifi 1898, urmâză a se sci dacă și întru cât acele fapte și împregiurărl dă drep- tul recurentei a cere și obține o pensiune în condițiile prescrise de art* 177 din legea sanitară, pentru care este a se stabili când și în ce anume condițiunl există starea de epidemie; Considerând că, în acâstă privință, art. 72 din regulamentul pen- tru serviciul sanitar făcut pentru executarea legel sanitare, și sanc- ționat și publicat în anul 1894, prescrie că, în cas de ivirea vre-unel bâle epidemice, medicul plășel, d’impreună cu sub-prefectul și agen- tul sanitar, se transportă în localitate, constată felul bâlel și declară ivirea epidemiei chiar și atunci când se va constata un singur cas de bâlă infecțiâsă prevăzut în regulamentul de preventiunea bolelor in- fecțiâse; Considerând că, în sensul art. 177, legea sanitară se explică în de- ajuns prin disposiția din art. 72 al regulamentului; că, dar, starea de epidemie în sensul acestei disposițil este și atunci când și un singur cas de bâlă infecțiâsă s’a ivit; Considerând că nu se pâte, prin diferite argumente și constatări de fapt din partea insțan(el de fond, a se elimina aplicarea art. 72 al regulamentului și însăși administrația publică, care a socotit util, în interesul preservărel sănâtățel publice, a face acea disposiție, a se sustrage aplicărel acelei disposițil din regulament, în specie, când de alt-fel ar fi constatat că Oprea a murit de o bâlă epidemică și in- fecțiâsă, că el a fost căutat de D-rul Tiron și că acesta a murit în curând de aceeași bâlă ; Că de aceea mijlocul de casare este întemeiat. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Civil, secția II. Digitized by LnOOQle S.V2 No. 438 CONTRAVENȚII LA LEGEA PESCUITULUI.—Flagrant delict.— Perchisiție. (Art. 36, 43 și 46 din legea pescuitului; art. 40 din procedura penală). Când cine-va pescuesce cu instrumente nepermise și fără a avea voe pentru constatarea și urmărirea acestui fapt, dacă se pro- cede imediat și se crede de cuviință a se face o perchisiție, in asemenea condiții perchisiția este admisă, conform dreptului comun,, și procesul-verbal ce s'a încheiat in asemenea cas de flagrant delict trebue să fie crezut până la înscrierea în fals- No. 529. — Casarea sentinței tribunalului Tulcea cu No. 223 din 1900, tn urma recursului făcut de Stat în proces cu Vasile Va- silef. 6 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier N. Predescu, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului de casare : h Greșită aplicare a art. 43 din legea pescuitului și violarea art. 40 ndin procedura penală, combinat cu art. 46 din legea pescuitului. «Nu s’a făcut perchisiție la domicilii, ci prins contravenientul lu flagrant delict a fost urmărit până la casa sa unde s’a găsit ascuns npescele în o gropă, și deci, rău tribunalul a anulat procesul-verbal -. Având în vedere sentința supusă recursului, din care se constată că Vasile Vasilef, fiind dat în judecată pentru că în mod fraudulos și prin întrebuințare de sandole a vânat 100 kilograme pesce din ghio- lul Statului, a fost condamnat de judele ocolului Tulcea, prin cartea •le judecată cu No. 958 din 1899, la 40 lei amendă, în basa ait. 1, 14 și 36 din legea pescuitului, iar tribunalul prin sentința su- pusă recursului, judecând apelul numitului inculpat, anulâză pro- cesul-verbal de constatarea contraventiunel și, în consecință, a- cbită pe inculpat de faptul ce i se impută, pe motiv că, după dis- posițiunile art. 43, ultimul aliniat, din legea asupra pescuitului, nici o perchi«dțiune domiciliară nu se pdte face, -pentru constata- Digitized by LiOOQlC rea contraventiunilor la acea lege, de cât numai la birtaș, negus- tor de comestibile, precupeți, și în localurile deschise publicului, și deci, este nul procesul-verbal încheiat în causă în urma perchisi- țiunel făcută la casa delicuentulul, de dre-ce dânsul nu se afla în nici una din categoriile enumerate de art. 43 citat, pentru a i se pu- tea face perchisiție; Având în vedere că din sentința supusă recursului resultă că, in ndptea 14 Noembre 1899 furându-se o cantitate de pesce din ghio- lul Statului agentul punctului Zagan s’a pus imediat în urmărirea delicuentulul, și a duoa ooQLe 855 III. «Atât onor, tribunal cât și curtea au fost duse în erdre de acea «parte a ordonanței de urmărire, în care se prevede că sunt «om «fără căpătâie, adică vagabond, și de dre-ce lipsindu’ml atât îna- «intea tribunalului cât și la curte un apărător, și neavând cunoscință «de cele coprinse în acea ordonanță, și nesciind a produce probele «ce void enumera și pe cari le produc a curtea de compturi a obligat la plata acestei sume, în mod solidar, atât pe administratorii financiari, cât și pe controlori și șefi de secțiuni cari aii funcționat pe timpul când delapidarea s’a sâvîrșit, și în proporțiune fie-care cu suma delapidată în timpul funcționărel lor, conform art. 76 din legea de constatare și art. 14, 20, 25 și 26 din legea de organisare a administrațiilor financiare din anul 1897 ; Având tn vedere că între personele condamnate se găsesce și re- curentul cu o sumă de 200 lei, constatată delapidată pe timpul când dânsul se găsea funcționând ca șef de secție în administrația finan- ciară a județului Bacău ; Considerând că, independent de garanția ce perceptorii urmâză a depune în momentul intrărei lor în funcțiune și de persdnele în drept a controla dacă o asemenea garanție se depune, nedepunerea unei asemenea garanții în mod complect, nu p6te apăra pe cel respun^â- tori după lege de delapidările săvîrșite de un asemenea perceptor ; Digitized byCiOOQlC 862 cestiunea garanției, formând obiectul discuțiunel numai între Stat sad administratorul financiar și perceptor ; că, așa fiind, din acest punct de vedere, mijlocul de casare are a fi respins ca neîntemeiat. Asupra mijlocului II de casare : „Omisiune esențială și violarea principiului neretroactivitățel le- „ legilor, coprins în art. 1 din codul civil, de dre-ce legea din 1893, „refăcând respun^âtor pe șeful secțiunel administrative de delapi- „ dările perceptorilor și numai legea din 1897 introducând acâstă „respundere și pentru șefii secțiunilor administrative, trebuia ca de- „cisiunea curțel de compturl să lămurâscă ce s’a delapidat de per- „ceptorul PopovicI de la 1 Aprilie 1897, iar nu să se facă analogia „pe timpul cât a servit șeful secțiunel administrative P. Negel, căci „pentru delapidările înainte de 1 Aprilie 1897, nu pdte fi respun- »^âtor P. Negel«. Considerând că se constată că d’inaintea curțel fie compturl, re- curentul, prin apelul sâd, a invocat numai ca mijloc de apărare că pentru suma delapidată de perceptor, nu i se pdte imputa vre-o ne- glijență în controlare, întru cât dânsul ca șef de secțiune nu are po- sibilitatea de a controla pe perceptori, lăsând, prin urmare, a se înțe- lege că repartisarea sumelor delapidate asupra celor responsabili ar fi regulat făcută prin decisiunea apelată; Că, prin urmare, și întru cât acest mijloc nu a fost adus d’inaintea curțel de compturl, nu pdte fi propus și discutat pentru prima dră d’inaintea acestei curți; Că de aceea și acest mijloc are a fi respins ca neîntemeiat. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror St. Stătescu : Respinge, etc. Civil, secția 11. No. 443 POPRIRE. — Mai multe popriri pe aceeași sumă. — Cum se pdte libera cel de al treile poprit. — Depunerea sumei. — Distri- buire. (Art. 455, 459, 460, 461 și 464 din procedura civilă). In cas când in mâinile celui de al treilea aceeași sumă datorita e poprită sau sequestrată de mai mulți, cel de al treilea nu pdte fi obligat a plăti personal unui singur creditor popri* Digitized by Google 863 / tor, și dansul se liberată prin depunerea in regulă a sumei po- prite, care apoi are a se distribui conform art. 464 din proce- dura civilă, fiind că prin poprire in măinele celui de al trei- lea creditorul popritor nu are un drept de a fi plătit cu pre- ferință. No. 123. — Casarea, după recursul făcut de lacob Braunștein, a sentinței tribunalului Bacăâ No. 4 din 1900 în proces cu Solo- mon Kaufman și Ștefan Zarifopol. 7 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. P. Petrescu ; Pe recurent, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. Cancicof, în combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare invocat : n Violarea principiului de drept, prevăzut de art. 455, 459, 460, «461 și 464 din procedura civilă, prin aceea că eu am fost obligat »de tribunalul Roman de a consemna câștiul ce datoram D-luI Zari- «fopol din causă că și la acest tribunal se făcuse popriri și seches- «tru din partea creditului funciar din Bucuresci, asupra aceluiași «câștiu. De și tribunalul Bacăâ constată că am fost obligat a con- «semna câștiul, și ’l-am consemnat, mă condamnă încă o-dată a plăti «acâstă sumă, sub cuvânt că ordinul tribunalului Roman de consem- «nare a fost posterior poprirel făcută de D. Kaufman. Prin acâsta nse violâză principiul ce resultă din citatele articole, că poprirea este «numai un act de conservație a sumelor datorite de terțid, în mâna «căruia se poprește, singura mea datorie era de a nu plăti credito- «rulul meu suma ce ’l datoram, adică de a conserva, și nici un text «de lege nu mă opresce de a o depune la casa de consemnație, care «e creată pentru acest scop, deci, depunerea eram în drept să o fac «tn orl-ce moment și D. Kaufman să intervie la tribunal unde se fă- «cuse cele-alte popriri ca să ’șl ia partea cuvenită conform art. 464 «din procedura civilă «. Având în vedere sentința supusă recursului; Văzând art. 455, 459, 460, 461 și 464 din procedura civilă ; Considerând că poprirea în mâinele celui de al treilea a sumelor Digitized by Google 86*4 datorite de debitor este un mijloc de a asigura plata creditorului po- pritor; că în cas când s’a făcut o singură poprire cel de al treilea poprit pdte fi obligat a plăti direct creditorului popritor; (art. 460 din procedura civilă) când însă în mâinele celui de al treilea aceeași sumă datorită e poprită, sa ti sechestrată de mal mulțl cel de al trei- lea nu mal pdte fi obligat a plăti personal unul singur creditor po- pritor, căci el ar fi apoi a plăti mal mult de cât datoresce ; Gă în asemenea cas, tribunalul are a valida poprirea; cel de al trei- lea poprit se liberâză prin depunere în regulă a sumei, iar apoi are să se facă distribuire conform art. 464 din procedură civilă, fiind-câ prin poprire în mâinele celui de al treilea, creditorul popritor nu are un drept de a fi plătit cu preferință ; Considerând, în specie, că tribunalul, validând poprirea și în același timp condamnând pe recurent ca debitor pur și simplu la plata su- mei pentru care se efectuase poprirea, fără să ție sdmă că suma era sechestrată și de alții, a nesocotit disposițiile articolelor de lege sus citate, și, prin urmare, mijlocul de casare este întemeiat. Pentru aceste motive : Caseză, etc. Civil, secția n. No. 444 COMPETINȚĂ. — Delicte. — Instanțele corecționale. — Dacă instanțele corecționale mai sunt competente, când faptul im- putat nu cade sub previsiunile legei penale să judece cererea de reparațiune a daunelor. (Art. 176, 178,179, 186, 187, 191 207, 381 și 389 din procedura penală). Instanțele eorec(ionale sunt instituite a judeca prindpalmente ac- țiunea publică tinzând la pedepsirea infracțiunilor, și, in mod accesoriu judecă și reparațiunea daunelor ce s’ar pretinde că s’au causat prin veri-o infracțiune a legei penale. Ast-fel, dacă faptul imputat nu cade sub previsiunile legei penale, instanțele corecționale nu au competință a mai judeca cererea de reparațiune a daunelor, acâstă competință a lor fiind măr- ginită numai la cașul când acea acțiune tinde la reparațiunea daunelor isvorite nu din ori-ce faptă a omului, ci numai din fapte cari sunt preve^ute și pedepsite de legea penală. Digitized by GooqIc 865 No. 549. — Casată, în urma diverginței, decisiunea cuinei de apel din BucurescI, secția HI, cu No. 62 din 1900, după recursul făcut de Elena G. Constantinescu și Zoe Ștefănescu. 19 Iunie 1900 CURȚEI, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Guculi; Pe D-nil advocațl Oteteleșanu și A. Eliescu, în desvoltarea moti- vului rămas în divergință, și Pe D. advocat Cernea, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului VI de casare rămas în divergință: „Curtea de apel, prin decisiunea atacată, absolvă și apoi condamnă „pe recurentele de astăzi la daune cu aplicarea art. 10 din proce- „dura penală, combinat cu art. 387 și 388 din procedura penală. „Cred că a făcut uq exces de putere, violarea textelor de lege sus „citate, de dre-ce în afaceri corecționale nu există absolvire, ci nu- „mal în afaceri criminale, și art. 10 nu face de cât să enumere dife- „ritele moduri prin care se stinge o acțiune fără însă a fi complect, „de dre-ce modul de stingere a acțiunilor în materii corecționale, a- „nularea acțiunel, citațiunel și altele și apărarea inculpatelor nu este „prevăzută în acel articol. „Asemenea nu s’ar explica ca legiuitorul să introducă în lege o- „ast-fel de modificare ca cea primă introdusă în art. 10, fără să facă să concordeze și cele-alte disposițil legale și fără să desființeze art. „387 și 388 care se referă la absolvire și care n’ar mal fi avut sens „dacă art. 10 ar fi general^. Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că recurentele Elena C. Constantinescu și Zoe Ștefănescu, fiind date ju- decățel pentru delictul prevăzut și pedepsit de art. 332 și 333 din codul penal, curtea de apel, după ce mal ântâifi stabilesce că faptul imputat numitelor du cade în previsiunile nici unul text din legea penală, pe de o parte pronunță absolvirea lor, iar pe de alta le con- damnă a restitui părțel civile o cambie ce dânsele ar deține’o fără causă, sau valdrea el de lei 10.000; Considerând că după disposițiunile art. 176 din procedura penală, instanțele corecționale sunt instituite a judeca principalmente acțiu- nea publică, ținând Ia pedepsirea infracțiunilor, și în mod accesoriii 55 Digitized byCiOoqIc 866 judecă și repsrațiunea daunelor ce s’ar pretinde că s’aâ causat prin veri-o infracțiune a legel penale, ceea ce de alt-fel resultă și din dis- posițiunile art. 3 și 8, combinat cu art. 178, 179, 186 și 191 din procedura penală ; Că din aceste dispositiunl se deduce că, dacă faptul imputat du cade sub previsiunile legel penale, instanțele corectionale nu aă com- petința a mal judeca cererea de reparațiunf a daunelor, acâstă com- petință a lor fiind mărginită numai la cașul când acea acțiune tinde la reparatiunea daunelor isvorîte, nu din orl-ce faptă a omului, ci numai din fapte car! sunt prevăzute și pedepsite de legea penală; Considerând că, din termenii generici al art. 187 și 207 din pro- cedura penală, nu reese că s’ar fi făcut o derogațiune la acâstă re- gulă cu privire la competința instanțelor corectionale, in ce privesce orerea de daune, ci numai se prorogă competința acelor instanțe în favorul prevenitului, căruia dându-i-se drumul, fiind că faptul impu- tat nu constitue nici delict, nici contra vențiune, să pdtă statua asupia cererel de daune ce i s’ar fi causat lui, prin străgănirea in judecată, ceea ce de alt-fel e și natural ca instanța, care găsesce că o acțiune e neîntemeiată, să adjudece părțel inculpate pe nedrept daunele ce i s’ar fi causat; Considerând că dacă legiuitorul ar fi voit să dea dreptul instanțe- lor corecționale de a statua asupra daunelor chiar când acele daune ar fi causate printr’un fapt ce nu cade în prevederile legel penale, s’ar 11 exprimat în termeni positivl, cum a fâcut prin art. 381 și 389 din procedura penală, pentru curțile cu jurați, disposițiune care se justifică prin aceea că curțile cu jurați nu pot fi sesisate de o afacere de cât după un act de acusare și după ce s’a constatat că faptul e calificat de crimă prin lege, pe cât timp instanțele corecționale pot fi sesisate dea dreptul de cererea părțel vătămate și chemate a judeca reparațiunea pentru daune, care n’ar avea nici măcar presumpțiune că ar resultă din o infracțiune ia legea penală; Considerând că nici din disposițiunile art. 11 din procedura pe- nală nu pdte să resulte o prorogajiune a competințel instanțelor co- recționale, căci prin acest arti ol legiuitorul nu a voit de cât să arate cari sunt efectele unei hotărîri pronunțată în penal asupra acțiunel private ce s’ar intenta deosebit în civil, când partea n’a figurat în instanța penală; Că prin deducțiune, ce prin o argumentațiune contrarie s’ar trage Digitized by LnOOQlC 867 din alin. 1 al art. 11, ar resultă ca adică când se dă o hotărîre ab- solutorie, partea care a luat conclusiunl în instanța penală nu mat pdte exercita acțiunea sa privată înaintea tribunalului civil; Considerând că, tn specie, cutea de apel, absolvind pe recurente în consideratiune că faptul ce li se impută nu este prevăzut de nici un text din legea penală, și cu tdte acestea, prin aceeași decisiune con- damnându-le la restituirea poliției sad valdrea el, a sâvîrșit un înve- derat exces de putere și a violat și disposițiunile art. 10, alin. III din procedura penală, și, prin urmare, mijlocul de casare este întemeiat. Pentru aceste motive : Casdză, etc. Penal, secția II. No. 445 DELICT SILVIC. — Gestiunea prejudicială a proprietăței. — Dacă se suspendă judecarea delictului silvic. In materie de delict silvic, dacă se ridică inaintea tribunalului Gestiunea prejudicială a proprietăței, tribunalul nu trebue să suspende judecarea delictului silvic până la judecarea Gestiu- ne! a cui este proprietatea, ei trebue, pentru a’și forma convin- gerea asupra existenței delictulai silvic, să judece cui se cuvine dreptul de proprietate asupra pădurei, fără de care nu se pâte judeca dacă delictul imputat s'a s&virșit. No. 553. — Respingerea recursului făcut de Stat contra decisiel curtel de apel din Iași, secția II, cu No. 353 din 1900, tn proces cu M. Juster. 12 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. Liciu Pe D. advocat lonescu Flămânda, în desvoltarea motivelor de ca- sare, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivelor de casare: nCurtea de Iași face o violare de lege când majoritatea admite în „principii, existența unei ceștii prejudiciale, dacă este în joc și se Digitized by Google S6S "constată uq drept de proprietate, deda tranșarea caria drpândă "existența sad neexistența delictului, și totuși mi se suspendă prore* "Sul penal pentru a se judeca în civil cestiunea dacă Juster este sati na "proprietar asupra terenului de pe care a fost tăierea lemnelor. Exces "de putere și violare de lege când admite ca făcută dovada proprie- • tatei prin martori și se refusă a se procede tn stabilirea dreptului "de proprietate, conform principiului codului civil în materii de ad- ministrarea dovezilor. "Curtea nu s’a rrărginit a asculta martori pentru a stabili posesiu- "nea, sati lipsa de rea credință a inculpatului Juster ; în acest cas, ^cestiunea proprietățel rămâne întrăgă, pe când așa, cum s’a prbce- • dat, S’a recunoscut de proprietar pe terenul de pe care s’a făcut "tăierea, fără să se fi făcut dovada proprietățel, așa după cum o cere "legea, violând ast-fel art. 1.191, 1.171, 1.187 și 1.837 din codul «civila. Având in vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că intimatul Juster a fost dat judecățeî sub inculparea că, in primăvara anului 1899, prin omenii săi, ar fi tăiat și ridicat ca la 20 care nuele de rechită dintr’un zăvoi ii al Statului; Considerând că curtea de apel, pentru a apăra pe delicuent. de Teri*ce responsabilitate în causă, stabilesce tn fapt, din instrucțiunea orală urmată înaintea sa și din deposițiunile martorilor audiațl, că zăvoiul din care s’a săvîrșit tăierea era pe moșia Petradova, proprie- tatea intimatului, și că numitul, ca proprietar, a tăiat și tn trecut ; Considerând că, pentru cestiunea dreptului de proprietate, tribu- nalul n’avea a suspenda judecarea delictului silvic, de dre-ce nici o disposiție din codul silvic nu prescrie suspendarea judecărel până la judecarea acelei cestiuni de proprietate; că tribunalul, spre a’șl forma convingerea asupra existenței delictului silvic, are a judeca și cui se cuvine dreptul de proprietate, fără de care nu se pdte judeca dacă delictul imputat s’a sdvîrșit; Că din aceste puncte de vedere, mijlocele de casare ati a fi res- pinse ca neîntemeiate. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Penal, secția II. Digitized by LiOOQlC 8ooQLe 903 "Curtea declarând tardiv apelul, contra jurnalului No. 397 din 9 «Septembre 1899, cu exces de putere, vioUză și interpretezi râd •art. 323 din codul procedureT, după cari asemenea jurnale se ape- "lâză de o-dată cu hotărirea asupra fondului, și, dar, termenul de apel »curge din același moment ca și pentru hotărirea asupra fondului«. Având în vedere că din decisia supusă recursului resultă că, în urma uciderel lui lulius Kaner, prin deraiarea trenului, părinții au intentat acțiune comercială pentru despăgubire contra direcției căilor ferate la tribunalul de Iași, în circumscripția căruia s’a sâvîrșit deraiarea; Că la tribunal direcția a propus excepția de necompetință a tri- bunalului, pe care tribunalul a respins’o și declarându-se competent a judeca afacerea tn fond ; că direcția a făcut apel deosebit atât în contra încheierel tribunalului lași prin care n’a declinat competință, cât și contra sentinței pronunțată în fondul causel; Având în vedere că apelul făcut contra încheierel tribunalului în privința competințol, s’a respins fiind declarat tardiv; Că în acâstă privință curtea de apel susține că art. 323 din pro- cedura civilă se aplică la hotărîrile preparatorii definite prin art. 159 și 160 din procedura civilă; că hotărîrile asupra competință sati in- competințel n’ar fi hotărîrl preparatorii pentru ca se aplice art. 323 din procedura ciivlă când ar fi vorba de apelul ce ar fi a se face; că din art.' 325 din proced. civ. resultă că, tn contra hotărîrilor asupra competințel, are a se face apel deosebit în mod general, și apelul fă- cut, deosebit fiind, conform art. 904 din codul de comerciu, peste termen, se respinge de curtea de apel; Considerând că curtea de apel, având a se pronunța asupra inci- dentului, relativ la tardivitatea apelului deosebit făcut contra înche- ierel tribunalului, nu cercetâză dacă acțiunea în sine era bine inten- tată la tribunalul de Iași, fie că ea ar deriva din contractul de tran- sport, în care cas de sigur tribunalul lași era competent a judeca afacerea ca afacere comercială, fie ca acțiunea ar deriva dintr’un qnasi- delict, căci și ca acțiune civilă dintr’un quasi-delict, în genere, e com- petent tribunalul în circumscripția căruia s’a produs quasi-delictul; Că curtea de apel se mărginesce, numai din punctul de vedere a re- gulilor de procedură, a cerceta dacă apelul se putea face deosebit și dacă e în termen și este a se sci dacă decisia curței este întemeiată; Considerând că apelul, după regulile art. 323 din procedura ci- vilă contra hotărîrelor preparatorii, nu se pdte face de cât de o dată Digitized by Google 904 cu hotărîrea asupra fondului; se aplică nu numai la hotărîrele cari ordonă 6 procedură preparatorie în sensul art. 159 din procedura civilă, ci la ori-ce hotărîre asupra orl-cărul fel de incident care n’are de efect curmarea acțiunel tribunalului; că legiuitorul a voit a ac- celera, și ar fi a contraveni instanței lui, dacă ne am mărgini a aplica art. 323 din procedura civilă numai la hotărîrele preparatorii în sen- sul art. 159 din procedura civilă, precum face curtea de apel; Că așa fiind, art. 323 din procedura civilă trebue să se aplice și atunci când e vorba de o încheiere safi hotărîre prin care tribunalul, asupra cestiunel de competințâ safi de necompetințâ, declară că e competent și continue a judeca fondul fără întrerupere; Considerând că însă art. 323 din procedura civilă nu se aplică a- tuncl când e vorba de o hotărîre prin care tribunalul se declară de necompetent, safi când tribunalul asupra unei cestiuni prejudiciale suspendă judecarea fondului; că, în asemenea și analdge casuri, de câte ori e vorba de admiterea unul incident care are de efect cur- marea acțiunel tribunalului, nu mal suntem în termenii art. 323 din procedura civilă, pentru ca să cerem că apelul n’ar putea fi făcut de cât o-dată cu hotărîrea asupra fondului; Că hotărîrea dată asupra unul incident prin care se curmă acțiu- nea tribunalului este definitivă, este o sentință, care pdte fi și trebue să fie supusă apelului, conform art. 316 din procedura civilă ; Că, în deosebi, în cas când tribunalul ’șl declină competințâ și se declară necompetent, încetâză acțiunea tribunalului, și, în acest cas, art. 325 prescrie posibilitatea facerel unul apel deosebit, și, în spiri- tul acestei disposițil, coprinsă în art. 325 din procedura civilă, se pdte face apel deosebit în contra încheierel safi hotărirei tribunalului, de câte ori e vorba de admiterea unul incident, care are de efect cur- marea acțiunel tribunalului; că într’adevăr, în asemenea cașuri, e și indicat a acorda un drept de apel deosebit, precum o prescrie art. 325 din procedura civilă, spre a apăra pe partea interesată de o amânare a cărei sfârșit nu e de prevăzut; Considerând că, tn specie, tribunalul de Iași nu’șl declinase compe- tința pentru ca să fi fost trebuință de un apel deosebit, în cât ast-fel decisiunea curțel de apel, în acâstă privință, e neîntemeiată, și moti- vul fiind fondat, decisia are a fi casată. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Civil, secția II. Digitized byLiOOQlC 905 No. 462 COMPETINȚĂ. — Act comercial numai pentru una din părți. — Acțiune comercială. — Unde se pdte intenta. (Art. 893, 895 și 897 din codul comercial). 1) Chiar dacă actul este comercial numai pentru una din părți, acțiunea ce derivă dintr’insul e de competința jurisdicției co- merciale. 2} Acțiunea comercială se pdte intenta sau la tribunalul locuim unde obligația aluat nascere, sau unde va trebui executată, sau la tribunalul Jocului unde s’a stipulat a se face plata. No. 135. — Casarea, după recursul făcut de I. E. Gheschoff, lega- tarul universal al defunctului Evloghie Gheorghief, a decisiel cur- țel de apel din BucurescI, secția I, cu No. 55 din 1900, cu Marin Georgescu. 20 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. președinte N. Mandrea; Pe D. Vericeanu, în desvoltarea motivului de casare, și Pe D. Stănescu, în combateri; Deliberând, Asupra motivului de casare: „Curtea a violat art. 893 din codul comercial și a interpretat greșit „art. 6 același cod. „In adevăr, cu tdte că comptul curent nu este o faptă de corner citi „pentru Marin Georgescu, de și vom proba că D-sa a fost comerciant, „însă chiar civil de ar fi și comptul curent pentru D-sa nu este o „faptă de comercifi, iasă, pe cât timp cea-altă parte contractantă Evlo- „ghie Gheorghief este bancher sad comerciant, în temeiul art. 893, „acțiunea ce derivă din comptul curent avut cu D-sa, este de com- „petința jurisdicției comerciale, și curtea de apel, decisând ast-fel, ba- „sându-se pe art. 6 din codul comercial, a violat art. 893 din codul „comerciala. Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care se constată d I. E. Gueschoff, în calitate de legatar universal al defunctului Ev. Digitized by Google 906 Gheorghief, chemând in judecată pe Marin Georgescu pentru a’I plăti suma de 52.853 lei, 15 bani, ce acesta datora casei Gheorghief, în virtutea unul compt curent, tribunalul Dfov, secția comercială, con- sideră afacerea ca comercială, a judecat și a condamnat pe intimat la plata acelei sume; Gă curtea de apel, asupra apelului făcut de Marin Georgescu, a de- cis că acțiunea nu putea fi intentată la tribunalul comercial Ilfov și judecat de acesta, căci afacerea fiind civilă pentru Georgescu, acțiu- nea trebuia să fi fost intentată la tribunalul Ialomița, unde ’șl are do- miciliul, și de aceea a anulat sentința tribunalului Ilfov; Considerând că afacerea este comercială pentru Gueschoff succe- sorul casei de bancă Evloghie, și civilă pentru Georgescu, conform art. 6; că, în asemenea cas, chiar dacă .actul e comercial numai pen- tru una din părți acțiunea ce derivă dintr’ânsul e de competință ju- risdicției comerciale, conform art. 893 din codul comercial; că sub acest punct de vedere acțiunea intentată putea a fi intentată la tri- bunalul Ilfov, secția comercială și judecată de acâsta; Considerând că admițând că excepțiunea de necompetință a juris- dicției comerciale pentru căușele civile și vice-versa, dacă ar mal putea fi propusă in orl-ce stare a causel, conform art. 895 din codul co- mercial, încă curtea de apel nu putea să anuleze sentința tribuna- lului Dfov, de âre-ce competință tribunalului era determinată prin art. 893 din codul de comercid, de care n’a ținut sâmă curtea de apel; Considerând, însă, că curtea de apel nu putea anula sentința tribu- nalului și pentru motivul eă nu mal este o jurisdicție comercială cu oorganisație specială în sistemul de organisare judecătorâscă română; că, prin urmare, și tot ce privesce excepțiunea de necompetință a jurisdicției comerciale, conform art. 895 din codul comercial, nu’șl mal are rațiunea de a fi, de âre-ce fie-care tribunal are competință a judeca de o potrivă tâte afacerile civile și comerciale și nimic nu se opune că chiar Ia un tribunal unde e o secție specială de comercifi, acâstă secție să nu pâtă judeca și afaceri civile când o asemenea ac- țiune i s’ar fi deferit; iar disposiția din ultimul aliniat al art. 895 din codul comercial nu se opune la acâsta; Considerând că neexistând o jurisdicție comercială și neputând fi vorba de excepția de necompetință din causa materiei, se întrâbă in materie comercială la care tribunal se pdte intenta o acțiune perso- nală și imobiliară ; ’ Digitized by LiOOQlC 907 Că, în acâstă privință, in genere, nu avem a urma regulile din pro- cedura civilă, prevăzute prin art. 58 din procedura civilă, ci regulile prescrise de art 897 din codul de comercid, după care reclamantul pdte alege, ținând sâmă de distingerile stabilite de art. 897 din codul comercial; că, după acest articol, acțiunea se pdte intenta Intre altele sad la tribunalul locului unde obligația a luat nascere, sad unde va trebui executată, sad la tribunalul locului unde s’a stipulat a se face plata ; Considerând că disposițiile art. 897 se aplică tn general fie că a- facerea e comercială pentru ambele părți sad numai pentru una din părți; Că, ast-fel fiind, curtea de apel, neținând sâmă de art. 893 și de art. 897 din codul de comercid, a putut susține că acțiunea trebuia să fie intentată la tribunalul de Ialomița, tribunalul domiciliului pâ- ritulul; Că de aceea, decisia urmâză a fi casată. Pentru aceste motive : Casâză, etc. Civil, secția II. No. 463 CURTEA DE APEL. — Complectarea secțiunilor. — Formali- tăți. — Neindeplinire. — Casare. (Art. 12 și 30 din legea de organisare judecătorâscă. Secțiunile curților de apel se complecteză prin tragere la sorți dintre consilierii de la celelalte secțiuni, tragere la sorți ce trebue să se facă de primul-președinte, in audiență publică și față cu ministerul public. * Ast-fel, când in frontispiciul unei decisiuni a curței de apel se arată că secțiunea s’a complectat cu D. consilier X..., care a fost singurul consilier disponibil, fără să se menționeze dacă s'a procedat la' tragerea la sorți, cerințele legei nu sunt îndeplinite și decisiunea este casabilă. No. 136. — Casarea decisiunel curțel de apel din BucurecI, secția I, cu No. 50 din 1900, în urma recursului făcut de Elisa I. Mihal- cea, în proces cu ministerul de finance. Digitized by CiOOQlC 908 20 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut tn causă de D.. consilier G. P. Petrescu; Pe D. advocat P. Borș, în desvoltarea motivelor de casare ; Pe D. advocat V. Maniu, în combateri, și Pe D. procuror tn conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului I de casare : «Violarea art. 30, combinat cu art. 12 din legea organisărel jude- «cătorescl. Pentru complectarea numărului minim de trei judecători, «necesari a se judeca causa mea repartisată la secția I, a curiei de «apel din BucurescI, s’a chemat D. Sc. Popescu, judecător de la sec- «ția UI a acelei curți, ori o asemenea complinire, în^casul lipsei jude- «că tor ului de drept, pe motiv că acel D. judecător era singurul dis- «ponibil, fără a se face o tragere la sorț! în defața ministerului pu- «blic, și în ședință publică, din totalul membrilor presențî de la cele- «alte duoă secțiuni, este o vădită violare a precitatelor texte de lege, «lipsită fiind, ed, în același timp de judecătorul med legal, pe care «numai sorții, în modul sus arătat, mi-l’ar fi destinat**. Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că curtea de apel a respins ca inadmisibil apelul fâcut de recurentă, atât personal cât și în calitate de tutdre legală a mindrel sale fiice, contra decisiunel ministerului de finance, dată asupra încheerel co- misiunel pentru regularea drepturilor la pensiune a lui Ion Mihalcea ; Considerând că curtea de apel, pentru a judeca pe recurentă, s’a complectat cu D. consilier Sc. Popescu, de la secțiunea III a ace- leași curți; Că acâstă constatare se vede din frontispiciul decisiunel, unde este arătat în dreptul numelui D-luI consilier Popescu, că a fost singurul consilier disponibil, pentru a complecta curtea ; Considerând că, după disposițiunile art. 12 din legea organisărel judecătoresci, primul-președinte va complecta curtea cu judecători trași la sorți, tn ședință publică și față cu ministerul public, din ju- decătorii presențî de la cele-alte secțiuni; Considerând că, în specie, constatarea făcută, că curtea s’a com- plectat cu D. consilier Sc. Popescu pe motiv că acesta era singurul con- silier disponibil, nu este conformă cu cerințele legel, de6re-ce nu se lă- Digitized by Google 909 muresce din ce causfi era singurul consilier disponibil; că sad sensul expresibil, singur disponibil, e variti, fie-că cel-alțl consilier! erați ocupați cu judecarea proceselor la cele-alte secțiuni, fie cj nu erați presențenl tn acel moment în localul curței; Că procedând ast-fel, curtea de apej a violat disposițiunile art. 12 combinat cu 30 din legea de organisarea judecătorâscă și, deci, mo- tivul fiind fondat, are a se admite, fără a se mal discuta cele-alte mijldce de casare. Pentru aceste motive : Casăzl, etc. Civil, secția II. No. 464 CONTRAVENȚII LA REGULAMENTUL DE CONSTRUCȚII. — Raza Bucurescilor. — Terenuri alipite pe lângă comuna Bu- curescI prin legea din 8 Hală 1895, pentru mărginirea ora- șului Bucuresci. — Construcții pe aceste terenuri. — Lipsă de autorisațle de a construi. — Contravenție. (Art. 96 din le- gea pentru organisarea comunelor urbane din 31 Iulie 1894). Din momentul ce legea din 8 Maiu 1895 pentru mărginirea ora- șului BucuresA, a fost promulgată ți publicată prin n Monito- rul Oficial*, nu era necesar a se mai încunosciința in deosebi locuitorii de pe terenurile alipite prin acea lege la comuna Bu- curesci; presumpțiunea fiind că o dată ce o lege se promulgă și se publică, fie-care locuitor trebue să o cunoscă. Ast-fel, nimeni nu pdte construi o casă pe un ast-fel de teren, fără autorisație de la primăria comunei Bucuresci. No. 598. — Casarea sentinței tribunalului Ilfov, secția III, No. 355 din 1900, în urma recursului făcut de primăria Capitalei,ca parte civilă, în proces du Matei Vasile. 21 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G.Liciu; Pe D. advocat Șoimescu, în desvoltarea motivului de casare; Pe D. procuror, St. Stătescu, în conclusiunl; Digitized by Google 910 Deliberând, Asupra motivului de casare : „Violarea art. 96 din legea pentru mărginirea comunelor urbane »și art. 6 și următorii pentru mărginirea Bucurescilor. In adevăr, „aceste texete de lege prescriu că nimeni nu pdte să deschidă strade, «pasage safi înfundături, fără autorisația prim’riel, care are dreptul „să le închidă. De asemenea clădirile și orl-ce alte lucrări ce se vor „face fără autorisația primăriei pe atare pasage, strade sau înfundă* „turl, vor fi dărîmate. Prin urmare, când onor, tribunal a admis a* „pelul lui M. Vasiliu, și ’l apără atât de amendă, cât și de dărîmarea „construcției la care fusese condamnat de judele de ocol, pe lângă că „a violat textele de lege citate, a comis în acelaș timp și un adevâ- „rat exces de putere«. Având în vedere că, din sentința atacată cu recurs și din cele-alte acte din dosar, se constată că intimatul M. Vasiliu a construit o casă in cătunul Floreasca, care era alipită la comuna Bucuresci, fără să ceară autorisația cuvenită de la acea comună, conform legel pentru mărginirea Bucurescilor de la 8 Maiu 1895 și a art. 96 din legea pentru organisarea comunelor urbane de la 31 Iulie 1894, fapt pentru care numitul a fost dat judecățel, și tribunalul, prin mențio- nata sentință, ’l-a achitat de verl-ce penalitate, pe motiv că locuitorii din acea porte nu au fost încunosciințațl că cătunul unde intimatul a construit s’ar fi alipit de comuna Bucuresci; Considerând că, întru cât legea pentru mărginirea orașului Bucuresci a fost promulgată și publicată prin Monitorul Oficial, nu era necesar de a se mal încunosciința în deosebi locuitorii de pe terenurile alipite prin acea lege la comuna Bucuresci, presumțiunea fiind că o-dată ce o lege se promulgă și se publică, fie-care locuitor trebue să o cunoscă; Considerând că, ast-fel fiind, când tribunalul, de și recunosce că intimatul a construit un imobil în cătunul Florâsca, alipit de comuna Bucuresci, fără autorisația primăriei, și totuși ’l apără de verl-ce responsabilitate, pe motiv că dânsul n’ar fi avut cunoscință de legea mărginire! Bucurescilor, prin acâsta a nesocotit disposițiunile men- ționatelor legi și, în același timp, a sâvîrșit un adevărat exces de pu* tere, și de aceea, mijlocul de casare este întemeiat; Pentru aceste motive: De acord cu D. procuror: Casâză, etc. Penal, secția II. Digitized by Google 911 No. 465 DELICT SILVIC. — Despăgubiri civile. — Cuantumul lor. — A- preciere suverană a judecătorilor fondului. (Art. 19 din codul silvic, ast-fel cum a fost modificat prin legea din 4 Iunie 1892). In materie de delict silvic, despăgubirile civile se acordă numai dacă va fi cașul, adică acordarea despăgubirilor civile este lă- sată la aprecierea instanțelor de fond, in sensul că ele pot a- aprecia cuatumul despăgubilor de acordat. No. 602. — Respingerea recursului făcut de Stat contra sentinței tribunalului Tulcea cu No. 507 din 1900. 21 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier N. Pre- descu; Pe D. î). Budișteanu în desvoltarea motivului de casare ; Deliberând, Asupra motivului de casare : »Exces de putere, nemotivare și denaturare de fapte. •De și tribunalul, în suverana sa apreciare, are dreptul a vedea a- •menda care în specie constitue o pedăpsă, totuși nu are dreptul a •vedea și quantumul despăgubirilor cari sunt determinate printr’un • proces-verbal de constatare, care nu se p6te combate de cât cu în- • scrierea în fals și confirmate printr’un act de estimațiune. In orl-ce •cas, tribunalul comite un exces de putere, de 6re-ce nu motivâză, •nearătând de unde ar fi resultat că pagubele suferite de Stat sunt •mâi mici de cât cele constatate. Tiibunalul denaturăză faptele când •spune că din desbaterl resultă că Statului i s’a restituit o parte din •lemnele tăiate*. Având în vedere sentința supusă recursului, din care se constată că Luchian T. Sava, fiind dat judecățeî pentru delict silvic, tribuna- lul a confirmat cartea de judecată a judelui de pace Tulcea, care re ducea amenda și despăgubirile civile cerute de agentul silvic; Vânând art. 19, alin. II din codul silvic, modificat prin legea din 4 Iunie 1892, care prescrie că, în materie de delict silvic, despăgu- birile civile se acordă numai dacă va fi cașul; Considerând că resultă din acâstă disposi(iune că acordarea des- Digitized by Google 91 î păgubirilor civile sunt lăsate la aprecierea instanțelor de fond, In acest sens că ele pot aprecia quantumul despăgubirilor de acordat; Considerând că, în specie, instanțaa preciând a redus despăgubirile la o sumă mal mică de cele constatate prin procesul-verbal, că acest drept avându’l instanțele de fond, mijldcele de casare ad a fi respinse ca neîntemeiate. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Penal, secția II. No. 466 DELICT SILVIC. — Martori. — Omisiune. — Casare. Proba testimonială fiind admisibilă pentru dovedirea delictelor silvice, acâstă probă putând înlocui chiar procesul-verbal, omi- siunea ce judecata face dea se pronunța asupra cererel făcută de Stat de a se admite martori spre a dovedi existența delictu- lui, este esențială și atrage casarea hotărirei. . No. 603. — Casarea sentințe! tribunalului Tulcea, No. 521 din 1900, în urma recursului făcut de Stat. 21 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut tn causă de D. consilier G. Liciu; Pe D. advocat D. Budișteanu, în desvoltarea motivelor de casare ; Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunî; Deliberând, și Asupra mijlocului II de casare : «Am propus martori la tribunal și tribunalul nu se pronunță nici » pentru nici contra cererel mele*. Având în vedere sentința supusă recursului, din care resultă că luseim Săli, fiind dat judecățel pentru delict silvic, tribunalul Tulcea a anulat procesul-verbal de constatarea delictului, pe motiv că nu ar fi fost încheiat în conditiunile art. 37 din codul silvic; Considerând că, independent de cestiunea de a se sci, dacă proce- sul-verbal era încheiat în conditiunile legei silvice, resultă din sentința tribunalului că advocatul Statului a cerut să i se admită de a proba cu martori culpabilitatea delicuentulul; • Digitized byCiOOQlC 913 Considerând câ chiar de s’ar admite că procesul-verbal de consta- tare ar fi isbit de nulitate, pe considerațiunea arătată de tribunal, to- tuși, proba cu martori era admisibilă pentru dovedirea delictului, putând înlocui procesul-verbal; Considerând, însă, că tribunalul omite a se pronunța asupra pro- bei cerute de representantul Statului, omisiune care este esențială, întru cât era de natură a schimba soluțiunea procesului; Că de aceea, mijlocul de casare este întemeiat; Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror St. Stătescu: Casâză, etc. Penal, secția II. No. 467 COMPETINȚĂ. — Loviri aplicate părinților. (Art. 243 din codul penal; art. 71 din legea judecătoriilor de ocdle ; art. .525 din pro- cedura penală). Faptul de a lovi și răni pe părinții sei constitue delictul prevăzut de art. S43 din codul penal și este de competința tribunalelor corecționale a'l judeca. No. 604. — Regularea competințel, în urma cererel făcută de D. pro- curor al acestei înalte curți, în causa lui C. Sava Lupu. 21 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. Liciu, și Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, și Având în vedere că Costache Sava Lupu fiind dat în judecată pen- tru faptul de bătae aplicată asupra mamei sale Aftimia Lupu, tribu- nalul Tecuciîi, prin sentința No. 1.148 din 1899, ’șl-a declinat com- petința de a judeca afacerea, pe motiv că bătaia aplicată n’a produs incapacitate de lucru; Că judele ocolului Zeletin, la care afacerea a fost trămisă, prin cartea de judecată No. 856 din 1900, ’șl-a declinat de asemenea 58 Digitized by Google 914 competință de a judeca afacerea, pe motiv că Aftimia Lupu este mama inculpatului și ast-fel faptul este pedepsit de art. 243 din codul pe- nal, care nu intră în competință judecătoriilor de ocdle ; Că ambele hotărîrl rămânând definitive și cursul justiției fiind ast- fel întrerupt, acâstă înaltă curte este chemată a pronunța un regu- lament de competință ; Considerând că se constată că faptul ce se impută lui Costache Sava Lupu este că a aplicat lovituri mamei sale legitime, fapt care constitue un delict special prevăzut de art. 243 din codul penal; Considerând că competință corecțională a judelui de ocol e anume prevăzută și limitată prin art. 71 din legea sa organică ; Că intru cât prin acest articol nu se dă în competință judelui de ocol și delictul prevăzut de art. 243 din codul penal, rămâne inve- derat că judecarea unor asemenea fapte e de competință tribunalului. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror St. Stătescu : Regulând competință, trimite, etc. Pelial, secția 11. No. 468 URMĂRIRE IMOBILIARĂ. — Nedepunerea prețului în termenele stabilite de lege. — Ce interese atinge. — Revinderea imobi- lului. — Dacă trebue cerută. (Art. 551 din procedura civilă). Nedepunerea prețulului în termenele stabilite de art. 551 din procedura civilă nu atinge și nu pdte atinge de cât interesele debitorului urmărit și ale creditorului urmăritor, și, prin ur» mare, cestiunea acesta este de interes cu totul privat, și, deci, revinderea imobilului din causa nedepunerei prețului la timp urmeză a fi cerută de către părțile interesate la tribunalul de urmărire. No. 137. — Respingerea, după divergință, a recursului făcut de Fie- rea Marin Gheorghe și Marin Gheorghe, ca soț pentru autor isare, în contra ordonanței de adjudecare a tribunalului de Ilfov, secția de notariat, cu No. 2.309 din 1899, dată în proces cu Toma N. Andreescu, tutorele minorilor defuncților Paul și Ec. Andronescu și Costache Dumitrescu. Digitized by Google 915 21 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului fâcut în causă de D. consilier R. N. Opreanu; Pe D. advocat Urlățeanu, în desvoltarea motivului de casare ; Pe D. Constantin G. loan, în combateri, și Pe D. procuror de secție Ștefan Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra motivului de casare râmas în divergință : „Violarea art. 553 din procedura civilă, combinat cu 551 și 556 „din procedura civilă, de dre-ce, de și prețul adjudecatiunel a fost de- „pus peste termenul de o lună cel mult prevăzut de art. 551, tri- „bunalul, în loc să dispună, conform cu art. 553, scâterea din noii „in vîmjare a imobilului, a dispus emiterea ordonanței de adjude- „care pe numele adjudecatarulul, comițând ast-fel un exces de pu- „tere și violarea textelor sus citate«. Având în vedere ordonanța de adjudecare supusă recursului, din care resultă că, după cererea creditorului Andronescu, tribunalul Ilfov, scoțând în vîn cu data 17 Octombre 1881, și a doua de lei 10.000 capital, cu aceleași procente, cu data 6 Iulie 1887; că I. Zahareanu, creditor al lui Dincă Schileru, pentru suma de 3.260 lei cu procente și cheltuell de judecată, în virtutea sen- tinței cu No. 366 din 1885 a tribunalului comercial Ilfov, inves- tită cu formula executorie, a făcut cerere de poprire, ce s’a efectuat de portărelul Dimitrie MinovicI, prin procesul-verbal din 11 Febru- arie 1898, în mâinele lui Sava Șomănescu, ca debitor—substituit lui C. Garibol—pe orl-ce sume de bani ar mal datori lui Dincă Schi- jeru în virtutea menționatelor duoă creanțe ipotecare: că Sava Șo- mănescu, la curtea de apel ca și la prima instanță, s’a opus la valida- rea acestei popriri pe următdrele motive: a) Creanța ipotecară de 25.000 lei a fost achitată anterior acestei popriri prin plățile făcute atât de C. Caribol cât și de dânsul fel Gărdescu, cesionar al unei por- țiuni din acâstă creanță lui Dănăricu, doctorului Frumușanu și altora, cari, Sn calitate de creditori al lui Schileru, făcuseră popriri pe acâstă creanță; b) Creanța de 11.000 lei ’l-a fost cedată de Schileru, și ast-fel calitățile de creditor și debitor găsindu-se întrunite în persdnă sa, a ti adus stingerea creanței prin confesiune; că, totuși, tribunalul comercial Ilfov, prin sentința cu No. 2.286 din 1898, a validat a- câstă poprire, condamnând pe Sava Șomănescu, ca debitor, pur și Digitized by CiOOQlC 919 simplu să plătâscă lui I. Zahareanu suma de lei 3.260, cu procentele și cheltuelile prevăzute în sus menționată sentință a tribunalului comercial Ilfov^ pe temeiul căreia se făcuse poprirea, iar curtea de apel din BucurescI, secția III, prin decisiunea supusă recursului de fată, a confirmat sentința prin care tribunalul validase poprirea. Asupra primului motiv: „Omisiune esențială și erdre gravă de fapt. »Am propus și dovedit In apărarea mea, at&t înaintea tribunalului „cât și înaintea curțel, că parte din creanța ipotecară de 25.000 lei, „adică 10.000 leIKcu dobânda lor, a fost cedată de D. Schileru D-luI „Gărdescu, prin act de cesiune notificat debitorului Caribol, cu mult „înainte de poprirea cerută de D. Zahareanu ca creditor al D-luI „Schileru, iar partea achitată prin plățile făcute atât de Cariobl cât „și de mine. „Curtea nu discută și nu răspunde asupru acestui motiv de apă- „rare, și, considerând pe D. Schileru ca având drept la întrâga cre- „anță de 25.000 lei, mă constitue ast-fel încă debitore către D. Schi- „leru cu suma de 5.587 lei în capital, plus dobânda lor». Considerând că din conclusiile date în scris de recurent în apel, la care se referă curtea de apel în practicaua decisiunel sale, pentru a constata cele susținute de părți înaintea sa, se constată că, pentru a dovedi achitarea creanței ipotecare de 25.000 lei, recurentul a in- vocat între altele, că o porțiune din acâstă creanță adică 10.000 lei, cu dobânda lor, a fost cedată de Schileru lui Gărdescu prin act de cesiune comunicat primului debitor Caribol, înainte de poprirea fă- cută de Zahareanu, că după cum resultă din decisiunea atacată cu recurs, curtea de apel n’a ținut sâmă de acest mijloc de apărare, nu ’l-a discutat și nu s’a pronunțat asupra lui, ci în calculul ce a făcut a considerat și acâstă porțiune din creanță tot ca a lui Schileru, la care a calculat procente, iar când scade pe Șomănescu cu sumele ce s’ati plătit lui Gărdescu ’l ține în sâmă numai capitalul de 10.000 lei, fără procente, de și lui Gărdescu ÎI fuseseră cedate și procentele a- celul capital; că, așa fiind, curtea a omis a se pronunța asupra unul mijloc esențial de apărare și a făcut o erdre gravă de fapt, deci, motivul de casare invocat este întemeiat și cată a fi admis ca atare. Asupra secundului motiv: „Greșită aplicare a art. 1.393 din codul civil și omisiune esențială. „In cât privesce poprirea asupra creanței de 11.000 lei, am in- Digitized by VnOOQle 920 «vocat înaintea curței că acâstă creanță este stinsă prin confusiune, eresul tind din faptul că câte-va ^ile după ce acâstă creanță ’ml fu- •sese cedată de D. Schileru, am devenit tot-d’o-dată și debitore obli- "gat la plata el, în urmarea actului prin care am cumpărat moșia «ipotecată și a obligațiune! pensonale luate de mine de a plăti acâstă •datorie, și acâsta cu mult înainte de poprirea cerută de D. Zaha- „reanu; curtea face, dar, o omisiune esențială, întru cât nu se pro- "nunță asupra motivului că creanța de 11.000 lei este stinsă prin "confusiune și face o greșită aplicare a art. 1.393 din codul civil*. Considerând că tot din conclusiunile scrise, date de recurent la curtea de apel, resultă că pentru a proba că și creanța ipotecară de 11.000 lei era achitată în momentul poprirel în discuțiune, recu- rentul a invocat că acâstă creanță fiindu’I cedată de Schileru, și la cât va timp în urmă, insă anterior poprirel, devenind debitor obligat la plata el, în virtutea clausel din actul de cumpărare de la Caribol a moșiei Pesceana-de-Sus, calitățile de creditor și debitor în acâstă cre- anță găsindu-se întrunite în persona sa, creanța era stinsă prin con- fusiune în momentul poprirel făcută de Zahareanu; Gă nediscutând și nepronunțându-se în decisiunea sa asupra a- cestul mijloc de apărare și considerând pe Schileru că este încă pro- prietarul acelei creanțe, iar pe Șomănescu debitor al el față de Zaha- reanu, pe motiv că cesiunea acestei creanțe nu fusese comunicată lui Caribol, conform art. 1.393 din codul civil, curtea de apel omite a se pronunța asupra unul mijloc esențial de apărare și face, în specie, o greșită aplicațiune a art. 1.393 din codul civil, întru cât nu era în discuțiune cari sunt efectele unei cesiuni față de terții când ea n’a fost comunicată debitorului, ci avea să se pronunțe dacă creanța era stinsă prin confusiune, cum pretindea recurentul; Că, așa fiind, și acest al duoilea motiv de casare cată a fi admis ca întemeiat. Pentru aceste motive: Casâză, etc. Civil, secția II. No. 471 URMĂRIRE IMOBILIARĂ. — Vintjare cerută de creditul fun- ciar. — Formalități. (Art. 61 din legea creditului). Digitized by Google 921 Asemenat art. 61 din legea creditului funciar, pentru ca socie- tatea creditului funciar să ajungă la vinerea imobilului ipo- tecat trebue să facă la domiciliul ales prin actul de împrumu- tare, o somațiune debitorului, cer&ndu'i plata integrală a ca- pitalului, cum și dobânzile fi cheltuelile, și numai in cas când nu s’ar plăti in termen de un an de la semnificarea a duoe somațiuni făcute din ș^se in ștse luni, se va proceda la vin^a- rea imobilului conform disposifiilor acelui articol. No. 139.—Casarea, după recursul făcut de Constanta E. Ghermani, a ordonanței de adjudecare a tribunalului Ilfov, secția de notariat, cu No. 3.190 din 1899, în proces cu creditul funciar urban din BucurescI, Maria AL Cratero și căpitan Al. Cratero, ca soț pentru autorisare. 26 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier C. C. Ștefănescu ; Pe D. advocat P. Borș, în desvoltarea motivelor de casare^, și Pe D. advocat I. Vilacros, în combateri; Deliberând, Asupra motivului I de casare, singurul care a fost susținut de re- curentă : „Violarea art. 61 din legea creditului funciar. „In sensul acestui articol de lege, una din condițiunile esențiale pen- „tru a putea efectua vînZarea imobilului afectat la credit, este indis- »pensa hi 1 ca să se notifice debitorului cele duoă somațiuni legale din „șăse în șâselunl, formalitate care nu s’a îndeplinit, vînZarea d’ântâid „nefiind nici amânată, nici, suspendată, ci închisă după declarațiunea „creditorului, a adjudecatarulul și acceptarea ndstră«. Având în vedere ordonanța de adjudecare supudă recursului, din care resultă că, societatatea creditului funciar a cerut punerea în vîn^are a imobilului recurentei pentru neplata mal multor rate în- târziate, și după îndeplinirea formelor legale, tribunalul a adjudecat definitiv acest imobil asupra D-luI căpitan Cratero în Ziua de 26 Noembre 1898; Că în Decembre acel an, adjudecatarul, renunțând printr’o petiție dată scris tribunalului, la cumpărarea imobilului, iar societatea cre- Digitized by LiOOQle 922 ditulul declarând de asemenea in scris că a primit parte din ratele întârziate, cerând tribunalului închiderea dosarului vin^ărel, tribu- nalul, în fata acestor declarațiunl, prin încheierea din 15 Decembre 1898, a dispus închiderea acelui dosar (vin^ări); Considerând că ast-fel fiind faptele, cestiunea dedusă înaintea a- cestel curți și care formâză obiectul mijlocului de casare, este de a să sci dacă o nouă vînZare se putea cere de credit fără a se face de- bitorului somatiunile prescrise de art. 61 din legea creditului; Văzând art. 61 din legea creditului funciar; Considerând că, după disposițiunile acestui articol, societatea cre- ditului, pentru a ajunge la vînZarea imobilului ipotecat, trebue să facă la domiciliul ales prin actul de împrumutare o somațiune debi- torului, cerânduf plata integrală a capitalului, cum și dobânZile și cheltuelile, iar în cas când nu s’ar plăti în termen dexm an de la sem- nificarea a duoă somatiunl făcute din șâse in șâse luni, se va proceda la vînZarea imobilului conform disposițiunilor acelui articol; Considerând că în specie, recurenta, în Ziua de 4 Octombre 1899, a cerut tribunalului a se anula cererea de vînZare făcută de credit, de dre-ce nu i s’a făcut mal ânt&ti somațiile prescrise de art. 61 din legea creditului; cele anteridre făcute cu ocasia primei cereri de vînZare fiind desființate, cerere care a fost respiusă de tribunal; Considerând că, întru cât prima cerere de vînZare nu a fost nici amânată, nici suspendată, ci pur și simplu închisă și considerată ca fără efect după cererea creditului și cu consimțimdntul celor-alte părți, primele somațiunl făcute recurentei aveau a se considera ca perimate; urmând ca la o nouă cerere de vînZare să se îndeplinâscă din nod dispositiile art. 61 din legea creditului, de dre-ce o-dată vînZarea închisă în condițiunile arătate de credit prin adresa sa No. 37.413 din 1898 către tribunal, cererea de punere în vînZare făcută de cre- dit la Maid 1899 avea a se considera ca o cerere nouă; Că, dar, când tribunalul a procedat la vînZare fără a ține sâmă de cererea recurentei în privința îndeplinirel formalităților prescrise de art. 61 sus citat, a nesocotit acest text de lege, și, dar, mijlocul de casare e întemeiat. Pentru aceste motive: Casdză, etc. Civil, secția 11. Digitized by Google 623 No. 472 DELICT SILVIC. — Proces-verbal de constatare. — Originalul acestui proces-verbal. — Achitare. — Casare. Este casabilă hotărirea prin care judecata achită pe un delicuent învinuit de delict silvic pe motiv că procesul-verbal este nul ' nefiind presentat in original, când se constată că apărătorul Statului a cerut amânarea spre a aduce procesul-verbal origi- ginal, cerere ce a fost respinsă de judecată. No. 620. — Casarea decisiunel curțel de apel din Galați, secția II, cu No. 214 din 1900, in urma recursului făcut de Stat, în proces cu G. Puricică. 27 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier R. N. Opreanu; Pe D. procuror St. Stătescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de casare: „Exces de putere. In adevăr, curtea de apel achită pe motiv că „nu există la dosarul causel procesul-verbal original despre consta - „tarea delictului și refusă Statului cererea de amânare spre a pro- „duce acel original, pe care ’l depun pe lângă acest motiv cu actul „estimativ originalu. Având în vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că G. Puricică, fiind dat judecățeî pentru delict silvic și condamnat de tribunalul Constanța Ia amendă și despăgubiri, curtea de ape), în urma apelului făcut de delicuent, ’l-a achitat de verl-ce penalitae pe motiv că procesul-verbal de constatare, în virtutea căruia deli- cuentul a fost condamnat de tribunal, era nul, nefiind presentat în original, ci în copie ; Considerând că se constată că d’inaintea curțel de apel repre- sentantul Statului a cerut amânarea spre a presenta originalul pro- ces-verbal, cerere însă ce nu s’a luat în considerațiune de curte ; Considerând că întru cât cererea făcută de Stat tindea în a dovedi existența delictului în sine, o asemenea cerere este respinsă prin o motivare greșită ; că într’adevăr, dacă pentru existența delictului nu Digitized by CAKwle 924 era alt mijloc de dovedire de cât aducerea în original al procesului- verbal, trebuia ca cererea să fie admisă. Că de aceea, mijlocul de casare este Întemeiat; Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror: Casâză, etc. Penal, secția II. No. 473 CONTRAVENȚII LA REGULAMENTUL DE CONSTRUCȚlUNl.— Construcție pe o stradă nerecunoscută de primărie. — Dacă se ordonă și dărimarea construcției pe lângă pedepsă amen- del. (Art. 385 din codul penal, art. 96 din legea comunală). Cd ce construesce o casă pe o stradă nerecunoscută de primărie contravine la regulamentul de construcțiuni, fi judecata, pe lângă amenda la care 7 va pedepsi, trebue să ordone fi deri- marea construcțiund, ca o consecință a condamnărei la amendă. No. 623. — Casarea sentinței tribunalului Ilfov, secția III, cu No. 363 din 1900, tn urma recursului făcut de primăria Capitalei, ca parte civilă, cu Petre Ștefan. 27 Iunie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Cuculi; Pe D. advocat Mitescu, In desvoltarea motivelor de casare ; Pe D. procuror St. Stătescu, In conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului de casare: «Violarea art. 96 din legea pentru mărginirea comunelor urbane «și art. 6 și următorii pentru mărginirea Bucuresciulul. «In adevăr, aceste texte de legi prescrie că : nimeni nu pdte des- «chide strade, pavage sad înfundături fără autorisația primăriei, «care are dreptul să le închidă. De asemenea clădirile sad orl-ce alt- «fel de lucrări ce se vor face pe asemenea pavage, strade sad înfun- «dăturl fără autorisația primăriei, vor fi dărîmate. Prin urmare, «când onor, tribunal a admis apelul lui P. Ștefan și ’l-a apărat de Digitized by Google 925 ^amendă, cât și de dSrlmarea construcției la care fusese condamnat «de judele de ocol, a violat sus fisele texte de lege și a comis un „adevărat exces de putere*. Având în vedere sentința supusă recursului; Considerând că se constată că Ștefan Petre, construind un imobil pe șosâua Mihaiâ-Bravu fără autorisațiunea primăriei și pe o stradă deschisă contra regulamentului comunal, și nerecunoscută de pri- mărie, a cerut judelui de ocol condamnarea numitului la amendă și la desființarea acelei clădiri; Că judele de ocol admițând cererea primăriei !n Întregul el, și contravenientul făcând apel, tribunalul a menținut numai pedâpsa amendel de ț^ece lei, respingând cererea de d^rîmare, considerând faptul săvtrșit de numitul numai ca o contravenire la disposițiunile art. 385,alin. IX din codul penal, care se pedepsce cu amendă; Considerând că este constatat că ceea ce se impută contravenien- tului nu era numai faptul că a construit fără autorisație, ci și acela că construcția era tn contra regulamentului și pe o stradă nerecu- noscută de primărie; Considerând că, dupe disposițiunile art. 96 din legea comunală, asemenea construcțiunl urmâză neapărat a fi desființate ; Că, prin urmare, tribunalul constatând existența contravențiu- nel tn sine, urma neapărat ca pe lângă pedâpsa amendel să ordone și dărimarea construcțiunel, ca o consecință, a condamnațiunel la amendă; Că, procedând alt-fel, tribunalul a nesocotit disposițiunile art. 96 din legea comunală, și de aceea mijlocul de casare este întemeiat. Pentru aceste motive, De acord cu D. procuror : Casâză, etc. Penal, secția II. No. 474 . CURTEA DE COMPTURl. — Acte. — Acte originale. — Copiile de pe aceste acte.—Când trebueso aduse originalele. (Art. 1.188 din codul civil). Atunci când originalele acte exista, copiile nu pot face credință de cât despre ceea ce se coprinde in originale, și înfățișarea Digitized by Google 926 acestora se pdte cere tot-d’a una, iar judecata este datore să țină sâmă de cererea unei părți de a se aduce originalele când este neinduoios că există, și hotărirea sa estecasabilă când refusă acâstă cerere și totuși ⁹ și întemeiază hotărirea sa numai pe a- ceste acte. No. 140. — Casarea, după recursul făcut de Elena lonescu, ca cesio- nară a garanției fostului intendent al spitalului Colentina, a deci- siel curtel de compturi, secția I, cu No. 38 din 1900. 27 Iunie 1900 CURTEA, ‘ Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier G. Liciu; Pe D. advocat P. Borș, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. procuror de secție St. Stâtescu, în conclusiunl; Deliberând, Asupra mijlocului II de casare : «Curtea de compturi condamnă pe garantul meâ basându-se pe •nisce copil de procese-verbale de predare către succesorul meu și «pe copil de inventării, cari după art. 1.188 din codul civil, nu pot «avea nici o valdre juridică și cari s’au făcut în neființa mea ca ga- nrantă contra previsiunilor art. 24 din legea comptabilitățel generale. "Am atras atențiunea înaltei curți de compturi a se cere de Ia efo- «rie însăși originalele, singure cari se pot legalmente avea în ve- „dere (ve^I petiția mea la pagina 29 a dosarului), totuși înalta curte «de compturi trage temeiu din asemenea copil lipsite de orl-ce valdre, «ceea ce constitue excesul de putere«. Având în vedere decisia curței de compturi supusă recursului, din care resultă că acea curte lichidând gestiunile defunctului Șer- ban lonescu, fost econom la spitalul de copii și Colentina pe timpul d^ Ia 1 Aprilie 1895 până Ia 16 Maid 1900, în care afacere a inter- venit și recurenta, ca Cesionară a garanției numitului defunct, cur- tea a dispus liberarea garanției, reținându-se din ea o sumă de 737 lei, bani 15, la care se găsea condamnat prin decisiunea No. 342 din 1899 și 7 din 1900, rămase definitive, cum și diferite alte sume, valdrea unor cărți și materiale ce ad lipsit la predare; Că, în ce privesce lipsa materialelor și a cărților, curtea s’a înte- meiat pe mal multe copil de pe procesele-verbale și inventării de Digitized by ooQle Digitized by VjOoqLc BULETINUL DECISIUNILOR CURTE! DE CASAȚIUNE ȘI DE JUSTIȚIE SECȚIA VACANȚELOR ■ - No. 477 CONTRAVENȚII LA LEGEA VENATULUl. — Prescripțiune. — Termen. (Art. 23 din legea vânatului; art. 593 și 594 din pro- cedura penală). Acțiunea publică pentru contravențiile la legea vânatului se con- sideră prescrisă fie că de la sevir firea faptului a trecut șese luni fără să se fi făcut un act de instrucțiune, fie că de la ac- tul de instruțiune și până la judecare au trecut șese luni până la judecarea printr’o hotărîre in regulă. No. 648. — Respingerea recursului făcut de Stat contra sentinței tribunalului Tulcea cu No. 577 din 4900, în proces cu I. Giumala. 3 Iulie 1900 । CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut in causă de D. consilier G. N. Bagdat, și Pe D. D. Alexandresco, consilier, loco-țiitor de procuror, în con- clusiunl ; Digitized byLjOoqIc 934 Deliberând, Asupra mijlocului de casare : „Greșită interpretare a art. 23 din legea vânatului și violarea „art. 594 din procedura penală. Prin art. 23 din legea vânatului se „prescrie infracțiunea prin șâse luni dacă nu s’a făcut nici un act de „instrucțiune sad de urmărire. Or, procesul-verbal al agentului com- „petinte fiind un act de instrucțiune dresat tn momentul comiterel „infracțiune!, nu s’a putut prescrie nici infracțiunea, nici acțiunea, „care, după art. 594 combinat cu art. 593 din procedura penală, se „prescrie prin cinci ani, infracțiunea la legea vânatului nefiind o con- „travențiune de simplă poliție, din acele cari se prescriu printr’un anu. Având în vedere sentința supusă recursului, din care resultă că I. Giumala fiind dat judecătel pentru contravenție la legea vânatului, tribunalul a declarat prescrisă contravenția tn basa art. 23 din legea vânatului; Considerând că acțiunea publică, conform legel vânatului, se pre- scrie, conform art. 23 al acelei legi, în șâse luni; că fiind acâstă de- terminat prin lege, nu putem să recurgem la art. 594 din procedura penală; Considerând că, ținând sâmă de regulele din art. 593 și 594 din procedura penală, acțiunea publică pentru contravenție la legea vâ- natului are a se considera ca prescrisă, fie că de la sâvîrșirea fap- tului afî trecut șâse luni fără să se fi făcut un act de instrucțiune, fie că de la actul de instrucție și până la judecare afi trecut șâse luni până la judecarea prin o hotărîre în regulă, că, din acest punct de vedere, acțiunea în specie e prescrisă, căci de la procesul-verbal încheiat, considerat ca act de instrucție; au trecut până la judecarea și pronun- țarea hotărîrel din partea tribunalului Tulcea mal mult de șâse luni; că așa fiind, și pentru acâsta motivul invocat e neîntemeiat și are a fi respins. Pentru aceste motive, De acord cu D. consilier D. Alexandresco, loco-țiitor de procuror ; Respinge, etc. Secția vacanțelor. Digitized by CiOOQle 935 No. 478 CURTEA DE COMPTURL — Controlori fiscali. — Răspunderea lor pentru delapidări. (Art. 129 din noua lege a comptabilităței ge- nerale ; art. 87 din legea veche de comptabilitate ;• art. 88 din le- gea de constare și percepere a contribuțiunilor directe; art. 26 din instrucțiile de serviciu ale controlorilor). Controlorii fiscali sunt r^spundetori numai pentru delapidările provenite din causa negligenței, adică a lipsei de supraveghere și control, sau rea supraveghere a serviciilor încredințate con- trolului lor. No. 144.—Casarea decisiunel curței de compturl, secția II, cu No. 31 din 1899, în urma recursului făcut de Barbu Boiintineanu. 3 Iulie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. N. Bagdat; Pe D. advocat Malcoci, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. consilier D. Atexandresco, loco-țiitor de procuror, în con- clusiuni; Deliberând, Asupra mijlocului de casare: «Exces de putere și violarea art. 88 din legea de constatare și per- „cepere, art. 26 din legea organisărei administrației financiare și »art. 129 din legea comptabilităței publice. »In adevăr, tdte aceste texte de legi hotărăsc in mod neîndoios că „funcționarii însărcinați direct și special cu controlul comptabililor «(sub controlul după art. 21 din legea organisărei administrației nfinanciare), nu sunt răspunzători de cât de deficitele ce ar proveni „din causa lipsei de verificare a gestiunel comptabililor^. Având tn vedere decisiunea supusă recursului, din care resultă că, in ndptea de 13 —14 Octombre 1896, sustrăgându-se din casa de bani a percepției circumscripției a ILa din Ploesci, pe timpul când Idn Media nu era perceptor al acelei circumscripții, suma de lei 3.190, bani 27, recurentul a fost condamnat, tn calitate de sub-controlor, îm- preună cu Gheorghe Grigorescu, fost casier al județului, la plata su- mei menționată ; Văzând art. 87 aZi 129 din legea comptabilităței generale a Sta- Digitized by ^ooQle 936 tulul, cum și art. 88 din legea de constatare și percepere și art. 26 din instruc(iile de servicii ale controlorilor; Considerând că resultă din tdte aceste disposițiunl ale legel că controlorii sunt răspunzători numai pentru delapidările provenite din causa negligentel, adică a lipsei de supraveghere și control, sau rea subraveghere a serviciilor încredințate controlului lor; Considerând că, în specie, se constată din decisiunea curțel de compturl că suma la care recurentul a fost condamnat, nu provine nici din causa negligențel, nici din lipsa supravegheTel și control ci din faptul că, cu ocasia supravegherel casei percepției, ar fi dispă- rut o sumă de bani pe timpul când Medianu funcționa ca perceptor al acelei circumscripții; Considerând că ast-fel fiind faptele și întru cât nu se stabilesce din nimic că lipsa acelei sume ar fi provenit din verl-una din căușele acum arătate de art. 129 din legea comptabilitățel publice, mijlocul de casare este întemeiat. Pentru aceste motive: Casăză, etc. Civil, secția vacanțelor No. 479 JURĂMfiNT SUPLETORltJ. — Când pdte fi dat. — început de dovadă. — Registre comerciale. — Neconformitatea lor. (Art. 1.220 din codul civil; art. 50 din codul comercial). Judecătorul pdte da jurământ din oficiu in cașul când cererea sau excepțiunea nu sunt pe deplin justificate sau nu sunt cu totul lipsite de probe, adică când există un început de probă, și caracterul începutului de dovadă, necesar pentru a legitima > deferirea jurământului supletoriu, diferă după natura faptu- lui pe care se întemeiază cererea sau excepția. Ast-fel, registrele comerciale ținute in regulă, putând servi ca dovadă intre comercianți, pentru conținutul lor, judecătorul pdte da jurământul supletoriu ori-cărui din părțile litigante când conținutul registrelor lor respective nu este conform. No. 145. — Respingerea recursului făcut de Ion Marotineanu con- tra sentinței comerciale a tribunalului RomanațI cu No. 13 din 1900, dată în proces cu D. D. Florian. Digitized by L^ooQle 937 3 Iulie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului tăcut în causă de D. președinte N. Mandrea; Pe D. advocat P. Borș, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. advocat I. G. Saita, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului de casare : „Violarea art. 50 și 51 din codul comercial și art. 1.220 din co- rdul civil și omisiune esențială. „Asupra petițiunel formulată de D. Florian în contra mea, tri- bunalul a rânduit expert pe D. Cbiriac Mihăilescu ca să verifice „registrele ndstre reciproce și să constate dacă ași datora ceva ad- „ vers ar ului. Din raportul acestuia, cum și din explicațhinile date „de dânsul în instanță, s’a stabilit cum că în registrul meii jurnal „se vede trecut suma de 1.300 lei plătită, pe când în registrul „jurnal al adversarului se menționâză că el a primit numai 300 „lei, în atare nepotriviri și discordanță, dacă ambele registre ar „fi fost în regulă, cererea adversarului nefiind pe deplin justificată, „dacă nici pe deplin lipsită de probe, putea fi un motiv plau- „sibil pentru tribunal a da jurământul supletoriu după plac uneia „din părți. «Ip fața însă a împregiurărel că numai registrul meu era ținut în „conformitate cu art. 26 și 27 din codul comercial, pe când registrul „jurnal al adversarului nu era violat la fine de an, potrivit art. 27 „din codul comercial. „Tribunalul, după art. 50 și 51 din același cod, trebuia să res- „pingă pretențiunea adversarului ca nedovedită, neputând face cea „mal mică probă în justiție, ast-fel că jurământul supletorid devenea „inadmisibil, fiind adevărul faptului dovedit cu registrul meu. Aba- „terea de la acâstă îndatorire constitue o violare a art. 50 din codul „comercial, combinat cu art. 220 din codul procedurel civile. *In tot cașul, mijlocul sulevat de noi la instanța de fond este de „ neadmisibilitatea registrului adversarului de a face probă în justiție, „motiv tras din disposiția categorică a textului sus menționat art. „51 din codul comercial, era esențial, că a resolva cestiunea tribuna- „Iul nu putea trece peste acest esențial mijloc de apărare și a admite Digitized by CiOOQlC 938 „acel jurământ supletoriu, fără arăta cuvintele pentru ce înțelegea «a nu ține sâmă de un atare mijloc*. Având in vedere sentința supusă recursului, din care resultă că intimatul reclamând de la recurent o sumă de 1.170 lei, provenită din diferite daraverl comerciale, tribunalul, față cu afirmările părților și în considerație că in registrele comerciale în aceeași (ți erad tre- cuțl de recurent 1.300 lei ca plătiți, iar în registrele intimatului nu se arată ca primiți de cât 300 lei, a deferit jurământ supletorid in- timatului, care a fost prestat de numitul, pe temeiul căruia a con- damnat pe recurent la plata sumei reclamată de intimant; Considerând că, după disposițiunile art. 1.220 din codul civil, ju- decătorul pdte da jurământ din oficid în cașul când cererea sad ex- cepțiunea nu sunt pe deplin juatificate, sad nu sunt cu totul lipsite de probe ; Considerând că nu se pdte deferi fără ca să existe un început de dovadă; că caracterul începutului de dovadă necesar spre a legi- tima deferirea jurământului supletorid diferă după natura faptului pe care se întemeiază cererea sad excepția; Considerând că registrele comerciale ținute în regulă pot servi ca dovadă între comerciențl pentru conținutul lor; că în specie, nefîind conținutul lor conform, pentru formarea convingerel judecătorului de fapt pe deplin, putea să se defere jurământul supletorid, uneia sad celel-l-alte dintre părțile litigante ; Considerând că dacă tribunalul nu se pronunța asupra cestiunel neregularitățel registrului, acdsta nu este esențială, de dre-ce, chiar și un registru parafat dar nevicțat la finele anului conform art. 27 din codul comercial pdte servi ca început de dovadă; Ce, de aceea, mijlocul are a respins. Pentru aceste motive : Respinge, etc. Civil, secția vacanțelor. No. 480 CONVENȚII SAU CONTRACTE.— Intenția părțilq suverană a judecătorilor fondului.— Vin^are noul.— Plata lor. — Interpretarea intenției Digitized by Cj 939 Judecătorii fondului sunt suverani să constate și să aprecieze care a fost intenția părților contractante, și hotărirea lor, in acesta privință nu eite supusă censurei curței de casație. Ast-fel, într’un contract de vint/are a unei cantități de spirt, când, in intervalul de la data contractului și până la predarea spirtului, taxele asupra acestei băuturi se sporesc prin lege, de și taxele de consum privesc tot d'a-una pe cumperător, judecata insă pdte să deducă, din impregiurărilc și din clauzele vinele- rei. că părțile au înțeles că ori-ce taxe s'ar adăuga prin lege să piăvdscăpe vin^etor, și hotărirea sa, în acestă privință, scapă controlului curței de casație. No. 150. — Respingerea recursului făcut de 11. Rapaport contra decisiel curței de apei din Galați, secția II, cu No. 2 din 1900. 4 Iulie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. președinte N. Mandrea; Pe D. advocat I. Filitis, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D. advocat P. Borș, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului de casare: nCurtea neținănd sămă că taxa asuupra spirtului privesce pe cum- «părător, iar^pe vîn<,lăt« «potrivă, de - - - nvîmjăto «rile nu «Că «lui ta m’ar n «Că i «ce elț n corni «pere mrtf «ci la u ce taxa ;or, ți le n’au derogat la acăsta, ci, din kgr. sP’rl a f°st P^^ de A umpărătorului. Că renunț*- Le; și vîn^ătorul a luat asupra ¹ istentă atunci, adică de 8 ii» plică de cât Ia lacrinle d aâ contractat. Cartea lin 1896 și 1899 asupra băuturilor spirtoase și o n țări Ie DQsepresuma, Digitizi din care resfti că, în i 10.000 cu -o gara CafaT fa ducă 940 diferite Intervale; ci după predarea a 2.000 kgr. în Iulie 1899 in- tervenind legea care ridică taxa asupra spirtului de la 8 la 12 bani de grad! recurentul a pretins că diferența de 4 bani are a privi pe pârît ca cumpărător, iar acesta refusând plata diferenței, el ’șl-a pro- curat cantitatea de spirt pe un preț mal mare și în urmă a reclamat de la recurent diferența de preț prin acțiune ; Considerând că cestiunea de resolvat era la vinurile de spirt în- cheiate înainte de legea din 22 Iunie 1899 și executate în urma a- cestel legi, pe cine privesce taxa de băuturi introduse prin acea lege ? Că curtea de apel, prin decisia supusă recursului, susține că aceea privesce pe cumpărător; Că curtea de apel nu se opresce la considerație că acea taxă e o taxă de consum a cărei plată privesce tot-d’a-una pe cumpărător, ci din împregiurările și din clausele vîn^ărel că deduce că intenția păr- ților a fost că și adausul de 4 bani la grad introdus prin lege are să privâscă pe vln^ător, că ast-fel ori-cari ar fi considerentele cele- slte coprinse în decisie, acâsta se sus|ine în fapt pe intenția părților stabilită, ast-fel că, sub acest raport, censura curței de casație nu se pdte exercita și recursul are a fi respins. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția vacanțelor. No. 481 URMĂRIRE IMOBILIARĂ. — Declararea în faliment a debitoru- lui urmărit.— Intervenirea sindicului la urmărire. (Art. 811 din codul comercial). URMĂRIRE IMOBILI ARĂ. — Urmărire făcută de credit. — De- punerea prețului.— Substituirea adjudecatarulul în locul de- bitorului. (Art. 551 din procedura civilă). i) In urmăririle silite, când debitorul urmărit a că^ut. in fali- ment^ sindicul trebue să intervină la urmărire. 2) In urmăririle imobiliare făcute de creditul funciar, dacă ad- judecatarul nu a depus in numerar întregul preț, acesta nu p6te face obiectul unui motiv de casare, intru cât legea specială a creditului admite substituirea adjudecatarulul in datoria ce debitorul urmăritor ar avea către credit. Digitized by Google 941 Ast-fel* prețui ce se oferă la o licitație publică a unui imobil ipo- tecat creditului funciar se face ținându-se sâmă de acea sub- stituire. No. 153. — Respingerea a parte din motivele de casare din recur- sul făcut de George I. Rali și -Demos te ne 1. Rali contra ordonanței de adjudecare a tribunalul Brăila cu No. 88 din 1899, in proces cu creditul urban și altul, și în privința motivului suplimentar s’a ivit divergință de opiniunl. 4 Iulie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier G. P. Petrescu; Pe D-nil advocati P. Borș și Filitis, în desvoltarea motevelor de casare, și Pe D-nil advocati Codaș, V. Lasear și Porumbaru, în combateri; Deliberând, Asupra mijlocului I de casare: „ Exces de putere. In cursul urmărire! și înainte de vîn^area imo- „ bitului, ed G. Rali am fost declarat de curtea de apel din Galați în „faliment. Falimentul constituind o causă legală de suspendare, ori- „ce procedură ulterioră nu mal putea fi îndeplinită fără concursul sin* „diculul potrivit art. 810 și 811 din codul comercial. Din acel moment „sindicul trebuia a Ii substituit creditorului urmăritor și violarea „urma să se facă cu formele prevăzute de art. 681—690 din codul «proced. civile, ca pentru vtn^area bunurilor imobiliare de minurl. „Abaterea de la aceste regule de ordine publică constituesce exce- „sul de puterea. Considerând că se constată că, posterior încceperel urmărirel, unul din recurențl, și anume George Rali, a fost declarat în stare de fa- liment ; Că, conform art. 811 din codul comercial, îndată după pronunțarea sentinței declarative de faliment sindicul a și intervenit la urmărire și a și luat conclusiunî în timpul vîn^ărel; Că, prin urmare, disposițiunile art. 811 din codul comercial, care avea a se aplica in specie, fiind observate, mijlocul de casare are a fi respins ca inexact în fapt. Asupra mijlocului II de casare: „Exces de putere. (J urmărirea începută a fost suspensă prin pro- Digitized by VsOOQLe «priul fapt al creditorului urmăritor; căci primul comandament s’a «perimat lăsând u-se a expira termenul legal de trei luni. Evident că «prin permepțiunea Șișului comandament aâ că^ut tdte actele uite- «ridre de procedură cum este procesul-verbal al portărelului pentru «deseripțiunea situațiunel imobilului, revocată fiind de la sine și au- «torisarea de vînZarea imobilului încuviințată de tribunal prin jur- « naiul sdd. «Ast-fel fiind, tdte acele afipte și publicațiunl făcute în urma nou- «lui comandament, dar fără o din nou autoritare și fără efectuarea «unul proces-verbal din nod de către portărel pentru descrierea si- «tuațiunel imobilului, sunt acte lipsite de orl-ce existență juridică «și isbite de nulitate, care atrage cu sine anularea întregel urmăriri. «Mijlocul de apărare fiind ridicat de noi înaintea instanței de urmă- «rire și tribunalul neținând sâmă de el a comis un exces de putere, «pentru a cărui reparare venisim la acâstă înaltă curte». Considerând că resultă din lucrările aflate în dosar că, cu ocasia vîn^ărel, recurențil s’au mărginit numai în a^psține că afiptele și publicați unii e ad fost scdse peste termenul de trei luni de la înmâ- narea comandamentului prevăzut de art. 500 din procedura civilă, ast-fel că urmărirea ar fi nulă* incident care a fost respins de tribu- nal, întru cât se constatase că un nod comandament se făcuse și de la comunicarea lui recurenților până la scdterea afiptelor nu trecuse termenul de trei luni; Că, prin urmare, și întru cât mijlocul ce se formulâză a^I nefiind propus și discutat la instanța de urmărire, nu pote fi adus pentru prima oră în discuțiunea acestei curți, nefiind de ordine publică ; Că, de aceea, și acest mijloc are a fi respins. Asupra mijlocului III de casare : «Violarea art. 551 din codul procedurel civile și exces de putere. «Adjudecatarul, ca să aibă dreptul de a obține liberarea ordonanței «de adjudecare, care ’l conferea titlul de achisitor»prin vînZare silită, «trebuia să depună prețul integral al adjudecărel, conform art. 551 «din procedura civilă ; cu tdtă substituirea legală, de altmintrelea, a «unul adjudecatar în datoria către creditul funciar urban, se cere «ca dânsul să complinâscă prețul deplin al adjudecărel, ceea ce în «specie, adjudecatarul nu a făcut, pentru care prin osebită petițiune me-am plâns tribunalului». Considerând că se constată că, în urma adjudecațiunel definitive și Digitized byLiOOQlC 943 înăuntrul termenului de 8 adj ude catarul a depus prețul în modul arătat de tribunal, constituind a-se debitor cu consimțimâotul creditului funciar urban, pentru creanța ce recurențiî aveați a plăti creditului, acesta conform art. 70 din legea creditului și art. 96 din statute ; că, după acâsta, tribunalul, constatând depunerea întregului preț, a dispus liberarea ordonanței, anterior cererel recurenților, în privința modulul cum a fost depus ; Considerând că dacă adjudecatarul nu a depus în numerar între- gul preț, nu pdte face obiectul unul motiv de casare, întru cât legea specială a creditului, care derogă la disposițiunile art. 551 din proce- dura civilă, admite substituirea adjudecatarulul în datoria ce debito- rul urmăritor ar avea către credit; Că, așa fiind, prețul ce se oferă la o licitație publică a unul imo- bil ipotecat creditului funciar se face ținându-se sâmă de acea sub- stituire ; că ast-feliti obligația de a se depune întregul preț, acâsta ar influența și cuotitatea prețul, ce s’ar oferi la licitație ; Că, de aceea, și acest mijloc are a fi respins ca neîntemeiat. Asupra motivului IV de casare : «Nemotivare și exces de putere. Polixenia Cotică, Emanoil Poe- *naru și alții aveați acțiune de revendicare intentată la însăși tribu- "bunalul de urmărire. S’a atras pentru acâsta osebita atențiune tri- «banalului. Totuși, acâstă cestiune, care impunea tribunalului înda- "torirea de a statua și a se pronunța dacă era cașul să amâne vin- "(Jarea potrivit art. 530 din procedura civilă, a trecut ca și când nu „s’ar fi ^is nimic și s’a procedat direct și imediat la vîn^are, fără a se ^ridica vre-un motiv de respingerea incidentului*. Considerând că se constată că ceea ce cel-alțl creditori ad cerut tribunalului de urmărire, cu ocasia vîn^ârel, a fost pur și simplu de a se lua act de tribunal că și dânșii au drepturi reale în imobil, con- chitjând a se trece acâsta în ordonanța de adjudecare, ceea ce s’a și făcut de tribunal; Că, prin urmare, și întru cât toți acel creditori nu tindeau prin cererea lor la vre-o contestațiune în regulă, de natură a revendica proprietatea imobilului urmărit, vîntlarea nu se putea suspenda ; Că, prin urmare, art. 530 din procedura civilă nefiind întru ni- mic violat, mijlocul de casare are a fi respins ca neîntemeiat; Considerând că, în ce privesce mijlocul de casare suplementar, re- lativ la violarea art. 551 și 558 din procedura civilă, ivindu-se diver- Digitized by Google 944 gin(ă de opiniunl, rămâne ca acest mijloc să fie din noii discutat Sn complectul prevăzut de art. 22 din legea organică a acestei curți. Pentru aceste motive: Respinge, etc. ( Civil, secția vacanțelor. No. 482 URMĂRIRE IMOBILIARĂ. — Recurs. — Părțile in drept a face recurs contra ordonanței de adjudecare. (Art. 559 din pro- * cedura civilă). URMĂRIRE IMOBILIARĂ. — înstrăinarea imobilului urmărit.— Confirmarea instrăinărei de către creditorul urmăritor. — Dacă cumpărătorul pdte cere și obține scdterea imobilului de de sub urmărire când mai sunt și alți creditori ce aă interve- nit la urmărire. (Art. 515 din procedura civilă). URMĂRIRE IMOBILIARĂ. — Mai mulți creditori cari cer urmă- rirea. — întrunirea urmăririlor. — Un singur comandament. (Art. 523 din procedura civilă). URMĂRIRE IMOBILIARĂ. — Persdnele In drept a figura și a fi citate. (Art. 506 din procedura civilă). 1 / Partea care a figurat la urmărire și a ridicat in cursul aces- tei urmăriri mai multe incidente și contestații, are dreptul a face recurs in contra ordonanței de adjudecare, 2/ Cererea cumpărătorului unui imobil urmărit Mit, al cărui act de cumpărare a fost ratificat de creditorul urmăritor, de a se scote imobilul de sub urmărire, nu se pdte ține in sâmă dacă mai sunt creditori cari au intervenit la urmărire anterior ac- tului de cumpărare, cum și anterior actului de ratificare. 3) Când mai mulți creditori cer urmărirea aceluiași imobil, tri- bunalul este in drept a întruni tâte aceste urmăriri, fără ca in asemenea cas, să fie nevoe ca fie-care din acești creditori să a- dreseze cate un deosebit comandament prealabil către debito- rul urmărit. 4) In urmăririle imobiliare per sonete ce nu au calitate a figura nu se citeză; Ast-fel, intervenientul, îndată ce i s’a respins intervenția, nu mai are calitate spre a fi citat. No. 154. — Respingerea recursului făcut de losef Igiroșanu contra ordonanței de adjudecare a tribunalului Mehedinți, secția I, cu No. 884 din 1900, în proces cu Badea Teodorescu si alții. Digitized by Google 945 4 Iulie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului fâcut în causă de D. consilier R. N. Opreanu; Pe O nil advocat! Em. Porumbaru și Igiroșanu, în desvoltarea motivelor de casare, și Pe D-nil C. T. Georgescu și St. Enescu, în combateri; Deliberând, Asupra motivelor I și 111 de casare: I. „Violarea art. 515 din procedura civilă, de dre-ce eu cumpă- rând cu act autentic și transcris imobilul debitorului Bilciurescu „dupe ce mal ântâtâ am obținut ratificarea vîncjărel către mine, atât „din partea creditdref care pusese în vîmjare imobilul cât și din par- „tea adjudecatarulul Vieșoreanu, asupra căruia se adjudecase defini- „tiv imobilul, tribunalul nu mal putea, în urma transcripției actului „meti. să mal scdtă imobilul în vîn^are, dupe cererea altor creditori, „cari nu figurati in publicațiile de violare anteridră actului meti și „nici nu ceruse urmăiirea imobilului înaintea transcripțiunel actului „meti,dec! tribunalul continuând vînZarea imobilului a violat art. 515 „din procedura civilă-. 111. „Greșită interpretare a art. 523 și 496 din procedura civilă. „Tribunalul a întrunit la cererea de urmărire și vînZarea făcută de „Petria G. Baloescu și pecel-altl creditori posteriori, cu tdte că aceștia •nu trămiseseră ni d comandamentul prealabil, nici nu ceruseră ur- „mărirea imobilului, căci el ceruseră pur și simplu ca creanțele lor „să fie trecute în tabloul de distribuirea prețului; prin urmare, tri- „ bucalul a violat sus citatele articole, declarând, prin jurnalul săti „cu No. 1.657 din 1896, întrunite cererile acelor creditori cu urmă- „rirea cerută de Petria G. Baloescu, care singură urmărise și care „ratificase vînZarea imobilului către mine«. Avâod in vedere ordonanța de adjulecare supusă recursului, din care resultă că, dupe cererea creditdrel Patria Baloescu și a altor cre- ditori, tribunalul de Mehedinți, ordonând vînZarea silită a porțiunel de moșie a lui I. St. Bilciurescu, pentru plata unor datorii, după mal multe amânări și revinder! din causa nedepunerel prețului de către adjudecatar! a adjudecat definitiv acea moșie asupra D-lu! St. Enescu, care, depunâni prețul i s’a liberat ordonanța de adjudecare în contra căreia losif Igiroșanu face recurs; 60 Digitized by LnOOQle 946 Considerând că se constată că recurentul a figurat la urmărire, că a ridicat în cursul acelei urmăriri mal multe incidente și contes- tați uni, așa că, în virtutea art. 559 din procedura civilă, dânsul are dreptul a face recurs în contra ordonanței de adjudecare; Considerând că se constată că, deosebit de creditdrea care ceruse vîn^area mal erați și alțl creditori, cari de ademenea intervenise în vîndare, anterior actului de cumpărare al recurentului, cum și ante- terior actului de ratificațiune ce dânsul obținuse de la creditdrea urmăritâre; Că, prin urmare, cu drept cuvânt tribunalul nu a ținut sâmă de cererea recurentului de a se scdte imobilul din vîn^are, ast-fel că pentru acâsta nu se violâză disposițiile art. 515 din procedura civilă; Considerând de asemenea că, stabilit fiind că mal era fi și alțl cre- ditori cari ceruse vîn^area aceluiași imobil, tribunalul a fost in drept a întruni tdte aceste urmăriri, conform art. 523 din procedura civilă, fără ca,. în asemenea cas, să fie nevoe ca fie-care dintr’ânșil să adre- seze câte un deosebit comandament prealabil către debitorul urmă- rit, precum se susține, căci întrunirea urmăririlor are tocmai de scop a simplifica procedura urmărirel, având a se face comandamente și publicații în numele tutulor de un singur creditor; Că, din aceste puncte de vedere, ambele mijldce aii a fi respinse ca neîntemeiate. Asupra mijlocului II: ■Violarea art. 506, alin. 111 din procedura civilă și a principiilor „că procedura este de ordine publică, neputâad fi judecată și hotă- „rîtă o afacere în care tdte părțile n’afi fost citate. In adevăr, prin „petiția ce am presentat tribunalului în , înaintea căruia s’a trămis afacerea, ’șl-a de- clinat de asemenea competința, stabilind că, în specie, fiind vorba despre un delict silvic, după art. 3, 14 și 19 din codul silvic și 71, alin. & din legea judecătoriilor de pace, judecătorii de ocol sunt competințî a judeca delictele silvice, când delictul nu atrage după sine o amendă mal mare de 300 kl; Cursul justiției fiind ast-fel întrerupt, D. procuror general de pe lângă acâstă curte solicită un regulament de competință ; Considerând că, după art. 14 și 19 din codul silvic, comite un de- lict silvic cel ca va tăia sati va ridica fără drept lemne din pădurile supuse regimului silvic; Că, în specie, se constată că inculpatul Popa Marin a tăiat și ri- dicat fără drept lemne din pădurea Statului, prin urmare, a comis un delict silvic, care, după art. 71, alin. VI din legea judecătoriilor de pace, e de competința judelui de ocol a ’l judeca, de dre-ce se con- stată că amenda nu trece peste 300 lei, după cum prevede acest ar- ticol. Pentru aceste motive, De acord cu D. loco-țiitor de procuror : Regulând competința, trimite, etc. Penal, secția vacanțelor. No. 484 CURTEA DE COMPTURl. — Controlori fiscali. — Delapidări co- mise de perceptori. — Cașul în care răspunde controlorul de aceste delapidări. — Solidaritate. — Dacă casierii și contro- lorii răspund solidaricesce de delapidările perceptorilor. (Art. Digitized by 949 67 și 88 din legea de constatare și percepere a contribuțiilor di- recte ; art. 129 din legea comptabilitățel Statului; art. 1.041 din codul civil). Contro’orii fiscali respund de delapidările comise de percep- tori, insă acesta numai in rasul când delapidările ar proveni din causa lipsei de verificare din partea controlorilor. 2) Casierii generali și controlorii fiscului sunt responsabili soli- daricesce de delapidările comise de perceptori. No. 156. — Respins recursul făcut de Manuc Ivantoglu contra de- cisiel curței de compturi, secția II, cu No 16 din 1899. 5 Iulie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Cuculi; Pe D. advocat P. Borș, etc., în desvoltarea motiveler de casare, și Pe D. D. Alexmdresco, loco-țiitor de procuror general, în conclu- siunl ; Deliberând, 'Asupra motivului I de casare: I. «Violarea art. 88 a legel de percepere și art. 129 a legel comp- «tabilitățel Statului. «După precitațil articoll de lege, combinați cu instrucțiunile de ser- «vicid din 1 Aprilie 1882 pentru controlori, aceștil sunt agențl e- «minamente de constatare și control, cu obligațiune de a face o con- «tinuă verificare și inspecțiune operațiunilor de percepere ale per- «ceptorilor. In timpul de aprdpe șâse ani a gestiunel mele ca casier «general, și în care interval s’asăvîrșit a'îele delapidări de percepto- rrul lovanache, s’ad strecurat șâpte controlori, cari toți a ti fost in- «spectoril menționatului perceptor, afirmând prin rapdrtele lor că «totul era în regulă, cum dovedesce chiar decisiunea ministerului de «finance care ’i-a condamnat alăturea cu mine. ^Totuși, onor, curie de compturi ’l dnpeoâză pe cinci din acel «șâpte contulorl de orl-ce răspundere, fapt care este contrarii! pre- «ctaților articol, rămânând ast-fel condamnat numai eO cu duol con- «trol ri și aceștia în mod solidar Digitized by Google 950 Având în vedere că, prin decisia supusă recursului, curtea de comp- turl condamnă pe recurentul Manuc Ivantoglu, fost casier general al județului Tulcea, să plătâscă suma de 10.454 lei, 49 bani cât a* fost constatată delapidată de perceptorul M. lovanache tn timpul funcțiunel sale de casier general, adică de la 9 Decembre 1890 și până la 30 Septembre 1895; Că, tmpreună cu numitul casier, se mal condamnă solidaricesce și duol controlori în privința cărora se constată o lipsă saO o rea su- praveghere, iar pe alți cinci controlori cari fusese condamnați prin decisia ministerului de finance, curtea de compturi, ca instanță de apel, ’l apără de plata sumelor la cari fusese condamnați, constatând în fapt, din actele presentate de aceștia, că el nu pot fi respun^ătorl de sumele delapidate de numitul perceptor în cursul gestiunel re- curentului de astăzi ; Considerând că după art. 88 din legea de constatare și percepere și 129 din legea comptabilitățel publice, controlorii aâ a răspunde de delapidările comise de perceptori, însă acâsta în cașul când dela- pidările ar proveni din causa lipsei de verificare; Că, în specie, curtea constatând în fapt că acești controlori nu pot fi răspunzători, neputându-li-se imputa lipsa de verificare, faptul căi apără de plata orl-cărel sume nu pdte folosi recurentului, și dar vorba nu pdte fi de violarea citatelor articole ; Că, prin urmare, acest motiv e neîntemeiat. Asupra motivului II de casare : nExces de putere. Din nici un text de lege financiară nu resultă «solidaritatea ; a admite, cum a statuat onor, curte de compturi nu- mește a aplica legea, ci a creea lege. Acest lucru e atât de învede- «rat, că numai în urmă legiuitorul s’a a visat a prescrie o atare dis- oposițiune care anterior nu era, și acâsta a făcut’o prin art. 25 al le- ngel de organisare a ministerului de finance din 1897*. Considerând că obligațiunea solidară este nu numai în cașurile când e stipulat expres, ci și de drept în virtutea legel (1.041 din co- dul civil); Considerând că prin art. 88 din legea de constatare și percepere prevăZându-se că casierii generali și controlori răspund cu averea lor pentru orl-ce sustrageri safi delapidări comise de perceptori din asemenea disposiție, resultă că legiuitorul a voit să ’șl asigure atât din partea casierilor generali, cât și a coi trolorilor, plata în mod so- Digitized by Google 951 lidar a sumelor sustrase sau delapidate de perceptori, pe cari ’I pune sub controlul și vegherea lor (art. 67, alin. II, legea de percepere); ci, de altmintrelea, după art. 67, alin. I, casierii răspund pentru In* trăga sumă delapidată de perceptorii numiti sub răspunderea lor, în cât sub acest raport motivul e și fără interes; Considerând că, în specie, curtea de compturl admițând solidari- tatea controlorilor cu a casierului recurent, n’a comis nici un exces de putere, și dar, și acest motiv e neîntemeiat. Pentru aceste motive, In unire cu conclusiunile D-luI loco-tiitor de procuror general D. Alexandresco : Respinge, etc. Civil, secția vacanțelor. No. 485 t PERIMARE. — Materie comercială. — Termen. (Art. 257 din pro- cedura civilă și art. 903 din codul comercial). Judecata, in comercial, se perima'dacă part ea va lăsa să tr^că un an de la cel din urmă act de procedură fără a mai face vre- un altul pentru a se putea pune procesul in stare de judecată. No. 160. — Perimarea, după cererea făcută de Mayer Zoller, a re- cursului făcut de Marcu Blum contra decisiunel comerciale a cur- țel de apel din Iași, secția II, No. 1 din 1899, în proces cu M^yer Zoller și alții. 5 Iulie 1900 CURTEA, Având in vedere că un asemenea recurs se vede primit la acâstă înaltă curte în Digitized by^ooQle 947 „de putere. In adevăr, tribunalul, primind prețul depus de adjudeca* „tarul Enescu tocmai MercurI lai Martie, după expirarea termenului „de patru săptămâni, adjudecația a avut loc Marți, la 29 Februarie, *și după ce primul-președinte al tribunalului admisese deja cererea „de scdterea imobilului din noii în vînțlare, cerere făcută de vechiul „adjudecatar Isvoranu, și înregistrată acâstă cerere la 1 Martie cu „62 numere anteridră cererel cu care adjudecatarul Enescu a depus „prețul; deci, tribunalul a violat sus citatele texte de lege din pro- „cedura civilă, comitând cel mal evident exces de putere*. Considerând că se constată cft adjudecarea definitivă a fost la 1 Februarie 1900; că termenul de^patru săptămâni în care adjudecata* rul avea a depune prețul începea MercurI, la 2 Februarie, și se ter* mina în țliua corespun^ătdre a săptămânel a patra, adică MercurI, 1 Martie, <^i în care adjudecatarul putea să depună și să constate că a și depus prețul pentru care s’a dispus liberarea ordonanței; Că, în asemenea împregiurărl cu drept cuvânt tribunalul a decla- rat ca fără scop cererea pentru revindere a imobilului făcută în a- ceeașl ții de vechiul adjudecatar Isvoranu, dupe ce se dispusese libe- rarea ordonanței pe numele adjudecatarului Ștefan Enescu; Că de aceea și acest mijloc este neîntemeiat. Pentru aceste motive: Respinge, etc. Civil, secția vacanțelor. No. 483 DELICT SILVIC. — Când există. — Competință. (Art. 525 din pro- cedura penală ; art. 14 și 19 din codul silvic; art. 71 din legea judecătoriilor de ocdle din 1896). 1/ Comite un delict silvic cel ce va tăia sau va ridica fără drept lemne din pădurile supuse regimului silvic, 2) Delictele silvice sunt de competința judecătoriilor de ocâle a le judeca când amenda nu trece peste 300 lei. No. 670. — Regularea competințel, în urma cerere! făcută de D. pro- curor general al acestei înalte curți, In causa lui Popa Marin. Digitized by 948 5 Iulie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului făcut în causă de D. consilier D. Ale- xandresco, și Pe D. loco-țiitor de procuror D. Alexandresco, în conclusiunî; Având în vedere că Popa Marin fiind trămis în judecată pentru furt de lemne din pădurea Statului, judecătorul de ocol Neajlov^ prin cartea de judecată No. 614 din 1900, ’șl declină competință de a judeca acest fapt, pentru motiv că, după art. 71 din legea judecă- toriilor de ocdle, valdrea obiectelor furate trecând peste suma de 100 kl, precum e în specie, tribunalul e competinte de a judeca cașul acesta. Tribunalul Vlaș a, înaintea căruia s’a trămis afacerea, ’șl-a de- clinat de asemenea competință, stabilind că, în specie, fiind vorba despre un delict silvic, după art. 3, 14 și 19 din codul silvic și 71, alin. O din legea judecătoriilor de pace, judecătorii de ocol sunt competințl a judeca delictele silvice, când delictul nu atrage după sine o amendă mal mare de 300 lei; Cursul justiției fiind ast-fel întrerupt, D. procuror general de pe lângă acâstă curte solicită un regulament de competință ; Considerând că, după art. 14 și 19 din codul silvic, comite un de- lict silvic cel ca va tăia sad va ridica fără drept lemne din pădurile supuse regimului silvic; Că, în specie, se constată că inculpatul Popa Marin a tăiat și ri- dicat fără drept lemne din pădurea Statului, prin urmare, a comis un delict silvic, care, după art. 71, alin. VI din legea judecătoriilor de pace, e de competință judelui de ocol a ’l judeca, de âre-ce se con- stată că amenda nu trece peste 300 lei, după cum prevede acest ar- ticol. Pentru aceste motive, De acord cu D. loco-ții tor de procuror : Rpgulând competință, trimite, etc. Penal, secția vacanțelor. No. 484 CURTEA DE COMPTURL — Controlori fiscali. - Delapidări co- mise de perceptori. — Cașul In care răspunde controlorul de aceste delapidări. — Solidaritate. — Dacă casierii și contro- lorii răspund solidaricesce de delapidările perceptorilor. (Art. Digitized by ^ooQle 949 67 și 88 din legea de constatare și percepere a contribuțiilor di* recte ; art. 129 din legea comptabilitățel Statului; art. 1.041 din codul civil). jy Controlorii fiscali respund de delapidările comise de percep- tori, insă acesta numai in rasul când delapidările ar proveni din causa lipsei de verificare din partea controlorilor. 2) Casierii generali și controlorii fiscului sunt responsabili soli- daricesce de delapidările comise de perceptori. No. 156. — Respins recursul fâcut de Manuc Ivantoglu contra de- cisiel curței de compturl, secția II, cu No. 16 din 1899. 5 Iulie 1900 CURTEA, Ascultând citirea raportului fâcut In causă de D. consilier D. ooQle XIII Pagina Prescripție (urmare): — 8° Prescripția cincinală din art. 120 a legel comp- tabilităței Statului................................... 276 K — 9° Prescripția trienală pentru datorii către Stat . . 161 — 10° Revendicare. — Constatare că revendicantul a locuit în circumscripția curței de apel........................ 814 Presumpții: Admisibilitate. — început de dovadă scrisă . 129 Privilegii și ipoteci: Act de ipotecă. — Specialisarea imo- bilului ipotecat prin hotare și întindere. — Parte a- fară din aceste hotare și întindere. — Dacă se pdte considera ca ipotecată................................ 672 Probe : 1* Martori. — Codul Caragea............................. 39 — 2° Neputința creditorului de a’șl procura un act scris despre obligația ce pretinde............................. 144 Vedi in deosebi: «Martori*. Profesori : Școli comerciale. — Dacă profesorii de la aseme- nea școli sunt amovibili.—Transferare. — Dacă pdte da loc la o acțiune în despăgubire.................... 282 Proprietate : 1° Obligația impusă proprietarilor riverani cu Dâmbovița de a lăsa loc pentru cheiuri. — Neface- rea cheiurilor ........................................ 21 — 2° Proprietate în litigii!. — Titluri definitive și exe- | 43 cutoril ......................................................< 47 Punere în întârziere : Codul Calimach.......................... 304 Q Quasi-delict: 1° Responsabilitatea patronului în cas de acci- dente. ....................................................... 623 — 2° Surparea unei case din causa săpăturilor făcute de vecin............................................... 134 R Recurs în casație : Ve

Abus de putere: 1° Delict de lovire comis de un primar și de un notar................................................ 695 — 2° Loviri simple cu cirunmstanța agravantă din art. 165 din codul penal.— Competință.............................. 535 Acte decomerciu: lu Act comercial numai pentru una din părți..................................................... 905 — 2° Proprietar ce ’șl închiriază casa unul terțiu pen- tru hotel, restaurant, teatru, club, etc., cumpărând tot el mobilele pentru plata cărora emite cambii . 256 Acte de paupertate: Cine este în drept a’l libera.— Auto- ritatea comunală a domciliulul. — Femee măritată ce se servă cu act de paupertate.— Care este auto- ritatea comunală în drept a i’i libera, a reședinței sale sau a domiciliului soțului........................... 254 Acțiune cambială: Ve^I «Gambie». Acțiune civila (privată): Gul aparține.— Renunțarea păr- țel civile la orl-ce despăgubiri. — Stingerea acțiu- ne! private............................................... 715 Acțiune publică: Cui aparține................................. 715 Adjudecare: VeooQle XXVI Pagina Curtea cu jurați (urmare) : — 5° Gestiuni puse martorilor................I . — 6° Circumstanțe agravante........................ — 7° Comisiunea juraților: Incompatibilitate . . . — 8° Constituirea comisiunel de judecată........... — 9° Compunerea curței................................. — 10° Contumacie....................................... — 11° Delict electoral................................. — 12° Erore materială in trecerea numelui unui jurat. ............................................ — 13° Jurați: Cens. — Venit nert.................. — 14° Dovada lipsei de calitate................... — 15° Incapacitate. — Nedemnitate...................... — 16° Naționalitate.................................... — 17° Necompatibilitate................................ — 18° Pensionari....................................... — 19® Jurați complimentări............................. — 20° Lista ju raților................................. — 21° Martori......................................... — 22° Secretul deliberațiilor. . . . . » . . . . — 23° Scuze...................^ ... ₜ . • . . — 24° Verdictul juraților................................ — 25° Citirea verdictului numai de primul jurat, nu și de grefier................................................ — 26° îndreptări în verdict.— Retrămiterea juraților în camera de deliberare.— Dacă se mai dă cuvântul procurorului.............................................. — 27° Votul juraților....................................... Curtea de apel: 1° Apel corecțional. — Raportul judecă- torului...................................................... — 2° Competință. — Afaceri civile.— Afaceri comer- ciale..................................................... — 3° Complectarea secțiilor.............................. — 4° Delict silvic....................................... < 250 1 376 734 422 234 f 225 1 234 437 728 895 63 85(4 t 422 l 490 729 - 750 470 234 735 250 439 735 743 856 878 895 225 4 225 ( 250 1734 735 878 895 856 225 723 441 907 577 Digitized by Google .XXVII Pagina Cartea de casație: Ve(,il ^-Casație și competință secțiilor’ unite al curței de casație*. Curtea de compturi: 1° Apel,— Constatarea că apelantul nu mal datoresce de cât o sumă mal mică de cât ceea ce se constatase asupra sa.— Ce trebue să facă cur- tea de compturi......................................... 2° Decisiune dată de delegația județiană. — Apel in contra el. — Cum trebue să ’l judece.— Scindarea apelului.— Exces de putere....................... — 3U Casație: Casare fără trămitere.— Necompetința curței de compturi de a mal judeca pricina. . . . — 4® Exces de putere.— Scindarea unui apel. . . . — 5° Omisiune esențială............................... — 6° Recurs făcut de fisc sau de administrațiile publice. — 7° Casieri generali,— Responsabilitate. — Solida- ritate cu controlorii financiari...................... — 8® Casieri comunali, — Decisiile ministerului de interne date conform art. 220 din legea comptabili- tățel generale a Statului.— Dacă pentru facerea lor se cer forme solemne................................. — 9® Citații,— Cașurile in cari justițiabilil sunt citați inaintea curței de compturi.......................... — 10® Competință.— Controlori financiari . . . . — 11° Controlori financiari.— Delapidări comise de perceptori.— Răspundere.— Solidaritate cu casierii generali............................................. — 12° Delapidări comise de perceptori. — Persdne responsabile.— Dacă se pot apăra pe faptul că per- ceptorul fusese numit fără a depune garanția com- plectă............................................... — 13° Perceptori comunali. — Decisiile ministerului de interne date conform art. 220 din legea compta- bilitățel. — Dacă pentru facerea lor se cer forme solemne.......................................... — 14° Presentarea actelor originale. — Când trebue aduse................................................ — 15® Rerisuire.—Referatul referendarulul.— Erdre de calcul............................................ D Declinator de competință: 1° Nepronunțarea instanței asupra imul decimator de competință . . . . . . — 2® Parte civilă. — Acțiune civilă. — Cale civilă. — 696 252 385 252 886 858 ( 482 | 948 108 57 385 385 482 491 $>35 $>48 860 108 !)25 379 678 Digitized by Google j XXVIII Pagina Decimator de competință (urmare): Declinare de competință.— Alegerea căii penale,— Dacă se pote opune părțel civile maxima «una via electa»....................................... Delicte : 1° Acțiunile la cari dă nascere un fapt delictuos.— Acțiune publică. — Acțiune privată. — Cui aparțin aceste acțiuni. — Stingerea acțiunel private . . . — 2° Competință. — Dacă instanțele corccționale mal sunt competinte să judece cererea de reparare a daunelor când faptul imputat nu cade sub prevede- rile legel penale.................................. — 3° Elementele unui delict. — Constatarea faptelor din cari se deduc.................................. — 4° Prejudițiu. — Despăgubiri civile. — Constatare de fapt........................................... — 5° Proces-verbal de constatare. — Probă .... — 6° Schimbarea calificărel faptului delictuos de către judecată. — Cine se pdte plânge de acesta .... Delicte comise de militari: Vecjl ^Militari*. Delicte de presă: 1) Condamnare în lipsă.—Oposiție.— Termen. — Calcularea termenului. — Respingerea oposiției ca tardivă.—Introducerea în causă a unul alt delicuent si condamnarea lui. — Exces de pu- tere. — Casare. .................................... — 2° Recurs. — Dacă trebue făcut cu taxă. — Dacă recurentul trebue să se constitue prisonier .... Delicte electorale : Cum trebue sesizată curtea cu jurați. Delicte politice : Caracterul acestor delicte.— Cum se de- termină ............................................. Delicte silvice: 1° Apel............................. — 2° Cestiunea prejudicială a proprietăței. — Dacă suspendă judecarea delictului..................... — 3° Circumstanțe atenuante.......... — 4° Competință................................. — 5° Delict silvic comis de militari............... — 6° Competința curței de apel..................... — 7° Constatare.— AgențI administrativi............ — 8° Proces-verbal de constatare fără observarea con- dițiilor legel.—Dovedirea delictului............... 9° Presentarea procesulul-verbal in original . . . — 10° Despăgubiri ci cile....................... 678 715 364 869 230 377 713 895 728 221 677 867 f 88 1 220 947 260 677 98 720 923 220 375 567 749 911 Digitized by c^ooQie XXIX Pagina Deiicte silvice (urmare): — 11° Elementele delictului,—Gând există.................. 947 434 467 537 --- 12° Flagrant delict............. 577 694 845 212 --- 13° Introducere de vite in păduri....... 709 717 98 577 --- 14° Martori............... 720 912 — 15° Oposiție............................................ 466 — 16° Parte civilă........................................ 466 — 17° Tăere de lemne. — Găsirea lemnelor la casa delicuentuluL— Dacă constitue flagrant delict. . . 845 — 18° Permisie de a tăia lemne dintr’o pădure . . . 568 Desistare : închiderea procesului. — Cum trebue făcută . 73 Despăgubiri civile : Prejudițiu din causa unui delict. . . 230 Distrugere: Infracțiune la codul penal ordinar făcută de un militar înainte de a fi înrolat în armată. . . . 899 Divorț: Injurii grave. — Bătaia soțului de către rudele so- ției față cu dânsa.— Dacă presența ferneel la bătae constitue o injurie gravă pentru soț......................... 71 Divorț: Veniturile imobilului dotai.— Urmărirea lor. . . 79 1552 558 689 — 2° Cerere de înscriere făcută direct la tribunal. . 563 — 3° Incapacitate.............................................. 689 — 4® Apel la rusalie. — Alegator înscris în alt colegiu de cât acela in care contestă.......................... 579 — 5° Ajungere la majoritate a celui contestat până să se judece apelul in casație............................ 581 — 6° Apel direct contra încheiere! consiliului comunal. . 526 — 7° Nealăturarea hotărirel apelate................. 525 — 8° Neproducerea încheiere! consiliului comunal . . 526 — 9° Autoritatea lucrului judecat................ 582 — 10° Avere imobiliară in mai multe județe.—In ce județ se pdte înscri și vota........................... 590 — 11° Cens.— Cens în mai multe județe.................... 590 — 12° Complectarea censului cu contribuții din alte județe..................................................... 565 Digitized by Google XXX Pagina Drept electoral (urmare): --- 13® Colegiul I de Cameră și Senat....... 527 --- 14® Dovedirea censului și a lipsei de cens . . . . ? 688 --- 15® Imobil cumpărat cu bani dotali. ...... 564 ~~ 16° In ce județ trebue censul......... 527 --- 17® Nuda proprietate............ 557 --- 18° Parafernă............... 543 --- 19° Proprietar. --- Titluri legale transla ti ve de pro- prietale................. 560 546 562 20® Cerere de înscriere făcută direct la tribunal . 563 592 ~~ 21° Contestație.---Alegetor înscris în alt colegiu de cât acela în care contestă........... 579 --- 22° Autoritatea lucrului judecat........ 582 23® Cerere de ștergere.---Obligație pentru contesta- tor de a presenta listele electorale....... 693 --- 24° Dovada contestației............ | 587 25° Darea căilor de comunicație....... 575 Dispensă de cens: [ 556 26® Colegiul II Cameră...........j 589 l 683 527 551 --- 21® Colegiul I comună............ 588 683 . 692 [ 585 --- 22° Colegiul I Senat............ ] l 676 1 554 I 585 --- 23° Colegiul 11 Senat............ 589 l 683 24® Când înceteză cel dispensat de a mai fi în scris într’un județ............... 559 527 553 --- 25° Domiciliu politic............. 585 590 675 Digitized by kaOOQle XXXI Pagina Drept electoral (urmare): — 26° Dovedirea contestației..........................* — 27° Formarea listelor electorale.—Competințacon- siliilor comunale..................................... — 28a încheierile consiliului comunal.—Când rămân definitive............................................ — 29° Majoritate. — Ajungerea contestatului la majo- ritate până să se judece apelul în casație............ — 30” Naturalizare : Ve^I "Naționalitate*. — 31° Naționalitat e ... •.............................. — 32° Nedem uitate .... — 33° Posesie de Stat: Ve5 457 534 Digitized by L>ooQle Pagina xxxm G Garanție : Ve^I «Liberare pe cauțiune-. Gir: Ve<|I «Cambie*. Guard câmpenesc (Jitar): Dacă jitarul pote fi privit ca funcționar administrativ in sensul lege! poliției ru- rale ........................................................ 848 H Hotăriri : 1° Contraziceri de hotăriri. — Gând există. — Acțiuni intre aceleași părți, însă în calități diferite. 72 — 2U Erdre de drept. — Dacă hotărirea este casabilă când se susține în fapt...................................... 200 — 3° Executare. — Buna credință a cehii de al treilea. — Dacă pdte fi un argument pentru a menține o ho- tărire în care partea contra căreia se invocă n’a fost representată de fel sau legal........................ 430 — 4° Hotăriri date de un num^r de judecători ce n’au luat parte la tdte audiențele......................... 477 Î493 685 — 6° Ordonanțele judecătorului de instrucțiune. . . 100 — 7° Probe. ................................................ 685 I Injurii: Insulte aduse unui gendarm rural pe când ducea la oborul comunal vite găsite în holdele sale .... 241 Instruirea și judecarea afacerilor penale: 1° Instrucția orală. — Gasurile in cari judecata se pdte întemeia și pe instrucția scrisă...................................... 65 — 2° Schimbarea calificărel faptului delictuos de către judecată. — Cine se pdte plânge de acâsta .... 51 Interogator: Chemarea la interogator a unei societăți anonime. — Gum răspunde...................................... 484 Interpretarea contractelor: VeZl ^Convenții sau con- tracte*. J Jitar (Guard câmpenesc). VeZl * Guard câmpenesc*. Judecarea căușelor penale : VeZl * Instruirea și judecarea afacerilor penale*. Jurământ decisoriu: 1° Cambie. — Dacă debitorul unei cambii pdte deferi jurământ posesorului el . . . . 105 — 2° Declarațiune din partea aceluia căruia i s’a de- ferit că este gata a sâvîrși jurământul numai asupra unul punct.................................................. 900 Jurământ supletoriu : Când pdte fi dat. — început de do- vadă. — Registre comerciale................................. 936 Digitized by VaOOQle XXXIV Pagina Legea din 1881 asupra străinilor: Căror străini se aplica Legitimă apărare: Constatarea faptelor din cari reiese.— Cestie de fapt............................................... Liberare pe cauțiune: Admitere sau respingere. — Apre- ciere suverană a judecătorilor fondului..................... Locațiune: închirierea unui vas plutitor.................... Loviri aplicate părinților............................... Loviri și răniri cu voință.................... 89 572 193 854 471 KM» 544 685 913 58 59 4’45 848 Loviri și răniri prin imprudență................. ( 82 | 744 M Bțandat: 1° Interpretarea unui contract spre a se vedea dacă este un mandat sau o cesiune.................................z 266 — 2 ³ Revocare............................................ J Martori: 1° Abus de încredere .............................. 916 — 2° AgențI ce au făcut constatările.......................... 885 — 3° Dovada plățeî unei prime de asigurare în mâna unul agent . . ....................................... 484 — 4° Dovedirea unor fapte străine de proces .... 893 — 5° Jurământ................................................. B78 — 6° Nemotivarea respingere! probei testimoniali» . . 547 228 — 7° Oportunitatea si utilitatea chemărel și ascultă- 541 rei lor...................................................... 792 846 — 8° Respingere. — Exces de putere.............................< ( 8 / o — 9° Respingere. — Violarea dreptului de apărare . 875 Mărturisire judiciară: ludivisibilitate.— Cașurile în cari nu se aplică principiul indivisibilitățel...................... 209 Medici: Pensiile medicilor morți din causa bolelor infecțiose contractate în timpul epidemiilor și în exercițiul funcțiune!..................................................... 850 .Militari: 1® Infracțiune la codul penal ordinar comisă do un militar înainte de a fi înrolat în armată . . . 899 — 2° Infracțiunile comise de militari la legea vamală. Digitized by Google XXXV Pagina Militari (urmare): la legea contribuțiilor indirecte, la legea și regula- mentul taxelor comunale, la legea silvică .si la aceea a drumurilor. — Competință...........• . . . 260 Minori și minoritate: Ve<)l ^Tutelă*. Motivarea hotărîrilor: Ve pentru spirt în intervalul deja violare până la pre- ; dare. — Plata sporului. — Cine o plătesce .... 838 Violare de domiciliu: Luarea ușilor si ferestrelor de către proprietar de la o casă pe care chiriașul numai este în drept a o ocupa și pe care nu voesce a o lăsa . 194 Digitized by CiOOQle Digitized by Google