ANUL XXVIII. FASC. 83. RmuTUnSnKÂT »c PATWtMOMWlUI BIBLIOTECA m «n f .......... 1ANUAR-MART 1935. COMISIUNII PUBLIC ATIUNE TRIMESTRIALĂ 19 3 5 Așezământul tipografic DATINA ROMÂNEASCĂ Vălenii-de-Munte http://patrimoniu.gov.ro MINISTERUL INSTRUCȚIUNII PUBLICE ȘI AL CULTELOR MINISTRU: C. ANGELESCU COMISILINEA MONUMENTELOR ISTORICE PREȘEDINTE: N. IORGA Membri: IOAN ANDRIEȘESCU, PETRU ANTONESCU, ALEXANDRU LÂPEDATU, CONST. MOISIL, PR. NIC. POPESCU, VICTOR G. ȘTEFÂNESCU, ARTUR VERONA. Secretar-Director: V1RGILIU N. DRÂGHICEANU. Arhitect-Șef: N. GHIKA-BUDEȘTI. CUPRINSUL TEXT: EMIL VARTOSU: Odoare românești la Stambul . ..................... ARHITECTUL PAUL SMARANDESCU: Biserica Floreasca din București D. Berciu, PROFESOR: Săpături și cercetări archeologice in ultimii trei ani (1933-1935) D. TUDOR: Monumente inedite din Romula . . ..... Resumat frances. ... .... ILUSTRAȚIUNI: Odoare românești la Stambul. Fig. 1. — Relicvariul lui Neagoe Basarab (Museul Vechiului Seraiu, Stambul) . Fig. 2. — Același relicvariu, ornamentele capacului. Fig- 3- — Același relicvariu, văzut dintr’o parte . Fig. 4. — Același relicvariu, văzut de jos in sus . Fig. 5. — Ușa bisericii mănăstirii Cotmeana . pig, 6. — Chenarul ușii bisericii mănăstirii Tis- mana (1541)........................................ Fig- 7- — Cele trei săbii brâncovenești, aflate in Museul Vechiului SerJu din Stambul (Tot Kapi Șarayi).................................. Fig- 8- — Aceleași săbii, de la stânga spre dreapta: No. 2682, 2684, 26.3 .... Fig. 9. — Sabia Nr. 2682: garda și motivele de- corative .......................................... Fig l⁰- — Sabia Nr. 2684: garda și motivele de- corative de pe lamă ..... Ffg H- — Sabia Nr. 2683. motivele decorative de pe lamă............................................ Fig. 12. — Sabia brâncovenească din Vistieria Sfân- tului Mormânt.................................. Fig. 13. — Aceiași sabie : garda, motivele deco- rative și ii.scripția.............................. Fig- 1*- — Sabia brâncovenească dela Simi (stânga) și sabia rusea-ci (cu teacă) de la Ve- neția. (După acvarela lui Hedenborg, reprodusă de Scrinzi, o. c.) . Fig- W. — Sabia brâncovenească de ia Armeria Reale din Tu in ................................... Fig- 18- — Trei săbii moldovenești din veacul al XV- lea: Ar. 26:6, 2637,2o35. La stânga, sabia lui Ștefan-cel Mare pig. 17. — l’a'ru săbii moldovenești din veacul al XV-lea. Se dsting crucile de Malta pe săbiile nr. 26i6, 2637 și 2o38. Sa- nr. 263a (3) n’are aceste cruci Fig. 18. — Legătura in argint a Evangheliarului de L Muntele Sinai . . . . . Fig- 19- — Alexandru-Vodă Mircea, Doamna Eca- terină și fiul lor, Mihnea, pe Evan- gheliariul de la Muntele Sinai Biserica Floreasca din București. pțg. 1. — Biserica F.oreasca, București. Starea de ruină in 1926. Vedere spre altar . pig. 2. — Biserica Floreasca, București. Starea de ruină in 1926 Vedete laterală Fig. 8- — Biserica Floreasca, București. Starea de ruin! la 1926. Altarul 1 20 26 31 43 Fig. 4. — Biserica Floreasca, București. Starea de ruină în 1926. Unul din sinuri . , 21 2 Fig- 5. — Biserica Floreasca, București, btarea de 2 ruină in 1926. Intrarea .... 21 4 Fig. 8- — Biserica Floreasca, București. Releveu 4 dm 1926. Hanul .... 22 5 Fig- 7. — Biserica Horească, București. Releveu din 1926. Fațada principală ... 22 k Fig- 8. — Biserica Floreasca, București. Releveu din 1926. Fațada laterală .... 23 Fig- 9- — Biserica Floreasca, București. Releveu 1 din |926. deepe longitudinală . . 24 Fig. 10. — Bise ica Floreasca, București. Releveu o din 1926. Secție transversală ... 25 Fig. 11. — Biserica Floreasca, București. Starea □ actuală (1935). Vedere generală . . 23 Fig. 12. — Biserica Floreasca, București. Stare ac- jq tuală 1935. intrarea ..... 24 Săpături și cercetări archeologice In ultimii trei ani 11 (1933-J93j). 17 Fig- 1- — Interiorul unei colibe La Tâne de la lz Ostrovul Șimian (săpăturile 1935) 26 .„ Fig- 2. — Cetatea dacică de la bobaița-Mehedinți. 27 8 Fig- 8- — Un mormânt in situ din Gorj (grupa tumulilor hallstattiani) .... 28 13 14 15 16 18 19 20 20 21 Fig. Fig- Fig- Fig- Fig- 1 Monumente inedite din Romula. 2 a și b. — Col. Capșa. 3. — Museul liceului din Caracal 3. 4. 5. 6. — Museul liceului din Caracal — Museul liceului din Caracal — Museul liceului din Caracal — Ap. Krețulescu o. c. p. 28 și fig. 9 — Col. llie Constantinescu Fig- _ Fig- 7- Fig- o ■ A pig. 9 a și b. — pig, 10 a și o. — Col Capșa Fig. 11 a, b și c. — Col. Capșa . pig. 12. — Col. Capșa . pig. 13 a și b. — Col. Capșa pjg. 14. — Col. Capșa . Fig- c'~' Fig- Fig- ’• Fig- Fig- ⁱy- —................................. p,g. 20. — Col. Gh. Georgescu . Fig- — Col. Gh. Georgescu . pig. 22 a, b și c. — Col. Etn. E. Cretzulescu. Col. Capșa . Col. Ilie Constantinescu Col. llie Constantinescu Col. liie Constantinescu http://patrimoniu-g°v-ro ODOARE ROMÂNEȘTI LA STAMBLIL DE EMIL VlRTOSLi. De câțiva ani, de când Vechiul Seraiu din Stambul (Top Kapî Sarayi) a devenit museu public, nenumărate bogății și lucruri de artă au ieșit la lumină din tainițele lor misterioase și împodobesc azi sălile ciu- datului palat. întâmplarea ni-a scos în cale câteva lucruri de un interes deosebit pentru istoria românească¹. In sala Tesaurului (bazine) se găsește un relicvariu făcut de Neagoe Basarab (1512- 1521), spre a păstra într’însul moaște de la Sf. loan Botezătorul, Sf. loan Gură-de- Aur și Sf. Apostol Petru. Relicvariul poartă numărul de inventar 2743, și este păstrat într’o cutie hexagonală de cristal, împo- dobită cu tot felul de pietre, artă turco- arabă specifică veacului al XVI-lea. Mare de aproximativ 17 x 14 cm., relicvariul este de aur și se presintă ca o carapace bom- bată de broască țestoasă, împodobită și lucrată numai pe fața superioară, aceasta încunjurată jur împrejur de perle (câteva lipsă). Pe aceiași față superioară sânt, din bielșug, perle, rubine, peruzele (turcoase), diamante și un smarald)?), toate dispuse simetric în forma unei cruci, crescută pe toată suprafața relicvariului. Centrul acestei cruci e format de un rubin (?) excepțional de mare, încunjurat de perle și peruzele, iar brațele crucii se termină printr’o peruzea încunjurată de perle. Numai brațul de jos al crucii se încheie printr’un rubin și două perle mari, totul încunjurat de perle. Aceste două perle mari dau relicvariului o formă ascuțită, ciudată. O aplică simplă (smarald ?) se află atașată de brațul de jos al crucii, pe când brațul stâng este împodobit de o cruciuliță de argint, mică, montată cu cinci diamante (amândouă, aplici posterioare, pro- babil). Numărul pietrelor prețioase care ¹ Pentru monumente și alte urme romanești la Stambul, trimetem la aceste articole mai recente : Marcel Romanescu, Monumente românești la Stambul, in Boabe de grâu, III (1932), no. 6, pp. 226-38; Marcu Beza, Noi urme românești la Stambul (ibid., V, 1934, no. 7, pp 385-402). împodobesc relicvariul se ridică la circa 80-100 (cu cele lipsă), multe de mărime și valoare excepțională '. Intre brațele acestei cruci, închipuită — cum am văzut — din pietre prețioase pre- văzute cu montură specială aplicată la rându-i pe fondul de aur al relicvariului, se deslușește următoarea inscripție în relief, în limba slavă: CÎ/A M0I|1 1'AdKd c CTI’O KpCTHTfA’k IW na. Cit 1KCHH .WOipH. CTI’O uvana aaaToScTaro ko ¹ O descriere sumară, din 1786, a acestei moschei, as- tăzi arsă și in ruine, dă J. B. Lechevalier, Voyage de la Proponticle et du Pont-Euxin, I, Paris, 1800, pp. 119-121. ² Cf. Marcu Beza, Urme românești la Meteore, in Boabe de_ grâu, V (1934), Nr. 6, pp. ?21-335j St. Nicolaesc. , Lămurirea unei enigme istorice, Vladislav Voevod șt Doamna Neacșa 1488. București, 1935, p. 8. Cf. și N. lorga, Fundațiuni religioase ale Domnilor români în Orient (An. Ac. Rom., Mem. S. Ist., s. II, XXXVI (1913- 1914), p. 863 și urm. Dionisiu, care purta chiar hramul Sf. loan Botezătorul. Clădește turnul, aduce apa la mănăstire (zidind un apeduct), în scurt este oarecum ctitorul acestei mănăstiri \ Pe de-asupra îi dăruiește și moaștele hramului, adecă îi dăruiește capul Sf. loan Botezătorul, pus în raclă de aur împodobită cu pietre scumpe². Găsim și mențiuni documentare ¹ Pentru dărnicia lui Neagoe Basarab la Athos și la Dionisiu, cf. și Marcu Beza, Urme românești la muntele Athos, in Boabe de grâu, IV (1933), Nr. 16. ² Mențiune de acest dar și la Burada (Teodor T.), O că- lătorie la Muntele Athos, Iași 1884, p. 63. Aceste moaște le vede acolo loan Comnenul, inainte de 1700, zăbovind câțiva ani la Athos: lajxvvi); Kopv/jvo;, npoxxuvTjxâp:»? tou ‘A-jica "Opsuj -ou 'Afliuvo;, Snagov, 1701, p. 85. Cf. și St. Nicolaescu, Un prețios chivot de la Neagoe Basarab Voevod, 1512-1521, în Mănăstirea Dionisiu din Sfântul Munte Athos, București 1933, p. 3: ..Tipiconul mănăstirii arată că Neagoe i-a dăruit capul înainte Mergătorului http://patrimoniu.gov.ro 4 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE despre acest dar: „moaștele Sf. Nifon, capul și mâna Sf. Ioan“ date la Dionisiu de Neagoe Basarab¹. E vorba, de sigur, de capul Sf. loan Botezătorul, de și acesta e numit aici simplii: „Sf. Ioan“, adecă fără niciunul din atributele cunoscute: Boteză- nisiului se găsește până astăzi un relicvariucu mâna Sf. loan Gură-de-Aur, împodobit cu argint și aur, iar după Barski, t. III, p. 370, o inscripție slavă deslușește: „Capul înainte Mergătorului și această mână au fost date de un Domn valah"⁴. „Domnul valah" este Fig. 3. — Același relicvariu, văzut dintr’o parte. torul, Cârstitel, Inainte-Mergătorul, Predetici, Prodromul. Știm că relicvariul Sf. Nifon se păstrează și astăzi la Dionisiu". Mâna dă- ruită de Neagoe Basarab trebuie să fie a Sf. loan Gt’ră-de-Aur — presența acesteia la Dionisiu o menționează loan Comnen, ina- Neagoe Basarab, care a hărăzit, deci, mă- năstirii Dionisiu capul Sf. loan Botezătorul și mâna Sf. loan Gură-de-Aur. Pe de altă parte, tot în catoliconul Dionisiului, se află si un relicvariu cu mâna dreaptă a Sf. loan Botezătorul, dăruită în 1810, de Hagi- Fig. 4. — Același relicvariu, văzut de jos in sus. inte ded700 ³ — de oare ce în catoliconul Dio- intr’un relicvar de aur împodobit cu pietre prețioase*. Capul exista acolo (la mănăstirea Dionisiujîntre anii 1724-1747, când Barski visitează Athosul (cf. Millet, G., Pargoire și L. Petit, Rccueil (ies inscriptions chretiemies de 1’Athos, l-ere pârtie, Paris 1904, Nr. 466). ¹ Cf. N. lorga, Muntele Athos în legătură cu ferite noastre (An. Ac. Rom., Meni. S. Ist., s. II. XXXVI (1913-1914)), p. 472. ² O bună reproducere și considerațiuni asupra valorii artistice a acestui odor, la N. lorga, Les arts niineurs en Roumanie, I, Icones, II, Argenterie, III, Miniatures (207 figures dont 26 planches en couleurs), Bucarest, 1934. ³ O. c., p. 86. Ieroshimonahul Chiriac din Moldova, in Anghelachi din Rodosto '. Aceste moaște au fost văzute și de călătorii români mai re- cenți la Athos¹'. Adăugăm că din mâna călătoria pe care o face la Athos, in 1840, înseamnă că a văzut, la Dionisiu. ..mâna sfântului loan Gură-de-Aur, pe care o zic ei [călugării) aha Botezătorului...“ (Academia Română, ms. 4610, f 67 v). ⁴ Apud Millet. o. c., ibid. ⁵ 'bid., Nr. 477. Se dă și textul inscripției grecești de pe acest relicvariu. ⁶ Sânt menționate in Proschinitarul ieroshimonahului Serafim, tradus din rusește de monahul Varnava Luchia- nov (București, 1856, p 105). Iar Athanasie Mironescu http://patrimoniu.gov.ro ODOARE ROMANEȘTI LA STAMBUL Fig. 5. — Ușa bisericii mănăstirii Cotmeana. http://patrimoniu.gov.ro 6 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE dreaptă a Sf. loan Botezătorul se păstrează la mănăstirea Dionisiu numai un fragment, și anume partea de la cot până la încheie- tura mânii, închisă într’o cutie de argint suflată cu aur Din nefericire, relicvariul acesta nu este descris de nimeni mai pe larg, ci numai inscripția e dată deMillet², Craioveanu Înregistrează tradiția, la 1889, că dreapta Sf. loan botezătorul a dat-o Neagoe Basarab, spre a primi in schimb capul Sf. Nifon (0 călătorie in Orient, București 1896, p 142 n.). E vorba, cum vom vedea, de mâna dreaptă a Sf. loan Gură-de-Aur. Mențiune și la St. Nicolaescu. Un prețios chivot, p. 8. Și d. Marcu Beza spune că a văzut „mâna Sf. loan, împreună cu chivotu-i in aur și argint, pe care se deosebesc Patriarhul Nifon și Dionisie, întemeie- torul mănăstirii, iar la mijloc Sf. loan întraripat" (Biblioteci mănăstirești la muntele Athos, în An. Ac. Rom., Meni. S. Ist., s Iii. t. VII. București 1934, p. 21). ¹ Comunicare orală a d-lui St. Nicolaescu. ² Millet, o. c. Vezi mai sus. și o mențiune sumară de Marcu Beza¹. Sântem, totuși, lămuriți că a fost făcut, la 1810, de Hagi-Anghelachidin Rodosto, deci nu poate fi mîna dăruită de Neagoe Ba- sarab, al cărui dar este neîndoios mîna 'Sf. loan Gură-de-Aur. Dacă, însă, Neagoe Basarab a dăruit, la Dionisiu, capul Sf. loan Botezătorul și mâna Sf. loan Gură- de-Aur, iar mâna dreaptă a Sf. loan Botezătorul am văzut-o înșine la Stam- bul, în ferecătura și cu inscripția ori- ginală bizantină, cum este oare cu pu- tință ca aceiași mână dreaptă a Sf. loan Botezătorul să se găsească la mă- năstirea Dionisiu, în ferecătura din 1810, și în același timp în Museul Vechiului Serai u, aceasta din urmă în ferecătura primitivă bizantină ? In realitate e vorba, de sigur, de una și aceiași mână dreaptă a Sf. loan Botezătorul, și anume: mâna până la încheietură a rămas la Vechiul Seraiu, în vechea ferecătură bizantină, restul până la cot a fost dăruit de Hagi-Anghelachi, în 1810, într’un chivot nou, Mănăstirii Dionisiu. In sprijinul acestei explicații vin notele comunicate de d. St. Nicolaescu, și culese oral de la călugării Dioni- siului în 1906 si 1914. Anume, aceștia arată că, în timpul războiului ruso-turc, pe vremea Ecaterinei a Il-a, moaștele au fost luate de la Dionisiu, spre a fi puse în siguranță în insula Aghiostrati. Dar corabia a fost prinsă pe drum de Turci, și moaștele trimese la Tesaurul Sultanului. Iar, în anul 1810, drago- manul lanachi a sustras din Tesaurul Sultanului mâna Sf. loan Botezătorul și-a readus-o la Dionisiu, unde se află si astăzi². Notele d-lui St. Nicolaescu ¹ M. Beza, o. c. ² După comunicarea scrisă a d-lui St. Nicolaescu Pentru trecerea capului Sf. loan Botezătorul de la mănăstirea Dionisiu la Turci, dăm și altă versiune, fantesistă, credem : „Le couvent [Dionisio] possedait autre fois la tete de Saint Jean. Mais, un jour, les Turcs etant devores par les hannetons, enleverent cette tete et la porterent en pro- cession dans leurs champs pour se delivrer de ces insectes rongeurs. Cette promenade eut un succes complet. Le Sultan l’ayant appris, se fit apporter au serail la tete du saint, qu’il garda precieusement. Un pacha, qni n’etalt pas fache de faire executer par cette tete des miracles â son profit particulier, la voia dans le serail. Le Sultan fit cou- per le cou au pacha et reprit la relique. Voilâ les cOntes qu’on nous debitait dans l’Athos. Nous avons demande si l’Empereur Abdul Medgid, alors regnant, etait toujours possessuur du chef de Saint Jean ț on nous repondit qu’on l’ignorait, mais qu’une pareille relique valait bien cin- http://patrimoniu.gov.ro ODOARE ROMANEȘTI LA STAMBUL 7 vorbesc de capul Sf. loan Botezătorul și de mâna aceluiași sfânt. Contradicția dintre afirmațiile noastre și notele d-lui St. Ni- colaescu privitoare la mâna Sf. loan Bote- zătorul s’ar putea explica astfel; Neagoe Basarab a dăruit mănăstirii Dio- nisiu mâna Sf. loan Gură-de-Aur, nu însă a Sf. loan Botezătorul ; aceasta din urmă, de proveniență bizantină, existând probabil concomitent la mănăstire, confusia a fost posibilă. Pe de altă parte, dragomanut la- nachi (recte Hagi-Anghelachi, după ins- cripța publicată de Millet) a putut sustrage din Vechiul Seraiu (vechiul Tesaur al Sul- tanilor) o parte din mâna Sf. loan Boteză- torul, mână pe care Turcii o capturaseră odată cu capul Sfântului'. Și anume, a scos din relicvariul bizantin — care are exact forma mânii pănă la cot — numai partea care se putea scoate fără să se strice re- licvariul și fără să se observe furtul. Cer- cetându-se, cândva, conținutul relicvariului de la Vechiul Seraiu, se va putea verifica această explicație, cu atât mai verosimilă, cu cât mâna Sf. loan Botezătorul numai de la cot pănă la încheietură se găsește la Dionisiu, intr’un relicvariu făcut la 1810 de un Hagi-Anghelachi, același, de sigur, cu lanachi dragomanul care sustrage moaștele tot în 1810, după tradiția relativ recentă a ■călugărilor de la mănăstirea Dionisiu. Și numai în felul acesta, mâna dreaptă a Sf. loan Botezătorul poate figura la mănăs- tirea Dionisiu de la Athos și în Museul Vechiului Seraiu din Stambul. Cine este, însă, „ argintarul “ care a făurit această prețioasă podoabă și ce influență artistică ne revelează? Știm de relațiile pe quante millions“... (Le Mont Athos, in Annales archeolo- giqnes par Didron Aine, t. XXIII, Paris 1863; p. 262). N’am avut insă la îndemână și versiunea dată de Smyr- rakis, p. 513 (semnalată de Millet, o. c., no. 466). ¹ Despre mâna SI. loan Botezătorul, notăm și această ver- siune, înregistrată de Didron in 1863, cu prilejul incen- dierii Vechiului Seraiu : „Entre autres choses on y trouva, sous le regne de Mahomet IV, pendant le vizirat de Kara-Moustapha-Pacha, devenu celebre au siege de Vienne, une main, qui etait conservee dans une boite en or et qu’on cruț avoir ap- partenu â saint Jean-Baptiste. Sur la pârtie superieure de cette main etait ecrit: „La main qui baptisa Jesus". Sur l’index on lisait: „voici I’agneau de Dieu". Soliman II en fit present aux chevaliers de Malte. et, en 1799, un an aores l’abolition de l’ordre de Malte par Ies Franțais, fem- pereur Paul I-er la transporta, dit on, en Russie". (Di- dron, hicendie cin Serali, in Annales Archeologiqueș, 1863, p. 163, după Journal de Constantinople). In rea- litate, moaștele n’au părăsit Vechiul Seraiu decât in parte, și numai prin furt, pare-se. care Voevodul le are cu meșterii sibieni. Astfel, pe „argintarii" Celestin și loan îi chiamă în țară, în 1517, spre a-i lucra obiecte în argint aurit: cupe și o cădelniță. Pănă la urmă e nemulțămit de treaba meșterului Celestin, care îi lucrase cădel- nița „ad modum Ciganorum". Ii refuză lucrarea și-1 obligă s’o refacă, așa încât Fig. 7. — Cele trei săbii brâncovenești, aflate in Museul Vechiului Seraiu din Stambul (Top Kapu Sarayi). să fie vrednică de gustul și banii Voevo- dului, adăugând că și în țară avea destui meșteri cari să-i facă „arginturile" mult mai frumos decât acest meșter străin'. ¹ »Nos autem dedimus eidem [Celestino, aurifabro] ar- gentum purissimum prout nobis unum turribulum fabri- care! ad modum turris vestre civitatis, — ex quo nos http://patrimoniu.gov.ro 8 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Iar relicvariul făurit pentru moaștele Sf. Nifon este lucru de Sibiiu, acesta fiind orașul prin care pătrunde la noi, în acea epocă, arta apuseană, o anumită artă apu- seană¹, de și un rol important în acest sens îl are si Brașovul -. Fig. 8. — Aceleași săbii, de la stânga spre dreapta : No. 2682, 2684, 2683. Hungariam perlustravimus et pulchriorem turrim nusquam vidimus; elapso tempore, dum illud opus nostrum perfe- cisset et coram oculis nostris presentasset, non nobis com- placuit, quoniam ad modum Ciganorum erat fabricatum; habemus nos satis magistros qui potuissent pulchriori modo perlicere quam ita ipse perlecisset“. (Hurmuzaki, XV (1911), pp. 236-7; cf. și N. lorga, Les arts mincurs, p. 38). Hasdeu semnalează cel dintăiu acest document, datându-1 1518,- dând și un resumat succinct (Columna lui Traian, V, 1874, no. 6. p. 129, supt titlul, Trei linte peste munți. Dare de seamă despre o excursiune științifică in Transilvania. Tot aici, resumă procesul din 1538 al Doamnei Despina, văduva lui Neagoe Basarab, care încre- dințase unui alt argintar din Sibiiu, Petru, o coroană de aur). ¹ Pentru rolul Sibiiului in istoria artei românești, cf. N. lorga, Art et litterature des Roumains, Paris, 1929, pp. 35-36; același, Les arts mineurs, pp. 1-2. ² Astfel, vin meșteri de la Brașov in țară să ia comanda de la Neagoe Basarab pentru ceasornice, tipare, o salbă de mărgăritare și un sfeșnic (cf. Gr. G. Tocilescu, 534 documente istorice slavo-romă ne, București 1931, n-rele 233, 249. Mențiune și la 1. Bogdan, Documente și regește, București 1902, nr. cxxi). Dar de existența altor meșteri, străini sau indigeni, cari să fi făurit acest re- licvariu, nu avem nicio știre. Am văzut, însă că și în țaiă se găsiau meșteri indi- geni foarte buni'. în legătură cu aceasta, semnalăm două coincidențe semnificative. Astfel, ornamentul floral pe care îl distingem foarte bine pe capacul relic- i variului - îl regăsim aproape întocmai, ca motiv ornamental fundamental, la ușile — sculptură în lemn — de la mănăstirea Cotmeana, sculptură consi- derată pănă acum ca datând din veacul al XlV-lea³. Pe de altă parte, un alt ornament floral, care incunjoară, ca un brâu, margenea feței superioare a relicvariului \ și are mare asămănare, în forma generală, cu cellalt ornament pomenit mai sus, se regăsește — cu foarte mici deosebiri — la chenarul ușii bisericii mănăstirii Tisrr.ana, din 1541 ⁵. Avem, deci, în față motive decorative care făceau parte integrantă din at- mosfera artistică a veacului al XVI-lea. Aceste trei elemente: a) existența, dovedită documentar, a unor buni meșteri autohtoni; b) asămănarea cu motivele sculp- turale de la Cotmeana a unui motiv floral principal de pe relicvariu; c) asămănarea cu motivele sculptu- rale din veacul al XVI-lea (1541) de la Tismana, a celui de al doilea mo- tiv floral de pe relicvariu, amândouă, acestea lucrate sigur în țară, ne îndreptățesc să credem că relic- variul a fost lucrat în țară, de meșteri cari, utilisând motive de artă populară românească, le-au împletit cu anumite tra- diții străine, și anume bizantino-venețiene, căci relicvariul de față poartă pecetea artei ¹ Cf. Hurmuzaki, I. c. ² Fig 2. ³ Sculptură care va trebui datată de acum înainte ca aparținând începutului veacului al XVI-lea. Ușile se găsesc la Museul Național de Antichități din București, reproduse și descrise de Sp. Cegăneanu, Obiecte bisericești studiate și descrise, București, 1911, pp. 65-66 (Museul Național de Antichități, secția ecclesiastică). Reproduse și de N. Ghika-Budești, Evoluția arhitecturii in Muntenia și Oltenia. II. Vechiul stil românesc din veacul al XVI-lea de la Neagoe Basarab pănă la sfârșitul veacului („Bu- letinul Comisiunii Monumentelor Istorice", XXIII, 1930. fasc. 63-66, pl. cxlv). Cf. fig. 5. [Se poate ca relicvariul să șefi inspirat de la uși ; sânt și alte argumente care opresc coborârea așa de târziu a datei lucrării acestei porți. N./.]. ⁴ Cf. fig. 1, 2, 3, 4. ¹ Chenar reprodus la N. Ghika-Budești o. c., fig. 190;. cf. fig. 6. http://patrimoniu.gov.ro ODOARE ROMANEȘTI LA STAMBUL 9 bizantino—venețiene'. Pe de altă parte, de oare ce moaștele înseși ale Sf. loan Bote- zătorul, aflate în relicvariu, nu ni-au fost accesibile pentru cercetare, nu putem insista asupra formei din inscripția de pe moaște, formă care ne-ar îndreptăți, poate, să credem că nu e numai o simplă eroare accidentală, ci meșterul care a ferecat moaștele și a săpat inscripția, cunoștea puțin sau de loc limba greacă. Era, poate, străin, și chiar Român? Pentru acelaș motiv, nu știm în ce măsură expresia: „le-a ferecat Io "Neagoe Voevod" este proprie relicva- riului, sau se poate extinde și asupra fere- cării moaștelor conținute în relicvariu, în speță occipitalul Sf. loan Botezătorul, cu toate conclusiile artistice și istorice ce ar decurge din constatarea afirmativă. II. In același Museu, în Sala Armelor (silâh miizesi) am constatat presența a trei săbii brâncovenești², care vin astfel să îmbogă- țească inventariul celor treisprezece săbii cunoscute pănă astăzi³. Existența atâtor săbii brâncovenești, la care se adaugă cele trei găsite acum la Stambul și despre care vom vorbi mai ¹ Remarca despre stilul bizantino-venetian a fost for- mulată și comunicată personal de d. V. Drăghiceanu, și o împărtășim întru totul. ² N’am putut, insă, identifica în mod cert „minunatele vase ale Brâncoveanului", despre care vorbește Marcel Romanescu (o. c., Boabe de grâu, III, 1932, p. 226). ⁸ O sabie la Armeria Reale din Turin, semnalată, în bibliografia românească, cel d’intăiu de C. Esarcu, Docu- mente istorice descoperite în Atchivele Italiei, conferință. București, 1878, pp. 7-8, n. I (Atheneul Român), după ce mai înainte publicase un articol in Trompeta Carpaților. Studiată apoi științific, utilisând bibliografia din străinătate a chestiunii, de C. Marinescu, Trei săbii ale lui Cons- tantin Brâncoveanu. în Bul. Corn. Mon. Ist., XIX (1926), fasc. 49, și, concomitent, de Fr^ddric Macler, Notice d’un sabre h inscription grecque (L’ Ethnographie, N. S., n-le 13-14. Paris, 15 April et 15 Decembre 1926, pp. 27-34. So- ciete d’ethnographie de Paris). La bibliografia străină a chestiunii adăugăm o lucrare neutilisată de cercetătorii români; Angelo Scrinzi, Una spada bizantina di Syme e la spada Kapnist del Museo Civico di Venezia, in Atti del Reale Istituto Veneto di Scienze, Lettere ed Arti, 1900-1901, t. LX, p. s., pp. 1053-1063. Cu /Osservazzioni del prof. E. Teza], pp. 1064-1065. Lucrarea Iui Scrinzi, despre care vom vorbi mai departe, citează, în afară de Veludo și Langlois, multă bibliografie străină rară, neutili- sată de nimeni pănă la dânsul. O sabie se află la Luvru (Paris), alta in posesia Așeză- mintelor Brâncovenești, cumpărată de la anticarul Manu- kian din Paris, ambele studiate de C. Marinescu, o. c. O sabie a găsit d. N. lorga la Stockholm (cf. N. lorga, Portrete și lucruri domnești nou descoperite, in An. Ac. Rom., Mem. S. Ist., s. III, t. IX (1928-1929), pp. 222-3), o alta d. C. Karadja la Berlin (cf. lorga, ibid.) și alte opt au fost identificate în colecții rusești de generalul R. Rosetti (Câteva săbii ale lui Constantin Brâncoveanu, in An. Ac. Rom., Mem. S. Ist., s. 111, t. X, pp. 1-9). departe, a fost suficient explicată, și nu vom relua demonstrația¹. La Museul Ve- chiului Seraiu din Stambul am identificat: a) Sabia inventariată supt Nr. 2682, de factură orientală, oțel de Damasc, încovoiată, lungă de 93 cm. Mânerul din corn de rinocer, garda din aur roșu cu desemne florale fin ciselate. De mâner e atașat dra- gonul, un șnur din fir de aur împletit cu fir negru, totul terminat printr’un ciucure din fir de aur. Dragonul acesta este într’o perfectă stare de conservare, ca și, de altfel, întreaga sabie. Pe lamă se găsesc mai multe ornamente și o inscripție, săpate în oțel și încrustate cu aur vechiu, toate pe Fig. 9. — Sabia Nr. 2682 : garda și motivele decorative. aceiași față a lamei, și dispuse astfel, în- cepând de lângă gardă: Un motiv decorativ oriental, având în mijloc un caboșon în care e prinsă o gre- nadă. Apoi două lumânări aprinse, (sin- gurele incrustații din argint vechiu) așezate pe suporturi (sfeșnice) și dispuse de o parte și de alta a lamei, închizând între ele aproape întreg motivul decorativ de mai sus. De-asupra, în câmp liber, un caboșon cu o grenadă încrustată. Urmează un me- dalion aproape rotund: într’însul Maica ¹ Argumentele pentru autenticitate, cât și explicarea numărului neobișnuit de săbii atribuite lui Constantin-Vodă Brâncoveanu, se găsesc la C. Marinescu, o. c. But. C»m. Mon. Ist. — Easc. 83, 1935. 2 http://patrimoniu.gov.ro 10 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Domnului cu Isus pruncul, la stânga o floare; pe cer, de-asupra pruncului, o stea cu șase raze. în afara medalionului, de- asupra, un caboșon cu o grenadă în- crustată. Apoi doi îngeri ce susțin o co- roană cu trei colțuri, prevăzute fiecare cu câte o grenadă încrustată (una lipsă). Co- roana nu este voevodală sau princiară, cum s’a susținut \ ci coroana destinată Sf. Fe- cioare. Urmează după aceasta, pe mar- genea superioară a lamei, inscripția-invocație, scrisă pe două rânduri, încadrat fiecare rând intr’o ramă de aur, și terminat totul printr’un ornament floral. Dăm inscripția : Fig. 10. — Sabia Nr. 2684 : garda și motivele decorative de pe lamă. -ț- Cț- KACIAfț" iIHTTHTt AOrt HiW ndlITdlIdf IIIKIIC SpdKHd KATA Tibll 110/WAMU’ll TW HTtAtOHI KAI niJTW ACHIȚI KtVH^TA IITIHW WCtlfp nOTt TW KACIAU AWPA4W KWIICTAHTUIW. adică: t -0, Âdyg 6 zob, “avuâvzE, viz7₍c fipapîta gwo^sz: zări ~wv toâsji'W? -w zai ntarw au&âvTȚ/ Kwv-Tavdvw, fczsi hcts tw iiîYX/.tp KwvGTavrâxp. Românește: „t Tu, împărate neînvins, cuvânt al lui Dumnezeu, a-tot-stăpânitorule, dă cununa izbânzii asupra protivnicilor Voevodului si ¹ Cf. C- Marinescu, c. c., p. 95; N. lorga, o. c., p. 222. credinciosului Domn Constantin, precum [ai dat-o] altădată împăratului Constantin- cel-Mare’“ ¹ Inscripția de mai sus este identică întru totul cu cea aflată pe sabia Așezămintelor Brâncovenești², cum identice sânt motivele decorative, tipul Maicii Domnului, curbura lamei și înfățișarea generală. După starea per- fectă de conservare (cea mai bine păstrată din toate săbiile brâncovenești cunoscute), după faptul că provine din palatul și Te- saurul Sultanilor, înclinăm a crede că aceasta a fost sabia purtată de Constantin- Vodă Brâncoveanu, în clipa arestării sale (Martie 1714). b) Sabia inventariată supt nr. 2684, este tot din oțel de Damasc, încovoiată, mânerul de os străbătut de trei cuie terminate cu butoni de aur (doi butoni lipsă). Garda dreaptă, de aur, cu un desemn ce diferă de desemnul săbiei precedente, oferind, însă, multă asămănare cu garda unei săbii ru- sești contemporane, despre care vom vorbi mai departe. Urmează pe lamă motivul decorativ oriental asămănător cu al săbiei precedente, având același caboșon cu gre- nadă încrustată. Apoi trei lumânări aprinse (singurele încrustați! cu argint vechiu, toate celelalte, și inscripția dată mai departe, fiind încrustați! cu aur vechiu); lumânările sânt așezate pe suporturi (sfeșnice) și dispuse câte una pe ambele laturi, cea de a treia în prelungirea ornamentului amintit. Ur- ¹ Victor Langlois observă cel d’intâiu că inscripția-invo- cație este scrisă în versuri: „une inscription grecque mo- nostique* (N otice sur le sabre de Consfantin XIV, der- nier empereur de Coiistantinople, conserve ă PArmeria de Turin, in Revue Archeotoqique, Paris 1857 (XIV), p. l-ere, p. 293). Mai târziu, G. Veludo recunoaște in ins- cripție: ,due verși quindicisillabi, o, come in Italia diconsi, martelliani*, sau ,due verși politici² (La spada di Cos- tautino Paleologo, ultima iniperatore di Costantinopoli. Osservazioni. Estr. dai Voi. XVIII delle Memorie del Reale Istituto Veneto di Scienze, Lettere ed Arti, Veneția, 1874, pp. 6-7). Inscripția este intr’adevăr formată din patru versuri de 15 silabe, pendecasilabe. Textul se poate ordona astfel : t iii, Șas'./.e3 ă^TTT]-», 0sa5, xav-ivx;, JpzȘsîa îtopijjx’. / z«-z ZQ>.S|i£a>v to> 472^ ov. zxl / aufli’itț, Koi vaxzvrivtp xi-E rip Șxa'.Âst / prțz/.tp KcovjTattTÎvtp. Cesura revine in fiecare vers după silaba a opta. Versul pendecasilab este foarte Întrebuințat la noi (d. p. lancu Văcărescu). Pe de altă parte cronica (cronograful) lui Con- stantin Manasses este scrisă tot in acest metru (după cum imi atrage atenția d. profesor D. Russo). ² Este, de altfel, și inscripția cu textul cel mai complect, aflată in această formă integrală numai pe sabia A. B. și pe sabia aceasta de la Stambul. (Cf. textul celei d’intăiu la C. Marinescu, o. c., p. 3). E interesant de notat că, pe sabia Așezămintelor Brâncovenești, caboșoanele cu grenade mar- chează sfârșitul fiecăruia din cele patru versuri, demon- strând și in acest chip existența lor. http://patrimoniu.gov.ro ODOARE ROMÂNEȘTI LA STAMBUL t 1 mează medalionul Maicii Domnului cu Isus-pruncul, care ține în mâna dreaptă un crin. Pe cerul medalionului, de o parte si de alta, câte trei stele, din care trei cu câte șase raze, celelalte trei cu câte patru raze. De-asupra medalionului cifra „326“, încadrată între trei stele (cu câte șase raze). De-asupra, doi îngeri susțin o coroană cu trei colțuri. Apoi inscripția, pe un singur rând, precedată de o semilună (incrustație aur vechiu) și un caboșon încrustat cu o grenadă, textul încheiat printr’un caboșon încrustat cu o grenadă, lată inscripția; t «V KdCMty (sic) JHTTHTf AOlf OfOt," HdHTJHaC adică; t -u, ăîțs Osofl. ^xvzzvaț. Este, deci, exact începutul inscripției pre- cedente. Supt forma aceasta se regăsește pe sabia de la Luvru', precum și pe sabia nr. 268 din colecția Șeremetev*. Cifra „326“ este, de sigur, un adaus posterior, făcut de vre-unul din proprietarii de mai târziu ai săbiei, spre a-i mări valoarea cu acest element arhaisant ’. c) Sabia inventariată supt nr. 2683, din oțel de Damasc, orientală, lama încovoiată aproape ca un iatagan. Foarte rău con- servată, mânerul căzut (adecă plăselele; a rămas numai inima mânerului). Pe lamă, de lângă gardă (care lipsește) apar cele două lumânări aprinse (singurele încrustații cu argint vechiu) așezate pe două suporturi (sfeșnice) și dispuse de o parte și de alta, iar între lumânări o floare. De-asupra, me- dalionul Maicii Domnului cu Isus-pruncul în brațe; pe cerul medalionului, de o parte și de alta, câte o floare sau stea. De-asupra, în afara medalionului, trei stele cu câte patru raze. Apoi cei doi îngeri ce susțin o coroană, de-asupra câteva stele (patru sau șase). De aici lama este scobită la mijloc și în scobitură o floare încadrată într’un arabesc ce sfârșește printr’un caboșon încrustat cu o grenadă (lipsă). Inscripția, săpată pe margenea superioară a lamei și încadrată între două ornamente florale, este aceasta: ¹ Cf. C. Marinescu, o. c. ¹ Cf. R. Rosetti, o. c., p. 3 și pl. II. ³ Precedent avem în sabia brâncovenească oferită, de orașul București, generalului Miloradovici, intre 1806-1812 (cf. R. Rosetti, o. c., p. 5); cf. mai departe, descrierea celei de a treia săbii de la Stambul. t cy KâciAty jhtthti Aort Otoy 7iaHTdHdțEACoa(?)T adică: f SA țJaatXeO Xovs OsoD, zavcâvaț,... (?) f Românește: „t Tu, împărate neînvins, cuvânt al lui Dumnezeu, a-tot-stăpânitorule“... [urmează cuvântul a cărui formă grecească și sens nu le-am putut determina]. Spre vârful săbiei, la o depărtare destul de mare de inscripție, găsim un caboșon cu o grenadă încrustată (lipsă). Această sabie este singura care are orna- mente pe ambele fețe ale lamei, căci pe fața cealaltă întâlnim, lângă gardă, un motiv Pig 11. — Sabia Nr. 2683, motivele decorative de pe lamă. decorativ oriental, corespondent celui de pe fața anterioară a lamei¹. In interiorul acestui ornament pare să se găsească în- ceputul unui verset arab din Coran, sau un număr în cifre arabe (640?). Dar, ca și la sabia precedentă, acest ornament sau inscripție, în flagrantă contradicție cu toate celelalte elemente ale săbiei, și cu inscripția, poate fi considerat ca un adaus posterior. Deci, toate aceste trei săbii cu caractere comune pot fi alăturate la grupul celor trei- ¹ Din săbiile brâncovenești cunoscute pănă acum, numai sabia Așezămintelor Brâncovenești are ornamente pe am- bele fețe ale lamei , medalionul Maicii Domnului pe o față a lamei, îngerii susținând coroana, pe cealaltă (Marinescu, o. c.) http://patrimoniu.gov.ro 12 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE sprezece săbii considerate pănă astăzi drept^garantis de ses ennemis le tres pieux, tres brâncovenești. nagnifique, tres illustre prince, fils de Jean, Ca observație generală, notăm că nici- ^Constantin Bessarabba, le Voivode" E una din aceste trei săbii nu posedă teaca. < n. Inscripția acestei săbii se apropie oarecum ₒ _ de inscripția săbiei no. 269 din colecția Un călător engles, Walsh, in trecere prin București, după 1820, notează, pre- Fig. 12. — Sabia brâncovenească din Vistieria Sfântului Mormânt. sența unei săbii brâncovenești: „Une epee qui lui avait appartenu [â Brâncoveanu] me fut offerte pour en faire l’achat. Elle portait sur la lame son nom en lettres d’or, avec cette inscription en caracteres grecs: „Mere de Dieu, souveraine protectrice, Șeremetev dar este neîndoios vorba de o altă sabie decât cele cunoscute pănă acum. Iar expresia „fils de Jean" traduce, credem, începutul titulaturii domnești: „lo Constantin Basarab Voevod"... Dacă in- scripția este fidel tradusă și transcrisă, sabia semnalată de Walsh ar fi singura care are în întregime numele lui Constantin Brâncoveanu, în inscripție. Nu știm, însă, dacă Walsh a cumpărat pănă la urmă această sabie, care, în cașul afirmativ, ar urma să se găsească în Anglia, sau, altfel, în țară. O mențiune sumară despre o altă sa- bie găsim într’un inventariu de pe la 1725, de toate giuvaericalele rămase de la Brân- coveanu : „ 1 sabie ferecată cu auru și cu un zanfir mare în vărfu și cu multe die- mănțele= 1310 florinți nemțești"³. S’ar putea ca această sabie să fie cea oferită spre cumpărare lui Walsh, cum se poate tot așa de bine să fie o altă sabie. Noi le vom considera ca două săbii diferite, si inventarul săbiilor brâncovenești se îmbo- gățește cu încă două numere. * O altă sabie brâncovenească a fost gă- sită de curând de d. Marcu Beza, în Vis— ¹ R. Walsh, Voyage en Turquie et ă Constantinople. Traduit de l’anglais par H. Vilmain et E. Rives, Faris 1828, pp. 210-11. Vorbind de soarta nefericitului Voevod, Walsh transcrie și tradiția ce exista incă la Stambul prin 1820, tradiție cu totul pierdută astăzi chiar in cercurile savante ale Patriarhiei de acolo, privitoare la locul de în- gropare al Voevodului: .Leurs cinq tetes furent portăes sur des pieux dans les rues. ct leurs corps furent jetes dans la mer ; ils furent recueillis par des matelots grecs, et enterres dans l'île de Chalki, dans l’un des couvents de cette île~ (ibid., p. 210-, in legătură cu mormântul de la Halchi, cf. Virg. Drâghiceanu, Mormântul Ini Constantin Brâncoveanu Basarab Voevod, in Bul. Com. Mon. Ist., 1914, Vil, pp. 111-26, și Emil Virtosu, Mormântul Ini Constantin Brâncoveanu, in Revista istorică, XII, 1926, n-rele 1-3, pp. 207-10). Această informație, nefolosită pănă acum, e cu atât mai prețioasă, cu cât provine sau din cercurile grecești din Stambul, sau din tradiția păstrată incă la București. Pe de altă parte, e singurul izvor care pomenește și de soarta celorlalți membri ai familiei lui Brâncoveanu, decapitați odată cu el. Notăm că in insula Halchi, după cercetările personale, tradiția mormântului brâncovenesc e astăzi com- plect necunoscută. De altfel, chiar un călător mai vechiu prin acele locuri, Lechevalier (Voyage dans la Propon- tide et dans le Pont Euxin, Paris 1800), n’o cunoaște, de și face călătoria in 17&6. ² R. Rosetti, o. c., p. 4. ³ Inedit, nedatat, in Arhiva Așezămintelor Brâncovenești- http://patrimoniu.gov.ro ODOARE ROMÂNEȘTI LA STAMBL’L 13 tieria Sfântului Mormânt din Ierusalim. Are inscripția tip cea mai scurtă : așa cum se găsește pe sabia de la Luvru, pe sabia no. 268 din colecția Șeremetev, și pe sabia no. 2684 de la Stambul. Posedă și teaca, de sigur originală. Pe sabie se pot distinge clar elementele specifice: garda, mo- tivul decorativ oriental, cele două lumânări Sânt indentificate, așa dar, până astăzi, circa nouăsprezece săbii brâncovenești. * In fața atâtor săbii de aceiași factură, multe cu aceiași inscripție —une ori întreagă, dese ori trunchiată —, credem că niciunde din ele mele cu inscripția incomplectă) nu mai pot fi considerate ca exemplare de încercare¹, ci ca o serie de variații pe aceiași temă, variații necesare după des- Fig. 13. — Aceiași sabie , garda, motivele decorative și inscripția. Fig. 14. — Sabia brâncovenească de la Simi (stânga) și sabia rusească (cu teacă) de la Veneția. (După acvarela lui Hedenborg, reprodusă de Scrinzi, o. c.). arzând, suporturile lor, medalionul Maicii Domnului cu Isus'pruncul, coroana în trei colțuri susținută de doi îngeri, precum si inscripția h . ¹ Marcu Beza, Noui urine românești la mănăstirea Sinai și la Ierusalim, in Boabe de grâu, V, Nr. 9, pp. 564-5. Sabia aceasta a fost descoperită, incă din 1896, de Institutul rusesc din Stambul, dar considerată drept sabie bizantină din veacul al XH-lea (BHSJHTiHCKil) KQf AUIIHK&, Petersburg, 1897, IV, Supl. p. 41). D-l N. lorga a sem- nalat-o cel d’intăiu bibliografiei românești, după publicația rusească, atribuind-o lui Vodă Brâncoveanu (Încă o sabie tinațiile diverse pe cari aceste săbii urmau să le ia: sabie proprie a Voevodului (va- riind și ea după ocasiile solemne la care era purtată), sabie pentru dar, răsplătire, amintire, etc. Altă remarcă. In colecțiile rusesti s’au găsit la un moment dat zece săbii brân- a lui Constantin-V odă Brâncoveanu in Revista Istorică, 1933, XIX, Nr. 1-3, p. 11). Cf. fig 12, 13. ¹ Cum credea N. lorga, o. c., pp. 222-3. http://patrimoniu.gov.ro 14 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE covenești din șaptesprezece câte se cunosc astăzi (cu cele de la Stambul, dar fără cea Fig. 15. — Sabia brâncovenească de la Armeria Reale din Turin. semnalată de Walsh și cea menționată de inventariul din 1725). Cum se poate explica presența lor, în așa mare număr, in Rusia²? înainte de a încerca să răspundem la această întrebare, dăm următoarele date interesante extrase din lucrarea pomenită mai sus, a lui Scrinzi³: 1. Un profesor Caro, de la Universitatea din Breslau, publică, supt titlul = Archăolo- gisches ( Augsburger Allgemeine Zeitung, 1875, nr. 208, p. 3273), știrea că în 1862 s’a găsit în lacul Goplo (Posen) o sabie a cării inscripție a fost recunoscută de Caro mai tîrziu, în 1875, ca perfect identică cu ins- cripția săbiei brâncovenești de la Armeria Reale din Turin. Caro crede că găsirea acestei săbii acolo, în Cuiavia (Posen), este da- torită faptului că numeroși „ Valahi“ au servit în toate timpurile în armatele Poloniei. Scrinzi notează că profesorul Caro publică prea târziu știrea de mai sus, la treisprezece ani după ce sabia fusese găsită, și după ce inscripția se deteriorase complect chiar la curățire, fără să fi fost în prealabil foto- grafiată sau copiată. Nu știm unde se află acum acea sabie. 2. In lucrarea rr.anuscrisă a doctorului loan Hedenborg, medic la Rodos pe la mijlocul veacului al XlX-lea, lucrare înti- tulată : Geschichte Rhodos von der Urzeit bis auf die heutigen Tage', Scrinzi a găsit, reprodusă în acvarelă, sabia pe care o crede a fi cea de la Turin, cu indicația lui Hedenborg că a văzut această sabie la Rodos, provenind din insula Simi, și anume de la mănăstirea Sf. Arhanghel Mihail și trecută apoi în posesia dragomanului „Kîadis“.. Faptul, însă, că sabia reprodusă de He- denborg, în acvarelă, are numai inscripția: t Iu, paatÂE’j Âd'fE Oîvj, -zvzava; îl face pe Scrinzi să afirme că Hedenborg n’a copiat toată inscripția’'. ¹ Și anume : sabia Așezămintelor Brâncovenești (cum- părată de la anticarul Manukian din Paris și provenind din colecția prințului Lvow) ; o sabie la Stockholm, trei in- colecția Șeremetev, două la museul Ermitagiului, trei la Orueșinaia Paiața (cf. R. Rosetti, o. c., passim). ² întrebare formulată inaintea noastră de generalul R. Rosetti; o. c., p. 7. ³ Angelo Scrinzi, Una spada bizantina di Syme e la spada Kapnist del Museo Civico di Venezia, in Atti del Reale Istituto Veneto di Scienze, Lettere ed Arii, t. LX (1900-1901), parte seconda, pp 1053-65, cu o bogată bibliografie rară. Paginile 1064-5 cuprind Osservazioni del prof. E. Teza. ⁴ Lucrare consultată de Scrinzi la marchisul Guido Sommi-Picenardi din Veneția, in a cărui proprietate se- afla atunci (1900). Cf. Scrinzi, o. c., p. 1055. * Scrinzi, o. c., p. 1061. http://patrimoniu.gov.ro ODOARE ROMÂNEȘTI LA STAMBUL 15 In realitate, vedem că inscripția de mai sus nu este trunchiată de Hedenborg, ci textul este conceput inițial astfel, cum îi regăsim pe sabia de la Luvrupe sabia Nr. 268 din colecția Șeremetev, pe sabia Vistieria Sfântului Mormânt, și pe din săbiile de la Stambul -. Pe sabia de la Turin, inscripția conține textul de mai sus cu adaose³: deci nu mai poate fi vorba de una și aceiași sabie. Pe de altă parte, sabia de la Simi din una are mâner, cea de la Turin, nu. Credem, deci, că sabia de la Simi (insulă din arhipelagul Sporadelor, la Nord de Rodos), descrisă de Heden- borg, este alta decât sabia de la Turin și în consecință ne aflăm în fața unei alte săbii brâncovenești, a cării urmă s’a pierdut. Scrinzi, nefăcând această discrimi- nare, constată numai că, dacă sabia de la Turin provine din insula Simi, iar nu de la mormântul lui Moha- med al II-lea Fatih (cum s’a susținut de baronul Tecco, întâiul posesor al săbiei, ea n’a putut aparținea nici Îm- păratului bizantin Constantin al XlV-lea Dragases (soluția Langlois), nici lui Constantin-Vodă Brâncoveanu (soluția Veludo), mai ales că niciuna din aceste soluții nu explică asămănările dintre sabia de la Și, de la ruită, de la Turin si o sabie rusească Veneția. anume, Scrinzi compară sabia Turin cu o alta rusească, dă- în 1875, de contesa Kapnist d’Allonville Museului Civic Correr din Veneția (sabie expusă în sala I-a, supt Nr. 710). Constată că acele două lame sânt contemporane; constată în același timp presența câtorva elemente fundamentale identice la cele două săbii: a) Au amândouă aceiași formă și, relativ, aceiași lungime și curbură a lamei -, b) Amândouă au inscripția încrus- tată cu aur și încadrată într’o ramă similară de aur-, c) Au aceiași doi îngeri ce susțin co- roana împodobită cu trei pietre prețioase; ¹ Descrisă la Marinescu, o. c. * V. mai sus. ³ Cf. Marinescu, o. c. d) Au același medalion și tip al Maicii Domnului. In nota pe care profesorul E. Teza o adaugă la studiul lui Scrinzi, găsim câteva rând inscripția alte precisiuni. In primul săbiei rusesti: 1 O Sa Fig. 16. — Trei săbii moldovenești din veacul al XV-Jea , Nr. 2636, 2637. 2635. La stânga, sabia lui Ștefan-cel-Mare. n - fii t «1’0 napCKOl'O KfAHHfCTKd CTOAHHKX H II0AK0K IIHKK WKTHpCKKIH HKJHK HBdilORH'IZ. Românește: t Ivan Ivanovici, stolnic și polcovnic octirensis, al Maiestății Sale Imperiale. http://patrimoniu.gov.ro 16 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Teza identifică pe acest stolnic și pol- covnic Ivan Ivanovici din ținutul Octir (sau Actir), în Ucraina, cu Ivan Ivanovici Perecrestov, colonel în 1681, mort în 1721. Iar orășelul Actirsc sau Actirsca este în gubernia Harcovului, unde exista și renu- mitul regiment de cavalerie Actir schii. Sabia este, deci, fabricată în ultimul sfert al vea- cului al XVII-lea Teza si Scrinzi nu remarcă însă si deo- sebirile importante care există, pe lângă asămănările semnalate, între sabia rusească și săbiile brâncovenești, anume: a) Lipsesc complect, de pe lama rusească, elementele ornamentale de lângă gardă, lumânările aprinse și elementele decorative florale; Fig. 17. -— Patru săbii moldovenești din veacul al XV-lea. Se disting crucile de Malta pe săbiile nr. 2636, 2637 și 2638. Sabia nr. 2635 (31 n’are aceste cruci. b) Medalionul și îngerii ce susțin coroana sânt dispuși de la gardă spre vârful săbiei, deci cu totul opus disposiției săbiilor brâncovenești; c) Maica Domnului este încunjurată, în- lăuntrul medalionului, de jur împrejur de pietre roșii (rubine sau grenade: 12 după fotografia inscripției, 9 după acvarela ce întovărășește comunicarea Scrinzi-Teza)², elemente represintate și pe sabia brânco- venească, dar prin stele de aur, dispuse neregulat, interior și exterior medalionului. Resumând cele spuse până acum: a) Constatăm presența a zece săbii brân- ¹ Scrinzi, o. c., pp. 1064-5. ² /bici., pp. 1062, 1065 și fig. 2. covenești în colecțiile rusești, sau provenind din colecții rusești •, b) Constatăm presența a câte o sabie brâncovenească: La Simi și de aici la Rodos (alta decât cea de la Turin); La Turin (Armeria Reale); La Paris (Museul Luvrului); La Berlin (Zeughaus); La Ierusalim (Vistieria Sfântului Mormânt). c) Constatăm presența a trei săbii simi- lare la Stambul (Museul Vechiului Seraiu); d) Constatăm presența unei săbii, poate brâncovenești, în lacul Goplo din provincia Cuiavia (în Polonia, altă dată provincia Posen); e) Constatăm presența la București a două săbii, una în 1725, alta în 1820, pentru care nu posedăm decât descrieri sumare. f) Constatăm că nici o sabie brâncovenească n’a fost semnalată până acum în colecții din Viena, Budapesta sau Transilvania, adecă în locurile unde normal ar fi tre- buit să ajungă săbiile brâncove- nești vândute în Ardeal de Mânu Apostol, după moartea Voevo- dului *. Semnalarea unor săbii brâncovenești în aceste din urmă colecții ni-ar da argumentul de- finitiv pentru atribuirea săbiilor de mai sus lui Constantin-Vodă Brân- coveanu. g) Săbiile brâncovenești pre- sintă mari asemănări cu o sabie rusească, fabricată pe la sfârșitul veacului al XVII-lea, de factură bizantină arhaisantă, iar tipul Maicii Dom- nului de pe toate aceste săbii (și de pe cea rusească) ar putea fi considerat foarte înrudit cu tipul bizantin ruso-ucrainean (arta de la Chiev). în conclusie, ne întrebăm: nu cumva toate aceste săbii provin dintr’un atelier comun, așezat in Orient (poate chiar în Chievul LIcrainei), care atelier ar fi furnisat săbii aproape similare, jumătate orientale, jumătate bizantine, după comandă, Sud- Estului Europei, iar Vodă-Brâncoveanu să fi fost principele care și-a fabricat mai multe, adăugând la desemnul obișnuit, ge- ¹ Pentru inventariul acestor săbii, șaisprezece, cf. Mari- nescu, o. c., fine. http://patrimoniu.gov.ro ODOARE ROMÂNEȘTI LA STAMBUL 17 neral admis, al săbiei, și anumite elemente orientale ? Un studiu amănunțit în acest sens va trebui să confrunte mărimea și tipul literilor de aur ale inscripției, mărimea și tipul ele- mentelor decorative incrustate: medalionul Maicii Domnului, îngerii și coroana res- pectivă, sfeșnicele, lumânările (totdeauna incrustații de argint vechiu), etc., și cu chipul acesta s’ar putea recunoaște și de- termina caracterele specifice de atelier, ale unuia sau mai multe ateliere. Nădăjduim ca cercetări ulterioare să lămurească această problemă. In legătură cu cele de mai sus, pre- sintăm trei fotografii noi după sabia brân- covenească de la Armeria Reale din Turin L Aceste fotografii ni îngăduie să distingem pe sabia de la Turin anumite detalii in- teresante. Așa, vedem clar că Maica Domnului ține în mâna dreaptă o ramură înflorită (crin), iar la gât îi atârnă o cruce de factură așa-zisă longobardă². De ase- meni, îngerii cari susțin coroana au si ei la gât câte o cruce la fel³. Iar din com- parația acestor fotografii cu acvarela dată de Hedenborg, după sabia găsită în insula Simi, se vede lămurit că în niciun cas nu poate fi vorba de una și aceiași sabie⁴. III. In același Museu, tot în Sala Armelor (silâh măzesi), se găsesc și câteva săbii moldovenești din veacul al XV-lea, trei din ele semnalate și descrise de curând de dd. Gh. Brătianu și Marcu Beza⁵. Adăugim aici câteva precisări și lucruri noi: 1 . Inscripția de pe spada no. 2636 (atri- buită de d. Beza lui Ștefan-cel-Mare) este următoarea : ' Fig. 15. Fotografiile se găsesc în colecția d-lui C. Basarab Brâncoveanu. Cea mai veche mențiune care atribuie această sabie unui „Ccnslantino... un qualche principe greco che abbia regnato nella Valachia e nella Moldavia" e din anul 1840, și se găsește in catalogul intocmit de Vittorio Seyssel d’Aix pentru Armeria di S. M. Carto Alberto (apud Scrinzi, o. c., p. 1053). ² Cf. și Scrinzi, o. c., p. 1057. ³ Cruce pe care credem a o regăsi și pe sabia nr. 268 din colecția Seremetev (cf. R. Rosetti, o. c., pl. 11). ⁴ Cf. fig. 1’4, 15. s în Revista Istorică Română, 111, 1933, p. 320; Marcu Beza, Noi urme românești la Stambul, în „Boabe de grâu“, V, 1934, no. 7, pp. 385-402; acelaș, Trei săbii moldovenești din vremea lui Ștefan-cel-Mare (An. Ac. Rom., Mem. S. Ist., s. III, t. VII, 1935 ; 4 p. Vezi și recensia d-lui N. lorga în Revista Istorică, 1935 (XXI), Nr. 4-6, p. 164. BmL Cow. Mun. Ist. — Fa^c. 83. 1935. t ItVâllK KCf|Kc]AJ I’ continuată pe verso: .H0AAdKc[Kb]l. Inscripția este scrisă cu aur vechiu, în exergă pe mărul spadei, aplicele din mijloc ale mărului de sigur stema Moldovei — sânt căzute. Mânerul este din fir de argint înfășurat în jurul inimii mânerului, de oțel. Garda dreaptă, iar de ambele părți, pe latul lamei, se disting, săpate în oțel, câte patru cruci asămănătoare celor de Malta, dispuse astfel : t t t t Lungimea spadei, cu mâner, 125 cm. 2. Spada nr. 2637 are aceleași patru cruci de Malta pe ambele fețe ale lamei, dispuse ca mai sus. Lungimea spadei 126-127 cm. 3. Spada nr. 2635 are o siglă gravată fin pe lamă. Garda încovoiată. Lungimea spadei 126 cm.'. Nu are crucile de mai sus. La aceste trei spade, comunicate sumar de d. Beza, adăugăm altele, determinate după analogii: 4. Spada nr. 2638. Deteriorată, aplicele mărului căzute în întregime. In afară de gardă si de forma generală, identice cu a spadelor nr. 2636, 2637, regăsim aceleași patru cruci de Malta, dispuse ca mai susj Lungimea spadei 128-129 cm. 5. Spada nr. 2639. Aplicele mărului căzute. Garda încovoiată. Regăsim aceleași cruci de Malta, trei în loc de patru, dispuse în acelaș chip. Lungimea spadei 151 cm. 6) Menționăm de asemeni spadele nr. 2633, 2643, a căror gardă se apropie de ¹ Aceste trei spade sânt reproduse de M. Beza, o. c.; aceasta din urmă la p. 399. în legătură cu stema aflată pe mărul spadei nr. 2635, d. Damian P. Bogdan ni comunică următoarele peceți asămănătoare, din veacul al XV-lea, copiate pe vremuri de I. Bogdan și aflate în ms. 5219 la Academia Română. a) -f- upiai'K nana aasapa mSaoKCKaro (in doc. boierilor lui llie-Vodă din 1433, Iunie 4, publicat de M. Costăchescu, in Documentele moldovenești inainte de Ștefan-cel-Mare, II, nr. 182 ; A. R.; ms. 5219, fol. 310). b) -f-nriaTk liana HCaî-îi (?) -U Fig. 8. — Biserica Floreasca, București. Releveu din 1926. Fațada laterală. mult entusiasm să îndeplinesc această mi- siune în mod cu totul gratuit, și m’am apucat de lucru. în această calitate, am cerut autorisatia de restaurare de la Comisia Monumentelor Istorice, cere mi-a fost acordată, am luat mai multe vederi fotografice, pentru a se putea cunoaște starea în care se găsia bi- serica în momentul începerii lucrărilor, și am făcut un releveu detailat al ei. în principiu, nu mi-am permis să schimb nimic din ceia ce am găsit — toate ten- cuielile, profilele, formele vechi au fost reparate, complectate sau repetate cu sfin- țenie, fără nicio modificare. Cum nu am găsit nicio urmă de lemnărie sau de fierărie, s’a executat după desemnurile date de mine ușa principală de intrare, de stejar, chenar de piatră cioplită și pi- sanie modernă, ferestrele de fier ale bise- ricii și ale turlei, grilele de fier din fața ferestrelor, crucea de fier forjat deasupra Fig. 11. — Biserica Floreasca, București. Starea actuală (1935). Vedere generală. http://patrimoniu.gov.ro 24 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE * RUIHSLț aiMRlWÎ FL0RSA6W BUCURtȘT!. =» » tAUcA FLOREASCA. «» «» SCTlt LOWGiTUoiWALA a f^g g _ Biserica Floreasca, București. Releveu din 1926. Secție longitudinală. Fig. 12. — Biserica Floreasca, București. Starea actuală 1935. Intrarea. turlei, strașina, șarpanta, învelitoarea — a- ceste desemnuri, de și composiții moderne, sânt inspirate, pe cât mi-a fost posibil, dar nu copiate, după modelele similare ale bisericilor din aceiași epocă. Iconostasul de zid a fost conservat si în parte complectat. El trebuia terminat după desemnurile mele, dar lucrările au fost în- trerupte din causa lipsei de fonduri. Dau câteva fotografii ale bisericii după restaurare. Sur venind crisa, și societatea „Snic“ ne mai putând procura fondurile necesare, nu s’a mai putut face pictura interioară, care ar fi trebuit să fie în frescă, nici clopotnița, nici casa preotului, nici gardul de împrej- muire. Biserica a rămas așa neisprăvită. Fotografiile bisericii restaurată sânt din 22 Maiu 1932. http://patrimoniu.gov.ro BISERICA FLOREASCA DIX BUCUREȘTI 25 Fig. 13. - Biserica Floreasca, București. Fig. 10. Biserica Floreasca. București. Starea actuala (1935). Ușa de intrare. Releveu din 19?6. Secție transversala. Bal. Com. Nom. Ist. — Ea$c. 83, 1935. http://patrimoniu.gov.ro SĂPĂTURI SI CERCETĂRI ARCHEOLOGICE ÎN ULTIMII TREI ANI (1933-1955) RAPORT ÎNAINTAT COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE DE D. BERCIU, PROFESOR, Membru al Școlii Române din Roma. Domnule Președinte, Ca autorisat de către onor. Comisiune de supt conducerea d-voastră și ca unul care ințeleg a lucra supt autoritatea și în cadrul preocupărilor științifice ale acestei Comisiuni, precum și ale Museului Național de Antichități din București, am onoare a vă înainta mai jos un raport su- mar asupra activității practice ce am desfășurat in ultimii trei ani, cu scopul de a vă aduce la cunoștință ceia ce am putut rea- lisa în acest răstimp și ceia ce se poate aștepta de la atari cercetări și săpături, care aduc din ce in ce mai multă lumină in cunoaș- terea trecutului străvechiu al Da- ciei pre- și protoistorice. în mă- sura sporirii datelor de caracter material, cărora trebuie să li se dea însă o interpretare istorică, se va putea ajunge cu vremea la o cât mai completă clarificare a adevăratei fisionomii a Europei Sud-Estice, cu totul caracteristică și in timpurile preistorice, ca și în cele istorice, cu a căror lămu- rire v’ați închinat o viață de muncă neîntreruptă. în speranța că vom fi utili, atât celor ce se ocupă cu capitolul de început al istoriei noastre naționale, cât și celor ce vor să se informeze asupra mișcării arheologice de la noi, ni-am luat îngăduința a vă înainta cele ce urmează. L SĂPĂTURILE DIN JUDEȚUL MEHEDINȚI. Ostrovul Simian (1955 și 1955). Supt auspiciile Museului Regiunii Porților de Fier din Turnul- Severin, al cărui director este d. profesor Al. Bărcăcilă, am întreprins pe acest ostrov săpături sistematice și de durată mai lungă în două re- prise .- 1955 și 1955, al căror resultat este pe scurt următorul: în capătul de Sud al Ostrovului se află o stațiune preistorică, in mare parte distrusă de Dunăre. Stratul de basă al acestei așezări îl formează civilisația eneoliticâ de tip Sălcuța, — mai mult o variantă locală a marelui cerc de ci- vilisație Gumelnița, care acopere Muntenia, Do- brogea și Bulgaria. Ca materiale de inventariu s’au descoperit: unelte de piatră, de silex și de os, pietre de râșnițe, vase întregi și fragmentare, Fig. 1. — Interiorul unei colibe La lene de la Ostrovul Simian (săpăturile 1935). unele pictate cu colori și grafit, altele ornamentate cu caneluri, incisii, aplicații plastice, vârci, etc. Des- coperirea cea mai de preț o constituie ceramica pictată cu colori, cu totul inedită pănă acum în mediul eneolitic al Olteniei și in general al Daciei. Peste stratul de Sălcuța se întinde civilisația de tip Coțofeni, mai nouă ca timp, în al cării in- ventar este de remarcat aici presența unei cera- mici date cu coloare roșie; red-slipped-ware, similară prin tehnica sa cu produsele ceramice de același fel din civilisația Turdaș-Vinca. http://patrimoniu.gov.ro SĂPĂTURI ȘI CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN ULTIMII TREI ANI (1933-1935) 27 Epoca mai bine represintată la Ostrovul Simian este La Tene~u\, marcat aici prin bordeie și colibe. Aceste locuințe sint sărăcăcioase in material ar- heologic: in majoritate ceramică de fabricație locală, grosolană, lucrată cu mâna și incomplect arsă, ale cării forme însă nu s’au îndepărtat prea mult de vechiu! repertoriu al civilisațiilor ante- rioare, de si se observă o grijă deosebită în a se imita, in parte, cel puțin, formele celtice, a căror tehnică, superioară produselor daco-getice, nu o ating. Linele colibe erau chiar confortabile în felul lor, fiind mai spațioase, cu o vatră in interior și cu postament de Diatră de râu (fig. 1). S’au descoperit de asemenea ciocane de piatră, lame de silex, unelte de os, râșnițe, greutăți de plasă din lut ars, etc. Rar se intlânesc insă podoabe de metal și Drubeta si așezarea civilă de alături dovedesc pe de altă parte, că in mediul roman târziu se găsesc elemente ale civilisației indigene, daco- getice. Aceste fapte ar arăta prin urmare că pro- cesul de romanisare ajunsese intr’o fașă destul de înaintată, când colaborarea dintre cele două civilisații ale celor două popoare, — care nu se mărgeniseră numai la la împrumuturi, ci se si influențaseră puternic, reciproc—, reusise să creeze o civilisație de mixtură. Studierea unor obiecte de lux, descoperite de noi in acest mediu, va duce la fixarea cronologică a sfâișitului La Tene- ului de la noi. Aceste podcabe ar aparținea pe- rioadei imperiale romane târzii și începutului nă- vălirilor barbare. Linele descoperiri, de factură locală, se pot plasa cronologicește tocmai in vre- mea cind se credea că Dacia a fost părăsită. Con ribuția archeo- logică va fi cu atât mai valoroasă. Cetatea de la Bobaița. între comuna Colibasi si Bobaita se afla una dintre cele mai caracte- ristice și impresionante cetăți da- cice (fig. 2). Scurtele săpături de recunoaștere, pe care le-am făcut aici (1934) au scos la iveală câteva fragmente ceramice cu aspect târziu La Tene. Masa com- pactă de chirpic ars dovedește că cetatea a fost incendiată. Să- răcia materialului de aici ne face să credem că această cetate n’a fost folosită decît foarte puțin. în schimb, ea a fost utilisată mai târziu, în vremea istorică, asa precum arată mormintele desco- perite aici de noi. sticlă. Rare sântși armele de fier, care se găsesc in locuintile acestor modești Daco-Geti, tot asa de buni luptători, cind imprejurările o cereau, ca și destoinici agricultori, vânători si pescari, in vre- murile de liniște. întreg materialul ce l-am scos din bordeie și colibe, ori cel din cuptoarele ce se aflau alături de locuinti, manifestă un facies foarte tărziu al acestei ultime perioade a epocii fierului. O anu- mită categorie de ceramică presintă un aspect analog, ca tehnică, forme și ornamentare, cu acela al ceramicei „slave“ de la noi, a cării problemă va trebui lămurită pe cale arheologică. Deosebit de importantă este ceramica de factură provincial- romană, care se asociază aici cu produsele lo- cale. Cercetările d-lui Al. Bărcăcilă de la castrul II. SĂPĂTURILE DIN JUDEȚUL GORJ (1934). In vederea reînființării secției arheologice a Mu- seulul din Târgul-Jiiului, d-na Aretia Gh. Tătărescu a făcut apel la Institutul de Archeologie olteană de la Craiova, dînd sprijinul necesar celor d’intăiu săpături sistematice in acest județ. Astfel, impreună cu d. Nicolaescu-Plopșor, am întreprins săpăturile de la Vârțu, unde am identificat o cetate dacică, pe înălțimile ce domină Valea Jaleșului. Cetatea face parte din sistemul de apărare a văilor ce duc spre inima Ardealului, sistem pus în practică de către Decebal în războaiele sale cu Romanii. Pe drumuri de culme, cetatea de la Vârtu stă în legătură cu altele din munții Gorjului și cu cele de peste Carpați. http://patrimoniu.gov.ro 28 BULETINUL comisiunii monumentelor istorice La basa cetății și pe înălțimile învecinate s’au descoperit așezări preistorice, eneolitice, de tip Coțofeni. In continuarea cercetărilor, am făcut apoi sin- gur săpăturile de la Telești și Drăgoiești. Aici am determinat două grupe de tumuli cu morminte de incinerație. După inventariul mormintelor, acești tumuli aparțin unor luptători călări, pate Fig. 3. — Un mormânt in situ din Gorj (grupa tumulilor hallstattiani) si cu car de luptă, dintr’o vreme târzie a Hall- stattului local, care ar coincide si cu aceia a datelor herodoteice. Materialul descoperit aici presintă analogii stilistice cu aparițiile similare din 1 uropa centrală, din Rusia sudică, cu ceie din lumea ilirică și celtică. Aceste legâtiui cul- turale nu prejudiciază însă determinările de ca- racter etnic. III. SĂPĂTURILE ȘI CERCETĂRILE DIN JUDEȚUL ROMANAȚI (1934 și 1935). Ceia ce am putut realisa până acum în acest județ se datoreste aproape numai d-lui Gh. Geor- gescu, directorul Băncii Comerțului din Corabia, un pasionat si pregătit colecționar. Asupra săpă- turilor de la Vădastra, — cunoscuta asezare pre- istorică încă pe pe vremea lui Cesar Bolliac si Al- Odobescu —, am publicat o dare de samă în Buletinul Comisiunii, volumul XXVII, odată cu presintarea secțiunii de antichități preistorice a colecției d-lui Gh. Georgescu. Am stabilit atunci, — pentru prima dată la noi —, raporturile de stratigrafie, și deci și de cronologie relativă, intre civilisația de tip Vădastra și cea de tip Sălcuța. In conținutul celei d’intăiu civilisații am deosebit cu această ocasie două fase diferite ca vreme si stil. în vara acestui an (1935) am făcut cercetări și săpături în partea de Sud a județului. La harta arheologică a civilisației Vădastra s’au adăugat alte stațiuni noi : Oriea, Celeiu, Gura Padinei. Așezările La Tene, descoperite in această re- giune se suprapun în general pe cele romane. Este interesantă aici, ca si in Mehedinți, asociarea produselor locale, daco-getice, cu cele provin- cial-romane. Cea mai însemnată descoperire de anul acesta este aceia a unui mormânt de incinerație, care face parte dintr’un cimitir ce se află în prundu- rile comunei Gura Padinei. Inventariul său archeo- logic îl apropie de grupele tumulilor de la Balta- Verde, Mehedinți l, și cele din Gorj, oferind aproape aceleași orientări stilistice. Ca vreme, apar- ține tot Hallstatt-ului nostru local. Cu ocasia ce- lui de al I I-lea Congres de Archeologie și Nu- mismatică de la Cernăuți am făcut o scurtă comunicare asupra acestui mormânt. IV. CERCETĂRILE DIN JUDEȚUL DOLJ (1935). Cu concursul d-lui C. Negrescu, primarul mu- nicipiului Craiova, am întreprins, împreună cu d. Georgescu-Corabia, o serie de cercetări în acest județ, cel mai bine cunoscut, mulțămită în deo- sebi activității Museului Regional al Olteniei cu d. C. N. Plopsor. La Bârca există o asezare La Tene, in cea mai mare parte distrusă de carierele de piatră. La Bistreț se ailă un câmp de urne de incinerație, din epoca mijlocie si târzie a bron- zului, care ar trebui cercetat si săpat cu de-a- mănuntul, fiind unul dintre cimitirele cele mai bogate de acest fel din Oltenia. Pe proprietățile comunei Cârna si Plosca se întinde de asemenea același tip de cimitire. La Plosca insă am desco- perit si un câmp de urne din Hallstatt, asămă- mănător celui de la Balta-Verde, Mehedinți. V. CERCETĂRI IN JUDEȚUL VÂLCEA (1935). Județul Vâlcea este cel mai puțin cercetat din- tre toate județele Olteniei. Cele d’intăiu informații pe teren le-am dobândit mulțămită concursului d-lui Eugen Băcescu, prefectul județului, si d-lui profesor M. Ghilerdea, directorul Școlii Normale din Râmnicul-Vâlcii. Astfel am putut culege câteva date, suficient de mulțămitoare pentru un înce- put de cercetări sistematice, care sperăm a fi continuate pe viitor. La Grădiștea, — nume semnificativ si frecvent întâlnit în cuprinsul Daciei străvechi —, se gă- sește o cetate dacică, încunjurată cu un singur val, care domină spre Est valea Oltețului. 0 altă cetate, tot din aceiași vreme, se întâlnește la Dăiesti. ¹ A se vedea stu diul nostru, Ein hallstăttisches Braiid- Grab tins Balta Verde (ESA, IX). http://patrimoniu.gov.ro SĂPĂTURI ȘI CERCETĂRI ARHEOLOGICE tN ULTIMII TREI ANI (1953-1955) 29 In peșterile de la Polovraci s’au descoperit fragmente ceramice, care manifestă un caracter „nordic¹¹. Spre Sudul județului se determină presența an- tichităților scitice, iar descoperirea unor anume arme defensive pare a indica si în acest județ existența unor grupe de tumuli hallstattieni. VI. SĂPĂTURILE DIN JUDEȚUL DÂMBOVIȚA ) Cu săpăturile și cercetările noastre de anul trecut s’a inceput mișcarea archeologică sistema- tică din Dâmbovița, sprijinită de Prefectura jude- țului, in frunte cu d. C. Dănescu. Activitatea ce am putut desfășura aici o datoresc de asemenea sprijinului moral acordat de către d. S. Lambrino, profesor la Universitatea din București. In prima parte a întreprinderii noastre am cău- tat să fixăm pe hartă puncte și localități, pre- și protoistorice, cu specificarea tipului de civilisație si a vremii respective. Aceste cercetări de ca- racter topografic ne-au dus la constatarea că ju- dețul Dâmbovița nu este cu nimic mai prejos față de alte regiuni ale țerii noastre in ceia ce privește presența și bogăția urmelor archeologice. Regiunea de șes a județului se leagă în timpu- rile preistorice de câmpia Munteniei, formând la un loc o unitate de cultură. Se constată același tip de așezare-tell, ca acea de la lonești-Palade, Puntea-de-Greci, Odobesti, Vișina, etc., în care întâlnim în general aceiași civilisație, de tip Gu- melnita. Cursul superior al Dâmboviței, care a jucat totdeauna un rol istoric in viața poporului nos- tru, nu este lipsit de mărturii archeologice. in afară de numeroase așezări medievale, am putut identifica unele așezări La Tene, ca acea de la Ge- menea, unde se pot observa de asemenea si ur- mele de băi pentru exploatarea ai;rului, de pe vremea Romanilor. Pe valea Dâmboviței pare a se defini un drum roman, păzit din distanță in distantă de locuri întărite ca cea de la Voinesti. La locul numit „cetate" de la Băleni se pot vedea urmele unei cetăți, care are toate carac- terele obișnuite cetăților dacice. Puținele frag- mente ceramice par a avea un aspect târziu La Tene. în a doua reprisă a activității noastre, ne-am oprit la efectuarea săpăturilor de la Puntea-de- Greci si lonesti, stațiuni in formă de teii, pe valea Neajlovului dâmbovițean. Ambele așezări au o civilisație eneolitică de tip Gumelnița, dar care presintă aici un facies cu totul caracteristic, din- tr’o fașă mai târzie a sa, ceia ce arată de odată și valoarea cultural-istorică a descoperirilor din Dâmbovița, asupra căreia vom stărui la publi- carea materialuiui. Pentru a pune in valoare și latura museistică a descoperirilor, am început orânduirea Museului „Mănăstirea Dealu", la liceul „N. Filipescu“, având tot sprijinul conducătorilor acestui liceu, d. co- lonel Barbu Bălăcescu și d. profesor I. Pavelescu. Comisiunea Monumentelor Istoric¹⁵, prin adresa no. 49 din 26 lanuar 1935, a aprobat funcțio- narea legală a acestui nou așezămint de cultură. Dintre obiectele descoperite in mai multe exem- plare se vor ceda câteva Prefecturii județului, pentru înfiriparea unui Museu județean. VIL SĂPĂTURILE DIN JUDEȚUL VLAȘCA (1933, 1934 și 1935). In vederea înființării unui Museu județean, foștii și actualii conducători ai județului au spri- jinit săpăturile noastre din ultimii trei ani, pe care le-am făcut la Petru Rareș și Tangâru. Un ra- port preliminar asupra celor din urmă l-am dat in Buletinul Museului județului Vlașca „Teohari Antonescu", L 1955, publicația anuală a Museului județean, scoasă supt îngrijirea noastră, ca direc- tor al acestui Museu. Aportul științific al descoperirilor din Vlașca este de o deosebită valoare. Aceste descoperiri dovedesc că regiunea de ses a fost intens populată si că oamenii de atunci s’au supus acelorași legi pe care le-a imprimat pământul, ca si celor de azi. Ele ne face să întrevedem de asemenea si începutul populării câmpiei, care se va fi întâm- plat pe la jumâtatea mileniului al III-lea a. Chr. Noul material din Vlașca a contribuit mult la cunoașterea celei mai vechi civilisații din câmpia Munteniei, civilisația de tip Boian A, lărgin- du-i conținutul si precisându-i legăturile stilistice cu alte civilisații din cuprisul Daciei sau al Eu- ropei sud-estice sl centrale Caracterul străvechiu european al acestei civilisații ni desvăluie și originea ei: Civilisația Boian A este originară de la i unăre. Ea se întinde peste Transilvania sud-estică, Muntenia si Bulgaria răsăriteană, for- mând o unitate de cultură. Se răspândise convingerea printre cercetătorii noștri că această ceramică Boian A ar fi „cu totul diferită" de cea gumelnițeană, ajungându-se chiar la deosebiri etnice. Greșeala pornia dintr’o in- suficientă studiare a materialului, el insusi de alt- fel puțin. Săpăturile din Vlașca, precum și acelea făcute de d. Dinu Rosetti la Vidra, dovedesc http://patrimoniu.gov.ro 50 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE însă că există legături genetice între Boian A și Gumelnița A 1. Pe de altă parte, descoperirile noastre din cele două stațiuni amintite sporesc o ase- menea convingere, mulțămită faptului că s’a des- coperit aici o civilisație nouă, cu trăsături carac- teristice ambelor civilisații cunoscute: Boian A și Gumelnița —, pe care am denumit-o de tip Petru Rareș, după stațiunea unde am dat peste un strat compact de cultură, in interiorul căruia s’a determinat conținutul archeologic al noului tip de civilisație. Ceramica de tip Petru Rareș nu represintă numai o etapă evolutiv-stilistică dintre Boian A și Gumelnița A 1, ci ea acopere și un spațiu de timp, așa pracum o dovedește stratul de cultură intermediar celorlalte două. în lumina noilor cercetări și descoperiri se poate urmări deci întreg firul de evoluție, de la primele așe- zări certe din câmpia munteană și până în pra- gul mileniului al II—lea a. Chr., — un răstimp de aproape o mie de ani, și cel d’intăiu din viața străveche a acestei regiuni. Descoperirile din județul Vlașca ni-au îngăduit a ne opri si asupra unei probleme de preistorie generală: originea civilisației cu ceramica pictată, care interesează intr’un grad deosebit Sud-Estul european. Pe basa materialului nou am ajuns la convingerea că această origine nu trebuie cău- tată tocmai in îndepărtatul Orient, cum susțin mulți archeologî, ci in mediul Daciei neolitice, și anume : in civilisația Boian A. Această nouă in- terpretare se va clarifica, sperăm, mult mai bine după presintarea întregului material descoperit. * * * Asupra săpăturilor si cercetărilor de mai sus voiu reveni, pentru fiecare in parte, îndată ce ma- terialul va fi studiat pe deplin, publicând, în mă- sura posibilităților, o dare de samă amănunțită. De data aceasta, v’am semnalat doar localități si puncte, cercetate sau săpate in cursul celor trei din urmă ani. Chiar numai după raportul sumar de față se poate întrevedea aportul științific al noilor descoperiri, care aduc serioase contribuții la cunoașterea atâtor epoci din viața Daciei pre- și protoistorice, precum și a aceleia din vremu- rile tulburi a năvălirilor. Astfel, cea mai veche civilisație neolitică, — Boian A —, din câmpia Munteniei ni se infățișează astăzi supt o interpre- tare cu totul alta de cum se credea până mai de curând. Convingerea intr’o continuitate de cultură, care se poate urmări archeologice pe basa evoluției formelor de civilisație din cele mai îndepărtate timpuri neolitice până in cele istorice, câștigă din ce în ce mai mult creză- mânt. E drept, că pe alocuri firul pare a fi în- trerupt, dar din întregul șir de manifestări se desprinde, — pare-se —, in fond același suflet, care trăiește de-a lungul mai multor mii de ani ce au precedat istoria propriu-zisă : este sufletul nostru multimilenar, cum asa de frumos si de just l-a numit profesorul mieu, d. I. Andrieșescu. Descoperirile hallstattiene din Oltenia au pus în discuție o nouă problemă din protoistoria Da- ciei si a Sud-Estului european : problema Hall- statt-ului local, care, transpusă pe un plan de preocupare etnică, va deveni o problemă a Tra- cilor nord-dunăreni, pentru a cării clarificare ar- cheologul va trebui să facă de o potrivă apel și la cele d’intăiu date scriptice referitoare la Da- cia, începând cu Homer și Herodot. în stadiul de față al cercetărilor, presența Sciților la noi și-a pierdut din importanța ce o avea. Ei par numai a determina o „epocă“ în Dacia. Alături de valoarea științifică a descoperirilor, am căutat să dau și pe cea museistică, lucrând în strânsă legătură cu museele existente sau orân- duind altele nouă, acolo unde lipsiau si unde au- toritățile locale si oamenii de bine m’au sprijinit. încheind acest raport, vă rugăm, domnule Președinte, a primi expresia deosebitei noastre-, consideratii si devotament. 15 Octombre 1935. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTE INEDITE DIN ROMULA DE D. TUDOR. ---o-- INTRODUCERE. Colonia Romula a fost unul dintre cele mai înfloritoare centre ale Daciei romane. Ruinele ei, ce au mai putut scăpa de intemperiile atmosferice și de distrugerile oamenilor, sânt îngropate acum supt gospodăriile sătenilor din comuna Reșca, județul Romanați, sat așezat lângă drumul de fier Piatra-Olt-Corabia și la 5 chilometri spre Nord de orașul Caracal (v. fig. 1). Cetatea antică ocupa o suprafață destul de în- tinsă, visibilă azi după valul încunjurător și res- turile ceramice. Cel ce se apropie de acest loc, venind de la Miazăzi pe șoseaua romană, observă că aici e o linie de hotar între deal și câmpie. Pe nesimțite începe a se ridica un deal supt care se scurge leneș Tesluiul, cu ape bogate chiar în timp de secetăl. Râul face un arc în jurul dealului în- cărcat cu locuințele sătenilor și puțin mai la vale de podul de fier primește apele unui părău, Po- topinul, ce seacă regulat vara. Potopinul încinge râpa de Răsărit a dealului, înaltă de 8-10 metri și abruptă, in urma cărării de pietriș pentru tra- seul drumului de fier. El curge pe o albie străină și formează mai multe mlaștini. Nu e greu de observat că albia acestui părău e un vechiu braț mort al Oltului, ce curgea probabil chiar în vre- mea stăpânirii romane pe aici, iar acum s’a mutat cu opt chilometri spre Răsărit. Dealul însă presintă o depresiune adâncă la mijloc, ferită de vânt și vedere, dar bine bătută de soare. In această sorbitură s’a înfiripat viața preistorică înainte de epoca bronzului - și tot de ¹ în timpul stăpânirii romane el era canalisat pe dis- tanța de aproape un chilometru cât străbatea așezarea omenească. Urme din zidurile ce-1 închideau se mai văd și astăzi și cred că aveau și rolul de a împiedeca o even- tuala incursie barbară pe aici. Altă dată, când satul Reșca nu era desvoltat, această zidărie era mult mai bine păstrată. Cf. Laurian, in Magazinul istoric pentru Dacia, II, p. 99 și, Odobescu, Antichitățile județului Romanați, București 1878, p. 55. ² V. la mi e, Cetatea Romula, Craiova, 1931, p. 6. aici începe și extinderea orașului roman, mai in- tăiu prin castrul construit lângă Teslui (fig. 1) și apoi prin așezarea civilă, care, ne mai având loc, trece și dincolo de râu. Apărarea și fortificarea acestui punct strategic era înlesnită prin confi- gurația locului. La Sud și Est erau malurile ri- dicate ale Tesluiului și Potopinului, ușor de în- tărit și supraveghiat. Numai partea de Nord și Vest rămăsese acum deschisă, și aici s’a îndrep- tat cea mai mare atenție a trupelor locale, care poate fi dedusă astăzi după un puternic val de pământ, ce face colț lângă biserică și e fortificat cu turnuri. Fig- 1. Castrul roman se găsește lângă podul de lemn, în locul căruia era în antichitate unul cu picioare de cărămidă, ce se puteau vedea pe la 1872 L Mai mult de jumătate e acoperit de casele și gră- dinile locuitorilor, și numai o parte din laturile de Sud și Est își mai mențin ceva din vechea formă, fiind ocrotite de un val de pământ cu o fossa adâncă de aproape un metru. El e și astăzi complect nestudiat, și nici resultatele săpăturilor Pentru ceramica preistorică de aici v. grupul vaselor ro- mane din acest studiu. ¹ însemnările făcute de D. Sturza, la Odobescu, o. c. p. 65. http://patrimoniu.gov.ro 32 BULETINUL COMISIUNII MONUMEMTELOR ISTORICE lui Tocilescu nu au fost publicate Se poate determina cu ușurință numai orientarea lui, care e Nord-Vest-Sud-Est, deci nu este o abatere de la regula așezării lor Orientarea lui corespunde cu direcția cursului Tesluiului, și in aceasta el avea un rol de samă pentru a închide și apăra valea râului. Suprafața lui in comparație cu altele din Dacia e destul de mare, căci atinge aproape patru hectare a. Nevoia unei fortificații era impusă aici de înflorirea la care ajunsese Romula incă din vremea Antoninilor. El a adăpostit garni- soane de samă, la inceput pe cohors l Flavia Conunagenorum, iar mai târziu un numer'is Su- roruni sagittariorum, cari făceau siguranța întregii câmpii romănățene, prin detașamente trimise la Acidava (Enoșești), Sucidava (Celeiu)și SloveniL Nu credem ca acest castru, in forma in care se găsește astăzi, să fi fost ridicat din primii ani ai stăpânirii romane in Dacia, ci mult mai târziu, odată cu înflorirea cea mare a orașului. în locul lui va fi fost la inceput un altul mai mic, ale cărui temelii nu pot fi urmărite decât prin son- Fig. 2 a și b. — Col. Capșa. dagii serioase. Probabil să fi fost zidit de Filip Arabul, care trece de al doilea ctitor al orașului Romula ⁵. Castrul Romula a fost peste tot răscolit în in- terior de amatorii de antichități, începând cu Banul Mihalachi Ghica din prima jumătate a secolului ¹ Acesta a dat la lumină numai materialul epigraiic, în publicația vienesă Arch.-epigr. Mitth. pe anii 1891-1895 însemnările lui ce s’ar afla la Academia Română nu am putut să le cercetez pănă acum. V. de asemenea și Fonii- les et recherches archeologiques en Rotimanie, București 1901, p. 94 și urm., unde același dă mai multe informații de ordin topogiafic. ² Hyginus, c. 56 și Vegetius, I, 23. Pentru orientarea castrelor din Dacia, și în special pentru cel deiaTurnu- Severin, ce se abate de la această regulă, vezi Florescu, in Arhivele Olteniei, IX (1930), p. 397, nota 2 și Revista Istorică Rom rină, III (1933), p 38. ³ Dimensiunile câtorva castre romane de samă din Da- cia la Daicoviciu, Micia, Cluj 1931, p. 8, nota A. ⁴ La mine, în Arch. Olteniei, XII (1933), p.229șiurm. ⁵ C. I. L., HI, 8031. în zidăria lui s’au aflat și fragmente de sarcofagii romane iv. la mine, în Arhivele Olteniei, XII (1933), p. 71). trecut, pănă la sătenii de azi, cari au dreptul de a lua pământ din cetate pentm nevoile lor, dar nu și lucrurile vechi, cum au dispus autoritățile comunale¹. In ultimii ani, cărându-se pământ din- tr’un punct al castrului (fig. 1, H.), s’a dat de niște construcții caracteristice unor băi romane. Când le-am văzut prima dată în toamna anului 1931, nu mai rămăsese decât un puternic paviment din opus signinum, pe care erau împrăștiaie frag- mente de cărămizi mari și olane, ce proveniau de la hipocaust. Tcată zidăria lor a fost distrusă pănă la temelii. Am mai constatat in numeroasele visite ce am făcut la Reșca și aceia că în gropile săpate în castru ca și în alte părți ale așezării civile apare cam la 50-60 cm. adâncime un strat gros de incendiu, de-asupra căruia alte urme de viață omenească încetează. Multe dintre monumentele ce vom presintă mai jos arată de asemenea urme de foc, ceia ce ni indică sfârșitul tragic ce l-a avut orașul in urma unor jafuri barbare. Primele gospodării ale coloniștilor romani se așează în jurul castrului și umplu întreaga de- presiune pănă la râpa Potopinului. Mai târziu, ele trec și pe malul drept al Tesluiului, unde se va muta și centrul vieții religioase și civile, indicat de impunătoarele monumente arhitectonice aflate aci (v. fig. 1, AJ. în spre S.-E. de oraș, supt actualul sat Hotărani, se află și necropola cea mare a orașului roman. Mai toți tumulii de pe margenile celor două șosele romane ce se uniau lângă podul de peste Tesluiu (fig. 1, P) ascund morminte cu sarcofagii de piatră, închise de cele mai multe ori intr’o cameră de zid, iar în vârful movilei cu o inscripție funerară Cea mai mare parte din ei au fost desfăcuți, dând la iveală un bogat inventariu funerar \ Romula, ca așezare, avea o formă poligonală cu opt laturi după Laurian ¹ și cu cinci după Toci- lescu ⁵. Azi nu se mai poate vedea pe teren decât laturea nordică și cea de Sud-Est. Suprafața totală a ei se apropie de 60 de hectare. ¹ Am încercat zădarnic, cu sprijinul Prefecturii de Ro- manați a împiedeca aceste distrugeri și comerțul cu an- tichități. In ultimul timp am sesisat și Comisiunea Monumentelor Istorice, care va lua măsuri riguroase. V. Raportul mieu în Bal. Corn. Mon. Ist., (1933), fase. 71. - C. I. L., III, 1593. Cf. Odobescu, o. c., pp. 40 și urm ³ Ibid., pp. 41 și urm. ; 96 și urm., etc. ⁴ Magaz. istoric, II, p. 88 și urm.: „șanțurile cetății, care se văd, formează un poligon cu opt laturi, al cărui dia- metru mai lung face aproape 1000 pași“. Un plan al cetății a fost ridicat de harnicul inginer Popovici. dar din nenorocire pierdut (ap. Odobescu, o. c., p. 47). ⁵ Fouilles et recherches archeologiques en Rotimanie, p. 94 și urm. — unde mai dă și alte sumare observațiuni topografice. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTELE INEDITE DIN ROMULA 33 Cercetările noastre s’au îndreptat numai asupra valului nordic, cel mai important din punct de defensiv și de altfel singurul ce se mai poate studia. Nu am făcut niciun fel de săpătură și observațiile culese se datoresc numai la ceia ce se poate vedea de la suprafață. Acest val atinge acum înălțimea de aproape doi metri, având în față un șanț, larg de aproape cinci metri. Culmea lui era încununată cu un zid de cărămidă, care a fost distrus de locuitori, însă golul lui se păstrează și pe alocurea se mai poate scoate și câte o cărămidă de dimensiunile : 0,043 X 0,u28 X 0,055 m. Pe unele din acestea s’a găsit și stampila NS. Din loc în loc, valul acesta e întărit cu turnuri, dintre cari cinci se pot dis- tinge foarte bine. Mai e visibilă și o poartă flancată de două turnuri de apărare, ce se află lângă râpa Potopinului (fig. 1, £/Tot aici malul e tăiat adânc, — credem pentru șoseaua romană ce scoboară de pe Olt și trebuia să suie neapărat la această poartă (fig. 1, E)'. Valul nordic mergea pănă în apropiere de biserică și, frângându-se brusc, sco- bora in Tesluiu. Pe această ultimă distanță el nu mai poate fi urmărit, fiind distrus și acoperit de gospodării. A doua poartă se găsia lângă biserică și prin ea intra în cetate drumul ce venia din inima Daciei Malvense². Pe laturea vestică a cetății se mai găsește și un al doilea val, care pleacă cam de la jumătatea celei nordice și se scoboară în spre râu, paralel cu primul (fig. 1,V-W.) El trebuie să corespundă unei epoce de restrângere a vieții omenești de aici și e posterior primului. în partea de Miazăzi, linia fortificațiilor urma pe a râului și nu-1 trecea decât în locul unde acesta începe să cotească. Continua apoi in spre Nord-Est, brăzdând micul platou ce intră în cotitura râului până lângă Potopim Prin această porțiune străbăteau in cetate două mari șosele care se unesc lângă podul de peste Tesluiu (fig. \ ,F). Una venia de la Sucidava prin mijlocul câmpii romănățene, unde traseul ei rămâne și azi nearat, chiar de cele mai puternice mașini agricole. Poarta ei din val nu se mai cu- noaște (fig. 1, D). O a doua suia pe Olt, de la Islaz, Slăveni, Hotărani și întră în cetate prin poarta cea mai de samă, care a fost săpată de Tocilescu și unde el a găsit faimoasa inscripție a lui Filip Arabul, care e și ctitorul acestui val ¹ V. și, la mine, Cetatea Romula, p. 4 și fig. 1. ’ Relațiunea lui V. A. Urechiă din ziarul Informațiile, an. II (1870), no. 18*, la Odcbescu, o. c., p. 98. Șoseaua era pavată, Rr zidul apărea pe culmea dealului. Nu departe de drum s’au aflat și două sarcofagii romane închise în movile. circular, operă ridicată în bună parte de numerus Surorum sagittariorum (fig. 1, F) \ Laturea de Răsărit a valului lui Filip Arabul a fost distrusă complect pe la 1880, când s’a tăiat malul Poto- pinului pentru a se scoate pietriș folosit la traseul liniei ferate. Azi ies mereu în râpa abruptă: fundamente de construcții, fragmente sculpturale, ceramice, etc. Mai însemnat e un zid din blocuri pătrate, cioplite în piatră de Vrața, ce a apărut acum doi ani (fig. 1, Z). El pare a face parte din- tr’un turn de apărare al valului. Urme de construcții se mai pot nota pe micul platou de lângă drumul ce duce la gară (fig. 1, B.), dar mai cu samă pe colina de lângă podul Tesluiului (fig. 1, A.). Aici s’a descoperit mult material arhitectonic, care provine de la trei mari temple sau clădiri publice, pe care îl vom pre- sinta mai jos. Bănuim că, aici a fost acropolea orașului în epoca de înflorire la care ajunsese supt Severi. * ♦ * Fig. 3. — Muzeul liceului din Caracal. Materialul arheologic, a cărui publicație o în- cepem, face parte din trei colecții rămase în mare parte necunoscute pănă acum. Cea mai însemnată este Colecția Maria Istrati-Capșa, care a început a se forma încă de pe la 1850 de către mama bine cunoscutului om de știință și națio- nalist dr. C. 1. Istrati². S’a inaugurat formal abia în 1897 la Câmpina, iar în 1906 dr. Istrati, fiind organisatorul exposiției din Parcul Carol, a pre- sintat-o și aici, îmbogățind-o apoi și cu alte obiecte pe care proprietarii nu și le-au ridicat după în- ¹ La mine, în Arch. Olteniei, XII (1933), p. 234; C. I. L., 111, 8031, și Tocilescu, Fouilles, p 95. * Vezi centru istoricul ei: Dr. C. Istrati, Câteva cuvinte despre cele ce ani făcut sau am voit să fac pentru mu- seele noastre, București 1911; Moisil, in But. Corn. Mon. Ist., IV (1911) p. 133 și urm. și P. Costescu, în Boabe de grâu, IV (1933) p. 727 și urm. Bul. Corn. Mon. Ist. — Fasc. Sa. 5 http://patrimoniu.gov.ro 34 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE chiderea festivităților. Aceasta i-a adus învinuirea de a-și fi însușit o parte din materialul de la Exposiția din 1906. Pănă pe la 1905, el a adunat mai mult obiecte de artă națională, bisericești, etnografice, etc., și numai in acest an prin cum- părarea colecției maiorului Tzupagu își îmbogă- țește partea greco-romană. Tzupagu și-a colecționat cea mai mare parte din lucruri de la Reșca. Ne- fiind nici el cunoscător ca și dr. Istrati, a cum- părat foarte multe antichități falșificate, pe care am căutata le exclude din Museu. După moartea doctorului Istrati întreaga colecție a fost aruncată într’o baracă a Institutului de Chimie din Bucu- rești, de unde s’au furat multe obiecte ori au fost stricate de ploaie. Abia în 1923, prin inter- venția d-lui Th. Costescu, fostul director al liceului din Turnul-Severin, Ministeruil Cultelor și Artelor a cumpărat-o. Ea a fost apoi transportată în Palatul Cultural de la Turnul-Severin, unde, împreună cu d. Pompiliu Costescu, directorul acetei instituții, am orânduit-o științific acum trei ani. Un alt colecționar de la Reșca e prof. llie Con- stantinescu din Caracăl, care adună de aproape treizeci de ani și își înseamnă cu multă grijă împrejurările descoperirii fiecărui obiect. Tot de la Romula colecționează și d. Gh. Geor- gescu, directorul Băncii Comerțului din Corabia. Pentru fotografiile monumentelor de la Romula am a mulțumi d-lor P. Costescu, profesor Con- stantinescu și d. Georgescu, cari mi le-au pus la disposiție cu o deosebită gentileță. O mică mulțămire datoresc și foștilor miei elevi Stelian Băluță-Sima și Petre Coteț, pentru desemnurile câtorva monumente. MONUMENTE DE PIATRĂ. A. Arhitectonice. 1. Capitel coriatian din marmoră albă, înalt de 0.305 m. Col. Capșa. Fig. 2, a. Cilindrul e îmbrăcat cu patru mari foi de acant, separate în partea de sus de câte un grup ascuțit de trei taeniae, care se ridică spre volutele și abacul distruse. Fig. 4. — Muzeul liceului din Caracal. 2. Alt capitel de marmoră rupt pe o lăture și înalt de 0,235 m. Col. Capșa. Fig. 2, b. Cele patru foi de acant sânt mai strâns gru- pate, iar volutele ce apar supt colțurile rupte ale abacului cu dublu profil sânt reduse la niște simple proeminențe crestate în trei. Rosetele de pe adânciturile fiecării laturi a abacului, de și sfărâmate, formau un simplu ornament triunghiu- lar și proeminent. Proporțiile și dimensiunile ca- pitelului nu sânt respectate, execuția e grăbită, de și materialul în care e cioplit costa mult la Ro- mula. Pare a fi opera unui pietrar local, care a folosit un bloc de marmoră rupt, dihtr’un mo- nument scos din us. 3. Colțul de sus din dreapta al unui altar de dimensiuni respectabile, cioplit în calcar de Vrața- Bulgaria. Fragmentul măsoară: 0.540 m. lățime, 0.300 m. înălțime și 0. 630 m. grosime. Se gă- sește in grădina Liceului de fete din Caracăl, unde a fost adus de la Reșca, pe la 1880. Fig. 3. Decorația profilului superior constă din două mari foi de acant separate de un boboc de roșă cu patru foi desfăcute. De-asupra acestui grup stă o serie de șase arcade, mult asămănătoare unor bolți dintr’o construcție arhitectonică. Din nefericire partea de sus a lor e complect sfărâ- mată, încât nu se poate gâci ce va fi fost. Câm- pul inscripției e înconjurat de un dublu cadru divisat de o suprafață netedă. Primul vine ime- diat supt profil și e compus din ove și un as- tragal ce aleargă în forma obișnuită în secolul al 111-lea p. Chr.: o perlă lungă și două circulare. Al doilea se reduce numai la un astragal de ace- iași factură, care limita suprafața inscripției, din care nu a rămas niciun fragment de literă. 4. Basă de coloană, calcar de Vrața, măsoară 0.610 m. înălțime și se află lângă fântâna cu trei cruci din Reșca. Fig. 5, d. De și mult avariată, se poate vedea că era com- http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTELE INEDITE DIN ROMULA 35 pusă din două plinte patrate peste care sânt alte două circulare, servind prin urmare la o clădire de ordin corintic. Jos se termină într’un fus conic, cu ajutorul căruia era fixată într’un bloc al pavimentului clădirii. Fragmentele monumentale de mai jos au fost descoperite in grădina locuitorului Dumitrachi llie, cu ocasia unor săpături făcute aici de d. Emil E. Krețulescu pentru Revista pe.tru Istorie, Archeologie și Filologie, XII (1912), part. II (ex- tras). Relația e însoțită de câteva schițe, fotografii și rapoarte, din care se pot culege puține date to- pografice. La urmă se adaugă și un mic proces- verbal cu obiectele descoperite in săpăturile lui Dumitrescu din 1911, după care constatăm dis- pariția multora. Materialul arhitectonic ce s’a descoperit de Dumitrescu a fost însușit de lo- cuitor, care l-a înstrăinat in mare parte. în 1932 am reușit a obținea suma de 2.000 lei de la co- mitetul școlar al Liceului din Caracăl, cu care l-am cumpărat pentru Museul acestei școli, unde se găsește astăzi. 5. Piedestal din calcar de Vrața : înalt de 0.980 m., gros la trunchiu de 0.670 m„ la profile 0.730 m.; înălțimea profilelor: 0.230 m. trunchiului, Fig. 5. — Muzeul liceului din Caracal. 0.270; lat la profile: 0.730 și la trunchiu: 0.620 m. Fig. 4 a și 7 m. Profile simple. Supt cel de jos se mai vede un dublu plint cioplit neregulat și care nu era visibil, fiind fixat într’un basament. Spa- tele piedestalului e tăiat drept și puțin îngrijit, ceia ce indică a fi tost lipit sau chiar puțin în- castrat într’un zid, unde susținea o coloană sau un pilastru. 6. Alt piedestal de aceiași factură ca cel pre- cedent înălțimea totală a lui e: 1.160 m.; cele două plinte de îmbucare măsoară fiecare: 0.760 X0.640X0.280 m.; profilele: 0.740X0.700X0.240 m. și trunchiul: 0.610X0.510X0.210 m. Fig. 4, b și 7, a. Are deosebit două base pentru a îi fixat Ia ambele capete și spatele în mare parte rupt. Cele două base de îmbucare ni arată că acesta avea o altă destinație față de primul, fiind îngro- pat cu una într’o lespede mare, iar cu cea de sus susținea un bloc de piatră, în care pătrundea. 7. Două fragmente rupte din colțurile unor pie- destale asămănătoare celor precedente; în orice cas altele decât cele descrise. înălțimea lor: 0.250 m. Fig. 4, f. și g. 8. Basă de coloană, din calcar de Vrața, înaltă de 0.390 m. Are plintul complect sfărâmat, iar basa propriu-zisă se compune din două discuri neegale, dintre care cel mai mare are diametrul de 0.540 m. Fig. 5, e și 7, h. Fig. 6. — Muzeul liceului din Caracal. 9. Tambur rupt din fusul unei coloane. Calcar de Vrața. înalt 0.420 m., diametrul fusului 0.510 m. Fig. 4, h. Probabil servia la o basă ca acea pre- cedentă. 10. Două fragmente dintr’un fus de coloană, cu același diametru ca acel de la no. 9. Fig. 4, d și e. Calcarul nu mai e de Vrața, ci dintr’o ca- rieră necunoscută. 11. Fragment din fusul unei coloane, ce era tăiată simplu și cu un mic profil jos. Calcar de Vrața. înălțimea frag.: 0.920 m.; profilului: 0.160 m.; circumferința fusului 0.289 m. Fig. 4. c. Fusul era puțin umflat la mijloc. Servia pe o basă ca acea de la no. 8. 12. Coloană de calcar de Vrața, ruptă în șase bucăți. Cinci din partea de sus ce au înălțimea 0.930 m. și o bucată de la basă, cu un mic pro- fil, înaltă de 0.440 m. Fig. 5, a și b. E cioplită cu îndemânare și frumos lustruită în exterior. Mijlocul îl avea bombat, iar profilul de sus, dublu. Tot de la capătul de jos al unei atari coloane este rupt și fragmentul de pe fig. 4, i, înalt de 0.230 m. 13. Din fericire, de și rău mutilat, ni s’a păs- trat și un capitel, pentru coloanele de acest gen. Calcar de Vrața. E înalt de 0. 250 m. și sculptat http://patrimoniu.gov.ro 36 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE artistic pentru un mediu provincial. Fig. 5, a și 7, e. Face parte din ordinul corintian cu un dublu caliciu și patru mari volute rupte. Partea de jos a caliciului e peste tot îmbrăcată in foi de acant, al căror vârf se răsfrânge mult în exterior. De- asupra lor sânt alte patru ce îmbracă volutele, că- zând ușor spre pământ. Intre ele așezat, chiar la Fig. 7. — (Ap. Krețulescu o. c. p. 21 punctul de despărțire al calicelor, e câte un ov, de la care pleacă dintr’un corp comun trei tae~ niae: cea din mijloc se ridică șerpuind spre roseta din centrul scobiturii laturei abacului, iar cele laterale, de dimensiuni mai mari, se trans- formă in înseși volutele capitelului. Greu de re- constituit e centrul abacului din care ni-au rămas numai colțurile dublu profilate ce se întindeau de-asupra volutelor (fig. 6, b, i, l.). Prin analogie cu alte căpițele de, ace- lași tip, e probabil ca in centrul laturilor adâncite in corpul capitelului și in locul unde taenia din mijloc atinge abacul să fi fost rosete sau alte ornamente stilisate in diverse forme florale cu rolul de a umplea spațiul gol. 14. Fragment d’intr’un capitel identic celui precedent, înalt de 0.360 m. Fig. 6, a și 7, d. S’au păstrat din caliciul de sus: un ov intre două foi de acant, taenia șer- puitoare și începutul a două volute. Dintr’o fotografie veche (fig. 7, d) se vede a fi fost in stare mai bună atunci când s’a des- coperit. Un al doilea fragment e rupt din dunga caliciului inferior și păstrează numai în- ceputul foilor de acant. Lung de 0.140 m. Fig. 6, c. 15. O volută cu un colț al abacului de la un capitel identic cu cele de la n-le 13 și 14. Acum in col. Constantinescu, fiind cumpărată de la același sătean. Lungimea colțului abacului e 0.280 m., iar înălțimea volutei, de la capătul foii de acant pănă de-asupra abacului, e tot atât. Fig. 6, b. Foarte frumoase sânt vârfurile frunzei de acant ce se apleacă ușor in jos și desfăcute ca o coadă de rândunică. 16. Două capete de volute cu abacul pierdut rupte de la căpițele similare. Una e înaltă de: 0.205 m., iar alta de 0.200 m. și din Col. Cons- tantinescu. Fig. 6, i și l. 17. Un alt colț de capitel de aceiași înfățișare insă de dimen- siuni mult mari. înălțimea frag- mentară e 0.232 m. Fig. 8, a. Col. Constantinescu. 18. Șapte fragmente din foi de acant, rupte toate de la căpițele de acest tip. Toate in Col. Con- stantinescu, însă achisiționate din același loc. Fig. 8, d—i și fig. 6, d. 19. Epistil din calcar de Vrața, rupt in trei bucăți, dintre care numai două (fig. 5, c și fig. 7,/și^) g se mai păstrează azi; al treilea (fig. l,n) a fost înstrăinat de proprietar, înălțimea celor două fragmente atinge o jumătate de metru. Probabil să fi servit la un ordin arhi- tectonic în legătură cu fragmentele precedente (no. 11-18). Decorația lui e formată din cinci regestre. Cele două de la margeni erau formate dintr’un câmp lustruit și drept. Supt cel de sus urma un altul Fig. 8. — Col. Ilie Constantinescu. canelat, scurt și oblic. Canelurile au margenile îngroșate și închise sus, fiind separate una de alta cu dungi terminate in vârf de lance. Al doi- lea registru e compus dintr’un șir de foi de acantă, înalte de 0.150 și cu vârfurile răsfrânte în afară, între foile de acant și registrul al treilea, des- părțirea o face un dublu ciubuc tăiat dreptun- ghiular. Penultimul registru era sculptat cu un http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTELE INEDITE DIN ROMULA 37 motif de vrej, ce închide în încovoieturile lui mici ovuri lanceolate. Registrul al cincilea se vede nu- mai pe fragmentul pierdut (fig. 7, n) și e compus dintr’un astragal și o zonă lustruită. Astragalul se scurge in forma obișnuită vremii Antoninilor: o perlă lungă și două turtite elipsoidal. Înălțimea epistilului, în bună stare, nu putea depăși un metru. Marea asămănare dintre foile de acant ale capitelelor și ale lui ni indică aceiași mână și carieră. 20. Fragment sculptural din calcar de Vrața, înalt de 0.250 m. Fig. 6, e. Ornamentația se compune dintr’o rosetă cu patru lobi, in jurul căreia se învârte un vrej. Pro- babil că rosetele se repetau, iar vrejul își con- tinua drumul sinuos. Această zonă Museul Liceului din Caracăl a fost descoperit în acelaș loc. Suprafața pe care ccrcetat-o Dumitrescu, mai rnult prin șanțuri și sondagii, e de o jumătate de hectar și ocupă una dintre cele mai proeminente posiții ale așezării romane de aci: pe o colină mică in dreptul apei și lângă podul de peste Tesluiu (fig. 1, A.). De aci se vedea toată valea râului, castrul din față și câmpia de la Sud. Acro- polea Romulei nu poate îi decât acest punct, unde s’au ridicat și clădirile cele mai de samă. Tot pe această colină s’au scos pănă acum mo- numentele arhitectonice și sculpturale cele mai frumoase. Materialul constructiv descoperit de Dumitrescu in grădina locuitorului Dumitrachi Ilie aparține decorativă era închisă sus de un șnur răsucit, iar jos de un ciubuc simplu. Poate că făcea parte din frisa aceleiași clădiri. 21. Un alt ordin arhitectonic în- tâlnit între aceste fragmente și despre care nu ne putem face de- cât o slabă ideie e format din o mulțime de bucăți canelate rupte din coloane și mai frecvent din- tr’un gen de căpițele specific lo- cale. Un atare capitel găsit întreg, însă astăzi dispărut, îl vedem pe fotografie (fig. 7, j). Se compune dintr’un plint pă- itrat și un disc mai mic. Cane- lurile se termină la un cap în arc frânt, iar la cel opus printr’un ov. Nevândut de proprietar a scăpat numai unul fragmentar, ce se reconstituie cu ajutorul celui de pe fotografie (fig. 6, f și 7, b). înălțimea lor era cel mult 0.550; diametrul basei de jos 0.400 m. Fig. 9 a și b. și lățimea scobiturii canelurelor de 0.060 m. 22. -28. Șase fragmente rupte din basa de sus a unor căpițele de forma celor descrise la no. precedent, toate cu urme de canelure (fig. 6, f, g, h, j, k și fig. 8, b.). Unul mai păstrează și o parte din plint, înalt de 0.220 (fig. 8, b.). Dimen- siunile și formele acestor fragmente se văd bine in desemn și pe fotografie. 29. — Un ultim fragment din aceiași categorie, înalt de 0,148 m., conservă și câteva ovuri (fig. 8, c). Col. Constantinescu. Din informațiile obținute de la fostul proprietar, tot materialul arhitectonic cumpărat de noi pentru la trei edificii deosebite. Locul precis al lor, pre- cum și orientarea, nu puteau fi ridicate decât în timpul săpăturilor; căci unele monumente, cum sânt cele două mari piedestale (n-Ie. 5 și 6), prin greutatea lor au rămas in situ. La cererea noas- tră de a ni indica locul unde s’au aflat unele din ele, fostul proprietar nu-și mai aducea aminte. Cele trei clădiri aparțineau fără îndoială la trei epoci succesive, corespunzătoare cu etapele de înflorire ale orașului roman. în tot timpul stă- pânirii romane în Dacia, carierele de piatră ce alimentează Romula sânt cele de la Vrața, din Bulgaria. Piatra adusă de aci se lucra mai cu ușurință și are o nuanță ce se apropie ca aspect http://patrimoniu.gov.ro 38 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE de travertin. De și era mult mai ușor transportul din Carpați pe Olt, totuși, dată îiind superioritatea carierelor de la Vrața, s’au preferat numai aceste ultime. Cele mai vechi și puțin pretențioase sânt frag- mentele de coloane și base simple (ordinul doric), pe care le-a ridicat orașul când abia începuse să se înfiripeze. în ultima jumătate a secolului al doilea p. Chr., Romula ajunge la mare înflorire supt domnia Fig. 10 a și b. — Col. Capșa. liniștită a Antoninilor și își poate permite mari sacrificii financiare pentru a construi clădiri de un ordin mai artistic și măreț, cel corintian (n-le 12-20). Execuția capitelelor acestui ultim ordin este dintre cele mai frumoase ce se întâlnesc în Dacia prin stil, proporție și armonie. Destinația acestor monumente nu poate fi decât de la edificii mărețe, publice sau religioase, care își puteau găsi locul pe acropolea orașului. Poate că sânt de la trei temple închinate divinităților protectoare ale Romulei. Numai reluarea săpăturilor neterminate de Dumitrescu ar putea lămuri aceste întrebări. în niciun cas ele nu fac parte de la aceiași clădire, după cum s’ar crede din indicațiile adunate de d. Kretzulescu (o. c., p. 13 și fig. 3) căci diferă piatra, stilul, proporțiile, etc. B. Sculpturale. 30. — Cap de marmoră albă, înalt de 0,880 nu descoperit de aproape treizeci de ani de maiorul Tzupagu, ce l-a vândut Col. Capșa¹. Fig. 9 a.; alăturea un restaur de sculptorul G. Tudor (b). Represintâ o zeiță poliadă, a cării fată, coafură și dunga wodnrs-ului sânt sfărâmate. Probabilitățile cele mai multe le are o divinitate și cu caracter agrest, ca: Fortuna, Ceres ori Cibele, ce apar la ¹ Reproduceri la : Dr. Istrati, Câteva cuvinte..., I. c. ; același, Câteva date relative la diferite chestiuni de ar- heologie privitoare la Români, pl. II, 4, in An. Ac. Rom., tom. XXXIV, Mem. Secț. Științ., 1912, și Ia N. Densusianu, Dacia Preistorică, p. LXXvnțdr. Istrati), Eucurești 1913. Romula în mare număr pe alte monumente de piatră sau pe geme. Sculptura e dintre cele mai frumoase ce s’au aflat în regiunea Dunării-de-jos și am putea vedea aci, cu toată reaua conservare, o copie executată prin sec. al ll-lea p. Chr., după un original celebru din Sud. 31. — Cibele tronând, marmoră albă, înaltă de 0,330 m. și acum în col. Capșa, fiind cum- părată de la maiorul Tzupagru !. Fig. 10, a = profil; b = din față. Capul, un braț și cei doi lei de pe laturi sânt sfărâmate. Zeița e îmbrăcată cu un chiton și un himation, încinsă la mijloc. O dungă a hainei' îi cade peste brațul stâng. Pe soclul din față se- menține și un fragment din litera M, ceia ce ne duce la inscripția: M[(atri D(eum) M(agnae)] Aceasta e un fel obișnuit de representare a Cibelei³, întâlnit și la Torni¹. Exemplarul de la Romula ar fi importat din Dobrogea, dat fiind asămănarea cu cel descoperit la Constanța. Cultul ei era pănă acum necunoscut la Romula, nu însă și în Dacia ⁵. 32. Fragment din din coltul de jos din stânga al unui relief din calcar, înalt de 0.115 m. și gros de 0.045 m. Fig. 11 a. Placa era încinsă de un cadru pătrat. Repre- sintă probabil pe Diana ori Silvanus, din care Fig. 11 a, b și c. — Col. Capșa. se mai văd: o tunică cutată, ce vine pănă de-asu- pra genunchilor, piciorul drept și un colț al man- tiei ce flutura în vânt. în urma divinității se vede ¹ Una la Tocilescu, Fouilles..., p. 232 și fig. 116. ² Reproducerile dr. Istrati, Câteva date..., pl. I, 1-3 și Densusianu, o. c., p. lxxiii și urm. Monumentul are în exterior urmele unui incendiu. ³ Rapp, art. Kybele, în Roscher, Lexicon, II, 1. col. 1644 și urm. ⁴ Teodorescu, Monumente inedite din Torni, Bucu- rești 1915 (Extras din But. Corn. Mon, Ist ), p 97, no. 40, Alta la Tocilescu, Monumentele epigrafice și sculptural e București 1902, p, 514 și urm. ⁵ Apare în mai toate centrele mari romane ; G. Grail- lot, Le culte de Cybele, Paris 1912, p. 483 și urm. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTELE INEDITE DIN ROMULA 39 silueta unui câine de vânătoare, în profil spre dreapta *. 33. Fragment dintr’un relief. Calcar de Vrața. Col. Capșa. înalt de 0.070 m. și gros de 0.022 m. Fig. 11, b. înfățișa un cavaler trac, din care se mai men- țin partea din urmă a calului, pomul cu șarpele încolăcit în jurul lui și o bucată din mantia erou- lui, ce flutură înapoi. Cultul eroului Cavaler trac, de și foarte frecvent în Sudul Dunării și chiar în Nordul Daciei², e aproape inexistent în Dacia inferioară³. 34. Colțul de sus din dreapta al unei plăci de marmoră albă, înalt de 0.123 m. și gros de 0.029 m. Col. Capșa. Fig. 11, c. Representația era închisă de un chenar pătrat. Se mai conservă din ea bustul unui bătrân cu dreapta întinsă și îmbrăcat peste umărul stâng cu o haină cutată ce-1 înfășoară și supt piept, clar rămâne în mare parte descoperit. Barba lui e scurtă și inelată, iar părul despărțit în două de-asupra frunții îi cade pe spate. Probabil un Jupiter, și, în orice cas, o divinitate. Fig. 12. — Col. Capșa. 35. Statuie masculină din marmoră, înaltă de 0.550 m. Col. Capșa ⁴. Fig. 12. ’ Represintație asămănătoare la Daicoviciu, în Anua- rul Inst. de studii clasice din Cluj, I (1928-1932), p. 123. ² V. răspândirea lui la Kazarow, art. Heros, în Pauly- Wissowa, Realencycl., 111. Suppl., col. 1324 și urm. ⁸ Un singur exemplar cunosc până acum, inedit, în co- lecția d lui C. Negresei: din Craiova, aflat în ostrovul Potel. ‘ Menționată și de d. Moisil, in Bnl. Comis. Mon. Ist., IV, 1911, p. 139 și 141, fig. 5. E înfățișat un personagiu în nuditatea eroică, al cărui cap, brațul drept, piciorul drept și o parte din mâna și piciorul stâng sânt lipsă. Peste bra- țul stâng întins, poartă un paludamentum, ce cade pe pământ. Pe pulpa piciorului rămas se mai găsește slab reliefată și mâna unui alt persona- giu. Formele bustului sânt scoase amănunțit în evidență și îi dau un aspect atletic. Poate statuia unui împărat roman sculptat într’o atitudine de mișcare caracteristică epocei helenistice, iar lângă Fig. 13 a și b. — Col. Capșa. piciorul lui era un dușman căzut ce-1 irnplora, ori un amoraș. Timpul execuției nu depășește domnia lui Septimiu Sever. 36. Fragment dintr’o statuetă de marmură albă a zeului Hercule. înaltă de 0,360 m. Col. Capșa. Fig. 13, b. S’au păstrat numai : o parte din piept, mâna stângă cu antebrațul lipsă, măciuca ghintuită pe care zeul se sprijină și o acopere în parte cu pielea de leu. Supt măciucă mai e un cap de taur cu botul sfărâmat. Lucrare plăcută de pe la finele secolului al Il-lea p. Chr., adusă de de- parte la Romula \ 37. Cap masculin din calcar de Vrața, înalt de 0.130 m. și acum in col. Capșa². Fig. 13, a. Personagiul poartă barbă, mustăți și e pleșuv. Supt buza de jos barba e puțin rasă. Fruntea teșită, nasul gros, ochii bulbucați ni dau o in- teresantă ideie despre priceperea meșterilor pro- vinciali prin secolul al Hl-lea p. Chr. Dacă ar fi de identificat cu un împărat roman din secolul al Ill-lea p. Chr., posibilitățile cele mai multe le-ar avea Pupienus ³. Mai plausibil e de văzut aici figura unui ce- ’ V. mai jos. ² Repiodus după o fotografie dată de noi și de d. S. Ferri, Arte romana sul Danubio, Milano, 1933; p. 205 și fig. 245, unde se dă greșit locul descoperirii. (TurnuPSe- verin, in Icc de Romula). ⁸ Reinacli, Rep. reliefs, p. 168, no. 445. http://patrimoniu.gov.ro 40 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE tățean de seamă al Romulei, a cărui statuie, des- tinată pentru un loc public, s’a executat în carie- rile de la Vrața. 38. Cap de marmoră rupt de la o statuetă fe- minină, înalt de 0.096 m. Col. Capșa. Fig. 14, a. Părul legat îi e despărțit în două de-asupra frunții și strâns în coc pe ceafă. Peste coafură, în- cinsă cu o iaenia de metal pierdută, purta și un Fig. 14. — Col. Capșa. văl. Probabil o zeiță ca lunona. Epoca: a doua jumătate a veacului al doilea p. Chr. 39. Mâna de la o statuetă de marmoră ce ține o bulă. Col. Capșa. înaltă 0.050 m. Fig. 14, b. 40. Mască din calcar, puțin avariată. înaltă 0.037 m. Col. Capșa. Fig. 14, c. 41. Bust fără cap și mâini, din marmoră albă, înalt 0.040 m. Col. Capșa. Fig. 14, d. Rupt de la o statuetă a Minervei, avariată de foc. Purta la gât un colier cu un inel și era înfășurată peste umeri cu un puludamentum prins cu o fibulă circulară pe umărul stâng- Pe piept se mai vede și capul de Medusă. 42. Fragment din corpul unei statuete a Dianei, din marmoră și înalt de 0.115 m. Col. Capșa. Fig. 15, b. Peste bustul îmbrăcat cu chiton și himation se vede diagonala tolbei cu săgeți purtată la spate. 43. Fragment dintr’un relief de marmoră, înalt de 0. 130 m. Col. d-lui Em. E. Kretzu- lescu. Fig. 22 a. A fost rupt de la un mare relief cu repre- sintații bachice. Din figurație se mai păstrează Pan călărind pe panteră în felul Eponei. Zeul e înfățișat cu mâna adusă peste pântece și părând a ținea în ea o curea ce se lega de gâtul animalului înfășurat într’o zgardă. Pantera privește spre zeu. De-asupra grupului sânt resturi dintr’o haină cu cute. 44. Mâna dreaptă a unei statui din marmoră, înaltă de 0.100 m. Col. Kretzulescu. Fig. 22, b. între degetele mult tocite e o bucată din tyr- sul lui Bacchus. Veci și no. 54. 45. Fragment dintr’un frumos grup de mar- moră albă. înalt de 0.110 m. Col. Kretzulescu F‘g- 2'2, c. Se mai pot deosebi un torso al zeiței Venus, înfășurat într’o mantie petrecută peste brațul stâng, și un Amoraș ce-și îndreaptă privirea spre ea. Acesta poartă un păr bogat ce-i cade pe spate, iar la piept strânge un obiect prelungit, poate o oglindă cu mânerul lung. Aripile ca și o parte din corpul lui sânt sfărâmate. Cele trei obiecte descrise mai sus din colecția, d. Kretzulescu (n-le 43-45) s’au aflat la 1911 în săpăturile făcute de Dumitrescu, pe acropolea Romulei, probabil împreună cu materialul arhi- tectonic ce l-am presintat tot aici. 46. Corpul unui taur cu picioarele și botul dis- truse, cioplit in calcar de Vrața. înalt: 0.160 m. și lung de 0. 265 m. Fig. 15, a. Animalul e doborit la pământ și cu capul tras spre spate. Are posiția obișnuită taurului din sa- crificiul mithriac. Romula e un însemnat centru pentru cultul zeului persan 47. Cap de leoaică rupt in parte. Calcar de Vrața. înalt de 0.145 m. Fig. 15, c. A fost găsit la un loc cu un basorelief mi- triac ² și se pare într’un mitreu ³. 48. Fragment din capul unei cariatide, înalt de Fig. 15. — Col. Capșa 0 200 m. și cioplit în calcar de Vrața. Col. Capșa. .Fig. 15, d. ¹ Cumont, Textes et moiitiments figures relatifs aux mysteres de Mithra, II, Bruxelles 1826; p. 278 și urm.; Pârvan, Știri nouă din Dacia Maldensis, in „An. Ac. Rom.,. Mem. Secț. Ist"., >913, p. 18 și urm. și la mine in Arhi- vele Olteniei, XII (1933), p. 221 și urm. ¹ La mine, o. c., p. 221, no. 1. ³ Moisil, o. c., p. 139. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTE INEDITE DIN ROMULA 41 Nasul și laturea stângă a feței sânt rupte. Pe cap, in jurul frunții poartă o cunună de foi. Coa- fura e acoperită de un modius despărțit in două deasupra frunții, peste care venia așezată arhi- trava prinsă cu un cuiu de fer, al cării orificiu e pe creștet. Ochii și gura sânt scobiți pentru a introduce in golurile lor bucăți lucioase de sticlă sau metal. 49. Bustul unei divinități masculine, inalt de 0. 158 m. Marmoră roșiatecă. Col. Constantinescu. Fig. 16, a. Fără cap și brațe, fiind rupt de la o statuetă. Pe umeri sânt două șuvițe din păr. Probabil din- tr’o statuetă a lui Bacchus. Lucru bun și de im- port la Romula. 50. Fragment dintr’o statuetă de calcar de la Vrața, inaltă de 0.128 m. Col. Constantinescu. Fig. 16, b. înfățișa o divinitate femenină agrestă, ale cării cap și mâini sânt rupte. E îmbrăcată cu un chi- ton, iar in brațe poartă in posiție orizontală un snop de grâu. Poate Ceres ori Aetas. 51. Fragment din pieptul unei statuete, cioplită în calcar de Vrața, inalt de 0.165 m. Col. Cons- tantinescu. Fig. 16, c. Au mai rămas mânile unei femei îmbrăcate intr’o haină cutată, in care poartă o porumbiță. Va fi fost o represintare a zeiței Venus sau a unui muritoare ce-i aducea ofrandă această pasăre. 52. Capul unui tânăr din marmoră albă, inalt de 0.115 m. Găsit de noi in Septembre 1931 pe o arătură de lângă zidul de Răsărit al Romulei (v. figura 1, B). Col. Constantinescu. Fig. 16, e și /. Nasul și bărbia sânt puțin tocite. Fața ovală și molatecă. Părul despărțit în două de-asupra frunții și modelat in șuvițe mari ni indică o divinitate. Ceafa nu e sculptată, și se deduce ușor că era acoperită cu o căciulă de metal, ce nu s’a păstrat. Împrejurul feței, adâncite in șuvițele de păr, se se mai văd cinci găuri, in care se fixa un nimb radiat, tot din metal strălucitor. E fără îndoială Mithras, întâlnit astfel represintat și pe alte mo- numente L 53. Fragment dintr’o placă de marmoră, de di- mensiunile 0.095X0.065? 0.028 m. Cumpărată de noi la Reșca, in 1933. Col. Constantinescu. Fig. <7, a. Din basorelief se mențin picioarele cu partea din față ale unui cal ce plutește în aier. E de bănuit scena cu Sol și Mithras în quadrigă din sculpturile mitriace. 54. Fragment de marmoră rău avariată de foc, ¹ Cumont, o. c., n le 2, 10, 18, 162, etc. inalt 0.075 m. Cumpărat de la Reșca în 1933. Col. Constantinescu. Fig. 17, g. Sculptura înfățișează o mână (dreapta) ce ține un baston. Ar fi prin urmare Bacchus cu tirsul in mână. 55. Cap de marmoră al unui berbec, cu coar- nele rupte. Înalt de 0.112 m. S’a găsit in 1922 la Caracal, când s’au săpat șanțurile pentru te- meliile liceului „Asan“, unde a fost adus cine știe când de la Reșca. Col. Constantinescu. Fig. 16, h. Sculptura lasă mult de dorit. 5b. Ara minusculă din calcar de Vrața, de di- mensiunile: 0.196X0.085 <0.055 m. Col. Constan- tinescu. Fig. 17, k. Colțul de sus din dreapta puțin ciupit. între cele două profile, pe una din fețele laterale stă o acvilă gata pentru zbor și cu un inel în cioc. Fig. 16. — llie Constantinescu. 57. Cap de leu din calcar de Vrața, cu botul distrus. Inalt 0.200 m. Col. Constantinescu. Fig. 16, g. 58. Fragment sculptural dintr’o piatră roșiatecă neintâlnită până acum la Romula. Măsoară : 0.115X 0.075X0.040 m. Col. Constantinescu. Fig. 17, h și îig. 18, l. E păstrat numai capul unui pește (delfin ?), ce ar fi de legat cu cultul lui Eros. 59. Vârful unui corn de abundență, din mar- moră albă. Înalt de 0.180 m. Aflat în 1933, într’o grădină de lângă podul Tesluiului. Col. Constan- tinescu. Fig. 17, d. Piramida centrală e incunjurată de diferite specii de fructe: struguri, mere, un con de pin, etc. Făcea, probabil, parte de la o statuă mare a unei divinități ce personifica bielșugul '. 60. Diferite fragmente: a) din pulpa piciorului drept al unei statui de marmoră, inalt de 0.250 m. (fig. 18 a)-, b) din antebrațul unei statuete de mar- ¹ Cf. Pottier, art. Cornticopia, în Daremberg-Saglio, Dictionnai e, I, 2, p. 1517 și urm. Rut. Corn. Mon lat — Fasc. 83. 6 http://patrimoniu.gov.ro 42 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE moră, înalt 0.060 m. (fig. 18, ni); c) o labă de leu cu o bucată din măciuca lui Hercule, mar- moră, înalt de 0.133, rn. (îig. 17, h); d) strugure înfășurat de o foaie de viță, lung de 0.107 (fig. 17, i), marmoră, cu urme de incendiu ; (Fig. 17) trei bucăți din vase de calcar de Vrața (fig. 18, a, g și fig. 17, j, ce are o mănușă); h) labă de leu, calcar de Vrața (fig. 18, k); i) margene de raș- niță (fig. 18, n); margene de relief de marmoră împodobită cu triunghiuri (fig. 17, c); j) urme de foc și o destinație neclară, având pe laturea Fig. 17. — Col. llie Constantinescu. dreaptă un dublu profil, iar interiorul bombat și brăzdat de două caneluri oblice (fig. 18, f); k) cu un fragment dintr’o foaie de acant, marmoră lungă de 0.150 m (fig. 17, e); l) cu o rosetă, calcar de Vrața (fig. 17, j) și m) două bucăți de calcar de Vrața cu foi de acant pe ele (îig. 18, h, i). Toate fragmentele cuprinse supt acest număr se află în coi. Constantinescu. în general, monumentele sculpturale de la Ro- mula, ca și cele din vecina sa Sucidava, sânt să- pate in două feluri de piatră: marmoră albă și calcar de Vrața. Ambele se aduceau de la de- părtări mari și serviau numai la fațade de case sau decorații unde era absolut necesar acest ma- terial. Lipsa carierelor de piatră in câmpia Ro- manaților a determinat apariția unei mari in- dustrii de cărămidă, particulară sau militară *. Pentru monumentele arhitectonice ca și pentru sculpturile cu subiecte mai puțin religioase, ora- șul Romula folosia piatra carierelor de la Vrața, sat nu departe de anticul Oescus. Acest calcar, de și puțin resistent la intemperiile atmosferice, are o coloare albă ca și creta și presintă mari avantagii și ușurință la cioplit. Un meșter provincial, puțin priceput, cioplește și capul anonimului personagiu pleșuv (no. 37) cu trăsături caracteristic provinciale. El caută să fie cât mai fidel față de original, de și dalta nu era bine mânuită. Interesant este la acest cap fe- lul de a purta barba rasă supt buza de jos, modă ce nu apare in plastica provincială romană. Dar, când e vorba ca Romula să-și cinstească prin monumente zeii de samă, cu caracter solar și și agrest, ce aveau mare rol in panteonul de aici ca protectori ai câmpiilor agricole și ai militarilor, ea ii onora mai mult cu represintări în marmoră (n-le 30, 31, 34, 36, 51, etc.). Depărtarea și prețul ridicat al acestor imagini religioase li determină o mărime modestă, dar din punct de vedere ar- tistic nici nu pot fi comparate cu cele de la Vrața. Ele erau lucrate in cariere îndepărtate, poate unele chiar in Dobrogea (no. 31) și, in acest cas, ele aparțin altui cerc artistic. Zeii în- tâlniți frecvent în sculpturile de la Romula sânt: Fortuna, Mithra ², Hercule, Bacchus, etc. II. PIETRE GRAVATE. S’au aflat până acum la Romula numeroase pietre gravate, mai toate săpate in aceiași piatră de coloare roșie și cu diferite nuanțe de trans- parență. Cele mai multe au dispărut in comerțul de antichități găsind un bun preț la giuvaergiii și ceasornicarii din Caracal sau Craiova. Abia câteva exemplare au fost copiate in ceară roșie de arhitectul Mironescu și dăruite incă înainte de războiul mondial colecției Capșa '. Ca și pe monete, le găsesc locuitorii după ce cad ploi și când apa spală pământul. Multe se descopăr și ¹ Pe acestea nu le-am putut studia, lipsindu-mi foto- grafiile sau desemnele lor. pe albia Tesluiului aduse de pe coastele dealului de pâraiele de apă. Cele ce ies la iveală in această regiune sânt ¹ C. 1. L., III, 8057*T 8075*⁵ 8075 *⁶ și alți doi la Tocilescu, Monumentele, p. 361 și urm. — Pentru cele militare v. la mine, în Arhivele Olteniei, XII (1933), p. 229 și urm. ’ Interesante sânt însemnările inginerului Popovici despre un templu subteran aflat aici (ap. Odobescu, o. c., 49) : „Protopopul Marin a arătat că în cetate la gura Tesluiului s’au găsit trăsurile unei biserici idola- trice, rotundă, diametrul ca 4°, în mijloc prestolul zidit, unde se afla jertfă“. Tot aici s’a mai aflat o lădiță de lemn și o trâmbiță de sticlă. Templul acesta subteran nu era decât o speleea mithriacă, săpată în râpa râului, ca și cel de la Slăveni pe Olt (cf. Cumont, o. c., p. 278). http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTELE INEDITE DIN ROMULA 43 totdeauna isolate și niciodată nu împodobesc vre-un inel sau cercel de metal. Numai cele gă- site in necropola Romulei apar prinse pe di- ferite bijuterii și. ori de câte ori se dă de un mor- mânt, e exclus să nu se descopere și atari po- doabe alăturate mortului, chiar la cei mai modest îngropațil. Locatarii le numesc antice, denumire ce se întâlnește in Oltenia incă de la inceputui veacului trecut bl. lupiter.— Zeul tronează pe o cathedra, cu capul încununat și profilat spre stânga. Nud de la brâu în sus, ține în stânga sceptrul, in dreapta fulgerul și la picioare e o acvilă cu ciocul în- tors spre el³ laspis roșu. Col. Georgescu. Înaltă de 0.014 m. lată, 0.012 m. Fig. 21 g. Fig. 19, no. 21. 62. Venus armata. Nud văzut din spate, cu capu ’ntors spre coiful ce-1 ține în dreapta. Zeița se razimă pe lance, are alăturea un scut și pe spate ii cade părul și o fășie din mantie. laspis roșu. In posesia unui locatar. înaltă, 0.013 m.; lată, 0.010 m. Fig. 19, no. 4. 63. Minerva. — Cap profilat spre stânga și pur- tând un coif atic, laspis roșu. Col. Georgescu- înaltă și Iată: 0.013 m. Fig. 19, no. 7. 64. Id. — Profilat spre dreapta. laspis roșu. Col. Georgescu. înaltă 0.012 m. Iată 0.009. Fig. 19, no. 31. 65. Venus (?) — Nud profilat spre dreapta. Pia- tra e mult tocită, laspis roșu. Col. Georgescu, înaltă 0.013 m. Fig. 19, no. 37. 66. Sol. — Nud văzut in față. Poartă pe cap un nimb radiat, in stânga biciul și în dreapta o mică sferă. laspis roșu. Col. prof. Popilian-CaracaL înaltă 0.010 m.; lată 0.007. Fig. 19, no. 3. 67. Idem. — Zeul zboară intr’o quadrigă. Încu- nunat cu un nimb radiat, ține dreapta ridicată in semn de adorație, iar in stânga biciul. în spate îi flutură două fășii ale mantiei. La dreapta lui e bustul Lunii încununat și cu cornul de-asupra ¹ Dintre multe descoperiri, v. la Odobescu, o. c., pp. 40 și urm , 95 96 și 97 și urm. ² Vezi foaia de zestre dată de Romănățeanca Maria Logofeteasa Locusteanca nepoatei sale Safta, ia 8 Ianuarie 1806, unde găsim trecut și „un inel de aur cu o antică*-, Arhivele Olteniei, an. XI (1932), n-le. 59-60, p. 70. ³ Scene similare la A. Furtwăngler, in Beschreibimg cler geschnittenen Steine im Antiquariuni (Kdnigliches Musetim zu Berlin), I, Berlin 1896; no. 2306, p. 108 și pl. 21, Rev. C. W. King, Antique gems,their origin, uses and value, London 1860 no. 11, și B. H. Walters, Cata- logue of the engraved gems and cameos greek, etrus- cau and roman in the British Museum, London 1926, n-le. 1244-1250, p. 141 și pl. xvin. frunții, iar in stânga un alt bust de asemenea încununat și cu trei raze proeminente. De sigur tot Sol. Supt picioarele celor patru cai e clară o lungă fâșie inelată ce ar putea fi un șarpe, care in cultul mithriac e și simbolul pământului¹. Piatra e săpată cu multă pricepere și constituie un nou document despre cultul soarelui la Romula ². De și se cunosc și alte represintații asămănătoare s nicăieri nu ni apare această scenă atât de fru- mos lucrată pe camee sau intagli. Matostat verde. Col. Georgescu. înaltă 0.016 m. și lată 0.013 m. Fig. 19, no. II și fig. 21, no. j. 68. Fortuna. — E îmbrăcată cu un chiton și un himation strâns legate la brâu, de care mai atârnă și o fășie de stofă. în dreapta ridică o cornucopia, iar cu stânga apucă catargul. laspis roșu. Col. d-lui Constantinescu, funcționar la Ocolul Silvic din Caracal. înaltă 0.016 m.; lată 0.01 1. Fig. 19, no. 1. 69. Idem. — Aceiași atitudine și haină, pe care e lipită perpendicular o ramură. își sprijină cor- nucopia pe o masă cu un singur picior, iar supt picioare, isolat, e un mic postament. Lucrare modestă. laspis roșu. In posesia d-nei profesoare Elena . lonescu din Caracăl. Înaltă 0.012 m., Iată 0.009 Fig. 19, ne. 9. 70. Idem. — Piatra are formă octogonală. Mâ- nerul catargului se termină cu o ramură înfrun- zită, iar pe cap zeița mai poartă un modius. Re- presintația e stângace, în special cornul de abon- dență. laspis roșu. Găsită de o femeie din Reșca pe albia Tesluiului. înaltă, 0.011 m. și lată 0.009, Fig. 19, no. 10. ¹ Cumont, o. c., I, pp. 80 și 102. ² V. nota 1 dela p. 40. ³ Walters, o. c., n-le 1161-3, p. 179 și pl. xxu și Gisela M. A. Richter, Catalogue of engraved gems of the classical style (The Metropolitan Museum of Art), New-York, no. 351, p. 171 și pl. 77. http://patrinioniu.gov.ro 44 BULETINUL COMISIUMII MONUMENTELOR ISTORICE 71. Idem. Zeița poartă pe cap o cunună de foi, cornul abundenței in stânga, iar cu dreapta ri- dică o ramură înfrunzită de-asupra unui trunchiu de copac așchiat. lapsis roșu. Proprietatea ceasornicarului Marcel din Caracăl, ce a cumpărat-o in 1932 de la Reșca, înaltă 0.011 m. și lată 0.009 m. Fig. 19, no. 24. 72. Victoria. — Ține in dreapta o coroană, in stânga o lance, iar pe cap un coif atenian cu visiera ridicată. Poala hainei ii atârnă pe pă- mânt. laspis roșu. Col. Georgescu. Înaltă 0.011. Fig. 19, no. 26 și fig. 21, no. h. 73. Idem. — înfățișată in zbor spre stânga, dar privind înapoi. Aripile și mâna stângă distruse. întinsă spre animal, ii a ată un strugure, iar în măna cealaltă, schițată cam in grabă, strânge in syrinx. Pe pământ, intre ei, e un calathus format din două părți distincte, suprapuse și cu mare mâner arcuit. înapoia caprei e un copac cu două ramuri, ce închipuie pădurea din care iese aceasta. Scena e redată cu o foarte plăcută mișcare, iar formele personagiilor și lucrurilor tratate până la cele mai mici amănunte, cum sânt coastele ca- prei, părul ce o îmbracă, coșul, etc. Este, pănă acum, cea mai frumoasă piatră gravată aflată la Romula și cred și ca represintație cu acest subiect *. laspis galben-roșu. Col. d-nei lonescu. Lungă 0.018 m., lată 0.014 m. Fig. 19, no. 12. Fig. 19. laspis roșu. Col. Georgescu. înaltă 0.012 m. Fig. 19, no. 27. 74. Trofeu. — In profil spre dreapta. De și su- mar redat, se pot distinge : o sferă, pe care e fixată o haină lungă strânsă cu o modest cingulum, un coif pe cap, o coroană de foi, de care atârnă ca- pătul unei taenia și două ramuri de palmier in partea stângă. laspis galben. Col Georgescu. înaltă 0.020 m. lată 0.015 m. Fig. 19, no. 28. 75. Pan în luptă cu capra. - Zeul fuge spre dreapta, urmărit de animal, care, ridicat in două picioare, e gata a-1 izbi cu coarnele. Pan e legat in jurul frunții cu o bandă; în dreapta 76. Faun vânător. — Sare, in profil spre stânga, înarmat in stânga cu un pedum, iar în dreapta ține un iepure. E încununat și complect nud. La picioarele lui, unde piatra e puțin ciupită, se dis- tinge cu totul isolat, un syrinx. ¹ Subiecte similare ; S. Reinach, Pierres gravees, n le 89,1-3, p. 25 și urm. și pl. 42; Paris 1895; Furtwângler, o. c., no. 8676, și urm. și pl. 62 și Richter, o. c., no. 173, p. 111 și pl. 42. (J interesantă sculptură in marmoră de acest gen la S. Reinach, Repertoire de la statuai re grecqne et romaine, I, p. 401, no. lb70 A., ed. 11, Paris 1906. Scenele in care faunii tachinează cu struguri caprele sânt, de alt- fel, destul de numeroase in plastica greco-romană. Cf. Heron de Vilefosse, in Bulletin de la Societe Naționale des Antiquaires de France, ᵣₑ 1911, pp. 194-5. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTE INEDITE DIN ROMULA 45 laspis roșu. Col. Constantinescu. înaltă 0.014 m., lată 0.011. Fig. 19, no. 5. 77. Idem. — Profilat și in mers, spre dreapta, în mâna stângă ce atârnă pe lângă corp poartă un pedum și o nebridă fluturând în două fășii, iar în dreapta un iepure vânat. Scenă redată cu mai multă artă decât cea precedentă, care de alt- fel e foarte rară pe monumente de acest gen *. lasp s roșu. Col. Georgescu. Înaltă 0.014 m. Fig. 19, no. 20. 78. Idem. Pe un mic postament pășește în profil spre dreapta. E încununat și poartă ne- brida fluturând în vânt. In fața lui se vede un baston (?) încovoiat și cu două frunzulițe ce pare a-i cade din dreapta ridicată în sus. laspis roșu de formă octogonală. Col. Geor- gescu. Înaltă 0.010 m. Fig. 19, no. 25 și fig. 20, no. m. 79. Sfinx. — Pășește cu aripile ridicate spre dreapta și poartă părul legat in jurul capului cu o taenia². laspis roșu-gălbuiu. Col. Georgescu. Lungă 0.010 m. Fig. 19, no. 32 și fig. 20, no. i. 80. Capricorn. In fugă spre dreapta³. laspis roșu. Col. Georgescu. Lungă 0.012 m. Fig. 19, no. 35 și fig. 20, no. e. 81. Leu. — Animalul e profilat spre dreapta, înfuriat, cu o coamă bogată și o coadă exagerată ca lungime. Pășește pe un postament și ține supt o labă un cap de taur având deasupra un altul de câine ⁴. Figurile vopsite cu alb fac un plăcut Fig. 20. — Col. Gh. Georgescu. contrast cu coloarea roșie a pietrei. ¹ Furtwangler, o. c„ no. 2947, p. 135 și pl. 25. In sculp- tură, cum e marea statuă din Museul Vaticanului. ² Unul exact la Furtwangler, o. c., no. 6615, p. 243 și pl. 47. ² Pe alte pietre gravate; la King. o. c, pl. 111, no. 9, pe care călărește im Eros, etc. Numeroși în Sudul Rusiei unde apar și pe mone‘ele bosforane datobile în epocj lui August. Cf. Kibalcici, Gemele din Sudul Rusiei (în rusește), pl. II, n-le 44, 45 și 55, Bedin 1910. laspis roșu. Desemnată după original de la o săteancă din Reșca, ce a găsit-o în cetate. Lungă 0.015 m.; lată 0.014 m. Fig. 19, no. 13. 82. Acvilă. — Săpată în profil spre dreapta, ține în ghiare o ramură de palmier. Partea din urmă a figurei distrusă. laspis roșu. Col. Constantinescu. Lungă 0.011 m., lată 0.008 m. Fig. 19, no. 29. 83. Idem. — Văzută din față și cu ciocul întors Fig. 21. — Col. Gh. Georgescu. spre dreapta. laspis roșu. Col. Georgescu. Lungă 0.009 m. Fig. 19, no. 34 și fig. 20, no. j. 84. Lup. — Ridicat pe picioarele din față pri- vește cu atenție spre dreapta. laspis roșu-închis. Col. Georgescu. înaltă 0.011 m., lată 0.009 m. Fig. 19, no. 30 și fig. 20, no. I. 85. Ogar urmărind un iepure. — Scena se des- fășoară spre dreapta și ogarul e gata a-1 apuca cu gura. în jur, slab adâncită și neprecisă, inscripția XAl’EXA (?). N’am văzut originalul și numai după desemn și fotografie. Poate modernă. Inscripție neînțeleasă, cu caracter magic. laspis roșu-închis. Col. Georgesu. Lungă 0.018 m., lată 0.015 m. Fig. 19, no. 15 și fig. 20, no f. 86. Lup urmărind un iepure. Vânatul e a- proape căzut în labele lui. Piatră octogonală. laspis galben. Col. Georgescu. Lungă 0.009 m. lată 0.007 m. Fig. 19, no. 14. 87. Corpul descompus al unei insecte (?). — Membrele săpate cu multă precisie. Se pot dinstinge cu ușurință: antenele, toracele, trompa și picioarele dinapoi. Subiect neîntâlnit până acum pe monumente de acest gen ⁵. ⁴ Represintația nu poate fi pusă decât in legătură cu cultul lui Mithra. (Cf. Cumont, o. c., I, p. 26), așa cum face pentru o sculptură cu acelaș subiect, Val. Kuzsinsky, Funde aus Ungarii, în Jalireshefte.. II (1899) Beiblatt, col. 58 s 2 și fig. 21. ⁵ Cu toate că gemele sânt de toarte multe ori decorate cu insecte. V. de exemplu la Furtwangler, Die aiitiken http://patrimoniu.gov.ro 46 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE laspis galben-deschis. Col. Georgescu. Lungă 0.017 m., lată 0.012 m. Fig. 19, no. 17 și fig. 21, no. f. 88. 'șarpe încolăcit în jurul unei mese. — Ca- pul reptilei ridicat mult deasupra tablierului mesei, e întors spre stânga. Masa cu un singur picior, are o basă de susținere și două acrotere pe la- turi. Piatra avea fără indoială un caracter pro- filactic. laspis roșu-inchis. Col. Capșa. înaltă 0.010 m., lată 0.006 m. Fig. 19, no. 2. 89. Cornucopia (?) Lucrare neclară și slab mo- delată laspis roșu. Col. particulară din Reșca. înaltă 0.008 m., lată 0.005 m. Fig. 19, no. 36. 90. împărat roman. — Bust profilat spre stânga. E imberb și poartă un păr bogat ce cade puțin și pe gât și e prins cu diferite benzi. Peste aces- tea e o coroană radiată, iar pe umărul stâng, le- I ig. 22 a, b și c. — Col. Em. E Cretzulescu. gat cu o fibulă rotundă, un paludamentum². laspis roșu. Col. colegului N. N. lonescu din Caracăl. Înaltă 0.017 m., lată 0.007 m. Fig. 19, no.’8. Gemmen, pl. XXIX, no. 35-43; pl. XLV, no. 64-69; etc., Leipzig 1900 — niciodată nu se întâlnesc descompuse. ¹ Variate forme de cornuri de abondență la Furtwan- gler Beschreibung..., pl. 47, no. 6621-6652 și H. Gerhard, Gemmen und Kammen, p. 98 și fig. 144, Berlin 1925. s Coroana solară încununează rar pe camee și intagli capetele împăraților romani, fiind mai totdeauna prefe- rată cea de laur. Cf. E. Babelon, Introduction au cata- logue des camees antiqnes et modernes de la Bibliot- heqne Naționale, no. 300, p. 156 și pl. XXXIV, Paris 1897 ; Furtwăng'er, Die antlken Gemmen, no. 24, p. 230 și pi. XLVIII; etc. Piatra de la Romul?, săpată probabil după o monetă, trebuie să fie din secolul al IV-ea p. Chr., când găsim tratat în portietistisă părul în șuvițe mari și căzut pe gât. — Cf. Fichard Delbrueck Spătan- tike Kaisers portrats von Constantintis Magnus bis zum Ende des Westreiches, p. 36 și urm., și pl. 6-9, Berlin 1933. 91. — Socrate. — Bust spie dreapta, cu fruntea și nasul distruse. Haina filosofului face o cută groasă la gât și capul are înfățișarea clasică, pe care o întâlnim și pe alte geme laspis roșu. Col. Georgescu. Descoperită in 1932. înaltă 0.011 m., lată 0.009 m. Fig. 19, no. 22 și fig. 21, no. d. 92. Tânăr. — Cap in caricatură spre dreapta, subiect caracteristic pentru epoca de decadență a pietrelor gravate ². laspis cenușiu. Col. Georgescu. Înaltă, 0.012 m., lată, 0.009 in. Fig. 19, no. 33. 93. Venus armata. — Nud mergând spre dreapta. Poartă pe cap coiful cu visiera ridicată in stânga o lance, la picioare un scut văzut din profil, iar pe umărul drept un signum cu o acvilă, având aripile desfăcute și prinsă de o semisferă cu pos- tament. Zeița are o atitudine de nepăsare. laspis roșu. în posesia unui sătean din Reșca, înaltă 0.015 m.; lată 0.010 m. Fig. 19, no. 16. 94. Trei capete de Seleni combi- nate cu unul de elefant. — Pielea de elefant servește și ca o bonetă pentru capul din stânga, iar fildeșii lui drept coarne la cel din dreapta. Asemenea subiecte sânt tot o ca- racteristică a decăderii industriei ge- melor din secolul al 111-lea, întâl- nindu-se des³. laspis roșu. Col. Georgescu. înaltă 0.013. m. Fig. 19, no. 23 și fig. 21, no. i. 95. Copil și gâscă. — Stau față in față cu câte un baston in mână. Pasărea il amenință cu ciocul pe copil, ce e in nud. Atari represintări sânt numeroase in plastica Imperiului. laspis roșu. Col. particulară din Reșca. înaltă 0.008 m. Fig. 9, no. 19. 96. Personagiu făcând o libație. — Profilat spre stânga, încununat, cu umărul și mâna dreaptă in care ține o pateră goală și cu colțul hainei arun- cat peste brațul stâng ce poartă un sceptru. laspis roșu. Proprietatea d-lui Tache Florescu din Caracăl. înaltă 0.012 m., lată 0.010 m. Fig. 19, no. 6. ¹ [A. S. Murray], Catalogue of Engraved Gems in the Britich Museum, no. 985 și 1510, London 1888; Reinach, o. c., pl. 20, no. 414-7; Richter, o. c., no. 213 și 214, p. 227 și pl. 54, etc. ² Babelon, o. c., no. 320, p. 175 și pl. XXXVII. ⁸ Furtwăngler, Beschreibung, p>. 46, no. 6544-6550 și pp. 97, 1869 și 1585; H. Carnegie, Catalogue of the col- lection of antique gems formed by James Ninth... no 14, p. 100 și pl. IX, London, 1908. V. Reinach, o. c., pl. 25-26. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTELE INEDITE DIN ROMULA 47 97. Idem. Exact aceiași atitudine și costum laspis galben. Col. Georgescu. înaltă 0.013 m. lată 0.011 m. Fig. 10, no. 18. 98. Personagiu- — Nud spre stânga și într’o atitudine curioasă. Poartă pe cap un coif neobiș- nuit, în mâini câte o ramură verde și călărește în ultimul timp d. Georgescu, a avut bunăvoința a-mi trimete alte exemplare achisiționate recent, pe care le descriem mai jos după indicațiile și fotografiile furnisate de proprietar. 99. Amoraș, în picioare pe un car tras de o le- bădă. Supt roate se văd șuvițe ondulate, ce indică o apă. Lungă : 0.012 rn. laspis roșu. Fig. 20, no. k. 100. Jupiter tronând. Identică cu no. 58. Deo- sebirea e că in loc de fulger, ține in dreapta o Victoria, ce-i întinde o coroană. laspis roșu. Fig. 21, no. e. 101. Minerva. înarmată cu scut, coif, lance și in dreapta ridică o Victoria. înaltă 0.015 m. laspis roșu. Fig. 21, no. a. 102. Pan iu luptă cu capra, ridicată in două picioare. Intre ei un mic pom. laspis roșu. Fig. 21, no. b. 103. Doi păuni ce ridică in plisc o cruce ro- mană. Obiect creștin. Fig. 21, no. c. 104. Delfin. laspis roșu. Fig. 21, no. k. Mai toate gemele aflate la Romula sânt săpate în iaspis roșu cu diferite nuanțe de transparență, câte odată și galben ². Niciodată nu au figurile scoase în relief (carnee), ci totdeauna ele sânt adâncite (intagli). Față de numărul impunător ce s’a descoperit și se descopere aici, o primă în- trebare ce se pune e de a ști dacă acestea for- mau o industrie locală sau erau aduse din alte părți. E semnificativă în primul rând lipsa aproape complectă a lor în alte orașe din Dacia, față de ceia ce s’a descoperit la Romula ³. Varietățile de iaspis din care sânttăiate pietrele gravate romulense se scot și astăzi din munții Carpați sudici, mai cu samă din munții Buzăului. Poate că de aici s’au alimentat cavatori romulensi, explicându-se astfel presența în mare număr a acestor podoabe la Ro- mula, subiectele de predilecție ce sânt în concor- danță cu viața locală și modestia artistică a lor. Dacă câte odată apar și scene frumos săpate (no. 67 și 75), piatra nu mai este aceiași și nu rămâne de închipuit decât o proveniență străină de localitate, din Orient sau Italia. Subiectele alese de cavatori locali aparțin gru- pului religios și cu un caracter agrest sau păs- ¹ Cf. Furtwangler Die antiken Gemmen, no. 75, p. 210 și pl. XLIII. ² Pentru diferitele varietăți ale acestei pietre prețioase, vezi art. Getnmae al lui Babelon in Daremberg-Saglio, Dictionnaire..., 11, p 1465. ⁸ Cele publicate de noi aparțin unei perioade de des- coperiri de doi ani Pe lângă acestsa, cel mai mare nu- măr, pe care nu l-am putut vedea s’a pierdut în comerțul de antichități. — Gemele din Dacia aflate în museele noas- tre sânt toate nestudiate. Doar câteva exemplare s’au bu- curat de acest lucru. — Cf. Tocilescu, Monumentele..., p. pe un animal marin ce are o mulțime de trompe. N’am putut vedea originalul, ci numai desemnnl trimis de un elev al mieu. Ar putea fi modernă, în cas că desemnul e fidel. laspis roșu. Col. particulară. înaltă 0.016 m. Fig. 19, no. 38. ADAUS toresc. Locul de frunte il ocupă Fortuna (no. 68-71), ale cării multiple feluri de represintare se reduc la cele patru tipuri presintate mai sus. Tot un reflex al acestei vieți păstorești și agri- cole de care era animat teritoriul orașului ni-I dau chipurile de Fauni (no. 75, 78), de animale (no. 81) și de vânătoare (no. 85-86). Cultul solar, atât de puternic la Romula, are răsunet și pe aceste monumente țno. 66-67), ce serveau ca talis- mane. Zeii mari și personagiile ilustre ocupă un loc destul de modest. Nu lipsesc nici cele cu proprietăți terapeutice sau medicinale (no. 81 și 88), ce apar de obiceiu în secolul al lll-lea, când gemele sânt în plină decadență până la epoca lui Constantin cel Mare ⁴. Toate aceste subiecte ca și natura pietrei da- tează pe cele de la Romula după anul 150 p. Hr. și in plină înflorire în secolul al lll-lea, când iaspisul are o mare întrebuințare; forma lor e mică, ovală sau poligonală, scenele sânt totdeauna scobite, sânt nesemnate cele mai multe, iar por- tretul e rar și neîngrijit⁵. Represintările de zei, personagii de samă, epi- soade eroice sânt înlocuite, în această vreme, cu motive din regnul animal sau vegetal, capricornul, cornuri de abondentă, Socrate, Fortuna, Victorii, etc⁶, pe care le aflăm și pe cele de la Romula. Divisiunea gemelor ce s’a făcut pentru această epocă de către specialiști ⁷ poate fi aplicată cu succes și pentru cele de la Romula. Cele două mari grupe se întâlnesc și aici: grylli cu subiecte grotești, caricaturi, monștri, animale, etc. (75- 80, 84-87, 97, etc.) și abraxas, cu scopuri ma- gice, talismanice, etc. (67; 81; 88; etc.). Gemele de la Romula, pe lângă că sânt opera unor ateliere locale, sânt cu puține pretenții artis- tice, ca și vasele de terra sigillata, sticla, toreutica etc., din perioada de decadență a secolului al lll-lea p. Hr. O regenerare nu apare decât în vremea lui Constantin-cel-Mares, de când ar putea fi un singur exemplar de la Romula (no. 90). în sfârșit, din epoca începutului victoriei creștinismului, am avea exemplarul cu cei doi păuni cu crucea, in- tre ei, un subiect mult folosit pe monumentele creștine din secolele al IV-lea și al V-lea (no. 103). ------- (Va urmă). 390 și urm., G. Cantacuzino, O piatră gravată înfățișând o scenă militară a armatei romane. în închinare lui N. [orga, cu prilejul vrâstei de 60 de ani, Cluj 1931. * Furtwangler, Antiken Gemmen, IU, pp. 310, 359, 361 și pl. XLVI, no. 11-12, 15-18, 19, 23 etc. ⁵ Futwangler, o. c., III, p. 362 si Babelon, o c„ p. 1476 și 1480. ⁶ Furtwangler, /. c., și Babelon, /. c. ⁷ Babelon, o. c., p. 1481 și Furtwangler, Die antiken Gemmen, p 363. ⁸ Furtwangler, o. c.. p. 361. http://patrimoniu.gov.ro RESUME F R A N q A I S o EMILE VÂRTOSU. — Choses d'art roumaines ă Istamboul. — Reliquaire du prince Neagoe Bas- sarab (1512-1521), sabres du prince Constantin Brâncoveanu et du XV~e siecle. D. BERCIU. — Rapport sur les fouilles faites PAUL SMÂRANDESCU, architecte. —; Desert p- tion de l’eglise de Floreasca, preș de Bucarest, XVIII-e siecle. D. TUDOR. — Catalogue des objets trouves dans le centre romain de Romula. en Oltenie dans le domaine de la prehistoire. http://patrimoniu.gov.ro ANUL XXVIII. — FASC. 84. APRIL-IUNIE 1935. COMISIUNII PUBLICAȚIUNE TRIMESTRIALĂ Așezământul tipografic DATINA ROMÂNEASCĂ * Vălenii-de-Munte http://patrimoniu.gov.ro MINISTERIUL INSTRUCȚIUNII PUBLICE ȘI AL CULTELOR MINISTRU: C. ANGELESCLI COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE PREȘEDINTE: N. IORGA * Membri: IOAN ANDRIEȘESCU, PETRU ANTONESCU, ALEXANDRU LAPEDATU, CONST. MOISIL, PR. NIC. POPESCU, VICTOR G. ȘTEFÂNESCU, ARTUR VERONA. Secretar-Director: VIRGILIU N. DRÂGHICEANU. Arhitect-Șef: N. GHIKA-BUDEȘTL CUPRINSUL TEXT: Pagina AURELIAN SACERDOȚEANU: Mormântul de la Argeș și zidirea Bisericii Domnești . . 49 N. IORGA: Biserica din Stari-Chiojd .......... 58 „ „ Biserica din Poieni (Iași) .......... 64 Raportul Secțiunii Regionale Cernăuți a Comisiunii Monumentelor Istorice pe anii 1933-1934. 65 N. IORGA: Cercetări noi la Cotnari .......... 75 Barbu SlâTINEANU; Biserica din Maieri, Alba-lulia..............................78 N. IORGA: La biserica lui Petru Rareș din Târgul-Frumos ...... 80 Comunicări de Victor Brătulescu, arhitectul S. Becu, arhitectul Șt. Balș și Barbu Slătineanu . 81 Cronică de N. lorga și Al. Bărcăcilă .......... 92 Resumat frances. 96 ILUSTRATIUNI : Mormântul de la Argeș și zidirea Bisericii Domnești. Fig. 1. — Planul Curții Domnești din Argeș. După V. Drâghiceanu, Curtea Domnească din Argeș, p. 5. Clișeul Com, Mom. Ist. . . 50 Fig. 2. — Planul distribuției mormintelor aflate în săpături: 1. Cavaler, 2. Cavaler zugrăvit, 3. Cavaler fleurs de lys, 4. Cavaler, 5. Mor- mânt închipuit, 6. Voislav, 7. Udobă, 8. Vla- dislav, 9. Dan, 10. Radu Negru, 11. Fiul lui Radu Negru, Vladislav, 12. Ana Doamna, 13. Dan II, 14. Necunoscut. După V. Dră- ghiceanu, Curtea Domnească din Argeș, p. 41. Clișeul Com. Mon. Ist..........................52 Fig. 3. — Planul bisericii și al zidăriilor împrej- muitoare cu vechimea lor..............................54 Fig. 4. — Planul probabil al vechii biserici și po- siția mormântului voevodal .... 56 Biserica din Stari-Chiojd. Fig. 1................................................58 Fig. 2................................................58 Fig. 3. — Frescă din biserica Stari-Chiojdului . 59 Fig. 4. — Uși Împărătești de la Stari-Chiojd . 60 Fig. 5. — Stari-Chiojd : Icoană....................61 Fig. 6. — „ „ „.........................61 Fig. 7. — „ „ „.........................62 Fig. 8. — „ „ „.........................62 Rg. 9. — „ „ „.........................63 Fig. 10. - „ „ „.........................63 Biserica din Poieni (Iași). Fig. 1.............................................. 64 Fig. 2................................................64 Raportul Secțiunii Regionale Cernăuți a Comisiunii Monumentelor Istorice pe anii 1933-1934. Hg. 1. — Museul mănăstirii Putna: Clopotul „Buga“. 67 Fig. 2. — Vechea biserică din lacobeni, județul Câmpulungul Moldovenesc .... 69 Fig. 3. — Ruinele chiliilor mănăstirii Moldovița, astăzi complect restaurate......................69 Fig. 4. — Vederea mănăstirii Putna din spre Apus. 1 și 2) Carieră de marnă părăsită. 3) Loc de depositare a resturilor, 4) Magasii. 5) Fa- brica de sticlă. 6) Fabrica de ciment . . 70 Fig- 5. — Vederea mănăstirii Putna din spre Miazăzi (de pe Dealul Crucii). 1) Locul de depositare. 2 ) Patru magasii.............................71 Fig. 6. — Curtea mănăstirii Putna (în fund fabrica de ciment) Fig. 7. — Vederea mănăstirii Putna din spre Miază- noapte (Dealul Popii).................................72 Fig- 8. — Vederea mănăstirii Putna din spre Miază- noapte (Dealul Popii)...................73 Fig. 9. — Planul..................................74 Cercetări noi la Cotnari. Fig. 1...........................................75 Fig. ?• — Piatră de mormânt.......................76 Fig. 3. — Fragment de piatră de mormânt , . 76 Fig- 4. — Piatră de mormânt..................77 Fig. 5. — Biserica latină. ... . , 77 Biserica din Maieri, Alba-lulia. Fig. 1- — iserica din Maieri, Alba-lulia. . . 78 Fig- 2- „ „ ₙ 79 La biserica lui Petru Rareș din Târgul-Frumos. Fig. h — Biserica din Târgul-Frumos ... 80 Fig. 2. — Icoană din Museu..........................80 Comunicări. Fig- h — iserica din Sângeorz-Băi. ... 81 Fig. 2. — Icoană de la biserica din Sângeorz-Băi. 82 Fig. 3. — Biserica din Baia-Sprie .... 82 Fig- ⁴- — Âltarul vechii biserici din Sisești . . 83 Fig- 5- — Ușa vechii biserici din Sisești ... 83 Fig- 6- — Biserica din Dănești......................83 Fig- — » » » Cadru de ușă. . 84 Fig. ⁸. ~ » » Siurdești.....................84 Fig- ⁹- — » Plopi? ..... 85 Pic. 10. — „ „ Lăscâia. Vedere din spre r s Nord-Vest.......................................85 Fig H. — Biserica din Lăscâia. Vedere din spre Nord-Est.............................................85 Fig. 12. — Biserica din Vad.........................86 pig, 13. — „ „ Berința ... 86 Fig- 14- — s „ Vasilău, pe malul Nistrului, cu inițialele E. T., Enache Tabără ... 87 Fig. 15. — Schitul Crișciatec din fața Zalescicului. 88 Cronică. Fig- 1. — Firizul llovățului. Ruine. Crovul Mănas- r ⁶ tirii................................................92 Fig- 2. — Firizul llovățului. Ruinele corpului b pe Crovul Mănăstirii.................................93 Fig. 3. - Firizul llovățului. Ruinele corpului b pe Crovul Mănăstirii.................................93 Fig. ⁴- — Ruinele mănăstirii lui Nicodim Firizul „ llovățului, Mehedinți ... . . 94 lfttp:7/paIrimoniu.SOVTO MORMÂNTUL DE LA ARGEȘ SI ZIDIREA BISERICII DOMNEȘTI 1 1 1 Cu privire la subiectul nostru două chestiuni sânt desbătute mai mult: 1. Data zidirii Bisericii Domnești din Argeș, și 2 : Cine este mortul din sarcofagul neprofanat aflat în această biserică. Până acum, la cea d’intăiu chestiune s’a răspuns în două feluri: Unii cred că e vorba de o biserică veche anterioară lui Basarab Voevodl, iar alții ¹ Sava N. Șoimescu, Biserica episcopiei Argeșului, Istoria și descrierea ei, București 1886, p. 29, biserica e zidită de Negru Vodă din sec. al XlII-lea. Gr. Tocilescu, Raporturi asupra câtorva mănăstiri și biserici din țară, in An. Ac. Rom., secția II, seria II, t. VIII, 1885-18i6. București 1888, p. 161: „e mai veche cu cel puțin două secole decăt biserica Curtea- de-Argeș“. C. St. Bilciurescu, Mănăstirile și bisericile din România. București 1899, pp. 238-239, zidită de Radu-Voda Negru la 1290. P. Antonescu, Arhitectura religioasă la Români, in Literatura și arta romănă, IX, 1905, pp. 169-202: din sec. al IX lea, cel mai tărziu din sec. al XLlea. G. Mandrea, Biserica Domnească din Curtea-de-Argeș, București 1905, p. 5: „probabil... să fi existat inainte de descălecătoarea lui Radu Negru". O. Tafrali, Biserica Domnească din Curtea-de-Argeș, Răspuns unui raport academic, în Noua revistă romănă, XVIII, 1916, pp. 5, 6 și 10; Id., Les fresques de l'Eglise Saint-Nicolas de Courtea-de-Argeș, extras din Monuments et memoires, pu- blies par l’Acad. des Inscriptions et Belles-Lettres, Fondation Eugene Piot, Paris 1919, pp. 7 și 9 : secolul al XlII-lea, de- corarea la 1262; Id., Biserica Domnească, Datele clădirii și decorării sale picturale, in Revista pentru istorie, archeologie și filologie, XVI, 1922, pp. 148-159: zidirea după 1241, iar pictura se sfârșește la 12 Novembre 1262 ; p. 161 : lucrează la ea Voevozii Nicolae și loan ; Id., Monuments byzantins de Curtea-de-Argeș, Texte, Paris, 1931, pp. 302-303: zidită de Negru-Vodă inainte de venirea Tătarilor ; pictura e sfârșită la 1262. D. Caselli, Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Curtea- de-Argeș, in Reo. p. ist. arch. și fii., voL cit., pp. 138 și 141 : secolul al XII (1192). St. Nicolaescu, Domnia lui Alexandru Vodă Aldea, fiul lui Mircea-cel-Bătrăn, 1431-1435, extras din ibid. (București), 1922, p. 4, notă : e zidită de „Radul Negru Vodă" ; p. 6 notă ; „Biserica e mai veche" decât Basarab ; Id., Discuții științifice, Adevărul asupra importantelor descoperiri archeologice de la Curtea-de-Argeș, București 1923. p. 16: „datează din secolul al X-lea“, dar la p. 17 : „a fost reparată de Radu Negru Vodă (c. 1216-1220)“, care a domnit, p. 19: „c. 1210-1241“ și ld., De la intemeiarea Țării Românești... ex- tras din Noua revistă bisericească, VI, 7-8, București 1924, p. 10, notă : „Străvechea Biserică Domnească a fost reinoită de Radul Vodă intre 1222-1224“. N. Argeș, „Radu Negru Bcsarabă", in Biblioteca ziarului „Târnava Mare", Sighișoara, Bin. Cum Von [st — Pasc. 84. 4935 DE AURELIAN SACERDOȚEANU. o----- socot că ea a început să se construiască numai pe vremea acestui Basarab și s’a terminat supt Radu Voevod, tatăl lui Mircea cel Mare ’. La cea de a doua chestiune iarăși s’au dat răspunsuri deosebite: Unii spun că ne aflăm în fața mor- mântului lui Radu Negru Basarab, Voevod ante- rior lui Basarab cel Mare²; alții, că este chiar no. 1, București 1925, p. 11 : „Acum putem afirma cu pre- ciziune că monumentul istoric din târgușorul Argeș este din secolul al XlII-lea" ; p. 36: aparține „Radului Negru Basarabâ intre anii 1215-1241“. G. I. Brâtianu, Les fouilles de Curtea de Argesh, in Revue archeologique, seria 5, t. XIII, avril-juin, 1921, p. 13: pare a data după 1272. ¹ D. Onciul, I. Bogdan, N. lorga, Raport înaintat Acade- miei Romăne cu privire la Biserica Domnească de la Curtea de Argeș, in Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, VIII, 19'5, pp. 141-143: e probabil că biserica a fost inceputâ de Basarab, dar s’a zugrăvit de Nicolae-Alexandru și de Radu, ctitorul de la Tismana, Cozia și Cotmeana, confundat apoi cu Negru Vodă al legendei. D. Onciul, In chestiunea Bise- ricei Domnești de la Curtea de Argeș, ibid., IX, 1916, pp. 57-68 ; Id., Anul marții Marelui Basarab Voevod, ibid., X- XVI, 1917-1923, in Curtea Domnească din Argeș, București 1923, p. 104. N. lorga. Istoria Bisericii Românești, I, ed. 2, București 1923, pp. 39-40. C. Kogâlniceanu, Biserica Sf. Nicolai Domnesc de la Curtea de Argeș, in Convorbiri literare, a. LIV, 1922, pp. 723-730, și a. LVI, 1924, pp. 759-766; la p. 723: „cel mult din timpul lui Basarab l-iu“; p. 725: „Alexandru este cu siguranță ctitorul bisericii Sfântului Ni- colae Domnesc de la Curtea de Argeș" ; p. 726 : „s’a ter- minat supt Vlaicu" ; p. 760, a fost zidită, „după inființarea Mitropoliei la 1359 de către Alexandru I, inceputâ poate de către acesta, dar mai probabil zidită după moartea aces- tuia... de... Vladislav I". A. Savela, Descoperirile istorice de la Curtea de Argeș, București 1921. V, Drăghiceanu, Curtea Domnească din Argeș, Note istorice și archeologice, în Curtea Domnească din Argeș, l. c., pp. 31-32 ; Id., Curtea de Argeș, Călăuza visitatorului monumentelor orașului (București 1924), p. 4. Al. Lapedatu, Cum s’a alcătuit tradiția națională despre originile Țerii-Romănești, in Anuariul Institutului de istorie națională, al Universității din Cluj, II, 1923, Bucu- rești 124, pp. 3C0-301 : inceputâ supt Basarab s’a terminat supt urmașii săi, și supt Radu. Deci, se pune începutul după 1330, iar sfârșitul inainte de 1384. ² St. Nicolaescu, Alexandru-Vodă Aldea, p. 4, notă, arată că „statul de piatră”, aflat pe mormântul descoperit prin săpături, este al lui „Radu .\egru Vodă”, pentru a cărui vreme v. mai sus. Caselli, o c., p. 144, statul de piatră 1 http://patrimoniu.gov.ro 50 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Basarab cel Mare mort în 1352’; pe când alții este al unui jude din secolul al XILlea. Mandrea o. c„ p. 13, il credea adus de peste munți și n’are rost. D. Stânescu, Curtea Domnească din Argeș, in Convorbiri literare, a. LVII, 1925, pp. 386 și 389: Radu Negru de la 1290. ¹ N. lorga, Revista Istorică, VI, 1920, p. 179: „Pentru mine Domnul îngropat în biserica isprăvită pentru Mitropolie de Alexandru-Vodă, care se știe că e îngropat în biserica din Cămpulung, nu poate fi decât tatăl său, Basarab, care deci va fi fost începătorul zidirii. El a murit inainte de a se fi susțin că nu poate fi vorba decât de mormântul lui Vladislav ¹ sau al lui Radu ² făcut pictura, cum dovedește grafitul aflat"; Id., ibid., VIII, 1922, p. 127: „Nasturii lui Vodă Basarab in mormintul de la Argeș" ; Id., Etudes roumaines, I, Paris 1923, p. 82; Id., Istoria Românilor prin cală' tori, I, ed. 2, București 1928, p. 16; Id., Istoria Bisericii Românești, I, p. 39; Id., și G. Balș, Histoire de l’art roumain ancien, Paris 1922, p 26. ¹ C. Kogâlniceanu, o. c., pp. 726-727: „trebuie admis că Voevodul care s’a găsit ingropat in sarcofagul la locul de cinste al ctito- rului in biserica Sfântului Nicolae Domnesc este Vla- dislav 1 sau Vlaicu-Vodă"; Id., Negru-Vodă în Convor- biri literare, an. LVm, 1926, p. 458; Id., Voevozii în- mormântați in biserica Dom- nească de la Curtea-de-Argeș, ibid., p. 616. ² V. Drâghiceanu, In- scripțiile de la Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Curtea- de-Argeș, in Bul. Com. Mon. Ist., V. 1912, p. 96: pietrele de mormânt, „dupâ tradiție mormintele lui Negru Vodă și al Doamnei sale... nu sânt decât Radu-Vodâ, tatăl lui Mircea cel Bătrân și soția sa“ ; Id., Curtea Dom- nească, p. 46; Id.. Jurnalul săpăturilor din Curtea Dom- nească a Argeșului, in Curtea Domnească din Argeș, l. c., pp. 136-138 ; Id., Les coutumes d’enterrement des princes roumains, in Bulletin de la section historique al Ac. Rom., XV, 1924, p. 113. D. Onciul, Anul morții Marelui Basarab, p. 104: „mormântul..., dupâ toate indiciile, urmează sâ fie al lui Radu” confundat de tradiție cu Negru-Vodâ, N. Ghika-Budești, Evoluția arhitecturii in Muntenia, 1 in Bul. Com. Mom. Ist., XX, 1927, p. 123: „Negru- Vodâ, al cârui mormânt a fost descoperit in 1923“. Lapedatu, o. c., pp. 303- 304. I. Lupaș, Lupta de la Posada, 1330, in Anuarul Com. Mon. Ist., secția pentru Transilvania, 1930-1931, Cluj 1932, p. 138 : „osâmintele lui Radu Vodâ (zis Radu Negru) ne- potul lui Basarab cel Mare". Alți istorici au primit această identificare. Gh. I. Brâtianu, Săpăturile de la Curtea de Ar- http://patrimoniu.gov.ro ZIDIREA BISERICII DOMNEȘTI 51 MORMÂNTUL DE LA ARGEȘ ȘI Cu privire la data zidirii bisericii trebuie să mărturisim, fără nicio îndoială, că sântem în fața unui monument din secolul al XlV-lea. Credem însă că intervalul de la 1330 la 1384, în de obște pro- pus, se poate reduce simțitor. în adevăr, să se observe că sântem într’o epocă de multe și bo- gate ctitorii, la Câmpulung, Vodița, Tismana, Cotmeana, Cozia, de bună samă și altele, toate de proporții impresionate. Ar fi de neexplicat faptul ca ele toate să fi fost începute mai nainte de a se sfârși tocmai biserica Domnului din însăși capitala țării. Deci Biserica Domnească trebuie să se fi zidit și pictat într’un timp mai scurt. Printr’o mai atentă urmărire a împrejurărilor politice din secolul al XlV-lea, s’ar putea găsi și explica date mai apropiate. Mai întăiu, atâta vreme cât s’au menținut încordate relațiile cu Ca- rol-Robert nu credem că Basarab s’a putut gândi la construirea unui monument de proporțiile Bi- seiicii Domnești. Relațiile acestea încordate au durat până la moartea regelui, în 1342. Că se doria însă o îmbunătățire a lor o dovedește faptul că urmașul lui, Ludovic, face de îndată pace cu dușmanul tatălui său, în 1343. Numai după acest an bănuim că Basarab, asigurat din partea Un- gurilor, s’a putut gândi la lucrări temeinice. Dar mai trebuie băgat în samă și un al doilea lucru. Pe zidul nordic al bisericii, în interior, s’a găsit grafitul care dă anul morții lui Basarab, 1352. Observând bine grafitul, constatăm că nu e făcut pe tencuială, ci pe mortar. E de presupus deci, că inscripția n’a putut fi zgâriată decât în cursul zidirii bisericii, care atunci abia era ridicată de la pământ. în cașul acesta înseamnă că la 1352 se ajunsese cu zidirea numai la înălțimea grafi- tului. Constatând punctul la care se găsia lucrul în acel an, credem că nu începuse cu prea mult timp înainte de această dată: poate în anul acela, poate un an doi înainte, deci pe la 1350. în tot cazul, cea mai îndepărtată dată nu poate fi decât după 1343 L în sprijinul acestei date vine și fap- geș, in Revista Istorică, VI, 1920, p. 175, nu se pronunță pentru care din ctitori, dar spune că in mormânt „se pot vedea... râmâșițile unui Voevod — ctitorul pe semne — întins in loc de cinste" ; imbrâcâmintea „samânâ mult cu cea a Domnului pictat deasupra ușii de intrare" și care sa- mânâ cu îmbrăcămintea lui Carol Robert și Ludovic de Anjou ; tot așa și in Les bijoux de Curtea de Argesh (Rou- manie) et leurs elements italiens, in Revue archeologique, t. XVII, 1923, p. 109, „tombeau valaque du XIV-e siecle" ; dar in Les bijoux de Curtea de Argeș et leur elements germa- niques, in Bull. de la sect. hist., voi. cit., p. 49, admite paf- taua a fi dintr’o școală germană de argintărie de la sfârșitul secolului al XlV-lea, de unde ar reieși că mormântul e tot al lui Radu. tul că biserica e închinată Sf. Nicolae, care hram presupune o apropiere de numele lui Nicolae- biblioteca I Alexandru Voevod !. E probabil că el se va fi gândit să o zidească pentru a o închina patro- nului său. Dar tocmai aceasta e vremea când Nicolae-Alexandru joacă rolul de samă în toate actele țerii ³, tatăl său, destul de bătrân, fiind pus în oarecare umbră. Mai greu este să găsim o dată precisă pentru sfârșitul bisericii. La 1364 ea de sigur nu era gata, întru cât Nicolae-Alexandru, ctitorul ei de samă, rămâne să fie îngropat la Câmpulung. Bă- nuim că a fost terminată nu mult după aceia. Poate că in acel an se picta partea superioară a bisericii. Partea de jos a picturii trebuie să fi fost executată după 1365, însă înainte de 1369, adecă înainte de a se hotărî urmașul său, Vlaicu- Vodă, să zidească și el biserica lui la Vodița L- Hotărîndu-se să facă o nouă biserică, trebuie să credem că se terminase aceia care era în lucru. Vodița fiind de proporții mai reduse, s’ar putea- obiecta că argumentul acesta nu e convingător, însă tot în acel an Voevodul era și ctitor la A- thos³. în această situație ni vine greu să credem că chibzuitul Vladislav Voevod va fi răspândit așa de mult banii săi înainte ca să termine defi- nitiv biserica Sf. Nicolae Domnesc din Curtea-de- Argeș, reședința lui obișnuită ⁶. ¹ La o datâ anterioarâ acestui an nu ne putem gândi și din motive picturale și chiar arhitectonice, pentru argumen- tele arâtate de Ph. Schweinfurth (Byzantinische Zeitschrift, voi. VI, 1935, pp. 114-127), in recensia pe care o face d-lui Tafrali, Monuments byzantins; ci. mai ales p. 115. ’ N. I. Apostolescu, Cetățuile lui Negru-Vodă și a lui Tepeș, extras din Revista Armatei, București 1910, pp. 14- 15, a fâcut cel dintâiu aceastâ apropiere, insâ pentru el Nicolae-Alexandiu este aceiași persoanâ cu Basarab de la 1330, ibid., p. 8. Kogâlniceanu, Biserica Sf. Nicolai, pp. 725- 726 și 760, crede câ e vorba de insâși ctitoria lui Nicolae- Alexandru. Tafiali, Biserica Domnească, Datele clădirii, p.. 159, admite apropierea numelui hramului de al ctitorului, insâ nu fațâ de voevodul din secolul al XlV-lea, ci fațâ de altul din secolul al XIILlea. Drâghiceanu, Curtea Dom- nească, p. 32, nu inlâturâ posibilitatea ca hramul sâ vie de la numele lui Nicolae-Alexandru. ³ Și legâturile cu papalitatea ale lui -Nicolae-Alexandru,. clare la 1345 (cf. N. lorga, Istoria Bisericii Românești, I, p. 31), ar da o datâ anterioarâ gândului lui Nicolae-Alexandru, sau Basarab, de a da o bisericâ ortodoxiei lor. * Pentru datarea actului de fundare cu 1369, v. lorga, o. c., p. 52. ⁵ Cf. A. Sacerdoțeanu, Ctitorii mănăstirii Cutlumuz, in Biserica Ortodoxă Română, LIII. 1935, pp. 255-9 . și Id., Un hrisov de la Vlaicu-Vodă din 1369, in Revista Istorică, XXI, 1935, p. 240. ⁶ însuși faptul câ Vlaicu Vodâ are capitala țerii la Curtea- de-Argeș (cf. și Drâghiceanu, o. c., p. 27l, presupune acolo o bisericâ bunâ de slujit, altfel Domnul ar fi întârziat http://patrimoniu.gov.ro 52 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Am limitat data pentru construirea Bisericii Domnești între 1343 și 1369. Nu însemnează însă că pănă atunci nu mai fusese biserică în Curtea- de-Argeș. Poate să surprindă afirmarea că bise- Fig. 2. — Planul distribuției mormintelor aflate în săpături : 1. Cavaler, 2. Cavaler zugrăvit, 3. Ca- valer fleurs de lys, 4. Cavaler. 5. Mormânt închipuit, 6. Voislav, 7. Udobă, 8. Vladislav, 9. Dan, 10. Radu Negru, 11. Fiul lui Radu Negru, Vladislav, 12. Ana Doamna, 13. Dan II, 14. Necunoscut. După V. Drăghiceanu, Curtea Domnească din Argeș, p. 41. Clișeul Corn. Mon. Ist. rica de care ne ocupăm a fost zidită pe urmele alteia mai vechi. Ne basăm însă pe mai multe constatări. In primul rând pe aceia că în jurul bisericii se găsesc temeliile unui zid încunjurător în forma unui patrulater neregulat¹. Acestui zid nu i se poate da niciun rost în existența bise- ricii actuale, față de care se află la distanțe neegale: spre N, 3,42 m. la colțul NV și 4,84 m. la NE ; spre S, 5,42 m. la SV și 6,40 m. la SE ; spre E, la 1,75 m. și 3,10 m. față de absidele laterale ale al- tarului ; la V e și mai apropiat: colțul SV al bisericii e la 1,30 m. de zid, iar colțul NV e numai la 0,28 m. Așa fiind lucrurile, e im- posibil să credem că a servit vre-o dată ca zid de împrejmuire ac- tualei biserici: practica Bisericii noastre nu permite o atare apro- piere a unei împrej- ¹ Și grosimea zidurilor variază : două laturi au 0,83 m.. iar celelalte două 1 m. Aici insă trebuie sâ regre- tăm că nu avem Jurnalul săpăturilor exterioare spre a cunoaște exact situația zidurilor in momentul des- gropârii lor. Sânt insă in- format de către d. Horia Teodoru, arhitect al Co- înapoierea de la Câmpulung. Apoi este foarte probabil câ o parte dintre morții domnești ingropați in această biserică au decedat chiar in timpul Domniei lui și, ingropându-i acolo, înseamnă câ biserica era gata. misiei Monumentelor Isto- rice, câ s’au găsit mai la fund și au fost aduse la suprafață cu aceiași con- strucție și in aceleași pro- porții. Faptul câ nu erau visibile in momentul începerii săpăturilor, de și biserica nu era încunjurată cu pământ depus ulterior ei, este incă un argument câ zidurile patru- laterului neregulat au precedat zidirea bisericii. http://patrimoniu.gov.ro MORMÂNTUL DE LA ARGEȘ ȘI muiri. Ne gândim în primul rând la procesiunea care se face în jur la Vinerea Mare. Dar printr’un spațiu de 28 cm. nu se poate trece. Din aceste considerații trebuie să credem că zidul acesta, patrulater neregulat, este mai vechiu decât biserica. Exterioare lui mai sânt și alte temelii de ziduri încunjurătoare. în partea de V sânt, probabil, te- meliile zidului împrejmuitor al curții palatului dom- nesc. Colțul de NE al acestui zid e numai la 2.37 m. depărtare de vechiul zid și cam la 3.50 m. de- parte de colțul bisericii, iar „poarta" de intrare e la 5.81 m. distanța de colțul SV al vechii împrej- muiri. Zidul cel mai de Nord și probabil cel mai recent’, care merge din stradă spre fundul curții, ajunge la un moment dat de se suprapune mai vechiului zid încunjurător al aceleiași curți. De asemeni în partea de Sud a patrulaterului nere- gulat, la o distanță numai de 2 m., se mai gă- sesc temeliile altei construcții dreptunghiulare, nu- mită de cercetători „Chilia". Zidurile acesteia se asamănă cu cele ale împrejmuirii curții. însă în partea estică a chiliei este un zid lung ca de 5 m. și gros de 1 m. Are o dislocare la mijloc, care face ca partea răsăriteană să fie aplecată². Existența lui nu are niciui sens. în colțul SV al chiliei mai este un fragment de zid, de aceiași factură. Avem impresia că însăși clopotnița actuală stă pe basele unei construcții similare mai vechi. Toate aceste urme se asamănă ca tehnică: bolo- vani de râu prinși în mortar amestecat cu cioburi de cărămidă; ici-colo apare și câte o cărămidă zidită întâmplător în interior. Temeliile chiliei nu sânt din aceiași vreme cu aceste fragmente de zi- duri și nu întră în cadrul unui singur sistem de construcții: fragmentele stinghere sânt dintr’un plan, iar chilia din altul³. în urma comparațiilor de mai sus, se poate spune că zidul de încunjur al Curții domnești și chilia nu sânt din aceiași epocă cu patrulaterul încunjurător al bisericii. Patrulaterul poate fi însă în strânsă legătură cu fragmentele stinghere de zid. Posiția lor indică un cadru logic. De asemeni chilia și zidul curții se pot explica prin punerea ¹ Tafrali, o. c., p. 154-155, consideră acest zid ca fiind mai vechiu decât biserica ; nu cred că se poate aduce vre- un argument in sprijinul acestei afirmații. ² Cred că e vorba de ruperea zidului și de aplecarea acestei părți in jos ; in niciun cas nu poate fi vorba de un contrafort. ³ Bilciurescu, Mănăstirile și bisericile din România, p. 239, observase : „Clopotnița cea veche era la Răsărit de biserică, pe locul unde se văd incă ruinele ei" ; tor așa și Mandrea, Biserica Domnească, p. 4 : era situată spre Sud-Est, unde se mai văd și azi urme de zidire'¹. Se găndiau ei la ..chilie" sau la fragmentele vecine ? ZIDIREA BISERICII DOMNEȘTI 53 lor într’un alt sistem de construcții, mai nou, peste celălalt sistem, de bună samă mai vechiu. Basați pe aceste posiții și pe considerentul că zidul încunjurător al bisericii nu se explică prin existența ei, adecă nu sânt în legătură cu ea, so- cotim că acest zid și fragmentele din jurul chi- liei sânt anterioare bisericii. In consecință biserica a fost zidită în interiorul acestor ziduri răzuite ori căzute probabil până la fața pământului. în jurul acestei biserici s’au făcut zidurile cele noi ca în- cunjur pentru curte și pentru chilie. Deci înainte de 1343-1350 existau zidiri mai vechi sau ruine peste care s’a zidit Biserica Domnească actuală L Ce rost avea patrulaterul neregulat ale cărui urme se găsesc astăzi în așa mare apropiere de biserică? Va fi încunjurat de sigur ceva, altfel ar rămânea neexplicat. Să fi fost un vechiu palat, nu e posibil, din causa neregularității laturilor. Lămu- rirea vine însă din altă parte. Ju naiul de săpături precisează că supt pardoseala bisericii se găsesc mai multe substruciii. Unele leagă stâlpii de sus- ținere ai cupolei cu zidurile bisericii². Altele însă merg în lungul actualei biserici, una între păre- tele sudic și stâlpi și alta chiar prin mijlocul bi- sericii. Mormintele 8, 9 și 14 au fost săpate în această substrucție centrală. Aceste din urmă sub- strucții, găsite supt cea mai veche pardoseală față de biserica actuală, nu au nicio explicație atât din punct de vedere practic, cât și arhitectonic. Căutându-li totuși un rost, credem că au putut forma basa unei construcții de proporții mai mici decât actuala biserică, anume de circa 7 X 11 m ³ Aceasta n’a putut fi decât o biserică, cu două mici abside interioare în dreptul mormintelor 8 și 12. Așezarea ei vine cam la egală distanță de patrulaterul neregulat, care deci formă zidul ei încunjurător⁴. De altfel zidărie din secolul al ¹ Basa zidurilor bisericii s’a săpat până la 1,60 m. adân- cime față de nivelul actual și s’a putut constaia câ era pusă pe prund. Cf. Gr. Cerchez, Restaurarea Bisericii Domnești, in Curtea Domnească din Argeș, p. 82. s Drâghiceanu, Curtea Domnească, pp. 43-44 : v. și Jur- nalul, pp. 134-136. ³ Câ a fost o zidărie acolo unde sânt substrucțiile inte- rioare, ni arată și faptul că ele apar la nivel diferit față de pardoseală (0,40 m., 0,55 m., 1 m. Cf. Drâghiceanu, Jurnal, pp. 134-136), ceia ce nu se poate inchipui pentru o zidărie anume făcută; o ruină insă putea rămânea la nivelul pe care il dăduse întâmplarea, supt nivelul necesar noii construcții. ⁴ Următoarea constatare din Jurnal, p. 141 : „Se găsește că spre Nordul bisericii este un pământ curat vegetal și humă, neumblat ; cu cât se înaintează spre mijlocul bisericii, pământul este amestecat cu colțuri de var și pare umblat", arată și mai precis că partea din afară nu a fost frământată. Cea de a patra pardoseală găsită intr’un singur loc, tocmai in regiunea substrucțiilor de la mormântul 4 (Jurnal, pp. 146- 147), nu va fi venind de la pardoseala acestei vechi biserici j http://patrimoniu.gov.ro 54 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE XlV-lea peste alta mai veche încă nu se găsește numai la Argeș, ci și în alte părți L Fără a avea un temeiu hotărîtor, putem totuși bănui o dată aproximativă și pentru aceste vechi construcții, biserică, zid încunjurător și, fără în- doială, clopotnița cu casele vecine. Găsindu-se o moneg) din vremea lui Ladislau al IV-lea Cuma- nul supt pardoseala altarului, putem crede că se Fig. 3. — Planul bisericii și al zidăriilor împrejmuitoare cu vechimea lor. ¹ Vodița este și ea pe ruinele altei biserici; cf. N. lorga, Les decouvertes de la Commission des Monuments Historiques de Roumanie, in Acad, des Inscriptions et Belles-Lettres. Comptes-rendus des seances, 1928, Paris, pp. 70-3; V. Dră- ghiceanu, Săpăturile de la Vodița, Bisericile Sfântului Nicodim și a lui Litovoiu-Vodă, in Bul. Corn. Mon. Ist., XXII, 1929, pp. 154-6. Vechea Cozie era alături de actuala biserică ; cf. Id., Curtea Domnească, p. 24. Ni pare râu că nu cunoaș- tem incă resultatul săpăturilor de la Câmpulung, unde ni se spune că era una de stil roman; cf. Ghica-Budești, Evo- luția ai hitecturii, I, p. 122; tot acolo se arată urme asămânâ- toare și la Turnul-Severin. vor fi zidit în rimpul când domnia acesta, sau nu mult după el, deci posterior anului 1272 sau 1295 *. Moneta va fi căzut în afara bisericii de la zidarii de pe șchele și a fost acoperită cu moloz. Oricum însă, zidurile trebue să fi fost când a luat Domnia Basarab Voevod ’. în de aproape legătură cu construcția Bisericii Domnești^ stă proble- ¹ Cf. Brătianu, Les fouilles de Curtea de Argesh, p. 13; Drăghiceanu, Jurnalul, p. 150 ; Tafrali, Monuments by- zantins, p. 38. O monetâ banală maghiară nu e o intâmplare la Argeș ; d. George Buzdugan din Bu- curești posedă câteva mo- nete venețiene și sârbești din sec. X1II-XIV, aflate in Oltenia. De altfel și in Ardeal, la Amlaș lângă Ră- șinari, s’a găsit un tesaur numai cu monete străine (venețiene, francese,sârbești) din aceeași vreme, ingropat pe la 1321 ; cf. R. Weiss- kircher, Goldfund in Ham- lesch, în Siebenbiirgische Vier- teljahrsschrift, a. LV11I, 1935, p. 229-237, unde se con- sideră ca venit de peste Dunăre (prin Oltenia ?). Și la Codlea, jud. Brașov, s’au găsit monezi banale ; v. Ion Colan, Monete vechi in Țara Bârsei, in Țara Bârsei, VII 1935, p. 579: două din se- colul al XlII-lea și două de la Carol Robert. ² Este sigur că Biserica Domnească, in starea in care o avem, datează de la jumătatea secolului al XIV- lea, insă nu trebuie sâ cre- dem că nu vor fi existat construcții bisericești sau de alt fel și in secolul al XIII- lea. Afară de temeliile vechii biserici de la Argeș, pe care le-am constatat acum, și cele de la Vodița, trebuie să bă- nuim existența unor asemenea construcții și in episcopia Cumanilor, despre care, la 1229, Papa Grigore IX spune: „nune hedificare civitates et villas in quibus habitet et ec- clesias fundare desideret" (Hurmuzaki, I, 1, p. 111). „Hedi- ficandi ecclesias*' apare și in 1231 (ibid., p. 114). De ase- meni e vorba și de construirea unei biserici episcopale la 1234, in țara lor: „in eas basilicas ...construxerunt" (ibid., p. 131). încă și precis pentru Oltenia și partea apuseană a Munteniei. Diploma loaniților vorbește de „ecclesiis con- structis et construendis in omnibus terris supradictis”, și „ex- ceptis etiam molendinis... factis vel faciendis" (ibid., p. 250). http://patrimoniu.gov.ro MORMÂNTUL DE LA ARGEȘ ȘI ma: cui aparține mormântul neprofanat din cu- prinsul ei. Ținând sama de lungimea Domniei și de mă- rețele fapte legate de numele lui Basarab, în timpul căruia începe să se construiască și biserica azi existentă, am avea tot dreptul să credem că el ar fi mortul despre care e vorba, mai ales că mormân- tul e cel mai vechiu din biserică. însă felul în care cunoaștem pe Basarab, ca om bătrân, ni se pare că nu corespunde cu mortul de la Argeș, care este tânăr L De altfel tradiția, transmisă prin cronici și hrisoave, ține mult ca mormântul lui Basarab și al fiului său Nicolae-Alexandru să fie la Câmpulung „unde li sânt trupurile îngropate De asemeni nu trebue să uităm că ni vine foarte greu a crede că putea fi înmormântat așa de bogat, într’o biserică în construcție. Aceasta cu atât mai mult cu cât, după constatările noastre, zidurile bisericii nu se ridicaseră în anul morții lui mai sus de înălțimea grafitului care-i arată moartea tot la Câmpulung. Și, dacă n’a putut fi îngropat la Argeș nici Nicolae-Alexandru, în de comun acord recunoscut de ctitor principal al Bisericii Domnești, cu atât mai puțin ni se pare că ar fi putut să fie îngropat tatăl său, mort cu doisprezece ani mai nainte. Ținând sama de toate acestea, mărturisim că nu putem crede să fie vorba de mormântul lui Basarab Voevod. Argumentele ar milita mai degrabă în favoarea părerii că e vorba de mormântul lui Vlaicu-Vodă> întemeietorul și organisatorul noii Curți domnești la Argeș³. Mai întâiu, însăși această legătură a lui cu Argeșul, iar, ai doilea, evidența, pe care credem că am dovedit-o, că supt el s’a terminat ¹ Ni pare râu că d. Rainer, Cercetări antropologice asupra osămintelor ajlate in săpături, in Curtea Domnească, pp 153-60, nu a studiat și rămâșițile din acest mormânt. Dupâ informațiile date, se vede câ mortul avea pârul castaniu (cf. Drâghiceanu, o. c.. pp. 138 și 145), deci nu alb. Adaug la aceasta observația ca are o dantură frumoasă, completă și de loc tocită, semne ale unei tinereți evidente, încă din 1330 Basarab era om în vrâstă intru cât atunci a fost ajutat și de fiii săi : „et filios eiusdem", spune un do- cument din 1336, și intârește altul din 1354 ; cf. Hurmuzaki, I, 1, p. 633, și I, 2, p. 35. Basarab insuși mărturisește aceasta, întrucât, intre alte lucruri, trimite vorbă regelui că și „unus ex filiis meis vestrae curiae ad serviendum deputabo", Mărci Chronica de gestis Hungarorum ...e codice Vindob. picto, ed. F. Toldy, Pesta 1867, p. CXVI. ² Drâghiceanu, Curtea Domnească, p. 16, mai ales nota 3 și p. 46, aduce toate argumentele in sprijinul acestei afir- mații ; cf. și Id., Jurnalul, pp. 138 și 145. ³ Drâghiceanu, Curtea Domnească, p. 27. Și noi credem, impreună cu d. Drâghiceanu, câ lui Vlaicu-Vodă i se da- torește restabilirea Curții la Argeș, dupâ refugiul ei la Câmpu- lung. Stă: ânirea Amlașului și a Făgărașului era ea însăși mai ușor de ținut din Argeș decât din Câmpulung. ZIDIREA BISERICII DOMNEȘTI 55 biserica, l-ar îndreptăți să fie înmormântat la loc de cinste în biserica pentru al cării sfârșit se trudise l. Dar pentru acest lucru nu există nicio mărturie istorică. Din contra, tradiția îl știe în- gropat la Tismana și ca atare nu avem niciun motiv să nu o credem. Este deci de admis că Vladislav-Vlaicu și-a găsit odihna de veci în ctitoria lui de la Tismana². Aceasta cel puțin pănă la hotărîtoarea dovezi contrare. însă, chiar dacă tra- diția n’ar avea posibilitatea să fie verificată, ori ar fi contrazisă de faptul că Tismana era o mică biserică de lemn de tisă, sau neterminată, urmând ca Radu să o facă renumită, tot ar rămânea cea- laltă identificare, cu mormântul no. 8 din biserică. Aceasta după fragmentele de inscripție găsite la mormântul pomenit. Deci în niciun cas mormântul no. 10 nu poate fi al lui Vladislav Voevod. După noi, împotriva tuturor argumentelor aduse în acest sens, mormântul nu poate fi nici al lui Radu, mai întăiu, pentru că toate mormintele anterioare, contemporane și posterioare lui au fost profanate, și nu se poate găsi o explicație cum de a scăpat numai acesta ; al doilea, încă de la Nicolae-Alexandru începuse și la Români moda inscripțiilor funerare, căci, pe lângă a acestuia, avem și pe aceia a lui Voislav, apoi a lui Udobă ¹ O ipotesă, pe care nu o credem prea hasardatâ, o putem înscrie aici tot in sprijinul acestei identificâri : ctitorii din panoul de supt inscripția pictată nu pot fi decât Vlaicu- Vodă și Doamna sa, numele Radu nefiind decât o greșită copiere, in vremea refacerii picturii, a numelui Vladislav sau Vlaicu in grafia sau Că și Vlaicu a fost contopit de tradiție cu Radu (Negru), ni-o spune și cel mai vechiu izvor literar, Viața lui Nifon ; „Kot- lomuz, care o au început a o zidi din temelie Radu-Vodă“ (ed. Naniescu, p. 95). Icoana Sf. Atanase dată la Sf. Munte de Vladislav Voevod și de Doamna sa Ana, socotită de Al. Ștefulescu, Mănăstirea Tismana, București 1909 p. 5, a fi a lui Vladislav al III-lea, aparține tot lui Vlaicu acesta din secolul al XlV-lea. Cf. și V. Drâghiceanu, Icoana lui Vla- dislav-Vodă din Muntele Athos aflată la Lavra, in Bul. Com. Mon. Ist., XIX, 1926, p. 126. Acum avem reproducerea ei (Boabe de grâu, V, no 11, 1935) și se poate spune fără nicio îndoială ca Voevodul donator și Doamna lui, zugrăviți pe margeni, sunt in costum din secolul al XlV-lea, și nici de cum mai târziu. înainte de a circula legenda unui Radu Voevod mare ctitor, a circulat și aceia a lui Vlaicu, căruia i s’au atribuit și întâmplările Domniei lui Basarab-Voevod. Astfel vedem că G. Luccari, Copioso ristretto de gli annali di Rausa, Veneția. 1605, p. 49, vorbește de împrejurările de la 1323-1330, ca petrecându-se supt„Vulaico re di Valachia". ² N. lorga, Mormântul lui Vladislav-Vodă, in Revista Isto- rică, Vili, 1922, pp. 125-127 ; Id,, Mormântul de la Tismana, ibid., XIII,’ 1927, p. 44. Cf. și Ștefulescu, o. c„ pp. 4, 67, 83-84 și 89. St. Nicolaescu, Alexandru Vodă Aldea, pr. 2-3, notă, consideră de ctitor pe Radu, care ar fi îngropat la Tismana. http://patrimoniu.gov.ro 56 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE pe inel și a unui Vladislav \ E drept că nu avem inscripții nici pentru alte morminte posterioare, atribuite lui Dan sau altora— dacă identificarea și cronologia lor sânt de admis —, dar acelea toate au fost profanate, și se poate explica astfel lipsa inscripției. Pe câtă vreme când e vorba de Radu, căruia i se atribuie atâtea, nu putem crede că nu va fi avut inscripție, după ce moda aceasta se împă- mântenise bine, mai ales că mormântul lui a rămas perfect intact. După părerea noastră, credem că acest lucru este însuși un argument hotărîtor pentru a afirma că mormântul nu e al lui Radu. Adăugăm însă și altceva. Toate celelalte morminte au fost săpate în substracții sau alături de ele², armonic față de actuala biserică, și numai acesta, nepro- fanat, este între cei doi stâlpi sudici de susținere a bolții — însă exact lângă substrucție și lângă aceia ce am numit absida vechii biserici — în afară de armonia bisericii actuale, în care marele ctitor ar fi trebuit să fie lângă zid, în partea scaunelor arhierești sau voevodale³. în cașul când ar fi fost al lui Radu, un cât de mic interes de simetrie ar fi trebuit să-l pună pe un plan egal cu mormintele 8 și 9¹. Toate aceste considerații ne duc la conclusia că nu ne putem afla în fața mor- mântului lui Radu Voevod, care trebuie căutat în altă parte. ¹ Fi-va el Vladislav, fiul lui Radu, după monete și coregentul lui ? Cf. C. Moisil, Monerele Iui Radu I Basarab, in Curtea Domnească, p. 130. Este acesta un frate mai mare al lui Dan și Mircea, mort inaintea părintelui său, sau monezile sănt ale lui Vladislav, care a luat de tovarăși in Domnie pe fratele său Radu ? ” V. schița pentru mormintele 1, 6, 7, 8 și 9 ; cf. și lă- muririle date, Drăghiceanu, Curtea Domnească, pp. 43-44. ³ Trebuie să mai ținem sama de încă un lucru, care exclude cu totul posibilitatea inmormăntării lui Radu in sarcofagul găsit. Dacă Vladisb-v, mort inaintea lui Radu, a fost ingropat in mormântul nr. 8, aceasta inseamnă că la acea dată era ocupat locul din dreapta. Dar un ctitor ca el nu putea fi pus intr’o parte de importanță secundară spre a se reserva locul principal unui urmaș, ci mai degrabă Vlaicu n’a putut să fie ingropat acolo fiindcă toată lumea știa că era acuma un mormânt. Anterioritatea acestui mormânt nr. 10 nu poa'e nicicum să fie pusă la îndoială. ⁴ Căci există simetrie: 1 cu 6, 2 cu 5, 3 cu 4, 7 cu 11; 13 cu 14 sunt probabil mai noi; 14 e mai vechiu decât 13? Rămân asimetrice 10 și 12. Această simetrie credem că poate servi și cronologiei, care ar incepe cu locurile importante : 8, 9, 11, 7, 12, 3, 4, 1, 6, 2, 5. Fig. 4. — Planul probabil al vechii biserici și posiția mormântului voevodal. Se pune atunci întrebarea : al cui ar putea fi ? Având în vedere că sântem în fața unui mormânt neprofanat, că este paralel cu substrucția sudică și pus în sarcofag, că a fost zidit de-asupra cu același material vechiu, că s’a aflat supt cea mai joasă pardoseală și la adâncimea cea mai mare și că n’a avut inscripție, credem că e mormântul unui antecesor al lui Basarab. Mormântul acesta, nearmonic situat în clădirea pe care o avem azi, era de sigur la locul potrivit în biserica mai veche de a cării existență ne-am ocupat mai sus și peste care a fost zidită cea de azi, cum am mai spus. Urmează că îngroparea s’a făcut după terminarea acelei biserici anterioare *. Pe nasturii hainei mortului se găsește scutul unguresc, probabil angevin, care nu știm când a fost adoptat și a devenit basarabesc ². în tot cașul nu se poate vorbi de el decât după 1308. Trebue să presupunem că Voevodul de la Argeș n’a putut avea relații cu suveranul său cel nou mai înainte de a le avea ve- cinul voevod ardelean, care era atunci Ladislau Apo . Dar acesta știm că se supune regelui abia la 1310 ³. Odată cu el, cel mai de- vreme, trebuie să credem că vor fi intervenit oarecare legături ale Românilor cu Argevinii. Aceste legături presupunând și anumite influențe personale de blason, în- seamnă că abia după această dată au putut ele să fie primite și în Țara-Romănească⁴. în consecință mormântul este al cuiva, voevod sau personagiu de samă, mort în acest an 1310 sau posterior lui, la o vrâstă puțin înaintată⁵. ¹ Osâmintele din cutia dintre mormântul 10 și stâlpul S E, nu vor fi fost adunate din alte morminte in vremea sâpârii temeliilor noii biserici ? Cenotaful de la 5, nu va fi al lui Dan, mort aiurea, dupâ câte știm ? ² S’a precisat că stema Basarabilor era deosebită de a Țerii-Românești, având comun numai acvila; cf. Moisil, o. c., p. 129. ³ V. A. Sacerdoțeanu, Andreanum și alte acte, Școala Su- perioară de arhivistică și paleografie, Cursul de diplomatică, V, Brașov, 1935, p. 44. ⁴ Scrierea lombardă e mai ușor explicabilă la această dată pe inelele mortului decât mai târziu. ⁵ Luccari, Annali di Rausa, p. 49, adaugă: „Negro Voe- voda, di natione Ungaro, padre di Vlaico, nel 1310 s'era impadronito di quella parte di Valachia“, unde era și Câmpu- lung, și care „morendo fu sepelito in Argis”. (Utilisează el pentru această vreme și însemnări intâmplătoare ale stra- http://patrimoniu.gov.ro MORMÂNTUL DE LA ARGEȘ ȘI In acea vreme biserica cea veche, și probabil că și zidurile înconjurătoare, amintite în formă de patrulater neregulat, erau în bună stare l. în urma acestor constatări devine firească în- trebarea: cum de a dispărut vechea biserică cu toate zidurile încunjurătoare și s’a început zidirea alteia sub o nouă formă, într’un interval așa de scurt. S’ar putea răspunde că voit au fost dărâ- mate zidăriile vechi pentru a fi începute altele noi. în cașul acesta însă ar rămânea neexplicată posiția mormântului în adâncime. O altă explicație lămu- rește mai bine și nevoia unei noi construcții, cum și situația mormântului. Ea se raportă la întâm- plările anului 1330. Sânt informații că în lupta din acel an Carol Robert s’a războit la castrul Argeș Nu știm precis unde a fost acesta. Dacă ne am gândi la cetatea de la Poienari, aceia, prin nu- mărul infim de oameni cari ar fi putut-o locui, nu știm cum ar fi putut opune o mare resis- tență; dar, dacă admitem că e vorba de Curtea- de-Argeș însăși, am avea a face cu ceva mai mult decât cu un simplu castru. Și totuși numai aici putea regele să stea cu toată armata sa și numai de aici se va fi întors el spre a fi lovit în munți. De sigur, reședința lui Basarab avea o parte fortificată, care n’a putut fi luată, și altă parte descoperită, târgul, care a fost cucerit ⁸ și de unde Carol Robert va fi luat și cei câțiva prisonieri români⁴. In acea vreme Basarab nu se va fi aflat în Argeș, ci, retras undeva departe, aștepta un moment prielnic pentru atac. Dar, când ZIDIREA BISERICII DOMNEȘTI 57 regele va fi cuprins târgul, Curțile Domnești vor fi avut de suferit, de bună samă, ceia ce se în- tâmpla, de obiceiu, în asemenea cașuri, incendiul, în acel moment va fi ars biserica și locuințile din jur, cum și palatul domnesc³. Curtea-de-Argeș fiind năruită, după războiu Basarab a mutat Ca- pitala țerii la Câmpulung și, până nu s’au liniștit lucrurile, nu s’a putut gândi la refacerea reședin- ții argeșene. în această vreme ruinele vor fi că- zut cu totul, acoperind supt ele și mormântul. Mai târziu, după 1343, când se va fi curățit locul pen- tru nevoile zidăriei celei noi, se va fi știut de mortul îngropat acolo, dar planul nou nu l-a cu- prins cu totul la locul potrivit, căci trebuiau evi- tate puternicele temelii ale bisericii și împrejmuirii vechi, care, dacă s’ar fi sfărâmat, ar fi dat mult de muncă. Atunci, conform obiceiului, s’a nivelat locul, temeliile vechii biserici rămânând în inte- riorul temeli'lor noii clădiri, în timp ce în exteriorul ei, și la mică distanță numai, se găsia basa vechiu- lui zid încunjurător. Astfel mormântul a ajuns să facă parte din noua biserică, alături de substrucții, care rămân altfel inexplicabile, și supt pardoseala cea mai din adâncime, acoperit de molozul dărâmat. în urma acestor constatări nădăjduim că putem conchide că mormântul de la Argeș este al unui antecesor al lui Basarab mort după 1310 și îna- inte de urcarea acestuia în Scaun, iar Biserica Domnească a început să fie zidită după 1343 și s’a terminat înainte de sfârșitul Domniei lui Vlaicu- Vodă, fiind construită pe ruinele altei biserici mai mici, anterioară anului 1310. moșilor săi Marcu și Nicolae Luccari, ambasadori ai terilor sârbești?) Să fie acesta cel ingropat? ' Lespedea sarcofagului spune și ea ceva in acest sens. Anume s’a găsit că depășia margenilc sarcofagului pe trei părți (Drâghiceanu, Jurnal, p. 138: „Lespedea așezată peste bloc intrece dimensiunile blocului la capete și in laturea dinspre Nord..., fiind impinsă mai mult spre latura de Nord a blocului pe care il debordează, iar pe cea de Sud fiind in rasul blocului”), ceia ce arată că n’a putut să-l depășească și in a patra parte, fiindcă in acea parte era zidul bisericii de care se lipise blocul. ² Mărturisește regele in 1336: „dum nos cum tota gentis nostre potencia terram Transalpinam visitassemus”, Tatamir „properavit et recte sub castroArgias nosadiunxit, ubi nobis cum toto exercitu de eius fortuitu adventu admirantibus.. , post bec in reversione sine gravi vulneris suscepcione vix evasit” ; Hurmuzaki. I, 1, p, 646, ’ Fortificații și oraș deschis nu s’ar găsi numai la Argeș; But. Com. Mon. Ist. — r ase. 84, 1935. ele se aflau tot atunci și la Severin. v. Chronicon pictum, ed. Toldy, p. CXVI : „Cum autem rex Zeurym et castrum ipsius recepisset". ⁴ M. Wertner, Urgeschlechter in Siebenbiirgen, in Archiv des Vereines fiir siebenbiirgische Landeskunde, 29 (1899), p. 192: „vor der Festung Argisch nahm er einige Gegner gefangen”. ⁵ între resturile expuse in tinda bisericii este și o bucată de mortar din zidirea mormântului iii discuție, pe care se văd urme galbene ; cred că sânt de fum mai de grabă de- cât ca provenind din vre o oxidate. De asemeni fragmentul de zid de lângă chilie presintă piatra ca aceia arsă la su- prafață. Drâghiceanu, Jurnal, pp. 146-147, arată că și la mor- mântul no. 4 „s'a găsit și un fragment din vechea piatră ce acoperia mormântul, cu totul afumată de fum”. Să fie piatră de mormânt ori din construcție, iar mormântul mai vechiu ? Ori fumul este de la incendiile târzii? Ar fi de cercetat mai de aproape aceste lucruri și să se incerce o nouă cronolo- gie a mormintelor. 2 http://patrimoniu.gov.ro BISERICA DIN STARI-CHIOJD DE N. IORGA. Sânt foarte rari bisericile de lemn în Mun- tenia. Una din cele mai interesante, și prin admirabila pictură făcută de-a dreptul pe lemnul insusi, e aceia din străvechiul sat de moșneni al Chiojdului Mare, în slavonește Stari-Chiojd, „Chiojdul Vechiu", așezare al cării nume, din Kovesd (de la ko, piatră), l-am explicat de mult. O cercetare etno- grafică intre neamurile de acolo, în fruntea cărora stau și astăzi Macoveii (piatra fru- moasă de marmoră a unuia din secolul al XVIII-lea a dispărut în vremea războiului), ar da resultate. Cercetarea costumului a făcut-o cu competență d-ra Luisa Neto- liczka, de la Museul Etnografic din Cluj, în vremea când d-ra Lozinschi copia cele mai însemnate din frescele spălate din or- dinul mieu pe sama Comisiunii, — ele fiind menite unui album care să poată servi de indreptariu pictorilor bisericești de astăzi, de obiceiu atât de ignoranți și lipsiți de orientare. Biserica, de stejar, poate numai din veacul al XVIII-lea, cu un chenar împletit în jurul ei si un coperis aplecat ca la zidirile moldo- venești ale lui Stefan-cel-Mare, e intru câtva desfigurată printr’un urât pridvor (fig. 1). Zidul, in care s’a prins și câte o piatră Fig 1- mai veche decât acel secol al încheierii, din nou, a lăcașului, e de la încenutul secolului trecut, ca si frumoasa, solida clopotniță pe care e însemnată, cu litere pitoresci, data de 1814 (fig. 2). Pictura si icoanele nu sânt din aceiași vreme. Usa de la altar, de o m^re frumu- setă, arată că e mutată de aiurea. Ea nu poate fi mai nouă decât 1700: cadrul în care a fost prinsă e insă de mai târzie artă populară. Și în frescă sânt deosebiri de timp. Cea mai veche, și mai ingrijită, e aceia din care desfac în adevăr frumoasa înfățișare a Răstig- nirii (fig. 3), cu o remarcabilă vedere a clă- dirilor din fund, imitând o curte domnească. http://patrimoniu.gov.ro BISERICA DIN STARI-CHIOJD 59 Și medalioanele din jos sânt vrednice de toată atentia. Icoanele de la catapeteasmă și din pridvor (fig. 5, 6, 7, 8, 9, IC), sînt din cele mai bune exem- plare de artă sătească, și ele merită să fie puse alături cu acelea pe care le-am reprodus in publi- cația mea Les arts mi- neurs en Roumanie, voi. I. Deosebit de frumoasă e zugrăveala, care pare a fi de altă mână, a ușii centrale de intrare in altar (fig. 4). Niciun sat muntean nu se poate mândri cu o podoabă de pictură așa de îngrijită, vădind la pictorul rural necunoscut unul din cele mai mari talente ale timpului, — și unul care nu face parte din ceia ce se numește o scoală. Localitatea insăsi, al cării trecut se poate des- luși și din actele pe care le-am dat in Buletinul Comisiei Istorice, are un caracter cu totul particular, făcând parte, ca si Bâscele vecine, dintr’un sistem de „câmpulunguri" caracteristic pentru așezările românești de-a lun- gul muntelui, tot așa in acești Carpați ca si in depărtatul Pind balcanic. Alte documente, decât acelea pe care mi le-a comunicat d. Macoveiu, nu se găsesc la micii Fig 3. — Frescă din biserica Stari-Chiojdului. proprietari de acolo, sau măcar ele nu mi-au fost comunicate. Din ele, dacă s’ar scoate la iveală, ar putea să iasă și lămuriri despre vremea si rostul întemeierii bisericuții, așa de interesante. http://patrimoniu.gov.ro 60 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig. 4. — Uși împărătești de la Stari-Chiojd. http://patrimoniu.gov.ro BISERICA DIN STARI-CHIOJD 61 http://patrimoniu.gov.ro 62 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE http://patrimoniu.gov.ro BISERICA DIN STARI-CHIOJD 65 http://patrimoniu.gov.ro DE N. IORGA. BISERICA DIN POIENI (IAȘI) o Biserica din Poieni (fig. 1) zidită la începutul secolului al XlX-lea, merită să fie cunoscută din mai multe puncte de vedere. întăiu e una din cele mai solide construcții ale epocei, zidită cu acea grijă gospodărească, spe- cifică vechilor familii boierești ale Moldovei. Fig. 1. Inscripția (fig. 2), cu foarte fine linii săpate în piatră, are acest cuprins: Acest sfnt lăcaș s’au zidit din nou spre cinste și laoda sfntului ierah Necolai cu buna vrointă și osirdiia de bunului neam dumnelui Marelui Visternic si cavaler Alecsandru Balosi întru odih- ) > nire cu pre-luminata și leagiuita sa soțiia dom- nița Elencu Sturza, în vreme stăpănirii D[o]m- nului Mihail Grigorii Sturzo Vv. și a preosfinți- tului Mitropolit Veniiamin Costachi spre vecnica pomenire ; 1841. Domnița Elencu, măritată întăiu cu viitorul Domn Grigore Ghica, era fiica lui loan Sandu Sturza. Moșia Poieni, de fapt a blidarilor, cari făceau blide în pădure, a fost întăiu a vameșului Păun, de la sfârșitul veacului al XVII-lea. Actele pri- vitoare la vicisitudinile ei de stăpânire le-am Fig. 2. dat la începutul volumului VI din Studii și documente. Al doilea interes il presintă biserica, astăzi în fața Administrației moșiei arhiducesei Ileana, dar foarte puțin îngrijită, prin frumuseța uneia din cele mai bune catapitesme ale epocii, pe care o pun alături cu aceia care, poate puțin înainte, s’a adaus bisericii lui Petru Rares din Hârlău. în sfârșit merită toată atenția usa de fier si încuietoarea, de o tehnică specială. http://patrimoniu.gov.ro RAPORTUL SECȚIUNII REGIONALE CERNĂUȚI A COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE PE ANII 1933-1934. Numeroasele monumente istorice aflătoare pe teritoriul Bucovinei necesită un control si o su- praveghere continuă, atât pentru vechimea, cât si pentru valoarea lor artistică și istorică. Cu toate intervențiile insistente, făcute la orice ocasis în anii 1935 și 1934, Secția Regională Cernăuți a Comisiunii Monumentelor Istorice a fost, ca si în anul 1932, lăsată fără niciun fond, din care să fi putut susținea o activitate de con- trol si conservare, fie cât de redusă, a monumen- telor istorice ce-i sânt încredințate. Nici Fondul bisericesc ortodox român din Bu- covina, în a cărui proprietate se află toate bise- ricile si mănăstirile monumente istorice din această regiune, având a face față înainte de toate pro- priilor sale necesități și stânjenit prin grava crîsă economică și financiară generală nu a fost în stare, din causa lipsei de mijloace, să reia acti- vitatea intensivă de restaurare, desvoltată în alti ani supt controlul și supravegherea Secției noas- tre. în cașuri de deosebită gravitate, Fondul bise- ricesc, cu toate că se află într’o situație finan- ciară foarte grea, totuși, conștient de obligațiile sale, și de menirea sa în această parte a țerii, se străduiește în limitele posibilului să subvenționeze lucrările absolut necesare. Se poate deci spune cu drept cuvânt că epoca de la anul 1930 până în present este caracteri- sată prin o complectă stagnare a oricării activi- tăți de restaurare sau conservare a marelui nu- măr de biserici si mănăstiri din Bucovina, de- clarate monumente istorice. In cele ce urmează voim să arătăm mai pe larg această situație. Una din frumoasele ctitorii ale lui Stefan-Vodă se află in satul Patrăuți din județul Suceava. Imediat după războiu, această biserică a fost res- taurată, in deosebi acoperișul și exteriorul zidăriei. Cu toate acestea, biserica ar avea neapărată ne- voie de lucrări de restaurare, mai ales în interio- rul ei, unde se impure schimbarea complectă a dușumelei, care e cu totul usată și stricată, fapt Bul. Com. Ist . — Fisc. 84, 1935 care impresionează defavorabil nu numai pe vi- sitatorii bisericii, ci și pe poporenii drept-credin- ciosi, obisnuiti din moși strămosi a bate mătănii in timpul serviciului religios. Crucea de pe aco- rișul bisericii, cât și cea a clopotniței, fiind amân- două înclinate de vânt, ar trebui repuse în po~ sitia cuvenită. în curtea bisericii se află. în stare de părăsire, o fântână veche, care alte dăți forn?a un corolar necesar și pitoresc al bisericii. Toate aceste lucrări sânt de natură urgentă, și parohul local s’a adresat Secției noastre Regionale cu cererea pentru acordarea sumei de aproximativ lei 10.000, strict necesară efectuării lucrărilor sus- arătate, întru cât populația comunei, din causa stării de sărăcie, nu poate contribui cu nimic la aceste cheltuieli. S’a intervenit din partea Sec- ției Regionale la Consiliul Eparhial ortodox ro- mân al Bucovinei pentru executarea acestor lucrări. Alt monument istoric, ctitorie a lui Stefan-cel- Mare din anul 1488 și tesaur artistic cu bogății de admirabile frescuri, atât în interior, cât si în exterior, biserica mănăstirească din Voroneț, ju- dețul Câmpulung, despre care de altcum am amintit și in raportul anului 1952, este periclitat in însăși existența lui prin faptul că acoperișul, de și refăcut scurt timp după războiu, presintă astăzi defecte atât de mari, încât apele ploilor amenință cu distrugerea frescurile absidei. Am intervenit și pentru repararea acestei biserici, despre care un visitator savant străin a spus că in țara lui o asemenea bijuterie artistică ar fi păstrată supt sticlă, și am atras atenția asupra marelui pericol ce amenință deosebit de valo- roasa pictură in fresco a exteriorului bisericii, arătând tot odată că Secția Regională nu dis- pune de fonduri pentru restaurarea bisericilor'. Vechea biserică de lemn din comuna Mămăiestii- Noi, jud. Cernăuți, reconstruită in anul 1873, a fost mutată de acolo în anul 1955, cu consim- ¹ Reparații s’au început in toamna 1935; N. I. 3 http://patrimoniu.gov.ro 66 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE țimântul Secțiunii Regionale Cernăuți, in comuna nou înființată a coloniștilor români din apropierea satului Rarancea, județul Cernăuți. Preotul acestui lăcaș solicitând permisiunea de a spăla iconostasul și de a adăuga lipsa la iconostas, precum și de a înlocui cu beton vechile lespezi de piatră ale dușumelei, Secția Regională Cernăuți, după o prealabilă visitare și inspectare a domnului președinte, a aprobat spălarea iconostasului si adăugirea lui supt următoarele condiții: spălarea iconostasului să se facă numai pentru a îndepărta urmele prafului și fumului așezat pe icoane, si nici de cum cu soluții care ar putea deteriora pictura. Afară de spălare, nu s’a admis altă lucrare de restaurare cu colori de uleiu. S’a aprobat ca par- doseala bisericii să se execute in beton; pentru cașul că una din vechile lespezi ar avea vre-o inscripție, s’a cerut ca aceste lespezi să fie păstrate. Sesisat de Secția Regională Cernăuți, Consiliul Eparhial ortodox român din Bucovina a ordonat cercetarea la fața locului prin arhitectul său a bisericii parohiale ortodoxe române din comuna Cernauca, județul Cernăuți, foastă odinioară moșia familiei Hurmuzachi, astăzi proprietatea familiei evreiești Rostoțchi. Această biserică a fost clădită din piatră și cărămidă in anul 1825 și restaurată apoi in anul 1869. Cu ocasia acestei restaurări, păreții interiori și tavanul orizontal au fost deco- rați cu picturi al fresco de către pe atunci cele- brul pictor vienes Jobst, care a pictat și interiorul bisericii catedrale, cât și al reședinței mitropolitane din Cernăuți. La cercetare, s’a constatat că parte din tencuiala tavanului cu pictura aferentă că- zuse, iar întreaga tencuială a tavanului amenința asemeni să cadă, căptușeala tavanului fiind putredă. Acoperișul e învelit cu tinichea și se află in stare bună, afară de unele defecte neimportante, care, după părerea arhitectului, in niciun cas nu puteau forma causa putrezirii căptușelii. Aco- perișul bisericii a fost învelit cu șindrilă până la anul 1910, când invelirea a fost schimbată cu table de tinichea. Cu ocasia schimbării învelișu- lui nu s’a schimbat căptușeala tavanului, și probabil nici nu s’a cercetat măcar starea acesteia. După părerea arhitectului, defectele constatate la a- această cercetare au fost causate cu siguranță de starea defectuoasă a învelișului de șindrilă, anterioară așezării tablelor de tinichea in anul 1910. Arhitectul opinează că in niciun cas pic- tura tavanului nu se va mai putea salva de deteriorare complectă. Având in vedere că preotul, cât și credincioșii, sânt expuși pericolului de a fi loviți în timpul serviciului divin prin căderea bucăților din ten- cuiala tavanului, arhitectul propune, în urma celor indicate în raportul său, îndepărtarea tutu- ror părților stricate ale tavanului, adecă a picturii al fresco cu tencuiala pe trestie, a căptuselei si eventual a grinzilor. Mai propune executarea din nou a tavanului si zugrăvirea lui în mod ornamental fără decor figurai, supt conducerea si supravegherea unui expert. împreună cu acest raport, Consiliul Eparhial ortodox-român din Bucovina a înaintat si devisul asupra lucrărilor de restaurare necesare la biserica din Cernsuca, cerând ca si Comisiunea Monu- mentelor Istorice să contribuie prin acordarea unui fond corespunzător. După ce d. președinte al Secțiunii Re- gionale Cernăuți a cercetat și verificat la fața locului defectele semnalate în raportul arhitectu- lui Consiliului Eparhial, Secția Regională Cer- năuți a aprobat lucrările preconisate în acel raport, precum și devisul înaintat, neputând însă, din causa lipsei de fonduri, să satisfacă cererea pentru acordarea unei contribuțiuni la cheltuielile de restaurare. în anul 1952, murind bătrânul arhimandrit al mănăstirii Putna, părintele Grigore Volcinschi, conducerea mănăstirii a fost încredințată părin- telui stareț Atanasie Prelipcean; acesta, încă tânăr si cu aleasă cultură academică, se străduiește să puie rânduială pretutindeni în bătrâna mănăstire, înlăturând multiplele neajunsuri de care suferia acest lăcaș. Din bruma de venituri, rămase mă- năstirii, a făcut reparațiile strict necesare clă- dirilor, fără însă să poată înfăptui tot planul său de refacere. O mare grijă a conducerii mănăs- tirești o formează lipsa din ansamblul clopotelor mănăstirii a clopotului mare numit din vechime „Buga“, fiind dogit din anul 1917. Acest clopot a fost dăruit mănăstirii Putna de Ștefan-cel-Mare in anul 1482, după cum arată inscripția lui, foarte bine conservată; el a jăluit împreună cu tot norodul moldovenesc moartea marelui Domn si erou. Mănăstirea Putna este deci din anul 1917 lipsită de glasul clopotului mare, menit să cheme poporul la slujba dumnezeiască in zile de mare serbătoare. De oare ce în cursul vremurilor clopotul acesta se mai stricase, a fost returnat în mai multe rânduri, si anume la urmă în anii 1760, 1793 si 1818, dăinuind astfel in ultima lui formă aproape un secol întreg și având astăzi o greutate de 1565 kg. Conducerea mănăstirii, do- rind a pune in funcțiune clopotul, ceruse incă în anul 1928 aprobarea pentru returnarea lui. în acest scop, și inainte de a cere avisul Secției http://patrimoniu.gov.ro RAPORTUL SECȚIUNII REGIONALE CERNĂUȚI 67 Regionale Cernăuți, Consiliul Eparhial ortodox român al Bucovinei s’a adresat turnătoriei de clopote din Cernăuți, firmei „Geib“, să facă o propunere și o ofertă pentru returnarea acestui clopot. Turnătoria, în oferta ei, arată că acest clopot poate fi returnat cu toate decorurile și inscrip- țiile lui si cu sunetul lui de azi, declarându-se totodată gata să execute returnarea clopotului în Cernăuți în presența unei comisiuni, instituită de Consiliul Eparhial, și propunând să sfarme clo- potul abia înainte de returnare și .piesele lui să fie puse în furnal în presența Comisiunii. Cum însă la topirea metalului se produce o pierdere de această lipsă de metal ar trebui complectată cu bucăți din tunuri vechi austriece, dobândite de firmă la sfâr- șitul războiului. Pentru această lucrare, nu- mita firmă cerea în anul 1928 suma de 225.000 lei. Din lipsa fondurilor necesare, nu s’a realisat planul restaurării clopotului »Buga“, care astâzi își odihnește truditele bătrânețe în Museul mănăstirii Putna, după ce a slujit lui Dumnezeu și oamenilor patru sute trei zeci si cinci de ani. în locul lui, Consiliul Eparhial al Buco- vinei a așezat un clopot nou în aceiași formă si dimensiune ca ale clopotului „Buga", astfel că din clopotnița mănăstirii lui Ștefan- cel-Mare în zile de mare slujbă dumne- zească răsună din nou glas de clopot dom- nesc, iar poporul adunat ascultă cuvântul credinți! Strămoșești, închinându-sei memoriei si vredniciei Domnilor de odinioară si înăl- > > țând rugăciuni pentru Tară și Rege. Astfel, a fost fericit soluționată greaua problemă a returnării sau reparării prin sudură autogenă a clopotului „Buga“ de la mănăstirea Putna. Cu darul Maiestății Sale Regele Carol II a fost așezat de-asupra mormântului Voe- vodului Stefan-cel-Mare din biserica mă- năstirii Putna un baldachin sculptat in piatră, la fel ca acel de-asupra mormântului soției sale, Maria de Mangup. Museul mănăstirii Putna, visitat și apreciat de specialiști și laici, este însă neîncăpător pentru colecția de obiecte de artă bisericească adunată în el; aproape jumătate din odoare, din lipsa de fonduri necesare lărgirii lui, zac închise și sigilate în lăzi si dulapuri, neputând fi expuse într’o sală special amenajată acestui scop, cu vitrine și asi- gurată cu usi și ferești prevăzute cu gratii de fier. Maiestatea Sa Regele Carol 11 a donat c im- portantă sumă de bani și pentru complectarea Museului mănăstiresc. în afară de aceste lipsuri de natură specificată, mănăstirea Putna. ca și aproape toate celelalte mănăstiri si biserici monumente istorice din Bu- covina, necesitează diferite lucrări de restaurare in exterior si interior, ca orice clădire cu o vechime de câteva secole. în fiecare an, clericii in a căror administrație directă se află aceste monumente de artă bisericească semnalează urgente lucrări de restaurare, și nu primesc alt răspuns decât cel, obișnuit în actuala situație de crisă financiară, că nu sânt fonduri disponibile. Putra : Clopotul „Buga“. Fig. 1. — Museul mănăstirii Nici anul 1934 nu a privește disponibilitatea adus o ameliorare în ce de fonduri, atât a Statului, cât si a Fondului bisericesc ortodox român din Bucovina. Ca si in anii anteriori, Secțiunea Re- gională Cernăuți din nou și-a spus cuvântul în această privință, arătând că de acum patru ani nu i s’a afectat nicio sumă și cerând pentru bunul mers al activității ei îndreptarea acestei situații. în schimb, ca si în anul trecut, Secțiunea Re- gională Cernăuți a primit o serie de cereri și rapoarte, care semnalau multiple și urgente lu- http://patrimoniu.gov.ro BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 6S crări necesare pentru înlăturarea deteriorărilor produse. Asa ni s’a raportat că la biserica Sf. Troițe din Siretiu, secolul al XlV-lea, aproximativ 1358, aco- perișul este defect, astfel că apele ploilor amenință să pătrundă în interiorul bisericii. Acoperirea din țigle plate și semicilindrice, ca aceia a acestei biserici, se defectează ușor in climatul aspru al iernilor bucovinene. în interesul evitării unor daune mai mari, este recomandabil ca astfel de defecte să fie imediat reparate, cheltuielile unor lucrări de asemenea natură fiind de obiceiu la început relativ neînsemnate ; în cas însă că lucră- rile necesare nu se vor executa de urgență, clădirea fiind foarte veche, pagubele pot deveni ireparabile, ca la biserica, mult mai recentă, din Cernauca, unde din causa infiltrării apelor a putrezit tavanul și a căzut tencuiala lui, împreună cu valoroasa pictură al fresco. Am arătat în raportul anului 1931, revenind și in cel al anului 1952, că acoperișul bisericii din Voroneț, ctitorie a lui Ștefan-Vodă din anul 1488 trebuie înoit în Întregime fără întârziere ; totuși nu s’a executat această lucrare de natură a asi- gura însăși existența, atât a clădirii propriu-zise, cât și în deosebi a splendidelor fresce, cu care e împodobit acest juvaie.r de artă, atât în interior, cât si pe din afară. Acoperișul acestei biserici a fost reînoit ultima oră în anul 1915. S’au scurs deci de atunci douăzeci si doi de ani, termin care depășește cu mult trăinicia normală a unui acoperiș de șindrilă. într’adevăr s’au si produs defecte la învelișul acoperișului, causate prin ve- chimea sa. Și aici pătrunde apa în interiorul aco- perișului, și există pericolul că zidul bolților, și implicit pictura al fresco, să fie atacat de umezeală. Am semnalat Consiliului Eparhial din Cernăuți această stare de lucruri a bisericilor din Siretiu si Voroneț, pentru a se executa imediat lucrările de restaurare. Din cele de mai sus resultă însă cât de nece- sară este inspectarea periodică a monumentelor istorice, de oare ce este ușor de prevăzut că după un timp mai îndelungat se produc o serie de defecte, care la inceput ar putea fi înlăturate cu o cheltuială mică de muncă si bani, dacă insă nu vor fi din timp îndreptate, vor causa neapărat nouă pagube cu mult mai grave și costisitoare, une ori poate chiar ireparabile. La vechea biserică din Mănăstirea Homorului, zidită in anul 1550 de logofătul Toader Bubuiog, a fost refăcut în întregime, atât învelișul de șin- drilă, cât și lemnăria putrezită a acoperișului ; la fel a fost restaurat și acoperișul turnului. Și aici apa ploilor începea acum a pătrunde în părțile de sus ale zidăriei. Pentru efectuarea acestor lu- crări s’a străduit vrednicul paroh de acolo, părin- tele Gheorghe Abager, depunând stăruințe deose- bite la Consiliul Eparhial și obținând materialul lemnos necesar. Afară de aceasta numitul preot, în dorința de a crea un fond pentru întreținerea și buna conservare a acestui frumos monument istoric, a tipărit cu propriile sale mijloace mo- deste o mică broșură supt titlul „Călăuză pentru visitatorii Sfintei Mănăstiri a Homorului", din a cării vânzare către diferiții visitatori speră să poată aduna cu timpul banii atât de necesari și atât de greu de obținut de la autorități. Consiliul parohial al bisericii ortodoxe române din comuna Burdujeni-Târg, dorind să restaureze interiorul acestei biserici, declarată monument istoric, s’a adresat prin Consiliul Eparhial din Cernăuți Secțiunii noastre Regionale cu cererea să se trimită la fața locului o comisiune pentru cercetare si darea avisului in vederea restaurării proectate. Din lipsă de fonduri. Secțiunea Regio- nală Cernăuți n’a putut participa la această co- misiune, dând numai in scris avisul principial, după care urmează să se execute lucrările de restaurare. în comuna Fcndul-Sadovei, județul Câmpu- lungul moldovenesc, se află o biserică parohială, clădită din lemn în anul 1768. Cu timpul deve- nind neîncăpătoare, Consiliul parohial din locali- tate a început în anul 1928 construirea unei bi- serici noi din piatră, care, în sfârșit, a fost termi- nată anul acesta. în părțile muntoase ale Buco- vinei comunele având păduri și cariere de piatră și var proprii, astfel de clădiri se ridică mult mai lesnicios decât în părțile de la șes, unde aceste posibilități lipsesc și unde populația e mai puțin înstărită, ocupându-se cu mica agricultură. Odată cu terminarea noii biserici, sătenii din Fundul- Sadovei au epuisat și ultimele fonduri disponi- bile, așa că nu mai sânt în stare să cumpere un iconostas nou si mobilierul necesar funcțiunilor, în consecință s’au adresat Secțiunii Regionale Cernăuți cu cererea să li se aprobe demontarea iconostasului din biserica veche pentru ca, după curățirea și spălarea lui, să fie așezat în biserica nouă. Secțiunea Regională Cernăuți a aprobat desfacerea iconostasului bisericii vechi si rease- t J zarea lui în biserica nouă, cu condiția ca iconos- tasul să fie așezat in forma lui de până acum, iar noile adăugiri eventual necesare pentru lăr- girea lui să fie executate la ambele părți laterale în așa mod ca, la mijloc, iconostasul să rămâie în vechea lui arătare. S’a aprobat și spălarea http://patrimoniu.gov.ro RAPORTUL SECȚIUNII REGIONALE CERNĂUȚI 69 picturii, insă numai cu lichide inofensive, ne- permițându~se corectarea picturii sau restaurarea ei cu colori de uleiu, și dispunându-se același pro- cedeu si pentru restul icoanelor vechi aflătoare acolo. Cu această ocasie s’a reamintit oficiului parohial că toate obiectele de cult care au o valoare artistică sau istorică ur- mează a fi inventariate sistematic in bună stare de evidentă. De altcum, vechea biserică de lemn a fost cerută de către sătenii din comuna Milisăuti, județul Rădăuți, cari de la războiu în- coace au rămas fără biserică, de oare ce vechea biserică de piatră de acolo, cunoscuta ctitorie a lui Stefan-cel-Mare fusese distrusă de tirul artileriei aus- triace în cursul războiuiui mondial, în anul Ivi7. Oficiul parohial din comuna Zaha- rești, județul Suceava, ceruse aprobarea pentru repararea zidăriei în interiorul și exteriorul bisericii din acea localitate (zidită la 1542). Această biserică nea- vând niciun fel de pictură murală, Secția Regională Cernăuți a aprobat curățirea si văruirea bisericii cu avisul că să fie imediat înștiințată, îndată ce, cu ocasia acestor lucrări, s’ar scoate cumva la iveală picturi murale vechi. Lucrările de restaurare au |fost executate Fig. 2. — Vechea biserică din lacobeni, județul Câmpulungul Moldovenesc. din fondurile adunate de către sătenii locului. Aflând despre hotărârea Consiliului Comunal din lacobeni, județul Câmpulung-Moldovenesc, de a dărâma vechea biserică de lemn așezată acolo la 1812, Secția Regională Cernăuți a comunicat Primăriei acelei comune că, intru cât biserica ve- che este clasată monument istoric și presintă un interes din punct de vedere arhitectonic, dărâ- marea ei nu poate fi aprobată, urmând să se restaureze acoperișul stricat pentru a se asigura Fig. 3. — Ruinele chiliilor mănăstirii Moldovița, astăzi complect restaurate. conservarea clădirii. Tot odată s’a pus în vedere că s’ar putea aproba desfacerea bisericii pentru a fi mutată si așezată din nou in altă comună. La Moldovița au fost complect restaurate vechile chilii de pe lângă ctitoria dom- nească de acolo, rămase aproape două veacuri în complectă ruină ; în aceste noi încăperi s’a instalat o capelă spațioasă pentru îndeplinirea pravilelor călugărești ale schitului de maici, nou înființat pe lângă biserica din locali- tate, precum și pentru săvârșirea sluj- bei religioase in timpul iernii. Sfințirea acestei clădiri s’a făcut în ziua de 8 Novembre 1954, de Sf. Arhangheli, când s’a inaugurat tot acolo, într’o cameră mică special amenaiată în acest scop, Museul Bisericesc in care a fost așezat spre păstrare si visitare un număr restrâns de obiecte de valoare istorică și artistică, care până atunci se păstrau în interiorul bisericii. în comuna Putna, județul Rădăuți, s’au constatat oarecare neajunsuri în legătură cu exploatarea unei cariere de marnă de către fabrica de ciment „Putna“, care se gă- sește în imediata apropiere a clădirilor mănăstirii Putna, despărțită fiind de aceasta din urmă numai prin pârâul cu acelaș nume. http://patrimoniu.gov.ro 70 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Câțiva ani înainte de războiul mondial, deci supt dominația austriacă, s’a înființat în mijlocul comunei Putna si în apropiere de mănăstire o fabrică de ciment „Putna", acțiunile acesteia gă- sindu-se exclusiv in mâinile unor industriași si proprietari evrei. Afară de această fabrică mai funcționează in localitate, asemeni din era aus- triacă, o fabrică de sticlă, situată mai departe de mănăstire, dar în apropiere de „chilia lui Daniil Sihastru". în timpul războiului mondial fabrica de ciment a fost distrusă, si abia în anul 1928 a fost refă- cută si pusă din nou in funcțiune, fără ca în acest scop să se ceară avisul Comisiunii Monu- mentelor Istorice, după cum prevede legea mi- nelor. Mult mai târziu, în vara anului 1934, so- tarea de lucrări miniere, aceasta pentru conser- varea monumentelor istorice si a caracterului istoric al regiunii. La această intervenție a fabricii de ciment „Putna", despre care a fost imediat înștiințată și Comisiunea Centrală a Monumen- telor Istorice, Secțiunea Regională Cernăuți a răspuns că, întru cât mănăstirea Putna represintă un monument istoric de o deosebită valoare ar- tistică si națională, in care se află mormintele marelui Voevod Stefan-ceLMare si ale altor Domni si Domnițe, nu dă avisul favorabil pentru re- autorisarea exploatării carierei de marnă a fabricei de ciment „Putna" și nici pentru autorisarea unei rețele de linie îngustă Decauville, aceste insta- lațiuni fiind de natură a desfigura caracterul is- toric al regiunii. în același sens a răspuns și Co— Fig. 4. — Vederea mănăstirii Putna din spre Apus. 1 fi 2) Carieră de marnă părăsită. 3) Loc de depositare a resturilor, 4) Magasii. 5) Fabrica de sticlă. 6) Fabrica de ciment. cietatea „Putna" își aduce aminte să solicite Sec- țiunii Regionale Cernăuți a Comisiunii Monu- mentelor Istorice, conform disposițiilor legii minelor în vigoare, avisul pentru reautorisarea exploatării carierei sale de marnă din comuna Putna, precum și pentru deservirea ei, autori- risarea unei rețele de linie îngustă Decauville, ambele — cariera si linia Decauville — situate pe malul drept al pârâului Putna, la o distanță de aproximativ 300 metri de mănăstirea aflătoare pe malul stâng. Aceste stabilimente industriale fiind situate intr’o localitate cu monumente istorice importante, urmează să se aplice disposițiile art. 69 din legea minelor, conform cărora se fi- xează zona de protecțiune în interiorul căreia nu poate fi admisă ocuparea suprafeței sau exccu- misiunea Centrală a Monumentelor Istorice. Drept răspuns, Secțiunea Regională Cernăuți primește o adresă din partea Inspectoratului Mi- nier Cernăuți, in care de astă dată se arată că, fabrica de ciment „Putna" cu cariera ei de marnă se găsește in exploatare și funcționează în basa autorisației ce o posedă incă înainte de războiu și că deci, din punct de vedere legal, numita so- cietate are, în principiu, asupra funcționării fabri- cii și exploatării carierei drepturi câștigate. Afară de aceasta, Inspectcratul Minier Cernăuți opi- nează că reautorisarea, conform cererii presin- tate de societate, ca urmare a intervenției Ins- pectoralului Minier, nu poate fi considerată decât ca o preschimbare a vechii autorisației și pu- nerea ei ei în concordanță cu disposițiile legale http://patrimoniu.gov.ro RAPORTUL SECȚIUNII REGIONALE CERNĂUȚI pig. 5. — Vederea mănăstirii Putna din spre Miazăzi (de pe Dealul Crucii), 1) Locul de depositare 2) Patru magasii http://patrimoniu.gov.ro 72 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE și tehnice miniere ale legii minelor in vigoare, în acest sens urmează a fi privită și autorisa- tia liniei Decauville, care deservește de mult timp cariera, asupra cării “ autorisații Ministeriul de Industrie si Comerț cu ordinul No. 141.180, > > din 27 Februar 1933 și-a dat în principiu avisul Fig. 6. — Curtea mănăstirii Putna (in fund fabrica de ciment). favorabil. Pe de altă parte, oprirea exploatării carierei ar antrena după sine, după cum comu- nică numita societate, si închiderea fabricii de ciment din Putna, lucru care este de părere că trebuiește avut în vedere din punct de vedere economic si social. Având în vedere cele de mai sus, pentru a se putea pune de acord dis- posițiile art. 69 din legea minelor, care pre- vede stabilirea — cu avisvl autorității in drept, adecă a Comisiunii Monumentelor Istorice — a unor zone de protecție în interiorul cărora nu poate fi admisă ocuparea suprafeței sau execu- tarea de lucrări miniere și disposițiile legii pentru conservarea monumentelor istorice, Ins- pectoratul Minier Cernăuți îsi exprimă părerea și propune a se delega un represintant al Secțiunii Regionale Cernăuți care, împreună cu repre- sintantul Inspectoratului Minier Cernăuți, să cons- tate la fața locului situația de fapt, pe basa căreia să se stabilească măsurile legale de luat în această chestiune. în același sens represintanții societății „Putna" au adresat președintelui Secțiunii Regionale Cernăuți, în calitatea d-sale de Ministru al Muncii, o plân- gere insistând in deosebi asupra urmărilor econo- mice și sociale pentru cașul că se menține atitudinea de refus a Comisiunii Monumentelor Istorice. Pentru a stabili în mod exact, la fata locului, condițiile in care se exploatează atât cariera de marnă, cât și fabrca de ciment, a fost delegat la Putna, în luna Novembre 1934, subsemnatul dr. Petre Luța, secretar al Secției Regionale Cernăuți. Cu această ocasie s’au constatat următoarele: ca- riera de marnă se exploatează numai în cele șase luni de iarnă, pe când fabrica de ciment numai în lunile de vară, astfel că la epoca cer- cetării la fața locului era in exploatare numai cariera, iar fabrica de ciment nu funcționa. Din anexata schiță de plan se poate constata exact situația mănăstirii, a carierelor si a fabricii de ciment. în present sânt în exploatare două ca- riere, și anume una mai vastă, însemnată pe plan cu no. 4, și una mai mică, însemnată cu no- 5. Din aceste amândouă cariere se extrage marna la suprafața pantei dealului, exact ca la orice altă carieră, astfel că se produc săpături adânci de câțiva metri, care apoi sânt lăsate în părăsire, fără să se niveleze terenul, care este, de altfel, in pantă până la 45 " grade. Acest teren fiind și împădurit cu brazi și molizi, prin exploatarea ca- rierelor se distruge inevitabil și această plantație. De la fabrica de ciment, situată la drumul spre mănăstire, duce până la cariere o linie industrială Decauville peste un pod lung de beton armat. De-a lungul acestei linii industriale, cam pe la mijlocul ei, sânt ridicate patru bărăci pentru lu- crători, însemnate pe plan cu no. 9. Din mate- rialul extras din cariere se alege o parte cam de 20°'o, care este aptă pentru fabricarea cimentului, și se transportă la locul de magasinagiu și in ma- Fig. 7. — Vederea mănăstirii Putna dinspre Miazănoapte (Dealul Popii). gasia specială, însemnată pe plan cu no. 8, iar restul de 80 ⁰ din materialul extras din cariere se răstoarnă pe locul de depositare al materia- lului inutilisabil, desemnat pe plan cu parcela no. 148/1. Marna depositată în magasia specială și pe locul de depositare se transportă vara, când. http://patrimoniu.gov.ro RAPORTUL SECȚIUNII REGIONALE CERNĂUȚI 73 funcționează fabrica, în moara fabricii, unde este măcinată și apoi, după un procedeu mai înde- lungat, esle arsă in furnalul producător de ci- ment. Evident că operația măcinatului produce zgomot și praf, precum și fum de la focul fur- nalului, și aceasta tocmai în timpul verii, când mănăstirea este zilnic visitată. Cum însă fabrica, înființată, precum s’a arătat mai sus, încă înainte de războiul mondial, si-n reluat funcționarea de vre-o sase ani, ocupând ca stabiliment industrial de importanță un număr de circa o sută douăzeci de lucrători, societatea proprietară revendică drepturi câștigate in ce privește exploatarea fabricii și carierelor sale, conform răspunsului dat la adresa Secției Re- gionale Cernăuți, prin care a fost încunoștiințată că nu se poate da avis favorabil pentru reau- torisarea carierei de marnă. în această situație credem că, până la găsirea unei soluții mai fericite, pentru eliberarea mă- năstirii Putna din încercuirea carierelor de marnă, va fi necesar a se impune fabricii de ciment cel puțin următoarele măsuri de protecție; carierele părăsite și locurile de depositarea materialului neutilisat să fie nivelate, pentru a se evita as- pectul unor gropi și grămezi de dărâmături, iar după nivelarea terenurilor părăsite să se efectueze împădurirea lor cu brad și molid, pentru asigu- rarea pantelor dealului, cât și pentru restabi irea decorului păduros de mai înainte. în acest scop este necesar a se elabora un plan de nivelare și împădurire, de către organele Direcției Pădurilor Statului, care va trebui îndeplinit întocmai pe cheltuiala societății exploatatoare a fabricii de ciment și supraveghiat de aproape de organele de control ale Statului. în fine este necesar să se stabilească imediat zonele de protecție in interiorul cărora nu va fi admisă exploatarea ca- rierelor de marnă sau executarea altor lucrări industriale. Secția Regională Cernăuți a intervenit pentru menținerea terenului de șapte hectare din co- muna Sf. Ilie, jud. Suceava, destinat în anul 1929 ca sesie parohială a bisericii Mirăuților din Su- ceava si revendicat apoi de către Ministeriul Agriculturii si Domeniilor pertru împroprietărirea unor îndreptățiți rămași fără locuri. Cererea că- tre Ministeriul Agriculturii și Domeniilor ca lotul de șapte hectare din comuna Sf. Ilie să fie lăsat si mai departe cu destinația ca sesie parohială a bisericii Mirăuților din Suceava s’a făcut având în vedere importanța acestei biserici, cea mai veche din toate bisericile Sucevei, unde alte dăti > se ungeau Voevozii, si intru cât conservarea acestei clădiri, la care și așa s’a păcătuit in de ajuns in trecut, a fost asigurată din veniturile numi- tului teren. Oficiul parohial din comuna Arbore, jud. Su- ceava, a cerut autorisația pentru restaurarea sfintei mese, pristol din altarul bisericii Sf. loan Botezătorul, ctitoria Hatmanului Luca Arbore din 1502. Această masă, zidită din piatră și cărămidă, constă din două părți: un suport masiv din cără- midă, de 80 cm. inăltime, 60 cm. lățime si 70 cm. adâncime, iar de-asupra fiind așezată o lespede grea de piatră, de 15 cm. grosime și cu dimen- siunile suprafeței 80 cm. pe 100 cm. Un colț la acestei table de piatră fiind sfărâmat, s’a propus lărgirea suportului de cărămidă și schimbarea tablei vechi cu o altă lespede, de dimensiune ceva mai mare, și anume 1 m. pe 1 m. 20 cm., află— Fig. 8. — Vederea mănăstirii Putna dinspre Miazănoapte (Dealul Popii}. toare la biserica a doua din aceiași comună. Această lucrare s’a aprobat pentru cașul că lespedea menționată nu posedă vechi inscripții cioplite. în aceiași zi de mare serbătoare, în comuna Cernauca, de care e legat numele istoric al fa- miliei Hurmuzachi, nume important nu numai nentru Bucovina, ci pentru întreaga țară, s’a sfin- țit biserica de acolo, după ce fusese radical re- parată, din inițiativa domnului președinte al Sec- țiunii Regionale Cernăuți și actual ministru al Muncii, dr. loan I. Nistor, și cu sprijinul autorități- lor. La serviciul divin, oficiat de un sobor de doisprezece preoți, în frunte cu episcopul Ră- dăuților, Ipolit, a asistat o mare mulțime de- oaspeți, un al doilea congres al intelectualilor români la Cernauca, cum nemerit a caracterisat această înălțătoare serbare d. dr. loan I. Nistor, Bul. Com. Mon. Ist., — Fasc. 84, 1935. http://patrimoniu.gov.ro 74 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE în cuvântarea ținută cu această ocasie. Apoi a fost sfințită în curtea bisericii troița ridicată din aceiași inițiativă la căpătâiul mormântului lui Hurmuzachi în hotarul Poloniei, pe malul Nistrului, la Criș- ceatec, jud. Cernăuți, se află schitul Sf. loan Teologul, reclădit în anul 1765 de negustorul Toader Preda, cu aju’orul unor răzești din satul învecinat Răpujineț. Ieromonahul acestui schit a cerut aprobarea pentru construirea unui iconos- de ani de-a rândul nu i s’a afectat nici cel mai mic fond pentru acoperirea cel puțin a cheltuieli- lor de existentă. Considerând marea valoare is- torică si artistică a monumentelor istorice, deosebit de numeroase în această regiune, este profund regretabil că Secțiunea Regională Cernăuți nu este dotată cu sume mai importante, care ar fi atât de necesare conservării acestor comori na- ționale și fără de care scopul firesc al Comisiunii Monumentelor Istorice în această regiune nu poate Fig. 9. — Planul. tas nou si pentru diferite alte lucrări de restau- rare în interior. Neputându-se cerceta la fața locului starea schitului, cât si necesitatea lucrărilor proiectate, aceste au fost amânate pentru anul viitor. Tot asa s’a amânat și avisul asupra dărâmării bisericii din Costești, jud. Storojineț, neputându-se cerceta nici această biserică. Acestea au fost lucrările de care s’a ocupat în de aproape Secțiunea Regională Cernăuți a Co- misiunii Monumentelor Istorice, cu toate că fi atins. în această privință sânt semnificative cuvintele unui savant din Franța, venit să visi- teze bisericile si mănăstirile din Bucovina, stând în fața splendorii picturii bisericii din Voroneț: „La noi, o astfel de biserică ar fi așezată supt sticlă", lucru care de altfel Polonii l-au si făcut în Varșovia, unde în grădina închisorii de acolo au acoperit cu o vitrină mare din fier și sticlă spânzurătoarea ridicată și pusă în funcțiune pe vremuri de Ruși pentru reprimarea revoluției polone. Așa știu Polonii să-și cinstească trecutul. Președinte, I. NISTOR. Secretar, Dr. Luța Petre. http://patrimoniu.gov.ro CERCETĂRI NOI LA COTNARI DE N. IORGA. o Cotnarii nu-și pot datori numele unui imposibil și ridicul Gut Narr, și pentru că e sigur că înainte de instalarea unei colonii de Germani, de Ștefan-cel-Mare, care-i împrumutase de la To- kaiul vecinului său regele Mateiaș, erau aici vii. Terminii — încă neculeși — privitori la lucrul lor și la varietățile de struguri n’au nimic german, ceia ce s’ar fi întâmplat dacă un anume sistem ar fi fost introdus de acești străini, veniți firește și cu terminii lor (ar fi de cercetat și ce s’a petrecut la Tokaj chiar, între limbile germană si maghiară). Sufixul -ar înseamnă pe cel care săvârșește un lucru, pe meșter. Deci trebuie să ne gândim la o rădăcină cot, aceia cari cotesc vasele, — le cotesc pentru ca Domnia să afle ce are de luat asupra vinului. Intercalarea lui n ar părea că împiedecă o asemenea etmologie, dar această intrusiune o găsim și la butnar, din bute, probabil supt influ- enta cuvântului lemnar. » Cel mai vechiu document privitor la Cot- nari e scrisoarea lui Grigore Rossenberger, de bună samă Rosenberger, pârcălab în numele lui Vodă pe vremea lui Petru Rareș: actul e scris nemțește *. Apoi ni lipsește orice știre pănă la legăturile cu Cotnarii ale lui Despot, cu „Academia¹¹ lui si tot ce se putea lega de dânsa și apoi pănă la silințile lui Bartolomeiu Bruti, sfetnicul lui Petru Șchiopul, către sfârșitul aceluiași secol, pentru a readuce la catolicism pe acești luterani ². în veacul al XVII-lea se cunosc numai legăturile cu acești vieri străini, lângă cari continuau ai noștri, pentru cari, de altfel, Ștefan-cel-Mare făcuse o biserică, poate cu gândul de a atrage pe încetul și pe Nemți tot acolo, ale secretarului lui Vasile Lupu ³. Mai departe sânt numai documentele romănesti venite, în secolul al XVII-lea spre sfârșit și în ¹ lorga, in Hurmuzaki, XV, p. 1793. ² Același, ibid., XI, tabla, p. vii. ³ Același, Acte și fragmente, I, pp. 200, 212, 220, 221. al XVIII-lea, fie de la raporturile cu episcopia catolică din Iași, fie cu judecata domnească pentru pământuri l. Oamenii se romanisaseră — cu toate că și astăzi se mai văd ochii albaștri si părul blond, ca și lângă Baia săsească, la unii dintre săteni —, dar păstrau unele din numele vechi ca Frâncul si Alciner si o atârnare de ierarhia ca- tolică prin care li s’a păstrat și pănă astăzi un simt de osebire. De altfel, datorită acestei influențe a preoților străini trimesi din lașul vecin se datoreste între- buințarea pănă târziu a limbii și literelor latine. Am constatat-o cu prilejul călătoriei mele în Fig. 1. 1935 prin inscripția, foarte îngrijită, ca și cele de la Baia, care s’a găsit într’una din vii, aceia a d-lui Bulău. lată-i cuprinsul: Tegitur hoc tumulo vir insignis virtutibus pro- bitate pra[e]ditus Valentinus Alzinerus qui fuerat; obiit anno 1576, die 15 ianuajrii]. In aceiași vie în care se află această piatră, a unui Valentin din cunoscuta familie Alciner, care n’a putut fi înmormântat în biserica neis- ¹ Același, Studii și documente, I, și An. Ac Rom. http://patrimoniu.gov.ro 76 BULETINUL comisiunii monumentelor istorice prăvită și rămasă pustie și pentru că aceia era pregătită pentru alt cult — și de aici, în locul zugrăvelii cu sfinți, acele câteva încercări de or- namente picturale lineare—, s’a aflat și un osuariu. E posibil ca aici să fi fost vechea biserică a ca- Fig. 2. — Piatră de mormânt. tolicismului, în locul căreia e astăzi o tărzie și banală înjghebare, lângă marea clădire a lui Despot. Cotnarii, cu toate cercetările, așa de meritoase, ale neuitatului George Balș, reservă incă desco- periri cercetătorilor cari, având cunoștințile isto- rice și tehnice de nevoie, ar începe un răbdător studiu asupra unui trecut plin de atâtea amintiri economice si culturale. O recentă visită mi-a întărit această părere. Ceia ce lovește aici e marele număr al pivniților părăsite. Pe puternicele lor bolți se ridică pă- mântul viilor, din fericire refăcute în ultimii ani, si cele câteva clădiri ale satului de astăzi. Citeva dintre dânsele se pot vedea în frumoasele fotografii pe care, cu prilejul acestei visite, le-a luat d. Tatu. într’un colț bisericuța lui Ștefan-cel-Mare e încunjurată de pietre cu inscripții pe care in car- tea sa despre bisericile moldovene din secolul al XV-lea nu le-a reprodus Balș. Le dăm aici. Lina din inscripții a fost semnalată de mine, în Inscripții din bisericile României, I, p. 12. Balș n’o mai găsise *• De fapt ea se află și acuma lingă biserica iui Ștefan-cel-Mare. Pe piatra cu frumoasă sculptură imitând, în linii rotunzite, bro- cardul stofei de acoperire a mormântului, se ce- tește numai atât: ...na atau Ka.wni CKTBOpH h ț'KpacH ceels rtoprie... Restul e cu totul șters pe această lăture și pe celelalte, de si rămășițe de litere se mai văd la inceput (fig. 2). Deci: „[Această] piatră de mormânt și-a făcut-o și împodobit-o Gheorghe —“. Acest Gheorghe pare a fi pârcălabul din însăși epoca lui Ștefan-Vodă al Cotnarilor. A doua (fig. 5) e inedită. Scrisă aspru, ea ar părea să aparțină aceleiași epoce, cel mult aceleia a lui Petru Rares, între altele, și pentru că, precum s’a văzut din inscripția lui Valentin Alciner, supt influența propagandei luterane și catolice, caracterul indigen al loca- lității începuse a se schimba. Dar e numai de la inceputul veacului ur- mător, când o influentă localnică reapare. Se poate descifra, nu fără foarte multă greutate și nesiguranță, cele ce urmează: t ckh Kaawii 8Kpacn... [un rând întreg neînțeles, afară de un a\], Ikkiik m ciipr-k .aeî|s (sic) 8.UT y.spKi. Ar fi: „t Această piatră a înfrumusețat-o [pentru sine și...] ...ivăn Ion Birghea lef[egiu], anul 7112". Fig. 3. — Fragment de piatră de mormânt. Ar putea fi unul din ostașii străini, dar orto- docși, din Lituania, ai lui Ieremia Movilă. ¹ O. c., p. 339. Sânt și câteva litere adause în mijlocul pietrei. http://patrimoniu.gov.ro CERCETĂRI NOI LA COTNARI 77 Biserica lui Despot — căci nu poate fi vorba de o biserică latină mai veche, date fiind atât de imposantele proporții, și Ștefan-cel-Mare n’ar fi clădit un lăcaș așa de modest lângă unul de ase- menea putere a credinții rivale —, biserică evident neisprăvită, ceia ce se potrivește numai cu carac- terul trecător al acestei neobișnuite Domnii de inovație nenorocoasă, a fost descrisă cu compe- tentă de Bals, arătând că ea samănă cu cele să- sești din Trapolt și Martinberg Foarte bine păstrată, in ce privește mai ales podoabele, cu o admirabilă împodobire de frunze in mijloc, e această piatră (fig. 4), cu o inscripție ro- mânească, mai nouă, al cării cuprins urmează: t Acestă petră au făcut și au infrâmsețat lacovii biv pârcălab de Cotnariu ficerului Fig. 4. — Piatră de mormânt. dumnealui Sorea; căndu au fostă |i-]a făcut; când ar muri, să o pue prea numele său, ne- meșugul dumnealui; vă let 7100, mes. Dech. 31. E fostul pârcălab al lui Aron-Vodă sau Petru Șchiopul. Nu de acolo, ci de la Iași, din depositul de pietre al asa-zisei „săli gotice" de la Trei Ierarhi, pare a fi această bizară inscripție grecească din secolul al XlX-lea : ...'(kw. Kavcaz’J^fvou za: qtoD teu rewpyfcj, Bac- tiâp: “1 zziwix, u:o0 toO Zorco0â"O’j, vvp jwvic, "ou za: ao/tpzvSptTO'J za: psȚa top ~b |S]vopa, -qO ovtoc ’IScpcTGJ Qirvcspeace (sic) za: tgv Osov ' O. c , pp. 165-9. ata:ca; v.’X’.zv.o'jț Zswv, Zîotvtw; fszc^, âv tip k co Z. în această complicată inscripție de la 1835 e vorba de un Gheorghe Vistierul Cantacuzino, fiul Logofătului (ZchtoOstg'j pentru Zoyo^to'j ?), „efigumen al sfintei mănăstiri, arhimandritul" de la Ivir. Fără legătură inteligibilă apare și Împă- ratul Leopold. Am pus să se iea o vedere de ansamblu a Cot- narilor luată din depărtare, ceia ce permite a se recunoaște incunjurimea și dă impresia puternicului turn de la intrare, și el împrumutat Ardealului săses". unde el servia si pentru scopuri de strajă. Ctitorul a vrut deci să fie aici si o cetate. E ceva asămănător cu ce s’a făcut in veacul al XlV-lea la Sânicoară din Argeș, cu aceleași intenții, in mijlocul acelorași amenințări. Fig. 5. — Biserica latină. Același zdravăn turn apare mai limpede și în numărul următor (fig. 5). Se vede bine caracterul lui cu totul singuratec în arhitectura de pe pământul românesc. Nimic din frumoasele ferești trilobate ale bisericilor lui Petru Rareș. Numai două în- guste deschizători pentru împușcat. Usa de intrare în biserică, dată și de Balș (fig. 190), e in cadrul ei. Una din largile ferești cărora probabil nu li s’a adaus niciodată o podoabă de piatră sculptată e presintată in a treia fotografie, nereprodusă aici. Păreții laterali cu contraforturile încă bine păs- trate se înfățișează mult mai clar în fotografiile luate cu acest prilej. h ttp: / /patrimoniu.gov.ro BISERICA DIN MA1ERI, ALBA-1ULIA. DE BARBU SLATINEANU. Biserica unită din Maieri ', cu hramul Sf. Treimi, se află în apropierea Gării, în Strada lașilor. Atât stilul arhitectonic, cât și fres- cele din interior, permit să se atribuie o vechime mai mare decât aceia care i se cunoaște astăzi. După datele cunoscute azi. această bise- rică ar fi fost clădită după Unire pe rui- nele unei vechi biserici ortodoxe, cam la cu naos și altar, care este zidită din piatră si cărămidă (fig. 1). Biserica, de stil gotic, foarte simplă, are ca element ornamental la exterior un brâu cu zimțuri, care o în- cunjoară. Cornișa este împodobită cu mai multe rânduri de cărămizi, așezate si ele în zimți. Brâul este format dintr un tor cu- prins între două rânduri duble de cărămizi așezate în zimți, iar soclul se termină în Fig. 1. — Biserica din Maieri, Alba-Iulia. 1715. Dărâmarea vechiului lăcaș ortodox s’ar fi făcut la 1711, de Carol al Vl-lea, cu ocasia renovării cetății (v. Virgiliu Cucuiu, Alba-Iulia, p. 74; Solomon, Alba-Iulia). La acest monument se pot deosebi două părți bine distincte. Turnul, de fac- tură mai nouă (ar fi fost făcut de episcopul Petru Pavel Aron) și biserica propriu-zisă, ¹ lorga, Scrisori și inscripții ardelene și maramure- șene, II, p. 34. partea de sus cu un rând dublu de cără- mizi așezate în zimți. In interior, pe zidul de apus, de-asupra ușii de întrare în naos, astăzi transformat în cor printr’o construcție de lemn, se gă- sesc fresce de cel mai mare interes. Partea de jos a frescelor pare a fi fost distrusă cu ocasia reparațiunilor făcute. Scena se gru- pează în jurul unei figuri centrale, care este încunjurată de alte figuri bisericești. In mar— http://patrimoniu.gov.ro BISERICA DIN>MAIERI ALBA-IULIA 79 genea din dreapta, se disting figuri preo- țești și laice, îmbrăcate în veșmintele epocii. N’am putut reproduce decât partea dreaptă a frescei. De-asupra picturii se găsesc inscripții cu litere cirilice. (N’am putut ceti, fiind prea întunerec si orea sus.) Atât îmbrăcămintea preoților (fig. 2), cât tății, fiindcă biserica este departe de cetate și tocmai atunci această biserică a fost dată uniților ca lăcaș în locul bisericii metro- politane din cetate, care se dărâma. Poate că lucrările de transformare a acestui lă- caș în vederea noii credinți și presența mormântului episcopului unit Atanasie An- gliei, care a definitivat unirea, au făcut a Fig. 2. — Biserica din Maieri, Alba-lulia și presența unor inscripții cu litere cirilice, aovedesc că acest lăcaș, înainte de a fi greco-catolic, a aparținut cultului ortodox. Este probabil ca vechea biserică ortodoxă, care se zice a fi fost dărâmată, dăinuiește și astăzi, transformată cum o vedem. De altfel, nu e verosimil că biserica ar fi fost dărâmată cu ocasia reparațiilor făcute ce- se trece cu vederea vechimea acestui mo- nument. Atât frescele, cât și stilul exterior dovedesc vechimea bisericii, mai cu samă prin analogia brâielor sale cu cele dela bisericile noastre din Principate. Rămâne ca trecutul ei să fie desvăluit prin raderea și altor părți din ac- tuala tencuială, ce acopere zidurile. http://patrimoniu.gov.ro LA BISERICA LUI PETRU RARES DIN TÂRGUL-FRUMOS DE N. IORGA- Am tipărit în Inscripțiile mele¹ ce se mai păstrează ca amintire istorică in biserica pe care Petru Rareș a dăruit-o Târgului-Frumos (fig. 1), care pe atunci avea temelii solide românești și merita o astfel de solidă zidire ². în frumoasa-i operă despre „bisericile moldo- din icoane într’un mic Museu. De un îngrijit lucru grecesc, cum se făcea la Muntele Athos, de pe la 1700 înainte, sânt câteva, dintre care una se înfățișează aici (fig. 2). Tot acolo icoana Sfântului Nicolae, zugrăvită la 1781 cu această inscripție: „Acestă icoană Fig. 1. — Biserica din Târgul-Frumos. Fig. 2. — Icoană din Museu. venești din veacul al XVI-lea“ George Balș, descriind-o si scoțând în lumină originalitatea felului cum, mai simplu și mai curagios, fără intermediar se sprijină bolta, a dat vederea la- terală a clădirii. Presintăm o alta, văzută din față. Preotul-paroh, păr. Dărângă³, care a scris și o lucrare despre biserică si oraș, a strâns câteva s’au zugrăvit cu cheltuiala robului lui Dmnezeu Thodoriî ca sâ-i fie pentru agutcriu la toate cele dorite. Iunie 12 (?), 1781“. Icoana Maicii Domnului arată după literă să fie din însăși vremea primei ctitorii: ea merită să fie cunoscută. * II, p. 291. ² Pentru oraș v. privilegiul ce am publicat în Mem. Ac. Rom., XXXIV, an. 1911. http://patrimoniu.gov.ro COMUNICĂRI DE VICTOR BRĂTULESCU. o BISERICI DIN TRANSILVANIA ȘI BUCOVINA. Biserica de lemn din Sângeorz, jud. Năsăud. După tradiție, bisericuța de lemn din Sângeoz- Băi, așezată in stânga Someșului, a fost înteme- iată în lunca Piesei, pe dreapta Someșului, înainte de 1700; de acolo s’a mutat in Valea-lui-Dan, iar, de aici, pe locul unde se află astăzi. După înfățișare biserica este din secolul al XVIIl-lea (fig. 1). Hramul este Buna Vestire. Inscripțiile d’inăuntru confirmă de altfel această părere. Supt icoana lui Isus Pantocrator de de-asupra ușilor împărătești se cetește inscripția: „Acest lucru l-am isprăvit eu popa Costandin cu ctitorul popa lacov și popa Grigorie. Anul de la nașterea lui Hristos 1751“. Pe o altă icoană a lui Isus: „Această sfântă icoană Domn Hs. împreună icoana Maicii Prea- cinstite le-au făcut popa Ion den- preună cu fămeia lui Anuțacasă le fie lor și feciorilor lor pome- nire în veci. Și acest popă Ion iaste fecioru popii lui Matei den Lăpușu. Tudor Zugravu“ (fig. 2). împotriva obiceiului, pe ușa de Nord a altarului e zugrăvit Sfântul ierarh Nicolae, iar pe cea de Sud Sf. arhidiacon Ștefan. Pe un aier: „Zugrav Toader Gheleanu zugrăvită în Sângiorz. losif cel cu bun chip de pre lemn luând prea curat trupul tău și cu giulgi înfășu- rându~l în mormânt nou l-au pus. Anul 1783, mesța în 24 Martie". Un Orologhion, tipărit la Blaj, in 1767, se află intre cărțile de ritual al? bisericii. Pe un Octoih tipărit la Blaj în 1760 : „Anul 1814 au fost mare scumpătate, adică mierla de mălai patru zloți și in târg până și 7 zloți. De Cordoș, cantor". Pe un Antologhion tipărit la Mitropolia din Iași în 1755 (7263): „Cunoscut lucru ioste cum această carte prin strădania și cu cheltuiala cucernicului între preoți popa odată Costandin din Sângiorz, iar acum ie- romonah Climent, s’au cumpărat și lăsat zestre veșnică acestei sfinte mănăstiri, carea mănăstire Fig. 1. — Biserica din Sângeorz-Băi. așișderea de acesta ieromonah au fost din întregu începută și de ale lui și sârguitoare mâini isprăvită; așa dar nime dintre temătorii de Dum- nezeu pravoslavnicii șl măcar cine carele se teme de pedeapsa lui nu va putea înstrăina dă aci această dumnezeiască zestre. Deci, fiind noi trimiși și spre aceste părți a vesti mai ales săracilor a vremurilor acestora atâta turburate a vindeca pre cei zdrobiți la inimă, a propovedui robiților iertare și orbilor vedeare, cum Bul. Com. Mon. Ist., — Fasc. 84, 4935 http://patrimoniu.gov.ro 82 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig. 2. — Icoană de la biserica din Sângiorz-Băi. zice Isaia, a chema ziua răsplătirii, a mângâia pre toți cei ce plâng, a da celor ce să tănguesc slabă in... de cenușă, podoaba mărirei și locul mâhnit ei Domnului i proci, am fost cercați și ru- gați să semnăm acestea în mănăstirea Pocrov a Sângeorzului, zile 20 Dech., adică ziua marelui mucenic Ignat ie, 1760, și netrebnicii intre frați Ga- vriil, Grigorie, Maxim, starețul Stână, Sfintei Troițe de la Blaj'¹. La părintele Antoniu Berga, slujitorul bisericii de lemn de la Sângeorz-Băi, am găsit o carte legată in piele, cu ornamente vechi, având titlul: „Promptuarium Morale'¹ de Toma Stapelton, An- vers 1590. Biserica din Sărățel. înălțată in aceiași epocă și tot de lemn, pre- sintă un pridvor scund in laturea de Sud, in care se află si intrarea. Pridvorul acesta amintește prispa caselor ro- mânești de pretutindeni și are multă asămănare cu cele din regiunea Baia-Mare, de care va fi vorba. II. BISERICILE DIN ȚINUTUL BAIA-MARE. Cele mai multe din bisericile acestui tinut sânt de lemn, acesta fiind materialul cel mai răspândit in părțile locului. Mai toate datează din secolul al XVIII-lea și sânt pe cale să dispară din causa construirii altor biserici de zid, total lipsite de gust. Dacă la aceasta se adaugă lipsa de înțelegere a credincioșilor, pe de o parte, iar, pe de alta, nepăsarea autorităților, datoare să vegheze la buna lor păstrare, atunci, in câtăva vreme, dintele timpului își va fi făcut datoria, nimicind o comoară de artă populară românească. La distrugerea acoperișului de șin- drilă ajută in deosebi ciocănitoarele, din a căror pricină, din depărtare, frumoasele turle par împușcate, asa de numeroase sânt găurile făcute de aceste păsări. Biserica din Baia Sprie (fig. 3). Este de zid, bine proporțională, apare însă prea modestă față de cate- drala ungurească din localitate. Ea datează din 1789, e bine întreținută, are o tâmplă de lemn, bine sculptată, iar icoanele, câte sânt mai vechi, au ca inscripții troparele Sfinților ce represintă. 1. Sf. Nicolae este zugrăvit insoțit de troparul: „îndreptător credinței și chip blândețelor, învă- țător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale, adevărul lucrurilor", etc... (glas IV). 2. Maica Domnului, cu troparul: „Ceia ce ești izvorul milostivirii". 3. Isus Hristos; „Prea-curatului tău chip ne închinăm, etc. Fig. 3. — Biserica din Baia-Sprie. http://patrimoniu.gov.ro COMUNICĂRI 83 4. Adormirea Maicii Domnului: întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai pă- răsit, de Dumnezeu Născătoare, mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții și cu rugăciunile tale măntuești din moarte sufletele noastre" (glas I). Fig. 4. — Altarul vechii biserici din Sisești. Biserica din Sisești. în biserica cea nouă se află înmormântat preo- tul Vasile Lucaciu, cunoscutul luptător naționalist. Ceva mai spre apus se află rămășițile vechii bi- serici de lemn din care se mai păstrează altarul învelit prin grija părintelui local (fig. 4). Cadrul ușii e de bârne, cea de sus formând un arc prin care se leagă cei doi ușori laterali sculptați (fig. 5). Podoaba sculptată constă dintr’o rosetă așe- Fig. 5. — Ușa vechii biserici din Sisești. zată în partea de jos. Lin zigzag desparte roseta de partea de sus a ușorului, prin centrul căruia se înalță o floare stilisată. Pornind din zigzagul amintit lujerul floral are frunze și fructe, iar in partea de sus se isprăvește cu o floare rotundă. De la același zigzag, pe margenea d’inăuntru, printr’un șanț, trece un ornament în formă de frânghie împletită, făcând legătura dintre ușori si bârna in formă de arc de de-asupra. Margenea din afară are un ornament dințat, imitând o coloană, a cării basă este un ornament punctat, iar capitelul o floare mai simplă decât a celui din mijloc. Sculptura e calată cu însemnarea de de- asup.'a ușii: „1775“. în dosul altarului o însemnare, crestată în bârnă, are cuprinsul următor.- „Răpausat în Domn preot Tănasie Abriham (sic), 1846"- Biserica din Dănești (fig. 6). Este de piatră și se asamănă cu cea de la Baia-Sprie. Lin cadru de usă, alcătuit ca si cele de mai sus, înfățișează un ornament simplu: o coardă de viță cu frunze și struguri. Datează din 1795 (fig. 7). Biserica din Siurdești (fig. 8). Este de lemn, din secolul al XVIII-lea. Turla are o înălțime de 54 de metri și este susținută pe partea din lăuntru de o schelărie, îmbinată cu multă măestrie. Fig. 6. — Biserica din Dănești. http://patrimoniu.gov.ro 84 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Basa turlei are un brâu streșinit, de-asupra că- ruia un foișor de formă pătrată, având un aco- periș scund, susținut în cele patru colțuri de patru stâlpișori,\ încunjură turla. Din aceleași patru Fig. 7. — Biserica din Dănești: Cadru de ușă. colțuri ale foișorului se înalță patru turnulețe, mi- niaturi ale turlei celei mari, toate patru prevă- zute cu câte o cruce. De la foișor în sus turla ia forma unei pira- mide cu sase laturi si se termină cu un vârf ascuțit, prevăzut cu o cruce. Acoperișul are o pantă răpede, și o strașină ocolește biserica împreună cu partea din față, din jurul turlei. Acoperișul presintă multe puncte de asămănare cu unele acoperișuri ale bisericilor din Bucovina. Pridvorul e sprijinit pe stâlpi scurți in prispa, cu balconaș de scânduri dese. Amintește prispa caselor romanești. > Pictura acestei biserici este de cea mai curată inspirație populară din câte am văzut până acum. Dacă la alte biserici zugravul și-a îngăduit unele abateri in ce privește amănuntele scenelor zu- grăvite sau in scenele din afară, aici, nu numai că n’a ținut socoteală de Erminie, dar a umplut biserica de subiecte inspirate de-a dreptul din Apo- calips. Lipsa de magnesiu nu mi-a îngăduit fotogra- fierea acestor scene bizare: voiu încerca totuși să schițez câteva subiecte, redând după o foto- grafie din colecțiile Comisiunii două scene] din pronaos. în pronaos. Pe dosul ușii de intrare., este zu- grăvită scena în care Samson ucide leul, având inscripția „Tarele Samson“. Pe păretele de la Vest cele cinci fecioare ]in- telepte sânt îmbrăcate în costume naționale; pe cel de Sud se înfățișează Judecata din urmă: trâm- bița dreptății, din care sună un înger, pustnici, vlădici și următoarea inscripție, in două registre: a. „Veniți câți vor trâmbița: la vremea de apoi să vor aduna gloate și să vor cumpăni faptele bune și cele releu. b. „Când să vor scula morții din gropi la vre- mea de apoi și vor merge înaintea înfricoșatului județe Se află zugrăvită aici Cumpăna Dreptății, de care atârnă două talere; unul pe care se află un suflet drept, altul de care se agață trei demoni cu o piatră de moară. în jur stau scaunele de judecată. Moise, Jidovii la locurile lor. în naos. între alte scene apocaliptice se află Lumea înfățișată printr’o femeie ce ține în dreapta un păhar, al plăcerilor deșerte, etc. în altar. Un înger îndrumează pe Habacuc să ducă merinde profetului Daniil care este în groapa cu lei. De-asupra ușilor împărătești, în altar, următoarea inscripție ni dă numele meșterului și data zu- grăvirii bisericii : Fig. 8. — Biserica din Siurdești. „Acest sfânt alt ar u s’au zugrăvit în zilele îm- păratului losif. Anul Domnului 1783. Zugrafu Ștefan“. Biserica servește uniților. http://patrimoniu.gov.ro COMUNICĂRI 85 Biserica din Plopiș (fig. 9). E din aceiași epocă și are cam aceiași înfățișare ca si cea din Siurdești. Turla, ceva mai joasă, amintește aidoma pe cea descrisă mai sus. Bolțile bisericii sânt pictate, restul e văruit. Are Fig. 9. — Biserica din Plopiș. si câteva icoane interesante, din secolul al XVIII-lea. S’ar putea ca biserica să fie lucrată de aceiași meșteri cari au lucrat pe cea de la Siurdești. Ea servește ortodocșilor. Biserica din Lăscâia (fig. 10). Ca si cele două de mai sus, biserica din Lăs- câia datează din veacul al XVIII-lea, dar zu- grăveala i-a fost înlocuită, in 1870, prin alta, lip- sită de gust, după cum arată inscripția următoare, tot așa de proastă ca și pictura : „Această sfântă biserică s’au zugrăvit in anno 1810, fiind arhie. și mtropolitu Andrei B. de Sia- guna. Preoții locale și orotopop loann Giablo de Muroce (?) și zugravul de Baia Mare Paulii Weisz. Fetii loan Dolitia (?)“. Turla este mai scundă decât cele de la Siur- dești și Plopiș și are o altă înfățișare. Basa pătrată se prelungește prea mult față de partea superioară, de care o desparte o porțiune mijlocie în felul următor: după prima streașină, in locul balconu- lui cu turnulețe, apare aici o prelungire mai redusă a aceleiași turle, tot cu acoperiș. De-asupra aces- tuia este așezată o bulbucăturâ in muchi, de a- > Fig. 10. — Biserica din Lăscâia. Vedere din spre Nord-Vest. Fig. 11. — Biserica din Lăscâia. Vedere din spre Nord-Est http://patrimoniu.gov.ro 86 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE semeni cu două acoperișuri, de la care, mult mai scurt și de formă piramidală, începe vârful turlei, terminat cu cruce. Acoperișul de șindrilă este unul pentru naos și pronaos, și altul mai scund, mascat printr’o scufun- dătură, pentru altar. Acoperișul pronaosului este tăiat aproape de coamă printr’un pătrat prin care iese turla de forma unei prisme cu basa și sec- țiunea un pătrat. Biserica din Vad (fig. 12). Este lăsată in părăsire din causa celei zidite de curând. împrejurul ei cresc în voie copaci sălbateci. Turla și acoperișul samănă aidoma cu cele de la Plopiș și Siurdești, cu deosebirea că partea Fig. 12. — Biserica din Vad. superioară e rotundă, iar supt balconașul dințat în partea inferioară nu mai apare streașină din jurul turlei. Asupra acestei biserici s’a publicat un articol la 1929 în „Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice. Secția pentru Transilvania ¹ Anastasie Popa, Biserica din Vad, pp. 385-99, Biserica din Berința (fig. 13), din aceiași epocă, e ruinată din aceleași cause, căci la câteva sute de metri se înalță greoaie ca o magazie biserica cea nouă, împodobită înlăuntru cu o lipsă de gust vrednică de inițiatorii clădirii ei. Acoperișul spart și svelta turlă găurită lasă apa ploilor să pătrundă înlăuntrul bisericii și să se prelingă șiroaie pe bolți și pe păreți ca niște Fig. 13. — Biserica din Berința. lacrimi mustrătoare ale celor înmormântați si uitați de mult supt pământul din jurul minunatu- lui lor lăcaș de rugă. Ceia ce-1 caracterisează este faptul că e artistic construit în lemn și după cele mai auto- risate păreri represintă o artă românească originală. Din studiile și cercetările de până acum arhitec- tura bisericilor de lemn vădește o unitate de concepție care se păstrează la exemplare foarte depărtate unele de altele, intărindu-ne în con- vingerea că ele se datcresc meșterilor români, cum a arătat-o d. profesor Coriolan Petranu, de la Cluj'. Este cașul să ne bucurăm că în cerce- tările din urmă au ieșit la iveală tot mai multi Români, creatori în domenii artistice diferite. ¹ Coriolan Petranu, Bisericile de lemn ale Românilor ardeleni în lumina aprecierilor străine recente, Sibiiu, 1934, pp, 36-8. http://patrimoniu.gov.ro COMUNICĂRI 87 III. BISERICI DIN BUCOVINA. Biserica din Doroșăuți. Satul este așezat în margenea Nistrului, într’o deschizătură dintre apele fluviului și malul înalt din dreapta. însemnările de pe cărți, in limba română, arată dărnicia noastră, pe de o parte, iar, pe de alta, stăpânirea românească din vechi timpuri, aici. Biserica nouă este de piatră, ridicată la 1850, pe locul uneia mai vechi de lemn, care a ars și de la care s’au mai păstrat câteva icoane. La întrarea de de-asupra ușii de Miazăzi se află inscripția : fi A dl'OCACKHIK rpd^AKIH 60 HAAA roCIIOAHf. De-asupra ușii principale : „tiora bohtc/A ndpd wm I. ntTpd 2, 17“, adecă: Aveți frică de Dumnezeu, cinstiți pe împărat. 1, Petru, 2, 17. Pe un stâlp : „1851, 1 Aprilie*, „9 Mai 1853". Pe o Evanghelie tipărită in Lavra Pecersca, la 1759, următoarea însemnare: „S’au făcut pă seama preotului Dumitru și a preotului Mano le*. Pe o alta din 1779, tot rusească, însemnarea: „De la Doroșăuți vo vlastu moldavscoi" („supt stăpânirea moldovenească"). Biserica din Vasilău. Este de zid, ridicată aici de un Român, lenachi Tabără \ la 1855. Emblema ctitorului si inițialele E. T. se află pe frontispiciul bisericii (fig. 14). în jurul bisericii, cruci și pietre cu inscripții ro- mânești amintesc pe slujitorii români si pe alții de ai noștri, ca, de altfel, mai toate crucile, cele mai vechi din cimitir ². Pe o cruce de mormânt: „Aice odihnește P. D. ierei loanichie Dașchevici, paroh. Răposat 1 Main 1867“. Pe o altă cruce : „Aice zace Demeter (?) Costin. Au răposat la August 1853“. Data sfințirii bisericii ni-o dă o însemnare pe o carte: „S’au sfințit biserica a Vasilăului la anul 1837, la 8 Septembrie". Are un Liturghier tipărit la Iași în 1759. ¹ Vezi p. 14. ¹ Satul a fost hotărnicit la 1759 de boieri români trimeși de Gheorghe Lefter, slaroste de Cernăuți; T. Bălan, Vor- nicia in Moldova, in Codrul Cosminului, an. VII, p. 200. Jumătate Satul Vasilău fusese vândut la 1633 de vameșul Condrea Vornicului Gavrilaș ; ibid., p. 126. Pe o carte se cetește următoarea însemnare : „Această carte anume Trifolei este a mea, a popii lui Tudose, den satul den Bo!uceni, și am cumpărat de la feciorii popii lui Ștefan ce au fost preot la Horodeșește, anume de la Toader și de la Gavriil, și am dat pe aceasta la toate zeci (sic) lei bani vechi; deci am cumpărat-o ca să-mi fie mie și copiilor mei, ieră cine s’ar ispiti ca să o fure sau ar tăgădui undeva și n’ar mărturi-o, fiind neștiuturile diavolului robit sau furată ca să fie afurisit de Domnul Hristos și de Maica Pre- cista, de doisprezece apostoli și de 318 oteți de la Niceia, și să-i fie lăcașul într’un locul cu luda. Deci pentru credință am și iscălit eu Gavriil și eu Toader. Eu, Gavriil, feciorul popii Ștefan, Toader sen (sic) popii Ștefan ot Horodoșeșta și cu Vasel sen Fig. 14. — Biserica din Vasilău, pe malul Nistrului, cu inițialele E. T., Enache Tabără. popii Ștefan ot Ruscenoi am scris cu zisa lor, și pentru credință am și iscălit Vasel (sic) ot Ruste- noi, și am cum parat-o la Domnie lui Io Mihai Racoviță tretaho gospodha (a treia Domnie)..., la anul 7232 (?) 1724 (??), Noemvrie 11*. Un Irmologhion cu note musicale occidentale, tipărit la 1709, la Liov. Pe un clopot mic: „N. D., 1851“. Crucile de cimitir amintesc numele boierilor români înmormântați aici: Andrei Capri. Preotul Tomiuc, înmormântat la 1892, soția sa, „prezvitera Maria Tomiuc, născută Cantemir, repausată de 36 ani. 1882. Dimitrie de Tomorug, 1892. „Familia Balasinovici. Nicolae Cavaler de Balasi- novici, 10 Aprilie 1820-31 Oct. 1891“. lenachi Tabără este probabil urmașul lui Ma- nole Tabără, „căpitan ot Cincău", însărcinat să http://patrimoniu.gov.ro 88 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE facă o hotărnicie la 1781 pentru moșiile boiei ului Cantacuzino Pascanu’. „1781, iulie 25. Ordin de a face o hotărnicie pentru Onut. Manolea Tabără, căpitan ot Cincău ; iară, de n’ar putea dum[nealui] [căpitan] Manolea Tabără, Va- silie Simaca ot Babin. Vă poftesc pă dum[nea- voastră] ca, luându-vă osteneală, să faceți învoială între dum. Tadeus Turcu i loniță Zota căpit. și vichilul boiarului Pascan Cantacuzino Văl Ban... pentru hotarul Onutului“. Hotărnicia dată în ace- lași an, la 17 Septembre, citează nume românești ca: Zaharia Lăusan, fost vornic la Dobronăuți, Ion Băjăscu, Tănase Bișăc ot Onut, Vasile Croitor, Toder Bujăneță ot Doroșăuți. Nume toponimice.- „B. ... 17/9“. Fântâna Putredă, etc. Schitul Crișciatec (fig. lo). Tradiția de aici, de la Coleuți, spune că îm- părăteasa Maria-Teresa este aceia care a pus de s’au ridicat schelele pentru ca meșterii să nu mai poată face altă biserică mai frumoasă. Erau trei, și, făcându-și aripi de șindrilă, au zburat: unuia căzut în Nistru, altul dincolo de Nistru, în Podolia, iar al treilea a căzut lângă mănăstire, in locul din care astăzi curge un izvor cu apă rece. Biserica din Coteați este așezată pe malul înalt al Nistrului, din margenea căruia, de pe „Stânca lui Moțoc“, se poate vedea până departe pe podișul Podoliei, in Polonia. Este de piatră ca mai toate bisericile de pe malul Nistrului. Singurele date găsite aici sânt; Fig. 15. — Schitul Crișciatec din fața Zalescicului. înfipt in coasta stâncoasă a ma- lului prăpăstios, înalt de peste 50 de metri și ascuns între copaci, stă schitul Crișciatec’, ridicat acum o sută șaptezeci ani de jupân Preda². Fiul acestuia, Hagi Tudor, a pus usi ferecate în fier, atât la intrarea principală, cât i la intrarea în clo- potniță. Hramul bisericii este Sf. loan Teologul. Pictura e din mai multe epoci: o parte datează de la 1890, când i s’a făcut reparație, cea de la tâmplă, în stil apusean, de pe la 1850, ascunde supt eafpictura originală, după cum se poate vedea din încercarea fă- cută asupra unei icoane de apos- toi, din partea stângă. Biserica din Coleuți. înainte de a intra în Coleuți, pe o coastă pre- lungă, în stânga drumului ce vine din spre Vasilău, se văd niște copaci inalți cari amintesc localnici- lor că acolo se ridica odinioară o mănăstire fal- nică, a cării poveste se asamănă cu aceia a Mănăstirii Argeșului și a meșterului Manole². Legenda Mănăstirii Argeșului se repetă. ¹ Const. și Marcela Karadja, Documentele moșiilor can- tacuzinești din Bucovina, in Buletinul Comisiei Istorice, X (1931), p. 68. ² Legenda aceasta, a căreia răspândire o urmărim în toată Peninsula Balcanică și in Spania, are multă asămănare, in ce privește jertfa omenească cerută, când se face o cons- trucție nouă, cu pasărea Sahac, o legendă armeană publicată de Fr. Macler și reprodusă de noi in Universul Literar, no. 28 din 1925. Inscripții. Pe o ușă de fier: Cid AKfpâ nwcd.v noKACiHK rp0B$ KOJKitMS TK'AOpd THTOpd CII7. OptA''- Pe o altă usă la clopotniță : PokS E&tiid , adecă A.nul Domnului 1765. Hagi Teodora sin Preda titor. Pe o cruce: PokS go/ku, 1740, Atena Epte AHâ 7. Adecă : Anul Domnului 1740, luna Decembre ziua 7. IlpfCBHCJ pdBK B/Kid PoAtAIIX CHIIX IlVHA GHKATeAA ¹ G. Balș, Bisericile moldovenești din veacurile al XVIII-lea și al XVIII le a, București 1933, p. 255. ² împreună cu satul, colțul acesta românesc era să fie trecut Poloniei; I. Nistor, Problema ucraineană in lumina istoriei, in Codrul Cosminulul, X, Cernăuți, p. 215. Crișciatec este arătat de harta lui Dimitrie Cantemir ; ibid., an. II-III, p. 631. http://patrimoniu.gov.ro COMUNICĂRI 89 TdpHdfHrKO, H0llp3KHCKO, CHd 33^30(4» ...60... T0... . Cărămida este neu- niform arsă ; unele sânt arse până la calcinare. c) Al treilea corp, spre Nord-Vest de primele două, pe o lungime de circa 25 metri, dă în malul Ogașului Mănăstirii. Presintă același material de construcție ca și cel mai sus indicat. Corpurile a, b sânt despărțite acum de corpul c printr’un drumeag ce duce în sus pe Ogașul Mănăstirii, pornind de la vărsarea acestui pârâu în Coșuștea. Este probabil că b este al bisericii, iar corpurile a și c al chiliilor și consolidărilor celor două maluri de ape. Supt stânca de de-asupra Crovului Mănăstirii este un adăpost numit „Casa Hoțului". Moș Tache Niculescu din cătunul Dâlbocița dintre Firiz și Ilovăț ni-a povestit: „Nicodim a venit cu bani sârbești și a început biserica la Vârciorova, de acolo a plecat la schitul Topolnița, pe care l-a zidit; de acolo a venit la Firizul-Vechiu, unde a început biserica, în care au fost călugări. Ședeau în schit la Ilovăț, de unde veniau cu schimbul la slujbă. Unii călugări ședeau și la Firiz, prin peșteri și în chilii. Aveau moșii în stăpânire; globiau vitele Dâlbăcenilor \ de unde ieșia multă sfadă. Când treceau călugării de la Mănăstire la Schitul Ilovăț, îi opriau Dâlbăcenii, li luau potcapul și-l umpleau cu balega cailor lor, ca să nu li facă gunoiu în sat. Dâlbăcenii au și omorît un călugăr și l-au dus mort la casa de sfat din Ilovăț. Aci aleșii satului au judecat ca omul cel mai voinic din Ilovăț să ducă mortul cât poate merge fără să se hodine, și, cât va putea merge, atât să ia Ilovițenii din ho- tarul Dâlbăcenilor. Omul care s’a găsit să-l ducă a zis că-1 lasă la gura Mărgușenilor. Dâlbocenii s’au pitulat cu puștile în zăvoiu, la margenea dru- mului. și unii din ei au strigat: „păzea, că te îm- pușcă" ; așa l-au făcut să lepede mortul mai jos de Mărgușeni. într’o noapte Qlogoveanu, care stăpânia llovățul, a văzut satul fără oameni de ajuns să lucreze moșia și a dat vorbă că face sat de milă. Și s’au adunat și s’a înmulțit satul făcându-se și Racova și Bărcăneștii, pe lângă Ilovăț. ¹ Dăbăcenii, marea familie de la Doboca, înrudită cu dinastia. E de uimit ce elemente de istorie adevărată păstrează tradiția (N I) http://patrimoniu.gov.ro CRONICĂ 95 Ologoveanu a stricat într’o noapte mănăstirea, să nu rămâie moșia Statului. Și așa a rămas a lui Glogoveanu, care a dat-o ginerelui său Mânu." (Urmează șirul proprietarilor pănă la actualul pro- prietar, d. Tilică loanid.) Nicodim din Firiz a trecut la Ponoare, să facă altă biserică: acolo se văd ruinele; n’a isprăvit-o“. * * Fig. 2. — Firizul Ilovâțului. Ruinele corpului b pe Crovul Mănăstirii. Găsind că ar fi de deosebit interes istoric cer- cetarea de aproape a acestui monument istoric, vă rugăm să binevoiți a dispune: a) Să se delege d. arhitect I. L. Atanasescu de la Comisiunea Monumentelor Istorice din Craiova ca să conducă împreună cu noi săpăturile și să facă planurile, desemnurile și fotografiile necesare, în cursul lunilor Septembre-Novembre. b) Să se roage proprietarul, d. Tilică loanid, de- putat de Mehedinți, să permită să ni dea bine- voitorul d-sale concurs la realisarea descoperirii vechii mănăstiri. c) Să ni se pună la disposiție un modest fond pentru plata lucrătorilor, unelte, deplasare. Anexăm patru fotografii luate la 23 April 1934 de d. pro- fesor M. Fontaine. * * In coasta din spre Dunăre, între ruinele podului lui Traian și grădina Liceului „Traian“, sânt a- parente ziduri antice din piatră de gârlă, cărămidă, piatră de calcar ecarisată, unele blocuri cu profil, întrebuințate ca material de construcție, indicând un corp de construcții care până acum n’a fost de nimeni cercetat. O cruce săpată în relief pe un bloc de calcar, căzută din acest corp de construcții, trimisă la Museul Național de antichități din București și publicată de Vasile Pârvan în „Contribuțiuni epi- grafice la Istoria Creștinismului în Dacia“, indica aici existența unor vechi monumente religioase ■creștine. Proiectul fixat de Direcțiunea Generală a C. F. R. de a muta traseul căii ferate din regiunea arheologică a Severinului mai mult în cuprinsul acestor monumente, față de traseul actual, după cum am referit într’un raport anterior, și începu- tul lucrărilor Primăriei Turnul-Severin de transfor- mare în parc a terasei cu monumentele antice amintite, ne-au determinat a face, în Iunie și Iulie, o cercetare sumară a acestei terase, a cării pantă sudică este proprietatea liceului „Traian". ;iResultatul acestor cercetări, cuprinse în schița de plan ce anexăm, începe să clarifice existența unui mare corp de construcții, deocamdată pe o lungime de circa 83 m., una cu două abside egale, orientate spre Răsărit, alta cu două abside egale orientate spre Miazănoapte, iar spre Apus de acestea alt ansamblu de zidării Am depus la Museu materialele descoperite în această sumară cercetare, oprită de Primărie, care a pus să se acopere șanțurile săpate de noi, de-a lungul zidurilor, spre a nu se modifica prin aceste descoperiri proiectul de plantațiuni și transformare în parc a acestei terase. Anexăm : a) O fotografie a râpei din sudul terasei, cu zidăriile aparente. b) Schița de plan, cu resultatul cercetărilor noas- tre din Iunie, Iulie a. c. La aceste lucrări am fost asistat, și mult ajutat, de tânărul, harnic și capabil, profesor I. Berciu. Fig. 3. — Firizul Ilovâțului. Ruinele corpului b pe Crovul Mănăstirii. Față de însemnătatea covârșitoare a acestor monumente, vă rugăm, domnule Președinte, să bine voiți a dispune: 1. să se intervină de îndată direct la Primăria Turnul-Severin și prin Ministeriul de Interne ca să se oprească extinderea parcului pe terasa indicată. ¹ Cercetările ulterioare au scos aici la lumina zilei o mare instalație de therme romane, a căror publicare va urma. http://patrimoniu.gov.ro 94 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE A fost de sigur o mare pierdere pentru lumina- rea trecutului nostru greșeala ce s’a făcut la cons- trucția portului Turnu-Severin, de a se fi lăsat să se sape și să se distrugă partea sudică a acestei terase, cu ale cării materiale s’a umplut și lărgit cheiul portului. 2. Să ni înlesniți continuarea cercătărilor, dele- gându-1 pe d. arhitect I. L. Athanasescu de la C. M. I. din Craiova ca, în cursul lunilor Septembre- Novembre a. c., să ne asiste la săpături și să facă toate lucrările de planuri, secțiuni, fotografii, etc., având apoi să vă referim pe larg asupra resultatelor. 3. Să ni se pună la disposiție pentru aceste lucrări o sumă de circa 20.000. * La 2 August curent visitând comuna Drajna-de Sus, unde este cunoscută de mult existența unor monumente romane, pe lângă urme de stațiune preistorică, am constatat următoarele : Pe dreapta șoselei, din jos de sat, se ridică o culme domoală ce coboară spre Răsărit către gârla Ogretin, și care se numește Grădiște. Această culme este lucrată de locuitorii pro- prietari ai terenului, împărțit în curele ce-l încing din spre șosea spre Valea Ogretinului. Pornind de la Sud spre Nord, curelele învecinate ale d-lor N. T. Enescu, I. N. Enescu C. I. Enescu, Negoiță Enescu, Nicolae Anton Bălan ascund un mare corp de construcții romane acoperite de pământul arabil, din care la arat ies materiale de ceramică. Parte din locuitori au săpat gropi spre a cerceta subsolul. Pe cureaua Negoiță Enescu s’a săpat o parte dintr’un zid construit din piatră de gârlă și cvarț. Marginea nordică a ultimei din curelele citate, anume a d-lui Nicolae Anton Bălan, se ridică, față de terenul învecinat nordic, cu circa un metru înălțime, indicându-se prin aceasta latura de Nord a unui castru. Sântem de părere că eventuale cer- cetări pot fi pornite de la această lăture. Am recoltat pe terenul Grădiște următoarele ¹: I. 2 cărămizi cu stampila: LEG(IO). I. ITA- L(lCA), fragmente de dimensiunile : 16/14 2.5 cm.; 15 12.5/3 cm. II. 2 tuburi de conductă de apă, din te-acotă, lungi de 59 cm., cu cercul exterior de 42 cm., diam. inter. 8.5-12 cm. Aceste tuburi ni-au fost date de d. C. I. Enescu, dintr’o serie de douăzeci, scoase din cureaua sa, din conducta găsită și lăsată în restul ei intactă. III. 3 țigle de strașină, fragmente de dim.: 31/ 19/2.5 cm.; 24/20 2.5 cm. IV. 1 țiglă întreagă de coamă, scoasă de d. C. I. Enescu din cureaua sa, dintr’o strașină încheiată, din care a desfăcut câteva bucăți. Dim. 36/12/2 cm. Alte patru fragmente de țiglă de coamă. V. Mic fragment de cărămidă cu fața ornamen- tată în unde paralele. VI. 2 fragmente de cărămizi de mari proporții ca grosime 13 9/9 cm. VII. Fragmente de vase de teracotă, variate ca formă, pastă și dimensiuni. VIII. 1 bucată zgură de 11.5/7/6 cm. Un mare fragment de cărămidă cu stampila întreagă: LEG(IO) I. ITAL(ICA), închisă în cartuș, găsită pe Grădiște, se află la biserica din sat în Fig 4. — Ruinele mănăstirii lui Nicodim. Firizul Ilovățului, Mehedinți. păstrarea preotului G. Lupea, căruia i-am propus- s’o predea pentru Museul din Vălenii-de-Munte, propriu pentru a putea cuprinde tot ce se descopere în regiune, având posibilități de instalațieîmuseis- tică și fiind accesibil cercetărilor. Aici socotim că s’ar putea depune și celelalte obiecte antice găsite la Grădiște și în împrejurime, între care coiful de fier al unui legionar roman, păstrat la Banca Populară din Drajna-de-Sus. Parohul bisericii din Drajna, G. Lnpea, ni-a mai comunicat că la Nord-Vest de sat, pe culmea dintre Drajna și Teleajen, în dreptul comunei Homorâciu, la vârful numit Cetățea, se află, pe lângă material de ceramică antică, un mare bloc de piatră cu inscripție latină în litere de mari dimensiuni. N’am putut verifica la fața locului. Al. Bărcâcilâ. Depuse la Museul „Nicolae !orga“ din Vălenii-de-Munte. http://patrimoniu.gov.ro CRONICĂ 95 Nu s’a reprodus interesanta piatră care arată in 1828 tradiția întemeierii la 1644 a școlii înalte a lui Vasile Lupu în Iași. Ea se păstrează în hao- ticul deposit din veșnic neisprăvită și așa de ne- potrivit conceputa „Sală gotică" de lângă Trei Ierarhi. Ea ar trebui strămutată la Universitatea care s’a desfăcut din aceste începuturi și încas- trată în zid. lată-i cuprinsul: „Ghimnazia Vasiliană învățăturilor afierosită de fericitul D. Vasilie Vvd. la 1644, înnoită de epi- tropiia sholilor naționale la 1822“. * * * în Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, secția pentru Transilvania, IV (Cluj 1935), d. Vaier Literat dă un studiu despre „Biserici din Țara Oltului și „de pe Ardeal", zugrăvite de o fami- lie de pictori" (extras, Cluj 1955). E vorba de bisericile din Arpașul-de-sus (pictură de la 1815, de un Alexandru Grecul), din Arpasul-de-Jos (însem- narea lui Nicolae al lui Nicolae Zugravul), din Colun, din Sărata, din Voivodenii Mici (pictori Nicolae si Gheorghe Grecii de la Săsaus, 1821), din Săsăuș (patria acestor zugravi, despre cari v. p. 49 și urm.: ei lucrează și la Mohu, la Viștea- de-jos, la Cârța, poate la Scoreiu; știri de la o bătrână urmașă a lui Vasile Grecu). Se semna- lează în această pictură limpede, dar fără origi- nalitate și prea puțin impresionantă, întrebuințarea unor modele de port și figură date de mediul țerănesc al țerii Oltului și părților vecine. Cîteva reproduceri. * * * în Păstorul ortodox, XV, 8-9, descrierea, de preotul Dumitru V. Georgescu, a bisericii din Vâtășești, clădită în 1805. I « * $ Ornamente arhitectonice cu zimți ca in secolul al XVII-lea muntean în Polesia polonă (Bereznica, Samy), în articolul d-lui Giorgio Pulle, din L’Universo, Mart 1955, p. 234. * * » într’o scrisoare a văduvei lui loan-Vodă, Zamfira, către Patriarhul de Ierusalim, Hrisant Notara, se vorbește de împodobirea mormântului de la Sf. Gheorghe al soțului ei : sfeșnicele, marmura, candela de atârnat de-asupra (8 Octombre 1719) (Hurmuzaki, XIV, pp. 855-6, no. DCCCXXXV, și pp. 858-9, no. DCCCXXXVIl). ❖ * La Muntele Athos se află o cățuie care e întru toate asemenea cu acelea pe care le-a dat d. Sp. Cegăneanu in broșura sa și în acest Bu- letin. Același lucru de Sibiiu cu turnulețe gotice. O reproduce așa Sebastianov, în Revue archeolo- gique, XV¹ (1856), pl. 528. $ # $ Despre schitul Zdralea (Roaba), zidire a Craio- veștilor (intăiul Barbu), d. Ion Donat, in Arhivele Olteniei, n-le 79-82. * Biserica din satul de lângă Oltenița : „Acastă sfântă biserică ce s’au zidit din teme- lie si s’au înfrumusețat precum să vede cu toată silința și cheltueala dumnealor Dănăilești Gheor- ghe Marin și Nicolae Popa ctitori și cu ajutoru altor creștini din vecine au fost făcut acest sfânt lăcaș de părinți noștri răposați Danul și Stancu Popa, care noi ne-am pomenit neam de neam în Oltenița spre vecnica pomenire a faptei buni crestinăteții in zilile prea-înnălțatului nostru Domn Gheorghe D. Bibescu Voivod și a prea- sfințitului părintelui nostru Mitropolit Neofit, în leat 1846, Maiu 28“. N. lorga. http://patrimoniu.gov.ro RESUME F R A N Q A I S o A. SACERDOȚEANU, Tombeau de Curtea-de- Argeș et constructlon de la Chapelle Prindere. Reprenant et continuant les recherches qui ont ete faites sur la Chapelle Princiere de la Curtea- de-Argeș et sur les ruines d’alentour on peut prouver que la Chapelle actuelle a ete construite entre 1345-1369 sur les ruines d’une ancienne eglise anterieure â 1310, et que le tombeau qui n’a pas ete profane doit etre celui d’un prince enseveli entre 1310 et 1330. N. IORGA, L’eglise de Stari-Chiojd. Fondation ancienne, exemplaire typique de l’architecture en bois. Fresques tout â fait remarquables. Images de folklore. X. IORGA, L’eglise de Poieni (Jassy). Eglise moldave de 1841. Architecture remarquable. Rapport de la section regionale de Cernăuți (1933-1934). Etat des eglises et couvents de Bu- covina. Reparations. N. IORGA, Nouvelles recherches d Cotnari. Cot- nari est une bourgade de vignerons, d’origine an- ciennernent allemande, transportes en Moldavie des le XV-e siecle. Grande eglise catholique en rui- nes. Quelques pierres tombales anciennes. BARBU SLĂTINEANU, L’eglise des Maieri â Alba-lulia. La petite eglise uniate est peut-âtre la plus ancienne fondation religieuse d’Alba-lulia. N. IORGA, Sur l’eglise du prince Pierre Rareș ă Târgul-Frumos. Dans l’eglise de la „belle viile" en Moldavie (XVI-e siecle), quelques icones. VICTOR BRĂTULESCU, Eglises de Transylva- nie et de Bucovine. Quelques eglises en bois, d’une epoque plus recente. VICTOR BRĂTULESCU, Eglises de Bucovine. Fondations plus recentes. ST. BECU, L’eglise de St. Georges ă Câmpu- lung (Muscel); L’eglise de Fundeni ă Câmpulung (Muscel). Rapport sur l’oeuvre de reparation de ces eglises valaques du XVI-e siecle. ET1ENNE balș, Ancien pave de l’eglise de la Vierge â Bacău. Dans cette eglise moldave de Bacău on a decouvert un pave en briques e- m&illăes. CHRON1QUE par Al. Bărcăcilă et N. lorga. Notices, par le premier, sur des decouvertes de ruines anciennes â Severin. Inscriptions, objets signalâs par le second compte-rendu. http://patrimoniu.gov.ro Anul XXVIII. — Fasc. 85. lULIE-SEPTEMBRE 1955. COMISIUNII PUBLICATIUNE TRIMESTRIALĂ 1 ___________i ³ ⁵ ________________________ Așezământul tipografic DATINA ROMÂNEASCĂ * Vălenii-de-Munte http://patrimoniu.gov.ro MINISTERIUL INSTRUCȚIUNII PUBLICE SI AL CULTELOR MINISTRU: C. ANGELESCL1 COM1S1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE Președinte : N. IORGA Membri : IOAN ANDRIEȘESCU, PETRU ANTONESCU, ALEXANDRU LAPEDATU, CONST. MOISIL, PR. NIC. POPESCU, VICTOR G. ȘTEFÂNESCU ȘI ARTUR VERONA. Secretar-Director: VIRGILIU N. DRÂGHICEANU. Arhitect-Sef: N. GHIKA-BUDESTI. J 5 CUPRINSUL AURELI AN SACERDOȚEANU: Inscripții și însemnări din Costești-Vâlcea . .97 N. 1ORGA: Cum apar monumentele românești din Ardeal unui călător frances 110 D. TUDOR: Monumente inedite din Romula • .113 VICTOR BRĂTULESCU: Elemente profane in pictura religioasă............................127 Raportul Secțiunii Regionale Cernăuți a Comisiunii Monumentelor Istorice pe anul 1935 136 Resumat frances . . . . . ■ • • ■ • .144 ILL1STRAȚIUNI: Inscripții și însemnări din Costești-Vâlcea. Fig 1 — Schița comunei Costești, jud. Vâlcea, cu plaiul ei .... . ..... 98 Fig 2. — Biserica Grușetu din Costești-Vâlcea . 101 Fig. o. — Clopotnița bis. Grușetu din Costești-Vâlcea. Vedere spre Est . .................... 101 Fig. 4. — Clopotnița bis. Grușetu din Costești-Vâlcea. Vedere spre Vest . . ................101 Fig. 5. — Pictura clopotniței bis. Grușetu din Costești- Vâlcea. Vedere spre Vest . . ■ 102 Fig. 0- - Biserica Grâmești din Costești-Vâlcea . '03 Fig. 7. Biserica Ciorobești din Costești-Vâlcea 104 Fig 8. — Biserica Pietreni din Costești-Vâlcea 104 Fig. 9. — Biserica Pietreni din Costești-Vâlcea. Vedere spre Nord-Vest . 105 fig 10. — Biserica Pietreni din Costești-Vâlcea. Ve- dere spre Nord................................... 105 Fig ¹¹ ~ ¹ iserica Bistrița-Țigânia din Costești-Vâl* cea Vedere spre Sud-Vest..........................10/ Fig 12.— Biserica Bistrița Țigânești din Costești-Vâl- cea. Vedere spre Vest . . ... 107 f)g. 13. — Biserica Vârateci din Costești-Vâlcea 10b Monumente inedite din Romula. Fig. 23. - Colecția Capșa. fig 24. — Colecția Capșa. fig. 25. — Colecția Constantinescu fig 28. - Fig- 29. - - f ,g. 31. - Fig 32 - Fig- 43 - Fig- 34. - Fig 3a - F'g- 3b- - Hg- (s “ F,g. 38. - Fig 39 - 113 113 114 114 114 115 117 117 118 119 120 120 121 121 122 122 124 Colecția Georgescu Colecția Capșa și Georgescu Colecția Capșa Colecția Georgescu. Fig. 40. — Colecția Constantinescu .... 125 Fig. 41. Colecția Kretzulescu ... 12j Elemente profane în pictura religioasă. Fig- 1. — Sf. Ilie in câruțâ. Pictură din biserica Sf. Ibe de lângă Suceava..................................... 127 Fig. 2 — Detaliu din icoana Sf. Ilie de la biserica Sf. Ilie Gorgani din București................................128 Fig 3 - Ridicarea la cer a Sf. Ilie. Pictură din bi- serica mănăstirii Voroneț 129 Fig. 4. — Sf. 1 lie in căruță. Biserica brâncoveneasca din Făgăraș.............................................. 130 fig. 5 — Ridicarea la cer a Sf. Ilie. Pe dosul unui steag din 1834. Museul de artă religioasă . 131 f ig. <5. — Icoana Sf. Ilie de la Catedrala din Giurgiu loJ fig 7. — Răsăntul Soarelui Pe arcul de triumf al lui Constantin cel Mare...................................133 fig. 8. — Carul solar trecând printre stele. Desemn pe un vas din Museul Britanic din Londra lc3 fig 9. — Sf. Ilie. Icoană rusească din secolul al XVI-lea 134 Fig- 10- — Ridicarea la cer a Sf. Ilie. Sculptură din sec. al V-lea, ușile bisericii Sf. Sabina din Roma 135 Raportul secțiunii regionale Cernăuți a Comisimut Monumentelor Istorice pe anul 1935. Fig. L - Schitul Crișciatic, pe malul Nistrului, zidit la 1766 ................................. 136 Fig- 2. — Schitul Crișciatic: Iconostasul inainte de restaurare . . ................. .137 fjg. 3. — Schitul Crișciatic, Ușile impârâtești . 137 fig. 4 — Schitul Crișciatic: Ușa de intrare ferecata in fier.............................................138 Fig- fi- ~ Schitul Crișciatic: Scara către balconul pen- tru cor.............................................138 Fig- fi ~ Schitul Crișciatic: Naos. Balconul pentru cor 138 fig. 7. — Biserica din com. Costești, jud. Srorojineț : 1785. Vedere din spre Sud 139 Fig- fi- — Biserica din com. Costești, jud. Storojineț, 1785. Vedere din spre Nord ..... 140 fjg. 9. — Biserica din com. Brâiești, jud. Suceava 141 fjg. 10. — Biserica din com. Brâtești. Vedere din spre Nord . .........................142 http://patrimoi'lⁱu-gov-ro INSCRIPȚII SI ÎNSEMNĂRI DIN COSTESTI-VALC EA DE AURELIAN SACERDOTEANU. ) Dacă pornești pe apa Bistriței oltene în sus, de unde se unește ea cu Oltul, mergi pe o vale .strâmtă și împădurită, dar destul de locuită. Sa- tele se țin lanț unele de altele de la Băbeni până la Tomșani. Aproape de hotarul de sus al Tom- sanilor se întâlnește in dreapta o dublă confluență de râuri: Bistrița, care abia ceva mai sus primise apele râului Costeștilor, se unește cu râul Mănăs- tirii, adecă al mănăstirii Hurezi. Drumul județean care vine de la Râmnicul-Vâlcii spre Târgui- tului, le trece pe toate aproape de confluență. Aici, dacă lași drumul mănăstirii Hurezi si te întorci puțin pe acela al Râmnicului, intri în hotarul comunei Costești, mărgenită de două șiruri de dealuri și străbătută de sus în jos de alt șir, in mijloc cu maiestosul Stog, care se pierde apoi in platoul Feregilor. Toată comuna, cât are așezări omenești, este udată de cele două râuri, Costesti și Bistrița, pe o distanță de 7-8 chilometri. Insă amândouă râurile izvorăsc din adâncul munților Zănoaga și, străbătând ultimul șir calcaros, Buila, Arnota și Bistrița, ies la lumină în depresiunea Bistriței și Pietrenilor, de unde o apucă la vale. De-a-lungul râului Bistrița a fost moșie mănăs- tirească si de aceia locuintile sânt mai rari. In > ’ afară de Văratici, sat de moșneni, Floreștii, Căli- nele și Țigănia s’au închegat abia după 1864. De partea cealaltă la Răsărit de râul Costești, satele se țin lanț. Acolo a fost și partea cea mai veche a satului. O parte se numește Costești, cărora li se mai zice Blezeni; mai sus de ei sânt Să- căturile, Grâmestii si Ciorobestii. Șirul satelor » > » > sfârseste cu Pietrenii. între râuri, pe clina sudică a Stogului, se află satul Mlăci, vechi moșneni și ei, care se continuă acum cu Feregile, sat nou format din Costesti și din Vârăticeni. De partea cealaltă a Stogului e Târsa, iar dincolo de Costești, peste dealul lor, zis și Cornețăl, se prelungește satul Negrulesti, pe vre-o trei chilometri de-a lun- gul râului Glăvociu. Pe apa Bistriței, la ieșirea ei din munte, se află vestita mănăstire Bistrițe, cti- toria Craiovestilor, iar sus pe muntele Arnota stă mănăstirea cu același nume. I Bui. Com. Mon. Ist., — Fasc. 85, 1S35. Toate aceste sate si locuri au la un loc numele de Costești, nu de când cu adoptarea numelui de comună, ci din vremi foarte depărtate. In toate izvoarele istorice câte ni sânt cunoscute, nu aflăm alt nume general decât acesta. Pe toată întinderea comunei sânt opt biserici, trei de lemn: Grămestii, Grusetul si Văraticile, și cinci de zid: Țigănia, Păpușa, Pietrenii, Cioro- beștii și Săcăturile '. La acestea se adaugă două mănăstiri: Arnota și Bistrița. De aceasta mai ține Bolnița, lângă mănăstire, și două capele ale Sfântului Grigore Decapolitul din peștera Bistriței. în total sânt treisprezece altare de rugă, dintre care în patru, capelele Sf. Grigore, Pietrenii și Văraticile. nu se mai oficiază serviciul divin. în schimb s’a zidit o nouă biserică, de proporții mari, în satul Feregile, care n’a fost încă târnosită. Pentru călătorul care vrea să le vadă pe toate acestea, lucrul nu este de loc greu. Două dru- muri de-a lungul apelor îl ajută în de ajuns. Despărțindu-se de șoseaua județeană, poate apuca drumul Bistriței, lung de 6 Km. Cam la un chi- lometru și jumătate apucă însă drumul Costeș- tilor, trece râul cu același nume și, ajuns in Valea Jidovii, merge pe ea în sus vre-o două sute de metri. Supt coasta râpoasă a Lazurilor găsește bisericuța de lemn a Grușetului, cu clo- potnița ei și cu obișnuitul brad la poartă. De la Grusetu revine la drum si-1 continuă până în Săcături, unde apucă drumul pe vale în sus vre-o patru sute de metri. Acolo, pe un bot de deal înverzit, la Dârlă, stă biserica cea nouă, așezată pe locul celei vechi. O cărăruie de picior il scoboară apoi mai de-a dreptul în drumul sa- tului trecând pe lângă o fântână de piatră din care se poate bea foarte bună apă. ¹ Din cercetările făcute pănă acum asupra unora dintre acrstea, amintim: Al. Odobescu, Schiturile și metoașele mănăstirii Bistrița clin Vâlcea, in Bul. Com. Mon. Ist.. 1, 19t8, pp. 101-106; Virg. Drâghiceanu, Vechea biserică de lemn din Grămestii Vâlcei, ibid., Iii, 1910, pp. 110— 114; ld., Monumentele Olteniei. Raportul al ll-lea. ibid., XXVI, 1.33, pp. 55-63- N. Ghika-Budești, Câteva, biserici de lemn din Oltenia, ibid., XIX, 1926, pp. 10-17 1 http://patrimoniu.gov.ro BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Pornește mai departe. Trece peste Valea Seacă și peste alte văi mai mici și se oprește într’un zăvoiu la Grămesti. La o sută de metri mai sus, pe un^alt bot de deal, ascunsă între copaci, stă biserica de lem a Mitropolitului Ștefan. Aici se adastă mai multă vreme, nu numai spre a privi natura minunat înfățișată împrejur, cu râposul Stog în față,‘•■dar și spre a cerceta cu de-amărun- tul frumoasele icoane ale ctitorului bisericii. Fig. 1. — Schița comunei Costești, jud. Vâlcea, cu plaiul ei. De acolo drumețul pornește mai departe dar se oprește repede, de oare ce un brad bătrân îi amintește că la umbra lui stă pitită intre livezi biserica Ciorobești, mică, dar frumos lucrată, atât în zidărie, cât și în pictură. Apoi iea din nou drumul care în partea aceasta a fost mai anevoios din causa nisipului adus de ploi prin multele văi care îl taie, si trece râul supt Târsa spre a apuca drumul Pietrenilor sau Supiatră. Mult frământat de carele care transportă zi și noapte piatra de var din munte, drumul nu poate fi străbătut cu iuțeală prea mare. Pentru călătorul cu piciorul este insă cum nu se poate mai bun si mai frumos. După o lungă mergere, cu cotituri prin sat și împletire a drumului cu râul, se ajunge supt munte la biserica de la Patruzeci de izvoare, unde, pe o mare întindere din coastă, gâlgâie apă rece și limpede. De o parte Buila se înalță prăpăstios si măreț cu vârful său pleșuv, de alta Arnota își arată colții calcaroși și despuiați alături de văi împădurite. La poale, de-a lungul munților, se întinde o splendită depresiune, care vine din plaiul Bărbăteștilor și sfârșește la Bistrița ondu- lată de mici obcine și șerpuită de drumul de le- gătură. Din toate așezările sacre de acolo, aceasta cred că e cea mai minunată. Ochiul smeritului chir Ștefan, egumenul Bistriței, a avut un deose- bit gust când a ales acest loc pentru ctitoria sa. Din păcate, tocmai acolo ruina înaintează cu pași răpezi. în curând va fi numai un morman de moloz de sigă. Revenind la drum, călătorul o iea spre Soare- Apune pe drumul de supt munte și dă de Piciorul Arnotei, unde începe pieptiș drumul spre mănăs- tire. Cam după o oară de urcuș bun, se ajunge la mănăstire. Pe lângă cele ce a avut de văzut acolo înăuntru, va mai sta mult timp în fața mănăstirii, privind in depărtare toată valea Bis- triței, pănă la Olt și, în zilele frumoase, mult departe de Olt și pe el in jos. Dealurile împă- durite si satele răzlețe alternează, valuri lumi- noase cu valuri negre, pe o rază de zeci de chilometri, întocmai ca în fata unei nesfârșite mări. Drumul într’acolo s’a ușurat mult de când, în cea mai mare parte l-au refăcut studenții; când va ajunge sus, se va putea urca acolo și cu auto- mobilul. Noi insă vom prefera totdeauna felul nostru de călătorie: cu piciorul. Bătând încet piatra albă cu sprijinitorul ciomag, ni vor veni mai usor în minte cuvintele lui Odobescu scrise altă dată cu gândul la drumul pe care-1 făcuse în același fel atunci când vroise să vadă mor- mântul marelui Voevod Matei Basarab. încet, călcând cărarea, ni le aducem si noi aminte.- „Ol Matei Basarab, ce adânc respect iți da- torează ție națiunea română pe care azi, din negura anilor, tu încă ai ști s’o înveți a-și redo- bândi drepturile sale răpite! Numele tău glorios, care îl întâlnim în fruntea oricării propășiri na- ționale, ar trebui să insufle o venerație religioasă poporului pentru care ai jertfit, în muncă și su- dori, o viață de aproape optzeci de ani 1 în chipul tău smead si costeliv, încunjurat de o http://patrimoniu.gov.ro INSCRIPȚII ȘI ÎNSEMNĂRI DIN COSTEȘTI-VALCEA barbă albă și rară, in buzele-ți supțiri și zâmbi- toare, în fruntea ta lată și înaltă, în ochii tăi mici și vii afundați suot sprâncene negre și stufoase, imi place adesea a descoperi câtă fineță, câtă înțelepciune si câtă energie trebuiesc spre a forma caracterul unui mare domnitor. îmi pare că te văd, diplomat iscusit râzând înghesuit în barba-ți căruntă, când, cu un cusur supțire, îți bătuși joc de agaua turcească ce venia spre a te mazili și-1 ocoliși, pe dealul Văcăreștilor, cu o gardă de onoare, care, cu fitilul la puște, îl opria să între în București 1 Apoi te zăresc, dom- nitor cuvios și plin de dorul țerii, izgonind, in mijlocul adunării obștești din Târgoviște, precu- peții străini ce intrase in lăcașele sfinte și po- runcind a se înălța, spre podoaba țerii, patruzeci de temple nouăl Ș’apoi iar te văd colo, unchiaș gârbovit, dar cu ochiul plin de foc, dând pinteni calului tău, supt vifor și supt ploaie, pe câmpia de la Finta, îndemnând și îmbărbătând, cu glasul și cu gestul viteaza ta oștire, ca să nu-și dea mijlocul și să răzbească tot cu o nouă agerime ordinile simbriate de rivalul tău Vasile și pâl- curile zăpăcite ale căz.ăcescului Hatman Timuș. „Viteaz în războaie, dibaciu în politică, și’n veci încins de grija țerii, Matei, acel erou mare in toate, nu nesocotea nici cele mai mărunte în- deletniciri ca să țină liniștea și dreptatea între pământenii săi. Venia doară cineva cu plângeri la dânsul în contra unui vecin viclean sau co- tropitor, el nu-1 răspingea cu inima obidită, ci îndată, supt ochii împricinaților» li da fiecăruia ce era drept al lui. El nu știa multă carte, nu vorbea altă limbă decât limba tării, dar vorba-i era vorbă sănătoasă, si, când lua condeiul in mână, apoi condeiul plătia cât sabia... „Matei Basarab, dacă n’a fost singurul erou al Țării-Romănești, negreșit că a fost cel mai mare domnitor al ei, cel ce a știut să împreune pu- terea armelor de apărare, cu regularea progre- sului si ordinii în lăuntru. De câte ori am urcat muntele Arnotei, unde mormântul lui de mar- mură stă ascuns într’o modestă, capelă, aleasă chiar de dânsul pentru ultimu-i lăcaș, am sim- țit in mine cucernica mulțămire ce inspiră cre- dincioșilor un peregrinagiu la locurile sfinte De la mănăstire se poate scobori abrupt, pe o cărare de picior, direct la biserica Păpușa. în drum, dintr’un ochiu de pădure, călătorul fără să vrea va privi în jos mănăstirea Bistrița. Se poate reveni însă și pe drumul urcat, iar de la pictorul Arnotei, continuând cărarea pe supt munte ¹ Odobescu, Câteva ore la Snagov in Opere complete, III, București lfe09, pp. 52-3, 54. 99 intre Arnota și Arnoțel, va urca pe o scurtă că- rare pietroasă, tot la Păpușa, de unde o fru- moasă priveliște asupra Bistriței îi va răsplăti toată truda. De acolo se trece râul, se merge în spatele mănăstirii și pe matca Bistriței se pot merge ceasuri întregi printre stânci calcaroase gata să se prăvale aproape vertical. Pe o bună distantă apa cristalină nu e atinsă de razele soarelui decât în miez de zi. De aici, în adâncul munților, duc cărări către codrii de brad, spre stâne bogate si chiar în valea Lotrului. E drumul localnicilor. Străinul să nu-1 încerce fără călăuză, ci să se întoarcă. Ajuns în spatele mănăstirii, s’o iea apoi spre Peștereni și să urmeze cărarea spre Peșteră. La capătul drumului o cărare lată de o jumătate de metru îl va duce la o scăriță de fier pusă în gura peșterii. în jos, pe cea mai dreaptă linie, vâjie apa. Un moment de neatenție te aruncă în abis de la cel puțin o sută de metri. Nimic nu te mai poate opri. Stânca abruptă nu cunoaște niciun fel de ospitalitate. Aplecat de spate până îi ajunge gura de genunchi, călătorul obișnuit cu greul poate străbate intrarea peșterii. înăuntru insă adâncul întunecat se mărește și văgăunile miste- rioase se despart în mai multe părți. Unite toate la început formează o imensă catedrală deschisă spre Răsărit. Aici, în față, se găsește capela cea mare. Mai în adânc, cioplite în stâncă, mai sânt ziduri din cealaltă *. Când vei părăsi peștera, va rămâne iar în grija întunerecului și umezelii sale, vastă împărăție a liliecilor pe cari i-ai turburat câtva timp cu presența ta. Se scoboară din nou la mănăstire, uriașe ziduri reci, neprietenoase, în jurul cărora mișună lăstunii. Biserica, mare, luminoasă, nu-ți deșteaptă nicio impresie, nu-ți produce nicio emoție. îți va părea rău că nu se mai știe unde a fost îngropat Moise Voevod, cel care s’a sfârșit în luptă cu Turcii la Viisoara de pe a cărui piatră de mormânt, si ea pierdută azi, s’au cules cândva slovele lămu- ritoare : „Cu blagocestiv sfârșit a răposat Io Moisi Voevod, fiul lui Vladislav Voevod, care a făcut războiu [la] Viișoara. în anul 7040, luna lui August în 29“². Așa fiind lucrurile, vei ieși grăbit, vei privi clopotnița care se azvârle înaltă în văzduh, ¹ Au fost zidite de Mitropolitul Teofil in 1637. Biserica din față a fost refăcută la 1732, arsă și iar inoită la 1828- 31 ; cf. Odobescu, Despre odoarele, manuscriptele și cărțile aflate în mănăstirea Bistrița, voi, cit., pp. 6-7. Acum vre-o zece ani s’au mai făcut reparații. ² N. lorga, Inscripții din bisericile României, II, Studi și documente, XV, București 1908, p. 82. http://patrimoniu.gov.ro ICC BULETINUL COMISIUNII vei trece pe supt ea si, urcând câteva trepte, vei da de Bolnița, mică, prietenoasă, liniștitoare. Față de toate cele din jur aceasta este o comoară neprețuită. Mai sus de ea sânt casele vechi ale egumeniei, foarte plăcute la privit. Mai jos, în dâlma dealului, se ridică acum un nou Palat epis- copal, de stil neprecis, destul de neplăcut la în- fățișare. Asa cum e, are darul să strice si mai mult priveliștea zidurilor reci ale mănăstirii, impună- toare cel puțin prin unitatea lor imensă. Călătorul va scoborî repede din acest loc unde numai ce a făcut Dumnezeu e frumos, iar omul nou a stricat tot ce fusese făcut frumos de omul de mai inainte. Afară, aproape de poarta mă- năstirii, va apuca o cărare prin zăvoiu și, trecând râul, va urca un mic tăpșan la biserica Țigănia. Mai sarbădă în exterior, are însă toate calitățile care o fac demnă de a fi văzută în interior. Splendida ușă, păreche cu cea de la Arnota, face parte din obiectele cele mai vechi și mai pre- țioase, păstrate incă în această parte. Revenind pe cărarea ducerii, se ajunge iar în drum. Va merge pe el mai bine de patru chilo- MONUMENTELOR ISTORICE metri și, după ce a trecut podul Bistriței de la Florești, ajunge iar călătorul în locul unde a pă- răsit drumul apucând calea Costeștilor. Acolo va cobori la râu, va trece puntea Văraticelor și nu- mai pe o cărare de picior, cu pârleaze și garduri străbătând curți și livezi, va ajunge in vârful dealului, la biserica de lemn a popei Nicolae Vără- ticeanu. Făcând drumul întors, va relua calea de unde a lăsat-o și va merge de-a lungul Bistriței până în șoseaua lăsată la venire. De acolo dru- mul îl va purta spre alte zări. De la aceste biserici am cules tot ce am mai putut găsi, inscripții și însemnări. Am omis insă în întregime, din capul locului, mănăstirile Arnota și Bistrița, cu bolnița și capelele sale, pentru motivul că au fost dese ori cercetate, iar resultatul cercetărilor făcute este în de-ajuns de cunoscut¹. Deci, cele ce dăm aici se referă numai la bisericile satului, mai puțin cunoscute². Nu sânt multe; nădăjduim insă a avea prilejul să le mai completăm cu vremea. I. BISERICA GRUȘETU. Biserica prepriu-zisă a satului Costești se află in mahalaua Grușetului, pe Valea Jidovii. Este ¹ La studiile amintite până acum mai adăugăm , Ghenadie Enăceanu, Mitropolitul Ungrovlahiei Neofit l, in Bis. Ort. Rom., III, lt76; Odobescu, Antichitățile din mănăs- tirea Bistrița, in Buletinul Instrucțiunii publice ai iui V. A. Urechia, 1865-1865; Idem, Antichitățile mănăstirilor Arnota și Govora, in Ateneul Român, al lui Esarcu, 1869; Gr. G. Tocilescu, Raporturi asupra câtorva mănăstiri, schituri și biserici din țară, in An. Ac. Rom., secț. II, t. VIII, 1885-1888; C. S. Bilciurescu, Mănăstirile și bise- ricile din România, București 1890, pp. 218-24; Gh. Enă- ceanu, Visite canonice însoțite de note istorico-arheo- logice, București 1892, pp. 30-2. * [At. Mironescu], Istoricul Eparhiei Râmnicului Noul Severin. București 1906, ni dă numai aceste informații, p. 652: „Biser!ca parohială cu hramul Adormirea Maicii Domnului se alia in satul Costești, construită in lemn la anul 1709. Bisericile filiale cu hramul: 1. Adormirea Muicii Domnului se află in satul Secăturile construită de zid la anul 1804, și 2. Adormirea Maicii Domnului, construită de lemn la anul 1818 in satul Costești"; și la p. 668: „Bi- serica parohială cu hramul Sf. Nicolae, se află in satul Pietrenii, construită de zid la anul 1692. Bisericile filiale cu hramul: 1.Intrarea in Biserică, se află in satul Ciorobești, construită de zid la anul 1750; 2. Adormirea Maicii Dom- nului, construită de lemn la 1665 in satul Grămești; 3. Nașterea Maicii Domnului, construită de zid la anul 1675 in satul Țigănia și: 4. Sf. Grigore Decapolitul, cons- truită de zid in anul 1712 in satuP [lipsă]. Eparhia Râmni- cului Noul Severin, Anuar pe anii 1921-1925, întocmit de P. S. Episcop Vartolomeiu București 1924 (sic), dă numai de lemn, tencuită pe afară și văruită înăuntru. S’a clădit inainte de Octombre 1801, pe vremea acestea, p. 501 : ,,Parohia Costești, din comuna Costești, are o populație de 24J familii; e compusă din satele Costești, Feregi și Văratec, are 3 bise-ici și anume; a. Biserica parohială cu hramul Adormirea Maicii Domnului situată în satul Costești, construită din lemn la anul 1815 și re- făcută li anul 1885. b. Biserica filială cu hramul Ador- mirea Maicii Domnului se află în satul Feregi, in construcție, începută in anul 1913. c. Biserica filială cu hramul Ador- mirea Maicii Domnului, situată în satul Văratec, construită din lemn la anul 1810, actualmente închisă”, și la p. 510: ..Parohia Pietreni, din comuna Costești, are o populație de 314 familii, compusă din satele s Pietreni, Bistrița, Ciorobești, Grămești și Secăturile ; are 6 biserici și anume : a. Biserica parohială cu hramul Sf. Nicolae se află in satul Pietreni, construită din zid la anul 1701 ; e închisă, b. Biseri.a fi- lială cu hramul Intrarea in Biserică se află în satul Cio- robeșli, construită din zid la anul 1750. c. Biserica filială cu hramul Adormirea Maicii Domnului situată in satul Grămești, construită din lemn Ia anul 1665. d. Biserica filială cu hramul Adormirea Maicii Domnului, situată in satul Secăturile, construită din zid la anul 1912—'919 e. Biserica filială cu hramul Nașterea Domnului, situată in satul Bistrița, construită din zid la anul 1689. f. Biserica filială cu hramul Sf. Grigore Decapolitul, situată in satul Bistrița, construită din zid la anul 1712“. Compilația Pr. Melete Răuțu, Monografia ecclesiastică a județului Vâlcea, R[âmnicul]-Vâlcea 1908, strâng? de-asemenea la un loc date referitoare la mănăstiri (pp. 25-^0. 115, 119); cele despre bisericile sătești nu depășesc pe cele din Istoricul Eparhiei. http://patrimoniu.gov.ro INSCRIPȚII ȘI ÎNSEMNĂRI DIN COSTEȘT1-VÂLCEA 101 lui Alexandru Moruzi Voevod '. Crucea din curtea bisericii este insă mult mai nouă, fiind pusă abia la 1820. Satul Costești avea însă bi- serică si înainte de aceste date. Dacă ținem samă de referințile pomelnicului scris în 1804, șirul Domnilor începe chiar cu Matei Basarab². E de presupus că de atunci să fi existat o biserică în Fig. 2. — Biserica Grușetu din Coslești-Vâlcea. Grușet. Oricum insă, dintr’o însemnare pe o Evanghelie, se dovedește precis că la 1751 exista o biserică de lemn ³. Satul mai avea o biserică de lemn si in Mun- teni, la curțile asa-zisilor boeri Cucesti — afară de tradiția orală n’nm nicio documentare asupra lor — unde se varsă valea Dealului in râul Cos- Fig. 3. - Clopotnița bis. Grușetu din Costești-Vâlcea. Vedere spre Est. testilor. Insă atât râul, cât si valea, au tot ros > > ¹ A. Sacerdoțeann, Pomelnicul bisericii Grușetu din Costeștii-Vâlcei, București 1933, p. 5 ; „Aciastă sfântă bi- serică din temelie s’au zidit și s’au înălțat in zilele Mării Sale Domnului nostru Io Alexandru Costând. Moruzi Vvod*. ’ Idem., ibid., p. 7. ’ At. Mironescu, o. c„ p. 652, da ca dată a zidirii anul 1709; nu știm insă de unde este luată informația, care poate fi exactă. pământul și au făcut râpă, năruind biserica, unde până de curând exista crucea și, la noi roaderi ale apelor, apăreau mereu oase din fostul cimitir. Dacă actuala biserică din Gruset este tot aceiași > » care a fost in Munteni, de unde să fi fost mutată, nu putem ști. Probabil că pe bârnele de stejar ale ei să se păstreze vreo însemnare, care acum să fie acoperită de var și tencuială. Când s’a făcut această tencuire, pe vremea preotului Matei Grigorescu, s’a adaus și pridvo/ul de acum. Clo- potnița este mai nouă, fiind zidită și pictată între 1840 si 1845. Dăm aici toate datele pe care am putut să le mai culegem. Adăugăm, că mai inainte, Ion G. Duca, fiind ministru al Instrucțiunii Publice, a Fig. 4. — Clopotnița bis. Grușetu din Costești-Vâlcea. Vedere spre Vest. ridicat câteva icoane dintre cele bune de la această biserică. N’am putut controla dacă se mai păstrează sau nu la cula sa din Măldărești. Poate că vor fi având si acelea vre-o însemnare lămuritoare. 1. inscripția clopotniței. în zilețle] luminatului nostru Domn Alixandru Ghica Voivod s’au făcutu acastă sfântă clopot- niță priniî oserdia și chelt[uial]a prioților și eno- rașilor aceștei sfinte biserici și a altora [iubito]ri de Dumnezeu, Amin, [ 18]40, Iulie 1. 2. La pictura clopotniței. Pictura exterioară e datată: 1843, lule 8. Inițialele pictorilor : P. C. P. și P. G. B. http://patrimoniu.gov.ro 102 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Platnicii picturilor: la Răsărit, tabloul: 1. Când s’au luptat Sfântul Nistoru cu Lie și au biruit cu puteria [lui] Dumnezău. Au plătit Nistor Balin- tescu. 2. Intrarea în Biserică a Precisti. Din Cimpoeru cu soția lui Maria. La Miazăzi: 1. Sfântul Constantin si Elena. Plătită de Dumitru Stădian. 2. Buna Vestire. Plătită de Gheorghe Fig. 5. — Piclura clopotniței bis. Grușetu din Costești-Vâlcea. Vedere spre Vest. Colniceanu. 3. Sf. Andrei. Andrei Pârcălabu. La Apus: 1. Sf. Mucenic Gheorghe. Plătită lei —, parale 10, Costandin Zugravul. 2. Sf. Mucenic Dimitrie. Plătită lei 5, parale 20. 5. Adormirea Precistii. Plătită Nicolae Popescu, Nistoru Bahn- tescu, Dinu Cimpoeriu. 4. Sf. Apostoli. Plătită de roabele lui Dumnezeu Stana Bălintasca și Floria Lăcrăroaia. 3. Crucea din curtea bisericii, ruptă; partea de jos s’a pierdut. Cu ajutoriu Sfintei Troițe au rădicatii acastă sfântă cru[c]e în hramul... Măria a Mitru[lui]... Nicolae, Costandinu, Stana. 7328 (=1820). 4. Pe o Evanghelie, fără început. ...la biserica cea de lemnu de la satul Costesti, fiind și noi ctitor acolo, la leat 7259 (= 1751) iar cine s’ar ispiti a o instreina de la acastă sfântă biserică, să aibă a se judeca cu Maica Precista. Antonie Arhimandrit Bistriți. J 5. Tot acolo. Acastă sfântă și dumnezăiască Evanghelie, ce este începutul cuvântului, s’au legat de mine, smeritul intre preoți Popa Tuader Râinceanu, la leat 18C06 (sic! = 1806), Iulie 25. 6. Pe un Mineiu al lunii Martie, Buda, 1807. La legatu aceștii carte (sic) au dat Năculae Tănase Copleală do[i] sfanți si Curia (?) sin Tănasă unu sfanți și o sfănțoică, ca în veci să [se] pomenească. 7. Pe icoana Sf. Nicolae de la altar. Acastă sfântă icoană s’au zugrăvit prin osârdia, și chetuiala Sfinții Sale părintelui arhimandritu Gavriil Petrovic Bistricanu și cavaler Roșii, de Gheorghe Zograf. 1839, Mart 16. 8. Tot acolo in dos. Acestă icoană amu cumpărat-o de la D. Ni- colae, sofragiu fostului egumen Gavril, la leatul 1858, Aprilie 28. Sile ermonah (?), protosinghel Tudor. II. BISERICA Biserica de acum, de zid, s’a terminat abia în 1919, însă a fost zidită pe locul alteia mai vechi» din 1805, tot de zid, a cării inscripție s’a păstrat, fiind pusă afară spre Nord, în pâretele de la altar. Crucea din curtea bisericii celei vechi a fost spartă și băgată în temeliile celei noi, unde se văd bucăți din ea în unele locuri. După măr- turisirea celor ce au văzut-o, la biserica cea veche mai era o piatră cu inscripție, pe care a fărâ- mat-o zidarul și a prins-o in temelie, cu toate protestele preotului paroh de atunci, de a o pune și păstra intactă în zid. Din fericire, bucata cu anul acelei inscripții a fcst pusă în afară, la amvon spre Sud, și se cetește 7176. Probabil câ aceasta este data bisericii celei mai vechi, care a fost tot SĂCĂTURI. de zid. Altfel nu ni putem explica inscripția ei pe piatră. Alte date nu am putut găsi. 1. Inscripția bisericii vechi. t Acastă sfântă beserică, unde să praznuiaște hramul Adormire! Născătoarei de Dumnezeu, s’a zidit din temelie în zilele prea-înălțatului Domnii Io Constantin Alexandru Ypsilant Voevod și a Preasfinției Sale ch r Nectarie, episcopul Râm[ni]- cu[lui], de părintele arhim. chir Costandie Pelo- ponisiotul, igumenul mănăstirii Bistriții, întru a sa vecnică pomenire, la leat 1805, Avgu[st] 21. 2. Data unei inscripții mai vechi. 7176 (= 1668). http://patrimoniu.gov.ro INSCRIPȚII ȘI ÎNSEMNĂRI DIN COSTEȘTI-VÂLCEA 103 III. BISERICA GRAMESTI. 1 Este cea mai veche dintre bisericiie satului Costesti câte se păstrează în forma lor de la in- ceput. Este interesantă atât prin felul construcției de lemn, cât și prin trecutul ei, fiind zidită de Mitropolitul Ștefan (t 1668), cel cu metania de la Bistrița, devenit ctitor și la Bălănești. Datorită acestui fapt biserica a și fost mai mult cercetată L Cu toate acestea, au rămas neobservate incă multe lucruri. Astfel nu s’a cetit nici numele pisarului inscripției, care este însuși întâiul preot slujitor, nici o serie întreagă de însemnări funerare, toate aflate pe păretele sudic și la altar, in exterior’.². De asemeni nu s’au cunoscut icoanele împărătești și prăznicarele, care sânt toate de la însuși Mi- tropolitul ctitor. Astăzi nu mai sânt la locul lor, însă ar trebui să fie repuse fără întârziere. Merită toată atenția nu numai prin vechimea lor, ci și prin execuția foarte îngrijită și de un colorit mi- nunat. Valoarea lor crește și mai mult prin faptul că amintesc pe zugrav, 1. Inscripția săpată în lemn la intrare. t H3Ko?tHîtAi h ck POCH IIIHIÎC Al CXIId H CXKp«lunnt|Al] c|Kk]r|o]l'O C£H c[K'k]Thll XPJAI k|o]/K|(]ctEHKIH KX 3ARH*[e] K8 CAdKS H usctk «cntH'if Ilpec[K’k]T’kn B[oropoAn]ne nprwc- l|UHhl|Al] Ap_\Ten|h]cKWn H AtHTpOOOAHT Kț'p Grti|idH. G» 3A^T WT WCHOKdHÎf Aa>Kf A0 CXKpHUfHÎf KX Aiih Iw TpnropHt Koskoa, nsatT )3pu'r. IIne d3K non Otah³. în traducere: „Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului si cu săvârșirea Sfântului Duh, acest sfânt hram dumnezeesc l-a ridicat în slava si cinstea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu trudă Arhiepiscopul și Mitropolitul chir Ștefan. S’a zidit din temelie pănă la săvârșire în zilele lui Io Grigorie Voevod, in anul 7173 [ = 1664]. Am scris eu, Popa Stan “⁴. ¹ Din punct de vedere arhitectonic a fost studiată de d. Ghika-Budești, Câteva biserici de lemn, pp. 10-17. ! Unele sânt foarte șterse ; in altele se amestecă unele cu altele, încât urmărirea rândurilor nu se poate face cu ușurință. ³ Publicată și de V. Drâghiceanu, Vechea biserică de lemn din Grămeștii Vâlcii, p. lll.fotogr. la p. 12-13, în care lipsește însă sfârșitul. ⁴ E probabil că biserica s’a terminat in lunile Septembre- Octombre 1664, începutul leatului 7173, înainte de sfârșitul Domniei lui Grigore Ghica Voevod, întâmplat în Novem- bre 1664. Credem că, de și pisarul omite să pună data de zi și lună, avem tot dreptul să scădem din veleat tot 5509, de unde 7173= 1664. Observ că s'a făcut o greșeală și la literile care arată anul: o (= 70) s’a confundat cu co (= 800). Pisarul Popa Stan, cu toate că are o sculptură foarte fru- moasă, mai greșa câte odată rostul cifrelor. 2. La portretul ctitorului. KlpX AIHTpOnOAHT GTf^ăH* KKC1A 3IAVW 0^- rpoK.uptH (= Chir Mitropolit Ștefan al întregei Țări Românești) ’. 3. Pe icoana Adormirii de la altar. Aceste sfinte icoane de’npreună și biserica, fă- cutu-le-au Mitropolitul Chir Ștefan, 7174 (= 1666). 4. Pe prăznicarul Botezului, fost la tâmplă. A-kT /3pe3, Au;d iiosai. S. ahh sSrpa^ BwrAaH, non Gtah rpt/KtiniȚ (= Anul 7177 (= 1668) luna Noem. 6 zile. Zugrav Bogdan. Popa Stan păcătosul). 5. Pe prăznicarul învierii. t Să se știe, leat 7230 (= 1722). Fig. 6. — Biserica Grămești din Costești-Vâlcea. 6. Pe o icoană mare a Maicii Domnului. ■f Acastă sf[ân]tă și dumnezăiască icoană s’au făcutu cu toată cheltuiala lui Lazăr di pă vale, Gheorghe Zugraf, 7287 (= 1779). 7. Afară, pe bârnele peretelui. a. t fiprcTAKiicf AOE0HI¹ RX Ahh Iw Paa$a Bor- KOA, A\CU,d AlpT dî AHH, KX A^T /3pOS (= A răposat Dobrin, în zilele lui Io Radul Voevod, luna Martie 11 zile, în anul 7176 (= 1668)². b. Aicea jos, zac oasele lu Dobrin Popescul tatal popei lu Stan, carele au fost popă întăiu la acastă sf. biserică, când s’au făcut. ¹ Un alt portret al Mitropolitului Ștefan se află la cea- laltă ctitorie a sa, biserica Bălăneștilor din Rămești, care ține de parohia Tg. Horez ; cf. V. Drâghiceanu, O ctitorie mitropolitană: Biserica din Rămeștii-Vâlcei, in Bul. Com. Mon. Ist, IV, 1911, p. 131. ² Publicată altfel și de V. Drâghiceanu, Vechea biserică de lemn din Grămeștii Vâlcei, p. 111. http://patrimoniu.gov.ro 104 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE T Alăturea cu ea soțij lui Dobrina, Atena a⁽K a ahh bi» ThtKAt A*kv (= luna Dec. 30 zile, in același an). c. Aici zac oasele lu... tatal lu Pătru Gra- matic, Axcițd Alai K3 ahh, kx A'hT^apcs (= luna Mai 27 zile, în anul 7176 (= 1C6S). d. Și Bogdan, fratele lui lane, Atena Hcmt. k IV. BISERICA Este construită în zid. în afară de indicațiile inscripției nu mai cunoaștem nimic asupra ei. Pomelnicul, scris intre 1869—1876, nu aduce nicio lămurire în plus. De altfel este un pomelnic să- tesc mai nou si nu cel ctitoresc ’. > Fig. 7. — Biserica Ciorobești^din Costești-Vâlcea. 1. Inscripția bisericii. ț Acastă sfântă și dumnezăiască besearică întru carea să cinsteaște și să prăznuiaște Văvedeniia prea sfintei de Dumnezeu Născătoare și pururea Fecoareî Măriei, carea din temeliie iaste zidită Ahh, bk T8»Af a^t ya— ¹ (= luna Noemvrie,. 20 zile, în același an 7.,.). e. Aicea să odignește robu lui Dumnezău Dima ereu, leat, 7317 (= 1809). f. Aici în lăuntru zac oasele lu Dumitru Gre- cescul. g. Aiea să odihnește robu lui Dumnezău Gheorma ereu. CIOROBESTI. den bunu gândul și cu toată cheltuiala sfinției sale părintelui chir Antonie igumenul Bistriței, în zilele prea luminatului Domnii Io Grigorie Voe- vod, la curgerea anilor, cu blagosloveniia prea sfinției sale iubitorului de Dumnezău părintelui nostru chir Grigori episcopul Râmnicului Noului Severir,-părintele Ilarion proigum. Bistriți, 7258 (= 1750) Ag[ust] 12 dni. 2. Portretele ctitorești. Popa Nicola. Chir arhimandrit Antonie, egu- men Bistriței. Chir Elarion proegumen Bistriței, lonichie monah. 3. La proscomidie înăuntru. Pomenicu zugraf[ilor]: DanculJ zugraf i ucinic ego Ion Teodor. 4. La prescomidie afară, piatră în zid. Aica să odihnește robu lui Dumnezău Gheorge Diaconu, care s’au pristăvit, Agu[st] 20, 1810. 5. Pe icoana Sf. Grigore Decapolitul. De mâna păcătosului și rogător de sfânt Gri- gore, Popa loanu. zugraf, 1775. V. BISERICA PIETRENI. Este o minunată biserică de zid, în satul Pie- treni zis și Supiatră, la locul numit Patruzeci- de-izvoare sub Buila ‘ⁱ. Din nenorocire starea sa actuală este foarte rea. Acoperișul a căzut aproape de tot la mijloc, iar parte din bolta de la pro- naos s’a prăvălit si ea. Două contraforturi la Sud si unul la Nord, ajută să nu se prăvălească și zidurile. ¹ S’a publicat integral, A. Sacerdoțeanu, Pomelnicul bi- sericii Ciorobeștii din Costeștii-Vâlcei, în Arhivele Olte- niei, XII, lb3d. p. 242-247. ⁸ In coasta din spre Nord izbucnesc in adevăr o sume- denie de izvoare. Se z ce că n’ar fi 40 ci 44, după numă- rătoarea făcută de Domnitorul Carol cu ocazia vizitei sale in acea parte la 1867. Ni. S. Regina Maria obișnuia de-a- semeni să facă dese ori excursii la această biserică. Fig. 8. —? Eiserica^Pielrer.i din Costești-Vâlcea. ¹ Completarea n’a fost făcută. http://patrimoniu.gov.ro INSCRIPȚII ȘI ÎNSEMNĂRI DIN COSTEȘTI-VÂLCEA 405 Prin faptul că e interesantă atât prin poziție cât și prin construcție, și biserica aceasta a fost mai des cercetată. Totuși au scăpat neobservate unele lucruri ca, inscripția din interior pomelnicul zugravilor și alte însemnări. In interior nu se mai găseste nimic întrucât biserica este acum părăsită '■ Fig. 9. — Biserica Pietreni din Costești-Vâlcea. Vedere spre Nord-Vest. 1. Inscripția bisericii la intrare. t Acest sfânt hram s’au rădicat intru lauda lui Dumnezeu si cinstea sfântului săn Nicolae, și s’au zidit cu toată nevointa de smeritul chir Ștefan ieromonah eg[umen] ot Bistrița, ajutorând și Epi- fanie er[monah), Nicodim er[monah), întru vec- nică pomenirea lor, Domnu și stăpânitor țărăi fiind loan Costantin Brancovean Basarab Voe- voevodu (sic) leat 7209 (= 1701) ². 2. Inscripția pictată în interior. Acastă sfântă si dumnezeiască besearică, care iaste hramul sfântului Nicolae, din temelie iaste zidită de [s]finția sa răposatu părintele Ștefan egumenul Bistriței, la leat 7209, iar la leat 7287 (= 1779), fiind nastavnic sființiia sa părintele Ște- fan arhimandrit și egumen sfintei mănăstiri Bistriți, s’au înfrumusețat cu zug[r]ăvi[r]ia sfântului oltar, beserica și tinda precum să veade, de robii lui ¹ N. lorga, Inscripții, II, p. 331, după o Psaltire din Chiev 1640, fostă la Episcopia Râmnicului, publică această notiță : „Vl[ă]d[i]ca Theodosie. Cine va fura acastă Psaltire de la schitu de la Piiatră, să fie suptu blăstăm, afurisitu procleta, anaftema de Împăratul H[risto]s“. Cred că trebuie atribuită bisericii acesteia din Pietreni, căreia ii va fi fost dată de Mitropolitul Teodosie de Veștem (1668—1672, 1679- 1708). probabil după 1701. Ne putem pune o Întrebare și cu privire la vechimea schitului, nu cumva a fost numai o refacera la 1701? Odobescu, Schiturile și metoașeli, p. 104, găsise acolo unele obiecte datate 1694, pe care le so- cotea date de la Bistrița. Anul n'ar putea reprezintă insăși data remiterii ? ’ Publicată cu unele deosebiri și de Odobescu, Schitu- rile și metoașele, p. 104; și de V. Drăghiceanu, Monu- mentele Olteniei, p. 63. Dumnezeu sfințiia sa părintele Grigore proegum- sfintei mănăstiri Bistriți, ajutorind și sf[inția sa] păr. Gherman eclis. Bistr. și Lavrentie monah, iar popa Pătru Schiteanu find purtător de grijă, au împlinit toată cheltuiala zugravilor de la casa lui, ce au trebuit, si varul si lumânările si chel- tuiala mâncării toată, iar ctitoriți] cei mai sus numițți] dând numai bani zugravilor ce au tocmit. 5. Portretele ctitorilor. Ștefan egumen Bistriț[ei|. Gri[gorie] ermonah pro[egumen] Bistriț[ei], Lavrentie ermonah. Gherman ermonah ecliseariul Bistriț[ei]. Popa Patru Schitianu '. 4. La proscomidie. GifKââKOA ci â3k paE TROH 6<|spfAl SSrpd^ ( = M’am învrednicit cu rolul tău Efrem Zugravul). 5. La o fereastră a altarului. Aceste nume [să] fie datori [toți pre]oții carii voru [slu]ji în sfânta [bise]rică, să le pomenea[scă] tootdeuna [pen]tru că cu cheltu[iala] lor s’au zu- grăv[it) sfânta bisărică și [au făc]utu și sfinte... [Grigo]rie ermonah, Petrone, Aliondra... Moim, Petre, Gheorghe... Oprea... 6. La altă fereastră a altarului. A... se pom]eni Stefan| ermonah, Epifanie er- monah, [Nico]dim ermonah. 7. Portret de ctitor nou în adaos afară. Boiari Pătru Pietreanu, Costandina soția lui. Fig. 10. — Biserica Pietreni din Costești-Vâlcea. Vedere spre Nord. Acest iubitori de Dumnezeu boiari Pătru au în- noit zidul împrejuru besearicii și au cumpărat dooa rânduri de odăjdii și un stihari de catifea și un orar ². ¹ Popă sătesc in haină albă. s însemnarea aceasta a fost publicată in parte de Dră- ghiceanu, o. c., p, 63. Bul. Com. Mon. /st. — Fasc. 85, 1935. http://patrimoniu.gov.ro 106 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE VI. BISERICA RĂPUSA. 1 Este așezată pe partea stângă a râului Bistrița in fața mănăstirii cu același nume, sus pe un dâmb al muntelui Arnota. Deseori cercetată, in- scripția de la intrare este cunoscută, însă aceia pictată în interior, cum și alte însemnări de pe cărti si icoane, au rămas neculese. Dăm acum în întregime tot ce am găsit acolo. Pomelnicul bisericii, cu o frumoasă scriere, văzut de mine acum patru ani, nu l-am mai găsit de data aceasta. Nădăjduim că nu se va fi pierdut. 1. Inscripția de la intrare. Sfânta biserica acasta din temelie ei zidită iaste, intru cinste și pohfala sfântului Grigorie De- capolit, de robul lui Dumnezeu chir Ștefan eg[u- m]en ot Bisrtițe (sic), ajutorăndu și alți fraț[i] cu ce s’au îndurat, ca în vee să aibă bună pomenire, în zilele bunului credincos Io Costandin Voe- vod, let 7220 (= 1712)T. 2. Inscripția pictată în interior. ...si nastavnic fiind cuv. [chirio] chir Ștefan sfintei lavre Bistriți. Și s’au zugrăiit la leat 7220 (= 1712). t llcnttcd,x cîe Iiuch^s, cpAtoHjy Hav^ocie {= A scris aceasta zugravul Icsif, eromonahul Teodosie). 5. Pe icoana Sf. Nicolae. Aceste sfinte icoane, a sfântului Nicolae si a sfântului loan cea din strana dreaptă, le-am zu- grăvit eu Gheorghe zograf, cu cheltuiala mea, si le-am dăruit sfintei biserici Păpușa, unde să prăznuiaște [hramul] sfântului Nicolae Decapolitul. Anul 1855, Noemvrie 4. 4. Pe o Cazanie, fără început. P. 252 : Scris-am eu Bade Grămătic. P. 255 : Chirio chir arhi[mandrite] LIrezane, sănătate si.. P. 257: Scris-am eu Bade Grămătic ot Porjă. P. 258 : Intru acastă sfântă si dumnezeiască carte iaste dată de părintele chirio chir Climentu, in zilele prea înălțatului și luminatului [de] Dum- nezeu și Domnului lo Costandin [Voevod] L.. 5. Pe un Evhologhion, Târgoviște 1713. t Dat Bistriți de duhovnicul Mihail Schit[eanul|. Acestu molifelnic s’au dat de părintele piscup chir Neofitu, de pomană să aibă pomenire în veci si să zică pomifni Gospodi]. Și am scris in luna lui Martie, 7280 (= 1772), Dumitru Copilu de la Cheia. 6. Pe un Penticostarion, Râmnic 1743. Această carte ce să cheamă Pentecostar iaste dată de preasființia sa părintele, de prea sfințiia sa părintele (sic, repetirea 1) episcupul chirio chir [Climejnt, iar cine i-ar [veni în gând] a o muta de aice, sfinții îngeri [să-1 pedepsească] la vreme înfricoșatului județ... rie ieroshimonah Peșterea- nul, Decernv. 28 dni 7251 (= 1743). 7. Pe un Octoih, Râmnic 1811. Afierositu-s’au acest caslov în dooă trucuri înpreună cu 12 mineie de lună i o liturghie, la schitu Sf. Grigore, metoh mănăstirii Bistriți, îm- preună i alte odăjdii, spre pomenire vecinică, de Nică Log[ofătul] mănăstiri și de Pitaru loan braț, a cărora pomelnic s’au însemnat la sfârșitu aceștii cărti ². > VII. BISERICA ȚIGANIA. Biserica aceasta, destul de veche datând din 1689, n’a suferit modificări in zidărie. Pictura este mai nouă. Tot ce am găsit despre ea se cuprinde în însemnările de față. Din pomelnicul ei² lipsesc foile cu numele ctitorilor așa că nu mai putem cunoaște alte informații directe. Tin să amintesc aici că ușa bisericii face pă~ ¹ La fel a fost publicată și de Odobescu, o. c., p. 103; la p. 105 se dă și fotografia ei. Cu mici deosebiri e și la Ghenadie Enăceanu. Visite canonice, p. 32; și V. Dră- ghiceanu, o. c., p. 58. ² Publicat in Întregime de Pr. T. Bălășel, Un manuscris din 1798 al Ini Dionisie Eclesiarkul, in Arhivele Olteniei, XV, 1936, p. 100-106. reche cu ușa de la biserica Arnotei³ și, după cât se spune, au fost ale vechei biserici a mă- năstirii Bistrița. J 1. inscripția de la intrare. t Alte tale dentru ale tale ție nainte aducând nimic vreadnic putem săvârși In pârâte Hristoase, ci ca și văduvei mângâeri priimeaște, ce întru slava ta și cinste Prea curatei Maicei Tale și pururea Fecioară Mariia am rădicat zidind casa ¹ Intre 1735—174S. ² Pomelnicul promis lipsește. ³ Ușa Arnotei a fost publicată de V. Drăghiceanu, Mo- numentele Olteniei p. 60, unde se dă și fotografia. http://patrimoniu.gov.ro INSCRIPȚII ȘI ÎNSEMNĂRI DIN COSTEȘTI-VÂLCEA aeasta noi robii tăi. Părvul Cantacuzino Log. și Paisie arhimandritul Bistriții, intru carea slăvin- du-te ca un Dumnezeu arată-te și noao milostiv cela ce fire milostiv ești. Ms. Av[gust] dni 10 leat 7197 (= 1689)\ 2. Inscripția pictată în interior. Acastă sfântă si dumnezeiască besearică s’au inpodobit cu zugrăvitu, după cum să veade, de robul lui Dumnezeu Ghermano ermonah pentru Fig. 11- — Biserica Bistrița-Țigănia din Costești- Vâlcea. Vedere spre Sud-Vest. a lui si a părinților lui veacnică pomenire, fiind călugărit din copilăria lui la acastă sfântă mănăs- tire Bistriți, in zilele prea luminatului nostru Domnii Io Nicolae Mavrogheni Voevod, fiind episcop pea sfințiia sa Filaret și egumen la acastă sfântă mănăstire Bistrița chirio chir Nectarie, la leat 1788, meseța Ag[ust], fiind zug[rav] P. loan Pop Tudor. 3. Pe ușă. BkIK HfS.WfU llaHCHf dpXÎA'dHApHT KX ak'P /3pMS Atena ton ahh kî (= fost egumen Paisie Arhi- mandrit, in anul 7196 (= 1688), luna Iulie zile 12). Inscripția continuă cu litere latine scrise pe trei caturi dând, probabil, numele meșterului: BASILI IAROCK SHIGIR. 4. La hram afară de-asupra ușii. Acestu hram l-au făcutu vătafu Stancu Micu cu ¹ In piatră e săpat și vulturul cantacuzinesc insoțit de inițialele P. C. cheltuiala lui, Mai 6 dne, 7260 de la Hs. 1752 [Zugrav] Nicolae. 5. Pe o piatră în zid afară supt fereastra, altarului. Aica să odihniaște robu lui Dumnezeu Nes- toru ereu, care s’au pristăvitti in luna lui Fe- vruarie 2, 7520 (= 1812). 6. Pe o cruce lângă altar. Pomeni Gospodin, pomeni gospodin... 7327 (= 1819). 7. Pe un Penticostarion, Râmnic 1743. Acest Penticostar l-au dăruit prea sfințiia sa părintele chir Climent episcopul Râmnicului, sfintei mănăstiri Bistriții, 7252 (= 1744) Mart 23 dni. 8. Tot acolo, p. 12. ...bic Nicolae Popa Tudor. 9. Pe un Molitfelnic, fără început. Acest dumn°zeesc sfânt molifelnicu l-am cum- părat eu Popa loan sin Popa Nicolae sin Popa Manea ot Bărbătești, și cine să va ispiti a-1 ins- Fig. 12. — Biserica Bistrița-Tigănești din Costești-Vâlcea. Vedere spre Vest. triina să fie supt blestemul sfinților părinți care au așezat legea... (rupt)... au întărit... Pisah Diacon Gheorghe Bădi... 1810 Mai 8. 10. Pe o Leturghie, Râmnic 7276 (=1768). Liturghie a lui Popa Marin Fulgescu, din satu Costești, mahalaoa Țigănia. Anu 1857 Martie. http://patrimoniu.gov.ro BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE VIII. BISERICA VĂRATECI. Biserica de lemn, in forma de acum datând din 1818, are amvonul adaos mai târziu. De fapt biserica este muit mai veche. La început a fost pe același deal, ceva mai sus, dar surpându-se pământul a trebuit să fie mutată mai jos, la loc mai bun, după cum spune tradiția. Lucrul poate fi exact, întrucât un an scris pe o bucată de piatră arată 1781, când probabil că exista bi- serica. Mutirea aceasta o va fi săvârșit popa Ni- colae Vărăticeanu amintit de inscripție. De jur-imprejur biserica avea un brâu sculptat în serpentin, care se mai observă la altar unde a căzut tencuiala cu care a fost acoperită mai târziu. Azi este părăsită și in curând se va nărui. Tot așa și clopotnița, care poate este mai nouă. Toată zestrea bisericii se află acum la biserica din Grușetu. 1. Inscripția de la intrare săpată în lemn. In hramu sfinți Adormiri Maici Domnului si alu sfă[n]tului erarhu Nicolae. t Acastă sfântă și dmnezăească besărică s’au prenoit dinu temelie in zile[le] prea înălțatului și prea luminatului Domnii lo loanii Gheorghe Ca- raga Voevodu, cu toată voea și blagoslovenea prea sfinți[ei] sale părintelui episcopii alu Răm- nicol[ui] chiru Galactionii al No[u]l[u]i Săverinii, cu toată osărdiia și cheltuiala sfinți[ei] sale popi lui Nicolae Vărăcanu. S’au renoitu cu toate odoa- răle cele trebuincioasă pre deplin, leatu 1818, 7227 Nov. Intru a lui vejnică pomenire '. 2. Pe o piatră aruncată în curte (fragment de cruce ?). Pe o parte: Leat 7289 (= 1781). Pe cealaltă: I.azăr (?) 3. Crucea din curtea bisericii. Cu ajutoriu lui Dumnezău s’au ridicatu acastă sfântă cruce prinu hramu sfântului arhiereu Nico- laie. Pomeni Gospodin: Nicolaie iereu, Stana erița, Dima, Sofica, Gheorghe, lonu, Nicolaie, Mării a, lonu ereu, Ioana erița, lonu ereu, Costan- din, Floria, Pătru, Măriîa, Costandinu, Stoica, Ioana, Gheorghița, Grigori iermonah, Radu, lonu, Floria, Toma, Gheoghe, Săma, Jenia, Dumitru, lonu, lonu, Opria, Gheorghe, Stanu erei, Pătru, Cosma, Dinu, Pâtru, lonu, Nicolae, Din, Costîcă, ¹ Ultimul rând e scris mai târziu cu altă mână. Nicolaie, Marcu, Gheorghe, Pătru, Nicolae, Dima, 7327 (= 1819). 4. La proscomidie urme de pictură. 1858 August. 5. Pe icoana Maicii Domnului pictată pe pânză. Acastă sfnt. icoană s’au făcut cu toată chel- tuiala lui Nicolae Văr[ă]ticanu. Nicolae ereu, Stana ereița, Gheorghe, loan, Nicolae, Maria. 1819 Noem. 8. 6. Pe icoane prăznicare. a. Acastă icoană au plătitu Pătru Lăzărescu, Vasile Andreescu, 1863 Agost 18. b. Acastă [s]fântă icoană au plătit-o Popa Nico- lae, slujitoru bi[se]rici, 1863 Agost 18. Fig. 13. — Biserica Văratici din Costești-Vâlcea. c. Acastă sfântă icoană s’a dăruit de Dumnezău să să jugrăvească de Popa Onu Zugravu. 7. Pe o Leturghie, Sibiu 1835. Acastă sfântă leturghie s’au cumpărat de noi Pătru sin Grigore Lăzărescu, Trifonu sin Grigore s Dima al Stani. S’au cumpărat cu lei 22 pa[rale] 20, adecă lei doozeci parale dozeci, și am hăre- zit-o sfintei biserici[i] noastre din Văratici, spre a noastră vejnică pomenire. Anul 1848 Septemvrie 8. 8. Pe Mineiul lunei Ianuarie, București 1852. a. Acest sfânt Mineiu este dăruit de preasfinția sa D. D. Nifon, si in zilele Domnului Alicsandru loan Cuza, cu totu cheltuiala enoriesilor, adecă în aducere, și fiind slujitori biserici popa Nicolae Lăzărescu si Nicolae Costandin Cortan si Costan- din Marinescu lleasca. 1861 Ghenarie 16. b. La aceste Meinefe] au ajutat vreo câțiva enoriași ai biserici, la chiriea aduceri lor la părin- http://patrimoniu.gov.ro INSCRIPȚII ȘI ÎNSEMNĂRI DIN COSTEȘTI-VÂLCEA 199 lele enorii, egumenul sfintei monastiri Bistrița. 1860 c. Costandin Gheorghe Iliescu, paracliserul bi- luna Dechemvrie 14. Preotul Nicolae Vărăticeanu. sericii mahalai Văratici, 1854. IX. CRUCILE SATULUI. în comuna Costești au fost multe cruci puse fie ca semne de hotar, fie hărăzite vre unui hram ori în amintirea vre unei întâmplări. Acum se mai găsesc foarte puține. Rău-voitorii le-au distrus in mod barbar căutând comori supt ele, sau, ceia ce e mai rău, să-și facă trepte de câr- ciumi ori de case din ele. Din câte mai sânt n’am putut culege decât inscripțiile a trei cruci. Poate să mai fie vre una de a cărei urmă să nu fi aflat. Două din aceste cruci cunoscute par să fi fost puse la hotarul moșiei moșnenilor cu a mănăs- tirii Bistrița. Una a fost la locul numit Sudos sau La cruce, în vârful dealului. Acum se află în ci- mitirul Feregile, pusă la capul răposatului învă- țător D. Tănăsescu. A fost luată de la locul ei, acum douăzeci și trei de ani, de preotul satului de atunci și pusă la locul de mai sus, spre a fi scăpată de distrugere, deoarece un cârciumar vroia să o ridice și să facă din ea trepte la scara cârciumii, asa cum mai făcuse si cu alte cruci de hotar. Alta se află in Vârful Malului. Acum e puțin aplecată și va cădea cu timpul, dacă nu va fi îndreptată. Cea de a treia, din Belețești, nu pare să fi avut un scop precis fiind chiar în mijlocul că- tunului. Se zice că la început n’a fost acolo unde e acum, în dâlma dealului, ci jos în margenea râului. Mutarea s’ar fi făcut de teama inundației. Proprietarul grădinei în care se află acum, bă- trânul Belețescu, se gândește să o cioplească pentru sine, să-i fie pusă la cap la vremea morții. 1. Crucea de Sudos. t în numele Tatălui și al Fiiului și al Sfântului Duhti. Rădicatu-s’au acastă cinstită si de viiată > * făcătoare cruce intru lauda sfântului Nicolae, de robu lui Dumnezeu Antonie Arhimandritul proi- g[umen] Bistriții, in zilele pre luminatului Domnii Io [Costa]ndin Nicolae Voevod. Oc[tomvrie] 50 dni, vă leat 7265 (= 1756). Pomeni gospodi: Antonie Arhimandrit, Ilarion Arhimandrit, lonichie erodiacon, Magdalina mo- nahia, Dumitra, Oprea, lonu, Nicolae, Stana, Ni- colae ermonah, Sava ermo[nah], Matei ere[u], Neaga erița, Costandin, Gligorie er[eu] ...(stricat) ...m, Ion, Gheorghie erei, Tooma (sic), Stanca, loanichie monah, Pârvul, Mariia, Mihul erodiia- con, Praxia monahiia, Crăciun erei Nicola ere[u], Dima, Pelaghiia Ilarion mona[hj. 2. Crucea din Belețești. Hramu sfântului arfireu (sic) Nicolaie. Pomeni Gospodi: Nicolaie, Costandina, Ionică, Ioana, Ion, Ionii, Ioana, Cortandinii, G[r]igorie, Ioana, Ion, Stana, Stanii, Dobrița, Dumitru, Dima, Niculae, Gheorghe, Stancu, Andre[i]c[a], Ionii ereu, Oprea er[eu], Nir.olae, Stana, Măria, Opria, Gheorghe, Samfira, Mărinu, Măriia, Ionii, Costandinu, Anuța. 7506 (= 1798). 5. Crucea din Vârfu-Malului. Cu ajutoriu sfintei Troițe s’au ridicatii acastă sfântă cruce in hramii sfântului ar[hie]reu Nicolae. Pomeni Gospodi: Nicolaie diiaconu, Stana de[a- conița], lonu diaco[nu], Ioana de[aconița], Gheor- ghe, Păuna, Ioana, Ionii, Măriia, Ionii, Nicolai ir[e]u, lonichie mo[nah], Ioana, Cosmidi, Măriia, lonache, Cârstia ireu, Dima Opria, Gligorie ireu, Măria, Stana, Opria, Pahomie, Nicolae, Dumitru, Costandina, Mariia, Ionii, Mihăilă dia[con], Ilinca, Floria, Stanca. 7557 (= 1829). X. FÂNTÂNILE SATULUI. Sânt multe cișmele, șipote, puțuri și fântâni in sat. Dintre cele mai cunoscute amintim cișmeaua din Valea Bună, din Zlamene, din Căline, din Țigănie și din Ciorobești; apoi fântâna lui Opran, a Ghiormei, supt Arnățăl, supt Arnota și altele. Puține insă au troițe cu inscripții amintitoare ale ctitorilor si acelea sânt cu totul recente. Pe cea mai veche, care se află la fântâna de supt Ar- nota, pe drumul dintre Mănăstirea Bistrița si pi- ciorul Arnotei, supt munte, o dăm aici. Din ea se vede că e vorba de o refacere, la 1874, a unei fântâni mai vechi. Fântâna de supt Arnota. Anu 1874 Agust 14. Acastă ceșmea se au prefăcut de robi lui Dumnezău preotul Costandin lacovescu și Toma Din Popa Toma și Din Popa Toma și Dimitrie leaco[vescu]. (Adaos mai nou): Preotu Cos[ma], Mariea erfeița]. http://patrimoniu.gov.ro CUM APAR MONUMENTELE ROMÂNEȘTI DIN ARDEAL UNUI CĂLĂTOR FRANCES¹ A. de Gerando, Frances însurat în Un- garia cu fiica unei familii nobile, e unul din aceia cari au cunoscut mai bine și au presintat cu mai multă simpatie pe Românii din Ardeal. îl vedem oprindu-se în cale ca să prindă frumuseța portului românesc, puritatea liniilor rasei, grație care o deosebește. De și alegem doar rândurile care privesc mo- numentele nu ne putem opri de a înfățișa și unele care vorbesc de aceste podoabe ale neamului: „La route de Carlsbourg ă Zalathna s’enfonce dans les montagnes que l’on a cotoyees jusqu’ici. Le chemin, quand je le parcourus, etait si mau- vais, malgre la belle saison, que nous preferâmes plus d’une fois â la voie administrative le lit pierreux d’un ruisseau. A quelque distance de Carlsbourg on s’arreta. Le hasard voulut que ce fut devant une chaumiere pittoresquement placee au dessus d’un torrent et ceinte d’une haie de rosiers souvages. Au cri .. Ape“ ² pousse par le cocher, une belle Valaque eu sortit, tenant â la main un de ces gracieux vases de forme etrus- que dont on se sert encore dans le pays. Elle avait le beau costume des montagnardes de Zalathna: un mouchoir blanc roule en turban, dont les bouts brodes retombent sur le cote gauche et en dessous duquel parait une tresse de cheveux noirs qui entoure le front; des col- liers de verroterie s la chemise â longues et larges manches, attachee aux poignets et au cou par un cercle de broderies rouges; un corsage de peau decoupe sur la poitrine et fixe par une cein- ture de diverses couleurs d’ou pend le double tablier de laine raye. Autour des jambes est ¹ A. de Gerande, La Transylvanie et ses habitants, pp. 320, 366-7, 376; planșe. ² Eau. roulee une piece de drap blanc assujettie par|les courroies des opinci. La Valaque s’approcha les yeux baisses, nous offrit â boire et se retira". Iată cum îi apare călătorului vestita bi- serică, romană de materiale, nu de arhitec- tură, de la Dănsus : „C’est â Demsus que se voit le seul monument romain qui subsiste en Transylvanie. Les Vala- ques ont aujourd’hui pour l’eglise un edifice carre, de quelques metres de haut, surmonte d’une tour ă demi ruinee et percee de quatre ouvertures. A droite de la fațade il est flanque d’une voute qui se reunit derriere l’eglise â un mur circulaire fort endommage: une grande pârtie des pierres qui formaient ce mur sont tombees, ce qui fait qu’on peut l’escalader sans- trop de peine. En montant ainsi l’espece d’es- calier qui s’est forme entre les assises, on arrive â la petite tour qui couronne l’edifice, et dans laquelle est pratiquee un galerie obscure haute de trois puds. A l’angle du mur circulaire est un chapiteau colossal; pres de lă sont couches des lions de pierre. Du câte oppose â la voute, le mur est forme de moellons et de blocs de marbre, entre lesquels se montrent deux colonnes. On penetre dans l’eglise par une petite porte dont le dessus est decore de peintures valaques. L’interieur de l’edifice est supporte par quatre piliers gros et courts, tres rapproches l’un de l’autre, et sur lesquels on lit des inscriptions ro- maines. La lumiere entre par les ouvertures de la tour, qui est situee precisement au dessus de l’espace compris entre les quatre piliers. Au fond se trouve l’iconostase, et au-delă l’hemicycle forme par le mur de derriere, ou le pretre dit l’office. Les vieilles murailles de l’eglise sont cou- vertes aujourd’hui de peintures: ce sont des portraits de saints et quelques tableaux expres- http://patrimoniu.gov.ro CUM APAR MONUMENTELE ROMÂNEȘTI sifs qui montrent â chacun comment ceux qui se livrent aux plaisirs defendus deviennent la proie du diable. Les peintures sont d’une nai'vete telle qu’il faut etre un pecheur bien endurci pour ne pas quitter sur l’heure la voie de per- dition.“ O biserică de sat e descrisă la Mociu : „L’eglise du village de Mots, dont nous dou- nons un dessin, a ete elevee il y a deux cents ans. Suivant la coutume valaque, la porte, qui est percee sur le cote, est si basse, qu’on ne peut entrer sans coutber la tete: peut-etre, dans la pensee des architectes, y a-t-il lă une inten- tion marquee. Deux fenetres fort petites repan- dent dans l’interieur de l’eglise une clarte dou- teuse. A la faveur de ce demi-jour mysterieux on apenjoit d’eclatantes peintures qui ornent les murailles de bois. Ce sont des portraits de saints et des scenes allegoriques, avec le nom des per- sonnages et l’explication des sujets en lettres cyrilliennes. Ici l’on a ingenieusement represente les peches capitaux, et l’on voit le diable en- traîner les pecheurs avec une rire terrible. Lâ, la mort emporte d’un meme coup un roi, un pretre et un villageois. Cette derniere scene se retrouve souvent dans les eglises valaques. Les paysans se consolaient de l’oppression en pro- clamant, sous l’egide de la religion, l’egalite des hommes. Dans un angle se trouvent des fourches qui servent â soutenir les vieillards pendant les heures de l’office, personne n’etant assis. Au fond de l’eglise est place l’iconostase, la cloison qui separe le pretre de la foule. Elle est doree et recouverte d’une multitude de bfînnieres et de tableaux benits. Les tableaux sont de toutes diniensions; aussi les personnages sont-ils de toutes grandeurs. Faute d’espace, ils se recou- vrent les uns les autres, si bien qu’une tete co- lossale de Saint Nicolas repose sur le corps de- mesurement petit d’un Saint Pierre place au dessous. En jetant un coup-d’oeil rapide au- tour de soi, en voyant cette quantite de figures incroyables qui vous regardent, celles-ci en riant affreusement, celles-lâ eu grințant des dents, on se croit transporte dans un m^nde fantastique. L’obscurite augmente encore l’effet, car l’oeil n’aperțoit pas de prime abord toutes ces chinoi- series, qui apparaissent peu â peu, et semblent se multiplier pour vous". La Brașov el vede cele două biserici: ■cea grecească și cea din Șcheiu: DIN ARDEAL UNUI CĂLĂTOR FRANCES „Deux eglises valaques sont encore â voir, qui toutes deux appartiennent aux Grecs non unis. L’une a ete bâtie dans la viile meme et est fre- quentee par quatre cents familles. Sur le terrain qui l’environne se voient quelques tombeaux couverts d’inscriptions en lettres russes et grec- ques. L’eglise meme n’est remarquable que par l’iconostase, cette boiserie doree qui separe les fideles du pretre, laquelle est surchargee d’e- tranges figures peintes sur fond d’or. Les mains des Madones et des saints sont d’argent massif; sur leur poitrine on voit des coeurs d’argent et d’or qui brillent entre les couleurs de la boiserie. Ce sont des ex-voto. Au fond de l’eglise, dont les murs sont impregnes d’une forte odeur d’en- cens, on voyait etinceler â la faible clarte d’un luminaire je ne sais quel vase sacre qui semblait d’un beau travail. L’autre eglise est situee dans le faubourg appele Bulgare ou Valaque: douze cents familles s’y rendent. Les premiers Bulgares qui occuperent ce faubourg construisirent en 1385 une petite chapelle de bois, qui ne resta debout qu’un siecle. Par l’intervention du prince de Valachie, une eglise en pierre s’eleva dans l’annee 1495, qui dura davantage, mais qui etait tombee en ruines au siecle passe. Elisabeth, imperatrice de Russie, a fait batir en 1751 l’eglise actuelle. Les murs sont en dehors decores de peintures: entre autres personnages figure Saint Nicolas. On y lit aussi des nom- breuses inscriptions valaques. L’edifice est sur- monte d’un docher, qui porte â l’extremite la double croix grecque, et autour duquel s’ele- vent quatre clochers inferieurs rattaches au pre- mier, suivant la coutume russe, par de longues chaines de fer. Le pretre en grande barbe et revetu de la robe noire â larges manches nous montra son eglise. II tenait par la main un joii enlant, son fils sans doute, qui regardait tantât les etrangers, dont le langage paraissait l’inquieter beaucoup, tantât les belles choses qui s’etalaient devant lui, car rien n’est plus decore qu’une eglise grecque. Cel le-ci il est vrai, a ete retouchee; peut-etre meme â cette heure a-t-elle perdu d’avantage. Mais elle etait encore des plus curieuses quand je la visitai. Les peintures d’Elisabeth, qui, il n’y a pas long- temps, se voyaient â l’interieur, avaient deja dis- păru sous la chaux. D’un bout de l’eglise â l’au- tre, le mur etait parfaiternent nu. Toutefois deux chapelles laterales restaient encore, qui attestaient la verve d’imagination des artistes grecs. Lâ les http://patrimoniu.gov.ro BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE murailles se cachaient entierement sous une ar- mee de saints, de saintes, de pecheurs, de pe- cheresses, d’anges et de diables, qui se heur- taient, se poursuivaient, s’enfuyaient dans un labyrinthe inextricable. De quelque cote qu’on jetât d’abord les yeux, sur les murs ou sur le plafond, il fallait suivre le courant de ces figures fantas- tiques qui vous ramenaient ensuite sans inter- ruption au point d’ou vous etiez parti. II n’y avait lâ ni comrnencement, ni fin. Le spectateur posait ou il voulait les bornes que la fantaisie du peintre avait depassees. Le pretre nous annonqa que ces curieuses peintures ne tarderaient pas â disparaitre aussi. A l’entendre, elles frappaient l’esprit deja peu developpe des Valaques; et ce n’etait pas ă l’aide de pareils moyens, disait-il, qu’il voulait agir sur eux. Les eglises grecques du district de Cronstadt n’etaient pas seulement frequentees autrefois par les paysans transylvains". Se va găsi, sper, că aceste frumoase descrieri înțelegătoare nu trebuiau să rămâie pierdute pentru vremea noastră într’o des- criere de călătorie de mult necetită. N. I. ¹ 11, p. 81. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTE INEDITE DIN ROMULA O DE D. TUDOR. Membru coresp. al Com. Mon. Ist. III. INSCRIPȚII PE PIATRĂ. 105. -— Fragment dintr’o lespede din calcar de Vrata lung de 0,290 m. și lat de 0,145 m. Col. Capșa. Fig- 23. Mai păstrează litere din două rânduri, înalte de 0,056 m. Epoca : mijlocul vea- cului al doilea p. Chr. Fig. 23. — Colecția Capșa. Cetim exempli gratia: .... [Mar]cel[asJ .... . . - [vi]x(it)a[n(nos)] . . . 106. — Fragment din centrul unui monument funerar. Calcar de Vrața. Măsoară : 0,3 15 x 0,310 x 0,130 m. înălțimea literelor: r. I și II, 0,051 m; r. 1II-V, variabilă între 0,035 —0,031 m. Col. Capșa. Fig. 24. Supt ultimul rând rămâne puțin loc nescris. Despărțirile între cuvinte sau abreviațiuni sânt marcate prin heredes distinguentes, ori o stea cu trei brațe. Ultimele trei rânduri diferă ca siluetă, perfecțiune și mărime de primele două, fiind adăugite ulterior. Epoca : prin secolul II după Hristos. Din primul rând păstrat sânt sigure literele LALID, iar în cel următor e fără îndoială obișnuita formulă b(cne) m(erenti) [p(osait)], precedată de un patri, coniugi, fratri, etc. în rândurile urmă- toare e vorba de un al doilea defunct, rudă cu primul; ele fură scrise de un fiu sau frate cu el. Astfel primul cuvânt din rândul al cincilea poate fi tot așa de bine un : patri, matri ori fratri. Ne oprim la lectura : ..........lalid.......................... ........i. bfenef m(erenti) [p(osuit)] [et] . . . Vohissfianus] sive Volussfius. . . / . . .fvix(it) ajn(nis) L f al(erius) . . . . p]atri p(ientissimi) [f(ecit)]. Cognomemil Volussianus ca și Volussius sânt destul de rare în părțile dunărene. Primul îl întâlnim numai odată la Nicopoli pe Dunăreiar al doilea la Savaria, în Pannonia superioară -. 107. — Bucată dintr’un stâlp cilindric, tăiat în dimensiuni mari, din calcar de Vrața. A fost ruptă din partea inferioară a inscripției, după cum arată Fig. 24. — Colecția Capșa. câmpul liber ce urmează după ultimul rând. Mă- soară : 0,375 X 0,265 m. înălțimea literelor variază ’ C. 1. L, III, 7437, 1, rândul 30. * C. I. L. IU, 4185 (un libert). Bul. Com. Mon. Ist. — Fase. 85, 1935. 3 http://patrimoniu.gov.ro 114 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE între 0,040 m. (r. 4-6) și 0,048 m. (r. 2-3). Col. Constantinescu. Fig. 25. Din primul rând nu se mențin decât picioarele a două litere indetcrminabile. In al doilea avem precis un EL la început, iar la sfârșit un L frag- mentar. Același EL se repetă și în rândul următor. Rândul al patrulea începe cu numele fragmentar [Dojmitius și se termină brusc cu un Puifcher], Mai greu de hotărît e asupra literei de la capătul r. 5, ce poate fi un T, E ori F, după care ur- mează o filiație. Ultimele litere păstrate (r. 6) sânt sigur: LIFT. Fig. 25. — Colecția Constantinescu. Epoca: secolul al doilea p. Chr. Cetim: [....................................../ /.............. hi. . . ?..............7 [ . . . AJel(ius) Apoljlonius] etc. . . ./ /. . . A]el(ius) Lucius................/ /. . . Dojmitius Pul[cher............../ /. . . 7(iti)? fitdiisi Ffabia (tribu) . . .] [.............litt[erae]?................/ Inscripția conține o listă de mai mulți cetățeni romani cari vor fi făcut parte dinti’un colegiu sau ridicaseră un monument. Doi dintre ei sânt niște Aelii, deci peregrini. Ce va fi fost scris prin ultimele patru litere e greu de închipuit. 108. — Ara minusculă din calcar de Vrața, cu un dublu profil sus și tăiată neregulat pe laturea dreaptă. înaltă de 0,062 m., lată la piofilul de sus de 0,035 m., iar la cel de jos de 0,038 m. înăl- țimea literilor variabilă între: 0,008 — 0.012 m. A fost cumpărată de no;, în Septembre 1933, de la un sătean din Reșca. Col. Constantinescu Fig. 26. Lapicidul a încercat să sape pe H chiar lângă margine, însă, sărind o așchie, l-a mutat mai spre dreapta și, pentru a-i încăpea inscripția, a făcut o ligațiune: HE. Ultima literă, I, abia se mai cunoaște. Inscripția, așezată în trei etaje, se citește ușor: Fig. 26. — Colecția Constantinescu. Heiculi. De sigur un mic ex voto pus acestui zeu de un modest adorator local. Ofranda nu putea fi făcută decât într’un sanctuar ce va fi fost ridicat lui Hercule la Romula, căci monumentele închinate lui sânt numeroase *. Epoca altărașului nostru nu poate fi precisată, din causa execuției rudimentare. 109. — Fragment dintr’o placă de marmoră albă, de dimensiunile: 0,113x0,098 x 0,015 m. înăl- țimea literelor: 0,022 m. A fost achisiționată de Fig. 27. — Colecția Constantinescu. noi, de la un sătean din Reșca, ce a găsit-o în pământ și într’un strat de cenușă. Urmele focului sânt confirmate și de exteriorul fragmentului. Col. Constantinescu. Fig. 27. Din rândul prirn a rămas basa literei L, iar în cel următor sânt sigure: AMA. în rândul al trei- lea aflăm un început de literă fragmentară, ca T, F ori E, după care urmează un punct și apoi QVA. O curbură mică se mai menține și din rân- dul al patrulea, ce ar fi dintr’un O sau P. ¹ Nre. 60, b (tig. 17, bi, 36 (tig, 13, b), 162, etc. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTELE INEDITE DIN ROMULA 115 Caracterul epigrafic nu ne împiedecă a propune lectura: /Iu]l[ia Avita] /M]ama[ea A ug(asta) / / .#? qua[e........../ [■......-Jo ?/.......7 Așa dar ar fi un monument prin care se cin- stea mama împăratului Sevetus Alexander. De alt- fel, pentru prima dată ea e pomenită la Romula, unde trebuie să fi fost foarte populară ca și toți împărații de origine orientală din secolul al lll-lea, căci orașul avea garnisoane și coloniști mulți ve- niți din Asia Mică. Placa fusese probabil fixată în păretele unei clădiri publice, ce fu, mai târziu, incendiată. 110 .— Titulus. Tăiat în calcar de Vrața, și de o formă pătrată. E rupt în șapte bucăți și are lipsă două colțuri. Lung și lat de 0,560 m., gros de 0,110 m. înălțimea literilor variază chiar în același rând de la 0,025—0,045 m. (rândul 1-3). Fig. 28. Monumentul fu descoperit în 1918 de către săteanul Costache Fărcășanu din Reșca, recent decedat, lângă biserica satului. Alături de el mai fură aflate și câteva ghiulele mari de piatră, de o formă perfect sferică. Locul descoperirii este chiar în marele val fortificat cu zid, ce încunjura așezarea civilă a orașului. Săteanul, nebănuind va- loarea acestei inscripții, o folosi ca treaptă la o scară, unde se rupse în mai multe bucăți și se pierdură cele două colțuri. In 1933 am cumpărat-o de la Fărcășanu cu 150 de lei și am putut culege informațiile de mai sus. Piatra se află acum în colecția colegului Constantinescu, dăruită de noi. Asupra textului inscripției se pot face o mul- țime de observații și ipotese. în rândul al doilea, primul cuvânt, de și conser- vat fragmentar, se vede a fi inartelat. Ultimele litere ale aceluiași cuvânt sânt sigur: PPIS. Com- plectarea nu poate fi decât: [Philijppis. Primul G din rândul al treilea poate aparține la A VG din rândul al doilea, dându-ni forma plurală pentru doi Auguști (AVGG), dar poate fi legat și de Felix, cetindu-se G(aius) Felix. VESTRA de la sfârșitul rândului al patrulea, este absolut sigură. După (centuria) VIII, din rândul cinci, începea un cuvânt cu M. Frunza de iederă este bine con- servată înainte de conjucția et din același rând, încât ea leagă două nume. Prima literă fragmen- tară după POST, din rândul șase este un D, iar ultima un M. Acest rând se apleacă în așa mă- sură, încât după eorum din cel următor nu mai era loc de scris altceva. Textul din lipsă de spațiu se continua abreviat și pe laturca dreaptă a che- narului inferior, din nenorocire pierdut în parte. Prima literă păstrată e deci un R sau K, după care urmează sigur : N. S și apoi probabil începutul unui al doilea S. Epoca monumentului după caracterele epigra- fice se datează din prima jumătate a secolului al lll-lea după Hristos. Cu toate că inscripția oferă o sumă de difi- cultăți de detaliu, ce-mi par greu de resolvat în- tr’un mod definitiv, propun lectura de mai jos, căreia regretatul Cagnat nu i-a găsit nimic de mo- dificat printr’o scrisoare ce a binevoit a-mi trimite. [hnpp. C(ae)s]s. d. d. n. n. (Phili]ppis Aug(ustibus), G(aius) (?) Felix, leg(ione) VII Cl(audia) p. f. vestra, Fig. 28. — Colecția Constantinescu. (centuria) VIII M /.................] et Post (umus)? d[ev], m[aiestati] eorum, [pe]r(?) (Numerum) (?) S(urorum) (?) Sfagit- tariorum) (?) Dativul Phillippis este întărit și de o altă ins- cripție din Britania, unde numele comun al celor doi împărați e pus de asemenea la plural L După cum se știe, ei avură după moarte și o damnatio memoriae; de aceia numele lor e martelat. Gaius Felix, dacă acesta ar fi numele întreg al lui. e fără îndoială un militar de grad inferior, probabil un simplu soldat din centuria VIII (= cohors VIII), care, în tovărășie cu un oarecare Postumus (?), Postumius (?), Postinius (?), etc., a cărui calitate ¹ C. 1. L, VII, 315: I(ovi) o. m. et g(enio) d(ominorum) n(ostrorum) Pliilipporti(m) Aug(ustorum), coh(ors) [11], Gallorf um equitata]... http://patrimoniu.gov.ro 116 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE nu ni este cunoscută, ridică monumentul celor doi împărați. Epitetul vestra aplicat legiunilor e foarte rar în textele epigraficeEl se explică bine prin su- pranumele de Phllippiana, dat aceleiași legiuni de o altă inscripție mildară ce provine dintr’o locali- tate necunoscută a Daciei Malvense -. Foarte enigmatice rămân pentru noi literele frag- mentare de pe chenarul inferior. Presența unui N, urmat de doi S, ni suggerează posibilitatea cetirii numelui garnisoanei Romulei din acea vreme: numcrus Stirorum sagittariorum. Acest corp auxiliar a făcut paza Romulei și a împrejurimilor ei, după cum se vede din numărul impunător de cărămizi și inscripții ce-i poartă numele, răspândite în tot județul Romanați³. Tot acest numsrus de Sirieni e în bună parte și constructorul marelui val încununat cu zid, prin care Philippus fortifică orașul în 248, Chr.⁴. Câteva cărămizi stampilate cu NS au fost recent aflate în zidăria acestui val⁵. ¹ C. I. L., 111. 6746 (=236). Cf. și Compes-rendus Acad Inscr., 1863, p. 234. ’ C. 1. L., III, 8047 (cf. și Tocilescu, in Arch.-epigr. Mitth., VIII (1884). p. 5, nr. 12): . .leg. VII. CI. p. f. Philippiane (centuria) Vilii h (astati) pr(ioris), sig(nifer) Aur(elius, Probus, optio P(ublius) Ael(ius) Victorinus. ³ C. I. L., III, 8074, 28 (= 1633); 8032 (= 1593); 12605; etc. Cf. de asemenea și Pârvan, Știri nouă din Dacia. Malvensis, An. Ac. Rom., Mem. Secț. Ist., tom. XXXVI, p 20. București 1913, și, la mine, în Arh. Olt., 1933, p. 233, și urm. ⁴ C. I. L., III, 8031 : dedicația făcută celor din Philippi se termină:... n(ostri) [rjestitutores orbis [tJotins ob tute- lam civit(atis) colonice suae Romul(ae), circuitum muri mânu militari a solo fecerunt. ⁴ La mine, în Arh. Olt., 1933, p. 234. Colegul Christeșcu Istros, I, 1 (1934), într’o notiță bibliografica ce o dă despre articolul mieu Sarcofagii de piatră de la Romula (extras din Arh. Olt., 1933, n-le fⁱ5-66), î ni atribuie o afir- mație de care nu m’am făcut vinovat, și anume că aș arăta cum că din același val al așezării civile s’ar fi scos sarcofagii zidite, fapt ce m’ar fi determinat a-1 vedea refă- cut de unul din recucentorii Daciei după părăsirea ei, fără să cunosc inscripția lui Filip Arabul din 248 (v. nota precedentă/ Din potrivă, eu am arătat ciar, în același loc, că sarcofagiile folosite ca material de zidărie se scot numai din castrul roman așezat în centrul cetății. Uni e castrul roman de mei și alta sânt fortificațiile orașuiui roman (vezi fig. 1). Pe.ntru o refacere târzie am opinat numai pentru castru. Inscripția lui Filip Arabul a fost găsită de Tocilescu la poarta de E, a orașului, și nu lângă castru (Fouilles et recher- ches archeologiques en Roumanie, p. 96. București l£00). Ea nu pomenește nimic de o rezidire a castrului, ci numai de ridicarea unui zid nou și circular, ce se poate mutări și azi, parțial,pe teien (circuitum muri.... a solo fecerunt). V. și la mine, în introducere. Totuși rămâne dificil de admis ca doi militari de grad inferior să fi ridicat această dedicație prin intermediul corpului de Sirieni. Devoțiunea lor pentru cei doi împărați e justificată prin marile binefaceri făcute de Filip Arabul Romulei, care drept mulțumire își iea pentru a doua oară titlul de colonia, în sensul unei refaceri ‘. Fără îndoială, la săparea marelui val protector al așezării civile, iau parte și detașamente din legiunea VII Claudia². Datorită marelui număr de unități militare ce au lucrat aici, inscripția comemorativă din anul 248 p. Chr. le cuprinde cu un singur nume, /nana militari. Dintr’un detașament al legiunii a VII Claudia făceau parte și cei doi dedicanți ai monumentului de față. Inscripția lor fusese fixată în zidul ce încununa valul, probabil pe porțiunea în care lucrase centuria lor. Mai târziu ea căzu sau fu scoasă de cineva, pentru a fi utilisată la un asediu al cetății. De aceia fu aflată la un loc cu mai multe ghiulele de piatră, lângă val și în interiorul cetății. Locul descoperirii e în imediata vecinătate a uneia dintre cele cinci porți ale ce- tății, de lângă biserică, ce fu probabil forțată de barbari. Din aceiași vreme trebuie să fie și o altă inscripție fragmentară, aflată în Dacia inferioară³. Ea se păstrează azi la Museul Național din București și a făcut parte din colecția Papazoglu, care și-a strâns cea mai mare parte din obiectele sale de la Romula. De aici fu probabil achisiționată și aceasta. Ea pomenește o altă centurie din le- giunea VII Claudia, și anume a IX-a, deci imediat următoare celei din inscripția presintată de noi; venită și ea aici cu ocasia ridicării marelui val, la a cărui construcție va fi participat. Se știe că Filip cel Tânăr primi titlul de Au- gustus în 246 p. Chr., așa că monumentul nostru poate fi încadrat numai între 246 și 249 p. Chr. Dacă fu încastrat în zidul de cărămizi al valului cu ocasia ridicării lui, atunci datarea e din anul 248 p. Chr. ¹ C. I. L„ III. p. 1421 și Pârvan, o. c., p. 9. ² Cărămizi cu stampila ei s’au aflat recent la Romula; v. la mine, în Arh. Olt., 1933, p. 235. De asemenea avem menționate tot pe cărămizi si numele legiunii a V Mace- donică; cf. Tocilescu, în Arch.-epigr. Mitth., XIX (1896), p. 8, no. 14 ; Pârvan, o. c„ p. 22 și urm. și la mine, în Arh. Olt., 1S33, p. 235. Multe din detașamentele acestor unități mili- tare vor fi venit aici în 248, când s’a săpat marele val, greu de executat. De aceia inscripția ni spune laconic că el fu făcut mânu militari. ’ Vezi mai sus p. 116, nota 2. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTELE INEDITE DIN ROMULA 1 17 OBIECTE DIN OS 111. — 118. — Opt styli pentru scris pe table cerate, a căror înălțime variază de la 0,120 la 0,6y5 m. Unele sânt păstrate fragmentar. De obiceiu ca- petele lor sânt modelate în frumoase conuri de pin, iar liniile striate le îmbracă o bună pane din trunchiu, până spre vârful ascuțit¹. Toate în Col. Capșa, vitrina 14, pl. 1, nr. 1-8. 119. — Linguriță de os, lungă 0.100 m. și cu vârful rupt. Col. Georgescu Corabia. Fig. 20. Obiectul e lucrat cu multă pricepere și migăleală. Găvanul are o formă perfect circulară și cu dia- metru de 0,026 m. E puțin adâncit, așa ca destinația linguriței nu poate fi decât medicinală sau rituală. Extrem de interesant este lucrată coada acestui obiect de os, care ni poate da o plăcută surprisă de ingeniositatea meșterilor sculptori din Dacia. Se compune dintr’un con de pin crestat și înca- drat de două base circulare sus, și pătrate supt el. Intre aceste ultime și alte patru de același tip, puse lângă găvan, e un grup de patru colonete răsucite, cu base și căpițele pătrate, în golul dintre colonete joacă o sfe- rișoară din aceiași materie, cioplită in sita din măduva osului și care nu poate fi scoasă afară. Se pare că obiectul ar fi fost scos dintr’un mormânt roman, după asi- gurările date de descoperitor colec- alte două ționarului. Fig. 29 Col. Georgescu. V. OBIECTE DIN BRONZ ȘI ALTE METALE. a. Colecția Maria Istrati-Capșa. 120. — Copăcel de bronz, cu un buton pentru apucat. Diametrul discului e de 0,039 m, gros de ■0,005 m. Fig. 30, 4. 121. — Capac ori greutate de plumb, cu mar- genile deteriorate și concav pe o față. Poartă în exterior urme de mortar amestecat cu cărămidă pisată. Diametrul discului: 0,053 m., grosimea lui rig. 30. — Colecția Capșa și Georgescu. ¹ Unele, cele fragmentare, pot fi socotite și ca acel de os, necesare în^podoaba femenină sau de cusut. Cf. pentru Stylus, art. lui Lafaye, în iJaremberg-Saglio, Dict., IV, p, 1510 și urm., iar, pentru deosebirea lor de ace, art, acuș al lui Sag'io în același Dict., I, 1, p. 62. 0,005 m. Fig. 30, 5. 122. — Capac de bronz de forma unui taler, cu mănușa lipsă. Diametrul discului : 0,053 m., gros de 0,006 m. Fig- 30, 6. http://patrimoniu.gov.ro 118 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 123. — Idem, lucrat cu ciocanul și cu mănușa de forma unei scări de șea, prinsă cu un cuiu. Diametrul discului: 0,067 m., gros. 0,002 m. Fig. 30, 7. 124. — Placă de bronz de forma unui disc, cu o prelungire dreaptă. Discul e împodobit cu două cercuri adâncite concentric, iar lama prinsă pe el închide pe margeni două fâșii striate, între care aleargă un ornament în formă de vrej. Obiectul, de o destinație nesigură, e rupt de la un altul. Lungimea lui: 0,114 m., diametrul discului: 0,098 m , și cu o grosime variind între 0,0030, și 005 m. Fig. 30, 8. 125. — (jhiari de bronz, ruptă probabil de la un cuier. E stilisată în cap de șopârlă ce are în jurul gâtului un disc scobit. Fragmentul poartă 151. Toartă ruptă de la un vas. Stilisată în cap de tigru cu gura căscată ; are în exterior numeroase urme de zgură de foc. înaltă: 0,085 m. Fig. 31, 7. 131. — Idem, mai bine păstrată și gura animalu- lui larg deschisă. înaltă 0,095 m. Fig. 31, 4. 132-153. — Două greutăți identice, turnate în bronz și modelate în forma unor pioni de șah. Exteriorul lor e stricat de foc. Li se pot bănui o mulțime de întrebuințări, înalte de 0,084 m. Fig. 31, 2 și 3. 134. — Greupte de plumb prevăzută cu o ansa arcuilă din fer. Diametrul discului de 0,058 m. și înaltă de 0,046 m. Fig. 31, 5. 135. — Fragment dintr’o greutate asămănătoare cu nle. 132-133, însă turnată în dimensiuni reduse. Fig. 31. — Colecția Capșa. urmele unui puternic incendiu. Lung de 0,069 m. Fig. 30, 9. 126. — Porumbel de plumb, turnat în gol și avariat. Era aplicat pe un obiect mai mare. E de pus în legătură cu cultul zeiței Venus. Lung de 0.120 m. și înalt de 0,054 m. Fig. 30, 10. 127. — Piciorul unui vas de bronz, de formă circulară. Ornamentat în exterior cu linii circulare și adâncite. Presintă urme de foc. înalt: 0,045. Fig. 30, 11. 128. — Fundul unui clopoțel de bronz cu ansa păstrată. înalt: 0,070 m. Fig. 30 12. 129. — Antebrațul unei statuete de bronz tur- nată în gol. Poate de la un Amoraș. Lung de 0,100 m. Fig. 30, 13. înalt de 0,034 m. Fig. 31, 6. 136. — Aplică plată din aramă, represintând un cap de leoaică. înaltă de 0,034 m. Fig. 31, /. 137. — Mane de bronz, frumos modelat la o extremitate în cap de leu cu coama bogată și gura deschisă. Celălalt capăt se termină cu un drug pătrat și plin '. Lung de 0,060 m. Fig 31,8. ¹ în niciun cas nu putea servi ca robinet, unde acest animai e frecvent luat ca model; căci obiectul nu e străbătut de niciun canal. 1 se pot atribui două destinații. Ca un- ornament in care se termina o osie de car roman, cf. von Mercklin, în Jahrbuch deutsch. arch. Inst, 1933, p 118 și lig. 36-37, sau ca mâner la o cheie mare; exemple în Museul de la Saint Germain;cf Reinach, Musee de Saint- Germain eu Laye, p. 340 și urm. Paris 1894; la Museul din http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTELE INEDITE DIN ROMULA 119 138. — Pomona. Figurină de bronz ce o re- presintă tronând, cu păr bogat căzut pe umeri și cu o poală încărcată cu flori și fructeînaltă de 0,060 m. Fig. 32. 139. — Aplică de bronz, stilisată in cap de leu cu o coamă mult răsfirată ². înaltă de 0,040 m. 140. — Toartă arcuită din bronz, formată din doi delfini cu cozile trilobate, ce înghit un corp comun sferic și tăiat cu dungi adânci. Corpul peștilor e împodobit cu numeroase linii curb și puncte. Lungă de 0,120 m. Fig. 32, și 35, 4. Acest tip de toartă t bine cunoscut în așezările militare romane din sec. II, p. Chr. Se întâlnește în Austria⁸ și la Turnul-Severin ⁴. 141. — Acvilă stând pe un postament. Bronz frumos turnat⁵. înaltă de 0,075. Fig. 32. 142. — Picior de vas din bronz, avariat de foc. înalt de 0,045. Fig. 33, nr. 1. 143. — Grifon de bronz, ce era fixat printr’o bară arcuită și servia ca ornament. Lung : 0,093 m., înalt de 0,056 m. Fig. 33, nr. 2 și fig. 32. Aripile animalului cu vârful adus în față sânt modelate cu grijă, penele fiind dispuse în mai multe rânduri, iar pe gât lucrate până la cele mai mici amănunte. Mânerul de fixat e îmbrăcat pe o bună parte de două mari frunze cu vârfurile în- groșate și ridicate. în jurul gâtului, animalul poartă un colier format dintr’o taenia, de care atârnă în față o rosetă cu patru frunze. Se pare că pe cap Fig. 32. — Coleția Capșa Worms și Maiența ; cf. Romisch-germ. Central-Museum tabl. XXIV, nrle. 4-8, Maiența, 1889, și Bărcăcilă, în Arh. Olt., 1934, fig. 11 (Drobeta). ’ înfățișări similare ale Pomonei la Reinach. o. c., p. 101, no. 97 (29556); același, Rep. reliefs, I, p. 217, Paris, 1909, și Hettner, Die rdm.Steindenkmăler des Provinzial- museums zu Trier, p. 60 și urm., nle. 100 și 101, Trier, 1893. Cultul Pomonei e rar în vremea Imperiului, căci începe a se stinge odată cu republica. Ovidiu singur îi consa eră mai multă atenție (Metam., XIV, 623-773). Cf. incă Hild, în Daremberg-Saglio, Oict., IV, 1, p. 547, s. v. Po- mana, și Wissowa la același cuvânt, în Pauly-Wissowa Realeiicycl., III, col. 274 și urm. ⁴ în registrul colecției locul provenienței e dat Caracalul. Și aici a fost o așezare romană, unde ar putea fi găsită, dacă nu a - fi fost cumpărată de la vre-un amator de antichități. mai avea prins un alt ornament, fixat cu un cuiu, al cărui orificiu e visibil și azi. Obiectul e turnat ⁴ Rom, Limes Osterr., caietul IX. p. 79, fig. 38. ¹ Florescu, Castrul loman Drobeta, p. 51, nr. 4 și fig. 10, nr. 4 (extras din Rev. Ist. Rom , 1934). Un frag- ment inedit din aceiași toartă, aflat tot la Severin, se af'ă în col. Capșa (vitrina 15, nr. 1C6). Pentru alte exemplare identice mai vezi Reinach, Musee de Saint Germain en Laye, p. 345, nr. 464 ; același, Catalopue ilustre du Mu- see des Antiquitis Nationales au chateau de Saint Germain en Laye, tom. II, p. 262, fig. 147, Paris 1921, și Jacobi, Das Rbmerkastell Saalburg, p. 434, și tabla LVII, nle. 2 și 3, Homburg von der Hohe, 1867. ⁵ Moisil, in Bul. Comis. Mori. Ist., 1911, p. 142. http://patrimoniu.gov.ro 120 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE artistic, fiind unul dintre cele mai frumoase ce s’au aflat până acum la Romula. 144. — Urechea dreaptă ruptă de la o statuie de bronz, ce era turnată în mărime naturală. înaltă: 0,078 m. Fig. 33, nr. 3. 145. — Trei degete (cel mare, arătător și ine- lar) rupte de la mâna unei statui de bronz aurite ce fusese executată în mărime naturală. Poate proveni de la același monument ca și nr. precedent, șopârlă ce avea ochii din sticlă roșie, unul păs- trându-se '. Lung de 0,062 m. Fig. 33, nr. 7. 148. — Fragment de bronz ce pare a fi rupt dintr’o toartă de vas. Jos se termină cu trei frunze rotunde, iar de-asupra lor stă un Eros funerar cu dreapta adusă la piept, iar în stânga ține o torță cu vârful pe pământ. înălțimea fragm. : 0,061 m. Fig. 33, nr. 8. 149. — Fragment de bronz modelat în cap de Fig. 33. — Colecția Capșa. fiind ridicat unui împărat roman. Lungimea frag- mentului e de 0,068 m. Fig. 33, nr. 4. 146. — Basă circulară de la un candelabru de bronz, mult stricată de foc. Brațul candelabru- lui era modelat în labă de leu, din care a rămas numai ghiara prinsă de basă. înaltă: 0,0⁷4 m. Fig. 33, nr. 6. 147. — Fragment ornamental de bronz, de forma unei bare triunghiulare, terminată cu un cap de leu ce înghite un guzgan. Lung: 0,099 m. Fig. 33, nr. 9. 150. — Fragment dintr’o placă de bronz ce are reliefat pe ea un cap de taur. Pentru explica- ția ei vezi n-l. 237. E înaltă de 0,128 m. Fig. 33,. nr. 5. 151. — Bacchus. Figurină de bronz ce pare a fi fost așezată pe un tron. Zeul poartă aruncată pe spate și legată în față o nebridă; cu stânga ridică spre gură un strugure, iar în dreapta ține un fragment din tirs. Părul lui bogat se împle- tește cu ciorchini de struguri. Modelarea e dintre cele mai plăcute de la Romula. împrejurările descoperirii sânt aceleași ca pentru nr. 139. înăl- țimea f gurinei: 0,114 m. 152. — Hipocamp de bro->z in perfectă stare de conservare. Animalul pășește în galop spre dreapta și cu capul aplecat tot spre dreapta. Figurină plăcut redată. înaltă: 0,043 m. 153. — Mască de satir din bronz, cu fața exa- gerat modelată, osoasă și cu urechile mult ridicate. ' Obiceiul acestui fel de podoabe frecvent la reptile e orientai și pătrunde de aici și la Romani. Cf. Babelon șl Blanchet, Catalogue des bronzes antiques de la Bibi- Nat., p. 490, nr. 1126, Paris, 1895 și Postovtseff. în MitUn deutsch. arch. Inst., 1934, p. ts6. http://patrimoniu.gov.ro monumentele inedite din romula 121 E represintat în atitudine de somn '. înaltă : 0,074 m. 154. Șarpe de bronz, cu capul rupt. Turnat în formă de postament și cu corpul încolăcit, înalt: 0 051 m. Fig. 35. — Colecția Capșa. 155. — Ornament de la marginea unei mănuși de bronz, stilisat în cap fenician. Părul cade per- pendicular în maii bucle în jurul feței, iar pe cap e pus o specie de pileus cu straiuri adânci și paralele. în jurul gâtului apar și margenile hai- nei ². Fig. 34, 156 — Cerb de bronz rupt în două bucăți și cu o parte din | i ioarele din față lipsă. Era așezat pe un postament, pierdut și el în parte. Coamvle-i fuseseră turnate într’o singură buc ta. Lung: 0,068 m„ înalt de 0,055 in. 157-158. — D ni i obiecte de bronz, având a- ceiași mărime și formă. Sânt goale în interior, au imului umflat și îngroșat în forma unui buton, iar de buza gurii li atârnă câte o mănușă. Pro- babil că serviau ca vârfuri de baldachine, fixându-se în vâifui unui baston de lemn. înalte: 0,078 m. Fig. 3 : urs. 1 și 2. 159 — Cupa unui pahar de aramă ce sta pe un picior, acum pierdut. în exterior e ornamentală cu numeroase linii în relief ce se întretaie în felul unor arabescuri. înaltă: 0,029 m. și cu diametrul gm ii de • t ,056 m. Fig. 35, nr. 3. 160. — Mercurius. Figmină de bronz cu bra- ' Un exem.lar identic din Museul din Sofia, pi blicat de Renach, Rev. anh , 1899, p ! 23, no. 14 ² Notat de dr. Ltrati, Comunicări arheologice, p. 3, r¹. I, 2. i.i An. Ac. Rom., tom. NXXlv, Meni. Secț. Științ, București, 1912, unde e datâ greșit a fi tur,.ată i , fier. țele și piciorul stâng rupte. Era înfățișat în zbor. Peste tot corpul poartă puternice urme de zgură de foc. înait de 0,078 m. Fig. 32 16’. — Merctirius. Statuetă de bronz deosebită mult prin arta cu care a fost turnată. Divinitatea e represintată în atitu- dine de odihnă, cu mâna dreaptă sprijinită pe șol- dul piciorului. Brațul stâng rupt, în care purta ca- duceul, îi e înfășurat într’o bucată de stofă. Pe ca- pul lui puțin înclinat spre stânga sânt puse două ai ipioare. Mușculatura bine modelată, ca și formele rotunde ale trăsăturilor corporale, ni pot indica o copie mai mică în bronz după o operă de samă c in antichitate. Tălpile pi- cioarelor îi lipsesc. înaltă : 0,191 m. Fig. 36. 161. Hercules. Figu- rină de bronz, cu membrele pierdute. înaltă: 0,123 m. Fig. 32 Fig 3 >. — Colecția Capja. 163. — l enus. Bronz iau distrus de foc și cu bra- țele rupte. Părul bogat îi cade pe spate. înaltă: 0,154. Bul. Com. Mon. Ist. — Fasc. 85, 1935. http://patrimoniu.gov.ro 122 buletinul comisiunii monumentelor istorice 164. — Statuetă de zeiță sau muritoare turnată în bronz și mult stricată de foc. Brațul drept și-l razimă pe șold, iar pe cel stâng înfășurat în cutele hainei și-i duce la piept. E îmbrăcată cu un chiton și un himation frumos cutate. înaltă : lescu, șef pe atunci al oficiului telegrafo-poștal din Caracăl, care se crede a le fi dat d. Papazo- glu. Obținută de la d. A. Hențiescu în 1891, fost farmacist în Caracal". Notița e extrem de prețioasă, căci ni poate da 0,137 m. ]ămuriri asupra calității personagiului represintat în această colosală statuie. Nu cred că acest calceus 165. — Mistreț de bronz-așezat pe un posta- Fig. 37. — Colecția Capșa. să fie dintr’o statuie a lui lupiter, căci de obiceiu acesta e represintat cu picioarele goale. E mai degrabă a unui împărat roman din secolul al lll-lea, identificat cu zeul și căruia i s’a pus în mâni fulgerul '. 16S. — Mâna dreaptă a unei statui de bronz turnată în mărime naturală. Toate degetele, afară de arătător, îi sânt rupte. Se pare că era aurită și, după tehnica îngrijită, din secolul al Il-lea. Poate fi din statuia unui împă- rat roman². înaltă de 0,166 m. Fig. 38, b. 169. — Fragment din pulpa pi- ciorului drept de la o statuie de bronz, ce fusese turnată în gol și ment paralelipipedic și gol în interior. Piciorul drept din față îi e puțin rupt. Figurina, care avea o în- fățișare plăcută, a fost mult vătămată de foc. Servia ca obiect de ornamentație sau și de cult ’. înalt de 0,108 m. și lung de 0.110 m. Fig. 37. 166. — Robinet mare din bronz, terminat cu un cap de leoaică ca gura deschisă, prin care curgea apa și având prinse în dreptul urechilor două bare cilindrice (una e ruptă). Țeava de formă pătrată era îngropată, rămâind afară numai capul anima- lului '. Și acest obiect poartă urme de sgură de foc. Lung de 0.183 m. Fig. 37. 167. — Calceus mulleus rupt de la piciorul stâng al unei statui de bronz turnată în mărime peste cea obișnuită. Talpa și o parte din laturea carâmbului lipsesc. Ultimul e format dintr’o bandă (lora) compusă din cinci învârtituri prinse la cele două extremități cu câte un buton circular (lunula). înălțimea încălțăminții e de 0,275 m., iar lungi- mea de 0,320 m. Fig. 38, c. în registrul colecției aflăm următoarea indicație : „încălțăminte de la statuia lui Jupiter, găsită în 1890-1891 la Romula. Fulgerele le-a avut d. Veru- ¹ Ca in Gallia ₛ cf. Reinach, o. c., p. 2j7 și urm. ¹ Robinete la fel stilisate, la Saglio, in Daremberg- Sagli-r, Dict.. II, 1, p. 711, s. v. epistomium și Gisela M, A. Richter, The Metropolitan Museum of, Art, Greek, Etruscan and Roman bromes, p. 166 și urm., n-le 406- 409, New York, 1914. in mărime naturală, pentru zeul Pan sau un ¹ încălțăminte specifică împăraților romani, cf. Heuzei, s. v. calceus, în Daremberg-Saglio, Dict., I, 2, p. 818 și fig. 1028. Exemplare similare acestuia vezi la Ridder, Les bronzes antiques du Louvre, 1, p. 16, nr. 74 și pl. 9, nr. 74, Paris 1915, și Cserni Bela, Alsofeher vărmegye tortdnete, p. 202, fig. 16, Aiud, 1901 O fotografie a obiectului din col. Capșa, la dr. Istrati, Câteva cuvinte..., p. 16, fig. 1. s O fotografie la dr. Istrati, o. c., p. 16, fig. 3. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTELE INEDITE DIN ROMULA 123 satir. Și acesta, ca o mulțime de monumente romulense, poartă urme de incendiu. Fragmentul a făcut parte din col. Tzupagu și apoi a trecut în col. Capșa¹. Înalt: 0,226 m. Fig. 38, a. 170. — Specillum (oricularium) din bronz, cu mânerul terminat într’o umflătură, iar capul instru- mentului are forma unuei lingurițe prelungite. Lung de 0,125 m. E un instrument chirurgical bine cunoscut². 171. — Instrument chirurgical din bronz, cu un capăt rupt, iar celălalt modelat în formă de lopățică dreptunghiulară și cu margenile ascuțite. Lung, de 0,103 m. 172. — Stylus de bronz în formă de daltă și cu mânerul ornamentat cu linii întretăiate !. Lung de 0,088 m. 173. — Pensetă de smuls părul tot din bronz. Coada ei se termină cu o umflătură în formă de buton, iar între lamele cu care se prindea părul e prins ulterior un mic cuiu Lungă : 0,082 m. 174. —■ Cuiu de bronz cu capul rupt. Lung: 0,109 m. 175. — Fragment dintr’un stylus identic nr. 172 Lung: 0,045 m. 176. — Cochlear din bronz, cu mânerul rupt. Găvanul lui e puțin adânc și circular, putând servi ca obiect, chirurgical sau linguriță de masă ⁴. Lungă de 0,107 m.. și cu diametrul găvanului de 0,027 m. 177. — Fragment dintr’un cuiu de bronz. Lung : 0,059 m. 178-179. — Două chei de bronz cu mânerul lung, plat și terminat cu o ansă. Lungi : 0,070 și 0,057 m. 180-183. — Patru chei de bronz, mânerul mic și o ansă mare, ce li dă aspectul unor inele ⁵. ¹ Ibid., p. 16, fig. 2. ² Servia pentru! curățitul rănilor și urechilor. Cf. Chapot- Cagnat, Mantiei d'arch. rom., II, p. 515, Paris, 192'. Exemplare identice la: Jacobi, o. c., p. 452 și tabla LXII n-le 1, 2 și 6 ; Richter, o. c.,p. 450, no. 1/53; Rom.-germ, Museiun Mainz, tabla XXII, n -le 4, 5 și 9-11; Musee de Troyes. Catalogues des bronzes, n-le 561 și 406, pl. XLV și xxxvii, Troyes, 1898. ⁸ V. supra n-le 111-118. Alte exemplare pentru com- parație cu cel de față la Jacobi, o. c., p. 443 și urm , și tabla LXX, nr. 3-10, Unul tot de la Romula în col. Georgescu, v. mai jos, no. 235. Un altul similar acestora aflat la Dro- beta e inedit in colecția Capșa, vitrina 15, no. 100 ⁴ Sagiio s. v. cochlear, în Daremberg-Saglio. Dict, I, 2, p. 1683. Exemplare asămănătoare la Babelon, Le tresor d’argenterie de Berthouville, p. 145, și pl. xxxiu, n-le 62-3, Paris, 1916. Pentru deosebirea lor de ligula, v. art lui Thcdenat, în același Dict., 111, 2, p. 1253 și urm. * Cf. și infra, n-le 245 și 251-2. Cele mai răspândite sânt la Romula cheile-inel, ce se purtau în deget și din causa lipsei de buzunare la îmbrăcămintea romană ; cf. Lungimea lor variază de la 0,026 m la 0,040 m. 184-192. — Nouă fragmente de fibule din bronz- 193. — Ornament de bronz în formă de inel și îmbrăcat în exterior cu trei rânduri de protu- beranțe '. Diametrul: 0,035 m. 194. — Cataramă de bronz, în formă de scară de șea și cu cuiul pierdut». înaltă: 0,032 m. 195. — Cercel de bronz, de formă circulară și cu o umflătură sferică ce era aurită. De o parte și de alta se văd urmele a două spirale încolăcite în jurul arcului. Diametrul. 0,034 m. 196. — Ac de bronz, încovoiat de foc. Diam. : 0,042 m. 197. — Aplică de bronz, formată dintr’o placă hexagonală cu un umbo la mijloc. La ambele ex- tremități are câte un buton de fixat pe piele. Lungă : 0,035 m. 198. — Idem, mai mică și ruptă pe o lăture. Lungă: 0,028 m. 199. — Toartă de bronz, găurită în centrul curburii și cu capetele stilisate în felul unor ghiare cu trei proeminențe ascuțite prin care se fixa. înaltă : 0 027 m. 200. — Cruciliță de bronz cu corpul perlat si cu un orificiu pentru atârnat 3. înaltă: 0.030 m. 201. — Cataramă de bronz de aceiași formă cu nr. 194. înaltă: 0,027 m. 202. — Pandantiv de bronz, format dintr’o bară dreaptă prevăzută cu o toartă de atârnat și de care e prinsă o alta stilisată în felul unui corn de cerb. Lung: 0,031. 203. — Fragment dintr’un ornament de bronz, perforat în centru și prevăzut cu patru ansae late- rale. înalt: 0,017 m. Sagiio, s. v. anulns, in Daremberg-Saglio, Dict., 1 1. p. 295 și fig. 349. Peste tot insă, in Imneriul roman se cons- tată frecvența celcr cu mânerul lung, pe când cheile-inele sânt rari; Richter, o. c., p. 362, n-le 1248, 1249 și 1255; Babelon-Blanchet, o. c., p. 641 și urm. n-le 1887-1904 și 1907; Ridder, o. c., pl. 119, n-le 3575-3669; Rom.-germ. Mus. k'ainz, tabla XXIV, n-le 7-19; Jacobi, o. c., p. 479, pl. xxxxiv, n-le 1-27; Rom. Limes Osterr., passim, etc. Cheile cu mânerul lung sânt numeroase ia Drobeta; Flo- rescu, art. cit., p. 51, no. 5 și fig. 10, no. 5. și la Răcori (inedite îi Museul din Craiova), pe când ce'e de tipu inel sânt rari. Pentru felul cum erau fjh site cele dou 1 forme, vezi Gaheis, ii Osterr. Jahreshefte, XXVI (1930), Beibl., p. 231 și urm ¹ Motiv decorativ folosit și la brățare. Babelon-Blanchet, o. c., p. 600, no. 1506. Unele, cele de dimensiuni mai mari, se folosiau și ca rame de oglinzi; cf. Nowotny, în Osterr. Jahreshefte, XIII (1910), Beibl., p. 107 și urm. și 261 și urm. ² hifra, no. 201. Tipuri cunoscute și la Richter, o. c., p. 332, n-le 1079, 1087 și 1088. Altele inedite de la Răcari în Museul din Craiova. ³ La mine, în Arh. Olteniei, XII (1933', n-le 66-57, ex— Te s, p. 1. no. 1 și fig. 1. http://patrimoniu.gov.ro 124 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 204. — Fragment romboidal de bronz, perforat în centru și cu vârfurile îngroșate. înalt: 0,030 m. 205. — Balta de plumb cu o ansă de bronz, înaltă: 0,018 m. 206. — Buton de cuirasă, din bronz și cu două capete. înalt de 0,019 m. 207-208. — Două fragmente de fibule de bronz. 209. — Lamă dintr’o pensetă de bronz și pre- văzută cu o toartă circulară. înaltă : 0,040 m. 210. — Cuiu de bronz cu un capăt răsucit in jurul trunchiului și formând o ansă. înalt: U.106 m. 211. — Robinet de bronz cu închizătorul pier- dut. Lung: 0,094 m. 212. — Pandantiv de bronz, de formă triunghiu- lară și perforat la un capăt. înalt: 0,058 in. Tig. 39. — Colecția Georgescu. 213-216. — Patru fragmente de bronz. 217. — Fragment dintr’un cuiu de zinc. înalt: 0,04 1 m. 218. — Două fragmente de bronz. 219. — Cercel de aur, compus dintr’o basă pătrată, în care e fixată o piatră de iaspis verde negravată și dintr’o toartă formată din două fire legate între ele prin două cârlige. înalt de 0,015 m. 220. — Idem, cu toarta ruptăși de care e atârnat un disc raliat. înalt: 0,018 m. 221. — Pandantiv de la un cercel de aur, for- mat dintr’o mică toartă de care e prinsă o sfe- rișoară cu o prelungire pătrată. înaltă: 0,009 m- 222. — Frunză de stejar, din aur. Lungă: 0,046 m. Pe eticheta obiectului se găsește însemnarea: „Foi de aur, erau de două feluri, dintr’o cunună găsită în jurul craniului unei fete, din un sarcofag de la Romula. Restul a fost dus Ia București". Asemenea frunze se găsesc frecvent in necropola orașului. Fragmente și în col. Constantinescu. Probabil că frunza din col. Capșa să fie din mor- mântul Claudiei Amba, descoperit la 1836, când, ni se dau indicații despre atari frunze aurite, iar sarcofagul ei a fost dus ia București'. Tot oin morminte au fost scoși și cerceii de aur des criși mai sus (n-le 219-221) b. Colecția Gh. Georgescu-Corabia. 223. — Arcul unei fibule de bronz, în formă de S și formată din două săgeți alipite. Lungă : 0,035. Fig. 30, nr. 3. 234. — Mercarius. Figurină de bronz avariată mult de foc, cu mâna și piciorul drept lipsă. Pe brațul stâng ii atârnă obișnuita mantie, iar pe cap se mai disting două mici aripioare. înaltă: 0,063 m. Fig. 30, nr. 2. 235. — Stylus de bronz similar nr. .72. Lung: 0,lzO m. Fig. 30, nr. 1. 236. — Arcul unei fibule de bronz, în formă de vârf de lance cu capă- tul ascuțit înco oiat și căre i servia de port agrafă. De-a lungul lamei stă adâncită o nervură. Resortul și acul îi lipsesc. Lungă : 0,062 m. Fig. 30, n r. 1. 237. — Pteryx rupt din cuirasa unei statui de bronz ridicată pentru un împărat roman. Fragmentul mă- soară : 0,220 x 0,185 x 0,005 in. Aceiași destinația avea și fragmentul nr. 150, de inai sus. Fig. 39. Fragmentul din col. Georgescu are la basă două mari denticole, încadrate de o dublă ghirlandă simplă,ce se termină în oa doua,mai mare, și care aleargă sinuos peste corpul plăcii. Ele închid două flori cu o codiță lungă, ce se deschide cu o floare compusă din trei lobi: doi formați dintr’un mănunchiu de firișoare arcuite în sus, iar al treilea dispus perpendicular: samănă unui con de pin. Ghirlanda cea mare poartă între sinuositățile ei trei capete proeminente de animale : la mijloc un cap de taur, încadrat de două de leu (cel din ¹ Wl. de Blaremberg, în Museul Național, an. 1836 no. 24 (cf. la Odobescu, Antichitățile jud. Romanați, p. 39 și urm , București 1878); in gazeta germană KrOnstădter Unterhaltungs-Blatt, din an. 1837, p. 56 ; Laurian, în Magazinul ist. pentru Dacia, II, p. 98 ; Odobescu, ist. arc/ieologiei, p. 332, nota 1, București 1877, și Tociiescu Monumentele epigrafice și sculpta rali din Mus. Naț. din București, p. 541 și urm., București 1902. http://patrimoniu.gov.ro MONUMENTELE INEDITE DIN ROMULA 125 stânga e rupt). De-asupra capetelor animalelor stă câte o proeminență semisferică, mărginită de o bară orizontală. Astfel grupate, capelele, se alternau in jurul loricei: unul de leu urmat de unul de taur. Ele aveau și un caracter profilactic, nu numai ornamental ’. c. Colecția llie Constantinescu-Caracal. 238. — Cocoș de aramă, cu picioarele lupte. înalt: 0,060 m. Fig. 40, a. straturi sinuoase. Lung: 0,126 m. Fig. 40, e. 243. — Cercel de aur cu toarta ruptă. Foița circulară închidea o piatră prețioasă, înstrăinată de descoperitor¹. în posesiunea noastră. Desco- perit într’un mormânt. Diametrul discului: 0,013 m. Fig. 40, f. 244. — Fragment dintr’o placă d..- bronz. înaltă : 0,053 m. Fig. 40, g. 245 — Două chei de bronz, de tipul celor des- Coada pasării e transformată într’un tub continuat cu un canal, ce se deschide supt gâtul animalului. Acest orificiu ca și creasta cocoșului sânt încunjurate de un rând de sticle încrustate. Servia probabil ca robinet². 239. — Venus. Torso fragmentar din bronz, turnat în gol. înalt: 0,062 m. Poartă urme de foc. Fig. 40, b. 240. — Capul unei statuete de bronz, înalt: 0,036 ni. Represintâ uu tânăr Oriental cu părul frumos buclat în jurul feței, peste care poartă o specie de pi’eus cu moțul dat pe spate și formând în față un colț ascuțit, în care e înfipt un buton rotund. Fig. 40, c. 241. — Fibulă mare de argint, păstrată Fig. 41. — Colecția Kretzulescu. în perfectă stare. Lungă de 0,054 m. Fig. 40, d. Are formă de arbaletă. Databilă : 150-200 p. Chr. ³ A fost aflată în 1932, într’un mormânt ro- man, împreună cu monumentul ce urmează. 242. — Ac mire de bronz, îmbrăcat parțial cu Fig. 40. — Colecția Constantinescu. ‘ A. de Ridder, s. v. lorica, în Daremberg-Saglio, Dict. 111, 2, r. 1311 și urm. Pentru istoria artistică a statuilor de bronz loricate, vezi art. lui Hek.er, in Osterr Jahresh., XIX-XX (1919), p. 217 și urm și in sp cial p. 235, cu fig. 164. Fragmente similare celor rutuulense, aflate in Dacia inferioară, Tocilescu, Fonillcs et recherches archeoloșri - qttts en Roiimanie. r. 13 și fig. 78 (Râcari și Bărcăcilă, în Arh. Olteniei, XIII (1934), extras, pp. 17 și 19, fig. VI și 24 scrise mai sus (nrs. 180-183). Lungi : 0,020 m. Fig. 40, h. 246. — Fragment dintr’un obiect de bronz cu o destinație neclară. înalt: 0,040 m. Fig. 40, i. Are forma unei base circulare din centrul că- reia se ridica un picior canelat, iar de pe laturi pornia un altul, prin care se fixa probabil într’un zid E împodobită în exteiior cu două frunze de stejar umplute cu ovuri. 247. — Fibulă în formă de aibaletă, turnată în bronz. Resortul e fără arc și compus dintr’o țea. ă ce închide un cuiu de mijlocul căiuia se prinde acul. Lungă : 0,580 m. E probabil din secolul al IV-lea p. Chr. \ d. Col. Lm. E. Kietzulescu-București. 248. — Acvilă de bronz in posiție de repaus. Lucrare modestă, înaltă: 0,050 m. Fip. 41, a. ¹ Cf. pentru comparație S. glio, s. v. epistomitun, în Daiemberg-Saglio, Dict., II, 1. r. 711 și fig. 2S98. ² Forrer, Reallexikon, p. 237 și tabla £0 nr. 4. ’ Cercelul roman e o mare predi ecție a acestor pietre; cf. Puttier, s. v. inattres, în Daremberg-Saglio, Dict., 111, 1, P- 446 t Forrer. o. c pl. 60, no. 17. Vezi și no. 255. http://patrimoniu.gov.ro 126 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 249-250. — Două cuie de bronz cu banul în formă de ciupercă. Lungi: 0,050 m. Fig. 41, b. șir. 251-252. — Două chei-inel de tipul celor des- scrise mai sus (n-le 180-3 și 245). Lungi: 0,030 m. Fig. 41, c și d. 253. — Fibulă de bronz cu acul pierdut și port- agrafa prelungită. în exterior e argintată. Lungă: 0,050 m. Fig. 41, e. 254. — Idem, cu port-agrafa lată. Lungă : 0,045 m. Fig. 41, /. 255. — Idem, în arbaletă de tipul celei descrise la nr. 247. Lungă de: 0,075 m. Fig. 41, h. 256. — Fragment ornamenta) din bronz, ce ser- via ca pandantiv și din care se desfac cinci raze, înalt: 0,028 m. Fig. 41, g. 257. — Deget de la o statuie de bronz ce fusese turnată în mărime naturală. Lung: 0.085 m. Fig. 41, j. Obiectele de metal din Romula sânt cele mai numeroase și variate ce se descopăr aci. Majori- tatea lor sânt lucrate din bronz, după care urmează arama, aurul și argintul, fierul fiind foarte rar din causa neresistenței lui. Cele două metale pre- țioase, aurul și argintul, se găsesc numai în boga- tele morminte din necropola orașului. Bogăția bronzului e uimitoare, și din el s’au turnat statui de împărați (n-le 144, 145, 150, 167, 168, 237 și 257), unele fiind poleite cu aur¹. Numeroasele statui de bronz fură ridicate mai toate în prima jumătate a secolului al lll-lea p. Chr., când pe tronul Romei se rânduiesc o serie de împărați de origine orientală, protectori ai Romulei, ca și Filip Arabul; populația era în majoritate venită din această regiune. La devoți- unea imperială contribuia și presența celor două corpuri de trupă, care păziau regiunea romănă- țeană: Cohors 1 Flavla Commagenorum și mai apoi numerus Surorum Sagittariorum. Zeilor li se toarnă mai mult figurine, așezate pe altarul do- mestic sau duse ca simple exvoturi în templele orașului. Astfel se întâlnesc : Mercurlus (n-le 160, 161 și 234); Vemis (n-le 163, 239); Eros (n-le 129 și 148) ; Pomana (no. 138); Bacchus (no. 151); Pann (no. 169) ; etc. Mulțimea lucrurilor de bronz o formează însă diferitele resturi fragmentare de ornamente, multe, chei, ace, etc. Din marele nu- măr al lor se poate deduce starea înfloritoare la care ajunseseră cetățenii Romulei, în urma exploa- tării agricole a bogatei câmpii ce-i încunjura și a comerțului de schimb ce se făcea pe piețele ei. O dovadă în acest sens o formează și bogăția ceramicei de terra sigillata cu numele a numeroși fabricanți cunoscuți în tot Imperiul roman, precum și opaițele marilor exportatori, venite aici în sec. II și al lll-lea p. Chr. O caracteristică a multor bronzuri din Romula, văzută și la monumentele de piatră arhitectonice și sculpturale, sânt numeroasele urme de foc ce le presintă în exterior. Faptul nu poate fi pus în legătură decât cu sfârșitul tragic ce l-a avut orașul în timpul jafurilor barbarilor. Bronzurile împodobiau în primul rând templele publice și apoi casele bogătașilor. Acestea formară prima țintă a noilor veniți (Va urma). ¹ Recent, co'egul Constantinescu a mai achisiționat de la Reșca și o copită enormă de bronz auiit, ruptă, de sigur, tot dintr’o statuie ecvestră imperială. ³ Regretăm că nu am putut da întregul material ilustrativ al acestui articol, de oare ce ni s’au pierdut la zincografie o parte din clișee, in timp ce studiul se tipăria, și pe care nu le-am mai putut înlocui. http://patrimoniu.gov.ro ELEMENTE PROFANE ÎN PICTURA RELIGIOASĂ SFÂNTUL ILIE ȘI CĂRUȚA CU CAII DE FOC DE VICTOR BRĂTULESCU. In articolul cu același titlu, publicat in „Buletinul Comisiunii Monumentelor Is- torice", 1934, pp. 49'67, arătam că in multe scene creștine apar unele elemente cu caracter profan care vin de-a dreptul din păgânism și că aceste elemente au fost folosite de noua credință creștină. Părinte, căruța lui Israil si călărașul lui". (Regii, IV, 2.’V. 14) ’. Mai resumat, dar cu același conținut, fragmentul acesta cuprinde următoarea no- tiță, in manualul publicat de Didron, in 1845: „Ilie, inălțat spre cer, pe un car de foc, Fig. 1. — Sf. Ilie in căruță. Pictură din biserica Sf. Ilie de lângă Suceava. In ce privește pe Sfântul Ilie, iconografia recomandă zugravului următoarele cu pri- vire la ridicarea la cer a acestuia. „Luarea lui Ilie in sus." „Car de foc și cai de foc și in mijlocul carului Ilie, ca la ceriu in sus mergând, și Eliseu din josul lui privindu-1 pre dânsul și cu o mână il trage pre cojocul lui Ilie, despărțit fiind de la Ilie, și cu cealaltă mână ține o hârtie care zice : Părinte, este icoana lui Hristos urcând spre cer, la înălțare, cu un steag roșu in mână." Această scenă a invierii și a nemuririi sufletului este sculptată foarte adesea pe vechile sarcofagii creștine, adunate in mu- seele creștine din Arles, Marsilia și Paris². ¹ Vasile Grecu, Cărți de pictură bisericească bizantină. Cernăuți. 19 6, p. 124. ² M. Didron, Manuel d'iconographie chretienne grecque et latine, Paris. 1845, p. 112. http://patrimoniu.gov.ro 128 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE F:g. 2. — Pet.’liu din icoana Sf. Ii:e de la bi'erx.i Si !Iic Gorgani din București. http://patrimoniu.gov.ro ELEMENTE PROFANE 1N PICTURA RELIGIOASA 129 Hui. Com. Mon. Ist. — Fasc. 85, 1935. 5 http://patrimoniu.gov.ro 130 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Să cercetăm pe rând elementele acestei scene, in câteva represintâri românești și străine, să facem apropierile cuvenite, și vom vedea apoi, conclusiile ce se impun, CĂRUȚA Șl CAII DE FOC AI SFÂNTULUI ILIE. în Istoria Românilor, I, p. 150, d. pro- fesor lorga, scriind despre „căruța scitică", represintată in monumentele arheologice, ba atribuită și zeilor, arată câ „această căruță a rămas și pănă astăzi in carul nostru și al locuitorilor stepei, unde s’au purtat odinioară acești domni ai po- poarelor “. Și are perfectă dreptate, fiindcă această căruță, „atribuită și zeilor", este represintată Fig. 4. — Sf. Ilie in câruțâ. Biserica brâncovenească din Făgăraș. de a lungul timpurilor, in zugrăvelile bi- sericilor noastre, purtând pe Sf. Ilie, amin- titor al lui lupiter tonans și al soarelui, in același timp, păstrând același vechiu caracter general, cu unele note locale și unele ca- racteristice ale vremii. Mai toate acestea sânt înfățișate fără leuci, fiind mai mici, mai ușoare și sortite a fi trase de cai, in vreme ce acelea cu leuci ’erau trase de boi și puteau fi încărcate până sus. fără primej- dia de a se revărsa loitrele, puternic spri- jinite pe leuci. Dovada celor afirmate mai sus, că în- tâlnim adecă elemente caracteristice locului și vremii, o facem cu ilustrarea câruții din icoanele Sfântului Ilie. după cum urmează : La biserica Sfântului Ilie, ctitorie a lui Ștefan-cel-Mare, de la sfârșitul secolului al XV-lea, căruța Sfântului Ilie este infâțișată ca o cutie dreptunghiulară pe patru roate. De la această formă poartă numele de dric (fig. 1). Forma aceasta o întâlnim, in aceiași regiune, la Voroneț, la sfârșitul vea- cului al XVLlea, dricul asâmănându-se mai mult unei bărci (fig. 3). Cam de aceiași formă, de și aici iese in evidență mai ales roatele, iar caii merg mai mult in dreptul carului, este cea de pe icoana Sfântului Ilie, din secolul al XVIII-lea, de la biserica Gorgani din Bu- curești. (Fig. 2.) Deosebită de cele de mai sus, căruța Sfântului Ilie zugrăvită in bi- serica brâncovenească de la Făgăraș, din 1697, se înfățișează mai apropiată de căruțele din vremile noastre și din regiunea aceasta : cu roțile d’inainte mai mici, cu loitre, având loc de urcat in câruțâ, scara de mai târziu a trăsurii cu arcuri, cu carâmbi intrerupți de acest loc de urcare, cu un lemn de le- gătură in partea din urmă, amintind pe cel din vremurile noastre, cu crucea de care stau agățate crucioaiele cu șleaurile hamurilor; exemplarul acesta este caracteristic regiunii transil- vănene de care vorbim (fig. 4). Aproape toți gemarii ce ve- niau din Transilvania înainte de unire aveau asemenea că- ruțe numite briști, prin părțile de Sud ale țârii noastre. Amintire a carului solar este icoana- prăznicar ce se păstrează in catedrala din Giurgiu. Ca și in cea de la biserica Sf. Ilie Gorgani din București, caii sânt în- aripați. Caracteristic este că, in zugrăvelile de la Voroneț și Sfântul Ilie din Bucovina, cei patru cai înaintași urcă domol un munte, iar Sfântul stă liniștit, ca un moșneag, in mijlocul câruții, precum vor fi stat odi- nioară Voevozii in călătoriile ce făceau prin țară, pentru a împărți dreptatea, ca Radu-ceLMare și alții, in vreme ce in icoana de la biserica Gorgani din Bu- curești, in cea de la catedrala din Giurgiu http://patrimoniu.gov.ro ELEMENTE PROFANE ÎN PICTURA RELIGIOASĂ 131 caii înaripați se inălță in sus, trăgând căruța in care Sfântul, in atitudine de atent con- ducător, nu mai este un moșneag liniștit, ci un bărbat energic, preocupat de buna îndrumare a zburători' de zeița Aurora, inaripatăceia ce, in zugrăveala de la Voroneț, ca și in icoana de la Giurgiu, o face îngerul inaripat. Acesta învârtește biciul, călărește pe calul lor pe cari știe sa-i stru- nească, precum odini- oară soarele iși strunia telegarii, asămânători cu ai Sfântului nostru din icoanele de care vorbim. în zugrăveala de la Fă- găraș, Sfântul ține strâns hățurile, cu stânga, iar, cu dreapta inălțată, pare a învârti biciul și in- deamnă la drum, după ce a aruncat lui Eliseiu cojocul. O icoană care redă, pe lângă scena urcării îa cer, și pe aceia a deșteptării, de către in- ger, a proorocului llie, precum și primirea de către Eliseiu a cojocului cu care desparte apoi apele Iordanului, se gă- sește in Museul din Vălenii-de-Munte și a fost publicată de d. pro- fesor N. lorga Aceiași represintare o aflăm pe un steag, din 1834, păstrat la Museul de artă religioasă (fig. 5). In ambele scene zu- gravul a vrut sâ înfăți- șeze pe proorocul Eliseiu in momentul începerii activității sale profetice. în această icoană din secolul al XlX-lea, carul de foc al lui llie iea forma unei trăsuri mo- derne. Păcat Jnumai că por- țiunea aceasta este prea întunecată in icoană... Fig. 5. - Ridicarea la cer a Sf. llie. Pe dosul unui steag din 1834. Museul de artă religioasă. Mai rămâne de adăugit că in unele imagini, in care soarele stru- nește caii din biga romană, este însoțit din stânga, după cum se obișnuiește și astăzi la Români, când n’au hățuri sau le pierd (fig. 6). ¹ N. lorga, Les arts mineurs en Roumanie, I, București 1934, fig- 46. ¹ Cf. G. Popa Lisseanu, Mitologia greco-romană, București 1928, p. 185, fig. 65. http://patrimoniu.gov.ro 152 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE lig. 6 — Icoana Sf. Ilie de li Catedrala din Giurgiu. http://patrimoniu.gov.ro ELEMENTE PROFANE ÎN PICTURA RELIGIOASĂ 133 Aidoma acestei scene este aceia care inchipuie răsăritul soarelui pe arcul de triumf al lui Constantin-cel-Mare¹ (fig, 7). Zugrăvelile din ținutul muntos covinei arată carul Sfântului llie urcând la pas, printre stânci, iar caii merg înșirați doi câte doi; in icoana de la biserica Sf. llie Gorgani apar caii de foc inari- păți, zburând printre munți; in aceiași atitudine cei din zugrăveala de la Făgăraș; iar cei din icoana de la Giurgiu, așezați unul lângă altul, in număr de patru, zburând, amintesc de-a dreptul telegarii soarelui și vechiul sistem de in- hămare la carul roman, infățișat, după un desemn din Museul Bri- tanic din Londra, in Mitologia greco-romană a d-lui Popa Lis seanu (fig. 8). Carul solar trece printre stele, Înfățișate ca ființe omenești care plutesc in văzduh. Prin felul cum sânt arătate in descmnul Fig. 7. — Râsuitul Soarelui. Pe aicul de triumf al lui Constantin cel Mare. Dupâ Gr. Florescu, o c , fig. 28. acesta, ele amintesc ielele noastre. Credința populară născută din această Gr. Florescu. Arcul de triumf al lui Constantin-cel-Mare, Bucureș'i 1927, p. 74, fig. 28. infățișare a sfântului ii atribuie tunetul pu ternic. iar huruirea prelungită arată hu- ruirea roților trăsurii lui de foc, sau fa al Bu- cerea boabelor de porumb când tună așa, Fig. 8. — Carul solar trecând printre stele. D:semn pe un vas din Museul Britanic din Londra. Dupâ G. Popa Lisseanu, o. c. în vremea legatului porumbului, in toiul verii. Cum s’a răsfrânt in imaginația populară ridicarea in văzduh, cu ajutorul carului de foc, ni-o arată citatul de mai jos: „Străinul a făcut vre-o trei pași până la o cărărușă. Era praf mult pe ea, căci fusese vreme de secetă. Scoase din sân o vărguță, închipui patru rotițe in pragul de jos, închipui un căruț, se puse in el, și de-odată se porni cu vuiet mult căruțul și se înălță ca o vijelie. Cei doi boieri bătrâni văzură cum câr- muiește de frâne străinul, dar caii nu-i văzură" '. Zugravii scenei de care ne ocupăm au ținut samă de „Er- minie", in partea in care este vorba de carul de foc, de caii de foc, de Sfântul llie și de Sfântul Ehseiu. Ei au avut insă grijă sâ adauge, in unele scene, îngerul care mână caii, pe care „Erminia" nu-1 prevede, insă amintește pe zeița Victoria sau zorile, Aurora, care, in chi- pul de copil, deschide porțile zilei, in momentul când soarele por- ¹ 1. Agârbiceanu, Zile ploioase. In cartea de limba românâ pentru clasa a HLa, ed. a li-a, 1935, p. 175, d? Șt. Pop și Paul Papadopol. http://patrimoniu.gov.ro 154 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE nește in obișnuita-i călătorie zilnică. Momentul apariției zilei, pe care, in fig. 28 din studiul citat al d-lui Florescu, ni-I arată copilul cu torța in stânga, in vreme ce noaptea, biruită, rămâne jos, supt pi- cioarele cailor, in chipul unui bătrân, care a scăpat torța, iși găsește aplicația intr’o miniatură din secolul al Xl-lea. In această miniatură, noaptea apare ți- nând un văl de-asupra capului, in mâna stângă are o torță stinsă. Aurora, in chipul unui copil, de cealaltă parte, ține o torță aprinsă '. Fig. 9. — Sf. Ilie. Icoana rusească din secolul al XVI-lea Intr’o icoană rusească din secolul al XVI-lea ² in care scena centrală, a ridicării Sântului Ilie la cer, este inconjuratâ de patruzeci și opt de alte scene mai mici, sfântul, stând in picioare in carul tras de caii de foc, printre nori, este primit de Isus. așezat in colțul din stânga, iar ingerul, de de-asupra cailor pare a-1 conduce la Isus intocmai precum, in tablourile votive sânt conduși ctitorii de biserici (fig. 9). ¹ Jean Ebersolr, La miniature byzantine, Paris 1926, pl. XXII. ² Pervouhkine, Eglise du prophete Elie, Moscova 1915, pl. II. Pe o ușă de bronz de la Biserica Sfânta Sofia din Novgorod, din 1187, Sfântul Ilie strunește caii, vorbind cu Eliseiu, care stă intins in fața carului, in vreme ce ingerul de de-asupra carului pare câ-1 intâmpină Dacă legăm intre ele aceste elemente : Aurora, in chip de copil, cu torță, din scena „Răsăritul Soarelui", al cărui cult era in cinste la Curtea lui Constantin-cel- Mare, „el insuși fiind identificat cu soarele"², și din Psaltirea secolului al Xl-lea, cu- noscută supt numele din „Biblia de la Vatican", cu îngerul care apare conducând caii in unele icoane ale Sfântului Ilie, putem stabili o identitate de interpretare, in ce privește redarea scenii urcării la cer a Sfântului Ilie și a Soarelui. în acest cas, ca și in cașul interpretării scenei: Eroul trac, Făt-Frumos, Sfântul Gheorghe și eroii noștri morți in lupte : Radu de la Afumați, Albu Golescu și Stroe Buzescu, zugravul a luat elementele trebuitoare din arta păgână, le-a interpretat potrivit cu interesele și normele credinței creștine și, astfel rânduite, in locul scenei păgâne, a apărut scena creștină; in locul Soarelui și al Carului său, in locul cailor, al Aurorei și al Nopții, a apărut Sfântul Ilie cu carul său, cu caii săi, îngerul in locul Aurorii și Eliseiu in locul Nopții. Interpretarea citată mai sus, după Didron, că ridicarea lui Ilie la cer represintă, in Noul Tes- tament, înălțarea lui Isus, o găsim și mai târziu in explicația ce se dă scenei acestea, in panoul care cu- prinde tema respectivă sculptată pe ușile din secolul al V-lea, de la Biserica Sfânta Sabina, la Roma³ (fig 10). Brehier adaugă, după Omilia a 11-a a Sfântului loan Hrisostomul, că aruncarea cojocului de către Ilie lui Eliseiu repre- ¹ G. K. Loukomski, L’architecture religietise russe du XLe siecle Paris, 1929, pl- XV. ² Gr. Florescu, o. c, p. 75. ³ Gh. Diehl, Manuel d’art byzantin Paris, 1925, ed. a 11-a, p. 282, fig. 139 ; cf. și Brehier, L’Art Chretien- Son deve- loppement iconographique, des origines â nos jours, Paris 1928, fig. 36, p. 94. http: / / patrimoniu.gov.ro ELEMENTE PROFANE ÎN PICTURA RELIGIOASĂ 135 sinta, în Noul Testament, acordarea pu- terilor Apostolilor de către Isus \ în resumat, in scena ridicării la cer a prorocului Ilie, căruța de foc este, pentru regiunile noastre, căruța de stepă, trasă de cai, fie de patru cai, așezați după modelul celor de la carul mare. Aurora este înlocuită printr’un inger, iar Noaptea prin Eliseiu. Un amestec al ridicării Sfântului Ilie la Fig. 10. — Ridicarea la cer a Sf. Ilie. Sculptură din sec. al V-lea, ușile bisericii Sf. Sabina din Roma. După Ch. Diehl, o. c., fig. 139. doi sau de patru cai, înșirați doi câte doi, pentru alte regiuni este biga romană cu patru cai, inhămați după sistemul roman, unul lângă altul, iar, pentru altele, trăsura luxoasă de mai târziu, trasă fie de doi cer cu înălțarea lui Isus, având insă și elementele descrise mai sus, il presintâ ușile de la biserica Sfânta Sabina din Roma, din secolul al V-lea, de care am vorbit mai sus. http://patrimoniu.gov.ro RAPORTUL SECȚIUNII REGIONALE CERNĂUȚI A COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE PE ANUL 1935 Anul 1935 lasă să se întrezărească, pentru mă- năstirile și bisericile din eparhia Bucovinei, cele mai prețioase monumente istorice pe care le avem, speranța unei întrețineri materiale mai largi. De bun augur în această privință a fost visita M. S. Regelui Carol al IMea în Bucovina, cu oca- sia manevrelor regale din toamna anului în re- giunea Rădăuților, visită care a prilejuit în această parte a țerii, între altele, dacă nu chiar o refacere esențială, cel puțin o premenire a monumentelor de artă și a lăcașelor ei istorice. Cum atenția și interesul prin- cipal urma să se dea mănăstirii Putna, cu mormintele Vocvodului Ștefan-cel-Mare și ale neamului său, începutul operei de restau- rare s’a făcut aici. încă de la începutul sesonultii de lucru, Direcția Fondului bise- i icesc ortodox-român din Buco- vina a cerut Secției Regionale Cernăuți a Comisiunii Monumen- telor Istorice să delege un membru al ei în comisia ce avea să sta- bilească la fața locului întreg planul de restaurare, precum și lucrările necesare unei cât mai bune realisări. însuși președintele Secției, d. ministru dr. Ion Nistor, s’a deplasat la Putna, pentru a inspecta personal starea mănăstirii și a da avisul și îndrumările necesare lucrărilor de restaurare După această primă inspectare, starea mănăs- tirii a fost cu de-amănuntul cercetată de cătie o comisie tehnică, compusă din doi domni ingineri delegați ai Direcției Fondului bisericesc ort.- rom. din Bucovina, și d-nii arhitect ing. H. Re- zori și secretarul Secției Regionale a Comisiei Monumentelor Istorice, dr. P. Luța, cari au stabilit toate lucrările de restaurare găsite necesare pentru aducerea în bună stare a întregii mănăstiri. Ina- iute de toate s a avisat la curățirea și restaurarea exteriorului bisericii, ia repararea unor defecte la turnul și acoperișul bisericii. Cu această ocasie s’a mai hotărît să se restaureze și să se zugră- vească din nou a*ât exteriorul, cât și interiorul clădirilor mănăstirești, dându se osebită atenție încăperilor destinate găzduirii visitatorilor, care au fost și mobilate din nou. în ce privește grădina de flori din curtea mănăstirii, aflată în stare de paragină, s’a hotărît a o transforma într’o grădină Fig 1. — Schitul Crisciatec, pe malul lăstru'.ui, zidit la 1766. de flori de munte, cu mici grupuri de pietre na- turale. Totodată s’a cerut îndepărtarea din curtea mănăstirii a stâlpilor ce purtau firele de curent eletric, introdus acum câțiva ani în clădirile mă- năstirești și furnisat de instalația respectivă a unui fierestrău din localitate, proprietatea Fondului Bi- sericesc. Toate aceste lucrări au fost executate în vara anului 1935 con’orm avisului menționat. Grădi- nița din i urtea mănăstirii însă a fost amenajată cu diferite decoruri, bănci și o imitație în minia- http://patrimoniu.gov.ro OFICIALE 137 ură a chiliei lui Daniil Sihastrul, toate executate în beton, aranjament care a fost contrar avisului nostru, cât și rostului unei astfel de grădini și bunului gust. De asemeni fără avisul Secției, lângă turnul de întrare a mănăstirii s’a construit un pa- vilion de lemn. în ansamblu se poate spune că, prin lucrările Fig. 2. — Schitul Crișciatic , Iconostasul înainte de restaurare. de restaurare executate în 1935, mănăstirea Putna a primit un aspct de bună stare și ordine. în interiorul bisericii, pe păretele din spatele naosului, a fost așezat portretul-bust în fresco al M. S. Regelui Carol al II lea, lucrat de maestrul Costin Petrescu, la îndemnul d-lui ministru al Muncii dr. Ion Nistor și pe cheltuiala Fondului bisericesc. Pentru înzestrarea sălii de primire a mănăstirii, Societatea artiștilor și amicilor artelor plastice din Bucovina, cu sediul în Cernăuți, a făcut danie mănăstirii, socotind numai costul materialului, două tablouri lucrate de doi pictori bucovineni, împreună cu ramele corespunzătoare, represintând unul pe M. S. Regele Carol al IJ-lea, celalt pe Voevodul Ștefan-cel-Mare, ambele în mărime naturală. Pe cât de plăcut aspect presintă ansamblul mă- năstirii Putna propriu-zis, pe atât de nefavorabilă impresie face astăzi împrejurimea nemijlocită a mănăstirii, cadrul ei natural, care altă dată, în curs de secole de i i înființarea ei, era același admi- rabil peisagiu de munte, cu brazi bătrâni și maiestoși, ce ajungeau păuă la zidurile ei. Comuna Putna, foasta așezare a plăieșilor lui Ștefan-cel-Mare, este astăzi copleșită de câteva mari stabilimente industriale, care au transformat Bul. Cont. Mau. Ist. -ase. 85, 1935. complect, și nu spre bine, aspectul pitoresc al pei. sagiului de munte și liniștea contemplativă de altă dată. Sirenele, coșurile și furnalele celor trei fabrici de cherestea, sticlărie și ciment dau acestui lăcaș de veșnică odihnă al marelui Voevod și al nea- mului său, de cucernică închinare a Românilor de pretutindeni, un aspect de gălăgios furnicar in- dustrial îu continuă mișcare și fierbere, împrăș- tiind peste tot fumul și praful des și murdar al cuptoarelor lor. Acest aspect contrastant se mărește încă prin distrugerea sistematică și progresivă a dealului Crucii din flancul mănăstirii, săpat până în inima lui de carierele de marnă ale fabricii de ciment, și lăsându-se la gura acestor cariere grămezile informe ale rămășițelor săpăturilor, răsturnate la voia întâmplării și având înfățișarea sinistră, accen- tuată prin linia de Decauville și bărăci dărăpănate, a unui teren de depositarea tuturor dărâmăturilor. în raportul din anul 1934 am atias atenția asu- pra acestui pericol constant și extrem de vătămă- tor pentru rostul mănăstirii Putna, făcând și propuneri concrete pentru înlăturarea acestei stări de lucruri intolerabile, dar până în present nu s’a luat încă niciuna din măsurile preconisate. La cererea Oficiului parohial ort. rom. din co- muna Costești, județul Storojineț, s’a aprobat, în scopul construirii unei biserici nouă, dărâmarea vechii biserici de lemn de acolo, înălțată în anul 1785 de țerani răzeși. Se anexează două fotogra- fii ale bisericii vechi, luate de la Miazăzi și Miază- noapte. Pe hotarul de Nord al țerii, în spre Polonia, Fig 3. — Schitul Crișciatic : Ușile împărătești ascuns îu malul stâncos și înalt al Nistrului, stă, strajă a credinței ortodoxe, schitul și bisericuța Crișceatic, înălțată în anul 1766 de negustorul român Teodor Preda Hagiul, precum dovedește uricul Domnului Moldovei Grigore loan Calimah din 12 April 176S. Alt uric, tot din anul acesta, 6 http://patrimoniu.gov.ro 158 OFICIALE îl amintește din nou ca donator împreună cu pro- prietarii căpitanul Mihai! Talpă, Constantin Talpă, Grigore Botez, leremia Botez, postelnicul George Talpă, Catrina Botez, precum și loan Cozma, fost căpitan în Iași, toți locuitori din comuna înve- cinată, Repujineț. în anul 1787 mai exista în această din urmă comună încă o școală „moldovenească" așa-numită „trivială", adecă primară, care a fost apoi desfiin- țată la începutul secolului al XlX-lea pe timpul guvernării austriace. Astăzi comuna este locuită in întregime de Ucrainieni, așa că numai schitul, — adevărat monument istoric —, a rămas mărturie că pe timpul răpirii Bucovinei se aflau, chiar și la hotarul de Nord al țerii, pe malul Nistrului spre Polonia, așezări curat românești. în anul 1935 schitul și bisericuța Crișceatec au fost refăcute cu cheltuiala Fondului bisericesc Fig. 4. —• Schitul Crișciatic : Ușa de intrare ferecată in fier. •ort. rom. din Bucovina, supt directa supraveghere a Secțiunii noastre, iar în anii din urmă Consiliul eparhial al Bucovinei a afectat un teren arabil de vre-o zece hectare ca fond de întreținere a schitu- lui, pus supt îngrijirea unui ieromonah și a doi călugări. Așezat în massa populațiunii ucrainiene, care supt dominațiunea Habsburgilor a împânzit aproape complect teritoriul Bucovinei dintre Prut și Nistru, acest schit formează un loc de peleri- nagiu foarte frecventat de populația din împrejurime. în vara anului 1935, Secțiunea solicitată fiind de conducătorul schitului, care se străduiește pen- tru buna întreținere a acestui lăcaș, subsemnatul a cercetat în două rânduri la fața locului starea schitului și a bisericii, pentru a da avisul la restaurarea iconostasului și interiorului bisericii. Aceasta din urmă, de dimensiuni foarte reduse, din causa situației în coasta stâncoasă a malului Nistrului, este construită din piatră brută, tăiată probabil chiar din stâncile învecinate, și posedă un iconostas vechiu, care a fost restaurat ultima dată în anul 1832, de cătră boierul de pe atunci Dimitrie de Mocranschi. Pictura iconostasului era în parte căzută de pe fondul de lemn, și de altcum atât de înegrită de praf și fum, încât la prima privire nu se mai cunoștea aproape nimic. Cadrele sculptate ale iconostasului, precum și ușile împără- Fig. 5 — Schitul Crișciatic : Scara către balconul pentru cor. tești, erau asemeni deteriorate, unele părți lipsind complect. Se anexează fotografiile luate cu ocasia acestor cercetări, atât în interior, cât și în exteriorul schitului. Oferindu-se un țăran bătrân și evlavios, dintr’un sat din vecinătatea schitului, să suporte din mij- loacele sale proprii toate cheltuielile restaurării Fig. 6. — Schitul Crișciatic : Naos. Balconul pentru cor. iconostasului, conducătorul schitului a mai cerut, pe lângă aprobarea acestei lucrări, și autorisarea de a îndepărta din micul naos, pentru a-i da mai multă lumină și spațiu, un balcon evident adăugat ulterior, care servia corului bisericesc. Având în vedere că, de la prima privire, această adăogire ulterioară se presintă ca străină de ansamblul arhitecturii și în același timp înăbușia naosul, și așa neîncăpător, margenea balconului atingând http://patrimoniu.gov.ro OFICIALE 139 aproape candelabrul din mijlocul naosului, s’a aprobat înlăturarea. Tot odată s’a aprobat și restaurarea iconostasu- lui, lucrare cu care a fost însărcinat un specialist din Cernăuți, pictor academic cu pregătire în acest gen. Lucrarea de restaurare, din causa fră- gezimii tablourilor și a cadrelor vechi, progresează încet, fiind supraveghiată de aproape de subsem- natul, și va fi terminată până în vara anului 1930, când biserica împreună cu iconostasul va fi re- făcută și redată slujbei religioase. în fine s’a aprobat a se ridica lângă izvorul schitului un platou de piatră, pe care urmează a se așeza o cruce pentru sfințirea apei, funcțiune care, din causa marei afluențe a poporului credin- cios și a spațiului restrâns ce-1 oferă biserica, trebuie săvârșită supt cerul liber Comunicând Consiliul Eprrhial că la biserica Sf. loan Botezătorul din Arbore, ctitoria din anul 1500 a pârcălabului Sucevii Luca Arbore, s’a produs o crăpătură de 3—5 cm. in păretele din partea de Nord, între altar și naos, începând supt streșină și pănă în dreptul ferestrei, s’a dispus ca ace=t monument istoric să fie cercetat de către arhitectul Consiliului eparhial și ca lucrările de restaurare să fie executate după avisul acestuia în așa fel ca pictura exterioară și interioară să nu sufere, stăruindu-se tot odată, având în vedere valoarea artistică a acestui monument istoric, a se executa cât mai neîntârziat lucrările de res- taurare. Biserica Sf. Treime din Șiret (secolul al XlV-lea) necesitând imediate lucrări de restaurare la înve- lirea acoperișului de țigle, s’a intervenit la Con- siliul Eparhial al Bucovinei pentru executarea acestor lucrăii. Cu această ocasie s’a atras atenția acestui for și asupra stării acoperișului bi- sericii din Voroneț (1488), arătându-se că la această biserică sânt a se executa unele lu- crări foarte urgente de restaurare a acope- rișului, care nu trebuie amânate, din causa periclitării picturii de pe păreții acestei bi- serici. Primindu-se cererea parohului din târgul Solea, prin care comunică starea defectuoasă a bisericii de acolo, Secțiunea noastră s’a adresat Consiliului Eparhial cu rugămintea să dispuie neîntârziat executarea lucrărilor de restaurare, a căror necesitate a fost de altcum recunoscută și de d. președinte al Comisiunii Monumentelor Istorice cu ocasia visităni bi- sericii în toamna anului 1934, împreună cu un grup de profesori străini bizantinologi. Vechea biserică de lemn din comuna Brăești, județul Suceava, clădită din lemn in unul 1773 de mazilii loniță, Constantin și Gheorghe Gârsu, ne mai fiind încăpătoare pentru numărul credincioșilor, Oficiul Paio- hial oit. rom. de acolo a cerut aprobarea pentru desfacerea acestei biserici, spre a se construi în locul ei un nou lăcaș dumnezeesc. Având in vedere că în afară de momentul istoric al datei clădirii acestei biserici, adecă doi ani înainte de răpirea Bucovinei la 1773, din punct de vedere arhitectonic sau artistic b,serica nu presintă deosebit interes, s’a aprobat desfacerea bisericii, dându-se directive pentm păs.rarea obiectelor de interes artistic sau istoric. O altă biserică mai veche de lemn, clădită și aceasta înainte de răpirea Bucovinei, la anul 1753, în Ciudei, județul Storojineț, fusese mutată de aici în anul 1888 în comuna Slobozia-Daviden , iar acuma, urmând a se clădi în această din urmă comuna o biserică nouă, s’a cerut aprobarea ca a ea veche să fie din nou mutată în altă parte, la Banila de Șiret, comună din județul Storojineț, care e prea săracă pentru a-și putea clădi o http://patrimoniu.gov.ro 140 OFICIALE biserică nouă. Acest fapt denotă însă tot odată cât de trainică este opera meșteșugarilor lemnari moldoveni, mai ales dacă este bine îngrijită. Inaugurarea Museului „Regele Carol al ll-lea“ din Cernăuți, nou amenajat cu concursul Secției Regionale Cernăuți a Comisiunii Monumentelor istorice, o descrie președintele acesteia, d. ministru al Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, dr. Ion 1. Nistor, în revista „Junimea literară", anul XXIV, mie 5-7, Maiu-Iulie 1955, astfel: „La 1 Iulie curent s’a inaugurat la Cernăuți, cu fastul cuvenit, Museul Regele Carol al ll-lea din Strada Mickiewicz. Cu ocasia acelei memorabile solemnități s’a desăvârșit con- topirea Museului regional cu Museul indus- trial în al cărui edificiu erau adăpostite bo- gatele colecții ale Museului regional, vechiul Museu provincial al Bucovinei. Contopirea aceasta era necesară, întru cât și colecțiunile Museului industrial represintau creațiunile artistice ale iscusitului spirit bucovinean. Contopirea ambelor colecțiuni într’una sin- gură completă și desăvârșită se datorește în bună parte spiritului larg și înțelegător al d-lui losif Vihovici, președintele Camerei de industrie și comerț din Cernăuți, care, înțe- legând rostul vremurilor nouă, a consimțit să fusioneze cu Museul regional și să înles- nească adăpostirea colecțiilor acestuia în camerele din etajul întăiu al edificiului, pro- prietatea Camerei de Industrie și Comerț. în cursul războiului și chiar de la războiu încoace, pănă în ziua festivă a inaugurării noului Museu, încăperile acestui frumos edi- ficiu în stilul Renașterii serviau numai în cea mai mică parte scopurilor sale, întru cât colecțiile ambelor Musee fusionate era în- grămădite în câteva camere, iar restul încă- perilor afectat pentru birouri, precum cel ai serviciului de plasare, cel al serviciului de construcții, pentru cursuri de ucenici, etc., etc. Starea aceasta de lucruri nu mai putea dăinui. De cu bună vreme atât direcția Museului regional, cât și cea a Museului industrial își dădură sama că fusiunea lor se impune și că în edificiul lor birourile și instituțiunile de altă natură nu-și au locul. De aceia amândouă conducerile au convenit să ceară evacuarea camerelor ocupate și să le întocmească pentru scopurile cărora erau menite. Cum însă adaptarea clădirii pentru museu nu se putea face fără considerabile reparații, se impuse adunarea de fonduri pentru a le putea executa. De aceia atât d. I. Vihovici, ca președinte al curatoriului Museului industrial, cât și subsemnatul, ca președinte al Museului regicnal, au stăruit cu toată insistența pentru adunarea acestor fonduri. O visită la museu a d-lui Victor Slăvescu, minis- trul de Finanțe de pe vremri, a fost folosită ca să-l facă a înțe ege că reorganisarea acestei ins- tituții merită tot interesul guvernului. D. Slăvescu s’a convins răpede de necesitatea unui sprijin și a și ordonanțat fără întârziere o subvenție. Pilda aceasta așa de lăudabilă a fost urmată apoi și de Primăria Municipiului Cernăuți și de prefecturile județelor Cernăuți și Storojineț, precum și de însăși Camera de Industrie și Comerț. Cu aceste Fig. 8. — Biserica din ccm. Costești, jud. Storojineț, 1785. Vedere din spre Nord. m jloace s’au început lucrările de restaurație, și, decurgând în mod normal, au fost terminate la sfârșitul lui Iunie spre mulțămirea tuturor. După restaurare saloanele de la parter au rămas des- tinate pentru colecțiunile fostului Museu industrial, iar încăperile de la etajul prim pentru etalarea bogatelor colecțiuni ale fostului Museu provincial bucovinean. La parter s’au mai reservat câteva săli pentru exposițiunile periodice de industrie și artă, astfel că atât pictorii, cât și sculptorii buco- vineni vor avea totdeauna la îndemâna lor sălile cuvenite pentru a-și arăta creațiunile. în adunarea generală a Museului regional care http://patrimoniu.gov.ro OFICIALE 141 s’a ținut la 28 Iunie curent s’a votat modificarea statutelor în sensul fusionării cu Museul industrial. La intervenția curatorului, M. S Regele a binevoit să consimtă ca noul Museu să poarte, pentru toate timpurile, numele Maiestății Sale, astfel că pe frontispiciul clădirii strălucește cu litere de aur inscripția: „Museul Regele Carol al ll-lea“. Solemnitatea inaugmăiii de la l-iu Iulie a adunat pe toți represintanții autorităților și ai tuturor instituțiunilor artistice și culturale din Bucovina. La această solemnitate a luat parte și d. Victor Slăvescu, marele adăogător al instituției. Inaugurarea a coincidat și cu vernisagiul exposiției de pictură bucovineană, vernisagiu făcut cu ocasia învierii iarmarocului de Sâmpetru la Cernăuți. Serviciul divin a fost celebrat de părintele consilier eparhial Fig. 9. — Biserica din com. Brăiești, jud. Suceava. Gh. Șandru, asistat de mai mulți preoți. D. se- nator I. Vihovici, în calitate de președinte, a făcut o luminoasă expunere asupra largii contribuții a Camerei de industrie și comerț la organisarea Museului și asupra împrejurărilor în care s’a rea- lisat contopiiea museelor și restaurarea edificiului. Subsemnatul, ajungând la cuvânt, am mulțămit participanților pentru sprijinul și interesul pe care s’au grăbit să-l arate Museului și mărețelor sco- puri urmărite de el. Viața este trecătoare ca și creațiile spiritului omenesc. Lumea evoluiază cu pași răpezi, invențiile se precipită și ceia ce a fost lăudat și admirat, mâne poate cădea în de- suetudine. Dar, oricât de mari și surprinzătoare ar fi resultatele evoluției moderne, ele nu pot ieși în de ajuns în evidență dacă nu rămân proiectate pe ecranul trecutului. Și, cu cât acest trecut de creații este mai îndepărtat, cu atâta resultatele invențiunilor moderne iese mai pregnant în relief și arată scara de cultură și de civilisație a unui neam. Pământul acesta al Bucovinei păstrează în braz- dele lui urme de străveche civilisație pre- și proto- istorică, pe care s’a grefat în decursul vremurilor civilisația greco romană și, ca o directă continuare și evoluție a ei, vechea civilisație moldovenească. De aceia avem cu toții pioase datorii față de acel trecut milenar al pământului nostru și trebuie să ne străduim a-i descoase tainele și a scoate la lumină urmele bătrânei sale civilisații. De aceste nobile sentimente a fost însuflețită și generația ce ne-a precedat când s’a gândit încă la 1892 să creeze aici, la Cer- năuți, un Museu al Țerii Bu- covinei, în care să fie adunate rămășițile preistorice și istorice ale Bucovinei și, păstrate cu dragoste și sfințenie, să fie expuse văzului și înțelegerii tuturora. Gândul acesta frumos a pornit firește de la fruntașii vieții publice din acea vreme, precum Mitropolitul Silvestru, m reșalul țării, Alexandru Va- silco, de la boieri ca Stârcea și Mustață, de la Kochanow ski, primarul orașului, de la Lan- genhahn, președintele Camerei de industrie și comerț, și de la o pleiadă de intelectuali cari se grăbiseră cu inimă caldă și cu minte luminată a aduce con- tribuția lor la trecutul Buco- vinei. Amintim cu evlavioasă recunoștință numele lui Carol Romstorfer, Johann Polek, Wilhelm Schmidt, Dionisie Ollinescu, R. F. Kaindl, Eduard Fischer, Henric Klauser, Con- stantin Tarangul, Constantin Mandicevschi, Eugen Maximovici, losif Fleischer, Dimitrie Isopescu și alții cari au contribuit cu cunoștințile lor la alcă- tuirea acestui Museu al cărui scop era: „Ridica- rea și adâncirea cunoașterii Bucovinei în sens ar- heologic, istoric, artistic, etnografic și naturalist". Grație acestor lăudabile năzuințe s’a pus b..să la colecțiunile Museului și s’a editat și un anuar, care a apărut regulat de la 1893 pănă la 1900, anuar în care s’au dat publicității studii foarte prețioase cu privire la trecutul Bucovinei. în timpul răz- boiului a încetat orice activitate, iar colecțiile Museului au fost îngrămădite în două camere și http://patrimoniu.gov.ro 142 OFICIALE conservate ca prin minune prin vigilența și devo- tamentul d-lui profesor Stupnițchi, directorul acestui Museu, care și-a câștigat merite neperitoare pentru conservarea lui și căruia îi datorăm cea mai sin- ceră mulțămită și recunoștință. în noua sa organisare, Museul urmărește să păs- treze tradiția și să continue cu dragoste și râvnă sporirea colecțiilor și explorarea științifică a Bu- covinei noastre scumpe. In curând se va convoca la Cernăuți un con- greș al tuturor Museelor din Bucovina, și cu oca- sia aceasta se va elabora un plan de cercetări pe profesor secundar din Cernăuți, o colecție de mo- nete moldovenești, apoi d-nii N. P. Victorovici și I. Lissner din Cernăuți și d. N. Țurcan din Șiret colecții de medalii, plachete și decorații românești, d. Corneliu Secărianu din București o colecție de monete antice grecești și romane, d. G. Buzdugan din București o colecție de monete antice, medievale și românești, piecum și de me- dalii și plachete românești, d. sculptor Emil Bec- ker din București o colecție de monete antice și moldovenești, d. D. Simionescu-Simicel din Bu- curești, o colecție de monete polone, d. profescr județe și se va face un schimb de dublete pentru ca fiecare Museu local în parte să fie cât se poate H. Stahl bancnote românești falsificate, d. dr. A. Metzulescu din Craiova o colecție de monete și de bine asortat cu piese interesante. Se impune ca fiecare capitală de județ să-și aibă Museul ei, medalii, d. profesor Pericle Papahagi din Siliști a o colecție de monete antice aflate în Dobrogea, fie și cât de modest. Museul din Suceava este foarte bogat în piese culese de la cetate Museul de la Rădăuți, o creație nouă a soților loneț, excelează prin bogăția colecțiilor etno- grafice. Musiul din Cernăuți are pe lângă secția sa arheolo- gică și istorică și o secție ce cuprinde exemplarele represen- tative din fauna și flora Buco- vinei. în direcția aceasta tre- buiesc îndreptate explorările în toată Bucovina, pentru ca, in- trând în Museu, să afli înfă- țișat tot ce interesează viața și producția acestei provincii. Ba- sele solide care s’au pus la acest așezământ suportă o des- voltare mare în viitor. Fig 10. — Biserica din com. Brăiești. Vedere din spre Notd. Pentru intelectualitatea * bu- covineană este o datorie de onoare să-i dea această des- voltare și să iea la întrecere cu instituțiile similare din țară și străinătate. Cu acest gând și cu aceste sentimente dorim Museului Carol al II lea din Cernăuți, înflorire și prosperitate. Cu ocasia congresului național de numismatică și arheologie, ținut în toamna anului 1935 la Cernăuți (29 Septembre 1 -iu Octombre), Museul Regele Carol al Il-lea a adăpostit exposiția de monete, medalii și obiecte arheologice care, împreună cu interesantele și bogatele colecții proprii, au fost admirate și apreciate atât de congresiști, cât și de visitatorii ocali. Au expus aici : Universitatea din Cernăuți colecția ei de monete, d-l C. Ambrosievici, func- ționar la biblioteca Universității din Cernăuți, o colecție de obiecte preistorice, d. Constantin Țopa, și în fine d. L. Polgar din Mercina o colecție, montată în formă de carte, de monete antice. Venind în Bucovina cu ocasia manevrelor, M. S. Regele Carol al ll-lea visitează la Cernăuți în 12 Octombre 1935, după inaugurarea noului an universitar, Museul ce-1 poartă numele, fiind înso- țit de A. S. R. Principele Nicolae, de Marele Voe- vod Mihai, d-nii prim-ministru Gh. Tătărescu, miniștri dr. C. Anghelescu, Al. Lapedatu, I. Inculeț și dr. I. Nistor, și de întreaga Casă militară a M. S. Regelui. Secția Cernăuți a Ligii pentru Unitatea Cultu- rală a tuturor Românilor solicitându-ni sprijinul pentru acțiunea de propagandă întreprinsă de su- cursala ei locală a Oficiului de turism, menit să http://patrimoniu.gov.ro OFICIALE 143 înlesnească tineretul școlar și universitar visitarea localităților cu monumente istorice și artistice, a fost numit ca delegat în acest Oficiu secretarul Secției noastre. Anul 1Q35 a secerat nemilos în rândurile celor ce aveau grijă și dragoste pentru monumentele istorice de creație artistică a veacurilor trecute, în această parte a Moldovei. La începutul anului, în lanuar, moare în spitalul din Câmpulungul moldovenesc vrednicul luptător român lorgu G. Toma, din inițiativa căruia Sec- ția noastră a restaurat încă în anul 1922 așa-nu- mitul „Stâlpul lui Vodă" din Vama, monument ridicat în amintirea expediției lui Mihai-Vodă Ra- coviță în Ardeal din vara anului 1717, și asupra căruia decedatul a redactat și o monografie. în ziua de 4 Iulie 1935 a decedat la Cernăuți, chinuit de o necruțătoare boală, I. P. S. S. Mi- tropolitul Nectarie al Bucovinei, în care Secția noastră a pierdut un sprijinitor de valoare. Avem speranța și încrederea că succesorul Mi- tropolitului Nectarie, I. P. S. S. Mitropolitul Vi- sarion, grație energiei și culturii sale va ști să găsească mijloacele necesare pentru a asana starea celor mai prețioase monumente istorice și de artă pe care le are țara : bisericile și mănăstirile vechi din Bucovina. în această nădejde am expus într’un raport adre- sat 1. S. S. Sale starea actuală a bisericilor și mă- năstirilor din Bucovina, preconisând lucrările și măsurile de luat pentru o mai bună întreținere a acestor monumente istorice. Președinte, I. N1STOR. Secretar, Dr. Petre Luța. http://patrimoniu.gov.ro RESUME F R A N C A I S AURELIEN SACERDOȚEANU, Inscriptions et notes du village de Costești-Vâlcea. Dans les eglises des parties qui composent ce gros village inscriptions du XVIII-e—XlX-e siecle. Interessants elements d’architecture payssanne. N. IORGA, L’aspect des monuments roumains de Transylvanie dans les pages d’un voyageur franțais. 11 s’agit des notes dues â de Gerando, qui visita ce pays â l’epoque romantique. D. TUDOR, Monuments inedits de Romula (con- tinuation). Decouvertes recentes d'objets de l'cpo- que roumaine et nouvelles inscriptions. VICTOR BRÂTULESCU, Elements profanes dans la peinture religieuse: St. Elie et le char aux chevaux de flamme. Etude de folklore sur le developpement de ce theme en Roumanie. Rapport de la section regionale de Cernăuți (1935). Surtout sur le skite de Crișceatic (XVIII-e siecle).. Quelques eglises en bois. http://patrimoniu.gov.ro Anul XXVin. — Fasc. 86. OCTOMBRE-PECEMBRE 1935. COMISIUNII PUBLICAT1UNE TRIMESTRIALĂ __________10 3 5____________________________ Așezământul tipografic DATINA ROMÂNEASCĂ ♦ Vălenii-de-Munte http://patrimoniu.gov.ro MINISTERIUL INSTRUCȚIUNII PUBLICE ȘI AL CULTELOR MINISTRU: C. ANGELESCU COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE PREȘEDINTE: N. IORGA Membri: IOAN ANDR1EȘESCU, PETRU ANTONESCU, ALEXANDRU LAPEDATU, CONST. MOIS1U PR. NIC. POPESCU, VICTOR G. ȘTEFANESCU SI ARTUR VERONA. Secretar-Director: V1RGILIU N, DRĂGHICEANU. Arhitect-Șef: N. GIIIKA-BUDEȘTL CUPRINSUL TEXT: ’ “ ” Pagina RUDOLF GASSAUER: Teracote sucevene ...... 145 AL- BâRCACILĂ : Mănăstirea Coșuștea-Crivelnicu, Mehedinți (descoperire archeolagicâ). . 165 MaR FIN ROSKA : La situation strâtigraphique de Ia colline Laposhaloni de Ghiula-Vârsand, Dep. Arad ... 185 Resumat frances ... N- ILUSTRATIUNI : » Fig- 1. ² Fig- 1 R Fig 5, 6 7, o Fig- Fig- Fig- Fig- Fig Fig 9, 10, 11 12, 14, 17, 19, 21, Fig 9A Lg' 96 Fig- -R Fii 29, 30 fig. 1, o— LI 33, 34 r B 35, 36 13 15, 16 18 . 20 22, 23 25 27, 28 Fig Fig Fig Fig 37, 38 39, 40 41 . Pagina Teracote sucevene. 145 . . 146 147 143 . .... 149 150 151 152 153 154 155 156 157 158 159 160 161 162 163 Mănăstirea Coșuștea-Crivelnicu, Mehedinți (descoperire archeologică) p-.g. 1. — Pe valea Coșuștei: a, tăpșanul pe care este clădită Mănăstirea 165 pjg. 2. — începutul săpăturilor la chiliile mici 1<>5 pₗg. 3. — Hartă după „Atlas de l'Europe par J. B. De Bouge, Vienne, 1797 et 1798“ 166 pig 4. — a, b, fundația altarului bisericii l-iu ; b, locul uneia din grinzile de legătură ale acestei fundații; c, elevația absidei altarului Bisericii I; d. paramentul elevației Bisericii a ll-a; e, chi- liile mici............................... . . 167 pjg, 5. — Laturea de Sud și parte din cea de Est ale Bisericii; a. din elevația Bisericii I ; b, din ele- vația Bisericii a ILa .... 167 pig. 6. — în latura sudică, in dreptul pron-.osului: a, din elevația Bisericii I, blocaj intern ; b, para- mentul Bisericii⁻a If-a . . . . 168 fig 7 — Intrarea in Biserică ... 168 pjg. 8. — în laturea de Nord a Bisericii, in dreptul pronaosului -. ci, locul unei grinzi de legătură a zidăriei Bisericii l ■ . 169 pig- 9- — Altarul Bisericii a ll-a ; a, locul grinzii de jos a catapetesme! 169 Pagina pig. 10. — Laturea sudică a altarului, cu piciorul mesei și firida din zid, parte din absida naosului. 169 Fig. 11.— Privirea din naos spre ușa de intrare, la nivelul Bisericii a ll-a. .... 170 Fig. 12. — Altă privire din naos spre Vest : a, ușa de întrare in Biserica''a II-a ; b, ușa dintre pro- naos și naos și pardoseala Bis. a ll-a ; c, din elevația Bis. 1 ; d, pardoseala Bis. I 170 Fig 13.— în latn ea de Nord a altarului, cu retra- gerea zidului spre naos: a, 'ocul grinzii cata- petesme! și pardoseala Bisericii a I(-a. 171 Fig 14.— Supt pardoseala altarului Bisericii a ll-a: a, b, fundația altarului Bisericii I; b, locul grinzilor de legătură a acestei fundații ; c, 1 i- ciorul mesei altarului.............................171 Fjg. 15. — Mormântul in pronaos, din spre Sud. 171 Fig. 16. — Mormântul din pronaos, din spre Nord, cel profanat . . . .... 172 Fig 17. — Mormântul din pronaos din spre Nord ; a, locul mormântului profanat din fig. 16 j b, pardoseala Bis. 1 .172 Fig. 18.— Mormânt la Vest de Biserică ... 172 Fig- 19. — Osăminte grămădite de Ia două schelete, in mormântul no. 1, la stânga treptelor de intrare in Biserici. . . . 173 F,g. 20 — Chiliile mici: a, inttarea in I-a cameră; b, ușa dintre cele două camere; c. uși astupate; d, ușa spre cămara de Nord-Est. La fund, Biserica. 173 Fig. 21. — Chiliile mari..................................... 174 Fig. 22. — Extrema de Nord a chiliilor mari ; in față, pariea din intaia epocă, distrusă de apa Oga- șului Mănăstirii. ........................................... 174 pjg. 23. — Chiliile mari, capătul nordic, văzut din spre Vest. în față zidul intâii epoci, cu locul unei grinzi de legătură a zidăriei in a. . . 174 Fig. 24. — Planșa no. 1 de situație, cu detalii de construcție Mormintele din jurul Bisericii in- semnate cu ’(• sânt numerotate: 1-11, pornind de la Sud de altar. Scara clișeului 1 /189 . . 175 Fig. 25 - Planul no 2 de situație. Scara clișeului 1/639. 176 pig. 26. — Două monede de argint, sec. XVI, și gra- vură monetară pe plumb din i540 • . 177 pj^. 27. - Inscripția - lavă de fundație a Bisericii a ll-a. 177 pjg. 28. — Fragment din a doua inscripție . 177 pjg 29 — Sus: stâlpi de piatră; jos, masa altarului. 178 pjg 30 - Fragmente dintr’o masă de altar . 178 htlpiZ/patrimonio-gov-¹⁰ TERACOTE SUCEVENE DE Dr. UUDOLF GASSAUER. ---c--- INTRODUCERI'. Vijelia produsă prin năvălirea barbarilor făcu să înceteze străvechea artă a olăritului, ale cării urme se pot urmări pe pământul argilos al Mol- dovei de Nord, prin epocile preistorice (epoca pietrei lustruite, a bronzului, a fierului), precum si in timpurile Grecilor si Romanilor'. încă înainte de întemeierea Moldovei, această Fig. 1 artă a început să înflorească din nou in țara de sus. în jumătatea a doua a secolului al XIII—lea, olari sasi, de origine din Rodna, trec munții și înființează o colonie filială, Baia. E foarte eloc- vent faptul că Dimitrie Cantemir și Nicolae Costin încă puteau afirma că : „olărie se chiamă săseste baia“ ². Pământul din Baia trebuie deci să conțină un lut deosebit de potrivit pentru fabricarea de te- racote. Acest fapt resultă și din scrisorile lui Alexandru Lăpusneanu, — această splendidă figură a Renașterii de pe tronul Moldovei, — către Bis- trițeni, despre țiglarii ce-i trebuiau pentru a acoperi mănăstirea Slatina: „Decrevimus enim testa ex ' V. Anuarele „Jahrbuch des Bnkowiner Landes-Mu- seums Czernowitz", 1893 și urm. ’ V. Alexandru Lapedatu. Antichitățile de la Baia, in Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Bucu- rești l¹ 09, p. 26 Bul. Com. Mon. Ist. Fasc. 86, 1935. luto confecții eam tegt re ut solent in aliis re— gionibus"... „Lutum enim optimum idoneumque pro caramidibus faciendis in oppido nostro Bani» invenitur !u. Dar și pământul din Suceava și cel din Stupea nu era in privința aceasta cu mult mai prejos decât cel din Baia, ceia ce o dovedesc vechile cuptoare și fragmente de plăci, smălțuite și ne- smălțuite, descoperite aici. Suceava, vechiul Scaun voevodal moldovenesc, cu cetatea sa bine întărită, cu bisericile sale nu- meiOi'se, cu casele boierești si ale breslasilor din centrul orașului și cu mănăstirile sale din îm- prejurimi, era un debușeu bun pentru desfacerea, produselor harnicilor meșteșugari olari din Su- ceava². în anii 1420 și 1460 au mai intrat în Fig 2. Moldova un număr considerabil de Sasi, Secui si Husiti. » > ¹ V. Er. 1. Ni.tor, Die aiiswărtigen Handelsbeziehtm- gen der Moldan ini XIV. XV. tind XVI Jh., Gotha 1911, și Hurmuzaki-N. lorga, Documente privitoare la Istoria Românilor, voi. XV, p. 610. - Fiind nevoie de multe cărămizi smălțuite și mai ales de discurile cu smalț „e de crezut... că astfel de meșteri din mijlocul Săsimii erau aduși la noi pentru a lucra or- namentele bisericilor domnești". V. N. lorga. Negoțul și meșteșugurile în trecutul românesc, l. c , p. 24 1 http://patrimoniu.gov.ro 146 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Nu sânt de trecut cu vederea nici legăturile de înrudire ale Voevozilor si boierilor moldo- veni cu nobilimea, ba chiar cu Casa domnitoare polonă: Bogdan descălecătorul, Petru și Ștefan ai Musatei, Alexandru-cel-Bun și Iliaș, fiul acestuia, toți aveau în căsătorie femei nobile polone; Bogdan, zis cel Orb, fiul lui Ștefan-cel-Mare, ce-i drept, nu se căsătorește cu Elisaveta, sora F>g- 3. regelui polon Alexandru, de și se făcuseră toate formele si pregătirile, inclusiv fixarea zilei de nuntă '. E deci de sine înțeles că Voevozii și boierii noștri s’au străduit să împodobească camerele soțiilor lor in mod cât mai luxos și potrivit gus- tului și pretențiilor lor de principese polone. Constatăm insă la Suceava o înflorire a artei olăritului mai ales în secolul al XlV-lea si al XV-lea și rămânem uimiți că arta aceasta nu se presintă la fel in tot secolul al XVI-lea. Epoca cea mai înfloritoare a ceramicei suce- vene insă coincide tocmai cu timpul în care și comerțul din Moldova cu Caffa, Lembergul, Bistrița, Rodna și Brașovul ajunse la apogeu, Suceava fiind un centru de comerț. Comerțul se ¹ V. C. Gane, Trecute vieți de Doamne și Domnițe, pp. 23 și 82, și C. Giurescu, l stor in Românilor, voi. I, p. 441. Contesa Ludomila Krasicka imi scrie din Varșovia că la M. Wiszniewski, Pomniki, voi. IV, p. 109 se cetește: „Contractus matrimonii inter Bohdanum palalinum Mol- daviae et Elisabetham Alexandri regis Poloniae sororem, cum sigiliis a legatis moldaviensibus datis“, 1506, 16 Februar (Keta Tomiciana). afla atunci in mânile comercianților italieni și germani; abia mai tărziu se alătură acestor co- mercianti si Armenii si Românii, cari în urmă cu toții trebuie să cedeze terenul Grecilor și Turcilor’. Influența exercitată de Polonia prin artiștii italieni si nemți in domeniul artei ceramice si al altor ramuri de artă² a suferit probabil o di- minuare din causa dușmăniei dintre Moldova si » > Polonia in ultimii ani de Domnie ai lui Ștefan- cel-Mare, in timpul lui Bogdan-Vodă și al lui Ștefăniță-Vodă și mai ales in timpul lui Petru Rares. în continuare, se produc evenimente, precum jăfuirea cumplită a Sucevei de Soliman Magni- ficul, in 1538; foametea din causa lăcustelor; răs- coala boierilor de supt Ștefan Lăcustă ; care toate au avut urmări rele pentru meșteșugurile de artă. In a doua Domnie a lui Petru Rareș, un răstimp de liniște relativă, se reiau ocupațiile artistice, însă, de această dată, se afirmă iarăși influența de odinioară a elementului săsesc din Ardeal. Fig- 4. Cunoaștem multe scrisori de ale lui Petru Rareș către Bistrițeni, prin care acesta cere ca ¹ V. dr. I. Nistor, Die answărtigen Handelsbeziehun- gen der Moldau im XIV., XV. u. XVI. Jh., Gotha, 1911, pp. 135 și 214. * Încă in 1479, un „Johannes Murator" = loan Zidarul pleacă din Lemberg in Moldova V. Gh. Balș, Bisericile Ini Ștefan-cel-Mare, in Buletinul Comisiunii Monumen- telor Istorice, 1926, p. 268. http://patrimoniu.gov.ro TERACOTE SUCEVENE 147 vestitul „Hanss Maurer" (adecă loan zidarul, ori- ginar din Suceava, care pare să fi fcst arhitect), să între iarăși in serviciile lui, cu tcate că o bi- serică de piatră, pe care a zidit-o el la Suceava pentru „1.500 Gulden heydnisch", s’a prăbușit. Nu i se va cere nicio despăgubire, numai să vie iar la Suceava Dar meșterul loan nu se mai intoarce; meș- terii sași de la Suceava deci emigrează. Timpurile furtunoase de supt Ilie Rareș Tur- citul și prigonirile de supt Ștefan Rareș zelotul nu par să fi fost favorabile îndeletnicirilor ar- tistice. Firește că si trecerea Sașilor la protestan- tism n’a fost pașnică si a causat o stagnare in desvoltarea artelor. Timpuri mai bune se vestesc abia când doi representanți ai Renașterii se urcă, unul după altul, pe tronul Moldovei: Alexandru Lăpușneanul și Heraclid Despot-Vodă. Fig. 5. In 1565 însă, Hatmanul Ștefan Tomsa se răs- coală contra veneticului Heraclid Despot-Vodă, ¹ Her dorff my:t sseynen Henden nytt arbetten, nur dass her Andern untterweyss. Her yst doch unser Mon gewest nnd yst auch noch unser. Wyrtt her kummen, so ssol ess ym gar geschankt seyn und keyn Led wyderfarn yn keynem Dyng nycht; und her wyrtt Gnod von unss haben und Mylle (milă) als her auch vor hott gehabtt. V. Hur- muzaki-Iorga, Documente privitoare la Istoria Româ- nilor, voi. XV, p. 447. Scrisoarea din 9 Februar 1546. propagatorul Reformei și al Renașterii germane, și-i zdrobește capul cu buzduganul. Populația indigenă, revoltată de nelegiuirile făptuite supt dominația străină, omoară, supt impresia uciderii lui Despot, si pe cea mai mare parte a meșteșugarilor italieni și sași. Cronicile Fig. 6. contemporane vorbesc chiar despre „fabrici, cae- mentarii et fossores metallici" cari au perit în Novembre 1563 '. In Maiu 1564, Alexandru Lăpușneanu, in a doua sa Domnie, caută să atragă din nou „mu- ratores bonos“ din Bistrița. El li promite un adaos de plată de câte doi dinari pe zi și pune in vedere pedepsirea tuturor celor ce li-ar face vre-un neajuns: „Muratoribus vero, mercede iusta soluta, superaddemus singulis diebus duos dinarios supra mercedem. Denique, sicuti et an- tiquo tempore, vicinitas nostra sit in pace roga- mus et liceat peregrinantibus ire et redire, emere et vendere tuto, sicut fuit prius, ex parte nostra ' V. C. Romstorfer-Lapedatu, Cetatea Sucevii, p. LXII, după Sommer, Vita lacobi Despotae, ed. E. Legrand, Paris, p. c8 http://patrimoniu.gov.ro us BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE omne racione contra omoes insultos malevo- I irum vestratcs defensori sumus" La 10 Iunie al aceluiași an, Lăpușneanu are acum un șef arhitect, „magistrum primarium", dar adus tocmai de la Constantinopol ; de zidari insă tot mai are nevoie². Bistrițenii de sigur că Fig- 7 aveau știre de cele inlâmplate cu câți va luni mai inainte la Suceava si se feriau. J Evenimentele de după moartea lui Despot- Vodă, mutarea capitalei Moldovei de la Suceava la lași ³, in sfarsit, au pus capăt desvoltării artei ceramice. Nici supt leremia Movilă și nici supt ' V. Hurmuzaki-Iorga, Documente privitoare la Istoria Românilor, voi. XV, p. 599. ¹ Ibid., p. 600. V. și Gh. Balș, Bisericile moldovenești din secolul al XVI-lea, p. 319. ³ Mutarea aceasta se datorește, nu atât orgoliului j’gnit ■al detronatului, Alexandru Lăpușneanul. cât mai de grabă dorinții Turcilor de a-l vedea pe Voevodul Moldovei cât de departe de influența Polonilor, de fapt, insă motivului că Suceava, după căderea Caffei, Chiliei și Cetății-Albe in manile Turcilor, se afla acum departe de noua arteră co- mercială principală : Hotin-Dorohoiu-lași. pierzând, altfel, însemnătatea ei de odinioară Vezi expunerile clare ale d-lui dr. I. Nislor relativ la excluderea Moldovei din comerțul pontic și internațional in urma căderii orașelor -sus amintite în: Dieauswărtigen Haudelsbezieliiingiii der Moldau, l. c., pp. 65 și 213 și urm. Vasile Lupii, in vremea Domniei cărora se înregis- trează o epocă de mare lux, Suceava n’a mai ajuns, in domeniul acestei arte, la înflorirea de altă dată. Cu ocasia desgropărilor de la ruinile Cetății Suceava, s’au găsit multe plăci de pavaj si de decorațiuni de părete, precum si o mare mulțime de hârburi * > de olane de sobe, care se păstrează parte în Museul re- gional Carol al II—lea din Cer- năuți, parte în Museul orașului Suceava. Bintre discuri, unele au numai unul sau două cercuri concentrice, altele o ornamen- tație bogată : stele, solzi, figuri geometiice, alteleiarăsi animale reale sau fantastice, precum: grifoni, zgripțori, balauri, ani- male androcefale, alături de cerbi, pești, mistreți, lei, leo- parzi, ele. Plăcile de olane de sobă sau de părete însă arată scene mai variate. Nu mai vorbim despre figurile geometrice sau despre orna- mentația mai progresată si ele- gantă, cu flori și frunze stili- sate. Din viața religioasă cu- noaștem pănă acum, pe te- racotele găsite, trei scene bi- blice : întâlnirea Sf. Ana cu Sf. Maria, Buna Vestire si Trei Crai de la Răsărit; apoi, in mai multe variante, pe Sf. Gheorghe uci- Fig. 8. zând balaurul. Multe scene sânt luate din viața de castel : cavaleri în armură, călări, cu lancea http://patrimoniu.gov.ro TERACOTE SUCEVENE 149 in mâna, gata de exerciții de luptă (tournoi). Dar sânt representate si scene de jocuri si de festi- valuri cu musicanți-trubaduri, cu danțuri me- dievale sau cu scene de vânătoare. Despre teracotele găsite in Cetatea Sucevei si in biserica din Bădăuți a scris arhitectul C. A. Romstorfer, în „Anuarele Museului Bucovinei" din 1897, 1898 și 1901, reproduse in limba română in ediția Academiei Române din 1913, de d. profesor universitar Alexandru Lapedatu. Intro- ducerea scrisă de d-sa cuprinde prețioase lă- muriri si multe amănunte istorice. Planșele V, VI și VII din anexă înfățișează, prin fototipie, acele teracote. Romstorfer admite că o parte din plăcile pentru decor si pentru sobe au putut fi lucrate si arse în satul Stupea, cam douăzeci de chilometri de la Suceava, iar smăltuirea lor si a cără- mizilor să se fi făcut chiar in castelul Sucevei '. In 19'26 vorbește Gheorghe Balș, în opera sa „Bisericile lui Ștefan-cel-Mare", și despre te- racotele aflătoare la Museul din Suceava, alături de tera- cotele pe care le-a aflat el pe la timpanele arcăturilor și, in formă de frise, pe supt strea- șină și pe turlele bisericilor lui Stefan-cel-Mare. Bals cons- tată o influență apuseană care ar predomina in ceramica su- ceveană,mai ales una germană, admițând ca probab'lă si o inrâurire a Poloniei, unde, prin orașe mai mari, chiar in se- iolul al XlV-lea si al XV-lea, casele erau împodobite cu că- rămizi smălțuite; dar ideia pri- mordială a acestei ornamentații de pământ ars și smălțuit a venit, probabil, din peninsula bal- canică. Discurile cu figuri,— remarcând în treacăt și influența „Phisiologus-ului" — le coi sideră Bals ca pur ornamentale, având o ținută pur heraldică. Olanele executate în formă fină le socoate, in mare parte, probabil ca importate, iar acelea care au fost confecționate mai grosier se poate că s’au fabricat in ur.ul sau două ate- liere din tară ². în „Contribuțiuni la studiul originii ceramicei V. C. Romstorfer-Lapedatu , Cetatea Sucevei, p 77. ² V. Gh. lalș, Bisericile lui Ștefan-cel-Mare, în Bu- letinul Comis’ uni i Monumentelor Istorice. 19_6, p. 235. românești", d. Barbu Slătineanu, ca si Bals, relevă aportul influențelor apusene și mai ales al ma- eștrilor zidari din Polonia (nu indică însă ori- ginea lor etnică); d-sa e de părere că meș- terii olari ai Principatelor n’au rămas numai simpli imitatori. Admite influența germano-săsescă, dar nu crede că toate plăcile ceramice din Tran- silvania si din Bucovina ar fi numai de această origine. Constată crearea unui stil puțin evoluat, datorită amestecului diferitelor influențe ale unui „stil romănesc", și e de părere că plăcile relU fale http://patrimoniu.gov.ro 150 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR. ISTORICE prin estampagiu sânt cu totul originale, „iar dis- curile de la bisericile lui Stefan-cel-Mare re- presintă o manifestație artistică cu totul româ- nească" L în Suceava s’au găsit, și se găsesc și acuma, Fig. 12 fragmente, ba chiar plăci întregi de teracotă, care au intrat, in parte, în posesiunea Museului oră- șenesc după apariția operelor lui Romstorfer- Lapedatu si Balș; aceste obiecte sânt inedite și merită să fie cunoscute, fiindcă ele rec- tifică și unele păreri eronate. In lucrarea de fată nu insist asupra tuturor plăcilor de teracotă găsite an- terior, si mai ales nu asupra discurilor (rotocoalelor) care înfățișează ființe sau animale reale sau închipuite, dar și stema Moldovei, editate si descrise cu multă competință de Balș și de alții. Cu aju- torul descoperirilor ulterioare și ale res- turilor de olane nebăgate in samă și aflătoare în Museul de la Suceava si în > Museul regional de la Cernăuți, vreau să arăt ce se poate adăuga și rectifica in privința părerilor exprimate asupra figurilor de pe teracotele găsite an- terior. Reproducând, după putință, in mărime naturală desemnurile și colorile multiple ale resturilor ceramice descoperite, cred că numai astfel ii dau cetitorului po- sibilitatea de a-si face o ideie reală de > splendoarea podoabelor care au înfru- musețat odinioară Cetatea Sucevei, ca și curțile domnești și pe cele bo- ierești. Tin să aduc deci viile mele multă- » ’ miri d-lui Ion Cârdei, profesor de desemn si pictor în Suceava, care a reprodus in mod fidel formele și colorile olanelor descope- rite, precum și d-lor profesori-pictori Bronislav ¹ V. B. Slătineanu, Contribuțiuni la studiul originii ceramicei românești, București 1933, p. 20 Urbanski si Leo Hrusca din Cernăuți, cari au efectuat si ei unele planșe; asemenea exprim mulțămiri și d-lui Ștefan Pop din Suceava, student al Academiei de Bele Arte din Bucu- rești, pentru aceleași prețioase servicii. Trebuie să mulțămesc și d-lui profesor Thaddcus Stupnicki, directorul museului regional Carol al II—lea din Cernăuți, care mi-a înlesnit să se desemneze piesele de teracotă, păs- trate in acel Museu. Știind că, după un vechiu obiceiu din foasta Austrie, unele piese desgropate se trimiteau „Comisiunii centrale a monumen- telor istorice din capitală", am plecat la Viena pentru a face in acest oraș studii comparative. Spre regretul mieu am aflat insă că aceste colecții de hârburi ceramice din foastele provincii austriace n’au fost incă cer- cetate, nici clasificate. Studiul artei ceramice din secolul al XlV-lea și al XV-lea încă este cu = * Fig. 13. totul la începuturile sale. In Viena, d. Rudolf Khoss-Sternegg a avut amabilitatea de a determina aproximativ epoca in care s’au lucrat cărămizile de pavaj si olanele de sobă. Această determinare http://patrimoniu.gov.ro TERACOTE SUCEVENE 151 a fost găsită justă și de către d. dr. Richard Ernst, directorul Museului austriac pentru arte si industrie, care, la rândul său, apreciază teracotele sucevene ca lucrări sud-est-germane după mo- delele eminenților sculptori din secolul al XV-lea. Ambilor domni li exprim și pe calea aceasta călduroase multămiri. Descoperiri noi. Cu ocasia săpăturilor pentru temelia unei case de pe foasta proprietate a preotului Cercavschi din Suceava, in piața „Principele Carol“, s’a dat, la o adâncime de trei metri, de două cuptoare de cărămizi. Fiind înștiințat prea târziu, n’am mai apucat să le fotografiez, de oare ce, la sosirea mea, cuptoarele erau distruse. Totuși am salvat Fig. 14. un picior de sfeșnic de lut negru ars și un olan smălțuit, verde, care servia pentru împodobirea vergelelor laterale de pe vârful acoperișului de dranită al caselor moldovenești. în foasta stradă Dragoș-Vodă, astăzi strada 1. Gh. Duca, săpându-se temelia pentru o casă nouă, s’a dat de o pivniță sau o boltă, în care erau fragmente de plăci nesmălțuite cu diferite scene din viața cavalerilor. O parte din ele a fost cărată și aruncată in râpa părâului Cacaina, iar altă parte a fost cărată, împreună cu molozul, in curțile caselor vecine, servind ca prundiș. Abia după trei săptămâni am aflat de la colegul mieu, profesorul J. Bereznițchi, despre descoperirea aceasta si am scos din curtea locuintii sale câteva hârburi cu diferite figuri (vezi figurile n-le 20 si 55). Și în grădina d-lui dr. Orest Tarangul, din Strada Simion Florea Marian, s’au găsit hâr- buri de teracotă cu ornamente de flori. în curtea bisericii armene ᵥSf. Cruce" de lângă liceul „Ștefan-cel-Mare“ s’a clădit, in vara anului 1935, un internat armenesc. Săpându-se temelia, Fig. 15. s’a găsit, la o adâncime de dormetri și jumătate, o placă de teracotă medievală, represintând trei Fᵢg. 16. inși (figura no. 51). La o distanță de câțiva metri s’a dat de urmele unui cuptor de cărămidă. http://patrimoniu.gov.ro 152 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Interesant e faptul că, săpându-se, in altă parte, temelia pănă la opt metri adâncime, pământul fiind nisipos, s’a găsit chiar la adâncimea aceasta temelia unui edificiu vechiu ; iată la ce adâncime trebuie să căutăm urme de ale Sucevei de altă dată ! Cu ocasia lucrărilor de apaduct s’au găsit, la Școala primară de fete din strada Lascar Luția, Fig. 17. alte cuptoare de cărămidă și un strat de jumătate de metru de hârburi smălțuite de olane de sobă, dar fără figuri, precum și ulcioare și străchini, într’un loc situat in nemijlocita apropiere a Cetății, aproape de Clubul de tir, s’au descoperit, anul trecut, două plăci cu ornamente foarte frumoase, pănă in present needitate (figurile nr. 15 și 14). Directorul internatului „Vasile Cocârlă" din Suceava, tăind un nuc bătrân din grădina acelui internat, din Strada 6 Novembre, a dat, supt rădăcină, de hârburi de teracotă si de olane în- tregi, nesmălțuite (figurile n-le 26 și 271. Aceste olane intacte fac parte dintr’o categorie din care, pănă acuma, exista numai un mic fragment. în posesiunea Museului orășenesc din Suceava au mai intrat niște olane de sobă intregi, de o executare cam puțin artistică, unele cu cruce la mijloc ', in basorelief, ceiace ne face să credem că au servit și pentru ornarea bisericilor (vezi figura no. 12). Mai există un olan mare de sobă, cu chipul unui zgripțor, care s’a păstrat întreg și aparține unei persoane particulare din Suceava (planșa no. 59). Fragilitatea materialului explică in de-ajuns fap- ¹ Cf. Romstorfer-LTpedatu, Cetatea Sucevei, planșa a VII—a la stânga. tul că s’au păstrat așa de puține olane intacte.. Când se dărămau sobele, olanele intregi se păs- trau probatii pentru altă dată și se depuneau in numeroasele pivniți din Suceava. Prăbusindu-se casele din causa deselor incendii, — incă in 1769, Suceava a fost dată pradă flăcărilor din partea năvălitorilor Tatari —, de pe urma năvălirilor și asediilor, aceste olane rămâneau totuși in locul lor ascuns. Numai asa trebuie să ni explicăm fap- tul că în Suceava se mai găsesc olane de sobă întregi, rămase din evul mediu; căci in acest oraș, din nefericire, nu s’a păstrat nicio clădire profană medievală, cum este cașul in alte regiun» ci numai biserici ortodoxe și biserici armeno— Fig. 18. gregoriene. Bisericile romano-catolice de piatră,, la 1648 incă două la număr, dar mai înainte mai multe ', și cea luterană s’au dărâmat cu vremea. ' V. V. A. LIrechiă, Codicele Bandinus, in „Analele Aca- demiei Române", XVI, Metn. Sect Ist., București 1895,. p 246. http://patrimoniu.gov.ro TER.aCOTE sucevene 153 Dacă aveau odinioară valotre artistică, azi ni- meni nu poate ști, căci nu mai există. Casele Pentru breslașilor și ale negustorilor au dispărut și ele. acestor Fig. 19. în orice cas trebuie să ținem samă de faptul că, in secolul al XV-lea, comerțul Moldovei, ajun- gând la apogeu în Suceava, reședința de predilec- ție a voevozilor, atrași de bogăția de aici, se vor fi găsit meșteri și artiști italieni și germani, cari produceau aici acele obiecte, pe care în secolele următoare, in împrejurări materiale mai puțin fa- vorabile, voevozii au fost nevoiți să le comande din orașele industriale mai îndepărtate. încât afir- mația că proprietarii acestor case : comercianți, meseriași și artiști, pătura aceasta odinioară așa de bogată, n’au contribuit cu nimic la propășirea artei', pierde din temeiul ei, dacă deci considerăm că în timpul jafurilor mari : 1538, 1565, 1653 și 1674-75 multe opere de ale meșteșugarilor-artiști au fost răpite și duse in alte țări de către Turci, Tatari, Unguri, Cazaci și Poloni ². Data și locul confecționării. •lanele acestea insă, datează ele oare într’adevăr din acele vremuri? De asemenea se impune și ¹ V. N. lorga, Histoire (le Roumains et de leur civilisa- tion, București 1922, p. 124. ' V. C. Romstorfer-Lapedatu, Cetatea Sucevei, p. XXXI și urm. Bul. Com. Mon. Ist. — Fase. 86, 193â. întrebarea in care țară au fost ele confecționate? a cunoaște in mod neîndoielnic originea lucrări admirabile medievale și pentru a stabili ori de veniau ele din străinătate, ni trebuie material asămănător din alte țări: insă tocmai arta ceramicei seco- > ’ lului al XlV-lea si al XV-lea zace încă în întunerec și este prea puțin studiată. Constatăm insă că pănă in ziua de astăzi, în tarile imediat învecinate Moldovei, nu s’a găsit niciun exemplar identic cu cele moldovenești: de altfel de mult s’ar fi semnalat descoperirea lor. Dintre teraco- tele găsite in Casa Domnească de la Curtea-de-Argeș numai unele presintă une ori ornamente asămănătoare cu te- racotele sucevene ’. Să fie posibil oare că aceste plăci să se fi fabricat numai ca marfă de export si numai pentru Moldova și la locul con- fecționării să nu fi rămas nicio urmă ? Timpul confecționării acestor teracote se poate precisa, — cum s’a făcut cu teracotele noastre, luându-se în consi- derare alegerea colorilor și tehnica smăl- țuirii — cu ajutorul diferitelor forme de stil ce trebuie atribuite unei anumite epoce. Localisarea în timp este totuși foarte difi- cilă, dacă n’avem posibilitatea de a le asămăna cu alte piese din aceiași epocă si din Fig. 20. ¹ Cf. Virgil Crăgiiiceanu, Curtea Domnească din Argeș, în „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice¹*, p. 64 și urm., planșele n-le 76, 79 și 80 2 http://patrimoniu.gov.ro 154 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE același lut sau chiar cu exemplare care poartă data confecționării L în Ardeal, bună oară in Agnita pănă acum câteva decenii, se confecționau olane, care, după desemnul lor, ar putea să fie din secolul al XV-lea. iiT 41 Este vorba, evident, de imitații după forme tradi- ționale, precum și de imitații după matrițe vechi \ în Suceava, ce e drept, nu s’au găsit pănă acum matrițe vechi; însă, pe de altă parte, cele găsite in Transilvania nu corespund scenelor înfățișate pe olanele noastre. Acest fapt sprijinește ipotesa că plăcile și rotocoalele acestea, toate, sau in parte, au fost fabricate in țară, in Moldova. însemnări moldovene (socoteli de-ale castelului) privitoare la așezarea și la păstrarea in stare bună a sobelor de olane din Cetatea (castelul) Sucevei nu ni s’au păstrat ³, însă nici în însem- nările orașelor ardelene sau polone nu găsim trecute la socoteală olane de sobe și plăci pentru decor, livrate pentru castelul din Suceava. Corespon- denta comercială dintre Moldova si Transilvania de pănă la începutul se- colului al XVI-lea de asemeni nu o cunoaștem, fie că s’a pierdut pentru totdeauna, fie că incă n’a fost descoperită⁴. (uditând însă după nu- ¹ V. Misch-OrenJ, Kriige und Teller. Sie'jenbiirgisch- săchsische Topferwaren, Introducere * V, dr. V. Roth, Geschichte des deutschen Knnstge- werbes in Siebenbiirgen, p. 101. ⁸ Cf. Socotelile castelului „TOrzburg“-Bran din anii 1527- 1543 la Dr. V. Rolh, l, c., p. 156. ⁴ V. dr. J. Nistcr, H.indel tind Wandel in der Maidan, p 178. mărul foarte mare ie rămășițe de olane pentru sobe, găsite la Suceava, neguțitorii și producă- torii, dacă erau din străinătate, ar fi trebuit să Fig, 22. aibă un câștig f jarte înstninat pentru acele vremuri, — materialul fragil trebuia din când în când mereu în«it —, câștig care, negreșit, tre- buie să se fi înregistrat undeva. La fiecare pas, în pământul Sucevei, se găsesc, precum am arătat mai sus, rămășițe de teracotă așa de multe, încât înclin a crede că aici au fost chiar adevăratele - S- fabrici de t racotă ; da altfel și faptul că, în mare parte, teracotele sânt nesmălțuite vine in sprijinul acestei păreri. Nicăiri in România Mare, insă, nu s’a găsit intr’un singur oraș, ca in Suceava, o asemenea varietate de plăci si de discuri, cu privire la forma, la coloarea, la stilul și la f« Iul cum au fost executate. Toate http://patrimoniu.gov.ro TERACOTE SUCEVENE 155 teracotele medievale, găsite pană in present în Moldova, sânt represintate printr’o frântură sau in întregime printre teracotele sucevene ; aceasta e dovada cea mai bună că Suceava a fost un centru de artă ceramică. Museul orașului Suceava ) Fig. 24. nu este un museu regional ; iar teracotele din .Museul regional din Cernăuți, tratate in lucrarea aceasta, au fost găsite la Suceava. Dar, în decursul anilor, se tot scot mereu din pământul Sucevei teracote cu scene noi, incă necunoscute. Cine știe ce surprise mai ascunde subsolul Sucevei, dacă ne gândim că cea mai mare parte a olanelor s’a găsit și se găsește la o adâncime de trei metri și că săpături serioase, în afară de săpăturile lui Romstorfer de la Cetate, adecă de la 1901 încoace, nu s’au mai făcut! Constatări în legătură cu noile des- coperiri In comparație cu operele ante- rioare REFERITOARE LA TERACOTELE SU- CEVENE. Piesele n-le 1-6, reproduse in anexă, sânt că- rămizi de pardosire foarte vechi; ele par a fi de pe la sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XlV-lea, ceia ce ni dă de gândit cu privire la vechimea castelului, care se pre- supune că a fost ridicat de Petru al Mușatei abia către sfârșitul secolului al XlV-lea. Desemnurile de pe cărămizile de pavaj și de pe plăcile pentru căptușirea păreților arată, in parte, influența persană, respectiv turcească. E posibil că Armenii pribegi să nu fie străini de aceste ornamentații, ca popor care a suferit, rând pe rând, influența persană, elenă, romană, bizantină și arabă¹, imigrând în Moldova și în Polonia, de două-ori, in secolul al Xl-lea si al XHI-lea, după un popas la Calfa genovesă². Clima aspră a Bucovinei de sigur că a fost un factor care a contribuit la perfecționarea sobelor de olane și prin urmare și la desvoltarea artis- tică a ceramicei, in deosebi a aceleia pentru sobe. Nenumărate plăci pentru sobe s’au găsit in Ce- tatea Sucevei; o mare parte dintre acestea sânt inegrite de fum. Nici Romstorfer, nici Bals nu Fig. 25. amintesc nimic despre felul încălzitului din Ce- tate. Se prea poate că nu fiecare dintre nume- roasele sobe din Cetate era încălzită pentru sine. Multe din ele vor fi fost încălzite prin aier cald, ¹ V. V. Frussov, Nota caracteristică a culturii armene in Ani, Revistă ele cultură arm., voi. I, fasc. I, p. 20. * V. Ni. lorga, Negoțul și meșteșugurile in trecutul românesc, p. 85, și H. Dj. Siruni, in Ani, l. c., p. 8. http://patrimoniu.gov.ro Io6 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE condus prin tuburi de la un bipocaust, după cum par a dovedi cuptoarele atribuite pănă acum sistemului de baie turcească, sau, in alt loc al Cetătii, mont tăriei de la Cetate. Același lucru Fig. 2b. par a-1 dovedi si niște tuburi care au fost soco- tite ca făcând parte dintr’un apeduct, insă care, pe din lăuntru, sunt înnegrite de funingine. Această părere mai este confirmată și de forma ciudată a unor olane de sobă: partea care dă înlăuntrul Fig. 27. sobei este bombată concav si are o deschizătură. Dintre scenele representate pe olanele de sobă, cele cu luptători și cele cu cai în galop nu par a reproduce lupte din țară (Nicolae Costin scrie că în secolul al XVI-lea casele boierești din Suceava erau împodobite cu un sgrafitto, Înfățișând luptele dintre mercenarii lui Despot-Vodă cu oastea lui Alexandru Lâpușneami) ¹, ci, după costume, sănt mai de grabă niște imitații din alte țări, care își au originea în luptele Husiților ². De oare ce Husiții au găsit, în timpul domniei lui Alexar.dru-cel-Bun, adăpost in Moldova, s’ar putea admite o influență husită asupra scenelor de pe teracotă. Multe pietre sculptate împodobiau odinioară exteriorul Cetății și curțile interne; intre pietrele acestea, depositate la Cetate, în hala de sus, sânt si resturile unei statui ecvestre. Dimitrie Cantemir > Fig. 2s. văzuse încă in zidurile Cetății ruinate „o piatră mare, în care sânt săpate șapte turnuri, acoperite cu o coroană imperială, pe care o țin doi lei“ si altă piatră, „în care stau doi pești solzoși, cu capetele in jos si cu coadele in sus“, si supt dânșii stema Moldovei³. Pietrele acestea, azi, nu mai există; dar în Museul orașului Suceava se păstrează două pietre sculptate, — representând un leu eraldic si • rosetă, — care împodobiau ner- ¹ V. W. Sihmidt, Joh. Jacobus Heraclides, l. c., p. 23. Cf. și Romstorfer-Lapedatu, Cetatea Sucevei, p. xxxni, nota 1, unde după Sommer, X/ita lacobi Despotae, nu e vorba de Suceava, ci de lași. ¹ V. R. Khoss-Sternegg, Der Kachelofen im Wandel der Zeiten, l. c., p. 2. ³ V. Romstorfer-Lapedatu, Cetatea Sucevii, p. LVI. http://patrimoniu.gov.ro TERACOTE SUCEVENE vitri gotice de bolți la punctul lor de impreunare in hala de jos, a Cetății, și o piatră având pe un scut stema Moldovei*. Sculptura in piatră de la Cetate și arta olări- tului sucevean se vor fi influențat de sigur re- ciproc, mai ales in privința înfățișării bourului, a peștilor și a leului. Remarcăm la figura nr. 29 din anexă, — o teracotă heraldică —, amănuntul că între coarnele bourului se afla, supt steaua obiș- nuită, incă o semilună, intocmai ca si pe piatra cu stema Moldovei din Museul orașului Suceava, amintită mai sus. Același lucru il vedem si la stemele Moldovei săpate de-asupra porții clo- potniței de la intrarea în curtea bisericii Sf. Gheorghe de la Suceava și de-asupra portii mănăstirii Putna din Bucovina. Bals, tratând animale reale și fantastice, înfățișate pe rotocoa- lele smălțuite, se oprește mai mult la înfățișarea unui patruped androcefal încoronat si cu aripile întinse ². Regretă că Odobescu, care s’a ocupat cu descrierea acestui animal în opera sa „Heral- dica la Romani", văzând un herb, nu precisează • al cui este sau din care regiune provine. Remarc Fig 29. faptul că in catalogul monetelor ungurești al lui Rupp, între monetele primilor regi unguri, sânt ¹ Ibid., pp. 71 și 72. ² V. Gb. Balș, Bisericile lui Ștefan-cel-Mare, l, c., :p. 232. unele cari au pe revers ca stemă¹ tocmai acest animal fantastic. Interesantă e și mențiunea lui Balș privitoare la discurile cu stema Moldovei, si anume că la Cracovia, în castelul Wawel, se vede un cap Fig. 30. de bou cu coroană pe cap: armele provinciei Kalisz Dar si pe unele monete de ale lui Iliaș— Vodă (1432—43) remarcăm faptul că steaua dintre coarnele bourului este înlocuită cu o coroană ³. Romstorfer descrie o scenă de pe o jumătate de olan de sobă (v. figura n-1 22) după cum urmează: „Un cavaler luptător (Constantin?), o femeie (Elena ?) si un braț ieșit din nori (mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu?)⁴". Numai mâna ocrotitoare dumnezeiască a fost bine interpretată; de fapt această scenă represintă pe Sf. Gheorghe călare, ucizând balaurul, iar femeia este, după „Legenda aurea" a lui lacob de Voragine, fiica unui rege, Aja sau Cleodoiinda, pe care a sal- vat-o Sf. Gheorghe din ghiarele balaurului. Interesant e faptul că in biserica armenească, având hramul Sf. Axentie, de la Zamca, de lângă ¹ V. J. Rupp, Ntunmi Hiutgariae, Periodus Arpadian» Buda 1841, cf. și Weszerle, Tabulae nummorum hunga- ricorum, Budapesta 1911. tab. XIX, n-le 38-40, și tab. XX, nr. 45. ⁴ V. Gh. Balș, Bisericile Ini Ștefan-cel Mare, p. 228. ’ V. C. Moisil, Istoria manetei in România, in Ciontea numismatică și arheologică, anul 111, p. 27, fig. 1. Cf. și dr. R. Gassauer, Influența polonă asupra stemei Moldovei și a altor blasoane de pe monete moldovenești, in Buletinul Societății Numismatice Române, XXVII, 1933, p. 84. ⁴ V. Romstorfer-Lapedatu. Cetatea Sucevei, p, 79 http://patrimoniu.gov.ro 158 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Suceava, se păstrează o icoană veche care înfă- țișează o scenă foarte asămănătoare acesteia, și nu lipsește nici mâna ocrotitoare ieșind din nori. Acum se impune întrebarea : Fost-a influențat pictorul tabloului de scena de pe teracotă sau meșterul olar s’a orientat după scena din pictură ? în ce privește însă scenele religioase, re- Fig. 31. date pe teracotele sucevene, nu e exclus ca artistul-olar să fi fost influențat de scene ase- mănătoare. celor obișnuite, aflătoare pe cristel- nițele de metal din bisericile catolice din Suceava de pe vremea aceia. Diferite frânturi de olane de sobă, desgropate de Romstorfer, arătau capete sau extremități de figuri omenești care au fost interpretate astfel: „bustul unui principe sau cavaler" ; jumătatea inferioară a corpului unui boier sau așa ceva L Dându-mi silință, am compus din frânturile află- toare la Museul din Suceava placa întreagă (v. figura n-1 32). Ea ni presintă o păreche din societatea înaltă de pe la mijlocul secolului al XVI-lea, in costume tipice ale Renașterii. Aici cred că olarul si-a luat motivul dintr’o carte cu > modele pentru cusături. In Lipsea se vindeau gravuri în lemn și stampe cu desemnuri caracteristice meșteșugului din acest timp. Ceva mai tărz.iu s’au tipărit cărți cu modele pentru cusături. De oare ce, în Tran- silvania, cusăturile de pânză de casă erau foarte cultivate, de aceia trebuie să fi fost aici foarte răspândite și cărțile de modele. în „Newe Mo- delbiicher" de Hans Siebmacher din 1579 se află același motiv, imitând ceremonialul spaniol². Am amintit despre descoperirea unor teracote întregi în grădina internatului „Vasile Cocârlă". ¹ V. Romstorfer-Lapedatu, Cetatea Sucevei, p. 79. ² V. E. Sigerus, Siebenburgisch-sâchsische Leinen- stickereien, Sibiiu 1907, p. 199. La Romstorfer găsim, pe pagina 79, numai o parte a unei figuri asemănătoare despre care se- scrie: „O figură îmbrăcată într’o haină lungă". Teracota noastră întreagă presintă doi îngeri, încoronând o floare de crin stilisată. Bals, vor- bind despre figurile omenești de pe discul cu stema Moldovei din biserica de la Păpăuți (Bo- toșani) ¹ le consideră ca tenanți (des tenants). „Și pletele lor și costumul lor în falduri lungi, ridicate ceva la mijloc, au un caracter gotic". „E locul să amintim", continuă Balș, „că și pajura ungurească are ca tenanți doi îngeri cu lungi rochii în falduri mișcate și cu părul in plete²". Teracotele de curând descoperite la Suceava,, pe care Balș nu le cunoștea, când a scris cele anterior amintite, arată inaltul grad de intuiție al lui Balș și dovedesc că el a ajuns la o conclusie foarte nemerită ’. Fig. 32. D. Gh. I. Brătianu, in studiul său „Originile- stemelor Moldovei si ale Tării-Românesti", des- criind placa de teracotă găsită în săpăturile de ¹ Frânturi din această teracotă, cu aceleași figuri, se găsesc in Museul din Suceava, ca și toate celelalte modele de teracote descoperite in Moldova. ² V Gh. Balș, Bisericile lui Ștefan-cel-Mare, p. 229 ⁸ D. H. Sanielevici, Ocupându-se și el cu stema Mol- dovei și cu figurile omenești de pe discurile smălțu te și de pe placa de teracotă din Hârlău, ajunge, — increzându-se intr’o influentă a unui trecut prea îndepărtat asupra cera- micei moldovenești din secolul al XV-lea —, la conclusia ciudată că scena de pe teracote nu represintă o stemă heral- dică, ci „un sacrificiu funerar pentru mântuirea sufletului celui repausat", și se jertfește o vacă 1 V. H. Sanielevici, Stema Moldovei și a Țării Românești, p. 27. http://patrimoniu.gov.ro TERACOTE SUCEVENE I 59 la Curtea Domnească din Hârlău, e in deplin acord cu Balș in privința figurilor omenești ; presupune însă că e stema Ungariei pe scutul din partea inferioară a plăcii: „De dedesupt se poate distinge scutul cu armele Ungariei din secolul al XV-lea, crucea cu d uă brațe, fasciile din celalalt cartier nu se mai văd“ E Tocmai Fig. 33 partea aceasta ștearsă de pe placa din Hârlău se găseste in mai multe exemplare în Museul de la Suceava, însă, în celălalt cartier, nu are fasciile, ci o floare de crin stilisată, fapt necu- noscut d-lui Brătianu, când a descris placa găsită la Hârlău (v. fig. no. 28). Supt stema săpată în piatră, de de-asupra porții mănăstirii Putna din Bucovina, găsim alături crucea dublă și floarea stilisată de crin. Dar si pe monetele atribuite de mine lui Ștefan- Vodă (1434-47), fiul lui Alexandru-cel-Bun, se găseste, pe revers, sau crucea dublă sau două flori de crin stilisate suprapuse ². Ținând cont de această împrejurare, constatăm deci că scutul de pe teracota cu stema Moldovei, din Hârlău, nu este scutul cu armele Ungariei din secolul al XV-lea, ci acestea sânt niște arme pe care le găsim represintate de altfel și pe monetele mol- dovenești contemporane, precum si dedesuptul stemelor moldovenești săpate în piatră. Stema Ungariei din secolul al XV-lea o găsim insă pe piatra din zidul Cetății-Albe, atribuită de I. Bogdan anului 1476³. Și, de altfel, stema Mol- dovei de pe această piatră se aseamănă cu stema Moldovei de pe placa de teracotă din Hârlău, dar cimierul e pus în spre dreapta, iar tenantul lipsește. Dacă într’adevăr scutul cel de supt stema Moldovei, de pe placa din Hârlău, ar represintâ stema Ungariei, atunci, din posiția lui, pus jos si pieziș, si din ținuta tenantului, care, aici, ce e drept, nu susține, ci proslăvește, cu mâni ridicate în sus stema Moldovei, am putea conchide că artistul ar fi vrut, prin această înscenare, să sim- boliseze o victorie a Moldovenilor asupra Un- gurilor. In sfârșit mai trebuie să subliniem si influența micii improvisații de zoologie creștină, intitulată Physiologus, asupra ceramicei sucevene, ceia ce remarcă in treacăt și Bals. In Physiologus, caracterele animalelor, câte o dată fantastice, au fost interpretate în sens religios ; acest Physiologus a influențat, nu numai poesia evului mediu, ci si arhitectura si ceramica. Si discurile din Museul orașului Suceava vor fi fost in parte făcute supt influența Physiologus-ului. Figurile animalelor aveau un sens mai adânc, simbolic *. Cânele era simbolul credintii; ciuta în salt simbolisa năzuința sufletului spre cunoaștere; cerbul cu funia de gât însemna sufletul ce tinde spre mântuire; Fig 34 balaurul simbolisa păcatul, diavolul; dar „diavolul umblă si ca un leu răcnind și caută pe cine să înghită". Discurile sucevene deci nu trebuie să ' V. Gh I Brătianu, Originile stemelor Moldovei și ale Țării Românești in Revista Istorică Romană, 1931, voi. I, p. 27. ² V. Dr. R. Gassauer. Tipuri de monete moldovenești inedite, Suceava 1933. ³ V. I. Bogdan. Inscripții de la Cetatea-Albă, in Ana- lele Academiei Române, s. II, t. XXX, p. 336, । 1. iu. ¹ V. E. Sigerus, Siebenbiirgisch-săchsische Leinenstik- kereien, Introducere ; dr. V. Roth, Geschichte des dentschen Kunstgewerbes in Siebenburgen, p 13. E. Sigerus și dr. Roth sânt de părere că scenele care arată motive de pa- săre sau de cerb, se datoresc influenței maghiare. V. Misch- Orend. Kruge tind Teller. Siebenburgiscli-săchsische Topferwaren, p 7. http://patrimoniu.gov.ro ito BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE fie numai decât pur heraldice ; aici avem în ve- dere mai ales figura n-l 57, dar si animale re- date în figurile n-le 18, 55, 58 si 59. Descrierea teracotelor. Intâiu sânt redate cărămizi care au servit la împodobirea bolților, dar și la pardosirea came- relor din interiorul Cetății. Ele presinta ornamente frumoase : desenul e lucrat cu mâna liberă L Materialul pentru cărămizi este foarte bun; lutul de o grosime de 5, 4 și chiar 5 cm., insa este amestecat, în parte, cu pietre mici, silicioase, probabil ca să fie mai resistent. Figura întăia înfățișează un desen în colori întunecate, în forma tablei de șah. Pătratele des- chise sânt de coloare albă sidefie, iar cele întu- necate de un maron ce bate une ori în coloarea tutunului. Figura a doua, a treia și a patra au desene primitive, geometrice și florale, lucrate cu mâna liberă. în privința colorii smalțului, pre- domină diferite game de galben, topit in verde. Piesele 1-4 sânt foarte vechi, probabil de la sfârșitul secolului al XIII-lea. Figura a cincea și a sasea au colori mai vioaie, in care rozul se întrece în strălucire cu verdele. Aici desemnele sânt mai complicate, iar desemnul din figura a sasea amintește chiar motive de ale Renașterii. Ele sânt de atribuit sfârșitului secolului al XllI-lea sau inceputului secolului al XlV-lea, cel mult mijlocul secolului al XlV-lea. ¹ Pe lângă acestea au mai rămas o serie de fragmente de cărămizi ornamentale și smălțuite, pe care nu le-am considerat in lucrarea de față, unele'fiind^prea șterse, altele prea mici. Urmează acum diferite plăci care au o grosime de numai un centimetru și jumătate și erau, se vede, destinate pentru căptusirea păreților. Figura no. 7 înfățișează o placă nesmălțuită, de dimensiunile actuale 22 X 21 cm., lungimea însă trebuie să fi fost mult mai mare. Ea are un ornament in care se constată de asemenea in- fluența Renașterii. Figura a cpta, — o frân- tură de placă, — e smălțuită; aici se îmbină colorile de tutun si maron mai întunecat. Amândouă sânt de pe la mijlocul secolului al XlV-lea. Pe când cenușiul, ocrul si maronul, colori întunecate, vor fi aparținut coridoarelor, ca- merelor de consiliu si cancelariilor, colorile mai vii, albul, rosul, verdele și albastrul, pe care le vedem la figurile 9, 10,11 și 12 (ultima aparținând ornamentelor de cornișe), învese- liau, evident, iatacurile Doamnei si ale Dom- nitelor. Coloarea albastră variază de la verde pănă la violet. Figura no. 15 este un olan de sobă, care s’a păstrat in întregime. El ar fi de atribuit secolului al XVI-lea. E exemplul tpic de decadentă a artei olăritului. La confecționare s’a întrebuințat un material inferior, iar, după execuția desemnelor, s’ar crede că e obiect foarte vechiu. Pare să fie lucru executat de țărani. Fig. 36. Figura no. 14 este o parte dintr’un olan de sobă, cu un ornament foarte gingaș din domeniul vegetal. Teracota aparține sfârșitului secolului al XV-lea. Cu figura no. 15, care urmează, începem însirarea scenelor luate din viața de castel si de războiu. Teracota aceasta are ca ornamentație vârfuri de săgeți, iar în mijloc, o cruce într’un cerc i http://patrimoniu.gov.ro TERACOTE SUCEVENE 161 brațele crucii se prelungesc în sus si in jos, ter- minându-se la vârfuri in formă de săgeată. Ea se atribuie secolului al XV-lea. Frântura de teracotă din figura no. 16 ni în- fățișează, într’o formă de gotică târzie, un arcaș dc la sfârșitul secolului al XV-lea, iar figura no. 17, un cavaler cu un stindard mic (fanion). După armură, e epoca gotică din a doua jumătate a secolului al XV-lea. Pe figura no. ÎS se vede un cavaler călare, gata de atac, în armură obișnuită dintre anii 1460- 1470. Caracteristică pentru epoca gotică este încadrarea scenei printr’un arc frânt (Kielbogenj, cu floarea crucii pe vârf, iar pe de lături (genunchi) ornamentația de frunze stilisate. La stânca, tot in cadrul ornamentelor, așezat pe un soclu, e un nud întreg de femeie. Figura no. 19 este un olan de sobă de pe la sfârșitul secolului al XV-lea, de coloare chamois- murdară ; se păstrează în Museul regional de la Cernăuți și are ca desen un cerb uriaș in salt, in d'sproporție cu obiectele desenate in fund, Fig. 37. unde se văd copaci, turnuri de castel si o casă. Figura no. 20, tot din Museul de la Cernăuți, c un olan de coloare chamois, pe care se dis- tinge un călăreț)?), cu mâna dreaptă ridicată în sus; in fund se vede o cetate. Olanul aparține secolului al XVI-lea. Desemnul e foarte primitiv și disproporționat. Și, de altfel, această placă, fiind foarte usată, inspiră nedumeriri. Judecând după Bul. Com. Mon. ist. — Fasc. 86. 1935. felul cum sade omul pe cal, după trăsăturile feței, după frisură, e greu de precisat ori de-i bărbat sau femeie. Figura no. 21 redă o frântură dintr’un olan de sobă. întreagă, placa înfățișa, probabil, un cavaler călare ; acum e visibil numai capul ca- lului, bine executat Mâna cavalerului tine coada unei lănci, sau prăjina unui stindard. Nu este Fig. 38. exclus să avem de a face și aici cu scena din legenda Sfântului Gheorghe. Intr’un cadru care pare a fi un balcon, se văd două busturi de oameni cu capete încoronate, probabil spectatori domnești. Teracota datează de la începutul se- colului al XV-lea, eventual de pe la 1400. Poate că figura no. 22 reproduce o parte din Cetatea Sucevei, și anume un fragment din partea de sus a unui turn, cu acoperiș de țigle, cu cre- nele si cu ferești oarbe. Aparține aceluiași timp ca și piesa precedentă. în figura no. 23 (olanul intreg are dimensiunile 19X 19 cm.) vedem scena legendei Sf. Gheorghe Piesa e din secolul al XV-lea ; iar pe figura no. 24 se vede bine crupa calului care poartă călare pe Sf. Gheorghe. Jos, intre picioarele calului, este coada ba- laurului. în figura no. 25 dăm o copie după olanul original care se află la Museul regional din Cernăuți (v. planșa V din opera lui Romstorfer- Lapedatu, care redă aceiași scenă, prin fototipie) și care represintă pe îngerul din Buna-Vestire. Ulterior am găsit o frântură de olan — figura no. 26 — care întregește această scenă biblică. Pe frântura aceasta o identificăm pe Sf. Maria cu bra- țele încrucișate pe piept, in fața unui pupitru, pe care se vede o carte de rugăciuni. Teracota a fost confecționată la începutul se- colului al XVI-lea, aparține deci epocii gotice târzii. Scena amintește intru câtva de Buna- Vestire a lui Lukas von Leiden, zis Jakobsz (1494-1535) din Pinacoteca din Miinchen. Figurile 27 și 28 sânt teracote întregi (prima in dimensiune de 18 7a‘X 17 */, cm.) cu niște 3 http://patrimoniu.gov.ro 162 TERACOTE SUCEVENE îngeri cari încoronează o floare stilisată. Ele aparțin epocii gotice de pe la sfârșitul secolului al XV-lea. Figura no. 29, reconstruită din frânturile de olane aflătoare la Museul Orașului Suceava, ni arată scena de pe placa de la Hârlău. Frânturile sânt din jumătatea a douaeco a slului al XV-lea. Fig. 39. Figura no. 50 e de asemeni o placă recon- struită de noi (cf. Romstorfer-Lapedatu, planșa VI, dreapta) și poartă stema Moldovei, păzită de un înger. Pe când acest înger are o înfățișare cu totul occidentală, cel de pe frântura plăcii heraldice, din figura no. 31, prin aureola din jurul capului, se apropie de stilul bizantin. Teracota aparține sfârșitului secolului al XV-lea sau în- ceputului secolului al XVI-lea. Pe figura no. 32 se vede o grupă de trei per- soane: doi bărbați in costumele secolului al XV-lea si o femeie. Bărbații au plete și câte o tichie pe cap; figura femeiască are părul despletit și poartă o rochie în falduri. Toată scena se petrece pe un fond simplu, împodobit cu vrejuri de viță, cu o floare de crin și cu o stea cu șapte colțuri. Frag- mentele cele mai bine executate sânt picioarele, in special coapsa și gamba. Figura no. 53 (o teracotă compusă din frân- turile aflătoare la Museul Orașului Suceava) în- chipuieste o păreche de oameni din societatea înaltă, de pe la mijlocul secolului al XVI-lea: o damă in rochie de damasc, cu un guler, stil Medicis, având “pe cap o tocă cu penaj, și un domn cu pantaloni bufanți, scurți si cu ciorapi lungi, cu beretă pe cap și mantilă pe umăr, răzimându-se de o spadă. Ambii poartă mănuși de mușchetari. Figura no. 54, de la Museul Regional din Cer- năuți, ni arată un chip de bărbat tânăr cu același costum caracteristic Renașterii ca și in figura precedentă. Figura no. 55 pare a indica pătrunderea ele- mentului grotesc în arta ceramicei din timpul Renașterii. Unui motiv mai vechiu din secolul al XlV-lea, care înfățișează două capete omenești, i se adaugă o pipă(?). In figura no. 56, o frântură de olan din a doua jumătate a secolului al XV-lea, vedem o că- prioară păscând, pe când figura no. 37, de la Museul Regional din Cernăuți, un fragment de teracotă de coloare cărămizie, pare a reproduce un câne în fugă, cu limba scoasă, dar ghiarele-i samănă cu ghiare de pisică și ținuta e de leu „passant“. Teracota aceasta aparține secolului al XVI-lea. Figura no. 58 e un disc (o rotocoală) cu stemă, menit mai de grabă a fi decwațiune pentru părete, asa cum se găsesc la clădirile din secolul al XVI-lea, cu un cerb cu o funie la gât ca desemn. Figura no. 39 e un olan cu scenă de vânătoare si anume o luptă dintre un animal fantastic si un câne. Animalul fantastic pare a avea cap de mistreț, însă colții îi sânt crescuți de sus în jos; afară de aceasta are coamă de leu și ghiare de pasăre. Cânele mușcă această dihanie de laba Fig. 40. dreaptă. E cam greu de stabilit dacă avem a face cu o stemă eraldică sau cu o scenă din vre-o fabulă despre animale. Olanul datează de pe la sfârșitul secolului al XV-lea. Același lucru se potrivește și pentru ultima http://patrimoniu.gov.ro TERACOTE SUCEVENE 163 figură, no. 40, care represintă (in dimensiunea 33 V, X 23 cm.) un zgripțor; este singurul olan de sobă, de categoria aceasta, din Suceava rămas complet intact. El aparține sau physiologusului armean sau celui german, care apare, pentru prima dată, în secolul al XH-lea. Teracota aceasta a fost confecționată pe la mijlocul secolului al XV-lea. R E S U M A T. Pănă ce arta ceramicei din secolul al XlV-lea si al XV-lea nu va fi mai bine studiată si cu- noscută, se pot spune deocamdată despre tera- cotele sucevene, in resumat, numai următoarele: Piesele reproduse prin figurile din anexă, — plăci de teracotă găsite și, după multe semne, probabil și executate la Suceava, sânt in cea mai mare parte admirabile realisări de artă sud-est- germană, ale cării modele iși au- originea in operele de artă ale marilor sculptori din prima jumătate a secolului al XV-lea. Se constată și se distinge la multe școala gotică. Renașterea italiană si-a exercitat influenta > > ’ asupra ceramicei sucevene pe mai multe căi. întăiu, probabil, prin legăturile directe comer- ciale dintre porturile genovese de pe malul Mării Negre și Țara Moldovei, precum și prin intermediul Armenilor pribegi. în al doilea rând, prin Ungaria, — intermediari fiind Sașii, — care, fiind cea d’intăiu țară din Nordul Alpilor, și-a deschis larg porțile pentru a lăsa să pătrundă curentul nou al Renașterii italiene. în al treilea rând, prin Polonia, care a luat in scurtă vreme rolul Ungariei celei prea angajate în războaie cu Turcii; aici, o mulțime de artiști italieni și nemți au desfășurat o activitate bogată'. Printre acei cari au putut să aibă mai târziu o influență asupra ceramicei săsești și prin urmare și asupra ceramicei moldovenești, s’ar putea număra și vestitul sculptor Veit Stoss și distinsul meșter olar Augustin Hirschvogel, — cari au trăit în acele timpuri. Nu avem însă probe pal- pabile pentru a dovedi acest fapt. Sculptorul Veit Stoss (1438?— 1533) a cărui origine este viu disputată de Nemți și de Poloni, — se zice chiar că s’a născut în Ardeal, — si-a avut atelierul întăiu în Cracovia si mai târziu la Nurnberg. Se știe insă precis că urmașii lui, cari se indeletnicîau și ei cu sculptura și cu pictura, îsi aveau locuințele in Ardeal, la „Brașov la Bergsass (sic) și la Mediaș" ². ¹ V. Woermann, Geschichte der Kunst aller Zeiten und Vdlker, 2. Auflage, Leipzig 1927, IV, p. 448. ² V. dr. Max I.o.-snitzer, Veit Stoss, Die Herkunft seiner Un distins maestru al artei de a clădi sobe de olane a fost Germanul Augustin Hirschvogel (1488-1569), care, făcând multe călătorii, s’a oprit lung timp în Ungaria si in Transilvania, alcătuind aice hărți topografice. El prefera, ca ornamentații pentru sobele de teracotă, cu deosebire motive de ale Renașterii. Cei cari au exercitat meseiia artistică a olări- rîtului au fost, cum spun știrile contemporane, Italieni si Sași. Comerțul si industria in evul mediu erau re- servate pentru orășeni. Profesiunea o exercitau, după felul ocupației, numai in cadrele unei cor- porații, „bresle", care in același timp era ade- sea și o asociație religioasă. Pentru a arăta cât de exclusiviste erau ele ', — chiar dacă nu corespundeau castelor din India,— e destul să amintim că, in unele bresle, intrarea era legată de descendența din anume familii cu acest privilegiu. Fig, 41. E foarte probabil că ortodoxismul a constituit o piedică pentru îndeletnicirea Românilor cu arta ceramică. Aceasta artă, transpunând în teracotă smălțuită sculpturile în lemn și in marmoră, care reproduceau foarte adesea și chipurile lui Dumne- zeu și ale sfinților, nu putea să fie încurajată de Biserica ortodoxă, care interzice înfățișarea sfinți- lor prin sculptură. Ceramica medievală aflată in pământul Suce- vei, teracotele admirabile de 4-500 de ani vechime, care storc si astăzi admirația tuturor iubitorilor de artă, arată influențe și idei străine, adoptând, ca singur motiv național, stema Moldovei, și sânt lucrări ale unor meșteri veniti din aiurea, dar așezați la noi in țară. Kunst, seine Werke und sein Leben, Leipzig 1912, p. 159. V. și N. lorga, Negoțul și meșteșugurile în trecutul românesc, p. 33, unde un Vitus-Veit, pe la 1522, zugră- vește biserica de la Argeș in calitate de sculptor și pictor. Se prea poate să fie fiul lui Veit Stoss cu același nume ca și tatăl său. ¹ Cf. N. lorga, Negoțul și meșteșugurile in trecutul românesc, p 130 http://patrimoniu.gov.ro 1 o4 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Totuși, aceste lucrări ale unor oameni harnici, cinstiți și pașnici, sânt executate din lut romanesc, pe pământ românesc, pentru podoaba țării ro- mânești și din acest punct de vedere pot fi considerate ca opere de artă românească. R E S U M E. Autant que l’art ceramique du XV-e siecle ne sera pas mieux etudie et mieux connu, on ne pourra dire en general sur les ferres cuites de Su- ceava que les mots suivants Les pieces reproduites par les figures de l’an- nexe — des plaques de terre-cuite —, trouvees et aussi executees probablement, d’apres beaucoup d’indices, â Suceava, sont pour la plupart des realisations admirables de l’art germanique du Sud-Est de l’Europe, et Ies modeles ont leur origine dans les oeuvres d’art des grands sculp- teurs de la premiere moitie du XV-e siecle. On constate et on distingue, pour beaucoup de pieces, l’ecole gothique. La Renaissance italienne a exerce son influence sur l’art ceramique de Suceava par plusieurs voies. Tout d’abord par les relations commerciales directes entre les colonies de Genes sur la cote de la Mer Noire et la Mol- davie, et aussi par l’intermediaire des Armeniens immigres. Puis par la Hongrie, dont les inter- mediaires etaient les Saxons et qui, etant le pre- mier pays au Nord des Alpes, a ouvert largement ses portes au courant nouveau de la Renaissance italienne. Enfin par la Pologne, qui, en peu de temps, a pris le role de la Hongrie, trop melee aux guerres avec les Turcs; c’est lâ que nombre d’artistes italiens et allemands ont developpe une riche activite. Ceux qui exerțaient le metier du potier etaient, selon les rapports contemporains, des Italiens et des Saxons. Le commerce et l’industrie au moyen-âge eta- ient reserves aux citadins. Ceux-ci n’exerțaient leurs differents metiers que dans le cadre d’une Corporation, d’une confrerie, qui souvent etait aussi une association religieuse. Pour demontrer combien exclusives etaient ces corporations, — sans vouloir les comparer aux castes de l’Hindoustan, — il suffit de rappeler que l’entree dans une telle confrerie etait reservee â la descendance d’une familie possedant ce privilege. II est probable que l’orthodoxie a empeche les Roumains de s’occuper de l’art ceramographique. Cet art, transmettant en terre cuite emaillee les sculptures en bois ou en marbre qui reprodui- saient aussi tres souvent les images de Dieu et des Saints, ne pouvait etre encourage par l’Eglise orthodoxe, qui defend la representation des saints par la sculpture. La ceramique du moyen-âge qu’on a trouvee sur le territoire de Suceava, — des terres-cuites admirables d’un âge lointain de quatre â cinq cents ans et qui inspirent meme de nos jours l’admiration â tous les amateurs d’art — montre des influences et des idees etrangeres n’admettant qu’un seul motif național, les armes de la Moldavie. Ce sont les ouvrages de quelques maitres venus de l’etranger et etablis dans notre pays. Pourtant ces ouvrages de quelques hommes actifs, honnetes et paisibles ont ete formes de l’argile roumaine, sur terre roumaine, pour l’ornement du pays roumain et, â ce point de vue, ils peuvent etre consideres comme des oeuvres d’art rou- maines. E R A T A Padina st'lngii dri.-criă Rându 30 9 31 9 10 14 10 19 In 27 10 31 16 20 17 13 18 2 18 3 18 fi ig ²¹ n ³⁶ , , „ 32 13 și 14 „ ¹⁴ ?' 1 ? 26 27 27 ?i 28 13 , 29 " JO 22 23 . 32 „ ³³ „ 28 ' ” 18,⁷ 35, 38. 39 , ³⁶’ ³⁹» ⁴⁰ 17 9, 10, 11 (2 « ¹⁰ ¹¹ ¹²- http://patrimoniu.gov.ro MĂNĂSTIREA COȘUȘTEA-CR1VELNICU, MEHEDINȚI DESCOPERIRE ARCHEOLOG1CĂ DE AL. BĂRCĂCILĂ. în 1935 precisam evidența ruinelor a trei corpuri de construcție pe malul stâng al Coșuștei, ca la opt chilometri mai sus de llovăț, la punctul unde ogașul mănăstirii se varsă in Coșuștea L Fig. 1. — Pe valea Coșuștei: a, tăpșanul pe care este clădită Mănăstirea. Nomenclatura locului și împrejurimilor, pre- cum și tradiția persistentă că pe vremuri a fost acolo o mănăstire, ne-au determinat la săpăturile cu resultatele ce vom expune și pe care le datorăm mijloacelor puse la disposiție de Comisiunea Monumentelor Istorice, largului concurs al d-lui Tilică loanid, proprietarul locului, precum și devotatei și permanentei asistențe a colegilor miei, profesorii Aurel Decei si loan Berciu. Mănăstirea este așezată în una din cele mai fermecătoare posiții, la una din multele cotituri ale Coșuștei, intre dealurile împădurite, numite fața Mănăstirii și Teișul, la gura ogașului Mă- năstirii, supt geanțul Mănăstirii (fig. 1). Pornind din llovăț, dealurile se înalță îngustând valea, pe care anevoios își fac loc drumeaguri și poteci de pădure. Aceste dealuri, brăzdate de dese vâlcele, păstrează și urmele unor vechi intărituri Sul. Com. Mon. Ist, fase. S4, 1935, pp 92-3. de oprire a pătrunderii dușmanilor : îndată mai jos de ogașul Mănăstirii și de aceiași parte avem ogașul Costal (Castellum); iar mai jos, aproape de Dâlbocița, pe dreapta apei, se ridică vârful Cetățuia, cu urme de viață preistorică. Mănăstirea era cu totul acoperită supt dărâmăturile proprii și de vegetația de pă- dure, cu a cării defrișare au inceput lucră- rile la 7 Septembre 1936, încheiate, cu toate observațiile pe teren, abia la 28 De- cembre (fig. 2). Pe o suprafață de abia 300 m³ au ieșit la iveală: biserica, chiliile mici spre Miazăzi, chiliile mari spre Apus; morminte în prc- naosul bisericii și împrejurul ei. N’am găsit urmele vre-unui zid de încunjur, nici ale unei clopotnițe osebit construite. In colțul de Nord-Est al Crovului Mănăstirii, cerce- tătorii de comori, săpând o groapă adâncă, ar fi dat de un zid, unde noi am găsit Fig. 2 — Începutul săpăturilor la chiliile mici. numai bulgări de var; va fi fost aici o varnițâ. Spre Răsărit coasta dealului se ridică precipitat, chiar din spatele bisericii; spre Miazănoapte și Apus se adâncește ogașul strâmt, iar spre Miazăzi, către albia Coșuștei, malul crovului nu este mai puțin abrupt : o posiție de apărare naturală, la http://patrimoniu.gov.ro 1 o6 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE care, împotriva încălcărilor așteptate, se adauge masivitatea zidurilor, mai ales ale primei bistriți. aici și pe alte potecuțe vecine de pământ vor fb pus și călugării fasolea și secara lor; pe toată: Fig. 3. — Hartă după „Atlas de I’Europe par J B. De Bouge, Vienne 1797 et 1798“. în fața Mănăstirii, peste apa Coșuștei, pe ne- valea pănă la Dălbocița, nuci și alți pomi ro— ezișul mai lărgit al văii, se cultivă acum porumb ; ditori dau bună r*adă ; apa dă si ea vara o http://patrimoniu.gov.ro MĂNĂSTIREA COȘUȘTEA-CRIVELN1CU, MEHEDINȚI 167 mână de pește : suficiente condiții de traiu pentru călugării asceți, ca și pentru sătenii săraci de azi ai cătunului de pe vale. Săpăturile au început cu degajarea exteriorului bisericii, pornind de la altar. De la descoperirea absidei acestuia ni s’au vădit două biserici supra- depăsire a bisericii II față de elevația bisericii I; in tot restul aceasta evadează, atât în exterior, cât și în interior, din linia bisericii suprapuse. Dar chiar la absida altarului fundația bisericii I iese in afară de elevația bisericii II, cu aparența unui trotuar. Fig. 4. — a, b, fundația altarului biserica l-iu ; b, locul uneia din grinzile de legătură ale acestei f ndații, C, elevația absidei altarului bisericei 1 ; d, paramentul elevației bisericei a II—a; e, chiliile mici. puse, cea de-a doua folosind fundațiile și parte din elevația celei d’intăiu. Indicația ni-a dat-o Cu înaintarea săpăturilor in exterior se precisează forma de treflă sârbo-bizantină a ambelor biserici, cu sinurile naosului in formă absidală, ca si al altarului, cu câte trei laturi în exterior la biserica I, cu câte cinci la biserica II (fig. 24). Altă particularitate de construcție a bi- sericii II este alternarea zidăriei de piatră cu straturi orizontale de cărămidă pentru a se obținea suprafețe și straturi regulate. Primul strat de cărămidă, pe alocurea dublat, marchează, în exterior ca si în in- terior, începutul elevației bisericii II peste partea păstrată din biserica I. Dar și în ele- vație, în cea mai mare parte, nu avem nou la biserica II decât paramentul, sâm- burele intern fiind din elevația bisericii I. Asa căderea unei părți din paramentul exterior sudic a lăsat evident pe o lungime de patru metri blocajul elevației bisericii I (fig. 6) Fig. 5. — Latura de Sud și parte din cea de Est ale bisericii ; o, din elevația bisericii I ; b, din elevația bisericii a 11-a. apariția unei mici părți din zidul poligonal al primei abside, depășit de acela al unei a doua abside, tot poligonală (fig. 4). Este singurul loc unde avem această ușoară Fata exterioară a bisericii II era ornamentată cu două brâie profilate, ce o încingeau : primul mai sus de nivelul pragului intrării, supt ferestre, format dintr’un strat continuu de trei cărămizi http://patrimoniu.gov.ro 168 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE suprapuse, cea de jos iesindă, cea din mijloc teșită oblic pentru racordarea cu cea de-a treia, care întră in planul păretelui (fig. 5). Al doilea brâu, acum invisibil, mai sus supt streașină, îl forma linia dințată și proeminentă a cărămizilor cu capătul din afară triunghiular, din care s’au găsit multe în dărâmături (fig. 39). Fig. 6. — In latura sudică, în dreptul pronaosului : a, din elevația bisericii I, blocaj intern; b, paramentul bisericii a ll-a. Ca materiale, Ia biserica II, in afară de că- rămidă și de piatra brută de râu sau de stâncă, intră, mai ales pe linia colțurilor absidale, și piatră ecarissată de calcar, in mare parte spongios. Din piatră de calcar compact sânt ciopliți stâlpii și pragul ușii de întrare (fig. 7 și 24), ca și lespedea cu inscripția. Aceasta este și ea la fel „bur- ciardată" ca piatra pragului de jos; iar tăietura ce presintă la capetele basei, pentru așezarea pe stâlpi, arată că ea formâ și pragul de sus al ușii de întrare (fig. 27 și 39). Materialul de construcție al bisericii I este exclusiv piatra brută de gârlă și de stâncă, legată cu mortar de var și nisip. Zidurile bisericii I presintă, ca tehnică de construcție, un blocaj interior îmbrăcat pe ambele fețe cu câte un parament din același material. In acest parament întră în exterior si blocuri mai mari de V? rn. c-> cum se vede intre absida altarului și cea de Sud a naosului (fig. 5). Pe laturea exterioară a zidului de Nord al bisericii I, in dreptul nartexu - lui, a rămas locul unei grinzi de legătură a zidăriei pe o lungime de 2.70 m. lată 0.32 m. (fig. 8 și 24). Este o particularitate tehnică pe care o vom găsi și la fundația altarului bisericii I, ca și la prima perioadă a chiliilor mari (fig. 14 și 23). Treptele din fața intrării sânt din lespezi de piatră neregulată așternute pe pământ, fără mortar de var (fig. 7). Săpătura in interiorul bisericii a întregit și lă- murit particularitățile celor două construcții și raportul dintre ele (fig. 9-14 și 24). La biserica II, sinul arcuit al altarului se leagă de arcele absidelor naosului prin două retrageri drept- unghiulare ale zidurilor, in fața cărora, intre capetele vestice ale absidelor si zidul despărțitor al nartexu- lui, se inalță câte un pilastru dreptun- ghiular, basă de razim a celor patru arcuri de boltă peste care se înalță turla (fig. 9- si 10). Intre pilaștri și zidul dintre naos si nartex resultă câte un sin redus drep- tunghiular. Cel de dreapta s’a folosit ca vatră pentru trebuințile cultului: s’au găsit aici cenușă, cărbuni și urme de arsură. Vatra consta dintr’i n așternut de piatiă și cărămidă ne zidită, așezată peste pardo- seală, pe un strat de'pcir âi t nisipos (fig. 11) între naos și altar pardoseala se în- trerupe, lăsând golul grinzii de susținere a catapetesmei, pe lungime de 3.40 m., adâncime și lățime de 0.22 X 0.17 m. Grinda aceasta pătrundea prin zidurile laterale cu câte 0.68 m. (fig. 9). în altar s’a găsit și a rămas in sita piciorul mesei, cioplit dintr’un bloc de piatră calcaroasă: (fig. 9). Fața mesei, din aceiași piatră, s’a găsit depla- sată și spartă la două colțuri. în zidul din dreapta al altarului este o mică nișă de 32X34X38 cm. Zidul despărțitor dintre naos și nartex lasă loc Fig. 7. — Intrarea in biserică. unei uși cu stâlpi laterali și prag din grinzișoare, al căror gol a rămas în zid. Nartexul, mai lat decât adânc, are 4.20X2.90m. în pragul de jos al intrării în biserică sânt adâncite golurile laterale ale țâțânelor ușii și alt gol la mijloc pentru zăvor. Pardoseala bisericii II este din cărămidă înecată într’un strat de mortar de var cu nisip ; s’a găsit bine păstrată în altar, pe laturile naosului și în nartex. http://patrimoniu.gov.ro mănăstirea coșuștea-crivelnicu, mehedinți ICO Tencuiala de pe fața interioară, păstrată mai bine in altar, nu are urme de fresce ; atari urme le avem insă in fragmente căzute in naos și in altar. Precisarea în interior a liniilor bisericii I s’a putut face fără dificultăți, lipsind par- doseala bisericii II în mijlocul naosului, și trebuind să cercetăm mormintele din nar- tex '. La altar am sacrificat parte din par- doseala bisericii II înschin bul unor precisări prețioase. Și aici am constatat că zidurile bisericii I sânt construite exclusiv din piatră brută cu mortar de var cu nisip. Trecerea de la absida arcuită a altarului la absidele naosului se face fără retragerile dreptunghiu- lare ale bisericii IL Avem si aici același zid despărțitor între naos și nartex (v. planul, fig. 24). Grosimea si masivitatea zidurilor bisericii I ii dau înfățișarea unei construcții ciclopice. Grosimea maximă depestetrei metri o ating zidurile de Nord și de Sud, la capetele absidelor naosului, micșorându-se la nartex pănă la 2 m. Grosimea Fig 8. — In latura de Nord a bisericii, in dreptul pronaosului: a, locul unei grinzi de legătură a zidăriei bisericii I. cea mai redusă, de 1.25 m., o are zidul vestic, de la intrarea în biserică. Aici, ca și la extrema ¹ Cu care prilej am putut urmări prelungirea pardoselii bisericii 1 spre Sud, Nord și la Est de mormântul din stânga, care este așezat chiar pe această pardoseală a primei construcții. de Răsărit, biserica II este suprapusă aproape exact peste elevația bisericii I, aproape in aceiași, grosime; numai fața exterioară a laturii de mijloc Fig. 9. — Altarul Bisericii a 11 - a ; a, locul grinzii de jos a catapetesme!. a absidei I rămâne ceva mai retrasă supt ele- vația bisericii II, care totuși și aici se razimă pe fundația mai ieșindă a bisericii I (fig. 4). In ceia ce privește fundația bisericii l supt întregul altar, am constatat presența unui strat de zidărie din piatră cu mortar de var, străbătut de Fig. 10 — Latura sudică a altarului, cu piciorul mesei și firida din zid, parte din absida naosului. grinzi de lemn, pe o lungime de 8 m. și o adâncime (de la Est la Vest) de 3.50 m. Grinzile, putrezind au lăsat golul prin care o prăjină in- trodusă din interiorul altarului străbate pe supt zidul de elevație prin prelungirea fundației pănă la limita ei exterioară. Experiența am făcut o la golul uneia din grinzile visibile in dosul mesei altarului bisericii II (fig. 4 si 14). Aceasta este o particularitate tehnică vrednică de remarcat: o fundație generală de 40 cm. grosime a întregii suprafețe a altarului, din ¹ Constatată in interiorul altarului ; în exterior, la Est. Bul. Com. Mon. Ist. Fasc. 86, K35. 4 http://patrimoniu.gov.ro 170 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE piatră cu mortar de var, cu legături de grinzi de lemn, longitudinal și transversal. Atari grinzi de legătură a zidăriei am mai constatat, una pe laturea de Nord a nartexului (fig. 8), alta la zidul cm., lungimea de 1,70 m. Capul mortului, orientat spre Răsărit, se odihnește pe o jumătate de cără- midă ; alte două jumătăți sânt de o parte și de alta a capului. Manile sânt aduse pe umeri, cu sudic al chiliilor mari, si acestea tot din prima palmele deschise spre stern. La un antebraț pre- epocă de construcție (fig. 23). sintă Pardoseala Bisericii l-a, la o adâncime de circa letul Fig. II. — Privirea din naos spre ușa de intrare, la nivelul Bisericii a II—a. fractura osului radius, vindecată. Este sche- unui bărbat in vrâstă de circa șaizeci de ani, după dinții tociți. Nu sânt urme care să indice un capac boltit și nici sicriu de lemn. Ca inventariu nu s’a aflat decât: a) o frântură de monedă fără urmă de legendă. b) un fragment de vas comun de teracotă. După construirea camerei mortuare, pardo- seala desfăcută a Bisericii a Il-a a fost refăcută in parte cu aceiași cărămidă îngustă a mormântului. Este evident din epoca Bisericii a II—a. 2. în stânga nartexului, alăturat de pă- retele nordic, s’a găsit mormântul profanat al unei persoane tinere, ca de treizeci și cinci de ani poate femeie. A rămas numai 50 cm. supt pardoseala Bisericii a ll-a,este făcută din cărămidă mai solidă decât cea de la Biserica a Il-a. Este visibilă in nartex, la trecerea de aci în naos, și la absidele naosului. Cărămizile sânt înecate într’un așternut de mortar de var cu nisip. Asa dar Biserica l-a, de înfățișare ciclo- pică prin grosimea zidurilor, de o soliditate nicăiri clintită, cuprinzând o suprafață care peste tot depășește limitele Bisericii a Il-a, are prin aceste caractere specifice un spațiu interior mai redus decât al Bisericii suprapuse. Ca așezare, Biserica a II-a, călcând cu zidul de Sud mai aproape de fața interioară a Bisericii l-a, se apropie cu zidul ei nordic mai mult de fata exterioară a Bisericii l-a- * Modificări ulterioare observate in pardo- seala nartexului, cu cărămizi de alte di- mensiuni, si o prăbușire către zidul sudic, ni-au indicat existența unor morminte. Au ieșit aci la iveală trei: 1. Mormântul din dreapta (fig. 15) are ca- mera mortuară pardosită și păreții laterali zidiți cu o cărămidă specială, lunguiață și îngustă, de 34 X 9X05 cm. La păretele sudic în locul cărămizii avem trei mari lespezi de piatră, una înaltă de 0 cm. Adâncimea camerei mortuare este de 90 grosimea merge până la 1 m., cerută de natura terenului; această zidărie este așternută pe uo strat de pietriș. craniul, cu falca de jos mult deplasată, cu bra- țele, picioarele și parte din basin; nicio urmă de cameră mortuară zidită, nici inventariu (fig. 16). Fig. 12. — Altă privire din naos spre vest a. ușa de intrare in Biserica a Il-a ; b, ușa dintre pronaos și naos și pardoseala Bis. a Il-a ; c, din elevația Bis. I ; d, pardoseala Bis. I. ¹ Vrâsta o dăm după indicațiile d-lui N. Pănescu. mă- iestrul atelierului de dermo- și osteoplastie al liceului „Traian”, căruia ii aducem mulțumiri pentru devotamentul cu care ne-a ajutat la săpături, in special la deschiderea foarte atentă a mormintelor. Pentru conservare, și din respectul pietății pe care populația a manifestat-o la descoperirea acestor morminte, femeile aducându-li prinos de tămâie, lumânări și flori, am construit două bolți in care, cu serviciu religios, sau reașezat osămintele. In a treia boltă, construită la Sud-Est de biserică și ingrădită s’au așezat osămintele celorlalte morminte din jurul bisericii. http://patrimoniu.gov.ro MĂNĂSTIREA COȘUȘTEA-CRIVELNICU, MEHEDINȚI 171 3. Tot la stânga nartexului, alături de mormântul anterior, mai spre ușa Bisericii, s’a găsit mormân- tul bine conservat al unui bărbat (fig. 17), in vrâstă ca de șaptezeci de ani, cu capul pe două cărămizi suprapuse, de 26X14x4 cm.; ține mâna dreaptă pe piept, cea stângă adusă spre umărul drept. Era așezat de-a dreptul pe pardoseala Bisericii l-a, fără cameră mortuară. Lungimea scheletului este de 1,80 m. Adâncimea pardoselii pe care este așezat mortul, față de pardoseala Bisericii a Il-a, este de 50 cm. Ca inventariu s’au găsit: a) un ciob de vas comun de teracotă; b) trei mărgele de sticlă, albe, ghintuite, care pot proveni de la mormântul alăturat (fig. 35 c.). Este probabil că două din aceste mor- 7, erau orientate cu fața spre Răsărit; la no. 1, mâna dreaptă adusă pe umărul stâng, cea stângă indoită în unghiu drept, supt stern; la altul, ambele mâni erau aduse pe piept (fig. 18). b) Mormântul 5 a fost al unui copil pănă la minte sânt ale ctitorilor Bisericii a Il-a, Fig. 14. — Supt pardoseala altarului Bisericii a 11-a: a, b, Iunda(ia jupanul Și jupănita Hamza al treilea, al altarului Bisericii 1 ; b, locul grinzilor de legătură a acestei . . ᵣᵣ fundatii c. Biciorul mesei altarului. unuia din stare 11 aceleiași Biserici a 11-a. Mormintele și grămădirile de osăminte desco- patrusprezece ani. perite in jurul Bisericii s’au însemnat in plan c) Mormântul 8, schelet de om matur, era în- cunjurat de o îngrădire de bolovani. Fig. 13. — în laturea de Nord a 'altarului, cu retragerea zidului spre naos : a, locul grinzii catapetesmeii și pardoseala Bisericii a 11-a. (fig. 24). Asupra lor am făcut umătoarele ob- servațiuni: a) Scheletele întregi, la mormintele 1, 3, 5, 6, ¹ Asupra acestei atribuiri a se vedea cap. penultim, elemente de datare. Fig. 15. — Mormântul in pronaos, din spre Sud. d) La 2 s’a găsit numai craniul sfărâmat și puține alte osăminte; la 4 osămintele adunate ale unui schelet ; la 7, două schelete adunate la un loc, alături de treptele intrării (fig. 19); la 8 bis, trei cranii alăturate ; la 9, patru cranii si două femure, adunate intr’o cutie de lemn, al cării putregaiu s’a găsit pe loc; la 10 au fost adunate osămintele unui schelet; la 11 un craniu sfărâmat. http://patrimoniu.gov.ro 172 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE e) Osămintele 1 —11 s’au găsit la foarte mică adâncime; numai la mormântul 12, unde s’a săpat groapa pentru bolta osămintelor din jurul Fig 16. — Mormântul din pronaos, din spre Nord, cel profanat. Bisericii, s’au găsit două schelete mai jos de 1 m. Inventariul sărac al acestor morminte se reduce Fig. 17. — Mormântul din pronaos din spre Nord ; a. locul mormântului profanat din fig. 16-, b, pardoseala bis. 1. la trei potcoave de încălțăminte, de fier, găsite ia mormintele 1, 7 (fig. 38). în conclusiune, osămintele 1 —11 sânt dedată recentă, când nivelul terenului era ridicat prin pietrișul adus de ape ; parte din ele au fost scoase din morminte mai vechi, spre a se face loc altora. Cercetarea celorlalte două mormane de dărâ- mături a dat la iveală : 1. Chiliile mici la Sud-Vest de Biserică (fig. 20 si 24) presintă transformări interioare ce co- respund epocilor de construcție și de reclădire a Bisericilor I, II, cum vom constata si la chiliile mari. Zidăriile exterioare, din piatră brută de râu și de stâncă, închid un spațiu mic, divisat in două camere: una spre Apus, alta spre Ră- sărit, la început de mărimi egale. Prima are intrarea din spre Apus, cealaltă a avut-o din spre Miazăzi; insă, aceasta astupându-se ulterior, camera de Est a rămas in comunicare numai Fig. 18 — Mormânt la Vest de Biserică. cu cea vestică. Comunicarea intre ele se făcea inițial printr’o ușă îngustă, care in a doua epocă a fost astupată cu cărămidă, deschizându-se alta mai spre Sud, in același zid. în această epocă pare să se fi despărțit din camera de Est, prin zidul d. pus peste tencuială cămăruța din spre Miazănoapte. La închiderea ușii externe din spre Sud, spațiul din fața ei, inchis între ziduri, s’a transformat intr’o infimă cămăruță, cu ușa oblică spre cameră. A rămas de la această ușă urma adâncită in pardoseală a pragului de lemn. La dreapta camerei de Apus avem, de toate părțile închisă intre ziduri, o altă infimă cămăruță, care nu poate fi înțeleasă de rât ca ascunzătoare mascată in interiorul zidăriei. Grija de răufăcători explică si existența urmelor a două uși de lemn în golul de comunicare dintre camere. O particularitate de construcție a ușilor acestor chilii este tesirea ’ * http://patrimoniu.gov.ro MĂNĂSTIREA COȘUȘTEA-CRIVELNICU, MEHEDINȚI 173 •oblic a păreților laterali la intrare și ieșire, cum avem și la ușa dintre nartexul și naosul bisericii. Laturile lor sânt din zidărie de cărămidă și piatră. în zidurile b., d. sânt de remarcat golurile lăsate la fața păreților de trei stâlpi de lemn, verticali, iar in interiorul lui d, către camera estică, golul unui alt stâlp cilindric vertical. Chiliile mari, așezate la Vest de biserică (fig. 21-24), cu întreaga zidărie supt ni- velul curții acesteia, sânt construite in malul din spre ogașul Mănăstirii. Zidurile se păs- trează, in înălțime, pănă aproape de nivelul tavanului. Sânt si aici evidente două epoci de construcție : din prima se păstrează, pe întreaga lui lungime, zidul de Est, parțial cele de Vest si Nord. Acesta din urmă, > împreună cu capătul alăturat al zidului vestic, au fost distruse de apa ogasului, ceia ce a determinat, la a doua construcție, părăsirea camerei de Nord, sau a unei părți din ea. La capetele zidului extrem nordic, din a doua epocă, se vedea tencuiala pâreților alăturați cari sânt mai vechi. La reconstruirea chiliilor mari, spre a se com- pensa pierderea din spre Nord, s’au prelungit puțin în spre Sud. Fig. 19. — Osăminte grămădite de la două schelete, in mor- mântul no. 7, la stânga treptelor de Intrare in Biserică. In camera de Nord, părăsită la a doua epocă, s’a găsit, in sita, piua de piatră de calcar (fig. 24), fost suport al unui stâlp de lemn pentru grinzile tavanului. Piua, așezată exact la mijloc in spațiul cuprins între zidurile a, b, c, ar indica dimensiunile camerei extreme de Nord din prima perioadă. La refacerea din epoca a doua constatăm ur- mătoarele transformări și adăugiri. S’au îngroșat zidurile lungi de Est și de Vest, pe fața lor in- Fig. 20. — Chiliile mici: a, intrarea in l-a cameră; b, ușa dintre cele două camere ; c, uși astupate ; (l, ușa spre cămara de Nord-Est. La fund. Biserica. terioară, prelungindu-se puțin spre Sud ; s’au construit zidurile extreme de Sud și de Nord d, g, precum și cele două interne e, f, dintre care ultimul pare a fi servit si în prima perioadă. S’au realisat astfel: a) La mijloc o mare încăpere de 47,5 m. p., prevăzută cu o nisă în peretele estetic. b) O altă mai mică, din care ulterior s’a des- părțit o cămară spre Răsărit, prin adăugirea zi- dului oblic, ale cărui capete sunt puse peste tencuiala zidurilor f, g. Și în această cameră avem o nisă. c) încăperea extremă de Sud, in care se întră print’o ușă largă, cu păreții laterali acum in parte distruși. Trecerea la camera mare de mijloc se face printr’o ușă largă de aproape 2,50 m. Lăr- gimea acestor două uși, putându~se intra pe ele cu carul, cum și faptul că păreții tuturor came- relor, păstrați aproape de-a rândul pănă la înăl- țimea tavanului, nu presintă deschideri de ferestre, ne duc la încheierea că partea păstrată a acestor chilii a servit numai pent.u pivnițe si cămări, iar locuințile călugărilor erau suprapuse. De-a rândul în acest subsol s’au găsit urmele incen- diului care a distrus grinzile tavanului și etagiul suprapus. Aici s’a găsit și cea mai mare parte din inventariul de ceramică ce vom descrie mai jos. * * Materiale de construcție, de instalații interioare și gospodărești descoperite la săpături sânt: http://patrimoniu.gov.ro 174 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 1. Cărămizi de diferite forme și dimensiuni (fig. 39). 2. Blocuri mai mari și mai mici de piatră Fig 21. — Chiliile mari. Masa de altar din același calcar; fața superi- oară, tencuită cu un strat de mortar de var cu nisip fin, are margenile puțin ridicate; laturea intreg păstrată este de 72 cm., fața in inte- riorul chenarului are 60/54 cm., având lipsă la o lature. A fost probabil pătrată (fig. 29). 7. Șase fragmente dintr’o a doua masă de altar, din calcar spongios, la fel lucrată și cu fața superioară tencuită (fig. 30). Una din aceste două mese de altar provine pro- babil de la Biserica l-a, cealaltă de la Biserica a Il-a. 8. Două fragmente dintr’o lespede ecaris~ sată din piatră de calcar spongios, având fața tencuită cu mortar de var cu nisip fin și purtând urme de frescă. Are dimensiunile 61x32x55 cm. (fig. 31). 9. Jumătate dintr’o râșniță de măcinat, ecarisată, in cea mai mare parte din calcar spon- anume din tabla ei, din piatră dură, s’a găsit gios, provenind în primul rând de la colțurile în cămara chiliilor mari (fig. 32, 39). absidelor si de la pilaștrii din interiorul na- osului ; unele păstrau tencuiala pe trei fețe. 3. Stâlp paralipiped dreptunghiular din Diatră de calcar (fig. 29), de dimensiunile 73X18X18 cm.; este prevăzut cu o talpă proeminentă pe mijlocul feței, care are și colțurile teșite și basa proeminentă. Alte două fragmente de stâlpi similari de dimen- siunile 49X18X15 cm. si 22X18X11 s’au găsit în preajma Bisericii, cel întreg la colțul de Nord-Vest. 4. Con de piatră de calcar, cu creste inegal profilate de la vârf spre basă, care este o prismă poligonală neregulată (fig. 32 și 39); dimensiunile 30x30X28 cm. 5. Piciorul mesei de altar a Bisericii II, in Fig. 23. — Chiliile mari, capătul nordic, văzut din spre Vest. In față zidul intăiei epoci, cu locul unei grinzi de legătură a zidăriei în a. Fig. 22. — Extrema de Nord a chiliilor mari-, în față, partea din întâia epocă, distrusă de apa Ogașului Mănăstirii. situ, din piatră de calcar spongios, de dimen- 10. Fragment dintr’o lespejoară de piatră de râu pei forată. 11. Fierărie de construcție, în parte repro- dusă in fig. 38: a) Scoabe de fier în S de la încheieturi de grinzi și grinjișoare. b) Piroane mari și mici, cuie de diferite dimensiuni. c) Țâțâna unei uși mari, cu piciorul-axă si placa de fixat pe ușă ; pe fața internă a acesteia se văd capetele cuielor și resturi din lemnul ușii. d) Placă de tablă de fier cu vârful crestat, de aplicat pe ușă, la țâțână. S’a găsit, ca și țâțâna, în camera de Est a chiliilor mici. e) Lacăt cilindric, găsit în camera de mijloc a chiliilor mari. O cheie, găsită pe zidul siunile 40X50X108 cm. vestic al acelorași chilii. > http://patrimoniu.gov.ro Fig. 24. — Planșa no. 1 de situație, cu detalii de construcție. Mormintele din jurul Bisericii, însemnate cu t sânt numerotate: 1-11, pornind de Ia Sud de altar. Scara clișeului 1/189. MĂNĂSTIREA COȘUSTEA-CRIVELNICU, MEHEDINȚI s 5 http://patrimoniu.gov.ro 176 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Fig. 25. — Planul no. 2 de situație. Scara clișeului 1 639. http://patrimoniu.gov.ro MĂNĂSTIREA COȘL’ȘTEĂ-URIVELNICU, MEHEDINȚI 177 f) Scoabă de la zăvorul ușii, găsită la chiliile mici. g) Potcoave de încălțăminte. Fig. 26. — Două monede de argint, sec. XVI, și gravură monetară pe plumb din 1540 h) Un mare pinten de călăreț cu deschidere internă de 9 cm. i) Un piron-cârlig. j) Lamă de cuțitaș și placa lui de os. smalț multicolor, pe un prim fond general de smalț verde deschis; basa bordului zimțat, este marcată cu un îngust cerc rosu-cărămiziu ; bordul și cupa centrală sânt la fel decorate cu frunze ovale împreunate, pe bord șase grupe de câte două, iar in cupă patru frunze grupate in jurul unui cerc din fundul vasului ; margenile frunzelor sânt marcate cu smalț verde închis; spațiile dintre ele sânt umplute cu picurări de smalț castaniu-inchis care acopere șiraguri de dungi semi-ovale, incisate, de coloare tot castanie; dungile frunzelor sânt și ele trasate, înainte de asternerea smalțului, cu duble linii incisate, ca si cercul din fundul cupei. Vasul are, pentru atârnat, două perforări ală- turate in inelul de basă. Dosul are coloarea na- turală cărămizie a pastei arse. Avem încă .- a) Zece grupe de fragmente 'din zece alte farfurii din această categorie, cu aceiași tehnică si fel de ornamentare ; două presintă mici varia- țiuni în forma plastică. Fig. 27. — Inscripția slavă de fundație a Bisericii a 11-a 12. Un capitol osebit îl merită ceramica, smăl- țuită și nesmălțuită, prin varietatea de forme și ornamentație, parte servind de podoabă de in- terior, parte pentru usu! gospodăresc : A. Farfurii ornamentale smălțuite, prevăzute, pentru atârnat, cu câte o urechiușă aplicată în spatele lor, sau cu câte două perforări alăturate la basa proeminentă circulară, scobită în interior (fig. 55-37). Remarcăm din această categorie: a) Farfurie cu margenea dințată, cu bord larg usor inclinat de 7 cm., după o scurtă cădere mai bruscă de 15 cm., si cu o calotă sferico-cen- trală, excavată in forma unei cupe, cu diametrul de 17 cm, divisată si ea în interior in două zone distincte, printr’o dungă, care și aci marchează un prag de înclinare (fig. 37 a). Interiorul este splendid și simetric decorat în Bul. Com. Mon. Ist. - Fasc. 86, 1935. b) Fragmente din alte farfurii mai simplu or- namentate, dar cu aceleași mijloace tehnice. Fig. 28. — Fragment din a doua inscripție. c) Fragment dintr’un vas gros cu dungi mai pronunțat incisate, cu linii curbe. 5 http://patrimoniu.gov.ro 178 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE d) O variantă remarcabilă o avem în fragmentul ornamentat cu fâșii de fine linii paralele șerpuite, incisate, umplând golurile ornamentației de căpe- tenie (care lipsește), limitată si aceasta prin aceleași făsii de linioare incisate. > Fig. 29. — Sus: stâlpi de piatră; jos, masa altarului e) Fragmente de farfurii, unele cu bordul mai îngust, de la 3.5 — 5 cm., mai variat sau mai simplu ornamentate, parte cu dungi de o singură coloare, verde sau castaniu pe fundul gălbuiu, sticlos, altele numai cu luciul acestui fond. f) De o eleganță deosebită este și o far- furie cu bordul larg de 9 — 5 cm., cu dia- metrul cupei centrale de 12 cm., cu fondul general de smalț verde, peste care, pe bord, se desfășoară incisate si colorate în castaniu trei grupe de câte două rămurele; din fiecare rămurea se desfac alte trei terminate in mănuchiuri de câte cinci frunzulițe si- metric distribuite pe câmpul bordului. Dosul are același smalț verde și pe fundul plat o urechiușă de atârnat. Este fabricat dintr’o pastă alburie (fig. 37 b). g) Fragment din corpul unui vas cu smalț alburiu, peste care se așterne ornamentația cu volute si frunzisoare incisate, cu inter- spațiile umplute cu grupe de dungi incisate și cu picurări de smalț castaniu (fig. 35 a). h) Farfurii, tot ornamentale, cu buza zimțată sau netedă, cu bordul 3.5-4 cm., cu cupa cen- trală mai ușor excavată, cu față interioară smăl- țuită; una are „cupa“ ornamentată cu cercuri concentrice pănă la limita ei superioară (fig. 37 c). i) Funduri de vase similare, cu inelul de basă ca suport, cu și fără perforări de atârnat. B. Alte vase smălțuite, intre care distingem : a) Fragmente dintr’o ulcică, cu remarcabilă ornamentație în relief, cu motivul ramurilor ter- minate in volute și frunze. Este colorată in gal- ben, verde și gris (fig. 36 a). b) Fragmente dintr’o cană smălțuită in interior în galben deschis, în exterior in galben si verde. c) Jumătate dintr’un văscior-solnițâ, cu buza lată netedă ; este ornamentat în exterior cu cercuri profilate supt gât și de-asupra basei; smălțuit in verde, in interior și exterior; păstrează urma legăturii cu perechea sa ; avea două urechiuse laterare (fig. 34 a). d) Fragmente din partea superioară a trei cas- troane cu buza lată netedă si ornamentată cu cerculete in relief; sânt smălțuite numai în in- terior, in verde (fig. 34 b). e) Fragmente de castroane, castronașe, cu smalț galben-luciu în interior, parțial și in exterior. f) Fragmente de oale, urcioare și alte vase comune, smălțuite in diferite colori, unele pe ambele fețe. Fragmente din oale, străchini, ceșcuțe, orna- mentate geometric sau cu dungi ramurate, în colori de apă. Fragmente din diverse vase și capace, nesmăl- țuite, variat profilate; unele ornamentate cu incisări de cercuri, alveole sau alte motive geometrice (fig. 34). Oală întreagă din această categorie înaltă de 24 cm. (fig. 33). Fig. 30. — Fragmente dintr’o masă de altar. Fragmente de vase, unul smălțuit in exterior și interior, ornamentate prin aplicarea unui șnur (fig. 35). Fragmente din diverse vase și capace nesmăl- tuite si neornamentate. Mică lulea (?) scundă, de teracotă fină, cu cerc profilat la buză și orna- http://patrimoniu.gov.ro MĂNĂSTIREA COȘUȘTEA-CRIVELNICU, MEHEDINȚI 179 mentată pe laturea bombată cu un șir de alveole, întrerupte în dreptul tubului lateral; acesta se prelungește conic spre basă (fig. 35 a). * * * Ca elemente de datare, pe lângă celelalte ma- teriale, și in afară de forma și particularitățile arhitectonice, avem monede și fragmentele inscripției slave. 1. Monedă rotundă de argint supțire, per- forată în două locuri, cu legenda ștearsă pe ambele fețe; pe o față se distinge vulturu] cu aripile întinse, despărțit printr’un cerc de legenda mărginală, din care cetim: Sig. Este o groșiță polonă de la regele Sigismund al 111-lea (1587-1632). S’a găsit in prima cameră de Sud a chiliilor mari (fig. 26). 2. Placă cvală de plumb, cu gravura monetară a unui dinar unguresc de la Fer- dinand l-iu, din 1540 (fig. 26). Legenda și stema sânt gravate negativ, pentru a se obținea prin turnare de metal reproduceri positive. în cercul interior avem stema lui Ferdinand l-iu: scut divisat prin bare în patru cartiere : I-ul fasciat ; al II-lea cu cruce dublă ; al III-lea cu două capete de Arabi; al IV-lea cu leul stând in două labe; în mijloc blasonul Habsburgilor. Legenda ni dă: Fe]rdi]nand. D. G. R. VN. 1540 (Ferdinandus 1, Del gratia Rex Ungariae) ’. Fig. 31. — Piatră ecarisată, cu strat dî tencuială cu urme de frescă. 3. Monedă ovală de argint, supțire, perforată, cu legenda si figurația șterse ; factura indică se- colul al XVI-lea (fig. 26). ¹ Nu s’a găsit și a doua placă de plumb cu gravarea, tot negativ, a reversului dinarului, care are: Maica Domnu- lui cu Pruncul și legenda Patrona Ungariae. Placa noastră 4. Fragment dintr’o mică monedă indescifrabilă,, găsită în mormântul din dreapta, din naos. 5. Inscripția slavă, săpată pe piatră de calcar numulitic. S’au găsit șapte fragmente inprăștiate ' (fig. 27), fragmentul 8 (fig. 28) făcând probabil parte din altă inscripție. Fig. 32. — a, din talpa unei râșnițe ; b, piesă de coronament din piatră de calcar. Mărimea literelor în fragmentele 1-7 este egalăᵣ de 9 cm.; rândurile sânt despărțite printr’o bandă' proeminentă, în care sânt săpate literele supra- puse și prescurtările; felul și grosimea pietrei sânt aceleași. Totul arată că acele șapte fragmente fac parte din una și aceiași inscripție. Ca indicație a locului de așezare a inscripției,. de-asupra a doi stâlpi de piatră pe cari se răzimau capetele blocului, avem înălțimea redusă a feței inferioare a lespezii la capătul de plumb s’a găsit in partea extremă a chiliilor mari, părăsită, cum s’a arătat, la reconstruirea lor. D. profesor C. Moisil ni arată cum se turnau câte două monede supțiri, una fața, alta reversul, care, lipite, dau dinarul, la fel cu cel fabricat in monetăria oficială de la Baia Mare, unde se băteau dinarii pentru Ungaria și Tran- silvania. Este probabil că și in Mănăstirea Coșuștea era un atelier clandestin de falsilicarea dinarilor ungu- rești. Dinarii lui Ferdinand l-iu au circulat in Muntenia in mare număr, ca și ai lui Maximilian și Kudolf al 11-lea, contând ca monede mărunte, bani. Și la Mănăstirea Snagov, după spusele d-lui Dinu Rosetti. se pare că a fost intr’o vreme o monetărie clandestină. ¹ Fragmentele 1 și 6, in fața Bisericii, primul la stânga, al 2-lea la dreapta treptelor -, 8, la ușa dintre nartex și naos f 5, in naos; 2, in altar; 3, in dosul altarului; 7, la camera mare a chiliilor mari, la suprafață; 4, la. Stâna Caprelor din dreptul ogașului Costol, dusă de la Mănăstire, din anii trecuți, de căprarul Nic. Giugiuc. Felul cum a fost spartă și Împrăștiată inscripția concordă cu tradiția unei distrugeri in scopul de a se evita seculari- sarea moșiei Pentru reconstituire și interpretarea inscripției am consultat pe d-nii profesori St. Nicolaescu și P. P. Pa- naitescu. Pentru datarea și descrierea monedelor pe d. pro- fesor C. Moisil. Tuturor li mulțămim cu recunoștință. http://patrimoniu.gov.ro 180 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE stâng (fig. 39). Capătul de jos din dreapta nu este complet păstrat. Atari stâlpi de piatră nu-i avem decât la ușa de intrare în Biserica a ll-a, al cării prag și întreg cadru era din piatră (fig. 24). Fig. 33. — Oală de la un mormânt. Și „burcedarea" feței exterioare a pragului este aceiași ca la lăture inferioară a inscripției. Aceste observații, la care se adaugă potrivirea dimen- siunilor lespezii inscripției cu acelea ale ușii de 1. + llpOH HROAHlîfM coua H CX nț^mfUJtHÎfM CHA H ex]KXpUlj[uîf At CTI’O] 2. KX3KHzKfC[f] CÎH UCHl’e H K>K[tCTRHliH Xpd.M,. RXItAtjlf CTI’O... 5. Kx AHH H \pCTOAK'KHROAV8 CHS ÎW EACapdK RWfRWAdlVT...] 4. pjRx kjkÎ [skSiuh] |kx. â kT /Sujnr... în traducere : t Cu vrerea Tatălui si cu ajutorul Fiului și cu săvârsirea Sfântului Duh, ridicatu-s’a acest cinstit și dumnezeiesc hram al Sfântului......în zilele bine- cinslitorului și de Hristos iubitorului Domn Io Basarab Voevod, de robul lui D-zeu ju[pan] Hamza [.....................................] |in anul 69 83 ². Avem deci, pentru Biserica a II—a ctitoria unui jupan Hamza, in 1475. Hamzi întâlnim și astăzi în Carpații olteni: mai multe familii am cunoscut la Câmpul lui Neag, pe Jiiul ardelean ; iar trecutul oltenesc ni dă între alții pe .• 1. Hamza Postelnicul, fiul lui Barbu Postelnicul, din Târgul-Jiiului, în documentul din 7 August 1523 (7031) ³ Fig. 34. — Vase de teracotă; a, vas-solniță. intrare in Biserică, duc 1a conclusia că inscripția a fost așezată de-asupra acestei uși, la a doua construcție a Bisericii. Dosul lespezii inscripției este neregulat cioplit. Transcriem inscripția, in parte reconstituită, fără fragmentul 8, care credem că nu se poate plasă in această inscripție. ¹ După Hamz., care este clar, literele următoare din acest fragment sânt sparte in diagonală; prima nu pare a Ii K spre'a sprijiii o ipotesă suggerată de d-l St Nicola- escu, după eare sar ceti: KAH >K[hACKh], Ban al Jiului. ’ în finalul inscripției având clar Uf, dăm această dată ca ipotesă foarte probabilă. ³ Archivele Statuluii Mănăstirea Tismana, pach. 4, doc. I. http://patrimoniu.gov.ro MĂNĂSTIREA coșuștea-crivelnicu, mehedinți 181 2. Hamza Vistierul, în documentul din 14 April 1529 (7057)'. 5. Jupanul Hamza Vel Ban al fitului, in do- 6. Hamza Postelnic ot Spineani, în documentul din 15 Februar 1599 (7107)'. 7. Hamza, fiul logofătului Stan din Ștefănești, Fig. 35. — a, b, c, fragmente de vase de teracotă; d, lulea; c, la mijloc, 3 mărgele. cumentul din 5 Iunie 1555 (7041)². 4. Hamza Grămăticul, în documentul lui Mih- nea-Vodă din 15 April —³ (fără dată). în documentul din 18 August 1625 * * ❖ Un egumen de la Coșuștea, cu omisiunea nu- Fig. 36 — Vase de teracotă, ornamentale. 5. Hamza Logofăt, scriitor, in documentul din 28 Martie 1592 (7100)¹. Ibid., Condica Mănăstirii Tismana, I, fila 529. ² Ibid, 11, fila 421. “ Ibid., pach 14, doc 2. ⁴ Ibid., II, fila 251. melui, ni apare ca martor in documentul lui Vlad Călugărul din 10 Aprilie 1495, prin care Voevodul recunoaște mănăstirii Tismana dreptul de posesiune asupra siliștii Bahna și Vârfului, lui ¹ Ibid., II, fila 418. ² A Ștefulescu, o. c., pp 301-3. http://patrimoniu.gov.ro 182 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE Vlad. Este cea mai veche mențiune ce cunoaștem asupra acestei mănăstiri, după refacerea ei in 1475. în secolul al XVIII-lea mănăstirea ni apare în documente si în hărțile epocii, la locul unde a fost descoperită, dar cu numele de Crivelnic. La doi, trei chilometri mai sus de mănăstire, la mai sus de mănăstire, pănă în Poiana Crivelni- cului, valea se numește Apa Lungă, fiindcă nu mai are crivele, cotiturile dese de pănă aici, fiind că este mai puțin crivinoasă '. Nu credem că una ar putea fi mănăstirea Crivelnicul din actele și hărțile secolului al XVIII-lea și alta cea oblduită de egumenul Fig. 37. — Farfurii de teracotă, ornamentale. vărsarea ogașului Ciumărnii in Coșuștea, avem azi Poiana Crivelnicului (fig. 40); iar in apropiere, pe coasta din stânga apei, Crivelnicul-de-Sus sau Crivelnicul Mic; si mai sus încă, la vărsarea Fig. 38. — Obiecte de fier. ogașului Herciului in Coșuștea, avem Gura Crivii, și de aici in jos Valea Crivii. Această schimbare de nomenclatură a unui curs de apă, de la un pas la altul, si după particularitățile lui, o avem și mai jos, pe o mică întindere : de la lazul vechiu, de la Coșuște, din hrisovul lui Vlad Călugărul din 1495. în acest hrisov egumenul apare ca martor, tocmai prin calitatea lui de cunoscător al pose- siunilor mănăstirii Tismana, foste ale Vodițeb ' de pe râul Bahna, apropiate de cursul su- perior al Coșuștii ². Cu numele de Crivelnic, in secolul al XVIII-lea, ni apare mănăstirea-schit de pe cursul superior al Coșuștii : 1. în anexele raportului lui Ignațiu Haan, din 21 Novembre 1719 ³, intre cele șapte- sprezece schituri din Oltenia, in aceiași categorie cu Topolnița și Baia-de~Aramă. ¹ In Dicționarul geografic al județului Mehe- dinți, de N. D. Spineanu, p. 92, cetim : „Valea Coșuștii , este crivinoasă și foarte fertilă". ² Pe valea Coșuștii. așa-numită de la Nadanova pănă la vărsarea ei in Motru, mai cunoaștem tradiția existenței unei mănăstiri in Corcova, aproape de Gura Coșuștei, unde se spune că actuala biserică, „in a cării curte de zid se văd și acum urmele chiliilor călugă- rești, a fost mănăstire" ; Dicț. geogr. al Județului Mehe- dinți de N. D. Spineanu, p. 86. s Hurmuzaki, Document?, VI, pp. 279-84; N. Dobrescu, Ist. Bis. Rom. din Oltenia in timpul ocupației austriace, p.32. http://patrimoniu.gov.ro MĂNĂSTIREA COȘUȘTEA-CRIVELNICU, MEHEDINȚI 183 2. In hărți, din care cităm : a) Tabula Valachiae Cis-Alutanae, per Frider. Schwantzium, 1723¹, unde este însemnat Crivelnic, ca monasterium minus sive sckitt, pe malul stâng al Coșuștii, între pâraile Lăpușnic și „Letnicska", mai sus de Dâlbocița. b) Mappa Specialis Wallachiae per F. Jos. Ru- MANSSTIfîEZfl regiunea acestei mănăstiri. De asemenea n’o găsim închinată mănăstirii Tismana, cum erau Topolnița si Sf. Gheorghe din Cerneți, ctitorie a lui Gri- gore Ghica-Vodă. Mănăstirea Coșuștea-Crivelnic a fost deci o ctitorie boerească, rămasă de sine stătătoare. Biserica a Il-a Cosustea este de dimensiuni > > <î99 pour le no. 2. Au cou se trouvaient deux denieis; en argent de St. Ladislas, deteriores, indetermi- nables. Sepulture no. 8 (profondei r 1 m., longueur du squelette 1,4 m., orientation et attitude comme pour le no. 2). Sur la poitrine un denier en argent de St. Etienne (C. N. H. I. 4). Sepulture no. 9 : voyez la sepulture du IV-e- siecle au-dessus, et fig. 8, 9. Sepulture no. 10: profondeur I m., longueur du squelette :, 6 m. Orientation et attitude comme pour le no. 2. On n’y a rien trouve. Sepulture no. 11: profondeur 90 cm., longueur du squelette 1,6 m. Orientation et attitude comme pour le no. 2. Sur la poitrine un denier en argent de St. Ladislas (C. N. H., no. 26). Sepulture no. 12: profondeur 1,2 m. longueur du squelette 1,6 m., orienta- tion habituelle. Elle a ete derangee. Sporadiquement l’on a trouve un bracelet et un anneau en bronze, que le secretaire communal a donnes au Palais Cultural d’Arad (fig. 11, nos. 2 et 3). * * * La ceramique prehistorique provenant des fouilles faites dans cette colline est tres instructive non seulement par les indications chronologiques qu’elle nous donne, mais aussi par celles con- cernant les sources qui alimenterent la culture de cette station. Les prototypes de la tasse fig. 5, no. 6 se trouvent dans la ceramique caliciforme ’, qui a beaucoup aid6 â la culture d’Aunjetitz, et qui a aussi beau- coup influence la ceramique pannonienne de l’Ouest de la Hongrie ² et par cette a ceramique de Vattina, on bien du L’influence de la ceramique caliciforme se fait sentir quand il s’agit des terramares de la grande plaine hongroise au delâ de la riviere du Mureș. Le no. 2 de la fig. 5, no. 2 de la fig. 2, les pots ovoîdes nos. 2 et 4 de la fig. 4 appartiennent â la culture d’Aunjetitz. Nous les trouvons ce- ¹ A. Stockv, La Boheme prehistorique, I, Prague 1929 H. Richly, Die B rome zeii in Bohmen, Vienne 1894; J. Schranil, Die Vorgeschichte Bdhmens u. Măhrens, Berlin-Leipzig 1928. s M. Wosinsky, Az iiskor meszbetetes diszii agyag- miivessege, Budapest 1904. ³ B. Milleker, Delmagyarorszâg regisegleletei, („Les trouvailles archeologiques de la Hongrie du Sud“), I, Ti- mișoara 1897; II, 1899; III, 1906. http://patrimoniu.gov.ro LA SITUATION STR AT1GRAPHIQUE DE LA COLLINE LAPOSHALOM 191 pendant dans les couches de l’âge du cuivre de Periamoș et Șancul Mare entre Pecica et Sămlac. Ils durent cependant aussi pendant la premiere phase de l’âge du bronze II est digne d’attention que la tasse mentionnee, dans lequelle l’on trouva des scories de bronze, de meme que la tasse fig. 5, no. 6, sont tres caracteristiques de ia fin de la premiere phase de l’âge du bronze de Peri moș et Șancul Mare ². II en est de meme aussi pour les cuilliers fig. 2, nos. 3, 6. Les tasses ornees de boucles et de cannelures de forme spiralee ou spiraloide sont tres carac- Fig. 13. — Tasse ă deux anses. teristiques de la deuxieme phase de l’epoque du bronze en Hongrie. Voir fig. 5, nos. 1, 3, 5, 7, •9, et les nos. I, 3, 5, de la fig. 6. De meme pour le tesson d’assiette no. 7, fig. 4. Le vase no. 5 de la fig. 6 prouve une influence tres importante de la culture de Vattina. Nous avons donc â faire ici â un conserva- tisme remarquable et une continuite culturelle et ethnique indiscutable. En ce qui concerne l’âge de cette eu ture, elle represente la deuxieme phase de l’epoque de bronze. Ceci est prouve par une sepulture decouverte par M. B. Millekerâ Vattina, dans laquelle il a trouve un pot de type Vattina, une hache-marteau de guerre en bronze, type hongrois tres caracterisli- que aussi de la deuxieme phase de l’âge du bronze, puis une epingle en bronze, dont la tete est discoide et le col un peu renfie, enfin une epingle en bronze de la forme d’une feuille de roșeau, qui n’a pas encore de poignee ³ La culture de notre station est fort repandue dans la region des fleuves Crișul Alb et Crișul Răpede ⁴, et d’Er⁵, ensuite dans un cercle plus large ⁶, et arrive jusqu’au milieu de la Transylvanie ⁷. La continuation des fouilles pour la colline dont nous parlons, ainsi que pour celle de Socodor et d’autres du meme caractere, nous procurerait des connaissances encore plus larges au sujet de cette culture si interessante ⁸. ¹ M. Roska, Asatăs a perjăntosi Sănchalmon, „Fouilles sur la colline Sânchalom ae Perjâmos“, dans les Fold- rajzi Kozlemdnyek („Rapports Geographiques"), voi. XXXIX. Budapest 1911. Voy. Muzeunii ds Konyvtări Ertesitb („Indicateur musăol et bibi. “), voi VII, 1913; voi VIII, 1914 ; ibid., Asatăs a Pecska-szemlak hatăriban levd Nagysăncon, Fouilles executees ă Nagysănc dans la commune Pdcska et Szemlak, Dolgozatok, Travaux, voi III, 1912, pp. 1, 73; le meme, Săpăturile arheolo- gice de la Periamoș, Gemina /, Timișoara 19/3; le meme, Importanța cercetărilor preistorice in Banat, dans les Arhivele Olteniei, Craiova 1923; le meme, Lo- cuința subterană de la Periamoș, dans les Analele Banatului, Timișoara 1928; le meme, Casa preistorică, de la Peiiamoș, ibid., 1929. ’ Nils Aberg, Bronzezeitliche u. friiheisenzeitlich.e Chroiulogie, III, Stockholm 1932. ’ B. Milleker, A vattinai ostelep („La station "r^histori- que de Vattina), dans le Delmagyarorszăgi Tortenelmi es Regeszeti Tărsulat ivAonyve. („Annuaire de la soc. hist. •et arch. de la Hongrie du Sud“), Timișoara 1905 Tirage ă part, p. 62 et pl. I, nos. 1, 2, 4 ; pl. xvt, no. 5. ⁴ Le Musee d’Oradei Marepossede une ceramique sem- :b'able venant de: a., Alcsipuszta, b., Sânmartin, c., Hârsani, d., Oradea Mare, cimet ere Rulikovsky et briqueterie GutL mann, e., Sarcad, I. (Sânioan); Hampel, Bronzkor, pl. lxxv, lxxvi, cxxxviu, g (Bihor); Hampel, loc cit, pl. lxxii, nos. 2, 3. 5; pl. lxxiv, nos. 4, 6. ¹ Par exemple, a. (ă Otomani); M. R.jska Cercetările la Cetățuia de la Otomani, dans VAnuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, Secțiunea pentru Transilvania, 1926-1928, Cluj 1929, pp. 192-205; le meme. Asatăsok az ottomăny Vdrhegyen es Foldvărban Grabungen am Varhegi u. Foldwăr von O.tomăni, dans /es Dolgozatok, Arbeiten, Travaux, Szeged, voi VI, 193 ', pp 163-17/, b. (â Sălaci, dep. Sălaj), poterie dans le musee Dery de Debrecen, Hongrie. ⁶ Par exemple, Socodor, dep. Arad, et les environs de Debrecen; Hampel, l c., pl LXXII, no. 6-, Aszdd (.Hongrie); Hampel, /. c., i.xxm, no 3 ; Toszeg, Hongrie, etc. ’ Restes ceramiques dans le Musee de Deva, trouves dans le cimetiere de Deva, dans la va Ice de Nădășel, Sardul-Clujului, Vișta ; tessonsdans la collection J Szekely â Vișta, de la vallee de Someșul-Mic ; tessons dans la col- lection prehistorique de la boc. du Musee transylvain. ⁸ Je remercie M-lle Suzanne Grin(escu pour la traduc- tion franțaise. http://patrimoniu.gov.ro R E S U M E F R A N £ A I S o RUDOLF GASSAUER, Terracottes de Suceava. Resume par l’auteur. AL. BĂRCĂCILĂ, Le monastere de Coșuștea- Crivelnicu, district de Mehedinți. Decouverte arche- ologique. L’eglise decouverte en recouvre une plus ancienne. L’inscription, slavonne, est du XVLe siecle. MARTIN ROSKA, La situation stratigraphique de la colline Laposhalom de Ghiula-Vârsand, dep. Arad. Resume par l’auteur. http://patrimoniu.gov.ro