Anul xxxii. — Fasc. 99. IANUAR/MarT 1939. COMISIUNII - ML PUBLICATIUNE TRIMESTRIALĂ 19 3 9 Așezământul tipografic DATINA ROMÂNEASCĂ + Valenii-de-Munte http://patrimoniu.gov.ro MINISTERIUL CULTELOR ȘI ARTELOR MINISTRU: P. S. EPISCOP N. COLAN COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE PREȘEDINTE: N. IORGA Membri s IOAN ANDRIEȘESCU, PETRU ANTONESCU, ALEXANDRU LAPEDATU, AURELIAN SACER- DOȚEANU, PR. NIC. POPESCU, VICTOR G. ȘTEFÂNESCU, ARTUR VERONA, G. OPRESCU ȘI VIRGIL DRĂGHICEANU. Secretar-Director : VICTOR BRÂTULESCU. CUPRINSUL N. IORGAVeche artă moldovenească in Ținutul Neamțului . 1 VICTOR BRÂTULESCU: Biserici din Prahova 15 N. 1ORGA : Biserici Dâmbovicene 35 Cronică 47 Resumat frances 48 ILUSTRATIUNI: Pagina Veche artă moldovenească in Ținutul Neamțului. Fig. 1. --- Biserica din mănăstirea Pângărați 1 No. 1. --- Icoană in biserica din Văleni, Piatra-Neamț 1 No. 2. --- n h - • • " " 2 No. 3. --- , , mănăstirea Pângărați 2 No. 4- --- , , , Văleni, Piatra-Neamț 3 No. 5. --- . . „ . Pângărați . 3 No. 6 --- n • « 8 No. 7. --- Văleni, Piatra-Neamț 4 No. 8. --- n » a ss » w ■ 5 No. 9. --- Pângărați . 5 No. 10. --- , . , ., Văleni, Piatra-Neamț 6 No. 11 --- ut n w ta n w o 7 No. 12. --- Pângărați . 8 No. 13. --- • • • 8 No. 14. --- Pomelnic in biserica din Văleni. Piatra- Neamț . . .... 9 No 15. --- Icoană in biserica din Văleni, Piatra-Neamț 10 No. 16. --- * » W P w • ■ 10 No. 17. --- u a w » ■ " * 11 No. 18. --- a • a a •• • * 11 No 19. --- Catapeteasma de la Pângărați . . 12 No. 20. --- Icoană in biserica din Văleni, Piatra-Neamț 13 Biserici din Prahova. Fig. 1. --- Biserica din Scâeni-Prahova 15 Fig. 2 --- Biserica din Scâieni. Cadrul de piatră al ușii de intrare ..... 16 Fig. 3. --- Biserica din Scâieni. Potir din secolul al XVlI-lea....... 16 Fig. 4. --- Biserica din Scâieni. Icoana Maicii Dom- nului. Sec. al XlX-lea 17 Fig. 5. --- Biserica din Scâieni. Ușile impărătești 17 Fig. 6. --- , . . Clopotnița . 18 Fig. 7. , Crucea din 1700 . 18 Fig. 8. --- La, w w • n * turea de Sud, cu data .... 18 Fig. 9. --- Planul și secțiunea bisericii din Scâieni 19 Pigiua Biserica din Boldești. Fig- 1. — Biserica din Boldești. Plan și secție . . 20 Fig 2. — „ Fațada ... 21 Fig 3. — , Prahova. Judecata din urmă : Iadul . . ... 22 Fig- 4. — Biserica din Boldești, Prahova. Raiul • 23 Fig- 5- — . . Crearea lui Adam și a Evei . . . . . 24 Fig “ Biserica din Boldești-Prahova. Șarpele in- șealâ pe Adam și Eva ... 24 Fig 7. — Biserica din Boldești-Prahova. Pilda boga- tului căruia i-a rodit țarina ... 25 Fig- 8. — Biserica din Boldești-Prahova. Icoana Maicii Domnului ............................................25 Biserica din Seciu-Prahova. Fig 1- — Biserica din Seciu, Prahova . ... 26 Fig- 2. - . . , Icoană . . 26 Fig. 3. — « Plan și secție 27 Biserica Fântănele-Ungureni. Fig- L — Biserica Făntânele-Ungureni, Prahova . 28 Fig- 2. - . , „ Cruce de cimitir . .... 28 Fig. 3- Biserica Fântănele-Ungureni, Prahova. Cruce de cimitir ...... 28 Fig. 4. - Biserica Fântănele-Ungureni, Prahova. Icoana SI. Nicolae ... . , 24 Fig. 5. — Biserica din Fântănele-Ungureni, Prahova. Icoană . ....... 29 Biserica Fântânele-Mazili. pjg. 1. — Biserica din Fântânele-Mazili, prahova . 30 Fie. 2. n ■ torii....................................30 pjg. 3. — Biserica din Fântânele-Mazili, Prahova. Ctitorii............................... 31 http://patrimoniu'g°v-ro VECHE ARTĂ MOLDOVENEASCA ÎN ȚINUTUL NEAMȚULUI DE N- IORGA. O călătorie recentă mi-a îngăduit să revăd interesanta ctitorie pe două rânduri a lui Alexandru Lăpușneanu la Pângă- Fig. 1. — Biserica din mănăstirea Păngărați. rati, al cărui nume nu are nimic a face cu vre-o pângărire, pe care a adus-o numai reaua îngrijire a Statului, ci cu forma ro- mânească a numelui unguresc de Pongrăcz, Pangrațiu, pe grecește, în biserică, și de aici, ca apelativ, Pangratie, la Armeni : Bagrat, de unde dinastia Bagratizilor. Lângă Piatra Neamțului, ceia ce înseamnă Stânca, — și Bandini, în călătoria sa episcopală, dă numele întreg: Piatra-lui-Crăciun —, am cer- cetat întâia oară bisericuța de lemn, cu atât de armonioase linii, de la Văleni, - al cărui sens e de: „locuitori pe valea Bistriței“, care curge dedesupt. Bul. Corn. Mon. /st. — Fasc. 99, 1939. La Pângărați am constatat cea mai urâtă diformare și cea mai desăvârșită ruină. Peste formidabilele ziduri de cetate ale Lăpușneanului, care, necontenit amenințat cu năvăliri de „domnișori" din Ardeal: un Ștefan, zis Mâzgă, un Bogdan-Vodă, căuta printr’o astfel de fortăreață să apere dru- mul ce venia de acolo unde i se oploșiau dușmanii, s’a așternut, pentru închisoarea, 1. — Icoană in biserica din Văleni, Piatra-Neamț. care a dăinuit aici atâta vreme, un al treilea rând, mai jos, cu păreții mai supțiri, care strică ansamblul așa de impunător. Mai rău 1 http://patrimoniu.gov.ro 2 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Icoană in biserica din Văleni, Piatra-Neamț 3. — Icoană in biserica din mănăstirea Păngărați. http://patrimoniu.gov.ro VECHE ARTĂ MOLDOVENEASCA ÎN ȚINUTUL NEAMȚULUI 3 a fost tratată bisericuța însăși, care nu era decât un adaos la cetate, un paraclis pentru apărătorii ei. Toată partea de la intrarea actuală a bisericii superioare e complect și nedibaciu prefăcută. Andonie de la Bise- ricani, egumenul marii mănăstiri vecine, pe care-1 pomenește inscripția Vornicului Șoldan, arătând limpede că, în acel secol 4. — Icoană in biserica din Văleni, Piatra-Neamț- 5. — Icoană in biserica din Păngărați. 6 — Icoană in biserica din Pângărați. al XVII-lea, supt Vasile-Vodă Lupu, el a lucrat si la turn, care ar fi deci nou, si la trapezărie, ba chiar la „pocrovul¹¹, la co- perișul bisericii, a lăsat deci astfel clădirea, din care în cele de acum, — firește afară de noile ateliere —, nu mai e, de pe urma refacerilor contemporane, decât cel mult vre-o temelie. Lângă inscripția mutată de la „eclisiarhie“, — pisania cea veche lipsește —, s’a pus, printr’o stupidă pretenție, care e o adevă- rată profanare, o piatră cu grosolane litere latine, amintind pe unul din directorii tem- niței. Totul e părăsit și profanat, actualul egumen, un primitiv, lipind pe uși înștiin- țări de ale sale, lipsite și de gramatică și de ortografie. Regretatul Gheorghe Balș, cercetând, pentru admirabila sa lucrare Bisericile mol- dovenești din veacul al X Vl-lea, și Pângărații (v. p. 186 și urm.), arată îndoieli în ce privește ctitoria lui Alexandru-Vodă. Por- nind de la inscripția mutată de la „biserica de jos“, spune el, dar care nu e a niciuneia din biserici, ci, cum o spune lămurit, a „ecle- siarhiei“, deci o locuință, el crede că poate inclina către epoca aceia a lui VasileLupu, supt care bine cunoscutul Vistier Dimitrie Șol- dan și soția Safta, au pus această însemnare. Tot el observă însă că secolului al XVI-lea-i aparțin cadrele, cu linii simple, ce se taie perpendicular, ale ușilor și fereștilor, de și i se pare, — dar aceasta nu corespunde realității —, că așa ceva se întâlnește si mai târziu, pe când elementele luate de la trecut de Vasile-Vcdă, ca la biserica Stelei din Târgoviște, refăcută de dânsul, sânt altele. Adaug că numai pe la 1560 era acea aplecare către sprijinirea pe contraforturi, chiar când, ca aici, ele nu pot să fie de niciun folos, devenind cu vremea un simplu element de ornamentație. în sfârsit, în se- http://patrimoniu.gov.ro BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 7. — Icoană in biserica din Văleni, Piatra-Neamț. http://patrimoniu.gov.ro VECHE ARTĂ MOLDOVENEASCĂ ÎN TINUTUL NEAMȚULUI » » 5 icoană in biserica din Văleni, Piatra-Neamț. 9. icoană in biserica din Pângăriți. http://patrimoniu.gov.ro 6 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 10. — Icoana in biserica din Văleni, Piatra-Neamț http://patrimoniu.gov.ro VECHE ARTĂ MOLDOVONEASC ÎN ȚINUTUL NEAMȚULUI 11. — Icoană in biserica din Văleni, Piatra-Neamț. http://patrimoniu.gov.ro 8 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE celui al XVILlea nu era de nevoie „reîn- trebuințarea chenarelor vechi ale ușilor¹¹ (p. 150), când, cu lucrul harnic ce se făcea 12. - Icoana in biserica din Pângărați. pretutindeni, era atâta putință de a da or- namente de o mai mare bogăție și frumuseță. Bourul cu gât și crucea între coarne intr’un cadru arhaic, de la ușă, ar fi fost singurul care să fi meritat o astfel de strămutare. Ceia ce a dus pe Balș la conclusiile lui e aspectul confus ce resultă din refaceri ulterioare ale lăcașului. (Fig. 1). încă o observație. N’am putut face să se fotografieze din nou inscripția lui Șoldan, așezată foarte sus, și lumina fiind defave- rabilă. Tot așa de complicată ca și acea de la Stelea, ea nu apare legibilă în re- producerea lui Balș (p. 188); a trebuit cunoașterea adâncă de limba slavonă a părintelui N. Popescu pentru a da lectura care se publică în aceiași carte, la pagina 347. Ce se dă mai sus, la pagina 180, e o traducere, luată, se pare, de la lucrarea arhitectului bucovinean, stabilit în Iași, Via- dimîr Mironescu, Mănăstirile și bisericile Ini Ștefan-cel-Mare Pomelnicul din 1793, pe care-1 comunicase lui Balș d. Gh. T. KL rileanu, nu ni s’a arătat. în el apare An- tonie, dar ca simplu ieromonah, dar înaintea lui Șoldan și a Saftei apar ctitori un Lo- gofăt Pătrașcu, neidentificabil, cu soția, Antimia, și un loan Cărăiman, cu soția Nastasia. Numele lui Alexandru-Vodă, Lăpușneanu nu figurează, de și bourul de la ușă arată indubitabil, ctitoria lui (p. 347). El e întru toate asemenea cu cel de pe inscripția de la Roman a soției acestui Domn, Ruxanda, fiica lui Petru Rareș (p. 393). Cele două biserici, din aceiași epocă amândouă, s’ar explica prin aceia că, orice mănăstire putând primi o visită domnească, Lăpușneanu lăsa călugărilor biserica de jos, care cuprinde toate părțile necesare slujbei, pe când sus era numai paraclisul tainicelor lui închinări pentru iertarea vărsărilor de sânge, cu care a fost așa de darnic. Dar în cuprinzătoarea operă a lui Balș despre aceste biserici ale secolului al XVLlea 13. — Icoană in biserica din Pângărați. lipsesc cu totul icoanele. Am făcut comparația cu cele de la Pângărați, care apar acuma întâia oară, cu cele de la Văleni, înjghebare http://patrimoniu.gov.ro VECHE ARTĂ MOLDOVENEASCĂ ÎN ȚINUTUL NEAMȚULUI 9 veche de la Petru Rareș și Doamna Elena, adău- gându-se, cum spune ultima formă, româ- nească, a pomelnicului (no. 14), Alexandru Lă- pusneanu și Ruxanda, pentru a sări apoi la Movilești: Simion, dăruitorul unei Evanghe- Iii de un fin lucru al metalului în legătură, Melania repetată și ca Marghita, și fiii lor, Mihail (Mihăilaș), Gavril, Petru (Mitropo- mite condușii noi, care mi se par a fi interesante. Avem o primă serie care e vădit din secolul al XVI-lea, și, cum unele dintr'însele sânt de la Pângărați. iată o nouă probă că avem a face cu o zidire a lui Alexandru Lăpușnearu, pe lângă aceia că Vasile Lupu n’ar fi avut nevoie intr’o vreme de liniște in 14. — Pomelnic in biserica din Văleni, Fiatra^Neamț. litul Chievului), Pavel (copilul îngropat la Dobrovăț), loan, Moise, cu Doamnele Ru- xanda, Anastasia, Evdochia, Mana, a acelui loan Voevod, Teodora, iar, la urmă, Miron Barnovschi, un Ștefan Voevod (Lupu sau Petriceicu), și înădindu-se Ieremia Movilă și maica, Maria, iar, la urmă, Domni de la Gheorghe Ștefan și Safta la Constantin Moruzi și Smaragda. Reproducerea lor se dă acum pentru întăiași dată, și ea per- But. Corn. Mon. /st. — Fasc. 99, 1939. țară și de legături prietenești cu Ardealul de cetatea însăși. E tot un mșter pentru ambele biserici sau măcar aceiași școală, de mari tradiții arhaice. în ea facem să între primele nu- mere. Avem în aceste icoane un ieratic Isus, repetat (n-le 1, 2), une ori în jeț, cu chipurile în picioare ale Maicii Domnului și Botezătorului, doi îngeri răsărind după jeț, iar sus, cas unic, proorocii David și http://patrimoniu.gov.ro 10 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE http://patrimoniu.gov.ro VECHE ARTĂ MO1 DOVITNFaSCA tM ȚIM’THI NFAMȚUI'il U Icoană in biserica din Văleni, Piatra-Neamț. 18, - Icoană in biserica din Văleni, Piatra-Neamț. http://patrimoniu.gov.ro 12 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 19. — Catapiteasma de la Pângârați. http://patrimoniu.gov.ro VECHE ARTĂ MOLDOVENEASCA ÎN ȚINUTUL NEAMȚULUI 13 Solomon, în costum ca al Domnilor ctitori, într’un ultim plan zburând doi heruvimi (și ornamentele de lemn sculptat, rosetele de sus, arătând, ca și caracterul literelor, epoca; no. 3). Apoi Maica Domnului, înfățișând arhaic pe Isus, cu doi îngeri turi contemporane (ambii din Pângărați), cel d’intăiu atât de asemeni înfățișării Sfân- tului cavaler în biserica episcopală de la Argeș (n-le 5, 6). Atribuiu aceleiași școli splendida arătare a lui Hristos înaintea uce- nicilor, Preobrajenia de la Văleni (no. 7). 21 — Icoană in biserica din Vâîeni, Piatra-Neamț. de-asupra (no. 4 ; aceasta singură e de la Pângărați). Duetul literelor arată sfârșitul secolului al Xllea pentru curiosul omagiu al Apostolilor către Hristos înfățișat ca Vlă- dică (no. 8, Văleni): aici e altă școală. Dar primei trebuie să i se atribuie cei doi sfinți ostași, Gheorghe și Dimitrie, în pic- O serie de icoane având un cadru de sfinți în jurul imaginii principale aparțin acelei scoli rusesti, încetățenită si la noi în secolul al XVIl-lea, — dar acestea sânt din secolul precedent , pe care o represintă și icoana Sfinților Petru și Pavel, din zestrea lui Petru-Vodă Șchiopul, reprodusă în cartea http://patrimoniu.gov.ro 14 BULETINUL COMISJUNII MONUMENTELOR ISTORICE mea Les arts mineurs. Tn acest rând așezăm. Hcistosul în glorie de la mie 9 și 10 (Fân- garați și Văleni), cele două chipuri ale Maicii Domnului cu pruncul pe brațe, între pro- feți și sfinți de o măiastră execuție măruntă (n-le 11, 12 și 13). Cum cele mai multe din aceste icoane sânt de la Văleni si ca- racterul lor rusesc se impune, s’ar putea admite că sânt daruri de-ale Movileștilor, ca și pomelnicul (no. 14), cu frumoasele iconițe de sus, supt care s’a ras prima pătură ca să se adauge pomelnicul în re- dacție din secolul al XVIll-lea. Ar putea să se lege de această serie Sfinții Ștefan și Sava, într’o interpretare care e de sigur din secolul al XVI-lea, cel d’intăiu purtând însă pe mână o bisericuță cu trei turnuri, care e de stil românesc (no. 15). Trei alte grupe de câte doi sfinți (n-le 16, 17 și 18), cu inscripții în același duet anterior anului 1600 (Luca și Simon, Toma și Filip, Petru și loan), pot fi așezate în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Faptul că numele lui Filip e scris „Hilip“ arată un meșter român, dar un Moldovean de mare talent. Catapeteasma de la Pângărați, așa de urât contaminată cu o zugrăveală modernă la ușițe, cuprinde, în lemnăria-i sculptată din secolul al XVIII-lea, un rând de icoane mai vechi, de un foarte bun stil, apoi, în icoanele cele mari, o pictură din secolul al XVII-lea, dar, mai ales, la intrarea centrală, o rămășiță, foarte îngrijit sculptată, cu co- lonete, din forma cea veche (no. 19). Tn față apare folklorul cel mai naiv, re- presintat printr’un arhanghel Mihail, sem- nalat de curând, cu explicații care nu se pot admite, de d. Petru Manoliu, într’un ziar bucureștean. Istoria, pe larg expusă, în biete slove stângace și cu o ortografie șo- văitoare, e în adevăr interesantă. E un dar făcut bisericuții de la Văleni de „oamenii" din vecinul sat de plutași, veniți dintr’un vechiu Cracău. Ei spun așa: „Siiu icona sătvori i ucrasi liudi ot Crăcă oanii : Gavrilașu vătămanu, Simionu Stăr- lețu, Mihăilă, E^timii craveții (croitor), Imatie (sic, pentru : Ignatie) eromah (sic), Sava, Costanta, Costinu vătămanul, anah (sic); cha HKOHa IIHCa KX HAUAH Ka K8 T (gol) OAXHpk (Tihomir?), zugravulii wt AxSHT-kHCKot siami⁰. De-asupra: „arhanghelul kîkih Mihaile Aikh 11,pk nojfaAXHHh",— adecă, în slavona spe- cială a bietului zugrav : „biruie pe împă- ratul păgân", care se și rostogolește jos, rănit de moarte, având leit înfățișarea unui creștin Domn românesc. Tn sfârșit, la dreapta, această datare, din 11 August 1651: CITd HKCHd HHCOKO Kk A HM HO KdCHAI KOJKOA rAKAAphl 3JA\AI AXOACKKOrd AKIțk dl'rSCTk aî AHH, Kk A'kTK y3pH&. („Această icoană s’a scris în zilele lui Io Vasile Voevod, Domn al țării Moldovei, luna August 11 zile, în anul 7159") (no. 21). http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DIN PRAHOVA DE VICTOR BRĂTULESCU o BISERICA DIN SCĂIENI. Este refăcută de mai multe ori (Fig. 1). Păstrează chenarul de piatră al ușii cu o o serie de ornamente longitudinale (Fig. 2). Din vechile odoare mai păstrează un potir din secolul al XVII-lea, căruia, pe lângă inscripția din Jurul păharului, i s’a adăugit biserica schitului Crasna, Tănase Angbel Icoanele împărătești, mai ales, arată calita- tea de meșter a lui Tănase Anghel (Fig. 4). Ușile împărătești. Dacă nu ar fi colorile prea vii care să izbească în chip așa de neplăcut privirea, ar putea fi socotite printre cele mai reușite piese de acest fel din secolul al XlX-lea. Numai panourile superioare sânt Fig. 1. — Biserica din Scăieni-Frahova. o inscripție pe plăci, la basă, în Jurul picio- rului, cu următorul cuprins : OHO Mdius 3J CROIO ASlIlS 1659 BX rtdiT CXTBOpH KOCT'k. „Acest păhar pentru sufletul său ba jăcut la anul 1699, Costeal.“ Inscripția din Jurul păharului este de abia zgâriată, cuvintele sânt legate între ele, din care pricină lectura este grea (Fig. 3). Tâmpla bisericii este pictată în 1855 de același zugrav care a pictat pe cea de la ¹ Sc pare că inscripția nu a mai (ost așezată bine, când « fost desfăcută, spre a fi cetită mai bine, de părintele paroh. pictate cu scena Bunei Vestiri. Scena a- ceasta este încadrată, în partea superioară și în lături, de o sculptură bogată, având ca motiv principal coarda de viță încărcată de struguri și frunze. Celelalte patru pa- nouri inferioare, de formă pătrată, sânt sculptate două câte două după același mo- del. Panourile inferioare sânt împodobite cu coarde de viță elegant îmbinate și le- gate de un ornament central care înfățișază o floare deschisă. Altele două de de-asu- pra acestora au ca ornament o floare deschisă, cu un număr de patru frunze dințate, a căror nervură centrală urmează http://patrimoniu.gov.ro 16 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DIN PRAHOVA 17 Biserica din Scăieni. Icoana Maicii Domnului. Sec. XIX. Fig. 5. — Biserica din Scăieni. Ușile împărătești. Bul. Corn. Mori. Ist. — Fasc. 99, 1939. http://patrimoniu.gov.ro 18 BULETINUL COMISIUXII MOXUMEXTELOB ISTOBICE Fig. 6. — Biserica din Scâieni. Clopotnița. Fig. 7. — Biserica din Scâieni. Crucea din 1710. Fig. 8. — Biserica din Scâieni. Crucea din 1700. Laturea de Sud, cu data. http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DIN PRAHOVA 19 linia diagonală care împarte pătrățelele în patru zone triunghiulare. In jurul panouri- lor se desfășoară un ornament în formă de linie șerpuită, o coardă cu frunze și flori. Clopotnița are basa de formă pătrată și servia odinioară de intrare în curtea biseri- cii. astăzi micșorată, în chip neîngăduit, de localul Primăriei. Două firide însoțesc întră- JI/ttKĂ » KÂlIhl - Ml» Fig- 9. — Planul și secțiunea bisericii din Scâieni. Pilastrul care închide cele două uși cu- prinde două părți: una inferioară, în dungi și împodobită cu ornamentul de mai sus și alta superioară, cu un ornament în tor- sadă (Fig. 5). rea alcătuind și un element decorativ pentru a masca simplitatea clopotniței. Târziu i se va adăogit partea superioară de lemn, în locul etajului care cuprindea camera clopotelor (Fig. 6). http://patrimoniu.gov.ro 20 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE O cruce de piatră din vremea lui Brânco- veanu, ridicată în laturea de Nord a bise- ricii, în apropierea zidului vechiu, despărți- tor al curții Bălăcenilor de biserică, amintește o serie de nume și anul ridicării ei: 7208, adecă 1700. Supt ornamentul realisat dintr’o linie îm- irei Marin Voica. Pomeni gdi¹ âomonah Gavriil monah Simona" (sic). (Fig. 7). Pe latura sudică: Pomeni gdi²: Manea, Sora, Dumitrașco braț ego*. Pis az ‘ Tanase Gram Leat f 7208³ (Fig. 8). Planul bisericii arată preferințile locale si spiritul epocii (Fig. 9). Fig. 1. — Biserica din pletită, care dă naștere la un număr de cinci cercuri, dintre care unul mare în mijloc, iar altele patru marcând cele patru brațe ale crucii, se cetește inscripția : „Cu vrerea Tatălui și a Fiului și a Duhului Sfânt rădicatu-s'a această sfântă cruce vă dni} Io Costandin Voevod de rohii lui Dumnezeu ¹ Ia zilele. Boldești. Plan și secție. BISERICA DIN BOLDEȘTI. Planul are formă de navă. (Fig. 1). Bi- serica este ridicată la începutul secolului al XlX-lea (Fig. 2). Are pridvor deschis ¹ Pomenește, Doamne ’ Pomenește, Doamne. • Fratele lui. ‘Am scris eu. ⁵ Adecă 1700. http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DIN PRAHOVA 21 pe opt coloane, cele de la colțuri fiind an- gajate în ziduri. Pardoseala a fost odinioară de cărămidă așezată pe muche, în unghiu. A mai rămas un fragment în pridvor. Res- tul bisericii s’a pardosit cu scânduri. Pronaosul este despărțit de naos prin patru coloane, dintre care cele două laterale sânt angajate în ziduri, după modelul celor din pridvor. Arcurile sânt simple. Sânt le- gate între ele printr’o grindă de stejar, care restul bisericii, este de formă semicirculară și se desparte de naos printr’o tâmplă de lemn, de dată recentă. O fereastră mica In axa bisericii și alta la proscomidie abia lasă lumina să pătrundă în altar. Turla scundă este servită de o scară de stejar, care pleacă din pridvor, în laturea de Nord. Pictura este naivă. Cea mai bine păstrată este pictura din pridvor, care înfățișează Ju- Fig. 2. — Biserica din Boldești-Prahova- Fațada. trece pe de-asupra capitelelor. De-asupra coloanelor se înalță un zid, care face despăr- țitura în această zonă și susține și plafondul, căci biserica n’are bolți. Naosul este de formă dreptunghiulară și cam de două ori mai lung decât pronaosul. Lumina pătrunde prin câte două ferestre laterale, dintre care cele din spre altar au fost lărgite într’o vreme mai nouă. Altarul, mai ridicat cu o treaptă decât decata din urmă și viața primilor oameni, A dam și Eva. Cea din altar cuprinde, în registrul întâiu, pe sfinții Patriarhi, de-asupra cărora un rând de medalioane se leagă intre ele prin frunze stilisate și flori de lalea. Plafonul este ocupat de chipul Maicii Dom- nului, încunjurat de chipuri de îngeri. La proscomidie apare cunoscuta scenă a jertfei supreme și scena arătării lui Isus, cu hainele sfâșiate, lui Petru. http://patrimoniu.gov.ro 22 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig. 3. — Biserica din Boldești, Prahova. Judecata din urmă: Iadul. http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DIN PRAHOVA 23 http://patrimoniu.gov.ro 24 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Aceiași normă, în ce privește așezarea sfinților, se urmează și în pictura din naos și pronaos. Pantocratorul, înconjurat de heruvimi și Fig. 5 — Biserica din Boldești-Prahova. Crearea lui Adam și a Evei. serafimi și având în cele patru colțuri pe cei patru evangheliști, este flancat spre Vest de chipul, în medalion, al lui Dumnezeu Tatăl și de al Maicii Domnului, spre Est. Un rând de medalioane pe ambele laturi continuă pe cele din altar. Registrul inferior cuprinde pe laturea su- dică, începând de la altar, următorii sfinți : Sf. loan, Sf. Gheorghe, Sf. Teodor Stratilat, Sf. Procopie, Sf. Eustatie Plachida; în fe- reastră un înger sus, Sf. Daniil, Sf. Taladeu (sic), Sf Pantelimon, Sf. Arh. Mihail cu sabia scoasă și cu inscripția cunoscută : „Cel ce intră in biserică ți nd necurat, de sabie va ți tăiat". Este, ceia ce am arătat cu alt prilej, re- comandația cu care este întâmpinat credin- ciosul care întră în biserică. Mai domol, Ar- hanghelul Gavriil, pe latuiea de Nord, în drep- tul lui Mihail, atrage atenția asupra pericu- loasei săbii a lui Mihail: „Vedeți, oamenilor, pre Mihail, cum stă cu spada goală in mână". Urmează Sf. Mina, în fereastră Sf. Samson și Sf. Frmolae, având de-asupra un înger, apoi Sf Mercurie, Sf. Teodor Stratilat, Sf. Procopie, Sf. Dimitrie, Sf. Ana cu Sf. Fe- cioară în brațe. Panoul de de-asupra coloanelor cuprinde scena răstignirii, însoțită de alte două scene, aproape șterse. Pronaosul. Pictura plafondului cuprinde chipul Maicii Domnului, înconjurat de se- rafimi și heruvimi. Panoul de de-asupra coloanelor înfățișează în mijloc Izvorul Tămăduirii, spre Sud, Buna Vestire, iar, spre Nord, Nașterea lui Isus. Registrul de sus, cu același rând de medalioane pe laturile Vest, Nord și Sud. Se mai disting,, în registrul inferior, chipul Sf. Sava cel Sfințit, în fereastra de Nord Sf. Marina și diavolul, iar spre naos Sf. Zosima și Sf. Maria Egipteanca. Două icoane împărătești slabe, din aceiași epocă a ridicării bisericii. Cadrul de lemn al ușii imită ornamentul de piatră din re- giune. Aduce cu cel de la Scăieni și cu cel de la Schitul Crasna. Pictura pridvorului: Judecata din urmă. în rândul de sus Apostolii și Sfinții. în dreapta Iadul cu toți păcătoșii lui și cu naivități ca aceia de lângă Dreptate : „Săc, drace", „Moartea bogatului nemilostiv", „An- tihrist", „Care doarme Duminica mult și nu vine la biserică". In gura Iadului „Berzebu" (sic) (Fig. 3). Păcătoșii sânt așezați după inspirația zu- gravului și potrivit cu tradiția locului. Nu Fig. 6. - Biserica din Boldești-Frahova. Șarpele inșeală pe Adam și Eva. trebuie să uităm că și în acest domeniu se imită un prototip, ca și în arhitectură. De-asupra lui Scaraoschi stau speriați si privesc la gura Iadului Ana și Caiafa,. http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DIN PRAHOVA 25 de-asupra cărora o corabie înfățișează marea, iar mai sus învierea morților. In rândul de sus proorocul Moise mustră pe Evrei; în continuare împărații: Alexandru, Pont și Darie șed pe scaune și țin săbiile scoase. O lume de păcătoși se zbuciumă în para de foc ce iese din gura balaurului : Veri' gașa (sic), zaraful, luâtoarea de lapte, fer' mecătoare, care ascultă la fereastră, croitorul, morarul, tutunaru, pescaru, cărciumăreasa l, călugării curvari, cizmarii, bogatul nemilostiv. Raiul, „Fericitul Rai“, cum o arată inscripția, este o cetate închisă, la poarta căreia stă Sf. Petru cu o cheie în mână, urmat de o ceată de sfinți. Pe supt cetate curg cele patru râuri ale Raiului: Fison, Gheon, Tigru Efrat. Isac, Avram și lacov stau in primul rând, având în dreapta tâlharul cu crucea iar, în stânga, chipul lui Jsus, așezat sim- bolic în coroana unui pom. în rândul de sus, Maica Domnului, străjuită de doi arhan- gheli, tronează. De supt picioarele ei izvo- răsc cele patru râuri ale Raiului. De aici s’a născut credința că femeia care va rosti numele celor patru râuri in timpul dureri- lor va naște mai ușor. O formă schimonosită a acestor patru nume, ca exorcism, a apărut, acum câțiva ani, mtr’o notiță publicată în Arhivele Olteniei. Cele cinci fecioare înțelepte au pătruns în încăperea dorită a Raiului. în timp ce restul de cinci fete, nebunele, se văd dincolo de ziduri (Fig. 4). De-asupra ușii de intrare și dedesuptul altei scene, ce se va fi șters, Fig. /. — Biserica din Boldești, Prahova. Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina. Adam și Eva îngenunchiați se roagă. Cre- area primilor oameni (Fig. 5). înșelarea ' S’a păstrat ortografia inscripțiilor. șarpelui, Izgonirea din raiu sânt zugrăvite în registrul de de-asupra coloanelor (Fig. 6). Alături de aceste scene, pe laturea de Nord, Fig. 8. — Biserica din Boldești, Prahova. Icoana Maicii Domnului. apare și pilda bogatului căruia i-a rodit țarina (Fig. 7). Icoanele sânt slabe (Fig. 8). Inscripția de e un clopot: „Acest clopot s’a făcut cu cheltuiala comuni Slătioara, prin silința dum. Costan Mazere, în anul 1868”. Pe un altul: Anno Domini 7777. încheiere. Ca și la Scăieni, și aici, la Boldești, din veniturile de la petrol ale pă- mântului bisericii s’au înălțat biserici noi, care vor aduce sigur ruinarea celor vechi, din pricina lipsei totale de înțelegere și a locuitorilor, ca și a slujitorilor altarului, de la cei mai mari pănă la cei mai mici. Câteva excepții fericite abia de se întâlnesc BISERICA DIN SECIU-PRAHOVA. De același tip ca aceia de Ia Boldești, cu pridvor deschis pe opt coloane, biserica din Seciu este pardosită cu lespezi de piatră. But. Com. Mon. Ist. — Fasc. 99, 1939. http://patrimoniu.gov.ro 26 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Pictura este refăcută de câțiva ani. Mai păstrează ceva din vechile icoane ; însă numai două sânt de bună calitate. Icoana lui Isus, cu inscripția: „Cu cheltuiala Sfinției Sale părintelui arhimandritul chir Fig. 1. — Biserica din Seciu, Prahova. loachim ermonahul Margineanu, 1806, Mai 10“ (Fig. 2). Inscripția veche a fost înlocuită printr’o alta, oribilă : t Acest titlu au fost ușa bi- sericii, de când s’au ridicat de la marele cutremur, acum găsindu-se de cuviință să se strămute in fața de afară, la 1862, Iunie 16. Această sfântă și dumnezeiască biserică, ce se prăznuește cu hramul Sfânta Treime, Hat 1802, Oct 14, dărămându-se până jos de marele cutremur, s’au ridicat din tef melie/ în zilele prea-inălțatului nostru Domn Ion Constandin Alexandru Ipsilanti Vvd. și ale Preasfinției Sale pă' rintelui Mitropolit al Ungro-ValahieP de osârdie cu silința și cheltuiala părinte- lui arhimandrit si egumen Mărgineanu chir¹ M... 1808, Iunie 8“. ¹ Numele Mitropolitului nu se află. ¹ Câteva cuvinte nu se pot ceti din pricina relei repro- duceri de la 1862 și a văpselii din anii din urmă. Planul este simplu și are elemente re- gionale (Fig. 3). Odinioară moșia Seciu era a mănăstirii Zamfira, din apropiere. BISERICA FÂNTANELE-UNGURENI. Biserica este de zid având forma de treflă; altarul ia în exterior forma unui poligon. Acoperișul este de șindrilă cu streașină înfundată. Turla este așezată pe pronaos, căruia i s’a adăogit un urît pridvor de cărămidă, cu ferestre pătrate ca de magazie de marfă (Fig. 1). Cadrul de piatră al ușii presintă unele înflorituri. La vre-o reparație târzie el a fost acoperit în parte cu zidărie de cărămidă. Laturea de sus a cadrului amintit este scobită în acoladă, iar fața ei presintă un ornament care ia forma unor animale. Par a fi lei. O stângace văpsire a acestui cadru a făcut ca ornamentația să fie înecată în coloarea galbenă care distonează cu vânătul natural al pietrei. Către sfârșitul secolului trecut, în cadrele anume făcute, s’au pictat scene religioase, Fig. 2. — Biserica din Seciir, Prahova. Icoana. având în centru Adormirea Maicii Domnu- lui. în stânga și dreapta câte un sfânt, acoperit de actuala zugrăveală. Pictura este de calitate slabă, din secolul al XlX-lea. http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DIN PRAHOVA 27 Fig. 3. — Biserica din Seciu, Prahova. Plan și secție. http://patrimoniu.gov.ro 28 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Dedesuptul acestei picturi se ală un alt Veșmântul cu care s’a zugrăvit Clucereasa strat de pictură, din prima jumătate a secclu- Casandra se păstrează de doamna Pâcleanu, Fig. L — Biserica Fântânele-Ungureni, Prahova. lui trecut, de calitate superioară stratului actual. după cum îmi afirmă părintele Gâdiuț. Naosul este despărțit de pronaos prin două Fig. 2. — Biserica Fântânele-Ungureni, Prahova. Cruce de cimitir. Fig. 3. — Biserica Fântânele-Ungureni. Prahova. Cruce de cimitir. Ctitorii sânt biv Vel Clucerul Crăciunescu (socrul lui Pâcleanu ?) și soția lui, Casandra. coloane de zid de formă pătrată. O serie de cruci mari amintesc tradiția http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DIN PRAHOVA http://patrimoniu.gov.ro 30 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE crucerilor de odinioară, breaslă dispărută din lipsă de lucru, răpusă și ea de moder- Fig. 1. — Biserica din Fântânele-Mazili, Prahova. Pe un Apostol: „La leatu 818, Sept. 29, sâ se știe... că au pribegit dintr’această țară în țara Aus- triei Măria Sa loan Caragea Vvd., lăsând Scaunul supt ocârmuirea dumnealor Ba- nului Grigorie Brâncoveanu i dumn. Banu Grigore Ghica i dumn. Vornic Barbut Văcărescu, boerii cei mai mari ai acestei pravoslavnice țări. Pănă când s’a orân- duit domn Măria (sic) Alexandru Nicolae Șuțu Vvd., bătrân și milostiv; 1820, Av. 2“. Câteva icoane păstrate în biserică arată nivelul picturii la sfârșitul secolului al XVIII-lea (Fig. 4 și 5). BISERICA FÂNTÂNELE-MAZILI Biserica mazililor este mai încăpătoare decât cea boierească, descrisă mai sus, și se pare că mazilii, mai numeroși, au vrut să arăte boierului local că și ei au lăcaș frumos de închinăciune (Fig. 1). Păcat numai că pornirile spre mai bine ale sătenilor de aici au dat greș, ridicând în apropiere o biserică nouă, fără prea mult gust și lăsând să se părăginească vechea biserică a ma- zililor, înaintașii lor. Aceiași lipsă de grijă pentru vechiul lăcaș am putut-o constata și nismul ucigător (Fig. 2 și 3). Cărți. Sânt o se- rie de Minee de la Neamț, tipărite in 1831. ’ Pe cel de pe luna Iunie însemnarea : „Acest Minei este dat bisericii D. Marele Clucer N. Păcleanu; 1843, Dec. 25“. Pe altul, din luna Mai: Al. Sfintei biserici Fântânei ele (Mazili?). Pe cele de pe Martie; „Mineiul acesta este al bisericii Făntânelele. D. Marele Clucer Ni- culae Păcleanul, 1843“. După o însemnare din Mineiul de pe Octombre, biserica s’a meremetisit la 1841. Fig. 2. — Biserica din Fântânele-Mazili, Prahova. Ctitorii. în Septembre 1937 și în August 1939, în timp ce dintele timpului macină și ce http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DIN PRAHOVA 31 bruma a mai rămas nezdruncinat din ve- chea ctitorie. S’a ridicat în 1786șis’a reparat în 1812. O altă reparație este arătată de o însem- nare la tâmplă, care arată: „1846, Mai 2“. Are formă de treflă, cu pronaosul despărțit de naos prin patru coloane, din care cele două din margene angajate în zidărie. Ctitorii sânt zugrăviți în pronaos; „Popa Mihatl Bozianu protopop, jupan Șerban logofăt za Visterie. jupan loan Dascăl, Jupanița ego llinca (Fig. 3). La aceștia se mai adauge doi copii, llinca și Maria, iar, mai spre Nord: „Despina presvitera, Parthenie Bozianul, monah". Se mai păstrează chipul unui boier, pe care părintele îl crede că ar fi al lui Pârvu Mutu, zugrav vestit în secolul al XVII-lea. Pridvorul este deschis și se sprijină pe patru coloane de zid, legate între ele prin arcuri trilobate. între ele, grinzi de stejar. Undeva am găsit data de 1786. Chenarele de piatră care împodobesc superioară a cadrului intrării este scobită, în partea inferioară, printr’un arc, având ca ornament o acoladă, care amintește arcu- ' * 4 3 Fig. 3. — Biserica din Fântânele-Mazili, Prahova. Ctirorii. ușa de intrare și ferestrele mazililor au ca motiv principal un lujer împodobit cu flori si frunze. Lespedea care formează laturea Fig. 4. — Biserica din Fântânele-Mazili, Prahova. Cadrul ușii, cu pisania. rile trilobate ale coloanelor pridvorului (Fig. 4, 5 și 6). Pisania se descifrează cu multă greutate din pricina prea marei înghesuieli a lite- relor. BISERICA DIN NUCET, PRAHOVA. Este din bârne, scundă, cu un pridvor deschis. Pronaosul este despărțit de naos http://patrimoniu.gov.ro BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig. 5, ■ iserica Fântânele-Mazili, Prahova. Chenar de piatră la fereastră. Fig. 6. — Fântânele-Mazili, Prahova. Cadru de fereastră. (N co http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DIN PRAHOVA 33 http://patrimoniu.gov.ro 34 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE printr’un părete de scânduri, prin mijlocul căruia se lasă o intrare în axul bisericii. Bolțile de lemn sânt cilindrice, susținute cu un număr de arcuri de lemn. Tâmpla de lemn, fără uși împărătești si laterale. Altarul este și mai scund decât restul bisericii. Unele însemnări pe dosul tâmplei dau impresia unor nume de persoane. Cărțile de ritual sânt scrise în grecește și românește. Un Penticostariu tipărit la 7272 (1764), în București, are o însemnare din 1760, arătată întăiu cu anul de la Facerea Lumii si apoi cu cel de la Hristos: adecă 7287, 1780. Planul are formă dreptunghiulară, amin- tind forma generală a bisericilor de lemn din întregul cuprins locuit de Români (fig. 7). http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DÂMBOVICENE DE N. 1ORGA. c I. Tntr’un colț ascuns din județul Eâmbo- vița, la câteva sute de metri numai de marea șosea care duce la Ploești, se ascunde o bisericuță care n’a fost observată, în modestia ei și a satului căruia-i servește, de nimeni, afară de d. Virgil Drăghiceanu, care i-a cules inscripția, pe care, cu altele transcrise de d-sa, am tipărit—o in al doilea volum din „Inscripțiile" mele. E cea din Băl— dana (după o Băldana întemeietoare; feminin de la Băldan) (fig. 1). Ea place prin liniile simple, însă armo- nioase, prin elegantul pridvor, prin propor- țiile-i bine chibzuite (fig. 2). Intre pronaos și naos nu sânt stâlpi, ci numai o boltă '. O podoabă în fața ei o alcătuiesc bătrânii copaci pe cari nepriceperea unora dintre poporăni voia, după cum mi s’a spus, să-i Fig. 1 — Biserica din Bâldana. taie. O impresie rea face numai urîtul zid de încunjur, prost făcut în timpuri din urmă. Aici a fost odată un mai vechiu schit de lemn decât zidirea de astăzi, care abia ¹ Frumoase străui de lemn de tisă a trecut de un veac, fiind ridicat pentru maicile care n’au dispărut decât în a doua ju- Fig. 2. - Biserica din Bâldana. Pridvorul deschis mătate a secolului trecut, căci pe o carte dă- ruită de un Bucureștean din mahalaua Sfânta FHAttWry dWB IHCCWh PSU AHTefa8HlH HHEma AG T6F4 cn ecIW WTJ C4WPM AB y uh hMfea8H mot rewfre uhc WHTSrtKH HEKo/Vie tHSUEAe fHSKWH AH /Vib’CHMl bum ca wihr h vnciw ÎW ws HM H£G}4ffn> 4HUU □ KtA^lVC'MTeH /WTPtfW iWloKS nCoC'HHjfCH^ nrWTEAHH AAOWM™ ¹ mp rn-ws 'cam [W/W bscmte N. ZIGRE COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE Președinte j N. IORGA Membrii; IOAN ANDR'EȘESCU, PETRU ANTONESCU, ALEXANDRU LAPEDATU, AUREL1AN SACER- DOȚEANU, PR. NIC. POPESCU, VICTOR G. ȘTEFÂNESCU, ARTUR VERONA, G. OPRESCU ȘI VIRGIL DRÂGHICEANU. Secretar-Director: VICTOR BRĂTULESCU. CUPRINSUL T E X T: VICTOR BRĂTULESCU: Biserici din Prahova..... PAR. Dj. BOSKOVIG: Du nouveau au Mont-Athos. D. TUDOR; Tăblițe votive din Tibiscum, ale cavalerilor danubieni AL. BĂRCÂCILÂ: Cetatea Severinulul..........• • N. A. CONSTANTINESCU: Comunicări......... Cronică..................................•..• Resumat frances ............................• ■ ILUSTRAȚIUNI; Pagina Biserici din Prahova. Fig- 1. - Schitul Crasna, Prahova. Vedere . 49 Fig- 2. --- „ . Biserica .... 50 Fig- 3. --- . „ Interior .... 51 Fig- 4. --- , „ Tâmpla .... 52 Fig 5. --- , . Ușile împărătești . . 53 Fig- 6. --- , . Sfeșnic de lemn . 54 Fig- 7. --- „ , Iconostas .... 55 Fig- 8. --- , . Jețul arhieresc . 55 Fig- 9. --- „ ,. Icoană din sec. al XlX-lea. 56 Fig 10. --- , , Icoana Sf. Nicolae , . 55 Fig- 11. --- „ . Icoană .... 57 Fig- 12. - , „ Icoana Sf. Constantin și Elena........ 57 Fig- 13. --- Schitul Crasna. Pictură din naos 58 Fig- 14. --- H » w • » • • 59 Fig- 15. --- „ . . „ pronaos. La- turea de Nord ...... 60 Fig- 16. --- Schitul Crasna. Pictură din pronaos. La- tu-rea de Nord...... 60 Fig- 17. --- Schitul Crasna. Scena răstignirii, in sidef. 61 Fig- 18. --- „ , Planul bisericii . . , 62 Fig- 19. - „ „ Prahova .... 63 Du nouveau au Mont-Athos. Fig- 1. --- 65 Fig 2. --- Xenophon ; vue meridionale de l'eglise de St. Georges et de la chapelle de St. Demetrius....... 66 Fig- 3. --- Xenophon ; mur occidental de la chapelle de St. Demetrius ..... 66 Fig- 4. --- Xenophon, portrait du bo'far Preda 67 Fig- 5. --- Inscription du boîar Preda â Xenophon. 4/5 de grandeur naturelle 68 Fig- 6. --- Pantocrator; annexe Sud-Est de l'eglise. 68 Fig- 7. --- Pantocrator ; coupole de l'anexe Sud-Est ; interieur ....... 69 Pagina ...........................48 ...........................64 ...........................70 .......................... 74 ...........................89 ...........................95 ...........................96 Pagina Tăblițe votive din Tibiscum, ale cavalerilor danubieni. Fig- 1........... 70 Fig- 2........... 71 72 Cetatea Severinului. Fig- 1.......... 77 Fig 2.......... 77 Fig 3........... 78 79 Fig- 5........... 79 Fig- 6........... 80 80 Fig 8- .......... 81 Fig 9........... 81 Fig 10........... 82 Fig- ”........... 82 Fig- 12........... 83 Fig- 13........... 83 Fig- 14........... 84 Fig- 15........... 84 Fig- 16........... 85 Fig- 17........... 85 Fig- 18........... 86 Fig 19.......... 86 Fig- 20........... 87 Fig 21-.......... 87 Fig- 22-.......... 88 Fig- 23........... 88 Comunicări. biserica din Cocorâștii-Mislei. Fațada laterală 91 gjserica din Cocorâștii-Mislei. Schiță de plan 92 Cocorâștii-Mislei. Stâlpi de lemn .... 92 gjserica din Cosmina-de-sus ...... 92 « n • ••••• 92 http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DIN PRAHOVA DE VICTOR BRÂTULESCU --o---- SCHITUL CRASNA. Este așezat pe apa cu același nume, departe de așezările omenești zgomotoase, intr’o poiană liniștită, inchisă de jur îm- prejur de copaci inalți și mărgenită de malul râpos al Crasnei, ale carii ape mur- mură ușor in fundul văii. care se leagă prin arcuri largi, stă așezată intre clopotnița inaltă, bine ingrijită. Fân- tâna a fost făcută la 1865. Biserica schitului a fost zugrăvită in 1834, schitul luând ființă la 1828 după cum arată un pomelnic. A fost inzestratâ de moșnenii Gaftoiu din Izvoare cu vatră largă, cu loc de pășunat și cu pădurea, Fig. 1. — Schitul Crasna, Frahova. Vedere. Covorul de verdeață din jurul bisericii contrastează plăcut cu albul pâreților, iar brazii bătrâni din jurul ei fac de strajă. Vârfurile lor se pot vedea de departe din spre Izvoare sau din spre Schiulești, ca și din Băjenari, sâtuțul cu câteva case din coasta muntelui. (Fig. 1.) Tn fața intrării, o fântână cu acoperiș scund, sprijinit pe patru coloane de piatră, But. Com. Mon. Ist. - Fasc. IOC, 1939. din care tot strâmtorindu-se, a ajuns a- proape lipsită de zestrea ei veche. Forma bisericii este aceia de treflă, după modelul multora din regiune, al căror pro- totip a fost de sigur biserica Mănăstirea din Vălenii-de-Munte. Pridvorul pe coloane, cum il arată ta- bloul votiv, a fost inchis mai târziu. http://patrimoniu.gov.ro 50 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Acoperișul este de șindrila, cu streașină înfundată. Soclul, din piatră de rău, este marcat printr’un brâu care aduce a streașină, iar de-asupra ferestrelor un cadru simplu de piatră; un al doilea brâu încinse biserica. (Fig. 2.) mijloc prin câte un arc foarte ascuțit. Golul dintre ele și dintre ziduri este umplut prin îngroparea zidului, care formează in acest chip piciorul solid al arcurilor Pan- tocratorului. Aceiași îngroșate a zidului se poate constata și la altar, dar nu se poate observa fără o atentă cercetare. Ex- tig 2 - Schitul Crasna. Biserica. Cadrul de piatră al ușii are laturea de sus ornată. Pronaosul este despărțit de naos prin patru coloane rotunde de zid, pe care se sprijină arcurile simple, care, la rândul lor, susțin bolțile. Coloanele laterale sânt așe- zate in ziduri și se leagă de cela din plicația stă in aceia că arcurile sânt foarte larg deschise. (Fig. 3.) Naosul este destul de incăpător prin lărgirea ce o dau cele două sânuri laterale. Pentru siguranța arcurilor, meșterul care a ridicat biserica a Întrebuințat sistemul clasic al folosirii grinzilor de stejar, care http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DIX PRAHOVA 51 formează un pătrat de lemn. Rostul acestor grinzi este de a lega două câte două arcurile bolților și de a opri Îndepărtarea lor in afară l. Altarul este ceva mai ridicat decât restul tâmplă bogat împodobit, in stil baro<.' Scenele și ornamentele registrelor insoțesc câte o scenă centrale, care formează un panou central, de o parte și alta a căruia sânt: Apostolii, in rândul intaiu, praznicele, Fig. 3. - Schitul Crasna. Interior. bisericii și se desparte de rest printdo ' Câ este așa nu inc.’.pe nicio Îndoială dacă ne gândim la greșala făcuta de fostul paroh al Bisericii Domnești din Argeș care a tăiat grinzile de stejar ce legau arcuiile spri- jinite de cei patiu .-tălpi de zid, pe ore se râzima Ban tocratorul. Resultatul a fost câ s’au ivit mari crăpături in ziduri, iar cei patru stâlpi de sprijin impreunâ cu turla s’au depărtat de verticală, inclirăndu-se către Noid. A fost nevoie, la restaurare, de intervenția energică a răposatului arhitect Gri- gote Cerchez, care a oprit naruire.i, prm drugi puternici de metal, al căror rost este acela de a inlotui giinzile de mai sus. in rândul al doilea, și proorocii, in rândul de sus și ultim. In locul lui lesei din alte tâmple, arătând genealogia lui Isus, de- asupra ușilor Împărătești apare chipul lui Isus din mahramă. Panourile din acest registru sânt împodobite cu sculpturi au- rite și colorate, spre deosebire de sculp- turile sfeșnicelor impârâtești, de același stil, care sânt lucrate in lemn masiv. începând http://patrimoniu.gov.ro 52 BULETINUL COMISIL’NII MONUMENTELOR ISTORICE de jos in sus scenele centrale sânt urmă- toarele: Sf. Mahramă, Isus tronând, Cina cea de taină, Coborirea lui Isus la Iad (fig. 4.) Supt icoanele Împărătești, in'locul poalelor de icoană, potrivit spiritul epocii, apar următoarele scene, incepând din spre Sud: Supt icoana hramului, Sf. împărați Constantin și Elena, apare Sf. Constantin cu mantie împărătească, având suliță in dreapta și inscripția sus: „in acest semn vei învinge". Dedesuptul icoanei arhanghelului Ga- vriil, de pe ușa laterală, din spre Sud, apare îngerul Domnului care trezește pe proorocul Ilie și-i spune, cum arată ins- jos, numele zugravului: „Tânase Anghel, zugr". Pe ușa laterală de Nord, supt chipul Sf. arhanghel Mihail, Isus Navi cu suliță, coif și scut, in fața ingerului Domnului pe margenea râului, dincolo de tabăra cu corturi. Inscripția sună: „Că locul pe care stai tu, sfânt este". Supt icoana Sf. Nicolae, o scenă care înfățișează furtuna pe mare. Corăbierii se roagă patronului lor, Sf. Nicolae, al cărui chip apare din ceruri, intinzându-și mâ- nile ocrotitoare Ușile împărătești cuprind două zone. Fig. 4. — Schitul Crasna. Tâmpla. cripția: „Scoală de mănâncă și bea, că de- parte iți este și calea“. Supt icoana lui Isus: Pilda celui căzut in tâihari cu inscripția : „Iar un Samarinean, venind la el, dau făcut milă de dânsul". Scena este tratată după toate regulele artei. Zugravul avea ideie de perspectivă și dovedește un talent de- osebit. Numele lui și data facerii tâmplei sânt date de inscripțiile scrise pe cele două uși laterale. „1853, Octomvre, Tănase Anghel, zugr.". Scena de supt icoana Maicii Domnului infâțișează Scara lui lacov, cu inscripția: „Patriarh lacov", iar, mai sus: „Și aceasta este poarta cerului". în colțul din stânga, Partea de sus, sculptată ă jour, înfățișează doi șerpi cu capetele in afară, cu gurile deschise, lăsând să iasă o viță de vie cu struguri, din care ciugulesc niște păsări, în vârful pilastrului un medalion cu Dum- nezeu Tatăl și cu Sf. Duh, in chip de porumbel alb; in cele două medalioane laterale, răsărind din mijlocul ornamentului scluptat, doi ingeri ingenunchiați. Partea de jos a ușilor împărătești are două registre cu opt panouri. Registrul superior cuprinde scena Bunei Vestiri, de o parte și alta a căreia se infățișazâ Sf. îoachim și Ana. în registrul dc jos, pro- orocii : Isaia, Solomon, David și îezechil. (big, 5.) http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DIN PRAHOVA 53 Mobilierul. Sfeșnicele împărătești sculp- tate și aurite, o păreche de sfeșnice mai mici, sculptate mai simplu și aurite, tetra- podul cu flori sculptate, impodobit cu chipuri de sfinți, scaunul arhieresc sculptat in panouri mari cu flori și frunze frumos colorate, iată mobilierul din același an 1853, când s’a lucrat tâmpla (fig. 6, 7, 8). Strănile par a fi de la inființarea bisericii. Câteva icoane din aceiași epocă împo- dobesc pereții pronaosului. (Fig. 9, 10, H, 12.) PICTURA. Pictura bisericii, foarte asâmănâtoare cu aceia de la biserica Mănăstirii Cheia, care datează cam din aceiași epocă, datorită poate acelorași meșteri, a avut ca prototip, și in acest domeniu, pictura bisericii Mă- năstirea din Vălenii-de-Munte. Numele zugravilor din 1834 ni sânt date de inscripția de la proscomidie, unde se așezau spre a fi pomenite. Ei sânt: „Costache Eladie, zugrav, 1834“ și „Toma zugrav sin Costache". în altar. Pe bolți, Dumnezeu Tatăl in medalion de-asupra, spre Răsărit, in conti- nuare, Maica Domnului, tronând, are de o parte și de alta câte un sfânt arhanghel ingenunchiat și câte șase apostoli in me- dalioane. Spre Sud, scara lui lacob: lacob doarme aproape de fântână, iar lângă fântână o casă. Spre Nord, Rugăciunea din Grădina Ghet- semani. Spre Răsărit, supt scena cu Maica Domnului, apare împărtășirea Apostolilor. In registrul de jos, Patriarhi, de jur im- prejur, iar in cele două ferestre câte doi sfinți arhangheli, de-asupra cărora plutește un heruvim. In spațiile din spre tâmplă, medalioane cu sfinți, iar la proscomidie scena răstig- nirii, având de o parte pe Maica Dom- nului, iar de cealaltă pe loan cel jalnic. Crucea este insoțită de suliță și de trestia cu buretele. Din coasta lui Isus se ridică o coardă de viță incârcatâ cu struguri, cuprinde arcul de de-asupra ferestrei și coboară in partea opusă, unde un inger stoarce un strugure intr’un potir. Pe laturea de Nord, tot la proscomidie, scena in care Isus apare cu hainele rupte, pe o masă, iar mai jos: Sj. Ier. Petru, întrebând : „Cine ți-au rupt haina, Doamne pentru ca, de la Isus să pornească, in sens invers scrise, cuvintele: „Ane cel nebun". Pomelnicul de la proscomidie pomenește pe actualii că- Fig. 5. — Schitul Crasna. Ușile împărătești lugări vii și inșirâ numele celor morți ¹ Vii: Nicon stareț, Isidor ieromonah, losif ieroshimonah, Nicandru ieromonah, Teoftl, Ghenadie monah, Damian monah, Atanasie frate. Morți : Chesarie arhiereu. Nifon arhiereu, Calinic arhiereu, Nicandru ieroshimonah, Veniamin, Chesarie, Veniamin tot ieroshimonah, Nil monah, Inochentie arhimandrit, Eftimie arhimandrit, Dosoftei arhimandrit : aceștia sânt de la Buzău, Naum monah, Constantin monah, Dar.iil, Nicandru, Nifon, Meletie, Isaia, ieromonahi. Constandin, Tarasie. Eftimie, Gherasie, Zenovie, loanichie, Teodosie, Nicandru, loanichie, Teofan, loanichie, ieromonahi. Schimnici ; Macarie, Damian, Silvestru, Chiprian, Ilarion, littp://patrimoniu.gov.ro 54 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Pictura din naos. Pantocratorul stăpânește din înălțimea turlei centrale. Registrele turlei înfățișează in rândul de sus cetele îngerești, in cele trei registre următoare sfinți, iar in rândul de jos liturghia înge- rească. Cei patru evangheliști apar la in- cheiarea dintre arcuri, in cele patru colțuri. Bolțile sânunlor sânt acoperite cu scene din viața lui Isus, și sânt inchise de un rând de medalioane. Rândul de medalioane care mărgeneș'e laturea de jos a scenelor bolților pornește de la altar și desparte registrul inferior de picturile bolților. Zugravul de la 1834 a urmărit Împăr- țirea in câte trei subiecte a scenelor prin- cipale la bolți și in tot cuprinsul naosului. Fig 6 — Schitul Crasna. Sfeșnice de lemn. Pe laturea de Nord, pe boltă, scena centrală este învierea lui Isus, in dreapta Petru și loan la mormânt, iar in stânga Teodor, Gherasie, Ghervasie. lerodion, Pimen, Damaschm. Naum. loil. Stehan, Chiprian Monahi: Icsia, Arsenie. Nicandru, Tecfan, Macarie, Stelian, Gher-niie Vasilf, Samuil, Protasie, Teofil, Isachie. I'angra- tie. Roman. Tar.isi •, loatic, Savane. Zenovie, Doroteiu, D.i- ne. Arcadie, lire, Ghelasie Lhesaiie, Inochentic, Teofan, Ef imie. Ghervasie, Inochentie, Nil. Macarie, losif. Isaia. Preoți de mii : Moise, Atanasie, Ene, Apostol. Monahi : Sisoe. Teofilact, Pahomie, Ronifatie, llarie. Nec- tarie, Dometie. Amfilohie, Ștefan, Ștefan, Ștefan, Calistr.it, Ștefan. Ștefan. Ștefan. Frați : Constantin, loan, Nicolae. Veinea, Horea, Stoica, Bucur, Oprea, Radu, । ucur, Apostol, Nicolae. Donatori mireni: Dumitru. Barbu, Goga. Maria. Dumitru, Opi a, loan. Ioana, Constantin. Neacșa, Mihail, A na, Sioian, Zamfira. loan, Chira, Mihail, Stancu. Ana, loița, Lux.tndr.i, Dumitru, Maria, Magdalena shimon.thia, Antonet.i, Aurelia, Aurelia, Alexandra, Alexandrina. Mironosițele la mormânt. Supt aceste trei; scene, alte șase înfățișează pilde din viața lui Isus. Prima are inscripția : „Mat lesne este funia corăbiei", lipsind urmarea : „decât a intra bogatul in împărăția cerurilor". A doua scenă arată o altă pildă: „Nu este bine a lua pânea fiilor și a o arunca cânilor". A treia : „Sutașul vine la Isus", a patra „Petru afundându-se in mare", a cincea : „Hristos tămăduiește pe cel indrăcit". Urmează rândul de medalioane al mucenicilor, impodobit cu cununi de trandafiri. în registrul inferior: Sf. mucenic Hris- tofor, Sf. mucenic Mercurie, Sf. mucenic Irinarh. In fe- reastră, sus: Sf. loan Bote- zătorul, iar pe lături: Sf. Cosma și Damian. Intre fe- restre alți trei sfinți : Sf. Dimitrie, Sf. Vichentie, Sf. Mina. In fereastră de-asupra, Isus, in lături doi sfinți. Alți trei sfinți: Sf. Nistor, Sf. Teodor Stratilat, Sf. Dimitrie izvo- ritorul de mir. Bolțile naosului in sânul de Sud. în mijloc: Schimbarea la față, in stânga : „Hristos ur- cându'Se in Tavor", in dreapta : „Hristcs pogorindu-se din munte". în registrul inferior: Isus și fariseii; „Curva judecându-se de Hristos". Pilda dinarului; „Ceia ce ii curgea sânge luând tămăduire". Vindecarea orbului: ....„vine la Hristos". In registrul de jos, in mărime naturală: Sf. mucenic Gheorghe, Sf. Teodor Tiron, Sl. mucenic Procopie. (Fig. 13.) Tn fereastră Cosma și Damian, având de-asupra pe Dumnezeu Tatăl ; Sf. mucenic Eustatie Plachida, Sf. Pantelimon, Sf. mucenic lacov Persul, in altă fereastră Sf. Chir și Sf. loan, de-asupra fiind Maica Domnului ; Sf. mu- cenic Victor, Sf. mucenic Artemie, Sf. mu- cenic Vichentie. Supt arcul din fața tâmplei, in mijloc: Isus Emanuil ; coborind spre Nord aflăm Intrarea in Biserică, apoi doi sfinți, două http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DIN PRAHoVA 55 rânduri de medalioane, iar jos Sf. loachim și Ana. Pe laturea sudică : „Dumineca Sa' Fig. 7. — Schitul Crasna Iconostas. marinencii", doi sfinți, două rânduri de medalioane, apoi Sf. Petru și Pavel. Bolțile naosului. Către pronaos, cuprind două registre, două medalioane, având in mijloc, cel din spre altar pe dreptul Avram, iar cel din spre pronaos pe dreptul lacov. De la dreptul Avram pe bolți, spre Nord, Isus inaintea lui Pilat; Pilat iși spală mănile. Spre Sud. „Rugăciunea lui Isus" in grădina Ghetsemani, apoi Isus la Ana și Caiafa. Fig. 8 — Schitul Crasna. Jețul arhieresc. Tn registrul următor, de la dreptul lacov spre Nord: Încununarea cu spini; „Bălaia la stâlp'¹. Spre Sud : „Sărutarea ludei", „Lepădarea lui Petru". Un rând de medalioane din spre scenele de sus de registrul de jos, in care găsim pe Sf. arhanghel Mihail, cu inscripția cu- noscută : „Cel ce intră in biserică necurat http://patrimoniu.gov.ro 56 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE de această sabie va fi tăiat“. Sf. Nichita, Sf. Calistrat (fig. 1’4). Pe laturea de Nord: Sf. mucenic Evghenie, Sf. mucenic Calinic, Arhanghelul Gavriil, cu inscripția pe fi- lacteră : „Oamenilor, vedeți pe Mihail cum ține sabia gata“. Fig. 9, — Schitul Crasna. Icoana din sec. al XlX-lea. De-asupra coloanelor : Adormirea Maicii Domnului, având spre Sud o altă scenă, in care Maica Domnului tronează, iar spre Nord un mormânt gol, in fața căruia se apleacă un apostol. în vârful capitolelor coloanelor, șirul medalioanelor care fac un brâu de asupra primului registru se incheie aici. Pictura din naos. Nu sânt bolți, pla- fonul este drept și cuprinde o scenă cen- trala, in care apare Isus in chip de inger înaripat, in medalion incunjurat de un cerc colorat, din care se desfac unghiuri. Cercul este inchis intr’un pătrat, in care, in cele patru colțuri, apar patru ingeri. In spațiile goale nori și ingeri, iar in jurul acestui pătrat un altul, in care se află un șir de medalioane. Pe zidul despărțitor de de-asupra coloa- nelor: in mijloc Buna Vestire, spre Sud, Duhul Sfânt coborind pe o rază. întâl- nirea Sf. Fecioare cu Elisaveta, spre Nord Sfatul Bătrânilor, Maica Domnului in mij- locul cetelor îngerești. De-asupra coloanelor șirul de medalioane care desparte registrul inferior, ca și in naos și altar. între coloană și zidul de Nord apare„Sf. Teodosie, incepătorul de obște“. Intre coloană și zidul de Sud : „Sf. cuvios Antonie cel Mare“. Laturea de Vest. De-asupra ușii de in- trare tabloul votiv înfățișează vechea bi- serică acoperită cu șindrilă, având o singură turlă și pridvorul deschis, mai scund și sprijinit pe patru coloane. Doi ingeri, in- genunchiați unul de o parte altul de alta, susțin, cu un văl, biserica. Dedesupt, in scobitura pragului, Isus in slavă, incunjurat de ingeri. Scena centrală din registrul de sus in- Fig. 10. — Schitul Crasna. Icoana SI. Nicolae. fațișează Fuga in Egipt, flancată spre Sud și Nord de câte alte două scene. Spre Nord apare Isus, purtând crucea răstignirii, in dreapta, iar, in stânga, potirul: amândouă represintă simbolul suferinților. La picioare, șarpele, vrăjmașul oamenilor, umilit. Alături este infâțișat Isus, urmat,. http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DIN PRAHOVA 57 probabil, de Adam și Eva, in fața Iadului deschis, din care se vede Diavolul. Spre Sud, loachim și Ana primesc pe Sf. Fecioară din manile preotului de la templu; spre colțul de Sud, steaua se as- cunde in nori celor trei magi. Un rând de medalioane cuprinde pe curioșii: Pavel, Sava, Ștefan, Filaret, Arcadie, Evsevie, Eu- statie, Ilie, Lavrentie, Machedonie, Mar- chian. Dedesuptul rândurilor de medali- oane, in mărime naturală : Sf. cuvios Nil, Sf. cuvios Ilarion, Sf. cuvios loanichie cel Mare, spre Sud, iar in spre Nord : în- gerul Domnului, Sf. cuvios Pahomie, Sf. cuvios Dimitrie cel Nou. (Fig. 15.) Laturea de Nord. în registrul de sus : Nașterea lui Isus. Cărturarii tâlcuiesc scrip- turile. îngerii străjuiesc pruncul sfânt: „ Vrând să mântuiască lumea". în această din urmă Fig ÎL Schitul Crasna. Icoana. scenă, Isus poartă pe umăr oaia cea rătăcită. In medalioane cuvioșii Miron, Mina, Varvar țsic , Isachie, Poplie, Simion, Fos- tirie. In registrul de jos: Sf. cuvioasa Maria Egipteanca este Împărtășită de cuviosul Zosima. în fereastră sus, un inger, spre Apus Sf. Acachie, spre Răsăiit, Cuvioasa Paraschiva. Sf. cuvios „Isodor Pilusiotul“ (sic), Sf. cu- vios Paisie cel Mare. (Fig. 15.) Laturea de Sud. In registrul de sus Fig. 11. — Schitul Crasna. Icoana Sf Constantin și Elena. losif și Maria, îngerul se arată păstorilor. Cei trei magi căluziți de stea, î nchinarea magilor. In medalioane, cuvioșii: Carion, Mar- chea (sic), Nicolae, Nicon, Marcoa (sic), Nil, Patapie. Registrul de jos: cuvioșii Sava cel Sfințit, Eftimie cel Mare. în fereastră, Sf. muceniță Varvara, Sf. muceniță Ecaterina ; de-asupra lor un inger. Apoi Sf. cuvios Teofan, Sf. cuvios Artemie cel Mare. însemnări pe cărți- Viețile Sfinților, tipă- rite la Neamț. Pe aceia care cuprinde Viețile pe luna Aprilie, tipărită in 1813, Maiu 2, însemnarea lui Climent Monahul care a cetit-o in 1835, Iunie 12. Apoi: „Lavrentie monah hagiul; 826, Iunie 20". Viețile Sfinților pe Ianuarie. „S’au cumpărat la 13 Octombre 1812 de Grigorie monahul". Urmează o însemnare a lui Lavrentie și Bal. Com. Mori. Ist. — Fasc. 110, 1939. 2 http://patrimoniu.gov.ro 58 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE alta a lui Climent monahul, care arată că a cetit Viețile Sfinților pe luna Februar, apoi a lui Ștefan monahul, care pune și data : 25 Martie 1828, după care vine insemnarea : „Din cele douăsprezece Minee ale lui Lavrentie monahul hagiul; 826, Iunie 20“, iar la sfârșit arătarea lui Climent monahul, Climent monahul, care a cumpărat Mineele cu 436 taleri. S’ar părea in acest cas că monahul Climent le-a cumpărat de la Lavrentie și le-a dăruit la schitul Crasna. O insemnare mai de preț este insă aceia a zugravului de la 1834, care sună: Fig. 13 — Schitul Crasna. Pictură din naos. care a cetit-o la „835, Iulie 20“. Pe cel din luna Martie, afară de insemnarea lui Lav- rentie, la 1834, Climent monahul scrie că l-ar fi dăruit el, ceia ce ar părea că nu e adevărat. într’o altă carte insă, cu Vie- țile Sfinților pe luna Iulie, alături de in- semnarea lui Lavrentie apare și alta a lui „Această sfântă carte o am petrecut și eu, păcătosul, căci ti...., când mă aflam zu- grăvind sfânta biserică ce să numește schitul Izvoarele, din Crasna, starețul fiind Sfinția Sa părintele chir Theofan ieromonah, pe la venirea Mării sale Alexandru Dimi- trie Ghica Voevod, după....“. http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DIN PRAHOVA 59 „Costache Eladie, zugrav; 1834, Sep' temvre“. Climent ieromonahul notează la sfâr- șitul cărții că a cetit-o din scoarță in scoarță la 1834, lanuar 23. O altă însemnare, mai jos, arată că la 1862, Septembre l-iu, a murit starețul in 1864, cu cheltuiala „de logofătul lane Panaitu, nepotul părintelui Chesarie titoru (sic) sfântului schit Crasna" ce este din comuna Izvoarele. Viețile Sfinților din luna Septembre, tipărite la Neamț in 1807, poartă Însem- narea lui Grigorie ieromonahul din 1812. Fig. 14. — Schitul Crasna. Picturâ din naos. Epifanie, al schitului Izvoarele, Sâm- bătă, la 12 ceasuri din zi. Viețile Sfinților pe luna Decembre sânt cetite de Elefterie monahul, la 1842 ; o altă insemnare arată că la 20 Decembre 1843 s’a cântărit clo- potul și au venit 1.245 de ocale. Viețile Sfinților pe Novembre s’au legat Pe un Octoih din 1811: „Această carte este a sfântului schit ot Crasna, iar cine se va ispiti ca să o fure, să nu aibă parte de bine; 1822, Mai 12“. Pe un Triod tipărit la Neamț, 1833 : „Cu ajutorul darurilor celui desăvârșit Dumnezeu am cumpărat această sfântă http://patrimoniu.gov.ro 60 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig 15. — Schitul Crasna. Pictura din pronaos. Laturea de Vest. Fig. 16. — Schitul Crasna. Pictura din pronaos. Laturea de Nord. http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DIN PRAHOVA 6Î •carte ce se numește Triodion ; insă cum- pârându-1 in tal. 96, adică nouăzeci și șase, și l-am dăruit sfintei biserici ce se numește Izvoarele, hram Sfinții împărați Constantin și maica sa Elena, spre vecinica pomenire a mea și a părinților mei, pentru ertarea păcatelor noastre. Să ne învrednicim a câștiga împărăția cerurilor și (șters cu cer- neală). Dar mă rog părinților și fraților cei ce veți ceti pe dânsa, rugându-vă pentru sine, să vă rugați și pentru păcătoșia mea, Climent ieromonah, Stoica preot, cu fii și cu tot neamu. 1834, Fevruar 1 1. Climent ieromonah al sfântului schit Izvoare¹¹. Pe o Liturghie tipărită la Iași, in anul 1818: „Theodor. Să se știe că la anul 1847, Iulie 20, mam hirotonisit preot la sf. schit¹¹. Pe un Pateric, tipărit in București, la 1828: „Părintele Meone ierodiacon, fratele loan Dima". O altă insemnare arată că această carte a fost dăruită in 1853. Pe o Biblie din 1855, tipărită in Bucu- rești se comunică un ordin al proestoșiei a treia in care se face cunoscut părintelui Grigorie și dascălului Gheorghe să treacă „astăzi, mâne" să depuie banii pentru Biblie: „1856, Avgust 22“. Pe o Biblie de Buzău de la 1855: „La anul 1864, Fexruar 7, s’au suspendat părintele Iroftie din stăreție, prin porunca guvernului¹¹. Pe o carte numită împărțire de grâu, tipărită la Buzău in 1833, însemnarea; „Această carte a Sf. loan Gură de Aur, ce se numește împărțirea de grâu, îm- preună cu alte tot ai aceștia și ce se numește Puțul Sf. loan s’au dăruit Sf. Mănăstiri Znagovul din sud. Ilfov, unde se prâsnuiește hramul Intrarea în Biserică; 834, April¹¹. Stampila Mitropolitului Gri- gorie al Ungro-Vlahiei, cu data: 1823. Pe niște foi dintr’un Molitvenic: „Acest sfântu Molitvenic l-am cumpărat de la chir popa losif ieromonah, tal..., in zilele Măriei Sale loan Nicolae Voevod ; Mai 3 zile, leat 7230 (1722)“. Alta, de aceiaș mână : „loan... ot sfânta mân.... Banul ot Buzău¹¹. Alta, de altă mâna: „Acest Molitvenic l-am cumpărat eu, robul lui Dumnezeu, Dumitrașcu Cămărâșelu, din Călinești, in tl. 5, de la un mătăsariu ot București, și l-am dat sfintei biserici ot Bucov, ca să fie al sfintei biserici, și din preoți oricine ar fi, să-l stăpânească¹¹. 'epojidva/oj, ini tgu pow.s- tgv 'A','iov ’lwzvvov efj za Iloyfzo'jjpiGTy;, Mzi, zară (1719). „Si au pierit soarele in luna Septemvre, 13 zile, leat 7218, 1709¹¹. Pe un Cea- Fig 17. — Schitul Crasna Scena răstignirii, in sidef. slav, tipărit la Brașov, 1835, cu o pre- față de negustorul Constantin Boghici și cu versurile „diortositorului" loan Ba- rac găsim : „Acest ciaslov fiind cumpărat de mine Paharnicul Dimitrache Drâgănescu, in lei treizeci și doi“. Pe o altă pagină, semnătura autografă a Paharnicului de mai sus. Pe aceiași carte: „Să se știe de cându au ninsu, luna lui April in 25 zile; care ninsoare este mare de trei dește, in anu 835, April 25“. http://patrimoniu.gov.ro 62 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Diortositoru] Barac a compus cu acest prilej și o poesie Tâlcuirea Evangheliilor. Frontispiciul pri- mei pagini poartă stema cantacuzineascâ: doi lei Prefață de Dositei Mitropolitul Ungrovlahiei. „Să se știe de cându au venitu Muscalii in Țara-Românească, la leat 1806. Iar, al SchiȚuI CRfUtifl medalion, susținut de vulturul bicefal in ¹ Ca stelele-s tipărite Slovele diortosite Intr’acest sfânt ciaslov, Pre lângă silința toată Fără greșeli să se poată Diortosi in Brașov Și ochii, privind la stele, Nu le pot vedea pre ele Toate cu adevărat, Și, neputând să le vază Din pricina altor rază, Ochii nu le-au numărat. Așa rog pe cetitorii Și de Hristos iubitorii Câ, una greșalâ văzând. Să ’ndrepteze cu buneațe. Cu duhul cel de blândeațe, Firii omenești crezând. Câ nici soarele nu poate Vedea unghiurile toate Toatâ ziua strălucind, Nici omul fără greșale Intru lucrurile sale Nu poate fi negreșind. loan Barac. Transl., diortositorul cărții aceștia. doilea, leat 1828. Să se știe de când au venit Muscalii al treilea, leatu 1848. „Această carte s’au hârâzitu părintelui Dinu sin popa Radu ot IsvOară, ot plai, cislă fânului ce s’au dat la cinu călugării de Sfinția Sa popa Tănase duhov. ot Bi- serica Doamnei... „în anul de la Hristos 1801 (?), in luna lui Ianuar“. „între pogradia Sf. Mitropolii in Bucu- rești, in zilele Domnului nostru Alecsandru Constantin Moruzi Voevod". http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DIN PRAHOVA 63 Pe un Molitvenic, tipărit in Brașov, la 1811: La inceput o insemnare a preotului Sava, ctitor, iar la sfârșitul cărții o poesie, la modă in acea vreme, pe la inceputul secolului al XlX-lea Minee de la Neamț, 1835: O insemnare de pe un Mineiu pe luna Septembre arată că aceste douăsprezece Minee au fost cumpărate pentru schitul Izvoarele chiar de la Mănăstirea Neam- țului, unde au fost tipărite, de „dumnealui Manta Ion“, in vremea lui Bibescu-Vodă, in anul 1846. „La anul 1854, Fevruar 7, s’au suspendat din stăreție prin porunca Domnitorului. „La anul 1864, Septemvre 21, s’au ridicat toate vitele schitului, ducându-le la Ploești, bătându-ne in tobă..., numai patru boi și patru cai și șase vaci, din porunca gu- vernului Alexandru Cuza“. Icoanele prăznicare se datoresc zugra- vului de la 1834, lui Costache Eladie zu- grav ; 1835, Mai“, cum arată pe o icoană a Sfinților cuvioși Teofan și Teofan Măr- turisitorul. Pe o icoană din pronaos, inscripția grecească : f Aerjai; toD So’jZou rolă HeoO Kw vara vt? vot»: ₍aw/.s'². Buna tradiție a zugrăvelilor se păstra incă la 1839, in rândul călugărilor, căci, la data aceasta, un Elisei monahul semnează o icoană a Sf. Nicolae, la 17 Martie. Scena răstignirii, lucrată in sidef pentru masa din altar, este inspirată după zugră- velile pâreților. (Fig. 17.) Planul amintește pe al bisericii Mănăs- tirea din Văleni și pe al bisericii Mănăstirii Cheia, aproape contimporană cu Crasna. (Fig- 17.) Adaug, pentru interesul ce represintă, Fig 18. — Schitul Crasna, Prahova. figura proorocului rege David, dintr o psaltire din secolul al XVIII-lea. (Fig- 19). Un număr de insemnări și inscripț¹¹ au fost publicate de d. lorga '. ¹ „O amar și grea durere Trudă far de mângâiere O moarte mânionsâ Astâzi mor.. ’ Deisis (rugâmintea) robului lui Dumnezeu Constantin, 1835. ' N. lorga, Inscripții din bisericile României, Bucure?¹¹’ 1908, II p. 266. http://patrimoniu.gov.ro DU NOUVEAU AU MONT-ATHOS' PAR DJ. BOSKOVIG. ---o-- AU MONAST^RE de xenophon. Dans la cour du monastere de Xenophon nous voyons deux ^glises, dont la plus grande, entre 1817 et 1837, n’a aucun int^ret archăologique. La plus petite, d^diee â St. Geor- ges, est de bsaucoup plus importante. Son plan, dont une esquisse fut publiăe par feu G. Balș’, montre une disposition analogue â celle qu’ont Ies £glises des autres grands monasteres du Mont-Athos. Or ce qui suscite notre curio- șii^ pour le moment c’est surtout une petite chapelle, accol^e au flanc meridional de son diakonikon (fig. 1 D). Son plan a la forme trefle, avec le berna, voută en berceau, prolonge vers l’Est. La moitif! Ouest est recouverte par une voute spherique, qui s’appuie sur trois arcs for- merets et sur la voute du berna. On voit pour- tant sur une gravure de 1744 a que primitive- ment la chapelle avait une coupole, remplacee posterieurement par la voute spherique. II faut aussi signaler que le toit au dessus de la niche du diakonikon est abaisse por rapport au toit du berna et de l’abside, ce qui donne beauccup de charme â la composition exterieure (fig. 2). Le mur occidental de la chapelle fait pârtie aujourd’hui d’une scrte de loggia, formee par le mur de l’abside meridionale de l’eglise de St. Georges et par le mur oriental d’une autre petite chapelle, accoiee au flanc meridional de la travee Ouest et du narthex (fig. 1, 2). Primi- tivement ce mur eiait ouvert en son milieu par une porte; sur sa fațade ii y avait des fresques, dont une pârtie est encote conservee (fig. 3). ¹ La fondation de Sara et Vasa StojanOvic â I’Univer- sitd de Beograd m’a chargd, en 1938, d’une mission archdo- logique au Mont-Athos, oii j’ai passd le mois de septem- bre â la recherche des sources et des analogies concer- nant l’ancien art serbe. fin passant, je suis tombd sur quel- ques documents qui pourront, me semble-t-il du moins, intdresser tout d’abord l’histoire de l’art roumain. ’ Bul. Corn. Mon. Ist., VI, 1913, no. 9, â la page 43. ’ V. Grigorovitch-Barski, Rrepg 1 ochiul scobit, în care sculptorul fixase o bucată de sticlă colorată, acum căzută. Cavalerul din stânga, singurul păstrat, se apropie cu calul în pas domol de masa centrală, și cu dreapta ridicată caută să lovească cu o lance trupul dușmanului doborît supt copitele calului (acum rupt). E îmbrăcat cu o tunică și poartă o căciulă frigiană. De asupra lui se desfășoară un șarpe, cu capul său lângă urechea Zeiței. http://patrimoniu.gov.ro TĂBLIȚE VOTIVE DIN TIBISCUM, ALE CAVALERILOR DANUBIENI 7T Înapoia Cavalerului se mai găsește și un acolit, se pare o femeie (Nemesis ?), care întinde o pateră stăpânului ei. Partea ruptă a zonei va fi conținut același Ca- valer și acolit, cu un al doilea șarpe de-asupra lor, fiindcă repertoriul central, la toate monumentele noastre, are un aranjament araldic. 2.— Fragment de marmoră albă, rupt din centru! și colțul de jos din stânga al sculpturii. în starea actuală, măsoară: 10X8X0,8 cm. Fig. 2 Fig. 2. Ca și cel precedent, avea o formă dreptunghiu- lară, cu repertoriul aranjat pe trei fășii, la fel se- parate printr’un cadru simplu. Compartimentul cu represintațiile din lumea solară e complect pierdut. a. în registrul central, se găsesc față in față cei doi Cavaleri păstrați de la brâu în jos, cu caii în galop. Supt copitele animalelor, cei doi învinși stau doborîți la pământ, cu mânile aduse supt fața întoarsă în jos. Caii poartă căpestre și șele simple. Intre cai, stă o masă monopodă, încărcată cu un pește abia schițat, în spatele căruia se mai vede un rest din bustul Zeiței. b. Ultima zonă presintă un patruped (panteră?) întors spre stânga și gata de atac, o colonetă de-asupra animalului, formată numai din patru spirale, un pom încărcat cu obiecte neclare (ber- becul?); alături, un om așezat pe un butuc de lemn, țîne în dreapta un obiect prelungit în posiție verticală, care samănă cu o măciucă, sau e de so- cotit a fi un pumnal, pe care-l înfinge în pământ și, în sfârșit, în fața lui se mai vede o bucată de stofă, pe care o susține cu mâna stângă. Aranjamentul și elementele acestei zone au pu- ternice asemănări cu un fragment descope- rit la Ratiaria \ Silueta patrupedului, în am- bele cașuri, nu samănă a fi a unui grifon animal favorit al zeiței Nemesis, așa cum îl vedea Rostovțev *. Samănă mai mult cu un câne de vânătoare, animal familiar cultu- lui acestor divinități. Bucata de colonetă, pusă numai în repertoriul tăblițelor din Dacia și al celor trimise de aici în Panno- nia⁸ nu se poate pune decât în legătură cu credințile în cele patru elemente compo- nente ale Universului ♦. Arborele face alusie la sacrificiul, sângeros și expiatoriu, al crio- tauroboliului, cunoscut și acestui cults. Personagiul de lângă copac, din causa neclarității sculpturii, poate fi interpretat în două feluri. El s’ar situa ca un inițiat în gradul leo, dacă măciuca ar fi sigură și pe cap ar purta masca leului, ca într’un exem- plu ce ni-l dă un fragment ieșit probabil de la Troesmis⁶. Mai multe probabilități ar avea ultima ipotesă, în care el ar ținea rolul unuia dintre cei doi mistagogi din scena morții liturgice sacre, la care face alusie pumnalul ce-l înfige în pământ, moment pus de pietrari în acest loc al repertoriului⁷. 3. — Fragment rupt de la colțul de jos din dreapta al unui relief de marmoră. Tă- blița avea partea de sus ovală și probabil numai două registre. Măsoară acum : 10,5X7,5X1,2 cm. Fig. 3. a. Un Cavaler, din care nu se mai conservă decât partea inferioară, aleargă spre stânga cu calul în galop, prevăzut cu frâu și șea. Omul căzut supt copitele calului lipsește. Dacă nu ar fi o scăpare ’ Ibid., mon. 41. * Une tablette votive thraco-mitriaque du Louvre; p. 13, Paiis, 1923 (Mdm. preș, par div. savants ăl’Acad. Inscr., Bell. Lett., XIII, a 2-a parte). • Cav. danub., mon. 1; 11 ; 23; 61 și 70. ⁴ Ibid., p. 265. ‘ Ibid., p. 284. ⁶ Ibid., p. 275 și mon. 53. ' Ibid., p. 270 și urm., și mon, 41. http://patrimoniu.gov.ro 72 BULETINUL COMJSJUNII MONUMENTELOR ISTORICE a pietrarului, se poate presupune că fusese în- tregit prin văpsea, acumcăzută.- b. In ultima zonă, începând de la dreapta, se mai văd : un berbec ce fuge în afară, un om ce întinde brațele spre un mare crater și un cap abia schițat de-asupra și înapoia vasului, al unui alt personagiu. Ca dispositiv artistic și semnificație religioasă, tabloul din jurul craterului găsește identitate în două represintări, aflate la Grădiște (Iugoslavia) și Brigetio?. Sensul acestei scene rămâne deocamdată de nepătruns ². Cu cele trei fragmenie descrise mai sus, numărul total al monumentelor dedicate Ca- valerilor danubieni în Imperiul roman și cu- noscut azi se ridică la una sută treizeci și opt exemplare³. Pentru Dacia, numărul se mărește la treizeci și opt de bucăți, cele mai multe săpate în piatră și socotite ca fiind dintre cele mai vechi. Tăblițile de la Tibiscum complecteză un mare gol al hărții de răspândire a acestui misterios cult, fiindcă până acum, nu se cunoștea în Banat decât un singur relief dedicat Cavalerilor danubieni, aflat pe malul Dunării la Pojo- jena Sârbească (jud. Caraș). Ca material religios, ele nu aduc nimic nou, fiindcă toate elementele din repertoriul 'or sânt cunoscute din monumentele simi- lare descoperite mai înainte. Din punctul de vedere artistic și tipologic, tăblițile din Tibiscum se leagă de cercul celor de piatră aflate în Dacia Superioară și în Pannonia Inferioară. Ele se remarcă printr’o grosolănie a execuției, elementele repertoriului fiind lipsite de precisie. Figurile sânt abia schi- țate, și unele lipsuri actuale erau întregite de meșteri cu văpsea, care de cele mai multe ori nu a resistat intemperiilor și umezelii⁴. Monumentele de marmoră asămănătoare cu cele trei de la Tibiscum și care din punct de vedere religios și tipologic întră în grupul celor aflate în Dacia Superioară, pe valea Dunării, în Pannorja Inferioară și Moesia SuperioarăM, aparțin unui cerc artistic care era în Dacia? Toate aceste tăblițe sânt săpate în marmoră albă, existentă numai în carierele ¹ Ibid. mon. 39 și 61. * Idem., p. 272, • Ultimul descoperit, și lipsă din corpus-u\ mieu, la Cațarov. în Jalirbucli-deiilscharch. hist, Arch Auz., 1938, p. 197, ‘ Cav. danub., p. 206. și mon. 61. ⁵ lbid., mon. 3 4 j 5? 8 ; 9; 11 ; 15-19 । 38 ; 39 ; 60; 61 și 132. provinciei dintre Carpați, cum erau cele de la Bu- cova. Mai observăm că, din ele, cele mai multe s’au găsit tot în această provincie. Cele din Pân- nonia Inferioară și Moesia Superioară trebuiesc socotite ca un import din Dacia. De aceia, în acele provincii, în locul pietrei se folosia mai mult me- talul, plumbul sau bronzul pentru icoanele Cava- lerilor danubieni. Din Dacia, unde acest cult era autohton, tăblițile erau exportate, gata sculptate, în spre Moesia și Pannonia. Fig. 3. Targhette votive dei Cavaleri danttbiani sco; crte a Tibiscum (Daria). (Riassunto.) Siamo riusciti a trovare altri rilievi, frammentari,. dei Cava'ieri danubiani, conservau ora nl Musto Archeologico di Lugoj (Romania) e scoperli a Ti- biscum (Caransebeș). 1. (F'g. !)• — Frammento di rilievo marmoreo Misura : 15 X 9,5 X 3 cm. a. Nella prima zona vediamo il busto del Sole, le gambe di un personaggio (l’uomo che portava il pesce) e poi resti di altri due busti (la triade celeste). b. Sulla fascia principale si vede in mezzo un tripode con un pesce e, dietro, il busto di una http://patrimoniu.gov.ro TĂBLIȚE VOT1VE DIN TIBISCUM, donna che alza la destra verso la golla del ca- vallo di un Cavaliere vestito in costume frigio. II guerriere brandisce una lancia ed e seguito da un accolito che porta una patera. Un serpente si vede al disopra della testa del Cavaliere. 2. Fig, 2. — Frammento simile al precedente. Misura : 10 X 8 X 0,8 cm. a. La zona principale raffigura in mezzo il busto frammentario di una donna e davanti ad essa sta il monopode col pesce al disopra. Due Cavalieri frammentari e disposti in schema araldico si avvi- cinano a galoppo. I cavalli portano selle e freni e calpestano colle zampe due uomini caduti in terra. b. L’ultima fascia ă poco chiara : un quadrupede, una colonnetta, un albero, un uomo seduto ed armato con una clava (o un grande pugnale che vuole piantare in terra) tiene anche nella sinistra un pezzo di coperto (la pelle dell’ariete ?). ALE CAVALERILOR DANUBIENI 73 3. (Fig. 3.) — Frammento simile ai precedenti. Misura : 10,5 X 7,5 X 1,2 cm. a. Della fascia centrale si conserva soltanto la parte inferiore di un Cavaliere in galoppo, e sopra una sella. L’uomo caduto sotto le zampe del ca- vallo non £ stato scolpito. b. La zona in basso raffigura : un quadrupede (ariete ?) che salta verso destra, un uomo colle mani stese verso un gran cratere ed in fondo una testa umana, appena scolpita. II numero dei monumenti che si sono trovati fino ad oggi £ di 138, di cui 38 in Dacia. Nella regione del Banato era conosciuto finora un solo rilievo. I noștri rilievi appaiono rozzamente scol- piti, cosicche la policromia vi completava il la- voro. Essi si scolpivano nella Dacia e di lâ sono stati importati in Pannonia Inferiore e Moesia Superiore. But. Com. Mon. Ist — Fasc. 100, 1940. http://patrlmoniu.gov.ro CETATEA SEVERINULUI RAPORT SUMAR CU RESULTATUL SĂPĂTURILOR DIN 1938, 1939 DE AL. BĂRCĂCILĂ. La Cetatea Severinului ne aflăm anul acesta în a treia campanie de lucru, în continuarea celei din 1936, ale cării resultate s’au publicat în Buletinul Comisiunii, fasc. 94/1937, și a celei din 1938, când ne-am limitat la cercetarea parțială a pantei de Est a cetății și a unei mai reduse părți de pe platoul ei, la Sud-Est de Capelă. Cercetările anului acestuia s’au extins asupra incintei interioare a cetății, pe laturile ei interioare, și exterioare, precum și asupra sectorului sud- vestic de pe pantă. Cuprinzând în acest raport sumar și resultatul cercetărilor din 1938, presintăm următoarele rea- lisări în lămurirea construcțiilor cetății, precum și elemente menite a aduce precisări la istoricul ei. a) S’au degajat în bună parte de plantațiile spontane, de pământul vegetal și de dărâmăturile provenite din ultima distrugere a cetății, urmă- toarele construcții, în cea mai mare parte acum descoperite și precisate : 1. Zidul estic al incintei exterioare, cu turnul arcuit în afară de la mijlocul lui, precum și pre- lungirile aceluiași zid, parțial spre Nord (fig. 1-4), iar spre Sud în întregime, de o parte pănă la îmbinarea lui cu colțul sud-estic al incintei inte- rioare, de alta cu prelungirea lui spre Sud, către port (fig. 5 și 6). 2. In spațiul intermural cuprins între prelungirile din sectorul sudic al zidului de mai sus și turnul de Sud-Est¹, supt masa de dărâmături de zidărie din piatră brută care-1 acoperia pe toată înălțimea lui, s’a ajuns la nivelul ultimei culturi, parțial pardosit cu cărămidă și prevăzut cu un cuptor înălțat din cărămidă și humă (fig. 7 și 8). 3, 4. La extremitatea vestică a pantei de Sud s’a descoperit turnul de Sud-Vest, cu un puternic contrafort și cu prelungirea zidului lui nordic (care este o parte din zidul sudic al incintei interioare), pănă la contactul cu zidul vestic al incintei exte- rioare (fig. 9, 10). i Acest turn a fost descoperit în 1936. V. Bul. Com. Mon. Ist., fasc. 94, 1937. Spațiul intermural de la Vest de acest turn nu s’a degajat pănă la vatra lui ultimă de dărâmăturile de zidărie, ce-l acoperiau pănă la nivelul superior al zidurilor; iar turnul, ca și cel de S.-E., s’a de- gajat de același fel de dărâmături numai atât cât s’a cerut pentru determinarea conturului interior. 5, 6. S’a descoperit traseul zidului vestita] centurii interioare, aproape pe toată lungimea și pe ambele lui fețe. La mijlocul și pe laturea interioară a acestui zid s’a descoperit un mic turn pătrat (fig. 11), corespunzător marelui turn arcuit de la mijlocul zidului estic al centurii exterioare. 7, 8. In colțul nord-vestic al incintei interioare s’a descoperit turnul de N.-V., corespunzător celui de N.-E., precum și curtina ce lega între ele aceste două turnuri (fig. 12, 14). S’a precisat conturul exterior și cel interior al turnului de N.-E., al cărui părete nordic se păstrează aproape pe întreaga înălțime a celor trei etaje ale lui în afară de subsol, acesta acoperit în întregime de mari blocuri din zidăria prăbușită din el. 9. între latura sudică a turnului de N.-E. și zidul apropiat al centurii interioare, s’a descoperit un mare cuptor rotund pentru pâne, care a fost boltit și pardosit cu cărămidă așternută peste un strat de piatră legată cu mortar de var (fig. 15). Cu aceste elemente s’a precisat în cea mai mare parte și s’a vădit și pe teren planul cetății, așa cum se găsia construită în 1524, când a fost cucerită de Turci și apoi așa distrusă ca să nu mai poată fi folosită. Se mai cere, pe lângă alte precisări și adânciri ale săpăturilor în anumite puncte, să se facă o secțiune transversală în șanțul ce încunjura cetatea. Locul cel mai indicat al acestei secțiuni este de partea nordică a cetății, unde avem și apropierea maximă de terasa superioară a Dunării, din care s’a detașat cetatea. b) Pentru determinarea istoricului cetății s’au făcut în câteva puncte secțiuni și săpături în adâncime, care duc la precise conclusiuni. http://patrimoniu.gov.ro CETATEA SEVERINULU1 1. Trai secțiuni adâncite,— una perpendiculară pe laturea interioară a curtinei-de Nord,-până la basa lărgită a zidului, alta pe laturea exterioară a curtinei de Vest, intre turnurile de V. și S.-V., până supt fundația zidului, iar a treia paralelă cu laturea sudică a turnului de N.-E., evidențiază constant și uniform, supt stratul de grosime variată al ultimei culturi, acoperit de ultima dărâmare a cetății din 1524, o dărâmare anterioară masivă a aceleiași cetăți, vădită prin stratul gros de ma- teriale de zidărie prăbușită, din piatră brută, piatră ecarissată și mortar de var, și, supt care apare vatra unei culturi anterioare, după materiale tot medievală (fig. 16). La aceiași conclusie ne duc, între altele : 2. Două secțiuni paralele adâncite pe panta de Est a cetății, în sectorul ei nordic, unde supt stratul ultimei culturi,acoperit de materialele ultimei dărâmări a cetății, apar două straturi suprapuse de materiale de nivelare, provenite, cel inferior din dărâmări de zidărie de piatră, multă spartă, și mortar de var, iar cel imediat superior acestuia din materiale de vetre arse, distruse, de coloare uniform cărămizie, și constând din sfărâmături de pământ ars, de cărămidă și din pietriș. 3. Vetre suprapuse, fie numai din pământ ars, fie pardosite cu cărămidă, despărțite între ele printr’un singur strat gros de materiale de nivelare, ca în secțiunea practicată de-a lungul feței inte- rioare a zidului estic de centură, către poarta turnului de S.-E. (fig. 17, 18). Aici, de-asupra unei vetre mai vechi, frumos pardosită cu cărămidă, se așterne o primă nivelare de bolovănet fără mortar, cu oase de animale comestibile în mare cantitate, cărbune, cenușă, iar la un nivel superior ultima vatră folosită, parțial așternută cu cărămidă, de de-asupra căreia s’au ridicat materialele din zidul alăturat, prăbușit după cucerirea din 1524. 4. Construcții anterioare, cu ziduri de piatră .- unele părăsite la o prefacere radicală a cetății, ca acea din sectorul ei sudic (fig. 19, 20), sau ca alta de la N.-E. de capelă (fig. 21); altele aco- perite de construcții ulterioare, ca un zid de epocă mai veche supt păretele estic al turnului de pe mijlocul laturii de Vest a incintei superioare. c) Cercetările au dus la descoperirea unei alte serii de construcții, evident anterioare existenței cetății medievale : 1. Fundația altarului capelei este asimetric așe- zată pe partea centrală a unei construcții absidale anterioare, și anume pe absida cea mare. O absidă mică a aceleiași construcții se prelungește dincolo de zidul sudic al capelei, al cării colț sud-estic cade de-asupra întretăierii celor două abside (fig. 75 22, 23). Nu s’a găsit nicio urmă dintr’o a doua absidă mică în prelungirea colțului nordic al celei mari. Va fi fost complet distrusă la construirea capelei, ale cării materiale, cărămidă și piatră ecarissată, sunt aproape exclusiv romane. Alte ma- teriale romane, între care, cărămizi pătrate din pile de hipocaust, s’au găsit în interiorul absidei mici. Aceasta, mai ales în prelungirea ei spre Vest, a fost distrusă și cu prilejul așezării mormintelor din jurul capelei, în parte descoperite. De-a lungul laturei sudice a absidei mici, în exteriorul ei, s’au descoperit uimeie unui canal îngust, și el parțial distrusla săparea gropilor pentru morminte (fig. 18)- 2. în sectorul sudic al platoului cetății, la Vest de gangul prin care se coboară spre poarta ter- nului de S.-E., supt construcția cu ziduri de piatră mai sus amintită (fig. 19, 20), ulterior și ea aco- perită supt o veche vatră a cetății, s’a descoperit un canal construit din cărămidă, acoperit cu les- pezi de piatra, având direcția spre zidul de Sud al incintei și distrus pe distanță de 50 cm. spre Nord de acest zid. Evident, această distrugere s’a petrecut la săparea fundației zidului sudic al incintei intericare a cetății. Acest zid, la un nivel superior cu 60 cm. față de pardoseala canalului,, este pătruns de un mare jghiab de scurgere, cioplit dintr’un singur bloc de piatră ecarissată, (fig. 20), care jghiab a putut fi folosit în epoca zidirii suprapuse canalului. d) Materialele întrebuințate, atât la zidurile ce- tății, cât și la celelalte construcții și instalații in- terioare, dau indicații prețioase. De o masivitate și îngrijire deosebită, de construcție, cu placaje de mari blocuri de piatră ecarissată, este zidul de centură de pe panta de Est, cu turnul său arcuit în exterior (fig. 1-4). Acest turn, în forma lui ul- timă, este evident o prefacere a unui turn mai vechio, pătrat, după indiciile de pănă acum. La construirea cetății medievale s’au folosit multe materiale romane, cărămidă, piatră brută și- ecarissată de la construcțiile de pe loc și din preajmă. Dar cea mai mare parte din materialele de piatră brută și piatră specială pentru ecarissat, a fost adusă pe Dunăre, din spre Porțile-de-Fier și din Cazane, din peșterile cărora au coborît și stalactite. Această cetate de apărare n’a fost și o reședință seniorială de viață pașnică și bogată. Aproape complect lipsită de podoabe de valoare artistică, în afară de mari cantități de ghiulele de piatră, de toate dimensiunile, de pile de fier de variate forme, gloanțe și mici ghiulele de fer și de plumb, fragmente de tunuri de bronz, bucăți de pucioasă și zgură de fier și de aramă, care indică fabricarea pe loc a o parte din armament, — ea nu ni dă, ca http://patrimoniu.gov.ro 76 BULETINUL COMISIUNII obiecte usuale, decât multă ceramică de calitate co- mună, parte din forme și din pastă pentru întrebuin- țări speciale, și mai puțină ceramică smălțuită și or- namentată, pe lângă alte unelte și obiecte de metal. Clasarea și plasarea în timp a tuturor acestor materiale, ca și precisările așteptate asupra con- strucțiilor de epoci diferite, vor face obiectul monumentelor istorice expunerii amănunțite a resultatelor dobândite pănă acum. Pentru aceasta vom mai avea nevoie de lărgirea și în parte de adâncirea unor părți din săpături și din secțiuni, pentru care rugăm ono- rata Comisiune a Monumentelor Istorice să ni se dea posibilitățile de lucru d’inainte de luna Maiu 1940. http://patrimoniu.gov.ro CETATEA SEVER INULUI 77 Fig. 1. — Zidul centurii exterioare pe panta de Est, cu turnul arcuit ; in față, la dreapta, retragerea zidului pe pantă către sectorul nordic al centurii exterioare. Fig. 2. — Zidul centurii exterioare pe panta de Est, privit de la Vest de turnul arcuit ; in față ingustarea grosimii lui, către turn ; in fund, la stânga, retragerea pe pantă a aceluiași zid spre sectorul nordic al centurii exterioare. http://patrimoniu.gov.ro 78 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig. 3. — Spârturâ in zidul din fig. 1-2, vâzutâ din exterior http://patrimoniu.gov.ro CETATEA SEVERINULUI 79 Fig. 4. — Spărtură la legătura dintre zidul estic al centurii exterioare și capătul nordic al turnului arcuit; părete de construcție recentă, in spatele turnului Fig. 5. - Zidul estic al centurii exterioare, la Sud de turnul arcuit (1); contraforturi (2); inceputul cotiturii zidului spre colțul sud-estic al centurii inte ioare (?). http://patrimoniu.gov.ro 80 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig 6.— Zidul estic al centurii exterioare la legătura lui cu colțul Sud-Estic al centurii interioare (I) și prelungirea lui spre port (2) ; parte din păretele estic al turnului de S. E (3). Fig. 7. — Spațiul intermural de S. E. ; capătul zidului centurii exterioare (I); păretele turnului de S. E. (2); prelungirea spre port a zidului centurii exterioare (3). http://patrimoniu.gov.ro CETATEA SEVERINULLT 8r Fig. 8. — In spațiul intermural de S. E. : pardoseală de cărămidă și vatră, alipită de prelungirea către port a zidului centurii exterioare. s Fig. 9. — Turnul de S.V., cu blocuri de zidurr prăbușite in interiorul lui. But. Com. Mon. Ist. — Fasc. 100, 1939. 5 http://patrimoniu.gov.ro 82 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig. 10. — Spațiul intermural de S.-V. ; in față păretele exterior al turnului S.-V. ; la dreapta, contrafort; la stânga, prelungirea spre Vest a zidului sudic al centurii interimare; blocuri de piatra ecarissată din prăbușirile de pe loc. Fig. II. — Turnul de Vest, cu intrarea din spre platoul cetății. http://patrimoniu.gov.ro Fig. 12. Colțul exterior al turnului de N.-V., in față, și legătura lui cu turnul de N.-E Fig. 13. ■ http://patrimoniu.gov.ro — Curtina dintre turnurile de N -E. și N.-V. CETATEA SEVER.1NULUI 00 cu S4 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig. 14. — Turnul de N.-V. cu ziduri prăbușite in interiorul și pe laturea lui sudică ; in față, piatra ecarissată, cu cruce săpată pe două laturi opuse. Fig. 15. — Cuptor circular ; zidul Estic al centurii interioare (1J 5 prăbușiri din turnul de N.- E și din zidul de centură (2). http://patrimoniu.gov.ro CETATEA SEVERINULUI 85 Fig. 16. — S.-cțiune la Sud de turnul de N -E. : prăbușiri din turnurile de N-V (1) și N.-E (2); nivelul ultimei vetre (3) cu așternut parțial de mortar de var la basa ei (4); prăbușiri de zidărie din epocă mai veche (5). Fig. >7. — Secțiune de-a lungul zidului centurii interioare spre poarta de S. E. : rest din ultima prăbușite a cetății (I); vatră parțială pardosită cu cărămidă (2); nivelul vetrei anterioare (3). http://patrimoniu.gov.ro 86 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig. 18. — Secțiunea din fig. 17, lărgită și adâncită : vatră, fostă pardosită parțial cu cărămidă țl) ; vatră anterioară, cu ingrijită pardoseală de cărămidă (2). Fig. 19. — Secțiune văzută de la Vest spre Est, in sectorul sud- estic al centurii interioare, zidul estic al centurii, cu golul stâlpului primei oorți din gangul către turnul de S.-E. (1) ; nivelul vetrei ultime (2) : nivelul vetrei penultime, cu așternut, parte de mortar de var (3 a), parte de cărămidă (3 b) ; construcție cu ziduri din piatră de epocă ante-penultimâ (4) ; canal (5). http://patrimoniu.gov.ro CETATEA SEVERINULUI 87 Fig. 20. - Secțiune, văzută de la Nord spre Sud, in sectorul sud-estic al centurii interioare: zidul sudic al centurii, pătruns de un jghiab de scurgere (1); nivelul vetrei ultime (2); nivelul vetrei penultime, cu așternut din mortar de var (3a) și pardoseală de cărămidă (3 b) ; construcție cu ziduri de piatră de epocă antepenultimă (4) ; canal (5). Fig. 21. — Secțiune la Nord-Est de capela; zidul nordic al capelei (1) ; nivelul ultimei vetre (2). parțial acoperită cu blocuri de ziduri prăbușite; strat continuu din tencuiala bisericii, cu pictură în fresco (3) ; ziduri de piatră de epocă anterioară (4), parțial acoperite de stratul de tencuială cu pictură ; intre ele un mor- mânt; vatră de pământ ars (5). http://patrimoniu.gov.ro 83 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig 22 — Secțiune la Sud-Est de capela: colțul sud-estic a! capelei (1); nivelul ultimei vetre (2); așternut din mortar de var (3) ; absida mare (4 a} și o absida micâ (4 b)f ambele de construcție mai veche. Fig. 23. — Secțiunea din fig 22 prelungita și adâncită ; pâretele sudic al capelei (1); nivelul ultimei vetre (2); nivelul așternutului de mortar de var (3), absida micâ a construcției mai vechi (4), cu morminte in interiorul și pe prelungirea ei; canal in parte distrus de morminte (5). http://patrimoniu.gov.ro COMUNICĂRI ADUNATE IN 1925 DE N. A. CONSTANT1NESCU. --o--- INSCRIPȚII ȘI ÎNSEMNĂRI DIN SCORȚENI, BORDENI (JUDEȚUL PRAHOVA) ȘI SATELE VECINE I. Bordenii-Mari. Biserica de zid, navă, înădită cu adaos modern. Inscripție la intrare : Cu vrerea Tatălui și cu a Fiului și cu ajutorul Sfântului Duh, ziditu-s’au din temelie această sfântă biserică de dumnealui Pitar Stere Bordeanu și de dumnealui Logofătul Ion Bordeanu și cu a altor pravoslavnici creștini, in zilele prealumi- natului nostru Domn Io Alexandru Dîmitru Ghica Vv. și în zilele preaosf. nostru Mitropolit ch. ch. Neofit, în leat 1841, Octom. 26. Pe o icoană : Toma Enăchescu, 1855. Cărți: Penticostarion, Râmnic, 7295 (1785): Această sfântă carte este a lui popa Ion ot Bordeni și să fie pomenire la biserica care este hram preapodobna Paraschiva, și au cumpărat-o drept tal. 5, și cine se va ispiti să o fure, să-1 bată Dumnezeu și trei sute sfinți părinți. Leat 1791. Urmează un fragment din „Minunile Sf. Sisoe“. La această sf. carte cu adevărat și eu știu că au dat d-lui postelnic Costandin ot Scorțeni la sfânta biserică de la Bordeni ot sud Prahova, ce se prăznueste hram Cuvioasa Paraschiva, ca să fie pentru vecinică pomenire. Această sfântă si d-zeiască carte Penticostar s’au cumpăra de mine, robu sfintei și d-zeeștei dătătoare de viiață cruci în zilele prea-lumina- tului Domn, Io Nicolae Pătru Mavroeni Vv. la leat 1787, și am dat pentru pomenire la bi- serica din Bordeni. Robu lui D-zeu : Costandin post., zet Anastase. Pe o Cazanie, fără copertă. Să se știe de când era Cazania aceasta la Bordenii Mici, la leat 1839, de cându s’au stricat biserica de la Bordenii Mari. începu-s’au biserica din Bordenii Mari la leat 1858, Ghen. Cinstita ocârmuire, din porunca cu nr. - face cunoscut că să află o iapă dă pripasu, pă care affându-se păgubașu, să vie să și-o ia cu neză- bavnică grijă; 1852 Avg. Această Cazanie s’au cumpărat de la loniță, lei 505 (sic, poate 55), la leat 1835. Bal. Com. Mon. ist. — Fasc. 100 193B. Această Cazanie este a satului, cumpărată de la loniță Abagiul din Plopeni. Dumitru Gheor- ghe am scris... Noem. 18. Apostol fără titlu: Să știe de când au făcut împăratul acesta un cocon Ștefan. Domn aici, în Țara-Românească, Constandin-Vodă, ficiorul răpaosatului Nicolae- Vodă, 1762. Nica Foverneca (?) ot oraș Floci. Molitvenic, fără titlu: La p. 509: ...la Scorțeni, am scris eu, logofătu Gligore al dumnealui Chîru Anastase, și, când am scris aici, a fost si lona Grămătic. Lfct 7290 (1790). Alte cărți: Antologhion, București, 1787; 7ri- odion, Râmnic, 1761; Octoih, București, 7282 ; Liturghier, Sibiiu, 1727 ; Idem, Buzău 1855; Evanghelie, București, 7258. II. Bordenii-Mici. Biserica făcută dfn vârghii și înădită cu un pronaos de zid. Construcția de lemn a fost întâiu la Borcești (la Olaru, lângă pădure), de unde s’a adus în secolul al XlX-lea ; turlă de scândur cu clopot. O piatră de inscripție a fost așezată în pardoseală, poate de la o biserică mai veche de zid, și s’a șters. Brâu aparent, de lemn în exterior. 1. Icoana lui Isus Hristos din pronaos: Aceste icoane ce s’au făcvt din nou prin osteniala si indemnaria părintelui loan Conniscu (sic) i cu osteniala și ajutorul d. logofăt Sn. Ppc. (sic) i logofăt Gh. Gh. zet Anghel dăn sat Bor- denii Mici, la leat 1849, Fevrie 9. Pe icoana Sfântului Arhanghel: Acastă sfântă icoană s’au făcut cu toată chel- tuala logofătului Dinul sin Radul Buzolu i a dumnealui... sin Gheorghe, ca să le fie de pome- nire. Leat 1827, Fev. 18. Diată, pe un Octoih mic, Râmnic, 1776, la p. 3. De vreme ce viața [este nejștiută și îngerilor 6 http://patrimoniu.gov.ro 90 COMUNICĂRI necunoscută, iată eu, Zanfira, cu suflet meu [las cum] in jasu arată intr’această diată.. Fiind în băjănie, bolnavă de boală, lasu zestrea mea, pământ, ce este dat totu de frații mei t..., ca să fie supt stăpânire (rupt)..., neavând eu niciun copil cu soțiia mea, iar maloteaua o las nepoat[ă-mi[ Ileni și soroacele să mi [le facă]... iarte toți; și să dea și doauă sărindare. Și cine va indrăsni să strice diiata aceasta, hier să ruginească și piatra să mufcezească], iar trupul aceluia să nu mai putre- zească. Leat 1813. Dinul, braț popa loniță proistos, am scris, și am fost față. Pe aceiași carte, p. 5 : Acest Octoih este al sfintei biserici ot Bor- deni-Margine, cumpărat de titorii sfintei biserici. La p. 6:... logofătul Star.ciu ot Telega. Molitvenic, fără titlu : Să se știe când s’au legat acest sfântu Moli- felnecu, la leat 1846..., in 18 zile. Și este al păr loan ot Bordeni-Mici, si l-am cumpărat de la popa Paisie eromonah, pe lei opt, adică optu, nelegat, și la legat am dat patru sfanțihi. 1846, Maiu 31. 1847, Avg. 5 au venit lăcustele, dar n’au stricat nemica, iar la leat 1848, Iulie 12, au venit lăcuste multe și au mâncat din Cocorăști pănă in Bordeni tot. Și am scris eu, proistos loan ot Bordeni. La p. 324: Acest Molifelnic a fost și aici, la bi- serica din Țintea, hramu tuturor Sfinților, cându...; 1839, Avg. 24. Vasile sin Dimiianu, Dinu ot Țintea. 5 La p. 334: Eu popa Paisie am dat acest sfânt Molitvelnic la părintele loan ot Bordeni-de- Jos, și nu are...; 1845, Iulie 28. Anul 1847, Avg. 15. Popa loan ot Bordenii- Mici. Să se știe de căndu au venit lăcustele la satul Bordeni, la leat 1847, Avg. 4, pă la trei ceasuri din zi, și au sărit toți oamenii și neves- tele și copii, și le-au luat la goană, dar nu le-au lăsat să mănânce, și așa s’au redicat. La urmă : Să se știe că la leat 186b nu au fost iarnă de locu, ci au fost bine, și la Martie ;n 27 au fost înfrunzit codru și pomii toți, iar la Aprilie 12 a dat un vifor cu zăpadă și pănăstru (sic) de o palmă, și-au ținut trei zile“. Pe o Evanghelie, București, 1775: Această sfântă si dumnezeiască Evanghelie au cumpărat Radu dernica ot Bordeni ot braț ego lordache ot tam, cu tl. 10, adică zece, și au luoat la sfânta biserică ot Bordeni den Margine, ca să fie pentru veșnica pomenire, și am scris eu, popa Gheorghe ot Scorțeni; 10 Noem., leat 1780. Iar cine o ar lua-o să fie afurisit de Sfinții Părinți. Pe ultima pagină: La această sfântă Evan- ghelie s’au făcut ostenitor și Radu Din preot și popa Stan duhovnicul; Noem. 5 1780. Pe un Liturghier, tip. lui Eliad, 1833 : Să se știe de când m’am hirotonit eu, popa loan din salul Bordeni, la Iunie in doozeci, dia- con, la 21 preot, la leat 1842, in orașu București, la beserica Stelea, etc, Preot Atanase Zamfirescu, hirotonit 1885, Mart 16. Pe un Ceaslov, fără titlu : Acest sfântu Ceaslov s’au legat cu toată chel- tuiala popii loan din Burdeni-Mici, și acest Ceaslov este al bisericii care se prăsnuiește hram mai marilor Voevozi, și cine o fura acestu Ceaslov, Dumnezeu îi va fura inima și nu-1 va zăbovi Dumnezeu pe ace) om dujman. Și am scris tu, Stan popa, la leat 1840, Ghen. 3. Catavasier, Iași, 1788: Am scris eu, popa Costandin ot Scorțeni, la leat 1811, Iunie 29, in ziua de Sfinții Apostoli. „Comuna Bordeni. Această sfântă Saltire (sic) s’au legat de d loan Dinu Preda cu lei..., spre pomenire.... la leat 1870, Avgust 9 Preot Sterian"., „Să se știe că la leat 1869 au mâncat omizile toată frunza, a pădurilor, cât și a pomilor, în care nu au rămasu nicio frunză, sau vre-o frunză sau altele roade, in care era o mulțime de omizi... nu putea să trăiască in casă. Am insămnat să să știe ; 1869, Iunie 20, preot Stan duh. Bordeni. Psaltire, fără titlu. Această Psaltire este a mea, Petrea Costca de la Satu-Lung .. Apostol, București 1784. S’au inoit cu legătura de Nicodim monah, le- gător de cărți, 1831,Iunie 24. Cazanie, București, 1828 Această sf. și dumnezeiască Cazanie este a preotului State din satul Telega-de-jos, cumpărată de la d-lui jupân Antonie Brașoveanu, din orașu Târgoviște, in lei 45, și pre credet. Am iscălit preotul State. Mai jos : Această sf. și dz. Cazanie s’au găsit cumpă- rată de preotul State de mai sus scrisu: fiindcă numit[ul] preot au murit, s’au vândut de mine, suptiscălitul Ion, d-lor Vasile Pârvu Cernica și Neculai Vasile, feciorul său, in lei cincizeci..., și d-lor au dat la sf. biserică cu hramu Sf. Voevozi, spre a fi totdeauna, fără a se streina vre-odată din sat Bordenii-Mici; 1862, Oct. 26. Triodion, Râmnic, 1787. Să se știe de când s’au tăiat... Hangerlău; pentru căci au scos văcăritu în Țara-Rumănească, 1799, Dech. loniță Logofătu. Să se știe de când m’am căsătorit eu, loniță logofătu ot Bordeni-Vechi, in zilele preaîn. Demn Ion Alixandru D. Muruz Voivod, în urma Han- giarlăului Dinul, ce l-au tăiat in poflitia] București- http://patrimoniu.gov.ro COMUNICĂRI 91 lor pentru căci au scos văcăritul in Tara-Rumă- nească; 1799, No. 13. loniță Log. ot Bordeni- Vechi. Să se știe de când s’a născut fi-mea Elenca, în zilele prelum. n. Domn ...Muruz Vv., și s’au din zi. loniță Log. născut Marți, la nouă ceasuri ot Bordeni; 1800. Apr. 20“. Urmează însemnări identice încă patru copii: Dinu, Nita, ultima, logofătul semnează: 25 Mart 1809. pentru nașterea a Safta, Dobra, — la „Popa loniță", în «Să se știe că acest Sfânt Triod este al sfintei biserici de la Bordeni, și cine s’ar găsi iritic și blestemat ca sâ—1 instreineze la altă [parte], sa fie blestemat de 318 părinți de la Nicheia și de părintele Mitrofan, și am scris eu loniță Logofăt, popa din Bordeni, 1801, Dech. 15“ (între 1803 și 1807 a pus trei semnături numai ca „loniță Logofătu). Să se știe de când au răposat preotu popa Stan, ce au slujit la sfânta biserică din satu Bor- deni cea cu bradu, in anul ce au venit Muscali de au scos pe Țuicii din București... (rupt). Să [se] știe de când au răposat frate-mieu Pârvul de boala ciumei; leat 1813, Oct. 3. Să se știe de când au răposat fii-mea Llenca. de boala cîumif; leat 1813, Sept. 7. (La fel înseamnă moartea soției: Safta presvitera, și toți copiii mei anume: Costandinu, ... i Dobra. câte trei; Popa loniță proistos ot Bordenii- Vechi, intr’o zi, de boala ciumii; leat 1813, Sect. 24. Să se știe de când au răposat frate-meu Dinu, la leatu 1816 Mar- tie 5. loniță Logofăt. Mineiu vechiu, complet, fără titlu. La început Să se știe de când au dat po- topu; și au venit până la popii loan ; era 3 zile. Să se știe de care n’au nins de de acea minune ; leat 1842, când cu casa Sept. iarna Antologhion, fără titlu. Să se știe de cându am venit eu, priot la sat Bordeni Mici, era leat 1834, April Au răposat prioteasa Sanda, 1839 ...S’au acest Mineiu la leat 1840, Avg. 6. loan. 15..t lega,. Acest Mineiu este a sfintei biserici a Borde- nilor Mici, cu hram Sfinții Voevozi, 1840. Popa loan. Și cine se va ispiti, etc. Să se știe de când m’am însurat eu, loniță Logofăt, sin Popa Stan, din Bordeni Vechi, sud Prahova, de la Margine, in zilele prea-lum. și prea-în. Domn loan Alexfandru] Cost[andin], Muruz Voivodu, în urma Hangarlăului Dinul ce l-au tăiat în tărgu Bucureștilor, pentru că au scos văcăritu in T[ara]-Rom[ănească] ; 1799, Noe. 13. Cocorăștii-Mislei. Biserica veche, servind drept cimitir, de vârghii, adusă de peste o sută cincizeci de ani din pă- durea Gura Sgroasei, acum ruinată de trupele Biserica din Cocorâștii-Mislei. Fațada laterala. locu, și am scris ca să se știe era leat 1843. Noevr., Dechev., Ghenar, Fevruarie n’a ninsu de locu, derât nu- mai în zioa de Sf. Dumitru, la Oct. 26. Stan sin Popa. Ultima filă: Se știe de când am scris pe acest Irmologhton, din zilele lui loan Nicolae Voevod de acum, la leat 7231, Av. 8 dni. însemnări de amintire fără dată, de la un Vlad și de la un Costandln și un Toader mult păcătos si ticălos. încercările de stil epistolar : nemțești, in 1916-1918. Pronaosul, mai îngust ca naosul (forma de cruce), continuat de un pridvor pe șase stâlpi de lemn bine sculptați, strașina largă de un metru. Biserica nouă, terminată in 1905. Triodion, Râmnic, 1787. La leat 1837, ‘Iulie 12, au venit un potop mare, dă au loat case și porumbarile împărătești, cu porumbu și buți, și livezi cu pruni; și am scris eu, loniță sin popa Barbu. Apostol Buzău, supt „Costantin Basarab", 7212 (1704). Cinstite al meu de bine voitor, dumneata frate Stane, sănătate. Alta n’amu a-ți lungi cu scrisoare, făr cătu mă închinu la fața dumitale. Frate Stane să nu-ți pae rău dumitale căci amu scrisu din călimările dumitale. Liturghier, Râmnic, 7275, semnat de „preot Vintilă". Penticostar, Râmnic, 7275: Această sfântă carte Penticostar am cum- http://patrimoniu.gov.ro 92 COMUNICĂRI părat-D eu popa Petre din Cocorăștii-Misli, și am dat pe dânsa taleri 32, și cine, etc. Evanghelie, Sibiiu, 1806. Octoih, 1792, Sibiiu : „cu binecuvântarea Vlă- dicului Făgărașului...". „Cumpărat de la Mizil cu 21 taleri de popa Vintilâ." Cazanie, Râmnic, 1781, cu însemnarea din 1823 a lui Popescu Marin dascăl: chiamă pe Cocorâștii-Mislei. Stâlpi de lemn. părintele Pârvu de la Mănăstirea Mislea să slu- jească de Paști. Să se știe la leat 1835 au dat o zăpadă marei la Oct. 26: au apucat soile (?) neculese și porumburile tot neculese, și au ucis oamen, suptu.... Octoih, Buda, 1846. Cosminele. Biserica din Cosmina-de-jos, zidită între 1897 și 1899 de obștea sătenilor, pe locul alteia mai vechi. Ceaslov Mare, București, 1830. Cumpărat cu taleri 32 de la părintele pro- topop Savu prin dumnealui Logofăt Chiță ot Cosmina. Evanghelie, Râmnic, 1794, cu iscălitură din 1799, de „Toader Logofăt ot Cosmina". Apostol, Râmnic, 1794. însemnări: „..la sfânta beserică Cosmina, în leatu 1799, Ghenarie". La urmă, legătorul cărții înseamnă la 1867: „pă vremea când mă aflamu ipistatu la d. Ion Pangălu. Acest Apostol al sf. biserici din cotuna Cos- mina-de-jos s’au legat de mine de mai jos, cu plata de d. Costache..., etc.; 1867, Dechemvre, Grigore legătoru de cărți. Triodion, fără titlu, cu predoslovia lui Gri- gorie Arhimandrit. Să se știe de când am scris eu, Logofăt Toader otul (sic) satul Cozmina, pă această sf. carte, etc..- eram ca de doozeci și doi de ani; la leatu 1801, Ghen. 2. Să știe de căndu au arsu sfânta beserică de la Cosmina, la leatu 1799, Sept., și am scris eu, Logof. Toader ot sat Cosmina. Octoih, Neamț, 1836. Cazanii, București, 1828. Taleri 23 legată, precum să să știe. Această sfântă și de suflet mântuitoare Ca- zanie s’au cumpărat de la sfânta biserică., din Cosmina-de-Sus, la leatul 1831 ; și am scris eu, diaconu Grigore. Biserica din Cosmina-de-Sus, veche de peste o sută douăzeci de ani, cu fronton zugrăvit de-asupra pridvorului susținut de patru stâlpi,cu sfinți în șirag. Bișerica Cosmina-de-sus. supt streașină și cu o turlă octogonală pe un tambur cubic, foarte elegantă. Biserica Cosmina-de-sus. Turla. La mormintele din curte se văd cruci de lemn, de o varietate pitorescă in linii, colori, șl sculpturi. Biserica a ars acum câțiva ani. http://patrimoniu.gov.ro COMUNICĂRI 93 Evanghelie, fără titlu. Octoih, Buda, 1811. Apostol, Blaj, 1814. Penticostarion, București, 1800. însemnare supt ținere de minte că la leat 1866, Aprilie (?) 12, au dat zăpadă, și erau pru- nile mari si struguri aseminea, și au tânjit cu tot, încât s’au stricat prunile toate, și strugurii s’au uscat cu lăstar cu tot, și spre ținere de minte am însemnat eu, robu lui Dumnezeu, cu mâna de pământ, cu condeiu de feru; cine va citi⁸, etc. Priot Grigore, Mălăeștî-de-Sus. (Se confirmă deci iarna fără zăpadă din 1866 a celeilalte notițe din Bard ni.) Antologhion, Iași, 1806. Triodion, Blaj, 1800. însemnare: „Popa Hristea ot Cosmina ; 1818“. La anul 1848, in ziua de Paști, au ars Târgu București. Molitvenic, Brașov, 1811. însemnări pe clopot: Popa Cârstea. Acest clopot s’au făcut in hramu sfinților erarși tTitori: Stancu Postelnec, Stancu Mărgărit, Stanu Popa; 1821 f Gligore, Stancu, 5tan diiacon, lonu. Vâlcănești. Biserica nouă. Inscripția: Această sf. biserică, cu hram sfinții mari mucenici Gheorghie și Dimitrie, s’a fondat cu cheltuiala dumnealui Dimitrie Gheorghe Păcu- rețea[nu], proprietar acestei moșii Vâlcănești, năs- cut Orecu și crescut Român, la anul Mântuirii 1853, 1875. Biserica veche, in prefacere, văruită, fără nicio însemnare. Portretele ctitorilor in stânga ușii de la intrare, în costum apusean: ctitorul cu soția și fiica. Cărți: Cazanie, Buzău, 1834; Apostol, Bucu- rești, 1784; Liturghie, Buzău, 1835; Octoih, Buda, 1846; Evanghelie, București 1742; Penticosta- rion, Neamț, 1848; Psaltire, București, 1835. Liliești (comuna Țintea). Biserica in formă de cruce, dar acoperișul croit dreptunghiular; pridvor larg cu stâlpi; turlă de lemn diformă. Zidul e foarte gros, pictura refăcută fără chipuri de ctitori. Inscripția: Această sf. și d-zeiască biserică s’au zidit din temelie de dumnealui jupan Ion Straiu- lescu și de Logofătul Ștefan Arici și de Logo- fătul Vasile Șone ot Liliești, și in zilele prea- luminatului Domnu Io Alixandru Dimitrie Ghica Voivod i preaosfințitului Patriarh Costandie, ca să le ție dumnealor și celor ce au ajutat de vecinică pomenire; hramul celui dintru sfinți părintelui Nicolae, arhiepiscop Miralichiei; 1835, Maiu 25. Cărți: Cazanii, Râmnic, 7256 (1748). Pag. 1 : Să se știe de când s’au târnosit această sf. biserică de aici, din sat Liliești, din zilele prea-luminatului Domn Alex. Dim. Ghica Vv., leat 1835, Noem. 24. Ion Postelnic." Pag. 2 : Să se știe că in zioa de Sfete Gheorghe, Apr. 23, leat 1818, au perit soarele jumătate ; nu- mai au rămasu ca luna când este jumătate. Pag. 3: semnăturile logofeților ctitori; apoi: „Această sf. Cazanie este a mea, robu [lui] Dum- nezeu Partenie, ce am fost egumen la Sinaia, sud Prahova. Pag. 211 : Această Cazanie este a părintelui popa Ion ot Filipești za Pădure. Alte cărți: Penticostarion, București, supt Ale- xandru Ipsilanti; Molitvenic bogat, „S. B. 1833“ (sic); Liturghie, Buzău, 1835; Octoih, Buda, 1845 ; Prohod, 1836. Pe acest Prohod, in legătura scoar- ței loi din „Idee repede de Istoria Țării-Romă- nești, Istoria veche, period I del a 105'“. Această carte este a popii... dă la biserica din sat Băicoi-de-jos, dă este hramu S-lui Anton, cumpărată cu tal. 2, par. 20, dă la protopopie Cine o va fura ș. c. 1.; 1836. Urleta (corn. Bănești, azi Mislea). Biserică veche, scundă, de lemn. Triod, Buda, 1861. Această sf. și dumn. carte ce să chiamă Triodion s’au cumpărat de mine, lerinarh Iro— diaconu. nepotu răposatului Iustin arhimandritu, starețu sf. m-ri Sinai. Penticostarion, București, 7291. Să [se] știe cănd au vinit Turcii să meargă in Tara Ungurească, 1787, Fevr. 15. Iarăși să știe cănd au vinit Nemții în țară, și au fost pace pănă la leat — (sic). Această carte ce să cheamă P. este a bisericii nostre Urleta, unde se prăznuește Sf. Voev Mihailu și Gavriil; 1798, Apr. 4. Popa... ot Urleta Florești. Biserica din curtea cantacuzinească, refăcută complet, stil modern. Inscripția: Această sfântă biserică, cu hramul Sfânta Treime si Nașterea Domnului, s’a zidit din temelie și înfrumusețat precum se vede prin devota- mentul și toată cheltuiala doamnei Luxița Gr. Cantacuzino, in timpul Domniei regelui Carol I.., in locul celei zidite de repausatul Vornicul Gri— ¹ De Aron Florian. http://patrimoniu.gov.ro 94 COMUNICĂRI gore Cantacuzino, la anul 1826-1830, cu același hram. Portrete: Gr. Cantacuzino, cu soția, și Gh. Gr. Cantacuzino, cu soția. Cărți; Sf. Liturghie, supt „Franțlsc I", 1831. Evanghelie veche, coperta ruptă. Sfânta evanghelie aceasta s’au legat de chir loniță legător de cărți, lei 17, par. 20, prin preotul Marin ot Florești...; 1834, Sept 8. La urmă s Anul 1834, in luna lui Sept. 8 zile, s’au legatu ac. sf. Evanghelie de logof. loniță ot Cosmina drept taleri 7 (sic), par. 20, și spre a fi știut am scris eu, preot Marin sin popa Vasile, care am- fost la biserică în satu Florești, sud Prah., April 2. Penticostarion, Blaj, 1808. însemnare de „dascâlu Nicolae* la pag. 1. Penticostaru al sf. biserici Florești, și am scrisu eu, cel mai jos iscălitul, că am slujit aici la sf. biserică întăi, care s’a zidit din temelii de d-lui coconu Grigore Cantacuzino, și s’au sfințit la anul 1833, Apr. 20. Ierei... Alte cărți: Triodion, Buda, 1816; Psaltire, Si- biiu, 1826; Strastnic (Slujba Patimilor), Buda,. 1816, cu însemnare de proprietate a bisericii, din 1835; 12 Minee, Neamț, 1831 ; Cazanie, Si- biiu, Closius, 1850, după ediții din Buzău; Apostol, București, 1820. http://patrimoniu.gov.ro u CRONICA DESCOPERIREA DE LA POROLISSUM (DIN ZIARUL „TRIBUNA" DIN CLUJ.) Săpăturile au continuat și in cursul acestei veri mulțămită fondurilor puse la disposiție de d. Rezident Regal prof. dr. Coriolan Tătaru și cu concursul material și moral al comandantului legiunii de străjeri din Zălau, d. dr. Leontin Ghergariu. Acum câteva săptămâni, un țăran a simțit o smucitură însoțită de o scârțâitură surdă care venia de la fierul plugului. Apropiindu-se, observă zvârlite pe brazdă câteva tablete de bronz scrise pe ambele părți cu litere săpate. Scormonind pământul cu degetele a mai descoperit alte câteva. In total a găsit opt asemenea tăblițe, cu dimensiuni de 18/7 cm. Locul unde au fost găsite aceste tăblițe este in mijlocul castrului, deci in apropierea „Pretoriului". Tăranul le-a oferit spre vânzare, și astfel au fost cumpărate cinci dintre ele de către d. dr. Gh. Fodoreanu, advocat din Zălau, iar trei de către d. prof. Leontin Ghergariu, comandantul legiunii de străjeri din Jud. Sălaj. D. prof. L. Ghergariu, care se străduiește să înjghebeze un museu al Județului Sălaj în Zălau, a recunoscut imediat valoarea acestor table și a comunicat faptul d-lui profesor C. Daicoviciu„ pe care, de altfel, îl secundează in săpăturile de la Porolissum. Pe de altă parte, d. dr. Fodoreanu, printr’un gest de patriotism, a dăruit Museului din Cluj, represintat prin d. Daicovici, cele cinci tăblițe care erau în posesiunea sa. Două diplome militare găsite acum la Poro- lissum represintă o valoare și mai mare pentru istoria Daciei, de oare ce din una din ele se constată precis situația militară și organisarea Daciei la anul 110 după Hristos, deci imediat după cucerire, iar din cealaltă se desprinde re- velatoarea informație despre data exactă a cu- ceririi Daciei de către Romani, dată care e cu un an anterioară celei știute pănă acum. Cea d’intăiu înșiră nu mai puțin de douăzeci și două de unități de trupe ce formau armata de ocupație a noii provincii, in afară de cele patru ori cinci legiuni, care formau sâmburele trupei de ocupație a Daciei, supt comanda gu- vernatorului comandant Terentius Scurianus. http://patrimoniu.gov.ro RESUME F R A N Q A I S o Victor Brâtulescu. — Eglises du district de Prahova. — II s’agit de fondations datant du commencement du XlX-e siecle. Interessantes peintures et icânes. Dj. BosKOVIC. — Du nouveau au Mont-Athos. D. TlJDOR. — Tablettes votives de Tibiscum, des chevaliers danubiens. — Resume ita’ien. AL. BăRCACilA. — Le châteaa de Severin, rapport sommaire avec le r^sultat des fouilles de 1938, 1939. - Restes de fortifications medievales. N. A. Constantinescu. — Inscriptions et notes des villages de Scorțeni, Bordeni (district de Prahova) et des villages voisins — Mat^riaux contemporains, tires des eglises. CRONlQUES. — La ddcouverte de Porolissum (note du journal Tribuna"). Sur des tablettes- de bronze romaines. http://patrimoniu.gov.ro REDACȚIA: > SECRETARIATUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE BUCUREȘTI. — STRADA GENERAL BERTHELOT No. 28. Secretar-Director: VICTOR BRĂTULESCU. http://patrimoniu.gov.ro PREȚUL LEI 120 http://patrimoniu.gov.ro anul xxxii — Fasc. 101. IULIE-SEPTEMBRE 1939. COMISIUNII PUBLICAȚIUNE TRIMESTRIALĂ ________________________________19 3 9 Așezământul tipografic DATINA ROMÂNEASCĂ ♦ Vălenii'-de-Munte http://patrimoniu.gov.ro MINISTERIUL CULTELOR Șl ARTELOR MINISTRU: N. ZIGRE COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE PREȘEDINTE: N. IORGA Membrii: IOAN ANDRIEȘESCU, PETRU ANTONESCU, ALEXANDRU LAPEDATU, AURELIAN SACER- DOȚEANU, PR. NIC. POPESCU, VICTOR G. ȘTEFÂNESCU, ARTUR VERONA, G. OPRESCU ȘI VIRGIL DRÂGHICEANU. Secretar-Director: VICTOR BRĂTULESCU. CUPRINSUL TEXT: Pagina VICTOR BRĂTULESCU: Biserici de câmp .....................................................97 N. IORGA: Cel din urmă manuscript de datină artistică in Muntenia .135 N. IORGA : O nouă carte despre Curtea-de-Argeș . ■ ■ .... ............141 Cronică................................................................................ 143 Resumat frances.........................................................................144 ILUSTRAT1UNI: Pagina Biserici de câmp. Fig 1. — Biserica de lemn din Preoțești-Ilfov. Ve- dere laterală............................................97 Fig 2. - Biserica de lemn din Preoțești-Ilfov, Ve- dere din față............................................98 Fig. 3. — Biserica din Preoțești-Ilfov. Icoana Maicii Domnului ....... 98 Fig. 4. — Biserica din Preoțești-Ilfov.Icoana hramului 99 Fig- 5. - . . ..........................S9 Fig- 6 — Planul, secția, vederea și planul acoperi- șului bisericii din Preoțești-Ilfov . . 100 Fig- 7. - Biserica din Greci-llfov. Vedere din față 101 pjg. 8. — „ , Stoenești-Drugănești. Vedere din spre Sud-Vest..........................101 Fig. 9. — Biserica din Stoenești-Drugănești. Vodere din spre Nord-Est.......................................101 pjg. 10. — Biserica din Stoenești-Drugănești, Ilfov Ctitorii.............................................. 102 pjg, 11. — Biserica din Stoenești-Drugănești, Ilfov Ctitorii................................................103 pjg. 12. — Jupan Mihail, socrul lui Mihail Drugă- nescu și Toma Cantacuzino, nepotul lui Mihail Drugănescu.......................................103 pjg. 13. — Biserica din Stoenești-Drugănești, Ilfov. Ctitorii restauratori din 1841 . . . 104 pjg. 14. — Biserica din Stoenești-Drugănești, Ilfov. Pictura: Botezul lui Isus și învierea lui Lazăr...............................................105 pjg. 15. — Biserica din Stoenești-Drugănești, Ilfov. Picturi : Isus Emanoil .... 106 pjg. 16. — Biserica din Stoenești-Drugănești, Ilfov. Pictură din pridvor: Sf. loan Boteză- torul . ............................. 107 pjg. 17. — Biserica din Stoenești-Drugănești, Ilfov. Icoana Maicii Domnului . . . 108 pjg. 18. — Biserica din Stoenești-Drugănești, Ilfov. Icoana Maicii Domnului , . . 109 pjg 19. — Biserica din Stoenești-Drugănești, Ilfov. Altă icoană a Maicii Domnului . . 110 Pagina pjg. 20 — Biserica din Stoenești-Drugănești, Ilfov. Ferecătură de icoană . . . . U0 pjg. 21- — Biserica din Stoenești-Drugănești, Ilfov. Pisania și cadrul ușii . . . . HI pjg, 22. — Biserica din Stoenești-Drugănești, Ilfov. Piatră de mormânt.........................................H2 pjg. 23. - Releveul și fațada laterală . . . . H3 pjg. 24. — Secțiune longitudinală, planul invelitorii, secțiune orisontală.........................113 pjg. 25. - Biserica veche din Călugăreni, Vlașca. Ușile împărătești....................................114 pig. 26- — Biserica veche din Călugăreni, Vlașca. Tâmpla. Icoanele Apostolilor. . . 114 pjg. 27. — Biserica veche din Călugăreni, Vlașca. Icoanele Apostolilor din tâmpla bisericii 114 pjg 28. — Biserica veche din Călugăreni, Vlașca Icoanele din tâmplă ale Apostolilor . 114 pjg 29. — Biserica veche din Călugăreni, Vlașca. Crucea din tâmplă....................................H5 pig. 30. — Biserica din Călugăreni, Vlașca. Decorația frisei de de-asupra ușilor împărătești . 115 pig 31 — Cruce de lemn de la biserica din Călu- gâreni...................................................116 pjg. 32. — Cruce de mormânt. Cimitirul bisericii de la Călugăreni.............................................H6 pig 33. — Cruce de mormânt. Cimitirul bisericii de la Călugăreni.............................................H6 p;B 34. — Biserica Vârâștii-de-Jos (Dascâlu-Creața), ⁸' Ilfov.......................................H7 pjg. 36. — Ctitorii bisericii Vârăștii-de-Jos, din com. Dascâlu-Creața, Ilfov . . . . 118 pjg. 37. — Ctitorii bisericii Vărâștii-de-Jos, din com. Dascâlu-Creața, Ilfov . . . * 119 pjg. 38. — Biserica Vârăștii-de-Jos, din com. Dascâlu- Creața. Zmaranda, soția lui Grigore To- pliceanu ....... 120 pjg 39. — Grigore Topliceanu, ctitor al bisericii Vă- răștii-de-Jos, din com. Dascâlu-Creața, Ilfov , . ..................120 http: //patrimonⁱu'g°v'ro BISERICI DE CÂMP DE VICTOR BRĂTULESCU. I. BISERICA DE LEMN DIN PREOȚEȘTI-ILFOV. Aproape de conacul ddui inginer Bujoi, ascunsă intre pomi de tot felul și ocro- tită de tufe de liliac, biserica de lemn din Preoțești era odinioară o mândră con- strucție de bârne, ale căror impodobiri și icoane arată nivelul artistic, foarte ridicat, din spre a doua jumătate a secolului trecut. (Fig. 1). Puternica tradiție moștenită, in ce După aproape un secol incercâm a inoda, cu multă greutate, firul rupt atunci. Biserica are forma de navă, un pridvor deschis, sprijinit pe coloane de stejar, le- gate intre ele prin câte o grindă de lemn la care se observă incrustări de formă arcuită. Capetele căpriorilor pe care se sprijină streașină presintâ o impodobire Fig. 1 - Biserica de lemn din Preoțești-Ilfov. Vedere laterală. privește impodobirile lemnului, arată o stră- veche concepție in acest domeniu, iar icoa- nele din 1849, semnate mai toate de Popa Ivan¹ ot Silivestru, dovedesc o tehnică româ- nească superioară tehnicei străine care iși face loc in a doua jumătate a secolului al XlX-lea, omoară tehnica băștinașă și o înlocuiește. ¹ S’ar părea că este același popa Ivan care semnează icoana de Ia biserica Sf. Pantelimon, menționat de d. N. lorga, Inscripții, 1. p. 310, no. 817; Șt. Meteș, Zugravii bisericilor române. Anuarul C. M. I., Secția pentru Transilvania, 1926- 1928, Cluj 1929, p. 93, n-ta 3. de linie ondulată, asămănătoare cu acele arcuituri ale lungimilor ce leagă co- loanele. (Fig. 2). Pridvorul larg este destul de incâpâtor pentru puținele slujbe ce se fac afară din biserică. Pronaosul este despărțit de naos printr’o serie de coloane supțiri. Naosul este ceva mai mare decât pro- naosul. Altarul presintâ o tâmplă de lemn cu icoane pictate in aceiași epocă, judecând But. Corn. Mon. Ist. — Fasc. 1G1, 1&40. http://patrimoniu.gov.ro 98 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Biserica de lemn din Preoțești-Ilfov. Vedere din față . — Biserica din Preoțești Icoana Maicii Domnului. http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DE CÂMP 99 Fig 4. Biserica din Preoțești-Ilfov. Icoana hramului. Fig. 5. — Biserica nouă din Preoțești-Ilfov. http://patrimoniu.gov.ro 100 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE după factura lor, foarte apropiată de cele amintite mai sus. (Fig. 6). Bolta are forma cilindrică pe intinderea dintre păretele de Vest, de la intrare și dintre altar, iar aceia a altarului e mai scundă. Ușile împărătești au scena Bunei Vestiri, Icoana Sf. Paraschiva are insemnarea: „Sandu ot... Icoana Răstignirii, numai data: 1849. Icoana hramului, așezată in pridvor, de-asupra ușii de intrare, infățișează pe Sf. Petru și Pavel (fig. 4). Fig. 6. — Planul, secția, vederea și planul acopeîișului bisericii din Preoțești-Ilfov. lucrată cu multă grijă de meșterul al cărui nume il găsim insemnat jos: „Popa Ivan ot Silvestru¹¹. Icoanele impărătești: Isus Hristos, Maica Domnului (fig. 3), Sf. Nicolae poartă de asemeni aceiași insemnare: „Popa Ivan ot Silivestru“. O bună restaurare, pe care Comisiunea o așteaptă, cu drept cuvânt, de la d. inginer Bujoiu, care a ridicat o altă bise rică, nouă, mai frumoasă și mai măreață decât aceia de care vorbim, ar invia o veche ctitorie modestă, dar plină de ele- mente de artă, după cum am arătat (fig- 5). http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DE CÂMP 101 II. BISERICA DIN GRECLILFOV. Drumul ce duce spre schitul Balamuci trece prin satul Greci, a cărui modestă bisericuță de linii simple se ascunde pri- virii in mijlocul salcâmilor deși, cari alcă- tuesc o adevărată pădure. Cu ferestre scunde și cu pridvorul inchis cu scânduri, bisericuța tăinuește un număr de icoane tot așa de modeste ca și biserica, Fig. 7 — Biserica din Greci-llfov. Vedere din față destul de caracteristice pentru a ni putea face ideie de meșteșugul iconografic de la inceputul secolului al XlX-lea. (Fig. 7). III. BISERICA DIN DRUGANESTL ILFOV. Biserica din satul Drugănești, cu hramul „Buna Vestire", care poartă numele boieri- lor, ctitorii bisericii, are forma de navă. (Fig. 8 și 9). Tabloul ctitoricesc arată că biserica n’a avut turle, iar reparația ce s’a făcut in anul 1841 a distrus bolțile in formă cilindrică, inlocuindu-le cu un pla- fon de scânduri, astfel incât nici pe această cale nu se poate constata dacă va fi avut sau nu turle. Exteriorul bisericii este impărțit in două rânduri de panouri: cel de jos cu toruri, cel de sus, cu totul deosebit, arată că a fost refăcut la reparația amintită. Cadrele ferestrelor inguste sânt de piatră, cu basa impodobitâ cu o floare stilisată, margenea presentând un ciubuc. Fig 8. — Biserica din Stoenești-Drugânești Vedere din sure Sud-Vest. Restaurarea care se proiectează va aduce curățirea de var a acestor podoabe, care, impreună cu panourile inferioare, amintesc arta de a impodobi exteriorul bisericilor Fig 9. - Biserica din Stoenești-Drugânești. Vedere din spre Nord-Est. in secolul al XVIII-lea și este destul de interesantă, de și s’a spus că „exteriorul este lipsit de interes" Greșește d. Filitti când arată că satul Drugănești este in județul Dâmbovița, când de fapt este in ¹ I. C. Filitti. Biserici și ctitori, București 1932, p. 33 Extras din „Biserica ortodoxă română", Febr^-Martie 1932 http://patrimoniu.gov.ro 102 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE mijlocul Ilfovului și anume lângă Bolinti- nul-din-Deal Pridvorul deschis și sprijinit pe coloane de zid, de formă rotundă, s’a inchis când s’a făcut reparația din 1841, cum arată inscripția Paharnicului Dumitrache. Ctitori. De o parte și de alta a ușii din pronaos, de-asupra căreia se află înfățișarea bisericii vechi, găsim pe ctitorul principal, impreună cu cele două soții, cu copiii lor și cu rudele apropiate, fiecare purtând și inscripția explicativă. „Jupan Gavriil Drugănescul Vel Vornic în partea cealaltă a ușii, in aceiași ati- tudine de susținătoare a bisericii, apare „jupâneasa dumnealui, Vișica“, impreună cu un copil: Matei. Urmează: Bâlașa, Toma, Gavriil, Constantin și Anghelache. Spre colțul nord-estic, „jupâneasa Marica fiicadumnealui Vel Vornic Gavriil²(Fig. 11). De cealaltă parte, deci in spatele lui Gavriil. spre colțul sud-vestic „jupâneasa dumnealui cea d’intâiu Maria", cu fiica ei, Calița. De-asupra numelui Calița, insoțit de ca- litatea ce o are „fiica dumnealui Vel Vor.. Fig. 10. - Biserica din Stoenești-Drugânești, Ilfov. Ctitorii. dă Târgoviște" susține cu mâna biserica infățișată cu pridvor deschis, cum se mai observă și astăzi după reparația stângace făcută la 1841 de acel Drugănescu, Dumi trache Păharnicul, fiul lui Scarlat Drugă nescu din căsătoria a doua a lui Preda, fiul ctitorului, cu Safta Asan². El este zugrăvit impreună cu soția sa, Smaranda Balăceanu. Lângă vel Vornicul Gavriil apare fiul său Gheorghe. copil (Fig. 10). ¹ Ibid., p 33. * Ibid., p. 33. dă Târg[oviște]“, intâlnimn urnele luiGheor- ghe, de și el este arătat incă odată de- asupra chipului său, cum am notat mai sus. Se pare că zugravul a căutat să ac- centueze și să preciseze in același timp că Gheorghe și Calița sânt frați din intăia căsătorie a lui Gavriil cu Maria. In acest cas, ei ar fi frați buni cu cel zu- grăvit spre colțul sud-vestic: „jupân Preda Drugănescu, fiul dumnealui Vel Vornic ' La d. Filitti greșit, Maria ; /. c., p. 33. ² După d. Filitti cei din urmă cinci copii sânt fiii Ma- ricâi, deci nepoții lui Gavriil. http://patrimoniu.gov.ro \03 BISERICI DE CÂMP Fig II. — Biserica din Stoenești- Drugănescu (?), care s’au înstrăinat din anul 1710', pentru invățătură, călătorind mai toată partea levropei, și tată-mi (?), jupan Preda Drugănescu, care adecă răsări (?), fiul dumnealui, si la cinstită dregatorie, in anul 1725“. Pe zidul de Sud: „Jupân Theodor Dru- gănescul vtori comis" și jupâneasa dum- nelui, Ioana" (Fig. 10). Pe zidul de Nord, incepând de la colț, sânt zugrăviți: „Jupân Stoica" fratele cti- torului², „jupan Vladu, vataf dă dorobanți, moșul dumnealui Vel Vornic" (Fig. 11). Urmează o fereastră, dincolo de care, spre Răsărit, mai apar două chipuri: acela al lui „jupân Mihul, socrul dumnealui Vel Vornic", și al lui „jupân Toma Cantacu- zino, Spătar, nepotul dumnealui Vel Vornic" (Fig- 12). Pe zidul ușii de intrare, spre laturea nor- dică, se observă două chipuri bărbătești. Aceștia sânt: „Ispravnicii care s’au aflat la zidirea sfintei biserici", anume.. „Radul cu logofătul Nica“ (Fig. 11). i. Ilfov. Ctitorii. Fig. 12. - Jupan Mihail, socrul lui Mihail Drugănescu și Toma Cantacuzino, nepotul lui Mihail Drugănescu. ¹ La d. Filitti : 1703. ’ p. 33. http://patrimoniu.gov.ro 104 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Reparația făcută de Păharnicul Dumi- trache la 1841, care constă, cum am arătat mai sus, in inlocuirea bolților ci' lindrice ale naosului printr’un urât plafon de scânduri, Învederând in acest chip lipsa de meșteri a vremii aceleia sau, poate, de mână așa cum ei ar fi făcut-o la fotograf. Costumele vremii adaogă la deo- sebirea dintre ei și ceilalți. Smaranda poartă o rochie grea, strânsă la mijloc, având mâneci bufante, curmate la cot printr’o garnitură șiterminatela Încheietura. Fig. 13. — Biserica din Stoenețti-Drugânești, Ilfov. Ctitori restauratori din 1811. puțina dărnicie a acestui urmaș al ctito- rilor, această reparație a adaus portretele lui Dumitrache și al soției sale, Smaranda Bălăceanu, inlocuind chipuri de sfinți, sau portretele altor ctitori. Este de remarcat, in atitudinea aces- tor chipuri, posa pe care o iau, așezân- du-se unul in fața celuilalt și ținându-se mânilor prin niște mânicuțe. Inscripțiile lungi de de-asupra, prețioase din punct de vedere documentar, total neestetice și in izbitor contrast cu celelalte, scurte și sobre, dovedesc prețiositatea epocii și iși găsesc explicația in aceia a Înaintașului lor, Preda Drugănescu, fost la invățătură in țări străine. http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DE CÂMP 105 Felul cum incepe inscripția, adecă având la inceput numele de familie și apoi pe cel de botez, arată moda apuseană. „Drugănescu Dumitrache Marele Pa' harnic vechi, din anii 1810, Mai 21, fiul răposatului Marile Stolnicu Scarlat Drugă' nescu și nepot de fiu al [răposatului] Preda Drugănescu, carile a urmat după diata moșu-sâu, [care n’]au lăsat ca să se năpăstuiască aciastă sfântă biserică... cu- tremurile ce au fost; au meremetisit'O, dărâmându-i, și acum, in liat 1841, a făcut alte... meremet de au surpat bolțile, fiind pri[mej]duite, au făcut tavan sigur, cu trei stâlpi pâ dinafară tâmpii (sic], iar amvonul de-asupra și de o parte și alta a capului până in dreptul umerilor. De-asupra capului soției sale stă scrisă inscripția : „Bălâceanca, iubita soție.... Pa- harnic Dumitrache Drugănescu.., d’inceput până in sfârșit..., meremet... bisericii pre... vrenicâ (sic) de pomenire de cine... va stăpâni moșia Drugănești..., ca un bărbat vrenic (sic) fiind... Paharnicu Dumitrache... Drugănescu Scarlat.... l-au.... la trebuință...; leat 1841, Septemvre 20“ (Fig. 13). Inscripțiile de mai sus, nefiind lucrate in frescă, s’au șters pe alocuri, și din pricina vre-unui cercetător nepriceput in asemenea chestii gingașe, care, pentru a le descifra, Fig. 14. — Biserica din Stoenesti-Drugănești, Ilfov. Pictura: Botezul lui Isus și învierea lui Lazâr. au foșț inconjurat (sic' cu zid. Și au zugrâ- vit-6 pâ unde a fost de trebuință. Au făcut și clopotniță, cât și două clopote, au și inzestrat-o cu moșia Cozleasca și... peste ziuru (sic) sf. biserici, pă lângă han... ră- posatului Marelui Stolnecul loan..., după cum vedem, pentru neaparatile cheltueli, adică lumânări, undelemn, tămâie, odăjdii pentru preoți, cărți, candele, sărindarele din toate zilile, cântăreți și meremeturi ce poate să se intâmple după vremi; carile cu diata dumnealui este supt epitropia ițepoților și strănepoți dumn[ealui], carele după vremi vor stăpâni moșia Drugănești; 1841, Septemvre 21“. Inscripția lui Dumitrache este scrisă va fi pus să le invioreze cu vre-o cârpă umedă. Păharnicul Dumitrache Drugănescu a reparat biserica ajunsă in stare de ruină, după cum arată inscripția de mai sus. Tot el a inzestrat-o cu mobilier, după cum se vede dintr’o inscripție pe un tetrapod: „Dumitrache Drugănescul Paharnicu... Dru- gănescu". Tot el va fi înzestrat tâmpla de zid cu icoanele iropârătești și cu ușile laterale, datate 1838. Pe ușa ingerească de Nord, infățișând ¹ V. și Virg Drăghiceanu, Comunicări, Bul. Com. Mm. Ist., 1924, XVII, pp. 43, 94. Bul. Com. Mon. Ist. — Fasc. 101, 1940. 2 http://patrimoniu.gov.ro 106 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE pe Arhanghelul Mihail, se cetește inscripția cunoscută: „Oamenilor, cel ce nu intră cu frica lui Dumnezeu in biserică și ne- curat fiindu (sic), acela va pieri de sabie An 1838“. Pe cealaltă ușă, de Sud, este infățișat Arhanghelul Gavriil, cu inscripția care atrage atenția credincioșilor asupra săbiei lui Mihail: „Oamenilor, videți pre Mihail cum stă cu sabia goală in mână. An. 1838". Arhanghelul Mihail este intâțișat, de mai multe ori, din pricina unei modestii exagerate, nu-și insemnau numele nicăiri. De-abia târziu, către sfârșitul secolului al XVII-lea, și de sigur supt influența obi- ceiului de a se insemna zugrâvindu-se la proscomidie numele ctitorilor, zugravii indrăznesc și ei să-și adaoge numele aici, spre a fi pomeniți, la pregătirea sfintelor taine, de preoții slujitori. Din pomelnicul ctitorilor cu greu se mai pot ceti rândurile : „pomelnicul cti- torilor bisericii aceștiia, care să trag din Fig. 15. — Biserica din Stoenești-Drugănești, Ilfov. Picturi : Isus Emanoil. altfel, și in pictura zidului de Sud, in rândul intâiu din naos, având aureolă in relief, ținând sabia in dreapta, iar in stânga o filacteră, cu inscripția : „Cel ce iaste cu inimă necurată"; supt picioare păcătosul, cu inima necurată, purtând o inscripție Îm- prumutată de zugrav din vre-o icoana rusească: kjhtoihh adecă: „omul păcătos. “ Zugravi. în afară de inscripțiile arătate mai sus, găsim un număr din ele care lămuresc unele probleme, cum este aceia, foarte importantă, a zugravilor cari, de cele spițele dumnealui.... Drugănescu V[el] Vor- [nic] de spițele sângelui d....“ Numele zugravilor ni s’au păstrat mai bine, fiind așezate in stânga, tot la pros- comidie, dar mai ferite de fumul lumâ- nărilor, care a intunecat pe ale ctitorilor. „Pomeni gospodi zugravi: ierei Nicolae, Toma, Brațul, Petre, Stroe“. Parte din ei sânt insemnați și in prid- vorul bisericii de-asupra intrării, insoțiți și de data zugrăvirii, in forma următoare: „Zugravii: Popa Nicolae, Petre, Toader, Septemvre 20, 7233“, deci: 1724. http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DE CÂMP 107 Popa Nicolae zugravul trebuie să fie preotul de la Udricani din București, „a cărui văduvă in 1753 vinde lui Dragne Dârstoreanu casele sale din mahalaua Agamiței din București"'. Tot așa Toma „zugrav ot mahalaua Sărbi (adecă la bi- serica Sf. Nicolae din Sârbi), amintit pe un Triod la 1773“ \ Ceilalți: Bratu, Petre, Stroe pomeniți la proscomidie, și Toader, arătat numai in pridvor, alaturi dc popa Nicolae și de Pictura. Calitatea meșterilor zugravi cari au lucrat la biserica Drugăneștilor se poate judeca după scenele pline de viață și de mișcare pe care le-au executat, ca și după decorația bogată dintre registre, amin- tind puternica școală a lui Brâncoveanu, după cum aureolele in relief ale sfinților din primul registru mărturisesc de vechea tradiție a primei jumătăți a secolului al XV-lea in Țara-Românească, tradiție in- viorată in epoca lui Matei Basarab, in Fig. 16 — Biserica din Stoenești Drugănești, Ilfov. Pictură din pridvor, Sf. loan Botezătorul. Petre, ar arăta că unii au lucrat peste tot, iar alții numai in unele părți. In acest cas, popa Nicolae și Petre, arâ- tați și de inscripția din pridvor și de cea de la proscomidie, ar putea fi socotiți ca meșteri conducători, iar ceilalți: Toma, Brațul și Stroe ar fi socotiți că au lucrat supt conducerea celor d’intăiii, in pronaos, naos și altar, pe când Toader, vre-un ucenic, a fost întrebuințat numai la lucrările din pridvor. ¹ Șt. Meteș, Zugravii bisericilor române. In Anuariu! Com. Mon. Ist., Secția pentru Transilvania, 1426-1928, p. 91. ² Ibid., p 91. La lorga, Inscripții, I, p. 345. zugrăvelile murale ca și in zugrăvelile icoanelor. De asupra draperiilor, registrul intâiu infățișeazâ un rând de sfinți in mârime naturală, având aureolele in relief. Urmează un rând de medalioane, decorate cu orna- mente florale, apoi o serie de scene din viața lui Isus incadrate in benzi simple, colorate in roșu, iar de-asupra acestora un alt rând de scene din viața lui Isus și a Maicii Domnului, după care, la nașterea bolților inlocuite, apare un brâu decorativ. Patru medalioane, infâțișând pe sfinții Ierentie, Zinovie... lacov și două scene de http://patrimoniu.gov.ro 108 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE de-asupra acestora: Botezul lui Isus și în- vierea lui Lazăr, ni dau o vagă ideie despre adevăratul meșteșug al zugravilor. Colo- ritul, in care domină roșul viu, caracteristic bisericilor noastre, adaogă incă o notă bună calității meșterilor. Botezul lui Isus. Răul Iordanului curge printre maluri abrupte, Isus in mijlocul apei, sfărâmând zapisul lui Adam, inchipuit printr’o piatră crăpată, de supt care iese șerpii, primește botezul de la loan, așezat pe malul drept. Pe celălalt mal trei ingeri țin veșmintele lui Isus. Fig. 17. — Biserica din Stoenești-Drugânești, Ilfov. Icoana Maicii Domnului. învierea lui Lazăr presintă două mo- mente : primul, in care Isus intră in casa lui Lazăr, iar surorile acestuia, Marta și Maria, ii spală picioarele, după obiceiul oriental, al doilea, in care Lazăr ce) inviat stă de vorbă cu Evreii necredincioși (Fig. 14). Dacă scenele din naos ni dau mișcări și linii alături de roșul viu care Înviorează coloritul, scenele din calotele pronaosului infățișează o fericită imbinare decorativă a medalionului inscris intr’un pătrat format din liniile arcurilor de susținere ale calo- telor. Zugravii au știut imbina perfect liniile și spațiile arhitecturale cu scenele de care aveau nevoie, după erminie și cu decorația cea mai aleasă. Isus Emanoil, in medalion, incunjurat de alte șapte medalioane mai mici, infățișând prooroci, este închis intr’un cerc frumos decorat și este inscris intr’un pătrat ale cărui laturi sânt marcate prin medalioane. In cele patru colțuri in formă de triun- ghiu, pentru intregirea simbolică, apar patru îngeri, cari acopăr in acest chip spațiile libere. îru jurul medalionului lui Isus se cetește cunoscuta inscripție, zugrăvită : „Iată Fe- cioara in pântece a lua și va naște fiu, și sâ va chema numele lui Emanoil, care se tâlcuește: cu noi Dumnezeu". In cele șapte medalioane din jur apar șapte prooroci, purtând filactere cu ins- cripțiile care arată proorocirile lor. Proorocii: Moise, Aaron,Solomon, Agheu, Zaharia, Isaia și David, umplu cele șapte medalioane. (Fig. 15). Pe fața arcului dintre zugrăvelile calotei descrise mai sus și dintre zugrăvelile ca- lotei care infățișează pe Sf. loan Boteză- torul, apare in medalion, purtând in stânga pământul rotund, incunjurat cu o cunună, de asupra căreia se inalță crucea, Dumnezeu Tatăl. K»rh kpuihh, adecă : Dumnezeul veșnic. Cu dreapta binecuvântând, Dumnezeu Tatăl poartă aureola marcată printr’o stea in șase colțuri. De o parte și de alta, către capetele arcului, sânt zugrăviți câte doi prooroci: Irimie (sicj, Mihea și Daniil cu lona. Inscripția din jurul medalionului Sfân- tului loan Botezătorul sună : „Proorocule și Mergătoriule al venirii lui Hristos, cu vrednicie a te lăuda pre tine nu ne pri- ceapem fsicj noi.“ Judecând dupâ forma veche, priceapem, ințelegem că zugravul a folosit un text mai vechiu, din vre-o carte de ritual, după care și-a copiat inscripția, care amintește un stih din cântările de la 7 lanuar. în jurul medalionului Sf. loan Boteză- torul, șapte medalioane mai mici cuprind pe sfinții : „Ipathie, Timothei, Procopie, Casian, Theofan, Vinedict (sic), Ioan“ (fig. 16). Decorația din spațiile dintre medalioane este variată. Intre medalioanele din jurul lui Isus Emanuil spațiile sânt implinite http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DE CÂMP 109 cu crengi încărcate de frunze. In spațiile dintre medalioanele din jurul Sf. loan Bo- tezătorul apar mănunchiuri de flori com- puse din trei tulpini, terminate la vârf cu un ciorchine, inchipuind fructul plantei, iar pe laturi având flori deschise. Capetele mănunchiurilor sânt legate printr’un nod care se impletește cu medalioanele înveci- nate, dând forma aproximativă a unui romb, ale cărui laturi sânt legate intre ele Aureolele de argint împodobesc frumos chipurile celor din urmă (fig. 18). O fașă intermediată între cele două feluri de icoane descrise mai sus o infăți- șază icoana Maicii Domnului, ale cării inițiale sânt închise in medalioane înflo- rate. Deosebirea o face scaunul pe care stă împreună cu pruncul Isus (fig. 19). Numai pentru aureole, coroane și cadre de argint, frumos lucrate la inceputul se- Fig. 18. — Biserica din Stoenești-Drugânești, Ilfov. Icoana Maicii Domnului. prin două linii ce formează o cruce. Intre brațele crucii se văd patru puncte. Icoanele. Cele Împărătești, zugrăvite de sigur odată cu ușile laterale ale altarului sau cumpărate de Păharnicul Dumitrache in locul celor vechi, din secolul al XVIII-lea, sânt de factură apuseană, (fig. 17) și in- ferioare celor amintite, din secolul an- terior, de o factură superioară, de și au- tohtone. colului al XlX-lea, se dă icoana Maicii Domnului, dăruită de cineva bisericii (fig. 20). Pisaniile pe pietre sânt două. Pisania așe- zată de-asupra ușii de intrare in pronaos este săpată in relief, încadrată in două ornamente florale și formează laturea su- perioară a cadrului de piatră din jurul ușii amintite. Ușa, impreună cu pisania, este mărgenită http://patrimoniu.gov.ro 1 10 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig. 19. — Biserica din Stoenești-Drugănești, IIIjv Alta icoană a Maicii Domnului de două coloane formate din bucăți de piatră de mărimi neegale. Ornamentul este floral. Basa coloanelor înfățișează floarea deschisă, coloana insăși este im- podobită de un lujer, care pornește de de-asupra basei, șerpuiește in sus, încărcat de frunze și flori deschise, și se termină supt capitel, arcuindu-se in jos. Capitelul este despărțit printr’un inel scos in relief și este împodobit cu frun- zele plantei care îmbracă insăși coloana. Cuprinsul pisaniei este următorul: ,.Intru slava înălțării tale, Mântuitoriule Hristoase. Ale tale dintru ale tale, ție aducând dumnealui Gavriil Drugănescul Vel Vornic dă Tărgoviște acest sfânt lăcaș dumnezeesc, unde să prăsnuește hramul Blagoveștenia preasfintei dă Dumnezeu Născătoare și pururea Fecioarei Măriei, den satul dumnealui Drugânești, care den râvnă dumnezeească o au inâlțat dă piatră, zugrăvind-o și infrumusețând-o cu toate podoabele ei. Și s’au înălțat in zilele prea- luminatului Domn Io Nicolae Alexandru Voevod, Care s’au sfârsit in luna lui Iulie,, leat 7231’“ (fig. 21). Cea de-a doua pisanie este pe o piatră de mormânt din pronaosul bisericii in dreapta; ea are cuprinsul următor: „Supt această piatră odihnescu-se osele (sic) robului Dumnezeu Staico logofăt,, petrecând pe această lume trecătoare ani 46 și lesând (sic) viața aceasta la lunii (sic) 20² leat 7223³, și oasele părintelui dumnealui Tudor Portar, la luna lui Fe- vruar dne⁴ 15, leat 7181⁵ Si osele (sic) roabei lui Dumnezău (sic) jupâneasei Mă- riei, soțiia dumnealui Gavrilă logofăt Dru- gănescul, la luna lui Ap[ril] dne ⁶ 14, leat 7214, și ale cocoanei, dumneaei Caliței. Dumnezău (sic) sâ-i pomenească ⁷,“ Fig. 20 — Biserica din Stoenești-Drugănești, Ilfov. Ferecâtură de icoană. Piatra aceasta de mormânt, care aco- pere pe atâția dintre ctitori, cu întregul câmp scris, n’are ca ornament decât canelura ¹ Publicată, cu greșeli, de d. 1. C. Filitti, /. c., p. 33. CL. V iigil Drâghiceanu, /. c. ‘ Un semn aruncat de-asupra cifrei k, r.eavând loc in continuare, ar putea să insemne zile. Ce este mai jos adaos- la 20 ar putea fi 24. ■ 1715 ⁴ Ziua. ⁵ 16⁷3. ⁸ Zile. ’ Cu greșeli, la d. Filitti. http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DE CÂMP 111 y MfeUJ Fig. 21. — Biserica din Stoenești-Drugănești, Ilfov. Pisania și cadrul ușii. http://patrimoniu.gov.ro 1 12 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE și chenarul marginal in relief, iar in partea de jos un ornament vegetal, din care, in alte imprejurări, ar fi răsărit tulpina ar- borelui vieții, străvechiu motiv funerar. La capătul acestui mormânt o altă piatră, in care, după un obiceiu vechiu, se infigeau lumânările la pomeniri, poartă inscripția : „Tudor Drugânescul Portar" (fig. 22). Biserica boierilor Drugănești este din Fig. 22. — Biserica din Stoenești-Drugănești, Ilfov. Piatră de mormânt. multe puncte de vedere interesantă: arhi- tectural, pictural, genealogic și decorativ. Ea ni desvăluie numele unor vestiți preoți zugravi și ni descopere meșteri necunoscuți până aici sau nerelevați in de-ajuns. Releveul actual, pus de acord cu vechea arhitectură a bisericii, care ar putea fi readusă in starea de mai inainte, arată gustul boierilor ctitori și decadența acestui gust in secolul trecut (Fig. 23 și 24). IV. BISERICA DE LEMN DE LA CALUGARENI-VLAȘCA. Pierdută printre salcâmii cari au crescut printre mormintele neîngrijite ale satului, biserica de lemn din Călugăreni nu mai păstrează decât naosul și altarul, acoperite prin ingrijirea preotului paroh. Bolțile, lucrate din scânduri supțiri, meș- teșugit imbinate, atârnă deasupra resturilor de tâmplă, cătând spre pardoselile de cărămidă. Din câte elemente au mai rămas astăzi in biserică, se poate judeca nivelul de artă modestă, țărănească, ale începutului seco- lului al XlX-lea. Ușile impărâtești, simple de tot, înfăți- șează, in două panouri, pe cele două canate, scena Bunei-Vestiri, in care aureolele Arhanghelului Gavriil și Sf. Fecioare sânt lucrate după moda introdusă in această vreme la icoanele de metal. Cadrul panourilor este Împodobit cu linii frânte intre care, in trei locuri, urmărind ornamentul spiral, apare un lujer vegetal. Problema panourilor superioare a fost resolvată de meșter prin inlocuirea lor cu o imbinație de ostrețe care se taie intre ele in formă de romburi (Fig. 25). De-asupra icoanelor impărâtești, prăpă- dite de vreme, o frisâ cu apostolii, intre cari, lucru rar in alte părți, apare și Maica Domnului. Explicația cred că este aceasta: meșterul zugrav s’a lăsat influențat de scena Judecății din urmă, care va fi fost in pridvorul bisericii și in care Maica Domnului apare de o parte, iar Sf. loan Botezătorul de cealaltă parte ¹ (Fig. 26,. 27, 28). Brațele crucii, pe care se află scena Răstignirii, sânt rotunjite, ca și cele două icoane: a Maicii Domnului și a Sf. loan cel Jalnic, după modelul crucilor inalte care stau in dosul preastolului (Fig. 29). Ornamentația dintre frisa de care vorbim și dintre icoanele impărâtești o alcătuiesc ¹ V. Brâtulescu, Biserici din Valea Teleajenului, Buletinul Cont. Mon. Istorice, 1V3S, pp. 173, 174, fig 12, 13, 14. http://patrimoniu.gov.ro But. Com. Mon. Ist. — Fasc. 101, 1940. BISERICL DE CÂMP http://patrimoniu.gov.ro 1 14 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE crestăturile in lemn pe bandele inguste și zugrăvirea unui mănunchiu de ramuri incărcate de frunze și flori de pe porțiu- nile late ale frisei (Fig. 30). O cruce de cimitir cu crestături și sculpturi liniare arată meșteșugul răspândit in aceste părți de câmp, in care odinioară lemnul abunda. (Fig. 31). O serie de cruci de piatră de cimitir amintesc ornamentația secolului trecut in domeniul acesta (Fig. 32, 33). Fig. 25. — Biserica veche din Câlugâreni, Vlașca. Ușile împărătești. V. BISERICA DIN VARAȘTII DE JOS-ILFOV. Pe lângă bisericuțile modeste ale satelor nevoiașe, s’au înălțat biserici de zid, în- căpătoare, impodobite cu obiecte de artă acolo unde inima darnică a vre-unui boier a vroit să-și lege numele de o ctitorie bisericească. Este cașul bisericii cu mai multe hramuri: „Adormirea Maicii Domnului", „Sf. Nico- lae“, „Sf.Grigorie Teologul" și „Sf. Visarion" de la Vărăștii-de-Jos din comuna Dascălu- Greața, județul Ilfov. Forma de treflă, cu intrarea rotunjită in afară, cu pridvor deschis, sprijinit pe opt coloane de lemn, așezate două câte două, in cele patru colțuri pentru a sprijini Fig. 26. — Biserica veche din Călugăreni, Vlașca. Tămpla Icoanele Apostolilor. arcurile ce susțin acoperișul scund, dove- dește pe de o parte gustul ctitorului, iar, pe de alta, priceperea meșterului care a executat lucrarea (Fig. 34). Fig. 27. — Biserica veche din Câlugâreni, Vlașca. Icoanele Apostolilor din tâmpla bisericii. Pisania amintitoare a boierilor Pălădești este săpată in relief, in placa de piatră care formează partea superioară a cadrului ușii. Laturea inferioară este scobită in cinci Fig. 28. — Biserica veche din Câlugâreni, Vlașca. Icoanele din tâmplâ ale Apostolilor. lobi, dând forma unei acolade larg des- chisă, care iși sprijină capetele pe cei doi ușori de piatră, urât văruiți și a căror singură impodobire este margenea rotun- jită in relief, insoțitâ de un șanț și de o linie supțire, tot in relief. http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DE CÂMP 115 Fig 29. — Biserica veche din Călugăreni, Vlașca. Crucea din tâmplă Fig. 30. — Biseiica din Călugăreni, Vlașca. Decorația frisei de de-asupra ușdor impârătești. http://patrimoniu.gov.ro 1 16 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Cu mici deosebiri de lectură, cuprinsul pisaniei este următorul¹: „Tntru slava unuia in Troiță proslăvit Dumnezeu rădicatu-s’au din temelie acest sfânt și dumnezeesc lăcaș de dumnealui biv Vel Stolnic Grigorie Paladie i de jupâneasa dumnealui, Maria stolniceasa Paladina, i coconii dumnealoru intru pomenirea dumnealor și a tot nea- mul dumnealor, infrumusețându-o cu toată cheltuiala dumnealor, precum se vede, orân- duind a să prăznui hramul Sfintei Ador- miri a Preacuratei Fecioarei Măriei, Maicii lui Dumnezeu, i a sfântului ierarh Nicolae i a sfântului Grigorie Bogoslovul i a sfântului Visarion; intru intâia Domnie a Mării prea- Fig 31. — Cruce de lemn de Ia biserica din Câlugâren’. înălțatului nostru Domn Io loan Gheorghie Caragea Voevod [cu] blagoslovenia preos- fințitului chiriu chir Nectarie. Sâvărșindu-să la anii de la Zidirea Lumii 7325, iar de la Nașterea lui Hristos 1817, Avgust. Logofăt loan ispravnic". (Fig. 35). Ctitorii: „Grigorie Palade biv Vel Stolnic" și „Maria Paladina Stolniceasa" sânt zu- grăviți in costumele timpului de o parte și de alta a ușii de intrare alături de cei șapte copii, bine grupați de zugrav. Patru sânt de partea tatălui, trei de partea mamei. De fiecare parte unul din copii, cam de ¹ V. Brâtulescu și Remus llie, Mănăstiri și Biserici din județul Ilfov, București, 1935, p. 39. aceiași înălțime, este îmbrăcat in costumul național al locului: cămașă lungă cu mâ- neci largi, având flori pe poale și pe mâneci iar pe de-asupra o vestă înflorită. Carac- terul rural al costumului este accentuat de mănunchiul de flori pe care-1 ține Fig. 32. — Cruce de mormânt. Cimitirul bisericii de la Câlugâreni. fiecare copil in mână. Lângă Grigorie Pa- lade, se află fiica sa Sevasti, care se pare a fi cea mai mare intre copiii râmași, judecând după înălțime, criteriu folosit, de altfel, de toți zugravii bisericilor noastre (Fig. 36). Fig. 33. — Cruce de mormânt. Cimitirul bisericii de la Câlugâreni. Urmează Maria (?), micuță, Elena, ceva mai mare, îmbrăcată in costum național, Gheorghe, copil. Lângă Stolniceasa Maria este zugrăvită Tarșița, părând a fi cea de-a treia intre http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DE CÂMP 117 copiii Stolnicului, Zoița, in costum național, Alexandru (Fig. 37). Rochiile Stolnicesei și ale celor două fete mai mari sânt bogate, grele, cu gulere late, impodobite cu dantelării, iar veșmin- tele de de-asupra tot așa de bogate; in atârnarea lor pe spate iau infâțișarea unor șaluri venețiene. Marele Stolnic Palade mai are o fiică, măritată cu Grigorie, biv Vel Stolnic și el ca și socrul său. Ea este deci copilul cel d’intăiu al lui Palade. Veșmântul de de-a- supra, de coloare deschisă, are multă asămănare cu acela al mamei sale in ce privește croiala și Împodobirile gulerului, dar se deosebește printr’o bandă foarte lată, care ii împodobește margenea. Ca și mama sa, această fiică mai mare, cu numele „Zmaranda", poartă o pălăriuță cu un penaj frumos către frunte și pan- dantivi in urechi (Fig. 38). Grigorie Topliceanu biv Vel Stolnic, gine- rele lui Grigorie Palade, este imbrăcat după moda timpului, foarte asămănător cu socru-său: anteriu deschis cu guler inalt, incins, iar pe de-asupra giubea de coloare inchisă, cu guler răsfrânt, de co- loare deschisă (Fig. 39). Tâmpla este de lemn și presintă o formă interesantă, urmând linia arhitecturală a bisericii. Ea este alcătuită din trei părți: Cea din mijloc, un ieșind din formă rotundă, cuprinde ușile împărătești, icoanele îm- părătești și scenele centrale ale celorlalte trei registre superioare, de-asupra cărora se inalță crucea Răstignirii insoțită de cele două icoane: a Maicii Domnului și a Sf loan cel Jalnic, ambele susținute de doi dragoni. Cele două părți laterale cuprind ușile ingerești și două registre : al treilea lipsind pentru faptul că meșterul a căutat să ur- mărească linia arcului bolților altarului. Registrul de jos al tâmplei caută să fie in armonie cu arhitectura interioară a bisericii, lucru ce se observă din aceia că meșterul folosește pentru susținerea greu- tății părții superioare, ca și pentru des- părțirea ușilor și a icoanelor impărâtești, coloane impodobite cu caneliiri și cu că- pițele scluptate. Registrul al doilea, cuprins intre două frise sculptate, este format din icoanele Apostolilor așezate in medalion. Registrul al treilea, mai lat decât al doilea și decât cel de de-asupra, cuprinde un panou central, scobit in formă de semicerc, având in mijlocul arcului o com- poisție din care se desprinde un număr de raze. Panoul este flancat de câte două icoane. Ultimul registru cuprinde o serie de medalioane de formă ovală cu rama in Fig. 34. — Biserica Vârâștii-de-Jos (Dascâlu-Creața), Ilfov, relief, ca și la alte medalioane din celelalte registre. El se mărgenește la dimensiunile por- țiunii de mijloc, de și atât spațiul, cât și arcuitura celui inferior i-ar permite În- tinderea până la zid. Meșterul s'a gân- dit insă la evidențierea părții centrale, și probabil că a socotit că in acest fel credincioșii pot privi la pictura bolților alta- rului prin cele două spații laterale (fig. 40). Ușile laterale presintă pe cei doi arhan- gheli in icoane centrale, mărgenite de colo- nete și incadrate de sculpturi lucrate â jour. http://patrimoniu.gov.ro H8 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig. 36. - Ctitorii bisericii Vărăștii-de-Jos, din corn. Dascâlu-Cn ața, Ilfov. http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DE CÂMP 419 Fig. 37. — Ctitorii bisericii Vărăștii-de-Jos, din com. Dascâlu-Creața, Ilfov. http://patrimoniu.gov.ro 120 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Ușile împărătești, in două canate, sânt lucrate in stil apusean greoiu și presintâ opt panouri: registrul inferior cu patru panouri având patru sfinți, registrul su- perior cu scena Bunei-Vestiri, flancată de David și Solomon. Fiecare personagiu încadrat intre două colonete sculptate, legate intre ele prin arcuri simple. Intre registre apare un ornament flo- ral, a cărui formă generală amintește acolada, legată la mijloc printr’un nod cu prelungiri in formă de evantaliu. Fig. 38. — Biserica Vărăștii-de-Jos, din com. Dascălii- Creata. Zmaranda, soția lui Grigore Topliceanu. De-asupra registului superior, o bandă mai ingustă, împodobită cu sculpturi de forme geometrice, desparte zona inferioară de cea superioară sculptată a jour. Și aici motivul principal este linia curbă, represintată prin doi dragoni cu capetele întoarse in afară, râzimate de pilastrul care acopere cele două canate. Din gura dragonilor atârnă o coardă de viță cu un ciorchine de strugure. Corpurile dra- gorilor se arcuiesc in afară până la un punct care cade pe verticala exterioară a ușilor, pentru ca după aceia să se intoarcă spre interior printr’o coadă care se Înco- lăcește in forma perfectă a unui melc. Este evoluția curbei care ajunge spirală. este Spațiile cuprinse între dragoniși pilastrul Fig. 39. — Grigore Topliceanu, ctitor al bisericii Vârâștii-de-Jos, din com. Dascălu-Creața, Ilfov. central sânt întregite prin ornamente florale,, amintind ornamentul spiral de care am vorbit mai sus. Pilastrul sculptat înfățișează o tulpină și, simbolic, poate pe insuși Isus, al cărui chip, in medalion, apare in vârf. Alături de scena Bunei-Vestiri, aproape http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DE CÂMP 121 Fig. 40. — Tâmpla bisericii Vârăștii-de-Jos, din corn. Dascălu-Creața, Ilfov. But. Com. Mon. Ist.— Fasc. 10!, 1040. http://patrimoniu.gov.ro 122 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig. 41. — Biserica Vărâștii-dc-Jos, din com. Dascâlu-Creața, Ilfov. Ușile impărătești. Fig. 42. — Biserica Vârăștii-de-Jos, din corn. Dascâlu-Creața, Ilfov. http://patrimoniu.gov.ro Fig 43. - Biserica Vârâștii-de-Jos, din com Dascâlu-Creața, Ilfov. Medalion și crnament de tâmplă. Fig. 44. — Biserica Vârâștii-de-Jos, din com. Dascâlu-Creața, Ilfov. Cruce de râmplâ. http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DE CÂMP 123 124 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE nelipsită pe ușile impârâtești și de cu- vintele evanghelice: „Eu sânt ușa: de va intra cineva prin mine, viu va fi", sau „Eu sânt tulpina, voi mlădițile". Explicația de mai sus pare indreptățită. (Fig. 41). Iconostasul mic, spre deosebire de ico- nostasul mare, tâmpla, sau tetrapodul, pe Fig. 45. — Biserica Vărâștii-de-Jos, din eoni. Dascâlu- Crcața, ilfov. Analogul. care stau icoanele prâznicare, este sculptat â jour in același stil al tâmplei și al ușilor impârâtești: cu ornamente florale. In mij- locul fiecărui panou sculptat, un medalion de formă ovală infățișează un sfânt zu- grăvit. Rama medalionului este împodobită cu patru ornamente in formă de evantaliu, așezate una în fața celeilalte, in formă de cruce. Dedesuptul fiecărui medalion se intâlnește un ornament sculptat in formă de cerc, in care se înscrie un alt ornament, d n linii curbe împletite. Privit de la o irecare depărtare, motivul acesta amintește soarele sau floarea soarelui (fig. 42). Elemente de artă din sec. al XVIII lea. Din pisanie nu resultă că biserica Stol- nicului Grigorie Palade s’a ridicat in locul alteia mai vechi; totuși, cercetând mai amănunțit, aflăm un număr de obiecte care, după toate aparențele, sânt de la jumătatea secolului al XVIlI-lea. S'ar putea ca aceste obiecte să fie aduse de la o Fig. 46. — Isus tronând. Biserica Varâșrii-de-Jos, din com. Dascâlu-Creața, Ilfov. altă biserică: un fragment de tâmplă, cu un medalion, cu ramă in relief și înfățișând pe proorocul Avacum, arată epoca (Fig. 43). în afară de aceasta, o cruce de tâmplă, împodobită cu bumbi in relief, având margenile sculptate floral, iar brațele și partea superioară cu frunze de stejar, a- mintește epoca lui Brâncoveanu și a Ma- vrocordaților (Fig. 44). Dacă mai adăogim analogul, de formă hexagonală, fiecare lăture a hexagonului pre- sintând un panou, despărțită in două zone printr’un brâu de romburi de coloare deschisă, alternând cu romburile de coloare http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DE CÂMP 125 închisă, de o parte și de alta a cărui brâu apare câte un mănunchiu de flori, atunci dovada este făcută. Asemenea mobile incep a se lucra, după moda orientală, către sfârșitul Domniei lui Nicolae Mavrocordat Fig. 47. — Biserica Vârâștii-de-Jos, din com. Dascalu- Creața, Ilfov. și in vremea fiului și urmașului său Con- stantin Mavrocordat ¹ (Fig. 45). Două icoane aflate-la biserica cea nouă •din cătunul apropiat, de factură grecească, Înfățișând pe Isus și pe Maica Domnului, amândoi tronând intre Apostoli și prooroci, vor putea arăta proveniența obiectelor descrise mai sus, dacă nu cumva Stolnicul Grigorie Palade a dărâmat vechea biserică de la Vărâști și a făcut alta, fără a mai aminti de lucrul acesta (Fig. 46, 47). VI. MANASTIREA PLATAREȘTI. Biserica Mănăstirii Plătărești (fig. 48) a fost ridicată, cum spune pisania ', in 1646, ¹ Victor Brâtulescu, Mănăstirea Zamfira, Buletinul Corni- siunii Monumentelor Istorice, anul XXXII- ¹ N lorga, liscripțiî, II, p. 6, „Cu bună vrearea lui Dumnezeu ridicat-au acastă sfântă și dumnezeiască mănăs- tire den temelie pre -luminatul Domnu Ion Matern Basaraba Voevod și Doamna lui Elina. întru lauda sfântului slăvit și mare măcenic Mercurie, ca să f e p»meani intru veacie de veacu, la răpaosulu sufletelor, întru oiihna derepțilcru, nesfârșită. Ispravnic au fost Pan Albul Cluc[eriu]. Dup[â] moartea Ini fost-au tatăl lui, Pan Mitrea Pit[anuL igumen Vasile eg[u]m[en], m[esi]ța Ap[rilie] 3, vleat 7154 (1646). Pisai pop Gheorghe.“ de Matei Basarab și Doamna sa Elina, ispravnic fiind Albu Clucerul, iar, după moartea sa, tatăl său, Mitrea Pitarul (Fig. 49), de unde și numele satului vecin, Podul Pitarului. Tradiția, in aceste locuri, lămurește că Lacul Tătarului este lacul in care viteazul Voevod a biruit pe Vasile Lupu, care venise cu ajutorul Tătarilor (sic) să-l scoată din Domnie. Aproape de lac se inalță falnic, până in zilele noastre, stejarul supt care s’a ospătat Matei Basarab după luptă ². Tradiții asupra copacilor bătrâni ca loc de odihnă și de ospăț pentru viteji și haiduci se întâlnesc des in cântecele bătrânești. Un stejar bătrân din lunca satului Gră- diștea, lângă foasta casă a Grădiștenilor, amintește locul unde s’a ospătat Mihai Viteazul, după lupta de la Călugăreni. Fig. 48. — Biserica din Plâtârești-Ilfov. Vedere. Scriitorul pietrei este popa Gheorghe, acela care, in 1648, va săpa piatra de la NegoeȘti. din apropiere, ctitorie a Doamnei Elina, soția lui Matei Basarab s. ' V. Brâtulescu și Remus llie, Mănăstiri și biserici din jud. Ilfov. București 1935, p 16. ’ Virg Drăghiceanu, Comunicări, in Bul. Com. Mon. Ist., Vili, p. 47. http://patrimoniu.gov.ro 126 BULETINUL COMIS IC MI MONUMENTELOR ISTORICE http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DE CÂMP 127 pernița Calia“ (sic); intre ei „Jupan Vulsan", (sic), copil. Pe zidul de Nord: „Jupanița Stanca", Hramul bisericii este Sf. mucenic Mercu- rie, a cărui viață și mucenicie este zugrăvită in pronaosul bisericii, unde se intâlnesc și o parte din ctitori. Pictura a fost spălată in anul 1938. Se poate constata că, la o reparație de prin secolul al XVUl-lea, care se deduce altfel și din inscripțiile, in parte grecești, ale scenelor, zugravul a inlăturat pe ctitorii principali, pe Matei-Vodă și pe Doamna Elina, punând, in locul tabloului votiv, o scenă liturgică. Cred că alegerea Sf. ostaș Mercurie ca hram trebuie pusă in legătură cu tradiția despre luptele lui Matei Basarab in aceste locuri. Inscripția mormântului din pronaos, curățită cu îngrijire și cu pietate de pă- rintele Pâcuraru, fostul paroh al bisericii, are următorul cuprins : „Aicea zace trupul celui de bună rudă și prea înfrumusețat și intru toată mândria > răsfățat și de multă lume și de oameni privit a robului lui Dumnezeu pan Albu Clucer, snă ¹ Mitrei pit[ar]. Pristâvitu-s’au in anii 7153, luna lui Maiu 20 dne (zile)“ (Fig. 50). Se constată de aici două lucruri: câ Albu a murit in 1645, deci cu un an inainte de a se termina biserica, și că, la acea dată, biserica al cării ispravnic fusese începuse a se zidi. Nu incape indoială că piatra de mormânt a cării inscripție are atâtea accente de duioșie, este pusă de Mitrea Pitarul, tatăl lui Albu. Ctitorii zugrăviți: „Igumen Vasilie" pe zidul de Sud, cu inscripția pe o filac- teră : „Cu mila lui Dumnezeu șe (sic) cu ajutoru tsic) lui sfăntu (sic) Mercurie fă- cut-amu această via de in temelie să fiă de pomană titorelora {sic) se mia (sic) in zilele prea bunului se luminatului Domnu Matei Basarabă Voevoda: Dece (sic) mă rogu frațiloro (sic) se o lucrați se fiți frați cu mene (sic) pre pomană. Vleat 7157 (1649)“. Prin urmare lucrul a durat câțiva ani la această biserică. Fig. 50 — Biserica din Plâtârești, Ilfov. Piatra de mormânt a lui Albu Clucer, fiul Pitarului Mitrea. jupan Stancu", un copil, fiul Stancăi, pro- babil. Lângă ușă, in fața celor d’intăiu, de Pe zidul de Vest, in stânga ușii: Jupan Albu Clucer" și „Mitrea Pitarul, tatăl său", (Fig. 51), alături de Sf. Grigorie Decapolitul, iar, in dreapta ușii: „Jupan Barbulit", „Ju- ¹ Fiul. http://patrimoniu.gov.ro 128 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig. 51. — Biserica din Plătărești, Ilfov. Egumenul Vasilie Albu Clucer și Mitrea Pitarul, ispravnici. Fig. 52. — Biserica din Plătărești, Ilfov. Familia ispravnicilor. http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DE CÂMP 129 de mai sus apare Sf. Govdelas (sic), co- respunzând Sf. Grigorie Decapolitul din partea cealaltă a ușii (Fig. 52). La o reparație, ce va fi fost făcută in secolul trecut, pridvorul a fost inchis prin geamlâcuri fără prea mult gust, iar Înfă- țișarea exterioară a suferit prin tencuielile care au schimbat efectul coloritului cară' Fig. 53. — Biserica din Plâtărești, Ilfov. Cadrul ușii. mizii aparente, ca și rostul celor două rânduri de panouii, care fac podoaba exterioara a bisericii de la Plătărești. Cadrul de piatră al ușii de la intrare, tăiat in acoladă și impodobit cu rosete și linii drepte, in relief, tăiate in unghiuri Panoul este mărgenit de un arc decorat cu un ornament vegetal din cele mai frumoase. De o parte și de alta a acestei scene centrale, apar scene de martirisare ale sfântului mucenic Mercurie. Cele din stânga infățișează chinurile Sfântului Mer- cui ie, cele din dreapta, aducerea in fața Împăratului și decapitarea sfântului. In registrele superioare găsim scene din viețile altor sfinți, ca și din viața insăși a lui Isus. De- asupra panoului cu Sf. Mercurie, și pentru a da Întrebuințare spa- țiului mic, zugravul a așezat bustul unui arhanghel, foarte probabil al lui Mihail. Se re- marcă uciderea in temniță a Sfântului Dimitrie și decapitarea Sf. Nestor, ucenicul celui de mai sus (Fig. 54). In colțul sud-vestic, in continuarea re- gistrului martiriului Sf. Mercurie, apar Sf. Pafnutie și Sf. Ignatie, pe care il sfâșie doi lei. Fig. 54. — Biserica din Plâtârești, lltov. Marturisarea Sfanțului Mercurie. drepte, amintesc puternica tradiție, și in acest domeniu, a epocii lui Matei Basarab (Fig. 53). Pictura. Biserica a fost Închinată Sj. mucenic Mercurie, a cărui figură de ostaș, ținând sabia in mână și stând pe scaun, este așezată in mijlocul unui panou de-a- supra pisaniei. Bul. Com. Mon. Ist. - Fasc. 101, 1940. Dedesuptul acestor scene, in registrul de jos, in același colț și toți binecuvântând, sânt zugrăviți următorii sfinți : Sf. loan Botezătorul, Sf. Antonie cel Mare, Sf. EL timie și incă unul, al cărui nume este șters (Fig. 55). Se disting mai bine câteva scene din cele două registre de pe panoul nord- 5 http://patrimoniu.gov.ro 130 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig 55. Biserica din Plâtârești, Ilfov. Picturi murale. http://patrimoniu.gov.ro BISERICI DE CÂMP 131 Fig 56. — Biserica din Plătărești, Ilfov Picturi murale. Fig. 57 — Biserica din Plătărești, Ilfov. Picturi murale. http://patrimoniu.gov.ro 134 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig. 2. Fig- 3. Fig. 4. Fig- 5. http://patrimoniu.gov.ro CEL DIN URMĂ MANUSCRIPT DE DATINĂ ARTISTICĂ ÎN MUNTENIA 135 Fig 6. Fig. 8. http://patrimoniu.gov.ro 136 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig. 10. Fig. 11. Fig 12. Fig- 13. http://patrimoniu.gov.ro CEL DIN URMĂ MANUSCRIPT DE DATINĂ ARTISTICĂ ÎN MUNTENIA 137 Și cu topuzul cel puternicu Și neplecată spre jurământu Și scrisă cu bun așezământu De Gheorghe obștejtel arhimandritu Și cu frica morții ingrăditu." Foaia a treia are același caracter solemn. Pe dânsa se înfățișează crucea având in jur majuscule mari și roșii împodobite, iar, dedesupt, un peisagiu răsăritean, cu palmieri și chiparoși, se unește cu copacii și florile locurilor noastre, prin care zboară păsările cunoscute meșterului, pe când, mai jos, o cetate cu caracter oriental fantastic iși deșiră casele. De aici înainte urmează, cu titluri gre- cești intâiu, un șir de rugăciuni. Obiceiul versurilor se păstrează, și astfel cetim: „Deci acum blagosloviți, o, părinților sfinți, Și mai curând să le cetiți." Sau, aiurea: „O, smerită chinovie, ceia ce dorești De azbuchi călugărești, Vino acum să te mai răcorești, Părăsind și drumul din București, Că iată ți le-am scris intregi rumânești, Cu puține grecești și slavenești, Chiiar după fire creștinești. Deci mai intăiu să te sârguești, Nimic împrotivă să grăești, Ci viață bună să-ți agonisești. Și intru Domnul să te spășești. De-odată in mijlocul acestei literaturi bisericești, care poate fi interesantă numai in ce privește limba, se amestecă aceste rânduri de istorie: „Istorie după vremi trecute". „Deci, intru anul 1781, Septemvrie în- tâi, am intrat la Cernica cu învoire sâ facem obștejitie, iar, intru anul 1785, Mar- tie intâi, am trimis la cathedra stăpâ- nească diiata cea mică inpreună cu altă filadă mai deosebi, pentru că mă bolnă- visem și atunci foarte greu, care mărturii sânt amândoaoă pecetluite de proin Mi- tropolitul fericitul Grigorie și se află tre- cute la condică. „Isprăvirea cea după zile bune de la anul—, s’au prefăcut acaste, cu toată isprâ- virea, având și niște porunci date printru cumpăna dreptății, îndreptat in zilele prea- înălțatului Domn, al Cernicâi mare ctitor, și a toată Ungrovlahia prea-putearnic ighemon, Mitropolit fiind eparhiei cel prea- milostiv al nostru luminătoriu stăpân chi- riu chir—, „Până aici iată bine s’au înțeles cuprin- derea, trebuind a ști și deprinderea, zi- când:Doamne mai ușurează-mi aprinderea". Urmează, in românește și grecește, cu titlul, de sigur neinteligibil, „Vlah Maer Condoidi", tot felul de rugăciuni și alt material de folos pentru sufletul mona- hilor, tot intr’un frumos chenar, care se Fig. 14. repetă pe mai multe pagini, pentru a fi apoi înlocuit cu altul. Ceia ce este foarte interesant, și am căutat să reproducem aici, este presintarea chipului sfinților, precum și a unor scene, a unor elemente de natură, cum sânt corăbiile, a cutării bisericuți, intru toate după datina de la noi, in pătratul ma- jusculelor ornate. Foarte multe la inceput, ele se răresc pe urmă din ce in ce, așa incât și celălalt material călugăresc este sâmânat mai rar cu aceste mici tablouri de rafinată artă de miniaturist'. Un alt titlu, înconjurat intr’un cadru ¹ Clișeul mărit la dublu nu lasă a se recunoaște ființa; lucrului. Bul. Com. Mon. Ist. — Fasc. 101, 1940. http://patrimoniu.gov.ro 138 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOB ISTOBICE Fig 15. Fig 16 Fig. 17. Fig. 18. http://patrimoniu.gov.ro CEL DIN URMĂ MANUSCRIPT DE DATINĂ ARTISTICĂ ÎN MUNTENIA 130 Fig 19. Fig. 20. Fig. 21. Fig. 22. http://patrimoniu.gov.ro 142 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Alexandru-Vodă (care era în primul rând Nicolae), ci, cum s’a spus, al gravorului¹. De altfel in documentul pe la 1714 se vorbește de doi Domni îngropați, Băsărabă si Nicolae Alexandru, dar acesta nu zace la Argeș. Pomenirea la slujbă a lui Radu, ar do- vedi cel mult că si Radu e între acești ctitori. J ’ Am îndoieli și asupra cetirii inscripției lui Voislav, fiu al lui Nicolae Alexandru (v. pp. 95-6-, ar fi, după autor, „al patrulea¹¹), cu atât mai mult, cu cât d. Drăghiceanu aluneca spre în locul cu totul neo- bișnuitului AisT, și ieșia astfel o Voislavă (Curtea^de^ Argeș). S’a uitat cu totul piatra de mormânt, azi la Museu, care e de sigur a lui Băsărabă (v. Curtea-de-Argeș, no. 53; aceasta, și cu n-le 40-42, erau pe mormântul lui). In ce privește pe Nan Udoba, de pe inel, din care d. Drăghiceanu (v. no. 48) făcuse întăiu un Ladislau de Dcbâca, nu știu dacă trebuie să se vadă în aceste litere men- țiunea unui boier cu ambele nume total neobișnuite, nepomenite în documente nici ca familie și care totuși să fi fost vrednic de a fi înmormântat în rândul Domnilor. La inscripțiile Brătienilor e de observat că, dacă moarta din 1845 e, cum se afirmă, mama lui loan Brătianu (care e de fapt Tigveanca Anastasia), atunci, acesta fiind născut la 1821, ar urma ca mama să fi avut la nașterea lui patru ani... (pp. 99-ICO). Se trece la Sânicoară. Aici se vede în turnul înalt, nu o imitație după bisericile- cetăți din Ardeal (ca, de altfel, la Jitianu), ci o clădire târzie, care „a putut fi loc de observație asupra orașului (sic.) sau poate numai clopotniță¹¹, ba poate „niciodată ter- minat¹¹ (p. 105). Părerea „bulgarisantă“ a lui Tafrali, la care se raliază autorul, nu poate avea niciun sprijin istoric. Conside- rațiile asupra „Doamnei Marghita" (numele e al soției iui Simion Movilă, care si-a înmormântat fiul, Mihăilaș, aici, în Mun- tenia, la Dealu) sânt confuse (pp. 107-8). Nu „toți istoricii noștri" au crezut că bi- serica a fost catolică: eu, în orice cas, nu. Biserica Adormirii, din Olari, nu e firește * Nu am o carte gstor'a poporului românesc, în 2 volume". de la 1300, dar numele „monahiei Salomia" (p. 115) nu poate fi inventat și refacerea supt Brâncoveanu poate fi pe o basă mult mai veche, cum o arată întreagă înfățișarea (v. pp. 46-7). Trecând la Biserica Episcopală, nu înțeleg, pe lângă călătoria, imposibilă, a lui Neagoe la Constantinopol, ce poate fi „Nialsia", de unde ar fi venit „meșterul Manole" (p. 121), al cărui „armenism" nu e prin nimic probat, cum nici caracterul de simplu „de- corator" ce i se atribuie aici: d. Grigore lonescu vede chiar doi meșteri, cel arme- nesc" (semnalat, arbitrar încă de supt Mir- cea; pp. 130-7) și cel sârbesc (ibid.). Dar cu dreptate se critică aspru schimonosirea contemporană. Se reproduc inscripțiile mormintelor, în- cepând cu cele barbar stilisate, fără a se întreba Comisiunea Monumentelor Istorice, ale regelui Carol și reginei Elisabeta (p. 145), a regelui Ferdinand. Numele de că- lugărie al Doamnei lui Neagoe e Platonida, nu „Platonila¹¹ (p. 146). Trebuia să se arăte unde se află lectura originalelor sla- vone si de la cine s’a luat traducerea în românește, care nu e bună. LIrmează biserica, atribuită lui Petru Cer- cel, din Botoșari (odios refăcută), Sfinții Voevozi, din Flămânzești, cu frumoase pro- porții (secolul al XVII-lea), a Arhanghelilor (1717), a Adormirii, din Drujesti (secolul al XVIII-lea). In vecinătate, frumoasa biserică din Valea Danului, unde era o clădire anterioară ctitoriei de pe la 1800 a episcopului losif, turnul fiind și el de , biserică-cetate" ca la Sân-Nicoară. Apo’ cetatea Poienarilor, bi- serica din Corbeni (1743), cea de la Buc- sănești (1747), cin Gălășești (1751), de la Robaia (secolul al XVIII-lea). Ideia că acea veche cetate de la Poie- nari e construită de străini, în legătură cu . cortele Conrad" (p. 177) e o mai veche ilusie. Bibliografia e insuficientă. In resumat d. Grigore lonescu ni dă descripții tehnice prețioase, planuri nouă și multe ilustrații, care reiese slab. Pentru istorie, alții îi au grija. A trebuit s’o arătăm meritosului autor. http://patrimoniu.gov.ro CRONICĂ DE N. IORGA. o în Artă și tehnică grafică, Mart-Iunie 1940, d. Onisifor Ghibu presintă frumoase picturi bi- sericești ale lui Picu Pătruț din Săliștea Sibiilui, călugăr apoi la Cheia din Vâlcea (n. 1818). O notă asupra cunoscutei Rouman anthology a lui Henry Stanley din 1856, de d. Ion Pillat. De mare imporțanță e semnalarea și reprodu- cerea, de d. Aurel Filimon, a următoarelor vechi țesături artistice: 1. Perdeaua de la Slatina, care, fiind de la Alexandru Lăpușneanu, nu poate fi decât de pe la 1560 (iar nu 1492); d. Filimon a fost inșelat de ștergerea cu vremea a zecilor). 2. O a doua perdea acolo, din 1561 (le-am văzut și menționat in Călătoriile mele prin Moldova). 3. Epitaful de la Neamț al lui Ștefan-cel-Mare. 4. Perdeaua de la Tismana a lui Șerban Cantacu- zino, cu Doamna Maria, fiica și fiul. 5-6. Per- delele brâncovenești de la Hurezi (identice cu cele de la Museul de Artă Religioasă). * în Istoria Țerei Romanești pentru clasa V ru- rala și a IV-a urbana a lui A. M. Michaelescu, Ploești 1894, p. 16, nota: „La satul Pietroșani dintre București și Giurgiu și la locul numit Gră- diștea din comuna Drajna-de-jos din județul Prahova" se află „cărămizi mari" de legiuni. „Aici s’au găsit urmele unui lagăr roman, având suprafața de 20 hectare și zidurile făcute din că- rămizi grele de aproape 15 chilograme una". La pagina 27, nota 1 : „Urme din această năvălire (a Tătarilor) se mai văd și astăzi in satul Co- marnic din jud. Prahova, unde există un puț părăsit, numit puțul Tătarului". * Figurile de pe sicriul de argint al Sf. Simion din Zara, dar al lui Ludovic de Anjou, rege al Ungariei la sfârșitul secolului al XlV-lea, operă a unui argintar Francesco, fiul lui Antonio din Milano (The Hungarian Quarterly, VI, 1, la pa- gina 128) sânt intru toate asemenea cu argintă- riile noastre din secolul al XVI-lea (v. mai ales princesele îngenunchiate). * Se cunosc legăturile intre arta noastră și cea armeană. Ar fi interesantă o comparație tehnică a bisericilor românești cu „catedrala lui David" din Tiflis (v. Nord und Stid a lui Paul Lindau, 1893, p. 265, după Bernhard Stern, Vcm Kau- kasus zum Hindukusch). * în Izvorașul, XXI, 3, vederea frumoasei bise- rici maramurășene din Apșa-de-jos. * în Jos. Chmelâr, Stan. Klima, Jar. Necar, Pod- karpatskă Rus, Praga 1923, mai multe biserici de lemn maramurășene (pp. 99, 101, 103, 105, 109, 111, 113, 1(7, 119). Nu lipsesc scene din regiunea românească a Apșelor. Case de lemn, lip. 60-1, 63, 67, 71. Mori, p. 65. Pretutindeni se vede că primul strat, peste care s’au așternut Rușii, a fost românesc. Ca element istoric, si cetatea Hustului (numele în legătură cu sarea huscă), p. 91. A Muncaciuhii, pp. 95, 97. Ca element etnografic, Huțulii cu cojoace, pp. 131, 133, 135 (cf. pp. 137, 139). Alte porturi, p. 141 și urm. în nomenclatură: Voloșianca, Făgăraș, Ne- grovo, Fedeleșovca, Vlahovo, Crasnișori, Tereșul, Buștin (Bușteni), Răchita, Volovoie. http://patrimoniu.gov.ro RESUME F R A N £ A I S G VICTOR BRĂTULESCU, Eglises de villages. - Eglises populaires du XVllI-e et du commencement du XiX-e siecle. Remarquables fresques et icones. N. 1ORGA. — Le dernier manuscrit de tradition artistique en Valacbie. — Manuscrit â illustrations et miniatures, de contenu religieux, ecrit au cou- vent de Cernica, par l’archimandrite Georges, vers 1800. N. IORGA. — Un nouveau lit~re sur Curtea-de- Argeș. Analyse de l’ouvrage recent de Gregoire lonescu sur „l’Histoire de la viile par ses monu- ments“ (Bucarest 1940). Pour l’Eglise Princiere, du XlV-e siecle, sont critiquees des opinions sur l’e- poque de sa fondation et le sens de certaines pein- tures et inscriptions, sur l’identification des princes morts qui reposent sous ses dalles. N. IORGA. — Cbronique (sur les anciens tissus d'eglises moldaves, sur des camps romains, sur la similitude du travail des metaux chez les Rou- mains et en Dalmatie, sur celles entre les edifices religieux roumains et ceux de l'Armenie, sur les eglises roumaines du Maramoureche). http://patrimoniu.gov.ro Pagina fig. 40. — Tâmpla bisericii Vârâștii-de-Jos, din com. Dascâlu-Creața, Ilfov . . . . 121 fjg. 41. — Biserica Vârâștii-de-Jos, din com. Dascâlu- Creața, Ilfov. Ușile impârâtești . . 122 fig. 42. — Biserica Vârâștii-de-Jos, din com. Dascâlu- Creața, Ilfov.................................122 fig. 43. — Biserica Vârâștii-de-Jos, din com Dascâlu- Creața, Ilfov. Medalion și ornament de tămplâ................................123 fig. 44. - Biserica Vârăștii-de-Jos, din com. Dascâlu- Creața, Ilfov. Cruce de tâmplâ . . 123 fig. 45. — Biserica Vârâștii-de-Jos, din com. Dascâlu- Creața, Ilfov. Analogul .... 124 Fig- 46. — Isus tronând. Biserica Vârâștii-de-Jos, din com. Dascâlu-Creața, Ilfov . , . 124 fig. 47 — Biserica Vârâștii-de-Jos, din com. Dascâlu- Creața, Ilfov .... .125 fig. 48. — Biserica din Plâtârești-ilfov. Vedere . 125 fig. 49. - Biserica din Plâtârești, ilfov. Pisania . 126 fjg. 50 — Biserica din Plâtârești, Ilfov. Piatra de mormânt a lui Albu Clucer, fiul Pita- rului Mitrea..................................127 Pagina fjg. 51. - Biserica din Plâtârești, Ilfov. Egumenul Vasile Albu Clucer și Mitrea Pitarul, ispravnici . . .... 128 fjg. 52. - Biserica din Plâtârești, Ilfov. Familia is- pravnicilor ..................................................128 fjg. 53. — Biserica din Plâtârești, Ilfov. Cadrul ușii 129 fjg. 54. - . , . » Martirisarea Sfântului Mercurie.............................129 fjg. 55. - Biserica din Plâtârești, Ilfov. Picturi murale 130 fig. 56. -..................................................131 fig. 57. - „.............................................131 Cel din urmă manuscript de datină artistică in Muntenia. Fig. 1......................................................133 fig. 2, 3, 4 și 5 . . . . , . . 134 Fig- 6, 7, 8 și 9...........................................135 Fig. 10, 11, 12 și 13.......................................136 F>g -4......................................................137 Fig. 15, 16, 17 și 18...................................... 138 Fig. 19, 20, 21 și 22.......................................139 REDACȚIA: SECRETARIATUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE BUCUREȘTI. — STRADA GENERAL BERTHELOT No. 28. Secretar-Director: VICTOR BRĂTULESCU. http://patrimoniu.gov.ro PREȚUL LEI 120 http://patrimoniu.gov.ro Anul xxxii - Fasc. 102. OCTOMBRE-DECEMBRE 1939. COMISIUNII PUBLICAȚ1UNE TRIMESTRIALĂ 19 3 0 Așezământul tipografic DATINA ROMÂNEASCĂ * Vălenii-de-Munte http://patrimoniu.gov.ro MINISTERIUL CULTELOR ȘI ARTELOR MINISTRU: N. ZIGRE COMIStUNEA MONUMENTELOR ISTORICE PREȘEDINTE: N. IORGA Membri: IOAN ANDRIEȘESCU, PETRU ANTONESCU, ALEXANDRU LAPEDATU, AURELIAN SACER- DOȚEANU, PR. NIC. POPESCU, VICTOR G. ȘTEFĂNESCU, ARTUR VERONA, G. OPRESCU SI VIRGIL DRĂGHICEANU. Secretar-Director: VICTOR BRĂTULESCU. CUPRINSUL T E X T: Pagina N. IORGA: In legătură cu o „călăuză" necunoscută a Maiorului D. Papazoglu.....145 AL. BÂRCĂCILĂ: Știri noi din preajma Porțtlor-de-Fier: Drubeta, Transdrubeta, Transdierna 152 VICTOR BRĂTULESCU: Mănăstirea Zamfira. . . ...............................175 N. IORGA: Cetatea Silistrei la 1829 ..........................................18b N. A. CoNSTANTiNESCU: Comunicări .............................................187 Resumat frances............................ • ..........................192 ILUSTRATIUNI: Pagina In legătură cu o „călăuză* necunoscută a Maiorului D. Papazoglu Maior D. Papazoglu..............................146 Știri noi din preajma Porților-de-Fier; Drubeta, Transdiubeta, Transdierna. Fig- 1........................................ 152 Fig 2...........................................153 Fig. 3. a. și b. . . ...................154 Fig. 4 și 5............................. .... 155 Fig. 6..........................................156 Fig- 7..........................................157 Fig- ⁸..........................................158 Fig- 9..........................................159 Fig. 10.........................................160 Fig 11..........................................161 Fig. 12.........................................163 Fig- 13.........................................164 Fig- 14.........................................165 Fig- 15.........................................166 pig. 16 și 17. , ....... 167 Fig- 18- . 168 Fig. 19 și 20...................................169 Pagina Fig 21....................................................170 Fig- 22........................................... ... 171 Fig- 23...................................................172 Fig 24 și 25..........................................173 Mănăstirea Zamfira. Fig- 1-...................................................175 Fig. 2 și 3...........................................176 Fig- ⁴....................................................177 Fig. 5 și 6...........................................178 Fig ⁷ și 8...........................................179 Fig. 9 și 10..............................................180 Fig 11.................................................181 Fig 12.................................................182 Fig 13.................................................183 Fig- 14.................................................184 Comunicări. Fig- 1.................................................187 Fig- 2.................................................188 Fig- ³.................................................189 Fig 4 și 5 . . ........................190 http:/ /patrimoi¹*¹¹⁸⁰^¹⁰ IN LEGĂTURĂ CU O „CALAUZA" NECUNOSCUTA A MAIORULUI D. PAPAZOGLU DE N. IORGA. între lucrările necunoscute ale harnicului cer- cetător și adunător D. Papazoglu, e și acea „Că- lăudă pe râul Dunâri sau esactu descriere a părții drepte, și stânge a acestui fluviu, istorică, poli- tică și comerțială, culesă fiindu, din mai mulți istorici antici și moderni, de Maiorul D. Pappa- zoglu' (și titlu frances), Tipografia Statului Sf. Sava și Nifon“, in 12°, 55 de pagini și o hartă. Data e, firește, după 1860. Se începe cu Cladova și se merge pănă la Guri. Știrile istorice nu pot lipsi, și ele sânt une ori prețioase. Astfel despre Ostrovul Mare se spune că „a fost mai d’inainte lăcuit de mai multe sate, care s’au strămutat pe continent, încă de la anul 1831“ (ar fi de făcut noi săpături, așe- zările fiind și preistorice). Se urmează: „Pădurile acestui ostrov sânt de lemne tari, stejari, pentru construcție, cum și de salcie, iar locuitorii din România își au, iarna, adăpostiri de vite, căci, vara, își aprovisionează fânețele în el. Au stupini de miere și râmători. Din vânaturi se găsesc: lupi, vulpi, pisici sălbatece și iepuri". Vidinul, „ce se numia în antichitate Ad malum Bononia", e arătat cu 25 000 de locuitori. Se pomenește Pasvantoglu și lupta lui Mihai Vi- teazul. In Arsenalul de acolo sînt „și 4 tunuri ale Țăril-Romănești, având și marca Țării pă ele- Aceste tunuri fu luate de către rebelul grec losilante" (in textul frances: „le celăbre Ipsy- lanti, chef de la fameuse heterie"), „la anul 1821, și, in bătălia ce ținu cu Turcii in Rumânia Mică, la orașul Drăgășani, fu luate de către Turcii de la batalionul grec ce să numia cel Sfânt, du- cându-le la Vidin". Nu uită nici „frumoasele lulele de pământ ars, ornate cu argint, in diferite modeluri. în acest oraș au murit, la anul 1853, vestitul bătrân Husein-Pașa, care la anul 1825 prăpădi cetele Ienicerilor in Constantinopol, fiind căpetenia lor". La Arcer (Palanca), Ratiaria, ar fi murit Sulla, ba încă și „cu familia sa". „Acest mic orășel as- ' In interior „D. Popazoglu* și, greșit, „D. Paoppazoglu". But. Corn. Mon. Ist. — Fasc. 102, 1939. tăzi este locuit de Otomani, cari pântre ruinele cele vechi găsesc adesea mai multe obiecte, și monede, din antichitățile romane". La Cibru-Palanca : „se zice că aci aproape au fost construit un pod de lemn, pe apa Dunării, in vremea Imperiului lui Costandin, in secolul al 4-lea. a cărui picioare să văd la scăderea Dunării". La Rahova, mențiunea „asaltului ce i s’au dat de către oștirea rusească in anul 1828, și unde, după intrarea oștirii în cetate, au [fost] împușcat adiotantul generalului Geismar de către o cadână (turcoaică), care au tras fără veste de la o fe- reastră, in vreme când se primbla cu șeful său pe uliță". La Ghlghen (Ghighiu), „se găsesc printre ruine mai multe antichități, iar pe Dunăre, in dreptul acestui loc, au fost construit alt pod de lemn de Marele Costandin, tot in al 4-lea secol". La Nicopol, cu 10.000 de locuitori, se „în- seamnă in veacul al 13-lea“ (I), bătălia de la 139b. „Acestei cetăți bine fortificate i s’ar putea da numirea de baie a sângelui creștin. In mar- genea fluviului Dunării, supt cetate, se află fru- mosul turn a unei bisericuți de stil bizantin, ce «e zice că au fost făcută de apostolul Andrei". Se dă de la „o fântână in oraș" inscripția latină, de o formă poetică. La Siștov (12000 locuitori), „magistrat din neguțători bulgari, o școală bine organisată bul- gărească, o bibliotecă și un mic Museu de an- tichități. Din acest oraș au venit în România cei mai mulți neguțăiori, precum și în Austria ban- cheri, oameni de onoare de nație bulgară, ce s’au refugiatără (sic) din pricina răsvrătirii vre- milor in mai multe tânguiri". La Crivina, e menționată victoria rusească din 7 Septembre 1810. La Rusciuc (30.000 de locuitori), nu se uită aceleașilulele ca la Vidin, dar „poleite în aur“. „în anii din urmă au fost residența vestitului înțelept Pașă turc Sait-Pașa, care s’au deosebit din cei mai mulți". Apoi lupta ruso-turcă din 4 Iulie 1810. 1 http://patrimoniu.gov.ro 146 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE în insula Mocanu lupta bașbuzucilor cu Rușii generalului Șoimanov. La Turtucaia află „comasanți pescari turci și bulgari'. La Silistra (30.000 de locuitori), pe care a in- fâțișat—o autorul. la 1S60, pe lângă mențiunea lui Mircea și Vlad Țepeș (tablou al lui Papazoglu, din același an), și moartea, in ultimul râzboiu, a generalului rus Silvan. Mențiunea clădirilor (și o biserică) ridicate de Ruși, in vremea ocupației, de la 1828 la 1836. Nu lipsește amintirea Bulgarului Angheluș și a fântânii lui miraculoase, loc de peleneragiu. Descriere a Borcil, cu ramurile Vaca, Cre- menea si Vâlciu, între care „marele ostrov, cu numire de Costan- din: istoria povestește că Costandin, venind la Dunăre cu armata lui, au șezut mai multe zile între Dunări". Mențiune, la cele două lacuri, Șerban și Zadna, de„mai multesate care s’au desființat, strămu- tându-se. Rasova, Cernavoda. La Hârșova, și un car- tier tătăresc. Simplă mențiune a Măcinului, cu pescari lipoveni, a Isaccii si Țuicii. 1 Se iea acuma malul stâng. Firește căSaverinal păratul Sever. Mențiune a „tabloului e pus îi legătură cu Im- acestui pod care s’au publicat de mine în anul 1858, când, la scăderea Dunării s’au văzut foarte bine". Cernețul ii pare a fi Zernes. Ostrovul Corbul e „încărcat de păduri și pășuni de vite". La Cetate, amintirea înfrângerii Rușilor, în ul- timul răz&oiu, de un număr „încincit" de Turci. Calafatul e făcut de „împăratul D. Calafat" (!', a căruia urme se văd încă prin ruine de șanțuri și fortificații, trecând și o mică șosea de piatră pe de-asupra dealului care leagă comunicații cu zisul mai sus sat Cetatea și de aici in sus cu orașul lui Sever". Se laudă valoarea economică, însemnându-se „mai mulți comersanți străini și pământeni, oameni de mare onoare și capacitate, comisionari celor din Brăila" „Punctul oștirii cordonase." La 1828, 20.000 de Turci sânt bă- > tuți de Geismar, „nu- mai cu o coloană de 4.000 Ruși si Români, in satul Bâilești*. Vorbind de Jiiu, se afirmă că la Târgul- Jiiului „ni spune Istoria că au fost îngropate comorile lui Decebal". Craiova „este clădită de Craiul loan, la veacul al 10-lea“ (!). Pe Jiiu „se poate pluti cele mai bune che- restele de prin pădurile ce adapă". Celeiul e, pentru autor, Sicibida. „împotriva acestei cetăți pe Dunăre au fost clădit de Împăra- tul Costandin-cel-Mare podul de lemn ce se numia Grospod (Groj- dibod) și comunică pe șoseaua de pietriș care se începe de aici și continuând prin orașul antic Caracala". Se redă inscripția pe două table de bronz găsite la 1895 si aflătoare la Gh. Mihail Ghica. Se citează rapoartele au- torului către ministrul 1861-2. de Instrucție, 1859-60, La Turnu, numai identificarea cu Turris. La Zimnicea: „aici sânt împământeniți mai mulți neguțători de nație bulgară, cari după vre- muri s’au fost refugiat, din lăuntru Bulgari, din pricina maltratărilor Otomanilor". La Giurgiu, zidurile turcești, luptele lui Mihai Viteazul, presintate în tabloul autorului la 1837. Biserica Sf. Nicolae e din „geamia cea mare" (ar fi de făcut cercetări; a trebuit să fie ș> o bi- serică a lui Mircea- Vodă). http://patrimoniu.gov.ro IN LEGĂTURĂ CU O „CĂLĂUZĂ NECUNOSCUTĂ A MAIORULUI D. PAPAZOGLU 147 La lacul Greaca, „o mulțime de vii, proprie- tăți a mai multor orășeni din Capitală". Arătînd vărsarea Argeșului, se pomenește bi- serica din Curtea-de-Argeș a lui Neagoe, cu mențiunea presintării de autor, in litografia de la 1860. La Oltenița, identificarea cu Constantiola și reședința episcopiei Daphnes. Lipsă de ruine. Pe aici vin Domnii de la Constantinopol. La 1855, măcelul Rușilor in retragere, supt focul artile- riei turcești. Urmează Călărașul, fără urme istorice. Men- țiunea Târgoviștii aduce pe a „tabloului" din 1861- Firește că la Floci e „flota"! Dar trecerea Mo- canilor și amintirea luptelor lui Mihai, a refu~ giului, înainte de el, a lui Alexandru Mircea „Mai la vale, tot pe apa Borcea, in dreptul sa- tului larba-Dulce, lângă Brăila, la o distanță de 5 miluri, in curs, la vremea scăderii apelor in extremitate, s’au văzut picerele a unui Pod-de- piatră, ce erea întins pe toată întinderea lățimii ei, și se suposă că pe aici au trecut oștirea lui Da- rie." „Locul acestui pod, chiar când este Dunărea scăzută, se poate vedea de către voiajori, căci se face prin mijlocul apei vâltori mari acolo pe unde sunt pilaștrii lui, și care vâltori se ocolesc adesea de către vapoarele ce trec. De aci pănă in orașul Brăila... ...Și doritorul a vedea locul Podului ar trebui ca din vreme să observe, acest loc în care au fost clădit uriașul monument de este acum peste 20 secole." Alături, din istoria nouă, e descrierea „mo- numentului" rusesc din Brăila, cu amintirea ghiu- lelei oprite la picioarele Marelui Duce Mihail. Autorul memoriilor strânse în jurul trecutului bucureștean nu uită să mrnționeze încercările revoluționare bulgărești în 1840 și 1841: „revo- luția bulgară care fu potolită, în amândouă rân- durile, de către garnisoana militară ce se afla in acel oraș, din regimentul no. 2 al Țării-Româ- nești, supt comanda bravului colonel Enghel; de și fu o pierdere de un ofițer mort și unul rănit, însă tot regimentul fu glorios, cum și cei mai mulți din ofițeri fu decorați". Note și asupra luării Brăilei: „Această renumită cetate, în anul 1828, când se încunjură de oștirea rusească și se bătu, nu i s’au putut face asaltul decât printr’o minare supt zidul cetății, lângă poarta mică, aproape de malul Dunării, care minare, din greșeală, priimi focul, în vreme când, pe tărâm, se afla o brigadă de asalt. Explosia se făcu fără vreme și nenorocita brigadă fu azvârlită în aier, perind și bravul general, comandantele ei. De și mortalitatea fu mare și cei mai mulți ostași arun- cați in aier fu căzuți în Dunăre, dar asaltul fu făcut, căci prin acea dărâmare se dădu șturmul de divisia ce urmă, și cetatea fu luată". E, cum se vede, o adevărată pagină de istorie. Lângă Vădeni, pe Siretiu, se arată „ruinele vestitei cetăți, :n anticitate, Capul Bovis, și unde se găsesc cărămizi, pietre sculptate și mai multe monede de argint și aramă". La Galați (30.000 de locuitori), nu se uită că e „orașul natal al înălțimii Sale Prințului Dom- nitor al României, Alexandru loan I". Legături cu Trieste, Marsilia „și prin toate orașele măr- ginii Italiei, cum și la Odesa și Constantino- pol". Simplă mențiune pentru Reni, Ismail și Chilia. Apoi despre carantină și paza ei. Pentru București, se arată drumul de la Giurgiu cu „delijansul ce vine de 2 ori pe săptămână sau prin fiacăre ce se află in Giurgiu". „La Că- lugăreni (sic) se află un otel foarte îmbielșugat pentru odina pasagerilor." Oțele în București sânt acestea : Fieschi, Concordia, Hotel de France, Pa- tria, London. Visită, cu „doi sfanți pe orâ". Lista locurilor vrednice de cercetare. Intre altele, clopotnița de la Radu-Vodă, „din care sa vede toată Capitala și împrejurul ei, dfstanție de 7> poștie" și „frumoasa biserică*. Apoi „tornărla oștirii și fondăria artileriei". Nu se uită „mașinile de cișmele, în marginea Dâmboviții, de unde se împarte apa in toată Capitala, morile de abur și mașina spălării rufelor*. Ca monumente, Turnul Colței, cu mențiunea Suedesilor clăditori, „biserica cea antică, a lu Bucur, după care s’au numit capitala București", Crucea de Piatră a lui Leon-Vodă, „clopctu cel mare din curtea Mitropoliei, monument turnat de Ruși din tunurile luate de la Turci in răz- boiul de la aanul 1828, Crucea cea mare și frumos sculptată din altarul bisericii din maha- laua Oborului Vechiu, monument de piatră ar- dicat de Serdarul Mogoș, pentru nenorocirile țării, fântânile Mitropolitului Filaret, cu frumoa- sele sculpturi de pîatrâ, ușile bisericilor Colțea, Stavropoleos și Antimul, cu frumoase sculpturi in piatră și lemn, cum și biserica Curtea Veche", pe care o atribuie primului Mircea, în „al 13-lea (1) secol". Nu se lasă la o parte nici „vasele cele antice de aur, ce sînt în mare cantitate găsite in România, în munții districtului Buzău, într’una din pietrele cele mari ce s’au scos din acei munți și care se află la Ministeriul Cultelor și al Ins- trucțlilor Publice, se păstrează în Casieria Șeoalelor". Automl i ivită pe călători „în modesta sa gră- http://patrimoniu.gov.ro 148 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE dină, în mijlocul căreia se află colecția sa de anticități romane, găsite in Statul României, care este intr’un pavilion ardicat pe o terasă ocolită cu mari pietre cu diferite sculpturi, precum și, în alt pavilion, o numeroasă bibliotecă de cărțile cele mai vechi și manuscrise istorice antice, pre- cum și o exposiție de diferite manufacturi și țe- sături românești așezate intr’un alt pavilion, unde este și o galerie de diferite tablouri**. Dar se dă și, in planșă, ceia ce i se pare lui Papazoglu a fi sabia lui Avesalon, fiul regelui David. Pe copertă se oferă spre vânzare, la el, in Str. Dobroteasa 15: 1. harta Principatelor Unite, „de un stânjen**, după cea austriacă. 2. Portretul lui Ștefan-cel-Mare în 1504. 5. Cronologia Țării— Romănești pe 1862 ani, legată in portofele spre a fi purtată in buzunar". 4. Portretul lui Tudor Vladimirescu. 5. Al lui Traian, „părintele patriei noastre, cu vederea podului de piatră făcut de dânsul pe Dunăre; copiată din Coloana Traiană de la Roma". 6.„Albul (sic) cu descrierea obiectelor istorice și documente, copiate după pietre, după la mănăstirile ce s’au revisuit de mine din dis- trictele Prahova, Dâmbovița, Muscel și Olt, in care se va lega și șease tablouri cu litografia acelor mănăstiri, cum și obiectelor istorice găsite pe la dânsele**. Dau acum și o altă informație asupra acestu subiect, de mâna chiar a Iui Papazoglu : „Un an după unirea Țărilor Românești Valahia și Moldavia, supt Domnia alesului de amândoă țările Domnu Alecsandru loan I Cuza din țara Moldovi, am făcut acest erimitaj în mijlocul gră- dini mele, după proprietatea me a, mahalaca Dc- broteasa, coloare albastră, Ia ano (sic) 1860, Fevr. l-iu, de vârstă fiind eu suptscrisul de ani 50 fără doă luni de zile, însurat cu solia mea de la ano 1843, Irina, născută Greceancă, având copii: Dimitrie, de ani 19, Costandin, de ani 7, și Mi- hail, de ani unu’ și Alecsandrina, de ani 12, și Marița, de ani 10; iar am ieșit Ia pensie pe ano 1856, în urmă de o slușbă militară de 26 ani, cu rangul de maior și decorat cu nișam oto- manicesc, la gât cu diamante, și cu Ana, al 3-le clas, la piept, rusască, amăndoâ pentru slujbe cre- dincioase ostășești. Fie ca urmașii miei să zică : Domnu să mă erte și să stăpânească cu fericire, rugându-i a cultiva grădina cum am culti- vat—o eu! Maior D Papazoglu, judecător Ia Consiliu’ de revisie ostăsesc. ) Am meritat doă săbii împodobite: 1 de la oștire otomană, când am condus-o peste Olt. 1 de la opștie mahalali Dobroteasa, când le-am desrobit biserica de supt urâta epitropie treti logofăt lordache Cupețul și am așezat epitrop pe Coste Dimitriu tabacu. N. B. Supt ermitaj s’au ocolit măgura cu pietre mari, antichități romane din România Mică.** Cu privire la acest Museu al lui Papazoglu avem și „relația asupra visitei ce înălțimile Lor Carol l-iu și Elisaveta Doamna mi-au făcut la 28 Aprilie 1870“ (notița lui pe V°), in acest cuprins: „RELAȚ1UNE Asupra visitei ce I. S. Domnitorul Românilor a făcut la 28 ale lunei April la colecția de anti- cități și rarități a subsemnatului (vezi Monitorul no. — din 1870). La 28 April, pe la oarele 3'/, după prânz, î. S. Domnitorul, însoțit și de 1. S. Doamna, de d. se- cretarul său intim și casier, mi-a făcut onoare a se cobori la grădina mea, in care se află mo- desta mea colecție de anticități și rarități, biblio- tecă antică, armele antice, galeria de tablcuri, cum și colecția de anticitâțile bisericești. Au avut mai întăiu buna voință a visita colecția de anti- cități, unde pe o hartă a României înadins pre- gătită s’au arătat î. S. locurile pe unde locuitorii găsesc cu abundență monumentele strămoșilor noștri. î. S., cu deplină cunoștință de arheologie, mi-au făcut întrebările cele mai ingenioase. Au văzut masca cea mare de aramă a împărătesei Cleopatrei, găsită in Olt. Au văzut despărțirea numismaticii, a statuilor, a bijuteriilor române, a obiectelor găsite prin sarcofagii, a pietrelor sculp- tate, a tot felul de petrificații, a vaselor antice, despărțirea anticelor egiptene, in fine tot ce au putut atrage atențiunea II. LL., dându-mi cele mai științifice poveți pentru căutarea și buna lor conservare. De Ia museu au trecut la anticitâțile bisericești. Au văzut toate obiectele cu de-amă- nuntul și au cerut cele mai creștinești explicații pentru fiecare obiect. Au trecut la biblioteca cu cărțile antice, care se compune de 1.500volume cărți și 380 manuscrise, colecționate cele mai multe din vestita bibliotecă a Olteanului, au ră- mas foarte mulțămit, și mi-au cerut a vedea ma- nuscrisele, observând hrisoavele pe pergament de la mai mulți Domni ai României. Au întors băgare de samă asupra peceților României, de la Domnii din secolele 14, 15, 16 și 17, și au http://patrimoniu.gov.ro IN LEGĂTURĂ CU O „CĂLĂUZĂ* NECUNOSCUTĂ A MAIORULUI D. PAPAZOGLU 149 -văzut făptura lor cu semilună și soarele, cum se obișnuia mai înainte de secolul al XV-lea a se pune la pecețile române. Acolo au observat mai multe cărți tipărite chiar din secolul inven- ției tipografiei. Au văzut paleografii mai multe, și au rămas mulțămit. De acolo au trecut la des- părțirea armelor antice, ur.de a observat mai multe arme, întorcând băgarea de samă asupra unei puști cu două focuri printre țeavă, precum și la galeria de tablouri, peisagiile cele lucrate cu nisipuri colorate din secolul al XVl-lea și care a fost admirate și la exposiția cea din urmă din Paris. Apoi a avut plăcere de s’a suit in pavilionul cel înalt din mijlocul grădinii, care domină toate grădinile din Coloarea de Albastru și parte din cea de Negru, vederea gării de la Filaret, Vă- cărești!, satele Popești, Leurdeni și Cioplea, unde, primind I. S. relații istorice despre toate aceste localități, a rămas mulțămit. După două oare de zăbavă, LI. L.L., însoțite de buchete de flori, au plecat spre câmpia Văcărești, adresându-mi cele mai leale mulțămiri. Maior D. Papazoglu”. Acela care a admirat, cercetat și popularisat atâta, in margenile cunoștinților sale de ostaș autodidact, din monumentele istorice romane și Tomănești merită, de sigur, să se dea o întregire la prețioasele știri despre sine și familia sa pe care le infățișează însuși în lucrarea sa pitorescă despre București. Le culegem din chiar actele lăsate de el, pe care le-a pus la disposiția Insti- tutului de Istorie Universală nepotul său de fiu, generalul Papazoglu. El păstrase cu îngrijire din corespondența de familie două scrisori: una, in grecește, din Iași, la mănăstirea Bărboîu, cu asigurări de iubire de fa unchiul care semnează ’lwavvir^a; X. XZatt- v:dvo;(18 Decembre 1834), alta, de la tată, Andrei Nicolae Papazoglu (Turnu, 18 Imucr 1835), cu adresa: „prea-iubitului meu fiu d. parucic Di- mitrache Papazoglu, cu părintiască dragoste, la situl Ibrailii Tichilești sau Frumoșica*. După ce se arată afaceri cu un Dănescu, — românește.- „să mă spăl pă măini" —, și se exprimă dorința de a-1 vedea pe fii la București, dacă nu la Giurgiu, unde s’a trimes praporcicul Ntcolachi Țeplianu de la Izlaz, și se spune cari sânt noii ofițeri acolo, la Turnul (căpitanul Izvoranu loan, ginerele lui D. Solomon*, parucicul Bonciu, „ginerele lui chir Nenciu Arsu din Caracăl", prapurcicul Mihai Poroineanu, neînsurat, ca și lanachi", iuncărul Nicolachi Milcoveanu", se dau aceste știri despre tatăl lui Slătineanu, care-1 trata pe bătrân de „nepoate" și venise, odată cu părinții celui ce scrie scrisoarea, de la Linotopi, in 1775, „de frică", el așezându-se la Slatina, de unde-și trage numele: 'O |jtazapf"7p lZa":v:âv&; âzarâyovTav Ăcvo- tcîu, ăn’ za: oi voveî; pa;, zai otâ tots czZaocav to& Mteosw; "of» 1775, izo tov ț66ov tou;, gvts; yjpavtizoi, îțuycV oi [iov dpoO ps iov pazap'T7₍v îi; BZa/'av, za:, wv-a; ei; to zac:Z:z: ”OZto’j ypcvov; —, tov ovopasav LZat:- v:âvov, qtâva Zomov nâvcoTă nepoate pi ezpa^e, Zs- ȚGVTi; uoj ot: prispa to-j e&Qțk „Prea-înnălțate Doamne, Jăluim Mării Tale că noi ne aflăm mahalagii ctitori la biserica Sfântului Gheorghie Vechiu, unde se află și Școala Domnească cea slovenească, care biserică la cei mai dinainte dăscăli să afla ca o mare podoabă de ucenici a Școali, infru- musețăndu-să cu slujbe și cântări, până la moar- tea răpt. dascal Costandin, iar de atunci și până in anul trecut rămăsese atât biserica întru o proastă stare de cântăreți, căt și Școala de spre învățătură și ucenici, încât rămăsesem a ne pă- răsi și biserica, mahalagii vechi fiind. Care aCasta văzăndu-o cu multă mâhnire a noastră, am căzut cu jalbă la Măriia Sa Mihai-Vodă Șuțul, cerând ca să ne hărăzească pe Chiriță dasc. ce au fost la Școala mănăstirii Colții, știindu-l dăstoinic de a ținea și școala în stare ce să cuvine unei Școale Domnești și biserica întru podoaba ei având și desăvârșită știința învățăturii slovenești. După care jalbă a noastră făcând Măriia Sa cercetare, s’au pliroforisit și cei la dumnealor veliții boeri dă vredniclia lui și prin luminată cartea Mării http://patrimoniu.gov.ro 150 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Sale s’au orânduit la Școala Domnească, luând și noi o nespusă bucurie că, atât podoaba bise- ricii s’au pus în orănduiala ei de — (rupt) și lauda lui Dumnezeu, căt și Școala o vedem cu înmulțire de ucenici, atât pământeni, căt și streini, începând a curge iarăși izvorul învățăturii, ce dă multă vreme să închisese. Pentru care, fiindcă acei ce adusese Școala și biserica la acea proastă stare au început a face amestecături ca să ne isterisească dă un acest fel dă ipochimen ce am dobândit, noi, mahalagii și obștea, cădem la mi- lostivirea Mării Tale a ni să hărăzi numitul dasc. și prin luminat senetu Mării-Sale. Și cum va fi mila Mării Tale. Prea-plecații Mării Tale BacjÎAta; AazQj^râvo;. Dimitrachi Căzănescu. Tiavvâz^ ‘Pa^Savr;;. Xrâțavo; \az[o'j]at[âvo;]. Gheorghie Măinescu. XzapXâto; Manp... X. Arjp.Tjptto Ila-a^dvXo’j;." Domnul întărește: > lo Costandin Alexandru Ipsilant Voevod i gos- podar zemle vlahiscoe. „Fiindcă vâzuiu Domniia Mea și carte dom- nească a fratelui Domnu Mihai-Vodă Suțul, cu l *1802, Mart 27, arătătoare că și de la alte obraze mari dintre dumnealor cinsttții și credineoșii boerii Domnii Mele s’au pliroforisit Domniia Sa dâ vredniciia acestui Chiriță dascalu, atât întru în- vățătura Școali și întru podoaba cântărilor bise- ricești, căt și întru condeiul slovenesc, carele la multe întâmplări dă trebuință ce s’au întâmplat la judecățile ce caută dumnealor veliți boeri și depertamenturile dă tălmăciri a hrisoave și cărți vechi slovenești, fiind acest Chiriță dascalu orân- duit, au săvârșit tălmăcirile acelea cu deplina lor ințălegere, și osebit fiindu și Domnii Sale cu- noscut condeiul său de curat din hrisoavele și alte sineturi ce să dau de la Divanu domnesc, scrise de dânsul, priimită dar și cu cale este ce- rerea și rugăeunea ce de opște ne fac printr’a- castâ jalbă mahalagii și ctitorii ot Sfântul Gheorghe Vechiu pentru acest Chiriță dascalu. [Deci i-am dat și; rupt) Domniia Mea acest domnesc nostru sinet, ca să fie tot dascal nestrămutat; prin care poruncim ca să oue toată silința a să osărdui spre deșteptarea învățături și procopseala uceni- cilor, fără de vre o pregetare sau lenevire, ca să facă cunoscută osârdiia lui prin rodul învățăturii ce va crește dintru acastă Școală, și pentru slujba și osteneala lui să aibă priveleghiul și mila aceia ce au avut-o și cei mai d’inainte dascăli ai aceș- ti! Scoale prin hrisoave. 1803, Ghenr. 15. (Pecetea cu chinovar ovală din 1802, cu ar- mele celor două țări.) Vel Logt. Biv Vel Cluc.“ Pentru cinstea dată învățăturii de enoriași și, de Domnul țării, ca și pentru deosebita frumu- seță a stilului, atât de credincios tradiției, se cu- vine de sigur recunoștință rudei care a păstrat această dovadă de iubirea de carte a lui Dimi- trie Papazoglu. Dând, pe verso, cuprinsul actului, maiorul adăuga: „Se vede și unfchiul] mieu Hagi Dimitrie Papazoglu ca mahalagiu și ctitor. Acesta este din familia mea (de Papazolu), căci răposatu pă- rintele mieu (Andrei Papazolu) totdeauna ne zicea că au avut proprietate la acea mahala, și Stelea. Să vede și hanu tot cu această familie (de Pa- pazolu)“. La 1809, „Andrei sin Nicolae Papazolu" era întărit ca „boier de neam* de același Domn, supt ocupația rusească. Era acum la București. La 11 Novembre 1814 actul „s’au theorisit la așe- măntul politii Bucureștilor. Un certificat de onoare e dat lui Papazoglu, împreună cu Hristodul Triandafil. la 29 Decem- bre 1819, de negustorii greci din București. Iată numele lor, intru cât le-am putut descifra:. ("isoooatoc Bpavâ; p.aprjpw. ToutCgua. IlpaSozaw; Tpe... (sic). l-leooopo; T^ozâvo;. ’loiâwr,; axpTupw. N. Bezapr/ț [laprjpG). Kwvs-avizvo; Hr/fijî |iaprupw. \ppxoz IlazGuaratTjv papwpG. ’lwâvvzj; tgO llaaâÂi pap-r/po. XpdaavOG; ’ASpăp.^; iiapT'jpd. (Indescifrabil.) T’oua. ...rpsvtâv paprjpw. BBZKJâpto? HauÂâazo'jXo; paprJpw. ATjp.^Tp'; IIg/t^z/, naptupw. N tzdZao; 'jÎg; KtnaTTj (?) ZG'jnaTtwcvjs ojiotw^.. Kwvcna; A:za... Ilerpo; Map... Zmtg; 'Pgugoz, papvjpw. XtzcÂaoț ’A9. TzoDpa papTJpw. Mr/âZv,; flapaScuzaTG?. ’lwâvvv; N izgZotîouZg; (.tapvjpw- HâvGC Xtcp'j'.G'j. Xnupo; Ka^Gt:. Lewp’po; liana; [.Laprupto. Map^apiton ’lwâvvr,;. Kcovgtv. Ma^Xîjp. papT’jpw. http://patrimoniu.gov.ro ÎN LEGĂTURĂ CU O „CÂLAUSÂ" NECUNOSCUTĂ A MAIORULUI D. PAPAZOGLU 151 loannti. AvjifZ) [iap-'jpw. Arj^rpto; 5[i6v:o;. KwvaravTîvoî Alegai). Cum se cuprinde în colecție și o instrucție din 26 Maiu 1820, care va trebui publicată, pentru cei cari „au cumpărat de la cochi vechi slujba dijmăritului“ de la un județ, putem crede că Andrei Papazoglu a fost printre ei. La l-iu Octombre 1825 e confirmat ca boier de neam de către Domnul pămintean, cu o întă- rire după războiul ruso-turc, la 51 Octombre 1829. Restul actelor privește cariera de ostaș a fiului. In ortografie mai mult latină, un polcovnic chiamă la București, pentru că „urmează a vă face uniformă de acest cin", pe nou „innălțatul in cin de parucic' (19 Decembre 1852). Le 18 lanuar 1835, colonelul Filipescu il chiamă la Telega, pentru a „priimi roata 7-lea supt co- mandulu de la d-nu parucic Rucăreanu". La 27 lanuar 1857, același îi încredințează „roata al 6-lea de la d-lui căpitan Budeșteanu, eșitul din slujbă". încă din 9 Maiu 1855 i se scrie: „Mulțumirea ce Ecsele[n]ția Sa șeful oștirilor mi-au arătat pentru buna stare în care au găsit roata l-iu, 2-lea si comanda de învățătură din Focșani, la revizia ce au făcut atât de spre partea frontului că[t] și de spre amuniție". Deci se arată aceasta „domnului căpitan Lăcustean, Costescu și parucic Papazolu, atât mulțumirea Ecselenții Sale, căt șl a mea, ca unora ce au adus cinste polcului". http://patrimoniu.gov.ro ȘTIRI NOI DIN PREAJMA PORȚILOR-DE-FIER: DRUBETA» TRANSDRUBETA, TRANSDIERNA DE AL. BĂRCĂCILĂ- DIN DRUBETA. La thermele romane cu palestra lor, descoperite în Turnu-Severin, am constatat două mari fase de construcții, in urma cărora ele se presintă cu întregul complex fixat pe planul publicat', și anume : a) Thermele propriu-zise, compuse dintr’o mare încăpere la mijloc, caldarium și tepida- causte. la Sud și Est; c) Un culuar de trecere de la therme la palestră, la Est de cele două basine ale frigidariului. După distrugerea thermelor, odată cu întregul oraș roman, prin năvălirea Goților, care a dus la părăsirea Daciei su; t Aurelian, terenul și ma- Fig. 1. — In fostul culoar dintre therme și palestra dintre zidurile 13: A, zid de epocâ târzie; d, monument funerar; e, para de pin; f, placâ cu trei cruci. C, colțul nord-estic al basinului rotund. rium la Vest și Sud, iar la Est frigidarium, cu o mare sală din care se dă în două basine, unul pătrat, altul rotund. Laturile de Sud și Vest ale thermelor sânt distruse, probabil cu prilejul cons- truirii liniei ferate din imediata lor apropiere. 6. Palestra, cu o mare curte aproape pătrată, la mijloc, și două corpuri de construcție cu hypo- ¹ Cu descrierea sumară, Une viile daco-romaine; Drubeta, L’Archeologie en Roumanie, București 1938, pp. 40-46, pl. xxxvi, xxxviii; Archivele Olteniei, n-le 95-96, 1938: Les thermes romaines de Drubeta. terialele th imelor au fost utilisate pentru alte- scopuri, intre c\ re am precisat două: Extremitatea vestică a corpului sudic de clădiri ale palestrei a primit, pe un spațiu foarte redus, o masivă construcție, din care s’au păstrat două ziduri paralele, alăturate de acelea ale construcției an- terioare ; unul din ele, cel de Vest, a fost cons- truit pe pământ de umplutură de-a lungul fostului culuar de coborîre de la palestră la therme, din b’ocuri de piatră provenite de la clădiri și alte monumente anterioare păgâne și creștine; blocuri- http://patrimoniu.gov.ro ȘTIRI NOLJI DIN PREAJMA PORȚILOR DE FIER 153 similare s’au găsit, desfăcute de construcție, in spațiul dintre aceste două ziduri, de epocă târzie, intre care inscripția funerară a augustalului municipiului Drubeta, mai jos descrisă. Pănă la consolidarea acestui zid., ridicat pe pământ de umplutură (fig. 1), în urma intemperiilor, capătul lui nordic s’a prăbușit, ieșind la iveală importantelele piese descrie mai jos, la n-le 2-4, ale căror părți esențiale nu erau mai înainte visibile. b) Altă utilisare, a întregului teren al palestrei și inprejurimilor ei, a fost transformarea lui in cimitir creștin din evul mediu, când in jurul cetății Se- verinului s’a desvoltat o nouă viață orășenească '. Fig. 2. — Inscripție funerară a augustalului Drubetei. Trecem la descrierea monumentelor găsite la locul indicat. 1. Fragment de monument funerar. Este spart dintr’un bloc paralelipedic de piatră tare de calcar. A fost găsit pe laturea nordică a construc- ției de epocă târzie, la suprafața zidurilor. Dimen- siunile: înălțimea 57 cm., lățimea 43 cm., gro- simea 51 cm. Câmpul inscripției ce urmează este înconjurat de un chenar profilat (fig. 2): D [Mj M MINCIO... SIMPHOR... AVGMHD... MINCIA... * Al. BărcăeUă, Cetatea Sever inului, Bul. Com. Mon. Ist., fasc. 94, 1937 ; T urnul-Severin, trei veacuri de viață medievală, în Arh. Olteniei, n-le 65, 66, 1933. Resul- tatele săpăturilor la acest cimitir, le avem în studiu, cu colaborarea prețioasă a d-lui profesor dr. Fr. I. Rainer. Cetim : D(is) [M(anibus)] i. M(arco) Mincio [M(arci? E(ilio]Simphor(o). ₛ. Aug(ustali) M(u- nicipit) H(adriani) D(robetae) Mincia..^ Partea esențială a inscripției este păstrată ; ea preciseaza existența în Drubeta a colegiului Augustalilor, care deservia cultul împăratului dlvinisat și care întrunia elita burghesiei urbane'. 2. Stelă funerară, folosită ca material de cons- trucție la zidul de epocă târzie (fig. 1, d și fig. 3. a. b.). Este un stâlp paralelipipedic de piatră tare de calcar, de dimensiunile 1.73,0.72,0.65 m. Colțul lui din stânga presintă o spărtură neregulată dt sus până jos. Fața cu inscripția are capătul superior profilat și ornamentat cu re- lieful a doi delfini afrontați’, din cari se păstrează cel din dreapta, și cu două, șiraguri, unul de ove, altul de perle, suprapuse. Același profil se prelungește pe fața din dreapta a monumentului, care este numai parțial ecarisată și pre- sintă adâncitura de fixare a unei alte piese; alte adâncituri sânt practicate în același scop pe fața superioară. Literele, mai adânc săpate în primele rânduri descresc în înălțime de la 11-4,5 cm. Inscripția ni dă : 1. D M 2. ...T1OCF 3. ...CTR1CE 4. ...NVARIO 5. ...LEGII IFFER 6. ...IXANNLVI 7. ...1TIVSEPIPO (?) 8 ...VSLIBETHERES 9. ...1MOPATR 10. ...B MFC 11. ...S E Cetim: D(is) M(anibus) ᵥ fC(aio) (?) Domijtio C(ai) Efdio).,. ..ctrice ₃. [!a]nuariOi. [Centuria] Leg(ionis) IUI F(laviae) Fr(umentarius) ₅. [V]ixit Annfis) LVI ₆. [Domjitius Epipo-[di]us(?) Lib(ertus) et Heres &. [Opt]imo Patr(ono) g. B(ene (M(erenti) F(aceundum) C(uravit) ᵢ;. [Hic] S(itus) E(st) u. ¹ Cea mai frumoasă descoperire la noi, în legătură cu acest cult, este palatul Augustalilor din Sarmizegetuza, .exemplar unic în această categorie de construcții în tot 'mperiui“;C Daicoviciu, Dacia I, p. 242 și urm. III—IV, p. 516 și urm ; La Transylvanie dans Vantiquite, București 1938, p. 59 și urm. Inscripțiunile găsite in Drubeta pentru cinstirea împăraților, în viață sau după moarte, sânt nume, roase. Enumerarea a parte din ele am făcut-o in Une Viile Daco-Romaine, Drubeta, p. 36 și urm. ! Același simbol funerar al călătoriei sufletului în in - fern îl găsim la Viminacium, la centurionul din aceiași legiune, Lucius Cassius Flaccus; C. 1. L, III, 14.511. Sul. Com. Hon. Ist. — Fasc. 102, 19’9. 2 http://patrimoniu.gov.ro 154 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Asupra textului inscripției observăm : a) La rândul 3 ni se dâ patria centurionului, o localitate probabil neînsemnată din Peninsula Balcanică, din al cării nume lipsesc primele litere, probabil două. b) La rândul 7 literele penultimă și antepenul- tlmă sânt superficial săpate¹. Inscripția ni dă un centurion al legiunii IV Flavia, care, ca frumentarius, avea sarcina apro- visionării cu cereale. Se știe însă că acești sol- dați frumentarli făceau și serviciul de curieri, ca și acela de poliție secretă a împăratului, înlocuind, se pare, în secolul al II-lea pe speculatores ². LEG Illl FF = Leg(io) IV F(lavia). F(elix), — deci din aceiași epocă cu trei inscripții de centurioni din Dacia, două din Sarmizegetuza (CIL, III 1480, 7904), una din Micia (CIL, III 1953), și cu alte ștampile identice, pe cărămizi aflate pe teritoriul Daciei, in Banat (Ia Pojegena, Jidovin, Mehadia) și in deosebi de numeroase la Sarmizegetuza. Epoca lor este cel mai târziu până la începutul domniei lui Hadrian, când încetează prescurtarea numelui legiunii cu LEG Illl FF, spre a se numi numai LEG Illl FL(avia)’. b) Inscripția monumentului funerar, ridicat de centurionul lulius Strato și de soția lui, fiicei lor Fig. 3 a. și b. — Inscripție funerară: Domitius lanuarius, centurion al legiunei IV-a Flavia. Un veteran frumentarius al acestei legiuni îl găsim la Roma [CIL, VI 554); un soldat frumen- tarius, in fragmentul de inscripție din Aquincum (Buda) {CIL., III 55 X 78). Din Drubeta mai avem, de la această legiune: a) O cărămidă cu stampila³: ¹ Lectura Epipodius o propune, după reproducerea fotografică, d. profesor R. Egger din Viena, căruia ii mulțămim cu recunoștință pentru deosebita amabilitate cu care ni-a răspuns la consultare. s Fiebiger, Frumentarii, în R. E. ⁸ Al. Bărcăcilă, Drubeta, extras din Boabe de Grâu, București 1932, fig. 33 și p. 22. Cărămida se află în Mu- zeul Regiunii Porților-de-Fier, din Turnul-Severin. lulia Grata². Aici numele legiunei este redus la .- LEG. Illl FL; deci inscripția este posterioară domniei lui Traian, ca și noua inscripție de mal sus ³. Asupra acestei legiuni se știe că, înființată de ’ Ritterling, Legio, în R E., XII, p. 1540 și urm. ’ CIL, 111 14484. Acest frumos monument funerar se află în Museul Național de Antichități din București. ’ In Dacia mai avem de la această legiune insctipția funerară din Apulum (Alba-Iulia), CIL, III 201 ; Af. Ulp(io) Caia, praefecto legionum Uh Flaviae et XIII Gem^inae), posterioară Împăratului Caracalla, întru cât acceiași per- soană figurează în inscripția 1178 ca centurion al le- giunii III Italica. http://patrimoniu.gov.ro ȘTIRI NOUI DIN PREAJMA PORȚILOR DE FIER 155 Vespasian in anul 70, cu elemente din Italia nor- dică și poate mai mult din Gallia sudică \ a fost trimisă, probabil îndată după recrutarea ei, in Dalmația, de unde, către anul 86, Domițian o aduce in Moesia Superioară, pentru războaele de la Dunăre. Primul ei sediu in această provincie, atunci constituită ca provincie obsebită de Moesia Inferioară, nu este încă precisat. După inscripțiile Fig 4. — „Pară de pin", de la un monument funerar. prehadrianice găsite la Viminacium (= Kostolac),— doi centurioni și un tribunus laticlavius, in afară de ștampile pe cărămizi —, se presupune că aici, înpreună cu legiunea VII Claudia, și-a avut primul sediu; intre 102-107,in timpul războaie- lor dacice și, pănă la organisarea noii provincii, ar fi staționat in Sarmizegetuza, spre a reveni apoi in Moesia Superioară². B. Filow’ dă ca probabil că, înainte de mutarea legiunii la Singidunum, și-a avut lagărul la Ratiaria. După cucerirea Daciei,la care această le- giune a participat, — inscripțiile o arată, activând în noua provincie ⁴; inscripția din Sarmizegetuza, CIL III 7904, ni dă un centurion al acestei le- giuni ca exer(citator) eq(uitum) sing(ularium) C(ai) Avidi Negrini, leg(ati) Aug(usti) Pr(o) Pr(aetore), — care Nigrinus este al doilea guver- nator al pro inciei pănă la anul 117. înprejurările grele de la Dunăre au reclamat supt Domițian, în scurtul interval de la anul 86 la 92, aducerea aici a cinci noi legiuni, spre a se înfrânge mișcările ofensive ale Dacilor, apoi ale Marcomanilor, Quazilor și Sarmaților, și, în bună parte, spre a se umplea golurile legiunilor distruse (V Alauda și XXI Rapax⁶). La scurt interval au ¹ Ritterling, /. c. * Ibid., Capitala lui Decebal, însă distinctă de noua fundație a lui Traian din Valea Hațegului, nu va fi ocupată decât la finele războiului al doilea dacic. Cf. C. Daicoviciu, La Transylvanie dans l’Antiquitt, București 1939, p. 36 și urm. s Die Legionen der Provinz Moesia, Leipzig 1906, p. 63. ⁴ Ritterling, l. c., p. 40. ’ Ibid., p. 1277 și urm. urmat războaiele dacice ale lui Traian, atâtea cerințe ale organisării noii provincii, și războiul inpotriva Părților. Atari inprejurări, in această epocă de hotărită afirmare și extensiune a autori- tății romane la Dunăre, explică și neîntreruptele deplasări, în întregime sau parțiale, ale acestei legiuni, între anii 86 și 117, pe care numai viitoare eventuale descoperiri ni le vor putea înfățișa mai clar. 5. „Pară de pin“, provenind de la un monument funerar. A fost folosită ca material de construc- ție la același zid de epocă târzie (din fig. 1 f și fig. 4). Este un bloc ovoidal, din piatră de calcar tare, cu basa lipsă 4. Trei cruci adânc săpate pe o placă de piatră de nisip calcaros, folosită ca material de construcție la același zid de epocă târzie (e din fig. 1, și fig. 5). Dimensiunile plăcii: 65/53. cm.; crucea mijlo- cie : 18/18 cm.; crucile laterale, fiecare, 10/10 cm. Crucea centrală se prelungește in jos, pănă la basa plăcii¹, cu o bară (trunchiu), din care se ramifică lateral câte o ramură cu două vârfuri arcuite, ridicate in sus. Vârful ramurilor, ca și toate capetele crucilor, are terminațiuni sferoidale (e în fig. 1, și fig. 5). Avem, după toate aparențele, înfățișarea crucii Fig. 5 — Placă cu trei cruci. roditoare de viață eternă, E6Xov ^wqtzqccv, calitate cu care este preamărită de marii scriitori biseri- cești ai Siriei și Palestinei, de la Efrem din Siria (506? — 375) pănă la Sf. loan Damaschin ¹ Supt care este foarte probabil că, la construcția din care provine, era altă placă, cu continuarea ornamentației,, întru cât capătul de jos al barei de mijloc nu este finit. http://patrimoniu.gov.ro 156 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE (675-749) Ideia aceasta aparținând Orientului creștin nu este străină nici Occidentului². O particularitate de remarcat sânt terminațiunile rotunjite și bombate la capetele crucilor și ale ramurilor, care se pot apropia de bulele de la capătul brațelor unor cruci ³ și pe care Reil le consideră ca simbolisând hrana cerească. Icono- grafia românească ni dă credința, paralelă cu aceasta, în sângele fructificator al Mântuitorului, din coasta străpunsă a căruia iese ramura de viță încolăcită pe cruce și încărcată dă ciorchini⁴. Trebuie să facem apropierea că din același loc au mai ieșit anterior la iveală : a) Un „capitel de pilaștrii, foarte primitiv lu- crat, având săpat în relief o cruce in aceiași formă (secolele V-VI) ca aceia care ne întâmpină pe monumentele funerare vechi creștine găsite la Constanța". Acest capitel cu cruce „s’a găsit căzut in vale in Octombre 1910, dintr’un mare Fig. 6. — In colțul de Sud Est al castrului Pontes (= Transdrubeta). complex de clădiri, ale căror ziduri de funda- ment se pot bine observa în malul înalt, dărâmat acum în parte, al Dunării" ⁵, adecă la locul unde ¹ H. Stern, Les representations des conciles, Byzan- tion, Bruxelles, XI, 1.-36, fasc. 1, p. 147 și urm. Mulță- mim părintelui Laurent, directorul Institutului Frances de Bizantinologie din București, pentru prețioase indicațiuni ce ni-a dat și pentru folosirea bibliotecii Institutului. ² H. Stern, ibid., p. 147 și urm., fig. 17, pl. V), mica cruce cu ramuri la basă, pe cupola conciliului din Antiohia. Cf. și Peirce et Tyler, Lari bvzantin. t. I, pl, 107, pe laturea unui capac de sarcofag din Ravena, secolul al V-lea, crucea cu brațe egale; decorată supt brața de ramuri înflorite, pe care stă câte o pasăre, represintând sufletul mortului, și ciugulind din cruce, izvor hrănitor de viață eternă. ³ H. Stern, Byzantion, XI, 1936, fasc. 1, pl. xiv. ‘ N. Cartojan, Mântuitorul și Vița de Vie, extras din Buletinul Imprimeriilor Statului, ne. 1. ⁵ V. Pârvan, Contribuțiuni epigrafice la istoria creș- iiuismului daco-roman, București 1911, p. 190 și urm. noi am descoperit apoi thermele romane și palestra lor. b) Un „altar (?), cu o cruce mare,în relief foarte pronunțat, având dimensiunile 68 50/40 cm.‘ tj O „lespede de piatră de nisip, barbar pre- lucrată, de 1.38/0.65/0.20 m., având pe toată suprafața o cruce mare de formă bizantină, mai mult schițată decât lucrată ca relief și tot așa de primitiv cioplită ca si restul pietrei. După înfățișare, a servit de capac al unui mare sarco- fag creștin". Importantă este constatarea că la zidul de epocă târzie de la thermele romane (A din fig. 1) s’au folosit materiale, nu numai de la monu- mente păgâne datând din veacul al Il-lea (fig. 2-4), dar și de la~monumente ale primei epoci de creștinism în Dacia, cum este placa aceia cu trei cruci (fig. 5). Repetăm că pe coasta din spre Dunăre, de supt aceleași construcție, deci pro- venind tot de la ea, s’au găsit cele trei monumente cu cruci (a, b, c) publicate de V. Pârvan. Cunoaștem că veacul al IV-lea a văzut reașezându-se pe malul stâng al Dunării stăpânirea romană cu aceiași temeincie ca pe vremea lui Traian, cu două noi poduri peste Dunăre, ridicate de Constantin-cel- Mare ², cu castre din nou zidite, ca acel de la Drubeta ³. în jurul acestui castru, pe ruinele orașului păgân, începuse să se înfiripeze o nouă Drubetă creștină. Aceasta a rămas însă cu atât mai expusă valurilor in continuă miș- care ale neamurilor năvălitoare germanice și asiatice, cu cât așezarea ei era, în ace- lași timp, unul din centrele de resistență or ganisată a puterii militare romane și vad bă tătorlt de trecere către Vestul și Sudul Peninsu' ¹ Ibid., Știri noi din Dacia Malvensis, Mem. Ac. Rom., XXXVI, p. 48 și urm., pl. II, fig. 2, 1. Ambelesânt la Mu- seul Național de Antichități din București. Sânt foarte primitiv și inegal lucrate, folosindu-se materialele găsite pe loc de la monumente păgâne. „Altarul* (b) are două cruci pe fețe opuse. Capitelul (a) nu l-am mai putut găsi. Primitivitatea lor este și un document al stării precare in care se găsia populația locală, necurmat călcată de năvălitori, in aceste prime veacuri de crești- nism, după părăsirea Daciei nord-dunărene. ’ Unul in 328, între Oescus și Sucidava, altul, probabil, în același timp, de la Transmarisca la Daphne, de la gura Argeșului, — ambele prevăzute cu castele cap de pod pe mal nordic al Dunării. VI. Max Fluss, Moesia, în R. E.; D. Tudor, Podul lui Constantin-cel-Mare (Arh. Olteniei, XIII, n-le 71-4). ³ Al Bărcăcilă, Une viile daco-romaine, Drubeta, p. 28 și pl. XXXIX. http://patrimoniu.gov.ro ȘTIRI NOI DIN PREAJMA PORȚILOR-DE-FIER 157 lei Balcanice. Soarta Drubetei creștine, pentru scurtă durată renăscută, intră in soarta acelei „adevărate provincii romane in secolul al IV-lea ca și in al Vl-lea, cuprinzând o parte însemnată din Banat și din Oltenia și care e când total deslipită de imperiu, când supt autoritatea lui (prin intrarea barbarilor stăpânitori acolo în legă- turi de federație cu Roma nouă), când in sfârșit de-a dreptul romană, ca pe vremea lui lustinian Noul monument creștin ce publicăm este încă o confirmare a „înfloririi vieței romano-creștine în ținutul Drobetei prin secolele IV-VI, și mai ales pe vremea lui lustinian, când episcopul de Aquae, din Dacia Ripensis, avea supt jurisdicția sa și orașele de pe malul stâng al Dunării"². Din Transdrubeta. Se cunoaște bogăția de monumente arheolo- gice de pe malul iugoslav al Dunării in regiunea Porților-de-Fier, ținut care a făcut parte din provincia romană, mai veche ca Dacia, Moesia Superior, iar, după anul 270, din Dacia Ripensis a lui Aurellan³ în lipsa pănă acum de cercetări mai de aproape arheologice din partea vecinilor și priete- nilor noștri iugoslavi în această regiune, socotim util a nu lăsa nepublicate unele constatări și descoperiri făcute în ultimul timp la Pontes ( = Transdrubeta) și la Trans- dierna, ele fiind in strânsă legătură cu cele din corespondențele acestor stațiuni de pe malul romănesc, Drubeta (Turnul-Severin) și Dierna (Orșova). Castrul roman Pontes și capătul sudic al .podului lui Traian le-am cercetat mai de aproape la 28 Iunie, 13 Iulie și 25 Septembre 1932, cu binevoitorul concurs al autorităților iugoslave. Terenul castrului și împrejurimilor este proprietate a țăranilor din satele alăturate, Costol la Vest, Vârbița Mică la Est, cari-1 cultivă, atât cât nu stânjenesc masivele zidării aparente, folosite pentru construcțiile lor proprii. Pentru aceasta au des- chis in mai multe puncte ale castrului adevărate cariere (fig. 6 și 7), ceia ce ne-a determinat a-1 vedea mai de aproape. Se scoseseră șapte mari grămezi de piatră din colțul de N. E. al castru- lui, altele din colțul de S. E., unde au săpat pănă la adâncime de 3.70 m.⁴. ¹ V. Pârvan, Contribabuțiuni epigrafice la ist. creșt. • daco-roman, p. 192. ’ V. Pârvan, Știri noi din Dacia Malveusis, p. 49. ⁵ Max Fluss, art. Moesia, în R. E. * F. Kanitz, Das Konigreich Serbien und das Serben- Către mijlocul laturii nordice a zidului înprej- muitor, deci la porta praetoria, sânt urmele unei săpături mai vechi. Pe laturea de Vest a castrului, unde și Marslgli vedea „les masures de quelque grand mur“ *, ca la 35 m. depărtare de colțul lui nord-vestic, se vede, complet descoperită, fundația unui turn pătrat, zidită din piatră spartă in mortar de var, întocmai ca la fundațiile traianice de la castrul Dru- beta și la pilele podului lui Traian de pe ambele maluri. După așezare, ne aflăm aici la unul din cele două turnuri ale porții principale de stânga a castrului traianic (fig. 8 și 9). Nu am putut distinge niciun indiciu visibil din reconstruirea castrului de către lustinian, de care Procopius ni vorbește in acești termeni: „Ambele castre (Pontes și Theodora-Drobeta), dărâmându-se de vremuri și nu mai puțin de atacurile barbari- lor, împăratul lustinian restaură pe cel din dreapta Fig. 7. — Pe castrul Pontes. Dunării, clădindu-1 și intărindu-1 din nou și inexpugnabil, asigurând astfel pe provincialii Iliricului din partea aceasta" ². Kanitz’, identifi- când aceste ruine cu castelul Pontes ( = Trans- drubeta), găsește in ele două fortificații distincte: una, mai mică, de 50/70 m., pe care o atribuie lui lustinian și care, în colțul ei nordic, dar cu altă orientare, cuprinde pe cea d’intăiu (fig. 10). Existența insă a turnului pătrat de poartă, de construcție traianică, pe laturea vestică, așezat la o treime din lungimea ei (v. și în planul de situație, fig. 10), indică epoca traianică pentru volk, II (1909), p. 481, arată, la Costol, că in toate curțile a văzut mari grămezi de materiale antice, intre ele uriașe arhitrave de piatră nisipoasă. ¹ Description du Danube, 11, p. 32 și fig. xxxni. ’ De aedif., IV., 6. • O. c., p. 481 și urm , și schița, p. 454 și urm. http://patrimoniu.gov.ro 158 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE întregul castru, așa cum l-a văzut și Marsigli Numai prin săpâturi arheologice se pot precisa caracterul și epoca pentru construcția distinctă însemnată de Kanitz, eventual și alte transfor- mări ce s’au adus după Traian. Castrul pătrat, cu laturea de circa 120 m., este înconjurat de trei părți de un șanț larg, acum adânc până la 6 m., cum se vede din secțiuni, din planul de situație și din vederea fotografică, (fig. 11-13). La capătul sudic al podului lui Traian consta- tăm că pila culee se păstrează cu mult mai bine decât cea de pe malul nordic; în schimb, cele trei pile ce susțineau bolțile, zidite din piatră și cărămidă, dintre culee și portal, sânt distruse pănă la fundații, singurele rămase visibile (in plan, fig. 11, și vederea fotografică, fig. 14, unde cele trei serii distanțate de persoane indică locurile aces- tor pile). Fig. 8. — Fundația unui t urn de pe laturea de Vest a castrului Pontes. Din pilele de la Nord de culee erau visibile în albia Dunării, și rămase pe uscat, fundațiile prime- lor două, care au fost marcate in plan ² (fig 11); iar, mai departe, tremurarea apei indica rămășițile altor două pile. Aceasta ni-a dat îndemnul să obținem de la serviciul hidraulic din portul Turnul-Severin si de la Ministeriul Lucrărilor Publice planul de situație al albiei Dunării intre culeele podului, precum și diagrama variațiunilor de nivel ale apelor pe treizeci de ani în urmă, începând cu 1905 ³. Aceste date sânt indispensa- bile la discutarea mijloacelor de realisare a uriașei ¹ 0. c., II, fig. xxxm ; reprodus de noi în Drubeta, fig. 19, p. 15, ’ Plan I și secțiunile le datorăm d-lui arhitect Rimner, care ne-a însoțit în această cercetare, și care a făcut în- preună cu noi observațiile și măsurătorile nacesare. li mulțămim cu recunoștință. ⁸ Lipsesc înregistrările din anii de războiu 1916-1918. opere a lui Apolodor din Damasc, problemă pe care și-au pus-o toți învățații ce au studiat, fie numai podul, fie Columna lui Traian in legătură cu războaiele dacice. Aschbach * a emis ipotesa că pe malul stâng a existat o mare limbă de pământ înaintată în apă, pe care s’ar fi construit mai intăiu, deci pe uscat, ca la a treia parte din pod. După aceia, între pilele ridicate s’ar fi săpat un canal, pe care s’a abătut cursul apei, iar cu pământul scos s’ar fi creat in mijlocul albiei o insulă artificială, care a înlesnit construirea restu- lui podului. Această ipotesă se presintâ astăzi ca o poveste ce nu corespunde realităților, atât canalul, cât si insula artificială fiind vechi for- mațiuni geologice. Din profilul transversal dintre culee (fig 15), pe lățimea totală de 1082 m., se vede că Dunărea este navigabilă, la ape scăzute, numai pe două canale: de la malul stâng, lat de 210 m , cu adâncimi supt etaj de 2-5 m., și cel de la malul drept, lat de 192 m, cu adâncimi supt etiaj de 2-5 m. Intre aceste canale navigabile albia este ridicată, cu adâncime numai de 1-2 m., supt etaj. A- ceastă situație a albiei se prelungește în jos,, cu mici variațiuni, pănă in dreptul insulei Șimian și a deltei Topolniței, a cării gură este ca la 1750 m. in jos de podul lui Traian. în dreptul acestei delte canalul de stânga se încovoaie spre insula Șimian, și lot din causa ei se îngustează și se adân- cește pănă la 12 m. supt etiaj; cel de dreapta, către aceiași insulă, se adâncește pănă la 5 m. supt etiaj. Intre aceste canale, de la pod pănă la ostrovul Șimian, avem un mare banc de nisip, lung de 1250 m.,. lat la mijloc de 450 m., cu înălțimea maximă de 2 m. peste etiaj, visibil in fiecare an pe apele scăzute; capătul lui de sus începe îndată după linia podului. In albia Dunării, mai sus de pod, avem două bancuri similare: bancul Cladova, lung de 2500 m., lat la mijloc de 250 m., ridicat pănă la 1 m. peste etiaj, și bancul Dudași, lung de 1900 m., lat la mijloc de 700 m., ridicat pănă la 2 m. peste etiaj. Adăogăm constatarea, făcută de organele tehnice, că în regiunea Turnul-Severin fundul albiei Dunării este consistent, iar cursul ei stabilisat. Pe lângă această examinare a situației geolo- gice a albiei Dunării, discutarea mijloacelor de construcție a podului cere să se cunoască și variațiunile de nivel ale apelor. Din diagrama ⁴ Uber Trajans steinerne Donau-Brucke, Viena, 1858, p. 16. http://patrimoniu.gov.ro ȘTIRI NOI DIN PREAJMA PORȚ1LOR-DE-FIER 159 anilor 1905-1938 (cu lipsa anilor 1916-1918), se constată următoarele: Scăderile maxime se în- registrează între lunile Septembre-Ianuar, cea mai mare la 9 lanuar 1909, cu 69 cm. supt etiaj¹; creșterile cele mai mari sânt în lunile April- Maiu, atingând maximum de 8 m. peste etiaj, la 8 Maiu 1919 și la 20 April 1924 ; ele se înregis- trează insă une ori și in lunie-August: + 5.50 m. la 26 Iunie 1906, 4-6.82 m. la 8 August 1919, + 7.69 m. la 10 Iulie 1926, 6.07 m. la 2 Iunie 1938 ». Resultă din aceste date că marele arhitect Apotodor n’a putut nici să se gândească la o modificare a albiei Dunării, pe care a folosit-o așa cum era geologicește stabilită, nici să intro- ducă în calculele lui, la o atare lucrare in toate d’inainte pregătită,scă- derile maxime ale apei, acestea căzând în lu- nile Novembre-Ianuar, când lucrul de zidărie încetează. în afară de canalul imaginat de Aschbach, Procopiu ³ dă în ter- meni preciși existența unui alt canal, creat insă pentru asigurarea navigației după .dis- trugerea podului. El zice : „Iar acolo (la Pontes) râul despicat încunjură cu un braț o mică parte a țăr- mului și iși revine iarăși la albie... Aceasta insă o face nu după cursul său firesc, ci silit de dibăcia minții omenești. ...Fiindcă dărâmăturile și fundațiile podului stă- vilesc râul până inti’atâta, încât il fac nenavi- gabil ; de aceia îl constrâng să-și schimbe cursul, și iarăși să-și revină la albie, ca și în partea aceia (în regiunea podului) să-1 aibă navigabil". S’a căutat, discutându-se mijloacele de cons- ¹ Scăderea la 15 lanuar 1858, care a dat lui Aschbach prilejul studiului sau asupra podului, a fost de 42 cm. supt etiaj la Orșova. ' Toate datele și măsurătorile acestea sânt extrase după planul oficial de situație a Dunării în 1935 la Turnul- Seveiin și după diagrama nivelului apelor între 1905 și 1938, pentru care mulțămim cu recunoștință d-lui inginer Manoliu din Ministeriul Lucrărilor Publice, iar pentru executarea profilului fig. 14 d-lui ing. Vereanu din Turnul-Severin. ’ De aedif., IV, 6. Fig. 9. — Fundația turnului din vederea fotografică a fig. 8. truire a podului, să se pună în contrazicere ¹ această afirmație a lui Procopiu cu aceia a lui Dio Cassius, care spune : „cursul apei nu se putea abate" ; dar, după cum observă Petersen² și cum reiese clar din textul lui Procopiu, acesta nu se referă, ca Dio Cassius, la greutățile de construire a podului, ci la împiedecarea navi- gației după distrugerea lui. O altă falsă legătură s’a făcut de către Asch- bach, Cichorius ș. a. intre textul citat al lui Pro- copiu și cuvintele lui Pliniu cel Tânăr (Ep. VIII, 4), care intre marile opere ale lui Traian enumeră și „immissa terris nova flumina, novos pontes fluminibus iniectos". Petersen ³ încearcă să localiseze această vagă indicație a lui Pliniu asupra unor mari lucrări de abateri de ape, con- cepute și executate de Traian, la Porțile-de-Fier, lucrări însemnate de Marsigli*, care insă nu li-ar fi înțeles adevărata destinație, iar, mai recent, de Kanitz ³. După observațiile și măsurătorile aces- tuia, canalul, apărat de ambele părți de câte un dig înalt de 14 metri, ar fi avut o deschidere de 57 metri și o lungime de 5220 metri. Acesta ar fi precursorul actualului canal de la Porțile- ¹ între alții la d. A. Decei, Podul lui Traian de la Turnu-Severin, în „Anuarful Institutului de studii clasice din Cluj", 1928-1932, p. 158. ² Trajans dakische Kriege nach dem Săulenrelief er- zăhlt, II, p. Ik8 și urm. (Excursul I). ³ Ibid. * Description du Danube, II, fig. xxvn. ⁵ Kanitz, Das Konigreich Serbien und das Serben- volk, voi. II, p. 494 și urm, http://patrimoniu.gov.ro 160 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE de-Fier, deschis in 1 $96, cu lățimea albiei de 80 metri și cuprins între douâ diguri lungi de câte 2.000 de metri. De la acel canal de la Porțile-de-Fier ar pleca, după Petersen, știrea lui Procopiu despre un canal construit in dreptul podului lui Traian. Locul acestui canal, dacă el a existat, cum spune Procopiu, nu la Porțile-de-Fier, ci în dreptul po- dului dărâmat al lui Traian, este la poaleie dea- lurilor ce se ridică la Sud de platoul pe care este construit castrul Pontes. El s’ar întinde de la Est de terenul înălțat pe care se află Cetatea Cladovei (Fetislam) până la satul Vârbița Mică, pe o distanță, în linie dreaptă, de mai bine de șase chilometri. Ar fi fost o lucrare uriașă, dis- proporționată față de alte mijloace tehnice de care Romanii dispuneau pentru curățirea celor două canale navigabile, pentru care se putea aș- tepta epoca apelor celor mai scăzute, iar pănă la desfundare era ușor să se folosească mijlocul transbordării, care la Porțile-de-Fier s’a aplicat pănă la recenta construire a actualului canal \ strucția pilei culee de pe malul iugoslav poartă stampila: „Coh(ors) III Brit(tonum)“. Am desemnat' pe cele visibile (fig. 16-18), lăsându-le in zidăria lor, așa cum le-am găsit. a) COH. III B[RIT] b) [COH] III BR[IT] c) [c]OH III [BRIT] d) COH [III BRIT]. Cărămizi cu stampila aceleiași cohorte, cum și ale cohortelor II Hisp(anorum), I Cre(tum), s’au mai găsit în pilele podului lui Traian în lanuar 1859 (C / L, III, 1705); altele la Corabia și la castelul Kleinschenk de pe Valea Oltului (C I L, III, 8074¹²); una, găsită în castrul Drubeta,. o avem în Museul Regiunii Porților-de-Fier din Turnul-Severin *. Această cohortă a putut apar- ținea, în epoca războaielor lui Traian, armatei» Moesiei Superioare, după care ar fi fost dusă in» Dacia !. * ♦ * Din Transdierna (Techia). Despre această in— Fig. 10. — Plan de situație a castrului Pontes și a ruinelor podului, după Kanitz. Dacă supt dealurile de la Sud de Pontes există indicii pentru un vechiu canal (fig. 13), acesta a fost mai curând un braț natural al Dunării astu- pat, așa cum in apropiere, ca la 20 de chilometri mai jos de podul lui Traian, este în curs înain- tat de astupare brațul Dunării dintre Ostrovul Corbului și dealul nisipos al Stărminei². ♦ O parte din cărămizile mari cari întră în con- ¹ Asupra folosirii acestui mijloc v. Brandis, Danuvius, în R. E., p. 2127. ¹ N’am putut avea pentru documentare asupra exis- tenței acestui canal un plan de situație sau o hartă la scară utilă a terasei de la Pontes pănă la poalele dea- lurilor de la Sudul ei. O colaborare cu prietenii noștri iugoslavi poate înlesni clarificarea multor chestii de ca- racter științific în această atăt de însemnată și pitorească regiune a Porților-de-Fier. O nădăjduim. D. Tudor crede în existenta la Pontes a brațului na- tural, desfundat și folosit de Apolodor (Date nouă despre podul lui Traian, Arhivele Olteniei, an. XIV, 1935, fasc. 77-78, p. 77 și urm.). Acest canal ar fi represintat pe Columna lui Traian, însă inversat; pe malul stâng, în loc de malul drept al Dunării. semnată stațiune din Moesia Superior, așezată in fața Orșovei, îndată după ieșirea Dunării din- defileul Cazanelor și ceva mai sus de Porțile-de- Fier, avem până acum foarte puține știri³. Era la drumul săpat de Traian în stâncă, de-a lungul Dunăriiⁱ, și anume la punctul de trecere pe malul nordic al fluviului, către Valea Cerne! și a Timișului. Aici se localisează⁵ unul din cele două poduri de vase pe care Traian a trecut armata pentru războiul dacic în 101 ; din fața ei, de la Dierna, începea drumul apărat de castre și care tot odată era si linie vamală interioară, ducând ¹ Al. Bărcăcllă, Drubeta, extras din Boabe de Grâu,. 1932, fig. 37 și p. 24. ’ Cichorius, Cohors, în R. E. • Egon Braun, Transdierna, în R. E. * Drum comemorat de inscripția de pe stâncă din fața □gradinei, susținută de două genii în relief și încadrată, de ornamente. V. frumoasele reproduceri în F. Kanitz, o. c., II p. 511 și urm.; C I L, iii, 1699 =8267. ⁴ Paribeni, Optimus Princeps, I p. 242; Cichorius, Die- Reliefs der Trajanssăule, II, p. 32, localisează acest pod Ia Drubeta, http://patrimoniu.gov.ro ȘTIRI NOI DIN PREAJMA PORȚILCR-DE-FIER 161 Bul. Com. Mon. Ist. — Fasc. 102, 19:9. http://patrimoniu.gov.ro 162 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE în ținutul aurifer al Daciei Apulensis, la Ampelum (Zlatna)x. După părăsirea Daciei de către ad- ministrația romană, Transdierna cade in partea apuseană a noii provincii Dacia Ripensis ’. Marsigli³ găsește aici, la Est de vărsarea părău- lui Techia in Dunăre, un castel pătrat, cu mici turnuri rotunde la colțuri, cu curtinele de câte 15 toase (29.235 m ), construit din pământ, cără- midă, inpresurat de un șanț (fig 19) și așezat față în față cu cel din Orșova Veche a Munteniei, care este de aceiași formă și făcut din aceleași materiale. în același punct, Kanitz⁴, după mai bine de un veac și jumătate, nu mai găsește castelul pătrat cu turnuri rotunde al lui Marsigli, ci numai „resturile unei construcții in parte dis- truse de Dunăre", cu ziduri groase în medie de 3.2 m., în lungime pe frontul sudic de 36 m., care indică o foastă fortificație, dar cărora lipsindu-li turnurile rotunde, s’ar exclude posibilitatea să fi fost aici castelul propriu-zis. Pe acesta Kanitz ii identifică cu resturile unei construcții dreptun- ghiulare, de 100/94 m., cu ziduri groase de 2 m., situată la stânga pârăului Techia, pe care și in interiorul căreia găsia așezată partea nordică a satului, impreună cu localul Vămii (fig. 20). Această din urmă construcție Marsigli n’a re- marcat-o. Kanitz adaugă la constatările lui Mar- sigli altele noi, astăzi foarte greu de verificat și de precisat, întru cât de ambele părți ale pârău- lui Techia s’au ridicat noi construcții și anume : pe malul drept, palatul Administrației Porților- de-Fier, chiar peste castelul identificat de Mar- sigli, iar pe malul stâng un mare grup de locuințe pentru personalul acestei administrații (fig 22). Ridicarea marii construcții de la Est de pârău a reclamat săpături pentru fundații, cu care prilej s’a dat pe toată suprafața de masive ziduri și materiale de construcție romane, ale căror locuri sânt însemnate pe planul ridicat de d. in- giner Nenad Popovici⁵ (fig. 22). Din acest plan, din vederea fotografică (fig. 21) și din observațiile proprii făcute pe teren, reiese că noua construc- ție se ridică peste fostul castel roman, ales toc- mai pentru nivelul terenului înălțat prin masi- vele construcții romane. Este un mic platou, al cărui nivel se ridica, și înainte de noua construc- ¹ C I L, III, 1568; Gr. Tocilescu, Mon . epigr. și sculpt., p. 215 și urm. • Brandis, Dacia Ripensis, în E. R. • Description du Danube, II, p. 15, fig. xxv. ⁴ O. c., II, p. 445 și urm. ⁵ Căruia îi multâmim cu recunoștință, atât pentru plan, cât și pentru copia în gips de pe monumentul votiv mithriac mai jos descris. ție, cu 5-6 m. față de nivelul albiei părăului din stânga și al depresiunii din dreapta, care se pre- lungește pe toată laturea sudică, cu un șanț de aceiași adâncime ; spre Nord are căderea natu- rală până în albia Dunării. De la Marsigli pănă la Kanitz zidurile acestui castel vor fi suferit multe distrugeri, cum s’au constatat și la Pontes, și modificări; despre cas- telul corespunzător din Orșova (Dierna), Marsigli ni spune: „Nos troupes et Ies Turcs tour-â tour ont muni ce fort d’un bon rempart et d’un fossă". Din planul de situație (fig. 21) ce publicăm, limitele castelului se pot cu aproximație reconstitui pe linia cotelor 55,55; iar cele două resturi de zidărie din extrema nordică, situate pe cotele 50-51, denotate în plan cu A, ar putea fi rămăși- țile unor ziduri de isolare ale castrului către Dunăre, pornind din colțurile laturii lui nordice. Kanitz, după desemnul ce ni dă (fig. 20), a văzut din acest castel numai laturea lui nordică împreună cu cele două ziduri de isolare, care, in ipotesa exis- tenței lor, se prelungiau pănă în albia Dunării. Cu ziduri identice, prelungite pănă in albia Dunării, este isolată laturea sudică a castrului Drubeta¹; pe acestea Marsigli - le însemnează; pe cele din Transdierna nu le-a însemnat, pentru că nu vor fi fost visibile. Aceasta nu însemnează că la Vest de pârâul Techia n’au existat și celelalte construc- ții antice pe care le descrie Kanitz, asupra cărora deocamdată nu putem spune mai mult. Părți din zidurile micului castru din dreapta pârăului au rămas evidente și după amenajarea terenului din jurul noii construcții; de asemenea se păstrează bine șanțul lui sudic. * * * La săparea fundațiilor noii clădiri, ale cării li- mite sânt însemnate pe plan (fig. 21), s’au scos, intre alte materiale, următoarele: 1 . „Statuia votivă a zeiței „luno Regina", cu lipsa părții superioare de la mijloc in sus (fig. 23). Zeița poartă o tunică lungă, bogat cutată, ce-i cade pănă jos, rămânându-i descoperite numai vârfurile picioarelor; peste tunică o man- tie cu cute armonios trasate i se lasă in față de-a curmezișul, din spre șoldul stâng pănă de-asupra genunchiului drept; zeița se razimă pe piciorul drept, indoind pe cel stâng. Spatele statuii este numai sumar schițat. Soclul pe care stă și pe care este săpată ins- cripția, cioplit din aceiași bucată de marmură, ¹ Al Bărcăcilă, Une viile daco-romaine. Drubeta, în L’Archeologie en Roumanie, 1938, pl. xxxix. a O. c., fig. XXXIII. http://patrimoniu.gov.ro ȘTIRI NOI DIN PREAJMA PORȚILOR-DE-FIER 163 12. Secțiuni prin castrul Pontes. http://patrimoniu.gov.ro 164 RULETIXTI. COMISIUNII MOXUMEXTELOR ISTORICE are dimensiunile : 14 37 19 centimetri. înălțimea totală a monumentului este de 84 centimetri (14+70). Dăm inscripția¹: 1. IVNONI REGINAE 2. VLP ANT QVINTVS DEC 3. AEDII.IC QVAESTM D OB 4. HONOR QQ PORT VS. Cetim: Iurtoni Reginae ₜ Ulp(ius) Ant(onius) Quintus, Dec(urio) ₂. Aedilic(ius), Quaestor(icius) M(unicipii) D(iernensis). Gb ₛ Honor(em) Q(uin)- q(uennalitatis) Port(us). V(otum) S(olvit) [L(ibens) M(erito)] ². Avem în această inscripție numele unui ma- gistrat local, decurion (membru al Consiliului Porțile-de-Fier, și o importantă stațiune a flotei moesiace. Inscripția confirmă încă odată că Dierna nu a fost „colonia a divo Traiano deducta“, cum afirmă Ulpianus și cum Paribeni înclină a crede '. Ran- gul de colonie il primește după Drubeta, care il are cel mai tărziu din anul 201s. Această situație a reieșit întăiu din inscripția din Apulum, CIL, 111, 14468, în care L. iulius Bassinus, tribun al leg. IV Flavia, este și Flamen Coloniae Drube- tensis și Flamen Muncipii Diernensis. Noua ins- cripție este încă o confirmare. Cu acest prilej se impune verificarea lecturii inscripției funerare CIL, III, 8009 ( = 1559), găsită la Slatina, între Dierna și Tibiscum, care s’a cetit: D(is) M(unibus). P(ublio) Aelio Ariorto Fig. 13 Vedere de pe laturea de Sud a castrului Porites : in față, șanțul sudic al castrului; supt dealurile din fund, presupusul canal de care vorbește Procopius. Municipal) al municipiului Dierna de pe malul stâng al Dunării, care trecuse prin gradele magis- traturale, întăiu de quaestor, apoi de aedll. Mo- numentul il ridică cu prilejul primirii unei noi demnități, aceia de Quinquennalis al portului Diernei. Era aici, îndată înainte de trecerea prin ¹ La descifrarea inscripției am consultat pe d. profesor R. Egger din Viena, căruia ii mulțămim cu recunoștință. Partea inferioară a soclului, în Jumătatea din dreapta a ultimului rând al inscripției, este deteriorată, credem, d’in- naintea ciop'irii inscripției. Așa se explică neiegularita- tea în așezarea literilor și inegalitatea dimensiunilor lor. ⁸ Un quinquennalis primus al municipiului apropiat, Diubeta ni-1 dă inscripția găsită în Semendria ; CIL, III, 8129 ( = 6309). Illl Vir(o) an(nuali'r) Mfunicipii) D(robetae) in- terfecto a latronibus, etc. De fapt, după înlătura- rea afirmației lui Ulpian, mai sus citată, trebuie ¹ L’Ordinazione della conquista diTraitno, Dacia, 11, 1925, p. 5. ’ Aceasta resultă din inscripția onorifică a împăratului Caraca la, descoperită de noi la capela cetății Severinulci (v. Bul. Com. Mon. Ist., an VIII, fasc. 31, 1915, p. 141, și ibid., fasc. 94/937, în extras la p. 5), și publicată mai întăiu deV. Pârvan (Știri noi din Dacia Malvensis, p. 41 și urm.), care stabilește că Drubeta este colonie înainte de 210. Cum însă din titulatura lui Caracalla lipsește epitetul de plus, dobândit în 201, și care în același inscripție nu lipsește din titulatura tatălui său, Septimiu Sever, inscripția este ante- rioară anului 201 ; Drubeta ajunge deci colonie între anii 193 și 201, num'ndu-se Colonia Septimia Drobeta. http://patrimoniu.gov.ro ȘTIRI NOI DIN PREAJMA PORȚILOR-DE-F1ER 105 să se cetească Mfunicipii D(itrnae), atât după locul unde s’a găsit, la Nord de Dierna și mult mai departe de Drubeta, cât și pentru faptul că aceasta, in general, în inscripții, își poartă numele întreg, care este : Munic pium Hadriani Drubeta (și Drobeta). O urmare a acestei rectificări este și înlăturarea probalității unei dependințe a locali- tății (vicus) A d-Mediam de Drubeta mai curând decât de Dierna, dedusă de Mommsen’ din această inscripție, n-1 1559 = 8009, in care se cetia Drobeta în loc de Dierna, și din n-le 1577, 1570, 1580. Dar n-1 1577 indică numai presența in regiune (la castrul Ad Mediam) a cohortei III Dalmatarum, care in Druheta nu este cunos- cută, iar celelalte două inscripții Mommsen le acesta ridicat pe gâtul animalului, ale cărui testicule le atacă scorpionul, geniu dușman al distrugerii. O curea lată încinge trupul taurului; vârful cozii i se schimbă in dublu spic de grâu, simbol al binefăcătoarei minuni ce se săvârșește prin jertfire¹; zeul, cu genunchiul stâng pe mij- locul taurului, cu piciorul drept întins și apăsând pe piciorul corespunzător din urmă al animalu- lui, ii împlântă cuțitul cu dreapta, in timp ce cu stânga ii ține de nări capul ridicat. Zeul este înbrăcat cu o tunică scurtă, încinsă ; hlamida ii flutură la spate, ca și teeca de la cuțit petrecută peste umărul drept; în picioare poartă cizmulițe înalte, sus răsfrânte De o parte și de alta, dado- forii, cu picioarele încrucișate și la fel imbrăcați. Fig. 14 — Ruinele capătului sudic al podului lui Traian : A, pila culee ; B, C, D, fundațiile pilelor dintre culee și portal. caracterisează ca „corrupti vel incerti titulF. în- cercând să descifreze sfârșitul inscripției 1570, Mommsen spune numai „in mentem venit: Dec(urio) Col(oniae) Drub(etae)u, iar n-1 1580, luat din Grisellini, este un fragment de inscripție cu conținutul: Paulus Dec(urio) Col(oniae) Con- iugi corissime (sic) posuit. 2. Fragment de monument votiv mithriac pe o placă de marmură de 59 36/8 cm. (fig. 24). Avem scena obișnuită din cultul zeului solar Mithras, jertfirea taurului, ingenunchiat de zeul biruitor, care-i împlântă cuțitul in grumaz. Din sângele curs vin să se îndestuleze șarpele și cânele, 'CIL, III, Ad Mediam. privesc spre zeu ținând, unul (Cautes) făclia ridicată, celălalt lăsată in jos (Cautopates); la cel din stânga s’a păstrat căciula frigiană cu mar- genile răsfrânte. Monumentul este spart de jur împrejur, fața zeului mutilată, capul dadoforului din dreapta, lipsă. Pe banda care limitează jos această scenă se indică numelui zeului: M(ithras). Supt această bandă erau alte figurații in legă- ¹ Din sângele taurului crește vița, care dă băutura sfântă a misterelor j Fr. Cumont, Monuments relatifs au culte de Mithra, t. I, p. 905. http://patrimoniu.gov.ro 166 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE tură cu cultul zeului, din care se păstrează numai un capăt de mantie fluturând. Este o frumoasă lucrare de artă provincială romană ', ca și monumentul votiv mai sus descris. O comunitate mithriacă la Dierna era cunos- cută prin relieful publicat de Fr. Cumont². 3. Fragment de monument funerar pe piatră de calcar, din care se păstrează numai parte din jumătatea din stânga. Am citit: D [M] AVREL1VS... CVR1... VIX1T... [a]vrel... Dimensiunile: 52/42/20 cm. 4. Mai multe cărămizi mari și fragmente cu stampila: Fig. 15. — Profilul transversal al albiei Dunării între culeele podului lui Traian. D R P DIERNA Adecă: D(e) R(e) P(ublica) Dierna. Cărămizi fabricate la Dierna s’au mai găsit, pe malul drept al Dunării, la Golumbinie, Praovo s, iar, pe malul stâng, in castrul Drubeta ⁴. 5. Mare scaun din piatră de calcar (fig. 25) și mai multe piese arhitectonice, între care un ca- pitel cu frunze de acant. 6. Un însemnat număr de monede, care oglin- desc lunga durată a influenței și stăpânirii ro- mane in această parte a Moesiei Superioare. Am notat din ele : a) bronz: M. Agrippa L(ucii) F(ilius) Co(n)s(ul) III. Rv.: S(enatus) C(onsultu); b) bronz: Divus Aug(ustus). Rv.: Provident(ia) S(enatus) C(onsultu); c) bronz: Antonia Augusta. Rv.: Ti(berius) Claudius Caesar Aug(ustus) Imp(erator) [...P(on- tifex)] M(aximus). d) arg.: Diva Faustina. Rv.: Augusta. e) bronz: Gal(erius) Val(erius) Maximianus Nob(ilis) Caes(ar) Rv.: Genio... f) mai multe monede de la Constantin-cel— Mare și alți împărați din familia lui. Cele mai multe din obiectele de mai sus șt alte materiale de construcție s’au găsit în partea sudică a noii construcții la punctul indicat pe plan (fig. 21). Ele sânt și o indicație de recons- truire a castrului, probabil și în epoca lui Cons- tantin-cel-Mare, cu materialele monumentelor anterioare distruse de invasii⁵. NOUVELLES ARCHEOLOGIQUES DE LA REGION DES PORTES-DE-FER: DRUBETA-TRANSDRUBETA-TRANSDIERNA. R E S U M E. 1. Drubeta. Dans les decombres d’une construction debasse 6poque, probablement du Vl-esiecle,6rigee ¹ A se compara, ca realisare artistică, între altele, cu relecful mithriac de la Museul din Deva, reprodus de Silvio Ferri, Arte romana sul Danubio, fig. 458. ’ O. c., II, p. 278, no. 176. Pentru alte monumente mithriace descoperite în regiunea de Vest a Olteniei v. AL Bărcăcilă, a) Monumentele religioase ale Drubetei, extras din Arhi- vele Olteniei, n-le 71-73/1934, p. 34 și urm., și fig. 46-48; b) Bărboiu, Botoșc^ti-Paia, în Bul. Com. Mon. Ist-, fasc. 93y937. dans-la pârtie Sud-Ouest de la palestre desthermes roumains răcemment decouvertesâ Turnu-Seve- * Patsch, Dierna, în R. E. * V. Pârvan, Știri noi din Dacia Malvensis, p. 50. Un- exemplar de la Trausdierna ni s’a dăruit pentru Museul Porților-de-Fier din Turnul-Severin, unde se păstrează; are dimensiunile de 45/31/8 centimetri, iar stampila 20/3,5 centimetri. ⁵ Piesele mai importante descoperite sântem informați că s’au trimes la Museul Național din Belgrad. http://patrimoniu.gov.ro ȘTIRI NOI DIN PREAJMA PORȚILOR-DE-FIER 167 Fig. 16. — Cărămidă pe fața culeii de Sud a podului lui Traian, cu stampila: Coh(ors) III B[rit(onum)]. Fig. 17. — Cărămidă pe fața culeii de Sud a podului lui Traian, cu stampila: [Coh(ors)j 111 Br[it(onum)|. http://patrimoniu.gov.ro 168 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE rin¹, nous avons trouve les pieces suivantes, dont l’importance depasse l’histoire de cette viile ă l’epoque romaine (A de la fig. 1). Ce sont: 1. L’inscription funăraire de „M. Mincius Sim- phorus, Aug(ustalis) M(unicipii) H(adriani) D(ru- betae)“ (fig. 2), datant du Il-e siecle, ătant connu que cette viile devint colonie dans l’intervalle de 193 ă 201 ², pendant le regne de Septime Severe. L’inscription indique l’existence â Drubeta d’un „Collegium augustalium", qui desservait le culte de l’empereur divinisă. 2. La stele funăraire de „Centurio Leg(ionis) IllI F(laviae), Fr(umentarius), [Dom|itius [Ja]nua- rius“ (fig. 3), datant de l’epoque du siege de cette legion â Singidunum, ou elle fut transfer^e au com- mencement du regne d’Adrlen. A Drubeta on a trouve encore une brique avec l’estampille Fig. 18. — Două cărămizi pe fața culeii de Sud a podului lui Traian cu fragmente din ștampila ; Coh(ors) III Brit(tonum). de cette legion, datant de l’epoque de Trajan. Son premier siege dans la Moesie Superieure reste encore incertain: Viminacium ou Ratiaria. Elle a participa aux guerres daciques de Trajan et a laissă, dans ses estampilles sur des briques et dans des inscriptions, â Sarmizegăthusa et ail- leurs, les traces de son activită dans l’organisation de la nouvelle province transdanubienne ³. 4. Une „plaque de pierre sur laquelle sont sculptăes en profondeur trois croix“ (fig. 5). Le ¹ Al. Băicâcilă, Une viile daco-romaine: Drubeta, Bucarest 1938, pp. 40-46, pi. xxxvi-xxxvm. ’ Ce qui ressort de l’inscription honorifique erigee par la Col(onia) Sep:(imia) Di(obzta) pour l’empereur Caracalla, entre les titres duquil manque celui de Pius. L’imcription est publiee par V. Pârvan, Știri noi din Dacia Malvensis, p.41. ⁸ CI. Ritterling, Legio, R. E , XII, p. 1540 et suiv.; B. bout inferieur de la croix centrale est prc— longă par une tige, du milieu de laquel'e par— tent des rameaux lateraux avec des terminaisons sphăriques, qui marquent aussi les bouts des croix. C’est la representation de ce qu’on appelle cuagv le bois vivifiant de la croix qui donne la vie eternelle, glorific par les Păres de l’Eglise, depuis Ephrem le Syrien (306?-373)¹ jus- qu’â Jean Damascene (675-749)¹. C’est du meme bâtiment de basse ăpoque, erige sur les ruines des thermes et construit avec des matăriaux pris aux monuments antărieurs ecroules, paiens et chretiens, que proviennent trois autres monuments â croix, publiăs par V. Pârvan’. Ce sont lă des documents de la vie chretienne, qui, malgră les invasicns barbares, a fleuri au Nord du Danube â l’abri des fortifications romaines ărigăes par Constantin-le-Grand â Dru- beta ³, Sucidava, Daphne⁴, et au Vl-e siecle â Dru- beta, par Justinien. II. Transdrubeta. Le câmp romain Pontes ătant en la possession des paysans,. ceux-ci utilisent non seu- lement son terrain pour l’agriculture, mais aussi ses constructions, dans lesquel- les ils creuser.t de veritables carrieres, comme dans le coin Sud-Est (fig. 6, 7). Sur le cotă Ouest, â une . dis- tance approximative de 35 m. de son bout du Nord, ils ont mis en evidence les fondations d’une tour carrăe (fig. 8 9), construction exă- cutăe ă la maniere de l’epoque de Trajan, en pierre cassăe liee avec du mortier, comme on le voit aussi dans les piliers du pont voisin. Evidemment c’est la place d’une des deux tours qui flanquaient la poita principalis sinistra du câmp de Trajan, tel qu’il a ătă vu par Marsiglis, mais que Kanitz B- FiLw, Die Legionen der Provin? Moesia, pp. 63, 64. ¹ H. Stern, Les reprer.entations des Conciles, Byzan- tion, Bruxelles, t. XI, 1936, fasc. 1, p. 147 et suiv. ² Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco- român, Buiarest 1911, p. 190 et suiv., et Știri noi din Dacia Malvensis, p. 48 et suiv, pl. 1), fig. 1-2. ³ Cr. TociLscv, Fouilles et recherches archeologiques, p. 140 et suiv.; Al. Bărcăcilă, ouvr. cile, pp. zO-28, p. xxxix., ‘ Max Fluss, Moesia, dans R, E. ⁵ Description du Danube, 11, p. 32 et fig. xxxin. ⁹ Das Kbnigreich Serbien und das Serbenvolk, II (1909),. p. 481. http://patrimoniu.gov.ro BuL Com. Mon» Ist.'— Fasc* 102, 1939. ȘTIRI NOI DIN PREAJMA PORȚILOR-DE-FIER http://patrimoniu.gov.ro 170 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE răduit â une petlte forteresse de 50/30 m., situee au coin Nord-Ouest du grand câmp, qu’îl at- tribue â Justinien (fig. 10). Cette petite forteresse n’est plus Evidente. Ce n’est que par des fouilles qu’on pourraitdistinguer l’exăcution et la reconsti- tution du câmp de Justinien, dont parle Pro- cope L Les contours du câmp sont encore bien demarques par les fossăs qui longent les cotăs Sud, Est et Ouest; du cotă Nord le terrain est inclină jusqu’au lit du Danube. (Voir le plan et les sections, fig. 11-13.) Du pont de Trajan, hormis la culee mieux con- servăe que celle de la rive gauche, restent en- core vlsibles seulement les fondations des trois piles qui soutenaient les voutes en maconnerie entre la culăe et le portail (fig. 11, 14). Le jour tence d’un prolongement de la terre dans le lit du fleuve sur la rive gauche. C’est sur ce prolonge- ment qu’Apollodore aurait premierement construit â sec approximativement la troisieme pârtie du total de vingt piles; ensulte il aurait creuse entre ces piles un canal, par lequel on a ătă dirige le cours du fleuve; avec la terre sortie de ce canal on aurait crăe, au milieu du lit du fleuve, une ile artificielle, en facilitant de cette maniere la construction des autres piles. La realită geologi- que est tout â fait autre,et Apollodore n’y a rien changă: en aval, entre le pont et l’ile volsine Șimian, il existe un grand banc de sabie, chaque annee visible sur les eaux basses, ayant une longueur de 1250 m., une largeur, â son milieu, de 450 m., et s’ălevant au dessus de l’ătlage Fig 21. — Palatul Administrației Porților-de-Fier, peste ruinele castrului Transdierna ; la dreapta alte construcții, despărțite de prin pârâul Techia. de notre derniere visite â Pontes², les deux premlăres piles au Nord de la culee ătaient restăes â sec. Les ăcrivains qui ont parlă de ce pont, depuis Dio Cassius jusqu’â nos jours, ont tâche de reconstituer les moyens techiques par lesquels a pu etre răalisăe une oeuvre si gigantesque. Les uns ont embrouillă, ou faussement interprete, les dates de leurs premiers prădăcăsseurs, Dio Cassius et Procope, ou ont ămis des hypotheses tout â fait contcaires â la răalită des choses. Aschbach ³ a emis alnsi l’hypothese de l’exis- ' De Aedif., IV, 6. ² Le 25 septembre 1932. ³ Ober Trajans steinerne Donau-Brucke, Vienne 1858, p. 16. jusqu’au maximum de 2 m.; entre ce banc et les rives il y a deux canaux navigables, qui se prolongent jusqu’â l’ile Șimian, celui de la rive gauche en se retrecissant et en atteignant la pro- fondeur de 12 m. au-dessous de l’ătiage â l'em- bouchure de la riviere de Topolnița, â 1750 m. en aval du pont. La situation du lit du fleuve, qui est ici consistant et avec le cours de l'eau stabilise, a du etre ă l’ăpoque de Trajan presque la meme qu’on voit dans le profil (fig. 15). Le constructeur n’a pu compter ni sur la baisse des eaux â l’epoque de la construction, etant donnă que ce phenomene est enregistră dans les mois de septembre-janvier, pendant que la hausse survient aux mois d’avril et de mai. Le http://patrimoniu.gov.ro ȘTIRI NOI DIN PREAJMA PORȚILOR-DE-FIER 171 http://patrimoniu.gov.ro 172 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 10 juillet 1926 on a enregistre 7.69 m. au dessus da l’^tăage ¹ ă Turnul-Sevetin. Par une fausse interprătation d’un texte de Procope [de Aedij., IV, 6), qui parle de l'exis- tence d’un canal artificiel cree pour rendre navi- gible Ie fleuve obstru£ par Ies fondations et Ies decombres du pont, doncaprăs sa destruction, — Aschbach, Cichorius et d'autres ăcrivains jusqu’ă nas jours mettent ce texte en concordance avec Ies mots da PHnie (Ep., VIII, 4): „immissa terris nava (lumina, novos pontes fluminibus injectos", ou en contradiction avec l’affirmation de Dio Cas- sius (LXVIII, 13), qui dit „qu’on ne pouvait pas abattre le cours de l’eau“, en se rapportant aux dif- Ecultes de la construction du pont. Petersen ², qui rend la vraie interpretation au texte de Procope, d^place l’existence du canal mentionnă par cet auteur aux Portes-de-Fer, en amont du pont de Trajan. Nous croyons que sans d’autres recher- ches sur le terrain on ne pourrait pas accepter cette hypothese, malgr6 l’autorit^ de Kanitz ³ qu’il invoque. Et toutefois il y a encore des auteurs² qui persistent dans l’idde de l’existence d’un canal creus^ par Apollodore pour faciliter la construc- tion du pont: ils placent ce canal entre la rive droite du Danube et Ies collines qui s’61event ă peu de distance du pont et du câmp (fig. 13), ou il y aurait Ies traces d’un bras du Danube, dont le bout d’Ouest serait preș de la forteresse de Kladovo, celui d’Est en amont du village de Vârbița Mică, sur une longueur de plus de 6.000 metres. Ce canal, s’il existe, ce qu’on pourrait dăterminer seulement par des recherches patientes, pourrait etre plutot un ancien bras naturel du Danube, qui aurait ăte bouchă par des alluvions, phenomene qui, â 20 kilomătres en aval, se trouve vers la fin de son evolution, entre l’île de Corbul et Ies grandes collines sablonneuses de Stârmina. Ce sont lâ des mises au point indispensables. Dans la cul^e du Sud nous avons trouvă en- mur6es et laissees sur place des briques avec l’es- tampille de la Cohors III Brittonum (fig. 16-18) ' Ces dates nous out ete fournies par le plan offici"! de Ia sltuation du Danube ă Turnul-Seveiin en 1938 et par le diagramme du niveau des eaux dans Ies annees 1905-193S. ’ Trajans dakische Kriege nach den Săulenreliefs erzâhlt, II, p. 128 et suiv. (Excursus, I). Cf. D. Tudor, Date nouă despre podul lui Traian, Arhivele Olteniei, XIV, fasc. 77-78, p. 88 et suiv. ; Kanitz, en examinant Ies choses sur le terrain le 27 octcbre, 1889 a tracă un plan de canal qui aurait eu une ongueur de 3220 m.; ouvr. cite, p. 491 et suiv. 111. Transdierni (Tckija). On a jusqu’â pr^sent peu de dates sur cette importante station, sltu^e sur la route qui bordait la rive droite du Da- nubs, immediatement en amont du Portes-de- Fer. C’^tait en meme temps le point de passage â Dierna (Orșova), situ^e sur l’atitre rive du Danube et d’oît, en suivant une des grandes routes de penătration au centre de la Dacie transcarpathique, qui passait par Ad-Mediam et Fig 23. — Monument votiv pentru luno Regina Tibiscum, on aboutissait, dans la râgion aurifere, ă Ampelum (Zlatna). Marsigli¹ trouve ici, sur la rive droite du ruisseau da Tekija, un petit câmp carre (fig. 19), dant Ies courtines avaient chacune 15 toises de longueur et vis-â-vis duquel, sur l’autre rive, existait un câmp similaire. Kanitz² trouve que le câmp de Transdierna, un oblong de 100 94 m., aurait eu son emplacement sur la rive gauche > Ouvr. cite, II, p. 15, fig. xxv. * Ibid., p. 449 și urni. http://patrimoniu.gov.ro ȘTIRI NOI DIN PREAJMA FORȚILORTE-FJER 173 I ig 24. — Relief votiv mithriac. Fig 25. — Mare scaun de piatră ; de-asupra, una din marile cărămizi. de Tekija (fig. 20). Un grand nombre de mai- sons, râcemment ajoutâes â celles existantes ă la date du voyage de Kanitz (fig. 22, â droite), rend tres difficile un nouveau examen du caractere des constructions antiques qualifiâes par Kanitz comme des restes d’un câmp. Au contraire, ă l’occasion de la recente construction du grand bâtiment de l’Administration des Portes-de-Fer (fig 21), sur l’emplacement meme indique par Marsigli pour le petit câmp romain, on a pu constater que celui-ci y existalt r^ellement. On n’y a pas fait des fouilles pour d^terminer les constructions antiques,mais,en jetant lesfondations du nouveau bâtiment, on a trouve de gros murs, dont quelques pans sont restâs visibles et qui, ajoutes ă la configuration et aussi â l’extension du terrain occupâ par les constructions antiques, y indiquent le câmp identific par Marsigli (fig. 21) Dans les fondations du nouveau bâtiment on ₐ trouvâ: 1. „La statue votive de Juno Regina" (fig. 25) ârigee par le dâcurion du municipe Dierna ă l’occasion d’une nouvelle dignitâ obtenue, celle de quinquennalis portus. En dehors de sa valeur comme exemplaire d’art provincial local, ce monument est important pour les don- ¹ Ce plan nous le devous â l’amabi ite de M. l’iogenieur Nenad Popovic. http://patrimoniu.gov.ro 174 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE n6es de l’inscription. Entre ceux-ci elle est une nouvelle infirmation de la relation d’Ulpianus qui dit que Dierna £tait „colonia a Divo Trajano deducta“. L’inscription CIL, III, 4468 preci- sait d6jâ que Dierna est devenue colonie apres Drubeta. La nouvelle Inscription nous offre aussi l’oc- casion de proposer pour l’inscription C l L, III, 8009 (= 1559) la lecture „M(unicipil) D(iernae)“, au lieu de „M(unicipii) D(robete)", pour Ies rai- sons suivantes: a) l’inscription a et6 trouvee â Slatina, locallte situ6e entre Dierna et Tibis- cum et beaucoup plus loin de Drubeta que de Dierna; b) habituellement, dans Ies inscriptions, Drubeta apparait avec sa denomination complete, qui âtait „Municipium Hadriani Drubeta" (ou „Drobeta“) et, â partir de Septime Severe „Co- lonia Septimia Drubeta". Une cons^quence de cette rectlfication c’est que l’hypothese d’une dg- pendence administrative du vicus Ad Mediam de la viile de Drubeta¹ n’est plus acceptable, parce que cette hypothese se basait principale- ment sur la lecture „M(unicipium) D(robeta)" dans l’inscription 8009 (= 1559). 2. Fragment de „monument votif mithriaque” (fig. 24), dont la pârtie inf^rieure garde les- traces d’autres repr^sentations. Dans la scene centrale nous remarquons comme particularit£s de representation : chez le dieu la gaine du cou— teau suspendue â son 6paule et voltigeant â c6t£ de son manteau; chez le taureau la terminaison de la queue en double 6pi de bl6. 3. Fragment de la moitiS drolte d’une inscrip- tion funeraire. 4. Plusieurs briques avec l’estampille: „Dle}- R(e) P(ublica) D(lerna). 5. Une grande „chaise en pierre" (fig. 25) et plusieurs pieces architectoniques, entre lesquelles- un chapiteau decore de feuilles d’acanthe. 5. Beaucoup de monnaies de l’^pcque ro~ maine Imperiale, dont nous avons note seule- ment quelques-unes, datant depuis M. Agrippai jusqu’a Constantin-le-Grand et d’autres empe- reurs de sa familie. ¹ Cf. Paribeni, Optimus Princeps. I, p. 315. * Mommsen, C. I. L., III, Ad Mediam. http://patrimoniu.gov.ro MĂNĂSTIREA ZAME1RA DE VICTOR BRĂTULESCU. o Biserica cea veche (Fig. 1) a rămas bi- serică de cimitir, căci in locul ei s’a ri- dicat biserica mare, a cării faimă se leagă de numele pictorului Grigorescu (Fig. 2). Pisania vechii ctitorii a Zamfirei are cuprinsul următor : „Cu vrearea Tatălui și Fiului și Sfăntului Duh s’au inceputu acastă sfântă i dumne- Mihail Racovițâ Voivod, mesța lule 29, dni, leat 7251. Și au fost popa Ion oste- nitor’" (Fig. 3). Bisericuța veche a mănăstirii Zamfira, așa cum se infățișează astăzi, cu acoperișul scund, modificat in cursul vremilor, a avut, de sigur, un pridvor deschis, sprijinit pe coloane, ca și la cele din imprejurimi. Din aceste coloane n’au mai rămas decât Fig. 1. — Biserica Veche din Zamfira-Prahova zeiascâ biserică ce este hramu Sfinții Troiți, cu osteneala și cheltuiala dumnei isic) ră- posatei jupânesi soția dumnealui răpo- satului jupânului Mânui Apostoli, in zilele răposatului Domnolui (sic) nostru lo Ne- culae Voivod, și, rămâind unefărșită (sic) de ce mai sus numită, și au rămas ostinitori noru-sa, Smaranda, fiica răposatului Bâl[ă- ceanu], încă fiindu văd. râmas[ă], cu un cocon, și anume Manoilu. Și s’au sfărșitu în zilele Măriei Sale Domnului nostru Io cele două laterale angajate in ziduri. Forma bisericii este aceia de treflă, având un pronaos redus, iar sânii, in loc de a fi rotunzi, cum sânt in interior, in exte- rior apar in linii și unghiuri. în laturea de Miazăzi s’a adăugit, in vremile din urmă, o încăpere cu pivniță, in care se păstrează osămintele călugări- țelor moarte aici². * Vezi și N. lorga, inscripții, II, p. 79. * V. fig. 11, planul. http://patrimoniu.gov.ro 176 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Pronaosul este redus, și se desparte de naos prin două coloane cu arcuri simple, de-asupra cărora se ridică un zid despăr- Fig. 2. — Mânâstirea Zamfira. Biserica mare. țitor. Tn locul altor două coloane laterale, care apar la bisericile de acest tip, meș- terul a resolvit problema prin ingroșarea zidului. Intr’adevăr, linia dreaptă a zidului exterior dă impresia că pronaosul este mai mare decât naosul. Ea se frânge insă in- lâuntru, formând un unghiu drept și un intrând masiv de cărămidă, din care apoi se deschid sânii de formă rotundă, in interior, de formă poligonală, in exterior. Naosul, prin urmare, are o formă curioasa in exterior; in interior păstrează insă forma obișnuită. Altarul, de formă rotundă, cuprinde in grosimea zidului două firide, scobite de la pardoseală chiar și impodobite cu un arc, ale cărui base sânt însemnate prin profi- luri de cărămidă, n scobitura din laturea nordică, unde se află proscomidia, găsim două mici firide, una săpată in zid spre Est, cealaltă spre Vest, iar ferestruica prin care pătrunde lumina are un cadru și un frumos ornament de piatră inlăuntrul ca- drului. x Tâmpla este de zid, fără uși laterale și fără uși impărătești. Tn locul lor apai per- delele. Deschizăturile ușilor sânt impodo- bite cu arcuri trilobate, care se razimă pe stâlpii de cărămidă cari, la rândul lor, susțin tâmpla. De-asupra fiecărui stâlp, un- chip de inger cu aureolă iși intinde aripele.. Pentru icoanele impărătești, meșterul care a făcut tâmpla a săpat in zid, scoțând o margene in relief, pentru a incadra icoa- nele. Un ornament rotund, rea- lisat tot din zidărie, este impodobit cu medalioane,, care mărgenesc chipul lui lesei culcat, ceia ce, precum am mai arătat, amintește genealogia lui Isus și legenda asiatică a viței de vie care se intinde și cuprinde îm- părăția cea mare a crești- nismului. Urmează prâznicarele, iar, in registrul de sus, apostolii. A fost zugrăvită in secolul al XlX-lea (fig. 4). Zugrăvelile au fost aco- perite cu var și cu o văpsea Fjg. 3. — iflânâslirea Zamfira. Pisania și cadrul de j iatră de la biserica veche. de coloare roșă, destul de urită. Hramul este Sf. Treime, precum o arată http://patrimoniu.gov.ro MĂNĂSTIREA ZAME1RA 177 But. Com. Mon. Ist. — Fasc. 102, 19'9. Mănăstirea Zamfira. Tâmpla. http://patrimoniu.gov.ro 178 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE pisania și icoana din laturea sudică a tâmplei. Mai sânt câteva icoane vechi, de la inceputul secolului al XlX-lea. Maica Domnului in pronaos (fig. 5), Fig. 5 — Mănăstirea Zamfira. Icoana Maicii Domnului. de factură grecească, Sf. Nicolae, de fac- tură romanească (fig. 6), Sf. Treime de la tâmplă, chiar de la intemeiarea bisericii, cum o arată un rest de inscripție cu nu- mele zugravului (fig. 7). Sf. loan Botezătorul, de factură grecească, având inscripția: ’Ev -câ E zwă',’OzTtoopioo za', r.y.py. Ntzo/.âou tqu âî Aîwj, adecă : „In 1830, Octombre 21, de Nicolae din Enos“ (fig. 8). Mobilierul. Ctitorii bisericii au știut s’o inzestreze cu mobilier de bună calitate, cum sânt cele două analoage, frumos in- crustate cu sidef și tetrapodul sau iconos- tasul cel mic, impodobit de sculpturi cu motive vegetale. Partea superioară a analoagelor, pe care se așează cărțile de slujbă, este impodobită in același chip, cu un ornament vegetal, realisat insă din bucăți de sidef. Trunchiul sau piciorul analogului are forma unei prisme cu opt laturi, fiecare lăture având două panouri de formă dreptunghiulară, despărțite intre ele prin câte un pătrat, care este inscris intr’un cerc, iar, in cerc, o stea in șase colțuri. Privite de la o oa- recare depărtare, pătrățelele acestea for- mează un brâu care incinge analogul. Muchile și margenile laturilor prismei sânt marcate prin câte trei linii de sidef, de coloare albă și neagră, aplicate pe fondul de coloare inchisă al lemnului. Ele întrerup brâul descris mai sus. Cele marginale in- chid, in partea superioară, fața prismei, iar cea din mijloc marchează muchea laturii. în partea de jos, fiecare față este mar- cată printr’o tăietură de forma unui romb, deschis spre podea printr’o figură ce aduce cu un pahar intors (fig. 9). Iconostasul mic, pe care se așează de obiceiu icoana praznicului, presintă patru panouri sculptate, cu motive vegetale ; trei dintr’insele, cele laterale și cel din dos, sânt scobite și pătrunse de un cerc Fig. 6. — Mănăstirea Zamfira. Icoana Sf. Nicolae. de formă ovoidală, având lujerele incărcate de frunze și flori. Panoul din față pre- sintă un ghiveciu de forma unui pocal cu picior, din care se inalță o tulpină http://patrimoniu.gov.ro Fig. 8. — Mănăstirea Zamfira Sf. loan Botezătorul. — Mănăstirea Zamfira. Icoana Sf. Treimi. Fig. 7. http://patrimoniu.gov.ro MĂNĂSTIREA ZAMFIRA 180 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE dreaptă, terminată in vârf printr’o floare. Din tulpina principală se desfac o serie de lujere, care se imbină și se impletesc dând naștere unui sistem de ornamente Fig 9. — Mănăstirea Zamfira. Analog din secolul al XVlIl-lea. vegetale, foarte asămânătoare celor din miniaturi și din unele zugrăveli' din epocă. Două frunze de stejar din partea supe- rioară intregesc două spații și amintesc sculpturile tâmplelor din epoca Mavro- cordaților (fig. 10). Planul bisericii, in formă de treflă, a- mintește tipul, foarte răspândit in secolele trecute, după care s’a inspirat și meșterul bisericii de la Fundeni, din apropiere (fig- 11)- Clopotnița bisericii Mitropolitului Nifon, cu basa un pătrat, am redat-o pentru caracterul ei tradițional (fig. 12). Pivnița. La oarecare depărtare spre Nord se inalță fostul conac al ctitorilor, care ar trebui refăcut și redat vechiului său rost, mai ales că arhitectura i s’a păstrat in foarte bună parte. Clădirea slujește astăzi pentru fânărie și paznic: pivnițile boltite amintesc insă vechiul aspect al unei case bogate, incărcată cu tot ce trebuie pentru bunul traiu al stăpânilor. Intrarea este orientată spre Vest, are trepte de stejar și două bârne groase pe care se scoborau cu odgoane buțile cu vin și țuică din livezile și podgoriile de altădată. Odinioară pivnița a avut un gârliciu, de-asupra căruia va fi fost pridvorul deschis, care cred că se prelungia și in laturea de Nord, pentru a avea frumoasa perspectivă asupra munților. Pivnița este impărțită in două părți principale, despărțite printr’un zid. Odini- oară prin acest zid era o intrare care lega cele două părți arătate mai sus. Partea din spre Nord este alcătuită din două despărțituri boltite cilindric și spri- Fig. 10 — Mănăstirea Zamfira. Tetrapod din secolul al XVIII-lea. jinite, in mijloc, printr’un picior din care se desfac două arcuri, al căror rost este acela de a sprijini cele două bolți cilin- drice paralele. http://patrimoniu.gov.ro MĂNĂSTIREA ZAMFIRA 181 http://patrimoniu.gov.ro 182 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE CLOPOTNIȚĂ MĂHĂITItll MM PRAHOVA o t i i 5 & i ? 9 io Fig. 12. — Mănăstirea Zamfira. Clopotnița din secolul al XlX-lea. http://patrimoniu.gov.ro MĂNĂSTIREA ZAMFIRA 183 Partea din spre Sud are trei despărțituri, ce dau una intr’alta. în cea din spre Vest, boltită in formă de calotă, cu nervuri de cărămidă, intri printr’o ușă așezată spre laturea sudică. Odinioară se putea intra și prin pivnița cea mare in această încă- pere. Intrarea aceia a fost insă zidită, probabil pentru ca vinurile să nu se influențeze de murăturile din celelalte incăperi. Din incăperea aceasta dai in cea din mijloc, de aceiași mărime, printr’o de grâu“ o foarte prețioasă notiță privi- toare la ctitorii bisericii Zamfira și la averile de altădată, precum și asupra ctito- riei lui Nifon Mitropolitul, — biserica mare-, zugrăvită de Nicolae Grigorescu. Articolul părintelui Popescu este întregit printr’o descriere a d-lui Adrian Maniu, care vorbește și de inceputurile marelui pictor Grigorescu². Din însemnările părintelui N. Popescu s’a copiat in sinodiconul mănăstirii istoricul Fig. 13. Mănăstirea Zamfira. Planul pivniței. ușă centrală. încăperea a doua este insă boltită cilindric, ca și cea din fund, ceva mai mare, in care intri tot printr’o ușă, așezata in aceeași axă (fig. 13). Casele de de-asupra pivnițelor nu-și mai au între- buințarea lor de odinioară. în locul fânului, care s’ar muta in altă parte, aici s’ar putea așeza atelierul, care a ars acum câțiva ani. Ar fi și mai retras de restul mănăstirii. Asupra trecutului acestei mănăstiri pă- rintele Nae Popescu a publicat, in „Boabe de mai sus, pentru înlesnirea cercetărilor și a visitatorilor. Nu cred inutil a aminti, măcar in treacăt, pe acești ctitori, a căror faptă creștinească a dus la intemeierea unei mănăstiri, bogată altă dată, destul de săracă astăzi, resumând cele arătate de părintele N. Popescu, in articolul amintit ¹ Anul IV, No. 2, pp. 98-101, Februar 1933. s Contractul lui Grigorescu pentru zugrăvirea bisericii lui Nifon a fost publicat de părintele Gh. Moisescu. http://patrimoniu.gov.ro 184 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE și de d. profesor N. lorga mai inainte Zamfira este, cum arată și pisania, soția lui Manuil Apostolu, negustor cunoscut in vremea lui Brâncoveanu. Ea incepe biserica in vremea lui Nicolae Mavro- cordat, prin urmare inainte de 1730, dar, murind, o lasă neterminată. Nora-sa Sma- randa, fiica boierului Ion Bălăceanu, casă- torită, prin 1740, cu Manuil, fiul lui Manuil boierești așezate spre Nord și împărțite după vechea rănduială: cu pivnițe boltite, cu încăperi mari și cu cerdace largi spre Vest și Nord, pentru a avea perspectivă și pentru a supraveghia mai ușor moșia. Casa este și astăzi in ființă, după cum am arătat mai sus. La biserica boierului veniau și oamenii de pe moșie, clăcașii din jur, iar mai MWlt VKHI DIN (OH. ZAMflM O ț ț s $ * i[(W i-a Fig. 14. — Vănăstirea Zamfira. Secția in clădirea de de-asupra pivr.iții. Apostolu și al Zamfirei, o isprăvește in 1743, văduvă fiind. Părintele N. Popescu are dreptate când afirmă că numai pentru moșiile ei această bogată biserică a fost trecută in rândul schiturilor, din biserică de sat, cum fusese odinioară. La aceasta se poate adăugi că biserica a fost ridicată pentru nevoile casei ¹ N. lorga, Țara Românilor: l. România. 1 .Județul Pta- hova. Vâ'enii-de-Munte, 1910, pp. 33-9 ; idem, România, I 1939, pp. 282-7. târziu, când vechile așezări sociale s’atu schimbat, boierii au murit, biserica a rămas a satului. Așa s’a întâmplat in foarte multe cașuri, in care satul, singura realitate per- manentă, a devenit stăpânul bisericii. Si in secolul trecut ca și in vremile noastre, dorința de inoire era tot mai vie,, și conducătorii de atunci ai schitului arătau că biserica Zamfira s’a dărăpănat și că trebuie neapărat reclădită împreună cu chiliile din jur. Lucrul il afirmă egumenul. http://patrimoniu.gov.ro MĂNĂSTIREA ZAMFIRA 185 Nil, in raportul său din 1852, și il întă- rește mitropolitul Nifon, care clădește noua biserică și mută aici călugărițile de la schitul Roșioara¹. Schitul cel nou luă numele ctitorului său: „Schitul Nifon“, nume ce nu a putut prinde, din pricina primei ctitorii a Zam- firei, care trecuse și ca nume al satului închinător al vechiului schit. Pentru biserica nouă starețul mănăs- tirii Ghighiu, arhimandritul Eftimie, se tocmește cu meșterul grec Mihail Eftimiu să gătească biserica in 1855 de roșu, iar in toamna anului 1856 să fie și tencuită. In vara anului 1856 el încheie și con- tractul de zugrăvire cu pictorul Nicolae Grigorescu, din a cărui operă nu a mai rămas neatins decât un număr mic de icoane, fiindcă in 1904 pictorul Toma Vintilescu a revenit asupra operei maes- trului, din indemnul mitropolitului Ghe- nadie '. Adaog pentru încheiere și ceva privitor la averile Mănăstirii Zamfira, înainte de secularisare: „Moșia Zamfira unde se află schitul cu case, pivniță, pătule, coșar, moară și bordei de cârciumă, două locuri in dealul Seciului, trei vii in dealul Scăenilor, cum și moșiile Sărari, Vitioara, Mălăești sau Ciobănești și Vânătă, mai toate încălcate de moșneni și de boierii Filipești²." ¹ Gh. I. Moisescu, Contractul lui N. Grigorescu pentru zugrăvirea bisericii de la Zamfira, Cernica, 1936, p. 4. ¹ Ibid., p. 5. ’ După înscrierile din Sinodiconul mănăstirii. Bul. Com. Mon. Ist. — Fasc. 102, 1939. http://patrimoniu.gov.ro CETATEA S1LISTREI LA 1829 DE N. 1ORGA. Am tipărit in voi. VIII din Istoria Ro- mânilor câteva planșe contemporane înfă- țișând scene din războaiele secolului al XVlII-lea dintre Ruși, Austrieci și Turci. Ele sânt luate dintr’un frumos album, de o mare raritate, pe care mi l-a dăruit d. Ciuntu din Galați. Ele sânt intrecute cu mult de stampe in colori, lucrată de Fr. Campe la Niirn- berg, fără indoialâ după un desemn con- temporan, pe care o dăm aici. Ea are preț supt mai multe rapor- turi. întăiu ingrijirea costumelor turcești și a uniformelor armatei Țarului nu cuprinde niciun element de inchipuire. Câțiva dintre ofițerii ruși sânt portrete. Dar mai ales vedem de-asupra Dunării, chiar dacă o mărgenesc stânci neexistente, zidurile intregi, de atunci total dispărute, ale cetății. http://patrimoniu.gov.ro CETATEA S I L I S T R E I în 1829 http://patrimoniu.gov.ro COMUNICĂRI ADUNATE ÎN 1925 DE N. A. CONSTANTINESCU. INSCRIPȚII ȘI ÎNSEMNĂRI DIN SCORȚENI, BORDENI (JUDEȚUL PRAHOVA) ȘI SATELE VECINE. I. Scorțeni. Biserică de zid, navă, scundă, încăpătoare, cu boltă la naos și altar, plafond, suprimat la pronaos, odată cu turla de lemn și cu balconul, la repa- rația din 1937-9, făcută supt supravegherea C. M. I. Piatra inscripției, aruncată la reparația din 1848-50, din care un fragment s’a găsit supt pragul ușii, rău stricat¹: „[ + Cu vrerea Tajtălul și cu a [Fiului și cu ajutorul] Duhului Sfânt s’au [făcu]t [acastă sftă și „[Prea Lum. Domn Io Costandi]nu Alixandru Ips. etc.“, ea s’ar fi zidit intre 1802 și 1806. Ctitorii s’au însemnat în josul icoanei de hram cu Sf. împărați și, sus, pe tron aurit, Cuv. Paras- chiva : „Acastă S-tă icoană ce este hramu S-t[ei] Beserici s’au zugrăvit cu cheltuiala titorilor ce au făcut S-t[a] Beserică ; Popa Costandin, Cos- tandin Logfofăt], Marin Negru, Stan Pană, Drago- mir Petriceanu, Anghel Pană, Stan Cojocaru“. Pomelnicul de la Proscomidie, zugrăvit, în litere, tot așa de lung, pentru morți. Pe păretele Biserica veche Cuv. Paraschiva din Scorțeni, înainte de reparație. dumzeească besjerică întru rugăcunea și [cinstea Prea Cuv. n. Maice] S[fân]tă [Par]aschi[va] în zilele [Prea Lum. nostru Dom]nu Alixandru Ipsi- lant V[oevod...], Mitropolit [fiind...]" După această lectură biserica s’a zidit între 1774 și 1782, cum s’ar deduce și dintr’o listă de socoteli (doc. Scorțeni, I, b. 32) din 1780, cu „deschisu bisericii". Dacă reconstituim lacuna : ’ Rectificăm aici inscripția tipărită întăi în Omagiul lui 1. Bianu, 1916, Câteva inscripții.... din tăietura zidului, încă un pomelnic, ilegibil, de vii și morți. Am reprodus numai numele ctitori- lor de la reparație, poate și adaosul (?) bisericii, pe la 1848-50, cari se văd și zugrăviți în pronaos. „Pomenește, Doamne, vii: Stirian (Scorțeanu), Elenca, Gh., Alexandru, Maria, Luxandra cu tot neamu lor; Anastase (Bordeanu), Despa, Safta, loan, Gligorie; Gligore (Marin Negru) Safta, Costandin, Caterina“, etc. etc. Urmează un lung pomelnic de nume comune. Ctitorii din 1848-50: 1. Familia lui „D. Stirian http://patrimoniu.gov.ro 188 COMUNICĂRI Scorțeanu, fiu tepitar (= de Pitar)“, cu trei băieți: Alex., Gh. și Costache, imbrăcați europenește, și „cocoanele": Ilinca (soție), Marghioala (Maria), Luxița, Lencuța, fete, luxos îmbrăcate in moda urbană. 2. Familia „D. Pos[telnic] Anastase Bor- deanu și post. Despa“, cu fiii: „d. loan și d. Gligore", „coc. Safta“ ; 3. Familia „Jupân Gligorie sin Marin Negru¹¹ și Safta, cu doi fii: Constantin și Catrina, — imbrăcați negustorește (moda veche), cu excepția fiiilor lui Bordeanu, cari urmau moda nouă. Obiecte : Icoanele de la tâmplă: 1. Icoana de hram (v. mai sus). 2. Isus Hs. „1847 de Hristache Zugr.“ (poate cel ce a zugrăvit biserica la reparația de la jumătatea secolului al XlX-lea). 3. Maica Dom- nului, de aceiași mână. 4. Sf. Nicolae și ușile noi, de Vintilescu-Ploești, 1892, zugrav de rău gust modern. 5. Maica Domnului, cu opt sfinți in jur, pe masă, cea de la 1848. Iconostasul vechiu, factură ca icoana de hram, deci pe la 1780. Vechile uși împărătești, aruncate, par cu mult mai vechi ca 1750: represintă Buna De-asupra ușii, afară: „Pavel Dulgheru", în Vestire, cu David și Solomon, iar, în registrul dreapta: Arh. Gavriil cu foae: „Vedeți, oameni, de jos, alte două personagii; desemn admirabil Ctitori : Familia Sterian Scorțeanu , de la dreapta la stânga : D. Stirian Scorțeanu fiu de Pitar (greșit te pitar) cu fiii: Gheorghie, Alexandru, Costache (cel mic), apoi Cocoana Ilinca, cu fetele: cc. Marghioala (= Maria in pomelnic), cc. Lucsita (— Luxandrai, cc. Lencuța—păretele Sud al bisericii Scorțeni. ce zice Mihail, feriți-vă“; în stânga Arhanghelul Mihail cu paloș de flăcări: „Cine va intra în biserică spurcat, de sabia asta va fi tăiat“. Pe plafonul balconului desființat, frumoasă în- semnare: in jurul lui Isus Hristos: „3. Eu sânt ușa : Prin mine de va intra cineva să va mântui și va intra și va ieși și pășune va afla. Furul nu vine fără numai ca să fure și să ucigă și să piarză. Eu am venit ca viață să aibă și de prisos să aibă. Eu sânt păstorul cel bun. Păstorul cel bun sufletul său pune [pentru oile sale] și cel. l.“. Pe plafondul desființat al Pronao- sului, în jurul Maicii Domnului: „Ușa milostivirii deschide-o no, blag-tă Născătoare de D-zeu..., etc“ și colorit viu, cu legende în cursiva greacă. Acestea ar putea proveni de la Mănăstirea Mis- lea, scoase din us, acolo, probabil, înainte de a arde biserica. Icoane vechi, scoase din us (depuse în tinda bisericii, împreună cu toate obiectele vechi stea- guri, sfeșnice). 1. Sf. loan Botezătorul, cu aripi, ține un potir, cu Isus, „agneț bojii“; pare din secolul al XVII-lea. 2. Isus pe tron, cu Maica Domnului și Sf. loan, tot așa de veche. 5. Maica Domnului cu Isus și doi arhangheli» colorit viu, secolul al XVIII-lea. 4. Arhanghelul Mihail cu sabie turcească, jam- http://patrimoniu.gov.ro COMUNICĂRI 189 biere și ciacșlri roșii de Arnăut, frumos desemn stilisat; secolul al XVII-lea (?). 5. Iconiță rusească, cu scene; inceputul seco- lului al XVIII-lea (?). 6. Cruce de tâmplă „Raspetlia Hristu" ; pictură distinsă. Icoanele din Pronaos: două (Isus Hristos și Maica Domnului) samănă cu ușile împărătești actuale, iar două: a Sf. Nicolae și a Schimbării la față, circa 1845-50, de altă factură decât ale lui Hristache Zugravul; colorit distins. Intre Sfeșnicele vechi, de strung, părăsite, se află patru sculptate de mână, două luând forma de șarpe. Pictura bisericii pare să fie a lui Hris- tache Zugravul de la 1847, dar s’a renovat oribil din satul Scorțeni, și i s’au dat răvașu, ca să fie nesupărat; 1829, Iulie 11“. Ibid. „Să se știe de când sânt la biserică ; in doi ani de zile amu fost paracliser cu dnu lancu Scorțeanu, 1861, și acuma, cu mila lui Dumne- zeu, sânt cântăreț de doi ani și jum. in strana dreaptă, dar nu pă muzichie și (= ci) aminterea practisatu,... anu de 1865 eram răgușit tocmai la Paște. 1865 Martie 26. Tănase Bădulescu“. Pag. 550. „Să se știe de când am scris eu dieaconu Gh. ot Scorțeni..., de când au murit Catrina Diiaconeasa, la leat 1811, la 1. Noevre 10 zile, etc." Png. 380. „Aici am scris eu păcătosul și smeriul Grigorie Logofăt, ci oricare pravoslavnic cititoru de nepriceputul Vintilescu la 1892. Cărți: 1. Penticostar, 1767, Episcopia Râm- nicului. Pe scoarță. „Să se știe de când am fost grămătic la sfânta biserică. Popa Costandin ot Scorțeni". ...Zăpadă la 50 Mart 1852 de 2 palme". Pe la mijloc: „1855, Popa Gheor- ghe". „De când popa C~din a botezat pe băiatul Petre ; 1814“. 2. Triod vechia, titlul lipsă, „Aceasta să se știe, de când am scris eu, diaconu Din ot... 1808.“ „Aceasta am scris eu, Ion Logofăt, precum să [să] știe când am fost la biserică aici, la..., am ajutat popi State Bordeni..., August 1780. Ion logofătul ot sat Scorțeni am scris..." Același, la 1781. să va întâmpla a ceti aceasta, să mă pomenească, Biserica veche Cuv. Paraschiva, din Scorțeni, desenatâ după tabloul cu ctitorii. In alt loc: „Să să știe când am scris: la leat 1810, Fevr. 19, in sf. biserică..., eu Popa Costandin". In altul: „Să se știe când am scris eu... pă acest sf. și dz. Triodu, când era Muscalii in sat, ipac(?) aci la Scorțeni..., la leat 1810, Martie 29...; eu diiacon Gheorghe" — Același semnează „ot Scor- țeni" și la 1811 și la 1816, Maiu. Pag. 227. „La leatu 1805, la luna lui Iulie, 25, întâmplatu-s’au un fricoșat potop, care, făcând cercetare, la nicio carte nu s’au găsit să mai fi fost aseminea potop, făr’ decât înfricoșatul potop dă la Noe, care, după păcatele noastre, mulțime dă oameni și multă lipsă s’au făcut, și am scris și am iscălit" (indescifrabil). Pag. 257. Formulă de răvaș: „Acest om, anume Gh., merge până la Buzău fiindcă are trebuință aculu (sic); să nu aibă supărare atâta la mergere, cât și D întoarcere, fiindcă este om bun de aici, etc.; Oct. 25, leat 1788". Ibid. O listă cu parale, fără dată. „Din Bordeanu, par. 20, Costandin, par. 20, Stan sin Pană, par. 20, Dragomir 20, Samoilă 10, baba Marica..., unchiiaș Sian 5, Vlad 10, Neguț par. 60, Anghel par. 20, Stan..., Stancu 10, Dragu 10. Semnat: Grigore Logofăt Scorțeanu". 5. Apostol, 1774, Mitropolia București. 4. Penticostarion, 1775, Episcopia Râmnic. 5. Apostol, 1784, Mitropolia București. Pe scoarță: „Acest d-zeesc Apostol este al popi Niculae, și cine s’o încrede ca să—1 fure să fie anathemi; 1840", fila 3: „Acest sf. Apostol l-au cumpărat Neguțu i Marin i Dragomir i Badea dă la sf. Mitropolie, și l-au luoat la sf. biserică a Scorțenilor» ca să fie pentru veșnica pomenire» in Octombre 15". Pe filele trei de la urmă : „Gheorghie Logofăt". http://patrimoniu.gov.ro 190 COMUNICĂRI „Acest sf. și dz. Apostolu este al sfintei biserici Scorțeni, unde să prâznuește hramu Cuv. Paras- chivi. Am însemnat aici cu mâna mea de țărână: era la leat 1812, luna lui Oct. 22. Deaconu Gh., Scorțtni". 6. Molitvenic, 1833, Sibiiu, de „Episcopul Neu- niților, V. Moga“. Tip. 1. Bart. 7. Liturghier, 1833, de Chesarie al Buzăului, București, Tip. Eliad. La pag. 1 : „Această s-tă Leturghie este a lui I. D. Postelnic Anastasie Bordeanu, D. loan, D. Grigore (fii), Postelniceasa Despa (soție). Cocoana Safta (fiica). II. lupan Gligore sin Marin Negru, Safta, Costandin și Catrina (soție și copii) (desemn C. Săndulescu). Petre sin Popa Costandin ot Scorțeni, județul Prahova, căpătat de la părintele starețu M-rii Cernichi, spre pomenire celor mai înainte însem- nate; si cine va îndrăzni, etc.; 1841, Dich." 8. Prohodul acum întăiu tipărit în zilele prea- Inălțatului nostru Domn a toată Țara-Românească Alex. Dim. Ghica, 1836. 9. Evanghelie, 1845, Tip. Neamțul. „Această sf. și dumz. Evanghelie este cumpă- rată de supt iscălitul și dăruită sfintei biserici din satul Scorțeni spre pomenire-mi de orice preot slujitor; 1852, Dech. 26. Pitaru loan Scorțeanu*. Alături o pecetie foarte pretențioasă, având și vulturul cu cruce, a lui Nicolai F. Bordeanu, 1852 : „N. F. B " La urmă ; însemnare de hirotonie la 24 și 25 Martie 1862 „pă comuna Scorțeni" a preotului Nicolae [Dimescu]. 10. Octoih 1846, la Buda, supt Ferdinand l-iu, îndreptat de Episcopul de Argeș losif. „Noi cei mai jos numiții rugăm oricare slujitor al bisericii din satu nostru Scorțeni să binevoiască să n» pomenească; 1851 Dech. 4: lancu Scor- țeanu, Dimitrie Teișanu (?)“. 11-18. Opt Minee din ediția 1852, de Mitropo- litul Nifon. „Acest Mineiat pă luna Ghenarie ce ni s’a dat de la sfânta Mitropolie, l-au cumpărat Badea Furtună spre pom. in veci, in drept lei 23, par 20; 1853 Sect. 1. Diaconu Gheorghe am scris." însemnări similare de cumpărători, pe celelalte» „Radu Furtună cu feciorii" cu 23,20 lei Mineiul pe Aprilie; cel pe August de „Gligore Marin Ne- gru, cu 23,20 lei' („Radu Pârvuam scris"); cel pe Septembre de „d-lui logofătu Ion Costandi- nescu" (iscălit C-din Gligorescu); cel pe Oc- tombre de „lancu Scorțeanu si lonită Radu Ca- zan" (semnați aceiași); cel pe Novembre ae „Costandin Gligore..., spre pom., fiindcă l-am dăruit eu supt-iscălitul, la leat 1854, Iulie 20: C-din Gligorescu Scorțeanu șăzătoru in sat Scor- țeni". Cel pe Decembre „de Dobre Stoica si Marin Stoica", in 1854 (scris M. Stoica). Mineiul pe Maiu, „din banii din cutiia satu- lui" cu lei 23. 19-22. Tipic din 1851, „tipărirea intâi"; Ceaslov, 1854, cu însemnări de Preotul N. Dimescu 1870^ Gr. C. Scorțeanu din 1872, Al. Costandinescu din 1883; Penticostar, 1854, F. 8, Tip. Episcopia Buzăului, supt „Imp. a toată Roșia Nicolae Pa- vlovicî" ; cumpărat de lancu A. Scorțeanu, în 1871.. Cruci Pe aleia principală câteva cruci de piatră rău deteriorate : Cruci din Cimitirul bisericii vechi de la Scorțeni. 1. Cea mai veche, din secolul al XVIIl-lea cel puțin; inscripția măcinată de umezeală; „Cu vrearea Tatălui..." Pe cercul ornamentului din centru : WTfKtHiUhi iskcho xphctS cnaceHÎe ( = orne eojkc huiAm i3BkcTKHo Xc.). adică: „Tată ceresc, trimes-ai cu adevărat mântuirea lui Hristos ’ Lectura, cu ajutorul d-lui Damian Bogdan. http://patrimoniu.gov.ro COMUNICĂRI 191 2. Altă cruce frântă: „1860. Cuvoea Sf. Troiți am ridicatu. lancu Scorțeanu: Anastase, Stoica, Gligore sn... (șters). Restaurația bisericii Sf. Cuvioasa Paraschiva din 1937-39, făcută cu cheltuiala d-nei Elena Gr. Georgescu (Ploești), descendenta unei familii de ctitori, a privit: refacerea acoperișului și inveli- toarea cu șindrilă nouă, suprimând turla cu lem- nărie putredă, înlocuirea pardoselii de lespezi, cu ciment; desființarea plafondului putrezit, la pronaos, rezidirea și tencuirea soclului ruinat, la pronaos inlăuntru și afară, construirea unui trotuar pro- tector împrejur, văruitul exterior și alte mici reparațluni înlăuntru, conform devisului Comi- siunii Monumentelor Istorice, întocmit de d-1 ar- hitect St. Becu. Prin aceste reparații biserica veche a fost salvată de la o ruină sigură, din causa părăsirii complete in curs de zece ani trecuți. http://patrimoniu.gov.ro RESUME F R A N q A I S N. IORGA. - En rapport avec un „guide" in- connu par le major D. Papazoglu. - Le major Demetre Papazoglu, passionne d'archeologie, entre 1860 et 1880 et createur d’un Musee de pieces rares, a donne un Guide du Danube, en roumain et en franțais, ou on trouve des indications pre- cieuses. Quelques notes sur lui et sur sa fa- milie. AL. BÂRCÂC1LÂ. — Nouvelles informations sur les environs des Portes-defer: Drubeta, Trans- drubeta, Transdierna. — Resume franțais par l’au- teur ă la fin de l’article. VICTOR BRÂTULESCU. - Le couvent de Zam- fira (district de Prahova). - Notes sur cette eglise,. bâtie au commencement du XVIII e siecle. N. IORGA. — La forteresse de Silistrie. — Note sur une vue en couleurs de Silistrie vers 1800. N. A. CONSTANTINESCU. — Notes sur des eglises- de village du district de Prahova. Fondations- recentes. http://patrimoniu.gov.ro REDACȚIA: SECRETARIATUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE BUCUREȘTI. — STRADA GENERAL BERTHELOT No. 28. Secretar-Director: VICTOR BRĂTULESCU. http://patrimoniu.gov.ro PREȚUL LEI 120 http://patrimoniu.gov.ro